Radu-Filipescu-Istoriile-Domnilor-Tarii-Romanesti (1902)

ISTORIILE 
DOMNILOR ȚĂRII-ROMÂNESTI 


CUPRINZÎND 


ISTORIA MUNTEANĂ DE -LA ÎNCEPUT PĂNĂ LA 1688 


Compilate şi alcătuite de 


CONSTANTIN CĂPITANUL FILIPESCU 


„1. V. SOCECU, Bucureşti 
1902 


www.dacoromanica.ro 






A tă 






CONSTANTIN CAPITANUL FILIPESCU 


frescă în biserica de la Mateşti; după Literatură şi artă 


é 


romînr 


IV, n° 8. 
www.dacoromanica.ro 

























DSP 
AEEA, 
„TIRANA EA AGENAIS 








Mána uA taposni delete 
Tiumtn poa sait piele S na piei Ernan e tal 
pomiki avengul n grai d arad 

a pm A, 


D 








E 
mreana A 













g 
pat A imnttrtsi yi 


para. ram e Enah se gomar rin 









men Bihar mas Dai zei 





ss A trimiti 4. EDANE isan: 
Mamos Koan matase rar mni 








EAk para santem 





mionra Ujuungin Ams | 
{t 







iau miai sanae Y i HTA 4 poate ni țară patria pna mn bona 
br ma ei i 


| 

E 

Ii 

|: 
= X T T 
| 





Kpnyomag 


rociis Aanja 
„termini daoia | una mape di mia til groses anonc 
pean ponei Sosy ahaa 
Sempana ninya ENI ing I AE ASIE oa bamia se. arune "moni 


































mon A Ni n Impa f pnan, diarm Ano ai ma aval asin mia 
bat Argamasa varineâmnsrbruma nel unayna 
CoA ai A wun RAS imensa EI) atit apk ataoamngrm E A mun A ini mas Ta 


idamaine. iesene rten 
ppmaf mai č mab ojinaya mă], 
srzaa oi: Samaan + Pag mână. 


dedat nomiae mană aprins mana goma 
sta eminin „epitenoruineb ură EE G 
vireze + Kannan nus 
Se a cetatea 
aia 3 elfi - DFi 


mi pausa A pestă Je tiurre sal 











Actul de întărire pentru moşia Tămbureşti, 
dat la 15 Maiă 1687, lui Constantin Căpitanul Filipescu de Şerban-Vodă 
Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 













atit T z] pi 







iu i iai repre 
ANULA, MATEKA A; Pe ia 
AA) di AAE KA ESKE CABLE Mi Mă 


i 


3 H 


nF, | a Dan m~ 
LU efe dec pinyin ei neui mai zi nr ipeja è” 


Si 12 + . A 
a căi i 4 (AZ av îi“ aryna” hiyas atrespt nefjrpt Apt pad Ay ns apr 


6, 


1-2. Iscăliturile lui Dumitraşco şi Pană Filipescu, în josul documentului din 3 Maiă 1643. 
3. Iscălitura lui Pană Filipescu, supt documentul din 17 Decembre 1654. 


4. Iscălituru lui Constantin Căpitanul Filipescu şi a viitoarei lui soţii Rada, supt actul din 15 Septembre 1683. 
5. Semnătura obişnuită a lui Constantin Căpitanul Filipescu. 
6. Cele d'intăiu două rînduri din actul n° 4, scris de Constantin Căpitanul. 


www.dacoromanica.ro 


| PA 7 L) 7 
JEE os got are H 8 m 
cars PAG sn A pa a 


ae A 3, E 
i, Ri ci "Sim 


Annua 


af 
Cu poninăra 14] 
2: - 
pista panra 
1i. 8. 10. 
. Semnatura lui Şerban, ful lui Constantin, supt actul din 4 Maiù 1693, 
8. Iscaliturile lui Şerban, Grigore şi Radu Filipescu, fiii lui Constantin Căpitanul. 
9. Semnatura obişnuită a lui Grigore Filipescu. 


10. Semnatura din 28 Octombre 1703 a Radei Filipescu. 
11. Sem: ătura lui Matei, fratele lui Constantin Căpitanul, supt actul din Buzău 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ 


În 1845, Nicolae Bălcescu începea să tiparească în Maga- 
zinul istoric pentru Dacia» o cronică munteană, al cărui rost, 
cu știrile ce se aveaii atunci despre istoriografia țerii, ştiri 
puţine și nesigure despre unele manuscripte risipite, nu putea 
să-l înțeleagă. Vechia povestire energică a luptelor trecutului 
era cuprinsă într'un siugur manuscript, ce purta — în josul unui 
fragment din cellalt leatopiseț contemporan, al lui Stoica 
Ludescu, fragment ce servia drept un fel de introducere, — 
această însemnare: «Acastă carte s'a scris de Costandin 
Căpitanul; Mai 10 d., lt 7269». Bălcescu a înțeles că notița 
vine de la copistul tarziu al scrierii, ce se vedea bine a fi 
din vremile ce zugrăvia. Dar, necunoscînd pe autor, el dădu 
cronicii titlul prudent, de și foarte puţin lămuritor, de Istoriile 
Domnilor "Țării-Rumănești, scrzse de Constantin Căpitanul . 

Tipăritura s'a făcut într'un chip foarte simplu, manuscrip- 
tul unic servind și drept copie pentru lucrători. Aceștia — 
- trebuie s'o recunoaștem — au înțeles bine textul, și au cruțat 
prețioasa carte ce li se încredințase. Pe atunci ea se afla în 
stapinirea profesorului I. Brezoianu; pe urmă Cesar Bolliac 
a fost unul din proprietarii manuscriptului. De la dinsul a 
fost cumpărat, direct sau indirect, de d. D, A. Sturdza, care 
l-a daruit Academiei. 


Pănă la ieșirea la iveală a unui material nou privitor la 
cronică și la autorul ei, nu s'a adus nici o îndreptare textului, 
iar, în privința biografiei povestitorului, ea s'a imbogăţit prin- 

65845 I 


www.dacoromanica.ro 


II Prefaţă 


tr'o singură constatare. Anume, Aron Densuşianu observâ 
cel d'intăiu, în «Istoria limbei și literaturei române 1», că acest 
Constantin Căpitanul din însemnare nu e un copist, ci acel 
Constantin Capitanul Filipescul, despre o misiune a căruia în 
Ardeal, în 1688, se vorbeşte cu o insistență, care arată 
ori-cui un interes personal în această afacere 2. 

Într'adevăr, așa e: pentru nimeni altul decit pentru Fili- 
pescu nu putea să aibă atita însemnătate un drum de peţitor 
peste munți, pentru a aduce de la Curtea «Craiului» Apaffy 
un mire celei mai mari, mai cuminţi, și mai frumoase din 
Domniţile nemăritate ale lui Șerban-Vodă Cantacuzino. Pe de 
altă parte, leatopisețul întreg e întipărit de pe la 1660 încoace 
de patimile vii ale contemporanului, stăpinit de dușmănii și 
amestecat în lupte. Știrile bogate despre persoana scriitorului 
care nu se mumește însă pe sine, aceste știri se potrivesc 
în toate cu cariera de postelnic și căpitan, de alcătuitor de 
cărți pentru străinătate, de purtător al soliilor și de poruncitor 
al oștilor, pe care a avut-o Constantin Filipescu. În sfârșit, 
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Căpitănia de- 
căzuse cu totul, şi umilii boierinași cari o îmbrăcau, n'aveau 
tragerea de inimă, nici priceperea de a compune cronici sau 
de a le prescrie măcar într'o slovă frumoasă și cu o orto- 
grafie bună. 


În Cronicile muntene, ca şi în Istoria literaturii romîne 
am expus pe larg viața cronicarului nostru, și am analisat 
spiritul operei sale. Ar fi nefolositor să repet aici lucruri 
arătate în întregimea lor aiurea. 

Cum s'a alcatuit această ediţie, se înțelege lesne. Am luat 
cu basă singurul manuscript complect, acel întrebuințat de 
Balcescu, și de la dinsul am împrumutat și aspectul grafic al 
cronicii, adoptindu-i adecă felul de scriere a cuvintelor. Dar 
am mai găsit manuscripte tărzii sai fragmentare, a căror listă 


1 Ed. I-a, Iaşi, 1885, p. 175. 
Părerea lui Aron Densușianu e admisă și în Xenopol, /sforia Romînilor, 
IV, p. 626. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă IM 


se däla sfîrșitul Prefeţii, și din ele am cules unele îndreptări 
și întregriri. 

Cu acestea ar fi să se încheie lămuririle preliminare, 
dacă n'ar fi de spus unele lucruri nouă cu privire la Constan 
tin Căpitanul însuşi sau la neamul său. Dacă asupra croni- 
carului nu vor mai fi multe de găsit, cele ce se împărtășesc 
aici asupra Filipeștilor trebuie privite numai ca o scurtă 
schiță, scoasă din citeva documente inedite şi din acele, ceva 
mai multe la număr, care s'au tipărit pănă acum. De la in- 
teresul pentru ai lor și de la spiritul de sacrificiu al mem- 
brilor actuali ai familiei, atîrnă să se cunoască mal bine is- 
toria acestei însemnate familii muntene !. 


La începutul veacului al XVII-lea trăiau în părțile mun- 
toase ale judeţului Prahovei coboritori, înrudiți între el, a 
trei neamuri vechi, care, ca toate celelalte de la noi, nu se 
pot descurca bine pănă în cele d'intăiu timpuri din viața 
principatului. Domnița Elina, fiica lui Radu-Vodă Șerban, în- 
vingătorul Ungurilor, mort în pribegie la 1620, era, după 
mamă-sa Elina, «nepoata lui Udriște Vistiiarul , tăiat, în vreme 
de războaie lăuntrice, în vara anului 1548 2, a doua zi după 
înfringerea de la Periș, de către Mircea-Vodă Ciobanul, prin 
groază al trufașilor boieri. Ea adiugea și: «strănepoată lui 
Drăghici Dvornic ot Mărgineni 3», — care avu o bogată și cu- 
noscută carieră de boier supt Neagoe, al patrulea Basarab, 
şi supt urmașii lui. Pe acest începător al seminţiei boierilor 
din Mărgineni, urmașii săi, fiii și strănepoţii Elinel Canta- 
cuzino, îl prefăcură, din mîndrie familiară, în Comisul cel 
Mare al lui Negru-Vodă 4, sau într'o vlăstare a fratelui Ba- 
sarabilor 5. Gindindu-se la acest «bătrîn> al ei de spre mamă, 


1 D. N, Filipescu a dat exemplul, luînd asupra-. cheltuielile de tipar ale 
volumului de faţă. 

2 V, Hurmuzaki, X, p. III. 

A Iorga, Documentele Cantacuzinilor, p. 42. 

+ Cronologia italiană a Domnilor Țeril-Romănești, de Constantin Stolnicul 
Cantacuzino, în Operele acestuia, pp. 55-6. 

5 Genealogia Cantacuzimilor, p. 80- 


www.dacoromanica.ro 


IV Prefaţă 


numi Domnița Elina pe cel d'intăiu copil al ei cu acest 
vechiu nume de legendă vitează şi măreață, al luf Drăghici 
Mărgineanul. 


La 4 Iunie 7089 (1581), Mihnea-Vodă întăria boierilor 
săi «Banului Udrişte și Postelnicului Stoica» și, după formula 
obișnuită, «feciorilor săi, cîţi li va dărui Dumnezeii»!, satul 
Comarnicul, Udriște se poate să fie un urmașal celui tăiat de 
Mircea Ciobanul. Din Stoica, ce arată să-i fi fost frate, se născu 
o fată, Maria din Bucov 2, care avu pe Ilinca, măritată întăiii cu 
un Jani și despre care vom ajunge a vorbi îndată. Bucovenzz 
aceștia ar fi deci încă un neam pornind din vechiul trunchi 
mărginenesc, 


«Genealogia Cantacuzinilor» ni spune în mai multe rîn- 
duri că Filipeştii au de strabun al lor pe Drăghici din Măr- 
gineni 5, lamurind și aceia că legătura lor cu acestaarfi după 
femei, ca și a Domniței Elina și, prin urmare, a Cantacuzinilor. 
Jupănesele din Bucov recunoșteau și ele niște rude în cei 
d'intăiu Filipeşti pe cari-i putem urmări cu siguranţă în veacul 
al XVII, și pe aceștia- vedem avind o veche stăpinire, o moşie 
în Comarnic +, Pană Filipescu, unul din eï, avea moșii «la munte , 
ca și socrul său Constantin Cantacuzino, soțul Elinei 5. 


O întîmplare fericită a păstrat într'un document din 1712, 
dat de Constantin Brincoveanu, lui Vlad Filipescu, — care nu e 
însă unchiul» omonim, cronicarului nostru, — numele strămo- 
şilor, lui, și deci ale începătorilor ramureï lui. Radu și Tiha, «stra- 
moșăi Vladului Log. , fac o cumpărătură în Măgureni încă 
supt Alexandru, fiul lui Mircea (Ciobanul sau cel Bătrin)6. 


1 Traducere din grecește, în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. E interesant 
ca, între marturi, la Constantin Vistierul i se dă numele de familie, pe care-l 
Cunoșieam Însă de aiurea: Frangopulo, 

? V. pp. 79, 80, 412. 

3 Un Tud r din Bucov fu omorit de Alexandru Mircea (mai jos, p. 70). 

+ V. mai departe. 

5 Stoica Ludescu, în Magazin, IV, p. 349. 

6 Docurientele Canta uzinilor, p. 155 și urm., n° LXVIII. 


www.dacoromanica.ro 


Prefață vV 


In ce legătură stau ei cu Drăghici din Mărgineni, nu se 
poate însă spune. 


De obiceiu, familiile noastre boierești nu impun numele 
lor satului pe care ajung a-l stăpiîni, ci-și împrumută de 
la dînsul o numire deosebitoare. Satul Filipeștii ar fi fost 
deci acela după care sar fi început șirul boierilor Filipești. 
În afară de aceasta, nu avem încă nici o dovadă că Filip, 
Marele-Armaș, care, trăind pe la 1580-1620, avea un frate 
Berislav, era însurat cu o jupăneasă Anca și cumpăra pamîn- 
turi de la «<meghiiașii ot Văcărești», ar fi tatăl sau ori-ce alt 
fel de rudă ascendentă a celui dintăiu Filipescu sigur: Du- 
mitrașco, de supt Matei Basarab!. 


Nu cunosc o pomenire mai veche a lui Dumitrașcu de 
cît aceia din 15 (9) Iulie 7134 (1626), cind el, jupan Du- 
mitrașco ot Filipești», face o vînzare la Cepturoaia către 
Vistierul Buzinca 2. 

În luptele ce urmară din partea țerii împotriva lui Leon- 
Vodă și a Grecilor, numele său nu se întimpină în listele 
destul de complecte pe care le dau cronicile. La 1633, în 
noua Domnie de ţară a «Basarabului» Matei, vedem pe un 
Dumitrașcu, care ar putea să fie acesta, mergind la Brașov, 
cu o misiune și ducînd după sine alţi trei oameni domnești?. 
Peste trei ani, Ilinca din Bucov și soțul ei Iane Spătarul?, 
strînşi pentru o datorie de Mihai, fiul vestitului Lupu Me- 
hedințeanu, năvălitorul impotriva lui Alexandru Iliaș, luase 
șeptezeci de galbeni ungurești împrumut de la «Dumitrașco 
Clucerul din Filipești,» zălogindui, pentru aceasta şi pentru 
un alt împrumut, mai vechiu, făcut Mariei, mama Ilincăi, a 
patra parte din Comarnic: 


1 V., pentru Filip, două acte slavone nedatate, în Bibl, Ac. Rom., r-iu 
Desembre — și 71/x1. 

2 Scrie Braşov, maan aiak; Arch, Statului, Corrocemi, XXXVII, 6. 

8 Iorga, Socotelile Brașovului, p, 75. 

4 După o genealogie alcătuită pe documente și comunicată mie de d, Iu- 
liu Tuducescu, lani ar fi fost fiul lui Stoica Spăt. din Filipești, ca si Dumi- 
trașco. Această din urmă înrudire nu se poate admite din motivele ce se pot 
vedea mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


VI Prefaţă 


Adecă eu Iane Spatarul și cu soţia mea Ilinca, fiica jupănesei Ma- 
ria din Bucov, scriem și mărturisim prin acest al nostru zapis, ca să fie 
de mare credință la mîna lui Dumitrașco Clucerul din Filipești, cum să 
fie ştiut că, cînd au fost în zilele prea-înnălțatului nostru Domn Ma- 
te. Basarab Voevod, iar noi, căzind la mare nevoe de către Mihai Clu- 
cerul, ginerele lu; Lupu Păharnicul, de aceia am cerut și am căzut cu 
rugăciune la toate neamurile noactre ca să ne ajute la această nevoe; 
iară el nici unul n'a voit să ne ajute, fără de cît Dumitrașco Clucerul, 
de ni-aŭ dat 70 ugh în mînile noastre; iară noi i-am dat lui Mihai 
Clucerul . . . și ne-am scapat de la nevoia noastră. Și iar aŭ mai dat 
Dumitrașco Clucerul Mariei, muma soției mele Ilinca Spatăreasa, ughi 
30, pe cînd trăia încă numita... Deci si noi ,., am zălogit la 
dumnealui satul Comarnicul, însă a patra parte din sat, cu ruminii,. „ 
iar sorocul a fost... la Paști, lar... nor n'am avut de unde . , . și ne-au 
mutat sorocul pănă la Sfintul Dumitru ... lar, dacă nu-i vom da..,, 
sa ni mai dea încă ughi 100, și să ție dumnealui parte din satul Co- 
marnicul , . , Marturi: dumnealui Constantin Mare-Postelnic, și dum- 
nealui Comisul Buziuca, și Radu Vistier, și Constantin Mare-Postelnic, 
și Socol Mare-Clucer,.. Şi am scris eŭ Stoica Șerbanovici în Bucu- 
resti; Iunie 2, anul 7144 !. 

Boierii din Bucov nu putură plăti la sorocul pe care-l aşezase, 
şi în anul următor ei fură siliți a cere prelungirea termenu- 
lui pe mai multă vreme. Învoiala se face înnaintea lui Con- 
stantin Marele-Postelnic, Cantacuzino, care era să fie apoi 
cuscrul lui Dumitrașco; înnaintea lui Buzinca, o veche cu- 
noștință, a lui Fotea, unul din tinerii Greceni, și aaltor cîți- 
va: ea privește, nu numai pe Clucer, ci și pe soția lui, Voica, 
şi pe coconul lor, care e numit din greșală Ioan. Acest fiu se 
chema Pană — nume pe care-l purtase la începutul secolului și 
o însemnată personalitate grecească — și avea dregătoria 
de Spătar. El trebuie să fie acel Pană, Trimis al Domnului 
muntean, care apare la Brașov, în cele d'intăiu zile ale aces- 
tui an tocmai: 1637. 

Adecă eŭ lane Spătarul, cu soția mea Ilinca, fiica lui Staico Post, 


din Bucov ... la mîna lui Dumitrașco Clucerul din Filipești şi a ju- 
pinesei lui Voica şi a coconului lor, lon (sic) Spătarul, precum să se 


1 Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. Cf, Document.-le Canta- 
cuzinilor, pp. 7-8, 1° X. În același an, mai găsim pe Clucerii Matel și Radul ; 
Soc. Brașovului, PP: 79-80, Mare-Clucer era în 1633 Dragomir (pergament în 
posesia d-lui Gr. P, Ulănescu), 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă VII 


ştie [ca în nl precedent, dar suma e de ughi 130). Ne-au mutat soro- 
cul pănă la doY ani. Dacă nu plătesc pana atunci,] sa aiba a ni da înca 
ughi 70, spre îndeplinirea de la ughi 200, [și să iea moșia]. Și mar- 
turi aŭ fost: dumnealui Constantin Mare-Postelnic, și Radu Mare-Spa- 
tar, și Buziuca Mare-Vistier, și Mitrea Spatarul, și Stroe Mare-Vornic, 
și Socol Clucerul, și Drghic Slugerul, şi Fotea Spatarul, fiul luY 
Papa Logofăt, .. Am scris eŭ, Dumitru Logofăt, din București, în anul 
de lu Adam 7:45!, 


Din Maiu 1642 se menţionează un hrisov al râposatului 
Matei-Vodă Basarab, în mînile dumnealui Stolnicului Dumi- 
trașco Filipescu, în pricina lui Stoian, rumîn din Comarnic ?. 
Ca Stolnic se întîimpină Filipescu cel bătrîn și aiurea, în 1642 
și în 16435. ` 

Tot în 1643, Matei-Vodă întărește lui Pană, care ẹ cali- 
ficat de fost Postelnic — fost æl doilea Postelnic —,a patra 
parte din Comarnic, pe care i-o dăruise Ilinca din Bucov, ca 
unui «nepot» de nepot. 


Io Mateiii Basarab Voevod... boierului Domnie: Mele Pană biv 
Vel (sic) Postelnic, fiul prea-cinstitului boier... Dumitrașco Filipescu, 
Mare-Stolnic, nepot al jupănesii Ilinca, fiica dumneaci Maria, care au 
fost nepoată Staicului Mare-Postelnic din Bucov [caruia Mihnea-Voda 
î dă, la 4 lunie 7089, ca și lui Udrişte Banul, Comarnicul], și fiilor 
Imi, câți Dumnezeii îi va dărui, ca să-i fie lui toata parea din moşia 
mătușei sale, jupăneasa Ilinca, din satul Comarnic ..., afara numa de 
vecinul pe care l-aii fost iertat jupăneasa Ilinca, anume Ștefan din Co- 
marnic..., pentru că i-ai fost slugă... Aceasta.., moșie... au fost 
a jupănesei Ilinca... părintească, şi de la parințţii ei. lar dupa aceia, 
cînd aii fost în zilele Domniei Mele, la anul 7149, neavînd jupaneasa 
Ilinca fiii din trupul ci, ea aŭ dat și au lăsat aceasta mo,ie, partea e: 
din sat de la Comarnic..., nepotului ei Pană Filipescu, pentru su- 
fletul ei... Precum am văzut Domnia Mea și cartea de danie a ju- 
pănesii Ilinca... și cu mulţi boieri marturi..: Iordachi Vornicul, Ne- 
delcu Paharnicul, și soră-sa Frusina, și jupaneasa Caplea Stolniceasa, i 
popa Sîrbu, și Radoslav din Bucov... Boieri: Dragomir Ban, Dumi- 
tru Vornic, Radu Log., Stroe Vist., Preda Spàt, Socol Cluc., Mi- 


! Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 

2 Ibid, 

3 Iorga, Studi? și doc, V, pp. 181-2, n° 28; documentdin 27 Maiu 7150, 
în posesia d-lui Gr. P, Olănescu: Dumitrașco Filipescul V, Stol.» 


www.dacoromanica.ro 


VII Prefaţă 


halcea Comi», Marco Păh., Constantin Post, Scrie Dumitru, în Tirgoviste ; 
8 Maiu 7151 1}, 

Trec cițiva ani de zile, şi, în 1646, avem două știri despre 
Dumitrașco: una e o scrisoare a lui, datată 11 Februar, către 
Brașoveni, pentru niște iepe ce i se furase?. Cealaltă e vin- 
zarea, făcută la Tîrgovişte, în ziua de 22 Novembres, de gine- 
rele lui Dumitrașco către Evstratie Vel Vistier +. «Chirca 
vtori Post. ot Curtișoaraf, împreună cu jupăneasa sa Du- 
mitrana, fata jup ă)nului Dumitrașco băiv Vel Stol. Filipescu», 
înstrăineaza astfel a patra parte din satul Berteștii: «care 
parte de očnă și cu rum[ă niiaste a noastră de ziastre, dată 
de socru-mieu, pan Dumitrașco Stol.», luînd în loc satul Co- 
luneștii, dobindit de la Miho Spătarul: «pentru căt satul Colu- 
neștii ne iaste mai aproape de casă și mat în prilej de toate 
lucrurile». Și schimbul se face «cu știrea și cu voia socru- 
mieu, jupănului Dumitrașco Stolnic, și a cumnatu-mieu Pană 
Log., și încă mai vărtos dumnealor ne-au fost la mijloc toc- 
mealni€, împreună cu dumnealui jupănul Constandin Vel Post.». 
În adevăr, «Dumitrașco biv Vel Stolnic, Filipescul», semnează 
în josul zapisului, împreună cn Postelnicul Cantacuzino, cu 
«Pană Logft. Filipescul», și cu  Vornicul-cel-Mare Drago- 
mir, cu Banul Ghiorma, Vistierul Stroe Leurdeanu, Radu Logo- 
fát, Barbul biv Vel Ban, «Preda Vel Cluč. Brăncovenul», 
bunicul viitorului Constantin-Vodă Brincoveanu, loan Catargi, 
Udrişte Năsturel Vel Logofât și Clucerul Ghinea. Actul e 
scris de Logofătul cantacuzinesc, autorul cronicii de familie 
a neamului, «Stoica Log. Șărbanovici» Ludescuf. S'ar crede 
că,la această dată, Pană să se fi căsătorit cu fiica mai mare a 
Postelnicului, Marica, dar Cantacuzino n'avea încă pe atunci 
fete de măritat, 


1 Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 

2 Socotehle Brașovului, p. 96. 

3 Se da și data de la Hristos. 

4 V., asupra lui, Iie Nicolescu, în Noua Revistă Romînă pe 1901. 

5 Cf, Socotelile Sibiiulut, p. 18 n. 1, 

€ Bibl, Ac. Rom., 93/XuIII. Și la 9 Novembre 1643 găsim pe Dumitrașco 
Vel Stulnic în calitate de martur (Arch, Statului, Ørîzcovent, XI, 6). 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă IX 


Încă de la 1643 Pană era însă căsătorit, țiind pe o fată a 
jupănesei Ancăi de la Văleni, care mai avea de gineri pe 
Radu Fărcășanu și pe Ghinea Brătășanu: 


Adecă cu jupan Dumitrașco Filipescul Vel Stol, denpreuna cu fiiu- 
meii Pan a] Post., scris-am și marturisim cu cesta alt nostru zapis, ca 
să fie de mare credință la măna fraţilor noştri! Kadul Capt. ot Farcaș, 
Ghinea Sluj ot Bratezanii, cum să se ,tie că, dupla moartea cuscra-mea, 
jupăneasci Ancai ot Valeani, soacra dumnealor, avut-am paru și galceavă 
păntru partea ci de mojai; de într'alt chip n'am avut cum fac e], ca 
să avem pad[e] unii de catre alții, ce am loatu noi cu voia noastra, 
a tuturor, boiari tocmealnid: jupan Radul Vel Log. i jupan Stroe Vel 
Vist. i jupan Custandin Vel Post., ca să ne împaċ[e] și sa ne tocmeasca 
cum vor adevăra dumnealor ca va fi mai cu direptul, Într'aceaia dum- 
nealur cautat-au cum aŭ socotit că va fi mai cu dreptate sa fim tocmiţ; 
değ au ales dumnealor den moșani(e] cuscră-mea Ancai, soacra dum- 
nealor, partea den sat den Blădeyt[i] și den Navrapeaasa, cata să va aleage 
să fie a fiiu-meii Pan a] Post., și a nurori-mea Predei, iar cu alte pari: 
de moșai și Țigani și alte ce să va afla, cum s'au tocmit el, noi sa nu 
avem ni o treaabă, ci să fie pre sama lor, cum au lasat și cuscra-mea 
pan au fostu vie. Pântru ca ni la moartea ci n'au lasat, nic au 
dat zeastre mai denainte; iar apoi, dup[a] moartea dumneati, Kadul Capt i 
Ghinea Sluj, socotit-aii ca să nu mai avem galceava între noi și să 
fim tut o casă: ales-aii și aŭ dat aceaste 2 părţi de sat, ce scriu mai 
sus, fiiu-meii lui Pan[ă] Post., și nurori-mea Predei. Derept aceaia fá- 
cut-am și noi acest al nostru zapis la mina Nadu[lui] Căpi, i Ghinea 
Sluj., cum de acum nainte să fim în pac e] unii de cătră alţii, nui și 
fitorii noștrit în vac, cum ne-aaii tocmit aceșt[i] boiari ce sänt ma. su» 
zășii. Și la această tocmeaal[ă] mulți fost-au și alţi buiar. mărturie, cari. nu 
scriu pre nume, și-ș vor pune peceții e] și iscilituril e] mai jos, Și pan- 
tru mai adevărată credință ne-am pus și noi peceţi! e] și îscaliturile, 
ca să-s crează, Și am scris eu Udrișt[e], fitorul Oprei ot Șărineaas a , în 
Tirgovist[e], m=ţa Mai 3; vlt. 7151. — Doua peceţi neînţelese, Semoa- 
turile 1, 


În 1649, prin actul, al cărui resumat urmează, Domnul ho- 
tărește procesul pe care-l deschisese, pentru a patra parte 
din Comarnic, luată de la Ilinca,un Hrizea Comisul, fiul Fru- 
sinei, sora cunoscutei Ilinca, și al lui Nedelco din Bucov. 


Tirgoviște, 16 Novembre 7158, Matet-Vodă confirma lui Dumitra, co 
Filipescu biv Vel Stolnic și fiului Pană l.ogolatul, ecu fiii lor», a patra 


1 Cartouul I al Doc. episcopului Ghenadie din Kîmnic, la Academia Romină. 


www.dacoromanica.ro 


X Prefață 


parte din Comarnic, a Ilincai, căreia-i era «părintească, de la mama 
eï, jupăneasa Maria, fiica lui Staico Postelnicul din Bucov, mătușa Stol- 
nicului Dumitrașco Filipescu», În 7144, ea o zalogeşte Filipeştilor, «cu 
știrea însă și a sori-săi Frusina, și a ginere-săii Nedelcu Comisul din 
Bucova. Se platesc toți ce. 200 de ughi. «Pentru că au avut și numi- 
ţii boerl acolo în satul Comarnicul a lor veche și dreaptă moșie, 
asemenea a patra parte, şi cu ruminii, și peste tot hotarul, și pe 
din două cu jupăneasa Ilinca... Acum, la anul 7158, după moartea 
(sc) jupanesii llinca, nepotul e. Hrizea Comisul, fiul lui Nedelco Co- 
misul şi al jupănesi. Frusina, au pornit jalbă pentru această parte de 
moșie din Comarnic, zicînd cum ca lui i se cade mai mult ca să dea 
banii, și că lui i se cuvine ca să o stăpînească,,. Am cercetat sin- 
gur... și am chibzuit,.. că nu se cade, nici este după legea ţerii a 
întoarce bani! înapoi după atita vreme, pentru că pe atunci tatăl săi... 
era viii şi mumă-sa,,. vie, și nu aŭ vrut să dea nici un ban. Deci 
jumătate din Comarnic va fi a Filipeştilor. Boieri: Ghiorma Ban, Dra: 
gomir Vor., Radu Log., Stroe Vist, Diicu Spăt., Drăgușin Păh., Radu 
Com., Constantin Post, Scrie Dumitru Log. 2. 


Peste zece zile, Stoica Ludescu, în ființa lui Constantin 
Postelnicul, redactează apoi zapisul prin care Ilinca mai dă 
jumătate din ce-i rămăsese la Comarnic, păstrind ultima bu- 
cată din moşie pentru moștenire, către al doilea bărbat 
al ei, Antonie Postelnicul, sau pentru binefaceri: 


26 Novembre 7158. «Jupăneasa Ilinca, fiica jupănesii Maria, ne- 
poata lui Staico Post. din Bucov», dă zapis Filipeștilor, arătînd îm- 
prumutul şi cedarea. «lar, cînd aŭ fost mai apoi..., la anul 7158, iară 
nepotul miei Hrizea Comisul s'aă sculat cu piră..,, și aŭ rămas... de 
lege... Dar, pentru că eï se temeaŭ oare-cum și bănuiai pentru rămă- 
şița părţii mele ce mai era nevindută din Comarnic, ca nu cumva eŭ 
să fac vre o meșteșugire și să o vind la alţii, saii să o dăruesc nepo- 
ților miei, sau să îutre niscareva străini în această moșie, fiind dum- 
nealor moșneni şi dintr'un singe cu mine, și mai fiind fost eŭ ecăuta- 
tă și îngrijită de dumnealor la toate neajunsurile mele,.. Să aibă 
dumnealor a ținea din a patra parte a mea... pe jumătate,.,, și cu 
cealaltă jumătate din moșie asemenea .,, Iar cealaltă jumătate să am a 
o ţinea eŭ pentru hrana mea, pre cit voiii avea viaţă, și, la moartea mea, 
de voiii voi să o închin pentru sufletul mieu, saŭ să o las soțului 
mieii Antone Postelnicul, să fiii volnică. Iar, de voiii voi ca să o vînd, 
să aibă să o cumpere tot dumnealor..., nici nepoților miei, nici ne- 


1 Copie în Archiva d-lui G., Gr. Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XI 


poatelor .,, Marturi .,, dumnealor Constantin Mare-Postelnic şi Iorda- 
chi Vornic. Scrie Staico Log. din Tirgoviște 1. 
Încă în 1652 «Dumitru Stolnic Filipescu  iscălește supt 
o hotărire domnească privitoare la niște lipsuri în Vistierie 2. 
El muri peste puțină vreme. 


Trebuie să adaugim că pe atunci trăia un Vlad Portarul Fili- 
pescu, și că veri ai acestuia erau fiii lui Mihăilă din Bălțați : Lazar, 
Stroe, Neagoe și Oprea, boierinași de țară, ce au trăit 
fără sgomot, lăsind moșia unor rude cu o viață ceva mai răsu- 
nătoare ?, Vlad trăia în 1638, şi-și avea sălașul la Măgu- 
renii din Prahova. Murind, el nu lasă alți urmași decît o fată, 
Iina, care se mărită cu unanume Libăr sau Labăr, și avu cu 
dinsul un fiu: Toader Libăr. 

«Unchiu» numeşte pe bătrinul Vlad un alt Vlad Fili- 
pescu, ce se întimpină la 1712, și numeşte «vară» pe fata 
Portarului omonim. Acest «Vlad Logofătul ot Filipești» 
era fiul unui Cătăniţă, tot Portart. El lăsă un fiu, Con- 
stantin, ce era Logofăt de taină în 17155, De aici se mai 
vede că mai fusese un Vlad, și fratele său Radu, șică amin- 
doi aceștia erau fiii lui «Drăghici cel bătrin», frate al lui Vlad 
Portarul și veri ai lui Vlad Logofâtul. 

În ce legătură anume se aflau aceștialalți Filipești, din 
Măgureni, cari vegetară în obscuritate, cu cei cunoscuţi 
şi însemnați, nu se poate hotărî. Constantin Căpitanul vor- 
beşte la 16886 de un cunchiu Vlad» și de un văr, Pană, dar 
se pare că nu e Logofătul din vremea lui Brincoveanu. 


Fiul lui Dumitrașco, întăiul Pană, ajungeintăiu Mare-Stolnic, și 
merge la Țarigrad pentru Domnia lui Constantin-Vodă, în 1654. 
Mare-Păharnic, tot în 1654, apoi, cu intrerupere, Mare-Spătar în 


> Magazinul istoric, J, p. 129. 

3 Documentele Cantacuzinilor, p, 1 55, n° LXVIII 
4 lid. 

5 lbid. pp. 175-6, V. n° LXXV, 

6 Vezi maï departe, p. XIX. 


www.dacoromanica.ro 


XII Prefaţă 


1655 1, anul măcelului boierilor, sosirii pedepsitorului «Craiu» 
unguresc și nimicirii Seimenilor, — în timpul de luptă, la Șoplea, 
el se găsia în fruntea oștilor domnești, peste care rămase și 
după biruință ?, 

Tot în acest an 1655, Pană cumpără de la un Căpitan 
din Gherghița muntele Floreiul, care rămase mult timp în 
stăpinirea urmașilor lui. 


Un zapis al lui Dumitrașcu Căpitanul, care cra la Gherghița, din 
anul 7164, Sept. 10, prin care vinde lu! Pană, Mare-Spătar, un munte 
anume Floreiul ..., cu marturii: Gheorghe Baleanu Mare-Vornic, Stroie 
Mare-Logofăt, Radu Mare-Comis, Bunea biv Vel Vistier, Radu Mare- 
Stolnic, Pîrvu Mare-Vistier, Stefan Fărcășanu Mare- Vistier, Stanciu 
Jitrea martur (!), Danciu Parăiauu Mare-Postelnic, Neagoe Căplescu 
Căpitanul, Vlad Logofât 3. 


In Decembre 1657, Domnul scutește pe sătenii din Drago- 
slavele de ruminie față de mai mulți boieri, între cari cum- 
nații Pană Spătarul și Banul Chirca: 


Constantin Șerban da «satului Dragoslavel[e] de la scal[a] ot Muş- 
cel, unde iaste chiaia, și tuturor săteanilor, de la mare pan la mic»: 
li se dă tot satul. E în hotar cu Stveneştii și <Vrăhul lui Leaotă..., 
de se hot ăjrașt[e] cu hotarul Țarai Ungurești și cu Rucăreanii». Un 
munte-l cumpărase de la sătenii din Albești. «Și să fie în paâ[e] și 
slob[o]zi Dragoslăveanii de rum[ă]nie, ei și fe&[oJrii lor, de cătră jupăn 
Pano Filipescul Vel Spat. i Chirca Banul, și de cătră fec[iorii lu Ne- 
goiţă Log., anum[e] Ventil[ă] Log. i Dumitrașco, și de cătră feċfiorii] 
lu Drăghi6 Sluj.: Papa Gauș, Veniilă Post., Mihai Spăt. și alalți fraţi, ue- 
poți lu Ventil[a] Vornic, și de catra Drăgoiii Căpt., ginerel(e] lui Teo- 
d[o]sie Ban[uli». Fusese proces la Matei-Vodă între săteni și părinţii boieri- 
lor. Ei aduc 12 «megiiaș» de jură; erau să aducă ceilalți preste leage 
24, dar eraposatul Matei-Vod(a] aŭ întrat la mijloc singur, decăt sa 
mai poarte părinţii cestor boiari leg[e] și gălGavă, mai bine să fie o 
tocmeală și o  răscumpărătoare cu bani; pentru că și Dragoslăveanii, 
fiind un sat de marginea ţărăi, Ja hotar, şi poart(ă] atătea greutăţi şi 
slujbe împărateșt[i], și crăeșt[!], și domneșt[i], cu soli, cu ol[ăJcării, și 


1 Și chiar la 17 Decembre 7163, = 1654. Bibl, Ac. Rom., 18/XL1V. 

2 Cf. Studit și doc., 1V, p. COXLVIII și n° 1; p. 268; V, p. 121, n° I9; 
p. 154, n? 34, 

3 Resumat în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XIII 


cu toate treabel e] ce iaie porunca Domnii și a țării. B »erii capătă 
3 000 de galbeni în Divan. După şelsprezece ani, «dup 4 moartea ace- 
lor baiari, coc[oȚnii lor, ce scriu mai su», oferă a aduce cei 24, dar 
văd blestemul. Totuși li se mai dan 300 de galbeni. Gheorghie Bileanul 
Vel Vornic, Stroe Leurdeanul Vel Logofi, Prăvul Vistier, Radul Stol- 
nicu), Radul Com., Nadul Păh., Neagoe Post. Scrie Dumitru Log, Bol- 
diciŭ. Tîrgovişte, 22 Decembre 71661. 

Pe același timp, Pană va fi făcut cu cumnatul său Drăghici 
Cantacuzino cumpărătura de moşie în Zoreștii din judeţul 
Buzăului, de la Grăjdana, văduva lui Buzinca, precum și cea 
din Cornățeni și Rădulești ?, 

Cînd Turcii porniră să sfărime Domnia necumpănitului 
Constantin Basarab, căruia Pană, ce era acum soțul Maricai 
Cantacuzino, îi era totuși nepot după nevastai, —el n'avu 
îndrăzneala ce trebuia pentru a da o luptă. Grecul ex-turc, 
ce veni în loc, Mihai-Vodă contrafăcutul, sai Mihnea al 
III-lea, cum i se zice de obiceiu, nu-i dădu nici o dregătorie, 
și făcu numai de formă Mare-Logofăt pe socrul lui Pană 
Cantacuzino î, Domnul bănui uneltiri din partea acestor două 
rude ale predecesorului său, și căută să-i prindă la moşie, unde și 
căutau de recoltă, în August 1655. Amindoi putură fugi în 
Ardeal, și acolo-l găsim pe Filipescu în April 1659 încă, lup- 
tind pentru causa lui Constantin-Vodă 4. 

Pană se întoarse, de sigur, supt Ghiculești, cari-l facură 
Vistier întîi 5, apoi Logofăt. Data morţii lui n'o cunoaştem nici 
pe aproape măcar &, 


O fată a lui, Maria, a luat pe Barbu Milescu Banul’. Iar 


1 Pergament. Bibl. Ac. Rom, 44 XLIV. 

2 D cumentele Cantacuzinalor, pp. 28-9; pp. 63-4, n° XXVI. 

3 Cf. Studir și doc, V, pp. 185-6 și De pre Cantacunint. 

4 Studir și doc, IV, p. 57, n° LUI. 

5 La 13 Mart 1660: «Pana Filipescul Vel Vistier>. Tot așa la 16 Au 
gust urmator; Bibl, Ac. Rom., doc. 54/XuIv și 58/xXL1v. 

€ Studii și doc, V, p. 122. 

7 Iorga, Cronict muntene, p, 41. Cf, hrisovul lui Constantin Brinc veanu 
pentru Hurez (copie în mssle. Academiei): «De la Barbul Banul Milescul... 
a: cumparat jupăneasa Stana ,.,, de la jupaneasa Mariia Baneasa, care O au 
ținut Barbul Banul Milescu, „i de la c coanele ei, Stanca și Marica, featele 
Banulu Barbul Milescul» satul «Baia de her»), 


www.dacoromanica.ro 


XIV Prefajă 


fii a avut doi: pe Constantin Căpitanul și pe Matei Stolnicul, 
care era frate mai mare. lată ce se poate spune nou cu pri- 
vire la eï, 

Amîndoï fiii apar lingă mama lor, Marica, în 1666, cind ea 
face cumpărături la Păpeni, în Ialomița: 


10 Maiù 7174. <Nepoţi Pape! din PäpenY, împreună, anume Colțea 
i Papa i Simon», vind «jupšnesiť Maricăť biv Spătăreas[ă] şi coco- 
nilor, anume Mateiu Spătar și lu! Costandin», 100 de stînjenť la På- 
pent, cu 15 ughY. Scrie <dasc. Oancea». 

30 Septembre 7175. «Radul snă Radu Logf. Dudescu» vinde 
«dum[neajeY jupănesi! MaricăY a răposai[ullui Pană Spătar Filipescul 
şi coconilor dumneael, Mate! şi Costandin», 300 de stînjen! la Păpent, 
în Ialomiţa. MarturY: Barbul Fărcăşanu, Miha! Cantacuzino, Mateiii Can- 
tacuzind, Stoica Dedul Logf!. 


Cariera boierească a lui Constantin începe — știm și de 
aiurea — încă supt predecesorii lui Șerban Cantacuzino: la 
13 lanuar 1680, el era numai vtori Postelnic, și iscălia ca 
martur supt un document, cu frumoasa lui scrisoare ceteaţă 
și îngrijită 2. Fratele săi nu se afla pe acest timp în ţară: 
plecat, împreună cu unul din unchii săi, Iordachi Cantacu- 
zino, la 1675, cînd Duca-Vodă hotări închiderea și nimicirea 
partidei cantacuzinești, el se însură acolo cu Safta, fata lui 
Chiriac Sturdza, Din această căsătorie, el avu trei fete: una, 
Maria, luă pe Iordachi Caramanliul, rudă cu Postelnicul lui 
Brincoveanu ; alte două, Voichița sau Aniţa?, pe Radu Clu- 
cerul, pe Tudor Știrbei al lui Cernica și pe Pantazi Medelnicerul; 
iar a patra, Păuna, fu măritată de Nicolae Mavrocordat cu 
Ioniţă, fiul vestitului Iordachi Ruset 4, La 1693, el se afla încă 
în Moldova, dar în 1697 scria Brașovenilor din București 5: 


l Condica mănastirii Slobozia lui lenachi, la Arch. Statului (mi-a fost sem- 
nalată de d. Tuducescu), fol. 245-5 Vo. 

2 Studii şi doc, V, p. 188. Cf. Cronicile muntent, p. 40 și urm. 

3 Jeau numele din genealogia comunicată de d. 'Tuducescu, care întrebuin- 
ţează și un document din 1733, în posesiunea d-nei Wartha, din Bucureşti. 

4 Cf. Radu Popescu, în Magazin, 1V, p. 129; Studii și doc, V, pp. 
108-9, n° 138; Jst. lt. rom., 1I, p. 620 n. 1; Neculce, p. 226. 

ë Sturdza, în 4». Ac. Rom., VIIL; Bibl. Ac. Rom., doc. XXI/214. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XV 


Pornit din țara ca fost al doilea Postelnic, el se înnălță apoi 
la Agie !, și pănă la Stolnicia cea Mare, în care se afla și la 


8 Iunie 16942. 
La 15 Maiu 1687, încă tot supt Șerban-Vodă, Constantin 


Filipescu era acum Căpitan ê, și el se iscălia încă din 1685 6 
fost Mare-Căpitan : 


26 Februar 7193. «Vasilie Post. [fiul lu Vasilie Stol. Cămpineanul» 
dă «dumnealui Mateiii biv Vel Agâ și fratelui dum[nea lui, Costandin 
biv Vel Căp tan, Filipeştii», 350 st. la PápenY, treòuindu-¥ bani pen 
tru păsul săi. Scrie «Pascul Logft.>. Marturi: < Dumitrașco sin ColpY 
Clucer» £. 

7 lanuar 7194. Sima şi fraţi! luY, Pavel, Moş şi Radul, din Frăţi- 
leşii daŭ luY «jupăn Costandin Filipescu! Căpitanul», 50 de stinjenY la 
Bădeni, în Ialomiţa, cu 33 de ban! fiecare. Scrie ceu Radul duacu ot 
Taămbureşti». 

26 Mart 7194. c<Jupăneasa Nastea a jupănulut LucăY ot varoş Floci», 
cu fiif, Caraman şi Moisi, vind aceluiași, la Bădeni şi Frățileşii, 6o st. 
Sima ot Frăţileșt! martur. 

12 Octombre 7196. «Stoica fecorul lu! Dan Pungoiul», cu fil, din 
BădenY.Frăţileşti, vind eceluiaşi 40 st. în Bădeni. Marturi: «Radu 
Spit. Doicesc u], Papa ot Berleşti ĉ». 


Se însurase cu fiica lui Radu Comisul Mihalcea sau Mi- 
hălcescu, dintre Cîndeşti: acesta era un boier de însemnătate, 
care călătorise în Ardeal ca Trimis domnesc, la 1638 6 si 
făcuse parte din Divan alături cu Dumitrașco Stolnicul încă, 
rămiind Comis de la 1642 cel puţin pană la 1654, în cursul 
Domniei lui Matei-Vodă și a nepotului său 7. Radu Mihalcea, 


1 La Arch. Statului, Bradu, XX, 14, se află actul prin care se face o vin- 
zare la Plășcoi, de față cu «Matei Filipescul biv Vel Ag å] , în Buzau, «la 
Scaunul domnesc, în mijlocul tărgului în Buzău» (scrie și uu ediiacon ot epis- 
cupie ot Buzău»). 

* Bibl. Ac. Rom., cartoanele Ghenadie al Rimnicului. 

s Cf, Cronicile muntene, p. 41. 

+ Arch. Statului Slobozia lui Ienachi, fol. 246 Vo-7. 

5 Ibid., pp. 270-70 V°. 

€ Soc. Brașovului, p. Ss. 

T V, documentele din 27 Maiu 7150, în Colecţia d-lui Gr. P. Olanescu 
și Sfudui pi doc, V, p. 184, n° 34. În pachetul XXIX al manastirii Bradu. la 
Arch. Statului, se pătrează o sumă de acte de proprietăți ale acestu R dul 
Vel Comis, «fiul luY Mihalcea Vor. de la Pătărlag». 


www.dacoromanica.ro 


XVI Prefață 


omorît de Mihnea al III-lea împreună cu fraţii săi !, lăsase, 
murind, mai multe «cocoane mici», a căror avere se risipi. 
Cînd una din ele, Rada, ajunse ceva mai mare, ea deveni 
soția Căpitanului "nostru. 

O întîmplare cu totul rară ni-a păstrat de pe timpul 
peţirii lui Constantin un act scris întreg de mina lui, pen- 
tru viitoarea soacră Arghira Mihălceasa, o Greacă, după cît 
se pare, căreia îi ajută cu meșterul său condeiu, izvoditor 
de mărunte și elegante slove, a pomeni la o mănăstire ve- 
cină pe o altă fată, ce-i murise, Neacșa. Supt acest zapis, 
care e de toată frumuseța, întipărit de o distincție deosebită, 
în artistica-i caligrafie de cărturar, jupăneasa Arghira aruncă 
stingaciu literele grecești ale numelui ei, Rada, jupaniţa, 
care vrăjise pe logofâtul-căpitan, încearcă o iscălitură fină, 
dar nedibace, din vina condeiului sau a lui «Costandin 
Căpitanul Filipescul Magureanul», care mlădie mai jos liniile 
meșteșugitei lu iscălituri: 


Adec ă eu jupăneasea Arghira a răposatuluť Raduluť Vornecului Mi- 
hălcescul dat-am scrisoarea mea la măna părintelui Danil igumenul de la 
mănăstirea noastră Bradul, cum să-s ştie, că la petrecania fie-mea Neac- 
şăt lăsat-aii cu sufletul eY să-s dea mănăstiri! o mozăe șă Țigan! pentru 
sufletul et, ca să pomenească. Deci eii am socotit şă am ales den mo- 
șăil[e eY, ce i-ai tost partea ei, de am dat o moșăece să chiamă Gu- 
geștil, care aŭ fost cumpărai[ă de soţul mieň Radul Vornecul Mihăl- 
cescul, şă i-am dat tot[ă] moșăia, precum scriii zapisel[e] de cumpărătoarea, 
însă stănjăni 1175 ; șă i-am dat şă zapisil[e) aceal[e] de cumpirătorea 
la mana pirintelut Daniil igumenul, ca să fie călugărilor caţi vor fi lă- 
Cuitori într'acastă sfăntă mănăstir[e], de hrană, șă fie-mea Neacșăt de 
poman[t]; şă i-am dat Țigani!, anume pe Necula Țiganul ot Pătărlagi!t 
şă cu Țiganca lut Chirana șă cun (sic) un ficoral lui, Radul, şă cu o 
fată a luf, anume Nedelea, ca să fie iar sfânte! mănăstiri de slujbă, şi 
fie-mea Neacșăi de poman á), pentru că așa aŭ lăsat la mortea ef, să-s 
dea, șă am dat șă un toc de tipsií de cositor, ca să fie de treaba minăs- 
tiry Iar șă părinţi car[i] s'ar afla lăcuitori la'acastă sfăntă mănăstar[e], 
să poarte grij[ă] să o pomenească în tot ceasul, șă făclie de la cap sá 
nu-i lipsască, — că pentru aceaia li s'aii dat moșăe forte bun[ă] de hrană. 
Deci pentru credința am pusu mal jos pecetea, ca să-s crează; șă ş'aii 
pus numel|e mal jos șă Rada, fie-mea, sora răposateť Neacşăl; șă alţi! 


1 Cronicile țerii. Era Vornic la moarte, în 1659. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XVII 


car[ı] s'a întămplat aicY, aŭ pusu-ş iscălituri! e] pentru mărturie. Şă am 
scris eñ. Costandin Filipescul, cu zisa dumneaet. Pis Sept. 15 d., lt 7192. 


'Apyipa. f Rada soru-sa. 


Costandın Căpt. 
Filipescul Măg. 
Az Neguiţă mart. !. 


După puțină vreme se făcu căsătoria, și Constantin izbuti, 
în Maiu 1687, să-și hotărească și moșia de zestre, Tămbu- 
reștii : 


[Șerban-Vodă; titlu pompos slavon] cinstitului boiariulut Domnie: 
Meale Costandinii Căpitanul Filipesculu şi fiiloru lui, cați Du m- 
n[eJzeii îi va darui, ca să-i fie lui moșia ce să chiiamă Tămbureștii ot 
sud lal[o]miţă, de preste totu hotarulu, cu cămpulu i cu balta și cu 
totu venitulii, de în hotaru pană în hotaru. Pentru că aCasta moşie 
iaste a boiariului Domuiei Meale ce scrie mai susu, de zeastre de la 
răposatulii Radul Comisul Mihălcescul, carea o au şi hotărătu încă de 
ìn zilele răposatului Matei-Vodă pre den susu cu mo, iia manastiri! 
Dealului, ce să chiamă Brănceanii și Jegăliia, și pre deîn jos cu Dude, tu, 
precum scrie și hrisovulu Domniei Mial(e). Iară, petrecandu-se Radulu 
Comisulu Mihălcesculii, fostu-i-au rămas cocoane mici, și n'au avut 
cine căuta de acastă moșie, ce aŭ ramasi parasiti, și aŭ stricatu unit 
ş'alţii pietrile și seamnile hotarului, pre den susă, de catră moșiia 
mănăstirii Dealului, ș'au fostu întratu și ispravnicii carii au fostu al 
manăstirii, de au fostu luîndu dijma și venitulu eï, pană în vreame ce 
aŭ luatu boiariul Domnii Meale Costandinu Capitanulii Filipesculu pre 
jupăneasa Rada, fata raposatului Radului Com. Mihălcesculu. Deci, va- 
zăndu-o el alasta moșie împresurati, și stricate pietrile și seamnele ho- 
tarului, n'au pututu îngadui, nici au suferit aGasta; ce au venitu nain- 
tea Dommei Meale cu părintele egumen Ghenadie de la manăstirea 
Dealulu, de au luatu dennaintea Domnii Meale și a boiarilor Dom- 
nief Meale hotarnici 12 boiari pre răvașe domnești, fiindu ispravnicu 
sluga Domniei Meale Bratulu vt Portar, și au mersu cu toții la acea 
moșie, și, întăiu, au cititu răvașele domn[e ști și hrisovulu rap satului 
Matei-Vodă, ca sa vază pre unde-i direptează și-i mana seamnele acelu 
hotaru al Tambureștilor, care mearge pre langă hotarulu manastirii; ș'au 
cititii şi hrisoavele mănăstirii: hrisovulu Radului-Vodă și alu lui Ale- 
xandru-Vodă snă Radului-Vodă, ca să știe pre unde mergii seamnele 
și hotarulu moșiei mănăstirii, să nu se zmintească ei de undeva. ȘI, 
așa, au mersii ace: boiari la hotarulu Tambureştiloru, de au luatu tn- 
tăiii de lăngă baltă, de în piatra acea mare carea iaste lăngă hotarulu 


1 Arch. Statului, Braga, XX, 21. 


65845 IL 


www.dacoromanica.ro 


XVIII Prefaţă 


mo,ie. mănăstirii Dealului, și aŭ mersu totu de în piatră în piatră, 
pana tocma în piatra cea cu ochiu în mijlocii, la Odaia lui Palazu; 
iara de acolo nainte, pre în mijloculii cămpuluY, pană în capul moșiei 
"Tambureștiloru, unde să lovescii în capete cu moșiia Berileștilorii şi a 
Pisculeştiloru, care moșii vinu de spre Ial[ojmiţă, — n'au mai putută 
gasi aici boiari nici o piatră, saii măcarii alte seamne, ce aŭ totu 
mersu dreptu, om de om, asupra moșiei Berileștilorii șia Pisculeștiloru, 
pana în capulii moșiei 'Tămbureștii, cum scrie hrisovulu răposatului 
Mateiu-Voda, Și, vrandu acei boiari hotarnic ca să pue pietrile pre 
acolo, iarî egumenul Ghenadie de la mănăstirea Dealulii, văzandu ca 
nu se mai află pietri de în piatra cea cu ochiii spre Ial[oJmiţă, pănă 
unde sa tălneaște Tămbureştii în capete cu Berileștii și Pisculeștii ; 
zicea că nu mearge hotarulu pre-acolo, vrândii să mai împresoare de 
în moșiia boiariului Domnie! Meale ce scrie mai susii. 

Într'aceaia, văzăndii acești 12 boiari hotarnici pricea și netocmirea 
aCasta, au scrizii D[ojmniei Meale carte, cu sluga D[oJmniei Meale Bra- 
tulu vt. Post., într'acesta chipii, pentru că ei, după cum aŭ ahatii cu su- 
fletele lorii și după cum scrie hrisovulii răposatului Mateiii-Voda seam- 
nele și hotarăle Tămbureștilorii, aŭ urmat, iară numai, neaflăndu-se 
aceale 2 seamne, Valea Găvoii și Valea Cuptorii, fiind price pentr'a- 
cealea, n'au îndrăznitii ei a pune pietri şi hotarii. Și au venitu de 
faţa şi Costandin Căpt. Filipesculii cu părintele egumenulu Ghenadie, 
naintea Domniei Meale, și ami pus D[oJmniia Mea de au cetitu hri- 
sovulu raposatului Mateiu-Vodă, totu bine și pre amâruntu, spuindu 
seamnele hotarului Timbureștilor totu anume, În lungul moșiei, căriia 
îi scrie că-i mearge în lungii de să loveaște în capete cu Berileștii i 
Pisculeștii, și hrisoavele mănăstirii : întăiii hrisovulii Radului-Vodă și 
hrisovul lui Alexandru-Vodă snă Radulii-Vodă ; întru care scriia toate 
seamnele ceale neștiute, fiindii scrise în hrisoave; și se-aii dreptatu și 
hotarulu mănastirii și al boiariului D(ojmniei Meale, de nu lipseaște 
moșie nici unuia, nici altuia. Și așa bine am adevăratui D[oJmniia Mea, 
împreună cu tot Divanulii Domniei Meale, cum aŭ umblat bine şi cu drep- 
tate acei 12 boiarı hotarnici totii pre seamnele și hotarăle ceale batrăne, 
după cum le-aii scrisu și bhrisovulu lu Mateiii-Vodă răposatulii, iară 
waŭ întratu nimicii în seamuele și hotarulii mănăstirii, ce numai aŭ 
fostu umblandu parintele egumenulii Ghenadie pre poveștile a unoru 
oameni fără de lucru, carei aŭ fustu și ispravnici moșiei Dealului, ș'aii 
fostu măncăndii şi venitulii aceştii moșii a boiariului D[oJmniei Meale 
Costandinu Căpt, Filipescul. Într'aceia Domniia Mea amii trimisi pre 
sluga Domniei Meale Bratulii vt, Port. la acei 12 boiari, de i-au strănsii 
a do-ara, și au mersi atunce ds iznoavă acolo la acea moșie Tămbu- 
reștii, fiindii acolo de fați și părintele egumenul Ghenadie, și Drăghicu 
Log., ispravnicul boiariului D oJmniei Meale ce să numeiaște mai susu; 
și aşa se-au dusu la piatra cea cu ochiii, puindu de acolo pietri pre 
unde au fostu mai nainte și acumii lipsescii; precum aii adevărat cu 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XIX 


sufletele lor, au pusu totul pren petrele ceale de'ntaiu, para în capulu 
moșiei Tambureștilor, unde să întalnescu în capete cu moșiia Burileşti- 
lor și a Pisculeștiloru ; au pusii 7 pietri totu înfierate în fierul boiarului 
Domniei Meale, și așa au hotarat, și au înpietnt acești 12 boian ho 
taroici aGastă moșie 1ămbureștii ; și i-au facut botariului Domnie: Meale, 
lui Costandin Căpt. Filipescul şi carte de alesu și de hotărmicie, pre- 
cumu au aflati cu drept-te cu sufletele lor, și dupa cum au scris și 
hri>ovulu răposatului Mateiii-Vodă, — precum am vazut Domniia Mea şi 
cartea de hotirnicie. Dreptu aceaia și Domniia Mea încă am facut a- 
cestu hrisovii al Domniei Meale boiariulut D[ojmnie. Meale lui Cos- 
tandin Căpt. Filipescul, să-i fie de întărire ca sa o stapauească și să o 
moștenească aGastă moșie Tambureşti cu totu hotarul, cu cămpulu și 
cu balta și cu tot venitulu, de în hotaru pană în botaru, cu buna pace, 
elu și fedoril lui, nepoții, strenepoții și tota neansulu lui, în veacă 
Ini ot cogojdo nepocolea bih poveleniiu gədmi, Seje isvedeatele pos- 
tavih gspdtvmi Kadulu Năsturel Velichi Ban, — Vel Vornic, Costan- 
dinu Brancoveanul Vel Log., Iordachie Cantacuzino Vel Spat., Carstea 
Vel Vist., Alexaudru Vel Cluc., Barbul Lrdarcanul Velichii Păharnic, 
Cărstea Vel Post.alnic, Diculu Velicai Stuluicu, Șerbanu Velichii Co- 
misu. Pis Bunea vt. Log. I ispisah az Radul Șut., snă Gherghe Şufa- 
riul ot grada Tărgovișt[e]; msța Maiu dni 15, tecenie leatom ot săzdaniia 
mira 7195. 
Jo Șerban Voevod. 
Costandin Brăncoveanul v! Logt. proč. — Monogramă ; pecete ruptă!. 


În 1688, cu două luni înnainte de moartea lui Șerban- 
Vodă, unchiul de care era să scrie cu atîta ură Constantin 
Căpitanul, dăruiește vărului sau Pana, fiul lui Vlad, ocina ce 
avea în Cepturile, din județul Secuienilor: 


Datorii iaste fiezte cine a căuta și a ajutora pre cei neputincioşi, 
că atunce să va chiema plinitor porancilor dumnezeești. Cu căt mai 
mult să cuvine a căuta și a ajutora fiecine pre ai neamului saŭ. De- 
reptu aceaia și eu, dentru inima mea socotindu a cauta și a ajutora pre 
vărul mieii Paană, după dereapti slujba lui ce ne slujaște şi sa afla pre 
langă noi pururea, daruitu-l-am și eu cu o parte de moșie ot Cepturile 
ot sud Saac; care moșie iaste și mie de cumparatoare de la unchiul 
nostru Vladu, însă a treia parte de moșie dentr'acest hotar, — după cum 
scrie zapisul unchiu-nostru, și o am dăruit atastă moșie ca să-i fie de hrană 
şi de ajutoriul casii lu, și noao de pomenire. Derept aceaia am dat acest 
zapis al micii la măua lui ca să-i fie moșie ohabnică în veaci, lui și fe- 
torilor carii îi va da Dumnezeii. Și pentru mai adevărată credinţa mi- 
iam pus peceatea și iscălitura, ca-s să să creaază; fiindu marturii și mulți 


1 Bibl. Ac. Rom. Fot tipia anexată la acest volum. 


www.dacoromanica.ro 


XX Prefaţă 


boiari, cari vor iscăli mai jos, Și am scris eŭ Costandin snă Mihai 
Log. Conţescul, cu învățatura dumnealui Costandin Căp. Filipescul, în 
București; Avgust 11 dni, lt 7196. Costandin Căpt. Filipescul (pecetea. 
cu K, . . Iordache Cantacuzino Vel Spăt. mărturie. Cărstea Vel Vis- 
tiar mart[u rie. DBarbul Urd[ă reanul Vel Päh. mărt, Dumitrașco Vel 
Pit. mart. Poenariul. Costandin Băl[ălceanul Vel Ag[ă] mărt. Şărban 
Vel Comis marturie, Bunea vt Logt, mărturie. Gligorie Băleanul mărt uj- 
rie, Şerban Cantacuzino mărturie. Mihai vt. Post. Cor[beanul] mart, 
Costandin Vistiar mărturie. Şărban Logft. mărturie. Barbul Brăt, vät. za. 
aproz marturie. Radul Logit. Peu [Popescu] mărturie, Ghinea Logft. 
marturie, Gheorghie P[o]s[telni c, mărturie !, 


În 1691, el și soția lui, Rada, înnalță în satul Mătești din 
Buzău, veche stăpinire a Cindeștilor, în fața caselor lui astăzi 
în ruină, o biserică, pe care se cetește încă această inscripţie, 
împodobită, sus, cu stema ctitorului: vulturul și doi lei, avînd 
de-asupra coroana cu crucea și pe laturi literele K, M. d. K. 
[Constantin Mărgineanu Filipescul] : 


Acastă sfânta și dum) nezeiască bisearică cu ajutoriul Tatălui şi al Fiului și 
al Sf[an]tului Duh, sf[ăn]ta Troiță nedespărțită, unul D[um)nezeu, și cu aju- 
torul d um)n(eJzacștilor și în chipu cu Apostolii, sf[i]nțiï marii împărați : 
Costandin i Elena, a carora iaste hramul, den temelie și pănă în sfăr- 
şit facutu-s'au cu cheltuiala a cinstiţilor și de D[um]n e zeii iubitori creș- 
tinț și de neam bun și ales: dumnealu. jupăn Costandin biv Vel 
Cip. Mărgineanu Filipescul, fiiul lui Pană Spătr. M[ărgineanu] F[ili- 
pescu]. și a jupăneasi dumnealui Radei, fica Radului Com, Mihălces- 
cul, în zil e į e) slavitului D. Io Costandin Basarab V[oe]v[od , întru vea- 
cinica pomenire ; leat 7200, Sept. 25. [V. Iorgulescu, în Literatură și artă 
romînă pe 1900; şi facsimilele anexat). 


Cronicarul e zugrăvit în lăuntru lingă Rada și avînd cu 
dînșii și pe fiul cel mare, numit Șerban ?, poate cu un gînd la. 
Domnul supt care Constantin fusese necontenit în favoare. 

Tot în 1691 Constantin face un număr de cumpărături la 
Păpeni, unde, încă de pe timpul de epitropie al mamei lor, 
își aveau moșie amindoi fraţii : 


1 Arch, Statului, Cotroceni, XXXVII, 58. 

2 El e acel Şerban, care, la 4 Maiu 7201 (1693), era un tînăr în stare să-și 
puie o frumoasă iscălitură grecească pe un zapis: anume zapisul prin care 
«Vasile Abagiul» face o vinzare, în fiinţa și a lui «az Avraam sin popa Fră- 
țil[ă] ot Mätestř» (Arch, Statului, Bradu, XXIX, 2). Asupra actelor de la Bra 
mi-a fost atras atenţia prin notele d-lui 'Tuducescu, 


www.dacoromanica.ro 


Prefați XXI 


11 Maiù 7199. Popa Radu vinde eCăp:tanului Costandin Fihpesc[u]» 
12 st, la Păpeni. 

28 Septembre 7200. «Colțea ot Păpen!» vinde aceluiași 10 st. acolo, 
Semnează şi «Pătru părc. ot Tămburești>. 

5 Decembre 7201. Domnu! la 12 boier! pentru a hotări lut «Matei 
Stolnıc i brat ego Costandin Căpt. Filipeştit>, moşia Păpenr!. 


În anul următor, la 2 Decembre 1692, el face o altă 
danie, către mănăstirea Ivirului, închinîndu-a moșia sa Ră 
tunda din Iifov, după ce înnapoiește egumenului de la Radu- 
Vodă banii cu cari i-o vinduse. La această dată Constantin 
era fost Căpitan și-și căuta numai de afacerile sale la moșii: 


Costandin Capitanul Filipescul dat-am scrisoarea mea sf[in ti şi 
dumnezecștii mănastiri Iverul de la Sf[ăn tul Munte, ce-s chiama Sf. 
Gora, unde iaste hramul —, cum sa-s știe ca, cumparand o moșie, ce-s 
chiaama Ratunda, care iaste pi apa ce-i zice Celceacul ot sud Elb., 
derept t! —, değ parintele Parthenie de la S făn ta lroija, ce-s chiaamă 
mănăstirea lRadului-Vod ă , de aici den Bucuresti, care iaste închinata 
acolo, la sfȚănjra manăstire ce scrie mai sus, m'au pohtit ca-s o vanzu 
Si[i]nţii Sale atastă moșie drept acel preț ce iaste mai sus zis, ,i mi-au 
dat toţ banii. Apoi că m'am socotit şi am dat Sf i]npi Sal e] iar banii 
înnapui pă deplin, și am dăruit acastă moșie sf[in te şi dumnezee,tii 
mău[ă stin, ce iaste mai sus zis[ă , a lverulut, ca-s fie măn a stiri de 
'nterire și de adaogire, și părinţilor calugă ri de hrana, și n ao vead- 
nică pomenire. lar, de s'ar ispiti, au pari uţii de acol dela mana s- 
tire, au aceşti de aici de Ja Kadul-Voda], a o vinde, ai a o face 
schimbu cu altă moșie, să nu fie volnici, pentru ca-s nu-s piaarza po- 
menirea noastra. lar, de ar faè[e] vre o dat[a] far de știre, sa avem voe 
a ne lua noi moșiia înnapoi; ci s[4] aiba a o ţinea și a o stapăni mă- 
n[âstirea în veact, Și pentru credința am întărit zapisul cu peceatea ji 
cu iscalitura mea. Şi mărturie buiari carei v r iscali mai jos. Și am 
scris eu Stanul Log., cu învăţlă]tura dumnealui, în București. Msţa 
Dechem. 2 dn., vlt 7201. Pecete cu K. Q. 

Costandin biv \! Capt. Ful'pescul. 
lon Golescul VI. Ag[ă] marturie. 

Radul V! Clu6. za Arie marturie ĉ, 


Cumpărăturile la Păpeni urmează și în 1695: 


13 Mart 7203. Petco Frăgărescul și fiul, Tatul, vind iu! Constantin 
Căpitanul Filipescul 20 st. în Pipenl. 


* Arch, Statului, Slobozia lui Jenachi fol. 247-8, 
2 Arch. Statului, Radu- Vodă, XLII, 70. 


www.dacoromanica.ro 


XXII 


În 


Prefaţă 


23 Marı 7203. Mușat și alţi! vind aceluiași 16 st. acolo. 

23 Mart 7203. Colțea și alţi! vînd aceluiaşi 25 st. acolo £. 

17 Maiu 7203. Belciu, cu fiul Radu, din Frăţileştii Ialomiţei, vinde 
lu «Costandin Căpt. Filipescul»> 34 de stinjenY la Bădent. Scrie «Bar- 
bul l.ogf, snă Petco părcălab ot BădenY». 

20 [unie 7203. Același vinde aceluiași încă 26 de st., tot acolo?, 


Octombre 1696 Constantin Capitanul murise: am găsit 


de curînd o parte din testamentul său, aceia care privește 
pe fiul Șerban, și actul are data de 7 August 16963, În 
ceastă diată a sa, el își împarte moșiile, în Săcăria, Măgu- 


reni, 
doi: 


Brebul și celelalte, între fiul mai mare, Șerban, și ceilalți 
Grigorașco și Radu . 


În 1698, Șerban era al doilea Spătar, iar frații lui nu se 
învrednicise încă de boierii, cum se vedea din actul domnesc 
al cărui resumat urmează: 


«Mlstiei bjiciu Io Costandin Basarabii Voevod i gspdrii văsoe zemle 
ugrrovlahiescoe davat gsdmi sie povealenie gvsdmi lui Ion și fraţilor 
lui Staico i Dragomir, fecorii Radului și lui Neagoe, cu fraţilor lui Dra- 
gomir i Stănislav i Stan, fetorii lui Ion, nepoții lui Stan Bleaghizu de 
la Breaza, ca să fie în pace și slobozi de rumănie, ei și cu toţi fecorii lor, 
căţ D[umnezeu le va da, însă capetile lor, făr' de moșie, de cătră featele 
boiarenului Domnii Meale Matei biv V! Stol, şi de cătră Șurban vt Spăt, 
și de cătră fraţii lui Gligoraşco i Radul, fe&orii boiarenului Domnii Meal[e] 
Costandin biv V! Căpt., Filipestii, strenepoţii lui Dumitrazco biv V? Stol. 
și a jupăneasii lui, Voica.» Ei fusese rumiîni «de baștină den Breaza 
lui Dumitrașco Stol., moșul boiarenilor Domnii Meale Matei Stol. i Cos- 
tandin Căpt. Filipeştii . Dumitrașco și Voica iartă pe Stan supt Matei- 
Vodă, dar, «păna vor fi ei vii, el încă totsă le slujască cu dereptate, la 
ce vor fi trebile, și la bine și la rău; iară după moartea lor, el să fie 
în pace de rumănie de cătră e) și de cătră fiiul lor Pană Post. și de 
cătră tot neamul lui. Și, cănd i-ar fi voia să iasă den sat den Breaza, 
să fie volnic să iasă cănd ar vrea den sat și să să ducă unde i-ar fi 
voia să șază». Acum, urmașii lui Stan, «văzănd că li s'aă învechit za- 
pisul ce aŭ la măna lor», se roagă a li se întări actul, Îl vede Dom- 
nul «bun și adevărat, cu peceţile și cu iscăliturile lu! Dumitrașco Stol, 


1 Arch. Statului, Slobozia lu! lenachi, fol. 243-9 V°, 
2 Jid, fol, 271-1 Vo, 

3 Documentele Cantacuzinilor, p. 161 și urm., n° LXX. 
4 V, Cromeile muntene, pp. 151-2. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXIII 


şi a jupăneasil lui, Voicăi, și a fiiulu dumnealor Pana Post. „i a ne- 
poţilor lor, Matei i Costandin Filipestii, și a strencpoţilor lor, Șarban 
vt Spat. i Gligoraşco i Radul», cu blestem asupra cul iar rumäni. Bo- 
iert : Cornea Brăiloiul Ban, Stroe Leurdeanul Vor., Diicul Rudeanul Log., 
Mihai Cantacuzind Spat., Șărban Greceanul Vist, Vergo Cliu&,, Du- 
mitrașco Caranmanlăul Post., Scarlatu Păh., Radul lIzvoranul Stol., 
Radul Golescul Com., Iorga Slug., Costandin Corbeanul Pit., Ștefan 
Cantacuzino vt. Log. București, 4 Decembre 7207. Scrie arban Log.», 
Monogramă cu roș. Pecete pe hirtie. Desemnuri. Pergament !, 


În Maiu 1700, se îngăduie lui lanachi Văcărescu, Agă, 
a-și sădi vii în dealul Scăienilor, la Bucov, pe moștenirea lui 
Constantin, de văduva lui, Rada, și de fiul, Șerban. Marica 
Stolniceasa Filipeasca», care se află printre marturi, trebuie 
să fie o a doua soție a lui Matei Stolnicul Filipescu, și o în- 
tilnim pomenită și în testamentul, din 1697, al lui Radu Cre- 
țulescu, care o numește: cumnata sa2; 


T Dat-am scrisoarea noastră dumnealui fratelui nostru lanachie Vac a - 
rescul V[e]l Ag[ă], cum să-s știe că, poftindu-ne dumnealui ca sa-ș fac a 
vii pre moșia noastră a Bucovului, și noi pentru voia dumnealui i-am 
dat aceast[ă] scrisoare a noastră ca s[ă] aibă dumnealui a-ș face 20 de 
pogoane de vie, ori unde ar gasi loc sterpu pe moșiia noastra a Buco- 
vului, și-s le stăpănească cu bun[ă] pace dumnealui și coconu dum- 
nealui; iar de spre noi şi de spre feciori! noștri să aibă pace de dijma 
de vin; nimic bănuial[ă] n’ aibă. Aceasta scriem, Mai 26 dn., It: 7208. 

Rada Câpităneasa Filipeasca (pecete cu Pa. ®a.), Marica Stolniceasa Fi- 
lipeasca (pecete neintceligibilă). Bunea Grâdișteanul V[e)l Comis, mar- 
turie. Barbul Brăt[ă]ș(aJnul V{[e]l Vistiar, mărturie. 


Viile din Scăiant, cumpărate de Constantin, sînt cuprinse 
în testamentul lui, ca făcînd parte din moștenirea fiului Șerban 8, 
ce adauge și el, deci, actul său de danie: 


Adeci eŭ, Șerban al doilea Spătariii, feciorul pomenitului Costandin 
Vel Căpitan Filipescul, scriă și mărturisescu cu acestu al mieii adevaratu 
zapis ca să fie de mare credinți la mana dumnealu lanache Vacărescul 
Vel Agă, cum să să ştie că, avăndu eŭ moșie în dealul Scaianilor, ce 
să zice Paţa, de moștenire de la moși, de la parinp, — deci] dum- 
nealui lanache Vel Agă, neavăndu vii într’ acestu deal, pohtitu- 
m'a ca să-i daruescu pămăntu, să-ș facă dumnealui vii, Dec i] și eu, după 


1 Originalul, cred, în Archiva D-lui C. Basarab Brăncoveanu. 


2 Documentele Cantacuzinilor, p. 165. 
3 Zid, p. 163. 


www.dacoromanica.ro 


XXIV Prefaţă 


pofta dumisale, dentru toată voia inimii meale, de nimenilea silitu, și 
pentru al nostru bun priiteșug ce avem întru noi, și cum ca să ne aflam 
întru dragoste și cautare, și încă mai zicu ca mai nainte au fostu avutu 
dumnealui niște vi! pre pamăntul nostru, iar apoi tat[á]-meu Costandin 
Capitanul, denpreună cu maica, nesuferindu pre dumnealui, l-aii scosu 
dantr'ale dumisale vii [ar de nic] o dreptate. De care şi pentru acesta 
lucru iar am mai socotitu, ca să nu rămae sufletele părinților mie. în 
pacate, cătu și pentru ceale ce ma. sus am zisu, am datu și am dăruitu 
pre dumnealui, însi den partea mea de moșie ce am acolo, într’ acestu 
deal, însă pamăntu ţealina de 20 de pogoane, — ca să-ș facă dumnealui 
vit şi case și ce va vrea, și sa-i hie viia aceasta a dumnealui în pace 
de vineri€ de către mine. Pentru ca eu de a mea bună voe am datu 
„i am daruitu pre dumnealui cu acestu pămănt ce iaste mai sus zis. 
Și, pentru ca sa- hie dumnealui siataturiu și fár de nit o galceavă de 
catră tot neamul mieii, i-am datu dumnealui acestu al mieu adev[ă]ratu 
zapis la mana dumnealui, ca să aibă a ţinea și a stăpăni acestu pă- 
mantu de 20 de pogoane ce iaste în dealul Sciianilor, cu bună pace 
de cătra toate rudeniile meale, precum i l-am datn și i i-am dăruitu du- 
misal(e] den partea mea, sa-i fie dumnealui stătator, și cuconilor du- 
misale naclititu în veacu. Și la această danie întămplatu-se-aii și boiari 
mari, mărturii, carii mah jos s'aii iscălitu. Și eŭ pentru mai adevărată 
credință am întaritu zapisul acesta cu peceate, şi am iscălit cu mana 
mea, ca sa sa crează, Și am scris eŭ Isar Log[ojfeţ[ellul, cu voia și în- 
văţ a]tura dumnealui Șerban vt. Spătariu. 
Ț Şărban Filipescul 
vt. Spătar (pecete neinteligibilă: II.. .). 


Costandin Știrbia Mihalce Cândescul biv V[e]l Stol., 
biv V[e]l Cluč, mărturie, mărturie, 
Bunea Gradișteanul V[e]l Arm., 
marturie 1. 


La 23 Mart 1701, boierii Doicești, ce făcuse o vinzare lui 
«Costandin Căpt. Filipescul , dau banii înnapoi «Radii Că- 
pitănesii și fiu-său, Șărban Spăt. 2. 

În 1702-3, Rada face cumpărături de moșie în Bădeni: 


8 Decembre 7210. «Mihaiă Căpt. za Spăt.>, cu <Cărstea ceauș ot 
Perieți» şi alțit, «şi cu toţi sluiitoril>, vinde edumneaeY jupănesiY Radiť 
Filipeascăr» 67 st. în Bădeni. «Şi o am vindut cu porunca Mării Sale 
lut Vods, împreună cu cinstită cartea Mărti Sale lu! Vodă, pentru par- 


1 Bibl, Ac. Rom. documente legate ale Văcăreștilor. Semnalate de d, 
Nerva Hodoy. 
* Arch. Statului, Slobozia lui Ienachi, ful. 253. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXV 


tea lor de bir, de bani! semi! cel mar.» Semnează și «Stoica ceaușot 
steag Spătăreilor». 

18 lanuar 7211. Tatul Mogăldacul din Frăţileșt! vide Rade! 40 
st. la Bădent, 

21 April 7211, «Mitrea Căpt. de Spitare!, împreună cu uncheaș 
Sima ot Fzăţileşti şi cu [arcul Spătărelul ot Poiană , ec., di acelerayt 
So st, tot acolo, <Căct acesta Radul, fiind la hrasla Spătireilor cu not 
împreună, au fugit și p'aŭ lăsat dajdua lui în spinarea noastră ; dect not, 
fiind îngreoeţi și cu dajdea luf, şi neputănd birui, am mersu dă ne-am 
jăluut la Măriia Sa», care ordonă vinzarea, «Nec o lae Căpt. ot Crăceant 


mart, 1», 


În 1703 Rada, înțelegîndu-să cu fiii ei, face o danie mă- 
năstirea neamului ei, la Bradu: 


Adecă eu jupăneasa Rada, fata RaduluY Coms. M:hălcescul, care am 
fost jupineasă răposatului dumnealul Costandin Căpitanul Filipescu), îm- 
preună cu conil miel... dat-am zapisul nostru... egumenului Theofan 
de la sfănta mănastire a noastră Bradul... că, vcăndu ei ca să ma 
ajutorez sfăma manăstire, la slăbiciune şt îngreuiată cu dajde inare; ded 
nevrănd cocon:! miel ca sá daŭ acea inoşie de la părinții nuet, am so- 
cotit împreună cu conil miel de am dat moziace se chiamă Piepteşui, 
care moșie iaste cumpărată de răposatul dumnealuY; deci după petrecanua 
răposatului dumnealui m'am sculat eu, împreună cu coconiY miet, de am 
luat 12 boiart hotarnici, de o am hotărăt, şi o am împreirit, și o am 
lipit lângă mosin ce să chiamă G igeşti!, care moșie aste dată de rā- 
posata soru-mea Neacșa sfinte! mănăstiri ,.. Am scris eu Drăghici, cu 
învățătura dumnealor. Oct. 28 dni, lt 7212, 

Eŭ jupăneasa Rada Filipeasca, Şerban F, Spăt. Grigorie Filhpescul, 
Radul sın Costandin Căp. Fil. ?, 


Din 1709, în sfirșit, avem curioasa socoteală ce s'a făcut 
cu prilejul hotărniciei satului Cetățile de al Radei: 


Să-s ştie chieltuiala ce s'au cheltuit cănd s'au scos Cetaţile, mo. ic, 
de s'au hotărăt cu jupăncasa Rada Fihpeasca. S'au hâutu vin ved. 22, 
vadra bani 30, și s'au măncat grău cez. 5, cezvărta cate bani 50; sau 
mancat pește oc[a] 20, cate bani 6; s'aă dat la p rtarı ug 4; şi pina 
s'au adus portari şi pănă s'au dus, s'a cheltuit t! 12. Ș'acesti bani 
s'au luat cu dobănd[ă]; pentru t! 22 s'au dat ti, 18, Și am mai dat la 
portar, la cărți, zloț 2; ș'am mai dat lui Tudor Ichim, et, 

luie 72183, 


1 Ibid., fol, 271 V°-2, 
2 Arch, Statului, Braga, XX, 22, 
3 Arch, Statului, Cozro ni, XXXVI, 3» 


www.dacoromanica.ro 


XXVI Prefajă 


Urma lui Șerban o pierdem după aceasta. Fratele mai 
mic al acestuia intră, însă, la rîndul lui în dregătorii, și la 25 
Ianuar 1725 Grigorie Filipescul, biv vel Căpitan za dara- 
banți , dă și el vii la Bucov mănăstirii Vălenilor!. 


La rii Mart 1731, mănăstirea din Mărgineni, împreună cu 
schitul, supus ei, de la Verbila, înnălțat de Pană Filipescu, 
și cu toate veniturile lor de la moșii, de la Țigani, din vină- 
riciu și ocnă, se inchină de către ctitori, mănăstirii, vestite 
în tot Răsăritul, de pe Muntele Sinai, unde călătorise cu vre-o 
jumătate de veac în urmă Elina Cantacuzino şi cucernicul ei 
fiu Mihai. Calugării sinaiţi vor pune însă numai egumeni 
buni gospodari și plăcuţi închinătorilor, îi vor schimba după 
cerere și vor adeveri prin exarchi sau mandatari minuirea 
banilor de către egumenii scoși din vrednicia lor; la biserică 
se vor face slujbele obișnuite şi cuvenitele pomeniri; nimic din 
averea mănăstirii nu se va înstrăina și, în sfirșit, la vremi 
de nevoie și de sărăcie, ctitorii vor avea dreptul de a cere 
un ajutor din fundaţia lor. Iscălesc, ca vechi boieri de Măr- 
gineni: Constantin Dadescu, fiul fetei celei mai mari a lui 
Constantin Stolnicul Cantacuzino, Constantin Ramadan biv 
Vel Stolnic, soțul Mariei moștenitoare a lui Iordachi Cantacu- 
zino, Ancuţa Cantacuzino, văduva lui Constantin, fiul celui 
d'intăiu Pîrvu, Matei biv vel Agă și Pîrvu Postelnicul, frații 
acestui din urmă Constantin, Stanca Spătăreasa, văduva lui 
Răducanu Cantacuzino, mort în 1715, Pantazi Primichiriu, 
un om de casă al familiei Cantacuzino 3 și, după cit se pare, 
soțul Voichiţei lui Matei Filipescu. Iar, dintre Filipești și 
rudele lor, Grigore, acum biv Pitar, loan Ruset, care ţinea 
pe Păuna fiica lui Matet Filipescu, și Constantin Brezoianu, 
înrudit cu diînșii, dacă nu cu Cantacuzino, întrun chip pe 
care nu-l cunoaștem. 

1 lbid, LV, 32. 


? «Schitul ce se numește Vărbila, ot sud Saac, ce este hramul acestui schit 
Adormirea de Dumnezeii Născătoarei și pururea-Fecioarei Maria, care este 
făcut din temelie iar de răposatul moșul nostru, Pană Filipescu Mare-Spiătar » 
3 Do umentele Cantacuzinilor, p. 184. 
+ Traducere din grecește, în archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


Pretață XXVII 


Grigore Filipescu, care înnaintâ pănă la Cluceria cea Mare 
şi și-ar fi facut diata la 7246 1», nu mai trăia la 20 Julie 1737, 
cînd fiul săii mai mare, «Radul sin Grigorie Filipescul , ce 
era un boierinaș cu rangul de al doilea Spătar, dă, împreună 
cu frate-săii Pană, o proprietate Vălenilor. «Fiind», lămurește 
el, și tată-nostru cu zile, Sau milostivit de au ertat dijma 
viilor mănăstirii, însă pogoane 30, pentru pomenirea dumnea- 
lor». Și în anul următor, la 30 April, el apare ca donator 
al unul «pogon de păragină 2». În cel d'intăiu din aceste zapise, 
iscălește și un «Matei biv V!Sărdar» care e fiul lui Șerban 
poate saii al lui Radu, frații lui Grigore. Moșia fu vindută 
apoi de călugării din Văleni lui «lanea ot Izvoare», vătah, la 
28 Maiu 17508. 
Grigore avuse și o fată Zoiţa ce se mărită cu Serdarul 
Drăghici Greceanu, cum se vede din acest zapis mai tărziu: 
13 Februar 1753. Drăghict Greceanu biv Vel Sârdar, Zoiţa Gre- 
ceanu Sărdăreasa (martur!: [Iordache Cantacuzino biv Vel Pah., Pană 
Filipescu Vel Medelnicer, Ştefan sin Iane Logof.) vind mănăstiri! Slo 


bozia lu! Ienachi 502 st. «daţi zestre de dum(neallul Grigore Filipescu 
biv Vel Clucer.. ., fiind departe de noY», stricînd vînzarea către lane 


Log. de Divan 4. 


La 20 Februar 1743, de față cu  Pirvul Cantajcuz[ino], 
biv Vel Sărdar», fratele generalului Mihai, o <Ancuţa Fili- 
peasca adeverează la sfânta mănăstire la Mărgineni, pentru 
partea de moșie Breaza, fără rumăni, a răposatii soru-mii 
Maricăi Filipeascăi, ce au lăsat-o danie sfintit mănăstiri Măr- 
gineni 5». Trebuie să fi fost amindouă fetele vre unuia dintre 


fiii Căpitanului. 


1 V, mai departe. Într'un act din 7241 (1732-3) el semnează ca biv Vel 
Sărdar și judecător numit de Domn în afacerea moștenirii Zărafului «Cărstea 
Braşoveanul 'Țop> (sic) (Arch, Statului, Bradu XXVI, 13. 

2 Arch. Statului, Cozrocenz, LV, n-le 37, 38. 

è Arch. Statului, Cotroceni, XL, 11. La 1768, 2 Maiu, găsim un proces 
al lui Amvrosie de la schitul Vălenilor pentru o moșie «ot hotar Homorağ, ce 
este danie de la dum. răposatul Grigorie Filipescul», Archivele Statului, Co- 
Zroceni, XL, 12. 

4 Arch. StatuluY, Slobozia luf fenachi, fol. 254-4 VO. 

5 Copie în Archiva d-lui C. Basarab Brancoveanu. 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII Pretaţă 


Ea avea un nepot, Ccnstantin, care, fost al treilea Vistier, 
în 1747, cedează și el mănăstirii partea din Breaza dăruită 
de «mama Marica Filipeasca, mitușă-sa», precum se vede din 
resumatul ce urmează : 

28 Januar 7255, «Costandin Filipescu biv a-ti Vist,> dă zapis egu- 
menului «de la sfânta manastire Mărgineni chiriu chir Anthim» ; pentru 
ca, eavand cu o moșie anume Breaza, sud Praova, împreună cu dum: 
mama Marica Filipeasca, mătuşă-mea ; deci, întămplăndu-să dum: mă- 
tușa-mit moarte, s'au îngropat la manăstirea Mărgineni, lăsăndu-ș partea 
dumneaei la manăstire danie; dar, vrănd şi eu ca sa-mi vanzu partea mea», 
ica 500 detaleri. Era ea patra parte: moșia stearpa, făr de ruman[!] ; iar 
rumani să fie tot a. miei>. Semnează ca marturi: lordache Cant, 
Vel Medl., Pană Fil, Vel Şătr., Toma Cant. biv 3-ti Vist, Radu, Toma 
și Nicolae Creţuleztii !. 

Peste doï ani, la 25 lanuar 1749, același Vistier Constantin 
Filipescu face o vinzare către mănăstirea de familie a Mär- 
ginenilor 2. Și, la 28 Februar, Matei Cantacuzino Vel Serdar 
dă o hotărtre în privința unei mori la Breaza, «pe moșia 
sfintei mănăstiri Mărgineni de la Breaza, care a cumpărat-o 
de la dumnealui Costandin Filipescu, biv Vel (szc) Vistier?.» 

«Boierii Filipești» la un loc: adecă fiii lui Grigore, dintre 
cari văzurăm că Pană mai era în viață, și acest Constantin, 
vinduse muntele Floreiul de la Comarnic unui Tânase Ser- 
darul, precum se vede din următorul resumat: 

20 lunie 1751. Boieri judecători hutaresc între rumînii din Comarnic 
şi Tanase biv Vel Serdar, ce cumpărase Floreiul «de la boierii Filipești», 
Ruminii spun că e al lor «și că cu nedrept l-ai călcat boerii Filipești», 
Tanase arată actul din 7164 și cel din 7048, Se decide pentru elf. 


De la Vel Șătrar, Pană ajunsese la Vel Medelnicer, în 1753, 
și la Vel Armaş, în 1755, cînd, la 27 Iunie, el se înțelege 
cu Maria Lupoianca pentru niște Ţigani 5. La 1761, el era biv 
Ciucer şi se judeca, împreună cu Nicolae, fiul lui Constantin 

1 Jbid. 

2 zid. 

3 Traducere în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 

+ Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. — Nicolae Argintoianu biv Vel 
Șatrar, soţul Păunei, fiica lui Tănase biv Vel Păharnic, cedează Floreiul, ză- 


logit, episcopului Antim, — în anuar 1762, 
5 Bibl. Ac, Rom, doc., 86/xI. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXIX 


Dudescu, înnaintea Domnului cu sătenii din Comarnic, ce 
nu voiau să i se recunoască rumiîni: 


17 Maiii 1761 (176073). Proces între ruminii din Comarnic, de o 
parte, și Nicolae Dudescu și biv Clucerui Filipescu, de alta, pentru 
muntele Floreiul: fusese vindut, împreuna cu Comarnicul, «de raposata 
Spătareasa Stanca, catre fostul episcop Antim, în preţ de 70.000», și 
răscumpărate de «parintele Clement Dudescul 1», «eAratindu-ne pentru 
aceasta dumnealut Clucerul și diata tatălui sau Grigorie Filipescu, fost 
Mare-Clucer, din anul 7246, prin care arata ca muntele Floreiul este 
al dumnealor și, ca să numai îngaduie pe rumini de a mai vind» venitul». 

etn acest munte sînt patru părți, adecă una, care a fost a Stancai 
Spătăresei, pe care astăzi o stipinezt2 dumnealui Vornicul Dudescu, „i 
o parte a dumnealui Clucerului Filipescu, care este închinată la manas- 
tirea Mărginenii ; iar celelalte două parți, care aŭ fost ale Paharnicului 
Tanase, fiind-că le stapineşte dumnealui Mihai Cantacuzino», etc.?. 


În Comarnic, el, Pană, mai era singurul boier dintre Fi. 
lipești, şi aceasta se spune anume în cursul procesului ce 
urmează în 1776: 


1776, 13 Februar. Judecată între mai mulți «cetaşı, rumiîni din sa- 
tul Comarnicul>, cu vechilul lui Mihai Cantacuzino, lui Nicolae Du 
descu și Marelui-Logofăt Pană Filipescu, și cu epitropul Colțea. Li se 
dau drept oameni liberi. «Din această împărțeală ... se vede că a ra- 
mas a se stăpîni satul acesta Comarnicul de patru stăpîni, adeca de dot 
Cantacuzini și de dot Filipești, anume: dumnealui Vornicul Nic lae 
Dudescu și cn mănastirea Colțea, partea Cantacuzinilor, iar gheneralul 
și dumnealui L golătul Filipescu, partea Filipeştilor. S'a mai văzut încă 
şi o carte de judecată cu anul 1751, în care se vedercază cum ca, pe 
acea vreme stăpînindu-se partea Voichiţei Filipeasca de Atanasie Pă- 
harnicul (care parte o stăpînește astăzi gheneralul), avea judecata Voi- 
chița cu oamenii din Comarnic pentru muntele Floreiul». Şi în 1768 
pretinsese rumiînii că muntele e al lor, luat de la Răuţă Bra ovcanul. 
Și din acte ale Dudescului se vede «că atît satul Comarnicul, cit ji 
muntele Floreiul și alți munţi sînt drepte moșii ale boierilor Cantacu- 
ziui și Filipești. S'aă mai văzut încă și la dumnealui Logofătul Fili- 
pescu o diată a răposatului tatalui său, care zice că, muntele FI reiul 
fiind al acestor două neamuri de boieri, ei, pentru slujbele ce le fá- 
ceau oamenii din Comarnic, li dedeau venitul acestu' munte, ca sa le 


1 Constantin Dudescu, ce se călugarise, dar abia după 1764 (Genea/ ra 
Cantacuzinilor, pp. 140-1). 
Traducere din grecește, în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


XXX Prefaţa 


fie pentru hrana vitelor lor, iară nu ca să-l aibă supt stăpînirea lor de 
mostenire», 

Satenii aduc, din partea lor, zapise de zalogire. Între actele boie- 
rilor: Și iar au mai scos un hrisov al lui Mateiii-Vodă Basarab, cu 
anul 7151, care zice ca să aibă a stăpini Pană biv vtori Postelic, 
fiul Stolniculu Dumitrașco Filipescu, toată partea de moșie din satul 
Comarnic și cu rumînii, câţi se vor alege partea moșiei (sic) lor, Ilincă:. 
Și iar au mai scos alt hrisov, cu anul 7158, tot al luy Mateiii-Voda 
Basarab, în care scrie că Dumitrașco Stolnicul Filipescu și cu fiul său 
Pană Logofătul aŭ cumpărat de la jupăneasa Ilinca a patra parte din 
Comarnic, cu rumînii şi cu tot venitul, cît se va alege, în preț de 200 
de galbeni, şi ca aceasta este afară de altă a patra parte, tot din Co- 
marnic, împreună cu ruminii și cu venitul cît se va alege, partea pe 
care o ţin numiții boieri de la stramoșii lor.» În împărțeala Elinei Can- 
tacuzino s'ar adăugi ecă se vedereaza că [Breaza, Secăria și Comarnicul] 
sînt 236 de ani de cind merge stăpînirea din neam în neam, în aceste 
doua neamuri de boien». Sătenii fusese «încă și clăcași la neamul po- 
meniţilor boieri, pănă în zilele lui Constantin-Vodă Mavrocordat, cînd 
atunci s'a dat voie a să răscumpăra rumiuii. Și, de și s'aii rascumparat 
ei, dar se vede ca şi-aii răscumpărat numai capetele lor și ale copiilor 
lor, iar nu și moșia l,» 

Generalul Cantacuzino cumpărase o parte din averea nea- 
mului acolo, și el avea și Filipeștii-de-pădure, pe cari-i dădu 
nepoților săi de frate, la plecarea din țară ?. 

