St. doc. VII — fara OCR_pypdf2

STUDII SI DOCUMENTE 


ISTORIA ROMINILOR 


VII. 


„titi mg, t Egl ME 


— PARTEA Ill — 


ISTORIA LITERATURII RELIGIOASE A ROMINILOR PĂNĂ LA 1688 


DE 
N. IORGA 


PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI 
A NISTERIULUĂ DE INS UC 
BUCUREȘTI 
Stabilimentul grafic I. V. SOCECU, Strada Berzei, 59 
1904 


www.dacoromanica.ro 


STUDII ŞI DOCUMENTE 


CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÂNILOR 


VII 


www.dacoromanica.ro 


PREFAȚA 


Acum patru ani tipăriam, cu cheltuiala d-lui Al. Callimachi, 
o /storze a hteraturii vomine în secolul al XVIII-lea, sai 
mai bine de la 1688 pănă la 18211. 

Ea cerceta produse literare alcătuite într'o limbă, despre 
a cărei formaţie şi dezvoltare n'aveam să mă ocup și se 
opria în momentul cînd se ivește literatura de imaginaţie si 
poesia. 

M'am crezut dator să urmez cercetările mele și înnainte de 
1688 și după 1821, pentru ca astfel întreaga noastră litera- 
tură să se înfățișeze în lucrări întipărite de aceleași idei stă- 
pinitoare și țesute după același sistem. Mi-am propus astfel 
să daŭ mai întăiii Istoria literară a veacurilor de la început, 
în care s'a înjghebat, prin muncitori din toate Ținuturile Romi- 
nimii, o limbă înțeleasă în toate si de care aproape două vea- 
curi, pănă la rătăcirile de acum cincizeci de ani, nimeni na 
cutezat să se depărteze; să arăt formele, tot mai desăvirșite, 
în care s'a strămutat pentru toată lumea acea literatură reli- 
gioasă cu care încep toate popoarele creştine. Apoi era să 
duc înnainte firul, înnodat, dar nu rupt, de mine la data de 
oprire 1821, pentru ca să însemn cu toată nepărtenirea și 
în deplina cunoștință a motivelor, împrejurărilor contempo- 
rane și urmărilor, mersul, lupta între sine, biruința viitoare și 
încetarea curentelor în veacul al XIX-lea întreg. 

Astăzi pot da cetitorilor, acelor cetitori cari aü primit cu 
bucurie, ca un lucru folositor, saŭ uneori și cu iubire, ca un 
lucru frumos, /sforia literaturii în veacul al X VIII-lea, un vo- 


` București, Minerva, 1901, 2 vol. şi o broșură de tablă. 


www.dacoromanica.ro 


6 PREFAŢĂ 


lum de proporții mult mai restrinse — după cum e, de al- 
minteri, și subiectul—, în care se înfățișează începuturile litera- 
turii romănești și cărțile bisericești contemporane cu cronicile 
cele d'intăiui, de care cronici am vorbit în Excursurile la 
publicația mea menţionată. 

S'ar părea că aceste scrieri, păstrate astăzi în manuscripte 
de multe ori neîntregi și stricate, în tipărituri sfășiate de 
vremi grele și de vremi nepioase, n'ar avea interes decit pen- 
tru teologul care ar voi să-și dea seamă de calitatea cărților 
sfinte ce se întrebuințaii la noi în deosebitele timpuri, pentru 
filolog, care urmărește în ele forme de limbă dispărute, pe 
care le descopere cu plăcere și le adună cu îngrijire, saŭ, în 
sfîrșit, pentru bibliograf, care vrea să știe ce tipărituri anume 
aü ieșit din teascurile muntene. destul de vechi — cînd pri- 
vește cineva întinderea tiparului în Răsărit —, din cele ar- 
delene, ceva mai nouă, saii din cele ce s'au așezat, mai tărziti, 
în Moldova. Ele ar putea sluji deci numai la studii de exe- 
gesă, la cercetări lexicografice și la investigaţii bibliografice. 

Căci în ele nu e nimic original. Sînt numaitraduceri: din 
slavonește întăiii, din ungurește, din nemțește chiar, apoi si 
din grecește. Partea de prelucrare, adausă pe lingă traducere, 
e de tot mică. Întăia operă întru cîtva originală e Psaltirea 
în versuri a lui Dosoftei Mitropolitul Moldovei, din al treilea 
sfert al veacului al XVII lea. 

Poate exista un interes literar, un interes sufletesc, un in- 
teres național în asemenea împrejurări? 


După ce am străbătut materialul și am cîştigat conclusiile, 
putem spune hotărît că acest interes există, 

„A urmări, în adevăr, aceste traduceri e a merge pe urma 
celor d'intăii pași pe cari poporul romin îi face pe drumul 
greii al culturii, în care individualitatea, originalitatea, liber. 
tatea apar numai foarte tărzii la toate neamurile, și mai ales 
la unul care a trăit în împrejurări așa de puțin priincioase 
ca al nostru. Vedem întăi pe sătenii și popii Maramureșului, 
cari auzise pănă atunci numai mormăitul neînțeles al cărților 
slavone, încălzindu-se pentru legea creștină curată pe care o 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ 7 


răspîndia în pragul veacului al XV-lea Ioan Hus Cehul și 
care luminâ ca un vesel răsărit de soare de pe rugul lui de 
suferințe și de moarte. Unul dintre acești popi cuteză, în 
mănăstirea maramureșeană din Peri sai aiurea, prin acele 
părți, să dea pentru întăia oară o parte din Scriptură în ro- 
mănește; acum întăiu slovele străine, chirilice, servesc pen- 
tru a însemna pagini întregi pe limba noastră, E aceasta nu- 
mai un fenomen filologic sai literar-bisericesc și nu vorbește 
el oare si — să zicem — inimii noastre? 

Trece un veac și jumătate. Ardealul e cucerit de Reforma 
calvinilor și a luteranilor. Patroni literari de altă nație în- 
deau.nă pe un cleric muntean fugar, Coresi, să tipărească 
vechile tălmăciri husite. El face aceasta, si, în curind sati 
tot-odată, se adaugă traduceri nouă. Publicațiile ardelene se 
răspîndesc mai mult sai mai puțin în toate părțile, Ro- 
miînul de pretutindeni se deprinde a înțelege cartea romă- 
nească în forma traducerilor maramureșene și ardelene. 

În același timp, înrfuriri polone mai ales aduc întrebuința- 
rea acestei limbi a poporului în hirtiile Domnilor și boierilor, 
în zapisele tîrgurilor și satelor. Cine cetește aceste răvașe 
și învoieli și urice, simțește numai o plăcere științifică stră- 
bătind rîndurile duioaselor acte de de mult, care înseamnă 
o revoluție, o mare revoluţie în folosul nostru? 

Și iată că, în Moldova și în Țara-Romănească, Mihail Mo- 
xalie călugărul și călugărul Varlaam, care ajunse Mitropolit 
al Moldovei, tălmăcesc mai departe și mai bine decit înnain. 
tașii; mireni îi ajută intru aceasta, un logofăt Eustratie, un 
Udriște Năsturel. Iarăşi se întemeiază tipografi: în Iaşi, în 
Govora, în Deal, în Cîmpulung, mănăstirile muntene, în Tir- 
goviște chiar. Tălmăcirile vechi, ce se îngrămădesc, trec ia- 
răși prin teascuri și se răspindesc ducind cu ele limba literară. 
Ardealul dă și el cele d'intăiii traduceri învățate. 

O nouă oprire: răscoale, războaie și multă nenorocire. Dar 
acel care va fi Mitropolitul cel noi al Moldovei, Dosoftei, lu- 
crează în chilia sa, tălmăcind din noi, si mai bine, une ori, lucruri 
nouă. Cînd se îngrămădesc cărțile gata, se face tipografia din 
mănăstirea Cetățuii de lingă Iași, si iarăși circulă cărți nouă. 


www.dacoromanica.ro 


8 PREFAŢĂ 


Și acum li se răspunde din Țara-Romănească. Șerban Can- 
tacuzino e Domn, de la 1678. Fratele săii Constantin Stolnicul 
e cel mai învățat boier al timpului săi. Domnul are un plan 
mare: el va da toată Biblia, nu Muntenilor, ci neamului ro- 
mănesc. Și el dă acestuia «ale lui dintru ale lui», căci Biblia 
de la 1688 cuprinde, unificînd, limpezind, curățind, tot ceia 
ce se lucrase mai frumos pănă atunci. 

Apoi trei tipografii muntene lucrează la cărți de învă- 
țătură, la cărți de petrecere chiar. Ele încep a da rugă- 
ciunile de care aü nevoie preoții. Exemplul lui Dosoftei e 
urmat cu izbîndă. Cînd Brincoveanu, urmașul lui Şerban, se 
duce la moarte, în Constantinopol, preoții aveaii de pe ce 
face toată slujba și toate cetirile în romănește. 

E puţin și e indiferent aceasta? 

Eu am crezut că nu, si am scris această carte cu iubire 
pentru oamenii de a căror muncă și de ale căror însușiri e 
vorba aici. Înțelegînd:o și scriind-o astfel, nu o îndrept nu- 
mai către specialiști, către profesori și către clericii luminaţi, 
ci o daŭ întregului public cult al Romînilor, care, între atîtea 
altele, folositoare și nefolositoare, trebuie să ştie de unde și 
mulțămită cui scrie limba pe care astăzi o înțelege tot neamul 
și în care mai mult decît în orice el se simte unul singur. 


www.dacoromanica.ro 


ISTORIA LITERATURII RELIGIOASE A ROMÎNILOR 


PĂNĂ LA 1688. 


71304. Vol. VII. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL | 


LITERATURA RELIGIOASĂ ÎN VEACUL AL XV-lea. 
CĂRŢILE SFINTE ŞI MIŞCAREA HUSITĂ. SCRIERI BOGOMILICE. 


1. GENERALITĂȚI. 


Începutul literaturii romănești e noii, dar nu mai noii decît 
al literaturilor acelor popoare de care sîntem încunjuraţi. Din 
potrivă, se întîmplă ca noi să avem unele cărți mai răpede 
și mai deplin decit cutare din aceste popoare pe care mai 
pe urmă împrejurări prielnice l-aii dus la o mare înflorire 
culturală și literară, 

În multele veacuri de luptă, si roditoare și stearpă, care 
alcătuiesc evul mediu, — vremea de distrugere, creare și pre- 
facere, — viaţa spiritului omenesc are forme particulare. Se În- 
cepe în toate părțile Europei cu scrieri în acele limbi care 
puteai fi întrebuințate singure pentru a îmbrăca ginduri în- 
nalte și simțiri deosebite: latina în Apus, iar, în Răsărit, gre- 
ceasca. Poesii, poeme, cronici, tratate de știință, toate imită 
de o potrivă aceleași genuri din moștenirea lăsată de anti- 
citatea măreaţă și strălucită, Peste vre-o patru veacuri numai, 
o altă limbă, o limbă Zarbară, cîştigă dreptul de a servi drept 
vesmint al operelor literare: limba slavonă veche, mulțămită 
acelor în noitori îndrăzneți și fericiți, Chiril și Metodie cu 
şcoala lor, în cari Slavii din toate ramurile și din toate te- 
rile cinstesc pănă astăzi pe întemeietorii comunității literare 
slave. 

În limba deosebitelor neamuri pe care le adusese vintul cel 
mare al năvălirilor, ca și în limba latină decăzută, simplificată, 


www.dacoromanica.ro 


IV VEACUL AL XV-LEA 


nesupravegheată, împestrițată și barbarisată se alcătuiesc numai 
cîntece de războiti, cîntece de dor și cintece de glumă pe 
care nu se gindia să le scrie nimeni, fiindcă le știaii toţi 
aceia cari aveai interes să le cunoască și găsiaii plăcere să 
le cînte. Ele veniaii fără pregătire în inima oamenilor și se 
pierdeaii după cîtva timp, fără părere de răi, fără nici-o 
silință de a le cruța prin scris de peirea, neapărată altfel. 
Era astfel o literatură de consumaţie, din care tradiția nu 
păstra nimic. Ce se cuprindea într'însa ne putem închipui 
după sufletul, cunoscut prin alte mărturii, mult mai nouă, al 
acelor popoare și după împrejurările în care ele trăiau atunci. 
Dar cunoașterea de-a dreptul, precisă și sigură, e pierdută 
pentru noi, cari putem afla oricind prin cetire lucrurile, de 
sigur mai puțin vrednice de luare aminte, care s'aii turnat 
-în bronzul grecii al limbilor învățate. Avem în ierbariul li- 
terar plantele de seră, pe cînd podoaba de Maiii a cîmpiilor 
a perit cu acele primăveri îndepărtate care i-aii văzut înflo- 
rirea. 

Scriindu-se numai în limbile învățate, scriitori aü rămas să 
fie numai acei cari le știaă. Ei erai puţinii pe cari nevoia meș- 
teșugului lor îi silise să înveţe aceste limbi : preotul, teologul, 
care studiè mai tărzii la Universităţi. Literatura s'a dezvoltat 
deci după aplecările și gusturile acestora; afară de cronici, 
ea înfățișează dezbateri necontenite, pline de împrumuturi și 
de citaţii, asupra unor puncte de filosofie religioasă care saii 
nu se pot descurca saii n'aduc nici-un folos cînd sînt lămu- 
rite. Spiritul vii, înnoitor, care înnalţă și îmbogățește mintea 
și inima omului, nu sufla încă nicăiri. 

În ţerile Apusului începură a se scrie în veacul al XIII-lea 
abia, nouă veacuri după ce căzuse Roma, poeme în limbile 
vulgare, care cîntaii despre eroii adevărați sai închipuiți ai 
vechilor lupte cavalerești: Artur din Britania, Carol-cel-Mare 
bătrinul Împărat și voinicii acelor timpuri pierdute în zarea 
de aur a asfinţitului. Cîntăreți rătăcitori purtai aceste povești 
armonioase de la o poartă zăvorită de castel la alta; fiindcă 
mulți găsiaii plăcere să se cufunde în raiul vitejiilor fără ca 
trubadurul saii truverul să fie la îndămină cu lăuta și graiul 


www.dacoromanica.ro 


GENERALITĂŢI Vv 


săi deprins și fiindcă tot mai mulţi din Zumea bună a tim- 
pului știaii acum să cetească, s'aii pus în slove cîntecele de vi- 
tejie (chansons de geste). Cutare cavaler simțitor și cu vorba 
înflorită, bun cintăreț și amorez vorbareț, prinse pe același 
timp a-și spune și el bucuria și durerea, amintirea și dorul 
în limba pe care toți o știaii fără să fi urmat la altă școală 
decît la dulcea școală a mamei. Așa se născu pentru acele 
popoare mai fericite o poesie lirică și o poesie epică. Prin 
ele limbile vulgare se desăvirșiră așa de mult, încît în veacul 
următor ele putură fi întrebuințate în negociațiile politice, 
unde vorbele trebuie cintărite și nuanțele cugetării bine păs- 
trate, în poruncile regilor, în ștafetele dregătorilor, în dez- 
baterile Adunărilor. Încă mai de mult cronica trecuse la mai 
multe popoare și în limba poporului, şi pănă la 1400 ea dă- 
duse la Francesi trei mari scriitori: Villehardouin, Joinviile și 
Froissart. Pe timpul cînd Joinville povestia la bătrineță, în 
limbă naivă franțuzească, despre vitejia, bunătatea și marea 
credință în Dumnezei a sfîntului rege Ludovic, Toscana dădea 
Italiei pe Dante și făcea din dialectul ei limba statornică a 
unei mari literaturi glorioase, care e si cea mai veche și cea 
mai bogată din Europa. 

Răsăritul a fost cu mult mai răă împărțit: și Răsăritul 
greco-slav și Răsăritul Ungurilor si Polonilor, de limbă lite- 
rară şi religioasă latină, și noi, cari ne aflam între unii și 
alții, cari luam, în toate privinţele, și de la unii și de la alții, 
cari ne aplecam cînd către unii, cînd către alții și cari n'am 
găsit decît pe la 1400 conștiința despre ce trebuie să fim 
și despre drumul care duce către ţintele noastre deosebite. 

Aici nu sint nici cîntece de vitejie, nici tinguiri și imnuri 
amoroase ale cavalerilor —, fiindcă nu era o cavalerie, fiindcă 
nu era o clasă nobilă strălucitoare, care să înceapă a se lu- 
mina. Aici nu sînt cronici decît: în latinește dincoace de Du- 
năre, iar dincolo în vechia limba grecească. Aici limbile vechi 
păstrează toate drepturile evului mediu asupra corespondenții 
oficiale. 

În acest Răsărit, așa de rămas în urmă în ceia ce privește 
trecerea la viața modernă, se petrec însă schimbări însem- 


www.dacoromanica.ro 


VI VEACUL AL XV-LEA 


nate în secolul al XV-lea. Nu însă toate ţerile Europei orien- 
tale se împărtăşesc de ele, și ele nu ai pretutindeni aceleași 
urmări. 

Uimiţi de frumuseța și bogăţia unui trecut literar fără pä- 
reche, Grecii din Bizanţ urmează fără șovăire tradiţia. Totul 
rămîne în elinește: cărțile sfinte, tilcuirea lor, dezbaterile fi- 
losofice, cronicile, imnurile. Poesia populară rămîne în între- 
gime printre lucrurile pe care un cărturar nu se poate cobori 
să le scrie. Tradiţia, reţeta, tipicul— pentru a întrebuința în- 
suşi sacrul cuvînt bizantin — domnește, dar el se pierde tot 
mai mult în umbre nedeslușite. Un viitor cultural nu se poate 
prevesti aici, în lumea sfintelor mumii. După citeva zeci de 
ani, Turcii vor îngropa rămăşiţele Sfintului Imperiu al Ro- 
manilor din Răsărit: cultura bizantină va fi atunci prea slabă 
pentru a plinge la mormîntul celui din urmă Împărat al a- 
cestei Rome Nouă, acum așa de vechi; cînd ea se va deș- 
tepta din amorţeală, grija d'intăiă îi va fi să-și caute tipicul, 
pe care-l va regăsi cu bucurie. Literatura neo-greacă nu va 
avea îndrăzneală să apară decit în veacul al XVIII-lea, în acest 
adăpost carea fost pentru aristocrația grecească ţerile noastre. 

Cam tot așa de nouă e literatura vecinilor noștri de peste 
Dunăre. Supt Tarif si Craii lor, ca şi după peirea prin Turci 
a Țaratului și Crăiei, Bulgarii și Sîrbii aü fost legaţi strîns 
de fașele limbii sfinte, ale acelei vechi-slavone care se deo- 
sebeşte așa de mult de limba poporului din deosebitele epoce. 
Cărţile sfinte rămîn în această formă de la început, comună 
tuturor Slavilor și aproape neințeleasă tuturora ; actele publice. 
hrisoavele, sînt abia înriurite de limba vie, care se preface 
necontenit, dar pe care nimeni n'o înseamnă pe hirtie așa 
cum se înfățișează într'un anumit moment. 


Altfel a fost cu Ungurii și Polonii si cu noi, cari eram aşa 
de mult amestecați în viaţa lor în acele veacuri al XIV-lea 
și al XV-lea, care duc la epoca modernă. 

Înnainte de a vedea literatura nouă care se iveşte la toate 
trei popoarele în același timp și supt aceiași influență, tre- 
buie să se vadă în ce condiţii culturale ea și-a făcut apariţia. 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ VII 


Ungurii erai supuși sufletește Bisericii romane, încă de pe la 
anul 1000; regii lor eraii apostolici, oarecum vasali ai Sfin- 
tului Scaun; limba cărților sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor, 
era limba latină. Întrînsa ei nu produseră pănă la sfirșitul 
veacului al XIV-lea decit cîteva cronice, dintre cafe cea mai 
veche e din timpul lui Bela al IV-lea, adecă de la jumătatea 
veacului al XIII-lea. Poemele populare despre năvălirea și cele 
d'intăiă cuceriri ale neamului, poeme pe care le întrebuințează 
vechia cronică, naŭ fost puse în scris nici-odată. Pănă la 
începutul veacului al XV-lea singurul monument de limbă 
ungurească e o predică foarte simplă, scrisă pe o foaie din- 
trun manuscris latin din șfertul d'intăii al veacului al XIII-lea : 
toți școlarii din Ungaria, așa de însuflețită de spiritul pa- 
triotic, învaţă pe de rost acele cîteva rînduri de prosă stră- 
bună, care cuprind 274 de cuvinte!, Sâ se mai adauge 70 
de cuvinte dintr'un cîntec în cinstea Maicei Domnului, scrise 
de un condeiii din veacul următor ?, 

Polonia, mai depărtată încă de vatra civilisației medievale, 
care era Franţa, Germania franconiană și Italia longobardă, 
n'are nici măcar atita. Cronicile sînt mai puţine și mai puțin 
întinse. Textele în limba vulgară se reduc la citeva glose din 
veacul al XIV-lea, pe care le-a adunat Nehring la 1886. 

Cum se vede, cind vorbim de «barbaria» trecutului nostru, 
trebuie s'o îmblinzim prin comparaţia cu vecinii noștri, cu 
toți vecinii noștri. 


2, CULTURA SLAVONĂ LA ROMÎNI PĂNĂ LA 1500, 


Rominii aü avut în Biserică, de la o bucată de vreme 
— din veacul al X-lea, saii al XI-lea, cînd s'a alcătuit bine 
Biserica bulgărească —, ca limbă sfintă limba pe care o aveai 
vecinii noștri de peste Dunăre. Motivul se înțelege ușor: noi 


1 V. Histoire de la littérature hongroise de Horváth, A. Kardos și A. 
Endrodi, prelucrată de J. Kont; Paris, 1900; Arpad Zigâny, /etferatura un- 
gherese, în Manualele Hoepli; Milan, 1892. 

2 Zigâny, p. IO. A 

3 Altpolnische Sprachdenkmaler, Berlin, 1887, in 80. 


www.dacoromanica.ro 


VIII VEACUL AL XV:LEA 


n'aveam decit bisericuțe de lemn, cîteva chilii pentru călugări 
și pustnici, popi neînvăţaţi, cari nu puteaii face o școală de 
cetit, de scris și de cîntări. Dincolo de munți erai: Ungurii 
catolici, de la cari nu puteam împrumuta nimic supt raportul 
religios. Peste Nistru erai în adevăr Rușii, ca și în Nord, 
unde regatul Rusiei Mici, din Halici, s'a întins mai tirziu 
departe în jos; dar aici populația era foarte rară, și chiar 
Biserica rusească era pe acea vreme abia la începuturile ei. 
În apropierea noastră era o singură puternică ierarchie reli- 
gioasă, stăpină pe oarecare cultură: cea bulgărească; malul 
drept al Dunării avea în Silistra, în Vidin episcopi a căror 
putere trebuia neapărat să treacă rîul. Cînd Vasile Bulgaroc- 
tonul a sfărimat cel d'intăii Imperiu bulgar și a grecisat 
Biserica, înrîurirea bulgărească asupra noastră a trebuit să 
scadă saii să dispară chiar mai cu totul. Popii noştri aü că- 
pătat și acum hirotonisirea peste Dunăre, sai de la Vlădici 
de schit cari se sfințiseră la Vidin sau la Silistra; ca limbă 
a rugăciunilor și slujbelor, fiecare se va fi ajutat cum credea 
mai bine si cum îi era maiușor: să fi întrebuințat limba romă- 
nească, n'aș crede, căci pentru aceasta ar fi trebuit două lucruri: 
un traducător și înlăturarea prejudecăţii că Zuba vulgară, din 
orice parte, nu e vrednică să îmbrace Cuvintul lui Dumnezei. 

Cînd ciobanii aromîni din Pind aŭ întemeiat o nouă Împă- 
răție bulgărească, episcopiile dunărene ai răspîndit iarăși 
cultura slavă, și răspindirea n'a mai încetat nici-odată. Vlă- 
dicii din partea teritoriului romănesc care a format mai tirziü 
principatul muntean, sînt arătați documentar de o scrisoare a 
Papei din 1234, redactată pe temeiul rapoartelor venite de 
la misionarii de propagandă: firește că li se zice păstori de 
rătăcire, pseudo-episcogi 1. 


Mişcarea de călugărie la Bulgari datează din veacul al 
XIII-lea încă: pe atunci călugării unui popor răsăritean erai 
și cărturarii lui, pe cînd în Apus învățătura și scrisul trecu- 


1 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Sieben- 


urgen, I, Sibiii, 1892, p. 60, n° 69: «quidam pseudoepiscopi Graecorum ri- 
tum tenentes». 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ IX 


seră în parte și în mîna laicilor. Lăcașurile monastice mai 
însemnate erai Rylo și unele din mănăstirile de lîngă capi- 
tala Împărăției, Tirnova. Mănăstirile sîrbeşti, destul de vechi 
si ele, se găsiaŭ în părțile de jos ale regatului Nemanizilor 
sati către Marea Adriatică: mănăstirea Decianului a {fost înte- 
meiată abia după cel d'intăiii șfert al veacului al XIV-lea 1. 
Malul dunărean, care stătea în fața barbariei Cumanilor, apoi 
a Tatarilor, stăpiînitorii noștri din veacul al XIII-lea,p'avea 
clădiri sfinte, de unde să poată porni un îndemn către înde- 
letnicirile literare. 

Cele d'intăiti mănăstiri romănești aü de ctitor pe un că- 
lugăr sîrb, care stătuse multă vreme în acea minunată școală 
pentru tot felul de ucenicie religioasă, care era pe atunci 
Atosul. Nicodim, popa Nicodim, cum i-ai zis Rominii lui 
Vladislav-Vodă, lui Radu-Vodă, lui Dan Lii și lui Mircea, 
veni și la noi, supt ocrotirea cneazului sîrbesc Lazăr: el dură 
mănăstirile Vodița și Tismana, poate încă prin anii 13702. 
Ca un om învățat ce era, Nicodim înțelese să răspîndească 
învăţătura prin aceste două fundaţii ale sale, pe care însuși 
le stăpînia si le călăuzia spre munca spornică. La Museul din 
București se păstrează încă frumoasa Evanghelie, firește sla- 
vonă, pe care Nicodim a scris-o pe pergament în anul de la 
Facerea Lumii 6913, adecă 1404 toamna saii 1405. Pe atunci 
el era un pribeag, căci fusese silit a părăsi Serbia, năpădită 
de Turcii biruitori la Nicopol, încă din 1398 saii 1399; peste 
citeva luni el se stîngea, de sigur foarte bătrin (26 Decem- 
bre 1406): rămășițele lui se odihnesc în biserica patriarhală 
din Ipec 5, 

Tismana primi visita lui Mircea-Vodă, care mergea să în- 
tilnească pe Craiul unguresc Sigismund, la 1406, pe cînd 
trăia încă Nicodim *. Pe atunci o altă mănăstire se ridica în 
acestă țară a Banatului, pe care Nicodim o numește «ungu- 


1 Engel, Geschichte von Serwien und Bosnien, pp. 263-4. 

3 V. Al. Ștefulescu, Minăstirea Tismana, ed, a 2-a, București, 1903, 

3 V. Ștefulescu, Z, z, după cunoscutul articol al archimandritului Ilarion 
Ruvarac, tipărit în Archiv für slavische Philologie, XI, 

4 Arch. istoricğ, ||, p. 98. 


www.dacoromanica.ro 


x VEACUL AL XV-LEA 


reasci», pentru că în teorie atirna de regele din Ungaria, de 
la care se cerea, la întimplare, și întărirea daniilor. Mănăstirea 
cea nouă venia dela evlavia lui Mircea însuși: e Cozia, unde 
se înmormintă ctitorul. Cotmeana, altă fundaţie a lui Mircea, 
un mitoc al Coziei, se ridicâ pe un plaiii vecin din Argeș. 
O în'ărire a aceluiași Domn pomenește mănăstirea Strugalea, 
undeva lîngă Dunăre, poate în părțile Giurgiului, unde e scrisă 
dania!. Snagovul, înnălțat de un boier cu numele de Vintilă, 
arată prin architectura-i modestă și armonioasă, prin frumoa: 
sele-i linii arcuite, ca și prin mărturii scrise, că este tot din 
vremea lui Mircea. Putin mai tărziu era o mănăstire la Bolin- 
tinul din Județul Dimboviţa?. 


Cea d'intăii dintre mănăstirile Moldovei, Neamţul, a fost 
locuită de călugări, dintre cari cărturarii veniseră de la Mun- 
teni, unde lucra școala lui Nicodim. De aceia se găsesc între 
cărțile de la Neamţ un manuscript al corespondenții lui Ni- 
codim cu vestitul patriarch Eftimie din Tirnova și un Tile 
al Evangheliei de Teofilact, care a fost contemporan cu Ni- 
codim*. Alexandru-cel-Bun dădu ţerii sale mănăstirile Molda- 
vița, Bistrița, Pobrata. După dinsul, Ștefan-cel-Mare impodobi 
tot pămîntul Moldovei cu clădirile de piatră și cărămidă, frumos 
lucrate și potrivite, ale lăcașurilor sale amintitoare de biruinţă. 


În chiliile acestor lăcașuri de închinare aü stătut și închi- 
nători ai lui Dumnezeii cu condeiul, maieștri caligrafi, de la 
cari a rămas o sumă de lucrări frumoase, dintre care unele 
s'aü rătăcit prin locuri foarte depărtate, ca acel Evangheliar 
din Neamţ, de pre vremea lui Ştefan-cel-Mare, care a trecut 
prin minile lui Petru’ Moghilă ca să se găsească astăzi toc- 
mai în Biblioteca Regală Publică din Munchen +. Foarte multe 
din cărțile ce s'au copiat la noi, aŭ fost distruse în frămîn- 


1 Arch 1st, Li, pp. 97-8 

2 Operele lui Constantin Cantacuzino Stolmicul, tipărite de N. Iorga, Bucu- 
rești, 1901, pp 24-5. 

3 V. Melchisedek, Catalogu! manuscriptelor din Neamf, în Rev., p. 1st., arch. 
st filologie, II, pp. 130, 139; cf. catalogul latimirschi, din 1898. 

+ Codices manuscripti Bibliothecae Regiae Monacensis, composuit Georgius M. 
Thomas, Munchen, VII, 1858, p. 327. 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ NI 


tările vrăjmașe ale vremilor de pănă ieri: ceia ce avem as- 
tăză vine mai mult din mănăstirile Moldovei, de la Neamţ 
înnainte de toate — cu deosebire din anii 1430-40 — și din lăca- 
șurile făcute în epoca lui Stefan: Homor, Voroneţ și Putna. Des- 
pre unele dintre ele ni se spune că sint de o frumuseţă deose- 
bită, care se vede și din facsimilele, bune saii rele, ce ni stai la 
îndămînă!: pe foaia netedă a pergamentului se desfac lă- 
murit literele, cam pătrate şi grămădite fără interstiții, ini- 
ţialele cu aur și chinovar, chenarele și frontispiciile cu îm- 
pletituri de linii care amintesc cusăturile veșmintelor popo- 
rului saŭ dibacea podoabă de ciubuce de de-asupra ușilor 
de la bisericile veacului al XVI. Manuscriptul de Evanghelii 
din Miinchen are chipurile celor patru scriitori ai Cuvintului 
dumnezeiesc; pe acel de la Voroneț se înfăţişează Ștefan, în 
genunchi, întinzînd cartea către icoana Maicii Domnului: 
un om tînăr, cu fața rotundă, pletele lungi blonde, mustata 
groasă și ochii blinzi albaștri supt masiva coroană de aur. 

Cîteva nume de scriitori s'aă păstrat: așa cunoaștem pe călu- 
gărul Gavril, fiul lui Urie, carea scris, pentru «Căndia Laţco, pir- 
călabul de Hotin», Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamţ, 
de la 1435-6, puţin timp după moartea lui Alexandru-cel- 
Bun?, precum și un sbornic (manuscript miscelanei slavon) 
din 1440-15, un Mineiü în două tomuri, din 1444-7 4, un alt 
sbornic, fără an5, un Mărgărit din 1442-35, un Scărariu din 
1445-67, în sfirșit, un sbornic din 1437-85. 

La 1461-2 se afla la Neamţ un călugăr prescriitor de cărți care 
iscălește «Atanasie tacha» (tachigraf)?. La Putna peste vre o 


1 Revista pentru ist, arch. şi fil, 1, plaușele. + 
2 Bianu, în Columna lut Traian pe 1882, pp. 107-8; Melchisedek, Catalog 
mscr, Veamz, în Rev, p. ist. și fil, Il, p. 141. 
3 Melchisedek, p. 131. 
loid., p. 138. 
lbid., p. 139. 
ird., pp. 139-140. 
Zb, p. 142, 
Thid, p. 143. 
Melchisedek, Z. c., p. 139, n° 84. Manuscriptele de la Neamţ sînt azi în 


Oni 


° œ 


parte la Academie 


www.dacoromanica.ro 


XII VEACUL AL XV-LEA 


douăzeci de ani era «tach» călugărul Paladie!. Unii dintre 
călugări se pricepeaii și la legatul cărților și la săpatul în 
argint al chipurilor de sfinți care împodobiai apoi coperţile 
grele de lemn acoperit cu catifea: se spune anume despre 
un manuscript al Învățăturilor Sfintului Macarie că a fost 
legat de călugărul Siluan din Neamț 2, 


Pe acest timp se așterneaii pe pergament, în Tara Romă- 
nească și în Moldova, cărți domnești de danie și întărire, 
care aü, de obiceiii, o slovă grăunțată destul de elegantă. 
Cei ce le scriaii, se chemati în Moldova diaci. Cei d'intăiii cari 
se întîmpină în această țară, par să fie Ruteni, precum cei 
d'intăiă dintre pisarii munteni vor fi fost aduși de peste Dunăre, 
din Bulgaria, dar mai cu samă din Serbia, unde se făcuse de 
curind o reformă a scrisorii, supt Despotul Ștefan. Printre ei 
se găsesc însă și Romini, ca Mihai Otel, Petru fiul lui Birlea, 
Oanţă, Şandru, Vulpaș, Negrilaș, Șteful, Borcea, Șandru, fiul 
lui Cirje. Unul e fiii de preot, Toader Popovici: altul e «fra- 
tele lui Ion dascălul», — dascăl de școală, credem, sait, cum 
se zicea pe atunci, «dascăl de copii». Ghedeon, care apare 
încă supt Alexandru-cel-Bun, pare însă a fi un călugăr. Co- 
piatorul Evangheliarului de la Miinchen e numit în catalog 
«diaconus Theodorus Mrichescoula» saŭ «filius Mrischekuli», 
(Mrișescul?) și e vorba, fireşte, de un Zziac Teodor, ori care 
ar fi cellalt nume al lui. | 

Căci călugării ţineau si şcoală: pentru diaci ca și pentru 
clerici. «Să se ştie de cînd am învățat eŭ carte la Neamţu, 
atunce era un diiac domnesc și învăţa la 7 glasuri», scrie 
un ucenic al acestuia, ajuns și el diac, la 1700-14. Copii se 
aducea la mănăstire cu sila din toate părțile, erati puși aice, 
tot cu sila, la învățătură și ajungeaii apoi fruntași ai Bisericii ; 
pe la jumătatea veacului al XVII-lea, călugării din Voroneţ 
recunosc acest obicei, adăugind că așa se fac soameni de 


1 Același, în 4z. Ac, Rom., VIL, pp. 232-3. 
2 Același, Catalogul, p. 134, n° 45. 

3 Uricariul, XVIII, pp. 527-8. 

4 Melchisedek, Z, c, p. 133, n° 39. 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ XIII 


treabă: dintru aceia simt vlădici și egumeni și preuți si dii- 
aconi pre la svintele mănăstiri» !. 


Călugării din Bistriţa și din Putna sînt aceia cărora li da- 
torim scrierea acelor însemnări despre faptele Domnilor, în 
care se cuprinde tot ce știm despre împrejurările periodei celei 
mai glorioase din istoria Moldovei. Despre aceste anale însă 
am vorbit în altă parte 2. 


Se poate desluși astăzi destul de bine în ce chip s'a păstrat 
tradiția de cultură în mănăstirile Moldovei. Iosif, cel d'intăiii 
Mitropolit, rudă de Domn, a dat la început îndemnul. A 
fost urmat el de silințile acelui cleric priceput în slavonește, 
fiindcă se născuse în Bulgaria, din părinţi bulgari, care e 
Grigore Tamblac? A fost acesta, — precum afirmă la începutul 
veacului al XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat 
mult în afacerile Neamţului și călător în Rusia, — «dascăl întăi 
d'inceputîn Moldova şi egumen în Neamţu» 3? Mai mult: a fost 
el Mitropolit al Moldovei si este el același cu Grigore din vremea 
sinodului din Florenţa pentru unirea Bisericii Răsăritului cu 
Romat? A vorbit el ca predicator către Moldovenii lui Ale- 
xandru-cel-Bun în Suceava? A întrebuințat el chiar — pioasă 
ilusie !— limba romănească pentru a se face înțeles de dînșii? 

Amestecul lui Grigore «Țanblac» în afacerile bisericești 
ale Moldovei se reduce într'adevăr la mult mai puțin. 

Pe cînd doi archierei se luptai pentru Scaunul archipăs- 
toresc al Moldovei, la sfirşitul veacului al XIV-lea, Patriar- 
chul din Constantinopol trimesese în această țară pentru cer- 
cetare pe Grigore preotul de la Patriarchie. El pare să fi 
fost egumen al vestitei mănăstiri a Pantocratorului din Cons- 
tantinopolS. Grigore rămase un timp în țară. Întrebuință această 
vreme ca să ție predici, potrivit cu meșteșugul săŭ de retor 


1 Iorga, Documentele Bistriţei, 1, pp. 45-6, n° LXXII. 

2 V. Istoria lhteraturıt romine în secolul al XVIII-lea, Il, Excursul |. 

8 Melchisedek, Catalogul, p. 143, n° 106. 

4 Același, în Revista p. ist, arch. și filologie, Il, p. I şi urm. 

5 Miklosich, Acta patriarchatus, Il, pp. 223, 241, 243-4, 256-7, 278-81, 
283, 359-61, 494-5, 519, 528-33. 


www.dacoromanica.ro 


XIV VEACUL AL XV-LEA 


bisericesc, Așa aŭ făcut mulți prelați greci în Suceava, lași 
și Tîrgovişte mai tărziii. Mai pe urmă, Țamblac ajunse Mitro- 
polit la Chiev, dar el nu va fi mers acolo din Moldova, ci 
după ce va mai fi stat un timp în Constantinopol. Sfirșitul 
vieţii sale îl petrec. în Serbia, unde fu egumen la vestita 
mănăstire a Decianului. Moldovenii se aleseră de la dînsul cu 
Panegiricul slavon al Sfîntului Ioan cel Noi, ale cărui moaște 
fură strămutate supt ochii săi de la Cetatea-Albă la Suceava, în 
1400-11. Ei îl răsplătiră păstrindu-l amintirea cu sfinţenie şi 
țesînd legende în jurul lui. Mitropolitul Grigore care se inte- 
lese cu Papa, nu poate fi Țamblac, care nu s'ar fi plecat pănă 
acolo, fiind un ortodox prea tare la cerbice. «Unchiul» lui 
Ştefan-cel-Mare, Ioan Țamblac («Zamblacho»), care merse la 
Veneţia după înfringerea de la Valea-Albă spre a cere aju- 
tor?, nu poate fi rudă cu Grigore, fiindcă acesta din urmă era 
drept şi curat Bulgar, născut în Tiîrnova. 

Dacă Grigore ar fi jucat în Moldova rolul ce i se atri- 
baie, cultura de mănăstire s'ar fi dezvoltat mai răpede în 
această țară. Aşa însă, trebui să vie în Scaunul din Suceava, 
cu cîtva timp înnainte de suirea pe tron a lui Ștefan-cel- 
Mare, Teoctist, despre care s'a zis că a fost și el un Slav, 
pentru ca studiile de slavonește să înflorească. 

De la Teoctist pornește un şir neîntrerupt de cărturaii de 
slavoneşte, pe un timp cînd în Tara Romănească neconteni- 
tele lupte pentru Domnie opriaŭ orice silinți spre lumină, 
spre artă. Puternica Domnie a lui Ștefan-cel-Mare dă răga- 
zul şi răsplata de nevoie pentru ca să atite sirguința călu- 
gărilor învățați. Un ucenic al lui Teoctist, Visarion, merse 
până la Atos, unde lucră la prescrierea de manuscripte, în 
lavra Zografului; poate lui îi datoria biblioteca mănăstirii din 
Neamţ o carte scrisă la Xenof, totîn Atos3. Bătrînul Mitropo- 
lit Iosif însuși se retrăsese la Neamț, în apropierea cărei mă- 
năstiri i se arăta mai tărziii chiliat. Poate tot de la Neamţ 


1 Melchisedek, Z. c p. 163 şi urm. 

* Hurmuzaki, VIII, pp. 23-5, n° XXVII. 

3 Melchisedek, Catalogul, p. 131, n° 17; p. 133 
+ Acelaşi, 7amâlac, p. 42 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ NV 


venise și Teoctist. Cînd el își încheie viața, la 1477, urma- 
sul săii, Gheorghe, era un fost călugăr din Neamţ, căruia i 
s'a şi zis AMemfanul : si el a lăsat ucenici la Neamţ, între cari- 
Ilarion ierodiaconul, copist!. Al doilea urmaş al lui Gheorghe, 
în sfirsit, Teoctist al III-lea, era un fost egumen de Neamţ, 
care slujise la a doua sfințire a bisericii reînnoite de Stefan, 
după biruința asupra Polonilor, la 14962. La moartea sa, el 
dădu mănăstirii satul Orţăștii, pe rîul Moldova, pe care-l 
cumpărase cu 300 de zloți tătărești de la Petrea Oarţă, pe 
vremea lui Alexandru-cel-Bun š, 

Aceasta e cultura pe care o puteai da învățații din Mol- 
dova și 'Țara-Romănească: călugări după asămănarea celor 
din Serbia, ei ţinea cu ‚îndărătnicie la singura carte le- 
giuită şi plăcută lui Dumnezei, cartea slavonească. 

Literatura romănească nu putea porni de la dinșii, cari 
cîntaii pe bulgărește pănă și isprăvile lui Ștefan-cel-Mare. 


3, MIȘCAREA IIUSITĂ. RĂSDÎNDIREA EÏ ÎNTRE ROMÂNI. 


Pe cînd cele d'intăiii mănăstiri se întemeiaii în Țara-Ro- 
mănească, depărtata Europă apuseană era zguduită de o 
mare mișcare de prefacere religioasă. În Anglia se ivise un 
preot învăţat, înzestrat cu darul de a vorbi mulțimilor, care 
propoveduia o lege nouă ce nu era decit legea veche, mai 
curată. El învăţa că mai presus de cuvintul preotului și al 
tilcuitorului este Cuvintul lui Dumnezeii, și că în afară de 
Biblie nu sînt decît păreri si orînduiri omeneşti, pe care 
fiecine e slobod să le primească sai să le răspingă. 

Acest om se chema Wycliffe: el găsi sprijinitori puter- 
nici printre cei mari, ascultători fanatici printre cei mici, a 
căror sărăcie, umilinţă și apăsare nu mai putea răbda. 


1 Același, Catalogul, p. 137, n° 72. 

2 Ibid., p. 140, n° or; cf. Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2. Pentru un 
al doilea Teoctist în 1491, Octombre, v. ez. lit rom. II, p. 536, nota 1; 
p- 540, nota r. Nu poate să fie o greșeală de dată în Ulianicki, care resumă 
actul în care el apare ca martur: a fost deci și un Teoctist al II-lea în 1491 
(14902). 

3 Arch, Statului, Veamj, ni? 1726, 1727, 1729. 


www.dacoromanica.ro 


XVI VEACUL AL XV-LEA 


Pärerile lui Wycliffe se prinseră şi maï bine tocmai în 
Boemia, pe atunci un regat supt dinastia străină de Luxem- 
burg. Un alt magister, Ioan din satul Husineţ, căruia pentru 
aceia i s'a spus loan Huss, răspîndi crezul cel noii, așa de 
ușor, de înțeles și de urmat, așa de roditor în urmări. El 
scrise, discută, suferi și muri: pe rug îinnaintea Părinților 
Bisericii. adunaţi în sobor puternic și sprijiniți de sabia Îm- 
păratului. . 

Dar sufletul săi nu se risipi împreună cu cenușa sa răs- 
pîndită în vînt. Pe cînd orașele și partea din nobili cari 
eraii de sînge german tineaü cu îndărătnicie la vechiul cato- 
licism, nobilii cehi ai țerii și sătenii din toate unghiurile se 
ridicară în arme. Ei apăraii crezul Bibliei curate, al împăr- 
tășeniei luate, nu în Zoszza sfintă, numai din pine, ci din 
potir, în pîne și vin, așa cum Biserica romană îngăduia numai 
clericilor; ei nu voiai să recunoască drepturile episcopilor, 
ci socotiaii că li ajunge rugăciunea preoţilor de rînd; închi- 
narea sfinţilor li se părea un abus. «Legea Evangheliei», 
scriaii predicatorii lor, <e prea îndestulătoare prin ea însăși 
pentru cîrmuirea Bisericii, fără de ceremoniile legii vechi și 
riturile adause mai pe urmă, care atacă, micșurează și îm- 
piedecă această lege, și care mai mult strică, decit folosesc 
pentru mîntuire 1.» 

Țeranii și nobilii cehi se băteai bine, și nici-o putere ome- 
nească nu fu în stare să-i înfrîneze. În zădar duse în potriva 
lor o luptă învierşunată Împăratul Sigismund, acel care întări 
de patru ori privilegiile mănăstirii muntene Tismana ?; în zădar 
se străduiră «cruciați» veniți din toate părțile. Nu numai că 
Husiţii nu putură fi zdrobiţi, dar el cîștigară pentru credința 
lor Ținuturi întregi din Ungaria și Polonia. Pe de o parte, 
cetele lor pătrunseră răzbunătoare în regatul lui Sigismund, 
marele lor dușman: în 1432, orașul Sîmbăta-Mare căzu în 
puterea Husiţilor, cari se înfățișaseră ca niște pașnici negus- 


1 K. Höfler, Geschichisschrerber der hussitischen Bewegung t Bohmen, în 
Fontes rerum austriacarum, Scriptores i II, 1865, p. 479. 
2 Stefalescu, o. c., p. 156 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


MIȘCAREA HUSITĂ XVII 


tori ce veniaii la bilciu !, în 1433, ei se răpăd asupra Zip- 
sului, în unghiul nord-ostic al Ungariei 2, Pe de altă parte, 
umilii «predicanţi» (praed'cantes), cari știaii mai multe limbi, 
străbătură sat de sat, aducind cu ei Evanghelia cea nouă. 
Foarte mulţi Unguri îi ascultară, şi ei fură mai bucuroși să-și 
lase ţara, decit să se întoarcă la niște datini care primejduiaii 
sufletul. «În 1430», scrii niște autori maghiari moderni, 
«tot Ţinutul de la Szakolcza pînă la Simbăta-Mare era hu- 
sit, si în 1436 Utraquiştii (așa li se zicea Husiţilor pentru că 
admiteaii împărtășenia su utraque specie Si pentru mireni) 
cuceriseră Csanâdul, Ținutul Oradiei și o bună parte din Ar- 
deal. Eraii comune unde preoții conduceaii reforma 5.» În păr- 
tile Trotușului, fugari veniră să întărească vechiul element 
unguresc de dincoace de munți 4; de aici, e reticii se răspindiră 
pănă la Prut, şi chiar dincolo de această apă, în Bugeac: ei 
se păstrară pînă în veacul al XVI-lea, dar nu putură de loc 
să clintească pe Rominii moldoveni, bine supraveghiaţi de 
Vlădicii lor, de la legea ortodoxă. Răscoala cea cumplită 
a țeranilor din partea apuseană a Ardealului, întimplată la 
1437, trebuie pusă pezpărat în legătură cu propaganda 
husită : în adevăr, se găseşte în ea ura împotriva domnilor 
de pămint și împotriva preoţilor catolici nesățioși de dijme, 
care e unul din semnele deosebitoare ale direcţiei celei maï 
exaltate din mișcarea husită 5. Cu șese ani înnainte, Alexandru- 
cel-Bun era bănuit de Poloni că ar fi țiind anume la dinsul 
pe un predicator husit ca să-i reformeze tara. Un preot, 
Constantin, care se făcea a fi catolic, lucra în Moldova pentru 
eresie la 1438 8. Secuimea era prinsă astfel din două părți. 
Numai silințile misionariului Iacob de Marchja și ale tovară- 


1 Fessler-Klein, Geschichte von Ungarn, ìl, p. 384 

2 Palacky, Geschichte Bohmens, 1113, p. 110. 

3 Horváth, Kardos şi Endrödi, o. c., p. 41. 

4 V, maï departe, 

° Aceste Studiy și documente, FII, p. XXXIX. 

$ V. actele privitoare la râscoală reproduse în Hurmuzaki, 1?, 

1 Lewicki, Codex epistolaris saeculis decimi guintı, în Monumenta Po- 
loniae historica, Cracovia, 1891, pp. 254-5, 267-8, 284-6 305-6. 

8 V. vol. 1-II, p. XXXIV. 


71304 Vol. VII. UI 


www.dacoromanica.ro 


XVIII VEACUL AL XV-LEA 


șului săi Dionisie de Ujlak, precum și ale Franciscanilor 
din Boemia, putură stirpi, înnainte de 1450, buruiana rătăcirii 1, 

Saşii rămaseră neatinşi de husitism, întocmai cum se În- 
timplase cu frații lor Germanii din oraşele boeme. Pentru 
Romini era însă altfel: Husiţii predicau împărtășenia aşa cum 
erai deprinși ei s'o primească, poftiaii pe mireni la dezba- 
terea lucrurilor bisericești şi făceaii înţeleasă legea prefăcind-o 
în limba poporului. Mari foloase! Pe lîngă care dispărea nea- 
junsul puţinei cinstiri a sfinţilor, si, cit despre deosebirile de 
dogmă, ele n'aveai nici-un preț pentru ţeranii, aș zice chiar 
pentru popii noștri din Ardealul unde grija adevăratei cre- 
dințe nu era cine s'o aibă. Ei se făcură deci Husiţi pe un 
cap, fără a-și da sama că aŭ părăsit cituși de puţin drumul 
strămoșilor, pe care tineaü si ei să meargă?, 

Ungurii avură, mulțămită husitismului, încă din veacul al 
XV-lea cărțile sfinte pe limba lor: un mare eveniment. După 
o cronică minorită, întăia traducere se făcu de Toma Pécsy 
şi Valentin Ujlaky din Kamancze, adăpostiţi în Trotuș, la 
1416: opera lor fu prescrisă apoi la 1466 de Gheorghe Né- 
methy. Copia coprinde numai Evanghelia’, 

Pe același timp aproape, pe cînd Cehii aveaii patru Psal- 
tiri întregi din secolul al XIV-lea, Polonii tălmăciră şi ei, supt 
înriurirea husită, această parte a Bibliei; pe cînd Cehii po- 
sedaii mai multe Biblii întregi, Polonii prefăcură pe limba lor 
la 1455 o parte din povestirile biblice 4. 


Pentru Romini propaganda husită trebuia să aibă același 
rod literar. El se născu neapărat acolo unde mișcarea era 
mai puţin stingherită, acolo unde curentul cel mai puternic 
îi atingea și pe dinșii. Cărţile sfinte nu fură traduse deci în 


1 Jbid 

2 V. mai departe, despre rolul pregătitor pe care l-a avut bogomilismul 
pentru primirea credinților husite. 

3 Friedrich Keinz, Zwe: alte ungarische Texte aus einer Handschrift der k, 
bayer. Hof- und Staatsbibliothek, Munchen, 1879, Horváth, Kardos și En“ 
rodi, Z. c. 

4 Nehring. în Archiv fur slavische Philologie, 11, p. 409. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XIX 


Principate, unde era pază bună și multă învățătură slavonă, 
<i într'un unghii sălbatec din Maramureș saii din Ardealul vecin 
cu înnălțimile maramureșene. Psaltirea, Biblia, Evanghelia,— dar 
nu și Tîlcul ei, — Faptele Apostolilor, pe lingă rugăciunile obiș- 
nuite, se înfățișară astfel în romănește pentru întăia oară în acele 
vremi depărtate, și anume prin munca unui singur om, căci 
în alegerea și orinduirea împrumuturilor, în natura cuvintelor 
străine, în noțiunile de cultură ce se străvăd prin tălmăcire, se 
recunoaște acest singur om : de bună samă, un preot de sat care 
va fi ştiut slavonește 1. El traduse și o lămurire a legii, în care 
se opreşte mult și stingaciii asupra Treimii și face o mărtu- 
risire de credință catolică în ceia ce privește dogma, căci 
spune că Duhul Sfint e <diin tatăl șz fzu/ nezidit». 


Cînd vorbim de husiţii romini, nu credem firește, că Ro- 
minii cîştigaţi de predicanfi şi acel care ni vorbeşte pentru 
dinşii prin manuscriptele religioase pe limba noastră din se- 
colul al XV-lea înțelegeau deplin și păstra desăvirșit învă- 
țătura legii curate. Pe acel timp, dacă ierarchia se alcătuise 
bine în Moldova şi întru câtva în Țara-Romănească, Ardealul 
n'avea episcopi ca paznici ai ortodoxiei, ci numai cîte un 
protopop saŭ egumen la o mănăstire săracă. Nici-un popor 
nu era mai pregătit pentru a primi eresurile de la Apus și 
cele de la Răsărit decît Rominii, răpezi în înțelegere, aple- 
cați spre orice prefacere, pentru multa suferință ce o îndu- 
rai, și lipsiți de orice cercetare duhovnicească vrednică de 
acest nume. 

Prin Husiţi vor fi primit ai noştri legenda Duminecii, care 
legendă ar fi căzut din cer într'o piatră minunată pentru mîntu- 
irea oamenilor călcători de lege. Dar ei stiaü înainte de aceasta 
despre isprăvile Sfintei Vineri și despre toate poveștile naive 
și strașnice pe care le răspîndiaii închinătorii Sfîntului Pavel, 
temătorii Satanei, Bogomilii sai Pavlichienii bulgari. În- 
riurirea acestora a fost așa de adincă asupra noastră, așa 


1 E vădit că traducerea nu s'a făcut după ungurește: urmele ungurești în 
sintaxă și vocabular vin numai din cunoașterea limbii maghiare de traducător. 


www.dacoromanica.ro 


XX VEACUL AL XV-LEA 

de mult se știa în toate părțile că Rominii s'aü împărtășit de 
această rătăcire, destul de grosolană în ispitele ca si in ame- 
nințările ei, încît Sasul Reichersdorf, din vremea lui Petru 
Rareș, care ne judecă pe toți după elementele romănești 
din Ardeal, care-i erai mai bine cunoscute, nu stă pe gîn- 
duri să spuie că «Moldovenii recunosc pe Hristos și pe 
Sfinții Apostoli și, după cît spun ei, aü păstrat din capul lo- 
cului și pînă astăzi /egea Sfintului Pavel, cu multă venerație 
şi evlavie», 

Bogomilismul, dușman al bogăției, al puterii, al trufiei po- 
pilor, al serbătorilor, în care vedea de o potrivă momeli ale 
dracului, bogomilismul trist, chinuit, superstiţios, lege a celor 
mai umili și mai nenorociţi dintre oameni, cari prin acest 
eres întunecat se simţiaii mai sus, mai aproape de Dumnezei, 
a trebuit să ciștige mai ales pe acei Romini cari aveai mai 
multe de îndurat. El n'a înriurit asupra ivirii husitismului, 
care vine din Apus și dela teologi mari, de și supt presiunea 
populară ce se simția pretutindeni atunci în Europa, dar el 
a ajutat răspindirea acestei învățături nouă. De la bogomi- 
lismul străbun la husitismul cei noŭ nu era decit o deosebire 
de dogmă, pe care Rominii n'o preţuiai fiindcă n'aveau de 
unde o înţelege, și o schimbare binefăcătoare, care trebuia 
să-i umple de bucurie: tălmăcirea Cuvintului lui Dumnezeu. 
Și e vrednic să se însemne că din acest cuvint dumnezeiesc 
lipsește mai tot Testamentul Vechii, cu care, în adevărul 
cugetului lor, Bogomilii nu voiaü să aibă a face?, decit în 
forma deosebită pe care i-o daŭ ei în legendele lor despre 
vechii patriarchi, prooroci și regi ai ludeiiă. 

v 

Traducerea husită a cărților sfinte in romănește s'a răs- 
pîndit puțin. Mișcarea religioasă din care pornise, s'a potolit 
răpede și s'a stins peste cîtva timp cu totul: pe vremea re- 


1 Papiu, Zesauru de monumente istorice, III, p. 137; Hasdeü, Cuvente, 11, 


pp. 251-2. 
2 Jireček, Geschichte der Bulgaren, p. 214. 
š Hasdeii, Cwoente, Il, pp. 255-6. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXI 


gelui Matiaș nu se mai vorbia decît rare ori de Husiţi, din 
orice popor, în Ungaria. sii 

Dacă însă aceste cărți s'ai păstrat, aceasta se datorește 
caracterului lor neașteptat, ciudat, întăiă, și apoi și faptului 
că ele destăinuiaii cetitorilor, într'o formă oricît de puțin 
desăvirșită, înțelesul acelor mîntuitoare cuvinte slavonești pe 
care gura preotului drept-credincios le rostia în biserică, 
fără ca mintea lui chiar, în cele mai multe casuri, să le pri- 
ceapă. Cine nu era bucuros să știe cum a plins David ne- 
norocirile sale și chinurile sufletului săi, cum a trăit în ve- 
chimea cea mai mare poporul ales de Dumnezei, cum sa 
desfășurat pe pămînt viața acelui ce a luat asupră-și păcatele 
omenirii, cum aii vorbit către «neamurile» păgine apostolii 
lui Hristos, răspînditori ai adevărului? Scriptura e astfel, 
încît fiecăruia i se poate părea că e vorba într'insa de îndo- 
ielile, de mustrările, de suferinţile și căința lui însuși, și o bu- 
curie fără păreche trebuia să cuprindă atitea suflete simple, 
cînd pentru întăia oară își vedeaii simțirea și gîndul îmbră- 
cate în cea mai strălucitoare formă a poesiei răsăritene. 


Psaltirea, pe care Husiţii o cîntaii, sa păstrat în următoa- 
rele manuscripte: 

I. Unul e o copie după o copie !, seris pe o hirtie care poartă 
un semn, o filigrană de la sfirșitul veacului al XV-lea? și e 
de origine silesiană. Literele sînt scurte și groase; cuvintele 
se înşiră fără spațiu, cînd nu e un semn de interpuncție; 
cerneala e neagră-gălbuie: înfățișarea e a scrisorii ardelene; 
vechimea arată a fi de pe la 1550. Doi scriitori sai ur- 
mat pentru a da această copie: ei sînt din aceiași vreme, 
din același loc și aü întrebuințat aceleași materiale. Amîndoi 
aii căutat să reproducă întocmai cartea ce li stătea înnainte; 
li-ai scăpat însă o mulțime de îndreptări în sens mai noi; 
ele se găsesc mai ales în partea din urmă. Manuscriptul a 
fost al lui Asachi, care se poate să-l fi adus din Ardeal, unde 


1 V. Ovidiu Densușianu, Dix istoria amufiri? lut «u» final, în Analele 
Academiei! Romine, XXVI, 1904, p. 20. 
2 Sbiera, Codicele voronezean, Cernăuţi, 1885, p. 323. 


www.dacoromanica.ro 


XXII VEACUL AL XV-LEA 


se știe că a făcut o călătorie!: apoi el trecu în biblioteca 
Sturdza de la Șcheia. Dăruit Academlei Romiîne, unde for- 
mează astăzi n° 449, el a fost tipărit, în fototipie și transcriere, 
de d. I. Bianu ?. 

Cartea e întreagă: ea cuprinde Psalmii toți; apoi, după 
patru rinduri în criptografie sai întrun alfabet oriental, vin 
deosebite cîntări din Biblie, — Exod, XV, Deuteronom, XXXII, 
Regi, I, II, Avacum, III, Isaia, XXVI, Iona, II, Daniil, III, 
Luca, I. La urmă de tot, se dă o lămurire a legii, tradusă 
după un text catolic: în ea se insistă mai mult asupra dog- 
mei că Tatăl, Fiul și Duhul Sfint sint un singur Dumnezeii: 
«derept-aceă nu 3 tătări, nič 3 fă, nič 3 duhure întru acea 
S[vàn]tš Troiţi: nič-unul nu este mai vechii si nič mai po- 
niü, nič mai mare, nič maï mic; ce aceale 3 [o]brazi de veaci 
sns uru și [sea]merea». 

2. O copie ceva mai tărzie decît cea d'intăiui, păstrată în- 
trun manuscript ce se află astăzi la Academia Romină supt 
n° 693 şi care a venit acolo de la mănăstirea Voroneț din 
Bucovina, întemeiată la începutul Domniei lui Ștefan-cel-Mare. 
Și aceasta poate să fi venit din Ardeal, de şi aici nu dovedeşte 
slova: va fi fost adusă de un călugăr ce era din părțile acelea ; 
căci pănă astăzi mănăstirile de la munte adăpostesc o mulțime 
de călugări veniți de dincolo. Originalul slavon a fost adaus în 
față, ceia ce dovedește o epocă mai tărzie. Deosebirile între 
acest text și al Şcheianei aŭ fost arătate de d. Ovidiu Den- 
susianu, în Srudi? de filologie romînă, I, Bucureşti, 1898. 

3. O copie întocmai ca acestea, pe care o tipări la Brașov 
diaconul Coresi în 1570, apoi în 1577, puindu-i, data aceasta, 
în față textul slavon. Coresi modernisă ortografia și înlocui 
unele cuvinte: dar el nu recurse la original, ci îndreptă după 
părerea sa. El lăsă la o parte mărturisirea de credință catolică, 
pe care nu o putea îngădui nici într'un chip. D. B. P. Hasdeü 
a dat pentru Academie o reproducere a acestei tipărituri 5. 


1 Ist. ltt, rom. în sec. al XVII-lea, l1, pp. 519-20. 

2 Psaltirea scheranä, 1482, București, 1889. 

3 Psaltirea publicată în româneşte la 1577 de diaconuli Cores:; Bucu- 
rești, 1881. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXIII 


Din Vechiul Testament nu s'a tradus nimic. Aceasta se 
poate crede mai curind decit că vechiul manuscript husitic 
s'ar fi pierdut cu totul. Trebuie să se ție samă și de aceia că 
Husiţii cari cîntaii Psaltirea și se înflăcăraii cetind Testamentul 
Noi, n'aveai aceiași iubire pentru Vechiul Testament. Cînd Co- 
resi a început în a doua jumătate a veacului al XVI-lea tipă- 
rirea pe romăneşte a cărţilor sfinte, el a fost silit să lase la o 
parte Palia: ea apăru abia mai tîrziă, șitrebui tradusă — 
atunci pentru întăia oară — de-a-dreptul după originale. 


Evanghelia s'a păstrat într'o copie pe care a reprodus-o 
Coresi în 1561. Dintr'insa s'ar părea că lipsiati cîteva pagini pe 
care tipăritorul ar fi fost silit deci să le traducă din noi. Com- 
paraţia între locurile ce par adause la 1561 și textul primitiv păs- 
trat într'un manuscript! ar arăta ce mari schimbări suferise limba 
în decurs de un veac și jumătate. Astfel, în vechea tălmăcire stă- 
tea: (Matei 13.) «Să ochiul tăi dereptü săblăzneaște-te, ia-lă și-l 
leapădă de latine: mai bine ţie să piară ună mădulariii al tăă, 
nu totii trupul aruncată să fie în matca focului, si, să te 
măna ta săblăznire dereptă, tae o și o aruncă de la tine: mai 
bine ţie să piară un mădularii al tăi, nu toti trupul 2...» 

Coresi dă în loc, în reproducerea din 1589, cu litere latine, 
următoarele rinduri ? : 

«De te va smenti ocul cel direptu, scoate-l și-l leapădă de 
la tine, că mai bine easte să piee on mădular al tăti, decit 
tot trupul tău să fie aruncat în foc; iară, de te va străca 
mina ta cea dereaptă, tae-o și o leapădă de la tine, că mai 
bine easte să piae on mădular al tăă decit tot trupul tăii să 
fie aruncat în foc.» 

Dar avem a face numai cu o lipsă în exemplarul care a 
servit reproducerii, lipsă întregită de unul din proprietarii 
lui. De fapt, toată Evanghelia lui Coresi are aceiași limbă. 


