Nicolae Bălcescu — Istoria Românilor sub Michaiu Vodă Vitézul — urmată de scrieri diverse (1878)

ISTORIA ROMANILOR 


SUB 


MICHAHUYODA VITÉZUL 


URMATA 


DE SCRIERI DIVERSE 


DE 


NICOLAE BĂLCESCU. 


PUBLICATE DE PRE DECISIUNEA 
SOCIETA TEI ACADEMICE ROMANE 
SI INSOCITE CU O PRECUVENDARE SI NOTE 


DE 


A-I. ODOBESCU. 





| BUCURESCI 


TYPOGRAFIA SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE 
(LABORATORI ROMANI) | 


| 19, STRADA ACADEDIEI, 19 


E 


| A 


www.dacoromanica.ro 




















ISTORIA ROMANILOR 


SUB 


MICHAIU-VODA VITEZUL 


www.dacoromanica.ro 


UU 


Wë 


WII 


Jaen" dän mmo Chori Patate Cacarir Renp: 
dan. e Celei, Sub Pert. Max. Camere: Sug 
ëss, publi duotus Seli: erame dea omnia 

cr fir editarea: Fita frame facii 


ot Car 11 fer T ee e 
barat, EE Ea 


TITI 


LU 





Jeph S S AT Bucures 4459 


www.dacoromanica.ro 


ISTORIA ROMANILOR 


SUB 


MICHAIU VODA VITEZUL 


URMATA 


DE SCRIERI DIVERSE 


NICOLAE BĂLCESCU. 


PUBLICATE DE PRE DECISIUNEA 
SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE 
St INSOCITF CU O PIFCUVENTARE BI NOTE 


DE 


A. I. ODOBESCU, 


BUCURESCI 


TYPOGRAFIA SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE 
(LABORATORI ROMANI) 


10, STRADA ACADEMIEI, 19 


1878 





www.dacoromanica.ro 


ÎN ONOREA 


NAȚIUNEI ȘI OȘTIRILOR 


ROMÂNESCI 


www.dacoromanica.ro 


PRECUVENTARE 


Îndeplinescii astă-di una din cele maï vii 
Şi mal stăruitâre ale mele dorinţe ` aceia de 
a sedte la lumină Jstora Românilor sub Mi- 
chatu Vodă Vitezul, lucrarea de căpeteniă a 
'eminentului şi multii-deplânsului nostru isto- 
vicii Nicolae Bălcescu, care toti de o dată este 
şi o scriere de frunte în litterele românesel. 

De duoë deet şi cinti de anni de când Ne 
colae Bălcescu a muritù, înstrăinată de pré- 
Iubita, şi pré-dorita sa ţârră, eà unul n'amü 
pregetatü unii momentii de a căuta mijlocii 
spre a, face cânnoscută publicului românescă ` 


acestă frumâsă operă, în care i ronise min- 
e GE TO 


VIII 


tea şi puterile sale uni omi de uni rari ta- 
lenti, pecare, de copillu âncă, më deprinseseanti 
a’lu respecta, a ‘lú iubi, a 'lù admira. 

Cinei-spre-dece anni din aceştia, ami pă- 
stratu cu sânţeniă la mine manuseriptele lui, 
cercându-mă, de câte ori 'mi a stati în putere, 
a dă publicităţei cela puçinú o parte din ele. 
Dar, spre ruşinarea nóstrà de până acum, a 
trecuti unii pătratu de secolu de la mortea, 
Bulcescului mai nainte ca să potă fi pusă sub 
ochii naţiune! române, totu ceia-ce dinsul lu- 
erase Întru cea mai mare a eí ondre. 

A trebuiti ca o radă din acelui foci de vi- 
tejia strămoşescă , care ardea cu dori inima 
lua N. Bălcescu, sà străbattă în sferşitu în vi- 
nele tutulor Românilor, pentru ca să afle 
timpul priineiosu de a esşi la ivélá , patrioti- 
cele pagine scrise de penna lui, mulată şi 
ocelită în sângele atâtor eroi ai Românilor 
din trecuti ! 

Ad într'adevăru e timpii ea naţiu ca ro- 
mână să audă şi totu de-odată sà simţi a- 
düneüú cugetele inviătore şi spornicele cuvinte 
ale acelui nobilu suffletü, ale acelei întinse 
intelligenţe românesci, care odată se numia 
Nicolae Bălcescu 1. Nicolae Bălcescu, despre 
carele ne spune d! V. Alexandri că: «coprinsu 


www.dacoromanica.ro 


LX 


-ede entusiasmi la privirea flăcăilor români . 
«ce dănţuiaii cu pletele în vântă, dicea ` <0! 
«mândră Oste va avé România, când îi va 
«veni şi ei rondul pe lume !>* 

Şi negreşitii la virtuțile ostăşesei ale popo- 
rului româmu se gândia foră pregetii Nicolae 
Bălcescu , de óre-ce elü , abi€ în vârstă de 
19 anni (era nàseutú în Bucuresci la 29 iu- 
nie 1919), intră în oştire şi, numai cu rangul 
de cadetii (tunkërü), doritori să împirtăşâscă, 
sogilor sti de arme cunnoscinţele ce mintea, " 
ageră şi studiosă dobândise ânco din juneţe, 
ceri sà institue în casarmă o sc6lă pentru 
soldaţi, unde însuși fu învăţători. Apoi, după 
ce fu prigonit şi închisă cât-va timpi la, 
mănăstirea Mărginenii pentru ideile sale libe- 
rale, totii cotre oştire îşi îndreptă elù gendu- 
rile, când spre a intră în carriera litterariă , 
elu tipări în lasşi la 1844, începutul unui 
studiii asupra Puterei armate la Români.** 

** Nicolae Bălcescu. Suvenire de V. Alexandri. Uni fragmentii, 
an Revista Română pentru sciinte, littere şi arte. Bucuresci, 
Tom. II. 1862, p. 312. 

* Acestă studii, publicatii în Toia sciinţifică şi litterară din 
Iaşi, şi apoi şi în făgcióră separată, portă titlul: Puterea armată 
şi arta militară de la întemeierea principatului Valachiei pent 
acum. — Eli se completăză printr'unii asemene studiii asupra 


principatului Moldovei, tipăritii în Magazinul istorică pentru 
Dacia, din Bucuresci. 


www.dacoromanica.ro 


x 


Pënë la annul 1848, petrecându er timpul 
în studii istorice, când la Paris, când în térrà, 
elu scrise differite lucrări de unii mare inte- 
resu pentru istoria naţională, şi le publică in 
Magasinul istorică pentru Dacia, pe care îlù 
redactà în unire cu d! A. Treb. Laurianù. * 

La annul 1848, elù lui parte activă la miş- 
carea naţională, atâti în térra Românescă , 
câtu şi, mai apoi, în Ardâlii. Însuşi elù, în 
scrierile lui pe care le dimi aci la lumină, 
ne descrie adesé simţirile înduoioşate ce a în- 
cereatü inima lui, în mijlocul acelor aspiràrí 
confuse ale deşteptării spiritului naţionali, 
pe care elu, singurü pote pe atunci, scia sà 
le mësóre, în mintea sa erudită şi patriotică, 
cu măsura uriésà a gloriilor trecutului. 

Fără ânsë de a perde curagiul în aceste 


* Scrierile lui Bălcescu, care aŭ apărutii în Magazinul isto- 
rică sunt cele următore ` Tomul I (1845) : Cuvéntú prelimina- 
riŭ despre isvórele istorică Românilor. — Români şi Tanario- 
ţii. — Ioanii Ttutul, mare logofătă ali Moldovei. — Logofetul 
Mironi, Costinii, istoricul Moldaviei. — Spătarul Ioanŭ Can- 
tacuzino.— Postelnicul Constantinii Cantacuzino. 

Tom. JI (1846): Puterea armată şi arta militară la Moldo- 
venă în timpul mărirei lor.— Despre starea socială a muncito- 
rilor plugari în principatele Române în deosebite timpuri, 

Tom. 1V. (1847) : Campania Românilor în contra Turcilor, 
de la annul 1595.— Bulletină despre portretele principilor ţer- 
vei Româmnesci şi ai Moldaviei, ce se află în cabinetul de stam- 
pe de la bibliotheca regală din Paris, 


www.dacoromanica.ro 


XI 


sterpe lupte, tocmai când vëdu de tote părţile 
aventurile generdse ale poporului români în- 
frânte sub juguri străine şi asupritore, tocmai 
în tómna annului 1849, elù se întorse în Fran- 
ca şi se consacră mai cu totul la lucrarea ca- 
pitalë a vieţei sale, la povestirea marilor 
fapte răsboinice ale Românilor din ală xv“ 
secolu.* 

Dar să 'lu lăsămi să et descrie însuşi sta- 
rea lui fisică şi suffletescă, şi să ne mărgi- 
nimi a decopia aci o notă pe care amu aflat'o 
printre chârtiile lui, scrisă cu o mână slá- 


* N. Bălcescu, în timpul revoluţiunei de la 1848 din Bucu- 
rescă, a scrisă în diarul lui Bolintin6nu, Poporul Suverană, câte- 
va articole, din care extragemi liniile următore : 

«Părinţii noştri aü vărsat preţiosul lor sânge pentru a ne lăsa, 
«de moștenire drepturile nâstre politice, gi datoria nostră este a 
«le păstra cu aceiaşi putere pentru fiii noştri. Timpul n'a veniti 
«ca să dobëndimü o independenţă absolută. Posiţia nóstră poli- 
«tică, de pe tractate, este bună; numai trebuie a fi păzită de 
«inalta Portă, a fi sprijinită cu statorniciă de noi. Să nu uitămii 
«că suntemii datori a apăra naționalitatea şi drepturile nâstre, de 
<vomii fi nevoiți, chiar vărsând sângele. De vomü căde în acâstă 
«luptă sântă, să cădemă înca bărbătesce, astfeli cum aŭ trăită 
«părinţii noştri, şi ca dînşiă să strigămi : Mai bine ţerra mostră 
«să se prefacă întruni întinsii mormântii, numai să rămână 
«totii térra Românilor !» 

Mergend apoi la Paris, pa când se occupà de marea lui operă, 
istorică şi, osebitii de o întinsă corespondență şi de redactarea u- 
nor acte attingătore de faptele emigraţiunei revoluționarilor ro- 
mâni, elă publică în Journal des Economistes din Paris, 1850, 


www.dacoromanica.ro 


XII 


bit, când se află la, Hyères, dechemurie în 17, 
annul 1850 : 

«Minutele în care serii sunt pline de amarü 
<şi întristare. Pe când Europa întregă se pregă- 
<tia a saluta triumful libertăţii, eroica Francă 
«de la care ca toti d'a-una, se aşteptă sem- 
«nalul, Franca, prin fatalitate şi prin neuni- 
«rea fiilor săi, cade gemând în neputinţă sub 
cuni juzi umilitorii. Fiii foră-de-legei trium- 
«f6ză în tote părţile şi întemeiază spureata lor 
<tiranniă. Suffletele generose, sdrobite şi ră- 
«nite de morte, vădit apuind din vederea, lor 
«dioa mântuirei. Însumi ep, en o inimă sfà- 
«şiată, de durere, më luptü cu o boli crudă şi 


o importantă lucrare în limba francesă, sub titlul Question Zeg: 
nomique des Primcipauits danubienmes. Printre manuscriptele 
rămase de la dinsul se află şi o parte din textul română ală ace- 
stui memorii. Toti acolo găsimă şi unii însemnată fragmentü 
dintr'o lucrare âncă inedită, purtând titlul : Manualul bunului 
Română, dialogiă între unii săteanii şi unë comisarii de pro- 
pagandă. Fiind la Paris, Bălcescu maï compuse cuvântul săă a- 
supra Mişcărei Românilor din Ardélă la 1848, pe care îlù ti- 
pări într'ună diari română de acolo, Junimea Română, din 1851; 
apoi conlucră séü traduse poema în prosă ce pârtă numirea de 
Cântarea, României şi care fu mai ântâiu tipărită Ja Paris în 
brogura România viitóre din 1851, şi apoi reprodusă de di. V. 
Alexandri în România litterară din lasşi 1855, unde s'a tipărită 
şi unii fragmentë din cartea ntaa Istoriei Românilor sub Mr- 
chaiu Vodă Vitezul, sub titlul : Răzvaniă- Vodă. 

Acestea sunt, pare-mi-se, tâte scrierile Bălcescului de la 1848 
până la mortea lui. 


www.dacoromanica.ro 


XIII 
« neîmblândită, cauti a câştiga timpi asupră'i 
«şi a o întrece în luţelă, ca să potii lăsa, frați- 
«lor mei aceste pagine din viţa părinţilor 
«noştri, şi cadi sleitii de puteri, mistuitü prin 
«silinţele ce facii. Cu tote aceste temeiuri de 
« descuragiare, suffletu'mi te slăvesce âncă, în- 
«deită libertate, şi de-şi Omenii sângiurilor 
«aŭ înveliti cu maramă négră dulce faca ta, 
«crede că va veni don fericită, dioa isbândi- 
«vei, când omenirea întregi, se va scula spre 
ca sfâşia acesti vëlü şi duşmanii tăi se vor 
«împetri la vederea sorelui săi de lumină, a- 
«tunci nu va maj fi nici unii omii robi, nici 
«naţiă róbă, nici omi sțăpâni pe altul, nică 
«popor stăpâni pe altul, ci domnirea Drep- 
toi şi Frăției! Aceste cuvinte, ce o dată, 
«ami dati de devisă naţiei mele, vor domni 
«lumea; atunci aşteptarea, visarea vieţei mele 
«se va împlini; atunci toţi Românii vor fi 
<una, liberi şi fraţi! Vai! nu volu avé noroci 
«a vedé acestă di, de-şi eŭ asemeni ami mun- 
«citii şi ami pătimitu pentru dreptate, şi celú 
«din urmă ali mei cuvânti va fi ânc unii 
cimnă ţie, ţârra mea multi dragă !» 

Acea lucrare despre care elü vorbesce cu unii 
aşa, durerosii entusiasmi, este Istoria Pomă- 
nilor sub Michaiu Vodă Vitezul, la care luerà, 


www.dacoromanica.ro 


XIV 
de mai multi timpi şi din care scrise o mare 
parte în annii cei din urmă aï vieţii sales lată, 
de pre o altă însemnare manuserisă, ce s'a gå- 
sitii toti printre chârtiele lui, împiuţirea ce 
elu voii si dee operei sale : 

«Tomul I: Introducere. — Cartea I. Li- 
cbertatea Naţionale (1593 — Aprilie 1595).— 
«Cartea II. Căllughërení (Aprilie 1595—De- 
cchemvrie 1595).— Cart. III. Robirea Tërra- 
«nului (Dechemvrie 1595—Aprilie 1599). — 
«Acte adaose. 

«Tomul II : Cartea IV. Unitatea Națională 
«(Aprilie 1599—Iulie 1600).— Cast. V. Miri- 
«sič (Ausustü 1600. — Ianuarie 1601). — 
«Cart. VI. Guruslei (Ianuarie 1601 —Septem- 
«vrie 1601).—Acte adaose.— Lista isvorelor 
«acestei istorii,» 

Cartea ânteiu, de pre cum însuşi însemneză 
pe acestă ultimă notă, a fosti serisă la Paris 
în ierna annului 1851 (ianuarie şi fevruarie); 
a doua, iavăşi la Paris, 1851 (martie şi apri- 
lie), cu tote că o mare parte fusese publicată 
la 1547, în Magasinul istorici, sub titlul 
< Campania omânilor în contra Turcilor, de 
la annul 1595»; a treia carte a seris'o în sa- 
tul Ville d'Avray, lângă Paris, la 1851 (maïŭ 
până la augustii); a patra la Hyères, în Franca 


www.dacoromanica.ro 


XV 
meridională, la 1852 (mau şi aprilie); în stâr- 
sitü o parte din a cincea e serisă la Constan- 
tinopole, totu la 1952, dar ea nu estesfărşiti.* 
Se vede că pe a şesea nicl co începuse âncă, 
coci nu există nici unŭ manuserisu. Actele a- 
daose sunt adunate în mare parte, de-si n'aü 
fostu Anc puse in oronduială de autori: cât 
despre lista isvorelor, aflămii în notele lui, ti- 
tlurile a mai multii de 225 scrieri vechi şi 
moderne în felurite limbi, pe care le-a consul- 
tatu d'a dreptul sén în traduceri, pe care elù 
punea să i le facă. Din Introducere, se vede, 
de pre sumariul ce ne a lăsatu, că voiă să, facă, 
unu tabelă ali vietet sociale a Românilor din 
tvecutu; dar, ast-felii cumu o avemi, ea este 

* Manuscrisul acestei a V-a cărţi, scrisă în mare parte de în- 
săși mâna cu totul slăbită a Bălcescului, se opresce la pagina 138 
cu însemnarea numărului capitolului <XXXIII», cu care avea să 
urmeze textul săii. D. Greg. Tocilescu, în interesanta monografiă 
ce a publicată asupra lut: Nicolue Bălcescu; viéța, timpul şi o- 
perile sale, 1819—1852. (tipărită în Columna luă Traiană, a 
d-lui B, P. Hasdeii, Bucuresci, 1876, No. 5, şi apoi în făscióră se- 
parati) face urmiitorea curiósă observaţiune : 

«Aci se opresce pânna lui Nicolae Bălcescu. 

«Era capitolul 33 ali scrierei sale, care correspunde la capito- 
«lul 33 ali vieţei sale, vârsta în care a murită!.., Este o întâm- 
«plare curi6să, analogă cu aceia a lui Napoleon celii mare, în 
<manusctiptele căruia s'a găsită unii manuală de geografiă, scrisă 
«în juneţea sa, neterminată şi care se opria tocmai la insula S-ta 


<Elena, unde, 30 anni maï în urmă, marele împăratii avea să'şi 
«sferşescă carriera,» 


www.dacoromanica.ro 


XVI 


mai multu unŭ seheletü ali lucrărei precu- 
getate. 

Nicolae Diicescu nu avù dar timpul sâ'şi 
adducă până la capătu întreprinderea sa. Mun- 
citů de dorul țërr ï, luptându-se cu o răpede 
ból de pepti şi mai adesé şi cu neaverea şi 
isolarea în térrá străină, elù se decise a se 
porni la Constantinopole ca si obţină voia, de 
a se reîntoree la căminul părintescii ` acolo 
ânsă i se refusă favorea de a vede pământul 
său de nascere, şi atunci, cu suffletul întristatu, 
cu puterile slăbite, singuru şi lipsiti mai de 
tote, se întorse totii pe mare câtre appusü, pur- 
tând mereu cu sine scumpul sën avutů, manu- 
seriptele lui. La 5 octomvrie 1852 elu ajunse 
în Palermo, unde sperà să afle, sub clima căldu- 
rosă a Siciliei, alinare pentru sufferintele pep- 
tului său attacati, dar după soe săptămâni de 
vi6ţă tristă şi isolati, la 16 noemvrie, elu îşi 
dete suffletulu departe de ori ce inimă amică, 
năpustiti pe patul unei ospătării, şi lăsând nu- 
mai cu limbă de morte tote scrierile lui, unuia 
din prietenii = Y, d”! Ionii Ghica. 

Elü nu avea la sine mai multi de cât o 
summă de 30 franci, nu era nimeni acolo ca 
să'i cumpere măcar uni locii-la cimitiriti, Cro- 
clii ridicară cadavrul străinului din ospătă- 


www.dacoromanica.ro 


XYI 
ria «alla Trinacria» şi'li afundară în grópæ 
de obşte a săracilor din monăstirea Capucini- 
lor de la Palermo. 

Când la 1863, amiă cerută şi ami obtinutü 
de la Domnitorul Alexandru-loani Cuza, ca- 
rele iubise şi scià să preţuiască pe Bălcescu, 
autorisaţiunea de a trămite din partea gu- 
vernului românu ca să ridice de pre ţărmul 
străinu şi să adducă în patriă, ósele acelui bàr- 
bati cu care națiunea română se pote mândri, 
trămisul nostru, d"! Nicolae Ionescu, a pututü 
numai sü constate la faça jocului că trupul lui 
Nicolae Bălcescu era pentru vecii amestecati, 
printre osemintele sărăcimei din Palermo. 
Di ne adduse de acolo numan ultimele voin- 
te ale illustrului rëposatü 

Abis astădi ânsă, dou&-deel şi cinci de anni 


* Testamentul lui N. Bălcescu, pe care l'a addusü d. N. Ionescu 
de lu Palermo, şi care se păstrâză la Ministerul Instrucţiunei pu- 
blice ali României, împreună cu raportul trămisului nostru, fu- 
sese încredințată de însuşi răposutul, consalului turcescii din a- 
cea localitate. Simţind sferşitul săi, elă puse să i se facă o listă 
amănunţită de toti ce posedea cu sine, în care arătă că voinţa 
sa este ca manuscrisele lui să se dée d-lui Ionii Ghica, carele se 
află pe atunci în Turcia. Unii preotii greci din vecinătate priiini, 
de pre cererea sa, cea după urmă a lui mărturisire şi celŭ după 
urmă alii lui suspin. Lădiţa cu obiectele rămase de la Bălcescu 
a fostii de multă trămisă familiei sale de cotre proprietarul ospă- 
tăriei «alla Trinacria.» Astteli s'a întâmplată ca d-nul C. Băl- 
cescu, care avea manuscriptele la sine, să mi le înrredinţeze âncă 


www.dacoromanica.ro 


VIU 
după a lui morte, ele se îndeplinescii în parte.* 
D. Jonn Ghica a offeritu Societiiţii Academice 
Române, preţiosele manuseripte ale lui Băl- 
cescu, care de la annul 1861 aü statü în pă- 
starea, mea, încredințate fiindu'mi de fratele 
răposatului, de d! Costache Bilcescu. 

Încă de atunci amù începutu a tipări în 


de la 1861 spre a le tipări în Revista Română. De atunci ele aŭ 
statii până estimpü la mine. S 

Pe de altă parte, testamentul addusă în ţerră de D. N.Ionesen 
la 1863, rămăsese şi elii uYtatü în dosarul ministeriului. 

Jn fine, abi€ acum, prin concursul d-lor I, Ghica, C. Bălcescu 
şi ali mei, voinţele illustrului rëposatü începi a'şi căpăta a lor 
realisare. 

* Bălcescu, într'o adresă către patroniï Asociaţiei litterare 
române, arăta că scrierea sa asupra, pocei lui Michaiu Vitezul 
fiind aprâpe terminată şi având numai câte-va luni de lucru spre 
a o sfârşi, elit doresce ca ea să fie tipărită în două frumose vo- 
lume in-80, de pre împărţirea expusă mai susü, şi toti de o dată 
să fie ornată cu unii portretiă alü lui Michaiu, Vitezul, gravată pe 
oçelŭ, de pre alii lui Sadeler făcutii în Vienna la 1601, precum şi 
alte patru executate în xylografi. Doresce asemeni să se trămită 
uni june inginerii romînă în térrš ca să ridice planurile deose- 
bitelor localităţi mai importante, citate în cursul operei. Aceste 
cheltuieli cere de la Asociaţiă ca, să le facă; iar pentru ostenelile 
sale proprii şi pentru tote cheltuielile ce făcuse cu cumpărători de 
cărţă rare şi cu traducţiani, eli nu reclamă nici o indemnisare, 
nică măcar cele 400 exemplare din opera sa, pe care i le ac- 
cordă statutele Asociaţiei. E1ü se întemeiază ânsă a crede că, dâca 
nu meritele operei, dar negreşitii faptele ce ea coprinde, sunt de 
natură a deştepta în inimile Românilor simţiminte spornice pen- 
tru realţarea şi întemeierea naţionalităţii nostre, 


www.dacoromanica.ro 


XIX 


Revista Română, o parte din Istoria Ro- 
månilor sub Michaiu Vodă Vitezul;* dar nu 
amă pututú merge mai departe decât până 
pe la mijlocul ciuţii a nr, Sferzitul acestei 
cărţi, a m" intrégš şi totu ce mai posedemi 
din a v*, vëdü acum mai ântâiu lumina ti- 
parului. 

Societatea, Academică Română, fericindu-se 
de preţiosul darü ce a priimită şi doritâre de 
a se pune la înălțimea misiunei sale, r&spân- 
dind printre Români, mat cu sémă produc- 
ţiunile litterarii şi sciinţifice ale geniului na- 
ţionali, n'a voitú să întârdie câtuşi de puçinü 
spre a dà publicitate măreţei opere a nemu- 
vitorului N. Bălcescv. 

"Mi a accordatu mie dorita ondre de a di- 
rige acestă grabnică tipărire, în care s'a so- 
cotitu maí oportunu de a înlătura de o cam 
dată tote notele indicătore de autorii consul- 
taţi de Bălcescu, în erudita şi consciinţidsa sa 
lucrare, şi de a tipări scrierea originală în aşa 
chipi, ca ea să fie mai lesne de cititi pentru 
ori ce clasă de cititori. ** 

* Revista Română pentru sciinţe, hiterc şi arte coprinde în 
volumul I. (1961) Introducerea, Cartea I si parte din Cartea IT, 
în vol. II (1862) urmarea din Cartea IT până la sfârşitul eY; în 


voi, III (1863) o parte din Cartea ITL. 
** Pentru acâsta, amŭ adoptată unŭ formată mai mică şi mai 


www.dacoromanica.ro 


XX 


Cu timpul Societatea Academică, Română, 
își propune de a publica o ediţiune critică şi 
mai luxosă a operilor complete ale lui N. 
Bălcescu. Aceia va fi pote mai bine priimită de 
Gmenii de sciință. 

Acum ânsă, noi sperămiă şi eredemü că a- 
cestă carte, aşa cum este, va adduce, în îm- 
prejurările de faci, folosi şi întărire cugetu- 
lui naţionali alu întregei Românimi! 


A. I. Odobescu., 


Bucurescă. 
16 noemvrie 1877. 


artăreţii decât cum doria Bălcescu, şi ne amii servită de o or- 
tografă română care, fără de a exclude caracterele etimologice ale 
cuvintelor, întrebuinţeză ânsă accentele gi codiţele (cedille), de- 
p ărtate din scrierea românescă din colo de Carpaţi. Acâsta este 
şi felul de ortografiă cu care se servía Bălcescu, când scriă cu lit- 
tere latine, Totă manuscrisul Jstorieă Românilor sub Michaiu 
Vodă Vitezul este de mâna lui, scrisă cam într'astii felă. 


www.dacoromanica.ro 


ISTORIA ROMANILOR 


SUB 


MICHAIU-VODA VITEZUL 


INTRODUCERE 


SUMMARIU. 


Partea Iiv-—Idea progresului; legea istorică; tabloii despre isto- 
ria Românilor de la începută penă acum.— Partea Din, 1. Care 
este callea nóstră naţională ? — Unitatea naţională. — 2, Sco- 
pul socială care este ? În cõtro trebuie a alerga? — 3. Revolu- 
tia socială. — Cestia, proprietăţii. — 4. Revoluţia politică, — 
Libertatea individuală. — Egalitatea şi speciile ei. — Votul 
universalii. — Suveranitatea naţională, — Juriul. — Tiparul. 
— Associaţiunile. — 5. Puterea séü guvernul. — Camera si 
Domnul. — 6. Legile. — Judicătoria. — 7. Puterea armată. 
—8. Dajdii. — 9. Educaţiă. — Instrucţiă. — 10. Bunurile mõ- 
năstiresci. — 11. Communităţă. * 


I 


Sunt opt-spre-dece secoli şi jumătate de când Christos 
întreprinse a răsturna lumea vechiă, civilisaţia păgână ce 
representa principiul din afâră , obiectivi, alü naturei şi 
ali silei, substituind în locui o altă lume, o altă civilisa- 


* În schița necomplotă, scrisă răpede şi fórñ ordine, ce posedemil din 
Introducerea autorului , cele mai multe puncte din acestă cadru asa de în- 


š 1 
www.dacoromanica.ro 


2 MICHAIU-VITEZUL 


Dä întemeiată pe principiul din lă-întru, subiectivii, pe 
desvoltarea absolută a cugetării şi a lucrării omenesci în 
timpii şi în spaţii şi prin identitatea între esenţa naturei 
spirituale a omului şi esența naturei divine, elii descoperi 
fiă-cărui individii legea libertăţii, a demnităţii, a morali- 
tăţii şi a perfectibilităţii absolute. 

Dupë ce în Evangeliă Mântuitorul ne arătă legea mo- 
rală. absolută, nemărginită, Legea dreptätit şi aruncă o- 
menir 3 pe callea nemărginită a unei desvoltări regulate, 
progressive , suppuind natura , sila, lumea din-afóră sub 
preponderanta absolută a minţii şi a cugetării , prin sân- 
gele 20 vărsatii, prin mortea sa, elt ne arătă legea prac- 
tică , legea lucrării, legea jertfirii, a iubirei şi a frățiet, 
chipul cu care ne putem mântui, putem învinge răul şi 
îndeplini menirea moralë a omenirei, adică mai ântâiu 
prin cuvânt, prin ideă, pe urmă prin lucrare, jertfindu- 
ne individul familiei, acâsta patriei, patria omenirei, 
viitorului. 

Legea evangelică , descoperind spiritului causa abo- 
lută, proclamând menirea omenivei şi a lumei, împinse 
mintea omenâscă la demonstrarea si realisarea eï. De a- 
tunci sciinţa nouă întemeindu-se pe conceptul legilor spi- 
ritului, pe observaţiă, pe esperienţă, pe calculii, a conti- 
nuatii sdrobirea lumei vechi, revoluționarea séü perfec- 
ţionarea religiei, moralei, politice, soctetăței întregi, 
nimicind orï-ce domniă individuală, suppuind acţiunea 
omenâscă legei absolute şi universale a libertăţii şi a sciin- 


tinsi, aŭ rămasă neattinse; âns% multe de ideile co elă voYá să desvolte în 
acestu tabell preliminariă, > află în alte lucrări ale sale, seŭ typărite în 
Magazinul istorică pentru Ducia şi aiară, ati âncõ inedite printre mauu- 
scriptule pastrate de la dinsal. Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 3 


ţii, căutând realisarea în omenire a dreptățe! şi a frăţiri, 
aceste două temelii ale ordinei absolute, perfecte, ale or- 
dinei divine. De atunci omenirea a intrată în callea care 
o duce gradatii către perfecţia sa, către absolulii, către 
nemărginitii, către Dumnedei. Care 6re va fi resultatul 
finali ali acestei căi ? Acéstă mişcare de perfecţiă avé- 
va Gre uni termini? Rtul peri-va de totii din lume? 
Omenirea ajunge-va vre o-dată a'şi identifica în totii esen- 
ta sa în esenţa divină ? Acesti secretii, mintea omen6scă 
nu'lü póte âncă pătrunde. Aceia ce scim este că, din 
transformaţii în transformaţii , omenirea merge într unii 
progresii continuii, a cărui mişcare e cu atât maï răpede 
cu cât mai multii înaintâză ; că fiă-care pasi ali viele 
omenirei este unii pasii în acés'ă calle care o apropie de 
Dumnedeii; că fiă-care pasii ali eï este unii triumfů ali 
binelui asupra râului. 

Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra acâstă 
transtormaţiă continuă, acestă mișcare progresivă a ome- 
nirei, acâstă desvoltare a simţimântului şi a vieţii ome- 
pech, sub tote formele din lă-întru şi din afóră, în timpi 
şi în spaţii. 

Sub ochiul Provediniei, după legile şi către tinta hotă- 
vită de dinsa mai de'nainte, omenirea înaintâză în evolu- 
țiunele sale istorice. 

Prin împărţirea funcțiilor, naţiunile în omenire . ca şi 
individele în societate, producă chiar prin diversitatea 
lor, e rmonia lotului. unitatea. 

Oră ce nal dar, precum şi ori ce individii, are o mi- 
siă a îndeplini în omenire, adică a concurge după natura şi 
geniul seü propriii, la triumful sciinţei asupra naturi, 
la , 'rtecţionarea înţellegerci şi a simţimântului omenescii 


www.dacoromanica.ro 


4 MICHALU-VITEZUL 


potriviti legei divine şi eterne care guvern ursitele ome— 
nireï şi ale lumeă. 

Dar pentru că este o Provedinţă care păstreză ordinea 
creaţiei şi care dirige faptele omului, prin aceia nu urmeză 
că omul este unii instrumenti orbii ali fatalităţei, prin 
aceia nu se stinge libera lui voință. Dumnedeii nu a în- 
zestratů pe omü numai cu minte spre a deosebi binele din 
râu, arëtándu” şi legile prin care se póte povăţui în callea 
binelui şi învinge răul, dar âncă elt l'a înzestrată cn 
voință, lăsându'lii liberü în alegerea sa. Vai dar, de acea, 
naţiă care calcă voia lui Dumnedeii, care preferă riul la 
bine! Dummedeii o părăsesce ; viéta ef se stinge în viéta 
omenirei şi ea espieză printr'unii lungii martirii călearea 
legii lui Dumnedeii. Acestii timpii de espiaţiă ce o nat 
séð chiar omenirea, întregă suffere sub legile lui Dumne- 
deii şi ale gêndireï, se pare adese unŭ repaosii, o stare în 
callea progresului, unii pasii înapoi, o oscillaţiă istorică; 
dar maï ades€ sufferinţa este unŭ boldii mai multi cutre 
perfecţionare şi din eccesul râului esse binele. «Mersul ge- 
«neralii ali omenirei, dice învățatul istoricii Cantà, m 
«căile ce Provedința pregătesce, adduce acele minunate 
«reînnoiri ce se facă pe pământii şi scoţi binele din rëñ. 
«Dar Dumnedeii este răbdătorii, căci este eternii, în vre- 
«me ce omul, care simte traiul sën scurti, arii dori ca 
«totii lucrul să se îndeplinâscă în acestii momentă inte 
«în care elii vine ca să suffere, să espieze, să se amelio- 
«reze şi să m6ră, Aşa astronomul arii dori ea cursul Ura- 
«nului să se pripâscă, ca astfeli, fenomenele sale re)yo- 
«ducându-se , să confirme adevărul calculelor lui. Numai 
«ignorantul crede că o cometă este accidentală, fiind-că 
«nu vine în fiă-care annii. Viéta adevărată se întemeiază 


www.dacoromanica.ro 


IN1 RODUCERE 5 


«în lucrarea lui Dumnedeii asupra, zidirilor sale şi a ome- 
<nireï collective asupra, fiă-cărui omi în parte, în unirea 
«materiei cu spiritul, alŭ Lulu cu lumea din-af6ră : pen- 
«tru aceia, Pascal dicea că tóte părţile lumei:sunt lăn- 
«țuite într'astii-felii de chipii, că e peste putință de a cunn6- 
«sce una fără cele-l-alte şi fără totul. — Mintea, înălţân- 
«du-se prin umilinţă, scie observa, cu confiență şi respectit 
«carrările divine; ea pote multi căci cunnósce cât póte 
«şi în locii de asi răsipi puterile împotriva unor stavili 
anebiruite, ea le concentr6ză în drepte hotare şi astfelii 
«se face ajutătórea Provedinţei.» 


II 


Decă fiă- care naţiă are o misiă evangelică de împlinitii pe 
pământii, să cercetăm şi să întrebăm şi pe acâstă, naţiă ro- 
mână atât doritâre astăgi de viţă, ce a făcută ? Ce lupte a 
purtatii pentru realisarea legei lui Dumnndeii, atât în sînul 
sčŭ cât şi în omenire? Istoria, lumea are drepti a’ cere astă 
semă : căci nu trebuie a uita că cu t6tă sânţenia dreptului 
stii, astădi nu e destulii ca o naţiă să'şi aibă unii locü pe 
charta lumei, s6ă să'şi reclame acesti locii şi libertatea, sa 
în numele suvenirelor istorice, pentru-ca dreptul săi să a- 
jungă a fi respectati şi recunnoscutii de cele-l-alte nal: 

` trebuie totii de-o-dată ca ea să pâtă dovedi folosul ce a ad- 
dusă şi póte adduce lumei; trebue să arate formula înţelle- 
gëtóre ce ea representă în marea, carte a înţellegerei şi a 
istoriei omenesc. 

Să aruncăm dar o ochire asupra trecutului acestei na- 
ţii româue şi să vedem ce a făcutii în aceşti opt-spre-dece 
secolă, de când se află statornicită pe pământul săi. Acestă 


www.dacoromanica.ro 


6 MICHAIU-VITEZUI, 


ochire ne va da înţelegerea revoluțiilor ei de façă şi a re- 
voluţiilor eï viitâre. 


III 


Addusă de marele Traianit în Dacia, după nimicirea lo- 
euitorilor ef, favorisată de împtraţii următori, de cari a- 
têrna d'a dreptul acestă térră, colonnia romană, în vreme 
de 160 anni ajunse într'o stare firte înfloritore şi deveni 
una din cele mai frumose provincii ale întinse împărăţii 
romane. Mai multă de şâpte-deci cetăţi, împreunate cu 
drumuri minunate, aşternute cu pâtră, basilicele, templu- 
vile, amfitheatrele, băile, apeductele, ale căror ruine încă 
se găsescii , ne o dovedescii în destul. Dar, alături cu a- 
césta mare civilicaţiă materială, duoë rele mari care mi- 
stuiati împărăţia sPY pregătiaii căderea, robis şi propric- 
tatea cra mare, trebuiră să producă în nona colonniă stri-, 
căcăunile lor, înghițind cu încetul proprietățile mici ce 
fiă-care colonit dobândise la începută și substituind robi 
la Ament cei liberă. 

Ostenită, de atâte rele ce o rodiaii în sineși , împărăţia, 
romană trebui să cadă; unitatea, falsă, la care ea suppuse 
prin silă lumea, trebui să se sfarme ca să facă locii unei or- 
ganisări progresive, unei unităţi mai adevărate, produsă 
prin armonia, naționalităților libere. Dumnedeii atunci, ca 
să schimbe faca lumei vechi şi să o întinerâscă, împinse 
potópe de naţii barbare asupră'i. 


IV 


Asedatš la porţile împerăției şi în ¿recëtórea barbari- 


lor, Dacia nóstră mai multi de opt secoli îi vădu trecând 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 7 


si retrecând pe pământul ei. Colonnii romani din acestă, 
ţârră nu pregetară a apăra cu bărbăţiă patria lor adoptivă 
şi chiar împărăţia ce'i părăsise, iar când se vădură copleşiţi 
de numărul duşmanilor , ei se traseră în munții Carpaţi, 
unde "at păstrară naționalitatea şi independența lor. Chiar 
în acele vremi furtun6se si nenorocite, romanii Daciei nu 
uitară că aŭ o misiă în omenire. Prin relaţiile lor cu 
barbarii ef introduseră între d'neit cele d'ântâiu cunno- 
scințe de agricultură, artele folositâre şi cuviințele vieței 
civilisate, şi prin legăturile de interesă şi de commercìŭ, 
ei schimbară sălbătecia şi duşmănia, lor asupra imperiului 
romanii , într’o prieteniă folositore și siliră pe barbari a 
căuta să se statornicâscă și să se civiliseze, Pe la annul 
865, Bulgarii, poporit finneză , prin Românii din Dacia 
nouă priimescii religia creştină şi înfrățiți împreună, înte- 
meiară unii statü puternicii , allegându'şi regi dintre ro- 
mâni. Pe la începutul secolului ali xu“, acestii regati, 
cădând în turburăni civile, se subjugă de Vasilie 1 împă- 
vatul Orientelui şi rămâne sub puterea Grecilor până la 
alti dé secolit, când elù reînvie mai puternicii sub fraţii 
români, Petru, Asanŭ şi Ioanŭ şi după o existență glo- 
riósš de duci secoli, cade la 1392 sub Turci. 

Românii din Dacia, vechiă, când putură resuffla de bar- 
bari, esşind din asilurile lor, întemeiară deosebite statură 
mică, pe la secolul ali x): şi ali vis, cari în secolii ali 
xué şi alŭ xiv“, se întrupară printr'o mişcare de u- 
nitate în duoă staturi neatêrnate, alii ţerrei Românesci 
şi alti Moldovei. 

Cu întemeierea acestor state, evoluţiile istorice ale Ro- 
mânilor se facii mai lămurite ; de atunci viéta lor ne este 
mai bine cunnoscută. 


www.dacoromanica.ro 


8 MICHAIU-VITEZUI, 


y 


În cea d'ântâiu epochă, a întemeierei principatelor tër- 
rei Românesci şi Moldovei, care coprinde totii secolul 
ali ch (de la 1290 până la 1418), vedem că aceste 
state se vădură amenințate în naționalitatea şi existența, 
lor politică, când de Unguri, când de Poloni. 

După mai multe lupte îndelungate, aceste pretenţii 
cadii sdrobite de vitejia Românilor. În aceste răsbóře ei 
se pregătescii, ca înt"o scólă , pentru alte lupte mai mari 
ce îi aşteptă, cu o naţiă şi mai barbară şi maï puternică, 
Turcii Osmani, cari pe la 1360 năvălescii în Europa şi a- 
meninţă a o cuceri. Âncă din annul 1370, Ladislaii, voe- 
vodii alt ţărrei Românesci, se oppune acestor barbari şi se 
încercă a pune stavilă furiei lor de coprinderi. O luptă 
care trebuia să ţină aprâpe patru secoli, începi atunci, 
luptă în care Românii vărsară şivdie de sânge şi se jert- 
firă ca nisce martiri pentru apărarea civilisației în contra, 
barbariei. Împărăţia româno-bulgară cade sub ishirile Tur- 
cilor (1392); Mircea celii bătrâni, unul din cei mai mari 
și mai vestiți voevodi ai noştrii, reclamă de la Turcă 
acestă moştenire; elii voiesce a îutrupa tótš românimea 
intr'unü singuri statü şi caută a'şi dobândi Bulgaria şi 
Moldova. Acum ântâiaşi dată vedem idea de unitate arë- 
tându-se, ideă care va fi ţinta secolilor viitori şi a tutulor 
voevod.lor celor mari. Strivitii ânst'între Unguri şi Turci, 
Mircea, este siliti a părăsi o parte din concuistele sale şi a 
priimi âncă şi suzeranitatea Porții. 

Tractatul ce elt închiăie cu Baiazet la 1393 asiguréză 
Românilor drepturile următóre : 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 9 


1. Dreptul d'a profesa nesupëératí religia lor , de a'şi 
allege voevodii şi de a se côrmui independentii dupe le- 
gile lor. 

2. Dreptul d'a face răsboiu séŭ pace. 

Îndatorirea Românilor către Turcă sta într'unŭ uşorii 
tributii annualii de 3000 bani roşii. 

În Moldova, Alezandru cel bunii , ce domnia în a- 
câstă vreme nesupăratii âncă de Turci, apără vitejesce in- 
dependenţa ër? sale de către Poloni şi le răpesce Pocuția 
care mai unii secolii rămâne întrupată cu Moldova. 

Cu aceşti mat domni, Mircea şi Alexandru se închiăie 
acâstă epochă. Eï completară instituţiile ţărrei lor. 

Să aruncăm o piivire asupra acestora, căcă organisa- 
rea din lă-întru a societăţii singură ne pâte explica, evolu- 
Mile istorice prin care naţia română trecă. 


VI 

Domnul, allesü fu térra Românéscă, moştenitor în Mol- 
dova, eórmuia térra împreună cu unŭ svatü de duoi-spre- 
dece boieri, întocmitù, în térra Romänéscă de Negru V.V. 
“Ori ce actii însemnată ali cârmuirei precum şi ori ce da- 
niă, trebuia să fiă făcută cu învoirea svatului şi subserisü 
de dînsul. Puterea d'a face legi, d'a seóte dăjdii sta în A- 
dunarea s6ii Soborul a tótă térra. Origina acestor adu- 
nări isvorasce din municipalităţile romane şi din sobârele 
Goţilor care, în lunga petrecere a lor în Dacia, lăsară multe 
urme şi obiceiuri îritre Români. Aceste adunări se con- 
vocaŭ de domnii pentru facerea, legilor, pentru orânduirea 
dăjdiilor, pentru hotărîre de răsboiu séü de pace. Când ` 
tronul era vacanti, atunci mitropolitul le convoca pentru 


www.dacoromanica.ro 


10 MICHAlU- VITEZUL 


allegerea domnului. Ele judicaii asemené în pricinile de 
viní. mari politice, cum facii Camerile Lordilor şi a Pai: 
rilor în Engliterra şi França. Ele se compuneaii : 

1. de clerul, adecă mitropolitul ca presidentii, episcopit 
şi egumenii mănăstirilor; 

2. de boieri, atât cei în slujbă cât gi cei din afóră; 

3. de deputaţii braslelor. 

Clerul ca şi mănăstirile n'aveaii ia începută privilegii 
deosebite şi eraii cu totul sub juridicţia statului. 3 

Boierii erai! slujbaşiă tërrií, adecă capii şi offigerii pu- 
terei armate, fiind térra organisată ostăşesce; ei nu for- 
maŭ o classă nobiliară ca în Europa, n'aveaii nobilimea 
- feodalč, de concuistă, de origină, nică dreptul d'a fi sin- 
guri proprietari de pământii, d'a mosteni titluri şi slujbe, 
` doa fi osebiţă din legea commună pentru ott. Aceste prin- 
cipie, care singure constituiescii o castă nobiliară, an fostii 
nică o-dată recunnoscute în ţărrile n6stre. Tot-d'auna totii 
românul a avutü dreptul a se face proprietarii de pă- 
mëntü şi a occupa slujbele statului; titlurile n'a fostii de- 
cât pe viâţă foră a lăsa dreptii la -urmaşi; ele nu existaii 
la începută ca titluri, căci nu se daŭ deosebitii, ci repre- 
sentai numai numirea, funcţiilor. Boierii ca toţi orăşenii 
se numiaii Jupant, adecă cetăţeni. 

Braslele se aloatuiaii de 6re-cari slujbaşi mai mică ai 
rot şi de deosebitele categorii ale burgesiei, locuitorilor 
din orage, ale moşnenilor şi 6menilor liberi. 

Oraşele co îşi dobândiseră şi îşă păstrară libertatea lor, 
constituindu-se pe principiul communalii, se ocôrmuiaŭ 
de o magistratură allésă pe fiă-care annii şi compusă de 
unii Judeţii şi de 'duoi-spre-dece Pârgari.* 

Térra luă o organisaţiă ostăşescă şi o centralisaţiă 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 11 


puternică. Judetele se daŭ gub commanda unui căpitani. 
care unia în mâna sa puterea administrativă, judicătorâscă, 
şi ostăşescă. Organisarea armatei perinanente, a miliției 
şi a glâtelor (Landsturm) făcea, din totii românul unii 
soldaţii la nevoiă şi singură păstră independenţa amenin- 
tată de străini. 

Décă vom trece la organisaţia economică a Gre, gă- 
sim pe cei mai mulţi locuitori, moşneni sét rezemaşi, adecă 
liberi şi cu proprietăţile lor; dară lângă dînşii, sunt şi pro- 
prietăţi mari pe care se află l5cuitori servi, robi ai pămân- 
tului, căcă în urma năvălirei barbarilor, robii romani se 
transformară pretutindeni în robi ai pământului. Îutocmai 
după cum în Europa se obicinuise a se da acestor servi nu- 
mirea de Romani, aşa şi la noi servagiul fu numiti Ru- 
mâniă şi Vecinătate, căci proprietarii din térra-de-josü, 
unde maï cu s6mă eraf proprietăţile mari, îşi addusese co- 
loni din ţârra-de-susii şi din românii din ţărrile vecine. 
Robirea, completă a acestora veni fârte târdiii, căci la în- 
ceputii stăpânul pământului făcuse trei părţi din pământul 
sëü, din care două le împărţia în părţi mici pe la coloni şi 
cea-l-altă era cultivată de acegtia în folosul stăpânului, prin 
mijlocul clăciă, adecă a unui numërü de dile de lucru obli- 
gatii. Robirea complectă a lor veni ânsă forte târdiii, căcă 
până în secolul alii xvm“, ei puteai a se mută dela d 
moşiă la alta, plătindii găleta de esşire. 

Dăjdiile eraii aşedate pe toţi de-o-potrivă. 

Acestea sunt liniile principale ale constituţiei ţărrei pe 
la începutul secolului ali xvn“. Idealul ce Românii 
goniră în organisaţia lor era Egalitatea în drepturi şi în 
stare. Dar, în acestă organisare, erai viţiuri isvorite din 
ideile feodale ale timpului şi care fură pricina sdrobirei 


www.dacoromanica.ro 


12 MICHAIU-VITEZUL 


acestei constituţii. In acéstă republică resboinică se aan, 
de-şi slabe la începutul eï, elemente sociale monarchice, 
aristocratice şi democratice. Puterea publică nu era, delegată 
vremelnicesce de poporii unor alleşi ai săi, dară se afla din 
dreptii în mâna, capilor răsboinică ai ţerrei. Era fivescii lu- 
cru ca aceşti capi, cari concentraii în mâna lor puterea 
politică şi militară să iea cu timpul o preponderanţă deose- 
bită asupra, claselor de rôndŭ. Lipsa de commergiii ne dând 
vre o desvoltare stării de mijlocii, ea ca şi poporul se afla, 
slabă în privința boierilor şi, după organisaţia militară a 
țërreï, era în dependența unui soldatii către geful sen. A- 
tât boierii în slujbe cât şi cei aforă de slujbe, Mazilit, 

, fiind din dreptii membrii aï adunărilor, acegtia ajunseră a 
fi pré numeroși. I 

Atunci boierii, împreună cu clerul, căutară mereii a 
se constitui în caste, dobândindu'şi privilegie şi concen- 
trând tóte drepturile în mânile lor ; asemeui şi în pro- 
prietăţile lor cele mari, ei căutară să abs6rbă proprietăţile 
cele mici. 

Domnii ce representaii principiul monarchicii, favorisaţă 
prin centralisarea statuluï, căutară mereii, rezemaţi pe ele- 
mentul popularii, a'şi întemeia puterea lor despotică asu- 
pra boierilor şi a se face independenţi de dînşii, constitu- 
indu-se ereditari, 

Lupta dar trebuia să încâpă între aceste trei elemente 
oposite şi vrăjmaşe. Incepută âncă din al xrv!5 secolii, ea 
continuă în alü xv! şi alii xvi“. Doborând ântâiu puterea, 
elementului monarchicii, aristocrația dobori în urmă şi ele- 
mentul popularii şi, după aceste două ruine, ostenită, cădu 
şi ea sdrohită sub o burgesiă străină, sub Fanarioţi. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 13- 


VII 


Istoria n6stră n'a fostii de locii séi a fostii rëü scrisă 
până acum. In luptele şi revoluțiile din lă-întru care aŭ 
împlutii secolii alü xv!é şi vlt, istoricii maŭ vădutii decât. 
nisce lupte de pretendenți la troni şi n'a pătrunsii 
principiul şi interesele ce fiă-care pretendentii representá. 
Intr'unii statü organisatii ca alŭ nostru, unde nici o familiă 
n'avea dreptul de stăpânire, cestia dinastică nu putea avé 
locü după cum s'a presuppusii de istorică, 

Îndată după mórtea lui Mircea r, partidele între care 
era térra împărţită , începură lupta, între dînsele, fiă-care 
puindu-se sub unul din fiii săi. Turcii şi Ungurii gä- 
sescii prilejü a se amesteca între deosebitele partide, sus- 
tiind când pe una, când pe alta şi a călca libertatea na- 
Det, Puterea domnilor ánsë , ajutată de elementul demo- 
crati cii, esşi biruitâre din aceste lupte între duşmanii din 
lă-întru şi cei din af6ră. Vladi-Dracul- Voevod tinü susii 
şi puternicii frânele guvernului, dobândind o gloriă nemu- 
ritóre în luptele sale cu Turcii şi sdrobind aristocrația. Te- 
pest; urmeză, înainte şi mai tare pe callea lui; cu o asprime 
tiranni că, dar dréptă, elii pimicesce facţiile din lă-întru-gi- 
respinge nenumăratele orde turcesci, ce Mahomet alii mé 
conducea asupra Românilor. Bilitii mai târdiii de nevoiă să 
închiăie unii tractatii cu Turcii, la 1460, elit pästréză stipu- 
laţiile celui de la 1393, urcând numai tributul la dece mii 
galbeni şi recunnoscând iarăși suzeranitatea séü suprema- 
ţia nominală a Porții. Acestă tractatii âncă gi astădi for- 


www.dacoromanica.ro 


14 : MICHALU-VITEZUL 


m6ză dreptul publică alŭ ţărrii séü, cum se numesce acum, 

«capitulaţiile ei cu Porta. Aristocraţia atunci se aruncă în 
braşele 'Turcilor şi isbuti să goniască din térrá pe energicul 
domni. Partida domnilor îmbrăgişa maï în totii d'a-una 
pe Unguri; iar poporul mai ades6 rămânea indifferentii în- 
tr'aceste lupte, până când vedea libertatea ameninţată de 
vrăjmaşii din afâră; atuncă elü alerga la apărarea ţărrei 
sub stegul domnului. Adesé oerotitü de domni , elii ânsă 
era slabii către cele-l-alte partide, căci toţi capii ce esşiaii 
din poporii intraŭ firesce şi se identifica cu una din par- 
titele dominante. 

Lupta, cu deosebite alternative între âmbele principie, 
continuă până la Radul celü mare (1493-—-1508), care se 
încercă cu o politică de conciliaţiă , fără de a isbuti. Eli 
cercă atunci a balanță puterea, boierilor, dar revoluţio- 
nând organisaţia democratică a clerului şi făcându'li unii 
corpii privilepiatii, îi creă interese conforme cu ale boieri- 
lor şi le dete unii auxiliară. Radu celi mare fu dar uni 
sprijini puternici ali aristocrației. 

Cu acestă domnii se închiăie acestă epochă. 

In Moldova asemene, după mâitea lui Alexandru celú 
buni, boierii caută a doborî puterea domnilor, constituită 
acolo şi maï tare pe principiul ereditari. Polonii se ame- 
stecă în âmbele partide cu scopii de a domina şi de a sup- 
pune ţârra; din mijlocul acestor sfâşieri care ameninţaii 
| eirea, esse ună omü puternicii, care întârce spiritul nesta- 
tornicü ali partidelor către duşmanii din afră. Acesta fu 
Stefani cei mare. Patru-deci de anni de-a-purure căl- 
lare, pe câmpul bătălliei elii apără voiniceace térra şi creşti- 
mătatea. Moldavia, e atunci în culmea sa şi trage asupri"sY 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUGERE 15 


mirarea lumei. Papa numesce pe Stefanii, soldatul luk 
Christos........ * 


Stefanii iea proiectul lui Mircea şi caută a uni țërrile, 
dar spiritul individuali alii Românilor sdrobesce între- 
prinderea, lui. Intr'adevări boierii ţării. ...... per- 
derea măriei .... ; 

In aceste timpuri fraţii noştrii din Transilvania, de-si 
Huniadii si fiiul săii cOrmuiră s6rta Ungariei, perdù drep- 
turile lor. .... 

Deca acestii secolă fu pentru Români unii secolii în 
care începură luptele din lă-întru, déca resultatul lui fu 
stingerea, democraţiei , dar fu ânsă secolul celii mai glo- 
riosii, secolul prin care se renumiră şi în care se luptară 
| uternicii pentru libertate. Cei mai mat bărbaţi ce pro- 
duse acesti secolii în omenire, fură românii Dracula- 
Voevodă , Vladü-Tepesti , Ionii Huniadă cu fiul sšü 
Maithiaşi şi în sfârşitii Stefană celă mare; eY plană a asu- 
pra acestui secoli gloriosi. ..... 

Boierii ţărrei recrutându-se totii mere din elementul 
popularii desfăşâră pe lângă dorinţa de a constitui liber- 
tatea, lor asupra tronului, o vitejiă rară împrotiva, vrăj- 
magilor din afóră. ...... 

Dar isolându-se de popori, încet cu încet, facii pe acesta, 
apaticii, Térra slăbesce şi Turcii îndrăsnescii mai multă 
şi, în secolul următorii, ea cade cu totul sub domnirea, lor. 


* E învederatii că de aci înainte textul autorului se compune 
numai de note, fără də redacţiune definitivă; totuşi am socotită 
că va fi mai bine a reproduce după manuseriptü, elementele din 
care Bălcescu proiectase a şi forma Introducerea la mšróta sa 
opera istorică. Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


16 MICHALU-VITEZUL 


VIII 


După mârtea lui Stefanii, în Moldova Bogdan fiiul 
sën şi Petru Rareşii călcă pe 'pasurile lui, tinü cu străş- 
niciă liniştea în-lă-întru şi apără şi întindii hotarele ër? 
de duşmanii din afórä. Dar, presuraţă de d'neit, er caută 
de se învoiescii de bună-voiă cu celü mai puternicii, cu 
Turcii, sub condiţii âncă mai favorabile decât Muntenii. 
Dar boierii, ca să isbutescă, nu se apără nică de asasinată, 
nici de trădare şi caută a sdrobi puterea domnilor, se al- 
liéză cu Turcii şi isbutescii a lua preponderauţa tótš în 
térrñ, a face tronul electivă şi cu totul în disposiţia lor. 
Térra cade în gr6znică sfâşieri şi abusuri. Lăpugnenul 
xăsbună crudŭ térra asupra boierilor. 

In aceste sfâşieri, nisce creaturi ale Turcului, străini fa- 
vorisaţi de poporii în ură asupra boierilor, ieaii puterea. 
Despotii voiesce a civilisa. . . . . Unul din aceştia, Jonŭ- 
Vodă caută a se rezima în contra, boierilor şi a "Turcilor, 
declarând r&sboiu acestora, Trădatii, elii cade gloriosii în 
luptă. Térra cade atunci cu totul sub puterea şi în prada 
'Pureilor, cari "i răpescii până şi dreptul de a'şi allege dom- 
niï şi aceştia ajungü a fi mai puçinü decât unit paşă. 

În térra Romănescă, după Radul celii mare, Mihnea 
iea cu putere, înţellepciune si patriotismii cârma tërrif 
dară boierii nu '1ü potii sufferi şi, având în capul lor pe Ba- 
sarabescă séü Pârvulesci, numiţi astfelii după banul Pêr- 
vul, eï isbutescii, prin ajutorul 'Turcilor a'lii depărta, ba 
âncă a'lii şi uccide în Ardelii, unde se trăsese. Pârvulescii 
nu mescii pe Vladuții domnii, dar, v&dând pe acesta că 
voiesce a se libera de epitropia lor, îlii uccidii şi daŭ puterea 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 17 


unuia, dintr'înşii, lui Nâgoe Basarabii. Bunii şi blândă, 
acestă domnii face pe poporii să ierte triumful boierilor , 
dar elù desvoltă şi mai multii privilegiele boierilor şi ale 
clerului. Elü robesce o mare parte a ţărrii mănăstirilor şi o 
mare parte a monăstirilor ca met6şe străine grecescă. Dupe 
mórtea lui, partidele se răscâlă; fiă-care îşi numesce unii 
domnii şi Turcii intervinii cu multă îndemâuare , puuii 
mâna pe térrš şi o declară paşalicii. Acâstă isbire degteptă 
pe Români; primejdia ñ uni şi sub Radul de la Afumaţi, 
ci se luptă pentru drepturile naţionale şi triumfă. 

De la mârtea acestui domni, 1552—1592, lupta con- 
tinuă cu deosebite alternative, Porta, începu a numi sin- 
gură domnii; tributul se mări nemăsuratii ; * dajdiile 
asemeni. Térra ajunsese fntr'o ticăloşiă mare şi mergea 


* Găssim într'o condică de note manuscrise a lui N. Bălce- 
scu, următórea însemnare asupra tributului tërriY, pe care am 
socotitii de folosii a o publica aici: Nota editorului. 

«3 mii bani roşii Ta 1593. 

«10 mii galbeni la 1460. 

«Pe urmă se urcă la 12 mil galbeni. 

«14 mit galbeni la 1524, adăogiţi de Radul ală VII de k A- 
«fumaţi, 

«La 1664 Petru 11, feciorul Ju? Mircea III, mai adăogi 5 mii 
«galbeni şi făcu astfelŭ tributul de 19 mii galbeni. 

«Sub Mihnea II fiiul lui Alexandru II (1577—1583), Turcii e- 
«raŭ atât de puternici încât cereaă uni tributii pe anni de 
«150 mii galbeni, 

«Petru IIT, la 1583, făgădui sultanului 80 mii galbeni pentru 
«numirea sa pe tronă, dar nu îşi Enn făgădoiala şi fugi în Tran- 
<silvania, luând cu sine din vistieria (ër? 400 mii galbeni. 

«La 1587 Veiler-beiul Rumeliei smulse de la fiă-care din dom- 
ent Valachiei si Moldaviei câte 10 mii galbeni. 

«La 1591, Turcii cerură a mai arca tributul,» 


www.dacoromanica.ro 


18 MICHAÏU-VITÉZUL 


cu paşi răpedi spre o ruinare totală, când braçul de feri 
ali lui Jfiehayw o opri la marginea, prăpastiei. Lupta pen- 
tru independenţă reîncepe cu gloriă. Dupe ce acesta, se a- 
sigură, Michaiu întreprinde Unirea Românilor. Spiritul 
şi individualitatea naţiei se întrupeză într'însul . .... 
Mai norocitii decât Stefanii, elii isbutesce, dar cade în a- 
câsta, întâmpinând vrăjmăşia Austriei, care seó]Jš pe Up» 
guri în »otriva Românilor. Aceste naţii generfse, cărora 
atât interese le impune datorinţa d'a trăi frăţesce îm- 
preună, se sdrobescii una de alta în folosul Austriei. 

Michaiu cade uccisii hoţesce de Austriaci şi cu dînsul 
cade şi puterea Românilor şi sperările ce creștinătatea, 
cu tóte naţiile orientelui, pusese în Rumâni, pe alii căror 
şefi îlii numiaii Sżéua lor de la Resăriti. 

Întm'aceştă duoi secoli întregi, Românii se arătară vred- 
nici de sine şi de menirea lor. Classa boierilor mai cu s6mă, 
întinerită totii mereii prin elementul energicii ce esșia 
din poporii şi se absorbia într'însa, făcu ţărrii şi omenirei 
slujbe mari. Viteză, roditâre în fapte eroice, în exemple 
sublime de jertfire, ea representă simţimântul răsboinică 
ali naţiei şi udă cu sângele sën laurii patriei. 

Naţiile în care simţimântul prevalsză, déca nu slujescii 
omenirei prin desvoltarea minţei , ca Francesii , Englesii 
şi Germanii , dar prin lucrare, prin jertfire îi egală şi îi ` 
întrecii şi le dă r&paosul d'a lucra. Astfeli Dumnegeii 
împarte funcţiile între matt si, prin lucrarea commună , 
omenirea, se desăvârşesce, 

De la începutul secolului alü xv!é lupta, se încinsese 
între principiul libertăţii, care voiă a mărgini puterea prin- 
cilor, şi principiul autorităţiei eare voiă a o întări. * Aju- 

* In Europa acâstă luptă fu câştigată şi despotismul regilor 


fu unii mare ringi iü i 4 unitate şi de conservaţiă, în vreme ce 
IA Tee, în vr la 


INTRODUCERE 19 


taţi adesé de principiul popularii ce ei representaii, boierii 
isbutiră 'să dea triumful libertăţii, dar hiruitorii făcură, 
din acâstă libertate unŭ privilegiii ali lor. Eï căutară a se 
forma în castă privilegiată, ag întemeia puterea şi feri- 
cirea lor pe robirea glótelor. Isvoriţi din poporii, iar nu 
din principiul concuistel , ei nu puteai a se constitui pe 
basele aristocrației feudale europene ; ei nu puteaii în 
drepti să violeze egalitatea; ei îşi mărginiră dar natia lor 
în rânduiala economică. A înghiţi proprietăţile cele mici 
concentrându-le în proprietăți mari, a răpi de o-dată cu 
proprietatea, şi libertatea individuală a țăranilor, prefă- 
cându'i în servi, a dobândi dreptul de a se scuti de cele 
mai multe dăjdii, acesta, fu ţinta lor. Astfelii, prin refor- 
marea, legilor economice ale tërrel, o ţsrră întrégă ajunse 
róba unor partieulaui. La sfârşitul acestui secol robia 
deveni completă. Michaiu-Voevodii, silitii de aristocrați , 
făcu aceli aşegământit ca, fiă-care rang pe a cui moşiă 
se va fi aflând, să rémânä robii vecinicii. De atunci robia 
fu completă. .. .  . Classa răsboinicilor se întemeiază 
d'asupra mõnăstirilor. . . . . Societatea întrâgă se alcă- 
tuiesce pe unii şirit de privilegii şi clase, fiă-care clasă cu 


noi isbânda aristocrației adduse slăbiciunea statului cu slăbirea 
autorităţii. Două chipuri sunt d'a avé uni guvernă puternicii. 
Trebuie ca principiul autorităţei să'şi aibă isvorul séü de susü, 
séŭ de josii din poporü; într'ună covântă nu sunt decât două gu- 
verne puternice ` Despotismul şi Democraţia. Ori-ce principii 
intermediarii este ună principii de slăbiciune. Despotismul tot- 
d'auna a fostă şi este peste putinţă între Români, nu numai căci 
respectul către celii mare . . . . ci căci ei sunt o naţiă fârte mo- 
bilă care nu pote suferi altii guvernii decât celii întemeiată pe 
caracterul naţionalii, celii care organisâză egalitatea adecă de- 
anocraţia, 


www.dacoromanica.ro 


20 MICHAJU-VITEZUL 


privilegii deosebite ; fiă-care individi are privilegii : în- 
tinsü eşafodagiu de tirannfi superpuse una asupra altia 
şi tóte apăsând pe popori, pe ţărranul muncitorii. . . . . 
Acestă fără-de-lege a boierilor fu espiată prin perderea 
ţării, Osfinda o urmă de aprâpe. . . 

Cine va, veni să sdrobéscă acâstă clasă apostată care, 
esşind din sînul poporului, robise pe fraţii şi pe părinţii 
săi şi ocărîse omenirea ? Iată'i că sozescii ; ei sûnt nisce 
robi şi pentru ca pedepsa şi ruşinea să fiă şi mai mare, 
sfint nisce robi străini. 


IX 


Ce sânt aceşti străini cari vinü să revolutioneze şi să 
schimbe s6rta unei naţii întregi ? Cum nisce străini potii 
ei dobori o societate puternicii întemeiată ? Ce principii 
de interesii vitalii alii societăţii representă eï? Prin ce 
luptă , prin ce mijlóce ajungii la putere sila domnire a- 
supra Românilor ? 

După căderea imperiului Orientelui întregii sub puterea 
Turcilor, mulţi greci diu Constautinopole şi din Rumelia 
îşi căutară o scăpare în principate, care se bucurati de 
libertate. Săraci , ei se apucară de negoţul măruntii şi de 
meserii şi ajunseră a lua astfel în mână tótă industria 
şi commerciul țërriï şi a alcătui o burgesiă. Înavuţindu-se, 
se însurară cu pământence, dobândiră prin acâsta drepturi 
şi încăpură în boierii. Ei se înălțaii la putere dupe cum 
sa înălțatii burgesia în Europa apusană; se făceaii apă- 
rătorii poporului*, împotriva apăsărei aristocraților şi 
căutaii a le dobori privilegiile. 


* Chrisovul lui Stefani Racoviță. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 21 


Astfelii îşi facii partidă puternică în tërr( şi începi 
lupta în contra, boierilor pământeni. Răi, intriganţi . ,... 
(tablou despre dingi); . . . eY n'aii decât o ţintă fi- 
scală. Vorü să dobâre tâte privilegiile, să pună mâna pe 
statii, să emancipeze pe ţărrani de boieri, ca să"! pâtă des- 
puia eï, în numele statului. Dar poporul out cunn6sce; 
vede că eï sunt vrăjmaşii boierilor ce'lŭ tirannisaii şi pentru 
aceia, eli îi sprijină. 

Âncă din vremea lui Michaiu-Voevodii, precii se făcu- 
seră nesufteriți pământenilor. Ac6sta ni se dovedesce. . . 
(după Magazinul istorică pentru Dacia). . . . In Mol- 
davia. .., 

Domnia luă Brâncovânu mat prelungi. . . elü re- 
presentă spiritul boierilor. . . . Aristocraţia nu mai a- 
vea nici unii caracterii, perduse virtuțile militare, se co- 
rupsese, Desunirile poporului cu boierii; stricarea armatei 
spre a face clăcași. . 

Cadă dar acestă aristooraţiă infamă ! Vină Panarioţii 
cari să r&sbune sufferinţele poporului, şi, ori cât rën ari 
adduce eï ţărrii, când poporul va vedé că misia ior de 
sdrobire s'a sfergitii, va sci aï mătura din térrš si SE 
litatea va eet biruit6re, mai frumósš şi mai puternică ! 


După mârtea, lui Michaiu, Radu Șerbană răsbună vite- 
jesce pe Româniasupra Ungurilor şi Moldovenii, sub Tom- 
şea, pedepsescii pe Poloni cari, protegiând pe Movilescă, 
se 'ncercă a'şi redobândi influenţa asupra Moldaviei.* Ace- 


* Letopiseţile Moldovii, 
www.dacoromanica.ro 


22 MICHAÏU-VITÉZUL 


ste lupte släbescŭ puterea şi a Românilor şi a Ungurilor 
şi a Polonilor, şi le pregătesc communa nenorocire. 

Mihnea... 

Radu ali X se urcă pe tronti la 1611. Ein fu celti d'ân- 
têïu domnii care veni în scaunii însogitii de o mulţime de 
greci. Boierii pământeni se turbură la acâstă vedere şi 
de neorânduielele grecilor si formeză comploturi împo- 
triva lor şi a domnului. Stolnicul Bărcană de la Mărd-- 
cânenă se pune în fruntea acestor comploturi; dar capul 
lui şi ale soților să cadŭ sub securea gâdei şi o luptă în- 
verşunaţă, care tinu doui secoli, începe atunci între greci 
şi boieri. Cinci anni după aceia, vestitul Paharnică Lupul 
şi Căpitanul Buzdugană pradă şi măcellărescii pe ot? 
grecii din ţârră. Dar sub domniile următóre, de la 1618- 
până la 1631, grecii favorisaţi se îmulţascii şi caută a'şi rës- 
buna. Boierimea, atunci în desperanţă se revoltă. În zadar 
Leonš- Voevodii, la 1631, isgonesce toți grecii dințârră, 
căci era pré târdiii. Boierii isbutescii a allege domnii pe Ma- 
thevu Bassarabi, capul partidei boieresci. Totü atunci în 
Moldova, boierii ajutoraţă de poporii gonescii pe greci şi pe 
Alexandru- Voevodù-Iliégů, iar Vasilie Lupul se numesce 
domnii. Dorinţa de unire a ţărilor aprinde din nenorocire 
unii răsboiu crudii între ambele ţărri surori şi pregătesce 
slăbiciunea lor. Sub impresia uneltirilor grecilor ce vorii să 
desnaţionaliseze pe Români, Matthetu şi Vasilie caută a 
întemeia, puternicii naționalitatea; limba românâscă se in- 
troduce în scoli, biserică şi administrații ; scoli se ridică; 
tipografii se întemeiază şi tërrile se înavuţescii cu condici 
de legi. Din nenorocire interesul egoisti alŭ boierilor îi 
face să uite interesul naţionali. În Joch d'a uşura pe po- 
porii, eï Un împovăreză cu dajdii şi condica nouă întăresce 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 23 


şi mai multii robia. Poporul sufferă şi strigă ; armata se 
revoltă şi térra cade în cea mai gróznică anarchiă militară. 
Constantinü Dassarabü isbutesce, prin ajutorul străinii 
a stinge anarchia, desfăcând armata şi slăbind térra. 

Unii grecii, Mihnea- Voevodiă se urcă atunci pe tronü, la 
1658, şi resbună cumplitii purtarea cea neomenósš a boie- 
rilor către poporii. In domnia acestuia, a lui George şi Gri- 
gorie Ghica şi a lui Radu Leoni, grecii se inmultescü ia- 
răgi în ţârră şi cu dînşii şi sufferințele ei. La 1669, boie- 
rii ajutaţi de poporii, se ridică din noii asupra grecilor şi 
isbutescii a" goni din térră şi a dobândi unii domnii allesii 
de dînşii, dar pentru scurtii timpi, căci la 1672, cu Gri- 
gorie Ghica şi în urmă cu Duca- Voevod, grecii iarăşi se 
reîntoreii. 

În Moldova, înacestii annii, boierii, sub commanda Hän- 
cescilor, caută a goni pe greci din térrš împreună cu Duca- 
Voevod, dar sunt biruiţi de dînşii, cu ajutorul Turcilor. 
Acesti patronagiii ce le dă Turcii, aruncă privirile Moldo- 
venilor către Nemţă şi Poloni.... 

Puterea grecilor în térra Românâscă nu tinu multă 
în rândul acesta, A jutaţi de Turci, boierii isbutescii a numi 
domnii pe Șerbanii Cantacuzino, Sub domnia acestuia şi 
a lui Brâncovânu, în térra Român6scă, şi sub a Canti- 
mirescilor în Moldova, intrigile grecilor se precurmară 
şi, boierii stăpâniră tërrile în pace de dînşii, în vreme de 
trei-deci de anni şi mai multii. Din nenorocire, boierii nu 
sciură a se folosi de acestă timpii; în loci d'a se uni între dîn- 
St spre a se apropia de poporii, spre a '1ü ridica până la ei, 
ei se isolară de dînsul, Corrupţi şi degradaţi, ei perdură 
până şi virtuțile militare cu care se făliai odinidră şi nu 
mai representat nici unul din simţimintele poporului. 


www.dacoromanica.ro 


24 MICHAÎU-VITEZUL 


Puterea armată a ţării, în vremea Brâncovânului, se 
desorganisză şi ostaşii se facii clăcaşi pe la moşii. In Joch 
d'a căuta, puterea în poporii împotriva Turcilor, cari din 
ce în ce se făceaii mai asupritori, călcând legămintele tër- 
rei, mărindu'i tributul şi globind'o în tâte chipurile, ei 
alergară după falsa protecţiă, când a Nemţilor, când a 
Ruşilor. Afâră de acesta, caracterul lor mobilii şi nestator- 
nicu băgă discordia între domnitori şi dînşii. Odioşi ţării, 
bănuiţi de 'Turci, eï fură lesne surpaţi de Fanarioţi, din 
cari unii, precum Mavrocordaţii, luaseră o mare in. 
fluentă pe lingă Pârtă şi astfel capetele celor mai în- 
semnate familii ale ţărrii eadii sub securea Turcilor séü 
sunt silite a scăpa la Nemţi şi la Rugg, unde, împreună 
cu dînşiă, mergii să concurre puternicii la cis'lisarea acestei 
colosale împărăţii ce era ursită a atârna atât de multi în 
viitorul nostru; iar Fanarioţii dobândescti pe sâmă-le dom- 
nirea statornică a ambelor ţărri. 

Boierii români celii puşinii muriră cu demnitate, cu cu- 
ragiu şi istoria la acestii spectacolii tristi, aruncă unii vëlü 
asupra greşelelor, asupra crimelor lor, spre a put da o 
lacrimă de compătimire cumplitelor lor nenorociri. 

Acei ce mai rămânii în térrš se încercă a se mai luptă; 
dar grecii îi dob6ră, sărăcindu'i prin contribuţii, prin con- 
fiscări şi prin omoruri. Cei mai mulţi se fraen la térrš şi 
ruinaţi, intră în poporii până ce ajungii la starea de clăcași 
de unde esşiseră..... 


Urmarea lipsesce ¿u totul, 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA I 


LIBERTATEA NATIONALE 
(1593. — Arrue 1595), 


I 


Deschidü sánta carte unde se află înscrisă gloria Ro- 
mâniei, ca să punii dinaint6 ochilor fiilor eï câte-va pa- 
gine din viţa, eroică a părinţilor lor. Voiu arăta acele 
lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţionale, cu 
care Românii, sub povaţa celui mai vestitii şi mai mare 
din voevodii lor, închiăiară vâcul ali sed, Povestirea, 
mea va coprinde numai opt anni, 1598 — 1601, dară 
anniy din istoria Românilor cei mai avuţi în fapte vite- 
jescï, în exemple minunate de jertfire către pâtriă. Tim- 
puri de adducere aminte gloriósă ! timpuri de credinţă şi 
de jertfire ! când părinţii noştrii, credincioşi sublimi, in- 
genuchiaă pe câmpul băttăliillor, cerând de la Dum- 
nedeul armatelor laurii biruinţei séü cunnuna martiri- 
lor, şi ast-felii îmbărbătaţi, ei năvăleaii unul împotriva 


www.dacoromanica.ro 


26 MICHAIU-VITEZUL 


a dece prin mijlocul vrăjmaşilor, şi Dumnedeii le da, 
biruinţa, căci el e sprijinitorul pricinilor drepte, căci 
elù a lăsatii libertatea pentru popóre şi cei ce se luptă 
pentru libertate, se luptă pentru Dumnegeii ! 

Mogtenitori ai drepturilor pentru păstrarea cărora 
părinţii noştrii s'aii luptatii atâta în vâcurile trecute, fiă 
ca adducerea, aminte a acelor timpuri eroice să destepte 
în noi simţimântul datorinţei ce avemii d'a păstra şi 
da mări pentru viitorime acestă preţi6să moştenire ! 


II 


Aronii-Vodă domnia, în ţerră Moldovei şi Alexandru 
Bogdanii în térra Românâscă. Robi tremurând în mij- 
locul desfătărilor, pe unii tronii cumpăratii cu bani, eí 
staii ocrotiţi împrotiva dreptei răsbunări a poporului, de 
paznici străini, turci şi unguri, prădaii, chinuiaii şi îngro- 
ziaii o ţârră ce nu o sciaii iubi. Mulţime de ianiceri şi 
avendaşi turcă, de la cari er luaseră bani în camătă 
pentru cumpărarea domniei, îi însogiseră în țârră. Spre 
a se despăgubi de banii lor, unii din turci luară în a- 
rendă dajdiile publice, alţii âmblaii cu dăbilarii domnescă 
pentru strîngerea dajdiilor, alţii țineaŭ drumurile şi 
prădaii pe negușători şi toţi resfăcându-se prin tóte un- 
ghiurile ţărrei, jăcuiai şi chinuiai pe bieţii ţărrani, des- 
puindu "Y de totii ce aveai, ruşinându-le muierile şi fetele 
de facă cu dînşii şi răpindu-le alii decelea, din feciori spre: 
a "i pregăti la recrutarea, ianicerimei. * Înşişi boierii şi 
jupănesele lor nu erati scutiţi de omorii şi siluire. 


* După o lege vechiă a împărăției turcesci la eare ânsă pêně 
atunci nu fuseseră suppuse térra Românâscă gi Moldova. 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 27 


Veni o di când aceste locuste sălbatice nu may găsiră 
ce prădă; atunci cădură toţi în sarcina domnilor. Aronp- 
Voevodii, spre a se pute plăti de datornici, izvodi ca de 
totii omul din ţârră să se dea câte unii boii şi oróndui, 
spre a strînge acâstă nouă dajdiă, turci cari luând tóte 
vitele de la cei ce aveai spre a împlini pentru acei ce nu 
aveaii, sleiră térra şi de vite, aceste sóçe ale munceă 
țărranului, de remaseră 6menii foră a avé cu ce se hrăni. 
Multii mai mare, de se póte, era asuprirea în térra Ro- 
mânâscă , unde- domnul , siliti fiind a plăti o dobândă 
grea la creditorii turci, cari nu mai aveati ce jăcui, urcă, 
datoriile unei térrí sleite cu totul, la summa peste mě- 
sură de mare, de dece pov6re de aurii. "Toţi boierii Vërret 
Romântsci cari scăpaseră de morte şi pribegiă şi a căror 
inimă ofta după libertate, sângera pentru sufferințele 
țërreï, începură a se aduna, a se svătui. După revolta 
nenorocită din Moldova a Orcheienilor şi a Sorocenilor 
împotriva lui Avonii, neîndrăznind a se bizul singuri 
numai pe sine în, starea, de slăbiciune în care se afla térra, 
cugetară la ajutóre şi protecţii străine, Spre acesta se 
adresară la republica Veneţiei cerând protecția şi suze- 
vanitatea ei ca să se mântuiă de Turci; dar egoista, repu- 
blică , calculând fol6sele cum şi păgubile ce "i arii pute 
veni priimind acestă propunere, găsi cu calle că intere- 
sul nu o iârtă a priimi să mântuiă o naţiă chinuită de 
la care puţinii câştigi putea să aibă 

După înjosirea, acestui actü fără isbândă, Românii 
vădură că ce le mai rămâne de făcutii este să caute înşişi 
a se mântui şi că térra lor a ajunsii într'unul din acele 
minute mari, când o naţiă trebuie să pâră séü, luând. 
inimă din sufferința şi desperarea sa chiar, printr'o si- 


www.dacoromanica.ro 


23 MICHALU=VITEZUL 


linţă mare şi puternică, însăși să se mântulască. Impre- 
Jjurări favorit6re din afră nu lipsiră la dorinţa Gmenilor, 
nică 6menii nu lipsiră împrejurărilor. 


IMI 


În acelii timpi de chin şi de jale strălucăa peste Oltii, 
în Craiova, unii bărbati alles, vestitii si lăudatii prin 
frumuseţea, trupului săi, prin virtuțile lui mari şi felurite, 
prin credinţa sa către Dumnedeii, dragostea către pa- 
triă, îngăduiala către semeni, omenia către cei mai de 
josii , dreptatea către toţi de o potrivă, prin sincerita- 
tea, statornicia şi dărnicia ce împodobiaii multi lăudatul 
săi caracterii, Acesta era Michaiu banul Crafoței , fiiu 
ali lui Petragcu-Voevodii carele pentru blândeţea cu care 
côrmuÌ térra de la 1554 până la 1557 se numesce cel 
buni. 

Strălucirea nascerii lui Michaiu, svatul lui celii drepţi 
şi priceputi, cuvântul lui blândă şi îmbilgugatii, iar 
mai cu sémä faptele cunnoscute ale luă, îi câştigat inima 
poporului şi trâmbiţaii numele lut în tóte părţile ţărrei. 
Eli administra de câtă-va vreme banatul Craiovei gi ad- 
duse cu încetul acestă băniă în starea eï cea vechiă 
de neatârnare administrativă, judicătorâscă, si ostăşescă, 
fără altă legătură cu domnia ţărrei decât plata unui 
tributii. Astfeli, în minutul când armata ţărrei era des- 
organisată de domnul ce se temea de dinsa, elü îşi or- 
ganisă unii trupii de oştire, prin care ţinea în frâne îm- 
pilările 'Turcilor şi ocrotia pe suppuşii săi. 

Sórta cea blândă sub care se aflaii locuitorii banatului 
era pizmuită de 6menii de dincâci de Oltii si slujia de 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 29 


glorificare numelui lui Michaiu dinainte poporului. Eli | 
ajunse a fi sperarea tutulor, resbunătorul atât de multi: 
doritii gi aşteptat. 


IV 


Crudut Alexandru- Vodă nu întârgie a se înspăimânta de 
acelii mare nume alii banului Michaiu. Voiă sălii pârdă cu 
ori-ce chipii şi neîndrăznind ali prigoni de facă, trămise 
uccigaşi ca să'lii prindă şi să'lii adducă la Bucuresci séü 
să’lù uccidă prin taină. Dar banul descoperi din vreme cursa 
ce i se pătia şi, cu tótă dragostea ce avea pentru dînsul 
poporul , necredându-se sigură în Craiova, fugi spre Con- 
stantinopole, unde'lii chiămase socrul stii vistierul Ionii 
ce era capikehaiă al țărrii. Însă prinsă fiind în calle 
de 6menii lui, Alexandru, ce îlii pândiaii, elü fu addusü 
în Bucurescă, unde domnul cătrănitii de mâniă îl învi- 
novăţi de trădători gi rebelii şi îlii închise în puşcăriă 
spre a fi pusă la caznă şi apoi uccisü. 

'Temându-se ca poporul să nu se ridice înfuriatii şi să 
scape pe prinsul să, Alexandru-Vodă hotărî at grăbi 
mârtea. Într’o di $ü scâseră din puşcăriă legată şi flù 
porniră la locul osfindei. Mulțimea poporului urmăria | 
pe osfinditii, tristă, jalnică şi tăcută, vădândii că cea din 
urmă sperare de mântuire se va curma cu capul acelui 
june bšrbatü eroică. În calle, trecând pe lângă biserica 
Albă, pe vremea liturgiei, spunii că îlă lăsară să intre în 
biserică şi rugându-se, se făgădui lui Sântu-Nicolae, fiind 
chramul, că de "li va mântui, are să'i facă mănăstire în 
numele lui, precum a şi făcutii, de se numesce acea bi- 
serică acum, Michatu- Vodă. * 


* Acéstă biserică o zidi la annul 1598. 
www.dacoromanica.ro 


-30 MICHALU-VLrEZUL 


Sosind în locul unde trebuia să priimâscă” mârtea, 
gâdea cu satirul în mână, cu inima crudă, cu ochii sân- 
geroşi, se apropiă de osânâitii, dar când aţinti privirea a- 
supra jertfei sale, când vědu acelii trupů măreţii, acea, 
căutătnră s&lbatică şi înfiorătâre, unii tremurii gróznicü 
lü apucă; ridică satirul, voiesce a isbi; dar mâna "i cade, 
puterile "i slăbesci, gróza lü stăpânesce şi trântind la 
pământii satîrul, fuge printre mulţimea adunată împre- 
jură, strigând în gura mare că elii nu îndrăznesce a uc- 
cide pe acesti omü. 

Astfeli în acele mari timpuri bătrâne, unii Cimbru 
barbarii se înfioră de vederea mărță a lui Mariu şi nu 
îndrăzni să uccidă pe celii ce sdrobise totii némul lui. 

În zadar Gmenii ce presidaii la osûndä cerură a se îm- 
plini porunca domnâscă; nimeni nu se mai găsi ca să voia- 
scă a lua locul gâdei. 

Acâstă întâmplare minunată înfioră mulţimea cu o 
mişcare electrică; ea vădu întinsa unii semnii cerescii 
prin care Dumnedeü voiă păstrarea acestui omü şi unii 
glasü detunătorii de milă şi de iertare scapă din peptul 
acelei gl6te. Boieri şi poporii luară pe osânditi în mij- 
locul lor şi, ducându-se la palati dinaint voevodului, 
cerură iertare. Vrând nvrând, domnul fu siliti a se 
îmblândi şi a'i dărui viţa. Peste puţinii, prin mijlocirea 
vistierului Ionii, Michaiu împăcându-se de totii cudomnul, 

priimi iarăşi cinstea şi dregătoria sa. 


v 


Nu trecu multii după aceia gi bănuitorul tirannii Ale- 
Xandru începu iar ali vâna cu morte şi curse şi ']ü sili 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 31 


a fugi in Ardélü, unde zăbovi două săptămâni la curtea, 
lui Sigismundii Bathori, domnul ţărrei Ardâlului. Acolo, 
prin mijlocirea lui Baltazară Bathori, vărul domnului 
stăpânitorii, dobândi de la acesta, ce avea mare trecere 
la Pârta, tureâscă, o seris6re de introducere către vestitul 
vizirii Sinan-Paşa, prin care se recommanda de a fi alesii 
domnii in térra Românescă, cum şi alta către Eduard 
Barton, solul Elisabethei, regina Engliterrei la Con- 
stantinopole, care avea mare creditii pe lingă Turcă. 

Imputernicitii cu aceste recommandaţii, Michaiu se 
porni de a doua 6ră la Constantinopole unde, la sosirea 
sa, fu bine priimitii de vistierul Ionii. Acolo sosiră atuncă 
şi duoi deputaţi dintre boieri spre a se jălui de asupririle 
lui Alexandru- Vodă; ei se uniră cu Michaiu şi'lii cerură 
la sultanii pe dînsul de domnii, arătând că térra tótă 
îl vrea. Spre a isbuti mai sigurii în cererile lor, tre- 
buiră să astâmpere nesaţiul şi lăcomia de bani a Turci- 
lor; de aceia, nevoia sili pe Michaiu a lua, pe creditul 
vistierului Ionii patru sute mii florinţi de la turcă, greci” 
şi evrei, cucamătă grea. Din acâstă summă dete numai 
lui Sinan vizirul, duoă-deci mii galbeni; cea-l-altă o îm- 
părţi in daruri la sultanul şi la cei-l-alţi ministrii si 
astfelii deschise callea cererilor sale. Sultanul în sfâr- 
şitii priimi acâstă cerere a ţărrii si dete lui Michaiu, sté- 
gul şi sabia, semnele domnii, iar oştirea ce boierii ce- 
reaii a i se da spre a'li însoçi, o refuză, sub pretextii că 
de vreme ce térra tótă Un cere, nu pote avé nevoiă de 6ste 
spre a goni pe Alexandru. 

Michaiu, însogitii de partidul ce voiă să'lii pună pe 
tronii, plecă îndată, 1592, către térršá, de unde Alexandru 
Bogdanii, aflând de mazilia sa, eg ca să-se întârcă la 


www.dacoromanica.ro 


32 MICHAÏU-VITÉZUL 


Constantinopole. Eli abié domnise unii anni şi trei luni, 
dar acâstă vreme "i fu de ajunsii ca să tragă asupră'şi ura 
şi blestemul poporului. Pără-de-legile domniei lui se rës- 
plătiră cu a sa mârte. La 1597, în dumineca Floriilor, prip 
intrigile domnului Moldovei Ieremia, alti cărui tronii elü 
căuta să coprindă, Alexandru, din porunca, sultanului fa 
luatū din casa sa şi, în haine de paradă domnesci, asvâr- 
litii în mare, 


VI 


Într'acestă chipü Michatu-Voveodii se urcă pe tronul 
ër? Românesci, la 1593, fiind atunci în vâsrtă de trer- 
deci şi cinci anni. Inălţarea lui fu priimită cu cea mat viš 
bucuriă de toţi locuitorii ţerrei, mulţumiţi că aü scăpatii de 
tiranniile lui Alexandru; ei arătară acea bucuriă sgomo- 
t6să, acele sperări fără de margini, făcându'şi illusiile, 
nedespărţite în inima poporului românii de ori ce domniă 
nouă, illusii pentru care şi istoria ni'lii arată că în totă- 
Tauna gata a fostii. Michaiu avea áncó în ochii mulţime 
meritul de a fi fostă unŭ candidatii populari în care mai 
de demult naţia îşi pusese sperările. Dar cu t6tă stator- 
nicia, energia şi buna sa voință, noul domnii se vědu cu 
totul în neputinţă de a pune unii capătii la relele şi o- 
rânduială la anarchia în care se aflaii térra. Ea era împo- 
vărată de datorii grele şi împilată de mari nevoi şi tre- 
buinţe. Turcii, în contra tractatelor vechi acum uitate, 
începuseră a se ageda în térră, zidindu'şi case şi gătindu- 
se chiar a face şi giamii (meceturi). Pe lingă datornicii 
ce eraii în ţerră sub Alexandru, se mai adăogiseră şi alţi 
turcă şi numărul lor se urca la patru mii ianiceri şi 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 33 


offigeri de cavalleriă. Turcii după margini făceaii ca şi cei 
din ţerră, mereii si fără temere, năvăliri şi jafuri prin ți- 
nuturi; în tâtă luna cete de turci şi tătari veniaii pe pä- 
mêntul romànescü şi, ca să näi? hălădui lumea în pace, 
era siliti domnul a le ţine taberile iârna şi vera, a le da 
cele de hrană şi îmbrăcăminte de la ţerră ; astfelii încât 
nu numai că nu se puteaii plăti datoriile cele vechi, dar 
nici a so birui şi a se usura cele de facă. Slujbaşii Porții, 
în Joen să dea ascultare plângerilor domnului, căutaii 
prilejul de a stórce bani de la dînsul séü de la duşmanii 
ce îli prigoniaii. O sâmă de boieri , după vechiul obiceiu , 
săpa pe domni lângă sultanii. Alţii se însogiseră cu tur- 
ciï din țérră sPY ajutaii în prădarea şi în chinuirea popo- 
rului. Armata ţării era desorganisată şi mijlocii nu era 
de a o înființa ; energia poporului se tocise de atâté chi- 
nui şi asupriri; ell desperase de mântuire. Michaiu nu 
se putea înţellege cu creditorii, lipsindu'i mijlâcele de a 
le plăti; vru să pună stavilă la răpirile lor, dar nu izbuti 
decât aï întărîta mai multă şi a" revolta asupră'i. Fu 
siliti, ca să scape d'a fi uccisii, a se închide şi a se ţine 
mereii în stare de apărare, în palatul săi, unde ânsă de 
maï multe ori turcii năvălindi, iü ocărai, aruncaii cu 
petre în ferestre, răpiaii totii ce puteaii din mobilele sale, 
şi fOră sfi6lă bătteaii şi răniaii de mórte pe Loft boierii ce 
le picaŭ în mână. 

În aceste minute durer6se, care arii fi desperatii pe ori- 
cine, Michaiu singurii nu despereză, ci, vădând că nu e 
nică unii mijlocii pacinicii de mântuire, hotărasce a deş- 
tepta térra, a o scula şi a ridica sabia r&sbunătâre în 
contra barbarilor tiranni. Evenimentele ce începuseră în 
megieşiă, încuragiară şi înlesniră vrednica sa hotărire. Să 


dăm asupra acestor evenimente. 3 
o ochire HS E, renmen, ro 


84 MICHALU-VITEZUL 


VII 


Împărăţia turcéscă începuse a appune din culmea mă- 
rireï la care ajunsese sub Soleimanii; ea însă, afóră de ți- 
nuturile cele întinse ce stăpânia în Asia şi Africa, care 
erai împărţite în trei-deci şi două de guverne, totii co- 
prindea âncă opt guverne în Europa şi se întindea până 
la Raab. conţiind astfelii partea cea mai mare din Un- 
garia, af6ră de cele patru ţărri tributare : Transilvania, 
Valachia, Moldova şi republica Raguzei ; nu numai atât, 
dar chiar şi împărăţia Austriei şi regatul Poloniei eraii 
de mai multă vreme suppusse la unii tributii annuală. 

Murat alŭ nn care domnia de la 1575, era unŭ spiritii 
slabă şi superstiţiosii, unii omü dulce la traiu dar iute 
la mâniă şi ades€ atunci şi la erudime, dedatii cu totul la 
misticismii, la poesiă şi la voluptate, amatorii de danii 
şi de musică, de vorbe cu spiritii, ba ânco şi de mucalit- 
licuri, iubind mechanica , c&sornicăria şi” actele de re- 
presentaţiă; el“ trăia înconjurată de tălmăcitori de vise, 
de astrologi, de şeică, de poeţi, de muieră, de pitică şi de 
nebuni, lăsând domnia în mâna femeilor din saraiu. Sub 
o mână aşa de slabă, corrupţia intră în tóte ramurile ad- 
ministraţiei. Acelü spiritii de revoltă alii ostaşilor, care 
era menită a sdrobi împărăţia, începuse de atunci nu nu- 
mai în're ianiceri, ci şi între spahii. Spre a da ânsă o altă 
calle acestui spiritii de insubordinaţiă, era nevoiă de a, 
trămite oştile împotriva vrăjmaşilor de peste hotare. Dar 
luptele din Persia se sfârziseră cu noroci şi divanul stătu 
multă de se chibzui dâca trebuie a porni răsboiul în con- 
tra Fezului, a Maltei, a Spaniei, a Veneţiei, a Neapo- 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 35 


Jeluï séü a Ungariei. Uni vizirii vestitii în băttăllii, duş- 
manii crudiă şi ferosii ali creştinătăţei, Sinan-Paşa, cu- 
«ceritorul 'Tunisului şi ali Iemenului, a cărui singură 
gândire era răsboiul cu Ungaria şi cu împăratul Germa- 
miei séŭ regele Viennet; eum îl numiaii Turcii, împinse 
prin tóte mijlâcele spre àcésta, pe sultanii. 

Așa dar, fără declaraţiă de răsboiu, pacea se călcă 
la 1592, de guvernatorul Bosniei, care isbi nisce castelluri 
din Ungaria , Chrastovitz , Gora, Bihaci (aprilie, 1592); 
dar opriți dinainte Sissekului, pe care nu "lii putură lua, 
Turcii îşi răsbunară crudii în contra, creştinilor ce le pi- 
„cară în mână. Trei sute din acei nenorociți prisonieră 
fură duşi în triumfů pe dinaint6 locuinţei ambasadoru- 
lui împărătescii ; în capul cortegiului âmblaii nisce mu- 
sicanți ce făceaii să se augă sunetele cele mai barbare; 
apoi o trupă cu armele câştigate; pe urmă veniaii car- 
rele încărcate cu pradă şi în sférsitü nenorocitele jertfe 
ale robiei, bărbați, fermei, copii gi bătrâni, împinşi înainte 
cu isbiri tari de bice s6i de toiege, ca nisce turme de 
vite prste, mergând în mijlocul chiotelor de bucuriă sel- 
patică ale turcilor, ca să fiă vânduți în târgii (oetom- 
vrie, 1592), 


VIII 


Crâncenele foră-de-legi şi amenințările 'Turcilor mig- 
cară t6tă creştinătatea, Scriitori însemnați din t6tă Eu- 
ropa începură prin tipari a trezi opinia publică şi a 
„deştepta zelul cruciatelor religi6se împotriva barbariet 
“păgâne. 

Pe scaunul cesaxilor Germaniei şedea în acea vreme 


www.dacoromanica.ro 


36 MICHAIU-VITEZUL 


Rudolfă ali n“. Cu unii caracterii şi cu virtuţi ce arii fi 
fostii de lăudată într'o posiţiă mai puginii înaltă, acestă 
prinşi era unii domnitorii nevrednic. Fin lăsa d'o parte 
trebile statului , spre a se occupa de sciințele naturale si 
de antichităţi , pentru care îşi dese financele, iar mai 
cu séma de visări astrologice care împlură mintea sa, din 
natură posomorită şi sfiici6să, de o mulţime de supersti- 
Di de rîsii şi funeste. Inconjuratii de minerale, de fosili, 
de medallii, de ochiene, de vase şi de instrumente de chi- 
miă, elii sta închisii în laboratiorul sëü, în vreme ce za- 
vistia şi revolta în lă-întru şi răsboiul din afâră amenin- 
taŭ sdrobirea împărăției lui. Crescutii în Spania , în acea 
ţerră classică a papismului, elü fu în tótă viéta lui jucă- 
ria viclenelor uneltiri ale iesuiţilor şi ale svaturilor pa- 
sionate ale curţii Spaniei. 

'Ți petele jertfelor cădute sub turcă pătrunseră ânsă până 
în cabinetul lui Rudolfii n! și deşteptară indolenţa lui. 
Eli porunci să sune tocsinul în tâtă sânta Impărăţiă ro- 
mană şi în Ungaria, ca să invite pe credincioşi, dimi- 
nâţa, la amâdi şi séra, a invoca ajutorul cerului în 
contra păgânilor. Intr'aceiaşi vreme , solii săi alergaii în 
Roma la Papa şi convocaii pe toţi principii Germaniei la 
o adunare generală în Ratisbona, spre a lua măsuri pen- 
tru interesul communiă alii creştinătăţei. 

Clementii alit viré ce şedea atunci pe scaunul Sântului 
Petru , priimi în audiență, intr'unü consistoriii publici, 
pe solii împărătescă si, ascultând cu multă bună-voinţă 
elocuentul cuvântă ali lui Rudolf Coradatio, celii mai 
însemnatiă dintre solă , hotărî cu obştâscă învoire a sena- 
tului, să iea tótă partea la acestă faptă de bine publică 
şi de cinste pentru Dumnegei. 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 37 


O congregaţiă de cardinali fu convocată din porunca 
pontificelui spre a chibzui pentru trebuințele acestui răs- 
boïu si, nemulţumindu-se a adduce numai ajutorul sëü, 
hotărî a invita în numele lui Christos şi pe alţi prinși, 
pentru care şi porni îndată nuncii si în Spania şi Italia. 
Posomoritul şi crudul Filipii ali ug, ce domnia în Spa- 
nia priimi bucurosi şi făgădui ajutorul săi, iar în Italia 
zelul religiosii fu mai puţinii ferbinte şi numai ducele de 
Toscana Ferdinand, şi ducele de Mantova Vicenzo, prii- 
miră a da ajutorii. Ducele de Ferrara se folosi de occasiš 
şi, pentru 6re-care ajutorii de bani dati, dobândi trei o- 
raşe de la împăratii, 

Toti atunci Papa însărcină pe canonicul de Andria- 
nopole, Cornelius Denona, să mergă la marele principe 
alii Moscoviei spre a '1ü îndemna să ïea parte la răsboiul 
creştinătăţii, îndatorind pe soli ca la întârcere, să trécă 
pe la Sigismundii Bathori, prințul Transilvaniei şi pe la 
Aronă domnul Moldovei, ca să Y tragă şi pe dînşii în 
legătura domnilor obştei creştine împotriva duşmanului 
commun, sculând astfelii t6te popârele de la Nistru şi 
Dunăre şi din vecina Poloniă; iar la Michaiu i se porunci 
a nu se duce, din pricina posiţiei critice în care acestii 
domnii se afla , fiind sigură de scopurile sale; se hotărî 
numai ca, prin mijlocirea princului Transilvaniei , să "In 
îndemne a se svătui cât mai în grabă cu boierii şi popo- 
rul săi şi a închăia o legătură seriósă prin care să se 
p6tă mântui. 

Era acum a patru-spre-decea óră de la originea împără- 
Det otomane, de când puterile creştine se uniaii împreună 
împotriva duşmanului moştenescii alii legeï lui Christos , 
<a să întreprindă o cruciată care şi dinsa, ca cea mai din 


www.dacoromanica.ro 


38 MICHAIU-VITEZUL 


urmă de la 1571, ce se nemuri prin băjjaia navală de la 
Lepanta, luă numele de Sântă Ligă. 


IX 


În vremea acésta, prinții Germaniei, adunaţi la Ra- 
tisbona în dieta convocată şi deschissă de împăratul în 
persânnă , vădând tristele întâmplări ale răsboiului, po- 
runciră a se ridica din Germania o oştire de 20,000 pe- 
destraşi şi 5000 căllăreți (2 iunie, 1594). Acolo âncă se 
hotărî ca Maiestatea Sa Impărătâscă să scrie și să tră- 
miţă soli la pringiă străini, spre a le cere ajutorü ; ca ra 
să sollicite asemen6 concursul nobilimei, ce nu atârna 
q'a dreptul şi absolutii de împărăţiă precum şi ali oraze- 
lor maritime; se vorbi apoi şi de chipul q'a împune si d'a 
strînge dajdiile şi se porunci ca în t6te provinciile, în 
tâte orașele, în tote târgurile şi în tóte satele Germaniei, 
să se pună unii trunchiu séð cutiă la usa bisericilor şi 
ca preoţii şi predicatorii să aţiţe zelul poporului, spre 
a "In îndemna a contribui la cheltuielile răsboiului în con- 
tra păgânilor; se recommandă iarăşi la preoți şi la predi- 
catori d'a propovădui poporului pocăința , d'a lŭ aduna 
în tóte dilele, la sunetul clopotului, spre a face rue? 
ciuni publice pentru o fericită isbândă. 

Se trămiseră, apoi şi soli atât din partea împăratului , 
cât şi dintwa electorilor de Brandeburg şi de Saxonia , la 
adunarea staturilor polone din Cracovia, spre a le îndem- 
na ca să se ridice în ajutorul creştinătăţii. 

În Polonia, după mârtea lui Stefanii Bathori, trebuind 
a se face o nouă allegere de rege, mulţi stăpânițori, prin 
solii lor, concurseră spre a fi allezi; între aceştia, voturile. 

www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 39 


se împărţiră între Sigismunâii, fiiul lui Ionii regele Sue- 
dei şi Maximilianii, archiducele de Austria şi amânduoi 
fură alles: dar partitul celà mai numerosii, având de 
capii pe vestitul Zamoisky, cancellarul celii mare, ţinea 
cu suedul. Maximilianii, v&dând că nu pâte dobândi tro- 
nulă decât numai cu puterea , luă ste de la fratele sën 
împăratul Rudolf mis şi intră de o dată armată în Polo- 
nia. Zamoisky ânsă, priimind unii ajutorü de căllămire 
din Transilvania , de la Sigismund Bathori, pe a cărui 
soră o avea de sogiă, dete Nemţilor băttaiă cu mare noro- 
cire, le înfrânse cu totul armata şi însuşi Maximilian fu 
prinsă. Astfel Sigismund dobândi corónna Poloniei. 
Atunci Maximilianii, lepădându-se de pretenţiile sale , fu 
liberatii şi o nepâtă a împăratului, archiducesa Anna , 
fata archiducelui Carolii, fu luată de soçiă de Sigismundii; 
dat prisonierul , vëdándu-se liberii , pretinse că unii actü 
făcutii în închis6re, nu pâte avé temeiu şi începu a se 
titula din noŭ Rege ali Poloniei. Tocmai în acestă 
anni , când se porniră deputaţii Germaniei la Cracovia , 
Maximilian, după îndemnul Papei, declară că renuncă 
cu totul la acestă titlu. Cu t6te acestea, legaţii germani 
nu isbutiră în solia lor. Polonia de mai multă de 180 de 
anni, era în pace cu Turcii şi Zamoisky care avea mare 
îmiîurire în dietă, care întorcea inima regelui cum votä 
şi care ură pe Nemţi, după o lungă discuţiă în adunare, 
înduplecă pe toţi la părerea sa da ţine pacea cu Turcii. 
Astfelii legaţii se întârseră fără ispravă. 

Cesarul isbuti mai multi în Moscovia, unde trămi- 
sese pe unii june silesianŭ anume Varkusky. Acestă tră- 
mis fu bine priimiti de marele duce Theodor séü Feodor 1", 
care W şi făgădui o mare summă de bani ce se îndatora 


www.dacoromanica.ro 


40 MICHALU *VITEZUL 


a o plăti pe totii annul, cu condiţiă d'a nu precurma ` 
răsboiul cu 'Turcii, Aci Varkusky întâlni pe unii amba- 
sadorii alii Persiei ce venise să propună o ligă în con- 
tra Turcilor ; elü negogiă cu dînsul o allianță , prin care 
se jura în numele craiului săi, că dâcă împăratul se 
va ține de răsboiu, şahul Persici nu va face pace cu 
turcul. 


X. 


Silinļele împăratului fură norocite în Transilvania, Si- 
gismundii Bathori ţinea domnia acestei ţărri, Hin era fe- 
or lui Ohristoforii Bathori şi nepotii de frate vestitului 
Stefanii Bathori, ce a fostii mai ântâiu prineü şi apoi a stră- 
lucitii pe tronul Poloniei. HI fusese allesii la 1581 a ur- 
ma pe troni răposatului săi tată , fiind numai în vârstă 
de nouă anni. Numele strălucitii şi iubiti tërref ce purta 
singurii îi dobândi allegerea la tronü, de la care nisce pre- 
vestiri sinistre păreaii a'lŭ depărta; se dicea într'adevării 
că la nascerea lui, la 1572, turnul de la Oradia-mare se 
povârnise şi că elii se născuse cu mâna plină de sânge. 
Imaginaţia poporalui aupurase d'aci că acesti pruncii va fi 
peirea ţărrei lui şi augurul până în urmă s'a şi implinitü.. 
În timpul istoriei de facă, pe la începutut annului 1594, 
Sigismundii, în vârstă de 22 de anni, liberii de ori-ce tu- 
telă, începu a'şi desvăli caracterul săi. 

Semeţi, vitezii şi răsboinicii, cualităţă însuşite națieï 
lui, dar fără talente ostăşesci, fără putere de concepţiă şi 
ră stăruinţă, îli vomii vedé, în cursul acestei istorii, 
unde elt va juca uni rolii mareşi însemnată, omü crudă, 
fără măsură, necumpătatii, nestatornicii şi nestâmpăratii 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALĂ 41 


' la minte. Era tributară Turcilor şi avu câtă-va vreme 
aşa mare creditii la P6rtă, încât unii minuti, la mârtea 
unchiului sën, elii sperase că, prin protecţia ei, va do- 
bândi tronul Poloniei; pentru aceia şi făgăduise 50 mii 
galbeni vizirului; dar sperările sale (9 înşelară căcă Pârta 
nu numai că recunnoscu pe noul eratu alii Poloniei, dar 
âncă nu voi a'lii îngădui să iea de soeiñ pe fata marelui 
duce de Toscana (octomvrie, 1592). Trămişiă lui la Pórtš 
erati George Ravazdi şi Ioanŭ Boldog, cari tractaii cu Si- 
nan prin mijlocirea renegatului Grigore Versmarti, acum 
ciauşii Mahomet şi prin sangiacul Lipei, vestitul Pavelü 
Marchazi. De facă cu Sennyei, pe care "li trămisese în 
urmă Bathori, Sinan se întinse asupra coprinderilor sale 
de la Tunis, de la Guletta, din Arabia, Persia, Africa şi 
Georgia, adăogind că în iérna viitâre va merge să dărâme 
Vienna şi Praga. 

In sferşitii ciauşul Mustafa adduse staturilor Transil- 
vanieă şi lui Bathori, scrisori de la sultanul, de la marele 
viziră şi de la pasa din Timiş6ra; prinçul răspunse după o- 
biceiu cu protestaţii de credinţă către padişahul; dar Sinan 
nu întârdiă a schimba tonul şi a îngrozi pe Sigismundii 
prin înjurături şi ameninţări. Când se înfăcişă dinainte 
acestui vizirii, George Ravazdi şilii rugă în numele 
priațului, să nu mai îngreuieze provincia, urcând tributul 
peste celii ce se da je timpul lui Ioanii Sigismundii, elü, 
cu o nesufterită trufiă şi cu obraznică îngâmfare, ocărân- 
du'lii cu numirea de câne, îl dise să tacă, adăogind că 
Joanii Sigismundii era, socotită ca unii fiiu al lui Solimanii, 
în vreme ce acelii ce cârmuiesce acum Transilvania este 
sluga și suppusul împăratului; că acesta, stă în mâna” a 
o dovedi. Temerea lui Sigismund se mai adăogi âncă prin 


www.dacoromanica.ro 


42 MICHAYU-VITEZUL 


porunca, ce priimi ca să se gătâscă cu o 6ste de 50 mii 
lănceri şi cu tâte materialele de răsboiu, spre a merge la 
Belgrad să se uniască cu oștirea Turcilor în contra împă- 
ratului. Aceste amenințări primejdi6se împlură de spaimă 
inima junelui princă. Partisanii împăratului sciură bine 
a esploata aceste temeri şi înduplecară pe Sigismundii a 
se ridica asupra Turcilor. Bathori avea lângă dînsul, ca 
duhovnică, pe unŭ iesuiti părintele Alfonsü Carilio, spa- 
niolă născutii la Alcala; acesta îndemna merei pe Sigis- 
mundii să intre în allianță cu împăratul şi când 'Teuffen- 
bach, prefectul Casoviei, trămisul cesarului, sosi în Tran- 
silvania,, elit găsi pe prinçul cu totul dispusi în favórea 
creştinătăței, Sigismundii începu a vorbi numai de libertate, 
de greutaten jugului turcescii, a se plânge de sórta creşti- 
nilor suppuşi lui, într'unii cuvântii tote spusele şi tâte 
faptele lui învederaii hotărîrea sa d'a rupe legătura cu 
Turcii, Ansă planurile ju? Sigismundii întâmpinară o mare 
opposiţiă în nobilii cei mai însemnați, cari învechiţi în a- 
plecarea lor către Turci, nu voiaii nici de cum să se le- 
pede de unirea cu Pârta, temându-se de a se arunca în 
vallurile unui viitorii nesigură şi d'a ajunge sub unŭ jugü 
şi mai grei. Sigismnndi dicea : «Ce a slujitii până 
«aci pacea cu Turcul? — A obicinui pe nesimţite neno- 
«rocitele nóstre popóre ca să pârte unii jugü greii şi 
«nesufieritii, Mai bine dar să 'lŭ scuture, să se uniască 
«cu cei-l-alţi princi creştini, să se lepede de allianţa eu 
«Turcii, atât de ruşin6să precât e şi primejdi6să pentru 
«mântuire şi Dumnedeii le va fi priinciosit la unii pro- 
ciectii aşa dreptii>, Acestea dicea Sigismundi în publici şi 
în particularii şi iesuiţii le însînuiati Ja urechile tutulor 
celor ce spoveduiaii. Nobilimea cea jună şi săracă intra 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 43 


lesne în aceste planuri, măgulindu-se că răsboiul îi va 
«maï îmbuna, s6rta; dar cei bătrâni şi bogaţi se împotrivlaii,. 
dicând că nu trebuie a părăsi mazimile străbune care pre- 
scriati d'a nu lăsa nici o dată allianța cu Turcii; că de o 
sută de ori ei aü audiții acâsta din gura înţelleptului Ste- 
fanii Bathori, şi când era prinții alii 'Pransilvaniei, şi 
chiar după ce se urease pe tronul Poloniei ; că mai bine 
este a urma acestor svaturi decât a pleca urechia la 
zalarnicele făgăduieli ale unor 6meni venetici în Transil- 
vanja. Adăogeaii ei : «Suntem 6re destui şi destulii de 
«puternici spre a ne împotrivi singură la tótă puterea Tur- 
«cilor? Deca nu suntem, cine chiăzăşuiesce pentru a- 
«cele ajutâre ce se făgăduiescii? Începuturile răsboiului 
«ades6 sunt plăcute, dar sfârşitul e totii d'auna funestii. 
«Când unii duşmanii atât de îngrozitorii va apuca să'și 
«împlânte corturile sale în mijlocul ţărrei nâstre, cât 
«este de temutii că acele ajutóre depărtate ce ni se laudă, 
«vorii sosi pré târdiii spre a ne mântui !» 

Astfelii vorbia în Ardélù ura şi neîncrederea în Nemţi; 
dar partisanii vechiei sisteme, vădând că rugămintele 
lor sunt neputincă6se în contra, svaturilor iesuiţilor si ce- 
rerilor Papei, hotăriră a detrona pe Sigismundii şi a 
pune în locu'i pe unii altul mai plecată lui Amurat. Se 
dicea că ei se înţelleseseră într’acésta cu ministrii Porții 
şi că, în vremea când Tătarii era să trécă din Podolia 
în Transilvania , li se dedese o poruncă secretă d'a pune 
mâna pe Sigismundii. Dar acesta se puse în laturi de 
timpurii şi Tătarii pustiiră Valachia şi Transilvania fără 
d'a fi împedicaţi de generalul oștilor, Bornemissa , sub 
pretextii ca să nu strice allianţa între Transilvania şi Turci, 
în care sta mântuirea tërreï. 


www.dacoromanica.ro 


44 MICHAIU-VITEZUL 


Sigismundi convocă o adunare mare de poporii armată 
la Turda. Aci opposiţia, în capul căria sta vărul sën, 
Baltazarii Bathori , se arată aşa de tare şi de învergu- 
mată încât, lăsând puterea în mâna lui Baltazari, Sigis- 
mundii speriată abdică şi fugi spre Chii6ra, declarând 
pricina abdicărei sale şi accusând pe opposanţă că vor 
să trăde térra Turcilor. Adunarea se mută atunci la Cluşii, 
unde Baltazarii Bathori fu acelamatü de prinșii. Dar seri- 
sorile lui Sigismundii, citindu-se în adunare, opiniile unora 
se schimbară şi Săcuii, împreună cu Saşii şi vre o câţă-va 
din Unguri, declarară opposanţilor că ei nu voiescii a 
cunn6sce altii princii; neputând atunci a le sta împotrivă, 
adunarea t6tă fu silită a se uni cu dînşii şi o deputaţiă se 
„tvămise ca să chiăme pe Sigismundii înapoi. La 28 au- 
gustii 1594, adunarea priimi a se trămitte oştire în con- 
tra Turcilor. A doua-di se arestuiră capii opposiţiei în 
numării de patru-spre-dece : Baltazarii Bathori şi fiastrul 
lui, Ionii Ilfiu, Lupul Covaci cancellierii, Alexandru Kendi 
presidenitul senatului, Gabrielii şi Franciscii Kendi, un- 
chii lui, Grigorie Literatu, prefectii de la Agria, Ionii 
Forro, Grigorie Diacu, Ionii Gerundiu, Alberti Lunai, 
Georgie Salanciu , Baltazarii Silvasü, gi după trei dile de 
închis6re, Sigismundii porunci ca să” omâre, după svatul 
lui Gestio, Proşcai şi Iojica. Lui Alexandru şi Gabrielii 
Kendi, cu Ionii Ilfiu, Grigorie Diaen şi Ionii Forro, li se 
tăiară capetele la Cluşii. Pe când îi ducea la locul osfindei, 
Alexandru vědu pe Sigismundi carele,astând în picidre la 
o ferâstră, îi privia şi elă îi strigă : «Nică o lege dumnedes- 
«scă séŭ omenéscă nu sufferă osûndirea unui omii för’ a'1ü 
«asculta». Acâsta, ânst nu mişcă întru nimici pe Sigis- 
mundi, obicinuitii fiind din copillăriă a vede vărsându-se 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 45 


sânge şi stând marturii la tóte osândele criminalilor. EI 
stătu de facă şi privi cu răcială acâstă tragediă. 

Uni dean, gâde obicinuită alii locului, veni cu o sa- 
biă şi tăie capul lui Alexandru Kendi. Tifiu se urcă după 
dînsul pe eşafodii, apoi Gabrielii Kendi, apoi Ionii Forro, 
carele în zadar ceru o altă sabiă, căcă a gâdei nu mai tăia, 
şi în sferşitu Grigorie Literatu. Poporul nepăsătorii de 
certele celor mat, privi înmărmuritii acestă scenă; dar 
când vădu de odată o BI răpede căgând si spălând sân- 
gele morţilor, strigă că : nevinovați aŭ fostii! Lupul Covaci 
şi cu Baltazarii Bathori fură duşi la Ui6ra, unde, după câte 
va, dile, pe ascunsii, după obiceiul turcescii, fură sugrumaţi. 
Când gâdea veni în închis6rea lui Baltazarii Bathori cu la- 
çul în mână, acesta, întrebă : «Cine esti?—Celii din urmă 
<omii cu care aï să vorbesci pe lume,» răspunse gâdea. 
Baltazari, blestemând amarii pe Sigismund, după o luptă 
lungă cu gâdea, fu sugrumatü. Astfel peri împreună cu 
Kendi, şi oant Bornemissa, vestitul căpitanii carele, când 
i se însciință că "i a sosită césul, începu a cânta unŭ cân- 
Hoi de jale şi apoi întinse grumazul gâdei. Cei-l-alţi pa- 
tru prisonieri fură iertaţi prin mijlocirea unor prieteni aí 
lor; numai bunurile li se confiscară. Asemené lui Andreiu 
şi Stefanii Bathori, fraţii lui Baltazarii , cari apucaseră 
să fugă în Polonia, li se confiscară bunurile, declarându’i 
trădători şi isgoniţi pentru totii-d'a-una din patria lor. 

După aceia, Sigismundii, adunând o armată de 40 mii 
6meni de toti felul, o trămise spre Timisóra, de unde 
deslipi o parte din oştirea lui ca să pustieze în prâjma 
Oradiei şi să împedice ca nu cum-va să mârgă de acolo 
convoiul la armia otomană. EI scrise apoi lui Teuffen- 
bach ca să'lŭ rOge să se apropie de hotarele Transilvaniei, 


www.dacoromanica.ro 


46 MICHAIU-VITEZUI, 


spre a'şi uni puterile cu ale lui şi a isbi împreună pre 
vrăjmaşi, 


XI 


In vreme ce prin aceste trataţii Papa si împăratul se 
cercaŭ a trage tóte stăpânirile Europei intr'o legătură îm- 
potriva, Turcilor şi dintr'altă parte, scriitorii şi oratorii 
cei maï însemnați lucraii asupra opiniei publice şi intš- 
rîtaŭ popórele pentru o nouă cruciată în contra barbari- 
lor, 1ăsbořul îşi urma furiile sale, În 15 iunie 1593, se 
dete o bătălliă sângersă între ostirea împărătâscă şi ar- 
mata Turciei, strimtorată lingă Sissek, în unghiul unde 
Kulpa se unesce cu Ordra; acolo peri cu totul oştirea, o- 
tomană, împreună eu cei mai însemnați capi ai ei, As- 
san- Paşa, şi junele Mahomet, nepotul sultanului. Annul 
în care se vědu o asa mare învingere se chiămă în istoria, 
otomană, annul peireï. Când se află despre dinsa la Con- 
stantinopole, poporul exasperatii ceru răsbunare; amba- 
sadorul austriacit fu închisii cu tâtă suita lui; marele vizirit 
Sinan se găti a lua commanda unei oştiri numerâse, ast- 
felu, cum nu se mai văduse alta din vremea, lui Soliman 
şi porni spre Ungaria. 

Duoi fraţi at împăratului, archiducele Maximilianü şi 
archiducele Mattheiu commandaii, unul armia din Croaţia 
de 16,000 pedeştirii şi 4000 călăreți, şi celi-l-altă pe 
eva din Ungaria, de 20,000 pedeştrii, 2000 călăreți şi 
2000, dragoni, 

Mattheiu lovi Novigradul şi asediă în zadar Graanul, 
de unde se trase; dar Maximiliani fu mai norocitii în Croa- 
tia; elii coprinsese Petrina, castellu Chrastoritz şi însfârgitii 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 47 


Sissekul, când Sinan sosi cu armata lui în Ungaria. Archi- 
ducii îşi uniră atunci oştirile, din porunca împăratului. 
Armia, îngrozitâre a lui Sinan, pe lângă care se unise 
şi hanul Tătarilor, Ghazi-Gherei, cu 40,000 6meni (17 iu- 
lie 1594), înainta în Ungaria, lăsând în alle" urme 
de furia, sa şi, după mai multe isbândi parţiale, la Ves- 
prin, la cetăţuia Palota, coprinse în sfârşită (augustii) 
vestita cetate Raab, prin trădarea commandantului ei, co- 
mitele Hardek. Cetatea Papa fu coprinsă gi ea şi vizirul 
se oşti împotriva Comornului, cu sperare sigură de a 
înainta în curând spre Vienna. Dar aceste isbândi strălu- 
cite, care măriră trufia lui Sinan şi ingrozirá oceidentele, 
apuseră îndată, prin ridicarea unui noii campionii ali cre- 
ştinătăţei, care îşi aruncă sabia puternică în cumpăna răs- 
boiului şi chiămă biruinţa, sub stsgurile lui Christos. A- 
cestii campionii gloriosii fu naţia română, care găsise a- 
cum unii căpitanii mare ca Mircea, ca Dracul, ca Huniadii 
şi ca Stefani, spre a o commanda. E vreme acum să ne 
întârcem spre térra Român6scă. 


XII 


Închisii în palatul sëü de nevoia turcilor, tipetele de 
jale ale poporului gonïaŭ somnul de la Michaiu; posomo- 
ritü gi tăcută, elii se depărta de toţi cei ce eraŭ pe lângă 
dînsul spre a se gândi di şi nópte la mijlócele de a mântui 
naţia sa. Asculta, cu bägare de sémă vestile răsboiului 
din Ungaria, se bucura cu inima de isbândile creştinilor, 
se întrista, de perderile lor. 

Crudimilo Turcilor trecuseră peste măsură, în vreme 
ce covârşivea strâmbătătilor sufferite sleiseră răbdarea îm- 


www.dacoromanica.ro 


H 


48 NICHALU-VITEZUL 


pilaţilor cari cereaii o răsbunare strălucit6re. Poporul ro- 
mână se cutremură de turbare ca unii lei rănitii grei şi 
acâstă cutremurare pare că era larma înnăbuşită ce pre- 
vestesce o vijeliă mare. Acestă, vestire sili pe Michaiu a 
nu perde vreme, cu atât mai multi că poporul din âmbele 
ri era aşa de întărîtatii încât ear fi revoltatii împo- 
triva domnilor săi, daca aceştia nu se revultaii împotriva 
Turcilor. 

"Pe lângă relele ce făceaii Turcii în ër, ea avea âncă 
a sufferi şi trecerea glótelor armiei tătărescă, care pe la 
capătul annului 1593, călcând'o, trecură in Ungaria. 
Toti pe atunci, priimind porunca d'a trămitte carre 
pentru artilleria armatei turcesci, domnul trămise ca 
la 300 pentru campania şi asedierea Pesperinei. Nu 
trecu însă multă şi iată sosiră alți noui mesiţă aï viziru- 
lui, ce se afla atunci la Belgrad , cerând alte carre şi tri- 
buti. Cu tâtă silința ce puse domnul, carrele nu putură 
sosi la vreme, până a nu plcea vizirul din Belgrad; îl a- 
jumseră tocmai la Ianik. Omenii lui Michaju ce aduseseră 
400 carre, tributul si ceva daruri, se înfăcişaseră dinainte 
lui Sinan; dar crudul turcii, furiosii de întârdierea lor , 
porunci să'i ducă să le taie capul în privâla tutulor. Meh- 
met Paşa, feckorul vizirului, ce se afla de faţă, rugă multü ` 
pe tatăl săi şi le scăpă viéta. Sinan ânsă refusă darurile 
şi trămise răspunsii lui Michata din partea sultanului, 
eă îndată ce va sfârşi campania, va purta răsboiul în térra 
Romănâscă; că este unŭ lucru nevrednică d'a lăsa acestă 
provinciă în cârmuirea necredincioşilor ce nu o meritaü; 
elii opri pe 6menii domnului prisonieri şi nu le dete dru- 
mul până mai ântâiu nu se întârse la Belgrad. 

Dote aceste avant ale Turcilor sleise răbdarea poporu- 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 49 


lui şi a lui Michaiu , care se hotări atunci a lucra şi, u- 
nindu-se cu creştinătatea, a ridica cu bărbăţiă sabia asu- 
pra Turcilor ca să scape térra de aceli jugii eren alŭ ro- 
biet, Elŭ strînse atunci o adunare de toţi boierii mari şi 
mici din ţerră şi se svătuiră cum vorii face ca să'i isbă- 
viască Dumnedeii din mânile Turcilor. Michaiu expuse 
adunărei tirannia asupritorilor, crudimile ce făceaii eï în 
térră , ticăloşia poporului şi închiăie arătând că altii mij- 
locii de mântuire nu este decât d'a alerga la arme. 
Propunerea lui fu priimită într'uni glasii de toță şi ho- 
tărîră ca să intre în confederaţiă cu prinții străini şi să 
scuture nesufferitul jugii ali tiranniei. Boierii începură a 
se găti de răsboiu; atunci Michaiu, potriviti cu hotărîrea 
luată, se gândi a dobândi ajutorii şi din alte părţi şi tră- 
mise pe clucerul Radu Buzescu solii la Sigismundii Bathori 
ca să se înţellâgă cu dînsul şi să iea de Ia elii 6ste de a- 
jutorii. Asemené trămise şi la Aronii-Voevodii în Mol- 
dova pe stolnicul Stroe Buzescu. Trămişii lui Michaiu 
găsiră pe aceşti domni bine dispuşi şi bucuroşi a se oşti 
împreună. Sigismundii respunse lui Michaiu prin Stefanii 
Iojica şi Pangratie Sennyei, iar Aronii-Vodă printr'unii 
boierii ali săi. Iu 5 noemvrie 1594, unii tractatii for- 
malii de alianță offensivă şi defensivă, se iscăli în Bucu- 
rescă între Michaiu şi plenipotenţiarii domnilor Transil- 
vaniei şi Moldaviei. După acesti tractatii, 2000 ostaşi 
transilvani, sub commanda lui Michaiu Horvat şi Stefan 
Bekeş, trebuia să stea, pe ascunsii la hotarul ţărrei Ra- 
mânesci, gata a intra la chiămarea lui Michaiu. Spre a 
pune dreptatea şi moderatia în partea lor , prinşii aliaţi 
trămiseră sultanului o lungă listă de plângerile lor, ce- 
rând îndreptare şi chiăzăguire temeinică de schimbarea 


www.dacoromanica.ro 4 


50 MICHAÏU-VITÉZUL 


sistemei pe viitorú. Nu numai că aceste representații rë- 
maseră fără răspunsi , dar âncă o câtă de 3000 ianiceri 
intră în ţârră şi începu a pune contribuţii pe ţărrani şi a 
face toti felul de rele. 

“După aceste fapte nu maï era de întârgiatii. 


XIII 


Unii complotii întinsă atât în térra Românâscă cât şi 
în Moldova, hotărîse dioa de 13 noemvrie în care să se 
dé semnul insurrecţiei , uccigând pe Turci în tâte părţile 
tërref unde s'arü afla. Michaiu trămise porunci la oştile 
transilvane de la hotare ca, să intre în térrá pe când şi o 
cétăä de Moldoveni, sub commanda hatmanului lui Aronü, 
îi venía în ajutorii. “Turcii din Bucuresci, în nepăsarea şi 
necucerirea lor, nu bănuiaii nimicü de ceia ce li se pregă- 
tra şi urmai turburările lor; nici o trădare din partea 
Românilor nu veni să'i deştepte. Intro di când năvăliră 
din noŭ asupra palatului pringului , acesta, le esşi înainte 
şi, vorbindu-le cu multă dulcéță şi blândeţe, le dise: 
«De mă veţi omori, veţi perde tâtă datoria ce aveţi a lua ; 
«dar ascultați şi faceţi ce vă die, Mergeţi în cutare loci 
«şi luaţi de acolo tótă avuţia ce veți găsi gi plătiți-vă 
«din ea.» — Fu mare vrajbă şi neunire atunci între da- 
tornicii turci. In sfârşitii după multă certă, vre o cinci 
sute se despărţiră de cei-l-alţă şi merseră unde voevodul 
le arătase. Ei se întârseră preste câte-va dile, dar avutia 
ce găsiseră nu era de ajunsi spre a plăti pe deplinii da- 
toria. Fiind nevoiă d'a face împărţela în proporţiă cu ce 
avea să Tea fiă-care, avură trebuinţă de cineva care să 
facă reducţiă şi se adresară spre acâsta la cadiul de la 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 51 


“Giurgiu, care era însărcinatii a hotărt pricinele de judi- 
cată între Turci şi creştinii din térra Românscă. Acesta, 
fiind bolnavi, Ali-Gian veni la Bucurescă în locul lui. Se 
făcură atunci mari svădi între creditori şi datornici, pen- 
tru prețuirea mărfurilor date şi priimite. Astfelii merseră 
până în dioa de 13 noemvrie. In acea di de diminsţă, 
Ali-Gian, sfârşind împărţela şi ducându-se la conacul sëŭ, 
fu oprită în calle de unii românii , prietenii alii lui, care 
îi dise : «Ali-Gian-Hogea, câţi anni sfint de când mă- 
«nâncii pânea şi sarea ta? — Sûnt duoă-deci de anni, 
«răspunse turcul, — Dâcă e aşa, dise românul, spre 
«recunnoscinţă de pânea şi sarea ta ce ami mâncată, 
<voiu SH sputu unii cuvânti, de'i voi să më asculţi. — 
«Spune, îi dise Ali. — Nu sta aci, adăogi elii, până la 3 
«s6i 4 câsuri după amiadi; nu te opri nică la Giugiu; sile- 
«sce-te să treci la Rugcïuk , cât vei put6 mai curând. — 
«Dar pentru ce? îi respunse turcul.» — EI ânsă fără 
AT spune mai multe se depărtă, întorcându'şi capul şi vë- 
dând pe Ali că sta în cumpănă de ceia ce trebuia să facă, 
îi strigă : «ea séma la ce Damp spusii!»—'Turcul preâm- 
blându-se prin oraşii, băgă de sémă că e mai multă lume 
decât altă dată şi bănuind ceva rëŭ , foră de a spune ni- 
menui nimici , se urcă în cărruța sa şi luă în grabă cal- 
lea Giurgiului. 

Acâsta fu singura indiscreţiă , cinstită şi măsurată, ce 
se făcu despre tragica scenă care se pregătia, 


XIV 


Porunca domnâscă esşise ca toţi Turcii ce se afla în 
Bucuresci să se adune la casa vistierului Danii, spre a li 


www.dacoromanica.ro 


52 MICHAIU-VITEZUL 
se căuta şi răfui datoriile. Indată ce Turcii se grămădiră 


în acea curte, Michaiu cu boierii săi esst dinainté ostaşi- 
lor şi a poporului setosü de răsbunare,, ridică stegul li-- 
bertăţei şi poruncind să se înconjâre curtea , puse de pa- 
tru părţi de deteră focă casei unde eraü 'Turciï adunați şi”! 
împuşeară cu tunurile cu cari îngrijise mai din nainte a 
înconjura curtea şi casa. Jsbirea acesta neagteptată , vôl- 
vrea, focului ce îi încingea , bubuitul şi pustiirile tunu- 
rilor, strigătile de r&sbunare ale pcporului ameţiră si în- 
spăimântară pe turcă, cari, de gt armaţi după obiceiul lor, 
neputând a'şi face calle de esşire, fură siliți a priimi mór- 
tea fără a o pute da. Ca la 2000 Turcă se omorîră; din 
Români mont cădură. Stolnicul Stroe Buzescu se răni la 
mâna stîngă. Pe lângă turcă câță-va evrei fură măcellă- 
rit. Acésta nu isvori dintr”o netoleranță, dar căcă evreii, 
atuncă în mare favórea pe lângă turci şi sultanii, se îm- 
preunaii cu aceştia ca să prade térra şi să'i facă totii fe- 
Jul de stricăciuni. 

Acestii măsellii fu celti d'ântâiu actii al răsboiului, 
uccidere făcută cu înşelăciune itr'adevërü, dar dreptă si 
meritată pentru t6te sufferintele ce turcii aduseseră, tër- 
rei, Măcellărirea din Bucuresci fu semnalul care puse 
tótă térra în mişcare; în tóte părţile, poporul năvălind as- 
supra turcilor respândiți, îi uccise şi "i goni până îi dete 
afóra din ţârră. 

A treia di după acâstă faptă, la 15 noemvrie, Micha. 
porni în grabă oştile sale şi cu transilvănenii ce sosiseră, 
la Giurgiu şi năvălind cu iutélš asupra orașului, fără a 
întâmpina vre o împotrivire, îi dete foci şi trecu sub sa- 
biă totii ce îi esşi înainte. Trei mii suflete aprópe , băr- 
baţi şi femei, fură uccişi séü prinşi. Dintre toți Turcii din, 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 53 


“oraşii, numai duoi putură scăpa, trecând Dunărea, în notă. 
Unul din ei era Ali-Gian-Hogea, pe care "li vEdurăm 
scăpând iarăși cu norocii din Bucuresci. Eli abi6 sosise 
la Giurgiu şi se află povestind cadiului ceia ce i se întâm- 
plase în Bucuresci , când foră vreme năpădiră Românii. 
Neavând altii chung de mântuire şi sciind bine să înndte, 
elü se desbrăcă, se aruncă în apă şi trecu de cea-l-altă 
parte. Cel-l-altii turci scăpată urmase exemplul lui. 
După arderea şi prădarea oraşului, Michaiu împresură 
=cetatea şi începu a o batte cu tunurile; dar vădând că nu o 
pâte dobândi, căci îi venta în ajutorii arme şi bucate 
de la Ruşciuk şi siliti âncă şi de greutatea iernei, o nă- 
pusti de o cam dată şi se întârse la scaunii în Bucuresci. 
Printr'aeésta , dicii chronicarii noştri, se făcu numai o 
începătură de vrajbă. 


XV 


Abié se întorsese Michaiu de la Giurgiu , abié îşi age- 
dase trupele în tabără aprâpe de Bucurescă , într'o bună 
posiţiă, când Tor veste intră în térršá şi veni în Bucuresci 
unii cadiaskerii s6ii emirii cu 2000 Turci oştire all6să şi 
500 paznici ai trupului, aus şi spahii. Emirii se priviail 
de turcă ca următorii lui Mahomet, din fiica sa Fatima şi 
eraii numai trei în tâtă împărăţia, având putere vizirescă 
şi pe lângă autoritatea mir6nă împreunai şi pe cea bise- 
ricâscă. Sarcina lor ântâiu era a fi consiliari ai împăra- 
tului, pe urmă tâlcuitorii cei mai superiori ai totii drep- 
tului. Emirul ali cărui gândi era să caute a prinde 
pe Michaiu, se făcărnici ca cum n'ară sci nimici din cele 
„urmate pueinü înainte. Eli intrase în térrá cu mare li- 

www.dacoromanica.ro 


54 MICHAÏU-VITÉZUL 


nişte , neadducênd nică o supărare locuitorilor si dicea că 
voiesce să ierneze în țérrä. Intrând în Bucuresci elü 
-occupă casele cele mai bune din orasü şi luă cuartieri în- 
tr'o nouă monăstire sub orasü zidită pe "éi Dîmboviţa ; 
trămise unii omii din parte'i la domnii ca săi arate că 
vine să ierneze în ţârră şi să câră a i se da 10,000 fio- 
rință şi bucate pentru oştirea lui. Apoi plecă însoșitii de 
1000 pedeştrii la palatul domnului ca să'i facă visita de 
ondre, iar în adevării ca să'li pótă prinde. Michaiu care 
simţise cugetele viclene ale emirului, se sili ali birui 
în făcărniciă şi al arunca în cursele ce i le întindea; 
ein lăsase pe emirii să intre nesupărată în orasü, dar vi- 
sita lui nu o aşteptă şi fugi în tabără. Emirul negăsind 
pe Michaiu, trămise în tabără să'lii întrebe pentru ce în 
timpii de pace ţine în arme atâţia unguri? Domnul rës- 
punse : pentru ca să prindă pe Petru fiiul fostului domnit 
Alexandru, care âmbla săli rëstórne din scaun şi până 
ü va prinde şi']ii va trámite la Constantinopole, elŭ va 
căuta să plătiască din banii publică ole, iar la urmă le 
va da drumul. 

Emirul se prefăcu că crede şi însciință pe domnii că în 
dimineţa, viitâre îi va trámite unii butoiu de aurii spre a 
plăti oştile şi a le libera îndată, fiind împotrivitre ţărrei. 
Michaiu arătă că priimesce cu multă bucuriă acestă pro- 
punere, dar hotărî a nu mai aştepta dioa de a-duoa-di şi a 
pune capătii acestui jocii de înşelăciune cu turcul. In pu- 
terea nopţei acelia, îşi găti oștile pe ascunsi şi, însoşitii 
de ostaşii curţei ce'i aşedase în valle, se apropiă de orasü 
gä pe când Turcii dormïaŭ, din cinci părţi cu foci şi cu 
sabiă îi încinse. "Turcii, la lumina fiacărilor care ardeaŭ 
conacele lor şi la strigările r&sbunătre ale Românilor, se: 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NATIONALE 55 


degtâptă îngroziţi şi, pe jumătate îmbrăcaţi, alérgă să se 
adune la palatul emirului, cu hotărîre de a se apăra până 
la mârte. Dar aci întâmpină pe Michaiu cu o parte din 
oştire ; elü împresurase palatul şi îlii împroşea cu două 
tunuri, In zadar se ispitiră turcii ag deschide drumii 
printre ostaşii români, spre a intra în palatii. Românii îi 
împingii înapoi şi îi uccidii pe toți. Două ziduri din pa- 
Jain se prăvălescti de izbirile artileriei. Emirul, în des- 
perarea sa, părăsitii de ori-ce ajutorii, începu a arunca, 
pe ferestre aurul şi giuvaierele sale, socotind că în vre- 
me ce ostaşii români se vorii apuca de pradă, elii va găsi 
mijlocii de a fygi. Dar Michaiu opresce pe soldaţi de la 
pradă şi îi întărită spre năvală asupra palatului. Emi- 
rul strigă şi se r6gă cu făgăduieli mari ca săli lase să 
se tragă cu rămăşița guardiei sale; dar tóte în zadar. Ro- 
mânii năvălescti în palatii şi fără milă, uceidü pe toţi tur- 
cil ce scăpaseră din focii. Prada acestei biruințe fu mare 
pentru soldaţi ; duoi cazacă găsiră două traiste pline de 
aurii, pe care domnul flù împărţi între soldaţi. După a- 
câstă biruinţă, curăţindu-se totii oraşul de turci, Michaiu 
dete mulţumită lui Dumnedeii şi apoi lăsă oştile a se 
odihni. 


XVI 


Michaiu-Vodă, având 6re-care împutăciune cu capii 
trupelor ajutóre din Transilvania, Michaiu Horvat şi Be- 
keg Ştefanii, cari erai forte neuniţi între sine, îi trămise 
înapoi princului Ardâlului, oprind oștile peste care puse 
$n urmă Sigismundii căpeteniă pe Alberti Kiraly, bărbatii 
vitezii, născutii în provincia Gemeri din Ungaria de sust 


www.dacoromanica.ro 


55 MICHAlU-VITEZUL 


şi vestitii pentru multe fapte bellicóse, săvârşite în răs- 
boiul făcutii de către Ştefanii Bathori, regele Poloniei 
în contra Muscalilor. Michaiu cu Kiraly se gătiră îndată 
de 6ste şi mai ântâiu acesta, din porunca domnului ase- 
diè Oraşul-de-Flocă ce era neîntăritii, şi'li rase din te- 
melie (10 decemvrie, 1594), după ce uccise pe toţi cei ce 
se închinaii în numele turcilor şi cari nu apucaseră a fu- 
gi. După aceia, Michaiu porni pe Dunărea înghiăcată şi 
se apropie, la 1 ianuarie 1595, de Hirşova, oraşii bogatii 
şi întărită, calle de o di de Brăila, pe care Carolii si Lu- 
dovicii, regii Panonniei, îlii împresuraseră cu ziduri. Aci îi 
esşi înainte o 6ste de 7000 turci alcătuită de garniz6na ce- 
tăţei şi de alţi turcï din Bulgaria. Pe ghiâga, Dunărei se 
dete o băttaiă sângerâsă pentru ambele părți, în care Tur- 
ciï fură sdrobiţi şi împrăştiaţi ; Românii biruitori se sui- 
ră pe scări, săriră în cetatea, Hirgova, o arseră şi o pră- 
dară. Prada făcută în acestii oraşii fu aşa de mare încât 
Românii trebuiră să trâcă Dunărea spre a'şi duce “în tér- 
ra lor, avuţiile ce "i împovărase. După ce îşi mai întă- 
riră puterile slăbite de frigii, Michaiu cu ostaşii săi, la 
6 ianuarie, trecu iarăşi Dunărea şi se îndreptă spre Silistra, 
oraşii mare şi frumosi, lăcuitii de negucători bogaţi cari 
trňiaŭ fără grijă, bizuindu. se pe puterea cetăţuiei. După 
unii asaltii gr6znicii în care asediaţii nu stătură mai pu- 
ginii vitejesce decât asediatorii, Românii o coprinseră si o 
-deteră în focii şi pradă. Cetăţuia ânsă nu o putură lua 
lipsindu-le artilleria. Românii găsiră atâta pradă în acesti 
oraşii încât îşi dobândiră veştminte pentru veciă, dice 
unii contimporanii. ` 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 57 


XVII » 


Aceste isbândi ale Românilor, pustiirea oraşelor de 
pe lângă Dunăre înspăimântaseră atât pe Turcii din par- 
tea, locului încât fugiseră mai toţi în munţii Balcani. Côr- 
muitorul de la Ruşciuk însciință îndată Porter răse6la 
lui Michaiu şi isbândile lui, cerând ajutâre, care întărdiară 
cât-va de nevoia iernei. Indrăznla lui Michaiu miră şi 
supără pe sultanul, fără ânsă a'i da mari prepusuri, căci 
credea, că lesne va, put potoli rebeliunea unui duşmanii 
aşa de slabii. Trebuia însă a se grăbi spre a nu zăticni 
operaţiile răsboiului din Ungaria. Intr'adevăriă, Turcia 
ca să pâtă purta acesti răsboiu avea nevoiă de térra Ro- 
mânéscă gi de Moldova, care eraii nu numai grânarele 
aprovisionărei armatelor si chiar ale capitalei, de vreme 
ce în toţi annii se încărcaii din acele două ţării, 150 co- 
răbii cu făină şi carne pentru Constantinopole , dar âncă 
-ele slujiai de linii de comunicaţiă pentru trecerea osti- 
lorii şi a provisiilor în Ungaria. Valachia singură plă- 
tra atunci Porter unii butoiu (o tonnă) de aură, sci după 
alţii, 100,000 scudi, séú 70,000 galbeni, afâră de da- 
rurile pe la paşi şi miniştrii, pentru orânduirea domnilor 
care se urcară de multe ori pânâ la 300,000 galbeni pe 
annü, afâră de 20,000 miei, 10,000 chile de grâii, alte 
atâte de ordi, 2000 cai, untii gi miere cu prisosii. Mol- 
avia plătia Porter 62,000 scudi şi hanului 'Tătarilor 
pe totii annul, 20 carre cu patru boi, 50 epe şi miere în- 
destulă *; prinţul Transilvaniei plătia 15,000 sechini. 

* Despotii-Vodă la 1562 urcase tributul din 30,000 galbeni ce 
era mai 'nainte, la 40,000.—La 1574, Moldova plătia 60,000 gal- 


www.dacoromanica.ro 


58 MICHATU-VITEZUL 


Perderea, acestor fol6se costă multii pe P6rtă, mai cu sé- 
mă într'o vreme când împărăţia se afla în nevoiă de bani 
şi bucate şi prețul aurului crescuse forte multii de la 
răsboiul Persiei, încât şi înduoise valdrea unui scudii în 
Constantinopole, aceia ce pricinui turburări din partea 
ianicerilor, Afóră de acestea, Valachia şi Moldavia, că- 
mări pline de t6te trebuincă6sele, îndestulaii Constanti- 
nopolul cu cărnuri pr6spete şi sărate, cu mulţimi de grâ- 
ne şi alte producte ce, pe Dunăre, se transporta acolo; 
chiar saraiul sultanului, din aceste ër trăgea nu numai 
lucrurile vieţei, dar âncă şi obiecte de luxii gi desfătare. 
Paguba ce arii fi provenitü din perderea, acestor Lët era, 
multii pré însemnată spre a nu îngrija pe Pórtă. 
Sultanul hotărî dar a potoli cât mai în grabii acea răs- 
e6lă, până a nu se întinde şi a lua mai multă putere ; elù 
numi atunci domnii în térra Românâscă pe uni Bog- 
danii-Beizade, fiïu ali Iancului Vodă Sassul, care zăcuse 
neruşinatii trei anni şi sépte luni pe tronul Moldovei 
(1570-1574), batjocorindu-o şi căruia, după mazilia sa, i 
se tăie capul în oraşul Leov din Polonia, din porunca re- 
gelui Stefanii Bathori. Acestii june Bogdanü se dusese în 
Constantinopole cu maica şi surorile sale, unde îşi mă- 
rită o soră după unii nobilii veneţianii a-nume Zane şi in- 
tră în casa lui Ferhad-Paşa, ajungând a purta slujba de 
haznadar. Eli avuse de gëndü a se turci când eredu că 
favórea patronului săii gi revolta domnilor îi vor des- 
chide callea de a dobândi unii Gong, Mustafa-Paşa, căruia 
i se luase paşalicul Maras, cu o sémă de ost între care 
2000 ianiceri cu vre o câte-va din agalele cele mai în- 


beni tribută şi sultanul ceră a'lă înduoi, pentru acela se revoltă 
lonăi-Vodă, 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA” NAŢIONALE 59 


semnate, şi pe lîngă care oştire se mai adăogiră 14,000 
turci ridicați din Bulgaria, fu poruncitii să trécă Dunărea 
pe la Ruşciuk şi să ducă pe noul domnii în térrš. Intr'a- 
Gast vreme Gherei, hanul 'Tătarilor-Perecopi, care cu 
30,000 Tătari se întorcea, din Ungaria, priimi poruncă 
ca să trâcă Dunărea şi să isbiască pe Michaiu. 


XVIII 


Vestindu-se lui Michaiu primejdia ce i1ü ameninţa, îşi 
strînse în grabă 6stea pe lângă dînsul şi împrăștie căllă- 
rett în tóte unghiurile ţărrei, strigând că intră sabiă de 
Turcă şi de Tătari în țérră şi să sară toţi cu totul îm- 
protiva duşmanulni, înrcredințându-se în ajutorul dum- 
nedeescii. Apoi porni spre Dunăre, sâmbătă în 8 ianuarie 
(stili noŭ) şi a-doua-di se opri la satii la Pietri, gătindu- 
se să trâcă Dunărea să se loviască cu Mustafa-Paşa, până 
a nu apuca acesta să calce térra. Acolo îl veni veste că 
hanul cu 'Tătarii, trecând Dunărea pe ghiaçă, a şi intrată 
în ţârră robind şi prădând. Acéstš veste îngrijă tare pe 
Michaiu şi numai decât se învârteji indërëtü cu tâte o= 
ştile şi puse tabăra la satü la Hulubesci, de unde trămise 
streit asupra 'Tătarilor, pre Radu Buzescu cu fraţii lui, 
Preda Postelnicul şi Stroe Stolnicul şi pre Radu Calom- 
firescu cu o s6mă de oşti allese. Hanul înaintând spre 
Giurgiu ca să se împreune cu Mustafa, jăfuind şi pustiind 
totul înainte sa, îşi agedă tabăra la o milă departe de 
Giurgiu, la satul Scărpătesci, puse streji în tâte părţile 
şi trămise câte-va mii de 6meni la prădatii ca să adducă 
hrană. Avanguardia română , sub commanda Buzescilor , 
înaintă până la satii la Pntineiu unde întâmpinând a- 


www.dacoromanica.ro 


60 MICHATU-VITEZUL 


vanguardia tătărâscă, o isbi cu vitejiă şi o înfrânse (14 ia - 
nuarie), perind Tătari mulți şi vii pringându-se âncă mulţi. 
Îndată ce află hanul acâstă tristă veste, trămise pe unŭ 
nepotii alii lui, cu o mulţime de Tătari şi veniră până la 
o milă înlaturi de Giurgiu, la satü la Stănesci. Buzescii, 
mai căpătând ajutorii de 6ste de la Michaiu, le esşiră în- 
tru întâmpinare şi se lovirä de facă, duminecă la 16 ia- 
nuarie (stilii noi), dând vitejesce într'înşii, îi biruiră şi 
pre mulţi aşternând la pământii, îi prindă séü se predaii 
ef înşii; o parte numai scapă cu fuga spre hanul ; însuşi 
nepotul hanului peri în acea băttaiă. După aceia, Buzescii 
isbescii mai multe cete ce âmblaii respândite după hrană 
şi cu crudime le fugărescii şi le uccidii. Sépte mii prinşi 
creştini fură mântuiţi atunci din mânile Tătarilor. Hanul 
se afla totii la Scărpâtescă, unde sosise şi Mustafa-Paşa 
cu Bogdanii-vodă şi se împreunase âmbele oştiri tătăresci 
şi turcescă. Michaiu, care sta rânduitii de băttaiă la Hu- 
lubesci, pregătind tóte şi luând t6te măsurile cerute de 
împrejurări ca unii duce prevăgătorii, cum prinse veste 
de acâsta, socoti a nu mai întârdia şi purcese în contra 
âmbilor vrăjmaşi cu t6tă armata şi glótele lui. În calle se 
ucciseră şi se fugăriră mai multe cete de Tătari, care, rupte 
din tabără de vre-o patru dile, se trăgeaii acum spre or- 
dia cea mare. După aceia, duminecă (23 ianuarie), în mur- 
gul serii, năpădesce peste avanguardia vrăjmaşului ce ge 
afla patru mile departe de tabără, compusă de 6000 Turci, 
între cari 200 ianiceri şi o mulţime de Tătari, invocând cu 
o încredere puternică, după obiceiur, în glasii mare numele 
lui Christos. Tătarii, sumeţindu-se în numărul lor, nu bă- 
gară de s6mă la acestă strigare, iar Turcii înţelleseră gi 
încăllecând căutaii a scăpa cu fuga, favorisață de întuns- 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIUNALE 61 
cimea nopţei. Ai noştrii isbiră cu semețiă pe Turci şi 
Tătari şi îi luară în g6nă ; avanguardia n6stră, sub com- 
manda banului Manta, îi duse gonindu'i până în ordia. 
cea mare de la Scărpătesci. Spaima intră în tabăra vrăj- 
maşă cregdând că Michaiu însuşi a venitii să'i isbiască. 
Hanul turburatü de frică şi neîncredându-se în puterile 
sale, chiar în n6ptea aceia se despărţi de Mustafa-Pașa, 
şi de Bogdanii şi luă callea pustiilor sale. Aceştia cu Tur- 
cii lor, fugiră âncă spre -Ruşciuk, goniţi şi tăiaţi fiind de 


Y av 


Manta, până îi trecu Dunărea. 
XIX 


Michaiu sosi a-doua-di, luni (24 ianuarie) de cu nópte 
şi îşi înfipse tabăra în locul părăsită de duşmanii la Scăr- 
pătesci, iar în dioa următâre, marţi (25 ianuarie), din- dř 
de diminéță porni spre Ruşciuk unde, după cum aflase, 
Mustafa- Paşa nedescurajatii âncă de atâte învingeri, mar 
strîngea oşti şi voiă să'şi mai cerce norocul. Fórš a mai 
lăsa lui Mustafa vreme de gătire, domnul se grăbesce, 
trece Dunărea pe ghiacă pe la Marotinii şi îşi înşiră ole 
maï sub porţile Ruşciukului. Eli avea cu dînsul numai 
10,000 ostaşi (7000 atât Munteni cât şi Moldoveni), în 
vreme ce Mustafa avea 4000 6ste allésă şi 10,000 Turci 
adunătură din Bulgaria. Ein îşi îndemnă oştile a se lupta 
vitejesce pentru gloria lui Christos şi mântuirea patriei 
şi cu frunte de lei, bărbătesce, mai răpede decât ai gândi, 
năvălesce asupra 'Turcilor, cari abi6 apucaseră să 6ssă din 
cetate când lupta se încăieră. Băttaia tinu cât-va, fu sân- 
ger6să şi nu încetă până în n6pte, când Turcii, cu tâte că 
éraŭ mai numeroşi, trebuiră a se pleca furiei Românilor; ` 


www.dacoromanica.ro 


2 MIOHALU-YITÉZUL 


de la vre-o 7000 până la 8000 căgură mort: cei-l-alţi 
îşă căutară mântuirea în fugă, dar aï noştri urmärindu’{ 
im întunecimea noptel, fără sâmă îi uccidă s6i îi prindă 
mai pe toţi. Mustafa-Paşa , perdând callul, o luă pe josü 
la fugă; o slugă îi dete apoi unii calli prostii pe care în 
zadar se sili a scăpa; eli fu uccisă de ai noştri nu departe 
de locul băttălliei. Domnigorul Bogdanii fu maï norocitü; 
reschirându-se toţi ai săi, însoitii numai de vr'o duoë- 
deci de 6meni, iar, după cum dicii unii, numai de sése , 
elt fugi la Constantinopole la maică-sa şi la surori. 
Acolo acestii june pretendentii fu, la 1597, prin intrigile 
lui Ieremia, domnul de atunci ali Moldaviei, din porunca 
“Purcilor , asvêrlitů în mare. Însuși annalistul italiani 
N. Doglioni spune că a vădutii la acestă Bogdanii, în an- 
nul 1597, o sabiă îngropată de mai mulţi anni şi care se 
găsise în Moldavia; se presuppunea că ari fi sabia ce 
Atilla, vestitul rege ali Hunilor, biciul lui Dumnegeii!, 
purta în r&sbțiele sale. Tăigul sabiei forte bine lucra- 
tii era de gâpte palme lungime şi patru lăţime. 


XX 


După acâstă strălucită biruință, Michaiu puse de arse 
şi dete în pradă oraşul Ruşciuk. Unii marturii de façă 
descrie astfelă rësbunarea Românilor asupra bieţilor lo- 
cuitori aí Ruşciukului : «Multă jale se făcu în dioa aceia, 
«şi plângerile se înălțait până la ceruri. Toţă dai încăr- 
«catii cu averi îndestule; robi şi róbe jet. ap luată cu pri- 
«sosi ; nimica n'a scăpată din mâna lor, Gingaşele tur- 
acâjce multă r&sfăţate, ce staŭ în veci închise, să le fi vë- 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 68 


edutù atunci góle, desculte, tăvălindu-se pe zăpadă, unele 
atârite de përü, altele de mână; nu era ostaşii care să nu 
«ducă vre-o turcâică.» i 

Cetatea ânsë nu putu fi luată, căci domnul era silitü a 
se întârce în Bucuresci, chiămatii fiind de trebile ţărrei. 
Eli lăsă pe unguri, pe cazacă şi o sémă din români lui 
Alberti Kiraly, poruncindu'i a urma pustiirea, oraşelor 
turcesci din Bulgaria. Însogitii de ostaşii săi se întârse, 
intră în Bucuresci, unde fu priimitii cu strigări de bu- 
curiă şi de bine-cuvântare ale poporului pentru. isbândile 
sale. Dobânda care ostaşii adduseră cu dînşii fu forte 
mare; din 10,000 ostaşi ce'lii însoiseră nu era nici unul 
care să nu se fi întorsii cu haine de mătase şi alte lu- 
cruri de prețù. 

Îndată ce resuflară puținii ole după aceia , Michaiu 
porni pe banul Mihalcea spre Silistra, pe care o arse şi o 
pustii. Mihalcea apoi se întârse de asediè Brăila, după ce 
prădă şi arse împrejmuirile. Asediaţii găsiră- mijlocii de 
a scrio lui Muza, cïaugul din Dobrogea, cerându'i ajutorii. 
Muza strînse vre o 4000 Amen? si trecând Dunărea pe 
ghiaçă, isbi tabăra romănâscă şi omorîndu-le, după măr- 
turia 'Turcilor, 1000 de 6meni, îi sili a ridica împresu- 
rarea; Mihalcea se întârse lângă Michaiu; domnul trămi- 
sese pe spătarul Preda şi pe comisul Radu asupra Hir- 
govei. Turcii din acestă orasü aflând de sosirea Români- 
lor, se grăbiră a trece Dunărea şi le esşiră în întâmpinare, 
dar Românii îi battü şi îi treci Dunărea, făcându-le multă 
răi în góna ce le dete până la Hirgova, pe care o şi făcură, 
prada focului. 

În vremea, acesta, vitézul şi strălucitul Alberti Kiraly, 
cu o iuţime neaudită, cu foci şi cu ferii, prădând şi pu- 


www.dacoromanica.ro 


64 MICHAlU-YVITEZUL 


stiind, îşi rotesce fulgerând armele prin tótă Bulgaria, 
prin Siştovii, Cernavoda, Rasgradii, Babadagii şi Obluciţa. 
După ce tóte aceste oraşe se mistuiră de sabiă şi de foci, 
elü îşi împinse pustiirile până la marea Negră şi la gu- 
rile Dunărei, ajungând până la Varna; apoi trecând mun- 
ţii, elŭ merse din colo de Andrianopole , apropiindu-se ta 
la trei-spre-dece leghe de Constantinopole, totii pustiind 
câmpiile şi împrăştiind mai multe cete de Turci şi de 


'Tătari. Apoi Kiraly îşi întârse la Michaiu învingăt6rea 6ste, 
neattinsă de duşmanii şi înavuţită cu multă pradă. 


XXI 


Toti în acea lună ianuarie, o câtă de Români aflară 
prin spioni că Sinan se întorcea de la Belgrad la Constan- 
tinopole cu multe bogății, răpite mai tóte de la duşmani. 
Acei Români trecă în Bulgaria, îi pândescii callea în 
munţii Emului şi năvălescii fórš veste asupră'i. Sinan își 
lasă bogăţiile în pradă şi Românii, lacomi după dinsele , 
deteră vreme lui Sinan ca să scape. Gesty Ferentz sosi cu 
o câtă de 'Transilvani cari, unindu-se cu Românii, coprin- 
seră mai multe cetăţi din partea locului, trecură munţii 
în Tracia, împrăştiară groza în tóte laturile şi îşi împin- 
seră pustiirile lor până la porţile Constantinopolei. 

Dâcă tótă armia arii fi sprijinitii acestă nemerită incur- 
siä, sultanul arii fi avută multi a se teme pe scaunul sëü 
împărătescii. La întorcerea sa în térra Românescă , Ferentz 
întâlni unii corpii de 12,000 Tătari, pe care '1ü împrăştiă 
şi lii sfărîmă. "Tote aceste lupte din luna lui ianuarie nu- 
mai, împlură cinci-spre-dece carre cu capete de Turci, 
totii din cei mai însemnați, cari se adduseră în tabăra 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NATIONALE 65 


românâscă. Asemen6 strălucite isbândi ale Românilor a- 
prinseră sperările popârelor multă chinuite din Turcia 
şi începură a le deştepta din amorțéla în care de vâcuri 
zăceaii. Bulgarii fură cei may ântêï a se forma în cete şi 
a lua armele. Unii corpii de 2000 Grant din Bulgaria 
coprinse Sofia , capitala, provinciei , în lipsa pose d'acolo 
şi îi dete focü şi pradă ; dar neavând destulă putere spre 
a o ţine, ţ&rranii o lasă şi se tragii. Prada făcută se îm- 
părţi între dînşii şi fiă- căruia îi veni în parte apróre 
300 scugi ; apoi, maï unindu-se şi alţii cu dinsiY, sapu- 
cară să pustiâscă térra în tâte părţile şi ajunseră trei dile 
departe de Constantinopole. Ei întâmpinară unii convoiu 
de unii mare numără de carre, cămile şi mai multă de 
40,000 dobitâce ce se duceaii la 6stea turcâscă; ei isbescii 
mica 6ste ce îlti ducea, o biruiă şi omâră 2000 Tura, 
luând tótš acea pradă. 


XXII 


Isbânda nu fu de o cam dată, în Moldavia, asa răpede 
şi strălucită ca în térra Românescă. Aronti-Vodă, îndată 
ce se declară în contra Porter, începu aşi ï găti orașele Şi 
vru să attace cetăţile moldovenescă din Basarabia occu- 
pate de Turci. Dar pe când făcea, acea gäre, în decem- 
vrie 1594, fără veste 14,000 Cazaci, între cari 2000 pus- 
caşi aleşi, sub trei stâguri, unul cu vulturul negru şi cu 
mănuchiul de argintii, altul cu vulturul albii cu mănn- 
chiul totii de argintii şi ali treil€ după obiceiul lor, năvă- 
lescii cu căpetenia lor a-nume Lobodă , în Moldavia, pre- 
dând şi pustiind prin focü şi sabiă. Aronii d'abié scăpă din. 
Iaşi cu duoi boieri ai săi şi Cazacii coprinseră capitala 

5 
www.dacoromanica.ro 


—66 MICHAÏU-VITÉZUL 


puseră mâna pe vistieria domnului gi împlură oraşul de 
flacări şi de sânge. Mai toti Iaşul fu mistuitii de foci. 
Cazacii luară din Moldova 26,000 cai, 600 fete tinere ; 
ei găsiră în capitală 70 tunuri din care parte le luară, 
parte le încuiară. Ne mai având ce jăfui în Moldavia, eï 
tecură să facă asemene în Polonia. Vëdëéndu-se scăpată 
din nevoia aceia a Cazacilor, Aronù începu iarăşi a se 
pregăti de 6ste împotriva Turcilor. EI priimi şi de la 
Bathori o sémš de oşti ajutorii sub commanda lui Becea 
Andreas şi se duse să isbiască Benderul, dar fu respinsü 
de beiul oraşului, Miva-Ahmet. Aronii se întârse , apoi 
merse spre cetăţile Kilia şi Cetatea-Albă şi asediè pe cea, 
din urmă, începând a o batte puternicii cu tunurile. Gar- 
nizâna ne mai putând sta multi împotrivă, ceru ajutorit 
de la Gazi-Ghirai, hanul 'Tătarilor. Acesta sculă unii nu- 
mării mare de Tătari si, puindu-le capii pe Adil-Ghirai, 
că sburară în ajutorul cetăţei. 'Tătarii sosiră pe când gar- 
nizóna era în nevoiă de a se preda. Aronii, vădând sosirea, 
acestora, , pricepu că este peste putinţă a urma asedierea 
în faça unei asemené oştiri şi se ridică de acolo, trăgân- 
«du-se spre térră. 

Tătarii , în cele d'ântâi dile ale luneï lui fevruarie, 
întrară în Moldavia , urmărind pe Aronii şi făcând jafuri 
gi pustiiri după obiceiu , până când şi ei cădură în cursa 
ce'i aştepta. Aronii, care maj dinainte aflase de sosirea, 
lor, nu perduse vremea; elit îşi strânsese tóte trupele, ridi- 
case poporul în arme, făgăduindu'i prada duşmanului şi 
totii poporul era în picidre ; chiămase în léfá o sémă de 
Cazaci cari, inimaţi de pilda Românilor, apuca ră armele 
în contra Tyrcilor şi deputară la pringul Transilvaniei, 
cerându'i l6fă numai pe dout luni, făgăduind că apoi se 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAȚIONALE 67 


“vor mulţumi cu prădile lor şi că vor sluji causa creşti- 
nătăţei cu credință şi cu stăruință. Dintr'altă parte Michaiu 
însciinţatii de Aronii, se grăbi a" alerga în ajutarii. Eli plecă 
din Bucuresci luând cu sine soția şi copillul sëü şi se duse 
sprehotarul Moldaviti cu oștirea sa. Âmbii voevodi medi- 
tară o stratagemă şi întinseră o cursă în care lesne cădură 
“vrăjmaşii. Michaiu , ce se afla, în faça Tătarilor , se făcu 
ca cum s'arü fi înspăimântați de furia vrăjmaşului şi în- 
cepu a se trage înapoi; Tătarii se Yeaü föră socotință după 
dînsul până cănd cadii între oştile muntene ale lui Mi- 
chaiu şi óstea moldovană a lui Aronii, care sta ascunsă în 
păduri şi în spatele dslurilor. Atunci de o dată, Românii 
ïeaŭ offensiva, Munteni isbind pe Tătari în fașă şi Mol- 
dovenii de din apoi şi din câstă. De trei ori, Tătarii vě- 
gând primejdia în care se aflaŭ, se strîngii în grămadă 
şi în desperarea, lor, ca nisce mistreți isbiţi şi împresu- 
rață din tóte părţile, caută a'şi deschide o calle de scăpare; 
dar Românii se îmbărhătâză maï presusii de firea ome- 
néscă şi se silescii a nu lăsa să le scape din mână acâstă 
pradă cădută în cursa ce'i pregătise. În sfârşită, dupe o 
luptă învierşunată , armata tătară se sdrobesce şi se res- 
chiră; 12,000 Tătari, afórš de copii şi de de neveste, zacii 
morți în lucul băttălliei ; mulţi âncă sânt răniți; maï tótă 
căllărimea, lor e prăpădită şi fiiul hanului însuși e lovitii 
de mârte; 1500 cai unguresci, multe carre încărcate cu 
puscă, multe stâguri şi 1000 creştini mântuiţi din robiă : 
iată care fură trofeele acestei biruințe. Rămăşiţa Tătari- 
lor luă în fuga mare callea, pustiilor. Aceste învingeri ce 
sufferiră 'Tătarii în Valachia şi Moldavia în aceste două 
luni, precum şi rigórea Yernii făcură ca armata lor, din 
80,000 ómenï, d'abié se întârseră 8000. Îndată, pe lângă 


www.dacoromanica.ro 


68 MICHAIU-VITEZUL 


aceste perderi, o fómete grozavă îi maï seceră în aceiaşi 
ïérnă, încât de lipsă, ajunseră de îşi frigeaii muierile şi co- 
pii în frigări şi'i mâncat. 

După învingerea strălucită asupra 'Tătarilor, âmbii voe- 
vodi însciințară de t6te cele cu norocii săvârşite pe prin- 
çul Transilvanici, arătându'i că, de le va sosi în ajutorii 
armata Transilvaniei , după cum D se făgăduise , până la 
29 ale acelei luni fevruarie, ei vorii stăpâni tâtă Dunărea 
şi se vorii pune în calle spre Constantinopole, fiind-că 
tóte popârele creştine din Turcia, sai sculatii sé sânt 
gata a se scula, împotriva Turcilor. 


XXIII 


Bathori care sta în acea ïérnă in nelucrare, ocrotitü de 
isbândile Românilor , nu se prileji a rëspunde cererei si 
dorinţei domnilor români, căci ocenpaţia viitârei sale nunță 
împluse cu totul mintea sa atât de uşuratică. Părintele 
Alfonsii Carilio, pe care îl trămisese la Vienna, după cum 
am vëdutü , îi addusese făgăduieli măreţe de la împăra- 
tul şi îngăduinţa căsătoriei lui atât de multii dorită cu 
Maria- Christina de Austria, fiica archiducelui Carolii, un- 
chiu alii împăratului. Acesta făcu pe duşmanii lui Ba- 
thori să dică cum că cesarul Austrici "i a datii o femeiă 
spre a'lii răsplăti de a fi călcatiă credinţa şi alianța Tur- 
cilor şi că dreptii zestre a luată nevoia de a purta răs- 
boiu cu dinşii. Y 

După aceia, Sigismundü trămise ambasadă la impëra- 
tul , în capul căria puse pe unchiul sëü Bocskai, carele a- 
junse în 14 decemvrie (1594) la Vienna şi în 12 ianua- 
rie (1595) la Praga, unde fu fârte bine priimiti. Aci se 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE 69 


închiăid între împuterniciţii lui Sigismund şi ai împăra- 
tului unii tractatii de allianţă pe aceste temeiuri : că nu 
vor depune armele şi nu vor face pace cu Turcii decât 
numai printr'o învoire reciprocă ; că în tractatul eu Tur- 
cil se va coprinde despre Transilvania , Valachia şi Mol- 
davia ; că t6tă Transilvania şi partea regatului Ungariei 
occupate de Bathori vor rămâne vecinice ale acestui 
prinçü si copiilor săi, parte bărbătescă, cu dreptul celui 
maï ântâiu născutii între dînşii şi totă în chipul cu care 
se bucurase de acestea prinții Ioanŭ , Stefanii şi Christo- 
fort, dar cu condiţiă că vor recunnâsce pe Rudolfă şi pe 
următorii săi, regi ai Ungariei, ca suzerani ai Transilva= 
nică; că decă Bathori va muri fără copii, parte bărbătâscă, 
Transilvania, şi țărrile ce se tinü de dînsa vor rămân€ 
pe séma împăratului şi a uminaşilor sët şi că Bathori cum 
şi staturile provinciei vor făgădui printr'unü jurământii 
solemnii îndeplinirea acestui articoli; că în casul când 
Transilvania se va reîntârce regilor Ungariei, împăratul 
şi urmaşii sti vor jura d'a păstra obiceiele, privilegiele, 
drepturile şi libertăţile eï şi d'a nu da cârmuirea ţărrii de- 
cât unui domni dintr'acâstă provinciă; că împăratul va 
recunn6sce pe Bathori ca pringú suveranii, că'i va da ti- 
tlul de strălucită, că va mijloci a i se da în căsătoriă una 
din fetele archiducelui Carol , mortii de curând, şi că va, 
pofti pe regele Spaniei a'i accorda colanul mielului de 
aurii; că împăratul îi va da t6te ajut6rele trebuinci6se de, 
ómenï, bani şi muniții de răsboiu; că va invita pe Papa a 
lua sub protecţia sa pe prinșul şi staturile sale; că Bathori 
şi copii săi se vor institui prinși ai sântei Impărăţii, dar 
fără a avé dreptii de şedere şi de votii în dietă; că oraşele, 
cetăţile şi castellurile ce se vor lua de armata împărătâscă 


www.dacoromanica.ro 


10 MICHALU-VITEZUL 


în răsboiu vor fi ale împăratului şi că cetăţile ce pré 
strălucitul princă ală Transilvaniei va coprinde cu oştile- 
şi chieltuiala sa vor .rëmáné ale sale, bucurându-se de- 
ele sub titlul de feudii ali împărăției, dar déca aceste ce- 
DR vorü fi din ale vechiului regată ali Ungariei, prinçul 
va fi îndatoratii ale înapoia cu o dreptă despăgubire, plă- 
tită de împăratul; că împăratul va plăti summele trebuin- 
cïóse pentru întărirea, cetăților Transilvayiei şi că Ba- 
thori, din partea sa, nu va cruța nici chieltuieli, nici în- 
grijiră, spre a le apăra în contra duşmanului communii. Să 
maj adăogi la acesti traetatü unii articolii ce se părea a 
fi o rea prevestire : se dicea într'însul că la întâmplare 
ca acesti răsboiu să nu isbutiască, după cum speraii, şi că 
Bathori să fiă gonitü din Transilvania , împăratul se va 
îndatora a'lii priimi în staturile sale şi a'i da venituri de 
ajunsă spre a ţine demnitatea sa şi mărirea casei lui ; că 
în sf6rşitii nobilii pe cari acestii răsboiu "i arii pune în a- 
ceiaşi primejdiă ca şi pe prinţul lor, vor pute să se re- 
tragă cu dînsul în Germania. 

Acestă tractatii, prin care împăratul părea să se fi ară- 
tatii pré generosi şi a fi opritii pentru sineşi numai drep- 
tul onorifică de suzeranitate şi eventualitatea puţinii pro- 
babilă cu unii prineü asa de tânării, d'a dobândi Transil- 
vania în lipsă de moştenitori, era într'adevării câştigarea 
Transilvaniei pe siguri de către împăratul, căcă era la 
mijlocii unii secretii ce puţinii în urmă se dete pe facă, 
iar care atunci era cunnoscutii de toţi cei apropiaţi de Si- 
gismundi şi prin urmare şi de iesuiţii ce flù vindea cur- 
ker Austriei; acesta era neputinţa, constatată de medici, de 
a împlini datoriile căsătoriei. Se dice că elŭ fusese legati 
prin farmecile unei babe fermecătâre numită I6nna , care 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NAŢIONALE Ti 


era a lui Ioanŭ Koacok; alţii presuppuseră mal în urmă 
că muma lui Stefani: Bocskai, dorind ca Sigismundii să ïea 
în căsătoriă pe o fată a eï gi ne isbutind din pricina vani- 
tăţei lui Sigismundii care preferi pe o nemțóïcă din fami- 
liă împărătâscă , prin farmeci flù legă. Sigismund ce'şi 
cunnoscea starea, séü că credea, că prin sciinţa medicală îşi 
va puté vindica neputinţa , să numai din mândria de a 
se vedé alliatii cu némul împărătescii , dori acestă căsăto- 
riä care fu aşa de fatală tërrel sale. 

După închiăierea tractatului, ambasadorii transilvan 
priimiră daruri măreţe şi dându-le audiența de congediŭ, 
împăratul le făgădui că peste pueinü va trămite pe prin- 
cipesa Maria-Christina, logodnica lui Bathori; dar curtea 
imperială totii amână acesta sub deosebite pricinuiri. Ba- 
thori se plânse în mai multe rânduri şi staturile tërrey, 
Ce se temeaii ca acestă alianță cu casa Austriei să nu le 
fiă fatală, dicea în gura mare că "et aú băttutii Joch Nem- 
ţii de prinçul lor. Spre a potoli aceste sgomote, Stefani 
Bocskai care rămăsese la Praga, se duse în începutul lui 
martie, la Gratz, capitala Briet, unde se căsători ca pro- 
curatorii alti stăpânului săi Sigismundii Bathori cu Ma- 
ria Christina, fach fiind archiducele Maximilianii, fratele 
împăratului şi Ferdinandi, fratele principesei. Bocskai , 
printr'o ceremoniă obicinuită în căsătoriile prin procură 
ale prinților, se puse în patul de nuntă, dar Nemţii toti 
nu trămiseră de o cam dată pe mirésă la sogul ei, până 
în vera următóre. 


XXIV 


Domnii români nu perdură vremea așteptând armata. 
lui Sigismundii ce nu veni şi căutară a se folosi de isbân- 


www.dacoromanica.ro 


72 MICHALU-VITEZUL 


dile lor şi de spaima ce ele răspândise în vrăjmaşi. În 
vreme ce 6stea lui Aronii coprinde Măcinul şi alte cetăţi 
şi răscâlă tótá Dobrogea, ai cărei locuitori urînd tiran- 
nia Turcilor se ridicară cu toţii şi curăţiră térra lor de 
dinsiY, două escadrâne de Moldoveni, înaintate în astă 
provinciă , battii în două rânduri, două cete însemnate 
de Turci şi le jean dout stindarde; apoi Moldovenii sem- 
preună cu Dobrogenii revoltați , se învârtejescii , ïeaŭ cu 
sila Kilia şi Benderul, unde ei taie în bucăţi pe beiul cu 
600 Turcă, luând şi multe turme de dobit6ce şi mergi de 
asediază pentru a doua 6ră Cetatea-Albă, ardându'i îm- 
prejmuirile, după ce aŭ răsipitii oştirea beiului acelei cetăţi 
astfel încât d'abié a scăpatii téfërü, elii ali optul, lä- 
sând în puterea Moldovenilor, stâgurile, tobele, trâmbi- 
lile şi cele mai multe muniții ale sale. 

Michaiu coprinde Ismailul, unde omori mai multi dë 
1000 de Turcă şi găsi 70 tunuri de batteriă, duoă din care 
erai însemnate cu armele împtratului Ferdinandii şi alte 
două cu ale lui Joanü Huniadi. Aceste patru tunuri Mi~ 
chaiu le trămise în darii la pringul Transilvaniei * si 
după ce lăsă în Ismail, o garnizână de 2000 Români, trecu 
apoi iarăşi Dunărea, pustiind oraşele turcesci ce mai rë- 
măseseră în Bulgaria** şi se înt6rse în grabă spre Bu- 


* Aceste tunuri se credea a fi fostii luate de Stefanii celü Mare 
în băttălia vestită ce câstigă asupra lui Mattheiag-Corvinii regele 
Ungariei la Baia. 

** Herrera spune că la Smilă, Românii omoriră mai multă de 
2900 Turcă şi găsiră 34 de tunuri din cari unele de la Huniadă, 
ai lăsară garnizână ca la 2000 ómenï fiind cetatea tare. — An- 
dreiu Borestay dice că Albertă Kiraly, la 10 sâi 6 main, luă Smi- 
lul, după ce ca o trupă de Români a băttută 8000 Turci ce ventaü 
prin Moldova, omorîndu-le 2000 de âmeni, luă lesne Silistra si 


apoi veni la Brăila cu multă pradă. : 
WWW.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NATIONALE 73 


cnresci până a nu se desghiăca de totii Dunărea. La în- 
tOrcerea sa, în térra Românâscă, cu t6te că curgea de trei 
palme apa pe ghiaga Dunărei, intrepidul românii, cum dice 
De Thou, vitâzul domni nesocoti o primejdiăaşa de învede- 
rată şi trecu cu tótă prada sa, de cea-l-altă parte a rîului. 
În vremea, acâsta, Tătarii năvăliseră în Moldavia. Porta, 
orânduind domnii în térra Romănâscă pe unul numitii Ste- 
fanii, însăvcinase pe capigi-başa şi pe pasa Silistrei, cu 
multă putere de Turci ianiceri şi de Tătari săli ducă în 
scaunii; Michaiu află de acesta şi trămise pe Alberti Ki- 
raly, care întâmpină pe duşmanii la 16 martie, îli sparse 
şi li fugări, Yar cetatea Silistrei, cruţată până atunci, o a- 
semănă cu pământul; apoi, ne mai întârgiind Kiraly se 
învârteji la oraşul Turtucaia , calle de o di de Ruşciuk, 
o aprinse, uccigând mulţi din locuitori şi se întârse la Bu- 
curesci, unde se afla Michaiu. Pringul trămisese de vre-o ` 
câte-va, dile din noii pe Mihalcea ca să ea Brăila şi să'şi 
r&sbune pentru ruşinea ce priimise fiind silitii la cea d'ân- 
t6iu asediere, a se depărta. Cetăţuia Brăilei era închisă 
cu unii zidii grosii şi întăritii cu pălimare de pari. Armata 
t6tă ce o împresura, atât Românii lui Mihalcea, cât şi 
Ungurii lui Alberti Kiraly pe care Michaju, îndată după 
întâreerea sa de la Turtucaia, îl pornise la Brăila în a- 
jutorul lui Mihalcea, după mărturia chiar a chronicarilor 
turci, se urca la 20 mii 6meni cu multă artilleriă. Gar- 
nizóna cetăţei era de 3000 Turci şi nu le mai putea veni 
altii ajutorii, căci Dunărea, se desghiăgase. Când se apro- 
piară creştinii, garnizOna esşi din cetate şi începu a hăr- 
tui, dar fu îndată silită a se închide în ziduri spre a se 
apăra cu tunurile şi cu puscile. Asediatorii deschiseră 
şi duseră şanţuri prin trei locuri şi grăbiră multü ase- 


www.dacoromanica.ro 


74 MICHAŤU-VITÉZUL 


dierea. Peste 16 dile, la 30 martie, înconjoraţii ne mat 
putându-se împrotivi, se svătuiră a se preda cu condi- 
ţii ; dar Mihalcea ce era născută din Brăila, nu voiă să 
le dea altă capitulaţiă decât numai voia de a esgi cu fe- 
meile şi cu fii lor, fără dea lua nimici din avuţia lor. 
Ausă , după multe rugăminte ale lui Kara - Clans Mehe- 
met-Bey şi Mustafa-Ciaug deputaţi aï garniznei , căpe- 
teniile unguresc mijlociră gi jurară pe credința lor că 
nu li se va face nică unii rëü şi că potii lua cu dînşii oră 
ce vor voi. La 10 aprilie Brăila capitulă după o asediere 
destulii de prelungită. Aşa, până a nu trece dincolo Du- 
Dären, eï îmbarcară pe corăbii aprâpe 1000 cântare de 
mobile şi scule ale lor şi începură a, esgi din cetate spre 
malul Dunărei plângând şi gipând tare; dar aï noştri, ză- 
rind că sub straele lor eraii şi bani şi că âncă şi în pâni a- 
veaŭ ascunsi aurtitopitii, orbiţi de dragostea jafalui la care 
forte mulţi se deprinseseră cu paguba disciplinei, călcară 
credinţa dată şi se aruncară asupra sărmanilor turci, în- 
cepând a despuia pe unii, pe alţii mai însemnați a 'Y lua 
robi şi pevre ocâţi va a gi uccide. Kara-Ciauş, vădând a- 
câstă călcare a capitulaţiei, le striga : «Mincinoşilor ! 
«este 6re vre o religiă care să ierte ceia ce faceţi?> Atunci 
Alberti Kiraly cu cele-l-alte capete ale armatei puseră 
mâna pe săbii spre a opri pe creştini de a maltrata pe Turci, 
ucciseră vre o câţi-va din cei mai îndărătnici şi ocrotiră tre- 
cerea acestor nenorociţă pe cel-l-altii malii alii Dunărei. 


XXV 


În vreme ce Michaiu se străduia cu atâta virtute îm- 
potriva duşmanului din af6ră , -zavista boierilor semăna 


www.dacoromanica.ro 


LIBERTATEA NATIONALE 75 


sămânța împerechiărilor dinlă-întru. O s6mă de boierr, 
vëdënd energia şi cualităţile deosebite ce desvolta Mi- 
'chaiu, se temură ca acestii omii eroică să nu curme puterea 
şi supremaţia ce cu atâta nevoiă isbutiseră a întemeia în. 
statii asupra, puterei domnescă, Începură a vedé într'însul 
unii urmaşii alti acelor domni ca Mircea, Dracul; 'Pepeşii, 
cari într'o vreme sdrobiaii vrăjmaşul din afră şi apăsaŭ 
puternici dimpreună cu facţiile, anarchia şi partitele din 
întru şi libertatea publică. Alţii din discurajare, socotind 
că răsboiul începutii nu va pute fi totii aşa norocosii până 
la sferşitii , alţii âncă mânaţi ca totii-d'a-una de patima 
ambiţiei şi a ureï individuale, tâte aceste Gett în sfêrgitù, 
în capul cărora era banul Manta , se uniră şi complotară 
ca să dobre pe Michaiu şi să chiäme pe Turci. Complo- 
Datt băgară fără de veste în Craiova unŭ corpii de cinci 
mii Sârbi, strînşă în 16fă de dînşii şi se sculară de facă în 
contra domnului. Acesta trămite îndată la Craiova, unŭ 
corpii de oştire care năpădesce în oraşii, sdrobesce pe 
răsvrătitori si gonesce pe străini până îi trece în notü Du- 
nărea. Michaiu se purtă cu multă mărinimiă către boierii, 
duşmanii lui ; îi Yertš pe toţi împreună cu capul lor , ba- 
nul Manta care, după cum spune Walther, trăia âncă 
la 1598. Apoi acea, oştire din Craiova merse sub Alberti 
Kiraly de triumfă prin flacărï de oraşul Nicopoli ; dar, 
după atât isprăvi mărețe şi strălucite, Românii cercară 
şi o perdare. Farcaş, având cu sine unii corpii de 3000 ro- 
mâni, sârbi şi unguri, fu înşelatii de duci custodi români 
cumpăraţi de turci cu 2000 aspri ca să "i vestiască că 
vre o sută de turcă pradă pe locuitorii din prejma Vidi- 
nului şi că 'ü r6gă acei locuitori să alerge în ajutorul 
lor. Farcaş ineredëtorü se duce şi cade în mijlocul unei 


www.dacoromanica.ro 


76 MICHAÏU-VITÉZUL 


armii de 30,000 Turci sub unŭ agă; cei mai mulţi din 
ostaşii săi, împresurați de vrăjmaşi, perir. Eli nu- 
mai cu puțini, putu scăpă. Acâstă perdere usórš îşi avu 
ânsë compensaţia sa cu atâté alte biruințe şi în sférsitü 
cu luarea Brăilei. 


XXVI 


Coprinderea Brăilei inchíšie intr'adevërü gloriósa cam- 
paniă din Yérna 1595, fără sémënü póte în istoria lumeï. 
Nică odată simţimântul libertăţei nu îmbărbătă mai pu- 
termică inima unui poporü; patru luni d'a-rândul, nesoco- 
tind rigórea iernii, nici numărul celii mare ali dusmanu- 
lui, purur€ în câmpul băttălliei, mereii ca nisce uriași, 
s'aŭ răsboitii Românii din âmbele ţări. Intro vreme aşa 
de scurtă, ei se luptară în dece băttăllii însemnate, îm- 
prăştiară maï multe armate duşmane, coprinseră ca la 
duoă-geci şi cinci oraşe mari si puternice şi cetăţi * si 
prădară în laturile lor mai multe mii de sate. Constan- 
tinopolul însuşi îi vădu pustiiad prin Iert şi flacări până 
la porţile sale! Privind în totală acestă campaniă , ima- 
ginaţia este isbită de atât îndrăznețe întreprinderi să- 
vârgite , ca într'uni vârtejă de vitejiă, de ună popori 
setosii de libertate, tresărind sub impulsia unui geniü 
răsboinici. 