În 1777, Pană, acum biv vel Logofăt, se desfăcea cu totul 
și de ce avea în Comarnic, trecîndu-și partea în stăpînirea 
Doamnei lui Alexandru-Vodă Ipsilanti, care fusese unul dintre 
cei mai însemnați cumpărători ai moșiilor generalului pri- 
beag * : 

Al Ungrovlachiei Grigorie adeverez, 

Prin acest vrednic de credință zapis al mieii, încredinţez la mîna 
Prea-Luminatei noastre Doamne a toată Ungrovlachia, Ecaterina, a Prea- 
Înnălţatului nostru Domn Alexandri Ioan Ipsilanti Voevod, precum știut 
sa fie, că, avînd eŭ a patra parte din moșia Comarnicul, precum și din 


sat asemenea a patra parte, și, încă și din muntele Floreiul, tot a patra 
parte ; care aceste patru părți fiindu-mi mie rămase de la răposaţii pă- 


1 Traducere din grecește în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. Cf. Do- 
cumentele Cantacuzinilor, pp. 257-8, n? XXXV. 

2 Jst, lit. rom, 1l, p. 123. 

3 V, și Cronologia Domnilor din compilaţia tipărită în grecește de fraţii 
Tunui, 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXAI 


rinţii miei, — de a mea buna voie, am voit de le-am vîndut Luminaţ ei 
Sale în lei 1000, adeca o mie; și am primit toți banii deplin în mii- 
nile mele. 

Deci, atit Luminăţia Sa, cum și luminatele-. odrasle, st aiba a sta- 
pini în bună pace, din partea neamului micu, ca o prea-buna cumpa- 
rătoare ce este, a Luminaţiei Sale. Și, pentru ma. adevarata credin a 
am întărit aceasta cu iscălitura mea și a fiil r mei, fiind faţa ji alți 
boieri, cari s'a iscalit, 

1777, Martie 29. 

Pana Filipescu biv Vel Logofat, vînzator. 

Nicolae Dudescu Vornicul, martur. 

Nicolae Filipescu Paharnicul. 

Constantin Filipescu biv Vel Comis, 

Scarlat Greceanu, martur, 

Alexandru Greceanu, martur. 

Radu Filipescu Mare-Medelnicer t, 


Între marturi se întîmpină, cum se vede, trei alți Filipești. 
Doi: Nicolae Păharnicul şi Constantin, fostul Comis-Mare, sînt 
fiii bătrînului Pană și aï soției lui Aniţa, născută Cimpineanu °, 
şi cel din urmă purta numele cronicarului nostru. Radu, Ma- 
rele-Medelnicer, amintește prin numele său pe cel mai mic 
fiu al Cpitanului, și ar avea şi el de tată pe Pană. 

Pană mai trăi multă vreme. Îl vedem ici și colo în izvoa- 
rele timpului clădind, printr'un architect sas, o biserică la 
Poiana, verificind socotelile Vistierului Brincoveanu scos de 
Mavrogheni, într'o toană a lui calculată, dind lovituri în loc 
de bani unui meșter neamţ, care cerea cu prea multă îndrăz- 
neală plata unei canapele de modă +. Domnul nu-l iubia, cum 
nu iubia pe nimeni din mîndra boierime de țară, care des- 
prețuia pe acest insular parvenit: cînd se începu, în ajunul 


1 Traducere din grecește, în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino. 

3 Genealogia Cantacuzinilor, p. 108. Inscripția de pe mormîntul ei, în bi- 
serica Radului-Vodă, e aceasta: 1786, 'lavovap. 24. Tà dară ts obs rod 
Bso  “Avvms Keumivâvxas, ovibțov rod ebțeveszărov ăpyovros Mrávov 
Ilăvov V:inntoxov rò râv MÂwy robruwy èy paxúpwy yópa. 

3 În notele genealogice ale d-lui Tuducescu, el se arata ca menționat în 
1790, mort în 1799: fusese căsătorit cu Maria, fiica lu! Radu Vacărescu. Era 


la moarte biv Vel Stolnic. 
4 Cf, Ist. lit. rom., II, p. 29 n. 10; Studi? si doc, III, p. 79 n. 2, pp 


82-3, n° XV. 


www.dacoromanica.ro 


XXXII Prefaţă 


războiului, cu surgunirea boierilor bănuiți de necredință față 
de Turci, Filipescu fu îndreptat supt pază spre mănăstirile 
din stîncile tesaliote, spre vestitele Meteora !. Întors în țară 
după pace, el moare în curînd. Dar fiii săi amindoi se ames- 
tecă în Divanurile noilor Domni 2. Constantin, Medelnicer în 
1793 3, era Vistier supt Alecu Suţu, și, cînd acesta fugi în 
Ardeal de frica Pazvangiilor, la 1802, el fu oprit de boală, 
zăcînd chiar la Curte, în mijlocul Bucureștilor lăsați pe mîna 
crailor *. Frate-său Nicolae fusese Mare-Logofât și el, în 
1786, Mare-Vistier încă înnainte de 1793, Vornic în acest an5. 


Constantin avu în curind cel mai mare rol în țară, stăpi- 
nind prin toate mijloacele și trăgînd toate foloasele, sigur că, 
la urmă, prin agerimea sa și prin intortochiarea dibace a in- 
tereselor sale cu ale celor puternici și foarte puternici, va 
scăpa de răspunderea greșelilor și păcatelor sale. Supt Con- 
Stantin Ipsilanti, înlocuitorul lui Suţu și cel mai hotărît și 
îndrăzneț din iubitorii de Ruși, el căpătă iarăși Vistieria, din 
care-și făcuse o specialitate ê, și el avu o parte însemnată în 
alcătuirea «așezămîntului țerii , din care s'ar fi îmbogățit mai 
mult decit ori-cine 7. Se știe că în 1806 Ipsilanti fu scos prin 
voința lui Napoleon, pus înnapoi de frica Rușilor și că el 
nu veni, fiind așa de compromis, decît după luarea în stă- 
pinire a țerii de aceștia. Cînd eï se apropiară, între fugarii 


1 Cf. Naum Rimniceanu, în Erbiceanu, Cron. grei, p. 260; Fotino, la 
D mnia lui Mavrogheni, și Sulzer, în Zs lié. rom, Il, p. 116. 

2 V, articolul mieu Uz Mitropolit de altă dată : Filaret al II-lea, în Con- 
voi buri literare pe Novembre 1901. 

3 Notele genealogice citate. 

+ Fotino. 

5 Studii și doc., I-L, pp. 240-1, n° XIX; Cartoanele episcopului Ghenadie 
de Rimnic, la Ac. Rom., cart. VIII. Altul e Nicolae Filipescu, Păharnic, is- 
pravnic de Secuieni în 1788 (Arch. Statului, Slobozia lui lenachi, fol, 518-9), 
Acela ținea pe o Smaranda (notele d-lui Tuducescu). 

€ Naum Rimniceanu, p. 266. În pomelnicul Ținţărenilor — la Ac, Rom. — 
se adauge la acest Domn: «aŭ chinuit greu țara cu munci în vreme de iarnă, 
în ger, ca să scoață banY». 

7 Papiu, Zesaur, Il, pp. 335; 339. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXXIII 


în Ardeal se afla și Filipescu, care pe atunci încă tot n'avea 
un gust deosebit pentru pravoslavnicia lor 1. 

Cînd Constantin-Vodă fu însă din noii așezat în Scaun 
Decembre —, ca un fel de delegat la administraţia civilă din 
partea generalilor ruși, Filipescu se întoarse acasă, rămîind 
în sufletul lui însă un prieten al vechiului stăpin, Suţu. Cînd, 
după încheiarea armistițiului de la Slobozia, Ipsilanti trebui 
să plece, în August, Filipescu ar fi fost înțeles cu Turcii ca 
să-l prindă în calea spre Milcov 2, 

La începutul anului 1808, principatele fură organisate, în 
lăturîindu-se Domnia formală a lui Ipsilanti și dîndu-se fiecare 
țară pe mîna unui Divan, ce se afla supt presidenţia de 
coordonare a senatorului Cușnicov. Între noii Caimacami 
se afla și Filipescu. Pe urmă, cînd Căimăcămia fu înlocuită, în 
Septembre, printr'un «comitet» de cinci, el fu unul dintre cel 
trei boieri ce ajutau în ocîrmuire pe Mitropolit și pe epis- 
copul de Argeş’. El avea acum o partidă, un fara/, cum se 
zicea atunci, alcătuit din cea mai mare parte a boierimii, pe 
cînd adversarul său, Constantin Varlaam, n'avea cu dinsul 
decit vre-o duzină de boieri mari: Costachi Ghica, Gră 
dișteanu, Brîncoveanu, Nenciulescu, Slătineanu, și alți cîţiva. 

Varlaam fusese ofițer rus în cellalt războiu, de la 1769, 
și stătuse mult timp în cele două capitale ale Împărăției ; 
era un om foarte cinstit și de o credinţă sigură față de noii 
stăpîni; dar îi lipsiaŭ, se vede, mijloacele de înțelegere și 
voință pentru a învinge £. 

Încă din 1808 dușmanii lui Filipescu se gătiau a scrie 
împotriva lui la Împăratul, dar generalul Miloradovici, care 
stătea în casa lui Filipescu în cvartir și căzuse amorezat 
nebun după una din fetele oaspetelui 5, chemă pe nemulțăiniți 


1 Naum, p. 269. 

2 Memoriile lui Langeron, în Hurmuzaki, „S44/, 18, p, 138. 

3 /did,, pp. 276, 281, 

4 Langeron, pp. 133-4. 

5 Langeron presintă lucrul ca o e«prostituire» a fetei din partea părintelui 
ei, dar afirm din noŭ că am aflat undeva știrea despre căsatoria în Rusia a 
lui Miloradovici cu fata Filipescului: izvorul nu mi-l pot însă aminti. 


65845 III 


www.dacoromanica.ro 


XXXIV Prefață 


la dînsul şi |i făcu o aspră morală. Iordachi Slătineanu ur- 
mînd însă cu  flecăriile», poate și în privința patimei vădite 
a ușuratecului general, el fu surgunit în August!. 

În Ianuar 1809, Varlaam isbuti să adune îscălituri supt 
o adresă a Divanului, care cerea să se supravegheze în viitor 
și să se cerceteze pentru trecut «comitetul , — adecă Filipescu, 
fiind că membrii clerului n'aveau un rost mare, Ștefan Văcă- 
rescu era un bătrîn cu totul slab, iar Isac Ralet un om des- 
pre care nu se aude nimic. Dar Cușnicov trimise lui Varlaam 
porunca să se astimpere, şi apoi îl chemi chiar la diînsul, 
în Iaşi ?, 

Dacă Miloradovici nu știa decît să facă din țara întreagă 
un dar pentru tatăl iubitei lui, superiorul săii, Prozorovschi, 
nu și ascundea neîncrederea în Filipescu, pe care-l bănuia 
înţeles cu Turcii prin Grecii proaspăt veniţi la noi, cari 
roiau în jurul lui 3, În August 1809, el ceru lui Miloradovici 
a trimite pe puternicul boier la Iași, dar porunca n'avu 
urmări din partea amorosului cuceritor, nici din partea lui 
Cușnicov, căruia i se adresă, 

Prozorovschi muri îndată, și locul lui fu luat de Bagia- 
tion. Miloradovici trebui să iasă din București, dar urmaşul 
lui în comanda orașului, Langeron, care uria de moarte pe 
Filipescu și-l învinuiește în amintirile sale pănă și de otrăvi- 
rea acelor de cari putea să se teamă, acest pătimaș Lange- 
ron nu putu să scape de boierul așa de urit de dinsul. 

La începutul anului 1810, Bagration se așeză însuși în 
București. Mitropolitul Dosoftei, un sprijinitor al lui Filipescu, 
fu dat jos din Scaun, lui Miloradovici i se găsi o comandă 
în Rusia, unde trebui să plece, şi astfel, pe cînd, la 1! Fe- 
bruar st. v. 1810, Vistierul dădea, în casele sale din jos de 
Mihai-Vodă 5, un mare zaza/et «generalilor, ofițerilor, unor 
boieri și exarchului» Gavriil, generalul Zass veni nepolftit, 


1 Naum, pp. 279, 281. 

3 lbid, p. 282. 

3 V, Langeron, pp. 188-90. 

4 Ibid. 

5 Comunicaţie a d-lui Iuliu Tuducescu. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXXV 


cînd ceilalți se așezară la masă, și ceti ordinul împărătesc, 
după care în patruzeci și opt de ceasuri Filipescu, cu toată 
familia lui, trebuia să fie dus la Elisabetgorod, în părțile 
Odesei. El porni fără zăbavă într'acolo, cu cei trei fii at sai, 
surorile, fetele, nepoţii și patruzeci de trăsuri cu buclucuri !, 
O comisie de dușmani fu numită pentru a da de rostul 
celor patru milioane ce i se aruncase în spinare. Din comisie, 
din cercetarea eï și din administrația lu: Bagration — din Ia- 
nuar pănă în Mart—nu se alese nimic, dar, pănă după tra- 
tatul din București, Filipescu nu se mai întoarse în casa sa, 
unde conăciaŭ înnalți negociatori din partea Rusiei, ce nu 
mai aveai nici vrista, nică inima, dar nici priveliștea lui Mi- 
loradovici ?, 

Supt Carageă, surgunitul, care n'avea mai mult de vre-o 
cincizeci de ani 3, se întoarse, și luă iarăși Vistieria, în fo- 
losul Fanariotului, precum o ţinuse în folosul Rușilor, și în 
tru cîtva, totdeauna, în folosul lui. El ținea ca odinioară 
casă deschisă, și una din nurorile sale, Ecaterina Balș, soția 
fiului al doilea, Iordachi, era o femeie foarte distinsă, care fusese 
crescută la Petersburg 5. În casa lui a crescut poetul Barbu 
Mumuleanu ê. La 1828, cînd Langeron se rătăci iarăși, cu Rușii 
săi, prin Bucureștii noștri, Filipescu era însă mort de mult ?, 


1 Naum, p. 290; Langeron, p. 216. 
2 Naum, pp. 290-1, 294, 


3 Langeron, p. 184. 
1 Un alt Constantin Filipescu, fiul lui Radu (notele d-lui Tuducescu) se 


afli atunci ca Vel Logofăt, și e descris ca un om «înțelept și bun patriot». 
V. Papiu, II, pp. 359, 365, 369, 376; /storia lit, rom., Il, pp. 361-2. Poate 
să fie acela care, Păharnic în 1804, ţinea atunci isprăvnicia de Prahova, 
Archiva d-lui C. Basarab Brăncoveanu, 

5 Langeron, pp. 186, 189 n, 2. Inscripția ei lîngă paretele de afara la 
Radu-Vodă are acest cuprins: «Supt aciastă piatră să odihnește întru vecinica 
fericire Marea-Băneasă Ecaterina Filippescu, născută Balş, la anul 1784, căsă- 
torită la 20 Ianuarie 1803 cu Ecselenţiia Sa Marele-Ban şi întîiul boer al Țării- 
Romănești Gheorghie Costantin Filippesculi ; rechemată în sinul Ceresculu 
Părinte la 5 Iulie 1842». 

5 Ist. lit. rom, Il, p. 491, 

1 P, 184 n. 1. 


www.dacoromanica.ro 


XXXVI Prefaţi 


Ni se spune că avea trei fii, dar găsim îndată după în- 
timplările de la 1821 mai mulți Filipești ce au o însemnă- 
tate politică și, urmînd în stabilirea înrudirii lor notele ce-mi 
comunică d. Iuliu Tuducescu, voiu arăta pe scurt ceia ce se 
știe din tipărituri despre viața fiecăruia dintre dinșii. 

Mai sus decit a tuturora se ridica ambiția lui Iordachi Fili- 
pescu, un candidat de Domnie. E născutla 17821. Mare-Căminar 
în 18032, el ajunge Logofât-Mare supt Carageă 3, și stăpinește 
cu totul pe Alexandru Suţu, venit în locul acestuia. La moartea 
Domnului, în 1821, soţia lui se adăpostește în casa Filipescului. 
Fugar în Ardeal, cînd izbucnesc amindouă răscoalele, de care 
era de o potrivă de străin, el nu se împacă răpede cu noul 
regim al Domnilor pămînteni și nu binevoiește a veni în țară 
pentru a vedea aice ca oblăduitor pe colegul său Banul 
Ghica, acum Grigore-Vodă. Se întoarce din Rusia, unde tre- 
cuse, — numai cind se reieau relaţiile diplomatice dintre această 
Putere și Poarta și cei mai îndărătnici dintre pribegi pără: 
sesc atitudinea lor de nemulțămire. Vine cu gînduri de Dom- 
nie, răspindeşte bani, de şi avea mai multe datorii, şi e bă- 
nuit că ar fi pus la cale răscoala lui Franguli. E ales în 
comitetul pentru Regulamentul Organic, și supt Domnia lui 
Alexandru Ghica, pe care trebui să-l îndure și pe acesta, 
salonul fostului efor al şcolilor 4, unde strălucia prin spiritul 
e! soția lui < Bălașa, femeia cea mai distinsă din București», 
scrie consulul frances, era locul de întîlnire al rusofililor 
anexioniști 6. 


Grigore, fiul lui Radu Filipescu, se nascuse în 17797. Era Ban- 


1 Catagrafia din 1829 a boierilor munteni, în dosariul «Adm, vechiu, 220, 
albastru , la Arch. Statului. E aratat acolo ca locuind în coloarca de Galben, 
n° 410, «podul lu: Mihaiu-Vodă, în casele părintești»; Vornic de Țara de-jos. 

2 Papiu. LI, p. 321, 

3 lbid., p. 356. 

3 Ist. lt. rom., Il, p. 51-2. 

5 Ecaterina să fi avut și acest nume? 

6 Hurmuzaki, X, tabla. 

7 Dosarul citat. Stătca la n° 414, «epe Pod Mogoşoai, în casile sale», și cra 
Vornic de Țara de-sus, Alt Grigore avca trei ani mai puțin, sta tot acolo, la n° 597. 


www.dacoromanica.ro 


Prefaţă XXXVII 


Mare în 1813, iar în 1815 Mare-Vornic!. La moartea lui Suţu, 
în 1821, el face parte din comitetul provisoriu al cîrmuirii. Fuge 
peste munți, și călătoreşte la Viena. Dar se întoarce încă din 
Martie 1823, și e făcut Spătar, cu toate că gîndul lui era numai 
la Ruși, ca și al lui Iordachi, în lipsa căruia el făcea pe șeful 
grupării. Unii îl doriai Ban, iar el căuta Vistieria, pe care ar 
mai fi avut-o. Scos din dregătorie în 1825, e restabilit în anul 
următor. În Iulie 1827 e Mare-Postelnic, și, cu toate că avea 
șeptezeci de ani în 1834, voi şi el să primească Domnia din 
mina Puterii protectoare prin alegerea boierilor. Învingătorul 
său Ghica îl fâcu president al Divanului judecătoresc. Ni e 
zugrăvit ca un «om plăcut», dar nestatornic: cînd pentru 
Ruși, cînd pentru Nemţi, și de o moralitate îndoielnică 2. 

Grigore avea un frate Nicolae, care era în 1827 Hat- 
man, 

Alecu Filipescu, alt frate a lui Radu, zis Vz/pe, era Vel Stolnic 
în 18044, și, în împrejurările de schimbare a Domnilor și de 
război din 1806, el trecu prin Moldova în Rusia. Nu 
ştim ce a făcut după 1812, dar Iordachi, ruda sa, avea 
mare încredere în el, și-l întreba în toate, supt cîrmu- 
irea lui Suţu, dominată de dînsul. Om plăcut și intrigant, 
el seduce pe nevasta Banului Ghica, viitorul Grigore-Vodă, 
şi face pe soți a trăi unul într'o parte, altul în alta. Fireşte 
că acesta nu se grăbi să se întoarcă pentru a vedea dacă 
prietenul Ghica-i păstrase vre-o mare dregătorie; dar, după 
convenția de la Akkerman, cînd regimul consular fu iarăși 
înfiinţat la noi, Domnul trebui să uite și să facă din amicul 
«Vulpe» un Mare-Logofât al Ţerii-de-sus, în 1827. Și el lu- 
crează în comitetul Regulamentului Organic, și avu și el, mai 
tărziu decit Iordachi, Eforia Şcolilor. Rusofil convins, ca și 


' Papiu, IJ, pp. 355, 395. 

* Ibid, Cf, lorga, Acte și fragm., Il, p. 678. 

3 Hurmuzaki, X, p. 406, 

4 Papiu, Il, p, 355, Născut la 1776, Sta ca şi cel-lalți doi (culoarea de 
Galben, 395), pe podul Mogoșoaiei. Era la 1829 Logofăt de Țara-de-sus (do- 
sariul citat, 

5 Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, p, 150. 


www.dacoromanica.ro 


XXXVIII Prefaţă 


aproape toți Filipeştii din generația sa, el se grăbeşte a fe- 
licita pe Țarul Nicolae la suirea lui pe tron!, 


Un Filipescu Buzatu se întilnește în 1821; el moare în 
țară peste patru ani: numele-i de botez nu ni se dă în co- 
respon lența consulară din care scoatem aceste amănunte ?. 


Mihăiţă Filipescu, un om priceput şi nesupus, era la 1814 
Păharnic titular și ispravnic al Buzaului *. După revoluţie e 
unul din deputaţii ţerii la Constantinopol, și apoi Caima- 
cam. Ghica, pe a cărui nepoată o ţinea, îl numește Sluger, 
apoi Aga. Dar vorba lui slobodă îl face a fi luat în ură de 
Domn, care-l trimite în surgun la Tismana, — lucru care nu 
era nou pentru dinsul, fiind că mai fusese surgunit și supt 
Caragea. E liberat, după aproape un an de viață singură- 
tecă, în mănăstire și la moșia sa, în Maiu 1824, și capăta 
îndată Vornicia de Politie și Hătmănia de Divan. Ceia ce 
nu | împiedecă de a refusa iscălitura unei anaforale pentru 
o nouă împovărare bănească a țerii 4, 

În sfirşit, Iancu Filipescu, soţul unei fete a lui Nenciulescu 
şi fratele lui Mihăiță, se întilnește și el pe aceasta vremes. 


Acestea sînt cele ce se pot spune astăzi; de la proprie- 
tarii de archive de familie atîrnă să se poată ști mine cu 


mult mai mult. 


Iulie 1902. 


N, Iorga. 


1! Hurmuzaki, X: locurile arătate în tablă. 
? Ibid, p. 124, n0 CLXV. 

3 Papiu, II, p. 383. 

4 Hurmuzaki, X, tabla. 

5 Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


MANUSCRIPTELE ÎNTREBUINŢATE 


I. Bibl. Academiei Romine, ms. 439, întrebuințat ca basă. 
Sec. al XVIII-lea. Poartă la început această notă: «Să să știe 
că atastă carte s'aii cumpărat de Postelnicul Pană Zugrav de 
la un călugăr Pahomie ot Poiana Mărului, în leat 1818, 
Maiii 21, cînd zugrăveam la Nica Mușcelean, în județ Buzău- 
lui, în tal. 33, adică treizejci] și trei p.... reţirea unor 
preoț ianil... ce le-am și... după... ertat...» Se în 
seamnă cutremurele din 3 Februar 1821 și din 1838. Complect. 

2, Biblioteca Academiei Romine, ms. 436. Secolul al XVIII 
lea. «Scris de Dimli]trache Loglolfjăt]u de Divan»; fost, la 
1831, în posesia unui Mihai biv Logofăt de taină. De la 
fol. 8&4 V° e cronica dul Ludescu (merge cu Constantin Că- 
pitanul pănă la uciderea lui Socol Cornățeanu de Seimeni== 
p. 129 din ediţia noastră, rindul 4 de sus). 

3. Bibl. Academie! Romîne, ms. 180. Sec. al XVII-lea. £ /a 
început Cronica lui Ludescu, întreruptă apot la moartea lui 
Radu Mihnea. De la Alexandru Iliaș se începe Constantin 
Căpitanul. După sfîrșitul acestei cronici se trece la legătura 
analisată în Iorga, Cronicile muntene, p. 18 și urm. 

5, Bibl. Academiei Romiîne, ms. 537. Sfirşitul secolului al 
XVIII-lea. Începe cu Alexandru Iliaș şi urmează cu Cro- 
nica Bălăcenească. 

6. Bibl. Academiei Romine, ms. 173. Sec. al XIX-lea. 
Merge pănă la suirea pe tron a lui Petru Cercel. 


www.dacoromanica.ro 


1. Domnia Radului Voevod Negrul, 


Radul- Vodă Negrul, viind den Făgăraş, s'a aşezat la Cămpul-Lung. 
— Pentru ce şi-ai mutat Negrul-Vodă Scaunul peste plaiti. — Mihail 
Paleolog Împărat la "Țarigrad. — Otoman Turcul aŭ luat cetatea Se- 
vastie și aŭ omorăt pre Domnul cetăţii. — Împărații Turcilor sănt den 
neamul Comninilor, împărații greceşti.—Chiverniseala rea a Împărăției 
Grecilor cine aŭ făcut. — Ladislav Craii Unguresc. — Andriiaş Craiti 
Unguresc. — Făgăraş cetate cănd s'au zidit. — Radul-Vodă Negrul 
moare. 


Cănd aŭ fost cursul anilor dela Adam leat 6798 (de 
la Hr. 1290) Radul-Vodă Negrul, care avea Scaunul săii 
la Făgăraş, de la moșăi şi strămoșăi Rumănilor, carii 
venise de la Roma, în zilele lui Traian Împăratul Ro- 
mii, saŭ socotit ca să-și mute Scaunul den coace, peste 
plaiii. Pricina pentru ce, nu să găseşte scris nici de ai 
noștri, nici de striini, numai mi să pare, pentru doao 
pricini să-şi fie mutat Scaunul. Dentru care, socotind 
bine, una tot va să fie fost. Căci, potrivindu-să vălea- 
turile şi Împărații turceşti, greceşti, și pre alții den 
prejurul nostru, aceasta găsesc. Și poate fi pentru 
frica Turcilor. Că într'această vreame s'aii rădicat Oto- 
man Turcul, fiara cea rea și cumplită, de aii supus multă 
parte a Răsăritului, ce să numește Anadol, carele, înghe- 
suind pre Împărații Grecilor cu luarea pămăntului lor 
de la Anadol, poate fi că făcea! jalbă ţărălor creștinești, 
dănd ştire de întămplările acestea. De care auzind și 
Radul Negrul-Vodă, şi-aii mutat Scaunul den coace de 
plaiii, pentru ca să-și facă întărituri locurilor de paza 
oamenilor, şi să-l fie mai lesne a păzi pre cei den Ardeal, 


1 Adecă Împărații. 


65845 1 


www.dacoromanica.ro 


2 Istoriile Domnilor Țării-Rumanești 


de s'ar cumva apropia Turcii. aste şi altă pricină a 
socoti, şi poate fi să să fie învrăjbit Domnul Rumănilor 
cu domnii Ungurilor şi cu ai Sasilor, de neseaiva pri- 
cini, şi de aceaia să să fie mutat den coace. Și nu iaste 
a nu să crede aceasta, că, după ce aii trecut Domnul 
den coace, n'aii mai avut stăpănire peste Rumăni în Ar- 
deal: iar nică pre dănsul să-l stăpănească cineva naŭ 
fost: ci den plaiii încolo stăpănia Ungurii, şi den plaiŭ 
încoace stăpănia Domnul, pănă în Dunăre. Și, pentru ca 
să arate că nu iaste supus nimănui, să scrie în hrisoave 
samodărjăţ (adecă singur stăpănitorii). Ci, ori aşa, ori 
într'alt chip să fie fost, nu să zminteaşte istoria ; că, ori 
una să socotească cinevași, ori alta, — nu va greşi. 

Ci dar Radul-Vodă sai așăzat în cătăva vreame în 
Campul-Lung, unde și mănăstire frumoasă şi mare aŭ 
făcut. După aceaia s'a dus la Argeș, de aŭ făcut Scaunul 
acolo, făcănd curţi domnești, şi bisearică, care şi pănă 
astăzi iaste. Și aŭ început a-și tocmi și a-și drege țara 
cu judeţe, cu judecători, cu boierii şi cu altele ce era 
de folosul Domniei și a țărăi, lățindu-să pănă în Du- 
năre și pănă în Siret. Alt ce aii mai făcut acest Domn 
întru 24 de ani ai Domniei lui, nimeni nimic nu po- 
meneste £. 

În zilele acestui Domn, după cum să veade văleatul, 
aŭ fost Împărat la Țarigrad Mihail Paleologul, carele 


1 Cronica „anonimă“, a lui Stoica Ludescu, căreia-l răspunde Cons- 
tantin Căpitanul, e, în ceia ce privește originile, cu mult în urma 
primii tradiţii păstrate în mărturisirea călugărilor de la Dealu de 
la începutul secolulul al XVI-lea; păstrată de Della Valle; Magyar 
Torténelmi Tár, III, p. 23). Ea nu ştie nimic despre Traian şi are 
numai o ideie confusă despre originea romană. Din această ideie, 
din noțiunea contemporană a Baniel oltene, din tradiţia că aŭ fost 
odată Bani la Severin şi Strehaia, din cunoaşterea hotarelor Banatu- 
luí, naivul scriitor scoate întăia parte a legendei întroducătoare. Din 
adausul „adecă Băsărabeştii“ al unui copist romîn la cuvintele „îi 
eva [unui neam] numele de moşie Banoveţi“, el derivă părerea, ce 
s'a răspîndit aşa de mult la istoricii noi, că „boiarii“ Romanilor aşe- 
zi în Oltenia „puseră Banoveţ (|) un neam ce le zicea Basarabi“. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 3 


aŭ scos Ţarigradul den măinile Frăncilor (că-l luase 
maï nainte cu 70 de ani). lar Otoman, mai marele Tur- 
cilor, mergănd la Sevastie cetate, o aŭ lut, și aŭ prins 
pre Domnul Sevastiei, de l-ai omorăt, supuind toată 
țara lui. Şi pănă la acest Otoman aŭ fost la Ture: multe 
stăpăniri: unul ţinea o parte de loc, altul alta, altul alta, 
şi nu putea fi între dănșii unul mai mare. Iară acesta, 
fiind mai ficlean, aŭ muncit în tot chipul, și aŭ supus 
pre ceilalți Turci, şi le-ai luat toate locurile, ce le avea 
la Anadol, şi s'aii făcut el stăpăn mai mare; şi multe 
războaie aŭ avut cu Grecii, luăndu-le multe locuri de 
la Răsărit. Pre carele istoricii îl mărturisesc că aŭ fost 
mare viteaz, și mai vărtos Gheorghie Franţi, care aŭ 
fost Logofăt-Mare la Împărăţia Grecilor pre vremea ce 
S'aii luat Țarigradul; carele, rămăind vii după luarea 
Țarigradului, multe istorii minunate aŭ scris, întru care 
scrie şi pentru acest Otoman, dentru care sănt Împă- 
raţii turcești, ceşti ce sănt şi pănă acum: neamul lui 
Otoman de unde să trage, și cum s'au înnălțat păn la 
atăt. Carele zice cu adevărat că Otomanlăii aceștia să 
trag den neamul Împăraţilor greceşti, Comnini, den 
Ioan nepotul lui Ioan Comnin Împăratul; carele zice 
cu adevărat că, într'o vreame ce avea războiii cu Persii, 
pentru căci i-ai luat unchi-săii calul în vreamea războ- 
iului şi l-ati dat unui viteaz slujitor, căruia îl căzuse 
calul şi rămăsese pedestru, şi, dintr'acea pricină fugind 


Din numele de „Ungrovlachia“ ce găsise în documente, din titlul 
Amilaşului şi Făgărașului la vechii Domni, el deduce descalecarea 
de peste munte şi aşaza în ordinea lor geografică de sus în jos cele 
două Scaune domneşti mai vechi. Din superioritatea Domnului asupra 
Banului, el deduce închinarea „Băsărabeştilor“ catre Domnil noi, veniţi 
de la Unguri. Din legenda legată de Cetatea Negrului Voda din munţi 
a făcut Domnia întaiului Voevod Negru, căruia-i dă un titlu falş şi-i 
presupune un mormînt, nedovedit, la Argeş. Legenda luí Negru- 
Vodă, primul Domn, era statornicită la sfîrşitul secolului al XVI-lea, 
cum se vede din Luccari şi un document de la Alexandru-Vodă, în 
Hasdeu, Negru- Vodă, facsimile., — Cf. ţeranul „Radul Negru“ din Tîr- 
şor (1503 , în Quelle» der St. Kronstadt, I, p. 1. 


www.dacoromanica.ro 


4 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


la Persi, l-ai priimit păgănii cu drag. şi lepădăndu-și 
legea creştinească, și păgănindu-să, i-ati dat şi fata cea 
mai mare, care o chema Camerd,— pentru că era om 
de toată lauda, în chip și în minte, întru învăţătura eli- 
nească şi hărăpească. Acesta aŭ născut fecior cu Camerd 
muevea lui, carele aŭ stătut om minunat ca și tată-săii, și 
învăţat, și viteaz. Şi, în vremile ce avea războaie Grecii cu 
Frăncii (den rea chiverniseală a Comninilor şi a Paleo- 
loghilor, carele aŭ fost peirea şi stricăciunea, Împără- 
ției, după cum scrie istoricul Gheorghe Franţi), aŭ găsit 
prilej de aŭ luat multe locuri grecești, afară den ce 
luase tată-săii Celebiul (că așa îl numise: den loan, 
Celebi). Deci, feciorul Celebiului aŭ născut pre Erto- 
gruli, iar Ertogruli pre Otoman acesta, de carele pome- 
nim acum că să trage neamul Împăraţilor turceşti. De 
aceaia să şi numesc: Otman-Patişah +. De carele putem 
zice, în oare-ce chip, că cu dreptate ţin Turcii Împă- 
răția Țarigradului, fiind a lor de la Comnini Împărații. 
Însă acest Otoman aŭ ţinut acea, stăpănire ani 28, şi aŭ 
murit, lăsănd în urma lui fecior, iar înțelept şi viteaz, 
pre Orhan. 

Întru această vreame era Craii Unguresc Ladislav, 
pre vremea ce aŭ eșăt Radul-Vodă Negru den Țara 
Ungurească, şi, după un an al Domniei lui?, murind La- 
dislav Craiul, saŭ pus în locul lui Andriaş Craii. Şi 
la anii 6809, în Domnia Radului Negru, sai făcut ce- 
tatea Făgăraşul, precum să veade pănă astăzi. Scrie un 
istoric den cetatea, Făgărașul 5, să o fie făcut Ştefan-Vodă 
Măilat, Domnul Rumănilor, dar nu este de credință, — că 
Domnul Rumănilor Radul-Vodă Negru sai fost mutat 
de la Făgăraș peste plaii din coace, precum sai zis 
mai nainte, și alt Domn la Făgăraș să să fie pus în 


1 Constantin Căpitanul reproduce una din legendele despre înce- 
putul 'Turcilor pe care le dă Phrantzes. V. ediţia din Bonn, pp. 69-71. 
: Lui Radu Negru. Dar Vladislav al IV-lea a murit în acest an, 
3 Cf. Iorga, Cronicele muntene ; extras din Analele Academie! Romine, 
XXI, 1899; p. 45, nota 1 şi Hasdeŭ, Negru-Vodă, p. OLXX şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 5 


locul lui, nu s'aii auzit, nici s'aii găsit seris. Ci dar, ori 
cine să o fie zidit cetatea, întru această vreme s'au 
zidit. 

Radul-Vodă Negrul, după adănci bătrăneţe, aŭ mu- 
rit în ţara lui, şi cu cinste l-ai îngropat boiarii, dom- 
nind ani 24. 


2. Domnia lui Mihail-Vodă. 


Mihail-Vodă cel Bătrăn, — Otoman Turcul moare, și în locul lui 
să pune Orhan. — Orhan multe locuri şi cetăţi ai luat, şi Brusa. — 
Orhan, rănindu-să în război, sati (ămăduit. — Andronic Paleolog, la 
boală de moarte viind, își așază casa.— loan Cantacozino jură lui 
Andronic. — Ioan Cantacozino calcă jurământul lui Andronic şi ia 
Împărăţia de la fii-săi Ioan. — loan Paleolog, ginerele lui Canta- 
cozin, fuge la Orban, ia ajutor şi vine asupra socru-săti — Cartea ce 
au scris Paleologul la socru-săă loan Cantacozino. — Această carte o 
ceteaşte Ioan Cantacozino, dar tot aŭ dat război lui gineri-săiă, şi 
tot saŭ întors ruşinat. — Joan Cantacozino de ruşine să câlugăreşte. 
— Mihail-Vodă bate pre Carol Craiul la Severin. 


După Radul-Vodă Negrul aŭ stătut la Domnie Mi- 
hail-Vodă, carele aŭ domnit cu pace ani 19V, întru a 
căruia Domnie, de s'aii şi făcut niscareva lucruri vred- 
nice de auzit, şi, nepomenindu-le alţii, noi încă tăcem. 
Iar de alţii, vecini şi striini de noi, ce aŭ lucrat, după 
cum am găsit scris de alţi istorici, nu vom lăsa să nu 
dăm în știință. 

În zilele acestui Domn, aŭ murit Otoman biruitoriul 2 
Tureilor, leat 6828 °, și aii rămas în locul lui Orhan. Acesta 
se nevoia să-și lățească Împărăţia, neodihnindu-să zioa 


1 Singurul lucru spus despre dînsul la Ludescu. Acest Domn, 
care precedă de fapt pe Dan a? 11-lea, e pus prin confusie înnainte 
de întâiul Dan. 

2 Adecă „stăpînitorul“. „Biruinţă“ are, în acest timp încă, înţelesul 


de „stăpînire“ în general. 
3 Data e greşită: în Phrantzes, izvorul lui Constantin Căpitanul, 


stă 6801 (p. 78). 


www.dacoromanica.ro 


8 Istoriile Domnilor 'Farii-Rumauești 


şi noaptea, găndind în ce chip ar supune ţărăle și pă- 
mănturile striinilor, însă, în cătro mergea, slujăndu-i no- 
rocul, biruia. Luat-aŭ [Misia], Licaonia, Prighia, Caria. pănă 
la marea care iaste la gărla Evrimidon ', şi partea Viti- 
niei carea rămăsease neluată de tată-săù, și Nicomidia, 
Nicheia, şi alte multe cetăţi, și vestita cetate Brusa, care 
iaste la picioarele Olimbului, şi o stăpănia Grecii, carea, 
după cum spun istoricii, era Scaun crăesc. Deci, ră- 
nindu-să Orhan la un picior, cănd aŭ luat Brusa, unii 
zic să fie murit, iar alţii zic că s'ai dus la un sat care 
era loc al Thrachiei, anume Harini, şi acolo aŭ șăzut de 
S'aii tămăduit ?. 

În zilele acelea, Andronic Paleologul. Împăratul Gre- 
cilor, viind la slăbiciune și cunoscănd că va să moară, 
avănd cu a doao muere (numele ei Anna) doao feate şi 
un fecior, anume loan, care încă nefiind de vărstă ca 
să poată chivernisi Împărăţia, aŭ chemat pre Ioan Can- 
tacozino, boiar de cinste, pre carele de mic l-ai fost 
luat şi l-ai fost crescut și l-aii fost cinstit până la 
mare boierie, şi i-ai dat toată purtarea de grijă a cașiă 
lui. şi a fiiului săi, şi a Împărăției lui, pănă va veni 
fii-său la vărstă; decii, să fie Împărat, şi Cantacozino 
să fie sfetnic Împărăției. Şi, pentru întărirea acestui 
lucru, aŭ şi logodit pre fii-săii cu fata lui Ioan Can- 
tacozino, carele cu jurămănt aŭ făgăduit Împăratului că 
va face acelea carele ile poruncise. Dar n’aŭ păzit ho- 
tarăle jurămăntului, ci, după moartea lui Andronic, unin- 
du-să cu o seamă den boiarii Împărăției, aŭ luat Împără- 
ţia gineri-săă loan. Care, rămăind în câtăva vreame lucrul 
așa, și venindu-şi gineri-săi Ioan la vărstă, şi cunoscănd 
nedreptatea ce i-ai fost făcut socru-săi, s'a sfatuit cu 
oare-carei boiari prieteni ai tătăne-săi şi aŭ fugit la 


1 Nu e nici un sens. Phranizes are: fws (zhrrns râs meg: tòv Eù- 
pou“ovra notrudy, dar e vorba de un lac, nu de Marea (p 79. 

2 Pare a fi nu utilisarea unui noŭ izvor, ci o confusie: „Harini“ 
ar fi, Chersonesul. Cf. Phrantzes, l. c. Sati Xeppoveia (acelaşi sens) de 
la p. 4i. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu T 


Orhan Împăratul Turcilor, şi, lăngă alte fágăduințe ce 
i-ati făgăduit lui Orhan, i-ati logodit şi pre o sor a lui, 
să o dea să-i fie Împărăteasă, precum aŭ și făcut, — nu- 
maï să-i dea ajutorii, să scoață pre socru-suii den Împa- 
răţie. Şi, dăndui oaste den destul, aŭ venit la Țarigrad, 
şi cu multe vărsări de sănge, prin multe vremi, aŭ 
biruit pre socru-săi, şi aŭ luat Scaunul. lar socru-săi, 
fugind cătră Sărbi şi cătră Bulgari, aŭ rugat pre Domnii 
acelor locuri, de i-ati dat ajutoriii să vie. să scoaţă pe 
gineri-săi, şi, viind cu oștile spre Țarigrad, l-aii întăm- 
pinat o carte de la gineri-săii, care îi scria așa: „De 
multe oră m'am socotit şi m'am mirat, cum cunoştinţa 
gi &daptoi şi bătrănețele nu te înfruntează să-ți aduci 
aminte de moarte şi de judecata nefățarnicului Dum- 
nezei, la care noi toți vom să stăm goli şi tetpayıMo- 
pévo!, să ia fieşte-carele după faptele lui plata. Să cădea, 
ca un înțelept şi practic, ce ştii Scripturile (cum tu 
zică şi te înnalți), să-ţi vii în socoteală, și să găndești ce 
ceri de la mine, și care-ţi iaste dreptatea cu pravilă 
şi după canoanele Grecilor. Și nu ţi-ai ajuns pănă acum 
căte scandele, atătea războaie dentre noi, morţi, vărsări 
de sănge, robii ale creştinilor, fraților noştri, carele 
toate den vina ta s'aŭ ațățat şi s'aii făcut. Păruseaște, 
pentru mila lui Dumnezeii, să mai răsufle cevaș ticăiţii 
creștini! Căci la Asia fiara cea rea, [neamul lui Otoman, 
toată creștinătatea o aiisfărămat. Lasă încai să să odih- 
nească cești de aicea, și cei ce aŭ scăpat de acolo, aicea. De 
vreame ce şi David să roagă pentru limbile ce n'au lege, 
zicănd: „Răsăpeaște, Doamne, limbile carele vor războa- 
ele“, cu căt săntem noi datori să păzim pre cei ce i-ai 
răscumpărat Hristos cu săngele lui, carele și pace şi dra- 
goste aŭ poruncit să avem. Știi aceasta bine că tată-mieii 
te-aii crescut de mic copil și te-ai cinstit cu boierie de 
vărstă și cu nume pre lăngă Împărăție ; și adu-ţi aminte 
dragostea ce aŭ avut cătră tine, și pre mine în măinile 
tale m’aŭ dat, și să ne rudim la moartea lui aŭ poruncit. 
lar tu n'ai făcut ca un păstor bun și adevărat, nică 


www.dacoromanica.ro 


8 Istoriile Domnilor "Țării-Rumănești 


facă, ci ca un lup și tălhar și fur. Și pre mine m'aii 
lăsat diadoh Împărăției, iar tu al nevoit să má faci 
mojăc şi să mă dăzbraci den soartă. lar ei întru nebi- 
ruita puteare a lui Dumnezeii mă nădăjduesc, şi el să 
facă dreptate întru nedreptatea ce-mi faci.“ 

Această carte cetind Cantacozinul, multă vreame aŭ ` 
stătut în mare socoteală, căt, de ar fi fost cu putinţă, 
s'ar fi întors îndărăt, dar nu să putea: că să pornise 
atătea oşștă străine, căt îi căuta, vrănd, nevrănd, să meargă 
înnainte; precum aŭ şi mers. Dar nimic n’aŭ folosit, că 
s'ait întors cu ruşăne, răsipindu-i oștile Ioan Paleologul 
cu ai lui, şi cu Turcii carii îi avea ajutoriă de la cum- 
nată-săti Orhan Împăratul Turcesc. La una ca aceasta 
viind Ioan Cantacozinul, și văzănd că fără noroc aŭ 
umblat și acum, s'ai dus de sau călugărit, şi aŭ ră- 
mas Ioan Paleologul biruitorii! în Scaunul Împărăției 2. 

În zilele acelea, leat 6838, scrie un istoric că aŭ venit 
Carol Craiul Unguresc asupra Ţării-Rumănești, și aŭ 
luat Severinul fără nici o vină. lar Domnul Mihail- 
Vodă, în nădejdea lui Dumnezei, străngănd oaste, şi 
făcănd războiii cu Craiul Unguresc, l-ai biruit, și s'a 
întors cu rușăne. În mijlocul vremilor acestora aŭ murit 
Mihail-Vodă, şi s'ai pus în locul lui Dan-Vodă °. 


3. Domnia lui Dan-Vodă, 1! 6841. 


Dan-Vodă fratele Mircii-Vodă celui Bătrăn. — Orhan moare; să 
pune fli-săi Amurat Împărat turcesc. — Ludovic Craii Unguresc.— 
Sasii să scoală asupra Craiului, și nimic nu folosesc. 


Acesta aŭ stătut Domn în Țara-Rumănească după 
Mihail-Vodă. Avea și frate, pre Mircea. Însă, ce să fie 
făcut în 23 de ani ai Domniei lui, nu să pomenește, 


1 V, p. 5, nota 2, 
> E o traducere prescurtată din Phrantzes, p. 39 și urm. 
s „Istoricul“ care vorbeşte de lupta din 1330 a lui Carol-Robert cu 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 9 


fără numai serie că l-ai ucis Şuşman Voivodul Săr- 
bilor; dar pentru ce și cum, nu să ştie!. 

În zilele acestui Domn, la 17 ani ai Domniei lui, aŭ 
murit Orhan Împăratul Turcesc, și s'aii pus fii-săi Amu- 
rat cel d'intăiù, 1t 6858 2. 

În zilele lui Dan-Vodă, fiind Craii Unguresc Lu- 
dovic, Sasii den Ardeal s'aii fost făcut rebeliși, s'a 
sculat împotriva Craiului ; care, viind cu putere în 
Ardeal, i-aŭ supus iar, şi mare pagubă le-ai făcut, 
Sasii aceștia de multe ori s'aii sculat asupra Ungurilor 
cu sabie, găndind ca doar s'ar putea dezbate de cătră 
ei, dar nică-odată n'att avut noroc să biruiască, ci tot- 
deauna i-ai biruit pre ei Ungurii și alţii, ca pre nește 
podani ai lor. 


4. Domnia lui Alixandru-Vodă, 1' 6864. 


Alexandru-Vodă Cămpulungeanul. — Amurat să învrăjbeşte cu Pa- 
leologul, şi multe Jocuri îi ia, și Caliupoli. — Amurat aŭ avut Filipu- 
poli şi Odriiul.— Dragoş-Vodă aŭ dăscălicat la Moldova, — Amurat 
are războaie cu Cneaz Lazăr al Sărbilor. — Miloş viteaz omoară pre 
Amurat, şi piere şi el. — Baizit Ildirim stă Împărat. — Baizit omoară 
pre frate-săii. 


După ce aŭ perit Dan-Vodă, aŭ stătut la Domnie Ali- 
xandru-Vodă, carele zic să fie fost de feliul lui Căm- 
puluugean. Ce să fie lucrat el în Domnia lui, nimeni 


nu scrie î. 


Domnul de atunci, Basarab, e un compilator al istoriei regatului 
unguresc. 

1 Ludescu dă, în adevăr, numai anil de Domnie, înrudirea cu 
Mircea şi uciderea de „Şuşman“, în 6864. Cf. Iorga, Studii şi documente, 
III, pp. I, v, LVI, 

2 Phrantzes, p. 80. 

Izvorul e „istoricul“ unguresc. 

1 Pare a însemna „iobagi“. V. Radu Popescu, în Magazinul istoric, 
IV, p.28, unde se vorbeşte de slujitori prefăcuţi în podani, pe moşiile 
lui Brîncoveanu şi Cantacuzinilor. 

5 Ludescu se mărgeneșşte a-i da 27 de ani de Domnie. 


www.dacoromanica.ro 


10 Istoriile Domnilor arit-Rumănești 


Pre această vreame a Domniei acestui Domn, Amu- 
rat, Împăratul Turcesc, pentru lăcomia lui învrăjbin- 
du-să cu Paleologul Împăratul de la Țarigrad, aŭ venit 
cu mulțime de oști și aŭ luat Caliupoli, unde iaste Marea 
îngustă, de trec lesne, de la Răsărit la Apus, şi de la 
Apus la Răsărit, fiind cetate de pază a Grecilor. După 
aceaia aŭ luat Filipupolis ! şi Odriiul, şi alte locuri ale 
Thrachiei şi ale Macedoniei. Deci iar s'aii împăcat, și 
amăndol aŭ mers la Răsărit, împotriva unor Turci ce să 
hainise de cătră Împărăţia Turcească, și, biruindui, aŭ 
luat Pamflagonia, și păn la gărla Sangari, și, vrănd 
să treacă spre Marea-Neagră?, aŭ înțeles de fii-săă că 
Sai unit cu feciorul lui Ioan Paleologul, şi s'aii rădicat 
împotriva părinţilor ; ci, lăsăndu-şi calea de spre Marea- 
Neagră, saŭ dus amăndoi împotriva feciorilor; cu carii 
făcănd război, i-aŭ prins. Ci Turcul și-ait omorăt fecio- 
rul, iar Grecul l-aii orbit. 

Întru vremile acestui Domn, după trei ani ai Dom- 
nieï lui, l 6867, aŭ venit Dragoş-Vodă de la Maramu- 
reș în ţara Moldovei, de aŭ dăscălecat țara Moldovei; 
care unii zic că iaste den păstori, alţii zic că den nește 
vănători, ce avea o coteică anume Molda şi, gonind un 
buor, s'aii fost înnecat coteica într'o apă, şi, după nu- 
mele Moldei, aŭ numit apa: Moldova, şi după apă aŭ 
numit pre Moldoveni. Ci, cum să vede istoria, ce iar de 
la dănşăi o am luat, cu Molda coteica, cu Moldova apa, 
cu Moldovenii, — numele lor den căine se trage: den 
Molda, Moldoveni. Și, pentru căci aŭ omorăt pre buor, 
aŭ luat Domnii semnul peceţii lor, de fac cap de buor. 

Acest Dragoş-Vodă aŭ domnit doi ani, şi, murind, în 
urma lui s'aii pus fii-săii, Sas-Vodă, care aŭ domnit + 
ani, şi, murind, s'aă pus fii-săŭ Laţco-Vodă, şi, dom- 
nind 8 ani, aŭ murit, şi s'ait pus în locul lui, Bogdan- 


1 Numele acestui oraş lipseşte în ediția lui Phrantzes. Altfel tot 
ce este aici e tradus de acolo, şi anume, nude pe pp. 46-7, unde iar 
e vorba de aceste lucruri, ci de pe p. 80, — cu prescurtări, 

2 "Ev tọ pda mepăcar abh:s èv t) Eòpózy (Phrantzes, l. c). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 1t 


Vodă, l! 6881. Decii, Pătru-Vodă, feciorul lui Muşat, Il! 
6887 !. 

Întru aceste vremi, Amurat, mai marele 'Turcilor, 
neodihnindu-să, și făcănd războae în toate părțile, aŭ 
fost făcut și de multe ori cu Sărbii, cu Bulgari!, carii ?, 
avănd pre Cnez Lazăr mai mare, şi de multe on bă- 
tăndu-i Amurat, fugia Cnez Lazăr, şi iar străngea oaste 
de venia asupra Turcului. În cea după urmă, apro- 
piindu-să oştile unele de altele, s'a ales den oastea lui 
Cnez Lazăr un viteaz, anume Miloș Cobilici, carele cu 
îndrăzneală aŭ întrat în oastea turcească, dăndu-i cale 
Turcii, socotind că va să să închine lui Amurat, maï 
marele lor. El încă aŭ mers drept la Amurat, şi, sco- 
țănd Miloș un cuţit de cele mari sărbești, l-ai jun- 
ghiat pre Amurat Turcul, măcar că și pre dănsul l-ati 
omorât Turcii. Iar oștile lui Cnez Lazăr aŭ luat mare 
îndrăzneală, și oștile turcești frică, de aŭ fugit care în 
cătro putea, iar Cnez Lazăr gonea, tăind și răsipind °. 

După moartea lui Amurat aŭ rădicat Turcii pre fii- 
săi Baizit Ildirim. lldirim l-au numit pentru iuțimea 
ce avea în războae, că Ildirim în limba noastră fulger 
să chiamă. Acesta avea un frate, pre carele chemăn- 
du-l la dănsul, și, fără răotate fiind, au mers la fra- 
te-săi, păndind că den dragoste îl chiamă, să să vază 
unul cu altul; iar el, ca un păgăn, l-aii omorăt. De 
acest Baizit zic că aŭ fost om darnic, nemăreţ; mănca 
şi bea cu toţii. Și aŭ făcut multe războae: întăiă, la Asia, 


1 E o prescurtare după cronica lui Ureche (ed. Kogalniceanu, 
pp. 182-4). 

Traducerea e rea. Phrantzes vorbeşte numai de Sîrbi. Începutul 
acestui alineat corespunde în adevăr cu cronicarul bizantin, pp. 80-1. 

8 Pentru această parte e întrebuințat unul din cronografele sîı bești 
mai întinse. Cf. Prefaţa mea la vol. III din Studii şi documente. 

+ După izvor, Phranizes (pp. 81-2), Soliman — Movsovhut ros —, fra- 
tele lui Baiazid, n'ar fi știut moartea tutălua, în numele căruia fusese 


chemat. 
5 Nouă confusio : Baiazid, spune Phrantzes p. 8i , se ospăta numai 


www.dacoromanica.ro 


12 Istoriile Domnilor “Ţării-Rumănești 


trecănd, aŭ luat Armenia, și Iveria!, și Amastru, și 
pre neşte rămășiță de domni turceşti, ce era la Anadol °, 
i-ai biruit; apoi, întorcăndu-să la Evropa, multe răz- 
boae aŭ făcut, carele le vom pune mai înnainte °. 


5. [Domnia Mircii-Vodă, 1* 6891.] 


Mircea-Vodă cel Bătrăn să pune Domn. — Mircea-Vodă să bate 
cu Baizit, şi birueşte. — Marco Cralevici aŭ perit la războiti, — Cot- 
meana şi Cozia zideaşte Mircea-Vodă, — Nicopoia, Diiul le-ati luat 
Turcii, — Manuil Paleolog să pune Împărat la Țarigrad. — Manuil 
să duce la Roma, dar fâră folos s'aă întors. — Uzbecul prinde la răz- 
boiă pre Baizit Ildirim. — Mehmet stă la Împărăţie, şi omoară pre 
fraţii lui. — Muntenil cu Moldovenii bat pe Mehmet Împărat. 


După ce aŭ murit Alixandru-Vodă, domnind ani 
27, sau pus Domn Mircea-Vodă cel Bătrăn, fratele lui 
Dan-Vodă, carele, după nește seamne ce să văd, iaste 
vrednic de laudă. Şi multe lucruri va fi făcut vrednice 
de auzit, în 29 de ani ai Domniei lui, dar ai noștri ni- 
mic n'a scris +4, fără numai ce aflăm la striini. 

Zice istoricul Gheorghe Franţi că aŭ avut doao răz- 
boaie Mircea-Vodă cu Baizit Împăratul Turcesc, unul cătră 


cu „domnii şi boierii creştini supuşi şi robii lui şi cari se găsiaŭ în 
Curtea lui“. 

1 Prin Iviria cunoscută lul traduce cronicarul pe zobs Kohxobs din 
Phrantzes, 

2 Phrantzes enumeră pe emirii de Saru-Khan, Masôèç şi Oeyós: 
ăpepă xa} Mebmvov (Kurpelivov): Menteşă şi Tekke-Ili. Acest loc în- 
semnal a scăpat din vedere lui Zinkeisen (Geschichte des osmanischen 
Reiches in Euròpa, 1, p. 346 n. 1), care crede că pentru această cam- 
panie Bizantinii nu daŭ nimic precis. Expediția în Tekke-Ili o ştiă 
şi izvoarele turceşti (Leunclavius, Historiae, col. 318). 

3 Porecla de Ildirim o aŭ izvoarele turceşti; cea de'Ahevrops (tot 
„fulger“) se află la Phrantzes (p. 81). 

+ Ludescu are anii Domniei, lupta cu „Baizit-bei de la Nicopoie* 
(nu ştie că e Sultan; îl crede un Paşă), „pre apa lalomiţii“, facerea 
Cotmenei şi îngroparea la Cozia. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 13 


Nicopoia, altul pre apa lalomiţii, și la amăndoao l-ai bi- 
ruit pre Baizit-bei. Alt istoric serie că un războiii ce aŭ 
avut Mircea-Vodă aŭ fost la Rovine (unde vor fi Ro- 
vinele, nu le spune). Şi aŭ avut ajutoriii Mircea-Vodă 
pre Marco Cralevici, și pre Costandin și pre Drăgaș, 
oameni de neam mare, Sărbi, cu oști supt măna lor. Şi 
aŭ bătut Mircea-Vodă pre Împăratul Baizit la acest 
războiu ; iar Marco, și Drăgaș, şi Costandin aŭ perit 
în război. Deci, după ce aŭ făcut Mircea-Vodă aceste 
izbănde, văzănd obrăznicia Turcilor, saŭ împăcat cu 
ei, şi le-ai! fostii dănd plocon, pentru ca să să odih- 
nească ţara cu pace 2. 

În Domnia lui doao mănăstiri aŭ făcut: întăi, Cot- 
meana, după aceaia Cozia, mai mare, mai tare, mai fru- 
moasă, și cu multe sate şi Ţigani o aŭ înzestrat. 

În zilele Mireii-Vodă, Jăcmon, Craiul Unguresc, 
unindu-să cu Franţozii și cu alți Domni creștini, aŭ 
străns oşti, și saŭ pornit spre Turci, ca să-i scoață den 
hotarăle creştinilor, şi, viind pănă la Nicopoia, aŭ eşăt 
înnainte Împăratul Turcesc Baizit, şi, den rea chi- 
verniseală a creștinilor, aŭ biruit Baizit pre creştini, 
tăindu-i şi robindu-i. Iar Craiul într'o luntre aŭ scăpat, 
trecănd Dunărea în Ţara-Rumănească. De-acii, s'aii dus 
la Țarigrad, la Rodos, şi pe la Dalmația sai dus la 
țara lui, zăbovind ani 18%. 


1 În ms. de normă: „i-aŭ“. 

2 În această schiţă a războaielor lui Mircea cu Turcii sînt ronfusii. 
Phrantzes vorbeşte vag de o luptă într'un loc grei şi de retragerea 
Sultanului; după care s'a făcut pace, Mircea „a rînduit a-i da tribut“, 
iar Baiazid a cucerit în Serbia şi Bulgaria (p. 82; cf. Iorga, Chilia gi 
Cetatea- Albă, pp. 65-6 şi Litzica, în Convorbiri literare pe 1901). Lupta de 
la Nicopol n'a existat nici-odată, poate ca şi cea de la Ialomiţa: ea 
e luată din Ludescu, unde văzurăm că marele Sultan e prefăcut într'un 
fel de Abaza-Paşa, un comandantde Nicopol. Istoricul cellalt e Cro- 
nica sîrbească (v. Iorga, Studii şi documente, III, pp. 11, LXIII Şi 1. 

3 Pănă la fuga lui Sigismund naraţiunea e luată din Fhrantzes, p. 
83. Pentru această fugă a servit ca izvor resumatul de istorie ungu- 
rească. „Ani 18“ e, fireşte, o mare confusie. Cf. Chilia gi Cetatea. A Vă, p. 58. 


www.dacoromanica.ro 


14 Istoriile Domnilor "Țării-Rumanești 


În Domnia Mircii- Vodă patru Domni s'a schimbat la 
Moldova: Roman-Vodă, fratele lui Pătru-Vodă, Ștefan- 
Vodă, iar alt Ştefan-Vodă, cu frate-său Pătru-Vodă, 
fecior lui Ştefan-Vodă,; decii Iuga-Vodă, pre carele l-au 
luat Mircea-Vodă la dănsul, — pentru ce nu să ştie!. 

În zilele Mircii-Vodă Diiul şi Nicopoia le-ai luat Turcii, 
și, mergănd Mehmet-Pașa să ià Bosna, acolo aŭ perit. 
împreună cu multe oști ale lui. Atuncia Turcii aŭ ars 
Ravaniţa, mănăstirea lui Cnez Lazăr ?. 

În vremile, acestea, 1 6900, aŭ murit Ioan Paleologul 
Împăratul Grecese, și s'aŭ pus în locul lui fii-săi Manuil 
Paleologul, carele, văzănd slăbiciunea lor, s'ai dus la 
Papa de la Roma, rugăndu-să dea ajutoriii. Și, pentru 
măndrie, nevrănd să sărute naracavița Papii, unde era 
chipul lui Hristos (după obiceiul lor), s'a măniat Papa, 
şi nu i-ati dat nici un ajutoriiă. Deci, viind de acolo fără 
ispravă, unindu-să în vorbe şi cu alţi domni creștini, aŭ 
trimis soli la Temmurli Hanul tătărăsc (carele şi Uzbee 
îl chiamă), de s'aii rugat să vie, ca doar i-ar măntui de 
Ture; și aŭ venit, şi s'aă bătut cu Baizit Împărat. Și, 
biruind Uzbecul, pre Baizit l-ai prins viă, şi, făcăn- 
du-i colivie de fier, l-ati băgat într'ănsa, şi așa toată 
Asia l-ai purtat, şi, ducăndu-l la ţara lui, aŭ murit. 
Alţii zic că l-ai omorăt Uzbecul, — împărăţind ani 26 °. 

Deci în urma lui aŭ rămas patru fraţi, și avea price între 


1 E luat tot din Ureche, pp. 134-6. Alexandru-cel-Bun a fost sta- 
bilit de Mircea, într'un timp de putere şi siguranţă a acestuia. 

2 Acest loc e luat din Cronica sîrbească (v. Iorga, Studii şi do- 
cumente, III, p. 1). 

3 Aceste ştiri sînt parte împrumutate din Phrantzes (pp. 84-5), 
parte legende, ce umblaă pe timpul cronicarului nostru.— Pentru 
narucviţe, v. Iorga, Studiă și documen e, IV, p. 67. Timur-Lenc nu era 
„Usbrg“, dar Usbegii turcomani din epoca lui Constantin Căpitanul 
pretindeau că-şi trag neamul de la dînsul. V. Albări. Relazioni degli 
«mbascial ri veneti, XIII, p. 391: „Usbech. rè de’ Tartari e signore 
di Samarcanda“, Iar, pentru vremea cronicarului nostru, Barozzi şi 
Berchet, Relazioni, Turchia, II, p. 342: „Il gran Tartaro Usbech... 
Memori del gran fatto del Gran Tarmelano con Bajazetto...* 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 15 


dănșăi, care să împarățească, și, prin multe războae ce 
aŭ avut în trei ani, unii luănd ajutorii de la Sărbi, 
alţii de la Greci, — pre urmă aŭ biruit acela ce l-ai che- 
mat Mehmet, și, luănd Împărăţia, aŭ omorăt pre ceia- 
lalţi fraţi, afară de unul, ce aŭ fugit la Țarigrad, și 
s'a creștinat (Isuf l-ai chemat). Acest Mehmet, împără- 
tind, naŭ păzit pacea ce făcuse tată-său Baizit, și vrea 
să mărească ploconul Rumănilor şi al Moldovenilor: ci, 
unindu-să Rumănii cu Moldovenii, aŭ avut război cu 
Mehmet Împărat, și l-au biruit pre Ture, şi iar aŭ 
lăsat ploconul precum aŭ fost așăzat de tată-săii. După 
aceaia ai rădicat Turcul războiii la Anadol, de aŭ luat 
locurile carele le luase Uzbecul de la tată-săii Baizit: 
Galatia, Cappadochia, Pontul, și altele de la Asia de Sus. 
Peloponisul încă l-ai făcut să dea haracii, şi cu Vine- 
ţenii aŭ avut războiii pre mare, și l-ai biruit, şi pre urmă 
s'aii împăcat !. 


6. Domnia lui Vlad-Vodă, 1' 6920. 


Viad-Vodă Ţepeş, Domnul Țării. — Amurat al doilea să pune Îm- 
parat. — Amurat al doilea rand prada Ardealul, 


După moartea Mircii-Vodă, aŭ luat Domnia Vlad- 
Vodă, carele s'aŭ poroclit Ţepeş. Acesta aŭ făcut mă- 
năstirea Sneagovul și cetatea de la Poenari. Făcut-aii 
Tărgoviștenilor mare pedeapsă, pentru o vină ce avu- 


' Se începe cu un resumat din Phranizes, p. 86. Menţiunea că s'aŭ 
îngreuiat dările (5) Țerii-Romaneşti şi Moldovei Mohdoghusius nu? 
Mrzoyõavtus; Phrantzes comite, pentru Moldova, un anacronism se 
află la p. 89 din acelaşi izvor. Despre o nouă luptă a lui Mircea, 
unit cu Moldovenii, împotriva Turcilor, nu vorbeşte nici un izvor, 
nica Phrantzes şi nică analistul sîrb. Constantin Căpitanul, negasind 
alt ceva, a crezut că poate sa încheie lucrurile în acest chip. Sfîr- 
situl alineatului e din Phrantzes, p. 89, dar compilatorul preface în 
victorie turcească înfrîngerea navală de la Gallipoli, la 29 Maiŭ 1416 
v. lorga, Notes et extraits pour servir ù Vhistoire des croieades au XVe 
siècle, seria I, I, p. 241 şi urm.. 


www.dacoromanica.ro 


16 Istoriile Domnilor 'Țării-Rumănești 


sease, că făcuse unui frate al Vladului-Vodă un necaz. 
Pentru aceaia aŭ trimis slujătoră, şi, în zioa de Paște lo- 
vindu-i, aŭ prins şi pre bărbaţi, şi pre muieri, și fe- 
cioril, şi featele, împodobiţi fiind, i-aii dus la cetatea, 
Poenarii de aŭ lucrat pănă li s'aii spart hainele 2. 

În zilele Domnului acestuia, murind Mehmet Împăra- 
tul Turcilor, sai pus în locul lui Amurat al doilea, carele 
aŭ trimis pre Mihail-bei de aŭ încungiurat Țarigradul 
cu oști. Și multă pagubă aŭ făcut Grecilor, pentru că 
aŭ fost dat ajutoriù lui Mustafà, frăţine-săii, carele fu- 
gise la Țarigrad, de frica frăține-săi Amurat, și Grecii 
îi dedese muere greacă, fata unui boiar mare, nepoată 
Împăratului Grecesc, şi l-ati rădicat Împărat la Ana- 
dol. Deci acest Mustafà își făcuse Scaunul la Brusa, 
şi multe locuri la Anadol supusease. Iar frate-săă, Sul- 
tan Amurat, păzind vreame, aii trecut fără veaste la 
Brusa, și, găsind pre frate-săii beat, în bae l-ai omo- 
răt. Ci, pentru această pricină, aŭ încungiurat Ţarigra- 
dul, şi făcea pagubă ; ci i-ai împăcat Marò, muerea lui 
Amurat acestuia, fiind Greacă ?. 


1 Data morţii lui Mircea: 6920, e bună, căci el a murit la 31 Ia- 
nuar 1418 (v. lorga, Studii şi documente, lll, p. rmv). Succesorul 
sù a fost Mihail, apoi Dan al II-lea, după acesta Alexandru și, în 
fne, Vlad Dracul. Ludescu, pe care-l urmează în toate Constantin 
Căpitanul, scoate pe Mihail, pus înnainte, din greşeală, de al doilea 
Dan, amestecîndu-l cu cel di'intăiii, nu pomeneşte pe Alexandru, care 
nu figurà în cronologia oficială, şi face din doi Vlad: Dracul şi Țepeș, 
unul singur (ceva ca şi în casul lui Dan I-iŭù şi al II-lea). Pentru 
Snagov, v. călătoria lui Odobescu acolo, în Scrieri, I, pp. 892-8 și micul 
studiu tipărit în 1900 de d. G. Manărea, architect. Poienari se întîlnesc 
de la începutul veacului al XVI-lea în documente (cf. Iorga, l. c., p. 
XLVII; Hurmuzaki, XI, locurile din tablă şi Sate şi preo! din Ar- 
deal, Bucureşti, 1902, p. 142). Istorisirea cu Tîrgoviştenil nu se află 
în culegerile isprăvilor lui Ţepeş (v. I. Bogdan, Vlad Ţepeş şi na- 
raţiunile germane şi ruseşti asupra lu, Bucureşti, 1896; Archiv f. 
sieb. Landesk., XXVII, p. 332: Iorga, Studiz şi doc, IlI, p. LXXNOI). 
În Ludescu se spune că toţi „oamenii mari, bătrîni“ aŭ fost iraşi în 
țeapă. 

2 Se începe cu reproducerea lui Phrantzes, p. 90. Unele din amă- 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filip: cu 17 


Întru această vreme aŭ murit Manuil Paleologul Îm- 
păratul Grecilor, și s'aii pus fii-săă loan, carele aù fost 
luat fămeae bogată de la Lombardia, fată unu boiar 
de acolo; dar, fiind el curvar, nu-și iubia fămeaia lui, ci 
încă aŭ fugit iar la tată-săi, și tată-săii nu o priimia cum 
să cade, căci și el era curvar ca gineri-săi '. 

Pre aceste vremi aŭ mers Amurat Împărat în Ardeal, 
și aŭ prădat mai mult ţinutul Brașovului, de doao ori, 
și aŭ luat cu dănsul pre judeţul de la Braşov cu păr- 


garii?. 
7, Domnia lui Vădislav-Vodă, 1' 6985. 


Vădislav-Vodă ià Domnia. — Vădislav-Voda piere de sabie în Tã- 
şor. — Amurat aŭ luat Solunul. — loan Paleolog merge la Roma 
să unească Biserica, şi cere ajutoriii de la creștini. — Amurat Împa- 
rat lasă Împarăţia fii-său Mehmet. -- Vădislav Craii să bate la Varna 
cu Turcii și piere în războiti.— Sultan Murat iar aŭ luat Împăripa 
de la fii-săui. — Alexandru-Vodă în Moldova moare. — Iliaş- Vouă, 
Ștefan-Yodă, fraţi, să bat pentru Domnie în Moldova. — Ștefan- Vodă 
prinde pre fiate-săii Ilieş şi-l orbește. — Ianoş Craii bate pre Sul- 
tan Murat, în Ardeal, de doao orl. 


După ce aŭ domnit Vlad-Vodă 15 ani, aŭ luat Dom- 
nia Vădislav-Vodă, de carele nici-o istorie nu să află 
scrisă de cinevaşi, fără căt zice că aŭ perit de sabie în 
Tărșor: iar nu serie, în război, de aŭ avut cu cineva, 


nuntele despre Mustafà ce lipsesc din acest loc al lui Phrantzes se 
întîmpină mal departe în izvor (p. 114); ce se spune despre moartea 
lni va fi după vre-o glosă. Constantin Căpitanul greşeşte făcînd diu 
Mustafà, unchiul lui Murad, fratele acestuia și din Marò, care-i era 
p"ntpb:4, „muerea“ Sultanului ! 

1 Izvorul pentru căsătoria lui Joan cu Sofia de Montferrat poate 
fi Phrantzes, pp. 110-1, 122, 158 (cf. Notes et extraits, I, pp. 306-7) 
Primirea acasă a Sofiei, fugare, nu se găseşte însă aici. 

Se întrebuinţează iar istoria ungurească (cf. Jorga, Studii gi doc., 
p. Xv şi urm.). O menţiune nesigură a luptelor acestora, din 1442, 
„contra Romînilor și Moldovenilor“ (Bh&ywv a: Mohõoßházw»), întăiă 
fără succes, apoi biruitoare, în Phrantzes, p. 91. neîntrebuinţat pănă 


acum pentru ele. 
65845 


www.dacoromanica.ro 


18 Istoriile Domnilor Țarii-Rumăneşti 


Sau de vre-un vrăjmaş al lui, sai de nescareva oameni 
de ai casei lui (precum de multe ori să întămplă), ci 
numai zice că aŭ perit de sabie în Tărşor. După 
aceasta să cunoaşte ce fel de oameni aŭ fost Rumănil 
noștri, care nici-un lucru deplin naŭ seris! Zice aceasta, 
că au făcut bisearica den Tărșşor, care să și veade !. 
După văleatul ce am găsit în istorii, în vremile aces- 
tea, 1! 6938, aŭ luat Sultan Murat Solunul, care unii îi 
zic Salonicul, de la Vineţeni ; că-l vănduse Andronic Pa- 
leologul în 50.000 de galbeni de aur, fiind partea lui de 
la tată-săŭ Manuil Împărat; dar, căzănd în boala slăba- 
nogiei şi neavănd ce face, aŭ văndut această parte a lui 
Vineţenilor?. Pentru care Ioan Împăratul, ce era atunci, 
fratele lui Andronic, multe aŭ scris Turcului, avănd 
pace cu el, ca să nu meargă să ià acea cetate, dar el 
aŭ răspuns că iaste striină cetatea, iar nu a lor, ci va 
să meargă să oiă; precum aŭ și făcut. Ci Frăncii, fiind 
puţini, aŭ fugit: iar Grecii, rămăind, multe reale aŭ păţit, 
tăeți, robiți, despărțiți frați de fraţi, de surori, de pă- 
rinți, —şi altele ca acestea. Ca acestea văzănd Ioan Pa- 
leologul, Împăratul Grecilor, s'aii sfătuit să meargă la 
Papa de la Roma, să facă Unire Bisericilor, fiind atuncia 
Evghenie Papă, şi Patriarh la Țarigrad Iosif (care aŭ și 
murit la Roma). Ci dar, scriind lui Evghenie Papi, s'aii 
bucurat foarte, şi aŭ trimis corăbii de aŭ luat pre Îm- 
păratul, şi mulţi oameni învăţaţi, și filosofi, şi cărturari. 
Și, făcăndu-să sobor la Florentia, s'aii aşăzat toți şi aŭ 


1 Ludescu dă data, care se explică prin suprimarea cîtor-va Domnii 
după Mircea. El mai adauge menţiunea bisericii şi a morții de sabie 
„în mijlocul Tirşorului“, E, cum se știe, Vladislav Dan, falşul Dan 
al III-lea, Peirea i-a venit de la Ţepeş. V, Iorga, Studii şi doc, l. c. 
Dar amănuntul uciderii în Tîrşor pare să se aplice nu la el, ci la 
Vlad Dracul. Naraţiunile despre Ţepeş arată însă (Bogdan, p. 90) că 
predecesorul lui a fost omorît de dînsul, 

* Combinat din Phrantzes, pp. 64 şi 122, 

1 După Phrantzes, pp. 155-6. 

+ Aici pare că sa suplinit din închipuire, căci Phrantzes nu po- 
vestește căderea cetăţii. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 19 


făcut liturghie toți cu Papa, după așăzările lor. Apoi, 
nevrănd să să iscălească Vlădica de la Efes, toate lu- 
cerurile aŭ rămas dăşarte : că nici ajutoriii n'aii dat Papa 
şi domnii Frăncilor, şi nici vre un bine nu s'au făcut, 
că ati umblat în deşărt 2 any, şi iarîn deșărt au venit!. 

Care, viind acasă, şi-aii găsit Împărăteasa moartă, şi 
călugării carii era rămași la Țarigrad, nu vrea să-i prii- 
mească la biserică, zicănd că sănt eritici. Ci era mare 
turburare între dănșii, şi den afară le făcea Turcii tur- 
burare, şi ca neşte orbi nu-şi cunoștea peirea lor. De 
acestea aŭ făcut şi fac călugării?! 

În vremile acestea, Amurat, al doilea Împărat al Tur- 
cilor, fiind bătrăn şi bolnav de durori, aŭ lăsat Împărat 
în locul lui pre fii-săi Mehmet, tănăr, și el s'au dus la 
Magnisia să să odihnească. lar Mehmet, tănăr fiind, 
S'aii dat spre vănători şi băutori, şi nu asculta pre Vi- 
zirii lui cei bătrăni şi înţelepţi. Acestea auzind Un- 
gurii şi domnii lor, mai mult fiind rugaţi de Împăra- 
tul 'Țarigradului, sai pornit cu multe oști Vădislav 
Craiul şi lanoş, sai, cum zic alții, lancul, Domnul Ar- 
dealului, şi, trecănd în Ţara Turcească, aŭ ajuns păn 
la Varna. Vizirii, văzănd ca aceste lucruri, şi pre Sul- 
tan Melmet că caută ospeţele și vănătorile, aŭ tri- 
mis la tată-săii Sultan Murat, să vie de grab, că pier 
cu Împărăţia lor. El, auzind, îndată aŭ purces. cu Hali(l]- 
Paşa, şi au venit la Țarigrad, şi, cerănd corăbii să-i 
treacă, i-ai dat Grecii. Vezi minte la Greci, în vre- 
mea ce știa că aŭ nevoe vrăjmașşii lor, atunci, să 
să fie nevoit să le facă mai rea poticneală, căt ar 
fi putut; iar ei le făcea bine de-i trecea și mai dăgrab; 
ei, pe cum aŭ umblat, așa aŭ şi păţit mai pre urmă. 
că aŭ pierdut și Împărăţia. Ci să venim la prochimen 3. 


1 Pentru aceste lucruri, de un caracter general, cronicarul nostru 
nare un izvor anume, 

> Nu regăsesc izvorul anume al acestor puţine ştiri nelămurite. 

3 Această parte pare a fi o amplificare. Elementele naraţiunii se 
află şi în Phranizes, pp. 92-3. Dar menţiunea retrageril lui Murad 


www.dacoromanica.ro 


20 Istoriile Domnilor 'Țării-Rumăneștă 


Sultan Amurat, trecănd pănă la Țarigrad, de la Scu- 
dari, și mergănd la Varna, aŭ făcut război cu Ungurii, 
şi foarte aŭ biruit pre Turcul, şi aŭ căzut mulţi ves- 
tiți oameni, dentru carii aŭ fost unul Carageă-Başa!, 
beilerbei de la Anadol, şi rămăsease numai Sultanul cu 
Curtea lui. Şi într'aceaia aŭ zis lancul Craiului: să fie cu 
voia lui să meargă cu oastea lui, ca doar ar sparge Poarta 
Sultanului, și pre urmă să vie şi Craiul. Dar tinereţele și 
tinerii sfetnicii lui waŭ lăsat, zicănd că nu iaste bine să 
ià Iancul lauda. Ci aŭ mers Craiul de aŭ dat războiit 
cu Împăratul. Vrea să fugă Împăratul atuncia, dar nu 
l-ati îngăduit Enicerii, zicăndu-i că trebue să moară 
cu ei. Ci dar, într'acel războiii fără toomeală, mergănd 
Craiul asupra Împăratului, un Enicer, anume Hamza, 
cu îndrăzneală aii tăiat picioarele calului Craiului, și, 
căzănd Craiul jos, i-ai tăiat capul, și l-aii rădicat într'o 
suliță, care văzăndu-l oștile, s'aii spăimăntat, şi aŭ fugit: 
lancul încă S'aii dus la țara lui, la Ardeal; şi așa aŭ 
rămas Turcii iar biruitori. Pre Eniceriul acela zic să-l 
fie făcut Pașă?, și iaste să să crează. Pre Iancul l-ai 
oprit Vădislav-Vodă în ţara lui, pentru că-i făcuse oş- 
tilə lui mare stricăciune ţării: ci pre urmă iar s'aii îm- 
păcat, şi l-aŭ slobozit?. 


la Magnesia, a lui Halil, a trecerii Mării prin Greci, ce nu se află la 
acest Bizantin, ar arăta întrebuințarea paralelă a istoriei ungurești, 
Hunyady e numit Iancu şi în Phrantzes, p. 198: 'lapuos, 

1 Carageă, beglerbegul Anatoliei, a căzut, în adevăr, în luptă 
(Leunclavius, col. 514). Phrantzes n'o spune însă. Să nu fi avut cro- 
nicarul nostru şi un izvor turcesc, tradus ori ba? Și altele, mai de- 
parte, ne întăresc în părerea că l-a avut, 

Nu Paşă, ci căpetenia gardei: òpovyyáptov ris aðtoð Biphas, sai, 
adauge tot Phrantzes, Agă al Ienicerilor, iar maï apoi şi Vizir (pp. 
199-200). Din Phrantzes e luată toată această parte, 

3 Menţiunea prinderii se află în Chalkokondylas, dar ştirea a luat-o, 
de sigur, Constantin Căpitanul indirect, prin Istoria sa ungurească, 
Pentru puţina probabilitate a prinderii, v. Studii şi Doc., LII, p. XXII 
şi urm. Chalkokondylas a fost canoscut, cum se vede din Prefaţa 
la Biblia din 1688, lui Radu Greceanu. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 21 


Iar Sultan Murat aŭ trimis pre fii-sàŭ Mehmet la 
Maghnisia, și el aŭ şăzut la Odriiii, şi, trecănd 8 ani, aŭ 
murit, și l-ai dus de l-aii îngropat la Brusa, şi iar aŭ 
venit fii-sat Mehmet de aŭ luat Împărăţia. 

În mijlocul acestor vremi, a Domniet lui Vădislav- 
Vodă, murind Alixandru-Vodă, Domnul Moldovii, i-ati 
rămas doi feciori: Iliaș, mai mare, care ţinea muiare 
pre sora Crăesii lui Vădislav Craiul Leșăsc, și Ștefan, 
cel mai mic, carii, avănd ceartă pentru Domnie, cu aju- 
toriul Leașălor aŭ apucat Domnia, iar Ștefan aŭ fugit, 
la Ţara-Rumănească, şi, cerănd ajutoriii de la Domn, 
S'aii dus de aŭ scos pre frate-săii den Scaun. Iliaș-Vodă 
iar nu să lăsa, ci iar venia, şi, pănă de 5 ori fără no- 
roc, S'aii întors în Țara Leșască; decil, nici Craiul nu 
vrea, să-l mai lase, ci i-ai dat o cetate și hrană, pentru 
voia lui Ștefan-Vodă, că-i serisease. lar pre urmă aŭ 
venit la pace fraţii amănâdoi, și şi-ai împărţit țara: Ștefan- 
Vodă aŭ luat țara de jos, cu Chilia, Cetatea-Albă, și 
altele; Iliaș-Vodă aŭ luat ţara de sus. cu Hotinul, Su- 
ceava, şi altele. Ci nu multă vreame aŭ fost împăcați, 
că Ștefan-Vodă fără veaste aŭ mers asupra frăține-săil 
Iliaș, pre carele prinzăndu-l viii, l-ai orbit, şi aŭ ră- 
mas Ștefan-Vodă singur la Domnie, nu multă vreame !. 

După aceasta avut-aii războiti şi Huniadi lanoş cu Tur- 
cii, în Ardeal, la un sat ce să chiamă Sentimbre, şi aŭ 
biruit pre Turci, perind mulțime de ei. Deci Sultan Murat, 
văzănd atăta ocară ce s'aŭ făcut, de i-ait spart oștile 
Ungurii în Ardeal, şi le-ati făcut mare pagubă, aŭ fă- 
cut și mai mare gătire: și singur Murat aŭ mers cu 
oștile la Beligrad; dar Hunedi lanoș bine grijăndu-să, 
și bine dănd războii, aŭ biruit pre Turcă, și Murat Sati 
întors cu rușăne, şi cu mare pagubă. 


1 Resumal din Ureche, pp. 141-5. 


www.dacoromanica.ro 


Li) 
ie 


Istoriile Domnilor Ţarit-Rumăneşti 


8. Domnia Radului-Vodă cel Frumos, 1* 6958. 


Roman Moldoveanul prinde pe unchi-săŭ Ştefan- Vodă şi-l tae. — Pe- 
tru- Vodă scoate pre Roman-Vodă, vără-săti. — Pătru-Voda Moldoveanul 
otraveştepre văru-săi Roman.— Pătru- Vodă Moldoveanul leagă haraciu 
la 'Turei. — Ştetan-Vodă Moldoveanul, cel Bun, bate pre Pătru-Vodă 
Aron cu ajutoriul Radului-Vodă, — Nemulțămirea lui Ștefan- Vodă că- 
tră Radu-Vodă. — Laiot-Vodă Băsărab pus Domn de Ştetan- Vodă, — 
îl goneşte Radu-Vodă. — Mehmet Împarat bate Țarigradul şi-l ia, şi 
piere Împăratul grecesc Costandin. — Laiotă-Vodă iar vine Domn 
cu ajutoriul lui Ștefan- Vodă. — lanoş Craiul pradă Țara Ungurească 
ca să ia Corona. 


Stătut-ai Domn Radul-Vodă în urma lui Vădislav- 
Vodă. Acesta aŭ făcut mănăstirea Tănganul. 

După ce dar orbise Ștelan-Vodă pre frate-săii Iliaș 
den țara Moldovei, iar Roman-Vodă, feciorul lui Iliaș, 
n'a suferit fapta fără de lege a unchi-săii, ci aŭ vorbit 
cu o seamă de boieri ai țârăi !, și rădicăndu-să, aŭ prins 
pre unchi-săii Ștefan-V odă, şi i-ai! tăiat capul, și aù rămas 
Roman-Vodă la Domnie. Iar vără-săi Pătru-Vodă, fe- 
ciorul lui Ștefan-Vodă, de frică aŭ fugit la Unguri; că- 
ruia fără zăbavă i-ai dat Hunedi lanoș (adecă Iancul- 
Vodă, Domnul Ardealului şi gubernatoriul Ţărăi Ungu- 
reşti) oști, și aŭ gonit pre vără-săii Roman-Vodă. Ro- 
man-Vodă, fiind seminţie lui Cazmir Craiul Leşăsc, de 
spre mumă, aŭ năzuit acold 2, de unde mare ajutoriii îi gä- 
tise Cazmir, să-i dea să-și ia Scaunul ; dar Pătru-Vodă (cu 
ce meșteșug, nu să ştie) aŭ otrăvit pre Roman-Vodă. 
Aceasta văzănd Craiul, s’aŭ întors îndărăt, că venise şi 
el pănă la Leov?. După acest Pătru-Vodă, aii domnit la 
Moldova Alixandru-Vodă Iliaș. După Alixandru-Vodă, 


1 Constantin Căpitanul tălmăceşte „Curtea Domnească“ din Ure- 
che prin „boieri al ţări“, expresiile avînd pe vremea lui acelaşi 
înțeles. 

2 Loc copiat întocmai din Ureche. 

3 Cronicarul nostru înlătură pe cei doi Domni intermediar, men- 
ționaţi la Ureche, după „letopiseţul cel lătinesc“, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin C. pitanul tilipescu 28 


aŭ domnit fiisăŭ Bogdan-Vodă, carele zic să fie bătut 
pre Leaşi în doao rănduri. După acesta aŭ domnit Pătru- 
Vodă Aron, carele, lovind fără veaste pre Bogdan-Vodă, 
în răvărsatul zorilor, la un sat den jos de Suceavă, l-aŭ 
prins, şi i-aŭ tăiatcapul, Decii aŭ venit Alixandru-Vodă, 
tatăl lui Bogdan-Vodă, cu oaste, de s'a bătut cu Pătru- 
Voda, la Movile ; dar fără noroc s'aii întors. Acest Pătru- 
Vodă zic că aŭ legat bir să dea Tureilor. 

Însă după dănsul sati pus Domn Ştefan-Vodă cel 
Bun, feciorul lui Bogdan-Vodă, carele aŭ venit cu aju- 
toriul Radului-Vodă den Țara-Romănească, şi bătăndu-să 
cu Pătru-Vodă Aron în 2 rănduri, la Doljești pre Siret, 
și la Orbic, şi bătăndu-l de amăndoao răndurile, în cea 
după urmă aŭ prins pre Pătru-Vodă şi i-ati tăiat ca- 
pul. Şi aŭ rămas Ștefan-Vodă la Domnie!. Carele era om 
viteaz, şi multe războae aŭ făcut cu Turcii, cu Ungurii, 
cu Leaşăi, cu Tătarii, cu Muntenii: nici cum nu să așeza, 
şi, norocul slujănduii, pre mai mulţi biruia. Era om ne- 
mulțămitor binelui ce aŭ avut de la cinevaş, precum aŭ 
făcut şi cu Radu-Vodă, Domnul Muntenesc, că cu aju- 
toriul lui aŭ luat Scaunul Moldovei, iar pre urmă aŭ 
rădicat războii şi asupra lui, și, fără veste viind, i-ai cau- 
tat Radului-Vodă a fugi la Turci, iar Ștefan-Vodă aŭ lu ut, 
pre Doamna sa, și pre fiică-sa Voichiţa, pre carele o aŭ 
luat lui Doamnă. Fiind dar Laiotă Băsărabă lăngă Ştefan- 
Vodă, mai dă nainte vreame, şi viind prilej ca acesta, 
de fugise Radu-Vodă den ţara lui, l-ai lăsat Ștefan-Vodă 
pre Laiotă Domn Ţărăi-Rumănești. Carele în scurtă 
vreame bucurie aŭ avut, că aŭ venit Radu-Vodă cu oaste 
turcească, și l-ati gonit, mergănd cu oștile pănă la Băr- 
lad, de aŭ prădat, aŭ robit ţara Moldovei foarte rău?. 

În vremile acestea aŭ murit și Ioan Paleologul, Îm- 
păratul Grecilor, şi, străngăndu-să fraţii lui: Costandin, 


t Prescurtarea din Ureche u'mează pană aici. 

* Resumat, foarte pe scurt, din Ureche. E de observat ca scriitorul 
muntean lasă la o parte toate celelalte lupte ale lui Ștefan, ocupîn- 
du-se numai de acelea în potriva ţerii sale, 


www.dacoromanica.ro 


24 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


Dumitru şi Thoma, dederă Împărăţia lui Costandin. Iar 
Thoma şi Dumitru dederă Împărăţia frăţine-săii, şi s'a 
dus la Peloponis, şi, împărțind, aŭ luat unul Lachedemo- 
nia, altul ai luat Corinthul, şi șădea fără grijă. 

lar Sultan Mehmet găndi gănd răi asupra Ţari- 
gradului, să-l ià. Ci întăiui aŭ zidit o cetate noao, mai sus 
de Țarigrad, pre Marea-Neagră, la care şi Grecii le-a 
dat ajutoriii. După aceaia aŭ străns păgănul oști fără nu- 
măr, pre apă şi pre uscat, şi, făcănd multe meșteșuguri 
şi năvăli cu multe vărsări de sănge, aŭ luat Țarigradul, 
Ja 1! 6961, iar de la Hristos a. 1453, Maiii 29. 

Acold aŭ perit şi Costandin Împăratul Grecilor, cu 
toți boiarii lui. Cănd ar citi cineva pre Gheorghe Franţi 
istoricul, carele s'aii și întămplat la luarea Țarigradului, 
fiind și Logofăt-Mare al Împărăției, şi aŭ şi scris acestea 
pre amăruntul, mi să pare că nu ar fi făr'de lacrămi, so- 
cotind nevoia ce aŭ venit cetăţii și cetăţenilor acelora: 
unde vaete și ţipete, plănsuri, dăspărțiri unul de altul, 
și altele ca acestea !. 

În vremile acestea, Ştefan-Vodă de la Moldova, vä- 
zănd că Radul-Vodă aŭ venit cu Turcii şi aŭ scos pre 
Laiotă-Vodă şi l-ai gonit, nu s'aŭ îngăduit, ci aŭ cerut 
ajutoriii de la Leași, și aii venit de aŭ scos pre Radul-Vodă, 
şi aŭ aşăzat pre Laiotă-Vodă la Scaun. 

În vremile acestea ce sai luat Țarigradul, Hu- 
neadi lanoş aŭ ars toată Țara Neamţească, pentru Co- 
ronă, ca să o ià de la Nemţi, fiind ales gubernatoriul 
'Țărăi Ungurești şi prinţep Ardealului. După aceaia n'a 
trecut multă vreame, ci aŭ murit la Zemlin, lăsănd mare 
nume de multe vitejăi ce făcuse cu Turcii şi cu Nemţii. 
Deci, în urma lui aŭ ridicat țara Craiù pre Huneadi 
Mateiaş ?. 


t Povestirea cuceririi Constantinopolei de Turci se cuprinde în 
ediția citată a lui Phrantzes pe p. 288 şi urm. Celelalte ştiri, foarte 
puțin bogate şi precise, pot fi luate şi de aici 

2 Aceste notițe sărace şi falşe sînt după Istoricul unguresc. De 
la Radu cunosc un document inedit din Bucureşti, 25 August 6977 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 25 


9. Domnia ]ui Laiotă-Vodă Băsărabă, 1* 6968. 


Huneadi Mateiaş aŭ luat Corona de la Nemţi. — Sultan Mehmet 
bate pre Persi. — Ștefan-Vodă bate pre Turci. 


După ce aŭ domnit Radul-Vodă ani 15, aŭ luat Dom- 
nia Laiotă Băsărabă. Zic să fie domnit şi el ani 17. 
Carele aŭ închinat ţara Tureilor !, să dea haraciiă. Alte 
lucruri făcute de dănsul nu să găsesc scrise de nimeni. 

Huneadi Mateiaș, Craiul Unguresc, aŭ luat Corona 
crăiască, care o luase Frideric Împăratul Nemţese și 
o ţinuse 24 de ani la el. 

lar Sultan Mehmet, Împăratul Turcesc, sau dus 


(1469), indicţia 2, în colecţia d-lui G. Gr. Cantacozino. Radu-Vodă, 
fiui lui Vlad Voevod, duce de Făgăraş şi de Anilaş, dă o întărire 
lui Mihail din Ruși şi fiului lui Stan şi lui Chirtop pentru maï multe 
moşii cumpărate cu cai buni turceşti, cai domneşti, cu ughi, şi le 
scuteşte de oierit, de vama tîrgului, de dijmărit, de haraciă, de pod- 
voade, de vaci grase, de ceară domnească, miere „şi de alte dâjdi, ori 
cîte ar eşi în ţara Domniei Mele“. Se daŭ porunci catre pîrcalabii 
domneşti şi vameşi să nu iea „vamă vornicească. nici cămanarit“. 
Boieri: Neagu Vornicul, jupan Dragomir şi Udrişte, Cazan, Neagoe, 
Diia ?), feciorul lui. Vel Stolnie, Bratul, Furduii Spătar, Vălcul 
Vistier, Vintilă Păharnic, Mircea Comis, Badea cel Bătriu, Furcă 
Clucer. Stan Grămăticul scrie (Traducere.) 

1 Aserțiunea că Laiot „a închinat ţara Turcilor“ se află în Lu- 
descu. Ea a provocat alcătuirea unui tratat imaginar, ce se află întăi 
în lucrările lui Matei Banul Cantacuzino, şi de acolo a trecut la Fo- 
tind. V,, în privinţa acestei fabricaţii naive, Genealogia Cantacuzinilor, 
ed. Iorga, p. 69, nota 3. Şiirea era şi în notele slavone după care 
şi-a redactat Ludescu compilaţia. căci în 1601 boierii munteni vor- 
besc de „già 140 anni in circa che riconoscono la superiorità 
ottomana“ (Hurmuzaki, IV?, p. 42, n? xL) Asupra locului s'a atras 
atenţia întăiii de I. Sîrbu, în Matet- Vodă Băsarăbiăs auswurtige Bezie- 
hungen; Leipzig, 1899, p. 2, nota 1, ceia cecorespunde anului 1460—61 
Probabil însă că Laiot e confundat cu cine domniă în adevăr atunci, 
cu Radu-cel-Frumos, omul Turcilor, venit la tron şi pentru a răs- 
punde unar cereri turceşti neobişnuite, de haraciă pe trei ani şi 
peşcheş de copil şi caí (v. Iorga, Chilia și Cetaten-Albă, p. 122; Acte 
şi Fragm. TI, p. 12). 


www.dacoromanica.ro 


26 Istoriile Domnilor Parit Rumanești 


la Persi de s'aii bătut cu Huzun-Hazan, la care răz- 
boii aŭ fugit Huzun-Hasan, şi aŭ luat mulți robi, 
agemi, de i-ai dus la Țarigrad. Iar şi den oastea lui aŭ 
căzut mulți oameni mari: unul aŭ fost Beilerbei al Ana- 
dolului, carele aŭ fost fecior lui Ghidu (sir) Paleolog, 
Grec turcit. 