1 V. n-l următor. 

2 Columna lui Traianu, 1582, N. S., LI, p. 79. 

3 Tetravanghelul diaconului Coresi, reimprimat după ediția primă din 
1560-61 de arhiereul dr, Gherasim Timuș Piteşteanu, cu o prefață de C, Er- 
biceanu ; București, Tip. Cărţilor Bisericeşti, 1889. 


www.dacoromanica.ro 


XXIV VEACUL AL XV-LEA 


Aceiași Evanghelie romănească se păstrează într'un manu- 
script copiat între 3 Iunie și 4 Iulie 1574 de pisarul ¿Radu 
Grămăticul fiul lui Drăghici din Manicești, lîngă tirgul Ruși 
pe apa Vedei». Radu părăsise Țara-Romănească după moartea 
lui Pătrașcu-cel-Bun, pe lingă care se găsia și diaconul Coresi, 
tot un fel de grămătic !. Venind din noi în Domnie, strașnicul 
Mircea Ciobanul începu cu un mare măcel al boierilor și po- 
pilor: atunci cred că a fugit Coresi?, și tot atunci grămă- 
ticul Radu. El se temu să se întoarcă atita timp cit trăi 
Mircea și, chiar după moartea acestuia, el duse aceiași frică 
față de fiul lui, Alexandru-Vodă. La urmă, Radu, care stătea 
întrun sat bulgăresc de pe Osma, unde scrise fel de fel de 
cărți slavone, ciştigindu-și astfel hrana, se duse tocmai la 
Rodos, unde auzise că se află Pătrașcu, fiul Domnului și 
ocrotitorului săi de odinioară. Aici acest Pătrașcu, care nu 
e altul decit viitorul Petru-Vodă Cercel 5, îi dădu sarcina de 
a scrie după un «izvod» — deci după un manuscript — Evan- 
ghelia pe romănește, ceia ce el făcu în cîteva săptămîni, De- 
părtat de multă vreme din țară, Radu nu putea cunoaște 
tipăritura din 1561 a lui Coresi, iar Pătrașcu, un și mai 
vechiii fugar, încă mai puţin. De alminteri, e drept că ti- 
păritura lui Coresi și manuscriptul lui Radu sînt identice pănă 
în cele mai mici amănunte. 


Faptele Apostolilor. Apostolul, cum zicea poporul, sai 
Praxiul, după numirea cărturarilor, cuprinzind un îndemn 
către răspîndirea învățăturii adevărate a lui Dumnezeu și lă- 
muriri asupra cuprinsului Evangheliilor, a trebuit să fie pre- 
facut de Husiţi în limba vulgară. Apostolul a fost tradus 
în întregime. El nu se păstrează însă astăzi decît în două 
forme, fragmentare: una manuscriptă, alta tipărită. 

Manuscriptul e scris în Moldova, pe hirtia cu semn si- 
lesian pe care e scrisă și Psaltirea de la Șcheia: scrierea nu 


t Nerva Hodoș, în Prrzos Sturza, pp. 240-1. 

2 V, cartea mea Sate și preoți din Ardeal, Bucureşti, Carol G5bl, 1902,pp 21-2. 
3 V, Istoria lut Mihal Viteazul, în Convorbiri literare pe 1902, cap. IL. 

4 V. și Gaster, în Archivio glottologico, XII, p. 201 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXV 


s'a făcut în mănăstirea Voronetului, unde a fost găsit de d. 
Creţu, cu prilejul serbărilor din 1871 pentru Ștefan-cel-Mare, 
ca si cum strămoșul ar fi răsplătit pietatea urmașilor prin 
acest dar; dar scrisoarea e vădit moldovenească, din vremea 
lui Petru Rareș sai a urmașilor săi. Cuvintele nu sînt deo- 
sebite și se păstrează vechia literă 2 = r pentru că transcrii- 
torul a ţinut să se depărteze foarte puţin de original, a cărui 
limbă a păstrat-o neatinsă, cum n'a făcut copistul după care 
s'a scris Psaltirea de la Şcheia. 

La început paginile sînt smulse pe întinderea a șeptespre- 
zece capitole din Apostol. Apoi vin Faptele Apostolilor 
propriu zise. În loc să urmeze după dînsele cărțile Sfintului 
Pavel către Romani, Corinteni, Coloseni, se trece deocamdată 
asupra lor, pentru a da întăiii «cărţile săbornicești» ale altor 
apostoli. Din ele se înșiră cele două d'intăii și parte din a 
treia: restul e rupt; Apocalipsul lipsia. 

Din acest text a dat o ediție d. I. G. Sbïera 1, în 1885. 

La o dată care se fixează ca 15632, Coresi a tipărit un 
Praxiu, din care s'a păstrat un singur exemplar, cu lipsuri, 
la început și la sfirșit, care întrec jumătate din întinderea 
ce a avut volumul. Aü fost nimicite mai toate foile ce cu- 
prindeaii Faptele Apostolilor și parte din «cărţile săbornicești», 
și aü rămas aproape în întregime numai Scrisorile Sfîntului 
Pavel. Astfel fiind, nu se poate face decit în mică parte com- 
parația între așa numitul «codice voroneţian» și partea cores- 
punzătoare din publicaţia lui Coresi; dacă se va descoperi însă 
vre-odată — ceia ce e mai probabil decît descoperirea unui ma- 
nuscript complet — un volum întreg din Apostolul de la «1563», 
se va putea încredința oricine că feste tot diaconul n'a făcut 
decit să lucreze în slove de tipar un Praxiu întru cîtva ca acela 
de la Voroneț. O dovadă despre aceasta e încă de acum 


1 Codicele Voronezean, Cernăuţi. Cf. Creţu, în Rev. p. tst, arch. și filologie, 
an. LII, vol. H, p. 145 și urm.; I. Bogdan, în Cozvorhizi literare, pe 1886-7, 
p. 77 Și urm. 

2 Bianu și Hodoș, Bibliografia romănească veche, p. 52. 

3 V. Creţu, în Revrsta pentru istorie, archeologie și filologie, II, p. 
29 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


XXVI VEACUL AL XV-LEA 


pomenirea în Biblia de la 1648 a «întorsurei celei de mult» 
pentru o vorbă care se află tocmai la acel loc și în manu- 
scriptul de la Voroneț £. 


O.lată cu Sfinta Scriptură s'ai tradus anumite rugăciuni, 
trebuincioase preotului în fiecare zi, precum și Tatăl nostru, 
Crezul. Tatăl Nostru era cuprins în Evanghelii; Crezul a 
trebuit să fie tălmăcit deosebit. Cînd, în 1564, Coresi dădu 
la lumină, împreună cu Tilcul Evangheliilor, si un Molitvenic, 
el cuprinse într'însul un Crez care e de sigur din vremea celor 
d'intăii traduceri, dar din care editorul scoase pe fi/zogue. 
Cit despre rugăciunile din această carte, ele sint vădit mai 
nouă, din a doua jumătate a veacului al XVI-lea ?. 


Același cleric maramureşean saii ardelean din preajma Ma- 
ramureșului, acelaşi cunoscător de slavonește, care a dat  ' 
limbii noastre cărţile sfinte, a înzestrat pe cetilorii din popor, 
adecă pe umilii preoți din sate, cu o literatură bogomilică. 

Firește că aceasta n'a fost niciodată tipărită, precum nu 
sa tipărit nici Povestea Duminecii sai a Vinerii — cărți 
iarăşi apocrife —, nici unele fragmente de Cazanie, ca pre- 
dica asupra Tatălui Nostru, sai anume cuvintare a Sfintului 
Ioan Crisostom, care se prefăcură şi ele în romănește tot supt 
neobositul lui condeiu de cărturar — sai, cum zicea el în- 
suşi, de «cărtularii» — sirguitor. 

Ni le-a păstrat însă, fără alegere, amestecind printre ele, 
cu o deplină neînțelegere, şi Catechismul lui Luther, găsit de 
copist într'o broșurică romănească tipărită la 1544, un preot 
de la Măhacii, un sat de spre Mureș în Scaunul secuiesc apu- 
sean al Arieșului, — Grigore, care a trăit pe vremea luptelor lui 
Mihai Viteazul, fără să se incălzească de loc de isprăvile lui și 
urmînd să dateze copiile sale după «Batăr Jicmon Craii», pre- 
cum si de cîțiva contimporani ai săi, de prin aceleași locuri. 


V. Sbiera, 4 c., pp. 352-3; cf. Creţu, Z c, pp. 155-6, 

V. Hodoș, în Prinos Sturdza, p. 235 și urm. Crezul Catechismului din 
1544, păstrat într'o copie (Hasdei, Cuvente den dătrăni, II, pp. 103-4; cf. 
Hodoș, 7. ce, p. 236, nota 3), e mai noŭ. 


1 
2 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXVII 


Între aceste bucăţi, găsite deosebit prin fel de fel de copii 
mai vechi saii mai nouă, dintr'o parte sai din alta a Romînimii 
de peste Carpaţi, fie ele imbrăcate încă in haina ciudată a limbii 
maramureșene cu z schimbat în 7 între două vocale saii des- 
făcute de dinsa si înfățișîndu-se în graiul obișnuit, — sînt vădite 
deosebiri. Unele trebuie să pară, deci, mai nouă, altele mai 
vechi. Legenda Duminecii și predicile trec în ceia ce priveşte 
caracterul anticvat înnaintea tuturor celorlalte, și mai ales în- 
naintea povestirilor bogomilice, Dar întrebuințarea exclusivă 
a perfectului simplu, lipsa lui re înaintea oricărui nume de 
acusativ, anumite urme de rotacism —un surà pentru sună, 
în legenda Sfintei Vineri—, anumite forme vechi, anumite cu- 
vinte care vin din alt timp, anumite noțiuni culturale care fac 
parte din ciclul cunoștințelor traducătorului maramureșean- 
ardelean din veacul al XViet, arată că şi la începutul acestei 
scrisori romăneşti a fost același iniţiator al întrebuințării 
graiului nostru în literatură, — fie și în astfel de literatură. 

Manuscriptul măhăcean reproduce apoi felul de a se scrie 
cuvintele fără despărţire care se întîmpină în textele cele mai 
vechi ; el dă astfel icoana paleografică a acestora?. 


Limba în care sint scrise cărţile sfinte sai povestirile de 
propagandă bogomilică din veacul al XV!“, se deosebeşte 
uşor si fără putință de înșelare de limba literară a epocelor 


1 Cf Hasdeü, 7. c, p. 342 (Călătoria Maicii Domnului la lad): «şt ğu- 
decn și episcupii> ; 160, p. 346: a[ecuriţe > pentru fete, eblămili» ==: hadem, 
p 350; «lazer», p. 350; «gint», îzd., avoinici» pentru ostași, p. 352; voca- 
tivul «Doamne despuiatoare»> (si ultimul cuvînt e, cum se va vedea îndată, par- 
ticular limbii vechiului ltraducător); emisei mei», p. 356, eunde sz prorocii», 
P. 358; egiudeca-se-vor> ; 1624, aszlele cerului», p. 362; <de;tinsas, p. 362; 
«luaiii felzfăe = trup, p. 364; ce voi în groapă mă puselu», p. 364; cînvişu», 
P. 364; «»cuepescu», p. 416; aseţi», în loc de asînteţi», p. 417, edziz», p. 420; 
eplinsus, <periilor>, p. 421, come» în «Cugetări în oara morţii», p. 451; 
<iu5ostes, zód.; ecurei> = alergaiii, p, 452, ehitliansugure», p. 452; eglasure 
de cnpor, p. 452, ele aducu de o lature», p. 453; avoru bucma», p 454; 
« Scaunulu de ğudețu», p. 455; «ceteri», p. 464; ebeţiţiloru>, p. 464. Ferrerrile 
sînt întru cîtva ca în Evanghelia veche; v. pp. 495-6. 

2 Manuscriptul a fost, cum se vede din cele spuse, tipărit de d Hasdeii, 
în Cuvente den bătrăni, 11, 1870. 


www.dacoromanica.ro 


XXVIII VEACUL AL XI-LEA 


următoare. E sigur că ea a înriurit simţitor felul de a scrie 
romănește pănă departe în veacul al XVII“, că a impus 
întru cîtva un stil și o ortografie. 

Caracterele ei sînt următoarele: 

În ceiá ce privește fonetica, aceste texte aveaii în forma 
lor de la început z între două vocale prefăcut în 7 — sai 
ar, ca în dinre, minre. Aceasta e o particularitate de graiii care 
stăpînește pănă foarte tărzii în Maramureș, și deci si în părțile 
ardelene muntoase vecine cu această cetățuie, în care și limbă, 
si datini aü trebuit să se păstreze mai îndelung și mai credin- 
cios. Dovadă următoarea scrisoare maramureșeană din vremea 
lui Mihai Viteazul și în care rotacismul e încă neatins, după 
aproape două veacuri de la traducerea husită a cărţilor sfinte : 

«Cire iaste pan Pogan Jurjă, span ot Maramoreș, i pan 
«Toma, jurat ot tij, scriem închinăciure și slujbi, pan Orban 
«birov i pan Simion părcălabi ot Bistriţă. Dup’ acia, de cia'tü 
«tremes omul vostru la noi, de răndul aceștii oștii, cia aŭ 
«trecutu prim Maramureș, vă dăm a ști căai fost a lui Cor- 
«neș o mie de omiiri năimiți în banli]; de altă latură, acmu 
«nu știm, că aü fost doi omiiri a noștri în Tara Leașiască, 
«ce i-aii dzis că nu e acolo nece o veaste ria. De’ icia înra- 
«inte, pe ce vrem ști și ce vrem audzi, noi vă vrem da şti, 
«ca somsidzilor (ungurește: szomszéd, vecin) noștri. Derept 
«acia şi acmu avem om acolo: de ne va aduce vr'o viaste, 
«vă vrem da a ști, și iară vă rugăm, ce vretü audzi din Mol- 
«dua, cam înțeles că avetü omeari în Moldua, ce viaste vă 
«vorii aduce, ne rugăm să ne datü a ști, aü de răi, aŭ de birel!». 

Aceiaşi schimbare se vede la Rominii din «Munţii Apu- 
seni», la Moţi și la Romînii din Istria, însă dintre Moţi nu 
vorbesc astăzi toți în acest chip, ci numai acei din comu- 
nele Albacului-Aradei, Lăpușului si Scărișoarei, — așa încît 
Horea, care era Nicolae Ursu din Albac, iese să fi vorbit în 
graiii rotacisant. Această rază restrinsă a rotacismului în 


1 Documentele Bistriţei, 1, pp. 1-2, n° Ir; cf. n° r silp. 2, n° HI; p. 24, 
n° XXXI’ cu forme ca: agice», «giuzi». 

2 V. Teofil Frîncu și Gh. Candrea, Roracismul la Moi și Istrieni, Bucureşti, 
1886, p. 27 şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXIX 


unghiul sud-vestic ardelean și numărul foarte mic, probabil 
totdeauna mic, al Rominilor istrienï ar dovedi că rotacismul, 
în care unii aŭ voit să vadă un fenomen general, a fost 
mărgenit la anumite regiuni apusene, zoate de munte !. Satul 
Măhacii, unde scria popa Grigore, nu e însă cu adevărat 
între Moţi, de și n'avem nici o altă dovadă că acest preot 
ar fi venit el însuși din mijlocul Moților decit odată forma 
ciri=cine, într'o notiță a lui. În cuprinsul vechii Dacii, afară 
de cîteva forme și focare răzlețe, rotacismul se ţine de Ma- 
ramureș, unde el dăinuiește ca stăpin pănă foarte tărziii. 


Traduse în Maramureș, cărțile din veacul al XV-lea se în- 
fățişează însă într'o formă foarte mult deosebită de aceia a ră- 
vașului pe care, pentru putinţa unei comparații ușoare, l-am dat 
mai sus. În ceia ce priveşte tot sunetele deocamdată, sînt atitea 
fenomene care pe la 1600 dispăruseră din vorba maramureșeană, 
U final se auzia încă foarte bine, și în redacția de la început 
el se găsia, de sigur, la sfirşitul fiecărui cuvint. Æ înnainte 
de grupa #ź nu trecuse în z, și se zicea cuvenite, mormente, 
cum se cetește numai foarte rar, mai mult ca un archaism 
ortografic, în cele mai vechi documente din vremile urmă- 
toare. Ca și în unele nume păstrate prin documente slavone 
moldovenești din veacul al XV-lea — precum Urzacle?, l 
muiat se păstrează încă: așa se găsesc forme ca go și 
ulta, — verbul a utta fiind acela care păstrează mai totdeauna 
acest Z disparent, și care-l păstra, de sigur, fără escepţie, în 
originalele pierdute ale acestor vechi monumente de limbă, 
Din cuvinte ca spu.piä, îutâni, poniii, — acesta pentru apoi — 
se descopere și păstrarea, foarte rar ce e dreptul, a lui x 
muiat înnaintea lui z, Lä, ně se mai află pentru Ze, ne. D 
nu trece totdeauna în z la plural, ci se zice: putredire; am 
aflat un cas și pentru Z netrecut la plural în 7. 

În afară de aceste particularități, se pot înșira altele, păs- 


1 Evident că nu caut să pun în legătură pe  Maramureșeni pe Istrieni, 
făcînd din aceştia din urmă o colonie a celor d'intăiii. 
> Densusianu, Hzstoire de la langue roumaine, I, Paris, Leroux, 1901, 


Pp. 394-5. 


www.dacoromanica.ro 


XXX VEAOUL AL XV-LEA 


trate şi mai tărziu, care arată că limba vechilor traduceri 
era cea maramureșană. Așa, în loc de j, se scrie š: ġude- 
cătorie, gudec. În multe dintre copiile ce avem, litera s pentru 
sunetul gz, caracteristic și astăzi pentru graiul moldovenesc, 
s'a pierdut, dar în izvodul cel vechii stătea pretutindeni Zsz, 
dzic, dacă. Une ori, cum se vede și în scrisori maramureșene 
tărzii, 43 se confunda cu 5: gice pentru dzice. 


În morfologie — adecă înformele gramaticale —, cea mai 
mare bogăţie de elemente vechi o daŭ verbele. Regula ge- 
nerală e că se întrebuiitează numai perefecte simple,—pe 
cînd la 1600 nu se întimpină decit perfectul compus. Aceste 
perfecte siraple oferă multe forme dispărute: fecză, dzişu, 
etc. Viitorul se alcătuieşte cu auxiliarul æ zoz în forma de 
a vrea. Conjuncţia condiţionalului e totdeauna să, — lat. si. 
În proposiţiile condiţionale, figurează un imperfect al con- 
junctivului, care flexionează ze, ri re, rem, ret, re, să căutare, d. 
ex., şi aşa mai depaite. Participiul trecut slujește în cea mai largă 
măsură ca substantiv: așa Zespusu/ pentru Ţinutul, — şi acesta 
un substantiv verbal, ș. a. Unele participii trecute care se află 
apoi numai în situaţia substantivală aveai încă pe atunci tot 
rostullor verbal: asa fazt pentru făcut. Formele încoative cu 
esc nu se află, așa încît cetim : se-/ rază, pentru «să-l răpească». 

La substantive e să se observe vocativul singular nearti- 
culat, cu e: ome, Dseae, scurt si energic; vocativul plural 
egal cu nominativul: frafi dragi, în locul noului vocativ 
asemenea cu genetivul.dativ: /rafilor. 


Se găsesc o sumă de cuvinte ce nu sint cunoscute de aiurea, 
cîteva din izvor slavon, cele mai multe însă din vechea moștenire 


1 A măhăs=—a face semn; a săblăzur, săblazrză i iuboste pentru dragoste ; 
govifortă, oajde pentru legături, curele, upovčinjă, a upovăi, a gotovi; clevet- 
nică, priatneci, nădăa=—nădăjduia, ogoadă, a pesti, pesteală==a zábovi, zibavi; 
ateaște—dobitoceşte ; clevete=clevetiri , pristaniste ; tar=povari, a sufleta= 
a fi cu sufletul; corabnic, a blagodari, trind=ecvintre», în Biblia dela 1648; 
Zaa, friguri ; a prilăsti, podnojie, a se înglodzi, zavisti u=zavistnic ; zavist, 
zavıšıe, a milosti; a hlıpı=a se văiela; sfraste, chinuri; clă/ănor= 


violent; podobnic, obrazire, mănie:=desfătări; mu guire =mustrar:; a se străgui ; 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXXI 


latină, cuvinte care sună frumos si sînt o adevărată podoabă 
pentru frasă, cuvinte clare, pline de înțeles, potrivite pentru 
a trezi icoana înnaintea ochilor. Cuvintele acestea, fie sla- 
vone, fie latine, apar în orice text din această vreme, de la 
acest scriitor, pe care-l credem unic, şi numai aici. Aşa pu- 
tem însemna: Dze pentru: Dumnezei; Dumneadsae=zeiță 
(a preapări, a amăși e slavon) ; Gucă pentru gură, ziua Ciinzecilor 
pentru Rusalii ; a cure, pentru a alerga, cu participiul curs ; gintul 
pentru zeam; necălură pentru sugrumare ; miiaș pentru că- 
pitan peste o mie, ca sz7aș pentru cel peste o sută; gune 
=giure, giunel=giurelu, pentru tînăr ; număra—nominare— 
pentru a ceti: «număra ghiemonu cartiax; despus, esputtoriii, 
pentru Tinut și căpetenie de inut, care se numește si 7- 
nător saă «ţi.pietor» ; a urdinra—ordinare—a apropia; vzșzzi 
—vixi, trăiii; /ucoare, lăsăczune, a nuta=a visli, a înnota ; 
margine=țerm ; lature=parte ; veatrile=pinzele, ventres ; 
nasul corabiei, arzră, nisip, — dar și «năsipu»; /2zzged pentru 
bolnav; ofu=—nevoie : «ce era spre opu»; scriptură=orice 
scrisoare: «nece scriptură de ti.pre namu preimitu de la 
ludei» ; spunere=expunere; a se încări=a se încălzi : eîn- 
ăreașteţi-vă» ; agru, ogor; ascultămînt, stral=pat; a în- 
fota=imputare; alămojnaeleemosina ; meser, mesearătate, 
mesererie, dar şi miel; a se delunga=a se depărta ; deşi- 
deratul, dorința; Jărgământ, a deștinge, a se cobori; ceteri 
chitare ; fsaf pentru așternut, lăcaş; veardzse=viridia, pen- 
tru orice verdețuri; 772574; bucmne=—buciume, a tămpãna= 
tympanare; înveștire, premtedsare, a învolbi, tunul pentru 
tunet, îumăria = mama — poate de la înmâna, înmănia, 


a ricăi =a ricu; a frămăud=—a locu, a pridădi ; cnudesele ; usnă=gură ; 
a omrăzi ; îzeacleau, a străstu=—a chinu ; a Zefrefi, a ostămpi, a prosfeti, pipte, 
zlac; a sledi; sloate, a poveh, biînzie, a ucloni, bogătate, sgarbură, năpi astă, 
a zăstămpi — 2ăstîmp se zice încă, zăpodie — păstrat în toponimie, moj- 
dane, dostoinicte, şadine, vietăţi — se zice încă la Brașov; z săpreati, a hălăs- 
ut, povoleante, a temeli =a clădi, podnojie, mîndroste, slatină, a ugodi, pris- 
lef, nenăwidutori, a pogărzui, măşcorii, steble — de lemne; Aränilnije, drăghică, 
năemnic, mitar, matarnic, pocerpeală, prilaz, hriborie, cîrmafe, ugodnict, a tru- 
Julium, vihorit, Alte vorbe ca acestea, adunate din Apostolul lui Coresi de d. 
Gr Creţu, în Rev. p. ist.. arch. și fil, IIL 1, p. 42. 


www.dacoromanica.ro 


XXXII VEACUL AL XV-LEA 


aflindu-se şi mumğntia, dar fără 2 schimbat în 7; neaoa 
pentru zăpadă, vzfl==victus, hrană; auo=uva, strugure; se- 
cerăciune, lîngori=boale, teamăr, botejune pentru actul bn- 
tezului, az2îud, de la aî, în loc de avînd; 2inrescu, oricine ; 
vărgure, fete; deşerjie, suru, sunet; răposătoare, moarte, etc. 

Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiului traducător sînt 
cîteva cuvinte, de întrebuințare mai deasă sati mai rară, care 
nu se află decit la dînsul, adecă în copiile de manuscripte 
mai vechi decît 1500 și în tipăriturile lui Coresi după astfel 
de copii. Așa rutesu, pentru zarâși, e pentru zar, si același 
e repetat: 2, e, pentru afirmația : da, da -— și astăzi e, ze 
sună în loc de dz în vorba Rominilor din Nordul Ardea- 
lului și din Maramureș — ; čuo pentru unde, ca pentru când !, 
neşchit, neşchijel, pentru «cîtva», «puţin», «niţel»; aczeza, 
acmi (dar si acumu). 

Unele cuvinte aŭ la dînsul un înțeles special: grează în- 
seamnă greutate: <greata capului»; nu se zice părzntesc, 
ci fătinesc, nici părinjť, ci tătini; martor înseamnă martir, 
rost e gură, a ucide e pentru <a bate», cum și astăzi se zice 
în Moldova și în Ardeal; finuz e si «răbdare», a se sã- 
rula, sărutare e <a se saluta», «salutare»; æ z2z se află 
pentru <a da la iveală», drac înseamnă dușman — după cre- 
zul bogomilic; 2AeZ& e trup, pelijeştìi, trupești, ĉîmpelijat, 
întrupat — și azi se zice «drac împelițat» —; cărmujurí — 
azi cîrmoj, în Moldova, bucată de pine, — pentru pomene; 
Fericat e fericit. 

Supt influenţa originalului slav, de la care s'ai luat adiec- 
tive în ean:n, acusative în a și, ici si colo, nonsensuri, s'aii 
construit o sumă de cuvinte compuse, din care mai nici 
unul n'a răzbătut și n'a rămas în limbă: argintu-tãetor pen- 
tru <argintariü>, în Biblia ardeleană de la 1648 și «zlătariu» 
în aceia munteană de la 1688, omu-tubire, fără-mentele, cel 
fără-de-minte, fămăntu-născuți, născuți din pămînt, /eage- 
călcătoriul, fără fundul, abisul, Desusul, cel de sus, moarte- 
purtătorii, şi cîte mai multe, 


1 D, ex. ași ca era mărgăpdu şi apropiindu-me cătră Damascu». 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXXII 


Nu lipsesc nici ungurisme caracteristice, în cuvinte saŭ în 
sufixe: Aitlenşig — hitlenseg, a dăsăzui, a .vorbi adecă, — 
de la beszéd, vorbă; fug/u, legat, — fogoly, — foarte dese ori 
în Codicele Voroneţean; feleleat, ung. felelet, răspuns. Unele 
vorbe romănești chiar aü înfățișarea lor din Ardeal: painjina, 
a gheta, pentru a găti, a/camure, pentru șireclicuri, neamiş, 
pentru ales, scump. 

Scriitorul avea oarecare cunoștinți de latinește — ceia ce ' 
arată iarăși că era Ungurean; odată el scrie pe margine 
nota: «ad est[e] lătiniaște acestu cuvăntu»!, notă pe care 
copiștii aii introdus-o în textul sfint ca o parte integrantă 
din acesta. El știa insă ungurește, și de aceia sai putut 
culege o sumă de întorsături de frasă luate din limba ma- 
ghiară 2, și, cercetind cu luare aminte, s'ar mai găsi și al- 
tele. 


În alegerea cuvintelor prin care se exprimă noțiunile de 
cultură si de viaţă socială din Scriptură se vede cercul să- 
tesc, țerănesc, conservativ şi înnapoiat în care trăia tradu- 
cătorul. El știe de sætu, saŭ de fsatu — mai zice coafsă 
pentru coapsă —, de case, ale căror stăpîni se zic căsători — 
în veacul al XVIII-lea orinduielile de bir numesc pe gospodar. 
în Moldova: «căsariii». El are mutare — mult mai rar fomeaze, 
iarăşi formă ardeleană; odată și doereasă, formă ardeleană, 
luată de la Sași, — feciori, sati feji, şi feate, şi rude, se- 
menje. Casa, al cărei păzitor la uşă se zice zșarză, cuprinde 
stratul, adecă patul, scaune, masa sati fala. Cei mai bo- 
gati aü în față un comarnic—în traducerile din 1648 și 
1688 ale Bibliei: «cerdac», «foișor» —, la care se suie, nu 
pe «scări» saii «trepte», ci pe szzze. Irod are la palatul săii 
tinde. Vinul se ţine în ce/ariă. Se iea, de sigur, «prinz» 
şi cină; la prilejuri de ġotejune saii nuntă se daŭ uspefe, 
de uspetitoriul bucuros de oaspeţi, saii rudele și cunoscuții 
se adună la prăznuirea tristă a unui cumändari, — cuvîntul e 


1 Codicele Voronefean, p. 152, r, I de sus. 
2 Creţu, 4 z. p. 45; d, Hasdeú observa în Cuvente, Il, p. 77, că se aduc 
modificări individuale la sintaxa slavonă. 


71304. Vol. VII. III 


www.dacoromanica.ro 


XXXIV VEACUL AL XV-LEA 


întrebuințat și în înţelesul de jertfă adusă idolilor, la cu- 
metriù şi firtăciuni. Se cîntă din bucire — buciume, din ce- 
tere, dar mai ales din cimpoate. Agrul -— ogorul — se lucrează 
cu plugul de boi; semănăturile se coc spre secerăciunea 
răsplătitoare. Pămintul moștenit se zice ocnă; acel ce îl are 
e oștean. Uneltele casei sînt: conolea, căldarea de arame, în 
care se va fi făcînd mămăligă de mei, szzc/e/e, blidele, solnifa, 
Veşmântul e alcătuit din cămașă mai mult ; rînele sînt pline de 
arămi ; în picioare se poartă că/funi, cari trebuie să fie opinci 
legate cu oazde, curele ; numele de «căciulă» sai «pălărie» 
n'a găsit loc în traducere. Oamenii bogaţi se îmbracă în fre și 
în cam/hă — «camocato», xauovyă, stofă orientală,— dar aceia nu 
stai prin /saze. Femeile lucrează din pinză şi 7zîreșterguri, ster- 
gare de şters pe mini, la spălatul din toate zilele sai la o 
/ăutoare. Moara se chiamă rîșuzza satului. Sătenii aü tocitoare. 

La băsearecă i se zice și sfănluloare, vre-un neologism 
eretic—; preutul, popa, se numește și sfentitor, ceia ce mai 
înseamnă fermecător. Vlădici: sînt numai oameni puternici, 
dar se știe de piscu? și epzscupi, cari snt catolici — acesta 
e sensul cuvîntului Zzsc4z în Moldova — si cărora ţeranii sînt 
totuși siliți, înnainte si după răscoala de la 1437, a li da 
dijma. Dar, în afară de Scriptură și de rugi, omul aleargă 
şi la Zescîntători, cum sînt și vrac, medicii. Adunarea săte- 
nilor se chiamă zor. La ea se fac giudeafe, de mai marii 
satului cari sînt gizdecii l — de fapt, cei mai vechi stăpini- 
tori din Rominime, pe cari viața organisată din Principate: 
găseşte în decădere —; ei ascultă, la giua focmită în giu- 
decătoare — Biblia de la 1648 are «scaunul giudecăţii»,— ca 
giudecători, pe oamenii ce se zâresc, și-i pun la gloabă sau 
în verigi, în închisoare, în legătură, «în prinsoare» se va 
zice mai pe urmă, în temnijă. Aici se mai află si băzrînz 
și ma? marii. Piritul stă între feafe, ca să i se vadă vina. 


1 V. d. ex.: eGiudecii oamerilor adurară-se cu Dzeul lu Avraamu» (Scherana, 
p. 147). <Oaminilor și giudecilor.» «Împărații pămăntului și toţi oamini, 
Budeci și toate gudețele pămăntului» (p. 478). «Vlădicii de Edom și giu- 
deci de Moavu» (pentru «domnii... si boierii»). Odată am găsit doza7% de 
sigur o interpolaţie, altă dată: gizzăniasă. E si cuvintul jude. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXXV 


Judecata se zice : /eagze, iar cercetarea întrebatul legir. Se poate 
și 7ăzgiudeca cineva, după o zîră nouă. Ca despuzetori — dis- 
positores — mai mici, peste Jespusuri, se văd pircălabzi de 
casă și vărahii. Carte știi numai cărtularii, cari pot număra 
scripturi — nominare scripturas —, pentru că aü urmat învă- 
jături: odată se găsește şi Zzaci, poate un adaus mai tărziŭ. 

Scriitorul cunoaște domn, cari aü pămîntul, voezozi, ca 
acel Voevod maramureșean, Bogdan, care a trecut prin pa- 
surile munților și a întemeiat, cu vre-o trei șferturi de veac 
în urmă, Moldova. La războzi se merge, nu supt sutași sau 
mitaşi — care sînt cuvinte fabricate pentru nevoile tilcului — 
precum ghiemon (fyepòv) e simpla reproducere a unui 
cuvînt neînțeles de traducător —, ci supt acești voevozi: 
tabăra se chiamă g/oa/ă — celelalte Biblii aü, una: «și- 
reag», alta «polc» — ; sînt câ/âărași, săgetători ; la un loc, toți 
luptătorii se chiamă pozici. Păzeşte szraza. Armă e și spata. 

Din loc în loc stă cite o cetate, ai cărei locuitori se chiamă 
cetățeni, cîte un tîrg, unde stau firgari, — nu «tirgoveţi», cum 
s'a zis mai tărziiă —; cuvintele ungurești «oraş», «orășan» 
lipsesc. La tirg și cetate sint oameni bogaţi, zărocz/ : ei aŭ 
avere si daŭ bani cu aslam, camătă. Ei aŭ șerti, cari-i slu- 
jesc. Mai mare decit toți e Chesariul, Împăratul — e vremea 
lui Sigismund, regele-impărat —, la zzszzariul căruia se daŭ 
banit, fiorinții, floriuciortă, fitearil, argintul în de obște, ca 
dajde, căci el geciuzaște după obrciuite. Numai oamenii lui 
hotăresc cine e «dostoinic morţii», vrednic de moarte. 

Din lucrurile mai depărtate, tilcuitorul știe marea, genunea, 
unde ză cu veautre curăbizle, luntrile, îndreptate cu côêrmut- 
toare, cu nasul şi ţinute la înnălțimea potrivită cu cărușe. Carele 
cu farul, povara mărfilor, merg, pentru zzegoj, în multe lo- 
curi, adecă în multe /zfuri, la multe /2728ă striine, oprindu-se 
acolo unde cârmariul, circiumarul, dă vin de ază, păstrat 
în foale, și vzzt pentru cale. Banii și-i duc în sum, sommi, 
«pungile» obișnuite în Răsărit!. Săracii merg pe jos numai 
cu punga Si faistra, adecă traista. 


1 V, ale mele Votes et Extraits, I, Socotelile orașului Caffa, în Crimeia, 
p. 17 și nota 2, 


www.dacoromanica.ro 


XXXVI VEACUL AL XV-LEA 


Lunile se zic în forma populară: Priere, Brumar. Serbă- 
torile aŭ vechi nume latine: Cingecile pentru Rusalii. 


Orînduirea cuvintelor nu e de sigur cea obișnuită, fie și 
în cele mai vechi documente de limbă curentă a veacului al 
XVI lea. Ca să se vadă aceasta mai bine, voiii da unul după 
altul răvașul muntean din 1521, cea mai veche scrisoare ro- 
mănească ce se cunoaște, și locuri mai alese și mai frumoase 
din traducerile secolului al XV-lea. 

<ÎĂSApoMS H NAEMENHTOMS H uncruTromS [către Hanăș Beng- 
«ner]. Hnak daŭ știre domnie tale sa lucrul Turcilor cum amii 
«auzit eü că Împăratul aii eșit den Sofiia, și aimintrea nu e, 
«şi se-aii dus în sus pre Dunăre; unak să știi domniia ta 
«că añ venit un om de la Nicopoe și mie me-aii spus că aü 
«văzut cu ochii loi (sz6) că aü trecut ceale corabii ce știi și 
<domniia ta pre Dunăre în sus; nnak să știi că bagă den 
«tote orașele căte 50 de omin[i], să fie în ajutor în corabii; 
<HNak să știi cumu se-aii prinsă nește meşter den Țarigrad 
«cum voră treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi 
«și domniia ta. Hnak spui domnie tale de lucrul lu Mahametbeg, 
«cum amii auzit de boiari ce săntii megiiaș și de genere-miii 
«Negre cumu i-ai dat Împăratul slobozie lu Mahametbeg, cum, 
«prè [șters; «cu»] io i va fivoia pren Țeara-Rumănească, iară 
«elii să treacă. Hnak, să știi domniia ta că are frică mare și 
«Băsărabi de acel lotru de Mahametbeg, mai vărtos de dom- 
«niele vostre. Hnak spui domnietale ca mai marele miii, de ce- 
<amii înţeles și eŭ, eŭ spui domnie tale; iară domniia ta ești 
«înțeleptă ; și aceaste cuvinte să ţii domniia ta la tine, să nu 
«știe umin] mulți. Și domniele vostre să vă păziți cum 
știți mai bine.» 

lată acum locuri din vechile cărţi: 

«O năpircă diîn căldură eşi și mucică mâ.pra lui. Deci 
deca vădzură varvarii spăndzurăndu șarpele de mă.ţra lui, 
grăiia urulu cătră alaltu: totu ucigătoriu iaste omulu acesta, 
cela ce măntui noi de mare: osănda a vië nulu lăsă. E elu 
scutură șarpele în focu, și nu chinui nemică reii.> 

«Rădică-se și tremuratu fu pămîntul și urziturile păduriloru 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXXVII 


smentiră-se și se rădicară, că mäniè-se spre inse Dumne- 
dzeü.> 

«De mere glumia-se, ședzăndu in uși, și de mere cănta, 
bendu viru.» 


Lămurirea deosebirii, ce nu se poate tăgădui, e aceasta: 
întăiu că avem a face cu o traducere după un text grei. 
Această traducere e făcută într'o limbă cu totul nepregă- 
titi pentru a exprima lucruri mai înnalte si mai gingașe. În 
sfirșit, traducătorul nu știa bine slavonește şi era așa de 
grăbit, încît uită într'un loc să traducă pe Ha bulgărescul cu 
a. Construcţii particulare slavone aü rămas, precum e com- 
plimeutul drept pus în dativ. 

Fără nici-o pregătire deosebită însă si fără nici-o în- 
științare, oricine vede că această limbă se deosebește mai 
ales prin lipsa luizre de laacusativ, chiar după substantivele 
verbale, prin punerea complimentului înnaintea verbului, ceia 
ce e cu totul neromănesc — d. e. «n'are unde capul închina», 
<a se toți mîntui», — despărțindu se pentru aceasta pănă și 
verbul de pronumele săi reflexiv; întrebuinţarea permanentă 
a lui de, și în loc de Zen, din — cum se vede și mai tîrziu —, 
și în Joc de Zesóze: «nece scriptură de tinre n'am primitu de 
la Iudei», adăugirea deasă a unul -și expletiv: czneși, etc. 
și, în sfirșit, obiceiul de a pune complimentul pronominal în 
urma verbului: #Z#z-o, rzdei-f, înnădind chiar mai multe din 
aceste complimente după verb. 


Sistemul ortografic care se vede a fi fost urmat în ve- 
chile texte biblice — și care se poate înţelege destul de bine 
după cele două copii moldovenești din veacul al XVI-lea — 
e foarte puțin fixat și consecvent. Aceasta și era de așteptat 
cînd se gîndeşte cineva că pînă atunci limba romănească nu 
fusese scrisă cu slove chirilice decit în cele cîteva cuvinte 
ce se găsesc presărate în slavona documentelor sait a cro- 
nicelor, — acestea din Moldova numai. 

În cuvintele de care e vorba, normele urmate în docu- 
mentele moldovenești și în cele muntene nu sîattocmai ace- 
leași. A și î, sunetul închis și cel mai închis, nu se deose- 


www.dacoromanica.ro 


XXXVIII VEACUL AL XV LEA 


besc prin caractere particulare. Si cînd se gîndeşte cineva 
la faptul că astăzi, după atîtea relații zilnice și atîtea influențe 
literare unificatoare, într'o parte a Rominimii se pronunță 
ă acolo unde aiurea se aude î — pănă, pînă, românesc, ro- 
mînesc —, cînd ţine seamă că sunetul întunecat de la sfir- 
șitul cuvintelor, care e & pretutindeni aiurea, se apropie, 
dar nu se contopește, pentru Rominii din Moldova de z, 
atunci va înţelege lesne de ce s'a întărziat atita vreme cu 
osebirea prin scris a acestor două sunete întunecate. 4 și ô 
se exprimă în 'Ţara-Romănească prin n și x, fără nici o 
normă alta decit aplecarea cutărui pisar pentru una saii 
alta din aceste buchi destul de urîte; în Moldova pănă în 
a doua jumătate a veacului al XV-lea, a e necunoscut, si 
pentru amiîndouă vocalele umbrite se întrebuințează n, dar 
un început de desluşire, un progres față de tara vecină stă 
într'aceia că, dacă n poate sluji și pentru î, acesta-și are ca- 
racterul deosebit, care nu poate să însemne si pe č: anume 
ruteanul ii, care pentru Munteni, ca si pentru vecinii lor de 
peste Dunăre, nu e alta decit z. Ce e dreptul însă, și la 
aceștia n înnainte de două consoane, sati, în silaba finală, și în- 
naintea uneia singure, are valoarea statornică de Z Şi în- 
truna și în cealaltă din părţile libere ale Rominimii k infáti- 
şează totdeauna pe Z în grupele 27, î/ între două consoane, 
cînd atunci el se scrie, ca la Slavii Dunării: pn, ab me- 
tatetic. 

Pentru diftongul ea-iza — căci deosebirea între ea si 22 
e și mai grea de perceput și de arătat decit deosebirea 
dintre ¿ și î în anumite casuri —, Muntenii și Moldovenii aü 
datinele lor proprii, care se datoresc aceluiași fapt că: la cei 
d'intăiii influența slavonă a venit numai de peste Dunăre, pe 
cînd la ceilalți ea pornește, și într'o măsură foarte mare, și 
de la Ruteni. Deci sunetul de e deschis, diftongat, care se 
scrie în Țara-Romănească 'k, apare în Moldova și în haina 
mai greoaie a lui a și chiar — de si rare ori — a 
lui ra. 

În Moldova, se aud două feluri de z, după cun z vine 
din 2 latinul saü e luat împreună cu un cuvînt slavonesc: cel 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XXXIX 


d'intăiŭ sună dz și se Înseamnă cu s; în 'Țara-Romănească, 
lipsind sunetul, lipsește şi litera 1. 

Și într'o ţara și în alta, H servește pentru z, ï rămiind pen- 
tru anumite finale şi pentru casul de dublare a luiz; o e 
represintat prin °, w avind rostul săŭ la începutul cuvintelor 
şi în unele monosilabe; forma 8 a lui z e preferată formei 
oy, care se întîmpină numai foarte rar. Pentru 24 întreg saii 
scurtat în desinenţe: 2%, slujește litera compusă n. 

Legăturile de slove, ca aceia care unește Zcu z într'o ele- 
gantă literă lungăreaţă, nu sînt necunoscute. 


Maramureşul dăduse la jumătatea secolului al XIV-lea pe 
cel d'intăii Domn al Moldovei neattrnate: cancelaria noului 
stăpinitor va fi fost întăiă latină, ca și moneda lui?; cînd 
principatul închegat în părţile de către Baia înnaintă spre Nor- 
dul și Răsăritul străbătut încă de mult de influențe rusești, 
actele de întărire si de cîrmuire începură a se așterne în sla- 
vonește, care rămase limba Statului, precum era limba Bi- 
sericii, Pisarii fură luaţi de la Ruteni saŭ de la Rominii din 
jos. După obiceiii și după desfășurarea firească a lucrurilor, 
un meșter la slove învăţă pe altul, și astfel scriitorii lui Vodă 
ajunseră a fi din neamul lui. 

Însă pe la 1400 legătunle Moldovei celei nouă cu ve- 
chiul Maramureș trebuie să fi fost foarte dese: familiile 
mai erai încă împărțite între o ţară și cealaltă: pe la sfir. 
şitul veacului al XV-lea încă, Voevodul Ardealului, Ma: 
ramureșeanul Bartolomei Dragffy, din neamul lui Sas-Vodă, 
înnaintașul și duşmanul lui Bogdan cel d'intăii 3, e numit de 
cronica oficiali a terii, rudä, seminție — cRaTIia — cu Stefan- 


1 Pină aci, s'a întrebuințat studiul d-lui L Bogdan, De Za cine si cînd aŭ 
împrumutat Pominit alfabetul chirilic, în Prinos Sturdza, p. 585 şi urm, Lu- 
crănle d-lui Ihe Bărbulescu: tesa sa din Agram, despre alfabetul cirilic si 
publicaţia sa recentă: Fonetica alfabetului cirilic în textele romînue, București, 
1904, nu pot fi judecate destul de aspru în ceia ce privește desordinea ex- 
punerii și caracterul ciudat al unor conjecturi prin care autorul caută să apară 
ca un spirit orginal. 

2 V, în Magnum Etymologicum, art, Ban, 

3 V. Sate și preoti, p. 137 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


XL VEACUL AL XV-LEA 


cel-Mare 1. Felul de a se scrie în Moldova pătrunse și în Ma- 
ramureș, unde, iarăși, Biserica era slavonă, fiindcă astfel era 
Biserica întregii Romînimi încunjurătoare. 

După grafia moldovenească, se scrie deci în textele hu- 
site 4 și Z cu h, fără a recurge însă la combinaţia ruteană 
bi pentru Z, în deosebi; pentru ea-ia, se găsesc de o po- 
trivă cele trei semne “k, aa și ta, — aceste două din urmă, 
speciale Moldovei. 

Însă scriitorul se folosește de două litere dintre care Mol- 
dova n'a cunoscut nici-odată pe una, iar pe a doua nu se 
poate dovedi pănă acum că ar fi întrebuințat-o. Pe lingă p 
se mai întilnește pentru 7 semnul g ; copistul din veacul al 
XVI-lea al Codicelu? Voronefean, aceia ai Psaltire: de la Șcheia 
îl reproduc stîngaciă: sar putea ca în original să nu fi fost 
pentru 7 decît această notație ciudată: ea arată să nu fie 
alt ceva decit o viciare a lui z latin, așa cum se scria în 
evul mediu. A doua literă e .ņ care există și peste Dunăre, 
ca o variantă a lui m: de sigur că .k a fost ales pentru a 
represinta un sunet șovăitor, 7 gutural, pe care Romînii din 
alte părți îl pronunţă și întreg, clar: cînd găsim bu.prul, 
Oame.prilor, lă.pgă, lă.pgedzi, să.pbăte, aceasta nu înseamnă 
că a fost vre-odată în Maramureș o pronunție ca: lăîngă, 
lăîngedzi, săîmbăte, buînrul, oameinrilor, care e pe atît de 
ciudată, pe cit de neexplicabilă, ci numai că în: lăngă, lăn- 
gedzi, sănbătă, bunrul, oamenrilor, 7 era foarte umbrit; prin 
vocala întunecată ce preceda, saii prin 7 ce urmează, așa 
încît pentru acest fel de + — fn franțuzește on, son — .p se 
punea ca o notație consunantică. Dacă pe lingă aceste exemple 
sînt şi altele ca .pchiseră, .pblaiŭ, motivul este slăbiciunea 
vocalei întunecate la începutul cuvîntului, slăbiciune așa de 
mare, încît vocala dispare cu totul atunci cind cuvintul precedent 
se termină cu o vocală, saii se confundă cu vocalatot întu- 
necată prin care s'ar mîntui acel cuvînt — se "nude, să’ ntindă ; 
scriitorul simția deci la începutul unor cuvinte ca: î7c/iseră, 
înblaaă numai o nasală slăbită, și o represinta și aici tot cu p. 


1 Bogdan, Cronice inedite, București, 1895, p. 45. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA HUSITĂ XLI 


În vechile texte, celelalte litere se înfățișează apoi ca în 
norma valabilă pentru amîndouă terile dunărene. O deose- 
bire ar fi numai aplecarea bătătoare la ochi pentru oy, care 
alternează cu $. Această aplecare se păstrează de aici în- 
nainte în părțile ardelene, unde, pe un timp cînd z se scria 
cit mai expeditiv la noi, se ajungea și pănă la ooy pentru 
acest sunet ! 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL Il 


LITERATURA RELIGIOASĂ DIN VEACUL AL XVI-lea. 


1. CĂRȚILE ROMĂNEȘTI VECÍ ȘI ÎNRIURIREA LOR. 


Cărţile sfinte în romănește aii trebuit să fie privite cu ne- 
încredere, cu teamă de pedeapsa lui Dumnezeii, cu desprețul 
cărturarului din vremile mai vechi pentru orice umil product 
al poporului, de cetitorii din Moldova și din Ţara-Romă- 
nească. Natura copiilor în care ele ni saii păstrat, arată 
foarte bine aceasta. 

Una e scrisă destul de în grabă, pe o hirtie ieftenă, fără 
nici-o înfloritură, de un Moldovean, un diac saii un călugăr, 
care vedea în așa o carte o minune literară da, dar nu din 
acele minuni care se admiră: pe manuscript nu e nici-o 
altă însemnare decit a cuiva din veacul al XVIII-lea, care 
hotăria că biata cărticică veche, cu literele nedezlipite și cu 
atîtea foi smulse, nu e bună de nimic. 

A doua copie vine din Ardeal: hiîrtia e tot așa de proastă, 
literele sint disgrațioase, lătareţe, aruncate fără nici-o în- 
grijire, tot într'un șirag neîntrerupt; pentru asa o lucrare, 
condeiul nu sa muiat nici odată în aurul, albastrul, chino- 
varul care împletiaii chenaruri și inițiale pe alte cărți, a 
căror limbă era nobila, sfinta slavonă, de la Curtea lui Vodă, 
de la Vlădici și de la egumeni. 

Cea de-a treia nu stă și mai jos decît Psaltirea de la Șcheia. 
Dar și în Psaltirea de la Voroneț buchile sînt urite, înfățișarea 
e negligiată. Amiîndouă Psaltirile n'ai nici o însemnare: ele 


www.dacoromanica.ro 


ÎNRIURIREA CĂRŢILOR VECHI XLII 


aŭ zăcut in uitare între altele şi pentru că peste cîțiva ani 
cuprinsul lor a ieșit în slovă de tipar. 

Radu Logofătul al lui Drăghici din Mănicești, un copist 
care făcuse din acest meșteșug mijlocul săi de traiii, el care 
transcrisese atitea «sfinte cărţi du:nnezeeşti, anume: Tetra- 
vanghelul, si Psaltirii Sfinte, şi Pendecostare (s:c), şi Minee, 
și Octoișe, si Triodure, şi Metafraste (Simion Metafrastul), 
și Pravili, si Tilcuri, și Sfinţii Apostoli», nu sar fi gîndit, 
în mîndria lui de caligraf ales şi de om învăţat, să însemne 
cuvinte romănești cu pana lui meșteră dacă nu i-ar fi cerut 
aceasta anume Petru Cercel: «şi mi-a zis el să-i scriu aceste 
dumnezeiești cărți anume Evanghelia» 1. Cercel era un artist, 
un poet, un spirit original, un înnoitor de vocaţie: pe el 
trebuia să-l întereseze așa o lucrare rară. Pentru aceia Evan- 
ghelia făcută pentru dinsul e, printre toate copiile vechiului 
tilc, singura care se desfăşură pe o frumoasă hirtie orien- 
tală lustruită, are inițiale, rînduri scrise în colori și chiar 
miniaturi 2, 

Dar dovada că erai şi părți din Rominime unde curiositatea 
nu îndemna singură pe scriitori la reproducerea, transmi- 
terea și răspindirea Cuvîntului Dumnezeiesc în romănește, o 
aduc două fapte. Întăiii, scoaterea, în întregime sai numai 
în parte, a acelui fenomen de limbă care îngreuia în vechile 
manuscripte înţelegerea de obște: rotacismul; în a doua parte 
a Psaltirii Şcheiene, el scade mult; în Evanghelia lui Petru 
Cercel el nu mai există, si nu exista nici în izvodul de care 
s'a folosit Logofătul Radu. 

A doua dovadă, e păstrarea bună a acestor cărți în Ardeal, 
unde ierarchia ortodoxă era foarte slabă, unde, pănă la Re- 
formă, nu se întîlnește alt Vlădică decît Vlădica-egumen 
din Vad, lîngă Bistriţa?. Coresi, dorind să dea la tipar cărți 
romăneşti, n'a avut decit să întindă mîna. Ce n'a crezut el 


1 Columna lur Traian, anuar 1882, pp. 54-5. 

2 Ibid, p. 49. 

8 V. cartea mea Sate și preoţi, București, 1902, Bunea, Vechile episcopi romă- 
nestr, Blaj, 1902; Teodor V.Păcăpan, Zstoriografť vecht, îstortografi noi, Sibiiii, 19044 
răspunsul păr, Bunea, în Unirea, an. XIV, şi almieii în Sămănătorul pe 1904. 


www.dacoromanica.ro 


XLIV VEACUL AL XVI-LEA 


că trebuie să publice: apocrifele și legendele bogomilice, aŭ 
fost copiate mai departe, de umili preoţi de sat, chiar cînd 
ei știai slavonește, ca popa Grigore din Măhaciu. 

O influență mai largă n'au căpătat însă aceste cărți decît 
tocmai prin tipărirea lor de Coresi. Dar, pănă să ajungem 
acolo, trebuie să se vadă împrejurările de cultură, firește 
slavonă, ce se întimpină în Principate pănă la 1544, data 
celei d'intăiă publicaţii făcute în Ardeal pe romănește. 


2. CULTURA SLAVONĂ ÎN MOLDOVA. 


Avintul de cultură slavonă, pornit din marile mănăstiri 
ale veacurilor al XIV-lea și al XV-lea, ocrotit de Ștefan-cel- 
Mare, întărit prin starea de înflorire glorioasă a ţerii în 
Domnia lui, nu slăbește mult încă cincizeci de ani după moartea 
marelui Voevod. 

Dar mănăstirea Putna decade de la un timp încoace, analele 
Domnilor nu se mai scriti acolo, ci la Pobrata, pe care Petru Rareș 
o reînnoi, după îndemnul Mitropolitului Grigore și unde, după 
acelaşi îndemn, el alese locul de îngropare al săi și al familiei 
sale. După Mitropolitul David, mort la r-ii April 15091, nu se 
mai întîlnește multă vreme un Mitropolit cu metania de la Putna?. 
Teoctist al II-lea e, cum am văzut, din Neamţ. După moartea 
lui, în 1527 sati chiar 1528 —în Mitropolia din Suceava, fiind 
de față Dosoftei episcopul de Roman, Teofan al Rădăuților, 
Macarie egumen de Bistriţa, Acachie egumenul de Putna «și alti 
preoţi și călugări»? — urmează Calistrat, care se întimpină la 
1528, dar nu era încă ales la 16 lanuar, și apoi Teofan 
de Rădăuţi: ei poate să fi fost tot Nemţeni. Știm sigur 
că din Neamţ, unde fusese și egumen, era Macarie, în cu- 


1 Ureche, p. 182. 

2 Că David venise de acolo, arată pomelnicul din Erbiceanu, Zst. Matr. 
Moldaviei, p. LYI. 

3 Act din 16 lanuar 7036 (1528). prin care amonahul Nechifor» dăruiește 
Neamţului satul Dolhești pe Șomuz, inspirindu-se de la o danie a lut Teoctist 
însuși; Arch, Statului, Veamf, n° 1726. Cf. Melchisedek, Chron. Romanului, 
1, p. 159. 

4 Bibl. Ac. Rom., mss. slave, n° 38: nps ennekonk AMHTpOIIOAHTE KHP Ka- 
AHCTpAT 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ IN MOLDOVA XLV 


rind episcop de Roman, în locul lui Dosoftei!. Alt Teofan, acesta 
de sigur din Neamţ, ajunge Mitropolit în a doua jumătate 
a veacului al XVI-lea 2. Pănă la dînsul și în mijlocul păsto- 
riei lui, staii în Scaunul archieresc al Moldovei: Grigore, care 
fusese douăzeci și trei de ani egumen la Pobrata, dar se retrase la 
bătriîneță în Neamţ, și un Anastasie, în care aş vedea pe 
acela ce era egumen de Neamţ la 15284. Ctitoriile nouă 
ale Domnilor din acest veac al XVI-lea, Pobrata, Rîşca, Sla- 
tina, Galata, sînt, în adevăr, adăposturi ale letopiseţului dom- 
nesc, ce se urmează înnainte, dar nu din ele pornesc marii 
învăţători ai Bisericii moldovene și conducători ai ei. 

Pe acest timp se înseamnă ca scriitor Macarie de Roman, 
care a lăudat pe bătrinul Rareș într'o lucrare retorică, al 
cărei stil e luat de-a dreptul din vestitul cronicar bizantin 
Manase, ce-i fusese cunoscut prin traducerea slavonă, foarte 
veche; Eftimie, ucenic al acestui Macarie, lăudător în același 
spirit şi în aceiași formă a cuiva care era mai putin vrednic 
de alese complimente bizantine, Alexandru Lăpușneanu ; Isaia 
episcop de Rădăuţi, sol în străinătate al lui Ioan-Vodă cel 
Cumplit și însemnat în istoria literară printr'o operă de com- 
pilare a vechilor anale 5. Rostul acestor doi din urmă cade 
ceva mai tărziă si se cuvine a fi arătat mai departe. 

Dar tradiția caligrafică slăbise, iubirea pentru cărți, închi- 
narea lui Dumnezeii prin copiarea lor nu mai era ca odi- 
nioară, cînd Ștefan înnălţa biserici și mănăstiri frumoase. pe 
care trebuia să le înzestreze cu cele trebuincioase pentru 
slujbă. Nu mai avem acum nici-un harnic și meșter copist, 
ca Gavril din Neamţ, cu vre-o sută de ani în urmă. Nu va 
trece mult și cultura slavonă ea însăși se va stînge: pe de 


1 Ist, lit. rom. în sec. al XVIII-lea, p. 539 si urm. 

° V. Hurmuzaki, XI, tabla. 

3 Cf. Arch. ist, I!, pp. 22-3 si documentele Neamf, XXXVII, 1-2 din 
Arch, Statului: la 28 Octombre 7088 (1579), Petru Șchiopul hotărește într'un 
proces pe care «Gligorie fost Mitropolit și tot soborul de la Sf. mănăstire 
Neamtul» îl aü, pentru satul Davideni, cu diacul Drăgan Ciolpan. 

4 V. documentul lui Nechifor, citat mai sus. Cf. Hurmuzaki, XI, p. LII, 
nota 4. După pomelnicul citat însă, el ar fi Putnean. 

5 Ist, lt. rom. în sec. al XVIII-lea, excursul I. 


www.dacoromanica.ro 


XLVI VEACUL AL XVI-LEA 


o parte, din pricina nesiguranţei și primejdiei timpurilor celor 
nouă de luptă, iar, pe de alta, pentru apropiarea învingătoare 
a unei epoce de prefacere adincă în tot rostul vieții ro- 
mănești. 


3. ȚARA-ROMĂNEASCĂ ȘI TIPARUL DE CĂRȚI SLAVONE. 


În tot acest răstimp, împrejurările aŭ fost și mai puțin 
prielnice în "Țara-Romănească și rodul învățăturii a răsărit 
și mai slab. 

E drept ca Radu cel cucernic, zis Radu-cel-Mare, pe lingă 
sprijinul pe care l-a dat pretutindeni Bisericii drept-credin- 
cioase, a organisat, prin acel înnalt cleric pribeag, ce stătea 
adăpostit la dinsul, patriarchul mazil Nifon, ierarchia biseri- 
cească a ţerii sale. Nifon era un Grec, și Gavriil Protul, care 
a scris la Atos viaţa lui Nifon și pentru a vesti în lumea 
răsăriteană meritele pentru lege ale Domnului muntean, era 
și el un Grec, care a întrebuințat deci limba grecească în 
această Viaţă a Sfîntului celui noi 1. Dar și în mijlocul te- 
rilor slave, un curent grecesc nu se putea crea și păstra la 
Dunărea romănescă. Cultura slavonă a fost deci întărită la 
Munteni în aceiași vreme prin două întimplări. 

Întîiii, cu zece ani înnainte de plecarea lui Nifon din țară 8, 
se intemeië o mănăstire nouă, în acel Banat oltean, care 
adunase odinioară cel mai strălucit sobor de lăcașuri sfinte. 
Întemeietorii mănăstirii Bistrița sînt frații Pîrvulești, Craio- 
veşti sau Băsărăbești, vestiți «șefi de partid» din acest timp. 
Ctitoria lor, foarte luxoasă, inzestrată cu moaşte scumpe, era 
călăuzită, de sigur, de vre-un stareț adus din Serbia, unde 
frații aveaii multe legături. Între cărțile strînse aici, se găsiaii 
unele de un foarte mare preț, precum Psaltirea cu tilc din 


t V. Îsi. lit. 10m. în sec. al XVI-lea, 11, p. 605. 

? Viaţa lui — ed. Erbiceanu, București, 1888, pp. 43-9 — pune plecarea 
în legătură cu căsătoria surorii Domnului, Caplea, cu boierul Bogdan. Aceasta se 
făcu însă după moartea celui dintăiii soț al (aplei, Staico, mort la 1507; Ca- 
plea însăși muri la 1511; Lăpădatu, Vlad Călugărul, Bucureşti, 1903, pp. 64-5. 

3 V. vol. IV, p. XLV; Manusciipte din biblioteci străine, T, extras din Ara- 
lele Acaaemiet Române, XX ; p. 50. 


www.dacoromanica.ro 


ȚARA-ROMĂNRASCĂ ŞI TIPARUL DE CĂRŢI SLAVONE XLVII 


1346, un manuscript atonic din 1408, cîteva alte cărți sla- 
vone din veacul al XV-lea, toate scrise cu mîna, rămășițe 
din comorile literare sirbești pe care le spulberase cucerirea 
turcească 1. 

La 1506, adecă nnmai cu cîteva luni înnainte de ieșirea 
lui Nifon din ţară, «un călugăr cu numele de Maximian, fiul lut 
Despot, Țarul sîrbesc», făcea, la Rimnicul-Sărat, pacea între 
Radu-cel-Mare și Bogdan-Vodă al Moldovei?. El ajunse Mi- 
tropolit al ţerii, pe care o părăsi apoi prin 1509, poate 
pentru că aflase, în cursul soliei ce îndeplinia în Ungaria, 
uciderea boierilor de către Mihnea, urmașul lui Radu. Soţia 
lui Neagoe, care ajunse îndată Basarab al IV, era Miliţa, 
vara sa; o nepoată, Elena-Ecaterina, fu, mult mai tărzii, soția 
lui Petru Rareș. Maxim va fi fost și el un «învățător» al 
terii, unde petrecu destul de multă vreme. 

Din Bistrița s'au adus la Museul din București, mai dău- 
năzi, nu mai puţin decit 131 de manuscripte slavone și 30 
slavo-romine. Ele maŭ însă nici-o însemnătate pentru cultura 
noastră, căci cele mai multe ni-aii venit de-a gata, nu le-am 
făcut noi. Ar fi de pomenit doar o lucrare a pisarului Mar- 
darie; un alt manuscript a fost copiat mai departe la Atos, 
după moartea scriitorului care-l începuse. Dar cu cîţiva ani 
înnainte, aceiași mănăstire dăduse cercetătorilor noștri un nu- 
măr de vechi tipărituri religioase. Acestea aü în adevăr o im- 
portanță mare, pentru că ele aŭ fost «scrise cu tiparul» în 
Ţara-Romănească și cu sprijinul Domnilor ei. Ele sînt acele 
cărți, care făcură aproape fără folos scrierea, pănă atunci așa 
de îmbielșugată, a manuscriptelor de Biserică slavone. 


Tiparul de cărți cu buchi nu putea să fie, la început, de- 
cit o afacere de negustori. De aceia curentul spre publicarea 
cărților sfinte slavone n'a pornit din Ungaria, unde «Tipografia 
Curţii» lui Matiaș Corvin lucra încă dela 1473, cu un meșter 


1 Odobescu, în Revista Rominğ, |. 
2 Bogdan, Cronice inedite, p. 63. 
3 V. vol. IV, p. XLV. 

4 Odobescu, în Reviste Romină |. 


www.dacoromanica.ro 


XLVIII VEACUL AL XVI-LEA 


neamţ adus din Veneţia, ci de la acest oraș chiar, care avea zilnice 
și foarte însemnate legături cu Răsăritul și care, pe lîngă aceasta, 
ținea supt ascultarea sa, pe malul din față al Adriaticeiun mare 
număr de Slavi ortodoxi. De sigur pentru Slavii din colonia 
balcanică s'aii lucrat cele d'intăiă tipărituri religioase cu cirilice?, 
Apoi tipografia slavonă lucră chiar în Balcani. În tirgu- 
şorul Cetinie, astăzi capitala Muntenegrului, stăteau, încă 
de la sfirșitul veacului al XV“, niște stăpînitori de mina a 
treia, din familia Cernoievici, cari-și luati titlul de Domni ai 
Zentei, unde încetase de multă vreme dominaţia creștină şi 
sirbească, Gheorghe Cernoievici stătea supt ascultarea Vene- 
ției, cu care el era în comunicație prin portul Cattaro. În 
astfel de împrejurări i se va fi îngăduit să-și iea un meșter 
venețian, cu toată gelosia cu care se impiedeca pe acest 
timp înstrăinarea tainei roditoare a tiparului. Se crede că la 
Cetinie aŭ ieșit trei cărți, dintre care una e Psaltirea, iar ce- 
lelalte două cuprind rugăciuni și cîntări?. Ele poartă numele 
călugărului tipograf Macarie, care și-a făcut, neapărat, uce- 
nicia în Veneția. Amestecul Turcilor în afacerile muntenegrene 
aduse însă, între altele, și întreruperea lucrului de tipar?. 
Tipărirea cărților slavone nu-și putea găsi un adăpost în 
Balcani, în acest sfirşit al veacului al XVi“, cînd ultimele 
rămășiți de stăpînire creștină se innecaü în noianul turcesc. 
Meşterii trebuiră să-și caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace 
de Dunăre, unde se păstraă vechile forme de Stat. Această 
îndreptare spre noi era cu atît mai impusă, cu cît Veneţia 
nu mai voi să se ocupe cu lucrul tipografic pentru Slavi, și 
cu cît nici-o altă țară prinsă în mișcarea tipografică nu se 
arăta dispusă să facă acest lucru. Astfel ieromonachul Ma- 
carie veni în Ţara-Romănească, aducînd cu el un săculeț de 
buchi frumos tăiate, de iniţiale înflorite și de frontispicii dibaciii 
împletite, în care se simte influența, originea venețianăt. 


