Cuvantul Legionar nr. 6, februarie 2004

â/iasi că e/e cos tăcea acegtta, /itetse/e oesâtstpa. 

*4 33-4C?J 


JJ 



Mâ gândesc să începem cu începutul: hai să stabilim 
împreună cum se pot manifesta (spre cunoaştere) duşmanii 
unei mişcări. Dar ce este o "mişcare"? Este un curent: politic, 
intelectual şi, în speţă, religios, care îşi propune, prin 
mijloace educative, să canalizeze conştiinţele şi virtuţile unui 
popor spre un ideal suprem. 

Duşmanii unei mişcări sunt aceia care intuiesc pericolul 
care îi pândeşte şi încearcă prin orice mijloace să oprească 
acest curent, să îl devieze de la idealurile sale sau să îl 
stăpânească pentru a-l folosi. 

Mergând mai departe cu deducţiile, practic, cine sunt 
aceşti duşmani: 

1) cei care pot spune " Acolo unde este bine. acolo este 
patria mea 2) vânduţii; 3) imbecilii. 

Dând dovadă de o mare toleranţă, îi voi lăsa pe fiecare 
dintre duşmani să îşi aleagă singur poziţia vis a vis de 
Mişcarea Legionară. 

Să vedem cum îşi manifestă duşmanii prezenţa: 

O primă categorie sunt cei care în perioada de după 
1938 au fost făcuţi legionari. Staţi! Nu săriţi în sus! Toţi cei 
de mai sus cărora le funcţionează bunul simţ şi raţiunea au 
acceptat tot ceea ce informaţia sau propriile experienţe le-au 
dezvăluit. Dintre aceştia, foarte mulţi au ajuns în închisorile 
lui Antonescu sau/şi în închisorile comuniste. Supravieţuitorii 
sunt, fără nici o îndoială, nişte campioni ai rezistenţei. Au 
ajuns în închisori de pe nişte poziţii - să zicem "modeste" 
în Mişcare. De pe aceste poziţii atunci, acum se simt 
îndreptăţiţi să hotărască destinele Mişcării. Ce au hotărât 
aceşti oameni: la începutul anilor 90, că este inoportun de a 
reactiva Mişcarea şi că trebuie să ne situăm pe poziţii 
defensive sau, eventual, "să ne dăm la fund" - tocmai atunci 
când era momentul cel mai potrivit pentru a se afirma în 
peisajul politic al României; mai departe, au hotărât să 
ocolească tot ce ar outea să le dezvăluie identitatea. Cu ce 
rezultat: nimeni nu a recunoscut în ei pe legionari. Mai 
departe, de pe această poziţie, au decretat că: "dacă eu nu 
fac nimic, nimeni nu este îndreptăţit să facă ceva”. Unde s-a 
ajuns în acest context: contestarea oricărei activităţi în 
numele Legiunii, chiar fiind 100% pe linia justă , aducând 
ca pretext lipsa de legitimitate sau încercarea de a insinua 
apartenenţa la Securitate a oricărei persoane necunoscute 
care se simţea atrasă de ideile legionare Contestarea, în 
final, a oricui se presupunea a avea sau chiar dovedea 
capacităţi de organizator. Cine îşi putea permite să facă 
aprecieri. în primul rând, cei care se simţeau îndreptăţiţi prin 
trecutul lor; ce înseamnă trecutul unui om? în condiţiile 
regimului comunisto-securist, o nebuloasă. Departe de mine 
de a judeca pe cineva: nu am trecut prin infernul închisorilor 
comuniste Dar mâ simt îndreptăţit să cred că cei care au 
reuşit să supravieţuiască, odată aflaţi în libertate - 
referindu-mă, bineînţeles, la perioada de după 1990 - vor 
proceda ca nişte viteji ce îi credeam noi şi ce se 
pretindeau, revenind la lupta lor de o viaţă. Nu au revenit 
la luptă, şi îi văd incercând să anihileze orice iniţiativă . 

aducând ca argument trecutul lor. 

Ce să cred? Tu, cititorule, ce ai crede? Două lucruri: ori 
şi-au pierdut curajul de altădată, ori au devenit duşmani. 
J3ând ai pretenţia că singurul care poate confirma 


DUŞMANII MIŞCĂRII LEGIONARE 

calitatea de legionar este Căpitanul (când tu nu ai fost 


: confirmat de Căpitan căci plecase dintre noi când tu erai 
încă frate de Cruce), excluzi posibilitatea apariţiei altor 
luptători, adică nu faci decât să condamni Mişcarea ia 
dispariţie biologică odată cu tine. 

Alţi duşmani, conştienţi sau nu, sunt aceia care se opun 
1 cu îndârjire recunoaşterii unor lucruri evidente şi pentru un 
. şcolar de primară, invocând fără să obosească niciodată şi 
fără nici o logică, obligaţia " reunificării” Mişcării ca pe 
ceva în firea lucrurilor; continuă oribilul lor cult al 
personalităţii pentru un om care este responsabil de 
moartea a sute de legionari şi de compromiterea 
Mişcării în faţa poporului român. 

Alţi duşmani ai Mişcării se manifestă prin tot felul de 
acţiuni care şochează . începând de la pretenţii 
nejustificate şi terminând cu afişarea unui antisemitism 
'4 impropriu Mişcării Legionare şi care nu poate decât să 
atragă dezaprobarea românilor. 

Alţi duşmani sunt cei care vorbesc în numele unor 
închipuite "garnizoane", colportând tot felul de 
' "informaţii” defăimătoare la adresa unor vechi legionari, 
in ideea de a-i discredita în faţa unora receptivi la poveşti şi 
minciuni. 

în sfârşit, mai există o categorie de participanţi la toate 
aceste frământări care îţi declară cu toată convingerea şi cu 
o seninătate dezarmantă că nimeni nu face nimic pentru 
Legiune în afara grupului lor care are două ocupaţii de bază 
prima - să se întrebe veşnic indignaţi cine îi dă dreptul lui X 
să declare că este legionar sau cine îi dă dreptul lui Y să 
poarte cămaşă verde, şi asta lâsându-te să înţelegi: cine îi 
dă dreptul fără să le ceară lor voie. Probabil se cred un fel 
de "Curtea Supremă de Justiţie" a Mişcării Legionare. De ce 
îi socotesc duşmani? Pentru simplul mortiv că contestă 
absolut totul ce nu fac ei, lăsând să se creadă că Mişcarea 
Legionară se reduce la ce sunt. ce fac şi ce cred ei Ei fac 
cruci din lemn. La crucile lor m-am închinat şi eu: crucea e 
cruce şi toţi o cinstim şi o iubim. Dar acest lucru nu este 
definitoriu pentru un legionar, in România de astăzi se fac 
sute de mii de cruci de lemn, căci mortalitatea este foarte 
mare, dar asta este departe de a determina Mişcarea 
Legionară să facă paşi înainte A declara că tu eşti 
principalul promotor al Mişcării pentru că ţi-ai însuşit şi 
practici această meserie înseamnă a-ţi declara totala 
incompetenţă şi neînţelegere faţă de complexitatea 
activităţilor, necesităţilor şi cerinţelor Mişcării Legionare 

Şi uite aşa, stai şi te cruceşti: mai ajungi să te gândeşti 
la mulţi alţii care duşmănesc de moarte Mişcarea 
Legionară? Atunci îţi aduci aminte de cuvintele Căpitanului 
care atrage atenţia că Mişcarea Legionară nu va muri 
niciodată din cauza duşmanilor din afară, ci numai din 
cauza celor deveniţi duşmani din varii motive dinăuntrul 
Mişcării. S-a dovedit până acum? Da. Vezi Stelescu - care 
nu a reuşit. Vezi Horia Sima - care a reuşit, făcând să 
dispară Căpitanul şi Statul Major Legionar şi închei cu zicala 
românească: "Fereşte-mă. Doamne, de prieteni, că de 
| duşmani mă feresc singur 1” 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 


pag. 1 
































c 

SUFLETUL UNUI NEAM 




Spunea cineva odată că 
scrierile Căpitanului atrag spre 
doctrina lui un anumit tip de 
oameni şi că au rolul de a 
menţine Legiunea vie în inimile 
celor de aceeaşi structură 
sufletească cu el, că întotdeauna 
sufletul românesc va vibra la 
poezia şi dinamica legionară. 

Am avut prilejul să constat 
aceasta în discuţiile cu tinerii 
care ne telefonează, ne scriu şi 
vin să ne cunoască 

Vin puţini, dar cei care o fac au exact calităţile atât de dragi 
nouă suflet curat, dezinteresare materială, înţelegere profundă a 
lucrunlor, capacitate de dragoste, atitudine fermă Deşi unii dintre ei 
nu cunosc aproape nimic despre Legiune, instinctiv resping 
multiplele "soluţii" fals-naţionaliste şi fals-creştine vânturate de 
diverse organizaţii, de tipul: "Moarte ţiganilor!”, "Moarte sioniştilor!”, 
Moarte ungurilor!”, sau "Nu putem învinge duşmanii decât prin 
mijloacele lor " (adică prin necinste), sau ” Doctrina Căpitanului ar 
trebui modificată", sau "Suntem creştini, deci trebuie să suportăm 
orice fără cârtire", sau "Singura soluţie de trai este globali zarea şi 
îmbogăţirea prin orice mijloace" - recunoaşteţi” organizaţiile- 
diversiune, nu este necesar să le mai numesc 

Şi, tot ca pe vremea Căpitanului, cei care răspund primii 
chemării lui de peste timp sunt cei din provincie, mai puţin afectaţi 
decât bucureştenii de virusul egoismului şi scepticismului. 

Dar de-a dreptul impresionanţi sunt câţiva basarabeni care s-au 
abonat imediat la revista noastră şi care ne cer cu aviditate cărţi 


româneşti şi legionare, fie şj 
sub formă de împrumut Oare 
sufletul legionarilor care au 
defilat odată pe Valea Horincii, 
simpli şi maiestuoşi, sâ-j 
vegheze, îndemnându-i spre 
noi? 

Nici bucovinenii nu se 
dezmint: luptători prin definiţie 
ne acordă dragostea lor 
necondiţionat, sensibili ia 
faptul că o parte dintre fraţii lor 
de dincolo de graniţele impuse 

de politicieni vibrează pentru ei 

Românaşilor "noştri" care ne explică savant că autonomia 
regiunilor României este un pas absolut necesar spre "civilizaţie 
spre bunăstarea materială (regionalizare urmată, bineînţeles, de 
mondializare!), că naţionalismul este o noţiune depăşită 
intelectualilor (tot români') care problematizează interminabil 
falşilor clerici care susţin că trebuie "modernizat creştinismul 
fâcându-se "accesibil", aceşti tineri le dau o adevărată lecţie de bun 
simţ. ,. 

Aceşti români care, deşi "străini" ca apartenenţă politică şi 
supuşi tuturor încercărilor de desnaţionalizare. au rămas români în 
cuget şi suflet, luptând cu înverşunare să-şi păstreze tradiţiile, ne 
determină să spunem că nimic nu este încă pierdut definitiv şi nici 
imposibil pentru cei care luptă, cred în biruinţă, iubesc şi speră 
(deziderate creştine)! 


IDEOLOGIE LEGIONARĂ 
PREOŢII Şl POLITICA 


Pe data de 11 febr. 2004 într-o emisiune TV pe tema " Activişti in 
suană. s-a dezbătut de pe poziţii pro şi contra eventualitatea 
implicăm preoţilor în viaţa politică a României (mai precis 
înscrierea preoţilor în partide). Redau câteva argumente aduse în 
emisiunea respectivă: 

CONTRA Biserica este un stâlp al societăţii, ca şi armata si 

îbilie fQfltă d& tlilhi irârilo i/iâfn * 


au fost chiar asasinaţi in masacrul din 21/22 sept. 1939 (când sute 
? n e 'f 0 9 '° nan d, . n toatâ tara au f ost împuşcaţi, fără judecată, şi expuşi 
Cnsteî pub lce) ' masacru binecuvântat de patriarhul liberal Miron 

sînm^^'L?,! Un 'i mă VOr considera subiectivă, dar cred câ 
_ d ^'f ata de care un preot îşi poate manifesta 


* u " ^ occr u " di societarii, ca si armata si Qinmira — w,v,v ' ,a «uuic^uv*. udr crea cd 

rebuie lentă de tulburănle vieţii politice Ce-ar spune oare enoriaşii atasamonti i i ^ ata de care un P reot 'Ş' poate manifesta 

care ş,-ar vedea preotul încadrat în disciplina unui padid% SE? enln* * 3bate de ,a Petele ortodoxe, a râmas 

supunându-se ideologiei partidului respectiv, in loc să asculte doar se nare o nfnns?/ 3 ' ldeolo 9 ,a creştină, românească' Altfel mi 

umnezeu Ce-ar însemna să avem preoţi liberali, preoţi PSD- solicita o srip? U °f a e un P reot cere. după sfeştania casei, mi-ar 

soovedZ ?" Şti 6tC ? NU S ' ar feri ■ de ţărăniştii, să se caîe ar încerca 3 Partidul Llber Schimb,st ide exemplu, sau 

creştinii mri fere't PSD ~' st? Usus este acelaşi pentru toţi casa de ce anump e ^ plice on de câte ori mi-ar binecuvânta 

schimbătoare rh a ^ preenntele politice care sunt deseori mai mult sau mai n t rebu ' Să votez cu P artldul sfinţiei sale (partid 

schimbătoare chiar pentru acelaşi om." ™ ai mult sau mai Puţin ortodox), pentru ca Deşte rât.v/a an. să m. 

PRO. "Dar preoţii nu sunt oameni? Trebuie privaţi de dreptul oe T' TT* a,t P adld ' 

Adicâ pleofora^.T ad ' Câ ^ 

dar tradiţia se coate ^ h es ^ ca preo ^" să nu se im P llce ^ politică, în partide masonic* ? ndlştl ai P artlde lor noastre demagoge’ Preoţi 

timp, tradL liitoare De Te § ! d& aCUm Să devină ' in P™definiţi Tîm Zl f 3U de stăn 9 a? sau în partidul liberal care 

»»* la Pre °!" ~ prea mare P re, pe rel,g.a 

S-a ma, am,nt„. « Spla sfde^«i~, ., . a,,e 9 aseln,te >oare S lte Asla ar mai du P a a,a,aa 

politică in perioada interbelică citândn s^ca^ 3 pre t < v° r m via f a (adică desacralizarea ) <ţ„h po itlcl2area P âna Şi a sfintei Biseno 1 
al episcopului ţărănist (devenit mai târziu nathalhff °!— le 9 lonari ' armatei, este un stâlr ai afirmatiei câ Biserica, asemenea 

etc ^ aeven,t mai târziu Patriarh) Iustin,an Marina vieţi, pol,t,ce Ş, m a bU c tT $ ' Câ trebu,e fentâ de ,ulburâr,le 


Le 9 »nara U nuta P rS n cTomlr T U ‘ e U,U " CS 

sens creştin, aceşti preoţi au făcm de renaştere na t'onalâ în 

SZSSft 


vieţi, politice Şi m- a bucuri h 3 " ?l Câ trebuie ferită de tulburările 

într-adevâr în bine viata nnir * nn lm P ,lca re activă, vor schimba 

,- ICIIdî>ien . moralo c .. în râu? Răspunsul a w« Câ a (âril ' sau se vor schimba ei înşişi 

poporului român, iar nu vreunei vremelnice alcătui ^' 11 U3le a le 9 ®ndar înaintaş râmas arf™! deja de P rofun zimea gândim unui 
partinice"' Legiunea a susţinut întotdeauna^^utomatea ^ Curpe Zl noapte ne CO n^ ° Upă Cum de /a "* putul lum " 
c f Paranteză fie spus. aceşti preoţi legionari au "snăiar ICH apă dulce in Marea Neanrs ' Pnn m '' de râun P nn ^ uv "- numal 

BKtrts. 25 s, " ca w S ~ - - - 

- a,e ,ar Mcor&ta 




pag. 2 


r,b. 


u 


















E — 

PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ISTORIE, 

VOCEA CĂPITANULUI Şl REPERELE MIŞCĂRII LA TELEVIZIUNE 

Manifestările diverse ale Acţiunii Române " (ce-i drept, destul de puţine ca număr, dar compensate din plin de 
remarcabila lor organizare), şi, mâi ales, apariţia periodicului" Cuvântul Legionar” au avut, fireşte, ecou în rândurile celor (tot 

mai mulţi) care vor să cunoască fenomenul legionar îndeaproape 1 

Aşa se explică printre altele, invitaţia adresată în iunie 2002 de fostul post OTV d-lui Nicador Zelea Codreanu, emisiune 
care'a durat două ore şi jumătate şi a avut o maximă audienţă în topul televiziumlor bucureştene. sau relatarea de către 
cotidianul "Realitatea românească " printr-un amplu reportaj cu fotografii, a comemorării asasinării Căpitanului din 30 nov. 