* Printre oraşele coprinse de Români în astă campaniă figu- 
réză Oraşul de Floci, Brăila, Ruşciukul, Turnul, Isakcea, Hirgova, 
Măcinul, Silistra, Ismailul, Chilia, Benderul, Cetatea-Albă Baba, 
Sistovul, Cernavoda, Obluciţa, Rasgradul, Provata, Dobricea> 
Zagora, Turtucaia, Nicopoli, Vidinul, Vracea. 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA II 
CALLUGHERENII 


(Arrue 1595 — DeceuvRre 1595.) 


I 


Âncö de la cele d'ântâiu triumfuri ale Românilor din a- 
câstă iârnă, spaima, şi gr6za ce coprinsese tabăra şi ţinutu- 
rile do margine ale împărăției turcesci intrară şi în Constan- 
tinopole şi p&trunseră până şi în saraiul unde trăia traiu 
desfătatii şi fără grijă desfrânatul sultanii Murati altă n1, 
Vaetele şi cârtirile poporului , demoralisarea ostaşilor , a 
ianicerilor chiar, cari nu maï voiaü a merge la răsboiu 
sub pricinuire că nu li se plătescii lefile , îlii înfiorară de 
frică, şi flù siliră a se gândi şi la trebile împărăției sale. 
Vistieria fiind sleită cu totul, fu silitii a luă din casa sa 
bani spre a mulţumi oștile ce cârtiaii cu obrăzniciă, fă- 
când ades6 şi răse6le. Spre a îmbărbăta spiritele spăi- 
mântate ale ostaşilor de pe margine, le trămise stegul 
celii sântii ce se dicea a fi fostii ali profetului Mahometi 


www.dacoromanica.ro 


78 MICHAÏU-VITÉZUL 


şi care, luatü de mai nainte de la Egyptii, fusese până în 
acea i6rnă cu sânţeniă păstratii în Damasci. Dar ființa 
de fagă a stegului profetului chiar nu putu încuragia pe 
ostaşi, cari acum, cu totul demoralisaţi, nu maï îndrăzniaii 
a da facă cu duşmanul. Sultanul porunci atunci a se face 
rugăciuni publice în piaţa cailor (At-meidan sën vechiul 
Hippodrom) în dosul arsenalului ; viziriă, ett, legiştii , 
preşedinţii cancellariei stătură acolo de facă din porunca 
lui. Vestile ce mai veniră de la Dunăre adăogiră amarul 
inimei sale şi "i pricinuiră mórtea, pe care elü o presim- 
De mai dinainte şi o grăbi printr'o temere superstiți6să. 
Saatgi- Hasan (Hasan câsornicarul) , comisul săi favo- 
ritü, visă unii visii în care juca unii rolă cu sultanul 
Suleimanit , şeicul Emir-Estivi şi sultanul Murati. Visul 
acesta era aşa de ciudati încât elŭ nu se putu opri 
q'a'lü descrie stăpânului stii. Spiritul superstiţiosii alü 
lui Murati mr se impresionă forte de acesti viet şi trei 
dile după aceia, apucându'lii cârcei la stomacii , credu 
"că i s'a, apropiată eésul morţii. Eli porunci atunci comi- 
sului sët să jertfiască cinci- deci şi duoă de oi din care 
patru negre, opt pestriţe şi patru-decă albe, de pe cum 
spusese moşul op Buleimanii în visul lui Hasan şi, spre 
a et împrăştia posomorita melancoliă , se duse în grădi- 
nele saraiului şi se odihni în kioskul ziditii de curând de 
Sinan-Paşa pe malul Bosforului, de unde din duo% părţi 
se vedeaŭ sosind corăbiile în portii. Acolo, peste obiceiul 
săii , porunci musicanţilor odăiei sale să gică unii cânticii 
de jale ce începea prin aceste cuvinte : «Sunt împovăratii 
«de sarcina relelor mele : o mórte ! fii într'acéstă n6pte 
amereii alături cu mine.» Îndată duoă galere egyptene 
înaintară spre portă; tunurile lor salutând, curmară aceste 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 79 


cântări jalnice, făcând să plesniască gémurile kioskului si 
să cadă în bucăţi. Acâstă împrejurare forte naturală fu 
privită de Muratii ca uni semni "ën. <Odini6ră, dise el, 
«tunurile flotei întregi maŭ făcutii nică o smintelă acestor 
«ferestre şi acum totii se sdrobesce la sgomotul artileriei 
«acestor galere; vădi că s'a sferşitii cu viâţa mea, ca şi cu 
«kioskul !» şi lacrimile inundară obrajii şi barba lui. Scu- 
lându-se apoi d'acolo, elii intră în odaia, sa, unde se aruncă 
pe o sofa cu inima apăsată de temere şi mâhnire. Chiar 
în n6ptea aceia, îşi dete sufletul (16 ianuarie 1595). Mór- 
tea lui fu ţinută secretă până sosi de la Magnesia (28 ia- 
nuarie) fiiul săi Mahometii, care fusese la vreme însciin- 
tatü de mumă-sa, veneţianca Baffa. Îndată ce elii desbarcă 
la kioskul lui Baiazedii , tunurile saraiului si pristavii în 
piăţe vestiră mârtea lui Murati ii şi înălţarea lui Maho- 
metü alti mé. Toți slujbaşii alergară spre a'i adduce în- 
chinăcăune. Noul sultanii era unii princ crudă, afemeiatü 
şi muiatü de iotii prin plăcerile care lü făcură să perdă 
infocarea ce avea mai ântâiu spre răsboiu. După ce săvârgi 
îngropăciunea tatălui să cu multă pompă , Mahomet nr 
porunci sët adducă înainte pe toţi fraţii sti, în numării 
de nou&-spre-dece; aceşti feciori si duot-deci şi sépte fete 
remăseseră numai din o sută duoi copii ce avusese Mu- 
rată ut cu deosebite neveste. Mahometii cu o făcarnică milă 
mângâiă temerile fraţilor săi şi facă cu d'neit dete poruncă 
pentru ceremonia tăierii lor împrejurii ; dar, ducându'i a- 
poi în camere despărțite, pentru ca vaietele lor să rămână 
tăinuite , trămise muţi cu fatalul laşi de'i sugrumară pe 
toţi. Din aceste nenorocite jertfe ale unui obiceiu barbarii, 
patru luaseră 6re-care gradii de desvoltare, fiind crescuţi 
cu multă îngrijire. Acela ce da mai multe sperări era 


www.dacoromanica.ro 


80 MICHAlU-VITEZUL 


sultanii Mustafa, împodobitii cu cunnoscinţe litterare , 
care aflând mórtea tatălui sëü exprimă presimţirea, sârtei 
sale Tote un? distichă elegiaci. După aceia , sultanul po- 
runci să arunce în mare şâpte-spre-dece róbe însărcinate 
ale tatălui sën. A doua - di elii puse de adduse înainte'i 
trupurile fraţilor săi omorîţi, le închise în sicrie de chipa- 
xosii , le împodobi cu turbane şi penne de cocori şi, cu 
alaiu mare, le duse de le îngropă lângă tatăl stii. 


II 


Acéstă nouă stăpânire care începea prin unŭ aşa de sân- 
gerosii ospëtü de Tratt, fu priimită de osmanlii cu o tristă 
presimţire. Nici o dată până atunci împărăţia otomană nu 
se aflase în aşa cumpănă de peire. Oştirile din Constan- 
tinopole, nemulţumite că sultanul fără scirea lor s'a ur- 
catii pe tronii, Up priimiră cu o răscólš înfricoşată , pră- 
dară oraşul, voiră a isbi şi saraiul si d'abié cu v&rsări 
mari de bani ce D se făcu , se liniştită. Din afóră , impë- 
răţia era pustiită de Români, Bulgari, Sêrbï, Unguri răs- 
culaţă, alii căror exemplu tóte cele-l-alte popóre creştine 
din Turcia stai gata a li urma. Armatele musulmane de- 
moralisate cu totul fugiaii de băttaiă, în vreme ce stan 
semeţe dinainte căpeteniilor lor şi adesé se răsculaii asu- 
pră-le. Pe lângă acestea, o fâmete cumplită coprinse atât 
taberile de margine cât şi Constantinopolul şi, ca cum pa- 
harul relelor nu era destulii de plini, îngrozitârea ciumă 
îşi împreunase cu dînsa pustiirile sale. Atunci, în acele 
grele şi amari minute, Turcii , aceşti crunţi şi trufaşi cu- 
ceritori a gepte-geci de popóre, staii înmărmuriţi şi cu 


SR a 


durere îşi întorceaii ochii către pustiile Asiei de unde aŭ 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 81 


venitii şi unde eredü că sûnt meniţi a se intóree. Prooro- 
cii , ce de multii circula printre mahometani , făcea pe 
acesti poporii fatalistii , misticii şi creg&torii în minuni , 
a crede că acelii câsii atât de temutii, acum a sositii. Se 
dicea într'adevării că proorocul Mahometi murind fu în- 
trebatii câtă vreme va ţine statul şi religia sa şi că en, 
nerăspundând nimici, ridică numai mânele sale în susii 
arătând cele dece degete; aceia ce sectatorii Coranului 
tălmăciră ce va să dică dece, o sută séŭ o miiă de anni. 
Apoi cele -1- alte două sorâce trecând, rămăsese sorocul 
fatalii de o miiă de anni, care tocmai atunci se împlinise. 
Se credea şi se dicea Yarš că, precum oraşul Constanti- 
nopole "et a trasii mărirea lui de la unii Constantini şi 
apoi a fostii luată şi sdrobită sub unii altii Constantinii , 
şi , precum împărăţia romană a începtii a înflori maï cu 
semă sub unii Augustii şi se perdu sub unii altii Au- 
gustii , asemene şi domnirea Stambulului şi împărăţia, 
grâcă coprinsă de unt Mahometii, aŭ să se sdrobiască şi să 
se prăpădiască sub unii altii Mahometii, şi ott bănuiaii că 
acestii noii sultanii, cu numele Mahometii, va fi celii preur- 
sitü pentru căderea împărăției. Se mai dicea asemeni că 
la annul 1453, când s'a Fuată Constantinopolul de Maho- 
metù r, se ivise o proorociă care spunea că acestii orasü 
va, intra iarăşi în stăpânirea creştinilor după duoi-spre-dece 
anni-lună, — socotâlă arabică după care uni annii-lună 
coprinde duoi-spre-dece anni d'aï noştri, — şi aşa duoč- 
spre-dece ori duoi-spre-gece anni, adecă 144 anni, adăo- 
gindu-se cu 1453, daŭ annul 1597, ce era preursitü pen- 
tru căderea împărăției turcesci. Multi mai multe şi mai 
curi6se erati proorociile ce circulaii printre creştini şi înflă- 
căraii de sperare imaginaţiile lor. Eraii nisce proorocii 


6 


www.dacoromanica.ro 


82 MICHAIU-VITEZUL 


vechi ale lui Methodie episcopul de Patras, ale lui Leonii 
împăratul-filosofi cu tablourile profetice ce i se attribuiaii 
şi care vestiaii surparea împărăției turcesci de către uni 
omii de viță vechiă : «fată păstorul, dicea astă diu urmă 
«proorociă, carele va uccide pe lupul ce doria să mă- 
«nûnce Gia ; păstorul (Ip va uccide şi "li va găsi omi. 
«Astfelii va peri celii ce a stăpânitii prin silă.> Apoi ve- 
map proorociile lui Merlin, care diceaŭ că unul incoronnatü 
cu Dei cor6nne va sdrobi împărăţia ture&scă şi că înainte 
de acâstă dărâmare va căds asupră'i o bólă unită gi gróz- 
nică (precum era ciuma de atunci); în sferşitii cea maï 
vespândită proorociă era a astrologului Antonie Torquato 
de la Ferrara, care trăise pe la 1480 pe timpul lui Mat- 
theiu Corvini, craiul Ungariei. Elii pretindea că împără- 
tia otomană va căd6 când va ajunge la alü xm séü alii 
XIV! sultanii şi nu va trece mai multi de annul 1596, 
căci atunci i se va, întâmpla unii ce gr6znicii şi de mórte, 
din pricină că murind sultanul domnitori se vor ivi atâ- 
té certuri şi lupte între cei mai mari ai statului încât 
se vor sfâşia unii pe alţii şi asemen€ vor păţi şi de cö- 
tre străini. Atunci creştinii vor lua înapoi Ungaria şi 
vor face multe năvăliri în împărăţia turcâscă , care va fi 
încă necăjită şi de o mare ciumă şi de o fâmete crudă, 
Apoi, creştinii îmbărbătaţă şi înfocaţi cu atâta îndrăznelă 
şi grabă şi puteri, vor trece marea, încât tótš creştină- 
tatea se va vedé de-o-dată în arme la răsăritii, unde va 
păr6 mai mun a fi sburatii decât a fi trecuti. Atunci 
Turcii se vorü creştina şi âmbele biserici şi âmbele împă&- 
răţii se vorii face una sub unii singurii împărații creştinii. 
Apoi, pe lângă aceia, Mahometii mr se întâmplase a fi alii 
zmi€ sultanii după Osmanii cel d'ântâtu. Ciuma, fâmetea, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 83 


ăsboiul, mârtea sultanului Murati, răsc6la oştirilor, sfâ= 
şierile celor mari între partidele duşmane ale vizirilor Si- 
nan şi Ferhad, tâte se împreunase spre a da temeiu aces- 
tor proorocii. Dar cea mai bună proorociă, observă fórte 
bine unŭ annalisti contimporanii, arii fi fosti sabia şi u- 
nirea creştinilor ; nenorocire ânsă că acâstă din urmă, ca 
în toti de-a-una când se faci asemen6 legături contra 
Turcilor, lipsi şi astfelii tóte proorociile rămaseră zadar- 
nice şi esgiră de minciuuă, 


HI 


Câte-va dile după întronarea noului sultanii, Sinan-Pa- 
şa fu scosii din vizirată şi surghiunitii la Malgara, iar în 
1ocui se numi rivalul sëñ Ferhad-Paşa (16 fevruarie), 
care totii deodată priimi şi commanda maï presusii a ar- 
matei, cu poruncă d'a porni asupra tërreï Românescă. Se 
dicea că Ferhad ari fi isbutitii a surpa pe Sinan-Paşa în- 
credințând pe sultanul cum că Michaiu- Vodă şi Sigismundii 
Bathori s'a revoltati numai din ura ce aveaii către Si- 
nan, iar nu din ura lor către furci. Ferhad-Paşa po- 
reclitii Characlan (şârpele negru), era de origină arnă- 
utii. Eli fusese crescuti în saraiu şi, deosebindu-se în 
tótă vremea, prin vitejia şi înţelepciunea sa, ajunse iute 
în cele mai mari slujbe ale împărăției şi acum pentru 
a doua 6ră fu învestiti cu puterea vizirâscă. Noul mare 
viziră adună îndată la divanü pe toți vizirii, pe muf- 
tiul, pe cadiaskeri, pe nisamgiul, pe cei patru defter- 
dani, precum şi pe agii ianicerilor şi ai bulucilor spre 
a se svătui déca trebuie să se îndvepteze spre Buda, séü 
spre térra Românâscă. Divanul se învoi la acâstă din 


www.dacoromanica.ro 


84 MICHAIU-VITEZUL 


urmă părere. Vizirul porunci la Lob paşii vecini ae 
concentra, oştirile la Ruşciuk, unde să se adune şi mate- 
rialele cu lucrătorii trebuincăoşi spre a face podii pe Du- 
năre; paza acestui postii până la sosirea, sa fu încredințată 
lui Lala-Mahomet-Paşa beiler-beiu de Anatolia, care si 
porni îndată spre Dunăre. Beiler-beiul Rumeliei Asan- 
Paşa, care se numise în locul lui Mahomet-Paşa, feciorul 
lui Sinan-Pașa şi care totii intr'o vreme commanda cetatea 
Vidinul, priimi poruncă să pregătiască acâstă trecere. Pe 
când marele vizirii se occupa cu multă activitate în Cons- 
tantinopole cu pregătirile îngrozitârei sale expediţii în 
contra ţărrei Românesti, o răscólă a spahiilor, aprinsă 
prin zizaniile vrăjmaşilor săi, Sinan-Paşa şi Cicală-Paza, 
turbură liniștea, capitalei şi era p'aci së rëstórne din 
viziratii şi să'i r&pună şi vi6ţa ; dar, prin vărsări de bani 
şi cu sprijinul ce avu de la ianiceri, putu lesne s'o răsi- 
piască (21 aprilie, 1595). După domolirea acestei răscóle, 
marele viziru essi cu alaiu din Constantinopole, joui în 26 
aprilie şi tăbărî la Daut-Paşa, ducând cu sine 10,000 
ianiceri sub Zagargi- Paşa, tâtă căllărimea cu Ié ce 
rămăsese la Pórtă şi căllărimea străină atât din aripa 
drâptă cât şi din aripa stîngă. Corturile armatei se sco- 
seseră cu câte-va dile mai înainte şi se armase dece galere, 
pe care încărcându-le cu tunuri şi alte muniții, le porniră 
la Varna, de unde pe Dunăre să se urce la Ruşciuk. Ali 
duoïlé vizirit, Ibraim-Paşa, fu numită caimacamii în lipsa 
lui Ferhad şi r&mase în Constantinopole împreună cu aga 
ianicerilor pentru paza oraşului şi côrmuirea trebilor îm- 
părăţiei. Caimacamul era duşmani tainicii ali vizirului 
şi, cu tóte că în publici se arăta că se occupă cu pregătirea 
şi adunarea oştirilor şi a armelor spre a le trămite lui 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGRERENII 85 


Ferhad, în faptă ânsă se silia cât putea să răsipiască tote 
pregătirile făcute. V&dând Ibraim-Paşa că vizirul trămitea 
din calle curierii după curieri, scriind sultanului că se 
apropiă de hotarele ţărrei Româuesci cu o mână de soldaţi 
rëü armaţă şi că'lu rógš a trámite îndată oştile ajutătóre, 
eli se puse de arătă sultanului că pricina pentru care 
oştile se adună încetiă şi mergii cu grei către hotari nu 
e, după cum se dice, căci lor le e tâmă a merge împrotiva, 
Românilor, dar căci ele urăscii pe Ferhat-Paşa şi nu vor a 
se batte sub dînsul cu duşmanul. Spre adeverirea diselor 
lui, elü scâse de marturi dinainte sultanului pe muftiul 
Bostan-Zadel , pe cadiaskerul Baki, pe vizirii Gerrah- 
Paşa, Hasan-Paşa şi pe feciorul lui Cicala-Paşa, toţi par- 
tisani ai lui Sinan, cumpăraţi de dînsul cu vre o câte-va 
pungi de sechini şi cari toţi adeveriră arătarea lui I- 
braim. Ac6sta începu a face impresiă asupra minei sul- 
tanului. 

În vreme ce aceste intrigi în Constantinopole urgiaii 
peirea lui Ferhat-Paşa, elii înainta, în callea sa. Plecând 
de la Daut-Paşă în 30 aprile, ajunse la Ciorli, unde po- 
runci de a forma, unii trupă de 1000 6meni puşcaşi şi dete 
lui Husein-Bei commanda spahiilor. Acei 1000 puşcaşi 
se luaii din totii locul unde tăbăra armia şi cei ce se în- 
rolaii salutaii în tâte gilele pe marele vizirii dinainte cor- 
tului săi pe la trei séü patru câsuri de pe amâgi. În cele 
d'ântâiu dile ale lunei lui maiu ajunse vizirul la, Andria- 
nopole şi făcu scire că va zăbovi acolo dece ile. În 13 
maiu, până a nu pleca din Audrianopole vizirul, potrivitii 
vechei si statornicei dorinţe a Porter, şterse drepturile ce 
principatele Moldavia şi ţârra Românsscă îşi păstraseră, 
prin capitulaţiile lor şi le declară provincii ale împărăției 


www.dacoromanica.ro 


86 MICHALU-VITEZUL 


turcescă (faleti). Eli numi de paşă în Moldavia pe Giafer- 
Paşa, fostul beiler-beiu alii Servanului şi în térra Româ- 
n6scă pe Satîrgi- Mehemet- Paşa şi, luând în privire sperarea 
viitârelor lor venituri, li se puse condiţii ca să aibă a tiné 
fiă-care câte 1000 soldaţi cu cheltuiala lor. Fiind că acum 
âmbele principate eran reduse în starea celor-l-alte pro- 
vincii ale împărăției, vizirul dete slujba de defterdar în 
âmbele ţărri lui Mehmet, beiu de la Ieni-Scheker şi într'a- 
ceiaşi vreme, hotărî 12,000 6meni în 16fă drepti garni- 
zónă acolo. 


IV. 


Pe când acestü norii amenințătorů de gróznică vijeliă 
se apropia de térra lor, Românii aflară că unii convoiu 
forte bogatii în bani şi bucate trecea, din Constantinopole 
spre Ungaria, «Mirosul acestei prăgi seóte pe acestă le din 
«viziunele lor şi îi împinge a face totii spre a o dobândi,» 
dice istoricul francesii Montreux. Ogtile române întâmpi- 
nară pe turcii ce povátuiaü acelii convoju. Lupta ţinu 
multă vreme cu norocii schimbati până când curagiul is- 
buti şi ai noştri luară trei corăbii încărcate, Vestea, că se 
apropiă armata, lui Ferhat-Paşa nui putu face de a se lăsa 
de acea dobândă. Cât-va dung acesta, Sigismund Bathori 
în Ard6lii trămise pe celii mai vestitii generali alii sëü, 
George Borbeli, în Banatii la Caransebeşii şi Lugoşii. Cu 
tóte că avea cu sine puçinï ostaşi, Borbeli coprinse prin 
silă două castelluri turcesci, a-nume Bocşa şi Varsos, dar 
garnizOnele turcescă de la Lipova, Giula, Czanad şi Ienei, 
aflând prin spioni că oraşul Iofö se afla fără gamizână, 
voiră a se folosi de lipsa, oştirilor lui Borbeli din Ardéin 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 87 


şi, cu puteri unite, năvăliră în acâstă térrá, coprinseră 
Iofö cu sépte sate din prejurii, and. trecură totü prin foci 
Si sabiă şi duseră pe locnitori în robiă. Aflând Bathori 
acâsta, spre aşi r&shuna, pornesce din Alba-Iulia o cétă 
de oştire all6să de coprinde Totvaragia, măcellărind gar- 
niz6na. Acéstă câtă se unesce apoi cu Borbeli, care băttea 
Fragetul şi, după ce îlii ïeaŭ, plecă asupra paşi de la Ti- 
misóra care, unindu-se cu beii de la Lipova, Giula, Cza- 
nand şi Ienei, cu mari puteri alârgă asupră'i. În băttăl- 
lia însemnată ce urmă, creştinii rămaseră biruitori. Paşa 
Timişbrei abi6 scăpă cu fuga; Yar beii Giulei şi Czana- 
dului fură prinşi. Viéta lor numai fu cruțată; toţi cei- 
-altY prinşi fură uccişi în faça armiei creştine. În urma. 
acestora, Borbeli merse să battă cetatea, Lipova. 


Vv 


În acâstă. ïérnă puterea răsboiului fiind in térra Româ- 
n6scă şi Moldavia, Ungaria răsuflă puţinii de mişcările 
armelor, Sinan-Paşa de la Belgrad, de unde iernă, află 
prin fugari renegaţi, silinţele şi âmbletele pringilor creg- 
tini pentru o mare legătură împrotiva Turcilor. Spre a 
domoli focul cu care aceştia, se pregătiaii la răsboiii, meg- 
teşugitul vizirii credu că arii fi bine să facă a străluci dinain- 
té ochilor lor o mincinsă lucâre de pace. Spre acestă 
sférsitü făcu împărâtului o propunere de pace, dar puind 
condiţii grele care era încredințată că nu vor fi priimite. 
Unele din aceste condiţii eraf : d'a plăti tributul annilor 
trecuţi, a îngriji pentru trămiterea, lui regulată în toţi anniă 
de aci înainte şi a nu da nică unii ajutor Ardelenilor, Mun- 
tenilor şi Moldovenilor , revoltați asupra Porţei, nici a le 


www.dacoromanica.ro 


88 MICHAtU=VITEZUL 


lua parte În viitorii; de unde nu, amenința Sinan că, în 
primăvâra viitre, va merge să battă Vienna. RI tracta 
încă în propunerea, sa, pe tótă naţia nemţâscă cu unii mare 
dispreţi, dicând că Nemţii sfint nisce laşi care nu potü 
suferi nici fómea nică căldura şi că sûnt buni numai d'a 
bea şi d'a mânca. La aceste condiţii aspre şi cuvinte ocă- 
vîtâre, înrpăratul răspunse cu vredniciă arătând că o cer- 
care rea va dovedi îndată lui Sinan că Nemţii sciù a se 
batte cu ferul; că zadarnicile sale amenințări nu" sûnt 
de nică unii folosii, de vreme ce are a face cu bărbați, 
Yar nu cu copii cari se sparje de celi mai micii sgomotii. 
Apoi, lepădând condiţiile turcesci, propuse altele cu totul 
împotrivitâre, între care şi acela ca Sinan să dea înapoi 
tote castellurile coprinse si pe toţi prinşii şi ca Pârta să 
se lepede de nedreptele ei pretenţii asupra Moldaviei si 
țărrei Românescă, tërrí vechi feudatare ale corânnei Un- 
garieă. Intr'acestü chipti se zădărniciră tóte aceste vorbiri 
despre pace. 

Sinan-Paşa fu apoi chiămatii la Constantinopole şi de- 
părtatii din viziratii, după cum am vëdutü înapoi şi, în 
locu'i veni Hasan-Paşa cu beiler-beiul Greciei, feciorul 
lui Sinan-Paşa, şi cu nisce domni şi boieri pribegi din tér- 
ra Românscă şi Moldavia, cari din ambiţiă călcând le- 
gea şi datoria lor. sub stâgurile turcesci se luptaii în con- 
tra, creştinilor, 

Împăratul începu atunci a se găti cu tótă silinta spre a 
urma răsboiul în primăvera viitâre. Eli chiămă pentru 
8 fevruarie, 1595, adunarea staturilor Ungariei la Pres- 
burg şi ale Boemiei la Praga, pe dioa de 9 fevruarie. Ar- 
chiducele Mattheřu deschise adunarea staturilor Ungariei, 
cerându-le mijlâce spre a urma cu izbândă răsboiul de 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 89 


primăvâra viit6re. Cererea i se împlini hotărîndu-se de a- 
dunare o dajdiă de obşte pentru toţi, fiă de ori ce rangii 
arii fi şi ori ce privilegii arii avé. Dieta de la Praga o 
deschise însuşi împăratul şi, mulţumind staturilor pentru 
zelul lor gi puternicile ajut6re în bani gi ómenï ce dede- 
seră spre susţinerea gloriei numelui de creştinii, elü le 
descrise starea lucrărilor răsboiului. Eli le spuse că ru- 
gase pe Papa, pe craiul Spaniei, p'alii Poloniei gi Suediei, 
pe marela duce alii Muscalilor şi pe mulți alţi prinți 
străini, cum gi pe prinții Germaniei la dieta de la Ratis- 
bona, şi că spera că toți îşi vorii uni puterile cu ale lui 
împrotiva duşmanului. Eli le vorbi apoi de legătura of- 
fensivă şi defensivă a pringilor Ard6lului, Moldaviei şi 
țărrei Românesci, de trofeele gi biruințile lor şi închiăiă 
cerând staturilor ajutóre în Ament gi bani. Staturile îi do- 
teră pentru Boemia, Moravia, Silesia gi Luzacia, 600 
călăreți gi 10,000 pedestraşi, cari de la începutul lui 
main şi până la sfârgitul lui noemvrie trebuiaii să slujască 
cu cheltuiala lor în armata împărătâscă. Împăratul numi 
mai mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mans- 
feld, căpitanii vestitü în răsbâie pe acele vremi şi îli cinsti 
cu titlul de principe. 


VI 


În vreme ce âmbele împărăţii se gătiai cu atâta, si- 
linţă spre a purta cu putere răsboiul, unirea voevodilor 
Ardslulut, Moldaviei şi ţărrei Românesci, care după cum 
vădurăm fusese de mare folosii causei creştinătăţii, fu în 
primejdiă de a fi sdrobită şi aceste ţărri, acuma asa a- 
meninţate de Turci, în nevoiă de a deschide răsboiu între 


www.dacoromanica.ro 


90 MICHAÏU-VITÉZUL 


dînsele. Înţelepciunea, lui Michaïu-Vodă se grăbi a opri 
o asemené nenorocire; dar sămânţa, de vrajbă ce se aruncă 
atunci, rodi multi mai apoi, zădărnici totii sângele ce se 
vărsase pentru causa, creştinătăţii, asvârli aceste trei Lë? 
în valluri şi în nenorociri cumplite şi mântui împărăţia 
turcescă de peirea ce o ameninţase. Sigismundii Bathori, 
nestatornicii şi zadarnicii, se trufi şi se înălţă cu mintea 
de când tractă şi se rudi prin căsătoriă cu împăratul nem- 
Lesch şi începu de odată prin usurpare, a se întițula prinși 
alti ţărrei Românescă şi alii Moldaviei, arătând prin acesta, 
dorința sa de a schimba tractatul de allianţă ce făcuse 
cu domnii români intr'unü tractatii de suzeranitate a lui 
asupră-le. Evenimentele timpurilor păstraseră aceste trei 
principate, Ard6lul, térra Românescă şi Moldavia, singure, 
isolate între împărăţia turcéscă, împărăţia nemţâscă şi 
crăia Poloniei. Era 6re-cum firescii lucru ca ori-care d'in- 
tre stăpânitorii din aceste trei ţări ce se simţiati în pu- 
tere, să caute a le uni într'unii singurii statii şi a reîn- 
trupa astfel vechia crăiă a Daciei, Mai mulţi princ 
xomâni şi unguri o ispitiră; dar ceia ce împingea pe Ro- 
mâni către acâsta era dorinţa degt constitui unitatea lor 
constituţională, d'a se uni între sine fraţi de aceiaşi limbă 
şi sânge, în vreme ce Ungurii nu eraü împinşi decât de 
vechia şi statornicia lor dorință d'a "et întemeia suprema- 
Ha lor asupra întregei naţii române şi, călcând'o în pi- 
däre, a da împărăției lor, țărmurile Mărei Negre. Lupta 
între aceste tendințe împrotivitore ale Românilor şi ale 
Ungurilor zădărnici tâte întreprinderile de a reîntemeia 
regatul Daciei şi acestă rivalitate naţională adduse robi- 
Yea commune, 

Tocmai în minutul când se cerea încredere reciprocă ai 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 91 


unire, nesocotitul Bathori, mai multă din zădărniciă, a- 
prinse torţa acum stinsă a vechilor uri naţionale. Proiec- 
tele lui ambitióse găsiră partisani nu numai în Ardâli, 
dar áneó în Moldavia şi térra Românescă. Cu totii me- 
ritul ce Aronii-Vodă îsi dobândise prin răscularea lui a- 
supra Turcilor, Moldovenii totii nu puteai uita tiranniele 
lui de mai nainte. În înţellegere cu Sigismund Bathori 
se urdi asupra lui Aronii-Vodă unii complotii între boierii 
moldoveni, în capul cărora sta aga Răzvanii ce commanda 
guardia de unguri a acestui domnii. Sub pricinuire că 
g'arü fi prinsii nisce scrisori scrise de mâna lui Aronii, 
care dovediaii că elii se afla, în înţellegere cu Turcii şi cu 
cardinalul Andreiu Bathori din Polonia, vărul princului 
Sigismundi, unii trupă de oştire din Ardélü, sub comman- 
da lui Gaspar Corniş şi Franciseii Daczo, intră fără veste 
în Iaşi şi împreună cu Răzvanii, ridică pe Aronii cu soçia 
şi feciorii lui, la 23 aprilie 1595 şi "i duse sub pază în 
Ardélü, sub pretextii ca să se apere şi să se desvinovă- 
țăască către Sigismundii. Dar acesta îl închise în castel- 
lul Vinţului, orăşelă pe Mureşii, puţinii departe de Alba- 
Iulia, vestitii printr'o fără-de-lege a curţei Austriei, mór- 
tea cardinalului Martinuţii, (1551) care fu uccisii de ge- 
neralul spaniolă Castaldo. Nu se scie déca Aronii- Vodă 
a fostii vinovată întru adevării de trădarea ce a motivatii ` 
arestarea lui séü dâcă a cădutii jertfa ambiţiei lui Răz- 
vanŭ şi lui Bathori. Nimeni n'a vădutii acele scrisori de 
trădare ale lui. Noi ne plecăm a crede, cu mai mulţă an- 
nalişti contimporani, că fără dreptate a fostii elŭ asvârlitii 
după tronii în temniţă; dar cumplita lui domnire îi meri- 
tase o asemen6 cădere. Elii îşi sferşi viţa la main 1597, 
în acelaşi temniţă. T6tă avuţia lui cea mare, strînsă prin ` 


www.dacoromanica.ro 


92 MICHAÏU-VITÉZUL 


stârceri nelegiuite, fu confiscată de Bathori spre a sluji 
pentru chieltuiala răsboiului. Mai mulți din boieri par- 
tisani aY lui Aronii-Vodă se turburară fórte la acéstă 
silnică şi foră dreptate faptă ; de aceia, mulţi din ei 
fură închişi, unii pedepsiţi cu morte. Aceste fapte ne- 
drepte r&ciră cu totul spiritele Moldovenilor de către 
Baţhori şi le întârseră către Polonia, unde mai mulţi 
boieri se afla în pribegiă, aceia ce dete Polonilor 
îndrăznâlă de a căuta să intre în Moldavia. Astfelü 
dreptatea dumnedetscă scâte răsplata unei fapte dintr'- 
însa chiar şi Răzvani, precum şi Bathori, traseră din- 
tracâsta multi răi şi stingere asupra capetelor lor. Aga 
Răzvanii fu numită de Sigismund Bathori domnii în Mol- 
davia sub suzeranitatea lui şi jet luă nume de domniă, 
Stefanii-Vodă. Acestii Răzvanii era născutii în Moldavia 
dintr'uniă tată gigani şi o mumă moldovâncă. Elii intrase 
de tânării în armia polonă şi, deosebindu-se printr'o vite- 
jiă neobicinuită în răsboiul cu Muscalii, fu din simplu sol- 
dată ridicatii la cele mai nalte trepte ostăgesci de cra- 
iul Poloniei Stefanii Bathori. In urmă, întorcându-se în 
Moldavia, intră în slujba lut Aronii-Vodă, care "i dete 
rangul de agă şi "lii trămise, la main 1593, solii la Si- 
gismundii Bathori. Apoi Răzvanii priimi de la Aronü 
commanda guardiei sale de unguri. Elii trase la sine. dra- 
gostea acestor ostaşi şi isbuti, după cum věđurăm, cu a- 
jutorul lui Bathori, a răsturna pe domnul sii şi a se urca 
astfel în locu'i pe unii troni de care se făcuse vrednici 
prin vitejia lui. 

Sigismundii Bathori, temându-se ca nu cumva, boierii 
moldoveni, cari eraŭ pribegi în Polonia, împreună cu Po- 
loniă să facă vre o năvălire în Moldavia spre a turbura 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERERNII 93 


starea lucrurilor, întocmite după plăcerea lui, trămise 
pe Gaspar Corniş la Zamoisky , marele hatmanii ali co- 
rânnei Poloniei, spre at vesti că eli s'a făcutii acum stë- 
pânii alti Moldaviei şi îlii poftesce ca să nu âinble a intra 
în acea térrš şi a "i adduce vre o pagubă. Zamoisky îi dete 
r&spunsii în serisii că acâstă trébă privesce pe craïu şi pe 
staturi şi că arti fi fostii mai bine décă Bathori nu în- 
treprindea o asemen€ faptă până a nu cerceta mai ântâiu 
părerea regelui Poloniei. Intr'acesti chung ambiția lui 
Bathori deşteptă în inima Polonilor vechia, lor dorință d'a 
stăpâni Moldavia, şi adduse mari nenorociri. 


VII. 


Tocmai se gătia Michaiu-vodă de a se apăra în contra 
năvălirei cu care îlù ameninţa vizirul Perhad-Paşă, când 
prinse veste de întâmplările din Moldavia şi de cugetele 
ambiţi6se ale lui Bathori asupra ţărrei şi domniei sale. 
Dintru'ntâiu elü nesocoti acele proiecte ale unui al- 
liaţii trădători şi călcătorii de jurământii şi declară că et 
va apăra cu puterea drepturile de se va attinge cineva de 
dînsele. Dar stolul oştirilor turcesc acum se pornise spre 
ţerră şi în acea primejdiă, Michaiu simţi nu numai că nu 
putea intra în luptă cu Sigismundă Bathori, dar că âncë 
avea trebuință de ajutorul lui. Eli mai avea apoi şi a se 
teme ca mişelul sëü alliatü să nu'lă jertfiască Tureilor; în 
adevërü, tocmai atunci, pe la începutul lui maru, sosise în 
Ardéin ciauşul Ibrahim adducând lui Bathori caftane şi 
scrisori atât de la sultanul cât şi de la aga curţii din 
Constantinopole şi de la Amat-Paşa din Timiş6ra, prin 
care i. se făgăduia că sultanul li va recunnâsce stăpânitori 


www.dacoromanica.ro 


94 MICHAIU- VITÉZUL 


peste câte trele principatele eu titlul de craiu şi cu plata, 
unui tributi annualii de 5000, în locă de 15,000 sechini 
ce plătăa Ardélul mai nainte, numai să se tragă din legă- 
tura creştină. Era învederatii că aceste făgăduleli eraii 
pré mari ca să pótă fi ţinute. Michaiu ânsă putea să se 
temă ori de ce de la unii omi aşa de nestatornicii la minte 
şi la jurămintele sale. Impăratul însuşi avea tâmă de slă- 
bicăunea lui Sigismundii şi âncö dela 7 martie îi scrisese 
să se feriască de ispita Turcilor, cari «se silescii din mâni 
«şi din picădre, prin âmeninţări şi făgăduieli» ca să "ii tra- 
gă pe eli şi pe voevodii români din allianța creştină, In 
acestă cumpănă grea în care se afla, Micha găsi în 
inima, sa curagiul rarii şi forte de lăudată de a jerfi mă- 
rimea şi neatârnarea sa, dragostea, de sine, drepturile sale şi 
chiar ale patriei, pentru unii mare interesii alŭ omenirei gi 
ali civilisaţiei creştine. Adunând térra spre a se chibzui, îşi 
alleseră cu toţi svatii de folosii acestei nevoi ca domnul 
să se închine lui Sigismundii, păstrându'și ânsă fără ech, 
dere drepturile şuveranităţei şi veniturile ţărrei. Cu ase- 
mené instrucţii porni în Ardélü o deputăţiă compusă de 
Eftimie mitropolitul Târgoviştei, Teofili episcopul Róm- 
nicului, Luca episcopul Buzăului, Mitrea vornicii mare, 
vornicul Christea, logofeţii Dimitrie, Preda, şi Borcea, vis- 
Der? Danii şi Teodosie, postelnicii Radu Buzescu şi Sta- 
mate, clucerii Radu şi Vintilă. In 212 mau, sosi acâstă 
deputaţiă la Alba-Iulia şi îndată fu priimită în audiență 
de Baihori. Eli oróndui din parte'i spre a tracta cu de- 
putaţia pe Stefanii Iojica, svetnicul şi cancellariul sën celü 
mare gi pe George Ravazdi svetnicii ali săi gi căpitanii 
ali cetăței Szamoş-Ujvar. Dar «dintr'aceşti boieri oe" 
«trămisese Michaiu-vodă pentru tocmâlă, dice chronica, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIE 95 


aînvrăjbitorul diavolă âmblă în mijlocul lor, de se apu- 
«cară unii cu alţii mai multă să facă vrajbe decât pace, 
«cum să seótš pe Michaiu-Vodă din térrš; iar cei-l-alţă 
«boieri ce se nevoiaü să slujiască domnului lor în dreptate, 
«de neprieteni fură biruiţi.» Intr'acesti chipii prin eräm? 
gia unor boieri, se făcu ca tractatul ce se închiăiă între 
plenipotenţii români şi unguri la Alba-Iulia, în 20 matu 
1595, nu fu de pe cum voise Michaiu, numai unŭ simplu 
tractatü de închinare, ci din potrivă legiui o suppunere 
desăvârşită şi o întrupare a ţărrei Românescă cu Ard6- 
lul. Cuprinderea, acestui tractatii era : că episcopii, bo- 
ieriă, împreună cu Michaiu-Vodă si cu tótă țérra, îşi allegii 
de domni st&pânitorii pe Sigismundii Bathori gi pe urmă- 
torii săi, căruia depunii jurământul de credinţă. Acesti 
pringii, neputândii sta, necurmatii în ţârra Român6scă, o 
va cârmui printr'uni vice-voevodii allesii de térrš, care se 
scie limba gi obiciurile ei gi căruia princul sët trămită 
stâgii, buzduganii gi sabiă, semnele dregătoriei. Vice- 
voevodul va allege unii svatü de duoi-spre-dece boieri 
maj bătrâni între cari să nu intre nici unii grecii gi cu 
cari să cormuiască térra. Veniturile lui vor fi hotă- 
rite de prinţul gi elŭ nu se va mai întitula ca înainte 
«Din mila lui Dumnedeii,» nici va numi oragele ţărrei 
ale sale; întrunit cuvânti elŭ va fi numai unŭ slujbagi 
ali pringului. Acesta singurii va avé dreptul de viâţă şi 
de mârte asupra, boierilor, dreptul de a face dën la pă- 
mânteni, dreptul de a tracta cu puterile străine pentru 
ţârră. La dietele Ard6lului să se trămită deputaţi şi 
din térra Românsscă, cari să aibă dreptii de a vorbi şi a 
vota ca şi cei-l-alți deputaţi. Libertatea, şi venituri- 
le clerului gi ale căllughărilor se asigura gi juridicţia 
www.dacoromanica.ro 


96 MI CHAlU=VITEZUI, 


mitropolitului Târgovigtei se întindea peste tóte biseri- 
cile românesci din tërrile ce se aflaii sub st&pânirea prin- 
ului. Pentru tóte acestea, Bathori se lega că ein şi 
următorii săi vor apăra cu t6te mijlâcele lor, térra de 
vrăjmaşi. Acestă tractată fu unŭ actii de răsbunare ali 
aristocrației împotriva lui Michaiu, pe cate în zadar ea se 
ispitise ai Ip răsturna. 

Boferii şi căllugh&rii, spre a'şi asigura şi a'şi întinde pri- 
vilegiele lor, spre a umili pe Michaiu, scădându'li din trépta 
de domnii suveranii, la aceia de unŭ slujbaşii ungurescii, 
trădază drepturile naţiei şi o aruncară sub supremaţia şi 
stăpânirea naţiei unguresci, dugmana ei cea de de multi. A- 
cestii tractatii înjositorii pentru elü şi natia sa, essitü din 
trădarea din lă-întru şi din af6ră, fatalitatea împrejurări- 
lor puse pe Michaiuîn nevoiă de a'1ü priimi; dar de atuncă 
trufaşa, lui inimă îşi făgădui o rësbunare puternică si ura, 
ce hrăni familiei Bathorescilor şi pe care sciu a o împăr- 
tăşi poporului românii, fu atât de înfocată încât arse cu to- 
tul acâstă familiă şi stinse cu sunetii pomenirea ei. 

Cu întórcerea deputaţilor din Ardélü, Sigismundi tră- 
mise pe George Palatici ca să dacă lui Michaiu-Vodă 
* buzduganul şi stgul ostăşescii , semnele «voevodatului» 
şi să priimiască jurământul lui şi alŭ boierilor. Michaiu 
făcu acestii jurământii, dar în inima, lui hotărî a scăpa de 
dînsul la cea mai d'ântâiu ọccasiă. Intr'aceïagi vreme, la 
1 iunie, sosiră la Alba-Iulia deputaţii Moldoviei, cari în- 
chiăiară uni tractată cu aceleaşi condiţii ca celii cu térra 
Românescă. De atunci Sigismundü Bathori începu a purta 
titlul de «Principe alü crăiilor Ardelului, Moldaviei şi Gre 
Românesci şi alii sântei Impărăţii romane (regnorum Tran- 
silvaniæ, Moldavia, Valachie transalpine et Sacri Ro- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 97 


mani Imperii Princeps,) şi în Europa începu a fi priviti 
şi numitii Rege al Daciei , căcă locuitorilor acestor trei 
principate, Români, Unguri şi Saşi, li se da numirea com- 
mună de Dåct. Dar acestă nesocotită ambiţiă a lui Ba- 
thori nu sluji la alt-ceva decât de a deschide ochii Româ- 
nilor şi a le adduce mereii aminte de vechia, crăiă a Da- 
ciei, moştenirea lor părintâscă. Astfelii Ungurii însuşi lu- 
crară şi făcură pe lume a crede într'unii viitorii regatii ali 
Daciei, fantomă îngrozit6re ce astădi înghiacă inimile lor 
de spaimă.* 


VIII 


In vremea, acestor tractaţii, vizirul Ferhat se apropia 
îucet de hotarele n6stre şi Tătarii, ce primiseră poruncă 
de a ajuta operaţiile armatei turcesci, năvăliră către 
începutul lui iunie ; cu o puternică oştire asupra Mol- 
daviei şi ţărrei Românesci. Michaiu-Vodă cu unii ttupü 
de 6ste alcătuitii de Români, Ardeleni şi Cazaci, pripesce 
de le ese înainte la hotarul ţărrei Românesci, le dă o 
sabiă , îi împraştiă gi îi silesce a se întârce înapoi, cum 
inima lor n'a voitii. Îndată după aceia, Michaiu- Vodă 
Xea cu sine o câtă de călăreți şi pedestraşi români, 
împreună cu şese-deci călăreți ardeleni din trupul lui 
Alberti Kiraly, sub commanda lui Gaspar Födössi, şi, 
pornind din Bucurescă, strînge pe lângă dînsul pe toţi 
ostaşii români şi bulgari ce întâmpină în calle şi pe o sémă 

* După Sigismundă Bathori, pringii următori păstrară idea 
lui de regati ali Daciei : astfeli cardinalul Andreiu Bathori, 


Gabriel Bathori şi Bethlen Gabor, care la 1628 cere de la sulta- 
nul at recunnâsce titlul de Rege ali Daciei. 


i q 
www.dacoromanica.ro 


98 MICHAIU-VITEZUL 


de paznicii din volentiri şi în dioa mare, lângă Nicopole, 
trece Dunărea pe vase, în vederea şi în faça oştirilor tur- 
cesci, adunate acolo spre ocrotirea construcţiei vaselor 
pentru podul ce se pregătăa, a se face pe Dunăre. Cum 
trecură ai noştri rîul, deteră îndată năvală asupra Tur- 
cilor , îi battü, fi spargi, îi punii în gónă şi W silescii a 
căuta scăpare după şanţuri, închidându-se în tabără. Acestă 
tabără era aşedată pe lângă rîul Osma ce curge din Bal- 
cani şi o vârsă în Dunăre aprópe de Nicopole şi lângă 
dînsa era grămădite la unii loci, ca la o miiă de luntri, 
cu tóte cele trebuinci6se pentru facerea podului. Numtrul 
Românilor, spunii că se urca, la cinci mii 6meni, în vreme 
ce Turcii treceaŭ peste două-spre-dece mii. Băttăllia a- 
césta urmă în 10 iunie; Românii cuprinseră tabăra cu 
asaltii, robiră şi trecură sub ascuţişul sabiei, pe mulţi 
Turci, ca la 500; iar, după alţii, 1600 Turci cădură morţi. 
Despre pasa nu se sciă de a scăpatii séŭ de a rëmasü 
mortii, Tóte luntrile fură mistuite prin foci, afâră de vre 
o dece ce eraii aşedate mai departe şi de care nu se pu- 
tură apropia, Ele slujiră în urmă la ai noştri spre a trece 
dincolo de rîii bucatele găsite acolo. Uni turcii allesii ce 
purta grija acestor lucrări ale podului, vădând arderea, 
luntrilor , dise către Födössi ` «Deca 6stea vâstră arii fi 
«luată astădi pre puternicului padişah patru cetăţi, n'arü 
«fi fostii nenorocire mai mare la elù decât paguba ce'i 
«face arderea acestor luntri.» Românii luară în astă is- 
bândă şese steguri şi două tunuri-falconete ce Turcii câş- 
tigaseră în annul trecutii sub cetatea Raab, de la oștile 
împărătesci; Michaiu-Vodă le trămise lui Bathori împre- 
ună cu 16 tunuri şi multe pale, hangeruri şi alte arme 
bogatii împodobite ce dobânairă acolo ostaşii săi. EX găsiră 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIE 99 


neó multü prafü, muniții şi multe instrumente de feri ; 
dar pe acestea, neputându-le duce cu dînşii, le aruncară 
în apă. Învingătorii români petrecură nâptea în acelü locă 
gi în dioa următâre, 11 iunie, apropiindu-se de Nicopole, 
scoseră pe duşmani dinti'însul ; ei coprindü oraşul, 09 
strică şi îl daŭ pradă flacărilor. Nemulţumindu-se cu 
atâta isbândă şi înflăcăraţi de noroculü ce îi favoriza, eï 
se aruncă chiar asupra cetăţii şi isbutesci a face lângă 
pórta cea mică, o spărtură cât să pótă trece duoi 6meni. 
Dar cei din lă-întru începură a vărsa, din tunurile şi pus- 
cile lor descărcături omorit6re şi ai noştri, vădând că 
perduseră vre o 50 séŭ 60 ment, lăsară cetatea şi, trecând 
Dunărea, se întrseră în ţârră, veseli de norocita lor ex- 
pediţiă. 


IX. 


Acâstă expeditiš a Românilor la Nicopole se mări fórte 
multit de unii din annaliştii contimporani, cari o trans- 
formară intro băttălliă generală cu t6tă 6stea, lui Ferhat- 
Paşa, în care acesta rămase învinsii cu o perdere fârte 
mare. Chiar Turcii, duşmanii lui Ferhat-Paşa, răspândiră 
acâstă veste neadevărată ca să'lŭ pótš perde mai cu în- 
lesnive. Noi ânsă deterăm mai multi credământă rappor- 
tului lui Alberti Kiraly câtre stăpânul săi, ce se potrivesce 
cu arătarea unor annaliştă aï timpului. Perderile Turcilor 
âncă nu fură asa de nenorocite precum credeai creştinii şi 
Turciï chiar, căcă în pugine dile luntrile se făcură şi se 
adunarš la locii. Se vede că Michaiu voi âncă a face cu 
acestea, ceia, ce făcuse cu cele-l-alte; ein trecu vre o miiă, 
de 6meni lîngă Nicopole ca să pună mâna pe acele vase 

www.dacoromanica.ro 


100 MICHAIU-VITEZUL 


ce se coboraii pe Dunăre spre schela Raveh, unde Hasan- 
Paşa, beiler-beiul Rumeliei, însărcinată cu construcția po- 
dului, le aduna. Românii se daseră ascunsi şi le pândeaii 
trecerea; dar a doua-di diminéta oștile Rumeliei şi Segban- 
Başi, generalul ianicerilor, care păzăa acele luntri, plecară 
spre dînşii şi aflând în calle de la unii prinsi, starea şi 
aşedarea lor, se ascunseră tótă dioa aceia intr'unü Jocii 
priinciosi şi a doua-di, când se crăpa de dioă, isbiră fără 
de veste Turcii pe ai noştri cu atâta norocii încât îi în- 
vinseră şi îi puseră pe fugă. 

În sfêrgitü, după şâpte săptămâni de la plecarea, sa din 
Constantinopole, Ferhat-Paga sosise acum pe la jumătatea, 
Int iunie în Ruşcăuk, uude găsi gata lemnele pentru fa- 
cerea podului. Pricina zăbovirei lui în calle fu, după cum 
scim, întârdierea adunării soldaților şi greutatea ce în- 
tempină întru strîngerea munițiilor şi a bucatelor din 
partea duşmanilor săi, rămaşi în Constantinopole. Îndată 
ce sosiră, vasele de la Nicopole, în 6 iulie, se apucară de 
lucrul podului. Unii română ce pică atunci în mânele 
'Turcilor şi care se vedea a, fi fostii trămisii înti'adinsii de 
Michaiu-Vodă, le spuse că acesta primise ajutâre din Ardélü 
şi Ungaria şi că se afla în Bucuresci în capul a şâpte-decă 
mii ostaşi. Segban-Başi fu însărcinatii a trage linia pođu- 
lui cu vre o câţi-va bei din Rumelia cari trebuiaii să 
mârgă înainte. Marele vizirii sta la capul podului sub 
unii kioskii susținutii de opt stelpi, de unde putea să vedă 
şi silinţa ce se punea la lucrarea, podului şi totii ce se 
petrecea în tabără. În locul unde se făcea podul era, în 
mijlocul rîului, unii ostrovii lati, săditii totii cu sălcii, 
unde podul ajunsese în cinci séü gése dile. Ostrovul fu 
oceupatii mai ântâiu gi se agedară acolo corturi. Cel-1-altü 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 101. 


canalii alii rîului ce se întindea, până la cetăţuia St. Geor- 
ge, era forte largii încât trebuia celui puținii 500 vase 
spre a face podul. Era lângă cetăţuiă locul cam ridicată, 
şi nisce sangiaci-bei fură orânduiţi spre a'lŭ tăia ca să 
pótă prinde capul podului. În 8 iulie beiler-beiul Rumeliei 
Hasan-Paga intră cu pompă în tabără ducând ca la 500 
robi si apr6pe patru mii capete de creştini din Transil- 
vania şi Ungaria, Satîrgi-Mehemet-Paşa, ce fusese numiti 
beiler-beiul ţărrei Românescă, fiind chiămatii, sosi şi elit 
peste pugine dile în tabără. 


x 


Întmaceia, pe când Ferhat-Pasa se occupa cu construc- 
ţia podului măgulindu-se cu sperare că va suppuue în- 
dată térra Românâscă şi apoi prin Ardélü îşi va deschide 
callea spre Belgrad, ca să începă operaţiile răsboiului in 
Ungaria, vrăjmaşii sti din Constantinopole nu sta în ne- 
lucrare; Sinan-Paşa câștigase pe tainicii haremului , cari 
începură a băga multe hule asupra lui Ferhat îu capul 
despotului. Îlú învinovăţiră că în fundul ânimei sale e 
ghiaurii, gi că are relaţii secrete cu Michatu-Vodă, silind 
împreună a prăpădi cu totul armia mahometană; că per- 
duse o mare băttălliă la Nicopole; că ostaşii nu vor a se 
mai batte sub dînsul; că opresce pe sâmă'i banii cu care 
trebuïe să plătiască oștile gi că, de i se va, lăsa âncă com- 
manda armiei, e de temutii ca ambiția si scumpetea lui 
să nu pricinuiască nenorociri şi mai mari. Prin aceste 
Dir neadevărate, Ibraim-Paşa şi cei-l alţi prieteni ai lui 
Sinan isbutiră a răsturna pe Ferhat, şi fu 6 iulie, Sinau- 
Paşa fu numitii în locu'i mare vizirii pentru a patra 6ră. 


www.dacoromanica.ro 


102 MICHALU-VITEZUL 


A doua di (7 iulie) noul vizirii porni pe kehaiaoa capi- 
giilor, Ahmet-Aga, cu unii fermanii ca să ea pecetea 
împărătâscă din mâna lui Ferhat gi să'lii ei omâre de va 
avé occasiă priinci6să. Dar cu două dile înainte de a sosi 
kehaiaoa, în tabără la Ruşciuk, Ferhat-Paşa, însciințată 
fiind de nisce credincioşi ai săi din Constantinopole despre 
ceia, ce i se pregătia, chiămă la sine pe Mehemet-Satirgi 
Paşa, îi dete pecetea împărătâscă în mâni, spuindu'i că 
eli e mazilii şi cu totii bagagiul săi, însogitii de trei mii 
voinică căllăreţă, luă drumul Constantinopolei. În calle în- 
tâlni trupele Siriei, pe care Sinan le pornise după dînsul, 
dicându-le : «Mie capul, voë avuţiile!» Ferhat scăpă din 
mâna, acestora, lăsându-le în jafii avuţia sa, ce era, încăr- 
cată tótă pe cămile legate câte ese unele de altele. Din- 
buni délü vecinii, eli privi acestă pradă a vistieriilor 
sale şi apoi se depărtă în munţi şi d'acolo se duse la Con- 
tantinopole, unde în zadar căută a'şi mântui viţa. Märten 
lui e povestită cu întristare de toţi istoricii turci, cari 
laudă slujbele ce elŭ a făcutii împărăției şi hulescii pe am- 
biţiosul şi barbarul săi duşmanii. Sinan-Paşa care se nu- 
mise totii de-o-dată seraskierii şi mare vizirü, fără a perde 
vreme, începu a se găti spre a se porni la 6ste. Până a nu 
esşi însă din Constantinopole, voind să dea Turcilor şi sul- 
tanului o privelişte plăcută, trămise de scóse din închisori 
o sută duoi-spre-dece creştini robiţi în Ungaria, afórš de 
femei şi copii, pe cari, după ce îl sili a face o sută leghe 
di şi n6pte pe drumii, legaţi şi chinuiţi de fóme şi de sete 
încât mulți, nu numai copii dar şi bărbaţi, muriră în calle, 
D aduse în oraşii, unde elit însuşi îi priimi la porţile ce- 
Dt şi îi preâmblă prin târgii în vederea sultanului şi a 
locuitorilor. Între aceşti robi eraf mulți 6meni însemnați 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 103 


şi de cinste, din cari unii fură osfindiţi la galere, alţii 
traşi în tépñ. Între dînşii se descoperi o femeiă în haine 
bărbătesci. Era o jună fată numită Maria Putoiana. Is- 
toricii nu spunii nimicii despre naționalitatea eï; numele 
ânsă o dovedesce a fi fostii română. Împinsă, de pe spusa, 
unora, de dorința d'a'şi răsbuna familia măcellărită de 
Tură, iar de pe alţii, de mărimea curagiului stii şi de 
sânta dorinţă d'a se lupta cu duşmanul legii, ea se băttuse 
multă vreme ca soldatii. Turcii o întrebară dâcă n'a Iuatü 
haina bărbătescă ca să ascundă vre o dragoste cu vre unul 
din ostaşi. La acesta ea răspunse cu o minunată neînspăi- 
mântare că ea, îşi schimbase portul ca, să pâtă at vătăma, 
în răsboiu, iar că până atunci nici unii omü mut bănuise 
sexul. Acâsta o mărturisiră şi toţi soţii eï, adăogind că, 
în tóte întâlnirile cu Turcii, ea dedese fârte frumóse probe 
de curagiu. Aflând sultanul de acestă eroină, trămise să 
o adducă dinainte’ şi o întrebă de a uccisii vre uni turcii; 
la care întrebare ea răspunse, cu semeţiă că s'a purtată 
cât a pututii mai cu curagiu, necruţând nică unii vrăj- 
masü şi uccigând vr'o dece cu mâna eï. Sultanul mirân- . 
du-se multă de virtutea acestei fete generóse, puse de o 
preâmblă în triumfi pe ulițele Constantinopolei arătân- 
du-o poporului ca o minune, apoi o dete sultanei spre 
slujba eï în haremii. 


XI 


Sinan-Paşa era atunci în vârstă de opt-deci şi trei de 
anni. Eli era de némul lui arnăutii, născutii în satul Ta- 
poiane în sangiacatul Prevegei. Fiind numai în vârstă de 
16 anni, el esșise din saraïu în gilele sultanului Sulei- ` 


www.dacoromanica.ro 


104 MIOHALU-VITEZUL 


man şi intrase în rOndurile ianicerilor, luând parte în 
multe băttăllii însemnate de pe atunci, iar mai cu s6mă 
la asedierea Viennei de la 1528 şi deosebindu-se totii d'a- 
una printr'o ură fer6să asupra creştinilor. În pugină vreme 
elt ajunse beiler-beiu de Alep şi de Egyptii; pe urmă fu 
trămisň de linişti turburările Arabiei şi luă parte, sub 
Mustafa-Paşa, la răsboiul Ciprului, unde îşi arătă cru- 
dimea sa asupra creştinilor, povăţuind călcarea capitula- 
Hei şi jupuirea, de viă a vitâzului şi nenorocitului Braga- 
dini, commandantul cetăţii Guletta. După aceia, ajunse 
de trei ori mare viziră, vestindu-se mai presusii de toți 
căpitanii turci în tote răsbfiele ce purtă cu norociă în 
câte-şi trele părţile lumii şi care îi dobândise numele de 
nebiruită şi de Mariu ali Osmantiilor, Turcii ü nu- 
miaii Cogia-Sinan-Paşa séŭ Sinan-Paşa-celi-bătrânii spre 
a']ii deosebi de Cecale-Zade-Sinan-Paşa, cunnoscutii de 
creştini sub numirea de Cicală-Paşa, care era născutii la 
Messina dintr'unt tată geuoveză şi dintr'o mumă turcă. 
Îndată ce îşi vădu împlinită înfocata sa dorinţă de a se 
maï oşti împrotiva, creştinilor, bătrânul vizirii, îngânfati 
-de reputaţia sa ostăşâscă şi de atât răsbâie cu norocii 
săvârşite la Tunis, Arabia, Persia, Georgia şi Ungaria, 
se duse dinaint€ sultanului de jură şi chiăzăşui pe capul 
săi că va suppune pe revoltanţii români, va robi şi va 
pustii térra lor, iar pe Michaiu-Vodă dp va prinde şi îli 
va adduce viii. După aceia, îşi adună în grabă oştile gi 
t6tă gătirea trebuinci6să la răsboiu, luă cu sine stâgul celü 
sántü cu care musulmanii se credeaii nebiruiţi când üü a- 
veaii în tabăra lor şi, esşind cu ceremoniă mare din Con- 
stantinopole, merse de täbërî Ja Daut-Paâşa. D'aci, în 17 iu- 
lie, porni spre Ruşciuk. Înţr'aceiaşi vreme poruncise tutulor 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 105 


paşilor vecini să'i 63să în calle cu oştile lor şi hanului să 
dea năvală cu Tătarii săi prin Moldavia în térra Româ- 
n6scă. Amiralul Cicală asemen fu poruncitii ca să strîngă 
din oştirile Asiei o armiă mai pe atât de numerâsă cât a 
lui Sinan şi să stea gata ca la ori-ce cerere să se uniască 
în grabă cu dînsul. La Andrianopole ajunseră pe vizirii o- 
ştile Siriei şi de acolo porni la Carinabad, unde fu întâm- 
pinatü, la 28 iulie, de kehaiaoa capigiilor, care'i dete pe- 
cetea împărătscă, spuindu'i de fuga lui Ferhat-Paşa spre 
“Constantinopole. Eli scrise d'acolo sultanului, cerându'i 
ca să omóre îndată pe Ferhat-Paşa şi apoi îşi urmă cal- 
lea trecând Balcanii prin strîmpt6rea de la Cialicavain, a- 
junse la Sumla şi de acolo la Hozargrad séŭ Rasgrad, fä- 
când cincă-spre-gece tabere din Constantinopole până în 
câmpiile Dobrogii. Îndată purcegând, sosi în 5 augustii 
(s. n.) în tabăra de la Ruşciuk. Aci oștile $ü priimiră 
stând înarmate şi'lii însoșiră până la cortul lui unde'i pre- 
sintară câţi. va robi şi câte-va capete de Români, cari ve- 
niseră să isbiască pe Hasan-Paşa şi fusese prinşi şi omo- 
HR de acesta, De la 1462, de când cuceritorul Constan- 
tinopolei Mahometü 11, în capul unei armate de două sute 
cinci-deci "mii 6meni, năvăli în térra nâstră, nici o altă 
oştire mai mare, nică cumpăna de peire mai grea decât 
cea de acum nu o amenințase. Într'adevării, armata ce 
Sinan-Paşa adunase la Ruşciuk spre a trece în térra Ro- 
mân6scă, era, de o sută opt-deci mii de ostaşi şi o miiă lu- 
crători* Cei mai vestiți paşi ai împărăției, veterani aï 

* Numărul acestei armate e cam nehotăritii. Annalistii turcă, 
după cari se luară şi oft italiani annalişti, o scadă la 70 mii ó- 
ment, numai după obiceiul lor d'a nu fi exacţi. Istvanfi spune că 
trecea peste 100 mii, iar Filstich o face de 200 mii. Xoi amii 


www.dacoromanica.ro 


106 MICHAlU-VITEZUL 


mai multor răsbâie commandaii după Sinan acestă armată. 
Era Hasan-Paşa beiler-beiul Rumeliei născută în Her- 
ţegovina, fiiul vestitului Mahomet-Socoliul ce stătuse vi- 
zirü sub trei sultani; elii dobândise o mare gloriă în răs- 
bâiele din Persia şi din Ungaria, se privia de toţi ca celŭ 
mai buni căpitanii ali Turciei şi era forte iubitii ostaşi- 
lor pentru natura lui cea veselă. Era Mahomet-Satârgi, 
arnăută ce fusese paşă de Caramania şi ciadir-mectăr-paşa 
(sătrari mare); elŭ era fârte vitezii şi se povestia despre 
dînsul că fiind de pază lângă sultanul, lü apără într’o 
băttaiă, tăind mai mulţi duşmani numai.cu unii satirü, 
de unde căpătă numele de Satirgi; alţii diceaŭ că acestă 
nume îi vine fiind-că a fostii măcellarii. Era Giafer-Paşa 
eunuchii ungurii de n6mii, ce fusese paşă de Taurida şi se 
deosebise în răsbâiele Persieï. Era Haidar-Paşa, beiler- 
beiul Cappadociei, vestitii prin isprăvile sale din Molda- 
via la 1589, când îndatoră pe Poloni a plăti tributii Tur- 
cilor. Apoi veniaii Mustafa-Paza, feciorul lui Aias-Paşa, 
Husein-Paşa beiul Nicopole, Caraiman-Paga si alţi 
mai mulţi paşi şi bei, totii ostaşi învechiţi şi meşteri în 
răsbâie. Între eï op se deosebia unü românii, unii trădi- 
torii de térrá şi lepădatii de lege. Feciorii alii 1ui Alexan- 
dru-Vodă 11“, Mihnea mé sén Michaiu, urmă tatălui stii în 
domniă şi cOrmui térra Românescă de la 1577 până la 
1583; domnia lui nu fu decât unii air de tirannfi şi stór- 
ceri de bani, până când strigările poporului făcură pe sul- 


priimiti numărul de 180 mii dată de Walther carele, fiind peatuncă 
în ţârră si curând după aceia la Constantinopole, ni se pare a fi 
mai exactă. lacobă Francu pretinde că Ferhat adunase 150 mii 
Amen? în tabăra sa; apoi Sinan scim că a mai adăogiti multe oști 
pe lângă cele adunate de Ferhat, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 107 


tanul a'lŭ măzili şi a'lii surghiuni la Tripolis; peste uni 
annii ânsă Mihnea 1, pentru a doua dr se întorse 
domnii în térra Românâscă chinuind'o şi mai cumplitii a- 
prâpe de cinci anni (1585-1591), când fu iarăşi depăr- 
tatii cu urgiă şi addusii în Constantinopole. Aci, în mi- 
nutul d'a porni în exilii, temându-se ca Turcii să nu lit 
omâre spre a" lua avuţia, ceru să se turciască, dicând că 
de mai multe ori i s'a arătatii în somnii proorocul Maho- 
metii îndemnându'li la acesta. Turcii se îngânfară de a- 
câsta, privind'o ca o minune a religiei lor. Sultanul ad- 
duse pe noul musulmanii dinainte'i, se desbrăcă de haina, 
sa spre a'lŭ acoperi cu veşminte turcesci, ü încinse cu 
cingëtórea sa împodobită cu petre scumpe, iü numi 
paşă ali Nicopole, iar curând dupe'aceia ali Vadului. A- 
cum, lepădatul Mihnea povăţuia armia otomană care ve- 
nise să înjunghiă patria sa. 


XII 


În vremea pe când Sinan sosise la Ruşciuk şi se pre- 
gătia a trece Dunărea, Sigismundii Bathori sărbătoria nun- 
ta sa cu archiducesa Maria-Christina, care în sferşitii, 
după atâta aşteptare şi amânări, venise în Ardélü pe la 
căpătul lui iulie. Bathori pofti şi pe Michaiu- Vodă să vină 
la nunta sa ce hotărise a se săvârşi la 7 augustii. Dar 
Michaiu, care de o lună de dile se străduia a stînjeni clă- 
direa, podului de pe Dunăre de Turci, amenintatü acum 
şi mai multii de Sinan-Paşa, nu'i putu împlini cererea. 
Eli trămise în locul săi pe boierii Stroe Buzescu şi Ra- 
du Calomfirescu, cu daruri scumpe de nuntă, însărci- 
nându'i să r6ge pe Bathori ca să grăbiască a'i veni în a- 


www.dacoromanica.ro 


108 MICHAÍU-VITEZUL 


jutórü, căci duşmanul communü s'a apropiati şi a pusü 
g6ndii, după ce va robi şi va, pustii țérra Român6scă, să 
trecă prin Ardâli în Ungaria.* Vestea acâsta turbură vese- 
lia nunţei. Bathori trămise pe mirésa sa la Samoş-Ujvar 
şi grăbi a porni în térra românescă o sémă de oşti ce avea, 
gata. Dintr'altă parte, pe când ein chiăma în tabără 
pe toţi ostaşiă, solii săi alerga cu grabă la împăratul ca 
săi vestiască primejdia, în care se afla şi să'lii róge a tră- 


* De la acâstă soliă în Ardélü documentele istorice perdă din 
vedere pe vitâzul Rada din Calomfiresci, pe care'lii vădurăm îna- 
poi strălucindu-se în răsboiul ca Tătarii; dar unii càntecü vechiu 
populară ni'lii arătă rivalisâud necormată în vitejfi <cu Buzes- 
«cii amânduoi şi cu Căplescii câte-şi trei, fruntea boierilor şi dom- 
«nii răsboiului» până în qilele lui Radu-Vodă, feciorul lui Mihnea 
Turcitul (1611), Atuuci întâmplându-se ca Tătarii să viă să ro- 
biască moşiile, casa şi pe mama bătrână a lui Rada din Calom- 
frescă, elŭ alergă la domni cerând ajatorii pe Buzesci şi pe Că- 
plesci. Domnul refusândoa'i ajutoră, atunci elŭ insoçitü de dré- 
pta lui slugă Nedea şi de vre o câţi-va Ament, se aruncă asupra 
'Tătarilor, În băttaiă, Nedea striga stăpânului sëü : «Taio, că nu 
«e aci pe boieriă, ci este pe vitejiă; taie mărginile şi eŭ voiu tăia 
«mijlâcele.>—Tătaril fură învinşi şi Calomfirescul îşi mântui pe 
muma sa. La întorsul sët întâmpină în calle pe Buzesci şi pe Că- 
plesci cari îlii omâră şi ducii trupul la Radu-Mihnea dicându'i că 
de trăia, îl scotea din domniă, Muma Calomfirescului, audind de 
ucciderea fiului sët, alârgă la domnii cu multe zapise prin care se 
dovedia că Calomfirescu îi era frate. Atunci domnul făcând divan, 
judecă pe Buzesci şi pe Căplesci şi porunci de li se tăie capul, 
Dintr'acestii cântecii se vede dar că Calomfirescul a fostii feciorul 
lui Mihnea-Turcitul, care însogi pe Sinan în térra Românescă. 
Pâte fiiul şi tata "ei aŭ încrucigatii palogele la Căllughăreni, fără 
a se cunnâsce. Pâte glonţul şi palogul Calomfirescalui trânti la 
pământii pe lepădatul Mihnea, în luarea Târgovigtei.—(Cântecul 
de care vorbesce aci Bălcescu Domp auditii si l'ami cullesă şi eŭ 
din gura sătenilor de pe vechia vatră a familiei Buzescilor, în 
Romanați. . Nota editorului). 

www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 109 


mite cât mai iute ajutorii ; după vechiul obiceiu ali Ar- 
delului, o sabiă şi o lance, încruntate în sânge, erai pur- 
tate din loci în locii de unii căllăreţii ce le ţinea în susii, 
în vreme ce unii altii omii mergea alături pe josii stri- 
gând : «Iată vine duşmanul ţărrei; fiă-ce casă să'şi dea 
«omul spre a ne scăpa din acestă primejdiă obgtescă.» 
Michaiu- Vodă asemen6 se 'ngrijise pe cât putuse de 
6ste şi de apărare. Pornindu'şi familia cu toti ce avea 
mai scumpii la Sibiiu în Ardélň, elü esgi din Bucuresci 
cu opt mii ostaşi şi merse de înfipse tabăra în drumul 
Giurgiului la satul Măgurelle, duoă mile departe de Bucu- 
resci. Acolo adună lângă sine pe capetele armatei şi împreu- 
nà cercară svatii cum să apere mai bine ţârra. Lucrul era. 
cu greii, fiind peste putință a opri întrarea 'Turcilor în 
térră , din anevoinţa d'a strejui tâte hotarele ei cele des- 
chise atât; despre Dunăre cât şi despre Moldavia. Într'a- 
devării, pe când Sinan âmbla să trecă Dunărea pe la Rug- 
ciuk, alte cete turcesc se ispitiaii a o trece prin alte va- 
duri, iar maï cu sémš pe la Nicopole, unde se afla unii 
trupii însemnată de Turci, cari din porunca vizirului re- 
zidiseră cetatea cam sfărâmată de Români, cheltuind pen- 
tru acâsta mai multii de 70 mii ioachimi. Dintr'altă parte 
se dicea de sigurii că hanul 'Tătarilor are să năvăliască 
prin Moldavia, în térra Român6scă. În acestă nevoiă, sva- 
tul ostăşescii chibzui că, spre a închide duşmanului cal- 
lea d'a intra în térrá, séü spre a’lŭ pute stăvili îndată ce 
va apuca să intre, să se împarţă armata în câte-va trupuri 
care să se agede în locurile cele mai importante d'a lun- 
gul hotarelor, dar să fiă apropiate şi să stea gata a se 
uni cu domnul, care cu cei opt; mii ostaşi ce avea pe 
1úngš elt, să se agede în central operaţiilor, intr'unü loci 


www.dacoromanica.ro 


110 MICHALU-VITEZUL 


comodii, de unde să pâtă da ajutorii ori şi în ce parte va 
cere trebuinţa şi să nu pótš fi cu înlesnire isbitü şi r&s- 
pinsii de duşmanii. În dată după ce sosi la Rușcăuk, Si- 
nan-Paşa se puse cu multă silinţă şi înfocare să sfârșia- 
scă podul, a cărui clădire costă 60 de mii talere. Cu tote 
<ă înt'acestii loci Dunărea este lată de o jumătate de 
leghe, dar insula cea mică din partea stîngă a rîului, un- 
de turcii ajunseră lesne prin mijlocul flotillei lor şi unde 
veîntăriseră cetățuia cam sdrobită de Români, îi ajută forte 
multii. Sinan însuşi merse de vizită şi cercetă acea cetă- 
ţuiă. Cu o activitate rară la vârsta sa, bătrânul vizirü 
presida la facerea podului, ali cărui capii era, ocrotitii ca 
de o palancă, de cetăţuia din insulă, ïar laturile prin ga- 
lere. Michaiu, de pe malul stîngii alŭ rîului, se silia cât 
putea să împedice clădirea podului, dar la sfârşitii se vë- 
du amenințată pe la spate de o câtă de Turcă ce isbutise 
a trece rîul două mile mai departe, în vreme ce alţii 
dn trecură pe corăbii chiar în faca Giurgiului, de-şi cu 
multă greutate. Împresuratii astfelii de vrăjmaşi şi în ne- 
putinţă d'a mai stânjeni trecerea lor, elü lăsă malul Du- 
nărei cu gândi ca târîndu'i după sine, să se folosiască de 
cea maï bună occasiă spre a se lupta cu dinşii. Atunci 
Sinan, ne maï fiind supăratii de nimeni, se grăbi a 
sfârşi podul şi în °hə augustii, trecând Dunărea cu tótš 
armata sa, călcă şi coprinse ţărmul românescă. 


XIII 


Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucuresci trece 
printr'o câmpiă ş6să şi deschisă, afâră numai dintr'unti 
locii, două posi? departe de acâstă capitală, unde elü se 

Www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 111 


află strinsü şi închisă între nisce déi ot pădurse. Între a- 
ceste dâluri este o valle, largă numai de unii pătrată de 
milă, acoperită de crângii, pe care gîrla Nâjlovul o în- 
nécă şi peraiele ce se scurgii din dâluri o prefaci intr'o 
baltă plină de nomolü si mocirlă. Drumul acolo trece în 
lungul acelei văi, parte pe o gosea de pământ, parte je 
ună podii de lemnii, care amândouă sûnt aşa de strimte 
încât d'abi6 pâte coprinde unii carră lărgimea lor. Acâstă 
strimt6re, pe care locuitorii o numescii Vadul Căllughă- 
renilor, fu allésă de Michaiu- Vodă spre a sluji de Ther- 
mopile Românilor. Astădi acâstă valle se află întocmai 
după cum ne o deseriü annalistii acelor timpuri. Nici unii 
monumentů nu ne arătă că acolo fu lupta cea crâncenă 
pentru libertate !% Atât suntem de nesiinţitori la gloria 
naţională ! Românul trece acum cu nepăsare printr'aceste 
locuri sânte, fără ca nimici să” adducă aminte că pământul 
ce calcă e frământat cu sângele părinţilor sti gi acopere 
6sele vitejilor !! 

Vai! scriam aceste rOnduri în annul 1846. Cine îmi 
ari fi deg atuncă că abié unii anni va trece şi inima "mt 
va fi şi mai crudii de durere ispitită. Era în vremea unei 
frumâse deşteptări naţionale, atunci când unii poporii în- 
tregü jurase că va muri pentru Patriă şi Libertate. Tur- 
cul, vecinicul duşmanii, se pornise toti de la Giurgiu 
spre a ne răpi aceste bunuri scumpe. Më aflam într'o a- 
dunare populară, când sosi vestea că păgânul a tăbăritii 


* Crucea, de pâtră ce se afă la Căllughăreni este făcută de Şer- 
banii-Vodă Cantacuzino , spre vecinicirea unui podii ce elă făcu 
pe apa Nâjlovului, dar nu privesce băttaia. 

(La capătul acestei cărţi vom da amănunte despre acea 
cruce. Nota editorului.) 


www.dacoromanica.ro 


112 MICHAÏU-VITÉZUL 


la Căllughăreni, călcând cu piciorii de batjocoră sânta tér- 
rână a părinţilor noştri, glorioşi martiri aă libertăţii natio- 
nale. O amarü mare! atâta fu uitată religia suvenirilor , 
atâta fu încrederea tutulor în vorbele necredincioşilor séü 
atâta fu mişelia lor încât acestă veste îi lăsă reci şi în ne- 
păsare. În zadarii glasu'mi, uniti cu alü unui micii numără, 
strigă < Răsbotu şi Resbunare !» Nică unŭ echo puternicii 
nu’ răspunse în mulţime. Îmi ascunseiu atunci ochii cu 
mânele mele ca să nu mai vâdă acestă umilitóre privelişte 
şi din inima' mi sdrobită scăpară aceste cuvinte : «Deul pä- 
«rinţilor nostri ne-a părăsită! părinţii noştri ne-ai ble- 
«stematii !» * 

Michaiu- Vodă voi a se folos, de positia şi de strîmt6- 
rea, vadului Căllughărenilor, în care nu se putea, destinde 
în frontii mai multi de duoi-spre-dece 6meni, ca să facă 
mulţimea 'Turcilor nefolositâre şi ca să se pâtă astfel lupta, 
cu puteri de o potrivă. Pentru aceia, elii tăbări acolo cu o- 
ştile sale, puind strâjă în deosebite părţi ca să védš de nu 
vor âmbla Turcii a trece printr'altii loci. Dar Sinan, 
voind a înainta spre Bucuresci, era nevoitii a trece pe la 
Căllughăreni, fiind acesta drumul celii mai scurtă şi te- 
mându-se ca, dând prin altă parte, să nu lase în urma sa 
unii vrăjmaşii aşa de întreprindătorii şi îndrăzneţ ca Mi- 

* Acesta sa petrecutü la 1848, întruni clubă la Mitropoliă, 
cea d'ântêïu şi din urmă 6ră când amii stătutii de façš la gedin- 
tele acelui clubii. Trebuie a se sei că pucini ómení din poporii se 
aflaii la acestă adunare şi părerea mea e că poporul celii de josă, 
maï cu sâmă celii din Bucuresci, "et a împlinită datoria revolu- 
ţionară şi naţională declarându'şi, de-şi cam târdiă, dorința de 
a apăra revoluția cu paloşul; iar clasele de susü, guvernii, boieri, 


negucători, junime, s'aii aflati multă maï prejosii şi nevrednice 
de misia lor şi de poporul ce conduceai. 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 113 


chaïu. Îngânfarea, sa şi mulţimea oștilor sale îlii făceaii a 
crede că va birui lesne. Într'adevării armata, lui era, cum 
scim, de 180 mii ostaşi, mai multii decât de dece ori mai 
mare ca alui Michaiu-Vodă care, cu tóte ajutârele ce 
priimi din Moldavia şi Ardâlii, d'abi6 se urca la 16 mii 
ómenï şi 12 tunuri. * Sinan pote nu bănuia că numărul 
creştinilor era, aşa de micii, dar scia că armata ui e multii 
mai mare decât a lor. 

De-şi pugini, ostaşii creştini eraf ânsă plini de focii şi 
de dorința de a se măsura cu duşmanul. Exaltaţia şi înfu- 
riarea, soldaţilor crescu atât încât, înțelegând că unii din 
căpitanii lor, cătând la mulţimea, puterea şi rânduiala 
păgânilor, eraii de părere a se trage înapoi spre a nu pri- 
mejdui în norocul unei dile, gloria şi reputaţia cu grei 
dobândite, începură a face multă lavmă în tabără, stri- 
gând că în ori-ce chipii ei vorii să încerce o băttaiă ca să 
scape o dată, cum diceaü ei, prin prăpădirea, ogtirei dug- 
mane ce se afla acum adunată tótă la uni locii, de acestii 
răsboiu şi să sdrobiască de totii jugul nesufferitei tiranntă 
turcesci. Vrând nevrënd trebuiră şi capii oştirilor cu toţii 
a se învoi de a aştepta, acolo sosirea dușmanului. 


XIV. 


După ce trecu Dunărea, marele rizirü dete commanda 
avanguardiei armatei lui Satârgi-Mehemet-Paşa şi la a- 
rierguardiă orândui pe Hasan-Paşa, beiler-beiul Rumeliei, 


Y avva 


iar pe beii Salonicului şi Nicopolei îi însărcină cu paza şi 


* Alţi annalişti pretindă că 6stea lui Michaiu se urca la 20 
mii, dar ei maŭ putută sci mai bine decât Walther şi lacobin: 
ce se aflaŭ atunci la faça locului. š 


www.dacoromanica.ro 


114 MICHAJU-VITEZUL 


apărarea, podului. Cele dece galere ce se urcaseră pe Du- 
năre până la Ruşciuk fură descărcate de totii felul de arme 
şi muniții şi priimiră poruncă d'a rămâne pe locu spre a 
păzi podul. Apoi în 11: augustii, Sinan porni cu t6tă 
armata sa spre Bucuresci. În cea d'ântâiu n6pte, Turcii 
conăciră într'unii satii ruinată în dreptul Camuri, şi a doua 
di (12|22 augustii) sosiră fu capul vadului Căllughărenilor, 
trecând riil Salcia pe trei poduri. Căllărimea uş6ră, care 
manevra la avantposturi, înaintă până la intrarea strim- 
torei şi sta acolo odihnindu'şi şi păscându'şi caii, când unii 
morii mare de pulbere îi vădi apropierea Româuilor. Ea 
fu îndată îsbită cu putere şi fugi înspăimântată până în 
tabără. Spahii înaintară spre a sprijini năvălirea căllări- 
mei râmane, până când să apuce vizirul să'şi pună armata 
în or6nduială. Sinan se uita plinii de mirare la puginul 
numării alii creştinilor cari cutezaŭ să aştepte şi âncă să 
isbiască o armată aşa de numerâsă. Cu tóte acestea, nedes- 
preguind pe vrăjmaşii séi şi temându-se de vre-o eursă, 
elii îngriji de totii ce'i ari pute fi spre folosii. Pentru 
aceia, porunci beiler-beiului Rumeliei a înainta spre stîn- 
ga cu oştile sale şi cu şepte tunuri şi a merge drepti 
către aï noştri, în vreme ce elt însuşi, în capul spahiilor 
urmând după artilleriă, puse în lipsă de podii, de aruncă 
scânduri pe mocirla, de lângă pădure, ce avea dinainte sa, 
spre a o put trece. Din altă parte Segban-Başi cu douč- 
spre-dece mii ianiceri se aşedă în pădure coprindând po- 
sturile cele maï importante şi urcând două-spre-dece tunuri 
mari într'unti déin înalții, le îndreptă spre armia nóstră 
şi începu a tuna asupră/i. 

Întw'acestă întocmire puternică si îngrozitâre înaintând 
Turcii, ai noştri începură a se trage înapoi maï la strîm- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 115 


"Jore, dar cu multă rânduială şi luptându-se neîncetatii, 
Pedestrimea ânsă, strînsă în urmă pré de aprâpe de Turer, 
fu respinsă în pădure şi dete înapoi în lungul strîmtorei 
maj iute şi cu 6re care neorânduială, dar fr a încerca 
vre o perdere simtitóre. Era atunci pe la 3 séü 4 câsuri 
dupe amédă şi Turcii, mulţumiţi că aŭ împinsii înapoi 
năvălirea, creştinilor, nu îndrăzniră a înainta mai multi 
în acea, strimtóre necunnoscută, unde'i putea aştepta vre o 
cursă. Vizirul îşi agedă corturile într'o posiţiă fârte bună 
şi pe o înălţime la intrarea strîmtorei, D'nd oştile armate 
şi având t6tă n6ptea masalalele aprinse la câte patru col- 
but ale taberei. Michaiu-Vodă luase posiţiă dincolo de rîii 
pe o înălţime, două mile de tabăra turcâscă, ocupând strim- 
tórea despre Bucuresci. Astfelii armatele protivnice se 
aflaii aşedate pe duoă înălțimi facă în facă, fiind despăr- 
Die numai de pădurea din valle ce nu le opria a se vedé. 
Românii aveai dinainte lor o turmă de bivoli cu stâguri * 
şi t6tă tabăra, lor era plină de focuri mari, în mijlocul că- 
rora petrecură tótă n6ptea aceia, vermuind şi mişcându-se 
necurmatii, cântând, chiuind şi hăulind, dupe natura lor 
“veselă în mijlocul nevoilor şi supărând şi hărțuind pe 
Turcă cu numer6se avanposturi. Ambele armate aştep- 
tară astfelii dioa cu nerăbdare şi cu acea neodihnă ce 
simtii oştile în ajunul unei mari băttăllii. Turcii, îngân- 
faţă de mica isbândă ce dobândiseră, aveaii de siguri că a- 
doua-gi se va vedé triumful islamismului prin sdrobirea 
dui Michaiu şi a armatei lui, Ai noştri se pregătiai a a- 
păra cu bărbăţiă acea strîmtâre, care era chiăia țărrei lor 


* In secolul ali XVI, Românii în băttăliile lor se serviaii də 
dbivoli, precum cei vechi de elefanţi. 


www.dacoromanica.ro 


116 MICH AlU-VITEZUL 


şi a Europei creştine. EY sciaii cât sânt de pugini pe lângă, 
duşmani; dar, credincioşi înfocaţă, inima, lor ardea de do- 
rinta de a et da viaţa pentru patriă şi lege şi d'a merita 
cununna martirilor, * 


XV 


Însferşită sórele veni să lumineze acâstă di de mer- 
cură, 15/23 august, menită a fi briliantul celŭ maï strălu- 
citi alti corânnei gloriei românescă. Înaint6 dorilor âncă, Mi- 
chaiu-Vodă trămise o s6mă de pedestrima cu puscă de se 
aşedă la intrarea pădurei şi îşi puse tunurile într'o bună 
posiţiă pe o înălţime. În vremea aceia, Turcii își lua po- 
siţiă în prejma podului de ceia parte. Sfêrgindwsï pre- 
gătirile, Michaiu îşi înălţă, împreună cn ostaşii să, ru- 
găciunile către Dumnedeii. Apoi îndreptându-se către 
dingt, le dise să'şi adducă aminte de vechia lor vitojiă , 
căci oecasia de acum e frumâsă şi de o vor perde, ane- 
voiă o vor maï căpăta. «Turcii, le dicea elii, sânt uimiţă 
«de atât perderi; cetăţile lor din tóte părţile sunt cuprin- 
«se; din câte capete aŭ avută armatele lor, numai unul a 
<rëmasü care maï îndrăznesce a ţine frunte creştinilor; că 


* < Tout le reste de ce jour se passa aux occupations de se 
< considérer les uns les autres. Les Turcs se mocquaient des Va- 
< laques et n'avaient que ce déplaisir de ce qua ceux-ci n'avaient 
< un plus grand nombre pour rendre leur victoire plus glorieuse, 
< Mais les Valaques sérieusement attentifs à ce qu'ils devaient 
< faire le lendemain, portaient leurs yeux et leurs coeurs au ciel 
« pour impâtrer du secours, sans lequel ils sentaient bien leura 
< forces trop débiles pour soutenir une si nombreuse multitude 
< d'ennemis. Michel leur Palatin les exortait généreusement au 
< combat, > Baudier. 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 117 


cu dinsul aŭ a se lupta si gloria da "In birui va fi forte 
«mare. Mulțimea vrăjmaşilor nu trebuie săi speriă, de 
«vreme ce Sinan a lăsatii cele mai bune oştă ale sale în 
«garnizâne prin cetăţi şi a addusii cu dînsul numai 6meni 
«cari vor face mai multi sgomotii decât vătămare. Pe 
«lângă acâsta, locul de băttaiă nu putea fi mai bine allesü, 
«de oră-ce mulţimea lor aci le este nefolositâre. Elii le 
«dise âncă să'şi adducă aminte de crugimea, vrăjmaşului, 
«care nu ïértă nici odată pe cei biruiţi, cu atât mai multii 
-<pe cei ce s'aii revoltatü; că nu este destul că aŭ scuturatii 
jugul robiei, că aŭ înnouitii vechile legături cu împă- 
aratul şi că sta pusi sub o putere ardelână, déca printr”o 
«faptă strălucită d nu vor căuta a întemeia acâstă vred- 
«nică hotărîre ; că a venitii vremea a se lupta puternică 
«pentru libertate, iară mai cu semă pentru cinstea legii, 
«ca să dovediască Turcilor că de le aŭ călcatii ei mai 
«nainte patria, a fostii numai din pricina neunirei lor; 
«dar că acum când tóte puterile vecine staii în bună 
aînţellegere împreună, trebuie a dobândi prin unire ceia 
epp aü perdutii prin zavistiă şi împărecheri şi a goni pe 
«aceşti crudi tiranni dincolo de strîmtârea lor, de Darda- 
<nele; că toți vecinii et aŭ făcutii datoria lor, când bšt- 
«tându'i, când gonindu'i din cele mai bune cetăţi ale lor, 
«astfel încât ei prăpădiră cea mai bună parte din acea 
<armiă ce Sinan dusese în Ungaria. În sfârgitii închiăiă 
<gicându-le că acum potii şi Românii dobândi o assemens 
«gloriă , coci tâte dovedescii că vor avé acelaşi no- 
<rocire.>» 

Apoi domnul se îndreptă către 6stea unguréscă ad- 
ducându'i aminte că ea e depositară a vechei vitejii un- 
guresci. 


www.dacoromanica.ro 


118 MICHAÏU-VITÉZUL 


XVI 


Astfel vorbi Michaiu, neînspăimântatul voevodii şi 0- 
staşii inimaţi forte împrotiva Turcilor, învăpăiaţi şi de a— 
ceste cuvinte, dar geloşi âncă mai multii d'a eclipsa prin- 
tr'o biruinţă strălucită tote gloriósele biruinţe ale vecini- 
lor, răspundii învârtind în mâni paloşele şi lăncile şi prin 
strigări mari de o răsboinică veseliš, cerü de la domnul 
lor ca să'i ducă îndată către dugmani, 

Atunci Michaiu, plinii de încredere în energia armatei 
sale, trece podul în capul a 8000 ostaşi şi se lăsă cu fu- 
riă asupra osmanliilor, în vreme ce focul iute şi bine 
ţinutii ali puşcaşilor din pădure şi ali tunurilor pustiiesce 
armata turcâscă, doborînd la pământii lume multă. Câte- 
va cete de Turci se încerci a stânjini năvălirea Româ- 
nilor; dar în zadar, căci aceştia inimându-se, îmbiindu- 
se unii pe alţii, îi isbescii cu atâta furiă încât cu tót& 
minunata, posiţiă a Turcilor, prăvălindu'i, ei ajunseră pê- 
në la cele d'ântâiu corturi ale taberei lor. Vrăjmaşii aju- 
taţi de post, de numărul lor şi de machinele de răsboiu, 
îşi vinü curând în sine şi începi a se lupta cu tăriă. Pa- 
tru paşi, Satîrgi-Mahomed, Haider, Husein şi Mustafa, 
cu o armată însemnată compusă de oştile Siriei şi de ia- 
niceri, alârgă în ajutorul cetelor ce se luptaii, sprijină 
cu putere năvălirea, Românilor, trecii podul şi lupta cea 
mai învăergunată începe atunci din tóte punutele. Ast- 
tel, împinsă peste Lo fruntea armatelor, ţinu băttaia, 
mai multe cesuri, până când Sinan, desperati de puçinul 
sport ce a dobânditii până atunci, îşi îngloti oştile pe lân- 
gă sine, stringe pe toţi paşii şi căpeteniile, îi inimeză şi, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 119 


în capul unei col6nne îngrozitâre, eï facă o năvală mare 
şi isbutescii a împinge pe aí noşstri cu unii pătrarii de 
milă înapoi şi chiar până în tabăra lor , luându-le şi tâtă 
artilleria. Michaiu, fără a perde inima, din acestă neis- 
bândă, îşi cullese puterile şi din noŭ, dete năvală asupra 
Turcilor, tăind şi oborînd într'înşii. Îndărătnicul voinici 
Alberti Kiraly isbutesce a lua înapoi două tunuri. Dar 
vrăjmaşul se batte cu inimă, îşi împrospăteză adese oştile 
sale, cela ce nu potii face ai noştri şi îi respinge; de trei 
ori Românii împinseră şi prăvăliră pe Turci, şi de trei 
ori fură respinşi înapoi. Astfelii urmă lupta cu norociă 
schimbăciosii de la răsăritul sârelui până către ducă cé- 
suri maité appusului, biruitorii rămânând adesé brout? şi 
biruiţiă biruitori. «Turcii, spunü annaliştii contimporani, 
«se luptaii ajutoraţi de mulţime şi de numării, Românii 
«de tăriă şi îndrăznâlă.> În sfórsitü, furia îmbărbătend de 
o potrivă pe unii ca şi pe alţii, biruinţa stă să remână 
numărului şi mica 6ste românâscă, împovărată de mulţimea 
vrăjmaşilor, trăsnită de numerâsa lor artilleriă, este ne- 
voită a da îndărătii. Retragerea lor ânsă e frumâsă şi stra- 
tegică ; spre a nu se lăsa a fi ocolită de Turcă, spartă şi 
răsipită, ea se întocmesce în figura unui colții (cuneum), 
şi aruncând astfelii de tâte laturile focuri asupra vrăjma- 
gului, se retrage înapoi cu încetul, luptându-se neînce- 
tatii; acestă retragere e o minune de vitejiă, de sânge-rece 
şi de eroismii. Stolurile nenumărate ale căllăreților turci 
în zadar se aruncă asupra laturilor acestui triunghiu, 
cătând aü sparge; silinţele lor, fără a'li vătăma întru 
nimici, se sdrobescii de dînsul ca de o stâncă de pâtră. 
Strîmt6rea locului de băttaiă, pădurile şi délurile favori- 
saii înapoierea Românilor şi zăticniaii mişcările şi silin= 


www.dacoromanica.ro 


120 MICHAIU=VITEZUL 


tele lor d'a "i înconjura de tâte părţile. Dar era de temutii 
ca vrăjmaşii să nu izbutiască a scâte pe aY noştri din 
strimtóre şi săi împingă în câmpiă, unde "i arii fi sdro- 
bită cu numărul lor. 

Sórele acum căta spre sfințitii; Românii se luptaseră 
cu eroismü, dar osteniţi de o luptă lungă şi nepotrivită, 
eï se plecară numărului celui pré covârzitorii ali dugma- 
nului ; băttăllia se putea privi acum ca perdută de d'neit, 
décă vre o împrejurare nu "i va ajuta şi o sórtë mai blândă 
nu le va străluci. Michaiu ânsă, ca totii d'auna liniştită şi 
trufaşii în primejdiă, mai avea âncă o sperare; elü trä- 
misese de diminâţă să chiăme lângă dînsul o câtă de pe- 
destrime ce se afla departe de tabără..... Sosi-va, ea, 6re 
la vreme?.... De la dînsa spândura sórta băttălliei. 


XVIL 


Sta să appună sórele după orizonii când vestea că aju- 
torul aşteptatii a sositii vărsă sperarea isbândei şi uni 
curagiu noŭ în inima acelei mâni de voinici români, cari 
ca nisce zmei se luptaii, trăgându-se în faça nenumăratelor 
glate ale unui duşmanii învingătorii. Acestă ajutorii ânsă 
ce ai noştri "ei In închipuial tare, nu era decât o câtă de 
300 pedestraşi din Ardé1ü cu puscă. Michaiu, fără a perde 
vreme, căută a se folosi de acestii neînsemnată ajutorii 
şi de reîmbărbătarea oştilor sale, ca să smulgă biruința, 
de la vrăjmaşi. Eli îşi preâmblă privirea pe câmpul băt- 
tăllieă, vede mişcările Turcilor şi după dînsele, îşi pregă- 
tesce pe ale sale. Sinan- Paşa, vădând retragerea Românilor, 
luase inimă Și vrea a'í desface şi ai reschira de totü. 
Spre acestii sfërsitü, în capul veservei sale elii âmbla, să 

Li 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIĂ 121 


trecă podul spre a isbi pe ai noştri în frunte, în vreme ce 
Hasan-Paşa cu Mihnea-Vodă, din porunca lui, alergaŭ 
prin pădure să "i loviască pe la spate. Michaiu atunci se 
asédš cu câta de curând sosită la capul podului spre a în- 
tëmpina pe Sinan, trámite pe căpitanul Cocea cu 200 Un- 
guri şi alți atâţe Cazaci pedestri ca să iea pe vrăjmaşi 
pe la spate şi Alberto Kiraly asédš cele două tunuri ce le 
redobândise de la Turcă, într'o bună posiţiă şi stă gata a 
trăsni pe vrăjmaşi de vor îndrăzni a trece podul. Sfâr- 
gind aceste pregătiri, Michaiu cugetă în inima sa că îm- 
prejurarea cere neapăratii vre o faptă eroică spre a des- 
curagia pe Turcă şi a îmbărbăta pe ai săi. Eli hotărasce 
atunci a se jertfi ca altă dată şi a cumpăra biruinţa cu 
primejdia vieţii sale. Ridicând ochii către cerii, mărini- 
mosul domatt chiamă în ajutoru'i protecţia mântuitâre a 
deului armatelor, smulge o secure ostăşâscă de la unii 
soldatii, se aruncă în col6nna vrăjmaşă ce "lit ameninţă 
mai de aprâpe, dobâră pe toţi cei ce se încârcă a" sta îm- 
potrivă, ajunge pe Caraiman- Paşa, îi sb6ră capul, isbesce 
şi pe alte capete din vrăjmaşă şi, făcând minuni de vitejiă, 
se întârce la ai săi plinii de trofee şi fără de a ñ rănită. 
Acéstă faptă eroică înfidră pe Turci de spaimă, iar pe 
creştini îi însufleţesce şi "i aprinde de acelii eroicii entu- 
siasmii, isvorii bogati de fapte minunate. Si cum n'arü 
fi creduti eï că potii face minuni cu unii astfeli de gene- 
rali şi cu asemen6 exemple ce le da! Sinan, văgând a- 
<ésta, spre a da curagiu la ai săi, Tea offensiva şi trece 
podul. Dar de o dată se vede opritii în facă de Michaiu, 
ca de unŭ zidit de pâtră tare, în dosü isbitii cu o 
furiă înfocată, de căpițanul Cocea, şi în câstă trăsnitii de 
tunurile așegate pe déin de Alberti Kiraly, care băttând 


www.dacoromanica.ro 


` 
€ 


122 MICHAIU=YITEZUL, 


în mulţiunea îndesată a Turcilor, le găuresce rândurile şi 
le pustiiesce tâtă aripa drâptă. Indărătnicul viziră, fără 
de a 'şi perde cumpătul, isbutesce a 'şi întocmi oştile în 
rânduială ; dar o isbire nouă a lui Michaiu în fruntea ar- 
miei, pustiirile furi6se ale lui Cocea de dinapoi, ferbintele 
şi uccigătorul focii alii tunurilor lui Kiraly sdrobescii iară 
acestă rânduială şi Turcii, minunaţi de îndrăzndla cu care 
Românii, ce "i priviai ca biruiţi, îi isbesci acum, începi 
a fugi r&slătaţi. Satîrgi-Mohamet-Paşa, trăgându-se îna- 
poi fu rănită şi îndată, schimbând retragerea în fugă, 
dete celii d'ântâiu semnalul neorânduielii şi t6tă armia 
musulmană înt6rse în răsipă spre baltă, lăsându'şi câstele 
şi spatele expuse loviturilor n6stre. In zadar ianicerii se 
tinü gemet? împotriva alor nostri şi caută a le răspunde cu 
focurile lor, tăcă cele-l-alte cete, spăimânt ate de aceste 
isbiră împreunate la care nn se aşteptaii, reschirându-se, 
îi întorci şi pe dînşii înapoi. În zadar Sinan mustră pe 
ostaşii ce fugiaii, acum cu cuvinte ocărître, acum băt- 
tându'i cu măciuca, sa înterată (massa ferrata), silind în 
toţi chipul a "Y pune în rânduială şi a "i întâree la băt- 
taiă. Glasul şi autoritatea, lui sûnt nesocotite şi nică o pu- 
tere omenâscă nu mai pâte opri în locii vallurile sgomo- 
tóse ale fugarilor, cari se prăvăliaii cu furiă şi răpede 
spre podii, cătându-'şi mântuirea în trecerea, lui. La ca- 
pul acestui podii sta îmbuldite în neorânduială artilleria, 
cavalleria, pedestrimea, împingându-se de a trece care de 
care mai nainte; dar, vëdënd că toţi nu potii încăpea pe 
dînsul, mulţi din Turcă foră siliţi a se arunca în baltă, 
unde îşi afiară mórtea. Între aceştia erai şi paşii Haider 
beiler-beiul de Sivas (Cappadocia), Husein beïul Nico- 
polei şi Mustafa feciorul lui Aias-Paşa. Ei se cufundară 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 123 


în mocirlă unde fură uccişi şi priimiră, dice unii annalistü 
turcii, cununna martirilor de la ghiauri. Bătrânul Sinan 
însuşi tărrîtii de aï sti şi în graba fuger sale, fu călcatii 
` în picidrele cailor şi apoi, împunsii de sulița unui ostaşi 
românii, cădu căllare de pe podii în baltă cu atâta răpe- 
dicăune încât isbindu-se de podii, îşi perdu chiulaful şi 
feregeaoa şi duoi dinţi ce singuri mai avea în gura lui. 
Eli era p'aci să pâră séü să cadă în {nânele Românilor, 
décă din norocirea lui unii voinicii soldatii din oștile Ru- 
meliei, a-nume Hasan, nu s'arii fi aruncată dupe dînsul 
ca sălii scape şi, lăsându'i callul înomolitii în lută, pe 
umeri ïl scóse de acolo şi'lii duse în tabără. De atunci, 
acestii soldatii se numi Deli-Hasan-Batakgi și ajunse 
căpitanii ali deliilor lui Cogia-Murat-Paşa. Vestea mor- 
ţii vizirului se împrăştiă între "Turci şi cei ce se maï îm- 
potrivíaŭ deteră şi ei dosul. Românii cu furia lor obici- 
nuită şi electrisaţi âncă prin izbândă, îi goniaii dinainte 
lor ca pe nisce turme de vite până îi vira în tabăra lor, 
Hasan-Paşa şi Mihnea-Vodă ce veniaii să înconjure pe 
ai nostri, aflând că Sinan a per şi 6stea lui e biruită, 
se tragii îndărătii spre tabără. Într'acelii minutii Michaiu,, 
precum Odini6ră semideii cântaţi de nemuritorul Omerü, 
alârgă într'o parte şi în alta prin tabăra turcâscă, cău- 
tând pe Sinan, când vëdënd de departe pe Hasan-Paşa, 
se luă dupe dînsul strigându'i să stea de e vitezii să se 
lupte cu dînsul peptii la peptii şi când de când era sălii 
şi ajungă cu palosul; dar Hasan fugia înspăimântați şi 
nu se putea ţine pe picïóre de grâză. Eli merse de gas: 
cunse ruşinea intr'unü crângii spinosii, de unde d'abi6 a- 
dcua-gi cuteză a esşi la ai săi. Nóptea opri măcellărirea 
armatei musulmane şi o păzi da fi cu totul sdrobită şi 


www.dacoromanica.ro 


124 MICHALU-YITÉZUL 


Di 


răsipită. Românii se întârseră triumfători în tabăra lor, 

încăreaţi cu prăgi bogate. Pe lângă tunurile lor ce "ei le 

redobândise, alte tunuri mari d'ale duşmanilor, cai mulți 

şi mai multe steguri, între care şi stâgul celii verde şi” 
sântii ali proorocului, fură trofeele acestei strălucite dile. 

Trei mii turci zăceaii în câmpul băttăii. Perderea Româ- 

nilor era âncă simtitóre, căci Turcii se apăraseră cu cu- 

ragiu. Apele Nâjlovului se roziseră de sângele vărsatii în 

acea di. 

Spre a odihni sufletul cititorului de aceste scene sân- 
ger6se, istoriograful contimporanii Walther ne povestesce 
aci o anecdotă interesantă. Eli dice că în tótă astă ex- 
pediţiă a Românilor împotriva 'Turcilor, duoi cerbi do- 
mesnică însogiră pe Michaiu- Vodă, şi chiar în vremea băt- 
Diet de la Căllughăreni, sub focul şi vuetul tunurilor şi 
ale bombelor, ei gedeaŭ neclintitii lângă cortul lui, ânsă 
omorîndu-se unul dintr'înşiă, cel-l-altii de durere merse de 
se ascunse în pădure. 

Astfelii fu acea vrednică de o neştersă adducere aminte 
di de băttaiă de la Căllughăreni, în care Românii scrise- 
ră cu sabiă şi cu sânge paginea cea mai strălucită din an- 
nalele lor. De dece ori mai puini numeroşi decât dusma- 
nii, ei câştigară asupră-le o biruință strălucită şi avură 
gloria d'a învinge unii generali până atunci áneŠ neîn- 
vinsii. Munteni, Moldoveni şi Ardeleni, soldaţi şi căpitani 
se luptară toţi ca nisce eroi. Dar cinstea cea maï mare a 
biruinţei se cuvine cu totii dreptul vitâzului domnii. Prin 
întocmirile sale cele ingeni6se, prin sângele-rece şi neîn- 
spăimântarea sa şi prin primejdia în care îşi puse viéta, 
-lŭ asigură biruinţa, Într'acéstă băttălliă, ca în multe al- 
tele, nu scim de cea ne minuna mai multă în acestii mare 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 125 


bărbații, de geniul săi de generalii ori de vitejia lui de 
soldatii. Intr'adevërü, tóte operaţiile acestei băttăllii dove - 
desch din partea lui Michaiu şi a Românilor o artë mili- 
tară înaintată, care cu totă dreptul pâte minuna pe toţi 
câți cunnoscii starea de prunciă în care se afla, în acelit 
timpi, acestă artă în tótă Europa. 

Décă cu acâstă biruință nu se sfârşi atunci campania, 
ea contribui ánsë multii în urmă la săvârşirea eï, căci de- 
moralisă întwatâta pe Turci încât, când creştinii luară 
mai târdiii farăşi offensiva, Turcii nu mar îndrăzniră a se- 
mai măsura cu dînşii şi nu se credură în siguranță decât 
puind cât mai în grabă Dunărea între dînşii şi îngrozi- 
torii lor vrăjmași. 


XVIII. 


Nóptea ajută 'Turcilor a se desmetici din gr6ză ce'i co- 
prinsese şi a se întocmi în rânduială. Ei îşi luaseră din 
noŭ posiţia cea dMântâiii şi Sinan porunci ca să se adnne- 
lângă dînsul o sémš de oşti ce rămăseseră în urmă peste 
Dunăre, sperând ca, dupe sosirea lor să'şi răsbune învin- 
gerea. EI mai spera âncă în isprava intrigilor ce Mih- 
nea-Vodă, din tabăra turcâscă prin înţellegere cu unii din 
boierii lui Michaiu, urdia între ostaşii creştini. O împre- 
jurare ânsă turbură în acea n6pte r&paosul 'Turcilor. Unii 
ianiciarii având fitilul aprinsü la puşea sa, focul prinse 
în tigaie şi cum se afia lângă erbăriile ianicerilor, o scîn- 
teiă cădu d'asupra şi de o dată acele erbării săltară în 
aert, La huetul celii mare alii acestei isbucniri neaştep- 
tate şi la gr6znicul norii de famü ce ascunse cerul, toţi 
Turcii r&spunseră împreună printr'unii gipătii îngrozitorii, 


www.dacoromanica.ro 


126 MICHAIU-VITEZUL 

de spaimă si credând că ai noştri îi isbesciiy o luară din 
noii la fugă, reslăţindu-se în tóte părţile. Târdiii şi cu greü 
putură eï să'şi vină în sine şi a se întocmi în tabăre . 

O scenă cu totul alta se petrecea atunci în tabăra ro- 
mân6scă. Michaiu-Vodă se trăsese îndărătii o a patra par- 
te de milă şi tăbărise în direcţia locului băttălliei. Ein 
puse de salută sosirea nopţii cu mai multe salve de ar- 
tilleriă şi, dupe ce orândui streji în tâte părţile cu multă 
îngrijire, chiămă capetele armatei la uuii svatii de răsboiii, 
Pe când elii se afla în svatü, strejile îi adduseră înainte unŭ 
turcă ce prinseseră atunci şi care nu'i era necunnoscutii. 
Domnul îli întrebă despre numărul vrăjmaşului şi planu- 
rile lui. Prinsul, după ce răspunse la aceste întrebări, 
aflând şi elii adevăratul numării alii creştinilor, dise că- 
tre svatii. «Ah! dam fi sciutii Turcii astăgi acâsta, v'arü 
«fi robiti numai cu caii lor!» Michaiu, dupe ce porni pe 
tureii sub bună pază în Ardélü, începu a se chibzui cu 
căpitanii săi, despre ceia ce trebuia să facă în împreju- 
rările de facă. Elü era de părere ca să înc6pă a doua di 
din noŭ lupta ; dar o sémš de boieri şi capetele 6stei un- 
gurescă îi stătură împotrivă. Ac&sta dete prepusii unora a 
bănui şi a dice cum că Albertii Kiraly, ca si unii din bo- 
Yeri, arii fi fostii câştigaţi de trădătorul Danii vistierul, care 
priimise 50 mii galbeni de la Sinau prin Mihnca-Vodă ca 
săi împartă între dinşii. Purtarea lui Kiraly dupe aceia dă 
de neadevărată acestă bănuială. Af6ră de acâsta, oştirea, 
moldovană era nevoită a se întârce în 1érra ei, unde se a- 
-atepta năvălirea Polonilor şi a Tătarilor. Vădându-se astfel 
trădatii de unii din boierii săi, părăsitii de oștile ajutătóre, 
neputând a se rezima decât în ostaşii sti români, Michaiu 
<ătând la numărul şi la obosirea ogtilor sale, se temu d'a 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 197 


nu perde folosul morali dobânditii prin bătălia câştigată 
d'a nu cădea în vr'o cursă a vrăjmaşului séü a ñ sdro- 
bitii de puterile lui cele numerâse de va remâns la câm- 
piä şi gândi că înțellepciunea îi poruncesce a se trage 
spre munti, ca sub ocrotirea lor să aştepte sosirea pringului 
Ardtlului. Dreptii aceia, elü porni îndată unii olăcariu la 
Bathori, însciințându'lii de cele întâmplate, arătându'i 
primejdia în care se află Ard6lul ca şi térra Românâscă 
şi rugându'lii să grăbiască at veni în ajutori ca să nu la- 
se țérra a fi înnecată de numerâsele ordii vrăjmăşesci. In- 
tr'acea n6pte armata n6stră, cu tótă ostenéla băttălliei nu 
se odihni de locii; la medul nopţii ea invocă de trei oră cu 
glasă tare sântul nume ali lui Iisus şi într'acelaşi mi- 
nutii două sute mii de glasuri din tabăra turcâscă răs- 
punseră cu o trufaşă cutezare prin strigarea : cAllah! Al- 
alah ! hu !» Aerul vibră d'aceste strigări, pădurile clocotiră 
până în fundul lor şi văile rësunarš şi repetară numele 
lui Iisus ! şi Allah ! Dumnegei neîmblândiţi în duşmănia 
lor, pe cari mii de mii de ecatombe omenesci, ce în dilele 
atâtor vâcuri li se jertfiră, nu "an pututii âncă împăca. 


XIX 


Când începu a se face dioă, Michaiu-Vodă ridică ta- 
băra şi se trase spre rîul Agen, în depărtare de două 
mile, unde puind streji în t6te părţile, căută a da puţină 
odihnă atât lui cât şi ostaşilor săi. A doua di, vineri în 
15/25 augustii, dioa de Sântă Măria, Michaiu plecând de 
la Argeşii se opri Ja Văcăresci, ne voind să intre în Bu- 
curescă şi întârdiă aci câte-va câsuri. În acâstă vreme, 
fără scirea lui, Ungurii împreună cu alți ostaşi străini, 


www.dacoromanica.ro 


128 MICHAIU-VITEZUL 


năvăliră în Buguresci şi 79 jăfuiră sub pretextii că mai 
bine să iea ei acea pradă decât să cadă în mânile Turci- 
lor. În 16j26 augustii, Michaiu afiând că vrăjmaşul s'a. 
luatii după dînsul, pornesce de la Văcăresci după amâdi, 
merge până la mijlocul nopții, calle de cinci mile, se o- 
dihnesce puginii până la revărsatul giorilor într’ unŭ locă 
priinciosii, înaintză d'acolo âncă vre-o cincă mile şi du- 
minecă, în 1727, ajunge la oraşul Târgovişte pe rîul Ia- 
lomiţa. Acolo, sub ocrotirea munţilor, îşi întocmi tabăra, 
aşedând streji ca să priveghieze în tâte părţile şi şedu 
pe Joch câte-va dile. În urmă plecă şi d'acol€ şi întindând 
totii mai la munte, urmând ţârmurile Dîmboviţei, se ade- 
posti într'unii locii anevoiă de apropiată, la cetatea lui 
Negru-Vodă, ale ër? întăriră, sdrobite de puţină vreme 
de Turci, se vedeaii âncă. Astădi chiar totii se mai vëdü 
dărămături de cetăţuiă într'acelii locii minunată de fru- 
mosii şi plinii de legende şi suvenire despre Negru-Vodă, 
domnul celii mai popularii între țărranii noştii. Acesti 
Joen e âncă vestită printr'o băttălliă strălucită ce câştigă, 
la 1342, Dragomirii, commandantul puterilor lui Ladislaŭ- 
Vodă, domnul ţărrei Românescă, asupra armiei lui Ludo- 
vicii 1, craiul Ungariei, care sub commanda lui Nicolae 
Garan şi Simeon Megheşel, năvălise în térra n6stră. Un- 
gurii fură traşi de Români în aceste locuri grele şi în- 
frânţi cu botul, cădând în băttaiă şi cei duoi generali 
ai lor. 

Locuitorii Bucurescilor şi ai Târgoviștei părăsindu'și 
casele, se ridicaseră cu totii bunul lor şi însogiseră armata 
în retragerea ei spre munţi. Însfârşitii Michaiu lăsă, gi 
cetatea, lui Negru-Vodă şi se trase totii mai adâncă în 
munți , pe apa Dîmboviţei în susü , la satii la Stoienesci, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 129 


În acâstă retragere mai mulţi ostaşi români desertară şi 
oştile moldovene se întórseră în térra lor, unde eraü chiă- 
mate, rămânând astfelŭ cu Michaiu numai ca la opt mit 
ostaşi, dar Loft alleşi şi viteji. Elii îşi aşedă la Stoienesci 
tabăra, se gënt bine şi făcu oştirei tăbii, având statornica 
hotărîre q'a aştepta intr'acestü locii sosirea lui Bathori , 
da închide până atunci callea Ardâlului lui Sinan-Paşa şi 
Wa urma apărână prin lupte mărunte patria sa nenorocită, 
pe care acum n'o mai put6 apăra prin băttăllii mari. 


XX 


A doua gi dupe băttăllia de la Căllughăreni, Turcii vě- 
dând că chreştinii nu facii nici o mişcare, îndrăzniră vre 
o câţi-va din eí a înainta până în locul unde fusese tabăra 
vomânâscă şi unde găsiră puşinii bagagiu grei şi câte-va 
tunuri părăsite. La acâstă veste se porniră gonaci în tóte 
părţile, de prinseră câţi-va ţărrani, de la cari aflară dru- 
mul ce luase oştirea românâscă. Hasan-Paşa trecu atunci 
strîmtorea, cu o despărțire din armiă şi tăbări dincolo în 
câmpiă. Într’aceiagi vreme, elŭ porni o patrulă spre Bucu- 
resch, de adduse din prâjma acestui oraşii, robi, bucate şi 
vite. Sinan-Paşa ânsë cu armata sa, nu îndrăzni a se lua 
îndată după Michaiu-Vodă, ci gedu duoă dile pe locù până 
să "ei întremeze oştirea din spaima şi ametéla în care că-— 
duse după înfrângerea sa, şi până să "i sosiască, după 
spusa unora, puçinele oşti rămase în urmă.* Spre a fi 


* Annaliştii turci nu pormenescii nimici d'aceste ostí ce anii 
din annaliştii chreştini spunii că rămăsese peste Dunăre. Ceia-ce- 
ne face a priimi acesta cu înduoială, cuci credem că de ară fi 
fostă cu temea, Tarcii n'ară fi uitat'o spre a îndrepta perderea 
băttălliei. ' 

www.dacoromanica.ro 


130 MICHAlU-VITEZUL 


sigură că nu va fi isbitii în spate de Români, elü trămise 
unii trupü de 6ste să coprindă cetatea Brăilei şi eli însuşi, 
la (an augustă, cu tótă armata cea mare, trecu strim- 
tórea Căllughărenilor şi merse de tăbări în câmpiă la sa- 
tul Copăcenii din cóce de rîul Argeşului, gi la "ar, 
înaintă până la Bucurescă, unde tăbări sub oraşii. Îndată 
ce sosi, Sinan porunci de luară de pe turnurile bisericilor 
crucile și globurile aurite, pe care le sferâmară în bucăți 
precum și icónele şi puseră pe turnuri, în locul crucilor, 
semiluna, În mitropoliă puseră în locul altarului, unii 
mihrab (altară mahometanii) şi unii mimber (estradă 
spre a pune unii tronii) şi astfel prefăcându-o în giamiă, 
la 20/56 ale acelei luni, făcură acolo slujba şi rugăciunea 
turcâscă. * Acâstă rugăciune se săvârşi de Hasan-E- 
fendi, şeikul din skitul Mustafa-Paşa,, care însogise pe 
Sinan într'acâstă campaniă. Acela care luă crucea de pe 
turnuri era, unii topeii (tunarü) numită Ibraim-Paga, pe 
care marele vizirii spre răsplătire îli făcu atuncă căpitanii 
în guardia sa. 

După săvârşirea rugăciune , vizirul adună sub cortul 
sëü pe cei mai însemnați offigeră aY săi şi le dise că läsa- 
rea Moldovei si a ţărrei Românesci în stăpânirea ghiau- 
xilor e o pricină necurmată de turburări şi împărechieri 
pentru răsc6lele ce ei facii; că spre a curma tóte acestea, 
în viitori, elii propune ca aceste două ër să se prefacă 


* Autorul a commisü aci o errâre. Biserica despre care vor- 
besce nu pâte fi Mitropolia, care s'a zidită cu vre-o gâse-deci de 
anni în urmă, de către Constantinii-Vodă Basarabii cârnul. Credem 
mai multă că acea biserică era mănăstiria Radului-Vodă în care 
scim că s'a închisă apoi Turcii, s6ă chiar şi biserica domnâscă de 
da Curtea Vechiă, Nota edttorulut, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 131 


în provincii ale statului (¿alet¿) şi spre a ţine într'în- 
sele rânduiala, gi pe poporü în suppunere, să se 2idiască 
ducă cetăţi , una la Bucuresci şi alta la Tórgoviste, Toţi 
offigerii găsiră bună acestă părere. Vizirul însciinţă îu- 
dată Porţei hotărîrea svatului gi numi pe Satîrgi-Maho- 
met-Pasa la acestii noii paşalikii din térra Român6scă. 
Aga, pentru a duoa or, Turcii isbutiră în statornica, lor 
dorință de a preface térra în paşalikii. Dar acum, ca, şi 
ântâiaşi dată, la 1522, ei îutâmpinară în Michaiu , unii 
altú Radu de la Affumaţă şi nu putură apăra cu armele 
fapta lor nelegăuită. Astfel totii-d'a-una, în timpuri grele 
şi nenorocite , roditorul pământii ali patriei nóstro 'şi a 
măscutii isbăvitori ! 

Esşind din adunare, vizirul cu toţi offigerii săi se preâm- 
blä prin mabhalalile oraşului si alleseră mănăstirea lui 
Alexaudru-Vodă , spre a face dinti'însa cetate. Acestă 
mănăstire mare, chramul Sântei Treimi, fu zidită din 
josii de Bucurescă, de către Alexandru-Vodă ui, feciorul 
Mircei-Vodă gé, la 1578; stricându-se apoi de Turci, 
cum vom vedé mai la valle, ea se rezidi din noŭ, întoc- 
mai cum se află astăgi, de Radul-Vodă, feciorul Mihneï- 
Vodă-Turcitul şi nepotii lui Alexandru-Vodă ui şi de a- 
tunci ea se chiamă mănăstirea lui Radu-Vodă. Voind 
Sinan să facă acestă cetăţuiă mai mare, puse de lărgi lo- 
“cul împrejmuirei de duoë ori pe cât era, copringând în 
lă-întrul cetăţuiei, biserica, şi zidirile din prejurii si oco- 
lindu-le cu basti6ne şi fortificaţii. În vreme ce meşterii më- 
suraŭ şi trăgeau liniile, beilerbeii, spabiii şi ianicerii fură 
trămişi după lemnele trebuncise pentru construcţia bu- 
levardelor şi ciauşii alergau în „tâte părţile spre a aduna 
lucrători şi, fiind că lumea din țérrä era fugită la munţi 


www.dacoromanica.ro 


132 MICHATU-VITEZUL 


şi nu se putea aduna unii mare numërü de 6meni, Turciř 
fură siliți a trámite să mai adducă lucrători din Bulgaria. 
Clădirea, cetăţii începu la Sib: augustii şi cu atâta silință: 
lucrară la dînsa, încât în duoă-spre-dece dile fu terminată. 
Cum se săvârşi întărirea palisadelor cetătuiei, Sinan-Paşa 
puse într'însa duoă tunuri mari cu ghiulele de patru-spre- 
dece oca şi 6rbă, muniții şi bucate îndestule. Apoi lăsă in: 
Bucuresci pe Satîrgi-Mehemet-Paşa cu o miiă ianiceri 
şi o miiă culogli drepti garnizână, poruncindu'i să săvâr- 
şiască întărirea de lemnii ce pusese să se facă împrejurul 
oraşului şi care se şi sfârşi într'o lună de dile iar 
elù , ridicându'şi tabăra la ya septemvrie, porni spre 
Târgovişte, 


XXI 


De duoë sute de anni, din dilele lui Mircea-Vodă celii 
bătrânii; Târgovigtea era mere scaunul ţărrei. De pugină 
vreme numai crescerea Bucurescilor şi importanţa lui 
commercialë făcuse pe domni a lua obiceiul de a petrece 
o parte din ïérnă în acestii oraşii. Era atuncă Tergoviştea 
oraşii forte mare, împodobitii şi populatii şi se întindea 
frumosii pe malul drepti alii lalomiţei, ocolitii de mul- 
time de grădini, vii şi livedi de pomi roditori. Serii- 
torii contimporani de felurite naţii se minunézš de fru- 
museţea acestui oraşii, declarându'lii că e vrednicii de: 
a fi capitala unei tërrí şi locuinţa unui domnii mare. A- 
celii oraşii populatii, astădi d'abi6 e unii orăşel. Zidurile 
lui măreţe, vremea le a ruinată şi le a asemënatü cu pă- 
mêntul. Unii singurii turnii , rămăşiţă din vestita Curte 
Domnéscă, se înalţă tristă şi singuratic pe d'asupra a- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 133 


«celor grămedi de ruine, întocmai ca acele mari cruci de 
pstră înfipte în vârful unor pleşuve movili, morminte ale 
vitejilor căduţi în băttaiă. Acesti turnii, ce mușchiul nu- 
mai cu verdéla sa împodobesce, e scumpi Românilor ca 
unit monumentů care le vorbesce de timpii lor de gloriă 
şi de mărire. Eli a fostii marturii la atâts triumtură ! Eli 
a văduti, unul după altul, pe Mircea-celii-bătrânii, Dra- 
cul-Vodă, Vladii-Tepeşi, Radul-celă-mare, Radul de la 
Aftumaţi, Michaiu-Vitâzul şi Mattheiu-Bassarabii, toți 
voevodii noştri cei mari şi vestiți în pace şi în răsboiu. 
Umbrele acestor eroici luptători pare că le vegi înălţân- 
du-se singuratice şi tăcute împrejurul acestei ruine; adie- 
rea rântului ce suflă din Carpaţi, guerând în turnul pu- 
stii, ne pomenesce numele lor şi undele măreţe ale Ialo- 
miţei pară a cânta necontenitii unii cânticii de mărire în- 
tru gloria lor. Astfel i se nălucesce ori cărui românii cu 
inima simtitóre, când cată la acestă multii elocuentă ruină 
şi elt nu se pote opri da simţi durere amară şi d'a sus- 
pina după vremea trecută. Dar nimeni n'a simțitii acâsta, 
maï puternicii şi n'a exprimată în cuvinte mai frumâse 
simţirea sa, ca tine, Cârlovo! fl6rea poesiei, june cu inimă 
de focti. Ca o cometă trecătre, tu strălucişi uni minutii 
peste România uimită şi încântată de lucirea, ţa. O mórte 
crudă te räpi fără vreme; dar apucaşi a ne lăsa, o lacrimă 
ferbinte pentru gloria trecută şi o scînteiă dătătâre de viétà 
pentru viitorii.* Cântarea ta sublimă asupra ruinelor Târ- 
goviştei puse pecetia veciniciei asupră-le şi ni le va pă- 


* Oda la Ruinele 'Tergoviştei şi Marşul, odă la oştirea Ro- 
mânescă, pe care le retypărimi , la capătul acestei cărți, . 
=chiag după originalele lui Cârlova, pe care le poseda nemuritorul 
„N. Bălcescu, Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


134 MICHALU=VITEZUL 


stra chiar când pustiirile annilor le vorü şterge cu totul 
de pre pământii. 


XXII 


Turci! găsiră Târgoviştea părăsită, de locuitori şi pustiă. 
Sinan porunci îndată să se apuce de întărirea oraşului, 
ca la Bucurescă. Eli prefăcu o mănăstire ce era aprópe de 
curtea domnâscă, în cetăţuiă ; curtea, domnâscă era atuncă 
zidită în formă de unŭ mare castelii, de putea ânct încăpe 
într'însa, de la patru la cincă mii ostaşi și era, încinsă cu 
unii zidi grosii şi cu tunuri. Sinan mai întări şi acestii 
zidit din prejurul palatului, de amânduot părţile cu pă- 
mântii şi cu unii valü de palisade de copaci, amestecați 
cu pământii. Apoi încungiură oraşul cu unii zidii de petre 
şi de grindi lipite cu humă şi cu pământii cleiosii, pe care 
Un rezimă cu unii altii vali de pământii, latü de două- 
spre-dece picidre şi Hü ocoli cu unii santü forte adânci, 
de două-spre-gece picïóre de largii, lăsând cetăţii numai 
0 pârtă în facă şi alta mai mică în dosii, âmbe legute cu 
ferii, şi făcânu în lă-întru din apa rîului, trei fOntâni. 
Acestetlucrări urmară di şi nópte sub priveghierea de a- 
própe a lui Sinau şi se sfêrgiră în tref-decă de dile. 

Dar Sinan, când vădu lucrul aprâpe de sfârşitii , hotărî 
să nu ei mai pérdă vremea în nelucrare. Hin lăsă în Târ- 
govişte două tunuri mari, patru eulevrine şi alte tunuri 
de câmpiă cu muniţiile şi provisiile trebuinci6se pentru 
hrană, dând commanda cetăţii lui Ali-Bei, fiïul lui Hay- 
dar-Paşa beiul de Ciurin, pe care îlii declară beiler-bei 
de Trapezunt, alăturândn'i pe Koci, berü din Amasia, şi 
lăsându-le 1500 6meni cu însărcinare de a săvârşi lucrul 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 185 


întăririlor cetăţii; iar elü porni cu tótă óstea către munți 
în urma lui Michaiu- Vodă. Planul lui era ca, ajungând 
oştirea românsscă, eo înfrângă şi călcându-o în picïóre, să 
pătrundă în Ardélů, ca să combineze operaţiile sale cu ale 
armiei ce fiiul sëñ Muhamed-Paşa commanda în Ungaria. 
Dar Michaiu-Vodă, aflându-se în tabăra de la Stoienescă, 
întărită atât prin natură cât şi prin artă, nu era lesne de 
înfrântii. Aşa dar, totul din potrivă se întâmplă. Sinan ve- 
nise să tabere nu departe de strîmt6rea, în care sta Mi- 
chatu şi în faca taberii lui pe unii locii înaltii de unde 
putea, vedé âmbele taberi. Elii sta şi se mira de îndrăznsla 
alor noştrii cari, în aşa mică numării, se încumătaii âncă 
ali aştepta fără frică. Michaiu ânsă se feria d'a se apuca 
în băttălliă generală cu duşmanul, dar elŭ fu neobosită 
ai hărţui armata şi ot coprinde liniile de communicaţii 
şi provisiile. Une ori întărita o câtă de Turci, o trăgea, 
după sine în locuri grele şi ei necunoscute, unde o sfărîma, 
cu înlesnire; alte ori cuteza a isbi pe Turer chiar în ta- 
bëra lor. Mai ades6, prin gonacii lui cu cai uşori, punea 
mâna pe mulţi duşmani şi dobândia de la dinşii pradă 
multă, cai nenumărați şi peste o sută de cămile. <Astfelii 
«acestă eroii răsboinicii, dice Walther, nici de dosirea ne- 
«statornicilor ostaşi ce Hü părăsise, nici de mulţimea 
«vrăjmaşilor, ne perdându'şi inima,» printi'unii răsboiu 
parţialii, otenesce pe duşmani şi le închide callea Ardé- 
lului, dând într'astfelii timpi lui Bathori de a'şi aduna, 
óstea şi d'a'i veni întru ajutorii. Dar chiar de nui arii 
veni acesta, în ajutori, Michaiu acum putea fi sigurii că 
térra lui e mântuită de Turci, căci aceştia, ne putând a/lii 
scóte din posiţia de la Stoienesci, fiind şi demoralisaţi 
prin învingerile ce încereaseră , gu vor mar puté nică 


www.dacoromanica.ro 


136: MICHAIU-VITEZUL 


trece în Ardâli nică sta multi în ţârră, mai cu s6mă că 
şi ïérna se apropia. Cetățile făcute la Târgovişte şi la Bu- 
curescă nu eraii o ocrotire temeinică, după cum vom vedé 
şi apoi aveai şi experiința trecutului, căci în acele trei 
îngrozitâre expediţii ce făcuseră mai din ainte Turcii în 
térra Românâscă , povăţuiţi chiar de sultanii lor, Baia- 
zit ra (1397), Mahomet ra (1419) şi Mahomet ré (1462), 
învingători séŭ învinşi, eï nu putură sta multă în térrš, 
fiind-că Românii se trăgeaii în posiţiile lor din munţi, 
unde duşmanul out putea ajunge şi de unde eï îi dati 
harță neîncetată, îi răpiaii provisiile şi'lii osteniaii prin 
lupte mărunte, încât îi siliaii a lăsa câmpia pustiită şi tér- 
ra degârtă. 
XXIII 


În mijlocul acestor vremi, Sigismundii Bathori, după 
atâta întârgiere, era acum viitorii spre hotarele ţărrei Ro- 
mânesci, cu oşti grele. Amenințarea unei primejdii ob- 
stesci sculase în pici6re şi unise împreună pe tâte popârele 
răsboinice cari locuiescii Ardslul. Duminecă în (a: au- 
gustii, elt esşise din Alba-Iulia, însoitii numai de guar- 
dia sa, ce se alcătuia de ducă mii 6meni pedestrime şi de 
alți atâţia căllărime, cu multe bagagie de răsboiu. A 
doua-gi ajunse la Sas-Sebeş (Mercurea) şi chiar în aceiaşi 
di, tes augustă, priimi olăcariul trămisi, cum scim, de 
Michaiu-Vodă, din tabăra de la Căllughăreni în 1%/2 séra, 
spre a'i vesti strălucita isbândă şi a'lŭ ruga să grăbiască 
a'i veni într'ajutorii. Ac6stă glori6să veste, Sigismundii o 
scrise îndată împăratului. A doua-di elü priimi âncă altă 
veste de bucuriă, adecă luarea cetăţei Lipova. După o ro- 
biă de pair. dech şi patru de anni sub Turci, acestă ce- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 137 


tate căguse, la 23 augustii, toti într'o di cu băttaia, de 
la Căllughăreni , în mânele lui Borbely care. după cum 
scim, de câtă-va vreme o ocolise şi o băttea. Dar aceia ce 
mulţumi mai multii pe Bathori fu scirea, ce'i veni că Tă- 
tarii cari eraŭ să vină să năvăliască prin Moldavia, în Ar- 
déin, sosind până la Nipru, fuseseră siliți a se întârce îna- 
poi, căci aflară cum că Cazacii şi cu Muscalii aŭ dati 
năvală în térra lor şi că avanguardia tătărâscă, ce pătrun- 
sese în Moldova, fusese astfelii înfrântă de Moldoveni şi 
de Munteni încât fâcuse pe cei-l-alţi a perde pofta de 
a le mai veni într'ajutorii. 

Aşa Bathori putea acum fi sigurii că nu va fi supë- 
rată printr'alte năvăliri în operaţiile sale împotriva lui 
Sinan. Elü fu siliti a zăbovi la Sas-Sebeş o lună de dile 
<a să dea timpi oștilor chiămate din t6te părţile, a se a- 
duna. Eli trămise înainte pe comiţii Baltazarii Bogati , 
Benedictii Mincenti si Lupul Corniş, la cele opt scaune 
săcuiesci, ca să chiăme pe vitejii Sëcuï la arme. Dar acestă 
poporü r&spunse că nu se va duce la răsboiu până nu i se 
va da, mai ântâiu înapoi libertatea ce i se răpise pentru 
o revoltă ce făcuse cât-va timpii înainte. Aceşti S&cul, fiind 
cei mai mulți tërrani, libertatea ce voiaii, era d'a nu mai 
fi iobagi la nobilii locului. Cererea lor puse în mare cum- 
pănă şi ametélš pe Bathori, căci elii era firesce mai ple- 
lp către nobili, care'li slujiseră cu credință şi se ridi- - 
taseră cu toţii în 6ste şi nu voia să r&splătiască atât 
jertfe ale lor, făcându'i să perdă veniturile ce ei trăgeaii 
de la iobagi şi ruinându'i. Se temea âncă de exemplul 
urâtii ce va da în térră, accordând Săcuilor libertatea; ceia 
„ce vădând cei-l-alţi fobagi, s'arii îndemna şi ei a o cere 
pentru dînşii, revoltându-se împotriva nobililor. Dar in- 


www.dacoromanica.ro 


138 MICHAIU-VITEZUI, 


teresul patriei şi amenințarea vrăjmaşului vorbiră mai 
puternicii decât interesele aristocratice, le biruiră şi Sä- 
cuii dobândiră libertatea cerută. 

De la Sas-Sebeş, Bathori porni către locul hotăritii 
pentru concentrarea oştilor, în câmpiile Bârsii, la dâlul 
Negru (Feketehalom), în préjma Braşovului, unde ajunse 
în 4 octomvrie (st. noii), făcând până acolo şâse tabere, 
Ae, sosind 14,755 Săcui armaţi, li se proclamă în ta- 
bără libertatea lor, întărind'o cu mare credință şi jură- 
mântii. Pentru acâstă libertate ce li se dete, Săcuii se în- 
datorară ca să dea la trebuinţă de răsboiu până la patru- 
deci mii ómenï cu cheltuiala lor, ca să plătiască în toți an- 
nii prințului, de fiă-ce casă, unii ioachimii, o măsură de 
grâii şi alta de ovădii, şi de se va nasce lui Sigismundii 
unii feciorii, fiă-care säit adducă unii boii îngrăşatii în 
curte. Îndulcindu-se atunci S&cuii de libertatea dobândită, 
trămiseră de maï adunară şi alţi ostaşi şi astfel nu- 
mëěërul lor în tabără se urcă la două-deci şi patru mii ó- 
ment din care 9200 puşcaşi, iar cei-l-alţi lănceri şi sä- 
gettari. Ş6se-spre-dece mii Sšeut, cari rămâneaii din nu- 
mărul de patru-deci mii ce se învoiseră a da, trebuiaii să 
stea în Arddlii, spre a apăra térra de vre o năvălire ce o 
arii pute amenința din partea Polonilor, cari pe atunci 
se aflaii în Moldova. 

Apoi veniră în tabără nobilii Ardlului cari pusese în 
picădre trei-spre-dece mii de 6meni; prusianul Iónü Vei- 
cher, fiiul lui Ernestü, veni cu s6se-spre-dece mii cavalleri 
Teutoni, armaji cu câte o puşcă şi unii pistolii, pe lângă 
care aveai şi 'arcii şi săgeți; apoi opt-deci Cazaci din 
Polonia ; trei-sute Cazaci ai Imi Bathori , armaţi ase- 
mené cu o puşcă şi unii pistolii ; Stefani Bocskai cu opt 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 13% 


sute lănceri de la Oradia-mare şi o miiă ducă sute ar- 
chebuzieri pedegirii; patru mii pedestraşi cu pusci, ridi- 
caţă cu chieltuiala Sagilor, din cari o miiă meest cu 
negru, şi pentru aceia numiţi Negri, cu chieltuiala 
Sibienilor, o miiă învestiţă în albastru cu chieltuiala, 
Braşovenilor, o miiă în verde cu chieltuiala Medieşenilor 
şi o miiă în rogu cu chieltuiala Bistriţenilor. Adunân- 
du-se tóte aceste oştiri, Bathori porni cu dînsele de 
veni lângă vama Branului, la Târzburger-Pass, cas- 
telii zidită de Ludovicii craiul Ungariei şi apoi mai adăo- 
gitii cu întărituri de Hunyadii şi care în acea vreme se 
afla sub paza Braşovenilor. Aci sosi Stefani Răzvan, dom- 
nul Moldovei cu duoă-mii trei sute pedestraşi, opt sute 
căllăreță şi duoă-deci şi ducă tunuri mari puse pe carre, 
Eli nu putuse veni d'a dreptul pe la Sëcuï, de temerea 
Tătarilor şi fu silitii a face înconjurii. În drumu”, elü se. 
întâlnise cu o câtă de Polonă ce năvălise în țérră şi ţinea 
a "li zăbovi în calle ; dar elù, tăind'o şi spărgând'o forte 
răi, luându'i şi multă pradă, îşi urmă drumul, trecu 
munţii şi pătrunse în Ardâlii. Îndată sosi veste în tabără 
că hatmanul Poloniei Zamoisky, aflând că Răzvanii-Vodă 
a plecatii în Ardâli, intrase în Moldova fără scirea, 
craiului sën şi pusese domnii pe unii Ieremia Movilă. A- 
câstă veste turbură forte pe Bathori şi pe Stefanti-Vodă, 
dar se vădură siliți a sufferi de o cam dată şi a'şi urma 
callea apucată , căci Sinan-Paşa ameninţa şi Săcuii eraii 
neodihniţi gi cârtitori, pentru că nu li se dedese âncă di- 
ploma întărit6re a drepturilor de curând dobândite. 
Acâstă diplomă , scrisă pe pergamentii, li se dete în - 
sfârşitii în mână şi îndată o sémă dintr'înşii porni înainte 
spre térra Românâscă. Cum sosi acestii ajutorii la Stoie- 


www.dacoromanica.ro 


340 MIOHAIU-VITEZUL 


nesci, Michaiu, de-şi multă mai slabă decât duşmanul, dar 
plinii de sperare în Dumnedeii şi de încredere în voini- 
-cii săi, puse gândii să jet cerce norocul şi să dea o băttăl- 
liä generală cu Turcii. Ânsă Bathori poruncise S&cuilor 
săi ca să nu se încumăteze fără înțelepciune în norocii şi 
să nu întreprindă nimici până nu va veni elù însuşi. 
Dreptii aceia, silitü fu Michaiu să aştepte sosirea, lui Si- 
gismunâii Bathori. 


XXIV 


în 7 octomvrie (st. noii) Sigismundii Bathori, împăr- 
ţindu'şi ostile în nouă trupuri, îşi clăti tabăra cu multă 
greutate din pricina drumurilor noroi6se şi, trecând înăl- 
timile Carpaţilor , ajunse în povârnişul acelor munţi, la 
satul Rucării, în coprinsul hotarelor ţărrei Românesci , 
unde, în strîmtâre de munte, îşi puse tabăra. Pe când os- 
taşii luă ist întocmiaii acolo tabăra şi îşi întindeaii cortu- 
rile şi paviliónele, unii vulturii negru si forte mare, luân- 
du'şi sborul de pe muntele vecinii iamitii Pétra Cratu- 
luă, pluti cât-va timpii în aerü pe d'asupra taberii şi apoi 
se aruncă cu multă Yntélš d'asupra cortului întinsii alü 
pringului ardelenii. Greutatea trupului să, ne ïertându’lů 
-a se scula, lesne ca să sbóre, osțaşii ce se aflaii aprope, 
vădându'li, alergară iute, îlii prinseră şi'lii duseră la pre- 
toriul pringului. Înlesnirea cu care se prinse acestă pa- 
săre, domesnieia şi neînspăimântarea ei de sunetul arme- 
lor şi de strigările taberii, făcură, ca ostaşii să priviască 
acestă întâmplare ca o minune şi ca unii auguriă. Unii di- 
ceaii că vulturul arată pe Sinan care are să cadă în mâ- 
nele creştinilor ; alţii , mai fricoşi, bănuiaii că acestii au- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 141 


gurii vestesce învingerea creştinilor, de vreme ce vulturut 
este pajerea, împărăției nemţesci. Iesuiţii ce însoçiaŭ pe 
Bathori , se încercară a exploata, acâstă întâmplare în fo- 
losul propagandei lor. Alfonsü Carilio scria atunci de la 
Rucării în Ardélù, că mulți, vădând acestă minune dum- 
negdeescă, aŭ venitii la credinţa, papistăşescă, 

Bathori fu silită a zăbovi la Rucării o săptămână, până 
trecură căile cele grele şi ânguste ale acelor munţi, nu- 
merósele carre cu praful, muniţiile şi bagagiele armatei; 
căci acâstă trecere de la Branii este una din cele mai 
grele ale ţărrei Românesci; muntele este rîposŭ şi răpede, 
căile ânguste, astfelii încât fură siliți a lăsa carrele cu 
funii, la valle. Aci sosiră şi ajutórele împerătesci ce se ag- 
teptaii de atâta vreme : silezianul Alberti Raybitsch, unut 
din cei mai vestiți căpitani de căllărime , trămisii de ar- 
chiducele Maximilianii, de la Casovia, cu o miiă gése sute 
cuirassieri germani, ce se chiămaii Reiter? în acelü timpii 
şi cu o sută cincă-deci Cazaci din ţinuturile Poloniei, fru- 
mosii echipați şi âncă Silvio Piccolomini cu şâpte-deci şi 
cinci cavalleri florentini, trămişi de marele duce de Tos- 
cana cu poruncă ca să jerneze în Ardélü. Bathori trămisese 
întru întâmpinarea, lor pe Franciscii Theke ca să le îngri- 
jască de conace şi să'i călăuziască până în tabără. 

Până a nu pleca din Rucării prinţul Ardâlului făcu 
căutare armatei sale, care se urca, la trei-deci şi două mii 
pedestragi, două-decă şi duoč mii călăreți gi cinci-decă şi 
patru tunuri ; apoi clătindu'şi tabăra, merse sése mile mai 
nainte şi, trecând Dîmboviţa, ajunse la satü la Stoienesci, 
unde cu mare dorință fu întâmpinatii de Michaiu-Vodă, 
care îlii aştepta, cum scim, acolo având cu sine delen sa 
de opt mii de 6meni şi duoă-deci şi ducă tunuri. Numă- 


www.dacoromanica.ro 


142 MICHAlU-VITEZUL 


xul oştirilor împreunate se urcă atunci la gâse-decă şi duoă 
mii ostaşi şi şâpte-deci şi sése tunuri. Bathori tăbări la 
Stoienesci spre a lăsa oştile sale a se odihni şi a se în- 
trema puçinŭ. 


XXV. 


Armiile protivnice se aflaŭ acum aprópe una de alta. 
Ostaşiï lui Bathori cari eraii mai multi adunătură ne- 
obicinuită cu răsboiul, speriaţi mai ântâiu de numărul şi 
de vitejia Turcilor, avusese acum vreme a se deprinde cu 
încetul, a'i vedé mai foră frică gi a lua curagiu. De la so- 
Siren S&cuilor în tabăra de la Stoienesci, după cari ur- 
mară curând si alte cete, unele după altele, ei începuseră 
a întâlni pe Turci, când mergeaii după furagiu. Lupte 
mărunte se înhăţaii între unii şi alţii şi în aceste lupte, 
maï ades€ creştinii biruiaii. Emulaţia intră atunci între a- 
cegtia ; cetele ce mergeaii după furagiu se mai măriră şi 
din gi în gi luptele se făcură mai dese. Aceste băttăi më- 
runte îmbărbătară până în urmă într'atât pe creştini, în- 
cât eï aşteptaii acum cu nerăbdare occasia unei băttăllii 
generale cu Turcii. Din potrivă, aceştia, demoralisaţi de 
învingerea de la Căllughăreni, de puçina isbândă ce do- 
bândise până atunci în tâtă acâstă campaniă, acum, când 
vădură pe creştini cu puteri asa de însemnate, ei perdură 
de totii inima şi dorinţa de a se mai batte. Acâsta fu pri- 
cina care făcu pe Sinan, în dată ce vădu înglotirea oştilor 
la Stoienescă, de plecă de acolo şi 'şi mută tabăra lângă 
'Târgoviştea. Scopul sëü era să caute a prelungi cât va 
puté mai multii răsboiul, fiind siguri că, în vreme ce ar- 
mia lui era întru tâte îndestulată din térrá, armia cre- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 143 


ştină, având lipsă de bucate şi de bani, nu va puté multă 
să stea adunată şi va fi nevoită a se răsipi.|Generalii cre- 
ştini, înțelegând acestii plani ali lui Sinan, hotărîră a 
grăbi cât mai multi operaţiile răsboiului şi, spre acesta, 
a porni îndată după Turci şi a Y sili să primiască fără 
întârdiere o băttălliă. 

În 15 octomvrie de diminâţă, unii sernnii cexescii veni 
a mai îmbărbăta pe creştini şi le mări sperările de bi- 
ruință. Pe unii cert seninü şi cu tóte că s6rele r&sărise, 
ei vădură în vreme de unii câsii, d'asupra taberii lor, o 
cometă strălucitâre. Acéstă stea fu privită de dînşii ca 
uâtt-ângerii vestitorii de biruinţă. Armia creştină ce so- 
sise calle de gâse csuri numai de Târgovişte, se clăti de 
acolo gi în aceiaşi di de 15 octomvrie, merse de tăbări 
intro câmpiă mare, o milă departe de Târgovişte gi unii 
sfertii de leghe de tabăra lui Sinan, cu hotărîre d'a "i da 
păttălliă în dioa următóre, de va voi s'o priimiască. 

Abi6 armata, creştină sosi într'acelii loci, abi6 căllăre- 
ţii începuseră a descăllica şi pedestraşii a pune armele 
josii, când o mare turburare ameţi t6tă tabăra. Nisce stre- 
jari ce se aflase puşi la pază into pădure în n6ptea tre- 
cută, audind de departe unii sgomoti făcută de alţi os- 
taşă cregtini cari tăiaii lemne, îşi închipuiră că acolo tre- 
buie să fiă tótš armia tureâscă, care vine dreptii cătră 
dînşiă ; frica făcându'i să védš ceia ce nu era, ei o luară 
la fugă spre tabără. Ostagii ce'i vădură sosind speriaţi, 
întrebându'! pricina afiară de la dinşii cum că aŭ vădutii 
armia vrăjmaşă viind să'i loviască. Vestea acâsta se res- 
pândi iute în tótš tabăra; semnalul de băttaiă se dete îndată 
şi toţi ostaşii, alergând la arme, âmblaii învălmăşaţi, fá- 
când larmă mare, foră a se pute întocmi la rândul lor şi 


www.dacoromanica.ro 


144 MICHALU-VITEZUI, 


fără a 'şi pute găsi stégul si căpităniile lor. În acea neo- 
r 6nduială, spaima făcându'i să audă bubuituri de tunuri 
vrăj măşesci, fiă- care începu a se gândi numai la mij- 
lóce de scăpare. În sfârşitii avanguardia , alcătuită de 
Ro mâni şi ostaşii nemți isbutiră a se aşeda mai ântâiu 
în rOnduială şi stai gata a priimi pe Turci, când în cele 
din urmă se desluşi lui Bathori pricina acelei turburări. 
Elii trămise atunci de spuse în tóte părţile ca să se înse- 
nineze şi să se linigtiască spiritele turburate şi înspăimân- 
tate, dar neputându-se nici aşa astâmpăra larma, elu fu 
siliti a pune să strige prin trâmbiţe, ca fiă-care să tacă 
sub pedepsă de mârte. Numai printr'acestă straşnică po- 
ru ncă, ostaşii se liniştiră. 

Era, între âmbele taberi vrăjmaşe și la o Apărtare nu- 
maï de o alergătură de calli atât de la una cât şi de la 
alta, unii déin mare tăiatii prin mijlocii, în p6lele căruia 
curgea Dimboviţa. P'acestă délü spunii că să se fi urcati 
Sinan, ca să priviască bine armata creştină. V&dându-o 
multii mai numerdsă de cum socotia şi bine rânduită, au- 
dind şi vestea respândită că se aşteptă şi archiducele Maxi- 
milianii cu o mulţime de soldaţi italieni, cătând apoi şi la 
demoralisarea armiei sale, temerea îi coprinse inima, si 
nu se mai gândi la altii ceva, decât la fugă. Adunând unit 
svatii de răsboiu, elii âmblă aşi ascunde cugetul de a fugi 
sub idea unui planii ce arii fi făcută; elii dise că socotesce 
să nu priimiască băttăllia şi s'o amâne pe altă dată; că acum 
se va trage puţinii îndărăt, lăsând pe AJi- Pașa spre a a- 
păra Târgoviştea; că apoi, când va vede pe creştinii occu- 
pați cu asedierea cetăţii, elü va năvăli într'o n6pte asu- 
pră-le şi lesne îi va birui. În urma acestora, elit înzestră 
cetatea Târgoviştei cu patru-deci de tunuri şi cu muniţie 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIĂ 145 


îndestulă, puse o garnizónă de 3500 până la 4000 ostaşi, 
parte pedestrime, parte căllărime, sub commanda lui Ali- 
Paşa, de Trapezunt, pe lângă care lăså pe Mihnea-Vodă 
gi vre o câţi-va bei, iar dînsul în dioră de dioš, la 16 oc- 
tomvrie, cu tótă cea-l-altă 6ste, părăsindu'şi tabăra, foră 
de ae mai da timpul de at strica întăririle, o întinse cu 
grabă spre Bucuresci, 


XXVI. 


În aceiaşi di, 16 octomvrie, la răsăritul sóreluï, Bathori, 
nesciind că Sinan se trage acum spre Bucurescă şi aştep- 
tându-se la o băttălliă generală, puse să gică din trómbite 
ca fiă-care ostaşi să se rânduiască sub stâgul săi. Apoi, 
împărțindu'şi armata în şepte trupuri, care tâte se urcaii l3 
numărul de duoă- geci şi şese mii călăreți şi de la trei-gecă 
şi cinci până la patru-deci mii pedestraşi, numi după dînsul 
generalii mai mare peste tótš 6stea, pe Stefani: Bocskai, nu 
atât pentru virtuțile lui militare, cât pentru căi era 
unchiu depre mumă şi unul din cei mai însemnați şi maï 
avuță nobili ai Ard6lului. Cercând apoi svaturile domnilor 
români şi ale lui Bocskai, elŭ întocmi rôndul băsttălliei 
astfel : la avanguardiă puse pe Michaiu- Vodă, având cu 
sine patru mii de căllăreţi cu lănci ai lui, bine învăţaţi, 
la cari se adăogiră cohortele lui Albertii Kiraly şi scadrânele 
lui Stefanii Csaki. La aripa dreptă se aşedară duoă turme 
de cinci mii din cei mai buni căllăreţi, cu lănci. La stînga 
totii acelaşi numërü de lănceri şi în acelaşi rândii. La 
centru era pedestrimea atât cea pretoriană cât gi a Së- 
cuilor cu c6se şi cu sulițe, având lângă sine tótă artilleria, 
În urma acestora venta tótă căllărimea germană, în a. 


. 10 
www.dacoromanica.ro 


146 MICHAIU-VITEZUL 


doua liniă. Pe a treia liniă venta unii corpii de douë-spre- 
dece mii căllăreţi lănceri, cari duceaii stâgurile aurite, 
şi apoi altă câtă care apăra persónna lui Bathori. În urma 
tutulor venía rămăşiţa armatei cu carrele şi bagagiele, 
fiind astfelii întru totii, gepte pânze de oști. 

După aceia, Bathori puse de sluji dinaint6 tululor, o 
liturgiă solemnă, se cumminecă cu sânta grijaniă şi o 
trecu d.n mână în mână cu multă evlaviă la mulţi din 
capii oştirei şi din soldaţi, de făcură asemeni. Tóte aceste 
pregătiri luară câtă-va vreme, până după amiagi, când 
duoi creştini, cari se diceaii scăpaţă din mânele Turcilor, 
din cetatea Târgoviştei, sosiră în tabără , adducând scire 
cum: că Sinan-Paşa se trăsese cu grabă şi lăsase pe Ali- 
Pasa cu Mihnea-Vodă în Târgovişte ; că de duoë dile gar- 
nizóna cetăţii e forte spăimântată şi că ianicerii înşişi 
chibzuiaii a se trage, déca unii paşă nu "7 ari fi ținută 
cu sila, dar că cu tóte acestea, duoă sute din e) totii scă- 
paseră şi se împrăştiaseră. Capii armiei nu se încredură 
în acâstă arătare şi temându-se de vre-unii vicleşugii din 
partea lui Sinan, spre a” trage în vre o cursă, porunciră 
ostașilor să se țină tótš n6ptea accia în întocmire de băt- 
taiă, fo a'şi strica rândurile şi a pune armele josii şi 
trămiseră gonaci şi iscde în tâte părţile ca să afle ade- 
vărul ce s'a făcutii Sinan. Armia creştină petrecu ve- 
ghiênd înarmată t6tă n6ptea aceia şi a duoa di, la 17 
octomvrie, până spre amiadi. Atunci sosiră câţi-va aler- 
gători, adducând veste că Turcii eraŭ puţinii departe, 
arătându-se că vor a se batte. Ai noştrii se pregătiaii 
cu inimă a le sta fiunte, când sosiră alţii cu veste 
maï sigură că Sinan se trage spre Bucurescă, Yar că acele 
ogti turceşti ce se vădă, erai arierguardia de patru mii 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 147 


<ăllăreți sub Hasan-Paşa, care mergea trăgându-se incetü 
şi cu bună rânduială, îngrijind d'a nu priimi în câdă vre 
© smint6lă din partea n6stră. Acestă spăimântare şi fugă 
a lui Sinan miră forte pe ai noştri, socotind cu cât armia 
Jm era mai numerâsă decât a lor şi cum acâstă grabnică 
retragere va demoralisa de totii pe Turci. Alte iscóde 
veniră atunci de arătară lui Bathori că vre o patru mii 
români, bărbaţi şi femei, de deosebită vârstă, robiţi, îi 
duce o cétă de Turci spre Dunăre. Prinţul porunci îndată 
la cinci sute Ardeleni pedestri să alerge să taie callea 
acelor Turc şi să mântuïă pe acei sărmani robiţi. În dată 
armia creştină merse, chiar în acea di, 17 octomvrie, de 
oceupă fără nici o împotrivire tabăra părăsită a lui Sinan, 
unde găsi vre o cincă séü sése turcă cari, esşiţi fiind de 
maï nainte din tabără, d'abi6 se întorseseră acum când 
picară în mânile creştinilor şi fură îndată înjunghiaţă. 
Creştinii găsiră tabăra tureéseš ticsită cu multe mobile, 
corturi, prafü, ghiulele, tunuri, bucate, dobitâce,ecămile, 
catîră şi alte luoruri şi fură fârte mîhniţă că acâstă pradă 
bogată nu fu preçul vitejiei lor. Acestea dovediaii graba 
cu care Turcii fugiseră şi greşala ce făcuseră creştinii d'a 
nu înainta mai iute, spre avi lovi până nu se depărtaseră. . 


XXVII 


Bathori chiămă atunci la svatii pe cei mai de frunte 
căpitani ai armatei şi re nunciul Monsignor Alfonso Vis- 
conti, pe care Un trămisese Papa cu o sumă însemnată 
de bani peatru trebuinţele răsboiului. Aci se propuse că : 
de vreme ce armia turcéscă plină de frică, s'a trasi spre 
„Bucuresci, ce svatii org arii fi mai buni? a urma fără 


www.dacoromanica.ro 


148 MICHAIU-VITEZUI, 


întârdiere pe duzmanii silind în acea spaimă a lui ip 
ajunge şi a'lü birui unde-va? séü a lua mai ântâiu cetatea 
Târgoviştei, unde lăsase eli garnizână şi gătire, din care 
se înţellegea că voiesce a se apăra acolo multă vreme. 
Unii din generalii ardeleni, plini de încredere în curagiul 
lor şi în norocii, credând că singura nefericire ce D se pote 
întâmpla este d'a lăsa timpi lui Sinan să srape, erai de 
părere ďa nu se mai opri nici o di la acestă cetate, 
a cărei dobândire nu o preţuiaii întru nimici şi a se 
lua îndată după Sinan, sigură fiind că îndată ce'lii vor 
birui, cetatea va căd€ negresitü foră de nici o oste- 
n6lă din parte-le, când din potrivă, déca îşi vor con- 
summa puterile lor împrejurul acestei gandramale (bi- 
coque), armata lui Sinan îşi va lua puteri, va tăbări 
în loci tare şi, având vreme de ajunsi, îşi va în- 
drepta trebile séú celii puçinŭ se va trage în siguranță și 
crescându'şă apoi puterile cu nout ajutâre séü găsind mij- 
Joen d'a se uni cu Tătarii, va da creştinilor multii mai 
multii de lucru şi va aprinde din noii flacările cele acum 
aprâpe stinse ale răsboiului. 

Michain şi Alberto Kiraly stătură împotrivă la acestă 
părere. EY diseră că arii fi cu primejdiă d'a înainta, căci 
s'ari pune între garnizóna cetăţii care arii pute să le taie 
liniile de communicaţiă şi provisiile, şi armata lui Sinan. 
Silvio Piccolomini rezimă şi elŭ acestă părere, prin cuvin- 
tele următâre: «Dugmanul, dise elt, séü s'a trasü de te- 
«mereu taberii n6stre, séŭ spre a găsi locă mai bunü de 
«băttaiă; dar şi 'ntrunul şi "n cel-l-altă est, elü a a- 
«pucatii înainte cu o di şi o n6pte şi a pututii să'şi pregă- 
«tiască lucrurile sale, încât nu'lii vom găsi nepregătitii, 
«nică în locii d'a nu se put multă folosi de graba nsstră. 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 149 


«Din altă parte, ne vom afia în mijlocul a duci vrăjmaşi, 
«déca vom lăsa înapoi cetatea, de unde yom fi necurmatii 
«supăraţi, mai cu sémă despre muniţiile ce se aşteptă din 
«Ardélü. Apoi, a se pune înti'o asemene primejdiă este 
«împotriva a ori cărui temeiu de răsboiu sia ori cărui 
aobiceiu alü unui înţelleptii căpitanii. Se adaoge âncb şi 
«acâstă privire importantă, că noi suntem cât se pote os- 
«teniti şi slăbiţi de drumi şi, urmând cu grabă pe dug- 
e Dan, lü vom găsi gcum odihnitii gi în rânduială si 
«ne vom afla în primejdiă d'a fi cu toţii înfrânți. Dar 
«déca eli, din întâmplare, s'a trasi cu gândii d'a fi mai 
«departe de hotarele Ardâlului şi prin urmare întruni 
«locii unde noi vom avé mai pugină înlesnire de hrană şi 
«alte trebuincă6se, în vreme ce elii, învecinându-se cu Du- 
«nărea, va put, prin mijlocul acestui rîu, a se îngriji 
«mai bine, apucându-ne noi acum a batte cetatea, îlii vom 
«sili, spre a nu'şi perde cu totul reputaţia, să vină intr'a- 
ajutorul alor săi, şi atunci vom găsi fol6sele nâstre a ne 
aînhăța la luptă. De se va hotărî ânsă elii a aştepta în 
< Bucurescă, ce folosii mare avâ-vom 6re dâcă vom merge 
«să'lii lovim mâne şi nu după duoă séü trei dile? Îucât 
«spre a se uni Sinan cu Tătarii, e lucru cu neputinţă, 
«aflându-ne noi între dînşii ; osebitii de aceia că Tătarii 
«nu sunt întwunii Jocii, de unde să pâtă trece cu atâta 
«iuţelă în acestă parte.» Piccolomini închiăiă dicând că, 
«de-gi nu este de părere a se lna cu atâta, neorânduială 
«după duşmani şi a sta, dură cum vor unii, în arme, 
«chiar tótă nóptea aceia, dar crede că ari fi bine ca o 
«bandă din cavalleria n6stră să mârgă să supere arier- 
«guardia dușmanului, fiind-că, afórš de neodihna ce'i va 
«pricinui, vom pute să avem gi limbă de mișcările lui şi 


www.dacoromanica.ro 


150 MICH AÏU-VITÉZUL 


«să, scim maï bine ce este de făcutit.» Sigismundü Bathori 
şi toti cei-l-alţi capi se uniră bucuroşi la una ca acésta 
şi totii svatul hotărî băttaia Târgoviştei. Föră înduoială,— 
acâsta urma o va dovedi, —acâsta n'a fostii cea mai bună 
chibzuire, căci întârdierea creştinilor prileji mântuirea 
lui Sinan. 

Se luase hotărîre a tăbărt în Gre-care postii, aprâpe de 
Târgovistea, vădută de Piccolomini mai dinainte şi, spre 
acesta, trămiseră unii numării deacăllăreţi ca să ţină rôn- 
dùiala, spre a merge oștile fără amestecă, să'şi iea locurile 
de aşedare. Îndată după aceia, pre obiceiul răsboiului, 
cerură ca cetatea să se pred6. Paşa, commandantul cetăți 
cătând la fuga lui Sinan, la numărul armatei ee'1ü ocolise, 
la lipsa de speranţă d'a fi ajutatii, sta în chibzuire să în- 
chine cetatea spre a se mântui elit şi toţi a sti. Dar iani- 
cerii, ce era în cetate în numërn de două mil, se împo- 
triviră, fiind mal bucuroşi a se apăra după cum cerea 
ondrea lor şi făgăduiala dată lui Sinad. Într'acrstea, cre- 
ştinii, tăb&rînd commodii chiar în acea séră, 7 11 octomvrie, 
se duse Piccolomini să védă cetatea şi apoi puntară tunu- 
rile spre dînsa. 


XXVIII 


În nóptea aceïa soldaţii făcură băştii, pre obiceiul lor. 
În diminéta următâre, Š .s octomvrie, după ce, prin me- 
tereze, ganţuri acoperite şi tăbii de lemne amestecate cu 
pământii, se apropiară aï noştrii de ziduri şi aşedară bat- 
terii de tunuri, de o dată cu multă înviergunare de trei 
părţi începură a batte cetatea. Strălucitul Răzvanii- Vodă,. 
având cu sine Moldovenii săi, împreună şi eu legiunile 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 151 


Săcuilor, se asedase despre răsăritii, pe drumul Bucure- 
scilor şi bătteaii partea de susü a cetăţii cu dece tunuri. 
Dintr'altă parte, neînvinsul Michaiu- Vodă, cu inimosul 
Bathori, care acum pentru ântâiaşi dată vedea, răsboiul 
şi cu eroicul Kiraly, se aşgedară despre munţi şi despre 
rîul Ialomiţa, la o monăstire, care fu atunci stricată şi 
mai apoi drâsă, departe de cetate de o băttaiă de săgétă. 
Ei ridicară acolo ducă movili în formă de turni şi cu duoă 
batterii de câte dece tunuri fiă-care, începură din aceste 
duoă părţi prin detunări neîntrerupte, a împroşca puter- 
nică zidurile. Mergând apoi itr'altü templu multi mat 
apr6pe de cetate, fără întrerupere, grăbesci lucrările ase- 
det, Era cu greii ânsă da se apropia de cetate căci, 
afâră de întăririle şi şanţurile ce o înconjuraii, avea, âncă 
şi nisce bălți împrejurii. Apoi Turcii din lă-întru se apă- 
raŭ cu cele mai depre urmă puteri ale inimei lor. De mai 
multe ori, prin tunuri, ei împinseră înapoi pe asediatorii 
ce âmblaii să trecă şanţurile cu luntri, rësturnară cu pus- 
cile pre cei cari, isbutind a trece ganțul, cercaŭ acum a 
pune scări pe ziduri séü adduceaii focii la tălpile întărirei 
de lemnii spre a o aprinde ; într'uni cuvântă ei nu uitai 
nimicii din ceia ce trebuia, spre apărarea cetăţii. 

Vădând aï noştri că nu isbutescii astfelii, se mărginiră 
a urma cu tunărirea înfrieoşătâre de bombe şi ghiulele, 
cătând a sparge laturile zidurilor. Fumul acestor dere des- 
cărcări de arme ale asediatorilor şi asediaţilor ajunse de 
întunecă aerul şi ascunse şi unora şi altora vederea duş- 
manilor. Săcuii căutară a se folosi de acestă negură; eï 
adduseră lemne uscate, catranii, regină, buştene aprinse, 
torţe şi alte materii aprindătâre şi, atitind bine focul, în- 
cepură a In arunca pe stresinele caselor din cetate şi cău- 


www.dacoromanica.ro 


152 MICHALU-VITEZUL 


tară a aprinde întăririle eï. Dar fiind-că bârnele de care 
eraf făcute acele întărituri erati âncă vergi şi prin urmare 
umede şi huma după dînsele nu se uscase, ele nu se pu- 
teaii lesne aprinde de focul ce li se punea pe de desubt. 
Pe lângă acesta, prin desele puşcăriri ale artileriei cre- 
ştine, sftrămăturile caselor cetăţii începură a căd6 pe ca- 
pul celor ce se aflaŭ sub zidi cătând aü aprinde şi 
astfelii îi sili a se trage indërëtü. Apoi duşmanii luptân- 
du-se vitejesce nu mai lăsară a, se apropia de ziduri, încât 
isbânda rămase cu totul înduoi6să. 


XXIX 


Vădând Bathori şi cei-l-alţă descuragiarea oştilor de 
atâte silinţe zadarnice ce făcuseră, se duseră de'ndemnază 
pe Săcui a da dovadă că'zi adducii aminte de libertatea 
cea de curând dobândită, a nu se descuragia, de anevoinţe 
şi de primejdii şi a se arăta că sânt bărbaţi cu inimă şi 
vrednici de libertate. Săcuii se formară atuncă în cohortă 
şi începurt a adduce o mai mare mulțime de lemne uscate, 
spre a da foci zidului. Mulţi din ei du? sub loviturile 
duşmanilor, dar despreţuind ori ce primejdiă, vitejii Së- 
cui isbutiră în sfârşitii a apriude întăririle. La vederea 
flacăriï ce se întindea, în tâte părţile, ei strigară toți în- 
tr'una : «lisus! Maria !> şi, care cu scări, cei mai mulţi 
fOră scări, deteră năvală spre a sări zidurile, în vreme ce 
o parte dintr'înşii purta focul intr'alte laturi ale cetăţii. 
Artilleria, din locul ei, aruncând ghiulele arse de cele in- 
ventate de craiul Stefani Bathori, aprindea acoperișurile 
caselor gi dărămăturilor lor, prin mijlocul flacărilor, că- 
deaŭ pre capul asediaţilor. Acum, zidul peste totii luase 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIE 153 


focii şi Turcii, încinşi de flacările cele grâznice de mari ce 
mereü cresceaŭ, sûnt nevoiți, celii puşinii o mare parte 
din eï, a lăsa apărarea zidurilor, spre a încerca, să stingă 
focul. Aï nogtri se folosescii de acestă minutü, daŭ voini- 
cesce asaltii şi în vecinătatea serii, din tóte părțile istuc- 
nescü în cetate. Turcii, lipsiți de svatii, ametití de flacără 
şi de vrăjmaşii ce'i împresurase, ne maï având vreme a 
capitula, spre a se mântui de primejdiă şi de o prăpădire 
desăvârşită, essii cu toţii pe portita despre déi", necuno- 
scută la ai noştrii, cătând pe acolo scăpare. Dar căllărimea, 
creştină, care pre obiceiul răsboiului, sta gata pentru oră 
ce întâmplare a luptei gi aştepta, căllare esşitul isbirei, W 
vede, îi iea cu caii în g6nă, le taie callea, pe unii "i uc- 
cide, pe alţii "i prinde; pugini numai, favorisaţi de nópte, 
putură scăpa prin păduri, şi aceştia âncă, până.mai apoi, 
fură găsiţi şi uccişi şi din tótš garnizâna, numai trei 
tură, fiind bine căllăriţi şi ajutaţi de întunecimea nop- 
ţii, avură norocul să scape şi se îndreptară spre Bucuresci 
ca să ducă lui Sinan vestea, acestei nenorociri. 

S&cuii intrând în oraşii făcură mare vărsare de sânge; 
dărămând şi scotocind în cele mai ascunse locuri ale ce- 
DÉI după pradă — lucru la care sûnt forte deprinşi, 
spunii annaliştii timpului, —ei găsiră întruni loci tainicii, 
ascunşi pe Ali-Paşa, commandantul cetăţii şi pe Mehe- 
met-Bei. Dien unii că aceşti turci nu esşiseră din cetate, 
mai bucurosi voind o mórte glori6să decât a fugi; alţii 
spunii că eraii răniți şi de aceia rămăsese pe loci. S&cuii 
îi duseră la Bathori. Între prinşi, se maï aflaii alți duoi 
bei : Turan, beiul de Bucuresci şi Susin, beiu de Târgo- 
viştea ; la, toți li se iertă viţa. Lepădatul Mihn6-Vodă 
întâmpină în cetate o mârte norocită, ce i s'ar fi cădutii 


www.dacoromanica.ro 


154 MICHAIU-VITEZUL 


AT veni prin gâde, de cădea în mânile creştinilor ; trupul 
lui se găsi între cei mort: asemené şi alü cadiului de 
Avlona. Prada ce S&cuii mai cu s6mă, făcură în oraşii şi 
care tótă li se lăsă, fu cu deosebire mare. Se găsiră în 
cetate duoă tunuri mari care aruncaii ghiulele de cinci- 
deci şi sése livre şi alte patru-decă şi duoă mai mici; se 
găsiră âncă bani mulţi, scule de aurii şi de argintii, mu- 
niţii şi provisii de hrană pentru trei anni, căci Sinan acolo 
îşi aşedase magaziile. În acéstš asediere, din Turci, ca la 
o miiă fură trecuţi sub sabiă. Din ai noştri periră numai 
şâse-deci ostaşi, dar mai mulţi se răniră. 


XXX 


Bucuria ce simţiră creştinii pentru luarea Târgoviştei 
se maï adăogi eu vestirea unei alte isbândi asupra vrăj- 
maşilor. Céta ce en dnoëš dile înainte Bathori pornise ca 
să taie callea 'Turcilor, cari duceaŭ patru mii robi şi 
turme mari de vite spre podul de la Giurgiu, călăuzită 
fiind de ómenï de térră cari cunnosceaii bine căile mun- 
ților şi ale pădurilor, trecuse înaint6 Turcilor şi, coprin- 
dând strimtorile până a nu sosi ei, îi isbi cu putere, îi 
sparse rëü, uccise pe mai toţi, dobândi înapoi tâtă prada 
lor şi mântui pe robi, 

A duoa-gi după luarea Târgoviştei, Se octomvrie, ge- 
neralii creştini se adunară la svatii de răsboiu și porun- 
ciră a, le adduce înainte pe Ali-Paşa pe care îlii siliră, prin 
făgăduieli şi ameninţări a arăta ceia ce scie despre pla- 
nurile şi numărul ostașilor lui Sinan, întrebându'lii încă 
cum a îndrăzniţii elii a se împotrivi în cetate, cu asa pu- 
gină ogtire, la o armată atât de numerâsă. La aceste în- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 155 


trebări Ali răspunse cu respectul cuviinciosii, dar cu 
multă petemere şi fără a'şi schimba faça că «Sinan m'a- 
«vca cu dinsul fără numai de la duoă-deci şi opt până la 
«trei-deci mii ostaşi, fiind că jet a răsipitii 6stea prin o- 
araşele şi cetăţile țărrei şi îi este peste putinţă ca go pótä 
«aduna în puşină vreme; * că déca hanul cu Tătarii ce 
«se aştâptă din di în di, nt va veni în ajutori, ein 
«crede că Sinan, aflând luarea, Têrgovigteï, va părăsi Bu- 
«curescii şi se va, trage spre Giurgiu, ca să trecă Dună- 
area îndărătii; însfârşitii că, déca vor creştinii a pune 
«mâna pe dînsul trebuie să se grăbiască a coprinde şi a 
«sfărâma, acelii podi de pre Dunăre; Sinan, urmă Ali, 
«plecând, îmi lăsă numai pugine oşti pentru apărarea 
«Târgoviştei, dar më făcu să speră că Ieremia, domnul 
«Moldovei, va băga în cetate unii ajutorii de cinci mii 
«ostagi, afâră de dece mii ce îmi făgăduia ol" însuşi, di- 
«când că are să vină mai apoi să goniască pe creştini de 
«lângă cetate. Eli mă asigură âncă că armata creştină 
enu este numerâsă; cocă cei mai mulţi ostaşi sunt Stcui, 
«pe cari adi mâne e sigură sët întârcă în partea sa, 
«Blestematul ! m'a înşelatii şi ma expusii-la o mârte 
«mai cù totul sigură, O vrăjmăşiă vechiă e pricina care 
«l’a făcută a se purta astfelii cu mine. Sinan a fostii dus— 
«manii de morte tatălui men, care s'a arătată cu slujbe 
«mari către împărăţiă ; dar fiind-că tatăl meŭ n'avea nici 
«o temere de dînsul şi elt nu'i putea face nimicü, trădă- 
«torul s'a folositi de acéstă occasiă ca să verse asupra 
«nenorocitului Dn ura ce purta tatălui.» 


* Acssta este o fabulă pe care cradă că capii creştini o acre- 
ditase, căci Michaiu-Vodă la Căllughăreni âncă o repetă ostașilor 
săi, cum ami vëdutü. 


www.dacoromanica.ro 


156 MICBALU-VITEZUL 


Nu se scie déca Ali era sinceri sët vorbia astfel nu- 
mai ca să'şi tragă compătimirea lui Bathori. Era însă 
de necredutii ca Sinan să aibă cu dînsul numai atâta o- 
ştire câtă arăta elii, de vreme ce, când eli plecă de la 
Târgovişte, armia lui întrecea cu multi în numării pe a 
creştinilor, după cum mărturisescii toți annaliştii contim- 
porani. Vădând Ali puçinul effectü ce făcuse plângerile sale, 
propuse să se răscumpere cu o sută de mii talere de aurii; 
dar Piccolomini se împotrivi a i se da libertatea. Eli a- 
vea interesă a ţine prinsă pe unii omü aşa de însemnată 
ca, întâmplându-se nenorocirea, să cadă în mânele turcilor, 
să']ii pâtă schimba cu dinsul şi fiind-că acesti şiretii ita- 
Jianü se făcuse stăpânii pe spiritul lui Bathori, iü hotărî 
lesne a nu priimi propunerea turcului. Princul, după ce 
răspunse cu puçine vorbe lui Ali-Paga ü trămise sub 
pază până la gazda sa şi după aceia, împreună cu alţi of- 
fiçerï turci, ilü porni pe la Braşovii la Cluşii în Arddlii. 

În urma acestora, capii armiei ascultară şi rapportul 
iscâdelor ce trămiseseră ca să iea limbă despre Turci şi, 
vădând 6re-care potrivire cu arătarea, celor prinşi, hotă- 
rîră a porni îndată după armata turcéscă. Din nenorocire 
+rebuirá a mai gedé pe loci âncă o di, parte spre a îm- 
purternici stea muncită de drumii gi de băttaiă, parte 
spre a aştepta muniţiile şi bucatele ce se adduceaii din 
Ardélů în tabără. 

Aceste întâvgieri fatale mântuiră pe Sinan-Paşa , cu 
tâte greşelile lui. În dioa aceia, °juo octomvrie, către sâră, 
vre-o patru mii Turcă, cari, după încredințarea dată de 
Sinan că va zăbovi liingă Târgovişte âncd duoă săptămâni, 
lăsaseră de vr'o câte-va, dille tabăra şi se duseseră de- 
parte de acolo după hrană, furagiu şi pradă, se întârseră 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 157 


adducând cu dînşii şâse-decă mii bouï ce "i răpiseră din 
munţii şi măndsele câmpii ale ër? Românesci. Intraŭ 
Turcii în tabără , mănând dinainte lor convoiul de vite, 
fără a bănui de fuga ruşin6să'a lui Sinan; ei nu fură des- 
amăgiţi decât când , din acele corturi ce ei credeai pline 
de ianiceri, vădură asvârlindu-se Românii şi S&cuii, cari 
năvăliră asupră-le şi îi tăiară ren şi föră milă. Acâstă în- 
tâmplare neprevădută răspândi îmbilşugarea în tabăra 
creştină , încât unii boii ajunse a se vinde pe uni pretü 
de nimici. 


XXXI 


Sinan-Pasa, dupë cum scim, îşi părăsise tabăra, de lûn- 
gă Târgovişte în diminéta de Sha octomvrie “şi luase cu 
grabă callea Bucurescilor. Hasan-Paşa, care rămăsese în 
urmă cu patru mii căllăreţi drepti arierguardiă , îndată 
ce vădu, din înălţimea munţilor pogorându-se stâgurile 
creştine spre Târgovişte, grăbi cât putu la drumii spre a 
ajunge tabăra. După o calle de o di, vizirul tăbărise, când 
începu a se audi urletele tunurilor creştinesci dinaint6 
Târgoviştei, «Tunul lui Mikal-ogli!» strigară Turcii prin 
tabără, înghiăţață de spaimă. Sosiră atunci nisce trămiși 
din partea garniznei din Tergovişte, chiămând pe vizirul 
într'ajutorul cetăţii ; dar acesta, cătând la spăim6utarea 
oștilor, sta la înduoială şi nu scia ce să facă. Într'aceia, o 
câtă de vre-o trei sute creştini ce se ar&tară la intrarea 
unei păduri vecine de tabăra lui, On sili a lua o hotărîre. 
Oştile Rumeliei , din porunca lui , merseră asupra cetei , 
dar creştinii le băttură, le răriră fârte multă rândurile şi 
le luară în g6nă. Din acei ce se întrseră nu era unul care 


www.dacoromanica.ro 


158 MICHAÏU-VITÉZUL 


să nu fie rănitii. Ună delirii de spaimă coprinse atunci 
tótă tabăra. Mulţi din soldați începură a deserta şi a se 
respândi cete, cete; capii âmblaii învălmăşiţi fără să scie 
ce se facă; unii svătuiaii a se întârce la Târgovişte: lucru 
ce era cu neputinţă din pricina demidăfisării armiei. Si- 
nan scrise îndată lui Ali-Paşa la Târgoviştea să apere 
cât va pute cetatea , iar vădându-se în cea mai de apoi 
primejdiă, să se tragă cu 6stea, sa, spre podul de la Du- 
năre. Aceste scrisori n'ajunseră până la Ali , fiind prinse 
de către ai noştrii. Vizirul apoi îşi urmă retragerea spre 
Bucurescă, unde ajunse în duoă dile. În acea demorali- 
sare a 6stei sale, Sinan, în locii să se grăbiască a o trece 
cât mai curând peste Dunăre, spre a o mântui, aştep- 
tându-se la o apărare mai îndelungată din partea Târ- 
goviztei, se încumătă a mai zăbovi la Bucuresci. Elii 
obşti dar că armia va şede acolo cinci-spre-dece dile şi po- 
runci ca nici o oştire, nici unii neguțătorii să nu trâcă po- 
dul Giurgiului până la acelü sorocii şi, pentru acâsta, 
orândui o guardiă la podii cu straşnică poruncă să nu lase 
pe nimeni a trece, Pe lângă acestea, se silia în totii chi- 
pul a linişti spiritele şi a le da curagiu. În vremea acâsta, 
cei trei căllăreță scăpaţi cu mare greii de la luarea Tër- 
goviştei, sosiră în Bucuresci, vineri diminéta la 19/20 oc- 
tomvrie , adducând veste despre căderea cetăţii în mânile 
creştinilor. Peste măsură mări acestă scire spaima şi a- 
meléla în tabără. Sinan atunci, vădând că descuragiarea 
oştirilor cresce mereii în locii d'a scădé, cum află şi de 
luarea Târgoviştei , se speriă şi elŭ atât de multi încât , 
cu tóte că întărise oraşul Bucurescilor şi mănăstirea lui 
Alexandru-Vodă mai bine decât 'Târgoviştea, nu se maï 
încredu nică în acea apărare şi nu mai îndrăzni a aştepta 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 159 


acolo pe biruitorul duşmanii. Eli porunci să pună în piv- 
niţele acelei mănăstiri o mare cătățime de prafii de puşcă pe 
care 'lŭ acoperi cu paie, agedênd unii fitil lungii care “se 
ardă cu încetul, lăsând şi Ament, spre at da focii, ca ast- 
felii, când vor intra creştinii în acelii locii, mănăstirea, 
de o dată să fie svârlită în aert cu o mare putere şi dîn- 
git să peră ca vai de ei, sub acele ruine. În tótă dioa 
aceia, , 20 octomvrie, cu grabă mare, Sinan strînse tu- 
nurile şi muniţiile de răsboiu şi le încărcă în carre; apoi 
dete foci fortificațiilor şi oragului Bucurescilor şi, la 
medul nopţii, 20 spre 21, luminată de flacările acestui 
pârjolii ce prefăcu în cenuşă toti oraşul cu duot-decă şi 
duoă de biserici ce avea atunci, împinsă de desperare, 
ca cum anii fi avutii pe duşmanii în spatele sëŭ, se 
puse rusinosü pe fugă şi, cât mai iute putu, întinse 
spre Giurgiu. Astfeli mai multi fugind decât fă- 
când o retragere, merse Sinan patru-spre-dece c6suri me- 
reii şi nu tăbărî decât după ce trecu strimtârea Căllugh&- 
renilor ; dar tunurile şi muniţiile de răsboiu nu putură 
ajunge în aceli Joen decât în duot-deci şi patru de câsuri. 
Când sosiră tâte şi se strînse armia întregă, plecară toţii 
cu aceiaşi grabă spre Giurgiu, unde, cu tâtă silința ce 
puseră la drumii, din pricina neorOnduielei în care se a- 
Dan oştile, nu putură sosi decât tocmai luni 1523 octom- 
vrie, făcând astfeli trei tabere de la Bucuresci până la 
Giurgiu. În acea, fugă prăpăsti6să, Turcii semănară dru- 
mul cu armele lor şi cu unii numări însemnată de tu- 
nuri, cămile şi bagagie, deosebiti de ce năpustiseră în 
Bucuresci. Spaima lor era aşa de mare încât, prin strim- 
toră şi pe poduri, ajunseră a, se omori unii pe alţii ca să 
trécă care de care mai nainte. În acâstă stare de grâză se 


www.dacoromanica.ro 


160 MICHAIU-YITEZUL 


aflară ei mai cu s6mă când trecură strimtórea de la Căl- 
lughăreni. În ori-ce copaciu li se părea a vedé unii duş- 
manü, în oră ce minutü se aşteptaii să vedă strălucind 
dinaint6 ochilor lor, sabia fulgerătâre a lui Michaiu. 
Este de luată în sâmă că în t6tă acestă campaniă, a 
Gr gloriă annaliştii creştini în mare parte o daŭ lui 
Bathori ca unuia ce commanda tótă armia creştină, an- 
naliştii turcă din contra nici că pomenescii de_dinsul; 
spaima 'Turcilor, acela ce "i îngrozia, îi gonia şi "i ame- 
ninta mere cu mórtea, era, <afurisitul Mikal-ogli». Ad- 
ducerea aminte a grâzei ce Michaiu însuffia pe atuncă 
Tureilor, până adi âncă se păstreză în poporul românii şi 
musulmanii, printr'o mulţime de legende, tradiţii şi cân- 
tice populare. Unul din cei mai buni poeți aY noştri, în- 
cadră una, din aceste tradiţii în următ6rea, frumâsă strofă : 


Spună că'n urma luptei. în Asia bogată, 
Dâca Musulmanii vedeaii câte-o-dată, 

Uni armăsari ce 'n prâjma'i cată storăind, 
Coprinşi Wadâncă spaimă, diceaă cu'nfiorare 
Că elă a vădutii umbra cea îngrozitore 

A lui Michaiu-Vit6zul, asupră-le viind. 