1 Fessler-Klein, o. c, HI, p. 213. 

2 Asupra lor v. Nerva Hodoș în 4/manachul tipografic «Minerva» pe 1902, 
şi în Convorbiri literare pe același an, 

š V. Hodoș, /, e. 

4 V. probele date în Bianu și Hodoș, Bibliografia romînă si facsimilele după 


www.dacoromanica.ro 


"PARA-ROMĂNEASCĂ SI TIPĂRIREA DE CĂRŢI SLAVONE XLIX 


La sosirea cucernicului meşter Macarie, care era fără 
îndoială un Sîrb, acel ce tipărise în Muntenegru, — el 
socoate anul apusean de la Ianuar, nu de la Septembre, — 
domnia în Tirgoviște Radu-cel-Mare, si pe lingă acesta 
se găsește de la o vreme călugărul, apoi Mitropolitul sîrb, 
de neam mare, Maxim. Între Maxim, între Macarie, între 
noua mănăstire de cultură slavonă, sîrbească, întemeiată de 
Craiovești la 1497, Bistrița, e vădit că trebuie să fie o legă- 
tură. Cartea, învățătura sîrbească, gonită de Turci, pentru 
cîtăva vreme, din peninsula balcanică se oploșia în cea mai 
apropiată din ţerile romănești. 

Pentru Radu-Vodă începu Macarie tipăritura unui liturghier, 
precum cu cărți de slujbă se începuse tipăriturile din Ce- 
tinie; aceasta ar dovedi, că Radu doria să se urmeze la 
dinsul cu lucrările începute în Muntenegru. O astfel de 
carte se putea mintui pe atunci numai cu greu — Coresi 
le lucra în nu mai puțin de trei, și chiar pănă la șese 
luni — și evlaviosul Domn nu trăi să vadă opera ispră- 
vită. Ea se mîntui abia în toamna anului 1508, pe cînd 
domnia acum Mihnea, care de sigur n'ar fi poruncit călugă- 
rului să se pregătească pentru o astfel de lucrare. Teascul 
de mini al lui Macarie trebuie să fi stat, sai la mănăstirea 
Dealu, lîngă Tiîrgoviște, pe care o înnălțase Radu din cele 
mai bune materiale și după planuri deplin armonioase, sai 
în cealaltă nouă ctitorie, în cealaltă mănăstire tinără, Bistriţa, 
unde s'a găsit unul din cele două singure exemplare ce se 
cunosc. Această rară liturghie a lui Radu-Vodă e un frumos 
document tipografic, şi el amintește îndemnul din care a por- 
nit, prin stema “Ţerii-Romănești și prin coroana domnească 
cu trei ramuri ce figurează în frontispiciile ei. 


tipărituri grecești făcute la Veneţia pe acest timp, în Horatio F. Brown, Zhe 
venetian printing press, Londra, 1891, la pp. 42 și 44. 

1 V. Hodoș, Z.c, pentru argumentele ce se pot aduce contra celor ce cred 
că Radu ar fi făcut un fel de comandă în străinătate, așa încît tipăritura nu 
s'ar fi îndeplinit la noi. Se poate admite oare că, atunci cînd unul ca Cer- 
noievici avea ambiția ca tipograful să-i lucreze supt ochi, Radu să se fi în- 
voit la un lucru în depărtare? Și apoi cum s'ar putea crede că pe atunci încă 


71304. Vol. VII, IV 


www.dacoromanica.ro 


L VEACUL AL XVI-LEA 


Mihnea nu mai ceru nimic lui Macarie, între altele și pentru 
că el era aplecat către <eresul hulei Duhului Sfint» saă către 
dogma catolică și era un mare dușman al călugărimii; nu 
trebuie să se uite nici aceia că el a bătut cu tunurile, ca pe 
o tabără de răscoală, frumoasa mănăstire a Bistriţei!. Dar 
Domnia cruntului Voevod tinu puțin și, cînd Vlad cel tînăr, 
fratele lui Radu și prietenul Craioveștilor, ajunse în Domnie, 
Macarie, care poate să fi pribegit şi el cîtva timp, urmează 
cu tiparul. Ca și în șirul de publicaţii de la Cetinie, apare 
acum ceia ce era mai de nevoie preotului după rugăciunile 
Liturghiei, cartea de cîntări, Octoichul. El a ieşit de supt teasc 
în anul 1510, în care stăpînește chiar de la început noul 
Domn tînăr. 


4. NEAGOE-VODĂ BASARAB. 


Suirea în Scaun a lui Neagoe, care se întitulă Basarab- 
Vodă, întrecu toate nădejdile preoților, călugărilor și cărtu- 
rarilor. 

Macarie tipăreşte întăiă supt acest Domn, în chiar anul 
întronării lui, 1512, o Evanghelie întreagă, pe care o împo- 
dobește cu frontispicii superioare ca bogăţie și meșteșug celor 
vechi; și lucrul fu mai răpede data aceasta; început în Mart, 
el se miîntuie în Iunie. De bună samă că avem astăzi exem- 
plarul lui Neagoe chiar în acea carte tipărită, nu pe hirtie, 
ci pe pergament si colorată după normele ce se observa în 
secolul al XV"! pentru manuscripte: ea a fost găsită la Bis- 
trița, care a dat şi exemplarul pe hirtie al Evangheliei?. Din 
această vestită tipăritură s'a dat apoi, la 1552, o ediţie nouă, 


stema și coroana tern înseamnă numai că de la Domnul eï a venit cheltuiala ? 
În sfirșit cum se face că din această operă, dacă ea ar fi fost făcută aiurea, 
să se păstreze exemplare numai la noi? 

1 Viaţa lui Nifon, ed. cit., pp, 65, 71; Tocilescu, în Azalele Academiei 
Romîne, VIII, p. 191: inscripția de la Bistrița, din 1683, tot după Viaţa lui 
Nifon însă. 

2 Pentru descrierea acestei cărți și a celorlalte, v Bibliografia Romiînă citată, 


www.dacoromanica.ro 


NEAGUE-VODĂ BASARAB LI 


cu foarte mici schimbări, păstrindu se într'un loc și stema 
străină, în Belgradul sirbescl, 

Se poate să mai fi urmat și alte publicaţii, dar din ele 
nu s'a păstrat nici-un exemplar. Îndată după capodopera sa 
din 1512, Macarie ajunse Mitropolit, căci fără îndoială el e 
Macarie, Mitropolitul muntean, care a supraveghiat din Argeș 
înnălțarea măiestrei mănăstiri de acolo, care a primit în Au- 
gust pe Patriarchul Teolept al Constantinopolei, pe patru 
Mitropoliți ai Răsăritului, pe tot clerul înnalt al Atosului, cu 
starețul cel mare sai Protos-ul Gavriil în frunte, și a slujit 
cu dinșii la sfințirea acestui lăcaș, în sfirșit acel care a pus 
în legătură Biserica sa cu Biserica-cea-Mare constantinopoli- 
tană și s'a strămutat cel d'intăii în noua Capitală a terii, 
unde se ridicase o Mitropolie vrednică să-i primească 2. După 
acest triumf al săi, el nu trăi însă multă vreme și, cînd, după 
moartea lui Neagoe, în 1521, după prinderea de Turci a copi- 
lului Teodosie, Doamna-văduvă, Sirboaica Miliţa, apucă drumul 
de pribegie în Ardeal, o întovărășia alt Mitropolit, Mitrofan °. 

Pănă la venirea unui alt pribeag sîrb, cu alte buchi, nu 
se mai răspindiră în lumea răsăriteană tipărituri nouă făcute 
în 'Ţara-Romănească supt ochii bucuroși ai Domnilor ocro- 
titori pentru ortodoxia nenorocită, fără adăpost și urmărită 
de prigoniri. 


Înnainte de a se vorbi de noua serie de tipărituri, cîteva 
cuvinte asupra operei de scriitor, de scriitor slavon a lui Nea- 
goe-Vodă. 

Neagoe era fiul lui Basarab:cel-Tinăr, cu o femeie, Neaga, 
despre care cred că era din neamul Craioveștilort. Ela fost 
sprijinit și încunjurat de aceștia. În tinereță se alipește pe 
lîngă Nifon, organisatorul Bisericii muntene: pe atunci era 

1 Ibid, 

2 V, Viaţa luf Nifon, pp. 79, 115, I2I; Învățăturile Iul Neagoe, Bucu- 
rești, 1843, p. 173 si urm. i 

3 Cf. Bogdan, Documente și regeste privitoare la relafirle Țării Ruminești 
cu Brasovul şi Ungaria în secolul XV şi XVI, București, 1902, p. 307, no 
CLXXX și Sar si doc, III, p. LXXV, n° VIII. 

t V. vol. UI, p. XLU. 


www.dacoromanica.ro 


LII VEACUL AL XVI-LEA 


un simplu boierinaș 1, căci obirșia domnească nu i se vădi de- 
cit pe la sfirșitul Domniei lui Vlad cel Tinăr, fiind Comis 
al acestuia ?, cînd boierii îl scăpară de moarte sai de slutire 
zicînd că este «un adevărat fecior al nostru»3. El va fi cules 
învățătură și de pe buzele lui Maxim, ruda de Craii, care 
ajunsese Mitropolit muntean. Soția sa era Sirboaică. Fiii săi 
poartă nume sirbești sai bizantine, — Teodosie. Iubirea sa 
pentru artă era cunoscută, Luxul Curţii lui trebuie să fi în- 
trecut cu mult tot ceia ce se pomenise pănă atunci. Pentru 
meșteri de clădiri și giuvaiergii, el a trimes solii în sus și în 
jos, în terile cu tradiție artistică: la Veneţieni ca şi la Sasi +- 

Cărturăria lui Neagoe-Vodă n'a rămas fără folos ; în sufletul 
acestui pașnic Domn, cu atita dor de frumuseţă cum nu mai 
avuse altul înnainte de dinsul, se deşteptă dorința de a scrie 
sfaturi bune pentru fiul săă Teodosie, pe care-l încunjura 
cu atita iubire, prevestind pare că moartea sa înnainte de a-l 
vedea «fecior de vristă»: «pentru că», scrie el, «de vei ră- 
minea sărac de mine pentru păcatele mele, măcar cît de mi- 
titel, să nu te întristezi căci ai rămas de mic sărac de mine, 
ci să ştii, fătul mieă, că așa este rîndul și obiceiul lumii a- 
ceștia». Tot de la el avem și un alt «cuvînt de învățătură» 
îndreptat către doi călugări noi, «slugi credincioase ale sale 


1 aVătah de vinători», în Viaţa luí Nifon, p 69, într'un loc unde e vorba de 
gonirea fiului lui Mihnea-Vodă — «Și zise cătră ei: cine aŭ făcut voao aceasta? 
Ei ziseră: Neagoe, vătahul de vănători» — nu înseamnă vre-o dregătorie, ne- 
cunoscută, într'un fel de oaste, si el necunoscut,ci trebuie să corespundă origi- 
nalului: «ô hyobpevos tõy rwxovytwy». 

2 Studii şi doc, VI, p. 592. 

3 Viaţa lui Nifon, p. 75. 

4 Cf, [Tocilescu], Curtea de Argeș, publicaţie gubilară ; Hasdeii, în Revista 
Vouă, 1, p. 121 st urm.; Iorga, Două documente din archivele ragusane, în 
Arch. soc. şt. și li, din asi, 1898; Socotelile Brașovului, în Quellen der 
Stadt Kronstadt, |; ale Sibiiului, extrase în Hurmuzaki, XI, scrisorile lui 
Neagoe, în Bogdan, Z. c.; Stai? şı doc., YIL, p. LXXV. Mănăstirea a fost în 
adevăr clăuită de un meșter din Răsărit, poate Sirb, dar poate și Romin, uce- 
nic al celor ce zidiseră mănăstirea Dealului, Sasul Vitus, «sculptor si pictor», 
adus în Ţara-Romănecască, în anuar 1523, cînd domnia încă în pace, între 
două pribegii, Radu de la Atumaţi, n'avea alt scop decît a împodobi cu sfinți— 
cfigiare — biserica, acum cu totul mîntuită; v. Quellen, I, p. 505. 


www.dacoromanica.ro 


NEAGOE-VODĂ BASARAB LII 


şi dragi, carele să lepădară de lume și să deaderă vieții că- 
lugărești» 1. 

Călugării uoi sînt Iosaf și Varlaam, cari vor fi fost pănă 
atunci boieri de la Curte: în Iosaf s'ar putea vedea «Iosif», 
sfințit la 1517 ca întăi egumen de Argeș — înnainte de 
această învăţătură manuscriptul dă «Pisaniia mănăstirii Ar- 
geșului», adecă sfaturi către egumeni ? —, iar în Varlaam unul 
dintre Mitropoliții de mai tirziü ai Țerii-Romănești 3: amindoi 
sînt numiți așa de Neagoe după povestirea răsăriteană despre 
Varlaam și Ioasaf, pe care o cuprinde în sfaturile sale pă- 
rintești, Li se daŭ numai îndrumări care se întîlnesc în orice 
predică plutind de-asupra lucrurilor precise. 

O altă parte din compilația lui Neagoe o alcătuiesc îndemnuri 
creștinești ce se pot da oricui, oricind si în orice fel de 
împrejurări si pentru dovedirea bunătății cărora el nu aduce 
întimplări din viața sa însăși, bogată în năprasnice schimbări, 
ci evenimente din Biblie sai din viaţa lui Constantin-cel-Mare, 
pe care neapărat că domnescul scriitor le-a cules din litera- 
tura slavonă curentă a acelui timp, 


Cu mult mai însemnate sînt cele cîteva scrisori de sfaturi 
către coconul domnesc Teodosie, nenorocitul <porfirogenet> 
al acestui Domn cu apucături împărătești. Neagoe vrea să-și 
învețe fiul «cum să cade Domnilor să șadă la masă și cum 
vor mînca și vor bea», și «cum și în ce chip vor cinsti pre 
boieri si pre slugele lor cari vor sluji cu dreptate», cum se 
cinstesc icoanele, cum se iubește Dumnezei, cu frică de 
dînsul, căci «stă toată lumea înnaintea lui Dumnezeii ca o 
picătură de ploaie în strașina casei, cum se primesc solii, 
cum se trimet alții în schimb, cum se dai războaiele, cum 

1 Cele d'intăiii în mică parte și în Archiva istorică, 12, p, III și urm, p. 
120 și urm,; în întregime, formînd un volum de 336 de pagini în 80, apă- 
rute în București, la 1843, supt titlul. Învățăturile bunulu? și credinciosulut 
Domn al Järi-KRomînesti, Neagot, Basarab, Voevod, către fiul săi Teodosie 
Voevod ; cea din urmă, în Viaţa lui Nifon, ed. citată, p. 143 și urm. Pentru 
forma slavonă și greacă a Cuvintelor, v, Russo, în Revrsta Romină a d-lui Rădu- 
lescu-Motru, II, p. 280, 

2 V, Viaţa lui Nifon, p. 119, 

3 Cf, Lesviodacs, Zsforza brsericească pe scurt, 1845, p. 398. 


www.dacoromanica.ro 


LIV VEACUL AL XVI-LEA 


se iartă de Domnii vrednici răul ce li s'a făcut în tinereţă 
şi strimtorare; cum să facă judecata cu conștiință și blin- 
deţă, îndemnind pe «fratele» săii ce se judecă a «spune pre 
drept, ca să-ți putem lua seama și noi să te judecăm pre 
dreptate», Cuviinţa la ospețe, petreceri, primiri și alegerea 
sfetnicilor și ajutătorilor îi par două temeiuri mai puternice 
ale unei Domnii așezate și sigure: în legătură cu ele, filosoful 
bisericesc atinge mai toate cele ce pot privi pe un stăpiînitor. 
E vrednic de luare aminte să se vadă în ce chip priveşte 
Măria Sa Basarab-Vodă o cîrmuire plăcută lui Dumnezei, folo- 
sitoare oamenilor și menită să lase în urmă un nume bun. 
Domnul vine de sus: el face boierii, dar boierii nu-l fac 
pe el; o mîndră mărturisire, pentru formularea căreia Nea- 
goe a trebuit să uite toată istoria teri sale de la Mircea cel 
d'intăii încoace, o istorie de lupte, de ucideri, de sfășieri 
sălbatece. Dar nu se poate opri să atingă «vorbele rele> ce 
se tot spun: «iată cum a fost cutare Domn, altul iată cutare 
cum Și-au pus Domnia, și altul iată cum aŭ petrecut și cum 
aü luat cinstea lui altul, și alte multe încă mai rele decit 
acestea». Boierii unui Domn și slugile sale de la Curte îi 
sint și siguranța si podoaba. «Să fie slugile îmbrăcate și 
împodobite cum veți ști mai frumos,—-că aceia este lauda 
si cinstea Domnului.» Sfătuitorii trebuie aleși cu îngrijire, 
fiindcă de la alegerea lor atîrnă atitea: Domnul să nu se 
plece stăruinţilor și să nu ridice în treptele dregătorilor oameni 
fără însușiri și fără tărie de suflet, cari nu se pot recomanda 
decît prin aceia că aŭ părinți vestiți saŭ stiü a se face plăcuți, 
că pot face «glume și veselie și risuri» și slujesc de «măscărici» 
la o Curte ușuratecă și fără înnalta conștiință a datoriilor «i. 
Odată numiţi, boierii trebuie cinstiți după cum li se cade: 
nici locurile lor la masa stăpinului să nu fie schimbate, pen- 
tru că aceasta poate jigni pe cei ce sînt mai simțitori și 
mai mîndri: «inima omului este ca sticla: deacă sticla, deaci, 
se sparge, cu ce o vei mai ciîrpi?». Prin îngrijire, bună orîn- 
duială și trăinicie, Sfatul și Curtea să fie ca o frumoasă gră- 
dină, încunjurată de un zid tare: «Grădina mea și creaște- 
rile cele frumoase dintr'însa sînt boierii mei cei mari și cins- 


www.dacoromanica.ro 


NEAGOE-VODĂ BASAFAB LV 


tiți». Fiindcă, <într'această vreme ce am ajuns noi» — asa sa 
scris de cînd lumea — credința s'a împuținat și oamenii, mai 
legați de pămînt decit altă dată, se cîștigă prin răsplătiri, 
— «omul este ca porumbul: unde află grăunțe mai multe, 
acolo fuge» — Domnul va lua din venitul săi, pe care însă îl 


va stringe și-l va păstra însuși, — «vai de Domnul acela 
ce-și dă cinstea altuia și vai de tara aceia care o stăpi- 
nesc mulți!» — o parte mare pe care o va da boierilor, 


în moșii și în bani, de care nu se va mai atinge apoi. La 
cercetarea din fiecare an a oștilor, «căutarea oștilor voastre 
la anul, cum li-e obiceiul», să se facă destule daruri pen- 
tru ca ostașii să iubească pe acel care e chemat să-i câlău- 
zească, Judecăţile să se petreacă bine, și nu în căldura de după 
ospeţe. Datoria cere, în adevăr, ca să se curățe, cu toată 
blindeța care împodobește pe un cîrmuitor, «nuielele cele us- 
cate, care nu fac rod», dar înlăturarea lor să se facă numai 
«cu lege şi cu judecată». Iar, înnainte de osîndă, să se fi fă- 
cut întăiii toate încercările de îndreptare, ca unui arbore 
bolnav ce poate ajunge iarăşi de folos gospodarului. Ori- 
cum, «sa nu fie adese ori păharul tăi plin de sînge de om», 
căci «sîngele omului nu este ca sîngele vitelor sai al altor 
fiare, saii al păsărilor». 

La mese, Domnul să fie de față, să se bucure de vorbă, 
de cîntec, de sunetele de «tobe, vioare, surle de veselie» și 
de jocurile vechi și nouă, să bea chiar, căci nu e menit 
pustniciei, dar nici-odată să nu cadă în uritul păcat al beţiei 
și în cele ce vin după dinsa. Dacă i sa întîmplat să iu- 
bească în dreapta și în stînga — cum era pe atunci datina; 
și Neagoe el însuși era dintre copiii domnești însemnați în 
ascuns —, să nu-si iubească mai mult «feciorii carii sînt din 
păcate», decît pe cei din căsatorie, și să se pocăiască prin 
dajdea lacrimilor, care sînt «aripile pocăinții», Domnul să fie 
strălucitor și darnic, dar cei ce-l încunjură să nu se înfăți- 
șeze umili pe lingă bogăţia lui de mătasă, aur și pietre 
scumpe, căci, cum s'a văzut și mai sus: «să fie slugile îm- 
brăcate și împodobite cum veţi ști mai frumos, că aceia este 
lauda si cinstea Domnului». 


www.dacoromanica.ro 


LVI VEACUL AL XVI-LEA 


Dacă Teodosie va fi așa, el va fi încunjurat de oameni 
ce-l vor iubi pănă la jertfa vieții: «Cum cugetaii să-și verse 
sîngele și să-și puie capetele pentru mine, așa-și vor vărsa 
sîngele și-și vor pune capetele pentru tine, și nici-odată nu vor 
da spatele vrăjmașilor». 

Neagoe a fost milostiv si compătimitor, darnic pentru cei 
ce aveaii nevoie de domneasca lui dărnicie. Așa trebuie să 
fie Domnul. Tot prisosul lui va merge la săraci și la mănăs- 
tiri. Căci banii rămași în Vistierie nu sînt doar ai lui. «lar 
de-ți va mai prisosi venit din venitul Domniei, acel venit 
să nu gîndești că este cîștigat de tine, ci iar l-ai luat de la 
săraci și de la ceia ce sint supt biruința ta, care i-a dat Dum- 
nezeii supt mina ta » Hrăpirea e cea mai mare rușine pentru 
un creștin și Domn: «răii este a șădea la răspintii și a cere? 
Dar mai răi este a se îmbogăţi omul cu nedreptate». 

Dar totuși avem a face cu un om de războiii care se în- 
fioară în toată ființa lui cînd aude goarna năvalelor și încă- 
ierărilor. Între atîtea citații din Sfinta Scriptură, din Efrem 
Sirul, din Sf. Atanasie al Alexandriei, din Aristotele chiar 
— luată din vre-un cronograf —, între atitea comparații 
de împrumut, iată de două ori, în două forme deosebite, 
o icoană de lupte, în care se simte avintul puternic al 
inimii pentru ceia ce-i place mai mult: «Mintea este stea- 
gul trupului, și, păn stă steagul la războiii, tot iaste răz- 
boiul acela nebiruit și nepierdut, iar, deacă cade steagul, 
războiul iaste biruit și nu știe unul pe altul cum piere!». 
Și, în altă parte: «Mintea stă în trupul omului drept ca 
și cum stă steagul în mijlocul războiului și caută toată 
oastea la steag, și, păn stă steagul în războiii, nu se chiamă 
acel războiii biruit, măcar de are și năvală grea spre sine, 
ci tot caută steagului și se adună împrejurul lui, iar, deacă 
cade steagul, deaci toate oştile se răsipesc și nu se știe unul 
cu altul cum fac si încătro merg»!. 

Pornirile acestea războinice ale rasei sale de luptători fără 
frică și de strașnici Domni, biruitori și poruncitori, se văd 

1 Să se observe și mîndria cu care Neagoe vorbește de Domnul de la 
care ași alții, dintr” alte țeri, poftesc să iea învăţătură și sfat de la dinsul». 


www.dacoromanica.ro 


NEAGOE-VODĂ BASARAB LVII 


din minunatul capitol, de sigur cu desăvirșire original, în 
care scriitorul înțelept începe cu socoteala cuminte a solilor și 
miîntuie, ca apărător al coroanei și ţerii sale, prin strigătul 
de chemare la luptă pe viaţă și pe moarte! 

Deci, cînd vine un sol mare, de la un principe credincios, 
să-l primească încă de la hotare prin boieri de cinste, ce vor ieși 
înnaintea lui; el va fi adus la Curte, hrănit după cuviinţă și 
ținut la o «gazdă bună», dar departe de locurile de sfat ale 
Domnului, două-trei zile. El va vedea pe Voevod în jilțul săă, 
sus de-asupra scaunelor în care se razimă sfetnicii bătrîni şi 
cei tineri, dar nu trufaș, ci smerit, căci și Dumnezeii e de 
față. La ospăț, care va străluci înnaintea ochilor străinului, 
«tocmiţi Păharnici, scoateţi păhare de argint frumoase și siliți 
să așezați toate frumos, ca să se mire și solul de acea po- 
doabă și riînduială bună... Așijderea și masă să gătiți fru- 
moasă, și să facă multe feluri de bucate, și să aducă pe rînd 
unele după altele, și băuturi să scoţi de unde veți avea mai 
bune si mai dulci». Solul va fi poftit prin ostași mîndri: 
«voinici, oameni frumoși si de folos». I se vor da de toate, 
dar nu va fi grămădit cu păharele: «să nu-l silești cu 
vinul, —ca să-ți vază și el înţelepciunea», adauge el cu finetà. 

Ori-ce ar spune solul, să nu i se ţie în nume de răi, căci 
nu vorbește de la sine. Din potrivă, să fie ascultat senin: tot 
senin să se ceară sfatul boierilor, să li se dea timp pentru 
cugetarea asupra hotăririi ce trebuie luată, să se primească 
părerea cea mai bună și să se vorbească solului cu li- 
niştea înţelepciunii creștine. «Să fie toate răspunsurile tale 
mai bune, și să fie stăpinului solului ca niște săgeți dacă le 
va auzi.» 

Altfel însă va fi purtarea cu solii păgini, ai Turcilor, de ochii 
lacomi ai cărora trebuie să se ascundă bogăţia si strălucirea: 
«să te faci înnaintea lor sărac și lipsit și nici într'unele să 
nu te fălești» : 

«lar care nu cred în Hristos, Dumnezeul nostru, nici Prea- 
«curatei luj Maici, aceia n'ai atita minte nici înțelepciune, 
«ci toată mintea și înțelepciunea lor este mîna cea întinsă, 
«și darul să li dai și să li umpli gurile tuturor de toate. 


www.dacoromanica.ro 


LVIII YEACUL AL XVI-LEA 


«Numai atunci vei avea pace cu dinsií și odihnă. Încă înnaintea 
«acestora nimic din avuțţiile voastre să nu arătaţi, nici scule, 
«nici haine, nici boierii tăi să nu se împodobească înnaintea 
«alor, ci să te arăţi si să te faci înnaintea lor sărac și lipsit, 
«și nici într'unele să nu te fălești, și, cînd vor veni dela dînșii 
«soli mari, și vei gîndi să trimiţi înnaintea lor cinste, tu tri- 
«mite și le fă cinste, însă numai cu bucate si cu băutură, 
«iar altă cinste sati avuţie să nu arăţi înnaintea lor, că, măcar 
«de vi s'ar făgădui cit de cu prietenie si cu dragoste, iar tot 
«să nui crezi, nici să li arăţi avuția ta, ci încă mai virtos 
«să o ascunzi de dinșii, și, pănă ai avere în miînile tale, tot 
«li dă, că toată ințelepciunea lor stă în dare.» 

Sînt însă vremi cînd toată silința de a împăca, de a se 
răscumpăra rămîn zădarnice. Atunci nu trebuie pribegie fri- 
coasă, înfășurată în haina umilinții, ci războiul în numele lui 
Dumnezeii : 

«Deci, de vor veni asupra voastră vrășmașii voştri și veţi 
«vedea că sînt cu putere mai mare decit voi, iar prietnicii 
«voştri vă vor îndemna să mergeţi asupra lor får de vreme, 
«saii vă vor speria ca să ieșiţi din tara voastră, să pribegiţi, 
«să nu credeți pre acei prieteni și îndemnători ai voştri; cre- 
«deţi că nu vă voiesc binele. Că eŭ am fost pribeag, și de 
«aceia vă spuiü că este traiŭ și hrană cu nevoie pribegia. 
«Pentru aceia să nu faci așa, că mai bună este moartea cu 
«cinste, decit viața cu amar și cu ocară. Nu fireți că pasărea 
«aceia ce să chiamă cuc, care își dă ouăle de le clocesc alte 
«pasări și scot puii, ci fiți ca șoimul -și vă păziți cuibul 
«vostru, că șoimul, fiii mei, are altă pildă, și are inimă vitează 
«şi bărbată întru sine, și multe pasări oblăduiește și biruiește, 
«și nici de una nu-i este frică, nici se teme, nici vînează în 
«toată vremea.» 

Domnul va chema pe boieri și-i va îndemna să-l apere 
cinstit și credincios, să Zi fie milă de capul săi, cum și lui 
îi este și i-a fost de al lor. «Iar tu să mergi drept față la 
față spre vrăjmașii tăi, fără nici-o frică, Iar, de vor fi ei mulți, 
nimic să nu te înfricoșezi, nici să te îndoiești, că omul viteaz 
şi războinic nu se sperie de oamenii cei mulți, ci, cum ră- 


www.dacoromanica.ro 


NEAGOR-VYODĂ BASARAB LIN 


sipeşte un leii o cireadă de cerbi și cum omoară un lup o 
turmă de oi, cit de mare, aşa și omul viteaz şi bărbat şi 
hrăbor nu se înfricoșează de oameni mulţi.» Rudele boierilor 
vor fi puse la adăpost, fiindcă, altfel, fiind prinse, fac pe 
boieri să trădeze, de durerea lor. Vor fi două străji și apoi 
«toiul cel mare» sai «tabăra» ; hărțuitorii nu sînt de nevoie, 
Domnul nu va sta în frunte, ci la o parte, ferit de tunuri și 
săgeți, fiind acela de la viaţa căruia atîrnă toate; el va fi 
ascuns «Între a doua sai între a treia ceată de laturea oștilor», 

Învins, el nu va lăsa tara: «din țara voastră să nu ieșiți, 
ci să șădeţi cu boierii în hotarăle voastre, în niscare locuri 
ascunse și de taină». De aici va aștepta neapărata plecare a 
Turcilor, cari vor lăsa «făr de oști» pe «Domnul care-l vor 
fi adus eï» și care se va spulbera în vînt. Ieșind răi războiul, 
Domnul e dator faţă de urmaşi a primi senin și moartea, 
căci, «măcar de ți să va întîmpla si moartea, iar numele 
tăii va rămînea pe urmă în cinste». 


Alături de aceste pagini de înţelepciune și de avint răz- 
boinic sînt altele de duioșie, în care el vorbește despre sfir- 
şitul vieţii sale, «ca o scinteie cînd sare pre fața apei în adîncu- 
rile cele întunecate și în valurile cele cumplite», de clipa în 
care va «apune soarele din ochii noștri», de peirea care, «după 
40 saù 50 de ani», va cuprinde pe toţi cei ce-i staii în jur. 

Dar nici într'un loc glasul săii nu se ridică mai tremurător 
de adevărată și adincă durere, pe care abia o poate îm- 
blinzi datoria de supunere a creștinului, decit atunci cînd 
el pomenește către Mitropolitul Macarie pe morţii săi ce se 
strămută în biserica Maicei Domnului înnălțată anume pentru 
dînşii la Argeș. 

El plinge întîiii pe maică-sa Neaga, vorbind «puţinele cu- 
vinte către oasele maicii». Moartea i-a fost singuratecă și el 
nu-și iartă că n'a fost în acea clipă de despărțire lingă dînsa. 
Cu atita mai mult, cu cit «încă și la moartea ta îţi ramase 
inima coprinsă de dorul și de mila mea și ochii tăi nu 
se săturai de vederea mea». Ea n'a hotărît nimic pentru 
grija sufletului ei, știind ce fiù lasă în urmă: «Fiindcă inima 


www.dacoromanica.ro 


LX VEACUL AL XVI-LEA 


mea nici-odată nu s'a putut sătura de dragostea iubitului mieii 
fii, a lui Neagoe, de aceia si eŭ acum puii toată nădejdea 
sufletului miei și zic: «cum m'am nevoit și m'am ostenit eŭ 
pentru diînsul, așa doar să va osteni și el pentru sufletul 
miei,» Aü adus-o deci, supt postavul venețian cu flori de aur, 
nepoții și nepoatele : Teodosie, Petru, Ioan, Stana, Ruxanda, 
Anghelina. 

Mama a ales dintre dinșii și a chemat lingă ea pe cei doi fii mai 
mici și pe micuța Domniţă Anghelina. Ioan și Anghelina s'au 
dus mai de mult, luînd și ei un locușor supt lespezile nouă 
ale lăcașului de marmură; după dinșii a plecat Petru-Vodă:, 
şi la pomenirea numelui lui, sîngele ţișnește iarăși, cald, din 
rana proaspătă a părintelui fără mîngfiere : 

«O fiul mieii Petre, iată că-ți trimit coroana, surguciul și 
« diademele, pentru că tu erai stilparea mea cea înflorită, 
«de care pururea să umbrea și să răcoria ochii miei, iar acum 
«stilparea mea s'añ uscat, si florile s'ai veștejit și sai scu- 
«turat, si ochii miei aü rămas arşi și pirliți de jalea înfloririi 
«tale. O iubitul miei Petre! ei gindiam și cugetam să fii 
«Domn, și să veselești bătrineţele mele oarecînd cu tinereţele 
«tale, și să fii biruitor pămîntului, iar acum, fiul miei, te văz 
«zăcînd sub pămînt, ca un trup al fieștecăruia sărac. Într'o 
«vreme îmi erai drag, iar acum te-am urit. Într'o vreme îmi 
«era milă de tine, iar acum nu-mi este milă. Într'o vreme 
«erai bogat, iar acum ești sărac. Într'o vreme, fătul mieii, te 
«vedeam pre pămînt, iar acum eŭ te văz supt pămînt. În pu- 
«țineă vreme te arătași ca o floare frumoasă înaintea ochilor 
«mici, și numai decit te puseși supt pămînt. Eu poftiam să 
«mă vezi tu pre mine supt pămînt, dar te văzuiă eŭ pe tine 
«îngropat. O fătul mieu! căci nu mă acoperi mai bine pe 
«mine pămîntul decit pre tine, și mă lăsași la bătrîneţele 
«mele. Cînd fu vremea să se odihnească de către tine, tu 
«atunci n'ai nici-o grijă de mine, ci m'ai lăsat să fie totdea- 
«una inima mea arsă și aprinsă de jalea ta, și ochii mici să 
«fie la bătrinețele mele tot plini de lacrămi ziua și noaptea 


1 V, [Tocilescu], Curtea de Arges, pp. 41-3, 47. 


www.dacoromanica.ro 


NEAGOE-VODĂ BASARAB LXI 


«O fiul miei, mai bucuros aș fi dat traiul și zilele mele ca 
«să fii tu viii. Eu îți gătiam haine domnești ca să te îm- 
«braci cu dinsele și să te împodobești, ca să veselești inima 
«mea, și să usuci aceste lacrămi din ochii miei, iar acum tru- 
«pul tăi se dezbracă de hainele care i-am gătit, și se îm- 
«bracă în pămînt, dintru care aŭ fost luat, după cum 
«zice Dumnezei : dín pămînt ești şi iar în pământ te vel în- 
«toarce, iar sufletul tăi vede alte vederi și nu știii, dintr'acele 
«vederi ce va fi vâzind sufletul tăii, milostivi-se-va Dumnezei 
«să-ți îmbrace sufletul tăi cu mila sa? Ci mă tem ca să nu 
«fie sufletul tăi rămas cumva nesătul de fața lui Dumnezeii 
«pentru păcatele mele. Însă după acestea toate iată că-ți zic: 
«Scoală, fătul mieii, scoală, că aii venit și oasele moașă-ta la 
«tine, ca să se odihnească și ele lingă tine, pentru că și ţie 
«îți este mumă ca și mie, și împreună cu dinsele am trimis 
«şi podoabele tale, coroana și surguciul tăii la Pandocrator, 
«ca să se împodobească cu dinsele, ca doar sar milostivi 
«Domnul Dumnezei spre noi, și v'ar dărui cununiile cele ce 
«nu vor trece nici-odată. lar diademele să se puie la veș- 
¿mintul Precistei, ca să se milostivească spre noi, și să vă aco- 
«pere supt veșmîntul eï la înfricoșata judecată și să vă dea 
«viața cea de veci, care nu va trece nici-odată.» 


Pe vremea lui Neagoe se scriaii scrisori romănești, și avem 
una de la 1521 de la un boier către Judele Brașovului, care 
e foarte limpede și lipsită cu totul de piedeca archaismelor. 
Dar, într'un timp cînd și cărţile sfinte și tilcul lor și rugăciu- 
nile se tineaü dincoace de munţi în cătușele slavone, e cu 
neputinţă de admis că sar fi tradus romănește o carte care 
privia numai pe Domni și boierimea care-i încunjura, cum 
sînt aceste sfaturi ale lui Neagoe. Cum vom vedea, tradu- 
cerea nu s'a făcut decit mai tărziu, la sfîrșitul veacului, pen- 
tru un Domn care fusese cîştigat de curentul cărții romănești 
și care avea și elun «porfirogenet» de îndreptat pe cărările 
anevoioase și pline de lunecușuri ale lumii. Această tradu- 
Cere pare să se fi pierdut: pănă astăzi ea n'a ieșit la iveală. 
lar textul pe care l-am adus înnainte mai sus, vine dintr'o 


www.dacoromanica.ro 


LNII VEACUL AL XVI LEA 


a doua traducere care sa făcut numai la 1654, sai pe la 
această dată, în timpul lui Matei Basarab. 


5 AL DOILEA SIR DE TIPĂRITURI SLAVONE ÎN ȚARA-ROMĂNEASCĂ. 


Pănă ia Radu Paisie, al cărui nume de la început — pe 
care nu la părăsit cu totul nici-odată — era Petru, Tara-Ro- 
mănească a fost într'o veșnică frămintare pentru impunerea 
și gonirea Domnilor. Cu aceasta însă sai fâră aceasta, tot 
n'ar fi fost tipărituri: ele porniseră întăia oară din venirea 
întimplătoare-a unui meșter de tipar sirb și, cînd începură 
iarăși, alt Sirb, alt pribeag de peste Dunăre, e acela care 
pune la cale lucrul cărților de tipar '. 

Domnia lui Radu Paisie sai Petru-Vodă se apropia de 
sfîrșit 2, cînd Dimitrie Logofătul Liubavici, «nepotul lui Bo- 
jidar [Vucovici, din Veneţia]», veni la Tîrgovişte aducind cu 
dinsul un capital de slove mai nouă, dar ceva mai urite, scurte, 
îndesate, decit acelea de care se slujiseră tipăritorii munteni de 
la începutul veacului. Pe atunci era încă Mitropolit Varlaam, 
acela, credem, căruia Neagoe îi dăduse sfaturi la călugărirea lui : 
Varlaam îndemnă pe Dimitrie să-și întrebuinţeze slovele. Călu- 
gărul Moise, care ar fi învățat la Macarie, luă supt îngrijirea sa 
publicarea unui Molitvenic slavonesc, care lipsia pănă atunci. 
Lucrul se încheie în lanuar 1545, fiind acum Mitropolit Anania. 


t Dr. Atanasiu Mironescu — actualul episcop al Rimuicului Atanasie — po- 
menește în descrierea călătoriei sale la Atos, -= O călătorie în Orient, Bucu- 
resti, 1896, p. 130, nota — de un «octoich slavon cu data de 7043 (1535), t- 
pärit în Ungho-Vlaha», pe care l-ar fi văzut la mănăstirea Lavra. Cred că 
trebuie să fie la mijloc o confusie: în 1535 a domrut la început un Vlad-Vodă, 
care nu era cărturar, iar pe urmă uciderea lui a stîrnit încurcături din care a 
ieșit numai cu greii Domma luf Radu Paisie. V. notița mea din Cozgozóirr 
literare pe 1904, nf de Mart. Observ și aceia că autorul menţionează printre 
cărțile Lavrei o evanghelie scrisă de Matei al Mirelor — cum se știe, un scriitor 
din întăia jumătate a veacului al XVII-lea — tot la «7043 (1535)»; îfid. Mai 
trebuie să se ție samă și de existența a încă două Octoişe: pe atunci erai 
destul de puţine cărți de tipar, pentru ca ele să nu se repete la distanţe prea 
scurte. 

2 Pentru acest nume îndoit, v. Hurmuzaki, XI, p. l, nota I si notița d-lui 
Alie Nicolescu, în ziarul Conserzaforu/ din Mart 1904. 


www.dacoromanica.ro 


AL DOILEA ŞIR DE TIPĂRITURI SLAVONE LXIII 


Peste două luni, Radu era mazilit și dus în Egipt: Domnul cel 
noŭ fu Mircea-Vodă, zis Ciobanul. Om foarte răi și cumplit, 
Mircea făcu pe boieri să fugă cu grămada în Ardeal; Mitro- 
politul Anania nu pare a fi luat și el această cale de miîn- 
tuire. Dimitrie Logofătul, proprietarul slovelor, rămase si el 
în ţară, si, luîndu-şi ca ucenici pe doi Romini, doi diaci de 
sigur, pe Oprea și Petrea, el prinse să lucreze însuși la un 
Praxiu sai Apostol, care lipsia iarăși. Tiparul începu încă de 
la 18 August 1546, si cartea era gata peste cele șese luni 
obișnuite, la mijlocul lui Mart 1547. Și acum, ca și în 1545, 
se spune explicit că lucrul s'a făcut în «Cetatea de Scaun» 
a Tirgoviștei, 

Mircea Ciobanul nu ni se înfăţişează tocmai uşor de re- 
cunoscut în această însușire de patron literar. Dacă tiparul 
slavon a dat cărți bisericești și supt stăpînirea lui, aceasta se 
datorește, cred, altui fapt. Cea d'intăii tipăritură cu buchea 
cea nouă pornise de la Varlaam, cleric crescut în tradiţiile 
lui Neagoe; era deci un reflex depărtat al Domniei cărtu- 
rărești a acestuia. A doua tipăritură începe în August 1546, 
si în Iunie precedent Mircea se căsătorise cu fata, de vre-o 
15-16 ani, a puternicului Domn moldovean Petru Rareș? 
si a principesei sîrbești Elena, care era nepoată Militer lui 
Neagoe. De la tinăra Doamnă va fi pornit îndemnul, și în 
această privință e interesant că Molitvenicul a fost tipărit și 
pentru fratele Chiajnei, tînărul Iliașco, care urmâ în Domnie 
lui Petru în toamna anului 1546. Un număr de exemplare 
poartă pe ultima foaie numele acestui tinerel Domn, care 
oficial își zicea Ilie, căruia tara îi spunea Iliaș și care era nu- 
mai pentru ai casei Iliasco ; la numele nevristnicului Voevod 
se adauge și al mamei lui «Doamna Elena» š, 

Cu această carte tipăriturile se opresc pentru treizeci de 
ani. Ele nu vor începe în Țara-Romănească chiar — căci mai 


1 Descrierea cărților, în Bianu și Hodoș, Z c 

2 Hurmuzaki, XI, pp. 1v-v. 

3 Bianu și Hodoș, /, c. Nu cred să se fi tipărit, în aceleași condiții, st o 
Evanghelie (zd1d., pp. 513-4, n° 61): de această carte, aflătoare la un negustor 
din Ragusa, mi s'a vorbit şi mie cînd eram acolo, 


www.dacoromanica.ro 


LXIV VEACUL AL XVI-LEA 


tărziă ele s'aü tipărit în numele Domnilor din această țară 
la Braşov, cetatea de graniță — decît peste aproape un veac! 


6. TIPĂRITURILE ROMĂNEȘTI ȘI SLAVONE DIN ARDEAL. 


La 1544 încep tipăriturile din Ardeal. Înnaîntea tuturora 
e Catechismul de la Sibiii, al cărui ființă, a cărui text chiar 
sint astăzi afară de orice îndoială ?. 

Ca Germani ce erai, Sașii ardeleni se ţinuseră de-o parte, 
dușmănește, față de marea mișcare husită;, ca Germani ce 
eraii, ei îmbrățișară cu o deosebită căldură reforma pe care 


) După apariţia AMoltveniculuť încep luptele în țară, cu pribegii, și expedițiile 
în Ardeal. Zyiodu/- Penticostar, descris în Bianu-Hodoș, p. 31 și urm., pp. 516-7, 
nu poate fi din Ţara-Romănescă, precum a crezut d, Hasdeii. El complectează 
în adevăr cărțile liturgice la noi sı poartă întrun frontispiciu stema Țerii-Ro- 
mănești așa cum o vedem și în Evanghelia dela 1512, Însă nu se pomeneşte 
nimic despre Domnul ce ar fi comandat cartea, despre Mitropolitul țeni, despre 
acei ce aü lucrat la carte, și știm că acesta era un obicerii general pe această 
vreme, — Domnii fălindu-se cu astfel de lucrări în tot Răsăritul. Litera e o 
foarte urită literă mărunţică, de tot usată: ea nu corespunde decit unor ti- 
părituri mai tărzii ale lui Coresi, precum e acea din 1568, — Bianu si Hodoș, 
p. 54. Rîndurile sînt strimbe, cum nu se mai văd arurea; întreg volumul lasă 
o impresie de nepricepere și neîngripre. Frontispiciul cu stema munteană nu 
e decît o imitație proastă și stingace a acelui din Evanghelia de la 1512; în 
altul — /. c p. 33 — se vede, intrun chip mai rudimentar, crucea împletită și 
coroana cu trei ramuri din alte tipărituri neagoiene. Iniţialele, care sînt fru- 
moase și ncobișnuite în Răsărit, mase pătrate cu impleticiri de ramuri, spini 
si frunze, nu sînt decît o /oca/isare cirilică a maiusculelor inițiale latine. Planșele 
sînt și ele foarte frumoase, dar oricine poate vedea lesne că ele copie răii, în 
linii nesigure și aspre, un original mai bun, care e un originalapusean, cum se 
deslușeşte şi din forma crucii și din literele latine — pe R însă nu l-a înţeles 
copistul — de pe crucea răstigmirii. Cred că avem a face cu un msuxtum-rom- 
Bos:lum tipografic, care și-a luat elementele din toate părţile; el se va fi ti- 
părit undeva în Turcia, și lipsa de însemnare a locului s'ar explica prin putina 
dorinţă a tipărtorului de a i se afla sălaşul, Se știe că pe la mijlocul veacului 
al XVI-lea, s'aii tipărit cîteva cărți într'o mănăstire sirbeascá : v. Jireček, Der 
Gross- Vezier Mehmed Sokolouit und die serbischen Patriarchen dlaharij und 
Antoni] ; extras din Archiv fir slavische Philologie, IX. Anul 1550 pentru 
tipăritură nu poate ñ stabilt decît după aspectul tipografic ; cartea poate fi de 
atunci, dar și mat tărzie 

2 Textul, copiat de Grigore din Măhaciii, se află în Hasdeii, Cuvente den 
bătrână, IL, p. 99 si urm. Cf., pentru probe, Bianu și Hodoș, Z. c., pp. 21-3. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LXV 


o predicase Martin Luther, dindu-i în același timp și cărțile 
de căpetenie, Cuvîntul lui Dumnezeii in nemteste si Cate- 
chismul cel noŭ. Acesta din urmă fu primit pretutindeni, și Ja 
1545 o adunare a orașelor săsești recunoscu în Confesia de 
la Augsburg îndreptariul credinţii curate 1. 

Cărţile pentru Sași le tipăria Honterus, inițiatorul mișcării, 
în tipografia sa din Braşov. Supt ascultarea judelui din acest 
oraș, trăiaŭ o mulțime de sate romănești, dar ele eraii prea 
apropiate de granița munteană, prea înrîurite de viața de 
dincoace pentru ca Reforma să găsească ascultători printre 
locuitorii lor: Rominii din Brașov — Șcheianii — şi cei din 
Tara Birsei rămaseră neclintiţi in credința veche, tocmai aşa 
cum făcură peste un veac și jumătate, cînd cealaltă Romi- 
nime trecea, plină de nădejdi mari de îmbunătăţire, la dogma 
catolică, la Unirea cu Roma. Între Rominii din jurul Sibiiului, su- 
puși ai Sfatului din acest oraș, propaganda reformată pătrunse 
mai lesne. Catechismul din 1544 se tipări deci pentru dinsií 

Știm cine a îngrijit tiparul: e un anume Filip Maler, un 
zugrav, care cunoștea bine pe Rominii din Țara-Romănească, 
la cari fusese adese ori trimes în solie, ceia ce mai arată 
un lucru: că el știa bine romănește. Am crezut altă dată 
că el ar fi fost și traducătorul Catechismului: astăzi sînt de 
altă părere ?. 

Socotelile sibiiene pomenesc cei doi florini ce s'ai dat lui 
magister Philippus ca supraveghetor sai chiar ca lucrător la 
tiparul càrtulieí; de vre-o răsplată a lui — firește mai mare — 
pentru tălmăcire chiar, nu se spune nimic. Pe urmă, ce limbă 
romănească va fi vorbit Maler, ni putem închipui după scri- 
sorile romănești ale Sasilor din Bistrița 5; de la vorbit pănă 
la scris, pănă la o ortografie, pănă la o sintaxă a stilului, 
mai e drum, și Filip nu se consacrase așa de mult afacerilor 
romănești, încît să fi putut ajunge un bun scriitor în limba 
noastră. 


1 Sate si preoți, p. 20. 
2 Cf, volumul mieŭ Saze și preofh p. 20 şi Hurmuzaki, XI, p. 865. 
è Doc. Bistritei, Il, pp. 73-4, n° coxcix. 


71304. Vol. VII. V 


www.dacoromanica.ro 


LNVI VEACUL AL XVI-LEA 


Însă Catechismul din 1544 e scris într'o ortografie bună și 
consecventă, care se deosebește de a scrisorii din 1521, în 
care č e înfățișat numai prin n, dar ea samănă cu aceia în care 
sint redate cuvintele romănești în mijlocul documentelor sla- 
vone din Țara-Romănească: 4 se scrie totdeauna cu oy, s 
lipsește, m se întîmpină deseori și cu valoare de ë, mai ales 
la sfirșitul cuvintelor; . îndeplineşte rolul de 2 și de 2 gu- 
tural; pe lingă + pentru eg, se găsește însă şi semnul mol- 
dovenesc A pentru diftongul, bine deosebit de cel d'intăii, 
ia ; la sfîrşitul cuvintelor nu se află vechiul z, ci noua însem- 
nare a vocalei mute prin s. Cea dintii tipăritură romănească 
se presintă deci cu un fel de a scrie simplu și sistematic. 

Cuvintele sînt astfel, încît Catechismul se putea înțelege de 
oricine, în orice parte a Romînimii. Orinduirea lor e foarte 
adeseori înriurită de acea germană, căci Catechismul a fost 
tradus de-a dreptul din nemţește, cum si era de așteptat. Așa 
găsim locuri ca acestea: «Pre cineș deade Dumnezei evan- 
ghelia sa afară» (Ferausgebeu), «Cap mai apoi» («am letzten 
[Kapitel])», «că ne va pre noi asculta»==ewird uns erhóren>1. 

În Catechism se cuprind neapărat Crezul, Tatăl Nostru şi 
chiar citații din Evanghelie. Crezul e tradus din noŭ după 
originalul german al cărticelei; Tatăl Nostru însă și locul 
din Evanghelia lui Matei privitor la frîngerea pînei se găsesc 
aproape întocmai în Evanghelia veche?. 

Slovele Catechismului nu le cunoaștem: Cipariu e singurul 
care spune că ar fi văzut la Blaj un exemplar din această 
cărțulie in-12 și că ea ar fi avut altă înfățișare decît a cărţilor 
coresiene. E sigur, că materialul n'a fost turnat saŭ cumpărat 
anume, fiindcă atunci si alte cărți de luminare religioasă ar 
fi ieşit de supt teascul sibiian. Maler va fi cerut la Tirgo- 
viste de la Radu-Vodă, pe lingă care a împlinit misiuni, li- 
tera ce-i trebuia pentru cele cîteva pagini ale Catechismului ; 
deci această literă trebuie să fi fost a lui Liubavici. 

Persoana traducătorului nu se va afla, probabil, nici-odată. El 


1 Cf. si Sbiera, Miscäri culturale, Cernăuţi, 1897, pp. 99-103. 


2 Tipărită, cum s'a mai spus, de Coresi, peste vre-o douăzeci de ani, în 
1561. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTIĂ ȘI SLAVONE DIN ARDEAL LXVII 


a trebuit să fie însă un Romin, un Romîn care știa despre 
cărțile vechi în limba noastră și un Romîn care înțelegea 
bine nemţește: va fi fost preotul «valach» din Siliște, al 
cărui nume nu-l avem. Poate chiar el să-și fi oferit lucrarea 
gata făcută și Sfatul să se fi învoit numai la tipărirea ei prin 
expertul în cele romăneşti, care era maestrul Filip: în ade- 
văr, o tragere de inimă deosebită pentru Rominii din Scaunele 
Jor nu arătaseră încă Saşii. 

Cit despre soarta broșurii, ea n'a fost strălucită. În cărțile 
de propagandă și de inovaţie ale lui Coresi, Catechismul nu 
se pomenește. E adevărat că un Sas spune peste doi ani 
că unii din preoți aŭ primit cartea ca bună!, dar nimic nu în- 
tăreşște această aserțiune. Cît de puţin își dădea seamă popimea 
noastră de însemnătatea Catechismului luteran, arată popa 
Grigore din Măhaciii, care, transcriindu-l ca tot asa de orto- 
dox precum ar fi o poveste bogomilică, spune despre această 
Întrebare creștinească — acesta era titlul, fără loc de tipar, 
nici altă însemnare, ca să se poată strecura mai ușor —: «scris- 
am eŭ carte: ciri să va întreba cu altul, să ştie răspunde»?; ar 
fi fost adecă un fel de joc de societate cu privire la cele 
sfinte! 


Catechismul din Sibiiă a rămas deci isolat. Din potrivă, în 
Braşov s'a desfășurat o întreagă mișcare. S'a crezut prea 
mult timp că ea a fost literară. Astăzi, țiind samă de exis- 
tența mult mai veche a traducerii Cărților Sfinte, această miş- 
care apare întăi numai ca tipografică, — ceia ce, cum se va 
vedea, nu-i scade însemnătatea culturală, 

In 1558 Mircea Ciobanul se întoarse în Scaun, după moartea 
acelui ce-l gonise, Petraşcu-cel-Bun. El veni însuflețit de pa- 
tima răzbunării : din porunca lui periră fruntașii boierimii, 
Mitropolitul Anania și unul dintre cei doi episcopi. Cellalt 
şi alți boieri fugiră în Ardeal, luîndu-și și oamenii de casă 
şi ocrotiții. Cei mai mulți se opriră, după datină, la Brașov?. 


1 Bianu si Hodoș, p. 22. 
2 Hasdeii, Cuvente, 11, p. 107. 
3 Cf. Hodoș, în Prinos Sturdza, p. 238 si urm.; Hurmuzaki, XI, p. 889, 


www.dacoromanica.ro 


LXVIH VEACUL AL XVI-LEA 


Între eï se găsia diaconul Coresi. Coresi era aiurea un 
nume de familie, și prin Galiția umblaŭ negustori greci, din 
Chios, cu acest nume. Dar acest nume grecesc — Kopaisst — 
se prefăcu la noi în nume de botez: se numia cineva Coresi, 
cum se numia Paisie sau Anastasie saŭ Protasie. Un scriitor 
de hrisoave Coresi — grămătic, diac, piset sati pisar, logofăt, 
cum își zice —, se intimpinà între 1527 și 1538 sati 1544, la 
care dată fiinţă o biserică făcută de el, apoi în 1560 apare 
alt Coresi diacul, care se poate urmări pănă pe la 1581, 
cînd moare lăsînd un fiii, Bunea. Ei nu vor fi fost rude între 
ei. Tot deosebit de ei pare a fi Coresi diaconul, ceia ce în- 
seamnă, cred, pentru acel timp un călugăr în ordines mi- 
nores. 

Acest Coresi, despre viața căruia nu se știe nimic alta de- 
cît că a fost și a rămas diacon, că se pricepea la tipar, ca 
ucenic al ultimilor tipografi munteni, și că a avut un fiù Şer- 
ban, se găsia la Brașov în 1560. Jude era acolo Hannes 
Benkner cel tînăr 1: foarte dese ori în legături eu Tara-Ro- 
mănească, el era de aproape înrudit şi cu anume persoane 
duhovnicești din Biserica nouă?. El ţinea să răspîndească 
printre Romini cărțile sfinte pe limba lor, dar nu era acesta 
singurul sentiment care-l făcu să iea asupră-și cheltuielile unei 
tipăriri a vechii Fvanghel:, 

Era și nădejdea de cîştig, fără îndoială, căci, abia mintui 
Coresi cu Evanghelia romănească, și Benkner îl puse să lu- 
creze, în 1562, la oalta în slavoneşte, arătînd, de data aceasta, 
că a fost îndemnat «de dragostea Sfintului Duh și de iubirea 
sfintelor și dumnezeieștilor biserici». Dar Judeţul brașovean 
mai știa un lucru: prin tipărirea de cărți romănești el făcea 
plăcere Craiului însuși, regelui unguresc Ioan-Sigismund. 

În adevăr, sfătuit de unii dintre aceia ce-l încunjuraă, fiul 
catolicului Ioan Zápolya și al Polonei Isabela, ea însăși fiica 
unei Italience, trecuse la Reformă, fără a deosebi deocamdată 


Studi? și doc, VI, p. 597; VIL. un Cores moldovean, Gaster, Chrestomatie, 
I, p. 92 (un Corisi muntean la 1641). 

1 Bogdan, Regeste, p. 278, n° OXI. 

2 Jód, p. 176, n? LXXI 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LXIX 


între luteranism si calvinism. În dorința lui de a cîştiga cit 
mai multe suflete pentru legea curată, i se aduse la cuno- 
ştinţă că unele sate romăneşti, mai ales din acel unghiii nord- 
ostic, care primise cu dragoste și predica husită, apoi din 
părțile Bălgradului, Uniedoarei și Banatului, aŭ trecut la Re- 
formă. Fireşte că trecerea aceasta n'o făceaii eï cu încre- 
dințarea că-și părăsesc credința strămoșească: dacă atitora 
dintre catolicii luminaţi li s'a putut strecura gindul că prin 
Reformă nu se aduce nici-o schimbare, ci se înlătură numai 
o mulțime de obiceiuri rele 1, cu atît mai ușor vor fi cugetat 
așa popii noștri simpli, și, unde, în lucrurile bisericești, zicea 
popa că e bine, satul zicea după dînsul. Oamenii se credeaii 
numai creștini, şi domnii cei mari îi numiaii, în înţelepciunea 
lor, luterani saii calvini. Rominii aii deprins cuvintele pentru 
aceste idei nouă: ei aŭ zis calvin, înţelegind prin aceasta pe 
un Ungur răi și pe un spurcat eretic, și aü zis și /otrean pentru 
cineva care era de legea Sașilor?, dar nici o dată eï nu şi-aii 
dat samă că ar fi trecut la c<eresurile» acestora, precum nu-și 
dăduseră samă nici cînd primiseră idei bogomilice saii asculta- 
seră de predicaţia husită. 

Pănă atunci Rominii avuseră un singur episcopat-egumenie 
în Ardeal, la Vad, unde Ștefan-cel-Mare poate înnălțase o 
mănăstire în legătură cu stăpînirea sa la Ciceü 3, Căpăiind 
și ei păminturi în Ardeal, Domnii munteni fâcură, in cea 
d'intăii jumătate a veacului al XVl-lea, același lucru; așa 
se ridicară mănăstirea din Gioagiul-de-jos și aceia din Silvaș, 
a Prislopului. Cea d'intăiii are de ctitor pe Radu de la Afu- 
mati, care a stat ca pribeag în acel sat și avea nevoie de 
o biserică potrivită cu rangul săi; pe cealaltă a clădit-o 
Zamfira, fata lui Moise-Vodă, ceva mai tărziii. Ştareţii de 
la Gioagiii își ziceaii si Vlădică: cel din vremea reginei Isa- 
bela se chema Cristofor şi, fiind arătat ca un cunoscător de 
carte grecească, el poate să fi fost chiar Grec. Contempo- 


1 Fessler-Klein, III, p. 637. 
2 V. An, Ac, Rom, XX, p. 458: «Greci si Frănci și Lotreni», 
Sate si preoți, pp. 16-7, 322. 


3 
4 Sate și preoți, pp. 17-8, 323 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


LXX VEACUL AL XVI-LEA 


ranul săi în Vad era Vlădica Gheorghe, pus, ca de obiceii, 
de Domnul de atunci al Moldovei. 

Însă la 1567, «Craiul» mustră «pe păstorii de biserici ro- 
mănești din acest regat al nostru al Ardealului, de pretu- 
tindeni», că nu ascultă, nu hrănesc cu dajdea lor, ci batjo- 
curesc pe Gheorghe din Sîngiordz, «episcopul și superinten- 
dentul bisericilor rumănești»; din această pricină, el nu poate 
ținea după cuviință «sinoadele anuale, pentru profesiunea unei 
doctrine evanghelice mai curate» !. 

« Vlădica romănesc» veni la Brașov, unde se afla, în Șchei, 
o rară biserică de piatră, durată cu ajutorul lui Neagoe-Vodă, 
— în toamna anului 1560 încă?. În anul precedent, și anume 
printr'o hotărîre din 12 Mart, Benkner creformase biserica 
Rominilor» din orașul săii si pusese pe popi să cetească în- 
naintea credincioșilor Catechismul luteran din 1544 5. Bătrînul 
popa Toma și nepotu-săii de sori, popa Dobre, trebuiră să 
se supuie poruncii cinstitului Sfat, cu toate că Toma era un 
ortodox cucernic, care peste puţin trecu la Munteni și se 
călugări în mănăstirea Răncăciovului, cu toate că Dobre 
călcase de multe ori prin 'Țara-Romănească, unde Sașii îl 
trimeteai ca sol și, întîmplător, ca spion, şi cu toate că 
același Dobre trimesese pe fiul săi Miha, «în Tara Sirbească, 
la învățătură è». 

Deci, pe de o parte, regele făcea pe Vlădica Gheor 
ghe (poate același care fu numit la Vad de Ilie-Vodă Rareș, 
în 1550) episcop al tuturor Rominilor de supt ascultarea lui, 
deci din Ardeal și din «comitatele exterioare» și <superin- 
tendent», după moda calvină, al «bisericilor» trecute la Re- 
formă, ca și al celorlalte care, de voie saii de nevoie, trebuiaii 
să se unească și ele cu mișcarea. El îi dădea ca reședință, în 


1 Doc. Bistriţed, LL, p. XLI. 

2 Socotelile Braşovului, în Hurmuzaki, XI, p. 803. 

3 «1559, die 12 Martii, Iohannes Benknerus, index Coronensis, cum reli- 
quis senatoribus, reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos dis- 
cenda illis proposuit» ; Quellen der Stadt Brassó, LV, Braşov, 1903, p. So. 

+ Sterie Stinghe, Zs#orila bestrecel Scherlor Brașovului, Braşov, 1899, pp. 2-3. 

5 llid. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LNNI 


locul mănăstirii in care se închisese atita vreme vechea lege 
de întunerec, marele sat Singiordz, din același Tinut al Bis- 
triței, Iar, pe de altă parte, Brașovenii, înnainte-mergătorii 
mișcării luterane, chemai pe Vlădica-superintendent la dînșii 
ca să-i ajute la «purificarea» sufletească a Şcheienilor. Mai 
departe, «Craiul» poruncia să nu se cetească Evanghelia 
decit în romănește, și sinodul din 1567 al Vlădicăi Gheor- 
ghe lua hotărîrea solemnă de a se izgoni cu totul neinteleasa 
limbă slavonă — latina acestei părți din Răsărit — din Bise- 
rică; dieta amenința cu scoaterea din parochie a popilor 
«orbi» cari vor păstra prejudecata limbii sfinte; iar Brașo- 
venii ţineaii pe cheltuiala lor încă din 1565 un predicator 
care vorbia în romăneşte despre lucrurile sfinte. În sfirșit, 
Brașovenii puneaii pe pribeagul Coresi și pe alt fugar, diacul 
Tudor, să tipărească vechea Evanghelie husită. Lucrarea fu 
începută încă de la 3 Maii 1560; ea nu apăru decit peste 
aproape nouă luni, la 30 Ianuar al anului următor. 