2003 

Pe data de 24 ianuarie 2004, în emisiunea ” Omul şi cartea" a postului TV ” Realitatea ”, cunoscutul publicist- 
comentator Ion Cristoiu a prezentat cartea de memorii legionare ” Cal troian intra muros ” a preotului Ion 
Dumitrescu-Borşa, comandant legionar al Bunei Vestiri şi secretar al Partidului ” Totul Pentru Ţară". Emisiunea a 
avut ca invitaţi pe fiul părintelui, Emilian Dumitrescu-Borşa şi pe camaradul Nicador Zelea Codreanu, şeful "Acţiunii 
Române" (sub egida căreia a apărut cartea). 



Au fost prezentate, pentru prima oară 
lucruri total necunoscute publicului 
larg: 

- Casa Verde din cartierul 
Bucureştii Noi (foto); 

- fosta curte a Casei Verzi (pe 
locul căreia se află în prezent 
blocuri de locuinţe), unde a 
existat mausoleul eroilor 
legionari Ion Moţa şi Vasile 
Marin şi cimitirul legionar în 
care s-au odihnit osemintele 
lor, ale Căpitanului, Nicadorilor 
şi Decemvirilor până în 1938 
când au fost distrase de 
comunişti; 

- fostul sediu central al Mişcării 
din str Gutenberg nr 3, adică 
locuinţa gen Gh. Cantacuzino- 
Grănicerul (vezi foto); 

- clădirea construită alături de 
legionari în jurul anilor 36, când casa 
generalului devenise neîncăpătoare 
pentru Mişcare, unde erau magazine 
legionare la parter, birouri şi camere de 
locuit pentru legionarii veniţi din provincie 
cu diferite probleme; 

- biserica Sf Mie Gorgani, leagănul 
spiritualităţii legionare, aflată chiar 
lângă fostul sediu central al Mişcării; 

- troiţa sculptată în lemn, ridicată 
la marginea pădurii Tâncăbeşti pe 
şoseaua Bucureşti - Ploieşti în 
dreptul km 30 în memoria 
celor 14 martiri 
legionari asasinaţi 
mişeleşte în 


Dar surprizele au continuat. Dl Ion 
Cristoiu, care conduce revistele "Dosarele 
istorieL şi " Historia ', rafinat cercetător şi 
cunoscător al istoriei legionare, a oferit 
camaradului Nicador Zelea Codreanu 
trei documente inedite, procurate 
recent de la Arhivele Statului. 

Primul, pe care îl reproducem 
în facsimil, este o scrisoare a 
Căpitanului adresată gen 


Âf X c^C 

nuZSi 


zrL 

'io» < i 
Xc i ‘‘-c 




« 4 . 




Antonescu (scrisă cu certitudine în lunile 
nov. - dec 1937 deoarece se referă la 
pactul de neagresiune cu luliu Maniu care 
era în curs). 

Al doilea document este Circulara 
nr 122 din 29 dec 1937 în original. 
Textele ambelor documente 
vorbesc de la sine despre lima 
paşnică neagitată impusă 
de Căpitan ' Mişcăm 
Patru 


noaptea Sf Andrei 1938 , 

- secvenţe din Darasta<mi nrna ni„i ^ -„ * „ , uni mai tarziu ' cel care a scris aceste rânduri era arestat şi 

la lumina torţelor aprinse in nov 9 2003 Acţ,unea Romă ™" acuzat de agitaţii", "pericol pentru siguranţa statului" 
Amfitrionul pmicinnu ^ . .. condamnat la 10 ani închisoare, iar peste alte sase lur 

surprize telespectatorilor redare r a S ^nrea?stră U, ^ faC f- ?l alte asas,nat noaptea la marginea pădurii Tâncăbeşti. deşi se afla 
24 iunie 1 937 a CâD^n, i- r " cuvantâr " d,n sub protecţia legilor statului român' 

la înfiinţarea 3 ’° a "' de , C *' deal ,ra " ea t,0CL,men ' «' ma ' are P a 9i"i 

?„rr t sirjîrx 

camaradul Nicador Zelea Codreanu, cu sobrietatea 

CUVÂNTUL LEC.iONASi febr. 2004 


pag. 3 


























11 HZ charisma şi înţelepciunea care-l caracterizează, în 
■ ’ scurtul timp pe care l-a avut la dispoziţie a comentat 
imaginile şi înregistrarea audio, a prezentat, la solicitarea 
d-lui Ion Cristoiu. câteva date biografice personale, şi a vorbit 
succint despre cartea de referinţă în istoria Mişcării, ” Cal 
troian intra muros ", apărută sub egida "Acţiunii Române". 

Fiul părintelui Dumitrescu-Borşa a expus modul în care 
valorosul manuscris a ajuns să fie publicat Preotul simţise 
nevoia unei spovedanii către copiii săi, scriind povestea reală 
a vieţii sale, aşa cum a fost. Povestea urma să ajungă în 
mâiniie copiilor după moartea sa. dar acest manuscris a fost 
descoperit mai devreme de către Securitate, în urma 
cercetărilor efectuate în casă cu ocazia înjunghierii fiului cel 
mare al preotului de către soţie Bineînţeles că manuscrisul a 
fost confiscat de Securitate, familia intrând în posesia lui abia 



Fostul sediu central al Mişcării (Gutenberg nr. 3) 


în 2002, la deschiderea Arhivelor. Considerând de un —. 
interes acut pentru publicul larg aceste memorii, deşi ~~ 
aveau caracter intim, singurul fiu rămas în viaţă al 
preotului, ajutat de "Acţiunea Româna , a decis 
publicarea lor integrală, fără nici o modificare. 

Numeroasele apeluri telefonice din Bucureşti şi provincie 
primite după emisiune atestă faptul că a fost un real succes, 
atât pentru aflarea adevărului despre Căpitan şi Legiune, cât 
şi al camaradului Nicador Zelea Codreanu personal, acesta 
impresionând prin echilibrul şi fermitatea sa Neaşteptat de 
mulţi şi-au exprimat dorinţa de a citi cartea şi de a cunoaşte 
Legiunea 

& <^/7utâo/l 



Casa Verde 


★ ** 


”LUPTA ÎMPOTRIVA ADEVĂRULUI ESTE TOTDEAUNA SORTITĂ EŞECULUP 

NE SPUNE DL. EMILIAN DUMITRESCU-BORŞA 

- Domnule EMILIAN DUMITRESCU-BORŞA, ca FIU al marii personalităţi legionare ION 
DUMITRESCU-BORŞA, ne-aţi contactat ca să vă spuneţi punctul de vedere în legătură 
cu articolul "Seismograful unei prăbuşiri' apărut în revista "Permanente" din iulie 2003 
şi semnat de dl. Mircea Nicolau, redactorul şef. 

Dar Cuvântul Legionar a răspuns cu promptitudine defăimărilor memoriei tatălui 
dvs. într-un amplu articol din luna septembrie 2003 intitulat "Mafalda din str. Plantelor 
Eu, unul, sunt adeptul aplicării cunoscutului proverb românesc: ” Ajunge un par la un 
car de oale". r 

La mai bine de jumătate de an de la apariţia lui doriţi să daţi c replică d-lui M. Nicolau 
prin intermediul revistei noastre, ceea ce mă face să vă întreb:’ 

De ce nu aţi făcut-o personal, nu cunosc nici un fel de merite şi sacrificii aduse de dl M 

Nicolau Mişcării. Poate că a fost un credincios servitor al lui Hona 
Sima, cel care în mod deliberat a distrus Mişcarea 

- S-a afirmat că memoriile tatălui dvs. prezintă viaţa 
egionarilor într-o altă lumină decât cea cunoscută până 
acum, că nu aceasta ar fi adevărata atmosferă legionară. 

Ceea ce uită unii este că Mişcarea nu a fost un ordin 



Fiul părintelui, dl. Emihan 
Dumitrescu-Borşa 


atunci, imediat, şi ce 
elemente noi puteţi aduce? 


- Aveţi dreptate, dar am întârziat să o fac din motive obiective în 
primul rând, din cauza stării precare de sănătate fiind cardiac, din 
pnmâvarâ până toamna târziu stau în casa părintească din corn 

Bălceşti, jud. Vâlcea, unde se află şi mormântul tatălui meu, apoi - ^ eea C e u.ta .,n„ ^ 

când am revenit în Bucureşti, am avut o altă serie de probleme de căluoâresc no or!L Pă Mişcarea nu a fost un ord " 
sănătate . " c, ci o organizaţie vie, de tineri luptători, creştini, idealişti 

: ar erau totu ?'' în primul rând, oameni' Tata relatează nişte 


sănătate 

Articolul dvs. din sept. 2003 f Mafalda din str Plantelor ') - 
pentru care vă mulţumesc din suflet - este în realitate un excelent 
pamflet, cu mare succes în rândul cititorilor, dar consider că este 
datoria mea să fac câteva precizări suplimentare în al doilea rând 
emisiunea TV din 24 ian 2004 de la " Realitatea’ a readus în atenţie 
cartea tatălui meu şi vreau să reliefez unele aspecte pe care dvs si 
cititorii nu aveţi de unde să le ştiţi, eu neavând timpul necesar să le 
prezint m emisiune M-a bucurat faptul că un publicist cunoscut ca 
ai ion Cnstoiu a-” * 


JSSfţ rea,e ' cuprinzând toată istoria Mişcării, văzută din 

că tata m.a f m schimbat şi nu am tăiat nimic din manuscris pentru 

rpsnprtui câ cel ma ' ' m P°riant lucru pentru un creştin este 

respectul Adevărului, oricare ar fi 

JSSJSS^ ri-lui M Nicolau nu face altceva decât să 

sinceritate num 6 * apte feale pe 03 ^ tatâl meu le scne cu mare 
aceea in inai ' p ® ntru fam,l,e Nimeni nici nu visa pe vremea 

putea vreodată o L «r.S S i. SPnse ’. ch,ar îna,ntea mor t" lui ' 03 a L 


apreciat cartea la adevărata ei valoare putea vrenriata =* * . scnse ' ch,ar înaintea morţii (ui. că ar 

ocumentarâ şi tocmai de aceea vreau să arăt d-lui M Nicolau şi L le Dublir nent â f ' & ! ăCU 6 publ,ce lar eu . ca moştenitor, am dorit 

kTT on*0umitrescu^Borşa*" ™ *' absurditatea '"verşunârii împotriva adevărul cu>L cunoascâ d.ntr-o sursă directă tot 

- Vă ascult 

- Nu ştiu ce-l determină pe dl Mircea Nicolau să nutrească atâta 

, â '7r a 06101 Ce Şl ' a ded,cat întreaga viaţă Mişcăm Legionare 
şi a slujit cu credinţă pe Căpitan Poate câ domnia sa a adus nişte 
servo excepţionale' Mişcăm de îş, permite să arunce cunoroi J 


I Sâ I 

- 4- tron i 


să denatureze activitatea tatălui meu, acuzându-l (culmea 
ffi2 ,ei > * ar deîâ'ma» pe Căpitan ş, proprii camarS Eu 

pag. 4 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 


adevâm. despre mul, (şi * e nedrept) 

"exceotie-InT 31 . 03 * IOn Dum 'trescu-Borşa ar fi fost o 
rn^fn < ne 9 at <va) în cadrul Legiunii. 

Borşa făcea Dan^'^, d ' lui M NlC0lau ' preotul Ion Dumitrescu- 



























un vin de calitate, pe care nu şi le putea permite, neavând ZZ 
bani, erau binevenite destinderi dupâ nenumăratele primejdii^" 
suferinţe îndurate închisori, procese, bătăi muncă neobosită 
pentru Legiune Aceste mese se numeau la el "chef - pentru că'se 
făceau cu veselie şi voie bună Erau un prilej pentru discuţii cu 
prietenii şi pentru reflecţii. îmi amintesc de când eram mic cum 
"chefuiau" legionarii: în faţa unei sticle de vin stăteau câţiva inşi o 
seară întreagă, povestind şi cântând Oare aceasta se numeşte 


— să se fi putut înşela într-atât asupra tatălui meu? Mai ales 
că tata a locuit, la începuturile Mişcării, în aceeaşi casă cu 
el! Apoi. au fost mereu alături, opt am de zile, până la "final"! 

Oare nu-şi pune problema dl Nicolau cum de l-a apreciat 
Comeliu Zelea Codreanu, făcându-l comandant legionar în prima 
serie (1932), dupâ doar doi ani de activitate în Mişcare, şi încă 
înaintea altora, cum ar fi, de exemplu, H Sima 7 Dar cum de l-a 
înaintat apoi la cel mai înalt grad legionar, cel de comandant al 
Bunei Vestm 7 Cum de-a fost posibil să fie secretar al Partidului "beţie"?? Beţiv e unul care intră în cârciumă în fiecare zi şi bea de 
* Totul Pentru Ţară", expresia politică a Mişcării, de la înfiinţare şi nu mai ştie de el - ceea ce nu este cazul cu vestitul comandant 
până la autodizolvarea partidului? Cum de-a admis Căpitanul să legionar al Bunei Vestiri, preotul Ion Dumitrescu-Borşa Căpitanul 
facă parte din echipa care a reprezentat Mişcarea şi a luptat scrie în " Cărticica şefului de cuib": "Legionarul poate petrece dar 
împotriva comuniştilor în Spania, unde ar fi putut să-şi piardă şi el nu se îmbată ", ori părintele Borşa s-a conformat întocmai Dacă ar 
viaţa împreună cu Ion Moţa şi Vasile Marin? Dar de ce Căpitanul l-a fi fost beţiv, l-ar mai ţinut Căpitanul în preajma sa 7 
pus pe lista parlamentarilor Legiunii în dec 1937 7 Oare de ce -Totuşi, de ce atâta pornire împotriva tatălui dvs. la dl. 
Căpitanul nu s-o fi orientat asupra altora (a lui Horia Sima, de M. Nicolau? 

exemplu)' 1 - Simplu ca "bună ziua”! De fapt, această ură se datorează 

- Acuzaţia cea mai gravă adusă tatălui dvs. se referă la 

faptul că preotul ar fi cooperat cu Securitatea. 


prezentării activităţii nefaste a idolului d-sale, Horia Sima. cu 
tot cortegiul de consecinţe dezastruoase pentru Legiune! 

- Nu se poate o afirmaţie mai stupidă' Tatăl meu a cooperat în Crede, probabil, că "desfiinţându-l” astfel pe tata, va putea 
aşa măsură cu Securitatea, încât a făcut 15 ani de închisoare şterge şi faptele incalificabile ale lui Horia Sima care a fost 
pentru această "colaborare’ !' Dacă ar fi să apelez la "logica" d-lui "calul troian” dintre zidurile Mişcării, trădătorul fde aceea am şi 


Nicolau, ar însemna că şi dânsul a fost la fel de zelos colaborator 
cu Securitatea. întrucât şi dânsul a stat 15 ani în închisorile 
comuniste! Şi tot dupâ "logica" d-lui Nicolau, în categoria 
colaboratorilor cu Securitatea ar putea intra şi colaboratorii actuali 
ai d-lui M Nicolau care au la activ mulţi ani de puşcâne comunistă! 

- Nu vă credeam atât de mucalit! 

- Să vă mai dau motiv pentru un zâmbet, tot amar însă Dl 
Nicolau mai susţine că la pag. 117 preotul ar fi "recomandat 1 
Căpitanului să vină bărbierit la procesul Duca! Nu există aşa ceva 
nici la pagina respectivă, nici la alte pagini în legătură cu procesul 
Duca!' Mai remarc şi că în articolul d-lui M Nicolau se dau citate 
din carte cu trimitere la paginile respective, dar citatele sunt 
desprinse din context spre a fi interpretate tendenţios. Oricine 
citeşte cartea şi articolul poate să vadă lesne câtă ură nutreşte dl 
Nicolau împotriva tatălui meu 


ales acest titlu sugestiv pentru carte; Acţiunile lui Sima au dus la 
asasinarea majorităţii elitei legionare şi la posibilitatea de a se erija 
în şef al Mişcării, peste trupurile neînsufleţite ale camarazilor. 