Cu Vineţenii încă aŭ făcut războiii, şi pre uscat 
și pre Mare. Atunci aŭ luat Evripul, cu sabia, şi i-ai tă- 
iat tot norodul, den 12 ani în sus. Și alte multe cetăţi 
aŭ luat păgănul. 

Împăratul Turcesc aŭ trimis să bată pre Ştefan- 
Vodă cel Bun al Moldovei, iar Domnul aŭ tăiat toată 
oastea turcească; numai aŭ scăpat Turcii carii dusease 
robii înainte!. 


10. Domnia lui Ţepeluş-Vodă, 1* 6985. 


Țepeluş-Vodă, avănd războiii cu Șiefan-Vodă, fu prins şi tăiat. 
— Batăr Işifan, Prințep Ardealulu;, bate pre Turci. — Maieiaş Craiul 
aŭ luat Beciul. — Rumănii bat pre Turci. 


După Laiotă-Vodă, aŭ venit Domn Țepeluş-Vodă, 
carele aŭ avut războiii cu Ştefan-Vodă, den ţara Mol- 
dovei, şi aŭ biruit pre Țepeluș, şi, prinzăndu-l, i-aŭ tăiat, 
capul, și i-aŭ luat țara, de o aŭ stăpănit Ștelan-Vodă 
pen multă vreme ?. 

Întru această vreame Batăr Iştfan, Prinţepul Ardea- 
lului, cu Chineş Pal, aŭ avut războiii cu Turcii, în cămpii 


1 Împrumuturi din vre-un cronograf sati ştiri amestecate, din 
izvoare mai învațate. Ştirea moldovenească e prelucrată după Ureche. 

2? Despre 'Țepeluş (Basaiab cel tînăr; 1479-1481) se spune în Lu- 
descu că are o luptă la Rîmnicul-Sărai cu Ştefan, unde piere şi că 
a domnit 16 ani. El n'a murit în lupta care i-a surpat Domnia, şi 
stăpînirea lui a fost foarte scurtă (v. Iorga, Studii şi Doc., II, pp. 
XXXVIII-XL). La greşelile din izvor, Căpitanul adauge una de la 
dînsul, puind în sama lui Ștefan lunga Domnie hărăzită de Ludescu 
lui 'Țepeluş,. i 


www.dacoromanica.ro 


Consta itin Capitanul Filipescu 27 


ce le zic Chenier, și aii perit 30.000 de Tura şi 8.000 
de Unguri; însă atunci aŭ fost biruința a Ungurilor. 

Și Mateiaș, Craiul Ungurilor, aŭ luat Beciul de la 
Nemţi cu foame, și, acolo, în Becii fiind, ai murit, şi 
zic că în zioa ce aŭ murit Mateiaş Craiul în Beciă, întru 
acea zi, toţi leii ce avea la Buda, saŭ omorăt unul 
pre altul. 

Întru aceste vremi, aŭ luat Sultan Mehmet Crămul, 
carele și Cafa să numeaşte. În vremile acestea, aŭ 
murit Sultan Mehmet, şi în locul lui sai pus fii-său, 
Baizit al doilea. Acesta avea frate, carele îl chema Gem- 
Sultan, și s'ai dus la Eghipet, cerănd ajutoriii împotriva 
frăține-săi, dar nu i-ai dat; apoi de acolb sai dus la 
țura frăncească. Ci Baizit aŭ scris Vineţenilor să facă 
meșteșug să-l omoare. Şi aŭ găsit Vineţenii om al lor, 
carele ştia limbă hărăpească, şi l-au trimis de s'au îm- 
prietenit cu Gem-Sultan, și, pen multă vreame ce aŭ 
fost cu el, aŭ găsit prilej, și l-ai otrăvit. lar Frăncul, 
viind la Sultan Baizit, multe daruri aŭ luat; dar şi el 
într'o noapte s'aŭ aflat mort, mescăndu-i și lui cu acel 
pahar, cu care aŭ mescut și el altora t, 

În mijlocul vremilor acestora, aŭ trimis Împăratul 
Turcesc pre Hadăm-Paşa cu oaste în Ţara-Rumunească, 
dar acolo aŭ perit și Paşa şi oastea lui. Și iarăși Turcii, 
călcănd ţara Moldovii, aŭ luat cetăţile lui Ștefan-Vodă: 
Chilia, Cetatea-Albă, lt 6991; iar Ștefan-Vodă, neîn- 
găduindu-să, aŭ mers cu putere mare şi şi-a luat ce- 
tăţile înnapoi 2. 


1 Resumat din izvoare necunoscute. 

> Amintiri din Ureche, și chiar din Cronica Sîrbească (Iorga, l c, 
p. 3, de unde și data greșită pentru luarea cetăților (înţelegînd raŭ 
pe Ureche, le face să fie şi reluate), pe cîud Ureche are, bine, 6992, 
cu data de lună. 


www.dacoromanica.ro 


28 Istoriile Domnilor Ẹari-Rumänestı 


11. Domnia lui Vlad-Vodă Călugărul, 1* 7001. 


Vlad-Vodă Câlugărul. — Baizit Împărat iar aŭ luat cetăţile de 
la Moldoveni. 


După stăpănirea lui Ștefan-Vodă în cătăva vreame 
aicea în Țara-Rumănească, s'aii rădicat Domn Vlad-Vodă 
Călugărul, carele aŭ domnit trei ani!. 

Sultan Baizit, Împăratul Tureilor, aŭ mers la ţara 
Moldovei, de aŭ luat Cetatea-Albă, Chilia și alte locuri 
carele le luase Moldovenii de la Turci, mai nainte. În 
care vreume fiind Domn la Moldova Ștefan-Vodă, maŭ 
îndrăznit să iasă de față, avănd oaste puţină, ci aŭ tri- 
mis la Leași să-i dea ajutoriă,; ci, pănă a veni ajutoriul, 
Turcii şi-aii făcut treaba, şi sai dus la Țarigrad. La 
această oaste turcească, aŭ luat într'ajutoriă Turcul şi 
pre Vlad-Vodă cu oștile den Țara-Rumănească ; pentru 
care lucru Ştefan-Vodă multă păreare rea aŭ avut pre 
Vlad-Vodă 2. 


12. Domnia Radului-Vodă, fecior lui Vlad-Vodă, 
1* 7004. 


Radul-Vodă, fecior lui Vlad-Vodă. — Nifon Patriarhul vine în 
țară. — Nifon Patriarhul să goneşte.— Ştefan Moldoveanul bate pre 
Albert Craiul Leşese. — Pacea Radului-Vodă cu Bogdan-Vodă. 


Stănd la Domnie Radul-Vodă, în urma tătăne-săui 
lui Vlad-Vodă, aŭ făcut mănăstirea den Deal, frumoasă, 
și o aŭ înzestrat cu moșăi bune, şi cu altele de toate °’. 
Acesta aŭ trimis de aŭ adus pre Nifon Patriarhul, pre 
carele Turcii îl mazâlise şi-l surgunise, şi, viind aicia în 
țară, multe învățături sufletești învăța, şi îndrepta Bi- 


1 După un loc din Ludescu, ce nu sa reprodus în ediția Ma- 
gazinului. 

* Întrebuinţare, adesea greşită, a lui Ureche 

3 Acestea din Ludescu, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 29 


serica, pentru că era Rumănii proşti, atăt Vlădicii!, Epis- 
copii, căt şi popii, şi toţi ceilalți. Ci dar, scandălisăndu-să 
cu Radul-Vodă, pentru un lucru făr-de-leage ce aŭ fä- 
cut Radu-Vodă, de ai făcut pre un boiar, anume Bog- 
dan (pre carele îl iubia), de şi-a lăsat muerea, și 
i-ai dat Domnul pre o sor a lui, de care neîngăduind 
Nifon Patriarhul, fu gonit den ţară,— el încă. eşănd den 
Tărgoviște, şi-aii scuturat papucii de prah, şi l-ai afu- 
risit pre Domn (cum Sai şi aflat după moarte). Ca- 
rele, căzănd în boală groaznică, aŭ murit, şi l-ai în- 
gropat la mănăstirea lui din Deal, în mormăntul carele 
și-l gătise el, cioplit în piatră, cum să veade. Și aŭ dom- 
nit ani 152. 

În Domnia Radului-Vodă, au avut Ştefan-Vodă Mol- 
doveanul război cu Hroiot, pre Siret, la Şchiei?, și, 
biruindu-l, l-aii prins viă, şi i-ai tăiat capul. Iar şi Ştefan- 
Vodă, căzănd după cal, l-ai vrut prinde vrăjmașăi. 

Aŭ mai avut acest Ștefan-Vodă şi alt războiă: cu 
Albert, Craiul Leșăsc, la Codrul Cozminului; şi foarte 
rău l-aă bătut, şi mulți Leaşi aŭ perit. Și, ducăndu-să 
oștile lui Ștefan-Vodă în Țara-Leșască, aŭ ars, aŭ pră- 
dat, aŭ robit.— şi Podolia, și pre din sus de Liov multe 
miluri de pămănt. Şi multe războae aŭ avut Ștefan-Vodă, 
țiind ţara ru sabia în 47 de ani, şi, ca un om, aŭ murit; 
şi s'au pus în locul lui fii-săi Bogdan-Vodă cel Orb. 

Seriă unii că, fiind un boiar din Moldova, anume 
Roman Pribeagul, și cerșănd oaste de la Radul-Vodă, 


1 Cronicarul prescurtează din Ludescu, care reproduce, cu ceva 
scurtări la început, Viaţa patriarhului Nifon ediţii: Hasdeu, în Archiva 
istorică, 12; Erbiceanu, Bucureşti, 1880). Cf. părţile privitoare la a- 
ceastă scriere din Istoria literaturi, romine în secolul al XVIII-lea şi 
Cronicile muntene, Bucureşti 1899 (extras din Analele Academiei Ro- 
mine, ser. 1I, XXI). Prescurtind, greşeşte, vorbind de „Vlădici“, atunci 
cînd izvorul îi spunea că Nifon a aşezat întăi pe aceia din Rimnic 
şi Buzău, 

2 Cifra din Ludescu. 

3 Era şi altă Șcheia, chiar lîngă Suceava. Miron Costin, în Leto. 
pisete, I, p. 251. 


www.dacoromanica.ro 


30 Istonile Domnilor Țării-Rumaneșt 


sui dus de aŭ prădat toată Putna, locul Moldovil. După 
aceaia, Bogdan-Vodă, vrănd să-și întoarcă paguba ce-i 
făcuse Radu-Vodă, aŭ străns oaste, şi aŭ întrat în 
Tara-Rumănească, şi aŭ prădat Rămnicul, șăzănd la Ră- 
tezaş! zece zile; acolo l-ati întălnit sol de la Craiul Un- 
guresc (numele solului: Maximian călugărul), fecior de 
Despot, den sămânţa Împăraţilor Grecești; carele, rugănd 
pre Bogdan-Vodă, i-ati împăcat cu Radul-Vodă; și s'a 
întors Bogdan-Vodă la țara lui. 


13. Domnia Mihnii-Vodă, l' 7017. 


Mihnea-Vodă fecior Dracii Armaşul. — Caramanlăii bat pre Bai- 
zit al doilea, şi-l prind viă.— Bogdan-Vodă cere pre sora Craiului 
Leşesc, şi nu o dă. — Ivan Cneaz al Moscalilor. — De când să numesc 
Moscalii Împărați. 


După moartea Radului-Vodă, era price între bo- 
iari pentru Domn, pre cine ar pune; însă în ceia după 
urmă aŭ rădicat cu voia tuturor pre Mihnea, feciorul 
Dracii Armașul den Mănești ?. Carele, luănd puteare la 
mănă, multe răutăți aŭ făcut: boiarii îi omora, îi mun- 
cia, avuţiile le lua, cu jupăneasele, cu fetele lor să 
culca, dăjdi multe punea asupra țărăi; căt, neputănd 
suferi, saŭ rădicat o seamă de boiari, cu Banul Bar- 
bul Craiovescul, şi cu frații lui, şi cu alt neam al lui, 
şi aù pribegit în Ţara Turcească. Care, făcănd jalbă la 
Împăratul de răotăţile ce le făcea Mihnea-Vodă, l-ati 
mazălit, şi aŭ pus în locul lui pre Vlad-Vodă, fratele 
Radului-Vodă. Iar Mihnea-Vodă, pănă a să mazăli, dacă 


1 Nu e un adaus faţă de povestirea lui Ureche, singurul „unii“, 
ci un cuvînt comun, pe care copișştii l-ati prefăcut în nume de lo- 
calitate, stilcindu-l aşa de răi, încît nu-l putem restitui. V. Ureche, 
p 181. 

2 Ludescu = Viaţa lut Nifon nu ni dă originea pretinsului tată 
al lui Mihnea, dar ea se află în altă versiune a Ludescului, cuprin- 
zind o povestire independentă de a Vieţii lui Nifon (Cron. munt., p. 6). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipe cu 31 


pribegiră boiarii, aŭ trimis de le-ai prădat casele; şi 
le-ai sfărămat pănă în pămănt, și nu numai casele, ci 
şi bisearicile, și mănăstirile lor, și slugile, şi egumenii, 
era slutiți de dănsul şi căzniţi 1. 

În zilele acestui Domn, al doilea Baiazit Împărat 
aŭ trimis oaste la Caramania, cu gineri-săii Hersi-Ogli ?; 
carele, avănd războiti, l-aii prins Caramanlăii viu. Și, 
făcăndu-să pace între dânșii, l-ai slobozit. Și iar într’ 
aceste vremi s'aii făcut mare cutremur, căt la Țarigrad 
aŭ căzut geamiuri, biserici, case, de aŭ omorăt mulți 
oameni. 

Bogdan-Vodă den Moldova, cerănd de multe ori 
de la Cruiul Leșăse să-i dea pre Elisaita, soru-sa, să-i 
fie Doamnă, și, nevrănd muma fetei şi fata, pentru că 
auzise că este grozav, şi orb de un ochii, iar Bogdan- 
Vodă aŭ străns oastea ţărăi Moldovii, şi, întrănd în Ţara 
Leșască, mare pradă şi multă pagubă aŭ făcut, ajun- 
gănd pănă la Liov. Craiul încă, strangăndu-și oastea, 


1 Din celedouă versiuni ale Lundescului, pentru Banoveţi, Pîrvuleşti, 
Craioveşti sati „neamul Craiovei“, cărora li s'a zis ma! tărziă, din ca- 
usa lui Neagoe, ajuns Basarab-Vodă cel noŭ, Băsaribeşii, trimit la 
ce am spus în Studiz şi Doc., IV, p. xuv; la cele două ediţii ale 
cronicii A::1s:s s5vropos, în Iorga, Munuscripie din Bibhotect străine 
(din An. Ac. Rom., XX), la Pretendenţi Domnești, 1898 (din Anale, 
XIX), p. 15, n. 8, pp. 835-7; la Sate şi preoți din Ardeal, p. 112 
(Amlacher, Urkundenbuch der Stadt und des Stuhles Broos, Sibii ï, 1879, 
in 80, pp, 67-8). Sa se adauge: Hasdei, Istoria Critică, ed.a Il-a, pp. 
79-81; același, în Columna luă Traian, 1874, p. 127 (menţiunile din 
Socotelile Sibiului), 128 (actul din Amlacher). Familia se ridică supt 
Vlad Călugărul măcar (de la 1491); Engel, Wal., p. 198, Într'un 
document din 9 Iulie 1492 (în Colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino), 
aflim pe Pîrvui Mare-Vornic. Bănia de Craiova a fost mai tîrziii 
înființată pentru Barbu (Hasdei, Istoria critică, l. e). Întăiul Pirvu 
e altul decît al doilea, fratele lui Barbu, căci tatăl acestuia, 
Slaico, figureaza ca Mare-Logolât în actul citat din 149). Tot aşa, 
pentru amîndol, în documentul din 27 Novembre 1487 al aceluiaşi 
Vlad Călugărul; publicat de d. Al. Ştefulescu, în Amzcul Poporului, 
III, pp. 209-11. 

* Ahmed-Paşa; Hersec-Ogli, fiul iui Ştefan al Herțegovinei. 


www.dacoromanica.ro 


32 Istoriile Domnilor Țăril-Rumanești 


aŭ trimis pre Cameneţehi de aŭ prădat Moldovajumă- 
tate. Decii Craiul Unguresc aŭ întrat la mijlocul lor, de 
i-ai împăcat. 

Întru aceste vremi, si muma lui Bogdan-Vodă, Doamna 
lui Ştefan-Vodă, fata Radului-Vodă, din 'Țara-Rumă- 
nească, dentru această lume s'a petrecut +. 

După Ivan Marele-Cnez al Moscalilor, aŭ stătut stăpăn 
fii-săti Vasilie Ivanovici, carele aŭ fost născut den Greacă, 
anume Sofia, fata Thomii Paleologul, Despotul de la 
Moreia (adecă Peloponesului). Acesta cu putere mare 
aŭ luat cetatea Smolensca, care o stăpănia Leaşăi, Lit- 
feanii, și cu multe războae aŭ luat și Cazanul, — carea 
iaste împărăție tătărască, și pentralte locuri aŭ lăţit 
şi stăpănirea lui. Apoi, văzăndu-să că iaste cu noroc, aŭ 
început a să numi Împărat; şi de atunci încoace toți 
stăpănii Moscului să numesc Împărați. lar mai nainte 
să numea Onezi (adecă Duxi), ce să chiamă rumăneșşte 
Domn, precum vecinii lui; Leaşăi, Sfeţii, şi alţii, cum 
Nemţii, Franțozii, şi alte limbi, toţi pănă acum îl nu- 
mesce Dux Moscovie, iar nu Imperator, precum el să 
numește. 


14. Domnia lui Vlad-Vodă cel Tănăr, 1! 7018. 


Vlad-Vodă vine Domn. — Fuge Mihnea-Vodă la Ardeal. — Iacşăci 
omoară pre Mihnea-Vodă. — Craioveştii vin cu Turcii, și prind pre 
Vlad-Vodă, şi-l tao. — Persii bat pre Turci la Caramania. — Baizit 
bate pre fii-săi Selim.— Curcut cere Împărăţia de la tată-săă Baizit. — 
Baizit de nevoe dă Împărăţia lui Selim. — Ahmat vine cu oaste la 
frate-săii Selim.— Selim cu ficleşug prinde pre frate-săui Ahmat şi-l 
omoară, — Selim omoară pre frate-săii Curcut. 


După ce aŭ mazălit Turcii pre Mihnea-Vodă, pen- 
tru răotăţile iui cele cumplite, fiind boiarii la Poartă, 
cum S'aii zis mal sus, le-ati dat Domn pre Vlad-Vodă, 
fratele Radului-Vodă. Carele, trecănd cu oşti Dunărea, 


1 Din Ureche. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 33 


aŭ dat oseamă de oaste luï Neagoe vătaful de vănători, 
carele era nepot Banului Barbului Craiovescul, feciorul 
Părvului!; iar așa îl numia că este fecior de Domn. Şi 
mearse la mănăstire Cotmeana, unde era feciorul Mihnil- 
Vodă, Mircea, şi, lovindu-l fără veaste, noaptea, au scăpat 
numai el cu o slugă a lui, Stoican, pre o fereastră, iar 
oștile s'au răsipit. Deci Mircea, fugind la tată-săi, şi spu- 
indu-l patima, s'aii rădicat şi aŭ fugit în Ţara Ungu- 
rească. lar Vlad-Vodă aŭ șăzut în Scaun, și, viind ţara, 
i saŭ închinat, și să bucura că-i măntuise Dumnezeit 
de Mihnea-Vodă cel Cumplit. Ci nu multă vreame aŭ 
trecut, şi aŭ venit Mihnea-Vodă, cu oaste de la Unguri. 
şi sai bătut cu Vlad-Vodă: ci s'au întors rușănat la 
Sibiă. Acold întămplăndu-să un viteaz, om de ai Vla- 
dului- Vodă, anume Dumitru lacşăci, întălnindu-se cu 
Mihnea-Vodă, într'o ulicioară strămtă şi întunecată, 
carea ese de spre biserica cea mare săsească, ail scos 
spaga, şi l-aii junghiat. Deci lacșăci s'aii suit în turnul 
cel nalt, şi pre fereastră striga: să ştie tot omul că au 
omorăt pre Mihnea-Vodă. Jar un slujitor de ai Mihnii- 
Vodă, cu o pușcă ghintuită, l-au dibuit și l-ai lovit în 
cap ?, și așa sai sfărşăt şi Dumitru lacşăci. 

În zilele acelea, și Bogdan, carele s'ai zis mai sus 
[că luase] pre sora Radului-Vodă şi a acestui Vlad-Vodă, 
fără leage, şi-l afurisise Nifon Patriarhul, era mare boiar 
la cumnată-săii Vlad-Vodă, și ațăţa pre Domn cu mă- 
nie asupra Craioveșştilor, zicănd că Neagoe iaste fecior 
de Domn, și-l vor scoate den Domnie. Ci Vlad-Vodă, 
străngănd pre Craioveşti, le-aii dat lege să jure că nu 
jaste fecior de Domn Neagoe ; și, neputănd jura, să-l taie 


1 Despre Neagoe, care se intitulează ca Domn „Basaraba Voevod, 
fiul Marelui Basarab Voevod“, Ludescu spune într'un loc (p. 238) că. 
era „un fecior de boiariii“. Nu eta fiù al lul Pîrvu, ci ful unei su- 
rori a lui cu Basarab (cel Tînăr). Of. Pretendenţi Domnesti, pp. 35-6. 

? Constantin Căpitanul prescurtează în cîteva rînduri pe Ludescu = 
Viaţa lui Nifon, dar iea ştirile despre moartea lui Mihnea din cea- 
laltă versiune a Ludescului, 


65845 3 


www.dacoromanica.ro 


34 Istoriile Domnilor '] arii-Rumanești 


nasul, sau să-i scoaţă ochii, după îndemnarea lui Bog- 
dan. Dentr'aceasta viind scandela între dănșăi, s'aii scu- 
lat acei boiari, și sai dus la Paşa, de sai jăluit de 
Vlad-Vodă !. Paşa aŭ venit cu oaste; Vlad-Vodă însă 
S'ai gătit de război, şi s'ai bătut lu Văcăreşti, den jos 
de București ?, și, bătăndu-l, l-ai şi prins viă, și i-ai tăiat 
Paşa capul, supt un păr în București. Trupul lui l-aŭ 
dus la mănăstirea frăţine-săi, la Deal, de l-aŭ îngropat 
lăngă frate-săi Radul-Vodă, domnind ani 2. Și în locul 
lui aŭ pus pre Neagoe vătaful de vănători, carele al 
doilea Băsărabă să numeaște. 

Întru aceste vremi, s'au fost sculat un Pers, anume 
Șahculi, cu oaste, de aŭ venit pănă la Caramania; 
care auzind Baizit Împăratul, aŭ trimis oaste (că el 
era bolnav de durori) cu Ali-Pașa, ci l-ai ficlenit Ca- 
ramanlăii, de l-aii bătut Șahculi, și aŭ perit acolo și 
Pașa. Sultan Baizit, auzind acestea, şi fiind neputincios, 
aŭ socotit să dea Împărăţia, lui Ahmat, fie-săii, că avea 
mulți feciori, cărora le împărțise locuri, de șădea în 
odihnă. Ci aŭ poruncit lui Ahmat de aŭ venit pre taină 
la tată-săŭ; ci Inicerii şi altă Curte pre acesta nu-l vrea. 
Iar fii-săŭ Sultan Selim, auzind că va să dea Împără- 
ţia frăţine-săii, lui Ahmat, fiind şi ginere Hanului Tătă- 
răsc, i-ai cerut Tătari ajutoriii, şi, cu oastea lui ce avea, 
aŭ venit pe la Cetatea-Albă, pe la Chilia, pe la Babà, 
și Sau dus la Țarigrad, cu sabia să ia Împărăția de 
la tată-săŭ. Ci tată-săii, cum era așa bolnav, aŭ eşăteu 
oaste la Sirt-chioiii, şi, împreunăndu-să oștile, den care, 
unde șădea bătrănul, aŭ făcut semn oștilor, și le-ai dat 
mare năvală, căt, de ar fi vrut, ar fi prins pre Selim, 
și l-ar fi și omorăt; dar maŭ vrut, ci i-aii dat cale, și aŭ 


1 Se resumă din Ludescu = Viaţa lui Nifon. Dar, pe cînd acolo 
se introduse mal tărziii în text numele de „Băsărăbeşti“ pentru par- 
tida Bănească, aici se zice numai „Craioveşti“. Jurămîntul nu era pen- 
tru originea, ci pentru credinţa lui Neagoe. Paşaera Mehmet Ali-beg- 
Oglu din Nicopol. 

3 Menţiunea Văcăreștilor ca loc de luptă nu se mal află aiurea. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 35 


fugit; şi oștile lui Selim fugea pen păduri, pen văi, ca 
vai de ei, muncind să să acunză. lar Selim, scăpănd 
pănă la Mudia, ai întrat într'o corabie, şi aŭ scăpat 
la Varna. lar bătrănul, tată-săi, întoreăndu-să la 'Țari- 
grad, aŭ prins pre toți boiarii lui, carii era ficleni, de 
îndemna, pre fii-săii Selim la acestea, și i-ati omorăt. Sul- 
tan Selim, pierzând oștile şi toate ce aŭ avut. s'au dus la 
Crăm, la socru-sâti. Iar Inicerii și altă Curte, avănd poftă 
să facă oşti spre Răsărit, pentru dobănda lor, şi ştiind 
pre Selim că iaste bun ostaş, l-aii cerut de la tată-siu, 
să-l aducă să-l trimiță în oaste; dar nu vrea bătrănul. 
lar Inicerii i-ati răspuns, că, de nu va vrea, îl vor omoră 
şi pre el, şi Țarigradul îl vor prăda, — pentru că toţi 
iubia pre Selim, căt și copiii pomenia numele lui Selim. 

Întru aceste întămplări, veni şi Sultan Curcut, iar 
fecior al lui Baizit, şi, întrănd la tată-săii, i-ai zis: „Știi că 
după ce aŭ murit moșă-mieii, nefiind tu la Scaun, pre 
mine m'aii rădicat Împărat la Scaun; iar, dacă al venit 
şi ai poftit Scaunul, ca unui părinte ţi l-am dat, de voe, 
iar nu de nevoe. Acum iar mie să cade să mi-l dai“. Care 
și tata-săi vedea dreptatea, dar nu avea ce să facă, de 
vreame ce toți frații poftia Împărăţia, iar mai vărtos 
Selim, că cu sila vrea să o ia. Care aŭ și făcut, avănd 
ajutoriii pre toți Inicerii şi meghistanii Porții Împărăteșşti. 
Deci pre Curcut iar l-ai trimis cu neşte nădejdi la Mag- 
nisia, unde avea arpalăc să şază. lar tată-său Baizit, 
de nevoe aŭ trimis de aŭ chemat pre fii-săii Selim. Care 
viind lăngă Țarigrad, toți meghistanii aŭ mers dei s'aii 
închinat lui; apoi și el aŭ venit de aŭ sărutat măna tă- 
tăne-săi: însă tată-săii cu acel gănd era: să-l trimiță cu 
oştă împotriva, frăține-săii, lui Ahmat; care să gătia cu pu- 
teare mare să vie să ia Împărăţia, de vreame că zicea 
Vizirii că nu vor merge împotriva stăpănului cu oaste, 
ci să dea oștile lui Selim, că i să cade să să bată: fecior 
de Împărat cu fecior de Împărat. Cu acest meșteșug 
supţire făcură pre Baizit de aduse pre Selim, pre ca- 
rele îl iubia: ci dar, dacă aŭ venit Selim și s'aii împreu- 


www.dacoromanica.ro 


38 Istoriile Domnilor Țării-Rumanești 


nat cu tată-săii, și, eșănd afară, aŭ străns meghistanii, 
şi li-aŭ zis: „Duceţi-vă de ziceţi tătăne-miei, să-mi dea 
cu voe Împărăţia ; că, de nu, voiii să vă taiŭ capetele 
voastre“. Saŭ dus Vizirii şi i-au zis; el nu vrea, și-l 
blestema ; dar, bolnav fiind, nu avea altă putere, fără 
numai blestema. lar aŭ mai zis Vizirii: „Ne rugăm să 
dai aceaia ce ai pierdut, ca să nu perim“. Şi aşa de ne- 
voe aŭ zis: „să fie“. Și aŭ început telalii a striga pre 
uliţe: „Selim Împărat; tot omul să ştie“. Tată-săi de 
necaz aŭ eșit den Țarigrad, să să ducă la Odrii, să să 
odihnească; ci pre cale aŭ murit. Unii zie pentru că 
era bolnav şi necăjăt; alții zic că fii-săŭù Selim l-ar fi 
omorăt;, carele să şi poate creade, după faptele lui ceale 
cumplite ce ai făcut mai pre urmă; că pre toți frații 
lui, ce era 5,6 lăngă Împărăţie, i-ati omorăt. Așăjderea 
și pre neşte nepoți de frați, pre unii iaŭ omorăt, pre 
alţii i-ati izgonit la Persi, pre alţii la Misir; pentru care 
multe războae aŭ făcut cu Persii, şi cu Sultanul den 
Misir, care mai pre urmă să vor serie. 

Lăngă acestea, luănd Selim Împarăţia, frate-săi Ah- 
mat, gătind oaste multă, cu care să nu-i fi putut sta 
Selim înnainte măcar un ceas, dar, norocul lui Selim 
slujăndu-i, într'alt chip aŭ venit lucrurile; că, avănd 
Ahmat pre unii den Viziri prieteni, cu carii avea înţe- 
legere, le-aii fost trimis Ahmat cărți ca să ştie că vine, 
şi ceare răspuns, ce oști are frate-săii Selim, și sănt şi 
den Iniceri, şi den alții cu ei la vorbă. Care cărţi prin- 
zăndu-le Selim, aŭ trimis de aŭ omorăt pre aceaia la 
care era scrise cărțile, și le-ati luat inealele, și aŭ scris 
alte cărți Selim, ca de la prietenii lui Ahmat, şi le-ai 
pecetluit cu inelele lor; în care scria: „Nu trebue să 
vii cu oaste multă ca să zăbovești, ci cu puţină, că fra- 
te-tăii Selim nare nică o gătire, și mai vărtos că cei mai 
mulți ai oștilor ţin cu noi, ci vino salt, că, de veï veni 
cu greotate, va prinde veste, şi să va găti; şi atunci 
îţi va fi mai cu greu“. Și le-ai trimis cărţile. 

Ahmat, văzănd pecețile, aŭ crezut, şi aŭ ales cătăva 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul lili pescu 37 


oaste sprintenă, și s'aii dus de grab. Acolo Selim era 
gătit bine, și, făcând războiiă, măcar că avea Ahmat oa- 
meni puțini, iar cu mare nevoe l-ai biruit, şi l-ai şi 
prins pre frate-săi, Ahmat, şi l-ai omorăt pre el, şi pre 
doi feciori al lui. La frate-săti Curcut, la Magnisia încă, 
aŭ trimis să-l aducă, și s'aii rugat aducătorilor să-l lase 
să meargă la frate-săă, găndind că doar va face cu vorba 
să nu-l omoare, că era om foarte învăţat la toată filo- 
sofia. Dar nu l-ai îngăduit, numai aŭ scris într'o carte 
neste cuvinte duioase, şi aŭ zis să le dea frăține-săui; şi, 
după ce l-aii omorăt, aŭ dat cartea, care, dacă aŭ vă- 
zut, zic Istoricii, că aŭ plăns. Şi poate fi ca coreodelul 
să-i fie fost plănsul, pănă aŭ omorăt şi pre ceialalță fraţi 
și nepoți, de n'ai rămas nică unul, fără numai el singur; 
şi măcar că aŭ scris Cureut cuvinte filosofeşti duioase, 
ci la răi și la cumpliţi nu trec filosofiile și Învățăturile’. 


15. Domnia lui Neagoe-Vodă Băsărabă, 1' 7020. 


Neagoe-Vodă Domn. — Neagoe-Vodă aduce moaştele Patriarhului 
Nifon. — Sfîntul Nifon iartă pre Radu-Vodă, că-l afurisise. — Neagoe- 
Vodă muncește pre Bogdan pentru avuţie. — Lumea cea Noao sai 
aflat. — Tătarii pradă ţara Moldovei. — Domnişor vine asupra lui 
Pogdan-Voadă, cu Ungurii. — Semnul ce s'aii arătat precerii, în chip 
de om. — Bogdan-Vodă la Moldova moare. — Ștefan-Voda în locul tă- 
tăne-săui. — Luter Marton face altă lege. — Selim să duce la Persi, şi 
îi bate — Selim omoară pre cumnatu-săi Schender. — Selim merge la 
Sultanul den Misir. — Selim aŭ luat Misirul, Halepul. — Selim cu ficie- 
şug bate pre Sultanul Misirului — Tătarii pradă Moldova, şi Moldo- 
venii îi bat. — Selim aŭ luat Beligradul. — Neagoe-Vodă moare.— 
Gălceavă între boiari pentru Domnie. — Preda-Vodă piere. — Radu- 
Vodă Călugărul, prins de Turci, piere.— Radu-Vodă de la Afumați 
să ridică Domn, şi bate pre Turci. 


Acest Neagoe-Vodă aŭ fost fecior Părvului Vorni- 
cul, nepot de frate Banului Barbul Craiovescul?. Carele, 


1 Această povestire e exactă: e probabil ca pentru dinsa croni- 
carul nostru să fì avut izvoare turceşti, iar nu cronografe necunoscute. 
2 V, mai sus, p. 31, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


38 Istoriile Domnilor Ţarii-Rumanești 


luănd Domnia, multe bunătăţi spun să fie făcut, şi aică 
în țară, şi pre la Ierusalim, la Sveta Gora, mile, si 
inănăstiri pre acolo aŭ dres, aii înnoit, şi aică în țară doao 
mănăstiri mari aŭ făcut: una, Mitropolia den Tărgovişte, 
alta, mănăstirea din Curtea de Argeş; care potrivă nu 
avea în toată lumea, mi să pare, în meşteşugul lucrurilor 
ce să văd, pe denafară de piatră cioplită peste tot, şi 
cu flori săpate peste toate pietrile și toată bisearica ; ce 
sănt atătea sute de flori, cât nu să află doao flori să să 
aseamene una cu alta. În scurte cuvinte, în lume nu 
să va afla alta ca aceasta; fericit cel ce ai făcut-o, fe- 
riciți cei ce aŭ lucrat-o: vrednici sănt de laudă. Dentr'- 
această zidire să cunoaște acest Neagoe-Vodă că aŭ fost 
cu frica lui Dumnezei; că nu și-ai cruțat avuţia, ci o 
aŭ cheltuit întru slava lui Dumnezei, făcănd această mă- 
năstire cu mare cheltuială. Alta, să cunoaște că aŭ fost şi 
om înțelept, şi după lucrul mănăstirii: că, toate căte aŭ fa- 
cut acolo, sănt cu bună rănduială : cine va mearge să vază, 
să va mira. Și după pacea ce au avut ţara în 9 ani ce 
aŭ domnit, — că cutoți vecinii aŭ fost împăcat. Și pentru 
acestea să cunoaște că au fost om temătorde Dumnezeil. 
Că, în zilele Radului-Vodă, carele aŭ făcut mănăstirea 
den Deal, fiind Nifon Patriarhul mazăl, şi gonit de Turci 
aicea în ţară, scandalisindu-să cu Radu-Vodă, cum s'ai 
scris la Domnia lui, acest Neagoe-Vodă, fiind la Dom- 
nia Radului-Vodă vătaf de vănători, foarte căuta, mi- 
luia, grijia pre Nifon Patriarhul: de la care mare bla- 
goslovenie aŭ luat. Însă, după ce aŭ trecut mulți ani, 
și luănd Neagoe-Vodă Domnia, şi știind de Radul-Vodă 
că iaste afurisit de Nifon Patriarhul, vrănd să facă bine 
să-l dăzlege, aŭ trimis la Sveta Gora boiari cu cărți, 
la părinți, ca să aducă pre Nifon Patriarh, ce murise 
maï nainte; şi, dăzgropăndu-l, l-aii adus întreg aicea în 
țară. Înnaintea căruia i-aii eşăt şi Domnul cu gloatele, şi 
l-ai adus cu cinste în Tărgovişte; după aceaia la mă- 
năstirea den Deal, unde era mormăntul Radului-Vudă: 
şi aŭ pus moaştele sfântului pre mormăntul lui, şi, adu- 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipesc: 39 


năndu-să Vlădicii, Episcopii, egumenii, preoţii, cut era 
destul, şi aŭ făcut slujbe în bisearică, bdenii, şi altele; 
și, cănd aŭ fost într'o noaptela bdenie (o Doamne, căt 
sint lucrările tale de minunate!), s'aii făcut un trăsnet, 
şi Sat spart piatra după mormăntul Radului-Vodă, 
precum să veade pănă în zioua de astăzi, şi den tru- 
pul sfăntului aŭ început a cură un izvor de apă. de 
aŭ întrat în mormăntul Radului-Vodă, şi i-aŭ spălat tot 
trupul lui cel grozav, și aŭ rămas curat şi ertat. Întru 
acea noapte, după ce aŭ eșăt toţi de la bdenie, și vrănd 
să să odihnească puţin, zic să fie venit în vis Radul- 
Vodă la Neagoe-Vodă, de i-ai mulțămit de binele ce 
i-ai făcut, de aŭ adus pre sfăntul şi aŭ luat ertăciune!. 

Întru acele zile, luănd Neagoe-Vodă Domnia, iar 
Bogdan, cumnatul Radului-Vodă, de carele s'ati zis mai 
sus, temăndu-să de Neagoe-Vodă, aŭ vrut să fugă, dar 
m'aii putut scăpa, că l-aii prins şi, aducăndu-lla Domn, 
pentru avuţia lui și domnească, să o spue, l-au muncit 
foarte, pănă l-aii și omorăt ?. 

Adus-aii Neagoe-Vodă şi o icoană den Țarigrad, chi- 
pul Domnului Hristos; care un Ovreiii aŭ dat cu un cuţat 
în chipul Domnului, şi au eşăt sănge. Să veade semn 
şi pănă astăzi în icoană, — că iaste la Argeş, la mănăsti- 
rea sa; lt 7023 *. 

America, Lumea cea Noao, o aŭ aflat Criştov Culum- 
bul, călugăr frăncesc, cu cheltuiala Șpaniolului; care 
aŭ fost neştiută de noi, ci lumea noastră de ei neştiută. 

În Domnia lui Neagoe-Vodă, an întrat Hanul Tătă- 
răsc în Țara Leșască, de aŭ robit Litva, pănă la Vilna. 
Așăjderea și feciorul Hanului într'acea vreame aŭ pră- 
dat Țara Moldovii foarte răi, și Bogdan-Vodă aŭ trimis 


1 Prescurtat din Ludescu = Viaţa lui Nifon. 

2? Constantin Căpitanul a înțeles răă naraţiunea despre boierul 
ce n'a crezut în sfințenia lui Nifon, dar care nu era Bogdan isyo- 
rul citat. 

3 Pentru icoană, v. Ludescu = Viaţa lui Nifon, pp. 259-61. Data 
nu se afla însă decît la compilatorul nostru, 


www.dacoromanica.ro 


40 Istoriile Domnilor Țării-Romănești 


pre un Hatman al săi, cu vre o mie de oameni, şi la 
întorsul Tătarălor i-ai lovit, şi vitejaste s'au bătut, dar 
n'aii folosit Hatmanul nimic. fiind puţini, şi încă cu pa- 
gubă mare s'aii întors, că şi-aii pierdut şapte sute de 
oameni !. 

Întru aceste vremi, s'ati pogorăt den Ţara Ungureas- 
că un Trifăilă, ce să numia fecior de Domn, cu oaste 
asupra lui Bogdan-Vodă; ci, eșăndu-i înnainte la Vaslui, 
şi, dănd războiu, şai pierdut Trifăilă războiul şi ca- 
pul: că l-ati prins vii şi i-au tăiat capul?. 

În zilele lui Neagoe-Vodă şi a lui Bogdan-Vodă den 
Moldova, sai arătat un semn mare şi minunat spre 
ceriil, chip de om, și în cătăva vreame aŭ stătut, și aŭ 
perit. Așăjderea s'aii făcut mare cutremur tot într'acea 
lună ce s'a făcut semnul acela spre ceriii, și Bogdan- 
Vodă den Moldova aŭ murit, lt 7025, la Huși, şi l-ati 
îngropat la mănăstire, la Putna: multe războae cu bi- 
ruință aŭ făcut. Și în urma lui aŭ stătut Domn Ștefan- 
Vodă cel Tănăr, fecior lui Bogdan-Vodă, nepot lui Ște- 
fan-Vodă cel Bun: 1! 70253. 

Luter Marton, pentru pizma Papii, şi-a lăsat legea 
și aŭ învăţat legea ce ţin acum Luterii, la Vitemberga, 
şi la alte părți. 

Acești Domni, Neagoe-Voda den Țara-Rumănească 
şi Bogdan-Vodă den Moldova, aŭ legat haraciii la Turci, 
de vreame că aŭ cunoscut că într'alt chip nu să vor 
odihni, — fiind Împărat Turcesc Selim +. 

Întru aceste vremi. Selim Împăratul s'ai dus la Persi, 
asupra lui Șah Ismail; care, avănd vrajbă între dănşii 
pentru stăpănire, aŭ găsit Selim vreame de i-ai luat 
multe locuri și cetăți, anume: Cară-Hemit, Baiburt 
şi Tevrizul, unde şi războiii mare sai făcut, căt de 


1 Ureche, p. 184. 

* Ibid., p. 185. 

3 Ibid., p. 186. 

+ Pentru Moldova, cronicarul se iea după Ureche, p. 179, şi deduce 
acelaşi lucru pentru Țara-Romăneascà, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 41 


amăndoao părţile ai căzut mulțime de oameni; că 
Persii sănt iscusiţi la arce și la suliță, iar Turcii, avănd 
tunuri, puşcă, şi sunet făcănd mare la slobozitul lor, şi 
fum, caii Persilor, nefiind obicinuiţi cu sunetul pușcilor, 
să speria şi fugia; şi, dentr'această pricină, şi-au pierdut 
Persii războiul, şi s'aii întors Sultan Selim cu izbăndă 
la Țarigrad. Și pre muerea lui Șah Ismail, împreună cu 
alte mueri, le-aii prins, şi le-ai adus la Țarigrad. lar 
multă nevoe aŭ păţit pre cale; că aŭ flămănzit, şi ei şi 
cait lor; căt mulţi Turci, și den cei mari, aŭ venit cu 
boi păn la Țarigrad. Dacă aŭ venit Sultan Selim cu 
izbăndă, cum s'au zis, aŭ omorăt pre cumnatu-său Schen- 
der-bei şi pre Bostangi[r.: Segban]-Bașa, și pre Cazias- 
chier, care fusease mai nainte Nișangi, şi pre alţii mulți, 
zicănd că eï aŭ fost pricina de sati rădicat Enicerii, 
de aŭ tăcut atătea reale în Țarigrad. 

După aceaia s'aŭ dus la Odriiii să să odihnească, și 
fii-său, lui Sultan Suliiman, încă i-aii dat Magnisia, să o 
aibă pentru hrană; care, ducăndu-să acolo, petrecea împă- 
răteaşte. Deci Sultan Selim n’aŭ zăbovit mult, ci iar aŭ ră- 
dicat oști asupra Sultanului de la Misir (adecă Eghiptul), şi 
întăiă aŭ luat Turcmenia, a lui Anatovla[r.: Alaeddevlet], 
carele după moartea lui aŭ fost lăsat mulţi feciori, nepoți, 
stăpănitori Turomeniei, și, avănd între dănșăi vrajbă 
de împărţeala pămăntului. aŭ aflat vreame Sultan Selim, 
şi li-aŭ cuprins toată ţara: pre unii bătăndu-, alţii 
închinăndu-să de voie. După aceasta, sai dus la Misir, 
şi multe şi înfricoșate războaie ai avut cu Sultanul Misi- 
riului. Dar, slujănd norocul lui Selim totdeauna, aŭ bi- 
ruit şi atuncea, şi, prinzănd pre Sultanul Misiriului viu, 
cu multe cazne l-ai omorăt, şi aŭ luat Misiriul, Hale- 
pul, carele s'aii chemat, Damascul, şi toată ţara Eghipe- 
tului. Scrie un istoric pre amăruntul toate războaele, 
şi meșteșugurile ce făcea de război, și unul şi altul, 
de care vitejeşte zice că s'aii bătut Sultanul Misiriului, 
căt de multe ori să speria Selim pănă la moarte, dar, 
ficlenindu-l oamenii lui, și boiarii lui cei mai mari, den- 


www.dacoromanica.ro 


42 Istoriile Domnilor Ţarii-Rumanești 


tru care aŭ fost Cair-Bei și Calengea (9), şi alțăi mulți. 
carii, fugind la Selim, îi spunea meşteşugurile ce făcea, 
și alte gătiri ce avea Sultanul Misiriului; de care luănd 
ştiinţă Sultan Selim, de ceale reale să păzia, şi la cele 
ce era lesne să îndărja, și să nevoia, şi aşa aŭ biruit 
den ficleşugul lor. Deci, pre aceşti doi boiari mari, fi- 
cleni, aŭ pus Selim pre unul la Misir, pre altul la Ha- 
lep mai mari, şi i-ati încredinţat cu jurămăntul, să-i fie 
în dreptate, şi el s'aŭ întors la Țarigrad cu biruinţă; 
lt 7028 '. 

Întru aceaste vremï ale luï Neagoe-Vodă, fiind Ste- 
fan-Vodă cel Tănăr la Moldova Domn, aŭ întrat un Sul- 
tan anume Albu, cu Tătarii în Moldova, de prăda, iar 
Ștefan-Vodă, străngăndu-și oștile, aŭ trimis pre Petre 
vornicul cu oști pre Prut, încătro era Tătarii, şi aŭ po- 
trivit de i-ati lovit în răvărsatul zorilor pre Tătari, și 
foarte rău i-ai bătut: căţi aŭ scăpat de sabie, de apa 
Prutului n'aii scăpat, ci s'aii înnecat,; şi toate prăzile și 
le-ai întors Moldoveanii ; lt 7029 2. 

Tureii aŭ luat Beligradul Turcesc, fiind Împărat Selim; 
care, întorcăndu-să la Țarigrad cu bucurie, în scurtă 
vreame s'aii bolnăvit şi aŭ murit, şi în locul lui s'aii 
pus fii-săn Suliiman. Iar, cănd aŭ fost 1! 70295, saŭ 
pristăvit şi Neagoe-Vodă, Domnul Rumănilor. Și în urma 
lui aŭ fost multă gălceavă pentru Domnie, că feciorii 
lui Neagoe-Vodă, Theodosie şi altul:, au fost mici, rămași 
cu muma lor Dospina. Ci o seaamă de boiarii aŭ rădi- 
cat Domn pre Preda, ce zic să fie fost frate lui Neagoe- 
Vodă. lar pribepii ce aŭ fost în Domnia lui Neagoe- 
Vodă, pribegiţi în Moldova, auzănd poftita de dănșii 


! Şi aici se va fi întrebuințat un izvor turcesc. 

2 Cf. izvorul: Ureche, p. 186. Sultanul e Alp-Ghiral. 

* Socoteala e greşită, anul fiind 7030 (pentru Septembre 1521). 

+ Acest altul nu e pomenit aiurea: pare a fi Petru. V. tabla la 
Pietendentii Domnești. 

5 Izvorul, Ludescu, nu ştie despre aceşti pribegi din Moldova. Să 
fie scoşi de compilator din povestirea scurtă a lui Ureche p. 187) 
despre succesia lui Neagoe ? 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 43 


moarte a lui Neagoe-Vodă, au venit în ţară, şi, împre- 
ună cu Buzăenii, aŭ rădicat pre alt Domn, pre un Radul- 
Vodă Călugărul, și aŭ mers des'aii bătut cu Preda, ce 
era cu ceaialaltă ceată de boiari; şi, nesosit încă fiind 
Mehmet-Bei cu Turcii ce venia ajutoriii Prede, dănd 
războiii amăndoao ceatele de boiari, cu Domnil ce-și ră- 
dicase ei, aŭ fost biruinţa Radului- Vodă, iar Preda au 
pierdut și războiul şi capul. Că aŭ perit în războiii; şi 
un boiar, anume Datco, încă aŭ perit atuncea!: războiul 
aŭ fost la Tărgoviște. După aceaia, iată că soseaşte și 
Mehmet-Bei cu Turcii; căruia eșăndu“i înnainte Radul- 
Vodă Călugărul, s'aii bătut amăndoao oștile, și au bi- 
ruit Mehmet-Bei, și aŭ prins pre Radul-Vodă viii, şi 
l-ai trecut Dunărea. Acolo fiind şi Bădica Comisul, văr 
primare cu Preda, aŭ cerşut voie de la Mehmet-Bei, de 
ati tăiat capul Radului-Vodă. Și Mehmet-Bei, dar, fiind 
la Tărgovişte, încă pănă a nu treace la Nicopoia, aŭ 
trimis Turci de au robit pre Buzăeni, și aŭ prădat tot 
judeţul acela, pentru rădicarea Radului-Vodă Călugă- 
rul, ce-l rădicase ei Domn, cu boiarii pribegi. 

Întru aceste turburări ce era între boiarii țărăi, gä- 
sind vreame Mehmet-Bei, aŭ seris la Poartă de aŭ ce- 
rut Domnia țărăi, zicănd că-l pofteaşte țara, şi i-ati și 
dat Domnia: ci, auzind capichehaelile? de lu Poartă, aŭ 
trimis de grab de aŭ dat de veaste boiarilor ţărăi, de 
acest lucru ce să face, ca să-s facă țărăi Domn Turc; 
deci, boiarii, auzind aceasta, saù unit toţi, şi s'a împăcat, 
și şi-au rădicat Domn, cu voia tuturor, pe Radul dela 
Afumaţi, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe-Vodă:. Şi 


1 Numele lui Datco nu se află în izvor, şi poate să fie o contusie 
la mijloc. Căci dintr'un document inedit (Iorga, Stud si Doc., III, p. 
xuv) ştim că un Datco a fost ucis în luptele lni Vladuţă cu Meh- 
met-ba. 

2 În Ludescu se pomeneşte numai „Stoica Logofătul“ ce era la 
Poartă (p. 268). 

3 A devenit ma: tarziŭù soțul uneia dintre Domniţe (Pretendenti Dom- 
nesti, p. 17, nota 7). 


www.dacoromanica.ro 


44 Istoriile Domnilor Țării-Ruminești 


străngăndu-și oștile, aŭ eșăt întru întimpinarea, lui Mel- 
met-Bei, ce venia cu steag de la Poartă să fie el Domn; 
și saŭ lovit oștile la sat la Glubavi, şi l-aŭ biruit pre 
Ture, şi aŭ fugit peste Dunăre; și Radul-Vodă aŭ rā- 
mas Domn în ţară. lar Doamna lui Neagoe-Vodă, și 
Theodosie, fii-săii, ducăndu-să la Țarigrad. acolo aŭ și mu- 
rit, și ea și feciorii eï. 


16. Domnia Radului-Vodă, ginerele lui Neagoe-Vodă; 
1* 1080. 


Radul-Vodă Domn. — Radul-Vodă să bate cu Turcii, şi-l biruiese. — 
Radul-Vodă vine cu Ungurii, şi bate pre Turci. — Mehmei-Bei bate 
pre Radul-Vodă, şi iar fuge în Țara Ungurească. — Radul-Vodă cu 
Ludovic Craiul (!) vine, şi nu-i aşteaptă Turcii. — Ştefan-Vodă Moldo- 
veanul tae pre Arbure şi pre feciorii lui. — Turcii pradă Țara Leşea- 
scă. — Ştefan-Vodă Moldoveanul moare. — Ludovic Craiul piere de 
Turci. — Sultan Suleiman aŭ luat Rodosul. — Pătrn Rareş să rădică 
Domn. — Pătru-Vodă aŭ rădicat războiti cu Săcuii. — Pătru-Vodă face 
război cu Leaşăi. — Pătru-Vodă să împacă cu Leaşăi. 


După ce puseră boiarii Domn pre Radul-Vodă, și 
s'aŭ bătut cu Mehmet-Bei la Glubavi, și l-ai biruit pre 
Ture, şi aŭ fugit peste Dunăre, şi Radul aŭ venit la 
Scaun în Bucureşti, aŭ mai făcut Mehmet-Bei şi altă 
gătire, de aŭ venit asupra Radului-Vodă. Deci Radul- 
Vodă încă s'aii gătit, şi i-au eșăt înnainte lasatla Cle- 
jani, şi, acolo lovindu-să oștile, dentăiii aŭ înfrănt aï noş- 
tri pre Turci, iar apoi, îndreptăndu-să păgănii, aŭ bi- 
ruit pre Radul-Vodă, și aŭ perit și un boiar mare, Benga. 
Deci, văzănd Radul-Vodă această nenorocire, cu câţi 
boiari şi oameni scăpase, s'aii dus în Ţara Ungurească, 
de ș'aii mai făcut oaste, şi af cerut și ajutoriă de la 
Ludovic Craiul Unguresc, şi cu bună gătire aŭ venit 
asupra lui Mehmet-Bei ; care, după biruința ce făcuse 
păgănul, pusease subaşi pen toate orașăle şi pen toate 
satele, şi el trecuse Dunărea ca să să mal gătească. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 45 


Radul-Vodă, încă, întrănd în țară, aŭ trimis oşti, de aŭ 
prins subașăi dupetutindenea, şi i-aii omorăt, și aŭ 
maï străns oști căte aŭ putut. Mehmet-Bei, gătindu- 
să foarte bine, aŭ întrat în țară și saŭ împreunat cu 
Radul-Vodă la Grumazi. Acolo avănd războii, aŭ biruit 
Radul-Vodă, și Turcii aŭ fugit. Radul-Vodă încă să 
întorcea la Scaun, și nu avea grijă să să păzească cu 
străji de spre Turci, socotind că nu vor mai veni. Iar 
păgănii, străngăndu-să toţi den risipa lor, saŭ mai în- 
vărtejit după oştile noastre şi, ajungăndu-i fără veaste, 
i-ati tăiat, foarte răi. La acest războiii aŭ perit Neagoe, 
care ] aŭ poreclit Tătarul?, și Stanciul Portarul. Deci Ra- 


1 E o grosolana greșală pentru „Neagoe Spătarul“ din Ludescu, 
unicul izvor. — În pomelnicul Govorei (ms. 257), copiat în veacul al 
XVII-lea, se cuprinde, pe lîngă o listă a Domnilor, cam încurcată, 
începînd cu Radu-Vodă tatăl lui Mircea, și altele asemenea, — o în- 
doită însemnare: a boierilor ce s'aii omorît de către „Agareni“ supt 
„Radu- Vodă“ şi a celor ce aŭ scăpat. În cea d'intăiti, se află un Bal- 
dovin, un Cocora, un Udrea, un Digna, Micloş Ban, Logofătul Nea- 
goe, Logofătul Dragul, Armaş Mara, Carageă, Neda, „Xifteri“, Țalapi 
Logofătul, Bealciul Vornicul, „Andini“ Ban, „Gherachina“, „Chera“, 
„Gherghina“, „Sibiii“, Oancea, Harvat, alt Neagoe, „Dragoli“, Bla- 
domir, Petraş, „Căptarii“, Manta, „Măncatii“, Laţco. În a doua: „Gărdii“, 
Dobroslav, Barbul, Călin, Turcan, Nichifor, Mihnea, Neagoe, Triful. 
Udrişte, Şerbu, „Pecnea“, Balica, „Grădomanii“, „Coadă Ban“, „Peia“, 
Măican, lzvoranul, Prodan, Radovan, „Şuica“, „Balauri“, Stănilă, 
„Turcini*, Giura, Pahulia, Buica, „Neguită“, „Jitiani“, Dragotă, Dra- 
gan, Tatul, Tudor, Nebhta, „Vlăcsani“, Diicul, „Mărgbhita“, „Dragna“, 
Mănăilă, Boba, „Semca“, Griăna, Albul, Muşat, Semena, Giurca, Sora, 
Rahiliia, Nistor, Tatomir, „loanăş“, Stănislav, Radoslav, Dumitrana, 
„Benea“, Socol, Neanciul, Iova, Buca, Miclea, Bogdan, Stoican, Ma- 
rina, „Freia“, Podrag, Bunea, Velica, Avraam, Despina, Cherana, 
Caplea, Frujina, Calea, Ilea, Moş, Corneş, Calea Logofeteasa, Teofa, 
Stimea, Budan, Stănas, Stamate, Drăgușşin, Isac, Moga, Bratul, Sorac, 
„Dragoll“, „Balciul“, „Fătoche“, Neagoslav, Miloş, Marta, Milco, 
Hrana, Alba, luga, Dragana, Armeanca, Slavna, „Monerca“, „Luchi- 
ria“, „Almani“, „Zinoviiu“, „lovana“, Iscru, Crasa, Calciul, Fratiul, 
Miliţa, Alivera. La pomelnic se pomenesc la început Logofătul Staico 
şi Dumitru Iacşici. Cel d'intăii e, cum se ştie, cumnatul lui Radu- 
Vodă şi tatăl vestitului Pîrvu. Ambii sînt pomeniţi într'un act din 


www.dacoromanica.ro 


al Istoriile Domnilor Ţării-Rumaneşti 


dul-Vodă iar în Ţara Ungurească fugi; și aŭ mers la 
Craii cu mare rugăciune, să facă bine să scoață ţara 
den măinile păgănilor, şi, ascultănd Craiul ruga lui. sui 
gătit cu 30.000 de Unguri, şi aŭ întrat în țară pe la Ru- 
cur, viind pănă la Pitești. lar Mehmet-Bei nu i-ai aş- 
teptat, ci aŭ fugit. Craiul încă s'a întors în Ardeal, dă- 
ruit de Radul-Vodă. Domnul încă sai dus la Tărgo- 
vişte, cu toți boiarii. Însă sfatuindu-să cu toții, aŭ găsit 
aceasta: că nu vor putea să să tot bată, ei fiind puţini, 
şi țara mică, cu un Împărat, ce aŭ luat şi aŭ coprins 
atătea țări, și are mulțime de oameni. Aŭ voit cu toţii 
sı meargă Domnul la Poartă, să plece capul la poala 
Împăratului; şi așa aŭ făcut. S`aŭ dus cu mulți boiari: 
dar, avănd părăş pre Mehmet-Bei, naŭ vrut să-i dea 
Domnia lui, ci aii dat-o lui Vădislav-Vodă. 

În zilele Radului-Vodă era la Moldova un Domn, 
Ştefan-Vodă cel Tănăr, fratele luni Bogdan-Vodă, nepot 
lui Ștefan-Vodă cel Bun. Acesta, lăngă alte nebunii multe 
ce făcea, aŭ făcut și aceasta, mai mare decăt toate. Fiind 
un boiar mare, Arbure, Ştefan-Vodă crescuse pe măi- 
nile lui, şi el, fiind tătăne-săii slugă dreaptă, şi mult 
ajutoriii îl făcuse pen multe întămplări: iar Ştefan-V odă, 
ascultănd cuvintele unora boiari tineri, l-ai tăiat pre Ar- 
bure Hatmanul, și pre doi feciori ai lui, în tărg, în Hărlăă, 
în loc de mulțămită căci l-ai crescut. Deci boiarii, vă- 
zănd atăta cruzie a lui, un Șarpe Postelnicul aŭ fu- 
git în Țara Leșască; iar ceilalți aŭ străns oști asupra 
lui Ştefan-Vodă: dar nimic maŭ folosit, ci le-ai căutat 
a fugi prin alte ţări. 

Într'aceaste vreami, aŭ întrat Turcii în Ţara Leșască, 
de aŭ prădat:iar Ștefan-Vodă, eșăndu-le înnainte la Prut, 
puţini aŭ scăpat, şi le-au luat toate prăzile. Ştefan-Vodă, 


1020, 27 Decembre, al lui Viad-Vodă, care dă şi numele soției, Caplea, 
Staico e arătat ca mort, în dregătoria' de Logofăt; fiul, Pîrvu, e 
Comis Condica Dealului la Academie; ms. 1447, pp. 49-50). Ambele 
comunicări le datoresc d-lui Iuliu Tuducescu, un vechii şi asiduui 
colaborator al miei în această privință. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 17 


semețindu-să de acest război, și căci nici boiarii lui nu 
i-ai putut strica nimic, s'aii sculat fără veaste si aŭ în- 
trat în Țara-Rumănească, de o aŭ jăfuit pănă la Tărşor, 
și iar s'aii întors îndărăt întreg; că Radul-Vodă nu era 
gata de oaste. Iar, cănd aŭ fost leat 7035, sau pristăvit, 
și Ștefan-Vodă în cetatea Hotinului, şi l-aii îngropat în 
mănăstirea Putna!. De acest Domn scriti Moldovenii că 
l-ati omorăt Doamna sa (zăii de treabă jupăneasă mol- 
doveancă, să-și omoare bărbatul!). Deci după dănsul aŭ 
pus Domn pe Pătru-Vodă Rareş. 

Întru aceste vremi aŭ avut războii Turcul, Suliman 
Împărat, cu al doilea Ludovic, Craiul Unguresc, în cămpii 
Mâhaciului, şi aŭ biruit Turcii, şi Craiul încă aù perit, 
într'o baltă înnecăndu-se; tănăr fiind de 21 de ani. După 
aceaia, aŭ mers Împăratul Suleiman la Rodos, şi l-au luat, 
pentru că aŭ fost ficlean unul din cei mai mari ai cetaţii. 
Că, întru una de zile vorovindu-să ei pentru cetate, că 
nu pot Turcii să isprăvească nimic cu bătaia lor, aŭ 
zis unul că Turcii sănt varvari, de nu știi să facă mo- 
vile mari de pămănt înpotriva cetăţii, şi de acolo cu 
tunurile ar strica cetatea răi, de n'ar putea să rabde 
oamenii într'ănsa, socotind că nu va eşă cuvăntul den- 
tre ei. lar unul dentr'ănșăi, saŭ den răotatea inimii lui, 
saii de vre o pizmă ce va fi avut pre ceialalți, a doao 
zi aŭ scris răvaş, şi l-au aruncat cu săgeat: în tabăra 
Turcilor, învățăndu-i să facă movile de pămănt, şi de 
acolo să bată cetatea. Care, luănd cartea, şi ducănd-o la 
Împăratul, foarte s'au bucurat, şi peste noapte au făcut 
așa, şi aŭ început a bate cetatea foarte răi. Cei den 
lăuntru, văzănd că aŭ făcut Turcii ceale ce vorbise ej, 
aŭ şi socotit că unul dentre dănșăi aŭ făcut; şi, cer- 
cănd cu amăruntul, l-ai aflat, și l-a închis, şi l-ati muncit 
de aŭ mărturisit adevărul: deci l-aii spănzurat pre zidul 
cetăţii. Ci Turcul aŭ zis: „mai nainte aŭ trebuit să faceţi 
acasta, iar nu acum“. Deci, neputănd răbda cetățeanii 


1 Ureche, pp. 188-9. 


www.dacoromanica.ro 


48 Istoriile Domnilor "Țării-Rumănești 


stricăciunea ce le făcea, aŭ trimis soli de aŭ închinat 
cetatea; şi celor maï mari, cu alții ce aŭ vrut să iasă, 
le-aŭ dat cale de s'au dus la Malta, şi Turcii aŭ întrat 
în cetate. Mergănd Împăratul la bisearica cea mare a lui 
Sleti Ioan, s'aii închinat, şi o aŭ făcut mecet turcesc. 

În vremile acelea, la Moldova, după ce aŭ murit Şte- 
fun-Vodă cel Tănăr, socotind boiarii pre cine ar pune 
Domn, să fie de sămănță Domnească, după obiceiul cel 
vechiii al acestor țări, aŭ eșăt unul de aŭ mărturisit că 
aŭ auzit den gura Mitropolitului ce să pristăvise mai 
nainte, că Pătru măjariul de la Hărlăii iaste fecior luă 
Ștefan-V odă, care iaste facut den muerea unui tărgoveţ 
den Hărlăii, ce l-aii chemat Rareş. Pe acesta adeverin- 
du-l fecior de Domn, l-ai rădicat cu toții Domn. Și, şă- 
zănd la Scaun, multe bunătăţi aŭ făcut, iar fără zăbavă 
S'aii apucat de războae, să urmeaze tătăne-săit. Întăiŭ aŭ 
rădieat oaste asupra Săcuilor, de aŭ făcut mare pagubă, 
căt i-ai şi supus, şi s'ai întors cu pace la Suceavă, şi 
aŭ făcut mânăstirea Pobrata. Săcuii încă, rădicănd cap, 
şi auzind Pătru-Vodă, aŭ trimis al doilea la dănșăi pre 
Grozea Vornicul şi pre Barboschi Hatmanul, cu oști, 
și, den sus de Brașov fiind strănși Ungurii, aŭ avut 
război mare, şi au biruit pre Unguri. Însă aceasta era 
cu voea lui Ianoş Craii, că nu-l asculta unii den bo- 
iarii lui unguri, şi, pentru acest bine ce i-aii făcut Pătru- 
Vodă, i-ai dăruit Bistriţa, Ciceiă şi alte cetăţi în Ardeal. 
Însă Bistricenii nu primia stăpănire den Moldoveni, ci 
al treilea rănd sai dus capul lui, şi le-ai făcut mare 
răotate. Deci, de nevoe le-aŭ căutat apriimi. Și, după ce 
şaŭ aşăzat cu Săcuil, Pătru-Vodă aŭ început gălceavă 
cu Leașăi (Pătru-Vodă, căci cerea de la Leaşi Pocu- 
ţia, un ţinut de Țara Leşească, care zicea căo aŭ văn- 
dut Leașăi, moșălor lui, şi Lieaşăi nu vrea să o dea). 
Pentru care multe şi minunate războaie aŭ avut cu Lea- 
şăi, în multe răndură; și mai de multe oră era izbănda 
lui Pătru-Vodă, precum să veade în letopiseţul ce 
moldovenesc, scriind pre amăruntul toate; însă, pre urmi 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 49 


avănd Pătru-Vodă prieten mare pre Ianoş Craii al Un- 
gurilor, aŭ întrat la mijloc de i-aù împăcat, pre Pătru- 
Vodă cu Craiul cel Leşăsc, ce-l chema Avgust!. 


17. Domnia lui Vădislav-Vodă, 1' 7087 2. 


Vădislav Domn den Turci. — Părvul Banul goneşte pre Vădislav- 
Vodă. 


După ce s'aii mazălit Radul-Vodă, aŭ dat Împăratul 
Domnia lui Vădislav-Vodă, şi, viind în ţară, i-ai eșăt 
boiarii înnainte, și altă ţară, după obiceiăt, dei s'au închi- 
nat. Şi Banul Părvul de la Craiova încă aŭ venit cu 
oamenii lui de i s'aii închinat. Iar Vădislav-Vodă, vrănd 
să pue alt Ban, aŭ zis să facă pre Părvul Banul Postel- 
nic-Mare, pentru ca să fie în toată vreamea lăngă dănsul, 
om de sfat. Dar el naŭ poftit, ci, încă, măniindu-să 
de aceasta, aŭ fugit cu oamenii lui la Craiova, şi peste 
scurtă vreame s'a gătit de oaste, şi aŭ venit de s'aii 
bătut cu Vădislav-Vodă, şi aŭ biruit pre Domn, şi l-ai 
gonit peste Dunăre; şi aŭ scris cărţi la Împărăţie, ru- 
găndu-să să le dea alt Domn, că pre acesta nu-l prii- 
meaşte țara; aruncăndu-i multe pricini de răotate. Și 
Turcii l-ati mazălit, şi aŭ dus la Țarigrad *. 


18. Domnia a doao a Radului-Vodă. 


Radul-Vodă al doilea vine Domn. — Boiarii omoară pre Radul- 
Vodă şi pre fli-săui Vlad-Vodă, 


După ce aŭ măzălit pre Vădislav-Vodă, Turcii le-ai tri- 
mis Domn iar pre Radul-V odă, și, trecănd cătăva vreame 


1 Izvorul e Ureche, pp. 193-5. 
2 Aceasta e data morţii lui Radu de la Afumaţi, strămutată aici 


din greşală, pe cînd la Ludescu e unde trebuia să fie. 
2 „Altă țară“ e adausul lui Constantin. care modernisează lucrurile. 
+ S'ar putea ca acest Vladislav-Vodă să nu fie altul decît Marele- 


65845 4 


www.dacoromanica.ro 


50 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


den Domnia lui!, iar nește boiari, anume Neagoe Vor- 
nicul şi Drăgan Postelnicul:, aŭ străns oști pre taină, neș- 
tiind nimic Radul-Vodă, și aŭ venit asupra lui. Care, 
nefiind gata, aŭ fugit cătră Banul:, la Craiova. Vrăjmaşăi 
îl gonia tare, și l-ai ajuns la Rămnicul de sus; și, prin- 
zăndu-l pre el, şi pre fii-săii Vlad-Vodă, amăndurora 
le-aii tăiat capetele. Și așa sai sfárşăt, fiind Domn, întăi 
și pre urmă, 7 ani. 


Stratornic „Vladislavă“ al lul Neagoe, din 8 Maiii 1514 (Venelin, Acte 
vlaho-bulgăreşti — ruseşte —, Petersburg, 1840, p. 139). Mal tărziă nu-l mai 
găsim. Ast-fel, în actul din 6 Maii 1519, care då ca marturi pe acești 
boieri: Barbu Banul, Calotă Vornicul, Hrăvai Marele-Logofăt, Dumi- 
tru Vistierul, Radul Spătarul, Drăghici Păharnicul, Jitiian Stolnicul, 
Hamza Comisul şi, ca atratornic, Badea (Bibl. Museului Transilvan, 
din Cluj; acte slavone. Pe dos stă această menţiune contemporană 
care e cea mal veche urmă de limbă românească: „(ihimpeanii, această 
carte“). Acesta din urmă e vărul Domnului, Bădica (ct. Pretendenţi 
Domnești, pp. 19, 70). Badea ajunse Vornic, merse pentru Domn la Braşov 
şi se refugidapol acolo (dacă Badea şi Bădica sînt, cum se pare, acelaşi 
nume), Pare să fi fost şi Postelnie. Documentul de la Vladislav, tipărit 
de d. Hasdei, în Arch. ist., Ii, p. 104, şi care e probabil din Dridu 
lîngă Gherghița. 24 Iulie 1523 (ef. Studii şi Doc., IIL, p. Xuvurt, nota 1), 
îl menţionează în calitate de Comis. La această dată, Pîrvu era încă 
Ban; urmă înlocuirea lui, pomenită de Cronică, proclamarea lui Bă- 
dica (el nu trecu munţii, cum am crezut în Pretendenţi; „ex parte“ nea- 
vînd sensul ce-l atribuiam, în Socotelile Braşovului, aşa încît şi 
Vladislav de acolo nu e decît Domnul din Scaun), supt numele de 
Radu-Vodă, şi moartea acestuia, în Ianuar 1524 (Pretendenţi Domneştă, 
1. c.). Încă din August, aflăm pe Tatul ca Ban, şi îndată începea răs- 
coala (Hurmuzaki, XI, p. 818). 

E Înpotriva obiceiului săă, cronicarul suprimă aici din izvor, care 
e Ludescu, o dată: 98 Februar, pentru începerea Domniel nouă. 

2? Probabil Spătarul luí Vladislav-Voda (Arch, ist., I! p.104). Of. Hur- 
muzaki, XI, p. 851 n. 1. Eí doi condne trupele muntene În Ardeal 
la 1529 (ibid., pp. 853-4). 

3 Banul era Pirvu, restabilit. Numele lui se dă în izvor, care e 
Ludescu, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 51 


19. Domnia lui Moisi-Vodă, 1+ 7037, 


Moisi-Vodă vine Domn. — Moisi-Vodă omoară pre boiari. — Moisi- 
Vodă fuge. — Suleiman bate Beciul. — Nemţii pun alem în turnul lui 
Sfeti Ştefan. 


Sfărșăndu-să Radul-Vodă, cum s'aii zis maï sus, şi 
auzindu-să la Împărăţie aceasta, aŭ dat Domnia lu! Moisi- 
Vodă, carele era fecior lui Vădislav-Vodă. Şi, prinzănd 
pre Neagoe Vornicul, şi pre Preda Postelnicul, și pre alții 
care aŭ fost îndemnători, de s'aii rădicat asupra Radu- 
lui-V odă de l-ai prins şi l-aă omorăt, împreună cu fii-său, 
pre toţi i-ai omorăt, făcăndu-să moarte pentru moarte. 
lar şi alţi boiari ce mai fusease la acel sfat, văzănd 
moartea soțiilor lor, aŭ fugit la Țarigrad, și aŭ cerut 
de la Împăratul Domn, şi li-aii dat pre Vlad-Vodă. Şi 
Moisi-Vodă aŭ fugit în Ţara Ungurească, — domnind 
ani 1 poli. 

Decii naŭ trecut multă vreame, ci aŭ făcut Sultanul 
Suliiman gătire mare, şi s'ai dus de aŭ bătut Beciul; 
dar n'aii folosit nimic, ci s'aii întors îndărăt. 

Iaste la Beciii un turn foarte iscusit, de pietri cio- 
plite, şi înnalt foarte: îl numesc pre turn Sfetii Ştefan. 
Pre acesta vrea să-l strice cu tunurile Turcii, că era cu 
putinţă. lar Nemţii aŭ trimis de s'aii rugat să nu-l strice, 
de vreame ce nică o dobăndă n'are căci îl va strica, dacă 
nu poate altă biruinţă să facă; iar Turcul aŭ zis, de 
vor pune semnul lui (adecă alemul) în vărful turnului, 
îl va lăsa; şi aŭ priimit Nemţii de l-ati pus îndată ale- 
mul în vărf, de stă şi pănă acum; și aşa nai stricat 
turnul, 


t După Ludescu, cu amplificări de stil. La 31 Octombre 1529 încă, 
după expediţia ardeleană, găsim ca boieri ai lui Moise, pe lîngă 
Drăghici şi Tudor, pe Neagoe şi Drăgan (Venelin, p. 115). De aiurea 
(Hurmuzaki, XI, p. 853), ştim că Ban era un Radu. La 12 Maiii pre- 
cedent, Drăgan nu se află în Divan (Arch. ist., Il, p. 30. 


www.dacoromanica.ro 


52 Istoriile Domnilor Țarii-Rumăneşti 


20. Domnia lui Vlad-Vodă, 1* 7038. 


Vlad-Vodă Domn. — Moisi-Vodă vine cu Ungurii, să bate cu Vlad- 
Vodă, şi piere Moisi-Vodă. — Ferdinand Chesar aŭ luat Buda de la 
lanoş Craii. — Suliiman Sultan aŭ luat Buda de la Ferdinand şi o aŭ 
dat lui Ianoş Oraiŭ. 


După ce aŭ venit Domn Vlad-Vodă, de la Poartă, în 
tură, cănd găndia să să așaze, să să odihnească, iată 
și Moisi-Vodă pogora den Ţara Ungurească cu oști, pre 
apa Oltului. Aceasta auzind Vlad-Vodă, îndată aŭ porun- 
cit în toate laturile ţărăi de aŭ străns oștile ce avea, și 
i-ati eșăt înnainte de saii întălnit la sat la Viişoară. 
Acolo, vărtos dănd războiii, aŭ biruit Vlad-Vodă pre 
Moisi-Vodă, şi aŭ şi perit Moisi-Vodă, şi Banul Barbul 
de la Craiova. Decii, întorcăndu-să cu izbăndă la Scau- 
nul săi, aŭ domnit cu pace ani 2 pol, şi, mergănd 
la Popești, den jos de București’, în primblare, acolo 
S'aii înnecat în Dămboviţă?. 

Întru aceste vremi, fiind Craii Unguresc Ianoş, și 
lăcuia la Buda, iar o seaamă de Unguri, fiind ficleni 
de cătră Craiul lor, s'au lipit lăngă întăiul Ferdinand, 
Neamţul, și l-aii rădicat Craii; şi, mergănd la Buda, pre 
lanoş Craii l-ai gonit din cetate. Iar lanoş nu sai 
lăsat, ci aŭ venit de şi-aii luat Buda iar, cu ajutoriul lui 
Suliiman Sultan Împăratul turcesc, care răi aŭ bătut 
pre Ferdinand. Această cetate ai fost Scaun Crăiei 
Ungurești. 


1 Eraă alţi Popeşti cu nume în trecutul nostru, cei din Prahova, 
de unde a fost Antonie-Vodă din al XVIl-lea veac (Cronicile muntene, 
p. 38, n. 2) Aceştia sînt ai Hrizei, şi locul de unde-și iea numele 
cronicarul Radu Popescu. 

* Până aici se reproduce Ludescu. Vlad era fiul lui Moise (v. 
Studiit şi Doc., III, pp. L-LI). Documente de la el din 25 April şi 1-iù 
Septembre, în Venelin, pp. 149-52. Între boieri lui găsim pe Drăghici, 
pe Teodor şi încă unul din al lui Moise. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 53 


21. Domnia lui Vintilă-Vodă, 1 7041. 


Vintilă, judeţ den Slatină, să pune Domn.— Vintilă-Vodă să omoară 
de boiarl, 


Sfărşăndu-să Vlad-Vodă, în ce chip ați auzit, iar bo- 
iarii, sfătuindu-să pentru Domn, pre cine ar pune, aŭ găsit 
cu socoteala lor, să pue pre Vintilă, judeţul de la Slatină !; 
și saŭ dus cu toţii de l-aŭ luat, şi l-ai pus Domn. Dar 
aŭ greșăt, că nu trecu vreame multă, ci aŭ venit la cruzie, 
de aŭ tăiat pre mulți boiari. Apoi, trecănd 3 ani ai Dom- 
niei lui, s'aii dus în primblare cătră Craiova, ca să vă- 
neaze pădurile Jiiului, să prinză cerbi şi alte vănaturi mai 
mari, de vreme ce într'aceale părţi de loc să află vănaturi 
multe și mari. Iar, lăngă aceastea, avea gănd Vintilă-Vodă 
să mai tae o seamă de boiari, dar, simțind boiarii, s'aă vor- 
bit cu toţii pre taină, și aŭ năvălit ei mai nainte, de aŭ tăiat 
pre Domn în malul Jiiului, şi aŭ scăpat ei de moarte. Şi aŭ 
domnit ani 3 pol; şi aŭ făcut mănăstirea den Ome- 
nedic ?. 


1 În Ludescu, e numai „Vintilă- Vodă, den oraş de la Slatina“; „ju- 
deț“ e un adaos al Căpitanului, și anume unul nepotrivit. Vintilă-Vodă 
s'ar părea că e Stolnicul lui Vlad (Venelin, p. 152), dar acesta apare, 
tot ca Stolnic, în 1534 (îbsd., pp. 161-2). 

? Totul e din Ludescu. De comparat cu Ostermayer, în Kemény, 
Deutsche Fundagruben, I şi cu Socotelile ardelene, Şi acest Vlad Vin- 
tilă), ca şi predecesorul săi, iscăleşte „fiul lui Radu“. De la el, în 
Venelin acte din 2 Maiŭ 1533 şi 17 Mart, 3 April 1534. Divanul lui e 
interesant: el cuprinde trei boieri bătrîni, cu o lungă carieră: pe 
Drăghici, pe Teodor şi pe Şerban, care e Vornic din noŭ (cf. Venelin, 
p. 152) şi ajunge Ban, supt urmaşul lui Vlad-Vintilă (Hurmuzaki, XI, 
p. 855 şi n. 2, 856 şi n. 1). Teodor şi Șerban sînt trimişi la Sultanul Su- 
liman cu tributul în 1532 (Studii şi Doc, LII, p. sxxIx). E curios 
că mai avem un Barbu Ban al Craiovei ca şi cel mort la Viişoara 
(cel noi e fiul lui Preda), şi un „Ban“ Vlad, Semnează şi doi „Mari- 
Părcălabi“. Vistier e Radul Furcă, fiul Clucerului lui Radu cel Fru- 
mos (v. mai sus, p.24, nota 2). Banul sătie Hamza (Studii gi Doc, III, 
l. e). 


www.dacoromanica.ro 


54 Istoriile Domnilor "Țarii-Rumănești 


22, Domnia Radului-Vodă Paisie, 1: 70441, 


Radul-Vodă Călugărul să pune Domn. — Mislea să zideaşte. — Bo- 
iaril pribegesc şi vin cu Laiotă. — Fuge Radul-Vodă. — Laiotă aŭ 
perit la Făntăna Țiganului.— Turcii robesc pre Paliologhii den Anapli. 
Ianoş Craiă murind, Suliiman Împărat ia Buda. — Izavela Crăiasa cu 
fli-săti Ianăş vine în Ardeal. — Ostrogonul îlia Suliiman.—Pătru-Vodă 
să învrăjbeşie cu toți.—Pătru-Vodă este părat de toţi la Turci. — Turci, 
Tătarii umplu Moldova. — Pătru-Vodă fuge în Țara Ungurească. — 
Pătru-Vodă să împreună cu Doamnă-sa, cu coconii săi. — Suliiman 
Sultan robeaşte Moldova. — Suliiman Sultan pune Domn pre Ştefan- 
Vodă. Pătru-Vodă cere ertăciune de la Turci. — Pătru-Vodă să 
duce la Împăratul turcesc. — Ștefan- Vodă Lăcustă l-ai omorăt boerii.— 
Cornea Portar să pune Domn. — Pătru-Vodă iar vine Domn. — Pătru- 
Vodă omoară pre boiari. -- Pătru-Vodă aduce pre Doamna şi coconii 
den Ardeal. — Pâtru-Vodă şi Radu-Vodă bat pre Unguri şi prind 
pre Domnul lor. — Radul-Vodă Paisie să mazăleşte. 


Acest Radul-Vodă era egumen la Argeș. Deci, bo- 
iarilor Jipsindu-le Domn, aŭ sfătuit să-l pue pre dănsul 
Domn. Şi așa aŭ mers cu toţii acolo, şi l-ati pus Domn, 
și den Paisie l-ai numit Radul. Și n'aă zăbovit mult, ci 
aŭ tăiat pre Toma Banul? şi pre Vlaicul Logofătul. Fă- 
cut-aii și mănăstirea Mislea, iar o seaamă de boiari, vă- 
zănd omorărea acelor doi boiari mari, aŭ pribegit în 
Țara Ungurească; aceştea anume: Stroe, Manole, Mi- 
halco; carii, străngănd haiduci, și luănd pre Laiotă 
Băsărabă, care era acolo, fecior de Domn’, aŭ venit 
asupra Radului-Vodă, şi s'au bătut, şi aŭ fost izbănda 
pribegilor. Radul-Vodă cu boiarii lui aŭ fugit la Ni- 
copoia. Laiotă-Vodă aŭ mers la Scaun, la Tărgovişte; 
ci peste doao luni sai întors Radul-Vodă cu Turci 
mulți, și aŭ avut războiă cu Laiotă la Făntăna Ţiga- 


1 În adevăr, 1535. În acest sens trebuie de rectificat în Studii şi 
Doc., IIL, după uotele la Hurmuzaki, XI. 

2? Toma Banul se află în Socotelile Braşovului la „1530 şi 1582 
(Quellen der Stadt Kronstadt, II, pp. 205, 300). Soţia lui, III, p. 266. 

3 Cf. Hurmuzaki, XI, p. r, n. 2. Un Manole Munteanul în 1599 


(Quellen, 1I, pp. 188, 190-1). 


www.dacoromanica.ro 


Or 
a 


Constantin Capitanul Filipescu 


nului, şi aŭ biruit Radul-Vodă; iar Laiotă şi pribeagii 
aŭ perit toți’. 

Întru aceaste vremi, aŭ făcut Turcii vrajbă cu Vine- 
țenii, și aŭ trimis armada la Poglia, şi la Curfos, şi la 
Chefalonia, de aŭ ars şi aŭ luat mulţi robi dupen sate, 
fiind mai mare peste corăbii Dulfin-Paşa și Hariatin- 
Paşa şi, ajungănd la Curfos, unde era moaștele lui Sfetii 
Spiridon, naŭ putut face nimic, că de trei ori, în trei 
nopți, s'aii arătat Stăntul Pașilor, în chip de călugăr, 
îngrozindu-i cu un toiag, și zicăndu-le că, de nu să vor 
întoarce, vor săsă căiască ; și eï, văzănd aceasta, s'ati în- 
tors la Țarigrad; iar pre cale multe răotăți aŭ făcut. 
Într'al doilea an aŭ trimis Împăratul la Anaplil pre Os- 
man-Paşa, unde era lăcuitori Paliologhii, neam Împără- 
tesc de ai Grecilor; şi, dănd cetăţii foc, n'a putut ce- 
tățenii răbda, ci o aŭ închinat; dar pe toţi i-ai tăiat, și 
i-ati robit. Atuncea aŭ robit pre Paliologhi, anume: An: 
dronic, Neculae, Theodosie şi Dimitrie, şi, ducăndu-i păn 
la Avgost, acolo le-ai tăiat capetele:. 

Întru aceste vremi, Împăratul Suliiman, după moartea 
lui lanoș Craii al Ungurilor, aŭ luat Buda de la fii-săti 
Ianoş, care rămăsease tănăr, cu mumă-sa Ezavela Cră- 
iasa. Aŭ luat şi Beligradul Unguresc, carele iaste Scaun 
Ardealului, şi Crăiasa cu fii-săi cel tănăr, împăcăndu-să 
cu Turcii, aŭ supus Ardealul Turcilor, şi le-ai dat Îm- 
păratul stăpănirea Ardealului. Și dentr'acel fiiii crăese 
S'aii obicinuit oamenii de zic tuturor Domnilor Ardea- 
lului Crai, iar nu sănt Crai, ci Prinţepi, adecă Domni, 
ca Rumănul, ca Moldoveanul. 

Întru aceaste vremi aŭ ucis Turcii pre un hoge, imam 
al lor, carele în Țarigrad propoveduia pre Hristos ade- 
vărat Dumnezei, și pre Mahmet îl hulia; și-l zicea vi- 


1 Izvorul e Ludescu. 

> E expediţia italiană din 1537, în care se atacă Apulia, apoi 
Corfu, supt Chaireddin şi Lutf („Dulân“)-Pașa, Nauplia, supt Kasim 
(„Osman“)-Paşa: oraşul acesta n'a fost cucerit însă.— Izvorul e ne- 
cunoscut. 


www.dacoromanica.ro 


56 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


clean și înşălătorii; pre carele după ce l-aŭ omorăt, tru- 
pul lui l-aii băgat în foc, şi i-ai dat cenușa în vănt. 
Iar Suliiman Împărat, nepărăsind cruzia, s'aii dus de 
aŭ luat Ostrogonul, şi alte cetăți dupen prejur aŭ ars, 
ai robit, precum le iaste obiceiul lor, lt 7047!. Pătru- 
Vodă Rareș den ţara Moldovei, împresurăndu-l multe 
nevoi, pentru vrajba ce avea cu toţi, că era neodihnit, 
și băntuia pre toţi vecinii, că Leaşăi aŭ trimis sol 
mare la Suliiman Împărat, pre Criteovschi Caștelanul de 
Bresc, cerăndu-şi dreptate de la dănsul, pentru răo- 
tăţile ce le făcea în ţara lor, şi zicănd să-l mazălească, 
sati ei îl vor goni cu sabia. Ai ţărăi lui încă l-ai fost 
urăt, pentru multe războae ce făcea, dentru care venia 
peire ţărăi; şi în taină să fie făcut jalbă la Împăratul. Ci 
dar, umplăndu-să urechile Împăratului ca de aceastea, aŭ 
poruncit la Tătari să între în țara Moldovii. Împăratul 
încă aŭ purces de aŭ trecut Dunărea; Leașăi încă s'au 
gătit, și venia mai nainte Tarnofschi Hatmanul leşăsc, 
după el Craiul Avgost. Ci, această grămadă de nevoe 
văzănd, mai vărtos că ai lui nu era cu dreptate, aŭ lăsat 
toate alte socoteale, și aŭ luat aceasta, să să ducă la 
Ianoş Craiul Unguresc, să-l împace cu Craiul Leșăsc, 
ca să poată răspunde Tătarului; şi, bătănd pre Tătar, 
lesne s'ar fi împăcat cu Turcii. Aşa socotia Pătru-Vodă, 
dar în deșărt i-ai rămas socoteala; că, măcar l-ai împă- 
cat Ianoş Craii cu Avgost Craiul Leşăsc, iar Turcii și 
Tătarăi l-ai robit, şi ca o iarnă grea aŭ căzut pre dăn- 
sul. Şi boiarii şi ţara, văzăndu-să într'atăta nevoe, le 
căuta să-l urască și să fugă de la dănsul, precum aŭ 
şi făcut. Iar el, în slăbiciune aflăndu-să, sai dat spre 
munte, și pe la tărgul Piatra aŭ mers la mănăstirea 
Bistriţa, să să odihnească puţin; ci iată că-l împresura 
gonacii. Deci, singur pre un cal, aŭ apucat muntele, 
pănă n'aii mai avut cale de cal; ci aŭ lăsat calul. şi, pe- 
destru, singur, nemăncat, trudit, în şase zile aŭ nemerit 


1 În 1545, abia. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 57 


la neşte păscari. Aceia i-ai dat de măncat, și el le-ai dat 
galbeni, că să temea să nu-l ucigă, dar, fiind oameni buni, 
aŭ făcut bine cu dănsul, şi l-ai schimbat de haine, și i-aŭ 
dat haine de ale lor, şi, la nește prieteni, boiari mari un- 
guri, ducăndu-l, l-ai odihnit. Acolo și un aprod scăpat, 
slugă a lui, s'aii împreunat, părăndu-le bine. De acolo i-aii 
dat acei prieteni carătă cu şase! cai şi doisprezece voi- 
nici, eatane, cam alăturea, să nu-l cunoască, pănă l-aŭ băgat 
în Cicei, cetatea lui, unde era Doamnă-sa Elena, cu fiii 
lui, Iliaș şi Ştefan, și fiică-sa Ruxanda. Carii, văzăndu- 
să unul cu altul, mare șimultă jale ai avut de primej- 
diile ce-i împresurase ; însă, întrănd în bisearică, mul- 
țămia lui Dumnezeiă, căci s'ai măntuit de nevoe, şi ai 
rămas vii, de s'aii mai văzut cu aï lui, 

Iar Suliiman, Împăratul turcesc, cu oastea lui şi tă- 
tărască, aŭ robit şi aŭ prădat ţara, ajungănd păn la Su- 
ciavă. Boiarii țărăi, cu Vlădicii şi cu alt norod, străn- 
găndu-să la sat la Bădăuţi, s'au sfătuit să trimiţă la Îm- 
păratul sol, să-și facă pace; şi aŭ trimis sol mare pre 
Trifan Ciolpan. Și, mergănd cu cărți de la boiari și de 
la ţară, în care să ruga săi iarte, şi să le dea alt Domn, 
i-a ertat, şi le-ai dat Domn pre Ștefan-Vodă, carele 
l-aŭ poroelit Lăcustă, pentru că în zilele lui aŭ venit în 
țară lăcustele, și aŭ făcut multă pagubă. Iar Pătru-Vodă, 
necăjăndu-să cu multe griji în Ardeal, pentru că-i era 
vrăjmaşi Ungurii, şi în tot chipul să nevoia să-l o- 
moare, și încă ai lui oameni și cu un Vlădică den ce- 
tate să sfătuise să-l ucigă, și să-l dea Ungurilor, — dar, 
prinzănd veste Pătru-Vodă, cu meșteșug i-ai scos den 
cetate, și le-ai închis porţile, — ca acestea văzănd Pătru- 
Vodă, aŭ găndit să plece capul iar la Turci. Şi Doam- 
nă-sa Elena, fiind Sărbă, fată de Despot sărbese, cu măna ei 
aù scris carte la Împăratul Suliiman, cu umilință rugăn- 
du-să să-l erte, și el își pleacă capul supt sabia lui, — de 


1 Cifra era prin urmare în originalul lui Ureche, Cf, ed. Kogălni- 
ceanu, p. 196, 


www.dacoromanica.ro 


58 Istoriile Domnilor Țării-Rumanești 


va vrea să-l și tae, numai să-l scoață den măna Ungu- 
rilor. Cartea aŭ slobozit-o pe zăbrelele ferestrilor ce- 
tăţii, şi o aŭ luat o slugă a lui, Sărb, şi o aŭ dus în 
măna, Împăratului turcesc. Care, citind, s'a milostivit, 
şi l-ati ertat. În șase rânduri! aŭ trimis la Unguri soli, 
şi abia l-ai lăsat; și l-au dus la poala Împăratului, şi 
l-au priimit bine, şi s'a dat odihnă acolo lăngă Împă- 
răție. Doamnă-sa și coconii rămăsease în Ardeal, dar 
nu avea supărare de Unguri, ca mai nainte, de frica 
Turcilor. 

Întru aceste vremi, la Moldova, fiind Domn Ştefan- 
Vodă Lăcustă, dacă aŭ auzit că aŭ ertat Împăratul pre 
Pătru-Vodă, şi l-ati dus lăngă dănsul, mare grijă avea, 
fiind şi în cinste Pătru-Vodă de la Împăratul; și, ştiind 
că Pătru-Vodă are avuție multă, care o dusease mai 
nainte cu Doamnă-sa la Ardeal, să temea foarte. Și, fä- 
căndu-să și foamete mare, den lăcustele ce venise în 
țara Moldovii, era întristat pănă la moarte. Și pentru 
acestea și Curtea toată l-aă urăt, şi sati vorovit cu 
toţii, mai vărtos acești boiari, Găneștii şi Arbureștii, 
care la aşternutul lui în cetatea Sucevii l-aŭ omorăt, 
Și aţăţătorii acestui lucru aŭ fost Mihul Hatmanul şi 
Trotușan Logofătul; carii, cu alalţi, spărgănd ușa unde 
odihnia, Ştefan-Vodă, cu multe rane l-ati omorăt, tă- 
indu-i și capul. Însă, nu peste multă vreame și-ati luat 
şi el plata, cum veţi auzi mai nainte. Şi, după omorărea 
lui Ștefan-Vodă, aŭ rădicat Domn acei răi și cruzi bo- 
iar! pre Cornea, care aŭ fost Portar-Mare, și mai na- 
inte aŭ fost slugă Mihului Hatmanul, şi i-ai schimbat 
numele, de i-ai zis Alixandru-Vodă. 

Împăratul Suliiman, auzind de acele nebunii ale Mol- 
doveanilor, și de neașăzările lor, să mira ce va să facă. 
Pătru-Vodă Rareş încă, avănd vreame ca aceaia, aŭ ce- 
rut de la Împăratul Domnia; făgăduindu-să că el va 
supune pre toți vrăjmașăi lui. Și iar i-ai dat Domnia, 


1 În două mss.: „zile“; ceia cen'aresens. Cf. originalul, Ureche, p. 199. 


www.dacoromanica.ro 


Constantina Capitanul Filipescu 59 


şi pre un Ibraim!-Aga, cu inicerii și cu oaste multă. 
Carii, viind pre la Brăilă, aŭ trecut la Galaţi; iar boiarii 
Moldovii, prinzănd veaste, aŭ părăsit pre Alixandru-Vodă 
şi aŭ venit de s'aii închinat lui Pătru-Vodă, cerănd er- 
tăciune de ceale ce-i făcuse mai nainte, şi i-ai ertat. Ali- 
xandru Vodă, rămăind cu Mihul Hatmanul şi cu Trotu- 
şan Logofătul, şi Crasneş, şi Cozma, sai gătit de răz- 
boiii, şi aŭ eșăt spre Galaţi înnainte lui Pătru-Vodă. 
Acolo, la un conac aproape de Galaţi, aŭ adeverit că 
și boiarii ce sânt cu el, sănt una cu cei ce saii dus la 
Pătru-Vodă; pre carii prinzăndu-i, după greale munci 
ce le-ai făcut, le-ai şi tăiat tuturor capetele °, de şaiă luat 
plata, pentru care aŭ omorăt şi ei pre stăpănul lor, pre 
Ștefan-Vodă, în Suceavă, fără nică o vină, cum s'ai zis 
maï sus; şi nu numai ce aŭ omorăt pre Ștefan-Vodă, ci 
şi luă Pătru-Vodă în Domnia dentăiii multe necazuri i-ati 
făcut; ci Dumnezeii plătește fieşte-căruia după fap- 
tele lui. 