În text, cum sa spus, nici diaconul, nici diacul nu 
avură nici-o parte. În ortografie, nu se schimbă nimic față 
de ortografia Catechismului sibiian. Iar, ca înfățișare, literele 
sînt mai mari, dar mai urite decit ale tipăriturilor anteri- 
oare, ceia ce arată că ele fusese turnate anume, după vechea 
slová venețiană a lui Macarie și a lui Bojidar Vucovici, dar 
cu mai puţină măiestrie. Teascul e mai neîndestulător și liniile 
se strimbă. Frontispiciul mic e o imitație foarte bine izbu- 
tită — și făcută de sigur chiar la Brașov, de vre-un săpător 
sa, printre cari erati cîțiva vestiți, — a frontispiciului fără stemă 
din Evanghelia lui Neagoe, tipărită cu cincizeci de ani aproape 
în urmă, dar rămasă un veșnic model de execuţie tipografică, 
— și nu numai între Romini 


Evanghelia lui Coresi era o carte care nu putea fi îmbră- 
țișată de-a dreptul și pretutindeni, cu toate că ea nu cu- 
prindea nimic eretic decit forma ei romănească. Și tipărirea 
ei la Brașov, în centrul propagandei luterane săsești, putea 
să dea de gîndit multora: de aceia, în epilog, «jupînul Haneș», 
adecă Benkner, se roagă de cetitori să nu răspingă cartea 


www.dacoromanica.ro 


LXXII VBAOUL AL XVI-LEA 


fără a o ceti: «după aceaia vă rugămi toţi sfenți părinţi, oare 
vlădici, oare ep[i]sc[o]pi, oare popi, în [a] cărora mînă va 
veni aceastea cărți creștinești, cum, mainte să cetească, ne- 
cetindă să nu judece, neč să săduiască». 

Chiar popii din Ardeal o răspinseră, cei mai mulţi dintre 
dinșii. Vlădica Gheorghe muri îndată, dar Craiul nu se 
lăsă învins, ci puse în locul lui pe un alt apărător al Legii 
nouă, pe Pavel «de Tordas» sati Tordaşi — Tordassy —, 
care arată să fi fost dintr'o familie de nemeși din satul Tur. 
das. Al doilea «episcop» ales si «superintendent» ținu și el un 
sobor, la Aiud, unde iarăşi se luă măsura de izgonire impo- 
triva popilor îndărătnici. Pentru 1571, loan Sigismund chemă 
el însuși pe «pastorii» romini și pe aceia cari nu voiau să fie decît 
tot popi de moda veche, într'un sinod «regal» la Cluj!. Dar încă 
în Mart, ultimul Zápolya se stingea în reşedinţa sa din Băl- 
grad?. 

Pănă la această dată de 1571, cînd se încheie epoca so- 
boarelor de prefacere şi Rominii sînt lăsaţi în liniștea rătă- 
cirii lor ortodoxe și superstițioase, iată cum se înfățișează ac- 
tivitatea tiparului pentru țerile noastre. 

Evanghelia romănească nu pătrunde nici dincoace de Carpaţi, 
cu toate că în Moldova domniă un Grec protestant, prieten 
cu socinianii din Polonia, Ioan-Vodă Heraclidul, Despot de 
Paros și Samos, care se afla la Brașov în 1558 și-și tipăria 
acolo genealogia fantastică prin care arăta că se coboară din 
eroii anticitățiis. S'ar crede că Doamna Chiajna, văduva lui 
Mircea Ciobanul si epitroapa fiului ei, Petru Șchiopul, se va 
fi plins de tipărirea unei cărți de rătăcire ca aceasta și va fi 
cerut să se dea mai bine la tipar Evanghelia cea bună și 
sfîntă, slavonă, de și ea apăruse odată în Ţara-Romănească, 
la 1512. Însă această Evanghelie are forme sirbești și era 
menită mai mult și pentru Ardeal; cum se va vedea, pentru 


1 Cf. Doc. Bistriţei, [, p. LXXIL, IL, p. XLII; Sate și Preoți, pp. 22-3. 

2 Fessler-Klein, III, p. 608. 

3 Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, Deux ves de Fean Pasilikos, Pans, 
1874, p. 59 si urm, 

4 Gaster, I, Chrestomatia, p. XXIX. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞII ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LXXIH 


Tara-Romš3neascá se dădu peste puțin altă Evanghelie sla- 
vonă, însă cu forme bulgare. 


Noua Evanghelie e, ca şi cea de la Belgrad, o simplă re- 
tipărire a Evangheliei lui Neagoe-Vodă. Afară de unul sin- 
gur, care dă vulturul muntean într'o cunună, frontispiciile re- 
produc stingacii pe acelea din model. Să se mai adauge 
litera mai urîtă, mai mică si numărul ceva redus al rîn- 
durilor pe fiecare pagină. Între acest produs al lui Co- 
resi şi lucrarea din 1512 e tot atita deosebire ca între 
burghesia italiană şi cea săsească, sai ca între Veneţia si 
Brașov. 

Pănă la moartea Craiului inițiator al Reformeiprintre Romini, 
Coresi, rămas în curînd fără ajutorul săi, diacul Tudor, mai 
scoase de supt teascul săi o singură carte slavonă. La 1568, 
Domnul muntean fusese schimbat: în cele d'intăiu zile ale lui 
Iulie 1, Alexandru-Vodă, fiii din flori al lui Mircea Ciobanul, lua 
locul lui Petru Șchiopul. La 12 ale acestei luni Iulie 1568, diaco- 
nul începea să așeze slovele pentru o culegere a slujbei citorva 
serbători, publicaţie al cărei folos trebuie să fi fost foarte simțit. 
Volumul ieși în ziua de Sf. Nicolae. El nu mai poartă numele lui 
Benkner, ci al Domnului muntean şi al Mitropolitului Eftimie. 
Eftimie fusese numit de Mircea-Vodă, după uciderea, în 
1558, alui Anania?, și după răposarea celor d'intăiti urmași ai 
acestuia, Simion, Efrem, Mitrofan si Daniil. Poate de la Eftimie 
saii de la Doamna lui Alexandru, Ecaterina, o Perotă, care ținea 
mult la ortodoxie, să fi venit porunca de tipărire către Coresi š. 


În acest răstimp însă, diaconul dădu la lumină v sumă de 
cărți romănești: el alcătui un fel de ciclu al acestora. Ciclul 
tipăriturilor religioase romănești se deosebește însă de cel 
slavon prin aceia că grija de căpetenie nu e pentru forma 
tradițională a rugăciunilor și a cîntărilor, ci pentru acele 
cărți care cuprind Cuvintul lui Dumnezeii. Aceasta se explică, 


1 Hurmuzaki, XI, p. XIX. 

2 V. Hurmuzaki, XI, p. vint, nota 5; Stud? si doc, V, p. 629, nota 1. 

3 Contribufrunt la storia Munteniei în sec. al XVI-lea, în Analele Meade- 
mwer Romîne, XVIII, p. 1 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


LANIV VEACUL AL XVI-LEA 


de altmintrelea, pe deplin prin norma protestantă — care 
era și vechea normă husită— de a pune în mina oricărui 
credincios cuprinsul Bibliei în limba poporului și de a lăsa 
la o parte cu desăvirșire liturghiarele, molitvenicele, sborni- 
cele, octoișele, trioadele și penticostarele, care fusese pănă 
atunci privite ca mai folositoare decit orice altă tipăritură. 


Apostolul sau Praxiul lui Coresi ni s'a păstrat numal într'o 
formă foarte necomplectă, Din citavem, se vede însă că dia- 
conul muntean n'a făcut alta decit să reproducă vechiul ma- 
nuscript al traducerii husite. Neavind prefața sai postfața, 
ci dispunind numai de miezul cărții, nu putem ști, cînd și în 
ce împrejurări s'a făcut ediţia: data de 1563 care s'a propus, 
pare să fie, însă, cea adevăratăl. 


După această tipăritură a venit editarea unui Tilc al Evan- 
gheliei, al unei Cazanii sai Evanghelii învățătoare, pe lingă 
care se adauge și un Molitvenic. 

Molitvenicul nu poate trezi mult interes, cu toate că prin 
limba sa el arată că a fost anume pregătit pentru tiparul lui 
Coresi. El a fost în adevăr tălmăcit atunci chiar, de un tra- 
ducător slab, dar totuși de un Romiîn, care cunoștea vechile 
manuscripte religioase. Originalul era unguresc, și forma d'in- 
tăi a cărții se cunoaşte încă prin cele mai neîngăduite neolo- 
gisme de origine maghiară : zăroasă, ocă (pricină), a otă/măsui °, 
Mica lucrare nu cuprinde alt ceva decît Tatăl Nostru, Crezul 
si unele formule și rugăciuni. Acestea din urmă aü un ca- 
racter calvinesc, care bate la ochi îndată. Lămurirea stă în- 
traceia că diaconul nu mai slujia acum interesele religioase 
săsești, ci pe acelea ale Vlădicăi Gheorghe, care era calvin, 
ca unul ce purta titlul de superintendent si cîrmuia prin si- 
noade anuale pastori de biserici romănești. Gheorghe nu era 
un om bogat, și Benkner nu plătia pentru asemenea cărți. 
Banii aŭ venit de la alt cineva, o figură nouă în istoria ti- 
păriturilor religioase romănești: «jupînulu Foro Micliușii». 

Familia Forró e ardelană, din mijlocul acestor mici ne- 


1 anu şi Hodoș, o. c p. SI. 
2 Hodoș, în Prinos Sturdza, pp. 245-6, 


www.dacoromanica.ro 


TPIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI SI SLAVONE DIN ARDEAL LXXV 


meși s'a ridicat și o personalitate literară, Pavel Forró, care, 
trăind la Curtea Domnilor Ardealului de la sfîrşitul veacului 
al XVI-lea și începutul celui următor, a compus versuri lati- 
neşti și grecești și a publicat la Debrețin, în 1619, o Istorie 
a lui Alexandru-cel-Mare, după Quint-Curţiu!. Nicolae Forró 
de Haporton a fost amestecat în luptele politice, și a fost 
odată și osîndit la moarte pentru rebeliune, fără ca însă pe- 
deapsa să se fi îndeplinit?. loan Forró, care se întîlneşte pe 
lingă Sigismund Báthory ceva mai tărziu 3, poate să fie un 
fiú al lui Nicolae, care, de bună samă, nu mai era în viață 
la această dată. 

Cei ce făceaii legea înțeleasă, trebuiaii să se ingrijească 
și de lămurirea ei cît mai deplină. Cazanii erai multe prin 
creştinătate și chiar prin creștinătatea răsăriteană, — între cele 
maivestite fiind Cazania lui Calist, patriarchul de Constantinopol, 
care scrisese în grecește, dar a cărui operă va fi trecut răpede 
și în slavonește. Dar o tilcuire a cuvîntului Evangheliilor nu 
se adause încă de la începutul cărților sfinte în șiragul scump 
de vechi mărgăritare de limbă, al veacului al XV-lea. O ca- 
zanie romănească ajunse însă în minile lui Coresi, care o tipări, 
la 1564, probabil. Coresi mărturisește limpede că n'a fâcut alta 
decit să răspindească munca altuia, a unui necunoscut, dintr'o 
carte găsită. «Așa ami aflati aceaste tălcure ale ev[anghe|- 
liilor, pre Dumineci prespre ani, scoase de în Scriptura 
prorocilor și ap[ostollilor si celor sflijnţi părinţi, și, deacamii 
cetiti, bine ami ispititii și socotiti, și amii aflati că toate 
tălcuescii, adevereazi și întărescă cu Scriptura Sf[ănti, și mie 
tare plăcuri, și amii scrisă cu tipariul voao, fraţilor». 

Limba din această Cazanie e vădit alta decit aceia din cele 
mai vechi texte romănești: nu toate caracterele graiului celui 
d'intăiii traducător — vezi-le mai sus — se întîlnesc și în 77/c4/ 
Evaugheliilor. Dar că e vorba de o lucrare nouă, arată multele 
atacuri împotriva vechii ierarchii a clerului, pe care o combăteai 
cu învierșunare Luteranii şi Reformaţii. În adevăr, ce e mai inte- 


) Sannyei, Magyar írók, la acest nume, 
2 Sbiera, Jfascări culturale, p. 58 
3 Quellen der Stadt Brassó, IV, p. 157. 


www.dacoromanica.ro 


LXXVI VEACUL AL XVI-LEA 


resant ca stil în toată scrierea sînt mustrările aduse coamenilorii 
de besearecă, cumü săntii popii, patriarșii, vlădicii, episcopii 
şi totii fealiulii de preuți»!. Coresi, care se scusă la sfirșit 
pentru ele, a trebuit să le primească ca să facă plăcere 
acelui ce-i plătia tiparul. 

Căci Forró nu putea să-și dea «florinţii» pentru o lucrare în 
sensul legii vechi. Deci acest Tilc al Evangheliilor care se află 
înnaintea Molitvenicului, e o carte de propagandă calvină, foarte 
bogată în mustrări si în îndemnuri. E greu să se creadă că 
ea ar fi o lucrare cu totul originală: nu doar că nici-un preot 
romin din Ardealul veacului a! XVI-lea n'ar fi fost în stare 
să întrebuințeze cu oarecare știință Sfinta Scriptură, scotind 
dintr'însa lămuriri la textul evangelic și sfaturi pentru viață, 
Din potrivă, cetind citeva sfaturi din această Cazanie d'intăiiă 
și după dinsele Prefaţa acelei părți din Vechiul Testament (Pa- 
lia), care a ieșit peste paisprezece ani la Orăștie, oricine va 
vedea lesne o mare asămănare în ceia ce priveşte felul de 
orînduire și de expunere; asămănarea se păstrează și mai 
departe între cuvintele si stilul Pale? și acela al Cazaniei. 
E aceiași limbă bogată în cuvinte vechi pe care scriitorul le-a 
luat din deprinderea cu textele veacului al XV-lea — astfel: 
săblazuă, a săblăsni, haznă 2, — e aceiaşi deplină ușurință, 
aceiaşi mare mlădiere si vâdită frumuseţă a formei. Se poate 
foarte bine ca vre unul dintre lucrătorii romîni la Pa/ze, sai 
acela, singur dintre Romini care pare să se fi ostenit la dînsa, 
predicatorul din Lugoș5, să fi alcătuit această carte. 

Alcătuirea aceasta trebuie să se înțeleagă însă, oricum, 
mult mai mult ca o tălmăcire şi compilare, decit ca o operă 
originală. De sigur că scriitorul n'a avut înnaintea sa un text 


1 Citat și în Hodoș, Prezos Sturdza, p. 244. 

2 Că diaconul tipograf și ucenicii săi nu înțelegeaii adese ori ce tipă- 
resc, se vede din aceia că ei nu pot deosebi cuvintele în anumite locuri din 
manuscriptul fără interstiţii, și le tipăresc astfel în bloc, Așa se găsesc în 
Apostol exemple ca acestea : asăcăntaretii» («sä căntăretii»), «esăfrumosul» 
(«să frumosula), e<mueresciiavie» (muerescă a vit), «mai nemeri[t]vremü>, 
cesarî» («e s'aris), «saii carei făcători» (asaii ca rei-făcători»), «ioîssă se și 
ivească» («iò să se», etc.), <sáneart> («să ne-ari», «să ne-arü>). 

3 V. mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


"IPĂRILURILE ROMĂNEȘTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LNNVII 


unguresc calvin care să corespundă întru toate textului ro- 
mănesc calvin, care e întîia Cazanie a lui Coresi. Dacă într'un 
loc, vorbindu-se de zădărnicia semnelor de recunoaștere ex- 
terioară pentru acel ce este chemat a răspindi cuvintul dum- 
nezeiesc, se spune că e tot una dacă el va fi «rasă în capă 
aü ba» — ceia ce e, fireşte, o alusie la tonsura preoților ca- 
tolici —, dacă pretutindeni atacurile împotriva vechii ierarchii, 
vechii credinţe, vechilor apucături ating întăiii pe Papi, dacă, 
undeva, «papiștașii» preced pe «patriercași», sînt anumite locuri 
care par să privească așa de direct pe Romini și «rătăcirile», 
adecă datinile lor, încît ele ar arăta că aü fost scrise de la 
început de-a dreptul pentru dinșii. 

Cartea fiind păstrată întrun singur exemplar, dai aici 
citeva fragmente, dintre care unele privesc orice fel de nea- 
junsuri ale textului religios, iar altele sînt cu acel caracter 
local, de care am pomenit mai sus: 

«Dereptii aceia nu vă mirareți, frații miei, și acmu deaca 
«patriarhul și vlădicii, egumenii, călugării, popii nu spunii 
«Cuvăntulu lui Dumnezeü dereptă măriia ceștii lumi, ce mai 
«tare ţină tocmealele oamenilor deciti a lui Hristos; ce noi 
«propoveduim că în toată vreamea ei aŭ fosti aleaneși și vrăj- 
«mași dereptăţiei (?) ca și în zilele prorocilor și căndi îmbla 
«Isus Hristos pre ceastă lume... 

«Acmu încă vedeți că popii dereptii venitul lor ce lucru 
«facă pre noi..! Pănă acmu socotiți ce-ai învățată: mai ne- 
«mică, că nu ştiţi nemica; derep ce, că n'aţi înțeles, — că 
«popii aü boscoroditii în besearecă. 

«Nu ziceți ce zică unii: aŭ nu știți ce-amii pomeniti ? aceaia 
«nu vămu lăsa pănă la moarte: în ce ai visü noao plălrinții 
«noştrii şi moșii şi strămoșii, noi nu vămiă lăsa. Ce aimintrea 
«grăiaşte Scriptura... 

«Aceia nu credii carei se roagă sfinților morți: lu Sf[ă]ntù- 
«Pătru și lu Sf[ă)nti-Pavelă saă Sf[ăjntului Nicolae sai Sf[ijntei 
« Mariei, că numai unulu Isus Hristos iaste îmblătoriulă dereptü 


1 Cf. în Molrvenic: anu boscorodiţi, că va bate vol Domnulii», Hodoș, în 
Prinos Sturdza, p. 251. 


www.dacoromanica.ro 


LNNVIII VEACUL AL XVILEA 


«noi și rugătoriulú : nimea altă, nici în ceri, nici pre pămîntă, 
«Că sf|ijnți morți nu audă rugăciunea noastră. 

«Acasta nu credü carei zici cum că poate omuli afla ispă- 
«senie sufletului şi ertăciune păcatelor preîn faptele lori saii 
«cu călugăriia sai cu postulii saii cu alte lucrure, care ce-ai 
«tocmitii saii aü scorniti oamenii, și aceștea toținu mărturi- 
«sescii dereptii pre Hristos.» 

Apoi verva scriitorului, care caută să înlocuiască prin legea 
unui singur Dumnezeu legea sfinţilor celor mulți, sc îndreaptă 
pe rînd în potriva celor «carei zici că Sf[ăjnta Mariia iaste 
cale spre miîntuire», «carei mai credü pravileloră și ce-ai 
scrisă ot[elții» —adecă Părinţii Bisericii — «după apostoli». 

El ţine de răi pe clericii prea mult amestecați în afacerile 
lumii, prea mult legați de casa, masa, plata și răsplata prin- 
cipilor şi cari pentru aceia nu pot fi apărătorii dreptății si 
ai săracilor, ai <miseilor> : 

«Caută pre patriarşi şi pre vlădici şi pre Mitropoliți și pre epis- 
copi si pre călugiri și pre popi cum ei sănti și Domni și sfeatnici 
Domnilor, căci că tacă şi nu mărturisescui drepti pre Hristos, 
ce găsescii după voia oamenilor, să fie în cinste înnaintea lor.» 

Și, peste multe pagini, aceiași înfruntare: 

«Săntă mulți episcopi, călugări, egumeni, popi, carei vădii 
«destule strimbitiți în viața lor în ce-ai pomenită: săntu unii 
«carei grăescu ce vădi că placii Domnilor, boiarilor, că se temi 
«de Voivodi, că-i va rușina și-i va scoate deîn cinste, căce că 
«şedii la masă, — că se vori măniia și vorii lua de la ei epis- 
«copiia aii vlădiciia.» 

Astfel de înprejurări nu se vor fi întimpinat asa de adesea 
la înnalţii clerici catolici, cari erai mai la adăpost de toanele 
stăpinitorilor, mari și mici, 

Scriitorul socoate că datoria clerului e să răspindească în 
graiii înţeles cuprinsul cărţilor sfinte si să aibă cunoștinţile 
ce trebuie pentru a-l lămuri: 

«Ce folosu e loru, deaca popa grăiaște în limbă străină Ru- 
«miînilor, sărbeaște, de nu înţelegi, saŭ pre altă limbă ce nu vor 
«înţeleage ascultătorii? !. . . Popa să fie stiitoriü cărților : așa va 
«putea învăța pre mișelamea .. . 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LXXIX 


«Greșescii şi aceia carei strică mănistirile: întru o vremia 
«aŭ fostii bune, nu ca acmu; că în iale aü fostii de dăscălie 
«şi învățături; de în mănăstiri aü eșiti cărtulari mari, epis- 
«copi şi popi, în orașe și în sate; ce acmu nuede dăscălie 
«în iale, și săntii oameni leaneși, cărora e uritü a săpa şi 
«a-şi hrăni fâmeaia şi casa sa, și săntii buni numai de cea- 
«rerea mili în ţară de la mișelame!. ,. Nu strica derepti aceaia, 
«creştine, beseareca, cumi și acestu sutașii? n'au stricati; ce 
«zideşte şi ţine u popă buni întrinsă, să fie învățitoriulii 
«creștinilor . . .» 

Să se îndrepte deci preoţii cari se pot îndrepta: ceilalți, 
oricît de mulți vor fi si de învierșunaţi, nu pot învinge. 

«Cum şi acmu, unde vădi unii aleaneșşii dereptăţiei că lumea 
«și mișelamea proastă cu mare jelanie polteaște si iubeaşte a 
<înţeleage şi a învăţa Cuvintul lu Dumnezei, vor să moară 
«de ciudă; ce Domnul va domni iar, si dereptatea lui va veni 
«la lumină; ceaia ce ne dă noua, Doamne, amină.» 

Pentru credincios ca şi pentru preot, temeiul tuturor lucru- 
rilor se cade a fi Scriptura: 

«Lăsat-ai noao Sflijnta Scriptură: tetroev[an]ghiellie» — 


cea tipărită de Coresi — <Praxiul» — apărut prin îngrijirea 
aceluiaşi, cu vre-un an în urmă, — «Psaltirea lu Davidii Pro- 
rocă» —a cărei apariţie stătea în perspectivă — ; «din acealea 


«să întrebămi, că noao nu vine leagea nece din Ier[uJs[a]limü, 
«nici de la Roma, nici dein Tara Grecească, nece Nemţească, 
«nece Ruminească; nu e de la Leșască, nici de la Moschi- 
«cească, ce e lăsată si tocmită de la Isus Hristos.» 

Credinţa singură folosește, si toate vechile eresuri n'ai nici- 
un preț. Pe rînd predicatorul le înșiră: 

«Dară, creștine, iaste minciuni carei aü învățati să pä- 
zească omul mortulă săi după noae zile și la doaozeci de 
zile și la patruzeci şi la anulă! Minciună e si aceaia carei zică 
că poti folosi după moarte sufletelor, — că nu se schimbă lo- 
culü după ceastă viață, ce iaste scornită pentru lăcomiia căr- 
tularilor.» 


1 Alusie la Ordinele Cerșetoare din Apus? 
2 Din Evanghelie. 


www.dacoromanica.ro 


LXXX VEACUL AL XVFLEA 


Să se lese descîntecele, farmecele și oblojelile, mormăielile 
babelor: 

«Noi nebunii, deaca ne bolnivimii, meargemii la nescare 
« mueri carele pre noi descăntă : deaca una nu poate folosi, noi is- 
«pitimii și la zeace saii la doaozeci, că nu găndimi, cu iale 
«nemica nu putemi folosi, cu fărmicătura sai cu altă dricie,— 
«numai să ne noao ajutel, că toată descintare nu e altă buni- 
«tate nemecă, ce numai dricie. Săntii nești erbi bune si lea- 
«|cur]e: acealea-si bune și lăsate de... Dumnezei; ce nu 
«potii noao folosi fără ajutoriuli Domnului.» 

Duminecile trebuie să fie altceva decit zile de beție și de 
ceartă: 

«Nu numai cu șederea și cu lăsarea lucrului, să ne îm- 
brăcămii în ceale veșminte mai bune, să ședemii supti pä- 
reți sai supti umbre; să ne părimă sai să ne sfădimiă, saii 
să clevetimiă, saii în zi de serbătoaresă meargemi la crăcime 
și să ne îmbătămii ca nişte porci.» 

Merită să se mai ţie în samă și amintirea, ce se află în 
două locuri, a cuceririi de către Turcii păgini a Răsăritului 
înpovărat de păcate: 

«Acmu încă, hară Domnului că se iveaște cuvintul lui 
Dumnezei, luceşte ; ce oamenii mai iubescii untuneareculii, 
rădă și-și bată joci de elù: mai tare cei mai mari, vlădicii 
și judecătorii; dereptii aceaia mă tem că vămiă și noi peri, 
răă călcați de limba pigină, să nu vămii priimi și să nu vámü 
asculta.» 

Tălmăcitorul scrie pe înțelesul oricui, și cartea lui era po- 
trivită pentru a se răspîndi lesne. La ieșirea ei. ea va fi fost 
întrebuințată de acel predicator sai, cum ziceaii Romînii de 
atunci, «propoveduitoriii al Evangheliei lui Hristos» ?, care, 
cum ştim, vorbia, la serbători și Dumineca, romănește Ro- 
mînilor din Șchei încă de la 1565, adecă aproape de la 
publicarea Cazaniei $, Mai tărzii ceva, un astfel de predicator 


1 Ungurism sintactic. 
2 Bianu și Hodoș, p. 95. 
3 Doc, Bistriţei, |, p. XLIX. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITUBILE ROMĂNEŞTI SI SLAVONE DIN AREAL LXNXI 


lumina asupra credinţii pe Rominii din Lugoș !. Cazania ar 
fi fost îmbrățişată și în alte părți, dacă Reforma între Ro- 
mini s'ar fi răzimat și mai departe pe braţul puternic al 
Cîrmuirii. E adevărat că după moartea lui Vlădica Gheorghe 
«pastorii valachi» căpătară un noŭ călăuz, pe Pavel Tor- 
dasi, care se va fi oprit mai mult tot în colțul nord-ostic 
al teri: el vine însă și pănă la Brașov în 1570, după vre-un 
an de la numirea sa. Pavel era tot la Brașov în Septembre, 
cînd Sașii trimeteai Craiului o «cărţulie», un «Buichlein» al 
lui 2. «Cărțulia» ar putea fi însăși Psaltirea, care ieși în acest 
an, la Brașov. 


Coresi începuse cu cărțile sfinte, cu Cuvintul lui Dumne- 
zeă, și gîndul săi trebuia să fie întăiii acela de a le da în 
întregime. Se vorbeşte de o Psaltire romănească, pe care 
dinsul ar fi publicat-o încă din anul 1568 3: nu există nici-un 
exemplar din această carte, şi e foarte puţin de crezut că, 
dacă Psaltirea romănească ar fi ieșit în acest an, ar fi fost 
de nevoie să se dea o nouă ediţie peste scurtul termin de 
doi ani. Căci avem astăzi un exemplar din Psaltirea lui Co- 
resi, dată la lumină în 1570, pentru același cuvint pentru 
care se tipăriseră si alte părţi din Scriptură: pentru că «mai 
toate limbile aü Cuvîntulii lui Dumnezeii în limba lor, numai 
noi Romiînii n'avămiă». Diaconul lucrâ totla Brașov și această 
carte, începînd cu Februar și încheind la sfirșitul lui Maiă. 
El nu întrebuinţă litera, mai mică și mai uriîtă, care se Ín- 
tîmpină întăiași dată în tipăritura slavonă din 1568, ci tot 
vechea slová înnaltă și cu liniile relativ supțiri, care caută să se 
apropie de caracterele așa de frumoase ale publicaţiilor-model 
lăsate de Macarie. Pentru ca volumul să fie însă mai plin, se 
dădură mai puține rînduri pe pagini, numai optsprezece. 


1 Bianu si Hodos, Z. c. 

2 Socotelile Braşovului, în Hurmuzaki, XI, pp. 806-7. 

3 Un glosariii pentru dînsa, făcut de G. Săulescu, care a fost st un vestit 
falsificator de texte, s'a tipărit în Buciumul romîn al luy Teodor Codrescu, 
1875, p. 289 și urm. Lăsînd la o parte latinismele născocite de Săulescu, cel- 
lalt material lexic se află tot în Psaltirea de la 1570. Cf. I A. Candrea, în 
Revista Romînă, nle de 15 lume și 1-15 lulie 1901. 


71304 Vol. VII, VI 


www.dacoromanica.ro 


LXXXII VEACUL AL XVI'LEA 


Ca şi în Tile, Coresi vorbeşte în numele săi, recomandind 
cartea cea nouă, pe cînd în toate tipăriturile din 1561—3, 
deci și în Apostol, trebuie să fi fost în rîndul întăii numele 
«jupînului Haneș». 

Cit despre text, el e tocmai vechiul text husit, cu mo- 
dernisări neînsemnate. 


Ar mai fi rămas pentru desăvirșirea marei opere de ro- 
minisare a cărților de biserică și de învățătura bisericească, 
să se dea o nouă ediţie din Catechism. Știm că acela din 
1544 n'a prins, și am văzut că în Molitvenic, unde ar fi 
putut s'o facă, diaconul-tipograf n'a întrebuințat de loc această 
veche tipăritură. Pe cînd ciudatul Domn Despot stăpinia în 
Moldova, unde adusese un episcop socinian — deci tot, oare- 
cum, reformat — din Polonia si făcuse o școală de latinește, 
cunoscutul calvin editor de cărți slavone de propagandă, 
baronul Ungnad, care-și avea teascul la Urach, trimese pe 
un Neamţ din Fiinfkirchen sai Pécs, ca să ofere Măriei Sale 
Voevodul luteran slovele de nevoie ca să se dea un cate- 
chism. Dar Despot, care juca adesea numai roluri, răspunse 
la această bunăvoință, expediind fără zăbavă la Constan- 
tinopol, în cele d'intăiii zile ale anului 1563, pe bietul om, 
care se aștepta de sigur la orice alta decit la acest tragic 
fel de a fi primit!. Dar fapta lui Despot își găsia îndreptă- 
țirea în apucăturile neobișnuite ale lui Wolfgang, care se în- 
fățișa ca un mare Trimes împărătesc, intra la Curte ca la 
dinsul acasă, își pusese în minte să însoare pe Domn cu o 
principesă din Apus, și, mai ales, se găsi că are la el o 
cifră de înţelegere ascunsă cu Cancelariul din Ardeal, care 
era pe atunci o ţară dușmană lui Despot. Astfel, Trimesul 
lui Ungnad luă drumul de robie al Constantinopolei, iar stăpîni- 
torul moldovean, care asigura că, dacă ar voi să tipărească, 
poate găsi lesne «negustori şi librari» pentru aceasta, nu dădu 
supușilor săi Catechismul cel noii al legii îndreptate. 


l Hurmuzaki, II, pp. 445-7, 451-2, 453-4, 459-60, Hurmuzaki XI, p.876; 


Picot, Coup d'ail sur l'histoire de la typographie dans les Days roumains au 
XVl-e siècle, Paris, 1895, p. 24, nota 3. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL LXXXII 


Moartea iui Ioan-Sigismund aruncă Biserică romănească din 
Ardeal în dihonie și umilință. Ștefan Băthory n'avea grija 
îndreptărit legii pănă și printre Rominii oropsiţi. El nu stătea 
la îndoială să facă episcop pe ori cine-i era înfățișat de vre- 
un om cu trecere. Popa Eftimie, care fusese egumen în Mol- 
dova, la Neamț, unde scrisese laudele Domnilor, înnainte de 
a-i trăda și de a se da de partea Domnișorilor, pribeagul 
Eftimie merse la Ipek, marea Biserică patriarchală sîrbească, 
sprijinită pe atunci de Marele-Vizir Mehmed Socolovici saii 
Socoli!, se hirotonisi acolo Vlădică ardelean și la întoarcere 
fu recunoscut de «Craii», de și Pavel Tordași se mai afla în 
viață. Îndată după aceasta, Eftimie ducîndu-se din Scaun — el 
s'a întors, cum se va vedea, în Moldova —, Báthory numește 
pe un Cristofor, pe care-l cred deosebit de acela ce fusese cu 
vre-o douăzeci de ani în urmă episcop-egumen la Gioagiii?. 
Lui Eftimie i se mai vorbise, după obiceiul cel noŭ, de da- 
toria ce are de a lucra la întemeiarea Reformei între Romini; 
Cristofor fu slobod să cîrmuiască așa cum înțelegea el’, 

O rudă, probabil un frate al ultimului superintendent, anume 
Mihail 'Tordași, fu cerut ca episcop, în 1577, de la dietă de 
popii romiîni trecuţi la calvinism. Cu un an mai înnainte, 
Ștefan Báthory trecuse ca rege în Polonia, si cererea pasto- 
rilor de neamul nostru capătă învoirea trebuitoare: nici Mihail 
n'a stat prin părțile răsăritene și muntoase ale Bistriţei, ci în 
apropierea residenţii princiare. Din partea lor, Rominii cari 
rămăseseră credincioși legii vechi își căpătară ca Vlădică pe un 
Ghenadie, care va fi stat în vre-o mănăstire — poate în cea 
mai bună ce era peatunci în Ardeal, în Prislopul Silvașuluit. 

Pănă la 1581, teascul lui Coresi nu mai lucrează deci pentru 
cărți romănești. Cele mai folositoare părți ale Scripturii ieşi- 
seră în lume, într'o slová de tipar cam grosolană si șonţită, 
cu multe greșeli de tipar, ce e drept. Dar ele aŭ adus totuși 


1 V. articolul d-lui Jireček, în Arch. f. slav, Phal, LX. 

? Sate si preoți, pp. 25-7- 

3 lbid, pp. 327-9. 

4 Bunea, Vechile episcopii, p. 59, și mai departe; N, Dobrescu, în Lucea- 
fărul, 111, pp. 197-9. 


www.dacoromanica.ro 


LXXXIV VEACUL AL XVI-LEA 


un mare folos: gîndul că pot fi cărți romănești se răspindise 
acum pretutindeni, — odată cu volumele diaconului din Brașov. 
Cetitorii lor se deprinseră a deosebi cuvintele unele de al- 
tele si căpătară norme ortografice. Înlocuirea lui u întreg 
prin w la sfirșitul cuvintelor — afară de casul cînd e prece- 
dat de două consoane sai în cuvintele monosilabice! —, 
scrierea lui č la sfîrşitul cuvintelor cu =m, întrebuințarea lui & 
pentru al doilea # din același cuvînt, pentru un ¿ urmat de 
un z, pentru un d în silaba din urmă, une ori, ajunseră tradiţie 
pentru orice scrisoare, din orice parte a Rominimii. Marele 
merit al acestor cărți e poate acesta că, trecînd hotarele, aü 
adunat sufleteşte, prin viața culturală, pe toţii Romînii laolaltă. 
Prin ele mai mult decit prin vechile manuscrise care circulati 
grei si se copiaii puţin, nedesăvirșit, s'a întemeiat o viaţă 
literară comună a tuturor Romînilor. Prin ele, aceste cărțulii 
urite, păstrate astăzi în puține exemplare ferfenițoase, prin 
găurile cărora se primblă cariul, s'a întemeiat ceva neprețuit pen- 
tru orice popor, căci cuprinde în sine ceia ce va da formă gîn- 
dului și simțirii generațiilor care se vor urma: ¿móa literară. 

Dar Coresi nu facuse alta decit să tipărească cu schimbări 
de tot mici textele husite care-și pierduseră — saŭ poate 
unele-și pierdură atunci, latipar, — rotacismele: pe z întreg 
de la sfirșit, pe dz și citeva archaisme mai puţin însem- 
nate. Din ele rămăsese însă, ca sunete, claritatea finalelor: 
e, ă, care se schimbară sati se întunecară aiurea, puritatea 
labialelor şi a consoanelor / și v înnainte de z, mulțimea cu- 
vintelor latine pline de frumuseță și de expresie, mlădierea 
țerănească a frasei, care, dincoace, unde era atita știință de 
slavonește, putea înțepeni in false forme străine. Orice nouă 
mișcare literară a trebuit să pornească de acum înnainte de 
la resultatele mișcării literare husite din veacul al XVie, Ar- 
dealul de Nord saŭ Maramureșul ni dădură astfel odată cu 
cele d'intăii cărți limba lor. Toscana noastră aŭ fost acele 
sate de plugari și păstori din muntele de miază-noapte al 
largei Teri a Rominilor. 


1 V. Densuşianu, U final, l c. 


www.dacoromanica.ro 


CĂRȚI SLAVONE sI SLAVO-ROMÎNE LXXXV 


1 CĂRȚI SLAVONE SI SLAVO-ROMÎNE TIPĂRITE ÎN ARDEAL. 


Deocamdată Coresi se făcu tipograful lui Alexandru- 
Vodă al Ţerii-Romănești, care avea nevoie de cărți slavone, 
și numai de astfel de cărți, pentru preoții săi, 

Diaconul stătea pe atunci pe lîngă noul Vlădică ardelean 
Eftimie, era, adecă, după spusa socotelilor Brașovului: «des 
W adica diaconus». Eftimie a fost numit la 3 August 15721: 
el s'a dus, cum am arătat, pentru întărire în Serbia ; numirea lui 
era făcută pentru scopuri calvine, măcar în formă ?. Legăturile 
lui cu ierarchia romănească de dincoace de munți erai totuși așa 
de strînse si el era privit ca un așa de sigur ortodox, încît, 
atunci cînd loan-Vodă cel Cumplit se hotărî să scoată din 
Scaun pe episcopul Gheorghe de Roman, «dînduii vină de 
sodomie, auzind că are avuţie» 5, el chemă pe Vlădica ar- 
delean * ca să-l caterisească 5. Eftimie caterisi deci, dar nu 
pentru un altul, ci pentru sine, căci el rămase episcop de 
Roman în locul lui Gheorghe 5. Dar nu se bucurâ mult de 
o cinste căpătată prin osînda și trimeterea la rug a altuia, 
căci peste cîteva luni înfringerea si moartea lui Ioan-Vodăi 
încheia păstoria ; Petru-Vodă Șchiopul, noul Domn moldovean, 
puse la Roman pe Eustatie 7. Cred că Eftimie s'a întors în 
Ardeal, păstorind pănă la moarte în Ținuturile de Nord-Est 8. 

S'ar părea că Eftimie avea de gînd să tipărească ceva pentru 
Biserica lui ardeleană: în toamna anului 1573 el vine la Braşov °, 


1 Doc. Bistrizei, |, p. XLUI. 
V. mai sus, p. LXXXIII. 
Ureche, pp. 224-5. 
Februar 1574. 
Pe Mitropolitul Moldovei, Teofan, nu-l putea întrebuința, căcY el fugise — 
Ureche, 7. c p Doc. Bistragei, IL, p. 115, n° xvii; Isaia de Rădăuţi era plecat 
în sole, la prelați munteni el nu voia să se adreseze, find dușman cu Ale- 
xandru-Vodă al Ţerii-Romănești. 

5 Cf. cu întăiul Excurs din /s4, H£. rom. în secolul al XVIII-lea, Melchi- 
sedek, Chron. Romanului, I, pp. 209-10. Eftimie de Rădăuţi e altul: el fu 


o a o me 


înlocuit înnainte de aceasta, cu un Dimitrie ; v. Hurmuzaki, XI, p. 589 și nota 5. 
T Melchisedek, 7. c. 


8 Sate si preoți, p. 39; cf. Bunea, în Umrea din Blaj, XIV, no 25. 
° Murmuzaki, XI, p. $10. 


www.dacoromanica.ro 


LXXXVI VEACUL AL XVI-LEA 


și în Decembre sosește acolo și Coresi cu cei patru ucenici 
ai săi pentru a se apuca de lucru, dar nu stă mai mult de- 
cît cinci zile, fiind ţinut de Sasi cu pește sărat, mazăre și 
ciuperci, ca în postul Crăciunului !. Poate că o înțelegere se 
încheiase în privința tipăriturii ce era de făcut, cu Domnul 
muntean, căci, cu cîteva luni înnainte, acesta trimesese pe 
un «popă» «pentru tipar» °, 

Acest plan trebui să fie însă întrerupt, și abia în Maiü 
1574 începea Coresi, fără a mai întreba pe noul Vlădică 
Cristofor, întărit la 6 Iunie următor, lucrul pentru un Octoich 
slavon, menit să înlocuiască pe cel de la 15105. Cartea 
trebuie să fie numai o reproducere a vechii tipărituri, de la 
care se va fi luat și marele frontispiciu cu stema țerii, care 
se află și în Evanghelia de la 1512. Dar litera e nouă: tot 
așa de urită ca și cea din Sbornicul de la 1568, ea e sim- 
țitor mai mare. Și aici ca și la acel Sbornic epilogul e scris 
în numele Domnului muntean, care plătise, şi în al fiului la 
care acesta ţinea asa de mult, tînărul Voevod Mihnea. Vo- 
lumul al II-lea al cărții tinu prins teascul lui Coresi în anul 
următor, 1575. 

O psaltire slavonă văzu lumina la 1577: Coresi o tipări, — 
firește tot la Braşov, de unde, să tot fi vrut el, si nu l-ar fi 
lăsat Sașii să se ducă, — in numele lui Alexandru şi al lui 
Mihnea, adăugind și pomenirea noului Mitropolit din Țara- 
Ruomănească, Serafim, căci cel vechiă, Eftimie, murise saii pă- 
răsise Scaunul la 1575-74. Iarăşi el întrebuință o literă nouă 
care alternează cu litera sbornicului 5, 


Coresi se gîndi însă a ciștiga mai mult, pe o altă cale, 
din asemenea publicaţii. Că lucrările lui romănești nu se des- 
fac, pentru că sînt privite în cele mai multe locuri ca eretice, 


1 Ibid. 

2 lbid. 

V. mai sus, p. L. 

4 El e pomenit încă în Octoich, partea rii, 


5 Această literă a servit și la tipărirea altei Psaltiri slavone, a cărei dată 
şi al cărei loc de tipărire nu se pot hotărî. V. Bianu și Hodos, p. 520, n° 
18!, No 26 din Bibliografie e, de sigur, tipărit aiurea. 


www.dacoromanica.ro 


CĂRŢI SLAVONE ŞI SLAVO-ROMÎNE LXXXVII 


aceasta putuse s'o vadă în destul: doar de aceia lăsase <ju- 
pinul Haneș», care era un cucernic luteran, dar și un bun 
negustor, grija sufletelor romănești. Cînd însă s'ar fi dat 
textul slavon și numai în față cu acesta, deci pe lingă acesta, 
traducerea romănească, dușmanii nu mai puteai zice nimic. 
Obiceiul gloselor se răspindise foarte mult, şi ele se însemnat 
și în mănăstiri, ca o îndeletnicire plăcută de om cărturar, pe 
margenea manuscriptelor slavone ; așa avem de pe acest timp 
o Pravilă de ale lui Vlastaris cu astfel de note lămuritoarel; 
cuvinte ca «<adurătură» «dezmirdăciurea», ar arăta o obiîrşie 
nordică, poate ardeleană-maramureșeană. Deci diaconul între- 
buință în parte zaţul de la publicația sa slavonă și dădu o 
voluminoasă Psaltire «slavo-romînă>, cu înfățișarea destul de 
urită : el se feri, neapărat, de a amesteca numele Domnului 
în această tipăritură de îndrăzneală și risc ; epilogul vorbeşte 
numai în numele tipăritorului, care, om naiv cum era, socoate 
că trebuie să preceadă numele săi smerit, «diaconă Coresi» 
de titulatura lui Alexandru-Vodă, de împărătescul znczzzz: 
«cu mila lu Dumnezei». Altfel, el spune aceleași cuvinte ca 
şi în Psaltirea sa numai romănească, dar nu caută a vorbi 
de această carte pe care o va fi privit ca pierdută sai prin 
amintirea căreia nu voiă să-și supere sprijinitorul de acum; 
mai mult: el se face, data aceasta, că a tradus însuși cartea 
din slavoneşte, căci lămurește «fraţilor săi preuţi» că «li-a 
scris aceaste Psăltiri cu otveată, Ze-a scos de în Psaltirea 
sirbească pre limbă ruminească, să fie de înțelegătură și gră- 
măticilor» ; dacă vor ceti, precum îi poftește, ei vor vedea 
«că e cu adevăru», deci că traducerea se potriveşte cu ori- 
ginalul slavon şi nu e, cum se va fi spus de mulți, cînd ea 
apăruse Singură, o născocitură eretică, o nadă calvină. 
După un Triod slavon din 1578 — început și sfirșit după 
moartea lui Alexandru, de și numele acestui Domn ? se vede 
lîngă al fiului și urmașului săi Mihnea — după această 


î L Bogdan, in Convorbiri literare, NAIV, p. 727 şi urm. 


2 T 25 Iulie 1577. 
3 CE. Bianu și Llodop PP- 68-9, Hurmuvaki, NI, p. XXXII. 


www.dacoromanica.ro 


LXXXVII VEACUL AL XVI-LEA 


carte de cîntărï, Coresi dă la lumină un noii Evangheliar, care 
reproduce pe acel din 1562, cu deosebirea limbii, care ar avea 
o nuanţă bulgărească !. Numele Domnului muntean lipsește: 
în urma lui Alexandru-Vodă soţia sa Ecaterina, epitroapa lui 
Mihnea copilul, nu mai urmă tradiţiile cărturărești ale trecutului. 

Coresi îşi căpătase acum un ajutor, care cra vrednic să fie 
numit și în epilogul tipăriturilor: numele lui de Mănăilă 
(Emanuil) se află în Evangheliarul de la 1578-9. Sau poate 
el era unul dintre cei cinci ucenici, rămas credincios maiestru- 
lui, pe cînd un altul, diacul Lorinţ, se strămutase la Bălgrad 
chiar, în reședința lui Cristofor Báthory : el dădu unui meşter 
să-i facă unele frontispicii nouă, originale și delicate, în care 
puse vulturul muntean si coroana braşoveană ca o recoman- 
datie, şi cu slova cea veche, marea lui Coresi, pe care o 
stringea însă în teasc mult mai răii decît dinsul 2, el public á 
în anul 7086, deci 1577-8, apoi în 1579, un Octoich mic? 
și o Evanghelie slavonă. Lorinţ, un Ungur care fusese prin 
țerile noastre ca scriitor latinesc şi unguresc *, și căpătase 
cu acest prilej nu numai cunoştinţă de limba ţerii, ci și de 
buchile în care ea se scria, âvuse grija să ceară de la prin- 
cipele Ardealului un privilegin exclusiv pe timp de treizeci 
de ani, şi el nu uită să-l pomenească la sfîrșitul Evangheliei. 
Lucrarea de același fel a lui Coresi păstra înfâţișarea veche 
pentru a nu bate la ochi și punea la urmă, nu luna și ziua, 
ci numai anul, care putea fi și 15768 şi 1579—7087 de la 
Facerea Lumii —, ca să împiedece orice urmăriri. 


S'ar crede că, în același timp, el urmă planul sšü de a 
cîştiga prin cărți în două limbi, — și ortodoxe și deschise 
pentru înțelegerea oricui. De sigur că pe aceiași vreme cu 
noul Evangheliar slavon a ieșit de supt teascuri ardelene, 
pe o grosolană hirtie cenușie, fără nici-o invocaţie de stă- 


1 V, mat sus, p. LXXIV, cf. Bianu şi Hodoș, p, 73 și urm. 

2 El întroduse însă şi vre-o cîteva litere nouă, compuse, saŭ pentru a se 
arunca de-asupra rîndurilor. 

3 No 27 din Brd/rografie va fi fost tipărit aimea, 

4 Și Petru Cercel ceru în 1584 un diac pentru aceste două limbf; Zorzs- 
nelmi Tár, 1892, p 694. 


www.dacoromanica.ro 


NOUĂLE LUCRĂRI ROMĂNEŞTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL LXXXIX 


pinitor, un Evangheliar slavo-romîn, din care s'a păstrat nu- 
mai un trunchiă, fără început si sfîrşit. 

Dar şi această publicaţie era o carte de concurență a 
lui Lorinţ, diacul fugar. Aceasta o dovedeşte limba. Pe cînd 
Coresi ar fi reprod.s în fața textului latin vechiul săi Evan- 
gheliar romănesc—precum a făcut în casul Psaltirii—, tipări- 
torul Evangheliarului slavo romin a luat numai ca basă forma 
coresiană, el a dat-o cuiva s'o îndrepte și s'o schimbe, 
ceia ce s'a făcut, cu un folos foarte îndoielnic însă !. Cînd a 
venit lucrul la tipar. Lorinţ a cules în limba romănească așa 
cum o vorbia: diftongii si vocalele noastre întunecate aŭ 
avut să sufere foarte mult pe urma lui: oz se preface în o, 
ca în ficiorz/e, porta; în loc de ¿£ se află adese ori e—greind, 
reul — saă a curat, ca în: Înparația, pașăşte, masură, 
cazură ; între u şi a se furișează v: /uvară, deuva. Lorinţ 
cată să fi stat mai mult în Moldova, căci nu sînt rare forme 
moldovenești, ca: șî pentru sz, è pentru mea, cruce pentru 
crucea, pășăște pentru päşeşte, pohti pentru pofta ?. 


3. NOUĂLE LUCRĂRI ROMĂNEȘTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL. 


De curind Ardealul avea un Vlădică romănesc noi de lege 
pravoslavnică, pe lingă superintendentul din familia Tordași. 
Ghenadie luă obiceiul, noŭ şi bogat în urmări, de a se sfinți 
în Tara-Romàneascà ; el se întorcea la Brașov ca hirotonisit 
al Mitropolitului Serafim la 23 Decembre 1578 3. Începutul 
anului următor îl fâcu în cetatea de lingă graniţă. 

Aici el cunoscu pe Coresi, şi-l luă cu dinsul, căci Ghenadie 
avea de gînd iarăși să răspindească tipărituri printre credin- 
cioșii săi. Nu știm însă hotărît pentru ce, diaconul trebui să se 
strămute din Brașov, unde petrecuse douăzeci de ani încheiaţi 
din viața sa, și să meargă în orăşelul Sas-Sebeș, așezat în un- 


1 Găsim cuvinte ca #/z== usura, pronunțat ungurește. Voinic == soldat, 
are înţelesul de «hoț». Se face confusie de genuri. Pentru decît se găsește necit 

2 V. Bogdan, în Convorbiri literare, XXV, p. 33 și urm. Cf, Bianu s 
Hodoș, pp. So-1. 

3 Hurmuzaki, XI, p. S19 


www.dacoromanica.ro 


XC VEACUL AL XVI-LEA 


ghiul sud-vestic al Ardealului, în aceiași regiune cu Prislopul, 
unde credem că stătea Vlădica : în marele sat romănesc vecin 
Lancrăm se adăpostia odată, cu zece ani în urmă, Pavel Tor- 
dasi !. Turdașul însuși e mai încolo, spre Apus, către Orăștie 2, 
Și principele ardelean, pe atunci Cristofor Báthory, ţinu re- 
ședință pe atunci în Sas-Sebeș?, 

Supt scutul Vlădicăi, care era pe atunci bine privit de 
«Craii», Coresi putu să-și înceapă din noi lucrările de tipar. 
Odinioară el publicase un Sbornic cu slujba serbătorilor; 
acum el îl întregi, dind alte slujbe. Cartea nu ealt ceva de- 
cît simplu reproducere a unei vechi tipărituri venețiene, date 
de vestitul Bojidar, ceia ce nu împiedecă pe Ghenadie, care 
se întitulează mindru — ca nici-unul înnainte de dinsul—: 
«Mitropolit al Ardealului» și pomenește pe lingă sine numai 
pe patriarchii Răsăritului grecesc, să vorbească de osteneala 
ce ar fi cheltuit cu această lucrare, fără a mai socoti ne- 
cruțarea «averii dată mie de Dumnezeii»; la care laudă Co- 
resi adauge una, potrivită cu dinsa, pentru sine însuși. Litera 
samănă cu aceia din partea apărută mai de multa culegerii, 
decit e mai grosolană și mai strimb grămădită; abia sint 
citeva săpături în lemn, de aceiași frumuseță. În epilog se află 
un frontispiciu, ca acelea care înfățişati odinioară stema Dom- 
nilor, dar ele potrivit cu împrejurările nouă: se văd dinţii de lup 
ai Bathoreștilor supt bereta de duce, şi Js. Hr. ale numele lui 
Hristos nu se află de-o parte și de alta a crucii, ci despărțite 
printr'un semn oarecare, în care se pot descoperi doi B latini 4. 


Dar lui Coresi îi era sortit să mîntuie acolo unde începuse, 
în cetatea Sașilor brașoveni, în adăpostul pribegilor dintre 
cari şi el făcea parte, în vecinătatea Rominilor săi din Șchei. 
Acolo apare la 1581 — terminată în șese luni — «Evanghelia 
cu învăţitură de în tuspatru Evanghlejliști aleasă și dein 


1 Doc. Bistre, 1, p. LXXII Pentru sat, v. Silvestru Moldovan, Jara 
nâstră, Sibiiii, 1894, p. 392 

2 Moldovan, øv. c., p 395: 

3 V. Hurmuzaki, XI, socotelile Braşovului. 

4 V. Bianu şi Hodoș, pp. 81-5. 


www.dacoromanica.ro 


NOUĂLE LUCRĂRI ROMĂNEŞTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL XCI 


multe dumnezeești scripturi, și dată Besearicei lui Dumnezeü, 
în toate Dumineci a se ceti», etc, Litera eaceiași ca și în 
Sbornic, dar frontispiciile, foarte frumoase şi cu totul apu- 
sene, și proporțiile fac din această ultimă carte și cea mai 
impunătoare din lucrările lui Coresi. 

Acel ce cheltuise, era acuma iarăși un noŭ jude braşovean, 
Lucas Hirschel. Dar Cazania aceasta, care s'a răspîndit în 
toate părtile romănești !, nu fu datorită numai socotelilor de 
negustor ale «jupănului Lucaci Hrăjilă» — sai < Hirjilă» —, ci 
şi altor împrejurări. 

Originalul Cazaniei a doua nu mai era unguresc și calvin ca 
al celei pentru folosul popilor ardeleni trecuţi la credinţa nouă ; 
el era slavon si ortodox, — poate chiar vestitul Tiîlc al lui Ca- 
list. Hirschel îl ceruse de la însuşi Mitropolitul muntean Serafim, 
şi pentru întăia oară căpetenia Bisericii din 'Țara-Romănească 
era întrebat pentru o tipăritură ardeleană pe limba lui. Aceasta 
se datoriă de sigur si legăturilor dintre Serafum și Ghenadie, 
căruia i se zice în Prefaţa de aici? <archiepiscop», poate cu 
un gînd la Eftimie, la Mihai Tordași, cari erai episcopi în 
alte părţi si ascultai de Ghenadie; şi în Novembre 1582 
acesta se întorcea de dincoace de munţi, Deci Mihnea-Vodă 
Munteanul primi cu bucurie planul unei tălmăciri si tipăriri 
a Cazaniei fără eresuri. Coresi, «ce era meșterii învățată în- 
tracestă lucru», trece drept tălmăcitor. Dar și aici el nu 
e adevăratul lucrător literar. 

Știm în adevăr ce preț ai aceste afirmaţii ale lui Coresi: 
toate tipăriturile sale nu fac decit să schimbe ici și colo cite 
un cuvînt din texte vechi, și încă după înțeles numai, fără să 
alerge la originalul slavon pe care, ca diacon și editor de atitea 
cărți slavone, nu rămîne nici-o îndoială că-l înțelegea. Psaltirea 
slavo romini din 1577 e anunțată ca o traducere nouă, pe 
cînd de fapt ea nu dă în partea romănească decit textul 
vechii Psaltiri de la 1570, si, în loc să se folosească de noul 


1 Hurmuzaki, NI, p. 656, n° xcvr. 
2 Prefata e pusă după obiceiul apusean. 
š Hurmuzaki, NI, p. 824. 


www.dacoromanica.ro 


XCII YEACUL AL XVI-LEA 


prilej ca să îndrepte, în loc să compare necontenit cu ori- 
ginalul slavon, care stătea acum în față, pagină de pagină, 
el sa mulțămit a înlocui iarăşi cite un cuvînt și a maï creat 
apoi, fără voie, un element de deosebire, trecind cu vederea 
un număr foarte mare de greșeli de tipar. 

Deci nu putem crede că însuși Coresi, îngreuiat acum și 
de bătrineță, a avut partea de căpetenie în tălmăcirea Caza- 
niei ortodoxe trimese de Mitropolitul muntean. Ca ajutători 
ai lui în această lucrare a tălmăcirii se pomenesc «preuţii de 
la beseareca Șcheailorii, de lă.pgă cetatea Brașovului, anume 
popa Iane si popa Mihai». Între aceștia trebuie de căutat 
cărturarul care a 247075 din slavoneşte în romăneşte Cazania, 
dînd contemporanilor o carte folositoare și lăsînd urmașilor 
un însemnat monument de limbă. 

Popa Iane, de bună samă un Grec, era protopop în Șchei: 
popa Voicul îl <adusese», de unde putea să fie mai lesne 
adus, din 'Țara-Romănească!. Însemnările vechi asupra bi- 
sericii Sf. Nicolae din chei, care aü fost cuprinse într'o 
cronică de parochie în veacul al XVIII-lea, nu vorbesc des- 
pre vre-o învățătură deosebită a lui Iane. Din potrivă, se 
ştie ca Mihai, «Miha», fiul poper Dobre, fusese trimes de 
tatăl săi la Sirbi ca să înveţe carte bisericească; întors din 
țara lor, împodobit astfel cu faima unor cunoștinţi deosebite, 
Miha fu întăiă preot în Rișnov, fiind cerut de «Șcheaii> de 
acolo ; cu cheltuiala lor, el merse în Țara-Romănească și fu 
hirotonisit acolo la 1576. La moartea lui Voicul, care era și 
«la cetate scriitori», care alcătuia deci pentru Sfat scrisori 
romănești saii slavone, lane-i luă locul în amîndouă slujbele sale, 
iar Miha întrâ în preoţie la Braşov la 26 lanuar 15782. El 
stătu pe lingă biserică, unde slujise şi tatăl săi, vre-o trei- 
zeci de ani, ceru şi căpătă danii dela Domnii din Țara-Ro- 
mănească și din Moldova, un Petru Cercel, un Aron-Vodă, 
îngriji de «ridicarea tindei bisericii de piatră», de împodo- 


1 «Iwan Popi», pomenit adese ori în Socotelile Brașovului — Hurmuzaki, 
XI, pp. 801, 807, ete, —, nu e popa Ioan, cı un Ivan al Popei, 
2 Stinghe, Jsz. besrece? Schódor, pp. 3-4. 


www.dacoromanica.ro 


NOUĂLE LUCRĂRI ROMĂNEȘTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL XCIII 


birea clădirii pe dinăuntru si de acoperirea zidurilor cu sfinți, 
cu cheltuiala lui Cercel, primi pe Mihai Viteazul la întrarea 
lui Ardeal și merse în solie la urmașul lui, Radu Șerban, si 
muri la 25 Iulie 1605, «maï nainte de răsăritul soarelui», 
Jăsînd doi fii, Constantin si Vasile, cari aü fost și ei pe rind 
protopopi în Şcheii Brașovului 1. 

Cărturarul era deci popa Mihai, fiul lui Dobre. Lui i se 
datorește prin urmare — afară de mici îndreptări sai sfaturi 
ale celorlalţi doi — traducerea Cazaniei din 1581. Aceasta o 
dovedește și limba, care e o frumoasă limbă cu un caracter 
romănesc general, așa cum se putea aștepta de la un Bra- 
şovean de baștină, care avuse atitea legături cu Țara- 
Romănească și trăise viața lui întreagă în preajma pribegilor, 
care în sfîrşit se putuse pătrunde prin cărțile romănești tipă- 
rite în ultimii ani de vechea limbă energică a traducerilor 
husite. Ardelenismele nu lipsesc — forinčor, ciudese, alcămure 
—, archaismele se întîmpină adesea — cîte un e, în partea 
din urmă, pentru: «iară», părtenirea perfectului simplu față de 
cel compus, care cîştiga tot mai multă întrebuințare —, dar 
întipărirea pe care o lasă cetirea ea unui stil simplu, destul de 
mlădios, liber și noi. Citeva rînduri pot sluji drept dovadă: 

«lată amù acela de patruzeci de zile posti, previre că 
«se deșchide noao fraților, iată amù că cătră ușa postului 
«ajunsemii și nevoința sufletească înnainte zace;  acmu 
«(amu) spăseniia noastră apropie-se, nu ca căndu ne săturami 
«şi ne îndulciiamii și prea-mă.pcami, iară, deaca se apropie 
«lumina spăseniei noastre, iară noi cu bucurie și cu inimă 
«bună și veaseli să întrămu întru întăia deșchidere a tineri ei, 
«că iată amu că scipámü de cea bură rea și iute și de cearte 
«şi ajunsem la cea adăpostitură bună şi fără voroavă, la adă- 
«postů şi la linii și la fără-scărbă, şi, adevări, la spăsenie, și 
«scăpămi de nuorulă nesațiului și de bură și de cufundarea fără 
«de măsură, scăpămui amù de turbureala lumiei și de valurile 
«cealea silnicile și de văntulă cela neopritulă și greulă, și 
«ne dezlegămi de dulceața trupului și de grija pămîntului și 


1 Jid., 4-7. 


www.dacoromanica.ro 


XCIV VEACUL AL XVI-LEA 


«de voroave, şi de întuneareculă neștiinței slobozimu-ne și 
«la limpeziia ce e de folosu sufletului ținearea ajunsem. Dereptü 
«aceaia atastă înfrămseţată si luminată zi cu dragoste și cu 
«veselie să o priimim, şi păcla și întunecatulă, vătămătoriulă 
«sufletelor noastre lucrulă păcatului să-lii lepădămii. Carele 
«amù săntă acealea lucrure? Curviia, necurăţiia, chinuli răv- 
«nirei ceaia reaoa și asupriciunea, camăta și si alalte, Și să ne 
«îmbrăcămii întru arma ceaia luminata, că, de vom vrea noi, 
«noi avem puteare a depărta și a dezbrăca lucrului cela în- 
«tunecatulii și păcatele ca o cămașă și să ne imbrăcămi întru 
«îmbrăcămiîntulu cela luminatulii și ali curăției și de sflijnție, 
«ce săntii armele sufletului, şi ca întru zioa ceaia cinstita să 
«îmblămi, că fără de cinstei și a ruşinei vina-i iaste păcatului, 
«iară cinstea şi omeniia elu o chiştigă (szc) lucrulă cela bunul. 
«Să nu prea-mă,pcăriei și beţiei să ne bucurămi, să nu aş- 
«ternuturilor şi spurcăciunilor să lucrămii și clevetelor și uri- 
«ciuniei să ne topim, că de în ocărire şide în căntecele be- 
«iei, de într'acealea întru toate necurăţiile cădem; ce să ne 
«imbrăcămui în Domnulu Isus Hristos, că cine se îmbracă în 
«Hristos, toate bunătăţile are 1». 

Partea lui Coresi stă întraceia că se reproduc Evan- 
gheliile după Evangheliarul lui. Ortografia coresiană rămîne 
neschimbată, precum n'o schimbase în tipăritura lui nici 
diacul Lorinţ. E interesant a se aminti că Tatăl Nostru 
şi Crezul, care se daŭ la sfîrşit, nu sînt acele din Molitve- 
nicul lui Coresi, ci sînt luate, făcîndu-se oarecare îndrep- 
tări mici, din Catechismul luteran — ceia ce nu vor fi ştiut 
Domnii si prelaţii ortodoxi cari primiră această carte în stă- 
pînirile şi eparchiile lor. Același lucru se poate spune despre 
cele zece porunci, date și ele pe pagina ultimă a cărții. 
Originea braşoveană a publicaţiei și patronagiul lui Hirschel 
se vàdiaü astfel. 

Aceasta fu ultima tipăritură a lui Coresi. E drept că 
la mănăstirea Hilandar din Sfintul Munte se păstrează o 
Evanghelie slavonă, lucrată de el și Mănăilă, în cel d'intăiu 


1 Fo 47-8. Reproducere și în Gaster, Chrestomatia, |, pp. 29—30. 


www.dacoromanica.ro 


NOUĂLE LUGRĂRI ROMĂNEŞTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL XCV 


an al Domniei lui Petru Cercel, care a înfrumusețat și mărit 
biserica din Șchei,—la «7091» sai 1583 1. N'aş crede însă că 
în acest an s'a dat în adevăr o ediție nouă dintr'o carte care 
apăruse abia în 1579, şi încă în două forme, dintre care una 
era și apărată printr'un privilegiu ardelean, pe treizeci de ani. 
De bună samă, Petru-Vodă, care avea legături strînse cu 
Brașovul, va fi pus să se adauge un falș epilog, cuprinzind 
numele său, la Evanghelia slavonă coresiană din 1579. La 
1583, Coresi nu mai era în viață, căci încă din 1582, cum 
vom vedea, fiul său lucrează deosebi la Orăştie; Mănăilă nu 
mai apare nici în Cazania de la Brașov, în 15812. 