Această carte confirmă, fără nici un dubiu, din sursă directă 
mărturiile altor intimi ai Mişcării că Sima a colaborat cu duşmanii 
pentru decapitarea Mişcării ca să ajungă el şef! Sima ştiind că 
tatăl meu aflase de trădările lui, a şi încercat sâ-l asasineze in nov 
1940, iar servitorul lui Sima încearcă sâ-l asasineze acum moral 

- Să fie dl. M. Nicolau mai "legionar” decât 
Dumitrescu-Borşa, dacă pot să exprim astfel? 

- Pe vremea Căpitanului dânsul avea 23 ani; în 1939 a fost loial 
colaborator personal al lui Sima. în 1940 a fost numit şef al poliţiei 
din Craiova; a fost condamnat şi închis în 1941 pentru rebeliune şi 
a mai făcut 15 ani de detenţie sub comunişti. Se erijează în 


~ ^ „ conducătorul ramurii simiste, considerând că are dreDtul ia rrîtira 

strădu^în pare nsă f af T aţ,a / ă pănnte,e Bor $ a s ’ ar fl elitei Fondatorului Mişcării şi, mai ales, la verdicte Trăieşte numai 

s răduit în vederea perspectivelor (de conducere), apârându-, în trecut, colaborator» să, Lnt pensionan ,ar revista d sale eTte 

LetZ^ î comp.et ruptă de realitatea zile.ofnoastre fi,nd SSSSSlSt 

Sâl meu a2în MiUSSî tt£ Tnri i i Ultă Că CU tubul de hptC1 ’ etatea articolelor fund decupate d,n presa 

De-ar fi fost toţi ca tatăl meu, alta ar fi fost situaţia Leoiuni.i Majadahonda. Despre personalitate (in formule matematice)(?!). 
- Era tatăl Hv/q oYrneîu -j _ . - ? Revista presei interne (nimic important), Cronică - unde sunt 

dl. M Nicolau? petrecăreţ, cum il prezintă amestecate de-a valma colindele de Crăciun (în ianuarie-, cu 

k ; ; -j- ._. comemorările Moţa - Marin şi Ionel Zeana si cu aniversarea z iei oe 

De care le KcÎJm complet dezinteresa t Pentru serviciile naştere a unui camarad (!!) etc. etc. O revista născută moară ce 

clZ l îr J ?Că i Leg,onare ' ca atare ' nu a vea nici un fel de se răsfoieşte doar. Aşa cum a făcut ş. dl M Nicolau cu cartea 

cSfur^mfn,tln re m I " ÎT * $â faCă petrecen A ? a - 2ise,e tatălui meu ' care însă. tin să sub.in/ez a înrecist-S un 

restaurant oferite de ceHnu outinh IT f'T* deCâ ' m6Se la deoseb,t succes ' m a' ales in rândul tinerilor, nu se mai^ăseşte in 

scoDui dP TS 1 k! pUţ n ' Care_l ,ubeau stimau, cu librării şi va necesita curând a doua ediţie 

scopul de a sta de vorbă şi a-şi împărtăşi unul altuia impresii 


despre viaţă Pentru el, modest din fire, nişte mese bune. udate 


cu 




Pr lor Bcxv» 





- ION DUMITRESCU-BORŞA - 
CAL TROIAN INTRA MUROS 
(memorii legionare), iulie 2002 

Cele mai interesante memorii 
legionare, scrise cursiv, captivant şi cu 
sinceritate, fără formalisme şi ocolişuri, 
de către o legendară personalitate 
legionară, lăsate ca spovedanie 
copiilor lui şi publicate la 20 de ani de 
la moartea autorului 

Palmaresul părintelui in Mişcare 
este impresionant: aderă la Legiune în 
1930 şi devine comandant legionar 
dupâ 2 ani, apoi comandant al Bunei 

nrotArii __^ „ .. 


al taberelor de muncă, propagandist al 
Legiunii, orator, secretar general al 
Partidului Totul Pentru Ţară (expresia 
politică a Mişcării), decorat de gen. 

Franco pentru lupta ca voluntar 
împotriva bolşevicilor din Spania (în 
echipa Moţa - Marin); parlamentar pe 
listele Partidului Totul Pentru Ţară 
membru al comandamentului legionar în 
refugiul din Germania din 1939 A fost 
primul care au sesizat gravele abateri 
ale (ui H. Sima de la linia legionară. 

De dincolo de mormânt, părintele ne mai întinde o mână de 
ajutor in slujba adevărului. 

Vârecomandâm şi cealaltă carte a părintelui, "Cea mai mare 



Vestiri unui rtm»r 0 dU ? â » ani ’ a P 01 comar >dant al Bunei recomandăm şi cealaltă carte a părintelui "Cea mai mar* 

în centrul celor mai apropia l' ai Că P'tanului, aflat J ertfă legionară " (despre lupta din Spania) publicată în 193~ si 

ncentrul celor ma, importante evenimente legionare, inspector reeditată de fiul părintelui, dl Emilian Dumrtrescu-BoSa ? 

— . Cărţile se mai găsesc la adresa redacţiei. 

CUVÂNTUL LECHONAM febr. 2004 c 

pag. b 
























O MEMBRĂ A ”CETĂTUILOR” SE DESTĂINUIE 


"t 


Jir 



In primele luni ale anului 1949 o rudă mai îndepărtată de a mea un fel 
de verişoarâ de a doua, a fost arestată de Securitate întrucât fusese 
membră a Mişcării. O chema Tanţa. era o făptură cam plăpândă, blondă, şi 
şedea într-o locuinţă modestă din cartierul Tei. nu departe de casa mea 
Nu am mai ştiut nimic de ea vreme de 50 de ani întrucât după eliberare se 
măritase şi îşi schimbase domiciliul, casele străzilor din cartier fiind 
demolate pentru a face loc Bd Lacul Tei Orice investigaţie de-a mea ar fi 
fost sortită eşecului 

Providenţa a făcut ca în urmă cu doi ani, la parastasul făcut de Acţiunea 
Română la biserica Sf llie Gorgani pentru pomenirea eroilor legionari Ion 
Moţa şi Vasile Marin, să văd o femeie de mică de statură salutând cu mâna 
ridicată spre cer La sfârşitul ceremoniei m-am dus la ea şi mi-a confirmat, 
spre marea mea bucurie, că ea era Tanţa 

____________ Redescoperită după o jumătate de secol, ruda mea, acum purtând 

numele de familie GLADCOV, m-a vizitat acasă, discutând despre unele şi altele, despre neamurile în viaţă şi despre cei destul de mulţi 
trecuţi în lumea umbrelor. 

Mi-a spus, printre altele, şi că nu a abdicat niciodată de la lima legionară, în ciuda lungilor prigoane O dovadă clară în acest sens era 
şi faptul că urmărea în ziar anunţurile de comemorări legionare şi astfel ajunsese şi la comemorarea organizată de Acţiunea Română 
Mi s-a părut interesant să sintetizez, pentru cititorii noştri, discuţiile purtate pe tema activităţii ei legionare din trecut în rândurile de mai 
jos 

lucrez acolo Astfel am avut ocazia să cunosc toată conducerea de 
atunci a Mişcării pe Hona Sima, pirpiriu, îmbrăcat mereu în 
cămaşă verde, ajuns nr 2 în conducerea ţârii, pe Corneliu 
Georgescu, pe “bâdia" lasinschi, ministrul Sănătăţii, pe Pâtraşcu, 
secretarul Mişcării, veşnic preocupat şi suspicios, şi mulţi alţii 
Aveam mult de lucru, de dimineaţă până seara, dar nu pentru multă 
vreme, întrucât centrul de greutate al Mişcării se mutase în str 
Roma, în localul spaţios ce aparţinuse Strâjii Ţâni. 

în nov. 1940 noii legionari au tras în vechii legionari 
Am început să fiu descumpănită când am fost martoră oculară 
la schimbul de focuri de revolver între legionarii care se omorau 
între ei 1 Ce se întâmplase 9 Tatăl Căpitanului, Ion Zelea Codreanu, 
venise la sediu însoţit de câţiva legionari care fuseseră imediat 
închişi la subsol, "arestaţi” de cei de la sediu, fără vreo explicaţie, 
ba încă a mai venit un grup de legionari ca sâ-i apere pe cei de la 
sediu (?!) de "atacul” prof Codreanu 11 Deci însuşi tatăl Căpitanului, 
senator legionar în Senatul Legiunii, nu avea voie să vină la sediul 
Mişcării?! In loc să se lupte cu duşmanii Mişcării, noii legionari ai lui 
Hona Sima se luptau cu tatăl Căpitanului! Cei căzuţi în stupidul 
incident au fost înmormântaţi în cimitirul eroilor legionari de la 
Predeal, unde fusese reînhumatâ elita legionară masacrată de 
autorităţi în noaptea de 21/22 sept 1939 
”Zeiţa Nemesis ” 

Am participat şi eu. în noaptea de 26/27 nov 1940. la 
dezgroparea osemintelor Căpitanului, plecând de la sediu cu 
câteva sute de legionari încolonaţi, cântând cântece legionare pe 
străzi A doua zi am aflat că alături, în fort (la Jilava). " zeiţa 
Nemesis, zeiţa răzbunării (severă . dar dreaptă) îi ucisese pe 
întemniţaţi aici (pe cei asasinii Căpitanului şi ai elitei legionare) 
Filosof ie ieftină, pentru că există axioma "justiţia este temelia 
statelor' - cum ne-a spus chiar atunci Lucia Coterbic Tot ea ne-a 
împărtăşit îngrijorarea generată de faptul că Hona Sima nu făcea 
faţă nici cerinţelor politice ale statului şi nici cennţelor 
organizatorice şi educaţionale ale Mişcăm, că nu urma linia 
Câprtanuiui, pierzându-se m capcanele duşmanilor, îndreptând 
as e Mişcarea spre dezastru Căpitanul prevăzuse întotdeauna 
pedepsirea^ je qală a celor care comiseserâ cnme Despre 
răzbunare' se poate vorbi doar când eşti în opoziţie, nu la 
guvernare'Şi apoi, ce fel de legionari erau aceia care uciseserâ şi 
nu se predaseră, nu-şi recunoscuserâ fapta?! Şi ce fel de şef al 
egiunn de urmaş al Căpitanului' era cel care-i ocrotea?? 

- Cum ai perceput evenimentele sângeroase din a treia 
decada a lunii ian. 1941? 

<i,r^!f e2 ‘ e la , înce P ut câ aceste evenimente nu ne-au luat pnn 
Antonie- 6 M CUlau tot felul de zv onuri, iar relaţiile dintre gen 
An \lnllru h M ,'f are dev eniserâ încordate Pe 20 ian 1941 gen 
(lemnari î deS , U,Se pe min,strul de Interne gen Petrovicescu 
Drotest imr>Arr Sear ^ aceleia 5' zile, a avut loc o mare adunare de 
ordine cântân^f destltu,ni 0 mare de cămăşi verzi, în deplină 

străzile Cânta?**™ oase,e Imnuri a| e Legiunii s-a tâlâzuit atunci pe 
străzile Capitale,. No,, ce, aflaţi la sediul din str Gutenberg amf 

CUVÂNTUL LEGIONAH febr. 2004 


- Tanţa, cum ai intrat în Mişcare, ce te-a determinat să 
faci acest pas care p-a schimbat, în mod tragic, întreaga 
viaţă? 

- în toamna anului 1937, când împlinisem 14 ani, eram elevă la 
Liceul Gh. Ghiţu din str. Popa Petre, aflat în zona Pieţei Rosetti 
împreună cu o colegă m-am înscris în organizaţia feminină de 
tineret a Mişcării. Câteva luni mai târziu, în decembrie 1937 l-am 
cunoscut personal pe Căpitan. A fost prima şi ultima dată când l-am 
văzut, dar ţin minte totul de parcă ieri s-a întâmplat Eram cca 20 
de tinere îngrijit îmbrăcate, formând un mic careu în mijlocul căruia, 
ancorat într-un catarg înalt, se afla tricolorul 

Căpitanul a început să dialogheze, întrebând-o pe prima fată la 
ce ţine cel mai mult în viaţă şi ce doreşte să ajungă la maturitate 
"îmi iubesc ţara şi Legiunea", a răspuns fără a clipi cea întrebată A 
doua fată a dat acelaşi răspuns pe nerăsuflate Am urmat eu la 
rând şi am dat acelaşi răspuns Căpitanul s-a încruntat, apoi a 
început să zâmbească: "Măi. dar voi toate gândiţi la fel? Vă este 
teamă să nu greşiţi? Tu nu îţi iubeşti mama. tatăl, fraţii, nu-ţi place 
sportul sau cinematograful, nu vrei să ajungi doctoriţă sau 
scriitoare ?' M-am fâstâcit şi mai mult, încât nu am putut scoate nici 
o vorbă 

începând din februane 1938, conform directivelor date de 
Căpitan ca urmare a loviturii de stat a lui Carol al ll-lea, am intrat 
într-o fază de tăcere şi lipsă de manifestare pentru a nu da ocazia 
represiunilor anunţate de autorităţi 

în toamna anului 1939, după asasinarea celor peste 250 de 
legionari din elită de către autorităţi, a început o nouă prigoană care 
m-a lovit şi pe mine: directoarea a chemat-o pe mama şi i-a spus 
că figuram pe lista elevelor ce urmau să fie exmatriculate din cauza 
apartenenţei la Mişcare, sugerându-i mamei să facă o cerere de 
retragere a mea pe "motiv de boală", putând astfel să mă înscriu 
apoi la alt liceu şi poliţia să-mi piardă urma 

■ Erai, ca să zic aşa, un fel de "elevă-şomer". Cum 
te-ai descurcat cu liceul neterminat, fără o specializare? 

- Părinţii mei erau săraci: mama lucra cu ziua la un cumnat care 
avea o cârciumă pe Şos Ştefan cel Mare. vis a vis de faimoasa 
fabrică de pâine Otto Gagel învăţam în particular stenodactilografia 
(care mi-a fost mai târziu meseria de bază) Dar una dintre legile 
legionare fixate de Căpitan este "Ajută-ţi fratele căzut in nenorocire 
Nu-I lăsa " Am cunoscut-o pe doamna LUCIA COTERBIC care m-a 
ajutat să am primul serviciu, la cofetăria tatălui ei, cofetărie 
renumită, de lux, rivalizând cu Capşa şi Nestor, aflată în P-ţa 
Romană Dânsa era sora legionarului NICOLAE COTERBIC şi 
soţia sculptorului Andrei lacob La acesta fusese qâzduit 
^T a . nd J 3n,ul le9 ' onar P rof Vasile Cristescu (V Cristescu a fost 
trădat de Obreja şi împuşcat chiar în locuinţa sculptorului care 
murise apoi în ancheta poliţiei) 

După 6 sept 1940 Lucia Coterbic mi-a mai întins o mână de 

itn° r ^ cen 1' a,â în L,tere Ş> Filosof© magna cum laudae a 
Un versitâţii din Bucureşti, lucra (din dăruire) ca dactilografă la 
Secretariatul Mişcăm din str Gutenberg şi m-a recomandat să 


pag. 6 



















_ pnmit dispoziţie sâ nu plecâm acasă 

— Dar pe 21 ian toţi prefecţii şi primarii legionari, inclusiv 
chestorii legionari, directorul Siguranţei, Alexandru Ghika şi 
prefectul Poliţiei Capitalei, Radu Mironovici au fost destituiţi şi ei. 

Au început sâ vinâ la sediu sute de tineri legionari In acea zi am 
fâcut de câteva ori drumul de la restaurantul legionar la Prefectura 
Poliţiei, cărând, împreună cu alţi camarazi, saci de alimente pâine, 
brânză, salam, slâninâ, care au fost oferite legionarilor care se 
bancadaserâ în impozanta construcţie. Era lume adunată pe 
străzile din zonâ cât cuprindeai cu ochii, cei mai mulţi veniţi din 
pură curiozitate pentru a asista la acest spectacol unic, nicidecum 
pentru a participa la acţiune. 