XXXII 


Bathori după ce puse să drégă cetatea Tërgovistel si 
o înzestră cu o garnizână tare, în 1121 octomvrie, dîndi 
de diminâţă se îndreptă cu tótš armia în urma lui Sinan, 
spre Bucuresci. În calle, creştinii întêlairă mai multe cete 
de câte trei, patru şi cinci sute Turci, cari se reslăţiseră 
şi toți fură uccişi, astfel în cât câmpiile şi livedile din 


* Gr. Alexandrescu. Odă la oştirea Română. 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGBERENII 161 


drumii eraŭ semënate cu trupuri mórte de Turci. Dupë 
ce luară o bucată bună de drumii, ei întâlniră trei fugari 
ungură cari le spuseră că Sinan, temându-se de sosirea, 
lor, fugise în grabă, lăsând în Bucuresci multe bazagie, 
bucate, muniții, robi, cămile şi câte-va tunuri pe care nu 
le putuse lua, fiind osiile şi râtele sfărâmate; că în calie 
elt mai lăsase multe alte bagagie; că gr6za armiei întregi 
era atât de mare încât fără înduoială, când va sosi în 
locuri grele, în strîmtorile înguste şi băltse de la Căl- 
lughăreni , se vorii răni între sine ca să pâtă trece unul 
altuia înainte. Bathori neîncredându-se pe arătarea ace- 
stor fugari, trămise pe căpitanii Nicolae Sennyei şi Geor- 
ge Parkaş cu o sută de căllăreță ca să facă o recunnâscere 
spre Bucuresci şi să Yea limbă. 

Aceştia întorcându-se spre s6ră, întăriră raportul fu= 
garilor. Acâsta hotărî pe generalii creştini a merge d'aci 
înainte cu marsü forgatii ca să măriască temerea si grâza, 
duşmanului în fuga sa. Ei aflară atunci că Sinan, în callea 
sa de la Bucurescă la Giurgiu, tăia tóte podurile de pre 
rîuri, punea pedice la treceri, strîmtori şi vaduri, ardea şi 
pustiă tóte satele , ca astfelii, lipsa, bucatelor şi anevoin= 
tele drumului să întârdieze góna ce'i da armia creştină. 
Generalii se svătuiră atunci şi hotărîră a schimba drumul, 
a lua altul multii mai spre drâpta de Bucuresci. Acesti 
drumii, pe lângă aceia că avea folosul de a nu fi călcati 
şi smintitü de duşmanii, scăpă âncă pe creştini de cursa, 
ce le întinsese Sinan în mănăstirea lui Alexandru Vodă 
la Bucuresci, care saltă atunci şi se spulberă în aerŭ fără 
a vătăma, pe nimeni; dar eli făcea unii înconjuri cu deo- 
sebire de lungii, era plinii de 2nocirle şi de crângii şi prin 
urmare era asa de greii de âmblatii, încât se întârdiă forte 


3 11 
www.dacoromanica.ro 


162 MICHAIU-VITEZUL 


multă mersul armiei, iar mai cu sémš ali artillerici care 
maïtótă rămase înapoi. În calle, armia mai întâmpină nisce 
oşti turcescă rămase în urmă, pe care fórte le snopi şi le 
sdrobi, încât multe mii de trupuri de omŭ, de cai şi de 
cămile zăceaii d'a lungul drumului şi aerul se împuţi de 
o mare put6re. Dar Turcii, în ametéla fugei lur, uitaseră 
câte-va poduri netăiate ; astfelii creştinii avură norocii a 
găsi nesf&rămatii podul de la Argeşii, pe care trecuse 
Turcii şi putură şi ei înainta fără zăbavă. Când ajunseră 
la o depărtare de dung mile de Giurgiu, priimiră veste că 
Sinan, aflând prin Gmeni din locii de sosirea lor, trecuse 
cu o di înainte Dunărea cu cea mai mare parte din oştile 
sale; că rămăsese âncă din-c6ciă de "09 o mulţime de carre, 
bagagie , o pradă insemnată de totii felul, cu unii mare 
numării de robi, spre paza cărora lăsase opt mii Turcă, 
cari m trecuseră âncă, nici nu îndrăzniaii a încerca podul, 
ce era fârte slabi, cu o greutate asa de mare ca a carre- 
lor şi a tunurilor, până a nu trece mai ântâiu pedestrimea 
şi căllărimea, 

Bathori atunci svătuindu-se cu toţi generalii, îşi în- 
toemesce armia de băttaiă. Michaiu ce se aflase mereü la 
avanguardiă, porni iute înainte cu Românii sti ca să dea 
hartă vrăjmaşului şi să'lii împedece a trece podul până 
să sosiască Bathori cu tótă armia. Înaintând Românii că- 
tre Giurgiu, ei întâmpină în calle o sénš de Turcă fura- 
gioră ce duceaii nisce turme de dobitâce, îi împraştie în- 
dată, uccidii pe cei mai mulţi, pe cei-l-alţi îi prindă et 
trămită înderătii lui Bathori, căruia " deteră aceleaşi 
sciră despre Sinan. Atunci Sigismund grăbi şi mai multă 
la drumii, părându'i tare rëü că unii concursii de împre- 
jurări fatale îli făcuse să pârdă multă timpii şi prilejise 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 163 


scăparea lui Sinan. Întracéstă vreme Michaiu- Vodă sosise 
la Giurgiu şi ajunsese pe Turcă, la 15/25 octomvrie. 


XXXIII. 


Oraşul Giurgiului, afâră de unii zidi slabii ce (9 în- 
cunjura, era ocrotitù de castelul San-Giorgiu. Acestii ca- 
steilii avea o posiţiă forte tare. Arta şi natura contribui- 
seră a'lü întări. Eli era aşedati pe o insulă forte frumâsă, 
numită Slobogia şi formată de unii micii bragii alii Dunării, 
care se desparte pnţinii maï d'asupta şi încunjurând unŭ 
spaţiii de duoă jugere, cade iarăşi în matca riului. Astfel 
castellul, aen erind cu totul mica insulă până în mărginile 
ei, părea a pluti d'asupra undelor. După temeliile lui ce 
astă-di âncă se vădii, acestii castellii nu e înduoială că a 
fostii ziditii de Romani. Dărămatii în vremea năvălirilor 
barbarilor, eli fu reziditü pe la annul una miä după Chri- 
stos de Genovesi, de la cari luä şi numele de San-Giorgio, 
patronul acelei negucătâre republică. Pe la sfârşitul vécu- 
lui alti lé, Negru-Vodă duce ali Făgăraşului, întin- 
dându'şi stăpânirea peste t6tă térra Românescă, până la 
Dunăre, mai întări castellul San-Giorgiu. La 1418, când 
Mahomet r năvăli în térra n6stră de pustii o parte din- 
tr'insa, între alte cetăţi de pre Dunăre ce coprinse, fu şi 
acestă castellii, pe care Up întări. Puginii după aceia, Ro- 
mânii îli luară înapoi sub vestitul domnii Danii alü nt 
Dracula. La 1431, împăratul Sigismundii, rege ali Un- 
gariei, mai întări acestii castelli cu fortificaţii şi alte zidiri, 
când el trămise pe uni vitezii generalii, I6nii Marotius, 
în ajutorul lui Dracula-Vodă, împotriva lui Radu pore- 
cliti Prasna-glava, care intrase în térră cu ajutorii de 


www.dacoromanica.ro 


164 MICHAlU-VITEZUL 


la Turci, Cădând după aceia iarăşi în mânile Turcilor, 
castellul San-Giorgiu le fu răpitii împreună cu cele-l-alte 
cetăţi de către Vladii-Vodă-Tepeşii. Dar după mârtea ace- 
stui domnii de crudă şi viteză adducere aminte, Turcii On 
luară înapoi la 1479. fiindu-le dăruitii de Vladi vis, pe 
care ei ilü numiseră domnii fără de allegerea ët: dar 
Hp perdură curând du; č aceia şi Românii $ü stăpâniră 
până la annul 1544, când Turcii îl luară iarăşi, împreună. 
cu Brăila şi Turnul. De atunci elŭ fusese mereii în stë- 
pânirca lor, până în acesti annii 1595, şi apoi, după 
mórtea lui Michaiu, cădu iar în mânile lor şi fu st&pânitii 
de dînşii până la tractatul de la Andrianopole (1830), în 
urma căruia se dărâmă cu totul şi oraşul intră în stăpâ- 
nirea n6stră, 

Pe vremea, de care povestim, era acestii castellii forte 
tare prin posiţia sa, prin întăririle ce avea şi prin ocrotirea 
ce priimia de la cetatea Ruşciukului, încât dobândise 
reputaţia d'a nu put fi luati. Eli era atuncă clăditii după 
vechiul obiceiu, cu ziduri tari, dar fără valluri de pământii 
şi fără flancurí la zidă, având numai turnulețe împrejurii 
şi în lă-întru unii turnii mare (donjon) Mergea atunci podul 
făcută de Sinan de la capul celú de lângă oraşul Giur- 
giului, Joen unde se vărsa duo% rîuri în Dunăre, până la 
pólele castellului, unde trecând o întindere de pământii 
de dece paşi, se unia cu cel-l-altii braçü ali podului celú 
maï lungi, care ducea la insula cea mare şi de acolo în 
malul Ruşcăukului, 


XXXIV 
Sinan-Pasa, ajungând la Giurgiu (23 octomvrie) cu ar- 


mata în cea mai mare neorânduială, obşti că va gedé acolo 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 165 


trei dile i astfelü mai adăogi Anc o greşală la câte fä- 
cuse până atunci în acâstă retragere. Pricina acestei noui 
zăbăvi ce puse la trecerea armatei sale peste Dunăre fu 
o măsură finanţiară a administraţiei turcesci. Fiind-că 
Turcii pustiiseră gi predaseră tótă ţerra până în hotarele 
Ardâlului, luând mai multe mii de robi, o cătăţime nenu- 
mărată de vite ce se vânduseră la mezatii în tabără şi a- 
tâta pradă încât încărcaseră cu dînsa ca la dece mii carre , 
vizirul puse Ja intrarea podului uni inspectorii şi unii 
scriitorii, însărcinându'i a cere de la negucătorii cari du- 
ceaii dobitâcele şi cele-l-alte mărfuri şi lucruri cumpărate, 
Jegiuitul âreptii de la 1 la 5 (pencik) pe séma sultanului. 
În vreme ce se urm? acâstă nenorocită lucrare, iată ajunge 
veste (24 oct.) că“ Michaiu se apropie în capul armie 
sale şi că acum nu e departe. Măsura fiscală fu îndată 
părăsită, şi maï ântâiu Sinan-Paga trecu singurii în n6p- 
tea aceia (24 spre 25 oct.) podul. După dînsul, t6tă n6ptea 
până la crăpatul dilei, trecură mere pe podü la Ruşciuk, 
pavilionul vizirului cu corturile, ianicerimea şi o parte 
din tunurile şi muniţiile de răsboiu; dar colânnele cele 
mai mari rămăseseră âncă pe malul românescă; asemeni 
rămăsese năpustite multe tunuri şi bagagiele cele grele, 
căci în acelii grozavü amestecii şi în spaima ce stăpânia 
pe toți, nimeni nu voiă să ajute pe soțul săii. Se dedese 
“voiă atunci soldaţilor şi negugătorilor a trece care cum 
va, putea, ca, să scape şi soldaţii, stricându'şi rândurile, ne- 
guţătorii părăsindu'şi avuţiile încărcate în carre, se repe- 
giră toţi cu totul şi în amestecii spre podü, O mulţime 
fără sémă de 6meni şi de vite se înghesuise pe podii în 
«cea mai mare neorânduială; o spaimă panică stăpânise tóte- 
minţile şi pretutindeni era cea mai mare desorganisaţiă, 


www.dacoromanica.ro 


166 MICHAlU-VITEZUL 


când fără veste, pe la patru câsuri după amiadi (25 oct A, 
6stea lui Michaiu se arată şi intră în şesul dinainte Giur- 
giului unde tăbări. Dar fără a perde vreme, Românii îm- 
pingând înainte lor şi deschidându'şi drumii printre mul- 
ţimea turmelor de vite mari şi mici şi printr'unii mare 
numării de robi, cadŭ peste tabăra şi bagagiele Turcilor, 
îi isbesceú în spate cu atâta ïniélă încât pe fol? îi răschiră, 
pe unii îi tate fără milă, pe alţii "i prindii, pe alţii i punii 
pe gónă spre podii şi mântuïe vre o cincă mii Români, 
afâră de femei şi de copii, ce fuseseră robiţă în téra Ro- 
mânéscă şi Moldova. Aceşti Români scăpând astfelă din 
robiă, se armară cum putură gi deteră mână de ajutoriii fra- 
ilor lor împotriva duşmanilor. O despărţire din 6stea lui 
Michaiu înaintă până la malul Dunării şi alte patru sca- 
dr6ne cu pedestrime, armată cu puscă, începură a lovi cu 
focuri asupra podului; apoi Michatu aşedă tunurile pe unii 
deluşorii vecinii şi astfelii de o parte cu tunurile, de alta 
cu muschetăria, făcu să plóie unii nët de focii asupra 
Turcilor. În t6tă lungimea, podului se vedea, atuncă o pistă 
adûncă, îndesată, amestecată, de ostaşi, negucători, femei, 
copii, cai, cămile şi alte dobitâce, tunuri şi carre, împin- 
gându-se, îmboldindu-se, strivindu-se unii într'alții; fiă- 
care omü, îngrijatii de mântuirea sa, căutând a lua, pasii 
înaiat6 vecinului săi, unii căleaţi în picidrele cailor, 
alţii rănindu-se în armele celor-l-alţă ; apoi primejdia şi 
temerea crescând din ce în ce, începură a se batte şi a se 
uccide între siue. Din acestă grozavă îmbuldelă de ómení 
şi de vite se andia une ori o murmurare ce sbârniiă în- 
necatii, alte ori o larmi mare amestecată de gemete şi 
de gróznice blesteme. Aceiaşi îmbuldâlă şi aceleaşi nevoi 
se petreceaii la capul podului între cei ce, simțind în spate 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHĚRENIŤ 167 


paloşul românescă, se muncăaii să apuce a intra pe podi. 
Sinan, din malul Rugciukului, privia acéstă chinuire a 
armatei sale fără at da nici unŭ ajutorii. Garnizóna ca- 
stellului numai, prin tunuri şi puscă, începu a vărsa o pl6iă ` 
de glónte şi ghiulele asupra Românilor. Dar aceştia, fără 
a se spăimânta, de acâstă furtună, iuţiră şi mai multi fo- 
curile lor, încât neorânduiala şi spaima 'Turcilor ajunseră 
la culme şi o gróznică desperare îi coprinse. Cei de pe podü 
neputând răsbi înainte şi ne mai vădând altii mijlocii de 
scăpare, se puseră să arunce artilleria şi carrele în Dunăre, 
ca să'şi facă locii şi ca să nu cadă şi ele în mânile cre- 
ştinilor; apoi mulţă din ei se asvârliră în apă, chiămând 
numele lui Allah şi cercând a scăpa în notü.: Dar unii din 
nesciinţă de a înnota, alţii din vârtejurile rîului ce aveaŭ 
a trece în tótă lungimea lui, periră înghiţiţi de unde; cei- 
Lal fură uccişi, căci îngrozitorul Michaiu îmbărbăta pe 
aï săi şi fi îndemna la băttaiă, cu graiul, cu mâna şi cu 
fapta. Prin artilleria sa, elii isbuti în sfêrgitŭ a rupe podul 
în două, de la mijlocii. Unii gemetii de grâză împlu atunci 
aerul şi prăpăstiosul adânci alü rîului, cu gura căscată, 
sorbi şi înghiţi într'o dată, glóte de vrăjmaşi. 


XXXV 


În vreme ce o parte din armata musulmană se sbuciuma 
şi se lupta astfelŭ împotriva vallurilor rîului şi peria séü 
de unde séñ de glóntele ce trămitteaii creştinii, fără a că- 
păta de nicăieri ajutorii, sosi pe locii şi Bathori cu oștile 
sale. 'Turcilor, cari rămăseseră pe malul românescă, închişi 
între jumătatea podului sfărâmatii şi ai noştri, li se tăiase 
totii mijlocul de scăpare şi nu mai aveai altii ce face decât 

www.dacoromanica.ro 


168 MICHAIU-VITÉZUL 


a se lupta, a se înneca séü a se preda. Eï încercară unit mi- 
nutü a se apăra sub ocrotirea, unei barricade de carre le- 
gate în mare numării unul lângă altul, pe care o făcuse 
Sinan la capul podului spre a stăvili năvălirea căllărimii 
creştine. Dar Bathori îndată ce sosi, orândui o câtă de 
pedestrim.e allesă ca să sfărâme acâstă barricagă. Apoi 
trămis” pe cei maï buni din puşcaşii să, cari cădură cu 
furiă asupra duşmanilor osteniță de luptă, răniţi şi slă- 
biți, măcellărindu'i grâznică. Acei ce putură scăpa cu 
fuga dinaintâ crudului şi neîmblângitulii palosü creşti- 
Desch, în desperarea lor, se aruncară în ríü, încercându-se 
în zadar a'lŭ trece în notü; astfel mai mulţi își aflară 
mórtea în vallurile Dunării. Atunci se prăpădi cu totul 
acolo vestita câtă a ekingiilor, care duoă vâcuri stătuse 
groza Ungariei şi a Germaniei ; ef se aflaseră puşi de pază 
la capul podului pe malul românescă şi nici unul dintr'în- 
SW nu putu scăpa ; asemene nici unŭ omü nu mai rămă- 
sese pe lingă Hasan-Paşa, la arierguarâiă. 

În isbânda acesta se deosebi mai cu sémă pedestrimea 
all6să a S&cailor ce purta numirea de Pizidari, (suliţari) 
vestită de viteză. Dunărea se împluse de trupuri mórte 
ale Turcilor şi undele ei se roşiseră de sângele vërsatŭ. 
Afóră de legurile turcesci ce staii aşternute şi grămădite 
ca nisce movilă pe uscati, o mulțime de alte leşuri de 6- 
ment, de cai şi de cămile se aflaii în braţul Dunării ce 
desparte insula Sân-Gcorgiu de malul românescii, grămă- 
dite şi încleştate astfelii unele de altele, încât în acelii 
locii, Dunărea abi6 putea ad urma cursul sëü şi când, 
după băttălliă, voiră creştinii să adape dobitâcele, nu pu- 
eaii se6te apă de acolo fără de a scóte de odată vre uni 
trupă de om séú de callii. Multă mat mulţi Turci se ve- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGRERENII 169 


deaii plutind pe unde, în cursul apei, plini de răni, jumă- 
tate mort, gemând şi văietându-se cu jale. Urici6să şi în- 
grozitre privelişte de omorii ! 

'Tureii cari trecuseră în insula cea mare, căutară să a- 
jute pe ticăiţii lor frati. Satirgi- Mehemet-Paga puse d'a- 
“colo de îndreptă tunurile spre tabăra creştinâscă, dar lo- 
viturile n'ajungeaii, séŭ din nesciinţa tunarilor sën din 
réoa posiţiă şi nu putură vătăma, pe aí noştri, în vreme ce 
aceştia, având buni tunai şi favorisaţi gi de posiţiă, nu 
aruncaŭ nici o împlutură în secii. Printr'acestii mijlocii 
eï putură coprinde ducă din cinci corăbii ce aveaii Turcii 

atunci acolo pe Dunăre; cele-l-alte trei scăpară cu fuga. 

Marturii ce aü vădutii cu ochii spunii că periră întw'a- 
«câstă băttaiă de la trecerea Dunării, ca la opt-spre-dece 
mii Turci. * Deosebitii de robii ce mântuiră, creştinii 
dobândiră o mare parte din artilleria vrăjmaşilor, stégu- 
rile şi bagagiele lor, o mulţime de dobitâce şi sése mii 
carre încărcate cu pradă. Annalistul turcii contimporanii 
Sead-Uddin închifăie descrierea ce face de acâstă băttălliă 
„aşa de nenorocită pentru ai să, prin aceste cuvinte: «Co- 
"«vârşirea amestecului şi spaima fu aşa de mare, încât 
«putem dice că nică odată nu se vădu o asemene desăvâr= 
«şită învingere !» 


* Numărul Tureilor morți la acâstă băttălliă este farăşi ne- 
sigură. În vreme ce Istvanfi şi Fracheta îlă face numai de 6000, 
Montreux îlă urcă la 30,000. Noi am priimitii de mai drâptă ciffra 
de 18,000, dată de Walther, care se apropiă de acela de 16,000 
dată de Sieur d’ Ambry şi alţi annalişti şi de aceia de 17,000 ce 
me dă istoricul Sacy. 


www.dacoromanica.ro 


170 MICHATU-VITEZUL 


XXXVI. 


După ce creştinii împedicară pe barbari în trecerea 
lor, stărămând podul ce ducea la insula Sân-Georgiu şi 
făcând atâta ptire într'înşii, unii din ei vrutš să copringă 
îndată şi alŭ duoil€ podii, care ducea de la p6lele castel- 
lului la insula cea mare şi să stăpânâscă acâstă insulă, 
uccigând şi aruncând în rîii pe Turcii ce se aflaii acolo. 
Duoă stâguri din pedestrimea domnului Moldaviei, cu o 
înfocată îndrăznâlă se răpediră pe acestu podü. Turcii din 
insula cea mare, vădând acâsta, forte se îngroziră şi te- 
mându-se ca tótá armata să n'aibă acelaşi gândi, începură 
a tăia cu securi capul podului din partea lor. Dar cei-l- 
alţi ostaşi creştini nu îndrăzniră a însoçi pe inimoşii Mol- 
doveni ca să nu se expună între armata lui Sinan do 
parte şi focul castellului de alta. Eï nu sciaŭ că castellul 
nu'i putea supăra, lipsindu'i praful de puşcă. 'Sinan în- 
cărcase patru carre cu DÉI de prafii şi le pornise a se duce 
în castelli ; dar din învălmăşla în care picară Turcii la 
sosirea creştinilor, aceste carro nu apucaseră să trecă po- 
dul în castellii. Ele luară apoi focii, către scră, din întâm- 
plare, prin creştinii ce rătăciaii printre rândurile carrelor 
spre a jăfui şi săltară de odată în aert cu mare sgomotii, 
în col6nne de fumi ; lucru minunati însă că nimeni nu 
fu rănitii. Deci acei viteji Moldoveni nevădâodu-se aju- 
taţi de nimeni, fură nevoiţi a läsa îndrăznâţa lor între- 
prindere, care arii fi fostii atât de frumâsă şi folosit6re ar- 
miei şi arii fi înlesnitii multii coprinderea castelului. 

Acestea petrecându-se astfelii până în npte, armata 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 171 


creştină, ne mai având vreme a tăbărt, se hotărî a bivoa- 
ca, pe locii, Căllărimea de sineşi arătă voinţa de a sta în- 
armată t6tă n6ptea aceia, temându-se ca nu cum-va dug- 
manii, folosindu-se de întunecimea nopţii, să trecă din 
insulă cu corăbii ca să vină să'i isbiască, Pilda căllărimei 
fu urmată de tâte cele-l-alte oşti şi astfelii armia întregă 
veghit înarmată t6tă n6ptea, puind în tóte părţile streji 
spre a priveghia mişcările Turcilor. Aceştia se aflaii a- 
tuncă, cea mai mare parte, trecuţi pe malul Ruşciukului; 
vre o cinci mii dintr'înşiă tăberiseră din porunca lui Si- 
nan în insula cea mare ; alţii, din spaima ce le dedese 
creştinii, scăpaseră şi se trăseseră sub castellii, la intrarea 
podului ce ducea la acâstă insulă, de unde fu trămisă o 
altă mână de soldaţi spre paza acelui podii şi spre a da 
putere garnizónel castelului, care se urca atunci la nu- 
mărul de 800 ostaşi. i 

A duoa qi (26 oct.) Bathori încredinţându-se că nu 
mai are nimici de temutii, purcegând toti din locul unde 
petrecuseră, n6ptea, ce-va mai "nainte îşi aşedară tabăra, 
apoi îndreptară asupra castellului Sân-Giorgiu tunurile 
luate de la Turci Ja Târgovişte. Loviturile cele dese şi 
nentrerupte ale artileriei, în puçine cesuri făcură o spăr- 
tură în ziduri, care socotită fiind destul de largă, îndată 
se allese de totii cortul câte duoi soldați şi, formându-se 
astfelii o câtă bună, i se porunci a da asalt, trecând bra- 
çul Dunării pe vase, căci podul era sferâmatii, Acestă cé- 
tă era alcătuită nu numaï de pedestrași, dar şi de căllă- 
rekt cari lăsându'şi caii, cerură a merge la asaltii şi, cu 
sabia în mână, se răpediră cu inimă, prin ruine d'asu- 
pra zidurilor. Dar nenorocita pedestrime unguréscă, a- 
tât de vitéză în multe rânduri, nerăbdătâre d'a intra în 


www.dacoromanica.ro 


172 MICHAIU-VITÉZUL 


castellii se răpedi cu multă nebăgare de sémă şi cu cu- 
ragu înaintă până în vârful spărturei, unde fu isbită c'o 
neprevădută furtună de glónte, ce trinti morţi pe acele 
dărămături, ca, la duoă sute 6meni; mulţi alţii fură răniţi; 
cei-l-alţi învinşi şi respinşi înapoi. Garniz6na, castelului 
într'adevări, ocrotită de tăria zidurilor se apără cu o în- 
d&r&tnică bărbăţiă, aruncând asupra creştinilor, nu nu- 
mai cu puscile din care trăgeaii rarii, având lipsă de ptafü 
dar din care trăgeaii de aprópe forte şi drepti la ţintă, ci 
âncă cu săgeți, lănci, sulițe, gereturi pe care le aruncaii 
cu mâna şi în sfârşitii cu mari bolovani de pétră. Ea 
priimi mai apoi prafü şi alte ajutâre din insula, cea, mare 
prin mijlocul podului ce lega, acea insulă cu castelul, În 
acea insulă sm că era o tabără de cinci mii Turci, care 
începură acum a supăra rěŭ prin tunurile lor pe ai noştri 
gi atât prin acésta cât şi prin ajutorul necurmatii ce da 
castellului, zădărnicăa tâte silinţele ce făceaii creştinii de 
a'lii coprinde. Afóră de acesta, Sinan pe lângă malii, lu- 
Andu-se cu corăbiile, veni până în dreptul castellului şi 
d'acolo cu balimezuri de cele mari, numite doubles faul- 
conneauz, duplices falcones, trăgea neîncetat asupra 
creştinilor cu mare vătămare a tutulor, mai cu sâmă a 
acelor ce bătteaii cetatea séit se urcaii la asaltii. Se judică 
atuncă a fi de mare trebuinţă să se pună o stavilă între ca- 
stellii şi insula, de unde venea ajutâre; pentru aceia, se ho- 
tări să se taie partea de lângă castelli a podului ce ducea 
la insulă. Cu tóte că acestii lucru era cu primejdiă dar 
Silvio Piccolomini care primise commanda a tótă artil- 
leriei, să încumătă a'lü îndeplini cu bine. Elii se puse 
însuşi în capul unei cete şi merse spre podii, dar fi- 
ind nevoiti a trece sub castellii, ag expune 6stea des- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 173 


coperită la focurile lui gi âncă a se apuca şi la hartš 
cu Turcii ce sta de pază în acelii loci, elŭ perdu mulți 
ostagi şi nóptea apucându'iii când d'abi6 puţinii din podü se 
tăiase, fu siliti a se trage. Astfelii acâstă întreprindere 
făcută cu mai multă vitejă decât înţellepcăune, nu isbuti. 
Se chibzuiră atunci a arde podul prin tunuri şi prin fo- 
cură fabricate şi acestii mijlocii fu norocitii cu isbândă. Unii 
buni numării de Turcă cană veniaii atunci pe acelii podü 
în ajutorul asediaţilor, se înnecară. După aceia creştinii 
îndreptară tótă artileria asupra zidurilor castelului. A- 
câstă antilleriă era puţini numerâsă, căci din greutatea, 
drumului, cele mai multe gi mai mari tunuri rămăseseră 
în urmă şi cu tóte că se aşteptaii în toti câsul, încă nu 
sosiseră. Cele mai mari tunuri ce aveai ei atunci în ta- 
btră d'abi6 purtaii ghiulele de trei-deci livre. Curând ânsë 
înaintarea nopţii sili şi tunurile să tacă. 


XXXVII 


La medul nopţii începură din noŭ tunurile a bubui şi 
puşcăriră cetatea până puţinii după medul det (27 oct.), 
când se făcu o bună spărtură în ziduri, crăpată de patru bra- 
guri. Piccolomini judecă cum că acea spărtură e destulii 
spre a puté intra în casteilii, cu atât maï multă că desen. 
peria între apărători temerea gi confusia; dar Ungurii spe- 
viaţă de cea d'ântâiu a lor neisbu ire, nu voiră a se cerca 
cu asalti sub pricinuire că spărtura nu e destul de largă, 
cu tote că Italienii trebuiâii să mârgă înaint6 lor. Picco- 
lomini atunci se întârse către ai sti a" îndemnă «a'i face 
«cinste şi a păstra reputaţia, naţiei şi a lor însişi, câştigată 
«în multe alte întreprinderi multü mai primejdi6se, dar 


www.dacoromanica.ro 


174 MICHALU-VITEZUL 


«nu într'o causă nici mai dreptă, nici despre care mai 
«multă potii spera ajutorul ceresci, de vreme ce se luptă 
«împrotiva, vrăşmaşilor făcişi ai legei creștinesci.» 
Dicând acestea, împreúnă cavallerii să îmbărbătaţă de 
cuvintele lui, năvălesce cu vitejiă, purtând sabia în mână 
şi se urcă peste ruinele acelei spărtmi. Iânu Weicher, 
Tăsând caii, alârgă şi elt cu ai st, inim să la asalt. Alți 
ostaşi oe "mat luară după d'neit şi năvălind. cu toţii, cu 
furiă mare, se urcară pe o parte de ziduri si înfipseră unŭ 
stâgii. Dar Turcii se apăraii cu energia desperării, arun- 
când în creştini granate şi pete. De o jumătate de cesti 
ținea acumelupta cu o deopotrivă înverşunare între ase- 
diatori şi asediați, când Piccolomini vëdênd că puținii 
ostaşi ce se urcaseră la asaltii nu vorii put isbuti de nu 
vor fi îndată sprijiniți de oştiri prâspete, se întorse cu 
juţâlă către U; guri şi le strigă : «Nu sunt óre acolo Ita- 
clienii puşi în primejdiă pentrn mântuirea patriei vóst“e 
«şi spre a încerca totii o sórtë cu voi, spre nimicnicirea 
«duşmanilor universali, iar al voştri particulari împilători? 
«Puteţi óre sufferi a'Y vedé acum, sâii trăgându-se înapoi 
«părăsiți fiind de voi, séü însemnând cu sânge, locul şi 
«întemeindu’lŭ cu mârte, întru vecinica adducere a-minte 
«a viitorimei de nobila lor înfocare şi de puginii recunno- 
«scătârea, vâstră molliciune ?» Ungurii făcură atunci, de 
ruşine aceia ce temerea îi opria d'a întreprinde şi cu multă 
feroşiă alergară a renoui asaltul. Commandantul castel- 
lului văgând acâstă nouă năvălirece'lii amerința şi spăimân- 
tarea Omenilor săi, desperă de a se mai pute apăra şi dete 
tristul semnii că voiesce a parlamenta şi a se preda. Pic- 
colomini porunci îndată ogtilor sale a sta, în locii şi elù se 
gătăa să asculte pfopunerile 'Turcilor, când de odată Un- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 175 


gurii şi S&cuii nerăbdători acum d'a rësbuna perderea so- 
ilor lor, se răpedii furiogi în castellii făcând multă larmă 
şi împingând înainte pe Italieni, cari aflându-se astfelit 
striviţi între sogii lor şi vrăşmaşi, sufferiră fârte rănin- 
du-se mulţi dinti"înșii. După 6re-care împotrivire a vrăg- 
magilor, creștinii coprindi castellul către séră şi Turcii 
cari scăpară de cea d'ântâiu furiă a soldatului biruitorü, 
se închiseră în turnul din lă-întru. Dar nică în acestă 
post nu se putură ef multú apăra şi coprindând creştinii 
şi acelii turnii cu asaltii, mai pe toți Turcii câţi se aflaii 
acolo, îi trecură prin ascuţişul sabiei. În acesti loci se 
răniră câţă-va din aï noştri, cei mai mulţi de petre, Yar tu- 
nurile şi puscile din insula cea mare vătămară pe Ungurii 
ce se aflaii despre acea parte şi le omoriră ca la patru- 
deci 6meni. Săcuii trecură sub sabiă totii ce întâmpinară, 
fără milă, ne cruţând nici sexi nici vârsta, Acei din Turcă 
ce fugiseră afóră din castellii, fură măcellăriţă séŭ se în- 
necară în Dunăre. Vre o sută dintr'insiY, pogorîndu-se de pe 
ziduri voiră, să fugă într'o galeră ce era acolo la tërmü, 
dar urmaţi fiind de aprópe de ai noştri, sariră cu toţii îm- 
preună pe galeră şi uccigând ai noştrii pe Turci, rămase 
acea corabiă în stăpânirea învingătorilor. Ea fu cunno- 
stută a fi una din acelea, ce în annul trecutii luaseră Tur- 
cii cu dînşii, când aŭ plecatii de la Comorn. Altă galeră 
ce se afla între insulă şi podü şi pe care eraii 2500 Turcă 
şi Tătari, sdrobită fiind de loviturile artilleriei, se a- 
fundă mergând în cursul rîului ; numai vâslaşii putură 
scăpa. Din opt sute Turci ce alcătuiati garnizâna, numai 
unul se mântui. Elii se aruncă în Dunăre spre a o trece în 
notă şi, cu tóte că fu ochitii de ai noştri cari asvârliră o 
mulţime de glónțe după dînsul, avu minunatul norocii de 


www.dacoromanica.ro 


176 MICHAIU-YITEZUL 


a ajunge neattinsi totii în notii, până în tabăra lui Sinan 
de la Ruşciuk. Din creştini cădură la acâstă luare a ca- 
stellului duo sute cincă-decă Gmeni şi mulţi se răniră. În 
castellii se găsiră treï-decï şi nouă tunuri, din care ducă 
forte mari, duoă culevrine de 89 şi cele-l-alte mărunte. 
Prada ce pică atunci în mânile ostaşilor fu nepre- 
ţuită : o mulţime de bani, arme, scule şi alte lucruri 
scumpe, o cătățime nemăsurată de grâi şi unii mare nu- 
mării de capete de vite, cămile, catâri, cai frumoşi ce Si- 
nan luase din térra Românsscă şi n'apucase a trămitte, 
cum voiă, la Constantinopole, şi cari eraŭ atât de numeroşi 
încât, după ce luară pre cei mai buni, nefiind destui 6- 
ment spre a 'mcălleca pe cei-l-alţă, îi mânaii cu cârdul 
amestecați cu vitelo. În tote părţile se vedeaii fluturând 
stâguri musulmane; stofele de aurii, brăcările scumpe, 
pavillinele de mătase contrastaii cu hainele prâste ale 
Românilor şi S&cuilor. În acea bucuriă generală, Italienii 
numai se arătară forte mâhniţă, căci Ungurii năvălind în 
castellii tocmai când Turcii eraii gata a capitula, le ră- 
pise gloria, acelei coprinderi ; dar prineul Bathori cu nun- 
oul Papei şi internunciul împerătescii îi mângâiară cu 
cuvinte dulci, cu laude şi cu daruri. Trofeele acestei cam- 
panii, deosebiti de mai multe mii de robi mântuiţi, fură 
duoă-deci şi şepte steguri, ca la o sută două-deci tunuri, 
din care unele de o mărime însemnată şi, de la 18 oc- 
tomvrie, luarea Târgoviștei, până la 27 ale aceliaşi luni, 
atât la Târgovişte cât gi în góna ce creştinii deteră Tur- 
cilor până la Giurgiu, într'acâstă din urmă băttaiă şi la 
luarea castellului, Turcii perdură peste totii ca la duoă- 
deci şi sése mii ment, Acesti sfârgitii nenorociti avu 
acea, îngrozit6re expediţiă a lui Sinan în térra Românâscă, 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHĚRENIŤ 177 


care amerintase că va înghiţi pentru totii-d'auna natia ro- 
mână şi cu dinsa şi cregtinătatea, pe care ea maï puter- 
nică atunci o ocrotia. Eroilor de la Căllughăreni se cuvine 
mai allesii ondrea isbândei în acâstă glori6să campaniă. 
Venirea lui Bathori nu făcu altii decât reschiră gi goni 
unii duşmanii învinsă şi demoralisatii, carele şi fără acâsta 
arii fi fostii curând nevoitii a dezerta térra. Datoria şi 
gloria lui Bathori era a nu lăsa nică unii picăorii de 
Turcii să 6ssă din țérră gi arii fi pututii go facă, de nu âm- 
bla asa mólle şi cu sfi6lă. Chiar şi sdrobirea Tureilor la 
podul de pe Dunăre, o fură creştinii datori mai multă 
uţimei lui Michaiu şi a Românilor sët. Pentru aceia, pu- 
teaii acum aceştia, cu o drâptă fală să strige lui Sinan, 
împreună cu unii poetii ali lor popularii : «Ce te-ai făcutii,: 
«mare vizirii ? Unde'ţi sunt; voinicii, pago cn trei tuiuri ? 
«Vântul împotrivire sf&ramă zăbalile armăsarilor tăi; 
«năvala se trase înapoi spăimântată de pepturile góle ale 
«vitejilor !> 


XXXVIII 


Sinan, de pe malul dreptü ali Dunării privi cu jale 
trista, s6rtă a armiei lui şi coprinderea castellului Sân- 
Giorgiu, blestemând în desperarea sa cerul şi pe Maho- 
met. Eli, Mariu alti Osmanilor, el, triumfătorul Asiei, 
Africei şi Europei, elŭ, Sinan celă nebiruitu carele în trufia 
şi'n zădărnicia sa despreţuia tótă lumea şi credea că ea 
trebuie să robescă capriţiilor şi ambiţiei lui, * să se vedă 


* Istvanfi se exprimă cu aceste cuvinte asupra lui Sinan : cAst- 
«felii Sinan care în lă-întru şi dinaforă nici o dată nu'şi plecase 
«capul, a cării trufiă şi zădărniciă despreţuia pe toţi, care, mên- 


: 12 
www.dacoromanica.ro 


178 MICHALU-YITEZUL 


elü acum, la o vârstă trecută de opt-geci anni, după o 
carrieră atât de strălucită, răsturnatii din culmea gloriei 
sale, biruitii de nisce domni tineri şi fără barbă, după 
cum arăta elii, mai allesü pe Bathori! Şi armia lui, acea 
frumâsă şi numerósă oştire, gróza lumei, atât de puter- 
nică, atât de bine îngrijită şi înzestrată cu bani, cu arme, 
tunuri şi muniții îndestule, să o védš acum fără stâguri, 
fără tunuri, fără bagagie, fórš corturi, demoralisată şi 
addusă intr'o asemens stare, de nisce oşti adunate în 
pripă, slabe şi răi armate ! - 

«Sinan, dice Sagredo, ostagii deprinsii în răsbâie şi'n- 
«vechitii în arme, nu avu atâta putere de sufletii spre a 
«suferi nenorocirea sa şi, obicinuitii a birui, elü se plânse 
«amarii că norocul, la bătrâneţe, îşi lua înapoi favorile 
«sale.» Nenorocitul vizirii fu silitii îndată a'şi trage ta- 
băra de pe malul Dunării, de la Ruşciuk, căci creştinii, 
cum dobândiră castellul, îndreptară omrile tunurilor de pe 
ziduri, spre tabăra turesscă şi începură a tuna asuprăi. 
La Ruşciuk, elii făcu căutare armatei sale ca să védš ce'i 
a mai r&masii, allese pe Satîrgi-Mehemet-Paşa şi pe Seg- 
banbaşi-latin-Aga, pentru paza şi apărarea Vidinului şi 
îi trămise cu o miiă de 6meni căllărime sub commanda 


«dru de puterile sale, nesocotia pe ale celor-l-alţi şi gândia că 
«trebuie a sluji capriţiilor şi ambiţiei sale, isgoniti din ţârra Ro- 
<mânescă peste Dunăre, fu cu dreptate pedepsitii de cutezarea 
«şi de nesocotinţa sa şi Giurgiu, acâstă cetate atât de tare, care 
«de mai multe vecuri ţinea de Turci , fu luată dinaint6 ochilor 
„Băi, de unii capii noŭ şi de nişce oştiri adunate în pripă. Armata 
«lui, sdrobită în cea mai mare parte, lipsită de tota bagagiele 
«sale, se îndreptă spre Constantinopole, printr'o retragere ce se- 
«măna multi cu fuga, în trupuri deosebite gi puçinü numeróse.> 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 179 


-agăi lor, Guciuk-Osman. Apoi puse garnizâne prin tóte 
-cetățile din lungul Dunării şi, împărţindu'şă oștile în 
„cete puginii numer6se, îşi ridică tabăra şi luă cu grabă 
callea Rasgradului cu toţi negucătorii armatei. Acolo 
1ăsă pe Hasan-Paşa, dându'i titlul de seraskierii, cu vre o 
“câţi-va sangiacă din oştile Rumeliei, pe Zarargi-bagi cu 
muniţiile de răsboiu şi tunurile, dând poruncă offigerilor 
să erneze la Şumla. Întacestii lovů află prin scrisori din 
Ungaria, de la fiiul săi, Mohamet-Paşa, isbândile cre- 
ştinilor într'acea, ţârră gi luarea vestitei cetăţi Graanul, 
de către armata împărătescă. 

În véra aceia, acestă armată fiind bine povăţuită de 
vestitul prinții Mansfeld, luase cu isbândă offensiva şi 
biruința r&mase sub stégurile sale. De o lună de dile ea 
băttea cetatea Gwaanului, când Mohamet-Paşa, feciorul 
luï Sinan, esşi din Buda şi veni de isbi pe asediatori. Eli 
fu ânsă biruitii şi fugi lăsându'şi stâguri, bagagie şi ar- 
tilleriă în puterea învingătorilor. Dar mârtea lui Mans- 
feld ce se întâmplă câte-va dile după aceia (14 augustii 
1595), îmbărbătă iarăși pe Turcă si Kara-Ali-bei, guver- 
norul cetăţii Graanului, ceru o întâlnire cu generalii uu- 
guri, Nadesdy şi Palfi, încercând a'i face să ridice ase- 
dierea. Spre rëspunsü la acâstă propunere, Palfi făcu scire 
Turcului de învingerea ce Sinan păţise la Căllughăreni, a 
căriă veste glori6să ajunsese toemai atunci şi cum Turcul 
nu voia a crede, Palfi îi dise «că numai Turcii aŭ obi- 
«<eïu să minţă». Înviugerea lui Sinan de la Căllughăreni 
făcu mare impresiă asupra Turcilor din Ungaria, descu- 
ragiă pe apărătorii cetăţii Graanului şi înîuri multi în 
hotărîrea lor d'a capitula. Astfelii se tinü, strînsii legate 
unele de altele, operaţiile răsboiului gi sabia Românilor 


www.dacoromanica.ro 


180 MICHAIU-VITEZUL 


de la Căllughăreni resturnă puternicele ziduri ale cetăţii 
Graanului din Ungaria de susii. 

Vestea, coprinderei acestei cetăţi adăogi forte mîhnirea, 
lui Sinan. Elü se grăbi a scrie sultaiului spre a se des- 
vinovăţi şi spre a micgora perderile sale, dicându'i că 
creştinii n'aú stricati decât bagagiele gi pugini 6meni de 
cei nedeprinşi din arierguardiă, dar că nervul oştilor e- 
cu dînsul ; că déca ïérna ce se apropie şi asprimea tim- 
pului nu mai dă calle isbândirei, elŭ 'şi o păstreză pen- 
tru primăvâra viitâre, când, séü va muri, séü îşi va în- 
drepta, învingerea, ce din întâmplare "i a veniti, şi îşi va 
isbândi de la inimă prin prăpădirea lui Bathori şi a lui 
Michaiu. În acestă scrisóre, elit îşi vărsa mai cu sémă fo— 
cul asupra lui Michaiu-Vodă. Dar Sultanul nu se mul- 
tumi cu acâsta şi, chiămând pe Mustafa, află de la dîn- 
sul mărimea perderii şi purtarea, cea ncînţellâptă a lui 
Sinan. Gr6za domni în Constantinopole când se audi de 
pătirea lui Sinan ; îndată ce elü sosi în capitală, sultanul 
ü seóse din vizivatii gi (lü trămise în locul sët obici- 
nuitii de exilii, la Malgara ; asemens depărtă din slujbă şi 
pe caimacamul Ibraim-Pagşa, învinovăţindu'lii că n'a, tră- 
misii la vreme oştiri, bani şi bucate, şi numi vizirii pe 
Sala-Mohamet-Paşa. Muftiul spăimântatii atuncă de ne-- 
norocirea Musulmanilor, presintă sultanului o poemă jal- 
nică compusă de Ali-Celebi, asupra tristeï stări a mar- 
ginilor împărăției. Sultanul porunci a se face rugăciuni 
publice în piata cailor (Atmeidan) şi predicatorul Sân- 
tei-Sofii, şeikul Mohijedin căută a întări curagiul popo- 
rului şi simţimintele lui religi6se prin verseturi din Co- 
ran şi prin tradiţiile Profetului. 


www.dacoromanica.ro 


CGĂLLUGHERENII 181 


XXXIX 


După gloriósa coprindere a castellului Sân-Giorgiu, se 
“inu svatii între capii armatei creştine pentru a hotărî de 
trebuie a trece Dunărea spre a lua în gónă peste toli locul 
pe îngrozitul duşmanii, séü a trece cu armia în Moldova 
spre a isgoni pe Poloni şi pe domnul pusii de d'neit acolo 
şi a trage acâstă ţârră arăşi în alianța creştină. Cea 
dW'ântâiu părere era fără înduoială minunată, căci cătând 
la demoralisaţia 'Turcilor, biruitorii creştini arii fi pututü 
acum înainta, rä d'a întâmpina grele stavili, până la 
Constantinopole. Dar i se adduse împotrivă, lipsa mijl6- 
«celor de a trece Dunărea, căcă podul nu putea sluji în- 
dată, fiind parte stricată de ai noştri, parte de Turci şi 
alte vase pentru trecere naveaü decât duot galere din 
cele luate de la Turci. Apoi apropierea iernei şi lipsa de 
Dani spre a plăti mai multă vreme ostaşii cari siliaii a 
pune capătii acelei espediţii, iar mai allesii se temeaii ca, 
nu cum-va Polonii din Moldova, ce eraii în înţellegere cu 
Turcii şi cu Tătarii, să supere Ardâlul şi térra Româ- 
n6scă, pe când armia arii înainta în Turcia. Aceste temeri 
înrîuriră multi asupra spiritului lui Bathori, sPlü ho- 
tăriră a se întârce în Ardélü, de unde să trâcă în Mol- 
dova spre a goni pe Poloni şi a restatornici pe Răzvanii- 
Vodă în scaunul sii. Multii mai bine ară fi făcută elii 
de allegea din 6stea sa cei mai buni ostaşi, făcându-o 
astfelii să câştige în cualitate ceia ce perdea în numării 
şi, încredințându-o lui Michaiu-Vodă, Dap fi trecuti în 
Bulgaria, ceia ce nu era cu neputinţă. Michaiu, care cun- 
noscea bine acâstă ţârră şi erg iubiti de locuitori, arii fi 


www.dacoromanica.ro 


182 MICHALU-VITEZUL 


pututii curăţi de totii Bulgaria, în acea Yárná, de Turci, 
trecându'i Balcanii şi lăsând pe de primă-vera spre a porni 
către Constantinopole. Ce resultate minunate n'arü fi pututü 
atuncă avé acestă expediţiă, pe care nepriceperea lui Ba- 
thori o stârpi cu totul! Unii din capetele armatei, între 
cari şi Piccolomini povăţui atunci a drege castellul Sân- 
Giorgiu şi a pune garniznă într'însul, spre a închide în 
viitorii Turcilor, trecerea Dunării printr'acestii locii. Dar 
Bathori, pricinuind că castellul e pré departe de Ardslii 
şi că dregerea, şi ţinerea lui va costa pré multi, porunci 
sălii dărâme şi să dea focii caselor şi în cea diu urmă dš 
a acelei luni puse de arse şi partea podului ce mai rămă- 
sese, împreună cu luntrile pe care era făcutii. Apoi, lä- 
sându'şi armia sub commanda lui Stefanii Bocskai, lo- 
cotenentul săi generalii, însogitii de o câtă de căllărime, 
având cu sine şi pe Piccolomini cu cavallerii să, luă callea 
Braşovului. Cu dînsul plecă şi nunciul Papei şi internuu- 
ciul împărătescii generalul Caroli Magnus, istoriogra- 
ful împăratului, care făcu o descriere despre tótš acestă 
campaniă şi o trămise stăpânului săii la Praga, după 
care descriere spune annalistul francesii Guerrin că a co- 
piată pe a sa. 

Mercuri la di ântâiu de noemvrie, Bathori şi sogii săi 
se duseră la Bucuresci gi aflară oraşul degertii de locui- 
tori. Aci găsiră două tunuri mari părăsite de duşmanii în 
fuga lui cea grabnică. După ce îşi întremară puterile în 
vreme de trei gile, îşi urmară callea înainte până la oraşul 
Gherghița, care şi elü se află desertü de locuitori. Michaiu 
însoçise pe Bathori până înt'acestii oraşii. Înainte de a 
se despărţi aci unul de altul, pringul Ardâlului, voind séit. 
arate recunnoscinţa sa pentru atâta vitejiä şi înţellepciune- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 183 


cu care se deosebise Michaiu în acestă campaniă, se învoi 
a preface tractatul de la 20 main ce era atât de nesuferitü 
acestuia şi ai da înapoi tâte drepturile stăpânirei de sineşi, 
oprind pe semă'i titlul onorifică de suzeranii. Föră în- 
duoială că Bathori n'avea altii în cotro face, temându-se 
ca, de nu va jertfi acelii tractatii, să nu fie silitii la acâsta, 
de Michaiu ce acum era liberii de grija Turcilor. După 
acâstă învoire prietenâscă, Bathori opri, cu voia lui Mi- 
chaiu cinci-deci tunuri din cele dobândite de la Turci şi 
apoi, luându'şi dioa bună de la dînsul, porni spre Brasovü. 
În acestă oraşii elù aşteptă câte-va, dile până îlii ajunse şi 
Stefanii Bocskai şi Răzvanii-Vodă împreună cu Loi? ar- 
mata. Apoi dete lui Răzvanii duot mii S&cui ajutorii ca 
să intre în Moldova să goniască pe Ieremia Vodă şi pe Legi. 
Aşa, Bathori, în relele sale chibzuiri, nu numai că nu trecu 
în Bulgaria spre a dă g6nă Turcilcr, dar âncă nică în Mol- 
dova nu făcu o expediţii seri6să, după cum se făgăduise. 
Adevării e că ein însciință pe Răzvanii a nu întreprinde 
nimici cu o îndrăznelă nesocotită şi, de va vedé că Polonii 
sânt mai mulţi la numără şi puteri, să nu dea băttaiă, ci 
să aştepte până să'i trămiţă unii mai mare ajutorii. Dar 
era lesne de înţellesii că Răzvanii, odată în apropriere de 
duşmanii, nu va fi pote ştăpânii a se feri de băttălliă, chiar 
lăsând de o parte natura lui cea multă cutezătâre. Arii fi 
fostii multii mai bine déca Bathori întreprindea însuşi 
acâstă expediţiă séü déca da de atunci lui Răzvanii unŭ 
ajutorii mai însemnată. Astfelii arii fi feritii pe credin- 
ciosul sëü Răzvanii şi stea, lui, de trista sârtă ce întâm- 
pinară în Moldova. 

În urma acestor orânduieli, Bathori ridicându-se de- 
la Brasovü, merse în scaunul sëü din Alba- Iulia veselă de- 


www.dacoromanica.ro 


184 MICH AJU-VITEZUL 


triumfurile sale. HI scrise de aci, în 16 noemvrie, Papei, 
vestindu'lii de biruinţa dobândită asupra lui Sinan şi tră- 
miţându'i vre o câte-va stâguri mai însemnate, luate de 
la Turci, între care si stâgul celü verde alü Proorocului 
dobânditii la băttăllia de la Căllughăreni. Pontificele rămase 
forte îndatoratii de acesti dar, mulţumi lui Bathori fă- 
găduindu'i ajut6re de bani gi de Ament şi porunci a se faca 
rugăciuni şi Te-Deum în tâte bisericele Romei pentru a- 
ceste isbândi, iar cu stegurile împodobi templurile sale. 
Eli trămise apoi princului ardelâni, prin Luigi dell'An- 
guisciola, camerierul aë de cinste, o sabiă şi o pălăriă 
bine-cuvântate. 

Bathori pornise şi la Praga unii curierii spre a duce 
“vestea biruinței, carele sosi în acea capitală în 4 decem- 
vrie. Axchiducele Mattheiu, aflând la Vienna acâstă vese- 
litóre scire, puse de cântă unŭ Ze-Deum în biserica Sân. 
tului Stefani şi în tóte cele-l-alte biserici ale oraşului. 
Europa intrégš se 'nveseli vădându-se mântuită de pri- 
mejdia, ce o ameninţase şi aflând smerirea lui Sinan, acelii 
duşmanii cumplitii şi neîmpăcatii ce multă o îngrijise. Nu- 
mele lui Bathori, care sciu a trage asupră'şi gloria prin- 
cipală a acestei isbândi, fu trómbitatü în tóte părţile de 
scriitorii gi oratorii contimporani şi în frenesia enthusias- 
mului şi a linguşirei, elü fu aseménatü cu Alexandru-celii- 
mare şi cu Iulie Cesar, cei mai vestiți căpitani din vre- 
mea vechiă. 


XL 


După plecarea prințului Bathori, neobositul Michaiu- 
Vodă, fără perdere de vreme, hotărî a sfârşi campania cu- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIE 185 


cerind cetăţile de pe âmbele ţârmuri ale Dunării, pe un de 
së mai aflaŭ Turcă, cari ari puté fi vătămători țării. 
Drepti aceia, elt porni spre Brăila care se coprinsese, 
cum scim de Turci, în vreme ce din porunca lui, spătarul 
Udre lua cetatea Nicopolei şi aga Fărcag se îndrepta spre 
Vidinii. Turcii din Brăila cnm aflară că Michaiu s'apropie 
de dînşii, năpustiră cetatea gi fugiră peste Dunăre. În a- 
cea, fugă grabnică, trei sute din ei se înnecară în acestii 
rii. Michaiu priimi glasii de la îndrăznețul Udré că, după 
ce a trecutii Dunărea, s'a lovită de façă cu Afis-Paga, care 
D esşise întru întâmpinare şi forte "i a tšiatü gi "(a spartü 
6stea, încât acesti pasi d'abi6 a pututii scăpa cu ducă 
slugi. Michaiu pripi atuncă despre Nicopole şi apoi, tre- 
când Dunărea, se împreună cu Udr6, isbesce Nicopolul si 
arde, sfarmă, robesce şi pustiesce t6te serhaturile turcesci 
din Bulgaria până la Vidinii. Ajungând aci, elü găsi ce- 
tatea în puterea îndărătnicului vitezii Fărcaş, care îşi is- 
bândise gloriosii acum perderea ce prin înşelăciune încer- 
case într'acestii Joch eñte-va luni mai "nainte. Acestă gene - 
ral, mai multă voinicii decât norocosii, fusese mai "nainte 
preotă în satul Fărcăşanii din judeţul Romanați şi se nu- 
mia, Popa-Stoica. Aflându-se într'acestii loci de margine, 
care era ades€ bântuitii de Turci, Popa-Stoica luase obi- 
ceiu după săvârgirea, liturgiei, deet lăsa patrahilul si, ar- 
mându-se cu securea, pleca în capul sătenilor de vâna la 
Turcă. Vestea voiniciei lui ajunse până la Michaiu, care 
puse pe mitropoliţii de'lii despopi şi în Joch de rasă, iü 
învesti cu cepchenii, şi în loci de cruce, îli armă cu sabiă, 
credându'li mai vrednici de a sluji patria cu armele de- 
cât cu liturgiile. Fărcag adeveri aşteptările domnului şi 


Y eng 


vitejia cu care se deosebi în mai multe rânduri îi dobân- 


www.dacoromanica.ro 


186 MICHALU-VITEZUL 


di de la dînsul slujba de agă séü generalii de pede- 
strime. Astfelii acum, ca în mai multe rânduri, vom 
vedé pe acestii domnii răsplătind de o potrivă meritul 
Şi slujbele către patriă, fără a căuta privilegiele nascerik 
s6ii ale stării. 

Locuitorii din Bulgaria aflând de sosirea, lui Michaiu 
la Vidin, se adunară toţi din ie părţile de i se închi- 
nari. Vitejiile acestui domnii aprinseră tóte spiritele po- 
póreloñ chinuite de Turci; locuitorii din Serbia, Bulgaria, 
Bosnia, Macedonia, Albania şi mai multe părţi ale Gre- 

` ciei alergaii de pretutindeni sub stâgurile lui şi tóte po- 
pórele acestor provincii îşi întorseseră privirea, spre dîn- 
sul ca către unii îngerii de mântuire. De atunci ele înce- 
pură a'lii numi «Stoa lor de la Resărită.» 

Aceste din urmă biruinţe de la Nicopole şi Vidin în- 
cununnară frumosi minunata şi nemurit6rea campaniă 
din véra annului 1595, întru t6te vrednică de cea de ïérnă, 

` Ridicarea Românilor, ca uni viscolă de mâniă, purtase 
ferul şi pârjolul peste tótă întinderea, de la Dunăre a îm- 
părăţiei turcesci. 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIE 187 


NOTE. 


1° DESPRE PLANURILE BĂTTÂLLIILOR 
LU MICHAlU-VITEZUL. 


În următârea notă reproducem mai ântâtu câte-va rânduri pe~ 
care Bălcescu, bolnavă şi aprope de mârtea sa, le scria din exilü, 
adresându-le, după cum se vede, către unii amică din ţârră, căruia 
îi recommanda a face unii pelerinagiu pe tărrâmul luptelor lu% 
Michaiu, spre a complecta indicaţiunile topografice şi legendare 
care, în lipsă de o bună chartă a ţărrei şi proscrisii din patria sa, 
nu le put însuşi dobândi: 


«Maï ântêïu vei căpăta o chartă bună a ţărrei Românescă şi a 
«Ardâlului sâii şi mai multe spre a le confrunta, a le corrige una 
«după alta şi a însemna pe una dintr'însele locurile istorice ce nu 
«se vor afla însemnate, Acéstš chartă astfelii îndreptată cu nu- 
«mirea locurilor istorice, după cum le vei cerceta, îmi va sluji 
«spre a face o chartă generală a campaniilor din tótš vremea luă 
«Michaiu-Vodă. 

«Şi mai ântâiu în judeţul Vlagca, a însemna pe chartă posiţia 
«satelor Petrii şi Hulubesciă, unde s'aŭ aflatii cu tabără sa Mi- 
«chaju-Vodă în Yerna annului 1595. Apoi satul Scărpăteseiă séit 
e Șerbătescii, unde a tăbărită hanul cu Tătarii. Apo satele Putineă 
«şi Stănesciă, unde Buzescii aü băttută pe Tătari. În tâte aceste 
«locuri vei merge în persânnă şi vei căuta, precum în tâte locu- 


www.dacoromanica.ro 


"188 MICHAIU-VITEZUL 


«rile ce se vor însemna la valle că s'a petrecută vre o băttaiă, 
<a aduna de la lăcuitori, ot co poveşti, legende, cântice poporale 
ear privi acele locuri. Acest;6 trebuie a le scri astfelii cum le spunii 
<ţărranii. 


«DESPRE EVENIMENTELE DIN VERA ANNULUI 1595, 


<À afla care pâte să fiš lărgimea Dunării între Rugciuk si 
«Giurgiu. Despre podul pe luntri care făcu Sinan pe Dunăre, spună 
cistoricii turci că, fiind în mijlocul riului unii ostrovii lătăreţii 
<(plat) săditii cu sălcii, duseră podul de la Rugciuk acolo în 5 séŭ 
«6 dile, — A afia numele acestuï ostrovii. — De la acestă ostroviă 
"<a veniti podul la cetăţuia Singiorgiu din insula cea mică, care 
<acum e dărâmată. — A cerceta déca insula unde sunt ruinele ce- 
-tăţuiei se numesce şi ea Singiorgiu, căci unii o numescii Slobo- 
«qia. — De la acâstă insulă, a cării întindere să "mt o însemneză 
<(spunii că ure numai duoă jugere, deux arpents), mergea po- 
«dul la malul nostru cădând intr'ună loci unde donă rîuri se 
<vârsă în Dunăre. — A căuta p'acolo aprâpe, acestă locü şi nu- 
«mele celor ducă riuri (s6ă unuia, de e unul). 

«Sinan, plecând cu 6stea de la Giurgiu, tăbări în cea d'ântâiu 
<nópte într'uni sati ruinată în drepta Camuri. — Ce loci póte 
«fi acâstă Camură? Şi a duoa (i ajunse în Vadul Căllughăreni- 
«lor, trecând, dice uni autorii, riul Nâjlovul pe trei poduri.— Ore 
~ Nejlovul se chiamă rîul celŭ mai de aprâpe de Căllughăreni, viind 
«de la Giurgiu? Pe charta mea vëdü că acesti ri se chiamă 
«Salcia. — A se asigura bine de acâsta.— Trebuie a sci că multe 
-edin numirile adduse de istoricii străini, turcă, unguri, poloni, etc. 
<sunt cam greşite séŭ stricate puçinü; de aceia a căuta une-ori 
«pe acelea, ce se apropie Gre-ce de dinsele. 


<CĂLLUGHERENI. 


«La acestă loci importanti trebuie a se opri mai multii. A face 
unii croquis de planul acestei strimtori gi a o descrie cu amë- 
“sruntul, coprindând lungimea si lărgimea atrimterii, a goselei şi 
„<a podului ce trecă printr'insa, apele ce se vârsă într'însa, nu- 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 189- 


mele dâlurilor ce o împres6ră. Istoria spune că vizirul Sinan îşi 
<agedase corturile pe o înălţime, la intrarea strîmtorei despre- 
< Giurgiu ; că Michaiu luase posiţiă dincolo de 8, pe o înălțime- 
«ducă mile departe de tabăra turcâscă, occupând strimtârea despre 
e Bucuresci. Astfel âmbele armate prativnice se afla aşedate pe 
«ducă înălţimi façă în fașă, fiind despărțite numai de pădurea 
«din valle ce nu le opria de a se vedé. — A afla dâlul unde eraŭ 
«Turcii precum şi acela unde eraă Românii şi a însemna numele 
«lor şi ori-ce povesti şi legende se vor afia la Căllughăreni. 

«Satul Copăcenii vine óre dincolo de riul Argeşii, séit dincâce 
«(plecând de la Giurgiu)? 


«TÊRGOVIŞTEA. 


«Ce biserică, (óre Mitropolia ?) era vecină cu curtea Domnâscă 
<şi pe care Sinan o prefăcu în cetăţuiă ? A căuta déca pe lingă 
«ruinele curţei se mai ţine vre o biserică? Târgoviştea vechiă óre 
«pe malul dreptii alii Ialomiţei se întindea? De este adevărată 
«că împrejurul oraşului a fostii şi nisce bălți? — La băttaia ce- 
«tăţei Târgovigtei de crestini (1595), Razvanii-Vodă cu óstea sa 
«se aşedase despre răsăritii pe drumul Bucurescilor, băttând par-- 
«tea de sust a cetăței; dintr'altă parte, spună istoricii că Michatu 
«cu Bathori se aşedase despre munţi şi rîul Ialomiţa, la o mð- 
<năstire (care fu atunci stricată, şi apoi dr6să) departe de o băt- 
«taiă de săgettă. Care pote să fie acestă mănăstire 3 Nu cum-va 
< Mănăstivea Dâhului? Dar acâsta nu era maï departe de cetate? 
«ori că oraşul atunci se'ntindea multă mai multă decât astădi 2— 
<A deslega aceste întrebări. — Istoria adaoge că Micha merse 
«apoi la ună altii templu, multă mai aprope de cetate, de unde 
<o băttea cu tunurile. A ghici şi pe acestă templu, 

«Când aŭ venită creştinii de la Rucără şi Stoienescă asupra 
<Târgoviştei, sub zidurile cărui oraşii era tăbăritii Sinan, ei tă- 
<băriră într'o câmpiă mare, o milă departe de Târgovişte şi cu ună 
«sfertii de leghe departe de tabăra lut Sinan. În mijlocul âmbe- 
«lor taberi, într'o distanţă de o alergătură de calli şi de una şi de 
«<cea-l-altă parte, era ună d6lă mare tăiatii prin mijlocii în ducă, 
<la pólele căruia curgea Dimboviţa. Pe acestă délŭ se urcă Sinan 


www.dacoromanica.ro 


390 MICHAÏU-VITÉZUL 


«ca să priviască armia crestină, — A găsi acestă délü şi numele: 
-<lui şi a cerceta de se află vre o vorbă sët poveste de acéstă în- 
«tâmplare. 

«Michaiu, în retragerea sa dinaint6 lui Sinan, de la Căllughă- 
-«reni, vine la Târgovişte; d'acolo întindend totii maï departe în 
«munţi, urmând țărmurile Dimboviţei, se adepostesce la Cetăţuia 
«lui Negru- Vodă, ale cării întăriri de pugină vreme sdrobite de 
«Turci, se vedeaii âncă. Acestă loci e vestitii printr'o băttălliă 
«ce câştigă la 1342, Dragomirii commandantul puterilor lui La- 
«dislaŭ Vodă, asupra oştirei craiului Ungariei Ludovic I care, 
«sub commanda lui Nicolae Garan şi Simeon Meghegel, năvălise 
«în ţârră; aceştă duci unguri cădură morţi în acea băttaiă. — A 
«face o descripţiă amăruntă a acestui locii numitii Cetatea luă Ne- 
«gru- Vodă, a ruinelor ce se află, a cullege tâte tradiţiile şi le- 
<gendele ce se povestescii acolo de Negru-Vodă şi suvenirile, de 
«vor fi, ale băttălliei susmenţionate ce a illustratii acelă loci, 

«De la Cetatea luă Negru- Vodă, MichaYu se trase maï în munţi, 
«totii pe apa Dimboriţei în susii, pân la satul Stotenescii unde 
«tăbări. — A face aceiaşii căllătoriă descriind drumul şi distanţa 
«între Cetatea Negrului şi Stoienescit; a descoperi celü din ur- 
«mă locii şi tradiţiile ce se vori fi păstrată din acele vremi, căci 
«acolo a mai avută Michaiu întâlnire cu Turcii. 

«De la Stoienesci a merge la Rucără, însemnând distanţa; aci 
«a merge la graniţa Ardâlului şi a descrie trecerea din Ardâlă în 
«ţârră. — P'aci intră pringul Ardelului în ajutorul lui Michaiu. 
«Trecerea muntelui, spuni istoricii contimporant cum că era rt- 
<pósš şi răpede şi atâtii de ângustă încât trebuiră a slobodi car- 
«rele cu faniile la valle, — Totü asa e şi acum ? — 


«BĂTTĂLLIA DE LA TELEJENU (1600) 


< Acéstš băttălliă ce urmă între Polonă, sub hatmanul Zamoisky 
“şi Michaju-Vodă, se făcu pe apa Teléjenuluš, ceva mai în susii 
<pe rii urcând din drumul Ploescilor, Ostea românâscă era age. 
«dată într'unii Joch de trei părţi încunjurată de munţi mart şi 
«acoperiţi de păduri : în a patra parte, pe unde Michatu intrase 
«în acelii lociă şi se afla astfel închisii, venia riul Teléjenul care 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENII 191 


«făcea o cotitură acolo încât trebuia a'lă trece de duoë ori spre 
«a intra în pădurea cea dâsă ce se afla în fruntea taberei româ- 
«nescă. — A găsi acelă Joe de băttaiă urmând din drumul Ploe- 
escilorpe Telâjenii în susii şi a cullege ori ce suvenire se vor fi pă- 
estratii acole de acestă întâmplare 


Aci se întrerupe manuscriptul; dar va fi lesne a complecta, ce- 
rerile autorului, urmând, şi pentru localităţile âncă neînsemnate 
aci, sistema întrebuințată de dinsul. Sub raportul topograficii, 
lucrarea e acum multă înlesuită prin publicarea chartei celei 
mari a ţărrei Românesci executată de inginerii statului majori 
austriacă şi prin maï multe bune charte ale Transylvaniei pu- 
blicate în aceşti din urmă anni. 

In cela ce se attinge de evenimentele din 1594 şi din vâra an- 
nului 1595, făşi cine va găssi pe chartă, satele Petrile, Puti- 
mentă, Stămesciă; fiăşi-cine va vedé că insula cea mică din faça 
Giurgiului, cea cu ruine de o cetăţuiă, se chiamă într'adevării Sin- 
giorgiu; iar cea lătărâţă din susul ei, Ramadanul; va găsi ase- 
mené vallea Sălcii pe drumul Giurgiului; va găssi satul Copă- 
centi d'a stinga Argeşului. Dar cefa ce române âncă de găsită e 
localităţile satelor Hulubescii şi Scărpătesciă ori Şerbătesciă, care 
pote s'aŭ rainatii de totii, orí ca multe alte sate din ţârra nó- 
stră, "et aŭ schimbată numirile. E âncă de aflată care a fost val- 
lea Camurt, déca nu cum-va vom lua-o dreptii vallea Céguri şi sa- 
tul învecinată la care a masi Sinan-Paşa, drepti satul Dadilovu. 
Rămâne âncă de constatată déca cum-va ceva tradiţii şi legende 
aŭ rămasii pe alocurâ, din acele fapte de arme strălucite, de şi tim- 
pul şi nenorocirile posterióre aŭ stersii maï tote amintirile glo- 
rióse printre populaţiile ades6 secerate si adesé prenouite ale ju- 
degelor române mărginaşe Dunărei. 

Crucea de pâtră de la Căllughăreni, după cum spune si Bălce- 
scul, e cu 90 de anni porteri6ră şi nu de locii relativă la glorio- 
sul faptă de arme ală lui Michaiu. Acéstă cruce monolithă, mare 
gi frumosi săpată cu ornamente pe muchi, pârtă o inscripţiune care, 
în maï multe locuri, s'a stersii prin fărâmarea petit, de-și ună, 
mică pavillionii de cărămidă boltitii o apără de injuriile timpului. 
Intr'o răpede trecere pe la Căllughăreni, ami descifrată, săpate 


www.dacoromanica.ro 


192 MICHALU-VITEZUL 


pe acâstă cruce, următorele cuvinte ce le transcrimă precât s'a. 
putută may exactă păstrată. 


pe faça despre Giurgiu : 


«svânta acâstă gi de viață aducătâre cruce rădicată este de pre lu- 
«minatulă şi slăvitulii domnu Io Şerban Cantacuzino Voevodü 
«adevăratul nepotii ali bătrănului Şerban Băsărab..... şi pome- 
«nire vâcinică înălţa..... ste la capul acestui frumos şi minunat; 
«podiă carele însuşi înpreună cu Yubitü fitusăă..... la lucrarea lui 
«fiind şi câte...» 


pe muchia stingă : 


«pentru că şi Mării sale în vâci bună pomânire şi mulţămită să 
«i vie şi să i rămăe lui şi doamnei lui Marii şi cucâniloriă lui fä- 
«cutusaii darii acestă podü şi acestă dumnedeâscă cruce saü ră- 
«dicată întral patrule ană alu domnii sale la anul de la zidirea 
«lumii 7112 (de la Chr. 1682) msţa (luna) octovri dni (gile) 17.2 


pe faca despre Néjlovů : 


<........ dar... rădicarea acestii cinstitei gi de viiaţă făcătoare cru- 
«ce arată ostenâla si stradania- facerii acestui mare şi temeinic 
<pedü întru vâcinică pomenire Yară luminatului acest....., precum 
«în ceia facă sau dis ïară în câsta,..... tă facă scrisusai întru po- 
«menire şi cinstiţi boiarini Mării sale carii sau întămplat la fa- 
«cerea podului acestuia înpreună cu a lor luminatii domni. .... 
«dus toţi cu multă stradanie şi osten€l de la începer6 podului 
«pănă la svărşiti carii pre nume sunt aceste Radu Năsturel vel 
«ban Badé Bălăcenul vel vornică Gligorie Gradişteanul vel log- 
«făt Vlad Cocorăscul biv vel logfăt Costandin Brăncovenul vel 
«spătar Jordakie Catacozino vel stolnic Alexaudru biv vel stolnic 
«Mihulii biv vel pitar Tănasie vel armas Costandin Bălăcenul vel 
<agă Sšrban vt logofăt Fiera vt vistiar Şărban vel căpitan za le- 
«fecii Pârvul Creţulesculii vt postelnică fiind împreună cu tâte 
«brâslele slujitori şi ai curţi dereptu acâia saŭ scris ca să fie în- 
«tru vécïnică pomenire. Lt. ot rodjetva Chr.... .» 

Precum vedem, nimică în acâstă inscripţiune nu amintesce fal- 
mâsa băttălliă a lui Michaiu Vit6zul gi singurul punctă prin care 


www.dacoromanica.ro 


CĂLIUGHERENII 195 
acestă monumentă maï noŭ póte presenta Greg care relatiune cu 
faptul de arme de la 1595, e modificările ce construcţia acelui mare 
şi minunati pod al Jet Şerbanii-Vodă Cantacozino, trebuie să 
fi addusă localităţii în care s'aii,băttută Românii cu Sinan-Paşa. 
Într'adevără, de-gi positinnea topografică n'a patută schimba în 
trei secoli, dar balta formată de Nâjlovii nu mai pare a fi acum 
aşa, de ameninţătâre, nici lunca aşa de pădurâsă, cum ni le de- 
scriă istoricii de pe atunci. Cu clădirea podului trebuie neapăratii 
să se fi tăiată mulţi din copaci şi să se fi făcută lucrări spre a 
înjghiebă apele răslăţate ale rîului; constracţiunea şoselei mo- 
derne ce merge la Giurgiu a preschimbatiă şi ea înfăcigarea săl- 
atică gi mocirlâsă a locului, 


Dar pe lingă lucrările de utilitate introduse də civilisaţiune 
intr'acea valle memorabilă, óră anii monumentii care să dovedia- 
scă recunnoscinţa Românilor către părinţii lor ce aŭ apărată térra 
cu bărbăţiă, n'ară fi totă aşa, de folosă, ca şi o calle lesnici6să, des- 

` chisă pe acolo commerciului? Ceia ce înalţă o naţiune, cela ce 
"3 inspiră demnitatea şi tăria, nu e atâtii desvoltarea prosperită- 
Let sale materiale, nici îmbilgugarea productelor industriei sale, 
nici înmulţirea capitalurilor şi averilor, nică luxul vieţei casnice, 
ci respectul către eroi! şi gloriile naţionale de ori-ce felŭ, ci amo- 
rul către pământul natală, pentru păstrarea 'cărnia vaii luptată 
generaţiunile trecute, ci iubirea către limba şi datinele părintesci, 
mogteniri scumpe, rămase din vechime! Fără de aceste elemente, 
spiritul naţionalii pere. Inima se sleesce în recile speculaţiuni si 
în întreprinderile egoiste ale industriei şi ale negoşului. Litte- 
rilor şi artelor e datii de a întreţine viš veneraţiunea gloriilor 
trecute, de a deştepta nobilele aspiraţiuni, de a însufla sacrificii 
măreţe. 


E o datoriă sântă a poporelor, pe care civilisaţiunea o consa- 
cră pe tâtă dioa mai tare, de a cerceta şi de a seóte la lumină 
faptele trecutului lor, de a eternisa, prin ajutorul artelor, me- 
moria bărbaţilor mari şi evenimentelor gloriâse. Să nu nesbro- 
tiască dar nimeni câtă influenţă salutarie pote ave asupra unei 
naţiuni amintirea virtuţilor ei străbune ; ades€ ori ea a produs% 


: 13 
www.dacoromanica.ro 


194 MICHAlU-VITEZUL 


faptele mari şi acâsta ne întemeiază multii a crede cuvintelor 
unui amicii când dicea : «Să ne addu cemă aminte de epocha lui 
«Michaiu, în care Românul attinse culmea mărirei, care ne a 
«lăsatii cele mai gloriâse pagine în annalele ţărrei. Cine nu s'a 
«enthusiasm ati, citind băttălliile lui Michaju ? Cine n'a admi- 
«rată geniul si bărbăţia lui ? Căllughăreni! Thermopile ale Ro- 
«mânilor! câte inimi nu tresariă la suvenirea, vostră ! câte suflete 
«nu aprindeţă! câte brage nu înarmați! — Când Românul gi ară 
aperde de toti credinţa, când ori-ce scînteiă de patriotismii s'ară 
«stinge în inima, lui, numele vostru singură arii f în stare să 'lă 
«ridic să'lă enthusiasmeze şi să'lii facă a muri luptându-se, séŭ 
<a triumfa, Ia Editorul. 


20 DESPRE POETUL V. CARLOVA. 


Vasile Carlova, născută în Bucuresci la 1809, îmbrăgişă ca tâtă 
tinerimea, inimosă de pe atunci, carriera militară la 1881; dar 
mëttes ilü răpi la vârstă de 23 ant. Din poesiile lui reprodu- 
cem pe cele ducă următâre, păstrate şi citate de N. Balcescu: 


RUINELE TERGOVISTEI. 


O ziduri întristate, o monnmentii slăvită! 

În ce mărire naltă şi vol aţi strălucită, 

Pe când uni sóre dulce şi multă mai fericitii 
Îşi revăraa lumina p'acestiă pămentii robitü! 
Dar în sfârşitii Saturnă, cum i s'a dată de susă, 
În negura uitărei îndată v'a suppusă, . . 

Ce jale vë coprinde! Cum totul van peritü! 
Sub ostindirea sórteï de totii aţi înnegriti ; 
Din slava strămoşâscă nimică nu Wa rămasă; 
Ori unde nu se vede nici urma unni pasii, 

Şi 'n vreme ce odată ori care muritori 
Privia la voi cu genä, cu ochiu aţintitoriă, 
Acum de spaimă multă se trage înapoi 
Îndată ce privirea îi cade ăreptă pe voi. . . 
Dar âncă, ziduri triste, aveţi unii ce plăcută 
Când ochiul vë privesce în Duett minută : 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGBERENII 


"De jale îlă pătrundeţi, de milă îlii uimiţi! 

Voi âncă în fiinţă drepti pildă ne slujiţi 

Cum cele mai slăvite şi cu temeiu de feri 

A omenirei fapte, din faça lumei perii, 

“Cum totul se repune ca urme îndărătii 

Pe aripele vremei, de nu se mai arătă, 

Cum omul, cât să fie în tâte săvârşitii, 

Pe negândite cade séü pere însfârşitii, . . 

Eŭ unul, în credinţă, mai multă më mulţumesc 
A vâstră dărâmare pe gânduri să privescü, 
Decât zidire naltă, decât palatii frumosi, 

Cu strălucire multă, dar fără de folosi, 

Şi 'ntocmai cum păstorul ce âmblă pre câmpii 
La adăposti alârgă când vede vijelii, 

Aşa şi eii acuma, în viscolă de dureri, 

La voi, spre uşurinţă, cu triste viă păreri. 
Nici Muselor cântare, nici milă voiu din cert, 
© patriă a plânge cu multă jale cerü ! 

La voi, la voi nădejde eŭ amü de ajutori. 

Voi sâuteţă de cuvinte şi de idei isvorii. 

Când sgumotul de d'op încétă peste totii, 
Când nâptea atmosfera întunecă de totii, 
Când omul de necazuri, de trude ostenitii, 

În liniştirea nopţei se află adormită, 

Eŭ nici atunci de gânduri odihnă neavând, 

La voi fără sfiélă vii singură, lăcrimănd, 

„Şi de vederea vóstră cea, tristă 'nsufñetatü, 

A viet nâgră sârtă descoperii neucetatii, 

Më cregii lângă mormentul mărirei strămoşesci 
Şi simţi o tânguire de lucruri omenesc 

Şi mi se pare âncă c'audiă unii jalnică glasă 
Dicând aceste vorbe : «Ce vaï! aŭ maï rămasă 
«Când cea maï tare slavă ca umbra a trecută, 
«Când duhul celii maï slobodă cu diusa a cădută t 


www.dacoromanica.ro 


195 


196 MICHAlU-VITEZUL 


Acesti tristă glasă, ruine! pre mine m'a pătrunsii 
Şi a huli viâţa în stare m'a addusii, 


Deci primiţi, ruine ! pen” voiu vedé pământii. 

Să viă spre mângiere, să plângii p'acestă mormântă, 
Unde tiranul âncă uuŭ pasii n'a cutezatiă, 

Căci la vederea vâstră se simte spăimântată ! 


MARȘUL 


Odă oştirei române cu oceaşia înălţirei stâgului națională 
la 1531. 


Fraţii mei! copii răsboinict, ascultare mumei daţi! 
Iată câsul, mică şi mare, armele să'mbrăcişaţă, 
Stringând totY într'o unire, 
Spre a mumei fericire: 
S'alergăm de obşte, fraţi! 


Cerul voă vă deschide unii drumii forte lăudatii 

Ca să mergeţi cu pasii mare către slavă ne'ncetatii. 
Fie voë dar în minte 
Că Eŭropa însăşi simte 
În ce calle ap intrată. 


Glasul Patriei să sune în audul tutulor, 
Strigând voă : «Lenevirea ruşinată sub picYorü !“ 
Toţă acum cu o strigare, 
Spre a vâstră înălţare, 
` Să daţi mână d'ajutorü. 
Acea armă ruginită şi ascunsă în mormântă 
Braçele să înferbinte; 6ssă iarăşi pre pšmêntů ! 
Tinerimea s'o 'ncununne 
Cu isbânqi şi fapte bune; 
” Pe ea facă jurământii! 


www.dacoromanica.ro 


CĂLLUGHERENIL 


Înainte fie-cărui îndestul v'atí umilit; 

Îndestul şi lenevirea cu grei somnü v'a stăpânită, 
Acea sârtă fără milă, 
Séi de voiă séü de silă, 
Însfârşitii v'a slobogditii, 


Priviţi slava de aprâpej voi în urmă” aţi călcati 
Şi pe fruntea fie-cărui rada eï a luminată; 

Deci la arme datt năvală 

Şi pe róndü esşiţi cu fală, 

Căci vulturul s'a nălţată ! 


Elă sub aripă'i vă chiamă şi vestesce ca să sciți 
Că d'acuma înainte Naţiă să vă numiţi, 
Deci d'acuma înainte 
Alergaţă câtii mai ferbinte 
Laure să dobândiţi. 


Într'acâstă calle sântă tnfruntați ori ce nevoi, 
Birainţa pretutindeni să se ţie după voi, 

Şi strigaţi c'o glăsuire : 

«Slavă, dragoste, unire 

«În veci fie între noi!» 


Înainte-vă vrăjmaşii să aplece fruntea, lor, 
Să'şi cunnâscă neputinţa, ca să scape de omorii; 
Dar atunci a vâstră mână 
Spre eY fie maă blajină, 
Dându-le şi ajutorii, 


Barbatia şi virtutea aici âncö se găsescii 

Încă curge printre vine acelă sânge strămogesciă , 
Ce la vreme se arată 
Şi nu pere nică o dată, 
Ca ună dară dumnegeescii. 


Pe câmpia românescă, totii tăcere până când? 
Dënë când de arme pline să nu sune când şi când? 
Wwww.dacoromanica.ro 


197 


198 MICHATU-VITEZUL 
Şi po'ntinsa eï lăţime 
Să nu €ssă cu Yutime 
Cetele mereü la róndü, 


Aici sc6la birainţei într'o vreme a stătuti, 
Ale căria ruine se vădii âncă vechi de maultii; 
Dar acum föră zăbavă 
Acea strămoşâscă slavă 
A se 6ss8 unii minati, 


Glasul nostru strigând : «Arme!» pe strămoşi a degteptată, 
Ale cărora ţărrâne în morminte s'aii migcatii 

Ba lor umbre'n veci tăcute 

Stai cât colo nevădute, 

Privind stâgul înălțată. 


Ce privire dulce mie! stâgul filfie în vântă; 
Armele lucescii şi slava, esse iarăşi din mormentii; 
Tinerimea îndrăznsţă, 
Mendră, falnică, mărcţă, 
Uşorii calcă pre pământiă, 


Lacrimă de bucuriă! curgi, ah, curgi neîncetată ! 

V6curi sânt de când ascunsă p'alii met peptii tu n'a picată.. 
Arma, iată că lucesce! 
Slava, iată că zîmbesce! 
Stâgul, iată'li s'a'nălţati ! 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA III 
ROBIREA 1TERRANULUI 


(DECEMVRIE 1595, — APRILIE 1599.) 


I. 


Amŭ vădutii că la propunerea ce împăratul Germaniei 
făcuse regelui Poloniei de a intra în legătura creştină în 
contra Turcilor, acesta îi răspunsese intr'unü chipii rece 
şi nehotšritü, adăogind că trebuie a consulta dieta şi că 
atunci îi va da, răspunsii. În 7 fevruarie 1595 se deschise 
dieta republicei polone la Cracovia. Papa trămise acolo 
pe legatul sëü, Annibal de Capua, archiepiscopii ali Nea- 
polei, carele împingea pe rege şi pe Poloni a se allia cu 
împăratul gi cu t6te popârele creştine în contra dugma- 
nului communii alti creştinătăţii. Acestă trébă impor- 
tantě se desbăttu cu multă înfocare. Regele era applecatii 
spre acâstă unire şi acei ce ţineaii de curte svătuiaii al- 
hanta cu împăratul, în numele religiei ce o poruncea. 
Cei-l-alţi declarati că nu e prudenti d'a rupe o pace de 


www.dacoromanica.ro 


200 MICHALU-VITEZUL 


ş6pte-decă de annt cu Turcii şi a pune în primejdiă mân- 
tuirea patriei lor, spre a face slujbă străinilor ; că răs- 
boiul va nasce multe rele care anevoiă se vor put vin- 
deca ; că, în lipsă de arme şi de bani, trebuie mai ântâiu 
a adduce térra într'o stare înfloritâre şi puternică, Parti- 
sanii răsboiului propuneaŭ a pune un biră de unii scudii 
de toti capul de evreii, precum se făcuse la 1578, în 
răsboiul cu Muscalil, Iónü Sarius Zamoisky, cancellarul 
regatului şi marele hatmanii alii corânnei, care avea 
mare inriurire în dietă şi întorcea inima regelui după 
cum voiă, ură pe Nemţi şi se luptă în contra lor, spriji- 
nind că arii fi cu primejăiă a se amesteca în acelă răs- 
boiu, şi ades6 repetând vorbele regelui Stefani Bathori : 
că republica Poloniei, câtă vreme va fi aliată cu Turcii, 
va păstra mărirea sa. Acestea se petrecură înainte de so- 
sirea lui Stanislas Pavlovici, episcopul Olmutzului şi lui 
Venceslas Berka, soli din partea împăratului, precum şi 
a lui Dimitrie Napradi, prepositul Aradului, Nicolae 
Socol şi Michaiu Kelemeşi, trămişi din partea dietei 
Ungariei, pe lângă cari se uniră şi deputaţii lui Bathori, 
pringului Transilvaniei, ai lui Michaiu, domnul ţărrei 
Românesci şi aï domnului Moldovei. Dieta se prelungise 
spre a aştepta sosirea acestor soli. Cei din partea, electo- 
rului de Brandeburg, I6nii Costitz şi Iónü Benkendorf de 
Wardin şi din partea electorului Saxoniei, Nicolae Reus- 
ner şi Chistoforii Brokendorf, sosiră asemeni în Cracovia 
pe la sfârşitul lui martie, spre a îndemna pe Poloni a "e 
uni puterile lor cu ale împăratului, ca să apere o causă 
aşa drâptă. Legatul Papei, Malespina, îşi înduoise obici- 
nuita sa activitate, Dn vedeaii alergândii mereii în tâte 
părţile, când la rege, în audienţă particulară cu solii, 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 201 


când la cei mai de căpetănie nobili şi senatori, visitându'! 
în deosebi, împingându'i, îndemnându'i, ameninţându'i, 
silindu'i pe toţi a nu sta de laturi din acâată cruciată în 
contra păgânilor. Dar tóte acestea cădură dinaints urei 
ce Zamoisky purta Nemţilor şi aplecării ce elü avea pen- 
tru pacea cu Turcii. Si cu tóte că, spre a nu descuragia 
pe soli si a le lăsa, sperarea, putinței unei învoieli, se nu- 
mise o commisiă din senatii, pentru a cerceta condiţiile 
tractatului propusii de împăratul, dar nu se închiăiă ni- 
mică, trăgănând la vreme până când sosirea unui ciauşii 
turcii cu serisori din partea sultanului către rege şi din 
partea lui Ferhat-Paga către senatü, cerând de la Poloni 
păstrarea păcii, priimind unii rëspunsü favorabili , tâte 
nădejdile solilor se curmană şi ei fură siliţi a se întârce 
la locul lor, fără de nici o ispravă. 


D. 


În vreme ce Sinan-Paşa, se apropia de Dunăre ca să 
năvăliască peste ţărrile române şi când se vestise că şi 
Tătaril aveai să năpădiască în Moldova în ajutorul Tur- 
cilor, Răzvanii-Vodă, vădându'şi térra slăbită de atâté 
nevoi ale răsbâielor, ale domnilor tiranni şi răsipitori de 
țârră, vedând tâtă partea de josü a Moldaviei pustiită, 10- 
cuitorii ei în de obşte răsipiți, fugind înspăimântați de 
sila ce D se făcea d'a fi răsboinică şi d'a "ei apăra vetrile, 
boierii, în capul cărora, se afla unul numitii Nădelcu, omü 
cu mare autoritate, desperând de mântuirea ţării lor, 
trăgându-se de dînsul şi năzuind în ajutóre străine , fu 
siliti! a se adresa la Poloni, cerând allianţă şi ajutorii 
împotriva păgânilor. Răspunsul ce dobândi fu că, de vreme 


www.dacoromanica.ro 


202 MICHAlU-VITEZUL 


ce nu este în stare a'şi apăra țérra, să se lepede de al- 
Banta cu creştinii şi să se suppună mai bine Turcilor. 
Astfelii, strimtorati din tóte părţile, Răzvanii- Vodă, pe 
care Sigismundă Bathori lü chiăma într'ajutori, vë- 
dând că singurii nu'şi va pute apăra térra, atunci, la 
nevoiă de a veni Tătarii, hotărî a se duce în tabăra lui 
Bathori, în contra lui Sinan. De aceia, luându'şi sogia şi 
încărcându'şi avuţiile în carre, cu 6stea, ce avea, luă callea 
Transilvaniei. 

Îndată ce se află în Polonia, de plecarea lui Răzvanii, 
marele hatmanü Zamoisky, care se afla nu departe de 
graniţă, hotărî a se folosi de răsboiul dintre Români şi 
'Transilvani cu “Turcii, spre a coprinde térra Moldovei, 
rămasă fără stăpânii, a o smulge de sub influenţa prin- 
gului Transilvaniei şi a împăratului Germaniei şi a aşeda 
în acea térră vechile pretenţii de supremaţiă ale Polonilor. 
Aceste pretenţii eraii că Moldova arii fi fostii vre-o dată 
unii feudii alii Poloniei. Pentru aceia, luând de pretextü 
că, de vreme ce se aude că Tătarii aŭ trecuti Boristhe- 
nele şi se apropiă de Moldova pe drumul numitii Negru, 
apoi acestă apropiere a Tătarilor, putând adduce vătă- 
mare provinciilor polonese mărginaze, cum Pocuția, Ru- 
tenia şi Podolia, este nevoiă ca elii să lea, posiţiă în Mol- 
dova, spre asigurarea Polonici. Având pugine oştiri pe 
lângă dinsul , elt se adresă la Cazaci, chiămându'i în a- 
jutorii ; dar aceştia, mânioşi căci Zamoisky le refusase da 
le plăti 1éfá gi le declarase că, de vor supăra séi jăfui 
vre unii orasü turcescii, îi va privi ca duşmani ai Polo- 
nică, în lock dai veni într'ajutorii, năvăliră în Polonia 
şi deteră în jafii provinciile Volynia şi Podolia. Trămişii 


www.dacoromanica.ro 


RO BIREA ȚERRANULUI 203 


lui Zamoisky către rege, cerându'i ce să facă, îi adduseră, 
acestii răspunsii ` e Prtă-te după împrejurări ia 

Hatmanul, fără a aştepta o hotšrire lămurită din par- 
tea regelui, îşi urmă planul sëü, Spre a se descărca 6re- 
cum de răspunderea ce putea să cadă asupră'i, elŭ con- 
vocă unii svatii ostăşescii, în care pofti pe toți senatorii 
din tabără şi din vecinătate şi îi făcu se priimiască hotă- 
rei lui. Spre a nu pica în vrăjmăşiă cu Turcii, prin a- 
câstă demonstraţiă, elii trămise unii solii la Sinan-Paşa 
cu declaraţiă că Polonia, fiind legată de vâcuri d'o prie- 
teniă strînsă cu Porta ottomnană, doresce a o păstra ne- 
siluită ; că acestă prieteniă nu s'a clătitii prin năvălirea, 
de curând a Tătarilor în Polonia; că intrarea ce faci 
Polonesii acum în Moldavia ţintesce numai a pune sub 
ocrotire hotarele polone în contra 'Tătarilor ce se apro- 
piä de dînsele ; că organisaţia ce are să Ten Moldova nu 
va fi împotrivitre dreptului Porţii, ci din contra, acéstă 
térră va r&mâne ca şi mai nainte, o mijlocitóre între Tur- 
cia şi Polonia, puind astfelii distanță între hotarele lor, 
depărtând ori ce pricină de răsboiu şi chiăzăşuind priete- 
şugul acestor două nat, 


III. 


În 27 augustii, la facerea dile, Zamoisky porunci să 
dică trâmbiţele şi trecu însuşi, cu armia lui, Nistrul care 
era forte scădutii atunci, prin trei locuri si în-notii. $ 


* La 1 octomvrie, Zamoisky trecu cu armia lui Nistrul si sosi a 
duoa di la Hotinii care se închină de poporii la, marele cancellarii; 
elä puse acolo commandantiă pe graful Beltzan cu o garnizonă. 
Cinci dile după aceia, elii merse la Iasşi, resideuţa Moldoviei, 

www.dacoromanica.ro 


-204 MICHALU-VITEZUL 


Armata polonă era, veselă şi plină de încredere în gene- 
ralul seii. Indată vădură cu bucuriă că sosi şi Zotkiewsky 
cu r&măşiţa regimentelor Liovului. In Hotinii, cetate a 
Moldovei, pe marginea, Poloniei, era numai o garniz6nă 
de două sute Unguri. Îndată ce locuitorii afară de ple- 
carea lui Răzvanii şi de intrarea lui Zamoisky, temân- 
du-se d'a trage asupră-le răsbunarea Polonilor si a Tur- 
Glo, prin silă şi ameninţări isbutiră a scóte din acâstă 
cetate garniz6na şi a'i deschide callea spre a trece în Tran- 
silvania. O deputaţiă număr6să de locuitori, viind, atunci 
să câră protecția regelui Poloniei, numai ca să'i scape să 
nu cadă în mânele Turcilor, Zamoisky puse în cetate gar- 
niz6nă polonă si commandantii pe comitele Beltzan. Boie- 
rii ce însogise pe Zamoisky din Polonia , îi îndemnară a 
cere unii domnii. Între candidaţii ce se arătaii, era unŭ 
grecii Gre-care ce ţinea pe fata unui domnii Alexandru- 
Bogdanii şi trăise în Polonia; dar acesta fu depărtată , 
«căci Moldovenii uraii pe greci şi pe domnii străini. Ceï- 
l-alţi candidaţi fură Luca Stroici, logofătii mare şi vorni- 
cul Ieremia Movilă, ce se aflaii în tabăra lui Zamoisky. 
Ei emigrase din Moldova cu Petru- Vodă-Schiopul, la 1591 
când acesta preferi a se lepăda mai bine de domniă decât 
a mări haracăul ţărrei, după cum cereaii Turcii. În vre- 
mea petrecerei lor în Polonia, pentru dragostea ce ară- 
tară către acea térră şi slujbele ce'i fâcuseră , ei dobân- 
dise titlură de nobleţă în Polonia. Ieremia, prin bogăţiile 
şi moşiile sale şi prin allianţele sale cu cele mai însemnate 
familii polone, fu favorisatii gi Zamoisky de sineşi îlă nu- 


“unde fu priimită cu multă cinste. Craiul Poloniei trămise, prin 
„comitele Lyblin, âncă 1500 căllăreţă şi 2000 pedestraşi, Gment 
<u curagiu. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 205 


mi domnii, cu aceste condiţii, ca, elü să trămittă o depu- 
taţiă la regele Poloniei ca să'lii róge să priimâscă pe Mol- 
dova sub ocrotirea şi ca unii feudii ali regatului polonă ; 
ca elŭ să se bucure de térra Moldovei, socotindu-se cu ti- 
tlul şi rangul de Palatinii alii Poloniei; ca, întâmplându- 
se ca creştinii să biruie pe Turcă, atunci Moldova să rë- 
mână suppusă , singurii numai Poloniei ; iar daca pacea, 
cu Porta, se va păstra, Ieremia va cârmui térra, după cum 
aŭ cârmuit'o şi cei mai dinainte domni, păstrândii, în ori ce 
casii, credința regelui Poloniei. Movilă priimi aceste condiţii 
şi, întărindu-le prin jurământă, trămise soliă regelui. 

Familia Movilescilor care acum, pentru peirea Moldo- 
veï, se urcă pe scena politică, începu a se face cunnoscută 
din vremea lui Stefanii-Vodă celii Mare, Gând acesti vi- 
tézů domnii merse de întâmpină la Schee pe Siretù, pe 
Hroiotii Ungurul ce năvălise în țérră, îi cădu callul, uccisii 
în băttaiă, Atuner unii Purice-Aprodul dete callul lui, 
domnului sëü; iar Stefanii- Vodă nu pute încăllcca în grabi, 
fiind omii micii şi "i dise Purice-Aprodul ` «D6mne, eŭ 
«mě voiu face o moviliţă şi vino de te suie pe mine şi în- 
«callecă.» Şi puindu-se pe dînsul, Stefanii- Vodă a încăl- 
lecatii pre callŭ , dicându'i : «Sărace Purice , de of scăpa 
«eŭ şi tu, atuncă "RI schimba numele din Purice, Movilă !> 
Voind Dumnedeii, isbutindi în băttaiă Stefanii- Vodă gi 
scăpândii şi elü şi Aprodul, îl Gen boierii armasü-mare- 
şi dintru acestă Purice se trase némul Movilescilor. 

În vremea aceia sosi la Hotinii, Ambrosie Casquida,, 
din partea lui Sigismundii , principele "Transilvaniei, cu 
scrisori către Zamoisky, prin care îlii pofta, să lase Mol- 
dova, căci e a lui gi îi annunca că Sinan trecuse Dună- 
rea cu mari ogtiri, adăogind ca să se uniască împotriva vrăj- 


www.dacoromanica.ro 


206 MICHAIU-VITEZUL 


magilor communi şi să opriască năvălirea, Tătarilor. Za- 
moisky răspunse că Moldovenii sunt fârte întăritaţi asu- 
pra lui Răzvanii, pentru care 'şi allesese ei altii domnii; că 
elt nu pâte singurii a vorbi despre allianţă şi că trebuie 
a se înţellege îutru acâsta cu regele. 

Zainoisky , întiând în grijă de veuirea Tătarilor, în- 
cepu a căuta o posiţiă bună, în care, la nevoiă, să se pâtă 
apăra cu 6stea sa, care se spune că era numai de dece mii 
meni, împotriva nuorilor de Tătari si, pogorându-se la 
valle, găsi unii locii cum doria, şi îşi aşedă tabăra între 
rîul Prutului şi rîul Iassa (Jijia 2), înconjurâud'o după 
obiceiul polonesi, cu o îngrădire de carre; âmbele rîuri nu 
nfimai că apăraii tabăra, dar âncă slujiaii spre a trans- 
porta, mai lesne bucatele. După ce sfârgi de a'şi întocmi 
tabăra, Zamoisky “îşi lepădă veşmintele sale de hatmanii , 
se îmbrăcă ca unii simplu soldatii şi intră pe ascunsi în 
Tasşi , voind să v6gă cu ochii déca castellul acestui oraşii 
pâte a se întări în grabi; dar găsi oraşul stricată şi arsi 
de curândii de Cazaci, după cum amü vădutii, şi înfăgişând 
o tristă privelişte de grămedi înnegrite. Castellul numai 
sta în picire, zidită fiind de până tare, * precum şi trei 
biserică grecescă , una ermenâscă şi alta catolică, tóte de 
pstră şi zidirea băilor d'o architectură orientală minuuatii 
de frumâsă. Zamoisky se încredință îndată că acestă orasü 
fiind cu totul sfărâmatii, nu se pâte întări într'o vreme 
scurtă şi fără mari cheltuieli. Dar fiind că Iasşii era capi- 
tala ţării, Zamoi ky vru să ducă acolo pe noul domnii şi 
să'li pună în scaunii cu multă solemnitate; clii porunci la 

* Se vede că autorul voia să facă aci o notă mai pre largii des- 
pre castellul séü Curțile Domnesci din lasi. Dar manuscriptul 
săi portă numai indicaţiunea acestei intenţiuni. 

Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA TERRANULUÍ 207 


trei regimente de guardiă a însoși pe domnii la intrarea lui 
în oraşii. Când bicţii locuitori vădură pe noul domnii în ca- 
pul unei cavalcade măreţe, intrând în oraşii, esşiră din mij- 
locul ruinelor şi din găurile unde sta ascunşi până atunci, 
şi'li întâmpinară ocolindu'lii cu strigări de bucuriă şi după 
obiceiul locului, aruncându'i róde îmbelşugate, cum spi- 
curi de grâii şi struguri, Când se apropiă domnul de bi- 
serica cea mare (Mitropolia) care era sub palatii, îlii întâm- 
pină vlădica în capul clerului sëü, purtând cruci gi icóne 
şi lŭ duse în altarii, unde săvârşindu-se ungerea obicinui- 
tă, lü urcă pe scaunul domnescii din biserică. După ce se 
sfârşi rugăciunea, esşindii de acolo, merse la palatii, unde 
Zamoisky, luându'lii de mână, îli duse la tronii, pe care 
gedu ca uni prineü suveranii, iar Zamoisky îi adresă a- 
ceste cuvinte ` «Prince! Armele poloneze te-aii pusii pe 
«acestă front: aceleşi arme, pe cât Dumnedeii va îngădui 
ate vor ocroti şi te vor apăra. Te-ai făcutii vasali, nu 
«ca odini6ră, unor tiranni barbari, dar unui rege alŭ unui 
«poporii liberi gi mărinimosii. Fii dar credinciosii lor gi 
«recunnoscătorii în tâte faptele tale.» . 


IV 


Când sosi la, Varsovia vestea, că Zamoisky, de capul lui, 
fOră împuternicirea regelui, intrase în Moldova, acâsta 
turbură forte multi spiritele şi se scorni multă larmă 
din partea, celor ce îlii uraŭ. Mitropolitul L. Kankowski, 
vechiul primatii, fu celi d'ântâiu a cărui mâniă isbucni 
în contra hatmanului. Eli; adună îndată nobilimea, marei 
Polonii şi trămise o serisóre, în numele acestor dietine a- 
dunate, arătâud mirarea lor cea mare, ca uni singurii 


www.dacoromanica.ro 


208 MICE AlU-VITEZUL 


cetăţeni să îndrăzniască a intra în capul unei arm, într’o- 
térrá străină şi acâsta, fOră învoirea staturilor generale. 
Întm'aceiaşi vreme, se afla la curtea Poloniei, archiducesa 
(Maria?), muma reginei, care, după ce visitase pe cea-1- 
altă fiică, principesă Transilvaniei, sosise acum la Varso- 
via. Acéstă archiducesă, cu totul plecată la interesele împă- 
ratului şi ale princului Transivaniei, se sili, prin fiica sa, 
ca să facă pe rege să chiăme înapoi pe Zamoisky. Regele 
însă, de-şi turburatii de resultatul unei aşa de îndrăzneţe: 
întreprinderi, nu cuteză a displace lui Zamoisky şi parti- ` 
dei lui, cărora elt datora tronul şi lăsă acestă, trébš în 
hotărîrea, senatului ce era, să se adune. 

Dar hatmanul însuşi, în tabăra sa, era coprinsii de te- 
mere şi se gândia cum va esşi cu cinste din acesti pasii 
greii ce făcuse şi prin care pusese în primejdiă armia şi 
răspunderea sa. Eli scrisese lui Sinan precum şi sangia- 
cului de la Tighina că Polonia nu voiesce a rupe prietenia 
cu Pórta şi că doresce numai să adăpostăască de Tătari 
hotarele sale din partea Moldovei. Eli rugă pe Sinan d'a 
nu se împotrivi la înălţarea lui Movilă, făcută în folosul 
Commun ali Turcilor şi Polonilor, ci sălii sprijiniască cu 
creditul sën, lângă sultanul, după făgăduielile noului 
voevodii d'a plăti uzi tributi înduoitii (50 mii lire, în 
locă de 25 mii). Dar trufagul Sinan, ce se afla atunci în 
Valachia, plini âncă de sperare că va birui pe creştini, 
răspunse că cugetul stăpânului sëü nu se învoiesce cu in- 
travea Polonilor în Moldova, fiind destul de puternicii 
spre a apăra ale sale: că sultanul dispusese de Moldova 
şi că wore trebuinţă de armia polonă ca să pună în stăpâ- 
nirea acestor tërri, pe cela căria a dato, Uni rëspunsü 
aşa de mândru băgă în grijă pe Zamoisky. Eli se temu 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 209 


âncă de occasia ce da acum vrăjmăşiei duşmanilor săi din 
Polonia, -spre aï face răii. În acesti pasii greii, în care 
nesocotinţa, sa îlii aruncase, neavând cu sine decât 10,000 
6meni, elii căută a scăpa prin vîrtutea sa şi hotărî a se 
împrotivi bărbătesce la armia nenumărată a Tătarilor ce 
s'apropià. Íntr'adevërü, Gherei hanul Crîmului, avu ace- 
lagi gândii ca Zamoisky. Eli nu se pré grăbise a veni în 
ajutorul lui Sinan, după cum fusese poftitii, dar socotia 
a se folosi de acele turburări spre a coprinde Moldova sia 
o impopula cu Tătari. Pentru aceia elŭ se sculă, împreună 
cu frate-săii Feti-Gherei şi cu nepotul sëü şi totii de odată 
cumnatii alii săi , sangiacul Tighinei, şi plecă spre Mol- 
dova cu 70 mii Tătari, cu copiii şi nevestele lor şi 2000 
ianiceri.* Eli pretindea că după făgăduiala şi învoirea 
Porter, trebuie să stăpânrască tótă Moldova, afóră de par- 
tea despre hotarul Poloniei, care se va stăpâni de nepotul 
sën de soră, Adil-Ghirei, sangiacul Tighinei şi Kilieï , 
sub titlul de paşă. Acâsta ânsă nu era adevărații că i s'ar 
fi îngăduitii, căcă solii ce trămise elit pentru acesta la Pór- 
tš, după intrarea sa m Moldova, sosind d'abi6 în urma 
desăvârgitei învingeri a lui Sinan, se întârseră fără de 
nică unii refpunsü din partea sultanului. 


V. 


În 19 octomvrie, Zamoisky, asteptánd venirea Ttari- 
lor "et a mutati: tabăra din acelii loci şi trecând cu armia 


$ Numărul oştirei tătare e âncă nehotărită. Chronicarii poloni, 
ni se pare că cuexageraţiă flù urcă la 70 mii. Hanul, în scrisârea 
sa către Zamoisky, spune că vine cu 20 mil numai. Iar alţi autori 
pună numărul 6stei tătăresct la 30 mii. 


www.dacoromanica.ro14 


210 MIGHAlU-VITEZUL 


Prutul, din partea de unde se aştepta Tătarii, se agegă 
la 'Țuţora, în nisce câmpii întinse, udate de duoă părți de 
cotitura apei şi îşi întări tabăra, cu valluri şi şanţuri a- 
dânci din părțile cele duoă deschise , făcând tăbii de pă- 
mântii ea nisce turnuri şi alte întăriri, departe de tabără 
de o lovitură de tunit, unde puse balimezurile, lăsând ta- 
berii, patru porţi înzestrate cu tunuri, În 10/20 octomvrie 
avanpczturile polone întâmpinară avanguardia tătăr6- 
sæ şi încăierându-se puţinii la luptă, luară câţi-va prinşi 
pe cari îi adduseră lui Zamoisky. Chiar în dioa aceia, ha- 
nul însciință pe hatmanul că va sosi a-doua-di la 6stea, 
lui. Zamoisky chiămă îndată pe polcovnicii cei mari, de- 
prinşi la răsboiu, în cortul lui şi le spuse că în dioa d'ân- 
têïu voiesce a se feri d'a ishi pe duşmanii, ţiindu-se în 
defensivă şi hărţuindu'i numai ades6, cu cete mici, până 
să apuce oștile a se obicinui cn acei nuori de Tătari şi a 
se îmbărbăta după obiceiu. A doua di în 1'21 , hanul, 
după făgăduială se apropiă de tal &ra polonesă și Planicki, 
în capul brigadci sale, sbură întru întâmpinarea lui. În 
acestă luptă, carabinerii poloni trîntiră după callii vre-o 
câţi-va Tătari, Yar Turocki, unii offierii polonii, fu prinsi 
de duşmanii; colOnnele tătăresci începură atugci a urmă 
una după alta şi după obiceiul acelui némü, căllăreţii rës- 
pândiţi în câmpiă, căutaii a se batte în-deosebi. Sangia- 
cul începu a pustii cu vr'o 500 ianiceră, cu carabinele lor 
cele lungi ce ducii glóntele departe, încât ucoiseră şi callul 
pe care se afla căllare Zamoisky la porta taberii. Hanul, 
v&dând că Polonii se ţini bine şi că rănise mulţă din ai 
s5i , poruncesce fratelui s&ii Fede-Gherei să trâcă Prutul 
pe de la valle cu două corpuri de armiă din cele mai vi- 
teze. Înta'aceiaşi vreme , din partea Polonilor , porniră 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 211 


<ñte-va regimente întru întâmpinarea sa. Hanul vëdënd 
acâsta, mai pornesce col6nne noue, care să attace pe Po- 
Toni în flahcü gi să'i arunce în Prutü. Zamoisky , obser- 
vând şi aceste manevre, îşi gătesce armata, poruncesce 
„de deschide porţile taberii şi scoțând înainte din tóte păr- 
tile pe carabineri, atât poloni cât gi unguri, salută pe 
bartari cu atâté gl6nţe încât dobâră o mare parte la pă- 
mântii şi silesce pe cei-l-alţi a se retrage. Fede-Gherei se 
şi trase în grabi, perdând mulţi din ai săi. Atunci san- 
giacul trămise o trompetă şi ceru a parlamenta ; se nu- 
miră spre acestii sferşitii, parlamentari din âmbele părţi 
răsboit6re ; dar n6ptea opri ori-ce înţellegere şi lucrare. 
A-doua-i, hanul si sangiacul, séü spre a speria pe Po- 
Toni, arătând îndrăznâla, lor, séú că voiră să'şi schimbe 
posiţia din lipsa păşunei, puseră de defilară în câste tâte 
trupele Jor dinainté taberil polone. Nuorii nenumărați aí 
“acestei orde ascunsese plăcuta, vedere a frumóselor liv edi; 
verdâţa nu se mai vedea, ci în tóte părţile numai o glótä 
îndesită de ómenï şi de cai; cei mai vechi dintre răsboi- 
niciă leşi nu'şi adduceaü aminte să fi văgutii vre-o dată o 
armiă asa numer6şă. Zamoisky se temu ca Tătarii să nu 
voiască a trece Prutul şi a merge spre Iasşi; de aceia, po— 
runcind a puşcări cu tunurile defileul duşmanului, totii 
de odată pornesce o sémă de oști cu artilleriă, ca în în- 
tâmplare când Tătarii vor apuca spre Iasgi, să ardă po- 
dul depe Prutii cu ghiulele aprinse. Dar hanul nu voia 
merge spre Iasşi, ei numai se silla a scóte pe Leşi din 
tabără în câmpii, unde credea că lesne îi va birui, căci 
"Tătariă, obicinuiţi a se batte în câmpiă şi căllară nu 
“voiaii a se lupta pe josii nici a attaca fortificațiile. Ast- 
felii şi ufi şi alţii, neputând a se vătăma., veniră la ne- 


www.dacoromanica.ro 


212 MICHAÏU-VITÉZUL 


voia a căuta d'a se înțellege. Sangiacul ceru din noi a 
parlamenta; tunurile tăcurägi ce deschise conferințele în- 
tre capii poloni şi capii tătarilor. * 


VI. 


Positia lui Zamoisky intr'adevërü ajunsese a fi forte 
primejdi6să ; departe de térra sa, foră sperare de aju- 


* cLa 13 oct. cancellarul strînse armia ca să "i vestYască cum că 
Tătarii veniaă cu glâta. Mulţi se speriară şi cereaă să ge întorcă 
în Polonia; mulţi ânsă preferiră a muri cu dînsul, decât a fugi 
dinainte duşmanului. Îndată cancellarul alese uni locă pe țër-- 
mul apei şi întări tabăra cu o baricadă de carre. Într'acestea, sosi 
unŭ cazacă din partea şefalui tătarii adducând ună billetă cu 
acâstă coprindere : «Tu, câne bătrână, déca eşti ună viteză răs- 
«boinicii, nu fugi de mine, căci în trei dile voiu fi negreşitiă lingă 
«tine!» Acelaşi cazacii adduse o scrisâre de la sangiacul de Ti- 
ghina, care dicea că este paşă în Moldavia şi Valachia ; că sulta- 
nul dedeseţerrile întregi ale Valachiei şi Moldovei lę Tătari, pen- 
-tru bunele. lor slujbe; că elii, Zamoisky, trebuie îndată să încallece 
şi să 6ssă dinaint6 hanului a se umili, a se pleca gi a attinge cu 
fruntea lui piciorele sale, nefiind altă mijlocă de scăpare pentru 
dinsul. În 18 oct. Tătarii sosiră până în tabăra Polonilor; dar se 
traseră îndată. In 20 se întârseră 10,000 Tătari asupra taberei 
polone, împotriva cărora îndreptară artilleria cea mare şi pentru 
a doua 6ră fură puşi pe fugă şi răsipiţi. A-doua-di Tătarul ceru 
spre a se înţellege de pace o armistiţiă, care fu priimită, Se făcu 
o învoire de gése lun! şi Tătarul consimţi a da atâgul sët de dom- 
niă luă Ieremia, pentru dragostea regelui Poloniei. Din partea 
Tătarilor, rămaseră pe locii mal multă de 3000, din cari mulţi 
însemnați. Numărul Tătarilor se urca până la 70,000, cu femei 
şi copil. Sangiacul de Tighina avea 8000 cu dînsul. Mulţi din 
“Tătară se întârseră la Torna si cancellarul lăsă o miiă călăreți 
în Moldova, Yar cu cei-l-alţi 18,000, elŭ plecă după Cazaci ca säit 
suppună şi săpringă pe trădătorul Nalipa-Verko.> — Histor. von. 
Empörung. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIRBA ȚERRANULUI 213 


tori, fără bucate, împresuratii de o parte de o glótă de 

—Tătări, de dincolo, din partea Gr? Românesci, având te- 
mere ca să nu fie isbitü de Turcii de la Brăila, elü se te- 
mea âncd nu cumva Tătarii, lăsându'lii în tabăra sa, să 
ea callea Poloniei spre a o pustii în lipsa lui si pe când 
li, în acele locuri deschise, nu arii put goni din urmă, 
cu artilleria şi căllărimea grea, pe nisce cete aşa de usóre 
gi sprintene ca, ale 'Tătarilor. 

Teremia Movilă, vădând primejdia în care se aflaii Po- 
Joniă, nu dormise în vremea acestor dile de băttaiă, ci ve- 
ghià spre a'i mântui pe eï şi pe sine. Eli trămisese da- 
rot hanului, dându'i acele cinci sate ce până astăgi se 
mumescü satele Hănesci şi legându-se a da pe totii an- 
nul miere sub numirea de balfzi pasahki şi altele, şi 
astfelii se apropiară Tătarii de învoire cu Polonii, cum 
amii vtdutii, şi dându'și zăl6ge din âmbe părţile, începură 
a tracta. Condiţiile păcii, după chronicarii Poloniei, fură 
aceste : 1, ca sangiacul să depună demnitatea sa de pos 
alii Moldovei ; 2, Ieremia Movilă, pe care îli vor locui- 
torii, să fie păstrată de domnii; 3, armiile tătăresci şi 
turcescă să se întârcă totii pe unde aü venitü şi în trei 
dile să €ssă din Moldova, fără a face nici o nedreptate ; 
4, prinşii de răsboiu să se întârcă de la unii la alţii, fără 
nici o răscumpărare; 5, hatmanul se attragá graţia re- 
gelui spre hanul şi spre sangiacul, pentru cele făcute de 
dinşii ; 6, aceştia fâgăduiescii şi se îndatoreză că sultanul 
va trămitte stégul şi tuiurile de domniă cu hatiserifü lui 
Ieremia ; 7, hanul să trămită o ambasadă regelui Polo- 
miei. Acestă tractatii, pe care chronicarii poloni laŭ nu- 
mită gloriosii (chwalebne praymierze), observéză tare 
bine unii invetatü polonii, d. Prkowski, nu arată în ce 


www.dacoromanica.ro 


914 MICHAÏU-VITÉZUL 


stă acéstă pretinsă gloriă. Mai ântâiu că condiția d'äntëtm 
prin care sangiacul depune demnitatea ce îşi arogase de 
paşă alt Moldovei, este o absurditate şi unii och ali 
'Tătarilor cu Zamoisky, de vreme ce ei, cu acesta nu per- 
deaii nimicii, cătă eY n'aveaü nici unŭ dreptii asupra Mol- 
dovei, fiind-că divanul nu voise a priimi cererea lor şi lăsă 
pe trămişii hanului să plece fără nică unii resultatii. 

«Primirea unei asemenea condiţii din partea lui Za- 
«moisky, dice d. Senkowski, dovedesce numai că în ta- 
«bëra polonă nu se scia nimicii lămuritii şi că tóte se făceait 
«pipăind prin întunericii». Af6ră de acâsta, chronicarii 
poloni notâză ca, spre gloria lui Zamoisky, aceste condiții + 
1, că Ieremia nu nuinai că se cunnósce tributarii alii Tur- 
ciloy, mărind tributul, dar âncă se recunndsce şi tributară 
cătrg hanul şi împarte pământul Moldovei, dându'i sa- 
tele de care s'a vorbitii ; 2, ca oştirile polone să éssă at 
să nu maï intre în Moldova; 3, ca regele Poloniei să tră- 
mită unii solii la împărăţiă spre întărirea prietegugulu 
între âmbele puteri ; şi 4, ca Polonesii să et uniască pute- 
rile cu 'Tătarii împotriva Cazacilor de la Nistru, cari fä- 
ceaii răsboiu Tureilor şi Tătarilor şi nu mai trămitteaii 
acestora darurile obicinuite. 

Af6ră de acestea, chronicarii poloni mai uită, dice 
d. Senkowski, «că Zamoisky dedese asigurare deosebită Tä- 
«tarilor că donația ce li se făcuse sub Stefanii ru, (1578) şi 
«care consta în dece mii galbeni şi unŭ numării 6re-care 
«de blăni de jderii şi samuri, să li se plătăască d'aci înainte 
«pe toti annul.» Istoricul Naim-Effendi pomenesce lă- 
muritii despre acâsta şi singură o asemen6 împrejurare e 
de ajunsii spre a tălmăci îndată buna voință cu care Tă- 
tarii închiăiară acestă tractatii. Acestă naţiă a Tătarilor, 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 215 


prieina sultanului era cu totul deosebită de a lor. În tóte 
răsbóïele, hani oan vânatii decât folosul lor şi d'așil 
vine că ei eraŭ gata a închiăia unii tractatii de pace, în- 
dată ce duşmanul lor le da unii căştigii mare. 

Cele-l-alte condiţii ale acestui pretinsă gloriossii trac- 
tatii sunt obicinuite şi asemene tutulor celor ce eat fă- 
cutii în tóte tractatele glori6se sâii nenorocite cu Turcii şi 
cu 6rdele Crîmului. Astfelii, reducândii acestă tractatii la 
drâpta lui val6re, vedemi că strălucirea Ii şi cualifica- 
tia ce îi daŭ chronicarii de tractatii gloriosă, vere în faça 
nepârunireă şi a criticei sănătâse. 

După iscălirea, condiţiilor tractatului, Zamoisky dărui 
sangiacului o haină de mătase cusută cu aură şi Int Ach- 
met-Aga o cupă de aurii. Hanul dărui asemené pe ză- 
l6gele Poloniei ce eraii la dînsul, cu baine de mătase au- 
rite şi a doua-di se trase cu oștirea şi se îndreptă către 
câmpiile Crimului. 

Zamoisky plecă asemené spre a se întârce în Polonia, 
lăsând în 16fă lui Ieremia, după cererea, sa, trei mii os- 
taşi poloni, sub commanda lui Iónü Potocki, starostele 
Camenicei şi lui Stanislas Chanski. Ieremia, însuşi se duse 
de se aşedă în seaunü la Sucâva. Hanul, până a nu se de- 
pärta, scrisese regelui Poloniei, trămiţându'i o ambasadă, 
prin care îi cerea să întăriască pacea închiăiată cu hatma- 
nul Zamoisky, adaogind că, de nu vor pedepsi Polonii pe 
Cazaci, apoi va rupe negociaţiile şi va reîncepe răsboiul. 
Trămisul tătarului dărui regelui unit callii şi o săg6- 
tă din partea hanului; regele scrise hanului şi, dăruind 
solului o fiumâsă blană de cacomi , îlii porni înapoi. 
<Tóte acestea, spune unii annalistii contimporană, nu fură 
«decât o umbră de pace într'unii sóre ce roşia de răsbiie.» 


Ë www.dacoromanica.ro 


216 MICHAlU-VITEZUL 


VII, 


Sigismundi Bathori împluse Europa cu plângerile sale 
în contra Polonilor, pentru faptele lor în Moldova. Eli 
îi accusa sub cuvânti că aŭ intrati într'acâstă ţerră, fără 
a fi provocaţi, ca so smulgă de sub ascultarea sa si s'o 
reducă Yar sub jugul Turcilor, de care se mântuise cu 
atâte jertfe. Împăratul şi Papa, la cari se plânsese, seriin- 
du-le în deosebi, trămiseră îndată soli şi scriseră în pri- 
cina acâsta, regelui Poloniei. 

Împăratul scrise în 30 octomvrie şi rugă pe rege ca 
să strice tractatul făcută cu păgânii, în contra princului 
Transilvaniei şi să lase Moldova în stăpânirea lui Răzvanii. 
Papa scrise la 8 noemvrie 1595, regelui Poloniei, mtr'unü 
chipii forte aspru, o scrisóre pe care acesta o priimi în 
decemvrie: «Cu condeiii de durere, începe elù, vă scrii 
«că cele făcute în Moldova erudü map întristatii.» D îm- 
pută apoi că n'a ascultatii de loci rugăciunile ce mereii 
"i a făcută de a se uni cu creştinii în contra Turcilor; 
că spera că, déca consideraţii particulare "9 oprăaii a se 
declara, de fach împotriva 'Turcilor şi a le face răsbolu, 
cel puçinü nu va adduce stavile şi opposiţiă scopurilor 
prinților federaţi şi nu va turbura cursul fericită ali ar- 
melor lor, după cum lămuritii o făgăduise atât către dîn- 
sul cât şi către împăratii ; că cu faptele lui, a întăritii pe 
Turci în puterile gi sperările lor şi a slăbitii pe cre- 
gtini. «Toţi te invinovăţescii, dice Papa, că te-ai confe- 
<derată cu Turcul şi Tătarul împotriva pringilor federaţi 
<şi mai cu semă împotriva pré iubitului nostru Sigis- 
«mundi, pringul Transilvaniei, căcă spre a" vătăma, aï 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 217 


«numită altii domnii în Moldova, făgăduind a'li apăra 
«cu ajutorul 'Turcilor şi Tătarilor.» Acestă faptă, Papa o 
cualifică de mevrednică şi închiăie propuini arbitra- 
giul sëŭ pentru diferentele dintre regele Poloniei gi cum- 
natul săi , prinçul Transilvaniei, «ca să stîrpâscă dintre 
<dinşii tâte rădăcinele amare de prigonire şi vrajbă, să 
«le smulgă şi să le arunce în focii.» Multă mai aspră 
fu scris6rea ce Papa, adresă totii într'acea di, către Za- 
moisky : «Fapta ta din Moldova va trage defăimarea şi 
«hula tutulor Gmenilor cinstiți cari trăiescii astă-di şi 
«cari vor fi în viitorime. Ce prietenii ali binelui publici, 
«ce omii înflăcăratii de dragostea lui Dumnedeii nu va 
<tângui că chiar în acelii momentü când se făcea Tur- 
«cilor, aceşti duşmani vecinici şi neîmblândiţi ai creştini- 
«lor, unŭ răsboiu sântă şi trebuinciosii pentru mântuire 
«şi libertatea poporului creştinii şi apărarea credinţei, a- 
«tuncă când, ocrotiţi întruni chipi minunati de mâna 
«lui Dumnegeii, dobândiră isbândi astfelii încât nici n'arn 
«<védutň nici n'amii auditů altele asement, nici în annii 
«acegtia, nică în vâcurile trecute, cine, dicii, nu va tângui 
«că chiar în acelii minuti când se spera, atâta isbândă, se 
«făcu în Moldova totii ce putea uşură şi întări pe duşmanii 
«Crucei şi ai lui Christosii gi din potrivă se opri şi se slăbi 
«în cursul biruinţelor lor, apărătorii credinţei, se turbură 
«resultatul răsboiului şi se puse totii în primejdiă s.e.1.> 
Dn ameninţa apoi pentru relele poveţă ce da regelui şi 
pentru acâstă crimă şi acestii scandalii împotriva cregti- ` 
nătăţii. Papa scrise asemens Cardinalului Bathori mustrân- 
du'lii părintesce pentru că atitš pe Poloni în contra věru- 
lui s&ii prinţul Transilvaniei şi poruncindu'i să vină 
îndată la Roma. 


www.dacoromanica.ro 


218 MICHALU-VITEZUL 


“Michaiu- Voevodii trămise şi elü atunci o ambasadă la 
regele Poloniei care sosi la Cracovia şi în 14 noemvrie 
fu priimită în audiență de rege. Istoricii tacii despre mi- 
siile acesti deputaţii, dar eŭ socotescii că ea privia totii 
în pricina Moldovei. 


VIII. ` 


Vitézul Răzvani nu aşteptă să védš isprava acestor trac- 
taţii, de la care puţinii se nădăjduia şi hotărî cu armele 
în mână, a',i redobândi tronul ce i se răpise. Cu puçinul 
ajutoră ce luase de la Sigismundit Bathori, elü purcese spre 
Moldova la 27 noemvrie, trecu munţii Oituzului ce des- 
partii térra stcui6scă de Moldova, în 29 naemvrie 1595 
şi, aflând veste despre starea duzmanului, vădendu-se 
mai slabi cu numărul, trămise îndată la Bathori, cerând 
unii adaosti de 6ste și maï cu sémă unii mai mare numeri 
de călăreţi; dar până a nu sosi aceştia la hotarele Modovei, 
Jeremia- Vodă cu Polonii se grăbescii a isbi pe Ršzvanü. 
Ogtirea, polonă se afla răspândită în mai multe staţii în 
térră, când deo dată Chanski, care era pusă de Potocki cu 
despărţirea lui în garniz6nă la Suc6va, însciinţă pe Poto- 
cki că Răzvanii se apropiă în grabii şi drepti spre Su- 
céva, în capul unei numerâse oştiri. Ieremia îndată adună 
oştire de térrá cât putu şi porunci lui Potocki de adună 
în iuţelă regimentele sale şi grăbi de se uni cu céta lui 
Chanski, d'abi6 cu două cesuri înainte băttăii. Era într'o 
duminecă, 5 decemvrie, când Răzvanii sosi aprâpe de Su- 
céva. Ostea sa se alcătuia de patru mii pedestrași; cea mai 
mare parte eraii din vechii săi ostași cu puçinï ce înrolase 
de curând si apoi s&cuil ce îlii însogise din porunca prin- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ŢERRANULUI 219 


gului Bathori şi o miiă călăreţi armaţi cu lance totă de 
aï pringului Transilvaniei. Armia lui Răzvanii- Vodă în- 
naintă pe dâluri , prin nisce locuri maï nalte decât acelea 
unde se afla 6stea lui Ieremia , astfelii încât ea se vedea 
mai lesne de ctre acâzta. EI îşi întocmi rânduiala băt- 
tălliei astfelii: la stînga sa, care era apărată prin carre şi 
totii aparatul de răsboiu, eran cinci sute călăreți; la drép- 
ta, care era apărată de unii zidi ce începea de la santu- 
rile taberii şi se întindea multi departe până la tabăra 
poloneză, era asemené căllărime; în centru, două battalline 
pedestrime, după care urmati alte dece; pe urmă rámásita 
de căllărime şi pedestrime, ca o reservă. În tâte părţile 
se vedeaii stâguri fluturând ; stegul căllărimei era celŭ 
mai împodobitii; elii purta o frumósă inscripţiă care spu- 
nea, că Moldova s'a datü de Transilvania, lui Răzvanii. 
Jeremia- Vodă essise înainte la satul Arenii, unde îşi a- 
gelase oștile sale, iar oştirea polonă elii o róndui la Schei 
despre câmpiă şi sta ca la pază pe sub unii malii care e 
alături, aprâpe de drumul Băii. ROnduiala ei era în co- 
lónne treptate astfelii 2 înainte sta, cu avanguardia, în 
lipsă de căllărime uşâră, 100 Moldoveni; după d'neit ve- 
niaŭ două battalli6ne ale lui Stanislaii Minski şi Nicolae 
Zabrzşdowki; eraii aşedate pueinü mai la drepta din pricină 
că posiţia era mai bună şi spre a fi ferite de vânti, ast- 
felii că battalliânele lui Twerzanski şi Milewski, co se aflati 
la stînga, eraii puginii mai nainte decât dînsele, dar mai 
nainte Anc se afla battallionul lui Zavrowcki ce nu se ve- 
dea, de cele-lalte, fiind ascunsii de fortificaţii; la centru era 
Porycki cu regimentul săi, având de rédimü trupele lui 
Potocki, comandantul Camenigei, pe alŭ fratelui sëü Ste- 
fanii şi la stînga, pe ali fratelui sën alii treil€ Iacobii; dup& 


www.dacoromanica.ro 


220 MICHAÏU- VITEZUL 


dînşii, totii la mijlocii „venia apoi o trupă de puşcaşi a lui 
Iónŭ Tomas Drohojewcki, şi lingă dinsa, pedestrimea sub 
commanda lui Alberti Vitoslawski şi Andreiu Klopocki. 
La stînga, împrejurul zidului de care am pomeniti mai 
susii , se aşedase nisce tunuri mat şi altele de câmpiă, 
«care amenintaü drâpta lui Răzvanii şi ocrotiaii pedestri 
mea moldovenâscă şi pe Cazaci. Până a nu se apropia 
oştile de băttaia puşcilor , Polonii descărcară de două ori 
tunurile în oștirea lui Răzvanii; una din descărcături re- 
sturnă pe Valentinii Gheghe, unul din capii pedestrimei 
acestuia, 


IX. 


Ieremia era la biserică ascultând liturgia , când avan- 
guardia lui Răzvanii se apropiè de oştile țërreï si când 
esşi Ieremia de la biserică, îndată se încăierară Moldovenii 
lui Răzvanii, cu ai lui Ieremia; lupta îutre âmbele aceste 
oşti nu ţinu multi, căci urînd, se vede , a'şi vărsa sângele 
frate cu frate, şi unele şi altele se traseră din băttaiă. 

Polonii atunci din dâlul de unde eraii despre Schei, se 
răpediră asupra S&cuilor. Zubrzydowski cu trupa sa şi a 
lui Chanski, căci acesta se afla atunci lângă Potocki, şi 
Christofor Broniewski se asvârlă peste drepta lui Răz- 
ran: ânsë Zabrzydowski, cu tótă bărbăţia ce arătă, ră- 
nindu-se la obrazii şi la braçŭ, nu putu sprijini lovirea 
lui Răzvanii şi ari fi peritů cu 6stea sa, de nu grăbia 
Potocki a'i veni într'ajutorii. Întaceiaşi vreme, Porycki, 
cu infanteria şi pugeaşii lui Viersbowski, isbesce centrul 
luí Ršzvanü, în vreme ce battalli6nele lui Twerzanski si 
Milewski se asvârlă asupra dreptei, în ajutori lui Zabrzy- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 221 


dowski. "Tote isbirile impreunate ale acestor cete sfërámš 
rândurile Săcuilor , cari se tragă înapoi pușinii si astfelŭ 
Polonii pătrundii în tabără. Răzvanii- Vodă, care, cu tóte- 
că se văduse mai slabi multii cu numărul şi cu valórea 
oștilor decât duşmanii , nu numai că nu se ferise de băttaiă 
dar o şi căutase cu bărbăţiă, se afla atunci lângă infante- 
ria sa ; elit se credea apărată de cavalleriă, când acâsta 
de o dată părăsind tunurile, o Yea de-a-fuga. Îndeşertit 
Răzvanii omâră cu mâna lui mai mulți, ca să întrcă pe 
fugari înapoi; silințele lui fură zadarnice; Polonii cuprin- 
seră tunurile; Rëcuil, vădend fuga căllărimei, întârseră şi 
ei spatele. Răzvan, părăsitu de oştire, rămânând nu- 
mai cu puţini din aj sti, se luptă multă vreme âncă, cu 
celii mai mare curagiu ce putu; duoi cai fură uccişi sub 
dînsul; elŭ sări pe unii ali treil6 cn multă sprinteniă şi 
isbia de mârte pe toţi câţi îi întâmpina paloşul săi. «Ce 
«maï vitézü ls strigaii, minunață de atâta curagiu, atât ai 
lui cât şi duşmanii ce'lii vedeaii. Dar în sfërsitü, părăsită 
de aï săi gi de norocii, vădându'şi t6tă tabăra coprinsă, 
oştirea răslăţită fugind în tóte părţile, cu inima sfâşiată 
de durere, elŭ se lăsă a se trage de puginii credincioşi rë- 
maşi pe liingă elt, cari voïaŭ ali mântui; ei luară carn 
spre stînga, şi se înfundară în păduri, Polonii lăsară re- 
gimentele lui Drohojewski în tabără şi tâte cele-l-alte se 
luară a goni pe ostașii lui Răzvanŭ, cari fugea r&spân- 
diţi şi rătăciţi în voia întemplării, prin munţi şi prin pă- 
duri; cei mai mulţi cădură în mânele duşmanilor; forte 
puşini fură aceia ce putură ajunge a trece munţii în Tran- 
silvania. Biruitoril coprinseră o mare pradă, câte-va tu- 
nuri de câmpiă, tâte stindardele gi tótš averea ce Răzvanii 
dobândise de la Aronii-Vodă gi prada căpătată de la Turci, 
la Târgovişte şi la Giurgiu. 
www.dacoromanica.ro 


222 MICHATU-VITEZUL 


X. 


S&rmanul Răzvanii, după ce rătăci multă vreme cu so- 
GW săi, ajunse séra într'unŭ sătuleţii unde se adăposti pu- 
ein, schimbându'şi hainele şi se depărtă sub oscrotirea 
nopţii. Îndată sosiră în satii nisce trămişi d'aï lui Ieremia, 
-ce alergaii după Răzvanii; gazdele acestuia, speriaţi de veci- 
niï cari îl mustraii că aŭ priimiti unii duşmanii în casă, fu- 
ră siliţi a mărturisi callea în cotro aŭ apucatii fugarii, 
Ast-felii, aceşti nenorociţi fură îndată ajunşi în calle și 
prinşi nu fără o luptă bărbătescă, în care Răzvanii fu rănitii 
şi ungurii Mattheiu Sekiel ce commanda peste 400 căllăreță 
şi Elie Kakoci, vechiul sogii ali lui Răzvanii în 6stea lui 
Aronii-Vodă, cădură morți, împreună cu alţii. Între prinşi 
se afla fratele lui Răzvanii, unii boierii mare anunte Calotă, 
vistierii şi logofăti ali domnului, împreună cu alţi boieri 
şi capete de Unguri. Adduşi dinainte lui Ieremia, Răz- 
vanii şi cu soţii lui se purtară în cumplita lor nenorocire, 
cu t6tă vrednicia şi bărbăţia cuvenită. La, t6te întrebările 
ce li se Geng, eï toți păstrară o tăcere mândră şi des- 
preşuitâre. Câte-va dile după aceia, pe la jumătatea lui 
decemvrie, crudul Ieremia, nesocotind şi legile răsboiului 
care sânţesce persónna unui prinsi şi legile omenirei, o- 
sândi pe toţi prinşii, la mârte. Printr'o crudime spăimân- 
tătóre, el porunci a pune pe Răzvanii la caznă; apoi fí 
“ăiară nasul şi buzele, gi după aceia, puse de ’lŭ trase în 
tépš, expuindu'lii asifelii, — privelişte de jale ! — la ar- 
miä şi la locuitorii ţărrii. În minutul în care mult-ne- 
norocitul Răzvanii-Vodă gemea de dureri pe tépá, cu o 
„crudă barbariă, adduseră pe Date sën dinainte lui deit tă- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 223 


iară capul. La acestă vedere durer6să a morţii fratelui săi 
adăogită la sufferințele sale, Răzvanii de o dată se ridică, 
tigni pe tépă, întinse bracele către dragul săii frate şi în- 
tr'acâstă mişcare, îşi dete suffletul. 

Să înt6rcemii mai bine ochii de la acâstă cruntă prive- 
lişte care răscâlă inima la o asemen€ crimă uricisă, ce va 
rëmâné o pată vecinică de necinste asupra n6mului lui 
Ieremia Movilă care o porunci gi asupra Polonilor care o 
suferiră fără împotrivire, cu atât mai multii că Răzvanii 
era priusul lor. În drumul ce merge de la Sucéva la Baia, 
şi pent astădi se arată şi se pomenesce movila lut Răz- 
vanü=- Vodă, locii unde zacii neuitafe, rămăşiţele vitezului 
domnii. 

Astfel de cumplită mârte avu acesti bărbatii, pe care 
meritul sën şi norocirea, îlii înălțase din pulbere, pe tro- 
nul patriei sale. Născuţi dean dintr'unü némü osânditii 
de vâcuri la robiă, dü fu âncă o dovadă puternică cum că 
în ochii provedinţei, nu sunt popâre allese şi popóre osún- 
dite, că ea r&spândesce de o potrivă îndurările sale peste 
toți Omenii fOră osebire de naţiă, dar puind pe fruntea, fiă- 
căruia, pecetea, Dumnedeirei şi declarându'lii cu drepturi 
de o potrivă ca tótă omenirea, la libertate, la egalitate, 
la virtute şi la adevării, 


XI. 


Cumplita mórte a lui Ršzvanü întristă forte multü, nu 
numai pe prinçul Transilvaniei dar şi pe împăratul şi pe 
Papa Clementii, Bathori hotări să'şi iea satisfacţiă cu ar- 
mele în contra Polonilgr şi împăratul, părtaşi al mâ- 
niei sale, hotărî ali ajuta şi a lua parte la răsbunarea a- 


www.dacoromanica.ro 


224 MICHAIU-VITÉZUL 


cesteï insulte a Polonilor, ce le era commună la amânduoi. 
Pontificele însă, temându-se cu totii dreptul că acestă 
răsboiu între creştini va fi vătămătoră răsboiului cel cu 
noroci începută în contra Turcilor şi că va puté arunca 
creştinătatea âncă în vr'o primejdiă mare, fără nici unii 
]éeü de mântuire, se puse între părţile prigonitâre, pro- 
puind mijlocirea sa părintescă pentru ca, prin creditul săi, 
să împace aceste certe gi să adducă unirea şi o norocită în- 
ţellegere. Eli trămise spre acestii sfêrgitü în Polonia, pe 
episcopul de Caserta, Alfons Visconti, milanesii, la regele 
Poloniei şi la princul Transilvaniei. Sigismundii ali uns 
regele Poloniei mişcatii de aceste mustrări, trămise la 
Roma pe Florianii Gembicki, secretarul corânnei, ca să a- 
rate pontificelui că armele polone în Moldova făcuseră 
mare slujbă creştinătăţii, scăpând acea ţerră de Tătari 
şi totii deodată oprind pe aceştia d'a năvăli asupra Unga- 
riel şi a staturilor împărătesc. Zamoisky scrise şi oli 
Papil, în 10 ianuarie 1596, arătându'i aceleaşi şi îndrep- 
tățindu’g faptele sale cu multe sofisme şi neadevăruii. 
Spre a îmblândi mai lesne pe Papa, carele era fârte întă- 
xîtatii în contră-le, spre ali trage în partea lor şi at desar- 
ma mânia, regele Poloniei şi Zamoisky îi trimiseră, din 
partea sinodului de legea grecâscă, dont episcopi ruteni, ca 
să i se închine şi să recunnâscă supremaţia Papii. Înta”a- 
devării acestă faptă, care nu isbuti până la urmă, Ben 
mare plăcere Papii, încât se amână cu totul satisfacția 
așteptată de Bathori de la Poloni, ceia ce mîhni pe acesta 
până întratât încât cădu în greşeli mari, forte vătămă- 
tre creştinătăţii. Zamoisky fu attacatii cu multă învier- 
gunare în dieta de la Cracovia de flusmaniY lui, cari On 
accusaii cu multii dreptii că a implorat şi a cumpărată 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 225 


pacea de la Tătari. EI se scuză dând faptelor o colóre fa- 
vorabilă, dar forte neadevărată. Senatorii regatului seri- 
seră atuncă (24 martie 1596) împăratului Rudolfi ară- 
tându'i că ei simtii că datoria comună este ca să im- 
pedice pe Turci a reduce în paşalikii principatele Mol- 
dova gi Valachia; că neputând prinţul Transilvaniei a 
le apăra, e nevoiă ca Polonii să le iea sub protecţia lor; că 
pentru acâstă slujbă creştinescă ce ei vor să facă, ceri ca 
împăratul să le dea o sută mii florirţi şi să depărteze 
pe Michaiu din térra Românâscă, căci nu'lii poti apăra, 
îdră a rupe de Do pacea cu Turcii. Acéstă scris6re su- 
cită şi plină de vielenii, nu dovedia, alt-ceva decât dorința 
Polonilor d'a pune eï în térra Românâscă altii domni în 
locul lui Michaiu, Acesta fu eelü d'ântâiu semnii ali urei 
uccigătâre ce Polonij purtară eroului nostru. 


XII. 


Michaiu- Vodă, după luarea Vidinului, unde iü lăsa- 
răm, se întârse înapoi la Târgovişte. Întârcerea sa în 
térră este unii mersi triumfalii; toți ostaşii sânt încăreaţă 
de prăgi ; poporul (ü priimesce cu cântece de veseliă şi 
vrăjmaşii tremură de numele lui, Hin începu îndată a se 
occupa să vindice rănile şi ticălogiile ce pustiirile d răs- 
boiul addusese asupra țării. Întadevării, starea, eY era, 
vrednică de jale. Populaţia se micşorase fórte multă prin 
mârte, prin pribegirea locuitorilor în ţărri străine şi prin 
vobirile Tureilor ; numai în acâstă din urmă campaniă, 
Sinan robise două-gecă mii locuitori şi apucase a "Y trece 
Dunărea. Oraşele şi satele eraii ruinate şi prefăcute în ce- 
nus, câmpurile eraii părăsite , viile smulse, grânele căl- 


www.dacoromanica.rd” 


9226 MICHATU-VITEZUL 


cate de ostirile ce serpuiserš prin t6tă térra, nu putuse da 
rodii; dobitâecle murise séŭ fusese răpite de vrăjmaşi, cari 
apucaseră să trâcă peste Dunăre, mai,multii de 60 mii 
vite. Românii jertfiseră totul pentru desrobirea libertăţii 
lor; dar acâsta e unii bine atât de mare încât cu nici o 
jertfă, fie cât de grea, nu e scumpi cumpărată. . 

Michaiu-Vodă trămise în Transilvania cu multă chel- 
tuială , — fiind şi acolo mare lipsă, căci negoșul încetase 
cu totul din pricina răsboiului,—de cumpără grâne, făină, 
vină, sămânță şi tóte cele trebuinci6ze , de împărţi între 
poporii, care, la glasul domnului săi , părăsi pădurile şi 
vizuinele munţilor unde se trăsese, începu a rezidi ora- 
gele şi satele pe ruinele celor vechi, se apucă de munca 
pământului şi pută îndată să preguiască fol6sele inde- 
pendenții ce dobândise cu atâta jertfă. Iar, pentru ca os- 
aşii foră de exerciţii , să nu se înmâie şi să nu se cor- 
rumpă în lene şi nelucrare, domnul dete voiă la vte o 
câte-va, mii să trecă Dunărea şi să necăjiască pe vrăjmaşi. 
Aceştia năpădescii peste Pelinul, oraşii mtinsü şi, după ce 
aü uccisù mai mulţi locuitori, îlii prefăcu în cenuşă şi, ro- 
bindii o femeiă cu o fată şi unii băiatii ai unui din cei maï 
| ogaţă şi însemnați locuitori, a nume Michaloglu, îi ad- 
ducii în darii domnului, care tratându'i cu multă omeniă, 
întârse pe femeiă cu copii înapoi la soçul ei, pentru o rës- 
cumpărare de 50 mii galbeni de aurii. 

Nenorocirea expediției lui Sinan desperă pe sultanul 
d'a put învinge Geist pe Michaiu-Voaă. Eli se încre- 
dință că spre al vătăma trebuie a alerga la intrigi, a 
lucra mai ântâiu spre a'lü desface de aliaţii sti, împě- 
ratul Germaniei şi pringul Transilvaniei şi a atita în 
ţerră partide în contra lui. Spre acestii sfârgitii, prin bek- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA TËRRANULUY 927 


lerbeiul de la Pesta, făcu propuneri forte bune împăratu- 
Imi, numai ca acesta, să se tragă de Michaiu şi să 'lii con- 
sidere ca unii rebeli către Pârtă ; dar împăratul depărtă 
cu mâniă aceste necinstite condiţii ce i se propuneaii. Sul- 
tanul atunci întrebuință alte mijlâce spre a ajunge la 
scopul săi. Trimise mai ântâiu unii agă în térra Româ- 
néscă ca să aţiîţe pe boierii nemulţumiţi şi sé" scóle în 
contra, lui Michaiu şi în folosul Porții; totii deodată dete 
poruncă paşilor de pe margine şi hanului Tătarilor să stea 
gata a intra în ţârră, spre a ajuta partida ce era să se re- 
volte în favorul Turcilor. Totü într'o vreme, sultanul tră- 
mise la Sigismundii Bathori, unii ciauşii cu făgăduială căi 
va lăsa Transilvania fără nici unii altii tributii decât va- 
sele de argintii ce era obiceiu de se da, când se plătia tri- 
butul, îndatorându-se âncă A" da şi térra Romănsscă, déca 
elù va priimi a goni pe Michaiu şi a se trage din confe- 
deraţia cu împăratul Rudolfii. Bathori , după ce Don 
cât-va pe ciauşii la sine, Up trămise înapoi, dicându'i să 
spună stăpânului săi că ein, prinții alu Transilvaniei, 
nici odată nu va lăsa partea creştinilor spre a se uni cu 
duşmanul lor. Prin povaţa nunciului Papei şi a lui A. Ca- 
rilio, elii plecă la 4 fevruarie cu un-spre-dece trăsuri şi 
duoă-deci cai de căllăriă la Praga, spre a se întâlni cu 
împăratul şi a dobândi ajntâre de răsboiu, 


XIII, 
Sultanul ce nu putu isbati lângă împëratul şi Bathori 
spre a vătăma pe Michaiu, fu mai norocitii pe lingă Ro- 
mâni, de la carii dobândi ceia ce nu putuse avé de la 


străini, Aga trămisŭ în țérră, găsi între boieri, ceia ce 


www.dacoromanica.ro 


298 MICHAlU-VITEZUL 


totii-d'auna a fostii lesne a găsi, ment corupți, cari pen- 
tru o mârşavă ambiţiă si lăcomiă de bani, stai gata a 
vinde domnul şi térra lor. O conspiraţiă întinsă şi gr6z- 
nică se formă, în capul căria sta din boierii cei mai de 
frunte, unul anume Dumitru, celi mai bătrânii din svet- 
nicii domnului şi logofătul Chissarii cu unii Din alii săi. 
Ş6se mit 'Tătari din Dobrogea, cu cari se unise şi trei mii 
Turci, trebuia să năvăliască fórš veste în térrš spre a ajuta 
pe conspiratorii, ce se unise cu Turcii pentru ca să mân- 
tuie térra, cum giceaii că, şi să pârdă pe Michaiu dându'li 
în mânele duşmanului. Dar acesta află din vreme prin- 
tr'unü chipii minunati, planurile nemature âncă ce se ur- 
diaŭ de nelegiuiţii boieri în contra lui şi a ţărrii. Elii puse 
streji lângă Dunăre ca să priimiască pe duşmanul ce era 
gata a năvăli şi puse de tăiè pe trădătorii Dumitru, Chis- 
sarii şi cu fiiul sëü, ca nisce vicleni de domniă şi strică- 
tori de térrá. Patru dile dung pedepsa, conjuraţilor, cei 
9000 Turci şi Tătari trecii Dunărea; domnul mai trä- 
mitte unii ajutorii de 3000 pedestrași şi 300 călăreţi, 
oştirei expeduită de mai nainte la graniţă, cari isbind 
pe duşmanii într'o luptă norocită, îlii biruie, coprinde tu- 
nurile şi bagagiele lui gi pe cei mai mulți îi omóră séü 
îi prindă robi. Totü în acele dile, cu patru mile mai josü 
de la locul acestei băttăllii, alţi trei mii Turci, în înţel- 
legere cu conspiratorii din ţârră, trecă Dunărea; dar sânt 
îndată întâmpinați de către locuitorii tërranr adunaţi şi 
de către păzitorii marginilor şi sânt învinşi, de-şi nu föră 
pugină pagubă a Românilor. 

În vremea, acesta, fevruarie 1596, hanul Gheraă intrase 
în Moldova cu 30 mii Tătari şi patru mii Turci cu tu- 
nuri împărătesei. EI avea poruncă a sultanului a intra 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 229 


în Valachia, dar neîndrăznind, voi să înşele pe Michaiu- 
Vodă. Ein se adresă la Jeremia- Vodă alii Moldovei, care 
ü priimise cu dragii ca pe nnii prietină si alliatü şi W 
făgădui două mii galbeni de va, voi a favorisa planul sën 
de a înşela pe Michaiii, făcânda'lii să priimiască a se su- 
pune Porţei. Domnul Moldovei făcu cunnoscutii lui Mi- 
chaiu-Vodă că hanul are deplină putere de la sultanul d'a 
închiăia pace între Români şi Turci, puind condiţiă ca 
Michaju să goniască trupele străine luate în léfă de dînsul, 
«are, dicea hanul, nu numai că pustiescii térra tureâscă, 
dar âncă sânt o sarcină pentru cea românâscă. Hanul tră- 
mise totii de-o-dată lui Michaiti-Voda, spre mai mare în- 
credere, duoi din cei mai însemnați tătari, ca zăl6ge, ce- 
rând numai pentru slujba sa, câte-va, mit galbeni. Mi- 
chaiu-Vodă avea trebuinţă de ceva vreme de pace după 
atât6 sdruncinări şi suferințe pricinuite de räsbóïele tre- 
cute, cu atât mai multii că Bathori se pornise la Praga 
şi nu putea aştepta ajutorii de la dinsul, ba âncă vestea 
se răspândise că acesta voiă să abdice cârmuirea, staturi- 
lor sale şi drepturile dobândite asupra țărrei Românesci 
în fav6rea împăratului Rudolfii. Aceste priviri înduplecară 
pe Michaiu a priimi mijlocul ce i se înfășişa spre a intra 
în împăciuire, măcar vremelnică cu Turcii. Blú trămise 
banului solii săi cu unii darü către dînsul, ca să trateze 
despre condiţiile propusei păci ; totii de-o dată dete dru- 
mul trupelor transilvane. Cum află hanul că Michaiu că- 
dusa în cursa opt o întinsese, îşi luă masca, de pe obraz, 
năvăli de-o-dată cu tótă armata sa în şesul dintre Buzëü, 
Brăila şi Bucuresci, unde tăbări, pornind cete în tâte 
părţile, carele mai multi de opt dile cercară țérra, ar- 
dând oraşele , hrăpind bucatele, robind pe locuitori , 


www.dacoromanica.ro 


230 MICHAIU-VITEZUL, 


pustiind totii şi căutând în totii chipul a pune mâna pe 
Michaiu. Două sute de Cazaci cari eraii de pază la gra- 
niti, sub commanda lui Koseza, Kirecki, Liemanowski şi 
Bilecki, cum vădură apropierea 'Tătarilor, trecură despre 
partea, lor în Moldova, după ce jefuiră pe tërranif din sa- 
tele ce eraii însărcinaţi a apăra ; numai 40 dintr'înşiă îşi 
păstrară datoria şi jurământul şi, vădând că nu e chipii 
de împotrivire la o aşa mulţime de Tătari, grăbiră de a- 
lergară a ysti domnului acâstă năvălire neaşteptată. Po- 
gitia acestuia era, forte grea. Förä bani, rä oştire, căci 
oștirea tërrif ce rămăsese era răspândită în ţârră şi în 
cuartierele de i6rnă, înconjuratii de nevoi, nesigură déca 
duşmanii boieri nu'lii vor träda în mânele duşmanilor 
străini, el âmbla rătăcind, căutând mijlâce de a mân- 
tui pe elŭ şi térra de acâstă primejdiă. «În acele nevoi 
«mari, dice Walther, eroicul sëü suffletŭ scóte cea, maï de 
«apoi virtute a lui.» Într'uni scurtă timpii elt adună 6000 
6meni şi, sprijinindu-se în ajutorul lui Dumnedeii şi în 
mângâierea că se luptă pentru buna causă, pornesce întru 
întâmpinarea înfior6sei mulţimi a 'Tătarilor , isbesce , taie 
şi pune în g6nă nisce cete mari de Tătar ce se răslăţiseră, 
după pradă şi gonindu'i, merge la oraşul Gherghița unde 
găsi greul ordiei tătăresci. Hanul rămase încremenitii la 
o îndrăznâlă asa de mare din partea lui Michaiu şi, cu tóte 
că oştirea, sa era mai multii de şâse ori mai mare, nu în- 
drăzni a priimi băttaia, ci se trase ruşinosii spre térra sa, 
Spuni că atât în luptele parţialeunde îlii băttu Michaiu, cum 
şi în góna ce dete hanului, îi omori ca la opt mii Tătari, 
Micha coprinse apoi oraşul Brăila pe care'lii cotropise 
Tătarii, Geënd mari grozăvii. Michalu omori pe toţi Tur- 
QM şi Tătarii ce găsi vii, cruţându-le numai caii; pe mulţi 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA TËRRANULUI 281 


Turer "i spândură afóră din oraşii. Unii cari voise să trecă 
Dunărea, gon fiind cu multă Yutélš, se înnecară; pré 
pugini putură numai scăpa, 


XIV. 


Vicléna cursă ce'i o întinsese tătarul, făcu pe Michaiu 
a fi forte neîncredătorii către "Turci şi a nu mat voi să tra- 
teze cu dînşii ; de aceia , când în aprilie, sultanul îi tră- 
mise duoi ciauşi vorbindu'i de pace şi rugându'lit ali 
lăsa să trécă cu oştirile în Ungaria, elù mai că nu voi ai 
priimi, ba âncö, spre a'şi răsbuna de ocara făcută de Tä- 
tarii ce îi călcase térra, dete drumul la vro câţi va ostagi 
aï săi ca să trecă Dunărea şi să prindă pe Turci. 

În luna lui maiu, 2000 Români coprindii Cladova, se 
întărescii într'însa şi răsc6lă o parte mare din Bulgaria; 
totii atunci 2500 haiduci români din térra Românâscă , 
trecând Dunărea mai în susü de Nicopole, pustiescii mai 
multe sate şi isbescü fOră de veste cetatea numită Plevna 
pe Iscii, mai la valle de Nicopole, prindü pe beiul cetăţii 
ce venise de curând de la Adrianopole cu femeia şi ct co- 
piii lui, precum şi mulţi alți turci şi evrei însemnați, câ- 
ştigă multă pradă şi pe urmă sfarmă oraşul. La întârcere 
fură isbiţi de ianicerii şi turcii din Nicopole; dar se băt- 
tură aşa de bine şi cu atâta îndemănare încât pugini vrăj- 
mast scăpară şi eï se întârseră biruitori cu prada lor în 
térra Românâscă , afră din patru inşi numai ce cădură 
morți într'acâstă luptă. * 

* «1200 huiduci loviră oraşul Nicopole şi prinseră pe Buraş 


beiul. .. care de curând sosise de la Adrianopole, numită fiind de 
împăratul în acesti postii. Eï pustiiră totii locul numită Plenia și 


www.dacoromanica.ro ` 


282 MICHAÏU-VITÉZUL 


După aceia Michaiu- Vodă trămise la 6 maru pe Veli- 
ceico cu 1300 haiduci la Baba în Bulgaria, orasü neîn- 
chisii şi bogatii, mare ca de duoă-deci mii case, cele mai 
multe de meşteri; haiducii îlii băttură, îlti coprinseră şi în- 
cărcară o sută cincă-deci earre de avuţii dobânâite, luând 
prinşi pre mulţi turci însemnați cu muierile şi copiii lor. 
Ei şedură acolo tici qile; apoi, dând foci oraşului gi 
sfărâmându'li , luară callea înapoi spre Dunăre cu tâtă 
“dobânda , iar Turcii se strînseră din t6te părţile în nu- 
mării de 12,000, sub unii paşă şi ajunseră pe Veliceico 
cu 6stea lui, la unii loci ce se chiamă Comissul. Haidu- 
cii v&dând acâsta, începură a se hărțui di şi nópte cu duş- 
manul până când, simțind că le va fi anevoiă de a scăpa, 
tăiară pe toţi prinşii, prefăcură în cenuşe tóte bagagiele 
lor şi prada dobândită şi, recommandându-selui Dumnedeii, 
se aruncară cu furiă asupra duşmanului şi mai toţi că- 
dură morți; dar $ub dinşii în loci zăcea patru mit Turcă. 
Michalu-Vodă fórte se întristă şi însciinţă pe prinţul Tran- 
silvaniei, care atunci se întorsese de la Praga. 

Elü sosise în acestă oraşii la 4 fevruarie şi fu forte bine 
priimită de toţi domnii curţii; îndată după aceia, cădu 
bolnavii greŭ de lângóre Dudu" viéta în primejăiă. Când 
începu a se îns&nătoşi, îlii duseră la cathedrală ca să a- 
sculte liturgia; aci i se făcu unii cuvântii fârte plini 
de laudă pentru dînsul. Bathori răspunse forte frumosti 
în limba latină, asigurând că elit va, stărui cu statorniciă 


omoriră totă ce se împotrivia trecerii lor; rămăgiţa fu dată flacă- 

rilor. Intoreându-se din Nicopole în numără de 1800, Y isbiră şi» 

după luptă tare, haiducii biruiră, Numărul Turcilor uccişi în 

aceste deosebite locuri se urca la 3000. Haïduciý se întOrseră cu 
„multă pradă.» Türkisch. und Siebenbiirg. Victorie, 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 283 


în partida ce luase şi că nici odată nu se va deslipi de 
casa, Austriei gi de împărăţiă , dar că speră că împăratul 
şi împărăţia nu'lii vor părăsi, că e încredințată că, dei 
se vor da ajutârele făgăduite, va dobândi cu sprijinul lui 
Dumpegdeii, mai mari biruinţe asupra dușmanului nume- 
lui creştinescti decât cele dobândite până acum. Împăratul 
acordându'i apoi o audienţă particuleră, îi dete autori- 
saţiă a se întârce, după ce îlii încărcă de daruri şi făgădu- 
Yel. I se promiseră trei mil pedestrași gi două mii călăreț, 
pe cari împăratul sët ţină trei luni cu câte 24,000 scudi 
pe lună şi de cari se dispună Bathori după placi. Papa îi 
făgădui 40,000 galbeni pe lună şi însărcină pe Francisco 
Murio del Monte să strîngă pentru dînsul ostaşi în Italia. 
După ce îşă luă dioa bună de la împăratul, Sigismundi se 
duse la Vienna. În tóte părţile fu priimitii cu acelaşi fală şi, 
spre a'lii îndatora şi mai multi la urmarea răsboiului, ie- 
suiţii colegiului Vienne! îi făcură unii cuvântii în publici 
şi vorbiză de dînsul ca de ună alii duoïlé Iosue. Cugetă Ba- 
thori să trâcă de acolo la Gratz spre a visita pe s6eră-sa 
arhiducesa Maria de Bavaria, când află că în Transilvania, 
S&cuii, supăraţi căcă în dieta din urină D se luase dreptu- 
rile ce D se dedese când se porniră împotriva lui Sinan şi 
întărîtaţi de cardinalul Andreiu şi de Stefanii, BathoresciY 
ce se aflaŭ proscrişi şi fugari în Polonia, se revoltară. 
Acâstă împrejurare îlii făcu să'şi schimbe hotărîrea şi să 
se porniască spre Transilvania. Până a nu ajunge elt în 
acestă ţârră, unchiul săi Stefanii Bosckai potolise răsodla, 
înnecându-o în sânge şi pedepsind pe şefi cu mare cru- 
dime, căznind pe unii, la alţii tăindu-le capul, pe alţii 
spândurându'i şi la alţii tăindu-le nasul şi urechile. 

Cum sosi în Transilvania, Sigismundi îşi adună 6stea; 


www.dacoromanica.ro 


284 MICHAlU-VITEZUL 


după ce luă două mici cetăţi Fillack gi Czanad, cu o mare 
perdere de Turcă, isbi Temeşvarul prin trei părţi. Dinainte 
acestui oraşii sosi şi Michaiu- Vodă chiămati de Bathori, 
cu 4000 luptători şi o mulţime de boieri. După o asediere 
de dece dile, în 25 main, fu isbitii de Turcă şi de Tătari în 
numării de vr'o 40,000 cari venise prin Bulgaria în Ba- 
nafü. După o luptă sânger6să de amânduoă părţile, Sigis- 
mundii fu siliti a ridica asedierea, căci nu numai ajvtó- 
rele făgăduite de la împăratul nu sosiaii, ba âncă însuşi 
trebuia să mârgă, cu două-geci mii ostaşi spre a se uni cu 
archiducele Maximilianii, ca să întâmpine oștirea turcéscă 
ce însuşi sultanul povăţuia în Ungaria; Yar Michaiu se 
întârse spre a gt apăra térra. 


XV. 


Lala-Mahomet ce se numise vizirü, surghjunindu-se Si- 
nan, murise trei dile după aceia şi acestă întâmplare părti 
Turcilor unŭ semnii cerescii ce poruncăa d'a mmi din noŭ 
pe Sinan în locul săi. 

Astfel acestii neîmpăcatii duşmanii alt creştinilor fu 
scosii din exilii şi din noii, pentru a cincea óră fu învestit 
cu slujba viziréscă. Tótă grija lui fu să'şi răshune de ru- 
ginea ce'i făcuse creştinii. Eli avu curagiul şi energia să 
însuffle sultanului hotărîrea d'a merge însuşi la răsboiu, 
urmând pilda lui Suleiman celii mare. Armia, poporul, 
şeicii în predicaţiile lor, şi provinţiile de margine în jălbile 
Tor, cereaii acâsta ca singurul mijlocii de a mântui împă- 
răția. Hotărîrea sultanului d'a merge la 6ste în primă- 
v6ră se obştise şi pregătirile de răsboiu se făcură cu grabă 
mare, tótš i6rna. Sinan întâmpină acum unii rivală în 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 235 


ambiția lui, pe vechiul sëü prietenii, cumnatul sultanului, 
Ibrahim fostul caimacamti carele, dorind viziratul, spunea, 
de fac, că bătrâneţele facii pe Sinan, nevrednicii. La, aceste 
vorbe furiosul Sinan strigă facă cu sultanul însuşi: «Spunii 
«că sânt bătrânii şi slăbitii; déca dice aşa Ibrahim, 6ssă cu 
«mine în curte să ne luptăm în suliţi şi în sabiă împre- 
<ună!> şi dicând acestea, apucă pe Ibrahim de brâii de'lu 
têrî afóră din sală. 

La începutul primăverei, în minutul când spera de ` 
a'şi răsbuna asupra creştinilor şi d'a se încoronna cu lauri 
noui, crudul arnăutii muri într'o mercuri (3 aprilie 1596), 
di rea în ochii moslimilor. Acestă ministru de uni carac- 
terti aspru şi lacomii, lăsă avuţii forte mari, adunate în 
campaniile sale din Ungaria, Valachia, Georgia şi Ieme- 
nul. Ibrahim se numi atunci viziră şi seraskerii ali armiei 
din Ungaria. Trei dile după numirea lui, sosiră la Con- 
stantinopole cărţile lui Micha şi ale boierilor ţărrei Ro- 
mânesci , cerând a face împăciuire. Acésta era învoirea 
ce făcuse cu hanul pe care o trămisese spre întărire la 
Constantinopole, până a nu'sY da Tătarul pe facă viclenia 
sa. Hogea Sead-Uddin, istoricul ce ne a fostii atât de fo- 
losti în acâstă scriere, citi aceste correspondinţe în divanii 
în locul lui reis-cffendi şi o dispută înfocată se aprinse 
între muftiul şi hogea. Acesta, era de părere ca să se pri- 
miască pacea, déca Michaiu va da pe fiiul sën dreptii ză- 
logii şi muftiul Bostansade era împotrivitori, dicând că 
nu se pâte a tracta cu Michaiu. Fiind-că muftiul se sculă 
îndată şi esşi afră, Sead-Uddin se supără, dar îşi luă 
séma şi, folosindu-se de lipsa protivnicului së, elii îndu- 
plecă pe reis-effendi să facă unŭ respunsit lui Michařu şi 
boierilor ţărrei într'uni înţellesii favoritorii, după cum 


www.dacoromanica.ro 


236 MICHATU-VITEZUL 


voiă. Dar acâsta, nu sluji nimici, căcă Michaiu, cum scim, 
neîucredătorii acum după înşelăciunea hanului, refusă d'a 
mai tracta cu 'Tarcii. Aceştia ânsă nu îndrăzniră a'lii mai 
isbi atunci, speriați de atât6 învingeri şi botărîră a purta 
răsboiul în Ungaria, unde însuşi sultanul avea să mârgă. 
Depărtarea sultanului la 6ste era fârte neplăcută mumei 
“ale, veneţiana Baffo, care era suffletul cârmuirei gi făcea 
pe fiul sëŭ să urmeze în tâte după placul ei. Hotărînd să 
facă ori-ce, numai ca să opriască acestă depărtare, care 
putea să slăbiască influinţa ei, ea rupse tóte legăturile cu 
credința părinţilor ei şi propuse o măcellărire generalt a tu- 
tulor creştinilor. Aceste comploturi din norocire nu isbu- 
tirä. Sultanul se mulţumi a goni din Constantinopole, cu 
firmanii pe toţi grecii neînsuraţi, puindu-le unii sorocă 
de trei dile. Sultana muma (validâoa), vădând că a per- 
dutii stăpânirea pe inima filului ei, căută a se folosi de 
farmecul celei mai frumâse róbe din saraju spre a o re- 
dobândi. Mahomet se părea, la începutii că căguşe în cursă; 
elii răspunse la desmierdările r6bei cu amorul celii mai 
înfocatii ; dar când ea deschise gura ca să/lii róge să rë- 
mână în Constantinopole, Mahomet chiar în pati, în cen- 
trul plăcerilor sale, puse mâna pe cuţitii şi uccise fără 
milă pe acea jertfă nenorocită a ambiţiei mumei sale, 
faptă care dovedesce o inimă mai multii fer6să decât ener- 
gică. EI puse apoi de maï înnecă câte va femei, sub pre- 
textii că maŭ ținută postul; apoi, în 21 iunie (1596) se 
porni în calle spre Ungaria însoşitii de unii alan măreţii 
gi cu t6tă 6stea, ducând cu dînsul dervişi, femei, icio- 
glani, eunucă, câni de vânătâre şi goimi. Ambasadorii 
Franciei şi Engliterrii primär poruncă de a însoşi pe 
sultanii în acâstă expediţiă în contra, creştinilor. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 237 


XVI. 


Îndată după luarea Graanulur în annul trecută, feld- 
mareșalul împ&rătescii din Ungaria, Mansfeld muri (14 
aug. 1594) şi cu dînsul peri şi disciplina din armia nem- 
ţescă ; ţărranii din Austria, împovăraţi de despuierile şi 
jafurile nobililor de o parte şi ale trupelor de alta, se a- 
dunară între Claus gi rîul Ens şi se revoltară. Acéstă 
revoltă crescu şi se măriiforte si fu cumplită nu numai 
nobililor dar şi împărăției. Ogtirile ce se trămiseră în con- 
tra lor, nemulțămite căcă nu li se plătise simbria, se re- 
voltară si ele şi începură a prăda oraşele şi satele ce scă- 
pase neprădate de ţărrani. Aceste întâmplări opriră cursul 
fericitii ali isbândilor în contra Turcilor gi câtă-va vreme 
puseră Austria într'o anarchiă grozavă de care d'abié 
scăpă, ajutată fiind de neunirile şi de lipsa de disciplină 
a revoltanţilor. 

Îndată ce împăratul înţelese despre pregătirile ce Turcii 
făceaii împotriva Ungariei, trămise solii sti la Papa şi la 
principii Europei, rugând să caute alii ajuta în acâstă 
primejdiă commună a creştinătăţii. Papa se sili din noŭ 
a reînsufieţi zelul pentru răsboiu, cu totul slăbit, ali 
prinților italiani; elii căută în zadar a face pe Spanioli şi 
Francesi să înceteze răsboiul între dînşii şi ag întârce 
armele în contra Turcilor „i, cuunoscând ca t6tă lumea 
de ce mare folosii arii fi Polonia când arii priimi să intre 
în legătura, creştină, hotărî a, mai face o încercare şi tră- 
mise pe cardinalul Henricii Caetan, în cualitate de delegatii 
în Polonia, ca să se siliască când se vaaduna dieta, a înda- 
tora pe rege şi pe cei mari ai crăiei să'şi uniască puterile 


www.dacoromanica.ro 


238 MICHAŤU-VITÉZUL 


cu ale împărăției. Papa scrise în deosebi şi reginei Polo- 
niei şi puse pe archiducesa, Maria di Grazzo , muma eï şi 
pe soră-sa, principesa Transivaniei să'i scrie ca să îndemne 
pe regele întracâstă „faptă, spre slujba lui Dumnedeii şi 
în obştescul interesii ali creştinătăţii. Legatul Papei a- 
junse în Varsovia, cu episcopul de Breslaŭ, ambasadorii 
alti împăratului şi, dobândind audienţă de la dietă, îi 
expuse intr'unü frumosii cuvântii ce s'a tipăritii atunci, 
misia lui, arătând jertfele ce Papa a ficutii pentru cre- 
ştinătate şi datoria Polonilor d'a ajuta pe creştini, căci 
fără dînşii puterile împărăției germane întregi nu sânt 
în stare a sta împotriva puterei celei peste măsură 
mare a păgânilor. Episcopul ce presida dieta răspunse că 
acâstă propunere cere o mare şi c6ptă desbatere. «Po- 
«lonesii, dice unii contimpuranii, voia pace cu duşmanul 
«păcii şi nici o price cu pricinuitorul gilcevilor.» Ura ve- 
chiă şi naturală a Polonilor şi mai cu s6mă a lui Za- 
moisky, către casa Austriei isbuti şi legatul Papei plecă 
fără a dobândi nimici. 

Intrigile Englitexrii nu puţinii slujiră spre a împedeca 
acestă unire a Polonilor cu împăratul în contra Turcilor. 
Ambasadorul englezii sosise în ïérna aceia în Constanti- 
nopole şi r&spândise vestea că misia lui este da uni pe 
Turci şi Poloni în contra voevodilor ţărrii Românesci şi 
Transilvaniei. Simpatii ânsë şi ajutóre dintr'altă parte 
venită a încuragia pe creştini în răsboiul greii ce purtaii. 
Farul Muscalilor Fedor I şi gahul Pergilor trămiseră am- 
basadori la Praga, de închiăiară allianţă cu împăratul în 
contra 'Turcilor, şi vre o câte-va cete de Scoţezi veniră pe 
la Dantzig în Transilvania spre a lua parte la răsboiu. De- 
putajii din partea pop6relor din Herţegovina şi alte locuri 


www.dacoromanica.ro 


RDBIREA ŢERRANULUI 239 


suppuse Turcilor reclamară în zadar ajutóre de la împă- 
raiul spre a se revolta. 


XVII 


În vremea acésta sultanul, cu două sute mii Gmeni şi 
trei sute de tunuri mari şi mici, sosise la Belgrad gi d'a- 
colo merse ia Buda unde ajunse în 2 septemvrie. Înapoia 
lui, Michaiu isbia arierguardia şi răpia provisiile oxtirei. 
Eli coprinsese pe Dunăre şâse corăbii mari încărcate cu 
muniții ce se duceaii la Belgrad, omorise 1200 Turci ce 
le însoţiaii, luase totü ce era în corăbii şi pe dînsele le 
dase afundii. Cu puţine dile mai înainte, la äise iulie, 
trămisese Michaiu-Vodă o sâmă de oști allese ca să Yes 
Vidinul, puindu-le capii pe aga Fărcaşii. Românii trecură 
Dunărea pe la Sdeglea. Turcii ânsë le prinseră veste şi, 
adunându-se în mare numării, nu esșiră să se loviască facă, 
ci se ascunseră de făcură megteşugii. Aşa, mergând oşti- 
le lui Michaiu-Vodă tără temătii, Turcii le loviră de facă 
şi foră veste şi, după unii răsboiu tare ce ţinu multă 
vreme, biruiră Turci pe aï noştri şi câți fură căllări din- 
tre d'neit scăpară câte ceva, ânsă puginei, iar pedestragii 
periră cu totul. Ac6stă perdere scârbi tare pe Michaiu- 
Vodă şi, vădându-se în lipsă de soldaţi, térra fiind forte 
despopulată, trămise în ţărri străine să strîngă voinici vi- 
teji gi să adducă o sémä de leşi, de cazaci şi de alte fe- 
lurí de ómenï cari'i eraf de folosii. 

Tar sultanul, de la Buda, merse de tabërî dinainté ce- 
D Erlaŭ, (la 21 sept.) a cărei isbire se hotărîşe într'unii 
svatii de răsboiu. După ce sultanul, potriviti unui pre- 
cepti ali Coranului, sommă garnizâna d'a îmbrășişa is- 


www.dacoromanica.ro 


240 MICHAIU-VITEZUL 


lamismul şi d'a preda cetatea, începi asediul; după gépte 
dile, Valonii din cetate se revoltară şi siliră pe căpetenii a 
capitula ; oraşul se dete mai ântâiu gi cetăţula nn întârdid 
a urma acestui exemplu. Maximilianii archiducele care era 
numiti generalisimü ală împărăției şi pringul Sigismundii 
ali 'Transilvaniei sosiră pré târdiii în ajutorul Erlaului ; 
dar ei vrură să'si r&sbune printr'o biruință, de perderea 
acestui orasü. 

Giafer-Paga, puţină vreme după acea importantă cu- 
prindere, întâlni armia creştină commandată de acei duoi 
pringă, în préjma cetăţii Erlaŭ, pe câmpia numită Ke- 
vesztes, unde rîul Cincia se vérsă în bălți, până a nu se 
uni cu Tisa ; âmbele armate protrivnice se lovir& acolo şi 
ţinură o luptă înviergunată de trei dile,(23, 24 şi 25 oct. 
1596) în care ogtirile se băttură fără resultatii hotărî- 
torii ; cu tótă îndăr&tnica împotrivire a otomanilor, 6stea 
cregtină îi respinse, le uccise vre o miiă de 6meni, le luă 
40 de tunuri şi sta să rămână învingătâre. Turcii erai 
scoşi din tabăra lor şi puşi pe fugă ; isbânda era acum a 
creştinilor. Acâstă împrejurare mai crescă dorința ce 
de mai multă vreme arăta sultanul Mahomet d'a se în- 
tórce la Constantinopole ; în svatul ce se tinu ânst pentru 
acesta, se hotărî, după părerea lui Sead-Uddin-Hogea, că 
ființa de facă a Padigahului era trebuinci6să spre a îm- 
bărbăta pe ostaşi. În sfârgitii, la 27 octomvrie, Nemţii şi 
Ungurii isbesci trupul de armată unde se afla sultanul, 
care se trase sub cortul lui Ionnis-Bei capul mutefe- 
ricaleler, aşedatii în dosul bagagielor. Băttăllia era acum 
perdută pantru otomani ; artilleria era în puterea duşma- 
nului ; corturile sultanului eran în jafü, căci din nenoro- 
cire soldaţii creştini nu sciură a se cumpăta gi, călcând 


poruncile lui Mazimilianii, se aruncară pe avuţiile ce le 
www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 24% 


sta înainte gi se puseră pe jafú, fără orânduială, stri- 
gând biruință; 6menii casei sultanului nu puteai stărili 
lăcomia biruitorilor, altfelü decât cu o nefolósitóre îm- 
potrivire; totul era perdutii pentru Turci, când o is- 
bire făcută la timpii schimbă faça lucrurilor. Cicala-Paşa, 
care era pusă la pândă cu o arierguardiă de 40 mii 
Omeni, vădând netocméla creştinilor , se răpedi de o dată 
cu căllărimea, sa, în minutul când Nemţii şi Ungurii în- 
figeaii stăgul eruce şi săltaii în triumfů împrejurul atâ- 
tor bogate prădi şi le smulse din mâni biruința. În mai 
puçinü de o jumătate do oră , elă împinse în baltă căllă- 
rimea creştină, care trecu peste pedestrime şi fu ca nimi- 
cită; cincă- deci mii de 6meni, căduţi sub paloşul musul- 
manilov, stan în mocirlă. O gróză panică eoprinsese ar- 
mata, creştină , care se împrăştiă în tâte părţile, fiă-care 
ostaşii fugind în cotro dedea cu ochii, fără să scie unde, 
şi cei mai mulţi perind în baltă sub sabia Tătarilor. 
Cincă-decă mii creştini şi numai două- deci mii musulmani 
periră în aceste lupte ce ţinură patru dile. Maximilianii se 
vefugi? spre Casovia, Sigismundii Bathori spre hotarul 
Ire sale. Spunii că osebitii de acelii gróznieü măcellii 
care împluse bălțile de stârvuri, Turcii biruitoră mai fă- 
cură în acâstă băttălliă, o pradă de dece mil galbeni în ar- 
gintü şi nqu&-deci şi sépte tunuri. Annaliştiă lor asâmănă a- 
câstă luptă cu aceia, de la Mohaci şi de la Cialdiran. « Astfelii 
«fu, dice Sacy , acestă băttălliă de la Keresztes , pe care 
«creştinii o câştigară prin curagiul lor şi o perdură prin 
«lăcomia lor; exemplu îngrozitorii care arată generalilor 
«că vitejia pâte isbândi a căpăta fol6se, dar că numai di- 
«sciplina, le póte păstra.» 

După acâstă învingere strălucită , Cicala-Paşa căruia. 


www.dacoromanica.rol6 


242 MICHAÏU-VITÉZUL 


sultanul era datorii isbónda, fu numită mare vizir în 
locul lui Ibraim-Paşa, iar padişahul se întórse la Con- 
stantinopole. 


XVIII. 


Când Turcii de pe margine vădură trecerea sultanului 
cu atâta oştire asupra Ungariei, începură a se semeţi, a 
esşi în 1érra Românâscă pe malurile Dunării, a prăda şi 
a isbi. Michaiu-Vodă îşi strînse atunci ole şi după sër- 
bătârea Stai Michailii, cu 2000 6meni, purcese asupra 
Turcilor. Mergând prin térrš , domnul întâlni o sémš de 
Turer pe apa Teleormanului, robind şi stricând térra; 
ein îi isbi şi "i prinse pre toţi vii; apoi merse dă ocoli ce- 
tatea Turnul, o băttu şi o arse. După aceia, trecu Dună- 
rea, şi isbi cetatea Nicopoli, în 12 noemvrie, uccise pe toți 
Turcii ce'i. stătură împotrivă , coprinse bulevardul celü 
maï însemnată , pe care Un asemănă cu pământul şi pe 
însăşi cetăţuia era, s'o copringă, când află vestea, nenoro- 
citei băttăllii de la Keresztes, care'lii întristă forte. San- 
giacul Nicopolei, care era închisii în cetate, trămise atunci 
domnului stoffe tesute cu aurii şi argintii, samururi fru- 
móse , dece cai cu hargale de argintii, rugându'lii să se 
lase de a mai batte cetatea şi a nu mai întârîta mânia 
sultanului, care acum biruitor se întârce din Ungaria şi 
se aştâptă la Sofia. Paşa âncd se făgăduia că va mijloci 
ca Michaiu să'şi aibă pacea de la Turci şi ca sultanul sălii 
recunnâscă pe elt şi pe filul sëŭ de domni moştenitori aï 
ţărrii Românescă. Domnul căta multii mai pueinü la ace- 
ste făgăduieli frumâse decât la puterea zidurilor cetăţii 
şi la vestea întrcerei sultanului, care putea năvăli asu- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI ` ` 243 


pră'i ; elii se prefâcu dar că e înduplecatii de svaturile 
gangiacului , priimi cererea sa şi ridicându-se de acolo, 
“unde zăbovise cinci dile, trecu Dunărea. Domnul trecuse 
zâul în ţârră, intro dimin6ţă la r&săritul s6relui şi, înso- 
DD numai de sése ingi din căpetenii, apucase fără grijă 
înainte, urmată într'o lungă depărtare de cinci-qecă căl- 
dăreță şi în sfârgitii mai departe âncă, venta t6tă 6stea 
de pre rânduiala eï. Astfelii mergând în calle, domnul şi 
cu soţii lui întâlniră duoi turcă pe carii prinseră şi afiară 
de la dînşii că facii parte dintr'o bandă de 500 Turcă cari 
bântuie satele acelui judeţii, ardând şi jăfuind şi că a- 
-câstă câtă nu e departe. Cum află acâsta, vitâzul domnii 
se răpede iute cu cei gâse soţi aY săi către acei 500 Turci, 
îi ajunge şi'i isbesce furiosii. Spunii că omori patru-spre- 
dece inşi cu mâna lui, până când apucă det veni ajutorii 
din 6ste, de'i prinse pe toți câți scăpară de mârte. După 
„acestă faptă de semét şi nesocotită vitejiă, eroul se duse 
la Târgovişte spre a se odihni şi a se bucura de triumfu- 
ile sale. 


XIX. 


Dar intrigile şi vicleniile ticăloşilor boieri nw'lii lăsară 
multe dile a îngriji în repaosü de treburile (Grat, În cele 
d'ântâi dile ale lui decemvrie, potrivitii făgăduielelor si 
învoielei făcută cu sangiacul Nicopolei, sultanul se grăbi 
a trămitte lui Michaiu o deputaţiă de două-deci ingi cu 
stegii roşu spre semnii de pace. Boierii, duşmani ai dom- 
nului, se folosiră îndată de acâsta, spre a învinovăţi pe 
Michaiu- Vodă, către prinţul Transilvaniei cum că arii fi 
otăritii a se trage din legătura cu dînsul şi cu creştinii 


www.dacoromanica.ro 


244 NICHAIU-VI!I EZUL 


spre a se lega cu Turcii. Bathori , slabi de minte şi bă- 
nuitorii, adună îndată svetnicii sti spre a se chibzui de- 
spre ceia ce trebuie a face în aceste împrejurări, cu atât, 
maï grele că elŭ nu era în stare a attaca de facă pe Mi- 
chaiu. Acesta, află bănuielile ce boierii băgase în capul, 
lui Bathori şi tótă intriga ţesută spre perdarea lui şi în- 
dată însciinţă pe pringul Transilvaniei că, întăritii prin 
nevinovăția sa, ol a hotšritü să mergă în capitala luf 
sălii întâlniască, numai cu o mică suită şi speră că va, 
scóte de minciună pe ci ce Dan piritii, arătându'i că e 
credinciosi jurămintelor sale. Acestă hotărire îndrăznsță. 
a ui Michaiu înmărmuri pe duşmanii lui gi ridică de pe 
inima lui Bathori tâtă bănuiala. Michaiu lăsă sub îngri-— 
jire şi pază po deputaţii sultanului până la întârcerea sa,. 
apoi luând cu dînsul pe Mihalcé banul, pe Radul Bu- 
zescu şi pugini alţi boieri, porni în Transilvania şi ajunse 
la Alba-Iulia în 30 decemvrie. Bathori îi trămisese în- 
ainte pe secretarul săi de statii Pancratie Sennyei cu pa- 
tru-decă de trăsuri de paradă şi o mulţime de nobili; eli. 
însuşi îi esși înainte cu unii sfertii de leghe din oraşii,. 
linguşindu'lii cât putea cu dragostea. Astfel, cu cea mai! 
mare pompă fu priimitü Michaiu-Vodă în capitala prin- 
gilor Transilvaniei. A-doua-di , în cea din urmă di a lui 
decemvrie, Bathori trămise o sâmă de călăreţi lui Mi- 
chaiu- Vodă ca să'lii însogiască la curtea sa. Acolo, de bc, 
cu cei mai de căpeteniă domni aï Ardâlului şi cu nunciul 
Papei, âmbii domni vorbiră ca la două câsură ș pe urmă 
Michaiu-Vodă fu dusi cu multă cinste la casa sa, gă-- 
- tindu-se Bathoria'lii aştepta a-doua-di cu t6tă fala cuvenită: 
unui asemen€ domnii. În dioa cea d'ântâiu a'annului noŭ, 
Michaiu-Vodă se duse cu mare solemnitate la biserică; pe 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 245 


“urmă merse la pringul Transilvaniei care'lă ospătă măreţii 
gi la patru câsuri se întârse la cuartierul săii. La 2 ianua- 
rie, voevodul fu ospătatii la casa cancellarului Iojika, unde 
banchetul ţină până la gépte câsuri séra. 