După îndemnul lui Mihnea.Vodă al Țerii-Romănești, care n'a 
pus el însuși să se tipărească nimic alta, saă după îndemnul, 
destul de puternic, al exemplului părintesc și al intereselor 
sale, Şerban fiul lui Coresi a lucrat în Braşov și o carte sla- 
vonă, acel Liturghieriul din 1588 pe care și Cipariu îl văzuse. 
Numele lui și al tovarăşului săii Marien diacul—Marien, Şer- 
ban, Mănăilă, Lorenţ, fac patru din cei cinci ucenici pe carii 
pomenește maiestrul — sint legate însă și de altă lucrare: 
Palia din Orăștia. Cu această carte, apărută în lulie 1582, 
se miîntuie era, așa de roditoare și plină de binefaceri cul- 
turale, a tipăriturilor ardelene pentru Romiîni. 


Palia, cuprinzind cele d'intăiu cărți ale lui Moise: Facerea 
şi Exodul, saü, cum spun traducătorii, cu cuvintele slavone: 
Bitia și Ishodul, apăru, într'un tipar nu tocmai strălucit, care 
samănă cu al Psaltirii slavo-romăne din 1577: literele sînt 


1 Petru Cercel începu Domna sa în Septembre; Conzribufruni la istoria 
Munteniei, în An, Ac. Rom, XVII, p. 40. 

2 V. Bianu și Hodoș, p. 99, n° 31r. Nu-mi pot explica decît prin vre-o 
ediţie specială saii de rolă paginile, deosebite de ale altora, ale unei Evan- 
gheli slavone braşovene din veacul al XVI-lea, semnalate în Bianu-Hodoș, p. 
529, n° 34. Dar mai probabil e că avem a face cu o publicaţte străină care 
imită pe cele romănești și întrebuințează hîrtia ieftenă a fabricii de la Braşov. 
Trebuie să se ţie în samă și caracterul foarte urit al slovei. — Pentru Coresi, 
v. pe lîngă bibliografia citată aict și în Saze pı preozi, N. Sulică, Uz capitol 
din activitatea diaconulur Coresi, Braşov, 1902, 

3 Analecte, p. XVIIL Cf. Bianu și Hodoș, pp. 99-100. Popa Miha lucră de 
fapt la această carte. 


www.dacoromanica.ro 


XCVI VEACUL AL XVI-LEA 


coresiene și frontispiciul cu armele bâthorești e acela pe 
care-l întrebuințase Coresi în cel din urmă dintre volumele 
Sbornicului săi slavon. 

Locul de apariție e Orăștia, mic oraș din partea sud-ves- 
tică a Ardealului, unde în veacul al XVI-lea Rominii juca- 
seră un rol mai mare decît aiurea, — vestitul Nicolaus Olahus, 
umanistul și episcopul de Erlau, fiind un Romîn din Orăștia, 
unde-și vor fi adus aminte de aceasta 1. Cheltuiala o purtă, 
un magnat ardelean, care se luă după urmele lui Forró, fâră 
să aducă prin dărnicia sa foloase așa de mari credinții sale 
calvine, căci Biblia era aceiași pentru toate formele de cre- 
dință creștină. Pe acest Mecenate, Francisc Geszty, tipări- 
torii îl numesc «domni de steagü (chevalier banneret) Si 
vestit veteadzii, alesu hotnogii Ardelului și Țăriei Ungurești, 
lăcuitoriti în Deva». El e foarte bine cunoscut, și a îndeplinit 
în viața sa misiuni importante. Cînd Sigismund Bâthory, 
fiul şi urmașul, în 1581, al lui Cristofor, începu războiul cu 
Turcii, Geszty avu o bucată de vreme comanda oștilor din 
Banat; apoi merse să ajute pe Aron-Vodă din Moldova: înceti- 
neala înnaintării creștinilor în această ţară aduse scoaterea 
«hotnogiului» și mai tărziă prinderea lui Aron-Vodă însuşi; 
acesta peri în temniţă la Vinţ, iar Geszty căzu trăsnit pe cînd 
trecea prin Sighișoara și fu îngropat la Deva, care era orașul 
săti2,— moarte năprasnică în care mulți văzură urmările otrăvii?. 

Lucrarea e înfățișată ca un fragment; traducerea întreagă 
ar fi cuprins și celelalte două cărţi ale lui Moise: Leviticul 
și Numerele, apoi Cartea Regilor «și alți pr[ojroci cătva». 
Dăunăzi sa găsit lingă Oradea un manuscript din veacul 
următor, care dă și această urmare š, Încă mai de mult, d. 
Hasdeu tipărise, în Cuvente den Bătrâni, o bucată din Le- 
vitic, păstrată pe două foi de pergament cu scrisoare din 
veacul al XVI-lea în Biblioteca din Belgrad. 


! Sate si preoți, pp. 113-4. 
2 Hurmuzaki, XI, p. 1052, n° 1516 lorga, 

3 Acte şı fragmente, L, p. 143. Cf. lorga, Istoria lut Mihat- Viteazul; supt presă. 
4 V, Mangra, Cercetări literare-istorice, București, Carol Göbl, 1896; pp 13-4. 


5 I, p. 6 și urm, 


www.dacoromanica.ro 


NOUĂLE LUCRĂRI ROMĂNEŞTI TIPĂRITE ÎN ARDEAL XCVII 


Se spune că tălmăcirea s'ar fi făcut «cu mare mu.kncá şi 
den limbă jidovească si grečască și sărbească pre limba ro- 
mănească». Că s'a întrebuințat textul biblic în maï multe 
limbi, va crede oricine va ținea samă de precisia și înțelesul 
deplin și limpede al acestei traduceri-model, care trebuie 
pusă mai presus decit oricare alta făcută de Romini: pe 
atunci era în Ungurime o mare rivnă pentru traducerea căr- 
ților sfinte; nu mai puţin de septe tălmăciri parțiale fură 
făcute la sfîrşitul veacului al XVI-lea, așa încît se putu da 
la 1591 o Biblie maghiară întreagă, care a rămas clasică!, 

Ca traducători se înșiră episcopul reformat — nu «archie- 
piscop>, nici Mitropolit, ca Ghenadie, care trăia încă, dar de 
care nu se vorbește nimic în această carte — Mihail Tordaşi, 
Ștefan Herce, predicatorul din Caransebeș, Efrem Zacan, 
«dascalul de dăscălie» din același «Șebeș», adecă, firește 
«Căvăran-Șebeș», Moisi Peștișel predicatorul din Lugoș și 
Achirie protopopul Huniedoarei. Dintre aceste persoane, 
episcopul figură cu tot atita drept ca și Ghenadie în Caza- 
nia de la Brașov. Venind acum la ceilalți, cunoscătorul de 
grecește trebuie să fi fost Achirie, cel de sirbește dascălul 
Zacan ; cărturarul cu ştiinţă de evreiește a putut fi cu greu 
un Romiîn, și Herce era poate Ungur (Hercse). Ei vor fi fost 
întrebaţi numai, iar traducerea — după un text slavon — 
arată s'o fi făcut Peștișel, — incontestabil un Romin. Un text 
latin n'a tost întrebuințat, cu toate că întîlnim în traducere 
cuvintul «prima» = întăia, destul de neașteptat. 

Forma lucrării e, cum am spus, foarte deslușită; pe lingă 
aceasta, frasa scurtă, energică, perfect turnată ; nimic dintre 
traducerile de pănă atunci nu se poate pune alături cu Palia. 
Ungurisme nu se află, nici construcţii luate stingaciü — ca 
în Cazante chiar — după slavonește. Archaismele sînt puţine : 
e, pentru iară, să, pentru dacă, întrebuințat pretutindeni, 27- 
täniŭ, pentru întăi, săblaznă, a săblăzni, pentru supărare, 
a supăra, sem, pentru sîntem. lIci și colo se prinde cîte un 
moldovenism : pintru, în loc de pentru; dz îşi are aici locul 


1 Kont, p, 87. 


71304. Vol. VIL VII 


www.dacoromanica.ro 


XCVIII VEACUL AL XVI-LEA 


pe lingă z și se toarnă litera anume; scriitorul are aple- 
carea de a înlocui diftongul oa prin o simplu, ca în scose, 
întorse, etc. Traducătorul învățat, care știa de Romani și, 
cunoscînd și limba latină, va fi judecat însuși că ea samănă 
cu a noastră, zice neamului săi — pentru întăia oară—: 
Romîni, nu «Rumini». 

Pentru a se judeca însușirile acestei traduceri, lăsăm să 
urmeze cîteva rînduri dintr'însa: 

«[La] începută făcu Domnedzei ceriulă și pămîntul; e pă- 
mintulă era pustiii și îndeșertiă ; şi întunearecii era spre adinci 
şi d[u]hul Domnului se purta spre apă. Si zise Domnedzeu: 
fie lumină, si fu lumină. Și văzu Domnedzei c'ari fi bună lu- 
mina și despărți Domnedzeii lumina de la întuneareci și chemă 
lumina dzio şi întunereculi noapte, si fu de întru seară și de 
întru demiîneață zua de 'ntănii. Și dzise Dumnedzei : fie tărie 
în mijlocului apelorii, să desparță apele de la ape: și feace Dom- 
nedzeii tărie si despărți apele ce era de suptii tărie de la 
cealia ce era de supra tăriei, și fu așa. Și chemă Domnedzeii 
ča tărie: ceriuli, și fu seară și demăneaţă zua a doa. Și zise 
Dumnezeu: stringă-se apele de supti ceriii într'unu loci, să 
se vadză uscatul, și fu așa. Si chemă Domnedzei uscatul 
pămiîntă și strinsulu apelori chemă mare. Și vădzu Dumne- 
zei că fu bine. Și zise Dumnezeii: rodească pămîntuli iarbă 
vearde, făcăndiă sămință, și pomi făcîndii rodulă săi, după 
fealulă săii, care săminţă fie întru sine spre pămănti, și fu așa.» 


În curind flacările unui lung războii storcător de puteri cu- 
piindeaii Ardealul, pentru stăpînirea căruia se luptaiă principii 
din Alba-Iulia, Turcii, Domnii Munteni: marele Mihai și vred- 
nicul săi urmaș Radu Șerban, Germanii, magnații Ungariei 
de sus. Între alte lucruri care se nimiciră în aceste prefaceri, 
fu și avintul tiparului romănesc. In zădar se suiră în Scau- 
nele episcopale din Nord si din Sud și fură întăriţi în ace- 
lași an 1585 Spiridon și Ioan din Prislop; în zădar păstră 
acesta din urmă legăturile cu Țara-Romănească, unde merse 
să se sfințească, în zădar îi clădi Mihai Viteazul o mănăstire 


1 Reprodusă și în Gaster, C/restomatia, I, pp. 33-5. 


www.dacoromanica.ro 


DECĂDEREA CULTURII SLAVONE XCIX 


pe dealul de lingă Bălgrad, capitala principilor Ardealului, 
în zădar îl făcu, după cucerirea sa din 1599 a provinciei, în- 
tăiu Mitropolit al Rominilor din Ardeal, în zădar aduse el 
în Maramureș, în locul lui Spiridon calvinul, ca noŭ episcop 
de lege ortodoxă, pe Sirghie, fost egumen al Tismanei!. Aici 
pe multă vreme cultura nu mai putea înflori, după ce se cule- 
sese atîta roadă de carte slavonă, prin potrivirea împrejurărilor, 
prin acel amestec al spiritului romănesc și al curentelor apu- 
sene care a făcut totdeauna originalitatea culturală a Ardea- 
lului și marele lui folos, pănă dăunăzi, cînd înriuririle Eu- 
ropei aii venit pe alte căi de-a dreptul în valea Dunării. 


9 DECĂDEREA CULTURII SLAVONE ÎN A DOUA JUMĂTATE A 
SI.COLULUI AL XVI-LEA. 


Limba slavonă rămăsese în Moldova și "Țara-Romănească 
limba Bisericii, și de aceia se cereaii necontenit de dincolo de 
munți cărți slavone pentru preoţi, de aceia cărțile romănești 
erai oropsite dincoace, de aceia publicațiile în două limbi 
dădeai o formă romănească a Cărţilor Sfinte numai pentru plă- 
cerea cetitorului saü pentru dorința de a înțelege a preotului. 

De asemenea limba slavonă rămăsese limba de Stat: din 
cancelaria domnească, de supt minile diacilor lui Vodă nu 
ieșiaii decit documente slavone pentru danie și întărire. 

Dar în cunoaşterea, răspîndirea și întrebuințarea acestei 
limbi moarte se vedea de la o bucată de vreme o neconte- 
nită slăbire şi decădere. : 

În Moldova, cei din urmă buni cărturari de slavoneşte se 
întîlnesc numai în cea d'intăiii parte a acestei perioade. Ei 
sînt ucenicii lui Macarie, episcopul de Roman și cronicarul: 
Teofan Mitropolitul, Eftimie, despre ale cărui întîmplări a mai 
fost vorba mai sus —, și Isaia de Rădăuți. 

Teofan e numit de Cronica țerii «ucenicul lui Macarie», și 
ea adauge că el fusese «den tinerețe episcop»?; dar aici avem 


! Sate și preoți, p. 35 și urm., p. 193, nota I; cf. Arch. Statului, Zrsmana, 
netrebnice, pach. VII, no 6; Ghenadie Enăceauu, Diz ¿sota bisericească a 
Romînalor, București, 1883, p. 144 si urm. 

2 Ureche, p. 221. 


www.dacoromanica.ro 


C VEAGUL AL XVILEA 


a face cu o traducere greșită: nu Teofan fusese «den tine- 
rete episcop», ci Macarie, al cărui ucenic se zicea el, «fusese 
mai de mult episcop». Teofan trecu de-a dreptul de la vre-o 
egumenie la înnalta treaptă a Mitropoliei moldovenești. El în- 
griji poate să se urmeze scrierea Cronicii!, care e de altmin- 
trelea tot mai slabă, mai seacă. Venise după Mitropolitul 
Grigore, care fusese silit să plece, la 22 Septembre 1564, 
pentru că făcuse greșeala de a încorona pe loan-Vodă Des- 
pot, usurpatorul 3; la rindul săi, și acest Mitropolit făcu po- 
litică. După moartea lui Alexandru Lăpușneanu, după ple- 
carea în Polonia a fiului acestuia, Bogdan-Vodă, Teofan văzu 
pe un noi Ioan-Vodă, cel Cumplit, așezindu-se ca Domn mol- 
dovenesc: de frica lui, el fugi în Ardeal. 

Ioan alese în locul fugarului pe Anastasie, episcop de Ro- 
man încă din anul 1557 și urmaș de-a dreptul al lui Macarie, 
urmaș «destoinic a primire slujba păstoriei salet»: Anastasie 
pare a fi stat la Roman numai pănă în 1571, cînd fu numit 
Gheorghe care peri ars pe vremea lui loan-Vodă5. Păstoria 
noului Mitropolit ţinu mai mult decit Domnia lui loan: el 
nu fu scos de Petru-Vodă Șchiopul decit în 1578, după în- 
fringerea lui Ioan Potcoavă’. Teofan fu credincios lui Petru, 
dar tocmai de aceia el nu putu să se împace cu urmașul 
acestuia, Iancu Sasul: în 1581 el pribegi impreună cu Ghe- 
orghe Movilă, episcop de Rădăuţi, și cu Movileștii ceilalţi, 
fiind poate rudă cu această familie de mare viitor. Iancu-Vodă 
îl scoase din Scaun, îi zise în acte «fost Mitropolit», dar nu 
cuteză a-l înlocui”, cu toate că Anastasie, care intrâ mai pe 


1 sZ. lit. rome în sec. al XVI-lea, p. 542. 

2 Cf. Ureche, pp. 211, 221. 

$ Ibid, p. 225. 

4 Jbid, p. 210. El ar fi fost Putnean V. Melchisedek, Cron. Romanului, 
I, p. 194. 

5 Pe niste icoane numele lui Anastasie ca episcop de Roman apare la 
18 Februar 1570, la 1-iii Ianuar 1568; Melchisedek, în Az Ac. Rom., VII, p. 
237. Tot asa la 12 Iulie 1558; îdd., p. 238. Toate se află la Putna. 

$ Ureche, p. 232. 

t Hurmuzaki, XI, p. L 


www.dacoromanica.ro 


DECĂDEREA CULTURII SLAVONE CI 


urmă în înţelegere şi cu Papa!, nu doria nimic mai mult de- 
cit aceasta. În 1582, Teofan se întoarce odată cu Domnia 
cea nouă a lui Petru Șchiopul; el nu părăsi de acum cîrja 
archipăstorească pănă la moarte, prin 1586-72. 

Isaia de Rădăuţi a început ca egumen la Slatina, si s'aü păs- 
trat niște cronici scrise de el într'un sbornic slavon din această 
mănăstire; una din ele e o compilație proprie a vechilor 
anale moldovenești. După cîtva timp, el înnaintă ca episcop 
de Rădăuţi, în locul lui Dimitrie, ucis la 1565, într'o luptă 
pe care o dădea în Ardeal un pretendent, pe lingă care se 
găsiat. El venise după Eftimie, care fusese de faţă la în- 
coronarea lui Despot și plătise poate această greșeală cu ca- 
terisirea?, Vlădica Isaia va fi știut si latinește: Ioan-Vodă, 
care-l privia ca pe un om de încredere, îl trimese în Ar- 
deal, în Polonia și în Rusia, de unde trebuia să aducă pe 
Doamna și pe fiul lui Petru, cari muriseră însă de multi. Cînd 
se întoarse el din această ultimă solie, Domnul săi nu mai 
era pe lume și Petru Șchiopul stăpînia Moldova. El pierdu 
deci episcopia, mai curînd sai mai tirziă, și încă din 1580-1 
el era, nu numai fost episcop, ci şi fost el însuși, căci tre- 
cuse în schimnicie, luîndu-și si alt nume. Isaia se adăposti 
la mănăstirea Agapia, aproape de Neamţ, şi se stinse abia în 
1593, la 4 lanuară, 

Ceilalți ierarchi moldoveni de pe acest timp arată să fi fost 
niste simpli călugări fără cunoștințe sai însușiri deosebite. 
Pănă şi fratele lui Jeremia și lui Simion Movilă, Vlădica 
Gheorghe, care trecu în 1387 de la Rădăuţi la Mitropolia 
Moldovei, era un om foarte necărturar și grosolan, pe care 
Tirolesii, cari-l cunoscură cînd el stătu, cu fugarul Petru Șchio- 


1 Pretendenți domnești, în An. Ac. Rom., XIX, p. 242. 
2 Hurmuzakı, XI, p. vin. 

3 lst, lit, rom. în sec, al XVIII-lea, 11, p. 544-5. 

+ Hurmuzaki, XI, p. 72, n° CIX. 

$ V. Ureche, p. 212. 

6 V. Hurmuzaki, XI, p. 809; re#endenfr domnești, pp. 248-9 == 56-7. 
+ Melchisedek, Chron. Romanului, 1, p. 211. 

3 Wickenhauser, Radautz, Cernăuţi, 1890, p. 16. 


www.dacoromanica.ro 


CII YEACUL AL XVI-LEA 


pul, în mijlocul lor, îl judeca, cu oarecare bădărănie, că e 
«un bivol» (ein Prffel) sai, cum s'ar zice la noi: «un boi»l. 


Pănă la înnălțarea mănăstirii Suceviţa, de această familie a 
Movileștilor, nici nu se scrii manuscripte frumoase, popii și 
călugării avind acum la îndămînă din bielșug ieftenele tipă- 
rituri muntene, sirbești, rusești și ardelene. leremia-Vodă dă- 
rui ctitoriei sale cîteva cărţi bine scrise, dar unele erai cum- 
părate de pe aiurea: astfel găsim o Evanghelie a lui Neagoe- 
Vodă şi alta a lui Alexandru Mircea?. Pe două manuscripte 
se iscălește copistul, călugărul Prohor din Moldova?. Dar un 
altul, dăruit pe acest timp mănăstirii Putna, fusese copiat toc- 
mai la Rohatyn în Poloniat. 

Se mîntuise vremea cînd frumoase manuscripte făcute în 
Moldova se trimeteai de Ștefan-cel-Mare și Petru Rareş pănă 
la Atos3! 


Scrisul documentelor sufere și el o prefacere, dar aici nu 
se poate vorbi de decădere. Deosebirile ce se întîmpină tot 
mai multe de pe la 156070 înnainte se asamănă cu acelea 
ce se constată în cancelariile Apusului la trecerea din evul 
mediu în epoca modernă. Pergamentul începe să se între 
buinţeze mai rar; forma solemnă a vechilor acte e jertfită 
adesea pentru o alta mai puțin frumoasă, dar mai lesne de 
alcătuit. Încă de la Ștefan Rareș avem hotăriri domnești în- 
semnate scurt pe un petec de hîrtie obișnuită, pecetluită cu 
o pecete mică. Ele se puteai redacta așa de ușor de oriși- 
cine, încit, poate și de aceasta, Domnii trebuiră să adauge 
o chezășie de autenticitate, iscălind în josul lor 6. Scrisoarea 


1 Hurmuzaki, XI, tabla. 
Melchisedek, în 4z, Ac, Rom., VII, pp. 255-7. 
3 /¿id., pp. 256, 261. 
í Ibid., p. 234. 
3 I, Bogdan, în 4z. Ac. Rom., NI, pp. 5-12, 18-9. 
$ Foarte mulți dintre vechii Domni, mai ales dintre «porfirogeneți», cari 
primiaii o educaţie oarecare, vor fi știut să-și scrie numele. Întimplător se află 


` 


si iscălitura unui Doran muntean din întăia jumătate a veacului al XVI-lea 
(comunicaţie a d-lui I, Bogdan), În Moldova începe a iscăli Ioan-Vodă cel 
Cumplit, iar în Țara-Romănească Mihnea Turcitul. 


www.dacoromanica.ro 


DECĂDEREA CULTURII SLAVONE CIII 


nu mai e aceiași ca în manuscripte: groasă și îndesată, cu 
totul dreaptă; după norme apusene, cunoscute prin mijlocirea 
Ardealului, dar cu mult mai mult prin a Poloniei, ea se apleacă, 
se desfășură în linii fine, se face lunguiaţă, se prinde în curînd 
chiar în legături, care lipsiau cu desăvirșire vechiului sistem 
de a scrie. Pe vremea lui Petru Șchiopul sau a Movileştilor 
adevărați meșteri ai nouăi caligrafii documentare se ivesc, și 
de la dinșii ni-ai rămas în număr mai mare acte așa de 
elegante, încît ochiul le caută cu plăcere între celelalte hirtii 
și pergamente: scrisoarea cirilică din Rusia polonă, influen- 
tatá şi ea de caligrafia latină, pare grosolană și stîngace pe 
lingă aceste minunate șerpuituri ale unor pene călăuzite de 
mini iscusite. Un Cristea Mihăilescul, un Ieremia Băseanu 
sînt vrednici a fi pomeniți în analele artei romănești, căci 
ei represintă, în ceia ce priveşte meșteșugul scrisului, o fasă 
dintr'însa. 

Cărturarii aü lipsit printre Domnii din a doua jumătate a 
veacului al XVI-lea. Alexandru Lăpușneanu dădu însă o 
creștere bună fiilor săi: pe atunci nu era încă departe Dom- 
nia lui Petru Rareș, tatăl Doamnei lui Alexandru-Vodă, 
Ruxanda, și Petru sprijinise mult cartea slavonă, aducind și 
scrierea Cronicii lui Macarie de Roman. Ce va fi știut 
tînărul Bogdan Lăpușneanu, nu se poate afla, dar un copil 
din flori al bătrînului Lăpușnean, Iliaș, care n'a avut norocul 
să domnească, de și sa zbuciumat destul pentru aceasta, 
avea destulă învăţătură ca să poată copia direct și cuviincios 
o carte slavonă: în Biblioteca Imperială din Viena se păs- 
trează o Psaltire pe care a scris-o el în Stiria, după anul 
15901. Fiul Chiajnei, sora Ruxandei, Petru Șchiopul, primi 
şi el oarecare lecţii, de la vre-un preot adus pentru aceasta 
anume la Curtea din București: el vorbia și cetia grecește?, 


1 V. Pretendenţi domnești, p. 52, nota 4, după notiţa lui I. Bogdan, în 
Au, Ac, Rom., XI, pp. 12-7. 

2 V, spusele lui Ieroteiii de Monembasia, B:5hioy taraptadv, şi scrisorile 
grecești primite de el în exuliul săii; dar poate că i le cetia și i le tălmăcia 
ginerele săii Zotu, un Grec, saii popa grec Adam din Cipru, cari sc aflaii pe 
lîngă dînsul. 


www.dacoromanica.ro 


CIV VEACUL AL XVI-LEA 


scria cu litere cirilice, dar cum nu se poate mai urit și se 
zice că avea aplecări pentru musică, adecă, firește, pentru 
cîntările bisericești 1. De creșterea fiului iubit pe care-l avu 
la bătrîneţă, Ştefan-Vodă, el se îngriji cu deosebire și tocmi 
pentru a-i fi învăţător pe călugărul, ieromonachul Tudose 
Barbovschi, dintr'un neam care dăduse Moldovei, pe vremea 
lui Petru Rareș, un Hatman?; ni s'a păstrat o lecție de 
cronologie a lui, însemnată pe o foaie de hirtie și arătînd, 
după cronografe, ciți ani s'a strecurat între întimplările de 
căpetenie ale trecutului și data de 1588, pe cind bietul copil 
de patru-cinci ani trebuia să-şi încarce mintea cu astfel de 
știință 3. Nici în diata sau testamentul săi Petru-Vodă nu 
uită a pomeni pe «dascal», puindu-l alături cu tovarășul lui 
de pribegie, Mitropolitul Movilă +; știm si cu cît era plătit pe 
lună acest «preceptor»: cu însemnata sumă de trei galbeni, 
afară de toată întreținerea 5. După moartea lui Petru-Vodă, 
el plecă luînd cu sine răsplata de 3o de galbeni și un caftan 
prețuit cinci galbeni. El trecu prin Polonia, ca să ajungă 
pe urmă, cum se va vedea, Mitropolit al Moldovei?. Din 
Tirol, el fu petrecut cu calificativul, de care se împărtășia și 
Mitropolitul, de: cungelerter Ossel», «măgar fără învăţătură» 5. 


Pe acest timp, Domni în ara-Romănească aŭ fost mai 
mult Mihnea-Vodă, fiul lui Alexandru, de care a fost vorbă 
la tipăriturile ardelene, si Petru Cercel, Acesta din urmă, o 
minune a timpului și neamului săi, frumos, îndrăzneț, vor- 
baret, înzestrat cu un spirit poetic și cunoscător de mai 
multe limbi, nu înseamnă nimic pentru noi; înnălțătorul săi 


1 V. scrisori romănești de ale lui, în Hurmuzaki, XI; altele, în ale mele 
Documente nouă, în mare parte romăneşti, relative la Petru Șehsopul și Ilha? 
Viteazul, îm Au. Ac. Rom., XX, p. 435 şi urm. 

2 Doc. Bistrufei, 11, p. VII, nota 3. 

3 Hurmuzaki, XI, p. 197, n° COCXXY. 

4 Ibid.. p. 443, n° DLXXXIII. 

5 Ibid., p. 452, 

$ /bid., p 496, n° pcxx. 

T /bid., p. 521, D° DOLU. 

è Ibid, p 526. 


www.dacoromanica.ro 


DECĂDEREA CULTURII SLAVONE Cv 


imn către Dumnezei e scris în Apus, la Curtea Franciei, în 
limba ce se prețuia mai mult acolo: limba italiană!. Mihnea, 
fiul unei Perote, vorbia grecește și era mai mult Grec decit 
orice alta, — căci si tatăl său își petrecuse mai toată viața 
între Levantinii şi Grecii din Pera: de la el, de la maică-sa 
Ecaterina, s'a păstrat o întreagă corespondență grecească, 
către o sora a Ecaterinei, Mărioara, care era călugăriță în 
ostrovul Murano de lingă Veneţia?. Nici în această ţară deci nu 
mai putea să se păstreze cultura slavonă, care fusese așa de 
puternic înrădăcinată, totuși, cu cîteva zeci de ani în urmă. 

Cărturarii de «slovenie» eraii aici și mai puţini decit în Mol- 
dova. Mitropolitul Serafim pare să fi fost unul dintre aceştia: 
l-am văzut trimețind o Cazanie slavonă la Braşov pentru ca 
să fie tălmăcită și tipărită în acest oraș. Supt înnaintașul săi 
Anania se scrise o destul de frumoasă Evanghelie, care e 
păstrată astăzi la Biblioteca Imperială din Viena’. Din vre- 
mea lui Serafim trebuie să fie altă Evanghelie slavonă, astăzi 
la Suceviţa, şi care dă icoane de sfinți și chipurile lui 
Alexandra-Vodă și ale lui Mihnea, acesta din urmă repro- 
dus de mai multe orit. Urmașul săi Eftimie, pare să fi fost 
Grec: ales pe timpul războiului lui Mihai Viteazul cu Turcii, 
el intrâ răpede în legătura cu Patriarchia din Constantinopol, 
care nu uită să amintească atunci drepturile ei, datînd, în 
forma cea mai nouă, de la Nifon, asupra Scaunului muntean. 
El ceru lui Meletie Pigas, vicariul patriarchal și cunoscutul 
cărturar, o Evanghelie grecească şi un Nomocanon cu hotă- 
ririle soboarelor; cea d'intăii se şi trimese, iar, pentru a 


1 Contribugruni la istoria Munten, în An. de, Rom, XVIII, p. 87 

2 Memoriul citat în 4z. Ac. Rom. 

3 Bogdan, în An. Ac. Rom XI, pp 19-21. 

4 Metchisedek, în 44. Ac. Xom., VIL, pp. 255-6. 

4 Serafim muri la 7098 (1589-90) (Odobescu, „Serzezi, 1, p. 430: epitaful lui 
la mănăstirea Snagov), încă pe vremea lui Mihnea, care nu părăsi Domnia decît 
în 1591. De oare ce luptele lui Mihai cu 'Lurcii încep abia în 1594, urmează 
că a fost măcar încă un Mitropolit la mijloc. Aceasta se dovedeşte si prin po- 
menirea la 17 August 1395 a Mitropolitului Miha [al Ilea] (Melchisedek, în 
An. Ac. Rom., LU, p. 28). Pomelnicul mat inseamnă în acest interval pe Mı- 
tropoliții Mihail l-1ŭ și Nichifor (Suir si doc., V, p 629, nota 1). 


www.dacoromanica.ro 


CVI VEACUL AL XVI-LEA 


doua, se fâgădui în cel mai scurt timp o copiel. Eftimie is- 
călește, în fruntea celorlalți marturi, pe tratatul încheiat la 
1598 de Mihai cu Împăratul?; îl găsim la 26 Iunie 1599 
dînd mărturie pentru tratatul dintre Mihai și Andrei Báthory, 
principele Ardealului3. El negociase si tratatul din 1595 al 
lui Mihai cu cellalt Báthory, Sigismundt Eftimie nu se des- 
părți nici-odată de stăpinul săi, dar după uciderea lui Mihai el 
nu se impăcă mult cu urmașul lui, Radu Șerban, și-și petrecu 
anii din urmă în pribegie și uneltiri 5. Grec poate, urmat de un 
Grec neîndoielnic, Eftimie pare a deschide calea unei influențe 
nouă, care va fi cercetată în curînd. 


Țara-Romănească n'are măcar școala de caligrafie cu care 
se poate mîndri Moldova. Pe material mai ieften și într'o 
formă mai ușoară, pisarii întrebuinţează același fel de slovă 
ca și înnaintașii lor. Inferioritatea ei în cultură se păstrează 


în decadenţă, după ce ea se vădise în strălucire. 
Li 
10, ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMĂNEASCĂ ÎN PRINCIPATE. 


Dar în dărimiturile vechii culturi încolțeşte și pe acest 
pămînt al Domnilor, ca și în Ardeal, cartea nouă romănească. 
Se văd mici înnoiri și îndrăzneli, începuturi pe care le aduce 
întăiă numai nevoia, pipăieli stingace în direcția drumului noŭ, 
pe care se va merge apoi în lumina deplină; încercări care 
nu izbutesc, dar vor fi urmate de altele învingătoare. 

În ceia ce priveşte întăii cărţile, e drept că tipăriturile 
romănești ale lui Coresi s'au găsit în Ardeal sai în părțile 
ungurești, iar dincoace numai la cite o mănăstire de lingă 
graniță, cum e Ciolanul, unde ele aü putut fi aduse de un 
călugăr venit de dincolo. Dar ele nu erai oprite cu desă- 


1 Melchisedek, în Az. Ac. Rom, III, pp 42-3, după Malișevschi, Meletie 
Piıgas (rusește). 

2 Hurmuzaki, ILI!, pp. 287-8, n° COXXIL: numele episcopilor de Rimnic 
şi Buzăii bpsesc. Cf. vol XI, p. 359, n° pLxIX. Cel d'intăiii va fi fost încă 
Efrem. V. SzudiY st doc., V, p. 433, nota I. 

3 Hurmuzaki, 1111, p. 330. Iar lipsesc episcopii. 

4 Hurmuzaki, XI, p. 205. Cf. ibid., p. 50, n? CVIII ; pp. 52-3, n° CXI. 

5 Studii și doc., IV, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMÂNEASCĂ CVII 


virsire. Pănă si un Domn ca Petru Șchiopul, care nu inte- 
legea slavonește și totuși voiă să ştie si el ce scrie in căr- 
tile sfinte, se lăsă adus să cumpere Psaltirea—și cea din 1570 
şi cea din 1577— și Praxiul. După moartea lui, la Bozen, 
în Tirol (1594), se găsiră, între atitea și atitea lucruri de po- 
doabă răsăriteană, și niște cărți, pe care archiducele Maximi- 
lian le ceru pentru dinsul ca pe niște lucruri ciudate; între 
ele se înseamnă: «o carte in folio, acoperită de aclaz roșu, 
Psaltirea lui David, întoarsă din slavonește în romănește; 
o carte in 4", acoperită cu aclaz cu flori: Faptele Apostoli- 
lor; o carte in 4%, legată în piele albastră: Psaltirea lui 
David»). 

Lista cărților romănești din moștenirea lui Petru-Vodă mai 
cuprinde însă două numere: «o carte in 4%, legată în taftă 
albastră: Rugăciunile Maicii Domnului, și o carte in 4%, le- 
gată cu piele galbenă: «Chipul cum trebuie să se poarte 
cineva cu domnii mari» 

Deci se vede că, pentru folosul lui Ștefan-Vodă copilul, 
cineva, poate chiar «dascălul» Teodosie, a primit sarcina de 
a preface pe romănește Sfaturile lui Neagoe-Vodă către fiul 
săi: titlul va fi fiind acela al capitolului «învățătura lui Neagoie 
Voevod către iubitul săi cocon şi către alți Domni cum și 
în ce chip vor cinsti pre boieri». Cit priveşte cealaltă carte, 
ea trebuie să fie iarăși un manuscript, asemenea cu acela pe 
care popa Grigore din Măhaciii l-a copiat în: «Cuvănt de 
îmblare pre la munci: Sf|ăjnta Maria vria să vadză cum se 
muncescu rodulii creștinescu» în Iad3. 


Pe același timp se făgăduiseră literaturii romănești lucrări 


care nu i s'aŭ mai dat. Sfătuit de Postelnicul săi Bartolo- 
meiü Bruti, Petru Șchiopul cutezase a intra în legătură cu 


Iesuiţii cari lucraii pentru credința catolică, din Galiţia, unde 


1 Hurmuzaki, XI, p. 555; cf. p. 557. Într'adevăr, cea d'intăiii Psaltire e 
mai mare decit a doua. 

2 /bid. ¿Gebet unser lieben Frauen» și «Maniera, wie man mit grossen 
Potentaten tractieren soll». 

3 Hasdeii, Cuvente den dătrăni, II, p. 312 și urm, 


www.dacoromanica.ro 


CVII VEACUL AL XVI-LEA 


aveaü la Lemberg un colegiu; se merse atît de departe, în- 
cît Domnul și Mitropolitul săi, Gheorghe Movilă, aï căruia 
frați aveaii cele mai mari simpatii pentru Poloni, scriseră la 
Roma, închinînd tara către Papa; și unul și altul plănuiseră 
o călătorie la «pragul Apostolilor: !. Dușmanii lui Vlădica Gheor- 
ghe, fostul Mitropolit Anastase și un fost episcop de Roman, nu 
uitară să scrie și ei apărătorului firesc al Creștinătăţii co- 
pleşite de Turci 2. Doritorii de Domnie, cari rătăciati asa de 
mult prin Europa, se îndrepta la rîndul lor către Sfîntul 
Părinte 3, 

Atunci nunciul din Polonia făcu, în 1589, planul de a da 
Rominilor cărți prin care s'ar introduce calendarul cel noi, 
care fusese abia hotărît de Papa Grigore al XIII-lea: «Ar fi 
bine și aceia, să se tipărească niște calendare și mineie în 
romănește după calendariul indreptat, și să se răspindească 
în popor». Tiparul era să se facă, fără îndoială, în Polonia. 
Dar acest gind, care ar fi adus pentru noi încă un câștig li- 
terar, nu fu îndeplinit nici-odată. Şi totuși, dacă ar fi răzbătut 
în adevăr catolicismul printre Romini, el nu sar fi putut 
sluji decît într'o mică măsură de limba latină, neînțeleasă, ci 
ar fi trebuit să facă un loc larg limbii poporului. Nu trebuie 
să se uite că, în Ungaria chiar, se răspunse din partea ca- 
tolicilor la Bibliile calvine prin marea Biblie catolică, apărută 
la începutul veacului al XVII-lea 5. 


1 Hurmuzaki, XI, pp. LXILVI. 

2 Pretendenr domnești, p. 242. — Grigore poartă titlul de «episcopus episco- 
patus Romanchae,. Apoi vin cuvintele: «et in omnibus praepositus omnium 
monasteriorum et totius Consilii terrarum Moldaviae» , Elurmuzaki, 1II!, p. 125, 
Acest titlu nu trebuia pus în legătură cu acele ale cutărui Vlădică ardelean, 
fost și pe la noi — Melchisedel, Chron. Romanului, |, p. 224 De fapt, nici 
nu e un titlu. Scrisoarea e tradusă, și răii tradusă din românește, și aici era 
de sigur, după numele pretendentului și al celor doi prelați: eşi toți egu- 
menii mănăstirilor și tot Sfatul țerii Moldovei». — Grigore trebuie să fi păs- 
torit după Eustatie și înnainte de Agafton, între 1579 și 1584, deci; cf. re- 
gestele de la sfîrsitul vol. XI din Hurmuzaki, 

3 Iud., passim. 

+ Hurmuzaki, XI, p. LXIV. 

5 Kont, Z. e, p. 87. 


www.dacoromanica.ro 


ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMĂNEASCĂ CIX 


Limba romănească începu să pătrundă pe acest timp și în 
scrierea documentelor. 

Înnainte de ieşirea tipăriturilor ardelene, sînt rare casurile 
cînd ea se întrebuințează. Așa, se pare că în romănește s'ar 
fi făcut ciorna unui jurămînt al lui Ștefan-cel-Mare către Po- 
loni!. Pe dosul unui act al lui Neagoe Basarab, datat 9 Maiii 
1510, o mînă contemporană a însemnate Ghimpeanii, această 
carte», adecă «această carte privește satul Ghimpeni ?». 
Peste doi ani s'a scris răvașul de boier muntean pe care 
l-am reprodus mai înnainte?. Glose romănești, iarăşi con- 
temporane, sînt adause la un document al lui Mircea Cio- 
banul £, 

Se vor mai fi făcut şi alte glose, alte însemnări pe dosul 
documentelor : se va fi trimes și altă dată cîte o scrisoare 
romănească unui străin, din partea cuiva care nu-i cunoștea 
limba si nu voiă să scrie slavonește pentru ca un al treilea 
să nu afle știrile foarte tainice pe care le trimetea; multe 
acte politice vor fi fost așternute întăiii în romăneşte și pre- 
făcute numai după acest izvod în slavonește saii latinește. 
Scrisorile lui Petru Rareș către regele Poloniei poartă înti- 
părit în sintaxa lor caracterul romănesc şi, dacă se poate că 
ele să fi fost dictate pisarului, se poate iarăşi să i se fi dat 
acestuia însemnări scrise din partea stăpînului săii 5, i 


Greutatea cea mare pănă la jumătatea veacului al XVI-lea 
era lipsa unei ortografii, unei științe a despărțirii şi scrierii 
cuvintelor. Publicaţiile lui Coresi dădură această ortografie, 
răspîndiră normele trebuitoare pentru a scrie romănește bine 
și înțeles. Îndată deci scrisoarea în limba noastră luă un mai 
puternic avint. 


1 «Hec inscripeio>, se spune pe Vu! actului latin, cex valachico in latinum 
versa est, sed rex ru/henica lingua scriptam accepit»; Lewicki, Z c, II, p. 
337 ; cf. broşura mea Două conferiuți, Socec, 1898, pp. 107-8. 

2 Istoriile Domnilor Țărik-Romănești de Constantin Căpitanul Filipescul 
ed. lorga, București, Socec, 1900, p. 49, nota 4. 

3 V. p. XXXVI. 

4 Convorbiri hterare pe 1900, p. 332. 

5 V. Hurmuzaki, H! si Suzi. IL, vol, I, 


www.dacoromanica.ro 


CA VEACUL AL XVI-LEA 


Cancelariile domnești păstrează încă, pănă la 1600, cu un 
fel de respect religios, vechea datină a limbii de Stat slavone. 
Dar romăneasca apare în mai multe feluri de hirtii, care nu 
întăriaii păminturi, care nu erat menite să fie multă vreme, 
dar dintre care unele primiai si pecetea domnească, mă- 
car pe cea de inel, dacă nu pecetea mare sai cea mică a 
teri. 

Întăiu, atitia oameni din sate, cu mai puțină știință de carte, 
fură foarte bucuroși că pot să-și însemne învoielile pe vre-un 
petec de hirtie proastă, cu o cerneală ștearsă, îndoită cu 
apă, fără să meargă la cel mai apropiat tirg saii oraș în cău 
tarea unui diac de slavonește; acum popa, feciorul popei 
puteai să scrie și ei după spusa părților ce se înţelegeaii 
între ele și care de multe ori vor fi fost deosebit de bucu- 
roase că pricep și ele ce a pus în slove logofătul. Avem ast- 
fel zapise ţerăneşti, adecă zapise făcute la țară, fie și pentru 
boierinași, din Moldova de jos — Ținuturile Tecuci, Roman, 
Bacăi —, din județele de munte, vecine cu Ardealul, ale Ţerii- 
Romănești ; astfel, din Dimbovița, Muscel, Prahova, din Vilceal, 
Cele mai vechi sînt dintre anii 1570 și 1580. Scriitorii se 
feresc de obiceiii să-și însemne numele pe acte care nu puteai 
sluji pentru lauda lor. 

Se întîmpla iarăși că unii dregători, cari aveai puterea de 
a da mărturie pentru a se face pe urmă hrisov domnesc pe 
temeiul adeverinții lor, n'aveai la îndămînă scriitori învă- 
țaţi. Ei mărturisiaii atunci, cu umilință si fără voie, pe romă- 
nește. Așa se întîmplă cu pircălabul de Tirgu [ii — Tirgu- 
Jiul sat trăind pe lingă «tirgul» cel adevărat, — cu însuși 
Vornicul-cel-Mare al Țerii-de-jos din Moldova, Bucium ?. În 
unele tirguri mai mici s'a simțit îndată nevoia de a se pă- 
răsi limba slavonă pentru mărturii: așa sa întîmplat cu 
Agiuduls ; alt tîrg din acest Ținut locuit în parte de Unguri, 
Trotușul, îi mersese înnainte în această privință, căci avem 


1 Hasdeii, Cuvente den bătrăni, 1, pp. 25-6, 28-9, 62-4, 66-7, 71-2, 80, 
Ioo-I ; Hurmuzaki, XI, p. 197, nota 5. 

2 Cuvente den bătrăni, I, pp. 51, 56-8. 

3 V, Studn și doc, V, p. 7 și urm, 


www.dacoromanica.ro 


ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMĂNEASCĂ CNI 


un act de mărturie trotușean, datat încă din I5g1!. Boieri 
însărcinați de Domn, în Ţara-Romănească, să a/eagă moșii 
disputate, — asemenea boieri se chemaii adeverzfori—, sai 
jurători, cari erai aduși de una din părţile ce se aflaii în 
judecată, înseamnă hotarele adevărate saii arată ceia ce știi, 
tot în romănește 2, 

Cit de puternic era valul curentului romănesc care venia 
să umple golul lăsat de peirea limbii slavone, arată faptul că 
și în anumite mănăstiri muntene se fac zapise pe limba ţerii, 
Egumenul Eftimie din Bistriţa olteană, care fusese odată o 
şcoală de slavonește, scrie în graiul poporului un zapis, în 
care mărturisește pentru niște osteneli ale sale, la 1573, «în 
zilele lui Alexandru-Vodă»; o mărturie hotarnică privitoare 
și la mănăstirea Vieroș e scrisă tot romănește; o danie către 
aceiași mănăstire Bistriţa, danie venind, în 1599, de la niște 
boierinași, are același caracter; în sfirşit, un Sucevean care 
dă un Tigan episcopului de Roman Agafton, la 1597, crede 
că nu trebuie să se mai îndrepte la un om învăţat, atunci 
cînd însuşi e în stare să arăte romănește ce a hotărît. 

Petru Șchiopul, care era un bătrîn foarte îngrijit de banul săi, 
cu pază mare la cheltuiala lui, căci nu-i plăcea să stoarcă prea 
mult țara, își face în romănește— o romănească de toată 
ciudățenia, cu cîte-o vocală, un z, un z, furișată adesea 
între două consoane care în graiul obișnuit se ating: szc/irzs 


y 


pentru scris, Peturu în loc de Petru —, își face deci în ro- 
mănește toate socotelile cu gelepii și boierii ; el pune săi se 
înfățişeze în singura limbă pe care o înțelegea și el, un «ca- 
tastih de cisle», adecă de venituri ale Vistierieit. El alcă- 
tuiește tot astfel insemnarea averii pe care o strinsese mă- 
năstirii sale Galata: «catastih de la manastire de la Galata, 


să se știe de veșmintele beserecei», ete, . Actul de căsătorie 


1 Arch. istorică, 11 p. 105. 

2 Cuvente den bătrăni, |, p. 38, Studii și doc., V, pp. 291-2, n° 13, 

3 Cuvente den bălrăni, I, pp. 22-3, 38, 76-7, 89. 

* Hurmuzakı, XI, pp. 219-20, 232-3; Documente în mare parte romăneşti. 
etc, in An Ac. Rom., XX, p. 455. 

> Cuvente den bătrăni, I, p. 192 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


CXII VEACUL AL XVI LEA 


tăinuită cu roaba Irina, mama fiului săi Ștefan-Vodă, această 
neobișnuită mărturie, se infátiseazá tot în romănește, și scrii- 
torul, nedibaciul scriitor e iarăși Voevodul însuși 1. 

Cînd Petru părăsi Moldova unde nu mai voiă să crească 
birul pentru a mulțămi nestinsa sete de argint a Turcilor, 
el urmâ obiceiul săi de a-și scrie însemnările, de a-și con- 
cepe actele în limba neamului săii. Avem astfel de la dinsul, 
păstrate printr'o întimplare fericită, lista locurilor pe unde 
a trecut în drumul săii de pribegie fără întors?, nota despre 
cheltuielile ce a făcut cu un drum de la Bozen la Innsbruck 
pentru un proces cu niște Ragusani ce-ï fusese vrăjmași?; 
avem apoi conceptul unei plingeri către archiducele Ferdinand, 
guvernator al Tirolului +, o procură dată lui Anton Bruni, 
în procesul pomenit 5, un inventariii al averii finlui săi Ste- 
fan ° si ţidule din testamentul săii din urmă, redactat în 15947. 

Pe lingă multe scrisori grecești — zzci-una însă slavonă— 
Petru primi în surgunul săii, în care se prinsese de bună voie, 
scrisori romănești cu știri despre mersul la Poartă al afa- 
cerilor sale, — scrisori dintre care ni sa păstrat una scrisă 
limpede, în caractere frumoase și cu o bună ortografie 8, Tot 
în romănește îi veniră, ales caligrafiate, <izvoadele mărturiilor» 
în procesul săi cu Ragusanii; ele erai date în numele lui 
Luca Stroici, ale lui Ieremia și Simion Movilă, a trei Greci și 
al Polonului Dzierzek, vechiii oaspe și bună cunoștință a te- 
rilor noastre; scriitorul, care dă un model de litere cirilice 
fine, înnainte de scrierea polonă, e Luca Stroici însuși ?. 


1 Hurmuzala, XI, p. 218, n? cccLI. 

2 did, pp. 219-20, 

3 Documentele citate, pp. 441-2, 447. 

4 Jad, pp. 443-5. O scrisoare către același ni s'a păstrat numai într'o tra- 
ducere latină cu totul străvezie, prin barbaria ei desăvirșită, în ceia ce pri- 
veste sintaxa romănească primitivă ; Hurmuzaki, XI, p. 278 şi urm. 

5 Hurmuzaki, XI, pp. 342-3, n° CCCOXLI. 

$ find, p. 395 şi urm. 

T Ibid., p. 443, D? DLXXXIII si Documentele citate, p. 446. 

3 Hurmuzaki, XI, pp. 349-50 , n° COCOCLXXXIII. 

9 Z6id., p. 317 şi urm. Cf. cu facsimilele unei scrisori slavone a lui Luca, 
în Hurmuzaki, Sugi. ÎI, vol. I, p. 459. 


www.dacoromanica.ro 


ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMĂNEASCĂ CXIII 


Numele adevărat al luï Luca Stroici era Lupu; familia sa 
e, de sigur, aceiași cu a boierilor Stravici din veacul al 
XV-lea. Lupu era pe la începutul anului 1580, supt Iancu- 
Vodă Sasul, numai Sulger, iar fratele săi Simion îmbrăca 
numai caftanul, tot așa de modest, de Căminar!; îndată, 
Iancu făcu din Luca Marele-Logofât al Moldovei 2. El învă- 
tase carte polonă și-și prefăcuse și numele în acela, mai 
creștinesc, de Luca; de la dascălii săi din Polonia învățase 
el a scrie romănește cu litere latine, precum a făcut în 72- 
täl nostru pe care l-a trimes unui cunoscut din acea țară? ; 
de la diînșii deprinsese meșteșugul de a se iscăli printr'o ar- 
tistică îngrămădire și împleticire de slove, care punea în 
mierare pe oamenii din vremea sa și-i îndemna să se iea 
după dînsult. Avem dovezi că pe atunci și alții decit copiii 
de boieri mergeai să învețe în orașele polone vecine — 
Lembergul, de pildă5. Dintre fruntașii Moldovei de pe acest 
timp, par a se fi adăpat de la același izvor de știință — 
școala Stavropighiei ortodoxe din Lemberg — fraţii Mo- 
vilești, Ieremia și Simion, cari aŭ avut totdeauna o mare 
aplecare către vecinii lor de peste Nistru și-și iscălesc scri- 
sorile în litere vădit înrîurite de cele polone. Mai tînăr de- 
cit Luca, Grigore, ful bătrinului Nistor Ureche, care, el, 
nu pare să fi știut decit romăneștef, stătea pe atunci încă 


1 Regestele la vol. XI din colecţia Hurmuzaki, p. 897 
a 2 Gaster, Chrestomatia, |, p. 39. Brosura d-lui Hasdeii despre Luca Stroici — 
Bucureșă, 1864, in 16 —, unde s'a reprodus acest interesant monument orto- 
grafic, după o culegere de legi polone, nu mai e, aproape, în întrebuințare. 
Acest Zază/ nostru samana foarte bine în partea sa d'intăuii cu acela din tipă- 
riturile lui Coresi, pe care, deci, Stroici le cunoștea și le avea la îndămănă. 
El are alte asămănări cu un altul care s'a tipărit cu cinci ani înnainte într'o 
colecţie germană ; v. Șăineanu, /sforza filologie! române, ed, a 2-a, București, 
1898, p. 14. 

3 Hurmuzaki, XI, p. XLIV. 

4 Asa aü făcut Nestor Ureche și Anastasie Crimca Mitropolitul: pentru cel 
d'intăii, v. Arch. Statului, Veamf, 1V, 300, pentru cellalt, I. Bogdan, în Az. 
„de. Rom., XI, p. 22. 

5 Zst. lit. rom. în sec. al XVIIliea, i, cap. I. 

€ O lămurire a lui în această limbă, în Hurmuzaki, XI, p. 233, n°. CCOLVIII. 


71304. Vol. VII. VIII 


www.dacoromanica.ro 


CXIV VEACUL AL XVI-LEA 


înnaintea dascălilor poloni. Melentie Balica, un cumnat al 
Movileștilor, pe a cărora soră Șcheauca o ţinea în căsătorie, 
era și el printre cunoscătorii și prețuitorii Regatului vecin, 
unde merge odată în solie impreună cu Stroici, 

Prin acești oameni cartea polonă, deci cartea latină, a pă- 
truns în Moldova, după ce de mult încă, supt Lăpușneni, pă- 
trunsese moda polonă, iar supt Ioan-Vodă cel Cumplit veniseră 
Cazacii prădalnici ai Poloniei, cu cari se frămintă, în toată 
Domnia lui, Petru Șchiopul. Dar între direcțiile culturii po- 
lone de la sfîrșitul veacului al XVI“ era și aceia care ducea 
la o largă împărtășire a limbii poporului în viața de Stat, 
și Ungurii din Ardeal se supuneai de altminteri și ei ace- 
luiași impuls, Astfel, din imitatia vecinilor, din nevoile pri- 
begiei, în care lipsesc, firește, diacii de slavonește, și adesea 
ori și tălmacii, se răspîndi în lumea dregătorilor și boierilor 
Moldovei obiceiul fericit de a scrie romănește. Pentru dinșii, 
deocamdată, apoi și pentru cancelaria Voevodului, 


Ţara-Romănească, rămasă în urmă și în ceia ce privește 
cultura, urmă de departe, și mai mult din motivul neștiinții 
de slavonește, această mișcare. 

Supt aceste semne ale viitorului se închide veacul al XViies, 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL ill 


LITERATURA RELIGIOASĂ ÎN VEACUL AL XVII-lea. 


i. CULTURA SLAVONĂ LA ÎNCEPUTUL VEACULUI AL XVII-LEA. 


După 1600, anul care a văzut pe Mihai Viteazul în Tara- 
Romănească, în Ardeal și în Moldova, urmează peste treizeci 
de ani de frămîntări politice sterpe; Domni vin de la Poloni, 
de la Turci, de la Ardelenii unguri chiar; ei se luptă unul 
împotriva altuia, se sapă unul pe altul, se înlocuiesc unul pe 
altul. Dintre dînșii aŭ mai multă statornicie: Radu Şerban, 
Teremia Movilă, Constantin Movilă, fiul lui Ieremia, si Radu 
Mihnea. 

Mihai însuși trebuie să fi vorbit grecește, și el știa și 
ceva turcește; slavona și limbile Apusului i-ai rămas însă 
totdeauna necunoscute. Ca Domn, el are pisari buni și 
dă frumoase hrisoave în vechea limbă de Stat, dar însem- 
nările pe care le face, sînt în romănește, ca și ale lui Petru 
Schiopul; mîna cuceritorului aşterne linii supțiri, care se des- 
fâșură ascuţit, colţurat, nervos!; cit despre limbă, ea e re- 
produsă stîngacii, și în așa chip, încît se vede bine că Mihai- 
Vodă n'avea știință despre lucrările popei Coresi și ale to- 
varășilor luiJ. Catastifele ce se scriü pentru dinsul, însemnînd 


l Rev. p. ist, arch, si filologie, IN, p. 543. 

2 Însemnarea citată a lui Mihai a fost răii cetită de toți; ea trebuie să se 
înțeleagă ast-fel: «lo Mihail Voevoda datămu eŭ cšrtille] alle] loru dă mo- 
şiia și alle] mele dă s'a dăscu[m)paratii dă la min[e] satul Sulariu, și m'a datii 
as. 80.0c0 înii Bălgradu; blastămatu si procletii să fie dă 318 ot[e]jň şi de 
min[e] ceana va sparcea pomana; amin»; alte asemenea note, în Studi? s 
doc, IV, p. 1 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


CXVI VEACUL AL XVII-LEA 


venituri saii danii în ţara, luată cu sabia, a Ardealului, se 
alcătuiesc în romănește!. Corespondenţa sa secretă: cînvăţă- 
turi» sati instrucții către solii săi la Împărat, la regele Po. 
loniei, scrisorile către acești soli — toate acte care nu tre- 
buiai să treacă supt alți ochi decit ai Trimeșilor —, planurile 
de «răspunsuri» către suveranii străini ? sînt în aceiași limbă; 
în romănește se scrie, de chiar mîna lui Mihai, care face aici 
silinți spre caligrafie, o creditivă pentru solul trimes în 1598 
la Imperiali 3. Dregătorii săi din Ardeal și din Moldova, pir- 
călabii de cetăţi, și între ei însuși Hatmanul Udrea, pircălab 
la Suceava, daŭ Sașilor chitanțe romănești, al căror cuprins 
îl înțelegeau astfel și aceștia 4. Dregătorii din Maramureș din 
familia Pogan, vechii neam din partea locului, fac răvașe 
romănești către cetatea săsească vecină a Bistriţei încă de pe 
timpul cînd Ungurii stăpiniai țara, — încă din 15945. Mari 
boieri păstrează obiceiul de a scrie în limba lor; astfel Bar- 
novschi Păharnicul, Hatmanul Dima f; Vornicul Orăş obişnu- 
iește a da şi porunci în această limbă î. Dregătorii din Cîm- 
pulungul moldovenesc scrii către Saşii din Bistrița romănește 
încă din vremea lui Ștefan Răzvan (1595) 8. În sfîrşit, avem 
și o tînguire de rob moldovean căzut în închisoarea ardeleană °: 
ea nu poate fi decit din anul 1600. 

Nu trebuie să uităm nici aceia că atit frații Buzești, cit și 
Mihai însuși aü pus să li se însemne în romănește povestirea 


| Documente în mare parte romănești, pp. 464-9; Studii și doc, LV, 
pp. 2-3. 

2 Documente, Il, passm. 

3 D. A. Sturdza, în Ap. Ac. Rom., VIII, anexă: «Rogu Măriei Tale să 
crezi pre omul nostru, pre Gligorie Postealnicul, de ce va grăi». 

4 Chitanţa pîrcălabilor de Făgăraș, în Doc. Brstryei, I, pp. 3-4, n° VI, a 
lui Udrea, did., pp. 4-5, n° VIII; a celui din Sighişoara, în SZg2 și doc. 
IV, p. 6, n° vrm; tot asa face Vistierul Bărcan; Doc. în mare parte rom. 
p. 491. 

5 Doc. Bistriţei, I, pp. 1-2, n° Ir; p. 2, n° IIT; p. 24, n° XXXI. 

6 Ibid., pp. 5-6, n° X; pp. II-2, n° XIV. 

7 Doc. în mare parte rom., p. 492. 

8 Doc. Bistrizei, I, p. 2 şi urm. 

9 Ibid, pp. 6-7, n° XI. 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ CXVII 


vitejiilor săvîrşite 1: un fragment din Cronica lui Mihai pentru 
anii 1599-600 s'a păstrat în ruseste2; partea pănă la 1597 
se înfăţişează într'o prelucrare latină contemporană š. 


Radu Șerban era un simplu boier de țară, care învățase 
numai a-şi scrie numele cu o frumuseță deosebită, în mici 
litere fine; altă limbă decît romănește nu știa, și testamentul 
săii, scris în Viena, pe cînd era pribeag, la 28 Februar 16204, 
e alcătuit în această limbă, fiind astfel al doilea testament 
romănesc al unui Domn romîn. Dacă hirtiile sale ar fi fost 
oprite, ca ale lui Petru Șchiopul, de Cirmuirea austriacă, în 
loc să treacă în mîinile fetelor lui, am putea pomeni încă 
un număr de răvașe și însemnări romănești la începutul 
veacului al XVII, O lungă scrisoare pe care o îndreaptă 
către dînsul boierii munteni nemulțămiţi cu stăpînirea urma- 
şului săi Radu Mihnea, a ajuns însă pănă la noi, si prin du- 
ioșia si puterea de care e întipărită, ea se cuvine a fi pome- 
nită printre cele mai frumoase pagini ce sai scris în romă- 
neșted. O altă scrisoare, îndreptată împotriva lui Radu de 
boierii din partida turcească, a scăpat și ea de nimiciret, pe 
cînd oa treia ni se înfățișează numai în tălmăcire nemțească?. 
Pe cea de-a doua se află şi iscălitura Mitropolitului Eftimie. 

De la Movilești în Moldova n'avem nici un rînd scris ro- 
mănește, afară de cuvintele: «aşea să fie», pe care tînărul 
Constantin-Vodă le înseamnă pe un document slavon8. Eï și-au 
dat toate silințile să păstreze tradițiile cărturăreșşti ale trecutului. 

În sfirşit, Radu Mihnea, fiul lui Mihnea-Vodă, era un fost 
şcolar al dascălilor din Veneţia, avea cunoștinți de latinește 
și de grecește, și trebuia să apară contemporanilor săi din 
Moldova si din 'Țara-Romănească, unde a domnit pe rînd, 

1 V, Zst. lit rom, în sec, al XVII-lea, YY, Excursul II. 

2 Ghenadie Enăceanu, Diz istoria bisericească a Rominilor, București, 
1883, p. 144 şi urm. 

3 De Baltazar Walter; Papiu, Tesaur, I, n° 3. 

4 Socotelile Sidiiulut, în An. Ac. Rom., XXI, pp. 290-1. 

5 Conv. literare pe 1900, p. 270 si urm. 

$ V. Hurmuzaki, IVI, pp, 405-6, n° CCOXLNVIII, 


7 Ibid, pp. 347-8, n° ocxclvV. 
8 Srudit șa doc., V, p. 11, n° 53. 


www.dacoromanica.ro 


CXVIII VEACUL AL XVII-LEA 


şi destul de multă vreme, ca un mare învăţat; știa pănă 
și turcește, și pricepea limba literară a Turcilor, a cărei basă 
e, precum se știe,araba 2. El tinu la Curtea sa pe un Matei, 
Mitropolitul Mirelor, poet și cronicar, pe un Ieroteiii Mitro- 
polit de Monembasia, care a compilat un cronograf în care 
vorbia cu laude și de neamul lui Radu-Vodă. El va fi schim- 
bat scrisori cu Meletie Pigas 3, a poftit pe Chiril Lukaris, Pa- 
triarchul Alexandriei, să vie la Tîrgovişte spre a predică bo- 
ierilor munteni 4. Căsătorit cu o Greacă, Arghira, bun prieten 
al Grecilor din Constantinopol, în lumea cărora a căutat și o 
soție fiului săii Alexandru Coconul5, părinte al unui al doilea 
fii cu numele de Nicolachi şi al unui al treilea care fu pri- 
vit, cu dreptate, ca Grec: Mihnea al II-lea, avind lingă el 
ca sfătuitor pe Grecul Vevelli din Creta și pe cumnatul 
săi Levantinul Bartolomeiii Minetti 7", el pare că întrupează 
în sine un noii curent de cărturărie străină neamului nostru: 
curentul grecesc. În același timp cu dinsul și cu fiul săi 
grecisat  Alexandru-Vodă, stăpineşte apoi Alexandru Iliaș, 
care fusese crescut în Răsărit, unde trăise o mare parte din 
viața sa tatăl său, [lie Lăpușneanu 8: mamă-sa trebuie să fi 
fost o Greacă, soția sa, Elena, era fata lui Ioan Catargiu Ba- 
nul, alt Grec; în Moldova și în Țara-Romănească el veni încun- 
jurat de Greci, în potriva cărora Muntenii făcură o răs- 
coală ?. 


Unele încercări de a grecisa Biserica se observă pe acest 
timp : la plecarea lui Eftimie locul de Mitropolit îl iea Luca 


1 V. Zst. lit. rom. în sec. al XVII-lea, |, p. 28. 

2 bid, 

3 V. scrisoarea acestuia către Mihnea-Vodă, tatăl lui Radu, tipărită de Le- 
grand în colecţia scrisorilor lui Pigas, 1902, pp. 106-7. 