La a treia sau a patra venire cu alimente am observat ceva cu 
totul deosebit, un fel de preambul la evenimentele sângeroase ce 
au urmat Lângâ biserica Zlătari, avariată cumplit în urma 
groaznicului cutremur ce avusese loc cu două luni mai înainte, se 
afla trupul neînsufleţit al unui tânăr cu capul spart, înconjurat de 
câteva zeci de lumânări aprinse pe asfaltul străzii şi buchete de 
flori Un tanc era înconjurat de o mulţime de oameni care se 
chinuiau sâ-i desfacă turela şi sâ-l scoată pe soldatul acuzat că ar fi 
ucis pe tânărul de pe caldarâm Au avut loc discuţii cu un ofiţer care 
susţinea că tânărul nu fusese ucis de mitraliera de pe tanc, ci de un 
foc răzleţ de revolver, fiindcă dacă s-ar fi tras cu armamentul de pe 
tanc ar fi fost ucişi zeci de oameni Faptul era perfect plauzibil; 
oamenii au înţeles, tancul putând sâ părăsească zona în uruitul 
sinistru al şenilelor. 

Era frig, ceaţă şi zăpadă murdară pe străzi Noaptea următoare 
am petrecut-o tot la sediu Intr-o cameră se redactau fel de fel de 
texte care se tipăreau apoi în apropiere, la tipografia celui mai mare 
ziar bucureştean, ° Universul ”, a cărui redacţie se afla pe str. 
Brezoianu. îmi amintesc de conţinutul acestor manifeste care se 
distribuiau trecătorilor de pe străzi Unele afirmau că armata era de 
partea legionarilor, altele o îndemnau să se abţină sâ participe la 
evenimentele care se precipitau, altele erau acuze la adresa 
masonilor toleraţi în guvern de Antonescu, încheindu-se însă cu 
exprimarea loialităţii faţă de General. Cam la fel erau şi 
comunicatele de la radio se spunea că la laşi armata fraternizase 
cu legionarii, că nu mai ştiu unde se înregistraseră victime, totul pe 
fondul cântecelor non-stop Apoi s-a cerut "guvern legionar". 

Au început să se audă tot mai frecvent focuri de armă Veştile 
deveniseră de-a dreptul îngrijorătoare, se duceau lupte între armata 
ţârii şi legionari în Piaţa Victoriei. Străzile deveniseră acum pustii, 
fund deosebit de riscante pentru orice trecător sau curios Eram 
într-o stare cumplită, teribil de obosită flămândă, îngheţată şi, mai 
ales, îngrijorată. 

Apelul adresat legionarilor de Horia Sima în dimineaţa zilei de 
23 ianuarie, pentru a înceta rezistenţa opusă armatei, ne-a fâcut şi 
pe noi, cei de la sediul din Gutenberg, sâ mergem spre casele 
noastre Telefoanele nu mai funcţionau, nimeni din oraş sau din 
provincie nu ne mai trecea pragul Pustietate... A fost începutul 
celei de-a patra nopţi de chin. In dreptul Cişmigiului, un cordon de 
jandarmi legitima pe toţi cei care vroiau sâ treacă pe acolo şi, cum 
mă simţeam suspectă la acea oră pe străzi, pentru a nu fi şi eu 
îmbarcată în camionul anume pregătit, am fâcut cale întoarsă 
Eram descumpănită, nu ştiam încotro sâ mă îndrept Calea Victoriei 
şi B-dul Brâtianu, cele două artere pnncipale ale Capitalei pe care 
trebuia, obligatoriu, sâ le traversez pentru a ajunge acasâ, 
constituiau acum pencole majore A fost un miracol că am mai 
dispus de un minim de rezistenţă, nu numai fizică, dar şi psihică, 
pentru a putea merge pe străzi pustii şi întunecate, îngheţată şi udă 
la picioare, nedormită, sâ ocolesc Calea Moşilor, Lizeanu. şi sâ 
ajung, în fine, în cartierul Tei M-am prăbuşit, sfârşită. în curtea 
casei, sub ochii îngrijoraţi ai mamei, şi trei zile nu m-am dat jos din 
pat 

- Deci ai avut noroci 

- Stai sâ vezi ce noroc! A început calvarul, arestarea a mii de 
legionari, chiar şi elevi din Frăţiile de Cruce; nici femeile n-au 
scăpat, in luna mai 1941 am fost şi eu "săltată" de acasâ şi 
internată într-o cazarmă militară de la periferie, împreună cu alte 
200 de femei Am stat aici două luni, apoi am fost eliberată; nu mi 
s-a intentat nici un proces Poate pentru că fusesem o simplă 
dactilografă la sediul din Gutenberg şi nu mai avusesem nici un fel 
de activitate legionară de atunci, poate pentru că nu găsiseră nimic 
compromiţător în casă (de exemplu, arme), poate pentru că erau 
incâ mii de procese pe rol. iar România intrase în război - nu ştiu 
motivul, cert e că atunci am scăpat 

Aici, în primul meu loc de detenţie, l-am cunoscut pe viitorul 
meu soţ. Acesta avusese parte de* o arestare "originală" pe care 


vreau s-o povestesc La meciul de fotbal România - — 
Germania, disputat pe celebrul stadion n Venus\ tribuni" 
fuseseră arhipline Oamenii veniţi sâ-l vadă pe celebrul atacant 
Fritz Walter au avut ocazia sâ audă, stupefiaţi, în timpul pauzei, un 
mic grup de tineri de la o peluză cântând cu patos u Sfântă tinereţe 
legionară ". Ei bine, aceasta a dus la arestarea tuturor cântăreţilor 
de la peluză Dictatură, deh! 

- Dar tinerii care cântaseră nu ştiau că era dictatură? 
Având în vedere prigoana antilegionarâ de atunci, nu se 
aşteptau la consecinţe? 

- Ţi-am spus doar că motivul arestării îl consider "inedit" 
Bineînţeles că din partea lor a fost o copilărie, o naivitate, un gest 
inutil. Dar, pe de altă parte, Antonescu încă mai susţinea câ nu 
avea nimic împotriva "legionarilor cinstiţi", şi, cum toată lumea îl 
considera corect, tinerii nu se aşteptau chiar la aşa ceva pentru un 
cântec. 

- Ce a urmat după prima ta arestare? 

- Alte câteva, tot fârâ nici o sentinţă judecătorească 

în iunie, după prima eliberare, mă angajasem ca 
stenodactilografă în P-ţa M Kogâlniceanu, în apropierea fostului 
restaurant legionar Acum acesta se numea n Berbec ", dar pentru câ 
aici cânta muzică populară Zavaidoc, a cărui faimă se afla atunci la 
apogeu, mulţi numeau restaurantul" Zavaidoc " 

In octombrie am fost arestată din nou, tot două luni, apoi încă de 
vreo trei - patru ori până în aug 1944 Eram "suspectă"! Şi asta se 
întâmpla şi cu alţi legionari; mereu se "pritoceau închisorile" 

Terminarea războiului mi-a dat speranţa că voi fi lăsată în pace, 
să-mi continui studiile, să-mi înjghebez un cămin Dar amară 
deziluzie! în mai 1948, noaptea, am fost iar arestată Zeci de mii de 
legionari din toată ţara au păţit acelaşi lucru. Am fost judecată şi 
condamnată la 5 ani închisoare ca "duşman al ordinii sociale", 
aceeaşi etichetă primind-o toţi ceilalţi camarazi 

- Erai duşmanul ordinii sociale? 

- Toţi naţionaliştii şi toţi creştinii nu sunt altceva decât duşmanii 
naturali, potenţiali ai orânduirii comuniste, nicidecum ai ordinii 
sociale Dar cum "ordinea socială" de atunci era comunistă Chiar 
dacă nu mai activasem pe plan legionar, eram "pe listă" 

Sâ revin Am fost întemniţată la închisoarea pentru femei, 
"/Vf/s/ea". o fostă mănăstire izolată, ridicată de Petru Cercel şi aflată 
la 18 km de Câmpina Directoarea închisorii era Elena Tudor 
licenţiată în Litere şi Filozofie, cu un fel de a fi imprevizibil Avea 
dispreţ pentru informatoarele voluntare, aprecia curajul şi 
spontaneitatea deţinutelor, dar nu se dădea în lâtun sâ te 
"altoiască" personal cu palma şi sâ te acopere de injurii din cele 
mai triviale Se aflau închise aici, separat, soţia mareşalului 
Antonescu şi o studentă, Sanda Pop care era condamnată la 
moarte pentru rezistenţă în munţi 

După eliberare nu am mai fost arestată, dar eram tot timpul 
ţinută sub supraveghere Eram invitată uneori la Miliţie, pentru a mă 
"ţine în priză", sâ nu fac "vreo prostie" (mă avertizau mereu) Dar eu 
continuam să mă întâlnesc cu prietenele şi camaradele mele 
mergeam la înmormântările şi parastasele camaradelor a căror 
tinereţe fusese distrusă de prigoane şi închisori Măcar atât puteam 
face şi eu! 

Şi acum îmi amintesc de mama martirei NICOLETA 
NICOLESCU, care locuia vis a vis de Spitalul Colentina. pe str 
Dragoş Vodă Legendara Nicoleta, comandantâ legionară, şefa 
Cetâţuilor până în 1936 şi apoi consilieră a Căpitanului, trădată de 
M Vârfureanu (cel care preluase legăturile în teren după fuga lui 
Sima în Germania), fusese pnnsâ şi asasinată de autorităţi, apoi 
arsâ în Crematoriu în vara anului de mare pngoanâ antilegionarâ, 
1939. Mama ei, deşi era ortodoxă, lăsase testament sâ fie 
incinerată după moarte, aşa cum sfârşise şi fiica ei. 

- Aş vrea să termin interviul cu o întrebare stereotipă: 
dacă ai fi din nou tânără, ai parcurge acelaşi drum? 

- întrebarea este aşa cum afirmi chiar tu, dar te dezamăgesc 
n-am să-ţi răspund aşa cum, probabil, te aştepţi s-o fac Nu vreau 
nici sâ bravez, nici sâ fac frondă 

Credeam câ Mişcarea Legionară se va relansa după 1989. In 
acest caz suferinţele zecilor de mu de legionari asasinaţi, torturaţi 
închişi, prigoniţi, ar fi fost rodnice Dar după 14 ani de la dispariţia 
cenzurii dictatoriale comuniste, existând dreptul la liberă exprimare 
şi la întrunire, după ce s-au clarificat atâtea aspecte din istoria 
noastră interbelică, prea puţini sunt adepţii liniei trasate de Căpitan 

Merg, destul de des. duminica dimineaţa, la biserica Sf llie 
Gorgam Până de curând am văzut la intrare pe trepte, câţiva tineri 


în cămaşă verde, ostentativi şi cu tentă verbala 
curând văd nişte tineri îmbrăcaţi in neqru 

CUVÂNTUL LEGIONAft febr. 2004 


cu 


agresivă 
insigne care 

pag. 7 — 




























— numai de români nu amintesc, cu atitudini şi conversaţii cel 

— puţin bizare dupâ ce ies din biserică Văd mereu vârstnici 
care trăiesc din amintiri, incapabili de a face ceva concret, 

constructiv de perspectivă imediată, dar "arătători cu degetul , 
orqolioşi şi suspicioşi Am văzut şi pretinse reviste "de dreapta 
care fac jocul duşmanilor Mişcării, provocând inutil sau 
amalgamând diverse orientări, sau oferind obiective false. 

Mă bucur însă că am cunoscut" Acţiunea Română” care este cu 
totul altfel decât cei descrişi mai sus, mă bucur pentru că are o linie 
clară dreaptă, de bun-simţ, linia trasată de Căpitan, Văd că deşi 
are mijloace modeste, se străduieşte să îndrume tineretul 
dezorientat, otrăvit şi robit de stăpânii de azi. "Cuvântul legionar '" îl 
citesc cu plăcere pentru că scrie pe înţelesul tuturor, pentru că are 
şi istorie naţională, şi legionară, şi actualitate, şi, mai ales, atitudini 
naţionaliste şi creştine în legătură cu ceea ce se întâmplă azi. îmi 
place şi că aveţi o poştă a redacţiei, că purtaţi dialog cu cititorii 

- Crezi că vom reuşi ce ne-am propus? 

- îţi amintesc de parabola talanţilor. dar şi ce spunea 
Căpitanul: Cel ce stă indiferent, fricos şi laş in faţa ţârii sale care 
moare, va fi blestemat de cei ce vin după el ” Acum, chiar mai mult 
decât până acum, cred că este "ora Adevărului". 

Dacă oamenii vor reuşi să înţeleagă asta, totul e posibil. Iar 


dacă nu n-aveti ce să vă reproşaţi: voi aţi ridicat steagul şi 
ah pornit lupta Cine poate, să vă urmeze^ să vă ajute, iar 
nu - sâ aibă curajul sâ recunoască deschis şi sâ nu vă 
îngreuneze misiunea, că suntem cu toţii sâtui de pretexte, 
"noduri în papură"! 


Srftrttuâsu 


'RAŢIUNILE POLITICE" Şl CRUCIADA COPIILOR 


în anul 1192, cea mai mare cruciadă pornită spre Palestina s-a 
terminat cu un dezastru total. împăratul Friedrich Barbarossa a 
murit înecat într-un râu din Siria. Mormântul Sfânt era pierdut. 
Numai o minune mai putea elibera Ierusalimul. 

în 1212, pastorul Nikolas, un călugăr smintit din Koln, ţine 
cuvântări "inspirate": numai copiii cei nevinovaţi ar putea înfrunta 
forţele râului. Aşa că părinţii trebuie să-i lase pe micuţi sâ se 
alinieze pe malul Mediteranei în Italia şi apele mării se vor despărţi, 
iar ei vor putea păşi pe uscat, ca Moise la plecarea evreilor din 
Egipt. Nikolas i-a fanatizat pe mulţi şi i-a convins să-şi trimită copiii 
la moarte sigură, cu semnul franciscan "T" pe spate Oligofreni, 
curve şi vagabonzi se alăturau copiilor pe drumul spre Ierusalim. 
Peste 25 000 au ajuns în Italia, la Piacenza, aşteptând sâ se 
despartă apele mării Au fost vânduţi Nikolas a cumpărat o 
corabie, s-a luptat în Palestina, a primit lauri de cavaler, dar mulţi 
copii au ajuns sclavi în Orientul Mijlociu Un episcop din sudul Italiei 
l-a acuzat că a vândut copii şi... tăcere. Nu se mai ştie nimic de 
Nikolas nici de bani In schimb, tatăl lui Nikolas a fost spânzurat la 
Koln fiindcă şi-a incitat feciorul să ducă în robie copiii din "Sfântul 
Imperiu Roman". 

Ciobanul Stephan din Franţa a strâns şi el în acelaşi an de 
graţie 1212 peste 30 000 de copii, i-a dus la Marsilia şi a aşteptat şi 
el despărţirea noianelor de apă Acolo nu erau însă cumpărători de 
sclavi. 

Delirul comun celor doi a avut o singură motivaţie banii Se zice 
că Nikolas a luat aurul pentru robi şi a fost prădat/ Unii spun că a 
fost aruncat în Adriatica Erau alţii mai hoţi ca el, probabil din 
Ordinul Franciscan. 

Francisc din Asisi fusese fecior de bani gata A propovăduit 
sărăcia Domnului şi a bisericii, devenind foarte popular, dar urât de 
biserică In 1210, Papa Inochentie al lll-lea fusese nevoit sâ 
recunoască Ordinul Franciscan, iar peste doi am s-a produs 
tragedia copiilor 

Alţi gladiatori, alţi vânători de capete 

Deşi nu ne aflăm in plin Ev Mediu, există semne că societatea 
consum ne împinge inevitabil spre raporturi primitive în 


de 


societate. Sclavajul revine în forţă, sub alte aspecte, desiqur De la GuArriian" 

Istanbul la Madrid şi Lisabona, românii sunt vânduţi căpiţele de Lo ! « f en ol 0 copi1 d,n patr,a nomenclaturii veşnice se 

povară în piaţă, direct, dupâ cum spun disperaţii care nu pot să-şi trebZiemnTesîtoMHiî* 6Ur ° ~ "°" ?a 

mai întreţină familiile în tar* 9 treouie mituite autorităţile 


căutare pentru reţelele de prostituţie, pot culege usturoi prin 
Spania. Am cunoscut tineri care au fugit pe jos din patria lui Ion 
lliescu până în Grecia, au mâncat sfeclă şi chiar buruieni, ca 
animalele. Mulţi au fost prinşi, bătuţi, batjocoriţi In acelaşi timp, 
băncile şi companiile transnaţionale construiesc sedii de mare lux 
în ţara noastră, care a devenit un fel de Thailanda a Europei. 