La 3 ianuarie officerii şi pagii princului Transilvaniei 
-adduseră la Michaiu-V odă, din partea, lui Bathori, gése pa- 
hare mari de aurii smălţuite, unii ibrică şi unii lighianii 
de argintii. Omenii domnului fură asemene trataţi după 
obrazul fiă-căruia. Michaiu-Vodă trămise şi elü pringului 
Bathori daruri frumâse ce sta în vr'o câte-va blăni de 
multii preșii şi haine bogate, care fură priimite cu aceiaşi 
bună voinţă cu care fură trămise. La 5 ianuarie, Michaiu- 
Vodă merse dest luă dioa bună de la Bathori spre a se în- 
tórce în ţâră.* Atunci Bathori făcu cunnoscutii lui Michaiu 
că inima lui e fârte amărită, căci autoritatea Papei şi fá- 
găduielile ce a datii împăratului îi l6gă mânile şi numi 
lasă a'şi lua satisfacția şi răsbunarea ce i se cuvine des- 
pre Polonă; că Polonia nu numai că e hotărită a ţine sub 
protecţia sa pe Moldavia, , dar âncă voiesce a o întinde si 
asupra Valachici; că împăratul nut dă ajutârele făgăduite 
în bani şi 6meni gi astfelii elit se află în nevoiă séü de a 
se ruină cu totul, séü de a face pace cu Turcii; că într'o 
asemene posiţiă şi ostenitii de atâté griji ale puterii, a 
hotăritii a abdica şi aşi lăsa térra în stăpânirea Austriei, 


* Herrera însă dice : «Michaiu-Vodă merse în Transilvania 
să râge pe Sigismundă ca să continueze răsboiul cu Turci, di- 
când că nici o provinciă nu e mai espusă şi maj trebuinci6să la 
răsbolu ca Valachia. Pringul îi respunse că priimesce cu bucuriă 
voinţa sa şi că o va împărtăşi şi împăratului. Michaiu îi dete 
unii boierii ală săi ca să mârgă la împărăţiă să facă aceiaşi ru- 
găciune ce a făcută pringului Sigismundă.» 

www.dacoromanica.ro 


246 MICHAÏU-VITÉZUL 


după tractatul închiăiatii cu acéstă putere la ianuarie 
1595 ; că spre acestă sfârşitii plecă la Praga ca să nego- 
çieze. Michaïu care vru să iea parte la acele deliberațit 
gi negociaţii, arătă lui Sigismundi că doresce şi elii a 
trămitte unii solii la Praga; spre acesti sfârzitii, lăsă. 
lângă Bathori pe banul Mihaleé ca să "li însogiască la 
Praga. Eli dise lui Sigismundii şi solului sëŭ d'a spune 
împăratului Rudolf 11% că elü va, sta mijlocitori, de va 
voi să facă pace cu Pârta şi îlii va ajuta de va voi răsboiu; 
dar că în acestii din urmă casti, arăta împtratului ca nu 
cumva să'lii îucâpă, până nu va uni puterile tutulor 
prinçilor creştini; că atunci trebuie a isbi de o dată şi cu 
toţii împreună şi că astfelü e sigurii de biruinţă. După 
aceia, Michain-Vodă se întórse în térra Românescă şi Ba- 
thori, însogitii de banul Mihalcé, plecă cu patru-decă tră- 
suri spre Praga, unde ajunse la 17 fevruarie (1597). 
fiind priimitii şi tratati cu mare fală şi cinste în t6tă, 
căllătoria, sa prin staturile Austriei. 


XX. 


Îndată ce Michaiu-Vodă se fntórse în capitala tërriy, 
asemënatü cu intellegerea ce avusese cu Bathori, elù chiă- 
mă pe căauşul turcescii ce'lii aştepta, priimi de facă stâgul 
de pace ce'i adresase din partea sultanului şi îi dete unii 
réspunsü mulţumitorii, aşedând astfeli pace cu Turcii. 
Acéstă pace fu cu atât mai multii în nevoiă a o primi 
atunci, cu cât aflase că o armiă puternică se aduna la 
Sofia, gata a năvăli în térra Românâscă şi că acum Tran= 
silvania, ca gi împărăţia, nu se îndemânaii aY sta în aju- 
torii. Acestă pace nu era decât o încetare de ostilități sr 

www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 247 


n'avea nici unii caracterii definitivi. Astfelii, sub umbra 
acestei păci , Michaiu căută a se pregăti pentru răsboiu. 
EI se înţellesese cu Bathori ca acesta să dobândiască aju- 
tóre de la împăratii şi cu pregătirile ce va, face şi elii să 
năvăliască împreună în Turcia, sigură că multe Se 
creştine se vor ridica la vederea stindardelor lor. Într'a- 
devërü Michaiu, prin agenţii săi şi mai cu sémă prin vestea, 
vitejiei şi a triumfurilor sale, pregătise popârele suppuse 
Tureilor spre a scutura greul şi ruşinatul jugii ce le apăsa. 
Unii coraplotii întinsii în t6tă Turcia, alii cărui capi era 
episcopul de la Târnovii, se formase, Sârbii gi Bulgarii se 
făgăduiră lui Michaiu că îndată ce va trece Dunărea, se 
vor ridica cu toţii din tóte părţile, vor tăiă tóte garni- 
z6nele turcesci, îi vor da Sofia în mână şilii vor trece 
Balcanul. Michaiu începu cu multă activitate a se găti 
de 6ste ` elii începu a strînge ment de ţerră la 6ste şi a 
chiăma în léfă oştiri străine, după obiceiul de atunci. Din 
nenorocire, Ieremia- Vodă din Moldova, duşmanii alii cre- 
ştinilor şi partisanii alü Turcilor, nn numai că deschise 
calle Tătarilor prin térra sa, dar âncă se oppuse la tre- 
cerea a 6000 Cazaci ce veniaii în slujba lui Michaiu. Din- 
tr'altă parte, Sigismundă Bathori câştigă numai făgă- 
duieli mari, dar nică bani, nică oştiri de la împărații. Astfelti 
creştinii nu putură fi gata la vreme şi Turcii, cari nu se 
amăgiaii asupra gândurilor ostile ale lui Michaiu, desco- 
periră complotul Bulgarilor şi episcopul de la Târnovii, 
împreună cu mulți alţii, fură prinşi, chinuiţi gróznicù şi 
tăiați în bucăţi. Atunci dece mii sârbi desperaţi vor să 
se sc6le; în iunie trămitii soli lui Michaiu-Vodă, numin- 
du'lii capii ali lor şi făgăduindu'! că vor coprinde cetatea 
Vasiţa şi Cladova şi că nu vor cruța nici sângele nică 
www.dacoromanica.ro 


248 MICHAÏU-VITÉZUL 


viéța lor pentru dînsul şi pentru a scutura acelii tristă 
jugii alt barbarilor împilători. Michaiu-Vodă le rëspunse 
să maï aştepte cât-va, până să vină o occasiă mai priin- 
că6să, care să înlesniască mai multii isbutirea unei aşa de 
primejdi6se întreprinderi. De-şi acestă planii de isbire a- 
supra 'Turcilor se nimicnici de o cam dată, Michaiu ánsë 
îşi urmă pregătirile sale. La începutul lui iulie 1597, elii 
făcu căutare armiei sale, care era de 15,000 6meni şi 
dete de fiă-care ostaşii câte cinci talere. Eli maï aştepta 
âncă câți-va buni ostaşi silesienă, Gäng în ajutorii de 
împărații; toti în acea lună, Henricii Lesota, unii officerii 
alii împăratului, sosi în Târgovişte ca să plătăască, în nu- 
mele st&pânului sët, 16fă pe tâtă luna, la patru mii aleşi 
călăreți d'aï lui Michaiu- Vodă. 


XXL 


Vădând greutăţile ce întâmpina din partea alliatilor 
sti ca să facă o expediţiă puternică şi seri6să împotriva 
Turcilor, Michaiu-Vodă se încredinţă că nu va isbuti ni- 
micii în contră-le, câtă vreme nu va fi destul de tare spre 
a se lupta singuri cu dînşii; fără a mai năzui la ajutóre 
străine, care, când nu vină, când trebuie a le cumpăra cu 
jertfe scumpe, după cum i se întâmplase cu Bathori, elŭ 
se încredinţă că o naţiă, spre a câştiga şi a'şi păstra in- 
dependința, trebuie go pună sub ocrotirea puterii sale, 
iar nu a străinului, ori cât de blándü şi dulce acesta s'ar 
„arăta. Elü căută dar care sânt elementele de putere ale 
patriei lui şi nici nu? fu cu anevoiă a le găsi. 

Potopul de naţii barbare gi furtunele vâcurilor ce tre- 
<use peste pământul vechei Dacii de la deshbarcarea lui de 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 249 


Romaui, nu'lü putură deşerta de aceşti locuitori cari 
priusese rădăcină puternică şi adânci îufiptă aci. Românii 
se păstrară dar, în tótă întinderea Daciei , cu limba, 
cu obiceiurile străbune, cu caracterul lor naţionali, fð- 
ră a se împestriţa cu alte n6muri străine; în Vala- 
chia şi Moldova rămaseră locuitorii în cea mai mare 
omogenitate; în 'Ttansilvania însă, pe alocur se aşedară, 
în puţinii numării, Sëcuï, Saşi şi Unguri, precum si Sârbi 
în Banati, dar în tâte locurile, maioritatea era Români. 
Timpul viforosii alii vâcului de mijlocii împărţise pămâu- 
tul românescă în trei ţări : Transilvania en Banatul, Mol- 
dova şi țârra Românâscă; dar în inimile tutulor Românilor 
r&mase neştersă tradiția unui traiu communii Şi dorinţa 
d'aln înfiinţa din noii. În acele timpuri grele ale năvăli- 
rei barbarilor, în două r6uduri, térra Românéscă şi Mol- 
dova se pustiiră, locuitorii trăgându-se la munte şi în Ar- 
déin, de unde, când barbarii degertară locurile, ei se re- 
întârseră sub domnii lor, la vechele lor vetre. Dar mul- 
D vreme âncă, până la 1467, domnii ër Românesci 
păstrară stăpânire peste ducatele Omlaşului, Făgăra- 
gului şi Radna în Transilvania, precum şi domnul Mol- 
dovei stăpâni mai multă vreme ducatul Maramureşului. 
Întâmplările ținuse aceste ţărri, Transilvania, țérra Ro- 
mânâscă şi Moldova, singure, isolate, libere, între impë- 
răția Turcâscă, Ungaria şi Polonia, care tóte amenințaŭ 
cotropirea lor. Era dar Bresch lucru ca ori-care din voe- 
vodii acestor trei țěrrí se simţia în putere, să “caute a le 
uni într'ună singură statii şi astfeli a reîntemeiăve= 
chiul regatii alu Daciei. Deca vedemi acâstă ideă in- 
trând ades6 în capul domnilor unguresci din Ardélü, cu 
atât mai multă ea trebuia să între în capul acelor mari 


www.dacoromanica.ro 


250 MICHALU-VITEZUL 


voevodi români cari se inspirară de simţimântul naţionali 
ali Românilor. Naţionalitatea, de-şi nu avea atunci acelà 
caracterii reflectivii şi ideali ce a dobândită în dilele nóstre, 
dar era mun mai întinsă şi maï puternică, ca simţimântiti. 
Toţi istoricii vâcului de mijlocă se miră de puterea cu care 
Românii îşi pästréză obiceiele romane şi simţimintele lor 
naţionale, trăind în mijlocul barbarilor, fără a se ame- 
steca cu dînşiă. Tinü ei de oeară, — dice Tomasi, autorii 
«contimpurană cu Mihaku-Vodă, — numirea de Valachii, 
«nevoind a fi chiămaţi altfel decât Români şi glorificân- 
«du-se că se tragii din Romani.» 

Mircea celii bătrânii fu celü d'ântâtu domnii românii 
care se luptă pentru unitatea naţională. Voi să cuprindă 
Transilvania şi aţiță unii răsboiu cu Sigismund, regele 
Ungariei, carele dete pasii Turcilor a se amesteca, şi a sili 
pe Mircea, la 1398, de a se declara vasalii ali lui Baia- 
zid. Apoi Mircea îşi întârse armele asupra acestuia şi, 
după ce coprinse Moldova şi o răpi de la Iuga-Vodă, re- 
clamă moştenirea împărăției româno-bulgare de la Turci 
şi Îşi întinse stăpânirea până la Balcani. * Dar isprava 
acestor silinţă ale marelui Mircea fură până în urmă înte- 
meierea suzeranității turcesci asupra țării. 

Stefanii-celii-mare alii Moldovei călcă pe pasurile lui, 
coprinse térra Românescă pe care wo putu ţine şi trase 
prin acâsta asupră'şi furia 'Turcilor. Apoi elù dobândesce 
în proprietate de la învinsul sëü de la Pétra, vestitul re- 


* Ca dovadă vom cita titlul ce pârtă Mircea-Vodă în docu- 
mentele rămase de la dinsul, în care elă se dice: «Domni ali 
amânduoor laturilor Dunării, până în marea Nigră, Voivodă 
ală Ungro- Valachiei, duce ali Amlaguluă şi Făgăraşului, și ali 
cet GC Drestiorul (Silistra) stipânitoră. 

www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 951 


ge românii alü Ungariei, Mattheiu Corvinü, cetatea de 
Baltă şi Ciceiul din Transilvania. Acesti darii, maï târ- 
dn silesce pe unii urmaşii din osul lui, pe Petru Rares 
' a se amesteca în trebile Transilvaniei şi a voi să cuprindă 
acestă ţerră ; dar cade şi elü jertfă acestor ambiţii natio- 
nale. Cu cât ânsă acestă ideă dobândia martiri mai mari, 
cu cât ea costa mai multii pe Români, cu atâta, după ca- 
vacterul lor stăruitorii, tineaü eY mai multii la dînsa. În 
dilele lui Despotii-Vodă (1572) din Moldova, ale acestui 
svânturaticii de geniii, se dicea în poporii că trei ângeri 
se arătase domnului în visii, în diminâţa Crăciunului, cu 
corânne de aurii, proorocind că elii va stăpâni curândii 
peste Moldova, térra Românâscă şi Transilvania. Marea 
ideă a Unități naţionale era, dar pe acele vremi, unii 
simţimântii populari ; în ochii “poporului, ea era, aceia ce- 
este şi astădi, adică unŭ drepti şi o datoriă, singurul” 
mijlocii d'a se mântui de sub stăpânirea străinilor, d'a in- 
tra în întregimea drepturilor sale şi d'a le păstra nevătă-. 
mate de bântuirea duşmanilor. Spre a o realisa, ce tre- 
buia 6re 2 O sabiă românâscă puternică. Românii acum 
găsise acâsta. În capul ţărrii Românescă sta unii domnii 
românii, tânării, îndrăzneţii, ambiţiosii, cu minte înaltă, 
cu inimă aprinsă spre fapte vitejesci, vestitii şi meşterii 
în răsbâie ; elü se inspiră de simţimântul naţiei, se aprinse- 
de acestă ideă a regenerării naţionale şi, cu puternica lui 
voinţă, hotărî a nu pregeta, până la morte întru îndepli- 
nirea eí. Împrejurările politice îi fură favoritâre si des- 
chiseră unŭ câmpii întinsii ambiţiei lui celei mari. 


www.dacoromanica.ro 


252 MICHAÏU-VITÉZUL 


XXII. 


Machinaţiile şi intrigele de atâta vreme pregătite de 
-curtea Austriei, adduseră isprava lor. Sigismundü Bathori, 
povăţuitii de duhovnicul sëü iesuitul Carilio şi de Silvio 
Piccolomini, amânduoi vânduți curţii Austriei, fu tê- 
Yitü spre Praga, cum scim, unde ajunse în 17 fevrua- 
rie. Acolo, după o priimire strălucită, împăratul, în nu- 
mele regelui Spaniei, îi dete cordonul Mreluluž de aurii, 
ce atâta, îlii dorise; vanitatea acestui prinçù, uşorii la 
minte, fu fôrte măgulită sPlš înduplecă a asculta aceia 
ce "i însuflaii partisanii Austriei. În conferințele ce se 
deschiseră, Bathori propuse că, de vreme ce neputința 
lui fisică nu "li iertă a avé moştenitori, elü voiesce a 
se lepăda de acum de stăpânirea Transilvaniei şi a o da 
Austriei. Împăratul, învăţat de ai sti a fi viclénü, se 
prefăcu mai ântâiu a se mira de acestă propunere şi a n'o 
priimi, dar se îmblândi îndată şi se închiăiară cu Bathori 
„aceste condiţii, ca împăratul ët dea pe viéțä, în schimbit 
pentru 'Transilvania, ducatele Oppeln şi Ratibor din Si- 
lesia; ca să "i dea âncă pe totii annul o pensiă de 50,000 
scugi de aurii, plătiţi la Veneţia, la Roma séü la Genua; 
ca fiind-că are de gândi a se căllughări, să urmeze des- 
părţirea între elii şi sogia lui, care va, păstra titlul de 
principesă a Transilvanie) ; ca, de va intra în ordinile 
bisericesc, să i se dea, unŭ venită în vro mănăstire şi să 
mijlociască la Papa spre a'lŭ face cardinalii ; ca în ori-ce 
“vreme şi locaşii, împăratul să'i dea, titlul de Pre-stră- 
„lucitii, 
Depărtându-se de Praga, Bathori hotărî cu împăra'nl 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 253 


dioa în care acesta să trimită ambasadori la dietă ca să 
priimiască stăpânirea Transilvaniei, după care faptă apoi, 
archiducele Maxirmilianii, fratele împăratului să fie trămisii 
spre a cârmui térra. După închiăierea, acestor capitulări 
care se hotărîse a fi ţinute secrete, Sigismundii Bathori 
se întârse în Transilvania şi îndată convocă staturile la 
Alba-Iulia pentru 17 aprilie, unde ceri cheltuieli pentru 
răsboiu, care i se şi decretară. Dar vorba se răspândise de 
6re-care învoieli făcute între Sigismundii şi împăratul şi, 
cu tóte că staturile uu sciaii de sigurii felul acelor în- 
voieli, dar le bănniaii şi începură a se plânge cu ogărime 
că de două ori Sigismundii, fără învoirea, ţărrii, se dusese 
la împăratul. Toţi se adunaii şi îşi împărtăşaii în taină 
temerile lor , căci nu îndrăzniaii a se aduna şi a vorbi de 
facă, spăimântaţi fiind de păţirea nobililor din annul 1594. 
Îşi adduceaii aminte sufferirile ce térra păţise de la Nemţi 
în gilele lui Ferdinand şi nu se induofaü că, de vor cădea 
iar sub jugul Austriei, vor păţi acum şi mai ren, Si- 
gismundii ânsë , nesocotind şi dieta şi drepturile ţării, 
se purta în tóte după placul lui, sâii mai bine dură cum 
îi şoptăaii iesuiţii vânduți Austriei ce "li înconjuraii. 
După svatul lui Carilio şi alii partisanilor Austriei, elü 
inămise, în 27 septemvre, pe Stefani Iojica să asedieze 
Timiş6ra, dar din pricina ploilor acesta fu siliti a lăsa 
cetatea în 27 noemvrie, şi a se intórce în Ardélü. 


XXIII. 


Cătând ânsă la caracterul usurelü şi nestatornici ali 
lui Sigismundii , nimeni nu era sigurii despre ceia ce va 
face până la urmă. Aci se arăta că se căiesce de cele în- 


www.dacoromanica.ro 


954 MICHALU=VITEZUL 


chiăiate cu împăratul şi îi declara că de nu se vor îm- ' 
plini făgăduielile de ajatorii ce i se făcuse, va strica tóte 
îndatoririle sale gi va face pace cu Turcii, aceia ce speriă 
atât pe curtea Austriei încât îi trămise pe dată. o soliă 
nouă compusă de episcopul de Agria , baronul Adangelo 
Popel-Brun, împreună cu comitele Sigismundii de la Torre, 
„spre a’lŭ linişti şi a 'lü păstra în applecarea sa către Au- 
stria. Aci se lăsa cu totul de urmă după svaturile vătă- 
màtóre ale iesuiţilor. Apoi, temându-se ca unirea celor 
mai însemnați ai ţării să nu fie o stavilă neînvinsă pla- 
nului sën d'a închina térra Austriei , căuta în mintea lui 
în veci turburată mijlcele d'a împedica acea unire. Spre 
acestă sferşitii, scrise într'o gi lui Gaspar Corniş : «Iată 
«voința mea când voiu pleca din Transilvania : tu să nu 
«lagi domnia la nimeni altul, ci eo iei pe séma ta; pentru 
«acela te amü făcutii capii peste armiile ţărrii.» Întraltă 
gi luă d'o parte pe unchiul sën Stefani Bosckai şi "i 
gise : «Te svătuescii, de "ă trebuie domnia Ardslului, să 
«nu laşi să "H o iea 6re-care românii (dând a înţellege 
«pe Iojica)». Apoi propuse domnia lui Iojica chiar. 
Stefani Iojica, cancellarul Transilvaniei , era românii. 
Meritul sëü singurii iü ridicase din pulbere, la cea mai 
însemnată slujbă a ţărrii. D'abi6 intrase în vârsta bărbă- 
tâscă şi era împodobitii cu multă învăţătură, cu o minte 
cultivată, sănătâsă, iscusită, voi6să, ambiţi6să de mărime, 
de putere şi de fapte mari şi lăudate. Kin dobândise atâta 
infiuinţă asupra tânărului şi fără de experiență prince, în- 
cât se putea, dice într'adevări că elii era, adevăratul stě- 
pânii ali ţării. Învățătura, şi limbuţia lui lü făcea de 
unia, farmecul şi dragostea tutulor. Elii ajunse într'o po- 
sițiä aga do înaltă, încât cei mai mari domni ai Transil- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 255 


vaniei priviaii ca o mare fericire d'a merita, cu multă 
închinăciune şi jertfire, favorea şi creditul săi. Astfelii 
Sigismundii puse în rivalitate pe câte trei aceşti bărbaţi 
puternică gi aruncă între dinşii seminţele de discordiă gt- 
de vrăjmăşiă. Obicinuitii de de-multii a semăna vrajbă în- 
tre curtesanii săi, în acestii minutii âncd mai multă elit nu 
se credea, în siguranță , decât vădând pe toţi cei-l-alţi că 
nu se încredii unii într'alţii. Dar Iojica priveghia cu 
luare aminte la tóte gândurile pringului. Ip încuragia 
în hotărîrea d'a părăsi tronul, dar îi dicea să nu'lit lase 
pe mâna Nemţilor , ci a ilii da lui. Eli îndrăzni în pu- 
bien a se arăta ca unii candidatii la tronii şi a căuta să 
dobândiască voturile poporului. Elü iY dicea séŭ punea pe 
prietenii săi să "i dică că curagiul şi cinstea lui îi făcuse 
a merita acestii postii înaltă , la întâmplarea abdicaţiei 
lui Sigismundii, Îndrăzndla şi influinta ce avea în țérră 
nimicnicise speranţele compeţitorilor săi. Bathori intr'unü 
momentii de căinţă, închiăiă cu dînsul o învoială asemen6 
celei ce închiăiase la 1594 cu Baltazar Bathori. 

Eli pornesce la Pârtă unŭ solii secretii ca, să câră să 
se trămită, după obiceiu, lui Iojica întărirea de domnii 
alii Transilvaniei prin stégü şi buzduganii. Dup'aceia, ca 
să isbândiască maï sigurii, Iojica prin înțellegere cu Sigis- 
mundü scrise la vice-craiul din Casovia ca nici elă nici ce- 
sarul să nu se grăbiască d'a intra séü d'a trămite comisari 
în Transilvania, căci nu s'a hotărît până acum nimici 
despre esşirea pringului Sigismundii din principatii şi 
staturile tërreí nu vorii ca Ard6lul să cadă în mâni străine. 
Aceste scrisori trămise de Iojica, vice-craiul le expediază 
îndată la împăratul, care se hotărî atunci a trămitte fără 
perdere de vreme în Transilvania pe archiducele Maximi- 


www.dacoromanica.ro 


256 MICHALU-VITEZUL 


lianii şi până a se găti acesta de drumii, numi trei comi- 
sari al săi ca să mârgă înainte să îndatoreze pe Sigismund 
a se ţine de învoiala făcută şi a le preda în mâna lor gu- 
vernul ţării. Comisarii numiţi erai Stefani Zuchaia, e- 
piscopii de Vacia, Franciscu Nadazdi şi Bartolomeiu Petz, 
consilliarii de răsboiu; dar fiind-că Nadazdi îşi eer Yer- 
tăcăune a nu priimi fiind bolnavii, se numi în locu'i Ni- 
colae Istvanfi vice-palatinii ali Ungariei, autorii mai pe 
urmă alii lăudatei istorii a acelor timpuri, care ne fuse 
multii de folosii, şi lui, îi câştigă măgulitârea numire de 
Titu-Liviii ali Ungariei. 


XXIV. 


În vremea acâsta, Michayu-Vodá vădând că Sigis- 
mundii, de temerea Turcilor, âmbla să "et dea térra îm- 
păratului, că împăratul însuşi desperatii de o nouă şi mai 
îngrozitâre revoltă a tërranilor, âmbla a se împăciui cu 
Turcii, speriaţi şi ei de revolta ianicerilor şi puçinü du- 
p'aceia, deschidea conferințe de pace la Weizen, gândi şi 
elit a căuta să închiăie o pace hotăritâre cu Turcii, pace 
ce'lii va lăsa liberii a lucra la planul ce îşi închipuise în 
mintea lui. Eli priimi bine pe Hali-Massar-Ciauşii ce: 
veni la dinsul în vâra acelui anni 1597, din partea sul- 
tanului, care se spăimântase de pregătirile ce audise că 
face Michaiu- Vodă, Pricinile care siliaii pe sultanii a face 
pace eraii două : revolta ostaşilor, lipsa şi f6metea. Desele- 
răsc6le ale ianicerilor la Constantinopole opriră pe Turci 
q'a întreprinde ceva însemnatii în acestă anni (1597). 
Solul adduse domnului din partea sultanului, scrisori 
şi feluri de făgăduieli cam jălitâre, unde cu vorbe dulă » 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 257 


i se arăta că sultanul nu a vruti at porunci, ci Pa ru- 
gatü şi Un rógă d'a se face prietenii alii sšü; că îi făgă- 
duïesce cum-că Tătarii nu vor mai încerca a trece prin 
térra Românâscă, numai Michaku să se uniască cu Turcii 
împotriva, creştinilor, siguri fiind că de vor fi comman- 
daţi de unii generalii vitézü ca dînsul, Turcii vor fi nebi- 
ruiță. Michaiu-Vodă răspunse că priimesce pacea şi prie- 
tegugul cu Turcii, dar nici odată nu se va luptă cu d'neit 
împotriva creştinilor, că totii ce pâte făgădui este d'a sta 
neutru. Sultanul fu fârte veseli si de acestă ispravă, la 
care nu se aştepta şi îndată, după povaţa lui Ibraim-Paga, 
vizirul, se grăbi a trămitte o ambasadă mai strălucită 
decât cele trecute. 

Tërranil din Austria, împilaţi prin trecerea necurmată 
a ogtilor şi aruncaţi în desperaţiă de garnizânele, care 
sub pretextii că nu li se plătesce şi că li se mănîncă le- 
file de capi, jăfuiaii în tóte părţile, se ridicaseră âncă din 
cel-l-altii annü şi se revoltară cu totul în acesta (1597), 
puind în capul lor pe unul dintr'înşii, numitii George 
Bruner. Ei se plângeaii între altele că, fiind împovăraţi 
de biruri şi reduşi în robiă de nobleţă, nu mai eraii în 
stare a suferi aceste jafuri şi că ei nu puteaii nici să mun- 
câscă nici să semene pământurile, de vreme ce îi lua me- 
reü de la munca lor; că după ce da stăpânilor a treia parte 
din productele lor, apoi era şi expuşi la prada soldaţilor. 
Ei adăogeaii ânst că nu staŭ împotrivă a plăti dăjdiile pen- 
tru răsboiul cu Turcii, la care gata sûnt să mârgă înşişi 
însogind pe stăpânii lor. 

Aceste plângeri nefiind ascultate, revolta se destinse 
ca furia, r&sbunării multă vreme înăbuşită. Oştirea impë- 
xatului fu silită a lăsa pe Turci d'o parte, spre a înneca 

www.dacoromanica.ri? 


258 MIGHALU-VICEZUL 


cu greii şi după o luptăfârte lungă, drépta sculare a bieţi- 
lor ţărrani. 

În 12 augustii 1597, sosiră în Bucuresci duoi ciauş, 
solii sultanului, adducând pentru Michaiu-Vodă şi Gul 
an Pătraşcu, atunci în vârstă de 13 anni, unii firmani 
de domniă pe vi6ţă, în care cerea numai jumătate tribu- 
tul ce plătăaii domnii mai nainte, o lance şi unŭ buzdu- 
ganü, semnele puterii, şi alte multe daruri de mare preçü 
sc6se din haznaoa împărătâscă, dout-deci caftane tesute 
cu firii de aurii, o sabiă cu técă de aurii „împodobită cu 
petre scumpe, unii surguciu lucrată cu mare măiestriă, 
împodobită cu briliante, rubine şi mărgăritare, o corónnă 
de diamante, cai împărătesci cu hargale si frâne aurite şi 
mai multe altele. 

Michaiu priimi pe soli cu mare cinste , esşind întru în- 
tâmpinarea lor cu multă fală şi pompă domnâscă, căci 
«multă îlii prindea domnia», dice unii contimporanii. So- 
JY i se închinară şi dü salutară cu vorbe dulci şi «cu 
«hainele de aurii împtrătesci laŭ invesmënta'ü, cu sabiă 
«strălucită Vaii încinsă gi cor6nnă âncă "i aŭ datii să pór- 
«te.» Domnul făcu asemen6 mare cinste solilor, îi puse 
a şed6 lângă dînsul, porunci d'a adduce caftane de" în- 
veşmântă , precum şi alte daruri multe le făcu; apoi os- 
pătându'i frumosi şi dăruindu'i, îi trămise înapoi. 

Cu închiăierea acestei păcă cu Turcul, închiăie şi Wal- 
ther interesanta biografiă ce ne a lăsatii despre Michaiu- 
Vodă şi plecă la Constantinopole. Eli petrecuse câtă-va 
vreme în térra Român6scă, chiămatii fiind a îngriji de 
învăţătura lui Pătraşcu, feciorul celii mare ali lui Michaiu. 
În dioa de St. Petre, annul 1597, acesti învățații băr- 
bată dete scolarului stă unii complimentii în versuri care 


păstrată. A 
www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 259 


În prefaga, scrierii sale, ce o typări la Gærlitz în an- 
nul 1599 , încă trăind Michaiu-Vodă, Walther spune că 
<a fu tradusă de dînsul în latinesce de pe unii originali 
românescă, scrisii de unii logofătii alii domnului în luna 
lui iulie 1597 şi approbatii de dînsul chiar. Acestă ori- 
ginalii românescă ânc5 nu s'a pututü găsi. * 


XXV. 


Sigurü acum că nu va fi supăratii de Turci, Michaiu 
se dete cu totul întru îufiinţarea planului s&ii, în vreme ce 
în Transilvania, prin înţellegere cu Iojica, lucră spre a 
opri pe Nemţă d'a apuca acea ër, ci a o luaîn stăpâ- 
nire séit elii séŭ prietenul lui, Iojica, iar agenţii săi în 
Moldova pregătiaii spiritele în favârea sa. Elü vru âncă 
atunci, maï nainte de tâte, a coprinde Moldova şi a 'şi rës- 
buna asupra lui Ieremia Movilă şi asupra Polonilor. În- 
tr'adevërü Polonii de multă timpi, nu mai ascundea 
vrăj măşia lor către Michaiu- Vodă; ei mereü lucra a']ü strica 
când cu împăratul, când cu sultanul. Ei propuseră în mai 
multe rânduri Papei şi împăratului că se vor învoi a 
da ajutorii împotriva Turcilor, de? vori lăsa a goni pe 
Michaiu şi a lua st&pânirea acestor două ţărri române şi, 
vădând că propunerile lor nu eran priimite, ei se adre- 
sară cu asemen cereri la Pârtă (sept. 1597), făgăduind 
că vor da tributul obicinuitii acestor ţări şi ajutorii în 
contra creştinilor. Ieremia-Vodă, creatură a Polonilor, îşi 

* Serierea lui Walther de pre Michaiu-Vitezul s'a retipărită 
cu traducere românâscă, în TZesaurul de monumente istorice 


pentru România, adunate şi publicate de A. Papiu Ilarianu. 
Tom. I. p. 1—74. Bucuresci, 1862. Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


260 MICHAÏU-VITÉZUL 


desvălise vrăjmăşia către Michaiu, cum ami vëdutů, în 
mai multe rânduri şi domnia lui era o primejdiă mare 
pentru térra Româusscă. Moldovenii cari învățase a cun— 
nósce pe Movilă şi urati domnia lui asupritâre şi jugul 
totii d'a-una greii pentru Moldoveni ali influinţei Poloni- 
lor, se înveseliră cu inima când le veni veste şi făgăduieli 
de la Michaiu-Vodă, pe care îlù slăviaii ca pe unii vitézü. 
şi îlu cinstiaii ca pe unŭ eroii românii, de la care aşteptat 
toţi mântuirea, nație întregi; sub stâgurile lui Michaiu 
mulţi dintr'înşii alergară spre a se lupta. Ei priimiră bu- 
curosii a 'şi uni térra cu térra Românâscă, sub unii aşa 
mare domni, care le adducea aminte pe Stefanti-Vodă, a 
cărui pomenire, neztârsă era din inima lor. Michaiu- Vodă 
asigurându-se de aceste bune applecări ale Moldovenilor, 
începu a se pregăti în acea ïérnă pentru a intra în Mol- 
dova în primăvâră (1598) şi însciință pe prinţul Transil- 
vanică că Moldovenii îli dorescii de stăpânitorii, ca să "1 
stea, şi el într'ajutorii spre a goni pe Ieremia Movilă şi 
a ei isbândi asupra Polonilor. 


XXVI, 


„Dar Sigismundü Bathori acum cšduse iarăşi sub in-- 
fluinta nemţescă şi, uitând făgăduielile şi legăturile de cu- 
rând făcute cu Iojica, se hotărî a se ţine mai bine de cele 
închiăiate cu împăratul şi aflând de sosirea commisarilor 
împăratului, convocă, la începutul lui aprilie, dieta la 
Alba-lulia şi, ascundând cu mare îngrijire planurile sale, 
se prefăcu că cere bani pentru urmarea răsboiului îm- 
potriva Tureilor. 

Era atunci în Transilvania lângă prințul Bathori , unŭ 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA TERRANULUI 261 


munciii alti Papei, episcopii de Cervice. Acesta prinsese cu 
cancellarul Iojica unii mare prieteşugii si astfeli aflase 
t6te planurile sale. Dar ambitiosü şi prietenii mincinosi, 
căllughărul, care nu'gi îndrepta căile decât; spre mijlâcele 
cele mai sigure da dobândi favórea Papei, socoti că pentru 
acâsta va ajunge mai lesne scopul së prin impëratü decât 
prin lojica. Se hotărî dar a träda prieteşugul şi încrede- 
rea lui Iojica gi esşind la Turda înaint6 commisarilor îm- 
părătesci, le spuse că Iojica âmblă prin tóte mijlocele a 
dobândi tronul şi că nu lasă pe Nemţă a stăpâni ţârra; că 
el prin influința şi făgăduielile lui a trasă în parte'şi 
mulți din deputaţii dictei şi că, prin îndemnurile lui, dieta, 
nu Yoiesce a recunnâsce de bune, învoielile făcute între 
Sigismundii şi cesarul, fără scirea ei. Trămişii audind a- 
«cestea, îşi urmară drumul către Alba-Iulia, unde Sigis- 
mundi îi priimi cu cinste şi le dete bună făgăduială că 
îşi va ţine cuvântul către împăratii. În conferința ce avu 
Sigismundi cu commisarii, facă fiind şi Bosckai, se chib- 
zuiră despre mijl6cele d'a sili pe deputaţii îndărătnici a 
priimi învoirea făcută; hotărîră a dobândi de la dinşii prin 
spaimă, aceia ce nu credeai că potii dobândi cu voiă. Se 
învoiră dar a isbi o lovitură puternică , jertfind vre unul 
din cei maï puternici magnați spre a îngrozi pe cei-l-alţi. 
Inima dugmană de ungurii se dete pe fașă prin acestă al- 
legere. Sigismundii luă cuvântul şi arătă că Iojica este a- 
cela care merită pedspsa. 

Inima lui Iojica, se împluse de grijă când vědu sosirea 
Törä veste a commisarilor împtratului, de la care nici unii 
bine nu putea, aştepta. 

A doua di dindi de diminétá , plină de acelii neastâm- 
përü, presimţire a unei nenorociri ce ne amenință, Iojica, 


www.dacoromanica.ro 


262 MICHAÍIU-VITÉZUL 


s6ii spre a se linişti şi a se gândi la scăparea sa, séü spre 
a se chibzui despre trebile ce eraŭ să se trateze în dietă, 
încăllecă pe unii callii ce îi dăruise de curând Sigis- 
mundi şi vru să 6ssă din oraşii, însogitii numai de vr'o 
câte-va, din slugile sale. Pe când trecea pe pârta St. George, 
callul săi, împedicându-se de podul ce era stricată, cădu 
astfel încât p'aci era să sferâme capul lui Iojica. Dar 
acesta neînspăimântându-se, se urcă îndată pe elù şi 
înaintă cât-va în câmpiă; apoi acelaşi neastâmpăriă îlii în- 
tórse în oraşii. 

Dar până a nu sosi el, Sigismundii, în vreme ce sta- 
tarile după obiceiu mergeaii în biserica cea, mare spre a 
ține şedinţa lor, le trămitte poruncă d'a se aduna la pa- 
latii. Deputaţii ascultă de porunca pribgului şi, fără a 
bănui nimică, intră în palatii. În vremea acâsta, Iojica 
sosind, intră şi elii cu dînşii. Dar îndată vëdü că esşirea 
li se închide de pretorieni. Atunci intrară în sală commi- 
sarii împăratului cari, arătând adunării cărţile de îm- 
puternicire ce aveaü de la împărații, expuseră prin graiu 
misia lor, dicând că aŭ venitii ca să pună în lucrare trac- 
tatul închiăiatii de Sigismund cu împăratul şi că acum 
rămâne ca staturile să întăriască prin jurământii acestă 
învoire. Sigismundii intră şi elt atunci în sala adunării şi 
mărturisi că a făcută cu împëratul schimbul Transilva- 
niet pentru ducatele Ratibor şi Oppeln; pentru aceia, po- 
runcesce staturilor ca să asculte, căci de nu, are la pârtă 
lictori ca să pedepsiască neascultarea lor. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 263 


XXVII. 


Îndată ce prinenl sfârşi cnvêntul sëù, commisarii împă- 
rătesci sc6seră, scrisorile trămise de Iojica la vice-cratul 
de la Casovia, de care amù pomeniti înapoi şi le arătară 
adunării, gicând că e de tânguitii ca între magnații Tran- 
silvaniei să se afle unul care să îndrăzniască prin machi- 
naâţiile sale turburătâre, a ruină allianţa şi învoielile în- 
chiăiate de atâta vreme între cesarul şi Sigismundii. 

«Audind acestea, Bathori vru se depărteze d'asupră'i 
«bănuiala de nestatorniciă gi, cu o mêrgavă vicleniă, des- 
acărcă tótă vina, pe Iojica, dicând că aceste scrisori nu 
«sânt prin scirea, lui, că Jojica este antorul acestor ma- 
«chinaţii şi acestei conspirații ascunse, duşmanii cesaru- 
«lui şi ali republicei; că are communicaţii secrete cu 
<Michaiu-Vodă şi că elii nu póte sufferi ca o asemen€ 
«crimă să rămână nepedepsită. Apoi porunci Int Stefanii 
«Bosckai de a arestui chiar în adunare pe bietul Iojica, 
«ce rămăsese înmărmuritii, vEdând şi audind o ase- 
«mené neruginată trădare. Eli fu dati în paza lui Ste- 
«fanii Lazăr, celii W'ântâin căpitani alii pedestraşilor pa- 
«latului, care îlii puse în fere şi flù duse în temniță, Că- 
«derea nnuï aşa însemnatii omii, favoritii până atnncă alti 
<princului şi judecata sa fără marturi prodnseră effectul 
«care se aştepta de uneltitori, Spaima întră în inima tu- 
«fulor, încât priviră înmărmuriţă şi în tăcere acâstă scenă, 
«Spre a insufla şi mai mare gr6ză în inimile deputaţilor, 
<Sigismundii puse de arestă unii ostaşii ce se deosebise 
«fârte multi atât în răsboiu cât şi în pace, a-nume Thoma, 
«sub pricinuire că i s'a spusă de nisce pîrîtori enm-cš elü 


www.dacoromanica.ro 


264 MICHALU-VITEZUL `: 


«ar fi vorbitii 6re-ce despre împilarea, libertăţei; apoi spte 
«n6pte, fără judecată puse de'lii spândură în vilgii.» 

«Tóte acestea fără-de-legă, dice istoricul ungurii Beth- 
«len, însufflară tutulor o mare durere şi se văitaii încetii, di- 
«când că, după vechiul decretă alii strămoşilor lor şi 
«după legile patriei, nu se cădea ca, nisco 6meni liberi să 
«fie pedepsiţă astfelii de pe capriçiul unui omŭ, cu spân- 
<durătâre şi cu tăiare de capii, fOră pricină gi fără să li 
«se lase unii minutii ca să cunnâscă învinovăţirea, ce li se 
«adduce ; că dâcă e unii lucru grozavii şi criminalii d'a o- 
«mori pentru ori-ce pricină pe unii omii care n'a fostii 
«cercetati şi învinovăţitii nică osânditi, era totii asemene 
<nedreptii a'lŭ arunca în temniță. Dar aceste plângeri, 
«zadarnice era ; nimeni nu îndrăznia a vorbi în publici 
«pentru legile patriei, sciind fârte bine că îndată ce o 
«vorbă liberă va, esşi din gura cuiva, vor trămitte lacuri, 
«securï, lictori şi călâi ca sălii omóre.> 


XXVIII 


Sigismundii publică atuncă unii decretii prin care înda- 
tora pe totii proprietarul de unŭ domenii dăruitii de stë- 
pânire s6ii cumpărată, cum şi pe totii proprietarul de unii 
officiii municipali, a jura credință lui Rudolfii împăratul 
şi craiul Ungariei , adăogând că celii ce nu va primi a- 
câsta, se va privi ca unul ce a băgatii sabiă şi foci în 
țérră şi va fi pedepsitii cu morte şi confiscaţiă. Acesti a- 
menințătorii decretă fu priimitii de toţi într'o adâncă şi 
tristă tăcere; nimeni nu murmură, nimeni nu arătă că se 
fnvoiesce. 

În sfërsitü deputaţii îndrăzniră a face o încercare sfiéță. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 265 


Ei trămiseră la Sigismundii pe Franciscu Theke, unul din 
cei mai însemnați nobili, spre a/lii ruga în numele tutu- 
lor, d'a nu părăsi térra într'unii asemen6 minutii, d'a 
cumpăni cu minte c6ptă, hotărîrea ce va lua; d'a nu se 
lăsa în asemend însemnate lucruri, a, fi povăţuitii de ca- 
Diop, ci de judecată; că, décă în ori ce lucru, semetia şi 
graba sânt rele, ele sânt mai primejdi6se decât totii-d'a- 
una atunci când se amestecă cu primejdia, patriei; că de 
i s'a uritii atât cu națiunea gi poporul încât voiesce, fără 
ca nimeni să "i o c6ră, säint lase dregătoria sa, celii puţinii 
să lase nevătămată şi curată libertatea de care totü-d'a- 
una térra s'a bucuratii, d'a'şi allege prinții gi să păstreze 
neclintite drepturile tërref de la St. Andreiu, regele Un- 
garieï, pe care aŭ juratii eli cu toți cei-l-alţi prinți şi 
nobili a le păzi. Bathori răspunse necăjitii la acestă soliă 
«că elii nu vrea să âmble de pe placul altora, ci de pe alii 
săi.» Ducând Franciscu Theke acestii r&spunsii la dep u- 
taţi, aceştia desperaţi şi îngroziţi de ceia, ce păţise Iojica, 
nu maï îndrăzniră a sta împotrivă şi, plecându-se împre- 
jurărilor, se hotăriră a asculta nedrépta poruncă a pringu- 
lui şi a consuma astfelii prin învoirea lor, mişelsca trăda- 
re de ţârră alui Bathori. Senatorii mai ântâiu, apoi cei mari 
şi cei-l-alți deputaţi ai staturilor făcură jurământii lui 
Rudolf, mai multii din buză decât din inimă. 

După aceia, commisarii împăratului, în numele lui, ju- 
rară paza, drepturilor Transilvaniei. Exemplare ale jură- 
mintelor gi copia învoirei între Sigismundii şi cesarul gan 
pusii în păstrare la Sibiiu şi unii exemplari din jurămân- 
tul 'Transilvanilor se trămise împăratului. Intr'acestü 
chipi Ard6lul fu trădatii Austriei. 


www.dacoromanica.ro 


266 MI CHAIU-VITEZUL 


XXIX. 


Magnaţii şi nobilii căutară atunci să capete o răsplată 
a laşităţei lor. Eï trămiseră la Sigismundii pe Franciscu 
Theke şi pe Alberti Liiveg jude din Sibiiu, ca să'li r6ge 
să sc6ţă din temniţă pe Iojica, unii omii aşa de însemnată 
şi care se rudia cu cele mai d'ântâi familii, chiar şi cu 
a pringului; că de a făcutii vre o crimă, să fie judecatii în 
callea legii şi că Sigismundii nu se cade să nesocotiască 
aşa pe facă, libertatea nobililor, adăogind că ei staŭ gata 
a chiezăgui pentru Iojica. La acestea, Sigismundii rës- 
punse că acum Iojica e în puterea commisarilor împără- 
tescă, cărora le a datü térra şi puterea, d'a face dreptate. 

Chiar în nóptea aceia târdiii Christofor Keresztari po- 
runci să seótš pe Jojica din casa unde era arestati. Acesta, 
urcându-se în trăsură, facă cu Eustatie Guylasi, dise: e Iată 
«preţul prieteniet regilor !> Atuncă Keresztari Jü dete în 
mâna lui Bartholomeii Petz, care se întorcea la împăra- 
tul. Acesta îlii duse la închisre în Szathmar. T6tă ave- 
rea lui Iojica, fu confiscată. Se găsiră la dînsul nisce cupe 
de argintii , pe care Iojica pusese să sape aceste cuvinte, 
presimțire a s6rtei ce'lii aştepta: « Tu nu m'at înălțată a- 
«tât, Dumnegeul meă, decât ca să mă faci să cadă de 
«mal susă h» 


XXX. 
Predarea Ardâlului de Sigismund în mâna Austriei fu 
peste voia, nu numai a locuitorilor din térrš, ci âncă şi a 


acelor ce se aflaii expatriaţi. Scimii că între aceştia era, şi 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA TERRANULUÍ 267 


cardinalul Andreu Bathori care petrecea în Polonia. Eli 
se credea firesce chiămatii a moşteni tronul după Sigis- 
mundi şi află cu părere de rëü că acesta, după ce l'a pri- 
gonitii, Pa isgonitii din ţerră gi "i a răpitii averea, acum îi 
răpesce şi sperarea ce avea d'a se urca într'o di pe tro- 
nul Ardâlului. Eli scrise o scris6re lui Sigismundii, care 
firesce avu puginii eftectii ; apoi îndrăzni să intre în Ar- 
déi ca să facă vre o mişcare; dar, găsind pe Nemţi în- 
temeiaţi, se vědu silitü a esşi îndată ; alergă în grabă la 
regele Poloniei şi, sciind că împăratul nemţescă era să 
dea Ardâlul în stăpânirea archiducelui Maximilian , ce 
păstra âncă titlul de rege al Poloniei, se sili cu acesta 
cât putu spre a întărîta pe craiul Poloniei asupra împ&- 
ratului şi a fratelui lui. «Nu e destul, îi dise elü, pentru 
«casa Austriei, care crede că totii îi este iertatii, d'a, călca 
«tote tractatele şi d'a vrea să usurpeze tâte cornnele ; ea 
«întrebuinţeză astădi nu puterea ci şiretenia şi înșelătoria 
«cea mai meşteşugită spre a despuia nisce princi vecini , 
«alliaţă ai Poloniei. Ambiţia ei e pricina, că astăgi (o 
«Ungaria geme sub jugul păgânilor ; acolo va ajunge şi 
«Transilvania , de nu se va grăbi a lua armele spre a în- 
«frâna, dorinţele ambiţi6se ale unei familii a cărei lăcomiă 
vi are mărgini.> 

Nunciul Papei ce se afla atunci la curtea Viennei, a= 
flând de proiectele cardinalului, povăţui pe curtea Au- 
striei ca archiducele Maximilianü să lepede titlul ce ânc& 
purta de Rege ală Poloniei, ca prin acâstă satisfacţiă 
dată Polonilor să "i îndatoreze a nu lăsa pe cardinalul Ba- 
thori să facă turburări în Ungaria. Dar craiul Poloniei 
nu sta atunci a sprijini pretenţiile cardinalului Andreiu. 
Ein se gătia pentru nesocotita, şi nenorocita expediţiă ce- 


www.dacoromanica.ro 


268 MICHAIU-VITEZUL 


făcu în anunl acela în Suedia. E sciutii că moştenind după 
mârtea tatălui săii, crăia, Suediei, elü nemulţumise popo- 
rul acestei ţerri , voind , de pe svaturile cele rele ale je- 
suiţilor, să siliască pe acestii poporii protestantă a priimi 
legea catholică. Térra atunci se răsculă, puind în capul 
guvernului pe Carol, ducele de Sudermania, unchiul 
craiului Sigismundii. 


XXXI. 


Până a nu se depărta din Transilvania, Sigismunâii Ba- 
thori trămise cu o ambasadă solemnă pe Sarmasagi la 
Michaiu-Vodă în térra Românâscă, despre care aflase că 
s'a turburatii forte priimind vestea abdicării sale în fa- 
vórea împăratului. Eli îi trămise scrisori în care îi seria 
că arii fi vrutü sët trămită pe Bosckai; dar fiind-că com- 
misarii cesarului sûnt acol6, elii are trebuință de dînsul 
şi peatru aceia, îi trămitte în locu, pe Sarmasagi, ca pe 
-celii maï credinciosii alii casei sale pe care Lari fi putută 
trămitte şi că doresce ca Michaiu să aibă t6tă încrederea, 
într'însul. Af6ră din aceste scrisori, prin den) deputatii 
făcu cunnoscutii lui Michaiu-Vodă că elii nu voiesce a 
lăsa Transilvania fără sperare de a se mai întórce, dar că 
crede că presenta sa póte să atite pe prinții creştini a lua 
armele în contra Turcilor, toţi împrennă şi de odată; că 
-crede iar că, fiind de facă, multii mai bine va put înlesni 
“te pregătirile de bani şi urmii gi câte trebuie la răsboiu, 
decât lucrând prin deputaţi; iar déca nu va isbuti a a- 
tita, a împinge, a armă pe creştini în contra 'Turcilor, pre- 
eum doresce, va lucră atunci a ageda o pace generală în- 
tre toți creştinii şi barbarii, pace care, după asigurarea lui, 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ŢERRANULUI 269 


va coprinde şi térra Român6scă. Toti atunci elii r&spunse 
la cererea ce Michaiu-Vodă îi făcuse mai nainte d'a'1ü a- 
juta spre a coprinde Moldova siT spuse prin Sarmasagi 
că îlii povăţuiesce să stea liniştitii, căci atât Papa cât şi 
împăratul sânt hotăriţă a opri ori ce răsbolu între Mun- 
teni, Moldoveni şi Poloni, intrând la nevoiă în mijlocii 
spre a'i împăciui. 
Illusiile cu care se hrănia séü pe care numai le arăta 
Bathori erai! cu totul copillăresci. Depărtatii de tronii, 
putea, elii 6re să aibă mai multă influință în Europa de- 
cât când era pe tronii, strălucind de gloria biruinţelor 
sale? Stavila care opria legătura creştină d'a isbuti era 
temerea, tutulor stăpânirilor Europei, despre ambiția şi 
mărirea casei austriace. Pop6rele Europei nu votan să'şi 
verse sângele, banii şi sud6rea, lor pentru unii răsboiii alü 
cărui câştigi era să fie pentru Austria. De atunci exis- 
tenţa Turciei se privia ca necesară ecuilibrului europeanii, 
ca o stavilă naturală ambiţiei Austriei, precum acesta, era 
o stavilă ambiţiei Turciei. Iată pricina pentru care Polo- 
nia, Francia şi Engliterra nu numai că nu voiră a intra 
în legătură în contra 'Turcilor, ba âncă ajutară pe aceştia, 
căutând a le dobândi pacea, când îi vădu căduţ în grea 
nevoiă. Chipul cu care Austria luă în mână Transilvania 
şi abdicarea, prin înşelare a lui Bathori, măriră în Europa 
şi mai multii dreptele temeri despre nesăţi6sa ambiţiă a 
curţii austriace. 


XXXII. 


Int aceia, Sigismundŭ se gătia, a pleca spre Silesia. Eli 
nu luă pe soçia lui cu dînsul, de care hotărise a se des- 


www.dacoromanica.ro 


270 MICHAÏU-VITÉZUL 


părți, ci o lăsă ca să cârmuiască tronul împreună cu com- 
misarii împăratului. În 17 maru, elü ajunse la Zaurin, 
care din neîngrijirea Turcilor, de curând căduse prin a- 
pucare fără de veste, în mâna 6stei împăratului. Archi- 
ducele Mattheiu veni acolo a-doua-di să întâlniască pe Ba- 
thori cu uni cortegiu pomposii. După o gedere de trei 
dile, în care Nemţii se siliră cât putură să facă pe Bathori 
a'gi petrece vremea, prin turnire şi alte plăceri , se duseră 
amânduoi la Vienna şi apoi la Breslau şi în tâte locurile 
fură priimiţă cu cea mai mare cinste, după poruncile în- 
+r'adinsii ale împăratului, Pe la sfârzitul lui iunie, Sigis- 
mundii se duse la Oppeln şi Ratibor, unde ambasadorii îm- 
păratului (o instalară în noul sët stătuleţii. Petrecerea 
lui Bathori în Austria, produse unii entusiasmii pregătită 
de curte, care ţintia, oe acoperi machinaţiile cu care t1ü 
despuiase de tronii. Austriacii urcaii până în slava ceru- 
lui acâstă lepădare mărinimâsă a lui Sigismundii de unii 
tronă întărită prin atât isbândi strălucite. Triumful lui 
Bathori asupra lui însuşi, diceaŭ că este mai presusii de 
biruințele ce până atunci străluciseră viéta sa. Tóte artele 
se întrecură spre a consânţi memoria acestui evenimentii. 
Vestitul Sadeler, zugravii împărătesei, din porunca lui 
Rudolf, făcu portretul pringului şi flù împodobi cu fi- 
guri allegorice privitâre la abdicarea lui. Se vedea o an- 
coră de care se tineaü trei corónne cu acestă devisă: Scio 
cui credidi. Aceste corânne arătaii Transilvania, Moldavia 
gi Valachia, pe care Bathori le dase împăratului, pe aceste 
două ânst numai cu numele ; de desubtul portretului, se 
săpase felurite versuri. 

În ţărrile străine, mai ântiu nimeni nu voi a crede le- 
pădarea lui Sigismundi de tronü. Omenii ambiţioși se 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 271 


miraŭ cum să et părăsiască elü astfelů térra si tronul. 
Toți cei cu minte nu se puteai domiri cum elü, domnii 
stăpânitorii, să rîvnéscă după o pălăriă de cardinali. 
Abdicarea , lor li se părea unii amestecă de mărinimiă 
şi de slăbiciune, mai multi unii capriciii decât o faptă 
cumpănită şi seri6să. Din acâsta, se putea lesne bănui că 
mâne póte acestii omii uşure, ascultătorii la alti capriciii 
s6i la alte inspirați constrarie, se va căi şi va lucra cu 
totul în contra, faptei de acum. 


XXXIII. 


Vestea prefacerilor din Transilvania şi ambasada lui 
Sarmasagi turbură forte pe Michaiu-Vodă. Singurii, iso- 
Jatii, ţintă a vrăjmăşiei Turcilor, Polonilor, cari tocmai 
atunci înnouiră pacea cu Turcii, a Tătarilor şi a lui Iere- 
mia Movilă, lipsită de bani şi mijlóce pentru a ţine o o- 
ştire mare în pică6re ca, să se apere dinainte atâtor dug- 
mani puternică, până aci elii îşi rezimase spatele şi armele 
de Transilvania., Prin aceia numai că acâstă ër? pică 
sub stăpânirea Austriei, Michaiu- Vodă, cu térra, trebui să 
cadă sub influinţa, acestei împărăţii , chiar şi déca Sigis- 
mundii nu arii fi tratatii pentru Valachia , lăsând Au- 
strică, drepturile de protecţiă dobândite de dînsul. Mi- 
chaiu putea tare lesne să nesocotăască acâstă dare, care 
n'avea nimicii seriosii în sine, de vreme ce vitejiile sale 
rupsese tractatul de la maiu 1595; dar putea elü 6re, a- 
flându-se încunjuratii de atâţi duşmani, siguri că Tur- 
cii căuta prilejă a reîncepe răshboiul , să se strice acum 
cu Austria? Elü vëdu că proiectul săi asupra Transil- 


www.dacoromanica.ro 


272 MICHAlU-VITEZUL 


vani ei se nimicesce, că sperarea sa cea iubită de a co- 
prinde Moldova, trebuie amânată de o-cam-dată, elii în- 
cepu să crédă că alăturându-se pe lângă împărăţia Au- 
striei, va puté isbuti a face pe acâsta, să înţellegă impor- 
tanta d'a organisa şi d'a întemeia unii statü Românescii 
mare şi puternicii sub protectoratul ei şi care să fie sabia 
şi bulevardul eï şi ale creştinătăţii despre Orientii. Cre- 
dea însă şi mai multi, în sine însuşi. EI nu părăsi 
proiectele sale, ci amână numai îndeplinirea lor. 

Spre a arăta bună-voinţa sa către împăratul, se grăbi 
a trămite către commisarii împărătescă în Ardeii duoi soli, 
pe Ilie Cacaci sěcuřul şi pe Petre Armânul ca să le spună 
că, după plecarea lui Sigismundŭ , dü nu scie ce să facă 
şi în cine să se rezime, neavând bani de ajunsii spre a 
plăti oștirea trebuinci6să la răsboiu; că nesciind ce aŭ de 
gândi să facă cesarul şi commisarii, a trămisii ca, să "i în- 
trebe de "i potii înaintă bani acum, séŭ déca se îndato- 
T6ză a plăti mai pe urmă banii ce elü va lua împrumută, 
zălojind averea lui; că spre a se înţelege de tóto aceste, 
s'ar fi dusii însuşi la dînşii, dar că n'a pututii, fiind-că îşi 
scrântise unii umërü la vânătâre, cădând de pe callŭ. Com- 
misarii gândiră că cu ori-ce preeü trebuie a ţine în partea 
Austriei pe acesti îndrăzneţii şi întreprindătorii răsboinicii 
şi, spre a nu "li supăra şi a nu "li sili să trecă la duş- 
manii, îi r&spunseră să aibă puțină răbdare şi să fie si- 
gurii că tóte se vor închiăiă de pe dorinţele sale; că des- 
pre tóte acestea, ei se vor înţellege prin 6meni alleşi séŭ 
înşişi vor veni la dînsul; că îndată ce pringul Maximi- 
lianŭ, ce se aştâptă să vină, va sosi, elü nu va uita nimici 
din cele de trebuinţă spre a 'lŭ apăra şi a "ii întări în 
puteri, ci âncă îi va trămitte şi cinstiri mari, care vor 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 273 


cresce şi înălța, mărirea, lui. Michaiu- Vodă agteptă câtă-va, 
vreme, dar vëdënd că archiducele Maximilianü nu mai 
sosesce, trămise cu o nouă soliă pe spătarul Radu şi pe 
logofătul Mirişte, ca să arate commisarilor că elù nu mai 
pâte aştepta şi le cere unii răspunsii hotăritii. Ambii com- 
misari împărătesci, episcopul de Veitzen şi Istvanfi, ți- 
nênd svatü cu unii din cei mai însemnați aY Transilva- 
niei şi lăsând 6meni alleşi spre a purta trebile Ardélulur 
în lipsa lor, plecară înşişi spre a veni la Michaiu-Vodă în 
térra Românâscă, luând cu sine pe Gaspar Cornig şi pe 
Pangratie Sennyei, cunnoscuţi bine lui Michaiu din deo- 
sebite ambasade ce avură la dînsul. Luând pe la Sibiu 
şi Braşovii, ef trecură munţii pe la Rucării şi ajunseră la 
'Târgovigte peste sépte dile, după plecarea, lor din Alba- 
Tulia. Aflându-se totii bolnavii, Michaiu trămise înaint6 
lor, pe fiiul sën Pătraşcu cu mai multii de trei mii soldați 
şi "i adduse cu mare cinste în Târgovişte. Conferinţele se 
prelungiră trei dile şi se închiăiară cu unii tractatii în 
coprinderea, următâre : 


XXXIV. 


«Michaiu, Voevodul ţărrei Românescă şi svetnicul Ma- 
ciestăţii Sale Împărătesei şi Crăiesci etc., din preună cu 
«Eftimie mitropolitul 'Târgovigtei, vornicul Dumitru, ba- 
«nul Mihalcea, clucerul Radu, logofătul 'Theodorii, vistie- 
«rul Andronake, spătarul Negru, logofătul Miete, banul 
«Calotă, svetnicii lui şi represintanţă aï tërriY Românesci, 
«sûnt hotăriţă să'şi uniască țérra lor cu eorónna Ungariei. 
«Spre acestii sfergitii, înțellegându-se cu vrednicul de cin- 
«ste Stefani Szuhay , episcopii de Veitzen şi prefectii alü 

www.dacoromanica.ro Ae 


974 MICHAÍU-VITÉZUL 


«camerei unguresci de la Presburg şi cu pré strălucitul 
«Nicolae Istvanfi de Kissasz-aszon-falva, propalatinul re- 
«gatului Ungariei şi căpitanii alti cetăţii Edenburg, legaţi 
"«plenipotenţiari şi commisari împă&rătesci în Transilvania 
«şi în térra Românsscă, aŭ închiăiatii cele următâre : 

«1°. Împăratul se îndatoreză a da 16fă la 5000 soldați 
«dai lui Michaiu, cât pentru alţi 5000 căllărime şi pe- 
« dest;rime ce cere Michaiu, commisarii să se siliască a face 
«ca împăratul séi sët trămită 6ste, séi să dea 16fă pen- 
«tru ţinerea şi armarea lor; ânsă vera, l6fă întrâgă, si 
«iârna pe jumătate. Afóră de acâsta, având Michaiu ne- 
«voiă absolută de unii mai mare ajutorii, împăratul 
«s6ii, în numele lui, archiducele Maximilianti se îndatoréză 
<a" veni în ajutorii cu oştile Ard6lului şi din alte părți. 
< Asemen€ şi Michaiu se îndatoreză d'a se sili să respingă 
<mereii pe Turcă din partea locului şi de a merge în aju- 
«torul Transilvaniei şi a părţilor vecine ale Ungariei, când 
«nevoia va porunci. 

«2°. Michaju şi Gul săi Pătraşcu şi toţi următorii lor 
«în liniă drâptă bărbătâscă, să stăpâniască térra Românâscă 
«cu tâte veniturile, drepturile gi hotarele ei, ca vasali ai 
«imperiului, fără a plăti vre unŭ alti tributii decât să dea 
«în toti annul la împărăţiă unii darii de cinste, după voia 
«şi allegerea sa. 

«Moşiile cumpărate de Michaiu şi Gul săi cu banii lor 
«să fiă ale lor gi să aibă voiă d'a face cu dînsele ori ce le 
«Ya, plăcea. 

«3%. Întâmplându-se ca Michaiu gi Pătraşcu să mër 
«fără moştenitori, Măria Sa Împăratul să aibă a întări pe 
«domnul ce se va allege prin învoirea, obştâscă a boierilor, 
«staturilor gi ron durilor ţărriă. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 275 


«Măria Sa va, da domnului, ot care va fi, în Ungaria, séŭ 
«în Transilvania, o cetate cu venituri îndestule spre ți- 
<nerea lui. 

«4°. Făcătorii de rele şi desertorii cari din térra Româ- 
«n6scă Dech în Transilvania şi Ungaria, să se pótš prinde 
«şi adduce înapoi. 

«50. Neguçătoriï din térra Românâscă vor avé liberi 
«commerciu cu Transilvania, foră ânsë a vătăma privile- 
«giele cetăților slobode din acâstă ţârră. În térra Româ- 
«néscă, negoșul va fi liberi, plătind taxa hotărită. 

«60. Religia gi biserica română să fie libere, ocrotite 
«şi neattinse de nimeni. 

«70. Nuncii şi ambasadorii ce domnul ţării va trä- 
<mitte la împăratul séü la ducele Mazimilianii să aibă în- 
«dată audienţă şi să fie trataţi după cum cere cuviința, 

«Acesti tractatii s'a închiăiati în 9 iunie 1598, în bis- 
«serica St. Nicolae din Târgovişte.» 


XXXV. 


În aceiaşi di (la 9 iunie), înainte de închiăierea trac- 
tatului, Michaiu-Vodă, în aceiazi biserică a Sântului 
Nicolae, depuse jurământul de credinţa lui Rudolf 11 
şi urmaşilor lui şi după dinsul, jură mitropolitul Eftimie 
şi toţi boierii. 

Până a nu pleca din térra Românescă, commisarii de- 
teră domnului preţul de 17,500 florinţi de Ungaria, pen- 
tru pregătirile de răsboiu ; dece mii fiorinţi îi plătiră în 
monetă şi pentru cei-l-aiţă gspte mii, Michaiu-Vodă prii- 
mi unii inelü cu unŭ mare diamantii gi alte trei-deci şi 
sépte diamante mai mici. 


www.dacoromanica.ro 


276 MICHAlU-VITEZUL 


Acestă tractatii a fostii multii lăudatii de unii din isto- 
rici. Térra Românsscă singură, dean ei, nu putea să'şi 
păstreze neatârnarea sa; cum putea dar face mai bine 
decât a se închină Austriei cu asa favoritore condiţii? 
Alăturându-se de Austria, românii din térra Românâscă, 
se alăturaii de o dată şi de atâția români fraţi ai lor din 
Transilvania, Banati şi din părţile orientale ale Ungariei. 
Moldovenii însă na fi întârdiatii a se lipi de Austria, 
cu aceleaşi condiţii ca Muntenii. Prin lipirea cu Austria, 
românii înceta d'a face parte din orientul barbarii şi se 
uniai cu apusul luminată şi astfelü sporíaŭ şi ei iute în 
callea civilisaţiei. Încetii cu încet, împrejurările ajutând, 
românii sub ocrotirea Austriei se întăriaii gi dobândind 
unitatea, națională, dobândiaii putinţa d'a câştiga cu vre- 
me neatârnarea lor şi intraii în tâte drepturile naturale 
ale naţiilor. Tóte aceste consideraţii sunt frumóse şi arii 
fi fostii şi adevărate, déca din norocire, sinceritatea s'arii 
puté afla vr'odată în învoirile făcute între o parte slabă 
şi alta mai puternică, care este totii d'a-una plecată a abusă 
de puterea, şi de protecţia ei, déca firea împărăţiilor care 
sunt nisce adunătură de staturi gi naţii foră nici o ase- 
mănare şi legătură între ele, strînse şi ţinute la o altă 
întruni statii numai prin silă, s'arii puté învoi cu idea 
naţionalităţei şi a independenţi naţiilor. Austria dar arit 
fi abusatii de protecţia eï, aceia ce arii fi silitii pe Români 
a se aruncă din noii în bragele Turcilor, spre a scăpa de 
Nemţi, după cum făcuseră în vremea lui Mircea, spre a 
scăpa de Unguri. Apoi chinuiţi de Turci, arii fi ajunsi 
firesce acolo unde aŭ ajunsi, a se arunca în bragele Ru- 
ilor, spre a scăpa de "Tor, pentru ca unii vâcii după 
aceia, să se arunce Yar în bracele 'Turcilor, spre a scăpa 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 277 


de protectoratul împilătorii alü Muscalilor. Oscillaţii ne- 
norocite dar neapărate, când unŭ statii micii se află în- 
tre altele mai mari si smâincitii de dînsele. Acâsta este 
s6rtea nenorocită a naţiilor care se bizuiescii în străini, 
iar nu în ele înşile; astfel a fost gi va fi sórtea țărilor 
Române, câtă vreme nu se vor împuternici prin unitatea 
naţională. Străinul într'o ţerră e totii-d'a-una vătămătorii 
unei nal? şi facerile lui de bine chiar sunt rele mari. 
Int'acestii tractatii mai vedem cum că Michalu-Vodă 
ţintă âncă a face tronul ereditarii gi a întemeia o dinastiă. 
Mulți din voevogiă noştri cel mari, înainté şi în urma lui 
Michaiu- Vodă, visară ereditatea şi, printr'o fatalitate mi- 
nunată, acesti visii făcu să se stingă cu sunetii moşte- 
nirea lor. Mircea celii bătrânii visă ereditate şi până nu 
muri, avu durerea, să védă pe numeroșii săi fii legiuiţi şi 
bastardi, sfâşiind térra prin pretenţiile lor la tronul de 
la care tatăl lor îi gonia. Négoe Basarabii visă ereditate 
şi pretenţia fiiului săii d'a domni răsculă térra gi o aruncă 
în nisce răsbdie civile şi într'o anarchiă grozavă care dete 
prilejii Turcilor a face térra paşalicii; ea arii fi şi perită, 
déch din norocire nu "ei allegea domnii pe Radul de la Afu- 
maţi, care o mântui, iar fiiul lui Negoe-Vodă muri pri- 
bégü şi în ticăloşiă la Constantinopole. Michaiu-Vodă visă 
ereditate şi fiiul sën muri expatriatii în pământii străinii, 
fără a "şi mai vedé térra, după mârtea tătâne-săii. Şer- 
banii Cantacuzino visă ereditate şi bu otrava vărsată de 
chiar rudele sale de apr6pe, iar filul sën rătăci isgonitü 
în ţârră străină. Brâncovânu-Vodă vie ereditate şi până 
a nu muri, vădu capetele a câte patru fii at săi rostogo- 
Jindu-se la picidrele sale, tăiate de sabiă turcâscă; preten- 
Dë nebună într'adevării d'a întemeia stabilitatea unei di- 
www.dacoromanica.ro 


278 MICHAÏU-VITÉZUL 


nastii într'unii pământii ce se mişcă şi se, cufundă, în: 
mijlocul furtunelor dese ce de din afâră îlii cutrieră, în 
mijlocul unor 6meni ce lesne se prefacii şi se schimbă t 
Moldovenii începură statul lor prin ereditatea domniei , 
dar îndată caracterul nestatornicii ali poporului, îi adduse 
a face domnii după allegere. La unii poporii cu unii ca- 
racterii schimbătorii şi nestatornicii, trebuie instituţii în 
analogiă cu firea sa, care să repuleze acestă nestatorniciă, 
fără a pretinde da o înăbuşi. Unii asemene poporii are- 
trebuință de instituţii libere, allegăt6re, republicane. 


XXXVI. 


Coprinderea Transilvanieï de Austriaci gi tractatul lui 
Michaiu cu dîngiï supărară fórte pe Turci gi îi hotărîră 
a nu sufferi acâsta şi a se ost) din noii asupra Transilva- 
niet şi a ţării Românescă, până ele se aflaŭ âncă în ame- 
téla acelor prefaceri de stăpânire. Satire Mehemet-Paşa, 
ali duoile vizirii , ce se afla în Ungaria, priimi porunca 
a intra în Transilvania şi paşii de pe marginea Dunării 
trebuiră a'şi împreuna, puterile spre a năvăli în térra Ro- 
mânâscă. Michaiu, împuternicitii prin ajutorul ce luase de 

` Ja împăratii, se pregătia acum a face o nouă campaniă cu 
Turcii, când o întâmplare neprevădută de nimeni, curmă 
proiectele sale, aruncă Ungaria, Transilvania şi Valachia 
în valluri nnoi şi în sfârşiti deschise callea asa multi 
dorită de inima lui. 

În palatul din Ratibor în Silesia, Bathori, în locii de 
acea linişte filosofică de care "şi făcuse o icână asa de în- 
cântătâre , găsi neplăcuta uniformitate a unei giele fără 
lucru şi urîtul stăpâni inima sa, 

www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 279 


Ca toţi domnitorii cari de bună voiă se pogorise de pe 
scaurii, elt se hotărise a o face stăpânitii fiind de ambi- 
ţia de a minună lumea prin despreţul măririlor omenesci 
şi printr'o faptă neobicinuită. Dar de îndată ce acesti 
minutii trecu, dü începu a dori de pe tronul perdatii, În 
mijlocul plăcerilor din Ratibor trăind o viță mollatică, , 
fără trebi din lă-întru, fără griji din afórš, i se făcu dorii 
de larma taberilor şi de acelii cortii deschisii, în care ae- 
rul bătea în tâte părţile. Fiind-că din putere şi din glo- 
ria militară nu preţuise decât vanitatea lor, trufia lui su- 
feria acum, căci n'avea cui da, destule poruncă; inima, lui 
ofta după răsbóïele , care hrăniai dragostea: d'a audi pe 
toți slăvind numele lui. Elŭ începu a blestema acum în 
zadar şi tárdiü pe acei ce îl svătuiseră la acestă lepădare 
a tronului, ruginósă şi pricinuitre de atât6 nenorociri 
şi, cu acelaşi uşurinţă cu care venise în Ratibor, gândi să 
se întârcă în Ardâlii. Însă mai ântâtu ispiti déca spiritele 
din Transilvania îi sunt spre favâre şi adresă o scris6re 
unchiului săi Stefani Bosckai , printr'unù trămisă îna- 
dinsă, expuindu'i ca unii copilli urîtul ce'lii coprinsese 
şi rugându'lii prin jurăminte ca să lucreze pentru dînsul, 
să pâtă scăpa din acelii grozavii ein. În Transilvania, 
cârmuirea commisarilor împăratului şi 6re-care prefaceri ce 
ei încercară a introduce nemulțumise pe acei aspri magnați 
unguri cari de atâta vreme învăţaseră a uri pe Nemi, Eï 
erati atunci forte îngrijaţi de amenințările 'Turcilor din Ba- 
nată ca să nu năvăliască fără veste asupră-le, fără ca ei 
să fie gata de împotrivire. De vreme ce Maximilianii ar- 
chiducele era hotărîtù a lua stăpânirea Transilvaniei , 
magnații trămiseră la dinsul să '1ü róge a veni cât mai 
în grabi cu 6ste ca să ea guvernul ţărrii şi so apere de 


www.dacoromanica.ro 


280 MICHAlU-VITEZUL 


dugmanii. Dar Maximilianii, încurcatii în răsbolul din Un- 
garia, da gi peste d şi nică elü nu venia, nici 6ste nu 
trămittea,. Locuitorii Transilvaniei, îngrijaţi fiind-că nu et 
îndeplinesce făgăduielile făcute când i s'a închinatii Ard6- 
lul, începură a cârti asupra împăratului. Bosckai cârtia, 
mai multă decât toţi, părându'i răi că prin abdicarea ne- 
potului săi Bathori, perduse tâtă importanţa şi puterea 
ce avea în țârră. Când priimi scris6rea, lui Sigismundi , 
elii o communică episcopului de Transilvania, Naprasdi, o- 
posantii alti guvernului împărătesc gi care avea de prie- 
tenü pe Lupul Corniş unul din cei mai însemnați săcui 
şi, în înţelegere cu dînsul, răspunse lui Sigismundii ca, să 
fie plinii de speranţă, fiind-că ei lucreză pentru dînsul şi 
să se grăbiască a veni în Transilvania. 


XXXVII. 


Cum priimi Bathori acéstă serisóre , fără a maï întâr- 
dia începu a se găti de plecare. Temându-se ca duhov- 
nicul sëŭ părintele Carilio, alŭ cărui zelü pentru Austria 
îi era acum cunnoscută, adducându'și aminte cu câtă în- 
focare Hü povăţuise a se lepăda de tronii, să ou" adducă 
vre-o împiedecare, se gândi a 'lii trămitte la împăratul 
ca să "i arate că sorocul când trebuia a i se plăti pensia 
hotărită a trecutii şi âncă n'a priimitii nimici şi totii de- 
o-dată să "li róge ca săi se adaoge în stăpânirea sa 
Lactemigul , moşiă a dâmnei Maria, Marica , fosta, soçiä a 
lui Vratislai Prenestein, vicarii de Boemia, care avea unii 
frumosti şi mare palat ce se dice că semăna cu vestitul 
palatii Pitti din Florența, sët vre unŭ altii loci frumosii 
de locuiti, plângându-se că în statul lui nu are casă de 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 281 


locuinţă care să Y placă, Părintile Carilio plecă şi în pu- 
çine dile se întórse dobândind ambele cereri de la împă- 
ratii. Dar Sigismundii nu aşteptase întârcerea lui şi pu- 
çine dile după plecare'i, însogitii numai de dug Ing şi 
îmbrăcatii, după cum gicii unii, căllughăresce, se porni 
pe ascunsii din Ratibor si, lăsând drumul mare spre a 
nu cădea în cursele lui Maximilianii, se îndreptă pe altă 
calle mai lungă pe lângă hotarul Poloniei şi, în timpi 
de n6pte, ajunse fără veste la Cluşi în Transilvania , în 
20 ale lunii lui augustii. Îndată ce sosi, se îndreptă către 
Michaiu Katonai ce era prefectii alii oraşului, cafele îi 
spuse că şi soţia lui se afla sosită cu o di înainte în oraşii, 
spre a aştepta venirea archiducelui ce acum era în Caso- 
via şi trămisese o miiă de căllăreţi spre a o însoţi în Ger- 
mania, Elŭ porunci să mârgă la dînsa să'i spună că a so- 
sită şi eo salute în numele lui. Principesa se afla la bi- 
serică făcându'şi rugăciunea când i se adduse acâstă veste 
neaşteptată ce o miră şi o turbură forte. Ea respunse că 
îndată ce se va săvârşi slujba bisericeă , nu l6pădă o con- 
vorbire facă cu marturi. Sigismundii pe dată ce se întâlni 
cu sogia lui, simțind cât de multü ea "i va fi de trebiinţă, 
în acele împrejurări, trase spre sine cu mângâieri prefă- 
cute şi cu făgăduieli pe acea strmană femeiă , lipsită de 
svatii şi de ajutorii, pe care atât o nesocotise gi o urgisise 
maï nainte. Dup'aceia, fără întârdiere, porni pe Benedictii 
Macedi si pe Stefanii Lazar, capii alti soldaţilor palatu- 
lui, care avea chiăile cetăţii, la Alba-Iulia, unde iu- 
trară fără de a afla commisarii împăratului si duseră la 
Bosckai seris6rea lui Bathori. Acesta, chiar în n6ptea a- 
ceia, luând cu sine o trupă de soldaţi, se duce la cortul 
lui Gaspar Corniş ce se afla tăbăritii lângă Sebegü cu ó- 


www.dacoromanica.ro 


282 MICHAÏU-YITÉZUL 


stea țărrii adunată pentru apărarea, despre 'Turci şi “i ve- 
stesce sosirea lui Sigismundii la Cluşii cu sogia lui ei îl 
îndâmnă prin cuvinte scurte şi aspre a "lit recunnâsce de 
prinși. Corniş, după 6re-care înduoire şi amenințări ale lui 
Bosckai, se învoi. Moise S&cuiul (Szekeli) trase îndată pe 
săcuii ce alcătuia cea mai mare parte din oştire, în con- 
spiraţiă, făgăduindu-le libertatea. Exemplul acestora, trase 
şi pe cele-l-alte oştă care recunnoscură de capii pe Bosckai. 
Commisarii împărătesei, părăsiţi de oşti gi de Corniş, tră- 
miseră, cărți cetăților săsescă şi la Cluşani spre ale adduce 
aminte jurământul făcutii împăratului. Ei trămiseră gi 
lui Maximilianii trei plicuri de scrisori totii întruni felii, 
ca să "i dică să grăbiască a veni până nu va apuca duş- 
manul a se întări. Dar aceste scrisori n'avură norocü a 
merge la adresa lor. Unii plicii ce se încredințase unui 
Gherghe Palatici fu datii de acesta lui Bosckai ca să "i 
attragă favârea. Altul se luă de la Nicolae Hanol pe când 
acestii curierii îşi schimba callul la Turda , cu mare pri- 
mejdiă a vieţii sale. Iar alŭ treil€, I6nii Marin raguzanul 
ce îlù ducea, trădatii fiind de sogii săi italieni, fu siliti 
a "In înghiţi, când în vremea nopţii aprodii, bănuind cë 
avea elii cu sine, îi înconjurară casa şi âmblaii a sparge 
uşile spre a intra. 

A-doua-gi dindi de diminsţă Bosckai esgi din tabără cu 
Corniş şi se duse la deputaţii împăratului de le arătară 
strisorile lui Sigismund ce îi chiăma la dînsul. Aceştia 
râspunseră că vremea îi va svătui. Bosckai atunci puse 
pază la palatul unde se aflaii commisarii gi întorcându-se 
„în tabără, chiămă o adunare, unde se plânse de Nemţi că 
sunt grei şi scumpi, că nu trămiseseră până atunci nică 
oştiri, nici bani, nică ajutâre; că Maximilianii nu îndrăz- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ŢȚERRANULUI 283 


“nesce să vină în provinciă ; că până în acea di ei fuseseră 

purtați de deputaţi cu nădejdi zadarnice; că nu trebuie 
a mai aştepta nimicii de la dînşii; că duşmanii sânt în 
arme, primejdia de facă. Nevoia e neapărată de a "gi în- 
tOrce dorinţele asupra, acelui prinçü pe care mila dumne-— 
geâscă îli adusese înderătii şi că trebuie a "i da înapoi 
sceptrul. Toți acelamară aceste cuvinte, urară anni mulţi 
şi fericiţi pringului şi trămiseră deputaţi la Clujii spre 
a "18 felicita. Deputaţii cesarului fură aspru păziţi. 


XXXVIII. 


Sigismundii, după ce priimi jurământul locuitorilor Clu~ 
şului , trâmise în tóte părţile în Transilvania spre a în- 
sciinţa pe poporii de sosirea, lui. Toţi se suppuseră, Bast 
numai stătură în cumpănă cât-va. EY diceaŭ că nu potü 
a "i face jurământii din pricină că tot elii le poruncise d'a 
jura împăratului şi că mai nainte trebuia să "i deslege de 
acelŭ jurământii. Cetatea Oradia mare, ce era commandată 
de George Kiral, rămase singură de nu voi a se sup- 
pune lui Sigismundii şi a călca jurământul făcutii împă- 
ratului. 

În 22 augustii, Sigismundii scrise archiducelui Masi 
milianii, carele era în calle casă vină în Transilvania, cum 
că vëdënd însuşi cu ochii că principatele Oppeln şi Rati- 
bor ce i se dedese spre compensaţiă pentru Transilvania gi 
Valachia, eraŭ de o val6re multi mai neînsemnată decât 
ceia ce i se arătase, aflase de cuviință, pentru aceste drepte 
şi puternice cuvinte, a se întrece în térra sa ; că acum e 
stăpâni peste Cluşă, capitala Transilvaniei; că e hotăritii 
a se sili cât va puté ca să păstreze ce e ali săi, împotriva: 

Www.dacoromanica.ro 


284 MICHALU-VITEZUL 


ori căruia ari năvăli asupră'i, De aceia rógă pe Maximi- 
lianŭ d'a nu "et mai urma înainte căllătoria, ca să nu 'lü 
pună în r6oa nevoiă d'a se apăra şi d'a supăra pe cei ce 
caută a "i îndatora; că în ori-ce chipü elü este hotăritii a 
cruța totii d'a-una şi a căuta după cum se cade cinstea şi 
protecţia împăratului şi a cască Austriei, da respecta 
sânta împărăţiă , după cum toti d'a-una a urmată şi da 
sprijini interesele ei pe cât îi va sta în putință. 

După aceia, Sigismundii se duse la Turda cu soçia lui, 
unde convocă dieta şi trămise cărţi poruncit6re , iscălite 
de dînsul şi de sogia lui, la commisarii cesarului, amenin- 
țându'i că "i va adduce cu sila de nu vor vo) să vină de 
voiă. Pentru aceia, commisarii însogiți de o trupă de căllă- 
re, fură adduşi la Turda şi după cinci dile de la sosirea 

or, Sigismundü îi chiămă dinainte" gi, depărtând ori-ce 
martorii afóră de soţia lui , le dise cu vorbe prefăcute că 
este ture mihnitü că a supăratii pe cesarul prin înt6rcerea 
sa diu Silesia, dar că a fosti silitii fără voiă a o face, căci 
locul acolo nu "i era plăcutii ca locuinţă; că păstrâză âncă 
cesarului vechia, sa credinţă , numai acesta să nu "i facă 
răsbolu şi Maximilianii să nu caute a 'lŭ goni din térrš; 
că elü crede că n'are a se teme de una ca acesta de la 
nisce princi aşa de buni şi de înţellepţă ; dar că, déca din 
întâmplare va vedé că pregătescii improtivă'i vre o vrăj- 
măşiă, atunci va aduna şi dinsul puterile sale şi ale altor 
princi şi se va pregăti de apărare. Apoi făgădui commi- 
sarilor că "i va libera îndată ce suppuşii săi îi vor fi ier 
tatii. Intr'acefa , Maximilianii ce sosise la Casovia, prinse 
câte-va carre ale princului Transilvaniei ce veniaii din 
Silesia încărcate cu multă aurii în bani şi bucăţi, precum 
şi cu alte lucruri preţi6se şi în care eraii şi mulţi 6meni 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUL 285 


din suita pringului. Maximilianŭ duse aceste carre în o- 
rasul celii maï apropiată. Cum af? acesta, Sigismundii de- 
clară că nu va da drumul commisarilor până ce nu i se 
` vor întrece carele. Din acesta începură vorbe mai aspre 
între dînsul şi curtea Austriei. Eli striga tare împroti- 
văi accusându-o că a întrebuinţatii rëü credinţa sa cea 
lesne şi încrederea sa. La aceste cuvinte casa Austriei 
răspunse tare că Sigismundii adaoge obrăznicia, pe lângă 
viclenia sa. 


XXXIX. 


Reurcarea pe tronü a lui Bathori, ca şi abdicarea lui, 
trebui să fie fatală unui omü ce îlii slujise cu atâta cre- 
dință şi fu jertfitii de dînsul cu o crudime atât de viclână. 
Iojica, cum scim , zăcea, în închis6re la Szathmar, când 
împăratul, turbatii de mâniă că Sigismundii îi răpise Tran- 
silvania , voi să jd rësbune asupra cui-va şi să înfrâneze 
cu acâsta, pe împrotivnicii Transilvani. Ein trămise în- 
dată la Szathmar pe Ionii Marin, dalmati din Raguza, 
ca să omóre pe Stefani Iojica. Acesta, ce fusese ruditii 
cu Iojica, temându-se a nu fi accusatii că s'a purtati ne- 
legiuitii cu unii aşa mare omü, vrn să '1ü judece, chiămă 
vre o câţi-va ingi spre a 'ü judeca, pîrîndu'lii că a pre- 
tinsă la domnia Transilvaniei şi că e vinovatii în contra 
suveranului, căci a aţiţalii pe cel mari şi pe popori şi a 
voitii să dobândiască o térrá ce împăratul o hotărîse lui 
Maximilianii. Iojica sufferi cu multă mărinimiă nedrepta- 
tea s6rtei lui; elii desprețui ori-ce apărare, nu priimi nică 
advocatii, nici voi a resturna multe cuvinte mincinâse şi 
nedrepte ale pirei; elt nu voi a cere nici de la judecători, 


www.dacoromanica.ro 


286 HICHAlU-VITEZUL 


mică de la împăratii revisia procesului. Fu dar osânditii . 
la mârte. Singură femeia lui ce era şi ea româncă, fostă 
dâmnă în térra Românâscă , făcu 6re-care rugăciuni şi 
ispitiri zadarnice pentru a mântui pe soșul eï. Osûnditul 
fu mai târdiii pusi la caznă; apoi flù duseră la porta, ce» 
DI unde, după ce rosti câte-va cavinte spre apărarea sa 
gi ceru după obicelu, iertăciune de la mulţimea adu- 
nată, fu isbitii cu securea de unii turcii robitü; capul i se 
Tostogoli la pământii. S'a băgatii de sâmă că Iojica fu omo- 
ritü în acelaşi lună şi di când, cu patru anni maï înainte, 
prin inspiraţia lui, a lui Gesti şi Bosckai se sugrumară Bal- 
tazar Bathori şi Wolfgang Kowatzius. Eli fu îmmormân- 
tatii fUră nici o cinste într’o biserică din cetăţuiă şi d'abi€ 
acoperiti cu pământi, ceia ce vădândii unii prietenii alii 
lui Iojica, ceru voiă căpitanului din Szathmar ca să 'lü 
îngr6pe după cuviință. Ástfelü fu sfârşitul acestui bărbatii, 
unul din cei maï mari ai Românilor din Ard6lii. Déca no- 
rocirea, art fi ajutatii meritul şi ambiția lui, dp arii fi 
ajunsă să domniască în patria lui şi sórta fraţilor săi ro- 
mânii arii fi fostii cu totul alta. Vina lui fu că dori in- 
dependența patriei sale. Elŭ peri nevinovatii şi uccisti fără 
de lege de Austria, căci ea n'avea dreptii asupră'i, nefiind 
suppusul eï, vina ce i se împuta fiind săvârgită înainte ca 
Austria să fi occupatii Ard6lul. Averea sa fu confiscată de 
împărăţiă. Lăsară numai soçieï sale şi junelui sëŭ fiti câm- 
pul Grindu, spre a puté sufferi amărăciunea stării de facă 
şi a îndulci dorul stării trecute. Vremea însă întórse o 
parte mare din moşiile lui Iojica la fiul săi. Urmaşii 
drepți aï lui Iojica şi până adi se tinü în bună stare şi 
tréptă, dar; cu totul deosebiți de străbunul lor, ei trădară 
naționalitatea română pentru a îmbrățişa pe cea ma- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 287 


ghiară şi trădară gi pe acâsta, dându-se cu totul în par- 
tida casei Austriei, dugmana, Ungariei si uccigaşa străbu = 
nului lor. 


XL. 


Se audi atunci că alü duoil vizirii Mehemet-Satirgi- 
Paşa, se apropiă de hotarele Transilvaniei, că împresurase 
Cianadul gi (lü luase după ce băttuse pe commandantul 
cetăţii Pranciscii Lugaci si ole sale; că într'o alergă- 
tură coprinsese Aradul şi Naglaciul care fuseseră pără- 
site de ogtile împărătesci şi că acum se îndrâptă spre Ora- 
dia. Sigismundii expedui la Satîrgi pe Mattheiu Borbeli, 
cerând să "i trămită patru deputaţi la Lipova ca să tra- 
teze de o allianţă. EI făgădui âncă cum că de vor voi 
Turcii, le va da în mână pe deputaţii împăratului, nu- 
mai să facă pace. Dar Satîrgi îi r&spunse a se adresa la 
` Constantinopole de voiesce a contracta alianță. Acesti 
răspunsii spăimântă pe Sigismund şi, vëdënd că altii 
chipii decât a căuta să se împace cu împăratul nu este, 
începu a trata mai cu omenire pe deputaţi şi porni la 
Casovia către Maximilianii pe Gavriil Heller şi pe Luca 
Transmerici cetățeni din Cluşii, spre a pipăi gendurile 
archiducelui. Deputaţii îi adduseră cuvinte blânde de la 
Maximilianii şi făgăduiala de a'i întârce carrele şi 6menii 
prinşii, de va da drumul deputaţilor până în nouă dile. 
Sigismundii , veselă de acestii r&spunsii neaşteptatii , se 
grăbi de trămise pe deputaţi la Casovia, lângă Maximi- 
anii, pe care fü găsiră grei bolnavii. 

E învederatii că Austria, în acelii moment când Tur- 
cil cu o nouă furiă se pornise spre băttaiă "nu îndrăznia 


www.dacoromanica.ro 


288 MICHAIU-VITEZUL 


a deschide răsboiu şi că prefería mijlce pacinice de în- 
voire. Ac6stă încredințare încuragid pe Sigismundi d'a 
porni la Praga pe episcopul Albei, Napradi şi pe Ste- 
fanii Bocskai, împreună gi cu comitele Sigismundii de la 
Torre, care fu însărcinată a trece de la Praga, în Roma 
la Papa Clementii. Deputaţii eraii însărcinaţi d'a cere 
reînuoirea allianţei de la 1594. 

Sigismundii trămise într'aceiaşi vreme pe Stefanii Bo- 
doni la Michaiu-Vodă de care simţia cât are trebuință 
Transilvania, ca să "19 râge a închiăia unŭ tractatii de 
allianţă şi totii de-o-dată să "i câră şi uni ajutorii de 6ste 
împotriva gl6tei turcesci ce înainta, spre a pustii 'Transil- 
vania. Michalu-Vodă se temu că de nu va priimi allianta 
lui Sigismundii şi de nu 'Y arii sta în ajutorii, larii puté 
sili pe acesta a se arunca în braqele 'Turcilor; aceia ce arii 
fi fostii o mare primejdiă pentru térra Român6scă, cd 
Turcii o ari fi putut isbi şi din partea Dunării şi din 
partea munţilor. Pentru térra Românâscă, lupta cu o ar- 
miä ce vine despre Dunăre e peste putinţă de nu va put 
a se rezima pe munţi. Allianţa Transilvaniei în astii casit 
îi este dar neapărată. Michaiu scia apoi că împăratul căuta 
împăciuire cu Sigismundii; de aceia nu se înduoi a priimi 
alianţa, puind condițiä cu jurământii că pe câtă vreme Si- 
gismundii va sta pe tronii, nu va lăsa pe Turci să intre 
în acea, ţârră. Aeéstă condiţie priimindu-se , Michaiu-Vodă 
spuse lui Sigismundii că nu va puté priimi rugăciunea ce 
Y face ca să vină însuşi într'ajutorii din pricină că însuşi 
e amenințată de Turcă din partea Dunării, dar la tre- 
buinţă îi va trămitte ori cât ajutorii va put. Fără multă 
întârgdiere Michalu-Vodă trămise lui Sigismundii trei mii 
voinici archebusieri pedestri, înrestiţi unguresce, toți în- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 289 


ro formă şi 500 călăreţi cazaci cu palosü , arcii şi ar- 
chebusă, puindu-le capii pe aga Lecca. Eï sosiră în Cluşii, 
unde era adunată armata lui Sigismundii ee priveghia 
mişcările Turcilor cari bătteaii Oradia. 


XLI. 


Hafiz- A hmet-Paşa fostul beïler-beïn în Bosna, ce se afla 
de curând numită pasš la Vidin, însărcinată d'a apăra 
şi a strejui țărmurile Dunării, priimise poruncă să se u- 
niască cu Mehemet-Paşa de la Silistra ca să năvăliască 
În térra Romănâscă. Michaiu-Vodă aflând aceste gătiri 
ale Turcilor , îşi strînse oştile şi le porni spre Nicopole, 
unde se puseră a pândi pe Hafiz-Paşa, care împreună cu 
Ramazan-Zadeh, beiu de Adana, şi cu alţi rei ce i se de- 
dese în ajutorii, esşi din Vidinii şi luă callea Rnşciukaluf 
şi Silistrei spre a se uni cu Mehemet-Paga. Când ajunse 
Hafiz-Paşa în câmpia Senaudin lângă Nicopole, la satul 
Chiselesci, vornicul Dimu séü Dumitru, capul oştirei ro- 
mâne, se prefăcu că e însărcinatii de Michaïu spre a trata 
de pace şi, sub pretextii că adduce carrele cu tributul, elit 
apropiă de tabăra turcâscă tunurile sale acoperite cu pos- 
tavü rogu; 20,000 Români deteră de o dată şi fără veste 
năvală asupra Turcilor ce eraii d'abié 3000 ; forte pugini 
din aceştia, stând împotrivă, ot deier? dosul şi scăpară 
în Târnoviţa. Vornicul Dimu se întârse la Michat cu 
două tunuri luate din acea isbândă. Michaiu trecu atunci 
cu tótă 6stea sa Dunărea mai presusii de Nicopole şi în- 
têmpinä pe Hafiz-Paşa , care cu oşti ce căpătase din Do- 
brogea şi Zagre, în numări de 13,000, venía să 'şi rës- 
bune învingerea. Michaiu-Vodă isbesce de facă pe Turci, 


: 19 
www.dacoromanica.ro 


290 MICHALU-VITEZUL, 


îi biruïe, îi împraştie, le coprinde tunurile şi t6tă tabăra, 
Spuni că în acâstă învingere, Hafiz-Ahmet-Pașa perdu 
totii, âucă şi hainele sale şi turbanul şi că Michaiu, vrând 
să "şi râdă de dînsul, îmbrăcă o babă bătrână cu hainele 
şi cu turbanul paşii şi o arătă armier sale, dicând ` «Iată 
«serdarul; Tam prinsi ; celii puçinŭ nu e deosebire de la 
«unul pêne la altul »; şi rîdea gicând acestea. Michaiu- 
Vodă se apucă apoi a batte cu tunurile cetatea Nicopolei 
şi sâmbătă 10 septemvrie dete unii asaltü mare, dar nu 
putu intra în cetate, căci Turcii dran n6ptea aceia ce 
spărgeaii Românii dioa. După ce mai gedu Micha. Vodă 
acolo trei dile , arseră oraşul şi plenuiră térra imprejurü, 
apoi purcese cu t6tă 6stea în susii spre Vidinii. Sangiacul 
ce rămăsese acolo, trămise de grabi de strînse toţi Turcii 
din ţinutul Vidinului şi dete de scire şi beiului din Baia 
de 1 venir oşti într'ajutori şi esşi întru întâmpinarea 
lui Michaiu-Vodă în şesul Vidinului. Răsboiul Ho tare 
gi multă vreme; în cea de apoi, fură biruiţi Turcii cu 
multă peire a lor; pugini scăpară iu cetate, cei-l-alţă fură 
tăiaţi, goniță, răsipiţi. În góna ce dete Turcilor Michaiu, 
carele depe obiceiu se afia în fruntea oştilor, căutând a 
se batte singurii ca unii soldatii , precum făceaŭ eroii ve- 
chimei, învăpăiaţii de bărbăţia, sa fOră să simţă , se vëdu 
singurii, răslăţitii de Gmenii săi. O cstă de Turcă vădân- 
du'1ü, se întârseră cu mare furiă asupră'i ; Michaiu se a- 
pără vitejesce, uccide vr'o câţi-va din duşmani, când unii 
turcii cu suliță o împonţişă asupra lui şi” o înfipse puginii 
în pântece. Dar domnul, vădând primejdia , se grăbi a a- 
puca sulița cu amândouă mânele sale de feri şi caută în 
tóte părţile ca să '% vină cine-va din boieri în ajutorii să 
"li scape de peire, Alţi boieri maï aprópe nu se aflară, 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA 'ŢERRANULUI 291 


“fără numai Preda, Buzescu şi frate-săii Stroe stolnicul, cari 
grăbiră de tăiară capul turcului şi pe cele-l-alte sogii ale 
ui şi mântuiră pe domnul lor, care le fu totii d'a-una re- 
-cunnoscătorii pentru bărbăţia, ce eï arătară atunci. 

După acâstă băttălliă gedu Michaiu-Vodă sub cetate 
dece dile deplin, ardând împrejură t6tă marginea. tër- 
vii turcesc; apoi, cu tâte oştile gi cu tótă dobânda, plecă, 
spre a trece Dunărea, pe la Ruşava în ţârră. Ânsă când 
fură oștile jumătate trecute , se lăsă unii vântii cu viforü 
pe Dunăre încât fu silită cea-l-altă jumătate din urmă a 
aştepta dece dile până se potoli vântul, în care vreme o- 
ştirea a totii plenuitü şi arsti térra tureâscă împrejurii. 
După aceia, trecu şi ea şi se adunară în 5 noemvrie; iar 
-domnul cu toţi boierii se întârse la scaunii în Târgoviste, 
Elii adduse în térrš 16 mii creştini de ambe sexe din Bul- 
garia cu averea lor, pe cari "i aşedă în ţârră, dându-le pă- 
mânturi spre a împl6 locurile pustite de Turci. Apoi 
“cum ajunse în capitală, trămise în darü lui Bathori din 
„dobânda lui, pe fratele paşii de Anatolia ce '1ü prinsese în 
băttaiă, uni stéen mare aurită cu o corânnă de argintii. 
poleitii gi unii hangeri turcescii într'o técă de aurii. 


XLI 


Aceste strălucite isbândi ale lui Michaïu-Vodă spăi- 
mântară pe Turcii, ce se luptaii în Ungaria şi deteră cura- 
“giu creştinilor. Satîrgi-Mehemet- Paşa care, după cum scim 
cu o puternică 6ste prin săpături de mine şi dese asalturi 
băttea Oradia mare, ce era vitejesce apărată de locuitori, 
îndată ce află veste că trei castelle mici din Ungaria pi- 
<ase în mâna Nemţilor , că Buda e asediată şi în sfêrgitù. 


www.dacoromanica.ro 


292 MICHANU-VITEZUL 


că Michaiu-Vodă a băttutii pe Hafiz-Paga, se ridică cw 
oştirea, sa şi se trase spre Solnocă. Sigismundii Bathori se 
întârse la Cluşii, unde licenţiă oștirea şi plecă cu princi- 
pesa în preâmblare prin ţsrră, rěsufflând atunci de teme— 
rea ce avusese despre Turci; începu Ansë a "i fi frică ca 

nu cumva împăratul, folosindu-se de învingerea Turcilor, 

maï sigurii şi mai liberii în mişcările sale , să voiască 
a “i impune acum aspre condiţii; din noii începu a se 

căi că s'a urcatii pe tronii şi scrise deputaţilor săi la 
Praga ca să caute celú puini a „dobândi să i se adaoge 
pe lângă principatele Oppeln şi Ratibor, ţinutul Krem- 

ner în Moravia , cu o pensiă de 50,000 scudi de aurii gi 

amnistia despre revoluţia acâsta a Transilvaniei. În vreme 

ce ambasadorii săi lucraii cu inimă la Praga şi isbutiră 
până în sfârşitii a dobândi condiţii forte favorabile de 
la împăratul şi astfelii cum nu se aşteptaii a dobândi, 

partida contrariă Austrici, care acum era fârte mare în 
Transilvania , lucra mai cu grabă , folosindu-se de ori-ce 
sgomotă care făcea, pe Sigismundii a "et schimba părerea, 
arătându'i neîncetatii că tractatul lui cu împăratul este o 
mare ocară pentru dînsul şi va fi b pată vecinică pentru 
familia lui; că din pringi! suveranii a ajunsii robi ali Au- 
strici; că de va pune în îndeplinire unii asemen€ tractatii 
nedreptii, trebuie să se temă de viéta lui, şi că în sfârşitii 
Transilvania are să se afle în primejdiă d'a fi năpădită de 
Turcă, cari nu vor îngădui nici o dată pe casa Austriei 
să stăpâniască acestă ţerră. BY diceaii că térra e ostenită de- 
răsboiu şi că singura mântuire pentru dînsa e allianţa cu 
Turcii. Dar fiind-că Sigismundii are legături prin jură- 
Jnânti cu Michaiu-Vodă doa nu se deslipi de împăratul si 

da nu face allianţă cu Turcul , e bine ca Sigismundü să 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 293 


abdice în favórea vărului sëŭ , cardinalul Bathori pe care 
să "i chiăme din exiliu; ei închiăiai făcându'i unŭ tabloti 
îngrozitorii de primejdia la care se expunea însuși şi de ne- 
norocirile care vor împovăra patria sa, jurându'li să 
priimiască maï bine dragostea rudelor sale decât jugul 
nesufferitii alü casei austriace. 

Aceste poveţi le audïa ades6 Sigismundii de la cei ce 
îl înconjuraii ; acestea i le scria din Polonia şi cumnatul 
săi hatmanul Zamoisky. Unii iesuitü, a-nume Kaboşi 
isbuti în sfergitii a îndupleca pe Sigismunâii ca să chiăme 
din Polonia pe vărul săi cardinalul Andreiu Bathori. A- 
cesta, cum i se vesti că pâte a se întârce în Transilvania, 
unde îlii aştâptă unii tronii, merse la Cracovia de luă sva- 
tul regelui Poloniei şi alii lui Zamoisky şi apoi, sub haï- 
ne de negușătorii , ajunse în Transilvania, în luna lui fg- 
vruarie 1599 gi merse la Sibiiu, unde se afla Sigismundiă 
cu soția, sosiți din preâmblarea lor princiară şi unde, fiind 
la hotarul Aen? Romănescă, Michaiu-Vodă trimisese 
boieri ca să "li complimenteze. 


XLIII. 


Sigismundŭ priimi fórte bine pe cardinalul şi îi arătă 
multă dragoste; elii vărsă multe lacrimi îmbräçişându’lŭ, 
credând cu acâsta să ştârgă adducerea aminte a trecutu- 
lui; se umili fără demnitate dinaint6 duşmanului sei; îlii 
rugă să "i ierte nebunia ce făcuse, împinsă de svaturi 
rele şi órba patimă ce Hü pornise a face atâta rop fami- 
Dei sale; îlii jură în numele lui Dumnedeii ca să prii- 
miască, ca o stergere a acelei ocări , acestă deschisă des- 


tăinuire ce face şi a nu păstra despre aceia nici o mâ- 


www.dacoromanica.ro 


294 MICHAÍTU-VITÉZUL 


niă. Cardinalul, stăpânitii de dorinţa de a se urca pe fron, 
închise în inima sa pentru unii minută t6tă dugmănia sa 
împrotiva făgarnicului sët vării şi r&spunse la făcărnicia 
lui cu asemen6 făcărniciă şi cu semne de dragoste. EY 
plecară împreună la Alba-Iulia, unde Sigismunâi, spre æ 
attrage mai multii prietegugul şi încrederea vărului sën, 
$ü opri să séQš în casa lui. Védëndut în tâte dilele 
preâmblându-se împreună într'aceiaşi trăsură şi arătân- 
duet atâta dragoste, se minunaŭ toţi 6menii cum aceştă 
duşmani de atáté anni începuse de o dată a se iubi atât de 
multii. Sigismundii se învol cu cardinalul ca acesta să "i 
plătiască în totii annul 24,000 scugi de aurii, să "i dea în 
stăpânire cetatea Bistriţa cu pământul sën gi a gecea parte- 
din veniti, precum şi alte cetăţi mai mici şi venituri. Apoi 
ambii plecară la adunarea dietei ce se convocase la Me- 
dëst, în luna lui martie. Acil6 mai ântâiu se revocă o- 
sânda împrotiva isgoniţilor din ţârră. Cardinalul şi cu 
partisanii săi căpătară iarăşi cu cinste rangul şi avuţia, 
lor, făcându-se întru acâsta unii edictii prin care se po- 
runcia, ca toți cari aü vr'unii exemplarii din actul de o- 
sûndă făcutii înainte , să "lu adducă guvernului spre a fi 
arse , sub pedâpsă de o gl6bă de 200 scugi de aurii pen- 
tru acela, ce va călca acestă poruncă. Se propuse apoi die- 
tel să se allâgă cardinalul de prinçü alti Transilvaniei şi 
t6tă nobilimea ungurâscă, grăbia cât putea, acestă allegere. 
Sigismundiă ţinu , în tr6ba acesta , unii lungi cuvântă în 
limba ungurâscă. Eli vorbi multă despre slujbele ce car- 
dinalul a făcutii creştinătăţii şi despre faptele cele mari 
ce tatăl săii Stefanii făcuse în vremi de pace si de răsboiu. 
Vorbi âncă şi mai multi de totii ce elŭ însuşi făcuse- 
pentru binele statului şi dupe ce a arátatü primejdiile în. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 295 


care era Transilvania , dise că, vrând a o feri de tóte 
acele calamităţi , nu vede altii mijlocii mai bunü gi maï 
lesne decât să pună pe cardinalul în locul sëü , dându'i 
sarcina cârmuirei, ce elŭ nu se mai simte acum în stare 
de a o purta. 

«Cunn6sceţi , adăogi elŭ , şi primejdiile în care m'amii 
«aflati mai învățații că noi avem de o potirivă a ne teme 
«de puterea âmbilor împărați, vecinii nostrii, în contra 
«cărora am avutii a ţine atâté răsbâie. Este peste putinţă 
«să ne bucurăm de pace de nu vom găsi mijlâcele da 
«cruța într'aceiaşi vreme pe amânduoi aceşti st&pânitori. 
«Unchiul men, politică iscusitii precât şi căpitanii viteză, 
«de mai multe ot 'mr-a dis'0, când eram copillii; dar déca 
«n'am urmată acele svaturi înțellepte, voiu celii puginii să 
«dregii t6te relele ce nesocotința mea a făcutii şi să lăsii 
«locul vărului mei, care singurii numai pâte priveghia, 
«la păstrarea, acestei provincii şi a'Y adduce pacea. Hin are 
«cuvagiu $i statorniciă şi se bucură de o sănătate desăvâr- 
«şită. Slujbele cele mari ce a addusii la ambele împărăţii 
«îlii faci a fi cinstiti de dînsele şi elŭ are Anen de prie- 
«tin de apr6pe pe regele Poloniei, acestii puternicii 
«vecinii, încât ori- cum s'ar întârce trebile, domnia acestui 
<prinçü va fi fericită. Transilvania, sleită şi ostenită de- 
«atât perderi , are trebuință de pace şi numai cardina- 
«lul o póte economisi cu âmbele împărăţii vecine. Polo- 
«nia şi Moldavia care aŭ mare ereditü la Pârtă , fiind în 
«interesele nâstre , va fi lesne a ţine pacea cu Turcul şi 
«nici despre partea împăratului nu e mai grei ; acestii 
«princii mare uimică a se plânge de cardinalul, care apoi 
«are protecţia Papei şi, când curtea Romei va priimi al- 
«legerea sa, împăratul nu va mar îndrăzni nică a mişca. 


www.dacoromanica.ro 


296 MICE AlU-VITEZUL 


«Cât pentru mine, adaose elit, sunt bolnăviciosii. P%- 
«rul meŭ celii albii, cu tóte că sunt într'o vârstă puginii 
«înaintată şi bólele ce simtü în trupul mei, mă silescii 
«a lăsa côrmuirea statului. Însufleţitii d'unii adevăratii 
«zelii pentru patria mea, lasă de bună-voiă sceptrul la 
«unii omü care are puterile trebuincise ale spiritului şi 
«ale trupului spre a purta, acâstă sarcină. Abdicarea, mea, 
«nue fără exemplu. Carolŭ alt vis şi vre-o câţi-va alţi regi 
<a cărora adducere aminte va fi tot d'a-una, vrednică de cin- 
«ste, după ce multă vreme şi de pre legi aŭ côrmuitù po- 
«pórele lor, aŭ preferitii mântuirea patriei lor, la intere- 
«sele lor particulare şi gan depărtată de bună voiă de gri- 
«jele córmuirel,> 

După aceia, elii accordă o amnistiă generală despre tre- 
cutü gi puse pe toţi deputaţii, 6meni obicănuiţi din cele tre- 
cute a priimi tóte poruncile cu suppunere şi răbdare, de 
jurară credință cardinalului. Acesta, după ce făcu şi elü 
jurământi deputaţilor, mulţumind lui Bathori şi la toţi 
deputaţii ţării, trămise îndată pe unul din offigerii ui la 
Pórtš ca să capete o trecere liberă pentru ambasadorii săi, 
cari să trateze cu sultanul. 

Acestii trămisii căpătă de la Turci haină de mătase te- 
sută cu aurii, după cum se obicinuesce şi fu însărcinatii 
a spune stăpânului sii că pâte până în cele patru urmă- 
t6re luni să trămiţă pe ministrii gi darurile lui, 

Acâstă revoluţiă din Transilvania fa privită de Români 
ca unŭ complotii pentru peirea lor şi a domnului lor. Chro- 
nicele românescă acensă cu acrime viclenia făcută de Si- 
gismundii, abdicând în tav6rea, cardinalului numai ca să 
pâtă face pace cu Turcii, de lą cari elii era oprită prin 
jurământul făcutii lui Michařu şi prin acesta să'lŭ înşele. 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 297 


Cea d'ântâiu abdicare a lui Sigismundii silise pe Michaiu- 
Vodă a se închina Nemţilor şi întărîtă pe Turci asupră'i 
şi, când primejduindu-se a supăra pe Nemţi, Michaiu- 
Vodă priimise allianță cu Sigismundii, acesta, prin a doua 
abdicare, da térra în mâna Tarcilor , Polonilor şi lui Ie- 
remia-Vodă, coaliţiă dugmană de morte lui Michaiu-Vodă, 
care acum punea în primejdiă mare şi térra şi tronul sën. 

Dreptii aceia cum află Michaiu-Vodă de noua revolu- 
iñ a Transilvaniei, elii puse mâna pe sabiă. 

La 


XLIV. 


Este ună faptii învederată că Bălcescu, dând acestei a treia 
cărţi din «Istoria Românilor sub Michaiu-Vodă-Vitezul» , titlul 
de e Robirea Tërranuluts, a avută de gëndü să tracteze într'insa 
mai pre largi despre actul de organisaţiune socială, care pórtă 
numele de Agedământul, luă Michaiuz Vitzul- a despre care elt 
a vorbită cam în trâcătă, în disertaţiunea sa e Despre starea so- 
cial a muncitorilor plugari în principatele române , în deose- 
bite timpură», tipărită în Magasinul isorică pentru Dacia, dip 
annul 1846. 

Se vede că timpul sâă lipsa de documente în străinătate, unde 
se afla, nu "i aü permisă a îndeplini acâstă a sa dorinţă. Noi ânsă 
am socotiti că cititorul frumâsei şi instructivei sale scrieri va 
afla plăcerea şi folosii, regăsind aci, alături cu partea din scriere 
ce’ era consacrată în mintea autorului, noţiunile de istoriă so- 
cială a ţărranului română, pe care Bălcescu le adunase cu vre- 
o optii anni mai nainte. De aceia reproducem porţiunea din 
numita disertaţiune în care se coprinde Aşegământul memora- 
dilă ali luă Michaiu- Vitezul. Ea va forma ca, şi unii ultimi ca- 
pitolă, adaosi la acâstă a treia carte a istoriei lui Michaiu-Vodă. 

Nota editorului. 


Deosebirea ce se vede în starea muncitorilor plugari 
între mai multe popâre îşi are pricina în instituţiile ce 


www.dacoromanica.ro 


298 MICHAIU-VITEZUL 


cârmuiesci proprietatea, Unele popâre aŭ primitii împăr- 
Brea pământului în proprietăţi private, în vreme ce altele 
aŭ păstrată principii că totii pământul este ali Statului. 
Este cunnoscutii că Romanii ca, şi Grecii, Fenicienii şi Car- 
taginesii adoptaseră pe celii d'ântâiu şi ü întrebuințară 
la tâte colonniele lor. E1ü este astădi communii la tóte po- 
pârele europene. Celii d'ali duoil6 s'a adoptată mai de 
obşte în Asia. S'a găsitii asemeni la Peruvieni, Mexicani, 
în maï multe din insulele Sudului şi lapopârele din lă-întrul 
Africei. Mai mulţi se învoiescii a dice că pricina acestui 
deosebiti obiceiu este că cele d'ântâiu societăţi s'aii agedatii 
prin colonnisaţiă, în vreme ce cele d'alii duoil€ s'aii for- 
matii prin concuistă. Împrejurările care deosebescii aceste 
duoă moduri de organisaţiă socială sunt că colonniştii ce se 
espatriază ca să dobândiască pacea, libertatea s6ii buna 
stare materială ce le lipsescii în locul lor de nascere, 
sunt agricultori şi alcătuiescii o adunare de familii séŭ 
associaţii egale, care firesce că împartii pământul coprinsii 
în părţi, şi la t6tă familia, póte şi la totii insul se dă o 
parte. De simtii 6re-care împotrivire de la locuitorii acelui 
pământii, ei nu' robescii ci se mulţumescii numai a co- 
prinde locul ce le trebuie, trăind sub legile sale şi gata 
a priimi de cetățeni pe cei vechi locuitori. Pop6rele con- 
cuerante însă, suppuse fiind neapărații unui capi răsboi- 
nicŭ, îndrăzneţii şi învestiţii cu o putere nemărginită, sunt; 
mai ades6 străine agriculturei. Ele se mulţumescii mai 
bine a cere de la suppuşii lor productele pământului, de- 
cât a le dobândi prin înţellegerea şi silințele lor. Despo- 
tismul dar este suffletul concuistei, după cum egalitatea, 
este suffletul colonnisaţiei. 

După aceste consideraţii generale nu ne mai înduoimit 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 299 


că Romanii colonnisând Dacia, aü împărţitii,- după obiceiul 
lor, pământul între colonnigti. Năvălirile barbarilor în a- 
câstă, provinciă nu putură vătăma acestii obiceiu, căci bar- 
bat, după cum seimü, aŭ fostii mai multă trecători prin 
acestii locii. Pe lângă acestea, ei era cu totul străini a- 
griculturei. Ei nici nu attingeaii plugul, dice Ammiani 
Marcellinü. Colonniştii dar, rămânând singuri a se înde- 
letnici cù agricultura, putură a'şi păstra obiceiurile stră- 
bune, căci deşi înconjurați şi coprinşi de barbari, ei nu 
avură nici unii amestecii cu dînşii, după cum o mărturi- 
sesce Gibbon. Mulţi âncă dintre aceşti colonnişti nu avură 
a sufferi nimicü de barbari, căi, retrăgându-se în Carpati, 

eï îşi păstrară libertatea lor; de unde, câud barbarii mat 
slăbiră, ei se pogorîră ca nisce alţi Pelasgi, se întinseră 
cu încetul în câmpiă gi îşi redobândiră locurile strămo= 
şesci. Astfelii în vécul alti sé, familia Negru suverană 
în Făgăraşi, îşi mută capitala în Câmpulungi şi, după 

o jumătate de vâci în urmă, familia Dragoşii suverană 

în Maramureşii, se coborî în Moldova. 

Unii din istoriografii nogtri, necăutând printr'o critică 
sănăt6să a se orienta, prin întunericul, ce din mulţimea, 
fabulelor, acopere începutul istoriei n6stre, precum alii 
tutulor popârelor vechi şi not, s'aii plecatii a crede că 
Radu-Negru în térra Românâscă şi Bogdanii-Dragoşii în: - 
Moldova aü fostii nisce concueranți ce aü coprinsii aceste 
rt şi le aŭ împopulatii, găsindu-le pustii. D'aci san în- 
temeiatii a dice că totii pământul a fostii proprietate a 
Statului şi că împărţirea, lui în proprietăţi private a ur-- 
matii prin voinţa, şi dăruirea stăpânitorului. Notă acâstă 
părere ni se pare rătăcită, Mai ântâiu, că âncă înainte de 
1290, epocă când chronicele şi chris6vele punii venirea. 


www.dacoromanica.ro 


800 MICHAÏU-VITÉZUL 


Raduluï-Negru-Voevodůň, se aflaŭ Gring români, între 
cari, la 1247 , unul numită Limoiu şi altul Peneslaŭ, a 
-căror stăpânire Bela reit, regele Ungariei o întăresce în 
diploma prin care dă banatul Severinului cavallerilor Ie- 
rusalimului. Alii duoylé că, de arii fi fostii térra Româ- 
nâscă pustiă în acea epochă, cum se putea ea împopula 
în câţă-va anni aţât de multi, încât chiar de la 1330 
Românii să néi? sprijini lupte aşa crâncene, mai ântâiu 
cu Ungurii şi apoi cu Turcii? Asemene şi Moldavia, cum 
ară fi pututi fi pustiă, când scimii că în vâcul alii id 
şi ali mé, în acea, ţărră înfloriaii mai multe republice 
vestite, precum Bârladul, Cetatea-Albă, Galaţii, Chilia, 
Hotinul şi Tighina? Noi dar găsimit adevărată părerea 
obştescei adunări a Moldaviei de la 1817, care chiămată 
fiind a deslega acâstă întrebare, a dovedită, prin citaţii de 
istorici şi acte ale domnilor, că Moldova era locuită la 
venirea lui Dragoşii, că pământul era împărțită în pro- 
prietăţi private şi că locurile domnesci eraf numai Jocurile 
de pustitu, adică cele ce nu se stăpâniaii de nimeni din 
nepomenitii vecii, bruniştile domnesct şi locurile târgu- 
rilor. 

Dâcă Radu-Negru şi Bogdanii-Dragogii aŭ găsitii tër- 
rile populate, eï maŭ pututü fi concueranţi, căci nisce stë- 
pânitori de staturi asa nici ca Făgăraşul şi Maramureşul, 
nu puteaii să aibă destulă putere spre a coprinde asemen6 
provincii. De naŭ venitii ca concueranță , ei oan pututii 
robi , n'aú pututii desposede unii poporii întregi, ci din- 
potrivă aŭ trebuitü să respecte obiceiurile lui , după cum 
istoria lămuritii ne spune că aŭ respectatii pe ale bana- 
tului Craiovei. Feudalitatea dar nu se putu întroduce în 
Hërri cu aceşti domni. Munţii eran mai populaţi şi totii 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 801 


locuitorul a trebuitü să "et aibă moşia sa. Acum âncă cei 
mai mulţi moşneni se află la munţi. Câmpia, care din a- 
păsarea năvălirei barbarilor pe a-locur6 rămăsese pustiă, 
trebuie să fi rămasii pe séma statului, formând aceia ce 
la Romani se numia ager publicus. Din aceste locuri 
domnii fâceaii danii. Ele âns5 aŭ trebuiti să fie pucine 
la numërü, căcă curând după aceia, vedemii pe domni a fi 
siliți» să cumpere moşii de la moşneni spre a le face daniă 
vre unui boierii séü a înzestra vre o mănăstire. Câmpia 
trebui în urmă să se împopuleze şi mai cu s6mă la 1320 
sub Michaiu r" Basarabi, când năvălirile Turcilor în Thra- 
cia siliră pe mulţi din românii Misiilor a trece în térra 
Român6scă. Asemens şi în Moldova proprietarii câm- 
piei séŭ aï ţărrii-de-josti 'şi aŭ addusi coloni din térra- 
de-susii cum gi din alte rt vecine de "i aü aşedatii pe 
moşiile lor. Atuncă stăpânul pământului făcu trei părti 
din domenul sën, din care două le împărţi în părți mici 
pe la colonniştii săi şi cea-l-altă fu cultivată de aceştia, în 
folosul lui, prin mijlocul clăciz, adică a unui numării de 
dile de lucru, 

Dar în starea de atârnare şi de suppunere desăvârşită 
în care se aflaii cultivatorii săracă şi desarmaţi , dinaint6 
stăpânului lor răsboinicii , care avea pulerea în mână şi 
care era proprietarii absolutii nu numai peste pământit 
dar şi peste totii ce slujia a 'ü esploata, dinainte stăpâ- 
nului de la care ei aveaii hrana din tâte dilele, ei eraii 
forte slabi şi peste puçinü se vădură siliţi a subscrie la 
legile cele mai aspre. Mai curândi séü mai târgiii le luă 
şi libertatea şi îi făcu robt o? pământului. Astfelă a ur- 
matii în tâtă Europa, astfeli a trebuitii să urmeze şi la 
noi, căci robia este o consecuenţă neapărată a sistemei de 


www.dacoromanica.ro 


-302 MICHAÏU-VITÉZUL 


-<claeă; ea în totii d'a-una a însoţit'o séü a venită îndată 
după dinsa. La începutii însă eraii puert la numării a- 
ceşti nenorociţă , cea mai mare parte a populaţiei fiind 
moşneni séŭ rădeşi. Curând ânsë desposederea acestora 
începu a se face , numărul lor a se împugină din di în di 
şi moşidrele lor a se concentra în proprietăţi mari. Inte- 
"resul, nevoia şi sila conlucrară la acesta, 

Interesul , căcă proprietarii cei mari, dobândind dè la 
stăpânitori dreptul de scutire de dăjdii pentru satele lor 
ai t6tă greutatea statului rămânând numai pe moşneni, 
mulţi dintr'aceştia, spre a scăpa de tirannia guvernului şi 
spre a se bucura de folosurile ce le da scutirea dăjdiilor 
şi protecţia unui stăpânii puternicii, preferiră a se vinde 
ei cu moşiile lor, pe unii preţii fârte usorü. 

Nevoia, , căci îndată ce libertatea țărrilor fu amenin- 
tată de naţiile vecine, moşnenii trebuiră să alerge s'o a- 
pere. Eï aŭ apărat'o vitejesce şi aü mântuit'o. Dar în 
“vreme ce patria îşi păstra libertatea sa, eï "et o perdeaii 
pe a lor. Unii istoricii modernii a observat'o pré bine: 
< Aceste răsbie, dice Vaillant, aü făcutii să peră egalitatea, 
«din ţerră. Bătrânul soldatii întorcându-se la casa, sa, îşi 
«găsesce femeia plângând; fata stii feciorul ce a lăsaţii în 
«lspănii a peritii. Săracii , căci s'a luptatii numai pentru 
<patriă, este silitii a gt vinde térrina sa, coliba, sa şi peste 
—puçinü, neputând altfelii a'şi plăti îndatoririle sale către 
«statii, a se vinde şi pe sineşi; gi în vreme ce până a- 
«tunci , boieri gi moșneni, eraŭ numai răsboinici , se fă- 
«cură răsboinică şi suppuşi, cari se prefăcură curând în 
«boieri gi clăcaşă , adică stepâni şi robi. Acesta este pen- 
«tru térra Românâscă, chiar şi pentru Moldova , resulta- 
«tul a trei-deci şi trei de anni de răsboiu ai lui Mir- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 303 


«cea 11.» Studiul chrisâvelor ne aŭ făcută să cunnâscemii 
că acestă observaţii e dreptă. Intr'adevërü din gilele prin- 
cipilor răsboinici séü curând după dînşii se găsescii cele 
mai multe acte prin care moşnenii îşi vândii moşiile sén 
le sunt răpite de către st&pânitori şi boieri. Avemii fârte 
multe exemple de asemene acte. * 

Cum-că Sila asemene a contribuiti multii spre despo- 
sederea moşnenilor şi robirea lor, chris6vele şi chronicele 
care împreună o mărturisesc, nu ne maï lasă să ne în- 
duoimii. În lauda ce unii chronicarii face domnului Con- 
stantinii Duca-Voevodii, dice : «că acestii domnii făcea 
«dreptate tutulor şi mai cu s6mă celor ce pîraŭ pentru 
«vecinătate nu’lŭ da fiă-cuin la vecinătate şi fără jurământii 
«ci mai cu dinadinsul răspundea celuia ce avea nevoiă 
«de vecinătate , dicându'i : pasii de caută trei séü pa- 
«tru 6meni jurători, cum wait fostii nici tată-sëùŭ , nică 
«mogul séü vecini de moşiă aceluia one In trăgea; şi aşa 


* Între alte acte însemnămi gi unul de la Constantinii Ba- 
sarabă-Voevodii din 10 iunie 1654, prin care întăresce familiei 
Buzescilor stăpânirea a 128 de moşii, ce le avea parte rămase de 
la most şi strămoşi, parte cumpărate. Între aceste diu urmă figu- 
réză vre-o duoă-deci cumpărate de postelnicul Radu Buzescu de 
la mogneni în dilele lui Michaiu-Voevodi-Vitâzul. «Aceste sate, 
«dice chrisovul, aŭ fostii knezi (adică domnescă slobozi) şi cu mo- 
«giile lor de maï nainte vreme; apol când a fostii în gilele rëpo- 
«satului Michaiu-Voevodii, 1étü 7102, ei vădând atâta nevoiă si 
«greutate pentru birurile şi n'aii avutii cu ce să se plătiască de 
«greutățile lor, ci aŭ venită la jupanü Radu-Clucerul Buzescul, 
«fiind atunci vel-spătarii, ei de a lor bună voiă şi s'aii vândută 
«vecină, el cu toţi fii lor şi tóte părţile lor de moşiă, pe bani 
«gata, : ânsă Cărstea cu stânjeni 50, aspri 1875, Danii cu stân- 
«jeni 10, aspri 875 s,c.l.> Totü în acelii oct mai la valle se dice 
că unii aspru âmblă atunci duoi bani. 


www.dacoromanica.ro 


304 MICHAT0U-VITEZUL 


«jurând îi da volniciă să fie slobodii în vecă de vecinătate, 
«că acum făcuse boierii obiceiu noii de dicea : cu pšcatü 
«este să Ii robescă pe frate-tăii, căci păgânii îşi cumpără 
«robi pe bani şi în ali şâptel6 annii îi ïértă , ară alţii gi 
< maï curând le daŭ slobodeniă; iară tu eşti creştinii şi ne- 
<luându'lă pe bani şi fiind creştinii ca şi tine, şi tu în veci 
«să'lii vecinesci Ia Cantemirii asemené mărturisesce ` «că 
«o parte din clăcaşi sânt din rădeşii cari pentru sărăciă, 
«'şi-aii vândutii moşiile lor cele părintesci şi "Lan silitü 
< cu strâmbătate să priimiască jugul suppunerii.> Chri- 
sovul Clococenilor asemené arată «că adesele turburăni 
«ale locurilor şi marea îmbilşugare a unora aŭ făcutii pe 
«cei mai mulţi din românii Transilvaniei ñobagt sé robi, 
«precum în Valachia sunt rumânii şi în Moldavia 
«vecinii.» 

Acestea fură, după socotința n6stră, pricinile care stin- 
seră egalitatea străbună de drepturi şi de stare în tërrile 
n6stre şi formară acea monstruositate socială ca o térrš 
într6gă să robiască la câţi va particulari. O aristocraţiă de 
bani sii de stare, singurul felii de aristocraţiă ce a fostii 
vre o dată în térra n6stră , se întocmi atunci. Puternică 
prin avuţiile sale, ea se organiză mai bine din di în di 
şi se întemeiă pe robia glótelor. Acâstă robiă nu putu 
ânsă fi completă decât pré târdiŭ , din pricina turbură- 
rilor ţărrei care favorizaii 6reşi. cât pre ţărrani, dându-le 
prilejii a rătăci dinta”o parte a țărrii într’alta şi operând 
astfelii o ades6 strămutare în stări. 

Michaiu-Vitâzul fu celü d'ântâiu domni care legiui 
printr'uni aşedământi ali săi că fie-care tërranü p'a 
cui moşiă se va afla atunci, acolo să rămână rumână veci- 


www.dacoromanica.ro 


ROBIREA ȚERRANULUI 305 


nică.” Acesti actii barbarii, făcutii de uni prinçü ce a 
lucrati atâta pentra libertate, anevoiă s'arii pută pricepe 
de mamii sci că aristocrația, puternică atunci, a trebuitü 
să'lii siliască la acesta. De atunci se desăvârşi regimul 
foodalii în térra n6stră. De atunci clăcaşii, transformați 
în robi, nu numai că urmară a se vinde împreună cu pă- 
mêntul, dar şi numele lor începură a se trece în actul 
vândărei, de-şi nu se puteai vinde deosebită de pământ, 
ca robii țigani; de atunci proprietarul, murindu'i robul 
fără moştenitori , putea să'lŭ moşteniască ; de atunci elit 
putea să']ii îndatoreze a munci cât va voi. Singurul dreptii 
ce se da țărranului robii era ca stăpânul lui să ou? pâtă 
răpi de pre voinţă banii, vitele şi instrumentele de arătură 
şi de a nu'lü put6 pedepsi decât corecțională, Yar nu al 
omori , căci făcând-o, se osândia ca unii uccigaşii, iar ne- 
vasta şi copii uccisului rămânea liberi. Fără a sci când 
s'a desăvârşitii sistema feodală în Moldova, scimii câ pe 
acea vreme, aceleaşi obiceiuri eraii şi pe acolo. Legiuirile 
lui Vasilie-Voevodii din Moldova şi ale lui Mattheiu Ba- 
sarabii“ Voevodii din térra Românâscă maï întăriră în ur- 
mă aceste obiceiuri, adăogind pentru proprietarul care 
ar priimi uni robi străinii pe moşia sa, o pedepsă de 


* Despre acestii agedëméntű se pomenesce tu mai multe vechi 
chris6ve domnesci, dintre care yomü cita unul de la Radu-Mihnea- 
Yoevodü, din annul 1613, unde se dice : <.... aceşti rumâni maï 
«usii dişi n'a fostă apucat agedământul lui Michaiu-Voevodii, 
<la aceşti boieri mai susii gigi. Deci Michaiu-Voevodi, domnia- 
«sa aşa aü fostii făcutii agedământii atunci, cum care pe unde va 
«fi, acela să fie rumâni vecinici unde se va afla; apol domnia- 
«mea ami căntatii şi amă judecată cu toţi cinstiţi! dregători a? 
«domniei-mele şi n'amiă vratii domnia-mea a strica aşedământul 
«luă Michaiu-Voevodii.,,..> 


www.dacoromanica.r0 


306 MICHAÎU-VITEZUL 


duoă-spre-gece litre argintii către stăpânire şi duoă-decă 
şi patru către st&pânul acelui robii. 

Aşa robia fu răsplata claselor de susii ale societăţei 
către clasele de josii, care le aŭ hrănitii, le aú respectatii 
totii-d'a-una, le aŭ păstrată în posiţia lor şi aŭ jertfitù şi 
muncă şi bani şi viâţă pentru patriă şi libertate. De atunci, 
de la Michaiu-Vitezul, ţârra se împărți cu totul în două 
tabere vrăjmaşe, având interese împotrivite ; de atuncă 
încóce poporul se făcu nesimţitorii la glasul domnului şi 
alii boierilor, nu maï vru a se jerfi pentru o patriă, unde 
nu i san lăsatii drepturi şi pentru o libertate de care elt 
nu se putea bucura şi térra, în Joch de a se realta, merse 
cu grăbire spre scădeniă. Timpuri nenorocite aveaŭ să o 
E în urmă. 

sa ne april sola aci, maï TA ca tall weit. 
mentii, storsti de nevoi lui Michaiu-Vodă Vitezul şi care, 
statornicind pe deplinii în térrš robirea țărranuluă, avea 
să stârpiască isvórele vii ale vitejiei romănescă, mai nainte 
ca elŭ să fi dati prăpăsti6sele sale roduri. 

În faptele ce urmeză vom vedé dar cea mai de pe 
urmă strălucire a poporului români, bucurându-se Auch 
de consciința celŭ puçinü a libertăţii sale. 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA IV 
UNITATEA NATIONALE 


(Arrume Log Tou 1600.) 
L 


Pe gulmea cea mai naltă a munţilor Carpați se întinde 
o térră mândră şi bine-cuvântată între tâte țărrile semă- 
nate de Domnul pre pământii. Ea semănă a fi unii mšretü 
şi întinsă palatii, capii d'operš de architectură, unde sânt 
adunate şi aşedate cu mândriă tóte frumuseţile naturale 
ce împodobescii cele-l-alte ţinuturi ale Europei , pe care 
ea, cu plăcere ni le adduce aminte. Uni brâii de munţi o- 
colesce, precum zidul o cetate, tótă acestă ţerră si din- 
tr'însul, ief col6, se desfacii, întindându-se până în cen- 
trul ei ca nisce valluri proptitâre, mai multe giruri de 
dsluri nalte şi frumóse, măreţe pedestaluri învergite, care 
vârsă urnele lor de zăpadă peste văi si peste lunci. Mai . 
presusii de acelii brâi muntosii se înalţă două piramide 


mari de munți, cu crestetele încununnate de o vecinică 
www.tlacoromanica.ro 


308 MICHALU-VITEZUL 


diademă de ninsóre, care ca dou? uriaşi stai la ambele- 
capete ale rei, cătând unul în faça altuia. Păduri stu- 
fâse , în care ursul se prâmblă în voiă ca unii domnii stě- 
pânitorii, umbrescii culmea acelor munţi. Şi nu departe: 
de aceste locuri , cari îţi adducii aminte natura ţărrilor 
de médă-nópte , dai, ca la porţile Romei, peste câmpii 
arse şi văruite, unde bivolul dormiteză a-lene. Astfelii 
méda-nópte şi méda-di trăiescii într'acestii ținută alături 
una de alta şi armonisând împreună. Aci stejarii, bradii” 
şi fagii trufaşi înalţă capul lor spre ert: alătură, te a- 
fundi într'o mare de grâji şi porumbii, din care nu se 
mai vede callul şi căllăreţul. Ori în-cotro te "i uită, vegi 
colori felurite ca unii întinsit curcubeii şi tabloul celü maï 
încântătorii farmecă vederea : stânci prăpăsti6se, munţi 
uriaş ale căror vârfuri măngâie nuorii , păduri întune- 
c6se, luncă înverdite, livedi mirosit6re, văi răcorâse, gârle: 
a cărora, limpede apă curge printre câmpiele înflorite, pê- 
xaie răpedi, care mugind gr6znicii se prăvălescii în cata- 
racte printre acele ameninţăt6re stânci de pâtră ce placii 
vederii şi o spăimântă tot de-o-dată. Apoi în totii Joe) 
dai de rîuri mari cu nume armoni6se, ale căror unde portii 
aurul. În pântecele acestor munţi zacii comorile minerale 
cele mai bogate şi mai felurite din Europa : sarea, ferul, 
argintul, arama, plumbul, mercuriul, zincul, antimoniul, 
arsenicul , cobaltul, tutéoa , teluriul şi în sfârşitii metal- 
lul celii mai îmbilgugatii decât tâte, aurul, pe care "19 
vegi strălucind până şi prin noroiul drumurilor, 

Aalt este ţârra_Arddlului, 

Dar nu numai artistul şi naturalistul, ci âncă strate- 
Sien), politicul şi archeologul aŭ de multe a se minuni, 
într'acestii împodobitii ţinutii. Celii d'ântâiu va privi şi va. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 309 


„cerceta cu mirare acestă puternică şi întinsă cetate natu- 
talë , scăparea nemurilor în epocile grele ale istoriei lu- 
mei. De ori unde vei veni, al să urci multii spre a ajunge 
la dînsa şi nu poţi pătrunde în ea fără de a fi străbăt- 
tutū celii puginii una din acele sépte porţi, întărite de na- 
tură, lesne de apăratii , forte anevoiă de coprinsi. Politi- 
cul va admira felurimea, naţiilor şi a religiilor adunate 
din tóte colţurile lumei pe acestii pământii , unde Dum- 
nedeii însuşi pare a le fi chiămatii, întindâna dinainte lor 

-0 mésă aşa de îmbilşugată , cum şi minunatele instituţii 
democratice ce aŭ ocrotitii aceşti munţi pe când despoti- 
smul le mătura din tótš Europa. În sfârşitii istoricul-ar- 
cheologii va cerceta cu interesii suvenirile şi rămăşiţele 
Dacilor, ale acelui vitézü şi nenorociti poporii, cea din 
urmă odraslă din acelii némü minunată alii Pelasgilor, 
care se arată la légănul civilisaţiei tutulor popórelor şi 
formă, vârsta eroică a omenirei. Eli va întâlni încă la 
totii pasul urmele de uriaşi ale poporului romanii, domniă 
lumei, căci Ardélul e cea mai frumâsă parte a Daciei fe- 
ricite (Dacia felix), draga 1érrá a Cesarilor. 

Aci eraii Apulum, Saline, Napoca, Patavium, Pretoria 
„Augusta, Aquz, Auraria , frumâse şi însemnate colonnfi 
romane din care patru cu drepti italicii şi cea, maï vestită 
decât tóte, Sarmizegetusa Regia, capitala lui Decebală, 
numită apoi Ulpia Traiana, de ale cării ruine plină e şi 
-astă-di vallea Hațegului. 

Rëmügitele templelor, basilieelor, apeductelor , băilor 
daŭ şi astă-di puternică dovadă de cultura cea mare în. 
«care ajunsese Dacia sub Roman, 


www.dacoromanica.ro 


310 MICHAÏU-VITÉZUL 


D. 


Dar nu ţinu nici două vâcuri înflorirea, Daciei şi îm-— 
păratul Aureljanii, la 274, îşi retrage legiunile din- 
tr'însa şi o lasă în mânile Goţilor. D'aci înainte cumplite. 
nevoi, în vreme de mai multe vâcuri, copleşiră Dacia. 
Aflându-se în callea barbarilor, peste dînsa mai ântâiu se 
vârsă acelii îngrozitorii potop de nâmuri, care înn6că 
t6tă Europa. După Gott, Hunii cei grâznici, Gepidii, A va-- 
rii, Bulgarii, Pacinaţii, Comanii şi alţii trecură asupră-"i 
până către sfârşitul vâcului alti 1x16, dar Dë a o pulé 
ânsă pustii, foră a pute sili pe locuitorii ei să 'şi părăsiască 
patria. In acele vremi grele, Ardâlul, mai cu sémă fu 
scutitorul naţiei române. In munţii lui scăpară locuito- 
rii ër Românesci şi ai Moldovei, când se vădură nă- 
pădiţi de barbari, de unde, când se mai limpegia locul 
de duşmani, ei se scoboraii la şesuri către căminele lor 
cele vechi. Era atunci (în véculü alii GI, după căderea, 
Avarilor, Dacia liberă şi, în vreme ce în Dacia inferi6ră se- 
întemeia Banatul Craiovei, în Dacia superiră se for- 
maŭ mai multe statură române libere. 

Pe la începutul vâcului ali lé, domniaii peste Ar- 
délü, Banati si Biharii, românii Gelu, Menomorutii şi 
Gladiii, când unii noi némü barbarii din Asia, Ungurii 
năvăli asupră-le. Românii stătură puternici împotriva 
acestui noii potopii. După două lungi răsbâie, ducele Un- 
gurilor Arpadă âncă nu putu cuprinde Biharul, térra lui 
Menomorutii şi tocmai după mârtea acestuia, intră în stë— 
pânirea eï cu drepti de moştenire, fiind-că fiul săi Zoltă- 
luase în căsătoriă pe fiica ducelui Menomorutii. Gelu, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 811 


domnul Românilor din Ardélü âncăd se împotrivi eroi- 
cesce ungurului Tuhutum şi muri în băttaiă de o mârte 
glori6să pentru patria sea (904). <Atunci, dice chronica, 
«Românii, văgând mârtea domnului lor, deteră mâna cu 
«Ungurii de bună-voia lor şi îşi alleseră domnii pre Tu- 
<hutum, tatăl lui Horea.» 

Ast-felii Românii, nu învinşi şi coprinşi fiind, dar 
printr'o unire politică, priimiră pe Unguri în térra lor. 
Intr'acestii chip, după uni răsboiu sângerosii, intrară 
Ungurii şi în Banati, unde domnia Gladiii. 

La începutul domnirei Ungurilor sórtea Românilor 
fu mai blândă. Ei îşi păstraseră constituţiile lor provin- 
ciale cu ducii lor proprii! Românii eraii atunci oo ai 
Ungurilor, iar nu suppuşii lor. Toti -Ard6lul nu încăpuse 
încă în stăpânirea Ungurilor şi pe lângă hotarele de 
m6gă-gi se aflaii ducate cu totul libere, precum era 
cele ale Făgăraşului, Omlaşului şi Mureşului. In eele Volle 
părţi ale Ard6lulni suppuse Ungurilor, aceştia eraii forte 
puţini : mai mulţi o armată decât o populaţiă. Af6ră 
de dînşii, se mal aan atuncă în Ardélü nisce 6rde ce io- 
cuiaii munţii de către resăritii. Aceştia erai din acelaşi 
némü, S&cuii, ce se credii a fi rămăşiţe din ole lui Attila. 
Ei eraii împărţiţi în scaune şi aveaii o organisaţiă cu to— 
tul democratică. 

Mai târdiii, pe la 1143, o colonniă germană veni în 
Ardeli, chiămată fiind de craiul Gheiza, r! gi aşedată, de 
dînsul în pământul numiti crăiescii. Cu toți Ungurii, Së- 
cuii şi Saşii, totii Românii, de-şi mulţi din ei trecuseră 
în vecinele principate, rămaseră ânsă în mai mare nu- 
mări în Ardâlii şi îşi păstrară până în alti xmi veci, 
împreună cu simțimântul drepturilor de moşteni ai tër— 


www.dacoromanica.ro 


312 MICHATU- VITEZUL 


Yel, âncă şi multe drepturi ; precum şi pământurile lor. 
Dar din gelosiă , naţiile ce vecuiati cu dînşii într'acelaşi 
térrá, Yar mai cu s6mă de când ducii Ungurilor se ur- 
cară la vrednicia de regi şi introduseră iobăgia , înce- 
pură a trata pe Români ca unii poporii cuprinsü şi, de pre 
dreptul cuprinderilor de pe atunci, îi despuiază de pămân- 
turile lor, spre a şi le împărţi între sine şi a reduce pe 
moşte.iii țărrei la sârtea de iobagi. 

Românii nu sufieriră în tăcere tirannia gı reducerea lor 
din stare de naţiă liberă la aceia a iobăgiei; dar norocul 
nu "i ajută şi fiă-care a lor ràscólă nefericită îngreuia maï 
multii jugul ce "i apăsa. Ast-felii âncă din vremea lui 
Stefani, craiul Ungariei, în Banati, Optiu nepotul duce- 
lui Gladiti, vëdënd tendenţele tirannice ale Ungurilor, 
chiămă poporul la arme şi, după unii înfiicoşatii răsboiu, 
numai prin trădarea, ginerelui săii Cinad fu învinsă. Apoi 
maï târdiii, când jugul ajunse şi mai greii, Românii re- 
duşi acum toţi în stare ţărrănâscă, se sculază în maï multe 
rânduri în vecul alis zé, ali xumé gi ali xrv. Istoria Ar- 
déluluï şi a Ungariei de pre acele timpuri e plină de aşa 
numitele răscâle ţărrămescă (tumultus rusticorum). Ace- 
ste räscóle nu eraŭ numai ridicartă Yöbagului în contra 
stăpânului sën, dar mai multă răscóla simţimântului na- 
ţionali ali unui popori chinuită de altii poporii. De a- 
tunel ura n6murilor luă proporţii mari şi, în vreme ce a- 
céstă deosebire a sângelui slujia împilătorilor de pretext 
la tirannia lor, în inima împilaţilor ea hrănia vecinicii do- 
rinta de neatârnare. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 318 


III. 


Jugul Românilor în Ardélù se îngreuia nu numai din 
partea nobililor Unguri, ci âncă şi din partea popilor ca- 
Loft. Era o intreitš tiranniă : religi6să, politică şi socialë. 
La 1366 Ludovicii de, regele Ungariei dedese voiă nobili- 
lor să stârpiască de totii naţia română. Acâstă cruntă pri- 
gonire ajunse atât de nesufferită, încât la 1437 Românii 
apucară cu toţii armele împotriva tirannilor. Eí îşi alleseră 
povăţuitorii pe Antonie Magnu. Ungurii chiămară într'a- 
jutorii pe S&cui şi pe Saşi, se conjurară împreună şi făcură 
legături, spre apărarea commună şi stîrpirea Românilor, 
întărind cu jurământii a lor legătură, în 17 septemvrie 
1437. Acâstă legătură o maï întăriră âncö în 2 fevruarie 
1438 şi fu temelia constituţiei ce a domnitii în Ardélü 
până la annul 1848. Dar ţărranii români, ajutaţi şi de pu- 
ginii nobili din némul lor ce se mai păstrase, ţinură răs- 
boiul maï bine de duoi anni şi tocmai la 1439, cădând asu- 
pră-le t6tă puterea Ungariei, ei se liniştiră, după ce ânsă 
craiul Alberti le dete libertatea de a se strămuta în ori 
ce Joch şi veri când le va place. Înălțarea românului 
Iónă Huniadii la guvernul Ungariei şi aceia a fiului săi 
Mattheiu la demnitatea de rege, opri furia Ungurilor de 
asupra Românilor. Mattheiu pedepsi âncă cn crânceniă pe 
cerbicoşii nobili Unguri din Ardélü, rebelaţi în contră’, 
sub pricinnire că nu vor a se suppune la unii craiu ro- 
mânii. Voind să dea satisfacţiune cererilor poporului ro- 
“mânii, de la 1467 elŭ Jü scăpă de dijmele ce plătia la 
popii catolici şi flù apără de asupririle nobililor. Craiul 
Mattheiu, ca şi tatăl sën I6nii Huniadii, spre a ridica na- 


www.dacoromanica.ro 


314 MICHA ÏU-VITÉZUL 


tia lor apăsată, nu sciu face altii-ceva decât a înmulţi nu- 
mărul nobililor români. Acéstă măsură fu slabă în ade- 
verii, căci aceşti nubili, séŭ eraf săracă si neputincioşi a 
tine frunte numeroşilor nobilă, séü de eraii bogaţi dobân- 
dan interese protivnice mulţimei şi se innecaü în aristo- 
craţia maghiară, pergându'şi naționalitatea. Adevërü e că 
Corviniă, înălţaţă în mărimea lor prin Unguri cari îl pri- 
veghiaii de apr6pe, sciindu'i de sânge românescii, nu pu- 
teati face mat multii. EY nu puteaii, şi de arii fi avutii acele 
idei şi arii fi voitii să desființeze regimul feodalü séi să 
goniască pe Unguri din pământul Românilor şi să des- 
parță acestora din crăiă, térra deosebită. Cu totul dimpo- 
trivă , ţintirile lor eraii să îngloteze pe toţi Românii în 
același statü cu Ungurii; de acolo veniră şi ispitirile lor 
nenorocite de a cuprinde térra Românsscă şi Moldova. 

Dar cu craiul Mattheiu muri şi dreptatea, de pe spusa 
şi de astădi a poporului în Ungaria şi Ardélü şi asupri 
țăranilor români cresci din di în di. La anul 1514 is- 
buen) acea revoluţiă a ţărranilor din Ungaria sub Doja, în- 
grozitâre prin crâncenia, faptelor ei şi a pedepsilor ce tra- 
se asupră'i. Românii din Banati, precum şi chiar nobilii 
Români din Maramureşi, luară partela acâstă revoluţiă. 
Tërraniï români din Ardélü, ce nu se mişcaseră, împăr- 
tăgiră pedâpsa celor-l'alţă şi perdură dreptul a se muta 
de pe o moşiă pe alta, Apoi se introduse gi cartea de legi 
a lui Verbăczy, care legiuia : că ţărranul ware nimicii, 
afóră de simbria pentru munca, sa (rusticus præter mer- 
cedem laboris sui nihil habet). 

Pedépsa dumnedeiască nu întârgiă a isbi pe aristocrații 
Unguri, 

Când puternicul sultanii Soliman năvăli asupra Unga- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 315 


rieï, ţârranii nu voiră a se scula spre a apăra o patriă, 
unde nu li se lăsase nici unii dreptii şi Ungaria fu lovită 
de mórte, împreună cu craiul ei, în băttăllia memo- 
rabilă de la Mohacin (29 augustii 1526). Banatul de 
atunci cădu cu totul în stăpânirea Tureilor gi Ard6lul 
rămase sub prince unguri alles şi vasali ai Porții. Acestă 
nouă epocă în care intră Ardâlul fu gi mai fatalS Ro- 
mânilor. Atunci se iviră acele Jegi batjocoritâre pentru 
Români, prin care venetici unguri şi soçiï lor ocărescii 
numele şi némul românescii ; religia Romanilor numai 
vremelnicesce o suferiaii şi pe dînşii îi declară de hoţi, - 
tilhari şi vagabondi în térra lor moştenită de la părinţi, 
legi care cu totul îi depărtză de slujbe civile, nu le ïértă 
a âmbla cu sabiă, paloşii si altă armă, pedepsind cu tăiere 
de mâna dréptă ps acela la care se va găsi o puşcă; legi 
prin care nu le este Yertatü a purta haine de postavii, nici 
pantaloni, nică cisme, nici pălăriă de unii fiorini, nică că- 
m6şă subţire, apoi alte nenumărate prescripţii de ruşinosă. 
gi vecinică ïobägiä. 

Ura naţională a Românilor în contra tirannilor unguri 
se întrupă atunci în 6re-care individualităţă puternice, care, 
fără a simţi pote, se făcură organului ei. Astfelü Stefanii 
Mailatü, românii din ţinutul Făgăraşului (1537—1541),. 
mai apoi Gaspar Bekeg de la Caransebeş (1573—1575) 
şi Paveli Macikaşi (1586) clătiră torţa discordiei peste 
capetele Ungurilor şi îi vătămară greii prin räscólele şi 
răsbțiele ce aţițară. Astfelii vitszul domni alii Moldovei 
Pătru Raregii de dece ori năvăli în Ardélü (1528—1544), 
pustiind când pe Sagi, când pe Sëcni, când pe Unguri, 
reclamând moşiă părintâscă , în acea ër, Şi îndată ` 
după aceia, Alexandru-Vodă alti Moldovei şi Petru-Vodă 


www.dacoromanica.ro 


“816 MICHAÍU-VITÉZUL 


ali ţării Românesci intrarš (1550,1552,1553,1556 
şi 1557), mijlocind între deosebitele partide si toti 
d'a-una pedepsind pe unii din asupritorii Românilor. 
Aceste întâmplări făcură că în acestii véch, Românii 
dintr'o parte şi dintr'alta a Carpaţilor se frecară unit 
cu alţii, îşi împărtăgiră durerile , îşi adduseră aminte 
tradiţiile unui traiu communii şi doriră înfiinţarea lui. 
De atunci „ de câte ori unŭ stâgii românescă se ivesce 
fălfâind în vârful Carpaţilor, Ard6lul întregii se înfióră, 
„Românii de sperare, tirannii de spaimă. 


IV. 


Am vădută în cartea din urmă cum schimbându-se lu- 
-crurile şi vremile, ajunse Ard6lul în stăpânirea cardina- 
lului Andreiu Bathori , prietenul Polonilor , ali Turcilor 
şi ali lui Ieremia-Vodă Movilă din Moldova, toţi duş- 
mani înviergunaţă at lui Michaiu-Vodă. Cea d'ântfâiu grijă 
“a noului stăpânitoră fu d'a trámite uni solii la Pórtă spre 
a închiăia pacea şi Porta, după ce întârse pe solii cu rës- 
punsii favoritorii, nu întârgid a trămite în Ardâlii uuii 
căauşii spre a trata de pace. Cardinalul se arăta dintru'n- 
tâiu că voiesce a sta neutru şi a-fi totii de-odată prietenă 
şi cu Turcii şi cu Nemţii, cumpănindu-se astfeli în- 
tre ambele aceste părți răsboitâre , până să v6dă care 
îi va da mai mari fol6se. Pentru acesta, hotărî a trămitte 
soliă la împăratul. Acesta priimise bine pe solii trămişi 
de Sigismundii şi îi pornise înapoi cu condiţii moderate. 
Abi6 esgiseră ei din Praga când împtratul află revoluţia 
din Transilvania. Mâniatii rie de a se vede înşelatii în- 
tr'astfelü de uşurinţa séü viclenia Ungurilor, elt porni 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE Die 


îndată pe doctorul Petz cu poruncă să aresteze pe soli 
ori unde îi va găsi. Aceştia, ajungând la Thorn, a- 
fiară că Sigismundi, cu obicinuita sa uşurinţă de minte, 
lăsase Ard6lul cardinalului şi hotărîră să nu mârgă mat 
departe până să afle voinţa cesarului. Acolo îi ajunse Bar- 
tolomeii Petz şi îi puse să facă jurământit de credință 
împăratului, jar ei nu se întârseră în Ardélü decât mai 
târgiii, după mârtea cardinalului. Dar în Ardélü acesta 
revocase pe soli din însărcinarea lor şi trămise în locul 
lor la împăratul pe Kamuth , carele fu arestatii de Petz 
la Vienna ; iar cărţile lui i se luară şi se trămiseră 
împăratului. Petz sosind în Ardéin , găsi interesele stë- 
pânului săi multii mai rëŭ decât bănuia. Nobilii şi popó- 
rele erai forte întăritați împotriva Austriei şi eran cu 
toţii încredinţaţi că arii fi multi mai bine pentru dîn- 
şii a se bucura de dulceţile păcii sub unii prinşi pä- 
mântânii , care are învoirea, şi ocrotirea, Turcului , decât 
a avé de stăpână unii străinii care să "i arunce fără în- 
duoire într'unii răsboiu sângerosti. Cu tâte aceste cardi- 
nalul, căutând a câştiga vreme, scrise lui George Basta, 
generalul împărătescii ce se afla cu 6stea, sa la Lanovicii 
şi îl rugă d'a nu 'li supăra şi lovi nici într'unii chipii, 
căci elù voiesce a întări tóte cele închiăiate cu solii lui 
Sigismundii de împăratul; că elŭ n'are alte ţintiri decât 
păstrarea păcii şi a bunei rânduieli în Ardélü; că astfelii 
âmbletele lui nu vor fi neplăcute şi nu va fi nevoiă a în- 
trebuinţa sila către unŭ prinşi alliatü ali împărăției. 
Basta ascultă bucurosi acâstă rugăciune gi dete poruncă 
la ai săf d'a nu supăra nimeni hotarele Ardslului. Petz 
se întârse la Praga pe la sfârgitul lui aprilie. Cardinalul 
îi dedese o scrisre către împăratul, prin care rugă pe- 


www.dacoromanica.ro 


818 MICHAÏU-VITÉZUL 


M. S. a crede că elii e gata la ori=ce slujbă, maï cu sémä în 
ce privesce interesul communii alŭ creştinătăţii; că spre 
a sfêrgi în pace pricea ce s'a ivitii, elŭ va trămitte îndată 
soli cu deplină împuternicire. Elŭ âncă propunia ca, spre 
a strînge şi mai multi legătura sa cu împăratul, să i se 
dea, în căsătoriă pe principesa Maria-Christina, care acum 
se învoise a se despărţi de Sigismundi Bathori. Acâstă 
jună şi frumâsă principesă, jertfită prin o politică perfidă 
ca să fie sogia lui Bathori, după patru anni de sufferințe, 
acum prin învoire cu soțul că, subscrisese actele prin care 
-cerea Papei să strice unirea lor. Pricinuirea, fu neîmpli- 
nirea căsătoriei, Aceste acte se atestară de cardinalul 
Andreiu şi de allí trei martori din partea pringului şi pa~ 
tru din a principesei, între care era duhovnicul amân- 
duoror şi două dame din casa sa de cele mai aprâpe de 
pers6nna ei. Atunci se ivise în publici multe fabule spre 
a tălmăei neputinţa fisică a lui Bathori. Unii, precum am 
maï spusii, diceaii că elii fusese legatii prin farmecile unei 
babe fermecăt6re numită Tóna care era a lui Jon Koacock. 
Alţii spuniaii că muma lui Stefani; Bosckai, dorind ca 
Sigismundii să ïea în căsătoriă pe o fiică a eï şi neisbu- 
tind , căci vanitatea lui iü făcu să prefere pe o nemţică, 
prin farmeci îl legase. Cardinalul porni atunci la Roma 
pe secretarul sën Tomasi, mai pe urmă autorii a douó 
scrieri despre acele timpuri, ca să vestiască Papei înălța- 
rea sa pe tronul Ardslului şi să "In róge a'i da iertare spre 
a se pute cununnă cu Maria-Christina. Papa, primind ac- 
tele de despărţeniă , strică căsătoria în 14 iulie (1589) 
într'unii consistoriii, dar Maria-Christina era desgustată de 
lume şi sătulă de sufferinţe gi, nepriimind propunerile 
cardinalului, părăsi Ard6lul şi se 'ntârse la Gratz lângă 
Wwww.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 319 


părinţii sët, De acolo se trase fără întârdiere în mânăsti- 
rea Santa-Maria d'Halla la Inspruck, unde se căllughări. 
Ea era d'abi6 de 25 de anni. Era o femeiă frumâsă, cu 
minte, împodobită cu învăţătură, iubâţă, dar avu nenoro- 
cirea a fi născută archiducesă şi osândită din nascere a 
sluji de instrumentiă orbi politicei familiei sale. Ea fusese 
may ânt6iu hotăriţă a se căsători cu posomoritul bătrânii, 
tirannul Filippü 1%, regele Spaniei; apoi i se schimbă ne- 
norocirea, dând'o în căsătoriă dupt Bathori. Ast-feli în 
acea monăstire periră îngropate sub văli afâte daruri 
strălucite ce împodobïaŭ pe acea, nenorocită femeiă, lău- 
dată şi căită de toţi câţi aŭ cunnoscut'o. 


V. 


Impëratul nu răspunse la scrisórea ce "7 tršmišese car- 
dinalul Bathori prin Petz şi porunci generalului Basta 
să se grijiască de óste spre a intra în Ard6lii. Asemen6, 
priimind scrisori de la Michaiu-Vodă cum că elii se teme 
de o trădare din partea, lui Andreiu şi că arii dori să se 
oştiască în contra lui, îi trămise printr'unii raguzanii o 
bună sumă de bani. Cardinalul, vădându-se ameninţată 
din tóte părţile, cu mai multă grabă decât prevăduse elit, 
şi îngrijată de primejdia în care se afla, ceru unŭ pas- 
portii şi trămise pe Gaspar Corniş la Basta spre a câ- 
aen, vreme. Acestii trămisii arătă că: «décă împăratul nu 
«priimesce o învoire pe care stăpânul stii tot d'auna a 
«dorit'o, acestii princ va fi nevoiti pentru apărarea sa 
«a'şi căuta unii puternicii protectorii; că elt r6gă pe M. 
<8. I. să declare curată de vojesca a trata pe cardinalul ca 
«unŭ alliatii séü ca unii duşmanii; că unii ciaugii ali Porții 


www.dacoromanica.ro 


320 MICHAlU-VITEZUL 


«ce era lângă dînsul, îi făgăduia ajutorul şi prietenia 
«sultanului, fără a cere mai multă de 10 mii galbeni tri- 
«butii annuală, în locii de 15 mii ce era maï "nainte, şi că, 
«neputând sta fără protecţiă, se va declara pentru Pórtă ç 
«dar că cardinalul, gândind mai multi la ceia: ce cereaii 
«de la dînsul rangul şi calitatea, sa, doria mai bine să se 
«uniască cu împăratul împotriva, duşmanului commună 
«alii numelui de creştinii, decât a se arăta că jertfesce in- 
. «tereselor sale particulare causa religiei precum şi mân- 
«tuirea şi libertatea patriei sale; că multe eraf mijlâcele de 
« împăciuire şi că trebuie a mai strînge nodurile printr'o 
«nouă căsătoriă cu casa Bathorescilor , asupra, căria casa 
«Austriei a vărsatii atât faceri de bine; că cardinalul, 
«vării primarii cu Sigismundii, se va sili d'a merita acestă, 
callianţă, prin jertfirea şi credința sa, şi că el doresce ca. 
<împăratul să binevoiască a "i da în căsătoriă pe prince- 
«pesa Maria Christina; ca atunci acestă prince, rezimân- 
«du-se pe acâstă augustă căsătoriă, va privi de aci înainte 
<ca duşmanii, nu numai pe Turcii, acestii erudü bieYü alit 
«creştinilor, dar âncö şi pe toţi câţi vor isbiséü vor neso- 
«coti casa Austriei.» 

Basta fu pugini attinsü la inimă de aceste cuvinte şi 
încredinţatii fiind că cardinalul nu lucra cu bună-cre- 
dinţă, răspunse trămisului cu aceiaşi prefacere : «că stë- 
«pânul sâă trebuie să spere multii de la bună-voinţa împă- 
«ratului; că elü va face îndată cunnoscutii M. S. applecă- 
«rile în care se află cardinalul şi crede că vor fi ascultate 
«bucuros propunerile acestui prinçü; că, afórš de acest, 
«<clù le va rezima cu totii creditulii săi.» 

Cardinalul într'adevării nu era de bună credință. Prie- 
tenii ali Poloniei, căria era multă îndatorată, el nu 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 321 


putea să voiască seriosü allianta cu împăratul. Eli scia 
acum că căsătoria, ce cerea era peste putinţă. Elù cred-a 
maï multă în Turci, cari îi mulţumiaii dorințele şi îi fă- 
găduiaii şi térra Românsscă. Lut îi trebuia ânsë câtă-va 
vreme spre a Se înțellege bine cu Turcii, Polonii şi cu 
Movilă şi a se întemeia, în térrá, a se îngriji de 6ste şi a 
dobânâi ajutóre de la aliaţii săi. Elù trămise spre acestă 
sfârşitii în Polonia pe Gavriil Banfi, unul din senatori şi 
pe Stefanii Cacasi de la Clusü, iar în Moldova pre Ionii 
cu numele Nagy (Mare) din oraşul Baia de Crisü. Acesta, 
era însărcinat d'a negoçia o căsătoriă nîntre unica, fată a 
lui Teremia-Vodă cu Ionii Iffiŭ, fratele săi din mumă. 


VI. 


Acum cardinalul, credênd că a înzelată şi a adormită pe 
împăratul, voi să adrmă şi să înşele şi pe Michaiu-Vodă, 
de care simţise că nu e iubiti, precum nică elă na'li ïu- 
bia. Michaiu- Vodă într'adevării, înțelese bine cât de pri- 
mejdi6să e pentru dinsul urcarea cardinalului la domnia, 
Ardâlului. Eli desperase cu totul de a se mai pute acum 
împäciui cu Turcul şi a se batte cu dinsul, având Ard6- 
lul duşmanii, îi, era forte grei. Eli începu a priveghia, 
cu luare-aminte tâte mişcările cardinalului şi află curat 
că acesta făcuse allianţă cu Polonia, cu Turcii şi cu Tere- 
mia şi că, înainte de tâte, alliaţii asupra ţării Româ- 
nescă şi asupra capului lui vor năpădi, că Turcii se în- 
voiseră a lăsa lui Andreiu Transilvania şi térra Româ- 
n6scă , scădând şi tributul cu cinci mii galbeni şi că, 
de pe povaţa şi svaturile cardinalului, Pórta urdia acum 
curse private spre a "li perde. Michaiu însciință de tóte 


www.dacoromanica.ro °! 


322 MICHALU-VITEZUL 


aceste pe împăratul, figăduind că va goni pe cardinali din 
Ardsiii. Af6ră de primejdia cu care Hü amenința cardi- 
nalul, lui Michaiu îi era ciudă mare cum unii popă (cum 
îl dicea elii) să domniască peste o ţerră aşa de frumâsă, de 
care elii se credea multii may vrednici şi care flù iubia 
pe dinsul forte multii. 

Cardiualul trămise lui Michaiu-Vodă pe Gaspar Cor- 
niş, pe care li numise generalii mai mare peste tótă 6stea, 
sa. Acesta fusese unul din svetnicii lui Sigismundii la an- 
nul 1594, când se ucciseră nobilii. Eli ură pe cardinalul 
Bathori şi partida turcâscă şi se temea de r&sbunarea eï. 
Cu pugine dile înainte, el priimise o înfruntare grea de 
la junele Iffiii, frate vitregi ali cardinalului, ali cărui tată 
perise în acea uccidere de la 1594. Corni avea drepti a 
se teme că amnistia şi uitarea făgăduită de cardinalul nu 
va fi ţinută în s6mă. Astfelă inspirati , spunü că Corniş 
întâlnindu-se cu Michaiu-Vodă, îlii mai întărită âncă asu- 
pra cardinalului, încredințându'li de gândurile vrăjmă- 
gesci ale acestuia şi îlii întemeiă mai multi în proiectul 
sën de a intra în Ardélü. Întorcându-se lângă cardinalii, 
Corniş iü asigură că Michaiu- Vodă nu hrănesce nici 
unii cugetii de duşmăniă asupră'i şi nu bănuiesce nimicii. 
Nu multă după aceia, cardinalul trămise la Michaiu-Vodă 
alţi duoi soli, pe bătrânul George Ravazdi, unul din se~ 
natori gi pe Nicolae Vitezu, bărbații însemnată şi care 
cunnoscea limba românescă, «spre a "i făgădui prieteniă 
<şi raporturi de bună vecinătate, cerând si de la dînsul 
<asemen6». Michaiu necunnoscând âncă deplinii cugetile 
împăratului şi credând în sinceritatea cardinalului se în- 
duplecă a închiăia cu acesta ună tractatii, puind în con- 
dik ca cardinalul să nu se desbine de împăratul, nici să 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 323 


se allieze cu Turcii, ci, unindu'şi armele împreună, să 
pârte răsboiu împotriva, lor. Acesti tractatii închiăiatii la 
14 aprilie 1599, se subscrise de Michaiu si de dece boieri 
aï săi gi prin jurământii pe evangeliă se întări. Apoi solii 
ardeleni, după o zăbovire de două luni în térra Românâscă, 
se întârseră acasă. 

Dar nu trecu vreme multă şi Michaiu-Vodă se încre- 
dință de viclenia cardinalului către dînsul. Eli prinse 
unii trămisii ali cardinalului ce mergea la Turcă gi, din 
cărţile ce se găsise la dînsul, se dovedi cum că cardinalul 
închiăiase pace şi alianță cu Turcii şi cu Ieremia-Vodă 
gi voia, să Vii r&stârne din tronú şi să "li prindă, pentru 
care sfârgitii chibzuiaii fiă care a'şi aduna oștile în tabără, 
Michaiu, vădând că este astfelii înşelatii, se hotărî d'a a- 
puca înaint6 vrăjmaşilor săi, de at isbi până a nu fi eï 
în stare să UI isbiască; deci începu a aduna şi a înscrie 
soldați numeroşi, parte mare din poloni, cazaci, sârbi. 
Eli scrise împtratului tóte faptele cardinalului, arătând 
că va să "In r&sbune despre dînsul şi să cuprindă Ar- 
d6lul, cerând pentru acâsta de la Maiestatea Sa să con- 
tribuiască cu 30 mii talere pentru plata oștilor gi cu dece 
mil pusci, În vremea, acâsta, spre a nu însufia bănuieli 
cardinalului, răspândi vorbă că aceste gătiri de 6ste le 
face împotriva, 'Turcilor. 


VII, 
Cu tóte acestea, faima, ades6 prevestit6re adevărată a 
nenorocirilor ce ameninţă , începu a se DD, aţițând tóte 


vorbirile, spăimântând t6te fegele , vestind că acele pre- 
gătiri de răsboiu ale lui Michaiu-Vodă nu se facă împo- 


www.dacoromanica.ro 


824 MICHALU-VITEZUL 


Diva Turcilor, ci împotriva Ardâlului. Atunci princul 
Andreiu porni unŭ solii la Casovia, spre a întreba pe ge- 
neralul Basta dâcă e adevării că Michaiu- Vodă pregătesce 
o revoluţiă şi ferbe în mintea sa proiectul d'a "li goni 
şi d'a stăpâni Arudlul. Basta, ascultând vorbele acestui 
trămisă, răspunse fórte simplu că gândurile lui Michaiu 
îi sûnt necunnoscute și că cardinalul í póte întreba pe 
elii însuşi de ceïa ce pregătesce. Cardinalul se hotărî a- 
tunc a trămite la Michaiu-Vodă pe senatorul Pancratie 
Sennyei spre'a iscodi gândurile Ii. Michaiu priimi pe solii 
cu multă bună-voinţă şi ciustiri, în palatul sëŭ de la Têr- 
govişte, încunjuratii fiind'de soldaţii săi. Sânnyei ceru 
de la dînsul d'a nu lăsa pe prințul Andreiu în cumpănă, 
între temere şi sperare; d'a împrăştia printr'o declaraţiă 
cu inimă curată, sgomotul răi ce alsrgă nu numai în 
Ardăli , dar âncă şi în tâte părţile din afră. Micha. 
vădând proiectele sale descoperite , se simţi în neo? d'a 
înşela, pe duşmanul săi, spre a nu fi însuşi înşelatii şi 
perdutii de dînsul. Elii protestă cu multă înfocare dinainte 
lui Sennyei împotriva nedreptelor bănuieli ce cardinalul 
are asuprăi; elt adduse aminte de jurământul ce a fă- 
cutii că va păzi pace şi prieteşugii cu Ard6lul şi că acesta, 
"i o povăţuiesce şi interesul sëü. Eli adaose protestaţii şi 
jurăminte că astfelii va urma şi în viitorii, declarând în 
sfergitii că elt stă gata a trămite în Ardélü pe soçia sa şi 
pe fiiul sëŭ Pătraşcu, ca zăl6ge ale credintei sale, numai 
cardinalul să trămită pe ftate-seii Stefanii Bathori la 
Turnu-Roşu , lângă hotarul ţării Românescă , spre a "i 
priimi şi să se îndatoreze că va pune pe fil sën să învețe 
limba lătinâscă şi că va purta grijă pentru siguranţa şi 
buna petrecere a familiei sale, după cum o cere datoria, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 325 


şi prietegugul. Istoricul Bethlen , în cuvântul ce pune în 
gura lui Michaiu, în acâstă împrejurare , pretinde că elii 
arii fi gis că, de va intra în Ardélŭ, să 'lŭ ducă Dumne- 
deii a mânca trupul femeii sale şi a bea sângele fiiului 
săi. Noë ne vine cu ere a crede la acestii jurământii , 
când scimii cât de mare era credinţa sa şi cât de puter- 
nică inima sa, Ca tóte inimile de leii , elii îşi iubia fami- 
lia. Credemi mai multi, séú că aceste cuviate sunt nisce 
exageraţii ale annaliştilor unguri contimporani, séü că Sen- 
nyei chiar, care şi elù era tainică duşmanit ali cardina- 
luluy, a adaosü de la sine aceste cuvinte spre a însuffla 
căllughărului o încredere órbă în Michaiu-Vodă. Gaspar 
Cornis âncă declara că li îşi pune capul că Michaiu- 
Vodă n'are nică unii gândii de vrăjmăşiă. Ast felii creduţiă 
pringului Andreiu slujiră mai multă a'lii înşela decât 
chiar duşmanul sëü Michaiu-Vodă. 

Intwacestii chipü Andreiu Bathori se înzelă şi, încre- 
dinţatii acum că Michaiu-Vodă nu cugetă rëü asupră'i, îi 
dote voia cerută de acesta d'a cumpăra în oraşele săsesc 
arme, prafii, trâinbiţe, steguri gi toti ce "i trebuia pen- 
tru răsboiu şi de a le trece în térra Romănéscă. Asemené elù 
îngădui la vr'o câţi-va unguri, precum George Mako şi 
fate-săi Grigorie, Franciscu Lugacă , răsboinici viteji şi 
cercaţi şi la mulți alţii, a intra în slujba lui Michaiu- Vodă, 
dorind ei a se batte sub dînsul. Dar acestă încredere ce avea 
în Michaiu nu opri pe cardinalii d'a lucra şi cu maï multă 
înfocare cu alliaţii săi, întru înfiinţarea planurilor com- 
mune. EI se învoi pentru închiăierea păcii şi alianței cu 
Turcii prin Mustafa, solul tureesci şi căauşul Usaim, care 
de câtă-va vreme se afla petrecând în bună cinste la cur- 
tea lui; dintr'altă parte se înţellese cu Ieremia-Vodă şi 


www.dacoromanica.ro 


326 MICHALU-VITEZUI, 


cu Polonii ca fiă-care, strîngându'şi oştile în taberi, să stea 
gata a "i veni întru ajuturii. EI însuşi îşi adună ostile, 
punând tabăra la Sas-sebeş şi aşteptă numai sosirea al- 
liaţilor să spre a se porni împotriva lui Michaiu. In 
vreme ce cardinalul, fără grijă , până să "i vină allan, 
îşi petrecea timpul preâmblându-se prin munţi , vănând 
la păstrăvi şi desfătându-se prin mâncără şi 1 5uturi Zar - 
mia lui ce sta în nelucrare la Sas-sebeş, începu a cârti şi 
a se plânge, mai cu sémă nobilimea. Fiă-care de pe carac- 
terul sët, striga şi dicea că "ei perdeaii vremea într'o ne- 
lucrare nefolosit6re şi ruşin6să , că se ruinat acolo nefă- 
cênd nimici, că îi slăbiai şi eï nu puteaii merge să în- 
grijiască de trebile casnice ale lor, că e necuviincăosii lu- 
cru, în vreme ce eraii în siguranţă, In duşmanii de ni- 
căiri, de a'şi petrece vera închiși în tabără, topindu-se în 
mollicăune. Cei mai limbuţi nu respectaii nică pe prineul 
nică pe svetnicii săi ; ei strigaii că cardinalul era fricosü, 
nesocotitii , nehotărîtii şi leneşi şi că, obicinuitii fiind Ja 
trândăvia căllughăresce şi la o viţă delicată şi singura- 
Dr, elt nu scia ce trebuie unei armii şi ceia ce cere in- 
teresul statului ; că elii a luată domnia fără să scie prin ce 
arii put6 mântui republica şi cum şi cu ce se face xăs- 
bon, Cardinalul, cum audi aceste cârtiră, ale ostaşilor , 
se îngriji forte şi îndată, lăsând în tabără numai pe pre- 
torieni şi trupele mercenare, dete la t6te cele-l-alte oştă 
voiă de a se întârce pe la casele lor. Astfelii, nu 6rba în- 
credere în Michaiu-Vodă , ci temerea sa de cârtirile ogte- 
nilor, făcu pe cardinalii a strica lagărul şi a se desarma de 
o cam dată. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALĂ 327 


VIII. 


In vremea aceia, sosi in Ardélŭ la Alba-Iulia (20 au- 
gustii 1599) Germani Malaspina, episcopul de Caserta, 
ca nunciŭ apostolică pe lingă cardinalii. Acesta fusese, 
cum scimiă, în aceiaşi cualitate în Polonia, unde din réoa 
credință cu care se purtase, îşi trase hula tutulor şi Po- 
lonesii făcură unii jocii pe numele lui ce însemna sp:nă 
răi, dicând : «nică o dată nu poti fi spinii buni, măcar şi 
«de arii fi trămişi de la Roma». Elă era imtr'adevërü unŭ 
ambiţiosii şi intrigantii mare, căutând prin tâte chipu- 
rile a dobândi pălăria de cardinalii, ce fârte multă o do- 
ría. După o şedere de câţi-va anni în Polonia, desperând 
de a'şi vedé dorinţa împlinită , trecu în Ardâlii, teatru 
pe atunci de multe intrigi. Eli doria în totii chipul să 
câştige favorea împăratului, ca printr'însul să dobân- 
diască cardinalatul. Eli se sili a face pe Andreiu Bathori 
să înțellegă cât este de uritü gi ocăritorii pentru dînsnl, 
fiind creştinii şi cardinalii încă, să se allieze cu Turcii 
împotriva creştinilor şi a Papei; că elii trebuie să se temă 
de mânia Papei şi a sântului collegiii şi de răsbunarea 
împăratului şi a tutulor creştinilor. Eli îi făgăduia âncă 
cum-că va mijloci la Papa ca să "i dea voiă a se căsători, 
ca să nu se stingă ast-felii familia Bathorescilor. Unii anna- 
listă unguri de pe atunci, anume Szamoscozi, pretinde 
că prinţul Andreiu se înduplecă la aceste cuvinte ale lui 
Malaspina şi se făgădui că va strica allianţa cu Turcii, 
cu atât mai multii că aceştia pretindeaii ca să le dea 
înapoi cetăţile de margine Lipova, Ieneu şi alte treceri 
vecine; dicea numai că, temându-se de împotrivirea loeui- 


www.dacoromanica.ro 


828 MICHAIU- VITEZUL 


torilor, voia ca să ţină acestă hotărîre secretă până la epoca 
când se va aduna dieta, Yar pentru închiăierea acestei 
alliante, porni îndată pe Stefani Cacasi la împăratul 
şi apoi, chiămând la sine pe solii turci, le declară că 
voiesce răsboiu cu Porta. Istoricul Bethlen face bine de 
a se înduoi, observând că cei-l-alţi annalişti taci despre 
acâsta şi că solii săi lângă sultanul, Nicolae'Gavay şi Fran- 
ciscu Budai, nu se întârseră de ja Pârtă, decât după in- 
trarea lui Michaiu-Vodă în Ardâlii. Urma însă ne va 
arăta că Andreiu Bathori nu era de locii sinceri în făgă- 
duielile sale. O dovadă despre acâsta âncă este că, în vreme 
ce elt protesta despre hotărîrea lui d'a se allia cu împă- 
ratu), elü seria lui Ioanii Zamoisky cerând poreţi şi pro- 
testând de voinţa lui de a ţine cu Polonii. Zamoisky W 
răspunse, în 23 septemvre 1599, ca să se prăbiască a 
trămite o ambasadă la staturile Poloniei, cerând protec- 
ţia lor pentru dînsul şi pentru provincia sa. Este ade- 
vării că toţi actorii acestei scene âmblaŭ căutând a se 
înşela între sine, unii pe alţii: Andreiu Bathori înşela 
pe împăratul, pe Michaiu, pe Basta şi pe Malaspina; îm- 
păratul înşela po cardinalul, pe ali: cărui trămisi Cacasi 
Up priimi fârte bine la Pilsna unde se dusese şi "i dete 
sperără că va îachiăia în curândiă tractatul cerută şi 
intr'acelasY vreme trămitea instrucţii tainice la Michaiu- 
Vodă şi la generalul Basta ca să se înţellâgă împreună 
spre a intra cât mai cu grabit în Ardélü şi a goni d'acolo 
pe cardinali. Eli áneó înşela şi pe Michaiu-Vodă, lä- 
sându'i a spera multă, dar fiind bine hotăritii a se sluji 
cu dînsul ca cu unii Instrument? şi a nu'lii lăsa, să se în- 
temeieze în stăpânirei Ardelului. Michaiu-Vodă căuta a ` 
înşela pe cardinalul şi într'aceiaşi vreme voiă să înşele 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 329 


pe Basta, intrând în Ardélü înaint6 lui, cum şi pe împă- 
rată, fiind hotăritii a păstra acestă ţârră sub cârmuirea 
sa. Basta asemen€ voiă să siliască în tóte chipurile spre 
a dobândi ein, iar nu Michaiu, cOrmuirea Ardâlului; în 
sfârgitii Malaspina âmbla să înşele pe tâtă lumea, vânând 
în tóte părţile multii dorita pălăriă de cardidalii. Acesti 
chipii viclenii de a lucra, de-şi în diua de astă-di când 
ideile morale sunt multi mai desvoltate, este 6re-cum 
iertati decorându-se cu nnmirea de diplomaţiă şi fuge- 
lăciune de răsboiu, datoria istoriei, acestă consciință a né- 
mului omenescii, este de a’lŭ osândi. Michaiu-Vodă din 
toți este maï lesne de iertati; elii era amenintatü cu vi- 
cleniă în cOrmuirea şi patria sa şi era nevoiti să se apere 
cu aceleaşi arme cu care era isbitii; ambiția lui âncă avea 
unii scopii multi mai nobilii si maï înaltii decât a ce- 
lor-l-alţă; elii ţinta a regenera naţia sa. 


IX. 


Michaiu-Voda, aflând de tabăra cardinalului de la Sas- 
sebes, trămise în Ardâli pe banul Mihalcea, svetnicul 
săii de aprâpe şi pe George Raţii, sârbi cu némul şi cu 
numele, spre a cerceta puterile şi gândurile lui Andreiu. 
Sosind lângă acestii prinții, d îi declarară că Michaiu- 
Vodă voiesce să năvăliască în Bulgaria, în vreme ce Ibraim- 
Paşa răsboia în Ungaria, după cum făcuse cu isbândă în 
annul trecută şi că ar dori pentru acâsta să nu i se întâm- 
ple în lipsă vre o primejdiă din partea Ardéluluï. Cardi- 
nalul încredinţă pe trămişi că Michaiu-Vodă póte fi si- 
gurii că nui se va adduce nici o stînjinive la întreprin- 
derile sale; pe lângă acestii rëspunsü, trămişii raportară 


www.dacoromanica.ro 


330 MICHAÏU-VITÉZUL 


Ini Michaiu, că în tabăra de lângă oraşul Sas-sebeş, An- 
dreiu avea numai nisce pretorieni şi 6re-care oşti merce- 
nare ; iar 6stea ţărrii se licenţiase din pricina serbătorilor 
şi fiind foră grijă de vrăjmaşi. 