Pătru-Vodă, luănd Domnia al doilea rănd, aŭ trimis 
de aŭ adus pre Doamnă-sa şi pre coconiilui dela Ar- 
deal, şi multă bucurie aii fost la împreunarea lor. Nu 
peste multă vreame i-aŭ venit poruncă de la Împăratul 
Suliiman lui Pătru-Vodă şi Radului-Vodă den Țara- 
Rumănescă, să meaargă în Ardeal să prade, să arză? 
avănd ajutoriii pre Cuciuc-Balibei ê cu Turcii. S'aii bătut 
la Făgăraş, și aŭ biruit pre Unguri, și aŭ prins și pe Dom- 
nul lor, anume Măilat, şi, ferecăndu-l în obezi, l-aii tri- 
mis la Împăratul şi, ţara arzănd şi prădănd, sai în- 
tors la Scaunele lor. lar după un an li-aii venit altă po- 
runcă, de aŭ mai mers de aŭ prădat Ardealul, pănă la 
Cetatea-de-Baltă. Multe războae aii bătut acest Pătru- 


1 În Ureche: „Imbrea“ (p. 201). 

> Constantin Căpitanul atribuie osînda la moarte a boierilor de 
către Rareş tot lui Alexandru. Cf. p. 202. 

$ Balibeg, întăiul comandant al Belgradului. Msele lui Constantin 
Căpitanul daŭ forma: „Cuciuc-Beglerbei“, în care s'a prefăcut „Ciu- 
balibeii“ din Ureche (v. pp. 208-4). 


www.dacoromanica.ro 


60 Istoriile Domnilor Ţarii-Numanești 


Vodă, și multe mănăstiri aŭ făcut: Pobrata, Răsea, Do- 
brovăţul, Căpriana!, la Roman Mitropolia, Mitropolia 
Sucevii, Bistriţa, în Hărlăii, în Bae. Adevărat aŭ fost 
fecior lu! Ştefan-Vodă cel Bun, că la toate i-ait sămănat, 
şi bunătăți multe aŭ făcut; şi războae multe aŭ bătut, 
cum să văd în letopisețul moldovenesc, pre amăruntul 
scrise. Acest Pătru-Vodă, văzăndu-să în slăbiciune, și 
temăndu-să că] în urmă pot să apuce alţii Domnia, și 
pre coconii lui şi pre Doamnă-sa pot să-i rășchire în toate 
părţile, de aceaia aŭ socotit, și ş'aii trimis pre fie-săii 
cel mai mare la Poartă, să să afle acolo lăngă Împă- 
ratul?. 

Iar Domnul Radul-Vodă Paisie, domnind ani 9 şi 
luni 8, l-ai mazălit Împăratul şi l-ai trimis surgun 
la Eghipet, — pentru ce nu să ştie, că nimeni n'ai scris ; 
şi în locul lui aŭ pus pre Mircea-Vodă. 


23. Domnia Mircii-Vodă, 1* 7058. 


Mirecea-Vodă vine Domn, şi omoară pre boiari.— Mircea-Vodăate răz- 
boiŭcu pribegii. — Radul-Vodălliaşcu pribegi! bate pre Mircea-Vodă.— 
Radal- Vodă Iliaş iar fuge de Mircea-Vodă. — Lipova o iai Turcii.— 
Pătru-Vodă Rareş moare. — ]liaş-Vodă în locul tătăne-săi Pătru-Vodă 
Domn. — Iliaș Vodă sa turceşie. — Ștefan-Vodă în locul frăține-săii 
Domn. 


După mazălia Radului-Vodă, cum s'aii zis mai sus, 
aŭ dat Împăratul Domnia Mircii-Vodă; carele viind 
în țară, după doao săptămăni, lucrul cel mai dentăiii a- 
cesta aŭ făcut: aŭ tăiat pre Coadă Vornicul, și pre 
frate-săi Radul Comisul’, și pre Dragul Stolnicul, și pre 


1 La Ureche, izvorul (p. 205): „Chipriana“. 

: Tot e luat din Ureche. 

3 La 20 Februar 1545 se ştia în Braşov că Radu „pleacă la Împă- 
ratul“ (Quellen, TII, p. 259). Informaţii pentru „res Radul Wayv.“ încă 
la 13 Mart (p. 261). 18 Mart, dar lui Mircea-Vodă (îh:d.). 20, sol de 
la el (p. 262). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 61 


Stroe Spătariul!, şi pre Vintilă Comisul, şi alţii nenumiţi, 
muncindui întăiti pentru avuţie, pănă aŭ dat ce aŭ 
avut; decia i-ati omorăt?. Boiarii cei ce aŭ scăpat de 
moarte aŭ fugit în Ţara Ungurească; și, trecănd doi ani, 
aŭ străns oaste, ce aŭ putut, şi aŭ venit pre Praova, 
întălnindu-să cu Mircea-Vodă la sat la Periș; acolo aŭ 
avut război, şi aŭ biruit Mircea-Vodă, și aŭ perit 
Udriște Vistiariul* şi Teodosie Banul“; ceilalţi iar în 
Țara Ungurească aŭ fugit, și naŭ zăbovit; ci iar aŭ 
străns oaste, şi, înpreună cu Radul-Vodă Iliaș, aŭ venit 
în ţară: și, întămpinăndu-să cu Mircea-Vodă la sat la Mă- 
neștă, aŭ biruit Radul-Vodă Iliaș și pribegii, și pre Mir- 


1 Cf. Socotelile citate ale Braşovului, p. 259: „misi dono Radul 
Comis, fratri Kodae“ ; p. 259: „uxori Kodae ac uxori Radul Comis“, 

? Şi soția sa e pomenită odată cu ale celorlalți doi boieri (ibid), 
apoi în Iunie (p. 271) 

3 Sol braşovean la el la 12 April 1547 (p. 263), Şi la j-ii Mai: 
„ad Wdryst Wyztheer“ (p. 265). 

1 În Iulie 1545 Socotelile Braşovului vorbesc de o năvalire a lui 
Mircea („eruptio Myrche Wayw.“). Urmează dese mențiuni de „boieri“ 
pribegi. La 12 Septembre Braşovenii cercetează dacă în 'Ţara-Romă- 
nească este oaste (p. 278). La 16, oferte de la Mircea (ibid.). În No- 
vembre aceasta i-o poruncește Sultanul (p. 285). — În 1546, April, şi 
el „are oaste şi întreabă unde-s boiarii* (p. 343). În August vin la Bra- 
şov pribegii din Ungaria, şi Mircea negociază cu eï prin Marele-Logo- 
făt, prin fiul Marelui-Vornic şi Barbu Spătarul (p. 351 . Eï intră în ţară: 
însă „per duas partes“. La 13 Septembre, solcu vestea că „boierii aŭ 
fost învinşi“ (p. 352). În Octombre, Domnul strînge oaste contra pri- 
begilor (p. 356). Apol în Decembre „instrumentum musicum vulgo 
Hack Bret teneri Wayvodissae“: Chiajna (p. 360). — În Maiă 1547 sol 
de la Vintilă Vornicul (p. 893). În Novembre fuge ginerele lui Mircea- 
Vodă, Barbul Vornicul (p. 408). Ín Decembre chemat în fară „Teo- 
dosie, filius Kodae“ (p. 468). —În 1548, rechemare de boieri (şi Socol: 
pp. 430-433). Mart: trimis Barbu îndarăt; 2 April e ucis (pp. 434-5 . 
În April mai găsim pe Vornicul Vintilă (p. 435; cf. p. 440. August: 
„Romiîni, Saşi şi Secui“ cu „novus erectus Wayvoda“ și pribegii 
(p. 441). Plîngeri ale lui Mircea (p. 442). — Adaug aici aceste ştiri 
ca o complectare a celor din Hurmuzaki, XI, prefața, p. 1 şiurm și 
Socotelile Sibiiulul. Unele-mi scăpase din vedere acolo. 

5 Ilie, în Ludescu, izvorul. 


www.dacoromanica.ro 


62 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


cea-Vodă pănă la Giurgiu l-ai gonit, și mulți oameni 
d'aï lui aŭ perit. Mircea-Vodă, aŭ făcut ştire la Împă- 
ratul, că după porunca lui nu-l lasă Domnii cei haini 
și boiarii cei haini să-și stăpănească ţara, ci vin de-l 
scot den ţară. Deci Împăratul aŭ poruncit Hanului şi 
Turcilor după margine să meaargă să scoaţă pre Radul- 
Vodă şi să așaze iar pre Mircea-Vodă. Și așa, viind 
oastea împărăteaască, aŭ gonit pre Radul-Vodă şi pre 
pribegi. Și aŭ rămas Mircea-Vodă Domn, de aŭ domnit, 
toată Domnia lui ani 8 pol, şi l-ai mazălit Turcii, și 
aŭ pus Domn pre Pătrașco-Vodă. 

În zilele Mircii-Vodă, leat 7061, aŭ luat Turcii Li- 
pova, Șoimuşul, Baceiul, Becicricul, Nadlacul, Solnocul, 
şi alte cetăți și oraşe den Țara Ungurească. Timeş- 
varul încă într'aceste vremi l-aii luat Turcii. 

Pătru-Vodă Rareș din Moldova, cum am zis mai sus, 
slăbind de bătrăneaţe și.de multe ostenele, de războaele 
ce aŭ făcut, den lumea aceasta s'au petrecut; pre carele 
toată țara l-ai plăns cu jale mare, pentru că era pă- 
rinte tuturor milostiv, şi păstor bun turmii sale. Însă 
în cea după urmă s'aii dus boiarii la Poarta turcească, 
şi, pentru dragostea lui Pătru-Vodă, aŭ cerut pre fie- 
săi Iliaș, Domn!. Dar maŭ sămănat tătăne-săi nici 
cum, că tată-săii făcea bune, iar el reale. Aŭ tăiat pre 
Vartic Hatmanul în Huși; să dăzmierda cu Turci ti- 
neri și cu Turcoaice tinere, pănă, în cea după urmă, aŭ 
lăsat, Domnia, frăține-săi, lui Ștefan-Vodă, şi el s'aii dus 
la Țarigrad, de sai turcit, l' 7059. 

Ștefan-Vodă, feciorul lui Pătru-Vodă, șăzănd la Dom- 
nie, dentăi s'a arătat bun, blănd, milostiv, apoi s'aii 
făcut mai răi decăt frate-săi: lua jupăneasele, featele 
boiarilor, de-și bătea joc de dănsele. Ci, neputănd suferi 
boiarii, la Ţuţora fiind tăbărăt cu corturile, noaptea i-ai 


1 Aceasta nu se spune în izvor, Ureche, dar Constantin Căpitanul 
era de pe vremea cînd nu erati drepturi de succesie la tron şi Domnii 
se numiai de la Poartă. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 63 


surpat boiarii cortul pre el, şi aşa l-ai omorăt; şi aŭ 
rădicat Domn pre Joldea; şi vrea să ia pre Ruxanda 
fata lui Pătru-Vodă, sora lui Ștefan-Vodă. Ci încă nau 
apucat să-l cunune (că vrea să facă nunta la Suceava), 
şi, mergănd pre cale la Suceavă, la un sat, la Şăpote, 
l-aii împresurat pribegii cu oaste leșască, şi cu alt 
Domn ce rădicase, pre Petre Stolnicul, carele l-aii nu- 
mit Alixandru Lăpuşneanul, şi, prinzănd pre Joldea, 
i-ai tăiat nasul şi l-ai călugărit, și aŭ luat Alixandru 
pre Ruxanda !. 


24. Domnia lui Pătragco-Vodă cel Bun, 1* 7062. 


Pătraşco-Vodă Domn. — Pătraşco-Vodă şi Alixandru-Vodă aduc 
pre Ezavela Crăiasa în Ardeal. — Pătraşco-Vodă moare. 


Pătrașeo-Vodă acesta aú venit Domn de la Turci, şi 
aŭ domnit bine ţara, şi boiarii fără vrăjbi, fără morţi, 
fără prăzi, precum tuturor place; pentru aceaia și Bun 
l-ati numit, pentru bunătăţile lui ce avea. Deci, trecănd 
trei ani den Domnia lui, aŭ străns oștile lui toate, şi 
S'ai dus în Țara Ungurească, şi de acold aŭ trimis pre 
Socol Vornicul, şi pre alţi boiari de cinste în Ţara Le- 
șască 2, la Ezavela Crăiasa, și la fie-săii Ianoş Craii, de 
i-ati adus în Ardeal, și l-ai așăzat la Crăie, în cetatea 
Clujului, și iar s'aă întors în ţară cu toată oastea și 
boierimea. Însă nu însemnează leatopiseţul, de ce pri- 
cină, şi cu acui poruncă, şi cu a cui puteare aŭ făcut 
el aceasta, de aŭ pus Craii în Ardeal, neavănd nici un 
război cu nimeni. Bag seaamă că tot eu a Turcului po- 
runcă va fi fost, iar nu într'alt chip, pentru că să veade 
mai îndărăt, unde aŭ luat Turcii Buda de la măna lor, 
pentru o mulțămită le-ai făcut acest bine, de le-au dat 
Ardealul; iar, cum să veade, Ardelenii, precum sănt den 


1 După Ureche (pp. 206-9), mult prescurtîndu-l, 
2 Ludescu mai zice şi „la cetatea de la Leov“. 


www.dacoromanica.ro 


64 Istoriile Domnilor Țarii-Rumănești 


fire ficleni, nu vor fi vrut să să supue, ci-l vor fi gonit, 
în Țara Leșască, de unde era mumă-sa Ezavela, şi Turcii, 
nepriimind să să facă ceva peste porunca lor, poate fi 
că aŭ poruncit lui Pătrașco-Vodă să meargă cu oștile 
în Ardeal şi, fără voia Ardelenilor, să cheme pre Eza- 
vela Crăiasa cu fie-săui, să-i așaze la Crăie, dupre cum 
aŭ și făcut!. În leatopiseţul moldovenesc, să găsi seris 
că cu porunca împărătească aŭ mers Domnii amăndoi, 
al amăndorora ţărăle, Pătraşco al Muntenilor şi Ali- 
xandru Lăpuşneanul al Moldovenilor, de aŭ aşăzat la 
Crăiie pre lanoș Craii cu mumă-sa Ezavela, cum s'aŭ 
scris mai sus; şi de atunci sai supus Ungurii a da 
Tureilor haraciiă 2. 

Întru aceste vremi, aŭ luat Turcii Ghiula, cetatea 
ungurească, și alte multe cetăți dupen prejur?; deci, 
după ce sati umplut patru ani ai Domniei lui, ca un om 
aŭ murit şi Pătraşco-Vodă, şi l-ati îngropat în bisearica 
domnească, la Scaunul lui; iar după el aŭ venit iar 
Mircea-V odă. 


25. Domnia Mircii-Vodă, 1' 7066. 


Mircea-Vodă iar vine Domn. — Mircea-Vodă tae boerii. — Mircea- 
Vodă moare.— Pătru-Vodăcu mumă-sa Mircioaedomneşte.— Alixandı u- 
Vodă Lăpuşneanu Domn [la Moldova].— Ion-Vodă Despot Domn.— Bo- 
iarii ficlenesc pre Ion-Voda şi-l omoară. — Tomşa jură oștile. — Tomșa 
să bate cu Liaşăi şi prinde pre Vişnoveţehi. — Tomşa omoară pre Ion- 
Vodă, — Alixandru Lapuşneanul Domn. — Tomşa cinci săptămăni 
Domn. — Turcul scrie la Liaşi de omoară pre Tomșa şi pre ai luí. — 
Alixandru-Vodă tae 47 de boeri. — Alixandru-Vodă bate pre Ştefan 
Domnişor. — Sultan Suliiman supt Seghedin moare. — Selim să pune 
Împărat în locul tătăne-săti. 


Iar aŭ venit Mircea-Vodă Domn de la Poarta Turcească, 
pentru a căruia venire auzind boiarii, cei mai mulți 


1 Pentru aceste lucruri trebuie să se vadă ucum şi Biografia Isa- 
belei de Veress Endre, în Colecţia Magyar Torteneti Életrajzok (Bu- 
dapesta, 1902 . 

2? E după Ureche, p. 210. 

3 În 1566. V. Fessler, Gesch. von Ungarn, III, pp. 596-8. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu vă 


aŭ fugit în Țara Ungurească, anume cel mai mare: Stă- 
nilă Vornic, cu alți boiari și cu toată Curtea. Deci, vă- 
zănd Mircea-Vodă că aŭ fugit atăţia boiari, aŭ trimis 
de i-ati chemat cujurămănt, că nu le va face nimic răi. 
Eï, încredințăndu-să în cuvăntul lui, aŭ venit cu toţii 
de i s'aii închinat. Iar, cănd aŭ fost la Martie 3 d., ai che- 
mat boiarii, vlădicii, episcopii, egumenii, cu cuvănt ca 
acela, că are să să sfătuiască de neşte trebi ale ţărăi 
şi ale Domniei. Carii străngăndu-să toți, așa cum s'aii 
zis mai sus, Mircia-Vodă învățase beșliii și Turcii, cari-l 
avia cu dănsul, să fie gata şi, în ce cias le va porunci 
a face năvală, să tae pre boiari și pre călugări; și aşa 
aŭ făcut. În vreme ce aŭ văzut că s'aŭ strâns cel che- 
maţă, aŭ dat poruncă beșliilor și Tureilor, şi aŭ intrat 
cu sabiile într'ănşăi, ca nişte lupi în nişte oi, de i-ai 
omorăt pre toţi căţi s'aii întămplat acii. Ceilalţi boiari, 
carii n'aă fost acii, şi aŭ auzit de peiria aceloralalţi, 
cu toții aŭ fugit iar în Țara Ungurească '. 

Mircea- Vodă, domnind într'acest rănd doï ani?, aŭ mu- 
rit, şi l-ai îngropat în bisearica Domnească în București; 
şi aŭ rămas Doamnă-sa Mircioae cu fii-săù Pătru-Vodă 
în Scaun, trimeţănd la Turc de ceria Scaunul tătăni-săii 
Mircii-Vodă. lar boiarii pribegi, auzind că aŭ murit 
Mircia-Vodă, aŭ străns cătăva oaste, şi aŭ venit peste 
munte. Boiarii Mircii-Vodă încă şi-aŭ străns oștile, şi 
le-aii eşăt înnainte la sat la Rumăneșşti; acolo, avănd răz- 
boiă, aŭ biruit pribegii, şi aŭ fugit boiarii Mircii- Vodă 
cu Doamna-sa Mircioae, şi cu fii-săii Pătru-Vodă, peste Du- 
năre $, și iar s'ail întors boiarii Mircioaii cu oști îndărăt, 


1 Această din urmă aserțiune e adausă conjectural de compilator. 

* Ludescu areîn ediţie: „5 ani şi 8 luni“. Ceteşte: „Jan şi 8 luni“; 
ceia ce concordă (cf. Hurmuzaki, XI, pp. vrrr-Ix). Compilatorul dă în 
loc cifra rotundă de do? ant. El lasă şi data morţii lui Mircea: 21 
Septembre 1559 (cf. bid.). „Den 25 Septembris stirbt der Tyranny 
Myrche Wayda in Bugaretscht“ (Ostermayer). 

3 Ludescu maj ştie că boierii ei nu trecură apa, ci se opriră la Turcil 
din Giurgiu. 


65545 5 


www.dacoromanica.ro 


6v Istonile Domnilor Țarii-Rumăneşti 


și s'au întămpinat cu pribegii la Şărpătești și, bătăndu-să 
oștile, aŭ biruit pre pribegi. Acolo aŭ perit Badia Clucer, 
și alţi boiari de aï pribegilor; și aŭ venit Doamna Chiiajna 
cu fii-săti Pătru-Vodă în Scaun, în Bucureşti. 

Deci n’aŭ trecut vreame multă !, ci aŭ venit alți pribegi, 
pre apa Oltului, anume Stanciul Bengăi, Matei al Margăi, 
Radul Logofăt, Vălean, şi alții cu ei, cărora le-aii şi eşăt 
înnainte Pătru-Vodă la Boiani şi, avănd Pătru-V odă mulți 
Turci cu el, bătăndu-să oștile, aŭ biruit pre pribegi, și 
S'aii întors Domn la Scaun. Și numai de căt aŭ sosit Stepan 
Vel Portar? dela Poartă, cu stiag de Domnie, să fie Domn 
la Scaun în locul tătăne-săiă, și aŭ mai mărit haraciul la Îm- 
părăţie, den căt aŭ fost legat mai de nainte; şi aŭ domnit 
ani opt, şi l-ati mazălit Turcii, și s'aii dus la Țarigrad, 
și în locul lui aŭ pus pre frate-săi Alixandru-Vodă?. 


1 „O sâptămănă“ (Ludescu). Ei veniseră de 'nnainte, dar fură bă- 
tuți după ceilalți (cf. Hurmuzaki, XI, pp. IX-X). 

2 V., pentru el, Iorga, Contribuţii la Istoria Munteniei (şi în Ana- 
lele Academiei Romine, XVIII), p. 7. 

3 La Ludescu se da ziua venirii noului Domn: 8 Maiŭ (=3 Iulie. 
V. Hurmuzaki, XI, p. xx). — De la Petru se află în Biblioteca Mu- 
seului Ardelean din Cluj aceste documente inedite: 

1. 10 Novembre 1563. Pentru loan Mare-Postelnic: îi da o pate 
din Trestenic. Divan: Nedelco V. Vor., Bogdan V. Log, Stan V. 
Spăt., Bărcan V. Com. lane V. Vist., Pană V. Stol, Mane V., Păh. 
Scrie „Micul“, 

2. 27 Februar 1564. Pentru acelaşi: îi dă un Țigan, Berbecia, luat 
din Brăila, 

3. 28 Ianuar 1565. Pentru acelaşi, Mare-Logofat, şi fiii: moşia Boru- 
leşti. Nedelco, „Ianne“, Bărcan, Stan, Manea, Pană Stol, Gherman 
V. Portar. Scrie „Dragomir ot Bălaci“. 

4. 22 August 1565. Pentru același: Ţiganul Paşadiia, luat cu 1000 
de aspri turceşti. Neagoe biv Vel Ban de Craiova. Divanul ştiut, cu 
Ghiurma ca Postelnic. Scrie „Văsiiă“. 

ă. 30 Septembre 1565. Pentru acelaşi: Tigani şi cai. Divanul ştiut, 
fără Ban. 

6. 23 lulie 1567. Pentru acelaşi: Țigani, între cari un „Coifan“, 
Divanul ştiut, dar Pabarnic e „loanaş“. Scrie „Văsiiu“. 

7. 14 August 1567. Pentru același: un Țigan, de la Zaharia gră- 
măticul din Tătăreşti. Acelaşi Divan și scriitor. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitahul Filipescu 67 


În zilele acestea, la Moldova fiind Domn Alixandru 
Lăpuşneanu, S'aii fost rădicat un Domn, care-i zic Des- 
pot-Vodă Friticul, şi, cu ajutoriul lui Albert Laschi 
Voevoda Siraschi și cu Cazacii, aŭ venit fără veaste asu- 
pra lui Alixandru-Vodă. Carele, degrab străngănd cătă 
oaste aŭ putut, le-ai eșăt înnainte la un sat Verbiia, la 
Jăjăia, şi, lovindu-să oştile, aŭ biruit Despot-Vodă, şi 
Alixandru aŭ fugit: luăndu-și Doamna, s'aă dus la Huși, 
trimeţănd la Turci, la Tătari să-i dea ajutor; dar nu i-ai 
dat într'acia dată. Despot-Vodă s'ai dus la Suciavă, la 
Scaun; după aceaia aŭ venit la laşi; chemănd toţi 
vlădicii, i-ati citit molitvă de Domnie, puindu-i nume 
Ton-Vodă. Carele, fiind amăgitor, pre toţi boiarii i-au 
amăgit cu mari făgăduele, și pre altă ţară cu milă. Şi, 
văzăndu-l așa cu cuvinte bune, și cu multe limbi în- 
văţat, crezură şi-l priimiră, şi cărţi la Împăratul turcesc 
aŭ scris, rugăndu-să pentru dănsul, să-l pue lor Domn; 
şi aŭ şi făcut, că i-ai trimis stiag şi cărți de Domnie: 
decii, s'au dus vesel la ȘSuciavă. Ci n’aŭ trecut multă 
vreame, ci i sai ivit eresul şi răotatia, că bisearicile 
jefuia, pre ai bisericii îi necinstiia, boiarii și ţara prăda, 
căt l-au urăt și să mira ce vor face; ci aŭ făcut boiarii 
sfat cu vlădicii, pre taină, cu jurămănt, fiindu-le cap 
Tomșa Hatmanul, ca să facă ori ce mijloc ar putea găsi, 
să să măntuiască de el; și aŭ trimis în taină la Vișno- 
veţehi în Ţara Leșească, rugăndu-l să vie, să scoață pre 
Despot, şi să fie el Domn. Care, încrezăndu-să cu- 
vintelor lor, şi bucurăndu-să de Domnie, sai rădicat 
cu oștile sale, și veniia. Iar boiarii, vrănd să facă ficle- 
șug în mijlocul acestor turburări, aŭ scos veaste către 
Domnu-săă că întră Tatarăi în ţară, ci să dia oastea 


8. 20 Maiŭ 1568. Pentru acelaşi: un Țigan de la Teodor din 
Clinciani, luat pentru 3.500 de aspri. Divanul cu Banul. Azap Comis, 
Burtea biv V. Vor. Serie „Văsiiii, maan Anak“, 

9. 20 Maiŭ 1568. Pentrn acelaşi: un Țigan de la Miclea „BaTayša“, 
din „Deleani“. Acelaşi Divan şi acelaşi scriitor. 

10. 16 Februar... Pentru acelaşi: salul Boruleşti, altă parie. 


www.dacoromanica.ro 


68 Istoriile Domnilor Țăriï-Rumăneştí 


pre măna Tomșăi, să meargă asupra Tătarălor. Care 
Despot, netemăndu-se de ticleșug, toate oștile ceale bune 
li-aii dat Tomşăi. Tomşa, eșănd la cămpie, aŭ jurat toate 
oștile ca să ţie în dreptate cu dănsul, şi ce le va zice 
el să asculte; deci nu s'aii dus la Tătari (că nu era 
nicăiri), ci aŭ dus spre Vişnoveţehi; carele, așteptănd 
cu bucurie să vie boiarii țărăi și oştile să să închine 
lui, după făgăduinţa ce făgăduise, iar nu cu războii,— 
iar ficleanul Tomşa, gata mergănd, și poruncind oștilor 
lui să dea războiă îndată ce să vor împreuna, așa aŭ și 
făcut. Că, în ceasul ce s'aii împreunat, aŭ căzut asupra Lia- 
șălor, carii nefiind gata, i-au tăiat, i-aă răsipit, i-au prins, 
i aŭ prins şi pre Vișnoveţehi, pre carele l-ai trimis la 
mpăratul turcesc, găndind că cu aciastă bărbăţie să-și 
facă ispravă de Domnie; care o poftiia în inema lui. 
Dănd dar ştire Tomșa boiarilor ce era lăngă Despot- 
Vodă de ce aŭ isprăvit, şi zicăndu-le să lase toţi pre 
Despot, şi să vie la dănsul, aşa aŭ şi tăcut. Caril, împreu- 
năndu-să, s'aŭ dus la Suciavă, cu toate oștile. Despot, 
nemai avănd alte oști, fără numai puţintia pedestrime, 
S'aă închis în cetate; dar şi acei den cetate, văzănd atăta 
turburare, să sfătuia, să dea pre Despot afară. El, auzind 
şi socotind că, dacă va eșă singur de voe, să vor milostivi 
de nu-i vor face răi, șiașa aŭ egăt la boiară șila oștă, de s'aii 
închinat; dar crudul Tomșa, îndată ce l-ai văzut, mustrăn- 
du-] oarece, cu buzduganul l-aŭ lovit în cap; după el ceilalţi 
cu multe rane l-aii omorăt; şi aŭ rădicatpre Tomşa Domn. 
Dar scurtă bucurie; că, între turburatele acestea vremi ce 
avea Moldoveanii, auzindu-să la Împăratul nebuniile lor, 
iar aŭ dat Domniia lui Alixandru-Vodă Lăpuşneanul, şi 
ajutoriii Turcă și Tătari ; și aŭ venit de aŭ luat iar Scaunul, 
că Tomşa n'aŭ cutezat să stea înpotriva puterii împă- 
rătești, ci s'aii dus în Țara Leșască, la Liov, cu ai lui, 
adecă Moţoc Vornicul, Veaveriță Postelnic, Spancioc 
Spătar, — fiind Domniia lui cinci săptămăni!. 


1 E după Ureche (Simion dascălul, forma supt care circula pe 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 69 


După ce s'au aşăzat Alixandru-Vodă al doilea rănd la 
Domnie în Scaun, aŭ trimis de și-a adus Doamnă-sa 
şi coconii den Țara Munteneaască, că acolo o aşăzase 
într'aceale turburări de oaste !. Iar Împăratul turcesc, au- 
zind de acei ficleni şi turburători de ţară, că aŭ fugit 
în Țara Leșască, aŭ seris carte și aŭ trimis sol de i-ai 
cerut să-i dea, ca pe nește ficleni. Deci Craiul Leşăsc, 
şi pentru voia Împăratului turcesc, şi pentru moartia lui 
Vișnoveţehi ce-i făcuse Tomșa, aŭ trimis și li-aŭ tăiat 
capetele tuturor. Acest sfărșăt aŭ luat Tomşa cu ai lui. 

Alixandru-Vodă, dacă s'aii așăzat la Domnie, cură- 
țindu-să de vrăjmaşi cei den ţară, vria să să curăţească 
și de cei den casă?. Deci, într'o zi aŭ învățat pre sluji- 
torii lui cei striini, cum vor intra boiarii în Curte, să 
le închiză porţile și să-i tae; și aşa aŭ făcut. Că, che- 
mănd Alixandru-Vodă pre boiari, într'o zi, la Curte, ei 
aŭ mers fără nici o grijă, găndind că-l chiamă la vre o 
treaabă a Domniei sai a țărăi. Slujitorii aŭ închis porțile, 
și aŭ început a-i tăia; și așa atunce aŭ perit 47 de boiari, 
afară den slugi. Deci, Alixandru- Vodă, după aciasta, aŭ 
pus de aŭ spart toate cetăţile den Țara Moldovii, după 
cum să făgăduise cătră Turci, că cu aciastă socoteală 
găndiia Turcii că vor potoli gălcevile den ţara Mol- 
dovii; numai aŭ lăsat cetatia Hotinului, pentru paza 
despre Liași. 

Întru aceste vremi, iar s'ati mai rădicat un Domnişor. 
anume Ştefan, den Țara Ungurească; care, adunănd păs- 
tori și altă adunătură, aŭ pogorăt pănă den sus de Ce- 
tatea Neamţului. Acolo întămpinăndu-l oastea lui Alixan- 
dru-Vodă, i-au bătut, și, pre căţi i-aŭ prins, le-ai tăiat na- 
surile şi urechile’; iar el aŭ scăpat pedestru. 


atunci), Se lasă însă povestea luptei cu Petru Şchiopul sai „Mircea- 
Vodă“ (p, 219), 

1 De oare ce domniă Chiajna, sora Ruxanda, soția lui Alexandru. 

2 Aici se schimbă ordinea de la Ureche, p, 220. 

3 Amănuntul acesta al sluţirii prinşilor nu se află în Ureche. Să-l 
fi luat scriitorul muntean din vre-o glosă? 


www.dacoromanica.ro 


70 Istoriile Domnilor Țării-Rumânești 


Întru aceste vremi ducăndu-să Sultan Suliiman Îm- 
păratul turcesc la cetatia Sighetului să o bată, acolo supt 
cetate s'aii războlit și aŭ murit!. lar Mehmet-Paşa Vi- 
ziriul n'aii spus oștilor că au murit; ci tot sai bătut 
pănă aŭ luat cetatia; şi aŭ trimis olăcari la fiie-săti Sul- 
tan Selim, că era la Magnisiia, de l-aŭ adus la tabără, 
și l-ati pus Împărat. Şi s'au întors îndărăt la Țarigrad, 
ducănd și trupul tătăne-săii ; şi l-aii îngropat la mecetul 
carele l-aii făcut el: carele îl numesc Turcii Suliimani; 
și aŭ împărățit Sultan Suliiman ani 47. 


26. Domniia lui Alixandru-Vodă feciorul Mircii- 
Vodă, 1! 7076. 


Alixandru-Vodă fratele lui Pătru-Vodă, — Alixandru-Vodă taie 
boerii. — Alixandru-Vodă faca Svănta Troiță. — Alixandru- Vodă Mol- 
doveanul Lăpuşneanu să războleşte. — Alixandru-Vodă Moldoveanul 
să otrăvește de Doamna sa şi de boeri. — Bogdan-Vodă Moldoveanul 
să pune Dom. — Bogdan-Vodă să mazăleşte şi fuge la Liaşi. — Ion- 
Vodă vine Domn. — Bogdan-Vodă vine cu Liaşi în Moldova. — Liaşăi 
fug de frica Turcilor. — Ion-Vodă rămăne în Scaun la Iaşi — Ion-Vodă 
munceşte pentru avuţie. — Pătru-Vodă, fecior Mircil-Vodă, să pune 
Domn la Moldova. — Vintilă-Vodă vine cu lotrii asupra lui Pătru- 
Vodă. — Pătru-'vodă trimite oști şi omoară pe Vintilă-Vodă, — Ion- 
Vodă să bate cu Turcii, şi-l prind, şi piere cu moarte groaznică. — 
Selim Împărat să învrăjbeşte cu Vineţenii. — Selim aŭ luat Rodosul 
şi alte cetăţi. — Ianoş Craii moare. — Selim Împărat moare. 


După ce s'aii mazălit Pătru-Vodă, fecior Mireii- Vodă, 
aŭ trimis Împăratul Domn pre Alixandru- Vodă, fratele 
lui Pătru-Vodă. Deci, auzind boiarii pribegi den Țara 
Ungurească că aŭ venit Alixandru-Vodă Domn și sati 
mazălit Pătru-Vodă, aŭ purces cu toţii de aŭ venit în 
țară, şi s'au închinat lui Alixandru-Vodă. Deci, trecănd 
doaă luni, Alixandru-Vodă aŭ început a tāia mulţi bo- 
iari, anume: Radul Logofătul den Drăgoeșşti, și Mihnia 
den Bădeni, feciorul lui Udriște Vistier?, şi Tudor de la 


1 5-6 Septembre 1566. 
2 Deosebirea față de Ludescu e numai aparentă, pentru că în ediţie 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu Ti 


Bucov, şi Vladul Caplii, şi Pătrușeo, și Calotă, şi Stanfecior 
Drăguleţului, și Radul Stolnicul den Boldeșşti, și Radul 
lui Socol Vornicul, şi prealții!. Şi ai făcut Alixandru-Vodă 
den jos de București o mănăstire, hramul Svănta Troiță; 
care nepotă-săii, Radu-Vodă, mai în urmă, o aŭ stricat den 
temelie și o aŭ făcut mănăstire mare precum să veade. 

Iar în Moldova Alixandru-Vodă Lăpuşneanul den 
Țara Moldovei, războlindu-să de moarte, aŭ chemat pre 
toți boiarii şi vlădicii, şi i-ai poftit în urma lui să pue 
pre Bogdan, și pre dănsul, de-l vor vedea că va să moară, 
să-l călugărească. Decii ei, văzăndu-l că să află la mare 
slăbiciune, l-ai călugărit. Apoi el, mai întorcăndu-să ceva 
den boală, i-ai părut răi căci l-aŭ călugărit, și s'aŭ mă- 
niiat pre cei ce l-ai călugărit, și aŭ zis: că, de să va 
scula, știe el ce le va face. Decii, Doamnă-sa aŭ făcut sfat 
cu ceilalți, cu toţii, că, de să va scula, va face mari rao- 
tăță; ci Laŭ otrăvit, și aŭ murit. 

Fie-săii Bogdan, rămăind la Domnie, şi nepăzind obi- 
ceiurile ce sănt ale Domniei şi ale ţărăi, ci umblănd 
întru poftele tinereţelor, boiarii l-ai părăt la Împărăţie, 
şi l-aii mazălit. Și aŭ trimis la Rodos de aŭ adus pre 
Ion-Vodă de l-ai făcut Domn, şi aŭ plecat spre ţară. 
lar Bogdan-Vodă, trimițănd spre Țara Leșască, la prie- 
tenii și cuscrii lui (că şi el vria să ia fată de Liaf 
mare, pentru care pricină zic că mai mult de aceia 
l-ati mazălit Împăratul, căci se încuserise cu Liaşui), 
să-i dia oști împotriva lui lon-Vodă, şi i-ai dat; dar 
aŭ zăbovit, că, pănă aŭ venit oaste leșască, iar Ion- 
Vodă aŭ grăbit de aŭ venit la Iaşi, și aŭ șăzut în Scaun. 
Iar Bogdan-Vodă, nefiind gata, aŭ fugit la Ilotin, și acolo, 
viindu-i cătă-va oaste, aii mers spre Iași, până la Ște- 
făneștă, cu oastia ce-i venise de la cumnaţii lui, de la 
Ponetovschii, şi de la Zbăroschii, şi de la Tarlo, care 


s'a pus, în loc de: „Mihnea...sîn Udrişte“, „Mihnea şi Stan Udrişte“. 
Pentru moartea lui Udrişte, v. mai sus, p. 0l. 

1 Cf. Hurmuzaki, XI, p. xx1 şi Iorga, Istoria lut Mihat-Viteazul, 
cap. I. 


www.dacoromanica.ro 


A 
[o 


Istoriile Domnilor Țării Rumănești 


vria să-i fie socru, — fiind cap oștilor Mileschii Hatmanul 
şi Siniavschii Voevodul Ruschii. Deci, apropiindu-să 
oștile, și văzănd Liaşăi mulțimia Turcilor şi a Tătarălor şi a 
Moldoveanilor, n'aii cutezat a merge să să lovească, ci s'aii 
tras cătră țara lor. Iar Bogdan-Vodă, viindu-i boală de ochi, 
aŭ lăsat toate şi s'ai dus la Mosc; și acolo aŭ murit. 

Deci lon-Vodă, rămăind în Scaun, zic că mari și multe 
răotăţi aŭ făcut: vărsări de sănge, jafuri de faţă, de 
țară și de biserici, şi den zi în zi să nevoia de găsia 
munci noao, de muncea pre supușăi lui pentru avuţie. 
Aŭ băgat în foc de viii pre Vlădica Gheorghe, pen- 
tru avuţiia Mitropolitului Teofan!, şi aŭ îngropat de 
vii pre Veaveriţă, și pre Popa Cozma, şi pre Molodeţ 
călugărul, — tot pentru jafuri. Aceaste răotăţi auzind Îm- 
păratul şi Curtia Împaărătească, aŭ dat Domniia lui Pătru- 
Vodă, fecior Mircii-Vodă, care și Domn în Ţara-Rumă- 
nească aŭ fost mai nainte; şi aŭ mazălit pre Ion-Vodă. 

Pătru-Vodă, purcezănd cătră Moldova cu oaste tur- 
ciască, aŭ scris frăține-săi lui Alixandru-Vodă, den 
Țara Muntenească, de i-ati eșăt înnainte la Brăilă2; și de 
acolo s'ati tras spre Moldova, şi la sat la Săpăţeani s'au 
ospătat frații amăndoi. lar Ion-Vodă, cu boiarii lui, 
vrănd să facă un vicleșug ascuns, şi să nu lase pre 
Pătru-Vo lă să între în ţară, aŭ trimis pre o seaamă de 
boiari cu toată oastea, ca cum ar vrea să să închine 
lui Pătru-Vodă; iar într'ascuns li-aŭ fost sfatul să lo- 
vească pre Pătru-Vodă, şi să-l gonească; și aşa aŭ fă- 
cut. Că, apropiindu-să Moldovenii, Pătru-Vodă îi aştepta 
cu bucurie ca, să să închine, după cum auzise; iar eï, 
îndată ce s'au apropiiat, aŭ început războiii. Pătru- Vodă, 
fără veaste lucrul acesta văzăndu-l, cum aŭ putut aŭ 
scăpat la Brăilă. şi frate-săi la oraș fa Floci 3. lar Ion 


1 Rau înţeles. În Ureche se vorbeşte, deosebit, de fuga lui Teofan. 

* Greşală a compilatorului, care jea locul de refugiu al celor doi 
frați după luptă (Ureche, p. 226), şi drept locul de plecare. 

% După Ludescu, dar lăsînd la o parte numele pribeagnlui mun- 
tean Dumbravă, conducătorul. V. Hurmuzaki, SI, p. xxv. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 73 


Vodă și cu Moldoveanii aŭ trimis în Țara-Rumănească 
pre Vintilă Vornicul !, care aŭ fost pribiag la Moldoveni, 
cu mulți lotrii, ca să fie Domn. lar Alixandru-Vodă aŭ 
trimis înnainte pre Dragomir Vornic și pre Mitrea Comis, 
Bratul Paharnic şi Ion Părcălab:, cu oaste la București 
la Vintilă- Vodă, să-l lovească; şi, mergănd la București, 
i-ai lovit, şi atunci aŭ perit Vintilă-Vodă şi lotrii aceia, 
fiind Vintilă-Vodă în Scaun 4 zile?. Iar Pătru-Voaă, dănd 
ştire la Împăratul de neîngăduinţa lui Ion-Vodă şi a 
boiarilor, aŭ trimis Împăratul multe oști turcești şi tä- 
tărești asupra ţărăi Moldovei, denpreună cu Pătru- 
Vodă, ca să scoaţă pre lon-Vodă. Dar, măcar că să laudă 
Moldovenii de scrii cum că de patru ori aŭ bătut 
Ion-Vodă cu Moldovenii pre Turci şi aŭ ars Tighina, 
şi Cetatia-Albă, şi Bugiacul 4; ci noi acelia nu le ştim: 
numai știm sfărșătul luă Ion-Vodă, cum aŭ fost: că, ră- 
măind lon-Vodă cu puţintia oaste, şi văzănd nevoia, 
s'aii închis în şanţ; iar Turcii, bătăndu-l de afară cu tu- 
nuri, el n’aŭ avut alt ce să facă, ci aŭ mersla Turci, de s'a 
închinat; iar Turciil-ai legat de două cămile şil-ati dus pen 
tabără. și aŭ murit: cu acest fel de moarteaii murit Ion- 
Vodă. Zic cum că ar fi zis el, cănd îl lega de cămile: „Caută 
de vezi căte morţi de groaznice ce am făcut și eŭ, iar 
aciastă moarte n'am știut să o fac în Moldova“. Decii, Pă- 
tru-Vodă aŭ mers în ţară de sai așăzat la Domnie 5. 

Întru acești ani ai Domniei lui Alixandru-Voadă, Sul- 
tan Selim, feciorul lui Sultan Suliiman, puindu-să la 
Împărăţie în locul tătăne-săă, precum s'aii zis mai sus, 
după trei ani ax Împărăției lui, It 7079, iar aŭ făcut 
vrajbă cu Vineţenii, şi aŭ făcut 300 de cătărgi, şi aŭ 


1 „Vornicul“ e confusie cu „Dumbravă Vornicul“ din Ludescu, 

* În ediția lui Ludescu, greşit, tot; „Păharnic“, 

3 Pănă aici e din Ludescu. 

4 V. Ureche, pp. 226-7. Cf. Chilia și Cetatea- Albă, p. 200. 

5 După Ureche, pp. 228-9. E de observat că numele Domnului 
moldovean e dat supt forma din Ureche, nu supt acea, de „lonaşco- 
Vodă“, din Ludescu. 


www.dacoromanica.ro 


T4 Istoriile Domnilor Pări-Rumăne, ti 


trimis patru Paşï la Rodos, la Finica, la Chipro, la Oc- 
nele de sare, la Lefcosiia, şi la alte cetăţi, de li-aŭ 
luat, arzănd, tăind, robind ; care mare jale şi plăngere 
era într'ănşăi de atăta nevoe ce-i împresurase; că, cu 
ce aŭ perit şi cu ce aŭ robit, aŭ socotit Vineţenii că 
vor fi fost 40.000 de suflete !. 

Întru aceste vremi, aŭ murit lanoş Craiul Unguresc?, şi 
s'au pus în locul lui Batăr Iştfan, iar, după un an al Crâiei 
lui, l-aii chemat Liașăi de l-ai făcut Craii în Țara Le- 
șască, şi în locu aŭ rămas Craii Batăr Criștov, frate-săti, 

Întru aceste vremi, ai murit Sultan Selim, și aŭ ră- 
mas la împărăție fie-săii Sultan Amurat. 

Alixandru-Vodă den Ţara-Rumănească încă ai mu- 
rit; domnind, toată Domniia lui, ani nouă’. 


21. Domniia Mihnii-Vodă, fecior lui Alixandru- 
Vodă, 1t 7085. 


Mihnea-Vodă Domn. — Murat Împărat face războiă cu Persăr, — 
Ivan Potcoavă vine asupra lui Pătru-Vodă. — Fuge Ivan Potcoavă. — 
Potcoavă iar vine, şi bate pre Pătru-Vodă. — Pătru-Vodă bate pre 
Potcoavă şi-l prinde de-l tae capul. — Patru-Vodă face mănăstirea Ga- 
lata. — Iancul-Vodă Domn la Moldova.-—-Boerii moldoveni fug de 
lancul-Vodă. — Batăr Criştov moare. — Mihoea-Vodă mazăl. 


După ce aŭ rămas Mihnia-Vodă la Domnie, în urma 
tătăne-săi, aŭ trimis pre Mitria Vistier + la Poartă de 


1 Jratăi 360 de corăbii, după Hammer, O parte din flotă a plecat 
de la Rodos, în locul cărelinsuleea se pune: Tine. Fenika e tot în 
Cipru. Ocnele de sare sînt Saline, iar Leulkosia e numele grecesc al 
Nicosiel, capitala insulei. 

 Joan-Sigismund, Ştefan al 'Turcilor şi al lui Ureche, Moare la 
14 Mart 1571. În loc de „un an“ pentru principatul lui Báthory ce- 
teşte: patru. 

3 Cifra nu e în Ludescu. De la el un document se păstrează în 
Biblioteca Museului Ardelean din Cluj. Prin el se dati, la 12 Ianuar 
157ă, lui Plop Vătavul din Dobrunul Ţiganrele Vişana şi Sora, cum- 
părate cu 100 de aspri turceşti, şi alte roabe. Divanul ca în Regestele 
la Hurmuzaki, XI (19 Ianuar), dar fără Dragomir, din frunte. 

+ „Mircea“ din ediţia lui L.udescu e o greșală. 


www.dacoromanica.ro 


~I 
Qt 


Constantin Capitanul Filipescu 


iaŭ adus stiag de Domnie. lar boiarii [din] Mehedinţi 
aŭ rădicat un Domn, ce i-ai zis Radul Popa, și aŭ fä- 
cut războiŭ cu Mihnea-Vodă la Craiova, şi aŭ fost iz- 
bănda Mihnei-Vodă. Şi aŭ făcut o mănăstire ce-l zic Tu- 
tana. 

În zilele acestui Domn, fiind Împărat Sultan Amurat, 
aŭ făcut războiii cu Persii, ce le zic Agemii, și i-ai bă- 
tut, şi aŭ prins şi pre feciorul Împăratului Persului, și 
l-ati adus la Țarigrad, luăndu-i multe cetăţi și orașă; 
după aceaia iar aŭ făcut pace cu Persii. 

Acest. Împărat şi o bisearică mare, ce-i zicea Pan-Ma- 
caristor, o au loat, de aŭ făcut-o mecet, şi, Dumnezeu ne- 
răbdănd acel fără de lege lucru, s'aŭ îndrăcit Inpăra- 
tul și Vizirul care fusease îndemnători, şi, sculăndu-să 
Inicerii asupra lui, l-ati omorăt!. 

Pătru-Vodă den Țara Moldovii, precum i-aii fost no- 
rocul de gălcevi, iată că să ivi în Ţara Căzăcească un 
Ivan Potcoavă (aşa l-ai poroclit pentru căci frăngia pot- 
coavele), carele să făcea pe sine fecior de Domn și 
fratele lui lon-Vodă, şi între Cazaci umbla cu multe amă- 
gituri, rugăndu-să ca să-l aducă la Domnie; şi aŭ fost 
făcut şi cărți ficlene, ca cum ar fi fost despre boiarii și 
curtenii țărăi Moldovei (aŭ doară aŭ și fost), cu multe pe- 
ceți ; întru care scriia că-l poftesc să lo fie el Domn; și cu 
acestea aŭ mers la Cneaz Costandin, carele era Voevod 
Chievschii, şi la Starostea de Bar, cerănd oaste să-l ducă 
la Moldova; dar nu i-aii dat fără ştirea Craiului. Deci, 
văzănd Potcoavă că nu i să dă oaste de la acești bo- 
iari, s'aŭ însoţit cu un Copinschi, carele avea mare cu- 
noștinţă între Cazaci, şi cu acela aŭ străns ca la 3830 
de oameni, şi cu aceștia aŭ întrat în ţară. lar Pătru- 
Vodă, auzind, s'au gătit, şi li-ai eșăt înnainte. Dar ei, va- 
zăndu-şi slăbiciunia lor, că nu vor putia face nimic, n'aii 
cutezat să să bată cu Pătru-Vodă, avănd oaste puţină, ci aŭ 


1 Cf. pentru Pammakariston, Ghedeon, Xpóvza 75 zatprup/rnov 
otxov xa} vaod; pp. 53,69. Răzbunarea dumnezeiască e însă o legendă, 


www.dacoromanica.ro 


76 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


prădat ceai putut, şi s'a întors îndărăt, pentru ca să să 
gătească mai bine. De acestea Pătru-Vodă aŭ făcut ştire 
Starostii de Halici, care era să meargă la Turci, pentru 
așăzarea, păcii, scriindu-ă ca să scrie Craiului să prinză 
pre Potcoavă, şi să să aşaze lucrurile; că, de nu-l vor 
prinde, pace cu Turcul nu vor putia face ; și aŭ trimis 
la Craiul. Și Craiul ai poruncit Hatmanilor să prinză 
pre Potcoavă, dar nu l-ai putut prinde, că el, după ce 
venise den Moldova, aŭ sărguit de aŭ străns oaste mai 
multă ; şi aŭ mers la Pătru-Vodă, şi l-ai şi bătut pre 
Pătru-Vodă, şi aŭ fugit în Ţara-Rumănească. lar Pot- 
coavă S'aii dus la Iași, de aŭ apucat Scaunul cu Cazacii. 
Iar Pătru-Vodă, dănd ştire Împărăției cum că s'a ră- 
dicat Cazacii asupra lui, Împăratul aŭ poruncit la Do- 
brogeni! şi la Rumăni, să meaargă într'ajutor lui Pătru- 
Vodă, şi aŭ mers; şi, eșăndu-le Potcoavă la Docolina în- 
nainte, S'aii lovit cu Pătru-Vodă, şi aŭ fost izbănda lui 
Potcoavă, şi s'aii întors Potcoavă la Scaun. Deci lui 
Pătru-Vodă i-aŭ venit oaste den Ţara Ungurească, și, cu ce 
mai avia pre lăngă dănsul, s'au gătit; care, văzănd Pot- 
coavă că nu va putia trăi. aŭ lăsat Scaunul şi aŭ fugit; 
şi l-ati prins Hatmanul, de la Nemirova, şi, trimițăndu-l 
la Craiul, deci Craiul i-aŭ tăiat capul; iar Pătru-Vodă aŭ 
rămas la Scaun. De aciasta nu să măntuise bine Pătru- 
Vodă, ci i-ai venit veaste că Cazacii s'aii rădicat cu un 
Domn Alixandru, fratele lui Potcoavă. Iar Pătru-Vodă 
S'aii dat îndărăt, de s'au gătit cu Munteanii, cu Tătari, cu 
Turci [şi Unguri). Iar Alixandru, luănd Scaunul, şi o lună 
şăzănd la Domnie, Pătru-Vodă aŭ mers de l-aŭ încungiu- 
rat cu oștile la lași; pre carele bătăndu-l, l-ai prins și 
pre dănsul, și pre boiari, şi i-ati omorăt?. Dupre aciasta 
încă aŭ mai venit de două ori Cazacii cu nește Domni- 
şori; ci n'a isprăvit nimic, că i-ai înnecai pre toţi în 
Nistru. 

1 Tatarii din Dobrogea, Ureche, izvorul, mai are, greșit, și: „Bu- 


gegeni“. 
2 Ştirea morţii nu e din izvor. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 17 


Întru aceste vremi aŭ mers Zboroschi la Daşova!, de 
o aŭ ars, şi aŭ luat mulți Turci şi Turcoaice. 

Făcut-ai Pătru-Vodă, şi o mănăstire, care să chiamă 
Galata, lăngă Iași; şi l-ati mazălit Turcii, şi l-ai trimis 
surgun la Halep, şi în locullui aŭ pus pre Iancul- Vodă, 
care aŭ fost de neamul lui Sas, și leagea lui de Luteran. 

Acesta luănd Domniia, multe răotăți aŭ făcut. Care 
văzănd Moldovenii, Lăpușneani! s'aii rădicat asupra lui, 
puindu-și Domn pre un Ion Lungul; și s'aii bătut cu 
Iancul-Vodă la Balota, şi aŭ pierdut Lăpuşneanii războiul, 
şi Ion Lungul s'aii înnecat în Prut. Iar boiarii Moldovei, 
văzănd că nu să pot măntui de dănsul cu războiiă, aŭ pri- 
begit unii la Muntenii, alții în Țara Leșască, alţii la Turci; 
boiarii anume: Vlădica Ghorghie, împreună cu Movileştii: 
Erimiia Vornic, cu frate-săi Simion Paharnic şi Balica 
Hatman şi alţii; carii, dănd jalbă la Împăratul de răota- 
tile Iancului-Vodă, că să culca cu jupăneasele şi cu fea- 
tele boiarilor, aŭ dat Domniia iar lui Pătru-Vodă. lar Ian- 
cul-Vodă aŭ fugit în Țara Leșască, ci l-aŭ luat lazloveţehii 
şi l-ai dus la Liov, şi den porunca Craiului i-aŭ tăiat, ca- 
pul, şi i-ai luat avuţiia; și numai aŭ lăsat Doamnii și coco- 
nilor căt li-ar fi de hrană?; şi iară aŭ venit Pătru-Vodă. 

În vremile acestia aŭ murit și Batăr Criștov Craiul 
Ardialului, şi în locul lui s'ati pus Batăr Jăcmon. 

Pre Mihnia-Vodă încă l-ai mazălit Turcii, şi l-ati dus 
la Țarigrad. Și în locul lui aŭ pus pre Pătru-Vodă Cer- 
cel. Care aŭ domnit Mihnia-Vodă 6 ani °. 


28. Domniia lui Pătru-Vodă Cercel, 1* 7092. 
Pătru-Vodă Cercel vine Domn. — Pătru-Vodă, mazălit, fuge în 
Ardial, 
După ce aŭ mazălit Turcii pre Mihnia-Vodă, aŭ dat 
Domniia lui Pătru-Vodă Cercel, [care aŭ venit] în Scaun 


1 Daşovul e forma dată de Cronicile moldoveneşti. Și această ştire 
e din Ureche (p. 233). 

2 Totul e din Ureche. 

% Din Ludescu. 


www.dacoromanica.ro 


78 Istoriile Domnilor Țări!-Rumăneşti 


[la Avgust 29, lt 70921). Aŭ făcut un bine. că aŭ 
făcut bisearica cea mare den Curtia Domneaască ?; iar 
aŭ făcut şi răi mai mult, că aŭ omorăt pre Dobromir 
Banul, şi pre Mihăilă Vornic, și pre Gonţia Piharnic $, 
şi aŭ pus birul [Curţii] foarte mare, şi aŭ scos în ţară 
goștină de oi. Deci, trecănd doi ani den Domniia lui, i-ati 
venit mazălie de la Poartă. lar el aii trecut muntele, 
cu tot ce aŭ avut: şi iar ai venit Mihnia-Vodă Domn. 

Întru aceste vremi Frăncil aŭ aflat Calindariul cel 
noŭ, lăsănd Calindariul cel vechiii, care umbla mai de 
demult, — și umblăm și noi acum. 


29. Domniia Mihniă-Vodă a doao, 1 7094. 


Mihnea Vodă a doao Domnie. — Pătru- Vodă Domn la Moldova. — 
Mihnea-Vodă şi unchi-săă Pătru-Vodă însoară pre nepotul lor. — 
Mihnea-Vodă, mazăl, să turceşte. 


După ce aŭ fugit Pătru-Vodă Cercel, aŭ venit al doi- 
lia rănd iar Mihnea-Vodă; şi aŭ mai adaos în ţară un 
bir, ce i-aă zis năpaste, și aŭ pus peste Roşăi un bir 
foarte mare, şi peste megiiaşi găliată de păine, și dijmă : 
den cinci stupi un stup; şi-aii mai tăiat pre Stanciul 
Logofăt +. 

Pătru-Vodă viind la Moldova Domn, cu toţii l-ati 
așteptat cu bucurie, şi boiarii pribegi încă ai venit, şi 
i-a boerit pre toţi cu boeriile lor. Iar Cazacii, cum sănt 
eï neodihniţi, iar s'aii rădicat o seaamă, de aŭ mai venit 
asupra lui Pătru-Vodă; iar Pătru-Vodă, străngăndu-și 
oastea, S'aii dus de i-aii încungiurat, iar ei de nevoe 
li-aŭ căutat a să închina; ci Pătru-Vodă aŭ ales care 


1 Se vede că trebuia să urmeze ceva: data am luat-o din Ludescu, 


singurul izvor. 
2 Gieșeală pentru „bisearica ce este în cetatea Tirgoviştii“ (Lu- 


descu). 
3 Numele şi ordinea sînt stricate în ediția lui Ludescu. 
4 Din Ludescu. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 79 


aŭ fost mai de treaabă, şi i-aii luat, cu el, iar pre ceilalți 
i-ai lăsat de s'aii dus îndărăt, 

Întru aceaste vremi, S'ai împreunat Mihnea Vodă, Dom- 
nul Rumănesc, cu unchi-săii Pătru-Vodă, Domnul Mol- 
dovei, la sat la Munteni, pre Prut, şi s'aii ospătat, şi 
și-a însurat un nepot al lor, anume Vlad-Vodă!. Decii, 
iar s'au întors Domnii pre la Scaunele lor. 

Deci Mihnia-Vodă,plinind în Domnia de a doao cina ani, 
l-ai mazălit Turcii, și, ducăndu-l la Țarigrad, s'au turcit, 
şi elşi un copil al lui mai mare, iar un copil mai mic, 
anume Radul (care mai pre urmă și Domn aŭ fost), l-ati 
ascuns mumă-sa, și l-ai trimis la Svetagora, la mă- 
năstirea Iverilor, șide acolo călugării l-ai trimisa Vineţiia, 
Și ai învăţat carte grecească și letinească: şi, în urma, 
Mihnii-Vodă, ai venit Domn Ștefan-Vodă Surdul?. 

În zilele acestea, și Bator Iștvan, Craiul Leşăsc, au 
murit; carele aŭ fost de neam Ungur. Și s'aŭ făcut un 
cutremur mare în Țara Ungurească, cât și clopotele 
Braşovului singure să trăgea, şi multe case s'ai pră- 
pădit:. 

Întru acești ani, și Tătarăi s'aŭ supus Turcilor, fiind 
Amurat Împărat, pentru această pricină, că avia legă- 
tură cu Leașăi să le dia dar, ca să nu le jăfuiască ţara, 
si să [ie ca nește supuşi Leașălor; care dar cerăndu-l 
Tătarăi, Craiul şi ţara n'aii vrut să le dia; ci, măniindu- 
să de aceasta, aŭ supus Turcilor, și așa să află pănă 


1 Confusie între cele două călătorii ale luí Mihnea în Moldova 
(= Ureche, p. 237). 

2 Aceste ştiri sînt noua. Înnainte de mazilia din 1591, Mihnea avuse 
doi fii, ambii cu numele de Radu, de la Doamna Neaga și de laţiitoarea 
Vişa (Contribuţii, p. 79, nota şi pp. 99, 101). În 1595, Mihnea avea 
doi copil ture: Ibrahim-beg şi Mustafă-beg (Studii şi doc., III, p.. 
Nu se poate ca știrea turcirii fiului mai mare să fie adevarată, de şi 
Radu-Voda de mai tărziti e fiul Vişe.. Șederea la Ivir se poate ad- 
mite, dar nu trimeterea lui la Veneţia de calugăril de acolo. 

3 „1589, 7Jan., des Nachts umb 12, ist ein erschrecklich und grau- 
sam Erdbeben geschehen, das die Leute grausam erschreckt hat“ 
(ziarul lui Mihai Forgats; în Quellen, IV, p. 42). 


www.dacoromanica.ro 


80 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


acum. Un Istorie leșăse spune de aceasta, ci nu ştim 
fi-va de credință aŭ nu!. 


80. Domnia lui Ştefan-Vodă Surdul, 1* 7099. 


Ștefan-Vodă Surdul Domn. — Pătru-Vodă Moldoveanul, nevrănd 
să dea Turcilor peste obicei, fuge. 


După mazăliia Mihnii-Vodă, aŭ trimis Împăratul pre 
Ștefan-Vodă, ce i-aii zis Surdul, și, într'un an al Dom- 
niei lui, nu să ştie ce aŭ fost?. 

În vremile acestui Ştefan- Vodă den Țara-Rumănească, 
iar lui Pătru-Vodă den Țara Moldovei viindui de la 
Împărăţie poruncă să dia o sumă de bani mare, el n'aii 
vrut să dea, să facă obiceiii (măcar că boiarii moldoveni, 
pentru dragostia lui, poftiia să dea, dar el n'aii priimit), 
ci aŭ zis: decăt va lua blestemul ţărăi, mai bine să 
va lipsi den Domnie. Și aŭ lăsat Domniia, şi s'aii dus 
în Ţara Leşască, apoi în Țara Nemţiască, pretrecăn- 
du-l boiarii păn la Țara Leșască ; și apoi sai întors 
îndărăt. Şi Sultan Amurat aŭ pus în locul lui pre Aron- 
Vodă. Pre acest Pătru-Vodă îl mărturisesc Moldovenii, 
într'un letopiseţ al lor, cum că nici aŭ avut, nici vor 
avia Domn bun, şi blănd, şi milostiv, şi ca un tată 
tuturor ?. 


31. Domniia lui Alixandru-Vodă, 1* 7100. 


Alixandru-Vodă Domo. — Hasan-Paşa multe cetăţi ia ale Harva- 
ților şi ale Slovenilor. — Pătru-Varadin, Hasan-Fașşa Îl ia, 


După ce aŭ mazălit Împăratul pre Ștefan-Vodă Sur- 
dul, aŭ dat Domnia lui Alixandru-Vodă, şi aŭ domnit 


1 Nu ştim ce istoric, dar supunerea Tatarilor s'a făcut încă din 
secolul al XV-lea (1475). Părerea aceasta era însă răspîndită şi o gă- 
sim întrun ziar de război al lui Nicolae Gabelmann (1595); în 
Hurmuzaki, XII. 

2? V., asupra lui, Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul. Tot aşa pentru 
ce urmează, pănă la 1601. 

3 Ureche, p. 238. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 81 


un an; şi, într'acest an al Domnieï lui, nu să ştie ce aŭ 
fost, şi l-ai mazălit Împăratul și pre el. 

Iar întru aceste vremi Amurat Împăratul turcesc, vă- 
zănd pre creștini între dănșăi bătăndu-să şi neunindu- 
să, aŭ rădicat războiù asupra lui Rodolf Împăratul Nem- 
tesc, şi, scriind la Hasan-Pașa de la Bosna, şi cu alții, 
făcăndu-să ca la 40.000, aŭ întrat la Horvaţ, și Vihaci, 
cetatea de Scaun, o aŭ luat, şi oştile dentr'ănsa li-aŭ 
slobozit cu pace !. După aceaia, la Sloveni s'au dus, fiind 
Ban Toma Erdeud?, carele, avănd oaste puţină, aŭ pier- 
dut şi el războiul, şi numai cu călărimia aŭ fugit, luăn- 
du-i tunurile, şi alte gătiri toate de oaste ce ai avut. 
Decii, la Petre-Varodin şi la altul, carele sănt în margi- 
nia Savii, toate li-ai luat, şi multe vărsări de sănge aŭ 
făcut în creştini atuncia Turcii; numai ce aŭ scăpat o 
mănăstire ce o păzia Neculae Micarăuş Ungurul. Iar 
Osecul, carele este lesne trecătoare cătră Stiriia şi cătră 
Carintiia şi cătră Carneola, cu multă osteneaală s'aii 
nevoit Hasan-Paşa acesta; dar s'ai întors rușănat, că, 
fiind viteaji cei den lăuntru, nu o aŭ putut lua °. 


32. Domniia lui Mihaiă-Vodă, 1* 7101. 


Mihaiă-Vodă Domn. — Mihaiii- Vodă, văzănd avăniile Tureilor, face 
sfat. — Mihaiă-Vodă să jură cu Aron-Vodă al Moldovii [şi cu Batăr 
Jăcmon, Craiul Ardealului). — Turcii rădică oaste la Nemţi. — Nemţii 
bat pre Turci, și piere Hasan-Pașa. — Nemţil bat pre Turci la Sechiş- 
feirvar. — Mihaii-Vodă bate Giurgiul. — Amurat trimite oști asupra 
lui Mihaiă-Vodă, — Mihaii-Vodă bate pre Tătari: piere şi Sultanul 
[lor]. — Mihaiă-Vodă omoară pre Paşa și bate pre Turci. — Batăr bate 
Timişvarul, — Turcii, Tătarăi merg în Țara Ungurească. — Mateiaş 
Neamţul bate Ostrogonul. — Turcii, Tătaril intră în Țara Ungurească. 
— Mateiaş Austriiacul fuge.— Batăr Jăcmon fuge. — Mihaiii-Vodă pradă 


1 Croaţia şi Bihaciul. 

? Erdödy. 

3 Constantin Căpitanul lucrează poate după un izvor turcesc: el 
nu pomeneşte marea înfrîngere de la Sissek a lui Hassan (22 {unie 
1593), decît mai departe, în Domnia lui Mihai. 


65845 6 


www.dacoromanica.ro 


32 Istoriile Domnilor Ţării-Rumănești 


“Țara Turcească, — Sinan-Paşa face pod peste Dunăre, la Giurgiu. — 
Mihaiui-Vodă să bate cu Sinan-Paşa. — Boerii ficlenesc pre Milhaiu- 
Vodă. — Sinan-Pașa coprinde 'Țara-Rumănească. — Batăr Jăcmon po- 
goară cu oşti spre Turci. — Mihaii-Vodă cu Batăr gonesc pre Turci. — 
Cazan-Gherei Han să bate cu Erimiia-Vodă. — Zamoschi la Țuţora să 
împacă cu Hanul.— Ștefan-Vodă să bate cu Erimiia- Vodă, şi piere Ștefan. 
— Amurat al treilea moare. — Udrea Hatmanul bate pre Afis-Paşa peste 
Dunăre. — Mihaii-Vodă trece la Nicopoe. — Mehmet Împărat să îm- 
pacă cu Mihaiă-Vodă. — Batăr Jăcmon ia pre sora lui Rodolf, — Nemţii, 
Ungurii fac gâtire pentru Turci.— Turcii bat pre Nemţi şi pre 
Unguri. — Batăr Jăcmon lasă pre Batăr Andreiaş în Scaun. — Batăr 
Andreiaş să învrăjbeşte cu Mihaiui-Vodă, — Mihaii-Vodă bate pre 
Aridreiaş Batăr. — Capul lui Batăr îl aduc la Mihaiă-Vodă. — Mihaiă- 
Vodă trimite soli la Nemţi. — Brimiia- Vodă cu Batăr fug de Mihaii- 
Vodă. — Simion vine Domn cu Leaşăi. — Mihaiii- Vodă fuge de la Ho- 
tin, — Mihaiu-Vodă fuge în Ardial. — Simion-Vodă rămăne Domn. — 
Ungurii, Moldovenii, Rumănii asupra lui Mihaiă-Vodă. — Mihbaiŭ- 
Vodă să duce la Nemţi. — Baştea ajutor lui Mihaii-Vodă, — Baştea 
omoară pre Mihaii-Vodă. 


Acest Mihaii-Vodă, după ce aŭ luat Domniia, s'a nu- 
mit că iaste fecior lui Pătrașco-Vodă, iar cu adevărat 
nu să ştie; că nici un istoric de ai noştrii (sai striin) 
nu adeverează cine iaste, și cum aŭ luat Domniia ; fără 
căt den auz unul de la altul așa dovedim: că mumă-sa 
aù fost de la oraș dela Floci; care, fiind văduvă și fru- 
moasă, şi nemerind un gelep, om mare și bogat, den 
Poarta Împărătească, şi în casa ei zăbovindu-să cătăva 
vreame, zic că aŭ fost umblat cu acea fămeae şi ai în- 
grecat-o, şi vrănd să să ducă gelepul, i-ai dat un inel şi 
100 de galbeni de aur, şi aŭ zis fămeii, de va face fe- 
cior, viind la vărstă, să să ducă la dănsul, unde-l va 
găsi, și după inel îl va cunoaşte că-i este fecior. Și, năs- 
cănd făt, trecănd vreame multă, şi făcându-să om de 
vărstă și de treaabă, lipindu-să pre lăngă boiari, şi pre 
lăngă Domni, aŭ ajuns păn la acia boerie, de l-ai fä- 
cut ispravnie în locul Banului de la Craiova!, nefiind 


1 „Ispravnic de Craiova“ se găseşte pe acest timp: astfel într'un 


document din 23 Maiui 1626, de la Alexandru Coconul, ce pomeneşte 
de cumpărarea moşiei Peştișani, supt Radu Mihnea, se pare, „în- 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 83 


Ban, că nu vria să pue Domnii Ban, pentru că de multe 
ori să scorniia gălcevuri asupra Domnieï de acolo !. Deci, 
fiind el la Craiova (în ce chip nu să ştie), i s'aii scornit 
nume cum că iaste fecior de Domn. 

Care auzind Domnul dentru acea vreame, aŭ tri- 
mis cu urgie şi laŭ adus la Bucureşti, şi, trecănd pre 
lăngă Bisearica-Albă pre vremea liturghiei, s'au rugat ar- 
mașilor să-l lase să asculte svănta liturghie, şi, lăsăndu-], 
aŭ întrat în bisearică, și, rugăndu-să, s'aŭ fágăduit lui 
Sfeti Nicolae, fiind hramul, că, de-l va măntui, să-l facă 
mănăstire în numele lui, precum aŭ şi făcut. Că, du- 
căndu-l la Domn, și tăgăduind de năpaste, aŭ jurat cu 
12 boiari că nu iaste fecior de Domn, şi aŭ scăpat. Den- 
tru care nevoe scăpănd şi speriindu-să, aŭ fugit la 
Poartă, şi, găsind pre tată-săii acolo, fiind om mare al 
Porții, i-ai scos Domniia în ţară, sait, cum zic alții, 
că, fiind Capi-Chehaea un Iane, care i-aii fost rudă lui, 
avănd voe de la Poartă, i-aii scos Domnia 2. Ci, orl în ce 
chip aŭ fost, el Domniia o aŭ luat. Și, luănd Domniia, 
mari vrednicii aŭ făcut, maï vărtos cu vitejăile, de aŭ 
supus Turcii, Ungurii, Moldoveanii?, de era şi iaste mi- 
rare, precum Istoriia mai nainte va arăta. Şi mănăs- 
tirea, încă o aŭ făcut, care să veade, şi să numeaște 
Mihaii-Vodă, precum s'aii făgăduit în nevoia lui. 


naintea boierului Domniei mele Mușatu Cliuc., pe vremea cînd a 
fost. ispravnic Craiovei“ (cuvintele subliniate sînt în original romå- 
neşte, şi se vede şi mai departe: „ispravnicul Craiovei“; Cluj, Bibl. 
Museului Ardelean). 

1 Legenda originii lui Mihai n'are nici-o valoare. Inelul și recu- 
noașterea prin el se găsesc în legenda despre întemeiarea Ţerii- 
Romăneşti: în Miron Costin, la Bogdan, Cronice inedite, pp. 191-2 şi 
într'o deseriere din secolul al XVIII-lea, la Iorga, Studis şi doc., ILI, 
p. 55. 

2? Intervenţia lui lani se află pomenită numai în Cronici ardelene, 
după ziarul lui Petru Armeanul, şi în Walter: direct sai indirect, 
de aici își va fi primit ştirea compilatorul. 

3 De aici începe întrebuinţarea poeme! lui Stavrinos (i în Papiu, 
Tesaur, I; v. p. 286). 


www.dacoromanica.ro 


81 Istoriile Domnilor ării-Kumănești 


Luănd dar Domnia de la Turci, şi şăzănd în Scaun 
cătăva vreame, vedia avăniile Turcilor și răotăţile ce 
să facia săracilor şi boiarilor și necinste Domniei; 
care nu putia să le rabde. Ci, sfătuindu-să cu bo- 
iaril şi cu ţara, aŭ socotit să rădice sabiiu asupra Tur- 
cilor. Întăiti, unindu-să cu Batăr Jăemon, Craiul Ardia- 
lului, și cu Aron-Vodă, Domnul Moldovei, jurănd unul 
altuia! să să ajutoreaze unul cu altul la ori ce nevoe li-ar 
veni. Și, pentru că vedia Turcul învrăjbit cu Neamţul şi 
cu Ungurul, de care, rădicănd el împreună cu aceia sabie 
asupra Turcului, mai lesne şi de folos îi va fi,—ci dar, 
întru aceşti ani de'ntăiă ai Domniei lui, mălcomind el 
ca să vază ce fac Nemţii şi Ungurii, iar Turcii aŭ fost 
rădicat oaste în Ţara Ungurească, asupra Împăratului 
Nemţesc, mai vărtos îndemnănd Hasan-Pașa al Bosnii, 
vrănd să-și curăţească rușănea den anul trecut, ce n'ai 
putut lua Osecul. Ci, într'acest an, cu mai mare gătire 
saŭ dus, şi multe prăzi şi vărsări de sănge, și robii aŭ 
făcut. Întăii, Trencinul cetate o aŭ luat, după aceuia la 
Osec aŭ mers de bătea cu tărie, şi avea oastia lui îm- 
părţită și de o parte de Dunăre și de alta. lar domnii 
Împăratului Nemţese, anume: Banul Sloveanilor, şi Ro- 
ber Eyhembergul, și Melhior Redecrul?, împreunaţi fiind 
cu oștile, aŭ mers asupra Paşăi la Osec, şi, găsindu-l 
numai cu jumătate de oaste a lui lăngă dănsul, și dănd 
războiu, l-aŭ biruit, tăind şi înnecănd pre Turci în apă: 
acolo cu dănșăi și Paşa s'au istovit. Ciaialaltă oaste ju- 
mătate, turcească, care era decindia, văzănd patima ce- 
loralalți, toate corturile şi alte gătiri de oaste li-au lăsat, 
creștinilor $. 

Aceaste reale întămplări auzind Împăratul Awmurat, 
cu mănie aŭ trimis pre Sinan-Pașa Viziriul, cu toată pu- 


1 Din Cronica Buzeştilor, cuprinsă în Ludescu, p. 277, dar lă- 
sîndu-se la o parte numele celor doi Buzești ce negociară, 

? Ruprecht von Eggenberg şi Melchior von Rhedsrn. 

3 Lupta se dă la Sissek, și îr 1593 (nu 1594), v: și mat sus, p. 8f, 
nota 3. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 8 


teria lui, poruncind și lui Beglerbei de la Rumele, și 
Pașăi de la Timișvar, și de la Buda, să meargă cu de- 
nadinsul să supue Țara Ungurească. Care înțelegănd 
Rodolf Împăratul creştin, şi socotind ca doar va pleca 
mintia varvarului cu daruri, să să părăsească de vărsă- 
rile de sănge ale creștinilor, i-ai trimis sol cu mari şi 
de cinste daruri. Dar varvarul nu sai uitat la acelia, 
ci maï vărtos aŭ poruncit Sinan-Pașăi, ca să ajungă de- 
grab acolo, să arză, să robească, dupre cum le iaste obi- 
ceiul lor, alpăgănilor. Atuncia Osecul l-ai luat!, şi Ves- 
prinul, şi Palota, și Viza?, şi alte multe cetăţi, şi cătră 
Sechișfeirvar, vrănd ca să erneaze Pașa, luănd robi de 
pen cetăți mai mult de căt 5.000. Iar oastea împărătească, 
cu Duca de Hardeg şi Groful Zereni Palfi 5, luănd inemă, 
s'aŭ dus cătră Sechișfiervar, unde era Paşa cu ceilalți: 
și, dănă război, de'ntăii sai părut că vor să biru- 
iască, Turcii; dupre aceaia creștinii, îndreptăndu-să, vite- 
jaște aŭ întrat în oastea turcească, și multe mii de oa- 
meni aŭ perit den Turci; prinzănd şi pre inicer-Aga 
viă, şi Pașa de la Buda rănindu-să,— care peste puţină 
vreame la Buda aŭ murit; și mulți bei și mai mari oş- 
tilor turceşti aŭ perit la acel război, cu 10000 de cei- 
lalţi. Și așa Sinan-Pașa aŭ rămas rușănat. 

Ca acestea auzind Mihaiii-Vodă, să bucura cu inema, 
nădăjduind că şi el, rădicănd sabie asupra Turcului, îm- 
preună cu ceilalţi, va putea leasne să rădice jugul ro- 
biei Turcului de asupra țărăi. Deci trimise la Batăr şi 
ceru oaste, care i-ati dat cu doï căpitani anume: Horvat 
Mihaiă şi Beciş Iştfan; și, avănd și ale lui oști, întăi 
aŭ tăiat Turcii den București 4, decii pre unde să mai 


1 Sinan trece, în 1593 încă, pe podul de la Essek. 

2 Papa. 

3 Sekes-Fejervâr e Stuhl-Woeissenburg; ducele de „Hardeg“ e con- 
tele Ferdinand de Hardegk; din Zrinyi şi Pálffy compilatorul mun- 
tean face un singur „grof“. Lupta s'a dat la 3 Novembre, și a fost 
numai cu Paşa de Buda. 

+ Ludescu, p. 278. 


www.dacoromanica.ro 


86 Istoriile Domnilor 'Ţării-Rumănești 


afla pen ţară, de aŭ curăţit ţara de păgăni!; şi aŭ mers 
la Giurgiu de l-au bătut, dar nu l-ai luat; ci iar s'au 
întors la Scaun, făcăndu-să numai începătură de vrajbă. 

Acestea auzind Sultan Amurat Turcul, s'a turburat 
foarte, văzănd că să înnalță și altă pălciavă, şi aŭ po- 
runcit unui Mustafă-Pașa de aŭ luat oști, și pre Bogdan- 
Vodă, fecior lancului-Vodă, ca să vie să prinză pre 
Mihaiiă- Vodă, și să-l pue pre el Domn. Dar Mihaii-Vodă, 
dacă aŭ auzit, li-aii eşăt înnainte la Dunăre, şi nu vria 
să lase pre Turci să între în ţară; dar, viindu-i veaste 
că aŭ întrat Tătarăi în ţară, sai dat îndărăt, şi aŭ tri- 
mis străji împotriva Tătarălor; şi, avănd şi Tătarăi 
străji, sai întămpinat, şi, bătăndu-să, aŭ biruit pre 
Tătari. Deci Hanul aŭ trimis cu mai mulţi Tătari pre ne- 
potă-săi, şi, trimițănd și Mihaiă-Vodă oaste mai multă, 
Sai găsit unii cu alții la Stănești, și iar i-ai biruit ai 
noştrii pre Tătari, şi aŭ perit și nepotul Hanului. Turcii 
cu Bogdan-Vodă întrase în ţară la Giurgiov, şi s'au fost, 
împreunat și cu Hanul, iar Mihaiă-Vodă aŭ trimis pre 
un Manta Banul cu oaste, și i-ait lovit fără veaste, şi 
foarte i-ai tăiat răă, şi cum aŭ putut aù scăpat Paşa 
peste Dunăre, ca să să mai gătească. Iar Mihaii-Vodă 
nu i-ait dat vreame de gătire, ci aŭ trecut pe la Marotin 
Dunăria pre ghiaţă, și, dănd războii, aŭ perit Paşa cu 
mulți Turci; Bogdan-Vodă de abiia aŭ scăpat. Al noştri, 
tăind, robind, arzănd și luănd multe prăzi, dobănzi, s'aii 
întors înnapoi cu bucurie. Hanul, ca acestea văzănd, s'au 
întors la olatele lui?. 

Deci, viind vara, Turcii căuta să isprăvească mai mult 
cu Neamţii, cu Ungurii, decăt cu Rumănii. Ci aŭ gătit 
oști greale asupra lui Rodolf, și asupra Ungurului; că 
Mateiaş, Arhidues de Austriia, cu oștile nemţeşti bă- 
tia Ostrogonul, Batăr Jăcmon, Craiul Ardealului, bă- 


1 Uciderea 'Turcilor din ţară e un adaus arbitrar al compilato- 


rului. 
* Prescurtare din Ludescu, pp. 278-9, lăsîndu-se toate amănun- 


tele, şi chiar datele. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 87 


tia Timișvarul !. Ci într'acăastă vară aŭ dat pace Ru- 
mănilor, şi aŭ poruncit Turcul Tătarălor să meaargă 
în Ţara Ungurească; care, lovind cu iuțime, precum 
le iaste obiceiul lor, pen Ţara Leşască, pre la Sneatin, 
pre la Pocutie, aù trecut munţii pre la Strii în Țara 
Ungurească. Sinan-Pașa Viziriul încă s'aii dus pre la 
Beligrad cu oștile turceşti, și, lovind părţile Ungu- 
rimii, multe vărsări de sănge, şi robii, şi prăzi s'a 
făcut ?. 

Fost-aii cerut Nemţii ajutor de la Liaşi împotriva Tur- 
cilor, ci nu li-ati dat îndemănă a da; numai însuși, cum 
putia, să nevoia a să bate cu Turcul. Și, cum am zis 
mai sus, Mateiaş bătia Ostrogonul, Zereni: alte cetăţi bă- 
tia şi lua, Ungurul bătia Timişvarul. lar, după ce aŭ 
întrat Turcul şi Tătarăi în ţărăle lor, și-aă pierdut toate 
sfaturile, că Mateiaş Austriiacul deabiia cu oare ce călă- 
rime aŭ scăpat de supt Ostrogon, Zereni, de unde era 
bătănd cetăţile care era luate mai nainte de Ture, li-aŭ 
lăsat, Batăr Jăemon al Ardialului aŭ lăsat de a bate Ti- 
mișvarul, şi s'ai întors la Seaunt. lar Sinan-Paşa 
şi cu Tătarăi, ce mai rămăsease cetăţi, locuri neluate 
den ceia ani, într'acest an li-aŭ luat, şi cu izbăndă s'au 
întors. 

Mihaiti-Vodă întru acăastă vară 5, avănd vreame ca 
aceaia de pace de cătră Ture, aŭ trimis de aŭ ars Dărsto- 
rul, şi căt aŭ putut ajunge în lăuntru, aşăjderea și Hăr- 
sova şi Brăila, şi căt aŭ putut ajunge în lăuntrul țărăi 
turceşti, și cu dobăndă s'a întors îndărăt toţi, ajungănd 
oștile lui Mihaiii-Vodă pănă la Varna, caria iaste lăngă 
Marea-Neagră, şi, pănă în munți, căte oraşe şi sate era 


1 E vorba de luptele în Banat. 

2 Aici cronicarul amestecă întîmplări din 1591, cînd a fost expe- 
diția lui Sinan și trecerea aceasta a Tatarilor. 

8 Zrinyi. 

4 Din potrivă, în 1595 s'aŭ luat Granul şi Vişegradul. E iar o con- 
fusie cu starea lucrurilor în 1594. 

5 Ceteşte: „primăvară“, 


www.dacoromanica.ro 


88 Istoriile Domnilor TŢării-Rumăneștă 


turcești, toate li-ai ars şi li-ait prădat, şi aŭ robit Turci, 
Turcoaice, copii, de i-ai adus în ţară!. 

Auzind Împăratul Amurat aceaste fapte ale Rumă- 
nilor, 1! 7103, aŭ poruncit Sinan-Pașăi să facă pod peste 
Dunărea să treacă oştile în Țara-Rumăneaască, și aŭ dat 
poruncă tuturor oștilor den Anadol şi de la Rumele 
să vie. Şi vara, la anul cari s'aŭ scris mai sus, aŭ ve- 
nit toate oștile, cu Sinan-Pașa Viziriul, la Dunăre, şi. 
fiind podul gata, aŭ trecut la Giurgiov. Mihaiii- Vodă încă 
și-aă străns oștile, şi aŭ scris la Batăr Jăemon să vie cu 
oaste ungurească. Dar, zăbovindu-să Ungurul, el aŭ eşăt 
cu ce avea înnaintia Turcilor. Și la Călugăreni s'aŭ întăl- 
nitcu Vizirul, și, dănd războii vitejaşte, pre Sinan-Pașa 
încă l-ati oboriît după cal în gărlă, şi un spahii l-ai 
scos aşa ocărăt?. Că Mihaii-Vodă ca un fulger umbla 
pen oaste, tăind şi oborănd jos, şi cu măna lui pre Carai- 
man Paşa l-aŭ tăiat:. Văzănd Viziriul acestea, s'aii întors 
la locul unde era tăbărăt, iar Hasan-Pașa, cu Mihnia-Vodă, 
venia pen pădure, să lovească oastea lui Mihaiii- Vodă 
pe denapoi; cărora prinzăndu-le de veaste, s'aii pornit 
însuși cu sabiia a mănă, şi viteajăi lui după dănsul aŭ 
întrat ca lupii în oï, şi cănd de cănd era să ajungă pre 
Hasan-Paşa să-l tae cu măna lui, însă aŭ scăpat; şi, du- 
căndu-să la Viziriul, își spunia unul altuia patimile, și să 
mira în ce chip ar face să prinză pre Mihaii-Vodă, cu vi- 
cleșug, că cu puteria armelor nică cum nu putia. Și, chie- 
mănd Paşa pre Mihnia-Vodă, i-aii zis: să scrie la niscare- 
va boiari prieteni-ai lui, că le va da Viziriul 50.000 de gal- 
beni să împarţă oştilor, și să priuză pre Mihaiu-Vodă, 
saŭ să-l lase. Şi, scriind Mihnia-Vodă la un Dan Vis- 


1 Locul e luat din Ludescu, p. 280, afară de ce se spune despre 
prada către Varna. Aici se pare că Filipescu a avut înnainte o ver- 
siune mai bogată a izvorului săă, sai a cules din tradiţie. Ce se 
spune în Ludescu despre tratatele cu Ardealul, se lasă aici. 

? Amănuntul e luat din Stavrinos, ed. cit., p. 293. Ştirea cu spa- 
hiul e la p. 294. 

3 Ludescu, p. 282. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 89 


tieriul şi la alți boiari, și trimițănd într'ascuns, aù în- 
ceput boiarii să-l ficlenească, și mai vărtos pre Unguri 
să amăgiască cu bani; care s'aŭ şi făcut, că vria Un- 
gurii să-l lase şi să fugă. Aciasta Mihaiii-Vodă văzănd, 
s'au tras spre Rucăr, de ai aşteptat pre Craiul cu oş- 
tile ungurești !. 

Iar Turcii aŭ întrat în ţară de o aŭ prădat, şi o 
aŭ ars, şi aŭ robit cum li-aŭ plăcut, făcând cetate 
în 'Tărgovişte, în București, şi puind Paşi cu oști 
să păzească: alalți prăda țara. Batăr Jăcmon încă ai 
pogorăt cu oștile, fiind şi Ştefan-Vodă Răzvan de la 
Moldova2?, Că pentru aciasta, era Răzvan-Vodă cu Craiul: 
căci lrimiia-Vodă aŭ venit den Țara Leşască cu Zamo- 
schi Hatmanul şi cu oști, de l-ai pus Domn pre Irimiia, 
și aŭ gonit pre Răzvan care era pus de Unguri. Că 
acest Răzvan aŭ fost Agă la Aron-Vodă, şi den părele 
lui aŭ trimis Craiul de aŭ prins pre Aron-Vodă și l-uă 
dus în Ardial, și pre Răzvan l-ai pus Domn, care era 
pus de Unguri; dar scurtă bucurie aŭ avut. Fiind Aron- 
Vodă despre Liași pus Domn, aŭ venit Zamoschi cu 
Iimiia-Vodă, şi ait scos pre Ştefan Răzvan den țară; și 
aŭ fugit în Ardial lăngă Batăr, stăpănu-săii. Însă, după 
ce s'aii întălnit acești Domni în Țara-Rumănească cu 
Mihaiii-Vodă, aŭ plecat câtră Turci, şi întăi la Tărgo- 
vişte aŭ ars cetatia, și pre toți Turcii, cu Ali-Paşa al 
lor, i-ait omorăt?. Așăjderia şi în București aŭ făcut. 
[lar alalți Turci, cu Sinan-Pașa, aŭ apucat drumul Giur- 
giului, și oştile creștinești, gonindu-i, aŭ apucat de aŭ 


1 Această explicație naivă a retragerii lui Mihai biruitor e cu to- 
tul după Stavrinos, pp. 293-5. Ludescu dădea ca motive nevenirea 
lui Báthory şi puţinătatea oştii, 

2 Aici cronicarul revine la Ludescu (p. 283) pentru a lămuri cele 
întîmplate în Moldova. Dar numele lui Zamoyski şi menţiunea ve- 
nirii lui Răzvan pe tron sînt din vre-un alt izvor, 

2 Ludescu spune că Ali a fost prins numai, dar Căpitanul ține 
samă de aceia că la Stavrinos se vorbește de nimicirea totală a 
Tureilor, 


www.dacoromanica.ro 


90 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


stricat și podul (după treaceria Viziriului), şi pro toți 
ceialalți Turci i-au tăiat. Și i-ai înnecat, şi aŭ rămas 
țara fără grijă, şi sui întors Batăr la Ardial cu daruri 
bune do la Mihaiă-Vodă; şi el aŭ rămas la Scau- 
nul săi 1. 

Întru acest an ce aŭ avut treaabă Ungurii și Rumăniă 
cu Turcii, destulă treaabă aŭ avut și Irimiia den Moldova, 
cu Zamoschi Hatmanul Leşăse, cu Tătarăi, că, cu 70.000 
de Tături şi cu 2.000 de Iniceri, aŭ venit Cazagherei Ha- 
nul, cwe era mare viteaz, și multe războae aŭ bătut, 
mai vărtos la Persi (adecă la Căzălbaşi), mergănd cu 
Împăratul Turcesc. Ci acesti Cazagherei, mergănd în 
Moldova, multe prăzi aŭ făcut, şi în Țara Legaseă ca și 
în Moldova; deci, la Țuţora s'aii întălnit cu Zamosehi, 
si, război dănd, şi de o parte şi de alta peria oamenii; 
carii, prin multe zile ţiind războiul, şi neputănd nici o 
parte, nici alta să biruiască, saŭ împăcat, și s'a întors 
dește-carele la locul lui. După ce aŭ trecut aciasta, 
iată și Batăr Jăemon Craiul aŭ trimis oști cu Ştefan- 
Vodă Rizvan, să-l așaze la Moldova, şi să seoaţi pre 
Irimiia- Vodă. Care auzind Irimiia-Vodă, aŭ trimis la Ca- 
neniță, și la alte părţi, de i-ai venit oşti leșăşti de- 
grab şi, cu ai lui căți aŭ avut, sai bătut la Suciava, 
şi, tare război fiind, aŭ biruit lrimiia-Vodă, şi Ştefan- 
Vodă Răzvan aŭ pierdut războiul, și, căzăndu-i calul, 
şi vrănd să încalece pre altul, l-ai prins şi, ducăndu-l 
la Irimiia-Vodă, aŭ poruncit de l-ati înţepat: unii zic pen 
șezut; ci, ori așa, ori într'alt chip, acest sfărşăt aŭ dat 
Răzvan-Vodă. Şi şi-aii luat și el plata, că el aŭ fost pri- 
cină cătră Batăr Jăcmon de pără, de aŭ luat pre Aron 
Vodă și l-ai dus la Ardial, la închisoare, precum s'a 
zis mal sus?. 

Între aceaste vreami, și Amurat al treile, Împăratul 
turcesc, aŭ murit, şi în locul lui s'aii pus Împărat fie-săii 


1 I iar după Stavrinos (— p. 299). 
2 Din istoricul polon, de sigur; poate Heidenstein. Ceva deosebit 
e în Ludescu, pp. 284-5. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul! Filipescu 91 


Mahmet, 18-lea fecior fiind al lui Amurat, şi Mahmet, 
pre cei 17! feciori omorăndu-i, i-ati îngropat, împreună 
cu tată-săi, și numai Mahmet acesta aŭ rămas Îm- 
părat. 

Deci Turcul trimise pre Afis-Paşa la Nicopoe, să 
amăgiască pre Mihaiii- Vodă, să-l prinză; iar Mihaii-Vodă, 
înţelegănd, trimise pre Udria Hatmanul cu oști; şi trecu 
Dunărea, şi sparse oastea lui Afis-Paşa ; şi de abiia el 
aŭ scăpat, cu două slugi. 

Mihaiii- Vodă, auzind de aciastă biruinţă, treace şi el 
la Nicopoea, arde, fărămă, robeaşte, toate împrejurile. 
Slujitorii încă să umplură de dobănzi; după aceaia merge 
la Diiii, şi aşăjderia face; şi i să închină lui toată Săr- 
bimia. 

Daca aŭ văzut Sultan Mehmet Împăratul că într'alt 
chip nu poate isprăvi cu Mihaii-Vodă, chiamă pre 
Ibraim-Pașa, şi, sfătuindu-să cu el, trimise soli cu da- 
ruri mari la Mihaiii-Vodă, poftindu-l să aibă pace Țara 
Lurciască, şi să fie slobodă Țara-Rumănească, numai 
cl să o stăpânească, şi, viind solii cu sabie, cu buzdu- 
gan, cu surguciii şi cu cai, toate de mult preţ, i-ai pri- 
mit cu cinste mare, și iar cu cinste şi cu scumpe da- 
ruri s'aŭ întors îndărăt, aşăzănd pace despre Turci ?. 

Batăr Jăcmon, întru aceaste vreami, ai poftit pre sora 
Împăratului Rodolf să i-o dia, și o aŭ dat cu acia nă- 
dejde, neavănd Batăr Jăcmon feciori, şi, de ar face vre 
un fecior cu Nemţoaica, va rămănea vre un niam Crăiei 
despre partia Nemţilor, şi va rămănea şi Crăiia Ardia- 
lului pe seama lor, şi ca să-l aibă pre Batăr Jăemon 
ajutor împotriva Turcilor. Dar în deșărt s'aii ostenit cu 
mintia a găndi, că pre soru-sa aŭ dat-o să-i fie Crăiasă; 
la care nuntă mare și de cinste s'a făcut, trimiţănd şi 
Mihaiii- Vodă boiari cu daruri, —iar de moștenire, cum 


1 19, după Hammer, table. 

2 Toate acestea sînt din Stavrinos, dar nu la locul lor, pentru că 
se întîmplară în 1597, nu în 1596, pentru care an erai şiiri bune în 
Cronica Buzeştilor = Ludescu. 


www.dacoromanica.ro 


92 Istoriile Domnilor Țării-Număne ti 


S'aii zis mai sus, într'alt chip ai: curs lucrurile, — precum 
să vor vedia mai jos, de naŭ putut să facă aceaia ce 
aŭ vrut Niamţul!. 

Înfrăţindu-să Impăratul Nemţese cu Craiul, precum 
S'ai zis, și auzind că Sultan Mahmet, Împăratul turcesc, 
face mare gătire de oaste asupr. Nemţilor și a Un- 
gurilor, ei încă şi-aii gătit oştile. Și cap Nemţilor aŭ 
venit Maximiian, fratele Împăratului, și cu Ungurii era 
Batăr Jăcmon, cu Horvuţii era Palfi Zrinul?, şi oști 
nemţeștă aŭ fost călărime 30,000, pedestrime era 20,000, 
fără Ungurii den Ardial; era şi tunuri 120. Ci dar Tur- 
cul, Juănd vara multe cetăţi, despre toamnă aŭ mers la 
Cărăstești cetate. Acolo s'aă întâlnit oștile turceşti cu 
ceale creștineștă: și, dănd război tare, aŭ pierdut creștinii 
războiul; de-abiia Maximiian pre un cal aŭ scăpat la 
Cașa, cu căți-va grofi. Batăr Jăcmon iar de-abiia aŭ scă- 
pat de au întrat la Tocui; Zrini așăjderea într'altă parte 
aŭ scăpat; lăsănd toate ce aŭ avut Turcilor; carii multă 
moarte aŭ făcut în creștini, şi luănd robi și dobănzi, 
s'ai întors Sultan Mahmet cu izbăndă la Țarigrad. 