Emma Nicholson: ”Berlusconi trebuia trimis la 
psihiatrie” 

Cea mai dezagreabilă imagine primitivă a sclavajului este ofentâ 
însă de vânzarea copiilor din România. De 14 am, asistăm uluiţi la 
această barbarie. Abia acum înţelegem de ce presa internaţională 
prezenta aproape exclusiv copii scofâlciţi de foame, atunci când 
venea vorba de România Mafia parazita toată clasa politică din 
ţară Turcia îi obliga pe domnii vasali să dea şi copii, pe lângă tribut 
şi ciubuc pentru hatişerif. Unii ajungeau ieniceri, alţii erau castraţi şi 
transformaţi în eunuci In numele aderăm la Uniunea Europeană 
"guvernele bacşiş" din cei 14 am au oferit copii partenerilor 
occidentali Un cuplu din Londra a fost arestat fiindcă ţinea doi copii 
înfiaţi într-o cuşcă. Nu se cunoaşte exact câţi copii au fost sacnficaţi 
pentru organe sau câţi oferă plăceri maniacilor din "lumea 
civilizată", în care vrem să intrăm 

Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene, Silvio 
Berlusconi, şeful guvernului italian, Antonio Di Pietro campionul 
luptei contra mafiei din celebra campanie "Mani Pulite", senatorii 
americani John Kerry, candidat la preşedinţia Statelor Unite, ş» Joe 
Liebermann sunt doar câteva exemple de mari "demnitari" care au 
făcut presiuni ("lobby") asupra lui Adrian Nâstase pentru vânzarea 
copiilor Este în interesul minorilor In realitate, este vorba de 
foarte mulţi bani. 

Emma Nicholson, "raportorul Uniunii Europene pentru 
România , ne-a avertizat în 2001 sâ nu mai vindem copii a venit la 
Bucureşti şi şi-a schimbat părerea brusc: "România a făcut man 
progrese" Recent, ne-a trosnit din nou "Dacă domnul Berlusconi 
/-ar cere copii domnului Tony Blair, cred că domnul Blair l-ar 
trimite la psihiatrie , să se relaxeze puţin. Aveţi libertatea sâ 
spuneţi nu Aşa este, dar paralele sau paraii? Aici e hiba "The 
Guardian" - x 


mai întreţină familiile în ţară 

La fel ca pe timpul Imperiului Roman, există şi un sclavaj de lux: 
lumea fotbalului sau lumea experţilor din diverse domenii Cei care 
ii caută "la intelect". îi evaluează şi-i plasează pe specialişti se 
numesc "vânători de capete". La fel ca fotbalişti, de azi, unii 
gladiatori strângeau averi fabuloase, deveneau subiect de mare 
atracţie pentru "lumea bună". Fotbaliştii se vând pe bani grei, ia fel 
ca gladiatorii care bucurau privirile stăpânilor prin actele lor de 
cruzime Mingea a luat locul tridentului fatal Femeile care nu au 


"Trebuie plătită o întreagă reţea 


Tâtucul smintitului Nikolas a fost spânzurat Noi, mai credincioşi 
decât nemţii din Evul Mediu, am desfiinţat pedeapsa cu moartea, 
aam legi pentru protecţia minorilor şi acceptăm avansunle 
demnitarilor" samsari de copii pentru structurile mafiote. "Este spre 
ine e copiilor 1 Măcar nu mai are nimeni neobrăzarea să spună că 
ororile se fac în numele credinţei 




pag. 8 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 






















DUILIU SFINTESCU 


(1909-2002) 

Doctor inginer, doctor Honoris Causa al Universităţilor din Aachen şi Bucureşti 

Membru al Mişcării Legionare 

Membru al secretariatului permanent al lui Corneliu Zefea Codreanu (1936 - 1938) 
Reprezentant al Mişcării Legionare din străinătate (1990 - 2002) 

Membru al Senatului Legionar (2002) 


Născut la Bucureşti, a studiat la 
Politehnica din Berlin (1928 - 
1934), unde a fost membru al 
Societăţii Academice Române şi 
unde şi-a luat doctoratul, 
in 1934 s-a întors in ţară ca inginer (la Reşiţa), apoi a intrat prin 
concurs ca inginer la CFR Bucureşti. 

L-a cunoscut personal pe Corneliu Zelea Codreanu în ian. 


aşa cum a fost el, nu cum au încercat să-l falsifice duşmanii şi 
epigonii Mişcării. 

Membru al Senatului Legionar (2002) 

S-a stins din viaţă în dec. 2002 la Paris, fiica sa. Sanda 
Sfinţescu preluând lupta de o viaţă a tatălui pe linie românească 
naţionalistă şi creştină. 


Extras din cartea " RĂSPUNS la întrebări ale TINERILOR care 


- D . , , u i - . .. 1,1 cxudb um canea nMorui\io ia întrebări ale TINERILOR cere 

1936, la Predeal, la schi. începând din martie 1936 a devenit doresc TOT ADEVĂRUL DESPRE MIŞCAREA LEGIONARĂ Daa 
membru a! secretariatului Căpitanului, fiind responsabil, 418 - 421 ("Tragica deviere de la doctrina şi voinţa lui Corneliu 
printre altele, cu pastrarea condicii de grade legionare. Zelea Codreanu"). 

in 194 1 a plecat din ţară, stabilindu-se la Paris Şi-a început "Imediat după valul de arestări din 16-17 apr 1938 căpeteniile 

activitatea profesională ca membru fondator ş. secretar general la legionare rămase in libertate au format un aşa-zis "comandament 

rfT/rf™ 6 t* 3 Constnjptlon M J>talhque organizaţie de prigoană". Denumirea era uşor abuzivă. întrucât această echipă 
cupn za d 2 ţâri vest-europene. SUA, Canada şi Japonia, nu avea ce comanda Mişcarea Legionară işi Încetase, de fapt. 


■ • — ~ y • 

devenind o somitate mondială în domeniul construcţiilor: 

- la Hong-Kong a construit, pe direcţia cicloanelor sud-vestice. 
un imobil-laborator care este şi astăzi singurul din lume cu această 
utilizare, la Metz (Franţa) a construit o instalaţie originală pentru 
determinarea efectelor oricărui tip de incendiu asupra 
componentelor unei construcţii; 

- a colaborat în cadrul Academiei Americane de Ştiinţe la 
elaborarea unui program pentru reducerea dezastrelor naturale de 
pe glob; 

- delegat permanent al UNESCO şi preşedinte al Comisiei 
"Reducerea dezastrelor 

rol determinant în orientarea UNESCO spre o participare 
multiprofesionalâ pentru a răspunde nu numai cerinţelor practice, 
ci şi aspiraţiilor omeneşti de ordin mai înalt, pe plan estetic! 
social, cu respectul tradiţiilor şi cu armonizarea între "nou si 
vechi"; 

- inovator în domeniul stabilităţii elementelor de 
construcţie; 

- rol primordial în armonizarea internaţională a normelor tehnice 
de construcţie; 

- autor a zeci de lucrări de specialitate; 

activitate intensă pe plan mondial, organizând şi 
prezidând congrese ştiinţifice şi ţinând conferinţe personale în 
140 de oraşe din cele 5 continente ale lumii, în 7 limbi fiind încă 
activ la vârsta de 90 de ani. 

A pnmit titlul de doctor Honoris Causa la Universitatea din 
Aachen în 1973 şi la Institutul de Construcţii Bucureşti în 1992 

Membru al Consiliului Legiunii din străinătate (1990- 2002) 

A considerat mereu perioada celor doi ani trăiti lângă 
^apiţan ca pe "un dar care i-a dat sentimentul "unei datoriP' 

Codreanu"** *** ** Ş ‘ ***** M Corneliu Ze/ea 

Dornic să contribuie la redresarea morală a românilor şi la 
ucarea tineretului în spirit naţionalist şi creştin, după 


activitatea. Acel comandament îşi propunea, mai curând, să ţină 
legătura între legionari, să colecteze cotizaţii pentru ajutorarea 
familiilor celor arestaţi şi să difuzeze indicaţiile primite de la 
gradele legionare, în special de la Corneliu Zelea Codreanu 
Din închisoare, acesta a lansat apeluri clare, insistente şi 
repetate la linişte. 

Comandamentul de prigoană i-a dat delegaţie lui Horia Sima - 
care nu avusese nici o activitate de natură să-l f? făcut cunoscut 
forţelor de poliţie - pentru a asigura legătura cu legionarii din ţară 
Activitatea desfăşurată de Horia Sima a fost insă in 
flagrantă contradicţie cu consemnul de linişte lansat de 
Corneliu Zelea Codreanu. Violenţele gratuite pe care Horia 
Sima le-a provocat au facilitat tandemului Carol - Călinescu 
asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. sub pretextul unei 
reacţii de răspuns la tulburările din ţară 

După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Horia Sima, ca şi 
alţi legionari, pleacă in Germania Acolo el işi creează un grup de 
oameni, in general executanţi docili ai ordinelor sale (grupul 
celor 17. numit aşa de el tnsuşi). cu care va lucra în mod sectar, 
ignorând gradele legionare create de Căpitan. 

întors in ţară in primăvara lui 1940. Horia Sima in urma ucidem 

'^r e " U Zelea Codreanu ?' a sutelor de legionari din anii 1938 - 
1939. se pune la dispoziţia lui Carol al ll-lea 

(...) 

in toamna lui 1940, după abdicarea lui Carol al ll-lea şi 
venirea la guvern a gen. Antonescu împreună cu Mişcarea 
Legionara, a permis intrarea unui număr însemnat de elemente 
oportuniste şi turbulente care nu aveau nici o legătură cu linia 
trasata de Corneliu Zelea Codreanu. ” 


schimbarea din România din 98 9 Ta deplasat^de mai muSe TaZ*™ provocarea tren într-o re 

in ţară pen.ru , cu ,e ge ‘ 


ori în - - ~~ mai muut 

viata m ra pentru 3 cu * e 9 e mărturii despre evenimentele din 
Căr " de ,a supravieţuitorii legionari implicaţi în aceste 

evenimente, publicând: 

Buair l D J N ^ PTELE TINER ETULUI ROMÂN - 1927-1939", 
Mul( a reeditată de două ori şi apoi reeditată din nou sub 

l EGIUNEA pentru supravieţuirea neamului, 

!q întrebări ale tinerilor care doresc 


_Despărtirea mea de Sima 

i ) Sima a stat câteva momente, concentrat, oândmdu-se si 
apoi mi-a spus. «E foarte bine camarade, şi-ţi dau o misiune l/e. 
studia, ca specialist, provocarea deraiem unui tren intr-o regiune de 


. «rw #, L.azui fjvnLfu un tren 

?emteme e nfe >> * ^ /e9 '°' ,3n ' ** AZUga Ş ' *”*** ° echipă 

r*n A T/ ămaS ’S' U " <<Cum9 nu se P° ate ' Cum e posibil aşa ceva 
mâmiW>> SP ° Zl(,e de hmŞle t0 ' ală9 Şl când Clanul e in 


,a '^redări ale tinenlor care doresc TOT astăzi im, răsună 7 n * pus cuv,nlele car * şi 

DEVÂRUL DESPRE MIŞCAREA LEGIONARĂ" - Ed Crater să ,uden tli j •, Camarade . dumneata nu ai căderea 

Bucureşti, 1996 Urater ' P * com 3 ndamenM “< Le execuţi, dacă eşti 

efortSe mâtenatenAnin 8 apreciemv0 J umul ,mens de muncă şi Evident, nu am fost vrednic ( ) 

? « d. ÎSECS,i car. o po, mpel3 ^ 


Sanda cf? n ,î Xemplare ' intrucât P rin bunăvoinţa fiicei sale, d-na oricând 
n,.... "t escu ’ am in,ra * în posesia notelor şi manuscriselor lui 


Dulii., cr » . K-uacam nuieiui şi manuscriselor iui 

' in ţescu Ş> a mărturiilor colectate de el din toată lumea 
ru a prezenta "tot adevărul despre Mişcarea Legionară", 

-— CUVÂNTUL LEGIONAH febr. 2004 


pag. 9 — ( , i . 












DOBROGEA (continuare din numărul trecut) 


in 


Răpirea Cadrilaterului 

O nouă ciuntire de pământ strămoşesc 
acelaşi fatidic an 1940 a avut loc La 7 sept 
1940, sub presiune externă a fost semnat 
la Craiova Tratatul de frontieră româno- 
bulgar prin care cele două judeţe din 
Cadnlater (Caliacra şi Durostor) erau 
cedate Bulgariei Duşmanii ţârii 
noastre aleseseră momentul 
La frontiera româno-ungară 
maghiarii concentraseră 23 de 
divizii (din cele 24 existente în 
Ungaria) faţă de 8 - 10 divizii ale 
armatei române La frontiera sovieto- 
română, ruşii făceau manevre şi 
demonstraţii militare ameninţătoare 

Concomitent cu desfăşurarea tratativelor 
de la Craiova, la Viena s-a impus Dictatul prin 
care României i s-a smuls un teritoriu cu o suprafaţă 
de 43 492 km 2 şi cu o populaţie de 2 609 000 
locuitori, în majoritate români. Pe baza aceluiaşi Tratat s-a procedat 
şi la un schimb de populaţie: bulgarii din Dobrogea au fost 
transferaţi în Bulgaria, iar macedo-românii de aici au ocupat satele 
depopulate prin plecarea bulgarilor 

Caliacra 

Judeţul Caliacra, cu o suprafaţă de 4.500 km 2 şi o populaţie de 
183.000 de locuitori, avea în 1937 o economie agricolă înfloritoare, 
favorizată de o climă aproape mediteraneană, cu un peisaj aproape 
mirific. Judeţul avea podoaba Balcicului, a staţiunii balneo¬ 
climaterice Ecrene, considerată cea mai frumoasă plajă de pe 
litoral, biserici şi multe aşezări cu o bogată tentă orientală Numele 
judeţului vine de la capul Caliacra ceea ce înseamnă în limba 
greacă "stânca bună" întrucât corâbierii greci îşi găseau adăpost pe 
timp de furtună în golful liniştit, în zona Balcicului de astăzi, fosta 
cetate a zeului trac Dionysos. Trecut sub dominaţie romană, judeţul 
a cunoscut o vie viaţă religioasă creştină. Aici a murit în luptă cu 
sciţii împăratul roman Decius. Mai târziu, regiunea a fost guvernată 
de un duce bizantin Negustorii genovezi au construit noi aşezări şi- 
au dezvoltat un intens comerţ maritim Tot aici şi-a avut reşedinţa 
despotul Dobrotici. Teritoriul a făcut parte din corpul Ţârii 
Româneşti sub Mircea cel Bătrân, dar după nefericita bătălie de la 
Varna (1444) a fost ocupat de turci La Balcic a fost înălţat cartelul 
regal al reginei Maria în mozaicul de rase şi neamuri numărul 
românilor a crescut mereu prin colonişti munteni, macedo-români, 
bănăţeni, mocani din Ardeal. 


BUCOVINA 
OE NORD 


% 

% 

\ 


Tulcea 


Constanta 

DUROSTOR 

CALIACRA 


Centre puternice româneşti, au dat mari 
luptători pentru ţară; din rândurile lor s-au 
desprins figuri proeminente de intelectuali 
creştini, naţionalişti, dacă ar fi să 
amintim doar o parte dintre legionari şi 
comandanţii legionari: Hnstu 

Cavachi. lancu şi Petre Caramea. 
Petre Popescu, Olimpia Zeana, 
Ionel Zeana, Constantin 
Papanace; din numărul lor mulţi 
au căzut sub gloanţele duşmanilor 
Mişcării Legionare şi-ai neamului 
La Bazargic, capitala judeţului, a 
scos comandantul legionar Constantin 
Papanace ziarele: Armatolii, Buciumul, 
Legionarii. 