În acele dile Michaiu-Vodă trămise la Rudoltii cesarul 
pe unul din boierii săi anume Stoica, boierii allesü, înţel- 
leptü şi de cinste alii ţării, ca să dea poruncă lui George 
Basta, să 'şi uniască la Casovia oştile sale cu garniz6nele 
germane şi cu Stefanii Bosckai, gi împreună cu oştile Va- 
radinului să cadă cu toţii asupra Ard6lului, în care elü, 
Michaiu, va năvăli într'acea vreme, şi astfel Andreiu, si- 
tü fiind aşi împărţi oștile, să nu pótă respinge nici pe 
unul nici pe cel-l-altii duşmanii. Cesarul trămiţând pe 
Stoica la Szathmar, îi răspunse că va afla voința sa de 
la vice-vegele din Casovia. Cu tâte aceste trămise cărți 
lui Moise S&cuiul, căpitanul Szatmarului, poruncindu'”i 
ca să dea la vreme totii ce va fi trebuincăosii. Generalul 
George Hatt adduse âncă lui Michaiu o sumă de bani din 
partea, împăratului şi elü se puse atunci a 'şi aduna 6stea 
şi a pregăti expediţia ce avea în gândii, răspândind me- 
reü vorba, că se gătesce împotriva 'Turcilor. Antorii con- 
timporani vorbescii astfelii de armata lui, în acâstă epocă : 
«Slujescă de soldaţi acestui voevodii, af6ră de românii, 
«a căror vitejiă o cunnoscă bine Turcii din vremea vité- 
«zului lor căpitanii Dracula, mulţi unguri, ardeleni, câți- 
«va arnăuţ, greci şi sârbi. Are pugini puscaşi, de cari se 
«află în lipsă şi ardelenii, căci aceste popâre şi mai cu 
«s6mă ungurii, se battii mai voiosii cu săbiile şi căllări 
«cu suliţele şi cu mare îndrăznelă arată faça la vrăjmaşi.> 

Michaju îşi iubia ostaşii şi cea V'ântâiu a lui îngrijire 
era pentru dînşii. Totii-d'a-una în mijlocul lor, făcându-le 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 881 


necurmatii căutare, cercetând ttebuintele lor, când arä- 
tându-le familiaritatea unui camaradi, când vorbindu-le 
cu puterea şi mărirea unui domnii, când cu dragostea nnuï 
părinte, elü fermecă şi răpia mintea şi inimile ostaşilor. 
Vitejii din tóte părţile şi din t6te naţiile alergaii cu entu- 
siasmii sub stegul unui eroii, care le făgăduia biruinţi 
glori6se, căci eY sciaii bine că elü îşi ţine făgăduiala şi 
înfocarea lor era aşa de mare cât şi încrederea lor. Cu 
unii asemen6 căpitani ei eran gata a întreprinde toti, 
siguri că vor isbuti. Ei era mândri de dînsul gi mândrii 
de sineşi, gândind că facă parte dintro armiš nebivuită. 
Românii, precum şi Moldovenii ilú urmaŭ îmbolăiţi maï 
multii din datoriă şi dragoste către patriă, pe care elii o 
făcuse atât de glori6să şi făgăduia a o face pe atât de 
mare; Sârbii, Bulgarii, Grecii, Arnăuţii alergaŭ la dînsul 
ca către unii ângerii de libertate şi de mântuire pentru 
n6murile lor. Casacii, Polonesii, Ungurii se întocmai sub 
stsgul lui, unii povăţuiţi prin admirarea lor pentru ună 
mare eroi, alţii împinşi prin dragostea răsboiului şi a fo- 
l6selor ce adducea ostaşilor, alţii, ca mai toți vitejii, căci 
inima lor era aprinsă de acea nobilă dragoste a gloriei, 
care împinge pe omü la morte, ca să dobândiască nemurire. 

Întraceia, în cursul lui septemvrie, Michaiu-Vodă Dä. 
mise alţi duoi boieri, anume, unul vistierul Damianii şi cel- 
l-ajtii Preda, ca să câră în numele lui o trecere sigură prin 
mijlocul Ardéluluï în Ungaria, unde'li chiamă împăratul în 
ajutorii împotriva puternicului Ibraim-Paşa , făgăduind a 
trece prin Ard6lii fără a vătăma pe nimeni. Dar cardina- 
lul răspunse că nu crede că vro primejdiă aşa mare ame- 
ninţă creştinătatea, încât să aibă trebuinţă de ajutorul lui 
«Michaiu, îndemnându'lă în ori-ce casă a trece mai bine 


www.dacoromanica.ro 


832 MICHAYU-VITEZUL 


Dunărea, în Bulgaria, după cum îi era gândul şi va face 
prin acâsta o diversiă multü maï folositâre creştinilor. 
D'ahi6 se întârseră aceşti boieri lângă Michaiu-Vodă şi 
elii trămise din noŭ cardinalului pe Mihalcea, banul Craio- 
vei şi pe George Raţii, căpitanul guardiilor sale, spre a" 
vesti că, de pe povaţa ce "i a datii elü, este gata să trécă 
Dunărea spre a pustii Bulgaria. Dar cu tóte acest, An- 
dreiu nu se încredu şi porni la Michaiu pe George Pala- 
tici, omii fârte dibaciu, ca sălii încredinţeze că pacea în- 
chiăiată cu Turcii şi cu Tătarii este numai o prefacere 
până să'i vină bine a se declara duşmanul lor, aceia ce 
speră a a puté face curândii şi că elii voiesce a cultiva 
cu dînsul sântele drepturi ale unei bune vecinătăţă şi ale 
unui prietegugii nesiluitii. Michaiu, care scia acum ce te- 
meiu aŭ cuvintele lui Andrciu, răspunse că şi el voiesce 
să trăiască în bună unire cu princul Ardâlului. Michaiu 
lucra cu atâta taină încât, împărţindu'şi armia în deo- 
sebite locuri, nu lăsă lui Palatici să v6gă, fără numai trei 
sute pedestraşi din guardia sa. Intorcându-se lângă car- 
dinalul, Palatici îi raporlă răspunsul lui Michaiu , adăo- 
gind că n'a vădutii la dinsul nici o pregătire de răsboiu. 
Cardinalul, sigurii acum că Michaiu va sta în linişte şi 
că a câştigatii astfelii timpul trebuinciosii pentru înfiin- 
tarea proiectelor sale, credu că va puté acum să 'si caute 
a se desface de protivnicii săi din lă-întru şi să resbune 
ucciderea fratelui săi Baltazar. Cu tóte că la allegerea sa, de 
prinții, elii jurase pentru dînsul şi pentru fratele săi Ste- 
fanii, uitare desăvârşită şi că nu va căuta nici o r&sbunare, 
acum âmblă să prigoniască sub alte pricinuiri, pe acei ce 
Y credea ca svătuitori aï acelei ucciderï ; astfelii era Ste- 
fanii Bosckai, Gaspar Corniş, George Rasvadi şi alţii.e 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 888 


Puind pricină că Bosckai nu a intratü în Ardélü când 
a fostii chiămatii, cardinalul occupase cetăţile Deva şi 
Gorghiu, ce erai în stăpânirea, lui Bosckai. Asemene Ste- 
fani Bathori trăgea, la judecată pe sus însemnaţii svă- 
tuitori aY osândei lui Baltazar, cerând ca să "i întârcă 
starea acestuia, ce Sigismundii Bathori o împărţise între 
dînşii. Dreptii aceia, cardinalul convocă dieta pentru 
18 octomvrie (s. n.), doa St. Luca, la Alba-Iulia, spre A 
hotărî despre aceste pretenţii ale lui şi ale fratelui săi. 
În vremea, acesta, Sigismundii Bathori, după o petrecere 
d'abi6 de câte-va luni în Polonia , scrise cardinalului, că 
i s'a, uritü cu traiul în ţrră străină şi doresce a intra în 
Ardslii, spre a trăi o viétš liniştită. Cardinalul, temându-se 
cu totii dreptul de unii omii atât de neastâmpăratii, îi 
răspunse print'o poesi6ră, în patru versuri (quatrain), 
povăţuindu'li să stea liniştitii şi îi refusă cererea. 


X. 


Întmaceia, Ieremia-Vodă din Moldova făcu scire car- 
dinalului că Michaiu-Vodă voiesce a intra în Ardelii cu 
oşti grele şi totii într'o vreme I6nii Maro, sârbii de némü, 
dar născutii şi crescută în Ardâlii, care sciind bine limba 
românsscă şi latinâscă, se află în slujba lui Michaiu-Vodă 
ca secretarii şi cunnoscea proiectele lui , scrise cardinalu- 
Imi ca să nu crédă încredinţările lui Michaiu, căci elii are 
de gândii a năvăli în Ardélü şi a coprinde acâstă térră, 
pentru care sfârşitii îşi adună tóte oştile. Andreiu Ba- 
thori porni îndată la Michaiu-Vodă în soliă pe Tomas 
Czomortany, omit ageri la minte, ca să caute prin tóte 
chipurile a descoperi proiectele lui Michaiu. Czomortany 


www.dacoromanica.ro 


334 MICHALU-VITEZUL 


sosi la Bucuresci sâmbătă spre sâră 11 octommvrie , şi în- 
dată avu audienţă de la Michaiu-Vodă , iar după câtă-va 
vreme de vorbă, luând cuvântul domnului se întârse a 
doua-di duminecă către cardinalii, cu unii r&spunsii paci- 
niet, Despre acâstă soliă annaliştii contimporani se deo- 
sibescii între sine. Chronica română şi unii din annaliştiă 
unguri pretindii că cardinalul însărcină pe Czomortany a 
spune lui Michaiu să ag lase țérra gi scaunul, căci apoi 
de nu, va fi isgonitii de dînsul şi de Turci şi va încăpea 
în mâna acestora. Se vede că cardinalului i se dete ast- 
felii pe facă gândirea sa, séú pentru că credea că peste 
puţinii va fi în stare a o pune în lucrare, fiind-că îi şi sosise 
acum nisce cete de polonezi şi moldoveni intr'ajutorü, séŭ 
că a, voitii să sperie pe Michaiu gi să maï câştige unii re- 
paosii pe cât-va timpii. Aceiaşi annalişti unguri spunü că 
Michaiu-Vodă, augind vorbele lui Czomortany, se înfurid 
şi era, cât p'aci să dea morţii pe adducătorul acestii obraz- 
nice solii, dar că, stăpânindu'şi mănia, elii gândi că e mai 
bine a respecta dreptul gintelor şi a căuta să r&sbune a- 
cestii afrontii asupra lui Andreiu, de la care "i a veniti, 
decât asupra solului. Pentru aceia, răspunse acestuia cu 
vorbe dulci gi bune, făgădui a fi îngăduitorii întru tóte şi 
nu "In lăsă a descoperi pe fisionomia lui nică unii semnii 
care să "i destăinuiască cugetul. Astfelii acestii minunată 
bărbatii scia când voiă a se stăpâni pe sineşi şi a'şi învăli 
proiectele, aşa, încât nimeni să nu le pâtă pătrunde. 

Dar unŭ altii annalistii, Ambrosie Simigiani, preti nde 
că Andreiu propuse lui Michaju a " da asilii în Ardélü, 
décă Turcii vor voi să lŭ goniască din térra Romănsscă, 
şi până să ei facă pace cu dingt: că Gaspar Cornig, duş- 
manii alii cardinalului, în înţelegere fiind cu Czomortany, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 335 


care şi eli era tainică partisanii ali lui Michaiu, în 
slujba căruia commandase nisce oştiri, puse pe acesta a 
spune lui Michaiu că i se poruncesce d'a ees îndată din 
térra Românâscă ; altmintrels va fi priusii de Turci, fiind 
elii o stavilă la allianţa cardinalului cu Turcii. 

Simigiani ca şi Szamoscozi bănuiescii că Gaspar Cor- 
nig cu Panciatie Sennyei, unul din senatori si cu mailt 
alţii din cei mari ai Ard6lului, mai cu sémă din cei com- 
promişi cu Sigismundii Baţhori în ucciderea nobililor la 
1594, temându-se d'a cădé jertfă lui Andreiu şi Stefani 
Bathorescii, chiămară pe Michaiu- Vodă a intra în Ard6lii. 
Cestii din urmă annalistii pretinde că ades6 mulţi aü 
auditü pe Gaspar Corniş, dicând : «Când tai unii capii 
«din Bathoresci, îndată se ivesce altul în locii; dar voiu 
«face astfelü de bine că mă voiu mântui pentru totii d'a- 
euna de acâstă peire.» Aceste învinovăţiri, precum si al- 
tele ce vom vedé maï la valle, noč, după cum şi altor is- 
torici unguri şi străini, nu ni se part destul de temeinice 
ca, să putem închiăia din ele o accusaţiă de trădare pentru 
Corniş şi pentru sogii lui către némul lor. Fără înduo- 
ială că aceştia nu iubiaii pe cardinalii, de care aveaii a se 
teme; dar mai toţi Ungurii simţiaii ca dînşii şi de la sim- 
ţimântul de ură până la trădare este âncă multi. 


XI. 


Michaiu- Vodă iarăşi nu avea trebuinţă do ajutorul u- 
nor trădători dintre nobili, când avea în parte'i tóte po- 
p6rele Ardéluluï. Românii, poporul celi mai numerosii 
dintr'acestă térră, de multă ţintise ochii spre dînsul cu 
credinţa sperărei şi lü aştepta ca pre unii mântuitorii 


www.dacoromanica.ro 


336 MICHATU-YITEZUL 


spre a'i scăpa de tirannia aristocrației unguresci. Într'ade- 
věrň, printi”o fatalitate a lucrurilor, asuprirea Ungurilor 
axdeleni asupra iobagilor lor Români, se adaogia într'o 
progvesiă crescătâre de ce se mai apropia câsul ursitii spre 
pedspsa, ei. Într’o chronică săsâscă de pe acele timpuri ci- 
timü la aunul 1592, acest : «F6rte adevărații este ceia, 
a«cedice Liviu (în cartea rv, decada 4), îmbuibarea şi sgâr- 
«cenia sûnt ciumele care răstârnă tóte împărăţiile cele 
«mari. În âmbele acestea, se deprindeaii nobilii fârte tare, 
amal allesii Kendiescii ; atâţia bani storceaŭ de la iobagi 
«încât nimănui nu " era Yertatü a lua bani împrumută 
«sii alte soimi de hrană, decât numai de la ei. Apoi vi- 
«nurile ce le da iobagilor eraii fârte acre, förä gustii şi 
«nici de o trâbă, asemene şi grâul era mucedii şi tërî- 
ehren gi totuşi cu preţii mare ; carnea de boi, de óuïe séü 
«era de vită bolnavă séü de mortătiune, pe care iobagii, 
«măcar că nu le puteaii nică gustă, erati siliţi a o plăti cu 
<pretü destul de mare ; m căntă nimeni la milă, nici la 
«sărăcia, plebei celei mai ticăldae, nică la Dumnedeii, ci 
afăcea fiă-cine ce voiă. Fiă-care era craiu séü principe. 

«Kendiescii, spre a "et asigura lucrurile sale, trămitteati 
«scrisori în tóte părţile ca principii ; pe aceştia îi urmaii 
«alţii, astfelti încât şi cei mai trenţuroşi nobili deprindeaii 
«tirannia şi răutatea asupra sărmanilor Grant. Te uiţi, 
«Dmne, şi rabdi! Faimosii a fostii şi Francisci Alardi, 
«ce locuia la Mureşii lângă Sân-Paul, şi bătrânul Boga- 
«ti, cămătari gi sfârnari fórte avuţi, cari aŭ întreprinsă 
«cea mai mare tiranniă cu nenorocita plebe.» 

Aceste se urmati la 1592, înainte răsboiului. De sépte 
anni de când urma neîncetată răsboiul, chinurile şi nevoile 
Românilor crescuseră peste măsură, încât inima lor acum 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 337 


ferbea de dorinţa, d'a'și vărsa focul răsbunării peste cape- 
tele tirannilor lor, domnii Ardâlului. 

Deosebitii de Românii, pe cari în lipsă de alte pricini, 
legătura sângelui "i arii fi siliti a sta mai bine cu fraţii 
lor din ţârră decât cu némü străinii, apoi chiar si Gast 
şi S&cuii eraii cu totul în fav6rea lui Michaiu-Vodă. 0- 
ragele săsesci, ostenite şi nemulțămite de domnia ungu- 
rescă, applecate din natură către mpăratul Germaniei , 
spăimântate âncă de câtă-va vreme de ura cea mare ce le 
hrănia, cardinalul şi de ţintirile lui d'a le reduce cu sila, 
la legea papistăşscă, depre făgăduiala ce dedese Papi, 
pentru a intra astfelii în fav6rea, acestuia şi a le stîrpi cu 
totul, se plecait bucuroşi către Michaiu-Vodă, care dicea 
că cuprinde térra pentru împăratul. Ei aflaseră că la 
Alba-Iulia se şi ridicase în piaţă şâpte ţepi în care An- 
dreiu voiă să tragă pe cei şâpte judicători saxoni înainte ` 
de 18 octomvrie, dioa hotărită pentru deschiderea dietei, 
la, care aceştia trebuia să se afle. Alberti Hull, comitele 
Saşilor şi unul din cei mai mari din bărbaţii lor, desco- 
perind acestă gr6znicii proiectii, hotărî a'şi mântui com- 
patrioţii de tirannia unui poporü crudii şi fanatici. HI se 
grăbi a scrie lui Michaiu, rugându'lă ca să vină cât mai 
curând în ajutori, făgăduind a răscula tótä natia în fa- 
v6rea lui. 

Michaiu, spre a le da dovadă de încrederea sa într'în- 
gW, alesese pe Christoforii Herschel, cetăţânii de la Brasovü 
frate cu judele acelui oraşii, spre ali trămitte în Praga, 
la împăratul cu cărți, în care se trata de gonirea cardi- 
nalului din Ardélü. Se dice că Herzely făcu acâstă căllă- 
toriä sub pretextii de commerciii gi că Michaiu dete lui 
Herzely pentru drumu o sută de galbeni de aurii şi îm- 


A 22 
www.dacoromanica.ro 


338 MICHAIU-VITEZUL 


ptratul, după ce l'a resplătitii cum se cade, Up trămise 
înapoi la Michaiu. 

Stcuii asemens, după cum scimii, aveaii o ură fior6să 
împotriva nobililor şi mai allesii asupra familiei Batho- 
rescilor. Purtarea cea înşelătâre a acestora, dându-le li- 
bertatea când aveai nevoiă de dînşii şi răpindu-le-o îndată 
ce trecea primejdia, chipul cumplită prin care cea din 
urmă răscâlă a lor (1596) fusese pedepsită, îi făcuseră 
nerăbdători de a scutura jugul, ţinând a da mână de aju- 
torii ori-cărui duşmanii alŭ casei Bathorescilor. 

Aşa, tóte popârele Ardâlului uraŭ pe cardinalul, aştep- 
taŭ cu nerăbdare şi staŭ gata să ajute pe Michaiu, spre 
a răpi din mâna lui térra Ard6lului. Michaiu dar, în Ar- 
d6l era sperarea şi sprijinul intereselor populare, împo- 
triva aristocrației şi domnirei unguresci. Vai! pentru ce 
necunnoscă elii acâstă frumâsă misiă şi trase asupră'şi 
pedepsa meritată acelor ce călcă menirea cu care prove: 
dinţa "i a însărcinată ! 

Dar afórš de popóre, scimii că o mare parte din cei mai 
mari nobili ai Ardâlului, nemulțămiţi de Bathoresci, chiă- 
maŭ în dorinţa, inimei lor pe Michaiu, de-şi în lipsă de 
dovedi temeinice, nu credemii că acâstă dorinţă să fi mersi 
până la trădare şi că ei să fi înlesnitu cu ceva triumful 
lui Michaïu. 

Ast-felii, cursârea ce tira pe Michaiu şi îlu împingea 
în Ardélü era puternică, nebiruită, providenţială. 


XH. 


À doua-di după pornirea lui Czomortany spre Ardélů, 
luni în 13 octomvre 1599, Micnaju-Vodă adună la 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 339 


Ploesci o parte mare din oștile sale. T6tă glóta ostagilor 
români şi sârbi era aşedată în piaţă şi pe uliţă; Yar căllă- 
'Teţii guardici sale numiţi Curteni şi o câtă de Cazaci şi 
de Polonesi îi răspândi împrejurul oraşului. Generalului 
Baba-Novacii, care avea sub commanda sa 5000 6meni 
pedestime, precum şi haiducilor din Ungaria, le dete po- 
runcă de a'şi întocmi ogtimea lor armată în cinci rânduri 
din piaţă până la curtea palatului domnescii. Ast-felŭ fiind 
posturile aşedate, adduseră dinainte lui Michaiu mai ân- 
Lët pe vitâzul George Mako cu cei-l-alţi căpitani de 6ste, 
Stefani 'Tascuni, Ionii Tamasfalvi, Grigore Kiş şi pe 
“toţi officerii unguri, ce slujiait în armata sa. Domnul le 
Juš mânile lor în ale sale şi 'i puse să jure că "li vor 
urmă ori-unde îi va povăţui, mai allesti în expediţia ce 
«li pregătesce; că vor ascultă şi vor îndeplini tâte po- 
runcile sale şi că nn vor träda stâgul săi nici de facă, 
nici înti"ascunsii. După ce dete astfelii drumul lui Mako 
gi oştilor sale, adduse asemeni de la satul Florescii, 
-500 călăreți unguri commandaţi de Dimitrie ce 'i dicea 
celii Mare şi pe locotenenţii sei Georgie Horvath, Ionii 
Kiş, Petru Kidel, Ionii Sinoli gi câţi-va alţii. Eli ad- 
duse âncă şi pe beşlii, de cari avea două sute în 6stea, lui. 
Acâstă cétă de călăreți, sub o numire turcéscă, era în- 
tocmifă de Michaiu-Vodă. EY aveati o plată deosebită şi 
ajunseră a fi fiuntaşii vitejilor. Capul lor era Stefani 
Petnahazi. Michaiu-Vodă îi adduse pe unul după altul 
spre a face jurământă. Fură unii cari se înduoiră puçinü a 
face unii jurământii orbi şi cam nehotăriţii; tre cari 
întorcându-se Michaiu, le dise cu Gre-care asprime : «Fa- 
aere, căci datoria soldaţilor este a urmă pe generalii, iar 


www.dacoromanica.ro 


340 MICHAlU-VITEZUL 


«nu a generalului pe soldați; mie mi se cade a porunci, 
«voë a asculta !» 

Michaiu, căutând mereii a ţine cât mai ascunsi proiec- 
tul săi, ră&spândise vorbe, ca mai nainte, că acestă 
gătire de răsboiu se face asupra Turcilor; dar o sémă de 
boieri pătrunseseră proiectele sale. Eraii mulți din boierii 
sti cei mai iubiţi, cărora nu le pré plăceaii ţintirile am- 
bilor Michat, cum se dicea atunci, adecă ale domnului 
şi ale banului Mihalcea, carele mereii atita ambiția şi pofta. 
de domnire şi de coprinderi a domnului săi. Acei boier 
Jubiai térra şi pe domnii, dar voiaii să védă pacea şi se 
împotriviaă expediției din Ardâlii, ca-una care pâte avea 
până în urmă, sfórsitü rëŭ, aţiţând mulţi duşmani asupra 
tërriï şi zădărnicind sperarea de a o vedé împăciuită şi cul- 
legând rodul de atâta sânge vărsatii. Intre aceşti boieri 
era şi Theodosie-Logof&tiul, boierii bătrânii, alesii, de cinste 
şi priceputi la svatü. Folosindu-se de lipsa banului Mi- 
halcea, ce se afla âncă în Ardélü lângă cardinalul, acestii 
boierii voiă să facă o silință spre a întórce pe Michaiu-— 
Vodă din hotărîrea sa de a intra în Ardélü; elit trase în 
gândul sëü pe soţia lui Michaiu, dómna Stanca.* Era, 
o femeiă allésă acâstă dómnă, ale cării calităţi chiar duş- 
manii sogului ei nu se putură opri a le încunnuna cu laude 
entusiaste. Bună, blândă, suppusă, îngerii de mumă și 
de soşiă, ea ades6 domolia iuléla şi asprimea caracterului 
sogului 6ï şi într'aceiaşi vreme, inimă eroică, ea împăr- 
tăşia, de multe ori primejdiele bărbatului sëü, insocindu' [ü 
în răsbâie şi până pe câmpul băttălliilor, stând la cósta 
lui. Ca logofătul Theodosie, ea nu ïubïa pe banul Mihal- 

* In manuscriptul autorului numele dâmnei e Florica; dar 
este o evidentă errâre pe care amii înâreptat'o. Florica a fostii fiica. 
lui Michaiu, Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 341 


«cea, pe care îlii învinovăţia că svătuesce răi pe domnii, 
Fie unii presimţimântii de nenorocirile ce coprinderea Ar- 
“d6lului va trage asupra familiei sale, fie numai nisce 
scrupule nobile şi impuse ori-cui este în posiţiă d'a ascul- 
ta numai glasul inimei sale, fără da avé alte datorințe 
maï înalte a împlini, ei i se părea că e nedrept lucru a 
purta răsboiul în Ard6lii. Cu inima stăpânită de aceste 
simţiri, ea se duse lângă soçul săi, silind prin ru- 
găciuni şi lacrimi a'lü întórce din hotărîrea lui. Ea îi 
adduse aminte azilul ce le dedese Ardâlul atunci când 
eraii amândoui pribegi, prigoniţi de tirannul Alexan- 
dru, ajutorul ce 'Y dedese princul Sigismundii spre a se 
face domni şi mai pre urmă spre a mântui térra de nă- 
vălirea, lui Sinan Paşa, şi flù jură pre Dumnedei, pre 
sântul Michaiu şi pre sântul Nicolae, patronii casei lor, 
da nu purta răsboiu într'o térră de la care priimise nu- 
mai bine, spre a nu trage asupră'şi osânda nemulțămito- 
rilor. Înfocatele şi elocuentele cuvinte, precum şi lacri- 
mile ei fură zădarnice ; ele nu putură clăti hotărîrea so- 
gului săi. Şi 6re sarii fi cădutii ca elù, tocmai acum, în 
minutul d'a o îndeplini, să se lase de o ideă care de multă 
vreme frământă, inima sa ? În ce óre se arătă elù nemul- 
țămitorii ? Decă Sigismundii Bathori Da ajutati întru ceva 
“prin creditul săii spre a căpăta domnia, eli nu "i a răsplă- 
titi însutitii acestă mică facere de bine prin câte fol6se 
biruințele sale addusese Ardâlului şi sporise gloria lui 
Sigismundii ? Trebuia äre să uite la câte umilinţe suppu- 
sese Sigismundii pe Michaiu și patria lui? Trebuia să 
uite că pata ruşinosului tractată de la 1595 nu era ân- 
că gtérsă ? Dâcă Sigismund a veniti să'lii ajute împo- 
“triva lui Sinan, nu era Are spre a se ajuta pe sineşi si 


www.dacoromanica.ro 


342 MICHALU-VITEZUL 


Ard6lul care era de o potrivă amenințată ? Atâta numat 
că, în locă să aştepte pe Turcă în Ardélü, veni săi întâm- 
pine în térra Românscă şi ferise prin acâsta Ardélul de 
pustiirile răsboiului ? Apoi, chiarii de ar fi avută Michaiu 
şi Românii datoria de a fi recunnoscători lui Sigismundii,. 
acesta maï cârmuia elŭ 6re acum Ard6lul ? Nu "In lăsase- 
pentru peitca lui Michaiu în mânile cardinalului ? Acesta. 
apoi nu era văditii de duşmanii ali nostru? Trebuia, 6re- 
să "i lase timpii a ne isbi şi a ne pune în stare da out 
pute sta împotrivă ? Şi chiar de arii fi fostii altfelu purta- 
rea cardinalului, chiar de arii fi avută Michaju datoria 
să se arăte recunnoscătorii către dînsul, apoi recuunoscinţa 
personală a unui domnii pâte 6re să stingă dreptul şi da- 
toria unei naţii ? Putea elü să se lepede de causa naţiu- 
net pe care se făgădluise a o ajuta? Ardlul, a cării glótă 
de populaţiă sunt Români, nu este elii o térră românâscă $ 
Trebuia 6re a mai lăsa în stăpânirea Ungurilor tótă a- 
câstă ţârră, care, depe dreptul naturei şi dreptul 6menilor, 
este a Românilor? Mai allesă când chiar şi populaţiile 
de altii sânge lü chiămaii? 

Ce! fiind-că ne tragemü din aceli poporii, stăpânii alü 
hamei, care întemeiă cea mai minunată şi mai colosală 
unitate cunnoscută în istoria omenirei, fi-vom noi osân- 
diți a trăi alături frate cu frate, în veci străinii unul de 
altul? Suntem noi osândiţi a ispăşi mărirea, strămoşilor 
noştrii şi jugul sub care eï plecară lumea, trăind vecinici 
isolaţi unul de altul, sub uni deosebită jugü barbari ? 
Dumnegeii nu ne-a dati şi noë 6re acelaşi dreptii ca ce- 
lor-l-alte naţii şi aceiaşi datoria, o anume misiă a împlini 
în omenire ? Dar întreprinderea e grea, de a crea unitatea. 
naţională ; ea va atita mulţi duşmani asupră-ne şi cren ` 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 843 


séü mai târdiùŭ va veni o di fatalë, precum venise lui 
Mircea, lui Stefanii celii Mare şi lui Petru Rareş. Ce! 
pentru că o datoriă, o datoriă naţională, o datoriă de vită 
şi de mórte e anevoi6să, suntem 6re în dreptii a ne apăra. 
de dînsa ? Se pote 6re nasce ceva în lume fără jertfe şi 
dureri ? Eroul va căde într'adevării sub acâstă grea sar- 
cină. Elŭ va adaoge unii nume gloriosii mai multii în şi- 
rul martirilor unităţii naţionale ; dar silinţele lui, sângele 
săi vărsatii, până şi greşelile lui vor lumină callea gene- 
raţiilor viitóre şi o di va veni cât de târdiii, când ursitele 
glori6se ce elt a visatii pentru mat, până în sfârgitii se 
vor îndeplini. 


XIII. 


Pân' a nu intra în Ardélü, Michaiu se thibzui a feri 
în lipsă” térra Romănâscă de năvălirile Turcilor; spre a- 
cesti sfârgitii, de pe spusa lui Bethlen, le trămise soli ve- 
stindu-le că povăţuesce o armiă împotriva cardinalului , 
care a închiăiaţii pace cu împăratul şi că se va sili în totii 
chipul a'lă adduce la ascultare şi ali face credinciosii 
sultanului. Spre a da mai multă creditii acestii fabule în 
ochii Turcilor, elü lăsă în Târgovişte unii ciauşii însărci- 
natü a priimi în lipsa lui ună tributii pentru sultanul. 
Ades€ turcul ca şi Micha aŭ căutatii a se înşela unul 
pe altul prin asemené fabule gróse, la care nimeni nu pu- 
tea, crede şi fără înduoială că gi acum , décă Turcii nu nă- 
văliră în ţârră, pricina fu mai multă din neputinţă decât 
de încrederea, în vorbele lui Michaiu. Slujindu-se cu ase- 
mené vorbe, acesta nu vătămă decât caracterului sëü şi 
cu 6re-ce temeiu îşi trăgea asupră'şi din partea dusma- 


www.dacoromanica.ro 


344 MICHAIU-VITEZUL 


nilor săi, învinovăţirea de a fi omi viclénü, prefăcută şi 
fără credință. Inainte de a ees din ţerră, Michaiu aşedă pe 
bătrâna sa mumă Theodora, pentru care era plinii de dra- 
goste şi de îngrijire, ca intr'unü loci de siguranță, la mõ- 
năstirea Cozia, clădită în sînul Carpaţilor, ca să gédš acolo 
câtă vreme va ţine răsboiul. Acâstă bătrână, dom, care 
vědu şi presimți cu inima, nestatornica norocire a filului 
săi, fericirea şi restriştea lui, până şi tristul sën sfârşitii, 
muri în aceiaşi mănăstire cinci anni după acâstă expedi- 
tiä (1603). 

Dómna Stanca, neisbutind a întârce pe soçul eï de a în- 
treprinde expediția hotărîtă, voi să '1ü însoçiască în Ardélü 
gi, împreună cu fiiul săii Pătraşcu ce era atunci de duoë- 
deci şi cinci de anni, să împărtăşiască primejdiele sogu- 
lui ei. 

XIV, 


Michaiu- Vodă nu se mulţămi ca unii generalii harnici 
a învălui expediţia sa în celt mai mare secretii, dar âncă 
adoptă unii planii de operaţii a cărui ideă strategică cu 
drepti póte minună. În înţelegere fiind cu Saşii, siguri 
q'a trage pe Săcui în partea sa, elii hotărî să intre cu 
óstea principală pe la Văleni şi pe la pasul Buzăului în 
Ardéit, să se agede între Sagi şi Stcui, să ţină pe aceia 
în suppunere, să tragă pe aceştia în partea lui şi să în- 
chidă callea prin care ajutórele de Poloni şi de Moldoveni 
puteaii sosi cardinalului. Totü într'o vreme, elii trămise 
peste OI la Radu Buzescu şi la banul Udrea ca să sară 
şi eï cu tóte oştile Craiovei, als Jiiului şi cu ale Mehe- 
dinţilor, să'i 6ssă înainte către luncile Sibiiului si, occu- 
pând acesti oraşii alliată, să ţină callea deschisă către 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 345 


Alba-Iulia, capitala Ardâlului gi punctul obiectivi ali 
operaţiilor răsboiului. 

Astfelii tóte întocmind şi prevădând, trei dile după 
depunerea jurământului oştilor, la 16 octomvrie, Mis 
chatu- Vodă porunci ungurilor sti să mârgă a tăbări în 
pâlele Carpaţilor ce desparti térra Romănâscă de Ardélü. 
Acolo chiămă în grabă t6tă mulțimea ostaşilor, ce eraii 
împrăștiați prin prejurii în baitalli6ne, puse prin glasul 
crainicilor de proclamă că tóte trăsurile să rămână în urmă; 
fiă- care să'şi pârte bagagiul; lucrurile cele mai grele să 
se încarce pe cai de cărăuşi şi în puţine trăsuri rămase 
pentru femeile şi avuturile boierilor; să încarce lucru- 
rile taberii pe cai uşori de munte, lăsând totii ce e 
greii de purtati ; că prinçul Andreiu a făcutii pace şi al- 
lianţă cu Turcul; că 6stea va trece prin Ard6lii, căcă ce- 
sarul "i a datü Jocii de întâlnire în Ungaria; că elii voiesce 
ca în acâstă calle căpeteniile şi soldaţii să fie unul lângă 
altul soçï de drumii. Astfelii poruncind, elii se pune cu 
tótš 6stea a trece munţii, îndreptându-se către pasul Bu- 
zăului. Înainte trămise o câtă all6să spre a occupa trecă- 
torile şi a stăpâni strimtorile, ca să nu lase pe duşmanii 
să răstOrne pe drumii copacii, lucru ce lesne se face într'a- 
cele locuri şi astfel să'i taie drumul séŭ să'i întindă 
curse în strîmtorile de din cóce, poruncind ca, de se vor 
găsi, să le strice ca, să înlesniască trecerea, armiei. Eli se 
luă pe urma acestei cete cu atâta ïuțélă încât într'o di 
şi o nópte trecuse munţii mai cu tóte oştile sale, până a 
nu merge încă vestea, în Ardâlii că eli a pornitii din térra 
Românâscă. Acâstă extraordinară ïuțélä dovedescelămuritii 
că acesti mare răsboinicii fu pote celii d'ântâiu în Europa, 
<are simţi disa, commună acum «că secretul tacticeă stă 


www.dacoromanica.ro 


346 MICHANC-VITEZUL 


în picidre.» Timpul uscati şi ardătorii alt verii trecuse 
gi acela alŭ tâmnei din acestii anni favorisă întreprinde- 
rea lui Michaiu, căci nici cerul nu fu ploiosti, de pre cum 
*ades6 se întâmplă în acâstă lună, de face pământul no- 
Yolosü, nică zăpada, nică frigul şi nică o altă turburare a 
aerului nu întârdiè acâstă expediţiă. «Unii geniii favori- 
«torii lui Michaiu, împotrivitorii Ungurilorii, dice Be- 
«thlen, îi făcuse totii lesne de împlinitii. Drumurile nu 
«eraŭ închise prin copaci rësturnați, nici apărate de oştire; 
<elii nu întâlni nică o 6ste care să'lii opriască în calle şi 
«trecu Alpii cu mai mare Yutélá decâti odini6ră Ani- 
<balü.> l 


XV. 


După ce a trecută munţii, găsind unii locü priincfosü 
pentru hrana şi odihna oştilor, la trecerea din térra Româ- 
néscă în Ardélü, numită a Buzăului, Michaiu-Vodă tăbăr? 
acolo în acea di, care era sâmbătă (18 octomvrie). Indată, 
porni pe George Mako, Tonn Tamasfalvi, Stefani Harali 
şi uni altii Stefanii Domüe, toţi séëcuï de némü, ca să in- 
demne pe S&cui la revoltă. Ajungând lângă concetăţenii 
lor, aceştia, se siliră cât putură ca săi adducă cu glóta 
în tabăra lui Michaiu. Ei le făgăduiră mari răsplătiri şi 
mai allesii o libertate temeinică, pentru care d'atâi6 ori 
ei se sculaseră şi trăseseră asupră-le cumplite pedepse de 
la prinții Bathoresci şi cei de mai nainté lor ; eï îi povă- 
ba d'a scutura acum acestă jugii nu numai ruginosii, dar 
şi nesuferit; să nu gândiască că vor fi în siguranță de nu 
vor imbršçisa nici o parte nici alta; să se socotiască că 
lângă Michaiu vor fi îndată răsplătiți prin redobândirea 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 847 
libertăţii şi că maŭ nimici a spera de la prineul An- 
dreiu, uni Bathori şi unii popă; că mai bine este a 
scutura odată o nevrednică robire decât a se lăsa tră- 
ind vecinicii sub împilare, ei şi némul lor! Augind a- 
ceste vorbe şi altete, S&cuii cari locuïaŭ Cikudul şi Gher- 
giul r&spunseră că ei nu vor lua armele şi nu se vor duce 
la Michaiu până când cetăţuia Orhejul, zidită d'asupra 
capetilor lor de Ionii Sigismundii ce fusese allesii craiu ali 
Ungariei, nu va fi dărămată; că dâcă Michaiu esşind birui- 
torii volesce a priimi acâstă condițiă şi să le dea liberta- 
tea, făgăduiescii d'a alerga îndată lângă dînsul şi d'a ur- 
mă stâgul sën. Insciinţându-se Michaiu despre acestea, elii 
priimi cererile lor şi Sëcuiï, cum afiară răspunsu domnu- 
lui, se adunară în mare numări lângă cetăţuia Orhejul 
şi o deteră pradă flacărilor ; apoi vr'o miiă dintr înşii aler- 
gară la arme. In vreme ce aceştia së gătescii a se duce 
lângă Michaiu-Vodă, sfărămând şi ardënd palaturile no- 
bililor, cei-l-alţi S&cui, după exemplul lor, năvăliră cu a- 
tâta furia asupra palaturilor celor mari încât mai nici 
unul nu scăpă de omori. Intre aceste palaturi fură arse şi 
acele din posesiile lui Ioni Beldi din săcuime, care çu 
greşală spunii unii că se axseră de Michaiu-Vodă. 

Intw'aceia, ridicându'și tabăra de la Buzăii, MichaYu o 
aşedă duminecă (19 octomvrie) lângă Preşmării, orasü din 
térra Bârsei séñ din ţinutul Braşovului. Michain. Vodă 
nevoind să lase în urmă'i unii orasü aşa de importantii 
ca Braşovul , care arii fi pututii a'lü ishi în spate, séü 
aY tăia linia de communicaţiă şi provisiile, chiămă îndată 
în cortul săi pre cei mai de căpeteniă ai oraşului, între 
cari judele Valentinii Herschel, omii alesii prin calităţile 
şi prin avuţiele sale şi le dise ca săi dea oraşul şi săi 


www.dacoromanica.ro 


-348 MICHAÏU-VITÉZUL 

juro credință, fiind maï bine pentru dinşii aü sprijini 
decât a'lii mânia. Judele se consultă cu magistratul ora- 
gului şi nu atât pentru orăşeni cât pentru ţerra Bârsei 
ce le era suppiusă, hotărîră şi se învoiră cu toţii ca să facă 
pre voia lui Mihaiu, sub condiţiă decă va coprinde térra. 
Aşa dar în 20 octomvrie esşiră deputaţi din partea, ora- 
gului , Cirilă Greissing senatorii şi bătrânii de respectati 
prin părul sëü cel albii şi prin înţellepciunea sa, împre- 
ună cu Luca Hirscher, oratorul communităţii şi cu alţi 
doui cetățeni juraţi, însogiți şi de câţi-va soldați. Apro- 
piindu-se ei de tabără, le esşiră întru întâmpinare câţi-va, 
Cazaci cari îi duseră la cortul domnului. Eï îi presentară 
unii carrii cu cojóce trebuinci6se soldaţilor spre a se feri 
de frigii şi bucate multe şi îlii rugară să tracteze oraşul 
Braşovului cu milostivire, căci populaţia fiind puşinii răs- 
boinică şi cu totul dedată la industriă, nu'lii pâte întru 
nimici vătăma. Michaiu le răspunse că ei prin înscrisii 
întăritii cu pecetea cetăţii, să se îndatoreze cu credinţă 
împăratului nemţescii, căcă de nu, elii va da în pradă ce- 
tatea cu toti ţinutul ei. La aceste cuvinte deputaţii, vě- 
dând primejdia, îşi cerură trei dile spre a se chibzui. 


XVI. 


Tn n6ptea acelei dile, luni spre marţi (20 spre 21 oc- 
tomvrie) după medul nopţii, pe o plâie şi o grindină gro- 
zavă , Micha dete semnalul d'a ridica tabăra de la 
Preşmerii şi merse de tăbări la Codlea. 

Tn dioa următ6re (21 octomvrie) sosiră în tabără, Pavel 
Kertz doctorul cetăţii, Mattheiu Fronius şi Ionii Hirscher 
jurață cu câţi-va din sutaşi, soli ai Braşovenilor, spuing 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 349% 


că communitatea n'a maï voitü să aştepte până în sorocul 
de trei dile, ca să adducă rëspunsü şi că "Ta însărcinați 
să róge pe Michaiu-Vodă a se mulțămi cu făgăduială căi 
vor fi credincioşi, de '1ü va ajuta Dumnedeii a isbuti asupra 
lui Andre: că de vreme ce le voiesce binele, după cum 
dice, să se îndure asupră-le şi să nu'i pună în primejdiă 
“de a peri prin r&sbunarea lui Andreiu ; cu tote acesté, eY 
făgăduiaii de acum a nu unelti nimici împotriva lui, nici 
de faţă, nică pe ascunsii şi că vor sta, în linişte desăvâr= 
şită, numai şi domnul să fie binc-voitori locuitorilor târ- 
gului şi locului dimprejurii, Michaiu îi ascultă cu luare 
aminte şi le răspunse ast-felii : « Vădi că voi vă ţineţi si 
«de mine şi de principele vostru şi nu fără cuvânt. Deci 
«eŭ sunt mulțămitii ca făgăduințele vóstre, numai să 
<r&mâneţă statornici.» 

In 22 octomvrie Michaiu trece cu tótă 6stea sa peste- 
măgura Codlei şi încă în aceiaşi di ajunge la Şărcaia, o 
moşiă de ale Braşovului. Trecând armia prin pădurea 
numită Dracon, care se întinde la 16 mii de paşi, nisce- 
veliță poloni din avanguardiă , întâlnind câţă-va negu= 
ţători ce veniaii cu marfă, îi prădară şi "i ucciseră. AU? 
soldati în calle aprinseră câte-va, sate, între care Feldi6ra 
şi Măghiuruşul, prădară câţi-va preoţi şi ridicară mai 
allesii toţi caii gi bucatele ce găsiră prin sate. Asemen6 
rele, care făcură pe annaliştii şi istoricii unguri a urla şi 
a se väita de fără-de-legile oştirei lui Michaiu, chiar şi 
astă-di când armiele se află disciplinate şi administraţia, 
provisiilor organisată, sunt f6rte commune la o oştire ce 
năvălesce în pământi străinii şi este nevoită a se hrăni 
cum şi unde va puté. Apoi îndărătnicia locuitorilor de 
a'şi ascunde bucatele mâniă pe ostaşi. Michaiu se silia cât 


www.dacoromanica.ro 


850 MICHAÏU-VITÉZUL 


putea a ţine în frâul disciplinei pe ostaşi; dar străşnicia 
lui nu putea să véi? şi să pedepsiască totul. Aşa, când 
plecă 6stea din Prăgmării, nisce ostaşi puseră focii târgu- 
lui. Michaiu cum află, sări gi puse 6menii săi să stingă 
focul «jurându-se, spune o chronică vrăjmaşă lui, cum că 
«cu voia lui nu se facă acestea; ânsă elii nu e în stare 
«a ţine în frâne o ast-felii de mulţime de ostaşi furioși.» 
Ylii.află mai apoi că nisce ostaşi ishiseră castelul de la 
Delta şi eran p'aci să "li coprindă şi îndată trămise po~ 
runcă stragnică de le opri de la acesta întreprindere. Ace- 
stea sunt destule spre a nimici neruşinatele hule ale isto~ 
ricilor unguri, cari învinovăţescii pe Michafu, nu numai 
că ma făcutii nimici spre a înfrâna ostăşimea, ci âncă a 
îndemnat'o «la bot, tâlhăriă, pustiire, aprinderi si o- 
morii», Era cu greii într'adevării a nu se întâmpla 6re- 
care escesuri şi a păstra o straşnică disciplină într'o ar- 
miă numer6să, compusă în mare parte de ostaşi mercenari 
de felurite naţii. Spre a'şi închipui cine - va ce felii erai 
armiele atunci, trebuie să'şi adducă aminte cum eraŭ ele 
mai câţi-va anni To urmă, în răsboiul de trei-deci de 
anni. Armia lui Michaiu trebuia să semene cu aceia îm- 
părătâscă a vestitului Wallenstein. 

La 23 octomvrie Michaiu seóse af6ră o proclamaţiă ve- 
stind că elti a venitii ca, să ţină pe locuitorii Ardslului în 
credinţa, şi suppunerea ce eï juraseră maï nainte împăra- 
înlui şi a seóte din scaunii pe Andreiu Bathori carele, 
lăsând partida cregtinâscă , va să predea Ardélul Turci- 
lor. După aceia, elii porni de la Şărcaia spre Făgăraşii 
a«nevătămând pre nime, dice acelaşi chronică citată maï 
«sustii , nici prădând satele, pentru că de bună-voiă îi de- 
«teră cele trebuincise spre hrană» ; şi chiar într'aceiaşă 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 351 


di ajunse la Cârțigóra. În calle, în tóte părţile Michatu 
revoluţionă popórele şi le silia, mai alles pe Saşi, (pe 
cari nu voiă săi lase în urma sa în stare de a se armă) a 
se uni cu armia sa. 

. Michaju făcea tóte cu o grabă mare, încredințată fiind 
că Andreiu se află cu totul fără de putere, încât; elù cre- 
dea că silind la drumii , (ü va puté ajunge pân' a nu 
apuca elii să'şi strîngă armia şi că lesne ü va puté ni- 
MICI, 


XVII 


La Alba-Iulia dieta se adunase chiar în aceiazi di în 
care Michaiu-Vodă tăbărise în strîmtorile Carpaților. Ea 
se appucase îndată depe cererea, pringului de a face procesii 
lui Bosckai, care nu voise a se înfășiga, în pers6nă dinain- 
te'i depe cum fusese citati. După două dile, iată sosesce 
unii curieră trămisii de Valentinii Herschel de la Braşov 
cu cărți către cardinalul, pe care deschidându-le svetni- 
culii sëŭ Gaspar Corniş, vědu că se vestesce că de o cam 
dată totii e liniscitii şi sigurii, afâră numai că s'a văduti 
rătăeindă într'o trecere în vecinătatea Buzăului nisce com- 
panii de veliţi polonezi, dar că ei nu făcuseră nică unii răi 
nică 6menilor, nici vitelor, şi că de se va întâmpla, ceva mai 
însemnatii, vor face îndată cunnoscutii. Dar curierul care a- 
dusese scrisorile, când esşise din Braşovii, văduse avanguar- 
dia lui Michaju întinsă de băttaiă în pr6jma oraşului. Ajun- 
gând la Alba-Iulia, âncă galbeni de fiică şi socotind că în 
cărţile sale se pomenesce de năvălirea lui Michaiu, nu spuse 
nimicü lui Gaspar Corniş , dar răspândia acestă veste prin- 
tre orăşani, încât totii oraşul se împlu şi ferbea pe uliţe 


www.dacoromanica.ro 


352 MICHAIU-VIT ÉZUL 


vorbind de acésta, când cei mari nu sciaŭ Ancó nimicii. 
Unii căpitanii de căllăreţi pretoriani anume Caspar Libek 
ducându-se la Corniş, îi făcu cunnoscutii sgomotul răspân- 
ditii de curierii în oragŭ. < Ajută-ne, Domne !», strigă Cor- 
niş tremurând la acâstă grâznică scire şi îndată addu- 
când înainte'i pe curieri, se asigură de adevării şi după 
ce îlii mustră rëü, alergă la pringul Andreiu spre a'i spune 
primejdia, ce’lŭ ameninţă. Cine ari fi vădutii turburarea, 
şi spaima lui Corniş atunci sarii fi încredințată că a- 
cesti omü nu putea fi trădători, de pre cum Dan bănuită 
unii din annaliştă. 

Spunii că Andreiu Bathori dintru'ntâiu nu voi să crédä, 
tratând acestă veste de fabulă şi glumă, mai allesü că solii 
lui Michaiu, banul Mihalcea şi George Datt, se aflati 
la Alba, lângă dînsul şi îl încredinţai a nu se îngriji» 
căci tâte vor esşi cu bine. Cu tâte acestea, ţiind dung 
obiceiiu, îndată svatii cu cei mai mari, pomnci să trămită, 
fără întârgiere în tóte părţile spre a chiăma pe locuitori 
la arme. Intr'aceia, nobilimea S&cuilor, mai aprâpe fiind. 
de rëü şi credinci6să pringului Andreiu, trămittea curierii 
peste curierii spre a'i vesti că Michaiu- Vodă a trecuti Alpii 
şi a sositii cu o armiă însemnată la Pregmării; că a aprinsü 
nu numai castellulii lui Jonii Beldi, ce se afla atunci la 
dietă, dar înc a purtati flacăra şi sabia prin t6te satele 
şi oraşele ce a întâmpinatii până la Feldidra. Spune Am- 
brosius Simigiani că mulţi din nobili , voitoră de răi ai 
pringului Anâreiu , prindea scrisorile ce'i eraii adresate 
şi opriaii pe curieri d'a se înfăgişa dinaints lui; pe lângă 
acâsta, vorbile despre sosirea dugmanului se împotrivăaii 
una altia şi ei se siliaii prin multe cuvântări, a'lii încre- 
dinţa că n'are a se teme de nimici, Cu t6te acestea, dice 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 353 


Bethlen, precum vallul gonesce vallul, d'asemené o 
vorbă despre sosirea lui Michata măria şi întemeia cele- 
l-alte vorbe gi împlea urechile tutulor. A duoa nópte după 
sosirea, curierului de la Brazovii se duseră Stefani Ba- 
thori, Gaspar Corniş, Pancratie Senayei şi Stefanii Bo- 
doni lângă pringul Andre, pe care ü găsiră medi- 
tând şi cântând dintr'unii instrumentů de musică, pe 
când térra era în focti. Ei îlii deşteptară din meditaţia sa, 
descoperindu'i adevărata stare a lucrurilor. Andreiu, fără 
a se pré grăbi şi foră a'şi perde cumpătul, dete drumii 
dietei şi, numind pe Gaspar Corniş locotenentii ali sëü 
peste tótă armia, trămise îndată porunci straşnice în tâte 
părţile crăiei, spre a se purta, de pe obiceiu, în toti locul 
o sabiă încruntată fu sânge şi a vesti ca fără zăbavă şi cu 
cea mai mare ïuțélă tótă nobilimea, t6tă brasla, ostăşescă 
să se adune înarmată la Sas-Sebeş, căci o primejăiă ob- 
ştâscă ameninţă şi nu suffere nici o întârdiere; că toţi acei 
pe nu se vor grăbi a veni vor fi priviţi ca nisce trădători 
gi desertori şi se vor pedepsi cu mârtea cea mai cruntă. 
EI scrise asemene şi Ja Stcni , cari eraŭ scutiţi de slujba 
ostăşâscă de când fuseseră despuiaţă de libertatea, lor , 
«dicându-le că într'o primejdiă atât de grea să et uniască 
«şi ei puterile spre a goni din patriă pe duşmanul com- 
«munii , făgăduind a da libertate la toţi aceia ce "i vor 
«sta într'ajutoriă ; că era multii mai bine şi mai siguri 
«pentru S&cui a'şi dobândi libertatea de la unii prinçü al- 
«lesii de dînşii, care are aceiaşi naţiă, limbă şi obiceiuri 
«ca şi ei, decât a lua armele în favârea unui străinii îm- 
«potriva aceluia ce este osti din osul lor şi sânge din sân- 
«gele lor»; şi pentru ca să "i facă să se lupte cu dînsul şi 
fără voia lor, Andreu luă măsuri aspre în térra Săcuilor 
23 
www.dacoromanica.ro 


854 MICHAŤU-VIÉZUL 


dintre riurile Mureşul şi Crişul, odinjórä rîul auritii. 
Una din aceste măsuri era punerea în lucrare a unui obi- 
ceiu vechiu întrebuințată de Scyt şi apoi şi în Ungaria 
pe la începutul acestei crăii. Acestii obiceiu era ca la o 
primejdiă mare cu care ameninţa vr on duşmani străinii 
térra, acelii locuitorii ce nu se sculà îndată după poruncă 
spre a lua armele împotriva duşmanului, era legatii cu 
funii prin mijlocul trupului şi cu multă ruşine pedepsiti. 
Dar ura S&cuilor asupra lui Andreiu era atât de mare 
încât nici amenințările , nici făgăduielile lui nu "i putură 
îndupleca a lua armele în fav6rea, lui. 

În urma acestora, cardinalul merse de întâlni pe Ma- 
laspina ce era bolnavii, îi expuse primejdia în care şe 
află şi dobândi de la acesta făgăduiala că va sta mijloci- 
torii spre a "In împăcăui cu Michaiu- Vodă. Bf se chib- 
zuiră de a trămite mai nainte pe unii nobilii Iesch Csejtie 
la Michaiu spre a afla cererile lui gi a căuta, să "li adducă 
la simţiminte pacinice. Dar Michaiu, fără a da nică unii 
rëspunsü, opri la sine pe sacii Csejtie până după băttaiă. 
Poră a mai perde vreme cardinalul, urcându-se într'o tră- 
sură, esşi din capitala sa, ce nu mai era do véd3 , ursitü 
a fi o privelişte ticăl6să a lunecâselor luciuri omenescă. 
Ein lăsă în locul sën în Alba-Iulia pe fratele sën Stefanü 
Bathori şi pe Ladislas Gyulasi şi se duse la Sas-Sebeş, 
unde se făcea adunarea oștilor. Aci, aflând Andreiu că 
Michaiu înaintâză răpede spre Alba, fără a aştepta tóte 
oştile ce sosiaii încet, îşi ridică tabăra de acolo. Elŭ po- 
runci ca cei ce vor sasi să 'lŭ urmeze si, lăsând d'o parte 
Făgăraşul unde avea garniz6nă, se îndreptă cu mare grabă 
spre Sibiiu, unde ajunse a treia-di, în 24 octom- 
vrie. Locuitorii Sibiiului , cari împreună cu căpete- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 355 


nia lor Alberti Süveg eran alliaţi cu Michaiu, îlù priimiră 
zece, fără a “i da datoriile de credinţă cuvenite. 


XVIII. 


Întaceia, Michaïu înainta cu grabă spre Sibiiu, soco- 
tind să ajungă acolo înaint6 lui Andreiu. În 25 octom- 
vrie elŭ ajunse lângă târgul Tălmaciului cu 6stea, cu 
soţia, şi cu familia sa. Tinta lui era a înlesni unirea cu 
armia sa a sése mii ostaşi Olteni ce "i adducea pe la Tur- 
nul-Roşu, Radu Buzescu şi banul Udrea, pe cari Da, 
gtepta în totii minutul şi cari sosiră tocmai a doua-di 
în 26.* Armia lui Michaiu se mai adăogise în calle cu 
o sumă de Sëcuï, Saşi şi alţi partisani ai săi din Ardélü, 
maï allesii Români, ce "i venise într'ajutori. Astfelii, îm- 
preunându'şi 6stea, Michaiu-Vodă mai naintând spre Si- 
biiu, îşi ased3 tabăra la satii la, Vestinii, ţiindu'şi mere 
armia între cotiturile munţilor, până va socoti da veniti 
vremea ca go sc6ţă la câmpiă. 

Între strâmtorile munţilor era unii spaçiñ gesù înde- 
stul de mare, unde Michaiu putea tăbări şi a'şi întocmi 
oștile. Acolo elŭ ascunse oâia femeilor, totii ce de pe vârstă 
şi de pe sexii nu era în stare d'a se lupta, împreună cu 
bagagiele şi cu o mare mulţime de carre. Mercuri în 17 
(27) octomuvrie, strejile ambelor armate protinice se ară- 
tară şi se vădură unele cu altele. Dar, atât pentru că tu- 
nurile n6stre rămăseseră în urmă, calle d'o di, cât gi pen- 
tru că în acea di era sărbătorea, evangelistului Luca, pe 

* Bethlen gregesce puind aci numele lui Baba-Novacă în lo- 
cul lui Radu Buzescu şi banul Udrea. Novacă cu haiducii săi 


intrase în Araâli împreună cu Michaiu-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


356 MIOHALU-YITEZUL 


care Românii (ü cinstiali fórte multă , Michaiu hotărî 
a "ŞI ține oştile în strîmtorile munţilor şi d'a nu da băt- 
taia în acea di. 

Cardinalul, vëdënd apropierea, armiei lui Michaia, intră 
în grijă mare, căcă m sosindu' âncă ajutórele de la Lipova, 
Teneii, Caransebeşii şi ale Săcuilor din scaunele Arieşului 
şi Mureşului, elú se socotia mai slabii în puteri, nu numai 
gu numărul, dar şi cu calitatea oștilor. «Într'adevări, dice 
«Bethlen, Românii, cari de mai mulţi anni se aflaii în 
ărăsbolu necontenitii cu Turcii, obicinuiţă cu munca şi cu 
«primejdiile, eraii priviţi de toţi ca multi mai buni o- 
«stagi decât Ungurii.» Între aceste oști românescă, mai 
deprinse la isbândă şi maï vestite eraŭ cetele ce se chiă- 
maŭ Buzesci! şi Răţescik, pre numele căpitanilor săi, fra- 
ţii Buzesci şi George Raţii. Cu tóte că în adevării ostile 
lui Michaiu eran mai bune decât ale lui Andreu, în care 
se aflaii mulţi ţărrani rëň armaţi şi nedeprinşi cu răsbotul, 
dar cu numărul nu se deosebia multii între dînsele. Fiă- 
care armiă număra ca la 25 mii luptători;* artilleria lui 

* Unii aunalistă unguri anume Szamoscozi, martorii de facă 
citatii de Bethlen, vorbesce astfel despre numărul oștilor lui 
Michaiu-Vgdă : «Este anevoïă d'a spune curati câte os? erai, 
«căci căpeteniele înşişi n'o sciaŭ; fiă-care, după patima sa, ridica 
«sii scădea numărul cum voiă. Românii înşişi cari vor să se a- 
«rate maï curagioşi, mărturisescii unii numării necredutii de micii. 
«Iar noi fără patimă vom arăta aceia ce amŭ vădutii cu ochii no- 
«stri. Acei ce vorbescă mai multi urcă la 30 mii pedestraşi şi 
«călăreţi, numărul ostaşilor lui Michaiu ; acei ce spună mai pu- 
«ginii, 20 mii. Românii spunii numai 8 mii. Acei ce ţinii mijlocul 
«spunii 25 mii. Atâta séü maï atâta mi se pare a fi mai de cre- 
<dutii. Acei ce pună mai multă sâii mai pugină facă abusă de 
«calcul şi fără cuvântiă se arată darnică în cifre. Nimeni nu pâte 
atăgădui că acâsta fu unii potopii mare de Gmeni, ca cum tâtă 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 357 


Andreiu era mai bună şi mai numerâsă decât a lui Mi- 
haiu ; ea număra mai multi de patru-geci tunuri, în 
vreme ce Michaiu avea numai opt-spre-dece bucăți, mari 
şi mică. Cardinalul în tabăra sa adună pe liingă sine se- 
natul şi alți 6meni încercaţi spre a se svătui cum să pórte 
mai bine răsboiul. Părerile fură împotrivite; unii svă- 
ban d'a prelungi răsboiul şi a nu lăsa să hotărască sórta 
şi norocul unei singure băttăllii. Ei diceaii că acâstă pre- 
lungire va desorganisa armata lui Michaiu prin fâmete» 
ostenelile răsboiului, lipsa banilor şi nedisciplina ostaşilor; 
că, cu cât s'arii întârdia mai multi, cu atâta armia lor va 
cresce în num&rii, în vreme ce a lui Michaiu va slăbi. 
Alţii, diceaii că trebuie a rezima t6tă tabăra de zidurile 
Sibiiului si go întăriască prin metereze făcute cu carre le- 
gate împreună ; că astfelii, unind tabăra cu oraşul, vor 
put6 să aibă îndestulare despre hrană şi să respingă pe 
duşmani prin lovituri de tunü, de cum-va "s'ar ispiti elü 
să'i loviască ; că trebuie a potoli focul duşmanilor prelun- 
gind răsboiul prin amânări, făgăduieli, înşelăciuni şi so- 
<térra românescă smulsă de la vetrile sale căduse peste noi. O 
«parte maro era voluntari ce alergaseră la Michaiu , tragi prin 
«speranţa de a put prăda, şi nu atât puterea lor reală cât 
«mulțimea lor insufla groză. 

«Este âncă de sigură că Michaiu-Vodă îşi adăogi numărul o- 
«ştilor sale, după ce intră în Ardélň, atât pentru că mulţi de la 
«sine alergaii în tabăra lui, împinşi de speranţa pradei, cât şi 
«pentru-că Michuiu, în tâte părţile pe unde trecea, poruncia să 
«proclameîntr'o parte şi într'alta, că elii va privi ca duznanii şi 
«îşi va răsbuna ca de ună asemine pe oră-cine, care fiind în stare 
«a purta armele, nu va arma înarmatii 6stea sa. Eli lucră într'a- 
«<cestii chipii atât ca să sperie spiritile cu mulţimea, cât şi spre a 
enu lăsa în spate” nimicii din care să se pótă organisa battallióne; 
«aceia ce la vedere măria stea Voevodului, era unii numërü forte 


www.dacoromanica.ro 


358 MICHALU-VITEZUL 


Ir: că astfelii puterile duşmanului se vor înmuia şi se vor 
slăbi prin aşteptare şi prin isbiri parţiale, mai aleet cu 
unŭ omi ca Michaiu, iute, îndrăzneţii şi nerăbdători; ast- 
felii, închiăiaii ei, Fabiu birui pe A nibale şi craiul Mattheïw 
triumfă lângă Vratislau de silinţele a duoi puternici crai, 
alii Poloniei şi ali Boemiei. Emericii Szicszai, unul din 
credincioşii princului Andreiu, îlă rugă în deosebi d'a'şi 
căuta unii asilii înainte luptei spre a se feri de primejdiele 
răsboiului, adducându'i aminte despre nenorocirile de la 
Varna şi Mohaci. La acestea, Andreiu răspunse: «D'aşi 
«fi în locul t&ii, şi eŭ aşi face-o, dar sciindu-mă capii alit 
«acestii arnii, nu voïu să fiii fugarit şi să desertezii de la 
«ai mes 

Dar alţii, pe cari bănuitotrii chronicari îi numără printre 
duşmanii lui Andre, "9 povăţuiaii a nu se trage înapoi 
şi a nu lăsa să trécă occasia d'a stăvili năvălirea dusma- 
nului şi a opri r&ul d'a se întinde mai multi; cu cât 
mai multú vor întârdia, cu atât armia lui Michaiu va 


«mare de carre, pe care, împotriva unei straşnice porunci a dom- 
«nului, fiă-care tirà cu sine, precum făcuse voevodul şi toţi boie- 
«rii, purtând nevestele, copiii, tâtă starea şi avuţia, ca cum arù 
«fi avută de gândii de a schimba pentru totii d'a-una pământul 
«de locuinţă; pricina era căcă se temeai ca, în lipsa domnului şi 
«a armici din ţârră, Turcii sé& Tătarii să nu cum-va să năvă- 
«liască spre a o prăda.» 

Despre armia lui Andreiu, annalistii unguri o scadă peste mě- 
sură, făcând'o de 9 mii; alţii âncă în numără de 5 mii, Dar 
mat mulţi istorici gi annaligtă străini, precum De Thou, Cat 
p. 352) Guérin (p. 497), Orteliu (p. 453) Biseliu şi alţii o facht de- 
25 mii. Istvanfi asemenâ dice că numărul oştilor era mal de 
o potrivă de ambe părţile. Din acest6 se lămuresce că deg 
pâte a fostă stea românâscă maï mare decât cea ungurâscă, deo— 
sebirea ânsă era netusemnată. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 859 


cresce prin venirea, Sšcuilor, ce "i maï aşteptă să vină. gi 
a altor partisani ai săi ; că dugmanul va fi multii mai de 
îngrozitii atunci când îşi va uni tóte puterile. Pentru aceia, 
nu este vremedeperdutii; trebuie a lua armele pentru patriă 
şi pentru libertatea copiilor săi şi a cerca norocul răsbotului. 
Acestă svatii era şi celii mai bunt, căci în adevării ori-ce 
prelungire a răsboiului ară fi fostii în paguba lui Andreiu 
şi în folosul lui Michaiu, de vreme ce popórele Ardslului 
ţineaii cu acesta din urmă. La uni asemenea svatii se uni 
şi Andreiu şi hotărî a "et cerca norocul. Maï "nainte ânsă 
elü voi să sleiască tóte mijl6cele de împăciuire. «0 ! ne- 
«pricepută minte omenéscă ! dice unul din ehronicarii no- 
«ştri; câtă vreme fu de a tocmi térra şi a face pace şi nu 
«vru; ci vru să tocmiască când nu fu de nici un folosii». 


XIX. 


Michaiu- Vodă, precum amii vădutii în urmă şi din pri- 
cinele arătate ne voind a da băttaiă în acea di de mer- 
eut “hr octomvrie, spre a îndatora pe duşmani a nu "9 
isbi, se socoti a '1ü occupa în acea, di cu negociaţii. Tră- 
mise dar soli la Andreiu, cerându'i ca să'i deschidă callea 
pentru elù şi armia sa, spre a merge să se uniască cu 
Nemţii împotriva Tureilor, căci de nu, apoi 'şi o va des- 
chide elŭ cu sabia; că elii na intratii cu gânduri vrăjmă- 
gesch în Ardâlii; că de s'a făcutii vr'o pustiire prin sate şi 
oraşe, a fostii fără porunca lui. Andreiu, doritorii de pace 
ascultând solii, îi trămise înapoi la Michaiu, împrennă cu 
duoi ai săi, purtând acesti răspuns : «că Michaiu- Vodă 
«trebuie să se tragă în térra Românâscă totii pe drumul pe 
«unde a venită şi să despăgubiască tóte relele ce ati făcută. 


www.dacoromanica.ro 


360 MICHALU-VITEZUL 


<ostaşii sei şi apoi să facă o nouă legătură de pace şi al- 
<lianţă temeinică împreună». Michaiu, ascultând propune- 
rile deputaţilor, se arătă a le priimi în de bine şi, spre a 
însufla mai multe sperări de pace lui Andreïu, elii în- 
chiăiè cu aceiaşi deputaţi o încetare de arme pentru acea 
di, pentru care ceru zălge, făgăduind de a trămite şi din 
parte'i. Andreiu se grăbi a trimite pe Moise Sëcuiul şi 
pe Melchior Bogathi, celii d'ântâiu căpitani vest, cu 
cinste cunnoscutii de Michaiu pentru campaniele sale în 
Arddlii, cel-l-altŭ june allesii prin nascerea şi calităţile 
sale. Michaiu îi trămise doui boieri străluciți, postelnicii 
Preda şi George, cu cari Andreiu vorbi şi se plânse cu 
țioiciune de purtarea lui Michatu către dînsul. 
Intracéstă vreme sosi în tabăra lui Andreiu, Malas- 
pina, legatul Papir, pe care îndată prințul îlù porni lângă 
Michaiu- Vodă ca să se siliască în totii chipul spre a "19 
adduce să facă pace. Nunciul înfăţişindu-se dinainté lui 
Michaiu, nu se temu d'a necinsti caracterul săii de epi- 
scopă şi de solii, pogorîndu-se până a minţi într'unii chipii 
neruşinatii. Prefăcându-se că vine de la curtea împăratu- 
lui şi slujindu-se cu numele M. 8. Imperiale, de la care 
spunea că are carte la mână, elii porunci lui Michaiu să 
éssă îndată din Ardélü, fără a face nică o vrăjmăşiă. Ce- 
rând Michaiu să i se arate porunca împăratului, nunciul 
răspunse că ea se află în mânile prințului Andreiu, căruia 
a lăsat'0, dar că peste puţinii pote să "i o adducă. Malas- 
pina fu nenorocită în înşelăciunea, sa, căci Michaiu dü 
dete de minciună scoțând carte a împăratului cu totul 
dimpotrivă „ prin care i se poruncia, să isbiască pe cardi- 
nalii fără întârgiere şi declară că la acâstă poruncă voiă, 
să asculte. Nunciul îlii conjură atunci în numele lui Dum- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 361 


nedeii ca să nu facă nici o mişcare în dioa aceia, până ce 
va vorbi cardinalului ca să "li adducă la alte simţiminte. 
Michaiu nu mai răspunse nimicii uunciului si acesta se 
întârse chiar în acea di la Andreiu. Din partea lor, Moise 
Stcuiul şi Melchior Bogathi se siliră prin multe cuvinte 
a adduce pe Michaiu la simţiminte pacinice şi bine-voit6re 
către Andreiu, dicând cu înşelăciune, că unii tractatii de 
pace s'a şi închiăiatii între acesta şi împăratul; că, privind 
nestatornicia lucrurilor omenesci, să se mulțumiască pe po- 
siția sa de acum şi să vo jextfiască ambiţiei sale şi unui 
viitori nesigurii. 

La acestea, iată care fu răspunsul lui Michaiu : e Ami 
«juratii lui Christos, pe Turci să nu slujescii şi voi pe 
«dînşii fi iubiţi; cum 6re să më încredii voë? D'aceia ho- 
«tărit'amii a vă cuprinde térra şi a muri ca uni creştinii 
<séü peste voi a domni». Eli adăogi că allianţa, ce spunü 
et Cali închiăiatii cu împăratul este o pricinuire desértš 
spre a ocoli greutăţile de facă şi mai multii spre a rupe 
pacea decât a o face; că e mai bine a hotărî prin arme 
decât a mai face tractatii de pace. <Incât peutru nesta- 
«tornicia norocului, sciù, dise elii, că sunt omii, dar sciii şi 
«aceia că Dumnegeii ajută răsbdiele drepte, şi eii amii luată 
«armele pentru lege; elii va întări pe cei ce se luptă 
«pentru dînsul şi va prigoni pe cei ce '1ü vândii>. 

dout în '*hs octomvrie, di consânţită depe călindarul noii, 
apostolilor Simon şi Iuda, dindi-de diminétš, Michaiu- 
Vodă trămise înapoi lui Andreiu pe Moise Săcuiul si pe 
Melchior Bogathi, cu următorul ultimatum : <Andreiu 
«Bathori, ca uni partisanii ali Turcilor şi vândătorii ali 
«pricinei creştinăţății să se lepede de stăpânirea Tran- 
«Silvaniei, să îmbrace haina popâscă, să se ducă în Polo- 


www.dacoromanica.ro 


362 MICHALU-VITEZUL 


«nia şi sălase principatul pe séma lui Sigismundii Bathori, 
«séŭ de altmintrel6, va hotări puterea armelor; Yar a- 
atunci elii, domnii alü ër? Românesc se l6gă că flù va 
«face a dobândi milostivirea împăratului». Cardinalul în- 
tellese atunci că trebuia a se găti de răsboiu şi trămise 
înapoi zăl6gele lui Michaiu. Eli se gândi ânsă să mai tră- 
mită o dată pe Malaspina lîngă Michaiu, spre a mai face o- 
cercare de pace. Urcându-se într'o trăsură însogitii de o 
mică escortă, Malaspinaintră în tabăra voevodului; dar ace- 
sta nu vru să'lii priimiască şi, fiind-că Malaspina seapucă în 
tabără a vorbi offigerilor şi ostaşilor, îndemnându'i să lase 
armele ca să nu verse sânge creştinii, e Micha vădându'lii 
«călcând astfelii de a doua 6ră datoriile sale de soli şi 
«pricepând că nu "i addusese nici acum porunca împăra- 
«tului făgăduită, îlii chiămă dinainte”, lü mustră puginii 
«pentru înşelăciunea, lui şi, fără a vătăma întru nimici 
«respectul cuvenită pers6nei sale, lü trămise, până la 
«a doŭa poruncă, la arestii în códa taberii, puindu-lii sub 
«paza fiiului săi Pătraşcu, ca să nui se întâmple nici 
«unii răi.» 

Fără cuvânt aŭ bănuită unii Unguri că şi Malaspina, 
voind să căştige favârea împtratului şi să dobândiască 
prin mijlocirea lui demnitatea de cardinalii, lucra în secretii 
în favórea lui Michaiu şi că de bună voiă elù rămase în 
tabăra lui. Polonezii mai allesă, urînd pe Malaspina, 
împlură Europa de învinovăţirile lor, dicând că elii a fostii 
unii spionii ali împăratului şi că a înşelatii şi a perdutiă 
pe cardinalul. 

Acestă bănuială a veniti din aceia că, iu urma băt- 
tălliei, Malaspina se arătă plini de zeli pentru Michaiu 
şi pentru împăratul. Dar este de credutii că elii se arătă 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA, NAŢIONALĂ 3683 


astfelii, căci se compromisese fârte multii în ochii lor , 
prin focul cu care apărase pe Andre înaint6 băttăl- 
Her. Aceia ce silise pe Malaspina a sta în favórea cardi- 
nalului era că acesta cât-va mai naiote făgăduise în se- 
cretii Papei a "1 închina Ardâlul, sperând ca, astfelii îltt 
va avé la nevoiă sprijini împotriva împăratului şi va 
put€ păstra acestă țârră ca unii feudü atârnătorii de sån- 
tul Scaunii, 

În vreme ce Andreiu şi Ungurii sta în cumpănă între 
temere gi nădejde şi aşteptaii întârcerea lui Malaspina, 
ca să vagă de le adduce pace séü răsboiu, Michaiu îşi ïea 
tóte măsurile pentru băttaiă. Hin îşi întocmesce armia, 
îşi agédă tunurile, pune toti lucrul la locul sëü, şi, înain- 
tând spre Sibiiu, trămite unii crainici cardinalului ca săi 
spună că elù voiesce să cruţe sângile creştinilor, că elü 
nu vine ca să "In verse, dar că, în numele împăratului să 
"i asigureze învoirile ce i se dedese şi i se jurase de Si- 
gismundii, cum şi să "li facă a intra în stăpânirea ace- 
ste ţărră; că cardinalul ţinea unii principatii ce nu era ali 
lui, însfârşitii îi declară că, de nu va lăsa mai curândii 
armele spre a se supune la M. S., ein ü va goni de pre 
urmă cu focii şi cu sânge până lü va scâteafâră din 
acéstă térră. 


XX. 


La acâstă vestire trufaşă prinçul Andreïu, perdând spe- 
rarea de împäcïuire cu care în zadar se mägulise , mâ- 
niatii peste măsură, trimise înapoi pe crainici, încăllecă 
callul şi porunci lui Gaspar Corniş, generalul-şefii d'a 
formă rândurile şi d'a întocmi armia de băttaiă. Locut 


www.dacoromanica.ro 


364 MICHAlU-vVITEZUL 


unde armia fu întocmită, era o cămpiă, nu pré bine allésă, 
aşedată între oraşul Sibiiu şi târgul Şelimberg; acâstă 
cămpiă este din natură aşa de nepotrivită încât pămân- 
tul se plecă din partea Şelimbergului şi dimpotrivă se 
ridică din partea oragului Sibiiului; întinderea ei este d'a- 
prâpe patru mii paşi. Michaiu era spre răsăritii, urmând 
rîul Sibiului. Andreiu era de cea-l-altă parte a rîului» 
spre apusii. Armia lui Andreiu fu întocmită astfelii că ea, 
occupa partea cea maï de josü a câmpiei, închisă de am- 
bele părți între oraşii şi rîul Sibiiu. Michâiu din contra, 
r&spândise ostașii săi parte pe gesü şi cea mai mare parte 
pe înălţimele care din susü de Sibiiu şi de Şelimberg se tinü 
de munți, astfelii încât de pe împrejurări, voevodul putea, 
allege séü de pe natură séü de pe voinţă, unii Joch mai 
priinciosii, în vreme ce prinţul Andreiu n'arü fi pututii lua 
decât unul maï rëü. 

Întocmirea armiei luY Andreïu era acâsta : la centru 
o miiă căllăreţi, alt căror capii era vitâzul Moise së- 
cuiul, având de locotenenţi pe Franciscii Sevri şi pe cei 
duoi Toma, unul Czomortany, cel-l-altii Becz, âmbit së- 
cui şi vestiți în răsboiu; pe lângă dînşii erai trei sute po- 
lonesi armaţi cu arcuri, pusc şi săbii, commandaţi de unii 
nobilii şi voinici polonii. Ladrâpta eraii agedaţi pedestra- 
şi, luați din garnizâne şi o miiă Saşi; acestă aripă o com- 
manda Stefan Lazar, răsboinicii harnică , care se illu- 
strase în răsbâiele cu Muscalii din vremile lui Stefanii 
eraïul Poloniei ; acestuia se dese ca ajutorii George A- 
radi, ungurii căpitanii ali pedestraşilor Braşovului, ca- 
rele se afla pe lângă Andreiu âncă din naint6 năvălirei 
lui Michaiu. La stînga veniai ântâiu 600 pedestraşi pre- 
torieni , dişi albastrii, de pre uniforma lor; capul acestei 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 365 


cete allese era Mattheiu Pereseth, voinici îndărătnicii, a- 
vând de locotenentii pe Francisci Turi. Dapă dînşii venia 
o armiă ajutătâre, povăţuită de Petre Huszar şi Stefanii 
Tahi, ambii unguri din Ungaria cari fuseseră pentru ve- 
stea vitejiei lor chiămaţi de prințuleSigismundii în Ar- 
déin. Huszar priimise da la Audreiu commanda întregei 
aripe stînge. Alături cu 6stea lui Huszar, totii la stînga, 
veniaii cei mai de căpeteniă magnați şi nobili, Melchior 
Bogathi, Niculae Zalasdi şi mulţi alţii, iar la stînga lor 
era Andreiu Barcsai, banul Lugoşului cu o căllărime 
voinică, Gaspar Sibrik căpitanii alit căllărimei pretoriene 
şi junii nobili ce slujiaii la palatii, alŭ căror regimenti 
ge urca la 400 6meni , adăogitii âncă cu mar alâţi pede- 
straşi alleşi, veniţi, cum se dicea, de la porţile Comitate- 
lor. În a doua liniă venia falangea séü corpul armiei de 
veservă, formată de 6menii Comitatelor şi de nobilime. 
Capii eraii Ionii Iffii numiti junele, de pre vârsta lui, ca- 
rele era frate vitregii cu prinţul Andreiu , Stefanii Toldi, 
George Ravazdi, Stefanii Bodoni dintre senatori, Baltazar 
Cornig asemens senatori şi Du alii ni Gaspar Corniş, 
precum şi mulţi alţii. Capul tutulor era Gaspar Cor- 
niş, dar fiind-că în calitate de generalii-şefi, elù com- 
manda t6tă armia, Pancratie Sennyei luă în Joe"? comi - 
manda acestei trupe. La spatele ei veniaii 600 căllăreţi 
ai căror capi eraŭ Benedictii Mendzenti, Michaiu Szei- 
nere, Wolfgang Petki şi Stefanii Beseni. 

Astfelii întocmindu-se armia, Andreiu se apropid de 
capi şi le ţină unii cuvânti lungii plini de patimă, förä 
demnitate şi cuviinţă, în care se vădesce semeţia şi obrăz- 
nicia ce mai totii d'a-una a întrebuinţatii Ungurul către 
Românii. Elü nu se mulţămi numai a împuta lui Mi- 


www.dacoromanica.ro 


366 MIUHAIU-VITEZUL 


chatu mustrările obicinuite atunci de Unguri, că s'a ară- 
tatii ingratü către diînşii, cari Dan ajutati d'a se face 
domnii şi Dat mântuiti de Sinan; dar âncă aruncă în- 
jurături grâse şi nevrednice asupra lui şi a najiei ro- 
mâne ` «Michaiu, dicea Andreiu, e unii şârpe pe care l'a 
«hrănitii în sînul săi, şi alti cărui veninii âmblă să "10 oi. 
«viască. Fraţii lui pascii şi astădi porcii şi caprele în pä- 
«durile tërrit Românesci. Eli sâmănă mai multi! unui do- 
«bitocii fiorosii decât unui omi. Eli s'a unită cu tâlharii 
«şi cu ţărranii, semenii lui din tóte ţinuturile, spre peirea 
«n6stră. Nu vă temeti, adăogi elii, de acestă natiš prostă 
aşi defăimată, de vâcuri dajnică Ungariei, naţiă de robi, 
«pe care se cuvine ai batte mai bine cu nuiele şi bețe de~ 
«cât cu ferul.» Apoi, spre a aprinde şi mai multă mânia 
ostaşilor săi în contra lui Michaiu şi să le dovediască réoa 
lui credinţă, elŭ puse de citi tractatul de alianţă ce acesta 
închiăiase cu Ravazdi şi cu Vitezul şi (9 întărise prin 
jurământul lui şi ali boierilor. Andreiu uita numai a 
spune că elii a fostii celi d'ântâiu care călcase gi rup- 
sese acesti tractatii prin comploturile sale împotriva 
lui Miohaïu şi prin pacea ce închiăiase cu Turcii. După 
aceia , cardinalul se asedš la drepta falangei sale, în- 
tr'unü loci înălţat, spre a priveghia tâte întâmplările 
răsboiului şi, pentru ca locul sëüú să pâtă fi vădutii de că- 
tre ai săi , elii puse înainte-i unii stét mici pe care era 
ţesutii cu aurii litera A. Eli purta platosa ostăgâscă gi 
încălleca, uuii callii negru şi generosii, ce îlii avea în darii 
de la Sigismundii Bathori; lângă dînsul sta Stefanii Csaki 
din Mediaşii, George Palatici gi vr'o câţi-va alţi nobili 
dintre Stcui. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 367 


XXI. 


Michaiu căţă la întocmirea 6stei lui Andreiu şi depre 
dînsa îşi întocmi pe a sa. Elü vědu că Andreïu întărise 
maï bine cu oşti aripa stîngă, apoi centrul; iar aripa 
dréptă era cea mai slabă; deci elü hotărî a jet concentra 
silinţele şi isbirea asupra acestii din urmă aripe a dusma- 
nului şi a centrului, refusând a înhăţa băttala între drâpta 
Tuï şi stînga duşmanului. Pentru aceia, elii întări bine 
stînga sa, facă cu drâpta lui Andreiu, puind acolo pe Baba- 
Novacii , vestitii generalii pe acele vremi, cu catanele şi 
haiducii săi ; la drâpta era căllărimea sêrbéscă, o cétă de 
Cazaci şi alta de Moldoveni. La centru erai Ungurii, a- 
vând capii mai mare pe George Mako; iar capii cohor- 
telor eraii Franciscii Lugaşi, Dimitrie numiti cel Mare, 
George Horvath, Michaiu Gyulai, Lupul Noak şi alţii 
cari commandaii battalli6ne sii companii. În dosul lor eraii 
Polonesii cu o sémš numer6să de Cazaci şi căllărimea ro- 
mânescă. În sfârgitii venta Michaju cu falangea sa, o trupă 
de o miiă S&cui, împreună şi boierii cu miliţiele lor. Trei 
«cruci mari întregi de aurii erati dinainte lui Michaiu şi 
îndată după cruci venia eroica lui soçiă dómna Stanca. 
Pân' a nu se înhăţa oștile la luptă, Michaiu protestă prin 
unii crainicii ce trămise în tabăra lui Andreiu pentru sân- 
gele ce are să se verse, că împotriva voinţei sale, cardina- 
lul îlii silesce a se batte. Apoi declară că elù dă Yertare 
tutulor celor ce vor voi a recunnâsce pe împăratul de 
stăpânii. EI propuse âncă de a se cruța vița celor ce vor 
“voi să fugă dinti”o tabără într'alta, séù căci spera că unii 
mare numări din soldaţii lui Andreiu vor trece la dîn- 


www.dacoromanica.ro 


368 MICHAÏU-VITÉZUL 


sul, precum se şi întâmplă, séi că voiă a da Ardelenilor 
unŭ semnü de buna lui voinţă către dînşii. 

Michaiu, trecând în fruntea oştilor, le vorbi puginii 
cu cuvinte scurte şi energice, ast-felü cum trebuia unor 
ostaşi doritori de a se batte. Purtându'şi în drépta şi în 
stînga trupul, ochii şi bragele sale, domnul mai multü 
prin gesturi expresive decât prin cuvinte, îndemna pe 
ai sei, dicându-le ; «Aicé (şi arăta tabera sa), aic6 este 
«dreptatea, aic6 pricina cea bună, toemelele, legăturile si 
«jurămintele de pace, împăratul gi Dumnegeii. Grăbiţă 
«dar, căci cu biruinţa vë aştâptă o gloriă mare şi o bogată 
«pradă. Iar duşmanul (întorcându'şi mâna către dinsul) 
«ce are 6re pe s6mă-i, fără numai credința călcată în pi- 
«că6re şi jurământul batjocoriţii, lipsa de ori-ce bărbăţiă, 
«vicleniile, cursele, svaturile ogeritâre cu Turcii şi nele- 
«giuirea unor legături vinovate. Sub unii capii chiămatii 
«la cele sânte, soldatul e pângăritii; sub o purpură sântă 
<o unŭ peptii nevrednicii şi răsvrătitii cotre cert, De la u- 
enii ca aceştia ce mai e de aşteptatii ? fără numai aceia, 
«ce ei ne arată : inimi înduoite, tremurul trupului lor, ble- 
«steme femerescă şi prin urmare fuga mai nainte de a se 
ebatte». 

Astfeli scurti cuvântă Michaiu şi grăind, chipu "i ful- 
ger6ză, ochii scînteiază şi focul inimei sale aprinde în ini- 
mele ostaşilor săi unii eroică entusiasmii. Ei sunt siguri 
acum că vor birui. Domnul porunci îndată a se invoca 
în t6tă tabăra de trei ori sântul nume alŭ lui Iisus. O 
strigare mare se înălţă de odată la cerură; semnul de băt- 
taiă se dete şi trâmbiţele începură a sunna din ambele 
tabere. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 369 


XXII. 


Era dece câsuri de dimincţă (Siss octomvrie) când în- 
cepu băttăllia prin o furi6să năvălire de ambele părţi. Su- 
netele trâmbiţelor, urletele tunurilor, înfiorătârea, guerare 
a ghiulelelor ce se încrucişaii în oer, clăncăitul paloşelor, 
strigările luptătorilor , fumul prafului, care în mijlocul 
sgomotului întuneca cerul , t6te acestea răspândiaii în 
tâte părţile spaima, morţii şi curmaii vieţi fără număr. 
Tunurile lui Michaiu-Vodă eraii aşedate pe unii loci mai 
bunii decât ale Ungurilor şi ari fi făcuţi multii ën ace- 
stora de arii fi avutii tunari maï meşteri, căci ghiulelele, 
aruncate pré sust, treceaŭ preste capetele ungurilor, lovinil 
numai vârful lăncilor şi le făcea mai multă spaimă de- 
cât vătămare. 

D'abié se începuse băttaia, când unii nobilii românii 
din 6stea lui Andreiu, anume Daniil Zalasdi, îşi lăsă po- 
stul ce i se încredințase şi, dând pinteni callului, trecu 
în tabăra n6stră. Talentele sale şi fav6rea pringilor Ba- 
thoresci ridicase pe Zalasdi dintr'o tréptă de josii la aceia, 
de nobilii. Eli făcuse Bathorescilor multe slujbe, care 
strălucise numele lui, Cinstea şi slujbele făcute şi prii- 
mite P'arü fi îndatoritii a rëmâné credinciosii lui Andreiu, 
dar glasul sângelui îlii împinse, cu marea mirare şi întri- 
stare a Ungurilor, în tabăra lui Michaiu. Spunii că elit 
făcu cunnoscutii lui Michaiu posiţia armiei vrăjmaşe. Cu- 
rândii după aceia, vom vedé cum Ungurii răsplătiră lui 
Zalasdi cu mórte cumplită pentru acâstă faptă. 

Cea d'ântâiu isbire o făcu Baba-Nuvacii cu recea "i vi- 
tejiă , în capul căllăreţilor săi, asupra lui Stefanii Lazar, 


Í 24 
www.dacoromanica.ro 


370 MICHAJU-VITEZUL 


pe care flù avea în facă; dar cu tóte silinţele ce puse, elt 
fa respinsii înapoi de voinicii pedestraşi ai acestuia. În- 
dată Michaiu îi trămise în ajutorii o trupă voinică de căl- 
lăreţă armaţi cu lance. Eraŭ căllăreții Unguri şi S&cui 
commandaţi de George Mako. Aceştia, ajungând în mij- 
locul ostaşilor lui Baba-Novacă, uimiţi de neisbânda lor, 
îi îmbărbăteză din noii şi împreună împingând înainte 
caii lor, cadii peste oștile lui Lazar şi ale lui Andreiu; 
apoi despărțindu-se în duoă trupurï , unul se lasă asupra 
pedestraşilor, cari siliseră pe Baba a da înapoi, îi măcel- 
lăresce gr6znicii , călcând pe unii în picidrele cailor lor, 
lovind pe alţii cu lăncile. Acolo peri Stefani Lazar, ce 
commanda acâstă aripă. EI se jertfi din bună voiă mor- 
ţii, asvârliodu-se în mijlocul măcellului soldaţilor săi şi 
strigând : «Voiu să morii ca să nu mai slujescă unii popă 
<nemultumitorü care "mt a răpitii cinstea şi vredniciile 
«mele.» Celii-l-altii trupii cădu peste 6stea lui Moise ce 
“i era în facă. Aci se făcu o mare uccidere, căci fiind pun- 
tul principalii alii băttăii, şi o parte şi alta se purta cu 
bărbăţiă şi se vătămară grei. cUngurul, dice Bethlen, 
«era în luptă cu ungurul ; unul se băttea spre a apăra 
«Patria , cel-l-altii spre a o robi.» In sférgitü după ce se 
luptară cât-va e potert d'o potrivă, trămiţând Michaiu 
âncă unii ajutorii la ai sti, Moise Sëcuïul fu împinsii îna- 
poi de Mako şi perdu multă lume în retragerea sa. Unii 
stâgii învestitii cu semnele Bathorescilor fu răpitii de la 
6stea sa; stegarii Toma numiti Grecul, Stefanii Szeplaki, 
şi Tudor Colbaz fură omorîţi. 

Petre Huszar din aripa stînga, vëdënd 6stea lui Moise 
ca datii înapoi şi că băttăllia este mai perdută , grăbi a 
alerga într'ajutorul lui Moise cu voinica trupă de lănceri 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 871 


«ce commanda şi, dând asupra sârbilor şi ungurilor lui Mi- 
<haïu , ostenití de o lungă luptă , îi respinse înapoi. Vë- 
dând acesta, Michaiu cu rămăşița căllărimei sale ungn- 
` “escal şi românescă, cu cea mai mare parte din reserva sa, a 
l6rgă însuşi asupra lui Petre Huszar, dă ajutorii ungurilor şi 
“sârbilor săi şi, după multă vërsare de sânge, respinge îna- 
poi tóte trupele lui Huszar, încremenite de atâta voiniciă. 
Michaiu însuşi alerga ca unii leii prin mijlocul vrăjmagşi- 
lor , ţiind în mână sabia sa grâznică şi amenințătore , cu 
-care doboră în drâpta şi în stînga pe câți întâmpina, Eli 
nu se mulţumi ânsă a inimă pe aï săi prin exemplul ce le 
da , ci âncă prin cuvinte îi îndemnă , îi împingea, îi îm- 
Dărbăta spre a se folosi de acestii minutii priinciosii ca 
-să spargă de totii armia duşmană. 


XXIII, 


“Ungurii acum perduseră băttaia ; armia lor în răsipă 
fugea în tóte părţile ; reserva numai singură mai ţinea. 
Acâstă trupă numer6să şi curagi6să, care âncă nu dedese 
în băttaiă, stătu în ajutorii la cele-l-alte oşti, le opri din 
fuga lor şi le sili a se întârce spre armia împrotivnică, 
Andreiu Baresai, Moise S&cuiul, Stefanii Tahi, Petre Hus- 
„zar şi cei-l-alţi capi, temându-se ca isbânda lui Michaiu 
să nu se prelungiască şi, spre a pune stavilă furi6selor 
sale isbiri, se îndemnă şi se îmbărbătsză unii pe alţii, îşi 
punii în orânduială battalli6nele ale căror rânduri eraii 
stricate şi, cu energia desperării, cu o numer6să că]lărime 
-de lănceră şi cu tótá pedestrimea guardiei , furiosă se a- 
runcă asupra lui Michaiu, mândru şi sigurii acum de is- 
bânda sa. Lupta reîncepe atuncă cu mare înviergunare din 


www.dacoromanica.ro 


372 MICHALU-VITEZUL 


amândouă părţile şi ajunge îngrozit6re, desperată. Românit 
şi Ungurii se sfâşiă unii pe alţii ca nisce Uert flămândi, 
sciind bine că preţul biruinţei e frumâsa, şi mänósa térrš 
a Ardâlului. Unii se luptă ca eo țină; cei-l-alţi ca să iea 
înapoi moştenirea părintescă. Biruinţa multă vreme stätg 
nehotărîtă, până când silinţele desperate ale Ungurilor şi 
împrospătarea, ostilor lor, sparseră 6stea ostenită a lui 
Michaiu şi o siliră a da dosii. Cea mai spăimântătâre neo- 
rânduială intră atunci în rândurile acelor ostaşi, cari cât-va 
timpi înainte eraii biruitori. Fuga lor fu atât de răpede 
încât cu mare grei Michaiu izbuti a "i opri în loci. OM- 
lare pe unŭ calli spumegătorii, plinii de focii, accoperitii 
de sud6re şi de prafii, eli alerga într'o parte şi într'alta, 
întrebuințând când îndemnările, când amenințările, când 
înseși loviturile spre a intórce pe ostașii săi la băttaiă. 
Eli isbuti mai ântâiu prin autoritatea, pers6nei sale a opri 
stâgurile ; apoi pe lângă dînsele, se nevoi a opri pe fugari 
strigându-le : «Ce va să dică acestă mişeliă 2? Ce va să. 
dich acâstă spăimântare neobicinuită, care vë face să lä- 
«sati a vă scăpa din mâni o biruin(š câytigată? Voi vë 
«trageţi dintr'o luptă cu noroeü începută; voi daţi pasii 
«unui duşmanii îngrozit şi în răsipă a 'şi aduna pute- 
«rile. Unde sunteţi voi, vitejii mei soldaţi, cari odinióră 
«ați pustăitii Bulgaria, cari aţi sdrobitii armiele lui Ca- 
«raămanii şi ale lui Ahmet, cari aţi îmbogățită ţârra 
<Românsscă cu jafurile barbarilor? Pentru ce puterile vó- 
«stre sunt acum topite, mânele vóstre slăbite şi inimile 
«vóstre fără bărbăţiă? Şi, — aceia ce este ruşinosii de spusii, 
«nevrednicii de făcutii,— pentru-ce mânele vóstre armate 
«chiamă in ajutorul lor picirele vóstre nearmate ? Astfelii 
<óre o să biruiţi şi să luați Ardélulü 2 astfelii o să împleţi 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 373 


«casele vóstre de dobândă? Pentru ce dar nu vë opriţi? 
«Nu vreţi äre mai bine a dobândi astă-di gloria decât o 
-<vecinică necinste ?» Prin asemen€ cuvinte îi apostrofa 
Michaiu; dar spaima era mai puternică decât ruşinea. 
Ea biruia nu numai cuvintele, ci âncă rănile şi lovi- 
turile. În dosul taberii Românilor era unii déi năltişorii 
înconjurat cu şanţuri lângă satul Heltau. D'abi6 în 
acelii locii, numiti tufişul Cisnădiei, Michaiu isbuti a opri 
fuga ostaşilor, a "i întocmi în orânduială şi a "i întârce 
<u faça către duşmanii. 


XXIV. 


Ungurii făcuseră unii pasii mare spre biruintá şi arii 
fi pututii isbuti a sparge cu totul şi a răslăţi 6stea nâstră 
spăimântată şi pusă pe gónă şi a împedeca pe Michaiu- 
Vodă a o întocmi din noii, dâcă acei ce commandaii reserva 
arii fi dus'o în ajutorul lui Barcsai şi a lui Moise, cari is- 
butiseră a înfrânge armia română ; dar Corni şi Pan- 
cratie Sennyei ţinură în nemişcare reserva ce era sub com- 
manda lor. În vremea, aceia, Michaiu îşi dät ogtile din 
noŭ asupra vrăjmaşului. Eli porni înainte două cete de 
polonesi ce nu dedeseră âncă în acea di, cari năvăliră 
cu farià asupra oştilor lui Barcsai şi Moise, uccigând şi 
r&sturnând tutul dinaint6 lor. Moise şi Baresai sprijiniră 
cât va acâstă furtun6să isbire ; dar, vădând că nimeni nu 
le vine într'ajutorii, că flancul lor descoperiti e amenin- 
tatü de Michaiu, se tragii cu grabă spre reservă. Atunci 
o câtă de poloni ce slujiaii în armia lui Andreiu, văgând 
fuga Ungurilor şi credând că băttaia e perdută de dînşii, 
treci lângă compatrioţii lor în armia n6stră. În vreme ce 


www.dacoromanica.ro 


374 MICHALU-YITEZUL 


se petreceaŭ acestea, Gaspar Corniş, generalul-gefii ali 
duşmanului, voind să facă o recunnâscere spre drâpta ca 
să védă ce e de făcutii în starea de atunci a luptei, fu 
fără veste ocolitii de scadrânele moldovene ce slujiai în 
armia nóstră; $ü prinseră şi lü adduseră dinainte lui 
Michaiu, care, cunnoscându'lii de multii din soliile lui şi. 
respectând virtutea şi vrednicia ce împodobiaii pe acestii 
lăudatii răsboinicii, $ü trată bine şi lü puse în locii si- 
gurii ca să nu f se întâmple nimici, «Aŭ fostii unii, dice 
e Bethlen, vrăjmaşi at cinstei şi ai reputației lui, cari aŭ 
«disii că Cornig de bună-voiă şi într'adinsi s'a lăsată a 
«fi prinsă şi dusi la Michaiu, fiind din partida împ&ra- 
«tului». Annaliştii străini stati âns6 la înduoială despre 
acesta. Prins6rea fără veste a generalului-gefii, desertarea,. 
Polonilor, spargerea, oştilor lui Moise şi ale lui Baresai, 
încremeniră de spaimă pe Andreiu şi pe ostaşii stă, încât 
eï nu mai îndrăzniră a ţine luptă cu Michaiu, în vreme 
ce acesta, reîmbărbătând pe ai sti, se arúncă puternicii, 
înainte, taie, turbură şi pune în neorOnduială tóte cetele 
unguresci. 

Era acum trei eâsuri după amiadi. Andrein, care de la 
sépte câsuri diminâța stătuse în acelii loci, vădând acuma 
după o băttălliă de cinci câsuri, armia sa în răsipă, 
fără speranţă de a mai îndrepta băttaia, gândi la sine spre 
a se mântui prin fugă, depre povaţa, unora şi, înainte de- 
scăpătatul s6relui, elii îşi părăsi postul şi armata luând 
fuga, însoţită fiind de o sută de călăreți, între cari erai 
Paie sën Ionii Inn, Ionii Gerendi, George Falatici, Ionii 
Beldi cu fiii săi Pavelii şi Clementii, Toma Czomortany, 
Nicolae Mico şi mulţi alţii. Ostea lui Andre, părăsită 
astfel de princul stii şi lipsită de generalul sën robitii,, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 375 


căută a mai ţine până la sosirea, nopţii, ce nu era departe 
ca să se pâtă trage în siguranţă. Obosirea armiei nóstre 
o ajută întru acâsta. Nóptea acum sosise şi băttaia totii 
mai ţinea. Pancratie Sennyei, Moise Săcuiul, Stefanii 
Toldi, Petre Huszar mai sprijiniră âncð mai multe isbiri 
ale lui Grigorie Mako, când pe la opt césuri Michaiu, în- 
ţellegând de fuga lui Andreïu şi pricepând că băttăllia, 
nu maï este nehotărită şi că rămâne numai a o sfârşi, 
împinge înainte câte-va cete din 6stea sa, dicându-le : 
«Feţii mei, mai opintiţi âncă o dată; biruinţa, e a vâstră; 
«vitejia vóstră mi-o chiezăşuiesce.> Năvala acestor cete 
sparge cu totul rămăşiţa oştilor lui Andreiu şi le pune pe 
fugă. «Ei se tragii în tăcere, dice Bethlen, cu paşi grab- 
«nici şi föră rânduială, părăsind Românilor tabăra, bi- 
«ruinţa şi patria.» AY noştrii se aruncară îndată în tabăra 
ungurâscă, unde găsiră şi prădară multi aură, arginti, 
haine, cai, corturi, multe stâguri şi patru-deci si dng 
tunuri. (staat noştrii petrecură n6ptea aceia prădând 
tabăra ungurâscă şi sărbătorind biruinţa lor prin mese, 
cântece şi chiote de veseliă. Armia lui Andreiu lăsase pe 
câmpul băttălliei 2027 morți şi apr6pe la 1000 răniţi şi 
prinşi. Între aceşti din urmă, afóră de generalul Corniş, 
căduse şi George Ravazdi, pe cari S&cuii, urându'li de 
mârte pentru tirannia cu care pedepsise revolta, lor, Jü 
omoriîră a doua-gi după băttălliă. Asemens păţi de către 
Români şi săcuianul Wolfgang Corniş. Toți cei-l'alţă prinşi, 
cu mărinimiă de Michaiu fură liberaţi. Perderga nâstiră a 
trebuitii âncö să fie însemnată, de a mai mică decât a Un- 
gurilor. * Dintre ai noştri âncă rămaseră morți mai mulţi 


(*) După istoricul Orteliu, morţii lui Michaiu nu trecea peste 
„200 Ament, aceia ce e anevoiă de crednti într'o luptă aşa de lungă 


www.dacoromanica.ro 


376 MICHALU-VITEZUL 


ostaşi de r6ndii, în vreme ce din Unguri picâră mulţi no- 
bt, între cari, af6ră de cei mai susň însemnați, fură Fran- 
ciscù 'Tholdalesi, Long Sassaovi, Micha Culpenius -ce 
purta stégul guardiei, Ionii Berende, Daniil Rako şi alţii. 

«Multe muieri ungurdice, dice Stavrinos, r&maseră 
«văduve în dioa aceia; turburatu-s'a s6rele şi dioa s'a în- 
<tunecatü : praful în aert se înălța şi pământul toti s'a, 
<rogitü de sângele vărsatii.... Să fi veduti acolo trupuri 
«mórte şi tineri viteji cum zăceaii în țărrână goi foră suf- 
«flare». Leşurile ce staŭ mormane în câmpiă fură adu- 
nate de locuitorii Sibiiului şi îngropate tâte la o laltă. 
Astfelii acei ce cu puginii înainte eraii duşmani învierşu- 
nați, mijlocind natura, se lăsară foră împotrivire a fi îm- 
preunați întwacelaşii mormântii. Fiind-că grópa făcută nu 
putea, cuprinde atâţia morţi, grămădiră trupurile unul 
peste altul, puind între fiă care din ele o mână de érbă, 
ast-felii încât se făcu o movilă mare, ce se întindea la 
unii milă de orasü, şi «care va fi, dice durerosii Bethlen, 
«pentru vécurile viitre unii monumentů vecinicii de pei- 
«rea Ardslului». 

Astfeli fu băttăllia de la Sibiiu, una dintre cele mai 
vestite în annalele gloriei române. Ea fu multii mai mare 
prin resultatele ei, căci ne făcu îndată stăpâni ai Ar- 
dâlului. 


şi înviergunată, Bethlen pretinde că din âmbele părţi împreună 
periră 2000 ostagi. Istvanfi spune că din 6stea cardinalului pe- 
riră numai 1118 ostaşi, De Thou şi Bisseliu nameră 3000 Amen? 
perduţi de Andreiu. Apoi Montreux exagerâză acestă numără, 
urcândo'lă la 12 mii. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 377 


XXV. 


A doua-di vineri 29 octomvrie la răsăritul s6relui, Mi- 
chalu porni în deosebite direcţii, numerâse cete spre a lua 
în g6nă pe duşmanii. Eli le porunci ca să fie cu mare 
îngrijire, ca nu cum-va duşmanul să âmble a se aduua 
unde-va şi a întinde vre o cursă, Spre a ispiti bine sta- 
rea lucrurilor, elii trămise spioni în tóte părţile, maï al- 
Jeep spre Alba-Iulia, poruncindu-le d'a'i raporta îndată, 
Intr'adevării esşise vorbă că spre Alba şi Cluşii, princul 
Andreïu făcea pregătiri de răsboiu şi că ridicase unŭ mare 
numării de soldaţi. Michatu ânsă cunnoscu îndată că ni- 
căiri nu se află ostY ca să îndrăzniască a sta séŭ de façă, 
séŭ pe ascunsi împotriva lui biruitorii şi hotărî a'şi duce 
armia drepti la Alba-Iulia, spre a stăpâni acâstă capitală 
a Ard6lului şi, împreună cu dînsa, térra t6tă. 

Int'acejaşi vreme făcu de obşte cunnoscutii prin pro- 
damat şi prin crainici: că în ori-ce parte se va arăta 
Andreiu Bathori să 'lŭ prindă şi să Plü adducă la Alba, 
viii séú mortii, făgăduind o bună rësplătire pentru o ase- 
mené slujbă şi declarând că va pedepsi straşnicii pe 
aceia ce îi vor da lócagü séü $ü vor scăpa. Elii porunci 
âncă a se închide tóte trecerile şi porni 1200 6meni din 
6ste de împănară t6te drumurile, căutând pe Andreiu. La 
Alba-Iulia Stefani Bathori şi Ladislaii Gyulasi, pe cari 
Andreu îi însărcinase cu administraţia țărrii, cum aflară 
de băttăllia nefericită pentru dînşii de la Sibiiu, luară ce 
aveaŭ mai scumpă şi, cu o mică suită fugiră, Gyulasi la 
Cehii, iar Stefani: Bathori maï ântêïu la, Cluşii, apoi la ce- 
tatea Husta, pe hotarul Poloniei. Acolo aşteptă cât-va, 


www.dacoromanica.ro 


878 MICHAÏU-VITÉZUL 


dar perdënd sperarea d'a căpăta ajutóre de la Poloni, elit 
se duse la Simlšu, locii de unde se trage casa Bathore- 
scilor. 

Cum se vădură liberi prin fuga lui Stefanii Bathori, Al- 
benii se grăbiră a porni dinainté lui Michaiu trei depu- 
tati, 6meni înţelepţi şi elocuenţi, anume Martin Turi, 
Stefanii, ce-i dicea Sartorius gi George Nagilabu. Aceştia, 
găsiră pe Michaju tăbăritii nu departe de Sibiiu şi, înfă- 
gişându'i nisce cupe de aurii şi alte daruri scumpe, ù ru- 
gară ca să fie mai multii cu îndurare decât cu asprime, 
să nu pustijască unii oraşii biruitii care se predă fără îm- 
potrivire şi să nu dea jafii o capitală unde elii are să lo- 
culască; că ei staii gata, pentru protecţia ce le va da, a 
se jertfi, ei şi totii ce aŭ, pentru dînsul. La acestea re- 
spunse Michaiu «că elü n'a întreprins acestii râsboiu spre 
«a strica, acea ţerră şi că iubesce multii mai bine a o ve- 
«dé semănată şi plină de avuturi si bucate decât de a 
ep pustii şi a o ruină cu crudime; că elii a vrutii numai 
«să aducă pe locuitori la credința către împăratul, ce ei 
«îi jurase şi apoi 'şi-aii călcat jurământul, nesocotind 
«legile dumnedeiescă şi omenesc; că gândul lui, coprin- 
sdënd térra, n'a JI altul Dr numai d'a înfrânge pe 
«rebeli, a da pacea şi liniştea popârelor; pentru aceia, ei 
enu va face nici o smintelă nică locuitorilor Albei, nick 
«tutulor celor ce vor recunnâsce autoritatea sa, ba âncă 
celii îi va însoşi cu t6tă bunătatea sa câtă vreme îi vor 
«fi credincioşi». 


XXVI. 


Jntr'acela, Michaïu-Vodä ridicându'şi tabăra de la Si- 
biiu, înaintă cu încetul spre Alba-Iulia. Prin tóte oragele 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NATIONALE 979 


pe unde trecu prin calle, locuitorii alergaii înainte'i cu 
daruri, trăgând pusci în semni de veseliă şi priimindwlii 
cu mare dragoste şi entusiasmii. Apropiindu-se de Alba, 
locuitorii oraşului şi aï judeţului flù întâmpinară calle de o- 
leghe înainte cu multă cinste şi daruri. In capul lor era 
episcopul catolici Dimitrie Naprazdi, înconjurată de totii 
clerul săi. Elù felicită în numele poporului pe domnii de 
sosirea sa, urându'i totii felul de fericiri, o domnire vecï-- 
nică asupra ţărrii Ard6lului ce lp dobândise cu sabia, o 
viéțä îndelungată şi isbângi multe care să se adaoge unele 
peste altele. In aceiaşi di, luni 1 noemvrie (s. n.) Mi- 
chaiu-Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardâlului. 
Dorinţa ce ades6 avea, d'a face întipărire asupra popórelor 
printro strălucită privelişte adăogindu-se la vesela îm- 
bătare a une isbândi de atâta vreme dorită, făcu pe Mi- 
chaiu de puse în acestă intrare triumfală o pod6bă, neau- . 
gită în părţile nostre. Intrarea s'a făcutii prin porta Sân- 
tului George. De la acâstă pârtă până la palatul domnesciă 
sta înşiraţi ostaşii de ambe părţile căiei, în maï multe rôn-- 
duri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popor. 
Inainte venia episcopul şi clerul săii, corporaţiile ora- 
şului, apoi o bandă de musică, care se compunea de opt 
trâmbiţe ce cu multă armoniă modulaii sunetele lor, de 
atât tobe de ogelii de pre obiceiul turcescii, de unii bunt 
numârii de flaute şi fluiere. In urma acestii orchestre ve- 
nia Michaiu, căllare pe unii măreţii callii albii. Opt co- 
pii de casă, învestiţi cu mare eleganţă, încungiurai callul 
domnului, 

Michaiu purta pe capii ună calpacii ungurescii împo- 
dobitii cu o fuliă nsgră de penne de cocorii, legată cu o 
copcă de aurii; o mantiă lungă albă de mătase ţesută cu 


www.dacoromanica.ro 


380 MICHANU-VITEZUL 


firii, având pe de laturi ţesuţi vulturi de aurii; o tunică 
albă de aceiaşi materie; lungi ciorapi de mătase albi, 
cusuți cu petre scumpe şi cisme de saftiani galbeni; 
de brâii atêrna o pală de 'Tabanii împodobită cu aurii 
şi rubine. 

O câtă de dece lăutari urma îndată după domnii, cântând 
cântece naţionale. Opt seidi duceaii de frâit opt cai acope- 
riti cu gele preci6se, lucrate în aurii şi argintii şi împodo- 
biți la capii cu penne mari. Apoi venía o mulţime de boieri 
şi offigeră străluciți, toți căllări gi o numer6să trupă de sol- 
daţi. Lângă domnii se purtati stâgurile lui Andreiu Ba- 
thori, luate în bătălia de la Sibiiu, Ele eran desfăcute şi 
plecate spre pământii în semnii că Ard6lul este suppusii. 
Astfelii, în mijlocul concertului trâmbiţelor, tobelor şi al- 
tor instrumente, în sunetul clopotelor şi în vuetul tunuri- 
lor, cu care se uniaii strigările de bucuriă ale poporului, 
intră Michaiu în capitala Ardslului şi trase la palatul dom- 
nech In calle pân'a nu ajunge la acesti palat, Michaïu 
spunii că se îndreptă către unii nobilii ungurii Stefanii Bo- 
doni, ce căduse prinsii în băttaia de la Sibiiu şi lü întrebă 
unde arii fi mai bine să tragă. «Fără înduoială, dise Bo- 
doni, în palatul pringului Andreiu.» La care vorbe Mi- 
chaiu respunse : «Ce nu sunt eŭ âncă biruitorii 22 mirân- 
du-se că âncă se da numele lui Andreiu unui palatii, care 
acum era cu drepti cuvântii alii săi. Tótš ostăgimea, se îm- 
părţi în linişte şi cu orânduială prin ospătarii şi case pu- 
blice, fără a face nică o pagubă sén vătămare locuitorilor. 
Nimeni n'arü fi îndrăznitii a face vre unŭ ršü, sciind pe 
straşnicul domnii acol€. 

Exemplul Albanilor fu urmată de locuitorii tutulor 
oraşelor tërrif cari se grăbiră a trămite deputaţii la Mi- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 881 


chat spre a'i adduce închinăciunile şi credinţa lor şi a 
cere mila şi ocrotirea lui. Cetatea Cluşului la cea d'ân- 
tâiu somaţiă ce i se făcu, se închină în 4 noemvrie şi 
priimi în garnizonă 1000 soldaţi sub commanda banului 
Mihalcea. Michaiu porni 3000 soldaţi spre a adduce la 
supunere tótă térra de joe, şi într'aceiaşi vreme scâse unii 
decretă deosebitii, prin care făgăduia mila şi iertarea, sa 
la toţi de o potrivă, de orï-ce tréptă arii fi, cari vor de- 
pune armele g vor asculta de dînsul şi de slujbaşii săi. 
EI obşti acestii decretii în tite părţile prin obicinuiţiă 
curieri. Astfelü t6tă térra Ardlului până la Solnocul din 
ccestii ținută , era acum suppusă lui Michaiu , deosebiti 
numai de cetăţile Husta şi Ui6ra. Michaiu începu a purta 
titlul următorii: «Michaiu voevodul ţării Românesci, alti 
asânţitei maiestăţi cesaro-crăiesci consiliari şi locuţiitorii 
«asupra Ardéluluï şi al 6stei Maiestăţii sale dincâce de 
«Ard6lii şi de părțile, lui suppuse, căpitanii» 3 

Scirea biruinţei lui asupra cardinalului, fiind îndată 
dusă prin scrisori la împăratul Rudolfii, acesta se bucură 
forte multă şi o vesti întregei împărăţii, dând lui Michaiu 
cele mai măreţe laude. Tótă lumea, era acum plină de 
numele lui Michaiu- Vodă şi minunată de răpedile lui is- 
bângi. Prin vitejia lui, pustiirile Tureilor şi 'Tătarilor fu- 
sese stăvilite şi creştinii trăiaii liniştiţi sub apărarea sa- 
bei sale pururé înving&tre. Acum toti el, pedepsind 
pe rebelă şi împăcând turburările popórelor, da în mânile 
cesarului chiăile Dacilor. Nimici nu mai lipsia glo- 
riei lui şi, de pe spusa istoricului Bisseliu, lui i ee 


* Noi nu ennpóseem bine care aü fostii natura legămintelor 
din nainte între împăratul şi Michaiu despre Ardelii. Este ânsă 
pré de credutii că acestă titlu Micbaïu nu "e Va luată de Ja sine 
gi că Austria celii pugină i'lù făgăduise. 


www.dacoromanica.ro 


382 MICHAÏU-VITÉZUL 


applicà, în mintea națiilor creştine, vechia cântare de bi- 
ruință a bisericei, în care se proslăvesce, ca biruitorii 
alti tutulor celor rëï, sântul patronii alü vitejilor şi mai 
cu osebire ali; lui Michaiu, cerescul voevodii şi archan- 
gelü Michailii. 


XXVII, 


Ore ce se va fi făcutii nenorocitul Andreiu Bathori P 
Din dioa în care, cu desperarea în inimă, fugi din câmpul 
Păttăii de la Sibiu i s'a perdutii urma. Nimeni nu putea 
spune unde se află. Rëmas'a âncd în ţârră, opritii de vr'o 
sperare, sii că, perdând tronul, îşi părăsi şi patria , si- 
lind numai a 'şi mântui viéta ? Isbutit'a încă într'acesta ? 
Începnt’a în térrñ străină descoloratul şi tristul traiu alti 
pribegiei , acea crudă sufferintš, care usucă pe om fără 
de a "li omori? Astfelii se întrebaŭ toţi în Arddlii, birui- 
tori şi bro, Vai! In vreme ce trufaşul sëü biruitorii 
întră cu o pompă mărâţă în capitala sa, sărmanul An- 
dreiu în colţul împotrivitorii ali ţării plătia printr'o 
mârte cruntă nenorocirea de a fi domnitü. 

Eli se trăsese, cura am vëédutú, din câmpul băttăii, în- 
soçitü de o sută inşi căllări, trecu pe lângă Sibiu şi luă 
direcţia, Sigiş6rei, voind să se îndrepteze prin Moldova în 
Polonia, unde să aştepte vre o occasiă priinci6să pentru a 
"et redobândi tronul perdutii. Eli ajunse intr'o fugă până 
la Olţămirii. Acolo callul sëü cădu în noroiu şi elii trebui 
să "li lase, împreună cu multă avuţiă ce era pe dînsul, 
“ca să scape cât mai iute în cetatea Odorheiu din săcuime, 
unde soţii săi On povăţuiră a merge. Aci elii cercetă pe 
unde e mai bine a trece în Moldova. Eli dete aci porunci 
“spre a ţine în datoria suppunerii pe Stcui, de nu sait re- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 883 


voltatii âncă , făgăduindu-le uitarea revoltei lor gi că le 
va da, vechia libertate ; dar tóte eran zadarnice. Poporul 
săcuiu üü ură de mârte; nobilii s&cui numai, cari fuseseră, 
la băttaiă şi aceia pe cari îi găsi pe la casele lor, priimiră 
bucurosti a "19 însoți şi a ocroti fuga sa. Ei se temeaŭ de 
Michaiu a rămâne în ţârră, Yar mai cu sémă de ura-în- 
văerşunată ce aveati asupră-le compatrioţii lor minaţi prin 
libertatea ce Michaiu-Vodă dedese ţăranilor stcui, ei do- 
"an cel puginii să "ei pâtă scăpa viţa, fugind în térrš 
străină. Pregătirile ce nobilimea trebui să facă pentru 
fuga lui , siliră pe princul Andreiu a aştepta pe locii trei 
dile şi acestă zăbavă fu peirea capului săi. V&dând ein 
acâstă întârdiere şi temându-se ca mulţimea soçilor săi să 
nu vediască mai multi dugmanului fuga sa , elt hotări a 
se despărţi de dînşii. Zăsă în cetăţuia Ordoheiu pe George 
Palatici ; apoi, allegând unŭ numării 6re-care din nobili 
spre a "lii însoți, dete drumul celor-l-alță, mulțămindu-le 
de credinţa ce "i aŭ arătată şi povăţuindui să mârgă să 
se închine biruitorului Michaiu , de la care crede că vor 
priimi iertare şi să aştepte în linişte vremea, care Dum- 
nedeii , ce ține în mâna sa, ursitele împăraţilor, o va în- 
semnă pentru mântuirea Ardâlului, de sub puterea Nace- 
stor biruitori străini. De acolo Andreiu, lăsându'şă boga- 
tele sale veşminte de purpură , spre a pune haine ţărră- 
nesci, se îndreptă spre Moldova, depărtându-se multii de 
drumul celii mare , luând potecile şi făcând ocoluri spre 
a "şi ascunde şi mai bine fuga. După câtă-va calle ajunse 
într'o valle unde găsi unii isvorü cu apă dulce şi îmbilşu- 
gată; vederea, locului plăcându'i cu deosebire, elŭ se opri 
acolo , apoi deschidând sacul unuia din soldaţii sti , luă 
puținii vinü şi pâne spre a "et potoli Gre-cum fómea şi se- 


www.dacoromanica.ro 


384 MICHAIU-VITEZUL 


tea, şi a stâmpăra amarul inimei sale, Făcând acestit 
micii ospëtü, elü se adresă către acei ce "li încunjuraii şi 
le gise: «Precum Mântuitorul Christos, înainte d'a se da 
«jertfă morţii , făcu cina cea din urmă cu ucenicii săi si 
«fu vândutii de Iuda, unul dinti înşii, care W întinsese 
«cursă, asemene şi eŭ, cădutii în nenorocire prin trădători, 
«póte facii astă-di cea din urmă cină cu voi, pe care o 
«consânţescii morţii mele.» Acâstă presimţire a morţii 
ce îlù aştepta şi pe care o şi întâmpină în dioa următóre, 
mişcă forte inima så, ca şi a tutulor celor ce îlii ascultati. 
Plecând din acestii loci, ei ajunseră a-doua-di în vederea, 
munţilor celor mari ce Hun până la hotarele Moldaviei în 
capătul ținutului săcuiescii numiti Csik şi sosiră la unti 
locii pe care locuitorii lü numescü Sân-Thomas, de pre 
o biserică ce îi este consânţită, Acolo, în a gése di după 
nenorocita băttălliă, se opri Andreiu, gândind că în ace- 
ste locuri va fi maï în siguranță de cursele S&cuilor, A- 
ceste locuri, ca tóte cele ce înconjură Ard6lul, sunt aspre , 
munt6se, păduu'6se, 


XXVIII. 


Era între sëcuï unŭ nobilii, din némul lor anume Blasie 
Ordög, care, prin facerile de bine ale cardinalului, ajunsese 
din stare săracă la o avuţiă însemnată. Elü nu voise să. 
mârgă la băttaiă, luând de pricinuire starea cea rea a să- 
nătăţii sale; dar îndată ce audi despre învingerea şi fuga 
lui Andreiu, elŭ puse să tragă clopotele spre a aduna, 
de pe cum este obiceiu la térrš, rudele sale, clăcaşii şi 
compatrioții săi şi începu a "i aţiţa spre a se lua vrăjmă- 
gesce în gónă pe Andreiu. EI dicea cu o mare furiă cù- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 385 


tre unii poporii acum destul de înfuriatii «că ei trebuie 
«să aresteze pe Andreiu, uneltitorul atâtor rele, ca să 
«merite bună-voinţa 1aY Michaiu; că numele Bathori veci- 
«nică a hrănitii nenorocirile publice şi private şi că este 
«bine a "li stîrpi din térrš; că trebuie a uccide pe acest% 
«popă, nevrednică în pace şi în răsboiu, ca să nu maï rë - 
«mână nimeni din acâstă afurisită familiă, spre a chinui 
«ţerra prin tirannia sa.» Nici că făcea trebuință de multe 
îndemnăni, Gët fiind însuflaţi de o ură omorîtóre asu- 
pra numelui Bathorescilor, căci mai ântâiu Stefani Ba- 
thori şi Sigismundii Bathori, în annii trecuţi, le răpise nu 
numai orï-ce libertate, ci încă îi pedepsise fórte aspru 
pentru revolta lor şi apoi îi supusese nobilimei ca nisce 
robi vânduți. Ei căutaii tóte mijl6cele spre a scăpa de a- 
câstă robire; pentru aceia ei mutase asupra lui Andreiu 
tótă ura ce hrănise către cei mai dinainte Bathoresci şi 
îşi făgăguiai prin mârtea sa d'a'şi redobândi libertatea 
şi a se mântui de o robire ocărîtóre. Pentru aceia, eï voiră 
mai bine să pârdă pe prințul Andreiu şi nobilimea, stcuiă» 
decât; să pér ei înşişi şi să fie vecinici robi. BY alergară 
toți din tóte părţile, bătrâni şi juny, care cu arme, care 
fără arme, unii împinşi de furiă şi de îndrăznâlă, alţii de 
sperarea jafului, închipuindu'şi că Andreiu cu nobilii ce 
"Ji însoțiaii trebuia să aibă multe avuţii cu dînşii. Întru 
acâsta, sperarea lor nu era cu totul înşelată. Princul An- 
dreiu şi suita sa aflaseră că sunt goniți de o câtă de să- 
cui, dar nu o credeaii îndestul de mare spre a "i putea, 
vătăma, Cu tóte acestea Andreiu, nevoind a fi întârdiată, 
suita sa de bagagiele cele multe, vrea să le părăsiască ; 
dintr'altă parte strîmtorile mocirlóse nu "7 îngăduia a se 
pré grăbi. 


: 95 
www.dacoromanica.ro 


386 MICHALU-VITEZUL 


Numer6sa, cstă a Stcuilor isbi pe fugari în pâlele mun- 
telut Sân-Toma. Când se apropiă prinçul Andreiu cu 
soţii săi de acestii loci , cam pe la scăpătatul strelui , 
dete peste nişte strîmtoni cu şanţuri şi găsiră drumul 
acoperiti de copaci, Yar vre o sută de Stcui stând în locii şi 
aşteptându'i. Ei întăriseră aşa de bine acea strîmtâre în- 
cât eraii siguri că nimeni nu va put răsbi printi" însa. La, 
stînga acelui locii era unii munte fârte naltii, ale ärt 
povârnişuri eraf accoperite cu păduri şi cu mărăcini. Când 
suita lui Andreiu apucă de intră în acele strimtori, că- 
tând mai multii la fugă decât la bätte? Secuii o isbiră 
cu strigări mari, do o dată în facă şi în dosii. Fugarii se 
optesch atunci bărbătesce şi se întocmescii spre băttaiă. 
Secuii, vëdênd micul numării alt protivnicilor, năvălescii 
cu mai mare focii asupră-le, descarcă în eï puscile ce aveai, 
apoi începi a asvârli înti'înşii cu săguy, suliță. darde şi 
lăncă; alţii, ca duşmanul să nui pâtă lovi, fiind gli căl- 
lare şi ei pe josü, răstârnă caii târînd plopi pe pământii 
desrădăcinând alți copaci şi silindu-se în toti chipul a 
face lupta, de o potrivă. Nu cu maï pugină înfocare nobi- 
limea, îşi apără viaţa şi pe prinţul sëü şi respinge cât pote 
isbirile tërranilor; mulți cădură din ambele părți, dar 
multă mai mulţi din partea lui Andreiu. Intr'adevërü 
cădând fără veste în cursă, încurcaţi de bagagiele lor, 
el nu puteai a se sluji cu folosii de caii lor şi nu le venta 
lesne a'şi întrebuința armele împotriva duşmanului. Deo- 
sebitii de acâsta, ei eraii forte pugini şi S&cuii mai multii 
de opt sute. Pentru aceia Andreiu şi nobilii, răsbiţi de 
mulţime, începii a se trage înapoi răslăţiți; unii perdân- 
du-şă caiă, se aruncă pe josü printre stejari şi crânguri şi 
fugii încotro poti. TërraniY săcui mai ageri la picăorii şi 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 387 


<cunnoscând locurile, se urcă maï cu înlesnire prin strim- 
torile şi asprimele munţilor, caută, găsesci şi uceidü pe 
nobilii ce nu cunnosceaii căile şi săngerâză până în de- 
parte tóte acele prăpăstii cu ucciderile lor, 


XXIX, 


Prinçul Andreiu, rugată fiind de aï săi ca să fugă să 
scape până când eY maï tineaŭ frunte duşmanului, se şi 
trăsese cu unii micii numării, lăsând drumul mare şi 
luând'p prin cotiturile muntelui. După ce a făcută ca 
vre o două mii de paşi, elŭ fu silitii din pricina prăpăstii- 
lor şi a greutăților drumului, să "e lase călăria, cu atâtii 
mai multă că callul sën nu maï putea âmbla fiind cu to- 
tul obosită. Deci el începu pe josă a urca pa inunte, a- 
junse cum putu în locuri anevoiă de apropiată şi îşi în- 
dreptă fuga spre părți nelăcuite. Lepădând toti ce arii 
fi pututù întârdia fuga sa, cu patru sogi, ce din întâmplare 
găsise, el pătyunse până în adâncul munţilor. Prin aceşti 
munţi, Stefanii numitii Negrul era fârte trebuincăost prin- 
gului, căci cunnoscea bine căile, dar fiind-că sângele ce 
curgea din rana ce elŭ priimise îi luă puterea şi simţurile, 
Andreiu şi sol săi temându-se ca duşmanii ce îi goniai 
să nu'lü găsiască şi să "i răpiască pugina viţă ce "i mai 
rămăsese, UD culeară mai mortii întruni locii umbritii şi 
îlii acoperiră cu frunde uscate. Vindecându-se dup'aceia 
gi întorcându-se la casa sa, elŭ povesti acâstă barbară 
măcellărire. 

După acestii felii de îngropare a lui Negru, Andrciu 
maï înaintă cât-va doboritii de sete, de căldură şi de drumii; 
în sfârgitii, făcându-se din ce în ce mai multă n6pte, elù 


www.dacoromanica.ro 


388 MICHAÎU-VITEZUL 


şi singurul anch ce “i mai rămăsese, unii nobilii credin— 
căosii anume Nicolae Mico, zăriră lucind în depărtare unŭ 
focii. Eï se îndreptară spre acestii locii numită Nascalat, 
care se străluci de atunci princrunta dramă ce se petrecă în- 
tr'însul. Sosind lângă acestă fucii, care ardea în coliba u- 
nui păstorii, Andreiu, obositii de ostensla drumului „nu mai 
putea, face unii pasii şi, murind de sete, ceru de la tërra- 
nul ce găsi intr'acelñ bordeiu să "i dea de băutii. Tërra- 
nul ne având alt-ceva , îi dete pugini zerii. Pringul An- 
dreiu luă cupa şi mai ântâiu o întinse lui Nicolae Mico 
ca să guste dicând: «Să bemü aceste amărăciuni cu care 
«viclenii şi trădătorii ne aŭ adăpatii îndestul>. Elă în- 
ghiţi pueinü, apoi trămise îndată pe tërranü să "i caute 
pugină apă, dându'i unŭ galbeni de aurii ungurescii, nu- 
moi să vie maï curândii. Essindü atunci din colibă, An-- 
dreiu se duse de se întinse pe 6rbă sub unŭ copacin vecinii,. 
își rezimă capul de unii trunchiu pe juinătate putredă şi 
însărcină pe Mico să stea la pază, în vreme ce elii se va 
odihni puginii, ca să pâtă apoi a'şi urmă drumul, făgă- 
duind că va sta şi elii la rândul sëü de strâjă până când 
Mico va odihni. Zăcând astfelii pe pământul goli , An- 
dreiu luă breviarul în mână, se puse a citi la lumina In- 
nii, c&surile canonice şi îndată ostensla biruindu'lii, som- 
nul pe nesimţite îlii coprinse. In vremea acesta, trupa 
Săcuilor urmând deosebitele cotituri şi locuri grele, pe 
unde Mico şi Andreiu fugiseră, sosescii cu o fuţime mi- 
nunati şi cadŭ asupra ţărranului strigând : «Ce procleţi 
«de nobili ai priimiti în gazdă ? De nu ni'i vei da îndată 
«te vomŭ uccide, după ce te vomü face mai ântâiu a suferi 
«mii de chinuri, calăule». Spăimântatii forte și nesciind ce 
voiaii ei să facă, ţărranul le spuse : «că duci inși intrase 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 389 


la dinsul, şeduse puçinü şi apoi esşise ; că elü nu scia de 
<]ocü cine erai ei şi că gândesce că sunt ascunși p'acolo 
“<p'aprâpe». Mico, audind sgomotul acelor ce sosïaŭ şi în- 
trebările ce Geen țărranului, se duse spăimântatiă de sculă 
pe prinţul Andreiu şi îi vesti că duşmanii "Lan călcati, 
rugându'li să caute a scăpa cum va put6. Dar luna, ca 
cum Sarii fi temutii a lumina fră-de-legea, se ascunsese 
sub negrii nuori şi, în acelii întunerecii, Andreiu care nu 
cunnoscea locurile n'avea chipii de scăpare. Eli trămise 
pe Mico înaintâ vrăjmaşilor spre a, căuta săi îmblândiască 
prin vorbe şi făgăduieli. Dar glóta S&cuilor furi6să, în Joch 
q'a asculta rugăciunile lui Mico, întârsecătre dînsul armele 
“ei. După ce se ocroti unii minutü cu sabia sa, Mico, Ginn de 
răni fu prinsă viii. Se povestesce că, doritori d’a scăpa maï 
curând de viaţă şi simțind pe gâtu'i tăişul rugihită ali 
paloşului unii tërranü, elù îi întinse sabia sa, care era mai 
ascuţită, dicóndu 1: «Slujesce-te cu acsta, prietene, şi nu 
«më mai sfâşia, rănindu-mă cu arma ta fără äist: Şi 
gicând aceste, elit îi întinse gâtlejul, ca să nu se dică că 
unii viteză a avută, ca unii omü fără iuimă, capul tăiată 
pe dinapoi. In vreme ce Mico este astfel prinsi şi uc- 
Ce, Blasie Ördög, de care ami pomenitii mai susü, îm- 
-preună cu alți trei sot isbesce pe Andreiu. Împinsii mai 
multă de nevoiă decât de vitejiă, Andreiu trase sabia 
-cea lată ce purta la cóstă şi începu a să apăra cu o mână 
slabă, silind să nu mórš fără de răsbunare. Elii isbutise a 
răni pe unii din vrăjmaşi, când Blasie, mai îndemâ naticii 
în luptă, îi dete o lovitură de secure în frunte, făcându'i 
-o rană mare d'asupra ochiului stîng, de unde începu sân- 
gele a curge përíü det acoperia vederea. In acâstă stare 
nenorocitul Andrei încercă să fugă, dar urmatii de aprâpe 


www.dacoromanica.ro 


390 MICHAEU-VITEZUL 


de uccigaşi, elii priimi cu o asemen6 armă o altă rană în 
partea din dosü a capului, d'asupra grumazului şi, per- 
dând simţirile, cădu la pământii, băttându-se în sângele- 
săii. N'apucase âncă să'şi dea suffletul când uccigaşii, urîn- 
du-li-se de vremea ce perdea ca săi smulgă unii inelü 
frumosă de diamantii ce purta în degetul celii micii, îi 
tăiară degetul ca să pótă lua inelul; apoi apropiându-se 
ue dînsul Blasie Ördög, îi tăiă capul, pe care punându'lii 
într’o suliță, lú luă cu dînsul, iar trupul ü lăsară în 
acelii Joen despuiatii de orï-ce veşmântă şi în prada fé- 
velor sălbatice. Acestă tragediă se petrecu lângă satul 
Szent Domocos (St. Dominicii.) Astă-di âncă, într'acele 
părți, ţărraniă "H arată locul unde fa omovitü sărmanul 
Andrei şi credinciosul sëü Mico.* 


í XXX. 


Astfelii fu sfârşitul lui Andreïu Bathori, prinçü, cardi— 
nalŭ şi episcopii de Varmia în Prusia. Elŭ era în vârstă de 
doue-deci şi opt de anni numai, nalt la statü, barba şi 
părul capului galbene, re care, de pre ritul religiei, elŭ a- 
vea obiceiu a le purta rase. Era dunn caracterii dulce şi 
blândii şi mai bunü pentru biserică decât pentru răsboiu. 
Din copillăria lui avusese plecare către căllughăriă. Din 


* Annaliştii contimporani se deosebescă asupra dilei în care . 
Andreiu fu uccisii. Timon și Alexandru Dubokay pomenescă de 
dioa de 31 octomvrie. Orteliu o pune la 9 noemvrie; Yar Bisseliu 
tocmai la 20 noemvrie. Noi amü urmată pe Bethlen, care o pune 
gâse dile după băttaia de la Sibiiu, adică în nâptea de 3 spre- 
4 noemvrie, socotind acâstă dată, după potrivirea ce ami făcută 
cu altele, că, cea mai adevărată. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 391 


nenorocire chiar calităţile lui private făcură dinti însul 
unii răi stăpânitorii; ambiția de a domni (8 perdu; elt 
cumpără printr'o crudă mârte o domnire de opt luni asu- 
pra Ardslului şi fu numai unii jaluicii exemplu alii tică- 
loşiei uxsitelor omenesc. De pe arătarea unor annalişti, ne- 
norocirea în care pică Andreiu şi Ungurii din Ard6lii fusese 
prevestită, pin nisce semne cerescă. In luna lui iunie se 
ridică de o dată despre apusii o furtună grozavă care în- 
fricoşă pe totY şi pricinui multă stricăciune într'o parte mare 
a Ardâlului. De diminsţă nuorii se rostogoliaii unii d'a- 
supra altora. Cerut întregii se întunecase; tunetul urla, 
neîncetată; trăsnetul ce cădea, fulgerile ce străluciaii prin 
întunericii , o pl6ie désă şi răpede şi may allesii o vijăliă 
grozavă spăimântase pe toţi, Parte din acoperişurile case- 
lor din Alba-Iulia fură ridicate, nălţimile zidurilor dobo- 
rite precum şi grajdurile din curtea prințului care erati 
forte puternici zidite ; păstorii pe drumuri fură răstur- 
nai séù tîrîţi cu ïuțélä încotro nu voiaii; mulţi cai ce păs- 
ceaŭ pe la câmpii fură asvârliţi în Mureşii, unde se înne- 
cară; o mulţime de stejari mari şi pomi roditori fură 
smile din rădăcină. Acéstă furtună ţinu ceva, mai puginii 
de unii câsii şi fu privită de toţi ca, prevestirea nenorociri- 
lor ce sosiră cu câte-va luni în urmă, Intr'aceiaşi vreme 
globuri de focii se arătară în deosebite locuri, r&spândind 
groza. O mulţime de lupi se pogorîră cete cete din mun- 
ţii numiţi Meszeş şi se răspândiră în şesurile Ardâlului 
şi prin sate, asemen şi multe alte fâre sălbatice. Cinci 
dile înainte băttălliei de la Sibiiu, tótš noptea se vădură 
flacări pe ceri, astfelii încât armata lui Andreiu merse la 
drumii luminată d'aceste minunate flacări, Când Andreiu 
tăbări la oraşul Mercurea din pământul săsescii, elü 


www.dacoromanica.ro 


392 MICHAIU-VITEZUL 


yëdu de o dată trecând pe dinainte”! unii arapii negru pur- 
tând în mână o c6să grozavă. RI întrebă cine are o slugă cu 
unii chipii aşa de neplăcutii şi toţi magnații, după ce cer- 
cetară şi căutară,, îi respunseră că unii asemené omü nu 
se află în armiă. Cu pugine dile până a nu se întâlni An- 
dreiu cu Michaiu- Vodă, elii visă că picase în nisce turme 
«de tapi furioşi şi că d'abi6 scăpase, când nisce porci îi sfà- 
şiară mantela şi coiful. Incredinţatii că aceștii visii este 
unii semnii de răi, elit Hü povesti îndată la Alba-Iulia lut 
Stefani Bathori şi altora. In vreme ce Andrciu se scobora 
pe scara palatului sën din Alba-Iulia că să mérgü la tabăra 
-de la Sas-Sebeş, unul din pintenii sëY de aurii se sfărîmă şi 
«când esşia pe pârtă, îşi sfărîmă asemen şi chiăut6rea, 
mantelei sale. In sfârşită spiritul de supexstiţiă şi de mi- 
sticismii alt Ungurilor merse până a crede că şi schimba- 
rea portului ce ei făcuseră de vre'o câţi-va anni, fusese 
unii semnii rëü, care arătă că ei trebuie să suffere într'o 
adi jugul unei naţii străine. 


XXXI. 


După ucciderea Ii Andreiu, S&cuii se apucară a căuta 
prin păduri şi prin strîmtori pe nobilii cari âmblaii rătă- 
cind prin întunericii şi, după ce îi ucciseră mai pe toți, se 
întârseră la locul luptei spre a cullege jaful. Dar cu cât 
pusese mai multă grabă spre a câştiga, acestă pradă, cu 
atâta perdură din vreme spre a o împărţi, certându-se şi 
înjurându-se între dingt încât p'aci erai să se înhaţe la 
băttaiă cu armele. Fură omoriţi atunci, parte cu Andreiu, 
parte în fuga lor, Ionii Beldi cu junele sëü fu Pavel, 
Nicolae Mico, frațu Tomas şi Emericii Besz, Franciscu 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 393 


Romany comisii ali lui Andre, căruia îi scăpă viţa 
în luptă, omorînd unii săcui ce 'lŭ ameninţa cu mârtea, 
Emerică Lazar, Francisc numită celii Mare, Michaiu Ca- 
raczoni , meşterii căpitani de artilleriă şi mulţi alţii ve- 
still prin meritul şi avuţiele lor. «Săcuii îi uccideaii fără 
«milă , încredinţaţi că nimicii nu putea fi maï folositori 
«republicei săcuiesci decât mârtea tutulor acestor óment 
«cari îi ținuse într’o robiă aspră, ca pe nisce robi cum- 
«păraţi cu bani. Ei credeaii că numai acestii mijlocii aŭ 
«spre a'şi redobândi starea lor cea d'ântâiu şi a'şi asigura 
«libertatea pe care o doriaii cu înfocare.» Numai unŭ sin- 
gurii nobilii, Csomortany, bărbații vestitii în răsbâie, scăpă 
în Moldova. Acesta, este acelaşi care, după cum sait vë- 
dutii înapoi, fusese trămisti solii de Andreiu la Michaiu- 
Vodă şi carele, cu tâte că credinţa, lui era bănuită lui 
Andreiu, îl însoşi în fuga sa, dovadă puternică despre 
uşurinţa, ce punii une-ori 6menii în bănuielile lor ! 

Fu atuncă o dispută între Săcui, din cari unii voïaŭ să 
păstreze în viéță vre-o câţi-va din nobilii prinşi, far alţii 
cereaii ca, să se omóre îndată pe «aceşti 6meni nesuiferiți şi 
«vrednici de ură»; se învoiră apoi a amâna pentru câtă- 
va, vreme mórtea unora dintr'înşii. Aceştia erati Ionii If- 
fiii, fratele lui Andreiu, Stefani Kabosi, Gaspar Palosi , 
Nicolae Bartakuti, Pranciscti Gereb şi Wolfgang Lazar. 
Stcuii le legară mânile la spate şi totii înjurându'i mereii 
îi porniră ca să "i ducă spre Alba-Iulia la Michaiu-Vodă, 
Tnaint6 lor, Blasie Ördög ducea, înfiptii într”'o suliță, 
sângeratul capii alti lui Andreiu Bathori învălitii Intro 
pânză. Până a nu ajunge ânsë la Alba-Iulia , Săcuii în 
alle uceiseră pe prinşii lor ; trupurile lor le aruncară în- 
tmunii gantü lângă Alba, far eapetele sângerate şi vinete 


www.dacoromanica.ro 


394 MICHAIU-VITEZUL, 


le asvârlivă neîngropate în oraşii. Blasie Ördög păstră nu- 
maï pe Ionii Iffii, pe ună fiii alŭ lui Nicolae Mico anume 
Michaiu în vârstă numai de 12 anni şi capul lui Andreu, 
pe care ilü înfăgişă lui Michaiu-Vodă, în 11 ale lui noem- 
vrie. Puseseră capul pe o mâsă şi Michaju cătă puţini 
la dînsul în tăcere, până când, vădând pe dâmna Stanca 
ce era lângă dînsul înnecându-se în lacrimi, o întrebă pen- 
tru ce plânge ?— «Pentru că, respunse acâstă mil6să şi sim- 
«ţitore femelă, aceia cei s'a întâmplatii lui se póte 'ntâm- 
«pla gi ţie séit acestuia,» arătând pe filul ei Pătraşcu. 
Acâstă vorbă pătrunse inima ogelită a asprului domnii 
şi Y adduse aminte nestatornicia lucrurilor omenescă. 
Cuprinsii de milă, elŭ plecă capul cu întristare, lacrimile 
de odată îmbrobodiră fulgerarea, ochilor lui şi din inimă 
strigă : <O săracul popă! săracul popă!» Astfelii plânse 
marele Cesarii când vědu dinainte "i capul duşmanului 
sën Pompeiu. 

După acâsta, Michaiu trămise acesti capii, pusi sub 
unŭ discii lui Malaspina. Acesta puse unii zugravii de 
sc6se unii portretii de pe dînsul, pe care îlii trămise îm- 
păratului. Michaiu trămise pe Ionii (np în închis6re la 
cetatea Deva şi, de pe povaţa ce "i dete logofătul Teodosie, 
porni ómenï să cante trupul lui Andreiu pe care iü gă- 
siră golii, dar nevătămati de pasări şi dobitâce, nelipsind 
de la dînsul decât degitul celii micii care fusese tšiatü de 
uccigaşi, după cum amü spusii. Trupul mortului fu pusi 
întruni carii şi, ca să nu fie într'o o gemeng stare expusi 
. privirilor, când băgară carrul în oraşii, iü acoperiră cu 
foi de copaci verdi. Astfel îl adduseră în Alba-Iulia 
nouă dile după mârtea sa. Indată, cu mare îngrijire din 
porunca lui Michaiu, fu trupul învestitii cu haine măreţe 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 395 


întinsă pe o pâtră de marmură şi acoperiti! cu o manta 
de purpură. Apoi îlii duseră în templul celt micii ca să 
stea până la dioa înmormântării. Câte-va dile după aceia, 
adunându-se acolo şi deputaţii tërrií convocați pentru des- 
chiderea dietii , Michaiu trămise de adduse şi trupul lui 
Baltazar Bathori pe care prinçul Sigismundii pusese de 
"li îngropase fără nică o cinste în cetăţuia de la Gherla. 
şi apoi se făcu înmovmântarea lui Andreiu cu o pompă 
de totii erăiască. Sicriul era purtată de juni nobili şi în- 
conjuratii de tol boierii români. Armăsarul lui, frumosii 
împodobitii eu tâte armele sale, urmă după sicriii. Apoi 
venia, Miehaju însuşi cu faça întristată , cu o mulţime de 
nobilă, offigeni şi poporii. Înainte şi înapoi păşiaii cu tâtă 
cuviința oştile înarmate şi în bună rânduială, Apoi preo- 
ţii, cântăreții şi faclele nu maï aveati numeri. Astfelii du- 
seră trupul lui Andreju în biserica, cea mare şi ü puseră 
în acelii monumentii ceelii, în viâţă fiind, zidise pentru fra- 
tesăii Baltazar. Acolo trupurile ambilor fraţi fură împreu- 
nate. În acelaşi templu zăcea, de mai multă vreme îngro- 
Da dout alţi căllughări, bărbaţi mari şi puternică, cari 
periră cu aceiaşi mârte ca Andreiu. Cardinalul George 
Martinuţiu, uccisti din porunca împăratului Ferdinand, 
moşul lui Rudolfú rr, şi episcopul Oradiei uceisii de Griti. 
Blasie Ördög, uccigaşul lui Andreïu , în locii de răsplata 
ce aştepta de la Michaiu, fu osânditii a i se tăia capul 
pentru fără-de-legea, ce făcuse. Tótä prada ce Săcuii lun- 
seră de la Andreiu şi de la soţii lui, în aurii şi argintii, 
din porunca lui Michaiu fu vărsată în visteria tërri. 


www.dacoromanica.ro 


-896 MICHAÏU-VITÉZUTL 


XXXII. 


Mila, îndurarea şi generositatea ce arătă Michaiu-Vodă 
-către cainicul săi duşmanii, mări fav6rea popârelor pen- 
tru dînsul, îi atrase inimele nobilimei Ard6lului şi lauda 
tutulor naţiilor străine. Nobilii transilvani simţiră mai 
allen atunci că, uriţi fiind de mârte de către poporü, 
singura lor scăpare e acum Michaïu. EY gândiră că de aŭ 
perdutii cârmuirea ţărrii şi aŭ cădutii sub uni stăpâni- 
torii de altii sănge, încai să caute agi păstra starea şi 
viţa lor. Acestea întradevăr erai atunci forte amenin- 
tate. Ami vădutii înapoi ce felă urait şi trataii Săcuii pe 
nobili, Ostaşii mercenai unguri, poloni, sârbi, cazaci şi 
alţii, r&spândindu-se prin térrá, nefiind sub ochiul stras- 
nică alii domnului, necăjiaii âncă pe locuitori, iar maï al- 
“esti pe nobili, făcându'i să simţă tóte relele răsboiului. 
Apoi chinuita naţiă a Românilor din Ard6lii, cum află de 
învingerea de la Sibitu , se ridică în pici6re grâznică, în- 
viergunată, ameninţătâre. Cu cât fuseseră ei mai cumplitii 
îmyilaţi de nobilii unguri, cu cât mai multi înnecaseră 
în inima lor sufferinţele şi ura ce aveaii către d'neit, cu 
atât isbucnirea acestei ure fu puternică şi pustietâre. 
Românii ardeleni cuvântaii astfelii şi într'uni chipi sim- 
pln către Unguri: «Sunteţi nisce venetici, cari aţă venitü 
«prin silă de ne-aţi călcatii ţerra , ne-aţă răpitii pămân- 
«turile , drepturile, viéta, ne-aţi chinuiti şi ne-aţi arun- 
«catii în cea mai cumplită robire. Intre noi şi între voi 
«ma domniti dreptatea séŭ simţirile omenirei , ci nu- 
«mai sila; acum, când ne ami deşteptatii şi ne simtimü pu- 
«<ternică , vremii să intrămi şi not în drepturile şi în pă- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 397 


<mânturile n6stre, ce ni le-aţi răpitii odinidră; vomi lua 
«dar pe s6mă-ne moşiile şi casele vóstre, iar pe voi vă 
<vomii uccide séü vă vomii goni, ca să curățămii térra de 
«voi.» Aceste idei şi simţiminte povăţuiră tóte revoluțiile 
făcute séü încercate de Români, de la năvălirea Unguri- 
lor până astă-di. Astfelii revoluțiile vecului de mijlocii „ 
aceia de la 1437, răscola do la 1599, insurecția lui Ho- 
ria de la 1784 gi revoluţia de la 1848, fură mai multii 
inspirate de setea, răsbunării decât de dragostea libertăţii 
şi pentru aceia, Românii nu'şi putură asigura libertatea + 
căci libertatea triumfă förăä a'şi r&sbuna ; altmintrelă ea 
nu mai este libertate ci numai r&sbunare. Nică o dată şi: 
nică într'uni loci libertatea nu s'a pututi întemeiă prin 
călearea, dreptăţii şi prin cârmuirea gr6zei. Libertatea nu 
se ţine şi nu se întemeiază prin tiranniă , ci numai prin 
libertate. 

Românii, credând et asigura libertatea şi a stinge a- 
ristocraţia, se puneait de uccideaii la aristocrați şi pustiïaŭ 
bunurile lor şi, fiind că mai ades6 nobilii 'apucaii de fu- 
Seat, eï îşi vërsaü furia mai multii asupra bieţilor bur- 
gesi unguri de prin oraşe; apoi, cum trecea furtuna, ati— 
stocrația, era iarăşi în părti şi Românul iar cădea în ghia- 
ra eï. De asemené mai mulţi domui români din princi- 
pate, duşmani ai aristocrației, printr'unii guvernii de ter- 
róre, credeaii că facii ceva uceidând la boieri , în locii de 

_a uecide.boieria. Tótă schimbarea, era, de pers6ne, dar spi- 
ritul de castă şi instituţia, se păstra, ba âncă se mai în- 
ăria prin interesul ce îusuffaŭ 6menilor, cei prigoniţi şi 
împilaţi. Revoluţia de la 1848-din térra Românescă sin— 
gură pricepu că, spre a asigura libertatea, trebuie a lăsa, 
pe boieri să putredâscă în pace şi a uccide boieria prin. 


www.dacoromanica.ro 


398 MICHAÏU- VITEZUL, 


proclamarea dreptului communii. Românii ardeleni n'aü 
priceputii acâsta nică la 1848; cu atât mai puginii ei o 
pricepură la 1599. Ei nu se gândiaii că nu este nici dreptii, 
nică folositorii, nici cu putință de a curăţi térra Ardâlu- 
lui de tâte populaţiile străine , care facù mai a treia 
parte din totalul locuitorilor eï; nitară că o posesiă 
îndelungată adduce drepturi positive gi netăgăduite, că o 
naţionalitate, ori-cât de mică va fi, trebuie respectată, căci 
sântii e dreptul ce are ea de a trăi în pământul ce occu- 
pă; că acestii dreptii naturali e pe d'asupra ori-cărui drepti 
istoricii, de vreme ce pământul este alii 6menilor, iar nu 
ómeni ai pământului. Problema de deslegatii în Ardélü 
era şi este, nu cum vor face fia-cari din Români, Unguri, 
Sagi şi Sëcuï, ca să rămână numai eï singuri într” acea țerră, 
şi să goniască pe cele-l-alte popâre, ci proclamând dreptul 
communii sai egalitatea pentru individe-şi naţionalităţi , 
să caute mijlocul de a armonisa împreună, alcătuind unii 
statii federativii. Föră înduoială că numărul Românilor în 
Arddlii le asigură în ori-ce casù o preponderanţă naturală 
şi dreptă în trebile ţării şi va preface 6re-cum Ard6lul 
Intro ţârră românescă, 

Astfelii Românii şi Ungurii la 1848, luptându-se unii 
împotriva, celor-l-alţi, plecară de la aceleaşi principii gre- 
site şi cădură sub acelaşi jugii. 


XXXIII. 
Aşa şi la 1599, Românii ardeleni ridicându-se , nu se 
purtară ca unii poporii matorii, însufflatii de dragostea li- 
bertăţii, prin care purtare ei arii fi impusti şi lui Michaiu 


şi asupritorilor lor şi art fi siliti şi pe unul şi pe cei-l- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 399 


alți a'í întregi în drepturile lor naturale şi sociale, ci, se- 
toşi de r&sbunare, se apucară să preâmble torţe şi paloşii 
prin palaturile nobililor. Mulţi nobili periră atunci. Dar 
şi maimulţi âncă scăpară, unii aforă din țérrä, alţii sub pro- 
tecţia lui Michaiu. Acesta nu putea să suffere asemené neo- 
rânduieli care se descăreaii asupră'i. Bănuitii âncă pân a 
nu intra în Ardélü, de Unguri că lucreză prin preoţii ro- 
màn a scula pe ţărrani împotriva nobilimei ungurescă, 
elii doria, să dovediască neadevărul acelor bănuieli , de-şi 
după intrarea sa în Ardélü fusese îndemnatii spre ucçi- 
derea nobilimei unguresci, nu numai de către Românii 
ardeleni şi de către o sémă de boieri, dar âncă şi de unii 
numării însemnatii din cei mari ai Ard6lului, în capul 
cărora, era, episcopul catolici Dimitrie Naprazdi. O politică 
fără inimă ară fi îndemnatii pote pe Michaiu ag asigura 
stăpânirea Ardlului prin nimicnicirea acestii aristocra- 
ţii puternice, care totii d'a-una era săi stea împotrivă ; 
dar inima sa, dorința d'a'şi da unii nume mare şi bunii în 
Europa, care "e aţintise ochii acum asupră'i, îl depărtaii 
de la o asemene faptă, preferind a încerca, cu binele să'şi 
tragă inimile nobililor unguri. Din nenorocire elü nu se 
mulţumi numai a" tolera şi protegia, ci se încunjură 
de dinsií, le încredință posturile cele mai însemuate în 
arme şi administraţiă şi împărţi iarăşi între dînşii ave- 
rea confiscată de la cei uccişi în băttaiă séi cari pribe= 
giseră. Umilinţa ce arătaii către dînsul aceşti aspri şi tru- 
faşi nobili şi setea cu care gânaii favórea lui, înşelă pe 
Michatu. li credu că ei nu vor maï ridica nică o dată 
capul lor, după ce Dap plecatii aşa de josŭ. Eli socoti că 
va găsi unii r6zimi şi o putere întrînșii şi că prin eï va 
trage inima întregei naţii unguresci şi va deschide unii 


www.dacoromanica.ro 


400 MICHAIU-VITEZUL 


câmpii mare la întinsele şi ambiţi6sele sale proiecte. Acesta, 
îlü orbi şi îlii făcu de împinse până la nesocotinţă gene- 
rositatea sa către dînşii ; şi cu cât, ei stăruiaii în învinovă- 
țirile şi bănuielile lor , cu cât eï complotai şi âmblaă maï 
rëü să'li surpe, cu atâta elt se arăta mai îndurătorii către 
dinşii , încât generositatea lui ajunse a fi o slăbiciune 
care (19 perdu. Acesta făcu că ein, după ce domoli se- 
tea, de rësbunare a tërranilor români, nu le dete libertatea, 
spre a nu vătăma interesele nobililor. Adevării că elii nu 
puţea, lucra în Ard6lii împotrivă de ce făcuse în térra Ro- 
mănâscă. Nenorocitul aşedământă de rumânia, ca unii 
butucii , ü ţinea, în lanţi şi lii tira spre perdare. Eli de- 
dese libertatea, S&cuilor , nevoitii fiind şi fiind că aceştia, 
numai de pugină vreme o perduseră şi o doriaii cu înfo- 
care. Dar Românii de mai multe vécurï îşi perduseră li- 
bertatea şi fiind şi mai numeroşi, paguba ce ari fi sim- 
țitü nobilii Unguri ari fi fosti. multii mai simţitore. Apoi 
Săcuii era o populaţiă forte răsboinică, în vreme ce Româ- 
niï sub împilare uitaseră până şi întrebuinţarea armelor, 
de la a căror mânuire stăpânii lor îi opriseră. Michatu 
însă, ca toți răsboinicii, credea maï multii în soldaţi de- 
cât în popori; spiritul lui era maï multii de concuerantii 
decât; de naționalistă. Nobilii în ochii lui eraii represen- 
tanţii poporului, naţia armată, şi pre arme voiă eli a se 
întemeia. Michaiu socoti să urmeze în Ardélü, în privinţa 
Românilor, politica Corvinilor, adecă a uşura 6re-cum 
sarcinele ţărranilor, ai ocroti în contra abuzurilor nobi- 
lilor şi a înălța may mulți dintr'înşii în trepta de nobili, 
ca astfelii naţia să fie representată în dietele ţărrii. Dar 
amii vădutii mai înapoi că acâstă sistemă nu addusese mari 
fol6se Românilor, căci nobilii lor, dobândina interese îm- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 40t 


potrivitore gl6tei poporului se allan cu cei-lalţi nobili 
Ungwï şi se lepădaii chiar şi de naționalitatea lor. Dato- 
ria lui Michain arti fi fostii de a da Românilor iertarea 
de iohăgiă şi proprietate de pământii spre chezăşuirea a- 
celii libertăţi şi de a înființa o representare deosebită a 
lor în dieta celor-l-alte trei naţii. Astfelti elù arii fi dain 
stepânirii sale în Ardélü o temeliă neclintită. Nici o dată 
occasiă maï bună pentru acâsta nu se înfăgişase ca acum, 
îndată după băttăllia de la Sibiiu, cănd Ungurii îngroziți, 
amorţiţă cu totul, se mulţumiaii de D sarii fi lăsatii măcarti 
vi6ţa. Mai târdiii Michaiu în zadar voi ; anevoinţele cre- 
scuse pré multii; occasia trecuse. Şi nu trebuie a crede că 
noi aci judecămii pe Michaiu de pe ideile de democraţiă ale 
vâcului nostru, iar nu de pe acelé ale vâcului săi, căcă 
urma ne va dovedi că aceste idei eraŭ bine simţite atunci 
şi însuşi de Miehaiu. 

De altüfelü de idei inspirati ânsă, Michaiu- Vodă de- 
schise la 20 noemvrie în Alba-Iulia adunarea, generală, în 
care elü făgădui că va păstra constituţia țërreï şi tâte pri- 
vilegiele, libertăţile şi dăniele nobililor, afórš de cele făcute 
de Sigismundii. Representanţii depuseră jurământul de 
credinţă şi, spre rëspunsü la cererile domnului d'aise da 
provisii şi bani pentru ţinerea oștilor, se orândui ca de fiă- 
care casă séi pârtă (cum se dice în Arddlii) să se dea câte 
opt măsuiă de făină şi opt măsuri de ovëdü séŭ ordü, şi de 
la dece case câte o vită de tăiată, iar fiind omul săracă, în 
lipsă de vită, să dea trei oi. Asemen6 se hotărî că de vreme 
ce s'a dată libertatea, Săcuilor, aceştia să aibă a da, de po 
vechiul lor obiceiu, cănd se schimbă domnul séü când 
se îns6ră , din şese boi unul pe séma domnului. Acâstă, 
dare se numia de SšcuY friptură de boš. Incât pentru 


www.dacoromanica.ro 


402 MIOHAÎU-YITEZUL 


bani spre purtarea răsboinlui, se hotărî ca să se dea de 
fiă-care casă, fOră a fi nimeni scutiti, nici domnii nici 
boierii, câte sése florini; trei florini să se dea până în 25 
dile, socotindu-se din dioa publicării decretului, Yar cei-l- 
alţi trei cu 25 dile mai târdiŭ. Tóte cele-l-alte articole 
ce se închiăiară atunci şi fură cuprinse în actul generalii 
ali dietii care se întări de Michaiu-Vodă şi se publică, 
privescii numai interesele nobililor; ele daŭ voiă unora, 
dintw'înşii a se întârce în ţârră, asigură libertatea Sëcui- 
lor, iar pe Români, fără nici o uşurare, îi lasă în starea 
de iobagi ai nobililor. Astfel Michain trădase misia sa 
în Ard6lii şi merita de a căde. 


XXXIV. 


In vremea acésta se răspândi faima, în Ardélü cum că 
o oştire turcâscă ară fi intrată în térra Romäănéscă, pe la 
începutul lui decemvrie şi multi se îngrijiră; dar acestă 
temere peri îndată, lămurindu-se cum că Turcii, ce într'a- 
devăr intreseră în ţârră, cu tote că bine armaţi, de pe 
obiceiul lor, erai ânsă pnçinï şi veniseră numai ca să 
cumpere miere şi untii; aceia ce făcănd, esşiră din térrš, 
fără a vă'ăma pe nimeni Cu tâte astea, Michaiu mgri- 
jindu-se, porni armiš de căllăreţă în térra Romănsscă, care 
să împedice asemen6 veniri ale Turcilor şi să apere térra. 
Seurtü după aceia, Michaiu porni şi pe fiiul său Pătraşcu 
în térra Românâscă cu o sâmă de óste, spre a cârmui ţârra 
în locul lui gii dete de curatorii pe Pancratie Sennyei, 
pe care ânsă după o lună îlii rechiămă înapoi, nu se scie 
din ce pricină. Michaju poruncise la o s6mă de nobili 
din Ardâli ca să însogiască pe Pătraşcu în ţerra Româ- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 403 


gësch, Dar eï începură a tremura toţi, gândiud că mergi 
la peirea lor, de se vor duce în térra Romăn6scă şi ru- 
gară pe Michaiu d'a amâna de o cam dată pornirea lor, la 
care elŭ se şi învoi. 

La sfârşitul dietii, Michaiu puse de adduse la Alba-lu- 
lia vistieria pringului Sigismundi ce dü pusese în cetă- 
tuia Vecs , sub paza lui Stefanii Bodoni. Era unii uumări 
însemnați de vase de arginti : cupe, talere, discuri, va- 
suri şi între altele, nisce pahare de argintii aşa de mari 
încât; abi6 dou? 6meni puteaii duce unul golü ; pe lângă 
aceste maï eraf pod6be de cai, platoşe, şeli ornate cu petre 
scumpe şi diamautwï , săbii, pumnale, palose, hange- 
rurï, securi şi alte asemen6 lucruri; apoi mai multe veg- 
minte scumpe preţuite 32 mii florinți, diu care uuul îm- 
podobitii cu diamanturi era preţuitii 15 mii florință ; pe 
urmă unii mare numării de mouete de aurii numite de Por- 
tugalia, din care unul făcea cât dece galbeni de aurii. Când 
intră Michaiu ca să védá acâstă avuţiă în casa unle era 
a:edată , răpitii de mirare strigă : «Ce de bani am să 
<facü d'aci ca să'mi plătescii ostașii şi 6menii mei.» Pre- 
tul se ridica într'adevări la mai multe sute mii de flo- 
rinï. Michaju îşi aşedă apoi oştirea îu deosebite comitate 
pentru Ternat, împărtind'o mai allesii prin cetăţi; dar 
óre-care escesuri ce făcură ostaşii şi mai allesü ungurii, 
Sârbii si cazacii, ridicară plângeri din partea locuitorilor, 
mai cu osebire din partea nobililor, cari alergaŭ la Mi- 
chat văitându-se. La aceste plângeri, Michaiu răspundea 
adesé cu bunătate, dicând : «că acestea se facii fUtă sci- 
«rea It, făgăduind că va pedepsi straşnicii pe cei vinovaţi; 
«că de vreme ce, din mila lui Dumnegeii, Ardélul este acum 
«ali lui, elŭ se va sili spre a face să domniască fott însul 


www.dacoromanica.ro 


404 MICHAIU-VITEZUL 


«pacea, şi liniştea şi că va stărui ca nimeni să nu încerce 
«vre o pagubă.» 

În vremea acâsta, cuprinsă de mâniă asupra lui Ionii 
Maro , puse sălii caute şi să'lŭ goniască prin tótă térra , 
până ilü vor prind=. Este sciutii că acestii secretarii alŭ 
lui Michaiu desvălise mai ântâiu pringului Andreiu proiec- 
tul stăpânului sëü d'a năvăli în Ardélü. Michaiu îi Yertš 
cu generositate acâstă vină ; dar în ajunul băttălliei de la 
Sibiiu, nemulţumitorul Maro trecuse din tabăra lui Mi- 
chaiu în aceia a lui Andreiu, sperând că acesta va is- 
bândi. Michaiu care iertase ântâiu pe Maro, intră Intro 
mâniă furi6să la acâstă nouă a lui trădare. Maro, care a- 
flase mânia domnului asupră'i, rătăci pe ascunsi într'o 
parte şi într'alta, prin sate şi oraşe, pe la deosebiți nobili, 
căutând vre o occasiă spre a fugi în Ungaria. Astfelii 
âmblând, elŭ se duse din întâmplare séi înta'adinsii la 
Stefani 'Tholdi, nobilii unguri, rugându'lă ai acorda unii 
asili ca să scape de góna ce'i da Micha. Tholdi (9 
priimi ai" făgădui că va fi în siguranţă în casa lui; dar, 
temându-se de Michaiu şi dorind a dobândi favârea sa, îi 
descoperi îndată că Maro este ascunsă la dînsul. Tîrîtù la 
Alba-Iulia, Maro fa dusii dinainte lui Micha, care după 
ce îlii mustră pentru fără-de-legea lui , îlă dete pe mâna 
calăilor meşteri a chinui pe vinovaţi. Aceştia ü legară 
strinsü de picire şi de mâni la unii stâlpii, care se afla 
într'una, din suburbiile Albei; apoi îi ciuntiră mai ântâiu 
picădrele , pe urmă genuchii unul după altul şi în sfârgitii 
bragele până la câte. Trupul lui sfâşiatii şi despulatii de 
tóte vegmintele, rămase două dile în privirea tutulor, aco- 
peritii de noroiu şi de sânge. 

Dar să înt6rcemii maj bine ochii de la acâstă urici6să 
privelişte, tânguind barbaria acelor timpuri. 

www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 405 


XXIV, 


Michaiu- Vodă trămisese o deputăţiă de duoă pers6ne, 
între cari şi Petru Armenul, ca să mârgă la Praga, să ve- 
stiască împăratului norocita, biruință asupra lui Andreu 
şi coprinderea Ardâlului. Ajungând deputaţia la Vienna şi 
«dând archiducelui Mattheiu acestă inveselitâve scire, el 
puse îndată să cânte în tóte bisericile Ze deum laudamus 
şi poruncind să ducă tóte tunurile pe bulevarduri, deşer- 
“tară mai multe salve de artilleriš spre semnii de bucuriă, 
Archiducele Mattheiu dărui căpeteniei deputaţilor unii 
Jann de aurii şi la soţii săi câte unii paharii de argintii 
suflatii cu aurii; apoi deputaţia se porni înainte şi se duse 
la Pilsen, unde găsi pe împăratul. Ea raportă împăratului 
despre isbânda dobândită. Acestă ambasadă fu veseli prii- 
mită de Mărirea sa şi fiind bine dăruită, priimi poruncă 
A se întórce înapoi. 

Împăratul scrise îndată Papii vestindu'i norocita co- 
prindere a Ardéluluï, şi (de 6re-ce nu cunnoscea, âncă 
m6rtea cardinalului) plângându-se fórte de purtarea lui 
învinovăţindu']i că elŭ este în înțelegere cu Turcii şi ru- 
gând pe Sânţia sa, ca, să 'lii afurisiască şi să” lea, înapoi 
pălăria de cardinalii. Într'aceiaşă vreme sosi la Roma, şi 
scrisorile episcopului Malaspina, care vestiaii mârtea car- 
dinalului, Totü atunci solul craiului Poloniei făcu cun- 
noscutii că învingerea şi mârtea cardinalului addusese mari 
neplăceri la tótă curtea regelui Poloniei şi că toţi strigaii 
împotriva lui Malaspina. Cu occasia acestor deosebite scri- 
soră, Papa convocă la 12 ianuarie 1600, o congregaţiă de 
nou&-spre-dece cardinali ca să chibzuiască de trebuie a se 


www.dacoromanica.ro 


406 MICHAIU-VITEZUL 


cere vre-o satisfacţiă şi a huli omorîrea cardinalului. Papa, 
mai ântâiu şi apoi eet mai mulţi din cardinali fură de pă-- 
rere «că nu trebuie de o cam dată a procede nici cu cen-- 
«sura, nici a cere vre-o satisfacţiă despre mórtea cardinalu- 
«lui, cu atât mai puginii că elii fusese uccisă în răsboiu, 
«purtând arme şi într'o haină şi meseriă deosebită de a-- 
«cela, de cardinalii; că nu se scie cine l’a uccisii şi déca aceia, 
«sciaii sâii nu că uccidii unŭ cardinalii, nici déca sunt ei cato- 
«ici sën sehismatică şi afóră de juridicţia sântului scaunŭ; 
«că, înainte de a procede la afurisire, trebuie a face formă. 
«de judecată, pe care în acea nehotărîre nu sciù de unde 
«0 înc&pă; ca apoi cu acâsta, Papa arii supăra pe împă- 
«ratul şi pe prinţul ër Românesci, pentru mânia ace- 
«stora asupra cardinalului, a cărui memoriă eY se vor sili: 
«a o înnegri cât vor put6; că în acelii casti ei arii pute 
«privi ca făcute indirectă împotriva lor, acele procedert 
«şi censuri şi vor face a se compune cărţi împotriva car- 
«dinalului, în care nici collegiul cardinalilor, nici sântul 
«Scaunii nu vor fi cruţaţi; că mai bine este să aştepte 
«sosirea nunciului Malaspina, care acum lăsase Ardélul 
«şi se afla în calle spre a se întârce la Roma şi de la care 
«vor afla mai multe şi mai desluşitii şi vor sci ce este ` 
«de făcutii.> 

Se vede că mai tárdiü Papa se hotărî a pedepsi ucci- 
derea cardinalului osândind, depre cum spune annalistul 
Timon, pe tótă naţia săcuiă de unii postů straşnicii de o 
sută de anni. Malaspina întorcându-se la Roma, Papa lü 
făcu să simtă că aflase purtarea lui, căci îi porunci să se 
tragă în episcopatul săi, unde muri de mîhnire, ducână 
dorul pălăriei de cardinali. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 407 


XXXVI. 


Ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noemvrie, gene- 
ralulŭ Basta, pe care arhiducele Maximilianü depărtându- 
se la Vienna îlii lăsase locotenentii în locu' la Casovia 
şi în Ungaria de sust, însogitii de Michain Seckeli, Pa- 
velii Nias şi David Ungnad, se duse cu oștile lor la Ora- 
dia mare, purtând cu dînşii şi o mare sumă de bani ce 
împăratul trămisese la Casovia pentru plata armiei. Ei 
vořaŭ să vină în Arddlii spre a da ajutorii lui Michaiu în- 
tru cuprinderea acestii ţării, când aflară că Michaïu a şi 
isbutitii a coprinde térra fără a mai aştepta ajutorul lor. 
Cu tóte acestea, Basta hotărî a intra cu armia sa în Ar- 
délü, cu pretenţia d'a c6rmui térra în numele împăratu- 
lui. David Ungnad, svetnicii însemnată alii împăratului, 
strălucitii prin multe soli la Constantinopole şi într'alte 
părță, apucă înaint6 lui Basta şi, însogitii de Petre Lasli, 
sosi în 12 noemvrie la Alba-Iulia spre a curteni pe Michaïu- 
Vodă despre norocita sa biruinţă. Acesta le dede audienţă 
a doua-di în 13, la, opt; câsuri de diminéta, priimindu'i forte 
bine. După aceia, le trămise acasă capul lui Andreiu Ba- 
thori, pè care iü bălsămise. Ungnad puse îndată de scâse 
unii portretii de pre capii, forte asemănată. In 17 noem- 
vrie, când Ungnad voi să plece, Michaiu, care priimise în 
darii de la dînsul unii banii de aurii mare pe care eraii dece 
portrete ale împăratului, îi trămise şi elii printr'unul din 
cei mai mari ai săi offigeri, o harsa frumâsă, rugându'li. 
So priimiască cu bună-voinţă. Ungnad priimi acesti dară. 
arătând o mare mulţumire şi apoi porni din Ardélü. 

Michaiu-Vodă, aflând de venirea lui Basta, trămise în- 


www.dacoromanica.ro 


408 MICHAYU-VITEZUL 


dată vr'o miiă de 6meni către cetatea Husta de pe Mureşii, 
care e chiăia drumului ce din Polonia, Ungaria şi Mol- 
dova, duce în Ardélü. In acestă cetate era o garnizonă de 
19 companii de trabanţi, cărora se poruncise d'a se ţine 
bine acolo până la celt din urmă omii; dar ei, vădând ee- 
“tatea ocolită şi isbită, perdură curagiul şi se închinară cu 
condiţiă că li se va cruța viéta. Intrând Valonii lui Mi- 
-chaiu în cetate, puseră mâna, pe avuţii nepreţuite, căci a- 
colo Bathori şi mulţi nobilă îşi lăsase averile lor. Spunii 
că aceste avuţii se urcaŭ la dece mili6ne. Totü atuncă Mi- 
-chaiu cuprinse şi Lipova şi alte oraşe din Banati. 

Basta, intrând în Arddlii, prinse la Şiml&u pe Stefanii 
Bathori, care fugise acolo de la cetatea Husta. Eli îi fă- 
gădui că va dobândi iertare de la împeratul, déch va mi- 
loci predarea cetăţii Uióra, cea mai puternică a Ardâlului 
şi unde era atunci în garniznă 2000 trabantt cu multe 
arme, Stefanii Bathori priimi a'gi cumpăra libertatea prin 
predarea Uióreï. Michaiu se grăbi a trămite o garnizónă 
în acea cetate, Astfeli acum, prin predarea, acestii din ur- 
mă cetăți, Ardâlul întregii cădu sub stăpânirea, lui Mi- 
chaiu. Atunci pentru ântâlaşii dată, se întâlni în facă, 
Michaiu cu Basta, alit cărui nume era menitü a fi înscristi 
cu sângele set în istoria, vietef lui. Bi nu'şi plăcură unul 
altuia. După ce îşi arătară antipatia lor în publici prin 
vorbe amare şi împungătâre, ce unul dicea asupra, altuia 
şi muşcâundu-se prin satire, împrejurările îi adduse îndată 
a'şi o arăta prin fapte. 

Să ne oprinü puţinii asupra acestui geniŭ fatală ali 
-eroului români. 

George Basta era de némul lui arnăutii, dar născută în- 
r'unü sată numitiila Rocca, lângă Tarentü laannul 1547; 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 409 


tatăl-săi Dimitrie, nobilii din Albania, îşi părăsise térra 
împreună cu alte familii spre a scăpa de tirannia otomană 
şi trecuse în Puglia sub umbrirea craiului Spaniei, care 
îi făcuse o pensiă annuală gi 'i dedese commanda unei 
companii de lăncieri totii avnăuţi, cu care flù trămise la 
Milanii. EI luă de sogiă o damă din Alexandria şi avu 
doui feciori, din care celii mai mare Nicolae, ajunse 10- 
cotenentii-generalii de cavalleriă în armia craiului Spa- 
met: celŭ de alŭ duoïlé, George Basta, intră la patru-spre- 
dece anni ca soldatii în compania tatălui sët: apoi după 
mórtea lui, trecu ca stegarii în compania fratelui săi. RI 
ajunse curândii locotenentii în acea companiă, pe urmă că- 
pitană de archebusierï căllări, căpitanii de lăncieri, svetnicii 
de răsboiu. Eli commanda unii regimentii de căllărime 
de arnăuţi, când ducele de Parma fu numitù cârmuitorii 
în ţările de josii la 1597 şi elii se perfecţionă în meseria, 
armelor sub acestii mare căpitanii, care recunnoscând me- 
ritul lui Basta, îlù făcu comisarii generalii de căllărime la 
annul 1580. Eli sé deosebi în asedierile cetăților An- 
vers (1584) şi Bonna (1588), însogi în Frangia pe ducele 
de Parma în ajutorul Ligei la annii 1590 şi 1592; ase- 
men făcu parte din expediţia comitelui Carolii de Man- 
sfeld în Francia la 1593. După aceia merse de făcu câte- 
va campânii în Ungaria, se întârse iarăşi în țărrile de josii 
la 1596 şi, la 1597 fu cerută de împăratul de la Filipă 1, 
regele Spanici , ca să'lă lase să intre în slujba sa şi do: 
bândindu'li, îlă numi generalii de artilleriă şi guverna- 
torii ali cetăţii Viennei şi apoi generalii în 6stea, archi- 
ducelui Maximilian, fratele împăratului. Elii era mare 
şi plinii la trupii, grasi la facă, ochii mari şi privirea 
aspră, gura potrivită, dar buza de susü cam ridicată, faça 


www.dacoromanica.ro 


410 MICHALU- VITEZUL 


măsliniă, caracterul fisionomiei lui arăta viclenia; iar ca- 
racterul lui moralii vomii lăsa ca faptele lui să nilü 
vediască. $ 


XXXVII 


Michaïu-Vodă se supără de venirea lui Basta, nu voi 
în nici un chipă säin cunnsscă de generalii căpitanii alü 
țărrii, dicând că eli este numitii căpitanii generatii şi 
prineü vasalii şi tributarii ali împăratului; elü făcu cun- 
noscutii lui Basta că, de vreme ce a biruitii pe cardinalul 
fără ajutorul nimenul, va puté păstra pré bine ţerra în 
„suppunere şi elù arii face bine a se trage în Ungaria de 
susii, căci n'are trebuinţă nici de díusul, nică de oștile lui. 
Dar Basta , care era, siguri a dobândi elii de la împăra- 
ulii cârmuirea Ard6lului, nu numai că nu voi să asculte 
cererea lui Michaiu, dar âncă pretinse să pună garnizâne 
nemtesc prin cetăţile ArdéluluY, sünd pe Michaiu, în 
numele împăratului, a priimi acésta mšcarü pe o vreme, 
până când Ardélul va, fi cu totul liniştitii şi nu va mai 
avé a se teme de năvălirea, străinilor. Michaiu- Vodă, care 
priimise în numele împăratului şi numai ca locotenentit 
alii lui jurământul de credinţă alii țării Ard6lului, ju- 
rase asemen6 că va păstra t6te privilegiile şi drepturile 
acestei țërri. Eli era hotăritii a'şi ţine jurământul chiar 


* Basta e autorul a ducă scrieri despre arta militară: 1°. Mae- 
stro di Campo generale, Veneţia, 1606... în 49; 2. Governo de la 
Cavaleria leggiera. Francfort, 1612. în fol. Cea d'ântâiu din a- 
coste scrieri se află în Bibliotheca Statului în Bucuresci împodo- 
bită cu ună portretii ală lui Basta; cea de a duoua ami găsit'o 
în Bibliotheca naţională din Paris. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 41t 


împotriva împăratului , alii căruï scopii înţelese că era a 
reduce térra într'o provinciă a împărăției, Yar nu a o ţine 
ca o lérrá deosebită , liberă şi numai tributară corânnei 
sale, de pe cum se făgăduise ântâiu. A far de acesta, Mi- 
chaju nu vořà să lase din mâna'i guvernul Ardâlului, pe 
care lü câştigase cu sabia şi să'lii v6dă mai allesii tre- 
când în mânile lui Basta, pe care de acum âncă oun 
putea, sufferi. 

Peste puginii ura acestor duoi Ament se vëdi publicu- 
lui într'o căocnire , care fu p'aci să aprindă flacările răs- 
boiului între dînşii. Basta, spre a începe îndeplinirea voin- 
kel sale d'a pune garniz6ne din oştirea sa prin cetăţi, tră- 
miss o câtă de Germani ca să intre în cetatea Husta , de 
pe Tisa. Dar commandantul românii ce Michaiu pusese 
în acea cetate, nu voi să priimiască în lă-întru pe 6menik 
lui Basta şi, închidându-le porţile cetăţii, îi respinse îna- 
poi cu vorbe răstite. Osten împărătescă fu nevoită să pe- 
trecă n6ptea aceia în câmpii pe o brumă şi unii frigii 
mare şi pe urmă a se întórce îndărătii. Basta, aflând a-' 
câsta se înfuriă şi îndată începu a se pregăti de răsboiu, 
trămiţând să "i vină căllărimea din Silesia şi pedestrimea 
de pe marginele vecine ale Ungariei şi întocmindu'şi ast- 
felii o numerâsă oştire sub arme. Michaiu nu se lăsă mat 
în urmă şi îşi strînse şi elii pe lângă sine tóte puterile. 
Amândouă taberile eran acum gata a începe răsbaiu între 
dînsele şi a se dumica una pe alta. Dar jurisconsultut 
Petz, omii îndemânatecii ce se afla atunci în Ardelü, aler- 
gând când la Michaiu, când la Basta şi arătându-le pri- 
mejdia în care se expune creştinătatea, deschidându-se între 
ei unii răsboiu civili, pe când Ibraim-Paşa în Ungaria în- 
cepea a ameninţa prin mişcări răsboinice, isbuti prin au- 


www.dacoromanica.ro 


412 MICHAÏU-VITÉZUL 


toritatea cuvintelor lui a'i împäca şi, de-şi eï urmară a se 
urí din inimă, dar în vederea ómenilor tršiaü în pace. Maï 
apoi ânsë rugată de Basta, Michaiu priimi la 24 decemvrie 
în cetatea, Husta, pe lângă garnizona românéscă şi 200 de 
soldaţi al împăratului. În oraşele Tatta şi Şimlëw âncă e- 
raŭ nisce cete de Nemţi. Iar în cele-l-alte cetăţi Michaiu 
nu lasă să intre garnizâne împărătesci , dicând că acâsta 
este împotriva privilegielor şi libertăţilor tërri şi că a- 
cum răsboiul încetând într'acâstă térrä, elii n'are tre- 
buință de alte puter decât d'ale lui. Aflând elü prin 
commisarul împărătescii Petz că împăratul voiesce a da 
cârmuirea Ardslului lui Basta, se mânib fórte de înzelă- 
ciunea, nemulţumirea şi perfidia împ&rătescă şi strigă, 
tare că în acâstă xevoluţiă, Ardâlul a dobânditii mai 
multii unii stăpânii puternică, alii cărui jugii nesufteritii 
o va împovăra, decât unii apărătorii împotriva, puterei tur- 
cesci. Michaiu împută âncă prin vorbe amară crudimea, 
scumpetea, şi obrăznicia cu care puţinii maï nainte ó- 
menii împărătesei trataseră Ardélul. În urma acestora, 
domnul făcu svatü cu toţi boierii români şi nobilii Ard6- 
lului, arătându-le lupta ce are cu 6menii împărătesci pen- 
tru drepturile țării. La acestii svată toți fură de părere şi 
îndemnară pe Michaiu ca să ţină domnia acestii nt, fiind 
numai tributară către împăratul. Spre a face cunnoscutii 
împăratului acestă hotărîre a ţărrii, Michaiu îi trămise 
îndată duoi soli, pe banul Mihalcea şi pe logofătul Stoica, ` 
ceă mai străluciți dintre svetnicii lui. Aceştia, sosind în 
13 ianuarie (1600) la Pilsen înfăşişară mai ântêïu impëra- 
tului din partea, lui Michaiu-Vodă , sabia, busduganul şi 
stégul lui Andreiu Bathori, precum şi callul ce dä în- 
căllicase în băttălliă. Apoi er îi făcură cunnoscutii că Mi- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 418 


chaiu-Vodă nu se privesce în Ardélŭ decât ca unii guver- 
natorii spre a administra, térra şi a o păzi de năvălirile 
duşmanilor şi că, sub acestii titlu, elii voesce ca împăra- 
tul să'i o încredinţeze; ali duoile cereaii ca să se hotărască 
ce să facă cu oraşul Cluşului, care de mai multe ori ne- 
cunnoscuse şi trădase autoritatea împërătéscă şi merită, 
o pedâpsă exemplară şi în sfergitii cum să se pârte cu a- 
cei nobilă din Ard6lii, cari fugiseră şi acum cereaii iertare 
voind a se înt6rce înapoi. Soli, după ce fură ascultați 
cu multă bună-voinţă de împăratul şi după ce M. S. ţinu 
svatii, fură bine dăruiți şi trămişi înapoi cu mare cinste, 
purtând acestii rëspunsŭ : «Că împăratul va trămite com- 
«misarii săi în Ardeli şi că printr'înşii va face cunnoscutit 
«lui Michaiu voinţa sa.» În vremea acesta, sosise la curtea 
împărătâscă scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui 
Michaiu- Vodă, prin care elii făcea cunnoscutii svatului îm- 
părătescii că acesti pringii voiă să usurpeze suveranitatea 
rt: că omenia ce acestii omii barbarii afectâză şi dra- 
gostea, ce elit arată că are pentru popârele învinse mä- 
resch bănuielile şi e de temutii ca rugăciunile cele vi 
ce elü face împăratului pentru păstrarea privilegiilor 
ër? şi spre li îndemna a nu trămite într'însa oştiri 
străine , să nu ascundă gândiri ambițióse. Aceste scrisori 
aruncară ín deosebite păreri svatul împărătescii, séü mai 
bine acea, camarillă de femei şi de iezuiţi ce cârmuia îm- 
părăţia în locul slabului, şi lenegului Rudolfii mn Unii, 
câştigaţi cu totul în favórea lui Michaiu, strigaii că Basta, 
scrie ca unii rivală şi ca unŭ pismaşii al gloriei sale; că 
Michaiu este fârte credinciosii împăratului şi că este unŭ 
„ căpitanii cu merită şi cu vitejiă sublimă. Dar alţii, a că- 
ror părere birui, diseră că trebuie a da mai multii cregă- 


www.dacoromanica.ro 


414 MICHALU-VITEZUL 


mântii lui Basta, căpitanii credinciosii gi cu svatii înţel- 
leptů , decât lui Michatu, a cărui nesăţi6să ambiţiă de a 
domni este de obşte cunnoscută, 


XXXVIII. 