După ce aŭ trecut cătăva vreame, Batăr, supărăndu-i- 
să cu oștile, şi văzănd că şi boerii lui l-aù urăt, şi Mi- 
haid-Vodă şi-a aşezat pace cu Turcii, fiindu-i toate în- 
ghiesuite, aii lăsat toate, și în locul lui pre Batăr An- 
dreiaş, şi s'aŭ dus în Țara Leșască. Alţii zic că Împă- 
ratul i-aă dat o cetate anume Opoliia, şi acolo s'aii aşă- 
zat pentru odihna lui; ci, ori în ce chip aŭ fost, Crăiia 
tot o aŭ lăsat altuia. Aşăzăndu-să dar Batăr Andreiaş 
la Crăie, aŭ început vrajbă cu Mihaii-Vodă, şi încă îi 
poruncise să meargă Mihaii-Vodă cu toată Casa lul în 
Ardial, și cu acel gând să-l prinză, și si-l dia Tureilor. 


1 1595. Ştirea din Cronicarul unguresc, poale. Maria-Cristina e 
numită greşit „sora“ lui Rudolf şi în Ludescu, p. 282. 

? Pálfy şi Zriny. 

2 E expediţia personală a Sultannlui din 1596 şi lupta de la Ke- 
resztes (26 Octombre). „Caşa“ e Kaschau, Caşovia. La Ludescu ce 
mal bogat şi mult mai bine (pp. 287-8). 


www.dacoromanica.ro 


Coustantin Căpitanul Filipescu 93 


Mihaii-Vodă, încă înţelegănd de aciasta, şi-au gătit oş- 
tile toate, şi aŭ purces cu Doamnă-sa, cu coconii, de 
mergia; şi aŭ seris Craiului, că: „precum mi-ai poruncit 
să viă, așa fac; că cu toată casa, mia viii“ 1. Iar Batăr, au- 
zind că vine cu oști multe, sai temut. Și aŭ trimis soli 
să vază ce iaste poveastia de vine cu oști multe; el aŭ 
răspuns: „că mi-ai poruncit să vii cu toată Casa, şi cu 
totul vii; de aveţi puteare, veţi sta împotrivă“. Daca auzi 
Batăr Andreiaş, l-ati prins frigurile, şi, străngănd oștile, 
Sai tăbărăt lăngă Sibii. AI lui Mihaiii- Vodă venia Ca- 
zacii, Moldoveanii înnainte, și de altă parte vinia Hai- 
ducii și Catanele, şi în mijloc vinia el cu al lui, și avia 
trei crucă de aur înnainte, ajutor?. Și dăns de dimineaţa, 
i-ai lovit, dăndu-le un războii foarte înfricoşat, eL în- 
nainte mergănd şi tăind ca Ahile şi ca Velisarie, vi- 
tiajăi Grecilor; şi nespusă moarte aŭ făcut în Un- 
guri; căt, căți aŭ scăpat, nu sai ştiut ce sati făcut. 
Craiul încă aŭ fugit în neşte munţi. Acolo găsindu-l 
nește păstori, l-ati cunoscut, şi, socotind că vor avia 
cinste de la Mihaiii-Vodă dacă-l vor omori, i-aŭ tăiat 
capul, şi l-ai dus la Mihaiii-Vodă; care, văzănd, li-aŭ 
zis să-i aducă şi trupul, deci să-i dăruiască; şi s'au 
dus de i-ai adus și trupul. Decii Mihaii-Vodă, în loc 
de dar, i-ai spănzurat, căci aŭ ucis pre stăpânul 
lor; iar trupul lui, cu capul, puindu-l în sicriii frumos, 
cu cinste l-ai îngropat în Beligrad, şi aŭ ramas Mihaiùŭ- 
Vodă Crai Ardealului?. De aciasta făcând știre Mihaiă- 
Vodă Împaratului Rodolf, foarte s'ai bucurat, și aŭ cinstit 
şi aŭ dăruit pre solii lui Mihaiu-Voda cu lanţuri de aur, 
pentru că Ungurii era totdeauna împrotivnici Împăratului 
Nemţesc +. Dacă aŭ auzit Batăr Jacmon, den Țara Le- 


1 E după Stavrinos, ca şi ce urmează. Ludescu, care dă întreagă 
Cronica Buzeştilor, e neasămănat superior, pe cînd aici se confundă 
şi cele donă plecări ale lui Sigismund din Ardeal, 

2 Verbal, după Stavrinos. 

? Tot din Stavrinos, 

t Amănuntul cu lanţul e din alt izvor. 


www.dacoromanica.ro 


94 Istoriile Domnilor Ţarii-Rumăncști 


șască, întimplările Ardialului, și cum că aŭ perit vără- 
săi Batăr Andreiaş, aŭ rugat pre Canţelariul, care şi 
Hatman era, ca săi dia ajutor să scoați pre Mihaiu- 
Vodă den Ardiul, fagaduindui și lrimiia-Vodă c3-ï va 
da oaste. Mihaiă-Vodă. auzind, aŭ gătit oști den Ardial 
și den Țara-Rumănească, și aŭ pogorăt: el pe la Trotuș, 
Munteanil pre la Focșani !. Iar Irimiia- Vodă, înțelegand ca-i 
vin atătia oști asuprăi, şaii luat Doamna și coconii, şi 
s'aŭ dus în Țara Leşasca, și cu Batăr Jacmon. Aciasta, 
văzind Mihaii-Voda, aŭ pus Domn Moldoveanilor pre 
un Marco-Vodă, și aŭ venit toată oastia cu ţara de i 
s'au închinat lui, că până la Hotin aŭ ajuns, gonind pre 
Irimiia-V oda şi pre Jaemon Crai. Decii irimiia-Voda iar 
sa ruga la Zamoschi sa-i dea oști ajutor, și i-ai fág- 
duit să-i închine Țara Moldovii. Și avea Irimiia-Voda 
frate pre Simeon-Vodi, pre carele l-ai numit Domn 
Țărăi-Rumănești, și anindoi Domnii, împreuna cu Za- 
moschi Hatmanul, aŭ venit cu multe oști, și aŭ gonit 
pre Mihaiă-Vodă, de unde bătea Hotinul; şi de acolo, 
pen cet, pen cet, l-aii adus pre Mihaii-Vodă pina în 
ţară, la apa Teliajănului. Acolo dănd războiii vitejaşte, 
aŭ biruit Liaşăi pre Mihaiă-Vodă, și i-ati căutat a fugi 
în Ardial cu totul. Deci aŭ lăsat Zamoschi [Domn ţărăi 
pre Simeon-Vodă, şi Irimiia-Vodă s'aă întors la Mol- 
dova. Aciastă treaabă ce aŭ facut Zamoschi aŭ fost şi 
cu știrea Turcilor, că-și înţelesese cu dangai mai nainte, 
de i-au fost dat și Turcii ajutor, şi aŭ gonit pre Mihaiă- 
Vodi den ţarăle acestia, pentru câ avia pizma pre dăn- 
sul, biruindui într'atătia randuri, şi fâcănd multă pa- 
gubă în Ţara Turciască, precum saŭ zis mai în- 
dărat?. 

În Arâial, vrând Mihaiti-Voda să așaze țara și să jure 
pre Unguri să fie supt ascultarea Niamţului, iar Un- 
gurii, den firia lor fiind ficleni, despre o parte jura lui 


1 Afară de indicaţia Focşanilor, e ca în Stavrinos. 


: E ca izvor poate, pe lîngă Stavrinos, izvorul polon. Cronica 
Buzeştilor se termină înnainte de acest loc. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 9 


Mihaiii- Vodă, despre altă parte trimitia să vie Batar 
Jaecmon den Țara Leșască, să să împreune toți să scoață 
pre Mihaiă-Vod4,; despre altă parte iarăși, aŭ eşăt în- 
naintia lui Baştia Giurgiu Ghinarariul (carele venia cu 
oaste ajutor lui Mihaiit-Vodă), de-l înşăla și pre dănsul, 
fagăduindu-l să-l pue pre dănsul Crai, numai să stea 
cu eï si scoață pre Mihaii-Vodă den Ardial. De toate 
părțile mundiia în tot chipul, ca doar s'ar mântui, să 
nu le fie Crai un Rumin,precum le era. Carele şi bi- 
searica cea mare aŭ făcut în Beligrad, unde şade Mi- 
tropolitul acum !. 

În mijlocul vremilor acestora, s'au unit Batăr Jac- 
mon cu lrimiia-Vodă den Moldova şi Simion-Voda den 
Țara-Rumânească, şi toţi aŭ rădicat oști asupra lui Mi- 
haii-Voda în Ardial, înșălandu-să și Baștia Giurgiu de 
tinia cu ei. Mihaiii-Voda, văzând aceste întâmplări reale, 
S'ai dus la Împăratul Nemţesc, jăluindu-să de Baştea 
și de Batorești, și de alți Unguri, spuindu-i ca sănt 
fieleni. Pre carele l-ai priimit cu cinste, și i-ai făcut 
cărți la Baştia să-i fie ajutoriă, să supue pre Unguri, 
să fie el Crai, iar nu Baștia, nică Batăr. Și, viind în 
Ardial, Batăr să mira ce va să faci; ci aŭ trimis la 
Mihaiui- Vodă să să împace; dar n'ai priimit, ci i-au zis 
să să gălească de război. Decii, stringind şi el Ungurii, 
și ajutor ce avia de la Irimiia-Voda den Moldova, și 
de la Simion-Vodă den Țara-Rumănească, aŭ avut răz- 
boi mare la Șomliă, şi aŭ biruit Mihaiii-Vodă; iar Ba- 
tär Jaemon, şi cu Ciachi Iştfan, aŭ fugit; și aŭ ramas Ar- 
dialul pre seaama lui Mihaiii- Voda. Decii, fără zăbavă aŭ 
trimis oști de aŭ gonit pre Simion-Vodă den Țara-Ru- 
mănească. Dar scurtă bucurie, că Baștia tălhariul, vă- 
zănd vitejăile lui Mihaii-Vodă, și numele cel mare ce-l 
dobăndise, aŭ intrat pizmă în inema lui, ca să omoare 
pre Mihaiă-Vodă, precum ai şi făcut. Că aŭ trimis într'o 
dimineaață nește Nemţi de l-aii omorăt supt cort, la 


1 Scurt resumat, fără izvor care să se poată hotărî. 


www.dacoromanica.ro 


96 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


Turda, neștiind el nimic de aciasta, și nefiindu-i oștile 
langă dănsul, — că le trimisease la Făgăraş să scoaţa pre 
Doamnn-sa și pre coconi, carii îi închisease Ciachi Iştfan, 
păuă a umblat Mihaii-Voda la Beciii. Ci dar acest sfar- 
gat aŭ dat Mihaiă-Vodă, că cu înșălăciune l-ati omorăt; 
care aŭ supus Domniia lui pre Turci, pre Moldoveni, 
pre Unguri, de-i avia ca pre nește măgari pre toți! 


83. Domniia lui Şărban-Vodă, 1* 7108. 


Șărban-Vodă. — Șărban să rădică Domn. — Sechil Moisi să învrăj- 
beşte cu Şărban-Vodă. — Șârban-Vodă bate pre Unguri; piere Sechil 
Moisi. — Batăr Gabor să învrăjbeşte cu Șărban-Vodă — Fuge Șârbun- 
Vodă la Moldova. — Batăr Gabor cu Ungurii pradă ţara. — Turcii 
pun Domn pre Radul-Vodă Mihnia. 


Acest Șirban-Vodă, ce-l numesc aşa, obicinuindu-să 
oamenii, nu l-ai chemat Sărban, ci pe tată-săi, iar pre 
el l-ai chiemat Radul, şi în hrisoavele lui iar Radu să 
serie, ci dar și noi după obiceiul oamenilor să umblam, 
și să-i zicem Șârban-Vodă 2. După ce dar lud sfărşăt Mi- 
haiă-Vodă, precum aţi auzit, boiarii și oştile ce fusease 
lângă dănsul s'aii pogorât pre la Căineni, la un sat ce 
să chiamă Cărstenești, pre Topolog; acolo aŭ şăzut până 
aŭ făcut știre şi celoralalți boiari ce era în ţară, că să 
și dăslipise unii de cătră Mihaiii-Vodă, cum Buzeștii 
şi alţii 3. Iar atuncea s'aii strâns acolo, şi aŭ rădicat Domn 


1 E tot din Stavrinos, p. 286: Tospxovs, OĞyxpovs xal Tnrapovs, 
obs elxe dă yautðápovç. — În Ludescu, Cronica redactată a Buzeştilor 
se opreşte la data precisă a luptei de la Mirislăă. Restul e alcătuit 
şi după Stavrinos, de la care e împrumutată comparaţia lui Mihai 
murind ca un „copacii“ ce cade, strigâtul ce scoate la vederea uci- 
gaşilor. felul omorului. 

1 Era „Basarabi“ după mamă, cum se vede dintr'un extras de docu- 
ment intern tipărit de d. Ilie Nicolescu, în Noua Revista Romină pe 
15 Novembre 1901, p. 357: Șerban îl chema însă pe dinsul înnainte 
de Domnie. 

2 Ce urmează e din poemalui Matei al Mirelor, urmarea lui Sta- 
vrinos. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 97 


pre Şărban-Voda,— că le era frică să pogoare în jos fără 
Domn !. Carele viind la Scaun, întăi la Turci aŭ trimis 
de aŭ împăcat lucrurile, la Sultan Mahmet, pentru să 
nu mai aibă Domniia şi ţara turburare despre dănşăi. 
așăjderia și cu vecinii cu toți s'aă împăcat; și toți oa- 
menil pământului să bucurară, scăpănd de robii, de 
prăzi, de fugi pen munți, şi de toate groazele și călcă- 
turile oștilor, şi toți da laudă lui Dumnezeii. Iar Diiavolui, 
carele vrajbă pofteaşte totdeauna, aŭ întrat în inema 
lui Sechil Moisi Craiul Ardialului, şi strănse oști să 
vie să strice ţara şi să calce. Șărban-Vodă cu boiaril, 
auzind, aŭ socotit să-l împace cu daruri, și aŭ trimis 
boiari cu daruri scumpe, rugăndu-l să să părăsească de 
a vărsa sănge nevinovat. El nici cum nu vria, ci cu 
semețţie zicia că va să facă răi. Deci, nebuniia lui vă- 
zănd Domnul şi boiarii, aŭ străns ostile degrab și aŭ 
purces spre Ardial, şi în trei zile aŭ ajuns de ceaia 
parte; unde eșşindu-le înnainte Craiul, cu oști semeţe, s'ati 
întălnit. Carii dănd război tare, aŭ biruit ai noştri pre 
Unguri, şi i-aii tăiat foarte răi. Acolo sai găsit mort 
şi semeţul Sechil Moisi Craiul. Deci s'aŭ întors Domnul 
cu bucurie cu toți boiarii şi cu oștile Ja ţara lor. Și, mul- 
țămind lui Dumnezăii toți, aŭ trecut 5, 6 ani cu pace. Dar 
Şărban-Vodă, văzănd atăta pace, şi biruind şi pre vrăj- 
mașul săi Ungurul, i s'au înnălţat mintia şi saŭ seme- 
țit, saŭ măndrit, și nu mai căuta ţrebile Domniei sai 
ale ţărăi. Ci, cum spune un istorice Vlădică, anume Mat- 
fei de la Mira, ce în vremile acelea aŭ fost aicea în 
ţară, numai măncările, băuturile, primblările şi alte 
necurăţii, acelia le căuta bine. Pentru care s'aii măniiat 
Dumnezeii pre dănsul, şi i-ai rădicat pre Batăr Ga- 
bor Craiul Ardialului, vrăjmaş mai mare decăt Sechil 
Moisi, că s'au gătit acel spurcat Batăr Gabor în taină, 
Și fără veaste aŭ pogorăt cu oștile în ţară. Șărban-Vodă, 
dăşteptăndu-să, ca dentr'un somn, den faptele ce le făcia 


1 E răi înțeles locul din Ludescu asupra luptelor Buzeştilor cu 
Simion- Vodă. 


65845 T 


www.dacoromanica.ro 


98 Istoriile Domnilor 'Țării-Rumănești 


fără cale, cum s'aii zis mai sus, şi neavănd nici o gătire de 
război, i-aii căutat a lăsa ţara şi a fugi la Moldova, fiind 
Domn Costandin feciorul Irimiei-Vodă, nădăjduină că-l 
va ajuta, fiind amăndoi prieteni. Şi i-ai şi făcut ajutor căt 
aŭ putut, că l-ai priimit cu drag la Suciavă, şi cătăva 
oaste încă i-aŭ dat, și Şărban-Vodă înca aŭ străns 
Jolniri, Cazaci, ca să meargă asupra lui Batăr Gabor, 
să-l răsplătească răotatea ce i-ai făcut în ţară. Că în 3 
luni aŭ șăzut procletul în ţară, jăfuind, prădănd, arzănd; 
care nevoe n’aŭ fost, nici va mai fi în pămăntul nostru: 
drept aceaia și pănă astăzi aŭ luat oamenii un cuvănt 
de zic: „cănd Ungurii cel răi“, Boiarii și altă ţară, căţi 
aŭ scăpat, aŭ trecut peste Dunăre; și, atăta cruzie a lui 
Batăr văzănd (den ria chiverniseală a Domnului), aŭ 
scris carte la Împăratul Turcului, dănd ştire de pri- 
mejdiia ce li-aii venit cu Batăr Craiul, rugăndu-să să 
le dea și Domn cu oști, să gonească pre vrăjmaş; Şi în- 
dată li-aŭ dat pre Radu-Vodă, fecior Mihnii-Vodă (cu 
oști Turci şi Tatari); carii viind în ţară, l-ai gonit pre 
Batăr Gabor; și aŭ rămas ţara cu pace, dar prăpădită 
de tot; însă tot mulțămia lui Dumnezei că s'ai măntuit, 
de Unguri. 


34. Domniia Radului-Vodă Mihnea, 1* 7119. 


Radul-Vodă Mihnia Domn. — Şărban-Vodă bate pre Batăr Gabor 
în ArdiaL — Radul-Vodă goneşte cu Turci! şi cu Tătarii pre Şerban- 
Vodă. — Ştefan-Vodă Tomşa Domn Moldovei. — Radul-Vodă cu 
Tomșa-Vodă pradă Țara Ungurească. — Ungurii omoară pre Batăr 
Gabor. — Boiaril vor să ficlenească pre Radul-Vodă. — Radul-Vodă tae 
pre boerii ficleni, — Costundin-Vodă Erimiia vine cu Liaşăi. — Tomşa- 
Vodă bate pre Liașşi, şi piere Costandin-Vodă, — Doamna Erimii-Vodă 
cu 2 feciori vine cu Liaşi. — Schinder-Paşa prinde pre Doamna Iri- 
mii-Vodă cu 2 feciori ai ei. — Turcesc pre Doamna Irimii-Vodă şi 
pre coconi. — Boiarii moldoveni să rădică spre Tomşa, dar nimic nu 
isprăvesc. — Radul-Vodă să mazăleşte. — Gavril Vodă Movilă merge 
la Poartă, chemat.— Sultan Ahmat face mecet în Țarigrad, 


După ce aŭ gonit Batăr Gabor pre Şărban-Vodă den 
ţară, iar boiarii ţărăi, [ce] fugise în țara turciască de nevoia 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 99 


Ungurilor, aŭ făcut jalbă la Sultan Ahmat Împăratul 
turcesc și ş'aŭ cerut Domn să le dea den Poartă, şi 
li-ati dat pre Radul-Vodă feciorul Mihnii, şi aŭ ve- 
nit Domn în ţară; căruia toți i s'aii închinat cu bu- 
eurie. 

După acřasta maŭ trecut multă vreame, ci aŭ rădicat 
Şărban-Vodă den Țara Leșască, den țara Moldovii, oaste, 
căt aŭ putut strănge, și aŭ trimis pre Stanciul Slugerul 
aicea în ţară: la Roșăi, la călăraşi, la dorobanţi și la alți 
slujitori, îndemnăndu-i să meargă la Ardial, şi el încă 
va merge să răsplătească acelui nebun, lui Batăr. Caril, au- 
zind, foarte aŭ fost bucuroşi (măcar că fără voia Ra- 
dului-Vodă). Decii, puindu-și zioa să să afle cu toţii, 
s'aii pornit oștile de aicea, şi Șărban-Vodă cu ai lui pe 
de ceaia parte, aŭ întrat de o dată, și aŭ tăbărăt în lun- 
cile Braşovului, mai nainte de Sfeti Petru; și numai de- 
căt veni şi Batăr Gabor cu oşti. Carii lovindu-să în 
zioa de Sfeti Petru, atăt aŭ bătut pre Unguri, căt de 
abiia aŭ scăpat Craiul de ai întrat în Sibi, iar Un- 
guri morţi fără număr era; pre carii aŭ pus Şărban- 
Vodă de i-ati făcut o movilă mare, de să veade pănă 
astăzi semn de ruşănia lor!. Deci Șărban-Vodă cu iz- 
băndă s'au întors în ţară, rugăndu-să slujitorilor să-l 
mai priimească la Domnie; şi ar fi şi vrut slujitorii, dar 
nu-l mai priimia la Împărăţie. Și, văzănd Radu-Vodă 
că-i vine asupră, cu gănd ca să mai domneaască, aù 
trimis la Paşa, de i-ai dat Turci, Tătari; şi l-ati luat în 
goană de la Teliajăn, şi l-ai dus pănă la Lunca Mare 
la Moldova. Acolo puţin ai fost să prinză pre Şerban- 
Vodă, iar Liaşăi și Moldoveanii mulți aŭ perit şi i-ai 
robit. 

Iar el, cu puţini ce aŭ scăpat, s'aŭ dus la Suciavă, 
unde era Doamnă-sa, și de acolo, pen Țara Leșască, la 


1 În Korrespondenzblatt din Sibiiă s'a reprodus înscripţia, nu toc- 
mai inteligibilă, de pe o piatră găsită pe acest loc de luptă de lîngă 
Braşov, unde Radu Șerban a cîştigat biruinţile din 1603 şi 1611 (an. 
1901, n° 1). 


www.dacoromanica.ro 


100 Istoriild Domnilor Ţării-Rumăndști 


Beci s'att dus, la Împăratul; pre carele l-ai priimit, de 
aŭ şăzut acolo pănă aŭ murit!. 

Pentru aceaste întămplări ce s'au auzit, şi mai văr- 
tos căci aŭ priimit Domnul Moldovii pre Șărban-Vodă 
al Muntenilor, dăndu- ajutoriii şi sprijineaală, Turcii 
Sai măniiat, şi aŭ mazălit pre Costandin-Vodă, şi aŭ 
pus Domn pre Ștefan-Vodă Tomşa. Carele, viind în ţara 
Moldovii, fácia dreptăți săracilor, iar pre boiari nică 
cum nu-i iubiia, pentru jafurile ce făcuse ţărăi, în zi- 
lele lui Costandin-Vodă, fiind cocon tănăr; și pre mulţi 
aŭ prădat, și aŭ omorăt?. 

După ce s'aii așăzat Radul-Vodă la Domnie în Țara- 
Rumănească, aŭ făcut jalbă toată ţara împreună cu 
Domnul la Împăratul, pentru atăta pagubă ce le-ai fä- 
cut Ungurii, şi să nu-i lase prădaţi. Atunci aŭ poruncit 
Împăratul să să străngă oaste, şi să ia și pre Ştefan- 
Vodă den Moldova într'ajutoriii. Decii, mearseră Domnii 
amăndoi cu oștile lor, şi cu Turcă, şi cu Tătară la Ardeal. 
lar neamișăi şi ceaialaltă țară să sfâtuiră să omoară pre 
Bator Gabor, că pentru nebuniile lui vine atăta nevoe 
țărăi ; şi aşa aŭ şi făcut: l-ai omorăt lanoş Selaşi şi 
Gheorghe Ladani, pre carii, den turnul Mediiaşului arun- 
căndu-l, i-ai omorăt, luăndu-şi plata pentru moartia stă- 
pănului lor?. Decii ţara aŭ pus Crai pre Betlen Gabor. 
Ia® Domnii, prădănd, mai vărtos Rumănii, ca să-ş în- 
toarcă prăzile lor, căt aŭ putut aŭ luat. și el; şi s'aŭ 
întors fiește-eare la ţara lor. 

Radul-Vodă biruind pre vrăjmași, şi împăcăndu-și țara, 


1 Ştirile despre ciocnirea celor doi Domni cu acelaşi nume de 
ocîrmuire nu se află în Matei al Mirelor, de unde e luat restul, am- 
plificîndu-se. Aceste ştiri sînt însă în Ludescu, care, scriitor canta- 
cuzinesc, nu uită să vorbească şi despre naşterea la Suceava, în 
pribegie, a fetiţei Elena, viitoarea soţie a lui Constantin Postelnicul 
Cantacuzino, 

3 După Matei al Mirelor (ed. Papiu, pp. 338-9). 

t Începutul acestor ştiri despre Ardeal e din Matei al Mirelor: nu- 
mele ucigaşilor lui Gabriel Báthory: Szilâssy şi Ladanyi, şi arătarea 
soartei lor se scoate din izvorul unguresc, 


b 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 


şi odihnindu-să, toți, mari şi mici, lăuda pre Dumnezei; 
numai un boer, anume Bărcan, care fusease Stolnic-Mare 
la Şărban-Vodă — zic să fie fost Merişan!, iar de niam 
Bucșănesc, — acesta nu s'aii odihnit, ci ş'ai mai găsit şi 
alți opt boiari aseamene lui, de făcia sfat în taină să 
omoare pre Radul-Vodă și să facă Domn pre un Mi- 
haiii Cămăraș. Acestia înțelegăndu-le Radul-Vodă, aŭ 
apucat el maï nainte, de i-ai prins, şi li-ai tăiat cape- 
tile tuturor. Însă aclastă rădicare ce aŭ fost să să ră- 
dice, n'aii fost pentru alt (cum să aude den Istorii), ci 
pentru măndriia şi răotatea Grecilor. Că adusease Ra- 
dul-Vodă pre mulți, de-i cinstise şă-i miluia; ci boiarii 
rumăni, acestia văzănd, nu le-aii fost pre voie: precum 
de multe ori, la mulți Domni, sai făcut răzmiriţă şi 
turburare pentru răotatia Grecilor?. 

Costandin-Vodă den Moldova, ducăndu-să în Ţara Le- 
șască, fiind gonit de Turci, şi, puind pre Ştefan-Vodă 
Tomşa (cum auziţi), nu s'aii odihnit, ci, îndemnat fiind 
de boiarii lui, carii mănca pre săraci fără milă, şi fiind 
cocon tănăr, aŭ străns oști, şi cu bani, și i-aii dat și 
cumnatu-săii Potoţehi Hatmanul, fiind om mare în Ţara 
Leșască, şi era ginere Irimii-Vodă. Carii viind cu oşti 
asupra luă Ștefan-Vodă, și bine gătindu-să Ștefan-Vodă, 
cu Turcă, cu Tătari, — s’aŭ bătut amăndoao oștile, şi aŭ 
biruit Ștefan-Vodă, şi ticălosul Costandin- Vodă, tănăr 
fiind, la acel război aŭ perit,—nu s'au ştiut ce s'a făcut; 
iar pre Liașăi cel dezmierdaţi, feciori de boiari mari, 
îi ducia Tătarăi ca pre neşte dobitoace legaţi. Atunci aŭ 
prins și pre Potoţehi Hatmanul, și l-ai trimis la Țari- 
grad la închisoare, carele, pen multă vreame, şi cu 
mulți bani, s'a răscumpărat, și s'a dus la ţară-și. 

Auzind Doamna Irimii-Vodă de pierzarea fie-său, și de 


1 Acest adaus aparţine lui Constantin Căpitanul, celelalte fiind 
din Matei. De altfel, şi Ludescu are adausul: „de la Merișani“, pre- 
cum şi acela că: „de moşie se trăgea din Bucşani“. 

2 Şi în Grecul Matei e aic-o certare a Grecilor pentru purta- 
rea lor. 


www.dacoromanica.ro 


102 Istoriile Domnilor "Ţării-Rumănești 


robiia gineri-săi, și altor boiari și norod, mai avea şi alt 
ginere Liaf mare, pre nume Coreţehi; cu care sfătu- 
indu-să şi străngănd oști, s'aii dus să facă răscumpă- 
rare pentru fie-săii și pentru celalalt ginere. Care mer- 
gănd, mal mare primejdie aŭ petrecut decăt fie-săŭ 
Costandin, că, viind Doamna cuv oștile, iar Ștefan-Vodă 
aŭ fugit catră margine, dănd ştire Împărăției. Împăra- 
tul aŭ poruncit la Schinder-Pașa, și Tătarilor, şi Radu- 
lui- Vodă, Domnul Muntenesc, să meaargă să o prinză 
saii să o izgonească den țară pre Doamna. Schinder- 
Pașa cu Radul-Vodă, întrănd în ţară, i-ai scris amăn- 
doi Domnii: „Ce vei, de vii cu oști să strici ţara, şi ce-ţi 
iaste pofta? Domnie de poftești, îți voiii scoate eŭ de la 
Împăratul; numai fil fără nici-o grijă“. Ia ticăita s’aŭ în- 
crezut în cuvintele lor, şi mai mult într'ale Radului-Vodă; 
și aștepta să-l aducă stiag de Domnie, după făgăduinţa 
lor. Dar aŭ fost făgăduiala ficleană, că, în locul stiagu- 
lui, o aŭ lovit fără veaste, și aŭ răsipit tabăra: tăiat-aŭ, 
robit-aii atăta boerime leşască. Atunci aŭ prins pre 
Doamna, cu alți doi voinici feciori aï ei, şi pre Coreţehi 
gineri-săă, şi i-ai dus la Țarigrad. Ci pre dănsa și pre 
coconii, anume Alixandru și Bogdan, i-ai turcit, iar pre 
Coreţchi l-aii închis la Edicula; carele, avănd o slugă 
bună credincioasă, aŭ făcut meșteșug și l-aii scos de 
acolo, şi aŭ scăpat; iar pre strejari i-ati spănzurat Îm- 
păratul. La acest război s'ai prins şi boiarii moldo- 
veni, carii veniia cu Doamna; şi pre toţi i-ai omorăt 
Ștefan-Vodă, și le-ai luat averile!. 

După aciasta trecănd cătăva vreame, s'aii sculat toată 
boerimia țărăi, cu cătăva ţară, asupra Domnu-săă, vä- 
zănd atăta cruzie alui, ca doar l-ar scoate cu putearea 
armelor. Dar n'a putut, că i-ai biruit şi i-ai răsipit, 
ci unii aŭ fugit la Poarta turciască ; ci, norocul Dom- 


1 E luat după Matel al Mirelor, întrebuințat răi (căci pedeapsa 
boierilor e pusă în izvor după lupta cu Constantin) şi izvorul polon, 
care dă lâmuriri despre Korecki, despre numele fiilor mai mici aí 
Doamnei. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 103 


nului, i-aŭ întălnit un Osman-Aga Ture mare, ce veniia 
la Domn ; care, fiindu-i prieten, i-ai prins, şi i-ati dus 
legaţi la Ștefan-Vodă, și pre toți i-ai omorăt; alţii în- 
cătro aŭ putut să-ș măntuiască viiața lor!. 

Trecănd dar trei ani ai Domniei Radului-Vodă, l-ai 
mazălit Împăratul, și s'aii dus la Țarigrad, şi aŭ porun- 
cit Împăratul să vie Gavrilă-Vodă Moghila, fecïorul lui 
Simeon-Vodă, don Ţara Leșască, să fie el Domn; şi aŭ 
venit. Dar, aflăndu-să Alixandru-Vodă lliiaş la Poartă, 
cu bani, cu prieteni, s'a întors socotealile Turcilor den- 
tăă, şi i-ai dat lui Domniia. lar Gavrilă-Vodă aŭ pur- 
ces de s'ai dus la Poartă, măcar că țara îl vria, și toţi 
boiarii, şi nu vria să-l lase să să ducă, zicând că vor 
da bani şi vor face pre Turci de va fi el, iar nu altul; 
dar el naŭ vrut nici cum, ci, cum aŭ auzit că aŭ pus 
alt Domn, s'au dus la Poartă. Pre carele priimindu-l 
cu cinste, şi liafă făcăndu-i, aŭ şăzut acolo pănă i-ai 
venit răndul de Domnie ?. 

Sultanul Ahmat aŭ făcut un mecet mare şi foarte 
frumos, la care aŭ făcut împrejur 4 minareale, şi 2 în 
mijloc, căruia i-ati pus numele Ahmatie; să veade și 
acum în Țarigrad: atăta iaste de mare, căt Aghiia Sofiia *. 


85. Domniia lui Alixandru-Vodă Iliiag, 1* 7125. 


Alixandru-Vodă Iliia3 Domn. — Boeril vor să ficlenească pre Ali- 
xandru- Vodă. — Schinder-Paşa merge la Liași. — Betlen Gabor dă 
oşti pribegilor, şi scot pre Alixandru-Vodă. — Gavril-Vodă Domn 
den Turci. 


Viind Alixandru-Vodă Domn de la Poartă, adusease 
mulți Greci cu dănsul, şi, cu ce mai era mai nainte 


1 E iarăși o ştire întîrziată: Matel povesteşte întoarcerea boerilor 
înnainte de năvălirea lui Alexandru-Vodă (p. 339). — Un document 
din 16 Ianuar 1617 (Colecţia G. Gr. Cantacuzino) pomeneşte pribegia 
în Moldova, supt Radu, a lui Lvaşco Mare-Armaş. 

2 După Mate! al Mirelor, pp. 842-4. 

2 În adevăr (v. Hammer, la sfîrgitul cărţii a XLIII-a), Abmed a 
înnălțat o frumoasă moscheie la Hipodrom. Cronicarul nostru pare 


www.dacoromanica.ro 


104 Istoriile Domnilor ȚŢării-Rumănești 


aicia, să făcuse o grămadă; carii, nesuferind boiarii ru- 
măni, aŭ făcut sfat să-i tae. Cărstea era Vornic-Mare: 
el era capul, şi Lupul Păharnicul, și Spătariul, şi Buz- 
dugan, şi alţii; de care prinzindu-le veaste Alixandru- 
Vodă, aŭ vrut să-i omoare. Ci aŭ scâpat Lupul Păhar- 
nic, şi cu Spătariul, care va fi fost!, şi Buzdugan și alţii, 
de aŭ fugit în Țara Ungurească, iar Cărstea Vornicul, 
și cu ceilanți, aŭ tăgăduit că nu ştii de acele lucruri. 
Alixandru-Vodă încă aŭ lăsat lucrul în slab, având 
treaabă să meaargă cu Schinder-Pașa la oaste în Țara 
l.eşască ; carii mergănd la Raşcov şi la alte cetăţi, nici-o 
ispravă n’aŭ făcut, fără numai pagubă ţărăi. Decii s'aii 
împăcat cu Leaşăi, şi aŭ întors fieştecarele la ţara 
lor. Atunci, viind Alixandru-Vodă la Tărgovişte, aŭ 
omorăt pre Cărstea Vornic, şi vrea să și mal omoare, 
că-l îndemna Grecii, dar îi era frică de Pașa. Că, înţe- 
legănd Paşa de Cărstea Vornic că l-aii omorăt, îi ceria 
40.000 de galbeni; ci aşa aŭ rămas lucrul. Ci dar boia- 
rii den Țara Ungurească, ce s'aii zis maï sus, s'au rugat 
la Betlen Gabor, Craiul Ardialului, de li-aŭ dat oşti, 
și aŭ venit de aŭ scos pre Alixandru-Vodă şi pre 
Greci ; de abiia ai scăpat Domnul, călare pre o iapă?, 
la Brăilă, și Doamnă-sa la Giurgiul, pentru că nu cre- 
dea că vin boiarii cu oşti, și încă cine-i spunia, îi pe- 
depsiia, şă-i făcea mincinoși, —păn l-ai împresurat, și, 
fiind negata dea să bate, i-ati căutat a fugi. Și, dentr'a- 
clastă fugă, l-ai şi mazălit Turcul, şi aŭ dat Domniia 
lui Gavrilă-Vodă. 

Pre vremile acestia, Betlen Gabor mare oaste aŭ ră- 


30 fi văzut însuşi. — De la Radu-Vodă mai menţionez un document 
inedit. în Colecţia Al. Tzigara-Samurcaş. Dat la 7 Decembre 1612 
dlui Turturea Păharnicul pentru satul Găuriciul, el cuprinde ca mar- 
turi pe aceşti boieri: Tudor Vel Ban, Vintilă Vornic, Nica Logofăt. 
Deadiul Vistier, Crăstea Spătar, Panait Stolnic, Bratul Comis, Lupul 
Mehedinţeanul] Păharnic, Foti Vel Postelnic. 

1 E luat tot din Matel al Mirelor, care nu dă numele Spătarului. 
El se numia Paruş. 

3 Această naivă precisare e singurul lucru neluat de la Matei, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 105 


dicat asupra Nemţilor, şi, mergănd la Caşa cu toată boe- 
rimea Ţărăi-Ungurești den sus, aŭ făcut ghiuluş întăi 
acii la Caşa, după aceaia la Pojun, mai mare ghiuluș, 
pentru ca să să măntuiască de supt jugul Nemţilor!. 


36. Domniia lui Gavrilă-Vodă Moghila, 1* 7128. 


Gavrilă-Vodă merge cu Schinder-Pașa la oaste. — Schinder-Paşa 
înţapă pre Lupul şi pre Buzdugan. — Gavrilă-Vodă, mazălit, să duce 
la Ardial. — Betlen Gabor ia corona den Nemţi şi să face Crai. 


Mazălindu-să Alixandru-Vodă, şi viind Gavrilă-Vodă, 
toţi s'aii hucurat. Ci dar, viind veaste să meargă la oaste 
în Ţara Leșască, cu Schender-Pașa și cu Unguri, aju- 
toriii dela Betlen Gabor, şi cu Tomșa: den Moldova, s'aii 
gătit şi saŭ dus; și, vrănd să răsplătească Lupului, şi 
lui Buzdugan, pentru răotăţile ce făcuse ţărăi, cănd aŭ 
scos pre Alixandru-Vodă den Domnie, aŭ socotit să-i 
ducă mălcomind, să-i dia în măinile Paşăi. Ci cu cu- 
vinte blănde i-ai boerit: pre Lupul l-aii pus Spătar- 
Mare, pre Buzdugan Sărdar:; carii, bucurăndu-să, mergia 
cu Domnul la oaste, și nu ştiia ce li să găteaște; că, 
îndată ce s'aii împreunat Gavrilă- Vodă cu Paşa, spu- 
indu-i că aŭ adus pre stricătorii țărăi, aŭ poruncit în- 
dată Pașa de i-ai înțepat la Dărstor, unde aŭ fost 
Paşat. Deci de acolo s'aii dus în Țara Leşască: care 
multe reale aŭ făcut, mulți creştini aŭ robit, şi s'a în- 


1 În 1619. — După cronica ungurească. — De la Alexandru Iliaș 
se află în colecţia citată un act slavon puţin anterior năvălirii lui 
Lupu Mehedinţeanul. La 29 April 1618, el face o danie lui Mano- 
lache Șifariul. Martori: Dumitru Ban, Vintilă Vornic, Nica Logofăt, 
Stoica Vistier, Paruş Spătar, Gorgan Stolnic, Lamba Comis, Mrăzea 
Păharnic, Ianiu.— Și în Divanul lui Radu Şerban (Gherghița, 7117) se 
află unil din boierii acestor timpuri. Afară de Mrăzea Spătarul, de 
Radu Clucerul Buzescul, de Cernica Vornic, se văd Lupu Logofăt 
şi Nica Vislier (ibid). 

2 În Moldova, era Radu Mihnea. 

3 Titlul nu era poate încă introdus la noi; compilatorul l-a cetit 
la Schender- Paşa. 

+ E tot din Matei. Uciderea hainilor s'a făcut la întoarcerea Paşel. 


www.dacoromanica.ro 


106 Istoriile Domnilor Ţării-Rumăneşti 


tors înnapoi. Şi, viind Gavrilă-Vodă la Scaun, nu mult 
aŭ şăzut, ci l-ai mazălit Turcul, şi aŭ dat Domniia iar 
Radului Vodă Mihnii; iar Gavrilă-Vodă nai vrut să 
meaargă la Poartă, ci-ai trecut în Țara Ungurească, şi 
acolo ş'aii sfărşit viiața, că vedea pre Turci a fi fără 
credinţă şi răi. Care iar, aseamene lor de va fi Dom- 
nul, iubitor de bani, răi, cumplit, să le dia den destul, 
acela poate domni și mult; iar carii vor să fie buni și - 
fără lăcomie, Turcilor nu pot slujă, cum era acest Ga- 
vrilă-Vodă,; că pentru bunătatea lui naŭ îndelungat în 
Domnie ; şi, firea Tureilor dar bine cunoscându-o, s'aii 
lâsat de dănșăi, şi în Ardial sai dus supt protecţiia 
lui Betlen Gabor, odihnindu-să pănă la moartea lui!. 

lar Betlen Gabor, fiind la Pojun la ghiuluş, cum s'aii 
zis mai sus, şi multă biruință făcănd asupra Nemţilor, 
şi corona crăiască o aŭ luat dela Pojun, la lt 71293, şi 
aŭ dus-o la Caşa; de acolo o aŭ adus în cetatia Ece- 
tului, şi, iarăși întorcăndu-să la Caga, ghiuluş făcăndu-să 
la toată ţara de sus şi de jos, l-ati ales Crai Unguresc. 
Care lucru văzănd Ferdenandul Împăratul nemţese, şi 
ne avănd cum face într'alt chip, s'aii împăcat cu Bet- 
len Gabor, dăndu-i toate celea ce aŭ poftit în Țara Un- 
gurească, şi 7 judeaţe cu cetăţile lor, şi Caga; iar [în] 
Sileziia, Scaunul Domniei Opoliei tot, şi al Rateboriei, şi 
să-i dia de an căte 50.000 de galbeni de aur?. 


37. Domniia Radului-Vodă Mihniă, 1¢ 7129. 


Radul- Vodă Mihnea a doao Domnie. — Radul-Vodă face în Bucu- 
reşii Sfânta Troiță. — Osman Sultan să bate cu Leaşii la Cameniţă. 
— Radul-Vodă Mihnea să mută la Moldova. 


După mazăliia lui Gavrilă-Vodă, aŭ dat Domniia iar 
Radului- Vodă, fecior Mihnii. Acest Domn, cum am auzit 


1 Constantin Căpitanul reproduce întăi cîteva rînduri din Lu- 
descu -- căci Cronica lui Matei al Mirelor s'a încheiat'— şi apoi, pen- 
tru a maï lungi, dă meditaţiile sale asupra lăcomiei turcesti. 

3 Nu 1621, ci 1619. 

3 După cronica ungurească necunoscută. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 107 


den bătrăni, aŭ fost om înţelept foarte, şi învăţat, grecește, 
letineşte, frănceşte; carele la Padova aŭ învăţat, fiind 
fugit de frica Tureilor. Că, după ce s'aii turcit tata-săii (aŭ 
de voe, aŭ de nevoe, Dumnezeii ştie), mumă-sa l-ati 
trimis la Sfetagura, la mănăstirea Iverilor, și de acolo 
călugărei l-ai trimis la Vineţiia; şi, fiind isteț la 
minte, s'aii dus la Padova, de aŭ învăţat carte den des- 
tul, cum s'aă zis mai sus!. Decir viind Domn, şi vrănd 
să facă mulţămită mănăstirii Iverului (de vreme ce în 
Domniia de'ntăi n'a putut, avănd trebi de oști), aŭ făcut 
mănăstirea Sfintei Troiță, den jos de București, mare, 
întemeiată cu zidiri, cum să veade, și o aŭ închinat la 
mănăstirea Iverului, la Sfetagora. Zic că aŭ fost mal 
nainte în locul acela o mănăstire mai mică, făcută de 
tată-săi Mihnia-Vodă, dar, după ce s'ai fost turcit, iar 
Domnii şi boiarii ţărăi după vremile acelea aŭ socotit 
să nu să mai facă slujbă într'ănsa, și ca la 30 de ani 
aŭ fost pustie?, de aŭ fost băgănd soli turci caii în bi- 
searică,. 

Iar, după ce aŭ venit Domn, întăi o aŭ curăţit, şi 
iar aŭ pus călugări, de aŭ făcut slujbă; iar, la a doao 
Domnie, aŭ spart acia mai mici, şi aŭ făcut aciastă 
mare, ce iaste pănă acum, şi o aii închinat dupre cum 
S'ati zis. 

Întru aceste vremi aŭ făcut Sultan Osman Împăra- 
tul Turcese gătire mare de oaste, și-aii mers lăngă Ca- 
meniță, în Țara Leșască, şi, viind multe oşti leșăşti, că- 
zăceşti și de la Zaporova, Leaşi, Litfeani, Unguri, Nemţi, 
fiindu-le cap Hoţchievici, mare război aŭ avut, în trei 
săptămăni, şi, pentru că era Liașăi închişi în şanţ, de 
aceaia aŭ răbdat și aŭ ţinut atăta vreame; că eşiia la 
harţ în toate zilele, dar, cănd vedia nevoia, iar întra 


1 Radu Mihnea n'a învățat de sigur la Padova, dar Constantin 
Cantacuzino făcuse studii acolo. Cf. Iorga, Operele lui Constantin Can- 
tacuzino Stolnicul, p. 1 şi urm., şi Manuscripie din Bibl. străine, 
Il, p. 13. 

2 De la venirea lul Sinan în Bucureşti. 


www.dacoromanica.ro 


108 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


în şanţ. Deci, pen mijlocul Radului-Vodă s'aŭ împă- 
cat, că-i poruneise și Radului-Vodăa de mersease la 
oaste !. 

Decii, după ce S'aii întors, aŭ fost în pace cătăva 
vreame, ci l-ai rădicat Turcii de aicea, şi l-ai trimis 
Domn în Moldova, şi în Dowmniia de aicea aŭ lăsat pre 
Alixandru-Vodă Coconul. 


38. Domniia lui Alixandru-Vodă Coconul, L 7181. 


Alixandru-Vodă Coconul Domn. — Mehedinţii să rădică cu Paisie 
asupra lui Alixandru-Vodă. — Scherlev dă pre fie-sa Ruxanda după 
Alixaodru-Vodă Coconul. — Tâtarii robesc ţara. — Mustafà Sultanul 
moare, — Azacul l-ati dat Muscalul Turcilor. — Radul-Vodă moare. — 
Alixaodru-Vodă lliiaş. — Barnoschi-Vodă la Moldova. 


Rămăind Alixandru-Vodă în Domnie, cocon tănăr, 
cu mumă-sa, aŭ lăsat Radul-Vodă boiari înţelepţi de 
căuta trebile ţărăi; iar călărașăi den Mănești, de la 
Gherghiţă, de la Ploeşti, den Ruşăi-de-Veade, ca neşte 
nebuni (precum de multe ori aŭ făcut?), s'a sculat asu- 
pra Domnului, să-l scoaţă den Domnie. Boiarii încă li- 
aŭ prins veaste, şi aŭ făcut gătire mii bună; şi s'ai 
lovit la Mănești; şi i-au biruit pre călăraşi, şi i-au ră- 
sipit, şi, pre caril aù fost pricina acești! rădicări, pre urmă 
aflăndu-i, i-aii omorăt. După aceaia iar s'aŭ maï făcut o 
rădicare asupra Domnului, den oamenii dupeste Olt, 
cu un Domnişor ce i-ai zis Paisie. Deci boiarii, prin- 
zănd veaste, aŭ gătit cătăva seamă de oşti şi aŭ tri- 
mis de i-ai lovit fără veaste, unde aŭ fost conăciţi; şi 
pre cei mai mulți i-ati omorăt, cu Domnișorul lor, iar 
ceilalți s'a răsipit, care încătro aŭ putut scăpa. Întru 


1 Toată această parte va fl după izvorul polon al lui Constantin 
Căpitanul. Cf., pentru aceasta, ca şi pentru tot veacul al XVII-lea, 
Prefaţa mea la Stud gi doc., IV. 

2 Alusie la împrejurările de supt Matei Basarab şi Constantin- 
Vodă. În izvor, Ludescu, nu se spune nimic despre aceste urmări 
ale călărașilor, în alte timpuri. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 109 


aceste vremi, fiind un boer lăngă Împărăţie, anume 
Scherlet, bogat și cunoscut; de toți meghistani! Împără- 
ției, carele, avănd voe veghiată! despre Turci, Radul- 
Vodă s'au fost împrietenit cu el mai denainte vreame, 
fiindu-i ajutor întru multe trebi ale Domniei, a aces- 
tuia fată, anume Ruxanda, o aŭ luat Radul-Vodă după 
fie-săi Alixandru-Vodă Coconul; făcănd nunta la Siret. 
Străngăndu-să dintr'amănduoa ţărăle boiari, şi alți oa- 
meni nuntaşi, mari pompe sai făcut în multe zile; 
dupre aceaia s'aŭ dus fieștecarele la țara lui. Ci n'aă 
trecut vreame multă după aceaia, ci Tătarăi fără veaste 
aŭ robit țara pănă în Olt, şi mare pagubă aŭ făcut în 
oameni și în dobitoace, — căt s'aii pustiit multe sate; ce 
pănă acum să văd?. Pre acest Radul-Vodă îl laudă şi 
Moldoveanii de om înţelept; numai, pentru multă măn- 
dreţia Curţii ce avia, făcăndu-să multe cheltuele, ca Ja 
un Crai, nu ca la un Domn, țara era slabă și să- 
racă è’. 

Întru aceste vremi, ati murit Sultanul Mustafă (sati 
l-aii omorăt 4), și în locul lui s'aŭ pus Sultan Murat, fe- 
clorul lui Ahmat, fratele lui Osman: era foarte vitiaz, 
şi drept la judecăţile lui; ale căruia vitejăi le vom serie 
înnainte. 

În zilele lui Alixandru-Vodă Coconul den Țara-Ru- 
mănească și-a tătăne-săii Radul-Vodă den țara Moldovei, 
aŭ dat Moscalii Turcilor Azacul, cu aciastă pricină, că, 
fiind acia cetate pre apa Donului, și pre măna Mosca- 
lilor, Cazacii să sloboziia cu luntri, de întra pre Maria- 
Neagră, şi făcea multe prăzi în locurile turceşti, atăt 
căt şi păn la Țarigrad de multe ori ajungia, şi mari 


1 Favoare. 

2 Ce nu se află la Ludescu, unicul izvor, sînt amplificării de stil 
ale compilatorului. Și într'un act. din 1625, 26 Novembre, în colecţia 
d-lui Ştefan Greceanu, se vorbeşte de „robirea țării de la Tătari 
păgâni“. 

* 'Tradiţie culeasă în Moldova. Cf. Miron Costin, ed. Kogălniceanu, 
p. 286: „Împărăţie, nu Domnie sămănitoare“. 

4 Această presupunere nu e întemeiată. 


www.dacoromanica.ro 


110 Istoriile Domnilor Ţării-Rumănești 


prăzi şi spaime făcea Turcilor Țarigrădeni, şi iar în- 
tregi să îutoreia înnapoi. Ca aceastea văzănd Turcul, şi 
temăndu-să să nu cumva să le vie altele și mai reale 
decât acestea, aŭ silit pre Radul-Vodă ca să le fie la 
mijloc, cum ar putea cu meșteșug si scoață Azacul 
de la măna Moscalilor, să pue acolo pază turciască, 
să nu poată trece Cazacii spre Maria-Neagră!. Şi aşa, 
de nevoe Radului-Vodă i-aii căutat a trimite soli cu 
rugăciune, şi spuind că, de nu vor da cetatia Azacul, 
să laudă Turcul că va să tae capetele Domnilor den- 
tr'amănduao ţărăle, și pre celalalt norod va să-l ro- 
beaască, bisearicile va să le strice, şi altele ca acestea 
aŭ scris, şi sai rugat să facă bine să dea o cetate, şi 
să măntuiască doao ţări, cu mulțime de creştini şi bi- 
searici. Ca aceastia auzind Mosecalii, s'ai îndurat de aŭ 
dat cetatia, şi aŭ întrat Turci de pază; și de atunci nu 
maï putea Cazacii să să mai sloboază pre apa Donului, 
să între în Marea-Niagră să facă stricăciune Tureilor. 
Solul dar, care aŭ fost trimis de Radul-Vodă, mergănd 
cu veaste la Ture cum că ai dat Azacul Moscalii, lăngă 
alte daruri ce l-ai dăruit, i-ai făcut şi barat împără- 
tesc, ori căt negoţ va avia, și va merge în Ţara Tur- 
ciască, vamă să nu dia; şi așa aŭ şi fost. Că era den 


1! Cea mal mare parte din acest aliniat se razimă pe ştiri luate în 
Moldova. Cum se vede, e o confusie, căci negocieri moldovenești cu 
Muscalii pentru a se da Azacul Turcilor se întîmplară numai supt 
Vasile Lupu, după ce Cazacii luară în 1637 cetatea.— Din Ludescu e nu- 
mai menţiunea îngropării lul Radu-Vodă. — Boierii lui Alexandru Co- 
conul sînt, după un act din 7133, aceştia: Papa Vornicul, Fiera Lo- 
gofătul, Vlad Vistierul, Mihu Spătarul, Vartolmeiă [Minetti] Stolnicul, 
Bratul Comisul, Ghergh Păharnicul, Costandin Posteinicul [Cantacuzi- 
no] (Colecţia Tzigara).— Din 22 Maiă 1626, Bucureşti, e un alt document, 
păstrat în Biblioteca Museului Ardelean din Cluj. Prin el, Domnul dă 
popei Radul din Stolujani şi popei Dan din Peştişani, lui Dumitru 
şi lui Tănase Grecul moşia Peştişanii dejos, cumpărat „de lajupaniţa 
Dochiia Vistiereasa, jupanița Stoicăi biv Vel Vistier“, pentru 13.330 
de aspri. Boierii: Papa Vornicul, Hriza Logofătul, Buzinca Vistierul, 
Miho Spătarul, Vartolomi Stolnicul, Bratul Comisul, Apostol Păharni- 
cul, Costandin Postelnicul. Scrie Lepădai Logofătul. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 111 


neamul aceluia în ţara Moldovii, cu carii am vorbit şi 
ei, și mărturisiia că încă ţin hrisovul (adecă baratul). 
De la care mult folos aŭ avut, Radul-Vodă, pentru slujba 
aciasta ce aŭ făcut-o Turcilor: mare voe veghiată avia 
de la Turci, cât, de ar fi avut viiaţă căt de îndelun- 
gată, nu l-ar fi mazălit den Domnie; dar şi el ca un 
om aŭ murit, în tărg, în Hărlăă, și fie-săi Alixandru 
aŭ trimis de i-aii adus trupul şi l-ai îngropat la mă- 
năstirea lui, la Sfânta Troiță, iar în locul lui la Mol- 
dova aŭ pus pre Alixandru-Vodă Iliaş. Decii, trecănd 
cătăva vreame, aŭ mazălit Turcii pre Alixandru-Vodă 
Coconul, şi saŭ dus la Țarigrad cu mumă:sa, iar în 
locul lui aŭ mutat pre Alixandru-Vodă [liiaș aicea în 
Țara hRumaniască, și în locul lui la Moldova aŭ pus 
pre Barnoţehi-Vodă. 


39. Domniia lui Alixandru-Vodă Iliiaş, 1* 7137. 


Alixandru-Vodă Iliiaş Domn.— Betlen Gabor ai murit. — Sfeţul 
să bate cu Nemţii. 


După ce aŭ mazălit Turcii pre Alixandru-Vodă Co- 
conul, precum s'aii seris mai îndărăt, iar aŭ trimis Domn 
pre Alixandru-Vodă Iliiaş, mutăndu-l den Țara Moldovii 
aicea; de care nici-o istorie nu avem a scrie, de vrea- 
me ce nică noi la alții n'am găsit, — fără căt zic că aŭ 
domnit doi ani. Decii l-ai mazălit, și aŭ pus Domn pre 
Leon-Vodă, feciorul lui Ştefan-Vodă Tomşii !. În zilele 
acestui Domn, şi Betlen Gabor, Craiul Ardialului şi Dom- 
nul părților Ţărăi Ungurești aŭ murit, și i-ai îngropat 
la Belgrad, cetatia de Scaun; carele, multe războae cu 
Nemţii și cu alții avănd, tot cu noroc aŭ umblat; și aŭ 
lăsat vecinică pomenire. După dănsul aŭ ales ţara pre 
Racoţ, de l-ai făcut Crai °. 


1 În adevăr, nu se dă în Ludescu decit data şi lungimea Domnie, 


2 Murind la 15 Novembre 1629, Bethlen îşi încheie Domnia supt 
Leon-Vodă, nu supit Alexandru Iliaş, — E după izvorul unguresc, 


www.dacoromanica.ro 


112 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


Iar întru aceste vremi, Șfeţul aŭ întrat în Țara Nem- 
ţească cu mare oaste, și multă pagubă aŭ făcut Nem- 
ților !. 


40. Domniia lui Leon-Vodă, 1! 7138. 


Leon-Vodă Domn. — Boiarii să sfâtuesc asupra lui Leon-Vodă. — 
Hrizea Varnicul merge la Ardial şi chiamă pre boiaril cel fugiți. — 
Pribegii să bat cu Lvon-Vodă, şi fug. — Banul Boul goneşte pribegil. 
— Matei Brăncoveanul trimite cărți la Abaza-Paşa, — Abaza-Paşa dă 
Domniia lui Matei Aga Brăncoveanul. — Boiarii lui Leon-Vodă aŭ 
adus alt Domn. — Matei-Vodâ bate pre Radul-Vodă. — Petre Ciasar 
rebel şi piere de Nemţi. 


Viind Domn de la Împărăţie Leon-Vodă, și priimin- 
du-l țara, multe și mari greotăţi aŭ aruncat țărăi, și si- 
lia pre boiari de plătea judeaţele cu bani; şi, ţara spăr- 
găndu-să, şi boiarii neavănd de unde lua banii care îi da, 
să sărăciă şi să îndatoria; care lucru văzănd boiarii țărăi 
că merge spre răi, sai sfătuit, mai vărtos boerimia de 
peste Olt, ca să să dea în laturi den naintea răotăţii; 
anume boiarii: Matei Aga den Brăncoveni, Aslan Vorni- 
cul, Gorgan Spătarul, Barbul Păharnicul Brădescul, Mihai 
Spătar Coţofeanul?, Dumitru Slugerul Filişanu, Mitrea 
Vistierul’, şi alţii, carii aŭ fugit pe la plaiul Vălcanului la 
Haţag, în Ardial, și i-ai priimit Racot Gheorghe și Zolomi 


1 Aceiaşi observaţie ca şi pentru alineatul precedent. 

2? Numele de familie al acestui boier lipseşte din cronica, de sigur 
contemporană, cuprinsă în Ludescu. V. Prefaţa citată. 

4 La 14 Mai 1654, Constantin Șerban dă un Țigan lui „Cărstia 
iuzbaşa de Roșii“, pare-l cumpărase „de la Gorgan şi de la fraţii lui, 
feciorii lu Drăgşin Peh.“ (Bibl. Ac. Rom., doc. XXI/270). Dar acest 
Drăguşin e pomenit ca Spătar într'un document din 1646, al lui Ma- 
tei ibid., doc. 117/LXIX), aşa încît Gorgan de aici e altul decit 
cumnatul lui Matei-Vodă.— În pach. 18 al Schituluš de un lemn, la Arch. 
Statului, se află actul slavon, pe pergament, prin care Matei decide 
o judecată a lui Dumitru Slugerul Filişanul pentru satul Pirăea, 
care-i fusese, „de moştenire de la părinţii Domniei Mele, de mai na- 
inte vreme“. Supt Gavril-Vodă, la 7128, Matei, fiind boier, vinde cele 
două părţi ale sale lui Dumitru (Tirgovişte, 4 lanuar 1646), 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 113 


David Groful cu cinste, şi le-aii dat odihnă. Leon-Vodă, 
văzănd că aŭ fugitatăta boerime, și, temăndu-să de nis- 
careva amestecături, să nu să facă. în multe rănduri aù 
trimis cărți la dănșăi, cu jurămănt, ca să vie în ţară, că 
nu le va face răi; şi waŭ vrut să vie. Trimis-aă și pre 
părintele Teofil Episcopul, și pre Hrizea Vornicul, cu 
cărți, la dănşăi, să vie, ci iar n'au vrut să vie, ci aŭ ce- 
rut de la Craii şi de la Zolomi oşti ajutoriă, să vie să 
scoață pre Leon-Vodă den ţară; şi li-aŭ dat. Şi aŭ po- 
gorăt aicea în țară, străngănd şi căt aŭ mai putut oaste 
den țară, dupeste Olt, şi aŭ venit cătră Bucureşti. De 
aciasta auzind Leon-Vodă, șa gătit și el oștile ce aŭ 
avut, şi aŭ dat lefi slujitorilor, şi aŭ eşăt la sat la Pri- 
seceni întru întămpinarea pribegilor, dar nu i-ati dat 
îndămănă să să bată acolo, ci iar s'aii întors la Bucu- 
reşti; şi ş'aŭ rănduit oștile den jos de mânăstirea lui 
Pană Vistieriul, care acum îi zic Sfănta Ecaterina !. Deci, 
viind și pribegii, şi lovindu-să oștile, aŭ fost izbănda 
lui Leon-Vodă; iar pribegii cu multă pagubă s'ait întors 
îndărăt. Într'acest război aŭ prins pre Preda Brănco- 
veanul, nepotul lui Matei Aga, și pre Radul Logofătul 
den Desa; pre carii ducăndu-i la Leon-Vodă, nu li-aŭ 
făcut nici un răi, numai i-ai pus de aŭ dat bani mulți. 
Matei Aga gi cu ceilalți, întorcăndu-să îndărăt, şi go- 
nindu-i gonacii lui Leon-Vodă, fiind cap oștilor Banul 
Boul, cumnatul lui Leon-Vodă, şi Nedelco Botianul, 
s'au fost închis în mănăstiria Tismenii, şi, trei zile stănd 
gonacii împrejurul mănăstirii, nimic nu le-ai putut 
strica, ci noaptia aŭ eșăt și s'ai dus pre plaiul Izvarnii, 
şi aŭ trecut în Țara Ungurească. Leon-Vodă iar aŭ mai 
trimis la boiar, să vie la casele lor, și dentr'ănșăi aŭ ve- 
nit, iar dentr'ănşșăi aŭ rămas cu Matei Aga?. Care văzănd 
că cu puterea armelor nu vor putea strica lui Leon- 


1 Ultima explicaţie e a compilatorului, care scurtează, de altfel, 
mult povestirea contemporană. 

* E vorba de urmăriri, nu de chemări înnapoi, în izvor (p. 818. 
Apoi vine partea ce se scurtează aici. 


65845 8 


www.dacoromanica.ro 


114 Istoriile Domnilor Țari:-Rumănești 


Vodă, aŭ socotit că la Turci cu pără vor folosi ceva. 
Şi, ştiind pre un popă Ignatie, Sărb, la Nicopoie, care 
avea voe veghiată la Abaza-Pașa, aŭ scris la dansul de 
s'au rugat să stia la mijloc, să-i măntuiască Abaza-Paşa 
de Leon-Vodă. Si aŭ seris şi la Pașa cărţi cu fagăduele 
multe; care, Pașa văzănd, cărţile şi făgăduelile, s'aii fa- 
wăduit că va sta pentru dânșii; şi aŭ trimis pre popa 
acela Ignatie la boiari în Țara Ungurească, să vie la 
dansul’. Şi, ducăndu-să popa Ignatie, s'aii încredinţat cu- 
vintelor lui, și cu toții s'aii rădicat, şi aŭ mers la Abaza- 
Paşa, şi, mergănd, aŭ îmbrăcat cu cattan pre Matei Aga, 
să fie el Domn; iar lui Leon-Vodă i-aii venit mazălie, și 
s'ai dus la Poartă?. 

Ci în mijlocul vremilor acestora boiarii lui Leon- 
Vodă aii fost cerut Domn de la Poartă pre Radul- 
Vodă, fecior lui Alixandru-Vodă, care venia cu boerii 
de spre Obluciţă de câtră Țara Moldovii. Matei Aga, 
auzind de aciasta, în nădejdia lui Abaza-Pașa, ce-ï de- 
dese Domniia, nu să lăsa să rămăe în daşărt, ci străngea 
oști, căte aŭ putut, de ai țărăi, şi ceva striini ce avea, şi 
aștepta pre Radul-Voda și pre boiari la Bucureşti, să 
să bată. Şi aŭ şi venit cu tabăra langă Colintina, unde 
să chiama Obilești, avănd și Moldoveni, şi Tătari de străn- 
sură, și era şi Schimni-Aga cu dănșăi. lar Matei Aga cu 
ai lui aŭ eșăt în marginia orașului, între Dudești și în- 
tre mănăstiria Mărcuţii?, și acii să loviră într'o zi, şi 
nici o parte, nică alta nu putură birui. Bucureştenii cu 
copiii să suia pe garduri, de să uita cum să bate răz- 


1 Aici Constantin Căpitanul pune de la dînsul numai cit tre- 
buie pentru ca Domnia să pară cerută de Matei, nu oferită lui de 
Abaza. 

2 Leon nu mal era Domn atunci. Poate să fie în legătură cu ve- 
nirea lui Matei cu oameni din Banat presenţa în 1647 a lui „Aldea 
ot Cavaransebeşi“, care se vînduse Rumiîn lui Gavril Spătarul (Bibl. 
Ac. Rom., 98/xuuu1), şi în acest an „şi-au făcut pomeaană de ni-ati 
megiişit“. 

? Precisare ce nu se află în Ludescu, pe care compilatorul îl pre- 
scurtează foarte mult. Alte mss. aŭ: „lui Mărcuţă“. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 115 


boiul!. Iar, cănd aŭ fost a doauo zi, aŭ fost mai tare război, 
şi aŭ biruit Aga Matei pre Radul-Vodă, şi mulți Mol- 
doveni și Tatari aŭ perit; iar, carii aŭ scăpat, aŭ fugit, 
cum n'ait vrut, cu Domnul lor. Atuncia aŭ perit Necula 
Vistier, şi Papa Logofătul den Greci, iar Hrizea Vornicul 
şi Mihul Spätarul și Catargiul și Dumitru: Vistierul Du- 
descul aŭ scăpat la Moldova, iar pre alții i-aŭ prins vii, 
și pre Schimni-Aga cu ai lui, dar nimic raŭ nu i-ai făcut. 
Și aŭ rămas Aga Matei la Bucureşti, în Scaun, Domn *. 


1 Din tradiţie 

* Numele de botez nu e în Ludescu, p. 317.— Un ordin de la Hri- 
zea Vel Ban (2 Octombre 1637) în Bibl. Ac. Rom. 24/zri. La 8 De- 
cembre 1634, „ó Lvs 6 Kâptcws“ vinde Banului Hrizea jumătate 
din satul Mănești, cumpărat de el de la Radu Buzescu: anà ‘Påñwv 
Wrovgéozov (ibid., 2/ X11). 

Acest Hrizea era dinire Băleni (v. Literatură şi artă romină, IV, 
p. 401). Un act domnesc din 12 Iunie 1659 întăreşte lui Damaschin 
al doilea Portar moşia Clanţa, ce i se dăduse de Hrizea Vornicul. 
Acesta o avuse de la Ionașco Portar, al lui Miroslav Logofătul, „pre 
vreame cănd aŭ fost cu răposatul părintele Domnii Meale, lo Radul 
Voevod, la Hotin Udrea Comis Băleanul, fiul lui Hrizea* (Col. d-.ui G. 
Gr. Cantacuzino). D. Xenopol (Ist. Rom., 1V, p. 26, nota 16)a citat întăi 
un document al lui Matei, din Bucureşti, 16 Decembre 16341, întărind 
pe altul din 1632-3, prin care se scutesc vierii mănăstirii Snagovul 
de „bir. de găleată, de fânti şi de oae seacă, de cal,de botişi de toate 
dăjdile şi măncăturile căte sănt preste an... Şi să fle în pace şi 
de birul moldovenescii“ (Bibl, Ac. Rom., 39/xx). Îndoieli nu pot fi 
asupra rostului acestei „cărţi de răpaos“: ea priveşte lupta din 1632 
cu Domnul moldovenesc Radu şi birul pus pentru cheltuielile ei. 

3 Îowun act slavon al lui Matei, din 7145, se dă un privilegiu 
lui Dragomir Vel Vornic pentru nişte case ale acestuia la Tirgo- 
vişte, lîngă rîù, în faţă cu Biserica Domnească. Ele fusese ale Banu- 
lui Tenachi „iar, cînd aŭ fost acum în zilile Domniei Mele, cu vre- 
rea lui Dumnezei, ca să fii Domn şi stăpîn în Scaunul moşilor şi 
al strămoşilor Domniei Mele, aicea în Ţara-Rumînească, în Scaunul 
Bucureştilor, Catargieştii, el aŭ venit în potriva Domniei Mele cu sa- 
bie şi cu oştire moldovenească, şi cu Tatari, şi cu multă altă răutate, 
aici în ţară, încă şi cu niște alți oameni şi răzvrătiți din țară. Însă 
a dat Domnul Dumnezei ca e:să cadă supt picioarele Domniei Mele, 
şi i-am gonit Domnia Mea din ţară, cu răi şi cu ruşine“ (Colecţia 
d-lui G. Gr. Cantacuzino). 


www.dacoromanica.ro 


116 Istoriile Domuilor Ţării-Rumănești 


Pentr'aceste vremi în Țara Ungurească la Caga s'aii 
rădicat un Petre Ciasar, cu multă oaste mojăciască, asu- 
pra Ungurilor, şi multă pagubă aŭ făcut boiarilor un- 
gureştă; carii, în cea după urmă, fiind biruinţă de oștile 
ungurești, carele le strănsease boiarimea, cei ce aŭ scă- 
pat de moarte, i-aii prins, împreună cu stăpănul lor Pe- 
tre Ciasar; ci mojăcilor le-ai tăiat nasurile, urechile, și 
i-ati slobozit de s'aii dus pre acasă; iar pre Domnul lor 
l-aă tăiat patru cezvărți; şi aşa s'au sfârșit!. 


41. Domniia lui Matei-Vodă, L 7141. 


Matei- Vodă Domn. — Matei- Vodă îl chiamă Turcii la Poartă. — 
Matei-Vodă merge la Țarigrad cu cărţile Paşăi. — Matei-Vodă aŭ adaos 
gi haraciul, şi vine de la Poartă. — Matei-Vodă merge la oaste, la Ca- 
meniţă. — Abaza-Paşa robeşte Țara Leşască. — Murat Sultanul al pa- 
trulia face război cu Persil. — Moscalii aŭ luat Azacul de la Turci.— 
Tătarăi să hainesc, de cătră Turci. — Cantimir Mărzea piere. — Turcii 
fac oaste asupra Tâtarilor.— Murat Sultanul iar merge la Persi.— Bagda- 
tul l-ai Luat Sultan Murat. — Vasilie-Vo lă râdică vaste asupra luí Matei- 
Vodă. — Vasilie- Vodă fuge de Matel-Vodă.— Vasilie-Vodă iar vine de 
al doilea rănd spre Matei Vodă, şi-l bate Matei-Vodă. — Vasilie-Vodă 
munceşte cu Turci], să scoaţă pre Matei-Vodă.— Turcil vor să prinză pre 
Matei-Yodă, şi nu pot.— Turcii iar muncesc să prinză pre Matei-Vodă.— 
Matsei- Vodă face sfat cu Racuţ, să scoată pre Vasilie-Vodă din Moldova.— 
Gheorghe Logofătul Moldoveanul ficleneşte pre Domnul sii. — Gheor- 
ghe Logofătul Moldoveanul să împreună cu oștile la Bacăŭ.— Vasilie- 
Vodă taie pre doï hoiari, — Vasilie-Vodă fuge de Gheorghe Logofă- 
tul, şi el să pune Domn. — Vasilie-Vodă birueşte pre Ștefan-Vodă 
Gheorghe.— Matei- Vodă bate pre Vasilie-Vodă şi pre Timuș la Finta.— 
Matel- Vodă trimite pre Ștefan-Vodă ca oşti Domn la Moldova. — Hanul 
prinde pre Vasilie-Vodă, şi-l trimite la Țarigrad. — Timuş piere la 
Suciavă, şi prind pre Doamna lui Vasilie-Vodă. — Matei-Vodă, rănit de 
război, zace. — Dorobanțţii îş bat joc de Matei-Vodă. — Ghinea Vis- 
tierul şi Radul Armaşul îl ucig dorobanţii. — Pre Socol îl ucig do- 
robanţii. — Matel-Vodă blestemă pre dorobanţi. — Dorobanţi! şi Sei- 
meniï închid porţile, şi nu lasă să între Matel-Vodă. — Matea- Vodă 
moare. — Costandin Sărdariul să alege Domn Ţărăi-Rumăneşti. 


După ce bătu Matei-Vodă pre Radul-Vodă Alixandru 
și pre boiarii carii era cu dănsul, și rămase Domn, despre 


1 Din istoria ungurească. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 117 


o parte Abaza-Paşa, trimițănd la Poartă și zicănd că ţara, 
priimindu-l, l-ai pus Domn, şi-i dregia lucrul după cum 
să făgăduise, despre altă parte, cu învățătura Paşăi, 
Matei-Vodă aŭ trimis arzmazaruri de spre ţară, jăluin- 
du-să că i-ati măncat Domnii striini cu Grecii, şi să 
ruga de Domnul Matei, să li-l dea, fiind de ţară, să le 
caute de dreptate, şi va fi cu credinţă la toate porun- 
cile împărătești. Şi aşa, cu acestea, aŭ trimis Împăratul 
Capigi-Başșă, cu barat împărătesc, de i-ai dat Domniia 
țărăi, aducăndu-i cajtan, buzdugan, după obicei. Decii 
aŭ început a-ș aşăza lucrurile ţărăă, ceale stricate şi 
dărăpănate de alţii, și cu bune socotele toate le așăza, 
şi cu vecinii să împăca, ca să aibă ţara odihnă și pace. 

Iar, cănd aŭ fost iarna, pe la Dechemvrie !, aŭ venit un 
Capigiii de la Poartă, de l-aii chiemat să meargă să sărute 
măna Împăratului, de Domnie. Însă nu era numai pentru 
sărutatul măiniă, ci pentru câ avia pără mare de boiarii 
lui Leon-Vodă, carii i-am pomenit mai îndărăt că aŭ 
pribegit den ţară. Deci, Matei- Vodă, îngrijat fiind, aŭ dat 
știre la Abaza-Paşa, cerşindu-i sfat ce să facă; Pașa i-a 
scris să meaargă fără nici o grijă, că va scrie el la 
Poartă pentru dănsul, şi nu va avia nică o nevoe; pre- 
cum aŭ și făcut. Că Matei-Vodă aŭ făcut gătire mare, 
cu Vlădica, şi cu Episcopii, şi cu egumenii, cu boiarii, 
cu căpitanii, cu slujitorii, oameni de ispravă, şi întăi la 
Paşa aŭ mers, şi de acolo i-ati dat alte cărți, şi aŭ pur- 
ces de s'aii dus la Țarigrad. Paşa încă ajunsease mai 
nainte cu cărţile lui, spre ajutoriul lui Matei-Vodă. Decii, 
dacă aŭ mers acolo, în 20 de zile nică un răspuns n'aii 
avut, ci şădia îngrijat. Iar după aceaia l-ai chemat la 
Divan, de aŭ stătut de faţă cu pribegi, și puţin de nai 
pierdut Domniia; numai, ajutoriul lui Abaza-Paşa fiind, 
s'ai întors lucrurile iar spre binele și folosul lui Matei- 
Vodă, de i-ai dat Domniia; şi aŭ venit în țară cu bucurie?. 


1 „16 zile“, zice Ludescu, p. 818. 


2 Totul e din Ludesceu, dar cu multe tăieri de fapte, şi, în loc, 
adausuri de lămuriri verbale. 


www.dacoromanica.ro 


118 Istoriile Domnilor Țarii-Rumanești 


Zic unii că aŭ adaos şi haraciul, ci şi aceaia i-ati 
ajutat mult !. Decii aŭ chemat pre pribegi, şi li-aŭ dat 
jurămănt că nu le va face nică un răi, și să meargă 
în ţară. Şi aŭ venit pribegii cu dănsul: Rumănii, Grecii, 
carii aŭ fost boiari mari, și tuturor bine li-ai făcut, 
iar nu răi; şi încă aŭ și boerit pre unii. Deci s'ai ne- 
voit Matei-Vodă de aŭ dres țara foarte bine, careși după 
orănduiala lor: boiarii, slujitorii, ţăranii, căt tuturor le 
era bine în zilele lui, precum am auzit pre bătrănii 
noștri mărturisind de acăasta, că ţara iubiia pre Domn, 
și Domnul pre ţară; pentru că era liniște în Domniia 
lui: nu să vedia, nici să auziia morţi saii prăzi, precum 
să făcia şi să fac la alţii?, ci găndul Domnului aciasta 
era: să plătească țara de datorie şi să să odihniască 
toți pre la moșăile lor. Şi așa zicia bătrănii noștri, că 
în şase ani în Vistieriia lui grămadă de bani n'ai strâns, 
pănă ce ai plătit datoriile şi chieltuelile ce le făcuse 
pănă ş'aii aşăzat Domniia; după aciaia aŭ strâns și avu- 
ție, care pre urmă găsind-o alţii, o aŭ răsipit și o aŭ chel- 
tuit făr de treabă, precum mai pre urmă să va povesti. 

Iar cănd aŭ fost l' 71423, i-ati venit poruncă lui Matei- Vodă 
să meargă la oaste în Țara Leşască, cu Abaza-Pașa, şi, 
cu Moisi-Vodă Domnul Moldovei, şi cu Bugegenii toţi, şi, 
trecând Nistrul drept la Camenița, acolo şi oștile leșăștă aŭ 
fost strănse; şi s'aă lovit unii cu alţii, şi, toată zioa bătăn- 
du-să, nimic n’aŭ folosit, nică o parte, nică alta. Abaza-Pașa 
văzănd că într'acel război nu foloseşte nimic, s'aii tras cu 
oștile sale pre Nistru în jos, la Studeniţa cetate, și, batănd-o 
căteva zile, aŭ luat-o, şi pre lăcuitorii cetăţii i-au robit, 
şi ce aŭ mai putut dupen prejur ca lupii ai răpit, şi cu 
acia izbăndă s'aii întors îndărăt, cineşi pre la ţărăle lort. 

Matei-Vodă, viind în Scaun, altă grijă nu avia, ci 
făcea mănăstiri pătutindeni și biserici întru lauda lui 


1 V. Prefaţa la Studit şi Doc., IV. p. CLXIX. 

* Alusie la purtarea tiranică a lui Şerban-Vodă Cantacuzino. 
3 7141, în Ludescu, care e exact. 

4 Ludescu, p. 320. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 119 


Dumnezeii. cari să văd până acum, Că, până la acest 
Domnu, puţine zidiri aŭ facut Domnii cei mai de nainte; 
iar Matei-Vodă aŭ înfrumusețat ţara cu de tot fealiul de 
zidiri : mănăstiri, bisearici, case Domnești; care să po- 
menesc și pănă astăzi !. 

În Domniia lui Matei-Vodă la lt 7144%, Sultan Murat 
al patrulea, Împărat, mare gătire de oaste aŭ facut asu- 
pra Persilor, şi însuș s'aii dus cu 800.000 de norod, ce 
l-aii străns den Evropa, den Asiia, den Siriia, den Ara- 
viia, şi, sosind la Armenija cia Micà, unde, viind și 
Persii, la marginile acelia. vrăjmășaște s'aă bătut. Dar, 
biruind Sultan Murat, Persii au fugit mai într'adăncul 
Persiei. Şi aŭ luat Sultan Murat Rovanul:, cetate mare, 
ce iaste aproape de Marea Caspii: care avia multe oraşă 
și cetăţi și ținuturi supt ascultaria ei. Deci, întorcându- 
să la Țarigrad cu biruinţă, nu preste multă vreame i-aŭ 
venit veaste că Persul iar aŭ mers de șa luat locu- 
rile ce le luase Sultan Murat, ci au început a face şi 
mai mare gătire de oaste, iar asupra Persilor. 

Lt'71451, Cazacii Moscalilor aŭ luat cetatea Azacului de 
la Turci, și oştile ce aŭ fost într'ănsa li-aii tăiat; care ce- 
tate iaste în gura apei Donului, ce cură în Maria Meo- 
tis, şi, de acolă curge în Marea Neagră. Care Sultan 
Murat auzind, foarte s'aii turburat, și vria să meaargă 
să o ia iarăși de la Moscali, ci împărăchieria ce era între 
Tatari l-ai împiedecat de n'aii putut merge?. Ca aciastă 
pricină fu între Tatari: Cantimir Mărzea, carele era ves- 
tit şi vitiaz, şi avia 20.000 de oameni de război, fiind 
hulit totdeauna de Sultani, carii sănt Domnii Tâtarălor, 
și nevrănd să să supue lor, s'aii rădicat cu toata familiia 
lor de la Crăm, și aŭ venit în Bugiac; şi s'aii sălășluit 
lângă Muncastrum Cromir (Cetatia-Alba), Tighina, Ahi- 


1 Mai mult prescurtare din l,udescu, pp. 320-1. 
2 7143=—1635. 

? Erivan 

1 E exact, 

5 Cf. mai sus, p. 110, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


120 Istoriile Domnilor Ţării-Rumănești 


liia (cum zic cești de acum: Chiliia), pănă la marginia 
Moldovii, şi, cu dânsul fiind uniţi şi alţi mărzaci, Orac- 
Mărzea, Salamaş '-Mârzea, şi alţii tari ai oștilor, carii, 
lăţindu-să şi înmulțindu-să, trecea hotarăle Moldoveani- 
lor şi ale Leaşălor, de facea multe reale, şi, temăndu-să 
de mai răi, aŭ trimis Craiul Leşăsc solí la Împăratul 
Turcesc, ca să scoață Tatarăi den Bugiac, și le-au fa- 
găduit că va face aşa. Moldoveanii încă făcea jalba 
de jafurile ce-i jăfuia Tatarai. Decii aŭ poruncit Hanului 
de aii venit cu toată puteria lui den Crăm, avănd şi 
pizmă pre Cantemir Mărzea, unde nu să supunia lor, 
și, avănd între dănșăi război mare, aŭ biruit Hanul, şi 
Cartimir aŭ fugit preste Dunăre; căruia i-ati scris Împă- 
ratul să meaargă la dănsul. Și, îndată ce aŭ mers la Ța- 
rigrad, aŭ sugrumat pre Cantimir Mărzea, şi aŭ poruncit 
pre toți Tătarăi acelui Mărze să-i ducă la Crăm; şi aŭ 
și dus dentr'ănșăi. lar o seaamă den Mărzacii ce era 
soţii lui Cantimir Mărzii, văzând patima soţului lor, 
neîncrezăndu-să nică Împăratului, nici Hanului, s'aii 
tras cătră Ţara Leşască, cu oamenii lor, cerănd de la 
Liaşi locuri de lăcași. Dar nu li s'aii dat, temăndu-să 
de găloiava Turcului: că ei zicia că vor fi ajutor Lea- 
şălor împotriva Turcului. Ci dar, Turcul, vrănd să-i aşeze 
pre Tătari, aŭ trimis pre Paşa de la Dărstor cu oaste 
tureiască, moldovenească, rumănească, și aŭ chiemat 
pre toți Tătarăi, și le-ai făgăduit că vor avea pace să 
să sălăşluiască în Bugiac, numai să nu facă pagubă ve- 
cinilor. lar, den cei maï mari ai Tătarilor, care s'aii so- 
cotit mai zorbale, aii omorăt Pașa într'o noapte 13, și 
aşa S'aii așăzat trebile despre Tătari: pre Hanul încă 
l-ati mazălit, şi aŭ pus în locul lui pre Sultan San- 
gherei, feciorul lui Cazigherei, ce aŭ fost mai nainte 
Han Tătărăsc şi aŭ fost om vitiaz, care în Țara Ungu- 


1 „Salmaizar“, „Salnaschach“, în izvoare contemporane. V, Iorga, 
Chilia şi Cetatea-Albă și Studii asupra istoriei! Rominilor în secolul al 
XVII-lea, I (1900). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 121 


rească, la luatul cetăţii Iaurinum şi Agriia, multe reale 
aŭ făcut creștinilor !. 

Iar la 1t 7146, Sultan Murat, cum am zis maï îndărât, 
și mai mare gătire aŭ făcut asupra Persului, și iar în- 
suși, cu 400.000 de norod, aŭ mers de ai încungiurat 
Bagdatul (cari-i zic şi Vavilon), şi aŭ trimis o parte de 
oaste cu Paşa al Misirului lăngă Ormusium?, care este 
trecătoare de la Misir la Persida, să păzească. Altă 
oaste aŭ trimis cu Paşa de la Siriia la munţii Tavrini- 
lor, carii desparte Bagdatul de la Persida, poruncindu-i 
să păzească pre de toate părţile căile, ca să nu poată 
veni Împăratul Perșilor să ajute Bagdatului; precum 
s'aŭ şi întămplat. Că nici o băntuială n'ait avut, pănă aŭ 
luat cetatea Vavilonului (Bagdatul), dar cu multă oste- 
neaală, de abiia în patru luni, perind Turci ca la 100.000, 
afară den cei ce muriia de ciumă; și multe năvăli aŭ 
făcut; carele și el năvilia cu oastea. Însă în cea după 
urmă, chiemănd pre Viziriul, i-ai zis: „Caine, de nu-mi 
vei da măine chieile cetăţii în mină, te omor“. Decii Vi- 
ziriul, văzănd că iaste răti și așa şi aşa, aŭ pus un lagum: 
mare, care, rădicănd o parte mare de zid, aŭ dat năvală; 
și aŭ luat cetateat. 

În toată pacea ce avea Matei-Vodă, în zilele lui, iar 
nu l-ai lasat Dumnezeii în odihnă, ci iaŭ arădicat pre 
un vrăjmaş mare, Vasilie-Vodi Lupul, carele în urma 
lui Moisi-Voda să pusease Domn la Moldova. Acesta 
fără nică o pricină să facuse vrăjmaș lui Matei-Vodă, şi 
în tot fealiul să muncia ca să iea Domniia Țarai-Rumă- 
nești (pricina pentru ce, Dumnezeii ştie), dar n'aŭ pu- 
tut nică cum, precum vom scrie cu amăruntul. Că n'aii 


1 Schița e necompleiă: se uită între altele a se vorbi de moar- 
tea lui Cantemir. „Sangherei“ e Șahin-Ghirat, dar locul lui Inaiet, 
Hanul mazil, fn dat lui Behadir-Ghirai. V. izvoarele citate în cărțile 
arătate în nota precedentă. 

2 Ormuz. 

3 Mină. 

4 După vre-un izvor turcesc. 


www.dacoromanica.ro 


192 Istonile Domnilor Țării-Rumanești 


zăbovit Vasilie-Vodă vreame multi după ce aŭ luat 
Domniia, ci aŭ rădicat oaste asupra lui Matei-Vodă, şi 
aŭ venit pân la Buzăii. Auzind Matei-Vodă de aciasta, 
aŭ trimis la Racoţ, Craiul Ardialului, de aŭ cerut oaste 
ajutoriii, şi, fiindu-i prieten, i-ati dat. Străns-aii şi oastea 
lui, ce aŭ avut, și însuşi aŭ mers cu oștile spre Buzăŭ, 
unde venise Vasilie-Vodă; carele, auzind de multele 
oști ce-l vin asupră, rumăneșşti, ungureşti, fară nică un 
război aŭ dat dosul; ai noștri l-ai gonit până l-aŭ tre- 
cut Putna; și aŭ prădat ţara raŭ. Deci, Ungurii aŭ tre- 
cut pre la Trotuș la ţara lor, iar ai noştri, Rumânii, s'aii 
întors în ţară cu izbândă și cu dobăndă, veselindu-să 
Matei-Vodă de biruinţăt!. 

Mai avut-aii Matei-Vodă supărare de Vasilie-Vodă, că 
nu-l lăsa în pace; ci iar aŭ strâns oști şi aŭ venit în 
țară. Matei-Voda încă aŭ și străns oștile, şi i-ai eșăt 
întru întămpinarea lui, la sat la Nănişori, pre apa Ialo- 
miţiă; carii dând război vitejeşte, aŭ biruit Matei-Voda, 
căt de abiia aŭ scăpat Vasilie-Vodă cu puţini oameni 
la Brăilă?. 

Aciastă ruşăne viind lui Vasilie-Vodă, tot nu să 
odihniia, ci în tot chipul să siliia să scoață pre Ma- 
tei-Voda; dar și Matei-Vodă, fiind cu inimă mare, şi no- 
rocul încă slujându-i, nu să lăsa. Deci, întru aceste vremi 


1 Ludescu, p. 321, e izvorul. 

2? Ibid., pp. 321-2. D. Ştefan Grecianu îmi comunică inscripția pusă 
din porunca lui Matei ps biserica din Gherghița, care aminteşte lupta: 
„Această sfăntă şi dumnezeiască beserică din temelia eï ziditu-o-am 
eŭ, robul lui Dumnezeii Io Matheii Basarab Voevod întru numele 
marelui al lui Hristos mucenic Procopie; de care lucru tămplân- 
du-să Domnii Mele. avand războiiila Nănişori, pre Ialomiţă, cu vrăj- 
maşul Dumnii Mele şi al ţări, cu Vasilie-Vodă, luat-am Dumnia Mea 
într'ajntor de biruinţă pre marele mucenic Procopie, şi cu vrerea mi- 
lostivului Dumnezei, și cu ajutoriul sfîntului mucenic supus-am vrăj- 
maşii supt picioarele Dumnii Mele, şi i-am ruşinat, şi i-am gonit după 
pămăntul ţărei, şi am rădicat această sfăntă beserică pentru stăruința 
cea de vitejie a puternicului marelui Dumnezei şi într'ajutoriul sfân- 
tului mucenic Procopie; ca să fie Domnii Mele pomeană nesăvărşilă 
în veci. Mesiţa Mai 26 zile, în anul 7149.“ 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 123 


fiind un Vizir foarte prieten lui Vasilie-Vodă, l-ai ru- 
gat ca să mazălească pre Matei-Voda; care aŭ şi făcut, 
de aŭ trimis Schimni-Agă, şi Vasilie-Vodă aŭ trimis pre 
Costia Carasiă cu Sehimni-Aga, învățăndu-l, îndată ce va 
merge și va da cărţile de mazălie, să apuce pre boiari cu 
vorbe bune și cu făgăduele dela Vasilie-Vodă: mai vär- 
tos ca Costea avia pre fraţii lui. pre Banul Pavlache, 
și pre Apostolache, boiară mari, să graiască cu eï, sa în- 
toarcă şi pre ceilalți. Matei-Voda încă, prinzând veaste 
de la Poartă, aŭ trimis căţva căpitani cu steagurile 
lor la Copăceni, de aștepta pre Schimni-Aga, şi avea 
învățătură să-i ia cărţile şi să le aducă la Matei-Voaă, 
și pre Schimni-Aga să-l ţie acolo. Şi, îndată ce aŭ sosit, 
s'aŭ dus căpitanii de i-ait cerut cărțile: el înjura și nu 
vria să le dia: în cia după urmă, le-aii luat fără voe. 
Iar Costea Caragiă, omul lui Vasilie-Vodă, fiind conăcit 
preste Argeș, de ceia parte, de o laturi (că tot să temia), 
dacă aŭ văzut aciasta, aŭ încălecat cu doi feciori ai lui, 
şi aŭ luat Argeșul în jos, şi pela Ciocănești aŭ trecut 
la Dărstor; și s'au dus la Vasilie-Voda, de i-aŭ spus pa- 
tima şi isprava ce aŭ făcut. Matei-Vodă, dacă aŭ citit 
cărțile, şi aŭ văzut câ sănt de mazâlie, aŭ trimis de aŭ 
adus pre Schimni-Aga, şi l-ati așăzat la un loc, de aŭ 
şăzut până ş'aŭ aşăzat iar Domniia. Decii, aŭ trimis de 
l-aă adus și l-aŭ dăruit bine, și l-ai trimis la Țarigrad’. 

Ci nică cu uciasta Vasilie-Vodă n'ai putut strica nimic 
lui Matei-Vodă. Deci, văzănd Turcii că s'aii împuternicit 
Matei-Vodi cu bani și cu oști, și avănd pre Unguri prie- 
teni, avia poftă și ei să-l mazălească; dar nu-i cuteza, 
ci muncia în tot chipul cu vreun meșterşug să-l prinză: 
ci, norocul slujăndu-i, nu putea; că afla meşterșugurile 
Turcilor şi sa păziia. Că odată aŭ trimis pre Sinan-Paşa? 
cu mulți Turci, în chip ca să să împreune cu Matei- 
Vodă prieteneaşte, și, de-i va da îndemănă, să-l prinză şi 


! Acest alineat e original. V. Studii şi Doc., IV, p. co. 
2? Celeşte: Chenaan-Paşa. Dar aşa e şi în Ludescu, p. 322. 


www.dacoromanica.ro 


124 Istoriile Domnilor Țărit-Rumănești 


să-l ducă la Poartă. Carei, viind la Bucureşti, aŭ conăcit 
unii despre Văcărești, alții despre Cotrăceni ; iar Matei- 
Vodă, încă mai nainte înţelegănd, ş'ait străns toate oş- 
tile, și sta toți înarmaţi zioa şi noaptia. Aciasta vă- 
zănd Pașa, naŭ cutezat să-i facă vre un răi, ci sai 
purtat prieteneaşte cu Matei-Vodă, și l-ai dăruit, şi s'ati 
dus la locul lui cu toţi Turcii’. Şi altă dată aŭ vrut Tur- 
cil să-l prinză, că s'au străns oştile turcești la Obluciţă 
şi la Cetalia-Albă, și aŭ mers şi Vasilie-Vodă la Ceta- 
tia-Albă cu oștile lui, de la care avia Turcii îndem- 
nare asupra lui Matei-Voaă, să-l prinză. Deci aŭ venit 
poruncă să meaargă și Matei-Vodă la Cetatea-Albă, şi 
au purces cu toate oștile lui, cu tunuri, cu bună gătire, 
și, ajungănd la lalpuh, în Bugiac, aŭ înţeles şi mai bine 
de sfatul cel răii ce fac Turcii cu Vasilie-Vodă asupra lui, 
și de acolo n'aii vrut să să mai ducă mai nainte, ci aŭ 
gătit daruri frumoase și scumpe, de aŭ trimis Paşăi 
Sarascheriului, pricinuind că iaste bolnav, si să teame 
că va muri în țară striină; și S'ati întors la ţara lui, şi 
era șăzănd cu pace?. 