4 Ibid., pp. 28-9. 

5 Acesta luă pe fata gealepulu! Scarlati; v. Socotelie Brașovului, în Au. 
Ac. Rom., XXI, p. 168. 

€ V. Studi? și doc., IV, Prefaţa, 

T Soc. Brașovului, L c., p. 161. 
8 V. mai sus. 
9 V. Studi şi doc, LV, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


CULTURA SLAVONĂ CXIX 


de Buzău, un Cipriot învățat 1; Matei al Mirelor căpătă 
egumenia la Dealul. Mănăstirea Sf. Sava din Iași, care avea 
la 1625, supt Radu Mihnea, cînd fu reînnoită de Ioan Pos- 
telnicul, nepotul lui Scarlati, un egumen grec, din Cipru š, 
era închinată încă de Petru Șchiopul unei mănăstiri răsări- 
tene, care-și clădise mitoculpe un loc dăruit de acest Domn š, 
Aici închinarea venia de la sine: clădirea cea nouă era a 
mănăstirii răsăritene, precum orice ctitor avea drepturile sale 
asupra, ctitoriei ce înnălțase. Îndată se vede însă o mănăstire 
nouă a cărei desvoltare e asigurată de la început de către 
ctitor prin supunerea, închinarea ei la un Loc Sfint din Rä- 
sărit: Nestor Ureche și soția sa Mitrofanat făcură să se zi- 
dească, în apropierea mănăstirii vechi a Neamţului, lîngă un 
rii secat, un noii lăcaș de viață călugărească; el era gata 
la rü Octombre 1604, cînd Nestor, Mitrofana și copiii lor 
Vasile, Grigore, Nastasia și Maria îi dăruiesc moșiile Tăr- 
peștii, Giurgeştii și Giuleştii, aceasta din urmă fiind dată și 
de Ioan Mogildea Vornicul de Poartă; la 15 April următor, 
Domnul de atunci, Ieremia Movilă, întărește stăpînirea peste 
aceste sate, precum și peste Ungheni, Drăgușani, Negrilești, 
Topolița, Poiana lui Giolici, Petricanii și Scociuhanii, venite 
de la evlavia aceluiași întemeietor 5. Mănăstirea lui Nistor 


t V. Jst. lit, rom. în sec. al XVIII-lea, l, p. 28; cf. şi Studi¥ și doc, VI, 
p. 465, n° 58. ` 

2 Melchisedek, Wot:fe zstorice și archeologace, p 244. 

3 Arch. istorică, Il, p. 127. 

4 Fata lui Ioan şi a Mariei — Melchisedek, More ıst. și arch, P. I4, 
nota 2: să nu fie aceștia loan și Maria Movilă, părinții Movileștilor? Așa sar 
lămuri lesne legăturile strînse dintre Nestor Ureche și acest neam de boiert, 
care ajunse de la 1595 o dinastie. Cf. Ștefan Orăşanu, Cromicarit moldoveni 
dın sec. al XVlr-lez, București, 1899, pp. 50-1. 

5 Arch. Statulm, Mea, IV, 300 și Vezmz, n° 1257, donațiile lui Ureche: 
cea d'intăiii e tipărită în Arch. ist, I}, pp, 46-7, cu data falşă de 7108, în 
loc de 7113, bd. Neamf, IV, 301: întărirea Im leremia-Vodă; zġiď., VI, 2: 
același Domn întărește, la 3 Iulie 1604, schimbul făcut de Ureche cu mănăs- 
tirea Galata, pentru a căpăta satul Petricanii ; zó;d., Meamf, n° 1131 . leremia 
dă mănăstirii două ceaoge Yrapeuiă: «două sate ungurești», la 13 April 
1606, zd., Neang, IV, 4: nouă cumpărătură alui Ureche, la 28 Iunie 1610. 
— Cf. Orășanu, Z. c., pp. 50-4. 


www.dacoromanica.ro 


CXX VEACUL AL XVII-LEA 


Ureche nu primi un nume romănesc, ci pe acel grecesc de 
Xiropotamul, care era și al unci lavre din Atos; Vornicul 
moldovean însuşi va fi fost acela care închinâ clădirea sa 
mănăstirii răsăritene, al cărei nume îl purta. 

Peste doi ani de la sfințirea mănăstirii Secul— căci așa-i 
ziceaii toți <Xeropotamului» moldovenesc —, soția Logofătului 
Ioan Gole închina mănăstirea înnălțată de acesta la ași, 
Golea, — pe care mai tărzii o refăcu numai Vasile Lupu,— 
către altă lavră a Muntelui Sfint, Vatopedul !. 

Dar marele închinător de mănăstiri romănești a fost Radu- 
Vodă Grecitul, fiul Turcitului Mihnea. În Moldova, el a ali- 
pit fundația «unchiului» săii Petru Șchiopul, Galata — numită 
după o mahala țarigrădeană —, Sfintului Mormint din Ieru- 
salim, de care atirna și biserica Sfintului Sava din Iași?. 
Cind Radu drese și împodobi mănăstirea bucureșteană care-i 
poartă numele: Radu- Vodă, el socoti că o asigură închinind-o 
la Atos, mănăstirii Ivirului, unde se spune că el ar fi petre- 
cut în copilărie ca să înveţe bine carte grecească’. Mănăs- 
tirea Stănești, a Buzeștilor, fu închinată pe aceiași vreme, de 
Gavril Movilă, Scaunului patriarchal din Alexandria, spre a 
face plăcere oaspetelui prețuit care era patriarchul Chiril“. 
Cu acest act al lui Gavril-Vodă începe închinarea la Locurile 
Sfinte a unor lăcașuri, asupra cărora Domnul închinător n'avea 
nici-un drept, între altele si fiindcă trăiai urmașii ctitorilor. 

Dar toate aceste străduințe, care se înţeleg foarte bine 
cînd se gîndeşte cineva la legătura tot mai strinsă ce era 
între ţerile noastre și Constantinopolul Sultanilor, nu duseră 
la o mare izbîndă a direcţiei nouă. Slavona decăzu neconte- 
nit, dar greceasca nu se arătă în stare să-i iea locul, și ast- 
fel curentul romănesc putu să se împuternicească, măcar atita 
vreme cît cartea înnaltă era lăsată în părăsire, supt apăsarea 
unor împrejurări grele. 

Nimeni nu s'a gîndit vre-cdată, cum își inchipuie atitia 

1 Melchisedek, Chron. Romanului, i, p. 237. 

2 Melchisedek, Aoz/e, pp. 280-1; cf. Hurmuzaki, XI, p. LXX, nota 5. 


3 Constantin Căpitanul, ed. Iorga, p. 107, 
4 Studii şi doc, V, p. 437, nota I. 


www.dacoromanica.ro 


PĂTRUNDEREA LIMBII ROMĂNEŞTI CXXI 


buni patrioţi, a căror cultură și judecată nu stă la același 
nivel cu sentimentele pe care le profesează, — nimeni nu s'a 
gindit deci să facă din elineasca lui Radu Mihnea și lui 
Alexandru Iliaș, lui Chiril Lukaris și lui Matei al Mirelor, 
a Catargieștilor și a Scarlaţilor, limba Statului. În Biserică, 
această limbă n'a pătruns decit în acele părţi unde, în urma 
actului de închinare, egumenul şi o parte din călugări ajun- 
seră a fi Greci, dar aceasta nu se întimplâ decît simţitor 
mai tărziu si în foarte puţine locuri. 

Dimpotrivă, și în viața de Stat, și în cartea bisericească, și în 
puțina carte mireană care se înjgheba pe lingă aceasta, limba 
țerii capătă un loc care e destul de mare în anumite timpuri. 


2 PĂTRUNDEREA LIMBII ROMÂNEȘTI ÎN VIAȚA DE 
STAT ȘI ÎN BISERICĂ. 


În Moldova nu sa văzut nici-un act domnesc de danie 
saü judecată scris în romănește pînă pe vremea lui Ștefan 
Tomșa, adecă în al doilea deceniu al veacului al XVIL, În 
Ţara-Romănească, mai puţin așezată şi mai puţin cultă decit 
Principatul vecin, se găsesc un număr de hrisoave de întă- 
rire pe care Simion Movilă le dă sprijinitorilor și slugilor 
sale în anii 1601 și 1602: ele sînt scrise de diaci moldoveni 
sai munteni, într'o limbă deslușită și frumoasă. Fără îndo- 
ială că noul Voevod Simion, care înlocuise din 1600 încă pe 
Mihai Viteazul învins și înțelegea să-i păstreze moștenirea, 
după omorul din Cîmpul Turdei, n'avea o slăbiciune deose- 
bită pentru limba poporului săi și nu căuta să facă o în- 
noire în scrierea documentelor; dacă totuși el nu vorbește 
slavonește supușilor Domniei sale, aceasta e să se atribuie 
nesiguranţei în care trăia, veșnicei lui rătăciri printre răscu- 
lați sai isolării lui într'o ţară care nu voia să știe de dinsul. 
Păcătoșia și netrăinicia stăpînirii lui Simion se văd deci și 
în aceste scumpe rînduri în limba noastră. 

Dacă Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, face tot în romănește o 
întărire către un credincios al săi, alegerea graiului ţerii n'are 
altă explicare decit strimtorarea tinărului Domn gonit, care 


www.dacoromanica.ro 


CXXII VEACUL AL XVII-LEA 


nu găsia lesne la Brașov, unde era, un cuviincios diac de slavo- 
nește!. Actul e o danie către biserica Sf. Nicolae din Șchei, și 
între marturi se află și popa Mihai, tălmăcitorul Cazaniei, și 
un popă de Cernavoda, si popa din Zerneşti și un grămătic, 
şi un duhovnic al familiei, Timoteiii, și doi «dascăli», Sava 
și Vasile ; dar scriitorul e noul popă din Brașov, Neagoslav, 
care era de loc de la Tirgul-de-Floci, la gura Ialomiţei, 
si fusese chemat de Șchei încă de pe la 1591 ?. 

La începutul Domniei sale, și Radu Șerban dă unele acte 
în romănește 3, din același motiv ca și înnaintașul săi. Cînd 
însă el ajunge să fie sigur de Domnie, Radu se întoarce la 
datina slavonă, pe care n'o părăsise de bună voie. Neapărat 
că Radu-Vodă Mihnea, ca un om învăţat ce era, a căutat 
să dea hotăririlor sale cea mai corectă înfăţişare slavonă ce 
se putea. Dar de la dînsul, şi din [ara-Romănească și din Mol- 
dova, avem destul de multe documente romănești. Acte de 
același fel pornesc de la toți urmașii lor. 

Ele nu sînt însă alta decit porunci, în care nu poate fi 
nimic solemn: porunci către vătavi, către piîrcălabi, către de- 
șugubinari si către orașe: scopul ce se întimpină mai des e 
vestirea unor scutiri de avere mănăstirească saii episcopală. 
Pănă la restaurarea slavonismului supt Vasile Lupu și Matei 
Basarab se păstră deprinderea de a se scrie răpede, romă- 
neşte, pe o bucăţică de hirtie obișnuită, întărită cu pecetea 
cea mică, astfel de înștiințări către dregătorii mai mici, cari 
nici nu stiaü slavonește. 

Orînduielile Domnilor, măsurile lor de reformă, trebuind 
să fie înțelese pe deplin şi de cercuri foarte largi, nu se pot îm- 
brăca în haina tainică a vechii limbi deStat, Astfel prin cuvinte 
romănești se află hotărtrile de îndreptare luate de Miron Barnov- 
schi pentru viața mănăstirească și împrejurările de viață la satet. 


1 Papiu, Zesaur, 1, pp. 385-7. 

2 V. Stinghe, o. c, p. 4. De la Pătrașcu mai avem însemnări romănești 
făcute în locul pribegiei sale dn Germania; Hurmuzaki, VIIS, p. 400. 

a Studii și doc, VI, p. 460, n° 31 

1 V. A, Urechiă, în 4z. Ac. Rom., X, p. 251 si urm.; Arch. isto Y, pp. 
175-6, n° 259. 


www.dacoromanica.ro 


PĂTRUNDEREA LIMBII ROMĂNEŞII CXXIII 


Alături de asemenea acte romănești, care pornesc din can- 
celaria domnească, sînt actele, mai întinse, mai interesante 
si mai folositoare, care se primesc acolo. Acestea sint ra- 
poartele zsøravnicilor lui Vodă, cari merg să hotărnicească 
si să aleagă, în urma unei piri, în toate colțurile țerii. S'aă publi- 
cat două acte de acest fel, supt care e de o potrivăiscălit Cămă- 
rașul Seachil, dintr'o familie ungurească, dar căruia se vede că-i 
făcea plăcere să-și scrie mărturiile de cercetare în romănește !. 

Obiceiul de a se face testamentele în romănește se păs- 
trează. A fost vorba de al lui Radu Șerban, redactat la Viena. 
Mama lui Mihai Viteazul, Teodora, în călugărie Teofana, puse, 
la 1602, pe «călugărașul Gavriil logofăt, de la schitul» Coziei 
să-i scrie romănește voința cea de pe urmă, și el a îndepli- 
nit această sarcină, lăsîndu-ni una din cele mai duioase pa- 
gini din scrisul nostru cel vechii 2. 

Si inscripțiile de pe morminte se sapă în romănește. Astfel 
se înfățișează pisaniile lui Radu și Stroe Buzescu. Cite-va cu- 
vinte romănești se cetesc, la mănăstirea Dealul, pe piatra care 
a acoperit multă vreme capul despărțit de trunchii al lui Mihai 
Viteazul, și tot în romănește făcură nepoții pomenirea mamei 
lui Mihai pe lespedea ce se vede incă la Cozia š. 

«Învățăturile» solilor vor fi fost scrise tot în limba terii. 
Mai vrednic de luare aminte e faptul că tratate chiar se în- 
cheie în romănește cu vecini cari nu înțelegeau lesne limba 
slavonă. Astfel tratatul lui Radu Mihnea cu Brașovenii, care 
poartă data de 12 Septembre 1612 4. 

Iar mărturiile orășenești, zapisele de la ţară nu vorbesc în 
curind altă limbă. 


` Hurmuzaki, XI, pp. 906-7; Arch. ist.. I, p 22. Cf. raportul făcut la 18 
Apr) 1612 de Mitropolitul Anastasie, de Mitrofan episcopul de Roman și de 
Marele-Logofăt Voico ; în Arch. Statului, Veamf, no 1259; cf. n° 1258; Mel- 
cusedek, Chron, Rom., l, pp. 240-1, V. și Cuvente den bătrări), 1, pp. 159-60. 

2 Papiu, Zesaur, l, pp. 389-90; Aricescu, evita istorică a archivelor. 
II, pp. 101-3; D. Onciul, în Convorhiri literare pe 1901. 

3 An Ac. Rom., seria I, X, p. 305; Studn și doc, IV, p. XX, nota I; 
Gaster, Chrestomatie, 1, pP. 44, n, XV, 

4 An. Ac. Rom., XXI, p. 170. 

5 V, si Cuvente den bătrăni, I, pp 130-1 ; cf. Studitși doc., VI, pp. 13-4, n? XII. 


www.dacoromanica.ro 


CXXIV VEACUL AL XVIL:LEA 


Chiar în Biserică, pe lingă destulă slavonă, se întilneşte și 
multă romănească. 

Începînd întăiti cu Moldova, Agafton de Roman, retras 
după 1606! la mănăstirea Moldavița, scrie romănește, din 
acest adăpost al bătrinețelor sale, Sașilor din Bistriţa ?7. Teo- 
dosie Barbovschi, episcopul de Rădăuți de pe această vreme, 
era, cum știm, un clericale cărui cunoștinți se alcătuiau mai 
ales din buna cetire și scriere în romănește: numit în locul 
lui Mardarie, care fusese făcut Mitropolit în 1595 5, si al lui 
Amfilohie, mort în 1598-94, elurmâ ca Mitropolit, între 1604 
şi 16065, lui Gheorghe Movilă, care muri tot așa de neîn- 
vățat cum trăise, pe rînd prieten al catolicilor și sprijinitor 
al ortodoxiei străbune 5. 

De la Teodosie n'a rămas nimic decit amintirea creșterii 
pe care a dat-o lui Ştefan fiul lui Petru Șchiopul. El a fost 
silit să părăsească Scaunul săii de archipăstor, fiind învinuit 
că a voit să otrăvească în împărtășenie într'o zi de Paști pe 


V Melchisedek, Chron Romanului, I, pp. 228-30 

2 Doc. Bistrifei, l, p. 3, n° V; pp. 12-3, n° XV. 

3 După Nicanor — cf. Melchisedek, Chron. Romanului, I, pp 216-8 si 
Studi? st doc., III, pp. 38-9 şi nota r: — și Mitrofan, ambii Mitropolii ai lui 
Aron-Vodă, Cf. Relazale cu Lembergul, I, pp. 111-3, Hurmuzaki, XI, p. 40 
no LXXXIX. E însă ciudat că Mardarie se mai ivește odată în 1595, — Mel- 
chisedek, în 4#. Ac. Rom., Il, p. 28. Gheorghe Movilă, Mitropolitul de 
drept, era atunci pribeag, 

4 Studi? sı doc, VI, pp. 609-10. 

5 La 21 August 1604, el era încă la Rădăuţi (Melchisedek, ron. Roma- 
nului, I, p. 232); în Octombre din același an, Gheorghe e Mitropolit 
(aceleași Aozfe, pp. 12-5); încă de la 20 Ianuar 1606, găsim pe Teodosie ca 
Mitropolit (același, Chron. Romanului, I, p. 237). Elera Mitropolit la moartea 
lut Ieremia Movilă, în ziua de ro Julie st, n. 1606 (Melchisedek, în 4z. Ac. 
Rom. VII, p. 260). 

6 Melchisedek, în Az. Ac. Rom, II, p. 28 și urm, Dacă Melchisedek 
(An. Ac. Rom. VII, p. 258) a cetit bine data de 7107 pe o icoană de la 
Suceviţa, Gheorghe Movilă s'ar fi retras la această mănăstire, unde el ar fi 
fost deci prin 1608-9. 

T V, mat sus, p. CIV; pentru un manuscript ce a dăruit el Suceviţei, ctito- 
ria Movileștilur, v. Melchisedek, în 4z. Ac Rom, VII, p. 261, n° 11; cf si 
n9 12, 


www.dacoromanica.ro 


PĂTRUNDEREA LIMBII ROMĂNEŞTI CXXV 


Domnul săŭ, Constantin-Vodă Movilă; această știre o avem 
printr'un raport venețian din 1610, dar se pare că mazilirea 
şi supunerea la chinuri a lui Teodosie s'aii întîmplat înnainte 
de aceasta, căci încă de la s Februar 1609 o mărturie e 
dată de «chir archiepiscop Anastasie Crimcovič, Mitropolit 
de Suceava și a toată țara Moldovei 1», 


Anastasie Crimcovici sait, cum îi zicea toată lumea, «Vlă- 
dica Crimca 2», e cel d'intăiii cărturar care de la moartea lui 
Teofan încoace păstorește Biserica Moldovei. Era un fecior de 
boier: tatăl săii se chema Ioan Crimca, iar mamă-sa Cristina š, 
El pare să fi fost rudă cu Stroiceștii, căci împreună cu Lupu 
Stroici și cu fiul acestuia Ionașco înnălță el frumoasa clădire 
a mănăstirii Dragomirna, care rivalisa oarecum cu cealaltă 
mănăstire nouă din Moldova, Suceviţa Movileştilor, și mai 
ales a înnaintașului săi Vlădica Gheorghe , și o întrecea prin 
aleasa eï frumuseță. La moartea, în 1608 sai 1609,a lui 
Lupu Stroici, Anastasie era de față, împreună cu Simion Vis- 
tiernicul, fratele bolnavului, cu Spătarul-cel-Mare Gheanghea, 
cu Vasile fiul lui Lupu și cu Toader Boul care avea o da- 
torie ia Stroici și rugâ pe Mitropolit să o amintească celui 
ce avea atunci alte ginduri decit al averilor de pe pă- 
mint 5. 

Anastase iscălește cu aceleași adusături din condeiii ca si 
cochetul caligraf Lupu sai Luca Stroici. Caligraf era și el, 
Vlădica, și în manuscriptele pe care le avem de la el — danii 
către mănăstirea sa a Dragomirnei — dacă n'a scris textul 
chiar, ela adaos frumoase ilustraţii, înfățișindu-l pe el însuși, 
pe Ștefan-Vodă Tomșa, mai multe chipuri de sfinți și de în- 


1 Arch. Statului, Veamf, XXXVII, 7. Tot în 1609, în Septembre, el apare ca 
Mitropolit în notiţa unui manuscript (Melchisedek, în 4z., Ac. Rom., VII, 
pp. 285-7). 

2 Așa stă pe Vul actuluY citat 

3 Melchisedek, în 4n. Ac. Rom., VII, pp. 385-6; cf, Studi și doc., VI, p. 
609, nota 1. 

4 Melchisedek, 7, c., pp. 289-91. 

5 Arch. Statului, Mea, XXXVII 7. 


www.dacoromanica.ro 


CXXVI VEACUL AL XVII-LEA 


geri, și a pus însemnări, frumos scrise, la sfîrșit, ca să se 
ştie din rivna cui aŭ venit ele la mănăstire 1. 

S'ar putea ca Anastasie să fi fost cel d'intăiii egumen de 
Galata?. Credincios față de Domnul săi, Petru-Vodă, el l-a 
întovărășit în pribegia lui prin Apus, după ce de față si cu 
dinsul s'a făcut căsătoria tainică a lui Petru cu Doamna 
Irina’. La Tulln, în Austria, Anastasie e martur în cea d'in- 
tăiii diată a fugaruluit. Dar el nu se mai găsește în alaiul 
pribeagului, si, pe de altă parte, Petru se plinge în 1594 
că i-a murit «un popă grec bătrîn, cel mai de cinste5». 

E mai de crezut însă că aü fost doi Atanasie și că acel 
care a mers cu Vodă în Germania și a murit acolo, era un 
Grec. 

Cellalt Atanasie, Moldoveanul, înlocui la Roman pe Teo- 
dosie Barbovschi, trecut la Mitropolia din Suceava; apoi 
peste doi ani îl înlocui si în Scaunul de Mitropolit, Domn 
fiind pe atunci Constantin Movilă. Anastasie, prin originea si- 
tuației sale de ierarch, ca și prin legăturile sale cu Stroiceștii, 
trebuia să fie un părtenitor al dinastiei Movilă. Totuși el se 
împăcă bine și cu urmașul lui Constantin-Vodă, Ştefan 
Tomșa, pe care-l zugrăvi în manuscriptele sale și la sfințirea 
mănăstirii căruia, Solca — iarăși o mănăstire nouă —, el sluji 
în fruntea clerului moldovean, lingă Mitrofan de Roman, 
fostul egumen al Moldaviţeit, Iosif poate, episcopul diocesei 
nouă, întemeiată la 1598-97, a Hușilor, și Efrem de Rădăuți, 
fost episcop al Hușilor3. 


t Melchisedek. Z. c.p I. Bogdan, în aceleaşi 4z, Ac. Rom., XI, p. 21 
şi urm. 

? Cuvente den bălrăni, I, p. 192. 

3 Hurmuzali, XI, p. 218, n° cccLI. 

4 jbid, p 251; p. 519, n? DCLIX. 

ë Ibid., p. 417, n° DLV; V. si p. 465. 

6 Doc. Bistrifet, 1, pp. 12-3, n° xv; pp. 80, 99-100. 

T Studi şi doc, VI, p. 610; cf. Melchisedek, în 42 Ac. Rom, HUU, p. 41. 
Crearea diocesei nouă se datori sfaturilor lui Nichifor, vicariul patriarchal, 
care străbătu pe atunci Moldova. V. tablele volumelor XI și XII din Hur- 


musaki. 
3 Wickenhauser, Radautz, pp. 21-2. Că și Anastasie ar fi fost episcop de 


www.dacoromanica.ro 


PĂTRUNDEREA LIMBII ROMĂNEŞTI CXXVII 


La sfârşitul anului 1615 însă, Doamna lui Ieremia-Vodă năvăli 
în ţară cu cei doi coconi mai mici af eï, dintre cari făcu pe 
Alexandru Domn al Moldovei pe citeva luni de zile: Anas- 
tasie se grăbi să încunune pe noul stăpinitor. Turcii se adu- 
nară îndată împotriva lui și-l înlocuiră, nu cu Tomșa cel gonit, 
ci cu Domnul muntean, Radu Mihnea, un om de increderel. 

Radu schimbâ pe Mitropolitul trădător și puse în locul lui 
pe un Teofan, al cărui loc de pornire nu-l cunoaștem; un 
noŭ episcop, Mitrofan, apare la Huși, iar în locul lui Pavel 
din Roman se numi un Atanasie, călugăr moldavițean?. 

Noii episcopi nu avură aceiași soartă; cel de Roman si 
cel de Huși rămaseră în eparchiile lor și după plecarea lui 
Radu-Vodă, pe cînd Mitropolitul Teofan trebui să părăsească 
tara odată cu dinsul, în 1619. Anastase Crimca luă iarăși 
cîrja archipăstorească, pe care o păstră pănă la moarte, pe 
cînd Teofan trebui să-și caute un adăpost în mănăstirea mun- 
teană a Bistriţei, unde el se afla la 1623, întitulindu-se «fost 
Mitropolit al Sucevei» 32; ceva mai tărziii el stă la mănăstirea 
Slatinei, unde era egumen Partenie +. Întoarcerea lui ar putea 
fi în legătură cu noua Domnie moldovenească, sfirșită prin 
moarte, în 1626, a lui Radu. 

La 1628 Anastasie era încă în viaţă, dar peste trei ani 
Atanasie de Roman îi urmase’. În 1632 și el făcea loc lui 
Varlaam, încă înnainte ca strălucitul Domn Vasile Lupu să 
fi luat în stăpînire Scaunul Moldovei 5. Noul ierarch fu hiro- 


Radăuţi, n'as admite numai pe temeiul unc: inscripții raportate de Wicken- 
hauser. — Pentru alt Efrem de Rădăuţi, mort în 1616, care a scris o Psaltire 
slavonă Moldaviţei, vnde și-a încheiat viața, v. Wickenhauser, 7. c., pp. 23-4 
și Marian, Jzscripzzuni de pe manuscripte şi cărți vechi din Bucovina, Su- 
ceava, 1900. Cf., de același, Condica mănăstarii Solca, ibid., 1901. 

1 V. vol. IV, Prefaţa 

2 Actul de închinare al mănăstirii Galata, 1617; v. Hurmuzaki, XI, p. LXX, 
nota I. 

5 Tocilescu, în 4z. Ac. Rom., VII, p. 196. 

4 Doc. Bistriţei, I, pp. 35-6, n° XLVII; p. 42, n° vi. 

5 Melchisedek, Chron. Romanului, I, pp. 254-5, Pentru Atanasie, v, și le- 
genda raportată de Ghenadie Enăceanu, o. c., p. 161 și urm, 181 şi urm. 

$ V. Melchisedek, o. c, p. 255 


www.dacoromanica.ro 


CXXVIII VEACUL AL XVII-LEA 


tonisit la 23 Septembre 1632, și cuvîntul de îndemn îl rosti 
marele teolog al Răsăritului grecesc, Meletie Sirigul!. 

În toată această vreme, Biserica moldovenească nu pro- 
duce nimic decît lucrările de caligrafie ale lui Crimca. De 
vre-o mișcare literară în romănește, nu poate fi nici vorbă. 


Mitropolitul muntean Luca, foarte lăudat pentru învățătura 
sa, n'a lăsat în urmăi nimic decît niște manuscripte slavone 
date mănăstirii sale, Izvoranu, din județul Buzšü 2. 

Mai folositor a fost culturii romănești contemporanul săii 
Teofil, episcopul de Rîmnic, care era de sigur Romin. Acest 
prelat, care a ajuns pe urmă și Mitropolit și a fost între- 
buinţat de Leon-Vodă și în solii prin Ardeal, la pribegi °, a 
sprijinit pe scriitorii de slove frumoase, și pe vremea lui lu- 
crează în mănăstirea Bistriţei, egumen fiind Anania, la 1627, un 
caligraf călugăresc cu numele de Mardarie +, Din Bistrița, din 
schimnicia ci, unde fusese stareț, venise însuși Teofil, care 
se afla acolo, adăpostind, între alți fugari înnaintea Ungurilor, 
și pe Mitropolitul grec Matei al Mirelor, în 16115. 


Același Teofil a pus pe un călugăr care stătea de sigur 
la Bistrița și care știa bine slavonește, Mihail Moxalie, să 
traducă un Cronograf. Pentru întăia oară se dădea astfel 
Rominilor acea povestire a întîmplărilor biblice și a vieților 
Împăraților țarigrădeni, care era o carte de cetire foarte 
plăcută și răspîndită în Răsăritul grecesc și slavon. 

Mihail Moxalie— «Moxa» e o scurtare saii o greșală de copie 
în Cronograf — un Romin, fiindcă lucrarea sa romănească 
e făcută «pre limba noastră», un Romiîn oltean cu oare care 
carte sirbeascá— el zice Vidinului D724 —, nu e numai un 
traducător. Înnaintea lui a'a stat un -singur izvod pe care să-l 
fi tălmăcit așa cum era; ci din mai multe scrieri slavone el 
a pregătit, prescurtind, cronograful pe care i-l ceruse Vlădica 


1 Bianu, în Columna lu? Traian, 1882, p. 212. 

2 Bibl, Ac. Rom., mss. slavone 105, 109. 

3 Studii și doc., IV, tabla. 

4 Mss slavone ale Ac Rom. V. Odobescu, în Revista Romină, I, 

5 Manuscripte din biblioteci străme, |; în An. Ac. Rom, XX, p. 243. 


www.dacoromanica.ro 


PĂTRUNDEREA LIMBII ROMĂNEŞTI CXXIX 


Teofil. Ici și colo el adaoge de la dînsul cîte o lămurire, pre- 
cum aceia că între năvălitorii slavi dintro vreme îndepăr- 
tată s'ar fi aflat și «Rumîni», spuind apoi anume: «Rumîni 
munteni»!; el dă, poate de la dinsul, și data întemeierii Prin- 
cipatului moldovenesc, așa cum ea se găsește în vechile cro- 
nici slavone ale acestei țeri 2, 

Întăia, Moxalie se oprise în mijlocul istoriei bizantine din 
veaculal XII, după ce alesese din cronografele sale mai mult 
zugrăvirea feţelor împărătești și anecdotele. El pusese capăt 
lucrării sale prin cîteva frase retorice, arătind și data cînd 
i s'a oprit condeiul, Septembre 1620. Găsind însă «alte izvoade», 
el fu îndemnat, sau se îndemnă singur, a merge mai departe, 
oprindu-se numai la hotarele noului letopiseț. Căci acesta nu 
maï era un cronograf, ci o cronică a <Șcheilor» de peste 
Dunăre, nişte anale bulgaro-sirbești care se întindea pănă 
în veacul al XV'® 8; citeva rînduri de cronologie făcură le- 
gătura între partea întăiă și a doua a povestirii romănești 
despre viața Împăraților din toate neamurile. Cronica bulgă- 
rească e urmată pănă la 1413, iar de aci înnainte vin la rînd 
analele sîrbești. Moxa însuși a dat poate o urmare acestor 
dia urmă, povestind tot așa de pe scurt întîmplările din tara sa £. 

Felul de a prescurta al lui Moxa se vede lesne cind se 
alătură această parte din urmă a lucrării sale cu originalul, 
care s'a păstrat. Singurul lui scop e să fie mai scurt decit 
izvodul, dar el nu va jertfi expunerea acestuia de cîte ori e 
o descriere ceva mai împodobită cu tradiţionale frase retorice. 

Traducerea e bunişoară, dar i se întîmplă lui Moxa să lase 
în slavonește cuvinte al căror înțeles nu-l poate desluşi, Limba 
nare nici-un caracter regional, ci e vădit adaptată după 
aceia din cărțile bisericești: nu arare ori se întîlnesc și ar- 
chaismele din acestea, precum și condiționalul cu să, între- 


1 Hasdeii, Cuvente den bătrăni, |, p. 377. În altă parte el zice: «Rumănt> 
Romanilor. 

2 Ibid., p. 405. 

8 Cf. Studii si doc., III, p. 1 și urm, și I. Bogdan, în Archiv fir sla- 
vische Philologie, XIII. 

4 V. Studii și doc, II, p. I și urm, 


71304. Vol. VII. IX 


www.dacoromanica.ro 


CXXX VEAUUL AL XVII-LEA 


buințarea unor perfecte simple învechite, că feacză, și a unor 
cuvinte anticvate, precum sînt mesereare, 'cărtulariă, s. a. 

De altminterea, lucrarea lui Moxa, care s'a păstrat întrun 
singur manuscript — care e însă, de sigur, o copie— n’a 
prins în lumea puţinilor cărturari ai timpului, — în parte și 
din causa noului curent slavon care izvori peste puţin dintr'o 
stare de lucruri mai liniştită; cei ce alcătuiră peste vre-o ciți- 
va ani cronografe romăneşti n'aveai nici-o cunoștință despre 
acest înnaintaș al lor 1. 


3. PETRU MOVILĂ ȘI ÎNRÎURIREA SA. 


La 1631 ajunge Domn muntean prin luptă și se păstrează 
ca Domn prin înțelepciunea sa și prin iubirea ce aü avut-o, 
timp de peste douăzeci de ani, cît a stăpinit, toți pentru 
dînsul, — Matei Basarab. El nu venia în Scaun numai pentru a 
se trufi cu purtarea semnelor domnești, pentru a strînge bani 
și a lăsa un nume răsunător în amintirea urmașilor; cobo- 
ritor al Domnilor de demult, coboritor romîn al Domnilor 
romini, viteaz din sîngele vitejilor, el avea scopurile sale scrise 
pe steagul pe care-l desfășurase, chemind tara în jurul lui; 
el voiă să aducă înnapoi trecutul, trecutul de bogăţie, de 
cinste, de putere, de mindrie și de învățătură. Privind în 
urma vremilor, el zăria la depărtare de un veac un chip de 
sfint purtător de cunună lumească, împăciuitor de ţară, în- 
frățitor de boieri, înnălțător de biserici, sprijinitor al mește- 
șugurilor si al științii celei bune de carte: cellalt Basarab 
era Neagoe. Matei Basarab voi să samene lui Neagoe Ba- 
sarab. Din moștenirea acestuia făcea parte însă și cartea 
slavonă. Toţi o uitaseră aproape, precum uitaseră și datinele 
şi rînduielile bune: ca și pe dinsele, el voi s'o învie pe 
dînsa, socotind — aceasta era greșeala lui — că sînt de o po- 
trivă de folositoare pentru înnaintarea neamului. Neagoe 
văzuse cum se tipăresc supt ochii săi cărți ce erati să bucure 
ortodoxia întreagă ; si Matei voi să-și aibă tiparnicii săi pentru 
cărţile sfinte. 


1 Cf. şi /s#. lit, rom. în sec. al XVIIT-lsa, tabla, la numele lui Moxalie. 
Pentru amestecul lui în alte lucrări literare, v. ma! departe. 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRÎURIREA SA CXXXI 


Matei însuşi, Agă pănă la suirea sa în Scaun, luptător al 
lui Mihai Viteazul în tinereţele pe care le lăsase departe în 
urmă-i!, nu era un om învăţat: fără îndoială că el nu atinsese 
acea înnălțime a învățăturii care era știința de slavonește, și 
la cărţile ce aŭ ieșit pe socoteala lui el nu se putea uita de- 
cit ca la lucrări frumoase pe din afară: e vrednic de luare 
aminte și faptul că Viaţa lui Nifon, în care se cuprindea și 
atîta din viața lui Neagoe însuşi, că Învățăturile aceluiași 
Neagoe s'au tradus pe vremea lui, poate ca să slujească 
Domnului însuși 2. Mitropolitul său Teofil, pe care-l punea în 
fruntea soliilor 5 şi-l așeza lingă el mai presus de toţi ceilalți 
sfetnici, bătrinul Vlădică Teofil, era dintre acei doritori de 
cetire cari aveau nevoie de mijlocirea tălmacilor de slavonește. 
Urmașul său la Rimnic si mai tărziii și la Mitropolie, Ignatie, 
era un popă din Nicopol, pe care-l înnălțase ajutorul dat lui 
Matei-Vodă în timpuri grelet; el ştia atîta slavonește cit 
trebuia să știe un cleric bulgar. Nu știm ce însuşiri va fi 
avut în această privință episcopul de Buzău din acea vreme, 
Efrem. Nici Ștefan Mitropolitul, care înlocui la 1648 pe necunos- 
cutul Dionisie, urmașul la 1642 al lui Teofls, n'a lăsat altă do- 
vadă de învățătură decit că a fâcut citeva tălmăciri uşoare şi că i 
s'a însemnat și lui numele pe tipăriturile plătite de Domnul săi. 

Învăţatul în slavoneşte a fost pe vremile lui Matei cum- 
natul săi Udriște Năsturel din Fiereşti, fratele Doamnei Elena. 
Dar rostul lui cărturăresc si politic începe numai ceva mai 
tărziu. Tipografia Domnească lucra de cîţiva ani de zile, cînd 
cărți de-ale lui Udriște intrară sub teascurile ei. 


Întemeiarea acestei tipografii porneşte din altă parte, de la 
acel fii înstrăinat al teri, de la acea vlăstare domnească 
luată departe de vintul pribegiei, care a fost Petru Movilă, 


1 V. Studit si doc, V, pp. 640-1. 
2 V. mai sus, p. LUI, nota I. 
3 Studii și doc., 1V, pp. CCI, 215, 218, 221. 
Magazin istoric, IV — Cronica lui Stoica Ludescu —, p. 314: «popa Ignatie 
Sirbul den Necopole». Cf. Szua:? și doc, V, p. 620. 
5 Pomelnicul din Tîrgovişte, în Szudi? yz doc, V, p. 629, nota I. 
$ Ghenadie Enăceanu, o. c. p, 138: notițele lu! Petru Movilă. 


4 


www.dacoromanica.ro 


CXXXII VEACUL AL XVII-LEA 


Petru-Vodă Moldoveanul, starețul și Mitropolitul Chievului 
rusesc. Dacă a fost o înriurire rusească asupra culturii romă- 
nești de atunci, trebuie să nu se uite că ea venia din Rusia 
polonă, și nu din Rusia Țarului, care era cufundată încă în 
adînc întunerec, și de la o Mitropolie rusească, unde un Ro- 
min ajunsese cea d'intăiii lumină a conștiinții, a învățăturii, 
a lucrului cu mintea. Să n'o uităm nici noi, şi să no uite 
nici alții, 

Petrașcu s'a născut la 21 Decembre 1596, pe cînd tatăl 
săi Simion Movilă era numai Hatman al Moldovei. N'avea 
încă patru ani, cînd Simion începu lupta sa zădarnică pentru 
Domnia munteanâ; Doamna Marghita și cu fiii ei rămaseră 
neapărat în Moldova. Simion se întoarseși el aici, bătut, dar 
după cîtva timp el ajunse stăpînitorul acestei ţeri, după 
moartea fratelui săi Ieremia, în Iulie 1606. Petrașcu avea 
atunci mai puţin de zece ani, și el văzu peste citeva luni de 
zile pe tatăl săi mort. poate prin otrava dată de cumnata 
lui, Doamna Elisabeta a lui Ieremia. Marghita voi să așeze 
într'un Scaun prea mare pentru el pe fratele cel mare al lui 
Petrașcu, pe Mihăilaș, și se iscâ supt ochii plăpîndului copil 
un crincen războiii care se mîntui prin fuga Marghitei, învinsă 
de Constantin Movilă. 

Totuși Petrașcu se întoarse în Moldova stăpinită de vărul 
săii dușman, Constantin-Vodă: la 15 Septembre 1610, el se 
găsia la mănăstirea familiei sale, Suceviţa, unde vorbia cu 
un casnic al Movileștilor, pe care rîvna pentru Dumnezeu îl 
făcuse să se îmbrace în rasa călugărului, 

Aceste împrejurări de morți năprasnice și bănuite, de răz- 
boaie învierșunate, de nestinsă ură între oameni ce făceaii 
parte din aceiași seminţie, vor fi lăsat o neștearsă întipărire 
de groază asupra lui Petrașcu. Marghita, tot așa de iubitoare 
de putere ca si Elisabeta, lupta înnainte pentru Domnia 
odraslelor sale. Mihăilaș murise; Gavril venia la rînd, în 
această cheltuire ambițioasă a copiilor. În 1616, după multe 
silinți, el fu numit, dar nu în Moldova, ci în Țara-Romănească, 
şi, de oare ce Sultanul nu. voi să-l primească, el se întoarse 
îndărăt în Polonia, unde mai stătu, aşteptind norocul, sin- 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ SI ÎNRÎURIREA SA CXXXIII 


gurul noroc pe care era învățat să-l înțeleagă, pănă la 
1619!. 

Petrașcu veni şi el la Tîrgovişte si se împărtăși de stră- 
lucirea Domniei, care ţinu însă abia doi ani de zile?. 

Dar Gavrilaș, căpătînd siguranța că va fi mazilit, fugi în 
Ardeal la 28 Iunie 16205; el luă cu dinsul în această ţară, 
unde se însură cu o Unguroaică, și pe fratele său Ioan, care 
nu mai părăsi nici el Ardealult. Doamna Marghita și cu 
fiii ceilalți, Petrașcu si Moise, trecu iarăși în Polonia?. În 
1621, cînd Turcii și Polonii se băteai la Nistru, ea nădăjdui 
să vadă pe Petrașcu Domn în Moldova, dar pacea de la Ho- 
tin îi zădărnici această ultimă dorință de a stăpinit. 

Nenorocirea-i răpise moștenirea de Domnie a tatălui săi, 
dar ea îi dădu răgaz să inveţe. Tînărul de 25 de ani, care in- 
cheia la 1621 cariera sa de pretendent, era în adevăr un 
om cu neobișnuite cunoștinţi. Pe lingă limba sa, el știa lati- 
nește, rusește, polonește, grecește, elinește si vechia slavonă. 
Aceasta mulțămită creșterii sale în şcolile polone, și anume 
la Lemberg, de unde-i venise și cel d'intăiii dascăl, pe care 
Simion Movilă îl ţinea în casa sa, împreună cu cîţiva clerici 
de la Stavropighie?, pe cînd diaci din Lemberg erai intre- 
buințaţi de leremia-Vodă pentru corespondența sa polonă?. 
La Lemberg, Petrașcu va fi fost colegul Moldovenilor Toma 
şi Gavril, de creşterea cărora se îngrijia cu deosebire Luca 
Stroici?; și chiar al lui Grigore Ureche, care învăța în 1616 — 


1 V, Socozelile Brașovului, în An. Ac. Rom., XXU şi Stud și doc., IV. 

2 Arch. ist, 1°, p. 190; actul nu poate fi din Februar 1618, ci firește din 
Februar 1619. 

8 Soc, Brașovului, p. 153. 

4 Ibid., p. 153 si Stadt şı doca 1V, tabla, 

5 Scrisoarea ei din 30 lunie 1621, tipărită de d, Hasdeii, în Cuvente den bä- 
Zrăni, |, p. 225 și urm, nu poate fi decît din 1620. V. și ale mele Are 
critice asupra culeşgerilor de documente interne romănești, București, 190,, p. 
24, nota I. 

$ Studi? şi doc. IV, p. OXLVIIL. 

1 Ghenadie Enăceanu, p. 165. 

8 Ibid. 

9 lbid, p. 168, 


www.dacoromanica.ro 


CXXXIV VEACUL AL XVII-LEA 


atunci Petrașcu avea 20 de anï — la școala acelei Stavropighiř 
ortodoxe, cu care Domnii Moldovei și boierii lor stăteaŭ în 
legături de toate zilele!. 

Acum ce era să facă? Să aştepte ceasul fratelui săii Moise, 
care ajunse la 1630 Domn al Moldovei, pentru a se cobori 
de două ori din Scaun și a muri apoi peste graniţa Nistrului, 
în păreri de răi și în îniunerec? Ciţiva ani el duse încă 
această viață de om mare fără rost: stătu mai mult pe lingă 
Hatmanul polon Chodkiewicz. Mitropolitul Chievului, Iov, îl 
îndemnă însă, la 1627, să se facă monach la vestita mănăs- 
tire Pecersca din reședința lui. Petrașcu primi: el ajunse la 31 de 
ani călugărul Petru și starețul chinoviei din peșteră, inare-archi- 
mandrit al acestei Stavropighii, și, peste șese ani după moartea lui 
Iov și plecarea unui usurpator, Isaia, — Mitropolit al Chievului. 
Încă de la 1628 el începu a tipări, dînd în acest an o tra- 
ducere a Sfaturilor lui Agapet. Ajuns Mitropolit, el îmbună- 
tăți tipografia, lucră înnainte pentru dinsa și întemeie întăi 
la Pecersca, a cărei stareție o păstră toată viața, apoi la. 
«mănăstirea fraților» saii Brațca, o școală vestită, care întrecu 
îndată și cu mult pe a Stavropighiei, după care fusese alcătuită. 
Ea se numia Gimnasiu — mai tărziii i s'a dat titlul de « Aca- 
demie» —, și școlarii se intitulaă, după grecește, spudeř. Lim- 
bile de propunere eraii: întăii slavona, limba Bisericii, a cărei 
curăţie a apărat-o totdeauna, cu știința și energia sa, Petru 
Movilă, apoi latina, limba Statului, a acelui Regat polon, în 
care Movileștii jucaii un rol mare, și, pe urmă, greceasca, 
limba Bisericii celei Mari din Constantinopol, de la care Pe- 
cersca dobindise dreptul de Stavropighie, adecă de orinduire 
nemijlocită supt Patriarchie, și cu care Petru pusese de la în- 
ceput în legături Biserica lui. Se preda, cu toată împotri- 
virea catolicilor, și a Regelui chiar, atitea științe cite se afla 
în programul oricărei școli înnalte latine: gramatica, retorica, 
dialectica, aritmetica, musica, geometria, astronomia și acea 
cunună a oricăror cunoștinți: teologia?, Cei mai mulți das- 
căli vor fi venit de la Lemberg, pe alții Petru i-a pregătit 


1 Barwinski, S277 asupra familiei Ureche; în Prinos Sturdza, p. 203. 
2 Ghenadie Enăceanu, pp. 207-8. 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ SI ÎNRÎURIREA SA CXXXV 


însuși, trimețîndu-ï și în străinătate. În tot Răsăritul slavon 
nu era pe acel timp nici o astfel de școală, nici o astfel de 
tipografie şi nici un Mitropolit ca acesta. 

Pentru cultura bisericească în Rusia, Petru Movilă are o 
covirșitoare însemnătate. Oamenii cărturari şi harnici eraă 
foarte rari în provinciile rusești ale Poloniei, și mai rari în 
Moscovia: călugări de rind, ei nu făcuseră nici-o şcoală de- 
osebită și veniai în Scaunele ierarchice fără altă pregătire 
decit sfințenia lor, cînd era, şi meșteșugul lor de a-și apăra 
situația împotriva acelor ce ar fi dorit-o pentru dinșii. Vlădică 
și om învățat nu erai noțiuni care să fi trebuit neapărat să 
se lege între ele. Acum Petru Movilă fâcea din Mitropolia 
şi din chinoviile de la Chiev nişte purtătoare de lumină, nu 
numai pentru cler, ci pentru oricine voia să se instruiască 
fără a părăsi sau a primejdui legea sa pravoslavnică. 

Pentru soarta ortodoxiei în părțile ruseşti supuse regelui 
polon. venirea sa în tronul archiepiscopal a fost o întîmplare 
minunată și mîntuitoare. Înnainte de a-şi începe el opera, cato- 
licii, lesuiţii, cari lucra de cel puţin cincizeci de ani — de pe 
vremea lui Ștefan Báthory — pentru înghițirea legii «grecești» 
din aceste Tinuturí, păreai că se apropie de scopul lor. 
Unirea cu Roma se dezvolta puternică, şi ierarchul unit din 
Lemberg se privia ca adevărata căpetenie religioasă a Rusi 
lor din tara regelui Sigismund; bietul Iov Boreţchi din 
Chiev saŭ urmașul lui, nerecunoscut de Rege, Isaia, apăreaă pe 
lîngă rivalul lor din Lemberg ca nişte rămăşiţe ale unui tre- 
cut sfărimat, Catedrala Sfintei Sofii, această fiică a bisericii 
lui Iustinian din Constantinopol, Mitropolia vechiului oraș 
sfint al ortodoxiei rusești, era în ruine. Fricoși față de Papi, 
Mitropoliții din Chicv nu se gîndiseră a se îndrepta către 
Patriarchul din Constantinopol. Petru Movilă a stat de la 
început în relaţii cu acesta; el a căpătat numirea solemnă 
din partea Cîrmuirii polone, pe lîngă care putea să aibă destui 
stăruitori; ca să arăte mai bine că el e stăpinul Bisericii 
ortodoxe din Polonia, Petru se sfinți ca Mitropolit în Lem- 
berg chiar, și pofti la această ceremonie prelați din toate un- 
ghiurile, cari, venind și stînd de faţă, îl recunoscură. De acum 


www.dacoromanica.ro 


CXXXVI VEACUL AL XVII-LEA 


înnainte, vechea org-anisare pravoslavnică era iarăși în picioare, 
gata de luptă. 

Pentru Biserica ortodoxă de pretutindeni, Petru Movilă a 
fost de mare ajutor. Dacă el a putut fi învinuit, pentru cu- 
mințenia sa și pentru legăturile de înrudire si prietenie ce 
avea cu cei mai mari oameni din Polonia, că e prea blind 
față de încercările de cucerire catolică, noul Mitropolit al 
Chievului se arătă cel mai mare protivnic al ceresiei» cal- 
vine. Prieten al ambasadorului olandes la Constantinopol 1, 
în strinse legături și cu agentul ardelean în același oraș, 
sprijinit călduros de unul si de cellalt, Chiril Lukaris, fostul 
patriarch de Alexandria, ajuns apoi ecumenic, făcuse însemnate 
concesii Reformei lui Calvin. Supt numele lui apăru la 1632, 
în Apus, un Catechism, redactat încă de la 1621 ê, al cărui 
cuprins nu se potrivia cu tradiţia ortodoxă. El putea pătrunde 
lesne în unele părți asupra cărora, ca în Ardeal, se exercita 
şi o presiune oficială pentru a le face să treacă la calvinism, 
Petru Movilă începu o luptă neprecurmată împotriva eresu- 
rilor ce se strecuraii supt numele impunător al Patriarchului. 
Prin sinodul ce strînse în Rusia, prin acela care, supt inriu- 
rirea lui, se adună în Moldova, prin alcătuirea și răspîndirea 
noului săi Catechism — vestita «Mărturisire ortodoxă» —, el 
dădu Răsăritenilor si conştiinţa despre credința lor și în- 
țelegerea trebuitoare pentru a înfrunta și răspinge pe duş- 
manul viclean. 

Pentru noi, Petru Movilă e, fâră îndoială, un pierdut, un 
înstrăinat, care, de cum s'a așezat în egumenia sa la Pecersca, 
n'a mai scris romăneşte și care în testamentul săă n'a găsit să 
pomenească pe nici-un alt Romiîn decit pe fratele săi Moise- 
Vodă š. Însă, cît despre aceasta, el a stat necontenit în atingere, 
nu numai cu multele sale rude din Moldova, cu acei cari 
aveati interese față de dînsul— în 1645 încă, el dă o măr- 


1 V. Studi și doc., IV, tabla. 

> Melchisedek, Bzrerica ortodoxă în luptă cu protestantismul, în Analele 
Academie? Romîne, XII, pp. 2-9. 

3 Ghenadie Enăceanu, o. c., p 319. 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRÎURIREA SA CXXXVII 


turie lui Pătraşcu Ciogole pentru stăpînirea moșiei Oșihilibi! 
—, ci cu ierarchia ei bisericească și cu Domnii ei. 

Astfel, pe la 1627, el primia de la Hrizea, Marele-Logofăt al 
lui Alexandru-Vodă Iliaș, din Țara-Romănească, și de la Dra- 
gomir Marele-Pitar, un viitor Vornic, un extras din cronica 
lui Mihai Viteazul sai numai o mărturie, cu privire la mi- 
nunile ce s'aii întîmplat la Alba-Iulia cînd s'a întemeiat acolo 
Mitropolia romănească?: pe amindoi acești boieri el îi cu- 
noștea, de sigur, de pe cînd stătea la Tîrgovişte lingă fra- 
tele săii Gavrilaş-Vodă 3. 

Pe acest timp Domnia în Moldova o avea o rudă a lui 
Petru, Miron Barnovschi, care-şi adăugia cu mîndrie numele 
de Movilă. Miron-Vodă nu-și uitâ ruda înstrăinată: el îi tri- 
mete un manuscript din Neamţ, care servi la tipărirea, în 1630, 
la Lavra Pecersca, a Ocfozchului slavon +: o parte din exem- 
plare numai poartă stema Mitropolitului ; sînt altele care aú 
semnul domnesc al Voevodului Moldovei5. În acelaşi an, 
patriarchul de Constantinopol Teofan, rătăcitor ca atiția 
dintre fruntașii Bisericii răsăritene din Împărăția turcească, 
se opri cîtva timp la Iași, și aici veni un Trimesallui Petru 
Movilă ca să afle de la dinsul dacă în adevăr tipăritura cal- 
vină de la Geneva e a patriarchului Chiril Lukaris, pe atunci 
mazil€. Că lucrarea era în adevăr a lui, dovedeşte declarația 
pe care o face lui Cornelis Haga, ambasadorul olandes, la 
alegerea lui ca patriarch, în 16227. 


Prin 1635, veni la Matei Basarab un călugăr din Grecia, 
Meletie, care-şi zice Macedoneanul, după Ținutul unde se năs- 
cuse. El știa să «scrie cu tiparul», și putem spune anume 
unde a învățat acest meșteșug, căci, dacă el venia din «păr- 
ţile Rusiei», iubirea pentru meșteșugul tiparului spune în- 

1 Studii și doc, VII, p. 211, no 14. 

2 Ghenadie Enăceanu, pp. 144-53. 

š V, mai sus, p. CXXXIII 

4 Picot, Pierre Moshila, în Legrand, Bibliographie hellénique, XV. 

5 PA 

$ Ghenadie Enăceanu, /, c., p. 285. 

T Studii și doc, IV, p. 182, nota I. 


www.dacoromanica.ro 


CXXXVII VEACUL AL XVII-LEA 


suși că l-a cuprins încă de cînd luase schima monachicească 
la Atos, în mănăstirea Zografului!. Dar în această provincie 
polonă nu se lucraă cărți de tipar nicăiri aiurea decit la 
Vlădica Petru, în mănăstirea lui, Pecersca. Aici, de la 1627 
înnainte, adecă îndată după așezarea lui ca egumen, meșterii 
zeţuiai necontenit; ei eraă la început cei doi Berînda, Şte- 
fan și Pamva, și Rusul Taras Zemca?: Pamva a publicat în 
1627 un dicţionar slavon-rusesc, care a avut o mare răspîn- 
dire, fiindcă răspundea unei nevoi esenţiale a cărturarilor din 
acea vreme. «Architipograf», adecă «şef de ateliere» al Mi- 
tropolitului, protosinghel în rangurile bisericești, el venise din 
Galiţia, unde lucrase la tipografia din Sniatyn — foarte puţin 
cunoscută și roditoare — a episcopului liovean unit Ghedeon 
Balaban; sosirea lui se făcu odată cu aducerea literilor sai, 
cum se zicea în partea locului, «șriftului». Că ar fi fost Romîn 
din Moldova, s'a spus, dar nu sa dovedit încă 5. 
Tipografia lui Movilă dăduse pănă atunci, pe lingă două 
traduceri din grecește ale Mitropolitului, Agapit si Doroftei 
(1628), un șir de cărți bisericești și sfinte, ce trebuiaii să în- 
locuiască pe cele întrebuințate pănă atunci, care, de altfel, 
se găsiaŭ, de sigur, în număr neîndestulător. Astfel, tot în 
1629, apar un Liturghiar, un Acaftist, o Psaltire, în 1630 un 
Menologhiu și Octoichul de care a mai fost vorba; în 1631, 
un Triod, în 1632 un Evharistiriu, în 1636 era să iasă la 
lumină un Antologhiu. Pe lîngă aceste cărţi, se daŭ și altele, 
care aü un cuprins religios fără să fie de nevoie pentru slujbă: 
astfel, la 1629, Petru Movilă dă a treia ediţie dintr'un Wo- 
Mocanon, care mai fusese tipărit, la 1620, de Pamva Berînda, 
și la 1624; la 1632 el publică o lucrare proprie: Crucea lut 
Hristos; în 1633, apare o Fufonie, în 1634 «Paramitia» și 
Macarie Egipteanul. Chiar și opere polone și latine iese de 
supt teascurile metropolitane: în 1633 «Mnemozyne stawy» 
și «Felix cometa» —cărticele care cuprind laude aduse de 


1 Bianu și Hodoș, p. 106, n° 36. 

2 Picot, o. c.: lista bibliografică 

8 V, Gr. Creţu, Lexicon slavo-romîn de Mardane Cozianul, București, 1900, 
p. 14 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRÎURIREA SA CXNXIX 


școlarii de la Lavră, cînd el se întoarse în sfirsit in rese- 
dinta sa de la Chiev—, în 1635, un Pateric polon. Niciodată 
într'un centru bisericesc nu lucraseră cărturari și meşteri mai 
harnici supt o priveghere și o îngrijire mai bună. Răpezi- 
ciunea cu care publicațiile vin una după alta, e în adevăr 
uimitoare și face de o potrivă cinste «<architipografului» si 
Domnescului Mitropolit. 


Faima tipografiei de la Pecersca o cunoștea Matei și fără 
spusele lui Meletie; cînd acesta-l sfătui să aducă şi el «şrift» 
pentru ca să poată înzestra după cuviință mănăstirile pe 
care le repara și acelea pe care le clădia din noi și, nu 
mai puţin, pentru a-și face un nume în analele culturii bise- 
ricești a Răsăritului, Domnul muntean se grăbi a trimete pe 
călugărul Nectarie din Pelagonia, prietenul lui Meletie, la 
Chiev, cu o scrisoare de cerere către Petru Movilă. Mitropo- 
litul dădu slovele cerute: buchi de un caracter vădit rusesc, 
urite, mici, strimbe, aplecate și, împreună cu ele, si pe tipo- 
graful care era să lucreze supt călăuzirea Macedoneanului: 
el se numia Timoteiü Alexandrovici si era întovărășit de 
Ivan Glebcovici. 1 se dădu o locuință la Cimpulung, făcîn- 
du-i-se și un tain din dajdea acestui oraș. Prin ostenelile 
celor doi Ruși apăru la 30 Iulie 1636 un Zrefuze slavont. 
Această carte fu aleasă pentru că ea n'ajunsese a se tipări 
la Chiev. 

În același an 1636 incepu a lucra, fără voia, şi une ori 
pare că în ciuda lui Movilă, o a doua tipografie slavonă din 
Polonia ; ea fu alipită pe lingă mănăstirea și școala Stavro- 
pighiei din Lemberg: cea d'intăii operă a ei a fost Evan- 
ghelia ieșită în acest an,iar a doua un Antologhiu, din 1638. 
În 1637 un Varlaam şi Ioasaf, carte foarte iubită în Ră- 
sărit și pentru povestirea ce coprinde și pentru morala de 
care e întovărășită, se tipăria în altă tipografie nouă, a călu- 
gărilor de la Kuteinskij. Tot atunci o «slugă» a lui Petru 


1 Cf. Bianu și Hodoș, pp. 103-4, 592-32 și Arch. soc. st. și lit, din last, 
IV, p. 324 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


CXL VEACUL Al, XVII LEA 


Movilă făcea să apară la moșia acestuia, Mogilew!, o Psal- 
tire °, 

Nici tipografia munteană, contemporană cu acestea, nu 
pierde timpul. Cel deal doilea produs al teascurilor ei e o 
Psaltire, în care se pomenește acum ca «architipograf> în 
partea locului, Meletie 5. Cîtă înțelegere era, într'o privinţă, 
pe aici pentru rostul Romiînilor între vecinii lor, arată stîn- 
gacea Predoslovie, în care Matei-Vodă se roagă creștinilor 
cari vor întrebuința această carte să-l pomenească pe dînsul 
şi pe Doamnă-sa Elena: el se îndreaptă în de obște către 
toate neamurile de aceiaşi lege și care ai «același vestit 
dialect slovenesc ca limbă», iar mai ales celor ce nai de 
unde lua cu înlesnire cărţile lor de credinţă, cetire şi slujbă: 
«Bulgarilor, Siibilor, Ungrovlachilor, Moldovlachilor, și altora». 
Fireşte însă că Domnul muntean n'a poruncit lui Meletie ce 
trebuie să scrie, și poate că nici n'a știut ce a scris acesta 
după înțelegerea lui puţină. 

Pe cînd însă tipografia-mamă din Chiev dădea în 1637 o 
Cazanie a lui Calist patriarchul, în 1638 un SZujebnic și 
două lucrări polone, în 1639 a treia ediţie din Liturghier, 
un Apostol, un Octoich; în 1640, o nouă Psaltire și un 
Triod, pe cînd meșterii de la Lemberg răspundeau prin 
Octoichul din 1640 și Triodul din 1642, — tipografia mun- 
teană avea o soartă foarte schimbăcioasă și părea că e me- 
nită să se risipească. 

Ce e dreptul, la 1638, în April, se începu, de bună samă 
tot la Cimpulung, o nouă Psaltire, care fu miîntuită în două 
luni. Tipăritorii voiră să-i adauge și un Sinaxariii, dar cartea 
rămase neisprăvită multă vreme, și ea nu ieși decit în 1641, 
prin munca altui tipograf și în aite împrejurări. Grija tuturora 
era în acest tiinp războiul cu Moldova, care, început în 1637, 
fusese pornit din noù din partea vecinului răpareţ care era 
Vasile Lupu, «Grecul» ain Iași, la 1639. 

În 1640, la început, Meletie Macedoneanul era însă egu- 

t Mohilăii, la Nistru? 


2 Picot, lista bibhografică citată. 
3 Bianu si Hodoș, pp. 105-6, 532, 


www.dacoromanica.ro 


PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRIURIREA SA CALI 


men la Govora, lingă Olt, mănăstire pe care Matei o reparase 
de curînd. El strămutase aici și tipografia. Încercarea făcută 
pănă atunci va fi încredinţat pe Domnul muntean că faţă de 
tipăriturile necontenite ce se răspîndiai din Rusia și Galiţia 
polonă, cele muntene s'ar putea trece numai cu grei. Astfel 
se părăsi gîndul de a se lucra mai departe cărți slavone, și 
colile trase din Psaltire mai așteptară încă momentul apari- 
ției. Pentru a da dovadă de rivnă faţă de cele sfinte și de 
hărnicie cărturărească, Vlădica Teofil, Mitropolitul teri, scoase 
atunci la iveală un Nomocanon, pe care apucase a-l traduce 
mai de mult Moxalie. Domnul îngădui ca manuscriptul să se 
tipărească. I se alese titlul de: «Pravilă: acesta iaste direp- 
tătorii de leage, tocmelea Sflijnţilor Ap[o]s[tJoli, tocmite de 
7 săboară: cătră acasta și a preacuvioșilor părinți învă- 
ţătorilor lumie[i]». Titlul arată destul de bine cuprinsul acestei 
cărți destul de voluminoase. 

Pravilei din 1640i sa acordat o însemnătate foarte mare de 
către tipăritorii ei. Se săpă anume pentru dinsa o stemă a 
țerii, si Uriil saii Udrişte Năsturel, care era pe atunci numai 
Cămăraş, cred 1, făcu versuri slavone întru cinstea cumnatului 
săi, Domnul. Preoții fură îndemnați să dea 21 de «constande 
de argint» și să cumpere o scriere care-i va deprinde să ţie 
posturile după cuviință și-i va înfățișa ca pe niște adevărați 
cărturari. 

Vlădica Ghenadie din Ardeal se învoi să se scoată o 
ediție pentru el, supt învocarea numelui săi. Plecînd Meletie 
din ţară, în cursul tiparului, urmașul săii Ștefan de la Ohrida 
nu uită să amintească si meritele sale. 

De fapt, lucrarea, care se împărtășește de însușirile cu- 
noscute ale stilului lui Moxalie, n'a putut aduce nici-un folos. 
«Pravila» era pentru judecată, pentru judecata preoţilor mai 
ales, și ea nu putea fi întrebuințată altfel decit de ierarchi, 
cărora în cele mai multe casuri textul slavon nu li era ne- 
înțeles. Ea rămîne deci mai mult ca o lucrare făcută pentru 
faimă și ca o curiositate literară. 


1 V. Studi? și doc., IV, p. CLXXX1V. 


www.dacoromanica.ro 


CXLII VEACUL AL XVII-LEA 


Se tradusese și Cazania, din rusește, și cartea era gata 
de tipar încă din 1638-9, cînd Meletie se înseamnă și pe 
el ca «ispravnicii de pre izvodului scripturi și cuvintele-toc- 
mitori», dar cartea nu văzu lumina decit ceva mai tărziăl, 


4. CATECIIISMUL ARDELEAN DIN 1640. 


Deocamdată de aiurea veni o carte pentru Romiîni: din 
Bălgradul Ardealului. 

Domnia lui Matei-Vodă fusese precedată de luarea puterii 
în Ardeal de către destoinicul Gheorghe Rákóczy, a cărui 
înriurire a fost foarte puternică si asupra Principatelor ro- 
mănești vecine. 

«Craiul» ardelean ştia să se lupte și să-și păstreze sai 
să și întindă puterea și fără luptă. Om cuminte şi prevăzător, 
el ținea cu statornicie si căldură la legea lui calvină și, ca 
odinioară Ioan-Sigismund, el voiă s'o răspindească și printre 
Romiînii săi din Ardeal. 