Michaiu siguri acum că după cela ajutatii norocul 
ca, să coprindă Ardâlul, îliiva ajuta ca să '1ü gi st&pântască, 
aştepta, cu d veselă nerăbdare sosirea commisarilor împă- 
vatului şi urmă a administra Ardâlul ca pe o térrš a sa. 
La 9 fevruarie elü convocă dieta ët, unde, de pe disa 
unui chronicară sasi, nu făcură alta decât «mâncară, 
băură şi miměrară bani lui Vodă»; iar depre mărturia is- 
toricului Bethlen , acâstă sesiune se vede a fi fostii mai 
seri6să, căci Michaiu , începând a se desillusiona de nobi- 
liï unguri şi voind a face 6re care uşurăii poporului , a= 
ceştia începură a "D ruga să nu se attingă de privilegiile 
lor. Eï îndrăzniati a vorbi de privilegiile lor, atunci când 
cu oră-ce jertfă, trebuia a uni pe toţi locuitorii tërrif spre 
a apăra privilegiile ţării ce erati amenințate de Nemţi. 
Domnul, furiosii de acesta, răspunse lovind cu mâna mâ- 
nerul săbici sale şi strigând : «Iată privilegiul vostru !» 
Din nenorocire elit amenință numai, dar nu lucră. In- 
iadevării acum era mai geren d'a o face decât în- 
dată după băttăllia de la Sibiiu. Eli apucase din ne- 
norocire a jura paza constituţiei țërriï şi, credinciosii ju- 
rământului ca unii domnii constituțională , elii nu putea 
preface nimici în ţârră fără de învoivea dietei. Eli nu voiă 
âncă să facă ca Sigismundii, să siliască dieta prin împilare 
ai împlini voința. Astfelii acum, ca şi mai pe urmă, ne 
vom încredința că buna credinţă îlă perdu pe elü şi toc- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 415 


maï acestă virtute “i o tăgăduiră duşmanii săi. Ungurii 
îlii învinovăţiră atunci că elü ari fi vrutii să stingă nobi- 
limea, şi că ari fi gi făcut'o, decă Dimitrie archiepiscopul 
Bulgarilor nu s'arii fi dusii cu Biblia la dînsul ca să *1ü în- 
tórcă din acea, hotărîre. Vomii mai vedé în urmă acâstă 
învinovăţire repeţindu-se de mai multe ori, la care sin- 
gurul réspunsü ce istoria póte dă spre a o nimicnici este 
că Michaiu a avutii multe occasii de a o face, ba âncă şi 
împrejurările Tan îndatoratii spre acâsta , şi totii n'a fä- 
-cut'0. Asemens suntemii la înduoială de arătarea ce numai 
Bethlen face cum că Michat arii fi poruneitü în acea vreme 
lui George Ratz, comandantul cetăţii Deva să arunce în 
Mureşul înghiăţati pe junele Ionii Iffiii, ce se afla acolo 
la închisre. Michaïu era unŭ omii iute la mâniă, dar nu 
era crudi. Viéta lui ne dovedesce cu ce generositate elù 
s'a purtată întratâtă rânduni, către boierii din térra Ro- 
mân6scă ce complotase peirea lui. Apoi am vădutii dorința 
lui d'a trage prin bunătate inima Ungurilor şi üü vomit 
vedé în privinţa lor generosii până la nesocotinţă.* Mi- 


* Intw'aceia Michaiu , spre a păstra “memoria biruinţii sale în 
Ard6lă puse de ţăiă o medaliă care se află în cabinetul împără- 
tescii de la Vienna, bătută în aură şi trăgând dece galbeni. Pe 
faça principală se vede portretul lui Michaiu. Atât împrejurul 
portretului, cât gi pe cea-l-altă parte se cuprinde titlul lui în 
Jatinesce astfelă : 

«Michael Valachiae Transalpinae Woiwoda, sacrae Caesarae Re- 
«giae Majestatis Consiliarius per Transilvaniam Locumtenens, cis 
<Transylvaniam partium eius super exercitu Generalis Capitaneus, » 

Şi în mijlocă : «a Deo vigilantia, virtute et armi victoriam 
«nactus (1600)» adică: 

Michail Voevodul ţărrii Românesci, Consiliarul Majestății Sale 
Imperials, crăiescă locuţiitorii alti Ardlului şi generali căpitanii 


www.dacoromanica.ro 


416 MICHAIU-YITEZUL 


chaiu-Vodă, care mai de multii făgăduise că se va duce la 
Braşovii şi fusese împedicatii prin venirea solilor şi prin 
alte trebi, se duse în sfârşită la 1 martie, în acestii oraşii, 
unde intră cu mai multii de 6000 călăreţi şi pedestrii 
şi cu o pompă necredută. La 9 martie ajunse la Braşovii 
unii solii de la împăratul turcescii, pasa de la Timiş6ra, 
bătrânii venerabilii numitii Huraia- Aga. Michaiu îi esşi 
înainte calle de o jumătate de milii de oraşit la Ghim- 
bast cu o cavalcadă märétă; când se întâlniră, şi unul şi 
altul se deier? josü de pe cai şi, după ce se îmbrățişară, 
aga luă de la Michaiu o pală persienâscă ce acestit domnii 
purta la c6psa sa şi "i dărui alta tureâscă împodobită cu 
aurii şi petre scumpe. Pe lângă acesta, îi mai dete unii 
stégů verde spre semnü de proiecţiă otomană, mai multe 
penne de erodiii din cele mai frumâse, spre a face fat, 
-sépte cai de 1 pretü şi unii fârte bunii şoimii. Aceste daruri 
fură purtate înaints lui Michalu, şi astfelii ei intrară 
peste armia din părţile cele dincóce de Ardélü, dobândind de la 
Dumnedeii biruiuţa prin veghiere, virtute şi arme. 1600. 

Acestii titlu dovedesce că acâstă medalliă s'a tăiatii după cuprin- 
derea Moldoviei, precum dù bănuită unit din istorici, 

Şi într'adevării, dice Ioachim, vegherea lui era neobosită. Ea 
nu'lii părăsăa nici o dată şi elii a arătată în tâte împrejurările 
că scia să se păziască de cele mai mici lucruri ce Varii fi putută 
vătăroa; vitejia lui era în totă chipul încercată şi într'acâsta, 
duşmanii săi cei mai învierşunaţă îi da dreptate. In sfârgitii, nă- 
scuti, ca să dicem aşa, în tabără, crescută sub corturi, mânuind 
armele mai bine decât ori şi cine din ai săi, elă nu dete de min- 
ciună devisa sa. Eli împreună într'însul virtuțile ce anii poetii 


cântă despre unii altii eroă : 
Labor impiger, aspera virina 
Via animi excellens ardor, vigilantia cnra, 
et durum tractandis robur in armis. 
(Ioachimis Neueröfnetes Münz-Kabinet). 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 417 


amândoui în Bragovii în sgomotul artilleriei întregi. Tră- 
misul turcă se sili în tótü chipul a îndupleca pe Mi- 
chatu d'a se deslipi de înipăratul Germaniei spre a se 
allia cu sultanul. Michaiu îi răspunse cu bină-voinţă, 
dar îl declară curatii că elt nici odată nu va recannbsce 
altă autoritate decât aceia a împăratului creştinescii. Totă 
atunci sosiră şi trămişii împăratului către Michaiu- Vodă, 
némtul David Ungnad şi ungurul Michatn Seckeli că- 
pitanü în Sathmarii. Bi fură martori la acâstă priimire 
făcută solului turcescii, Lui Michaiu îi păru bine de ac6- 
sta; elü nu se înduoi că o privelişte aşa, de nonă nu ' va, 
pune în grijă şi că bănuielile ce "i va, cuprinde îi va face 
să fie maï înduplecători. Cu tóte acestea, lä le dete să 
înţell6gă că ei nu trebuie a se scandalisa de ce văduseră; 
că elü nu putea a nu priimi de pe cuviință unii ambasadorii 
şi de avi face cinstea ce i se cădea, fără de a fi privită de 
toți ca celii mai puginii eurténü dintre toti prinşii. Michaiu 
porni înapoi pe solul turcescii, făcându'i multe daruri şi 
cinste mare, trimițând sultanului vorbe pacinice şi în se~ 
cretii făgăduind munţi de aurii, cum se dice. Agenţii 
împărătescă, înfăgisându-se dinaint6 domnului îi giseră : 
«că cesarul pentru atâta credință şi slujbe memorabile 
«alo lui, îi făgădniesce tótš clemenţa şi tótă bunătatea, 
«sa împerătâscă, dar fiind-că împrejurările gi starea Ar- 
«d6lului o cerii, e îi poruncesce d'a so întórce îndată în 
«térra Românâscă şi d'a păzi hotarele împotriva Turci- 
«cilor». Spre dovadă de favórea cesarului ei îi înfăgişară 
o carte împărătâscă cu acâstă, onprindere : 


www.dacoromanica.ro 2? 


418 MICHAIU- VITEZUL 


XXXIX. 


<Rodolfü alü r, din mila lui Dumnedeü Impëratü alü 
«Romanilor, pururé a ugustü. 

«Noi rocunnóscemü şi facemü a se connósce prin coprin- 
«derea acestora tutulor : 

«Dnpë ce, din mila a toti puternicului Dumnedeü (pen- 
«tru gloria căruia ne luptămii împotriva naţiilor păgâne 
«şi barbare) Ardâlul a fostii suppusii puterei nâstre si 
«strălucitul Michaiu-Vodă din térra Românâscă, înflăcă- 
«ratii de unŭ mare zelü pentru creştinătate, a suppusii pe 
«sine şi țérra sa Maiestăţii nóstre şi ne a doveditiii credinţa 
«sa către noj prin fericitele şi curagi6sele sale întreprinderi 
«împotriva Turcului gi în Ardâli, unde a trasii acestă 
<ţerră de sub domnirea nedrâptă a cardinalului Bathori 
«şi a dobânditii o mare. biruință; atât pentru îngrijirea, 
«cu care priveghiemii la păstrarea posesiilor nâstre, cât 
«pentru bunătatea şi dărnicia n6stră obicinuită către sup- 
<puşii şi vasalii noştri, amü voitii să mărturisimi că sta- 
<tornica credinţă a strălucitului voevodii Michaiu către 
«noi şi slujbele sale ne aü fostii plăcute, încredinţaţi nu 
«numai că strălucitul voevodii va urmă a f credinciosii 
«precum a, fostii, dar âncd şi urmaşii săi vor imita, acestii 
«lăudatii exemplu de credinţă si de curagiu; pentru aceia 
«din chiar voinţa nâstră, după ce amii chibzuitii îndestul, 
«priimimii în credinţa şi clientela nósträ şi aceia a urmă- 
«torilor nostri regi ai Ungariei pe numitul Michaiu Voe- 
«vodii şi copiii săi gi ținutul sën térra Romănescă , pre- 
«cum o mărturisimii prin aceste cărţi. Astfelii, de câte ori 
«va fi trebuinţă, pe cât vomit put, noi îl vomii da ajutorii, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 419 


-pentru ca domnia acestii ër? Românesci să trâcă regu- 
«latŭ de la persóna shiălucitului Michaiu cu legiuiţii sti 
-<copii de sexul bărbătescii de la celi d'ântâiu născutii la 
«celii d'ântâiu născutii, cu acestă condiţiă ânsă, că de câte 
-<Ori se va înfăgişa unii noi casii de moştenire, acelii ce 
«va moşteni va face noă şi următorilor noştri jurământul 
«de credinţă ce Michaiu ne a făcutii. Spre dovada acestor 
«cărţi, subscrise cu mâna nóstră şi la care s'a, pusii pecetea 
«n6stră, datu-s'a în oraşul nostru Pilna, în 11 fevruarie,” 
«annul Domnului 1600, ali 24 alti stăpânirii nóstre ca 
«rege împărații ali Romanilor, ai 2815 ca rege alŭ 
«Ungariei gi alŭ 2415 alu st&pânirei n6stre ca rege ali 


«Boemiei. Ruporrů 


prin porunca Sântei Maiestăţii 
Sale Împărătesci, 
Ion Barvitius.»* 


Michaju- Vodă, audind de acția ce îi spuneaii agenţii 
“cesarului în numele săii, nu "et putu ţine mânia şi le rë- 
spunse îndată de Dei: «că elii nu va lăsa Ardélul spre a 
«se întârce în térra Românâscă şi nu va face pe voia îm- 
«păratului; că de-şi cesarul "ia plătitii în toţi annii o sub- 
<vențiä, dar că prin t6te ostenelile şi primejdiile ce a suf- 
<feritü de Ja duşmanii cesarului, luptându-se pentru dîn- 
«sul, elii meritase guvernul Ardéluluï, care de pre drep- 
«tate şi legiuitii i se cuvine» , dând a înţelege că numai 
puterea armelor cu care câştigase acestă térrš, ü va put 


* Acesti actă, spune Bethlen care celă d'ântâiu Ta scosă la 
lumină, era scrisă pe pargamentii şi se afla păstrată în biblioteca 
lui Gabrielă Bethlen, pringul Arătlului, şi la motea lui trecu la 
comitele Stefani Bethlen, fratele săi. 


www.dacoromanica.ro 


420 MICHAIU-vVITEZUI, 


sili a o întâree înapoi. Apoi Michaiu de a doua 6ră adu- 
nä la svatü boierii, cari toţi fură de părere «că îi este 
«prin înțelepciune poruncit a păstra pe sâmă'i Ardâlul; 
«că elú suindu-se pe scaunul ţării Românesti, ţârra 
«era ocolită de vrăjmaşi şi că Dumnedeii îi puse în 
«mână Ardélul ca cu puterile unite a ambelor ţărri, 
«să se DO apăra». Michaiu, vëdënd că simţimintele 
boierilor şi ale nobililor ardeleni conglăsuiescit cu ale 
sale, se întemeiă şi mai multii în hotărîrea de a ţine Ar- 
d6lul. În 15 martie elit deschise dieta pe care o chiămase 
la Braşovi. Cu două dile înainte elŭ voise s'o amâne şi 
săi schimbe locul la Sibiiu , dar fiind-că deputaţii veni- 
seră din tâte părţile, îlii rugară a o continua. Tótă svă- 
tuirea dietei tinu numai unii câsti, aruncând o contribuţiă 
de patru fiorini de capii. Toți se aşteptaii la o contribuţiă 
multi mai aspră; apoi, audind acâsta, o privíaü ca o 
binefacere deosebită şi se învoiră cu toţii. În 16 martie 
la 7 câsuri porni din Brasovü la Sibiiu şi d'acolo la Alba, 
ducând şi pe agenţii împărătescă cu sine. Aci, după ce 
îi tinu câte o septămână şi îi maï zăbovi si la Cluşii, îi 
trămise înapoi la împăratul Rudolfi cu acestă răspunsti : 
«că de nu va trámite subvenţia annuală si acâsta în grabă, 
«elii va duce asupra împăratului nu numai 6meni, dar încă 
«mii de mii de demoni; că elii n'are trebuinţă de ajutorul 
«străinilor; că are destui soldaţi, numai bani îi lipsescii spre 
<â'i puté ţine». Elă rugă âucă pe agenţi a se sili ca împăra- 
tul să numiască altă pers6nă în locul lui Basta, care îi era 
bănuitii din deosebite cuvinte şi pentru ca svegile lor par- 
ticulare să nu turbure liniştea ţării întregi. Eli învino- 
vățăa mai alles pe Basta că, în locii să grăbiască a "i 
adduce ajutorul ce era datorii împotriva cardinalului , îşi 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NATIONALE 421 


petrecuse vremea în zadar în fapte de nimicit, âncă se 
prefâcuse că e bolnavii, pentru că priimise o summă mare 
de bani de la cardinalii, priu mijlocul lui Corniş, ca să 
nu 'lii vatăme şi pentru aceia elü se mişcase pré cu înce- 
tul cu 6stea sa spre Ardélü, lăsând să scape oceasia d'a 
intra împreună cu dinsul în acea ţârră. Deosebitii de a- 
cestea, Micbaiu făcu a se propune pe de lături agenţilor 
împăratului «că, de vreme ce Ardélul i se face din ce în 
«ce mai iubiti, lg doresce ca săli stăpâniască şi după 
«dinsul să trâcă la fiiul săi prin dreptii de moştenire; că 
«pe lingă Ardâli, să i se adaoge âncă Oradia-Mare, Hu- 
«sta, Baia, mare şi părţile din afórš ale hotarului Unga- 
«rieï, care maï nainte tinuse de Ardélü şi că totii ce va 
«maï câştiga cu vreme, Ur şi ómenï, să rămână pe séma 
lui gi a fiului sët: că să i se dea bani pentru a ridica 
<xoştĂ şi aceleaşi pensii şi aceiași cinste de care se bucurase 
«Sigismundii Bathori, între care să fie făcutii şi principe 
<alii Sântei Împărăţii şi să i se dea ordinul mielului de 
«aurii; că împăratul şi cei-'alţi principi creştini, cari tinü 
«de împărăţiă să se îndatoreze de alt răscumpăra cu 
-«bani de la Turci, întâmplându-se să cadă prinsă în må- 
«nile lor; că déca cum-va va fi gonitü de duşmani din 
«Transilvània sét din ţârra Românâscă, împăratul să 
«aibă a "i plăti o sută inii talere pentru traiul săi în Un- 
«garia de susii.» Elii adăogi, spre a pipăi şi mai biue ple- 
-cările deputaţilor împăratului, «că speră că nu i se vor 
«cere înapoi cetăţile Ardslului, pe care 'şi le luase în 
«stăpânire, Apoi din marie" se îndatora către împăratii 
«a’lù privi ca pe unii prinşi puternicii; că nici o dată nu 
«va âmbla a "i smulge ţările ce eli îi încredinţase, ci 
«din potrivă a i le păstra prin slujbe credincidse, precum 


www.dacoromanica.ro 


422 MICHALU-VITEZUL 


«asemen€ şi cele-l'alte părți ale Ard6lului ce sunt ale Mä. 
ariei sale, cu partea de ţerră până în Tisa, elă le va cu- 
«prinde şi le va suppune împăratului. D6că tóte aceste dă- 
«ruiri le va dobândi eli de la bunătatea şi dărnicia îm- 
<păratului, apoi făgăduiesce a face pentru mântuirea, cre- 
<ştinătăţii mai multe isbândi şi coprinderi asupra dusma- 
«nului communii, de cum arii face vre o dată cine-va şi 

„<că, dei se va da numai atâţia bani cât se cheltuiaii pe 
«fiă-care anni în Ungaria pentru armiă, se légă că va 
«<suppune împăratului tótă ţârra de la marea Négră pân&- 
«la Buda, Stuhlweissemburg şi Solnocii». 

De-şi aceste cereri ale lui Michaiu erai multi mai pre- 
josü de condiţiile ce împăratul dedese lui Sigismundii Ba- 
thori prin tractatul de la 24 ianuarie 1595, ele se părură 
peste măsură de mari agenţilor împăratului şi, aprinşă âncă 
de Basta împotriva lui Michaiu, se întârseră forte întěrî- 
taţă şi cu inimă bănuit6re lângă împăratul, căruia îi in- 
suflară acelâşi bănuieli. 

Michaiu nu 'şi mai Dora illusii acum asupra Nemţilor;. 
elü înţelese că de bună-voiă eï nu "i vor da nimica, ci 
numai siliți de dînsul şi de împrejurări. Eli se gândi a 
se împăciui cu duşmanii săi ca să încete odată acestă în- 
delungatii răsboiu şi spre a pute fi liberi la întâmplare 
în faca Nemţilor. Pentru aceia, trămise o soliă la craiul ` 
Poloniei spre a închiăia, pace şi alianţă. Vorba esşi atuncă 
că Michaiu propuse şi lui Jeremia domnul Moldovei ca 
Sid dea pe fiiă-sa după Pătraşcu, fiiul lui Michaiu, ca aşa 
Ardâlul, Polonia, Moldavia, şi térra Românsscă fiind una, 
să n'aibă temere nică de Tătari, nică de Turci, cu multi 
maï puçinü âncă de Nemţi. Dar o nouă dorință de dom- 
nire ce coprinse pe nestatornicul Sigismundii Bathori, îm- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 423 


pedecă orï-ce trataţiă şi aprinse din noii flacările răs- 
boiului. 


XL. 


Când Sigismund Bathori află tragica mórte a vărului 
sën Andreiu, alergă îndată către cumnatal săi Ionü Za- 
moisky, marele cancelarii al Poloniei ca să "li râge săi 
vină într'ajutorii spre a redobândi Ardélul şi a goni din- 
tr'însul pe Michalu-Vodă. Din nenorocire pentru dînsul, 
în acestă drumii i se aprinseră două trăsuri care arseră îm- 
preună cu mai mulţi cai şi cu totii ce avea mai scumpi. Za- 
moisky nu Y refuză ajutorul sit. Astfelii Sigismund, pe 

` care nisce emigrați din Ardlii, anume Franciscu Ferrei, 
Gabriel Bethlen şi alţii iü atitaü mere spre a r&sbuna 
mortea cardinalului , făcu confederaţiă cu Ieremia- Vodă 
din Moldova şi cu Zamoisky. Se dicea că elù se învoise 
cu acesta pe următorele base: «ca Zamoisky să "li ajute 
«pe Sigismundii din t6te puterile cu bani şi 6meni spre a 
«restatornici pe tronă ; Sigismundii să tea în căsătoriă o 
«fată a lui Zamoisky, séŭ pe ori-cine altii, numai să nu fie 
«nemţsică; de va muri foră feciori, atunci domnia Ardâlu- 
«lui să cadă în moştenire la Dol lui Zamoisky, născutii 
«din Griselda sora lui Sigismundii. In totii casul Sigis- 
«mundii şi Ardélul să fie cu totul desfăcuţi de Nemţi.> 

Sigismundi şi Ieremia- Vodă se adresară şi la sultanul 
cerând bani şi óste într'ajutorii. Sultanul nu îndrăzni a 
se declara de facă împrotiva lui Michaiu, refusă a le da 
bani, dar în taină era cu dinşii; elü mijloci multi prin 
scrisori ca Polonii să le stea puternicii în ajutorii şi le 
trămise o s6mă de 6ste, care da facă se priviaii ca vo- 
lontari. Zamoisky asemene îşi puse tóte silinț'le spre a. 


www.dacoromanica.ro 


494 MICHAlU-VITEZUL 


hotări pe rege la acestă răsboiii şi prin acâsta dete o 
bună occasia Suedilor, de a scăpa de acestă rege ali lor, 
pe care nu "li maï voïaŭ. 

Astfeli craiul Sigismundii îşi perdu drepturile sale 
din Suedia, spre a călca pe ale vecinilor săi. Aliaţii pu- ` 
seră în pici6re o armiă de mai multă de 40,000 ostaşi, 
compusă de Moldoveni, Unguri, Poloni, Tături şi Turci, 
Bi se apropiară de hotarul Ardslului şi sta acum a nä- 
väli asupra lui Michaiu- Vodă. 

Acesta, află furtuna, ce îlii amenința şi începu să se pre- 
gătiască în grabă a o stăvili din tótă puterea ambelor (ët 
ce elii stăpânia,. In inima, sa se bucură de noua, occasiă ce 
duşmanii îi daŭ, séü mai bine de silinţa ce eï îi facă 
d'a'şi îndeplini proiectul sën cel vechiu d'a coprinde Mol- 
dova, precum coyrinsese Ardâlul. Eli era sigurii de o- 
staşii şi de popârele sale şi avea t6tă eedinta într'înşii. 
S&cuii îi erai cu totul jertfiți pentru drepturile ce căpătase 
de la dinsul; Cazacii, Sârbii şi Bulgarii sta gata a muri 
pentru dînsul, căci elii îi îmbrăcase, îi înarmase, îi cău- 
tase ades și le plătăa simbriă bună. Trupurile lor cele 
mar, bavbele cele lungi, strălucirea veşmintelor şi a ar- 
melor lor însufiaii gróza, Dar Michaiu punea temeiu 
şi maï multi pe iubirea oştilor românesci, viteze şi cer- 
cate în atât răsbâie si apoi se întemeia elŭ pe dragostea 
poporului românii din ambele ţării, care în răpirea entu- 
siasmului ce avea, pentru eroul săi, nu "10 numia altfel de- 
cât « Macedon alu nostru». Moldovenii înşişi iubiaii 
mai din trecuti pe Micha şi cu atátü mai multi pre 
<ât uraŭ acum de mite pe Ieremia, pentru asprimea côr- 
muirei sale şi pentru dăjdiile nesufferite ce elü scosese. 
Întm'adevării elii pusese o dajdiă de o soldiă de aurii pe 
lună şi toţi banii ce "i strîngea, îi trecea în Polonia, spre 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 495 


a avea cu ce trăi acolo la nevoiă, căci elii nu se întemeia 
în puterile sale şi negreşitiă Anc mai puţinii pe drago- 
stea suppuşilor săi. 

Michaiu îşi avea armia astü felii împărțită tu deosebite 
părţi ale Ardâlului : Săcuii rămăseseră în ţinutul lor; Un- 
gurii mercenari, în numării de 1500, eraŭ aşedaţi lângă, 
oraşul Braşovii pe malurile riului Bîrga, prin satele şi 
castellurile nobililor, ca într'unùŭ locă mai lesne de hrană; 
ïar pe Cazaci îi aşedă în tabără în tërgul numită Arany (U- 
roiul) pe ţărmul Mureşului lângă cetatea Deva. Michaiu, 
séŭ din dorinţa de a se feri de răsboiu şi de a înfiinţa planul 
allianţii între Ardélü, Moldova, ţârra Românâscă şi Polonia 
ce îşi închipuise, séŭ că desperând de a put6 împedica 
răsboiul, voiă numai să câştige vreme ca să se pótă găti şi 
isbi pe duşmanii fără veste, deschise tractaţiă de pre cum 
avea obiceiu de a vorbi totii de pace, pe când se pregătia 
cu din-adinsul pentru răsboiu. Eli trămise unii soli la 
Sigismundii, propuindu'i că îi va, întârce Ard6lul, déch ein 
va lua în căsătoriă pe fiica sa Florica, făpăduind că nu 
va păstra pentru sine decât oraşul Braşovului şi cetatea, 
Făgăraşului. Sigismundii era, gata a priimi aceste propu- 
net, dar Baltazarii Szilasi si Hertelius, cari erai pe 
lângă dînsul, îl făcură a schimba părerea, cu atât. mai 
multă că de acâstă propunere a lui Michaiu se ţinea si 
alta ce acesta totii cu aceiaşi occasiă făcuse lui Ieremia. 
Michaiu îi cerea să dea pe fiiă-sa după fiiul lui, Petrașcu 
şi apoi de bună-voiă să se tragă în Polonia, lepădân- 
du-se de domnia, Moldovei care să rămână pe séma lui 
Michaiu, ca de acolo să aibă occasiă a goni pe 'Tătari de la 
Dunăre până la cetatea Alba şi Nistru şi astfeli să e 
măriască statul. 


- 


www.dacoromanica.ro 


426 MICHANU-VITEZUL 


XLI, 


Negociațiile cu Sigismundii şi cu Ieremia nu isbutiră. 
Michaïu, vëdënd că nu va puté încunjura răsboiul, voi celü 
puçinŭ a sesilisă slăbiască cât putea maï multii pe dugmanŭ.. 
Spre acestii sfârşitii trămise la sultanul unŭ soli anume 
Michaiu Török spre a? vorbi de dorința, lui de a ţine pace 
cu Turcii şi at cere semnele întărire pentru domnia, sa 
asupra Ardlului. Asemen€ trămise o soliă şi la craiul 
Poloniei poftindu'1ü ca să nu sprijiniască pe dugmanul săi. 
Teremia, Movilă, nici să dea ocrotire emigraţilor din Ar-- 
déin, între cari era şi Thomas Csomortany. Acâstă, soliă, 
nu numai că nu fu ascultată, dar âncă craiul Sigismundii 
însciinţă pe Ieremia de hotărîrea lui Michaiu d'a'lü isbi, 
ca să iea măaurile cuviinci6se, să gătiască provisii pentru a 
mia polonă şi să întărăască cetăţile Sucâva şi Hotinul. Mi- 
chain se tulbură forte vădând pe Polonă declaraţi cu totul 
şi de facă vrăjmaşi ai sti. Eli îşi închipui atunci unŭ planii 
de uriaşii; elii voiă să năvăliască în Polonia, să se folosiască, 
de simpatiele ce avea în poporul acelei ţărri spre a face ore- 
voluţiă, a rësturna pe rege, a pune pe altul în locui séŭ chiar 
a opri acea crăiă pe sâmă'i. Înti”adevării, o parte mare din 
locuitorii Poloniei şi poprele ruse, speriate de unirea reli- 
Side, la care regele Sigismundii împreună eu iesuiţii ce "ii 
côrmuïaŭ, le siliai a face cu religia catolică, chiămaii pe- 
Michaiu din t6tă inima lor. «Nu era acum de temutii, dicii 
«chronicarii poloni, de perderea, unei singure provincii , 
«dar de schimbarea guvernului pentru totii regatul.» 
Mărturiseseii âncă unii din annaliştii poloni că Michaiu 
merse şi mai departe , că cerea să desmăduleze crăia Po- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 427 


loniei , foră-de-lege împotriva, sântului dreptii alii naţii- 
lor , care din norocire nu întină atunci sabia românescă, 
remâind ca să fie în gilele nóstre, povara, ruşin6să a su- 
veranilor Europei. Spre îndeplinirea planului sën asupra 
Poloniei, Michaju se puse în corespondenţă cu patriarchul 
de la Constantinopole, cu mitropolitul de la Kiew, cu ma- 
rele duce alŭ Muscalilor şi cu Carolii ducele de Suderma- 
nia, carele cârmuia regatul Suediei. Eli figădui acelor 
duet archiepiscopi că, de '1ü vor ajuta cu mijlâcele ce le 
sunt prin putință , elü va cuprinde Polouia , va întemeia 
acolo religia răsăritului şi o va întinde mai departe în 
Europa. St&pânitorilor , elŭ propunea o allianţă pentru 
împărţirea Poloniei pe aceste base : casei Austriaca să se 
dea, Polonia cea mare, Muscalului Lituania , Suediei Li- 
vonia , iar cele-l-alte provincii le opria pe séma sa, Mai 
înainte ânsë de a" sosi răspunsurile de prin tâte locurile 
de unde trămisese soli, Michaiu îşi puse oştile în mişcare 
asupra Moldovei. Acestă grabă a lui îi fu folositâre în- 
traceia că îi înlesni răpedea cuprindere a acelei ţărri; dar 
Hü vătămă multă apoi, căci nefiind siguri de alliaţii săi, 
elii nu îndrăzni să tragă fol6sele isbândilor sale, năvălind 
în Polonia, ca, să schimbe sârta acestii țări séŭ eo siliască 
a închiăia, pace. Fu într'adevării o mare greşslă din partea- 
lui Michaiu, pe care o plăti scumpă, de a mtërita pe tâte 
puterile vecine împotrivă'i , lăsându-se pe sine Dr. nici 
unii aliati. De ară fi apucată celü puţinii a se învoi cu 
împăratul în privinţa, Ardâlului ca să fie siguri că nu va 
fi isbitii în lipsă'i, séŭ de ari fi luatii în Ard6li drepti te- 
meliă a st&pânirei sale , întrâga mulţime a poporului ro- 
mânii; dar elă jertfise pe acésta nobililor, a căror dragoste 
totii nu "gt o putu trage şi cari acum şi eï complotaii pei- 


www.dacoromanica.ro 


428 MICHAÎU-VITEZUL 


rea lui. Michaiu , într'adevării prevăduse multe din ace- 
stea; elii căutase să amâne acestii răsboiu , la care era tê- 
rîlŭ ca de o fatalitate. Hotărîndu-se a ’lŭ face , elii spera 
<ă, pe lângă aceia că "éi împlinia o vechiă dorinţă a inimei 
sale, coprindând Moldova, o isbândă nouă va puté âncă săi 
slujiască a învinge în tăr&tnicia Austriei şi a o sili fără 
voiă chiar să "i acorde tóte cererile sale în privirea Ard6- | 
lului; şi într'acâsta nu se înşela. EI nu scia ânsë că acé- 
stă împărăţiă nu uită nică o dată ceia ce i s'a smulsü priu 
silă , nu ieartă pre cei ce aŭ siluit'o şi că perfida eï poli- 
tică, în cumplita'i sete de răsbunare, nu "et allege mijl6- 
cele. Michaiu însciinţă ânsë pe împăratul că elt voiesce 
a face o expediţiă împotriva Moldovei spre a gon) de acolo 
pe emigraţii din Ardâli, partisani aï lui Andreiu Bathori 
şi ai familiei lui, dându'i multi a spera. Spre a se asigura, 
că nobilii unguri din Ardélü nu vor face nici o mişcare în 
contră"i , porni la fiiul săi Pătraşcu, în térra Românâscă 
trei-desi din cei mai de căpetenie nobili ca să fie ea nisce 
zăl6ge. Eli nu voi së iea în ajuturii nici pe Basta, nică 
vre o câtă din 6stea împărătâscă , séi dän adinsp sén din 
graba cu care era siliti a năvăli asupra duşmanului.* 


XLII. 


Adunându'şi în grabă ostile sale străine din cartierele 
lor, Michaïu le împreună cu armia sa şi cu a Ardéluluï. 
Esşi din Alba-Iulia şi, la 1 maru, îşi aşegă tabăra lângă 
orăşelul Pregmării. Acolo porunci la toți Săcuii să se scóle 


* aci autorul voiă să adaoge unii capitolii specialii pentru caro 
nu există textil, căcă aflămă aci în manuscrisù următOrea notă : 
<A intercala aci ună capitolii deosebitii de descriere a Moldovei.> 

Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 429 


în arme şi să '1ü urmeze. Eli făcu cunnoscutii atunci ar- 
miei că are să intre în Moldova spre a răsbuna mórtea lui 
Stefanii- Vodă Răzvanii, aliatul sëü, pe cure Ieremia- Vodă 
t1ü omorise, cinci anni mai nainte, într'unii chipi erudii, 
vuginosiă şi impotrivitorii obicexurilor creştinesci. Armia 
lui Michaiu , spunii că trecea peste 50,000 ostaşi, din 
cari 38,000 puşcaşi , 3000 cazaci, 4000 căllăreţi sârbi, 
4000 săcui şi 4000 volontari sub commanda lui Baba- 
Novacii. Cea mai mare parte din acâstă armiă trebuia să 
se pogóre din Avd6lii în Moldova pela Trotuşii; cea-l-altă 
să trâcă, din térra Românâscă pe la Focşani. În 6 matu 
1600, Michaiu lăsându'şi soția în Ardélü , porni spre 
Moldova, şi, voind a sosi chiar şi înainte de vestea, sosi- 
rei sale, cu o grabă de care toti s'aii minunată, fără a da 
v&suflare oștilor sale, trecu hotarul, nu prin drumul obi- 
cinuitii pre unde scia că '1ü aştâptă duşmanul, ci urcân- 
du-se prin munţii cei mai grei, printre stânci si prin 
aspre stiîmiori. Pe acolo armia avu a sufteri multă, mai 
cu s6mă din lipsa provisiilor ce nu găsiră nică pe acolo 
nică în părțile Moldovei, de óre-ce duşmanul le pustiise 
maï dinainte. Caii ânsă avură păşune şi ostagii fură si- 
DD a se hrăni cu foi d: copaci ; totuşi ole nu murmu- 
rară de locù împrotiva, acestei repejuni. Într'adevěrů Mi- 
chat le dedese încredințare că vor birui şi le făcuse să 
spere multi în îmbilşugarea şi gloria ce vor dobândi prin 
biruinţa câştigată fără de nici unii aliati. Ostile vrăjmaşe, 
orânduite spre paza acelor munți , vădând cu mirare şi 
spaimă că duşmanul, trecând prin prăpăstii, le aŭ oco- 
Jtü, se traseră spre şăsul Moldovei cătră tabăra lor cea 
mare din lă-întrul ţărrei. 

Sigismundii Bathori şi Teremia-Vodă , cari se aflaii a- 

www.dacoromanica.ro 


430 MICHAÏU-VITÉZUL 


Long la o nuntă în oraşul Trotuguluï, luând veste că Mi- 
chaiu a trecută munţii cei mari şi că acum r6nduitii de 
Dăttălliă se apropie de dîngiï, rămaseră încremeniţi. În 
gróza ce "i cuprinse, eí gândiră că aceia, ce e maï sigurii 
pentru dînşii este d'a se trage în lă-întrul ţărrii şi fără 
zăbavă sculându-ze cu tótă armia, se îndreptară spre Su- 
ciava. Michaiu-Vodă, ne întâmpiuând în fo? pe duş- 
man, de pre cum se aştepta, se luă după dînşii cu aceiaşi 
iuţâlă cu care trecuse munţii. Armia lui avu şi aicea 
sufferi multi de sărăcia locului , mai allesii că duşmanul 
pustiă totii în calle spre a întârdia góna ce "i daŭ aï no- 
stri. Dar oştile lui Michaiu , biruind aceste sufferințe se 
îmbărbătară şi mai multi, siliră la drumü şi în sfâr- 
şitii ajunseră pe cele vrăjmage la unii locii anume Iascea 
gi le nevoiră a sta de răsboiu ; avanguardia duşmanului 
alcătuită de câte-va regimente polonese bine armate, isbi. 
avanguardia nóstră sompusă de câţi-va români şi sârbi şi 
o sparseră. Michaiu trămise îndată de chiămă o sân.ă de 
Unguri de Ardélü, cari se aflaii mai în urmă şi fï asvârli a- 
supra Polonilar din avanguardia duşmanilor, cari după 
pugină apărare , se întOrseră în răsipă , lăsând în locü ca 
Ja 200 morţi dintrînşii. Între aceştia era şi unii viteză 
polonii anume Dydynski. Îndată după acestă luptă de a- 
vanguardiă, ambele trupuri de armiă protivnice se arătară 
una în faça alia. Ele cătară cât-va una către alta, ca, 
cum ar fi aşteptatii ceva. Ce va face armia moldovană P 
Luptase-va ea alături cu Polonii pentru unii domnii pusi 
de aceştia şi nesufferitü ţărrii, împotriva fraţilor lor de 
sânge şi a unui eroii, fala tutulor Românilor ? Moldove- 
nii nu stătură multă în cumpănă. Într'o clipă 15,000 din- 
ir'înşii, puindu'şi cugmele în vârful lăncilor, cu mare strì- 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 431 


gare de bucuriă, trecură în tabăra lui Michaiu. Ieremia, 
nu mai avu altii ce face decât a fugi cât maï în grabă îm- 
preună cu delen ce "i rămăsese, spre Hotin. Ajungând 
la Sucïava , elit nu îndrăzni să intre în cotate, neîncre= 
dându-se în locuitori. «Bra aşa de grâznicii Michaiu-Vodă 
«şi vestitii de răsbiie în tóte aceste părţi, dice Mironii 
«Costinii, cât îndată ce aŭ sositii la Suciava, i sait închi- 
«naţi cetatea Sucevii şi a Nemţului şi puse în cetăţi o 
«s6mă de ai lui pedestrași». Chronicarul polonii Heiden- 
stein bănuiesce că commandantul Sucevii, unii poloni a- 
nume Trzaska, arii fi trădatii cetatea, câştigatū fiind prin- 
tr'o mică r&splătire. Michaiu-Vodă apoi pripi aşa de a- 
prâpe pe Ieremia încât avanguardia sa ajunse nisce haï- 
duci pedestri cu câte-va carre din arierguardia lui Iere- 
mia. Haiducii stătură cu inimă la răsboiu apărându-se 
câte- va câsuri, dar înglotându-se 6stea lui Michaiu, ei 
fură sport şi deteră dosul. Acâstă luptă stătu lângă riul 
Jijia, la unii satii anume Verbia, unde stă o movilă mare 
făcută după aceia peste trupuri, de Ieremia. În sfârgitii duş- 
manul ajungând la Nistru, la cetatea de margine a Moldo- 
vei, numită Hotinul, pe care Ieri mia o grijise fórte bine cu 
slujitori de ai sët nemți, hotărî de a se opri acolo spre a 
da băttaiă, sperând că va put6 isbuti să bivuie ogtile lui 
Michaiu, obosite de atâta, calle. Numărul ostașilor ce a- 
veaŭ aliaţii cu dinşii se urca âncă la 30,000. În 18 maiu 
sosi şi Michaiu pe locù şi îndată se înhăţă băttaia la Otani 
lângă Hotinii. Băttăllia ţinu de la 10 câsuri diminsţa până 
sâră şi, cu tóte că duşmanul se purtă mai vitejesce în 
acestă băttălliă, dar nu fu mai norocitii decât altă dată. 
Michaiu du cu o furiă mare asupra armiei duşmane, 
care după o lungă împotrivire perdu câmpul de băttaiă, 


www.dacoromanica.ro 


432 MICBALU-VITEZUL 


pe care 'lü roşi şi iü udă cu valluri de sânge; 8000 
din vrăjmașă zăceaii pe câmpul băttălliei, iar din 6stea 
nóstră numai 2000; mulţi duşmani âncă periră ca vai 
de eï, înnecaţi în rîul Nistrului. Românii câştigară o pradă 
bogată , iar duşmanii ce scăpară se închiseră cu toţii în 
cetatea Hotinului.* 


XLIII. 


Michaiu începu a batte cetatea. Ghiulelele lui, spune 
Mironii, se cunnosceaii în zidurile cetăţii până la surparea 
că şi, după unii asediii de trei dile, vădând că nu o va pute 
sparge, căci îi lipstaú tunuri mari, puse unŭ trupii de pază 
împrejurul cetăţii şi, lăsând în capul oştilor pe Udrea, 
împreună cu Deli-Marcu şi Baba-Novacii, elü se întârse 
la Sucsva şi de acolo la Iaşi, unde intră cu triumfi, se 
sui în tronul domnilor moldoveni, priimind într'o cere- 
moniă solemnă jurământul de credinţă ali boierilor ace- 
stei ţărni. De atunci elii începu a se intitula şi a se scrie: 
«Domni alii ţării Românesci, al" Moldovei şi alt Ardé- 
«lului.> Ieremia-Vodă, vădând că 09 vor scóte din cetate, 
fugi într'o nópte pe furişi cu toţi boierii lui în Polonia. 
Michaiu de-şi cunnoscea bine cât de mulţi partisani are 
în Polonia într6gă , iar mai cu sémă că vecina térră a 


* Maï toţi annalistii pună acâstă băttaiă pe Nistru, ânsă unii 
la Hotinü, la unii locii aprópe, pe care nu ‘lù scrii totii ună felă, 
Aga De Thou scrie Orthein, Ortelia Oghoni şi alţii Orthun, Bis- 
selie, Orthano. Acâsta din urmă se asémënš cu numele satului 
Otaniă de lângă Hotinii, unde eredemü că s'a dată acâată băttălliă, 
necunnoscând vr'anii loci acolo ali cărui nume să se apropie 
maï multă de cele date de istorici, 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA "NAŢIONALE 433 


Podoliei, care era de lege orientală 79 chiăma şi iü a- 
ştepta cu mare bucuriă spre a i se închina ui, totii nu 
îndvăzni a trece peste hotarit în Polonià, spre a sfârşi 
răsboiul, închiăind pace séŭ îndeplinindu'şi planurile sale 
în acea ţârră, din pricină că elú âncă nu era înțellesii bine 
cu alliaţiă sti, că nu putuse coprinde cetatea Hotinul şi 
că trebi grabnice îlii chiămaii în Ardélů. Acsstă fu o mare 
greşală a lui Michaiu, căci vecinatele provincii eraf foră 
oști şi cu simpatia, popârelor, chiar şi fără de aliații say, 
elù ară fi pututi impune vointa sa în Polonia. Eli scrise 
craiului Poloniei că a luatii annele şi a intratii în Moldova 
spre a opri isbucnirea unui complotii rëü ce Teremia ur- 
dise înpotrivă”i. Eraŭ atunci Polonii strânşi la dietă în Var- 
sovia, svătuind 6ste împotriva Suediei, silind mullü craiul 
ca să i se dea mijlóce de a "si redobândi crăia de moste- 
nire. Esgise vorba cum că Michain dobândise de la Portă 
întărirea nu numai de domnii alti Moldovei, ci încă i se de- 
dese o diplomă scrisă cn littere de aurii, prin care i se 
întăria stăpânirea peste tóte provinciele polone ce va pută 
cuprinde. Tóte aceste aţitari mari dispute în dietă. Ado- 
ratori şi partizanii lui Michaiu, cari eraŭ mulţi, Gei. 
duïaŭ adevărul acestii din urmă vorbe şi, lăudând faptele 
eroice ale lui Michata împotriva, Tureilor, încredințaii că 
elii va fi unii omii forte folositori republieei şi pregăti- 
rile răsboinice ce vor să facă împotrivă'i sunt de prisosii. 
«Siguranta crăiei Polonici, deen et, nu se râzină pe 
«Moldova. Ce ne pasă noč și ce perde sâit câştigă repu- 
«blica, décă va domni în acea térră Ieremia séü Michaiu 2 
«De trebuie a apăra pe Ieremia, apăreli aceia cari aŭ 
«câştigă dintr'acssta şi cărora le place ori-ce pricinuire, 
«numai să pâtă face răsboiu.> Ac6stă din urmă observa- 
www.dacoromanica.rOag 


434 MICHALU-VITEZUL 


tiä băttea în Zamoisky şi în ambii fraţi Potocki. Celü 
d'ântâiu era patronul lui Ieremia, pe care "li pusese pe 
tronul Moldovei şi făgăduise a "li apăra; cei-Lalţi erai 
rudiţi cu Ieremia prin căsătoriă. Partida lui Zamoisky 
striga împotriva partidei lui Michaiu, învinovăţindu-o de 
a fi spiritii austriacii şi prietenă a religiei r&săritului. O 
greşală se făcu atunci din partea n6stră. Baba-Novacii 
intră în Pocuția, provinciă a Poloniei, cu gândi ca să tragă 
pe Cazacă în partea lui Michaiu. Elü pustii acolo moşiile 
lui Stefanii Potocki. Fără înduoială că aveam dreptii a intra 
în Polonia, care ne făcuse răsboiu până atunci; aveam dreptii 
a intra în Pocuția, care este o vechiă provinciă a Moldovei, 
fiind cumpărată la 1431 de Alexandru-Vodă celii bunii si 
celti bătrânii, de la craiul Poloniei Vladislaii, intr'o miiă de 
ruble de argintii şi apoi multă vreme ea stătu a pricină 
de răsbâie necurmate între Poloni gi Moldoveni. Michaiu 
cunnoscea acâsta gi reclama, acum drepturile Moldovei a- 
supra Pocuţiei. Dar ne fiind hotšritü Michaiu a purta în- 
dată răsboiul în Polonia, intrarea în Pocutia era o gre- 
gală, căci întărită mai multi pe duşmanii săi din Polonia 
şi le dete cuvântii împotriva partisanilor noştri. Partida 
lui Zamoisky începu într'adevării a striga tare că Baba- 
Novaci a pustiitii Pocuția prin foci şi sabiă, ducând în 
robiă o mulţime de mert, femei şi copii, prin mijlocul 
oraşelor şi satelor aprinse. Cu t6te acestea, dieta nu voi a 
liberă bani pentru pregătirile de răsboiu. Zamoisky nu 
se descuragiă de acestea, nici se lăsă din hotărîrea sa. Eli 
câştigă pe craiul, asupra căruia, scimii că avea mare in- 
fluenţă, mereii dicndu'i prin scrisori şi prin graiu că un- 
chiul şi vrăjmașul sëü ducele de Sudermania din Suedia 
se va bucura multü şi se va întări în puterea sa, vădând 


* 
www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 435 


«că străinii calcă térra Poloniei nepedepsiţi. În înţellegere 
dar cu craiul, Zamoisky dete poruncă hatmanului Zotiew- 
ski de a se duce în grabă cu câte oşti va put să adune 
maï curând ca să se agede pe Nistru spre a apăra hotarul 
şi a observa, mişcările lui Michaiu. Acesta, vădând atunci 
că Polonii nu sunt âncă în stare at face vre-unii rëü, că 
<ï se multumescü a sta în posiţiă de apărare, socoti până 
una alta să se întârcă în Ardélü, spre a pune capătă 
la, pricina ce era între dînsul şi împăratul pentru stë- 
pânirea Ardâlului. Eli trămisese curieri la cetăţile a- 
Gest ţărri spre a vesti triumfurile sale în Moldova şi 
totii Ardélnl îşi arătă veselia prin descărcături de tunuri 
şi alte ceremonii. Asemen6 Michaiu pornise curieri la 
împăratul ca să'i facă cunnoscutiă coprinderea Moldovei şi 
A i-o închina din partea sa şi a fiiului săi Pătraşcu, pă- 
“strând ânsë pe s6mă'i st&pânirea ei. 


XLIV. ~ 


Apoi spre a'şi trage dragostea poporului Moldovei, 
Michaiu îi iertă birul şi flù adduse a făgădui că pe câtă 
vreme se va păstra acâstă iertare, cu mijlâcele lor, locui- 
torii vor apăra térra de toti felul de duşmani. Elü 
oprise asemen6 prin straşnică poruncă jaful în orage şi 
sate, hotărînd a fi osândiţi la băttaiă toţi ogtenii români 
cari o vor călca ; iar pe ostaşii unguri, fiind mai deprinşi 
Ja pradă, îi osândia la mórte. Din nenorocire nobilii Un- 
guri, cari strigaseră atât de multi asupra relelor ce făceaii 
soldaţii lui Michaiu în Ard6lii, găsiai că este pre Dresch 
lucru ca ostaşii lor să prade în Moldova nepedepsiţi. In- 
tr’o d sépte unguri din ómeniï lui Pancratie Sennyei şi 


www.dacoromanica.ro 


436 MICIIALU-VITEZUL 

Giegi Sibrii, nobili însemnați din Ardélü, fură prinşi jă— 
fuind şi adduşi dinainte lui Mihaiu, O mulţime de no- 
bili alergară atuncï şi so rugaă de domnii, în numele 
întregei armii unguresci, ca să dea drumul vinovaţilor. 
Michaiu le dete drumul cu vorbe nehoiărite şi cum ple- 
cară nobilii, îndată trămise poruncă să omóre pe acei sépte 
prinşi. Începură atunci Ungurii a murmura, dicând că 
fără dreptate aŭ fostii aceştia uccişi. Nisce intrigauți am- 
Diţioşă precum Moise Săcuiul şi Stefanii Csaki se folosiră 
de oceasiă spre a întărita, pe nobili împotriva cormuiriă 
lui Michatu şi at adduce a trámite pe ascunsă deputati 
către Sigisinundii Bathori, carele se audise că se află la 
marginele Podoliei în tabără cu Laun Zamoisky cancellarul 
erăici polone, spre a se srătui cu dinsul şi cu Potocki 
despre chipul en care arii pulé să intre maï lesne în Ar- 
dél spre a goni pe Michaiu, fägădluind că ei îi vor sta 
întru ajulorü şi că poporul ilú va priimi cu mare bucuriă, 
Sigisinundă le răspunse că: «Dunmedeii e buni şi că de 
«va voi să lu chiăme iarăşi la cormuirea Arddlului, elii 
«mi va lăsa sii scape din mână oceasia, de temere ca să 
«nu stea împotriva, voiuţii lui Dummedei. Dar că acum 
«trebuie a sulteri cu răbdare Lote relele la care, ca 6meni 
«suntem suphus) și aşteptă vremea hotărită de Dumnedoü 
«pentru sfârșitul tirannici lui Michaiu.> Zamoisky âucă 
făgădui că la vreme va da ajutorii aliatului sti Sigi- 
mundi. Boierii Moldovei se rugară de Aichaiu ca să le 
dea domnit spre ai cârmui în locu” pe fiul sëü Nicolae. 
Michaiu le făgădui ănteiu a le face pre voiă şi porni nu- 
mai decât pe Radu Buzescu şi pe postelnicul Stoica cu o 
cetă de 300 Det să mergă să adducă din térra Românâscă 
pe fiiul sei Nicolae, dar pe urmă se socoti cum că fiul. 


www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAȚIONALE 437 
stii este pré tânării şi nu va pute cârmui o térră de mar- 
gine, mai allesŭ că avea âncă a se teme de Ieremia si de 
Poloni şi 'şi schimbă hotărîrea, orônduind o commisit 
vremelnică, de côrmuire pentru Moldova, alcătuită de pa- 
trn generali aï săi, anume hatmanul Udrea, vistierul 
Androni, armagul Sava şi spătarul Negrea. Apoi în 27 iu- 
nie părăsind Moldova, trecu pe la Oituzii în Ardeli a 
veni la Bragovii, însocitii numai de 400 călăreţi cazaci , 
sârbi şi valoni. Blü poruncise ca armia să Tü urmeze, 
vămâind în Moldova numai 6000 pedestrași şi călăreți, 
sub commanda unui boierii strălucitii în răsbóře, anume 
Mârza şi a lui Moise Săcuiul, pe care "li numise în a- 
cestă expedițiă căpitanii generalii alü Ungurilor. La Bra- 
şovii, Michaiu petrecu cine dile. Aice, niicăjindu-se pe Bra- 
şoveni pentru nisce vorbe deşérte ce audise de la dînşiă, îi 
ameninţă că le va prăda cetatea, dar rugată de unii din 
Gmenii sti şi mai allesii de Moise Săcuiul, care îlii însoçise 
din Moldova, se îmblândi şi îi iertă, căci elii adesé avea 
asemin6 mânii prefăcute. Eli îşi împărți apoi armia în 
Ard6lii întrastii felii: pe Unguri, sub poruncile lui George 
Mako şi Stefanii Tarkany, în térra Bârsei; pe Sârbi în 
scaunile Saşilor de la Cohalmŭ şi Şintii; pe Poloni şi pe 
Cazaci aseminé în scaunele săsesci, de la Sighisóra şi Me- 
diasü, şi cu totă cea-l-altă 6ste întră cu triumfă în Alba- 
Tula, în cele d'ântâi dile ale lui iulie şi hotărî dioa de 
20 ale aceliaşă luni pentru a se aduna acolo dieta ţării. 


XLV. 


Gand se vesti coprinderea Moldovei, tótă lumea rămase 
uimită de mirare. Acelii căpitanii, care âmblă şi isbesce 
«cu Yutéla trăsnetului, acei minunati ostaşi cari suffere în 


www.dacoromanica.ro 


438 MICHALU- VITEZUL 


tăcere, marşurile cele mai răpedi, ostendla şi fómea cum- 
plită, trăind numai de entusiasmit şi de gloriă, băttându'şi 
jocă de puterile naturei, ca şi de ale ómenilor , acea bună 
rânduială , acea, disciplină şi jertfirea ce eí păstrase în 
acâstă campaniă, tâte strălucitele triumfuri care încunnu- 
nară strădaniile lor fură glorificate şi trâmbiţate în tâte 
părţile. Vécul nu arătase âncă în Europa o asemen€ ar- 
miă nici unii asemen6 generali. In tâte părţile se dicea că 
Michalu a coprinsii Ardâlul în un-spre-dece dile şi Mol- 
dova numai în opt. Toţi dugmanii sti se îngroziră. Bi se 
“încredințară că singmï nu potii face nimici împotrivă 
ci numai coalisându-se toţi împreună. 

Michaju ajunsese acuma în culmea, gloriei şi a mărirej 
ce elŭ visase. Abi6 cinci anni trecuse de când elŭ trăsese 
sabia spre a apăra țérra sa de tirannia turcâscă şi, printr'o 
mulţime de eroice triumfuri, respinsese potopul turcescii 
departe de dînsul şi de într6gă Europa creştină. Nu nu- 
mai atâti! Elü voise a "gt crea o patriă mare pe cât ţine 
pământul românescii şi norocul ajutându-lii, în câte-va luni 
şi Ardâlulii şi Moldova şi o parte diu Banatii sfint unite 
cu térra Românâscă. Rămăsese numai Timisóra cu ţinu- 
tul ce se afla sub Turci şi Oradia-mare cu părţile orien- 
tale ale Ungariei, pe care elü le cerea de la împăratul , 
cu dreptul că ele facă parte din Ardélü, precum fusese şi 
sub Sigismundii Bathori. Aceste mică ţinuturi dobândite, 
unitatea, naţională arii fi fostii completă. Independinţa ab- 
solută arii fi urmaţi fără înduoială. Michaiu realisase acum 
visarea iubită a voevodilor celor mari ai Românilor. A- 
cum Românul sa înfrăţitii cu Românul şi toți aŭ una 
gi aceiaşi.patriă, una şi aceiaşi cârmuire naţională, astfel 
precum că maŭ fostii din vremile uitate ale vechimei. Sta ~ 

www.dacoromanica.ro 


UNITATEA NAŢIONALE 439 


tul acesta noii are hotare naturale de minune ; elii e de- 
stul de puternicii; pământul sëü destul de binecuvântată 
de certi; locuitorii săi numeroşi şi în mare parte omogeni; 
elü pâte trăi, pote sta, de sineşi şi a se apăra împrotiva nă- 
vălirilor străine. Michaiu avea destulă înţellegere spre a 
constitui acestu statii, ale cărui hotare le trăsese cu sabia 
sa. Dar spre à ageda bine temeliile şi a întări cimentul 
acestii zidiri, pré grabnicii înălțată, îi trebuia vreme; şi 
vremea îi fu de lipsă. Eli n'apucase Anc să încununne 
zidirea sa d'abïé ridicată şi iată glasul cobitori alii clo- 
potului r&striştei începe a suna cu tăriă, şi din” tóte păr- 
tile învierşunaţi alârgă duşmanii să mii de mii şi toţi în- 
tr'una,eprə ali dărâma. Vai! căci nu ne amŭ pututii 
opri aci, în culmea triumfului nației Române, oprind îm- 
preună cu noi şi timpul şi istoria ? 

Pentru ce după draga povestire a atâtor norocite şi 
mari isbândi, să fim osândiți a descrie şi cruntele nóstro 
nenorociri ? ! * 


* Bart puté dice că acâstă patriotică urare a autorului, celii 
puşinii pentru sineşi, s'a îndeplinită, căci mórtea l'a răpitii mai 
nainte ca să fi terminată cartea următore, a va «Mirislču» şi 
să D începutii măcar, ultima <Guruslëu». Ami put să ne oprim 
aci cu acâstă publicare, mărginind?o în cele patru ër care po- 
vestescii mărețele fapte împlinite de Eroul Românilor până în, 


www.dacoromanica.ro 


440 MICHAIU- VITEZUI, 


epocha când elii ajunse, singură dintre toţi domnii români de până 
astădi, a realisa dorul întregei Românimi, Unitatea naţională. 
Respectul ânsă ce datorim ilustrului scriitorii N. Bălcescu ne 
impune şi sarcina đe a da publicităţii cele xxx capitole, ce ne 
aü rămasii printrd manuscrisele lui, din următorea carte, a va, 
În planul Bălcescului, cu dinsa trebuia să se încâpă a doua parte 
a operei sale: Scăderea maret romănesci, precum cele tipărite 
până acum formaiă partea ăntâlu séu Crescerea acelei măriri. 


Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA V 
MIRISLEU 


(Icuig 1600 — LAXUARIE 1601.) 


L 


Îndată după întórcerea lui Michaiu în Alba-Iulia so- 
-siră acolo olaci de lą împăratul adducându'i urări pentru 
norocita isbândă din Moldova şi însciințându'lii ca să se 
mulţumiască cu térra Românâscă şi cu Moldova şi să 
lase Ard6lul pe séma împăratului. Michaiu nu se putea, 
învoi cu aceste propuneri, neîndurându-se a läsa Ardélul; 
elii porni îndată la curtea împărătescă duoi solí, pe Tudo- 
sie Logofătul şi pe Gasparŭ Corniş spre a ruga pe Ru- 
dolfü r ca să "i lase Ardâlul, căci l'a EH cu sabia şi 
cu atâta sudore, osteneli şi sânge şi să * ï dea drumul a- 
supra Turcilor , să morgă a lua mai ânteiu de Ta dînşii 
Timiş6ra, pe care go închine împăratului, Dnpë aceia, 
Michaiu schimbi cârmnirea vremelnică din Moldova si 
oróndui acolo în locul sti. pe Mateu, hYul lui Petru-Vo'lă 


www.dacoromanica.ro 


442 MICHAÏU-VITÉZUL 


Cercelii, trämițênd împreună cu dînsul şi pe credinciosul 
săii Preda, Buzescu. 

Întru aceia, Michaiu, la 20 iulie 1600, deschise dieta 
în Alba-Iulia spre a o consulta despre deosebite trebuin- 
ke ale ţărrei. Elii o puse din noŭ det jură credinţă. Ânsă 
nu se spărsese dieta şi Michaiu, aflând că doctorul Bar- 
tholomeii Petz, trămisă de împăratul către dinsul sosise 
la Satmarii în Ardâlii, porni duoi ardeleni, pe Franciscii 
Alord gi Andreiu Barcsaă la Cluşii ca să se împreune cu 
banul Mihalcea ce era acolo, ca să mârgă tustrei la Sat- 
marii lângă acestii ambasadorii spre a "D învita să vină la 
Alba, unde 'lŭ aştâpta dieta cu nerăbdare, ca să adducă 
banii ceruță într'atât€ rânduri împăratului de Michaiu şi în 
sfârgitii spre a trata, despre trebile Ardâlului şi ale cârmuirei 
sale. Eli le dise că la întâmplare când solul bănuitorii, cum 
se aude, s'arii teme să vină, ei să rămână la Satmarii za- 
Joen până la întârcerta sa. Ajungând aceştia la Satmarü, 
înduplecară pe Petz a mergela Alba, şi ei rămaseră în a- 
celii orasü, Petz fu addusii în câmpia Albei în mijlocul a 
mulţimei de poporii şi încunjuratii de unii strălucitii cor- 
tegiu de pedestrași şi de călăreți; pe urmă, după uni 
măreţii ugëtt de urare ce îi ţinu Pancratie Sennyei fu 
dusă la palatii, unde Michaiu îi esşi întru întâmpinare 
până la mijlocul rândurilor. Bartolomeii Petz fiind ast- 
felü priimitii, adduse domnului, în numele împăratului, da- 
ruri scumpe, titlul de Locuţiitorii alii săi în Ardélü, a- 
cela de consilieri împărătescii şi o summă însemnată de 
bani pentru plata ostaşilor, pe care ânsă o lăsase la Sat- 
marii, séŭ din pricina nesiguranţei drumurilor, cum da elù 
a înţelege, séü pentru că nu voiă să dea aceşti bani în 
mâna lui Michaiu, până a nu se asigura mai nainte bine 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 443 


de simţimintele lui. Michaiu, după ce priimi bine pe solul 
împărătescii, îi trămise respunsii prin Gasparii Corniş şi 
Pancratie Sennyei : «ca să binevoiască a se întârce îndată, 
<lângă cesarii, spre a'Y cere pentru dînsul si în numele săi, 
«să'i dea Ardâlul sub nisce noue condiţii şi să "lii róge a 
<trămite r&spunsi craiului Poloniei ca să ou In isbiască cu 
«putere în Moldova, pentru ca elii, cu oştile ardelene, mol- 
«dovene şi muntenescă precum şi cu acele ce avea în 16fă 
«de la împăratul, să p6tă cu mai multă grabă şi sigu- 
«ranţă, merge împotriva Turcilor, să trâcă Dunărea şi să 
«ameninte Constantinopolul». Andind acestea, Bartolomeii 
Petz le răspunse în taină : «că elii scie cum că, după por- 
«nirea sa, Michaiu nu va împlini nici una din făgăduie- 
«lile sale, că înşelătoria lui este acum deplină cunnoscută; 
«dar, dise elit, treba vâstră esta de a priveghia, tóte fap- 
«tele lui şi, de "lit veţi vedé că plănuiesce ceva împo- 
<triva împăratului , dați îndată de scire Maiestăţei 
«Sale.» Aceste cuvinte ale lui Petz ne desvălescii caracte- 
rul adevăratii ali misiei lui; cu tâte aceste elii făgădui 
a sprijini dinaint6 împăratului cererile lui Michaiu. 
Astfeli se întorse Petz, după ce în câte-va dile fu tra- 
tatii cu mare cinste de către Michaiu şi împluti de da- 
ruri. În acâstă vreme Michaiu începu a "gt lua urmă- 
torul titlu : Michatu Voevodii ali ţerrey Românesci, 
ali Moldove, consilierii ali Sânţiei Maiestăţi bnpë- 
rătesci şi crăiesci şi Locuţiitorul stii în Ardélù. 

Într'aceia, dieta hotărî o contribuţiă de gése fiorini de fiă- 
căre pórtă pentru ţinerea oştilor domnului, poruncind la 
toți a fi gata de plecare în răsboiu la porunca, domnâscă. 
În vremea acâsta , nobilii din Ardélü ce fuseseră trămişi 
în térra Românscă la Pătraşcu se întârseră înapoi. 


www.dacoromanica.ro 


444 MICHAIC-VITEZUIL, 


II. 


Închiăindu-se dieta , vestiră lui Michaiu că unt solii 
de la marele vizirii Ibrahim se apropie de Braşovii cu 
darurile ce `ï trămite împăratul turcesii. Deci îndată elŭ 
porni intr'acolo cu o escortă numerâsă. Aflând sosirea, 
solului, dä esşi din oraşul Braşovii în câmpiă spre 
a "li întâmpina , împreună cu toţi guardii stă şi cu alte 
oşti, ducând înainte prin seizi câţi-va cai frumoşi. Eli se 
pogori de pe calli, priimi stegul sultanului plecându-se 
şi îmbrăcişându'li ; pe urmă, salutând cu multi respectii 
pe solii, priimi de la dînsul sabia şi cuca pe care o puse 
pe capii. Apoi încăllecând, puse pe solii la stînga sa, ceia 
ce pentru tură este unŭ locii mai de cinste decât drâpta, 
îlii duse în oraşii pe când se descărcaii tote tunurile şi hom- 
bardele ce se aflati în Braşovii şi îlii priimi, în acâstă lungă 
procesiune, cu tóte semnele putinci6se de bucuriă şi cu 
tóte gratiele unei gazde recunnoseitore. După ce Va tra- 
tatii măreţii, La împovărații cu daruri şi l'a timutü câtă- 
va vreme la sine, Michaiu îi dete drumul şi se întârse la 
Alba-Iulia. 

Împreună cu solul turcii, Michaiu trămise în solii la 
marele vizirii Ibrahim, care băttea atuncă cetatea Canisa, 
pe vornicul Dimu séü Dumitru, spre a trata despre tre- 
bile Ungariei ; dung luarea Canişei, pe la începutul lui 
septemvrie (1600), vizirul Ibrahim porni la Constantino- 
pole pe ambasadorul românii cu Iazid-şade , veis-efendi 
alü taberii spre a se înțelege acolo cu divanul şi cu sul- 
tanul. Hafiz-Paşa eunucul , vëdénd pe Dimu care flù în- 
gelase şi "9 biruise la Nicopole în annul 1598, precum 

i í 


` 


D 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 445 


am vădutii înapoi, voi să at reshune. Eli dobândi de la 
muftiul Sanollah o fetvà care declara că solul unui domnii 
vieleni ca Michaiu este aforă de dreptul gintelor. Pe a- 
câstă fetvă, rezimându-se, eunucul puse mâna pe Dimu şi 
"li băttu la falangă până ce îşi dete suffietul în groznice 
dureri. Acésta trase asupra lui Hafiz-Pasa mânia tutulor, 
chiar şi a Turcilor. Ibrahim-Paga maï allesii se supără 
forte şi scrise într'acâsta sul'anei-valide. Hafiz-Paşa fu 
îndată depărtată din slujba de caimacamii. Acestă întâm- 
plare ânsă mâniă forte pe Michaiu și din noŭ flù întărită 
împotriva Turcilor. 

Într'aceia, dînsul, aflâud că Polonii adună óste pe ho- 
tarul Moldovei şi că 'şi aŭ aşedatii tabăra lûngă Nistru 
în dreptul Hotinului, scrise îndată generalului împără- 
tescii din Ungaria de susii ca să "at țină armia gata, ca 
la trebuință oo pótă avé sub mână. Era Basta care com- 
mar "a acâstă armiă, Din porunca împărătâscă elü se tră- 
sexe din Ardsli la Casovia , capitala guvernului săi, cu 
durere în inimă că lasă Ardélul pe mâna lui Michaiu. 
Elü avea ânsă poruncă de a sta gata a ajuta pe Michaiu 
la ori ce cerere, 

Dar aceste favori ce împăratul făcu lui Michaiu as- 
eundeaŭ o viclână trădare. Ami auditů vorbile lui Petz 
către Corniş şi Sennyei și amŭ observatii că ele vădescii 
adevărata lui missiă, Întradevării elü fusese însărcinată 
ca, pe de o parte să adducă lui Michaiu împlinirea cereri- 
lor hui, iar pe de alta, să pregătiască elementele prin care 
să potă trage r&sbunare asupra lui Michaiu pentru siluirea 
ce stăruința sa făcuse împăratului. În lipsa de óste spre a 
pute. seóte prin silă pe Michaiu din Ardélŭ, cesarul carele 
se temea ca din ambiţiă elii să se allieze cu Turcii şi să 


www.dacoromanica.ro 


446 MICHALU-VITEZUL 


se proclame neatârnatii de împărăţiă, hotărî a '1ü adormi 
accordându'i cererile sale şi într'aceiaşi vreme, cunno- 
scând ura nobililor unguri către Michaiu, prin tainice in- 
stracţii ce dete lui Petz şi lui Basta, îi însărcină a se 
folosi de acâstă ură, a o atita şi a o lăţi şi mai multii, Yar 
când va isbucni răscóla, a ajuta cu putere mişcările în 
contra lui Michaiu. Petz şi Basta nu pregetară întru a- 
câsta; elemente găsiră cu prisosii., Cunn6scemii viclenele 
uneltiri ale lui Moise Sëcuïul şi Stefanii Csaki în Moldova. 
Cu tótă fav6rea la care îi avea Michaiu pe amânduoi, cu 
46tă cinstea şi darurile ce le făcea, ei îşi urmară în taină 
comploturile lor. Moise Să&cuiul lăsase pe Mârzea în Mol- 
dova şi însogise, cum ami vădutii, pe Micharu în Ard6li. 
La înt6rcerea sa elü se opri câtă-va vreme în ţinutul 
Bârsii, în oraşele Feldidra şi Bodul ; se înţellese acolo cu 
George Mako şi cu cei-l'alţi căpitani ce commandai pe 
ostaşi unguri, despre întârcerea, lui Sigismundii şi revolta 
în contra lui Michaiu, aţiţându'i a sta şi eï una spre a 
mântui natia lor de sub domnirea unui aşa de răi stë- 
pânii. După aceia, elù trecu la Sighişâra sub cuvântii ca 
să "şi vâdă femeia şi pe ginerile sëü Wolfgaug Cornig şi, 
şedâud puşinii acolo, fugi în Polonia la Zamoisky ca sët 
céră ajutorii de 6ste împotriva lui Michaiu. Îndată ce a- 
cesta audi de desertarea lui Moisi şi înţellese uneltirile 
lui, porni la Sighiş6ra pe George Dain ca să prindă pe 
Wolfgang Corniş si să "i li adducă în fere la Alba-Iulia. 
Pe când se săvârşiaii acests, Săcuii din scaunul Odorhe- 
iului, aflând vicleniile nobililor pe cari atât de multii îi 
uraü, puseră mâna pe duci dintr'înşii, anume Francis 
Farcag şi Michaiu Szemere şi îi ucciseră acolo în Sighi- 
góra. Unul din complotişti, anume Ionŭ Petki ce se afla 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 447 


acolo, o luă la fugă ; dar domnul spre ped6psă îi confiscă 
avuturile, iar pe Wolfgang Corniş, după ce fu addusü la 
Alba-lulie, On puseră la închis6re. Ucciderea acelor duoi 
nobili şi arestar eaacestui din urmă deteră pricină intrigan- 
ilor a atita şi a spăimânta lumea, pregătind şi întindând 
astfelii complotul lor. EY mai allesü strigaŭ mai tare, — 
şi întru acâsta se părea, că aŭ 6re-care cuvântii, — în con- 
tra relelor ce făceaii ostaşii în țérrä şi diceaii că aceştia, 
arii fi omoritü unii preotii sasii din târgul numită Insula- 
Creştină şi că arii fi jăfuitii pe alţii. Dar aceia ce pricinui 
mai multă turburare fu fapta ce se întâmplă în oraşul 
Huedinul. Michaju trămisese în acestii oragii o sută de 
pedestrași români spre a fi hrăniţi acolo. Locuitorii nu 
pré eraii mulţămiţi de purtarea lor; când într'o di de 
duminică, diminéta pe când ei mergeaii în mare numërü 
la biserică, fată că vădii în piaçă maï mulţi ostaşi români 
beţi făcând feluri de rele şi necăjind ómeniï, luându-le 
marfa de prin prăvălii. Larma şi strigările negucătorilor 
şi soldaţilor audindu-se în biserică, locuitorii ce se aflaŭ 
în-lă-întru, nesciind ce se petrece afóră, esşiseră înspăi- 
mântaţi din biserică şi se siliră a împăca certa; dar în- 
tăritându-se şi maï multi şi unii şi alţii, Românii chiamă 
pe toţi aï lor într'ajutorii gi urmeză a prăda şi a face la 
rele ; locuitorii din partea lor se adună mulţime mare, 
ïeaŭ armele, năvălescii asupra Românilor şi îi uccidii pe 
toți, afâră de unii micii numării ce putură scăpa. Aflând a- 
césta Michaiu se turbură forte şi, în aprinderea mâniei 
sale împotriva locuitorilor Huedinului voind a face unii 
straşnicii exemplu, porunci lui Stefani Csaki, căpitanii 
generalii peste tótă armia ţărrii să lea, câtă óste îi va tre- 
bui ca să mârgă să spargă oraşul, să uccidă pe locuitori 


www.dacoromanica.ro 


448 MICHAU-VITEZUL 


séü să "1 adducă prinşi. Csaki, neîndrăznind a sta împo- 
triva poruncii domnesc, plecă sprea o îndeplini; dar apucă 
înainte de trămise pe ascunsi unii omŭ care spuse locui- 
torilor primejdia ce “i amenința. Locuitorii se grăbiră a- 
tunci a fugi la munte cu familiele lor şi cu totii ce aveaŭ 
mai scumpi : ună micii numără numai de nenorociţă, cre- 
dând că nn li se va întâmplă nimicü, râmaseră pe loci şi 
orașul fu arsii împreună cu dînşii. 


III. 


Vestindu-se tote acestea în ţerră, se spăimântară peste 
măsură nobili, încât mulţi (ca la o sută dintrînşii), în- 
cărcând în carre familiile cu totii ce aveai mai scumpă, 
se siliaii a se mântui prin fugă. Aflând ânsë Michaiu a- 
ceste mișcări ale nobilimei în urma desertării lui Moise 
Stcuiul, spre a opri ca din acâstă furhere să nu se aprindă 
unii focii maï mare şi plecată fiind mai multi a între- 
buința mijlâce blânde decât aspre către nobili, trămise 
oficială în palatele si locuinţele lor pe Nicolae Vitâzul, 
unii românii din Ardélü, vestită oratorii pe âcele timpuri. 
Vitéznl, snppusit si jertfitii en totul domnului, priimi cu 
bucuriă însărcinarea ce Y dete si. închinându-i-se plecată, 
se și duse la fiă-care nobilii în deosebi ; întrebuinţând fe- 
lurite argumente de pe spiritul celor către cari se adresă, 
elii se sili at încredinia despre strălucitele proiecte ce are 
domnul pentru creştinătate şi adesc sfârşia cuvântul di- 
când că «Michaiu inhesce maï presus de ot ce mân- 
«tnirea şi păstrarea creştinilor; că di şi nópte clú se gên- 
«desce numai cum arii pute sluji mai cn credinţă, impë- 
«ratului, a întinde hotarele creştinesci, a dobori puterile 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEVU 449 


«Turcilor, în sfârzitii a păstra Ardelenilor, a căror vitejiă 
«o prețuise în cea de curând biruinţă asupra lui Ieremia, 
«vechile lor legi şi privilegii, că elŭ n'are nimici mai 
«scumpi ca sângele nobililor, nimicii care să iubiască mai 
«multă ca naţia unguréscă şi că nu va întreprinde nimici 
«împotriva legilor obgtesci ale acestei ţărri, precum de 
«curând o încredinţase luï Berţolomeiu Petz solul împ&- 
«ratului į că nimeni nu trebuie să se tarbure de fuga lui 
« Moise Sëcuïul, carele în cea din urmă expediţiă din Mol- 
«dova făcuse parte dintro conjuraţiă, al cărui scopii era 
«de a omori pe domnii.spre a da principatul lui Sigis- 
«mundi şi că el, prin fuga sa în Polonia, scăpase de 
«dvepta pedâpsă a vicleniei sale; că de-şi duoi Gmeni 
«însemnați , Francis Parcag şi Michaiu Szemeree, fuse- 
«seră uccişi la Sighişâra prin furia Săcuilor, acésta 
«forte a fostii neplăcută domnului şi elü asigureză că u- 
«neltitorii morţii lor se vor pedepsi îndată cu morte, iar 
«pentru vătămarea co soldaţii domnului aŭ făcutii fără 
«scirea lui, locuitorilor, după o cercetare şi o preţuire fă- ` 
«cută , se vor plăti până la unii banii.» Prin asemen6 cu- 
vinte şi jurăminte personale, Nicolae Vitâzul, părându-șe 
a fi domolitii înferbântarea nobililor , se întârse triumfă- 
torii lângă Michaiu. Nobilii unguri eraü ânsë împărţiţi 
în deosebite păreri şi partide. Acei veniţi din Ungaria , 
cari numai de câtă-va vreme se statorniciseră în Ardélü 
şi cari nu împărtăşiaii ura naţională a nobililor transil- 
văneni câtre români, se lipiseră din inimă de Michaiu. 
Ei vedeai de atâţia anni, de la nenorocita înfrângere de 
la Mohacă , draga, lor patriă Ungaria robită şi sfâşiată de 
Turcă şi de Nemţi, Ei vedeaii acum că nu aŭ altă sperare 
de a mântui patria lor şi de a o reîntregi în libertatea, şi 


29 
www.dacoromanica.ro 


450 MICHALU-VITEZUL 


£ ay 


unitatea, eï, decât în Michaiu. Într'însul ei îşi pironiseră 
tóte sperările; ei îlii înconjuraii, iü aţiţaii, lü îndemnai, 
On linguşiait dându'i titlul de Rege, titlu cu care îlii sa- 
lutase şi vizirul Ibraim , şi ilü rugaŭ să scape crăia Un- 
gariel din mânile Turcilor şi ale Nemţilor şi eo opriască 
pe sémä’ï, adducându'şi bine aminte că cele mai strălu- 
cite timpuri ale acelei crăii aú fostii când ea era cârmuită 
de familia română a Corvinilor. Aceste sperări nu erai 
deşârte ; ele coprindeaii o mare ideă , care fusese visarea, 
bărbaţilor celor mari unguri şi români în trecutü şi care 
a rămasii de atunci până astădi gi va fi âncd în viitorii 
idealul 6menilor de statü ai acestor duoă naţii, de-0-po- 
trivă viteze şi generâse, Într'a levării, locuind în parte pe 
acelaşii pământii , singure numai deosebindu-se cu sân- 
gele de cele-l-alte nâmuri dimprejurii, de-o-potrivă ame- 
ninţate şi bântuite de puternicele împărăţii ce le împre- 
s6ră , aceste pat dintru începutii semănaii menite a "o 
uni vi6ţa printr'o legătură frăţescă, spre mântuirea şi 
` desvoltarea commună şi spre a formă unii statü mare şi 
puternică între Adriatica şi Marea-Nâgră. Mai mulţi 
regi ai Ungariei, precum Stefanii-celii-mare, Carol-Ro- 
bertii, Sigismundii 1 şi Ludovicii 1, precum şi Corvinii do- 
riră şi se ispitiră a înfiinţa acestă ideă ; dar, înfăgişători 
aï ideilor vecului lor şi ai geniului semeţii şi iubitorii de 
domnire alii Ungurilor, în locii de a vorbi Românilor de 
frăţiă şi egalitate, ei cereaii ca aceştia să li se suppună şi 
să recunnâscă a, lor supremaţiă. Aceste smintite şi nenoro- 
cite pretenţii aţiţaii în inima Românilor, înfocată atunci 
pentru libertate, o ură mare împotriva Ungurilor şi tóte 
încercările regilor Ungariei şi năvălirile lor în térra Ro- 
mân6scă şi în Moldova fură grei pedepsite. Ambiţia lui 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 451 


Michaiu zîmbia la proiectele nobililor din Ungaria; elii în- 
trevedea pote în riitorii o di în care se va ispiti întru în- 
deplinirea lor; dar de o cam dată se vede că, de-şi amenin- 
ţa prin vorbe pe Austria ca eo adducă a'i împlini cererile, 
dar în adevării nu avea de gândii să ridice răsboiu în con- 
trăi spre AT smulge drepturile ei asupra crăiei ungare, 
de pe cum Jü învinovăţesci unii din istorică. Nevoia şi 
înţellepciunea sa iü siliaii spre acésta. Inconjuratii de a- 
DD duşmani, elii pu putea să scótă sabia şi asupra Au- 
stet, când tótă sperarea lui de sprijinire o avea numai 
£ntr'insa. 


IV. 


Cu totul altele eraii simtimintele nobililor unguri din 
Ardâli către Michaiu. Uni micii numërü dinti'înşii, re- 
cunnoscători pentru purtarea cea blândă a domnului către 
nobilime, se lipiseră de dinsul şi (9 slujiaii în dreptate; ei 
vedeaii bine că de vor scăpa de stăpânirea lui Micha, 
vor cădea sub Nemţi, sub Turci sën sub Sigismundi 
Bathori şi vor fi cu multü maï răi. Cei mai mulţi însă 
nu iubïaŭ pe Michaiu, fiind-că era domni români. De- 
prinşi a ut şi a despreţui naţia română în iobagii lor 
ţărani, le venta cu ciudă a'şi pleca semețele şi trufaşele 
lor capete sub o stăpânire românâscă. Fi se temeaii Anc 
şi cu mare cuvântii de relele urmări ce pote avea pentru 
dînşii întemeierea unui guvernii românescă în Ardélü; se 
temeaii de o schimbare în politica lui Michaiu, de dioa 
în care eli va înceta d'a mai fi generosi către dînşii şi 
dai ocroti pe ei şi privilegiile lor în paguba, Românilor; 
se mai temeaii chiar ca cei mai mulţi dintr'înşii, câştigaţi 


www.dacoromanica.ro 


452 MICHALU-VITEZUL, 

de domnii séŭ mânaţi de simţul slugăriei şi ali ambiţiei, 
să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor şi să se 
româniască. Ceia ce se petrecea în Ardâlii de cât-va timpii 
da temeiu mare temerilor lor. Michaïu începuse a favoră 
cu deosebire pe români şi a căta cu ochiu bănuitorii la 
nobilii unguri, pe cari îi învinovăţia de a fi nemulţămi- 
tori către dînsul, Yar mai allesii la nobilii săcui, pe cari 
fi scia duşmani ai săi, peutru libertatea ce elt dedese po- 
porului. Elii înălța din românii ardeleni la trepta de no- 
bili, silia pe unguri a face 6re-care uşurare ţărranilor si 
ocrotăa pe aceştia împotriva abusurilor. Deosebitii de a- 
cestea, începuse a împl€ Ard6lul deşertatii în mare parte 
de locuitori, cu colonnii de români din térra Românescă şi 
de bulgari şi nu se încredea decât în acei nobili unguri 
cari adoptaseră cu totul obiceiele şi veşmintele românescă. 
Apoi iar, ca să placă românilor ardeleni, le zidise mitro- 
polie în Alba-Iulia şi o înzestrase cu multe averi. Unii 
bastonii de argintii, dăruitii de dînsul mitropolitului Ioanit 
la annul 1599, se păstreză şi până astădi la Blaji. Tóte 
acestea dovediaii la Michaiu planul de a români cu înce- 
tul Ard6lul, iar pe nobilii unguri îi îngrijai forte; ei ve- 
deai că se stinge cu totul supremaţia lor în Transilvania, 
care se prefăcea într'o ţerră mai cu s6mă românâscă. A- 
ceste temeri le alita şi le măria âncă micul numării de 
complotişti pe cari "i am vădutii în lucrare âncă din ex- 
pediţia în Moldova. După fuga lui Moise Săcuiul, sogul 
stii Stefanii Csaki r&măsese capii alii complotului. Csaki 
se trăgea din una din cele mai strălucite familii ungu- 
resci din Ardélü. Era elü omü aper la minte, harnici, 
cu falnică înfăcişare, dulce la limbă, dar viclnii la inimă 
şi ambiţiosii peste măsură ; elii închipuise a adduce rës- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 453 


turnără în Ardélü, că dâră de va puté dobândi pe sâmă “i 
tronul acestei ţărri. Începuse prin a se face cu totul cur- 
tânii ali lui Micha, imitând în tâte, apucăturile şi obi- 
ceiele lui, apărând cu înfocare faptele şi proiectele lui , 
înălțându'lii pâaă la cerii şi comparându'li cu cei mai mari 
eroi ai lumei, ale căror mari fapte le laudă istoria. Prin 
aceste chipuri, iar may allesii prin vitejia ce dovedi în ex- 
peditia Moldovii, Michaiu ilü luase fârte la inimă, îi a- 
răta mare încredere, Hü nun ise căpitanii generalii ali 
tóteï armiel sale şi îi dăruise mai multe moşii însemnate 
în Arăslii. Csaki trăda cu nevredniciă încrederea domnu- 
lui gi bunătătile lui către dînsul şi profita de favârea ce 
avea ca să abuseze de dînsele şi să surpe pe făcătorul săi 
de biue. Pe lângă aceia că porăţuia propaganda rebeliu- 
nei în Avd6lii, elü era în correspondență vecurmată cu 
generalul Basta, către care se arătă cu totul închinat 
Austriei şi lucrând numai pentru dînsa, pe când într'a- 
ceiaşi vreme, prin Moise Săcuiul, elù sta în relaţii cu Po- 
lonesii, cu Sigismund Bathori si en Ieremia Movilă. Ace- 
sta se puse atunci în raportă cu Tătarii şi cu Turcii, ce- 
rênd ajutorii împotriva lui Michaiu. Si unii şi alţii fură, 
voioşi a intra în coaliţiă. Turcii trămiseră pe dată în taină 
40,000 galbeni de aurii, summă însemnată pe acele tim- 
puri, lui Ieremia Movilă ca să facă oşti în contra lui Mi- 
chaiu şi "i deteră hatişerif de domniă neschimbată în 
Moldova lui gi seminţiei sale; înta”aceiaşi vreme, eï adu- 
naŭ oşti în Bulgaria, gata a năvăli la vreme în térra Ro- 
mânscă. Astfelii o coaliţiă puternică şi îngrozitâre se 
pregătăa asupra capului lui Michaiu. Austriacii, Ungurii, 
Polonii, Ieremia cu partida sa în Moldova, Turcii şi Tä- 
tarii, tóte aceste popâre cari fusese umilite prin triamfu- 


www.dacoromanica.ro 


454 MICHAÎU-VITEZUI, 


rile n6stre, călcate de oştile n6stre, acum înţellegându-se 
Gin mână în mână unele cu altele, se înfioraii de mâniă 
şi de sperare şi se gătiaii a năvăli mii de mii întw'una, 
ca o vijeliă furi6să spre a dobori la pământii pe unii sin- 
gurii om: dar acestă omii era Michaiu Vitezul , domnit 
ali vitejilor Români! 


V. 


Michaiu nu bănuia nimicü de furtuna ce îlii amenința; 
elü se încredea, âncă în stéoa sa şi în fatalitate, acea su- 
perstiţiă a ómenilor cărora multă le-a slujitii norocul. EI 
simţi bine că Polonii séñ Turcii nu "lu vor lăsa multă 
în odihnă, dar socotia că cu sprijinul Austriei, de care nu 
ge înduoiă, va put lesne să pedepsiască îndrăznâla duş- 
manului. Se vede că Michaiu se ţinea de hotărîrea sa d'a 
se porni împotriva Turcilor ca, să le Yea banatul Timigdrei, 
de pre cum se figăduise cesarului. Eli spera că pe lângă 
folosul d'a uni Banatul cu cele-l-alte ţărri române, prin 
acestii răsboiu va câştiga âncă cu totul încrederea Au- 
striei , temătâre ca, elii să nu se allieze cu Turcii. Spre a- 
cestii sfârşitii Michaiu avea nevoiă de a fi sigură că nu va 
fi isbitii de Poloni. Pentru, aceia, trămisela craiul Poloniei, 
duci soli, pe George Ratü şi pe Stroe Buzescu, boierii în- 
semnatii, spre a'i arăta pricinile care Lai siliti a coprinde 
Moldova, asigurându'lii că «nu are de gândii să facă ni- 
«micii împotriva republicei poloneze şi a regelui ei, că elü 
«âncă se pune la voia craiului, îmbiindu'lii la prieteniă şi 
«la bună vecinătate, numai să voiască ein a se uni cu cre- 
«gtiniï şi a se lepăda de alianţa Turcilor». Pretinde Bethlen 
că acâstă soliă era o prefacere din partea lui Michaiu, ca 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 455 


să îngéle pe craiul Poloniei, depe cum înşelase pe An- 
dreiu Bathori şi pe Ieremia Movilă, şi să '1ü isbiască fără 
de veste şi fără a fi elü gata de apărare, iar că scopul 
voevodului era de a subjuga Polonia; că solii sěï , sosind 
la Satmarii spuseră în numele stăpânului lor cötră offi- 
gerii împărătesci ce găsiră acolo, că pringul Românilor 
are mare prieteniă către archiducele Maximilianii şi cu- 
getă a'1ü face rege ali Poloniei ; că într'acâzta are core- 
spondenţă secretă cu ducele ţării muscălesci pentru ca 
Muscalii de o parte, Michaiu de alta şi Maximilianii de 
a treia parte întm'aceiaşi vreme să isbiască Polonia; că 
pe urmă, communicând acelor offigeri solia lor la craïuļ 
Poloniei, ei îi asigurară că mergii la dînsul numai spre 
a'ï da mai multă încredințare despre gândurile lui Mi- 
chatu. Dar într'adevării proiectele acestuia, ţintiati întru 
a goni, de se va put, pe regele Poloniei, apoi a da maï 
lesne de o parte pe Maximilianii şi ae asigura pentru 
sine crăia acelei ţăuri. Soliï sfârzind trebile lor la Satmarŭ, 
plecară spre Muncaci, Este cu greii a crede că Michaiu, 
pe carele aceşti istorici străini lú arată atât de ascunsii 
şi de prefăcutii în gândurile sale, să a le fi datii pe facă 
cu aşa nesocotință. Credem că multe din acestea, sunt nu- 
mai bănuieli. Michaiu se mulţumia de o cam dată pe câte 
tinutur coprinsese, fără a maï voi să răpiască şi altele de 
la Poloni şi elii arii fi fostii bucurosi decă Polonii l'arü 
fi lăsatii să stepâniască în pace Moldova, dorinţa lui fiind 
acum de a'şi mări térra, coprindând locuri, ţinuturi si ce- 
DE numai de la Turci, iar mai allesii banatul Timigorei 
cu cetăţile Ghiula şi Solnocul din Ardé1ü, ce se aflaii âncă 
în mânile Turcilor. 


www.dacoromanica.ro 


456 NICHAIU- VITEZUL 


VI. 


Dar cu tóte asigurările ce Michaiv dedese nobililor un- 
guri prin Nicolae Vitezul, ferberea totii domnia între dînşii. 
Acésta începu a neodihni pe domnii. O umbră de tristă 
îngrijare, presimţire a viforului ce urlă în depărtare, a- 
menințase d'a intra în cutezăt6rea şi voinica sa inimă, 
Credând, ca toţi contimporanii să, în înrîuriri misteri6se 
ale naturei asupra omului , în astrologi şi ghicitori , elü 
întrebă pe mumă-sa, ce era meşteră în a ghici viitorul; 
dar ea îi răspunse că «termenul puterii sale se apropie.» 
Fără de a se îndupleca la acestă desvălire a sârtei lui ur- 
mătâre, Michaiu într'o di când unii mare numării de no- 
bili se aflaŭ adunaţi la Alba-Iulia , puse să allégă juni 
sprinteni români şi ungurí, ca să se apuce la luptă di- 
naint€ lui şi să prevédă din esşitul băttăi, déca până în 
sfergiti triumful va rëmâné pe lângă naţia română séü 
va trece la cea ungurscă. Se alleseseră dar atâţi, români 
câți şi unguri şi îi înarmară numai cu darde şi ciomege; 
rOnduiudu-se eï spre băttaiă,, în faca domnului, lîngă 
rîul Ampoiţa, juniă luptători de ambele nému se înhă- 
țară la luptă cu o de-o-potrivă îndrăznâlă şi se luptară 
multă vreme, ţinând biruința la înduoială , ne voind a se 
Jăsa nică unii nici alţii. În sfârgitii ungurii, cari eraii me- 
reii umiliţă prin cuvintele ocărîtâre pe cari românii se o- 
bicinuiseră a le întrebuința când le vorbiaii, vădând şi că 
unii din pedestraşii români se amestecă printre luptători, 
năvăliră tare mânioși cu dardele lor asupra românilor şi 
isbutiră ai pune pe gónă , până la porţile cetăţii. Dom- 
nul, după ce a lăudatii pe junii unguri pentru isbânda, 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEV 457 


lor, îi chiămă în curtea palatului săi, puse să le dea cu 
îmbilşugare pâne şi vinü şi apoi le dete drumul. Pe când 
junii ungu esgiaŭ din curte , felicitaţi de Loft că în ac6- 
stă luptă s'aii arătatŭ maï voinici ca românii, soldaţii ro- 
mână ce păzăaii la pórtă, supărându-se de îngâmfarea, lor, 
puseră mâna pe unul dintr'înşii şi începură ali batte cu 
nuielle şi căomege; soţii lui, mai luând îndrăznâlă şi din 
vinul ce beuseră , alergară în ajutorii şi încăierară din 
noii lupta cu ostaşii români, pe cari îi răsipiseră. 

În aceleaşi dile altă întâmplare vem) de mai adaose ura 
între cetele ostăşesci. Vre o sută de offigeri cazaci venise 
la Alba-Iulia spre a'şă priimi léfa. Aci în oraşi, unul din 
cazaci găsi o fempeiă publică şi o luă la sine. Amantul a- 
cestei femei , care ura din curtea domnului aflând acâsta, 
se duse de "et luă cu sila ţiitârea înapoi. Cazacul mâ- 
niatii asupra românului, chiămă pe soçiï lui intr'ajutorü; 
românul chiămă pe pedestraşii români şi îndată se încăie- 
rară la luptă cu armele. Aflând căpeteniele căzăcesci că 
soții lor în oraşii se află în primejdiă, esst cu armele, uc- 
cidii şi rănescii mai mulți din români. Aceştia se adună 
atunci în numării mai mare şi daŭ năvală cu puşeile în 
cazaci; îndărătnicindu-se şi unii şi alţii, ţinură băttaiă ca 
la trei césurï, încât periră din âmbele părţi ca la o sută de 
6meni. Audind despre acestea, cei-l-alţi cazaci din tabără 
se ridică cu toţii şi sosescii înglotiţi lângă Alba, amenin- 
nd pe români. Când afiă domnul tóte acestea , elii se 
grăbi a trămite 6meni de "i împăcară şi liniştiră pe unii 
ca şi pe cei-l-alţi prin ameninţări şi făgăduințe. 

Asemené desbinări arătaii slăbiciunea unei armate, com- 
pusă de oşti din felurite naţii, în care 'se strecurase neîn- 
frânarea , gelosia şi vrăjmăşia cetelor unele către altele ; 


www.dacoromanica.ro 


458 MICHAIU-YITEZUL 


ele daŭ curagiu duşmanilor în uneltirile lor cele tainice 
în contra lui Michaiu. 


VII. 


Într'adevării nobilii cari complotaii se folosiaii de ori-ce 
spre a atita lumea şi a o îmbiă la o revoltă de facă îm- 
protiva lui Michaiu. Ca să tragă prin spaimă pe toţi no- 
bilii în svaturile lor viclene, ei respândiaii mereii vorba 
că voevodul are de gândi să "i pună sub sabiă pe toți. 
Prin asemené cuvinte închipuite, ei răscoliaii patimile , 
deşteptaii urele şi hrăniait spaima printre nobili. Noi am 
arătată înapoi viclenia acestei mincin6se veşti şi cuvintele 
ce depărtaii pe Michaiu de la o asemen6 urmare. Anna- 
liştii unguri cari punii temeiu pe acâstă bănuială, nu ad- 
ducii nimicii spre a o: întemeia prin dovedi, fără numai 
aceste duoă fapte, care âncă şi ele aŭ trebuință de a fi a- 
deverite. EY spuni că într'o sâră Michaiu, aflându-se în 
palatul sëü din Alba-Iulia, în camera numită veres bár- 
sonyos (căci sub vechii principi păreţii ei erati îmbrăcaţi 
cu purpură), unde pre obiceiul sëü se odihnia pe perne şi 
perniţe puse una d'asupra altora, depre moda turcâscă nu- 
mită kerevat, chiămă la sine pe unii offigerii ungurii nu- 
mitii Stefanii Hadnagy din legiunea mercenarilor unguri 
care se afla în cuartierii în térra Bârsei. După ce l'a pusii 
de a juratii pe icâna Maicei Domnului, ce era atârnată în 
părete , Michaiu dicii că "i arii fi vorbiti într'astfelii : 
«Îți adduci aminte , Stefane , totii ce amii făcută pentru 
acreştinătate în térra Românâscă, ce primejdii am înfrun- 
«tati spre a suppune regelui Romanilor Ard6lul rebeli 
«gi spre a birui pe cardinalul carele, prin îndemânările 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 459 


«şi îngelătoria princului Sigismundii, dobândise peste voia 
«împăratului, domnia acestei ţărri. Cât despre voi, pe 
«cari cef Lal principi vë nesocotăa, ne dându-vă nică bani, 
«nici cinstirile cuvenite vitejiei vóstre, dărnicia mea v'a 
«încărcată cu faceri de bine; ajutând Dumnedeii şi noro- 
«cul, v'am făcută din săraci bogaţi, din pedestraşi căllă- 
art, din necunnoscuţă vestiți şi faimoşi , fiind eŭ sin- 
«gurii prinçul care caută mai puţinii la nascere, avere şi 
«alte lucruri, pe care cei-l-alţi pringi le cinstescii în sup- 
«puşii lor mai multă decât vitejia şi faptele frumâse. Am 
ccâştigatii trei mândre provincii, térra Românâscă , Ar- 
«délul si Moldova, pe care le am luatii cu mare greii de 
«la pringi puternici. Ce ne mai rămâne Are să dobândimii, 
«de pre părerea chiar a împăratului Turcilor, fără numai 
«diadema crăiescă ? Împăratul creştini ne o va accorda 
«lesne , mai cu sémš după ce va încerca puterile n6stre , 
«de veţi vo). După dărnicia mea cea vechiă către voi , a- 
«tuncï când n'aveam atât6 mijlóce, puteţi închipui ce cin- 
«stiri vă aşteptă pe tine şi pe soţii tă. Dar, iubite Ste- 
«fan, avem o stavilă, pe nobilii ardeleni, obicinuiţi a 
«trăi în desfătări casnice, ţinându-se de lucrarea pămân- 
«tului, de vânătorii, negoçü şi alte petreceri. Puginii do- 
«ritori de gloriă, de triumfuri asupra naţiilor străine, de 
«a mări hotarele ţărrei lor, ei se mulțumescii pe starea 
«de acum a lucrurilor. Ei aŭ purtată cu părere de rëü 
«armele până aci împotriva 'Turcilor, a căror alliantš le 
«a Slujitii de a petrece cât-va timpi în desfătări. Dar 
«fiind opriţi prin credinţa ce aŭ făgăduitii tntr'atáté rôn- 
«duri împăratului , eï privescii ca o fără-de-lege de a în- 
«treprinde ceva împotrivă'i, séú de facă séŭ pe taină, Aşa 
«dar, numai sdrobind gi perdând până la cel mai din 


www.dacoromanica.ro 


460 MICHALU-VITEZUL 


«urmă pe aceste trândave trunchiuri ale creştinătăţii, vom 
«put noi dobândi adevărata gloriă a unei mari vitejii şi 
«marginile dorite ale celor mai bogate ţări. Trebuie să 
«i sdrobim pe toţi, Stefane dragă. Al6rgă îndată câtre 
«ungurii voştri, lăsaţi în ţinutul Bârsei şi spune-le în nu- 
«mele nostru ceia ce ai augitii. Nobilii uccişi şi térra îm- 
«plându-se de sârbi şi de români, atunci lesne vom put 
«pune mâna pe hotarele Ungariei şi cu încetul vom puté 
«merge până la Praga. Acum priimesce dou sute colo- 
«nate, preţul credinţei tale şi, de ne va ajuta norocul, veï 
apriimi şi maï multi,» Acestea dicând, dete drumul lui 
Hatnagy, priimind de la dînsul făgăduiala că "i va fi cre- 
dincăosii şi va împlini însărcinarea sa. 

Ca Michaiu să se fi plâns ades6 de nemulţumirea, no- 
bililor unguri, ca elü săi fi amenințată pote căi va pe- 
depsi deis vor urma, comploturile lor, acâsta, este lesne de 
înţellesii; dar ca elŭ să fi avutii hotărîrea a "i uccide, a- 
césta n'avem destuli temeiu a o crede. Eli totii d'a-una 
a tăgăduiti acâata. De arii fi avutii unii asemens gândi, 
cum de nu'i uceise într'atât rânduri, când îi avea pe tofi 
adunaţi la unii locii cu oceasia dietelor séŭ pentru alte pri- 
cină. Spre îndeplinirea acestui scopă, elii nn avea trebuință 
să câştige pe Hadnagy séŭ chiar pe cei 1500 unguri ce 
formaii legiunea din ţinutul Bârsei , având destui soldați 
în suppunerea cărora avea deplină încredere. Apoi chiar, 
în lipsă de soldaţi, spre a se curăța de nobili, n'avea decât 
să închidă ochii şi să lase pe ţărranii români din Ardélü 
şi pe s&cul a 'şi îndeplini înfocatul lor dorii de răsbunare 
asupră-le. 

A doua faptă addusă de unguri împotriva lui Michaiu 
este o scrisâre ce spunü că elii a scris'o lui Tamasfalvi. 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU ° 461 


Acesta era de némü săcuiu şi de mai multi slujia în ar- 
mia voevodului, carele pentru vitejia ce axătase în băttăl- 
lia de la Sibiiu, îi mărise léfa gi lü făcuse prefectii mat 
mare şi căpitanii peste s&cuii din scaunul Mureşului. În 
campania Moldovei, fiind-că jăfuise o mănăstire, Mich ïu 
poruncise să "i taie capul, dar apoi îl iertă, Tamasfalvi, 
precum vom vedé, fu nevrednicii de încrederea şi de ge- 
nerositatea domnului sp. Scris6rea, ce spunii că Michaiu 
îi scrise, arii fi sunati aşa : «Tamasfalvi! În cele mai 
«mari greutăţi, în minutele cele mai critice, noi amii în- 
«cercatii şi nici o-dată nu ne ami înduoitii de jertfirea ta 
«pentru noi, cunnoscând vitejia ta, talentele tale şi cre- 
«dinţa ta. Când vei vedé acâstă carte, desfăşură'ţi stégu- 
«rile şi pune-le în calle cu ostaşii tă, pe unde vei sci că 
«se află vre o tabără de nobilă, du-te acolo în grabă şi 
«uceide"i până la celii mai depe urmă. Tu vei priimi 
«peste puçine dile o mare şi însemnată dovadă de recun- 
«noscinţa, mea.» Scris6rea acesta, adevărată fiind, nu do- 
vedesce âncă ceia ce aci aŭ cugetatii ungurii a o face să 
dovediască. Ea se vede a fi scrisă după răsc6la nobililor 
şi atuncă Michaiu era în dreptii a porunci să se ETS 
şi să se uccidă nobilii adunaţi în tabere. 


VIII. 


Înt'aceia, George Mako, capul legiunei de unguri ce 
se afla în térra Bârsei, de pre înţellegerea ce amii vëdutü 
că avuse cu Moise S&cuiul, nu numai că lucra mereii a 
face pe ostaşii ce commanda să se revolleze împotriva lui 
Michaiu, dar âncö îndemna de De şi pe al prieteni aï 
lui ca să stea gata pentru răscâlă. Unul dintr'aceşti pric- 


www.dacoromanica.ro 


462 MICHAIU-VITEZUL 


tení trămise lui Michaiu-Vodă nisce scrisori priimite de la 
Mako, unde Y dicea : «Să ai de sigurii că nelegiuitul Mi- 
«chaiu-Vodă conspiră mârtea tutulor nobililor. De aceia, 
«trebuie prin tâte chipurile, prin înşelare séü prin silă, 
«de se va puté, să "19 perdem pe dînsul mai dinainte. Ia- 
«tă-mă eŭ, chiar de m'arü chiăma elă lângă dînsul, nu 
«mă vořu duce, ci cu soldaţi alles, pe cari cvedii că "i voiu 
«îndupleca, lesne să'şi scape sângele şi patria lor, voiu a- 
«pära nația mea până la celii din urmă suspinii împotriva 
«crudimei acestui tirannii. Nu më înduviescii că vei face 
«asemené.» Aflând apoi Mako că aceste scrisori aŭ picatii 
în mânele lui Michaiu, scrise lui Stefani Halmagyi, no- 
bilii ungurii prietenii alti sëü, carele se afla în slujbă pré 
de-aprâpe a domnului, de a'i trámite cum va sci înapoi 
acele cărţi scrise în glumă, Dudu? tâmă a lăsa în mâna 
lui Michaiu, acea dovadă materială cu care put fi trasi 
în judicată. Dar Halmagyi, şi elii prietiniă necredinciosi, 
spuse tâte domnului şi se sili şi elü prin multe cuvinte 
a "li face să întârcă acea carte lui Mako; unul din cuvin- 
tele sale era că «dând înapoi acele cărți va ridica oră ce 
«neîncredere de la Mako şi că liniştindu'li şi mântuin- 
«du'lii de temerea pedopsii ce îli aşteptă, va put6 lesne 
«să'lii tragă la cuitea sa». Dar Michaiu-Vodă răspunse ` 
«Nu se pâte, fătul meii, nică se cuvine a da o scris6re a- 
«lât de obraznică şi atâtii de primejdi6să, la celii carele a 
«scris'0. Ea este o dovadă a vicleniei lui împotriva mea 
«gi o mărturiă temeinică a dreptei pedepse ce am hotăritii 
«ai face.» Cu t6te acestea junele Halmagyi înduplecă pe 
domnii a rupe o parte pe care să o ţină ca o dovadă de 
dreptatea padlepsei ce îi hotărise şi să'i dea pe cele-l-alte 
spre a le trămite înapoi lui George Mako. Halmagyi duse 


www.dacoromanica.ro 


MIRISILEU 463 


aceste scrisori lui Mako, asigurându'li că domnul nică le 
văduse, nică le citise; dar Mako, băgând de sémă că lip- 
sesce o parte din ele, îi crescu temerea şi, cu tóte că dom- 
nul îlii chiămă prin carte a ven su soldaţii în tabăra sa, 
elt rămase statornicii pe lângă hotărîrea lui de mai nainte 
de a nu merge. Eli nu stătu ânsă în nelucrare, ci în tótă 
doa r&spândia vorbă printre ostaşii sti că Michaiu voiesce 
a uccide pe toţi ungurii, vorbă care se măriă trecând din 
gură în gură, fiă-care de pre obiceiu mai adăogind ceva de 
la sine ; elù se silia astfelii a adduce pe soldaţii mâniaţi 
prin aceste vorbe a se revolta asupra domnului. Pe de 
altă parte Michaiu îlii chiăma merei prin scrisori a veni 
la Alba cu oștile allese şi cu nobilii ce avea sub porunci, 
fiind gata a întreprinde o expediţiă împotriva Turcilor. 
Vëdënd ânsě că sub nici unii cuvântii nu néie birui îndă- 
rătnicia lui George Mako, Michaiu plecată mai multü 
spre mijl6ce blânde şi împăcătâre, chiămă la sine pe Gri- 
gorie Mako, fratele lui George, ostaşii curagiosii şi acesta, 
dar maï dulce la caracterii decât Dale sën şi pe care iü 
avea în de bine, fiindu'i forte credinciosii şi îlii tămise 
cu însărcinare ca să caute a îndupleca pe fratele lui şi 
să 'lŭ adducă la Alba-Iulia. Acesta, se duse lângă frate- 
săi, dar nu isbuti într'alt-ceva förä. numai să facă pe 
George Mako a trámite domnului, în numele legiunei 
întregi, pe Martin Vereş şi pe George Dorsa) cu sarcină 
de a "i dice că : costaşii nu potii veni lângă domnii până 
«nu li se va trămite léfa pe patru luni ce nu li se plătise 
<âncă ; af6ră de acesta, că ei se rógă ca domnul să iea în 
«bägare de sémă cum că ei Tan slujitii cu bărbăţiă şi că 
«acum s'a respânditii o grâznică vorbă despre hotărîrea 
«ce domnul arii fi luati de a'i da pe toţi jertfă mertet 


www.dacoromanica.ro 


464 MICHAIU-VITEZUL 


«că soldaţii, înspăimântați de acâsta, se temi a se îm- 
«preuua cu oștile taberei ; că chiar déca acestii sgomotii 
«nu are temeiu, elă ânsë făcuse o aşa mare întipărire a- 
«supra spiritului oştilor, încât sub nici o pricinuire că nu 
«vor merge la dînsul, de nu le va trămite mai nainte 
«cărti care se declare de mincinosii acestii sgomotii.» Au- 
gind Michaiu acestea, de la deputaţi, rămase încremenitii 
de mirare şi de ciudă, din aceste nevrednice vorbe îm- 
prăştiate de voitorii de réi, Eli respunse jurându-se pe 
totii ce are mai sântii, pe vióta, norocirea, femeia gi copiii 
săi, că nici o-dată n'a meditatii unii asemen6 proiectii. 
«Arii trebui să ami o inimă de ferit spre a nu recunnósce 
«meritele şi faptele lor cele bune ; arii fi cea mai mare 
«nemulțumire din parte'mi de a trata pe nisce veterani 
«ce maŭ slujit asa de bine pe mine şi pe copiii mei, ca 
«nisce făcători de rele vrednici de pedepsă. Deci să nu se 
«maï témă nimeni de aceste sgomote mincin6se, semănate 
«de turburătorii păcei obştesci şi de duşmanii noroci- 
«vei mele. Le voiu da, acele cărți de încredințare unde se 
«vor arăta gândurile mele ; asemené le voiu plăti şi 1éfa 
«ce mai aü a lua.» Dar aceste asigurări curate şi sincere, 
zadarnice eraii, căci Mako, ca şi nobilii, cari bine sciaŭ că 
tóte acele sgomaote scornite de d'neit eraf mincin6se, rë- 
mâneaii statornici în hotărîrea lor de a duce complotul 
până la sfârşită. 


IX. 
Tóte aceste fapte de care atinserăm până acum într'a- 
câstă carte se petrecură în cursul lunei lui augustii 1600. 


Pe la capătul acestei luni, fiind lucrurile într'acâstă stare 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 465 


între domnii şi George Mako, Stefani Csaki cu vre o câți- 
va magnați conjuraţii lui, se adunară la Cluşii, unde tineaü 
svaturi tainice cum vor face spre a împărtăşi proiectele 
lor nobilimei şi a scula térra; hotăriră a trámite veste 
tainică la fiă-care d'a se afla la o di hotărîtă în câmpiile 
vecine de oraşul Turda. Michaiu-Vodă augind despre a- 
câstă adunare a nobililor la, Cluşii şi bănnind din cele ce 
scia despre complotul unor nobili din Moldova că vor 
să chiăme pe Sigismundiă şi pe Zamoisky, precum şi din 
scrisorile lui Mako că este 6re-care mişcare în Ardélü, 
trămise rëspunsü nobililor adunaţi în Clusü să vină în- 
dată la curtea lui. Dar aceştia, sciindu-se vinovaţi, se te- 
mură, se scuzară cu deosebite pricinuiri şi îndată se şi 
răspândiră, 

În vreme ce acestea se petreceaii în Ardélü , Michatu 
priimi veste sigură din Polonia că Zamoisky , Ieremia 
Movilă şi Sigismundii Bathori cu o puternică armată staü * 
gata a intra în Transilvania, Îndată di porni olăcari 
spre Casovia către George Basta, ca să '1ü invite precum 
D şi era poruncitii prin cărţi de archiducele Mattheiu, cu 
cea mai mare grabă a veni cu 6stea sa spre a se împreuna 
cu domnul ja Alba-Iulia, rugându'lii fârte că, de va vedé 
cum că nu pâte ajunge la vreme cu pedestrimea, să” trä- 
mită înainte cât mai curând duot mii călăreţi. Trămişii 
lui Michaiu întâmpinară pe Basta , duoë marşuri de Ca- 
sovia, în calle spre Ardélü. Printr'o coincidenţă, lesne de 
intellesü de pre cele ce am v&dutii înapoi, pe când nobilii 
se adunaii la Clusü şi hotăraii dioa de isbucnirea revol- 
tei, Basta se miscase şi elü din Casovia, la 2 septem- 
vrie (1600) şi luase callea spre hotarele ardelene. Eli 
avea cu dînsul pe colonelul Rottowitz cu o miiă de căl- 


i 30 
www.dacoromanica.ro 


466 MICHATU-VITEZUL 


lăreţi reiteri, unii regimentii de o miiă pedestrași toţi din 
Silesia, regimentul lui Pezen de trei mii de Nemţi, apoi 
o sâmă de oştă din partea locului, în patru companii nu- 
maï de căllărime de róndü nemțâscă și compania guardiei 
sale de căllărime vallonă, cu vre o câţi-va, husari şi haï- 
duci. Peste totii, 6stea sa se urca la şâpte mii Gmeni pe- 
destriw e şi căllărime şi nouë tunuri, din care trei de 
batteriă şi sése de campaniă cu tóte cele trebuinci6se. Ba- 
sta, dinainte trămişilor lui Mighaiu, se prefăcu că are 
mare prieteniă câte domnul lor şi se arătă fârte voiosii 
at veni întru ajutori. Ein le dise că nu pâte, fără de “a 
face o mare nesocotinţă şi a se pune în primejdiă, a por- 
ni nannte, cum cerea Michaiu, căllărimea sa de care simte 
nevoiă pentru a sprijini pedestrimea prin câmpiile pe unde 
are să trécă şi unde pâte să fie isbitii de Turcă, Poloni 
şi Tătari; dar făgăduia că, în cea mai mare grabă putin- 
` ci6să, va alerga, cu tótă delen spre a da ascultare porun- 
cilov cesavului și a sluji pe Michaïu într'’o aşa frumâsă 
occasiă. Trămişii se întórseră spre a duce acestii răspunsii 
lui Michaiu, iar Basta, trecând rîul Tisa şi câmpia Kalló 
cu o iuţâlă neaudită, îşi duse 6stea pe la Satmarii la 
hotarele Ardélululuï şi se opri la satul Maitinŭ, spre a 
priveghia cele ce se petreceaii în Transilvania. 


x 


Michaiu-Vodă, sperând că Basta va sosi în ajutorul 
săii, poruncise la toţi ai țărrii d'a veni armaţi în tabăra 
de lângă oraşul săsescii numitii Sas-Sebeşi. Aci se adu- 
nară îndată toți ostaşii, români, poloni, cazaci şi së- 
cui toți, osebitii de căllăreţii din scaunele Mureşului si 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 467 


Arieşului; dar nobilii unguri, de pe cum D se dedese cu- 
vântul de magnații conjuraţi, se adunară cu toţii lângă 
oraşul Turda în câmpia numită Keresztes, lângă riul A- 
rieşului şi tăbăriră acolo. Vădând Michaiu că nobilii nu 
înaintâză mai înc6ce de Turda, începu a le da zorii şi le 
porunci ca în trei dile să porniască spre Alba-Iulia. Dar 
nobilii, dând de adi până mâne, îi trămiseră pe Gabriel 
Banfi ca să arate domnului cuvintele care îi opria d'a veni 
la Sas-Sebeşii, dintre care cele mai de căpeteniă erai: că 
în ţinutul Albei şi alii Sebeşului, caro sunt pustiite prin 
atâta soldăţime şi prin 6menii curţii ce alârgă mereii în- 
tr'o parte şi înti'alta , nu potii găsi nutreţii de cai, în 
vreme ce la Turda sunt lived şi păşuni îndestule də vite, 
şi că şi viéța ómenilor este acolo mai lesne; că toți comi- 
ţii ce se află duşi ca să strîngă contribuţiile hotărite 
de dietă âncă n'aii sositii, dar că ei stati gata la celii d'ân- 
tôu semnii ali domnului să mârgă unde le va porunci. 
«Astfel, dice Bethlen, nobilii, ca nisce păseri care aü să 
«fie prinse în cursă, vôlturaŭ împrejurul laçurilor ce pe 
«ascunsii ei întinseseră lui Michaiu». Acesta păru a se 
domoli prin cuvintele lui Banfi şi făcu cunnoscutii mag- 
naţilor şi nobililor ca să vină la Alba-Iulia fiă-care cu 
«câte o slugă, lăsând cele-l-alte oşti ale lor în tabără, fiind- 
că împrejurările cereaii ca să le communice lucruri de 
interesii publicii. Pretinde Bethlen că acestă chiămare era 
cu gândii ca să 'i omóre; că banul Mihalcea dedese acesti 
svatii, pe care '1ü aprobase cea mai mare parte din boicri, 
dicând că va peri domnul de nu va face să péră nobilimca; 
dar Radu Buzescu, carele era aplecatii către unguri, căci 
slujise odinidră ca stolnicü pe Stefani Bathori când era 
acesta prinçü în Ard6lii, fu de părere să se întrebuințeze 


www.dacoromanica.ro 


468 MICHAÏU-VITÉZUL 


mijlóce blânde către nobili, fiind mai lesne a le câştiga 
dragostea decât a le însufla temere. Este anevoiă de în- 
tellesü cum Michaiu a pututii crede că nobilii, cavi nu 
voïaŭ să vină la dînsul cu oștile lor, vor veni fără de 
oşti. Nu se póte tăgădui că acum nu mai era de întâr- 
diatii. Trebuia a merge asupra acelor nobili cari îndrăz= 
niaii a nu da ascultare poruncilor domnului lor, a le îm- 
prăştia oştile âncă nehotărite şi neadunate tóte şi a pedepsi 
pe capii conjuraţiei; Yar de apucai ef a se întemeia în pu- 
` teri, trebuia a face unit apelti poporului românii şi săcuiu: 
şi, insurecției nobililor, a respunde printr'o insurecţiă po- 
porană. Cu acâstă pîrghiă puternică în mână şi sprijinind 
armia naţională cu 6stea sa regulată ce avea în Ié, Mi- 
chain arii fi fostii siguri de a nimicnici ori-ce putere 
dugmană în Ardélü. Adevării că furia, poporului arii fi 
cuceritii tótă nobilimea. Fiă! pâră! căci 'şi-a meritatü 
peirea. Din nenorocire Michaiu nu pricepu nici-odată că 
în poporii si numai în poporii era adevărata lui putere, 
adevăratul lui sprijini. Eli le căutase când în nobilime, 
când în armata şi în oştile mercenarii, când în ocrotirea 
Austriei. De-şi ânsë apăsând poporul séŭ nefăcând nimici 
pentru dînsul, elii îşi depărtase de la sine inima lui, dar 
poporul, în care simţimântul naţionali yecinicii şi curatii 
trăiesce, era, âncă gata a se scula la chiămarea lui. Când 
ânsă Michaiu se hotărî a o face, era pré târgiii. O fatali- 
tate orbesce pe Michaiu, séñ mai bine elt este têrftù si 
pedepsiti prin urmările neapărate ale gregelilor sale. El, 
carele a minunată lumea prin îndrăznla sa, prin Yutimea 
cu care apuca de isbfa pe duşmanii până a nu prinde ace- 
sta de veste, elii carele a sdrobitii atâţi vrăjmaşi puter- 
nici, acum stă ameţitii dinaint6 răsc6lei unui cârdů de 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 469 


mobili. În loci d'a porni asuprä'Y, elù stă în nelucrare, 
măgulindu-se cu sperarea ca, cu vorba îi va adduce la cun- 
noscință. Asigurarea, că Basta îi va, veni în ajutori gi că 
astfelii nobilii, aflându-se prinşi între două armii, nu vor 
îndrăzni să facă nimici, singură numai acesta pâte explica 
óre-cum purtarea lui. Astfel ca cum 'şi-arii fi pusii în 
gândii cu paguba sa să arate neadevărul calomniilor anna- 
liştilor unguri asupră”, în locă d'a porni 6ste în contra 
nobililor, elii trămise în tabăra lor duci unguri, pe Ioanii 
Kemeny senatori şi pe Stefanii Petki răsboinicii alesii 
{acesta cădând în vină mare, fusese osfindită a i se tăia 
capul, dar Michaiu de pe rugăciunea senatorilor si maf 
allesii a episcopului ardelenii Naprazdi, luând în privire 
că elù se purtase vitejesce la Lipova şi într'alte părți, lŭ 
ierti), pentru ca dînşii amânduoi să afle ce vor nobilii 
şi să caute a'i împăca prin făgăduieli. 


XI. 


Aceşti duoi trămigï unguri trädară încrederea ce Mi- 
-chaiu puse într'înşii. Sosind în tabăra nobililor ei audiră 
plângeri, tânguiri ascunse, vădură pe unii vărsând la- 
crimi. Cu tâte că nobilii adunaţi în tabără erai împotri- 
vitori domuului, între dînşii ânsă nu era, nică o unire; nici 
unul nu îndrăznia a se încredința altuia. Numai numele 
lui Michaiu îi amuta pe toţi şi de-gi sciaii că sufferii totii 
de o durere, nimeni nu cuteza a descoperi rana commună. 
«Corturile r&sunaii de suspinări şi de vaiete; ară fi dist 
«cineva că 'sü nisce Ament isbiţi fâră veste de focul trăs- 
«netului, spăimântaţi de sgomotul tunetului, cari arată 
<printr'o căutătură neghi6bă că otrava unei duhori putu- 


www.dacoromanica.ro 


410 MICHAIU-VITEZUL 


«r6se "a pătrunsii cu totul». Astfelii îi descrie chiar st 
istoricul unguri Bethlen. Puţini erai aceia cari aveait 
curagiul de a vărsa mânia ce ferbea în inima lor, şi chiar 
aceia, vorbind. încetii şi numai către prieteni, diceaŭ că 
«voevodul este unii înşelătorii, unii adevărată turcii şi că 
«trebuie a se mântui prin orï-ce mijlocii de acâstă peire». 
Cu tóte că pusese în capul ósteï lor pe Stefani Csaki, dar 
sciindu'li favorisatii şi entusiastii de Michaiu, nimâni nu 
avea încredere într'însul şi nimeni chiar din prietenii săi 
nu îndrăznia dinaint€ lui a spune ceva împotriva domnu- 
lui, nică măcar în glumă. In ac6stă stare de spaimă şi de 
sfiélă reciprocă în care se aflaŭ nobilii, arii fi fostii fórte 
lesne a'i răsipi déca Michaiu, pe lângă soliă şi vorbe 
blânde, ară fi înaintat îndată spre dînşii cu armia sa. 
Arii fi fostii asemen6 cu putință, atuncă la începutii a "i 
împăca şi prin vorbe şi cu făgăduieli, déca trăimnişii lui 
Michaiu, în locă d'a căuta să facă pace, nu aţiţai âncă 
mat multii pe nobili şi nu îi apropiai unul de altul. 
Csaki, înţelle gând inima lui Ioanii Kemeny şi a lui Petki, 
trămişii lui Michaiu şi simțind obiectul neîncrederei tu- 
tulor, se adresă către dînşii, gicându-le : «Îndrăzni-voiu 
<a vorbi cu siguranţă dinainté vâstră ?» — «Dar noi 
«dinainte'ţi 22 r&spunseră ei. Osaki îi asigură dându'şt 
cuvântul şi mâna drâptă. Atunci acestia îlii îndemnară a 
nu perde vreme. Conjuraţii toţi cari eran înţelleşi unii cw 
alţii se întruniră. Ei convocară o adunare generală a no~ 
bililor, în care Csaki luă cuvântul şi îi îndemnă cu multă 
elocuență <a scutura jugul unui domnii străinii, barbarit 
«şi tirannă, carele a jurată peirea lor şi carele pentru a- 
< ésta voeisce a se folosi de occasia de facă, când se află 
«toți adunaţi la unii loci şi armaţi şi când 6stea cesaru- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 471 


«lui nu e departe». lü „sfârşi propuind ca «să trămită 
«adunarea, soli la Basta generalul Ungariei de susii, ca- 
«rele acum se află la hotarii, spre a'lii chiăma în ajutorü, 
«arătându'i că a venită vremea ca să dobândiască A rd6- 
«lul pe séma împăratului, séi et isbândiască despre Michaiu 
«şi totii de o dată pe dînşii săi mântuiască de tirannia 
«acestui omii.> 

Avu mare putere cuvântarea lui Csaki asupra nobili- 
lor adunaţi, nu spre a cresce ura lor către Michaiu, dar 
spre a'i hotărî la răsbunare. Îndată eï alleseră din sînul 
lor pe Franciscii Alord şi pe Gabrielii Haller ca să m6rgă 
lângă Basta, însărcinându'i ca să'lii rógo «a le da a- 
«jutorii spre a se mântui de jugul şi cârmuirea cruntă a 
«lui Michaiu, să 'i spună că voevodul este alliatii tai- 
«nici ali; Tureilor; că d'abi6 dedese drumul trămisului de 
«la împăratul Rudolfă, când priimi cu mare pompă pe tră- 
«misul turcii, carele îi dedese spre întărirea domniei, sem- 
«nele de la împăratul turcescii; că eï făgăduiescii o vecinică 
«credință împăratului Rudolfii, către carele sânt şi de mai 
«nainte legaţi; că primejdia, grăbesce; paloşul domnului a- 
«meninţă acum capetele ungurilor; că după nimicnicirea 
«lor, acestă trufasü barbară va merge cu sabia şi focul în 
«mâni să'şi cerce norocul spre Casovia, de pe cum se făgă- 
«duise marelui vizirii Ibraim-Paşa; că déca Basta nu le va 
«da ajutorul aşteptatii, eï cari sunt hotărîţi a nu mai su- 
«feri pe Michaiu, se vor vedé nevoiţi séŭ a chiăma pe Si- 
« gismundii ce este la hotarii cu 6ste puternică, séŭ a cere 
«ajutorul sultanului turcescii.> 

Nimică nu era mai neadevăratii decât aceste învinovă- 
tiri ce addueeaii Ungurii lui Michaiu. În locii d'a se arä- 
ta tirannii către nobili, elü le mântuise viéta de furia Së- 


www.dacoromanica.ro 


472 MICHAÏU-VITÉZUL 


cuilor şi a Românilor ; în Jee d'et uccide de pe cum fă- 
cuse Sigismunâii, pe carele ei doriaii a'li avé domni în 
locul lui Michaiu, acesta nu pedepsise pe nimeni fără vină 
şi judecată , ba âncă pe mulţi din cei osândiţi, îl iertă. 
Eli păstrase starea şi privilegiele lor cu paguba Româ- 
nilor gi cu propria sa scădere; păstrase cu scumpătate 
constituţia Drei, nu făcuse nici o schimbare în legi, nu 
scosese nici o dajdiă fără învoirea dietei şi nu siluise ho- 
tărîrile aceştia, de pe cum într'atât6 rânduri făcuse Sigis- 
munâdii. Pe lângă acâsta e învederatii că nu eli era tai- 
nicii alliatii ali 'Turcilor, ci toemai nobilii, cari în facă 
se arătait plecaţi împăratului, iar pe ascunsii îşi daŭ mâna, 
cu Sigismundii, cu Polonii şi cu Turcii, nobilii ale căror 
viclene urmări nu întârdiară a esşi la ivâlă. Pe nădejdea 
lui Sigismundii şi a Polonilor mai multi se sculaseră eï 
şi déch acum se adresaii către Basta, acâsta o fäceaŭ de 
nevoiă, căci Bathori si alliaţii lui eraii âncă departe, âncă 
nu pregătiţi şi lor le era tâmă de a nu fi isbiţi de Mi- 
chaiu în grabă; pentru aceia se îndreptată la Basta pe 
care îlii sciaii aprópe şi gata ai ajuta. Gândind nobilii că 
elü va vol unii actii publicii de credință, deteră deputa- 
ților spre ai le duce, cărți subscrise cu mânile tutulor stă- 
rilor şi pecetluite cu pecetéa lor, în care îşi închinaŭ cre- 
dinţa, lor cesarului Rudolfii. 


XII. 
După ce porniră pe aceşti deputaţi la Basta, nobilii 
trămiseră alţii lui George Mako, ca săli róge, deit este 


scumpă mântuirea, patriei, să vină îndată la dînşii cu o- 
ştile ce el commanda. Aflând acesta, Mako lăsă ţinutul 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 473 


Bârsei şi se îndreptă spre oraşul Mediaşii. Când priimiră 
veste nobilii de sosirea, lui la Mediaşii, îi trămiseră pe 
Nicolae Bogathi ca să'i făgăduiască, între alte lucruri, că 
«eï nu'şi vor mai adduce aminte de relele ce elii le a fă- 
«cutii de curândi, că nu'i vor lua niet odată fără despăgu- 
«bire şi fără o judecată mai dinainte moşiile ce voevodul 
<îi încredinţase şi că âncă îi vor dărui léfa pe duoă luni»; 
şi spre a da mai multă temeiu acestor făgăduieli , îi tră- 
miseră în acelaşi oraşii unde âncă se afla, pe Ioanii Ke- 
meny şi pe Stefanii Petki, cari veniseră la dinşii de la 
Michatu, ca să'lii r6ge a'şi adduce aminte de naţia un- 
gară din care şi elii se trage, de a urma ceia ce a înce- 
put, de a, veni în tabăra de la Turda ae uni puterile 
sale cu ale lor, spre a depărta din ţârră uni tirannii crudii, 
de a nu se teme de unii poporii căruia norocul a slujitii 
maï multă decât curagiul. 

În vremea, acâsta, curierii vestiră lui Michaiu că Mako, 
stăruind în îndăr&tnicia, sa, în locii d'a merge cu 6stea sa 
la Alba-Iulia , de pre cum îi poruucise , s'a dusii la Me- 
diaşii. 'Ținându-se de hotărîrea sa d'a âmbla cu binele şi 
a'i linişti şi domoli mai multă cu mijlóce împăcăuitâre , 
Michaiu găti duoă solii, una către soldaţii lui Mako , 
puind în capu'i pe Ioanŭ Nemeş cu însărcinarea de a 
astâmpăra minţile oştilor şi a le ridica ott. ee bănuială, 
plângându-se de răscóla lor, chiămându'i la datoriă, ca 
nu în acesti minutii grei pentru creştini să'li pună în 
mevoiă a'i pedepsi, pe dînsul carele în totii d'a-una a fostii 
binevoitori către dînşii şi nu ei să fie o stavilă la bu- 
nele şi cuvi6sele sale strădanii. Cea-l-altă soliă, compusă 
de Pangratie Sennyei şi de vistierul Stoica , românii is- 
pravuicii alii palatului , care de curând se întorsese de la 


www.dacoromanica.ro 


474 MICHAÏU-VITÉZUL 


Pilna, unde fusese trămisii ambasadorii către împăratul 
Rudolfii , avea, a merge în tabăra, nobililor la Turda, Eï 
eraii însărcinaţi să dea de minciună sgomotul r&spânditii 
printre nobili că elii voiesce peirea lor. Cu aceştia dete 
împreună şi pe trămisul către Mako , spre a '1ú presenta 
nobilimei. Ajungând cu toţii la Turda , aceşti deputaţi, 
dinainté tutulor nobililor adunaţi, facă fiind şi duoi soli 
trămişi de George Mako, îi împliniră misia ce le era în- 
eredintatš. Păcându-se tăcere, vistierul Stoica, cu gravi- 
tatea sa obicinuită, astfelu cuvântă : «Cu mare părere 
` <de rëü a aflatii domnul r&svrătirea lui George Mako şi 
«răsc6la legiunei sale , răscâlă ce elü n'a întărîtati prin 
«nică o nedreptate, fiind mulțumită de bunele slujbe 
«ale ei până acum; elü nu cunn6sce pricina unei aşa 
«fără de veste desbinări şi bănuie că pâte ea arii fi efectul 
«unei mişcări pricinuită print unii sgomosii mincinosi, 
«mai multi decâtii printr'o veste sigură. Deca eï aŭ fostii 
«îndemnați la acestă îndârjire nesocotită, căcă le a rămasik 
«simbria neplătită, iată că le a trămisii prin Ioanü Ne- 
«meş simbria pe patru luni întregi; de aŭ altă temere, 
«să o părăsiască, căcă domnul le a trămisii cărți de în- 
«credinţare la care totii creztinul trebuie să se încredă. 
«Decă sunt ceva, vinovaţi în legătura făcută cu Sigis- 
«mundii, domnul îi îmbiză cu uitare şi cu o iertare de- 
«plină. Cu mai mare părere de rëü a aflată domnul că 
«nobilimea s'a turburatii de 6re-care larmă răsvrătitre 
«care dă domnului gânduri mincin6se şi nelegiuite ; elit 
ciea de marturii pe Dumnegeii şi pe sânţi că n'are ni- 
«micii mai scumpă ca sângele nobililor ; nimici nu are 
«maï la inimă fără numai de a păstra legile lor cele vechi 
«şi ale patriei, şi elii stă gata a răsplăti fiă-căruia de pre 
«meritele sale.» 
www.dacoromanica.ro 


MIRISLEO 415 
Abi6 sfârşi Stoica, cuvântul şi cei duci trămişi aï lui 
George Mako strigară «că toți socii lor de arme nu vor să 
«mérgä a se împreună cu domnul, că ei nu mai vor să 
«Slujiască sub stâgurile lui, că ei vor mai bine să trécă 
«îndată în Ungaria, unde vor găsi vechia libertate a pa- 
«triei, administraţia dreptăţii, siguranța pentru viéta lor 
«şi milostivirea împăratului, că în zadar Stoica ostenesce 
«urechile lor printr'atât6 vorbe, căcă Mako a şi hotăritii 
<a trece în Ungaria.» Deputaţii români, v&dând îndărăt- 
nicia lot, nebănuind nimici nici de înțellegerea lor cu no- 
bilii, nici de hotărîrea acestora d'a ridica capii şi sabiă 
împotriva domnului, credând vorbele trămişilor lui Mako 
şi gândind că acesta se va îndrepta spre Cluşii ca să trecă 
în Ungaria, se duseră acolo spre a'lü întâmpina. Ei a- 
veaii de gândii să laude lui Mako şi oştilor sale milosti- 
virea domnului, să se siliazcă a domoli mânia lor şi sët 
adducă în tabăra domnului, séŭ, de nu isbutiaii cu vorba, 
să scóle în numele domnului pe ţărrani gi-să uccidă pe sol- 
daţi până la unul. Acésta fusese şi dorința lui Michaiu. 
O asemene hotărîre arii fi trebuitii a o lua la vreme şi a 
o întinde preste tótă ţârra. Din nenorocire nu se făcu ni- 
micii , nică măcarii în acestii casii în parte. Deputaţii 
mergând Ja Cluşii, aşteptară acolo în zadar mai multe 
dile sosirea, oștilor lui Mako şi, vEdând că nu mai vinil, 
se întârseră la Alba-Iulia lângă domnii fără să fi făcutii 
nimici. Asemen€ şi Ioanit Nemeş, ducându-se la George 
Mako, îi spuse totii ce'i disese voevodul, dar Simţind că 
cântă dinaint€ unui surdă şi pergându'şi t6tă sperarea, 
se întorse şi elü la Michaiu. 


www.dacoromanica.ro 


476 MICHAŤU-VITÉZUL 


XIII 


Intru aceia, deputaţii nobililor trămişi la generalul 
Basta ajunseră la Maitinii, unde se afla acesta şi, spunân- 
duet însărcinarea lor, fură cu multă bună-voinţă şi dra- 
goste priimiţi. Basta se arătă multii veseli şi pré gata 
at sluji şi le făgădui ajutorul şi sosirea sa. Sunt ânsă 
unii annalişti cari, nebănuind că Basta avea iustrucţii tai- 
nice de la împăratul, instrucţii provocate fără înduoială 
de ura lui, spre a lucra întru surparea lui Michaiu, pre- 
tindü că Basta stătu pucinü în cumpănă, când priimi so- 
lia nobililor. Dar şi de este adevărată acâstă înduoire a 
lui Basta, e învederatii că ea era o prefacere. Mai mulţi 
aunaliştă şi istorică mai nout se înduoiescii că Basta ari fi 
pututii îndrăzni a nu asculta porunca împ&rătâscă, de nu 
arii fi avută tainice instrucţii spre a lucra în contra po- 
runcei celei dată de facă. In adevării, urmările curţei au- 
striace sunt destulii de cunnoscute şi apoi chiar déch 
Basta, mânatii numai de ura sa contra lui Michaiu, a lu- 
crată în contra poruncilor împăratului săi, 6re acesta, 
nepedepsind neascultarea lui, n'a, luată asuprä et tótă rës- 
punderea şi nu dă temeiu drepti la oră ce bănuială ? 

Basta, spre a acoperi respunderea sa, personală şi aceia 
a curţei împărătescă ale cării tainice instrucțiï nu le pu- 
tea, arăta armiei sale, căria îi spusese că o duce în ajutorul 
lui Michaiu, spunii că convocă unii svatii de răsboiu, propu- 
nându'i a/şi da părerea dâcă trebuie a ajuta pe Michaiu oră 
pe nobilii revoltați. 'Trei fură părerile în care se împărţiră 
membrii acelui svatii. Unii erai de părere d'a nu ajuta nică 
pe o parte, nici pe alta, ci d'a aştepta să se v édš essitul şi a 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 477 


dobândi noui porunci de la împăratul; altii, că potrivită 
poruncilor cesarului, trebuïe a merge în ajutorii lui Michaiu 
şi a nu se da ascultare acelor óment resvrătiţi la Turda, 
rîvnitori mereii de lucruri noue şi pre atât străini de împă- 
răţia cesarului, precât sunt îndărătnici şi duşmani lui Mi- 
chaiu- Vodă; că ei nu certi ajutorul lui Basta, pentru că ïu- 
bescii mai bine pe îm} &ratul decât pe Michaiu, ci numai si- 
Jih fiind prin greşala răscóleï lor, de a chiăma ajutorul celú 
mai vecinii. Ei adăogeaii că bine este ca voevodul să înfrê- 
neze trupa revoltaţilor, fiind nisce 6meni îndrăzneţ cu 
mintea şi purur6 gata la lucruri noue; astfelă apoi, când 
se va lepăda Michaiu de Ardélü, acestă ţârră va fi maï 
lesne şi mai în pace cârmuită de miniştrii cesarului. Ur- 
ma, va dovedi că acâstă părere era cea maï înțellâptă. A 
treia ânsă, pe care Basta o inspiră unui june cu totul în- 
chinatü lui, comitele Tomaso Cauriolo, strejarii-maiorii 
generalii, şi pe care elŭ o sprijini, era că trebuie a se uni 
cu revoltanţii şi a se folosi de acestă occasie spre a răpi 
Ardélul diu mânele usurpăt6re şi tirannice ale lui Micha: 
că de-gi poruncă aŭ de a ajuta pe acesta, dar împăratul. 
nu scie, cum le aŭ aflatü ei, înşelăcăunile cu care Micha 
voiesce a prăpădi 6stea lor şi a se rebela împotriva cesa- 
rului ; că prin ajutorul ce vor da nobililor şi mâutuindu'i 
de Michaiu, vor îndatora şi mai multii pe aceştia la cre- 
dinţă către împăratul ; că cu 6stea lor şi cu cei duoi-spre- 
gece mii şi mai bine de luptători ce spunü că aü nobilii , 
şi prin aceia, că Michaiu nu cunn6sce scopurile ce aü şi îi 
aşteptă ai veni întru ajutorii, vor pute lesne a'lii isbi fără 
veste şi a'1ü birui. 

Svatul, ce era întocmită de Basta mai multii de 6meni 
sigari ai lui, aprobă acâstă părere a comitelui Tomaso 


www.dacoromanica.ro 


478 MICHAÏU-V1TÉZUL 


Cauriolo şi Basta «carele de mai nainte era hotărît la 
«acâsta», de pre cum Spune istoricul săi Spontoni, îndată 
ce priimi din noii de la solii nobililor jurământul că vor 
fi pururé credincioşi cesarului Rudolfi, chiămă la sine pe 
Rothalt, capul celor patru companii de rândii nemţeşcă din 
căllăvimea Ungariei de sust şi 'i porunci în secretii d'a 
se pune îndată în calle cu căllăreţii săi spre Turda şi de 
va, găsi acolo lucrurile sigure, astfelii de pe cum făgădui- 
seră solii, să se uniască cu nobilii, asigurându'lii că cea- 
J-altă 6ste în vre o cinci dile se va împreună cu dînsul, 
Eli îi porunci să caute a batte locurile şi a lua limbă unde 
este Michaiu şi cu ce puteri se află; că dâcă din întâm- 
plare acesta apncând înaint6 gândurilor altora, se va fi 
unită şi împăcatii cu nobilii, să'şi schimbe hotărîrea şi să 
ain6rgă la dinsul să'i spună că, potrivită poruncilor cesaru- 
lui, armia îi vine în ajutorii. Astfelii Basta, de pe împre- 
jurănă, sta gnta a trăda séŭ pe Michaiu séŭ pe nobilii ar- 
dien. Eli chiămă apoi pe deputaţii nobililor si stărui 
multii ca nobilii să nu dea băttălliă voevodului până nu 
va apuca să sosiască şi dînsul; că decă, de pe natura locu- 
rilor, fără voia lor vor fi siliţi a veni în luptă, să se tragă 
mai bine spre Cluşii. Într'aceiazi vreme, se Deeg scire tu- 
tulor nobililor Ardslului, tutulor brăslelor de ostaşi de 
ae adduce aminte de credinţa ce aŭ jurat împăratului 
Rudolf, de a părăsi pe voevodii şi de a veni în tabăra lor. 


XIV, 


Intorcându-se deputaţii în tabăra nobililor, le spuse 


câte le disese Basta. Decă ei îndătä, ascultând svatul ace- 
stuia, trămitii deputaţi la Sšeuif ce ţinea cu Michaiu ca 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEV 479 


să'i îndemne a se uni cu dinşii. Dar Săcuii, recunnoscători 
„către Michaiu pentru libertatea ce le dedese şi temându-se 
că de vor veni Ungurii far la putere, nu numai că o vor 
perde cu vremea, dar că âncă ei vor căuta a'şi r&sbuna 
asupră-le pentru mulții nobili ce omorîseră, r&spunseră 
«că eï sunt mulţumiţi de unii domni aşa mare ca Mi- 
schain. 'Totii într’o vreme nobilii trămiseră la Cazacii 
lui Michaiu pe Balthazar Vereş si pe Ioanŭ Zoltai ju- 
Tiseonsultü , ca săi invite a se uni cu dînşii sub bune şi 
sigure condiţii. Cazacii ânsă eraŭ cu totul jertfiți lui Mi- 
chatu. Slujind în dobândă şi iubitori de bogăţiă, ei căpă- 
taseră multii de la voevodul românescă şi speraii âncă a 
maï căpăta. Michaiu, precum am arătatu, avca multă în- 
grijire pentru ostaşii săi. Adesé la mese elii dăruia pe 
Cazaci ca, şi pe cele-l-alte melt, cu bani, cu cai, cu haine 
cusute în Brut ce luaii vederile prin felurimea colorilor 
şi a florilor. Astfelii t6tă armia sa era frumosi împodo- 
bită şi mândră de strâlucit6rele ei îmbrăcăminți, cât şi de 
vitejia ei. Ades6 Michaiu, când le da daruri een léfa, îi 
îndemna să stea credincioşi pe lângă prietenia şi noro 
cul lui şi le dicea : «Mai adăstaţi puçinü, ostaşi, şi vë 
-<voiu duce într'o ţerră , unde se găsescii cu îmbilşugare, 
«mătasea, aurul, diamantele şi totii felul de avuţii.» A- 
ceste făgăduieli şi buna-voinţă ce Michaiu arăta oștilor , 
lipiseră cu totul inimile Cazacilor de dînsul şi, când depu- 
taţii nobililor se duseră să'i îndemne ca să se tragă din 
partea voevodului, înfuriaţă ei ucciseră îndată pe Baltha- 
zar Vereş şi duseră domnului tóte cărţile ce le trămise- 
seră nobilii. Goen) lui Balthazar, jurisconsultul Ioanii 
Zoltai d'abi6 scăpă; pe când elii se silia a dovedi Cazaci- 
lor că, potrivitü legilor lui Justinianii , ei aŭ drepte cu- 


www.dacoromanica.ro 


480 MICHATU-VITEZUL 


vinte de a părăsi pe Michaiu, aceştia năvăliră asupră'i 
siluindu'lă, băttându'lii şi rupându'i hainele, încât cu geren 
apucă de scăpă în strîmtorile munţilor. 

Fură mai norociţi nobilii cu alte oşti. Ei rugaseră âncă 
să vină la dînşii pe pedestraşii pretoriani ai voevodului, 
cari eraii în numări „de şâpte sute şi pe căllăreţii beglii, 
ambele cete, compuse de Unguri; dar pedestraşii avură 
anevoință a fugi, căci domnul, simțind gândurile lor, îi 
sili a sta în frêul disciplinei, uccigând câţă-va, centurioni 
aï lor şi închidând pe toţi cei-l-alţi într'o grădină îngră- 
dită cu ziduri ce se afia lângă camerile sale. Acestă gră- 
dină, în care Michaiu clădi o baiă frumâsă, fu mai târdiii 
făcută cetăţuiă de prinçul Ardlului Gabriel Bethlen. 
Câţi-va, din aceşti pedestraşi , cari putură scăpa, fură 
uccişi în calle prin paznicii orânduiţi de strâjă de că- 
tre Michaiu şi forte puţini, făcând unit mare ocoli, a- 
junseră târdiii şi tocmai după băttaiă în tabăra nobililor. 
Căllăreţiă beşlii isbutiră mai bine. Intr'unü semn hotă- 
ritü, eï se sculară cu toţii şi se duseră la Turda a se uni 
cu nobilii. Pe lângă dînşii se luă şi Ioanii Iacobini , unŭ 
tânării cu învăţătură, ce era secretarii la cancellaria dom- 
nului. Eli fusese mai nainte în aceiaşi calitate pe lângă 
Sigismundii Bathori şi, însogind pe acesti pringii în ex- 
pediţia sa din térra Român6scă împotriva lui Sinan vizi- 
rul la 1595, descrise acestă campaniă. 


XV 
Nobilii trămiseseră asemené, âncă din 2 septemvrie, 


scrisori la Saşii din Brasovü şi Sibiiu spre aY trage în 
partea lor, părăsind pe Michaiu. Saşii ánsë necunnoscând 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 481 


mărimea, mişcării împotriva acestuia şi temându-se de 
puterea, lui, spre a se arăta cu slujbă şi credinţă către 
dînsul, îi trămiseră acele cărți. Änt nu sosiseră acestea, 
în mâna domnului şi Braşovenii, precum şi Sibienii prii- 
mescii şi alte cărţi de la nobili, în care se coprindea pe largii 
totiiplanul deshbinării Ungurilor. Braşovenii îndată porniră 
aceste cărţi, cu unŭ omü într'adinsii la domni, Yar Sibie- 
nil, spre a se arăta, gi mai cu bună voință, plecară mai 
mulţi în pers6nă, spre a: duce cărţile, luând cu dînşii şi 
pe omul trămisii de Braşoveni. Era ei să intre în curtea, 
domnului, când aflară de la unii 6meni ai curţii că cele- 
l-alte cetăţi săsesc s'aii lepădatii d: credinţa, lor către 
Michaiu, precum şi că toţi ungurii, ce se aflati în tabăra 
acestuia, aŭ fugitii şi s'aŭ împreunatii cu nobilii, câşti- 
gându'şi mai ântâiu amnistiă deplină pentru câte făcu- 
seră , când se aflaŭ sub poruncile lui Michaiu , lucru ce 
nobilii bucuroşi le accordară, mai allesii sperând că cu 
modul acesta, vor puté trage în partea lor şi pe Săcui. 
Acestea înțellegând, Sibiienii se întorcii din drumi la ar 
săi şi trămitii la Braşoveni oo? scrisori de la nobili, cu 
altele ce ei primiseră de la Germani şi Unguri şi de la ó- 
meniă şi generalii împăratului, îndemnătâre la revoltă , 
vestindu-le că şi eï, în 10 septemvrie, sai răsculați şi 
rugâudu'i a sta împreună cu dînşii. Saşii n'aveaii nică unii 
temeiu a se revolta. Ei, împreună cu S&cuii, chiămaseră 
pe Michaïu în Ardâli. Acesta, nu numai că îi mântui de 
tirannia lui Andreiu Bathori, dar încă îi favorase cu deo- 
sebire în t6tă vremea ; dar Saşii, nemulțumitori şi mişei, 
cât bănuiră slăbiciunea făcătorului lor de bine şi vădură, 
că şi împăratul e împotrivă'i, nu pregetară a'lii părăsi şi 
a răsplăti printi”o trădare mêrgavă binele ce le făcuse dom- 


nul Românilor. 3 
www.dacoromanica.ro 


31 


482 MICHAÎY-VITEZUL 


Braşovenii , cum priimiră acele scrisori de la Sibiieni, 
âncă atunci séra , duminică 11 septemvrie , toți cu mare 
aplausii se-învoiescii a se desbatte de sub Michaiu şi în- 
dată în acea n6pte prindă şi punii la închis6re pe toți Ro- 
mânii , pe câţi potii pune mâna, între cari fură vistierul 
Vistelie şi George fratele banului Mihalcea; pe alţii iarăşi 
îi omorîră «căutând pe Români în tóte unghiurile şi văile, 
«dice chronica săsâscă a lui Puchsius, şi dându'i morţii 
«fără de nică o cruţare.» După aceia, în zadar se ispitiră 
în câte-va locuri a pătrunde până la tabăra nobililor, căci 
ole lui Michaiu îi stăviliai. Ei fură siliți a'şi mărgini 
revolta, în ţinutul lor şi a urmă cu uceiderile mişelescă de 
Români, de pre cum începuseră. Numai Bast de la Bi- 
strita putură trámite câte-va s ite de pedestraşi în tabăra 
Ungurilor, Aceştia se adresară cu rugăciune şi la Clugeni, 
gicându-le : «că voevodul a hotăritii a nimici de totii na- 
«ţia lor; că trebuie a ajuta patria ameninţată de o asemené 
«sórtë; că Clugenii, fiind singuri! cari aŭ arătatii virtute în 
«împrejurări grele şi generositate la trebuințele patriei, 
«pentru aceia, cert de la dînşii a le da o miiă de puşcaşi şi 
«ş6pte sute talere împrumutii». Cluşenii, după ce răspun- 
seră numai câte-va, cuvinte de nepriimire la deputaţii nobi- 
lilor, porniră îndată lângă domnii, printr'nnü lungii încon- 
jurii, pe concetăţenii lor Ioanü Hoszsu şi Toma Literatu, 
spre a'i spune cererile nobihlor şi a se lega către dînsul 
printr'o nouă legătură de credință, iar drepti răsplată a cre- 
dinţei lor, a'i cere să li se dea numai unii singură târgii. 
După ce "ia lăudată forte, domnul se făgădui a le îm- 
plini cu prisos cererea, de îi vor rămâne credincioşi. Eli 
dete scire deputaţilor d'a face unii mare ocolă şi d'a se 
întârce în grabă către concetăţenii lor, căci pe drumul 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEtE 483 


del mare ei vor puté să cadă în mânile Ungurilor. Dar 
nobilii tăiase tóte drumurile, ca domnul să nu scie nimicii 
de starea, lor şi deputaţii, cu tóte că urmaseră svatul lui 
Michaiu luând unii drumii cotitii, totii fură prinşi de no- 
pili şi adduşi despuiaţă în tabără, de unde însă li se dete 
apoi drumul ca să se întârcă la concetăţenii săi. Cluşenii 
xemaseră pe lângă Michaiu. Numai unul dintr'înşii, anume 
Toanü Darabos ridică câţi-va, căllăreţă şi îi duse în tabăra 
nobililor, dicându-le ` «Aideţi să ne luptăm cu inimă sub 
<stégul împăratului, căruia am juratii credință !» şi pro- 
testând împotriva, lui Stefanü Seres magistratul Cluşului, 
«carele opria oră ce răsc6lă. 

Astifelii, mai multii în numele împăratului se făcea, re- 
volta. Prin viclenia Ungurilor, eari în fagă se arătaii su- 
puşi împăratului, luă ingurrecţia, întindere şi putere mare 
şi încinse de tóte părțile pe Michaiu, în vreme ce, de ari 
fi sculatü elii poporul cum trebui să facă, arii fi pututii 
«coprinde cu totul pe duşmani şi nu'i arii fi datii vreme 
să se întăriască în putere şi să'i desorganiseze armata cu 
încetul. În peptii inima ni se frânge de ce înaintămii cu 
povestirea către acea catastrofă gróznică , la care ne tê- 
xîră aceste greşeli; căci de aci isvorîră, nu numai nenoro- 
civile acelui mare”bărbatii , unul din cei mai minunaţi în 
istoria omenirei , dar âncă şi nenorocirile naţiei române, 
care dintr'atâta, mărire şi gloriă, cădu împreună cu eroul 
sii , într'o prăpastiă spăimântătâre , de unde duoă vâcuri 
gi jumătate de suferințe âncă nu aŭ putut'o mântui. 


XVI. 


În vremea acésta George Mako, închiăind cu deputaţii 
nobililor condiţiile de allianţă , plecase de la Mediaşii şi 


www.dacoromanica.ro 


484 MICHAlU-VITEZUL 


sosise calle de cinci mile de tabăra rebelilor, într'unŭ loc 
numitii Bogacia, îmbilşugatii de vinii , unde dete soldati- 
lor săi voiă să bea. Cu t6te vorbele mincin6se asupra lui 
Micha ce răspândise între ostaşi de atâta vreme, elŭ nu 
era Bnch siguri că va put să "i facă a se revoltă, uitân- 
due credinţa jurată domnului şi bunătăţile lui pentru 
d'neit. Dreptii aceia, îşi opri ostagii întw'acestii loc, cre- 
dând că prin ametéla beţiei îi va, târî lesne în tabăra no- 
bililor. Eli trămise credincioşi de ai săi dintre offigeri şi 
soldaţi prin tâte cârciumile unde se aflaŭ ostaşi deşertând 
pahare, cari începură a cârti cu despretü şi a rosti ame- 
nințări asupra lui Michaiu. «Trebuie, giceaii ei, să gonimü 
«pe acâstă feră până la hotarele Lët Românesci; trebuie: 
«să murimi pentru patriă şi să allegemii dintre unguri, 
«domnii de sângele nostru. Decât să tinemü cu Michatu 
«pentru o păcătâsă 16fă ce ne o dă mai multii de neo, 
«decât de dragoste, mai bine să ne unimii cu George Ba- 
«sta, din armia căruia se dice că aŭ şi sosită câte-va mii 
«de ostaşi de frunte !» şi fiind-că nimeni nu vorbia îm- 
protiva acestora , sângele ostașilor se aprindea, prin bëu- 
tură din ce în ce mai multii. George Mako , temându-se 
ca adoua-di, potolindu-se focul vinului, să nu se schimbe 
şi părerile, fără a mai aştepta să se facă gioă, dă ar- 
miei sale semnul de plecare, trece Mureşul şi apoi opresce 
unii minuti în locii pe ostaşi şi le grăiesce astfelii : «So- 
«gilor, nemuritorul Dumnedeii ne a dal? ieri tutulor, una 
«şi aceiaşi gândire şi toți furi osebire v'aţă uniti împo- 
«triva acelei peiră a nale n6stre, acelui stricătorii alii 
«legilor n6stre , carele plănuiă, eq crugdime mârtea nóstră 
<a tutulor, împotriva lui Michaiu Voevodü ! Voi aţă luată 
«armele pentru apărarea acestei provincii, ce prin vitejia 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 485 


«nóstră Michaïu a suppus'o tiranniei sale; voi v'aţă pusti 
<a apăra atâtea fecidre curate şi nevinovate împotriva 
«dobitocirei şi crudimei barbarilor. Siguri că astă-di vom 
«put să r&sbunămii relele ce domnul prin noi a făcutii 
«Ungurilor , întăriţă prin allianta dumnedeéscš, aideţi în 
«tabăra lor şi să unimit sorta n6stră cu a lor.» 

Soldaţii r&spunseră acestei cuvântări a lui Mako prin- 
tr'o murmurare mâni6să. Uitând vorbele de ieri şi cei 
mai mulţi viindu'şi acum în fire din ametéla vinului, îşi 
.adduseră aminte datorinţa lor şi începură în gura mare a 
lăuda facerile de bine ale voevodului , osfindind o aşa de 
ruşin6să nemulţumire din parte-le. Ei îşi adduceait aminte 
-Gă aŭ fostii goi şi că Michaiu îi îmbrăcase, că eraŭ pe josü 
şi că elü le dedese cai şi, din starea de călăreți de róndü 
îi înălţase apoi în ranguri mai înalte ; că ar fi o necinste 
neperit6re, o faptă vinovată dinaint6 lui Dumnedeii de a 
trage sabia asupra unui aşa de mare făcătorii de bine, ca- 
rele afâră de léfa ce le a plătitii, le a mai făcută şi atât 
alte bunătăţi. Vre-o câţi-va commandanți încă îşi des- 
părţiră oștile de cea-l-altă armiă, protestând în gura mare 
asupra trădătorului George Mako. Acesta era perdutii a- 
cum, déca din norocire nu'i sosia în aceli minutii în aju- 
torii Wolfgang Kamutki, trămisii de nobili spre a birui 
înduoirile ostaşilor. Acestii deputatii, june cu curagiu şi 
cu mare elocuenţă, Dou ostaşilor unŭ cuvântii, în care 
reînnovi şi întări în numele nobilimei, tâte cele făgăduite 
de Nicolae Bogathi şi adiogi : «că George Basta este să 
«vină cu o puternică armiă în ajutorul Ungurilor, că elú 
«e la hotari, că o mare temere a coprinsi pe voevodii, 
«că Stefanii Csaki vine asemene întru întâmpinarea lor cu 
-«magnaţii ţării spre a'i fericita, că este multi mai cu 


www.dacoromanica.ro 


486 „MICHAÎU-VITEZUL 


«cinste, de va, voi asa norocul, a cădé apărând viéța sæ 
«şi mântuirea patriei, decât a mai sluji puginii timpit 
câncă şi într'o spaimă necurmată pe unŭ tirannii.» 

Prin aceste şi alte vorbe, elit câştigă până în urmă spi- 
ritele turburate ale soldaţilor. George Mako, vădând os- 
taşii aprinşi , dete semnul şi după ce mustră pe acei ce 
nu']ü vor urmă, puse armia în mişcare şi chiar aceia, cari 
până atunci îi eraii împotrivitori fură siliți a merge cu 
dînsul. Îndată Stefanii Csaki , în fruntea, unei părți dim 
ogtile nobililor gi acelor mai însemnată dintre capii lor, 
cu unii costumii strălucită şi căllare pe unŭ callii, măreţii 
înşăuatii , esst întru intâmpinarea legiunei lui Mako , su- 
nând trâmbiţele , tobele şi dând t6te semnele de veseliă. 
Ambele oşti oprindu-se în locii. Osaki le rosti unii cu- 
vântii pomposü şi apoi din âmbele părţă îşi deteră mânele 
şi se îmbrășişară. Toți ungurii laudă pe soldaţii lui Mako 
că aŭ prețuitii mai multi pe Dumnedeii , patria şi legea, 
decât prietenia Românilor. După aceia, îi ducii în tabără, 
unde nobilii le daŭ la Lob mese, le dăruiescii o câtime în- 
destulătâre de grâii , nutreţii pentru cai şi 16fă pe duo 
luni. 


Astfeli se împlini trădarea, lui Mako şi a legiunei sale. 
XVII. 


Michaiu-Vodă, cu tóte că nu aflase âncă nimicii despre 
trădarea, lui Basta, dar cunnoscând acum puterile nobi- 
lilor, începu cu totii dinadinsul a se găti de ste. Eli 
chiămă pe lângă sine tóte oştile, chiar pe acelea din ora- 
gele de margine, precum Jeng, Lipova, Lugosü şi Caran- 
sebeşii, sub povaţa lui Andreiu Barcsai; scrise încă gi lui 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU i 487 


Pătraşcu să "7 adducă o óste.insemnatš din térra Româ- 
nâscă. Aforă de acestea, elü strîngea arme, muniții şi 
totii ce era de trebuinţă pentru unii lungii răsboiu. De a 
se gătia de băttaiă, dar dorinţa lui era statornică d'a o 
încunjura. Pentru aceia, elii chiămă la sine duoi preoţi, 
părintele George Vasarhelly din societatea lui Iesu, omü 
bunü şi predicatorii de minune şi pe Ioanii Ungvari, altii 
predicatori elocuentii alii reformaţilor din Alba, carele 
scia adâncii din cărţi, şi îi trămise pe amânduoi la Turda, 
fiind eï de religii deosebite , să pótă sta fiă-caro pe lângă 
cei de credința lor, însărcinându'i a propune pace şi ier- 
tare nobililor şi a'i îndemna să'şi uniască maj bine pute- 
rile împreună spre a se lupta împotriva Turcului; «déca 
«cum-va el séŭ soldaţii lui aü făcutii vre o greşală gu 
«spună de façă şi fără sfidlă; în sfergitii să “i încredinţeze 
«că prin căința lor gi milostivirea sa, acestă räscólă se 
«va puts ispăşi printr'o vecinică uitare.» Dar când aceşti 
deputați sosiră la tabăra nobililor, nu fură nică priimiţă, 
nici ascultați. 

Intr'aceia, Rothalt, urmând poruncile generalului sëü 
Basta, se apropiè de Turda şi aflând starea nobililor a- 
colo, porni înainte cu căllărimea sa în tabăra lor, unde 
fu priimitii cu mari demonstraţii de bucuriă,* Eli asigură 
nobililor că generalul săii, doritorii dea” ajuta şi ai mân- 
tui de tirannia lui Michaiu, în cincă dile va veni să se îm- 
preune cu dîngiï şi pentru aceia la trămisă pe elù înainte 
cu căllărimea sa, spre a le fi de slujbă până atunci. Pin 
apoi trămise răspunsii înapoi lui Basta ca să "i dea de 
scire despre ceia ce a făcută şi porni vre o dece séi duoi- 


* Depe Bethlen, capul acestei căllărimi nu era Rothalt, ci La- 
dislaii Petö, 


www.dacoromanica.ro 


488 MICHALU-VITEZUL 


spre-dece căllăreţi uşori ca să battă drumul, nu numai 
spre Alba-Iulia, ci în tóte părţile, spre a descoperi unde 
se află atunci Michaiu. Duoi din aceşti călăreţi fură prinşi 
de paznicii acestuia, şi de la dînşii elii află că chiar în a- 
cea di Basta trebuie să "et împreune armia cu a nobililor, 
Basta în adevării, pornind de la Maitinii, veni la Tăgnadii, 
îndreptându-se către Ardélü, pe drumul numitii Meseşia, 
din pricina varului de care se află acolo mulţime séü a 
năsipului albii; se opri apoi puţinii la oraşul Zilău în 
p6lele muntelui Meseşul la hotarul Ardâlului, de unde, 
în duoă marşuri, sosi la Cluşii cu armia şi bagagiele sale, 
la 13 septemvrie. Aci fu priimitii cu pompă de locuitorii, 
cari îi esşiră întru întâmpinare, 

Tabăra, de la Turda se măria pe totii c6sul. Trădătorul 
Tamasfalvi de care amii pomenitii înapoi, sosi şi elü cu 
400 căllăreță săcui din scaunul Mureşului, lăudându-se 
că a venitii nechiămatii ca să dee mână de ajutorii împo- 
triva tirannului şi arătând nobililor scrisârea ce'i trămi- 
sese Michaiu şi a cării coprindere amii vădut'o mai susii. 
Mai veniră âncă o sémš de sëcuY din scaunul Arieşului. 
Aceşti săcui din scaunele Mureşului şi Ariegului totii d'a- 
una ei aŭ deosebitii simțimintele şi causa de ale fraţilor 
săi din cele-l-alte scaune, Mai iubitori de linişte, ef gan 
ţinută în veci departe de revoluţii, alăturându-se mai a- 
des€ de puterea, care D se părea mai legiuită, asa d aü 
fostii cu Andreiu împotriva lui Michaiu; pe urmă stătură 
cu nobilii, căci aceştia se arătaii că sunt suppuşi împăra- 
tului. In gilele n6stre âncă ei aŭ tinutü spre partea îm- 
păratului împotriva totii n6mului lor rebelatii asupră'i. 
Cluşenii, vădându-se şi dînşii în mânile armiei lui Basta, 
trebuiră să se supună la rândul lor şi să trămită nobililor 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 489 


oştile şi bont ce le ceruseră. Intr'aceia, în tabăra de la 
Turda sbura în t6te corturile vestea sosire lui Basta şi 
toţi veselindu-se câştigară inimă gi se arătară mai aprinși 
împotriva domnului, începând a striga de facă la arme! 
şi însciinţând pe împrotivnicii lor, la scăpătatul s6relui, 
prin descărcări din arme, semnii obicinuitii pe atunci la 
soldaţii din tabere ca dovadă de întocarea lor şi de dorinţă 
de a veni la luptă. 

După ce dete la Clusü o di de odihnă oştilor sale, Basta 
sosi într'unii singurii margii până la tabăra nobililor, de- 
parte numai de duoë mile. Eli fu priimitii cu mari semne 
de bucuriă şi salutatii cu mare respectă de tâte stările, 
ce "i esşise întru întâmpinare. Eli tăbărt dincolo de po- 
dul de pre rîul Ariegului, pe locul unui sati de curândii 
arsii de Cazaci, care se chiäma Kereszteş. Îndată Stefani 
Csaki şi cei-l-alţi magnați îi deteră commanda tutulor 
oştilor Ardâlului, ce eraf în numării de duoă-spre- 
dece mii ostaşi căllără gi pedestri şi patru tunuri; 
toțï se suppunii cu toți ai lor la poruncile lui şi flù înde- 
stul6ză cu grâŭ si cu bucatele trebuincăse. 


XVIII. 


Aflând Michaiu-Vodă sosirea lui Basta în tabăra nobi- 
lilor, trămise în acâstă tabërä unul din cei mai de frunte 
boieri şi anume Andreiu Postelnicul şi pe Luca Trausner 
dându-le trei solii : cea d'ântâiu pentru George Basta, 
căruia îi însărcină să Y spună că : «de vreme ce n'are nici 
«o poruncă de la împăratul să năvăliască în ţinutul săi, 
«să plece dându'i pace şi să jet adducă aminte cu ce trude 
«şi cheltuieli elii biruise pe Turcă, în interesul creştinătă- 


www.dacoromanica.ro 


490 MICHAU-VITEZUL 


«ţii şi cu ce greutăţi suppusese Ard6lul împăratului, res- 
<turnând pe cardinalul Andreu, care avea sprijini şi 
«putere în Polonia şi Moldova ; acestea împăratul nu le 
ear fi pututii face, de nu era el; de aceia, arii fi cu ne- 
«drepti a răspunde la atâté slujbe printr'o purtare duş- 
«mană». 

A duoa însărcinare era pentru nobili, cărora elii vrea 
să li se -adducă aminte: «că eï aŭ fostii toţi în puterea 
«lui atunci când a suppusii Ardélul, că elii ari fi putută 
«să "i uccidă pe toți, dar că elii fusese atât de milostivii 
«încât, nu le făcu nimici ën la sfergitul răsboiului, ci 
<âncă îi păstră în legile şi privilepiele lor, când de pe 
«dreptul răsboiului, elü arii fi pututii să desființeze şi să 
«nimicnicâscă t6te acele legi şi prerogative; căelii şi acum 
«e gata a le da totii ce e dreptii şi a păstra în avmiă o 
«aspră disciplină; că se miră de ce eï s'aii revoltatii împo- 
«trivä’ï şi că ar trebui să se gândiască cum că Dumnedeii 
«sprijină în totii-d'a-una numai pricinele drepte». 

A Deia însărcinare era pentru ostaşii ce îl părăsise şi 
cărora elŭ puse să le spună : «că dînşii trebuie să ei ad- 
«ducă aminte cum că elii îi ridicase din starea prâstă la 
«trepte mai înalte; că dp, şi nu altul, în térra Român6- 
«scă şi în Ard6lii, le dedese cai, haine, arme şi alte po- 
«dóbe ce mai aveai ; că în tóte occasiile elü le a arătatii 
«bună-voinţa, sa; că sub poruncile sale, în ţerra Român6- 
«scă, eï aŭ înfrântii pe Turci şi aŭ câştigatii reputaţiă şi 
«bogății şi că atunci când et se împleaii de dobândă de 
«la duşmani, elŭ nu oprăa nimici pe semă'i, lăsându-le 
«lor totul şi tratându'i totii d'a-una, nu ca pe nisce sluj- 
«bagi, ci ca pe nisce copii ai së; să se socotiască ei dar, îm- 
«potriva cui aŭ să ridice acum arma şi cu ce ruşine aŭ 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 491 


« să fie pătaţi pe tótš viţa ce le mai rămâne; iar cât de- 
«spre dinsul, elŭ jură pe ce are maï scumpi că se va purta 
«către dînşii cu binele si cu dragoste ca şi maï "nainte, 
«de se vor întârce la datoria lor». 

Ânsăecând deputaţii sosiră în tabără, nu li se dete voiă 
da arăta în publică aceste propuneri. 

Michaiu nu 'şi mai făcea acum illusii asupra duşma- 
nilor şi, în vreme ce aştepta, întârcerea, acestor deputaţi, 
de sîrgii elù se gătia ca să porniască impotriva nobililor 
şi a lui Basta. In n6ptea din ajunul dilei în care era să 
€ssă din Alba-Iulia, i se ivi în visii o mare şi grâznică 
furtună, care se ridică despre Turda, se opri şi se spar se 
tunând înfricoşatii d'asupra Albei şi până "pn sfârşită On 
isbi cu trăsnetii pe elii însuşi. Minunatii de acesti visii şi 
deşteptându-se fără veste, Michaiu sare din pată, aprinde: 
o lumînare şi poruncesce să vină îndată la dînsul Pan- 
gratie Sennyei, Stefanii Bodoni şi câţi-va din cet mai de 
căpeteniă boieri. Aceştia alergând iute, găsiră pe domnii 
turburatii fârte de visul ce avusese gi pe care îlii destăinui 
şi lor, spunându-le că acâsta, îi prevestesce nenorociri. Cu 
greu boierii isbutiră a'lă linişti. Urma ne va arăta că a- 
cesti visü fu, vai! cu prisosii profetică. 


XIX. 


A duoa-di Michañu, ridicând tabăra de la Alba-Iulia, 
dete poruncă armiei să se aşede de la valle de oraşul 
AYudü, în câmpia numită Tinodii, Intw'aceiaşi vreme Ba- 
sta, după ce dete o di de răpaosii ostilor sale, obosite de 
Yutimea cu care veniseră la Turda, în 16 septemvrie, îm- 
preună cu óstea nobililor, ridică tabăra de la Kereszteg sk 


www.dacoromanica.ro 


492 MICHAlU-VITEZUL 


merse de o aşedă într'o câmpiă udată de rîulii Mureşului 
din ţinutul Uirei, pe care Michaiu o dedese banului Mi- 
halcea,. De aci, în diminéta viit6re, 17 septemvrie, rôn- 
duindu'şi armia de băttaiă, porni împreună cu tóte baga- 
giele sale spre Aiudii, cu gândii dea tăbări în susi-pumita 
câmpiă Tinodii ; dar aflând că Michaiu l'a întrecutii în 
oceuparea acestui locii, elit se opri lângă satul Mirisl&u, 
unde şi întâmpină pe Michaiu, cu tabăra agedată pe o 
câmpiă de alătur6, numită Holtmureşii. 

Mirislăul e unŭ satü duoă leghe dincolo de Alba-lulia.* 
Elii e aşegatii în capătul de dinc6ci alti unei câmpii lungi 
de sése mile aprâpe, dar de o lărgime mai mică, fiind tër- 
murită de o parte de munţi, iar de cea-l-altă de Mureşii, rtü 
plutitorii care din térra Săcuilor, trece prin mijlocul Ar- 
d6lului, sosesce la Lipova în Banatii şi se vârsă în Tisa. 
În unele locură lărgimea câmpiei e de o milă, în vreme ce 
cu cât vine mai înc6ce spre satul Mirisl&ului, se strimto- 
Y6ză, până ajunge de o jumătate de milă şi mai puţinii. 
Satul era agegati între dâluri şi rîul Mureşului, încălle- 
când drumul celii mare, care pe la plele munţilor duce 
din Alba-Iulia la Cluşii. Din c6ce de sain se întindea o 
holdă cultivată de mărimea, unei mile, care e ţărmurită 
printr'unü pârîii multii adânci, ce din délurt se vârsă în 
Mureşii. Pe acestii pârîii era unii podii, pe unde drumul 
celii mare şi alte duoă mai mici, unul din sati şi altul de 
la Mureşii, trecii spre Alba-Iulia. Din c6ce de acestii podü 
şi de pêrîù era tăbărîti Michaiu. Eli lăsase de la corturi 
până la pârîii numai atâta locii cât îi era de trebuinţă 
pentru piaţă de arme spre a 'şi mânui oștirea. Era posi- 


* De pe Tarduci; iar de pe Istvanfi, trei mile de Alba. Lucrul 
trebuie verificată, căci pe chartă este mai multă. 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 493 


ţia taberei nóstre asa de temeinică şi în loci aşa de bunt, 
încât nu putea avé a se teme de nimici şi nici unii chung 
nu era ca vrăjmaşul să ne pâtă isbi séŭ sili la băttaiă fără 
voia n6stră; căci aripa drâptă, care se afla despre rîul 
Mureşul, era ocrotită de o mare pădure, care şi dînsa se 
ocrotăa de zăgazuri şi de țărmurile rîului ; la aripa stingă 
se înălţaii necurmate dâluri şi munţi, care încingeaii până 
şi spatele taberei nóstre ; ca să trâcă prin acei munţi nu 
se putea altmintrel6 decât printr'uni urcuşii, care era o 
potecă strimtă şi aceia, forte bine păzită şi cu tunuri în- 
tărită ; în frunte era*pâriul adâncii de care amit pomenitii . 
şi pe alii cărui podii ângustii şi forte lesne de ruptii, ane- 
voiă şi numai cu mari perdert arii fi pututii trece ogtile 
duşmane. În totii lungul acestui pêrîfù Michaïŭ aşedase, 
batterii de tunuri. Eli trămisese âncă din colo de Mureşii, 
pe unŭ déin înalţi lângă satul Gîmbaşul, trei sute căllă- 
veţi spre a observa rânduiala ogtilor duşmane şi să vâdă 
ce făceaii ele. 

Vëdënd că vrăjmaşul înainteză spre satul Mirislău, elü 
sc6se din tabără o trupă de ducă mii căllăreţi poloni * şi 
o trămise din colo de satii spre a recunnâsce oştirea pro- 
tivnicului. Îndată acâstă trupă se înhăţă în luptă cu avan- 
guardia duşmană, compusă de căllăreţi ardeleni sub com- 
manda lui Stefanii Csaki. Lupta tinu cât-va îndui6să, căci 
când unii, când alţii dovediaii şi din noii se întorceaii la 
harţă. Aflând Basta de acâstă luptă ce se urmă la avan- 
guardiă, împreună cele ducă regimente nemţesci, alü lui 
Pezen şi celŭ din Silezia, făcând dintr'însele unii battal- 
lionii mare, ca ună lungii pătratii cu duoă mëng de câte 
cinci sute muschetari fiă-care, şi în mijlocii puse pe suli- 


* De pe Bethlen ânsă era o trupă de Cazaci. 


www.dacoromanica.ro 


494 MICHAJU- VITEZUL 


Josi, lăsând numai atâta desertü cât încăpeaii cele sése 
tunuri de câmpiă, pe care le róndui acolo cu muniţiunea 
lor, têrfte de pedestrime cu mânile. Într'acâstă rôndu- 
ială, deschidându'i cea-l-altă áste drumü, înaintă battal- 
lionul până la cele Wântâi ogtï de la avanguardiă, unde 
luându'şi posiţiă pe unii loci înălțatii, vădu pe Poloni, for- 
malt în scadrâne, stând în câmpiă puginii departe de 
saţii, nehotăriţă ce se facă. Îndată, la unii semnii dată, se 
deschise în duoë aripi fruntea de sulit a battallionului şi 
tunurile se deşertară dreptii în Poloni, doborînd ghiulelele 
lor atâţi 6meni şi cai, încât cei-l-alţi, spăimântându-se, 
-cădură în confusiă şi neorânduială. Fără a le lăsa vreme 
a se desmetici şi a se pune din noŭ la rândii, Basta îna- 
intă spre dînşii cele duoă mânici de muschetari cari în- 
cepură a da cu focuri în Poloni, astfelti încât aceştia, fură 
siliţi a se trage înapoi. În retragerea lor, ei puseră, focii 
de patru colţuri satului Mirislău, pentru ca duşmanul să 
nu se pótă aşeda înti'însul. ` Din cóce de sati ei deteră 
peste o câtă de husari unguri, cari trecuseră cu gândi să 
ïea pe Polonezi pe la spate, dar fură eY prinşi la mijlocii 
de Poloni de o parte, şi de alta, de o câtă trămisă de Mi- 
chatu în ajutorul Polonilor; astfelii acei husari fură toţi 
snopiţi acolo, fără ca Basta, care privia acestă măcellărire, 
să voiască a le da ajutorii, pricinuind că fără poruncă ei 
se duseseră acolo. 


XX. 
Ungurii, vădând acéstă isbândă a lor săi, voiaii ca Basta 


să uniască îndată puterile lor spre a ishi tabăra lui Mi- 
hatu, Stefani Csaki cu 1ónü Miklos şi vre o câţi-va mag- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 495 


nati se duseră la Basta ca să i spună acestă dorință a 
nobililor şi a soldaţilor. Basta le răspunse : «Caută la a- 
«şedarea, locului şi vădii ea voevodul 'şi a pusi tabăra 
«într'o posiţiă pré tare încât nu 'lii vom puté trage spre 
«băttaiă fără de a perde mulţi dintai noştri; pe lângă 
<acâsta, se apropie séra şi vremea de a ne batte a trecuti 
«astăgi. Voevodul întrebuințâză mestesugü ; deci frebuie 
«a lucra, împotrivă'i cu multă minte. Cu t6te acestea, de 
«socotiți că trebuie să începemii astăgdi băttaia, eŭ nu stan 
«împotrivă, căci chiar când acâstă parte a armiei împără- 
«tesci ar peri, cesâtul, pré milostivul meü stăpânii, mai are 
«şi alți ostaşi mulţi; dar dâca,—fer6scă Dumnedeii —vom 
«fi biruiţă, cea mai mare primejdiă vă amerinţă pe voi şi 
<acéstă térră ce va căd6 în peire, Socotescii dar că e 
«bine să petrecemii în linişte n6ptea viitóre gi sperii că 
<voevodul se va trage în acestă timpii, séŭ, de va avé de 
«gândi a se batte, elü va veni spre noi. Pentru aceia, 
«sunt de părere să aşteptămii dioa de mâne care am spe- 
«rare că ne va fi fericită,» Acestii svatii ali lui Basta fu 
„priimitii de toţi. Cereaii unii de la Basta ca să intre în 
Salt să caute a stinge focul şi a'şi ageda acolo tabăra; dar, 
din mai multe pricini, mai allesü din iuţimea pârjolului ce 
era anevoiă de potolitii, generalul nu se învoi. Eli îşi tä- 
bări oştirea din colo de Mirislău, la apusii aprâpe de sati, 
înti”uni locii care, parte se întindea pe câmpiă, parte se 
urca frumosi pe déin. Eli despărţi din 63te trei trupuri 
maxi de guardiă, aşedându-le la cele trei intrări ale sa- 
tului de către tabăra n6stră : unul de Unguri, în vârful 
unui délü unde era o biserică ce domina satul, altul de 
Ardeleni, din câce de satii, lângă drumul celii mare, şi 
alti treïlé, alcătuitii de tótš pedestrimea, nemţâscă şi de 


www.dacoromanica.ro 


496 MICHAlU-VITEZUL 


t6tă artilleria, sub commanda strejarului generalü-ma- 
jorü comitele Tomaso Cauriolo brescianul, pe malul Mu- 
reşului d'a mâna stingă, care era vecinii de tabăra nóstrš, 
de o băttaiă de tunii. Acolo ridicară Nemţii o tabiă între 
rîù şi sati şi de odată ambele părţi începură a tuna una 
asupra celei-l-alte. 

` Pe la cea d'ântâiu mutare a sentinelelor de n6pte, prin- 
seră Nemţii patru din sése Români, cari en nesocotită în- 
drăznâlă , voind să calce vre o sentinelă, cădură într'o 
cursă întinsă de comitele Caurilo la povârnişul rîului. Ei 
fură îndată duşi la cortul lui Basta, şi amerinţaţi de dîn- 
sul cu strenguri de nu vor mărturisi adevărul, spuseră că 
din colo de pêrîù e tăbăritii Michaiu cu mai multii de 
trei-deci mii luptători şi patru-deci tunuri mari şi de 
câmpiă, şi că din cesti în cesti aşteptă pe fiiul stu Pătraşcu 
cu deosebită ajutorii. Séü din nesciinţă séü din nevoinţă 
aceşti prinşi nu spuseră adevărul despre numărul oştilor 
lui Michaiu. Adevării era numai că dînsul adăsta, pe fiiul 
Së: acâstă pricină îl făcea a nu se pre grăbi la băttaiă. 
Vădând dar că duşmanii stati liniştiţi, îşi închise şi elü 
oştile în tabără, aşteptând dioa de a-duoa-di să vâdă ce 
va face protivnicul. 


XXI. 


Pe la medul nopţii aceliași dile (17 septemvrie), Mi- 
chatu chiămă ânsă pe unul din cei mai viteji căpitani at 
săi, Petre Amenul, şi îl trămise în tabăra dugmană cu 
cărţi către Basta, şi Unguri, în care elii lua de marturii 
pe celii Înaltii şi pe toți Sânţiă : «că dînsul nu este pricina 
«acestei nenorociri a cregtinilor; că asa focii nu s'a aprinsii 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 497 


«din greşala lut, ci din neastâmpărul şi răutatea a duoi 
«trei nobili numai; că elii nici a gânditii vre o dată să 
«ajungă tréba la o băttălliă între creştini, la acea crudime 
«de ae vărsa sângele între d'neit, că de vreme ce elŭ e 
«credinciosii împăratului, ce cată Basta cu oştile împără- 
«tescă în tabăra rebelilor 2 Întârcă-se dar toți căre dînsul 
«şi mérgă cu toţii să battă Timisóra sën să se lupte cu 
«Turcii, ori unde îi vor găsi ; ar fi acâsta, creştinesci Iu- 
«cru de a nu trage sabiă între sine ; ar fi acâsta gloriosü 
«pentru maiestatea sa împărătâscă.» 

Basta, şi Ardelenii răspunseră îndată lui Michaiu : «că 
«maï ântâiu ei nun cunnoscuseră ; că şi lor li se părea, 
«crud lucru d'a vărsa atâta sânge creştinii , ott gi care 
«parte ar triumfa; dar că e pré târdiii spre a da unii rës- 
«punsii hotărîtii într'o pricină aşa de însemnată , pentru 
«care trebuie svatul şi chibzuirea, ale tutulor stărilor; că 
«vor face acésta şi că a duoa-di dingi de diminéță îi vor 
«da răspunsii.>* Aceste cuvinte eraii îngelăt6re, căci nică 
o hotărîre nu luară Ungurii, nică rëspunsü nu deteră lui 
Michaiu a duoa-di de diminsţă. Ei vorbise aşa numai 
spre a hrăni în Michaiu acea fatală sperare ce avu că va 
puté să vină la pace şi să se feriască de băttaiă. 

Michaiu într'adevării le voiă acestea din tótă inima. 


* De pe Spontoni şi Tarducci, Basta dete lui Michaiu prin Pe- 
tre Armânul unii răspunsă forte aspru, dicându'i să lase îndată 
térra Ardâlului şi să se tragă in térra Românâscă, făgăduind a 
nwlă supăra în retragerea sa; după aceia, puse pe Petre Armé- 
nul sub pază până 41ü scâse din tabără, Michaiu, audind acestea, 
forte se mânie şi cu vorbe de ameninţare si de dispreţ porunci, 
cu tâte că era âncă nópte, să Qică din trâmbiţe si din tobe, obştind 
băttăllia pe diminâţa. A 


www.dacoromanica.ro 32 


498 MICHAU-VITEZUL 


Fie 6rbaii încredere în Austria și dorința nesmintită ce 
purure a avutii d'a se arăta credinciosii către dînsa ; fie 
acea letargiă morală care stăpânesce mintea unui omii 
mai mare şi îi înt6rce tâte pasurile în greşeli, când pro- 
vedinţa a hotărîtii surparea lui, Michaiu era înduoiosii, 
nehotărîtii, fără voinţă statornică. «Eli se lupta cu ini- 
«ma pe jun:ătate, dice biograful séŭ Stavrinos, căcă nu 
cvoiă a se batte cu Nemţii ca să nu se arate trădători.» 
Apoi nică unii minută nu fa maï criticii, mai însem= 
natii, mai cumpănitorii în viéta lui ca acesta, Nică odată 
ca acum elii n'avusese nevoiă de a desfăşura, cele mai din 
urmă puteri ale suffletului săi; nici odată nu fu elü 
maï multă îndatoratii a birui. Biruitii, era, pentru dînsul 
o ruină complectă, de pre cum şi fuse. Biruitorii, elù scăpa 
de odată şi de legăturile sale cu Austria şi de acelea cu 
Ungurii. Aristocraţia ungurâscă peria, pentru totii d'a-una 
în Ardélü şi acâstă térrš, cu peirea Ungurilor şi a Saşilor, 
rămân a o 1érrš mai cu s6mă românescă. Austria, amerin- 
tată de Turci, neavând altă armiñ spre a" opune, s'ar fi vë- 
gutii silită să lase ori ce pretenţii asupra Ardéluluï şi a păr- 
ților ce se tinü de dînsul şi să recunnâscă independenţa, 
noului statü românescă. Polonia, n'ar fi mai îndrăznită a- 
tunci a ne supăra, séü, şi de o făcea, Michaiu ar fi cšdutü 
sasupră'i cu tóte puterile sale, cu farmecul numelui săi 
de nebiruiti, cu simpatiile ce elii avea în populaţiile eï, şi 
amarii de dînsa! De atuncă, naţia română, înconjurând 
tóte nenorocirile ce o bântuiră în urmă, s'ar fi constituitii 
în întregimea drepturilor sale, în unitatea şi libertatea, ei 
şi s'ar fi apucatii a îndeplini cu putere mare, misiunea de 
liberare şi de civilisare la care provedinţa, a menit'o în o- 
rientele Europei. Câtă mărire, câte glorii şi fericiri o ar 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEVU 499 


fi întâmpinat în acestă calle! O biruință....! şi tâte aceste 
visări, totii acestii măreţii ideali de naţionalitate, de atuncă 
se înfiinţă ! 