Neputăndu-să odihni Matei-Vodă de Vasilie-Vodă, pe- 
cum aţi auzit că sait scris îndărăt, s'aă sfătuit cu Ra- 
coţ, Craiul Ardialului, ca să rădice pre Vasilie-Vodă 
den Scaun, şi să pue alt Domn. Ci dar, fiind la Moldova 
un boiar, anume Gheorghe, Logofăt Mare, den sat den Ră- 
căcini, carele era vrăjmaș într'ascuns lui Vasilie-Vodă, 
și neștiindu-l Domnul, găndind că-i iaste prieten, pururia 
îl trimitia, în solii la Racoţ şi la Matei-Vodă, şi întru 
soliile lui aŭ vădit vrăjmăşiia ce avia spre Domnul 
său cătră Craiul și cătră Matei-Vodă, vinuindu-l că aŭ 
umblat cu jupăneasa lui, şi să învrăjbise cu Toma Vor- 
nicul și cu Iordache Vistierul Cantacozinii den țara lor. 
Decii, găsind Racoţ și cu Matei-Vodă mijloc pre acest 
boiar, şau aşăzat între dănşăi să-i trimiţă oşti den Țara 
Ungureaască şi den Țara-Rumănească, și el va fi cap 


1 Ludescu, pp. 321-2. 
2 Cu amplificării e = Ludescu, p. 322. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 12» 


lor, de va scoate pre Vasilie-Vodă den Scaun. Și aşa aŭ 
făcut. Că în taină aŭ gătit oştile, şi le-au trimis la 
Moldova. Ci dar, pănă a veni oştile, era (cum spun unii) 
Gheorghe Logofătul în mare grijă: şăzănd în Spătăriia lor, 
tinia toiagul la gură (că la Moldova Logofătul cel Mare 
poartă toiag), iar Toma Vornicul şi Iordache Vistierul, 
vrăjmaşăi lui, în chip de batjocură îi ziseră: „Logofeate, 
ce ţii toiagul la gură, pare că zici în fluer?*. El le răspun- 
se: „aşa este, că zic în fluer să-mi pogoare caprele de la 
munte“!. Deci nu trecură zile multe, într'o zi mare, şă- 
zănd cu Vasilie-Vodă la masă, îi veni veaste la ureche, 
că oștile ungurești și rumănești aŭ întrat în ţară (pen- 
tru că pusease oamenii lui de pază, şi, cănd vor vedia 
oștile că aŭ întrat în țară, să-i facă știre); el numai decăt 
începu a să şterge la ochi cu măhrama; de care îl întrebă 
Vasilie-Vodă: „Ce iaste, Logofeate ?“. El răspunse că i-ai 
venit veaste că-i moare jupăniasa, şi-s ruga lu! Vasilie- 
Vodă să-l lase să să ducă să o îngroape. ȘI-l crezu 
Domnul, şi-l slobozi; lui, fiindu-i caii gata la gazdă. aŭ 
purces de olac, şi s'aii dus de s'aii împreunat la Bacăii 
cu toate oștile. Iar în urmă mai era doi boiară, cu carii 
avusease Gheorghe Logofătul mai nainte înţelegere pen- 
tru aceste lucruri, şi, la purcesul lui nefăcăndu-le ştire, 
li s'aii părut că i-ai fielenit, şi, ca nişte becisnici (socotind 
că le va fi mai de folos), aŭ mers de aŭ spus lui Vasilie- 
Vodă faptele lui Gheorghe Logofătul, și cum s’aŭ dus să să 
împreune cu oștile ungurești şi rumănești. Și, îndată ce 
auzi Vasilie- Vodă, trimise pre Vătaful de Aprozi, cu vre-o 
50 de oameni, să-l ajungă, să-l prinză; dar, cănd aŭ ajuns şi 
Vătaful la Bacău, Gheorghe Logofătul să împreunase cu 
oştile, ci, necutezănd, s'au întors, de aŭ spus stăpănă-săii 
ce aŭ văzut. Vasilie-Vodă, într'acia mănie, aŭ pus de 
aŭ tăiat pre acei doi boiari, carii saŭ dus de i-ati spus, 
zicănd că aŭ trebuit să-i fie spus mai nainte, cănd să 
începia vorbele, şi era Gheorghe Logofătul la măna lui 


1 Totul e după tradiție: aceasta a fost culeasă şi de Neculce, în 
O samă de cuvinte. 


www.dacoromanica.ro 


126 Istoriile Domnilor Țarii-Rumanești 


iar nu acum. Un boiar de aceştea aŭ fost bărbatul 
Doamnii Dafinii Dabijoaii, maï nainte pănă a nu o 
lua Dabija-Vodă. Așa povestiia boiarii moldoveni de 
acestea, 

Deci Gheorghe Logofătul nimic maŭ zăbovit, ci saŭ 
pornit cu oștile spre lasi. Vasilie-Vodă încă, ce aŭ putut 
strănge oști de grab, le-ai luat şi aŭ eșăt înnainte la Po- 
dul Liloaii. Acolo lovindu-să oștile, aŭ biruit Gheorghie 
Logofătul, și aŭ fugit Vasilie-Vodă la cuscru-săii Hmil 
Hatmanul Căzăcesc, căruia i să ruga să-l dia oști să scoaţă 
pre vrăjmaș den ţară, și i-ai dat împreună cu fii-săă Ti- 
muş, care ţinea pre Doamna Ruxandra, fata lui Vasilie- 
Vodă. Ci, pănă a veni den Țara Căzăciască, iar Gheor- 
ghe Logofătul s'a numit Domn în Scaun la Iași. lar, dacă 
aŭ venit Vasilie-Vodă, cu mulți Cazaci, și aŭ avut răz- 
boi la Popricani, fu biruit Ștefan-Vodă. Deci sai tras 
îndărăt spre Focșani: Vasilie-Vodă după dănsul; Ştefan- 
Vodă la Tărgovişte, la Matei-Vodă, cu cățva boiari, Va- 
silie-Vodă tot după dănsul. Fost-aii trimis Matei-Vodă 
pre Diicul Spătarul cu oști, să oprească pre Vasilie-Vodă, 
la Focșani, şi la Șoplea; dar waŭ putut?. Deci Matei- 
Vodă ş'aii străns oștile toate şi aŭ eșăt înnaintia lui Vasi- 
lie-Vodă şi a lui Timuş la Finta ; şi s'a lovit oştile foarte 
tare. Şi aŭ înfrănt d'intăi pre o seaamă de slujitori, de i-aii 
trecut apa lalomiţii. lar Matei-Vodă, cu inemă mare fiind 

„în fruntia războiului, îndemnăndu-și viteajăi lui, și mai 
întorcănduiă, precum pururea sluia norocul lui Matel- 
Vodă, i-ati slujăt şi acum: că s'ai slobozit un nor den 
aer, care avea apă multă şi vănt iute, de bătea pre 
Moldoveni tot în obraz, și pre Cazaci, pănă i-ati umplut 
de apă, de nu putea să sloboază focul, sait să să apuce 
de arme; iar ai noștri, îmbărbătăndu-să, aŭ spart toată 
tabăra moldovenească şi căzăciască; şi Vasilie-Vodă cu 
Timuș poftia să să mai vază spre Focșani?. Atuncia aŭ 


1 Se ştie că Vasile a fugit fâră luptă. 


2 Pănă aici, e tradiţia din Moldova, Cf. cu Miron Costin. 
3 Pănă uici se iea, cu scurtări, din Ludescu, pp. 821-5. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 127 


rănit cu un glonţ la un picior pre Matei- Vodă. Însă cu 
biruință sai întors la Scaun în Tărgovişte, ducănd 
mulți robi moldoveni şi cazaci, pre carii i-ati tăiat de la 
Făntăna Țiganului pănă la Tărgovişte!, de-ai văzut un 
Ture mare, ce venise de la Împărăţie, să vază de găl- 
cevile ce s'aii făcut între acești Domni. 

Care, văzănd că aŭ venit Vasilie-Vodă să ia Sca- 
unul lui Matei-Vodă fără nici o pricină, aŭ spus Îm- 
păratului că iaste vina lui Vasilie-Vodă. Deci, Împă- 
ratul aŭ poruncit Hanului să prinză pre Vasilie-Vodă, 
să-l ducă la Poartă. Ui, în mijlocul vreamilor aces- 
tora, dacă aŭ mers Vasilie-Vodă în țara Moldovii, aŭ 
trimes pre Doamnă-sa cu fii-săii Ștefăniță şi gineri-săi 
Timuș, cu Cazacii, la Cetatia Sucevii, şi el să mai gătea de 
război?. Matei-Vodă încă naŭ zăbovit, ci aŭ dat lui Şte- 
fan-Vodă oşti ale lui, şi i-aŭ trimis și Racoți Craiul Un- 
guri, de s'aii dus după Vasilie- Vodă la Moldova, şi s'a 
bătut cu Vasilie-Vodă la sat la Sirca, și birui Ștefan- 
Vodă, şi fugi Vasilie-Vodă în Țara Căzăciascăt. Iar Ha- 
nul, avănd poruncă de la Împărăţie să-l prinză, precum 
am scris mai îndărăt, iaŭ scris o carte, zicăndu-i, dacă 
i-ai trebuit ajutor, căci n'a venit la dănsul, să-i dia Tătari 
ajutoriii, unde i-ar fi fost păsul, ci aŭ umblat cu Cazaci 
care nu i-aŭ folosit nimic? Aceste auzind Vasilie-Vodă, 
(de vreme că să umpluse şi păcatul), să încrezu în cu- 
vintele Hanului, şi s'aii dus la dănsul ca să-i dea aju- 
torii. Hanul, cum aŭ pus măna pre dănsul, l-aii băgat în 
obezi, şi l-aŭ trimis la Țarigrad, și l-ai închis Împăra- 
tul la Ediculat. Iar Ştefan-Vodă aŭ mers la Suciavă, de 
aŭ bătut cetatea, şi, îndreptănd un tun supt cort, unde 


1 Pentru Fîntîna Țiganului, v. mai sus, la Domnia lui Radu Pai- 
sie, pp. 54-5. Însemnarea acestul Joc nu e în Ludescu, p. 825. 

> Cît se întinde de la ultima notă e adaus de compilator după 
tradiţie.— La 15 Octombre 1653, Matei dă un privilegiu lui Sima Că- 
pitanul, pentru slujba ce i-a făcut în „războiul cu Cazacii de la Finta“. 

3 Alineatul e din Ludescu, p. 326. 

1 Această parte e din tradiţie. 


www.dacoromanica.ro 


128 Istoriile Domnilor Țarii-Rumănești 


şădia Timuș, ginerele lui Vasilie-Vodă, aŭ lovit o ladă 
de supt cort, şi ţindările lăzii aŭ omorăt pre Timuş. 
Decii Doamna nu mai avea ce să mal facă, ci aŭ dat 
cetatia, şi i-al luat avuţiia Ștefan-Vodă!. Zic unii să să 
fie culcat Ştefan-Vodă cu Doamna, să-și întoarcă aceaia 
ce făcuse Vasilie-Vodă, de să culcase cu jupăneasa lui, 
în boerie. După aceaia aŭ venit la Scaun, şi aŭ scris 
cărţi de la el şi de la ţară la Poartă, cerănd stiag de 
Domnie, după obicei, şi, fiind ajutorit şi de Matei-Vodă, 
i-ai trimis Împăratul stiag de Domnie, și s'aii așăzat 
Domn Moldovii ?. 

Iar Matei-Vodă, fiind la un picior rănit den război, 
zăcea şi-ş cerca tămăduinţa; dar nu putia să-ș caute 
boala lui şi slăbiciunia bătrăneaţelor, de nebuniile do- 
robanţilor, a Siimeanilor, şi altor slujitori, ce făcea, că 
să îmbogăţise în zilele lui, şi bogăţiile de multe ori aduc 
la oameni şi nebunii; precum la aceştia. Că siriga pen 
Curtea Domnească, casă le dia lefi, că ei aŭ bătut răz- 
boiul ce aŭ avut cu Vasilie-Vodă, şi zicialui Matei-Vodă 
să să ducă, să să călugărească, că nu le mai trebue să 
le fie el Domn, bătrăn fiind şi bolnav; şi atăta să îndărjăse 
în nebunie, căt i-aii luat tunurile şi erbăriile, şi le-aii 
scos afară den tărg. Deci eï aŭ întrat în casă la Matei- 
Vodă, unde zăcia, şi zicea să le dia lefile, sai vor să 
spargă cămările, să-şi ia singuri ei. Și atuncia, vinuind 
dorobanţii pre Ghinea Vistieriul? şi pre Radul Armașul, 
zicănd că ei nu lasă pre Matei-Vodă să le dia lefile, îi 
cerca să-i prinză, să-l omoare, iar eï de frică s'aii fost 
ascuns în casă la Matei-Vodă; iar dorobanții și Seimenii, ca 
neşte porci obraznici, i-aŭ căutat pren toate casele, pănă 
i-ai găsit; şi i-aŭ scos, bătăndui, pănă i-ai dus afară 
den tărg, unde era toț strănși: acolo i-ai sfărămat cu sà- 


1 E din Ludescu, pp. 832-7. j 

3 Întăiu se dă o ştire din tradiție, apoi se întregeşte alineatul cu 
o eonjectură a compilatorului. 

3 În Mart 1657 se menţionează Costea Log., ful lui Ghinea Vist. 
(Col. G. Gr. Cantacuzino). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 129 


biile. Atuncia s'aă dus şi la Socol Cornăţeanul, şi, găsindu-l 
în casa lui bolnav, l-aii omorăt; şi casele lor Ji-aii prădat 
foate răi, și să îngrozise toți boiarii de frica lor, de sta 
mărmuriţi 1. Matei- Vodă, acestea, văzănd, și fiind bolnav, 
nu putea ce să facă alt, numai îi blestema (că neputin- 
cioșăi aŭ acest obicei, de blesteamă). După aciasta aŭ murit 
şi Doamna Ilina a lui Matei-Vodă, şi o aŭ îngropat cu 
cinste mare în Bisearica Domnească, în Tărgoviște?. 
După aceaia, trecănd cătăva vreame, s'au tămăduit 
Matei-Vodă la picior, şi aŭ eşăt în primblare, cătră Ar- 
geş, şi, întorcăndu-să la Scaun, iar dorobanţii şi Sei- 
menii i-ai închis porţile, şi nu vria să-l lase să între, 
ci-i zicia, să să ducă den ţară afară, sai să să călugă- 
rească, că nule mai trebue să le fie el Domn. Și, necăjăt 
fiind Matei-V odă, aŭ șăzut afară trei zile, numai cu Cur- 
tia lui şi cu boiarii; şi nu lăsa nici bucate să-i mai ducă 
afară. Ci, neavănd ce face cu acei tălhari nebuni, le-aii fă- 
găduit să le dia bani; și așa l-ai lăsat de aŭ întrat în Scaun; 
și cu necazuri ca acestia, i-ai trecut iarna. Matei- Vodă 
aştepta să vie vara, să aducă Tătari și Unguri, săi pui 
pre toţi supt sabie: pre cei mari șă pre zurbale?. 
Dar, bătrăneaţele ajungăndu-l, și bolnăvindu-să răă, 
aŭ murit primăvara, la [9] Aprilie, şi n'a apucat să facă 
ce găndise, numai i-ati blestemat foarte răi; care 
blestem i-aii ajuns mai pre urmă; precum mai nainte 
să va arăta la istorie. Pentru că avea Matei- Vodă drep- 
tate să-i blăsteme, și să le facă ori ce răii ar fi fost mai 
cumplit, că, în 21 de anï aï Domniei lui, aŭ avut odihnă 
mare, şi-i miluia şi-i socotiia, atăt căt făcuse toţi bucate 


1 E după Ludescu, pe alocuri răii înțeles: pp. 8327-8. — Un docu- 
ment din 1654, în colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino, pomeneşte pe 
Cristea Clucerul şi „fratele Florescu Păharnicu, fecior(1] răp. Socol 
Cluceru ot Cornățeni“, cari mai aŭ ca frate pe Ianache Spătarul. — La 
20 Novembre 1657, Anca, soția lui Ianachi Spătarul, fiul lui Socol 
Clucerul, dă un act pentru a-și căuta partea fiului Matei, cu cumna- 
tul Florescu Păbarnicul : judecă patriarchul de Antiochia Macarie. 

2 Afară de blestem, e din Ludescu, p. 328. 

3 Prescurtat mult, din Ludescu, pp. 328-830. 


65845 9 


www.dacoromanica.ro 


130 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


multe, şi avuţie multă, căt era ca neșşte boieri; iar ei, ca 
neşte oameni fără socotială şi răi, nu să uita, la binele ce 
le făcuse, ci-l necăjiia în tot chipul, cum aţi auzit, — şi 
încă mai mult de căt aţi auzit i-aă făcut acei oameni răi; că- 
rora le-aù plătit mai pre urmă Dumnezei. 

Ci dar, după ce muri Matei-Vodă, Dumnezeii să-l ierte, 
părintele Vlădica Ignatie, cu boiarii den preună, aleasără 
pre Costandin Sărdar de la Dobreni, de l-ai făcut Domn, 
fiind fecior luy Șărban-V odă, și fiind sămânță iar de Domn!. 

Mai nainte de moartea lui Matei-Vodă cu doi ani, să 
află scris la Istoriia Ţărăi Ungureşti, că aŭ întrat Turcă 
ca la 5.000, de aŭ robit ținutul, şi l-ati prădat foarte răi; 
iar Fărgaci Adam Groful, carele era Ghinărar-Mare la 
cetatea Uivarului, prinzăndu-le veaste, le-ai eșăt înnainte 
cu 1000 de oameni călări şi 300 pedestri, şi foarte i-aii 
tăiat răi, şi i-aŭ spart; și le-ai luat prăzile şi 150 de 
robi; carii i-ati trimis Împăratului. Iar, după biruința ce 
făcu, căutăndu-să cei periţi, s'au aflat 800 de Turci morți, 
iar Unguri numai 43. Într'acest război aŭ perit şi aceşti 
grofi: Esterhazii, anume Laslo, Ferenţi, Tamaş, Gaşpar. 


42. Domniia lui Costandin-Vodă, I' 7162. 


Costandin-Vodă Şărban să pune Domn. — Costandin-Vodă fi vine 
steag de Domnie. — Costandin-Vodă va să scoață pre Seimeni den ţară. — 
Seimenii cu dorobanţii să scoală asupra boiarilor. — Seimenii şi do- 
robanții omoară mulţi boiari. — Costandin-Vodă se sfătuişte cu boerii 
pentru nebuniia ţărăi. — Hrizea Spătarul să rădică Domn de sluji- 
toră. — Hrizea-Vodă tae pre Aga Buliga.— Hrizea-Vodă să bate cu 
Unguril. — Hrizeu-Vodă fuge la Brăilă, şi Ungurii tae pre Rumăni. — 
Costandin-Vodă să împreună cu Racoţ. — Pre Hrizea-Vodă îl daŭ Turcii 
lui Costandin-Vodă și-l trimite luí Racoţ. — Racoţ s'a dus să ia Țara 
Leşască. — Leașăii cu Tătarii încungiură pe Racoţ. — Ajutoarele lui 
Racoţ fug.—Racoţ fuge.—Ungurii robi să duc la Crai. — Racoţ găsaşte 
pre Bărcea Cral. — Hrizea-Vodă fuge den Ardeal. — Hrizea-Vodă fu 
prins şi spănzurat. — Slujitorii părăsc pe Costandin-Vodă la Turci de 
hain. — Costandin-Vodă fuge. — Ghica-Vodă să pune Domn la Moldova. 


După ce şăzu Costandin-Vodă în Scaun, şi deaderă 


1 E din Ludescu, afară de consideraţiile morale şi de adausul: 
„de la Dobreni“. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 131 


cu tunurile după obicei, merseră toți boiarii, căpitanii, 
slujitorii, de-i sărutară măna!. Zic unii că aŭ fost trăgănd 
nădejde de Domnie și Diicul Spătar, căruia făcăndu-i 
veaste unii den prietenii lui că moare Matei-Vodă, aŭ 
purces de olac de la Buiceşti, de aŭ venit; carele, cănd 
aŭ sosit, să pusease Costandin-Vodă în Scaun; deci şi 
lui i-ai căutat a merge împreună cu alții de i-aŭ sărutat 
măna, neavând alt ce să mai facă?. Ci dar după aceaia gă- 
tiră boiari, egumeni, popi, căpitani, slujitori, de-i trimiseră 
la Țarigrad, cu cărți de la ţară, fiind Împărat Sultan 
Mehmet şi Vizir Derviș-Paşa; și spuseră că le-ai mu- 
rit Domnul, și să roagă să le dia Domn pre Costandin- 
Vodă, că este fecior de Domn, şi toată țara îl pofteşte, 
Şi aşa aŭ şi făcut, că i-ai dat Domniia cu stiag, caftan 
dupe obicei, trimițănd pre Terzi Mustafă-Aga Talhăş- 
giul, şi împreună cu el aŭ venit şi boerii ce era trimişi. 

Decii Costandin-Vodă aŭ purces de la Tărgovişte, și 
aŭ venit la București, şi acold s'aă gătit cu halai mare 
de aŭ eșăt înnaintia Turcului ce venia de-i aducea Dom- 
niia, şi cu cinste l-aii petrecut pănă în Casele Domnești; 
după aceaia l-ai așăzat la gazdă, rănduindu-i de toate 
ce-i trebuia; şi, şăzănd în București până aŭ gătit Cos- 
tandin-Vodă şi haraciul, că-i era vreamia, şi aŭ trimis 
şi plocoanele de Domnie, decii iar cu cinste aŭ trimis 
pre Turc, și cu daruri bune. 

Costandin-Vodă decii rămase Domn Țărăi-Rumănești, 
şi să veseliia în avuţiia cea multă ce rămăsease de la 
Matei-Vodă:?. 

La Moldova, den boerie Ștefan-Vodă fiind învrăjbit 
cu Toma Vornicul şi Iordache Vistierul, Cantacozinii, 
dacă aŭ luat Domniia Ștefan-Vodă, i-aii prins şi i-aii în- 
chis, şi i-aii dat pre seaama Armașului celui Mare, ce 
æra atunci Grigorie Hăbăşăscul, ca să-i omoare. lar Ar- 


1 Compilatorul adaugă ceremonia obișnuită la aşezarea unui noii 
“Domn. Cf. varianta lui Ludescu, ce dăm în Studii gi Doc., IV, pp. 26¥ 9. 

2? Original. 

3 Din Ludescu, pp. 3346. 


www.dacoromanica.ro 


132 Istoriile Domnilor Țărit-Rumănești 


mașul, luând daruri de la dănșăi, nu i-ati omorăt îndată, 
ci i-ati mal zăbovit. Deci, prinzănd veaste Costandin Pos- 
telnicul, fratele lor, Cantacozinul, s'aŭ rugat lui Costandin- 
Vodă, după ce s'aii pus Domn, să trimiță cărți la Ște- 
fan-Vodă, cu rugăciune pentru frăţiia lui, să nu-i omoare 
pre acei boiari; şi aŭ trimis de olac pre Badea Conteș 
Bălăcianul, şi într’o zi și într'o noapte aŭ ajuns la Iași, şi, 
dănd cărţile lui Ștefan-Vodă, aŭ chiemat pre Armașul, 
de l-aii întrebat; trăesc aŭ omorătu-i-aii ?; şi, zicănd că nu 
i-ati omorăt, i-ati slobozit, pentru voialui Costandin-Vodă:. 

Așăzăndu-să Costandin-Vodă Domn, și făcănd pace cu 
toţi vecinii, Crai, Domni, ca să aibă odihnă ţara, aŭ so- 
cotit în oarece chip să potolească nebuniile dorobanţilor 
şi ale Seimenilor, ca să nu mai facă acele hoțeşti lu- 
ceruri ce făcuse în zilele luă Matei-Vodă, de-i batjocuriia 
și ucidea boiarii, şi alte nebunii, precum îndărăt le-am 
scris. Ci s'au sfătuit, cu meşteşug să scoață pre Sej- 
meni den ţară, fiind Sărbi, pentru să să mai împuţineaze 
nebuniile, puind pricină că să face multă chieltuială tä- 
răi cu lefile lor, şi, Matei-Vodă avănd vrăjmaşpre Va- 
silie-Vodă, i-aii trebuit, iar acum, nefiind nici-un vrăj- 
maş al țărăi, nu trebue să să sărăciască țara cu atătea 
letă în deşărt. Şi într'aciastă socoteaală aŭ şi chiemat pre 
toți iuzbaşăi, ciauşăi dorobanţilor, şi alți căpitani şi 
iuzbașăi de slujitori, şi le-ai zis aceaste cuvinte mai de 
sus, pentru ca să le fie și lor cu voe. Și toţi aŭ prii- 
mit cuvăntul Domnului, zicănă că bună socoteală s'a 
facut să iasă striinii den ţară. Întru aceaia și Domnul, și 
auzind că le iaste şilor cu voe, li-aii făcut ospăț mare, 
după ospăț i-aii dăruit cu postave, coftirii, fieşte-căruia 
după obrazul lui, făgăduindu-le şi aciasta: lefile ce să 
da Seimenilor, să le dia lor. lar hoţii aceia, dacă s'aă 
săturat de toate, şi aŭ eșăt afară, împreunăndu-să cu 
cuscrii, ginerii, cumetrii lor Seimeanii (că cei mai mulți 
să căsătorise în țară), şi, spuindu-le, aŭ întors sfatul în- 


1 Original întregul alineat. Hăbăşescul era în 1657 Serdar (Mirow 
Costin, p. 853). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 133 


tr'alt chip; și numai de căt, a doao zi, s'aŭ sculat cu toții, 
dorobanțţii, Seimenii, asupra boiarilor, săi ucigă, vinu- 
indu-i că ei sănt pricina de îndiamnă pre Domn să 
scoaţă Seimeanii den ţară. Deci, pre Domn l-ait necinstit 
cu cuvinte proaste, iar pre boiari, căţi n'a putut scăpa 
den măinile lor, i-ati omorăt; pre nume aceştia: Ghiorma 
Banul, Drăghici den Greci, Gheorghe Vistier de la Popeşti, 
Papa Brăncoveanul, Cărstea al lui Socol den Cornăţeni, 
Udrea Sluger Doicescul, Preda Beca den Maia, Sava 
Şufarul Cuştereanul, Dumitru Comis ot Stănești, Mihai Cio- 
hodarul, Gădia Căpitan, Bonciul Căpitan, Ivan, Iancul Că- 
pitan ot Călinești, şi alți boiari mulți t. Decii, încruntăndu- 
să în sănge, să făcură ca nește răini turbați: căuta pre 
cine vor muşca: și începură casele boiarilor a le jăfui, 
şi, nu numai ale boiarilor, ci şi ale altora; şi bisearicile 
jăfuia : odăjdiile, potirile, diseosile, cărţile, lua de le vindia 
pen tărg; pre mulţi preoţi îi scotia de plete de unde 
fácia liturghie, și-i bătia; icoanele le ardia, să scoaţă au- 
rul, și pren prestoale căuta de găsiia moaşte sfinte și 
le lepăda, zicănd că sănt farmece. Ca aceste lucruri 
fără de leage făcia dorobanţii și Seimeanii şi alţi sluji- 
tori, de coprinsease răotatea lor toată țara; atăt căt să 
mira, bieţii boiari ce vor să facă, ci fugia care încotro 
putea, scăpa. Deci Domnul, văzănd acest lucru, că nu 
să va putea potoli într'alt chip, sai sfătuit cu boiarii 
ca să aducă oști striine asupra lor, să-i tae, să-i omoare, 
cu de tot fealiul de cazne, şi aŭ trimis o seaamă de boiari la 
Racoţ Craiul Ardialului, alţii la Ştefan-Vodă la Moldova 
(scoțănd cuvănt cum că aŭ fugit boiarii fără ştiria Dom- 


1 S'a înlocuit de compilator numele Vistierului Gheorghe Carida, ce 
se află în Ludescu, ca şi în Cronica ardeleană a lui Krauss (v. Stu- 
dii şi doc., IV, p. couxir şi nota 3,prinallui „Gheorghe Vistier de la 
Popeşti“, pus de un manuscript în locul întâiii. Asupra cîtorva dintre 
cel omorîţi putem da lămuriri nouă: Papa Brîncoveanu era fiul lui Preda. 
La 20 Ianuar 1635, Matei dă Goleştii Stanei Spătăreasa, cumnata luí 
Preda din Brîncoveni, nepoata (an5ka) lui Ivaşco Vornicul din Golești 
(Bibl. Ac. Rom 102/xL). Pentru „Cărstea al lui Socol“, v. mai sus, p. 129, 
n. 1; iar pentru Dumitru Comisul din Stăneşti, Stud şi doc.,LV,p.84,n. 1. 


www.dacoromanica.ro 


184 Istoriile Domnilor 'Ţării-Rumănești 


nului), carii, mergănd pre acolo, aŭ rugat pre acei 
Domni să vie cu oștile lor să bată pre acel făcători de 
răi. Și le-ai ascultat ruga, şi s'ai gătit cu oști multe, 
şi ati purces să vie. lar Costandin-Vodă se făcia că nu-i 
este în ştire de veniria oștilor, ci aŭ chemat căpitanii, 
iuzbaşăi, şi alți slujitori, de le spunia, zicănd că „ficlenii 
boiari iar nu s'au lăsat de răotate, ci aŭ fugit în alte 
ţări şi acum aduc oşti asupră-ne,; ce ziceţi să facem ?“. 
EX ziseră: „Să ne sculăm, Doamne, cu toții, să le eşăm 
înnainte; şi nădăjduim că vom birui“. Și începură den 
toată țara a să strănge slujitorii, şi plecă Costandin-Vodă 
cu dănșăi spre Gherghiţă, să iasă înnaintia lui Racoţ la 
Teleajen (că aşa vria Costandin-Vodă, să-l dea în gura 
Ungurilor şi a Moldovenilor). Şi, mergănd pănă la Gher- 
ghiţă cu oștile, într'o noapte aŭ fugit Costandin-Vodă de 
s’aŭ dus la Pașa de la Dărstor, spuindui de întămplările ce 
i s'a întămplat, de aŭ făcut hoţii slujitorii, de aŭ omorăt; 
atăţea oameni, boiari, şi i-ati jăfuit casele, şi toată ţara, 
o aŭ stricat. Deci, pentru ca să le vie la hac, aŭ trimis 
la Racoţ cu rugăciune, de vine şi Ștefan-Vodă cu oști, 
să-i tae, să-i omoare; ci cu meşteșug i-au străns, și i-au 
dus pănă aproape de oștile streine, şi i-aŭ lăsat, şi aŭ 
venit la Paşa. Deci Paşa, auzind aciasta, ai zis că foarte 
bine aŭ socotit, că așa să cade unora ca acestora să 
le facă, carii să scoală împotriva stăpănilor şi strică 
țara. Ci, în mijlocul acestor vremi, văzănd slujitorii că 
i-ai părăsit Domnul, și oștile streine, ce venia asupră-le, 
era aproape, să mira ce vor să facă; că le era toate so- 
cotelile înghiesuite. Ci, viind şi Hrizea Spătar de la 
margine în oastea lor, numai decăt îl rădicară Domn 
(lui încă i-ai fost voia, cum să veade), şi începură a să 
răndui de război. Slujitorii ţărăi, dencoace de Telea- 
jăn; Racoți şi pribegii boiari, cu Ungurii şi cu Moldo- 
venii, dencolo; rănduiră şi tunurile, unde era Aga Bu- 
liga, fiind Agă-Mare. Deci începură a slobozi tunurile 
în Unguri; dar îl trecia gloanţele: aŭ denadins Buliga 
aşa le îndrepta, aŭ den greșală, — nu să ştie bine ; ci dea- 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 185 


deră ştire Hrizii-Vodă că tunurile nu bat în oaste, ci 
pre d'asupra. Deci, alergă cu calul mănios, și, ajungănd 
la tunuri, scoase paloşul, şi lovi pre Aga Buliga, de-l 
făcu în doao. Dar nici cu aciasta nu folosi nimic, că 
mulți căpitani, ce aŭ avut înțelegere cu Costandin-Vodă 
şi cu pribegii, cu stiagurile, aŭ plecat de sai dus în 
oastea ungurească, împreunăndu-să cu boiarii pribegi, 
Hrizea-V odă, aceastia văzănd, să întrista, iar tot înnainte 
căuta (de vreame ce într'alt chip n'avia cum mai face, 
ajungănd la nume de Domnie), ci, cu căți era, dederă răz- 
boi vitejaşte; dar, păcatul hoţilor slujitori împlinindu- 
să, aŭ întrat Ungurii într'ănșăi, ca lupii în neşte oi, 
de-i tăia, îi împușca, de zăcea grămăzi. Și aŭ început a 
da dosul, căţ putea scăpa, cu Domnul lor Hrizea-Vodă, 
cercănd calia Brăilii; iar pedestrimia și cei cu cai rii 
să ascundea pen mărăcini, pen crănguri; pe care sco- 
ţăndui, supt sabie i-aŭ pus pre toți. De aciasta auzind 
Costandin-Vodă, își lud zioa bună de la Paşa, și pur- 
cese înnaintea lui Racoţ; ci, viind la Ciocăneşti, 
şăzănd la prănz, nimeriră doi trimişi de la Hrizea-Vodă, 
carii mergia cu cărți la Turci, și îndată îi prinseră, și, 
aducăndu-i la Costandin-Vodă, porunci de-i spănzură de 
nește umbrare; unul de aceştea îl chema Bargandi. 
Decii Costandin-Vodă, mergănd, să împreună cu Ra- 
cot și cu Ștefan-Vodă la Dridov: acold aŭ şăzut, trei zile 
de s'aii ospătat, și aŭ dăruit pre Crai cum sai căzut, 
mulțămind şi pentru osteneala ce aŭ făcut de aŭ spart 
oștile vrăjmașilor. După aceaia sai dus fieștecare la 
ţara lui!, lăsănd Racoți doi căpitani mari: unul de Nemţi, 
anume Gaudi:, altulde catane, anume Boroș, să fie lăngă 
Costandin-Vodă: la ce le va porunci, să asculte, să facă. 
Deci s'aŭ dus Costandin-Vodă la Scaun, cu boiaril, de 


1 Un document de la Antonie-Vodă (1671) cuprinde aceste rînduri: 
„lar după aceea, cînd aŭ fost în zilele lui Costandin-Voaă, pe vremea 
cînd aŭ venit Craiul cu Unguri! aici în ţeară, lor le-ati pe:it zapi- 
sul“ (Colecţia d-lui G. Gr. Cantacuzino). 

2 Andrei Gaudy. 


www.dacoromanica.ro 


136 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


cerca pre hoți, pre jăfuitorii ucigași, zorbalele, de-i înțepa, 
spănzura, îl tăia cezvărți, căt aŭ curăţit ţara de răi; atăta 
căt dorobanţii și Seimeanii îș lepăda hainele ceale vinete, 
şi să îmbrăca, în fearfenițe reale, și jura că nu sănt do- 
robanța!, iar, care să cunoştea, nu mai avia zile. Trecănd 
cătăva vreame așa, cum am auzit, Costandin-Vodă aŭ 
făcut cărți pretutindenia, dănd ertăciune vinovaţilor, zi- 
cănd: fieștecarele să-ș vie la casa lui, să să așaze, să 
nu maï facă nebunii; că, mai făcănd, le va face mai răi. 
Şi trimise la Siiauș-Pașa de la Dărstor, rugăndu-să ca 
să trimiță la Brăilă, unde era Hrizea-Vodă cu mulți 
hoţi de ai lui, să-l prinză, și să-l dia lui Costandin-Vodă. 
Și așa aŭ făcut: l-aii prins, şi pre mulţi de ai lui, şi i-aii 
trimis la Domn. Deci, Racoţ Craiul cerăndu-l, l-au dat cu 
jupăniasa lui, cu coconii, şi l-aii dus la Belgrad; căruia 
i-ai făcut mertice şi altele ce era de treaba hranei lui?. 

Atuncia, nu peste multă vreame după acăasta, Ra- 
coţ Craiul, împuternicindu-să în oști, şi în bani, n'aŭ 
şăzut să să odihnească în binele lui, ce-l avia căştigat 
de la tată-său, Racot Gheorghe cel bătrăn, că, afară den 
ce avea tată-săii supt stăpăniria lui, s'aii fost sculat cu 
oaste asupra Nemţilor, de li-aii făcut mare supărare, 
căt. de nevoe li-aii căutat a-i mai da multe cetăţi şi multe 
locuri, care le ţinia Nemţii; care toate rămăsease în 
măna acestui Racoţ Gheorghe după moartia tătăne-săi; 
dar nu s'aii îndestulat, ci aŭ poftit mai mult, ca să ia, 
şi Orăiia Ţărăi Leşăşti de la Cazimir Craiul. Deci, făcu 
gătire mare, şi aŭ cerut ajutor, de la Munteani, şi de 
la Moldoveani, de la Cazaci, de la Șfeţă, şi toți i-aii dat; 
și aŭ întrat în Ţara Leșască, şi multe prăzi aŭ făcut, 
şi mult loc aŭ încungiurat. Dar Craiul Cazimir, şi cu 
toată boerimia Ţărăi Leșăști, sai dat de o laturi cu 


1 „Şi-şi lepăda hainele lor cele dorobănţeşii, şi se îmbrăca în ferfe- 
neţe caliceşii, și să jura că n'a fost dorobanţi“ (Ludescu, p. 341). 
Afară de acest împrumut, povestirea e foarte bogată, bine lămurită 
și întemeiată pe informaţii personale. 

? Mal mult după Ludescu, p. 842. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 137 


oastia lor, şi aŭ trimis la Hanul, de aŭ venit cu Tătari 
ca la 80.000! (că Liașăi singuri nu-i cuteza lui Racoţ, 
că avia și el oaste bună). Și, împreunăndu-să Liașăi 
cu Tătarăi, saŭ pornit cătră Unguri, pănă i-ai apro- 
piiat. Ajutoarele lui Racoţ: Sfeţii, Rumănii, Moldovenii şi 
Cazacii, văzănd atăta puteare de oşti ce le vin asupră, 
aŭ fugit, cineși la țărăle lor; şi aŭ rămas Racoţ numai 
cu ai lui. Chimin Ianoș, Ghinărariul lui Racoţ, și alţi bo- 
iari al lui, văzănd că va să le vie lucrul la răi, ai zis 
Craiului să iasă să să ducă la ţara lui, ca, de va scăpa, 
el, să aibă şi de grija celor ce vor rămănea acil: și aşa 
aŭ făcut, că aŭ fugit. Iar ostile cu toată boerimia aŭ 
rămas, şi i-ati încungiurat Liașăi cu Tătarăi de toate 
părţile, de le da război în toate zilele. Şi, şăzănd că- 
tăva vreame închiși, sfărşind bucatele, şi iarba, şi gloan- 
tele, de nevoe s'aii dat robi Tătarălor, ducănd la Crăm, 
la Bugiac pre boiarii cei mari, anume: Chimin lanoş. 
Corniş Gaşpar, Beldi Pal’, şi alți mulţi boiari, carii nu 
să știii numele lor, şi de ceilalți fără număr; carei mai pre 
urmă cu mulți bani Sati răscumpărat de la Tătari. În- 
tr'acăastă nenorocire aŭ umblat Racoţ în Ţara Leşască; 
carele, viind la ţara lui, aŭ găsit lucrurile Ardialului 
într'alt chip, nu cum li-aii lăsat. Că Bercia lanoş, cre- 
dinciosul care îl lăsase Racoţ Caimacan în locul lui, 
purtător de grijă tuturor lucrurilor ţărăi, auzind de pri- 
mejdiia lui, Racoţ de la Țara Leșască, şi a oştilor lui, aŭ 
închinat Ardialul Turcilor, şi l-aŭ pus pre dănsul Crai. 
Aciasta văzănd Racoţ, sai dus în ţara de sus, de-și 
strănse oaste să vie asupra Tureilor carei păziia Ardealul, 
să-i scoaţă și să dobăndească iar la măna lui Ardialul °. 


! Cifra nu e în Ludescu, precum nici rîndurile precedente. 

> Afară de aceste nume, ce sînt luate din Ludescu,p. 343, restul 
e original. 

3 Se ştie că urmașul lui Rákóczy fu Francisc Rhedey. Abia în 
Octombre 1658, după întoarcerea lui Rákóczy, se înfâţişă ca principe 
Acațiu Barecsai, căruia ai noștri îi ziceai Borcea Ianoș. Aşa-l pome- 
nuşte şi Constantin-Vodă. V. Studă şi Doc., IV, p. 260 n. 1. 


www.dacoromanica.ro 


138 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


În vreame ce era Racoţ în Țara Leşască, aŭ aflat şi 
Hrizea-Vodă vreame ca să fugă den Ardial, cu gănd 
ca acela să meaargă la Turci. Și, fiind 500 de Seimeni 
în Belgrad duși de Racoţ robi den războiul de la Ço- 
plea, pre cari-i lăsase Racoţ să păzeaască Scaunul, cu 
aceștea vorbindu-să Hrizea-Vodă, cu toți vitejaşte aŭ 
eșăt den Belgrad, şi aŭ trecut muntele pre la Bistriţă, 
și trăgia cătră Ţara Turciască!. Iar Costandin-Vodă, prin- 
zănd veaste, trimise pre Preda Vornic Brăncoveanul, 
şi pre Radul Stolnic Fărcășanul, și pre Ivaşco Cepariul?, 
cu oști, şi i-ai ajuns la Tărgul Bengăi; şi, făcănd răz- 
bol, aŭ biruit ai lui Costandin-Vodă, și pre Hrizea cu 
aï lui i-ai prins, de i-aii dus la Domnul săi. Și aŭ spăn- 
zurat pre Hrizea de o roată, cu alţi 12 căpetenii; iar 
celoralalți li-aii tăiat nasurile şi urechile, şi i-aii slobozit. 
Zic unii că nu i-ai putut lua cu biruință, ci cu jură- 
mănt, și ai călcat jurămăntul de i-aii omorăt:. 

Dorobanțţii dară,şi alţi slujitori răi, carii s'aă ştiut în vină 
maï mare, şi încă unii căpetenii fiind, trecănd peste Du- 
năre, măcar că făcuse Costandin-Vodă cărţi de ertăciune, 
iar tot n'aii vrut să vie în ţară, ci, făcăndu-să grămăzi multe, 
și într'alt chip văzănd că nu vor strica Domnului, aŭ în- 
ceput a-l pără la Turci, că iaste hain de spre Împărăţie, 
și iaste una cu Racoţ și cu Ștefan-Vodă4. Aciastă veaste 
ducăndu-să și la Împărăţie, aŭ mazălit pre Costandin- 
Vodă și pre Ștefan-Vodă de la Moldova, și-i chema să 
meargă la Poartă, iar aceşti Domni n'a vrut, ci s'aŭ 
dus în Țara Ungurească. Și aicea în ţară aŭ pus pre 
Mihnia-Vodă Domn, iar la Moldova pre Ghica-Vodă; 


1 Ultima afirmare e adausă fără dreptate de compilator la Ludescu, 
p. 343. Hrizea-Vodă voiă Domnia Țerii-Romăneșşti, nu fuga la Turci. 

2 La 7 Septembre 1616, Matei-Vodă scrie „voao Rumănilor lu 
Dumitraşco Postelnicul Cepariul. din Cepari, den Tigveni, den Dă- 
neşti“, $. a., că aŭ fost „vănduţi de Divan“ boierului Bunea (Col. G. 
Gr. Cantacuzino). 

3 Numărul rebelilor executaţi şi observaţia cu „jurămîntul“ nu 
se află în Ludescu. 

+ După Ludescu, p. 344, cu amplifcări. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 139 


carele, fiind capichehaiă lu! Ştefan-Vodă la Țarigrad, 
saii el aŭ poftit, sai Turcii den socoteaala lor i-ai dat 
Domniia. Deci, mergănd veaste lui Ştefan-Vodă că aŭ dat 
Domniia Ghicăi-V odă, capichehaiaoa lui, și fiind Gligorie 
feciorul Ghicăi Agă-Mare la Ștefan-Vodă, dentăi l-ati 
băgat la închisoare, după aceaia, socotindu-să, într'alt 
chip că nu va putea face, numai cu fuga, s'aii gătit cu 
casa lui și cu toată taifaoa, domneaşte, și aŭ luat şi pre 
Gligorie Aga cu dănsul. Care, mergănd până la Tărgul- 
Frumos, aŭ chemat pre Gligorie Aga şi l-ai îmbrăcat 
domneaște, cu haine, işlic, surguci, şi l-aii încălecat pre 
cal Domnesc, şi i-aii dat toată Curtea cu stiaguri, cu 
meterhaniao, tobe, trămbiţe, slujitori, și l-ai trimis la 
Iași, ca pre un fecior de Domn; şi i-ai zis: „Mergī, fătul 
mieii sănătos, dacă aŭ vrut Dumnezeii aşa“. Și aù ales 
oameni de ai lui, și carii aŭ poftit să meaargă cu dănsul, 
și căți i-au trebuit, şi s'aii dus în Ţara Ungurească, ca 
şi Costandin-Vodă, Domnul Țărăi-Rumănești!. 


1 După tradiţie: corespunde povestirii din Miron Costin, p. 358.— 
Unul din boierii cu trecere la Constantin-Vodă dupa evenimentele 
din 1655, era Clucerul Barbu (v. Studit şi doe., IV, p. COLXXIII). La 
el se referă actul acestui ('onstantin Șerban pentru locuitorii din Orbi. 
„Pentru că aceştea megiaş ce scrii mai sus,din sat, din Orbi, fiind 
ei top megiaş şi cu ocinile, deci o samă de oameni din satul lor, eï 
S'ati sculatii de s'a vănduti cinstitului dregătoriului Domnii Meale, 
jupăn Barbului Vel Cluciariii. Întraceaia cești care sănt scriși tot 
pre anume, temăndu-se ei de rumanie, ca să nu-l împresoare jupăn 
Barbul Vel Clucer, venit-ani la Divan înnaintea Domnii Meale, jă- 
luindu-se cum că le iaste teamă ca să nu-i rumănească dregătoriul 
Domnii Meale ce scrie mal sus. Deci cinstitul boiar al Domnii Meale 
jupăn Baıbul Vel Cluciarii mărturisit-aii naintea Domnii Meale și 
înnaintea cinstiților dregători ai Domnii Meale şi înnaintea a tot Di- 
vanul Domnii Meale cum că nu are el nici o treabă cu aceşti me- 
giaş, nici cu dănşii, nici cu ocinile lor. Drept aceaiaDomniia Mia, pen- 
tru răpaosul lor, întăritu-le-am lucrul cu această carte a Domnii Meale, 
ca să fie neşte oameni pre bun pas pentru rumănia de cătră... Bar- 
bul...*. Mai 14, 7164. Chirca V. Ban, Stroe V. Log., Pirvu V, Vist., 
Pană V. Spăt., Barbul V. Cluc., Radul V. Stol, Radul V. Comis, Dan- 
ciul Vel Post. (Col. Tzigara-Samurcaş). 


www.dacoromanica.ro 


140 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


43. Domniia Mihnii-Vodă, 1t 1166. 


Mihuia-Vodă să pune Domn.— Racoţ vine în Ardial. — Racoţ 
omoară pre Bărcea Crai. — Costandin-Vodă iar vine în ţară, şi Mih- 
nea-Vodă fuge, — Costandin-Vodă iar fuge. — Ștefan-Vodă iar vine, 
ci-l bate Ghica-Vodă, şi fuge. — Turci! şi Domnii rumănești pradă Ar- 
dialul. — Boiaril şi slujitorii părăsc pre Mihnia-Vodă la Paşa. — 
Pirvul Vistier şi Istratie pier de Mihnea-Vodă, — Preda Brăncoveanul 
piere de Mihnea-Vodă. — Mihnea-Vodă omoară boeril. — Mihnea-Vodă 
tae Turcii den Tărgovişte şi den Bucureştii. — Racoţ, rănit de Turci, 
moare. — Mihnea-Vodă fuge den Giurgiul, — Costandin-V odă fuge din 
Moldova. — Gheorghe Vornicul Băleanul rob la Tătari. — Chimin lanoş 
e»e den robie. — Mihnea-Vodă fugind, ţara robesc Tătarii, — Seidi- 
Paşa pradă Ardealul, 


Mihnia-Vodă acesta, pre carele Turcii l-ai ales de 
l-aă făcut Domn Ţărăi-Rumănești, numindu-să el pre 
sine că iaste fecior Radului-Vodă Mihnea, și slujand 
lăngă Poarta Turciască la Chinan-Pașa (căruia zic unii 
să-l fie fost giuvan, fiind frumușăl), iar maï vârtos Vale- 
delii aŭ slujit (că zic unii să-i fie căutat de treaabă căte 
odată), și învățănd turcește bine, den măniia lui Dum- 
nezeii luă și el Domniia; carele viind în ţară cu Turci, 
cu 'Tătari, multe reale aŭ făcut. Și, găsindu-ş dorobanţii 
Domn după inema lor, îl povățuia tot spre jafuri şi răo- 
tăți, precum povestia mai jos vu arăta. Boiarii carii mai 
rămăsease neuciși de dorobanţi, văzănd că Mihnea- 
Vodă aii luat pre dorobanţi înnainte, și ascultă ceale 
reale învățături, temăndu-să să nu paţă ca și ceilalți, 
aŭ fugit, unii pen Tara Ungurească, alții pen munţi 
să ascundia. Atunci aŭ trimis cărţi pre la toți, cu ju- 
rămănt, că nu le va face răi, şi aŭ venit toți pre la ca- 
sele lor în ţară. Iar Mihnia-Vodă, avănd gănd să sä ră- 
dice asupra Turcilor cu sabie, nimunui dentăi n'aii spus, 
numai gâtire mare făcia: stiaguri de slujitori, tunuri, 
erbării; şi dorobanţii, Seimenii cei stricaţi de Costan- 
din-Vodă pentru răotatia lor, îi îndrepta pre la stiaguri, 
făcănd căutări tuturor slujitorilor ţărăi!. Ci dar, în mij- 


2? Prescurtat din Ludescu, pp. 846-7. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 141 


locul vreamilor acestora, Racoţ Craiul, care să dusease 
în ţara de sus, să-ș străngă oști, să vie la Ardial, pre 
carele închinase Bărciai Ianoş Turcilor, pecum am scris 
îndărăt, aŭ străns cătă oaste aŭ putut (de vreame că-ş 
pierduse oastea dentăi în Țara Leșască), şi aŭ venit 
în Ardial. Acold aŭ găsit ţara închinată Turcilor cu 
tot nemeșugul, şi aŭ găsit pre Bărciai lanoș în Sighișoară 
închis; pre carele neputănd să-l scoaţă într'alt chip, i-ati 
făgăduit ca-l va lăsa slobod şi în pace, numai să să 
ducă la casa lui. Deci Bărciai, încrezăndu-să în cuvintele 
lui Racoţ, aŭ eșăt numai cu oamenii lui, el însuși în 
carătă, să să ducă la moșiile lui; iar Racot Gheorghe aŭ 
gătit 40 de catane viteaji, cu arme gata, și i-ai trimis 
ca, unde-l vor ajunge, să-l împușce. Și așa aŭ făcut: în- 
dată ce l-ai ajuns, unde șădea în carătă, aŭ tras toți 
cu pistoalele, și l-ai omorăt. Acest sfârșăt aŭ dat Bărclai 
Ianoş!. Racoţ Craiul, măcar că aŭ făcut aciasta, dar nea- 
meșăi şi boiarii cei mari nică cum nai vrut să-l mai 
priimească să le fie Crai ca maï nainte, de vreame că 
le facuse mare pagubă cu oștirea ce s'aii făcut în Țara 
Leșască, de i-ai dat robi Tătarilor: sumă mare de nea- 
meși și toate oștile; ci să ţinia tare de poala Turcului, 
de la care ceria ajutoriul împotriva lui Racoţ. 

Însă, într'acest an ce umbla Racoţfulgerănd pen Ardial, 
fiind şi Costandin-Vodă şi Ștefan-Vodă acolă, s'aii rugat, 
să le dia oști, ca doar ar scoate pre Domnii cari-i pusease 
Tureii în Ţara-Rumănească și Moldova; şi, den căt aŭ 
avut, li-aŭ dat şi unuia şi altuia. Deci, viind Costandin- 
Vodă în ţară, Mihnia-Vodă, cu boerimia ce era lăngă 
dănsul, s'aii dus cătră Giurgiu. Costandin-Vodă aŭ ve- 
nit în Scaun, şi s’aŭ dus pănă la Dobreani. Mihnia-Vodă, 
cerănd Turci de la Pașa, lăngă oastia ce avia el, aŭ 
purces cătră București. Costandin-Vodă, înţelegănd că 
vine Mihnia-Vodă cu mai mare puteare decăt are el, 
naŭ așteptat vre un război, ci aŭ fugit în Țara Un- 


1 Omorul lui Baresai a fost ordonat de Kemény, nu de predeceso- 
rul acestuia, Rákóczy. 


www.dacoromanica.ro 


142 Istoriile Domnilor "Țării-Rumănești 


gurească; iar Mihnia-Vodă ş'aii luat Scaunul. Iar unii 
zic că Costandin-Vodă sai tras de aŭ venit în ţară, 
pentru că aŭ avut avuţie înnecată în burie în heleșteul 
de la Dobreni, și neluăndu-o, cănd s'aŭ dus întăi, acum 
aŭ venit de o aŭ luat. Ci aceasta iaste vorbă de la oa- 
meni, iar adevărul nu să știe!. 

Ștefan-Vodă, den Ţara Ungurească, luănd oști căte 
aŭ putut, s'au dus să scoaţă pre Ghica-Vodă den Mol- 
dova; ci, prinzănd Ghica-Vodă veaste, ş'ai străns ale 
sale oști, mai bune şi mai multe, şi aŭ trimis pre fie-săii 
Gligorașco-Vodă cu oștile, de i-ai eșăt înnainte la Tărgul- 
Frumos, la Strungă?. Acolo avănd război, aŭ biruit pre 
Ștefan-Vodă, şi s'aŭ dus iar în Țara Ungurească’. Deci 
el naŭ vrut să mai facă zăbavă pre acolea întru deşăr- 
tăciuni, de vreame că vedia slăbiciune la Racoţ Craiul 
şi că l-ati biruit în Moldova de sai rușănat: s'au dus 
în Țara Leşască, de acolo şi la Moscu sai dus, și de 
acolo într'alte părți, pănă s'au sfărşăt; iar pre Doamnă-sa, 
den Ţara Leșască, o aŭ trimis în Moldova, să șază la 
casile ei; că nu o iubiia, că avia ţiitori“. 

Iar Costandin-Vodă al nostru Rumănesc s'aii mai ză- 
bovit după deşărtăciuni în Ardial cătăva vreame. Într'a- 
cest an ducăndu-să jalbă la Împărăţie, de la Mihnia-Voda 
den Țara-Rumănescă, şi de la Ghica-Vodă den Țara Mol- 
dovii, că nu pot să să odihneaască de Costandin-Vodă și de 
Ștefan-Vodă, că vin de calcă și strică țara Împăratului, 
cu ajutoriul lui Racoţ Craiul; care auzind Împăratul. 
Sultanul Mehmet, și Chiupriuliul, Viziriul, îndată porunci 


1 „Vorba de la oameni“ înfâțişează un adevăr; dar cronicarul 
nostru nu-l așează unde trebuie. În 1658, ni se spune, în adevăr, 
de Paul de Alep, că, întrerupînd retragerea sa, Constantin-Vodă „se 
îndreptă spre București, ajunse lîngă heleşteul ce făcuse, unde se 
opri pentru popas“; trad. Cioran, p. 226; cf. p. 209. 

* E rău înţeles locul din Ludescu, p. 347: „i-ati eşit înnainte la 
Tîrgul-Frumos, şi l-ai lovit la Strungă“. 

3 Până aici e după Ludescu, l. c. 

4 Sînt ştiri confuse, din tradiţie, despre exiliul lui Gheorghe Ste- 
fan, care s'a petiecut în alte părți. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 143 


de să gătiră Turcă, Tătari şi Domnii Rumănești, să 
meaargă în Ardeal să scoață pre Racoţ. Şi purceseră 
cu toată gătirea, de întrară în Ardial; iar Racoţ, avănd 
oaste puțină, s'ati tras iar cătră țara de sus, ca să facă 
gătire mai mare. Dar Turcii şi Tătarăi, după cum le 
este obiceiul lor, aŭ stricat în țara de jos multe cetăţi, 
mulți oameni aŭ robit, și aŭ prădat țara răi; atuncia 
aŭ luat şi Inăul, cetatea cia tare și vestită!. Ci dar în- 
tr'aciastă mergere în Ardial, Mihnia-Vodă, fiind ajuns 
cu Racoţ şi cu Costandin-Vodă, să stea împotriva Tur- 
cului cu sabie’, și avănd și în găndul lui aciasta ţintuită, 
cănd vria să triacă pe la Teleajăn, atunci şai arătat 
găndul lui boiarilor şi căpeteniilor, îndemnăndu-i să tae 
pre Turcii carii veniia cu un Pașă Saraschier şi cu Tă- 
tari, să triacă pre la Teleajăn. Boiarii și căpeteniile slu- 
jitorilor, auzind aceaste vorbe de nimic, se îngrozia și 
să mira ce vor să facă, de vreame ce Turcii și Tătarăi le 
era în spate-le; ci în fața Domnului i-aii zis: „Bine, Doamne, 
noi să facem porunca Măriei Tale, dar pre urmă cine den 
noi şi den copiii noştri va scăpa de sabiia cea lungă a 
Turcului ?*. Care auzind Domnul, să măni&. Iar, dacă s'aii 
despărțit în laturi, s'aii sfătuit boiarii să fugă și să-l lase 
pre dănsul; şi așa aŭ făcut, că aŭ fugit care încătro aŭ 
putut?. Însă Părvul Visticriul Vlădescul, fiind mai în- 
drăzneț, și zicănd că iaste ştiut al Porții Otomăneşti, de nu 
vor îndrăzni săi facă vre un răi, cu cățiva bojari, şi 
cu multe căpetenii de slujitori și cu slujitori s'aii dus la 
Paşă îndărăt, de aŭ spusPaşăi ceale ce aŭ zis Mihnia-Vodă 
să facăt. Iar Mihnia-Vodă, văzănd aciasta, s'a întors şi el 
la Pașa, jăluindu-să de boiari şi de oști, că nu vor să 


1 Învăiă e dat un motiv neîndestulător pentru campania din 1658; 
scurta povestire a ei e după izvorul unguresc. 

2 Presupunere neîntemeiată: în Ludescu, p. 347 (izvorul), ea nu 
e exprimată. 

3 Se confundă sfatul cu boieri! înnainte de plecare (Ludescu, p. 
348) şi cel de la Şoplea cu căpeteniile oştirit (p. 348). 

t Numele lui Vlădescu ca pîrîş nu se dă în izvor; p. 348. 


www.dacoromanica.ro 


144 Istoriile Domnilor Ţării-Rumănești 


meargă la slujba Împăratului, şi fug ca neşte răi; iar 
el iaste slugă driaptă Împărăției, crescut în Curtea Îm- 
părătească, și mare el gănd de hain nici-o-dată. Paşa 
încă, uimindu-să după cuvăntul lui, nică unii părți aŭ 
crezut, nici altiia, ci i-ati împăcat ca să meaargă la slujba 
Împărăției. Iar Mihnia-Vodă, văzănd lucrurile de spre 
Paşa și mergănd la conac, și întămplăndu-să de aŭ ve- 
nit Părvul Vistieriul supt cortul Domnesc, porunoise 
maï nainte unor beșlii!, daca-l vor vedea că vine Părvul 
Vistieriul la cort, să vie și ei cu armele pre supt haine, 
să nu să vază. Ci îndată veniră beșliii, cum le poruncise. 
Decii, după perdia eşă Mihnia-Vodă, şi zise beșliilor 
turceaşte: „vurşughidi“; şi îndată îl loviră cu sabiile de-l 
făcură fărăme, și nu să mai socoti că iaste ştiut la Poartă, 
și mutafaraca împărătească:, şi-l rădicară de acii făcut, fä- 
răme de sabii. Iar Istrate Postelnic (carele multă vreame 
aŭ fost pribeag la Matei-Vodă, şi mult aŭ cheltuit Matei- 
Vodă să-l ià de la Turcă, şi n'ai putut)’, fiindatunci 
supt cortul luă, şi înțelegănd de patima Părvului Vis- 
tier, fiind aproape pădurea, aii fugit în pădure; dară po- 
runcind Mihnia-Vodă dorobanţilor să-l prinză, aŭ întrat 
în pădure după dânsul, și, căutându-l cu amăruntul, l-aŭ 
găsit, şi, ducăndu-l la Mihnea-Vodă, l-aŭ tăiat. Şi aŭ mai 
tăiat pre Radul Aga Bărsescul şi pre Vintilă Căpitan, şi 
pre Badea, Vătaful, şi aŭ trimis pre Dinca Armăşelul Săr- 
bul după Preda Brăncoveanul, de l-aii ajuns la Tărgo- 
viște, şi în Casele Domnești l-ai omorăt. Poruncit-aii 
şi Căpitanului Odor den Tărgoviște, de aŭ mers la Fi- 
lipeșştă, la Costandin Postelnie Cantacozind și la ginere- 
săŭ Pană Spătariul, să-i prinză şi să-i omoare; ci ei aŭ 
fost prins veaste şi aŭ fugit prin munţi la Brașov, şi 
de acolea s'aii dus la Moldova. Deci, stămpărăndu-să pu- 


1 Unor Tatari, după Paul de Alep, p. 253. 

3 Muiefaraca era o demnitate de Curte în preajma Sultanului, care 
se dădea numai copiilor din însemnate familii turceşti, sai chiar 
creştine. 

3 Pentru el v. Studii şi Doc.. IV, p. cel. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 145 


țin cu moartia acestor boiari, s'a dus cu Turcii şi cu 
Tătarăi la Inăă, — cum s'aii scris mai sus, și iar s'a 
întors toamna la Scaun. 

Atuncea de iznoavă își gătia trebile lui de a să rădica 
asupra Turecilor, şi ai trimis la Țarigrad de ai luat 
bani împrumut, şi pre la Turcii după margine, prici- 
nuind că iaste țara săracă şi prădată, şi acum nu are 
de unde lua bani, pănă să va mai dreage,— decil va plăti; 
și mai pre urmă aŭ chiemat pre acei Turci datornici la 
dănsul, ca să le plătească. Decii, străngăndu-i pre toţi, îi 
ținia cu mertice, cu nafacale, cu lefi, pănă aŭ venit 
vreamea care o socotia el. Ci întăi aŭ cercat pre boiari 
pentru rădicaria acăasta ; care zăticnindu-l să nu facă 
lucru ca acesta, ce nu-l va putia scoate la cap, şi pre 
urmă va veni peire țărăi, — i-ai omorât pre toţi cu beșliii 
lui, ce avia lăngă dănsul, străngăndu-i pre toţi la Curte 
într'o seaară ; şi, avănd pre ucigași gata, căte pre unul- 
unul îi lua de-i sugruma, şi-i arunca den case jos pre feres- 
tri, şi tabulhanaoa zicea pănă i-ai isprăvit pre toţi 1. Pe 
aceştea însă: Radul Vornic Căndescu și doi frați aï lui, 
Negoiţă și Moisi, Udrişte Spătar, Dicul Spătar 2 Buicescul, 
Radul Fărcăşanu Stolnic, Danciul Postelnic Părăianu, și 
fie-săii Preda Logofăt, Badea Comis Comăneanul, Stroe 
Clucer Bărsescu, Vasile Cămpineanul * și alţii nenumiţi 
aicea. De care să bucura dărăbanţii, călcăndu-i şi batjo- 
corindu-ă, făcăndu-le Mihnia-Vodă pre voia lor, de aŭ 
omorăt şi pre cei ce aŭ rămas boiari neuciși de dănşăi 
în zilele lui Costandin-Vodă +. 

Aciastă păgănătate săvărşănd Mihnia-Vodă, vremea 
viind şi a oștirii, să meargă Turcii împotriva lui Racoţ 
Craiul, cu carele avea înțelegere Mihnea-Vodă, cănd 


1 Singur acest amănunt e original. Restul e după Ludescu, lăsîn- 
du-se ce priveşte pe Cantacuzini. 

3 Olucer, în Ludescu. Spătar fusese el supt Constantin Șerban. 

2 „Vel Căpitan“ (Ludescu, p. 351). 

4 Apreciarea o adauge compilatorul. 


65545 10 


www.dacoromanica.ro 


146 Istoriile Domnilor Țarii-Rumanești 


vor fi oştile în Țara Ungurească asupra lui Racoţ, 
atunci şi el să să pornească cu oștile țărăi asupra 
Tureilor după margine. Şi, rănduind Racoţ pre Cos- 
tandin-Vodă să meargă cu oști în Moldova să scoață 
pre Ghica-Vodă!, decii Mihnia-Vodă își strănse oștile la 
Tărgovişte, şi puse călărimea împrejurul tărgului, şi 
pedestrimea o aŭ slobozit în tărg, de aŭ tăiat Turcii, 
căți s'aii aflat acolo, pe toţi, așăjderia și în București aŭ 
făcut, şi trimise pre Gheorghe Vornic Băleanul în Mol- 
dova cu cătăva oaste ajutoriă lui Costandin-Vodă. Cum 
să veade, nebunește umbla şi Racoţ, ca şi Mihnea-Vodă 
şi Costandin-Vodă, că nu căuta să-ș isprăvească întăi 
treaba lui den Ardeal cu Turcii, apoi să să apuce de 
Domniile acestea, ci vria să facă multe trebi de o dată 
şi pe urmă nici una n'ai putut isprăvi. Că, răşchirăn- 
du-și oștile pen ţărăle rumănești, şi Racoţ rămăind 
cu oaste puţină, avănd război cu Turcii la Ghiula, l-aŭ 
biruit, şi l-ai rănit în cap; care întrănd în cetatia 
Oradiei să să tămăduiască, peste cătăva vreme aŭ 
murit, şi l-aii dus la Patac?, cetatia lui, de l-ai în- 
gropat. 

Mihnia-Vodă pre aciastă vreame să dusease la Giur- 
giul de da război cu Turcii, Costandin-Vodă încă la 
Moldova scosease pre Ghica-Vodă den Scaun. Iar după 
aceaia, viind Ghica-Vodă cu Tătarii, şi război avănd 
la Iaşi, aŭ biruit pre Costandin-Vodă, ce era cu Ungurii 
şi cu Rumănii: pre toţi i-ai băgat în apa și în noroiul 
Bahluiului, puţini aŭ scăpat; și Costandin-Vodă, cu pu- 
tinei oameni rămăind. aŭ fugit iar în Țara Ungurească. 
Atuncia şi pre Gherghie Vornicul Băleanul, carele era 
trimis cu oşti ajutoriii de la Mihnia-Vodă lui Costan- 
din-Vodă, l-ai prins Tătarii în Bahlui, înnoroit, şi pre 


1 Informaţii nouă. 

* Constantin Căpitanul prescurtează mult pe Ludescu, lăsînd la 
o parte întrevederea de la Rucăr a lui Mihnea cu Rákóczy. Cît des- 
pre înfrîngerea acestuia, ea s'a întîmplat între Gilăi şi Feneș, şi 
mortul a fost îngropat la Sárospatak (Şincai, la anul 1660). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 147 


mulți alții den Ţara-Rumănească; care peste dot ani ai 
robiei lui cu mulţi bani s'aă răscumpărat?. 

Aceaste veşti de bătae lui Racoți la Ghiula și lui Cos- 
tandin-Vodă la Moldova, auzind Mihnia-Vodă, unde 
era, la Giurgiul, i s'aii tăiat toate puterile, și aŭ înce- 
put a să trage spre Rucăr, și aŭ trecut în Ţara Un- 
gurească : acold s'aii prăpădit 2. 

Într'aceste vremi şi Chimin lanoș s'aŭ răscumpărat, 
ce-l robise Tătarii în Ţara Leșască, cum s'ai scris înna- 
poi, şi aŭ trecut pen Țara-Rumănească la Ardial; care 
văzănd lucrurile Ardelenilor turburate şi Ungurimia 
toată își cerca să-ș pue Crai de la Turci, nevrănd el 
să să supue sfaturilor Ardelenilor, s'ai dus în Țara 
Ungurească de sus, și sai supus Nemţilor. 

Iar Mihnia-Vodă, fugind din ţară în Ardial, Turcii şi 
Tătarăi aŭ robit ţara foarte răi, pentru nebuniile ce fä- 
cuse Mihnia-Vodă; puind Domn ţărăi pre Ghica-Vodă den 
Moldova, iar la Moldova aŭ pus Domn pre Ștefăniţă-Vodă, 
feciorul lui Vasilie-Vodă. Carele, tănăr fiind, nebuneaște 
aŭ chivernisit Domniia, precum să va scrie înnainte. 

Iar Seidi-Ahmet-Pașa, după ce bătu pre Racoţ, şi 
pre oști i le sparse, aŭ pornit Turcii și Tătarăi de aŭ 
prădat Țara Ungurească foarte răă, luănd și mulţi robi?. 


44. Domniia Ghicăi-Vodă, 1! 7168. 


Ghica-Vodă Domn 'Țărăi-Rumăneşii. — Costandin-Vodă iar vine, 
şi fuge Ghica-Voaă. — Ghica-Vodă cu Turcil goneşte pre Costandin- 
Vodă. —- Pre Ghica-Vodă îl iaŭ Turcii. — Ali-Paşa ia Oradia. — Apafi 
Mibai Crai să pune. — Ștefâniță-Vodă rău chiverniseşte pre Moldo- 
veni, — Ștefâniţă- Vodă moare, 


Venind Domn Țărăi-Rumănești Ghica-Vodă, pre toţi 
îi chema cu blăndeaţe să vie la casele lor, și tuturor 


1 Prescurtare diu Ludescu, p.353, afară de durata robiei Băleanului. 

2 Foarte mult prescurtat după Ludescu, pp. 853-4. 

2 Ştirile de istorie străină sînt, fireşte, originale, şi, de şi foarte 
generale. exacte. 


www.dacoromanica.ro 


148 Ist riile Domnil r Țării-Rumănești 


s'aŭ arătat cu bine, nevoindu-să să îndrepteze țara, den 
fărămătura ce o fărămase oștile turceşti şi tătărăști, 
pentru nebuniile Rumănilor. Şi, fiind vremia haraciului 
să să dea la Împărăţie, aŭ făcut rănduială să străngă. 
Dar Costandin-Vodă iar naŭ lăsat în pace ţara să să 
odihniască, ci iar i-ai făcut nevoe, că, văzănd că pre 
Racoţ l-ai bătut Turcii, şi sai dat îndărăt rănit la 
Oradie, şi de acolO l-ai dus mort la Patac, cetatia lui, 
de l-ai îngropat, neavănd încotro mai face, cu căte oști 
avia strănse cu bani, aŭ venit iar în ţară, de aŭ gonit pre 
Ghica-Vodă la Giurgiul, şi vrea să fie el Domn. Dar, 
înțţelegănd Turcii, aŭ trimis Turci şi Tătari cu Ghica- 
Vodă, şi l-aŭ gonit de aicea; și s'aŭ dus în Ţara Căză- 
cească, că în Ţara Ungurească loc nu avia. Deci, viind 
Ghica-Vodă iar la Scaun, şi fiind aceaste turburări de 
Costandin-Vodă, cum aţi auzit, maŭ putut să străngă 
haraciul, ca să-l trimiţă la vreame la Bairam, după obi- 
cel!, ci s'a măniat Împăratul şi l-aŭ făcut că nu iaste 
vrednic, și aŭ trimis pre Cară-Mustafă-Paşa den Dăr- 
stor ca să-l rădice den Scaun. Și, viind fără veaste în 
Bucureşti, l-ai luat de l-aŭ dus la Țarigrad, și aŭ dat Dom- 
niia fie-săit lui Gligorașco-Vodă. Pre acia vreame fiind 
multe răzmirițe de oști, s’aŭ făcut foamete mare în țară, 
şi, pentru că să măniese Dumnezeii pre Rumăni, de 
atătia nebunii şi morţi ce făcuse, aŭ trimis și ciumă, 
de muria foarte răă?. 

Pre vreame ce aŭ luat Cară-Mustafă-Pașa pre Ghica- 
Vodă den Bucureşti, Şărban Logofăt, feciorul lui Cos- 
tandin Postelnie Cantacozino, mai ficlian fiind decăt alți 
frați, aŭ gătit un cal foarte frumos şi l-aii dus de l-ati 
dăruit Paşăi despre dănsul, şi i s'aii rugat să-i fie slugă, 
și să-l aibă în găndul lui neuitat. Și, cu drag priimin- 
du-l Pașa, i saù fagăduit că va ţinea minte. Și adevă- 
rat aŭ fost, că, cu vreame îndelungată i-ai făcut mult 

1 Adaus acest termen. Restul e, mult prescurtat, după Ludescu, 


pp. 355-6. 
? Ştirea acestor calamiltăți nu e în izvorul obişnuit, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 149 


bine, pănă şi la Domnie l-aii rădicat, precum pre urmă 
se va arăta!. 

Întraceste vremi Ali-Pașa şi cu alți Turci şi Tä- 
tară aŭ mers la Oradie, de aŭ bătut 40 de zile, şi o aŭ 
luat. Decii tot nemeșugul Ardialului sai dus la Al- 
Pașa cu Apafi Mihai, de l-aŭ pus Crai Ardialului, îm- 
brăcăndu-l cu caftan, și dăndu-i şi steag de Domnie după 
obicei, și s'aii întors la Ardial, la Scaun. 

Ştefăniţă-Vodă, fecior lui Vasilie-Vodă, fiind Domn 
la Moldova, şi fiind tănăr dăzmierdat, făcia lucruri co- 
pilăreștă, sai, să zic mai bine, nebunești; nu căuta tre- 
bile Domniei, ci curviile, şi cu parte fămeiască şi bărbă- 
tească 2. Că coconii Moldovenilor cei frumoş atăta s'aii 
împrumutat de la el, căt nu ştii fi-să-vor mai plătit de 
aceia datorie. Mai avia şi aciasta, cănd eşa la prim- 
blări, punia pre boiari pre caii lui cei turceşti, şi, eșănd 
la cămp, punia de le lua frănele și le da cămpiia. Deci 
socotește ce vor fi făcut caii, pănă a se domoli! Mulți 
aŭ avut primejdii de moarte. Decii, era un heleşteii mare, 
care l-am pomenit şi noi, şi pre heleştei foişor Domnesc. 
lăngă casele Domnești: de acold pre mulţi boiari Î arunca 
în heleştei, şi rădia, rădia, şi, de acii scoțăndu-i, den apă, 
îi îmbrăca în haine Domnești. Ca acestea şi altele făcea 
Ştefăniţă- Vodă ; de care toţi îl urăse. Deci, viindu-i po- 
runcă să meaargă la oaste, la Benderii, acold sosind, 
S'ai războlit, şi aŭ murit; şi l-aŭ adus la Iaşi, de l-au 
îngropat lăngă tată-săii Vasilie-Vodă. Zic unii că l-au 
otrăvit boiarii; alții zic că pre acea vreame era la Ben- 


Șerban a ajutat pe Ghica în potriva lui Constantin-Vodă. V. Stu- 
du şi doc., IV, pp. 271-2, no couw. 

3 În legătură cu acest viciu al lui Ștefăniță e ciudatul document 
prin care el declară, la 28 Mart 1060, că: „am miluitp:e garba noas- 
tri, pre Sohiica, cu o parte de ocini din sat din Măndzăşti, ce iaste 
preste Prut, în Ținutul Iaşilor“, cumpărată de la Fraţiman biv Păh.; 
„pentru dereapti slujbi ci-ai slujit cătăva vreame în casa Domniei 
Meale“ (Bibi. Ac. Rom., doc. 100/_z). 


www.dacoromanica.ro 


150 Ist riile D mnil r Țarii-Rumanești 


der ciumă, și de ciumă ar fi murit. Ci, ori una, ori 
alta, el tot aŭ murit. Și aŭ pus pre Istratie Dabija Domn 
în locul lui!. 


45. Domniia lui Grigorie-Vodă dentăi, 1! 7169. 


Grigorie-Vodă Domn. — Chimin Ianoş vine cu Nemţi la Ardial.— 
Chimin lanoş taiat de Turci. — Grigorie-Vodă şi Dabija-Vodă merg 
la oaste cu Chipriuliul. — Uivarul și Galgoţul cetate să ia de Turci. — 
Sfat ce s'au făcut de pară asupra lui Grigorie-Vodă. — Alixandru fe- 
clor Gheormii păraşte pre neşte boiarl la Grigorie de faţă. — Costandin 
Postelnicul Cantacozino iaste părăt de Stroe Vornicul şi de Dumitrașco 
Vistierul. — Grigorie-Vodă omoară pre Costandin Postelnicul Canta- 
cozino. — Grigorie-Vodă şi Dabija- Vodă merg la oaste către Nemţi.— 
Montecuculi ghinărar bate pre Vizir.— Zuza Ghinărariă bate pre Turci, 
pre 'Tătarii den Leva şi pre Rumăni. — Pacea între Turci şi între 
Nemţi s'aŭ fâcut în 20 de aní. — Domniï să duc la țărăle lor. — Gri- 
gorie-Vodă fuge în Țara Nemţească. — Boiarii să duc în Țarigrad 
să-ş clară Domn. — Boiarii aleg să pue Domn pre Radul Leon. 


Venind Grigorie-Vodă Domn în urma tătăne-săi, aŭ 
găsit ţara stricată, fărămată de atătea răotăţi ce-i venise 
asupră, de nebuniile Rumănilor şi den rea chiverniseaala 
Domnilor. Costandin-Vodă o aŭ purtat-o răii, Mihnia- 
Vodă şi mai răi şi mai cumplit, şi datorie multă rămă- 
sease de la Mihnea-Vodă făcută. Ci să mira ce să facă: 
haraciul împărătesc va să-l dia, aŭ datoriile va plăti, 
aŭ ţara va să îndrepteze ; ci-i era toate împotrivă. Ci în- 
tr'acestia după nor vine şi senin; după multă răotate şi 
foamete ce era, și ciumă, aŭ dat Dumnezeu pace, şi 
bișug în toate, şi sănătate,— că sai făcut grăii mult, mei 
mult, vin, şi alte bucate, cu care-și rădică săracii nevoile. 
Şi aşa pe'ncet cărmuia norodul bine, și era Domnul 
judecător drept şi milostiv, și gingaş întru toate lucru- 
rile lui, și nemăreț?. 

Chimin lanoş fiind întru aceste vremi la Țara Ungu- 


! După informaţii orale. 
2 De aici începe Cronica deosebită a lui Constantin Căpitanul. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 151 


rească de sus, și străngănd din oștile stăpănu-săii lui Ra- 
coţ, ceale răsipite și rămase fără stăpân, și luănd ajutor 
și de la Neamţ, cu vorbă ca aciasta: de va putia supune 
Ardialul, să-l închine Nemţilor; şi s'a pornit spre Ar- 
dial. Apafi Mihai Craiul cu Ardelenii, aciasta auzind, aŭ 
trimis la Turci de le-ai dat știre, și aŭ cerut ajutoriii 
împotriva lui Chimin lanoș, şi i-ati dat pre Cuciuc-Mah- 
met-Paşa, cu cătăva seaamă de Turci: şi aŭ poruncit şi 
lui Grigorie-Vodă să trimiță oaste ajutoriii. Trimiţănd, 
cu Odevoianul!, aŭ trimis și den Moldova oaste. Decii, 
Turcii fiind la Sighişoară, şi Ungurii, Chimin lanoş aŭ 
venit la un sat ce era aproape de cetate, și aŭ conăcit 
acolea cu oastia lui, și era cuvinte între dânșăi, a doao 
zi să să lovească oștile; dar Turcii, prinzănd veaste den 
iscoadele ce avia în tabăra lui Chimin lanoș, cum șăd 
fără grijă, naŭ aşteptat până a doao zi, ci într'aceeaş zi, 
aŭ eșăt fără veaste cu toţii, şi i-ai lovit la vreamia 
prănzului, șăzănd Chimin lanoș la masă; și, fiind oștile 
răsăpite şi pe la otace, şi îndată ce văzură pe Turci 
împresurăndu-i, apucă Chimin [anog de încălecă, şi, gră- 
bindu-l, nu avu încătrd mai face, ci deade peste un 
heleșteii îngheţat, să treacă, dar, alunecănd calul, căzu 
cu el jos. Turcii încă îl împresurară, şă-l tăiară; așăj- 
deria pre oști le tăiară, și le împrășştiiară în toate 
părțile. 

Deci, daca aŭ trecut doi ani ai Domniei lui Grigorie- 
Vodă, făcut-aii Împăratul Sultan Mehmet gătire mare de 
oaste, și aŭ trimis pre Chipriuliul Viziriul, cu oști multe 
turcești şi tătărăști asupra Țărăi-Ungureşti de sus, ca 
să o supue, neavănd stăpăn pre nimeni, de vreame că 
Racoţ Craiul, care o stăpănise, perise, Chimin Ianoş, care 
în urma, lui vria să o urmeaze, încă şaii dat sfărșit, 
cum aţi auzit. Şi aŭ poruncit lui Grigorie-Vodă den 
Țara-Rumănească şi Dabijăi-Vodă den Țara Moldovii 
de aŭ mers și ei cu oștile lor pen Ardial, împreună cu 


1 Comandase pe Munteni şi în luptele din Polonia (Miron Costin, 
p. 858). 


www.dacoromanica.ro 


152 Istoriile Domnilor Țarii-Rumanești 


Tătarăi. Atuncea cetatia Uivarul l-ai luat, chiemănd şi 
pre Apafi Craiul la oaste Viziriul, de s'aii împreunat 
cu Turcii. Galgoţul şi alte multe locuri aŭ luat în anul 
acela, și s'aii întors cu pace la ţărăle lor!. 

Acolo în oastea lui Grigorie-Vodă, cum zic unii, s'aii 
făcut nește amestecături, adecă Șărban Logofăt feciorul 
lui Costandin Postelnicu Cantacozind, și oare-care den 
frații lui ce era acolo, și Mareş, și Creţulescul?, să fie 
umblat între căpitani și între slujitori, de îndemna să 
meargă să părască pre Grigorie-Vodă la Viziriul, de fă- 
cătorii de răii, de hain şi de altele, şi pre urmă să ciară 
Domn la Viziriul pre Şărban Logofătul; care, dăn om 
în om mergănd vorba, aŭ ajuns şi la Domn. Deci, 
auzind, să păziia în taină, pănă ş'ai luat zioa bună de 
la Viziriul să vie în ţară, ci dară purcegănd și apro- 
piindu-să de ţară, şi, la un loc conăcind pentru odihna na- 
miezii, ai poruncit lui Gheorghiţă Moldoveanul, care 
era vătaf de Aprozi, să aducă pre acei boiari ce um- 
blase să facă vicleșug; şi-i aduse înnainte lui, şi începu 
a-i mustra, pentru căci fac așa, de aŭ vrut să-l ficlenească, 
şi să-l părască la Viziriul: „ce răi li-ai făcut? Aŭ nu i-au 
boerit cu mari boerii, aŭ nu i-ati miluit cu mile mari?«. 
Care anume, le spunia. Iar Mareş, fiind mai slovesnic, 
şi mai îndrăzneţ, răspunse că nu sănt vinovaţi nimic, 


1 La 2 Octombre 1694, Stanciul Logofătul şi fraţii luí daŭ zapis 
„jupănului Savii Căldărar, cum să-ş ştie că ne-m tocmit de bun ă] voia 
nostră de e-m dat 1 vad de mor[ă], jum[ăjtate, să-și facă dumnelor 
more, pentru că m’aŭ scos de la oste căndu aŭ fostu Ghgorie Voi- 
vod la Uivară“ (Bibl. Ac. Rom., doc. 108/zu1v). 

La 15 April 1683, „eù jup[ă]neasa Ili[n]ca“ scrie fratelui ei Radu 
pentru o datorie. „Datu-mi-ai cănd aŭ pus pre fli-miei Mihalcia car[e] 
de oaste în zilele lui Grigorie Voevod, ce, ne ajungăndu-m[i] cai la car[e) 
dă oaste, datu-mi-aii frate-mieă în preţul bun iape 2, de i-am pus la 
care drept fl, 18, şi mi-ati dat la nunta fii-miei Mihalcii mărănui 13 
de sărma, mărama căte bani fl. 4“, El are zălog „o crucişoară dă auru 
cu lănţişorul iar de aur“ (doc. 49 xLv), 

> Radu, cumnatul lor. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipes u 153 


Grigorie-Vodă scoase vadnicii de faţă, căpitanii carii 
vorbise cu eï, întru care era şi Alixandru fecior Ghiormil 
Banul, şi începură a zice: „Așa, Doamne, ni-ai zis să 
mergem să te părăm la Vizirul, și să pue pre Șărban 
Logofătul Domn“. lar Mareş răspunse: „Doamne, acest 
Alixandru în zilele Mihnii-Vodă fiind Postelnic-Mare, 
pre gura lui multă boerime s'a omorăt, nefiind vino- 
vaţă nimic; acum iar s'a apucat de aceaia; ci, de-l ve 
asculta Măria Ta, fă cu noi ce veï vria, şi vel da seaamu, 
înnaintea lui Dumnezeiă, iar noi nu săntem vinovaţi“. 
Şi dentr'acel cias i-ai dat Grigorie-Vodă în seaama Va- 
tafului de Aprozi şi cu alţi slujitori, de i-ai adus tot 
în pază pănă aicea în ţară. Lăngă acestea, şi den țară 
venise pără, de la Stroe Vornicul și de la Dumitrașco 
Vistierul Cantacozind, care era lăsaţi de Domn aicea Cai- 
macani purtători de grijă, părănd pre Costandin Postel- 
nicul Cantacozind, că umblă pre marginea turciască oa- 
menii lui hulind numele Domnului, de răă şi de hain, şi 
pre oamenii țărăi îi zăticneaşte, de nu-i lasă să-ș dia dăj- 
dile împărăteşti. și cum că să laudă, că el aŭ popitpre Gri- 
gorie-Vodă, şi iară el îl va despopi, — și ca acestea altele 
multe. Deci aceaste doao pricini: una den tabără, alta den 
țară, înțelegăndu-să, ațățară pre Grigorie-Vodă cu mare 
mănie, asupra casii lui Costandin Postelnicul. Şi, după ce 
aŭ întrat în ţară, şi înțelegănd Costandin Postelnicul 
de venirea Domnului și de opreala feciorilor, aŭ aler- 
gat înnainte tocma cătră Craiova, și, mergănd să să 
împreune cu Domnul, l-ai priimit de s'a împreunat, 
dar i-ai arătat un chip foarte posomorăt. şi, vorbind 
cam alăturia cu calia, i-ai ponosluit pentru feciorii lui, 
că sănt răi și ficleni, și cum că aŭ îndemnat pre că- 
pitani și pre slujitori să-l părască la Viziriul, și să ră- 
dice pre fie-săii Șărban Domn. Ca acestea auzind Cos- 
tandia Postelnicul, tăgăduia că nu va fi aceaia, ci vor 
fi pări mincinoase, să nu le creaază Măriia Saele. Cu ca 
de acestia viind Grigorie-Vodă la Scaun, pre ceialanți 
boieri i-ai slobozit, iar pre Șărban Logofătul l-ai tăiat 


www.dacoromanica.ro 


154 Istoriile Domnil r Țaril-Rumănești 


la nas de o parte, pentru căci să numise să fie Domn; 
iar pre tată-săii, Costandin Postelnicul, aŭ trimis pre că- 
pitani de la Ungurei cu dorobanţi, şi l-ai luat noaptia, 
şi l-aŭ dus la mănăstiria Sniagovului. Acolo nu l-aŭ ză- 
bovit, ci i-aŭ poruncit de saŭ cuminecat, și l-ai dus 
în trapezare, şi, de stălpul cel mare legăndu-l, l-ai su- 
grumat. Deci, făcănd ştiinţă jupăneasii și coconilor, aŭ 
venit cu voia Domnului de l-aii rădicat de acolă, și 
l-ati dus la Mărgineni de l-aii îngropat. 

Cand aŭ fost după aciasta la al doilea an, iar aŭ venitlui 
Grigorie-Vodă, Domnul Rumănilor Munteani, poruncă, 
și Dabijăi-Vodă, Domnul Moldoveanilor, ca să meaargă 
iar la oaste spre Buda, şi aŭ purces de sai dus după 
poruncă. 

Si, mergănd la Seidi-Husein-Pașa al Budei, i-ai 
luat și s'aŭ dus la Leva cetate, de o aŭ bătut, dar nimic 
nu putia să-i strice, fiind acolo şi Tătari: un Sultan; 
iar Viziriul Chiuprilăul era la altă cetate ce-i zic Sin- 
gohard?. Deci acolo veniră o seaamă de oști nemțești 
cu ghinărariul Montecuculi, iar la Leva, unde era Husein- 
Pașa şi Domnii rumăneşti, cu o seaamă de Tâtari, ve- 
niră alte oști, cu ghinărariul Zuza, şi, cum zic, într'o 
zi să să fie bătut amănduao războaile; la care aŭ bi- 
ruit creștinii pre Turcă, şi s'aii întors îndărăt. După ce 
fură biruiți Turcii, după cum aţi auzit, temăndu-să Vi- 


1 Din cursul acestei campanii, la 20 Mai 1664, avem o danie de 
mănăstire pe pergament, cu pecete în capsă: dela Grigore. Divanul, 
Gherghe Ban, Stroe Vornic, Preda Vel Logofăt, Dumitraşco Vel Vis- 
tier, Toader Vel Spătar, Badea Vel Clucer, Preda Vel Stolnic, Papa 
Vel Comis, Costandin Vel Paharnic, Costia Vel Postelnic, Vîlcul Vel 
Logofăt. Scrie Dumitraşco Logofăt „5 wax $ KStuatnp“, 

Pe pecete supt vultur: „Acesti hrisovti făcutu-l-a Io Gligorie Ghica 
Voevod a toată Stetagora, a 20 de sfinte mănăstiri ce săntii în pre- 
jurul sfântului Munte Atonului, văleat 7172“. Pe cealaltă parte, stema 
şi titlul, cu data 7170 Bibl. Ac. Rom., pec, 171). 

2? St-Gotthard. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 155 


ziriul de Împăratul, să nu pață vre un răi, aăstătut la, 
mijloc Panaiotache!, care era dragoman Împărătese pre 
acea vreame, şi ai făcut pace între amăndoi Împărații, 
în 20 de ani. În războiul ce făcură la Leva cu Neamţii, 
vrănd Grigorie-Vodă să-ş arate vitejia, aŭ năvălit asupra 
Nemțţilor, dencotră îi era oștile lui: măcar că, despre 
o parte, pe o roată de Nemţi o aŭ stricat de tot, iar bi- 
ruinţa tot aŭ fost a Nemţilor, și.boiari mulți aŭ perit, 
și slujitori de cellanți, că să întămplase şi o tină în 
fuga lor, şi pre mai mulți în noroiul acela îi împușca 
Nemţii. Deci, săvărșindu-să așa războiul, Domnii a- 
măndoi, de frica Viziriului n'a cutezat să meaargă 
la dănsul, căci îi bătuse Nemţii, ci au venit cineși 
la ţara lui. Şi iaste obicei la Turc, fără ferman să nu 
să duci nicăiri: Capichehaiaoa lui îi seriia să vie la 
Vizir, că pre urmă va fi răi. Însă Dabija-Vodă, avănd 
capichehaia pre Chiriţă Draco Ruset, carele mai pre urmă 
aŭ ajuns şi Domn, numindu-l Antonie-Vodă, şi scriindu-i 
să meargă, pre capul lui şi pre sufletul lui: ce răti îi va 
veni, să fie în sufletul lui, — aşa auzind Dabija- Vodă, s'aii 
învărtejăt înnapoi şi s'aii dus la Viziriul. Cam mustrăndu-l 
oarece, apoi i-ati dat Domniia iarăși, şi s'ati dus la Moldova 
Domn. lar Grigorie-Vodă al nostru nici cum raŭ cutezat 
să meaargă, pentru că era boiarii ficleni, şi unii carii era 
fugiţi la Rușciuc și cei de lăngă dânsul, că-l speriia că 
vor să vie să-l ià, şi să-l ducă să-i tae capul, și alte 
reale. Deci, speriindu-să, s'ai rădicat cu totul şi s'au 
dus în Ţara Nemţească, de aŭ șăzut acolo cătăva 
vreme ?. 

După ce aŭ pribegit Grigorie-Vodă, boiarii țărăi, carii 
era pre acele vremi, s'aii străns cu toții, și s'aŭ dus 
la Țarigrad să-și ciară Domn. Deci, pre cale mer- 
gănd, socotise, că, de le va da îndemănă, să pue pre 


1 Nikusios. 

? Expunerea e foarte parţială pentru Grigore Ghica, despre înţe- 
legerea căruia cu creştinii nu se vorbeşte nimic. Până şi fuga lui 
se explică prin inirigi de ale „boiarilor ficleni“. 


www.dacoromanica.ro 


136 Istoriile Domnilor Ţarii-Rumane, ti 


Dumitrașco Buzăianul de la Căpăţăneşti !, dar, acolo 
ajungănd, aŭ găsit pre Radul-Voda feciorul lui Leon- 
Vodă rănduit de Turcă să-l facă Domn. Care văzănd 
boiariă aşa, naŭ mai cutezat să mal zică de altul, te- 
măndu-să că nu vor putea isprăvi, şi va fi mai răŭ 
pre urmă, ci sai lipit lăngă Radul-Vodă, că și el trăgia 
pre boiari cu cuvinte blănde, să nu facă vre-o turburare. 
Şi, așa aşăzăndu-să între dănşii, aŭ dat Turcii Domniia 
Radului- Vodă. 


46, Domniia Radului-Vodă Leon, 1t 7178, 


Radul- Vodă Leon Domn. — Dabija-Vodă moare la Moldova, şi pun 
pe Duca Vistierul Domn.— ]liiaş-Vodă să pune Domn la Moldova. — 
Iliiaş-Vodă să mazăleşte. — Duca-Vodă vine Domn al doilea. — 
Radul-Vodă logodeaşte pe fiiu-săti cu fata Ducăi-Vodă. — Pehlivan 
Hindiŭ face multe jocuri la logodnă.— Radul-Voda mearge la Odril, 
de înnoește Domniia. — Radul-Vodă merge la Țarigrad la prim- 
blare. — Radul-Vodă iar vine Domn în ţară. — Boiarii să rădica asu- 
pra Radului-Vodă. — Boiarii să duc să părască pre Radul-Vodă. — 
Tarcil trimit un Agă la București. — Boiarii să făgăduesc lui Pavel 
să-l clara Domn. — Boiarii trimit de olac la boiaril cei den ţară. — 
Turcii mazălesc pre Radul-Vodă. — Turcii pun pre Antonie Vornicul 
cu voia boiarilor Domn. — Spănzură pre Sofialăul la ocnă. — Turcil 
iaŭ cetatea Candia. 


Puindu-să Radul-Vodă Domn, și viind aicea în ţară, 
cu toți boiarii ce-i eșăse înnainte: boiari, slujitori, după 
obicei, și cu pompă mare l-aŭ adus în Scaun, și i s'au 
închinat lui toţi, cei mari și cel mici, şi s'aii arătat cu 
blăndeaţe şi cu milă cătră toţi. Și avănd şi pace, şi nefiind 
oştire nică într'o parte, petrecia bine, în primblări, pre 
baltă la vănători, în ospeţe pre la unii alţii, și era toţi 
veaseli, că dedese Dumnezeii și pace şi bişug de toate 
bucatele,— și nu avia altă grijă, fără căt venia vreamia 


1 Personagiul e cu totul necunoscut. Ca Domn, ar fi fost un alt 
Antonie-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 157 


haraciului, să-l străngă şi să-l dia Împărăției la vreame. 
Şi această pace a țărai nu venia dentralt ceva, fără 
căt Împăratul avia treabă de bătia Critul, și, fiind de- 
parte de noi, nu aveam băntuială, ci pace. Și era Radul- 
Vodă bun, și cu boiarii, şi cu ţara. 

Într'aciastă vreame, în ţara Moldovil aŭ murit Dabija- 
Vodă: boiarii ţărăi s'au dus cu toţii la Poartă, împreună 
cu Duca Vistierul, pre carele îl socotise să-l pue Domn. 
Şi aŭ trimis mai nainte pre Stamate Postelnicul! cu da- 
ruri, să prinză porțile, știind și turceaște, să nu cumva 
alții să umble, să dia bani, să ia Domniia, şi să fie bo- 
iarilor ţărăi peste voe. Deci, mergănd toată boerimia 
acold, și mergănd la Viziriul și rugăndu-să, să le dia 
Domn dentre dânşii, le-aii dat voe Viziriul să-și aliagă 
Domn, care le va fi voia. Și, fiind socotit mai de na- 
inte Duca Vistierul, l-aii îmbrăcat bine, şi l-ai îmbră- 
cat cu caftan, dându-i Domniia. Deci, dănd pocloanele 
de Domnie ce-i fácia, ș'aii luat zioa bună şi s'aii dus 
la ţara lor. Dar de acest rănd puţină Domnie aŭ dom- 
nit, numai o jumătate de an, şi l-ati mazălit, —den ce 
pricină noi nu știm. Și aŭ pus pre lliiaş-Vodă Domn, 
feciorul lui Alixandru-Vodă, carele, fiind sărac beizadia 
la Poartă, și dator, așa spun: cănd ai venit de la Poartă 
de-l chiema să-l facă Domn, şi neștiind el de aciasta, părăn- 
du-i-să că sănt niscareva datornici, s'aii ascuns în podul 
casii, și pănă nu s'aii dovedit bine că-l chiamă să-l facă 
Domn la Moldova, nu s'aii pogorăt den pod. Deci, fá- 
căndu-să Domn și mergănd în ţară, multe milostenii 
fácia săracilor, şi mult bine ţărăi. Atăta aŭ fost de mi- 
lostiv, căt, șăzănd la Divan, ducia şi punga cu bani lăngă 
dănsul, şi, de se întămpla să tragă vre un datornic vre 
un sărac, de nu avia cu ce să să plătească, scotia el bani 
de aï lui şi plătia. Ca acest fel de om aŭ fost Iliiaș-Vodă; 
dar cei buni nu trăesc mult cu norocire: den ce pri- 


1 V, pentru dînsul Studii şi Documente, IV, tabla. Pare că era 
din Hios. 


www.dacoromanica.ro 


158 Istoriile Domnilor Țării-Rumane, ti 


cină, numai Dumnezei știe; iar noi oamenii nu putem da 
nică o socoteală. Precum şi pre acesta curănd iar l-au 
mazălit, şi s'aŭ dus sărac la Țarigrad, iar cum aŭ fost: 
și în sărăcie aŭ murit, rămăindu-i un făt și o fată, carii 
trăiaii den mila creștinilor. Şi în locul lui iar Duca-Vodă 
s'aii pus Domn de la Împărăţie, umblăndu-i umbletele cu 
mare meșteșug Cupariul Ruset cel bâtrăn, de aŭ scos 
Domniia Ducăi-Vodă cu bani mulți, şi aŭ făcut nevoe 
bietului lliiaș-Vodă. 