Durostor 

Şi celălalt judeţ, Durostor, este o vatră 
de pământ strămoşesc cu o suprafaţă de 
3.226 km 2 şi o populaţie în 1937 de peste 
230 000 de locuitori, judeţul îşi marcă vechimea prin chiar 

stema lui: bustul lui Mircea cel Bătrân Durostorul şi-a luat numele 
de la vechea cetate celtică, apoi romană, Durostorum, aşezată pe 
locul Silistrei de astăzi Până la cucerirea romană regiunea făcea 
parte din Dacia pontică Pe lângă Durostorum, ţinutul cuprindea şi o 
altă aşezare importantă Transmârisca, Turtucaia de astăzi Aici, în 
Durostorum, şi-a avut sediul legiunea XI Claudia Mircea cel Bătrân 
a stăpânit ţinutul, ca de altfel întreaga Dobroge în urma bătăliei de 
la Varna, regiunea a intrat sub dominaţie otomană Durostorul, 
după pacea de la Bucureşti s-a reîntors la România Judeţul 
Durostor s-a înscris în marea luptă pentru Dumnezeu, Ţară şi 
Neam, dând multe jertfe A fost asasinat cu crucea în braţe şeful 
legionar al judeţului, comandantul legionar Grigore Pihu. ca şi mulţi 
alţi legionari de origine macedo-română care s-au jertfit pentru o 
sfântă cauză românească medicul Paul Craja. agricultorii Cola 
Nastu, Costa Mangamţa, Ahile Culeţu, Nisa Memu 

De altfel, în toată Dobrogea s-a desfăşurat o vie activitate de 
luptă şi de educaţie legionară. La Carmen Sylva a fost organizată 
cea mai mare tabără de muncă legionară în Dobrogea a căzut la 
22 nov. 1933 primul martir al Mişcării, studentul Virgil Teodorescu, 
în timp ce lipea afişe electorale Din Dobrogea s-a ridicat Bănică 
Dobre, comandant al Bunei Vestiri, luptător în Spania, asasinat în 
masacrul antilegionar din noaptea de 21/22 sept 1939 

< îo0aâ(a/tfvi 


*** 


Un alt străvechi pământ românesc ne-a fost furat de acelaşi 
vecin de la răsărit: Insula Şerpilor. în dispreţul adevărului istoric şi 
al normelor internaţionale, mica insulă din bazinul Mării Negre, 
aflată la numai cca 45 km de gurile Dunării, mai exact la nord-est 
de oraşul-port Sulina, din cauza poziţiei strategico-militarâ pe care 
o deţine a atras în diferite momente ale istoriei interesul unor state 
străine. 

Insula, cu o suprafaţă de numai 17 ha, controlează gurile 
Dunării şi deci şi accesul fluviului spre Europa şi spre ţara noastră. 
Prin mijloace tehnice modeme (emiţătoare puternice de 
radiolocaţie, radar) controlul se poate întinde în toată zona 
Balcanilor, a Mării Adriatice şi până pe coastele africane ale Mâni 
Mediterane 
în antichitate 

Insula Şerpilor s-a rupt din vremuri imemonale de pământul 
dobrogean In preistone Insula nu a fost locuită permanent Din 
neolitic s-au găsit însă şi urme de tabere sezoniere 
neanderthaliene Mai târziu, navigatori greci care strâbâteau Marea 
Neagră (Pontul Euxin, cum o denumeau grecii) îşi găsiseră un loc 
de popas în "Insula Albă", "Leuke" sau "Achilleis", cunoscută mai 
târziu sub numele de "Insula Şerpilor". Aici a fost ridicat de 
corâbierii din Milet un sanctuar în cinstea lui Ahile Pontarches, 
protectorul navigaţiei şi al comerţului din întregul Pont, eroul 
luptelor troiene şi personaj central din lliada Eroul grec, mort, a fost 
I adus la mama lui, Tethys, fiica lui Uranus, în Insula Leuke 


INSULA ŞERPILOR 


Legenda mitică furnizează totuşi câteva informaţii despre "un fluviu 
lat şi adânc" - deci Istrul adică Dunărea, care a purtat şi corabia 
argonauţilor Argo în căutarea Lânei de Aur al cărei periplu s-a 
desfăşurat în Marea Neagră şi în apropiere de Insulă, menţionată 
pentru prima dată de către poetul Arctinus din Milet (în jurul anului 
777 î Hr.) şi localizată mai târziu de un alt poet grec, Pindar (cca 
518 - 438 î.Hr.), apoi de Euripide (480 - 406 î Hr.), de Philostrat. 
Lycophron şi alţii Toate aceste menţiuni au ca punct de referinţă 
legenda lui Ahile. 

O expediţie rusească din 1841 continuată şi în 1850 mai găsise 
în Insulă resturi de blocuri de marmură şi de calcar din vechiul 
sanctuar dedicat eroului grec, inscripţii, fragmente de vase, 
monede greceşti, romane, tătare, poloneze, turceşti, inele şi altele 
Aceasta înseamnă că, deşi Insula continua să fie neldcuitâ, era des 
vizitată de străini 

Decăderea templului din Insula Şerpilor se presupune că s-a 
accentuat după Edictul din Milan (313) al lui Constantin cel Mare In 
orice caz, Insula în sine nu mai este menţionată, referinţele 
fâcându-se pe întreaga zonă a gurilor Dunârn Dobrogei şi a Mării 

Stăpânirea otomană 

Este foarte probabil că Marea Neagră, devenind ”un lac 
turcesc**, şi Insula Şerpilor care aparţinuse Moldovei a intrat în 
stăpânire otomană. Momentul trebuie să fi survenit după ce 
Ştefan cel Mare a pierdut cele două cetăti importante şi 
puternice: Chilia şi Cetatea Albă. 


pag.10 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 























111 Selir 


Dacâ în antichitate Insula Şerpilor a purtat numele 
’ arătat mai înainte, în evul mediu a primit alte denumiri 
Seltna, Caceania, Isola Roşia, Rubea Fiodonixi (din grecescul 
Phiodonisi - Insula Şerpilor), în hărţile ruseşti - Zmeinoi Ostrov, iar 
în cele turceşti - llan Adassi, toate traducând numele de "Insula 
Şerpilor" Din simpla enumerare acestor nume rezultă interesul 
turcilor, veneţienilor, ruşilor pentru zona Insulei Şerpilor 
Tratate ruso - turce şi stăpânirea rusească 
Ieşirea impenului ţarist la Marea Neagră, acţiunile militare 
împotriva turcilor, imixtiunile din ce în ce mai flagrante ale ruşilor în 
Pnncipatele Române, au împrospătat din nou atenţia şi asupra 


gurilor Dunării. 

Tratatul de pace din 28 mai 1812 de la Hanul lui Manuc din 
Bucureşti încheiat între ruşi şi turci a însemnat şi amputarea 
Moldovei de Basarabia, se mai înscria în ari. IV al Tratatului că 
insulele mici de aici şi nepopulate înainte de război să nu fie 
ocupate şi luate în stăpânire de nici unul dintre state, iar de 
acum încolo, neconstruindu-se pe aceste insule nici un fel de 
fortificaţii şi întărituri, ele să fie lăsate deşarte Insula 
Şerpilor nu era amintită, dar ruşii au considerat că, în baza 
unui protocol încheiat în 1817 la Constantinopol între cele 
două puteri prin care braţul Sulina trecea sub stăpânirea 
Rusiei, şi insula le-ar aparţine. In urma altui război ruso-turc 
încheiat prin Pacea de la Adnanopole (sept 1829), ruşii au căpătat 
şi braţul Sfântu Gheorghe, devenind astfel stăpâni pe întreaga 
Deltă, şi ca atare Insula Şerpilor - de care nu se amintea în Tratat - 
ar fi rămas de fado în posesia lor în 1837-1847, pentru orientarea 
vaselor în zonă, ruşii au construit un far folosind şi blocurile de 
piatră din ruinele templului lui Ahile. 

Insula Şerpilor - anexă a Deltei Dunării 
Războiul Crimeei (1853-1856) s-a încheiat cu Tratatul de la 
Paris (30 martie 1856) care sancţiona Rusia învinsă Imperiul 
ţarist a fost obligat să cedeze cele trei judeţe din sudul 
Basarabiei: Cahul, Bolgrad şi Ismail, împreună cu Delta şi 
gurile Dunării. Nu se prevedea nimic în legătură cu Insula 
Şerpilor. 

Intr-un protocol încheiat la Paris la 6 ian 1857 se consemna 
printre altele că u intrucât Tratatul de la Paris ca şi tratatele 
încheiate anterior între Rusia şi Turcia au păstrat tăcerea asupra 
soartei Insulei Şerpilor, se cdvine ca această insulă să fie 
considerată ca o dependentă a Deltei Dunării şi, în consecinţă , 

trebuie să urmeze destinaţia acesteia 

Turcia se angaja să întreţină pe insulă un far. 

Este astfel primul act de drept internaţional care s-a* referit 
în mod expres la Insula Şerpilor. 

Apartenenţa Insulei Şerpilor la România 
Tratatul de la San Stefano încheiat în martie 1878 înscria că 
Imperiul Otoman trebuia să cedeze Rusiei, printre altele, şi 
Sangeacul Tulcei (districtele Chilia. Hârşova, Cuserghe şi 
Medgidia) şi insulele Deltei Dunării. Guvernul rus menţiona că nu 
intenţiona să anexeze aceste teritorii, la tratativele purtate, partea 
română nu a fost nici măcar consultată 

La Congresul de la Berlin, deschis la 1/13 iunie 1878 în care 
s-au revizuit prevederile Tratatului de la San Stefano, a fost 
recunoscută independenţa de stat a României şi, potrivit art. 
46, a fost recunoscută şi reunirea insulelor din Delta Dunării, 
cât şi a Insulei Şerpilor şi a Sangeacului Tulcea cu ţara-mamă. 

In virtutea acestor prevederi Insula Şerpilor împreună cu 
Delta Dunării a trecut în posesia României la 12 apr. 1879. 
Primul război mondial 

Primul război mondial a debutat pentru ţara noastră cu o 
comunicare adresată Comisiei Europene a Dunării (cu sediul la 
Galaţi) prin care se arătau măsurile ce se vor lua în situaţia 
conflictului dintre România şi Austro-Ungaria Printre aceste măsuri 
era una care privea şi Insula Şerpilor şi anume, aflată la 45 de km 
de Sulina Insula era declarată zonă militară sub comanda şefului 
militar al portului şi oraşului Sulina. Vasele de război inamice, în 
speţă cele ce aparţineau Germaniei, au reuşit să distrugă farul din 
Jnsulâ ce va fi reconstruit în 1922 de Comisia Europeană a Dunării 
•ratatul de la Bucureşti (care nu a fost ratificat de România) din 24 
a pr /7 mai 1918 a impus ţârii noastre condiţii grele printre care şi 
cedarea către Puterile Centrale a întregii Dunâri, implicit şi a Insulei 
Şerpilor 

La sfârşitul războiului, Tratatul încheiat la Versailles nu 
amintea nimic de Insula Şerpilor ceea ce însemna că, potrivit 
cu normele dreptului internaţional, ea continua să se afle în 
României, pe insulă fluturând drapelul tricolor. 



în perioada interbelică, Insula şi zona contiguă a făcut —. |j | 
obiectul unor cercetări ştiinţifice, a unor vizite turistice " |j 
româneşti, canonice, urmând să se ridice în Insulă un paraclis, | 
un schit şi o staţie de salvare Toate aceste proiecte au rămas însă 
nerealizate, după cum nerealizatâ a rămas şi intenţia Ordinului 
Suveran şi Militar al Cavalerilor Ospitalieri ai Sfântului loan din 
Ierusalim, cunoscut mai mult sub numele Ordinului Cavalerilor de 
Malta, de a construi cu sprijinul guvernului României un spital 
pentru bolnavii de pelagră 
Al doilea război mondial 

Imperialismul german şi sovietic îşi vor aduce statele tot mai 
aproape de graniţele noastre, şi deci, şi de Insula Şerpilor Pactul 
Molotov - Ribbentrop din 23 aug 1939 a avut urmările cunoscute 
Nici Pactul şi nici "acordul" româno-sovietic, din 28 iunie 1940 
- în fond ultimatumul sovietic - nu amintea de Insula Şerpilor 
care şi în fapt şi in drept aparţinea României. 

La 28 sept 1940, unităţi ale armatei sovietice au intrat şi au pus 
stăpânire pe braţul Chilia şi mai apoi pe ostroavele din zonă. 

La 22 iunie 1941, România a intrat în război pentru a realipi la 
trupul ţârii provinciile răpite de sovietici Flota română din Marea 
Neagră s-a găsit în subordinea comandamentului german 
"Amiral Marea Neagră": era prea mare disproporţia dintre flota 
română şi cea sovietică Este probabil, deşi nu există dovezi certe, 
ca şi Insula Şerpilor să fi fost ocupată de germani 

Răpirea Insulei după cel de-al doilea război mondial 
înfrângerea puterilor Axei a creat pentru România o situaţie 
extrem de confuză, privită din punctul de vedere al colaborării 
militare, situaţie provocată de armată şi guvernul sovietic In astfel 
de condiţii, sovieticii au profitat din plin, tratând ţara noastră ca stat 
inamic: au luat prizonieri, au dezarmat pe noii lor aliaţi şi, printre 
altele, au debarcat în Insula Şerpilor pentru a asigura funcţionarea 
farului şi au interzis accesul navelor române pe Insulă 

Convenţia de armistiţiu între guvernul român şi Naţiunile 
Unite, semnată la Moscova la 13 sept. 1944 stabilea, printre 
altele, că frontiera de stat dintre România şi URSS urma să fie 
cea existentă la 28 iunie 1940. Nu se menţiona nimic despre 
Insula Şerpilor. Aroganţa sovieticilor s-a manifestat pe toate 
planurile, nu numai pe cel politic, ci şi economic, cultural 
învăţământ, în viaţa publică şi privată în ceea ce priveşte Insula 
Şerpilor, ocupantul bolşevic a trecut la o nouă fazâ, trecând insula 
în interiorul frontierelor mantime ale Uniunii Sovietice Lipsea şi de 
această dată un document care să reglementeze problema 

La 4 febr 1948 s-a semnat" Tratatul de pnetenie, colaborare şi 
asistenţă mutuală pe 20 de ani' dintre guvernul comunist de la 
Bucureşti şi ministrul de Externe rus, V M Molotov. Cu acest prilej 
s-a semnat şi un Protocol referitor la precizarea parcursului liniei 
frontierei dintre cele două state Protocolul încălca prevederile 
Tratatului de pace de la Paris din 1947 stipulând, în pofida 
oricărei norme de drept internaţional, că Insula Şerpilor " intră 
în cadrul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste ". La 23 mai 
1948, în aplicarea pct b Anexa II, Insula Şerpilor a fost predată pe 
baza unui simplu proces verbal semnat de primul secretar al 
Ambasadei Sovietice şi de E Mezincescu - Meisinger - secretar 
general în Ministerul Afacerilor Externe din R P R în termenii 
documentului "a fost înapoiată" Uniunii Sovietice făcându-se 
totodată "formele legale de predare a insulei ' Era o minciună 
sfruntată întrucât insula nu a aparţinut de drept niciodată 
ruşilor. De menţionat că Protocolul nu a fost ratificat de 
organele abilitate ale celor două state şi deci. din punct de 
vedere al normelor de drept internaţional, nu are nici o valoare 
juridică şi este şi anticonstituţional. 

Insula - în componenţa Ucrainei 

Dezmembrarea fostului imperiu sovietic a modificat şi situaţia 
insulei, aceasta trecând, ca şi nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi 
sudul Basarabiei, in componenţa Ucrainei 

încercările, timide de altfel. întreprinse de guvernanţii noştri, 
privind retrocedarea Insulei, s-au izbit de refuzul ruşilor "problema 
este de competenţa guvernului Ucrainei", ori acesta respinge orice 
"aluzie" la aceste teritorii pe care le consideră ucraimene Intenţia 
vecinului de la răsărit e clară Pe platoul continental se găsesc mari 
rezerve de petrol şi gaze naturale De aici şi donnţa Ucrainei de a 
extinde platoul continental la 24 de mile mantime Ori un simplu 
calcul ne arată că 24 de mile înmulţit cu 1852 de metri (cât era o 
milă maritimă) înseamnă 44 448 de km. adică se ajunge la tentonul 
românesc 


*70004 tastfc/i 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 


pag. 11 












REVISTA PRESEI DIN BUCOVINA DE NORD 


Conform ultimului recensământ al Ucrainei efectuat în 2001, trăiesc în zona Cernăuţilor 
peste 425 000 de români, ei fiind a doua minoritate naţională a Ucrainei, după ruşi. 