XXII. 


A doua-di diminéta hs septemvrie, Michaiu nu se 
mişcă din tabăra sa, hotăritii fiind a aştepta, în acelŭ loci, 
întăritii puternicii de natură, şi sigurii că va sdrobi pe 
duşmanii de se va ispiti dînsul a trece pâriul spre a'lü 
isbi. Generalul Basta în aceiaşi diminsţă îşi destinse ar- 
mia, în rânduială de băttălliă sub formă de semi-lună, din- 
cóc de satul Mirislëu în holda cea cultivată, cu hotărîre 
statornică a înhăţa lupta cu Michaiu. Neîncredându-se 
însă numai pe arătarea Ungurilor, cari pretindeaii că este 
forte lesne a trece pârîul, voi să mârgă să védă locurile 
chiar cu ochii săi. Eli se asigură atuncă de primejdia în- 
vederată Ja care s'arii expune de arii isbi pe Michaiu în 
acelii postii bine ocrotitü, atât prin pâriul celŭ aneroiă de 
trecuti care apăra fruntea şi o parte din flancii, cât şi prin 
o înălţime d'a mâna stîngă, de unde artilleria mătură 
toti locul coprinsii între tabăra, lui Michaiu şi sati. 

Spunii că privind acestea, Basta încreţi sprîncâna şi 
dise : «Prietenii mă făceaii să fiii acum sah-mat, din do- 
«rinţa ce aŭ de a'şi r&sbuna, de nu cătami lucrul aci cu 
«ochii meï;» dând a înțelege pe Ungurii, cari îi disese 
că e lesne şi comodă trecerea pâriului. Deci, armatü Şi 
căllare cum se afla, elŭ chiămă svatul de răsboiu şi cu bune 
cuvinte dovedi primejdia la care s'arii expune armia lor, de 
Sar ispiti a trece pârîul spre a isbi pe ai noştri şi închiăid 
dicând că este trebuință a face cu totul altii ceva. Părerea 


lui era ca să se tragă puținii înapoi, pentru ca Michaiu 
www.dacoromanica.ro 


500 MICHATU-YVITEZUL 


îngelându-se de prefăcătoria acestei fugi părute, să se iea 
în urmă-le şi să pârdă folosul ce îi da acea firâscă cetate 
a locului. Ungurii răspunseră la acâstă părere cu inima 
răsculată că este lucru fârte necinstitoriă şi vătămătorii de 
a face o retragere în faca unui duşmanii numerosiă şi în- 
drăzneţii, căci a se retrage, spre a se feri de băttaiă de pre 
aparenţa locului, nu este altii ceva de câtii a fugi si a'şi 
rupe însuşi stea, tăind inima la ai sti gi mărind pe a 
duşmanilor; că părerea lor este ca, nesocotind acea mică 
greutate, să trecă rîul isbind pe vrăjmaşii, séŭ să'lii închidă 
în acelii postii unde se află, aşteptând o occasiă priinci6să 
de a se lupta. 

Basta, se sili să le dovediască cum că aceia ce propune 
elii nu este o retragere şi mai puţinii âncă ună fel de fugă, 
ci o stratagemă militară spre a seóte pe duşmanii din a- 
celú locii întăritii, asigurându-le că elü cu Nemţii săi se 
va pune la arierguardiă spre a nu perde nici unii omü. 

Se ţinea acestă svatii de răsboiu, cum s'a disü, în câm- 
piä şi căllare, făcând toți capii unii cerceii împrejurul lui 
Basta, cătând ali păzi de lovirile tunurilor românesci, 
ce grindinaii din tâte părţile, îndreptate fiind într'acea, 
parte de cătră capul tunarilor lui Michaiu, unii italiani de 
la Mantua, anume Vincenzo. Intr'aceia, unii soldatii un- 
gurii, doritorii d'a afla şi elii ce se botărise în svatul de 
răsboiu, apropiindu-se de cerceii, cu coiful în mână, iată o 
lovitură de tuni, îndreptată la semni spre a nimeri în 
acea adunare de offigeră căllări, sbâră acelui soldatii coiful 
din mână fără de a'lú răni nică pe dînsul, nici pe callü, care 
îndată se puse pe fugă, iar ghiuloa trecu alături cu co- 
Anitele Camilii Cauriolo, carele într'acea parte închidea, 
oan) svatului, cu primejdjă de mórte pentru dü. 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 501 


Acâstă împrejurare făcu că svatul se sparse de o dată 
tărîndu-se şi Uungurii în grabă către părerea lui Basta. 

Îndată, ridicând strejile, trăgând tunurile de pre întă- 
rituri, scoțând pedestrimea din pr6jma satului şi puind 
focii caselor, 6stea, se clăti spre plecare; avanguardia se 
îndreptă către unŭ podii peste Muresü; după aceia, veni ba- 
gagiul în carre, apoi t6tă pedestrimea şi căllărimea din Ar- 
déin, osebind dintr'însa ma? ducă mii căllăreți spre în- 
tärirea avanguardiei, la care remaseră tunurile şi Loft pe- 
destraşii şi căllăreţii germani, împreună şi Basta cu cele 
duoă cete de muschetari, cu patru companii de căllărime 
de róndü din Ungaria de susi şi cu compania de Valoni, 
guardia sa personală, având âncă cu sine mai mulți no- 
bili cavalleri nemți, unguri, fiancesi şi italieni. Intr'acé- 
stă rOnduială, t6tă armia se îndreptă către satul Deji, de 
unde veniseră în dioa trecută. 


XXHI. 


Dindi-de diminétš Michaiu, esgind din tabără, îşi în- 
tocmise armia şi aştepta să véd3 ce face duşmanul, când 
strejile şi iscâdele îi raportară că delen protivnică s'a ri- 
dicatii şi că merge acum înapoi spre partea de unde a ve- 
nitü. Intrwntâiu lui îi fu cu grei a crede acésta , dar 
vădând că aşa era, îşi închipui — fatală orbire! — că 
într'adevări Basta fuge şi zîmbind dise : «Unde fuge câ- 
«nele de italiani 8 Nu scie elii că în totii locul îlii voiu 
«ajunge ?> Deci îndată, părăsind postul sëü atât de si- 
gurii, se puse în gână după duşmanii cu mare furiă şi nu 
cu mat puțină neorânduială. Temându-se ânsă că nu lù 
va puté ajunge la vreme cu î6tă 6stea, elii porni înainte 


www.dacoromanica.ro 


502 MICHALU-VITEZUL 


o mare parte din căllărimea sa, cu câte-va trupe de Cazaci, 
ca să recunn6scă pe duşmanii, să "li supere şi sălii întâr- 
dieze în retragerea sa. Dar cele duoă cete de muschetari, 
cari se opriră în loci, schimbându-se când unii, când alţii 
în luptă, ajutate de artilleriă şi de căllărimea usórš, ți- 
nură în depărtare pe căllăreţii noştri. 

Duşmanul însă , din pricina acestor isbiri, se trăgea: 
încetii şi acesta plăcea lui Michaiu, doritorii să sosiască 
însuşi cu tótš 6stea, spre a se destinde de băttaiă dincolo- 
de Mirisl&u, în acea spaţi6să câmpiă, eredënd mereii că 
duşmanii fugii spre a se feri de o întâlnire. Basta însă 
începu a se mişca şi mai înceţii ca să înșele pe Michaiu, 
dându'i nădejde că Hü va pute ajunge si depărtându'li 
de satii cât putea mai multii. Inima lui săltă de bucuriă 
când vădu că, după căllărime, essii din sati şi cărruţele 
de artilleriă românescă , semnii că Michaiu, părăsind cu 
totul postul sëü, înaintă cu tóte ale sale puteri. Basta îşi 
însemnase de maï 'nainte unii locă bunii şi destul de în- 
tinsii, care în parte, puginii câte puţinii, se ridică frumosü, 
rămânând âncă destulă câmpiă pentru căllărime. De acesti 
locii apropiindu-se, ¢elŭ so toti întorcea, şi privia mişcă- 
rile lui Michaiu. 

Acesta, credând mere că dugmanul fuge şi dorind fârte 
să "lit ajungă la timpii, zoria pedestrimea la drumü şi 
totii într'o vreme porunci să "7 adducă înainte unii cava- 
lerii ungurii, ce fusese prinsi, anume Balthazarii Borne- 
missa, căruia făcu multe întrebări despre persóna lui Ba- 
sta, de dînsul bine cuanoscută, cercetându'lii cam în glumă, 
de crede elii că Basta iü va aştepta sâii va fugi întinsii 
la Casovia. Bornemissa, lăudând talentele ostăgescă ale lui 
Basta şi adăogind că elii crede că va priimi băttaia şi că 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 508 


acestă retragere nu este fără vre unŭ misterü. Micham 
fu fârte veselii la aceste cuvinte, arătându-se cu mare 
dorinţă de a se batte şi, ajungând în câmpiă ca la cinci 
sute paşi dincolo de Mirislău, porunci armiei a se opri în 
Joch şi a se întocmi în rânduială de băttaiă, 

Basta, vădând acesta, se opri şi el cinci sute de paşi 
departe de Michaiu, lângă satul Den şi îşi întârse t6tă 
armata spre dînsul. Cum băgă de sémă Michaiu că duş- 
manul se oprise în locii, pentin ântâiașă dată bănnind că 
fuga lui fusese póte o stratagemă, se urcă pe uni délü ve- 
cinii ca să védš oştirile lui şi dise către Andreïu Barcsai, 
generalul sëü : «Ce gândesci că varii duşmanii ?»— < Vor 
«să dea băttălliă», răspunse acesta. Atunci Michaiu , din 
noii stăpânitii de înduoirile şi nehotărîrile spiritului s&ii, 
îi dise «Să facemii pace cu dînşii, domnule Barcsai.»—«E 
«cam târgiii acum, strălucite dâmne;—fu răspunsul lui— 
«puneţi platoşa, rOnduiesce soldaţii de băttălliă şi să ne 
«pregătimii de luptă». 


, XXIV. 

Îndată Michaiu se puse de "et întocmi ostile de băttăl- 
liä. Eli făcu din tótă armata o singură frunte de o po- 
trivă, destul de îndesată pentru ângustimea, câmpiei, în- 
tindându-se de la dâluri până în ripa rîului Mureşului. 
In aripa drâptă, începând de la Mureşii, veneaü mai ân- 
têlu toți Cazacii, cari eraŭ arcaşi şi archebuzieri căllări, 
împărţiţi în patru scadrâne, lângă cari veneaii ducă sca- 
dr6ne de lănceri Români. Numărul acestei cete de căllă- 
refi români şi cazacă se urca la 4500 ómen şi eraii com- 
mandat de Stefanii Tahi, carele arsese Audul şi de Fran- 


www.dacoromanica.ro 


504 MICBALU-VITEZUL 


ciscu Lazar. Alături cu căllărimea venta unii battallionii 
mare de pedestrime de Săcui, Sârbi şi Români, având în 
frunte patru tunuri mici, ocrotitii din partea, stîngă de unŭ 
altii seadronü de lănceri Poloni şi Moldoveni. Preste tótă a- 
céstă aripă dreptă era mai mare Baba-Novacii, eelü mat 
d'ântâiu generalii ală căllărimei, eomü, de-şi bătrânii, dice 
«Spontoni, dar cu mare foci şi curagău şi cu o deosebită 
«experienţă». La aripa stîngă, care era țărmurită de munte, 
venia r&măşiţa căllărimei, împărţită în cinci seadróne, în 
numërü de patru mii, Români, Sârbi şi S&cui, ai căror capi 
eraŭ George Budai şi Petre Odobaşa; aceste scadr6ne. era 
rânduite de ambele lature a altor duoă battalli6ne de pe- 
destriwme s&cuiă, română, sârbă şi moldovană, întărite şi 
ele cu câte duoë tunuri de câmpiă, şi aşedate astfelii în 
cât acâstă aripă stîngă se sferşia, întindându-se încovo- 
iată pe drumul celii mare ce ducea la Alba-Iulia. T6tă 
cea-l-altă artilleriă fu aşedată dintr'acâstă parte, pe ace- 
laşi drumi mare, dinainté liniei de băttălliă. In centru 
veniail câte-va mii de pedestrași sëcuï, commandaţi de 
Pangratie Sennyeï, de Stefani Bodoni şi de Andreïu Bar- 
csai. Aci era, şi Michaiu cu o trupă strălucită, alcătuită de 
boierii săi şi de t6tă acea nobilime ce îi rămăsese credin- 
ci6să în Ardélü şi care îlù însogia din Moldova şi Polonia; 
dar, pre obiceiul săi, elŭ nu sta la unii locă, ci mereii a- 
lerga printre deosebitele rânduri. In dosul acestei linii, ca, 
reservă, venea sub George Fărcaş, căruia de puginii timpii 
domnul îi luase commanda cetăţii Lipova, trei mir căllă- 
reţi săcui şi unii numeri însemnatii de tërranï pe josü, 
Români şi Sëcuï, pe cari Michaiu îi armase cu puscile oe 
trămisese împăratul Rudolfii, cum şi o sémš de Sârbi, cari 
cu puçinü maï nainte părăsiseră térra tureâscă şi venise 
în mara numării a se aşeda, în Ardélü. 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 505 


Scopul lui Michaiu era, de pre cum spunii Ungurii, ca 
nimicnicind pe Ungurii din Ardélü, să pună pe aceşti Sârbi 
în locul lor, iar o parte dintr'înşii să'i trămită în locurile 
pustii de prin térra Românâscâ. In urma acestora veniaii 
opt-sute soldaţi de guardiă pe josii, sub commanda ungu- 
rului Mattheiu Gyamarthi. Numărul oştirei lui Michaiu, 
de pe mărturia chiar a istoricilor unguri, se urca aprâpe 
Ja duoă-deci şi duoă mii Ament * şi tunuri, mari şi mici, 
duoă-deci şi şepte de pe Tarducci, Yar trei-deci şi duoă, 
de pe Bethen. Eraii aceşti ostaşi aí lui Michaiu din cei maï 
de rândii ce avusese, căci ogtile cele mai bune se aflaii în 
Moldova şi în térra Românâscă. Firea acestor soldaţi era, 
astfelii că ei nu'şi ţineaii bine girégul şi că daŭ într'o parte 
şi într'alta, de pre cum le venta, fără de nică o rânduială. 
Aci, într'o săritură se asvârliaii pré departe şi apoi aci se 
trăgeaii fără măsură înapoi, 

Intoemindu'şi astfel oştile, Michaiu le rosti unii cu- 
vântii, le lăudă multă, poruncă la duoă mii pedestraşi ar- 
chebuzieri săcui alleşi să se urce pe d6lul celui mai înveci- 
natii ce se înălţă lângă drumul celii mare şi dete semnul 
de băttaiă. Soldaţii r&spunseră cu mari strigări şi tunu- 
rile de la cele trei battalli6ne şi de pe drumul mare înce- 
pură de o dată a tuna şi a grindina asupra oştirei duş- 
mane din faça lor. 


XXV. 


Basta, cătând la întocmirea armier lui Michaiu, îşi rôn- 
dui şi elù pe a sa într'o singură frunte paralelă cu £ 


* Bethlen o face de 25 mii, iar annaliştii italieni exagerâză şi 
mat multii, urcând armia peste numărul de 30,000. 


www.dacoromanica.ro 


506 MICHAIU-yITEZUL 


lui * Eli aşedă în capătul aripei drepte, asupra drumului 
celui mare, unŭ scadronii de pedestrime din Ardâlii şi Un- 
garia. Alături venia o câtă de ducă mii călăreţi lănceri, 
sub commanda lui Stefanii Csaki, Ladislaii Petke şi George 
Mako. După dînşii veniai pedestraşii S&cui din scaunul 
Mureşului, pedestragii Cluşeni şi Bistriţeni, având de capi 
pe Franciscii Turi. Apoi venía o eétš de o miiă cincă sute 
căllăreţi reiteri din Silezia, sub povăţuirea lui Melchior 
Rottovwitz şi Iónă Sepratwitz. Preste t6tă acestă aripă era, 
capii mai mare Stefani Csaki. La, aripa stîngă,“pe ripa 
Mureşului, staii duoă cete de lănceri ardeleni, lângă care 
era într'o câtă, căllărimea lui Propostvari şi în cósta er, 
unii scadronii de pedestrime din Ungaria şi Ardélü, com- 
mandatii de Sigridie Prunitz moravul, flancuită de căliă- 
rimea Ungariei de susi sub poruncile lui Ragozi; apoi 
unii altii scadronă de reiteri sub povăţuirea lui Balthazarii 
Rottowitz , vării ali lui Melchior. In centru , venia bat- 
tallionul de duo% regimente pedestrime nemtéscš, com- 
mandatü de colonelul I6nii-Henricii Baptistii Petz, având 
Ja drépta câți-va călăreţi armaţă uşorii sub poruncile lui 
Stefanii Petki. Intre centru şi aripa stîngă sta Basta cu 
cei o sută Valoni alleşi şi cu cavallerii străini. Eli ţinea 
de reservă cele patru companii de róndü de căllărime nem- 
țescă din Ungaria de sust, commandate de Rothalt, pu- 
nând în acesti scadronii şi stindardul împărătescii, tinutü 
de unii june ungurii. Toti înapoi veniai! âncă duoă sute căl- 
lăreţi sub poruncile lui I6nii, numiti Celii-din-ur mă, Long 
Tamasfalvy, cu patru sute călăreţi Sëcuï din scaunul 


* Spontoni arată cu greşală că Basta dete liniei sale de băt- 
IS o formă semi-lanară. 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEVU 507 


Mureşului şi Mattheiu Pereset cu câte-va mii de Grant, 
înconjuraii tótă armata, învăluind'o, In sfârşită artilleria fu 
aşedată dinaint6 centrului, pe părţile cele mari ridicate 
ale câmpiei. Pe unii carrü se vedea stând George Borbely, 
strălucitii prin biruinţele câştigate la 1595 asupra Tur- 
cilor, la Lipova, Cianad şi Ienö. Neputându-se sluji cu 
mânile şi pielórele sale din pricina reumatismelor articu- 
lare de care sufferia, el fusese poftitii a sta privitorii la. 
luptă, svaturile lui fiind fârte preţuite. 

Ogtirea, tótă a lui Basta cu a Ungurilor, se urcă, de pre 
istoricii acestora, peste numărul de opt-spre-dece mii, iar 
de pre Spontoni, panegiristul lui Basta, era de duoă-deci 
mii, din care duoă-spre-dece mii pedestirime de deosebite 
naqi, dar toţi de o vitejiă încercată, optii mii căllărime, 
cu trei tunuri de batteriă şi dou&-spre-dece de câmpiă. 

Ast-feli întocmindu'şi armia, Basta dete semnalul de 
băttaiă, în numele lui Iisus şi Maria! 


XXVI. 


Era după amédí când începu báttšllia printr'o fari6să 
puşcărire din âmbele părţi. Artilleria duşmanului ne su- 
păra pont, precum şi puscile n6stre pe dînsul; dar tu- 
nurile nóstre de pe drumul mare îlii vătăma greii. Elü se 
clătină din locii şi se apropiă cu pasii încetii spre linia 
nóstrš care sta frumosi neclintită aşteptându'lii. Artilleria 
n6stră ânsă urmă, furtunând departe cu mare pagubă tótă 
linia, duşmanului şi "i ar fi pricinuitii stingere şi mai mare, 
déca nepotrivirea locului nu "i arii fi slujitii pe alocure 
drept zidii de apărare împotriva ghiulelelor care se îngro- 
pai în pământii. Atunci, dintre vrăjmaşi, peri isbitii de 


www.dacoromânica.ro 


508 MICHALU-VITEZUL 


o ghiul€ de culevrină Stefani Borsenyi, unul din cei mai 
însemnați nobili unguri, 

Pe la duoë câsuri după am6di, desperarea duşmanilor 
de pustiirile ce le făcea artilleria română aşedată pe drumii, 
inspiră strejarului-maiorii generalii Cauriolo o ideă feri- 
cită care hotărî sârta, băttălliei. Eli se înfășişă dinaint6 
lui Basta gi îi dise că elü se legă că, cu o bună câtă de 
muschetari alleşi, va put pune mâna pe artilleria duş- 
mană aşedată pe drumii, care atât de vătămătâre este ar- 
miei lor. Plăci lui Basta acâstă propunere şi îndătă seóse 
din rânduri trei sute din cei mai buni muschetari şi îi 
dete lui Cauriolo. Acesta, apucă cu vre o cincă-deci paşi 
mai nainte de aripa dreptă şi, luându-se pe lîngă d6luri, 
ascunsi şi apărată de cotiturile lor, înaintâză răpide asu- 
pra guardiei de S&cui gi de Sârbi, ce era lăsată spre apă- 
rarea artileriei nóstre. 

Michaiu, vădând cum acea câtă de muschetari înaintă 
cu hotărîre, bănui vre o stratagemă şi porunci la celii mai 
vecinii scadronii de lăuceri, în numării de trei mii căllă= 
rekt, ca să împres6re pe duşmanii, isbind în câstă pe mus- 
chetarii povăţuiți de Cauriolo. Basta ânsë vădu acea di- 
visiă de lănceri stând gata a se pune în mişcare şi, pre- 
simțind menirea lor, porunci lui Melchior Rottowitz ca cu 
toţi reiterii săi să grăbiască a întâmpina, pe lăncerii noştri 
şi să'i isbiască când se vor mişca, până a nu apuca eï a 
lovi pe muschetari. Într’aceïa, artilleria românâscă îşi urmă 
pustiirile sale în rândurile duşmanului. Âncă şi cei duoă 
mii archebuzieri S&cui, ce se aflaŭ aşedaţi pe înălţime, vě- 
dând că duşmanii maï înainteză spre dînşii, descărcară a- 
supră-le (opt într'una unii ef de rândii ; dar puginii îi 
vătămară, opd nu măsuraseră bine distanța şi erai la vre 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 509 


o ducă sute de paşi departe de dînşii. În acelaşi timpii 
se mişcă înainte şi acea divisiă de Jănceri mai susii pome- 
niti, în cari Michaiu îşi pusese sperarea şi de cari Basta 
fórte era în grijă ; dar până a nu ajunge eï să isbiască pe 
muschetari, pe cari de sigurii "i arii fi sărobitii cu totul, 
Melchior Rottowitz se grăbi a sprijini furia lor, împresu- 
rându'i cu reiterii săi si, după ce se tăiară unii cu alţii 
cât-va, fură lăncerii noştri respinşi înapoi. 

Înt'acestă chipi, scăpând muschotarii de isbirea lănce- 
rilor români, năvăliră spre paznicii artileriei nâstre. A- 
ceştia, din pricina nuorilor de fumii şi de pulbere ce în- 
tunecaii până în depărtare aerul, nici că vedeai apropierea 
duşmauilor, când aceştia, ajungând la băttaiă, începi a 
trage într'înşii, luându” pe la spate. Ast-felii isbiţi fără 
veste şi fiind în mai puţinii numării, paznicii artileriei, 
ori ce facii spre apărarea lor este zadarnicii şi may toți 
cadii morţi peste carrele artileriei, care pică atunci în 
mânele duşmanului. Îndată Cauriolo porunci să întârcă 
gurile tunurilor, ast-felii coprinse, către linia n6stră. 


XXVII. 


Îndată ce Basta vădu isbutirea lui Cauriolo, porunci ca 
pedestrimea şi căllărimea ardelene, ajutate de divisia de 
pedestraşi nemți, să năvăliască asupra aripei nóstre stinge. 
Dar furia duşmanului întâmpină unii curagiu deopotrivă 
da mare în pedestrimea, nâstră, care sta țépënă fără de a'şi 
stvica linia. Nimicii n'arii fi puiuti isprăvi aci duşmanul 
şi arti fi fostii respinsii înapoi cu ruşine gi cu perdere, dâcă 
artilleria n6stră, coprinsă de dînsul, isbind acum în aï 
noştri, nu arii fi făcutii în rândurile lor, adânci şi îngrozitâre 


www.dacoromanica.ro 


510 MICHAIU-VITEZUL 


pustiiră. Acesta îi aduse în neorânduială şi până în urmă 
îi sili a'şi strica şirurile şi a se reschira. Michaiu şi căpi- 
tanii săi, printre cari spătarul Radu şi aga Lecca , chïorŭ 
d'unp ochiu dar vitezii mare, alergaii înaint6 ostaşilor ce 
se răslățiaii , silind ai opri în loci şi îndemnându'i prin 
vorbe şi prin semne a se întârce la băttaiă; dar vëdënd 
că silinţele lor sunt zadarnice, Michaiu , adâncit clătitii 
prin perderea artileriei sale şi prin răsipirea aripei stînge 
s duse în grabă la centru ca să stăviliască pe Basta , ce 
înaintă către acea parte. Aci stătù, căutând a inimă pe ai 
săi şi totü mai sperà că va pute îndrepta băttăllia, când 
vědu că şi aripa drâptă dă cu încetul înapoi. Ea fusese de 
odată isbită de căllărimea lui Ragozi, de pedestrimea un- 
guréscă a lui Prunitz şi de rămăşiţele căllărimei ardelene 
şi silesiane, aşa încât, cu tótă puternica, împotrivire şi cu 
minunele de vitejii ale lui Baba-Novacii , fu silită a se 
pleca, acelor isbiră împreunate. Cazacii, mai ântâi de toți 
din acâstă aripă, se asvârliră în rîul Mureşul, unde mulţi 
dintr'înşii se înnecară. 

Vădând ostaşii din centru că şi aripa stîngă s'a spartă, 
începură şi ei a'şi părăsi rOndurile, prăvălindu-se în neo- 
rânduială şi în voia întâmplării. 

Michaiu şi generalii săi se silescii din tóte răsputerile 
a opri pe fugari, împingându'i spre băttaiă , pe unii prin 
cuvinte, pe alţii cu mâna şi pe alţii cu pavăza. Zadarnică 
trudă ! Nici o putere omenâscă nu mat era în stare acum 
a opri din fugă pe răschiraţii şi spăimântaţii soldaţi. Pă- 
răsitii astfelii de ostaşii săi şi de norocul duşmanii, Mi- 
chaiu rămăsese singurii cu câţi-va, offigeri şi călăreţi, pe 
acestii nenorociti câmpii de băttaiă. Elii strînsese pe lângă 
sine stâgurile , sperând că armia se va aduna în jurul a- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 511 


celor semne glorióse. Duşmanii se apropiaii sš'1ü împre- 
sóre şi Michaiu cu inima despicată de durere nu se putea 
smulge din acelii loci. Toți respectaii acea tăcută şi a- 
dâncă mîhnire; cu tóte acest, duşmanii se apropiase ; tre- 
buia a fugi. Acâsta o strigaii cu rugare către Michaiu so- 
di lui. Eli, Michaiu!... elă să fugă ? O! nu... generalii 
săi, prietenii săi iubiţă îl înconjâră, îlti rógä, îlii îndâmnă, 
îlii târăseii. Eli se hotărt în sferşitii. Mai ântâiu ânsë po- 
runci să "i adducă stâgul celü mare, stegul țërriï. Acestii 
stâgii forte vechiu şi privitii de Români ca sántü, era de da- 
mascii albii, având zugrăvită unii corbii pe unii câmpi 
verde, purtând în och o cruce roşiă înduoită. Micha 
puse de îlii scâse de pre lancea de care era atârnatii şi îlii 
ascunse în sînul sii, dând astfelii exemplu officerilor săi 
de făcură, asemen6 spre a scăpa cât mai multe stâguri 
se putu. După aceia, dând pinteni calului şi lăsându'i 
frêul pe voiă, luă fuga, însoțitii de officerii săi, de câţi-va 
poloni şi de alți călăreţi, ce putură scăpa, căci duşmanii 
împresurase pe Michaiu şi trupa sa; eï eraii p'aci săi în- 
chidă de tóte părţile la mijlocii şi pe toţi să'i prindă, de 
mai întârgiaii câtuşi de puginii. Michaiu fu goniţii de a- 
prâpe în fuga sa, de căllărimea valonă şi de alţi cavalleri 
dintre duşmani , având toţi cea mai mare dorință ca să 
aibă cinstea a'lii duce prinsi lui Basta. 


XXVIII. 


Întmacestii chipù, necurmatii şi de aprópe gonitii de 
duşmanii , Michaiii ajunse la malul Mureşului în vecină- 
tate de satul celii arsü Mirislăii ; rîul era lati, adânci şi 
plină de trupurile ostaşilor ce se încumetaseră a/lii trece; 


www.dacoromanica.ro 


512 MICHALU-VITEZUL 


cu tâte acest6 nu era alta de făcutii, căci duşmanul era 
în spate. Michaiu nu stătu de locă în cumpănă ; elii se 
asvârli în apă, încredințându-se în puterea, agerului sëü 
armăsari. Aşteptarea lui nu fu înşelată ; generosul fu- 
garii, de-şi obositii de truda acelei dile, se lupta împo- 
triva vallurilor înterîtate ale rîului, înnotând cu putere şi, 
ferind pe căllăreţul sëŭ de ori ce primejdiă,, îl trecu pe 
cel-l-altii malii alii rîului; dar acolo, elii se opri sleitii de 
puteri şi Michaiu, vădând neputinţa, lui, descăllecă şi, re- 
cunnoscătorii pentru slujba, ce *i făcuse, cu acea dragoste 
ce are căllăreţul pentru callul săi, soul sëŭ iubită, elü 
Op mângâiă, îli trase de coma front, flù săruta şi apoi ` 
îi dete drumul să mârgă slobodii pe câmpiă. Acestiii calli, 
cu deosebire frumosi, roibii înfocatii, de viță turcéscă cur- 
cită, fusese trămisii în darii lui Sigismundii Bathori, când 
era prinçü în Ard€lii, de Vicenzo ducele de Mantua. De la 
Sigismundi, elù încăpuse în stăpânirea lui Michaiu şi, 
părăsită fiind într'astfelii de dînsul , elii pică în mânile 
ostaşilor lui Basta, cari multi se minunară de frumuse- 
tile lui. 

Încăllecând Michaiu pe altii callü, se întârse şi aruncă 
ochii asupra câmpiei de băttaiă , unde se vedeaii ruinele 
armiei sale, tótă r&schirată, gonită şi tăiată de dugmani. 
Oh ! cine art puté spune câtă durere sorbi inima lui în acea 
ochire ! Apoi se îndreptă spre Alba-Iulia. În calle, elii a- 
junse pe ostagii săi ce fugiseră , îi puse în rânduială pe 
(át putu şi, împreună cu dînşii, intră în Alba. Aci, până a 
nu s0si elii, se aflase prin fugari de învingerea Români- 
lor. Soldaţii ce eraii puşi în pază la cetăţuia principală 
esgiseră de acolo ; Wolfgang Corniş, care era închisii în- 
tr'însa, aflând acâsta, se cobori în curtea, cetăţuiei ; vre o 
cinci sése paznici ce remăseseră, vădându/'lii că se prâmbla 

www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 518 


singurii (căci slugile ce avea pe lângă sine alergaŭ prin 
palatele boierilor spre a jăfui) puseră mâna pe dînsul şi, 
trăgându'li printr'ó mică pârtă a cetăţuiei despre gră- 
dină, îi aruncară mai ântâiu o secure în frunte, pe urmă 
îi făoură trei alte răni totii cu securea şi în sfârşitii Uü o- 
morîră. 

Michaiu nu zăbovi la Alba-Iulia decât până îşi schimbă, 
callul şi îşi luă ce avea maï scumpii; apoi apucă drumul 
spre cetățuia Făgăraşului. Ë 

Astfelü fu băttălia de la Mirislëu , acésta ântâiă neno- 
racire, începătură gi pricină a tutulor celor-l-alte. Astfelŭ 
nestatornicul norocii , în câte-va câsuri, ne răpi aceia, ce 
ne dedese într'atâţă anni şi după atâté mari strădanii. 
Vai! câte sperări frumâse înşălă elă! câte proiecte mari 
nimicnici ! 

Mirisl&ii! Mirisl&ii ! blestemŭ asupra ta, loci de peire, 
locii afurisitii ! Ce de sânge eroicii sorbigi tu în acestă di 
pustiă ! A marii noë ! Acestă sânge îlii vomü isbândi curând. 
Biruinţele strălucite de la Guruslëu (3 augusti 1601), 
de la Bragovi (17 iulie 1603), de la Petrisdorfi (12 iu- 
lie 1611) ne vor r&sbuna cu prisosii asupra viclenilor Un- 
guri ; ele ânsă nu ne vor pute înt6rce mărimea perdută 
în acestă di, şi nenorocitele nâstre sfâşieri cu Ungurii, de 
atunci până acum , nu vor folosi decât despoticelor împă- 
răţii, duşmanile n6stre commune. Ni se cade a vărsa la- 
crimi amare asupra acestei mari nenorociri de la Miri- 
sl&u; dar să nu învinovățimii de Joch provedinţa. Noi, cari 
robiserămii pe fraţii noştri ţ&rranii din térra Românâscă şi 
păstrasemii în robia Ungurilor pe cei din A “A6lii, mai me- 
yitamü noi 6re atunci mărimea şi fericirea, ? 


33 
„ www.dacoromanica.ro 


514 MICHAŤU-VITÉZUL 


XXIX, 


Armia nóstră se răschirase în tóte părțile. Spunii că 
de la Mirislëu spre Alba, ca la două mile de Joch, eraŭ 
câmpiile şi drumurile semănate cu trupuri de morți séü 
murindi. De pe mărturisirea cea mai dreptă şi a mai mul- 
tora, noi perdurămii 4000 omeni,* duot-spre-ţlece tunuri 
şi t6te hagapiele. 

Basta, folosindu-se de biruinţă, pornise îndată, căllări- 
mea sa uş6ră , însoşită de o miiă din căllăreții lui Csaki, 
spre Alba-Iulia, în urma ostaşilor lui Michaïu, din cari 
pe mulţi întâmpinând, îi ucciseră sén îi prinseră. Ajun- 
gând aceştia în Alba, cu tâte că toţi aï noştri se depărta- 
seră , eï însă luănd de pretextii că âncă aŭ mai rëmasü 
lucruri de ale Românilor, deteră în pradă oraşul şi uceci- 


* Bethlen ânsë spune că Basta, însărcinând pe locuitorii Aiu- 
dului d'a aduna întruni mormânt tote trupurile celor dutt 
îu băttaiă, ei deteră acestă sarcină unora din concetăţenii lor 
cari, îndeplinind'o, raportară, de pe spusa annalelor unguresci, că 
în cea mai mare movilă eraii nouă mii detrupuri si ša cea mai mică 
duoă mii, din ambele tabere, dar cei mai mulţi eraf Săcui şi Ro- 
mâni. Rîul Mureşul strică mai tâidii cea mat mare Qin aceste 
movile. In acestii numării nu se socotescii cei înnecați. De arii fi 
temeinică acâstă arătare, arii urmă că noi, perdênd de la 4 la 5 
mii Gmeni şi Anc duoă mii S&cui uccişi după băttălliă (cum se va, 
vedé), duşmanul ar fi perdutii maï multi de 4 mii Ament, Italienii 
Tarducci şi Spontoni, exager6ză cu deosebire numărul uccişilor, 
Celă d'ântâiu dice că no! perdurămă dece mii ostaşi gi Basta pa- 
tru-deci numai; celă d'alii duoïlé că amă perădută not opt-spre- 
deco mii, afâră de cei înnecaţi în Mureşii, şi Gei. dee tunuri, 
mari şi mici, Yar Basta numai patru-deci de inşi, 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 515 


seră mai mulţi locuitori nevinovaţi. EY puseră acolo mâna 
pe armele trămise lui Michaiu de împăratul. Basta po- 
runcise la toţi gonacii săi ca să păstreze visa tutulor a- 
celora din Stcui cari de bună-voiă vor depune armele , 
gândind săi câştige în partea sa. Acâstă bună-voinţă a, 
lui Basta către Săcui fu pricina, că în nóptea băttălliei 
chiar, neunirea, întră între dînsul si Unguri cari, în locii 
de a se lăsa a fi mânaţă de dînsul, îi arătară că elii le a 
slujitii de instrumentii numai. 

Scimiă că Michaiu aşegase pe unii d6lii ce domină locul 
băttălliei duo& mii archebuzieri săcui, Ament aleşi, soco- 
tind că prin înălţimea posițieï vor puté face multă vătă- 
mare duşmanilor cu necurmata grindină a archebuzelor 
lor. Aceştia, fiindu-le poruncitii d'a nu se mişca din locii 
fără numai când vor fi chiămaţi, vădură priveliştea, lăcri- 
mósă şi fură privitori ai nenorocitei băttăllii, nemişcân- 
du-se din locul lor. După ce vădură măcellărirea, sogilor 
lor, temându-se şi eï de a lor viéță, făcură de mai multe 
ori semne cu bandierele că vor să se pred6. Basta înţel- 
lese semnele lor şi îi priimi în milă şi cu omenire le dărui 
wiéța şi libertatea. Dar în acea n6pte chiar, ce din întâm- 
plate era fârte întunec6să, Osaki, carele începuse a se în - 
gâmfa dicând că elù şi cu Ungurii săi aŭ câştigatii bättäl- 
lia, iar nu Basta, chiămă la sine pe nobilii şi credincio şii 
sti dintre ungurii din Ardâli şi începu a se plânge de 
Basta, căci «a priimitii în milă pe Sëcuï, cari erati tocmai 
<din ceï ce se revoltase cu plebea, împotriva nobilimei is- 
<pitindu-se a o stinge cu totul; într'acestii chipi, ei cari, 
«cu obicinuita lor vitejiă, dobândiseră o asa de strălucită 
<biruință, să mg pâtă lua dreptii răsplată a ostenelilor 
«lor, satisfâcțiă, de-gi mică, despre nisce duşmani aşa de 


www.dacoromanica.ro 


516 MICHAlU-VITEZUL 


«neîmpăcaţi. De elii era de părere că nu se cade a lăsa 
«nepedepsiţă pe acei mişeă; dar că în acea n6pte chiar să 
«pună sfârgitii duşmăniei şi vieţei acelor Gineni dintr’o par— 
«tidă ce le este cu atâta supărare împotrivitóre şi vrăjmașă. 
«Cât despre generalii, lesne se vor put îndrepta dinainte“, 
«sub cuvântii că eï n'aii făgăduitii nimici Săcuilor şi prin 
«urmare naŭ greşitii întru nimici scoțând din lumina dilet 
«pe aceşti turburători aí liniştei commune». 

«Plăcură fârte cuvintele lui Csaki la acele inimi, stri- 
«cate de necazurile păţite, din natură nemilostive şi pe- 
«ste măsmă nesăţi6se de răsbunare», dice Spontoni. Deci, 
toţi de obşte hotărîră ca, pe la medul nopții să uccidă pe 
acei nenorociţă, cari pe parola dată lor de Basta, neputând 
bănui o asemen6 barbară întreprindere asupră-le, fără 
grijă séŭ dormiaii, séü nearmaţă veghiaii. In puterea nop- 
ţii şi în tăcerea cea mai mare, nobilimea ridică din cuar- 
tierele lor câte-va mii de pedestrii saşi şi unguri, povă- 
ţuiţă de căpitani dintre nobili, duşmani de morte ai Së- 
cuilor şi înconjurară locul despărţitii unde aceşti nenoro- 
obt avusese poruncă a tăbărî. La unii semni datt între 
nobili, din deosebite Gär ei năvăliră cu soldaţii lor în 
mijlocul Săcuilor şi, cu viclénă şi aspră crudime, iute şi 
îdră pregetii îi înjunghiaii şi îi uccideaŭ unde şi precum 
îi aflaii. Prin acâstă grâznică jertfă, se stâmperară sufle- 
tele nesăţi6se ale nobililor cu mórtea a două mii nenoro- 
citi Săcui, toți 6meni alleşi şi Bären naţiei lor. «Faptă cu 
«atât mai crudă şi barbară, adaoge Spontoni, că se săvâr- 
«şia de ómenï din aceiaşi naţiă, lege şi obiceiuri». Ast- 
felii de ciste şi de inimă curată aveai aristocrații unguri, 
duşmanii noştri. 


D esplăcă fârte cruda, lor răsbunare la Loi? armia împt- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 517 


rătescă şi mulţi începură a povštui şi a striga lui Basta 
de a pedepsi pe cei ce aü necinstitii tótă armia şi pe ge- 
mcralul er; dar Basta, de şi amăritii de acest6, nu îndrăzni 
a face nică a dice nimici. Astfel căpătă gi mai multă în- 
drăznâlă Csaki, carele, puind mâna pe câte-va tunuri şi pe 
o parte de muniţiunile din dobânda băttălliei, fără de voia 
lui Basta, le trămise la castellul sčŭ de la Almaşii. 

A duoa-gi după băttălliă, Basta porni pe comitele To- 
maso Cauriolo la curtea împărătescă spre a duce bandie- 
rele şi st&gurile câştigate în băttaiă. În dece dile ajunse 
acesta, la curte şi fu îndată priimitii de împăratul, care se 
“înveseli multii de isbândă, dărui bine pe trămisii gi lăudă 
multi fapta lui Basta, Astfelii se dovedi complicitatea 
curţii în purtarea generalului ei în Ardâlii. 

Întraceia, Basta şi Ungurii, fără a maï întârgia al6rgă 
Ja Alba-Iulia, unde găsescii oraşul prădatii de Ament lor 
şi trupul lui Wolfgang Cornig. Eï poruncescii să'i pună 
trupul întruni sicriii spre a'lü înmormânta mai târdiii 
a foră a mai perde vreme se luară în urma lui Michaiu. 


XXX, 


Miehaïu, obositii, plină de grijă gi de întristare, cu 
puginii Omeni ce flù însogiaii, lăsând de laturi Sibiiul, 
merse la Făgăraşii, unde avea în cetate femeea şi multe 
lucruri pretióse ale lui. Aci se apucă să'şi adune r&măşi- 
tele spăimântate ale oştirei sale, care alergaii cătând scă- 
pare în acestii locii sigurii. Printre aceşti ostaşi se arătă 
şi Baba-Novaci, rănitii, cu părul şi barba arse, cu faca 
smolită de pulberea sângerâsă a băttălliei, cucì îşi făcuse 
-cum se cade datoria lui în dioa luptei, îndeplinind totii 


www.dacoromanica.ro 


518 MICHAÏU-VITÉZUL 


de o dată şi slujba unui căpitanii prevădătorii şi a unt: 
voinicii soldatii. Înfăgişându-se el dinaint6 domnului ën. 
îi dise suspinâud şi întristaţii : «Suntem biruiţi şi înfrânți, 
«domne, mai multii de împotrivnicul nostru norocii, decât; 
«de armele duşmanului; şi pentru ca elii să nu r&mână 
«cu totul mângâăatii prin mórtoa ta, încallecă'ţi calul şi 
«mântuiesce-te trecând în térra Romândscă. Acesti Joe 
«nu este atât de sigurii cât să nu pâtă fi luată de birui- 
«torul Basta, carele mereü gonesce respâuditele rămăşiţe 
cale ticăitei nostre oştiri. Şi într'adevării să mă ere? că aş% 
«fi voitii mai bine să rămâni mortii printre atâţi viteji 
«soldaţi, uccişi în băttălliă, decât fugind să mat trăiesciă 
«după o perdere atât de nenorocită şi vrednică de lacrimi, 
«de n'agü fi doritü a îngriji âncă de siguranţa ta şi a te 
«sluji până la celii din urmă suspinii. Fugi dar, cu ce ai 
«maï scumpi, căci duşmanii peste pucinii vor sosi aci, vor 
«împresura, acestă cetăţuiă şi atunci îţi va fi peste putinţă. 
«să scapi. Eŭ ânsă voiu rămâne aci spre a aduna, pe neno- 
«rociţii răsipiţă şi voiu sta până la morte împotriva dug- 
emanilor noştri.» 

Michaiu iubia şi stimă forte pe bătrânul sëü generalii 
Baba-Novacii şi hotărî a urmă povaţa lui. De-şi ânsă 
Baba- Novacii stăruia ca să rămână cu câţi-va, soldaţi spre- 
apărarea acelei cetăţui şi a ţine în locii pe duşmani, până 
să apuce Michaiu să scape, voind astfel ae jertfi viéta 
penvru mântuirea stăpânului sét, dar Michaiu nici în- 
tr'unü chipii nu voi să plece fără dînsul. Deci împreună 
intrară în țârra Bârsei, la 23 septemvrie şi tăbărîră la 
Codlea. Aci Michaiu întâmpină trupele ce, depre porunca 
lui, îi adducea fiiul sëñ Pătraşcu, din térra Românâscă şi: 
cele ce îi venise în ajutorii din Moldova, 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 519% 


XXXI. 


Térra Bârsei fusese teatrul de scene sángetóse. Brago- 
venii în 12 septemvrie, a-duoa-di după răscâla lor, ridi- 
caseră furcă în mijlocul pieței, unde acăţaii pe ori-ce ror 
mânii puteaii pune mâna. In aceiaşi di aflară că o trupă 
de Români sunt aprâpe de hotarul Bârsei la Rucării, voind 
să intre în Ardélú. Acéstă scire o întăriră câţi-va bărbaţi 
fruntaşi din 6stea română, cari venïaŭ înainte şi mergeaŭ 
fără prepusii, nesciind nimicii de trădarea Braşvvenilor. 
Aceştia, ânsă fără veste cadŭ asupră-le şi W ducii în ce- 
tatea, Braşovului, unde după pugină cercetare, fură îndată 
omoriţi, păstrând numai pe unii agă alti lor cu viţă. In 
aceiaşi seră, pe la 4 câsuri, esşiră Braşovenii ca să întâm- 
pine pe Românii ce sosiaii. Dar aceştia, vădându-se mai 
slabi cu numărul, se traseră înapoi. Pugini picară în mâ- 
nele duşmanilor şi fură uccişi fără milă. 

In 13 septemvrie pe la amâdi Bragovenii mergii de 
punii tabăra la Pregmării, ca în dioa următâre să năvă- 
liască asupra acelor Români ce se aşteptaii să vină din 
Moldova, pe la Oituzii. Pe lângă dînşii se uniră a-duoa- 
di şi o sută cinci-deci pedestraşi unguri cu pusci. In acea 
di de 14 septemvrie, ei năvălescii asupra Românilor, cari 
începeaii a se arăta. Dar aï noştri le r&spunseră cu astfel 
de tăriă încât pe mulţi dintr'înşii omorîră, pe alţii îi rä- 
niră şi capul tunarilor lor priimi printr'o bombă o astfet 
de lovitură încât nu rămase pelle pe trupul săii care să nu 
fie arsă. Cótre seră le merse Brâgovenilor mai bine, căci 
luară de la Români unii tunii; dar a-duoa-di, aflând că so- 
sesce din Moldova armaşul Sava cu o trupă de Moldoveni, 


eï năpustiră totul, şi, ugi, de se îndhișeră în Braşovii. 


520 I MICHALU-VITEZUL 


In aceiaşi di S&cuii de pe lângă Oltii se ridică asupra 
Saşilor şi aprindii Crisbavul şi Bodila. A-duoa-di, în 16, 
se adună Românii cu Moldovenii, între cari era gi armaşul 
Sava, şi cu S&cuii, la Pregmării de unde, mai nainte de a 
începe ceva, trămiti o deputaţiă la senatul din Braşov 
ca să câră următârele : «10. întrébä pentru ce nui aŭ 1%- 
«satii să trécă în pace, ci le aü făcutii feluri de stricăciuni, 
«omorînd mulţi dintr înşii şi luându-le şi machinile de răs 
«boiu; 2°, certi să li se dea lor toţi nobilii câţi sarii afla 
«la eï şi mai allesii cei ce s'aiiâmpreunatii în dioa trecută 
«cu dinşii în contra Românilor, asemené şi tunul totii de 
«la dînşii». Acesté'le cerii printr'unii braşoveni pe care Dan 
fostii prinsă în dioa trecută. Stcuii ameninţă pe Braşo- 
veni cu focii de nu le vor dă pe nobili şi tunul. Brago- 
venii r&spundii că, de vor da focii, ei vor omori femeile şi 
copiii Românilor şi ai S&cuilor, care se află spre siguritate 
în Braşovii. In urmarea acestora, în dioa de 17 septemvrie, 
trecură aï noştri în pace prin térra Bârsei, nefăcând altă stri- 
căciune decât că aprinseră unii satii românescii ce parte 
se ţinea de Braşovii, parte era moşia unui nobilii. Spunii 
că numărul celor cari frecuseră se urcă peste cinci mii. In- 
tr'acestă timpi, Braşoveni priimescii scris6re de la Turda, 
ca să închidă tóte drumurile şi să taie tóte pădurile de 
către Moldova şi România, pentru ca, să nu pótš veni 6ste 
de ajutori lui Micha. Dar Braşovenii n'avură timp a 
face nimici, căci diminâţa, la 18 septemvrie, aflară prin- 
trunii românii anume Rascie ce venía din térra Româ- 
nâscă şi care picase în mânile lor, cum-că Pătraşcu, Gul 
lui Michaiu, se apropie cu o armiă de 29,000 6meni şi 
că Românii sunt hotăriţi a deprădă tótă térra Bârsei şi a 
o nimici prin foci şi prin sabiă ; lucru de care se şi încre- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU 521 


dinţară Bragovenii, căci pe la amâdi o sâmă de Români, 
aflând că femeile lor lăsate în Braşovi s'ari fi omoritü 
de orăşeni, deteră de o dată focii la satele următóre: Preg- 
mărul, Hermanul, Bodul, Sân-Petrul, Helţia, Noul, Fel- 
di6ra, Rotbavul şi Măgheruşul. Braşovenii ânsă nu omo- 
riseră pe femeile Românilor; ei numai le adunaseră de 
prin oraşii, unde gedeaii împrăştiate şi le închiseseră în 
casa, svatului, ca să le opună acelor ce vor năvăli asupra 
cetăţii. În 19 septemvrie, Românii se apropie de cetate şi 
aprindă într'o suburbiă trei case, dar fiind fârte pugini, 
se tragii dinaint6 năvălirei orășenilor. În 20 septemvrie, 
Pătraşcu, care sosise cu armia sa, trămite cu ameninţări 
şi făgăduieli scris6re orăşenilor, îndemnându'* a se suppune 
lui Michaiu. Totü în acea di, nouă cete esşite din sëcuime 
în térra Bârsei, prefacü totii ce le vine înainte în prafi 
şi cenuşă şi aprindii satele de-a-rândul, încât séra ardea şi 
Codlea. Braşovenii, spăimântaţi de aceste pustiiri, s'arü fi 
suppusiă îndată ; dar a duoa-di (21 septemvrie) primiră 
veste cum-că Michaiu a fostii băttutii la Mirislëu. Scirea 
acâsta, îi îndârji spre apărare. 

Tată care fură pustiirile ce se căşunară în térra Bârsei 
până în dioa de 23 septemvrie, când sosi Michaiu la Cod- 
lea, pustiiri ce nu fură întrecute decât prin înfricoşatul 
răsboiu localii de la 1848 şi 1949. 


XXXII. 


Michaiu intrând în térra Bârsei, aprinsii de mâniă asu- 
pra Saşilor pentru trădarea lor, porunci să se dea flacă- 
rilor tâte târgurile pe unde trecea. Soldaţii săi de la Mi- 
rislău adunându-se pe lingă dînsul şi împreunându-se cu 


www.dacoromanica.ro 


522 MICHAIU-VITEZUL 


oştile venite din térra Românsscă şi din Moldova, elii se 
vădu iarăşi în capul unei armate puternice, pe care au- 
torii poloni o urcă la cinci-deci de mii 6meni. De arii fi 
adevărată spusa chronicarului FPuchsius, că Pătraşcu ve- 
nise cu duoă-deci şi nouă mii şi că armaşul Sava adunase 
cinci mii sub commanda lui, adăogindu-se acestea, cu vre 
o cinti-spre-dece mii scăpaţi de la Mirislëu, arătarea po- 
Ionilor m'aru fi o exageraţiă. Ori-şi-cum Michaiu avea a- 
cum destule trupe ca să pótă crede că va isbuti a'şi rës- 
buna asupra lui Basta şi a Ungurilor gi a'gi redobândi 
puterea asupra Ardâlului. 

ln îşi agedase oştile la Bodii şi la Pregmării şi aştepta 
sosirea Nemţilor şi a Ungurilor, cari acum eraii pe la 
Şărcaia, ea să le dea băttălliă, când în 30 octomvrie îi 
sosi scirga că hatmanul Zamoisky, cu Sigismundii Ba- 
thori şi cu Ïeremia Movilă, aŭ intrati în Moldova în ca- 
pul unei frumóse armate, compusă de Poloni, Turci şi Tă- 
tari şi că ei se apropie ca să năvăliască în Ardélü. Polo- 
nit trecuseră Nistrul în Moldova la 30 septemvrie. Scimü 
că cu câte-va luni înainte, ane aflându-se Michaiu în 
Moldova, Zotkiewsky cu armia sa, din porunca lui Za- 
moisky, îşi aşedase tabăra pe malul Nistrului în dreptul 
Hotinului, unde tăbăraii Românii. Întâlniri particulare- 
începură de atunci între ostaşii ambelor tabere. Polonii, 
încuragăaţi de nisce mici lupte, în care fuseseră norocoşi, 
cereaii de la căpetenia lor să'i lase să trécă rîul. Zotki- 
ewsky scrise lui Zamoisky întrebândwTă det dă voiă a 
trece Nistrul mai nainte de sosirea lui. Zamoisky îi rës— 
punse că se lasă pe înţelepciunea sa, recommandându'i 
da nu expune cu uşurinţă ogtile ce avea şi care, perdân= 
du-se, nu vor mai put fi puse la locii, din ura ce simte- 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLEU, 523 


térra pentru noui dăjdii. Zotkiewsky, încuragiatii prin a- 
cestii răspunsii alii lui Zamoisky, se urcă pe o măgură de 
unde putea, să vedă totii ce se petrecea în tabăra nóstră. 

Intr'o di, vădând că la noi nu este aşa mare prive- 
ghiere, de pe cum era toti d'a-una, trecu rîul fără veste 
şi făcu o isbire puternică cu tunuri mari asupra întări- 
rilor taberei nâstre, care vătămându-se greii, ai noştri 
fură siliţi a se ageda în altă tahără, o milă mai departe 
în dosul celei d'ântâiu. Polonezii fură, nevoiți îndată 
a trece rîul înapoi. Totü ce câştigară prin acâstă is- 
bire fu că communicaţia pentru transportul bucatelor, se 
făcu pentru ei mai înlesnitâre. Intr'aceia, Polonii mai 
luară inimă şi sperare de isbândă, când vidură că sosi în 
tabăra lor şi Ieremia- Vodă. EI îşi lăsase femeea şi co- 
mit la Cameniţă şi venise a se uni cu Zotkiewsky, aducând 
cu sine o miă de călăreţi gi cinci-sute pedest.raşi. 

Generalii noştrii din Moldova scriseră lui Zothkiewsky, 
întrebându'lii pentru ce a trecutii Nistrul şi de adduce 
răsboiu séü pace ? Polonul răspunse «că acâstă întrebare 
«din partea celor ce aŭ vărsatii sânge polonii este o nouă, 
«ocară; că răsboiul şi pacea atârnă de la craiu ; că elii 
«propune o armistiţiă de îrei-deci dile ca să mârgă unii 
«trămisti din partea nóstră a se înțellege despre acestă cu 
«craiul.» 

Acéstă armistițiä, pe care ai noştrii făcură greşala a œ 
priimi, o închiăiase Zoltkiewski, în înţellegere fiind la 
acâsta cu Zamoisky, numai cu acelii scop ca să dea a~- 
cestula timpi să sosiască cu armia sa. 


www.dacoromanica.ro 


524 MICHAÏU-VITÉZU 


XXXIII 


* Aci şi ast-felii se întrerupe manuscriptul lui Nicolae Băl- 
cescu, fără de nici o urmă de redacțiune pentru ultimele capi- 
tole din Cartea a Va precum nici pentru Cartea a V Is care avea 
să fie cea din urmă, 

Depre tote aparențele, cartea intitulată Mirislki, avea să co- 
prindă totii şirul nenorocirilor militare ale lui Michaiu din 1600, 
perderile sale în Moldova şi în térra Românscă, cu bătăliile de 
Ja Seratii at de la 'Tel6jeniă, în octomvrie 1600, unde armatele ro- 
mâne fară învinse de Potocki şi de trădătorul Moisi Săcaiul, cu 
aceia də la Argegă perdută la 25 noemvrie. Răpide şi grâznică 
grămădire de catastrofe, picând una după alta pe capul eroului, 
românii, părăsită acum de norocul, dar nu gi de geniul săi! De 
aceia, elă nu gt perdu curagiul şi, în Cartea Vis a operei lui 
Bălcescu, noi Pamă fi vădutii de siguri pornind însuși la Vienna 
şi la Praga ca să v6dă gi să vorbiaacă în persână cu împăratul 
Rudolfii, căruia se arătase purură aşa devotată. 

Pémsa Bălcescului ne arii fi descrisii, cu neasemauitul ei farmeciă, 
impresiunea împunătâre cé produse voavodul românii asupra cur- 
ei austriaca, petrecerea luí prelungită la Vienna şi la Praga, în 


www.dacoromanica.ro 


MIRISLË Ü 525 


primăvâra annului 1601, întrevederea sa cu împăratul si diba- 
cele lui tractative diplomatice, distincţiunile meritate ce elă ob- 
tinu acolo şi în sfârgitii întârcerea sa triumfală in Ardélü, unde, 
ajutată acum de viclânul Basta şi gonind din scaună pe nesta- 
tornicul Sigismundă Bathori, întors pentru a treia Gră la domnia 
Transilvaniei, Michaiu îşi limpedi restriştele militare din tâmna, 
annului trecuti în strălucitârea băttălliă de la Guruslău, isbendă 
câştigată în 13 augustii 1601. 

Dioa vestită de la Guruslău era destinată de Bălcescu să fie 
punctul luminosii ală acestei ultime cărți a operei sale, precum 
ea părea a fi gi unii noŭ lucâferii de gloriă pentru domnia româ- 
nâscă a luí Michaiu, 

Dar, printr'ună contrustii din cele mai dramatice, în pripă 
după dînsa, avea, sà sosiască, grâznica scenă de trădare, în care 
generalul Basta. unâltă înrăutăţită a vicle iei austriace, cur mă. 
prin uccigaşi din guardia sa valonă, vita multii pré scurtă a e- 
roului români şi r -turnă astfelă din temeliă totii edificiul mš- 
rirei naţionale a Românilor. 

Câte subiecte de elocuente, de uimitâre, de patetice povestiri | 
Cine va fi acela care, cu ună egală talentă, va împlini vreo 
dată lipsurile pe care o mârte timpuriă le a lăsată în nemurit6- 
rea scriere a lui N. Bălcescu! 


Şi cine va fi acela care va îndeplini aïevé visul de Mărire Ro- 
månéscă, pe care ucciderea lui Michaiu Vitâzul, îlă conteni din 
făptuirea lui, în acea fatală diminsţă de 29 augusti 16011 


Nota editorului, 


www.dacoromanica.ro 


NICOLAE BĂLCESCU. 


SCRIERI DIVERSE. 


www.dacoromanica.ro 


NOTĂ PRELIMINARIĂ 


Am adunată aci patru din scrierile lui N. Bălcescu, ce, sub di- 
ferite priviri potii presenta anii interesă mai vii cititorilor ma- 
reï sale opere istorice, cari, ajunşi până la acestă pagină, de si- 
gură vor simţi cu durere lipsa nereparabilă a sfârşitului istoriei 
laï Michaiu- Vodă Vitézul, 

Cele ce vemii tipări în urmă sunt presentate aci ca în chipă de 
geg de ânsă fiă-care dintr'ună panctii de vedere deo- 
sebită. 

Mai ântâiă vomii retipări, ca unii complementă la cele dise de- 
spre personna domnescului erop alii României, partea ce se at- 
tinge de Michaiu Vitâzul în articolul din Magazinul istorică 
pentru Dacia. vol. IV, 1847, întitulată : Bulletin despre por- 
tretele principilor ţărrei Românescă ce se află în cabinetul de 
stampe de la Biblioteca regală din Paris. 

Apoi, ca relativă la mişcările poporului română din Ardslă, pe 
care Bălcescu le-a apreţuitii cu aga înaltă pătrundere în cele ducă 
din urmă cărţi ale Ietorief sale. vom reproduce frumosul cu- 
vântii rostitii de dînsul la Paris, în dioa de 15 maia 1851, anni- 
versara Mişcărei Românilor din Ardei, la 1848. 

Pe urmă vomi face locii printre scrierile cele mai târdii ale 
marelui nostru prosatorii, acelei poetice aruncături de ochiu asu- 
pra întregei sorte a poporului română, pe care, în ori-ce casii, 
Bălcescu a fostii acela carele ne-a dat'o, într'o minunată limbă 
strămoşâscă, sub titlul de : Cântarea României. 

In fine, vomii închiăiă, reproducând cele duoă însemnate memo- 
rii, scrise de Bălcescu la începutul carrierei sale litterarii gi tipă- 
rite, unul la 1844 în Iaşi (în Fóřa litterară)! şi altul, la 1846 în 
Bucurescă (în Magaz. istor. p. Dacia, t 11), tratând despre : Pu- 
terea armată şi arta militară la Români din âmbele principate 
terra Românâscă şi Moldova; lucrare, care prin nenumărate puncte 
se légă cu istoria, mai cu totul ostăşâscă, a Românilor din tim- 
pal lui Michaiu-Vodă Vitézul, şi prin care junele autorii îşi des- 
pică vârtos, de la începută, brasda sciințifică, pe care avea, în 
câţi-va anni, aşa de multă să o înrodiască, 

Aceste patru fragmente vor lăsa, suntem încredinţaţi, în mintea 
gi inima tutulor, o adâncă întipărire, făcând pe fiă-care să pre- 
ţuiască odată mai multi, câte norocito însuşiri ale istoricului cri- 
Rep, ale prosatorului plini de talenti şi ale ferbintelui şi lumi- 
natului patriotă eraii întrunite în acelă mare bărbată, ce a perită 
dintre noi la vârsta de 33.de anni, lăsându-ne atâté capete de 
operă litterarii şi istorice, Editorul, 


www.dacoromanica.ro 


BULETINUL 


DESPRE PORTRETELE 
PRINCIPILOR TËRREI ROMÂNESCI şi MOLDAVIEI 


CE SE AFLĂ ÎN CABINETUL DE STAMPE DE LA BIBLIOTECA 
REGALE DIN PARIS. 


Sunt; duoi anni apr6pe decând, având norocirea a më a- 
fa în multă iubita n6stră ţârră, mi se vesti că d! dr. 
Mayer adduse din Transilvania unii portretă ali lui Mi- 
chaiu Vit6zul. Eram fórte doritorii a vedé caracterul fisio- 
nomicii alii acestui bărbatii, alii cărui caracterii morali şi. 
politicii Oo studiezi. de atâta. timpii-, alü acestui bărbaţii 
care pentru Români este nu numai unii eroii cea accope- 
ritii armele lor cu o gloriă neperitâre , ci âncă simbolul 
idei de viétš, idei de mântuire, simbolul Unimit lor na- 
gionale. Alergaiu atunci în salonul d-lui Poienaru unde 
acestii portretii se afla expusii şi, vădând o fisionomiă care 


* Tipărită mai ântâiu în Magazinul istorică pentru Dacia 
Bucurescă, 1847. Tom. IV. pag. 212—217. NE. 


34 
www.dacoromanica.ro 


530 N. BĂLCESCU 


nu "ug spunea nici unul din simţimintele ce caracterisaii 
pe acestii mare bărbatii, mă întorseiu către prietenul ce 
më "'nsoţia şi "i diseiu din convingere adâncă : «Nu e a- 
cesta, Michaiu ali nostru.» 

Cititu în urmă disertaţiunea învățatului dË A. Kurz,* 
în care dei se silesce a dovedi că acesta trebuie să fie celii 
adevărații portretii, şi r&măseiu cu t6te acestea statornicii 
în mărturisirea minţii si a înimei mele. 

Decând më aflu depărtată de térra mea, în necurma- 
tele -mele cercetări. prin bibliothecile. mai multot-tërr. 
căntamă mereii să potii dă după vre unii portretii alii lui 
Michaiu V.V., deosebiți de acele ce se află în cărţile lui 
Ieronim Orteliu şi Joen? Bisschu, cunnoscute de d! A. 
Kurz, şi pe care găsindu-le şi eü acă, amii pusii de mi le-a 
desemuatii, cu tóte că nu më mulţumiaii. Când më aflaiu 
în Roma, căutaiu în deşertii în bibliothecă între miile de 
portrete ale altor Gmeni vestiți, fără a avé norocirea a 
găsi acestă portretii acolo unde aşi fi doritii mat cu sémä 
a'lú vedé. În sfârşitii Dumnedeii împlini cu prisosii do- 
rinta mea. 

La 2 ale acestei luni, însogitii de prietenul mei d! A. 
G. Golescu, ne duserămii la cabinetul de stampe de ari, ca 
să facemii óre care cercetări archeologice. Acolo între al- 
tele ceruiu, fără multă speranță că voiu găsi ceva, să mi 
se arate portretele ce aŭ despre Ottomanii, Ungurii, Tran- 
silvanii şi Românii vestită. În condica, collecţiunei pentru 
Transilvania, iată ce găsiiu ` 

Şése portrete ale lui Michaiu Vitézul, şi a-nume : 

1. Portretul din cartea lui Zoronimă Orteliu , de pe 


* Vedi Magaz, istor. Tom. II. pag. 871. 


www.dacoromanica.ro 


PORTRETELE LUI MICHATU-VITEZUL 531 


care s'a făcută copia în uleiu dată de d! dr. Mayer la 
Museul Naţională; 

2. Portretul din cartea lui Joan Bisseliu. D! A. 
Kurz arată cu pré mare cuvâniii, despre acesti portretii, 
că nu crede a fi celii adevăratii, căci fisionomia'i este pré 
bătână, de vreme ce e bine cunnoscutii că Michaiu fu uc- 
cisii la vârstă de 43 de anni. Aceia ce adaoge d! A. Kurz 
că îmbrăcămintea, acestui portretii, care i se pare mai cu 
totul turcâscă, arii fi o dovadă de neadeverirea lui, nu mi 
se pare exactii. Singura, deosebire între acâstă îmbrăcă- 
minte de a, celor-l-alte portrete, este gugiumana. Acâsta 
este de blană, lăsată la o parte pe stînga, în forma căciulei 
ţurcănesci, numai ceva mai ovală şi împodobită în partea, 
dreptă cu unii frumosii surguciu cu petre scumpe. Eŭ amŭ 
vădutii în ţârră mai multe portrete de ale principilor no- 
stri purtând aceiaşi -gugiumană, precum şi aci vre o câte-va, 
portrete de unguri şi poloni totii cu asemené căciulă. Din 
potrivă , căciula de la portretul din cartea, lui Ieronimü 
Orteliu, este necunnoscută între Români. Pe acestă por- 
tretii se află numele pictorului şi alŭ sculptorului : 


Umbach fecit. I. A. Boener sc. 
de desubtul portretului sunt scrise aceste cuvinte ` 
Michaël Waljachiae Waywoda. 


3. Ali treïlé portretii se asemănă cu acestă din sust 
din cartea lui Bisseliu, atât la fisionomiă cât şi la îmbră- 
căminte; barba numai, e mai lungă şi încolţurată, iar nu 
rotundă ca la cel-l-alti, Îprejurul portretului se află 
scrisii cu littere mari acestea, ` . 


Michaël Palatinus Valachiae. 


www.dacoromanica.ro « 


582 N. BĂLCESCU 
Yar din josii de portretii aceste versuri : 


Eidem, o vellet, Dacorum hic colla Michael 
Eximeret Turce, libera tota jugo. * 


4. Ali patrulé se deosebesce de acestea de susii atât 
în fisionomiă, cât şi în îmbrăcăminte. În acesti por- 
tretii stampată cam rëü de pe lemnii pe o fóiä in-40, bu- 
stul principelui e întregi, tigura e lungărâţă tare şi slabă, 
ochii, ca în tóte portretele lui, fórte mari; barbă, de pe 
moda spaniolă, are numai la bărbiă, iar pe obraji pucină; 
capul e golŭ , fruntea lată şi rasă puţini, părul scurti. 
Sub manta, pórtš lorică (platoşă, cuirasse), în mâna, drâptă 
unii topuzii şi la cópsă sabi. Josii sunt scrise aceste cu- 
vinte cu littere mari : 


Michail Vaivoda dela Vallachia d quale prese la 
cità di Nicopole ne la Bulgaria, Panno 1598.** 


şi la valle cu littere mici : 
Joan Orlandi forma in Roma. 


Din susii în colțul din drépta alü stampei, este unit 
scutii cu o cor6nnă d'asupra, înfăcişând o cetate cu trei 
turnuri; fundul cadrului arată unii câmpii de băttălliă, 

Š. Ali cincilé sémënš în tâte cu alii séselé, de care 
vomii vorbi acum, de-şi e mai răii săpati. Împrejurii are 
aceleaşi cuvinte', iar în Jost, acestea (care nu se află în 
cel-l-alti) : 

Franco forma. 


* Acesta, e Michaiu care pâte, îndată ce va voi, să mâutuiască 
pe toţi locuitorii Daciei de jugul Turcului, 

** Michaia domnul ţărrei Românesci care luă cetatea Nicopoli 
în Bulgaria, la annul 1598. 


www.dacoromanica.ro 


PORTRETELE LUI MICHALU-VITEZUL 533 


6. Când văgurămi pe celii de ali géselé, strigarămii de 
o dată : e Acesta este s Citirea cuvintelor scrise pe por- 
tretii ne încredință desăvârşitii. Iaca ce e scrisă ` 

Împrejurul portretului cu littere mari, aceste cuvinte: 


Michael Vaivoda Wallachiae Transalpinae utroque 
[fortuna insignis et în utroque eadem virtute. 


Aet. XLIII. * 
josü pe portretü, acestea : 


cum privil. S. Caes. Ais, 
maï la valle, aceste versuri : 


Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, remp. 
Christianam, et Ecclesiae sub Pont. Max. concordiam : 
Sui prodigus publicae devotus saluti : 
ctiam si dira omnia et diri adversarentur : 
Ficta obruens factis. ** 


sub aceste versuri e scrisă cu littere mari : 


S. Caes. Mim, Sculptor Aeg. Sadeler ad vivum deli- 
neavit, et D. D. Pragae. M. D. C. 1.*** 


Acestii portretii făcutii la Praga, unde Micharu fu prii- 
mitii cu mare entusiasmi, de pre mărturia lui Orteliu, fă- 
cutii depe natură chiar de sculptorul împăratului, fără 


* Michaiu domnul ţărrei Românescă strălucitorii în norocire şi 
în nenorocire şi virtuos în amândouă. În vârsta de 43 de anni. 

** Atâtatimă numele lui Christos, Maiestatea Împăratului, Re- 
publica creştină şi concordia bisericei sub marele Pontifice, încât 
pentru binele publicii, nu "gi cruţă nică ființa sa : purcede înainte 
fără temere, chiar şi d6că s'ar împotrivi tote puterile iadului; prin 
“faptele sale întrece plăsmuirile poetice, 

*** Aepidiii Sadeler sculptorul Maiestăţii sale imperiale l'a de- 
semnată depre natură şi l'a dedicată, Praga, annul 1601. 


www.dacoromanica.ro 


534 N. BĂLCESCU 


înduoială e celii mai adevărații şi mai bine nimeritii. Gra- 
vura e cât se pote de frumosi făcută şi astfelii cum acum 
nu Sarii put€ mai bine face. Fisionomia principelui rës- 
punde întocmai închipuirei celor ce aii studiată caracterul 
acestui bărbată extraordinari. Figura e slabă, melanco- 
lică, seri6să şi cam aspră, în totii, forte frumâsă şi cu multă 
expresiune. Pórlš pe spate o manta albă cu gulerii de blană 
şi în capi cu o gugiumană întocmai ca aceia ce amü de- 
scrisă mai susii în portretul din cartea lui Bisseliu. 

Berta de acestă preţi6să găsire, noi hotărîrămii îndată 
a ne deşerta, nsórele n6stre pungi spre a stampà depe 
dînsa o gravură frumósă şi credinci6să şi a da în admi- 
rarea Românilor adevăratul portretü alii eroului lor. Pre- 
ste puginii acâstă gravură va fi gata şi o vomii porni în 
térră.* 


Bellevue, lângă Paris. 1847, augustù., 


* Urmarea bulletinuluă tratâză despre portretele altor domuY 
ai ţărrei Românesci şi ay Moldovet.—Despre portretele Int Mi- 
chaiu Vitezul, în numără de dnos-apre-dece diferite tipuri, veqi: 
Dim. A. Sturda. Memoriă asupra portretelor domnilor Români, 
în Annalele Societăţii Academice Române, pe annul 1874, Tom, 
VII. pag. 136—140. N, E. 


www.dacoromanica.ro 


MISCAREA 
ROMANILOR DIN ARDELU 


LA 


1848%* 


Una din faptele cele mai minunate ale acestui minu- 
natii ali XIX! vâcii , fOră înduoială că e degteptarea na- 
ţionalităţii român“ în Ardelii, după unii somnii grei în- 
imună jugii ce de o miiă de anni o împovără. Nică odată 
o naţiă mai multă vreme în robiă cumplită nu zăcă ! Nici 
odată o naţiă robită, mai răpede şi întruni timpă mai 


* La 1848, pe când o mişcare de uni caracteri aspru, dar cu 
total naţională, turbură munţii şi câmpiile Transilvaniei, multă 
iubitul nostru istoricii N. Bălcescu, scăpată din inchisórea pluti- 
tre de pa Dunăre în care îlă ţinură vre o cât-va timpi Turcii, 
după intrarea lor şi a Ruşilor în Bucuresci, se refugise în Ardâlă 
şi trăi acolo cu luptătorii români, mai multe luni, cercând în za- 
dar să potoliască dugmănia aceia, crâncenă dintre Români şi Un- 
guri, aşa de stricăcăsă âncă de pe atunci libertăţii âmbelor po- 
póre. Apoi de acolo, viind în Paris, după trecere de duoi anni şi 
mai bine, într'o di de 15 maya, di unniversară a primei adunări a 
Românilor ardeleni pe Câmpul libertăţii de la Blaji, fiind may 
mulţi compatrioți şi soţi de exilii adunaţi ca să serbeze acea di 


www.dacoromanica.ro 


536 N. BĂLCESCU 


scurtă nu se deşteptă! Mai multe vâcuri trebuise năvăli- 
rei unguresci ca, să pótă amorţi si înjuga de totii pe Ro- 
mâni. * Mai puţinii de ună vecii fu de ajunsir acestora 
spre a scutura greŭ şi învechit acelt jugii. Înviere de 
minune înti'adevării! dovadă puternică cum-că nemuritorii 
e suffletul naţiilor gi cum-că sântii, dumnegeescii şi ne- 
peritorii e dreptul lor. 

Dar ; năvălirea, împilarea şi tirannia străină putu bat- 
jocori şi chinui pe românii în dreptul lui şi, în timpul lor, 
putu a socoti afâră din legi şi a'lü privi în rOndul do- 
bitcelor, dar nu'lü pută attinge în suffletul lui, nu putu 
stinge dintr'însul credinţa naţională. Silitii a închide în 
adâncul inimei sale, fără a puté nici într'unii chipü a o 
respândi în af6ră, acâstă credinţă astfelii înăbuşită se în- 
ferbântă, din di în di şi crescea în tăriă, încât când putù 
isbucni, isbucnirea'i fu puternică, învierşunată, pustietâre 
şi roditâre în fapte mărețe şi cumplite totii de-odată. 

Scimii toți cine fură cei d'ântâiu apostoli ai românis- 


memorabilă, Bălcescu, forte slăbită de durerea ce avea să'lŭ culce 
în mormânti peste câte-va luni, citi următorele rânduri, în care de- 
scrie cu o elocuenţă viš şi colorată, impresiunile salè cullese în mij- 
Jocul poporului ardelénü inimată de focul răsboiului naţională. 

Acâstă cuvântare a fostă mai ânteiu pusă sub tipari în Paris; 
dar fóïa în care s'a publicatii şi care, redactată de câţi-va stu- 
dent? moldoveni şi munteni din Paris, purtà numele de Junimea 
Română, a avută o existenţă şi o respândire fârte restrinsă; alti 
treil€ şi ultimă numării alŭ eY, din iunie 1851, conţine discursul 
următoră, carele a fostii apoi reprodusi şi în Revista Română 
pentru sciinţe, littere şi arte. Vol. II, 1862. pag 588. 

Nota editorului. 

* Subjugarea completă a Românilor din Ardélù se făcu tocmai 
la 1438, când Ungurii, Săcuii şi Sasif se uniră în contra lor de le 
răpiră ori ce drepti politică le mai rămăsese, 


www.dacoromanica.ro 


MIȘCAREA DIN ARDELU 587 


mului. Cine nu cunnósce numele glorióse ale lui Şincai, 
Petru Maiorii, Samuil Klaiü, Paul Iorcovică, George La- 
zării, cari prin scoli, prin cultivarea, limbei şi a istoriei, 
puseră stâlpii de temeliă ai naţionalităţii române şi pro- 
pagară idea unităţii sale ? 

Ideile respândite prin aceste lucrări literare şi istorice 
isbucniră îndată în fapte. Horia luă securea în mână şi, 
înmuind'o în sânge ungurescii şi nemţescii, scrise cu 
dînsa drepturile naţiei române şi programa politică gi s0- 
cială a revoluțiilor ei viitóre. Muncitorii ce urmară atât 
în Ardâli cât şi în Principate, mnicgorară chestia, din pro- 

_porkiile măreţe de unitate şi de naţionalitate ce îi dedeseră 
cei dinainté lor gi o mărginiră întru apărarea intereselor 
române de provinciă şi de localitate. Tor D se pări că 
deosebitele frângeri ale naţiei aŭ nevoiă de o lucrare asu- 
pră-le în parte, spre a'şi curăţi miseriile si spinii din casă, 
pân'a nu se uni cu toţii într'acelaşi trupă. Annul 1848 
găsi pe Români într'aceste idei. Românii din Ardélü fură 
cei d'ântâi cari salutară cu înfocare falnicul sóre de li- 
bertate ce lumină atunci omenirea. Sunt astădi trei anni, 
mulți din noi aŭ vădută cu ochii lor când deputaţii ro- 
mâni din t6tă térra Ardâlului, în numără de mai mulţi 
de cinci-decă mii, toţi ţărrani şi fii de ţărrani,, se adunară 
la Blajă în câmpul numiti de atunci ali libertăţi, ca să 
facă în numele naţiei acâstă declaraţiă : Sunt, deci intru 
în drepturile mele ! şi Europa află cu mirare că în Tran- 
silvania o naţiă română, de a cării existență nică nu bănuia, 
'şi a proclamată independenţa sa, şi ea fu silită a "i recun- 
n6sce dreptul şi a o înscrie de atunci în numărul naţiilor 
celor vil. 

Di de 15 maiu 1848! Di de lumină, de libertate şi de 


www.dacoromanica.ro 


538 N. BĂLCESCU 


mărire română, te pomenimii şi te sărbămii cu dragii ! Tu 
minunaşi lumea şi îi arătaşi că naţia română e matoră, 
vrednică de libertate, vrednică de a intra în frăţia cea 
mare a naţiilor. În annalele Românilor altă di nu strălu- 
cesce mai frumosü decât tine şi cea asemens He, sora, ta 
iubită, dioa de 11 iunie 1848 a poporului din Bucurescă. 
Te pomenimii şi te sărbămii cu dragii, o di mšréta, căci 
ântâiaşi dată audirămii atuncă unt poporü întregi rësput:- 
dând celor ce îi vorbiaii de unirea Ardâlului cu Ungaria, 
prin acâstă strigare: « Not vremă să neunimă cu Tórrals* 
Minunată destăinuire a lui Dumnegeii, care în dile aşa 
mari de s&rbăt6re populară, vorbesce d'a dreptul în ini- 
mile alleşilor săi, şi numai poporul şi poeţii, aceştă fii aï 
inspiraţiei divine, avură la 1848 consciinţa întâmplărilor 
viitâre, numaï el citiră gi destăinuiră aceia ce era scrisă 
în fundul inimii fiă cărui românii ` Mântuirea de ort ce 
domnire străină prin Unitatea naţională ! 

Dioa acâsta de 15 maru (1848) ni se pare multi mai 
frumósš şi mai strălucitâre, când privimii la dilele ce o ur- 
mar, dile negre, amare, chinuite, dile de Doch, dile de 
sânge. Aceste dile le amii urmată şi le anù văgutii cu toţii, 
una după alta. Amt vădutii cum manifestaţia poporului 
românti din 15 maru trase asupră'i terrorismul guver- 
nului unguresci ; amii vădutii cum povăţuitorii naţiei 
spăimântaţi, închinară drepturile ei, mai ântâiu la Un- 
guri ; ** apoi, când vădură pe aceştia în nevoiă, le închi- 


* Sub acestă cuvântii Térra, Ardelenii arată ţârra Românâscă, 
Eŭ n'ami avută norocire a mă afla la Blajă în dioa de 15 matu 
1848; dar mai mulţi Români din Ardélü ce se aflară acolo, mă 
asigurară despre acâstă strigare a puporului. 

** Vedi proclamația episcopului Şaguna din Pesta, iulio 1848. 


www.dacoromanica.ro 


a 


MIŞCAREA DIN ARDELU 559 


nară împăratului şi deteră poporul cu totul în mâna şi în 
prada 6menilor împărătesc, Amii vădutii pe acestii săr- 
manii poporii împinsii în focii fără nici o armă în mână, 
despuiatii şi de cele ce căpăta, cu sângele săi, * slujind 
— crudime nepilduită ! — de barricadă oștilor împără- 
tescă ; ** apoi părăsită mişălesce da aceste oa? şi lăsatii 
în prada furiei răsbunătâre a dugmanului învingătorii. 
Dar atunci, în acelii minutü greii când nu mai pută pu- 
ne temelü decât po sineşi, când rămase slobodü de orí ce 
povăţuire nemțéscă ce îlii paralisă, flù vëdurámü desfăşu- 
rând tótă energia sa, stând neclintiti ca granitul munți- 
lor săi dinaint6 duşmanului ce măturase atâté oştiri 
mari, regulate şi tari, şi făcând din numele de Matz zx 
unŭ nume de spaimă şi de gr6ză vecinică pentru seme- 
tul şi vitâzul ungurii. 

Multe şi grele împutări s'aii făcutii acestei revoluţii a 
Românilor din Ardélü. Ea fu asemănată cu furia sëlba- 
tică a răsbunărilor, stând peste mormane de ruine şi de 
morţi, îngrozitre şi cu gura plină de spume sângerdse, 
țină într’o mână o torţă pustietore de cetăţi, în cea-l-altă 


* In luna lui dechemvrie, înainte de intrarea lut Bem în Ar- 
dălă, Comitetul de pacificăcăune, de pe porunca luă Puhner, puse 
să adune armele ce poporul dobândise de la Unguri că să armeze 
oşjile împărătesc. Era aceata pretextul cu care Puhner vru să 
desarmeze poporul, de care credea că nu va maï avé nevoiă. Ami 
vădutii însu'mi adresa Comitetului întru acâsta către prefectY. 

zg În maï multe locuri în Ard6li şi la luarea cetăţii Lipova în 
Banatii (dechemvrie 1848), 

*** Snb acestă numire sânt cunnoscuţi toţi mocanii din acel 
munți ai Abrudului. Credemii că acestă numire vine de acolo că 
aceşti nalţi şi trupeşi țărrani portii părul lungii împletită în 
duoă câde care le cadii pe grumazăi. 


www.dacoromanica.ro 


540 N. BĂLCESCU 


unii palogii crudii şi neîmblânditit, cu care cuceria tótä 
sufflarea de seminţiă duşmană de pre pământii. Acâstă, 
icónă spăimântătâre e adevărată. Revoluţia Ardelenilor fu 
gróznică, nemil6să, mânjită de multe excesuri vrednice 
de osfinditii; dar putemii spune, spre apărarea el, că acele 
excesuri fură o urmare fatală a unei suferințe şi a unei 
uri înăbuşite şi înăsprite de dece vâcuri într'o tăcere silită 
şi sub o cumplită tiranniă ; că aceste excesnri fură provo- 
cate de terrorismul cu care începură Ungurii în “contra 
Românilor ; că purtarea acelora, în totii cursul răsboiului 
fu mai totii asemen6 de crudă ca a acestora; în sférsitüú 
că aceste excesuri sûnt faptele numai a unei mâni de ó- 
ment, gunoiu celú maï stricată şi mai corruptii alii natiey, 
care şi ea fu îndemnată şi povăţuită spre acesta, de pilda 
ce W deteră offigerii împărătesci. Aceste îndreptări, temeï- 
nice în ochii şi în privinţa străinilor, la noi şi între noi 
nu sûnt de ajunsii, căci noi, în dragostea ce hrănimii pen- 
tru fala, gloria şi mărirea morală a naţiei nâstre, amü fi 
doritii să vedemii revoluţia română, curată de ori ce excesii; 
ami fi doritii şi dorimii ca nici unŭ românii să nu uite că 
omenirea îşi are drepturile sale sânte şi nesiluite, şi că 
mila şi îndurarea sûnt pod6ba suffletelor gener6se. 

S'a disü âncă cum-că scularea Românilor ardeleni n'avă 
nimicii naționali; că ei n'avură nică măcar, ca Sârbii şi 
Croaţii, uni stâgii naţionali, ci se luptară mereii sub 
stâgul austriacii ; că scularea lor fu ca a unor robi ce se 
ridică din porunca şi de temerea stăpânului, iar nu ca a 
unor 6meni liberi ce se luptă pentru libertatea lor. Este 
adevării şi amii vëdut'o însumi, roşindu-mă de ruşine, că 
Românii se luptară pentru libertate sub stâgul celui mai 
mârşavii, mai cumplitii şi maï învechită despotismii;-este 


www.dacoromanica.ro 


MIȘCAREA DIN ARDELU 541 


adevării că Românii se lăsară a fi îngelați de Austriacj, 
cari exploatară eroismul şi jertfele lor. Nu este ânsë ade- 
vării că Românii nu fură împinşi şi însuffleţiţi în totii 
acesti crudii răsboiu de simţimântul naţionali şi de dra- 
gostea libertăţii. Fost-amii de amii vădută însumi pe acei 
îngrozitori Mott, pe cari spauna vitejilor Unguri "mu "i 
descria ca nisce fere sălbatice, esşind din viezuinile mun- 
ților lor numai spre a face pradă şi omori; i amii gă- 
sitù înfuriaţi forte şi hrănind o ură fanatică către dug- 
manii lor, — astfelii cum trebuie să fie ori ce poporii în 
răsboiele naţionale;—dar ami găsitii unite într'înşii multe 
simţiminte omendse, înalte şi generâse. În acea vreme 
când inima "mt era gdrobită, căci din tóte părţile vedea 
naționalitatea română călcată şi strivită de duşmanii stră- 
ini, fuseiu fericitii a găsi acolo, pe acele piscuri uri6şe, 
pe d'asupra nuorilor, o naţionalitate şi o viţă românescă 
înfocată şi puternică. Cu ce entusiasmii freneticii fuseiu 
acclamatii şi binecuvântaţii de toți acei ţărrani, când le 
spuseiu că amü venită să le adducii urări de norocü şi is- 
bândă din partea fraţilor lor din Térrš, minunați de vitejia 
lor! În ce tăcere adûncă mă ocoliaii şi mă ascultaii ei, 
când le vorbiamii de puterea naţiei române, de numărul ei, 
de întinderea pământului ce "i a datü Dumnedeii şi de 
ursitele cele măreţe ce o aştâptă în viitorii! Séra, după ce 
t6tă dioa strejuiaii potecile, se hărţuiaii şi se luptaii cu 
duşmanul, îi vedeai adunaţi trâmbe trâmbe pe lângă fo- 
curi, care povestind întâmplările dilei şi acele trecute, care 
dănţuind împrejurul flacărilor, care gicând din fluiere, bu- 
ciume şi cimpâie, Cât colo o altă trâmbă din cei mai jună 
învățând şi întrebându-se dialogul românisatii din cartea : 
Paroles d'un croyant a lui Lamenais ` «June soldaţii 


www.dacoromanica.ro 


542 N. BĂLCESCU 


unde mergi?» Apoi cu toţii, juni, bărbaţi şi bătrâni, se 
puneaii de făceaii să resunne văile munţilor de cântări de 
vitejiă şi de naţionalitate, mai cu sémă de acea puternică 
şi frumósă marselliesă a d! Andreiu Mureşanu: « De- 
şteptă-te Române, din somnul celü de mórte!...» pe 
care o cântaii chiar în mijlocul focurilor şi a urletelor de 
tunuri, silind şi pe Unguri a o învăţa şi a o cânta, cu dîngiï 
împreună, în băttăi. Generalii acestei 6ste țărrănescă era 
nisce preoţi şi nisce tineri abié esşiţi din sodlele de teolo- 
gä, filosofiă şi jurisprudenţă; ei nu pusese până atunci 
mâna pe o armă, când nevoia îi sili a se face generali şi 
a câştiga Dăttăllii. Lipsiţi de cunnoscinţe şi de principie 
de artë militară, eï le învățară în mijlocul luptelor. Ami 
vădutii cu mirare cum eï dibuise adevăratele principie ale 
răsboiului şi cum simţise importanța posiţiilor naturale 
şi folosul ce sciură trage din ori ce localitate. Femeile nu 
rămăsese în urmă nici cu curagiul, nici cu simţimintele 
naţionale; ele luară parte la tste primejdiile sogilor lor. 
Din vârful munţilor ele aruncaii o plóïe de bolovani, care 
rărïaŭ battalli6nele vrăjmăşesci. Cânticele lor nu eraii ca 
mai nainte, cântice de dorii şi de plăcere, ci cânturi pline 
de patriotismii şi de simţimânti naţională. Ami augitii în 
ruinele Abrudului, — orasü pustiitii de flacări şi cucerită 
de mai multe mii de locuitori unguri, în tragica scenă 
ce se petreci în luna lui main 1849, — ami auditii o 
jună, altă şi frumósă fată de munte cântând unii cântică 
dulce şi duiosii. Elii îmi spunea despre o tânără română, 
fericită că se chiamă Fl6rea, fericită că e română, de ori- 
gin din Italia, fericită că nu scie şi că muma sa nu “i a 
vorbitü de locii unguresce, iubind numai totii ce este ro- 
mânescii şi jurând d'a nu iubi în veci unii unguri câtă 


www.dacoromanica.ro 


MIȘCAREA DIN ARDELU 543 


vreme va mai trăi unii românii pre pămentii. Acesti cân- 
Det îmbătătorii de simţire, acea albă, rumenă şi frumâsă 
feci6ră, ruinele pârlite gi îunegrite ale Abrudului ce mă 
încunjuraii, movilile mormintelor unguresci ce vedeamii 
dalături, tâte aceste mă impresionară fârte. Mi se părù 
a avé dinainte'mi o vedeniă ; mi se pără a vedé geniul 
naţionalităţii române stând pe d'asupra mormintelor duş- 
manilor străini şi cântând unii imnii de înviere, 

Aci daţi'mi voiă a vë adduce a-minte că revoluționarii 
de la 1848 din térra Român6scă, de-si credură că trebuie 
a urmă, de pre pilda Ardelenilor şi că împrejurările politice 
nu í jértă a pune din începutii în programa lor, chestia 
unităţii naţionale, dar n'aii perdutii unii minutii din ve- 
dere solidaritatea ce îi l6gă cu tóte ramurile naţiei ro- 
mâne ; eï aŭ apărată şi san luptatii de-o-potrivă pentru 

„drepturile Moldovei ca, şi pentru ale ţărrei Românescă, şi 
atât înainte, în vremea, cât şi după revoluţia, de la iunie 
1848, ei mereii aŭ apăratii şi apără âncă dinainte Ungu- 
rilor şi a Enropei întregi drepturile Românilor din Ar- 
déin, Banatü şi Ungaria. Deca puçin numai dintr'înşii 
priimiră a împărtăşi primejdiile răsboiului românescă, pri- 
cina, fu numai că stégul sub care se luptaii fraţii lor din 
Arddlii era stegul austriacă, stégul despotismului, stâgii 
prietenii şi aliații alü Muscalilor, duşmanii cei cumpliţă 
aï naţionalităţii române. Astăgi lucrurile şi ideile san 
prefăcutii şi s'aü lămuritii, Astăgi vedemii că unii acelaşi 
despotismii ne copleşesce pe toţi Românii, împreună cu 
Ungurii, duşmanii de ieri, şi cu tâte popârele Europei. 
Astăgi este învederatii pentru totii românul cu minte si 
cu inimă că libertatea naționalităților nu pâte veni de la 
curţile împărătesci şi din mila împăraţilor şi a despoţilor, 


www.dacoromanica.ro 


544 N. BĂLCESCU 


ci numai dintr’o unire strînsă între toți Românii şi dintr’o 
ridicare a tutulor împreună şi în solidaritate cu tóte po- 
pârele împilate. Acâsta este callea nouă pe care păşescii 
şi trebuie a păşi toţi Românii de progresii şi de mişcare 
din Ardélü, din Banati, din Ungaria precum şi cei din 
Principate. 

Astfelii amii văgutii eñ revoluţia română din Ardélň cu 
simţimintele ei naţionale, cu faptele ei măreţe şi eroice, 
cu greşelile şi cu vinile ei. Dar dioa de la 15 mama 1848 
remâne frumâsă şi lumin6să, neattinsă şi curată de ori-ce 
excesii şi greşală. Daţi'mi voiă dar a închina la acestă di, 
în care poporul românii adunati la Blaji, în câmpul li- 
bertăţii strigă : 

«No vremii să nt unim cu Térra !» 


Paris, 1851. 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI* 


PRECUVÂNTARE 


Acum cinci anni mă aflamii în căllătoriă pe la mână- 
stirile din măreţii nostri Carpaţi, căutând pe sub ruine ur- 
mele mărirei strămogescă, Intr'una din acele mănăstiri, 
economul chinoviei, spre r&spunsii la dorința mea de cer- 
cetără şi descoperiri istorice, mă duse în bibliotheca mö- 
nastirei, Sala ce purta acestii nume era o cameră lungă 


* Cântarea României a apărată mat ântâiu la 1851 într'o 
broşură românâscă publicată în Paris sub titlul: România vii- 
târe; acolo ea era precedată de precuvântarea subscris de N. 
Bălcescu pe câre o reproducemii aci, şi în care elŭ pretinde că arii 
fi găsită acéstă scriere într'o mănăstire vechiă din ţârră, pe care 
nu o numeace, D. V. Alexandri o retipări în laşi, la 1855, în re- 
vista sa România literară: şi mai târdiă totii d-lui, întro epi- 
stolă din care amă împărtăşită o parte cititorilor Revistei Române 

www.dacoromanica.rg 


546 N. BALCESCU 


gi întunecâsă, murdară şi plină de prafii, în care între o 
mulţime de mobile stricate şi calabalîcuri grămădite, vë- 
duiu întruni unghiu unii mormanii de cărți gi chârtii. 
Începuiu a răscoli cu nerăbdare acele vrafuri, şi allegând 
ce mi se pără mai interesanti, alergaiu de mă închiseiu 
în chilia mea spre a le cerceta. Între manuscrisele ce 
axeamii dinainte mea, unul, intitulatü Cântarea .Ro- 
mâniei, aţirti mai cu deosebire mintea mea de la cele 
d'ântâiu feçe; urmaiu citirea fără întrerupere până în 
sfârzitii şi věduřű en inirare şi descuragiafe că Istoria ce 


(annul 1863, pag. 361), vorbind despre Alecu Russo, unii altii 
tânără românii din Moldova, plinii de talenti şi răposatii în fló- 
rea vârstei, dice cele ce urmâză ; «A. Russo avea obiceiu pentru 
«înlesnirea compunerii, a scrie în limba francesă şi apoi, a tra- 
«duce scrierile sale pe românesce,.. Eli Int a fostii buni prie- 
«teni ; avea unii spiritii ageră, cultivatiă şi, cât pentru taleutul 
«stă, cât pentru frumOsa şi poetica lui închipuire, voiu desco- 
«peri o mare taină litțerară: Cântarea României, publicată în 
«jurnalul mei, a fostă compusă în limba francesă de A. Russo 
«şi tradusă pe românesce de N. Bălcescu. Ami la mine manu- 
«scriptul săă originală». 

Aşa dar frumâsa poemă naţională, căria nu'í lipsesce decât 
versificaţiunea spre a put fi prenumărată printre qapetele de 
operă epice, a născută în imaginaţiunea vič şi patriotică a lui A, 
Rusto şi a luată forma ei curată românescă şi expresivă sub pénna, 
laï N. Bălcescu, Gloria nemuritorului istoricii alŭ lui Michaiu 
Vit&zul nu scade din acestă înduserire, ci din contra, frumâsa 
Cântară a României devine pentru noi unii scumpi şi preţiosă 
ođoră, în care se unescă amintirile a due tiheri români cu i- 
nimï înalte şi cu talente puternice, perduţi amânduoi pré de 
timpariă de patria lor, pe care ef, în exilă și suferinţe, aŭ cân- 
tat'o, aŭ strălucită şi á ët Unire H âncă de inulti af dorit'o 
şi aŭ plămăăit'b prin lucrările Tot. 

Notă editorului. 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 547 


<u atâta trudă şi cercetări më nevoiamii a descoperi şi a 
serie, se află scrisă tótă aci în vre o câte-va feçe. dar ast- 
tel cum nimeni nu se ispitise a o scrie. Ea "mi păru 
sc6să, nu din adâncimea cărţilor, ci din suffletul natieY, 
acesti isvorii bogatii, celocuentii şi neperitorii. Cu tóte 
imperfecţiile sale, văduiu întiacâstă scriere unii planii 
hotăritii de mai nainte şi metodică. Autorul, după o in- 
vocal către térra sa, atât de frumósă şi atât de nenoro- 
cită, apucă istoria României întregă din vremea Dacilor, 
înainte năvălirei «feciorilor vulturnlui» pe când, dice elii, 
«pe o pajiște verde Liberiatea,* copillă bălăidră cu co- 
«site lungă şi aurite, se juca, cu unii arcù destinsús. Dup 
aceia , urmeză din epocă în epocă natia prin tote mişcă- 
rile şi prefucerile sale istorice. Iată năvălirea Romanilor, 
învingera Dacilor, unit poporii noŭ esşind din amesteca- 
vea, rămășițelor Dacilor cu Romanii. Autorul îşi exaltă 

* Terte-ni-se a fi schimbati aci și pre unde se mai află în cursul 
poemcă apocrife a lui Bălcescu, cuvântul d: Slobudeniă cu acela 
de Libertate. Causa pentru care nt amù permisii acestă unică 
preschimbare în textul autorului, este că Bălcescu a întrebuin- 
tată acestă cuvêntù, ew care de altmintroli nu s'a servită nică- 
ieră, numai spre a ascunde sub o colâre maï archaică plăsmuirea, 
scriercă sale; cu tâte acestea, ueplăcuta dicere Slobodenid nu a 
avută nică odată pe românesee înţellesul concretă ce autorul 
voesce săi împună în stvofele sale și mi se pare că atât ure- 
cla vomântscă cât şi deplina mulţumire a miuţei reclamă 
pretutindeni aci, mai cu s6mă acuni câiid scimă cu toţii că celă 
puţinii stilul acestei frumose opere e curată alii Bălcescului. — 
reclamă, dicemiă, înlocuirea ei cu adevărata noţiune şi expre- 
siune a Libertăl.i. Cine însă va ţine cu totii dinadinsul a 
păstra forma primitivă a textului, bine-voiască a citi slobo- 
deniă pe unde va, vede tipărită Libertate şi aşă vomă remáné 
cu toţii îmrăcaţi. | 

I Nota editorulm. 
www.dacoromanica.ro 


548 N. BALCESCU 


pâte cam multii fericirea epocei romane care, pe lângă 
o mare civilisaţiă materială , avu durerile sale. Dar iată 
«că cerul se'ntunecă si din patru unghiuri ale lumei se 
<vădi înălțându-se stâlpi de flacără, învăluiţi în nuorï de 
<fumii>; Dumnedeii deschide porţile nordului şi o mul- 
time de popóre necunnoscute năvălescii, îndesându-se şi 
împingându-se unele peste altele asupra întinse împără- 
ţii romane, îmbătrânită şi putredită de multe rele. Paptă 
providenţială ! căci sosise timpul, ca unitatea falsă sub 
care Roma împilă lumea, să se sdrobiască şi să dée locii 
la organisarea unei alte unităţi, produsă prin unirea na- 
ţionalităţilor libere. Dar, spre a ajunge la acâstă unitate, 
spre a se preface, lumea, e nevoită să trecă prin multe 
cercări : iată vârsta de mijlocii, feodalitatea şi robia. Ro~- 
mânii din Dacia, după ce se luptă multe vâcuri împo- 
triva năvălire Barbarilor, sunt siliţi a se pleca dinaint€ 
acestei vijelii omenesci şi a'şi părăsi térra, pribegind în 
partea munţilor şi peste Dunăre; epocă însemnată în chro- 
nice sub numirea, de «cele duoă mari pustiiri ale ț&rrei». 
Românii pribegescii, dice cântărețul nostru, ducând cu sine 
«numai limba şi dorul ţărrei. > Acâstă dragoste a Românilor 
către limba lor ne o mărturisescii istoricii vârstei de mij- 
loci. «Românii, dice Bonfinie, s'aii luptati mai multă spre 
<a'şi apăra limba decât viéta.> Dar barbarii mai slăbescii, 
Românii pribegi se 'mbărbăteză din noŭ şi, stăpâniţi de do- 
rul ţării, se întorcii în vetrile strămoşesci. A bié se aşedară, 
abié furtuna omenescă se mai potoli şi potopul Asiei efe- 
căorii proorocului> se vârsă peste lume. Misia Românilor, 
aşedaţi la porţile lumei civilisate, atiunci, ca şi maï nainte, 
ca şi acum, este lupta spre a stăvili barbaria şi o luptă 
necurmată. «Tu eşti strâja lumei!!... O patria mea, jert- 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 549 


fesce-te !» strigă poetul către térra sa. Misiă sântă şi glo- 
xi6să dată Românilor de Provedinţă pentru binele ome- 
nirei și pe care nici odată eï oan trădat'o! De câte ori o 
primejdiă mare a ameninţatii Europa şi civilisaţia lumei, 
România, sentinellă gata spre jertfă, a fostii la postul sëü, 
la datoria sa. Cea d'ântâiu în.faca dugmanului, ea fu cea 
d'ântâiu jertfită. Sub ocrotirea ânsă a pepturilor góle ale 
Românilor, pe care se ascuţiaii palogele Barbarilor, Europa 
apusână pută în pace cultiva, sciinţele şi a ajunge la a- 
câstă desvoltare minunată a înțellegerii şi a inimei ce o 
fericesce. Astădi chiar când din noŭ barbarii nordului a~ ` 
meninţă civilisaţia şi libertatea lumei, naţia română nu 
"Şi a uitati şi nu "et va, uita, datoria ei. Ea maï ântêfu vëdg 
şi arătă primejdia ce amenință lumea, şi déca strigătul eï 
la 1848 ar fi fostii ascultați de aprâpe, libertatea ar domni 
adi în Europat- Dapë triumfurile răsc6lelor vinü timpuri 
nenorocite. Boierii caută a păstra pe sâmă-le libertatea şi 
bunurile câştigate şi a'gY întemeia fericirea lor pe robirea 
poporului; împărechierile din casă adduci pe duşmanul 
de afâră şi Românii din Ambele ţări cadii sub regimul 
Fanarioţilor. Apoi vine împilarea străină, robirea, şi sdru- 
micarea naţiei sub «Turcul păgânii, Nâmţul mizeli şi 
Muscalul sălbatici, > şi sufferinţele poporului <pribâgi în 
coliba, părintâscă şi străinii în pământul sëü de nascere». 
Cântărețul sfêrgésce aci, aruncând blesteme asupra împilă- 
torilor şi vărsând nădejdea în inima împilaţilor. * 
Zadainice fură silinţele mele de a descoperi pe autorul 


* Nu ne putemii opri de a semna]à perfecta conformitate de 
plană ce există întra poetica concepţiune a Cântărej României şi 
Introducerea proiectată de N. Bălcescu pentru Cartea sa cea 
mare asupra laï Michatu Vitézul. Nota editorului. 


www.dacoromanica.ro 


550 N. BĂLCESCU) 


acestei cântări şi epoca când fu scrisă. De pre forma, titlul 
şi ideile ci, credi că autorul trebuie să fi fostii unŭ căl- 
lughării hrănitů în singurătate de citirea Bibliei şi a Psal- 
milor lui Davidii, cărţile cele mai frumóse şi mai litterare 
ale lumcă vechi şi noue. HI nu se vede inspirată decât 
de acea citire şi mal cu sémă de sufiletul naţiei, ce ni se 
arată asa de lămuritii şi frumosii în cântecile şi în poe- 
siile populare. Ades în schiturile şi pescerile Curpaţilor 
san atlatü părință, cari aŭ exprimati Intro poesiă biblică 
sufferinţele poporului şi aŭ căutată a vedé în viitorii. Proo- 
rociile părintelui Spiridionii sûnt cele nai eunnoscute de 
căllughări şi țărrani. Căllughării de róndü și preotii ro- 
mâni, atât cel din Principate cât şi cei din Ardelii, nu 
san d.spărțită nică cu traiul nică cu inima de poporii;. 
daci vine influenţa morală a lor asupra popnrului, câşti- 
gată numai prin patriotismul şi prin ideile lar liberale şi 
curată evangelice. Caracterul scrisorii şi óre-care cuvinte 
si idei din scriere mă faeú să socoteseñ că ea fn produsă 
în unii din acel anni, când Europa era cutremurală de o 
mare miscare populară, precum fu cea de Ja 1830.. Sgo- 
motul revoluției Francu gi a Poloniei, sora nâstră în ne- 
norocire, mişcările Ttaliei şi ale Germanici străbătură până 
în singurătățile Carpaţilor si de:chiseră trista si căldurbsa 
inimă a pustnicului. Ein privi térra sa, o vălu gemând 
sub împilarea şi occuparea RuĘilor şi strigă: «în şesurile. 
«tale duşmanii corturile 'şi aŭ întinsit»; începu a'şi adduce 
aminte una câte una dilele vechimei și oft după mări- 
mea ŝi vitejia trecută a Românilor; ascultă, sgomotul lu- 
mei şi arătă tčrriï sale semnele vestitore de mântuire ce se 
iviuii pe orizonul politicii. «Paharul fără-de-legei, strigă 
<elŭ, sa împlutii peste mărusă şi palaturile lor de s'rîmbă- 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 551 


«Furtuna mântuireï a'nceputü !» Vai! Vëdurümü într'o di 
sórele strălucitorii ali libertštel a se 'nšlta şi en radele 
sale ferbëéntštóre a învia pimántul; şi îndată, iarăşi a se 
`ntuneca şi, în mijlocul acelei intuneeimi, viscolul a ne as- 
vârli departe de patria n6stră «sub cortul pribegiei,» ca 
odini6ră pe părinţii noştri. Vădurămii duşmanul călcând în 
voiă acâstă, térri, sânțită de nenorocire şi de glorii, fără 
să avemü fericirea a ne isbândi, cruntând paloşul nostru 
într'însul şi a muri încailă bărbătesce, astfelii cum trăiră 
părinţii noştri. Şi de atunci, de duoi ant, rătăcimit prin 
lume cu inima frământată de dorul tërreï depărtate, raiul 
nostru multii iubitii. Cu tóte aceste dureri ami păstratii 
viš în inima nostră credința şi dragostea libertăţii şi n'amü 
desperatii de mântuirea n6mului nostru. Scimŭ ce greŭ şi 
anevoiă este a redobândi libertatea perdută, a întrupa o 
patriă atât de sdrumicată, a realta o naţiă slăbită şi cul- 
cati la pămânsii de vâcuri de tiranniă; dar seimü (nen cum 
că din covârşirea rëuluï are să 6ssă binele; scimi că nimică 
în lume nu se nasce fără durere, şi credemii, cu autorul 
acestă cântări, că mântuirea stă în nol şi că vomii fi mân- 
Du déet vomit fi cu priveghiere, stărnință şi jertfire, déca 
ne vomii întări bracele şi inima si vomü sta «toţi pentru 
unul şi unul pentru toți.» 

Nu trecuse multă dupe pretiósa descoperire a acestui 
manuserisii şi fuïu silită la 1846 a'mi părăsi térra. Îm- 
prejurărilo, viéta rătăcită ce amii petrecutii de atunci în 
Lët străine, viforosele evenimente ale acestor duoi anni 
din urmă man făcută să uitii cu totul manuscrisul ce ză- 
cea în bibliotheca mea. Acum, când privirile Românilor cu 
minte şi cu inimă se îndrepteză cu dragoste către patria 


www.dacoromanica.ro 


552 N. BĂLCESCU 


lor, căutând a cresce şi a hrăni suffletul României, până 
să vină dioa în care go p6tă cresce şi întări în trupul sën, 
addusu'mi amii aminte de acelii glaat duiosii alii munți- 
lor şi më hotărtiu a publica Cântarea pustnicului spre a 
mângâia térra'mi amărită, 
N. Bălcescu, 
Paris, 8 augustii 1830. 


www.dacoromanica.ro 


Décă duşmanul vostru va cere legăminte 
ruşin6se de Is voi, atnuci maY bine muriţi 
prin sabia lui, decât să Aţi privitori împi- 
1KriY şi tioălogieY Breit vóstre. Domnul pă- 
rinţilor voştri usd se va îndurs do lacri- 
mile slugilor sale şi va ridica dintre vof pe 
cine-va carele va ageda iarăşi pre urmașii 
vogtril în voYnicia gi puterea de maY nainte, 

(Testamentul Ini Stetani-celă-bnaă, 
domnul Gr! Moldove.) 


L 


Domnul Dumnedeul părinţilor noştri înduratu-s'a de 
lacrimile tale, térra mea? Nu eşti îndestul de smerită, 
îndestul de chinuită, îndestul de sfâşiată ? Văduvă de vi- 
tejil t&, tu plângi cu părul smulsii şi despletitii pe mor- 
mintele lor, precum femeile se jălescii pe mormântul mutii 
alii sogilor lor. 


II. 


Nâmurile audiră ţipătul chinuirei tale; pământul se 
mişcă. Dumnedeii numai să nu "In fi auditü ?.... R&sbu- 


nătorul prevestiţii op era pisputib, Gre? 


554 N. BĂLCESCU 


1948 


Care e mai mândră decât tine între tote tërrile semă- 
nate de Domnul pre pământii ? Care alta se împodobesce 
în dile de sărbătâre cu flori mai frnmâse, cu grâne mai 
bogate? 


IV. 


Verdi sûnt délurile tale; frumóse sûnt pădurile şi dum- 
brăvile spêndurate pe cóstele tale; limpede şi dulce ece- 
rul tëŭ; munții Let se 'nallñ trufasf în văsduhii; rîurile, 
ca unit brâi pestritatü, ocolescŭù câmpurile; noptile tale 
încântă audul.... Pentru ce zîmbetul ën e aşa de tristü, 
mêndra mea térră ? 


V. 


Multe și feumâse turme pască văile; sórele milostivü în- 
rnlesee brasd: : mâna Domnului te-a împodobitit ca p'o 
mir6să; livegile tale cele 'ntinse sunt smălţuite cu flori 
felurite şi bilşugarea vârsă avnţiile sale peste câmpii..... 
O bogata mea térră, pentru ce gemi? 


VI. 
Dunărea bătrână, biruită de părinţii tă, îţi spală pó- 
lele şi “ţi adduce avuţii din ținnturile de unde sórele ră- 
sare şi de unde sorele apune; vulturul din vësduhü cată 


la tine cu dragoste ca la pământul săi de nascere; riurile 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMANIEI 555 


cele frumose şi spumeg6se, pîraiele cele răpedi şi sëlba- 
tice cântă neîncetat slava ta.... O térră jalnică, pentru ce 
faca "ţi-e îmbrobodită ?..,. 


VII. 


Nu eşti frumsă, nu eşti bogată? N'ai copii mulți la 
numării, cari te ubescii?2 N'ai cartea de vitejiă a trecu- 
tului şi viitorul înainte ta ?.... Pentru ce curgii lacrimile 
tale ?.... 


i VIII. 

Pentru ce tresari ? Trupul tăi se topesce de slăbiciune 
şi inima'ță se fr&mântă cu iuțelă.... Citit'ai óre în cartea 
ursiteï 2..... Aerul se mică turburatii.... vântul dogore- 
sce... A ngerul peirei ți s'aü arătații ore 9.... Noptile tale 
sunt recă, visurile turburate ca marea băttută de furtu- 
nă.... Ce "ți prevestescü ? 


IX. 


Privesce de la medă-di la méđň-nópte popórele ridi- 
cându'şi capul... Gândirea ivindu-se luminósă pe d'asu- 
pra întunerecului.... gândirea ce zidesce şi creilința ce dă 
viță... Lumea vechiă se prăvălesce şi p'ale ei derămă- 
tură, Libertatea se înalţă !.... Deşteptă-te.... 


X. 


Mucenici sângelui tăi aan disü 6re: «Şi Domnul va 
«scula pe unul dintre voi, care va ageda pe urmaşii vo- 


www.dacoromanica.ro 


556 N. BĂLCESCU 


<ştrii iarăşi în libertatea şi puterea lor 2...» Uitat'ai sân- 
gele ce cură prin vinele copiilor Lei ?.... Multii erai mên- 
dră odini6ră când, cu securea, în mână, cu căciula turcă- 


Peptul tëü era tare ca de oqelii; paloşul se tocia pe dîn- 
sul.... S6rele se 'ntunecă de nuorii de pulbere ce ridicaii 
răsboinicii tă... 


XI. 


Poporul Lon era îndrăzneţii ca vulturul, răsboinicii şi 
trufaşii ca taurul sălbaticii... Rămasu'ţi-a 6re numai um- 
bra puterei şi adducerea aminte a vitejiei tale ? 


XII. 


Cum a slăbită peptul tăi de oçelü ! Mâna ta cea tare 
cade de obosélă.... şi molleşirea a intrată în locaşul voi- 


XIII. 


În vremea vechiă.... cerul era limpede.... sórele strălu- 
ela ca unii Hăcăii ténërü... Câmpiile frumâse, împreju- 
rate de munţi verdi, se întindeai mai multi decât póte. 
prinde ochiul... păduri tinere umbriaii dslurile.... Tur- 
mele s'audiaii mugind de departe.... şi armăsarii neche- 
zaŭ jucându-se prin răriştă.... Pe o pajişte verde Liberta- 
tatea, copillă bălăiră cu cosiţe lungi şi aurite, se juca cu 
unŭ areü distinsii. Ferice de 6menii din câmpiă, ferice de 
cei de la munte!.... Era vremea atunci când totii omul 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 557 


trăia fără stăpânii şi âmblă mândru förä să 'şi plece , ca- 
pul la altii omii, când umbra văilor, pământul ca si ae- 
rul cerului era davalma pentru toţi. Visţa atunci se pe- 
trecea în cea mai deplină fericire şi, când ajungea pe 
omü nevoile bătrâneţelor şi mârtea, elii se ducea dicând: 
e'MY-amü Dän gilele !» și era sigurii că vita lul se va 
prelungi şi după mârte şi că pe cea-l-altă lume va întâm- 
pina o fericire gi mai mare. Dar iată că aerul se turbu- 
ră... cerul celii limpede se îmbracă cu nuori întunecoşi.... 
unii nuorii de prafii învăluie câmpia şi ascunde munţii... 
se audii vaiete.... dobitcele fugii speriate ca de góna 
strechiei, séŭ ca în nopţile vijeli6se când lupii essti din 
păduri... caii nechiază jalnicii.... Mulţime de glasuri se 
audi strigând si vădescii, când primejdiă, când nădejde, 
isbândă, când perdere, turbare, desnădăjduire.... Nuorul 
se 'mpraştie puşinii.... Dâmne! Se vede amestecul unei 
Dăttăllii !.... Cei ce aŭ năvălitii suut îmbrăcaţi cu ferii.... 
săgéta alunecă pe pavăgă şi palogul cu duoă ascuţişe taie 
în carne viă,... Le stan împotrivă... se luptă cu furiă..... 
se plecă săbiei lor.... inimile slăbescii..... fugii..... Perit'a 
Dacia !! Staţi cu inimă... arcul se °'ntinde din noŭ..... 
luptătorii se amestecă şi se isbescii.... pepturile góle cu 
pavedile.... capetele descoperite cu coifurile.... Departe în 
câmpiă se vădii arcuri sdrobite, făgii de steguri, apoi unii 
cosclugii mare, mare, se ridică şi o pâră grozavă de focii 
înflăcăreză cerul... Învinşi și învingători cadü în genuchi 
şi, la lumina foot, îşi daŭ drépta şi se ïeaŭ în brace! 
Fii cu inimă, Dacia mea !..... Tu fuseşi altarul rudirei a 
crivăţului cu pustia, a Dărbăţiei cu mintea, a libertăţii cu 
puterea... Din acâstă rudire, pecetluită cu sânge şi lămu- 
rită prin foci, se născă unii poporii noŭ. 


Astfelii povestesci erii f 
www.dacoromanica.ro 


558 N. BĂLCESCU 


XIV. 

Oraşele! se întemeiază şi se infrumusetézá din noü.... 
Smenij'crescii în îndestulare si se înmulţescii ca năsipul 
mării... pământul se acopere cu holde aurite... Liberta- 
tea domnesce ca maï "nainte, dar nu acea Libertate pruncă, 
tióre plăpândă a pustietăţii, ci Libertatea cea bărbată şi 
uminosă, sadů puterhicii şi cu rădăcină tépănă şi adâncii 
întiptă în pământii.... Sabia acum nefolositâre a răsboini- 
cului stă spândurată în coliba sa... femeile zümbescü 
dulec lu copiii lor... chipul sbëreisü ali bătrânilor se în- 
tinde de bucuriă.... Pacea adduce legea care chezăşuic- 
sce, Yar nu asupresce.... legea rudii ali libertăţii... legea 
care apasă pe celü slabi de nedreptate şi nu apasă pe 
sărmanul în folosul bogatului... Şi multă vreme eraŭ 
numai Gmeni fericiți, dest se aflati bogați şi mai să 
raci... cocă nelegiuirea nu era cunnoccută, şi cei bogaţi 
şi cei mal tari nu fàeeaü ei singuri legea de pe cum le 
vine lor maï bine şi nu puteai călca dreptul altuia. Și 
junii diceai, închinându-se către hătrâni : «Cinste fie pă- 
«rinților nostri, cari s'aii luptatii vitejesce şi ne-ai lësatsü 
«de moştenire patriii şi libertate.» 


XV. 
Celü ce nu cunnósee nevoia legii nu cunnâsce ce e li- 


bertatea, căci nu pjte ñ libertate foră lege, şi acelii ce 
nu se ține de duhul legii se lépădä de libertate. 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 559 


XVI. 


Libertatea e înduoită : cea din lă-întru şi cea din afóră.... 
ele sânt surori şi una foră alta nu póte trăi. Libertatea din 
afóră este neatêrnarea tërriï în care naseemü şi de la care 
aveinii dreptul de omü de sub biruirea ori-cării alte (er si 
împărăţii. Libertatea din lă-întru este legea, icóna dreptății 
dunmedeesci, facută, prin învoirea tutulor și la care toţi de 
o potrivă suntemit suppuşi. Acolo unde nu elege, nu e 
nică libertate, şi acolo unde legea e numai pentru unii şi 
cei-l-alţă sânt scutiți de sub ascultarea eY, libertatea a 
peritit.... COci atunci asuprirea, nevoile, necazurile şi sără- 
cia isvorescii în lume ; atunci mmea se împarte în săraci 
şi bogaţi, în stăpâni şi robi, flămând şi îmbuibaţi...... a- 
tuncă lumea stă în cumpănă de peire ; căci dreptatea Doni- 
nului e vecinică şi elü blestemă pe omul ce alunecă în 
callea nedreptății..... Străbunii noştri aü fostii blestemaţi 
de Domnul pentru strîmbătățile lor şi blestemul a trecutii 
din némü în némü până în qilele nostre. Priveghiaţi asu- 
pră-vă ca candela ce arde, ca nu copiii voştri şi copiii co- 
piilor voştri să dică de voi : «Blestemii asupra părinţilor, 
«cari aŭ făcutii strimbătate !....» Strîmbătatea isvoresce 
din siluire, din pismă, din jăfuire şi din uesciinţă..... Le- 
gea dreptăţii e frăţia. Și ce frăţiă pote fi între unii ulii 
şi jertfa lui, între strîmbătate şi dreptate ? Până când maï 
puteţi, voi, cei ce aţi călcatii dreptatea, grăbiţi a intra în 
callea Domnului, căcă va sosi dioa isbândirei, când vrabia 
se va lupta cu uliul şi "In va birui şi într adevării dicü 
voă, acea (i s'a apropiatii. 


www.dacoromanica.ro 


560 N. BĂLCESCU 


XVII. 


Totù lucru lasă sămânţa sa, prin care din noŭ se nasce, 
şi din tulpina bătrână şi putredă a copaciului fncolțescă 
vlăstare tinere şi ţepene ; aşa şi din robiă se nasce liber- 
tatea, din neorânduială esse rânduiala... Jugul adduce 
mântuirea, precum furtuna liniştea. 


XVIII. 


Furtuna mântuirei straşnică are să fie.... Aveţi grijă 
de dioa aceia, şi grăbiţi-vă a vă îndreptă din vreme. Târ- 
diii va fi atunci a plânge şi a se căi; căci sufferinţa, înde- 
lungată împetresce inima omului şi uccide mila din- 
trînsa.... Cei mari şi puternici aŭ tóte dilele spre a se 
îngrăga din asuprirea, creştinilor,..... poporul are numai 
unii c6sii în care îşi isbândesce, şi cu acestü césŭ răscum- 
pără vâcuni de chinuire..... Blestemele văduvelor sărace, 
sud6rea 6menilor cheltuită în folosul altora, hrana sër- 
manilor mistuită, moştenirea copiilor hrăpită, tóte adu- 
nate la unii locii crescii furtuna omensscă gi răsplata, cum- 
plită a dreptăţii Domnului. Cei ce prin siluire facii ase- 
mené nelegiuiri, prin siluire perii... şi sabia Domnului e 
braçul poporului... şi sabia atunci mănâncă carne şi nu 
cruţă pe nimeni, de la sugătoriu până la celii desăvârşit 
1 Grënn, Şi sângele curge ca unii isvorii, căci sângele îm- 
lată mintea ca, spirtul şi ca, vinul celă tare... Şi'n acea 
di se vor audi mai multe vaiete decum s'audiră decând 
cu lumea... şi sângele vërsatü va cădé peste capul celor 
ce dicii acum : «Nu e dreptate dumnedesscă !>..., cari 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 561 
precupeţescii dreptul văduvei şi vândii cugetul lor şi sån- 
gele fraţilor lor. 


XIX. 


Lumea întrâgă are totii o poveste.... strimbătatea, care 
lăcomesce la bunul altuia şi sărmanul care sfărâmă lan- 
tul ce 'lii strînge. Grea e stiîmbătatea.... dar şi răsplata 
ei cumplită este !.... 


XX. 


Şi era viéta dulce si pacinică !.... Sub acoperemântul 
aripelor libertăţii legea, înfloria.... toți fiii ţărrei trăiaii în 
fericire, căci unirea, şi dragostea domniaii în mijlocul lor; 
bogatul ajuta pe sărmană ; sërmanul nu pismuia pe bo- 
gatii, ci (ü ocrotia.... fiă-care omü avea dreptul săi şi 
era moştânii în térra sa... Legea era drâptă şi tare; ea 
nimicia, în lă-întru pe cei cu inima viclână gi era zidii de 
apărare de către duşmanii din af6ră.... Fruntea ta, o pa- 
tria mea, nu se pleca atunci ruşinosii dinaint6 străinilor 
şi când grăiai, glasul tëü se audia de departe ;.... numele 
străinilor nu te îngrozia şi de-şi diceaii ei între sino: 
«Hai să punemü în fre pe feciorii vulturilor şi să dom- 
«nimă asupra lor... căci noi suntemii mai tarişi mai mulţi 
«la numării.... şi turmele lor vor fi ale nóstre ;.... vom 
«necinsti femeile şi fetele lor.... şi vomii batjocori perii că- 
«runţi ai bătrânilor lor...» Dar tu rîdeai de aceste lău- 
dări ale sălbaticilor şi, când cătai la dînşii, ei periaii, 
precum pere unŭ nuorii de grauri când vulturul plutesce 
prin văsduhii.... Ingânfarea lor Ë uccidea.... Fiă-care om 


www.dacoromanica.r86 


562 N. BĂLCESCU 


era atunci liber şi plătia cât o sută de ment, căci se lupta 
pentru libertate... Libertatea însutesce puterea.... Numai 
cei mişei şi cei răi Dun cu străinii şi cu apăsătorii. 


XXI. 


Vântul de la médš-nópte batte cu furiä.... cerul se în- 
tunecă.... pământul se cutremură,... în patru unghiuri ale 
lumei so vădii înălțându-se stâlpi de flacără învăluiţi în 
nuori de fumü.... Se audii armăsari nechezând, turmele 
mugind, sgomote de carre şi o larmă îngrozitâre de gla- 
sură de totă-felul; limbile se amestecă şi 6menii nu se maï 
potü înţelege. Pop6rele se grămădescii şi se îndesă, unele 
peste altele... d'abi6 urma unora de pre pământii s'a sters, 
şi altele aŭ năvălitii în locul lor... pare-că dioa cea de 
apoi a lume ar fi sositii.... scârşniri de dinţi, gemete şi 
gipete de mórte se mai audii.... noródele daŭ năvală pe- 
ste nor6de şi Amen?! peste 6meni.... pustiirea pâşesce în- 
nainte.... şi în urma lor.... dreptatea stă în jafii.... legea 
în vârful săbici.... Nóptea cu besnele sale a cotropitii o- 
menirea... sângele curge pâraie..., focul mistuesce ce sca- 
pă de sabiă şi mórtea seceră pământul... întunecimea se 
îndesă şi mai multii.... totii némul omenescii se frământă 
şi se sdruncineză.... Urgia Domnului, dreptatea dumne- 
deéscă trece pre pământii pustiind.... 


XXII. 


Viscolul siluirei se întinde şi mai multi şi jaful se în- 
tocmesce..,. Cei mai voinici dintre voinici vor să suppună 
puterei lor pe cei mai slabi.... sângele curge mereii.... 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 563 


sabia domnesce în acea vreme... setea, de a stăpâni co- 
prinde pe 6meni.... Domnii şi boierii némurilor se ridică 
ca nisce uriaşi şi caută a sdruncina popârele.... O luptă 
mare şi îndelungată se începe între omü şi omii, poporii 
gi poporii, şi între popâre cu căpeteniile lor cele hrăpi- 
tóre.... Omenii sângiurilor se unescii toţi din tóte părţile 
între sine.... libertatea se învinge... pustiirea se întinde 
preste totii locul.... Dar răbdarea şi viitorul rămânii po- 
pozelor. 


XXIII. 
Din acâstă frământare se năseă o fâră.... robia. 
XXIV. 


Tăriă, suffletelor bărbate ! Temeiurile dreptului şi ale 
libertăţii nu perii în veci; în o? ce inimă rămâne unii lotii 
ascunsii unde sămânța lor încolțeşce.... popórele îşi perdii 
svatuvile şi rătăceseti din callea dvâptă séŭ adormi, dar 
nu perii în dilele vécurilor. 

Lumea r&văşită se întocmesce iarăşi, dar cu încetul şi 
cu durere mare; nâmurile trecii prin ispite şi cercără, până 
să intre sciinţa într'insele şi să înțell6gă; aşa şi ferul 
numai prin focii se 'nmlădie, se netedesce şi se face stră- 
lucitori, 


XXV. 
S'a dap odată că Domnul pre cei foră-de-lepge, când 


voiesce a'i perde, îi orbesce şi le însufflă cugete nebune şi 
www.dacoromanica.ro 


564 N. BĂLCESCU 


neînțellepte. Domnii şi boierii n$murilor diseră între- 
dînşii : «Să nu lăsămii popórele n6stre în odihnă, căcă re— 
«paosul deşteptă gândirea, şi gândirea adduce fapta. ... Să 
«ridicămi stavilă, să semănămii zavistia şi ura şi să însu-- 
«flăm lăcomia, coprinderilor şi a prăgilor şi să împingemii 
«n&murile unele asupra altora, ca astfel să întindemii dom— 
«nirea gi puterea n6stră....» Şi nâmurile se duşmăniră şi se 
pismuiră între dînsele, luptându-se mereü ca să slăbiască 
pe cele maï tari, ca să înghită pe cele mai slabe, nu spre 
folosul lor, ci spre folosul asupritorilor şi tirannilor pä- 
mântului.... Astfel popârele se făcură părtage la nelegiui— 
rile şi nedumnedeirea căpeteniilor lor, sleiră sângele si 
topiră carnea, de pe 6sele lor în luptă, până când, rănite 
de morte şi dându'şi sufletul, cunnoscură în sférsitüú ră- 
tăcirea lor cum-că tâte limbile pământului sânt surori 
şi fiice iubite ale Domnului...; şi vremea, neînţellegerei 
trecu...! 


XXVL 


In mijlocul viscolului ce făceai tu, patria mea! Pä- 
mêntul ce acoperia cenuşa strămoşilor tăi era frământatii 
de lavă... vârtejul furtunosii înv&luia câmpia... talazurile- 
acelui oceanii de nsmuri, prăvălindu-se din tóte părţile 
lumeă, spintecaii cu durere câstele tale.... Mumă fără co- 
pii, feciorii tăi, rătăciţi în vijelia omen6scă, pribegiaii în 
t6te părţile, ducând cu dînşii numai limba şi dorul sëü...! 
Patria, e celii maï d'ântâiu şi celii mai de apoi cuvântii alii 
omului; înti'însa se coprindii tóte bucuriile lui; simţirea 
eï se nasce de odată cu noi şi e nemărginită şi vecinică ca, 
yi Dumnedeii..., Patria e adducerea aminte de dilele co- 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 565 


"pillăriei, coliba părintescă cu copaciul celii mare din pra- 
gul user, desmierdările drăgăst6se ale maicii nâstre, plăs- 
muirile nevinovate ale inimei nóstre, locul unde mai 
ântâtu amii Yubitü şi ami fostii iubiţi, cânele care se jucă 
-cu nol, sunetul clopotului de la biserica satului , ce ne 
vestea dilele frumâse de sărbătâre, sbier&tul vitelor când 
se întorceaii în murgul serii de la păşune, fumul vetrii 
ce ne a încălditii în l6gănii înălțându-se în aerii, barza de 
pe stiraşină ce cată duiosii pe câmpiă, şi aerul care nicăiri 
nu e maï dulce!... 

Şi sub cortul pribegiei, bătrânii diceaii copiilor : «Colo, 
«în valle, departe, pré departe, unde s6rele se vede așa de 
«frumosi, unde câmpiile sânt smălţuite şi pâraiele rëco- 
«r6se, unde cerul e dulce, junicele albe şi pământul rodi- 
«tor,... copil,... acolo e Térra !!»... Şi la aceste cuvinte, 
voinicii prindeaii armele, pruncii tiresăriaii în légăne, fe- 
meile cântaii patria depărtată şi durerea pribegiei... cei 
slabi se îmbărbătaii. Şi tu erai mândră atunci, térra mea... 
feciorii tăi era unii némü bărbaţii; numele téü era vestitii 
norddelor; răsboinicii Léi erai vitejii vitejilor ; dragostea 
libertăţii întăria ca o zea de ogeli latele lor pepturi şi 
braçele lor eraii ţepene.... Câţi căutaii la tine te pismuyaü 
şi duşmanii Let înşişi te proslăviai, şi când, din nări sfo- 
Tăind şi din ochi scînteind taurul clătina córnele sale, 
gr6za se răspândia în tóte părţile. 


XXVII. 


Lupta întăresce pe celii slabii şi primejdia măresce pe 
scelii tare. — Totū lucrul are nevoile sale, aşa şi liberta - 
tea mulţi vrăjmaşi are, pentru că ea este partea cea mai 


www.dacoromanica.ro 


566 N. BĂLCESCU 


frumâsă din moştenirea, strămoşâscă.... Ca să păstrămit 
acestă, moştenire, séü ca, s'o luămii înapoi când ni s'a hră- 
pitii, trebuie o mare stăruință şi priveghiere, jertfe ne- 
curmate şi o unire strînsă între 6menii de acelaşi sânge, 
astfelii ca toţi să stea pentru unul şi unul pentru toți. 


XXVIII. 


Mai odihnesce-te, pământe alü luptelor!... precum lup- 
tătorul osienitii stă de resuflă. Fruntea ta e plină de su- 
dóre şi de pulberea, băttălliei.... mai resuflă puginii.... căcă 
ai duşmani mulţi la numără... şi s6rta ta e o luptă ne- 
curmată,... 

Fost'ai multe vâcuri volnică ca paserea văsduhului ,„ 
până când o seminţiă iubitre de coprinderi rivni după 
patria feci6ră a libertăţii. Vulturul legi6nelor sdrobise- 
lumea în ghiarele sale;... ca să te pâtă lua în brage, fu 
silită a te lua de soşiă! Seminţia pustiei cu seminţia ce 
năvălise peste dînsa sat amestecati... Acum libertatea, 
mai bărbată, are arci şi sabiă spre apărare... Ascute'ţi 
sabia ca fulgerul şi încârdă'ţă arcul, o térra mea,... dug- 
manul se gătesce şi tu eşti strâja lumei..! Lumea te a 
părăsitii şi s'a sculatii asnpră'ţă; nor6dele s'aii legată în- 
tre ele spre a te batjocori şi a stinge dintre 6meni pome= 
nirea ta... O patria mea, jertfesce-te.... 


XXIX. 
Grăbesce a maï prinde putere.... iată că se maï apropie 
o furtună... D'abi6 vijelia omenéscă se mai potoli şi o 


întunerecime cât unii grăunte se zăresce despre răsăritii... 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 567 


De ce merge maï cresce şi ca unŭ nuorii se îndâsă şi se 
întinde... Cerul se întunecă; viscolul isbucnesce; nuorul 
se versă pre pământij ca uni vn întărttatii şi ca unŭ 
oceanii înghite totii ce "i esse înainte... Spaima a coprinsii 
tóte némurile.... libertatea şi legea pop6relor se sdru- 
mică... potopii de sânge este.... pământul se împle de dë- 
rămătură.... răsboinicii o Yeaúñ la fugă;.,.. voinicii sânt; 
prinşi de frică... Semiluna strălucesce în tăriă. 


XXX. 


Pentru ce te salt, Dunăre bătrână ?... Unii biruitorü 
îndrăzneţii venit'a des, ca în dilele strămoşilor noştri, să 
calce cu amânduoă ale lui piclóre pe amândouă ale tale . 
maluri ? Legi6nele înviat'aii şi vinii să întemeieze de a, 
duoa 6ră patria ?... Apele tale se înflă, sari în sust şi 
vijie îngrozite,... Nu... nu... unii turbanii se vede pe 
malii.... armăsarii de la Anadolii nechiază sărind în duo% 
pici6re de nerăbdare... pala pustiesce ţărmul din drépta;... 
popórele de la megă-di la m6gă-n6pte, de la răsărit la a- 
pusii, plecă capul lor săbiei şi se lépădă de legea părin- 
ților lor ca să cr6gă Coranului... Mahomet ïea locul lui 
Christos... Sabia şi Coranul ducii robia după dînsele.... 


XXXI. 


Pe rîuri plutescii dărămăturile palatelor şi biserici- 
lor.... Cu sângele se scurge rëmšsita neatârnării a duoă- 
deci de popâre.... Vallurile isbescii spumegând vallurile 
şi spuma lor e sângerată.... Pe talazul ce merge şi se în- 
tórce, uni jataganii scînteiază.... se afundă.... esse farăşi 


www.dacoromanica.ro 


568 N. BĂLCESCU 


pe d'asupra.... şi vallul înfioratii asvârlă pe țârmurile nó- 
stre pe feciorii spurcatului proorocii.... «Allah! strigă 
eï... asta e pământul făgăduitii celor credincioşi...» 


XXXII. 


Pustiirea se întinde în câmpii... codrii clocotescii d'o 
Deiere dui6să.... pe costele dâlurilor se vădii numai sate 
arse şi turme de femei rătăcind cu pruncii lor la DG... 
O térra mea! unde sunt acum voinicii tëï.... cei cu inima 
viteză şi cu braul tare? N'audi ei răcnetul primejdiei 
tale... vaietele femeilor... plânsorile copiilor... rugele 
fecidrelor ?... Leii făcutu-s'aii miei?... Paloşele crunte ru- 
ginitu-s'aji în mânele răsboinicilor tăi ? gi femeile diceaŭ : 
«Vai noă, vai! bărbaţii 'şi-aii perduti inima... moşteni- 
«rea copiilor nogtri o să cadă în prada vrăjmaşilor şi co- 
«piii vor ajunge robii lor, şi ei se vor purta cu dînşii ca 
«stăpănul celii rëü cu cânele săii.... şi vomü fi de rîsul şi de 
«batjocura némurilor»... Şi mumele diceaii la feciorii lor: 
aCelii ce fuge dinaint6 duşmanului este mişelii.... şi mi- 
«şei nu sunt din sângele nostru... Duceţi-vă de muriţi 
«mai bine liberi decât să trăiţi în robiă şi ocară !» 


XXXIII. 


Vijie crivăţul,... se clétină pământul... ómeniř se isbescii 
cu 6meni.,.. zalele cu ferul.... pepturile cu ogelul.... vite- 
DI cadă morți în țărrână.... sângele desfundă pământul... 
leşurile plutescii pe rîuri... fumul pârjolului se înverte- 
jésce în tâte părţile; strigările luptătorilor şi clăngăitul 
paloşelor încrucişindu-se răsună cu huiete.... Ce te ai fă- 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 569 


cutii, mare vizirii ?... Unde'ţi sunt voinicii, paso cu trei 
tuiuri ? Vântul împotrivirei sfăramă zăbalile armăsarilor 
tëï.... Năvala se trase înapoi, spăimântată de pepturile 
góle ale vitejilor !... 

Cine fuge colo 'n vale, cù brâul tărîndu-se după dinsul, 
cu turbanul desfăcutii... cu pala de Taban plină de sânge... 

Sultanul... celti măreţii.... celti gróznicü !... Fugi acum, 
sultane.... şi erai împăratul împăraţilor.... numele Ion în- 
grozia mai multă decât o ogtire.... paşii tremuraii când 
te vedeail trecând... Unde sânt cetele tale asa de nume- 
"éen ca şi ţările tale, ostagii Lët mai mulţi la numërü 
decât grăunţii năsipului mărilor ?.. Trăsnetul pică din 
mânile tale... numele t&ii de nebiruitii peri... Fugi,... şi 
"n góna fugii tale, căpitanii tăi nu mai potii cunnâsce pe 
răsboinicul voinicii ce încură armărasul înaint6 băttăl- 
lie... Cată înapoi, Sultane !... Vedi comorile Asiei pră- 
date.... haremul tëŭ pângăritii.... caii nechezând în câm- 
piă de pe stăpânii lor.... Câte nume te vor blestema, o sul- 
tane fulgere !.... O sută de mii musulmani zacii neîngro- 
patr pe câmpuri !...... 


XXXIV. 

Eşti frumósă, eşti bogat8.... o térra mea.... ai copii 
mulţi la numërü cari te Yubescü...... aï cartea de vitejiš 
A trecutului şi viitorul mainté ta.... Pentru ce curgii la- 
crimele tale ? 

XXXV 


Tresarí ca cum ai vedé unii duhii nevăgutii.... inima 


www.dacoromanica.ro 


570 N. BĂLCESCU 


ţi se frământă cu Yntélš.... Citit'ai în cartea ursitei, ori că 
ângerul peirei ti s'a arătată ?,.,. 


XXXVI. 


Pentru ce stai înmărmurită, o térră Română ?.... Nu 
mai adduci aminte de dilele tale cele vechi ? 'Trăsnetul 
se sdrobia în mânele celor nebiruiţi.... turbanul se rosto- 
golia în ţărrână.... străinul fugia ca de morte când vedea 
amerinţătorul tăi stâgii, ce era simbolii de dreptate, pu- 
tere şi libertate..... Turcul, coprinsii de spaimă, alerga să 
se ascundă între cadîne în harem.... şi tătarul lua în tré- 
pătul celii mare ali callului, callea pustiei..... 


XXXVII 


În pólele unui munte se întindea o câmpiă mare şi unii 
s6re strălucitorii o lumină.... Duoi inşi se preâmblaii în- 
cetişorii printr'însa,... stà ades6 în locù şi apoi se porniai 
maï departe... Precum spicurile în vremea c6sei zacii u- 
nele peste altele, aşa, şi 6se peste 6se de morti grămădite 
acoperiaii pământul... nisce petice de stâguri sfâşiate şi 
acăţate âncă de prăjina lor plecată, d'abié se mai miscaü 
de vântul ce dogoria... unii nuorii de corbi folfâia pe d'a- 
supra croncăind,, vòlturà şi se învârtejia în tóte părţile 
g'apoi de odată se asvârlia cu ïuțélă peste 6se.... Nici o 
locuinţă nu se maï zăria în acea valle a morţii... ief colo 
nisce movile; semënate fără róndü, încreţiaii numai ca- 
nisce valluri luciul câmpiei... şi pe fiă-care din acele mo- 
vile era, câte unii semnii deosebitii.... pe una o cruce roşiă 
plecată... pe alta unii turbanii sângerati cu semiluna în- 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 571 


fiptă pe dinsul..... mai departe o lance tătăréscă sfărâma- 
tă... şi acolo staii, mormane grămădite de pe seminţiă şi 
lege, deele n&murilur care se întâmpinară pe acestii câmpii 
de băttaiă.... fiă-care la unŭ locă cu unŭ semnü de isbân- 
dă..... La marginea câmpiei era o pădure, din fundul că- 
ria se audia esşind o fâşiire neînţellesă..... o plângere ce 
semănă cu vaietele suffletelor chinuite..., Copacii eran îm- 
pestriţaţă de frunde felurite, pline de o rouă roşiă.... şi în 
vârful unui stejari bâirână unii vulturi: albii fâlfâia din 
aripi... Şi la fiă-care din acele mormane cei duoi 6meni 
îngenuchiaii şi giceaii împreună: «Slavă ţie, térra nó- 
«stă !.... feciorii Hunilor s'aii încumătati ca să te sup- 
«pună.... şi tu ai fostii mormântul lor..,. Potopul Asiei a 
«vruti să înghită lumea... şi tu Vai pusi stavilă.... Unii 
<némü de războinică a rîvnită la turmele tale şi la grâ- 
«nele aurite ale holdelor tale... şi tu aï legati pe răsboi- 
«nici câte duoi duoi.... şi ai aratü cu dîngiï țérrina.... şi ai 
«semănatii cu sângele şi cu sudârea lor dumbrava roşiă, 
«pădurea sângelui.» 


XXXVIII. 


Cum te ai vestejitü, flóre a libertăţii? Într'o di vru- 
seşi să te odibnescă ca omul obositii de muncă.... şi fecio- 
1ii Lët cei vielen? făcură svatii răi între dînşii.... cugetul 
nedreptăţii şi ali domniei intră în suffletul lor.... şi rîv- 
niră la armele si la avuţia fraților lor.... Zavistia, semănă 
sămânţa, gîlcevelor şi a împărechierilor din casă... feciorii 
tăă te mugcară de HG, o térra mea, şi îţi făcură rană ma- 
re.... Străinul pase piciorul său pe pepttil tëü ca să te nă- 
buşiască.... şi dete în mânile voinicilor tăi furca în locul 


www.dacoromanica.ro 


572 N. BĂLCESCU 
paloşului.... şi tu te lăsaşi de bună voiă în mânele celor 


XXXIX. 


În sesurile tale duşmanii corturile "et aŭ întinsii..., 
Mândria numelui tëü a căduti, precum cade de pe déin 
stejarul celú bătrână şi oui lăsară de a resufflă numai 
atât aerii precât se îndurară ei... Domnii şi boierii tăi 
îngenuchiară dinainté lor!... 


XL. 


Pat ună trupü cu viţă şi aï ajunsi umbra morţii... 
răsboinicii tăi san făcutii muieri , boierii tăi robi ai dag- 
manilor şi stégul ten peri dintre stâgurile nâmurilor ! 

Pentru ce te mai frămânţi re $ Te dorii de vremea 
veche ?.... Vre o radă din slava trecută venita să lumi- 


XLL 


Mëndr et vitéz8 erai în băttălii, o țérră Română... cu 
greii şi cu anovoiă era a te birui.... Ca sët sugă sângele, 
feckorii tăi cei blestemaţi te deteră în prada duşmanului. 
Nemurile ce pismuïaŭ puterea, ta şi numele tëü celi fal- 
nică se legară între ele şi diseră : «Hai să sdrobimii acesti 
«cuibi de libertate !».... Ele te orbiră de ură gi de zavi- 
stiă : puterea ta se toci, pilită de trupul (en însuşi... şi 
trei uriaşă, Turctl păgâni, Némtul mişeli şi Muscalul 
sălbaticii se aruncară asupra trupului tëü şi "Ii tăiară în 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 573 


bucăţi şi împărţiră între sine ca pe nisce turme pe fecio- 
ril ti... 


XLII. 


Multii maï nainte păgânul disese : «Ca să sdrobescii a- 
«cesti trupii ce më '"grozesce şi mě amerintš, să daŭ 
«drumul asupră'i nemernicilor mei...» Şi mulțime de 
greci calici, lepădaţi de Domnul, ca unii nuorü de lăcuste 
trecură mările şi se asvârliră peste tine, o térra mea, şi 
supseră sângele tăi ! Bi aruncară pe copiii tëï în besnele 
întunerecului.... gi numele lor peri cu tine!... Eraï li- 
beră..... şi te puseră în lanţuri... Erai bogată... şi se 
îmbuibară de carnea ta, ca uisce lupi flămândi.... rat 
vit6ză.... şi înfipseră mişelia în inima ta.... Erai vrednică 
gi lăudată... şi ajunseşi defăimată.... Erai curată, şi te 
pângăriră cu tilhăriă şi nedumnedeire ! 


XIII. 


Sângele feciorilor tăi s'a stricati şi inima lor a putre- 
d... Când erai tare, erai şi ei mândri de tine... dar 
de când s'aii amestecati cu cei mişei şi cu cei vieleni, san 
făcutii şi eï vicleni şi mişei.... 


XLIV. 


Tu eşti ca corabia fără cormă băttută de furtună... şi 
vâslaşii cei răi, cari "ai aŭ însuşitii dreptul de a fi côr-- 
maci, te ducii dintr'o nevoiă întw'alta gi mai mare, şi din 
fără-de-lege în fără-ue-lege.... Iarba se usucă pe unde 


www.dacoromanica.ro 


574 N. BĂLCESCU 


calcă d... Înţelepciunea lor e minciuaa... istecăunea, lor 
jăfuirea.... faptele lor, faptele iadului... Ei aŭ suppusii sub 
jugul clăcii pe poporul ép şi aŭ ofilitii fruntea, ta... Stin- 
San candela cu suflarea lor împuţită de foră-de-lege.... 
Ce veï dice, o patria mea, când vei grăi ?... Ce vei face, 
când va veni gioa dreptăţii ?.... 


XLV. 


Jalnicii e cânticul tăi, Româncă copilliță !.... Ce dice? 
Janicerii spureaţi trecut'aii Dunărea? Tătarul celú fie- 
rosii împrăştie 6re spaima în totii locul? Léhul venit'a 
să "ei isbândiască de răsboiele perdute, şi Ungurul să'şi 
adune 6sele răsipite ale ostaşilor stă ?.... Logodnicul tëü 
luat'a din cuiu paloşul părintescii?,... Cântă'ţă cânti- 
cul... 


XLVI. 


Doină şi iar doină! Cântarea mea e viersul de mârte alŭ 
poporului... pământul îi e de lipsă... şi aerulii îl înn6că... 
Vădut'amii flăcăii scuturându'şi pletele..... fruntea lor a se 
încreţi înainte de vreme.... florile de pe capul copillelor a 
se vesteji... şi poporul a căuta în beţiă uitarea necazuri- 
lor..... Tristii e cânticul în sărbătorile satului: e Biro 
«greŭ, podvada” grea 1...» Bătrânii îşi ascundii ochii 
plini de lacrimi... bărbaţiă sta obidiţi.... cânticul se sfâr- 
sésce afurisind gi copiii blestemă nascerea lor..... Poporul 
e stâlpul pământului ; fiă-care părticică de pământii e 
văpsită cu sângele luj.... Şi 'ntr'o di ni se dise : <Miin- 
<cesce de diminâţă până în séră.... şi rodul muncei nu va 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 575 


«fi ali tăi... Tatăl tăi tl a lăsatii de moştenire o tér- 
arină,... tu nu te vei bucură de dînsa..... ea va fi a cioco- 
«iului, şi tu vei trăi vobind vecinicii lui,... trupul şi suf- 
«fletul tëü vor fi ale lui... vei plăti aerul ce resuffii.... 
«vei plăti locul unde sórele te pâte încăldi şi unii loci de 
«îngropăciuna în mormântul unde zace maică-ta.... veï 
«şi boul care te slujesce... Trupul tëŭ se va gârbovi de gre- 
«utatea muncii şi de băttaiă.... în loci de somnü vei prive- 
«ghia muncind şi partea ta de libertate va fi ocara»... Nisce 
venetică de sânge străinii disu-ne-aii în limba lor: «Alii no- 
«stru e pământul şi acei ce locuiescii pe dînsul... ale nóstre 
«câmpurile... ale nóstre delurile... ale nóstre cătunele, satele 
«şi târgurile, colibele şi palaturile. Tu aï fostii puternicii 
aşi viteză în luptă... dar puterea ta s'a tocit de sărăciă 
«şi de stricăciune... şi noi amii cullesii rodul vitejiei tale... 
«Îţi totii dief că eşti unŭ poporii !,.. Traïul tăi e chinui- 
«vea şi dreptul tëü băttaia,.. plătesci şi muncescă şi munca 
ata înrodesce pământul ce ţi s'a răpită... Toţi îşi battü 
«jocii de sărăcia ta... şi slugile slugilor calcă peste tru- 
«pul tăi... Cei ce dicii că sânt alles? tăi crescii în bogă- 
«tiä și în boieriă, şi ţie "Defien şi copiilor tëï fóme!... 
«Eï facă legi, dar nu pentru dîngiï , ci numai împotriva 
«ta...» Doină şi iar doină ! Sântemii pribegi în coliba pă- 
rintescă... şi străini în pământul nostru de nascere !... Dar 
în câmpiă cresce, şi pe déit iarăşi cresce o flóre pentru 
popórele ehinuite... Nădejdea ! 


XLVII. 


Era odinióră unii némü de frați născuţi toti dintr'o 


mumă şi dintr'unii tată... şi fraţii se iubiaă între sine şi 
www.dacoromanica.ro 


576 N. BĂLCESCLT 


cresceaŭ în avuţiă şi în fericire... turmele lor nenumărate, 
ca stelele de pe cert, păsceaii în câmpiile întinse... veci- 
ni pismuiaji unirea , puterea şi bogăţia lor, dar le era 
témà de d'neit, căci bărbăţia lor îi îngrozia. Şi astfel a- 
Gest? fraţi trăiaŭ fericiţi, eï şi copiii lor, în moştenirea cea, 
mare rămasă de la părinţii lor... Când vre o nevoiă venta, 
într'o parte, eí alergat cu toţii întiacolo,.. cădeaii cu to- 
ţii împreună când vijelia mare îi doborà , dar se ridicati 
Jarăşi cu toţii împreună şi isbândiaii... aștfel se plâcă şi 
se ridică în timpii de viscolii vârfurile codrilor... După ce 
trăiră într'acestii chipu vreme multă, nepoţii lor diseră 
într'o di între dîngii : «Pentru-ce să maï trăimii ameste- 
«cați unii cu alţii; hai, maï bine, să ne împărţimii mo- 
«ştenirea părintescă şi fiă- care să Yea o parte.»... Atunci 
traseră cu funia şi îşi împărţiră moşia în mai multe părţi, 
nna la mâdă-di, alta la appusii şi alta la médă-nópte... 
săpară şanţuri şi puseră rîurile şi munţii hotare... şi de 
atunci fraţii nu se mai puteaii vedé între sine... şi vecinii 
se împlură de bucuriă... Nu trecă multi şi fiă-care ge- 
dând închisii în moşia sa, ajunse că copiii din aceiaşi pă- 
On uitară de totii unii de alţii şi, de-şi vorbiaii totii o 
limbă, dar nu se mai înţellegeaii... şi când una din ramu- 
rile acelui némü cu vreme se stinse înnecatii de vecini, 
cei-l-alţă fraţi nu simţiră nică o durere... căci acum eraii 
străini şi duşmani între dîngiï... Şi aceste némurï care 
âncă se numescă între sine Români, în ochii celor-l-alte 
popóre eraŭ numâi nisce semintiY rătăcite, ali căror isvorü 
s'a stinsü din ţinerea de minte a 6menilor!... 


XLVILL 


dt Pt gogi paman da d 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 577 


lacrimile tale, térra mea? Nu ești îndestul de smerită, 
îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată ? Văduvă de vi- 
Zeit tăi, tu plângi cu părul smulsi şi despletitii pe mor- 
mintele lor, precum femeile se jălesci pe mormântul mutii 
alii sogilor lor!... 


XLIX. 


Némurile audiră ţipătul chinuireï tale; pământul se 
mişcă. Dumnedei numai să nw'lii fi augitii?... Răsbună- 
torul preursitü nu s'a născutii 6re? 


L. 


Care e maï mândră decât tine, între tóte tërrile semë- 
nate de Domnul pre pământii 2 Care alta se împodobesce 
în dile de sărbătâre cu flori mai frumâse; cu grâne mai 
bogate? 


LI. 


Destéptš-te, patria mea! Biruie'ţi durerea... E vreme 
ca să esşi din amorţire, seminţiă a Domnilor lumei! A- 
gtepți 6re, spre a înviă, ca strămoşii tăi să se scóle din 
mormântii 2 Într'adevării, într'adevării, d ga seulatü şi 
tu nu Y ai vădutii,.. ei aŭ grăitii şi tu nu Y aì auditù... 
Cinge'ţi eópsa ta, cată şi ascultă!,.. dioa dreptăţii se a- 
propie... tóte popórele se mişcă... căci furtuna mântuirei 
a începutii... Vegi că cu cât mai multi îţi plecă capul, cu 
atât cei spurcaţi îşi battü jocii de tine şi sugi sângele 
tăi... Din drâpta şi din stînga piticii şi uriaşii rivnescü 
Ja tine, ori cât de slabă şi sdrumicată eşti... 

www.dacoromanica.rg 


578 N. BĂLCESCT 


LII. 


Sfârgitul ispitelor se apropie... cocă vremea trece iute... 
şi semne s'aii arătatii pe ceri... şi blestemul a covârgitii 
măsura... Omenii sânglurilor "ţi aŭ mistuitü rărunchii,.. 
Ei înălyară trufia lor pe tâlhăriă,... avuţia lor pe fâmetea 
ta... boieria lor pe sdrențele tale... puterea şi strălucirea 
lor pe sângele ce tu vărsaşă intr'o sută de băttăllii, unde 
părinţii lor nu erai !.... Tine minte numele lor, o ţârra 


LIII. 


Aurică copillă, cântă'mi frunda verde, cântă'mi flórea 
câmpului, cântă’ mï firea muntelui, cântă'mi nădejdea,.... 
Nădejdea e glasul Domnului! Popârele trebuie să se is- 
păşiască şi să se curețe de păcatele lor, căci prin ispitele 
sufierinţei numai, se curăţă popârele... Cele ce amü făcutii 
în vremea trecută nu sânt ispite... cocă rodul luptei eran 
libertatea şi dreptul nostru... Ispitele sânt strîmbătatea 
judecătorilor... despuierea văduvei şi a sârmanului, des- 
frânarea şi mişelia, minciuna şi lăcomia, sgârcenia, şi îm- 
pilarea domnilor şi a boierilor... cumpăna nepotrivită a 
dreptăţii... ucciderea proslăvită.... robirea, pentru unii şi 
desfrâul pentru alţii... tóte acele fapte grozave pentru 
care s'aii cotropitii Sodoma şi Gomora, oraşe urgisite de 
Domnul pentru blestemăţiile lor! Şi tóte aceste ispite le 
cercaşi, térra mea... şi le sufferi âncă şi acum.... Paha- 
rul fără-de-legei s'a împlutii peste măsură şi palaturile 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 579 


lor de strimbštate se prevălescii, surpate de blestemele 
poporului !.... Făptuitorii tâlhăriilor se spăimânteză în- 
ai de faptele lor.... Domnul et a întorsă cu scôrbă faça 
de la diînşii şi ângerii s'aii depărtatii cu grâză de ei. Eşti 


LIV. 


Să nu ne întristămii de vremea trecută când bătrânii ne 
povestescii băttălliile celo uriase şi ne arată dărămăturile 
vre unei cetăţi, când ne zugrăvescii lupta, sgomotul, sân- 
gele şi câmpia morţii, ciuma şi v&paia focului, fómetea şi 
văsbolul, şi în câmpiile pârjolite, cetele tătărescă tërind în 
fuga mare, legaţi de códele cailor lor, pe femei, copii şi 
bătrâni !.... Era atunci vremea luptei... era viţă, bărbă- 
tiä şi putere, vitejiă gi jertfire către patriă... Cei ce făceaii 
acele fapte mari aveati o patriă.... şi eraii umărul dreptii 


LV. 


Oraşele gan întemeiat din noii, dărămăturile turnu- 
rilor şi ale palaturilor de care ganţurile erai pline nu se 
mai vădii.... şi alte palaturi şi turnuri san înălțatii în 
locul lor... Copiii robiţi întorsu-s'aii din térra Tătărescă,.. 
Dar ment? sângiurilor ou H deteră înapoi libertatea, pă- 
mântii alti durerilor..... şi copiilor tëï le-a rămasii numai 
robia, !.... Pe câmpurile de băttaiă vădii 6meni cu bragele 
góle, cu pepturile desvelite, cari se prăvălescii peste as- 


www.dacoromanica.ro 


580 N. BĂLCESCU 


cuţişul paloşelor,... gi'n locul ori-cărui omü ce cade, în 
locul ori-cărui peptii ce se despică, altii pepti şi altii om8. 
se pune îndată... carnea ascute ferul.... bătrânii robití 
cântă... femeile blestemă pe cei mişei.... Şi'n oraşele tale 
cele nouă, térra mea, se află numai Ament fără inimă; în 
palaturile tale nu se mai aude de vitejiă.... ci de lăcomiă 
gi nedreptate !,... Pe câmpiile tale şi pe drumuri treci 
nisce feçe serbede şi veştede, fluierând doina dui6să. 


LVI. 


Viscolul pustiirei a sufflatii pe acestii pământii.... sân- 
gele părinţilor în vinele strîmte ale strănepoţilor a secatii. 


LVIL 


Viforóse eraii vremile cele vechi... dar Gmenii se nă- 
sceaii tari;... pământul era accoperitii de dărămături şi de 
trupuri mórte... dar din acele câmpii ce fumegaii de pêr- 
jolü si de măcelii, se înălţaii strigări de biruinţă şi de li- 
bertate ! Ticăloşiă şi mórte sânt şi acum... dar unde e 
libertatea şi biruința ?,... Ce ar fi ajunsi patria astăgi, 


LVII. 


Destépt8-te, patria mea ! biruïe’țí durerea... E vreme 
ca să esşi din amortire, semintiš a domnitorilor lumei! 
Aştepţi óre, spre a învià, ca strămoşii Lët să se scóle din 
mormântii $ Întradevării, într'adevării, d sai sculat şi 
tu nu i ai vëdutü; ei aŭ gršitü si tu nu "i ai auditii.... 


www.dacoromanica.ro 


CÂNTAREA ROMÂNIEI 581 


Cinge'ţi cópsa ta, cată şi ascultă, Dioa dreptăţii se apro- 
pie... tote popârele se mişcă... căci fortuna mântuirei a 
începutii 1... 


LIX. 


Nu t s'a disü óre prin gura unei slugi a Domnului : 
«Dumnedeul părinților voştri se va îndura de lacrimile 
«slugilor sale şi va scula pe unul dintre voi, care va a- 
«şeda pe urmaşii voştri iarăşi în volnicia şi puterea lor de 
«mai nainte...» 


LX. 


Deci, timpul sosit'a 1... Semne saŭ ivitù pe ceră.... 
pământul s'a cletinată de bncuriă.... unii bestemt gróz- 
nich s'a auditit despre appusii si tote popirele s'au de- 
şteplatii !.... 


LXI. 


Cinge'ti cópsa, o térra mea.... şi "ți întăresce inima.... 
Médii-nópte şi médä-di, appusul şi răsăritul s'aii luati la 


luptă... urlă vijelia... Duhul Domnului trece pre pă- 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATA 
ŞI 
ARTA MILITARE LA ROMÂNI 


DE LA INTENEIEREA 


PRINCIPATELOR VALACHIEŤ ŞI MOLDOVEI PELE ACUM 


Deci gi acestii nëm Românesc până aŭ 
fostă dragoste în mijlocul lor, Dumnedeă 
îmcă aŭ fostă cu dingiY şi nu” aŭ călcat 
pre dingiY alte limbi străine; ce ati făcntii 
multe vitejii gi ati trăită în bună pace. 

Radu Grecianu (1707). 


O istoriă adevărat naţională ne lipsesce. Ea zace âncă 
sub praful chronicelor si documentelor contimporane. Ni- 
meni până acum nu s'a încercată s'o desgrâpe. Toţi câţi 
S'aii îndeletnicitii cu scrierea, istoriei n'aü datii decât bio- 
grafia st&pânitorilor. Nimeni nu ne a reprodusă cu acu- 
rateţă, instituţiile sociale, ideile, simțimintele, obiceiurile, 
comnereiul şi cultura intellectuală a vremilor trecute. 

Cât de mare trebuinţă âns&, amii avé de o asemene i- 
storiă ! Sórta părinților noștri a pregătitii pe a nóstră ; 
instituţiile lor sânt basa instituţiilor nóstre. În'"însa 
maï cu s6mă amü vede că, într'acele vâcuri ce le numimii 
barbare, părinţii nostri adoptară nisce instituţii înreme- 
“ate pe nisce principii, pe care publiciştii de acum ai En- 


www.dacoromanica.ro 


584 N. BĂLCESCU 


ropeă luminate le găsescii de cele mai raţionale. Într'însa 
amii vedé că drepturile sânte ale omenirei aŭ găsită totü 
d'a una apărători într acâstă térră, că părinţii noştri le-aŭ 
cunnoscutii, le-aii preţuitii, s'a jertfiti pentru dînsele, 
şi decă nu ni le-ati lăsatii întru tótă întregimea lor, vina, 
nu a fostii a lor, ci a relelor împrejurări în care s'aii a- 
flatii ; căci JY se luptară vitejesce şi învinseră mai multe 
stavile decât ami avé inimă să urmămi pe pasurile lor. 
Dar a face unit totii din amăruntiile ce se află răspân- 
dite în deosebitele scrieri şi documente, este o lucrare 
lungă şi anevoiă. Ea cere, pe lângă alte cualităţă, o răb- 
dare, o erudiţiune şi o agerime de minte, ce rarii se poti 
întâlni într'unit acela;ü omii. 

Mărturisescii că sunt departe de a lua dorinţa'mi pen- 
tru studiile istorice ca o dovadă de talentii, că nu poti prin 
urmare a pretinde a fi istoricul ţărrii meie. Prin acâstă 
mică scriere, imperfectă în multe priviri, ami voitü nu- 
maï să arătă chipul şi drumul ce ar trebui a se lua, spre 
a se scrie o istoriă, încredințată fiind că în curând séü 
târdiŭ se va ridica şi între Români unii omü care să aibă 
curagiul şi vrednicia să ïée asupră'şi acâstă înaltă sarcină. 
Omul acela arii face cea mai mare slujbă patriei ndstre. 
Ami preferitii a lucra instituţiile ostăsescă înainté ori că- 
ror altora, căcă acesfe instituţii sunt cele mai minunate 
ce aŭ avutii părinţii noştri, căcă ele aŭ făcutii mărimea şi 
puterea ţării în vreme de patru vécurí, însfârgitii căci 
sunt conviusii că térra Românilor, de îşi va lua vre o dată 
rangul ce i se cuvine între poporele Europei, acâsta o va 
fi ea datâre mai multi regeneraţiei vechilor ei instituţii 
ostăşesci. 


(1844). 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 585 


LISTA SCRIERILOR 
CITATE ÎNTR'ACESTĂ LUCRARE Omer MEMORIU). 


1. Începutul învățăturilor bunului şi credinciosului Io Negoe 
Basarabi Voevodă. care a învăţatii pe fiiul seii Theodo- 
sie. Manuscrisă în 4° de la începutul vâcului ali XV16 
(tipăritii în Bucuresci la 1846). 

2. Istoria ţărrei Romanesci, 1290—1700, de vel-logofătul Radu 
Grecianu. Manuscrisă în 4°, 1707 (tipărită în Magazinul 
istorică pentru Dacia). 

3. Lâtopiseţul ţerrii Românesci, 1290—1729, de Radul Logofe- 
țelul de Divanii, sin Michailă Leremonachul Lupescu. 
Manuscrisă in-folio, 172%, 

4. Lâtopiseţul ţărrii Românesci, 1290—1638, scrisă de Tudose, 
sin Stoian ot Tulşiă. Manuscrisü in-8, 1747. 

5. Istoria (ër? Românesci, 1200 —1688, scrisă de Constantinii 
Căpitanul. Manuscrisă in-4°, 1761. (tipărită în Mag. istor. 


p. Dacia). 

6. Létopisetul ţărrii Moldovi:, 1352—1591. (Urechiă şi Costi- 
mé) Manuscrisii in-folio (tipăritii de d-nul Cogălnicânu). 

7. Lâtopiseţul ţărrii Moldovii, 1662—1716. scrisă de Azentie 
Unicariul, de pre isvodul lui Vasilie Dubëŭ, Tudor Da- 
miană şi alţii. Manuscrisă in-40, 1716, (tipărită de d Co 
gălnicenu). - 

8. Natalis Comitis Univers histori sui temporis libri triginta 

ab anno 1545—1581, Venetiis, 1581. 

9. Conspectus histori» Valachia, aurilio cum divino ab anno 
reparatae salutis, 1695, citată de Engel, f. 106—109. 

10. L'Ottomano du Lazaro Soranzo. Milano, 1599. în-8. 

11. Iacob. Genderus. Turca Nixyróg, de imperio ottomano e- 
vertendo Francoforti, 1601. 

12. Tomasi (Georgio, protonotario apostolico e secretar del Prin- 
cipe Sigismundo Battori). Delle guerre e rivolgimenti del 
regno d'Ungaria e della 'Transilvauia con succesi d'altre 
parti, in Venetia, 1621. in-4. 

18. Historica relatio de statu Valachiæ, 1679 — 1688, citati de 
Engel. t. 1,109- 117, 

14. Histoire d'Eméric, comte de Tekeli. Cologne, 1693. 

15. Dlugoss. Historia Polonica. Francfort. 171), in-fol 

16. Istuanfius Panonius. Historia regni Ungaria. 1724, in-fol. 


www.dacoromanica.ro 


586 


32. 


N. BĂLCESCU 


. Del Chiaro. Historia delle revoluzioni di Valachia. Venezia, 


1718, in-4. 


. Cantemir (Demătrius). Histoire de l'Empire Ottoman. Paris, 


1743, 4 vol. 


. Bonfinius (Antonius ) Rerum Hungaricarum decades. Lipsise, 


177.1. in-fol. 


. De Baur, (général). Mémoires historiques et géographiques 


sur Ja Valachie. Francfort et Leipzic, 1778, in-8 


. Sutzer (Franz-loseph). Gesch'chte des Transalpinischen Daci- 


ens. Wien, 1782, 3 Bænde in 8. 


. Bethlen (Wolfgang de). Historia de rebus Transilvaniæ. Ci- 


binii 1783, 5 vol. 


. Engel (lohann Christian von). Geschichte der Moldau und 


Walachei Halle, 1804, 2 Bænde in-4. 


. Encyclopédie méthodique : Art militaire, 4 vol. 
. Totopia nohush wat yewypasixh the Bhayiac Vienna, 


1806. Acâstă scriere anonimă se dă că este scrisă de Con- 
stantinù Cantacuzino. 


. Qboretvob (Aoyooiov). ‘Totopia the náa Aaxiac. 


Vienna, 1819, 8 tomnri. 


. Stratagèmes militaires et ruses de guerre. Paris, 1826. 2 vol. 
. Breton La Russie. 1813. Paris, 4 vol. in-12. 
. Hammer. Histoire de l'emp re o'toman. 1838. Paris, 12 vol. 


in-8. 


. Rocquameourt Cours élémentaire d'art et histoire militaires 


1838, 4 vol. 


. Kogalnitchano (Michel). Histoire đe la Valachie, Berlin, 1837. 


Chrisóve : 

a) ali lui Petru-Vodă, feciorul lui Mirc6-Vodă, 1561, sept. 4. 
b) „n „n Radu-Vodă, „  „ Mihns-Vodă, 1613.ian 13. 
c) n + Leonü-Voda „ „ Stefanŭ-Tomşa. 1680. ian. 11. 


d) n , Stefanŭ Cantacuzino. 1714, mat 4. 
el „ „ Grigore Ghica H, 1733, iulie 16. 

f) » „ Grigore Ghica III. 1751, april. 19. 
g) , > Alexandra Ipsilantu, 1775 dech, 

h) eo ale Mavrogheni. 1785. mart 4, 


1763, noemv. 


www.dacoromanica.ro 


Ii MEMORIU 


PUTEREA ARMATĂ ŞI ARTA MILITARE 


DE LA ÎNTEMEIEREA 
PRINCIPATULUI VALACHIEI PANE ACUM. ! 


PARTEA I. 


De la întemeierea principatului penă la aşedarea domnilor 
Fanarioti (1290 — 1716). 


Barbarii aşedându-se pe ruinele împărăliei romane, îşi 
puseră legile şi obiceiurile lor în locul instituţiilor ro- 
mane. Numirea de Romană perise; lumea perduse până 
şi adducerea a minte a unui poporii ce ostăşise atâté vé- 
curi; civilisaţia se stinsese, şi acum nu se mai vedea nici 
urma acelor arte şi sciințe în care stătuseră slava Greciei 
şi puterea Romei. Arta şi instituţiile ostăşescă, care din- 
tr'unii satii micii făcuseră din Roma capitala universului, 
periseră şi ele cu cele-l-alte, în mijlocul întunericului ne- 
sciinței ce, ca o mantă de plumbii apăsă Europa. Cărţile 


1 Acestii memorii s'a tipărită mai ântêïu în Foia litterară 
din laşi la 1844, şi toti atunci şi acolo, într'o broşură in-16 de 
85 pagine, 


www.dacoromanica.ro 


588 N. BĂLCESCU 


care arii fi pututii lumină lumea eraŭ în mânele popilor 
şi interesul lor era ca lumea să fie în întunericii. 

Ancă în vâcul ali oi, Europa militară era lipsită de 
ori-ce organisare; pedestrimea eY, cunnoscută sub numi- 
rea de Commune,! se alcătuia de nisce orăşâni proşti, 
fără organisare, fără disciplină, adunaţi numai în momen- 
tul răsboiului, schimbându-se în fiă-care campaniă , abi6 
îndatorindu-se la o slujbă de trei până la sése luni, şi a- 
desé părăsind stâgul în puterea răsboiului, atunci când 
trebuia a se face vre o mişcare s6i a se 'mpresura vre o 
cetate, nefiind mai cu sémš de nici o trâbă în băttăllii. 
Puterea armatelor sta atunc6 numai în căllărime. Acâsta 
era, vestita instituţiă a Cavalleriımet,? instituţiă frumosă, 
ânsă contrariă taclicei , căci acestă instituţiă era a voini- 
gei individuale, iar nu a sciinţei, căci tactica cere mai 
ântâiu întrebuinţarea glótelor séü puterea morală, iar nu 
lucrarea individuală séŭ puterea fisică. 

Astfeli era pe acelii timpi starea ostăşâscă în Europa; 
nimeni nu se gândia cum s'ar puté dobândi o mai bună 
organisare, când Românii deteră o deslegare acestei vestite 
probleme militare, care stă în a dobândi resultatele cele 
mai bune cu cheltuiala cea maï pugină; deslegare la care 
abi6 după cinci vecuri a pututii ajunge Europa. 

Românii de la întemeierea principatului lor, aŭ simţitii 
trebuinta ce are uni statü de o armată permanentă, ar- 
mată care să fie gata la ori ce minutii a reîmpinge pe 
vrăjmaşii, din oră ce parte s'ar ivi. Eï pricepură âncă si 


1 Communele se întocmiră âutâiu în França de regele Ludo- 
vicii yv cel grosi; de unde le adoptă şi Henricii r în Engliterra şi 
Fredericii Barbă-roşă în térra Nemţescă. Rocguancourt. L. p. 252. 

2 Idem I. p. 298. — Encyelop. mâthod. IV, 2 part. r. 635. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 589 


acesta, că o asemené armată nu se pote privi de cât ca o 
avanguardiă a norodului, şi că tótă basa sistemei militare 
trebuie a sta intr'o bună întocmire de o numer6să reservă 
naţională; pentru aceia, aŭ organisatii ei de la începutii Ar- 
mata, Militia şi Ridicarea glotelor , încât la dînşii totü 
Românul se născea cu datoria de a fi soldatii şi d'a apăra 
statul la vreme de nevoiă, şi când vrăjmaşul călca pămân- 
tul xomânescii, t6tă țârra trebnia să fie în arme. 

Fiice le lui Radu-Negru şi Mircea celú bătrânii, le- 
giunile românescă patru vâcuri fură campionul creştină- 
tăţii şi bulevardul Europei. Veni o di fatală când se des- 
fiinţară.... În acea di.... térra era în mânile Fanarioţilor! 

Puterea armată a Românilor stă : 

10. În Ostagi: séñ slujitori statorniciţ cu 16£ (Armata); 

H°. în Catane sët slujitorii de scutlă (Miliția); 

III’. în Ridicarea glótelor. 


ŞI. 
ARMATA, 


Armata românâscă a fostii cea d'ântâiu armată per- 
manentă în Europa. Este d> eredutü că ea îşi avea înce- 
putul de la Radu-Negru, carele a pusii basa tutulor in- 
stituţiilor nostre. Istoria ne arată că Mircea ru regulă, 
corpul Dorobanţilor, care era alcătuită de mai 'nainte.! 

Lui Mircea dar se dă mai cu s6mă cinstea de întemeie- 


1 Este cuonoscutii că între staturile acum înfloritâre în Europa, 
cele d'ântâiu oştiri permanente aŭ fostă les Compagnies d'ordon- 
nance şi les Francs Archers, alcătuite de Caroli en, regele 
Frangei, la 1445 şi 1447, Armata românâscă era dar cu multă 
mai vechiă, 


www.dacoromanica.ro 


590 N. BĂLCESCU 


torul armatei românescă. Eli înălţă şi regulă edificiul în- 
ceputii de cei mai de nainte de ein. Vin fu eelü d'ântâiu 
care se înfăcişă în Europa cu o armată permanentă şi 
regulată, care, sub următorii domni, se desăvârgi şi se 
mai mări. 

Armata românescă , de la începută s'a împărţită în 
Cete de 1000 6meni, sub unii Căpitan. Fiă-care cstă se 
subîmpărția în dece centurii sub unii Sutaşii, în urmă 
Juz-başă. Fiă care centuriă apoi se mat împărțăa în dece 
decurii, fiă-care sub unii Cctaşii. Capul a 500 se numia 
Vätafü, în vremile nou! Ciauşii.! Ea se alcătuia : 

1. De cetele de Dorobanți séñ némul Dorobănţescii, 
de pre cum îlii numesci chronicarii noştri. Ei eran în nu- 
mër de 5000 cruci? séŭ 10,000 6meni şi alcătuïaŭ pede- 
strimea cea grea a țării. Fiii urmaŭ părinţilor în slujbă. 
La începutii eran armaţi cu arcuri şi sulițe. La aflarea, 
prafului, li se deteră puscă şi tunuri. Capul lor se numia 
Căpitanul celú mare sët Căpitanul Dorobantilor. Fiš- 
care câtă de o miiă de 6meni se commânda de unii Căpi- 
tani maï mici sët Sub-căpitani. 


t Grecianu, f. 240. — Létop. lui Tudose stau? Stoiani, f. 210. 


— ali lui Radu Lupescu, f. 134. — Chrisov. lui Radu- Vodă 
către iuz-başa Mirciotă, 1613. ian. 13. — Histor. relat. de stat. 
Valach. — Fotino, t. IL. p. 205. 

2 Omeniï fiind îndatorați să plătiască óre-ce la căpeteniile lor, 
se tmpărțíaŭ în crucă, şi s'a hotăritii ca fiă-care cruce să plătia- 
scă pe anni unŭ leuşor (ieonium, monedă ungurâscă, de la care 
a vămasii numirea leu, la piastrul turcescă de 40 parale). Deca, 
câta era mai bogată, se ageda câte unul séü duoi ostaşi pe cruce; 
iar fiind mai săracă, se puneaŭ trei, patru şi maï mulți (Histor. 
relat. de stat. Valach.).— Acâstă împărţire în crucă a fostă nu nu- 
maï la ostaşi, ci şi la companiile nepugătoresci. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 591 


2. Căllăraşit. La începutii erai multi; Yar în urmă 
San împucinatii din pricină că sărăciseră şi nu se puteai 
ține, având multe cheltuieli. La 1620 erai 8000;: iar pe 
la 1679, numai 6000 6meni. Capul lor era Spăfarul; 
crucea lor nu se scie de câți er? 

3. Roşii detérră , în numërü de 5000; iarăşi căllărime 
sub commanda mareluž Paharniciă. Acesti corpi atâti 
de vestită, a tinutü până la alŭ xvin’é vecii. 

4. Lefegi:, în numirii de 1000 ómenľ, alcătuiaii unii 
vegimentii séŭ céta de pedestrime, sub Căp tanul de Le- 
fegi. 

5. Lefegii Spătarului, în numërů de 500, sub com- 
manda Ciaușulut spălărescii, 

6, Vânătorii, în numërü de 1000, dia cari jumătate 
pedestrime si jumătate căllărime, sub Căpitanul de Vê- 
nutori.3 Până la ali xvi!é vecii, trebuie să fi fostii numai 
500 Vânători, fiind-că în chronici găsimii pe atunci nu- 
mirea de Vă/afu de Vânător. , iar nu Căpitanuii. Acesta, 
: vea mare importanţă, fiind însărcinată şi cu poliţia ca- 
pitalei. Eli se allegea dintre 6menii însemnați. Négoe Ba- 
sarabŭ era Vutafi de Vânători, când s'a allesii domnit la 
1513.4 Radu-Vodă Mihn6 la 1620 dete acestui Căpitanii 
titlul de Agă.? 

7. Sărăceii, 500 şi Scuteluiceii, Yar 500. Aceştia eran 
căllărimea, Bucurescilor sub Căpitanul Spătăriei. Cei 


1 Georg, Tomasi. p. T. 

? Histor. relat. de stat. Valach, 

s idem. — Fotino, IIL p. 354—7—46. — Cantacuzino, f. 54. 

+ Istor. tër. Român. de Constantin Căpitanul. f. 48.— Radu 
Lupescu, f. 24. 

5 Fotino, III. p. 488. 


www.dacoromanica.ro 


592 N. BĂLCESCU 


„ Vântâiu trebuie să fi meritatii numele ce purtaii, căcă 
crucea, lor era de patru 6meni une ori, iar alte ori s'a ur- 
cati şi până la opt ament, 

8. Zipeanii, 1000 sub marele Postelniciă. 

9. Cazacii! 2000 pedestrime şi căllărime, sub unii 
Polcovunică.2 Armele lor eraii puşea şi palosul.s 

10. Puscaşii, 500, sub marele Armagă. 

11. Aprogii, 500, sub unii Vătafii. Sub acesta, era 
unii Craugü séŭ locotenentii; peste dînşii era marele Po- 
stelniciă. 

12. Copii de casă, 500. Ei alcătuiaii guardia din lă- 
întru a palatului domnescii. Capul lor era Vătaful de Co- 
pit.t 

13. Curteniă, guardia căllărsţă, nu scimii de eât era. 

14. Ferentariă, ună corpi de pedestrime uş6ră.5 

15. Fustaşiă, de cari erai numai 100, sub Iuz-başa de 
Pustaşi. Bi purta lănci. € 

16. Haiducii, căllărime şi pedestrime, armaţi cu săbii 
şi lănci. 

17. Căllărimea Serdarului de Mazili, care se alcă- 


1 Nu trebuie a socoti, vădând numirile străine de Lefegii, Lip- 
cani, Cazaci, că aceştia eraŭ străini. Cbronicarii ne spunü că ei 
eraii dmenă de țérră. Aceştia vaŭ întocmitii maï târdii, imitân- 
du-se depe străini, şi li s'a păstrată, cu organisarea şi numirea, 
Acestă obiceiu a fosti şi este de obşte în tâtă Europa. 

2 Fotino, lII. p. 356. 

8 Tomasi, p. 67. 

* Histor. relat. de Stat. Valach, — Fotino, HL p. 357.— Canta- 
cuzino. f. 54. 

s Kogalnitehan. Hist. de la Valach. p. 192, 242. 

$ Histor. relat. de stat. Valach. 

? Radu Lupescu, t. 111.—Grecianu, f. 195, 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 593 


tuia de toți boierii essitY din slujbă ce se numiaii J/azib. 
Acestii corpii era forte insemnatü.1. 

18. Tunarii, 500 cu artilleria, mai ântâiu sub Căpi- 
tanit dorobănţesci; ar de la, 1655, sub marele Armagù.? 

Numărul tutulor acestor oştiri trecea, peste 30,000, şi 
în vreme de răsboiu, totii d'a-una se mai mărïa. Aceste 
Oştiră ânsă eraii numai în România mare; căci în Ro- 
mânia mică era, o deosebită oştire a Banului.? 

Banul, cârmuind singură banatul Craiovei şi fiind 
domnului numai vasalii, a trebuitii să aibă o oştire a sa. 
Cursul istoriei âncă o adevereză, pentru că ne arată : 

a. la 1508, pe nisce boieri, sub banul Pârvul şi pen- 
tru aceia, numiţi Pervulescă, cu oştirile Orakovit, că go- 
niră Le Mihné I şi puseră domnii pe Vlăduţă; 

b. la 1522, Barbul banul Craiovii, cu oștirile sale, 
gonesce pe Vladi vur; 

c. la 1563, boierii, cu oştirile de peste Oltù, se scólă 
asupra lui Petru n; 

d. istoria dice, la începutul biografiei lui Michaiu Vi- 
tézul, că elt, ca banii alt Craiovei, avea, o oştire deosebită; 

e. la 1599, Michaiu Vitezul, intrând în Transilvania, 
scrise lui Radu Buzescu şi banului Udr6 să mârgă şi ei 
în Transilvania cu oștile Craiovei ; 

f. la 1601, boierii Buzesci, cu oştirile Cratouet, go- 
nescü pe Simeon Movilă, + 

g. la 1630, aga Mattheiu din Brâncoveni (mai apoi 


1 Histor. relat, de stat. Valach. 
* Idem.— Fotino. III. p. 856. 


3 Cantacuzino, f. 56. 
* Kogalnitchan. Hist. de la Valach. p. 116, 121, 130, 136, 196 


222. 


www.dacoromanica.ro 


594 N. BĂLCESCU 


Mattheiu Vodă Basarabii), cu Rogit de peste Oltii, se răs- 
e6lă împotriva, lui Leonii-Vodă.! 

Luând în privire atât duhul răsboinici ali Oltenilor, 
cât şi istoria care ne arată că Vladi vu, la annul 1522, 
n'a pututii a se împotrivi cu oştirile ce avea, banului 
Barbu, putemii închiăiă că oştirea banatului era destul de 
însemnată. 

Armata românâscă , depe cum o arătarănuii, a statii în 
puterea ef până la 1580. De atunci până la 1592, domniile 
ticălâse ale lui Mircé 11, Petru ur, Stefani 11 şi Alexandru n 
o desorganisară şi o împuținară. Astfel Michaiu Vitézul, 
când s'a urcati pe Don, află numai vre o dece mii ostagi. 
Acestii mare căpitanii împlini cadrele armatei, o reformă, o 
disciplină şi adăogi pe lîngă cetele de mai sust, alte 
duoă în căllărime: Deli şi Beglii. Aceşti din urmă eraŭ 
200 călăreți fruntaşi. Michaiu dete atunci commanda a- 
cestor ar me lui Stefanii Petnahazi ungurul, eomü cu co- 
«ragiu şi vrednicii, dice Bethlen, să commânde nisce ëm mi 
«ce se însemnaseră prin multe vitejii.» 2 

. Michaiu Vodă, vădând despoporarea țărrii şi trebuindu'i 
soldaţi, a începutii a lua cu léfă unguri, transilvăneni, 
Pplană, cazaci, sârbi şi arnăuti. Pilda lui o urmară şi 
alţi domni în urmă: astfelii, Mattheiu Basarabii organisă 
un, corpü de 2000 sârbi, bulgari, arnăuţi, numiti Sei- 
menit, asemănatii cu Janicerii Seimung, sub unii Polcov- 
nici, $ „gest elementă străinii întrodusii în armata ro- 
mân6scă, adduse mari nenorociri. 