Întru aceaste vremi, Radul-Voaă, avănd un cocon 
anume Ștefan, şi Duca-Vodă den Moldova avănd o co- 
coană anume Catrina, S'aii ajuns în cuvinte şi aŭ logo- 
dit pre coconi. La care logodnă, aŭ fost aicea în ţară 
cu mare veselie, aŭ făcut multe ospeţe, multe jocuri; 
care se potriviia cu o nuntă Domnească, iar nu logodnă. 
Străus'ai toată boerimia ţărăi cu toate jupăneasele, şi 
aŭ întins corturile în dial de spre Mihai-Vodă, în dru- 
mul Cotrăcenilor: acold făcia ospeţe în toate zilele. 
Adus-aii pelhlivani de cei ce joacă pre funii, şi de alte 
lucruri; adusease şi un pehlivan hindi harap, carele 
făcea jocuri minunate şi nevăzute pre locurile noastre: 
iute om era și vărtos. Lăngă altele, de nu le putem 
lungi, făcia aceastea mai ciudat: punia de rând 8 bi- 
voli, și să răpeziia iute, şi, sărind peste ei, să da în 
văzduh peste cap, şi cădia în picioare de ceaia parte; 
alta, un cal Domnesc, gras, mare, îș lega chica de coa- 
A5%, şă-l bătea Comișălul căt putia, şi nu-l putia să-l 
mișce de loc; alta, un copac mare den pădure adusease, 
neated, şi, înfipt, s'aii suit pre dănsul ca o maimuţă: 
deci, după multe jocuri ce aŭ făcut sus în vărfu-i, s'aii slo- 
bozit de acolo cu capul în jos, şi aŭ dat în picioare; 
alta, un tulpan lung de mulţi coţi, îl ţinia oameni în 
măini, căt era, şi să răpaziia iute, şi mergia călcănd 
pre tulpan, şi nu să afunda; alta, să prindea mulți 
oameni căte doi în măini, şi făcea chip ca de o bute 
cu măinile, și mai lung, şi să răpeziia iute, şi întra cu 
capul pen gaura aceaia, și nu-l simţia oamenii, și de 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 159 


ceaia parte cădia în picioare. Ca acestea multe fă- 
cea, care nu le ţinem minte. În scurt, mare veselie 
S'aii făcut la aciastă logodnă a coconuluvi Radului-Vodă 
aicea la noi; în Moldova nu ştim ce va fi făcut Duca- 
Vodă!. 

Într'aceste vremi Turcii, văzănd că Domnii țărăi noastre 
să hainesc de cătră Împărăţie, ati poruncit să fie obicei, 
de al treilia an să meaargă Domnul la Poartă, să sărute 
măna Împăratului, să-și înnoiască Domniia; şi acest 
obicei multă vreame aŭ ţinut?. Ci dar, fiind poruncă la 
Radul-Vodă să meaargă la al treilia an la Poartă, s'ait 
rugat boiarilor ţărăi să-l mai priimească să le mai fie 
el Domn, şi aŭ priimit boiarii să fie așa; și aŭ purces 
cu toții, împreună cu Domnul săi, la Odriiă, Şi mai na- 
inte aŭ trimis pre Drăghici Spătar să gătească bani de 
poelonul Domniei după la prieteni, şi să dea în ştire 
că vine Domnul, cu toată boerimia, și-l priimesce cu toţi 
iar să le fie Domn, lăudăndu-l că iaste bun cu ţara și cu 
boerii. Și, mergănd Domnul acolo, n'ai făcut zăbavă 
multă, ci i-ai dat Domniia : și, dăndu-și poelonul de Dom- 
nie, saŭ rugat să-l lase să miargă pre la Țarigrad să-și 
vază casa, și l-ati lăsat; dar nu-i era pentru vederia casii, 
ci pentru măndreţea, ca să să primble pen Țarigrad cu 
pompă Domnească, să-l vază prietenil?. Și, slobozindu-l, 
aŭ mers pre la Țarigrad, și de acolo aŭ venit în ţară. 
Într'aceste vremi, fiind Drăghici Spătariul la Țarigrad 
cu Radul-Vodă, sai războlit şi ai murit; și l-ai adus la 
Comana, la mănăstire, de l-aŭ îngropat. Zic unii că l-ar fi 
otrăvit Grecii, iar alţii zic că aŭ murit de ciumă, precum 
aŭ și fost, dupre cum în urmă s'aii dovedit. Și, viind Ra- 
dul-Vodă în ţară, dupe cum s’aŭ zis mai nainte, iar aŭ 


1 V, pentru această căsătorie, Studit şi doc., IV, p. CCCXIL 

2? Pănă la Șerban Cantacuzino. 

3 Tonul acesta batjocoritor față de Radu, lăudat înnainte, se ex- 
plică prin alianţa lui cu Cantacuzinii. V. pentru toate aceste lucruri 
lucrarea mea „Despre Cantacuzini“. 


www.dacoromanica.ro 


160 Istoriile D mnilor Ţarii-Rumănești 


petrecut bine cu toţii pănă la o vreame. lar după aceaia 
iar aŭ început Cantacozinii a amesteca lucrurile,precumaii 
fost învățați, şi a turbura pre unii den boiari, zicăndu-le 
că aŭ auzit că s'a sfătuit oamenii Radului-Vodă, So- 
fialăul! Clucer şi cu Balasache Păharnic şi cu alţii ca să-ă 
omoare, şi-i îndemna ca să să scoale asupra Radului- 
Vodă și asupra oamenilor lui, să-i scoaţă afară den ţară 
(care aciasta nu o făcia de alt, fără căt să fie totdeauna 
ei maï mari). Și boiarii, alunecăndu-să cu firia că vor 
fi acelea care le zic Cantacozinii, aŭ seris pre la căpitani, şi 
pre la iuzbași (fiind Spătar-Mare Şărban Cantacozind), să 
să străngă toț la Bucureşti, și Radul-Vodă nimic de acias- 
ta nu știia. Și, străngăndu-să, numai într'o zi den Cur- 
tia Domnească aŭ făcut rădicare, şi aŭ început a striga 
că va să-i omoare Radul-Vodă. Și aŭ eșăt boiarii și 
gloata, străngăndu-să la Mitropolie, la Vlădica Theodosie, 
spuindu-i jalba, cum aŭ vrut să-i omoare Grecii; ci, nu 
trecu vreame multă, veni şi Radul-Vodă, și multă pri- 
cină aŭ avut cu boiarii, și să duse la Curte; iar boiarii 
să duseră de maseră noaptea cu pază bună, de frica 
Radului-Vodă, și s'aii gătit noaptia de cale, şi a doao 
zi dănsde diminiață aŭ purces la Enișăr?, unde era 


1 Nicola, din Sofia. V. iarăși lucrarea citată: „Despre Cantacuzini“. 

 Jenişer. Sînt două localităţi, cu acest nume: una în Asia, şi cea- 
laltă în Tesalia. De dinsa e vorba aici. 

D. Iuliu Tuducescu îmi comunică acest document de o însemnă- 
tate escepţională, dat de boierii veniţi la Ienişer, cari, în mijlocul 
tîrguielilor și intrigilor, găsiati timp pentru a se gîndi la luminarea 
ţerii lor: 

+ Adecă eŭ Radul Logofătul Năsturel scrii şi mărturisesc cu 
acesta al mei zapis, ca să fie de bună credință. Încă fiind eù la 
Enişer, la Împărăţie, dimpreună cu alți boeri de ţară, cari am fost 
mers şi pentru nevoile țărei, aşa am socotit dimpreună cu toţii, cum 
că țara noastră esie o ţară săracă şi făr' de învățătură, şi oameni! pen- 
tru sărăcie nu-'şi pot da copiii lor la învățătură, ce ar fi bine să se 
facă o școală pentru învățătura copiilor, cum iaste la Cămpulung, căci 
esie mai în laturi. Deci avănd eŭ un loc în oraş în Cămpulung, 
care l-am cumpărat de la Stroe Vornicul, eŭ l-am închinat şi l-am 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 161 


Împărăţiia, să părască pre Radul-Vodă şi pre Greci. 
Radul-Vodă încă aŭ trimis pre Alixandru Armas și pre 
Dumitrașco Portariul Caramalăul de olac să ajungă la 
Caimacamul să-i spue jalba, şi cum că fără nici o 
vină s'a rădicat boerii asupră-i cu pără. Şi, fiind Cai- 
macamul prieten, s'aii şi măniiat pre boiari, și, mergănd 
boerii la dănsul, i-ai mustrat răi, şi, de n'ar fi făcut 
boerii un meșteșug supțire, nar fi putut să-l biruiască. 
Ci, necrezănd Turcii, nici pre boiarii ţărăi, nici pre 
Radul-Vodă, aŭ trimis un Agă la Bucureşti, să vie, să 
cearce lucrul, den ce li-aii venit gălciava, și, cum va afla, 
să să ducă înnapoi, să spue. Deci boiarii să îngrijară, 
temăndu-să că, mergănd la Radul-Vodă, îl va apuca cu 
vorbe, cu daruri, şi să va întoarce lucrul spre răul 
lor; ci căuta om ca acela care să aibă priiteșug cu 
Aga, să-l apuce ei mai nainte cu daruri, să nu li să 
facă vre o peire. Și găsiră pre un Pavel Grec, carele 
de multe ori cerca la Turci să ià Domniia țărăi: pre 
acesta aflăndu-l că iaste prieten cu acel Agă, s'aii rugat 
luă să grăiască cu Aga, mergănd acolo, să nu să asculte 
cuvintele Radului-Vodă, ci să grăiască de bine pentru 
boiarii țărăi, șă-i făgăduiră mulţi bani, iar lui Pavel îi 


dat să fie de treaba şcoalei, să se facă şcoală pre dănsul, şi nimenea 
să nu mai aibă treabă cu acelloc, ce să fie al școalei stătător de mo- 
şie şi noauă pomană, Și mărturie toți boiarii căți s'a întimplat, 
cari își vor pune iscăliturile maí jos. Și pentru mai adeverită credință 
pusu-mi-am pecetia şi iscălitura mal jos, ca să să crează. Azje Mu- 
şat ot Bucşani napisah u Enişer. Pis Ghenarie 8 dni, leat 7177, 

Pecetea. 

Radul Năsturel Logofăt. — Gheorghe Băleanul biv Vel Ban. —- 
Mareş Vornic, mărturie. — Şerban biv Spătar. — Neagoe Clucer. — 
Papa Comis, mărturie. — Pană Aga. — Pătraşco Vel Șetrar Bălăcianul. 
— Radul Banul. — Gheorghe Stolnicul. — Vălcul Logofăt. — Gheorghe 
Clucer. — Mateiŭ Spătar. — Barbul (2) Căpit. sna Danciul Postelnic, 
mărturie. — Ivaşeco Postelnic, mărturie. — Radul Logofăt Știrbeiu, 
mărturie. — Tudoran Clucer, mărturie. — Barbul Căpit. Bădeanul, măr- 
turie. — Eù Antonie Vornicul. — Stroe Căpitanu. — Șerban Căpitanu 
Popescu. — Mușat Căpitanu, mărturie. — Ivan Logofăt Lăzureanul. — 
Pătrașco Căpitanu (Archivele Statului, Cotroceni, LIX, 17, 


65845 11 


www.dacoromanica.ro 


162 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


făgăduiră să-l ciară pre el Domn. Acestea auzind Pavel, 
cu toată puteria luï aŭ împăcat pre Aga Turcul ce mer- 
gia în ţară, şi acil pre loc între Turci mare ajutorință 
aŭ făcut boiarilor, nădăjduind Domniia !, Deci boiarii tri- 
mise de olac la boerii ce rămăsease în ţară, dăndu-le în 
ştire pentru Turcul ce vine, zicăndu-le să scoață ţară 
multă înnaintia Turcului, să să jăluiască de Radul-Vodă 
și de Greci, și așa aŭ făcut. Aŭ scos de tot feliul, mueri, 
feate, carei zicia că li-aŭ ruşănat copiii, și că li-aŭ făcut 
acel lucru grozav; featele zicia că ş'ai bătut joc de 
dănsele; oamenii carii zicia că i-ai prădat, i-ai căznit, 
şi altele. Deci, întorcăndu-să înnapoi Turcul şi spuind 
celor mari jalbele ce făcea ţara, aŭ dat vina Radului- 
Vodă, şi l-ai mazălit, şi boiarii s'ai îndreptat şi li-aŭ 
dat voie să-şi aleagă Domn care vor vria, și să-l ducă 
să-l îmbrace cu caftan. Ci ei, după cale, mergănd, soco- 
tise pre Antonie Vornic de Popeșştii den Praova,; ci-l 
gătiră şi-l îmbrăcară cu caftan Domnesc ; iar Pavel, cel 
ce aştepta boiarii, după cum vorbise cu el, rămase în 
dășărt, şi-i deaderă boiarii o tiflă. Aceastea făcăndu-să, 
aŭ trimis Turcul de aŭ rădicat pre Radul-Vodă, şi aŭ 
prins pre doi boiari greci, carii zicea că era mai zor- 
bale, pre Sofialăul și pre Balasache. Ci pre Sofialăul, 
țiindu-l închis spre Ocnă cătăva vreame, l-ai spăn- 
zurat la Ocnă, iar pre Balasache l-ai dat în măinile 
unor dorobanţi de l-ai trecut Dunăria şi i-ai dat dru- 
mul 'Țarigradului; iar pre ceilalți Greci mai mici, cum 
Pascale Grămăticul şi alții, atăta bătae le da slujitorii, 
căt mă mir cum trăia; mai ales pre Pascale, că l-am văzut 
cu ochii, cănd îl scotia din cămară şi-l ducia cu palme; 


1 În anul 7200 (1691-2), face o vînzare „jupăneasa Stanca de la 
Ogrezbani, fata lui Pavlache Banul“, care-şi avea această moşie, 
în Vlaşca, de la tatăl ei, „Pavlache Banul“ (Bibl. Ac. Rom., i76/LXX1Y ; 
xegest şi extrase în „Despre Cantacuzini“, V), „Jupăneasa Elina fata 
Banului Pavlachie“ se măritâ întăi cu „Radul Post. suð Stroe Vor- 
nicul“ Leurdeanu (Bibl. Ac. Rom., 103/xL; v. „Despre Cantacu- 
zini). 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 163 


care palme, de dese și de multe, nu mai avea număr; 
altul iar, care i-am uitat numele, de multă bătae și palme 
găndia că va să moară, ci striga popa să-l cuminece. 
Ca acestia și altele mai multe aŭ pătimit Grecii la sfâr- 
șătul Radului-Voda, den pricina şi îndemnarea Canta- 
cozinilor, 

Întru aceaste vreami, aŭ luat și Turcii cetatea cea mare 
Candiia a Critului, care pren multe vremi aŭ bătut-o, 
şi nu putia să o ia, iar acum aŭ luat și ia săvărşit,; și 
aŭ supus Turcii tot ostrovul Critului. 


41. Domniia lui Antonie-Vodă, 1¢ 7177, 


Feclorii Postelnicului Constandin Cantacozind caulă moartea ta- 
tăne-săă. — Închid pre Stroe Vornicul. — Călugărese pre Stroe Vorni- 
cul fâră vos. — Lui Neagoe Săcuianul îi tae nasul. — Badea Bălăcia- 
nul să scoate să-i tae capul. — Antonie-Vodă merge la oaste la 
Bugiac. — Vrajbă între boiarii ţărâi. — Mareş să duce la Craiova Ban 
cu mare pompă. — Mareş Banul bate pre boiari la scară cu toiage, 
— Antonie- Vodă judecă pre boiari. — Boiari oare-carii să surgunesc. 
— Cinste ee făcea lul Antonie-Vodă boerii. — Moldoveanii să scoală 
asupra Ducăi-Vodă. — Duca-Vodă iar să intoarce la Iaşi. — Nemţii 
iaŭ cetățile Ungurilor, — Nemţii tae neşte Domni mari ungurești, — 
Antonie-Vodă merge la Țarigrad den poruncă turcească, — Grigo- 
rie-Vodă vine la Turci den pribegie, — Boiari mulți să duc la pără 
la Turci, — Gheorghe Vornicul era să să pue Domn.— Ficleșugul 
ce ai făcut Turcii lui Antonie-Vodă. — Mazălia lui Antonie-Vodă 
şi închisoarea boerilor, — Şărban Spâtarul fuge. — Grigorie-Vodă, 
luănd Domniia, scrie la Gherghe Banul de prinde boiaril, — Boiarii 
cei închiși îi sloboade Banul Gherghe. — llie Armașul prins, — Sluga 
luï Ilie Armașul, îl tae capul Creţulescul, — Stroe Vornicul fuge la 
Odrii, — Pentru ce aŭ căzut Cantacozinil la nevoe, 


Luănd Domniia Antonie-Vodă de la Enișăr. cum s'a 
zis mai înnapoi, aŭ venit în ţară cu taţi boiarii, şi i-ai 
făcut alai după cum să cade Domnilor, şi să bucura 
toți de Domn bătrăn, de ţară, nădăjduind de bine și de 
dreptate, şi aŭ boerit boerii care după cum le-ai venit 
rănduiala, şi să așăzase lucrul ţărăi bine și gălcevilo 
despre toți. Iar feciorii lui Costandin Postelnicul Canta- 


www.dacoromanica.ro 


164 Ist riile Domnil r Țării-Rumane,tī 


cozino, Şărban Spătarul, Costandin Postelnicul Cantaco- 
zinò, Şărban Spătarul, Costandin Postelnicul, Mihai Pos- 
telnicul, Matei Cuparul și Iordache, găsiră vreame să caute 
moartia tătăne-săui, den cine aŭ fost, și închiseră pre 
Stroe Vornic Leurdianul, vinuindu-l că el aŭ fost pricina 
de l-ati omorăt. Și l-ai scos la Divan. El tăgăduia că nu 
ştie de acelia nimic; iar feciorii lui Costandin Postelni- 
cul scoaseră niște răvăşale, zicănd că sănt ale lui, care-i 
scriia la Grigorie-Vodă. Şi, fiind Costandin Postelnicul 
în părțile Apusului, de spre Nemţi, și la Vineţiia, și pren- 
tr'alte locuri, zicia să să fi împreunat cu Gligorie- 
Vodă, și avănd vorbă pentru moartia tătăne-săiă, să-i 
fie arătat aceale răvășale. Ci unii zicea că li-aŭ dat 
Grigorie-Vodă, alţii zicia că izvod aŭ luat după acelea, 
alții într'alt chip zicia; iar noi am văzut neşte răvăşale: 
care, după ce aŭ închis pre Stroe Vornicul iar în puş- 
cărie, şi i-ati făcut judecată de moarte, și l-ati pus într'un 
car cu doi boi, numai cu antiriul şi cu nădragii, și aŭ pus 
nește priviţ la car, și i-ai spănzurat răvășalele acelia 
(ale cui vor fi fost, Dumnezeii știe), şi aşa cu acia pompă 
l-aii trecut preu tărg, și l-aii dus la mănăstirea Sneago- 
vului, dar nu l-ati omorăt, ci fără voe l-ati călugărit; 
că au şi strigat: „Doamne, Doamne, fără voe îmi iaste“. 
Şi, cănd vrea să-i pue numele : Silivestru, iar el zicia: „Nu 
Silivestru, ci Mahmet“. Într'acest chip fu câlugăriia lui 
Stros Vornicul. Mai închis-aii într'aceste vremi și pre 
Neagoe Postelnic Săcuianul, şi i-ai tăiat nasul, den ce 
pricină noi nu știm—cei ce l-ai părăt, vor fi ştiind de 
ce și cum; mai închis-aii și pre Badia Bălăcianul, și l-aii 
scos să-i tae capul, apoi l-aii ertat, — den ce pricină iar 
eï vor ști 1. Însă, într'aceste vremi venit-aii și luï Anto- 
nie-Vodă poruncă să miargă la oaste la Bugiac, să scoață 
pre Nohai den Bugiac și den hotarăle Moldovei, că să 
înmulțise, şi făcea multe reale și Bugegenilor şi Moldo- 
veanilor. Deci, mergănd Sarascheriul cu mulți Turci și 


1 Pentru judecăţile Cantacuzinilor trimit la lucrarea citată: „des- 
pre Cantacuzini“, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 165 


Tatari, și Duca-Vodă cu Moldovenii, cu nevoe mare i-ati 
scos, mai mult cu cuvinte bune şi cu pace decăt cu 
războii, că să temia de ei, fiind mulţi și vitiaj; si de 
multe ori s'ai străns să dea război cu Turcil şi cu aï 
noştri, de aŭ fost toţi în mare grijă. În cea după urmă, 
S'aii lăsat ei, şi ati trecut Nistrul de ceaia parte, și oștile 
s'aii întors, cineși pre la casele lor; şi Antonie-Vodă încă 
aŭ venit în ţară-și la Scaun !. 

Întru linişte veni şi furtună: în pacea ce era în ţară 
între boiari, iată şi vrajbă între dănșăi. Mareş Banul, 
Radul Creţulescul, Șărban Spătariul şi fraţii lui să mă- 
rise, să împuternicise, căt trecea peste măsură, nebă- 
gănd seaamă pre ceilalţi, şi întru nimica socotindui. Şi 
după aciasta să ia cineva seaama că să mărise: căci, în 
vreame ce s'aii dus Mareş Banul la Craiova, nu s'aă dus 
ca alți Bani de mai naintea lui, smeriţi, ci cu mare 
pompă s'aŭ gătit, cu slujitori mulţi, den București, cu 
grapă (adecă stiag bănesc: aşa să zice: grapă), cu trăm- 
biţe, tobe, surle, şi după dănsul gloată, şi căţva copi 
den casă cu sulițe; iar înnainte căţi-va povodnici împo- 
dobiţ, şi altele ca acestia. Care mergănd la Craiova, 
la judecăţile lui, de era vre un boiar sai vre-un fecior 
de boiar şi vinovat, nu le veghia voe nimic, ci jos la 
scară cu toege îl bătea; şi aici în Bucureşti așăjderia 
făcea. Ca acestia văzănd boiarii, mai vărtos Mehedinţii, 
că era boerime multă, întru oare-ce chip le pària răi, 
si de necaz zicea căte un cuvănt împotrivă cu toţii. Ca- 
rele cuvinte auzindu-le Banul Mareş la Craiova, şi Cre- 
țulescul şi Șărban cu fraţii lui Postelniceştii, li s'aii nă- 
lucit precum Banul Gherghe cu ai lui și cu ceilaltă bo- 
erime a ţărăi făcură sfat între dănșăi să omoare pre 
Banul Mareş, pre Creţulescul șă pre Șărban Spătar și 
pre ai lor. Şi să scoală Banul Mareş de aŭ fugit la Lo- 
viște, la Cornet, la mănăstiria lui, şi scrie cărţi la Domn, 
Şi la ceilanți ai lor, că de frică aŭ fugit el acolo, să 


1 Serascherul era Paşa de Silistra, iar expediţia s'a făcut în 1608, 
V. Iorga, Chilia şi Cetatea-Albă, p. 231. 


www.dacoromanica.ro 


166 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


nu-l omoară boerii, părăndu-l mult. Antonie-Vodă i-ai 
scris să vie, şi, cu cine va avea judecată,îș va căuta; 
și aŭ venit de acold în Bucureşti, și, împreunăndu:să 
cu ceilalți ai lor, vorbitu-s'aii mult. Ce aŭ găsit cu soco- 
teaala lor, ei vor fi ştiut, iar aceaia ce am văzut, ştim: că 
aŭ făcut Antonie-Vodă Divan şi aŭ eșăt acei boiari, jă- 
luindu-să de Banul Gherghe Băleanul și de ai lui,pre- 
cum s'ar fi vorbit pre taină cu altă boerime a țărăi, să-i 
ucigă pre acet boiari carii s'aii scris mai sus. Iar Banul 
Gherghe şi Hrizea Vistierul, gineri-săii, şi fie-său, Ivaşco 
Băleanul, şi Staico Vistier Bucşanul, și Radul Vistier 
Ştirbei, și alţii, tăgăduind că nu le iaste în ştire, nici aŭ 
avut ei gănd ca acesta să facă, ci le iaste năpaste, şi 
cu aceste vorbe s'aiispart Divanul. Dar după Divan aŭ eşăt 
poruncă să să ducă o seaamă de boiari la ţară; şi-au ma- 
zălit pre Hrizia Vistierul den Visteria cea Mare, şi pre 
Ivaşco fecior Banului Gherghe l-ai mazàlit den Agie, 
zicănd că nu trebue să fie slujitorii pre măna lor, ci 
aŭ făcut pre Matei Cantacozind, fratele lui Șărban Spă- 
tar, Agă-Mare, pre Ivașco Băleanul Comis-Mare, zicănd că, 
fiind tată-săii mazăl, să nu fie şi fii-săi. Aciastă turbu- 
rare ce s'aii făcut între boiari, zicia unil că mai fost 
den alt cevaşi, că nici vre un sfat să fie făcut asupra 
Postelniceştilor, şi a lui Mareş, şi a Creţulescului, — n'aii 
făcut; numai aŭ găsit ei aclastă socoteaală, să o zică, şi 
să o facă, pentru ca să depărteaze pre toț boiarii de pre 
lăngă Curte, şi să le ia boeriile, să le dia la ai lor, ca să fie 
numai eï şi care să vor supune lor, boiari la Curte, pentru 
ca să să facă ce le va fi voia, cum şi făcea, nu numai boeri- 
lor, ci tocmai și ticăitului Domnului Antonie-Vodă,—că 
atăta îi scurtase toate veniturile, căt nică de măncare nu era 
sătul, şi de băutură, că-i da căt vria eï : în zi de dulce, carne 
de vacă cu apă și cu sare, în zi de sec, linte şi fasole cu 
apă şi cu sare; vin îi da împuţit, ci trimitia cu urcioa- 
rele în tărg Antonie-Vodă şi fie-săui Neagul-Vodă cu 
bani refeniă, de cumpăra vin de bia; ci da fie-săii mai 
mult la refeniă, căci îi zicea tată-săii că el are Doamnă 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 167 


şi cocon, ci să dia mai mult; și așa viețuia bietul Antonie- 
Vodă!. 

Întru aceaste vremi s'a sculat țara la Moldova asu- 
pra Ducăi-Vodă, Domnul lor, fiindu-le Hăncul Sărdar 
cap, carele străngănd den jos, carii să zic Joseni, aŭ 
venit la Iaşi, și mare gălcăavă aŭ făcut Ducăi-Vodă, mă- 
car că și Domnul Duca-Vodă ș'aii străns oaste căt aŭ putut, 
şi Hatmanul Sandul Buhuș, cumnatul Ducăi-Vodă, aŭ eșăt 
cu oști înnaintea lor de s'aii bătut cu dănşăi, dar nimic 
n'aii isprăvit, ci i-ati căutat Ducăi- Vodă, să lase țara, și s'aii 
dus la Turcă peste Dunăre, și aŭ scris la Împărăţie cum 
S'aii nebunit o seaamă de oameni șă-i fac gălcăavă fără 
nici o vină (scoțănd pre boiarii ţărăi mărturie), că era cu 
toți cu Duca-Vodă. Într'aceaia Împărăţiia aŭ trimis Agă 
să să întoarcă la Scaun, și aŭ scris și Pașăi de la mar- 
gine să-i dia Turci să gonească pre cei răi și nebuni. Deci, 
întămpinîndu-l veastea pre Duca-Vodă la Hagioglu-Pa- 
zargic în Dobrogia, și viind și o seaamă de Hănculeștă, 
de mergia după dănsul la Țarigrad să-l părască, avănd 
Duca-Vodă pre Aga Turcul cu puteare, și avănd și ale 
lui oști căteva, aŭ abătut în Hănculești, și iaŭ spart de 
i-aii trecut Dunăria, și pre alţii carii mai găsise strănşi 
în țară i-ai spart; și saŭ dus Duca-Vodă iar la Scaun, 
şi pre zorbale i-aii prins, de i-aii omorăt. Doamna Du- 
culiasă fiind în Țara-Rumănească, la Drăgănești, pănă 
a fi acele turburări în Moldova, daca sai aşăzat Dom- 
nu-săi la Scaun, s'aii dus și iea la lași?. 

Întru aceaste zile ale lui Antonie-Vodă, în Ţara Un- 
gurească de sus aŭ trimis Împăratul Neamţului pre 
Ghinărariul Cămpului, anume Șpărcu, cu oști, de aŭ bă- 
gat oști pren multe cetăţi ale Domnilor celor mari Un- 


1 Cf. Neculce p. 194: „Și-l da nafacă pe zi, de cheltuială lui, cîte 
zece potronici“, 

2 Aceste lupte ale lui Duca-Vodă cu revoltaţii se întîmplă în 
1671. V. Iorga, Doc. Bistriţei, II, pp. xxv, 23. În doc. 157 LXXXIII al 
Ac. Rom daŭ mărturie doï bătrîni, din cari unul își aminteşte „din 
dzileale Ducăi-Vodă“, iar altul „din dzileale Hinceştilori, 


www.dacoromanica.ro 


168 Istoriile Domnilor Țarii-Rumanești 


gură, vinuindu-i că să sfătuesc să rădice cap, să să dăz- 
lipească de lăngă Împărăţiia Neamţului, și pentru acrasta 
mare ghiuluş s'aii străns la Pojun, și pre mulți Domni 
mari ungurești i-ai închis, şi unora şi le-ai tăiat şi cape- 
tele, la Pojun și la Beci, anume aceştia : Nadajdi Ferenți, 
Zrini Petre, Franghepan, Greţine Tatămbac, Boleş Fe- 
renţi, și aŭ poruncit Împăratul de aŭ luat multe bise- 
rici luterăneşști și calvinești den Țara Ungurească de 
sus, de li-aŭ făcut papiștăşăștă; și alte multe reale li-aŭ 
mai făcut. 

Ale Țărăi-Rumăneșşti lucruri, precum am scris îndă- 
răt, boiarii între dănșăi tot era cam învrăjbiţi, şi, cătă- 
va vreame aşa petrecănd, veni poruncă de la Împărăţie 
să meaargă Antonie-Voaă la Poartă, la al treilia an, după 
cum făcuse Turcii obicei, să sărute măna Împăratului 
și să-și înnoiască Domniia. La Țarigrad încă sosise Gri- 
gorie-Vodă den pribegiia lui de la Vineţiia, iertându-l 
Împărăţiia pren mijlocul lui Panaiotache Dragomanul 
Împărătesc. Acestia auzind Domnul și boiarii, macar 
că mergia la Poartă, că nu avia cum face într'alt chip, 
iar era îngrijaţi, ci trimiseră mai nainte pre Costandin Pos- 
telnicul Cantacozino, şi pre Gheorghe Vornicul să cearce 
porţile, să vază ce vor afla; iar Domnul și boiarii să gă- 
tiră de purceseră mai în urmă, și lăsară Caimacam aicea la 
Scaun pre Creţulescul, iar pre Banul Gherghe, fiind bo- 
iar bătrăn, nu vrură să-l facă Caimacam, nici îl socotiră 
întru ceva; de care foarte s'au scărbit, unde nu-i deaderă 
nici o cinste. Deci, dentru boiarii cei obidiţi, Neagoe Săcu- 
ianul, cu nasul tăiat, și alții aŭ fugit de aicea den ţară, 
şi saŭ dus la Poartă şi, lipindu-să lăngă Panaiotache, 
părăia tare pre Postelnicești, că fae multe nedreptăți 
între boiari şi între săraci, și altele. După ce ajunse 
Domnul la Dunăre, se întoarse Costandin Postelnicul 
de la Poartă șă-i întămpină la Dunăre, şi, întrebăndu-l 
ce aŭ priceput la Poartă, aŭ zis „răi, că nu ne va fi 
pre voe ce găndim“, și aŭ spus de Grigorie-Vodă toată 
povestea; iar Şărban Spatar, frate-săii, aŭ zis că va face 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 109 


pod de pungi de la Saraiul Rumănese pănă la al Vizi- 
riului, şi tot îi va fi pre voe. Ai zis: „Ci mergeţi dar, şi 
veți vedea“. Acii la Dunăre nu ştim ce socoteaală făcură, 
de ziseră, că aŭ făcut greşală de l-aii obidit pre Banul 
Gherghe Băleanul și nu l-aii pus Caimacam ; ci scrise de 
acold Antonie-Vodă o carte, și-l răndui să fie purtător de 
grijă cu Logofătul Radul Creţulescul în ce vor fi trebile 
ţărăă; şi purcease Domnul cu boiarii țărăi la Odriiti. Acolo 
ajungănd, cerca Mareş Banul şi Şărban Spătarul, cu ai 
lor, să pue pre Gheorghe Vornic Domn și să lipsească 
Antonie-Vodă, zicănd că iaste bătrăn și slab, şi trebue 
să fie mai tare, să poată sluji Împărăției la oaste, — că fă- 
cia Turcii gătire de oaste cătră Liași. Viziriul, auzind. 
aŭ zis: „Dacă le trebue lor om mal tare, le voi da eŭ 
Domn cu mănă de fier“. Înţelegănd boiaril de aciasta, 
să lăsară de socotiala cea de'ntăi, şi ceria iar pre An- 
tonie-Vodă. Şi le făgăduiră în față Turoii să fie: „şi să 
vă gătiți în cutare zi, să veniţi să îmbrace caftanul“. După 
altă parte trimisease la Grigorie-Vodă de-l aducea de 
la Țarigrad, şi ei nu știia nimic. Dacă sai apropiint 
Grigorie-Vodă de Odriii, şi, aflând Turcii, trimiseră de 
chemară pre Autonie-Vodă, să meaargă cu toți boeri, 
să-l îmbrace cu caftan. Și mearseră toți; iar Şărban 
Spătariul, fiind conăcit la Cara-Agacă, s'aŭ făcut că-i iaste 
răi, și zăcia lăngă foc, şi trimisease pre Ghinia Comis 
să vază ce vor să facă Domnul şi boiarii la Poartă. 
Deci, mergănd Domnul cu boiarii la Viziriul şi aştepta 
caftane, începu a întreba: „Care iaste Mareş?“ Zise: „Eu 
sănt&. „a-l!“ Cil luară. „Care iaste Gheorghe Vornic?“ 
Zise: „Eù sănt“. „a-l!“ Ci-l luară. „Care iaste Şărban?* 
Ziseră: „Nu iaste“. „Care iaste Mihai Postelnicul ?* „Cesta 
iaste“. „a-l!“ Îl iuară. „Care iaste cutare, cutare 2. Îi 
luară pre toți, și rămase Domnul singur cu ceilalți 
boiari. Și zise Domnului: „Împăratul ti-ai mazălite. 
Şi, întoreăndu-să cătră ceilalți boiari: IĪvaşco Stolnie 
Hrizea Vistier, Radul Știrbei, şi alţii carii era acij, 
le zise: „Voao v'ai dat Împăratul Domn pre Gli- 


www.dacoromanica.ro 


170 Istoriile Domnilor “Țării-Rumaneșii 


gorie-Vodă; păsaţi la dănsul“. Deci, eşănd boiarii de 
acii, încălecară, şi-l eşără înnainte lăngă Odriiii (că era 
aproape), şi veniră cu dănsul în Odriiu. lar Șărban Spă- 
tariul, fiind mai ficlean decăt alţii, aŭ scăpat, măcar că 
aŭ trimis să-l prinză, dar n’aŭ putut; că, îndată ce auzi 
Ghinia Comis: „ia pre cutare! ia pre cutare!“ și-i lua, 
îndată s'a dus de i-ati dat ştire, şi aŭ încălecat, şi s'au 
dus încătră aŭ putut scăpa. 

Grigorie-Vodă îndată scrise cărți la Gherghe Banul Bă- 
leanul, să-l știe că iaste Domn, şi să prinză pre Radul Lo- 
gofătul Creţulescul şi pre fraţii lui Șărban Spătariul ce 
era la București. Carii, viind noaptea, trimise de strănse 
iuzbașăi și căpitanii de slujitori, și pre boiarii carii să 
întămplase acii: Radul Năsturel şi alții, şi, străngăndu- 
să, aŭ trimis pre Năsturel cu slujitori la Costandin Pos- 
telnicul, și la Aga Matei, şi la Iordache, de li-aii ocolit 
casele, şi i-aŭ chemat la Curte. Pre alţii i-aŭ trimis la Cre- 
țulescul de l-aii chemat la Curte. Carii întreba: „Dar ce, 
ce?*. Ei zicea: „Nu știm alt nimic, fără căt poruncă Dom- 
nească aŭ venit; veţi vedea“. Și mearseră la Curte. Acold 
era Banul „Gherghe şi slujitori mulţi, lumănări aprinse. 
Daca veniră, șăzură ; și se sculă Banul și zise: „Boiari 
fraţilor, sănătate de la Măriia Sa Grigorie-Vodă, că l-ai 
miluit Dumnezeii și Împăratul cu Domniia: iată şi car- 
tia“. Şi o citiră. Mulţămiea ei lui Dumnezeii; însă acii 
dentre gloată fugi Iordache, şi vru să fugă și Matei Aga, 
dar îi prinseră de veaste, şă-i întoarseră, şi le zise Banul 
Gherghe: „Matei, căci faci copilăreşte de nu șăzi! Dar Dom- 
nul căci porunceaşte să fiţ la opreaală, nu doar că va să 
vă omoară, ci numai pănă va veni Măriia Sa; deci bun 
iaste Dumnezeii: vă va ierta; nu vă teameți, ci şădeţi; nu 
ne mai faceți noao rușăne“. Acii, în cămările Domnești, era 
închiși de Creţulescul 24 de boiari, şi în obezi, pentru 
năpăștile ce le făcea că sănt ficleni și răi, precum și mai 
îndărăt am scris. Ci îndată porunci Banul Gherghe de 
aduseră țigani, și le tăiară obezile, șă-i slobozi. Ci fieşte- 
carele îş lua obezile şi le ducea înnainte Creţulescului, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 171 


şi-l zicea să șă le pue în găt, şi le lepăda jos. Deci, fă- 
căndu-se zio, îi trimise pre boiari pre la casele lor, şi 
slujitori de pază, pănă ce aŭ venit a doao poruncă de 
la Grigorie-Vodă, de i-ai închis în turn. Boiaril ţărăi, 
necăjăţii, care cum auziia, îndată încăleca, şi să ducea 
la Grigorie-Vodă la Odriiii. Iar bietul Ilie Armaş, înţe- 
legănd mai nainte, că va să-l închiză Creţulescul, ca și 
pre ceilalți, aŭ fugit cătră Țara-Ungurească, să scape. Ci 
întăi i-ati prins o slugă a lui, care îi stătuse calul, și-l adu- 
seră la Creţulescul, şi îndată puseră de-i tăiară capul, 
săracul. Pre urmă prind în munte plăiașăi și pre Ilie Ar- 
maş, și, aducăndu-l păn la o cărciumă lăngă București, 
legat, iată şi veaste veni în toată ţara, că iaste Grigorie- 
Vodă Domn ; care auzind Ilie Armașul, aŭ început a în- 
jura pre plăiași, de l-aii dăzlegat, și aŭ legat pre dănşăi, 
şi le-ati dat bătae păn la moarte, și i-aŭ dus legaţ la Bu- 
curești, Stroe Vornicul, carele îl călugărise la Sneagov, 
precum aţ auzit că am scris mai îndărăt, mai nainte, pănă 
a nu veni veaste de Grigorie-Vodă, numai pentru turbu- 
rările ce fácia în țară Postelniceştii cu ai lor, Matei fii-săii 
aŭ gătit oameni Rumăni de ai lor, și pen meşteşug 
aŭ luat pre Stroe Vornic şi l-ai trecut în Ţara-Ungu- 
rească 1. Acolo auzind de Gligorie-Vodă că s'aii pus 
Domn, îndată ai purces de s'aii dus la dănsul la Odrii, 
spuindu-și patimile şi nevoile ce aŭ tras; și nu numai 
el se jăluise de patimi, ci toţi boiarii, căt să umpluse 
urechile lui Gligorie-Vodă de jălbile lor, cît sá mira de 
nebunii ce aŭ făcut. Căteva pricini aŭ fost de aŭ 
căzut Postelniceştii în măna lui Gligorie-Vodă; una, că 
Gligorie-Vodă, cănd aŭ seris la Chiupriulioglu și la Pa- 
naiotache de aŭ cerut ertăciune, foarte răi i-ai părut, 
precum eï l-aŭ înșălat de aŭ fugit în alte țări de supt 
mila Împăratului; a doao, să învrăjbise cu Panaio- 


1 Cum se poate vedea în „despre Cantncuzini“, Stroe fugi din 
Snagov cu mult timp înnainte de mazilia lui Antonie-Vodă. În adevăr 
însă Stroe avu un fiù Matei Comisul, tatăl lui Radul Postelnicul 
Golescu (Bibl. Ac. Rom., 103/x). 


www.dacoromanica.ro 


172 Istoriile Domnilor Țarii-Rumaneşti 


tache Dragomanul, căruia i să trecea cuvăntul la Vi- 
ziriul ; a treia, îmboldise şi pre boiarii ţărăi cu multe 
fealiuri de riale, cu închisori, cu batjocuri, dentru carii 
fugind la Poartă, jalbe mari făcia la Turci, prin mij- 
locul lui Panaiotche, carele era vrăjmaș mare. Că, şi 
cănd era Antonie-Vodă la Odrii, nemazălit, încă unii 
den căpitani și den slujitori umbla pre uliţă, strigănd 
și înjurănd pre Panaiotache de muiare și de copii; şi 
acăasta auzind Panaiotache, să mai atăța în mănie. Ca 
aceste pricini aŭ fost de au căzut Cantacozinii în măna 
lui Gligorie-Vodă, iar în cea după urmă, și mai adevă- 
rat, putem zice că den păcatele lor i-ai dat Dumnezei 
în pedepse ca acelea. 


48. Domniia a doao a lui Grigorie-Vodă, 1'7180. 


Grigorie-Vodă vine Domn şi aduce pre boiari în obezi. — Dol că- 
pitani tae Gligorie-Vodă. — Gheorghe Vornicul îl trimit la Ocnă. — 
Judecata boerilor la Gligorie-Vodă. — Sultan Mehmet să duce la Ca- 
meniţă. — Gligorie- Vodă îndeamnă pre Moldoveni să părască pre Duca- 
Vodă. — Duca-Vodă mazăl. — Turcii iaŭ Camenița de la Liaşi. — Tur- 
cii, Tătarăi pradă Țara Leșască pînă mal sus de Liov.— Gligorie- 
Vodă vine de la oaste bolnav. — Doamna lui Gligorie-Vodă vine de 
la Veneţia. — Șerban Spălarul fuge din Moldova de frica lui Petri- 
ceaicu- Vodă, — Caimacamul scoate pre Postelniceşii de la Gligorie- 
Vodă. — Gheorghe Vornicul dus la Tismana: îi tae capul. — Gligorie- 
Vodă să găteşte de oaste la Hotin,— ligorie-Vodă trimite pe Doamna 
sa la Țarigrad pentru credință. — Turcii surgunesc la Crit pre Pos- 
telniceşti. — Petriceico-Vodă fuge la Liaşi. — Gligorie-Vodă să ne- 
voiaşte să nu-l piară oștile. — Boeril să tem că va să-l ficlenească Gli- 
gorie-Vodă. — Boeril fug la Liaş. — Seimenii rădică cap la Hotin. — 
Bobeschi vin asupra Turcilor cu Liaşăi, şă-i bate. — Liaşăí prind pre 
Gligorie-Vodă şi oastea. — Gligorie-Vodă de la Liaşăi să duce la 
Turci, — Gligorie-Vodă păraşte pre Paşa la Vizir. — Vizirul face sur- 
gun pre Sarascher-Paşa. — Împăratul dă Domniia Ducăi- Vodă. — Gli- 
gorie-Vodă să duce la Țarigrad. — Banul Gherghe, Hrizea Vistierul 
şi alți boeri pribegesc. 


Purcezănd Grigorie-Vodă de la Odrii cu toţi boiarii, 
aŭ venit în ţară în Scaunul Bucureștilor, Martie 20. Avea 
cu dănsul și pre boiarii cei închiși de la Turci, care 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 173 


i-ati dat în măna lui, băgaţi în obezi: Mareş Banul, Ra- 
dul Logofătul Creţulescul, Gheorghe Vornic, Gheţea Clu- 
cer, Mihai Postelnic, Stoian Comis, Vasilie Căpitan și 
alți Căpitani; şi, după ce i-ati adus, i-aii închis în turnul 
după poarta Domnească. Ci n'au trecut multă vreame, 
ci aŭ tăiat de naintia porţii pre acei doi căpitani, pen- 
tru că înjurase pre Panaiotache de muere şi de copii; 
deci el aŭ îndemnat pre Grigorie-Vodă de i-aii omorăt. 
Iar pre Gheorghe Vornic l-aŭ trimis la Ocnă şi pre Gheţea 
Clucer ; şi mai era şi Stoica Logofăt Ludescul acolo cu 
dănșăi: ceilalți toţi în Bucureşti era închiși. Și în cate- 
va rănduri i-ati scos la Divan de-i judeca, și-i pedepsia 
de stricaria ţărăi, și cum că aŭ făcut datorii multe la 
Turci, la 1000 de pungi de bani, și le zicia: cănd s'au 
dus Domnul den ţară în Țara Nemţească, numai 50 de 
pungi de bani aŭ lăsat țara datoare, iar acum o găseaște 
1000 de pungi, şi dăjdi aŭ scos multe, carele anume 
le spunia, şi le zicea: ce aŭ făcut banii, de n'aii plătit 
datoriile? Ca acestea zicăndu-le, iar îi băga la închisoare, 
și aŭ poruncit să plătească de la casele lor acea datorie 
ce o aŭ făcut ei; și dentr'ănsa au şi dat, dar cu bătae 
pre talpe şi cu legături. Ci dar, în zilele acestui Domn, 
măcar că era striin, numai acești boiari era întristați, 
pentru închisoarea lor, și căci le ceria bani, iar alți 
boeri, și slujitori, și birnici, toți era veaseli de venirea 
lui Gligorie-Vodă, că era om bun cu toţi, și dăjdile ţărei 
ușoare, căt avia toţi bucurie, lăudănd pre Dumnezeu 
de binele ce le-aii dat. Şărban Spătar Cantacozinul, după 
ce scăpase de la Odrii, de nu l-aii prins cu ceilalți, s'aii 
dus la Moldova,la Duca-Vodă; care Grigorie-Vodă au- 
zind, aŭ trimis sol la Duca-Vodă de-l ceria; iar Duca-Vodă 
zicea, că adevărat aŭ venit, dar nu l-ai priimit pentru vraj- 
bă, ci s'ati dus den Moldova, și nu-l știeîn cătro să va 
fi dus. Dar n'aŭ fost aşa, ci-l ascunsease la mănăstire, la 
Hangu ; ci pre urmă aŭ înțeles Grigorie-Vodă că l-au 
ascuns Duca-Vodă în țara lui; pentru care multă pă- 
rere de răŭ aŭ avut pre Duca-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


114 Istoriile Domnilor Ţării-Rumăuești 


Viind dar vara, aŭ facut Împăratul mare gătire şi 
S'aii dus în Țara Leșască cu oastea lui,la Cameniţă, și 
ai poruncit lui Gligorie-Vodă, de aŭ mers și el cu oş- 
tile lui, care străngăndu-și den toate breslile: călărași, 
dorobanţi, roșăi, visternicei, spătărei, postelnicei, stol- 
nicei, vornicei, păhărnicei, le-aă facut steaguri și li-aŭ 
dat tuturor sulițe văruite,și cu prapore fealiuri-fealiuri, 
fieştecare după breasla lor, și aŭ făcut oaste frumoasă, 
atăta, căt, mergănd și făcănd halai înnaintia Împăratului, 
Sai mirat și Împăratul şi toți Turcii de oști ce avea 
Grigorie-Vodă frumoase. 

Acolo viind și Duca-Vodă, Domnul Moldovii. după 
cum îl poruncise Împăratul, şi avănd Grigorie-Vodă 
pizmă pre dănsul, pentru Şărban Spătar, căci nu i l-aŭ 
dat, aŭ îndemnat pre boerii moldoveni de l-ai părăt 
la Împărăţie de om răi, și măncător, și spărgător de 
ţară. Măcar că și Moldoveanii aŭ fost supăraţi de Duca- 
Vodă, și să îndemna singuri, dar şi Grigorie-Vodă i-ai 
îndemnat şi le-ai şi ajutat pănă l-ai surpat pre Duca- 
Vodă. Şi aŭ vrut Împăratul să-l tae capul, dar aŭ avut 
noroc cu doao blane de vulpe de mosce, foarte neagre 
și frumoase; amănduao făcea 40 de pungi de bani; ci una 
aŭ dat Împăratului, alta Viziriului, și aŭ scăpat de 
moarte; iar den Domnie l-ai scos, şi aŭ pus Domn pre 
Ştefan Petriceico-Vodă. 

DeciiÎmpăratul, mergănd la Cameniţă, în puţinteale zile 
o aŭ bătut, și o aŭ luat; că nici oaste într'ănsa naŭ fost 
multă, fără puţintei Nemţi, dragoni, carii, văzănd pu- 
teare mare turciască şi temăndu-să și de Craiul lor, 
S'aii dus ofițirii cu slujitorii lor în turnul unde era 
iarba de puşcă, şi aŭ dat erbii foc, de s'aii prăpădit cu 
toţii, şi saŭ spart și cetatea, de aŭ întrat Turcii cum 
aŭ vrut; şi aŭ băgat oaste și alte rănduele ce aù tre- 
buit, şi aŭ dres bine pre unde să stricase. Și de acolo 
Împăratul S'aii întors îndărăt, iar pre căţva Paşi şi cu 
Domnul Grigorie-Vodă, cu Hanul, cu Tătarăi, i-au trimis 
în Țara Leşască, de aŭ ars, aŭ prădat pre den sus de 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 175 


Leov. Deci, viind toamna şi răcindu-să vremea, și multe 
ploi reci fiind, nu le-aii dat îndemănă să bată Livovul 
pănă-l vor lua, ci l-ai lăsat și s'a întors. Și căcl şi pre 
Tătari, la un loc mai sus de Leov, îi găsise o seamă 
de oști leșăști, şi foarte răi i-au tăiat, și le-ai luat toate 
plianurile și caii lor, de veniia pedestri și despueţi, 
ca vai de dănșăi: flămănzie încă să făcuse în tabără. 
Ci, acestia toate reale întămplăndu-să, le-aii căutat a veni 
înnapoi; carei viind pănă la Hotin, i-ai împresurat și 
iarna; deci s'au dus fieştecine pre la locurile lor. Gri- 
gorie-Vodă încă aŭ venit în Scaun pre la Sfeti Nicolae, 
și i-ai eșăt înnainte Gherghe Banul, Stroe Vornic, Stur- 
zea Spătar!, fratele Doamnii lui Grigorie-Vodă, fiind 
acești boiară Caimacami; cu mare pompă aŭ întrat în Bu- 
cureşti; numai atăta: era cam slab Domnul, că să bol- 
năvise la Hotin, de aŭ zăcut multă vreame în cetate,— 
căt să speriese că va şi muri. Însă, daca aŭ venit în 
Scaun, s'aii bucurat, că aŭ găsit pre Doamna venită de 
la Vineţiia. Că, după ce aŭ luat Domniia la Odrii, aŭ 
trimis pre Sturzea Spătar, cumnatu-săti, de aŭ adus pre 
Doamna de la Vineţiia ; şi, fiind şi Grigorie-Vodă la oaste, 
aŭ fost sosit și Doamna: căriia i-ai fost eșăt înnainte multe 
jupănease la Dunăre, şi cu cinste o aŭ adus la București. 
Doamna era îmbrăcată în haine frăncești foarte frumoase 
și într'acela chip ai fost pînă ai intrat în Bucureşti; 
deci aŭ lepădat hainele acelea şi aŭ luat rumăneşti?. Ci 
dar, cum am zis, găsind Domnul pre Doamnă-sa şi co- 
conii, s'au bucurat; și așa domniiă cu pace, și cu linişte, 

Iar Şărban Spătar, de unde era, la Hangu, temăn- 
du-să de Ştefan-Vodă Petreceico, să nu-l dia în mi- 


1 Teodor. 

1 Între nişte ştiri venite la Roma din Veneţia (căpii în col. Vla- 
dimir Ghica, la Ac, Rom.) se cuprind lămuriri asupra călătoriei. La 
19 Mart se scrie că Sturdza e așteptat pentru a luape Doamnă,care 
e îngreunată; la 24 Maiii că el a sosit; la 28, că a visitat Arsenalul 
şi i s'a oferit un brigantin; la 3 Iunie că aŭ plecat amîndoi; la 23, 
că aŭ plecat la 6 din Spalato, unde aŭ fost găzduiţi în Palat. 


www.dacoromanica.ro 


176 Istoriile Domnil r Ţarii-Rumaneșt 


nile lui Gligorie-Vodă, mazălindu-să Duca-Vodă den 
Moldova, aŭ trecut în Țara Ungurească la Ghiurghii, la 
un Lazăr Iștvan, boiar mare al locului aceluia, și, fiind 
prieten cu Cantacozinii den ţara Moldovii, verii lui, 
pren mijlocul lor laŭ ţinut la casa lui în bună soco- 
teaală pănă despre primăvară!; deci s'aŭ dus la Betlen 
lanoș, canţelariul ţărăi Ardealului, și aŭ cerut voe să-l 
lase să treacă în ţara turclască; şi i-ai dat voe, și s'aŭ 
dus pren Haţag, pre la Cavaransebeș, pre la Ruşava, 
deci la Odrii la Cară-Mustafă-Paşa Caimacanul, fiindu-i 
prieten de'nceput, den zilele Ghicăi- Vodă, cum am seris 
acolO, şi, maï încoace încă întărindu-l, l-ai făcut desăvărşit 
prieten. La ale căriia picioare căzănd, sai rugat pentru 
frații lui ce era închişi la Gligorie-Vodă, să facă mod 
ca acela, cum va şti, să-i scoață de acolo. Caimacanul 
aŭ chiemat pre Chiupriulioglu Viziriul, de l-ai ospătat 
și l-ati şi dăruit după obiceiurilelor; lăngă acealea l-ai ru- 
gat, să facă bine săi sloboază, că le ajunge pedeapsa 
cătă aŭ avut întrun an; şi altele aŭ zis. Decă Viziriul aŭ 
făgăduit că va face. Caimacanul, încă ficlean, ca să nu să 
zăbovească lucrul, să să afle cumva, îndată aŭ chemat 
iazagiu, şi aŭ scris ferman la Grigorie-Vodă, săi dia 
în măna Turcului, să nu facă într'alt chip; şi răndui şi 
Agă ca să meargă. Și, cum s'au dus Viziriul de la os- 
păț, îndată trimise Caimacanul pre Aga cu fermanul, și 
l-ati învățat să meargă drept la Domn, la Curte, şi să lase 
2 slugi la ușa turnului unde era fraţii lui închiși (pentru ca 
să nu-i mai mute alt undeva), şi aşa aŭ făcut. Dacă aŭ 
sosit Aga, el ati mers drept la Domn, şi aŭ lăsat 2 slugi 
la uşa turnului, şi, dăndu-i fermanul, nu avea cum face 
într'alt chip, ci i-ai scos și i-a adus înnainte lui Gri- 
gorie-Vodă, şi i-ai dat în măna Turcului, de i-ai dus 
la Țarigrad. Ci Mareş Banul n'aii vrut să meaargă den 
voia lui, ci aŭ rămas în ţară la casa lui, şi Gheţia, 
socrul lui Șărban Spătariul, fiind la Ocnă, aŭ poruncit, 


1 Exactitud:nea acestor spuse se dovedeşte și prin izvoarele un- 
gureşti întreb aințate în despie „Cantacuzini“. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 177 


de l-aŭ slobozit şi s'ati dus la Nicopoe; iar pre Gheorghe 
Vornicul l-au luat de la Ocnă, şi l-aii dus la Tismana 
la închisoare. Acolo şăzănd cătăva vreame (saŭ pentru 
că i să rădicase nume de Domn, sait pentru alte pri- 
cini, care Dumnezei ştie), aŭ trimis Gligorie-Vodă pre 
Iacşa Căpitan, cu slujitori, şi cu Preda, Armaşul al doilea, 
Și, scoțăndu-l den mănăstire peste răă, i-ai tăiat capul. 

Gligorie-Vodă, aceste întămplări, ce fără nădejde 
i-ai venit, văzăndu-le, s'ai turburat foarte; însă, viin- 
du-i poruncă să meaargă la oaste la Hotin cu Husein- 
Paşa Seidi-Oglu pentru paza Cameniţii, să gătiia de 
oaste. Ci, într'aceaste întămplări, boiarii cari-l luase 
Turcul de-i dusease la Țarigrad, pără pre Domn că va 
să să hainească și nu faste într'alt chip. Deci Tureil, 
temăndu-să de o primejdie ca aciasta, ati poruncit 
Domnului să-și trimiță Doamna cu coconii la Țarigrad, 
şi, măcar cu necaz, o aŭ trimis. Întat aŭ purces Domnul 
de s'aii dus la oaste, după aceaia şi Doamna s'aŭ dus 
la Țarigrad, cu Toader Sturzea Spătar, frate-săi. Iar 
Domnul, mergănd la Hotin, s'aii împreunat cu Paşa, 
şi multă vreame aŭ șăzut acolo. 

Întru acea vreame, socotind că nu să va odihni de 
Postelniceşti, fiind în Țarigrad în toată vremia lăngă 
Poartă, aŭ trimis de la țară jalbă pentru dănșăi, și pre 
lângă jalbă şi bani, că| aŭ socotit că vor trebui, şi s'aii rugat 
Vizirului să-i gonească de lăngă Poartă, să nu mai facă 
amestecături țărăi. Deci Viziriul, văzănd jalba şi banii, 
aŭ făcut surgun pre Șerban Spătariul, pre Radul Crețu- 
lescul, pre Costandin Postelnicul fratele lui Şărban Spă- 
tar, la Crit. Iar la Hotin, fiind oștile pănă dăspre toamnă, 
au venit veaste că vine Sobetschi Hatmanul cu multe oști 
leză=ti. Turcii, îngrijandu-să, aŭ chiemat pre Gligorie- 
Vodă Pașa, să căară de la dănsul sfat ce va să facă. 
Micar că bine l-ai sfătuit, dar Paşa n'ati ascultat: i-ati 
zis să iasă înnaintia lor, să să bată în cămp; deci, de 
vor birui, bine; de nu, să vor da înnapoi, şi să vor 
împreuna cu Hanul, cu Tătarăi (că venia și el, dar 


65845 12 


www.dacoromanica.ro 


179 Istoriile Domnik r Ţarii-Rumanești 


n'aii ajuns la vreame), și al doilea rănd să vor mai 
bate. Pașa zicia să facă șanțuri să să îngroape, şi 
de acolo să să bată. Gligorie-Vodă zicea că Turcilor 
nu le iaste obiceiul să să bată den șanțuri, fără numai 
Nemţilor; ci să iasă la cămp, şi, ce va vria Dumnezeu. 
Pașa nici cum n'aii vrut. Era şi acest Paşă hursuz, că 
și la Leva,în Țara Ungurească, şi într'alte locuri, unde 
aŭ fost trimis cu oști, tot aŭ pierdut războiul. Ci maŭ 
avut ce maï face nici Gligorie-Vodă: l-aii lăsat de şa 
ficut șanțuri şi s'aii îngropat; care pre urmă i-ai fost 
de peiria oștilor !. Ștefan-Vodă Petriceico de la Moldova, 
fiind la Hotin cu oastia lui, neputănd plini o poruncă 
a Pașăi, şi măniindu-să Pașa pre dănsul, ca un slab de 
inemă, şi avănd sfeatnică răi lăngă el, şi văzănd că vin 
oștile leșăști, părăndu-i-să (ca unui prost de minte), că, 
dacă vor bate Liaşăi pre Turci, piere toată Împărăţiia Tur- 
cului, — acest gănd avănd, s'au sculat cu o seaamă de bo- 
iari și aŭ fugit la Liaşi. lar Gligorie-Vodă aŭ șăzut 
lăngă Turci; numai, fiind căit de ceaia ce aŭ făcut la 
Leva, în Domniia de'ntăi, de aŭ dat război tare cu 
Neamţii, cit aŭ perit mulţi boiari, şi multă oaste aŭ pier- 
dut, — socotindu-să să nu facă şi acum așa, s'ait vorbit cu 
boerii să trimiță la Liaşi pre ascuns să-și așaze cu dănșăi, 
şi să-și spue și semnu care vor avia în şanţ, unde 
vor fi închişi cu Turcii, rugăndu-să să porunciască So- 
betschi Hatmanul oștii ce va fi spre acea parte, să nu 
dea să-i strice oastea; şi aŭ așăzat cuvăntul să fie aşa. 
Și aŭ zis Domnul, că, după ce va face scrisoarea, va 
chiema pre boeri de le va arăta, dar (sait den uitare, 
saii den nebăgare de seamă), făcănd cartia, o aŭ trimis 
Domnul, şi boerilor nu le-ati mai arâtat, socotind că 
poate fi că nu iaste mare lucru: a arăta, şi a nu arăta. Iar 
boerii, înţelegănd căaii trimis cartia și lor nu le-aŭ ară- 
tat ce serie într'ănsa, aŭ luat (ca neşte oameni fără minte), 
lucru că este mare, și va să-i ficlenească Domnul, să-i 


1 Constantia Câpitanul reproduce aici dezvinovăţirile şirete ale 
lui Ghica 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Lil'pescu 179 


piurză, ca şi pre boerii de la războiul Levii. Dar aŭ 
groşăt ticăiții, că cu sfaturile lor pre urmă șa pierdut 
şi Domniia, și casele lor, pecum să va arăta mal jos. 
Aceste ginduri de nimic avănd boiarii, l-au ficlenit pre 
Gligorie-Vodă, şi s'au sculat cu toţii den tabără, și pen 
Nistru aŭ dat, de ai eșăt afară, și au fugit la Liași (că 
era tabără legată de catră uscat, de nu putia să iasă 
fieştecine). Badia Bălăcianul, find hoţ râu, fiind la un 
sfat cu toți boiarii, încălecănd ceilalți și dăndui știre 
şi lui, el s'aii lăsat de acel sfat şi s'aŭ dus de aŭ spus 
lui Gligorie-Vodă că fug boiarii: şi îndată porunci slu- 
jitorilor să meaargă să-i împuşce. Dar n’aŭ făcut nimic, 
că apucase de eșăse den tabără. şi, noapte fiind, aŭ scă- 
pat. Aciasti întâmplare mai mult aŭ întristat pre Gligo- 
rie-Vodă decăt ncbuniia Seimenilor, ce ficuse mai în tre- 
cutele zile, iar acolia la Hotin, carii (dentr'a cui îndem- 
nătură, nu să poate şti), să rădicase cu gălciavă asupra 
Domnului; ci Domnul, cu ceilaltă slujitorimea ţirăi, gră- 
tindu-să şi cu tunuri, aŭ mers asupra lor. Ei, văzând oas- 
tea gata, și mai vărtos că să temia de tunuri, aŭ lepădat 
armele, şi i-au prins pre toți; ci pre cei mai răi, ma 
zorbale, i-au băgat în butuci, ca la 80 de oimeni, şi cu 
cară i-au trimis de i-ai băgat în Ocnă, iar pie ceilalți 
i-ai slobozit iar la stiagurile lor, puindu-le alte căpe- 
tenii. Ci, cum am zis,nu atat aŭ turburat pre Domn ne- 
buniia acestor Seimeni, căt aŭ turburat a bocrilor ne- 
bunie, de aŭ fugit de la Domnul său la Liaşi. Care, 
Turcii de s'ar fi potrivit, ar fi dat ţara în robie pre fap- 
tele lor; dar, iar Domnul chivernisind (măcar că Dom- 
niia aŭ pierdut o), iar din oastea lui nică-unul naŭ pe 
rit, nică țara nu s'au robit. Lăngă aciastı fugi, ce ați 
auzit, a boerilor, Liaşăi încă să apropiese de Turci. 
Turcii, auzind, aŭ întrat în șanțuri. şi au băgıt şi pre 
Gligorie-Vodă cu oastia lu, şi gătiră tunurile şi altă 
galire. Sobetschi, viind cu oștile, cu bună rănduială, au 
început a să bate den tunuri, den pușci, dar nu facia 
Turcii nimic, pentru că era şi Turci puțini, şi Liaşi mulți; 


www.dacoromanica.ro 


180 Istoriile Domnilor Țarii-Rumăuești 


care văzănd că într'alt chip nu-l va putea să-i răzbească, 
au rănduit husarii, carii sănt cu fier îmbrăcaţi, şi după 
dănșăi panţirii, carii sănt cu zale, şi aŭ dat năvală în 
șanțuri, de junghiia pre Turci ca pre nește rămători. 
Varsare multă de sănge s'aii făcut, căt, care scăpa den 
oaste, de Nistru nu scăpa, că să înneca ; iar, care scăpa 
den Nistru, de oștile dupeste Nistru nu scăpa, că era 
mulți și de ai noștri, amestecaţ cu Liașăi; den boiari, 
și Badea Bălăcianul Contoş, de-i omorăia 1. Mai nici unul 
n'a scăpat; fára numai Pașa cu oare-căţva Pasi, avănd 
cal buni, aŭ scăpat în Cameniţă. Iar pre Domn şi pre 
oastea lui i-ai prins Liașăi, și i-au dus la Sobetschi 
Hatmanul, şi în cinste l-ai priimit, zicănd să rămăe 
în protecţiia Crăiei lor; dar el i-ai răspuns că nici cum 
nu va fi aciasta, de vreame ce Doamnă-sa și coconii 
sănt în măna Turcului; ci s'a rugat să facă bine, să 
sloboază oștile să să ducă la casele lor, şi pre dănsul 
să-l lase să să ducă la Viziriul; că, de nu va mearge cu- 
rănd, pot să-i zică că iaste hain de cătră Împărăţie, şi 
vor trimite Tatari de vor robi ţara,— și va fi un păcat 
prea mare. Ca aceastia zicănd, li-aŭ dat voe, și s'au dus 
Gligorie-Vodă la Viziriul, unde era, la Babă; pre carele 
văzăndu-l Vizirul, i-ati părut bine, și l-ai întrebat cum 
aŭ fost povestia de s'au pierdut atătia oști? El aŭ zis, 
că „Sarascheriul aŭ greşăt, n'a ascultat pecum l-am în- 
văţat“; şi, fiind nește Paşi scăpaţi acii lăngă Viziriul den 
oaste, i-ati scos mărturii, că aŭ auzit cum aŭ zis Gli- 
gorie-Vodă, să nu să închiză în şanţ, şi Paşa nui 
vrut. Viind de față, aŭ mărturisit, că, de ar fi ascultat 
Sarascheriul de Gligorie-Vodă, nu s'ar fi prăpădit atăta 


1 Badea Bălăceanul e numit „Contoş“ numai în acest scriitor, „Con- 
toş“ era o familie moldoveneasca în sacolul al XVII-lea. Acest nume 
n'are nimic a face cu titlul de „conte“, pe care, îndemnat de motive 
ce nu se arată, îl admite d. Hasdei încă din 1654 pentru Bălăceni. 
D-sa citează (Magnum Etymologicum, II, col. 2935) „Cronica munte- 
nească“, în Șinca, lI, p. 9%: e, de fapt, cronica noastră cf. Ne- 
culcea, p. 88). Titlul de conte s'a dat numai! lui Constantin Bălacea- 
nul, fiul Badei, după 1688. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 181 


bunătate de oaste. Şi, încredințăndu-si Viziriul într'a- 
casta, pre Sarascher l-ai făcut surgun, și lui Gligorie- 
Vodă i-ai dat iară Domniia. Și, îndată ce mearse la 
conac, trimise de olac în ţară la Caimacami, la Gherghe 
Banul Băleanul, la Stroe Vornic, la Hrizea Vistier, să 
știe că i-au dat Domniia iarăşi. 

N'ai trecut vreame multă, ci veniră de la Împăratul 
olacă la Viziriul, şi, lăngă alte trebi, ce vor fi avut, de 
ale lor, i-ati dat ştire şi de aciasta, că aŭ pus Împă- 
ratul Domn Ţărăi-Rumănești pre Duca-Vodă (aciastă 
treaabă, de grab de aŭ pus pre Duca-Vodă, aŭ fost fap- 
tele Caimacamului, lui Cară-Mustală, pentru Șărban Spă- 
tar și pentru voia banilor ce aŭ luat dela Duca-Vodă), 
după ce, zice, aŭ auzit că aŭ robit Liașăi pre Gligorie-Vodă. 
Deci Viziriul chiemă pre Gligorie-Vodă, şi-i spuse în- 
tămplarea cum aŭ fost, şi cum că nare cum să facă 
într'alt chip, de vreame că iaste poruncă împărătească : 
iar el să meaargă la Țarigrad, să-ş vază fámeia şi copiii, 
și curănd iar îi va da Domniia (precum ar fi fost, de ar 
fi trăit). Aşa dar fiind, ai luat zioa bună, și s'aă dus la 
Țarigrad, şi i-au făcut ferman să-i sloboază pre Doamna 
și coconii den închisoare, căi închisease. lar în țiră, la 
boerii Caimicami, cum S'aii zis mai sus, că trimisease 
Gligorie-Vodă cartre că vine Domn, nu peste multă 
vreame veni Costandin Căpitanul, feciorul Stoicăi Ludes- 
cul, cu cărți de la Duca-Vodă, că vine Domn de la Poartă; 
şi scoate tunurile de dă cu ele după obicei, şi vesteşte 
în țară Domnie noao. Iar boiaril Caimacami, văzănd 
cărţi de spre o parte, cărți de spre alta, cu Domnie noao, 
şi neștiind adevărul, pun nește slujitori de bagă pre 
Costandin Căpitanul în fiară, şi-l pun într'o cuhnie cu 
şase cai, și-l purced cu boerii în sus spre mănăstirea Ar- 
geșului. Acolo mai viind adevărate veşti, că vine Dura- 
Vodă Domn fără îndoială, l-aŭ slobozit den închisoare 
şi den fiară, și sai dus la București; iar boiaril aŭ 
trecut în Țara Ungurească la Sibii, anume aceștea: 
Gherghe Banul, Stroe Vornic, Ivaşeo Logofăt. Hrizea 


www.dacoromanica.ro 


182 Istoriile Domnilor ȚäriY-Rumănestí 


Vistier, Neawoe Banul Săcuianul, Ilie Armaş, Părvul 
Fărcășan, Hrisoscul Vătaf, și mulți boeri Mehedinţi aŭ 
fugit în Haţag”. 


49. Domniia Ducăi-Vodă, 1* 7182. 


Duca-Vodă vine Domn.— Duca-Vodă să nevoeşte să aducă bo- 
eril pribegi cu sila. — Apafi Craiul nu va să dea pre boiarl. — Duca- 
Vodă să duce cn Împăratul !) la Cazaci. — Duca-Vodă trimite la pri- 
begi cu jurământ să vie.— Hrizea Vistier crede pre Duca-Vodă şi 
vine în ţară. — Duca-Vodă omoară trei boeri. — Stroe Vornic şi Ra- 
dul Dudescul pătimesc răi de Duca-Vodă. — Turcii merg la oaste în 
Țara Leşască cu Duca-Vodă. — Duca-Vodă tae un căpitan la codrii 
laşului în mănie.— Hrizea Vistier vine den oaste în ţară să rându- 
iască haraci. — Qiumă cumplită a fost în acest an.— Duca-Vodă în- 
chide pre Cantacozini la Cocorăşti, şi îi lasă iară. — Beldi Pal şi Gro- 
ful Ciachi Iştfan şi alţii pribegesc la Turci. — Apafi Craiul trimite 
neameşi împothiva Beldii la Turci. — Beldi Pal în Edicula moare. — 
Pricina pentru ce s'aŭ învrajbit Beldi cu Craiul, — Banfi Deneş i să 
tae capul. — Dumitraşco-Vodă Moldoveanul mazăl, şi pun pre Antonie- 
Vodă Ruset. — Duca-Vodă merge la oaste la Juravna la Liaşi, — Ospa- 
tul Ducăi-Vodă şi al lui Antonie-Vodă ce aŭ făcut la Iaşi. — Sobetschi, 
Craiul leșesc, loveste fára veaste pre Tătari. — Turcii, Tătaril încun- 
giură pre Leaşi, — Liaşil fac şanţuri împrejur. — Liaşii fac pace cu 
Turcii, — Duca-Vod[a] cu cinste să întoarce la Scaun. — Duca-Vodă 
își înceşie Domniia. — Duca-Vodă merge cu Turcii la Cehrin.— 
Duca-Vodă iar merge la Cehrin cu Cară-Mustafă Viziriul, — Turcii 
but Cehrinul.— Aŭ venit Moscalii la Cehrin vitejaște. — Ramada- 
noschi Moscalul lasă de iai Turcii Cehrinul. — Paraschiva Boliş- 
teanu fu prins de D 1ca-Vodă, — Laţearache Spatarul închis de Viziriul. 
— Radul Logofat Creţulescu fuge la Ardial. — Şărban Logofăt fuge 
la Turci. — Șărban Logofat ià Domniia, şi Duca-Vodă merge la 
Moldova. 


După ce si mazăli Gligorie-Vodă, cum s'att scris în- 
dărăt, veni Duca-Vodă cu Cantacozinii boeri dela Ța- 
rigrad (că unii era surguni la Crit). Care viind la 
Scaun, grăsiră țara cam turburată, o seaamă de boeri fu- 
giți în Ţara Ungurească, cum mai îndărat am seris, altă 


1 Toate aceste ştiti se întăresc prin cele de izvor ardelean. V. 
povestirea din Despre Cantacuzini, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 183 


siamă de boeri fugiţi pen munți, iar oamenii cei proști 
iar fugiţi pen păduri, pen munți (pentru o veaste, ce 
venise, că vor să robaască ţara Tătarăi). Ci Duca-Vodă 
aŭ făcut cărți de pace, și aŭ trimis în toate laturile ță- 
răi, chiemăndu-i pre toţi să vie pre la casele lor fără 
nici o frică. 

Trimis-ait şi la boerii pribegi să vie, ci n’aŭvenit de 
acia dată; iar boiarii care era în țiră pen munți, și alalță 
toți, saŭ coborăt pre la casele lor, şi au mers de s'ait 
închinat Domnului. Chieltuit-ai Duca-Vodă la Poartă 
de aŭ adus și pre boerii cei surguniți la Crit de 
Gligorie-Vodă, viind pre la casele lor. Dar tot nu 
să odihniia pentru boerii cei pribegi, văzănd că nu 
viu, ci aşa sait sfătuit cu boerii lui, ca să trimiţă sol 
la Craiul Ardialului, ca să-i dia săi aducă fără voia lor 
în țară. Și aleseră pre Părvul Logofăt, fecior lui Dră- 
ghici Spătar !, de-l trimiseră sol. Carele trecănd pe la 
Braşov, şi găsind pre Neagoe Ban şi pre Ilie Armaş’, 
cu prieteșugul Sasilor, ce era mai marii cetăţi Brașo- 
vului, i-ai făcut mult val, și i-ati și închis (dar, fiind 
fără Ştirea Craiului, li-aii venit Sasilor necinste, și i-ati 
slobozit). Și, trecănd Părvul Logofăt la Craiul, și, multe 
amestecănd, aŭ trimis Craiul de-aii chiemat pre boiari 
la dănsul, și le-aŭ spus că-i pofteaște Domnul să meaargă 
în ţară ; iar Banul Gherghe Bălianul, mai bătrăn de alalți 
fiind, aŭ zis: de iaste voia Mării Sale, să-i dea legaţi, 
aşa, — vor merge ; iar, de voie, nu; şi, iarăși, de socoteaşte 
Măriia Sa că fac vre o pagubă ţărăi Ardialului, să facă 
bine să le dea carte de cale, și să vor duce în alte 
țări. Aceastea şi altele ca acestea auzind Craiul (fiind 
şi om bun), le-ati zis: că, de voe de vor vrea, iar nu 
siliți; „că nici vom strica noi“, zice „obiceiul cel bătrăn 
al ţărălor, să vă dăm fară voe să mergeţi“. Deci i-ati 
slobozit de sai dus fieștecare pre unde avia gazde; 


1 Cantacuzino: el se întorcea înnapoi la 14 Ianuar 1674 (Socotelale 
Braşovului, p. 109). 
2 Eí sosesc la Braşov în ziua de 24 Februar 1674 (id). 


www.dacoromanica.ro 


184 Istoriile Domnilor Țării-Rumanești 


iar Părvul Logofăt, luăndu-și răspunsul, că nu-i va da 
pre acei boiari să meaargă fără voia lor, s'ait întors la 
Domn în dăşărt. 

Și, trecănd iarna aceaia aşa, și viind primăvara, i-aŭ 
venit poruncă Ducăi-Vodă să să gătească să meargă 
la oaste cu Împăratul, la Țara Cazăcească, şi s'au dus. 
Atunci aŭ luat Împăratul Ledijna, Humanii și alte ce- 
tăți, și aŭ robit ţara foarte, căt zicia toţi, că va rămă- 
nia de acum înnainte acel pămănt pustiii. Și s'au întors 
despre toamnă cineși la țara lui, nestăndu-le nimeni 
împotrivăl. 

După ce aŭ venit Duca-Vodă la Scaun?, iar nu să 
odihuiia pentru boiarii pribegi, ci aŭ făcut cărţi de 
iznoavă cu jurămănt, și aŭ trimis de-i chiema, zi- 
căndu-le: să nu să tiamă de nimic, nici de Cantaco- 
zini. Căci ei le era vrăjmaşăi lor, de carei să temea 
boiarii pribegi, că, ascultăndu-i Duca-Vodă întru vorbele 
cele reale, le va face vre un răi, pizmuindu-i ei și vinu- 
indu-i că patima ce aŭ luat dela Gligrorie-Vodă, să fie 
fost dela acei boiari. Dar greşiia, că maŭ fost aceia, 
ci avia Glisorie-Vodă pizmă pre dănșăi de multe 
unele altele, ce-l zisease și-i făcuse în Domniea de'ntăi. 
Și el, caun om de necaz, apucănd iar puteria la mănă, 
aŭ făcut cu dănşăi ce aŭ vrut: i-ai închis, i-a bătut 


1 Expediția se face în 1674. Se iea Ladyszyn în August, iar Umanul 
la 4 Septembre. După cronicarul ture Raşid, Domnului muntean i 
se dădu grija drumurilor şi podurilor (Hammer, cartea a LVI-a). 
Zvonul luării acestei din urmă cetăți ajunse în Constantinopol pe 
la 28 Septembre. dar, nefiind sigur, nu se făcură serbări (raport 
olandes din 28 Septembre 1674). Lagărul era, după nişte scrisori ita- 
liene în corespondenţa olandesă, la 25 Iulie la Țuţora, iar la 10 Au- 
gust la Soroca. 

În ultima se spune că nastea mergea cu grei, „per la quantità 
de'carri di proviggioni“. O scrisoare a Domnului muntean datată din 
Ladyszyn, 8 Septembre, se atlă în Tòrök-Mag. Állam-Okm., V., pp. 
261-2. 

32 Oştile pleacă îndărăt pe la jumătatea lui Septembro (Hammer, 
l. c.). CE. şi scrisoarea din 13 a Domnului Moldovei, în Torok-Mug. 
AU-0km., l c, pp. 261-5. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 189 


i-ati prădat, i-ai dat la pedepse, iar nu i-aii omorăt. 
De aciasta luănd știință bine Duca-Vodă, și văzănd și 
pre Cantacozini, că să înnalță iarăși şi să măresc, și pof- 
tesc pre Domn să facă cele necuvioase, peste voea şi 
peste putinţa lui, în oare-ce chip nu-i vedea cu ochi 
curaţi ; şi vria cu toată inima să aducă pre pribegi. 
Și, cum am zis mai sus, de iznoavă aŭ scris Dom- 
nul cu jurămănt, de spre partia lui, şi Cantacozini- 
lor încă li-aŭ zis de le-aii scris, de spre partia lor, cum, 
de acelea ce le-aii făcut Gligorie-Vodă, nu vor bărui 
pre dănșăi în veaci, nici vre o judecată nu vor cerca, 
cunoscăndu-și și ei cu a lor cunoştinţă pricinile pentru 
care i-aii pedepsit Gligorie-Vodă; iar nu din îndemna- 
ria boerilor. Și, așa ducându-să cărţile la boiari, în 
multă socotială aŭ fost: să vie aŭ să nu vie. Însă Hri- 
zea Vistier, ginerele Băleanului, s'aă încredințat şi aŭ 
venit cu toată casa lui (pentru că și Stroe Vornic ve- 
nise mai nainte, şi să afla în cinste şiîn pace), şi, Hri- 
zea Vistier viind, cu cinste l-ai priimit, şi aŭ avut pace. 
Iar Băleanul, cu fie-săă, şi cu alţi boiari, mai rămase 
păn la anul; deaciă aŭ venit. Într'acăa vreame aŭ omorăt 
Duca-Vodă pre trei boiari: Papa Vistier, Negoiţă Vistier, 
Voico Postelnic, părăndu-i acest Voico Postelnie că 
fac sfat să fugă la Turci şi să părască pre Domn de 
rău, şi altele, şi, scoţăndu-i la Divan, li s'au răspuns să 
piară. Şi într'o noapte aŭ eşăt Duca-Vodă la mănăstirea 
lui Sfeti Gheorghie, de s'aii dus cu slujitori, de i-ati scos 
den temniţă; și denaintea porții i-ai sugrumat, și pre 
părăți şi pre părăş. Zic unii, care şi eŭ am auzit den 
gura unor oameni foarte de credinţă, că pre Papa vistier, 
frate-săti Mihail l-ai părăt, că va șă fugă; ci, ori cum aŭ 
fost, ei aii luat moarte cumplită. 

Întru anul de'ntăi al Ducăi-Vodă, fiind încă ne- 
veniți boiarii den prebegie: Banul Gherghe, fie-săii 
Ivaşco Logofăt, gineri-săi Hrizea Vistier, şi alții, să 
întămplase de venise Stroe Vornic mai nainte în 
țară, la Domn, şi-l priimise bine. Dar Postelniceştii, ce 


www.dacoromanica.ro 


186 Istonile Domnilor "Țarii-Rumanesti 


era atunci pre lăngă Domn credincioşi, aŭ vrut să 
facă nevoe lui Stroe Vornic şi Radului Dudescul, 
ce era ginere lui Gherghe Banul Băleanul, şi aşa 
scoaseră o mărturie mincinoasă, mărturisind cum că 
l-ar fi trimis boiarii pribegi cu cărți la Stroe Vor- 
nic şi la Radul Dudescul, și sfredelind un ciomag, zi- 
cănd cà acolo au fost cărţile. Pre curele ducăndu-l la 
Duca-Vodă, și auzind ca aceastia, aŭ închis pre acei 
boiari năpăstuiți; și, scoțăndu-i la Divan, și eșănd măr- 
turiia mincinoasă, s'aŭ măniiat l)omnul, și multe pedepse 
le-aii făcut boerilor acestora, — mai vărtos că pre Du- 
descul l-aŭ muncit cu hiară arsă pre piept, pănă lăngă 
moarte. Deci, pe'ncet dovedindu-să, tocma și la Domn, 
că aŭ fost minciuni, și îndemnăturile altora, ce li-aii fost 
vrăjmași, —i-aii slobozit. Și, trecănd cătăva vreame, i-ai 
gi cinstit; şi nu mai asculta minciunile lesne. Ci, la a- 
ceste cazne şi altele, era Nica dela Grădiște Armaş-Mare. 

Întru al doilia an al Domniei Ducăi-Vodă, iar aŭ fă- 
cut Turcii gătire de oaste spre Ţara Leșască, la Bar, 
la Zbaraj, la Trămbovleai, şi la alte cetăţi. Și aŭ mers și 
Duca-Vodă la oaste; ci puţin folos aŭ făcut Turcii, de ce- 
tăția lua; numai robi pe den afară aŭ făcut, şi aŭ luat 
mulţi. Într'acrastă călătorie a Ducat-Vodă, la un conac 
ce avia în țara Moldovei, grăbind să triacă zaharaoa 
codrul, și neputănd de ploi, și de noroae, și de frăntul 
carălor, viind un căpitan de lu margine, care era is- 
pravnic pre cară, şi spnind Ducăi-Vodă că s'au frănt 
carăle, şi nu pot treace codrul, —atăta s'ati măniat de tare, 
căt îndată aŭ pus de i-aii tăiat capul: acest fel de mă- 
nie avia Duca-Vodă. Deci, vrănd Duca-Vodă să să în- 
toarcă dela, oaste, și viind vremea haraciului, aŭ trimis 
pre Hrizea Vistier mai nainte în țară, să facă rănduiala 
haraciului, să să străngă. Aicia în ţară era lăsaţi Cai- 
mnacami: Stroe Vornic, Radul Creţulescul, Vălcul Vis- 


1 Zbaraz şi Trembowla, 


2 Cel mai însemnat act din această campanie fu asediul, în Au- 
gust 1675, al Lembeirgul ul. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 187 


tier; carei fugind den loc în loc de frica ciumii (că 
într'acia vară era în toată ţara), i-ati găsit Hrizea Vis- 
tier pre Caimacami la Făntăneale, și acold aŭ facut 
așăzămănt de haraci. lar de spre toamnă, viind și Duca- 
Vodă de la oaste, necutezănd să meargă la Bucureşti, 
pentru ciumă, s'aii dus la Cocorăști: acolò până la Bo- 
botează aŭ șăzut; decii s'ai dus la București, că să pn- 
tolise ciuma. Deci dar, la Cocorășşti încă fiind, nu ştii 
ce aŭ auzit Duca-Vodă, că umblă Cantacozinii împo- 
triva Domniei, ci, pre căţi sai întămplat acii lăngă el, 
i-ai închis. lar Şărban Spătar era la Drăgăneşti. Ci aŭ 
trimis pre Drusul Sărdar, şi pre Gheorghiţă Căpitan 
Ciudin, de l-aii luat în zioa de Sfeti Nicolae, şi l-ai dus 
la Cocorăşti. La Mihai Spătar, la Filipești, aŭ trimis pre 
Socol Logofât, și l-aă prins ; dar li-aŭ scăpat şi aŭ fu- 
git în Ţara Ungurească. El așa se auziia că vasăi 
omoare, dar Dabijoae, soacra Ducăi-Voda,şi Doamnă-sa 
aŭ stătut tare pentru dănșşăi, şi i-ai slobozit. Dar să 
rănise inema lor şi să răcise de către Domn, — căt în cia 
după urmă aŭ făcut răi Ducii-Vodă, precum istorija 
mai nainte va arăta. 

După ce aŭ venit Duca-Vodă în Bucureşti, de la Coco- 
răşști, den Ardial aŭ prebegit Beldi Pal: și Ciachi Grolul 
și alți boeri unguri, și aŭ trecut la Turci,să părască pre 
Apafi Mihai, Craiul Ardealului, de mult ce zicia a că 
li-aă făcut nedreptate. Carii, împreunăndu-se cu Duca- 
Vodă, şi întrebăndu-l de sfat, li-aŭ zis să nu meargă 
la Turci, că sănt răi şi mitarnică, și nu vor folosi cu 
dănșăi, și mai mult va putia o ţară, cu Craiul lor, 
decăt ei singuri; ci-i îndemna să rămăe lăngă dăn- 
sul, şi, sai pace să facă cu Craiul şi să să întoarcă la 
casele lor, sai de aicea să cerce pre Turci cu scrisori, 
să vază ce răspuns vor lua, și pre acela să urmeze; 


1 Acest episod e povestit mult ma. pe larg în L.udescu, pp. 14-7. 

2 Un act al lui Duca pentru „două slugi“ ale lui Beldi Pál, in 
Torok-Mag. Állam- Okm., V, pp. 387—8. Forma lui romănească am tipă- 
rit-o în Studit şi Doc., IV, pp. 60-1, no. LVII 


www.dacoromanica.ro 


189 Istoriile Domnil r Țării-Rumănești 


dar n'aii vrut nici cum, ci aŭ purces de s'aii dus la 
Țarigrad. lar Apafi Mihai Craiul, cu ceilanţi boiari, aŭ 
gătit pără mare de spre toată ţara, și aŭ trimis boiari 
mari la Turci, împotriva Beldii şi a lui Ciachi. Care, şi 
cheltuind bani, și părăndu-i de răi şi ficleni ţărăi, i-au 
băgat Turcii la Edicula, şi Beldia acold șa sfărșit 
vieața, iar Ciachi Iștfan aŭ scăpat de acolo tărziii, şi pre 
aicia aŭ trecut şi sai dus în Țara-Ungurească de sus 
(că avia şi acolo moșăi); iar pre Beldioae o aŭ închis 
într'o cetate în temniţă, și acolo şi-au sfarșăt viiața. Pri- 
cina aciasta aŭ fost, că, fiind un boiar mare, anume 
Bamfi Deneș, carele era cumnat cu Apafi Mihai, —ţinia 
amăndoi doao surori,— şi, întâmplăndu-să de să făcuse 
noclagoș de curănd, decii să trufise, să mărise, și făcea 
şi zulumuri ţărăi; iar Beldi Pal, fiind și el boiar mare, 
şi văzănd măndria lui Banfi Deneș, îl pismuia, și pe'ncet 
pe'ncet i-ati găsit căteva vini, care era împotriva pra- 
vililor țărăi. Și, cu voia Craiului străngăndu-și ghiuluși 
den toată ţara, i-ai arătat toate vinele înnaintia ţărăi; și 
țara l-ai găsit că trebue să moară, după pravilile lor. 
Și îndată aŭ luat Beldia carte de la Craii şi de la țară 
ca să-l omoară, şi aŭ trimis de grab pre neşte catane 
la cetatea unde era Banfi Deneș, şi le-ai poruncit, în 
clas ce vor sosi, să încue cetatea, şi să-l tae capul; și, 
de ar și veni cineva pre urmă să-l sloboază, să nu dăş- 
chiză cetatia păn nu-l vor tăia. Și așa aŭ făcut: i-ai 
tăiat capul. Ci Crăiasa, neștiind de acest sfat, în urmă 
prinzănd veaste, s'au dus la Craiul, plăngănd şi uci- 
găndu-să; l-aii făcut de aŭ făcut carte să nu-l omoare, 
și de grab aŭ trimis cartea la cetatia aceaia. Dar nu 
i-ati lăsat să între în cetate, cum s'ai zis mal sus, pănă 
aŭ omorăt pre Banfi, — că încă era vii cănd aŭ sosit 
olacii de la Crăiasa; dar, Beldia învăţănd într'alt chip, 
n'a folosit nimic. Deci dentr'aciasta s'aii ațăţat măniea 
Crăiesel asupra lui Beldi Pal, și pe'ncet plecase pre 
Craii să omoară pre Beldia şi pre Ciachi, caril făcuse 
îndemnătură de moartea lui Banfi, cumnatu-săii. Acestea 


www.dacoromanica.ro 


Constantiu Căpitanul Filipescu 189 


văzănd Beldia cu ai lui, aŭ fugit la Turci ca să găsească 
folos, dar maŭ găsit, ci, cum am scris maï sus, ş'aii 
pierdut viiața în streinătate, şi jupăneasa lui în închi- 
soare, și casa lui în jaf. Că aŭ făcut (după obiceiul lor) 
tot ce aŭ avut el: sate, cetăți, avuţie, în trei părți le-au 
făcut; ci doao părți le-aii dat feciorilor, că avea doi, 
iar a treia parte, care aŭ socotit a lui Beldi Pal, o aŭ 
luat ţara, și le-ai dat cui aŭ vrut: 

Într'al doilia an al Ducăi-Vodă, aŭ mazălit Turcii pre 
Dumitraşco-Vodă, Domnui Moldovii?, şi aŭ luat Domniia 
Antonie-Vodă Roset, care-i zicea Chiriţă Draco; carele 
avea un fecior aicea în țară la noi, și, auzind de tată- 
săii că s'au domnit, mult aŭ plăns, prorocind cu plân- 
sul realele ce vor să paţă pre urmă; — precum ai şi fost, 
care la rănduelele lor să vor scrie. Ci dar, Grec fiind, 
nu Ș'aii lăsat firia ce aù toți Grecii; că, dacă aŭ încetat 
Iordache Beizadiă din plăns, atăt să mărise, căt nu 
mai puteam nici noi vorbi cu el: şi mai nainte eram 
cu el la un conac, fugind cu Caimacanii den loc în loc, 
pentru ciumă’, cu glume, cu răsuri; iar atunci, aşa cum 
auziţi. 

După ce veni Duca-Vodă către al treilea an, primă- 
vara, i-aŭ venit veaste să meargă la oaste în Ţara Le- 
șască cu Turci, cu Tătari. Carele mergănd la Iași, aŭ 
pus conacul de spre mănăstirea Galata: acolo aŭ şăzut, 
cătăva vreame. Aŭ chemat Antonie-Vodă pre Duca- 
Vodă, de l-aii ospătat în casele domnești în Iași, așăj- 
derea aŭ ospătat Duca-Vodă pre Antonie-Vodă la Ce- 


1 Omorul lui Banffy sa făcut în 1674 V. Şincai, III, p. 186. Moar- 
tea iuli Beldy se întîmp.â între 1679, cînd el fu aruncat în temniţă 
de Turci (Studii şi Doc., LV, p. 63, No. 1x) şi 1680. Ladislau Csáky 
se stabili ceva mai tîrziŭ numai în 'Țara-Romănească. V. ibid., pp. 
u  xIv-v şi ultima notă de acolo, 

3 La întoarcerea din expediţia de la 1075. 

3 În 1675 deci. Cellalt fiu al lui Antonie-Vodă se chema Alexandru 
(N. Costin, p. 14; doc. 23 Lxv al Ac. Rom,). Iordachi a luat pe o fată a lui 
Grigore Ghica Îi găsim în relaţii de afaceri cu jupăneasa Rada a cro- 
nicarului nostru. V. Ist, lit. rom., I, pp. 105, 343; II, p, 620 şi n. 2, 


www.dacoromanica.ro 


190 Istoriile Domnilor Țarii-Rumănești 


tățue, în zioa de Sămpietru, fiind şi hramul mănăs- 
tirei; de acolo ai purces la Țuţura: acolo aŭ făcut halai 
înnainte Sarascherului. Deci cu toții aŭ purces, și aŭ 
trecut Nistrul, și s'aŭ dus în Ţara Leșască: luat-aŭ căte- 
va cetăţi, Ioholniţa, lazloveţul, Boceciul, Haliciul!, şi al- 
tele, dar robii ce-i lua dentr'ansele nu-i robiia, ci-i da Du- 
căi-Vodă de-i ţinia. Iar într'o zi, scoțându-să robii den 
cetatea Halicel, veni veaste la Turci, de la Tătari (că 
ei mergia înnainte), precum, pen vărsatul zorilor, ab 
lovit Craiul Sobetschi cu oaste multă leşască pre Tă- 
tari, şi puţin aii fost să prinză pre Sultanul, feciorul 
Hanului celui bătrăn ce era atuncia, și mulți Tătari aù 
perit, pănă s'aŭ îndreptat. Aciastă veste auzind Turcii, 
aŭ lăsat toate, şi s'aii dus de s'aii împreunat en Tătarăi, 
şi cu toții aŭ început în Liaşi; şi pe'ncet îi îmbulziia, 
pănă i-aŭ înghesuit la Juravna cetate?, unde era Nistrul, 
şi peste Nistru un dial mare, pietros, de nu să putea 
sui nică pedestri. Și. încungiurăndu-i pre Liași de toate 
părţile, pănă seară sta rănduiţi ca de război, și cu tunu- 
rile să apăra. Deci, pănă a aduce tunurile turceşti, și 
altă gătire de bătae, aŭ înserat, şi peste noapte s'aii 
îngropat Liașăi în şanţuri: dimineaaţa îți păria că sànt 
băgaţi în cetate. Deci trei săptămăni s'a bătut den tu- 
nuri, şi de multe ori ega Liașăi de să bătia cu Turcii 
şi cu Tătarăi, de la obraz, unii cu alţii; dar îi înfrăngia 
grozav pre Liaşi: de abiia apuca de întra în şanţ. Şi 
încă tunurile le ajuta, că împrăștiia pre Tătari pănă iu- 
tra; iar ar fi pățit răi Liaşăi. Acolă, cum spuuia, era 
Sobetsehi Craiul leșăsc, cu Hatmanul de Letfa, Hatma- 
nul Coroni, Hatmanul Polni’, şi multă boerime cu oaste, 
ca la 30 000, sat şi 40.000 vor fi fost. Însă, trecănă trei 
săptămăni, aŭ flămănzit şi ei şi caii lor, şi au făcut pace 
cu Turcii*, aŭ legat să le dia Podoliia Cameniţii, sem- 
1 Jocholniez (?, Jazlowecz, Buczacz, Halicz. 
2 Żuraw na. 