In afirmarea şi menţinerea etnicitâţii lor româneşti au un substanţial sprijin de la ziarele 
care apar scrise în grafie latină, la care colaborează permanent cei mai buni fii care nu şi-au 
uitat niciodată patria-mamâ de la care au fost smulşi cu brutalitate 


PALATUL MITROPOLITAN DIN CERNĂUŢI 

Fără subiectivism, port-drapelul presei româneşti din Cernăuţi este ziarul 
ARCAŞUL' condus, de peste 10 ani, de inimosul, neobositul şi, mai ales 
curajosul poet şi publicist Vasile Tărâţeanu (născut la 27 sept 1945 în 
Sinâuţi* de Jos), în pofida vitregiei sorţii, a intimidărilor, trădărilor şi vânzărilor de 
tot felul Nu este număr în care să nu răzbată atitudinea sa curajoasă împotriva 
ziarului ucrainenilor de extremă dreaptă, “Ceas", care îi consideră pe români ca 
"reprezentanţi ai naţiunii moldoveneşti", sau combătându-l pe Vasile Stati, 
autorul sinucigaşului Dicţionar "român-moldovenesc". 

în nr. 119 al ziarului poetul Vasile Tărâţeanu atacă semnarea acordului 
româno-ucrainean de către preşedinţii Ion lliescu şi Leomd Kucima, într-un 
articol intitulat semnificativ "V/n ai noştri, pleacă-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii" Este o palmă dată istoriei întrucât se consfinţesc 
graniţele actuale între cele două ţâri şi România renunţă la Insula Şerpilor care a fost cedată fostei URSS fără nici un act. Şi aceasta în 
pofida vitregiei sortii bucovinenilor, în pofida deportărilor, colectivizărilor şi desnaţionalizâni forţate! Sub titlul " Din Boian la Vatra Domei 
se arată că Societatea Sciitorilor Bucovineni din Suceava şi Societatea "Mihai Eminescu" din Cernăuţi au organizat o excursie în locurile 
legate de numele lui Eminescu: orăşelul Noua Suliţă, satul Boian, oraşul Cernăuţi, satul Crasna din Storojineţ, mănăstirea Putna oraşele 
Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi Suceava. 

în nr. 201 al aceleiaşi publicaţii se remarcă articolul " Politica de discriminare " scris tot de Tărâţeanu, în care se atacă modul 
tendenţios în care se prezintă în manualele şcolare ucrainene istoria românilor. 


O publicaţie de remarcabilă ţinută intelectuală cât şi grafică este revista tnmestnalâ de istorie 
şi cultură "GLASUL BUCOVINET Merită să reliefăm conducerea redacţiei cemâutene, având o 
prestigioasă componenţă distinsa doamnă prof. dr. Alexandra Cernov, Ştefan Hastiuc, llie 
Luceac şi poetul Vasile Tărâţeanu. Rubricile permanente unde sunt găzduite între 1 şi 3 
articole spun tot despre înaltul conţinut al publicaţiei şi despre documentarea meticuloasă lată 
câteva exemple "Din istoria Neamului", "Bucovina - procese istorice şi sociale", "Personalităţi 
bucovinşne Critică şi istorie literară", "Poezie - proză". "Folclor bucovinean ", "Aniversări 
cernăuţene", "Arhiva Bucovinei" şi "Restituiri". 




O altă publicaţie cernâuţeanâ este "SEPTENTRION LITERAR", revista Scriitorilor 
care il am în faţă, de exemplu, consacră jumătate din spaţiu poetului Arcadie Suceveanu 
Pavel Ţugui, Rodica Cojocaru, şi versuri de Luciana Vladimir şi Natalia Talmacec 


Români din Bucovina de Nord Numărul pe 
şi cealaltă jumătate conţine articole semnate de 



Zorile Bucovinei 


Ziar social-politic, economic si cultural 


un du ziar romanesc este zUHiLt 
BUCOVINET , bisâptâmânal al cărui 
redactor şef este Nicolae Toma De 
format mare publicaţia are articole din 
toate domeniile, multe reclame, 
programele televiziunilor centrale şi 

—«•" «5^ h ^jir«s3s 

rom°So^ <“'« Ş- de repere reterindu-se ,a trecute, nostru 

. c, m .,r 

fa,a fondări, ,5 ,ebr ,991. dar parcă pe 

venea de la fişării" . ' af CUVân,ul zorlle era dem <>"eti 2 at de folos.rea exces.vâ in epoca stalinistâ când "lumina 


FĂGUREL" este unica revistă 
permanent, este nevoită să apară cu 


românească pentru copii din regiunea 
intermitenţe 


Cernăuţi Din păcate, din 


lipsa 


unui sprijin financiar 





pag.12 


CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 










































Apreciez atât conţinutul, cât şi aspectul 
grafic al ziarului ’ JUNIMEA " editat de Liga 

_ __ Tineretului Român din Regiunea Cernăuţi, 

jkr*" I ^ J 1 W I Iflljri redactor şef fiind Liviu Rusu Titlurile sunt 

X ^ I ™ ^ ™ gf#jf semnificative pentru orientarea naţionalistă 

if V wm mmm ™ argmv , ai 

i - romanului nostru, La şcoala Oprişeni a fost 

distrus ultimul stâlp al românismului", "Tinerii români din regiune sunt ignoraţi de noul guvernator", "Un popor care-şi uită istoria nscă să o 
repete" etc ele spunând aproape tot şi nefiind astfel nevoie de sublinierea mea. Totuşi merită a fi reliefat articolul "Surprize neplăcute în 
noul an de învăţământ , în care se arată, în mod deosebit de critic, cum în şcolile cu predare în limba română lipsesc manualele, elev» 
fiind nevoiţi să înveţe după manualele ucrainene, iar un» profesori numiţi nu cunosc decât limba ucraineană 


"CONCORDIA . condus de Simion Gociu este alt ziar al populaţiei 
româneşti din Cernăuţi, un săptămânal cu tiraj de 3000 de exemplare în paginile 
acestuia predomină articolele culturale, lipsind aproape cu desăvârşire articolele 
combative pentru cauza românismului Regretabil. 



6AFTAMANAL CULTURAL, SOCIAL- I»OLI TIC ŞI ECONOMIC 
~ IN UMI1A ROMANA 


în schimb, o surpriză plăcută, în primul rând prin aspectul 
grafic deosebit ne oferă revista lunară de cultură, opinie şi 
divertisment "FAMILIA" Publicaţia apare la Herţa, regiugea cu 
masâ compactă de români, redactor şef fiind Vasile Baciu 
Atrag atenţia ineditele articole "Aurel Vlaicu la Cernăuţi" (scris 
de Dragoş Olaru), "Un cântăreţ al limbii române" (autor Petru 
Grigor), 'Din istoria satului' de Eugen Trestian, precum şi 
pagina de poezii scrise în cel mai pur grai românesc Ilustraţia 
ziarului prezintă ca-.eva monumente ale arhitecturii minunatului şi străvechiului Cernăuţi, adevărate simfonii în piatră care bucură atât 
privirea localnicilor, cât şi a oaspeţilor veniţi de pe cele mai diverse meleaguri 


★ ★★ 

VASILE TÂRÂŢEANU 

Valoros poet şi publicist nord-bucovinean contemporan, 
fondatorul şi editorul revistei naţionaliste româneşti ARCAŞUL 





LECŢIE DE GEOGRAFIE 

"De două mii de ani acest pământ 
din trupurile noastre face parte." 

(Nichita Stânescu din cartea "Un pământ numit România") 


încă n-am reuşit 
să desenez conturul Patriei 
exact precum este 

De fiecare dată îl fac 
cum aş fi vrut să fie 
Ba îi adaog nişte lanţuri de munţi 
veşnic verzi, 
care cresc în afară 
şi împrejurul lor 
tot verde - o câmpie 
iar deasupra ei - 
lăcrimând o vioară 


Păduri seculare 
mănunchi de râuri 
ca nişte crengi retezate 
Oraşe străvechi - 
colier de cetăţi 




Şi cine ştie câte mii de sate 
încă n-am reuşit să desenez 
conturul Patriei 
exact precum este 
De fiecare dată îl fac 
cum aş fi vrut să fie 



Ba îi lipesc o bucată de mare la loc 

şi o insulă mică 

semănând cu-n ghioc 

sau cu jumătatea de sus 

a unei harpe 

sau - de ce nu? - 

cu capul strivit a! unui şarpe... 

încă n-am reuşit să desenez 
conturul Patriei 
exact precum este 
nici cum ar trebui să fie 
in sufletul fiecăruia din noi 
se răzvrăteşte o altă geografie 
- Nu-i nimic! 
parcă-l aud pe Nichita, 
zicându-mi: - Bătrâne! 

Patria ta şi a mea e aceeaşi 
şi va rămâne 
încă nesfârtecata hartă 
a limbii române 



CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004 


pag. 13 























c/tsi âtâti/uttttie 


’PARIA’ 


Acest cuvânt, pana”, în dicţionarul limbii române are 
următoarea explicaţie 1. (în India, în concepţia brahmanilor) 
persoană care se află în afara castelor şi care este lipsită de orice 
drepturi, 2 persoană urgisită, dispreţuită, căreia nu i se recunoaşte 
nici un drept 

Gândindu-te că la sutele de milioane de indieni sunt cel puţin 
câteva milioane de oameni care fac parte din această categorie 
oropsită, te întrebi ce gândesc aceşti oameni şi cum privesc ei 
celelalte clase ale societăţii hinduse care i-au alungat la margine 

Intorcându-ne în ţara noastră. România mergea cu paşi mari 
spre o cultură proprie şi o civilizaţie înfloritoare Cel care a stopat 
toată această dezvoltare a României Mari, a fost dezertorul, 
trădătorul şi criminalul rege Carol al ll-lea A fost dezertor din primul 
război mondial, când era căpitan comandant de regiment şi a fugit 
la Odessa unde s-a căsătorit cu Zizi Lambrino. A trădat ţara 
cedând Basarabia. Bucovina de Nord. Ţinutul Herţa - ruşilor, două 
judeţe din Dobrogea (Caliacra si Durostor) - bulgarilor şi nord-estul 
Transilvaniei - ungurilor, toate fără luptă Ca un criminal a dat ordin 


închisori Horia Sima însă s-a dus la Hitler (care era pe ducă) şi a 
făcut un guvern-fantomâ la Viena, cu el prim ministru' Iar nimic, iar 
praf în ochii lumii, când toată lumea vedea dezastrul Germaniei 
hitleriste In schimb, noi, cei din închison, nu mai beneficiam de 
amnistie şi din cauza acestui dement a trebuit să mai stăm în 
închisoare (unu patru, alţii zece şi unu până la douăzeci de ani) 

Atât în străinătate, cât şi în ţară, în închisori şi în libertate, 
Mişcarea Legionară s-a împărţit în două de o parte cei care 
păstrează linia veche a Căpitanului şi a elitei legionare (denumiţi 
”codremşti M ) şi pe de altă parte cei care l-au acceptat pe Horia Sima 
fsimişti"). 

Tragedia acestui neam românesc a fost ca după parodia de 
regalitate să urmeze epoca bolşevică 45 de am. care nu numai că a 
preluat această persecuţie a legionarilor, dar în afară de a-i 
considera paria societăţii, au mărit in aşa măsură persecuţiile 
încât în închisoare au dat naştere fenomenului de distrugere fizică 
şi morală a deţinuţilor legionari denumit "reeducarea de la Piteşti", 
în care au murit, s-au sinucis şi au înnebunit tineri studenţi români 


sa fie omorâţi 257 de români (legionari) fără judecată (mulţi scoşi viitorul societăţii De altfel acolo, din mijlocul Gheenei, cu de la sine 


din casă noaptea şi din închisori şi lagăre, fapt nemaiîntâlnit într-o 
Europă civilizată la mijlocul secolului XX). 

De atunci, de la dictatura lui din 1938, a început dezastrul 
României, de atunci românii legionari au devenit paria ’ societăţii 
româneşti în timpul dictaturii regale, erau urmăriţi ca iepurii si 
împuşcaţi, pentru credinţa lor într-o Românie înfloritoare în care să 
domnească dreptatea, cinstea şi Adevărul ("Să faci, Căpitane, o 
ţară ca soarele sfânt de pe cer" - era crezul lor). 

De ce erau persecutaţi 7 pentru că ceruseră pedepsirea legală a 
tuturor celor ce furaseră din averea statului, din munca oamenilor 
Cine erau cei care furau din avutul ţârii ? Toţi politicienii în frunte cu 
regele Carol al ll-lea (printre altele, afacerile Fockner şi Skoda) 
Atunci era firesc ca toţi politicieni, în frunte cu regele, să dorească 
moartea legionarilor 

Trebuie să recunoaştem deschis că aşa-zisa perioadă de 

guvernare legionară a fost plină de greşeli făcute de Horia Sima 
pus în fruntea Mişcării Legionare prin decret regal, care era 
neavenit şi nechemat, pentru că incompetenţa s-a văzut clar în cele 
aproape patru luni de guvernare când a reuşit să piardă tot capitalul 
adunat de Corneliu Zelea Codreanu în cei zece am de lupte, 
suferinţe morţi şi închisori Poate în mod firesc, după uciderea 
Căpitanului (30 nov. 1938) si a elitei legionare (21 sept 1939), când 
au pierit ucişi aproape 300 din cei mai buni, s-au ridicat cei de la 
periferie Mai râu însă a fost la partidele istorice când a pierit luliu 
Maniu, marele patriot partidul naţional ţărănesc s-a destrămat 
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la liberali, unde după dispariţia vestitei 
familii a Brâtienilor au apărut fripturişti cu duiumul La legionari au 
început unu n sâ dea din coate ca să ajungă în frunte Cazul cel mai 
elocvent a fost Horia Sima care nu şi-a dat seama (sau nu a vrut să 
recunoască) că nu are stofă de conducător, făcând greşeli după 
greşeli şi in tară, şi în exil. in societate sunt oameni făcuţi să 
construiască ceva. să realizeze ceva, şi alţii sunt făcuţi să strice ce 
fac alţii să distrugă Astfel Horia Sima a reuşit să distrugă ceea ce 
a construit Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mişcării Legionare 
Printre greşelile făcute de Horia Sima refuzul de a preda pe 
criminalii care au omorât pe prof N lorga şi Virgil Madgearu 
justiţiei, asasinatele de la Jilava (acei oameni omorâţi ştiau multe şi 
trebuia să le spună nu să le ducă în mormânt, aşa cum poate 
dorea Sima Altă greşeală a luptat împotriva gen. Antonescu care 
era conducătorul statului şi care îl făcuse pe Sima viceprim- 
rmnistru Ruşii de abia aşteptau o râsmenţâ în România, iar Sima 
ace aşa-zisa rebeliune care a fost un vodevil de proastă calitate, ca 


putere a apărut "sfântul închisorilor" Valeriu Gafencu Iar dacă 
credeţi că afară, în aşa-zisa libertate, era mai bine. vă înşelaţi era 
de ajuns să spună cineva "Cutare este legionar, l-am auzit vorbind 
de bine despre legionari' şi era imediat arestat, schingiuit şi chiar 
condamnat Era chiar o vorbă în închisori şi lagăre " Câţi am ţhau 
dat?” "Cinci”. era răspunsul Ce ai făcut ?” "Nimic. ’' "Nu se poate, 
pentru nimic se dau numai doi am ' Iar de prin 52-53 se trimiteau la 
Canalul Morţii fără judecată, câţiva ani, "la muncă". 