1 Lâtopis. lui Teodosie Stoianù, f. 89. 


ot Bellen, YV pa 385. 
2 Grecianu, f. 121. 


e€ www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 595 


Autorii contimporani cu Michaiu- vorbescii astfelii de 
armata, lui : «Slujescii de soldaţi acestui voevodii, afâră 
< de Români, a căror vitejiă o cunnoscii bine Turcii din 
«vremea vitezului lor căpitanii Dracula, mulţi Unguri, 
< Transilvăneni, câți-va Arnăuţi, Greci, Bulgari şi S6rhi. 
«Are pucini puşcaşi de care se află în lipsă şi Transilvă- 
«nenii, şi mai cu semă Ungurii se ban mai voiosii cu 
«săbiile şi căllări cu suliţele, şi cu mare îndrăznslă arată 
«faça la vrăjmaşi.» 1 

Armata priimia de la stăpânire 16fă, hrană şi veşminte, 
“Sub Mircé celú bătrânii totii soldatul priimia pe di câte 
duol ban! roșii, care facă 18 parale. Mattheiu Basarabii 
mări 16fa şi o făcu de opt banë roşii; însferşitii, sub ur- 
mătorii domni, ca merse crescând până în vremea dom- 
nilor Fanarioti. Atât soldaţii cât şi officerii séü boierii 
aveai de la stăpânire pe fiă-care di inerticii de carne, de 
pâne de gràü séü de mein şi de lumînăni.? 

Căpeteniile însărcinaţi cu administraţia şi approvisio- 
narea oştirilor eraii aceştia : 

Marele Cluceriă , care era, cuartier- maiestrul celii mare 
alii armatei. Elii lua bani de la visteriă şi cumpăra, pro- 
visiă de pâne, gint, orgi şi fenii, trebuinci6să armatei. 
Avea sub dinsul duoi cluceri mai mică: Clucerul de arid, 
«carele îngrijia de magaziile de fênŭ şi de ordii, şi Cluce- 
rul de pivniță, care se îngrijia pentru pivnițele cu vinii 
ale armatei. Afóră de aceştia mai avea sub dînsil şi Jig- 
picerii së magazineri dintre boierenaşi ; 


1 Iottomano di Lorenzo Soranzo, p. 147 — Iacob Gender. 
Turca Niceta, p 149, 
2 Fotino, UL p 355. — Cantacuzino, p 54. 


www.dacoromanica.ro 


596 N. BĂLCESCU 


Marele Slugeriă era însărcinată cu aprovisicnarea ar— 
matei de carne şi lumînări ; 

Marele Pitară priimia provisiile de la aceştia de mai 
sust, şi le împărţia pe la cete ; 

Marele Sštrar era îngrijitori alii corturilor arma- 
tei. Avea, sub dinsul şi mică Şefrărez.! 

Capul celii mare alii armatei era Marele Spătar. Blit 
avea, sub conunanda, lui im mediată pe toți Căllăraşii, cum 
şi pe Lefegii, Sărăcei şi Scutelnicei. De la aceştia, elit 
priimia, de fiă-care cruce pe anni câte unii leuşorii (leo- 
num) şi unŭ carri de fânii, care în urmă nu s'a maï plă- 
titit în natură, ci i se da unŭ leii pentru dîusul. Când unŭ 
offer înaintă în gradii, era datori săi facă uni dară. 
Spătarul avea unii tiibunalii ostăşescii, unde se jndecaŭ 
pricinile 6stei.2 

Amen din vremile cele mai vechi, obiceiul era ca dom- 
nul odată întruni anni să facă revistă (căutare) armate 
şi miliției. Atunc6 se făceaii şi înălțări în ranguri.’ 

Uniforma oştirilor era, asemănată, parte cu a Ungurilor, 
parte cu a Polonilor, afiră de unele cete, precum Doro- 
banţii şi alţii, cari purtaŭ vechia uniformă naţională : 
haină vëngt şi în capii chivere.* La Pască dărmia dom- 
nu] fiă-cărui ostaşi o chivără séü baretă şi o bucată de 
postavii pentru uniformă.5 Rosii de férrä erai înveş-- 
mântaţă în roşu. 

1 Cantacuzino, p. 41.— Fotino, III. p. 495, 502, 503, 508. — 
Histor. relat, de stat. Valach. 

Fotino, III p. 473. 

3 Negoe V.V. dice: «La căutarea din toţi anniï, ce este o- 


abiceiă a se face oștilor, boierimea şi căpeteniile aşteptă cinste 
«şi daruri,> 
* Istoria ţărr, Rom. de Constantin Căpitanul, f. 198. 
5 Fotino, III, p. 355. 
www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 597 


Seimeniă purtaii cepehenă roşu cu mânicile despicate , 
în capii barete cu fundul rogu scosii af6ră la o parte. Ei, 
pentru uniforma, lor , se numiaii şi Huet străină , spre a 
se deosebi de Roșii! de firră.i 

Pustaşii aveai uniformă, verde ca, pucïósa arsăt Copiit 
din casă şi Lipcaniă purtat uniformă legéscă. 2 

Alte cete purtaii haină verde, peste haină încinşi cu 
brâii rogu, în capi baretă cu fundul roşu. è 

Istoria ne arată că Constantinii 1, la 1654, înveşmântă 
pe căpitanii Dorobanţilor şi Căllăraşilor cu frenghii, şi 
coftiriă şi cu atlasù. * 

Ortaşii aveaii multe privilegii s6ii obicese, de pe cum se 
dicea pe atunci. Unul din cele maï însemnate era, că cape- 
tele oştirilor eran din drepti mădulani ai svatului dom- 
pesch şi ai obştescei adunări. După acâsta, venia scutirea 
de dăjdii. Ei nu se scutăaii ânsă de tâte dăjăiile. Privile- 
giul scutirei complete la Români îlii aveaii numai robii. 
De la boierii până la moşnânii, de la mănăstire şi preotii 
până la oştânii, toţi luai parte la contribuţiile Statului. 5 


- 


1 Fotino, III, pag. 436. — Sulzer, III. p. 252. 

* Idem, 

3 Fotino, IIl, p. 438.— Breton, III, p. 71. În acestă tomi este 
„o stampă a unui ostaşi românii desemnată la Petersburgii. 

* Litopiseţul lui 'Tudosie Stoiană, f. 228 şi ală Radului Lu- 
pescu, f. 132. 

5 Cu tóte că de la începută boierii nu priimïaŭ lefuri pentru 
slujbele lor, decât Sre-care daruri de la subalternii lor, cu tâte 
„că că eraii îndatoraţi să facă o parte însemnată în armată şi să 
mârgă la răsboiu cu cheltuiala lor, dar totă plătiaii dăjdiile cele 
mai însemnate; astfeli eï aŭ plătitii în totii annul hkaraciul, plo- 
«conul bairamului, văcăritul, boat? calului şi oeritul la trei anni; 
Asemen€ şi mănăstirile, Vistieria făcea chibzuire de pre starea. 


www.dacoromanica.ro 


598 N. BĂLCESCU 


Istoria ne arată că ostaşii ridicaii mai multi ei Paraciut 
îm părătescii ; că Mihn6 u, la 1585, mări taxa ce plătiait 
Roşiii de țérră; că Constantinii 1, la 1654, voind a'şi 
trage favorea ostașilor , îi plăti la ună haraciu deplinii;. 
asemen€ că elii ïertă Dorobanţilor şi Călăraşilor d'Zud- 
ritul şi oeritul familiilor lor. 1 

Ostaşii, cu tote că léfa lor era însemnată, dar totii n'arit 
fi pututii întâmpina cheltuielile lor , dâcă în vreme de 
răsboiu nu le arii fi fostii jertată prada, depre cum era 
iertată în tâte armatele din Europa , şi décă în vreme de 
pace nu se întrebuinţaii, ca la Romani, în lucrări obştesci” 
şi particulare, precum facere de drumuri, fântâni si al- 
tele; 2 pentru care socotimii că eraii plătiţi deosebiti. 

În vreme de pace armata, cra aşedată, parte în ca- 
pitală, parte prin judeţe. Dorobanţii făceaii garnizâna ca- 
pitalei. Eï daŭ sentinelele care păziaii la pórta din facă 


fiă-căruia cât se cuvine să plătăască. Constantinii Mavrocordatii, 
la 1741, prin actul reformei desfiinţând multe drepturi ale boie- 
rilor, fï scuti cu totul de dăjdii, precum şi pe mănăstiri. Michaiu 
Racoviţă, în annul următori, şi Grigore Ghica, la 1748, stricară 
multe din reforme şi se hntări ca boierii şi mănăstirile să plă- 
tiască "ploconul, ajutorința, mucaverul, văcăvitul şi oeritul în 
toţi ann, Următorii domni suppuseră pe boieri să plătiască si 
dijmăvitul, de care îi scuti în parte Grigore Ghica, prin chriso-— 
vul de la 1751, april. 19. Constantinii Racoviţă îi scuti de mu- 
careră, şi Alexandru Ipsilanti, la 1775, hotărî ca venitul să li 
se lea numai la trei anni, depe vechiul obiceiu. Astfel a urmată 
până în vremile mai de curând. — Cantacuzino, f. 86, 96, 97.— 
Baur, p. 108, 114, 117.— Chris. lut Grigore Ghica, 1733, matu 
4. — ali lui Stefanii Cantacuzino, 1714, maia 4.—ală lui Ale- 
xandru Ipsilanti, 1775, decemv, 

1 Grecianu, f. 140. 

* Létopis. lui Radu Lupescu, f. 162, 564. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 599 


a curții domnesci. Fustaşii päzíaŭ la porta din dosă a 
curţii. 

Căllăraşii eraii aşedaţi la Ploiesci, Mănesci, Gherghița 
şi Ruşii-de-Vede.2 

Sărăceii şi Scutelnicii gedeaŭ în Bucuresci, fiind căllă- 
vimea, Oraşului. 

Aprodii slujiaii ca taxidari (trepădători) şi împlinitoră 
de datorii. Eï priimiaii pentru ostenéla lor unii darii în 
bani ce se numia plata cismelor,8 

Copiii din Casă alcătuiaii, de pe cum amii det, guardia 
din lă-întru a palatului domnescii. La ceremoniile cele 
mari, Vătaful de Copiš purta arcul şi purpura (praporul ?) 
domnilor. Unul din Copii purta stegul domnescii, care era 
de mătase roşiă, având zugrăvitii, de o parte, pe Stil 
George , protectorul armatei, şi de cea-l-altă, acuila cu 
crucea în ciocii. După aceştia, veniaă toţi Copiii din casă, 
învăscuţi leşesce, purtând sulițe lungă şi stegulețe cu pra- 
pore de mătase bicolore : albastru şi galbeni. + 

Puşcaşii păziaii la temnițe. 

Lipcanii se întrebuinţaii la trămiteri cu depeşele.5 

Vânătorii se întrebuinţaii la vânatii şi din cele ce vânaii 
se îndestula mai ântêïu curtea domnâscă; iar rëmàsita se 
vindea în târgul domnescii, în folosul lor şi alii căpitanu- 
lui lor. De aci a venitii ca acesti căpitani să fie şi îngri- 
jitorul târgului. $ 

1 Histor. relat, de stat. Valach. 

2 Lâtop, lui Radu Lupescu, f. 101 si ală luă Teodosie Stoiană, 
f. 172. — Istor. ter. Rom. de Constantină Căpitanul, f. 179. 

$ Cogalnitchano. Hist, de la Valach. p. 72, 241. 

* Fotino, III p. 318. 

5 Idem, p. 354. 

° Idem, p. 488. 


www.dacoromanica.ro 


600 N. BĂLCESCU 


Armata românescă era suppusă unei discipline stragni- 
ce. Négoe Voevodii ne arată că ostaşii cari picaii în vină, 
se pedepsiaii şi că una din pedepse era degradarea; iar 
ceï ce se trăgiaii din slujbă, li se făcea cinste, trămiţân- 
du-se acasă cu escortă.! Românii ânsă, ca tóte naţiile me- 
xidionale, pré cu ancvoiă se suppunii jugului disciplinei. 
Plăcerea prădăciunilor mai cu sâmă avea mare stëpânire 
asupră-le, nu atâta ânsă ca la cele-l-lalte oştiri străine; 
căci vedemii pe Michaiu Vitezul , când a intratii în Mol- 
dova, la 1600, poruncind să împusce pe toţi 'Transilvă- 
nenii ce se vor prinde deprădând, în vreme ce pe Romăni 
îi osândia numai la băttaiă.2 Cu vre o câţi-va anni maï 
nainte, la 1595 Albertii Kiraly, generalul românii dete o 
pildă de străşniciă militară, osândind la morte vre o câți- 
va ostaşi, căci aŭ căleati capitulaţia ce făcuse cu căauşul 
Mahomedii sét Mustafa pentru închinarea Brăilei.? 

In vremea lui Michaiu Vitezul, duhul ostăşescii ajunse 
în culmea sa. Modelii de credinţă şi dragoste către capul 
lor şi de pietate către religiă, în acele vremi s'aŭ vădutii 
ostaşii români, la poftirea domnului lor, de a jertfi păr- 
tile lor de 16fă spre a se înzestra cu satul Costescii, mö- 
năstirea Bistriţei (din Vâlcaa), în care se adăpostiseră, 
câtă-va vreme, 


1 Négoe V.V. f. 68. 

1 Engel, II, p. 248. 

8 Hammer, VII, p. 229, 

* Acéstă faptă amă găst'o arătată într'unii chrisoviă ală lui 
Leonii-Vodă de la 1638, ianuarie 15, dată la mănăstirea Bistri- 
ţii, prin care întăresce dania satului Costescii, sati ce Michatg 
Vodă cumpărase de la moşneni, drept 42,000 aspri gata şi îlň 
dăruise mănăstirei : < Ânsă când aŭ cumpărată răposatul Michaiu 
«Vodă aceliă sată Costeseii, dice chrisovul, aú fostii întru esşirea 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 601 


S6rta ţărrii Românesci, ca sorta, oră-cărui statü con- 
stituiti spre răsboiu, a fostii lipită de sârta armatei. Pe 
câtă vreme acâstă armată a păstrată în inima sa simți- 
mintele de disciplină, neapărate virtuţi ale unui buni 
oştânii, Românii aŭ făcutii minuni. Sub Michaiu Vitézul 
disciplina fu maï straşnică şi România fu în mărire. După 
ce ânsă trădarea din câmpul Turdii räpi Românilor pe 
eroul lor, disciplina începu a scăd6, dimpreună şi pute- 
rea statului, care era, întemeiatii pe disciplina ostaşilor. 
Armata întâmpină uni vrăjmaşi învierşunatii în du- 
hul Grecilor ce năpădiră în térrš îndată după mârtea lui 
Michaiu- Vodă. Tinta lor fiind a slăbi statul românescă, 
fivesce că cele d'ântâiu ale lor loviri aŭ trebuitii să fie în- 
dreptate împotriva armatei. Duoă-deci de anni de domnii 
străine, ce aŭ urmati de la căderea de pe tronii a lui 
Radu Serbanü , până la înălțarea lui Mattheiu Basarabi 
(1611—1631) fură în deajunsă spre a demoralisa de 
totă armata, 

Istoria ne a păstratii răspunsul ostaşilor români către 
domnul Alexandru 1v Ili6şii, când acesta îi rugă să "li 


«lui din domnia acestei ţărri şi ai fostă atunci fotru multă strim- 
atorare si seórbk de tâte părţile, şi întru împuginarea avuţiei de 
«cheltuială, şi pentru lefile unor ostaşi ce era atunci lângă dom- 
ania-sa, aŭ întrebat Michaiu Vodă pe toţi acei ostaşi, vrea-vor 
«să lase părţile lor de léfă să cumpere acelă satü mai susii disă, 
«ca, să fie pentru Dumuedeü la sânta mănastire şi pentru pomana 
«domniei sale; iar acei ostaşi atunci cu glasii mare aŭ d'et : Să 
«fia depă îngâduinţa şi depă voia domniei sale, pentru sânta mõ- 
<năstire, ca să fie de întărire şi călughărilorde hrană şi domniei 
«sale întru vecinică pomenire; şi aŭ fostii pentru neputinţa dom- 
«niei sale şi pentru atáté nevoi ce aŭ avută cu şederea la sânta 
«mănăstire cu acei ostaşi în câtă-va vreme.» 


www.dacoromanica.ro 


602 N. BĂLCESCU 


apere de räscóla vestitului paharnicii Lupul Mehedinté- 
nul :«Măria-ta, "i aŭ gisii eï, noi nu voinii sta cu tine, că ai 
«călcatii jurământul şi ne ai opriti lefile şi ne aï stricată 
«obiceïcle, cât amii remasii săraci şi n'avemit nici o ar- 
«mă, căcă le amŭ vândutii pentru nevoile ce amŭ avută 
«de la tine, domne, şi acum te scâlă de fugi, că vrăjma- 
«şii lC san apropiată.»! Vrăjmaşii domnului nu mai 
eran atunci vrăjmaşii ostaşilor! Demoralisaţia ostăşimei 
trebuia, să "et aibă efectul sëü. Celii M'ântâiu actii ali ei 
fu revolta, Căllărâşilor de la Mănescă, Gherghița, Ploiesci 
şi Ruşii-de-Vede, la 1623.2 Deag acâstă răscâlă se po- 
toli îndată prin învingerea rebelilor la Mănesci, dar pri- 
cina ce o produsese remâind , nedisciplina ostaşilor merse 
crescând. 

Mattheiu 1 Basarabii, ureându-se pe tronii, se sili a 
preintâmpina relele ce se aştepta a isvori din acea demo- 
ralisaţiă a ostaşilor. Elii se încercă a'i adduce la simti- 
minte de disciplină, îi oceunpă cu răsbâie, cunnoscând bine 
că gândirea, la ron îşi are principiul săi în nelucrare şi 
cruţarea lenovirei este mormântul disciplinei. Ânsă greit 
lucru este a, introduce diseiplina după ce o dată armata a 
perdut’o ! De-şi linişti pe soldați, dar liniştea lor era în- 
şelătâre şi prevestia grozave furtuni. Revolta aştepta nu- 
maï o oceasiă ca să isbucniască cu atâta mai multă tăriă 
cu cât mai multă fusese comprimată. Occasia se înfăcișă. 
Unii grecii, Ghinea vistierii mare, se făcuse nesuferitii 
ţării prin tiranniile lui. Revolta era în tâte capetele. O- 


1 Lâtopis. lui Radu Lupescu, f. 98 şi alŭ lui Teodosie Stoianii, 
f. 166. 
1 Grecianu, f. 188. — Constantinii Căpitanul, £. 179. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 603 


staşii o întroduseră în fapte. Indată după vestita biruinţă 
a lui Mattheiu Vodă la Finta, în 17 mam 1653, revolta 
isbucni. Seimenii străini deteră semnalul şi după dînşii 
se luară Dorobanţi şi cele-l-alte oşti. Atuncă țérra cădu 
în cea, mai grozavă anarchiă militară, atuncă.... Ansă să 
aruncămii mai bine unii vălii asupra acelor scene d'o a- 
mară suvenire, care nimiciră planurile patriotice ale ace- 
lui domnii vrednici şi care aŭ addusii necurmatul răsboiu 
şi derăpănarea țării. Oh! căci m putemii smulge din 
cartea istoriei nóstre aceste foi scrise cu sânge!! 

Eli prevedea bine, bunul Matthein, că dinti'acestea 
se va strica térra, când pe patul sën de mârte, audind 
urletele turburaţilor soldați, adresă credincioşilor săi a- 
ceste profetice cuvinte ` «De acum, fraţii mei, să sciți cu 
«adevărații că pentru faptele lor vor să fie mari všutštr 
«asupra, acestei ticălse de tțérră, şi va să cadă la mare 
«nevoiă, şi vor să pătimâscă rčŭ şi cei buni pentru cet 
«răi ol 

Revolta nu muri cu Matthciu- Vodă. Ea se prelungi şi 
mai cu furiă âncă sub următorul domnii Constantinit 1 
Basarabii. Ticâitul domni, din închis6rea unde ilü tineaü 
rebelii, însciință pe domnii Transilvaniei şi Moldovei să 
vină să "In scape. Aceştia, intrând în térră isbiră şi învin= 
seră pe rebeli la Tel6jăni, în 17 iunie 1655 şi țérra se 
linişti. Rëmásita acestor soldaţi revoltându-se din noŭ în 
annul următori în Bucurescă şi Brăila, Constantinii 1 tră- 
mise oştiri credinci6se şi îi răsipi cu totul, oprind numai 
pugini Dorobanţi, pe cari îi suppuse cu căpitanii lor Agăă, 
iar tunurile le-a datü în îngrijirea Armaşului. Mihn rr, 


1 Grecianu, f. 262. — Radu Lupescu, f 124. 


www.dacoromanica.ro 


604 N. BĂLCESCU 


organisă Sarăşi armata la 1658, când sa ridicati împo- 
triva Porții. Nenorocita isbândă a acestei intreprinderi , 
prădile ce mai făceaii Dorobanţi şi Seimenii, îi adduseră, 
de a se vede răsipiţi âncă odată de Tătari în annii ur- 
mători. 

Grigore Ghica, reorganisă 6re-ce armata la 1672, când 
a însogitii ole turcesci în Polonia. «Elă a strînsii din 
«tóte breslele, dice unii chronicarii, Căllăraşi, Dorobanţi, 
«Roşii, cum şi pe Visterniceă, Spătărei, Postelnicei, Vor- 
«nicei, Păhărnicei, le aŭ făcutii steguri noue şi le aü 
«dati tutulor sulițe cu prapore feluri de feint, fiă- 
«care de pe bresla lor, şi aŭ făcutii 6ste frumâsă, atât 
«cât mergând şi făcând halaiu înainte împăratului, s'aü 
«miratii şi împăratul şi toţi Turcii de oştă ce avea Grigore- 
«Vodă frumóse.»! 

Unii chronicarii moldoveni laudă multii talentele ostă- 
şescă ale lui Grigore-Vodă şi vitejia ce aü arătatii Românii 
în aceste campanii ale Poloniei şi mai cu sémä la băttăl- 
lia de la Levenz.? 

La 1673, în tabăra de la Hotinii, Seimenii cercară o 
nouă revoltă. Grigore Ghica V.V. cu oștile cele-l-alte "i a 
suppusii, a prinsii pe 80 din cei mai răi, "i a băgati în 
butuci şi "i a trămisii la ocnă; iar pe cei-l-alţi "i a lăsată 
la stegurile lor, schimbându-le căpeteniile.? 

La 1688, Şerbanii iné Cantacuzino, când âmbla, să se 
ridice împotriva Porții, reformă şi mări armata, urcând'o 
Ja 40,000 6meni şi 38 tunuri mari.+ Din rămăşiţele Do- 

1 Constantin Căpitanul, p. 224. 

2 Létopis. ţerrii Moldovii de Axentie Uricariul, p. 2, 3, 15. 


3 Constantinii Căpitanul, p. 233. 
* Cantemir, UL p, 480.— Del Chiaro, p. 137. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 605 


robanţilor întocmi unii corpii de 4000 Talpast şi Cazaci 
şi îi dete sub commanda Agăi, carele de atunci a luati 
titlul de Aga de Dorobanţi şi s'a privită ca unii generali 
de pedestrime.! 

Armata atunci s'a împărţitii de pe arme, în trei di- 
viet mari : pedestrimea tótă sub Aga, căllărimea sub- 
Spătar şi artilleria sub Armaş. Guardia princului era 
numai deosebită sub commanda Căminarului. 

Tălpaşii, fiind de pe asemănarea Talpaşilor sei Tolpa- 
şelor ungurescă, trebuie să fi avutii armele acestora, care 
eraii puşca, pistolul şi sabia. Ei eraii înveşmântaţi cu 
talare roşii, 2 şi în capi cu chivere.3 

Când totii era gata, când Românii erai acum să tragă 
sabia, ca, în vremea lui Michaiu Vitezul, pentru sânta 
pricină a independenţei naţionale, Şerbanii- Vodă muri, şi 
cu dînsul şi acea, vrednică hotărîre. . . 

Minunata stare în care Şerbanii-Vodă addusese armata 
făcă ca şi sub următorul domnit Constantinii Brâncovenul, 
térra Romănescă să urmeze a fi uni Statii respectatii în 
Europa. Trei împărați mari îşi disputat atună allianţa 
Românilor : împăratul Nemţilor, Sultanul cu vestitul 
comite Emericii de Tekeli 4 şi împăratul Rusiei Petru- 
celii-mare, 

Băttăllia de la Zărnescă , din 21 augustü 1690, câşti- 
gată de Brâncovânul cu armata română şi turcescă, fu 
cea din urmă în care vechile n6stre legiuni se luptară 


1 Baur, p. 67. — Fotino, III p. 356, 
= , Sulzer, III, p. 252. 
Fotino, III p. 436. 
* Histoire d'Eméric comte de Tékéli, p. 243. 


www.dacoromanica.ro 


606 N. BĂLCESCU 


în mare băttălliă rOnduită. Aa Românii îşi luară adio de 
la slava militară! 

Constantin Brâncovenul neîvoriji în urmă armata. 
«Eli strică multă slujitorime, dice chronicarul, făcându'i 
«podani prin satele lui şi ale rudelor luï.»! 

Acestă domnii, cu t6te ale sale bune cualităţi, nu sciù 
a se folosi de posiţia sa şi a Turciei. Allianţele sale cu 
împărații Germaniei şi Russiei fură vătămătâre lui şi 
rd, căci elü nu trase sabia la vreme, căci «în minute 
«mari şi hotărîtóre, de pre cum dice Engel, elii n'a sciutii 
«lucra intr'unü chipii mare şi hotăritorii; duhul lui Mi- 
«chaiu Vitâzul nu r&posase asupră'i.»2 

Fanarioţii atuncă intrigară, şi în du anni capetele 
Brâncovenilor şi ale Cantacuzinilor, acele ducă familii 
maï puternice ale lërrel, cădură sub securea ottomană, 
Fanarioţii atunci dobândiră tronul românescă. 


8 T. 


MILITIA, RIDICAREA GLOTELOR. 


Radu Negru, viind în térra Românescă, găsi aci deose- 
bite căpitanaturi pe care, de-gi le suppuse ges, dar totii 
Je păstră întocmirea lor. Ast-felii trebuie să fi fostii or- 
ganisarea din lă-întru a ţărrei până în vremea lui Mir- 
cea, carele împarte térra în judeţe, dând la fiă-care, nu- 
mire de pre rîul celii mai mare ce trece printr'însul. 

Eli, ţintind a organisa totii Statul ostăşesce, împărţi 
judeţele în căpitănii de o miiă de 6meni, fiă-care sub unii 


t Lâtopis. lui Radu Lupescu, p. 364. 
3 Engel, I. p. 370. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 607 


Căpitanii. Aceşti Căpitani aveaii putere administrativă, ju- 
decătorâscă gi ostăşescă în judeţe. La Câmpulungi si 
Târgovişte, fiind oraşe, Căpitanul cârmauitorii purta titlul 
de Dvornică.! 

Căpităniile eraii în numëru de opt-spre-dece numai în 
România mare, precum urmeză : 

În judeţul Slam-Râmnicii, trei căpitănii : Focşanii, 
Grădiştea, jilăzinenii. Cea d'ântêiu din aceste căpitănii 
era maï însemnată şi se numia Căpitănia cea mare a 
Focşanilor de margine. Ea a avutü în ur: š şi jumătate 
de tuiu (stegii turcesc). Rămăşiţa din acéstă căpităniă 
s'a maï ţinutii până în vremile mai de curând şi s'a nu- 
miti Buchucaşă séü tutal Buchucă 2 

În judeţul Buzău, o căpităniă a târgului Buzăului. 

În judeţul Prahova, căpitănia Plotescilor. 

În judeţul Dâmboviţa, aceia a Căputanilor Têrgoviştet. 

În judeţul Ialomiţa, trei căpitănii : Lichirescii, Stel- 
nica şi oraşul de Floci. 

În judeţul Ilfovii, treă căpităuii : Ciocănesciă, Olteniţa 
şi Gherghița. 

În județul Vlăscii, duoë căpitănii : Odivoie şi Daia. 

În judeţul Muscelii şi judeţul Argeșul, căpitănia, Oraşu- 
lut Câmpulungul. 

În judeţul Oltu, două căpitănii : Slatina şi Uda. 

În judeţul Teleormanii, căpitănia Roșilor-de- Vede. 

În România mică, cârmuitorii fiind Banul, eraii deose- 
bite căpitănii, din care cea mai însemnată era a Cerne- 
ților şi se numia, ca şi a Focşanilor, Căpitănia cea 


1 Cantacuzino, p. 62. 
3 Fotino, III. p. 350. 


www.dacoromanica.ro 


608 N. BĂLCESCU 


mare a Cerneţilor de margine. Rămăşiţă, din acâstă 
căpităniă s'a ţinutii până la 1830. 

Cele 18,000 de Catane séit Slujitoră de scutélà din Ro- 
mânia, mare, precum şi cei din România mică, nu priimiaii 
léfä, ci se scutiaii de 6re-care dăjdii. Ei eraii organisaţă 
ostăşesce şi împărţiţi, ca şi armata, în centurii şi decurii, 
şi se numiaii mai în deosebi : Cazaci Martalogi şi Ca- 
zacă Cataragi.2 În vreme de pace eï eraf îndatorață să 
facă garnizâna oraşelor şi târgurilor şi să păzăască pe róndü 
marginile (graniţele). În vreme de răsboiu slujiaii sub 
marele Spătarii. + Uniforma, lor era albastră.5 

Deosebitii de aceste căpitănii, erait multe sate de Ca- 
tane, organisaţi iarăşi ostăşesce, foră I6fă, având numai 
Gre-care scutiri. Aceste Catane din sate aveaŭ capii pe 
câte unii boierii, Astfelii cei de sub Dvornicii se numiaii 
Dvornicet * cei de sub Spătarii, Spălărex ; cei de sub Po- 
stelnicii, Postelpiccy; cei de sub Vistierii, Visternicet ; 
cei de sub Paharnici, Păhărnicel ; cei de sub Comisii, 
Comişri, ş.c. 1.5 În vreme de răsboiu d erati înactivitate 


1 Cantacuzino, p. 56. — Histor, relat. de stat, Valach. 

2 Baur, p. 69.— Fotino, III. p. 357.— Sulzer, III. p. 253. 

3 Paza granițelor din vechime era forte straşnică. Într'ună 
chrisovă alü lui Petru-Vodă, feciorul lui Mircea-Vodă, din an- 
nul 7069, sept. 4, se arată că în vremea lui Pătraşcu V.V. «Voicu 
«cu cetaşii lui şi cu mulţi alţi români din Poteliă, fiind păzitori 
<la marginea Dunării ca să nu trécă pribegii séi alţi făcători de 
«rele, iar ei nu aŭ păzită marginea, bine de pă legea vechiă, şi aŭ 
«trecuti pribegi printr'acelü loci, şi pentru acestă vină a lor 
«le aŭ luatii Petragcu V.V. trei gugubini...> 

* Baur, p. 56. 

5 Sulzer, III. p. 252. 

° Cantacuzino, p. 57.— Histor, relat, de stat. Valach. — Fo- 
tino, III. p. 858. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 609 


sub căpităniile lor, iar în vreme de pace şedeaii pe la ca- 
sele lor, căutându'şi de lucrul câmpului. Daci a venită 
proverbul, atât de multii cunnoseutii în térra Românâscă 
şi térra Moldovii,! «de la armă la sapă». 

Acâsta a fosti miliția s6i Landuehrul ţării. 

La o trebuinţă neapărată séŭ când patria era în pri- 
mejdiă, se chiăma ridicarea glătelor. Jupanii (boierii) 
atunci cu feciorii lor, ca nisce domni feodali, se ridicaii 
cu banierele lor şi cu slujitorii lor, ca să apere moşia 
(patria) ameninţată.? Asemen€ totii norodul era îndato- 
ratŭ să se ridice în arme sub commanda boierilor şi a că- 
pitanilor de mii. 3 

În nică o ţârră, ca în ţărrile românosci, acestă generală 
armare nu s'a întâmplatii mai de multe oră. Învederatii 
este că cn o aşa minunată organisare ostăşâscă, térra la 
trebuință putea pune în picïóre şi 100,000 6meni. Ni- 
ment dar nu se va maï miră acum, când va vede în isto- 
viă pe Radu vm, la 1538, în acele vremi de despoporare, 
pregătind o armată de 80,000 6meni, spre a o trămite în 
ajutorul lui Ioanii Zapolia Ginen) Transilvaniei, împo- 
triva sultanului Suleimană ;+ pe Mircea n la 1550, a 
întâmpina pe pretendentul la tronii Radu Ilie, cu 80,000 


1 Organisaţia puterei armate a Moidovii a fostii asemené cu a 
țărrii Românescă, cu pré puşină deosebire. Vedi Cantemiri. 
Descrierea Moldovei. 

2 Că boierii erai nisce domni feodali slujind la răsboiu cw 
cheltuiala lor, o mărturisesce şi Georgio Tomas: (cap. IIL p. 37), 
carele, fiind secretarul prinşului Sigismund Bathori a trebuitü 
să cunnâscă bine pe Români şi instituţiile lor, <Boiari, dice lä 
«sono nobili di feudo obligati a proprie spese a la guerra.» 

3 Kogalnitchano, Hist. de la Valach. I. p. 241. 

$ Engel. I. p. 215. 


39 
www.dacoromanica.ro 


610 N. BĂLCESCU 


ostaşi şi 36 tunuri;! pe Alexandru 11, la 1577, a merge 
împotriva Moldovenilor cu o armată de 40,000 6meni ;2 
pe Michaiu Vitâzul a intra în Moldova, la 1600, cu 
50,000 ostaşi.8 

Ce materie durer6să de gândire ! Românii âncă din vé- 
cul alii ste, pe când t6tă Europa era cufundată în bar- 
Variă, aveaii nisce instituţii cu care, în acele vremi, arii 
fi ajunsă o naţiă puternică în Europa, décă unirea ar fi 
domnitii între dînşii ! Fie ca rătăcirile părinţilor noştri să 
nb slujiască de pildă, precum virtuțile lor de îndemnii ! 
Fie ca să nu uitămii de aci înainte că unirea, face puterea 
staturilor şi prin urmare fericirea, lor ! 


8 3. 


ARTA MILITARE LA ROMÂNI ÎN ACESTĂ EPOCĂ. 


Lipsa isv6relor nu ne Yérlš a cunvâsce cu deamăruntul 
tactica oştirilor românesci. Lâtopisiţile n6stre coprindii 
pré pucine băgări de s6mă asupra acestei materii ; auto- 
rii străini şi mai puginii, Negoe V.V. este singurul au- 
torii care ne dă 6re-care desluşiri, 

Este pré de credutii că Românii să nu fi fostii mai îna- 
poi decât cele-l-lalte naţii europene în arta militară. În 
ali vlt, cé şi ali xvr“ vecii, seóla răsboiului era, în 
țările Dunăre de josii , Ungaria, Transilvania, Sârbia, 
România şi Moldova. Provedinţa scosese 6meni mari în 
aceste locuri ca să apere creștinătatea ameninţată. Mircé- 


1 Natalis Comit. 
2? Létopis, ţărrii Moldovii, £. 300. 
3 Kogalnitchano. Hist. de la Valach. p 206. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 611 


celü-bëtrànü, Ioanŭ Huniadü, «cavallerul celii albi alü 
României,» Danii m, Stefani-celii-bunii şi mare alii 
Moldovei, Vladi Tepesü, Michaiu Vitâzul, tóte aceste 
geniuri înalte care luptai toti d'a-una unul împotriva a 
dece, trebuiaii să aibă 6re-care temeinice principii de arta 
militară, care nu este alta decât «d'a învinge o putere 
mai mare cu alta mai mică,» 

Istoricii deosebitelor nâmuri laudă talentele, iscusinţa, 
vitejia acestor căpitani mari şi rézimul ce eï aü datii cre- 
ştinătății. Bonfiniu dice de Danii mı Dracula «că era 
«unii bărbatii înzestrat cu mare virtute şi căpitanii pré 
«viteză în oră ce răsboiu, carele, cu puţine ost, prin 
«mărinimia şi înţellepciunea sa şi prin înalta virtute a 
«soldaţilor săi, a susţinutii, foră vre unii ajutoră străinii, 
«răsboiul 'Turcilor, peste părerea tutulor, care răsboiu 
«abi6 puteai Loft creştinii împreună să 'lă susţină si a, 
«făcutii atâta deşertare a provinciilor sale prin necurma- 
atele'i răsb6ie, încât abïé aŭ rëmasŭ 6meni ca să lucreze 
«câmpurile.>2 

Dlugoss, istoricii polonii contimporenii lui Stefanii- 
celii-bunii alü Moldovei, descriind faptele strălucite ale a- 
cestui princ, se pornesce d'unii nobilii entusiasmii şi 
strigă : «O, bărbat vrednici de mirare! cu nimicü mai 
«prejosii decât generalii eroici de cari noi atât ne mi- 
«rămii, care în vremile nóstre dintre toți princii lumei 
«maï ântâiu aï repurtati o biruinţă atât de însemnată a- 
«supra Tarcilor, Tu eşti celŭ mai vrednici, de pre ju- 


1 Astfel se numise Huniadii de contimporanii set, Commines, 
t. UL ch, XIII, 
3 Bonfinius, Decad, III. lib, 6. y. 471. 


www.dacoromanica.ro 


612 N. BĂLCESCU 


«decata mea, căruia se cuvine ai se da domnia şi com- 
amanda a t6tă lumea, şi mai allesi vrednicii de generalii 
«împotriva 'Turcilor, de pe învoiala, hotărîrea şi decretul 
«tutulor creştinilor, lăsând pe cei-l-alţă împărați şi princă 
«catolică să se tăvăliască în lenevire, desfrânări séü în 
«răsbâie civile.>! 

Istvanfi, istoricii ungurii, dice de acelaşii : «Fost’a Ste- 
«fanii în t6tă vița sa uni omii pré însemnată pentru 
«sciinţa, disciplinei militare şi pentru faptele răsboinice 
«cele slăvite ; căcă dintre toţi vrăjmaşii cu care s'a luată 
«la arme a esşitii biruitorii, cu o virtute şi cu o vitejiă 
«vrednică de mirare, ş.c..> 2 

In sfârşit, Engel dice de Michaiu Vitezul: «Să arun- 
«cămii drage flori pe mormântul unui pringă români care 
«intereseză istoria lumei; şi eli a lucratii, şi puternicii a 
«lucrati, spre a îmbrânci barbaria tureâscă despre cele- 
«l-alte părţi ale Europei.» š 

Să nu ne pară acum cu mirare déch despre unele părţi 
ale artei militare vomii vedé că Românii aveaii multii mai 
bune principie, decât aveaii pe vremea de atunci, Nemţii, 
Francesii şi Englesii. 

Armele Românilor, atât ofensive cât şi defensive, eraf 
cele obicinuite pe atunci : arcul, lancea, sulița, securea, 
sabia, paloşul, măciuca (ghi6ga), haina de ferit (zéoa), 
scutul, pavăza şi altele. In răsbóïele naţionale se serviai si 
cu c6sele. După aflarea prafului, se slujiră cu puscile şi 
tunurile. Intrebuinţarea acestor arme se urcă la sfârşitul 


t Dlugoss, lib. XIII, 


1 Istvanf, lib. IV. 
3 Engel. I. p. 268, 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 613 


vecului alii xrvé; Românii iubiaii pré puginii aceste ar- 
me şi se slujiaii mai bucurosi cu sabia şi sulița, maï cu 
s6mă căllărimea lor, din care o mică parte numai priimi 
arme cu focii.! Astfel căllărimea românescă începu a se de- 
săvârşi, în vreme ce căllărimea Europei, adoptând armele 
cu focii, se depărtă de menirea ei, care stă în iuţime şi în 
luptă cu arma albă, Yar nu în puşcărire, şi se întârdiè multă 
vreme desăvârşirea eï. 

Socotescii că căllărimea, la Români trebuie să fi fostii de 
duoă feluri : grea şi ugóră; fiind-că ades6 văgii pe chro- 
nicari a face deosebire între căllărimea ce se băttea în li- 
niă şi gonaciă cu eat uşori, cari se întrebuinţaii spre a 
lumină margul oştirilor şi a lua în gână pe vrăjmaşi. 

Căllărimea uşóră avea cai mici de ai ţării, sprinteni 
şi iuți ca fulgerul; ei săriaii în fuga, mare pâraie, rîpe şi, 
fără a se teme de vrăjmaşii, îi da bart din t6te părțile, 
arătându-se şi făcându-se nevăduţi la totii minutul.” 

Nu este adevăratii, depre cum aŭ disii unii, că Ro- 
mânii aveai mai multă căllărime decât pedestrime. De-şi 
firea naţiei şi posiţia ţării, care e mai mun câmpiă, 
povăţuiaii pe Români mai multii spre căllărime decât 
spre pedestrime, totii d'a-una acâsta a fostii mai nume- 
r6să în armata lor. Georgio Tomasi mărturisesce si elit 
că Românii aveaii mai mulţi pedestraşi decât căllăreţi.s 

Pedestrimea, acâstă armă a băttălliilor, de pre cum a 
numit'o Napoleon, era despreţuită în Europa, când Ro- 


1 Lătopis. lui Radu Lupescu, f. 116 şi alii lui Teodosie Sto- 
sană, f. 208. 
2 Kogalnitchan. Hist. de la Valach. p. 115. 


3 Tomasi, p.14. 


www.dacoromanica.ro 


614 N. BĂLCESCU 


mânii simţiră importanţa ei şi organisară pe a lor. Ea era 
armată cu sulițe şi se rânduia în falange! séŭ glóte a- 
důncř, de unde a venitii şi expresia <a se îngloti oştile»,, 
ee aşa desŭ se înt6lnesce în scriitorii noştri cei vechi. Chro-- 
nica ne arată că, la 1448, în «câmpii Regelui» (Cosovo), 
unde Huniadü, cu Unguri şi Români, a ținută o băttălliă 
cruntă cu sultanul Amuratii, pedestrimea românsscă şi 
ungurescă, împresurată din tóte părţile de căllărime tur- 
câscă, «sta frumosă ca unii zidii de pâtră tare; Yar Tur- 
«Ci, adaoge chronicarul, vădând acâsta, începură a face 
«meşteşuguri; când se loviaii cu creştinii, eï îndată da do- 
«sul; decă creştinii îi goniaii şi'şă stricaŭ şiregul; iar Tur- 
«cil se întorceaii şi până a se zocm;, stricaii mulţi din 
«crestini.» 2 

Cele d'ântê bucăţi de artilleriă, numite în Europa bom- 
barde, la Români se numiaii balimezuri. Acestea fiind 
pré mari, de pe obiceiul de atunci, când s'aii făcutii altele 
mai mici, s'aii dată acestora numirea de tunuri, spre a se 
deosebi de cele mari, cărora s'a păstratii vechia numire.3 

Artilleria la Români a fostii multă mai în bună stare 
decât la cele mai multe nemuri. La acestea, tunurile fiind 
pré mari, căpeteniile nu puteaii nică nu sciaii a le schimba 
positia d'ântâiu, şi astfel de multe ori ajungeait a fi ne- 
folositâre în băttăllii; pentru aceia în Europa scădu multă 
artilleria şi începu a se întrebuința, mai cu sémă în isbirea 
gi apărarea cetăților; iar în băttălii d'abi€ figuraii câte 
duoă, trei tunuri. Astfel a urmatii până în vecul alü xvn!€ 4 

1 Natalis Comitis univ. histor. : eRadulphus ubi in planitiem 


< venit sua copias in duas phalanges divisit.» 


* Létopis. lui Teodosie Stoiani, f 39, 40. 
3 Idem.— Radu Lupescu, f. 204. 
* Rocquamncourt, I. p. 3844—46. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 615 


Tunurile românescă eran mai mică,! de aceia erati mai 
mobile şi se putea trage totii folosul dintr'însele. Puţine 
pilde pâte găsi cineva în annalele ostăşesci de o ispravă 
mai bună decât aceia ce dobândi Michaiu Vitézul la băt- 
tălliă de la Căllughăreni (1595, augusti 13). Hin asedš 
duoă tunuri în aşa bună posiţiă încât prăpădi t6tă aripa 
drâptă a armatei turcesc. Fapta este vrednică de tótă 
aducerea, aminte! 

Pugine idei strategice a trebuitii să fi avutii Românii, 
din pricină că ei n'a avutii teatruri mari de lucrări. 
Românii wan iubitii răsboiul de coprinderi (la guerre de 
conquătes) ; numai sub Mircea şi Michaiu Vitédul ei aŭ 
fostii concheranţi. Misiunea lor era să apere térra și cre- 
ştinătatea; cele maï multe ale lor răsbóïe aŭ fostii defen- 
sive în politică, de-şi ofensive ostăşesce. Eï s'aii răsboitii 
maï multă în „ţârra lor, în Bulgaria, Transilvania şi 
Moldova, şi într'acestea numai Mircé şi Michaiu san în- 
tinsü mai departe. 

Năvălirea âns5 a lui Michatu Vitezul în Transilvania 
la 1599, ne înfășişeză unii plană strategică, bine combi- 
natii mai de'nainte. Răsboiul defensivii, socotindiw'lii ca 
o parte a strategiei séü a politicei răsboiului, s'a addusü 
la cea maï mare perfecţiă de Români ; térra având âncă 
părți destule muntudse şi pădurâse, ajuta multii o apă- 
rare naţională, De câte ori unii vrăjmaşii puternică nă- 
vălia în ţârră, toţi locuitorii câmpilor năpustiaii oraşele 
şi satele şi se strîngeaii cu turmele şi bucatele lor la 


1 In planurile din cartea lui Georgio Tomasi, se văd tunurile 
românescă şi moldovene târite numai de duci cai, în vreme ce 
cele împărătesc sunt târite de patru cai. 


www.dacoromanica.ro 


816 N. BĂLCESCU 


“munți, a căror intrare era apărată, atât prin natură cât 
şi prin fortificaţiă. Bătrânii, muierile gi copiii se odihniaii 
în munţi, iar jun luaŭ armele, se formaii în cete şi daŭ 
bar vrăjmaşilor. Armata ţării sta ascunsă în păduri, 
ferindu-se a se măsură în băttălliă generală cu glótele 
duşmanului, mulţumindu-se a'lŭ hărțui, ai tăia liniile 
de communicaţiă, a'i cuprinde proviziile, a'i adduce prin 
urmare fómete şi a'lŭ trage în locuri grele si necunno- 
scute de dinsul, unde plătia scumpi îndrăznela ce a avută 
de a călca pământul. românescă. Cu acesti chipi tërra 
scăpă în mai multe rânduri de 6rdele unguresci şi tur- 
cesci ce amenințaii să o cotropiască. 

Chipul cu care se luptaii Românii, On văgii asemen6 
cu chipul cu care Titu-Livie ne arată că se luptaii Ro- 
manii. Este de eredutü că tradiţia să ne fi păstrati arta 
militară a strămoşilor noştri. Organisaţia armatei, pe cât 
o cunn6scemii, despărţirea, eí în cete, centurii şi decurii, 
sunt curată romane, 

Négoe V.V., în cartea sa, la capul «despre rOnduiala 
răsboielor,» ne arată cum se luptaŭ Românii: «Vrând să 
<esşi la răsboiu împotriva vrăjmaşilor, dice el, ântâiu 
«să rânduiesci streji, Ament sprinteni şi îndrăzneţi, cum 
«este obicekul; Yar după a duoa, să vină tabăra cea mare, 
«ânsă să nu fie departe una de alta, ci aprâpe, pentru că, 
«de se va întâmpla vre o primejdiă strejii de'ntâiu, să 
«vină să se amestece în cea de a duoa ; iar de seva vedé 
acă şi a duoa se biruiesce de vrăjmaşi, să potă ajunge 
«ca, să vină să se amestece în tabăra cea, mare ; că streja 
«cea, de'ntâiu şi cea d'a duoa este inina a tótă 6stea, ci 
«trebuie să se feriască forte tare să nu cadă în primej- 
<diă, pricinuind spăimântare taberei celei mari ; că fiind 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 617 


«strejile tăria oştilor, de va vedé tabăra strejile nebiruite, 
«se va îndârji şi cu aceia veţi birui pe vrăjmaşii vogtrii.»! 

Comparaţi fiă-care din acestea cu aceia ce dice Titu 
Livie la cart. eut, capii 9, gi veți vedé asemănarea. 

Trebuie ânsă a însemna că Negoe V.V. se slujâsce cu 
dicerile strâjă, tabără, câtă, ca să exprime aceia, ce, în 
gioa de astădi numimii liniă de băttaiă ; aşa, la faça 192, 
elü dice : «Câta ântâiă şi a duoa» şi «câta cea mare,» 
în loci de strâja ântêia şi a duoa şi tabera cea mare. . 

Mai la valle adaoge Nâgoe V.V: «La răsboiul hărţui- 
«torii, sprintenimea să nu 6ssă înainte să dea bart, că 
«nu sunt de nici unii folosii, ci âncă înfricoşâză oștile, ci 
«numai să se adune toţi în frunte.» 2 

La faça 188, Negoe V.V. dă fiiului săi o lecţiă de 
politică militară, gicându'i că «biruindu-se de vrăjmaşi, 
«să nu éssă afóră din térrš, ci să ş6gă pre hotare în lo- 
«curi ascunse, unde vor fi prieteni dat lui, pentru că 
«vrăjmaşul nu se va puté ţine multii în ţerră, ci se va 
«întârce; iar pre domnul ce va fi addusii, (8 va, lăsa fără, 
«oști; atunci să porniască asupră'i cu óste.> 

După aceia, îl povăţuiesce că nu trebuieca unŭ generalii 
să se expună la băttaiă şi să nu stea unde va fi temeiul 
oştilor şi alŭ răsboiului, că vrăjmaşul acolo îşi va îndrepta 
tunurile, ci cu «păzitorii trupului séŭ» să se agede între 
a duoa şi a treia câtă, d'alăture oştilor, şi d'acolo să caute 
la răsboiu. ° 

Însfârgitii Négoe V.V. povăţuiesce ce măsuri trebuie 


1 Negoe V.V. f. 186. 
* Idem. f. 186. 
3 Idem. f. 190. 


www.dacoromanica.ro 


618 N. BĂLCESCU 


a lua la răsplătiră, cum trebuie să se pomeniască sufle- 
tele celor morţi în răsboiu pe la sântele biserică, ca să 
védă toţi şi să se îndemne; cum nu trebuie să răsplă- 
tiască numai pe boieri, séi pe rudeniile lui, séü 
pe cei ce "i vor fi datii mită ca să "i laude, «ci şi pre să- 
«raci (nenobiluli) , dice elii , déch e vrednici şi harnici, 
giel va păstra dregătoria cu cinste, că mai bunü îți este 
«săracul cu cinste decât boierul cu ocară.» 

Agedarea oştilor în «r6nduiala băttălliei> era astfelii : 
pedestrimea, precum Dorobanţii, Lefegiii, Vânătorii, Sei- 
meni, la mijlocă (centru); la cornul din drâpta s6i aripa 
dreptă, se aşedaii Căllăraşii, Sărăceii, Scutelnici. La cor- 
nul din stînga, séit aripa stîngă, Roşiii de țérră, Cazacii, 
Haiducii şi alţii. La reservă eraii Căpitanii miilor şi mi- 
liţiile boierilor. Ac6stă aşegare la răsboiu nu era toti 
d'a-una statornică ; nu numai posiţia locului şi iseusinta 
generalului, dar chiar şi firea armelor îi silia să o modi- 
fice, depre cum istoria ne arată într'atât6 întâmplări. 

Istoria ne dă forte pugine relaţii despre «rânduiala băt- 
tăliilor.» Din cele ce avemii ni se învedereză : că mai 
multe băttăllii, iar mai cu sémš ale lui Michaiu Vitézul, 
Şerbanii 1 şi Mattheiu Basarabi, sunt metodice ; că rôn- 
duala oblică s'a întrebuinţatii mai dest, iar la băttăllia 
de la Dudesci (1631) se întrebuințeză rôndutala con- 
cavă; că Românii cunnoscuseră din vreme importanţa, po- 
siţiilor Dresch la răsboiu, cum şi întrebuinţarea reservelor. 

Să dovedimii gisele nâstre printr'o aruncătură de ochiu 
asupra unor băttăllii. 

Băttăllia de la Mănesci (1550) între Radu Hliésü şi 
Mircea 111, este cea mai vechiă despre care istoria ne a 
păstrată date. Ea se deosebesce : 1°. prin nepotrivirea pu- 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 619 


terilor ambelor părţi; Mireé avea 80,000 ostaşi, în vreme 
ce Radu abié avea 12,000; 2% prin întocmirea a duoă fa- 
lange ce Radu făcu din armia lui ; 3% prin întinderea ce 
elii dete frontului sën spre a'şi ascunde maimicimea nu- 
merică ; 40. prin attacul la vreme ce elii făcu asupra ce- 
lor-l-alte rânduri, când vëdu pe celi d'ântâiu în neorân- 
duială. Tóte aceste întocmiri ale lui Radu lü făcură să 
triumfeze de rivalul sën. ! | 

Băttăllia de la Căllughăreni (1595 , angustii 13) este 
cea, maï strălucită dovadă despre vitejia şi sciinţa, militară 
a Românilor. Generalul celŭ mai isteţii alŭ vâcului de a- 
cum Har pute face nisce disposiţii mai bune decât acele 
ce făcu Michaiu Vitâzul. Cu 16,000 luptători, elii învinse 
o armată de 200,000 6meni. Intr'acâstă vestită băttăliă 
însemnămi disposiţiile următâre : 1°. Michaiii trage pe 
vizirul Sinan-Paşa într'unii lecii strîmtii, unde acesta ou" 
putea pune împotrivă decât 12,000 luptători, gi prin 
urmare tótš glóta armatei îi fu nefolositâre ; 20. vedem ü 
pe ai noştri năvălind asupra Turcilor, a fi reînvinşi, a se 
ralliă şi a năvăli de isn6vă ; singură numai acâstă îm- 
prejurare dovedesce o artë, şi o artă înaintată ; 30. Mi- 
chaiu asédš ducă tunuri în aşa bună posiţiune încât pră- 
pădesce tótă aripa dréptă a armatei turcesci ; 49. minu- 
nata isbire ce vitâzul căpitanii Cocea, cu mai pucini de 
400 căllăreţi, făcu asupra armatei turcesci, luând'o pe la 
spate şi r&schirând'o, în vreme ce Michaiu o isbia în 
frontü. 2 


1 Vedi descrierea acestei băttăllii în Natalis Comitis wiv. 
histor. 

2 Engel, I. p. 236. — Hammer, Ip. 604. — Kogalnitchano, 
Hist. de la Valach. p. 151. 


www.dacoromanica.ro 


620 N. BĂLCESCU 


«Turcii, dice unii autorii descriind acéstă băttălliă, se . 
«luptaii ajutoriți de mulţime şi de numării, Românii de 
«tăriă şi îndrăznâlă,»! 

La băttăllia de la Sibiiu (1599, octomv. 28) vedemii 
pe Michaiu a da rânduielei sale de băttaiă o posiţiă o- 
blică: attacul se făcu numai asupra aripei stînge şi cen- 
tuului, Românii la începutii perduseră băttăllia şi se res- 
chiraseră, când Michaiu isbutesce a'i ralliă, năvălesce cu 
iuţelă asupra Trausilvănenilor biruitori şi le smulge bi- 
ruinţa. Acâstă băttălliă e cea d'ântâiu unde istoria pome- 
nesce de întrebuinţarea reservelor. 'Transilvănenii nu 
sciură a o întrebuința pe a lor la vreme ; de aceia le scăpă 
biruinţa. Michaiu se folosi mai bine de a lui.2 

La băttăllia de la Mirisl&i (1600, septemv. 8) vedemii 
pe Michaiu a ei acoperi flancurile, aşedându'şi armata în- 
tre rîul Mureşul şi unii del. Eli avu nesocotinţa de a 
părăsi acâstă minunată posiţiă şi d'a lua în g6nă pe Tran- 
silveni, cari se trăseseră spre Dejii ; astfel elŭ cădu în 
cursa ce'i o întinsese generalul Basta si perdu acâstă băt- 
DIS însemnată, cea d'ântâiu în care fu biruitü. 

La băttăllia de la Guruslëŭ (1601, augustii 2), armata 
vomânâscă şi împărătâscă era aşedată într'o posiţiă forte 
bună, pe unŭ délü. Sigismund Bathori, cu o armată de 
duoă ori mai mare, era aşedatii pe altii déin opositii; o 
câmpiă deosebia ambele armate. Michaiu sta în nelucrare 
şi aştepta ca vrăjmagul să vină să 'lŭ loviască. Când a- 
cesta se coboră de pe munte, Michaiu (o trăsnesce cu 


1 Conspectus histori Valachie : «Turci pugnabant adjuti mul- 
«titudine et numero, Valachi fortitudine et audacia.» 

1 Bethlen, IV. p. 384 et s.q — Kogalnitchano, p. 198—9. 

3 Kogalnitchano, p. 211. — Engel. L. p. 261. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 621 


artilleria sa. Neorânduiala vrăjmaşului crescând în trece- 
rea lui prin câmpiă, Michaiu şi Basta se folosescii de a- 
cestii minutit priinciosii şi facă o isbire atât de iute în- 


cât îi omâră 10,000 6meni, în vreme ce ei nu perdură de 
cât 300. Acésta fu cea din urmă biruinţă a eroului şi 


una diu cele maijstrălucite. 1 

La băttăllia de la Petrisdorfii (1611, iulie 12), Tran- 
silvănenii isbiră centrul armatei n6stre. Pedestrimea ro- 
mânsscă, puţini numer6să, se sparge curând; băttăllia era 
perdută, când Şerbani r, numai cu ajutorul căllărimei, re- 
întocmi lupta şi câştigă o biruinţă strălucită.2 

La băttăllia de la Dudesci (1631, octomv. 26), Roşii 
de térrš, cari erai în aripa stîngă, isbiţi de 'Tătari, se 
deschiseră şi ff luară în mijlocii. Lupta se aţiţă atunci 
grozavii în aripa stîngă. Ea se communică în urmă, la pe- 
destrimile din centru. De cincă ori pedestrimea româ- 
néscă fu respinsă de pedestrimea moldovană şi de cinci 
ori ea năvăli de isn6vă. În acâstă băttălliă, ca şi în cele 
mai multe, pedestrimea s'a luptatii împotriva pedestrimei 
şi căllărimea împotriva căllărimei.s 

Taberile îngrădite (les camps retranchés) eraii cunno- 
scuto de Romani âncă din vécul alii xv“ La băttăllia de la 
Cosovo, vedemii pe Huniadii a'şi îngrădi tabăra. Îngră- 
divile se făceaii când cu şanţuri, când cu carre legate şi 
împlute cu pământii. 

Isbirea şi apărarea cetăților era în aceiaşi stare de prun- 
ciă ca şi în tótă Europa. 

1 Mémoires chronologiques pour servir à l'histoire universelle 
je l’Europe depuis 1600 jusqu'en 1716. t. I. p. 16. 


1 Kogalnitehamo, Hist. de la Valach. p. 258. 
3 Fotino, III. p. 172—4. 


www.dacoromanica.ro 


622 N. BĂLCESCU 


La 1595 vedemii ânsă oştirea românescă şi transilvană 
a se purta la împresurarea Târgoviştei de pre 6re-care 
principie, făcând şi şanţuri acoperite (fossés couverts); 
spre a se apropia de ziduri,! 

Cetățile țěrreï eraŭ : Giurgiu, Brăila, Oragul de Floci, 
Têrgoviştea, Bucurescii, cetatea Negru-Vodă, Poienarii 
zidită de Tepesü V.V. Domaica,? 'Tel6fa şi Crăciuna. A- 
câstă din urmă o luară Moldovenii dimpreună cu judeţul 
Putna la 1473.2 

La 1544, Turcii coprinseră Brăila, Turnu şi Giurgiu, 
pe care le ţinură până la 1830. 

La 1659, George Ghica 1, din porunca sultanului dě- 
vâmă tote cetăţile. 

Af6ră de cetăţile de mai sus mai erati multe alte ce- 
änt, care apăraii întăririle munţilor şi vadurile Dunării. 
Ruinele acestor cetăţui se vědů âncă şi în dioa de astăgi 
p'alocurâ.+ 


1 Kogalnitchana, Hist. de la Valach, p, 157.—G.Tomasi, în car- 
tea sa, are unii tabloii care arată armia creştinâscă sosind îna- 
inte Târgoviştei, Acestă cetate este în faça planului pe dl; cre- 
ştiniă vinii de la Nord-Vest şi aù gi asedatü o batter? care puş- 
căresce cetatea. Turcii fugii spre răsărită, unde se vëdü tunurile 
şi bagagiele lăsate de dingt, Avanguardia căllărâţă a creştinilor 
se vede în luptă cu avanguardia Turcilor. Ostaşii Români, ca şi cei 
Transilvan, se vădii purtând casce cu penne mari; căllăreţii porti 
platoge (cuirasse), 

2 Engel, I. p. 154. 

s Létopis, ţărrii Moldovii, f. 138. 

* Aforă de multe ruine de cetăţi, care de pre materialul lor, 
se vëdü a fi clădite din vremea Romanilor, sânt multe altele care 
se cunnoscii a fi mai nouă, aşa: 

La Răsboieni, pe hotarii din susul satului Porcescii din drepta 
Jiiului, se află şi acum o cetăţuiă ; 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 623 


Orăşenii eraf însărcinaţi cu apărarea cetăților; ! de a- 
ceia nici n'a progresatii multi acestă ramură a artei mi- 
litare. Munţii şi stufâsele păduri eraii cetăţile favorite ale 
Românului şi elù scia bine să le apere pe acelea. 

Ac&sta a fostii arta militară şi întocmirea puterei ar- 
mate la Români. Despre bunătatea acestei întoemiri , de- 
spre vitejia şi sciința Românilor, potii mărturisi 76 de 
campanii, din care 19 împotriva 'Turcilor, 15 împotriva 
Moldovenilor, 18 împotriva 'Transilvanilor, 15 civile, 6 
împotriva Polonezilor, 5 împotriva Ungurilor, 1 împotriva 
Bulgarilor, 1 împotriva Grecilor şi 1 împotriva Cazaci- 
lor. În aceste campanii s'a datü mai multü de 80 băt- 
tălliï rânduite, din care în 75, armata românsscă a fostú 
partea principală, iar în 5, ca alliată, şi mai multe lupte 
deosebite. . 

Generalii ci mai vestiți ce aŭ commandatii armatele 
românesci, afórä de domnii Mircé r, Dani nr, Vladi Te- 
peşii, Radu de la Afumaţi, Michaiu Vitezul, Şerbanii 1 şi 


altă cetăţuiă se află din josă de satul Bârlescii a stînga apii; 

alta, iar în dreptul satului Brădescii, d'a stînga Jiiului; 

la Casa-albă lingă Căclulesci, d'a stinga apii, se află ruine; a- 
semené şi la satul Cremenea, judeţul Gorji; la gura Bălaşului în 
Jiiu; la satul Răcarii, d'a stinga Jiiului; 

la satul Muïcreniï pe Olteţii, mai sunt răsipuri de o cetate 
po care ţărrauii o numescă «Cetatea muierii»; 

pe Nâjlovă, de la valle de satul Crevedia, s'a găsitii o zidire 
ruinată, ce ţărranii numesc «Cetatea fetii>; 

pe apa Argeşului, în platul Arifului, lângă acesti rii, până a- 
stăgi sunt ziduri de cetate, ce se dice a fi fostii a lui Nâgoe V.Y, 
Alte cetăţui se mai găsescii la Orvânca şi Bojorenca în judeţul 
Teleormani şialtele. 

` Kogalnitchano. Hist de la Valach. p. 243. 


www.dacoromanica.ro 


624 N. BĂLCESCU 


Mattheiu Basarabii, aŭ fostii Danii nepotul lui Mirc6, Za- 
visie Negru, Radu Buzescu, Banul Mihalcea, Banul Manta, 
Fărcaşi , Alberti Kiraly, Banul Udré, Baba-Novacii, 
George Rain şi alţii . 


PARTEA IL 


Puterea armată de la aşedarea domnilor Fanarioti p ënë acum. 
(1716—1844.) 


SL 


DE LA AŞEDAREA DOMNILOR FANARIOȚI PENE LA RE- 
GULAMENTU (1716—1830]. 


Dioa de 10 fevruarie 1716 fu o gi de doliii pentru Ro- 
mâni : în acea di Nicolae Mavrocordatii, celù d'ântâiu 
domnii fanariotii se urcă pe slăvitul tronü illustratii de 
Basarabi. 

Fanariotul pricepu bine că puterea Românilor era în 
instituţiile lor; de aceia nici nu întârdi? a săpa, acele in- 
stituţii spre a pregăti nâmului săi o lungă domnire. Eli 
azedă temeliile sistemei ce trebuia a se substitui în local 
constituţiei nostre, lăsând urmaşilor săi însărcinarea de a 
le desvolta, şi a le consânţi. Dovadă despre acâsta ne dă 
însuşi Constantinii Mavrocordată, dicând în actul refor- 
mei de la 1741, că «la acâstă reformă elii a urmati în- 
«vățăturilor părintelui săi Nicolae V.V.» 

* Âncõ din celii d'ántáfu annü alt domnirei sale, Nicolae 
Mavrocordatii împugină multi armata şi miliția. Dong. 
dînsul, Constantinii Mavrocorâatii, la 1739,'desființă de 
totii vechia organisare militară a ţării. Din armată elü 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 625 


păstră numai o sută duo&-geci Tălpaşi şi alţi atâţi Ca- 
zart, cărora le plătăa câte trei lei pe lună ; iar pe cei-l-alţă 
ostaşi îi desființă de toiii, suppuindu'i în rândul dajnici- 
lor de obşte. Guardia lui o alcătui de câte-va sute de 
Turcă şi Arnăuţi. De asemene strică pe sătenii numiţi 
Spătărei, Postelnicei, Visternicei, Păhărnicei, orl. cum 
şi căpităniile de pe la judeţe, luând şi cârmuirea județe- 
lor din mâna Căsitanilor miilor, şi dând'o Ispravnicilor. 
Din miliţiă, elü opri numai 1620 de Slujitori pentru 
slujbele din lă-întru. 1 

«Acăstă stricare a armatelor, dice generalul Baur, în- 
«cepută de tatăl şi săvârgită de fiiul, slăbi de totii statul; 
«nu numai că ea grăbi covârşirea proiectelor Porții, lă- 
«sând térra Românâscă în capriciul eï, Dr temere de 
«contradicere séü revoltă, dar ea expuse âncd térra la su- 
«părările Turcilor şi mai cu s6mă a locuitorilor din veci- 
«nătatea Dunării, vrăjmaşii ef cei mai neîmpăcaţi. Ei a- 
«tuncă făceaii necurmatii preâmblări prin ţârră, scoțând 
«daruri de la domnii, deprădând pe săraci, făcându-se în 
«acea, vreme stăpâni pe totii conimerciul, căci nu mai erai 
«braçe armate ce să pedepsiască aceste fără-de-legi.> 

Este de însemnatii că reforma lui Mavroeordatii, întru 
cât a coprinsii disposiţii regulamentare şi de unii interesii 
mai secundarii, s'a priimiti şi s'a întăriţii de obgtâsca a- 
dunare; Yar desființarea puterei armate n'a încuviințat'o 
nică unii românii ; de aceia, nici că se află trecută în actul 
de reformă, 

Le păsă grei Românilor sub Fanarioţi, le păsă cu multi 


1 Baur, p. 69,— Fotino, III. p. 483, 352, 358.— Cantacuzino, 
f. 57. 68.— Kogahutehano, p. 391. 


: 40 
www.dacoromanica.ro 


626 N. BĂLCESCU 


maï grei, căci nu aveaii nică o carrieră spre a'şi desvolta 
talentele lor ostăşesci; de aceia, de câte ori vre unii căpi- 
Lann mare se ivia în Europa , Românii alergaii cu glóta 
sub stâgurile lui. Astfeli , mulţi români se deosebiră în 
armata lui Carolii xu regele Suediei;! astfel, mai în urmă, 
mulţi români slujiali în armata lui Fredericii-celii-mare 
regele Prusiei, între cari Radul Coc6nă ce era Hotnogiu 
şi Tudorii din Bogdănesci.2 


1 Annalele ostăsesci ne aü păstratii o faptă indrăznéță a unui 
ostașii română, din vremea când Carolii xm se băttea în Polo- 
nia cu Polonezii şi Ruşii. La 1706 ună căpitană română, slujind 
în armata regelui Carol xn, apropiindu-se de unii oragù alü Po- 
loniei prin care trebuia să trâcă, află cu durere că trupele Taru- 
lui sunt acolo fârte numerâse. Cum luă acâstă sciinţă, lăsă pe ai 
săi în urmă, îuduplecă pe ună svedi ce lü întovărăşiă,să se lase 
să '1ü lege, îlă duse legată cotă la cotii la guardia oraşului, spuind 
că este şi elü din armata russcă şi că în drumul lui a găsită vre 
o câţi-va Suedi, pe cari Ya tăiatii, oprind numai pe acesta ce'lă 
vădi, pe care '1ü adduce la colonelul săii.— Acâstă fabulă se prii- 
mesce pré bine, Ruşii serbâză în tâte chipurile acea mică biruinţă 
şi biruitorul se strecâră binişorii, după ce "şi-a făcută tote obser- 
vaţiile trebuinciâse, Împrejurarea acâsta, îndîrjise pe soldaţii lui; 
elŭ se pune în capul lor, s'apropie de oraşă, intră fără stavilă, 
găsesce pe vrăjmaşi bet? si împrăştiaţi şi, după ce a trecută sub 
ascutisul săbiei pe toți câţi "Laf esşită înainte, esse fără de a fi 
goniti prin pârta dimpotrivă, — (Stratagămes militaires et ruses 
de guerre, t. II, p. 225.) 

3 Intre chris6vele mănăstirei Arnota ami găsitii o mărturiă 
din annul 7271 (1763), care începe aşa: «Eù Teodoră monachul 
«de la schitul Frăsinenii, care pe mireniă m'amü chiămati Tu- 
e dorii din Bogdănescii Episcopiei, adeverezii cu acâstă scrisâre a 
«mea la mâna sânţiei sale părintelui Stefani egumenul sântei 
«mănăstiri Arnota şi la totă soborul sântei mănăstiri, precum să 
«se scie că fiind eŭ în răsmiriță, catană împreună cu alţi tova- 
<răşi şi făcându-se în térra acâsta pace, noi amü mersă în ţerra 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 627 


Alexandru Ipsilantü, singurul domnii fanariotü, căruia 
suntemü datoră recunnoscinţă, pentru îmbunătățirile ce a 
făcută, reorganisă la 1775 vechile rămăşiţe din armată, 
mai adăogind şi alţi slujitori.1 

Pe atunci puterea armată se deosebia în Slujitoră din 
lă-ântru şi Slujitori din afórä. 

Cei d'ântâiu erai : 

100 Lefegii sub unii Căpitanii, 
100 Lefegii sub vel-Ciauşii, 
400 Seimeni sub Bag-Bulubaza, 
50 Catane sub unii Căpitanii, 
100 Pompieri (tulumbagii) sub doot Căpitani, 
400 Scutelnici sub opt Căpitani de margine, 
50 Poteraşi sub uni Căpitanii. 
Aceştia toți erai sub Spătarul; iar sub Aga eran: 
120 Talpaşi sub Căpitanul Dorobanţilor, 
120 Cazaci sub Polcovnicul Bucurescilor, 
120 Cazaci sub Polcovnicul Târgoviştei, 
120 Slujitori sub stégul Agăi, 
500 Slujitoră cu trei-deci Căpitani. 

Slujitorii din afră eraŭ în uumării de 3144 sub 
78 Căpitani. Eï, ca şi maï nainte, era sub commanda 
Spătarului şi strejuiaii marginile. 

Cele 78 căpitănii eraf următârele : 

În judeţul Slam-Romnicii, 8 căpitănii : Pocganii, Gră- 
diştea, Măxinenii, ROmnicul, Comisia, Vârtejeoiul,, Bel- 
ciugata, Untur6sa. 


< Brandiburgului, fiind acolo răsmiriţă, şi împreunându-meă eŭ cu 
«unii Radu Cocână ce aü fostii Hotnogiu, "mi-a spusă că fiindelă 
«aici în ţerră, pel.» 

1 Chrisovul lui Alexandru Ipsilantă, 1775. dechem. 


www.dacoromanica.ro 


628 N. BĂLCESCU 


In judeţul Buzăului, o căpităniă a târgului Buzăul. 

În judeţul Săcuienii, 3 căpităniă : Mărginenii, Găgenii 
şi Siujitorii judeţului. 

În judeţul Prahova, o căpităniă a Ploiescilor. 

În judeţul Ialomiţa, 6 căpitănii : Lichiresciă, Stelnica, 
Oraşul de Floci, Gârbovii, Slobodia şi Pandurul. 

În judeţul Iifovul, 7 căpităniă : Ciocănescii, Olteniţa, 
Gherghița, Podul-Pitarului, Copăcenii, Obilescii, Pădu- 
vea judeţului. 

În judeţul Dîmboviţa 3 căpitănii : Cazacii Târgovişte, 
Plovescii şi Bălenii. 

În judeţul Ylasca, 8 căpitănii: Odivoie, Daia, Găiescii, 
Căllughărenii, Baciu, Podul-D6mnei, Cacaleţi şi Puţul- 
Tălpi. i 
În judeţul Teleorimanti, 6 căpitănii : Mortologii jude- 
ţului, Zimnicea, Ruşii-de- Vede, Balaciu, Căcăneul şi Cio- 
cănescii-Bordii. 

În judeţul Muscellu, 2 căpitănii : Căliieacii şi Slujitoriă 
județului. 

În judeţul Argeşul, 4 căpităniă : Loviştea, Pitescii, Vê- 
nătorii şi Potera judeţului. 

În judeţul Oltu, 7 căpităniă : Slatina, Uda, Şerbănescii, 
Bănssa, Gurguiul, Catanile Slatinei şi Slujitorii. 

În judeţul Romanați, 4 căpitănii : Caracalul, Islazul, 
Podul- Balşi, Catanile Călăraşilor. 

În judeţul Vâlcea, 4 căpitănii : Sujitorii Romnicului, 
Vânătorii, Catanele Poteri şi Catanele Marcului. 

În judeţul Dot, 3 căpitănii: duoă ale Poterii și una 
a Slujitorilor judeţului. 

În judeţul Go, 4 căpitănii : a Slujitorilor, a Mezil- 
giilor, a Vânătorilor şi a Haiducilor predață. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 629 


În judeţul Mehedinţi, 7 căpitănii : a Plaiului, Cerneţii, 
Calafatul, Iamlaniţa, Gogoşii, Vodița şi Slugitorii jude- 
tuluï. 

Toți slujitorii, atât din 18 întru cât şi din afórä, slujiaii 
cu săptămâna. Cei cari nu mergeaŭ la rândul de săptă- 
mână, plătiaii Spătarului séú Agăi o leiţă. Eï eran în cea, 
mai prâstă stare şi nici nu meritaü a se numi ostaşi.? 

Pe Axnăuţi, Ipsilanti "i a luatii sub commanda lui imme- 
diată. Eli a armati mai ânteiu pe ostaşi cu pusci cu ba- 
ionetă, cele addusese din Vienna printr” unii preoti italianii.5 

Căpităniile din af6ră se mai înmulţiră în urmă şi se 
întocmi şi câte o Polcovniciă de fiă-care judeţii. 

La 1787, Nicolae Petre Mavrogheni Den 6re-care îm- 
bunătăţiri în oştire, hotărînd şi lefile slujbaşilor şi pre- 
curmând abusurile ce se întroduseseră.t 

Atunci, acei Slujitori se deosebiră în răsboiul cu Nemţii 
şi mai cu semă în luptele de la Sinaia si Cozia. 

După Mavrogheni, şi aceste începuturi de oştire scă- 
dură multă. Dorinţa Românilor de a avé o armată regu- 
lată în pici6re nu se putea învinge ; astfelii, la 1803, ei 
îşi cerură de domnii pe Constantinii Ipsilanti, numai căci 
acesta le a făgăduitii că va întocmi vechia organisare mi- 
litarë. Dar Fanariotul, vădându-se domnii , îşi uită fă- 
găduința. 

În sfârşitii annul 1821 veni. Atunci în ţârră se maui- 
festă una din acele mişcări energice, care arată junețea 


1 Cantacuzino, p. 320—326, 

? Baur, p. 81, 87. 

3 Sulzer, III, p. 258. 

4 Chrisovul lui Mavrogheni pentru brésla Spătăriei. 1787, 
mart. 4. 


www.dacoromanica.ro 


630 N. BĂLCESCU 


popârelor şi dorinţa lor de propăşire. Duhul naţionalităţii 
se deşteptă şi Românii scuturară jugul fanarioticü, ce unii 
vâcă întregii îi apăsase. Grigore Ghica puse temeliă ar- 
matei românesci, organisând trupul de Panduri. Aceşti 
Pandură, dimpreună cu Volontiriï, se deosebiră forte multii 
în răsboiul din urmă alü Ruşilor şi mai cu semă la Băi- 
lesch, Great, Schela-Cladovi şi Calafati. ` 


Ş II. 
PUTEREA ARMATĂ SUB REGULAMENT (1830—1844). 


În sfârşitii veni şi dioa când se răsturnă reforma fana- 
riotică şi redobândirămii o parte din vechile n6stre insti- 
Gut 

Regulamentul recunnosci cele trei părțïalcătuitóre unei 
bune organisări ostăzescă : armata, miliția şi ridicarea 
glâtelor. Applicarea ânsă ce s'a făcutii, nu póte adduce 
isprava durită. 

Oştirea permanentă, sub nepotrivitele numiri de Séréjă 
pământescă şi Milijiä pământescă, s'a alcătuită la 1830, 
de ducă arme : pedestrime şi căllărime. Ea se împărţi în 
trei regimente, fiă-care de două battalline şi două sca- 
dróne. 

Battallionul se alcătuiesce de patru companii, compania 
de duoë plotóne, şi plotonul de şese despărţiri. 

Scadronul se alcătuiesce şi elü de patru plotâne, şi plo- 
tonul de sése despărţiri. 

Battallionul şi scadronul, ca unităţi de putere, coprin- 
deaŭ la începutii : celi d'ântâiu 386 6meni şi celü d'alii 
duoil6, 190 óment, cu officer împreună. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 631 


Ostirea se commandă en chef de marele Spătarii, aju- 
tatii de unii Statii-majorii. 

Strîngerea ostaşilor se face prin conscripţiă şi intrare 
de bună voiă. Învoirea, de a pune omü în locii, astă më- 
sură demoralisăt6re armatelor, este autorisată de legiuiri. 
Conscrişii, de pe lege, trebuie să se tragă cu sorți. Acestă 
mântuit6re măsură până acum âncă nu s'a îndeplinitii. 

Nimeni nu se pâte priimi în slujbă decât în vârstă de 
20 până la 30 anni. 

Privilegiile cinurilor de josi sunt : ca famillia soldatu- 
lui să fie scutită de dajdiă câtă vreme va sluji elii; iar 
slujind trei termeni , atuncă dobândesce dreptul acesta de 
scutire pe viţă. 

Îmbrăcămintea, soldatului, după trecerea de slujbă, rë- 
mâne a lui, precuin şi callul la căllăreţii. 

Cinurile de susii n'aii altii privilegii de cât, că slujind 
trei anni într'unii rangii, să aibă, esşind din slujbă, dreptit 
la unii rangii mai sust, 

Oştirea a, încercată 6re-care prefaceri de la alcătuirea, 
că până acum; scadrânele, care la 1835 se uniseră intr'unü 
regimentii deosebiti, la 1843 se reduseră pe jumitate si 
se deteră iarăşi în administraţia colonelilor de pedestrime. 
Acum, o încercare de unii annŭň de dile a fostii îndestul 
spre a arăta, că căllărimea nu póte merge bine, decât a- 
vând administrarea eï deosebită. 

La 1843, spre a se împlini reducţia făcută în căllărime 
şi în Cordonaşi, iarăşi se mări numărul soldaţilor de pe- 
destrime, şi battalionul ajunse să fie de 800 6meni, afóră 
de offigeri. 

La 1844, se mai adăogi o a treia armă : artilleria, al- 
cătuită până acum de şâse tunuri. Acéstă armă n'a prii- 


www.dacoromanica.ro 


632 N. BĂLCESCU 


miti âncă o organisare hotăritâre. Asemeni se legiui a se 
întocmi şi o companiă de Pompieri. 

Efectivul oştirei acum este peste totii şi în completii 
de 5608 6meni, din cari: 4869 cinuri de josii în pede- 
strime şi 574 în căllărime; 128 ober-officeri în pedestrime 
şi 20 în căllărime, şi în ambe armele, 18 stab-offigeri. 

De-şi n'arii puté cine-va învinovăţi acâstă oştire în pri- 
vinţa mânuirei armelor şi a evoluţiilor, dar este âncă 
priimitóre de multe îmbunătăţiri. Aşa, instrucţia officeri- 
lor, ce e neîngrijită, duhul ostăşescii ce'i linsesce, cerii o 
mare luare aminte a cOrmnirei. lutocmirea unei foi ostă- 
şescă, care să se dée în mâna offigerilor, iar mai cu sémä 
întocmirea, unei scoli militare speciale, în care să se for- 
meze atât offigerii pentru câte trele armele, cât şi unŭ 
trupii de ingineri, sunt neapărată de trebuinţă. Acestă 
sc6lă ar costă puşinii în privinţa minunatelor fol6se ce ar 
adduce. 

Miliția. Instituţiile cărora se cuvine numirea de mili- 
fià la noi, sunt : Jandarmi şi Cordonaşii cu Potecaşii. 

Trupul căllăreţii de Jandarmi, cărora s'a datii vechia, 
numire de Dorobanţi, s'a întocmită la 1832. Insărcina- 
rea, acestui trupii este să împliniască slujbe lângă partea 
administrativă şi spre a sluji de reservă oştirei. asigurând 
liniştea obştâscă de bântuirile făcătorilor de rele. 

Dorobanţii se împart în căprării de dece 6meni. Trei 
din aceste căprării slujescii necurmati pe lângă c6rmui- 
tori şi una pe lângă sub-cârmuitorii judetelor. Numărul 
lor este întreitii şi fiă-care se află în slujbă câte dece dile 
pe lună, af6ră de întâmplări extraordinare. 

Asupra Dorobanţilor de pe lângă cârmuiri se orânduie- 
sce unii Tistă, care se allege de cârmuitorul judeţului 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 633 


dimpreună cu proprietarii locuitori aï acelui judetü şi se 
întăresce de svatul administrativii. 

Casele Dorobanţilor se scutescii de capitaţiă şi de recru- 
taţiă. Ei priimescii I6fă unŭ leii pe di pentru cele dece 
dile ce se află în slujbă într'o lună ; căprarii priimescü 
câte unii leii şi jumătate pe di, şi Tigtii, o sută lei pe 
lună. Capitaţia şi léfa lor, care la începată se plătia din 
casa, reservei vistieriei, de la 1834 se plătescii din cutiile 
satelor. Acestă măsură a fosti: pricina cea mai de căpe- 
teniă din care a sărăcitii şi s'a înglotitii în datorii acele 
cutii, încât astădi nu mai sunt în stare a întâmpina chel- 
tuielile lor cele mai neapărate. 

Dorobanţii sunt îndatoraţi să slujiască căllări, armaţă 
şi învestiți într'o uniformă cu cheltuiala lor. 

Numărul Dorobanţilor din tóte județele Principatului 
este acum de 4362. Eï arii pute alcătui oştirei o reservă 
minunată şi arii fi pututii împlini scopul întocmirei lor, 
décă s'ar fi îndeplinită buna disposiţiă a art. 11 şi 13 din 
legiuirea de la 1831 şi aceia a art. 4 si 9 din leginirea 
de la 1834, coprindătore : că aceşti Dorobanţi să se al- 
légă mai cu preferire dintre soldaţii esşiţi din slujbă, să 
se deprindă ne 'ncetatü la arme şi să le aibă bine îngri- 
jite, pentru ca să D se facă revisiă de dung ori pe annü 
de unii trămisă într'adinsii ali ministeriului din lă-întru. 

Cordonaşii şi Potecaşii s'aii întocmit la 1834, spre 
a strejui, sub priveghierea oştirei, picheturile şi potecile 
ce se află între puncturile de distauţii strejuite de oştire, 
care sunt mai cu s6mă carantinile şi cantârele vămii. Toţi 
sătenii dajnici de la margine, în stare d'a purta arme, 
de la vârsta de 20 anni până la 50, sunt datori a se în- 


www.dacoromanica.ro 


634 N. BĂLCESCU 


toemi în cete de câte sése 6meni, şi fiă-care cstă slujesce 
pe rândii câte o săptămână. 

Strejuirea, unui pichetii se dă la 120 famillii. 

Îndatoririle satelor ce sunt însărcinate cu paza unui 
puneti sunt : 

1. d'a ave totii-d'a-una patru 6meni înarmați spre paza, 
acelui punctii şi câte duoi vâslaşi cu îmbrăcămintea şi 
hrana, de la sine; 

2. d'a ave luntrile trebuinci6se pentru plutirea pe Du- 
năre, cum şi de a clădi casele trebuinci6se spre adăposti- 
rea strejuitorilor. 

Privilegiile Cordonaşilor ca şi ale Potecaşilor sunt scu- 
tirea de recrutaţiă şi de darea, Dorobanţilor. 

Numărul Cordonaşilor şi alŭ Potecaşilor, se urca la 

* 1842, la 39,839 famillii; la 1844, s'a făcută o reducţiă 
de vre o câte-va, sate mari departe de margine. 

Acâstă instituţiă, bună în principii, ânsă rëú applicată, 
a avutii unii effectii cu totul dimpotrivă de ceia ce se a- 
ştepta. Să lasă că sătenii nu s'aii deprinsii la mânuirea 
armelor şi la slujba ostăşâscă, ca să pâtă astfel a nu mai 
avé trebuinţă să aibă necurmatii ostaşi pe lângă dinsi şi 

„prin urmare să uşureze sarcina oştirei ; dar sub admini- 
straţia trecută, aŭ ajunsi! Intro stare aşa de ticăl6să, în- 
cât dreptatea, cere a nu se maj întârdia ridicarea acestei 
grele sarcine d'asupră-le. O organisare mai bună, iar mai 
cu sémă întocmirea unui trupii de offigeri grăniceri, ar fi 
pututii de mai nainte scăpa şi păstra acestă instituţiă, care 
ar fi mărită atât de multi mijl6cele nóstre ostăgescă. A- 
cestii adevării simțită de toţi, silise pe côrmuirea trecută 
a făgădui că "li va înfiinţa; dar în deşertii aşteptarămii 
atâta vreme, căci este în sórta tutulor cârmuirelor vitióse 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 635 


de a făgădui multe şi de a face puţine, de a stengheri ori 
ce propăşire, de a apăsa si de-a împila poporul în locii de 
a'lii realta, realțându-se şi ea împreună cu dînsul. 

Tusfêrgitù principiul ridicărit gldtelor se recunnoscu în 
disposiţiile proiectului noii din annul 1832, care dice că, 
la întâmplare de ivire de tilhari, sătenii să se ridice cu 
toţii ca săi goniască, pân&'i vor prinde séŭ îi vor uccide. 
Nedeprinderea, locuitorilor cu armele face acâstă măsură 
şi mai illusoriă, şi de multe ori unii judeţii întregii în pi- 
ci6re nu póte face nimicit la cinci, sése tilhari bine înar- 
mati. 


Š III. 
ÎNCHIĂIERE 


Ami vădutii organisarea ostăşâscă cea vechiă; amü vě- 
dutii şi pe cea nouă. Este învederată că acâsta nu pote 
împlini ţălul eï, ce este de a ne da o bună apărare naţio- 
nal&; că oştirea, care nică odată nu e completă,! răspân- 
dită în tótă térra, war puté întâmpina o isbire iute şi fără 
de veste; că Dorobanţi, astfel cum sunt, nu potü sluji de 
reservă naţională; că ţinerea unui aşa mare numării de 
Dorobanţi este âncö pré împovărăt6re locuitorilor; că in- 
stituţia Cordonaşilor şi Potecaşilor e perdută si nu se maï 
pote îndrepta şi adduce vre unii folosii. 

Trebuie 6re să perdemii din vedere că starea Orientu- 


1 Ogtirea şi acum are lipsă de 636 men? până la completă; la 
acestă numără să se mai adaoge cei bolnavi, ală căror numără e 
destul de însemnatii, cei slobodiţi cu voiă şi se vor găsi forte 
pugini sub stâguri. 


www.dacoromanica.ro 


636 N. BĂLCESCU 


lui se face din di în di mai nesigură şi mai neodihnitâre, 
şi că o slabă barrieră ne desparte de dînsul ? In starea a- 
césta slabă în care ne aflămii, nu suntemš 6re în primej- 
diă ca vre o câte-va sute de Pasvanţă să ne facă iarăşi a a- 
puca drumul pribegiei ? O asemene stare este óre de do- 
ritii ? Şi cât n'amü fi de vinovaţi, de nu amii preved6-o 
din vreme spre a o lăcui ? 

Este dar de neapărată trebuinţă a purcede cât mai în 
grabă spre o reformare a organisaţiei nóstre ostăşesci, 
o reformare care să ne chezăşulască mai bune temeiuri 
de apărare. Spre acesta, nu e trebuinţă a face înnuoire deo- 
sebită în legiuirea ce avemii. Principiile fundamentale 
sunt recunnoscute de Regulamentii; n'avemii decât; să le 
dămii o bună applicaţiă. 

Mărirea oştirei nu numai că nu ne ar put folosi ni- 
micii, ci ânci ar fi o nenorocire pentru statü. Ogtirile per- 
manente aü înduoitul defectii de a fi pré costisitóre şi de a 
răpi fără folosii atáté brage agriculturei şi industriei. Pe 
lângă acestea, mijlâcele n6stre nu ne arii ierta a ţine în 
piciore o oştire atât de numer6să pe cât amii avé trebuinţă. 
T6tă speranţa nóstră este dar în organisarea, reservelor 
naţionale. 

Puterea statului nu stă în armata activă, ci în re- 
rervele naţionale; acestii adevării acum este în de obşte 
simţitii şi tóte puterile Europei "e aŭ organisatii reser- 
vele lor : França, Guardiele naționale ; Austria, Prusia 
şi tótä Germania, Landicehrul; Suedia, Lander: ul şi 
armata Indelta; Rusia, Coloniile militare. 

Din tóte sistemele militare ce există în dioa de astădi 
în Europa, cea mai bună şi maï raţională e a Prusiei. 

Puterea armată în Prusia se împarte ` 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 637 


10 în Armata de liniă, 

20 în Landwehrul de ântâiul banii, 

30 în Landwehrul de alii duoil6 banii, 

40 în Landsturm s6i ridicarea glótelor. 

In Prusia, este lege generală că totii prusianul fără ex- 
cepţiă trebuie să slujiască, séŭ în Armată séú în Land- 
wehr. Nimeni nu pote dobândi vre o slujbă de nu'şi va fi 
plătită mar ântâiu acestă datoriă, 

Armata de liniă se alcătuiesce: 10, din recrutaţia fă- 
cută în fiă-care annù dintre tinerii de la 20 la 25 anni; 
20. din voluntari, ce se priimesci de 17 anni; 30. de 
alţi voluntari cari slujescii numai unii annii, când cerii voiă 
a se arma şi a se echipa cu cheltuiala lor, Acestă clasă 
coprinde maï în deosebi pe tinerii de familliă cari aŭ stare 
şi cărora se dă astfelii înlesnire de a se plăti de îndatori- 
rea de a sluji, pusă asupra tutulor cetățenilor. Asemen€ 
Dep şi tinerii cari se hotărăscii pentru altă carrieră. Peste 
trei anni, aceştia treci în Landwehr ca officeri. 

Termenul slujbei este de trei anni. Omenii din armata 
de liniă, după ce aŭ slujitii trei anni, se mai tinüú de ar- 
mată duoi anni şi se numără în reserva de răsboiu (Kriegs- 
reserve). In vreme de răsboiu ei sunt hotăriţi să între 
îndată în corpurile lor spre a le completa. După trecerea 
acestor duci anni, ei intră în Landwehvul de i! bani, 
unde se tinü până vor veni în vârstă de 32 de anni. 

Basa instituţiilor militare ale Prusiei este Landwehrul, 

Landwehrul de oi bani este hotáritü în vreme de răs- 
boiu a ajuta armata activă, séü în térră si afâră; în vre- 
me de pace fiă-care séde la casa sa, afâră de vremea con- 
sânţită exerciţiilor. 

Landwehrul de r! banii se alcătuiesce de toţi tinerii, 


www.dacoromanica.ro 


638 N. BĂLCESCU 


de la 20 până la 25 anni, cari nu slujescii în armată, şi 
de tótš populaţia de la 25 până la 32 anni. 

Omenii din Landwehrul de ral banii se adună de duoë 
ori pe annii pentru exerciţii, primăvera şi tómna; cele dân- 
têïu tinü opt dile; cele d'alii duoil6, trei săptămâni. 

Landwehrul de ali duoil€ banii se alcătuiesce de toţi 
6menii esşiţi din armata activă séü din Landwehrul de 
Da bani, coprindând tótš populaţia de la 32 până la 39 
anni. Eli este menitii în vreme de răsboiu a occupa cetă- 
tile sët, depe împrejurări, a întări armata. Fiind-că 6me- 
nii cari o alcătuiescii aü slujitii în armată séü în Land- 
wehrul de ri! bani, elii nu se exercită decât; în cete mici 
“pe la casele sale şi pré rarü se adună. 

Landsturmul există numai cu numele, şi e chiămatii 
numai la întâmplare de năvălire extraordinară. Eli se 
alcătuiesce de toţi 6menii cari nu sunt coprinşi în armată 
şi Landwehre, până în vârsta, de 50 anni, şi de tinerii de 17 
anni în stare să pórte arme. In vreme de pace, Landstur- 
mul póte a se întrebuința, în 6re-care împrejurări, pentru 
păstrarea, liniştei din lă-întru ; elü se formâză atunci în 
companii orăşenesci, în oraşe, şi companii ţărrănesci în 
térrä. 

Unitatea de putere a Landwehrului este battallionul. 
Ocolurile (Kreise) sunt astfel împărțite ca să dée unŭ bat- 
tallionŭ şi unii scadronŭ, iar sub-ocolurile o companiă. 
În vreme de pace statul plătesce léfä, în regimentele de 
Landwehr, numai la statul-majorii alŭ fiă-cărui battal- 
Domp de dai banii, şi la fiă-care companiă de la rm 
banii, unii feldwebel, unii magazinerii şi duoi sub-offi- 
cert, În fiă-care scadronii de ru banii, unii officerii, unii 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 639 


wachtmaister şi trei sub-offigeri. Cei din alŭ 2-16 banii nu 
primescii nici o Jeng. 

Omenii din Landwehre nu păstrâză uniforma la ei. 
Hainele, armele şi cele-l-alte se depuni la locul de că- 
pităniă a fiă-cărui ocoli, totii battallionul având o maga- 
ziă deosebită! 

Îndrăznescii a spune aice idea fundamentale a unei or- 
ganisări ostăsesci, ce ni s'ar cuveni mai bine noč, cari 
avemii numai o ţintă defensivă. O suppuiu meditaţiilor ó- 
menilor cunnoscători, spre a o desvolta şi a o desăvârşi, 

Ea ar fi: 

A declară că totii Românul fără excepțiă se nasce cu 
datoria d'a fi soldatii ali patriei, de la 20 până la 60 
de anni. 

Acestă gl6tă a populaţiei s'ar împărți în trei categorii. 

Cea d'ântâiu s'ar alcătui de Amen" de la 20 până la 
30 de anni. În timpul de pace ar face în oraşe slujba de 
guardiă naţională, adică ar împărţi cu ogtirea, strejile deo- 
sebitelor posturi. Cei de pe margini arii împărţi asemeni 
cu ogtirea strejuirea hotarelor. La trebuinţă extraordi- 
nară, ea ar pute fi purtată în toti întinsul ţărrii, la tote 
puncturile amenințate. 

A duoa categoriă s'ar alcătui de 6mneii de la 30 până 
la 45 de anni. Aceştia vor fi întocmai ca Landwehrul 
de alii 2-15 banii în Prusia; se vor aduna mai rari şi nu 
vor pute fi purtaţi la trebuinţă decât în ocolul judeţu- 
lui lor. 

À treia, categoriă ar coprinde pe cei bătrâni de la 45 


t Vedi pentru mai multă desluşire scrierea, generalului Cara- 
man : Essai sur l'organisation militaire de la Prusse. Paris, 1831, 


www.dacoromanica.ro 


640 N. BĂLCESCU 


până la 60 de ani, Ei nu vor pute a se mişca din satul 
lor în lipsa celor-l-alță şi vor îngriji pentru poliţia sa- 
tului şi împliuirea poruncilor stăpânirei. Aceste glóte s'ar 
împărţi în legiuni şi cohorte. 

În (op annii s'arü face în fiă-care judeţii exerciţii ; 
primăvera o săptămână şi tâmna duo. Oştirea va da, în 
ocolul ce occupă, officeri şi sub-offigeri învăţători; aceştia, 
unindu-se cu sub-offigerii şi soldaţii post din slujbă, 
din cari se află în tâte satele, arii face ca învățătura 
să fie cu înlesnire şi grabnică. În timpul acelor adunări, 
fiă-care va priimi îndestularea şi léfa gradului sen, de 
pre tariful oştircă. Spre a se acoperi acele cheltuieli , 
Spătarul ar slobodi (ar congediă) în toţi annii cu voiă 
pe la casele lor, unii numërü hotărîtu de sub-officeri 
şi soldaţi, pe câte patru sii şese luni. 

Uniforma n'ar fi neapărată. 

Folosurile ce amü dobândi, adoptând o asemene orga- 
nisare, arii fi nepreţuite : 

1° Vita, averea şi liniştea, cetăţenilor şi a statului arii 
fi ocrotite de bântuirile uneltitorilor de rëü şi a năvăliri- 
lor de care amü pute fi ameninţaţi. 

20 Numărul oştirei ar pute a se micşora multii și amŭ 
avé atât o economiă mare de bani, cât şi s'arii întórce 
agriculturei atât€ brage ce'i sunt răpite. 

30 Numărul Dorobanţilor s'ar pute âncă împugină, o- 
prindu-se numai o a treia parte pentru slujba admini- 


strativă. 
40 Poporul din tote clasele ar căştiga multi morali- 


cesce, căci introducând plăcerea armelor, mai cu semă 
între tinerii oraşelor şi obicinuindu'i la o vi6ță militară 
şi activă, vom goni luxul şi desfrânările ce degenereză ca- 


xacterele, înmâie curagiele şi pregătescii robirea, pop6relor.- 
www.dacoromânica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 64t 

59 Agricultura n6stră ar câștiga, Anc, căci experienţa 
de tóte dilele şi istoria ne arată pe nale militare a ñ 
cele mai muncit6re. 

Însferşitii să nu uitămii si vădul politicii, că o naţiă 
răsboinică şi unită, ori cât de mică ar fi, n'a fostii nici 
o-dată biruită şi nică că va fi; şi mai cu sémă să luămii 
a-minte acea maximă a politicei răsboiului că «unŭ statü, 
«chiar de a duoa mână, pâte ajunge arbitriul cumpenei 
«politice, când va sci a arunca, la vreme, o greutate în- 
«tr'acea cumpănă.» 


www.dacoromanica.rg 


IILE MEMOHIU 


PUTEREA ARMATĂ ŞI ARTA MILITARE 
LA MOLDOVENI 
ÎN TIMPURILE MĂRIREI LOR | 


„0 Moldovo, săracă Moldovo! De ară 8 
domni! tëY, cari domnescă întru tine toți 
înţelepţi, âncă nu af peri aga lesne. Ce dom- 
niile nesciutóre rónduluY tăă şi lacome sunt 
pricina peireY tale, că nu caută să gi a- 
gonislască sie name buni ceva la ţerră, ce 
caută desfrânaţi numat avuţiă să strîn- 
gă. Care apoi totnsY se răsipesce; şi âncă 
gi cu primejdia easelcr lor, Că blestemul 
săraci] or,cnm se dice, nu cade pre copaci, 
măcar cât de târgiii.* 


Logofătul Mironii Costini, 


PARTEA I 


PUTEREA ARMATĂ. 


Puterea armată a Moldovei pe când era liberă, depe 
mărturisirea chronicarilor, era de şâpte-deci mii, şi de 
multe ori, până la o sută mii Ament, Ni nu va fi ne- 


1 Tipărită mai ânteiu în Magasinul istorică pentru Dacia 
t. II, 1846. Bucuresei, pag, 36 şi următâre. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 643 


-«credută mărturisirea acâsta, dice prinţul D. Cantemiri, 
«de vomii socoti cu ce megiaşi puternici a avutii Moldova, 
<răsboiu p'acele vremi, adecă cu Turcii, Leşii, Cazacii, 
«Ungurii şi Muntenii : şi cum că ea nu numai își apără 
-<libertatea sa de către năvălirile lor până în vremea lui 
«Bogdanii iv, ci âncă gi hotarele ei şi le a lărgitii mat 
«multi». 

Puterea armată a Moldovei, ca şi a ţării Românesci, 
se osebia în Ostaşi cu lâfă (armată) şi Ostaşi de scutclă 
(miliţiă).2 Iar la trebuință se făcea Ridicarea glótelor, 
de pre cum istoria ne o arată în multe casuri. 

Organisaţia armatei moldovene se urcă la cei d'ântâă 
anni ai întemeierei principatului. Noi o vedemi la 1359 
sub Petre 1 V.V. cu puţini anni în urma descăllicării ţării, 
a triumfa asupra Polonilor ; după aceia, pe la 1400, ve- 
demü pe Iuga VV. a întemeia cetele de Călăraşi, dăruin- 
du-le moşii, întocmai de pe temeiul cu care vedemi multi 
maj în urmă în Suedia întocmindu-se armata sa Indelta. 
Următorul domni Alexandru V.V. celii bunt mai completă 
organisarea ei, orânduind şi Hatmanii mai mare peste 


1 Camtemiri. Descrierea Moldovei. p. II cap. 7. 

? «Şi aceştia se osibescii între sine în ostaşi cu léfă şi ostaşi de 
«scutâlă, cari slujesc cu cheltuiala lor, numai să fie scutiţi de 
«<biri.> Cantemiră, p. II, cap. 7. 

8 «Joga bâtit des villes et des villages et commença de mon- 
ajer une cavalerie réglée.» Peyssonel. Observations historiques 
et géographiques sur les peuples barbares qui ont habité les bords 
du Danube. Paris, 1765 p.229.— «Şi aŭ începută Ioga Vodă a dž- 
«rui ocine prin ţârră a voinici şi buni ostaşi.» Mironi Costină, 
ms.—sÎn starea a treïa a boierilor sunt Căllăraşii, cari, pentru mo- 
aşiile ce le sunt lor dăruite de domnă, totü de una mergi la răs- 
«boïu cu chettuiala lor.» Cantemir š, p. II, cap. 15. 


www.dacoromanica.ro 


644 N. BĂLCESCU 


tâte oştile ţărrii.! In sfârşitii Stefani celi mare la 1556, 
o maï desărârşi. 2 Atunci ea a ajunsii, de pre cum dice 
Cantemiră, la vârful celŭ mai înaltă. 

Armata Moldovti, în dilele mărirei sale, se urca la 
patru-deci mii Moldoveni şi patru-spre-dece mii străini : 
Nemţi, Cazaci, Sârbi, Balgari, Albanesi şi Gre 3 

Plecând de la temeiul cum că armata Moldovei, ca şi a 
ţării Românesci, de pre arătarea chronicelor, se împărția, 
în cete de 1000 ostași, sub unii Căpitanii, afórš de Căpi- 
tanii cei may mari, cari commandaii mai multe cete; că 
Vătawii eran capete de 500 ostaşi; că Hotnogiž, Sutaşiă 
şi Bulucbuşiă, cum s'aii numitii mai târdiii, commandaii o 
sută,* iar Chihaii séŭ Cosi eraŭ peste dece ostaşi; vomit 
puts, din notiţieie ce ne a păstrată Cantemirii, să limu- 
rimii armata Moldovei. Ea se compunea din : 

1% Darabanii, pedestrime împărţiţi în opt căpităniă 
sub opt Căpitani, peste cari era Căpitanul celii mare at 
Darabanilor. Mai târdiŭ acesta s'a datü sub ascultarea 
Agăi.5 

20 Căllăraşii de ţerră, 11,000, sub 11 Căpitani. A- 
ceştia sta sub ascultarea Hatmanulu:. 

3% Panţirii „ iarăşi unii corpii de căllărime fârte în- 
semnată, 6 


1 «Hatmanŭ peste toţislujitoriă câți sunt la Curte lingă domnii 
«şi pre la margini, şi Pîrcălabi de Suceva». Mironù Costini. 

2 Vornicul Urecliă, m.s. 

° Cantemiriă, p. Ú cap. 7. 

+ Urechiă. — Moud, — Cantemiră, p. Il, cap. 7, 8.—Carten 
domnâscă a lui Michaiu V.V. Racoviţă în Archiva românescă 
f. 1, p. 74. 

5 Cantemiră, p. IL cap. 7° 

€ Idem. — Miron şi Neculai Costiniz, m.s. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 645 


40 Duoă vătășii : a Călăraşilor de Galaţi şi a Căl- 
lăraşilor de Țarigrad. S 
59 Duoă vătăşii : Amblătoriă de Hotini şi Ambldtorü 
de Soroca. 
60 Vătăşia de Fustast.ı 
70 Curtenii, séü cei ce n'ajunseseră âncă în trâpta 
boierâscă şi slujiaii la curtea domnâscă. EX eraŭ toţi némü 
de boierii şi mergeaii la răsboiu sub marele Logofăt. 
Ei se împărțiaii în : 
a. Vătăşia Copiilor de casă; 
b. Vătăşia Aprogilor de Divanii, 
c. Vătăşia de Pai, 
d. Vătăşia de Postelnicel, mari şi mici, 
e. Vătăşia de Păhärnicet, 
f. Stolniceiă, 
g. Armăşeiă, sub marele Armas, 
h. Usériy, sub Uşcrul séŭ Portarul celii mare. 
Toţi aceşti Curteni eraii mai multă o jandarmeriă. Vă- 
tăşiile lor eraii mai mică decât ale celor-l-alte cete. De 
asemen€ Curteni se aflaii şi prin tinuturi.’ 
80 Puşcaşii séù Tunari, sub Căpitanul celŭ mare 
ali Darabanilor.+ 
Acestea eraii cetele pământene; iar cele străine erai : 
10 Seimenit Hatmanesci, împărţiţi în 10 bulucbăşă, 
1 este care era Baș-Bulucbaşa de Seimeni. Acesta, era 
pedestrimea străină, şi se compunea de Sêrbi, Bulgari, Ar- 
năuţi şi Grotz? 
1 Cantemiră, p. IT, cap. 7. 
2 Idem. cap. 6, 7 şi 15. 
2 Miron Costină. m.s. 
* Cantemiră, p. IL. cap. 8 
5 Idem. — Miron şi Neculai Costin. — Axentie Urica- 
siul, m.s. 
www.dacoromanica.ro 


646 N. BĂLCESCU 


20 Patru căpitănii de Unguri séü Nemţi, de câte 1000- 
Amen? fiă-care, 

30 Patru căpitănii de Cazacă asemen;, 

4% Căpităniile 'Tătarilor Lipcani, 

50 Duoă căpitănii de Ves, ce eran Turci sét Tătari, 
sub Vesli- Agasi.! 

Aceste duoă cete se formară mai târdiii. 

Intocmirea oştirei străine fu fatal& Moldovenilor. Re- 
zimaţi pe dînsa, domnii cei răi, de cari Moldova a avutii 
cu prisosă, tirannisaă pe bieţii pământeni. De aceia, o ură 
vecănică a domnitii neîncetată între ambele oştiri. La 1564, 
oștirea străină se măcellări mai tótš de Hatmanul Tomşa 
şi Ilie Toroman, când aceştia se revoltară asupra lui Des- 
potii V.V. La 1592, Aronii V.V. celii cumplitii o resta- 
tornici. De atunci lupta între ambele oştiri s'a renonitii 
în mat multe rânduri şi a addusii mari nenorociri țării. 

Miliția tërriï se compunea ` 

1° De 19 Căpitănii de mit, câte una în cele 19 ţinu- 
but ale Moldaviei. Fiă-care căpităniă se împărtăa în 10 
róte de 100 ment, sub unii Sutașii. Aceştia, la începutii, 
sta sub ascultarea, Vornicului de Térra de josi şi Vor- 
nicului de Térra de sustii; iar mai târdiii se deteră sub 
Hatmanii. Dintr'aceşti Căpitani, aceia cari se aflaü pe 
lângă hotare, strejuiaii drumurile, potecile munţilor şi 
trecerea apelor; iar cei din mijlocul (ër, unde nu era te- 
mere de vrăjmaşi, strejuiaă la curtea Hatinanului şi se 
bămitteai de dînsul în slujbele ţărrii,2 fiind-că unii din- 
tînşii purta numirea de Hinsart;  pringul Cantemirii 


1 Camtemarëš, p. IL. cap. 7. 
2 Idem. N. Costină, m.s. 
2 Tbidem.—Idem.— M. Costină. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 647 


închiăie fără nică unŭ altă temeiu, că ei trebuie să fi fosti 
odată Husari.1 

20 Seimenit séŭ Sebganit Agesci, de cari erai în fiă- 
care târgii câte patru séü cinci, iar în Iasi dece, sub Aga. 2 

30 Căllărimea din ţinuturile Lăpuşnet , Orhetului şi 
ali Sorocii, cari eraŭ sub commanda Sărdarului. Era unŭ 
corpii fârte însemnatii şi apăra térra între Prutii, Nistru 
şi Bassarabia, de năvălirile Tătarilor de Crimü şi de Bu- 
giacù. 3 š 

40 Oéta Vëndtorilor, care locuia cu Vătaful ei, unii 
satü la munte, în ţinutul Petrei. Ei aveati de datoriă, la 
vreme de răsboiu, să fie totii pe lingă domnii în tabere, iar 
în vreme de pace, se întrebuința la vânatul dobitâcelor 
sălbatice pentru masa domnului. Pentru aceia, ei eraŭ 
scutiţi de birui; iar pentru cheltuiala încărcăturei pugce- 
lor, aveaii 16fă deosebită. 4 

50 Pedestrimea Câmpulungemilor şi Hângamilor, ar- 
mati cu sănâţe (puşci) şi cu topâre lungi în c6dă.5 

60 Codrenii Tigheciuluă, în numări de 12,000 şi toți 
căllări. Eï locuiaii unii codru dincolo de Prutii, despre hota- 
rul 'Tătarilor din Bugiacii , care coprindea în Jă-întrul 
săi mai 30,000 mile italiene. Eï erai, de pe cum dice 
Cantemirii , «peptul Moldovei celii mai tare între Prutii 
«şi Basarabia». Aceştia întreceai cu vitejia lor pe toţi 
ceă-l-alţi Moldoveni, încât; se obicinuise a se dice despre 


1 Cantemiri, p. II cap. 7. 

: Idem. cap. 6 şi 7.— Axentie Uricariul. 

3Cantemirii, p. IL, cap 6.— Chronicară anonimă, m. s.—Carra 
Histoire de la Moldavie et de la Valachie, p. 5—6, Neuchatel 1781: 

* Cantemirii, p. II, cap. 7. 

° Cronicară anonimă. m. s. 


www.dacoromanica.ro 


648 N. BĂLCESCU 


dînşii acâstă vorbă : «cincă Tătar de Crîmii plătescii mai 
«multă decât dece de Bugiacii şi cinci Moldoveni bi- 
aruiescii pre dece 'Tătari de Crîmii; iar cinci Codreni séŭ 
«Tigheceni battii pre dece Moldoveni.» 

Tighechul, Câmpulungul şi Vrancea eraŭ trei repu- 
blici care formaii staturi deosebite în statul Moldovei. 
Locuitorii acestor locuri se cârmuiaii de pre legile lor, 
nu priimiai nică unŭ slujbaşi alt domnului şi nu erati 
îndatoraţi către dînsul decât la unii tributii uşorii pe 
annii, a cărui cuantitate se hotăra la intrarea lui în scaunii. 
Cele duoă d'ântâi da şi ajutorii de 6ste la trebuință. De 
multe ori eï, dice Cantemirii mai cu sâmă despre Câmpu- 
lungeni, prin îndemnările unor capete revoluţionare , se 
trăgeaii de sub stăpânirea domnilor, şi se da sub pro- 
tecţia Polonilor; care împrejurare a făcutii pe unii din 
istoricii acelei naţii să erédá că Moldova le a fostii tri- 
butară.! Este cunnoscutii că frumâsele instituţii republi- 
cane sunt fârte vechi în Moldova, că în vecul alii vié în- 
fioria într'acestă ër republica Berladului, faimă 
prin pirateria de uscatii şi care se întinsese cu stăpânirea, 
până la gura Niprului; că curând după aceia, Genoveșii şi 
Raguzanii întemeiară mai multe republică într'acestii pă- 
mântii, ast-feli stătură : Galaţii, Chilia, Cetatea-Albă, 
Hotinul şi Tighina, 

Întmacestii chipii, ce amii arătatii, a fostii organisată 
puterea, armată a Moldovei. La o trebuinţă ânsă mare, 
séü când patria era în primejdiă, se ridicai Mazilu şt 
Breslaşi), ţărranii, mai cu sémă Joseni séŭ cei dintérra 
de josü, şi Boiariă cu 6menii séü slugile lor, ca să apere 


1 Cantemiriă, p. L. cap. 6. — p. II. cap. 16, 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 649 


patria amerințată. Aceştia se numiaii atunci Oste de strân- 
sură séü Oste în dobândă, spre a se deosebi de Ostea în 
léfă sep Lefegă,! 

Pentru plata iefilor ostagilor, afóră de ale Darabanilor, 
pentru care până la 1622, în a duoa domniă a lui Stefanii 
“Tomşa V.V., se oprăa din tributul ce se dă la Pârtă, 5000 
ughi;2 se aședase o dajdiă, sub numire de fumărilă, ca 
t6tă casa de ţărranii să plătăască, în vreme de pace pe annii 
80 aspri, iar în vreme de răsboiu 120 aspri, şi la o ne- 
voiă mai mare, unii galbenii séu 200 aspri. D'aci se vede, 
observă Cantemirii, ce populată era o dată Moldova, de 
vreme ce acâstă dajdiă ţinea cu îndestulare cheltuiala la 
o oştire de 54,000 6meni.3 

În vreme de pace armata era aşedată, parte în capitală, 
parte în judeţe. Darabani strejuiaii la curtea, domnâscă. 
Căpitanul celii mare cerceta strejile dioa şi nóptea, le 
rOnduia şi le schimba. În lipsa Agăi din oraşii, elit îi în- 
deplinia locul.4 Seimeni asemene strejuiaii în curtea dom- 
Dësch, schimbându-se între sine pe rândii. Casarma, lor 
era lângă zidul curţii şi se numia Odăile seimenesci.? 

Călăraşi de Tarigradü trebuia să scie turcesce ca şi 
cei de Galaţi şi se trămitteaii cu depeşe. 

Amblători! de Hotin şi Åmblătorit de Soroca trebuia 
să înţellegă limba polonă şi muscălescă, şi când cerea 
trebuinţă, se trămitteai în Polonia şi Moscovia. 


t Vor. Urechiă, — Mironii Costin. — Chronic, anonimă m.s. 
— Cantemiră. p. IT. cap. 17. 

2 Mironù Costină. 

3 Cantemiră. p. LL cap. 13. 

3 Idem, p. II. cap. 6. 

5 Idem. p. II. cap. 7. — Neculai Costiniă. m.s. 


www.dacoromanica.ro 


650 N. BĂLCESCU 


Fustaşii strejuiaii la perdelele dâmnei şi la guardia 
curţii. în care se închideaii slugile curței pentru gregéle 
mai mici. În paradele domnescă, eï mergeaii pe lângă 
domnii de ambe părţile cu fuşti lungi în mâni. Asemen6 
făceaii şi la răsboiu.! 

Toți Curteniă, cum amii mai disü, erai ca unii felii de 
jandarmeriă şi aveaii deosebite funcţii în curtea, domnés ï, 
aşa ` Aprodi de divană ca, şi Copiii din casă alcătuïaŭ 
guardia domnului. Ei eraii înveşmântaţi, pe vremea lui 
Stefană celii mare, cu şabanale şi cu cabaniţe;? Yar în 
vremea Radului Mihnea Voivodii, (1623—1627) ei pur- 
taŭ vrşinice, cabamiţă cu jderii şi cu hulpt. În vremea, 
de pace, Aprogiă slujiaii la Divanul domnescii, împlineaii 
datoriile după hotăriri judecătorescă , şi purtaii poruncile 
domnului pe la boieri. Boierul eare priimia printr'înşii 
asemen6 poruncă, trebuia să stée în picicre până "i o citra 
Aprodul.% În vremea, de răsboiu ei se afla totii pe lângă 
domnii. Copiii din casă păriaii la cămara cea cu arme 
séŭ arsenalii , la cabinetul celŭ mare alŭ domnului , sub 
îngrijirea Cămăraşului, şi sta împrejurul domnului când 
şedea la divanii. Eï se trămitteaii asemen6 de domni în 
ținuturi de chiămaii boierii, şi vătaful lor luă câte unit 
leii din şâse lei ce le da, de pe obiceiu, fiă-care boierii 
chiămatii. Postelniceiă cei mari şi cei mică slujiaii ase- 
mené în curtea domnescă. Paharniceiă şi Stolniceiă slu- 
jiai la mesele domnesci. Armăşeiă strejuiaii pe cei în- 
chişi. Uşerii duceaii la gazdă si slujiaii pe soli. Paicië 


1 Cantemir, p U cap. 6. 
 Vornicul Joani Neculcea, m.s. 
3 Mironù Costinù, m.s. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 651 


slujiaii lângă domnii şi erati încinşi cu brâne de argintii 
şi purtaii săbii şi lăncă cu mănuchiele şi vârfurile legate 
cu argintii şi poleite cu aurii. 

Marele Hatmanŭ era capii ali Călăraşilor şi mai 
mare peste tótă armata, căllărime şi pedestrime. Când 
mergea la Curte purta tofagü auritù.! 

Marele Clucerii îngrijia pentru aprovisionarea arma- 
tei cu bucate.? 

Marele Setrart era generalii-cuartier-maistru ali ar- 
matei. Eli îngrijia pentru corturile eï, pentru tunuri şi 
cele-l-alte arme şi aşeda taberile. 

. Cămăraşul de catastişe purta condica ostaşilor. Când 
se făcea adunarea oştilor pentru cercetare , elü citia nu- 
mele fiă-căruia. Asemene făcea când li se da léfa. După 
aceia, elŭ da fiă-cărui căpitanii, condica ostașilor din céta 
lui, pre care o serià cu mâna lui însuşi, şi pentru ostenlă 
avea, de la fiă-care căpitani câte unii talerii nemtescü.° 

Disciplina la Moldoveni era fârte straşnică. Duelul 
între ostaşi era aspru pedepsiti. Când unii offigerii muria, 
atuncă caii lui se îmbrăcai cu postavă negru şi Q'asupra 
punea hainele lui cele mai de pretü şi înaint trupului, 
ducea o suliță în vârful căria se spândura o sabiă cu 
mănuchiul în josü, şi de amânduoă părţile mergeaii osta- 
şii înzeoaţi (en cuirasse) şi încoifaţă.+ 

Princul Cantemir ne a păstiatii descrierea rânduielei 
cu care domnul esşia din capitală ca să mârgă la răsboin : 
«Înainte, dice elŭ, mergii vre o câţi-va 6meni povăţuitori 


1 Cantemiră, p. Il. cap. 6 şi 7. 
2 Carra, p. 57. 

3 Cantemiriă, p. II. cap. 6 şi 7. 
* Idem, cap. 17 şi 19. 


www.dacoromanica.ro 


652 N. BĂLCESCU 


«şi îndreptători de drumi, cari sunt buni pentru acea 
«trébă, dintre ostaşi şi dintre alergători. După aceştia ur- 
«meză căllărimea, înainte căria mergi stâgul şi căpitanii 
«cetelor, asa încât fiă-care câtă să lase locii deşertii ca să 
«se p6tă deosebi una de alta. Iar de amânduoă părţile sté- 
«gulni, mergi Căpitanii cetelor şi ieai aminte pentru os- 
<taşi ca să âmble toţi cu rânduială şi în drâptă liniă. 
«După aceştia, urmeză Căllăraşii şi Âmblătorii cu vătavii 
«lor; iar după dinşii , caii domnesci, mergându-le înainte 
«duoă tunuri, care se daŭ domnului de la Pârta otto- 
«mană. În urma acestora, vinii fiii domnului şi, ce-va maï 
«depărtişori de dînşii, urmeză tatăl lor, drepti în mijlo- 
«culi liniei, încunjiiratii de Paică d'amânduoă părţile. 
«Mai depărtişorii de a drepta, urmeză Comişii şi Vătavii 
«Curtenilor; iar d'a stînga, Postelnicul celii mare şi ceï- 
«l-alţi postelnică. În linia a treia după domnii, mergi Bu- 
«lucbaşii, patru de amânduot părţile , cei mai vechi fiind 
«mai aprópe de domnii. Pe urmă vinü Seimenii d'amân- 
«duot părţile, pentru cari Yeaü aminte Ciauşii , ce se 
«înțellegii căprarii de pre obiceiul Europei, ca să mârgă 
«în drâptă liniă si cu paşi potriviti. După aceştia, ur- 
<mézà boierii cei din lă-întru, depe cum se numesci, a- 
«dică ` Vistirniceii, Păbărniceii, Ciobodarul , Medelnice- 
«rii. După dînşii, vătavul de Copii cu slugile, ali duoilg, 
<Păhărniceii, şi alü treile, Stolniceii. 

«După aceştia, urmeză Sangiacul celü mare, care are 
«în vârf semi-luna, împreună cu alte dnoă stâguri ce se 
«daŭ domnului când intră în stăpânire, de la Curtea îm- 
«părătâscă. După steguri, merge musica, după care mergi 
« Avmăşeii d'amânduoă părţile. După aceştia, în linia d'ân- 
<tâiu, sunt boierii cei masi, într'a dioa, cei de starea a 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 653 


<duoa şi întru a treia, cei de starea a treia; iar cel fără 
«de slujbă mergi fiă-care depe starea st boieria sa unul 
«dupe altul. Apoi nrmâză armele cele mari, adică tunn- 
«rile sub purtarea, de grijă a Şetrarului celui mare şi Că- 
«pitanului de Darabani, cu puşcaşii st tunari, şi cu tote 
«cele trebuincïóse unei tabere şi zaharâoa.» 1 

Câtă vreme Moldova a, fostii independentă, armata ei 
a înfloritit ; iar după ce a cădutii sub suzeranitatea Tur- 
cilor, domnii ne moi având trebuință să ţină atâția ó- 
ment cu Jop, aü lăsatii nu numai să cadă cetele ostaşilor 
din vitejia lor cea vechiă, dar âncă aŭ scădutii şi numtrul 
lor. Până pe vremea Mlovilescilor ânsë totii se mai tinea 
ca la patru-decă mii ostaiă.? Astfel, la 1538, vedemii 
pe Petru V.V. Rareşii a întâmpina pe Poloni cu 26,000 
Gmeni şi mai multii de 50 tunuri ; la 1561, pe Alexan- 
dru V.V. Lăpuşneanu, cu 25,000 ostagi, a se lupta, împo- 
triva lui Despotit Braclidi; la 1574, pe Iónù V.V. cu 
30,000 ostași, a se revolta împotriva, Turcilor. Răsbóïele- 
civile din vremea Movilescilo (1595— 1615) slăbi multă 
Moldova. La 1615, la Tăutesci, se măcellăriră mişelesce 
Darabanii de eótre Polonii ce veniseră cu dómna Leremii 
V.V. Movilă împotriva lui Ştefanii V.V. Tomşea.? «Era 


* Cantemiră, p. II. cap. 8. 

* idem. cap 7. 

Y Logofetul Mironü povestesce acâstă uccidere a Darabanilor 
într'acestii chipă : « Bieţii Darabani, părăsiță de Căllăreți, se bul- 
«diseră la o rîpă d'asupra 'Tăutescilor şi se apăra. Ce aŭ venită 
«Lâzii'de le aŭ făgăduiti viţa, numai să 'şi dea armele şi aŭ cre- 
«dutii Darabanii şi aü datii armele de la sine, și décă le aŭ luată 
«armele, LésiY aŭ intrati cu săbiile într'înşii, şi aü perită toți a- 
«cole. Le staii movilile şi până astădi d'asupra satului Tăutesci- 
«lor.» 


www.dacoromanica.ro 


654 N. BĂLCESCU 


«la Ştefanii Vodă, Darabanii, dice chronica, fârte îmbrăcaţi 
«bine, după credinţa ce făcuse de stătuse cu dînsul la ri- 
«dicarea boierilor, cum n'aii fostii nică la o domniă grijită 
«aşa bine pedestrimea : cu haine totii de felândreşii, cu 
«nasturi şi cu cepraze de argintii, în pilda Haiducilor de 
«térra legâscă, cu penne de argintii la cumănace şi cu table 
«de argintii la şolduri pre ledunce.» 

'Ticăloşia domnilor care stăpâniră Moldova în urmă, 
nenorocita revoltă a lui Gasparii V.V., răsbâiele Turcilor 
cu Leşii ali căror teatru era Moldova, răsbiele lui Va- 
silie V.V. cu Mattheiu V.V. din térra Românescă, în 
sfërsitü pustiirea 'Tătarilor de la 1650, sleiră cu totul pu- 
terea Moldovei. «D'atunci, dice Mironii, aŭ purcesii acâstă 
«țârră totii spre rëü, pre annü ce trece.» 

După vre-o câţi-va anni de răsboiu între Vasile V.V. 
şi George Stefanú V.V., armata se împugină f6rte multii. 
Acestă din urmă, rěmâind în sfârşită biruitori şi domni 
în térrš (1614—1658), începu a îngriji de armată. Hin 
arii fi addus'o într'o stare mai bună, dâcă duhul de in- 
disciplină, propagatii de ostaşii munteni ce "i avea în léfă, 
menilor moldoveni nu fu însogită de acele împrejurări 
spăimântătOre ce răsc6la ostaşilor addusese în ţerra Ro- 
mân6scă, este de însemnată că Moldova era atât de slabă 
atunci, încât mica armată ce ţinea domnul pe lângă sine 
se părea âncă pre împovărătore tërrel.! 

De atuncă instituţiile militare ale Moldovei merseră 
desfăcându-se, căci domnii preferiaii mai bine să stringă 
bani pentru dînşii decât să'i cheltuiască pentru ține- 


„ ! Mironi, Costin, 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 655 


rea ostaşilor de care li se părea că nu mai aŭ trebuin- 
tă. În vremea lui Dimitrie Cantemir , vătăşiile ajun- 
seră numai de câte 40 şi 50 6meni, în loci de 500, şi 
Moldova nu putea scâte 6ste de răsboiu decât până la 6000 
ómenï. Nesocotinţa ce elŭ făcu d'a se uni cu Petru-celii- 
mare grăbi căderea Moldovei. Arendagii fanarioți puseră 
ghiara pe dînsa. Ea v&du atunci obiceiurile sale a se cor- 
rupe, virtuțile militare a peri. Ea vëdu străinii, ce odată 
tremura de dinsa, a se împuternici şi a'i răpi una după 
alta provinciile sale, acele locuri slăvite, udate cu sân- 
gele eroilor eï! În acele triste dile vre o câte-va glasuri 
slabe protestară ; dar ele strigară în deser? şi nici unii 
brach nu se armă ca eo r&shune..... Moldova perduse 
mărirea sa !..... 


PARTEA II 


ARTA MILITARE. 


Moldovenii, în vécul de mijlocii şi maï în urmă âncă, se 
arătă unul din cele mai viteze popóre ale Europei. Unii 
scriitorii polonii din vâcul zt, Oricovius, dice pentru dîn- 
gÚ : «Eï sunt Ament feroşi, ânst forte viteji, şi nu maï este 
«altii némü care să aibă hotare aşa de ângnste si să se 
«lupte mai multii pentru gloria, răsboiului şi pentru ară- 
«tarea vitejiei şi să susțină mai mulţi vrăjmaşi împreju- 
«rul lor, cărora séi le face neîncetatii răsboiu séü se a- 
«pără în contra răsboiului făcutii de către aceia.» ! 


* Stanislaus Orichobius, Annales regni Polonie, An nalo. V. 


www.dacoromanica.ro 


656 N. BĂLCESCU 


«Dârjia şi semeţia, qice Cantemirii, este maica şi sora 
«lor, căci déca unul are calli buni şi arme bune, atuncă 
«gândesce că nici unŭ omü nu `l pote întrece, şi nu s'ară 
«feri, d'art fi cu putinţă, însuşi cu Dumnedei să se lupte. »? 

Locuitorii de térra de josii, obicinuiţi mai multň să 
trăiască în răsboiu cu 'Tătarii, eraii mai viteji decât cei 
de térra de sust, A omori şi a prăda pe Turci şi pe Tă- 
tară era la eï o datoriă creştinescă.2 Între dînşii se deo- 
sebiaii Orcheienii ca cei mai dën. 3 

Armele Moldovenilor eraii, ca şi ale Muntenilor, arcul, 
sulița, securea, sabia, palogul, măciuca, pugca, care la 
dînşii se numia sencță, s.c.]. În răsbâiele naţionale se slu- 
Tan eu cóse, topóre şi fuşturi.+ «Arcul, dice Cantemir, 
«îlii întindii ei fârte bine şi se pricepi a purta şi sulița ; 
«dar cu sabia totii d'a-una, faci mai multă isbândă. Iar 
«puşea o portii numai Vânătorii, pentru că diceaii eY că 
«este Iucmm ruşinosii să se lupte la 6ste cu acestă felii de 
«arme cu care nu se pâte cunnâsce nică arta militară, nică 
«vitejia.>5 

Pedestrimea Moldovenilor se rânduia în glóte adânci, 
de unde, şi expressia «a se îngloti pedestrimea», ce aşa 
de des se vede în chronicele lui Urechiă şi Mironii. Căl- 
Jărimea însă era arma, lor cea mai perfectă, Ea se lupta 
căllare şi pe josii, pe róndü ; lucru ce este cunnoscutii ca, 
celü mai mare gradii alt perfecţiei unei oştiri. Chronica 
ne arată că «la 1422 pornindu-se craiul Vladislavii alti 


1 Cantemiră, p. Il. cap. 17. 
* Idem. 

2 Mironă Costină. m.s. 

* Idem. 

5 Cantemiră, p. Îl. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 657 


e Poloniei asupra Crijaţilor (Cruciaţilor) "i aŭ trămisi şi 
«Alexandru Vodă 400 da Moldoveni, Ament totii alleşi 
«întm'ajutorii, cari aü arătatit mare vitejiă cu isbânda 
«împotriva Crijaţilor, că făcând năvală Moldovenii asu- 
<pra Crijaţilor, apoi de o dată san făcutii a fugi. Tar Cri- 
«jaţii, esşind dintr’o cetate anume Marienburg gonind pre 
«Moldoveni până "i aŭ îngiratù spre o pădure şi acolo, ped- 
«strându-se Moldovenii, pre ob 'cesul lor, aŭ prinsi a să- 
«getă pe Crijaţii Nendt, şi dând Nemţii Josü, şi încăl- 
«lecând Moldovenii, mare morte aŭ făcutii în Nemţii a- 
«acela, şi întorcându-se Moldovenii cu isbândă la craiul 
«Vladislavii, mare mulţumită şi laudă aŭ avutii.>! Ase- 
mené vedemi pe Moldoveni şi în mai multe rânduri a se 
lupta. Ca, la tóte naţiile meridionnle nimici nu era mai 
Tute şi mai de temutii decât cea d'ântâiu a lor isbire. Ne- 
isbutind ânsă, lesne se descuragiaii. Acâsta ne o mărtu- 
risesce şi Cantemirii , dîcênd : «Moldovenii la începutul 
«răsboiului tot d'a-una, sunt forte viteji, şi de alii duoile, 
«slabi la inimă. Iar décă îi înfrângii protivnicii înapoi, 
«atunci pré rari aŭ bărbăţiă să încâpă da treia or, ânsă 
«aŭ învățatii de la "Lătari de se întorci înapoi din fugă, 
«şi prin acestă apucare cu meşteşugii, aŭ smulsii biruința 
«de multe ori din mânele protivnilor.»*? 

Tum, ce Moldovenii numiaii pusci, n'aveaii, multe 
în ogtirea, lor la ineeputü , pentru că, depre cum ami a- 
rătati, eï ïubïaŭ pré pugiuii armele cu Doc, Mai în urmă 
ânsă, în alu url veci, ele se înmulțiră gi în băttăllii ve- 


t Mivonă Costin, şi Urechiă. — Ioan Dlugosstus, Historia 
Polon, lib. II, ad anno 1492.— Martini Cromeri de origine et 
rebus gestis Polon. lib, 19 p. 419. 

3 Cantemirù, p. IL cap, 17. 


42 
www.dacoromanica.ro 


658 N. BĂLCESCU 


demü figurând 50 şi 80 tunuri. Montierele se numïaŭ 
pive şi obusurile bumbarale. Ele eraf asemen€ numeróse. 
În băttăllia de la Cahul (1654) vedemii pe Ionii V.V. a 
întâmpina, pe Turcă cu 30 tunm şi 80 pive. Îngrădirile 
de campaniă séŭ retranşementele aŭ fostii asemen6 de 
multi cunnoscute Moldovenilor şi se nomiaii băştă, 

Răsboiul defensivii se perfecţionă multii la Moldoveni. 
Încă în vâcul alti xry °, ei deteră o frumâsă probă de- 
spre acâsta. La 1359, regele Cazimirii alii Poloniei trămi- 
tënd o armată însemnată din Polonia, mică şi Rusia, cu 
Ştefană V.V. împotriva lui Petru 1 V.V., acesta, vădând 
că, din inferioritatea numerică a, oştirei sale, nu isbutesce 
în băttălliile particulare, s'a trasă în locură strimte. Po- 
lonii trebuind să trâcă printi'o pădure d6să şi neâmblată, 
numită Ploninii din muntele Sepenetü , Petru V.V. o oc- 
cupă maï din'ainte şi puse să taie cu ferăstraia toți co- 
pacii de pe lângă drumii , lăsându'i pe trunchiurile lor 
numai înțăpaţi. Când intrară Polonii în codru, Moldove- 
nii începută a împinge copacii cei maï depărtati, care că- 
dënd pe cei maï de aprope, îi prăvăliră pe toți peste oştirea 
polonă. In ametéla şi învălmăşala în care eran Polonii, 
vëdënd pădurea din tâte părţile cădând pe dînşii, esse de 
o dată şi Petre V.V. şi îi isbesce; eï nu mai putură face 
atunci nici o mişcare, încureaţi fiind de copacii, cari în 
căderea lor îi sluţise de mâni şi de picire. Mulţi din Po- 
lonï periră în acea di memorabilă, mai mulţi ânsă cădură 
prinşi; trei stâguri mari, alii Cracovenilor, ali Sando- 
mirenilor şi alŭ Leopolenilor , şi altele nouă mai mici 
militare sii boierescă (gentilitia) şi cu totii aparatul de 
văshoiu, picară în mânele biraitóre ale Moldovenilor. 

t Urechiă. — Mironii Costin m.s. — Ion. Dlugoss. Histo- 


ria Polon. lib. IX ad an Chr. 1349.— Martini Cromeri, de ori- 
www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 659 


Acsstă tactică o păziră Moldovenii toti de a-una când 
aveai a se lupta cu o armată mai numerósă decât a lor; 
astfel între altele, la 1540. intrând o oştire însemnată de 
Poloneză, sub commanda generalilor Petru Odrovică, Ko- 
nezpolscki şi Michailii Buceacki şi unii numării de Mol- 
doveni cu Alexandru V.V. împotriva usur, atoruluï Bog- 
danii, acesta vădând că nu le va puté sta împobivă cu 
ósteasa, se trase la strîmtoră cu gândii să adducă pe Poloni 
după dînsul, şi astfel zăbovindu'i şi flămândindu'i, să îi pótà 
învinge. Ac6stă tactică îi isbnti. După ce purtă pe Poloni 
din loci în loci, îi adduse în sfârşitii la apa Bârladului. A- 
colo, trebuind Polonii să trâcă printr'o pădure, de şi sciaii 
că este ocenpată de ómeniï lui Bogdauii V.V. dar semeţin- 
du-se, porniră mai âutâtu carrele cu pârcălabul de Hotinii 
şi cu toţi Moldovenii şi Podolenii. Pe când aceştia, erai în 
mijlocul pădurei, 6stea mï Bogdanii V.V. îi isbi şi, după 
o cruntă apărare, d'abié putură scăpa cu multă pagubă. 

Atuncă, vrând să trâcă şi cea-l-altă 6ste polonesă, îi esşi 
înainte Bogdani cu «multe stéguri şi bucime şi foră căl- 
alărime, Yar multă pedestrime». Védënd acâsta, Polonii 
«se tocmiră de răsboiu» şi aŭ tinutü lupta de la chinâiă 
până a înoptatii, când «înglotindu-se pedestrimea, aŭ fá- 
acutii mare perire în Polonesi la strâmtori, tăind vinele 
«cailor cu cóse şi cu fuşturi. Atunci picară morţi şi ca- 
«petele armatei polone. Isbânda arii fi fostii a lui Bogdanii 
« V.V., dëch, Moldovenii protivnică ce trecuseră cu carrele 
«înainte, nu sa fi întorsii şi "i arü fi smulsii biruința. »! 


gine et rebus gestis Polonorum. lib. 12, p. 314.—Phalip. Bric- 
tius în Chron. universal, ad anno Christi 1359.— Petrus Albinus 
in Commentat de Valachia. p 160, — Stanislas Sarnisius in 
Annalibus Polonicis, lib. 7, cap. I. 


` Urechia ms.—văirep Gita Mag Dären tb. 22. 


660 N. BĂLCESCU 


Întraceste răsbâie civile se formară Moldovenii ca în- 
tr'o seólš militară. Ei nu avură îndată trehuință decât 
de unŭ căpitanii mare ca să se facă vestiți şi să fie eroi 
ai Creştinătăţii. Acesti căpitanii nu întârdiè a se ivi a 
fu Stefanü-eelü-mare. 

Eli se arată credinciosi tacticei părinţilor săi. Aceia 
ce ayu ânsă mai deosebită, este că, folosin lu-se de cun- 
noscinţa ce avea, despre importanța posiţiilor na.urale la 
răsboiu, elii ascundea uni trupii de oştire care, la uni 
semni hotărîtii, se aruncă pe la spatele vrăjmaşului, în 
vreme ce cea-l-altă armiă îlă isbia în facă. Este cunno- 
scutii că acestui principii fu datori Annibulii biruințele 
sale. Astfeli la băttăllia de la Bârladi (20 ianuarie 1475), 
Ştefanii V.V, după ce slăbise caii Tureilor pârjolind 6rba 
înainté lor peste totii locul prin care trebuia, să trecă, "i 
a trasă la strîmt6re. Acolo, folosindu-se de posiţia locu- 
lui, chiar şi de negurâla atmosferei, puse o sémä de 6meni 
în câmpiă, cari deteră semnali de răsboiu cu «trâmbiţe, 
buciume şi tobe.» Turcii, întorcându-se către glasul ce se 
audia, socotind că acolo se află Stefani cu tótă puterea, 
sa, acesta esse atunci de unde era ascunsi, îi isbesce în 
dosii, în vreme ce cei-l-alţi îi isbiaii în facă, şi printr'a- 
câstă, «apărare cu meşteşugii», după cum dicii cronicarii, 
elă numai cu 47,000 mii 6meni, învinse o armată de 
120,000.! 

Aceste principie tactice povăţuiră pe Ştefani V.V., în 
numer6sele sale campanii şi băttăllii ce a dată în vreme 
de 46 de anni necurmatii cutâte popârele învecinate, La, 
adducerea aminte a minunatelor fapte de arme ale acestui 


1 Mironă Costin. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 661 


eroii, chronicarul polonü Dlugoss aruncă o strigare do 
admiratiš sublimă! Istoricul unguri Istvanfiu mărturi- 
sesce că elii era celii mai vestitii generalii alii vremei sale 
pentru sciinţa militare ;! Yar unii scriitorii vechiii moldo- 
veni, în entusiasmul săi strigă: «Care voevodii mai 
«multe räsbóïe a avutü? Care domnii, mai mari biruinţe 
«a făcutii, şi acestea în deosebite vremi şi locuri, cu deo- 
«sebite nâmuri ? Ca fulgerul, de la răzăritii la apusu aú 
«străluminatii; marturi sunt Lésif, cari cu sângele lor 
«pumântul nostru aü roşitii! Marta Ungurii, cari pre 
«satele şi cetăţile lor, de foci potopite le aŭ vëdutü! 
«Marturi sunt Tătarii, cari cu iuţimea fugei lor, de fe- 
«rul lui maŭ scăpată! Marturi sunt Turcii, cari în 
«fuga lor nu putură afla mântuire! Marturi sunt Mun- 
«tenii, cari de călăria njjtrš san sdrobitü! Mar- 
«tură sunt tâte n&murile de prin prejurii, care ascuţitul 
«săbici lui aü cercatii.» 1 

După mârtea acestui domnii, sub Bogdan V.V., Şte- 
fani vi V.V., Petru Rareşii V.V., Moldovenii mat avură 
6re-care triumfuri militare. Aceşti domni făcură răsboiu 
şi cu isbândă Ungurilor, Polonilor, Muntenilor şi 'Tătari- 
lor. După stingerea lor, Moldovenii tădând cu totul sub 
suzeranitatea Porții, domnii ne mai având a apăra liber- 
tatea şi independinţa patriei ce le perduseră, lăsară a scăde 
şi a se demoralisa armata. Răsbsiele lor încetând atunci 
de a mat fi naţionale, ei perdură acelŭ entusiasmi care 
face pe totii norodul nebiruitü, când elŭ scie că se 
luptă pentru naționalitatea şi libertatea sa. Răsbâlele 


1 Istuamfius Pannonius. Historia regni Hungariæ. lib. IV. 
2 Vodi «Cuvântul de îngropare vechiu ală lui Ştefană domnul 
Moldovei>, publicatii în Archiva Românescă, t. T f. 5. Tagi, 1841. 


www.dacoromanica.ro _ 


662 N. BĂLCESCU 


ce ei avură în urmă a sprijiui fură maï tâte numai 
nisce lupte între pretendenți pentru dobândirea tronului, 
la a căror sfadă poporul lua pre pugină parte. Și într'a- 
ceste răsbâie curată ostăsesci, Moldovenii se arătară ades€ 
multii mai prejosii de cât naţiile vecine, căci în vreme 
ce acestea progresaii în arta militară, ei sta pe locă. Ast- 
felii la 1561, în băttăllia de la Vărbia, Alexandru V.V.. 
Lăpuşnânul, cu tótă superioritatea numerică a armatei 
sale către a protivnicului sti Despotii Eraclidi, cu tótă 
vitejia personală ce arată, perdù acestă băttălliă, căci nu 
sciŭ a se folosi cum trebuie de artilleria sa, nu luă ofen- 
siva la vreme, şi se apără móle, când fu atacati! Ast-felii 
la 1570, Polonii învinşi scăpară din mânele biruitâre ale 
lui Ionii V.V. învingătorii, numai căci acesta nu sciu ia- 
răşi întrebuință bine artilleria sa. Acestii domni, ca şi 
Tomşa V.V., cullese 6re-care triumfuri asupra Turcilor, 
Polonilor şi Muntenilor şi ar fi fostii în stare a da Mol- 
dovenilor vechia lor strălucire militară. Eli ridică stâgul 
independenţei ; dar Moldovenii, scôrbiți de tirannia lui, 
vefusară a'li secundă. lu băttălliile lui ânsă, vedemii pe 
Moldoveni a profita de lecţiile vecinilor şi a arăta 6re- 
care sciinţă tactică, Se vede că pe atunci începuseră Mol- 
dovenii a studia tactica, mai cu sémă în cărţile vechime, 
căci la 1578, vedemii pe Petru V.V. Schiopul, în băttăl- 
lia de la Docolina împotriva lui Ioanii Poteâvă ce cu Ca- 
zacii occupase tronul, a întrebuința aceiaşi tactică ce ve- 
stitul cartagineză Annibalii întrebuinţă în băttăllia de la 
Zama. Tu lipsă de elefanţi ânsă, ol puse în fruntea li- 
nică sale de băttălliă, ciredi de vaci şi erghelii de cai pen- 
tru ca să calce pedestiimea lui Potcóvă. Lui i se prileji a- 
1 Mironù Costinii. — Istuamfius, 


www.dacoromanica.ro 


. PUTEREA ARMATĂ 663 


ceiaşi nenorocire ce întâmpină vestitul biruitorii de la 
Canne, cocă Cazacii, stând pe locii şi lăsând să se apropie o- 
ştirea lui Petru V.V., de o dată slobogiră focurile îi tr'însa. 
Atunci acea ergheliă, de cai şi acea cir6dă de boi spăimân- 
tându-se, se întârse înapoi şi, navălind peste delen lui 
Petru V.V., o puse în neornduială, Cazacii se folosiră de 
acâstă împrejurare, o isbiră de o dată d'a drépta si d'a 
stînga şi lesne o învinseră.! 

Stefanii Tomşă V.V., (1612—1618) ajutată de vestiţii 
căpitani munteni Mârzea, Gheţea şi Racea, cari după 
mârtea domnului lor Michain V.V. Vitâzul se trăseseră 
în Moldova, învinse, în vr'o 'câte-va rânduri pe Poloni şi 
mai cn s6mă în băttăllia de la Cornul-lui-Sasti, De a- 
tuncă, pe timpurile lui Vasilie V.V. şi Ștefăniță V.V., 
vedemü pe Moldoveni luptându-se vitejesce în mai multe 
occasii. Băttăllia, de la Boiani (1685) în care Cantemir 
V.V. bătrânul a spartă şi a desfăcutii cele d'ântâiu rôn- 
duri ale Polonilor, este cea din urmă băttălliă generală, in 
care legiunile moldave străluciră cu fală.2 De atunci arta 
militară se perdu în Moldova! 

Moldova cra încunjurată, de unii brâii de cetăţi pe tâte 
marginile sale, Despre Polonia avea Hotinul, Soroca şi 
Tighina (Benderul); despre Transilvania avea cetăţuiele 
Nemţu şi Smedorora; despre térra Român6scă, Crăciuna; 
pe Dunăre, cetăţile Renii, Cartalul, Smilul (Ismailul) şi 
Chilia, gi pe Marea Nâgră, Cetatea Albă (Moncastro, A— 
cherman). Aforă de acestea, Sucéva capitala era tare întă- 
rită. La tóte aceste cetăţi cra commandantii câte unii Pêr- 
călabi, afóră de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, la care 


t Urechiă. — Miron Costiniă, 
2 Nie Costină, — Carra, p. 59 şi 100. 


www.dacoromanica.ro 


664 N. BĂLCESCU 


pentru importanța lor, se trămiteaii duoi Pârcălabă; Yar în 
cetatea Sucevei era Hatmanul Pârcălabii,! Aceste cetăţi 
fară multă vreme asilul libertătei Moldovenilor. De aceia 
asupra lor vedemii ţintuite tóte silințele vrăjmaşilor lor. 
Moldova se illustrară în apărarea lor. La 1497, Ioanŭ 
Albertii regele Poloniei, asediând cetatea Sucevei cu 80,000 
ostaşi, o băttu în zadar în vreme de trei săptămâni. Cetă- 
tenil se luptară vitejesce şi ce stricait tunurile Polonilor 
dioa, ei astupa nóptea cu ) #mántü, scânduri şi pétră.? 
Dar acolo unde Moldovenii se illustrară mai multii fu 
în apărarea Cetăţei-Albe. Acestă cetate era singurul lor 
portii pe Marea Nâgră şi printw'însul ei domntaú asupră'i, 
Cici nu trebuie a uita că acâstă Mare era odinidră uni laciă 
moldovenescii şi că domnii Moldovei purtai titlul de Ste- 
pânitori ai Mărei Negre Turci pricepură importanţa 
acestei cetăţi şi nu pregetară nică o jertfă spre a o do- 
bândi. Dar Moldovenii o apărară cu vitejiă, şi Maho- 
metü r , după o asediare de o lună, învinsti de duet, fu 
siliti a se trage înderătii.* Următorul sultanii, Baiazetii 
fu mai norocitii. La 1483, elù veni cu o oştire şi cu o flotă 
numerósă, de asediă cetatea, Unii scriitorii vechiu ne a pă- 
stratii amăruntole acestei asedieră, prin a cărei perdere se 
„îngropă viitorul maritimi ali Moldovei. «Cetatea Moun- 
«castru, dice elŭ, se află pe ripa mărei aprâpe la gura 
«Nistrului. Locul e forte bine întărită, şi prin posiţia sa 
«cea naturală şi prin muniţia sa, cea artificialë, şi de forte 


t Urechiă., — Mironi, Costină. — Cantemiru, p. Il, cap. 4. 

3 Urechiă. — Mâronă Costiniă, 

3 Archiva Românescă, t, I. f. 103, 

* Discorso di Zeodoro Spandugino Cantacusino gentil'homo 
Constantinopolitano, Delle origine de'principi Turchi. 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARNATĂ 665 


«mare importanţă pentru înlesnirile ţării, ale rîului, ale 
«mărei şi de forte mase preţii şi nume pentru tâtă pro- 
«vincia dimprejurii, care nume şi "In câștigase mai vîr- 
«tosă pe timpurile când sultanul Mahomedii, mergând 
«asemen6 asupra, lui, îli combăttu în vreme de o lună de 
«lile şi, neputându'lu lua, fu gonitii de rigórea frigului 
«şi siliti să'li lase. Baiazeti, dând voiă la ai săi să prade 
<lérra şi vădând că cei din lă-întru nu se mişcă, hotărî a 
«apropiă armata de pe mare şi de odată îlù încunjură de 
«pe apă şi de pe uscatii, şi "In strînse asa încât nu sepu- 
«tea adduce séü seste nimici, Vëdënd pe locuitori cerbi- 
«coşi în voinţa lor a'lii apăra, pregăti artilleviele, începu 
«a batte zidurile de mai multe părţi, şi urmând a ’lŭ 
«batte mai multe dile, dărâmase din ziduri atâta, cât so- 
«cotia că 6menii săi vor pulé să intre destul de lesne, 
«Cu tâte acestă clù porunci colón: lor sale ca în luptă să 
«urmeze una după alta şi în diminéta viitâre, cum se făcu 
ein, se puseră împrejurul zidurilor. Omenii cei din 
«lă-întru îşi făcuseră în ruinele zidurilor, apărături forte 
«însemmate cu vallwï şi cu şanţuri forte adânci, aşa în 
«cât, când s'au arătatii Turcii la intrarea lor prin rupturi, 
«îndată se încăierară cu dinşii, şi împingându'i înapoi 
«cu mare impetuositate, întrebuințând spre apărarea lor 
«săgeți, focuri, darde şi petre, se purtară cu atâta inimă 
«încât rănind şi omorînd forte mare numări din cet 
«din af6ră, îi goniră mai de multe ot, Dar vrăjma- 
«şii având Ament pré mulți, lesne se rennouiaii, şi venin- 
adu-le soldaţi nout în băttaiă, nu da Joeü de repaosü la 
«înconjurați. Omorîndu-se şi rănindu-se Ament mulţi 
«dintr'aceştia şi ne având pe cine pune în locul celor ce 
«lipsiaii, se micşora mereii numărul apărătorilor şi aşa 


www.dacoromanica.ro 


666 N. BĂLCESCU 


«sufferia cu multii mai mare pagubă prin cei puţini cari 
«îl perdeaii, decât adduceait prin cei mulţi cari îi omoraŭ 
«dintre vrăjmaşi. Baiazetii, după ce tinu pe aï săi în băt- 
ataiă o mare parte de di, porunci să dée semnii să se a- 
«dune şi, încetând băttaja, îi reconduse în lagërŭ cu gândii 
«ca în diminéta viitore să se agede armata aşa ea, împăr- 
«ţindu-se în multe col6ne, care să urmeze în băttaiă una, 
«după alta, să pâtă înnoui ne'ncetatii colnele şi să ţină 
«fără întrerupere băttaia dioa şi n6ptea, până când vor 
«dărâma vallurile şi vor mistui pe apărători. Ca acesti 
«cugetii trămiţând la repaosii oştile, le făcu să înțellegă 
«că după ce va trece noptea, în cea-l-altă di, mai nainte 
«de răsăritul s6relui, să se afla la rândul lor, spre a se 
«întrece din noŭ la băttaiă, cu idea sën de a lăsa acolo 
aVisţa, sii de a câştiga locul mai "nainte de a se retrage. 
«Vădând locuitorii pregătirile vrăjmaşilor, nelipsindu-le 
«curagiul, cu tâte că cunnosceaii primejdia în care se aflaŭ, 
«fiind slăbiţi prin cei rănită şi cei morţi, drescră locurile 
«de care aveaŭ treb ainţă şi se pregătiră cu tâte puterile 
«ce le mai remâneaii, spre apărare. Venind dioa urmă- 
«t6re, Baiazetii reconduse oştile tóte la locul de aaen, 
«cu mare sgomotü de sunete, de strigări şi de larmă ce 
«făceait soldaţii săi, cari fără înduoire își făpăduiaii bi- 
aruinţa. Baiazetii, dorind să scape cât va pută, şi 6menii 
«şi locul, se hotărî să încerce déca, cunnoscând ei primej- 
«dia, va pute să "i adducă cu învoire să se lase de îndă- 
«r&tnicia, lor, făcu semnit că avea să vorbiască cu el, tră- 
«mise înainte pe unii solii alii sën ca să le spună, cum că 
«Turcii vinii cu hotărire statornică de a nu îuceta băttaia, 
«dioa şi nâptea , până ce nu vor lua, locul, şi că dâcă a- 
aşteptă să fie siliţi, le vestesce că le va da locul în pradă, 


www.dacoromanica.ro 


PUTEREA ARMATĂ 667 


«şi nu va ierta nici vârstă, nică sert, şi că toți se vor 
«omori; iar dâcă vor voi a se suppune, îi va priimi foră a 
«vătăma averea séit persânnele şi, dându-le libertatea, va 
«sta în voia lor d'a rémáné pe locii sën a se duce În- 
«traltă parte. Audind cei din lă-întru propunerile sul- 
«tanuluï, şi ne vădând nici uni chipň de a se pute 
«mântui , fiindă-că nu mai i6măsece atâţia cât să 
<p6tă apăra valluiile , cerură puçină vreme ca să rës- 
«pundă. Stiîngându-se atunci căpeteniile, după câte-va 
«dispute, se hotărîră să priimiască condiţiile propuse, în- 
«credințându-se mai vîrtosit bunei opinii ce avea despre 
«Baiazetii , că le va păzi credința. După ce san svătuitii 
«între sine, trămiseră solii lor ca să le dea locul, şi fiind 
«priimiți cu bunătate de Baiazetii, îngriji sultanul gu 
«scumpătate ca să nu pătimiască nimici, dând voiă celor 
ace vor Yo sŠ se ducă d'aci, să pâtă seste tote lucrurile 
«lor fără vre o împedicare şi lăsând Moncastrul bine pä- 
ef, se întórse la Andriano; olŭ.»! 

Pârcălabii cetăţii cari aŭ făcutii acâstă frumósă, de-şi 
zadarnică apărare, s'aii numitii Ghermani şi Joanü.2 

Toti înti'acâstă vreme perdură Moldovenii şi cetăţile 
de la Dunăre. Alexandru V.V. Lăpuşnânul, la 1564, dë- 
rîmă, cetăţile din lă-întrul ţărnii.* Ele se rezidiră în urmă 
ca să fie derîmate iarăşi de Dimitragcu Cantacuzino la 


1 Andrea Cambini, cittadin Fiorentia, Dellorigine de Turchi 
lib. III. Acestă scriere, dimpreună cu cea mai susii citată, se află 
tipărită într'ună tomi în 40, sub titlul : Historia delle origine, 
guerre et imperio dei Turchi, raccolta da M, Francesco Sanso- 
vino. Veneţia, 1654. 

 Urecluiă, 

5 Idem. 


www.dacoromanica.ro 


663 N. BĂLCESCU 


1684, din porunca sultanului. La 1714, Turcii rezidescii 
numai cetatea Hotinul şi o oprescii pe séma lor.1 

Acesta este totii ce amii pututii descoperi despre orga- 
nisarea puterei armate şi arta militară în Moldova. Ce- 
tele moldave, în cursii de trei vâcuri , făcură 90 de cam- 
paniy, din care 19 civile, 15 împotriva Polonilor, 13 îm- 
potriva Ungurilor şi Nemţilor, 12 împotriva Turcilor şi 
'Tătarilor, 18 impotriva Muntenilor şi 8 împotriva Caza- 
cilor, 

Generalii cei mai vestiți ce aŭ commandatii armatele 
Moldovei, af6ră da domnii arătaţi în cursul acestei scrieri, 
aŭ fostii : Boldurii Vornicul, Şendr6 Hatmanul, vornicul 
Cărăbăţi , vornicul Grozé, hatmanul Barbowski, vorni- 
eul Bucimi şi hatmanul Buhuşi, 


1 Neculai Costin. —Chronicarii anonimi. 


SFERŞITU. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA MATERIILOR. 


Pagina, 


Precuvântarea editorului. . cc... ent 


ISTORIA ROMÂNILOR SUB MICHAlU-VODĂ VITEZUL. 


Introducere. . . . 2... .... a. a. a. a az. aa s. e, 


Summartü : I. Misia ati leu fă a naţiilor.— II. Care e mi- 
sia naţiei române ?—IIL, Colonniile romane în Dacia. 
— IV. Românii sub invasiunile Barbarilor, — V. In- 
temeierea principatelor.— Mircea, cel betrănü şi Ale- 
zandru cehi bună. — VI. Intocmirea vechiă a state- 
lor române. —VII, Luptaîntre boieri şi domniă.—.Dra- 
cula, Țepeşi, Stefani, cehi mare, Ionii Huniadi.— 
VIII De la Bogdană şi Petru Rareşi penă la Mi- 
chatu Vitezul. — LX. Lupta între Fanarioţi şi Ro- 
mâni 

CanreA Wa. Libertatea Naţionale (1593-aprilie 1595) 

Summariü : I. Coprinderea şi scopul acestei scrieri.— LL Sta- 
rea Moldovei şi ţărrii Românesci sub Aronii-Vodă şi 
sub Alexandru lliasü. — 1I. Michaiu, fiiul lui Pë- 
tragcu-Vodă, stă banü la Craiova — IV. EI scapă 
din osânda morţii. — V. Fuge în Ardeli şi apoi la 
Constantinopole, unde e numită domni ali ţărrii Ro- 
mânesci. — VI. Greutățile întâmpinate de dînsul la 
începutul domniei sale. — VII. Starea imperiului ot- 
tomanii.— Muratii mí şi Sinan-Paşa —Răsboiu cu Un- 


www.dacoromanica.ro 


1 


25 


670 N. BĂLCESCU 


garia (1592). —VIII. Rudolfii ir, împăratul Germaniei. 
— Dieta de la Ratisbona adunată pentru a hotărî răs- 
boiul cu Turcii — 1X. Hotăririle acestei diete. — 
Polonia refusă concursul stă în contra Turcilor — 
X. Sigis uundii Bathori, prinçul Ardâlului.-—Migcără 
într'acâstă ţârră din pricina răsbotului cu Turcii. — 
XI. Urmarea ostilităţilor — Băttaia de la Sisek — 
Sinan-Paşa n capul oştivei. — XII. Preocupările lui 
Michain în nevoile de fach ale ţărrii. — Purtarea a- 
supritore a Turcilor.—'Tractată de allianţă între Mi- 
chaiu, Aronü şi Sigismund Bathori, închiăiată în 
"Bucuresci (1524). — XIII. Nouă mişcări ale Turcilor 
din térra Românâscă. — Complotu 1m contra lor. — 
Anecdota lui Ali-Gian.— XIV. Mă ellărirea Turcilor 
în Bucuresci şi apoi în tâtă ţârra — XV. Tabăra lui 
Michaiu lângă Bucuresci -- Uni emirii sosesce cu 
óste turcâscă în térr&. — XVI. Alberti Kiraly tră- 
misti de Sigismnndii în ajuterul lui Michaiu; elù trece 
Dunărea şi ea Silistra. — XVII, Importanţa tërri- 
lor române pentru im) eriul ottomană, pe acele tim- 
puri.— XVIII Lup a Românilor cu hanul tătăresci 
— Isbândile de la Putineiu, Stănesci şi Scărpătesci, 
— Hanul fuge înfrântă. — XIX. Asediarea, Ruşciu- 
kului de Michaiu. — XX. Arderea acestui oraşii. Is- 
bândile lui Kiraly, banului Mihalcea si Buzescilor pe 
malurile Dunărei — XXI. Răscolă şi victorii în Bul- 
garia, — XXII. Luptele lui Aroniă-Vodă cu Tătarii. 
— Michaiu îi vine în ajutoru. — XXIII. Căsătoria 
lui Sigismundii Bathori cu Maria-Christina, archidu- 
cesă de Austria, —Tractatul închiăiată ci acestă oc- 
casiă şi însemnătatea lui. . XXIV. Isbendile Româ- 
nilor în Dobrogea — Asediarea şi predarea Brăila 
—XXV. Pacţii între boierii din ţerră, cu banul Man- 
ta în capii.— Insurecția între Sârbii din Craiova, poto- 
lită —Yărcaşii trădată pe lângă Vidină.—XXVI Re- 
sumarea, acestei campanii şi importanţa că. 


CARTEA n. Cullugh rent (aprilie 1595-decemvrie 1595). 77 


Summariă : I. Mortea sultanului Muratii ot şi înălțarea lui 
Mahomedii na — Noul sultanii îşi uccide taţii. — 
II. Starea împărăției turcesc); proorocii respândite 
între turcl ac pl despre căderea, acestei împč: à- 
ţii. — IIl. Ferhat-Paşa se numesce vizirii în locul 
lui Sinan și pornesce asupra ţărrii Românesci; elü 
declară Moldova şi térra Românescă pagalicnri. — 
IV. Românii coprindii unii convoiu turcescii pe Du- 
năre. — Isbândi în Ard6li şi Banatii împotriva Tur- 
www.dacoromanica.ro 


TABLA MATERIILOR 


cilor. — V. Prefăcută propunere de pace cé Sinan în 
acea ïérnă face iniy &ratului. -- Împăratul se gătesce 
de răshoiu. — VI. Trădarea lui Bathori câtre dom- 
nii români.— Aronii Vodă din Moldova se arestuïesce 
gi se duce în Ardâlii.—Stefanii-Răzvanii se face domni 
Moldoveï.— VII. Michaiu-Vodă află schimbarea dom- 
niei din Moldavia -- Elă trămitte o deputăţiă în Ar- 
delii; trădarea deputaţilor şi tractati l de la 20 matu 
1595, -- VIII. Michaiu-Vodă bie pe Tătar; face o 
expediţiă norocită la Nicopoli.— IX. Ferhat. Pasa so- 
sesce la Rugeiuk si se apucă de clădirea podului pe 
Duuăre. — X. Căderea lui Ferhat-Paşa din viziratii 
şi mëtteg lui. — Sinan se nnmesce vizirii şi seras- 
chicrii.— Maria Putoiana, eroină română — XI. Vi- 
ţa lui Sinan-Paşa. — Eli plecă spre térra Româ- 
nâscă şi sosesce la Ruşciuk. -- Armia ui şi căpitanii 
ce o commandaii, — XI]. Sigismund Bathori îşi sër- 
bâză nunta. — I.L află de sosirea lui Sinan şi începe 
„a se găti de óste. — Michaiu-V. dă îşi agéqă tabăra 
la Măgurelle. — Intocmirea ce face de apărare. — 
Sinan sferșesce podul şi trece Dunărea. — XIII. Va- 
dul Căllughărenilor. — XIV. Dioa ânteiu de băt- 
taiă la Căllughăreni — XV. Michaiu-Vodă vorbesce 
oştiri or.—XVI. Dioa a doua de băttaiă la Căllughă- 
rent — Românii perâii băttaia. — XVII. Vestita 
faptă de vitojiă a lui Michaiu. — Românii câştigă 
băttaia, -- Petrecerea Turcilor şi a Românilor în a- 
cea nâpte în tabără. — XIX. Michaiu cu óstea sa se 
trage la Bucuresci, apoi, pe la Târgovişte, la cetatea 
lui Negru: Vodă şi la satul Stoienesci. — XX. Sinan 
vine la Bucuresci.— Declară térra paşalicii, face ce- 
tate la Bucuresci.— XXI 'Târgoviştea, -— XXII. Si- 
nan merge la Târgovişte unde face cetate, gi apoi se 
duce la Stoienesci după óstea română.— Minw ata a- 
părare alui Michaiu-Vodi la Stoienesci — XXIII. Ba- 
thori îşi pune tabăra la Sas-Seheş şi strînge osti. 
— Eli dă Săcurilor libertatea cerută.— Bathori merge 
la Delul-Negru, unde se adună oştile.—Răzranii-Vodă 
vine cu óste din Moldavia. — XXIV. Bathori îşi lä. 
tesce dstea şi vine la Rucării. — Unii vulturii mare 
cade în tabără şi minuneză pe ostaşi. — Bathori so- 
sesce la Stoienesci. — XXV O cometă se arată d'a- 
supra taberei creştine. — Armata cregtină merge de 
tăbăresce lângă 'Iârguvişte. — Spaimă în tabăra cre- 
Stin. Sinan se trage spre Bucuresci — XXVI. Ba- 
thori îşi întocmesce óstea de băttaiă, el află de fuga, 
lui Sinan — XXVII. Svatü de răsboiu în tabăra creşti- 


www.dacoromanica.ro 


671 


672 


N. BĂLCESCU 


nà; se hotărasce a se batte Târgoviştea.—XXVIII. Băt- 
taia Târgoviştei. — XXIX. Luarea Tergovistei. — 
XXX. Svatii de răsboiu între creştini.—Ali Paşa pî- 
rasce pe Sinan.— Patru mii Turci cadiă pe nesciute în 
tabăra creştinilor. —XXXI. Retragerea lu: Sinan de la 
Târgovişte până la Bucur. şi la Grein, XII Ogti- 
rea, creştină plecă de la Târgovişte după Sinan. — Mi- 
chaiu-Vodă cu avanguardia sosesce mai ântâiu la Giur- 

iu. —XXXUL. Castellul San-Giorgiului. — XXXIV. 
Zăbovirea lui Sinan la Giurgiu.—EBli trece Dunărea cu 
o parte din armată — Băttăllia de la Dunăre.—Vite- 
jia Românilor, — Peirea Turcilor. — XXXV. Bathori 
sosesce la Giurgiu. — Desfacerea şi prăpădirea desă- 
vârşită a Turcilor, cari n'apucase a trece Dunărea.— 
XXXVI. Faptă viteză a unor ostași moldoveni. — 

ioa ântâia a băttăiei castellului San-Giorgiu. — 

XXVII Pioa a duoa a băttăiei castelului. — Pic- 
colomini şi cu Italienii. — Castellul se coprinde. — 
XXX VIII. Sinan fuge spre Constantinopole — Ves- 
tea învingerei lui Im aulia groza între musulmani. 
XXXIX. Bathori se întorce în Ardélü, — XL. Brăila 
se desértš de Turcï.—Udré bing pe Afis-Paşa.— Mi- 
chaiu-Vodă coprinde Turnul şi Nicopolul. —Fărcaşă 
cuprinde Vidinul. — Sfârşitul campaniei de véră din 
annul 1595. 


Nota I Despre planurile băttălliilor lui Michaiu-Vodă Vi- 


tezul. . EC SEET e 
Nota 11, De pre V. Cârlova, cu poesiile lui «Ruinele Têr- 

goviştei» şi e Marşul Oştireă Românesc» .. . 194 
CARTEA HY. Robirea erranului (dechemvrie 1595— 

„aprilie 1596) `, .. 199 


Summariii : I. Cercările de a attrage pe Polonă în allianta în 


contra Turcilor nu isbutescii.— II. Răzvan-Vodă trece 
cu 6stea la Bathori. — Cazaciinăvălescii în Polonia. 
— H. Zamoisky intră în Moldova şi întron€ză domnii 
pe Ieremia Movilă, — IV. Posiţia grea în carese află 
Zamoisky, în faça hanului tătărescii, — V. Luptele 
între Poloni şi Tătari bn Ţuţora. — VI, Se faco pace 
între dînşii, .- Zamoisky şi Tătarii essii din Moldo- 
va.— VII, Sigismundiă Bathori, împăratul şi Papa facă 
împutări regelui Poloniei şi hatmanului Zamoisky, 
— Răzvan-Vodă intră în Moldova cu stea sa, împo- 
triva, lui Ieremia, ~ VIJI. Băttăllia de Ja Schee. — 
IX. Răzvanii este biruitii dupč o luptă eroică.--X. Ie- 
remia îlii osândesce la mârte cu caznă —XI Bathori 
nu isbutesce gä resbune mârtea lui Răzvană fa con- 


www.dacoromanica.ro 


TABLA MATERIILOR 


tra Polonilor. — XU. Michaiu se occupă cu îndrep- 
tarea relelor pricinuite în ţerră de răsboie. — Intri- 
gile Turcilor în contra lui nu isbatescă. — XII. Com- 
plotă urditii de boieri în contra lui Michaiu, în fu- 
ţellegere cu Turcii — Michaiu pedepsesce pe conspi- 
ratori, respinge pe Turci. — iclenia hanului tătă- 
rescă.— XIV. Cete de haiduci români coprindă Nico- 
pole, Plevna şi Bela. — Căllătoria lui Sigismundă 
Bathori la Praga şi la Vienna; făgăduinţele ce i se faci. 
— Răscola Să&cuilor potolită de Stefani Bosckai. — 
XV. Sinan, viziră pentru a cincea 6ră, more în primă- 
v6ra 1596.—Hotărirea sultanului dea purta însuşi răs- 
boiul în Ungaria.— XVI. Revolta în Austria —Noui 
cercări fără isbândă de a attrage pe Poloni în alianţa 
în contra Turcilor.— XVII. Sultanul ajunge în Buda 
j coprinde cetatea Erlaŭ. — Lupte ale lui Michaiu 
a Dunăre. — Băttăllia de la Kercszteş, câştigată şi 
apoi grâznicii perdută de creştini. — XVIII. Isbendi 
ale lui Michaiu la Nicopole şi în ţârră. — XIX. Tur- 
ciă îi propună pace. — Căllătoria lui Ja Alba-Iulia. 
— Sigismundiă plecă din noŭ la Praga —XX. Michaiu 
îuchiăie pace cu Turcii, dar se pregătesce de răsboïn, 
— Mase comploti ali creştinilor de peste Dunăre.— 
XXI. ldea unităţii naţionale la Români. — XXII. Si- 
gismund Bathori închiăie la Praga tra. tată, prin care 
dă Austriei domnia Ardâlului, şi se întârce la Alba- 
lulia. — XXIII. Nehotănrea lui Sigismandiă. — Eli 
sâmănă dis“ordia în Transilvania. — Inalta posiţiă 
a lui Stefan} Iojica, —Cowinisarii umpărătesci vină 
în Ardâli, — XXIV. Michain reînnuoiesce tractatul 
cu Pârta. — XXV. Eli se gătescea coprinde domnia 
Moldovii. — XXVI, Complotul commisarilor împără- 
tescă în contra, dietei transilvane — XXVII. Purta- 
rea merşavă a lui Sigismundii.—Arestarea lui lojica 
produce spaimă la toți. — XXVIII Trădarea Ard6- 
ului de Sigismuadii.—XXLX. lojica este dati în mâna, 
commisarilor împărătesci.— XXX.Cardinalal A ndreiu 
Bathori se cârcă a atita po Poloni în contra Austrivi. 
— XXXI. Sigismundă Bathori trămite pe Somarsagi 
la Michaiu-Vodă — Temerile ce inspiră în Europa 
ambițiile casei austriace.—XXXII. Sigism. plecă în 
Austria, unde e priimită cu mari onori,—XXALII. Mi- 
chatu îngrijati se aplâcă către Austria, EI cere cu 
stăruii ţă ajutore din Transilvania, — XXXLV. Trac- 
tatul săă cu împăratul Austriei. — X" XV. Michaiu 
face jurămeută împăratului. — Condiţiile tractatului. 


— Ereditatea la Waal României, — XXXVI. Sigis- 
WWwW.dacoromanica.ro 


43 


673 


674 


N. BĂLCESCU 


mundi Bathori se căiesce de abdicare şi serie lui Bosc- 
kai. — Complotă în Transilvania. — XXXVII. Ba- 
thori plâcă şi ajunge pe ascunsă la Clusü.—Bosckai 
îi câştigă pe S&cui şi armata. — XXXVIII. Ardâlul 
proclamă din noŭ pringă ală săi pe Sigismundi, — 
Neinţellegeri cu Austria. —XXXIX. Ucciderea cum- 
plită a lui lojika. — XL. Turcii înainteză în Transil- 
vania şi refuză allianţa lui Sigismundi.—Elă se îm- 
pacă cu Austria si tracteză din noŭ cu Michaiu. — 
XLI. Michaiu trece Dunărea şi batte pe Hafiz-Paşa 
la Nicopole; apoi se întârce în ţârră cu pradă. — 
XLII Nout nehotăriri şi căinţe ale lui Sigismundii 
Bathori, — Partida, oposantă Austriei (9 îndâmnă a 
chiăma pe cardinalul Andreiu Bathori.—XLIIL. A- 
cesta se întrece din Polonia; Sigismund îlă priiine- 
sce cu prieteniă şi ilü proclamă în dietă prinçù ali 
Transilvaniei în locul săi. — Primejdia în care se 
afla atunci Michaiu-Vodă. — XLIV. Starea socială a 
muncitorilor plugari în România până la asedamén- 
tul luă Michaiu- Vodă. 


CARTEA IV. Unitatea Naţionale (aprilie 1599—iulie 


Inn)... . | 


Sunumariă : I. Descrierea fisică a Ardelului, Remăşiţele Daci- 


lor şi Romanilor.— Il, Invasiauile barbarilor.— Lup- 
tele Românilor din Ardâlă cu Uvgurii în vâcul de 


mijlocă., — II. Epoca Corvinilor. — Românii Yo- 
bagi. — Pretenţiile domnilor Români asupra, Ard6- 
lului, — IV. Cardinalul Andreiu Bathori cârcă în 


zadară să câştige bună voinţa împăratului Rudoltii, 
— V. Elă se silesce a îmbuna pe generalul Basta, 
dar totii de o dată tratâză cu Polonia. — VI Michaiu- 
Vodă băhuiesce réoa credinţă a cardinalului şi se asi- 
gară despre dinn, — VII. Michaiu pregătesce po a- 
scunsti oştiri în contra cardinalului şi amăgesce pe 
solii lui. — Cardinalul tracteză cu Turcii, adună ta- 
băra la Sas-Sebeşii şi apoi o licențiéză. — VIII. Ma- 
Inspina, nuuciul Papei, sosesce în Ardâlă — Politica 
vicl6nă din acele vremuri. — IX. Michaiu trămite 
pe G. Raţii la Andrein Bathori şi se gătesce de âste, 
pe ascunsă de cardinalul.— Acesta adună dieta, la Alba- 
lulia.—X. Long Maro trădeză pe Michaiu.—Parteu ce 
Yeaă Ungurii la chiămarea lui Michaiu în Ardâli. — 
XI Suferințele Românilor din Ardélü de la Unguri, 
—Saşii, Secuii ceri asemeni pe Michaiu.—XI1. Mi- 
chaiu adună ostagii sei la Ploiesci şi le cere jurământii. 
= Cuvintele lui spre a coprinde Ardelul, -— X111. Mi- 


www.dacoromanica.ro 


307 


TABLA MATERIILOR 


chatu îşi asigură ţârra şi familia despre Turci. — 
XIV. Elă trece Carpaţii pe la pasul Buzăului cu 
mare Yut là şi fără împotrivire, — XV Attrage la 
sine pe Săcui, dându-le iertarea de ic biăgiă şi apoi 
merge la Preymări. — XVI. Trece la Codlea, câştigă 
pe Braşoveni D parte" şi merge la Șărcaia —XVIIL In 
Alba-Iulia sosesce veste despre intrarea Românilor în 
Ard6tii,— Mirarea cardinalului. — XVIII. Michaiu se 
apropie de Sibiu.— Cardinalul vine cu 6stea spre dîn- 
sul. — XIX. Cercări zadarnice din ambele părți spre 
a înlătura răsboiul — XX. Intocmirea 6stei luí A. 
Bathori în băttaiă şi cuvântarea lui, — XXI. Intocmi- 
rea de băttaiă şi cuventareu lui Michaïu.—XX)I An- 
têïa parte a băttălli i. — Românii snnt învingători. 
— XXII. Ungurii se întorci la luptă şi răsbescă ó- 
stea lui Michaiu. — XXIV. Michaiu readuce pe af sët 
la luptă şi învinge cu totul pe Unguri. — XXV. A 
duoa di Michaiu trămite să prindă pe cardinalul fu- 
gitü.— Albenii se închină lui. — XXV]. Intrare tri- 
unifală a lui Michaău în Alba-Iulia, ca domni ali Ar- 
d6lului, — XXVII. Fuga lui Andreiu Bathori spre 
Polonia. — XXVIII. Tërranif săcui se scâlă spre a'1ü 
prinde şi daŭ băttaiă suitei sale la San-Fhoma. — 
XXIX. Ei prindă şi uecidi pe cardinalul.— XXX. Pre- 
vestiri ce avusese Andreu Bathori despre sfârşitul sët, 
—XXXI. Săcuii adducii capul cardinalului la Michaiu, 
Inmormântare cu pompă ce Michaiu face cardinalului 
în Alba-Iulia. — XXXII. Răscola Săcuilor şi Româ- 
nilorii din Ardéln în contra nobililor Unguri. — 
XXXIII. Greşelile politice ale lui Michaiu în Ardélň; 
elù nu face nimici pentru Români şi dă protecţia sa 
nobililor. — XXX |V. Totuşi, aceștia âncă se plângi. 
— Pedepsa trădării lui Maro.— XXXV. Michaiu trä- 
mite împăratului scire despre învingerea cardinalu- 
lui. — Desbatteri în Roma asupra morţii acestuia. — 
XXXVI. Impëratul trămite pe Basta în Ardélŭ.-- Ca- 
racterul acestuia. — XXXVII. Neînţellegerile jot 
Michaiu cu Basta, împăcate de coramisarul împără- 
tescii Petz. — Michaiu trămite soli la împăratul. — 
XXXVIII. Nemulțumirea lui Michaïu despre nobilii 
Unguri. — Elă priimesce soli de la împăratul nem- 
tescü şi de Ía celă turcescti. — XXXIX Actul trămisă 
lui Michaiu-Vodă de Rudolfă n, de care domnul este 
nemulțumită şi'şi arată cererile sale de la împărată. 
— XL Sigismund Bathori lucreză din noù în Polo- 
nia ca să capete domnia Ardâlului.— Michaju se găte- 
sce a'lă isbi în Moldova. — XLI, Planurile lui Mi- 


www.dacoromanica.ro 


675 


676 N. BĂLCESCU 


chaiu spre a coprinde şi a împărţi Polonia. —XLII,Elăi 
intră răpede în Moldova şi gonesce pe Jeremia şi pe 
Sigiswundii pân€ la Hotină. — XLIII Coprinde tótă 
Moldova şi aşsdă într'însa stăpânirea sa,-—Baba No- 
vacă calcă Pocuția, — XLIV. Nobilii unguri începă 
chiar în Moldova a tracta cu Sigismundii şi cu Polonii. 
— Michaiu a realisatii unirea celor trei principate 
romane: térra Românâscă, Moldova si Ardâlul. 


CARTEA v. Mirisleu (iulie1600 — ianuarie 1601). . 441 


Summarii : I. Michaiu tractâză cu Rudolfă v, care vrea să'lă 
depărteze din Ardâli.—Elă deschide dieta în Alba-Iu- 
lia.—II. Elă priimesce ună solă de la sultanul şi trä- 
mite la Constantinopol pe voruicul Dimu, care e uc- 
cisii acolo. — Basta e însărcinată să observe pe Mi- 
chaïu.— Moise Săcuiul trece cu trădare la Poloni.— 
JII. Michaiu cată să liniştescă prin Nicolae Vitâzul 
pe nobilii Duguri din Ardélü.—IV, Aceştia ânsă com- 
ploteză cu vrăjmaşii lui Michaiu, spre al depărta 
din Aydélü.— V. Michaiu trămite soli în Polonia. — 
VI. Desbinarea cresce între Români şi Unguri in Ar- 
déin şi în tâtă armia lui Michaiu — VII Plan de 
uccidere a nobililor Unguri ce pe nedieptă/se atri- 
buia domnului români. — VIII, Uneltiră de trădare 
ale lui George Mako, căpitanii alŭ Ungurilor, —IX.No- 
JI se adună la Cluşi şi apoiserăsipescii.— Michaiu 
scrie lui Basta ca să vină a se uni cu elŭ. — X. Mi- 
cbaju îşi adună 6stea la Sas-Sebeşi şi chiumă la sine 
pe nobilii Unguni adunați la Turda. —Aceştia refusă 
de a veni —XI. Csaki se află în capul nobililor revol- 
taţi, —Ei trămiti să câră ajutorul lui Basta, care le fà- 
găduiesce.— X1. Nobilii se intellegü cu G. Mako şi 
îngélă pe trămişii lui Michaiu. — XILI. Basta face 
svatii spre a trămite oști în ajutorul nobililor. — 
XIV, Nobilii nu isbutesci a câştiga în partea lor pe 
Cazaci, dar sânt mai norocosi cu alți ostaşi aï lui Mi- 
chaiu —XV. Bast? se desbină şi ei de la Michaiu, iar 
Onsen? îi staă credincioşi. — XVI. Legiunea lui 
G. Mako, după câte-va, înduoieli, se unesce cu nobilii. 
— XVII. Nuoi cercări ale lui Michaiu spre a îmbuna, 
pe nobili. — Basta se împreuneză cu dinşii şi prii- 
mesce commanda armiei ler, — XVIII. Michaiu tră- 
mite din noi soli la Basta, la nobilă şi la ostași. — 
Nieft prevestitoră alü lui Michaiu — XIX, Micha 
înaintâză spre Mirislču şi se agedă într'o posiţiă mi- 
nunati de întărită. — Basta se pornesce împotrivă” 
şi se încinge o luptă de avangaardiă —XX, Basta de 

www.dacoromanica.ro 


TABLA MATERIILOR 677 


şi învingătorii, amână băttaia pe a duoa-di si îşi a- 
ședă strojile de nopte. — XXI. Înduoieli fatale diu 
partea lui Michaiu. — XXII. A duoa-di Basta, încre- 
dinţându-se de tăria posiţii nostre, propune ca stra- 
tagemă de a se retrage; ceia-ce şi făcu după unii 
svatii de răsboiu, — XXIII. Michaiu se iea in góna 
lui Basta; dar acesta, ajungână la unii locă priin- 
clos, se opresce gata de băttaiă — XXIV. Întocmi- 
rea Getet lui Michaiu. — XXV. Întocmirea armatei 
lui Basta. — XXVI. Băttăllia se începe. — Isprăvile 
artileriei românesci ; ea cade ânsă în mânile duşma- 
nului.—XXYV11. Românii perdii bâttăllia după o luptă 
crâncenă.— Durerea lui Michaiu, care părăsesce câm- 
pul de băttaiă, mântuind stegul Lët? XXVII. Mi- 
chatu scapă trecend Mureşul căllare gi merge prin 
Alba-Iulia la Făgăraşii. — XXIX. Răsbunările nobi- 
lilor Unguri asupra Românilor si Săcuilor.— Bucuria 
curţii austriace de biruinţa lui Basta —XXX. Baba- 
Novaci întâmpină pe Michaiu la Făgăraşii şi amên- 
duoi se ducii la Codlea, unde sosescii şi oștile adduse 
de Pătraşcu din ţârra Românâscă. — XXXI. Intâm- 
plările de mai nainte ale ósteï lui Pătraşcu, cu îm- 
potrivirile Braşovenilor şi pustiirile lor în țerra Bêr- 
sei. KCL. Michaiu se vede din noŭ în capul unei 
oştiri puternice, gata a'și răsbuna asupra Ungurilor 
şi lui Basta.— Dar elü afiă că Sigismundü Bathori a 
intrată cu óste polonă în Moldova. 


Bopen! DIVERSE, Notă preliminară. . . . „528 


I. Bulletină despre portretele lui Michaiu Vodă Vitezul, ce 
se află în cabinetul de stampe de la biblioteca regală 


din Paris. e a 599 
II. Mişcarea Românilor din Ardélŭ, cuvânti rostitii la 15 
main 1851 . e 595 
DL Cântarea României. — Precuvântare . . , + , . 545 
Textul Cântare) e, DBB 
IV, Puterea armată si arta militară la Români. — Precu- 
vântare Eea da SZ a i QQ . 583 
Lista isvórelor . , . + + + + + s + +< . a DBS 


1-iu Memorii. (1844) Puterea armată şi arta militară, de la 

întemeierea principatului Valachiei până acum : 

Partea T. De la întemeierea principatului Valachiei 
până la aşedarea domnilor Fanarioti (1296—1716). 587 
BL Armata . . SE) © ‘n e 589 
$ 2. Miliția, ridicarea glâtelor. . . . , `, 606 
$ 3. Arta militară la Români în acea epocă . . . 610 

www.dacoromanica.ro 


678 N. BĂLCESCU 


Partea II. Puterea armată da la agedarea domnilor Fa- 
na toţi până acum (1716—1844). 
$ 1. De la agedarea domnilor Fanarioţi până la Re- 


gulamentii (1716—1830) . SS . . 624 
$ d. Puterea armată sub Regulamentii 1830 — 1844 630 
$3. Închiăiore. . . . . 635 


2-a ]lemorii. (1846) Puterea armată şi arta militară la 
Moldoveni, în timpurile mărirei lor. 
Tartea T. Puterea armată. — +, + + + + + . + 042 
Partea II. Arta militară, . + + + + + b é, e DE 


www.dacoromanica.ro