3 Hatmanul Coroanei şi al Poloniei. 
+ La 27 Octombie 1616, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 191 


nănd în scrisori și hotarăle pe unde să fie,și leaŭ dat 
Liaşălor şi robii dupen cetăţi; şi s'ai întors Turcii în- 
dărăt, şi Liașăi pre la casele lor. Ci dar Duca-Vodă, ne- 
voindu-să în toi chipul să facă slujbă Turcilor să le 
placă, și aciasta aŭ facut: că, îndată ce sai isprăvit 
pacea, aŭ gătit pre Matei Căpitanul Cărămidă, şi l-au 
trimis la Împăratul să dia ştire de pace, învățăndu-l să 
să nevoiască în tot chipul, să ajungă mai nainte de 
oamenii Pașăi Sarascher! şi de ai Hanului. Și aciasta 
i-ati zis: mergănd pen Moldova, de-l va chema An- 
tonie-Vodă la laşi, să-l întrebe pentru oști, cum să află 
(că nu să mai ştiia nimic de oștile turcești, mai mult de o 
lună de zile), să-i spue altele, iar nu adevărul. Și i-au 
dat bani, unde-i vor sta cai, să cumpere alţii, şi aşa aŭ 
făcut. Că, mergănd la Iași, laŭ chemat Antonie-Voda 
de l-aă întrebat: el aŭ spus că aŭ încungirat Liaşăi pre 
Turci, de nu să știe mai scăpa-va vre unul. Decii iar 
s'aŭ dus înnainte, şi aŭ ajuns la Odrii, unde era Împă- 
ratul. Ci, mergănd cu cărţile la Viziriul Chipriulioglu, cum 
putia, fiind idropicos?, aŭ cetit cărțile, și, de bucurie că 
S'uil facut pace, l-ai dăruit cu 200 de galbeni de aur,și 
îndată l-ai trimis la Împăratul cu cărţile, și aşăjderea l-au 
dăruit. După căteva ciasuri dar, i-ati venit cărţi de la 
Antonie-Vodă, în care scriia poveștile ce le auzise de la 
Matei Căpitan Cărămidă: deci iar chemă pre Căramida 
de-l mai întrebă; el, deci-i spuse adevărul și cum că el 
aŭ spus acele vorbe lui Antonie-Vodă. Deci aciiași 
vin cărți și de la Sarascheriul, și de la Hanul, scriind 
tot de pace, ca și ale Ducăi-Vodă; și au rămas de ocară 
Antonie-Vodă, făcăndu-l şeher-oglan, mincinos; iar Duca- 
Vodă aŭ rămas lăudat. Și în scurtă vreme s'aii întors 
la Scaunul lui. Întru aciastă oştire, pentru nește lemne 
de pod, ce rănduise și pre Tudoran Clucerul să le a- 


1 Şişman-Ibrahim. 

2 Vizirul moare la 30 Octombre, deci el n'a putut primi vestea 
de pace. Era abia de 42 de ani. Cf. Hammer şi Brosch, Geschi hten 
aus dem Leben dreier Grosswestre, Gotha, 1899, p. 185. 


www.dacoromanica.ro 


192 Istoriile Domnilor Țării-Rumănești 


ducă, şi, neputăndu-le aduce curănd:, la vreame, l-ai în- 
genuchiat Duca-Vodă să-i tae capul; dar l-ai ertat; iar 
el, viind în ţară, sai călugărit: naŭ vrut să mai fie 
mirian. Caimacami aicea în ţară lăsase pre Gherghe 
Banul Băleanul, pre gineri-săii Hrizea Vistier, pre Staico 
Păharnic; carii aŭ eșăt înnaintea Domnului cu sluji!o- 
rime, şi cu cinste au întrat în Bucureşti. 

Întru acest an ş'aii înoit Duca-Vodă Domniia de al 
treilia an, după cum era obiceiul, aducăndu-i caftanul 
L.aţearache Ruset, el şi cu un Agă mare; înnaintia că- 
ruia i-ai eşăt Domnul cu boiarii, cu slujitorimia, adn- 
căndu-l cu cinste în București; și, îmbrăcând caftanul, 
după ce aŭ cetit baratul de Domnie, aŭ dat cu 12 tunuri, 
şi slujitorimia cu puşcile. 

Deci, aşa trecănd anul cu pace, primăvara veni poruncă 
I)omnului să meargă cu Turcii la oaste la Cehrin, ce era 
cetate supt măna Moscalilor. La care ducăndu-să puțin, 
o aŭ bătut; ci aŭ venit Cazaci, Muscali, ca nisipul; cărora 
neputănd să le stia împotrivă, ati lăsat cetatea, şi noaptia 
aŭ fugit cum aŭ putut, venind cineş pre la locurile lor?. 

Deci, trecănd al patrulea an așa, primăvara iar fac Tur- 
cii mai mare gătire de Cehrin, şi merge însuși Viziriul 
Cară-Mustafă-Pașa, și porunceaşte şi Ducăi- Vodă să meaar- 
gă, şi Antonie-Vodă de la Moldova. Și aicia în țară lasă Cai- 
macami pre Şerban Logofăt Cantacozino, pre Hrizea Vis- 
tier, pre Iordache Ruset Postelnic, şi pre Staico Paharnic:, 
să poarte grijă ţărâi, și de poruncile împărăteşti. Că 
Împăratul Sultan Mehmet venise în vara aceia la Dăr- 
stor, pănă s'au isprăvit cu Cehrinul. Deci, mergănd Duca- 
Vodă la Tighina, aŭ găsit pre Viziriul dencolo de Nis- 

1 Nu poate fi Moldoveanul „Toader Fliondor“, apoi Mare-Armaş 
(Neculce, p. 215), din causa amănuntului călugăriei. 

? Pentru campanie, v. Socotelile Braşovului, pp. 111-12. Sa păs- 
trat un ordin Domnesc din 23 Iunie 1677 de la „conacul de la Piepteşti“ 
(cartonul I al doc. Ghenadie de Rimnic, la Ac. Rom.). 

3 Numele ispravnicilor sînt maï bine date decît în Ludescu, p. 


17, unde lui Ruset i se zice „Laţcarache“, ca fratelui săi. Acolo, în 
lvo de Staico, se dă Gherghe Băleanu. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 193 


tru, și i-ai făcut halaiii cum sai căzut; şi l-ait îmbrăcat 
Veziriul cu caftan, și pre boiari. Decii n'a șăzut mult, 
ci aŭ purces preste cămpii făra leamne, fără apă, pănă 
aŭ ajuns la Buh, la Coiul-Ghecet: acolò s'aii găsit apă; 
de acolă iar n'ai găsit apă pănă la Cehrin. Daca aŭ 
sosit acolă, o aŭ început a bate cetatia cu tunuri. cu 
cumbarale: dar și den cetate vitejiaşte să bătea, -- căt 
63 de zile aŭ ţinut. Ci iată că simţiră oștile moschi- 
cești venite la Nipru : să auziia tunurile, că den Ce- 
hrin pănă în Nipru este cale ca de trei ceasuri. Ci 
făcuse Rumănii doao poduri, Moldoveanii iar doao, peste 
apa Tismenul, ce era lângă Cehrin, băltoasă şi noro- 
ioasă; pre acelia aŭ trecut oştile turcești și tătărăști, 
ca să-i oprească pre Moscali, pănă vorlua cetatea; dar 
n ati putut, — că-i împușca, îi omorăia, și nică cum nu 
putea sta înnaintia lor; ci aŭ dat dosul, să treacă la 
pod. Dar Viziriul pusease pază la pod: Iniceri-Pașa, 
Domnii amăndoi, să nu-i lase; dar, străngăndu:să oștile 
toate, aŭ dat năvală preste ceilalţi Turci, și aŭ trecut 
podul dencoace; Tătarăi, ca diiavolii, da pen Tismen: și 
trecea unii, alții se înneca. Şi aŭ venit Moscalii lăngă 
Celrin, fiindu-le cap Ramadanoschi, şi o săptămănă aŭ 
şăzut Moscalii dencolo de apă, și Turcii dencoace, de spre 
cetate, bătănd-o ; și, la săptămăna. Duminecă în amiazăzi, 
aŭ luat Turcii cetatia. Zic cei mai mulți, că aŭ luat 
Ramadanoschi bani mulți de la Veziriul şi aŭ lăsat de 
aŭ luat cetatea. Care înțelegănd Țariul Moscalul, aŭ topit 
aur, și i-ai vărsat pre găt; şi acel sfărșit aŭ dat Rama- 
danoschi. Iar Viziriul s'aii întors bucurăndu-să, trimi- 
tūndu-ï Împăratul călăci şi caftan. 

Ci, la întoarcere, turburase Cantacozinii pre oamenii 
țărăă, îndemnăndu- să părască pre Duca-V odă și pre Greci 
la Vezir, că mănăncă țara, și altele. Și avea pre unii pri- 
begi, de-și înțelegia cu ei: Banul Milescul, Dumitraşco 
Corbeanul, Paraschiva Boliştean, carii venise cu Cuciuc- 
Imbrohorul înnaintea Veziriului, la Ledijna lăngă Buh. 
Ceilalţi s'aii păzit mai bine, iar Bolișteanul, umblănd cam 


65845 13 


www.dacoromanica.ro 


194 Ist riile Domnilor Țarii-Rumanești 


blestemățeşte, l-ai prins Duca-Vodă, şi l-ai băgat în 
obezi, și l-ai mustrat,; apoi l-ai slobozit, după ce aŭ venit 
în ţară. Însă, dacă aŭ trecut Nistrul pre la Soroca, pre o 
cămpie, să ceru Duca-Vodă să-l lase să miargă la Scaun; 
și l-ati slobozit: pre carele îmbrăcăndu-l cu caftan, 
și pre boiari, li-ai dat cale în ţară. Iar pre Laţearache 
Spătar l-ai închis Veziriul, de multe jălbi ce auzise de 
la Cantacozini, şi de la alţi ce era cu Cantacozinii la 
o vorbă; şi cu chieltuială l-ai scos Duca-Vodă de aŭ 
venit în țară. Duca-Vodă, mergănd pănă la Iaşi, veni 
veaste den ţară, că Radul Creţulescul, cu toată casa lor, 
aŭ fugit în Ardial; de acolia den tabără fugi și Vintilă 
Corbeanul Păharnicul. şi Părvul Postelnic, fecior Crețu- 
lescului, în Ardial, trecănd pre la Trotuş. Aceaste turbu- 
rări văzănd Duca-Vodă, găteaşte pre Costandin Brănco- 
veanul, ce fusease vtori Logofăt mai nainte, și-l trimite 
cu cărți la Creţulescul, să-l întoarcă. Carele viind pănă 
la Sărata, îl întămpină un părcălab al lui Șărban Logo- 
făt, de-i spunia că aŭ fugit Șărban Logofăt cu toată casa 
lui la Ruşeiuc; ci lasă Brăncoveanul calea Ardealului, 
și să duce după unchi-săii Șărban Logofât. Duca-Vodă 
viind pănă la Bărlad, iată alți olăcari vin de spun cu 
aŭ fugit Șărban Logofăt cu toată cimetiia lor. Deci, 
viind măhnit pănă la Focşani, trimete pre Costandin 
Stolnicul cu cărţi, să munciască, să întoarcă pre frate-său 
Șărban Logofătul. şi i-ai dat şi pre Iane Roșca, om al 
Ducăi- Vodă, cu multe făgăduele. Care, mergănd acolo şi 
împreunăndu-să cu fraţii, aŭ dat răspunsul, că nici unii nu 
să vor mai întoarce, ci să vor duce la Veziriul. Căci că 
aceste umblete de de mult le umbla Cantacozinii, de 
turbura oamenii ţărăi, de părăia pre Domn, şi eï încă 
făcuse jalbă la Veziriul Cară-Mustafă-Pașa, prin mijlocul 
unui Turc ce-i zicea Fetfagiul; carele şi răspuns i-ai dat 
lui Şărban Logofătul, ca să să ducă să-l facă Domn,-— 
pentru că-i era prieten, cum am scris îndărăt. Deci, în- 
dată ce aŭ mers, i-ai făgăduit să-l pue Domn, şi să 
mute pre Duca-Vodă la Moldova,—că mazălise Turcii 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 195 


pro Antonie-Vodă Ruset, căci nu vrusease să dia bani 
unul Agă al Viziriului, cănd i-ai: cerut. Carele, ajungând 
Chehaiaoa Viziriului, i-ati făcut aciasta, de l-aii mazălit. 
Duca-Vodă, încă, neștiind că va să pue Domn pre Săr- 
ban Logofătul, aŭ trimis boiari cu pără asupra lui Șăr- 
ban logofătul!; dar nimic n'a folosit; că, îndată ce aŭ 
sosit Veziriul la Odrii, i-ai dat Domniia, şi pre Duca- 
Vodă l-ai mutat la Moldova?. Boiarii dar ce era trimiși 
de Duca-Vodă, cei mai mulți s'aii închinat lui Șărban 
Logofătul, neștiind ceale ce vor să paţă pre urmă; iar 
Ivaşco Cluceriul Băleanul şi cu Staico Păharnicul aŭ 
fugit la Moldova. lar Şarban-Vodă aŭ venit Domn în 
Scaun, pre la Bobotează. 


50. Domniia lui Şărban-Vodă, 1! 7187. 


Şărban-Vodă Domn.— Doamna lui Șărban-Vodă vine la Bucu- 
reşti. — Ivaşco Clucer Băleanul, Staico Pah. pribegesc. — Șărban.» 
Vodă să duce la oaste, la Dogan-Ghecet. — Drosului îl tae capul Şar- 
ban-Vodă. — Duca-Vodă găteşte ospăț lui Șărban-Vodă la Iaşi, iar el nu 
priimeşte, — Șărban-Y/odă închide pre Vălcul Vornicul; pre Pă- 
traşco, muncit, îl spânzură la Sneagor. — Şărban-Vodă pre Vâlcul 
Vornic îl omoară la Sneagov. — Moldovenii să sfătuesc să omoare pre 
Duca-Vodă. — Duca-Vodă prinde pre trel boiari ci-aŭ fost mal nainte 
vinovaţi, șă-l tae. — Şărban-Vudă închide pre Hrizea Vistier, şi-l pra- 
dă, — Şârban-Vodă câzneaşte şi omoară pre Hrizea Vistierul. — Visli- 
ereasa Hrizii Vistier cu coconii fuge la Moldova. — Șârban- Vodă spăn- 
zură pre Radul Vistier Ocnarul. — Şărban-Vodă aruncă într'o ocnă 
pustie pre feciorul Drosului Sârdar. — Șărban-Vodă grele dăjdi scoate 
în țară. — Şarban-Vodă multe reale face în țară. — Duca-Vodă den 
Moldova să duce la Țarigrad de-şi înnoieşte Domniia și ià și Hât- 
măniia Cazacilor. — Duca-Voaă vrea să dea pre fii-sa unul Grec. -- 
Duca-Vodă dă pre fii-sa fără vve după Ștefan Beizadei. — Boianil să 
duc să părască pre Șărban-Vodă. — Şărban-Yoda înnoeşte Domniia. — 


1 Numele lor se daŭ de Ludescu: sînt Neagoe Vornicul Sec iia- 
nul, Staico Păharnicul Bucșanul şi Ivaşco Băleanul (pp. 18-9 . 

2 Duca trece la Iaşi încă de Sf. Neculai 1678, dar Şerban soseste 
în Bucureşti abia la 6 lanuar 16790 (Ludescu, p. 19, N. Costin, p. 
18). O scrisoare a lui Şerban, din 21 Ianuar 1679, în Torok-Mag. Al- 
lam-Okm., VI, p. 36. 


www.dacoromanica.ro 


196 Istoriile Dumnilor Țarii-lumăneștă 


Tucheli face oaste spre Nemţi cu ajulmul Turcilor. — 1683: Sultan 
Mehmet rădică oaste asupra Nemţilor. — Veziriul bate Beciul. — Cra- 
iul Leşesc vine ajutor Nemţilor. — Nemţii, Leaşii bat pre Turci la 
Beci. — Sultan Mehmet sugrumă pre Veziriul. — Divan ce aŭ avut 
Șărban-Vodă cu Duca-Vodă înnaintea Veziriului. — Petreceico-Vodă 
vine la Moldova Domn de la Liaşi. — Oştile leşăşti încungiuiă pre 
Duca-Vodă, — Robesc Liașşăi pre Duca-Vodă. — Tâlarăi gonesc pre 
Cazaci, pre Moldoveni den Bugeac. — Dumitraşco-Vodă să pune Domn 
la Moldova. -- Foamete mare la Moldovă. — Duca-Vodă să tocmeşte 
să să răscumpere. — Duca-Vodă moare de grab. — Banii Ducăi-Vodă 
îi iaŭ Ungurii. — Papa Buicescu păraşte la Turci pre Șărban-Vodă. 
— Şărban-Vodă merge la oaste la Cameniţă cu Suliman-Paşa. — Nemţii 
iar bat pre Turci la Ostrogon. — Apafi Mihaiii Craiul înnoeşte 
Crăiia pre fiiu-săă, — Şarban-Vodă măzălește pre Dumitraşco-Vodă 
den Moldova. — Cantemir să pune Domu Moldovi!. 


Mare și întunecat nor, şi plin de fulgere şi de 
trăsnete, aŭ căzut pre Ţara-Rumănească Şărban-Vodă, 
carele, ca cu nește trăsnete, cu răotatia lui aŭ spart și 
aŭ dăzrădăcinat nenumărate case de boiari, și de slu- 
jitori, și de săraci, şi pre mulţi aŭ omorăt cu multe fe- 
luri de cazne, și i-aă sărăcit cu multe feliuri de pedepse, 
precum istoria mai jos va arăta. Ci dar, pentru păcatele 
oamenilor, saii pentru alte judecăţi, care singur Dumnezeii 
ştie, aŭ luat Șarban-Vodă Domniia Țărăi-Rumăneşti. Ci 
mai nainte au trimis pre Costandin Brăncoveanul, ne- 
potu-săii, cu Schimni-Aga, ca să apuce Scaunul şi să rădice 
pre Duca-Vodă, să-l ducă la Moldova: și poruncise să 
fie Caimacam, cu Badia Vornicul Bălăceanul și cu Hrizea 
Vistierul, şi să îmblănzească norodul, atăt pre cei mari, 
căt şi pre cei mici, şi să să bucure, și să să veselească 
toţi de venirea Domnului. Și aşa aŭ făcut, că cu toții să 
bucura, și mulți (cum auziam), care nu avia vin, bia 
apă pentru sănătatia lui Șărban-Vodă, şi juca, şi chiuiia, 
atăt îi amăgise pre toţi în boeriia lui, cat îi orbise de 
nu știia ce fac; ci bucuriia lor s'aii întors îndășărt și la 
mare întristare. Însă, viind Brăncoveanul, cum s'aŭ zis, 
și ducăndu-să Duca-Vodă den Scaun, aŭ trimis Caima- 
camii de aŭ venit Doamna lui Șărban-Vodă și mumă-sa, 
Doamna Ilinca, de la Rușeiuc, eşăndu-i boiarii și jupă- 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 197 


nease înnainte. După aceia şi Domnul ai venit, pre 
la Boboteaază, de aŭ întrat în Scaun, cu pompă mare, 
precum iaste obiceiul Domnilor. Deci, de'ntăi cu blăn- 
deaţe s'aii arătat tuturor, boerind şi pre cei ce nu-l 
iubiia, pentru pricina aciasta, ca doar ar aduce și pre 
Ivaşeo Clucer Băleanul și pre Staico Paharnicul, pribegii 
ce era în Moldova; şi aşa aŭ trecut cătăva vreame. 
Deci primăvara i-ati venit poruncă să meaargă la oaste. 
să facă o cetate Dogancală, şi, gătindu-să, s'au dus cu Tur- 
cil, şi făcăndu-să cetatia, s'ai întors îndărăt la Scaun. 
De acum înnainte să încep durerile. Că, la întoarcere, 
aŭ zis Drosului Sărdariul, să să gătească să meaargă în 
ţară mai nainte cu trebi; și sai gătit, șii-au dat cărți şi 
slujători, şi pre Aleverde! Tatarul, cu cățiva Tătari, tot 
tălhari, şi-l învăţa în taină, să-l ducă pănă la Bărlad, și să-l 
dia în laturi de drum, să-i tae capul, și să-i ià capul pentru 
credință, şi să să facă Aleverde că aŭ pribegit în Bu- 
giac, şi, pănă nu-l va chiema Domnul cu cărți, să nu 
vie: şi, viind, să zică câtra boiari, că aŭ fugit Drosul 
Sărdar. Acest meşteşug făcia, ca să nu să sparie bo- 
iarii, să fugă. După ce aŭ sosit Șărban-Vodă la Iaşi, l-ai 
poftit Duca-Vodă să-l ospeteze, încă de pre cale, la în- 
tourcere, și făgăduise Șârban-Vodă că va merge la os- 
păț. Și s'au gătit Duca-Vodă de ospăț, cum sat căzut; 
iar, cănd aŭ fost în zioa aceaia, sad rădicat Șărban-Vodă 
şi aŭ purces spre Țară, și naŭ priimit ospățul. Pricina 
aciasta era: că avia nădejde să ià pre pribegi, orl cu 
voe, ori în puteare; dar Duca-Vodă, nevrănd să facă obi- 
cei răii ca să-i dia, li-ali dat cale de s'aŭ ascuns. 
Aciasta auzind Șărban-Vodă, că nu sănt în laşi, ci s’'aŭ 
ascuns la ţară, naŭ priimit nici ospăţul; ci aŭ venitîn 
ţară. Duca-Vodă încă șai străns boiarii lui, de sai 
ospătat toată zioa aceaia, cu zicături, cu tunuri. lar 
Șărban-Vodă, viind la Focşani, aŭ poruncit de aŭ închis 
pre Vălcul Vornic la București, şi, după ce aŭ venit în 


1 Ali-berdi. 


www.dacoromanica.ro 


193 Istonile Domnilor Ţării-Rumăneștă 


Scaun, aŭ trimis pre Ghinia Căpitan, cu 830 de slujitori, 
de aŭ luat pre Pătraşco Căpitan Urzicianul, de l-ai dus 
la Sneagov mănăstire: acolo, cu munci groaznice mun- 
cindu-], l-ati spănzurat. Iar pre Vălcul Vornic l-aŭ ju- 
decat în multe rănduri; dar fără nică o cuviinţă era ju- 
decăţile, că vină nu-i afla nimic, precum nici altora. Şi, 
după căteva judecăţi ce i-aii facut, l-ai mutat la Snia- 
gov, şi acolo l-aii omorăt, cu multe cazne!. 
Într'aceste vremi, şi Duca-Voda la Moldova aŭ avut 
grălciavă despre boiarii lui, care cu îndemnăturile lui 
Şărban-Vodă (precum pre urmă s'aii dovedit), s'aii sfă- 
iuit boerimia, să să scoale asupra Domnu-săi, să-l o- 
moare pre dănsul și pre toată casa lui. Și, făcănd 
pecetia lui Dumitraşco-Vodă, care era mazăl în Țari- 
grad, şi aŭ pecetluit cărți, și scriia călăraşălor şi al- 
tor slujitori, ca de spre partia lui Dumitraşeo- Vodă, cum 
i-ati dat Împăratul Domniia, ci să meargă, să prinză pre 
Duca-Voda, să-l închiză la Suciavă. Și aŭ mers un Bog- 
dan cu cărţile, şi alt boiar, de le-ai dat Lepuşneanilor 
și Orhiianilor; şi s'aŭ rădicat cu toţii de aŭ venit păn 
la Țuţora. Acolo tăbărănd, şi s'aii dus căpitanii să întreabe 
pre Hatmanul Buhuşi; ce învățătură va să le dia, şi, fiind 
Hatmanul cumnat cu Duca-Vodă, şi neştiind de lucrul 
acista nimic, îndată s'aii dus la Domn, şi i-ai spus poves- 
tia. Și, auzind Duca-Vodă de la Hatmanul, pricepură că 
iaste ficleşug, şi, întrebănd cine i-ati rădicat, ei ai spus: 
cutare boiari şi cutare. Deci găteaște Duca-Vodă pre 
Gheorghiţă Stolnie Ciudin șă-l trimite cu mulţi sluji- 
toră, şi prind pre acei boiari, şi, înțelegănd de la dănşii 
că Ghioca Vistierul cel Mare aŭ fost capul sfatului, îl 
închide și pre dănsul, — măcar că toți era amestecați, 


1 V, spusele călugărului catolic, în Engel, I, pp. 110-11 saŭ Ma- 
gazinul istoric, V, p. 40. Aici Vilenu e numit „Valculus Bunis“, adecă 
\ îlcu al lui Bunea Grădişteanu, descendență care — îmi spune d. Iuliu 
'Tuducescu —se constată şi din documente interne. Călugărul vorbeşte 
şi de moartea lui Drosu, ce ar fi fost săgetat de Tatarii cari-l îngro- 
pase în pămînt până la brîù. 


www.dacoromanica.ro 


Coastantin Capitanul Filipescu 199 


afară de Hatmanul Buhuș și Miron Logofăt; dar, pen- 
tru să nu să facă zarvă mare, i-ai tăcut pre aceia: nu- 
maï pre acești trei boiari, care am seris maï sus că i-aŭ 
închis, pre aceștia i-ai judecat, și i-ai scos înnaintea 
porţii, de li-aii tăiat capetile. Acolo, cănd vrea sa-ï tae, 
aŭ zis acei doi: să tae întăi pre Ghioca, cu el aŭ făcut 
aciasta, și el vria să fie Domn; şi așa aŭ făcut. că întăi 
pre dănsul l-aŭ tăiat, apoi pre acea doi boiari, Deci 
ceilanți toți s'aii așăzat!. 

lar aicea în ţară Şărban-Vodă, pre la Sfeti Teodor, 
în săptămăna cea mare a lăsatului de sec, de postul cel 
mare, aŭ închis şi pre Hrizea Vistier, puindu-i pricina 
ca să-i iă seaama de Visterie, și nădăjduind că va găsi 
bani măncaţi ai ţărăi la el. Care, luăndu-i boiarii lui 
Șărban-Voda seaama, în cătăva vreme, sai aflat ai Hrizii 
Vistier bani chieltuiți pentru țară fl. 30000, Care vä- 
zănd Șărban-Vodă că nică cu aciasta nu-l poate dovedi, 
să-i facă rău, aŭ început alta: aŭ zis de zahariaoa ce 
S'aii dus la Cameniţă, precum ar fi fost ria ; şi, ori bună, 
ori ria de aŭ fost, o dedese boiarii şi rudele luï;iar el 
numai Hrizii Vistier îi găsia vină; și i-ai dat poruncă 
să plinească acei t' 41.000 de la casa lui, și-l îngrozia 
cu munci groaznice. Deci, ce să facă ticăitul? De nevoe, 
s'aii îndatorat, şi aŭ dat al lui ce avia; și şai văndut 
satele, şi moşăile, şi ţiganii; şi aŭ plinit banii. După ce 
aŭ dat Hrizea Vistier aciastă sumă de bani, ce s'aŭ zis 
maï sus, l-ai scos de la închisoare (cu ce socoteală, 
Şerban-Vodă va şti, şi sufletul lui), şi numai 11 zile l-aă 
lăsat slobod, dar cu pază de departe, să nu să priciapă, 
şi iar l-ai închis; şi la a doao închisoare mai multe 
cazne i-ai făcut, şi multe otrăvi i-ai dat, să-l omoare; 
dar nu-l putia omoră cu otrăvile, — precum într'o sceri- 
soare a Hrizii Vistier saŭ văzut, scrisă cu măna lui, 
căte feliuri de otrăvi i-ai dat, şi nu-l putia omori. Care 
văzănd că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu 


t La 2 Octombre st. v, 1679. V. N, Costin, p, 19; Neculce, p, 214; 
Vita Constantini Cantemyrii, în „Operele lui Dimitrie Cantemir“, p. it, 


www.dacoromanica.ro 


200 Istoriile Domnilor Țării-Rumanești 


altă moarte groaznică l-ati omorăt!, de ş'aii plinit voia 
tirăniei lui. Jupăneasa dar şi copiii rămăind în sărăcie, 
iar nu i-ati lăsat în odihnă, ci totdeauna să afla în 
pază de slujitori, şi zioa și noaptia, și le ceria bani 
pen trăg. Ei, văzănd că nu vor mai putia trăi, şi încă 
aflănd unii-alţii că vor să piară, au luat pre Dumnezeiă 
într'ajutorii şi, pre'ntre paznicii ce era împrejurul casii 
lor, aŭ eșăt; și nu i-ati priceput, orbindu-i Dumnezei; 
şi aŭ încălecat de cu seaară, și pre la miezul nopţii au 
trecut Dunăria pre ghiaţă, în Țara Turciască. A doao zi, 
înțelegănd Șărban-Vodă de fuga lor, sau turburat 
foarte, ca un lup turbat, și în toate părţile aŭ trimis 
căpitani cu slujitori, să-i prinză, saŭ să-i omoare, ori 
unde-i va ajunge; dar trecuse, cu ajutoriul lui Dumne- 
zei, și nu i-ai găsit; măcar că şi în Ţara Turciască aŭ 
trimis gonaci, și făgăduele la Paşi, la Muselimi, la Ca- 
dil, — ca, de-i vor prinde, să le dia mari daruri. Dar, unde 
va Dumnezeii să păzească, omul nu poate să strice, ci 
aŭ scăpat, și s'aŭ dus pre la Odrii, şi la Țarigrad, și de 
acolo la Moldova, la Duca-vodă, și la ceilalți boiară 
pribegi ce era acolo, fugiţi de frica lui Șărban-Vodă. 

Aciasta aşa trecănd, Şărban-Vodă nu înceta dea face 
răi cu morți; că, într'al doilia an, acesta, aŭ trimis și pre 
Radul Vistier Ocnar de l-au spănzurat în Tărgul Ocnei, 
de poarta, casil lui; și aŭ trimis şi pre feciorul Drosului 
Sărdar, tănăr săracul, la Ocnă, şi legat l-ai slobozit în 
ocnă pustie: acel sfărșăt aŭ luat ticăitul, — fiind găde Cobza 
Dumitrașco Capitan. Mai avea o fată Drosul, ci, pentru 
ca să-i stingă neamul lui, și pre aceaia o aŭ omorăt, tri- 
mițând nește Seimeni hoți de aï lui. De acestia multe 
făcea Șarban-Vodă, care de, s'ar fi seris câte una, pa- 
re-mi-să că n'am avia hărtie să le rănduim toate. —că de 
om nică cum nu-i era milă, ca de o pasăre: îndată îl 


1 Hrizea muri în ţapă, prin Mart 1680; v. Despre Cantacuzini ; 
Documentele Cantacuzino, pp. 99-100; Magasinul istoric, V, p. 40; Studii 
şi Doc., V, pp. 188-9. El lăsă doi fii: Radul Clucerul (cronicarul Popescu) 
şi Gheorghiță Post. (condica Horezului, la Academia Romină, p. 43). 


www.dacoromanica.ro 


Constantiu Căpitanul Filipescu 


omorăia: ori de aŭ avut vre o pizmă pe dânsul den bo- 
ieria lui, ori de i s'aii părut ceva bănuială pre cineva, 
ori l-ai părăt cineva, precum mulți oameni răi sănt în 
Țara-Rumănească, îndată, firă întrebare. fară judecată, 
îi omora tirăneaște. Pentru dâjdi, ce sa zic?! Care mal na- 
inte, fără căt ştiă foarte bine că în anul dentăi aŭ 
luat den ţară 2.000 de pungi de bani, iar al doilia 3.000, 
al treilia şi mai mult, — căt răsuflu boerii, slujitorii, bir- 
nicil nu mai avea: bătuţi, căzniţi în toată vremea, își 
vindia moșăile, țiganii, viile şi tot ce avia, de le cum- 
pára Șărban-Vodă, şi ai lui; iar săracii plăngia și pliniia 
tot ce le ceria, că era legaţi de stălpii ce era înfipți la 
pușcărie, înlăuntru și afară, de-i bâtia cumplit: pre bo- 
iari, pre căpitani, pre slujitori, —păn i-ai sărăcit pre toţi; 
şi, care cum scăpa, umplia ţărăle, carei nu muriia de 
bătăi sat de necazuri. Însă cei ce era fugiţi în Moldova, 
boiari, căpitani, slujitori, s'au rugat Ducai-Vodă, fiind 
Domn Moldovii, să le fie într'ajutoriă, și ei să meargă 
la Turci, să facă jalbă de jafurile ce face Șărban-Vodă 
țărăi; şi le-ai dat ajutor bani și oameni, să-i poarte, şi 
S'ai dus la Țarigrad. Dar n'aii folosit nimic, — că într'alt 
chip aŭ curs lucrurile, precum mai jos istoria va arăta. 

Într'aceaste vremi! aŭ venit poruncă Ducăi-Vodă den 
Moldova, să meaargă la Poartă să-şi înnoiască Domniia, 
și să-i dia şi Hătmăniia Țârăi Căzăcești, ca să strângă 
pre Cazaci după unde vor fi răsipiți, şi să-i aşaze pre 
la locurile lor; că cu Hatmani Cazaci nu folosiia Turcii. — 
că une ori să închina, alte ori rădica cap, şi odihnă 
nu mai avia. Ci aŭ socotit de [i-Jaii dat pe seaama Dom- 
nului Moldovei. Carele, mergănd la Țarigrad, şi Domniia 
Moldovii i-au înnoit, şi Hătmăniia Cazacilor i-au dat, și 
cu multă cinste s'ai întors la ţara lui. Numai màhnire 
avia pentru fie-sa Catrina, care fusease mai nainte logo- 
dită după Ștefan, feciorul Radului-Vodă Leon, că, tre- 
cănd. vreame multă logodiţi, gi murind Radul-Vodă, au- 


1 Iunie 1681. V. Iorga, Călători, ambasadori şi misionari, p. 15 şi 
urm. Pentru stăpînirea lui Duca în Ucraina, Studii și doc., V, p. 47 n. 


www.dacoromanica.ro 


202 Ist riile Domnilor Ţărit-Rumanești 


ziia Duca-Vodă că Ștefan-Vodă, logodnicul featei, are 
proastă politie ci vria să strice logodna, şi să dea pre 
jie-sa altuia; şi încă adusease pre un Iordache Muselim, 
Grec de la Țarigrad, ca să o dia după acela, fiind bo- 
gat, şi să facă nunta, Ci, aciasta înțelegănd Ștefan Bei- 
zadeă, că va să i să mirite logodnica, aŭ dat jalbă la 
Împăratul, şi au făcut ferman la Duca-Vodă, să-i dia 
pre fie-sa lui, daca s'aii logodit, şi si o ducă la Țari- 
grad; și, cănd aŭ mers Duca-Vodă la Țarigrad, i-aŭ 
căutat să ducă și pre fie-sa, cu moașă-sa, Dabijoae. Și 
aŭ nevoit Duca-Voda în tot chipul să o măntuiască de 
Ştefan Beizadeă, dar n’aŭ putut, ci, la întoarcere, cănd 
au venit la Moldova, l-ai luat și pre dănsul. Deci, mer- 
gănd în ţară, aŭ făcut nuntă domnească, dupre cum s'aii 
căzut, toată ţara, fiind soli de la Liași, de la Unguri, 
de la Munteni, şi i-ai împreunat după lege, precum 
era și logodiţi. Întru aciastă ducere a Ducăi-Vodă la 
Țarigrad, și boiarii munteni, slujitorii, căpitanii, făcăndu- 
să ca la 300 de oameni, cu ajutoriul Ducăi-Vodă, dându- 
le bani şi călăuz pre Armaş Burnaz Alixandru, aŭ pur- 
ces de s'aŭ dus la Țarigrad, să facă jalbă pentru răo- 
tăţile ce făcia Șărban-Vodă țărăi. lar Șărban-Vodă, în- 
ţelegănd de aciasta, aŭ trimis boiari de ai lui cu cărți, 
de părăia pre Duca-Vodă, că nu-l lasă în pace, ci 
strănge marghioli şi-i trimite cu banii lui, să-l părască; 
şi altele ca acestia. Deci Vizirul, fiind prieten mai bun 
lui Şărban-Vodă decăt Ducăl-Vodă, aŭ poruncit prin 
Caimacamul Ducăi-Vodă, să întoarcă oamenii înnapoi, să 
nu iasă să părască pre Șărban-Vodă, că pre urmă nu-i 
va fi bine. De aciasta înfricoșăndu-să Duca-Vodă, aŭ po- 
runcit tuturor de s'aii întors iar la Moldova. Deci Șărban- 
Vodă, înnoindu-și Domniia, aŭ rămas iar Domn. Duca- 
Vodă den Moldova, după ce aŭ făcut nunta fie-sa Catrinii, 
s'aŭ dus în Ţara Căzăciască, la Nemirova, unde iaste Scau- 
nul Hatmanilor; acolo aŭ pus poleovnici, judecători, lo- 
gofeţi, după obiceiurile lor, şi, peste toți mai mare, pre 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 203 


un Iane Grecul (adecă în locul lui)!, carele ştiia limba 
lor căzăciască pria bine; şi l-ai numit Hatman, de cure 
lucru s'a bucurat foarte Cazacii; şi pănă laun an sati 
străns, de aŭ umplut satele, tărgurile de oameni. Duca- 
Vodă, după așăzămăntul ce i-ai făcut, sai întors iar 
la Iași. 

Întru aceste vremi, şi Emericus Tucheli Groful sati 
rădicat cu o seaamă de Unguri împotriva Nemțlor; care, 
cerănd de la Turcă ajutorii (cu făgăduială că va in- 
china țara ce o va dobăndi), i-ai dat Turcii ajutor, şi 
den Țara Muntenească oști, cu lanoş Sărdar Coţofeanul, 
şi den Ţara Moldovei oști, cu Ghiorghiţă Ciudin Sardar. 
Care multe cetâţi ale lui aŭ luat, şi mai multe ale lui 
Racoţ (ţiind acest Tucheli muerea lui Racoţ Ferenţi), şi 
le-ati supus supt ascultaria lui; deci, viind toamna, sai 
întors cineși pre la locurile lor?. 

După aceaia, cănd întra al cincilia an al Domniei lui 
Șărban-Vodă, aŭ rădicat Sultan Mehmet Turcul oaste 
mare împotriva Nemţilor, fiind Împărat nemţese Leo- 
pold, poruncind Hanului să rădice toată Tătărămia du- 
pretutindenea, așăjderia Turcii, de la Răsărit, de la Apus, 
aŭ rădicat. Deci Domnii Rumăni amăndoi, Craiul Un- 
guresc şi Tucheli Groful, cu oastia lui; şi toți s'au îm- 
preunat la Beligradul turcesc. Acolo aŭ rămas Împăra- 
tul Turcul, iar Cară-Mustafă Veziriul, luând toate oștile, 
s'aii dus drept la Beci, unde iaste Scaunul Chesariului 
Leopold, şi de toate părţile bătea cetatia. lar pre Tătari 
i-ai slobozit în pradă, — căt aŭ ajuns cale de trei zile 
mai sus de Beci, şi mulțime de oameni aŭ tăiat și aŭ 
robit; că era Nemţii neînvățaţi de a vedia robii, ci şă- 
dia toți pen casele lor; pre carele, găsindu-i, tăiat, ro- 
bia-i cumplit. Leopold Chesariul, văzănd această nevoe 


1 Se iscălia Ene Draghinici (Siudă şi Doc., l. c). Era al doilea 
Postelnic (N. Costin, p. 21). Neculce, care ştie că el stătea şi la Ți- 
cunovea, îi zice greşit: „Gredineviel“ (p. 215). În Muste (Letopisijă, 
III, p. 20), numele e dat bine. 

2 Of. Şincai, III, p. 209. 


www.dacoromanica.ro 


204 Istoriile Domnilor Țari:-Rumănești 


mare ce căzu pre ţara lui, neîncredințăndu-să numai 
în oştile lui, aŭ trimis de grab la Sobetschi Craiul Le- 
şăso și la toți Leașăi, cu rugăciune, să facă bine să-l 
ajute la uclastă primejdie ce i-ai venit. Şi îndată s'aŭ 
rădicat Craiul, cu 30.000 de Liași, oaste aliasă, și aŭ ve- 
nit de s'aŭ împreunat cu oștile nemțeşti. Fiind cap tu- 
turor oștilor Craiul, s'ai pornit cătră Turci; pre carii 
găsindu-i supt Beciă, prinzănd şi Turcii veaste, s'a 
gătit de război; și le-au eșăt înnainte, să nu-i lase să 
vie la cetate, pănă vor lua cetatia, — că o slăbise răi, cu 
tunuri, cu lagomuri, ce-i dedease în 63 de zile. Dar nu 
i-ai putut opri, ci, dănd război tare, în 5, 6 ciasuri aŭ 
biruit creştinii pre Turci; și aŭ început a fugi, şi a lăsa, 
toate căte aŭ avut: corturi, avuții, zahareale, dobitoace, 
și altele. Acolò aŭ rămas şi Inicerii în șanțuri ; pre carii 
găsindu-i oștile, pre toți i-ai omorăt, ca pre nește do- 
bitoace. Deci, după izbăndă, aŭ intrit Oraiul în cetate, 
şi mare cinste i-ai făcut oștile ; şi, împreunindu-să cu 
Chesariul, s'aii sărutat, şi îndoită mulţămită i-aŭ făcut de 
ajutoriul ce i-aii dat; şi, dăruindu-l bine, împărăteaște, 
Sati dus la ţara lui; iar Turcii de abiia aŭ aflat odihnă 
la Beligrad. Creştinii n'au încetat, ci aŭ mai luat de la 
Turcy atunci Ostrogonul, Hatvanul, Secetul!. Împăratul 
Turcul, fiind la Odrii, şi înțelegănd de aciastă nenoro- 
circo ce aŭ avut oştile lui la Beri, puind vina Viziriu- 
lui (care şi oastia aciasta cu îndemnaria lui sai fost 
făcut, și isprăvi după poftă n'a avut, nici n'a făcut),— 
aŭ trimis ferman de l-ai sugrumat?, şi i-au belit capul, 
ducăndu-l pentru credinţă, să-l vază cu ochii lui; iar în 
locul lui aŭ pus Vizir pre Cară-lbraim-Pașa Caimaca- 
mul. Și oștile s'aă răsipit în ernatic. 

Mal nainte dar de periria Veziriului, Şărban-Vodă şi 
Duca-Vodă, pacea și dragostea cia mincinoasă ce o 
ținia într'ascuns, atunci au eșăt la ivială,—că Şărban- 
Vodă ai tras la judecata Veziriului pre Duca-Voda, arun- 


1 Szecsen. 
* La 25 Decembre 1683. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 205 


căndu-i prihăni, că aŭ luat den țară multe pungt. Duca- 
Vodă încă aŭ muncit de sai îndreptat; şi aŭ rămas 
Șarban-Vodă în deşărt, şi l-ai închis și Veziriul pentru o 
seaamă de bani; şi, neavănd să-i dia, aŭ facut zapis la 
măna Veziriului, cum, mergănd în țară, să-l trimiţă: şi 
aşa l-ai slobozit den închisoare; iar Duca-Vodă s'a 
dus pen Ardial la ţara lui. Ci şi fara nu o aŭ găsit 
precum o aŭ lăsat, — că Moldoveanii ş'aii adus Domn den 
Țara Leșască pre Petreceico-Vodă, și sai nebunit cu 
toţii; adus-aii şi Cazaci, de s’aŭ făcut mare grămadă: şi 
s'aii dus în Bugeac (fiind Hanul cu Tătarăi la Beci), 
de aŭ facut multe reale: pre Doamnă-sa o aŭ găsit fu- 
gită la Brăila, de nevoia răzmiriţilor ce să ațaţase în 
țară. Duca-Vodă încă nu cuteza să meaargă la Scaun, 
fiind Petreceico-Vodă cu oştile acolă, ci șădia la Dom- 
nești, la satul soacră-sa Dabijoaii: pre carele fără veaste 
aŭ venit oşti de la Petreceico-vodă, de l-ai lovit în 
ziua de Crăciun, cănd șădia la masă. Și, fiind oștile lui 
răsipite pen sat, pre la gazde, şi negata, l-aŭ luat de 
l-ai dus în sus spre Ţara Leșască. Cap oștilor era Di- 
midenschi, reghimentariul de la Snetin, și Bainschi, ne- 
potul lui Petreceico-Vodă. Într'o sanie cu pae l-ai pus, 
avănd numai un covor, şi o perină, şi 2 cai răi: unul 
negru, altul alb; hamurile, de tei: den toată averea lui, 
cu atăta l-ai dus în Ţara Leșască. Doamnă-sa venise 
la Focşani, ci, auzind de luarea Domnu-săă, s'aŭ dus 
în Tara Munteneaască. Acest sfărşăt aŭ dat şi Duca-Vodă. 

Iar Hanul, viind den oastea Beciului în Bugiac, și 
văzănd nebuniile Moldovenilor şi ale Cazacilor, ce fă- 
cuse în Bugiac, aŭ trimis pre fie-săi cu Tătari, și i-ati 
îmbulzit pre Moldoveni şi pre Cazaci lăngă Prut: acolo 
i-ati tăiat, i-ai robit, i-ati înnecat în Prut. Cei puţini ce 
aŭ scăpat cum aŭ putut, sau dus la Iaşi, la Petreceico- 
Vodă; care cu toţii de frică aŭ luat calia Sucevii fără 
zăbavă, şi aŭ dus în Țara Leşască. Aciastă isprava 
aŭ făcut Moldovenii cu Petreceico-Vodă, — că aŭ făcut 
nevoe ţări, iar nici un folos maŭ făcut, 


www.dacoromanica.ro 


206 Istoriile Domnilor 'Țarii-Rumauești 


Turcii, auzind că s'au robit Duca-Vodă, aŭ pus Domn 
Moldovii pre Dumitraşco-Vodă, care şi maï nainte ut 
fost Domn la Moldova. Dar rea chiverniseală făcia tå- 
răi, — că era un om fără frica lui Dumnezei: jacaş, cur- 
var, mincinos, şi alte reale avia într'ăusul; că oștile, 
umblănd pen ţară, aŭ adus ţărăi mare foamete, — căt şi 
om pre om mănca. Cei ce aŭ văzut, mi-aii spus că ati 
văzut carne de om friptă în cuptoriă, și vria să o mà- 
nănce neşte oameni, de cei ce nu avia ce mânca; şi aŭ 
fost adus înnaintia Domnului, și pre oamenii aceia ce 
vria să mănănce, şi carnea acea îriptă de om. Și nici 
o umilinţă nu avia Domnul asupra norodului, ce maï 
cumplit s'ai făcut; că, întru acea mare foamete, trimi- 
tia slujitori, şi, unde găsia păine, ori de ce fel, o lua 
de o băga în Curtia Domnească, și de acold o vindia cu 
mare preţ. Ci cei săracă, neputănd ajunge preţul cu 
banii, că nu-i avia, muriia de foame (cum am văzut și 
noi cu ochii noștri, aceastia ce scriem), şi nu să temia 
nimic de păcat. De ar fi luat păine de la cei ce avia 
den destul, şi să dia celor ce n'ai,—aceaia ar fi fost 
dumnezăiască iconomie, şi i-ar fi ertat Dumnezeŭ pă- 
catele căte ar fi avut; dar nu făcea așa, ci munciia să 
facă avuţie cu nedreptate, şi lăsa săracii de muria de 
foame. 

Duca-Vodă, fiind rob în Ţara Leșască, sai tocmit 
cu Craiul într'o sută de pungi de bani, cu scule ce-i va 
da, şi să-l sloboază; şi aŭ trimis la Țarigrad, la Doamnă- 
sa, pre Anastasie Vistier, şi pre nepotul Ducăi-Vodă, 
pre Cărstea Vătaf!, ca să facă acei bani cu sculele, și 
să-i aducă de grab, şi să-l scoaţă den robie. Doamnă- 
sa aŭ umblat can cet (den ce pricină, ea va ști); Şărban- 
Vodă încă i-au zăticnit, dei-aŭ zăbovit multă vreme la 
Bucureşti (că trimisease pre Ghinia Căpitan la Liași, să 


1 Şar putea crede că e fiul Marelui-Vameş Cârstea, fratele lui 
Duca (v. Iorga, Studit şi Doc., IL, p. 41). Dar N. Costin ne limureşte 
că acest Cârstea, Vitav de Aprozi, era, „nepot de vară primare a 
Ducăl-Vodă“ (p. 28). Cf. şi An. Ac. Rom., XVII, secţia ist., p. 199, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 207 


pue nevoinţă să omoare pre Duca-Vodă), şi tărziii i-ai 
slobozit, de s'aii dus în Ardial, la Bistriţă. Acolo aŭ ra- 
mas Anastasie Vistierul cu banii; iar Cărstia Vătafs'aii 
dus cu cărţile şi cu vestea banilor, să spue că aŭ 
adus banii: că vria să dia banii la hotar, şi să ià pre 
Duca-Vodă iar la hotar,—să nu-i facă înşălăciune. Însă, 
cum aŭ sosit Cărstia la Liov, unde era Duca-Vodă, și 
i-ati dat cărțile, şi aŭ început a citi pàn la a treia carte, 
numai aŭ căzut pre laviţă, şi aŭ început a să văeta; 
dar limba, îi perise, şi măinile nu putia să le mișce. 
Decii l-aii rădicat, de l-ai pus în pat: acolia trei zile 
aŭ zăcut, și aŭ muriti!. Cei mai mulţi zic că Șărban- 
Vodă, pen mijlocul unor Liași, să-l fie otrăvit. Cu 
aciastă moarte s'ai sfărșăt și acest Domn. lar banii şi 
sculele, ce era la Bistriţa Ungurească, i-ati luat Ungurii, 
de i-aă măncat toți, şi n'aă mai căutat nimeni, — că naŭ 
mai putut °. Ghinia, Căpitanul lui Șărban-Vodă, ce era 
trimis la Liaşi, şi ispravă ca aciasta făcănd, aŭ purces 
să vie în ţară, dar la Ardial l-aŭ lovit boala fără liac, 
și, la Făgăraș zăcând în cătăva vreame, negrindu-ă măi- 
nele și picioarele, şi tot trupul de viă, şai dat sufle- 
tul dracului. Pre acest Ghine îl avia Sărban-Vodă uci- 
gătoriii de boiari; carele, când muriia, văzăndu-şi tru- 
pul negru, aŭ fost zicănd că și veade păcatele cu ochii’. 
"Ayo tov al XGĂVISIG, 

Întru aceste vremi şi Papa Boicescul, unindu-să cu 

1 Y,, mai ales, N. Costin, pp. 82-8. 

2 În 1700 Anastasia Duca, cu copiii ei: Constantin, Ștefan, Safta 
şi Anastasia, reclamă de la Împăratul suma, ce era de „vre-o 18000 
de galbeni* (Hurmuzaki, VIII, p. 360. În traducerea de firmane a 
lui Mamucca Della Torre, tipărită pe la 1860; (ms. în Bibl. Museu- 
lui Naţional din Pesta, Italica, 4t°, 28, pp. 228-9), se cuprinde ordi- 
nul din 1685 către principele Ardealului, ca banii să nu se mai dea 
în Polonia, ci Ageï ce se trimite. Scrisoarea lui Duca-Vodă către 
Apafiy, cerînd voie a trimite pe Anastase Dimulacovici (Jaworow, 
15 August 1684), se află în Torok-Mag. Allam-Okm., VI, pp. 476-7, Cf. ŞI 
Monumenta Comitialia Transylvaniae, la această dată. 

3 Ghinea avu o misiune în Ardeal la 1682 (Torok-Mag. Allam- 0) m., 
VI, pp. 204-5). 


www.dacoromanica.ro 


208 Istoriile Domnilor Ţării-Rumănești 


cățiva boerinaşi de aï țărăi, sai dus la Odrit să pă- 
rască pre Şărban-Vodă, de hain și de răotăţile ce făcea 
țărăi; iar Șărban-Vodă, avănd pre Carstia Postelnicul 
Scordoc Capichehaiia, iaŭ seris să cheltuiască căt va 
putia şi să-l ià. Și, mergănd Papa Paharnic la Veziriul, 
căte aŭ ştiut, li-ai zis: dar aŭ biruit banii, şi l-au dat 
legat, şi pre el şi pre ceilalți, de i-ai dus la Șărban- 
Vodă; ci pre Papa l-ai ertat (aŭ den porunca Vezi- 
riului, aŭ den rugăciunia surorii lui, Marica Filipeasca!), 
şi l-ai lăsat vii, iar pre ceilalți, i-ai omorât. 

Întru acest an?, aŭ venit poruncă lui Șărban-Vodă, să 
meaargă cu Suliiman-Pașa Sarascher la Cameniţă, că 
venise Liașăi. Deci, purcegînd, cu mare grijă mergia, 
căt sai şi bolnăvit, eşándu-ï la Turci numele de ficlean ; 
iar, slujindu-i norocul şi banii, nici un răi naŭ pățit, 
ci încă prieten pria bun l-aŭ făcut,— căt în multe trebi 
i-ati fost ajutor, şi, căt aŭ fost Sarascher, și după ce 
Sai pus Vezir. Și cu bună seaamă am adevărat că aŭ 
fost poruncă la Sarascherul, întălnindu-să cu Șărban- 
Vods, să-l ià și să-l trimiță la Poartă; dar apoi, împrie- 
tenindu-să, i-aii dres lucrul de spre Poartă, cu scrisorile 
lui. Și aŭ venit iar la Scaun veasel. 

Întracest an, avănd Turcii război cu Nemţii, iar ù 
bat Nemţii, şi lei-aii multe cetiţi; mai numite acestia : 
Visegrad, Vacinul:, Peştea. 

lar întru acest an Apafi Mihai, Craiul Ardialului, aŭ 
cerut de la Turc de aŭ înnoit ('răiia pre fie-săii, care- 
le îi chema iar, pre numele tătăne-săi, Apafi Mihai; şi, 
străngându-să toată ţara la Belgrad, şi viind Turcul 
cu caftan și cu carte împărătească, şi cu daruri, mare 


1 Mama cronicarului. 

? 1685. Despre pîra lui Boicescul nu ştim nimic. Dar în Mart 
Domnul Moldovei se plîngea că Polonii daŭ drumul pribegilor co- 
respondența olandesă). E greşit pusă aici şi expediţia de la Cameniţă, 
care s'a făcut în 1686. V. Vita Constantini Cantemyrii, p. 31, Hurmu- 
zaki, V!, p. 112; Cantemir, Ist, imperiului otoman, p. 214 nota. 

3 Vâcz. 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Căpitanul Filipescu 209 


cinste i-ai făcut, și, pentru bucuriia ce avia, în toată țara 
aŭ poruncit ca să dea cu tunurile la 12 ciasuri, vreame 
de namiazăzi, cănd aŭ îmbrăcat caftanul; şi așa aŭ 
facut. După aceia, dăndu-i daruri ce sai căzut, l-ai 
trimis iar îndărăt. 

Neamţii creştini iar bat pre Turci la Ostrogon, și aŭ 
luat cetatia pănă a doao zi, cu mare vărsare de sănge, 
şi aŭ maï luat și Uivarul. Iar întru acest an, în Ţara 
Ungurească de sus, multe cetăți aŭ luat Nemţii de la 
Turci: Sonlocul!, Aradul, și altele, ce nu sai numit 
aicea. 

Pre aceste vremi învrăjbindu-să Șarban-Vodă cu Du- 
mitrașco, vără-săii, den Moldova, aŭ fost îndemnat Şăr- 
ban-Vodă pre o seaamă de bviari moldoveni de aŭ fugit 
aicea în țară: Gavrileștii, cu Sărdariul Cantimir, şi 
alții. 

Deci Șărban-Vodă, pren mijlocul lui Suliiman-Paşa 
Sarascher, aŭ mazălit pre Dumitrașco-Vodă, și aŭ pus 
Domn Moldovii pre Cantimir Sărdariul, care aŭ îmbră- 
cat caftan de Domnie de la Babà, dela Sarascheriul, Și ai 
fost Domn şapte ani, și aŭ murit în Domnie?. Întru aceste 
vremi încungiură Nemţii cetatia Buda, şi de trei părți 
o bat, şi, făcand multe meșteșuguri, în scurta vreame, 
şi cu multă vărsare de sănge, o aŭ luatde la Turci, — 
stăpănindu-o Turcii 145 de ani pănă acum [1686], ci o aŭ 
luat Nemţii. Aciastă cetate ai fost Scaun Crailor Ungu- 
rești. 

După aceaia Turcul iar aŭ făcut gătire de oaste împo- 
triva Nemţilor, şi aŭ trimis pre Suliiman-Pașa Veziriul 
cu mulţime de Turci, și, găsindu-să cu Neamţii în Cămpii 
Mohaciului, atăt l-ai bătut pre Veziriul, căt maŭ știut 
cum S'aii întors. Carele mergănd la Țarigrad, i-aŭ tăiat, 
Împăratul capul. Iar Nemţii aŭ luat cetatia Osecul, şi, 
mergănd Ghinărariul Dunevald la Sloveni, toată Slove- 


1 Solnocul. 
2 Adaus tărziti, Numirea lui Cantemir se face la 25 Iunie st. n. 1635. 


65545 14 


www.dacoromanica.ro 


210 Istoriile Domnilor Țării-Rumaneşti 


nimia o aŭ luat de la Turci, şi cetăţi: Petrevaradin, 
Valpot, Oracoviţ, Posega; şi Lotaringul Herţegul cu 
mare oaste aŭ venit în Ardial, şi pen toate cetăţile aŭ 
pus oști împărăteşti [1687]. Și într'aciastă vreame Iosif, fiiul 
lui Leopold Împăratul Nemţesc, la Pojun strângăndu-sa 
ghiuluș, den toată ţara, s'aii încoronat Craiul Unguresc ; 
și aŭ luat oștile lui Egherulşi Muncaciul. Iar, al doilea 
an după coronaţie, aŭ luat creştinii Secheșfeirvar, care-i 
zic sirbeaşte Stol-Belgrad [1688]. Tot într'acest an Ca- 
rafa Gheneral aŭ luat cu bătae Lipova, și Bavarul Her- 
teg, cu bătae și cu multă vărsare de sănge, aŭ luat 
Belgradul Turcesc. Și, tot într'aciastă vară, Badensis 
Herţeg, la Bosna, mare tabără turciască aŭ bătut, aŭ 
spart, și partia cea mai multă de Bosna o ai supus 
creştinilor [1688]. 

Întru acest an, Şărban-Vodă aŭ făcut nuntă mare și 
ciustită, măritănd pre fie-sa Smaragda după Gligorie 
Postelnie Băleanul, aducănd sol den Ardial pre Betlen 
Elec, de spre partia Craiului, şi, den Moldova, de la Can- 
timir- Vodă, Velicico Hatmanul, fratele lui Miron Logofăt ; 
cu carii mare veselie aŭ avut. Pentru că aciastă fiica 
a lui Șărban-Vodă, fiind şi frumoasă și înţeliaptă, foarte 
o iubiia fată-săti; și s'ai nevoit prin multe vremi ca 
Să-i găsească soț aseamenea cu ia, de bun neam, frumos, 
înțelept, şi, negăsind aici în ţară, fiind acest cocon de 
boer den țară pribiag în Ardial, iar pentru frica lui 
Şărban-Vodă, şi fiind în casa lui Apafi Mihai Crai Pos- 
telnic, auzindu-i-se politiile, şi frumuseaţia, şi înțelep- 
ciunia, aŭ pus în gănd să-l aducă, să-l facă ginere. Și, 
trimiţănd pre Costandin Căpitan Filipescul (fiind văr 
cu muma lui Grigorie Băleanul),acold unde era, lăngă 
Crai, l-ai pornit şi l-aă adus în ţară, şi i-au dat pre 
fie-sa nevastă. Carii atăta să potrivise amăndoi în toate, 
căt gura nu poate spune frumuseţia lor şi înțelepciu- 
nile lor, şi toți îi tericiia. Dar scurtă bucurie aŭ avut 
săracii, că în cinci luni numai aŭ fost amăndoi. Deci, 


www.dacoromanica.ro 


Constantin Capitanul Filipescu 211 


viind Zmaragdei boală grea, și fără liac, aŭ murit, şi 
o aŭ îngropat cu cinste mare la mănăstire, la Cotrăceni ; 
iar Gligorie Postelnie Bălianul aŭ rămas întristat şi în 
cerneală, cu tot neamul lui!. 


1 V, Socotelile Braşovului, p. 126: „Die 19 Februarii, zu Morgen, 
kam Betthlen Samuel von des Vajvoden Hochzeit auss Bleschland, 
selb 25 Personen“, În pomelnicul Mitropoliei din Tîrgovişte la 
Bibl. Ac. Rom.) se pomeneşte Şerban, Doamna sa şi aceşti copil: 
Gheorghe, Elena, Maria (Bălăceanu), Zmaragda (Băleanu), Casandra 
(Cantemir), Bălaşa (Vlastd). D. Tuducescu îmi comunică inscripţia de 
pe piatra, aflătoare la Mihai-Vodă, a tatălui lui Grigore: „Ivaşco Vel 
Vornic ot Băleni“, mort la 30 August 1679, „în zilele lu Io Duca- 
Vodă“, — deci în Moldova. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Notă. În această tablă nu se cuprind numele fâră mel o legătură cu 
istoria Rominilor, precum nick acelea ce se află în partea cronicit resumată după 
izvoare cunoscute, ca Ureche, Phrantzes, etc. Domnii nn sint pomeniţi decit 


afară din capitolul ce li e eonsacrat. 


Abaza-Paşa. V. Silistra (Abaza, Paşa 
de). 

Adrianopol, 159, 169 70, 171-3, 176. 
191, 195, 200. 

Alexandru-Vodă Mircea, 2 n. 1. 

Alexandru-Vodă Coconul (Divanul 
iul), 110 n. 1. 

Alexandru-Vodă Iliaş (Divanul lui, 
105 n. I. 

America, 39. 

Amlaş, 2 n. 1. 

Antonie-Vodă (din Popeşti, 135 n. 
I, 160 n. 4, 162, 172. 

„Antonie-Vodă (Ruset), 155, 189-90, 
192, 195. 


Babadag, 34, 180, 209. 

Bacăii, 125. 

Bădeanu (Barbu), 160 n. 1. (Mihnea , 
70. 

Bădica (Radu Voevod), 43, 49 n. 4. 

Bahlui, 146. 

Baiazid (Li, Sultan), 12-3. 

Bainski, 205. 

Bălact, 66 n. 3. 

Bălăceanu (Badea , 132, 164, 179, 


Antiochia (patriarchul Macarie de), 
129 n. I. 

Apafiy (Mihai, Ii, 149, 1s1, 183, 
187-8, 203, 208-10. (Soţia , 189. 
(Fiul, 210. 

Argeş (oraş, mănăstire, rii), 2, 38-9. 
54, 123, IBI. 

Armnaşi: Ilie, 161, 171, 182-3. Ivaşco, 
103 n. I. Preda, 177. Radn, 128. 

Aslan (Vornicul), 112. 

Atos, 38, 154. (Mănăstirea Iviruluť 
din), 79, 107. 

Azov, 109:10, 119. 


180 şi n. 1. (Constantin), 180 n. 
1, 196. Pâtraşco), 160 n. I. 

Balasachi, 160, 162 

Băleann (Gheorghe), 146-7, 160 n 1, 
165-6, 168-70, 175, 181, 1834, 
192. (Grigore, 2101.  lvașco, 
360 n. 1, 166, 169, 181,184, 195 
şi n. I, 197, 211 n. 1, (Udrea, 
IIŞ n. 2. 

Balgrad, 93, 136, 138, 208. 


www.dacoromanica.ro 


214 


Bânfiy (Denes), 188. 

Banoveji, 2 n. 1. 

Banul Toma, $4. 

Barbu (Clucer), 139 n. 1. Spătar, 
6r n. 4. (Vornic, 61 n. 4. 

Barcsai (Ak6s , 137, 141. 

Bargandi, 135. 

Larnowski (Miron-Vodă), 111. 

Basarabi, 2 n. 1. 

Basarab (cel Tinăr), 33 n. 1. (Nea- 
goe), 49 n. 4. (Divanul luf), 49 
n. 4. 

Basta (Gheorghe), 35-6. 

Báthory (Andreï, cardinal-nrincipe , 
92 şi urm. (Gabriel , 97, 99, 100. 
(Sigismund), 84. 

Bethlen (Gabriel), 105-6, 111. (Elek), 
210-1 şi n. I, (loan), 176. 

Bekes (István), 85. 

Beldy (Paul), 137, 187-9. 

Benga, 44. 

Bengescu (Stanciu), 66. 

Birlad, 194, 197. 

Birsescu (Radu), 144. (Stroe , 145 

Bistrița (ardeleană), 207. munteană), 
138. - 

Bogdan-Vadă Sasul, 86. 

Bogdan (cumnatul lut Radu-cel-Mare), 
29, 33-4, 39. 

Bogdan (boier al Ducăt-Vodă), 198. 

Eoiana, 66, 

Boldescu (Radu, Stolnicul), 71. 

Bolişteanu (Paraschiva), 193. 

Boros (Jânos), 135. 

Boruleşit, 66 n. 4 

Boteanu (Nedelco), 113. 

Boul (Banul), 113 

Brădescu (Barbu), 112 


Calendarul noii, 78. 

Călineşt! (Iancu căpitan din), 133. 
Calotă, 71. 

Călugăreni, 88. 


Brăila, 66 n. 3, 72. 87, 104. 122, 
135-6, 205. 

Braşov, 49 n. 4, 61 n. 4, 79, 99, 
144, 183. 

Bratul (Păharnic), 73. 

Brin.oveanu (Constantin), 194. 196. 
(Papa), 133. (Preda), 113, 138, 
144. 

Bucov (Tudor din), 70-1. 

Bucşănescu. V. Merișanu. 

Bucşant, 160-1. 

Bucșanul (Staicu), 166 

Bucureşti, 24 n. 2, 34, 44, 52, 65 
n. 2, 73, 78, 85, 89. 113, 115 n. 
2, 3; 124, I3t, 542 N, I, 146, 
148, 160-1, 165-6, 171-3, 175, 
181, 187, 192, 195 n. 2, 206, 
(Biserica Albă), 83. (Biserica Dom- 
nească), 65. (MıhaY- Vodă), 83, 158. 
(Sf. Ecaterina), 113. (Sf. Gheor- 
ghe), 185. (Sf. Troiță), 71, 107, 
III. (Curtea Domnească), 131, 
160. 

Buda, 27, 63, 154, 209. 

Bugeac, 73, 118-20, 124, 137, 164-5, 
197, 205. 

Bubuș (Sandu), 126, 167, 198-9. 

Buiceşti, 131. 

Buicescu (Diicu), 126, 131, 145. 
Papa), 207-8 şi n. 1. 

Bulgari, 11. 

Buliga (Aga), 134:5. 

Burnaz (Alexandru, Armaş), 202. 

Buziu, 43, 122. 

Buzdugan, 104-5. 

Buzești, 84 n. 1, 96. (Radu), 105 n. 
1, 115 n. 2. 

Buzoianu (Dumitraşcu), 136. 


Camenița, 90, 107, 119, 174, 177, 
180, 208. 

Cantacuzino (familia), 148-9, 163, 
165 6, 16$S, 170:2, 177, 182, 


www.dacoromanica.ro 


154-5, 194. ramura din Maol- 
dova), 176. (Genealogia), 25 n. 1. 
Constantin Postelnicul), 132, 144, 
153-4, 163. (Constantin Stolnicul , 
164, 168-70, 177, 194. (Dr*- 
ghict), 159. (Dumitrașco-Vodă), 
153, 189, 198, 205, 209. (Elina), 
154, 196. (Iordachi şi Toma, fraţii 
luí Constantin Postelnicul), 124:5, 
131-2, 164, 170. (Maria, Doamna 
lut Şerban-Vodă), 196. (Matet), 
167, 170. (Miha, 164, 169, 173, 
187. (Pîrvu), 183-4. (Şerban-Vodă), 
148-9, 151-2, 154, 160, 164-5, 
168-70, 173:4, 177, 181, 187, 
192, 194 5. (Sinaranda), 210. 

Cantemir Mirza, 119-20. 

Cantemir-Vodă, 209, 

Căpățineşti. V. Buzoianu. 

Caplea (Domnița, soţia lut Staicu , 
45 n. 1. (Vladul -Y), 71. 

Căpitant: Boncuul, 133. Dumitrașco, 
200. Gidea, 133. Ghinea, 198, 
206-7. Iacşa, 177. Mate! Cără- 
midă, 191. Muşat, 160 n. I Odor, 
144. Pătraşcu, 160 n. 1, 198. 
Sima, 127 n. 2. Vasilie, 173. Viu- 
tlă, 144. 

Cară- Mustafà (Mare- Vizir), 176, 
180-1, 192-4, 203. 

Caraagact, 169. 

Carageă (Costea, Pavlachi și Aposto- 
Jachi), 123. 

Caraman-Paşa, 88. 

Caramanliul (Duinitrașco), 161. 

Caransebeş, 114 n. 2, 176. 

Carida (Vistier), 133 n. 1. 

Catargiu (familia munteană), 115 şi 
n. 3. 

Cazaci, 67, 75-6, 78-9, 93, 98,107, 
100-10. IIQ, 127 și n, 2, 130-7, 
148, 183, 192, 201-2, 203. 

Cehrin, 192-3. 

Cepariul (Ivaşco şi Dumitrașco), 
138 şi n. 2. 


215 


Cetatea-Albă, 34, 73, 119, 124. 

Cetăţuia, 189-90 

Chalkokondylas, 20 n. 3. 

Chenaan-Pașa, 123 n. 4, 140. 

Chiajna (Doamna, 61 n. 4, 65-6, 
6a n. 1. 

Chilia. 34, 119-20. 

Chiuprului, 151, 154, 171, 191. 

Chodkiewicz Hatmanul), 107 

Cîineni, 96. 

Cîmpineanu (Vasile , 145. 

Cîmpulung, 2, 9, 160 n. 1, 

Cindescu (fraţi! Radu, Moise şi Ne- 
goiță), 145. 

Ciocâneșii, 123, 135. 

Ciobotarul (MihaY), 133. 

Cirstieneşti, 96, 

Ciudin (Gheorghiță), 152, 184, 198, 
202. 

Clanţa, 115 n. 2. 

Clejani, 44. 

ClincenY, 66 n. 3. 

Cluceri; Badea, 66. Tudoran, 191-2. 

Cluj, 63. 

Coadă Vormicul, 60. (Fiul lui, Tu- 
dose), 61 n. 4. 

Cocorăztt, 187. 

Colintina, 114. 

Comana, 159. 

Comăneanu (Badea), 145. 

Comişi : Ghinea, 169-70. Stoian, 173. 

Constantin-Vodă Şerban, 112 n. 3, 
139 n. 1, 145-9 n. 1, 150. 

Constantinopol, 39, 44; 49, 51-2, 
66, 77, 79. 83; 99, 102, 109 10, 
117, 119-20, 123, 131, 138-9, 
145, 148, 155, 157:9, 162,167 8, 
177, 181-4 n, 1, 198, 200 2, 207. 
(Ediculele, la), 102, 127, 188. 

Copăceni, 123. 

Corbeanu (Dumitrașco), 193. (Vin- 
ulă), 194. 

Cornăţeanu (Cărstea , 133. V. şi 
Socol. 

Cornet, 165. 


www.dacoromanica.ro 


216 


Cprvin (loan), 19-22, 24. (regele 
Mater), 24-5, 27, 32. 

Costin (Miron, 199. (Velicico), 210. 

Cotmeana, 12 n. 4, 13. 

Coţofeanu (Ioan), 202. (Mihat), 112 
n. 3. 

Cotroceni, 124, 158, 211. 

Cozia, 12 n. 4. 

Craiova, 50, 53, 75, 83, 153, 165. 
Mușat, ispravnic de), 82 n. 1. 


Dabija-Vodă, 126, 150-1, 15485, 
157. (Doamna Catrina , 187, 202 
n. 2, 205. 

Dan al Il-lea, sn. 1. 

Dănești sat), 138 n. 2. 

Datco (boier muntean), 43. 

Dealu (mănăstire , 2 n. I, 28-9, 34, 
38-9. 

Deleni, 66 n 3. 

Dermidechi, 205. 

Desa (Radu logofátul din), 113. 

Despina (Doamna lui Neagoe Ba- 
sarab , 42, 44. 

Dimbovija, 32. 

DiımulovicY (Anastase, om al Ducăı- 
Vodă), 206-7 şi n. I. 

Dubreni, 130, 141-2. 

Dobrogea, 167. 

Dobromir Banul, 78. 

Dobrunul, 74 n. 3. 

IDohan-ghecet, 197. 

Doicescu (Udrea), 133. 

DomneșştY, 205. 

Dosul, 2v0, 

Dragin Postelnicul, 50 !. 


Egipt, 27, 36, 39, qt-2, 50. 


e 
Fâpăraș, 1, 2n I, 4 96, 207. 
F.rcășanu Pirvu), 182. (Radu), 138, 


145. 


E 


F 


Craiovești, 31 n. 1, 33-4- (Barbu), 
30 și n.1, 33, 37» 52-3 n. 2. (Pir- 
vu), 3! n. 1, 33» 37» 49. 

Creta, 157, 163, 177, 182:3. 

Creţulescu (Pîrvu), 194. (Radu), 165- 
6, 168-71, 172, 177, 186-7, 194. 

Crimeia, 27, 119-20, 137. 

Csáky (Ladislas), 95-6, 127:8. 

eCusmir> (în Ungaria), 154 n. 1. 


Drăgănești, 167, 1£7. 

Drăghinic! (lene , 203 şi n. I. 

Drăgoiești (Radu din), 70. 

Dragomir (Vornicul, supt Alexandru. 
Vodă Mircea , 73. 

Dragomir (Vornicul, supt MateY Ba- 
sarab), 115 n. 3. 

Dragu (Stolnicul, 
Ciobanul), 60. 

Drăguleţul (Stan, fiul lul), 71. 

Drăgușmn (Păharnicul), 112 n. 3. 

Dridov, 135. 

Drosul, 187, 197-8 n. 1. 

Duca-Vodă, 157-9, 165, 167, 173-4, 
198-206, 211 n. 1. (Doamna Ana. 
stasia), 167. 187, 205, 207-8. 
(Fiica lor Catrina), 158, 201-2- 
(Cetialţi fY aY lor), 207 n. 1. 

Dudescu (Dimitrie), 115 și n. 2. 
(Radu), 186. 

Dudești, 114. 

Dumbravă (Vornicul), 72 și n. 3. 

Dunăre, 2, 32, 43-4, 65, 86, 98, 
120, 138, 162, 167-9, 200. 


tăiat de Mircea 


Filipescu (Constantin Căpitanul), 
210. (Marica), 208. (Pană), 144. 
(Rada , 189 n. 3. 


www.dacoromanica.ro 


Filipești, 187, 

Filişanu Dumitru), 112 şi n. 3. 
Finta, 126:7 n. 2. 
Fîntina-Ţiganului, 54-5, 127. 
Fintinele, 187. 


Galata, 189. 

Gaudy (Andrei), 135. 

Găuriciul, 103 n. 3. 

Gavril (Spătarul muntean), 114 n. 2. 

Gavriliţeşt! (boer! moldoyen!), 209. 

Gelept, 82. 

Germania, 24-5, 32, 51, 8 -1, 95, 
107, 112, 147, ŞI, 155, 164, 
167-8, 173-4, 178, 203 şi urm. 

Gherghița, 49 n. 4, 108, 122 n. 2, 
134 198-9. 

Ghica (Gheorghe-Vodă , 138, 142, 
146, 149 n. 1. (Grigore-Vodă , 142, 
164,168-9. Divanul acestuia , 154. 
Maria, soția lu! Grigore , 175, 177, 
180-1, (Fi eï), 180-1. 

Ghimpeni, 49 n. 4, 

Ghiorma (Banul), 133. (Fiul luY, Ale- 
xandru), 153. 

«Ghiula», 146. 


Häbäşescu (Grigore), 131-2 şi n. I. 
HaiducY, 193. 

Halicz, 190. 

HäănceştY, 167 şi n. 2. 

Hangu, 173, 175. 

Haţeg, 112, 176, 182. 

Hincnl, 167. 

Hiîrlăă, 111. 

Hirşova, 87. 


IacşicY (Dimitrie , 33, 45 n. I. 
lalomiţa, 12 n. 4, 126. 
Ialpug, 124. 


H 


Floci (Tirgul-de- , 72, 82 
Flondor (Teodor), 192 n. 1, 
Focșani, 94, 126, 194 197, 205. 
Francesi, 32. 

Furcă (Radu), 53 n. 2. 


Giurgiu, 62, 86, 88, 89, 104, 141, 
146. 

Glubavi, 44. 

Golescu (Ivaşco şi Stana), 133 n. 1. 

Golești! satul), 133 n. I. 

Gonţea Păharnicul, 78. 

Gorgan Spătarul, 112 și n. 3. 

Govora, 45 n. I. 

Grădişteanu (Nica), 186. (Viicul, 
160 n. 1, 186-7, 197-8 şin. 1. 

Grămăticul Pascali, 162, 

Greceanu (Dzăghic), 133. (Papa, 
115 şi n. (Radu), 20 n. 3. 

Greci, 3 şi urm., 8 şi urm., 9-10, 
14-6, 18-9, 23-4, 26, 30, 32, 55, 
100, 103:4, I1O n, I, 117-8, 159 
63. 

Grecul (Pavăl Banul , 61-2 și n. 1. 

Grumazi, 45. 

Gurghiu, 76. 


Hmilniţchi, 126. 

Horváth (Mihály), 85. 

Hotin, 94, 115 n. 2, 175, 177-9. 

Hrisoscul (vătaf), 182. 

Hrizea (Vornicul , 113, 115 şi n, 2. 
(Spătarul , 134-6. (Vistierul , 166, 
169, 181-2, 185-6, 192, 196, 199, 
200. 

Husein-Seidi-Oglu-Paşa, 177, 150. 


Ianachi Banul, 115 n. 3. 
lani Banul, 83. 
Iași, 149, 167,189, 191, 194,197 205 


www.dacoromanica.ro 


218 


Ibrahim-Pașa  Mare-Vizir pe vremea Ioan Logofătul supt Petru- Vodă 
lu! MibaY Viteazul), gr. Şchiopul , 66 n. 3. 
Ienișer, 160 şi n. 2, 163. Tonice (Insulele , 55. 
Ierusalim, 38. Isabela regină a Ungariel), 63-4. 
Iliaş (Alexandru), 105 n. 1. V, Ale- Isaccea. V. Obluciţa. 
xandru Iliaș. Istrati Postelnicul muntean), 144. 
Inäù, 145. Izvarna, 113. 


Ioan-Vodă al Moldoveř), 72-3. 


J 
Jiul, 53. Jurători, 83. 
Joimiri, 98. 
I< 
Kemeny (Ion), 137, 147, 150-1. Kornis (Gaşpar , 137. 
Korecki, 102, 
L 
Ladyszyn, 184 şi n. 1, 193. Lovişte, 165. 
Laiot {pretendent , 54-5 Luccari, 2 n. 1, 
Lăpuşna, 198 Ludescu (Stoica, 2 n. 1, 173. (Fiul 
Lazár (Istvan). 176. săi, Constantin, 181. 
Lăzureanu loan, 160 n 1. Lunca-Mare, 99. 
Lemberg, 175, 207. Lupu (Ștefan-Vodă), 127, 147, 149 
Leon-Vodă 117. şi n. 2, 150. (Vasile-Vodi), 121-5, 
Leurdeanu Matei), 171. (Radu . 162 127, 147, 149 şi n. 2, 150. (Doamna 
n. r. Stroe), 160 n. 1, 164-5, acestuia), 127-8. 
171, 175, 181, 184 7. Lupu (Mehedinţeanul). V, Mehedin- 
Leva (Lewenz), 154-5, 1789. țeanul. 
Litvani, 32, 107. Luther, 40. 
Logofătul Vlaicul, 54. 
M 
Maia (Preda Beca din , 133. Mareş Banul, 152-3, 160 n. 1, 165-6, 
Mailat (Ştefan-Vodă , 4. 169, 173. 
Măneşti, 61, 108, 115 n. 2. (Dracea Margă! (Mate! al), 66, 
Armasul din), 3». Mărgineni, 154. 
Manoli (pribeagul), 54. Marotin, 86, 
Manta Banul, 86, Matei-Vodă, 112, 131, 144. (Doamna 
Marco-Vodă, 94. sa, Elina), 129. 
Mărcuța, 114. Mediaş, 100, 


www.dacoromanica.ro 


Mehedinţeanui (Lupu Păharnicul , 
104-5 şi n, 1. 

Mehedinţi, 74, 165, 182. 

Mehmed Alibegovici (Paşă de Ni- 
copol), 34 şi n. 1, 42-6. 

Merişanu (Bărcan), 101. (Staico), 192, 
195 şi n. 1, 197. 

Miha! Cămăraşul, 101. 

Mihăiţă Vornicul, 78. 

Mihatco (pribeagul), 54. 

Mihnea al Il- ea, (fiit luY), 79 n. 2. 

Mihnea al MIl-lea, 115 n. 2, 150, 153. 

Mihu Spătarul, 115. 

Milescu (Banul Barbu), 193. 

Miînzeşti, 149, 

Mircea cel «<Băirîn> (urmaşi! uY), 
16 n. I. 

Mirelor (Mitropolitul Mate! al), 196. 

Mirislăi, 96 n. 1. 

Miroslav Logofătul (şi fiul săi), 11ş 
n. 2. 

Miîrzac!, 120. 


Nănisori, 122 şi n. 2. 

Năsturel (Radu), 162 n. 2, 170. 

Neaga (Doamna lui Mihnea al -lea , 
79 n. 2. 

Neagoe (Spătarul), 45. (Vornicul), 
50-1. 

Necula (Vistierul), 115. 

Negru-Vodă (Cetatea-luy), 2 n. 1. 


Obilești, 114 

Obluciţa, 124. 

Ocna, 173, 177, 179, 200. (Radu 
Vistierul din), 200. 

Udivoianul (căpitan , 154. 

Ogrdzeni, 162 n. 1. 


Padova, 107. 
Paisie (pretendent), 108. 


219 


Mislea, 54. 

Mitrea Vistierul în secolulal XVI- ea , 
72-43. (În al XVII-lea , 112, 

Mitropolitul Ignatie, 130, Teodosie, 
160. 

Mohács, 209. 

Moise-Vodă Divanul lu), 51 n. 1. 

Moldova, 10-1, 14-5, 21-7, 29, 39 2, 
39-40, 42, 46, 55-9, 62-4, 67-9, 
71-3, 75-9, 80, 83-4, 8990, 93 
şi urm., 96, 110-1, 1I4:5, 120, 
134, 136-7. 

Moscovia și Muscali, 32, 72, 109-10, 
119, 142, 192-3. 

Movilă Alexandru-Vod , 102. Bog- 
dan-Vodă), 102. (Constantin-Vod , 
98, 100, 102, (Elisabeta), 101-2. 
Gavriil-Vodă), 103, II2 n. 3. 
(Moise-Vodâ), 118. (Simion-Vodă 
94 şi urm, 

Munteni (sat), 79. 

Muselim (lordachi , 202. 


Nica Vistierul, 105 n. 1. 

Nicopol, 12, n. 4, 13-4, 43, 54, 91, 
114, 177. (Hafiz-Paşa de, 91. 
Nifon (patriarch de Constantino- 
pol) 28, 9, 33, 38. 

Nikusios (Panaio'i), 155, 168, 171 3. 

Nimirov, 202. 

Nistru, 165, 178, 180. 190. 


Olt, 13, 52, 66, 108, 110. 
Omenedic, 53. 
Oradea-Mare, 146, 149. 
Orbi, 139 n. 1. 

Orhet, 198. 


Papa (Pâharnicul), 208. (Vistierul) 
185. 


www.dacoromanica.ro 


220 


Papi, 14. 

Paruș Spătarul, 104-5 n. 1, 

Pehlivani, 158-9, 

Persan], 26, 34:6, 40-1, 61,75, 90, 
119, 121, 

Pesta, 208. 

Peştişani, 82 n. 1, Ito n, 1, 

Pelraşco (boier ucis de Alexandru: 
Vodă Mircea), 70. 

Petriceico (Ştefan-Vodă), 174 6, 178, 
205. 

Petru-Vodă Șchiopul, 65-6, 68 n, 1. 
Divanul luf), 66 n. a, 

Phrantzes, 3, 4, 12, 24- 

Piepteşti, 192 n. 2. 

Pirăea, 112 n. 3. 

Pircălabt: loan (supt Alexandru- Vodă 
Mircea), 73. 

Pirlianu (Barbu , 160 n. t, (Danciu 
şi Preda), 145. 

Pirvul Comisu', 45 n. 1. (Tatăl săii 
Staico, 45 n. I, 


Răcăciuni, 124. 

Radu-Vodă, (L-ui), 45 n. 1. (cel Fru- 
mos; Divanul săi), 24 n. 2. (cel 
Mare), 38-9. de la Afumaţi), 43 
şi urm, (Divanul lut), 45. («Că- 
lugărul>), 43. (Lhaş, preteudent), 
61 şi n. 4.(Papa, pretendent), 75. 
(Şerban ; Doamna: Elina , 100 n. 
1. (Stanciul, Slugezul lut), 99. (Mih- 
nea), 79, 82 n. 1. (Divanul săi, 
103 n. 3. (Leon), 201, (Alexan- 
drovici), 114-7. 

Radu Comisul ‘tăiat de Mircea Cio- 
banul), 60, (Lugofâtul supt Pe- 
iru Șchiopul), 66 

lhâk6czy Gheorghe L-iii şi al Il-lea), 
112, 122, 124, 127, 133-5 şi n. 
1, 1368, 14t 3, 145-6, 148,151. 

Ramadanowshi (Hatman), 196. 


Piteşti, 46. 

Ploieşti, 108. 

Podolia, 190. 

Podul-Iloaet, 126. 

Poienari, 15-6. 

Polonia și Poloni, 141-2, 151 n. 1, 
174-5, 177-8, 186, 189-91, 202, 
205-8, 

Popescu (Gheorghe Vistierul), 133. 
(Neagu-Vodă), 166-7. (Şerban), 
160 n, 1, V, şi Antonie-Voda şi 
Hrizea Vistierul. 

Popeşti (sat), 52. 

PopricanY, 127. 

Postelnici ; Voico, 185. 

Potocki, 1o01, 

Prahova, 61, 

Preda (fratele lut Basarab Neagoe , 
42-3. 

Prisăceni, 113. 

Prut, 205. 

Putna (rîi), 122. 


Rașov, 104. 

cRătezaş», 30. 

Rimnicul.- Sărat, 26 n. 2, 30. (-Vil- 
cel), 50, (Teofil, episcop de), 113. 

Rodos, 47-8, 

Roșca (Iani), 194. 

Roșit (soldaţ'), 78, 79, 112 n. 3, 

Rovine, 13. 

Rucăr, 46, 89, 146 n. 2, 147. 

Rumăneşti, 65. 

Kuşava, 176. 

Rusciuc, 155, 194, 196. 

Nuset (bătrinul Cupariii), 158, (An- 
tonie-Vodă), V,  Antonme-Vodă, 
(Iordachi și Alexandru, fit luf An- 
tonie-Vodă), 189 şi n. 3, 192. 
(Lascarachi), 192, 194 

Ruşt-de- Vede, 24 n. 2, 108, 


www.dacoromanica.ro 


Săpăţeni, 72. 

Sărata, 194. 

Sași, 2, 61 n. 4, 183. 

Şcheia, 29 şi n. 3. 

Schender-Pașa, 102, 104 5. 

Scherlet (gealepul. şi fiică-sa), 109. 

Scordot (Cristea), 208. 

Secul, 48, 61 n. 4. 

Secuianu (Neagoe), 160 n. 1, 164, 
168, 182-3, 195 n. 1. 

Seidi-Ahmed-Paşa, 147, 174- 

Şerpăteşti, 66. 

Severin, 2 n, 1. 8. 

Sibiu, 33, 93, 99, 181. 

Sighișoara, 141, IŞI. 

Siliştea, 57, 105, 120, 123, 134, 
192. (Paşt: Abaza), 113, 114, 
117-8. (Siavuş), 136. (Cară-Mus- 
tafà), 148-9. V, şi Cară-Mustafă, 

Şimlăii, V, «Şomliu»ə, 

Sinan-Paşa (Mare-Vizir), 85, 88, 

Sint-lmbre, 21. 

Sirca, 127. 

Sirbi, 11, 14-5, 20-1, 58, 9I, 132, 
144. (Marco Cralievict, Constantin 
şi Dragaș), 13, 

Siret, 2, 109, 

Sişman (Țar bulgar), 9. 

Slatina, 53. 

Snagov, 15, 115 n. 2, 154, 164, 
171, 198. 

Sobieski (loan), 177-8, 180, 190 
204. 

Socol (din sec, al XVI-lea), 61 n, 4, 
63, (Fiul lut, Radu), 71. (Cornă- 
țeanul), 129 şi n, 1. (Fiil lui), 
129 n. 1. (Logofătul), 187. 

Sofialiul, 160, 162. 

Soliman (serascher), 208, 

«Șomliii»>, 95. 


19 
tu 
m 


Şoplea, 126, 143 n. 3- 

Soroca, 194 

Spalato, 175 n. 2. 

Spania, 39. 

Staico (Logofătul, 45 

Stamati Postelnicul), 157. 

Stanciul (Logofătul, tăiat de Mihnea 
al II-lea), 78. 

Stanciu (Portarul, supt Radu de la 
Afumaţi), 45. 

Stănescu (Dumitru), 133. 

Stănești, 86, 

Stănilă (Vornicul), 65. 125, 142. 

Ştefan-Vodă Surdul, 79, 
Ştefan (Gheorghe-Vodă), 124-8, 131- 
4, 138-9, 142. Doamna lu’), 
Ştefan (fiul lut Radu Leon), 158-9, 
201-2, 

Stepan (Postelnicul ; sec. al XVI-lea), 
66. 

Ştirbe! (Cernica), 105 n. 1. (Radu), 
160 n. 1, 166, 169. 

Stoica (Logofătul, supt Teodosie- 
Vodă), 43. 

Stoica (Vistierul), 110 n. 1, 

Stoican, 33. 

Stoluiani, 110 n. 1. 

Strehaia, 2 n. 1. 

Stroe (pribeagul), 54. 

Stroe (Spătarul), 61, 

Strunga, 142. 

Studeniţa, 118, 

Sturdza (Teodor , 175. 

Suceava, 90, 98, 100 n. 1, 127, 
198, 205. 

Suedest, 112, 136-7. 

Şufariul (Manolachi), 105 n. 1. (Sa- 
va), 133. 

Székely Moise, principe al Ardealu- 
lu), 97. 


www.dacoromanica.ro 


T nganul, 22. 

Tatari, 23, 34 3940, 4», 56, 62, 
68, 72-3, 79, 85, 99, 1002, 109, 
1145 ŞI n. 3, 119, 127, 129, 
137, 141, 143, 1459, 152, 154, 
177, 150, 183, 159. 190, 197, 
203, 303. 

T tăreșii, 66 n. 3 

Teleajin, 94, 99, 134, 143. 

Teodosie Vodă, 42 și urm. 

Teodosie Banul, 61, 

Pigani, 66 n. 3, 74 n. 3. 

“ighinea, 73, 119, 149-50. 192. 

Tigveni, 138 n. 2. 

Timuș (Hmilniţch , 126-8. 

lîrgovişte, 15. 38, 43, 46, 54, 89, 
104, 112 n. 3, 115 n. 3, 1267, 


Udrea Hatinanul), 9E. 

Udniște (Vistierul), 61. 

Udrişte Spătarul (sec. al XVII-lea), 
145. 

Uivar, 152 şi n., I. 

Uman, 184 şi n. 1. 

Unguri, 2, 9 19, 22-3, 267, 30, 


Văcărești, 34, 124. 

Vălcan, 66, 112. 

Varna, 57. 

Vătafť: Badea, 144. (Cîrstea), 206-7. 

Veneția și VenepienY, 18, 27, 73-4, 
79, 107, 164, 168, 175 şi n. 2. 

Vidin, 14, 92. 

Viena, 27, 51, 96, 10Q, 203 4. 

Viisoara, 52-3 n. 2. 

Vintilă-Vodă Divanul săi, 53n. 2, 

Vintilă- Voda (pretendent , 73. 


Zamoysm (loan), 89, 94. 
Zolyom (David), 112 3 


131, 144. (Biserica Domnească 
din), 129. 

Tîrgul Bengăi, 138 

Tirgul-Frumos, 139, 142. 

Tirşor, 17-8, 47. 

Tismana, 113, 177. 

Toh6ly (Emeric), 203. 

lomşa Ştefan al ll-lea), 100 1, 103, 
105. 

Tratatul luf Laiot cu Turcii, 25 n. 1. 

Trembowla, 186. 

Tributul Moldove! faţă de "urci, 40. 

Trotuș, 94, 194. 

“Țucala (Ghinea; şi fiul săă , 128 n. 3. 

"Turturea (Păharnic , 103 n. 3; 

Tutana, 95. 


Țuţora, 90, 190 195. 


33. 44, 468, 52, 54-5, 58, Gin. 
4. 62-4, 70, 74, 79, 834. 87, 
96, 100, 104-7, 113 4. 116, 122-3, 
129, 134, 138-42, 146-7, 150 1, 
167, 176, 152, 187-0, 202 
Unirea de la Florența, 18 
Uzbec, 14-5. 


Vintilă (Comisul), 61. Vornicul), 
61 n. 4. 

Vişa Doamna), 79 n. 2. 

Vistieri: Negoiţă, 185. V. Hnzea 
şi Udrişte. 

Vlad-Vodă (Viăduţă), 43 n. 1, 45 
n. 1. (din 1530; Divanul să, 
52. (Călugărul), 31 n. 1. 

Vladislav-Vodă, 46. 

Vladislav (Pîrvu), 143 4. 

Vornicul Gheorghe, 166 9,173, 177: 


Zurawna, 190. 


www.dacoromanica.ro 


ERRATĂ 


La p. 164. rîndurile 1-3 de sus, a se suprima repetarea: „Şărban 
Spătarul, Costandin Postelnicul Cantacozino“. 


www.dacoromanica.ro 


IO Jap, 
i 
A (i P K 
o Di 


LII 
tu 


sa 


ua 
A vu 
U 


| 
Mu 


ON 
N tar A t 
i A 


NA su 


ei 


Zoia 


E: Zi 
SENES 
E 


za 
== 


o Ri 


Ers 


Eain 


233: 
a 


Ac 


Eziz 


si 


3532333: 


UROA 
ANONY 

SO KRN 
- — 


ns 


zy 


zi 
aaa 
See 
AE 


o a 
ana titi citi 


er 
piraye id 


SaF 


S 


a 
rit 
sii zi 


mu sa 
A 


09 
Cepo pi 
pa ae 
aveau de too RT aa Via 
EEN vee 


A si EN sera î 
a A po 
i c T 


R 
2 par A 
SON za 


y 
NA A i 


i 
. 


XA i 


ati 


ONR 


pa 
A 
n 


tri 
și a 


NANE Q 


RENN o p 
ha 


satu —- 
EUSA 


tit 


SM pu i 


at 
A 


CI 
An 


CA 
COASTE. Sati Mi 
ui f 


N 


ENN 


atit razti 
a Ra sin ea sa 
KAON pă UAY 
D și ri tă 


it 
sei tată 


LOA 
trad VAATA IA 
O UA a ii 
GONIN 


NW 
LA ata 
tat și 


pi 


NUL d 


4 az, 


Vu 
1 


zeste 
EREE 


EEN 


OLCI 
ANORG 
ROn 


SU) 


pi Aaa 
ASIA 
ai “ A 


TRER, 
ER SIZE: 


i 


rE 


AN 
Aa at 


A o 
ONN 
- } A 

T Su A 


AN Ae 
0 
o ua MA ADR ATA A 
X 


n i 


E 
Y 
N ii A 
ina aăţiț 43! 

OINK 


ra 


i 
tu 
RNA 


sa 


NI 
ml d 

x 
Si 
H 


cei 
at ha, 
Y 
A 


iei 
ILARIE 
Su tatii 


abate 
a): in 


GERN IE, 


inel 


ra ca 
AAN 
zi iai 


vih 
NANA ANA 


ji d 
Ai sit 

OROCO 
tai 


ANA 
fosa 


A ALIA 
pt AA 


aA 
s 


MAANGA 


-o 
i i iu N 
— - | 


tre W ist AA i 
W 
— î 
Mila 
N 


vita 


AIRAA N 


A 
NA SN 
- — 
i 


Vi 


i al 
su 


N 


1 
i 


Va 
W 


ral AR e UIAA VERA 
A y NAS 


h 
AN, W; 
— 
to NO 
| MON a it 


ui i 


(UA 


it k 
Ă N 


ANA 


Sit la 


MURI i 


A 


N 
N ANN W NAN NOAS 
st 


e : i al 
- A 


o SN, i 


Ci SUE Na 


iR Da 


CA 
yi me: SIA 
EIN 
Și Saca 
e OP fn 
j o 


Hacor A Bo 


în 
oS 
A 


o EnS 
a 
io Si 


Qa 


AL Sa