Au mai trecut anii, s-au mai schimbat multe până şi comunismul 
a sucombat şi şi-a schimbat culoarea şi comportamentul, foştii 
comunişti au devenit peste noapte capitalişti Dar paria a rămas 
Mulţi poate nu-şi dau seama ce a însemnat cei 45 de am de 
comunism Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Mişcării Legionare 
a fost vizionarul care din 1937 a spus "DACÂ BOLŞEVICII VOR 
PĂTRUNDE iN ŢARA ROMÂNEASCĂ El NU VOR PLECA PÂNĂ 
NU NE VOR BOLŞEVIZA, IAR CONSECINŢELE SUNT 
INESTIMABILE" Câtă dreptate a avut s-a văzut şi se vede şi astăzi 
sub neocomumşti 

Aici, in Chicago, o doamnă Cornelia mi-a spus următoarele 
"Până nu te-am cunoscut ştiam de la şcoală dm familie , că 
legionarii au fost terorişti, criminali, bandiţi şi au făcut numai rău 
ţării Acum, şi mai ales după ce ţi-am citit şi cartea, mi-am dat 
seama ca am fost minţiţi zeci de am Acum am înţeles cât au sufent 
aceşti legionari şi cât de mult au fost persecutaţi 

La fel un tânăr, când l-am invitat ia parastasul lui Corneliu Zelea 
Codreanu şi ai celorlalţi 13 martiri, mi-a răspuns "Nu nu vin la 
probleme legionare " Dar l-am rugat să-mi citească cartea De ta 
linişte la cântec' şi după aceea să stăm de vorbă Când ne-am 
mai întâlnit mi-a spus "Nu mai este nevoie, m-am lămurit că toată 
istoria acelor timpun a fost neadevărată aşa că vino la mine să 
bem un pahar pentru ADEVĂR Şl DREPTATE " 

Această situaţie de paria a legionarilor români nu s-a schimbat 
prea mult pentru ca poţi fi once altceva in România de azi ţigan (şi 
atunci eşti compătimit pentru că se face ură de rasă cu tine ţigane, 
care ai doi regi şi un împărat ţigan), ungur (de unguri să nu te atingi 
pentru că, după ce au partidul lor şi sunt şi în guvern au şcoli şi 
licee în limba lor, iar acum vor federalizare şi universitate în limba 
maghiară - la un milion patru sute de mu de unguri, în Statele Unite 
ale Americii sunt aproape 25 de milioane locuitori de limba spaniolă 
şi nu au universitate în limba lor se învaţă spaniola ca şi franceza 
sau germana, In şcoli şi licee, la cerere), homosexualii şi masonii 
sunt ocrotiţi de lege în România. 


tot ce a făcut Hnna c.mo ^ ~ 1 - ~ -7—' « '*** "» remania, numai legionari! sunt socotiţi 

? po ' a fu 9't in Germama in portbagaj fascişti deşi toata lumea şt-e că la procesul de la Numberg 

legionarii nu figurează printre mişcările fasciste (şi este firesc pentru 
că în tot timpul celui de al doilea război mondial au fost în închisori 
şi lagăre atât in ţară cât şi în Germania, deci puteau fi socotiţi 
luptători antifascişti Totuşi starea de paria se menţine De ce? 

/nssnĂru o/’Sfaiatu/u* JC&pio/utr 

(legionar format in Frăţia de Cruce din vremea Căpitanului 
stabilit la Chicago după 16 ani de închisoare comunistă) 

Chicago 17 dec. 2003 

CUVÂNTUL IX4.IONAW febr. 2004 “ 


maşinn unui neamţ, noi rămânând sâ facem închisoare pentru 
neghiobule Iu. şi ale altora de aceeaşi calitate In Germania, in loc 
sa stea liniştit ca sâ nu provoace inâsprirea situaţiei legionarilor din 
ţară mai ales că România era în război, a fugit în Italia la Mussolim 
und tnmis pachet înapoi in Germanra Dar sâ vedem ce consecinţe 
a avut aventura acestui descreierat Toţi legionarii care aveau 
procese pe rol pentru “activitate politică interzisă’ şi trebuiau sâ 
primească condamnâri între 2 şi 5 ani. au primit între 15 şi 25 de 
am muncă silnică (duşmanii lansaserâ zvonul că Horia Sima vine în 
ţară sâ facă revoluţie) La 23 aug 1944 s-a dat o amnistie 
pentru toţi deţinuţii politici şi trebuia sâ fim cu toţii eliberaţi din 
pag. 14 
























r 




CUIBUL "NICADORII” DIN CORIJA (ALBANIA) 



Petre Ţuţea spunea laconic: "Macedonenii sunt cei mai buni românr. Avea admiraţie 
pentru ei deoarece. în ciuda vicisitudinii vremurilor, răspândiţi în mase compacte prin 
Grecia, Bulgaria, Albania, ei nu şi-au uitat niciodată limba şi obiceiurile străvechi, fiind, în 
plus, recunoscuţi ca oameni dârji, care-şi respectă cuvântul şi pe care te poţi baza în 
momente critice. 

După primul război mondial, în România, sub diverse guverne mai mult sau mai puţin 
ospitaliere, şi-au găsit totuşi adăpost zeci de mii de macedoneni din toată Peninsula 
Balcanică, cei mai mulţi dintre ei şi-au format noi şi înfloritoare gospodării în Cadrilater 
(jud Durostor şi Caliacra). 

Un mare număr dintre noii veniţi au aderat imediat şi entuziast la Mişcarea Legionară, 
devenind membri marcanţi ai acesteia, dar şi victime ale prigoanei antilegionare, plătind 
cu viaţa sau înfundând închisorile pentru adeziunea lor. Dintre numeroşii fruntaşi 
legionari de origine macedoneană, aromână - cum li se mai spune, amintim doar pe 
lancu Caranica, Doru Belimace, Ion Caratânase, Grigore Pihu, Paul Craja, Sima 
Simulescu, Spiru Bujgoli, Spiru Popescu, Constantin Papanace, Ionel Zeana O 
menţiune specială se cuvine pentru unul dintre martirii Mişcării, Sterie Ciumetti, casierul 
central al Gârzn de Fier, cel care a preferat sâ fie schingiuit şi ucis decât sâ-l trădeze pe 
Căpitan. 

în urmă cu câtva timp am primit cinci adeziuni entuziaste la ”Acţiunea Română " ale 
unor aromâni din oraşul Coriţa din Albania, cafe s-au şi constituit în cuibul sugestiv 
intitulat "Nicadorii”, sub îndrumarea camaradului nostru care i-a recomandat Doi dintre 
ei ne-au vizitat deja şi ne-au impresionat prin căldura lor sufletească, prin fermitate şi 
credinţă Un mic nucleu, de bază insă, pentru atragerea unor noi membri sau 
simpatizanţi. 

Şi acum. câteva cuvinte despre Coriţa: este în partea de nord a ţârii, în apropierea 
portului Durres. populaţia aromână fiind în număr foarte mare 
în anul 1928, din comuna Pleaşa, din apropiere, din cei 2 000 locuitori aprox. jumătate au plecat în România, iar restul în Coriţa 
în ultimii 10 ani s-au construit multe case noi, multe magazine, câteva mici fâbricuţe în imagine se află bisenca nou construită, cu 
hramul Sf. Sotir, iar preotul care slujeşte este tânăr: a terminat acum doi ani Facultatea de Teologie din Bucureşti 






Corabia verde 


Aron Cotruş 


Corabia se frământă şi se răsuceşte 
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhăreşte 
şi apele cresc ca din hău năzdrăvane, 
Căpitane! Căpitane! Căpitane! 

învinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde 
parcă de-a pururi, corabia verde 
năprasnic muşcată de uragane. 

Căpitane! Căpitane! Căpitane! 


Zânatec aleargă prăpădul de ape, 
tot mai aproape şi mai aproape, 
dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane 
Căpitane! Căpitane! Căpitane' 

Gata cu toţii să murim în picioare, 
pe marea aceasta ce crâncen ne doare 
spargem talazuri, înfrângem bulboane 
cu gândul la tine, o, Căpitane! 


Prin potopul ce zălud o răstoarnă, 
s-aud prin văzduh ca o goarnă, 
peste-ale mării nesfârşite noiane, 
poruncile tale de prooroc, Căpitane! 

Şi iată, deodată se-nalţă semeaţă 
iarăşi Crăiasă peste timp, peste ceaţă, 
peste-ale apelor titanice toane, 
corabia ta verde, o, Căpitane! 



O fotografie 



Lupta e cântecul şi Biblia noastră, 
holde vor creşte de samuraslâ 
din cremenea oarbă, din pietroase mormane 
şi din sângele nostru, o, Căpitane! 

Moartea însăşi de-ar sălta pe punte, 
sârire-ar fulgeriş cine s-o-nfrunte, 
printre mii şi mii de uragane, 

Căpitane' Căpitane! Căpitane! 


mai puţin cunoscută a Căpitanului (1934. Rarău) 


CI IYANT JJL LCCWNAiî febr. 2004 


pag. 15 



















:: — 

“ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMÂNEŞTI ” 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: - vârsta max. 35 ani, 

- răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa sediului,. 
se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data 
de 22 a lunii următoare apariţiei ziarului. 

Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL LA ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: Care erau 
condiţiile de înscriere în Asociapa "Prietenii Legiunii ? a 
fost dat de Doru Badea din Piteşti, 25 ani, care a câştigat astfel 
cartea 'Cranii de lemn " de Ion Moţa, oferită ca premiu. 

RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 

Asociaţia " Prietenii Legiunii" (înfiinţată în 1936 de Comeliu Zelea 
Codreanu sub conducerea comandantului legionar prof. umv 
Eugen Ionică) era o organizaţie formată din creştini care nu se 
puteau integra în spiritualitatea severă a Mişcării, dar care doreau 
să ajute material şi moral Legiunea 

Condiţii de înscriere: să fie creştini şi simpatizanţi ai Legiunii, să 
ajute după posibilităţi, lunar sau anual, moral sau material, pe 
legionari. Prietenii Legionarilor erau în afara organizaţiei legionare, 
nu se cunoşteau între ei şi nu se întâlneau niciodată, fiind cunoscuţi 
doar de Căpitan, urmând ca prima adunare a lor şi sărbătorirea să 
se facă în ziua biruinţei legionare. Ei erau informaţi corect şi la timp 
asupra tuturor problemelor legionare importante. De asemenea, 
oamenii politici care jucaseră vreun rol în viaţa publică nu puteau fi 
încadraţi în Mişcare, ci doar în Asociaţia " Prietenii Legiunii ", pentru 
că oamenii trăind într-o anumită mentalitate cu foarte mare 
greutate se pot adapta mentalităţii legănare" (după cum preciza 
Căpitanul în Circulara din 9 martie 1937). " După biruinţă ei vor 
putea pune (daca vor fi corecţi) capacitatea lor la dispoziţia ţăni, vor 
putea deci ocupa orice funcţiuni în stat, se va face apel la ştiinţa şi 
puterea lor de muncă, dar nu se vor putea înrola, nici atunci . în 
cadrul mişcării active." 

Nu puteau să facă parte din această organizaţie trei categorii de 
oameni: cei care atacaseră cu mişelie Legiunea sau avuseseră 
atitudine vecină cu mişelia; cei fără caracter: cei incorecţi care 
făcuseră averi din afaceri necurate. 

ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: Ce reprezenta Senatul 
Legionar şi când a fost înfiinţat? 

PREMIU: "Prof. Nae lonescu" de Şerban Milcoveanu. 

★★★ 



ÎN primul rând, ţin să mulţumesc, încă o DATĂ, Şl 

PE ACEASTĂ CALE, TUTUROR CAMARAZILOR CARE NE-AU 
APRECIAT Şl ELOGIAT CHIAR. 

Şi acum, răspunsuri pentru cititorii "din afară” ai revistei 
Marius Cernat - Târgu Mureş Căpitanul a susţinut doar ca 
fraţii săi să nu facă parte din Mişcare, explicând că ajungea atâta 
suferinţă familiei prin apartenenţa lui şi a tatălui lui la Mişcare. Dar 
niciodată nu a sugerat măcar că nu au dreptul să facă parte din 


Mişcare urmaşii 1 Nu a lăsat nici o interdicţie peste zeci de - 

decenii ! 

Octavian Tomescu - Chiajna Am mai auzit o singură dată 
asemenea enormitate, şi tot de la cineva care se pretindea 
cunoscător. Mă miră faptul că un fost frate de Cruce - cum spuneţi 
dvs că sunteţi - chiar dacă intrat în Frăţie după 1940, să facă 
asemenea afirmaţii, de aceea vă răspund puţin mai amplu decât ar 
fi fost necesar Conform Cărticelei şefului de cuib. cineva poate fi 
făcut legionar de orice legionar care este şef de cuib Mai precis: în 
ziua de azi există încă legionari din vremea Căpitanului (inclusiv 
grade legionare). Aceştia au dreptul consfinţit prin Cărticica şefului 
de cuib de a întemeia cuiburi cu cei care doresc să devină 
legionari, iar după stagiul în cuib membrii cuibului pot deveni 
legionari (dacă şeful de cuib consideră că şi-au însuşit normele de 
comportament şi doctrina legionară). Apoi, la rândul lor, noii 
legionari pot întemeia cuiburi, devenind astfel şefi de cuib şi putând 
face, la rândul lor, alţi legionari. Acest lucru vâ poate fi confirmat de 
toate gradele legionare din vremea Căpitanului care mai sunt în 
viaţă, ei înşişi depunând jurământul de legionar în faţa unor grade 
legionare, nu a Căpitanului , iar calitatea de legionar căpătată astfel 
e perfect valabilă - ca să mă exprim mai pe înţelesul dvs - din 
moment ce însuşi Căpitanul le-a acordat apoi chiar grade , fără altă 
ceremonie suplimentară de "investire” ca simpli legionari 1 

Radu Calotă - Tulcea Steagurile verzi sunt invenţie" simistâ 
Căpitanul afirmă clar în Cărticica şefului de cuib că steagul oricărui 
cuib legionar era tricolorul românesc şi nici nu s-au pomenit pe 
vremea lui steaguri "ale Legiunii", nici nu scrie nicăieri că steagul 
Legiunii ar fi verde (adică altul decât steagul naţional) 1 

Valeria Mirescu - Bacău Nu a existat nici un For Legionar pe 
vremea Căpitanului, ci Senat Legionar şi Stat Major Legionar 1 
"Forul" Legionar a fost o invenţie a lui Sima a fost înfiinţat în aug 
1940. 'comasând” o parte dintre senatorii şi gradele legionare 
rămase în viaţă după masacrele anilor 1938 şi 1939. 

Marcel Miga - Predeal: O să vâ răspund printr-o figură de stil 
Dacă gust dintr-o mâncare şi constat că e alterată, nu e necesar să 
o mănânc pe toată şi să fac indigestie, pentru a mă pronunţa 

Toni Tache - Lugoj Bineînţeles că primim donaţii pentru 
biblioteca noastră şi cărţi ale lui Horia Sima < deşi nu ne-au fost 
solicitate încă de nimeni) Iar motivaţia este simplă cele mai 
puternice argumente împotriva lui le aduce chiar el vrând să-şi 
nege sau să-şi justifice cu orice preţ diverse abateri de la linia 
legionară, oferă explicaţii contradictorii şi ndicole. problema 
obositoarei lecturi fiind că trebuie făcută cu creionul în mână 

Tudor Barbu - Ţigăneşti Vâ mulţumim pentru interesul acordat 
Cuvântului Legionar. Aprecierile venite de la oameni care nu 
cunosc aproape nimic despre Mişcare ne bucură în mod deosebit 
pentru că în primul rând lor li se adresează publicaţia noastră. Banii 
trimişi de dvs acoperă valoarea abonamentului pe acest an, 
inclusiv costul expediţiei, dar mi-ar face plăcere să ne cunoaştem 
Valentin Angeloiu - Buzău Vâ confirm că firma' de la Gara 
de Nord care anunţă pompos n Legiunea creştină Arhanghelul 
Mihaif' nu există înscrisă ca persoană juridică mcăien în România, 
aşa cum nici simbolul Gărzii de Fier nu era aunu, ci negru, iar cel 
care este "şef acolo nu este şi şeful Mişcâni! Domnia sa era doar 
preşedintele Asociaţiei Petre Ţuţea (nu ştiu dacă mai există 
această asociaţie) De ce uzează de asemenea falsuri ar fi cel mai 
bine sâ-l întrebaţi chiar pe el. 

NOTĂ REDACŢIONALĂ NE CEREM SCUZE TUTUROR 
CITITORILOR PENTRU CELE CÂTEVA ERORI DE DACTILO 
STRECURATE PÂNĂ ACUM ÎN PAGINILE REVISTEI NE 
STRĂDUIM SĂ DEVENIM MAI BUNI Şl SĂ NU NE LĂSĂM 
COPLEŞIŢI DE VOLUMUL MARE DE MUNCĂ 


Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
Secretar de redacţie: 

Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNĂ ISSN 1583-9311 

Nicoieta Codrin 

Radu Constantin, Emilian Ghika, Corneliu Mihai 

Nicolae Badea 

Relaţii cu publicul 

Str Mărgăritarelor nr. 6, sector 2. Bucureşti 

(zona Circului - intersecţie cu Ştefan cel Mare, colţ cu str. V. Lascăr) 
Vineri, între orele 15 00 - 19 00 
tel (021) 322 3832 şi (021) 610 3578 sau 0745 074493 
e-mail actiunea-romana(®actiunea-romana.com 

- pag.16 

CUVÂNTUL LEGIONAR febr. 2004