Aceştia avuseră în loan din Prislop, Mitropolitul pus de 
Mihai Viteazul, un păstor drept-eredincios, precum fusese și 
Sirghie de la Tismana în Maramureş 2. După scoaterea din 
stăpînire a Voevodului cuceritor, urmă, și în cercul umil al 
Vlădiciei romănești o vreme de schimbări răpezi și de lupte. 
Teoctist păstori cam în aceleaşi imprejurări ca si loan; el 
dădu ascultarea cuvenită învățatului Mitropolit muntean 
Luca. Apoi veni din Moidova Dosoftei, care fusese pe lingă 
Ştefan Tomșa și stătuse la mănăstirea Bisericanilor. El fu 
bine văzut de Gabriel Bethlen, principele Ardealului, și, 
cînd muri Spiridon de Maramureş, nu se mai dădu un ur- 
mas acestuia, asa încît Dosofrei putu să jea titlul resunător 
de «Mitropolit Bălgradului, al toată Tara Ardelenească și 


1 Bianu și Hodoș, pp. 122, 146. 

2 loan Cernai, care se întimpină la 1599 în mănăstirea Vadului ca «epis- 
cop sîrb al unor biserici romîne», era concurentul în aceste părți nord-ostice 
al calvinului Spiridon. Sirghie veni în locul lui. V. Bunea, în C/urea, 1904, 
n° 25, p. 236. 


www.dacoromanica.ro 


CATECHISMUL ARDELEAN CĂLIII 


Ungurească, si celelalte», pe care-l poartă într'o scrisoare 
trimeasă în Moldova. Ghenadie, care veni după dinsul, fu 
lăsat și el să păstreze neatinsă în aparență ortodoxia tre- 
cutului. 

Ghenadie, Mitropolit romin bine întemeiat, stînd supt aripile 
unui principe puternic, se gîndi la tipărituri. Pe atunci lipsiat 
în Ardeal si materialul și meșterii, spulberaţi de o potrivă de 
strașnicele împrejurări din cei treizeci de ani din urmă. Pre- 
cum Matei-Vodă ceruse slova, si pe cei deprinși a umbla cu dînsa, 
de la Petru Movilă, astfel Ghenadie al Ardealului se îndreptă 
pentru aceasta la Mitropolitul Teofil, care veni în curind el 
însuși, dincolo de munți, în solia cea mare din Maiii 1640). 
Se trimese de la Munteni popa Dobre, care <aü făcut tipare 
aice în Ardel», și căpătă de la Gheorghe Rákóczy privi- 
legiul tiparului chirilic pentru Romini?. «Dascalul» — aşai 
zicea Ghenadie însuși — începu cu o nouă ediție a Cazanzei 
brașovene, pe care Vlădica o credea foarte de folos și doria 
s'o răspîndească iarăși printre credincioşii săi. Lucrarea se 
trăgăni însă, așa încit cartea nu văzu lumina decit după 
moartea lui Ghenadie, întimplată la începutul lui Septembre 
din același an š, 

Pănă atunci însă tipografia fusese întrebuințată si pentru 
alte scopuri care nu erai ale lui Ghenadie. Rákóczy Calvinul 
avea pe lîngă el ca superintendent pe vestitul Ştefan Geley, 
om învăţat și cu foarte multă rivnă pentru școli, pentru ti- 
părituri, pentru legea lui reformată. Geley voiă să calvinească 
în cel mai scurt timp si pe Valachii prosti, ai căror popi tot 
mai credeai în superstiţiile lor «băbești» privitoare la posturi, 
rugăciuni, sfinți și ierarchie t, El doria o tipografie romănească 
slujind scopurilor calvine, o școală de <latineste, grecește și 
romănește» în preajma Vlădicăi sai în alt loc potrivit, pre- 
dicatori romîni, cari să rupă cu trecutul, răspindirea Cate- 
chismului reformat și a cîntărilor, care, traduse în romănește, 


1 Szudit și doc, IV, p. CCI. 

2 Bianu și Hodoș, p. 115. 

3 Sate și preoti, p. SI. 

4 Bunea, Vechile episcopii, p. 88. 


www.dacoromanica.ro 


CXLIV VEACUL AL XVII-LEA 


de un Bànàtean, se întrebuințaii în orașele rămase credin- 
cioase calvinismului: Lugoșul și Caransebeșul !. 


Cîntările acestea, care nu sînt altceva decît Psalmii puși 
în versuri, foarte prost, de un urmaș al lui Moise Peștișel și 
Ştefan Herce, anume Ștefan din Făgăraș — pe ungurește Foga- 
râsi, precum Tordassy de la localitatea Tordaș, — aü rămas în 
manuscript, și le cunoaștem numai prin copiarea lor, cu orto- 
grafia foarte ciudată a originalului, în toate asemenea cu cea 
ungurească, de Ioan Viski, predicatorul calvin din Sintă-Măria 
(Boldogfalva), în Tara Hațegului, de mult cucerită pentru Re- 
formă, şi din străvechiul Scaun episcopal al Gioagiului-de.-jos 2. 

Fogarăsi mai făcuse o traducere mîntuitoare de suflet pentru 
Romiînii săi’: anume Catechismul din Alba-Iulia sai «Biblia 
Mică», redactată anume pentru folosul școlilor, pentru pregătirea. 
unei generaţii de Calvini conscienți, de profesorul Alstedius 
de la şcoala înfloritoare din acest orașt. Traducerea era. 
scrisă însă cu litere latine, şi lui Geley i se va fi părut că 
o astfel de lucrare, bună pentru școlile bănățene, care erati 
înființate spre folosul Romînilor ca și spre al Ungurilor, nu 
e potrivită ca să se împartă popilor si țeranilor spre a-i cîştiga 
pentru calvinism. El știa despre «cîntările» lui Fogarâsi, deci 
tot așa-i va fi ajuns la cunoștință și Catechismul tălmăcit de 
acesta ; însă el nu se opri asupra lui ca mijloc de propagandă. 

Astfel opera predicatorului din Lugoș rămase în manu- 
script pănă la 1648, cînd ea apăru pe socoteala Banului 
Acațiu Barcsai, viitorul principe al Ardealului, care Ban al 
părților timișene, trimes adese ori în solie pe la noi, pare 
să fi fost un cunoscător al limbii noastre. Numai atunci ea. 
se tipări la Alba-Iulia, într'o broșură cu titlul unguresc, care 


1 Bunea, Z, c., p. 89; tălmăcitorii nu pot fi aceiași oameni cari aü dat Ko- 
mînilor Pala: limba lor e alta. 

2 Silași, în Zrazsi/vania pe 1875, nle 12-4. 

š Că era Romîn, dovedește intitularea comunității din Lugoș, asupra căreia 
avea supravegherea în cele duhovniceşti, ca: cvalaho-maghiara Eclesie> ; Pre- 
fața Catechismulul cu litere latine din 1648; în Bianu și Hodoș, pp. 160-1. 

4 Cf. si Sru? şi doc, IV, pp. 269-70. 

5 Pianu și Hodoș, p. 160 și urm.; S/udir sí doc, IV, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA CULTURALĂ DIN MOLDOVA CXLV 


a avut mai ales urmarea de a răspiudi printre Bănăţeni în- 
trebuinţarea alfabetului latin, în versuri de ocasie, ca ale 
lui Mihail Haliciă 1, student în Basel, la 1674, saii în anumite 
dicționare romino-latine de mai tărzii °. 

Catechismul pe care Geley îl dădu Rominilor, cu cheltuiala 
predicatorului Curţii, Gheorghe Csulay, pare să fi fost total 
lui Alstedius. Traducerea se făcu din latinește, dar, pentru 
ca să sune mai bine si ca să se prindă mai ușor preoții, nu 
se vorbeşte în titlu numai de latinește, saii «diecește» — 
limba diacilor, a cărturarilor —, ci se adauge și mențiunea 
unui original slavon. Lucrul de tipar nu se făcu la Alba- 
Julia, unde scrisese numai tălmăcitorul, ci în satul Prisac, de 
lîngă această capitală, prin miînile poper Dobrea, care între- 
buință douăzeci de zile, de la 5 la 25 Iulie 1640. Popa fu, 
poate, chemat pentru acest scop din Alba-Iulia, fără știința 
Vlădicăi, al cărui nume nu se află pe tipăritură?. 


5. MIȘCAREA CULTURALĂ DIN MOLDOVA. 


Răspunsul la acest Catechism veni din Moldova. 

Mitropolitul de acolo, Varlaam, era un fiii de ţeran din păr- 
tile Putnei, care dădură peste puțin timp și doi Domni: pe 
Gheorghe Ștefan și pe Istrati Dabija. 

Un frate al lui avu un fiii, Andrei, care se întîlnește ca răzăș 
în părțile Botoșanilor, și o fată, Marița, care se mărită cu popa 
domnesc Ursul Cergar, din satul Stoiești Focșani *; și mai găsim 
în 1677 pe «preutul Ursulşi Todărașco, fetorii lui Ștefan č-aŭ 


1 Ilasdeii, în Col. ui Traian, 1884, pp. 413-4, Gaster, Chrestomatia, |, p. 216. 

2 Același, în Col. Zar Traian, 1884, p. 406 si urm.; Creţu, în 7zzerimea 
Romînă pe 1898. 

3 Despre cuprinsul Catechismului se poate lămuri cineva prin cărticica de 
polemică a Mitropolitului Moldovei Varlaam. Un exemplar din aceasta din 
urmă a fost găsit dăunăzi; ea se reproduce în 4z. Ac. Rom., de d. I. Bianu, 
care a avut bunătatea să-mi comunice foile în corecturi. Cf. Saze s: preoţi, p. 
52 și urm. — Pentru micul catechism catolic cu litere latine tipărit la Roma 
în 1677, de Vito Piluzio, archiepiscop de Marcianopol și șeful Misiunilor din 
Moldova, v. Papiu, Zesaaru, I, p. 105 și urm.; Bianu, în Col. lu? Traan, 1883, 
p. 142 si urm.; Suit și doc, Y-II 

4 Arch. ist, I', p. 80; V. A. Urechiă, în An Ac. Rom., X, p. 348, Studiy 
si doc., VII, P. 322, n° 26 și Note explicative la documente. 


71304, Vol. VII. N 


www.dacoromanica.ro 


CXLVI VEACUL AL XVII-LEA 


fost frate Mitropolitului Varlaam »!. Varlaam însuși își cum- 
părâ vii și făcu mori pe «gîrlele» de hotar ale ţerii, păzite 
de <vătavi» si «meșteri», la Cofești, și le lăsă parte nepoților, 
parte mănăstirii Secul 2. 

Prin aceste părţi erai pe atunci «dascăli de copii 3», și, la 
15 Maiü 1634, între răzeșii ce daŭ o mărturie tocmai pentru 
niște pămînturi la Cofeștă se află și « Vicol dascal de Focșani t». 
Dar Varlaam își va fi căpătat toată învățătura și dorința 
deosebită de a ceti și scrie, toată pricepereaii caligrafică de 
la mănăstirea Secul, ctitoria lui Nistor Ureche, unde intrâ 
încă din tinereţă, poate chiar de la întemeiarea acestui lăcaș. 
El ajunse egumen la Secul pe la 1610, și avem o hotărire 
luată de dînsul împreună cu Mitrofan, fostul episcop de Roman 
și unul din călugării mănăstirii, pentru a curma o pricină de 
moșii 5. Numai după vre-o douăzeci de ani de egumenie, și 
fără să fi fost episcop undeva, ajunge Varlaam, ca om de 
cincizeci-șeizeci de ani, la treapta cea mai înnaltă din ierarchia 
Moldovei °. 

Înnainte de aceasta el avu prilej să cunoască pe îndrep- 
tătorul ortodoxiei ruso-romănești, pe învățatul Petru Movilă. 
În notele lui slavone, acesta amintește o minune ce i-a fost 
povestită de «Varlaam ieromonachul», venit la el în Lavră, 
la 3 August 16209, din partea lui Miron Barnovschi: e vorba 
de îngreuiarea raclei lui Sfintul loan cel Nou de la Suceava 
cînd Mitropolitul Crimca se gindia, în 1621, să fugă cu moaș- 
tele de'nnaintea Cazacilor prădalnici!. Varlaam venise, de 
sigur, ca să aducă lui Petru manuscriptui Oczozichului, care, 


1 Par a fi fost deci doi popi Ursul, unul nepot adevărat al lui Varlaam, 
cellalt, soțul nepoatei lui.—Arch Statului, Meam, nie 2521, 2522, 2523, 2576. 
Cf. n° 2514. 

2 O plingere a lui din 1634 cu privire la aceste mori, în Arch. Statului, 
Neam, n° 2494. V. regestul acestui act și al altora privitoare la Varlaam, în 
notele explicative citate. p. 339. V.si n° 2508; Szua:ř şı doc., VII, p. 333, n° 75, 

3 V, Studii si aoc., VII, cf. n° 14 un dascăl din Focșani, la 1715. 

4 Arch, Satului, A/eazuf, n° 2493. 

5 Melchisedek, Chron, Romanului, 1, pp 247-8 

6 V. mai sus, p. CXXVII. 

7 Ghenadie Enăccanu, 9. t., pp. 181-4- 


www.dacoromanica.ro 


MIŞCAREA CULTURALĂ DIN MOLDOVA CXLVII 


cum am spus, apăru și cu armele Domnului moldovenesc, 
în 1630). 

El putu să vadă la Chiev școala și tipografia, și de sigur 
că atunci i se alcătui în minte planul de a strămuta și în 
țara sa aceste unelte de cultură. Înnălțarea sa la Mitropolie, 
sprijinul bogatului Vasile Lupu, căruia îi plăcea strălucirea 
şi care nu voia să fie întrecut întru nimic de vecinul muntean, 
pe care-l uria, îi dădură mijloacele de nevoie pentru aceasta. 

Nu se poate hotări precis data cînd Varlaam și Domnul 
săii aduseră la îndeplinire întemeiarea școlii. O putem măr- 
geni însă destul de apropiat. 

Încă la 1639 mănăstirea cea nouă a Trei lerarchilor, în- 
nălțată din piatră cioplită și aurită, era în lucru: turnul de 
la poartă era gata din 1638, dar întreaga biserică n'a putut 
fi mîntuită decit în primăvara anului următor, sfințirea få- 
cîndu-se de Mitropolitul Varlaam în ziua de 6 Maii?. Ma- 
nuscripte frumoase, cum nu se mai scriau de mult, fură 
dăruite ctitoriei domnești celei mai nouă; supt Varlaam, în 
adevăr, caligrafia mănăstirească luase un noi avint, si Litur- 
ghia pe pergament, împodobită cu aur și cu miniaturi, pe 
care o scrise Ivanco la Rădăuţi, pe vremea episcopului Anas- 
tasie de Moldaviţa, și care trecu, în Maii 1643, din minile 
Marelui-Logofăt Teodor Ianovici în ale lui Varlaam, nu-și 
mai află părechea în tot ce sa scris mai ales, mai simplu 
și mai artistic în ţerile noastre. Moaştele Sfintei Paraschiva, 
care trebuiaii să crească și mai mult faima frumoasei clădiri 
a lui lenachi, meșterul armean din Constantinopol, fură aduse, 
în schimbul unei răsplătiri îmbielșugate, în 1641, de trei Mi- 
tropoliți greci: Ioanichie de Heraclea, Partenie de Adriano- 
pol și Ștefan al Vechiului-Patras ; la Ismail se aflai spre în- 
tîmpinare <tot Vlădicii» — Varlaam, Evloghie de Roman, 


1 În 1637. scrisoare de la Varlaam. în Doc, Bistr:jet, 1, pp. 59-61, 
n° LXXXI. 

2 Melchisedek, Wotiże, pp. 169-71. 

3 Ms., a cărui legătură, cu aplicaţii metalice pe catifea, e vrednică de cu- 
prins, se află astăzi în Bibl. Ac. Rom.: o notiță asupra lui, de I. Bogdan, în 
An Ac. Rom. pe 1903, partea administrativă. V. și Melchisedek, Mozzze, p IS, 


www.dacoromanica.ro 


CXLVIII VEACUL AL XVILLEA 


Anastase de Rădăuţi și Gheorghe de Huși — «și egumenii». 
Domnul însuşi ieşi înnaintea Sfintei, și strălucitul alaiii își 
făcea intrarea în reședința domnească la 13 Iuniíe 2, 

Cei d'intăiui călugări vor fi fost luaţi într'ales din deose- 
bite mănăstiri mai vechi, dar egumenul d'intăiii a fost în- 
suși rectorul de pănă atunci al școlii lui Petru Movilă, 
Rusul Sofronie Pociaţchi, care avea pe lîngă el ajutoare tot 
dintre călugării învăţaţi, dintre dascălii de la Chiev. La 1641, 
în ziua de 15 April, Domnul cumpăra de la fostul Mare- 
Comis Mihail Furtună, cu prețul însemnat de 200 de lei 
bătuți, o casă de piatră, pe Uliţa Ciobotărească, lingă «hă- 
leşteul Bahluiului» ; aici se așeză școala, iar lingă dinsa se 
zidi peste cîtva timp un mare «feredeii», o baie cu plată. 
Vasile Lupu dăduse pentru întreținerea Colegiului săii trei 
moșii, Răchitenii, Tămășenii și Juganii, precum și veniturile 
băii 2. Scriind în 1641 Țarului, căruia îi supuse proiectul de 
a crește pe fiii boierilor și ai celor de rînd prin călugării 
săi din Braţca, Petru Movilă îi spuse că în Moldova s'ai și 
trimes învăţători dintre aceștia 3. În același an 1641, Vasile- 
Vodă ceru slove de tipar de la Petru Movilă și complectă 
instalarea tipografiei de la Trei lerarchi prin lucruri aduse, 
nu fără oarecare greutate, de la Stavropighia din Lemberg, 
care ar fi vrut bucuros să aibă monopolul cărților de tipar 
în părțile noastre ; încă la 12 lanuar, el putea să mulțămească 
«fraţilor» pentru învoirea ce căpătase de la dinșii. Sofronie 
Pociaţchi merse însuşi la Lemberg ca să aducă cele de ne- 
voie; el fu primit răi, ca unul ce făcea parte dintre concu- 
renţii pe toate terenurile ai centrului ortodox liovean, dar 
totuși dorința lui Vasile trebui să fie îndeplinită 4. 


1 Melchisedek, Wozize, pp. 173-4; Doc. Bistriţel, I, n-le LXXIX, XCV; 
Miron Costin, p. 310, cu data greșită de 7148, în loc de 7149, Studiř $i 
doc., IV, p. 343. 

> Uricariul, 11, p. 283 şi urm. Cf. Iorga, Documentele Callimachi, I, p. 
450, nota I. 

3 Ghenadie Enăceanu, o c. p. 276. 

+ Scrisoarea Domnului însuși, în Hurmuzaki-Bogdan, Szz, II, vol. III, pp. 
1-2, n? 1; Arcâ, soc, şt, și lit. din Iaşi, Il, p. 326: scrisoarea lui Pociaţchi 
din 17 Februar 1642. Cf. scrisoarea către Pociaţchi a vestitului învăţat grec 


www.dacoromanica.ro 


SINODUL DE LA IAŞI ŞI LUPTA CU CALVINIĂ CXLIX 


Astfel putea să fie mulțămit Varlaam, care se tînguise 
încă la 1643 pentru «lipsa dascalilor și a învățătureř: cătă 
aŭ fostii invátándü mai de multă vreame, acmu nice atătă 
nime nu învați»l. Din această școală aveaii sa iasă atiția diaci 
de slavoneşte, cari erai să întrebuințeze această limbă cu 
deplină pricepere, fără să alerge la formularele 2 saù la dic- 
ţionarele care se alcătuiesc în Țara-Romănească pentru ajutorul 
unor cărturari mult mai slabi și lipsiţi de pregătirea școlii 3, 
de aici erai să pornească atiția cunoscători de grecește 
pentru ajutorul capuchehaielei de la Constantinopol; aici era 
să se formeze un așa de harnic și de destoinic traducător 
și scriitor cum a fost Nicolae Milescu 4. Nu se poate zice că 
şcoala de la Trei Ierarchi a fost un semn de trufie zădarnică 
din partea Grecului doritor de laude care stătea în Scaunul 
domnesc al ţerii: ea a adus foloase adevărate, potrivite, fi- 
rește, cu spiritul timpului, şi ar fi adus și mai multe dacă 
siguranța pașnică a Domniei lui Vasile Lupu ar fi ţinut mai 
îndelung și dacă ea nu sar fi închis în vălmășagul luptelor 
pentru Domnie din anul 1653. 


6. SINODUL DE LA IAȘI ȘI LUPTA CU CALVINI. 


Prin tipografia alipită la mănăstire se putea face o concu- 
rență, totdeauna plăcută, lui Matei-Vodă Munteanul. Deocam- 
dată ea sluji unui scop mai mare. Petru Movilă luase măsuri 
pentru a lupta împotriva Calvinismului, nu întru atita pentru 
că el ar fi amenințat într'adevăr ortodoxia din Ținuturile 
rusești supuse Poloniei sai pentru că Movilă ar fi cunoscut bine 
silințile ce se fac în Ardeal pentru a calvinisa pe Romini, 
cît pentru că el se privia tot mai mult ca represintantul 


Teofil Korydalleus, în Revista teologică din lași, Il, p. 345 şi urm., p. 359 şi 
urm. Cf. Xenopol, Zsżt. Romînilor, IV, p. 81, nota 22. 

1 Bianu si Hodoș, p. 140: Prefaţa la Cartea de învățătură, 

2 V, L Bogdan, Cnezı? romini, în Az. Ac. Rom. pe 1903, p. 25 nota I. 

3 V. Lexiconul citat al lui Mardarie Cozianul, tipărit pentru Academia 
Romînă de d. Gr. Creţu; în Prefaţă se daŭ bogate lămuriri asupra altor Lexrcoane 
de acest fel, mai nouă decît cel de la 1649. 

t V. mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


CL VEACUL AL XVII-LEA 


dreptei-credinți răsăritene, ca luptătorul chemat pentru miîn- 
tuirea ei de orice primejdie. 

Petru scrisese întăiii un Catechism ortodox, destul de în- 
tins, pentru a răspunde «cărţilor leșești, .ușoare la înțeles», 
care se înfățișaii ca pravoslavnice și ispitiaii pe mulți a 
primi păreri catolice ca ale Uniţilor. Catechismul fu supus 
încă din 1640 unui sobor provincial!. Movilă voia să facă 
din el un îndreptarii, un normativ al ortodoxilor de pre- 
tutindeni: pentru aceasta ar fi trebuit, sai o primire din par- 
tea patriarchului ecumenic, pe atunci Partenie, pe care el nu 
voiă s'o ceară, saii un mare sinod al Răsăritului. I se păru 
mai lesne să adune un sinod la Iași, la care ar lua parte 
Trimeși ai Bisericii din Chiev, aducînd cu dinșii Catechismul, 
prelați moldoveni, munteni și poate ardeleni, iar din partea 
Patriarchiei constantinopolitane niște delegați cu putere de 
a primi sai a răspinge lucrarea. Iașii erai în adevăr foarte 
potriviți pentru o astfel de Adunare: în Chiev era puterea 
regelui eterodox al Poloniei, în Constantinopol puterea Sul- 
tanului păgin al Turcilor, pe cînd Vasile-Vodă, deplin stă- 
pin al ţerii sale, era un apărător firesc al credinţii celei vechi 
și bune. 

Încă din 1641 se ştia că se stringe un sinod la Iași. La 
începutul anului următor, Pociaţchi cere la Lemberg literele 
grecești de nevoie pentru a se tipări ce hotăriri s'ar crede 
că trebuie?. În vară abia se strînseră părinții străini: din 
Rusia veniseră trei, dintre cari cel mai însemnat, Isaia Tro- 
fimovici, era doctor în teologie? si, de la 1640, președintele Sfa- 
tului duhovnicesc de pe lingă Mitropolit; din Constantinopol, 
eraii de față episcopul de Niceia, Porfirie, un bătrin care 
fu primit de Vasile-Vodă cu multă cinste, și vestitul teolog 
Meletie Sirigul, pentru care Vasile întemeie îndată epis- 
copia cea nouă a «Proilavului» saŭ a Brăileit. Muntenii 


1 Ghenadie Enăceanu, o. c, p. 280, 291 si urm, 

2 Archiva soc. ștuni. și Ut, d. c, 

3 Ghenadie Enăceanu, o. c., pp. 293. Un al doilea era rector la Colegiu; al 
treilea, predicatorul de la Chiev. 

t 74:42, p. 298 și urm.; Melchisedek, în Az. Ac. Rom., XII, p. 36 şi urm,; 


www.dacoromanica.ro 


SINODUL DE LA IAȘI ŞI LUPTA CU CALVINIL CL 


lipsiră, din causa dușmăniei dintre Voevozii Vasile si 
Matei !, 

Sinodul ţinu trei luni de zile și mai bine, fără să fi fost 
dezbateri în public. Moldovenii erai prea puțin învățați ca să 
se amestece. Rușii şi Grecii, Chieviţii si Constantinopolitanii, 
nu se înteleseră de la început, și urmară astfel până la ple- 
carea celor din urmă. Pentru Greci, lucrul de căpetenie era 
osîndirea solemnă a lui Chiril Lukaris, pe care ei îl recunoș- 
teaü ca adevărat autor al capitolelor calvine incriminate; 
Sirigul, un om al Patriarchilui Partenie, aducea poate cu 
dinsul lucrarea sa «Kara zahhwmay xaprhaiwv», care s'a tipărit 
mai pe urmă tot la noi; Patriarchul însuși dăduse represintan- 
tilor săi o gramată prin care se osîndiaii aceste capitole, afară de 
unul singur? Pentru Ruși, era vorba înnainte de toate să se 
întărească lucrarea Mitropolitului lor, în care Grecii vedeau 
neajunsuri și greşeli în ceia ce privește admiterea credinţii 
că păcatele se potierta şi după moarte și că în Împărtășenie 
e însuși trupul lui Isus Hristos?*: ef n'aveai nici-o răzbunare 
de îndeplinit față de Patriarchul Chiril și tineaü ca scanda- 
loasele capitole calvine să fie înfățișate ca o lucrare apocrifă, 
ca o plăsmuire care nu atinge întru nimic Biserica Răsări- 
teană. 

Resultatul fu acesta: Sirigul și tovarășul său plecară la 
Constantinopol, ducînd Catechismul lui Movilă intro formă 
grecească şi în alta latină. Moldovenii iscăliră osînda pronun- 
tată de Patriarch, și, ceva mai tărziii, Biserica rusească din 
Polonia adause iscăliturile membrilor ei episcopali. Iar de supt 
teascul de la Trei Ierarchi apăru în grecește gramata lui 
Partenie, cu data de tipărire 20 Decembre 1642*. Înnainte 


scrisoarea din 6 Novembre 1642 a lu! Scogard, medicul danes al Domnului, 
în Hurmuzaki, IV!, p. 668. Pentru calitatea de episcop brăilean a lui Meletie, 
v, Ghenadie Enăceanu, o. c., pp. 298-300, 302. Pentru episcopii de Brăila, 
Iorga, Chiba și Cetatea- Albă, pp. 234-5. 

1 Studii și doc, V, p. Cuv. 
V. Melchisedek, Z. c. Cf, Jst. lt. rom. în sec. al XVII-lea, Y, p. 43 
Sciisoarea doctorului Scogard, citată. 
Bianu si Hodoș, pp. 119, 135-6 (n° 41). 


= eu 


www.dacoromanica.ro 


CLII VEACUL AL XVII-LEA 


de plecare, Părinţii mulțămiseră împreună domnescului lor 
găzduitor!. 

Se știe că în 1643 Patriarchul întări gramata sa din anul 
trecut, adăugindu.-i iscăliturile cîștigate; tot în 1643, el aprobâ 
cartea lui Movilă, pe care Meletie Sirigul o dresese la Sinod, 
dindu-i titlul de «Mărturisirea Ortodoxă» —'0pf63ofos pohorio 
Dar ea nu se tipări, cum fusese planul de sigur, în deose- 
bitele limbi ale popoarelor drept-credincioase, căci un al 
doilea Patriarch Partenie stricâ tot ce făcuse cel d'intăiui: 
Meletie Sirigul fugi în Moldova, unde Vasile Lupu, dinduii 
Scaunul Brăilei, îl îndemnă săi traducă din greceasca veche, 
pe care se vede că n'o prea ştia, în greceasca nouă, care 
era adevărata lui limbă?. Iar Petru Movilă tipări Catechismul 
său numai pe scurt, în rusește,—la Chiev, în 1645, supt titlul 
«Corp de învăţătură pe scurt»: cărticica fu foarte bine pri- 
mită, si alte ediții, tot rusești, apărură la Moscova (1646) şi la 
Lemberg, în nouatipografie de la Mitropolia Sfintului Gheorghe?. 

Ea n'a fost tâlmăcită însă în grecește, unde si prelucrarea 
lui Meletie aşteptă mult pănă ieși la iveală, cu banii Mare- 
lui-Dragoman Panaioti Nikussios, în acea Olandă tocmai de 
unde veniseră pentru Chiri! sfaturile rătăcitoare!. O Pravos- 
Zavnică Mărturisire, care e cea ieșită de supt îndreptarea 
Sirigului, face parte dintre tipăriturile muntene ale lui Antim 
Ivireanul, la sfirșitul veacului al XVII 5, 


Dar tot din învăţătura lui Petru Movilă, din dezbaterile 
sinodului din lași, pornește o cărticică a lui Varlaam, care 
a ieşit la iveală numai dăunăzi, În 1644, Vasile şi Matei, 
Domni dușmani ai aceluiași popor, se împăcară în sfârşit: Var- 
laam făcu parte din solia moldovenească prin care se înte- 
mei& frăţia“. Învățații din cele două eri, Mitropolitul Moldovei 

t Melchisedek, /. c., pp. 50-1. 

2 lst. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, 1, p. 53. 

3 Picot, hsta bibliografică citată. 

4 Legrand, Bbliogruphie hellimgue du XVI scle, II, p 202. 

5 Jst. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, Y, pp. 45, 415, 

$ Sirbu, Matei- Vodă Păsărabăs auswurtige Beziehungen, Leipzig, 1899, p. 
225; Studii st doc, IV, p. CCR. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURI MUNTENE ŞI MOLDOVENE CLIII 


şi cumnatul Domnului muntean, se văzură, în sfîrşit, și Var- 
laam găsi cu bucurie la Udriște Năsturel o sumă de «cărți 
nouă», si, între altele, ecărţulia mică» a Catechismului eretic 
din Bălgrad. 

El ceru cărticica de la Udrişte, acest «boiarin cinstit și 
slovesnicu, şi cu toată destoiniciia și înțeleagerea harnic, și 
drept pravoslavnic creștin, al doile Logofăt, și frate Doamnei», 
și se hotări a răspunde pe scurt îndemnului scurt al Calvi- 
nilor. Pentru aceasta-și aduse aminte de vechile discuții din 
1642 și se uitâ de sigur, nu prin Catechismul cel mare al luï 
Movilă, din care un exemplar pe rusește îi va fi stat la în- 
dămiînă, ci în resumatul care ieșise tocmai în acel timp la 
Chiev. Cele cîteva pagini de polemică împotriva Calvinilor, 
cari «pănă în șeapte mueri iaŭ şi-s tot popi», cari sint mai 
răi decit «păginii, Turcii, Tătarii», lovesc în părerile dușma- 
nului cu privire la icoane, — care nu sint idoli saii «bozi», 
strigă Varlaam —., cu privire la puterea credinţii pentru a miîn- 
tui, la fiinţa mai multor Biserici si la rostul maslului. Erudiţia 
e de împrumut, iar stilul foarte grei și încîlcit. Astfel încît 
cartea lui Varlaam — «Răspunsurile» lui, despre care mulți 
își făceaii mari ilusii—a trecut fără nici-o * înriurire în viaţa 
noastră religioasă și culturală 1. 

Pănă la 1645 însă, teascurile muntene și moldovene dă- 
duseră alte lucrări, acelea în adevăr de folos, şi la ele venim 
acum. 


7. TIPĂRITURI MUNTENE ȘI MOLDOVENE PĂNĂ LA 1653. 


Pe cînd tipografia moldovenească se pregăt a numai pentru 
lucrările ei viitoare, teascul muntean din mănăstirea Govora 
încheia în 1641, supt egumenul Silivestru «taha» (tachigraful), 
Psaltirea, care stătea de maï multă vreme în părăsire 2. În 
anul următor, meșterul Preda dădea într'un in-folio de «peste 
600 de pagini», o nouă Cazanie, pe care, supt controlul 'lui 
Udriște Năsturel, o tălmăcise, saii, ca săzicem ca dinsul, o 


1 V, mai sus, p. OXLV. Cf. Bianu si Hodoș, pp. 150-1, n° 48. 
2 Bianu si Ilodoș, pp. 106-7. 


www.dacoromanica.ro 


CLIV VEACUL AL XVII-LEA 


«scosese și primenise» din rusește, încă de la 1638 (7147), 
un ieromonah Silivestru, care e egumenul însuși. 

Originalul ei nu poate fi decit Cazania lui Petru Movilă, 
din 1637, care e alcătuită după Omiliile lui Calist. Cînd Sili- 
vestru s'a apucat de lucru, Cazania ardeleană nu ieșise încă, 
așa încît cuvintele din Predoslovia lui Năsturel despre cărțile 
ce momesc și ucid sufletul nu se pot raporta la această carte, 
E îndoielnic dacă Năsturel a avut vre-o-dată în mînă Cazania. 
destul de rară, de la 1580-1 — care n'avea nimic eretic în 
ea — sau cea, foarte rară, din 1564, unde de sigur se cu- 
prindeai lucruri ce trebuiau să pară otrăvitoare Logofătului 
muntean, care știa asa de bine rusește, care dată documentele 
scrise de el după computul moscovit de r'š Mart! și care 
va fi petrecut vre-un an-doi la Colegiul lui Petru Movilă, 
căci prin 1635-40 el era încă un om foarte tînăr. Acest atac 
împotriva cărţilor ortodoxe e însă, probabil, aruncat în treacăt, 
fără să aibă în vedere o ţintă anumită. 

Lucrarea fu complectată cu alte vre-o sută de foi, dreasă 
în unele pagini, schimbată pe 200 din ele, după o lungă ză- 
bavă, tot la Govora, fără să se spuie cine a prefăcut şi adaos, 
sai, dacă acel cineva e tot Silivestru, ce l-a îndemnat să jert- 
fească o aşa de mare parte din lucrul său mai vechiu. Lă- 
murirea e însă, se pare, destul de uşoară și destul de puţin 
cinstită Între 1642 şi 1644 ieşise Cazania lui Varlaam, și 
această carte e reprodusă în noua tipăritură munteană î, 
şi anume întreagă, afară de Viaţa sfintului moldovenesc Ioan cel 
Noii. Acest sistem se vede, de altmintrelea, și cu un alt prilej: 
războiul cu armele încetase între cei doi Domni, dar începuse 
un războiă, bogat în pradă, cu tipăriturile ! Tipograful e iarăși 
Meletie Macedoneanul, care dispăruse, cum s'a spus, încă din 
1640. De atunci el mersese în Ardeal, lucrase la Cazania din 
acel an și, după moartea lui Ghenadie, rivnise Vlădicia din 
Bălgrad. Superintendentul Geley îl chemase la cercetare du- 
hovnicească, nu fusese mulțămit de răspunsurile lui, dar că- 
pătase asigurarea că lucrurile ce nu le știe încă, le va învăța. 


1 Studii și doc., 1V, p. 651. 
2 Gaster, Chrestomatia, I, p XXXIX. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURI MUNTENE SI MOLDOVENE CLV 


Totuși Matei Basarab, bunul prieten al «Craiului» de peste 
munți, izbuti să înlăture pe Meletie, a cărui fugă îi stinghe- 
rise tiparul, și să facă a se alege bietul [lie Iorest, care trecu 
peste vre-o trei ani de la demnitatea sa archierească la 
temniţă și la chinuri 1. Nici cu acest prilej nu izbuti Meletie, 
căci cîrja se dădu lui Simion, ce-și zise Vlădica Ștefan. Atunci 
el se întoarse la Matei-Vodă, se uni cu un tipograf rus, cu 
un Sirb, cu un croitor din Ocnele-Mari și cu un al patrulea 
meșter, și, în mănăstirea Dealul, unde era acum egumen Var- 
laam Arapul, el dădu forma cea nouă a Cazanzei lui Silivestru?, 
Apoi nu se mai aude de dinsul. z 

Cazania lui Silivestru n'are decit o foarte slabă însemnă- 
tate literară. Limba din ea nu e mai bună decit aceia din 
Cazania pe care de puţin timp o tipăriseră din noŭ Arde- 
lenii și pe care aceasta avea vădit ţinta s'o înlocuiască. E o 
traducere cuvînt după cuvint, grea de urmărit, fără ritm, 
fără mișcare și mlădiere, lucrarea unui om care socotia că 
pentru a traduce din rusește în romănește nu se cere decit 
să știe cineva rusește și romănește. La întrebuințarea textului 
Evangheliei nu se vede niciodată înriurirea tălmăcirii stră- 
vechi. Ortografia însă rămîne acea care se impusese încă 
din veacul trecut. 


În Septembre 1642 se tipăria o Cazanie pe scurt, o cule- 
gere de «Învăţături preste toate zilele». Limba e mai vioaie 
decit acea din Cazanie, cu toate că se întîlnesc în ea cîteva 
forme care sună străin. Acel care se dă drept tălmăcitor e 
Melchisedec egumenul de la mănăstirea Uspeniei sai Ador. 
mirii Maicii Domnului din Cimpulung: el iscălește prefața, 
în care cetitorii sînt poftiți să se îngrămădească pentru a 
răsplăti mănăstirii cheltuielile făcute cu tipărirea acestor 
60 de foi: «Căci că, cum ar fi un negotitoriü care ar fi do- 
băndit o piatră de mult preț, carea să plătească o mie de 
galbeni, şi apoi să se vinză numai drept IO galbeni, deci 
apoi, de n'ară fi cumpărănd piatra aceaia fieșcare înţelept, ar 


1 Bunea, Vechile episcopii, pp. 86-94; Sate și preoți, pp. 50 și urm., 337. 
2 Bianu și Hodoș, pp. 144-7. 


www.dacoromanica.ro 


CLVI VEACUL AL XVII-LEA 


fi înșălăndu-se negoțătoriul acela, și lui singur foarte i-arü 
parea răă mai pe urmă, aşijderea va să paţă și cela ce, 
deaca va afla cartea acasta, și nu o va cumpăra, căriia cin- 
stea-i iaste mică, iară dăstoinicia-i iaste foarte multă și mare». 
Melchisedek a scris două scrisori de afaceri, care se păstrează 
și astăzi în Archivele Brașovului !: amîndouă sînt grecești, 
cu toate că Brașovenii ar fi înțeles mai bine ce e cu Țiganii 
mănăstirii cîmpulungene, dacă părintele ar fi scris romănește, 
Deci ar fi aplecat cineva să creadă că Melchisedek se laudă 
numai cu o carte pe care n'a făcut-o, dar o precupeţeşte; 
însă unele grecisme din lucrare îladeveresc autor, și, chiar în 
locul ce am adus înnainte, întrebuințarea cuvîntului cinste 
în înțelesul de pref, ca în grecește rusi, lămureşte asupra 
neamului din care făcea parte scriitorul. Melchisedek era, în 
adevăr, un Peloponesian sai un Moreot. 

Poate că publicul cărților religioase din Țara-Romănească 
na voit să-i dea «cinstea» de costande pe care o cerea, 
pentru că Melchisedek părăsi cu aceasta cultivarea limbii 
noastre. Tipografia de la Cimpulung, care nu e de loc mai 
rea decit acea de la Govora, strămutată apoi la mănăstirea Dea- 
lului, lucrează de acum cărți slavone, pe care i le cerea și Dom- 
nul, care dăduse, se pare, și slovele si ilustrațiile, destul de 
bune, făcute la Chiev poate. Ca să se vadå dacă nu e vorba 
de o simplă retipărire, publicația aceasta de a doua a lui 
Melchisedek ar trebui alăturată cu Antologhiul chievian din 
1637 si cu acel liovean apărut în anul următor. În apelul 
către cumpărători — «mai departe să știți și să ne credeţi 
că cu multă cheltuială am făcut această carte, fără împotri- 
vire să blagosloviți, nu fără cheltuială, ci cu preț destoinic 
să vă cumpăraţi această carte și, înveselindu-vă, să vă pară 
că ați căpătat-o în dar» — recunoaștem pe părintele Melchi- 
sedek; însă slavoneasca acelei Prefețe e a lui Udriște, care 
va fi făcut în satul săi Fiereștii și corectura. De altfel, tipo- 
grafii eraŭ Slaví, un Sirb și un Rus, care, acesta din urmă, 
lucrează apoi și cu Meletie Macedoneanul. 


1 Socotelile Brașovului, în Analele Academie? Romîne, NNI, pp. 204, 264. 


www.dacoromanica.ro 


LUCRĂRILE MI LROPOLITULUI VARLAAM CLVII 


8. LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VARLAAM ȘI ÎNRIURIREA LOR. 


În Moldova erai mai multe manuscripte gata de tipar decit 
în ţara lui Matei Basarab. Traducerile din cărţi bisericești 
slavone se îngrămădiseră. Ele se deosebesc printr'o limbă 
mult mai puternică, mai sunătoare și mai plină de viaţă, — 
însușiri care vor rămînea pănă acum vre-o douăzeci-treizeci 
de ani caracteristice pentru lucrările literare moldovene. Astfel, 
Cuvintul pentru curățire, Molitoelnicul din întăia jumătate a 
veacului al XVII-lea, din care sai dat unele extrase 1, înving 
orice altă operă de acest fel din 'Ţara-Romănească saii din 
Ardeal. 


Printre tălmăcitorii din Moldova, doi ni sînt cunoscuţi 
anume. Unul a fost un Logofăt, dar nu un Logofăt-Mare, 
nici măcar un Logofăt al doilea, ci un treti Logofăt, sau al 
treilea Logofât, care avea deci acea dregătorie puțin strălu- 
citoare, dar grea de îndeplinit, în care se cerea buna cunoș- 
tință a două sai mai multe limbi?. Eustratie știa slavonește 
şi grecește, fără să putem ști în ce chip își însușise aceste 
două limbi, căci viața lui e aproape cu totul necunoscută. 
Cu cîtva timp înnainte de venirea ca Domn a lui Vasile 
Lupu, el petrece la botezul fiului lui Lupul Hăbășescul, loan, 
împreună cu nașul, Vasile Banul Vornic, Ștefan Moimăscul 
și alți cîțiva 3. La 1639, el părăsise slujba, fiind numai un 
pașnic biv Logofăt între cărțile sale; ce sa întîmplat pe 
urmă cu dinsul, nu se mai ştie: a trăit însă destulă vreme 
ca să însemne cîteva observaţii pe un manuscript al cronicii 
lui Grigore Ureche, scrisă în 1647-8. Miron Costin, care se 
luptă împotriva părerilor lui istorice, nu l-a mai apucatt. 

Eustratie a făcut întăiu, fâră scop practic, fără îndemn dom- 
nesc, și numai pentru plăcerea sa, o «Pravilă aleasă», scoasă 
din Zonaras, din Vlastaris și din Harmenopulo și tradusă de 


V Gaster, Chrestomata, I, p. 45 şi urm., 80 si urm, 
Cantemir, Descriptio Moldaviae, pp. S1-2. 

Studii și Doc., VI, pp. 77-8, n° 23. 

Orășanu, Cron. moldoveni, pp. 98-9. 


è @ N 


www.dacoromanica.ro 


CLVII VEACUL AL XVII-LEA 


el de-a dreptul din «limba cia mai suptire și maï ascuțită 
de toate limbile, — ce să dzice elenească, cu carea aŭ toc- 
miti D|ujmnedzăii, de-aŭ cunoscutii aceștia întăi lumina Dum- 
nedzăirei, carea nu o potu să o înţeleagă fiecine, de nu vorü 
fi prea iscusiţ si deprinși cu dănsa»l. Cu același gînd de a 
da în romănește poveţe luate din hotăririle soboarelor, tra- 
duse Eustratie, de sigur pe atunci, Szapte taine a Besearecii, 
care cuprind lămuriri privitoare la deosebite întrebări de 
natură religioasă. 

Eustratie arată să fi fost prietenul lui Varlaam, a cărui hi- 
rotonisire ca Mitropolit o înseamnă el la sfirşitul manuscrip- 
tului săi de Pravilă din 1632. Varlaam el însuși n'avea cu- 
noștinţele unui treti Logofăt cum trebuie; era însă un bun căr- 
turar de slavonește, limbă pe care o va fi învățat la Secul. 
Încă fiind acolo, de sigur, el traduse Casania. 


Această traducere are o îndoită însemnătate. Întăiuă, ea nu 
e făcută după un singur original, ci, ca şi traducerea lui Eus- 
tratie, culege materialul din mai multe cărți, îl potrivește și-l 
adună în forma care i se părea mai potrivită pentru cetitorii 
săi: e deci, cum spune însuși, «adunată din toţi tălcovnicii 
Evanghelii, dascali Besearicii noastre». Apoi forma are o 
lărgime și un avint cum nu se mai întîmpină pănă atunci 
în literatura noastră religioasă, și cum nu se va intimpina multă 
vreme, pănă la tălmăcitorul muntean, necunoscut, al Învăță- 
turilor lui Neagoe-Vodă. 

Iată un loc din această carte măiastră: 

«Însă plănsulu acestora să va întoarce întru bucurie, că 
va sosi binele și cinstea lorü, și mărirea cia netrecută: atunti- 
ce să va arăta Domnul Isus Hristos pre nuări,— nu pre-aceștea 
nuări ce ploaă și întunecă soarele, ce pre-acei de aurii, în toate 
fealiurile de văpseale podobiţi, și frumoși, cu oști de îngeri 
nenumărați, și înnaintea lui să vori aduna toate limbile, și-i 
va gudeca cumii spune Svăniita Evanghelie... 

Cumui apa cea de ploae, ce să pogoară diîn nuări pre pă- 
măntă, în multe chipuri lucreadză, pre căinpi şi pre codri, în 


1 Bianu, în Col, Ju? Traian pe 1882, p. 216, 


www.dacoromanica.ro 


LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VARLAAM CLIX 


flori si în pomeţi, de le creaște și le înfrămșadză, albeaște și 
le rușeaşte, gălbeneaşte și mohoriţeaște, unele verdzi, altele 
albastre,—săvai că iaste apa numai intr'unü fealii, iară în 
multe fealiuri lucriadză, îndulceaște și amăraște, — asia și D[u]- 
h[u]lú Svăntă în multe chipuri lucreadză, ca apa spală și cu- 
rățeaște, spală și întăreaște» 1. 


Socotind bine, aceasta nu e alta decit limba de la țară, 
pe care n'o puteai stăpiîni străinii și Curtenii din Ţara-Romă- 
nească, dar care era singura limbă pe care o întrebuința, 
cu particularităţile ei dialectale moldovenești — Z pentru f —, 
acest fiii de ţeran care-și trăise pînă la bătrineță viața în 
mijlocul unui Tinut de țerănime mîndră și vitează. Cugetarea 
carților de învăţătură bisericească slavone trecuse data aceasta 
prin însuşi sufletul poporului romănesc; ea se născuse astfel 
din noŭ în graiul, scris aşa cum se vorbeşte, al starețului Var- 
laam de la Secul. 

«Tipariul cel domnesc» de la Trei Ierarchi fu consacrat 
de Vasile Lupu, după sfatul lui Varlaam, pentru răspindirea 
acestor trei cărți. Ele eșiră la lumină pe rînd: întăiă, la 
16432, traducerea lui Varlaam, supt titlul de: «Carte romă- 
nească de învățătură dumenecele preste an, și la praznice îm- 
părătești, și la svinți mari», apoi, în 1644, cele Seapte Taine, 
în sfirșit, la 1646, «Cartea romănească de învățătură de la 
pravilele împărăteşti și de la alte gudeațe», care e o pres- 
curtare după manuscriptul de Nomocanon al lui Eustratie. 
Pentru aceste tipărituri se întrebuinţă o frumoasă slovă grăun- 
tată, se lucrară, la Chiev sau la Lemberg, săpături în lemn 
limpezi şi bogate, înfățișind pe ocrotitoarea Moldovei, Sfinta 
Paraschiva, pe Domnul, stema ţerii și deosebite scene din 
istoria sfintă. 

E vrednic de luare aminte scopul pe care Varlaam arată 
să-l fi avut cu aceste lucrări. Mai întăi, trebuie să se ție 
în seamă că la lași nu sai lucrat—afară de decretul gre- 


1 Fo 27, 157. Reproduse și în Gaster, Chrestomatia, 1, p. 103 și urm 


2 Tiparul începu însă din 1641: sînt exemplare cu această dată; Bianu și 
Hodoș, pp. 536-7. 


www.dacoromanica.ro 


CLX VEACUL AL XVIFLEA 


cesc al Patriarchului Partenie — decît opere romănești, dintre 
care două poartă în slovele roșii ale titlului chiar această 
însemnare, înnainte de toate, că ele sînt pe limba teri. Nici- 
o carte slavonă n'a ieșit de supt teascul de la Trei lerarchi. 
Pe de o parte, ca un om cuminte, Mitropolitul Moldovei vă- 
zuse bine că nu poate face concurență volumelor slavone 
care se publicaă la Chiev și la Lemberg în condiţii mai bune 
și se puteai si vinde mai ieften. Pe de alta, cunoscînd scopul 
Calvinilor ardeleni, din vremea sa și din veacul trecut, de a 
predică prin Cuvîntul lui Dumnezei pe romăneşte o schimbare de 
lege, fiind unul dintre acei ortodoxi stricţi cari credeai în 
neapărata nevoie a limbilor sfinte, țiind ca slavona să stă- 
pînească singură în toată slujba, el era mulțămit că se pot 
căpăta de la prietenii de peste graniţă cărți nouă în slavonește. 

Dar el vedea foarte bine că vechea limbă bisericească se 
uită, cu toată școala întemeiată de Domnul săi, el vedea 
că toate popoarele Răsăritului încep a pogorî Scriptura «pre 
înțelesul oamenilor, păn aŭ început a scoate așeași ceneși 
pe limba sa, pentru ca să înțeleagă fiecine și să înveaţe și să 
mărturisească minunate lucrurile lui Dumnezei 1», El făcu 
deci o deosebire între cartea preotului și a mireanului. Celui 
d'intăiu îi dădu în slavonește, prin cumpărături de la Ruși, 
toată Scriptura, toate rugăciunile, toată slujba și tilcul; aces- 
tuilalt îi întinse, spre a-i lumina întunerecul minţii, spre a-i 
stimpăra setea de a şti și de a pricepe întrebările cele mai 
mari, — «cartea romănească de învățături», în care-i dădea, nu 
numai Cazania propriu zisă, ci, în parte, o nouă și strălucitoare 
tălmăcire a Evangheliei și o sumă de Vieţe de sfinți, dintre 
care ale sfinţilor ce ocrotiaii pe pămînt romănesc credincioși 
de limbă romănească erai atît de personal prelucrate, încît 
pot fi socotite ca adevărate lucrări ale lui Varlaam însuși, 
«Cartea de învățătură» era astfel cartea de cetire religioasă 
a mireanului, Antologia lui bisericească. 

Cît privește traducerile lui Eustratie, cu ele se urmăria altă 
țintă. Pănă atunci judecata se făcuse după bunul simţ, după 


` Prefaţa din 1643 


www.dacoromanica.ro 


LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VARLAAN CLXI 


cumintia judecătorului, răzimată de datină, pe «obiceiul pä- 
miîntului», nescris. Acum însă locuitorii ţerii se înmulţesc, bo- 
găția lor era mai mare. Străinii din multe părţi eraii aduși 
de interesele lor și aducea pîri, une ori foarte încurcate, în- 
naintea «județelor» moldovenești; viața socială nu mai înfă- 
tisa deci simplicitatea patriarchală de odinioară: ea cerea dez- 
legări pentru care n'ajungea tradiţia trecutului și înţelepciunea 
Domnilor și a boierilor. Cînd și cînd, cite un judecător va fi 
căutat în Nomocanoane, în Pravile, dintre care se păstrează 
unele manuscripte si la noi. Un Domn ca Radu Mihnea va 
fi deschis chiar adese ori pe Vlastaris, Harmenopulo și Zo- 
naras. Lucrarea de compilaţie și traducere a Logofâtului 
era în adevăr folositoare, căci nu dădea, ca Pravila de la Go- 
vora, numai prescripţii de canoane pentru clerici; ea trebuia 
să întregească știința şi pătrunderea celor chemaţi a des- 
curca și hotări pricinile. 

În prețuirea lucrărilor apărute la Iași mai trebuie să se ție 
samă de ceva. Ele nu sînt scrieri moldovenești, care să pri- 
vească pe Moldoveni. Ca si cărțile de propagandă din Ar- 
deal, ele se îndreaptă către tot neamul. Li se zice «carte ro- 
mănească>, nu «rumănească» — Varlaam va fi cetit Palza 
din Orăștia, va fi aflat cîte ceva despre Romiîni din cro- 
nografe și din convorbirile cu Logofătul-cel-Mare Toader 
Ianovici, prietenul săii, care cita pe Cicerone în scrisorile 
sale latinești adresate Bistriţenilor din Ardeal? ; în sfirșit 
el va fi fost înrîurit poate de 'Popaioi, cRomani», apoi 
«Greci bizantini», în limba grecească a evului mediu. În 
Prefaţa de la 1643, se spune că Învățăturile se îndreaptă 
către «toată semințiia romdănească pretutindene, ce să află pra- 
voslavnică, într'atastă limbă»; publicaţia e oferită cu miîni 
larg întinse, ca «un dară limbii romănești». 

Așa erai menite aceste cărți și așa aü fost în adevăr, 
căci vom vedea că Muntenii le-aii adoptat; reproducindu-le 
fără a o spune. 


Dar aceste tipărituri moldovenești sint foarte puține. De 


1 Doc. Bistrifer, |, p XOX. 


71304. Vol, VII. XI 


www.dacoromanica.ro 


CLXII VEACUL AL XVII-LEA 


la 1646 nu mai iese nimic la iveală. Totuși pe atunci tara 
stătea cu totul în pace și Domnia lui Vasile Lupu era în cea mai 
mare înflorire a eï. În 1645 se serbă cu o pompă împărătească 
nunta Domniței Maria, fata lui Vasile, șia Tudosiei Bucioc, 
întîia lui Doamnă, cu cneazul litvan Ianus Radziwill. Petru Mo- 
vilă, care veni însuși, cu toți frații săi!, sluji la Trei-lerarchi 
şi puse ca naș cununiile pe fruntea soților 2; el tipări la Chiev 
şi un «Cuvint duhovnicesc pentru căsătoria lui Ianus Ra- 
dziwilt cu Maria, fata Hospodarului Vasile» 3. 

Tot pe atunci, în 1646-7, Grigore Ureche, care părăsise 
Vornicia-cea-Mare și, ca Eustratie înnainte de dinsul, își trecea 
vremea cu cetitul cărților și izvoditul după dinsele, prefăcu 
în romănește vechile cronici slavone ale teri și le adăugi 
cu știri culese din izvoare străine £. 

Vasile plătia pe atunci datoriile Patriarchilor 5; Patriarchul 
de Constantinopol mazil Atanasie Patelarie se găsia în Iași 
la 1645, şi-și lăuda către Țar Domnescul oaspete în aceste 
cuvinte: «El este ajutătorul tuturor celor cari cer: Vistieria 
lui este deschisă și mila-i se revarsă îmbielșugată asupra tu- 
turor săracilor». Patriarch de Ierusalim fu pus Paisie, care 
fusese pănă atunci egumen la Galata și exarchul pentru ad- 
ministrarea moșiilor pe care Patriarchia le avea în Moldova; 
hirotonisirea lui se făcu chiar la Iași, de către Varlaam, ajutat 
de Atanasie al Romanului și de episcopul grec al Kassan- 
driei 1. Obiceiul închinărilor se întinsese foarte mult, si mă- 
năstirea lui Aron-Vodă lingă Iași se ținea acum de aceia din 
Chalke, de lîngă Constantinopol 8. Meletie Sirigul, așezat în 
Capitala Moldovei, episcop al Brăilei, era sfetnicul cel as- 
cultat în cele bisericești. Grec de neam, vorbind grecește cu 


1 V. Șincai, Chronica Rominilor, la anul 1644. 

2 Studii si doc., IV, p. CCX. 

š Picot, Z. z. Invitaţia la nuntă din partea lui Ianus, în ale mele Acre p: 
fragmente, 1, pp. 196-7. 

4 lst. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, Il, Excursul I. 

5 Melchisedek, Wożife, pp. 206-8. 
Zdid., p. 208. 
bid., pp. 209-10. 


a ~“ e 


Studii şi doc., IV, p. 31, nota I. 


www.dacoromanica.ro 


LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VARLAAM CLAIUI 


ai săi — amîndouă fetele, Maria și Ruxanda, scriii numai 
grecește ! — , el părea Grecilor din Răsărit ca un urmaș al 
Împăraţilor de odinioară?. Un fost episcop de Ohrida, 
Meletie, îl piri, tot în 1645,că el «ar fi voind ca, atunci cînd 
Sultanul se va duce cu războiii asupra ostroavelor Cretei și 
Maltei, să strîngă ostași și să se ducă la Constantinopol în 
Jocul Sultanului» 5, şi ambasadorul venețian de pe lingă Poartă 
povestește și el, la 15 April, de această pîră «că o coroană 
de aur, ca a Patriarchilor, trebuia să fie trimeasă în Moldova 
ca să încunune pe Domnul de acolo şi că, la ieşirea flotei 
turcești în Marea Mediterană, toți Mitropoliţii se îndatoriseră 
a strînge oaste pentru a-l chema la această Împărăţie» 4, 


Însă tocmai acest curent grecesc, care se revarsă din 
noŭ asupra Moldovei, era menit să distrugă pentru cîtva 
timp și cartea slavonă veche și începătoarea carte romă- 
nească. Pociațchi și călugării săi ruşi părăsiră peste citva 
timp şcoala de la Trei-lerarchi, şi în mănăstire intrară călu- 
gări greci, cari nu ţinură nici-un fel de școală. Varlaam, 
care merse peste puţin timp în solie la Cazaci, cari voiau 
şi prada terií si o altă pradă, pe Domnița Ruxanda, pentru 
Timuș, fiul Hatmanului lor ô, era bătrîn și nu mai avea gustul 
tălmăcirii cărților. Eustratie mai trăi, se pare, atita cit să facă 
însemnări pe margenea letopisețului celui noŭ al lui Ureche, 
mort în cursul lucrării lui?. Alți cărturari nu-i avea Mol- 

1 V. Studii si doc, VII, note explicative. Doamna Maria care iscălește în 
zapisul grecesc din 1644, e însă fata lui leremia-Vodă. Iscălitura ei trebuie 
să se cetească: «Maria Firleiowa W. S.>. Cf. Papiu, Tesaur, L p. 140. «W. 
S.» înseamnă: «Voevodeasă de Sandomir», 

2 V si Călătoriile patriarchului Macarie de Antiochia, traduse de d-ra 
Emilia Cioran, Bucureşti, 1899. 

3 Melchisedek, A/ozize, p. 209. 

4 Hurmuzakr, 1V?, p. 535, n° DOXXVIII. În genere, pentru Varlaam, v. și 


monografia d-lui Șt. Dinulescu, extras din Candela pe 1886. 

5 Uracariul, Ul, p. 285, 

€ Studii și doc. IV, p. CCXXXV. 

7 V. Ist. lit, rom, în sec, al XVIII-lea, IL, Excursul 1; Studi? și doc YIL, 
pp. 9-11. Manuscriptul, de unde s'a luat această Prefaţă, poartă azi nl 1445. 
în Bibl, Ac, Rom. Pentru Ureche, v, unele ştiri în notele explicative la docu- 
mentele volumului VII. 


www.dacoromanica.ro 


CLXIV VEACUL AL XVII-LEA 


dova de pe acest timp, și astfel tiparul se opri, ne mai avînd 
nici-o menire; el se opri aproape în același timp cînd înce- 
tează și tipăriturile lui Petru Movilă. 

Mitropolitul Chievului trăi pănă în 1646. Varlaam avu o 
viață mai lungă. Dar cînd Gheorghe Ștefan, Logofătul-cel- 
Mare, se ridicâ împotriva lui Vasile-Vodă, Varlaam se re- 
trase «la munte», şi biruitorul fu încoronat numai de epis- 
copul de Huşi 1. Acesta se numia Ghedeon și păstoriă încă 
din 1645 ; s'ar părea că Vasile-l făcuse învățătorul fiului săi 
Ștefăniță, care domni mai tărziă în Moldova, dar formula 
slavonă de «părinte și învățător al nostru», pe care Ștefâniţă 
o alipeşte odată de numele lui Ghedeon ?, e stereotipă si poate 
nu înseamnă și în acest cas decit respectul tînărului Domn 
pentru bătrînul Mitropolit retras la mănăstire. Ghedeon era și 
el de la Secul, unde a făcut si danii și unde a fost îngropată. 

Schimbarea lui Varlaam cu Ghedeon se făcu îndată după 
așezarea lui Gheorghe Stefan: în primăvara anului 1655, 
«robul lui Dumnedzăi Varlaam Mitropolit biv Susavschii» 
face o învoială cu călugării de la mânăstirea Neamţului €. 
Şi în 1657 îl mai vedem la Secul, avind numai grija moşii- 
lor si viilor sale pe care le lăsă mănăstirii de unde plecase 
şi unde se întorcea, pentru a se pregăti de moartea apropiată. 
La 18 August el își făcu diata din urmă?. El avea lingă 
dinsul la rr Maiii pe episcopul de Rădăuţi Sava, care ajunse 
în 1658 la Roman și poate chiar în cursul aceluiași an Mi- 
tropolit ° Sava era și el un fost călugăr de la Secul?, unde 
era deci mai multă învățătură si mai multă viață printre mă- 
năstirile timpului ; el trebuie să fi fost unul dintre ucenicii lui 


1 Studii st doc., IV, p. CCXLY. 

2 Document din 8 Iulie 1661, în Arch Statului, Weamg, n° 2517. wu$ H 
Sutaio nume, Cf, pentru Ghedeon și «Index zolkieviensis>, în Cazdela pe 1884, p. 753. 

3 Melchisedelk, MVozzze, p. 23. 

4 Neamt, n? 2507; Studii și doc, VII, Note explicative; Urechiă, în Az. 
Ac. Rom., X, p. 344. 

5 Urechiă, 2/27,, pp. 345-6. 

$ Melchisedek, Chron, usulu, 1, p. 222; Chron. Romanului, 1, pp. 277-8. 
V. Studii si doc., VII, Note explicative, 

1 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LVIII 


www.dacoromanica.ro 


LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VARLAAM CLXV 


Varlaam. Lingá ei doi se mai întimpină la acea dată și Nistor 
Batiște sai «Baptista», fii, credem, al vestitului Batiște Ve- 
velli, sfetnicul lui Radu-Vodă Mihnea, și al unei fete a lui 
Nistor Ureche. Încă din 1658, Varlaam nu mai era în viață; 
mănăstirea Secul se judecă, la 16 April din acest an, cu ne- 
poţii răposatului 2. El se dusese în sfirșit «în casa cea de 
lut a moşilor săi 3», și oasele sale zac supt piatra pe care și-o 
gătise, puind-o lingă zidul bisericii încă din 1642+. 


La 1658 însă Dosoftei era episcop de Huși5, acel Dosoftei 
care era să pornească o nouă mişcare de literatură reli- 
gioasă. Aceasta nu începu însă supt Gheorghe Ștefan. Pe 
vremea lui, se pot însemna ca oameni cu o învăţătură deo- 
sebită numai doi scriitori. 

Unul e mirean. La 1655, urmașul lui Vasile Lupu chemase 
înnapoi pe dascălii de la Chiev și întărise școala dela Trei- 
Ierarchi ê : ca unul ce avea multe şi strînse legături cu Ardealul, 
el va fi fost acela care a adus de acolo pentru latinește pe 
dascălul Simion, de la care a rămas o prelucrare a Cronicii 
lui Grigore Ureche; că Simion era «Ungurean» se vede din 
povestirile de origine ungurească pe care le adauge letopi- 
setul pe care-l prelucra, iar că scria după încetarea Domniei 
lui Vasile Lupu, se înţelege din felul cum îl amintește în 
Predoslovia sa, care sa găsit dăunăzi 7. 

Clericul e Antonie din Moldaviţa. El știa latinește și sla 
vonește, și era credinciosul lui Gheorghe Ştefan, printre to- 
varășii de fugă ai căruia, prin Germania, Suedia și Livonia, 
el se găsi, dar care nu-l părăsi, ca alții, nici pănă la moarte, 
în lanuar 1668. Domnul pribeag voiă să cetească, în singu- 
rătatea lui, carte pe limba ţerii lui depărtate, și, pentru a-I 


1 V. Studii și doc. V, p. 278. 

2 Arch. Statului, NVeamf, n? 2510. 

3 Prefaţa la Cazanie. 

4 Melchisedel, A2oz#e, p. 21. Și Sava a fost ingropat tot acolo; v. Notife, 
p. 22. 

è Melchisedek, Chron, Romanului, |, pp. 277-8. 

Š Uricarıui, IIl, pp. 283-5. 


T Studii și doc., III, p. 10 : «însămnănd pănă la Domniia lui Vasilie-Vodă». 


www.dacoromanica.ro 


CLXVI VEACUL AL XVII-LEA 


mingiia dorul, a scris Antonie, într'o slovă frumoasă, «Răs- 
punsurile» lui Varlaam, la care adause o nouă traducere ro- 
mănească a Psaltirii, al cărei autor poate să fi fost tot ell. 

Peste doi-trei ani erai să înceapă tipăriturile lui Dosoftei, 
adevăratul urmaș al lui Varlaam. Activitatea lui literară dă- 
duse însă și pănă acum unele din roadele ei, 


9. NOUĂLE TIPĂRITURI MUNTENE DE SUPT MATEI BASARAB. 

În anul 1646, cînd se încheie publicațiile romăneșt ale Mol- 
dovenilor, mănăstirea munteană a Dealului, unde era egumen 
Ioan din Gomioniţa, mănăstire din Bosnia, de unde trecuse 
la Atos, dădea, din porunca Mitropolitului Teofil, un /zzzz- 
ghiar, foarte împodobit cu chipuri: ale Domnului, Doamnei 
și unor sfinţi; se dovedia astfel că Matei-Vodă poate patronă 
cărți tot aşa de frumoase ca și rivalul săii de peste Milcov. 
Un S/ujebnic urmă în acelaşi an 2. După aceste cărți slavone 
se întilnește ceva în adevăr neașteptat: Udrişte Năsturel, 
care, pe lingă numele săi biblic de Uriil, își dă cu acest pri- 
lej pe acel greco-latin de Oreste — el era deci un slavonisant 
de modă, precum sînt astăzi francisanţii de modă cari-și trec 
vremea cu versuri simboliste cu pecete parisiană —, traduce 
din latinește în... slavonește vestita carte a nitajie? lu 
Hristos, şi o tipărește la Dealul, în «tipografia Domnească» 
— titlul era luat de la Moldoveni —, la 1647, primăvara š. 

Același Udriște tălmăci din slavonește în romănește, la 1648-9, 
totpe vremea cînd era al doilea Logofăt, vestita poveste a lui 
Varlaam și Ioasaf a lui Ioan Damaschin, de sigur după tipăritura 
rusească, a lui Petru Movilă. Dar lucrarea rămase în manuscript, 
și învățatul boier nu se cobori pănă acolo, încît s'o așeze în 
rînd cu publicațiile însemnate cu stema munteană a cumnatului 
săi 4, A publica astfel de lucruri profane ar fi fost același 


1 Manuscriptul se păstrează la Blaj, în minile păr. canonic I. Moldovanu, 
căruia i-a fost încredințat spre publicare de Exc, Sa Mitropolitul Victor. 

2 Bianu și Hodoș, me 49 și 51. Un Zac slavo-romănesc s'a scris 
peste puţin, supt Mitropolitul Ștefan, întrun splendid manuscript (Bibl Ac, 
Rom., n° 1790), 

š Ibid., pp. 158-9. 

+ Odobescu începuse a tipări opusculul, dar s'a oprit. Extrase in Gaster, 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURI MUNTENE DE SUPT MATEI BASARAB CLXĂXVII 


lucru ca si cum Sar fi dat în tipar acele Alexandrii şi Roj- 
danice și Albine și Flori ale Darurilor, acele minunate po- 
vești și frumoase anecdote și interesante lămuriri de semne 
în trupul omului, în visuri și în largul naturii, pe care le co- 
piaii pe întrecutele popi de sate și diaci din cei mărunți, și 
pe care cetitorii le sorbiaii, cu toate sfaturile de înfrinare ce 
li se dădeai de cărturarii cei mari si plicticoşil. 

În 1648-9 publicaţiile slavone se continuă prin Triodul, 
care fu scos cu cheltuiala Doamnei Elena, sora lui Năsturel? : 
ea oferi cartea lui Damaschin, Protos-ul de la Atos, care va 
fi venit pe acel timp prin ţară. Tipăritorul e tot călugărul 
Ioan, care nu mai avea însă egumenia Dealului, ci lucra jos, 
în cetatea de Scaun, în Tirgoviște. Mitropolit era încă de la 
începutul lucrării Ștefan, fostul episcop de Buzăi, si el arătă 
o mare dorință de a se însemna prin tipărituri, de a întrece 
în această privință pe înnaintașul săù Teofil. Îl îndemna cu 
atit mai mult la editarea de cărți slavone încetarea publi- 
caţiilor ruseşti din Chiev si Lemberg. El face să apară deci 
un Triod pentru post în 1649, o Psaltire, cu lucrul căreia se 
însărcină Grecul Melchisedek de la Cîmpulung, în 1650. 

În același timp însă, Ștefan. înrîurit de nouăle tipărituri 
ardelene, începute la 1648, făcu să se dea și cărți romănești. 
E însă firesc lucru că ele nu erai, ca în Ardeal, traduceri 
ale Cuvintului lui Dumnezei, care nu putea părăsi vechiul săŭ 
sicriii greoiii, al limbii slavone, ci, saŭ lucrări literare, saŭ — 
ceia ce e în adevăr noii în mișcarea de romanisare a Bisericii — 
cărți de slujbă. Frumoasa literă, frumoasele frontispicii nouă 
ale meșterilor munteni se întrebuințară de acum înnainte și 
pentru astfel de opere în «limba vulgară». 


Chrestomatie, 1, p. 129 şi urm, Pentru alt ms., v. Iorga, Manuscriptele mä- 
nästirit Cernica, în Bis. ortodoxă pe 1902; n° 52. V. si manuscrisele 2458, 
2470 ale Ac, Rom. 

1 O cărticică avînd acest cuprins, copiată la 1620 în satul Simpietru de 
lingă Brașov, e analisată, dîndu-se și extrase, de d I, Bianu, în Col. lur Traian 
pe 1883, P. 323 şi urm., p. 445 și urm. 

2 O soră a eï avea o foarte frumoasă casă la Vârăști (Ilfov). V. Călätornle 
luă Macarie de Antiochia, p. 211. 


www.dacoromanica.ro 


CLĂ VIII VEACUL AL XVII-LEA 


Începutul îl făcu un simplu diacon, cu numele de Mihail, 
care se îngrijia mult de felul cum i se va face slujba la 
moarte, căci văzuse că unii cetesc unele lucruri, alții altele. 
El cumpără deci un text slavon și unul grecesc, chemă pe 
lîngă dinsul «oameni cărturari buni și înţelepţi», se ajutâ cu 
ef, și duse la bun capăt lucrarea. Apoi o tipări într'o bro- 
șură de vre-o cincizeci de pagini și-i adause o scurtă Prefaţă, 
în care sînt pomenite şi rudele lui, pentru ca evlaviosul ce- 
titor să se roage pentru diînsele. Aceasta e «Cartea ce să 
cheamă Pogribania preoților mireani și a diaconilor». 

Cheltuitorul pentru cartea următoare, tipărită la 1651, e 
Mitropolitul însuşi, care pune chiar, în locul obișnuitei steme 
domnești, «semnulă carele iaste dat de la Dumnezăi prea- 
sfinților Mitropoliţi a Ţărăi Ugrovlahiei». Nu numai atit, dar 
Ștefan e şi traducătorul cărţii, intitulată: Mistirio saŭ Sa- 
crament, ale cărei elemente le-a scos din molitvenice grecești 
și slavone. El arată că a voit prin aceasta să lămurească pe 
preoţii săi asupra tainelor, ca să nu li se mai aducă ocara 
că, din «grosime şi grubie», nu li înţeleg rostul. Deocamdată 
dă tainele de căpetenie: botezul și mirul. Vor veni apoi, cu 
alt prilej, și celelalte cinci taine 1. 

Legătura între această operă și cele «Șeapte Taine» ale Lo- 
gofătului Eustratie e vădită. Ștefan s'a inspirat de la treti 
Logofătul moldovean. De alminterea, un scriitor care, ca 
dînsul, zice: Biserică Muntenească și Țară Muntenească — 
în loc de Biserică și Țară-Rumănească — s'ar părea a fi din 
Moldova. Aceasta ar dovedi-o și rivna lui de a da clerului 
ce-i era supus cărți pe limba lui: «nu cum aŭ fostă pănă 
acum slavoneaște tipicurile, carele nu le pot ști cinstiții și 
cuceriții preoți, pentru nesebuiala lor, ce tot rumăneaște toate 
pre răndiă». Stilul are toate însușirile puternicului stil mol- 
dovenesc din acest timp, şi aceasta ar mai fi încă o dovadă. 
Însă, în Prefaţa de la «Îndreptarea legii» din 1652, tălmă- 
citorul, îndreptindu-se către Ștefan ca să-i mulțămească, lă- 
mureşte că acesta era «deîntr'uni loci ca acela și satii de 

1 V. Bianu și Hodoș, pp. 178-94. O a doua parte din Mistirio am găsit-o 
copiată elegant într'un manuscript de la mănăstirea Cernica. Astăzi ea se 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURI MUNTENE LE SUPT MATEI BASARAB CLNIX 


josii alü Ungro-Vlahiei»!: aș crede că acest Muntean trecuse 
prin vre-o mănăstire moldovenească, unde va fi primit școala 
cea nouă si bună a lui Varlaam. 


Precum «Mistirio» atirná de cele «Şeapte Taine», astfel și 
marea lucrare tîrgovişteană a «Îndreptării legii» porneşte de 
la tipăritura moldovenească a lui Eustratie asupra Canoanelor 
si legilor împărătești. 

Ștefan voiă să se dea judecătorilor și cetitorilor munteni 
o culegere completă a hotăririlor de sinoade si de Împărați. 
El căpătă textul, pe care-l căutase în zădar la Constanti- 
nopol, de la Vistierul al doilea Gheorghe Carida din Trikke, 
pe care-l aşteptă, în 1655, o moarte grozavă din partea Sei- 
menilor răsculați ?; volumul cuprindea «judecata toată ar- 
hierească și, lăngă dinsa, si înpărătească, cu toate canoanele 
ale Sfintelorii Săboară și Apostoli, și a Marelui Vasilie, și a 
altorii dumnezeești și sfinți Părinţi, înpreună cu theolog (sic) 
dumnezăeștilorii bogoslovi, — scoasă şi tocmită cu porunca și 
învățătura blagocestivului Înpărat chir loanni Comninuli, cu 
mare si multă socotință, de pravoslavniculi întru dascali 
diacon si păzitoriulii de toată pravila si canoanele Marii-Be- 
searici, chir Alexie Rodinu[l]». Pentru a face traducerea «dă 
pre ellineaște pre cuvinte proaste rumăneaște», Ştefan alese 
pe un călugăr din Ardeal, pe un «Panonian», cu numele 
de Daniil «Andrean» saü Andrian, Adrian, școlar al lui Ig- 
natie Petritzi și al lui Panteleimon Ligaridis, acesta din urmă 
«teologul» lui Matei-Vodă, precum Sirigul era «teologul» lui 
Vasile Lupu 3. Acesta înfățișă lucrarea, întovărășită de o Pre- 


află în Bibl Ac. Rom. D. Bianu a tipărit-o în Apendicele la Discursul săii de 
intrare în Academia Romînă: Despre zntroducerea anb românești în Biserica 
Românilor, Bucureşti, 1904. Nunta de care e vorba, pare să fie a fetei ce- 
lei mai mari a Ducăi-Vodă cu fiul luï Radu-Vodă Leon (v. Constantin Că- 
pitanul Filipescul, ed, lorga, pp. 158-9). Atunci era încă Mitropolit Ștefan. 
căci 'Teodosie-i luă locul abia la 21 Maiŭ 1668 (Studi? si doc, V,p. 629, 
nota 1). 

1 bid., p. 192. 

2 V. Studii si doc., IV, p. CCLXIL; Constantin Căpitanul, p. 133, nota 1. 

3 2st. du. rom. în sec. al XVIII-lea, Y, p. 30. 


www.dacoromanica.ro 


CLXX VEACUL AL XVII-LEA 


faţă foarte umilită, în care se califică însuși de nevrednic, 
de «maï micul, prostulii și plecatul prah de suptă picioa- 
rele cinstite ale Sfinţiei Sale». Lui Ștefan îi plăcu opera lui 
Daniil, şi el scrise pentru dînsa o lungă întroducere, în care 
vorbește de felul cum sai alcătuit legile împărătești, cu 
amănunte și nume stilcite care trebuiaii să umple de mirare 
pe oamenii din vremea sa. El comandă apoi ilustrații așa de 
frumoase, sfinţi, soboare împărătești, cum nu se mai văzuseră 
pănă atunci la noi, şi dădu totul meșterilor tiparnici, carii 
aduseră la 1652 un splendid volum de aproape 800 de pagini 1. 

Daniil, care s'a învrednicit a fi mai târziu Mitropolit în Ar- 
deal, de la 1654 înnainte2?, a dat fără îndoială o traducere 
bună. Dar, om fără o învățătură mai deosebită, el nu s'a 
priceput să schimbe în compilaţia, cu totul fără formă, pe 
care io dăduse Mitropolitul. Pe lingă aceasta, avînd la în- 
dămînă Cartea de învățătură a lui Eustratie, el n'a tradus 
din noŭ, ci a îndreptat numai — și nu răi — traducerea pe 
care o dăduse acesta, cuprinzind astfel în noua Pravilă mun- 
teană, de şi în altă orînduire, tot Nomocanonul moldovenesc. 
Pe cînd însă opera lui Eustratie, bine împărțită 5, a putut fi 
întrebuințată în judecăți, amestecul greoiŭ și fără nici-o so- 
coteală pe care-l tălmăcise întocmai Daniil, n'a avut alt rost 
decit acela de a fi cetit, și mai ales privit cu acea admiraţie 
pe care o inspiră cărțile voluminoase celor foarte mulți cari 
n'aii nici chemarea, nici aplecarea să le deschidă. 

Tot în 1652, o traducere a Zîrnosaniei, făcută după gre- 
ceste și slavonește tot de Mitropolitul Ștefan, închidea șirul 
tipăriturilor muntene. În 1653, începea războiul pentru scoa- 
terea lui Vasile Lupu; urmai tulburările Seimenilor. În 1654 


1 Retipărit de Misail și Blaremberg în 1871 și de Bujoreanu, în Co//ecfiune 
de legiuari, II. Cf. Pic, Dre rumanaschen Gesetze und ihr Nexus mit dem byzan- 
tuni]schen und slavischen Recht, Praga, 1886 (o dare de samă).— Ms. Pravilei in- 
tăia, de la Govora, iscălit de eMoxalie Mihail», e astăzi n! 2471 din Bibl. Ac. Rom, 

2 Bunea, Vechile episcopii, p. 110 și urm. Apoi el se întoarse în Țara- 
Românească, unde apare citva timp ca episcop de Strehaia, titlu noii, creat 
numai pentru el. V. Bianu, Episcopia Srehazel, în An. Ac. Rom. pe 1904. 

3 V. Xenopol, Zst. Romilor, LV, p. 163 si urm. și mai ales C Popo- 
vici, în Cazdela, an V. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE ARDELENE CLXXI 


Matei-Vodă se stîngea, luînd cu dînsul pacea, bogăția și 
grija de carte și învățătură. 


10. TIPĂRITURILE ARDELENE, 


Pe cînd Moldova tipărește cărți de cetire, iar Țara-Romă- 
nească opere slavone sai slujbe pe romănește, împreună cu 
lucrări de «concurență» față cu acelea apărute în Iași, Ar- 
dealul începe a da un al doilea șir de cărți sfinte, pe care, 
ce e dreptul, n'avu răgazul să-l ducă la sfirsit. 

Aceste tipărituri sînt însă — ceia ce nu fusese toate pu- 
blicaţiile din veacul al XVI-lea — traduceri nouă, făcute anume 
pentru cetitorii din acest timp. Cetitorii aceștia sînt înțeleși 
întrun chip tot așa de larg, cum înțelesese Coresi și urmașii 
săi pe cetitorii lor. Nu e vorba numai de Rominii dintro 
ţară, ci de Rominii de pretutindeni, — deci de întregimea 
neamului. Și Varlaam spusese că vrea să vorbească tuturor 
celor ce aü graiul săi, dar acest gînd înnalt se exprimă 
mult mai deplin, mai puternic şi mai frumos în aceste cu- 
vinte ale Prefeţei puse de Mitropolitul ardelean Simion Ștefan 
înnaintea AVoz/ai Testament din Bălgrad (1648): «Ačasta 
încă vă rugămii să luaţi aminte că Ruminii nu grăescu în 
toate țărăle într'un chip, încă neci o ţară toţi întrun chipi; 
pentr'aceaia cu nevoe poate să scrie cineva să înțeleagă toți, 
grăindă un lucru unii întrună chipii, alţii întraltu chipü: aŭ 
veşmănt, aü vase, aŭ altele multe nu le numescu întrun 
chipii. Bine știmu că cuvintele trebue să fie ca banii, că 
banii aceia sănt buni carii iîmblă în toate ţărăle, asia si cu- 
vintele acealea săntii bune carele le înțelegii toți. Noi, dereptü 
aceaia, ne-ami silit, de în căt am putut, să izvodim asia cum 
să înțeleagă toţi; iară, să nu vorů înțeleage toţi, nu-i de 
vina noastră, ce-i de vina celuia ce-aii răsfirat Rumănii 
priîntr'alte țări, de ș'au mestecat cuvintele cu alte limbi, de 
nu grăescu toți întruni chipi.» Programul și nevoia unei 
limbi literare unice pentru toți Rominii nu se puteai arăta 
mai bine decit în aceste rînduri ale Mitropolitului bălgrădean. 

Gheorghe Rakóczy I-iu, prietenul lui Matei-Vodă, se apropia 
de sfîrşitul stăpînirii sale, cînd el îndemnă pe Simion Ștefan 


www.dacoromanica.ro 


CLANII VEACUL AL XVII-LEA 


să dea credincioșilor săi un Noii Testament pe romănește. 
Mitropolitul însuși nu era un cărturar, cu toate că știa să 
scrie foarte limpede limba sa ; fost călugăr în mănăstirea de 
lingă Mitropolie, el n'avuse unde să capete știința de slavo- 
neşte şi grecește pe care de o bucată de vreme o aveai 
aceia dintre prelaţii romîni ce se socotiai învățați. El dădu 
sarcina traducerii celei nouă călugărului Silivestru, venit din 
Țara-Romănească, unde făcuse acele traduceri din slavonește, 
slabe, luate cuvint după cuvint, pe care le cunoaștem, 

Simion Ştefan se laudă că, nemulțămit cu lucrarea lui Sili- 
vestru, s'a apucat însuși «a posledui, și, unde n'a fost bine, 
ami isprăviti și ami înplută și amii tocmită din cătă ami 
pututii» : el ar fi întrebuințat traducerea slavonă din Moscova 
și traducerea lui Ieronim, dar sa ținut mai mult de textul 
grecesc. El a mai pus și resumatul, «șuma», care va ajuta 
pe cei ce caută. Sigur de lucrul săi, el poftește pe cetitori 
să compare cu «<izvoadele», căci numai atunci «veţi afla pe 
ce cale ami îmblatii». 

E aproape sigur că Mitropolitul a făcut o parte din aceste 
lucruri prin alții. Dar că a fost o prefacere a scrisului lui 
Silivestru nu rămîne îndoială. Stilul Voulu? Testament din 
Bălgrad nu e acela al Cazanzez muntene: scurt și cuprin- 
zător, energic și bine rostit, el samănă cu al Paz din 1582. 
Mlădierea moldovenească lipsește, dar, așa cum este, aceasta 
era cea mai bună formă romănească pe care pănă atunci o pri- 
mise vre-o parte din Scriptură. Litera măruntă, fină, elegantă, 
podoabele cumpătate, săpate după gustul apusean, eraă și ele 
vrednice de această minunată carte, care putea, astfel, să apară 
ca produs al unei tipografii princiare. 

În ceia ce privește limba, nu e nici-o deosebire între Voz 
Testament din 1648 și Psaltirea care ieși în aceleași con- 
diții la 1651. Dar aceasta e și mai precisă și mai exactă, ca 
una ce e tălmăcită de-a dreptul după «limba jidovască». Cei 
ce aü îndeplinit această sarcină de învăţat, nu și-aă scris nu- 
mele, dar pe lingă dînșii Mitropolitul, același Simion Ştefan, 
a avut numai rostul de sfătuitor, şi nici Predoslovia nu e 
făcută în numele lui, ci în al tălmăcitorilor necunoscuţi. 


www.dacoromanica.ro 


SCRIITORI Nol MOLDOVENEŞTI CLĂXIII 


Pe cind cîrmuia însă în Ardeal Gheorghe Rákóczy al Ilia, 
tiparul din Bălgrad dădu, la 1656, un Răspuns la cărticica 
războinică a lui Varlaam, supt titlul de «Scutulă catichiz- 
mușului cu răspunsu den Scrăptura Sv[ănjtă înpotriva răs- 
punsului a doao țări fără Scriptură Sv[an]tă». Pe atunci starea 
Mitropoliei ardelene era cu totul neorînduită, și nu s'ar putea 
spune că acest noi strigăt de luptă a pornit de la Daniil, 
care se pare că păstoriă pe atunci: o dovadă că autorul e 
altul, se află și în marea învățătură în ale Scripturii de care 
el dă dovadă, pe cînd se știe că Daniil, călugărul Daniil An- 
drean Panonianul din Tîrgovişte avea abia slabele puteri ale 
unui traducător mijlocii. Însă la 1656 era superintendent 
calvin acel Gheorghe Csulay, care, ca pastor al Curţii, chel- 
tuise pentru tipărirea «Catechizmușului» atacat de Varlaam ; 
ajungîndu-i la cunoştinţă, cam tărziii, ce e dreptul, combaterea 
acestuia, el alcătui de bună samă însuși învățatul răspuns, pe 
care-l tălmăci pe romănește, destul de stingacii, un preot 
oarecare, dintre cei foarte mulţi cari nu se deosebiaü supt 
raportul religios de calvinii cuceritori !. La răspingerea ar- 
gumentelor lui Varlaam se adause și întreg Catechismul, așa 
cum el fusese tipărit întăia oară, la 1640 ?. 

Îndată începea lupta lui Gheorghe Rákóczy al Ile cu 
Turcii, frămîntările pentru Coroana Ardealului. În acest văl- 
mășag, activitatea literară încetă si aici, cam în același timp 
cînd ea se opria în 'Țara-Romănească. 


11. SCRIITORI NOI MOLDOVENEȘTI: NICOLAE MILESCU. 


Pe vremea lui Gheorghe Ştefan încă apar în Moldova doi 
cărturari: un cleric și un mirean. 


1 O ediție nouă a cărţii a dat-o G. Bariţiă, supt titlul: «Catechismulu cal- 
vinescu, impusu clerului si poporului romanescu sub Domnva principiloru Georgiu 
Râkoczy I. si IL. ; Sibiü, Kraft, 1879; cf. Bianu și Hodoș, p. 537, n° 64. 

2 «Cor, Gheor. Mol.» de la sfirșit înseamnă «Correxit Gheor[ghe] Mol[nár°]. 
— Și catolicii tipăriră un Catechism pentru Romini, la Pressburg: traducerea 
se fâcu după lucrarea lui Paul Canisius, — vestitul Lesuit, a cărul amintire s'a 
serbat dăunăzi, — de un cleric din Caransebeş, în 1636. V. Socotelile Brașovului, 
p. 187, nota 2, după Archiu f. siebenbuirgische Landeskunde, N. F., XIX, p. 
620. — V, si mai departe, £piloeul. 


www.dacoromanica.ro 


CLXXIV VEACUL AL XVII LEA 


Mireanul, fost ucenic al școlii lui Vasile Lupul, era cel mai 
învățat din doï» Ştia bine latinește, grecește si slavonește, 
ceia ce pe atunci formă pe un doctus trium linguarum în Ră- 
săritul slavo-romîn. Era foarte harnic, potrivit pentru misiuni di- 
plomatice grele și pentru obositoare călătorii de cercetări, pentru 
tălmăciri răpezi, trebuincioase unei Cancelarii de Stat. Pe lingă 
aceasta, de şi menit să fie numai compilator în toată viața 
sa, el dă, prin alegerea pe care o face, un caracter personal 
compilaţiilor sale. Îi plac subiectele ciudate, tainele, prooro- 
ciile și superstiţiile, în care crede din toată inima și pe care 
caută să le răspindească, El poate fi foarte credincios stă- 
pinilor săi, dar pentru Moldova însăși, pentru țară, viaţă și 
limbă, n'are nici-o aplecare deosebită. Astfel, el ajunse a cu- 
lege știri prin China pentru Țarul rusesc, după ce-și petre 
cuse toată copilăria şi tinereța între Romini. Acesta e Ni- 
colae Milescu Spătarul, a cărui soartă și muncă sar învred- 
nici de un mai mare loc aici, dacă, fie și în cea mai mică 
măsură, condeiul lui neobosit ni-ar fi folosit și nouă. 

Marele povestitor Neculce, care a trăit și el în Rusia din 
pomana Împăratului creștin de acolo, dar care n'a mai 
apucat pe Spătar, mărturisește că Nicolae era un boier din 
Ținutul Vasluiului!. Lămurirea e adevărată: în 1693 se iscă- 
lește într'o mărturie privitoare la satul Jigoreni din părțile vas- 
luiene un Spătar Ștefan Milescul, care e de sigur o rudă a scrii- 
torului?. Fratele lui Nicolae se chema Postolachi și era Uricar: 
în adevăr, un Apostol Uricariul scrie supt Gheorghe-Vodă 
Ghica acte în 16585; în 1661 găsim pe un «Postolachi vtori 
Spătar» ; cred că același boier ajunse la 1668 Mare-Păharnic?. 

Nicolae Milescu va fi fost întrebuințat întăii la capuchehaie- 
licul moldovenesc din Constantinopol. Întors în ţară, el văzu 
sfărimarea Domniei lui Gheorghe Ștefan, dar nu întovărăși 


1 Letopiseze, Il, p. 190. 

> Stud? sl doc, VI, p. 95, n° 109. 

3 Bibl, Ac. Rom., doc. 73/LXI, 78[|LXD 111/LXXXIII. Cf Sbornicul Mitro- 
politului Gheorghe, reprodus și în Uricariul, l, p. 402. 

4 Ibid, doc. 27|LVI. 

5 Studiť si doc, VL, p. 87, ñ° 59. 


www.dacoromanica.ro 


SCRIITORI NOI MOLDOVENEŞTI CLXXV 


în străinătate pe bietul pribeag, și acesta nu se folosi deocam- 
dată de știința lui de limbi, în deosebitele sale solii, în care 
erai cereri de intervenţii în folosul săi pe lingă Poartă și, 
pe lingă ele, destulă cerșetorie. Supt Gheorghe Ghica, el purta 
titlul de Spătar, dar Spătăria lui nu era cea Mare, cia doua 
sai a treia!. Odată Ghica.-l trimese în Ardeal la Acațiu Barcsai, 
care se lupta pentru stăpînire cu Gheorghe Rákóczy al II-lea ; 
el avea cu diînsul o mie de oșteni?. 

Cum se împăcase cu Ghica, așa se împăcă Nicolae Spă- 
tarul și cu urmașul acestuia, Ștefăniță fiul lui Vasile Lupu. 
Acesta-i arătă mare dragoste: îl lua cu dinsul în trăsură, îl 
ținea lingă dinsul la masă, și chiar <giuca cărți cu dinsul» s. 
Se zice că Nicolae, sătul de atîta bine, sar fi înțeles cu pri- 
beagul muntean Constantin-Vodă, care se afla în Polonia, 
de unde rivnia, fără nici-un drept, Scaunul moldovenesc. 
În Ianuar st. v. 1661, «Costantin Șerban, cu mila lui Dumne- 
zeă Domn al Moldovei», dădea din lași porunci către dre- 
gătorii săi, înnainte de a lua înnapoi drumul hotarului +, dar 
Milescului nu-i era dat să se bucure în pace de trădarea lui: 
glumind poate, în acest chip sîngeros, asupra poreclei de 
Cîrnul ce se dădea lui Constantin-Vodă, însemnat la nas pen- 
tru că vinase Domnia, Ștefăniță făcu și din Nicolae un Cîrn; 
hangerul chiar al Domnului sluji pentru această slutire 5. Ne- 
norocitul fugi în lume, ca să-și dreagă nasul și norocul: el 
întîlni în rătăcirile sale pe Gheorghe Ștefan, și în 1667 era 
primit la Stockholm, ca Trimes al fostului Domn, «Nicolaus 
Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae» ; aici el dădea 
ambasadorului frances, un jansenist, o mărturie despre credința 
Bisericii Răsăritului în ceia ce privește «transsubstanțiaţia și 
alte cîteva puncte controversate», întitulind scurta sa lămurire, 
scrisă întăii grecește: «Enchiridion sive stella orientalis occi- 


V Cantemir, Descriptio Moldaviae, pp. 82-3. 

2 Miron Costin, p. 361. 

3 Neculce, } c. 

4 Studir şi doc, IV, p. OCCIX, nota I. 

Neculce, Z. z. Mitropolitul Gheorghe pretinde că Nicolae ar fi trecut la 
Grigore Ghica şi că acesta ar fi făcut din el capuchehaiaua sa (Urizariul, l. c). 


www.dacoromanica.ro 


CLXXVI VEACUL AL XVII-LEA 


dentali splendens», «Manual sau stea răsăriteană strălucind 
în Apus». Îniulie, Ludovic al XIV-lea răspundea lui Gheor- 
ghe Ştefan pentru scrisorile aduse de «le Baron Spatarius, cy- 
devant vostre Gencral»?. În Ianuar 1668, Gheorghe-Vodă 
muria la Stettin, si «Baronul Spatarius» era liber. 

Neculce crede că el s'ar fi întors în Moldova pe vremea 
lui Iliaș Alexandru-Vodă. Apoi ar fi plecat de «ruşine». E 
mult mai de crezut că el n'a mai întîlnit prieteniile și îm- 
prejurările prielnice de odinioară. Acum, în noua sa pribegie, 
Nicolae nu mai apucă spre Apusul care avea destui oameni 
învățați mult mai buni decit dinsul, ci se duse în Rusia, 
unde învățătura era încă un lucru de tot rar. 

Aici el se adăposti pe lingă puterniculboier Artimon Mat- 
veiev, şi acesta-i găsi destule ocupații în slujba Țarului Alexie. 
I se dădu o dregătorie pe lingă biuroul ambasadorilor: astfel, 
el traduce în Septembre 1674 un discurs al ambasadorului 
polon. În același timp, i se cereau de la Curte felurite tra- 
duceri din grecește, pe care în Moldova nu se gîndise a le 
face pe romănește, fiindcă nimeni nu-i ceruse aceasta ; lite- 
ratura rusească începătoare căpătă astfel de la dinsul un 
dicționariii grec-latin-rusesc, o carte de aritmetică, întitulată 
Artimologhion, o carte despre tilcuirea proorociilor?, o cule- 
gere de «cărţi ale Domnilor», un cronograf, pe care-l numește. 
cu iubirea lui pentru titlurile întortochiate: « Vasiliologhiu», 
un tratat despre Muse și artele liberale, o «carte despre Sibile», 
o descriere a Sfintei Sofii din Constantinopol, o lămurire a 
ieroglifelor, o lucrare a patriarchului Macarie de Antiochia. 

În 1675, primăvara, Milescu porni apoi într'o mare solie la 
Împăratul Chinei, în tara căruia, de sigur, nu mai călcase 
Moldovean pănă la acesta. La 2 Maiii el era în Tobolscul 
Siberiei. El iși îndeplini cu bine misiunea, si din notele ce 
strinse ina cursul ei, alcătui apoi trei lucrări: una cuprindea 


t Reprodusă în «La perpetuit€ de la foy de l'église catholique touchant l'Eu- 
charistie», Pais, 1669, II, p. 50 şi urm, 

2 llurmuzaki, Sul. 11, p. 254, n!° CCCLXXIV-V. 

3 Un manuscript despre aceasta fu găsit de patriarchul Macarie de Antio- 
chia în 'Țara-Komănească, V, Călătorie lui, trad. d-rei Cioran, pp: 167-8. 


www.dacoromanica.ro 


SCRIITORI NOP MOLDOVENEŞTI CLXXVII 


pe scurt calea pănă la Peching, cealaltă întorsul; iar cea de-a 
treia era o descriere bogată a Chinei, în care se întrebuințată 
şi lucrări mai vechi, de la a lui Marco Polo, Veneţianul din 
veacul al XIII-lea, pănă la călătoriile mai nouă !. «Nimeni», 
scrie cu mîndrie, Cîrnul, «nimeni pănă la mine n'a văzut cu în- 
grijire şi n'a descris locurile dintre riul Obi și însăşi China». Cer- 
cetarea lui a provocatun șir de măsuri pentru deschiderea și 
asigurarea drumurilor în aceste regiuni pănă atunci necunoscute. 

Toate trele descrierile eraii însă rapoarte oficiale, si ele 
naŭ văzut lumina. Dar în 1689, Patriarchul Dosoftei din 
Ierusalim, așezat în ţerile noastre, trimetea Spătarului o 
scrisoare prin care se cerea de la dînsul pentru «patrie» — 
în sensul Patriarchului — o povestire despre China în felul 
povestirilor lui Pausanias si Tucidide. Cînd însă Hrisant 
Notaras, nepotul lui Dosoftei, trimes la Moscova pentru ca să 
cumpere slovă tipografiei lui Antim Ivireanul, se întoarse în țară 
în 1694, el aducea cu sine numai o traducere parțială pe 
care însuşi o făcuse, întregind-o cu știri din raportul de 
misiune al lui Teodor Baicov (1653) și din experiența unor 
persoane cunoscătoare pe care le aflase la Moscova; ea fu- 
sese revăzută și îndreptată de autor. Această Kitato. Bovhehovâa, 
China supusă, si notele asupra drumului păna la Peching aŭ 
ajuns cunoscute în manuscript pe această cale; ele nu s'aii 
tipărit decit în timpul din urmă, și aceiaşi a fost soarta părții 
pe care n'o tălmăcise Hrisant 2. 

În 1694 Spatarul era la sfîrșitul zbuciumatei sale cariere. 


1 V. cartea mea Räzborul din Extremul Orient China, Japonia, Rusia 
Astatică, București, Socecii, 1904, partea a HI-a 

2 Gh. Sion a dat, după însărcinarea Academiei Romîne, în Aza/e/e eY, X, 
o traducere romănească după grecește — manuscriptul întrebuințat e al Biblio- 
tecii Centrale din lași — a călătoriei la Peghing. Un alt ms., în posesia d-lui 
Sofocle kconomos, din Atena, e citat de Legrand, în Brólrothègue grecgue vulgaire, 
IIL, 1881, pp. XXxXIIFlIV. Un al treilea se află în Biblioteca mitocului Sfin- 
tului Mormiînt la Constantinopol, același, ##:Z, p. xxx iv Arseniev a tipărit 
în 1882 aceleași note de drum în rusește, extra» din Memoriile societăţii im- 
periale geografice rusești, secția de etnografie, 1X, fascicula 1-iă. Tot Arseniev 
dădu, în 1896, notele celelalte, complectîud astfel cunoașterea călătoriei , extra» 
din Memoriile secţiei Orenburg a societății imperiale geografice ruseşti, Ktrrtr, 


71304. Vol. VII. XII 


www.dacoromanica.ro 


CLXXVIII VEACUL AL XVII-LEA 


Fusese disgrațiat odată cu Matveiev, sprijinitorul săă, dar 
pe urmă își căpătase iarăşi trecerea de la început. În 1689 
el primia pe călătorii străini şi li slujia drept călăuză, după 
obiceiii. Credem pe Neculce că Milescu se însurase cu o «Mos- 
calcă» şi-şi adusese şi rudele pe lîngă dînsul. Dacă surgunirea 
lui in Siberia e îndoielnică, e foarte cu putinţă ca traduce- 
rile ce făcuse prin 1672-5 să fi fost date în mîna lui Petru, 
tînărul fü al lui Alexe, şi Petru-cel-Mare de mai tărziu. În 
această a doua perioadă a vieţii sale, Nicolae traduce numai 
pe Simion de Tesalonic, după ediţia textului grecesc, dată 
în laşi la 1683, precum si, cînd si cînd, cite-o informație 
politică. Neculce pune moaitea lui Milescu în a doua Dom- 
nie a lui Mihai Racoviţă, deci în 1707-91. 


12 MITROPOLITUL DOSOFTEI SI LUCRĂRILE LUI. 


Dosoftei s'a născut pe la 1624. Într'o însemnare pe dosul 
unui document ca și într'un exemplar al Liturghie? ce ia 
trecut prin mină, el dă numele tatălui săi, Leontari, numele 
bunicului, Barila şi al mamei, Misira 2. Încă de pe cînd era 
călugăr la Pobrata, el ştia si slavonește, şi grecește, si lati- 
nește, şi polonește: cele două limbi din urmă măcar nu se 
puteaii învăța însă la mănăstire în Moldova. Cu toate că o 
mătușă a lui Dosoftei poartă numele romănesc de Stanca si 
că o soră a lui ţinea pe un Serbul3, aceste cunoștinți ne- 


dovhsbovou a fost tipărită de Legrand, în Brólrothègue grecgue vulgaire, XII, 
p. 337 si urm, Asupra altui ms, v. C. Erbiceanu, în 4z. Ac. Rom. pe 
1901. — Corespondenţa dintre Patriarch și Spatar, în Sathas, PBrd/zotZeca graeca 
medi aevi, YI, p. 92, în Legrand, Z. c., p XXXV şi urm. și Erbiceanu, Croz. 
grec cari aŭ scris despre Romini, p. 104 și urm, Cf. și Zst, lnt. rom. în sec. al 
XVIII-lea, |, p 46. 

1 Cf. Picot, Nicolas Spathar Milescu, în Mélanges orientaux, publiés par 
l'école aes langues orientales vivantes, Paris, 1883, și în Legrand, Bdhographre 
hellénique, IV. Studiul d-lui Hasdeă în Zrazar pe 1870 e plin de presupu- 
meri ingenioase, dar neîntemeiate, Ma! v. Urechiă, în ziarul Zaza pe 1894 
şi G. Bogdan-Duică, în Como, literare, XXXV, pp. 243-6. 

2 Arch. ist, 11, p. 118. Originalul nu l-am putut găsi însă în actele Po- 
bratei, în Arch. Statului, de unde l-a întrebuințat d. Hasdei. 

3 G. Popovici, «Index Zolkieviensis», în Cazaela din Cernăuţi, an. 1884, 
pp. 750-1; Melchisedek, Cron. Romanulut, |, p. 279. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI CLXXIX 


obișnuite și numele acelea vădit neromănești de' Leontari, 
Barila și Misira ar face să se creadă că Dosoftei venise din 
Galiţia, unde o sumă de Greci trăiaii, învirtind afaceri, la 
Lemberg mai ales. Un adnotator de cronici îi zice «fecior de 
neguțitoriii», iar însemnarea «neam de mazil» din Neculce! 
nu dovedește că Dosoftei era Romin, ci numai că părintele 
săii era la bir printre mazili, Simpatiile statornice ale lui Do- 
softei pentru Poloni, ultima lui fugă la dînşii, după care a rămas 
în orașul Zolkiew, ar fi iarăși indicaţii ale unei obirșii străine. 

Poate că Dosoftei a fost egumen la Pobrata — el era încă 
acolo la 1649 —, dar despre aceasta n'avem nici-o dovadă. 
E sigur însă — din causa datei — că «smeritul popa Dosofteiii 
igumenul» de la Neamț, care face mărturie pentru niște vii 
la Cotnari ale mănăstirii Pobrata, unde «noi am bătrănit si 
ne-am pomenit din dzilele Radului-Vodă, din Domniia d'intăi, 
Si tot le am pomenit că sint a sv[i]ntei mănăstiri a Pobratei» °, 
nu e viitorul Mitropolit. Acest al doilea Dosoftei, fost la Po- 
brata şi apoi egumen de Neamţ, a fost pănă la sfîrşit du- 
hovnaicul lui Varlaam š. La 10 Maiŭ 1653, Dosoftei, viitorul 
Mitropolit, în vrîstă abia de 34 de ani, era acum unul dintre 
ierarchii Moldovei, ca episcop la Huşi. El urmâ apoi lui 
Sava, ajuns Mitropolit în 1659, la Roman. Dosoftei venia și 
pe la Iași, stînd la masa Domnului, a lui Dabija-Vodă, vorbind 
cu puternicul Iordachi Cantacuzino, căpătind lămuriri de la 
archidiaconul Dosoftei, viitorul Patriarch de Ierusalim, venit 
în Moldova cu Patriarchul de pe atunci, Nectarie’. El drese 
pe acest timp mănăstirea sa, Pobrata, asupra căreia trecu- 
seră multe nevoi, ruinînd-o în parte. 

Ca Mitropolit mai ales—el primi această dregătorie supt 


1 P. 233. 

2 Arch. Statului, Veamg, XIV, 27. Data, 7215, e adaosă de alt condeiii, 
si falșă. 

3 Urechiă, în An. Ac. Rom., X, pp. 347-8. 

4 Melchisedek, Chron. Romanului, 1, pp. 277-8; cf același, Chron. Hu- 
sulut, pp. 125-6, 

5 Melchisedek, Chron. Romanului, I, pp. 280-1. 

€ Același, Wotfe, p. 162 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


CLXXX VEACUL AL XVII-LEA 


Duca-Vodă, la 1671! — Dosoftei făcu politică. În războiul 
deschis între Turci și Poloni, războii câre părea că se va 
mîntui prin biruința hotăritoare a acestor din urmă, priviți 
de cei mai lumiuaţi dintre boieri ca viitorii stăpîni ai Mol- 
dovei, dacă nu și ai Ţerii-Romănești, Dosoftei, de loc el însuși 
din Polonia, cetitor al scrierilor polone, duşman al păginilor 
prin care Dumnezeu pedepsise o bucată de vreme pe Romini, 
ajută din toate puterile lui pe creștini. Cînd, în toamna anului 
1673, Ștefan-Vodă Petriceicu, înlocuitorul lui Duca, fugi la 
Poloni, Dosoftei, care se afla încă din Iunie în tabăra de la 
Hotin 2, urmă pe stăpînul săi între străini, cari nu erai însă 
așa de străini pentru dinsul. El credea că Polonii, cari pă- 
trunseră cucerind în ţară, vor aduce iarăși în Scaun pe Ștefan- 
Vodă, dar această nădejde îi fu înșelată. Supt Dumitraşcu- 
Vodă Cantacuzino, Domnul pus de Turci şi adus de Tatari, 
Mitropolitul, care prețuiește totuși însușirile acestuia — «certă 
pre viclianii de li diade frică 5, —, nu se va fi întors în țară 
îndată, si el stătu închis întăiu în mănăstirea Sf. Sava din 
Iaşi +, dar Duca-Vodă, ocrotitorul lui cel statornic, nu-l lăsă 
în părerile de răi ale pribegiei. Teodosie, fostul episcop de 
Roman și Mitropolitul de vre-o doi ani al lui Dumitrașcu, 
trebui să plece, alegindu-și ca adăpost al anilor din urmă vre-o 
mănăstire din părţile Putnei, unde îl vedem făcînd cumpărături 
la 1686, cu un «archiepis op Daniil» (de Ardeal?)?. Dosoftei 
stătu în fruntea Bisericii moldovenești și supt Duca, în această 
Domnie a treia, şi supt Dumitrașcu Cantacuzino, care înnainte 
de această nouă cîrmuire căpătase laudele lui Dosoftei (Mitro- 
politul, din partea lui, nu sprijini, data aceasta, încercarea 
Polonilor, cari veniseră cu Petriceicu, prinzind pe Duca-Vodă 


1 Melchisedek, Cron. Romanului, l, p. 282. 

2 Mărturie dată, la 20 ale lunii, de el, de episcopii Teodosie de Roman, 
«Sirafim» de Rădăuţi și loan de Huşi, precum și de boiern în dregătorii și 
de cei mazili, Arch Statului, Mean, n° 1277; cf n° 1278. 

3 Versurile din Z:zurghie și din Parimiile de la 1683. 

3 N. Costin, pp. 12-3. 

5 Studi? si doc, VII, pp. 321-2, n° 23. El e pomenit pănă la 1697. V.% 
ibid, p. 323, n° 30, si nota 3. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI SI LUCRĂRILE LUI CLXXXI 


în satul Domnești din Ținutul Putna); el își păstră locul — 
acum însă el era aproape de 60 de ani — și supt acel 
moșneag, bun cînd nu bea prea mult vin, care a fost Con- 
stantin-Vodă Cantemir. Dar, pe cînd minile slăbite ale acestuia 
țineaă frînele boierimii, Dosoftei fu ispitit încă odată de 
dragostea lui de tinereță pentru Poloni. Biruitorul de la Ho- 
tin, lan Sobieski, era acum regele Ioan al III-lea, și se putea 
crede că acel ce despresurase Viena va fi în stare să smulgă 
Turcilor Moldova. Dosoftei va fi primit deci cu multă bu- 
curie în acest an 1686 pe Craiul liberării, dar în curînd 
Sobieski trebui să părăsească Iașii. Dosoftei nu crezu că poate 
să rămiie în siguranţă : luînd moaștele Sfintului Ioan cel Noi, 
vechiul ocrotitor al Moldovei, precum și odăjdiile și hrisoa- 
vele Mitropoliei, el plecă impreună cu oastea creștină. Di- 
mitrie Cantemir! spune că Mitropolitul ar fi fost dus cu 
de-a sila și că sar fi rugat întăiă din destul ca Moldova să 
nu fie despoiată de moaștele și podoabele ei archierești. Însă 
Constantin-Vodă, tatăl lui Dimitrie, care, oricum, trebuia să 
ştie lucrurile mai bine, dă dreptate prin purtarea sa cronicarilor 
acestui timp, Nicolae Costin și Neculce 2, După ce chemă în ză- 
dar pe Dosoftei, el ceru de la Patriarchii Răsăritului — înnaintea 
tuturora, de sigur, de la I)osoftei de Ierusalim, supraveghetorul 
Bisericii Rominilor — afurisenia împotriva fugarului și tăinuito- 
rului de lucruri sfinte. Dar aceste blesteme pornite pe urma lui 
nu tulburară pe Dosoftei, care ajunsese din mila regelui Mitro- 
polit leșesc la Zolkiew, unde tălmăcia în liniște cărți grecești 
în slavonește 3, Nu-și va fi uitat tara, dar el putea să mai păs- 
treze credința că o va vedea, căci Polonii aveai de gînd să 
ceară la pacea cu Turcii Moldova, unde făcură o mare năvălire 
şi în 1691. Pănă la 1699 nu se va fi crezut sigur Sava, fost 
episcop de Roman, pe care Cantemir-Vodă-l înnaintă la Mi- 
tropolie. Dar în acest an se făcu pacea, așa de multă vreme 


Vita Constantin Cantemyrii, în Opere, VII, p. 44. 

Letopisife, Il, pp. 36, 233; Index Zolkhreviensis, în Candela per 885, p. 98. 
Bianu, Psaltirea în versuri întocmită de Dosoftei, Mitropolitul Aloldouet, 
București, 1887, p. x, nota, Pentru documentele luate de Dosoftei, v. G. Po- 
povici, /ndex Zolhremensis, în Candela, a. c. 


e - 


www.dacoromanica.ro 


CLXXXII VEACUL AL XVII-LEA 


așteptată, și Moldova rămase supt ocrotirea Turcilor. Poate 
că Dosoftei nu mai trăi să vadă această zi. 

Neculce zugrăvește astfel pe Dosoftei: «Multe limbi știa: 
elinește, latinește, slavonește, și alte. Adînc din cărți știa ; și 
deplin călugăr, și cucernic și blind ca un miel : în tara noastră 
pre aceste vremi nu se află om ca acela !». Acest chip samănă 
cu acel ce se desface din felul de a scrie al lui Dosoftei, din 
unele știri asupra lui ce se întîlnesc ici și colo în tilcuirile ce 
a lăsat după dinsul. Nu era un om lacom de bani sai lacom 
de cinste acel care atinge odată în batjocură obiceiul cel 
căpătase unii de a se împăuna — cum făcuseră Movileștii, 
Stroiceștii, Urecheștii, cum aŭ făcut pe urmă Catargieștii, iar 
dincolo, în Ţara-Romănească, Bălăcenii și Cantacuzinii — cu 
titluri străine: «Vedem și în zilele noastre că mulți să ne- 
voescii, unii și cu plată, să-şi facă nume de şleahtă, pentru 
cinstea și slava aceștii lumi trecătoare, — că unii silescü să 
să răspundză după Coruna Leșască, alțăi dinù Țarigrad, alțăi 
dintr Antiochiia și din Rămi 2». Cea mai fericită parte din 
viața lui aŭ trebuit să fie acei ani, acei mulţi ani de zile, din 
tinereță, din bărbăţie, din bătrineță, pe cari i-a petrecut în 
liniștea munților și pădurilor, scăldați în aier limpede, la Po- 
brata, la Neamţul, mănăstirile de la poalele 'Carpaţilor. Aici 
a scris, fără îndoială, tot ce a tipărit pe urmă, cînd Domnii 
teri stăteau gata să-l ajute. Și ce n'a isprăvit aici, a desă- 
virşit pe timpul, mai tot așa de pașnic și priincios, cînd a 
fost episcop la Roman. 

Înnaintea lui Dosoftei a stat de la inceput ca un model Mi- 
tropolitul Varlaam, răspînditorul de carte romănească. Luindu-se 
după acesta, Dosoftei traduse Vieţile Sfinţilor. Dar el nu alese 
ca Varlaam, dînd într'o singură carte cu slovele destul de 
mari ceia ce socotia mai frumos în povestirile despre minunile 
acelora cari, crezind mai mult decit ceilalți oameni, aŭ cîștigat 
și puteri mai mari decit ale lor. El voia să dea Romiînilor 
întreagă povestea Sfinților, şi, dacă n'a luat în adevăr tot 
din originalele grecești și «sirbești» pe care ie adunase, nu 

1 Letopisıfe, IL, p. 233. 

2 Notele la Psaltirea în versuri, 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOPTLĂ ŞI LUCRĂRILE LUI CLXNXIII 


fără oarecare osteneală, el a strîns de sigur partea cea mai în- 
semnată din cele douăsprezece Mineie, sau cetiri despre sfinți 
din zilele sai «praznicele» fiecărei luni. Pe rînd, dela Ghe- 
orghe Ghica (1657) încoace, toți Domnii îl îndemnară să lucreze 
cu stăruință la această mare şi grea operă. Căutînd harnic prin 
«lexicoane de-agunsii», alegînd cu mult simţ de limbă cuvintele 
potrivite, el mintui abia după întoarcerea sa din Polonia ceia 
ce începuse cu multă vreme în urmă; în «acești viaci grei a 
țării», de care se plinge, el găsise totuși destul timp și des- 
tulă odihnă de minte pentru a da neamului săi o astfel de lu- 
crare, cum n'o aveau nici vecinii pe limba lor. Dar «Viaţia si 
petriaceria Svinţilor» aşteptă cîțiva ani pănă ce ajunse la tipar. 

Dosoftei credea că limba poporului poate fi primită în Biserică 
şi odată, răspunzînd cărturarilor munteni, cari erai de altă pă- 
rere în ceia ce priveşte slujba, el pomenește cuvintele lui Marcu de 
Alexandria în favoarea limbii înțelese !. Altă dată, el recoman- 
dase cetirea Psaltirii romăneşti, aducind înnainte acea autoritate 
a Sfîntului Pavel care se află aşa de adese ori citată în prefața 
publicaţiilor luterane și calvine din Ardeal, în veacul al XVI. 

Dar din Sfinta Scriptură însăşi el nu fâcu o traducere com- 
pletă, precum se făcuse în Ardeal cu un veac înnainte și cum se 
făcu din noi, poate de Varlaam, la începutul veacului al XV Il 2, 
Gindul lui Dosoftei nu era întru atita îndreptat la mirenii 
cari ar putea ceti, cit la preoți, cari vor trebui să folosească 
lucrările sale. Astfel, în loc să dea un Testament Vechii și 
un Testament Noi, saii acesta din urmă întreg și cellalt în 
bucăţi răzlețe, el adunâ numai, în «Parimiile de peste an», 
acele bucăţi de Scriptură care se cetesc în biserică, mai ales 
în zilele postului celui mare. Traducerea lui e cu totul nouă 
şi de o frumuseță deosebită, de și precisia şi cunoştinţa origina- 
lelor nu sînt în aceiași măsură ca în vechea Pale dela 15828. 


1 Prefaţa ediţiei a doua din Zinoghu; Bianu și Hodoș, pp. 262-3, n° 77. 

2 Ms. 296 al Ac. Rom. Pe el e scris și «Theofil iaste ţutor». Scrisul e 
databil 1620-30. Forma e foarte asemenea cu aceia din fragmentele evangelice 
date în Cazan lui Varlaam. 

3 Cf. locul din aceasta reprodus mai înnainte și această tălmăcire a lui Do- 
softel: «La "'nceputii face D|ujmn[ejdzăii cenulii si pămîntul. Iară pămîntulii 


www.dacoromanica.ro 


CLXXNIV VEACUL AL XVII-LEA 


Dar el își îndreptă luarea aminte cu deosebire asupra acelei 
părți din Scriptura Veche care e Psaltirea. 

Alegerea lui venia întăiii din obiceiul, destul de răspîndit 
la toate popoarele, de cînd cu Reforma, de a se da Psalmii 
pe înțelesul tuturor: în Polonia, poetul Kochanowski prelu- 
crase această parte a Bibliei în niște versuri vestite, care se 
tipăriră adese ori și vor fi fost cetite multă vreme cu plă- 
cere, nu numai de Dosoftei, ci de toată boierimea cü ştiinţă 
de carte care învățase peste Nistru. Pe urmă, din tot cuprin- 
sul așa de felurit al Vechiului Testament, nu e nici-o carte 
care să se poată mai mult potrivi pentru nevoile, pentru du- 
rerile și nădejdile fiecăruia ca Psalmii; nici-una nu poate 
sluji mai bine, cu toată împărăteasca-i strălucire, ca veșmînt 
pentru ori-ce simțire umilă care nu e în stare să-și găsească 
însăși vorbele. În cele o sută cincizeci de mărturisiri, de ru- 
găciuni, de imnuri, de tinguiri se află tot sufletul omenesc 
în întoarcerea lui asupra sa însuși și în avîntul plin de sfială 
şi de temere către puteri mai mari decit diînsul. 

Deci Dosoftei traduse Psaltirea. «Cu lungă osteneală, în 
mulți ani», el căută, ajutîndu-se de multe tîlcuri, să-i înţe- 
leagă bine cuprinsul, învăluit adesea de alusii al căror înţeles, 
așa de vechiii, s'a pierdut de mult, Astfel, el ajunse a da 
acel text în prosă care fu împărtășit apoi cetitorilor în Psal- 
tirea slavo-romină din 1680. Apoi el începu altă muncă, aceasta 
cu mult mai grea. El voi să dea Psaltirii forma nout a vier- 
sului, a «verșului», zicea el, romănesc, 

În această nouă osteneală, el întîlni o mulțime de piedeci, 
pe care le învinse numai după o sîrguinţă de cinci ani (1666- 
71). Scurţimea stilului Psaltirii face cu neputinţă o prefacere 
a eï în poesie fâră adausuri și schimbări: o Psaltire versifi- 
cată exactă ar fi adese ori neînțeleasă; ea n'ar vorbi inimii 
mai niciodată. Trebuia, prin urmare, o prelucrare. 


era nevădzutii şi netocmitii, și mtunearecii dzăcia de-asupra prăpăstii și d[u]- 
h[ujiii ini D[ujmn[ejăzăă să purta de-asupra apei Și dzisă D|ujmn[ejdzăii: 
tă-te lumină, și să fiace lumină Şi vădzu D[u]mn[e]dz8ü lumina că-i bună, și 
despărţi D[u]mn[e]dzšü între mijlocii de lumină și "ntre mijloc de 'ntuniarecii, 
și numi D[ujmn(ejdzăii lumina dzuă și "'ntunmareculii chemă noapte», etc. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI SI LUCRĂRILE LUI CLXXXV 


In ceia ce priveste forma, nu era maíusor. În romăneşte se 
făcuse pînă atunci numai foarte puţine versuri cărturărești. 
Scrierea lor fusese provocată de nevoia de a lăuda pe un 
Domn tipăritor de cărţi în fruntea paginilor a căror cheltu- 
ială el o purtase. Varlaam, Udrişte Năsturel aŭ fost astfel 
poeti o clipă pentru a face o plăcere lui Vasile-Vodă saii lui 
Vodă Matei. Ei aveai înnaintea lor modele slavone și gre- 
cești, în care se ţine samă numai de cantitate, și bucăți mai 
nouă, în aceleași limbi, la care se adausese și rima. Bieţii 
tălmăcitori se căzniră a scrie rînduri de aceiași mărime, care 
să sune la sfîrșit cam tot aşa. 

Cel care începu a fost Udrişte, în versurile originale slavone 
puse în dreptul stemei terií sale la Pravila din 1640. Var- 
laam vorbi apoi la 1643 în stihuri romănești ca acestea: 


De si vedzi căndva sămni groznicii, 
Să nu te miri cândii să arată putearniciă, 
Că putearniculii puteana-lii închipuiaște, 
Și slăvituii podoaba-lii schizmeaste. 


Norma lui era, cum se vede, nu să puie tot atitea silabe 
în fiecare vers, ci să potrivească după ureche același număr 
de accente tonice și să așeze la sfîrşit o silabă asemenea. 

Răspunsul Muntenilor nu zăbovi. El se află în Evangkelra 
învățătoare din 1644, și n'are nici-un rost, ca accent, canti- 
tate saii rimă: 

Ciastă ţeară corbu și poartă întru peceatia ei. 
Fericitu acum se-aii dat adaos peceţii 

Scută la pieptul corbului, cu un semn ca acela, 
Om den geții şezăndu-ș, toiag laudă acela. 

Jarăși se aude apoi din Moldova glasul părintelui Varlaam, 
cîntînd în versuri scurte, la Șiazre Taine din 1644 : 


Cap de buăr, fiindii tare, 
Arată putearia celui mai mare, 


Apoi din amindouă părțile «poeţii» se învoiesc să tacă. Nu 
mai sint de acum decît dedicaţii versificate în slavonește. 

Însă si pe vremea lui Dosoftei «verșe însemna același lucru 
ca mai de demult. Învăţatul Vornic Miron Costin, priceput în 


www.dacoromanica.ro 


CLXXXVI VEACUL AL XVII-LEA 


poesia polonă 1, nu-și clădia altfel silabele, și el innálta în 
acest chip începuturile neamului nostru : 

Niamulii țării Moldovei de unde dăradzi: 

Din ţara Italie! totii omulii să creadză. 

Fhah întăi, apoi Traiani aü adus pre-acice 

Pre strămoșii cestorii țări, de neamii cu ferice. 


Și toate laudele îndreptate către Domnul muntean Șerban 
Cantacuzino ai același stil: 


Stema aGasta vrednic s'alcătuiaște 
Acestuia stăpăn ce pe dănsa domneaște °, 


Soarele, luna, gripsorulă şi corbulii înpreună, 
Încă și spata cu buzduganulii, spre laudă să adună. 


Dosoftei avu îndrăzneala să caute poesia aiurea, acolo unde 
floarea ei se înnălța de veacuri, bucurind un șir de oameni 
după altul, îmbălsămînd viaţa grea a bietului om de la țară. 
El nu se cobori în grădina îngustă a cărturarilor, ci, călugăr 
cu mintea deschisă pentru frumuseța ce nu stă în cărți, el 
luă drumul deschis prin mijlocul ogoarelor. Ce spuneai lău- 
tarii si flăcăii la horă și la șezătoare, nu era întru toate pe 
înţelesul lui, dar el prinse ceva din această frumuseță nesi- 
lită, care nu sufere nici-o piedecă, ci se destășură limpede 
si cutezător. Astfel, Psaltirea lui în versuri se desface în două 
părți: una, în care scriitorul nu vrea să se coboare, ci-și 
înșiră solemn silabele după datina celor învățați, și alta, 
partea cea mai întinsă, în care el uită miîndria volumelor 
răsfoite si se lasă furat de ritmul ușor, săltăreţ, vioiă al cîn- 
tecului popular. De multe ori, ela nemerit tonul așa de bine, 
încit de aici înnainte băieții ce străbat stradele încremenite 
de ger purtînd steaua soliei vesele a nașterii lui Hristos au 
făcut să zboare în recele aier de noapte cîntări de psalmi 
pe care nu le știa, săracii, din ce sfintă gură de om învă- 
tat si de cucernic Mitropolit aŭ izvorit întrun ceas fericit! 


l V. Zst. lit, rom, în sec. al XVIIL lea, |, Excurs 1, 
2 Liturghia din 1680. 
3 Bidha din 1688. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI  CLĂANVII 


Cine apropie versurile lui Dosoftei de traducerea în prosă 
a Psaltirii, care dela ela fost primită, cu schimbări, în marea 
Biblie de la 1688, iar de acolo a răzbătut și aiurea, pănă la 
Biblia de la Petersburg, din 1819, va vedea ușor cît de 
liber se poartă Dosoftei față de originalul săii. De la acesta 
el iea adesea numai inspirația, motivul dominant; de la el 
însuși, vine ceia ce se poate numi amplificare, dar trebuie să 
se judece și după valoarea proprie pe care o are. St în această 
amplificare se află o sumă de note de viață locală, care pot 
fi cu adevărat de folos istoricului cultural !, si, pe lingă ele, 
descrieri puternice si nouă, iar, ici şi colo, chiar cîte o glumă, 
floare sălbatecă adusă de vînt și pe care ți-i milă s'o arunci 
de pe straturile îngrijite ale grădinii. 
În zădar ai căuta în severitatea măreață, de virf de munte, 
a psalmilor originali ceva care să răspundă versurilor ; 
N-ai suit pigînii în ceafă 
Cu răii ce ne fac şi ni cer leaíá 2, 


unde e vădit că Dosoftei are înnaintea ochilor pe acei ne- 
sățioși Turci de cari se plingea și bătrinul Neagoe si de 
cari Mitropolitul ar fi voit să-şi scape ţara închinînd-o la 
Poloni 

Evreii, primind mana, 


.. . Nu căuta că li-f gura plină, 
Ce poftia peperi şi slănină 8. 


Nici-odată cîntăreţul Psaltirii ebraice n'a dat sfatul : 


Să vă părăsiţi colacii 
Si să judecaţi săracii $, 


Cînd originalul pomenește numai ca luptători pe Moab, Agar, 
etc., Dosofrei îi descrie pe fiecare, cum vine cu armele sale 
deosebite : 


1 Așa se vorbește de emoșule fără trăsură» (necontestate) ale lui Sihem, de 
«boieria» lui luda, care 1 s'a luat pentru trădare, de caftane, de darea «cu 
uric> a unei perf, 

2 Ps. 65. Dăm ortografia actuală. 

3 Ps. 77. 

4 Ps, Sr. Bibha de la Petersburg: «judecaţi smeritului și săracului», 


www.dacoromanica.ro 


CLXXXVIII VEACUL AL XVII-LEA 


Moav şi Agar la săhăıdace, 
Gheval şi Amon gătează lance, 
Amalchipï fearecă pușce, 
Filistineami praştii s'arunce, 
Tirul cu oaste stă si el gata; 
Asur cu dinșit,., 


«Rădicaţi jertfe și intrați în curţile lui» e, pentru acest tra- 


ducător care îmbogățește: 


Aduceţi colaci grămadă 

În cinstita lui ogradă 

Și să vă 'nchinaţi tot omul, 
În curtea ce sade Domnul.. 

Pentru frasa: «Ciîntaţi Domnului cu alăută, cu alăută și 
glas de psalmi, cu trimbiţe ferecate și cu glas de trimbiță 
de corn», avem această melodioasă chemare a melodiei: 

Cîntaţi Domnului în strune, 
În cobuz de viersuri bune, 
Si din ferecate surle ; 
Viersul de psâlomi să urle, 
Cu bucin de corn de buor,— 
Să răsune pănă 'n nuor!. 

«Ca o pasăre ce iaste osebită pe casă» se preface în acestă 
figură drăgălașă: 

Ca o vrabie rămasă 
în supt streasina de casă. 

«Că cenușă cu piine am mîncat și băutura mea cu plingere 

am amestecat» e turnat în aceste două versuri plastice: 
Am mîncat pîine de zgură 
Și lacrămi în băutură. 


De la tălmăcitor singur vine această parentesă drăgălașă : 


Tu stringi pasările'n hvorbă, 
La părăii ce vin să soarbă. 


«Acolo corăbiile umblă» se înfățișează astfel: 
Preste luciu de genune 


Trec corăbii cu minune. 


1 Ps. 97. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI CLXXXIX 


Comparatia: «Ca o păzitoare de poame», devine: 
Ca o cramă cînd i să să vinul! 
Din citeva cuvinte ale Psalmilor, Dosoftei face : 


O scurmară [grădina] vieriY cet groși de la luncă, 
Și zimbrii o pasc srn coarne-o aruncă, 


Citeva descrieri și comparații, amplificate spre mai marea 
cinste a lui Dosoftei, se cuvine a fi reproduse pentru a se 
putea vedea ce puternic a fost de la început, în forma po- 
pulară potrivită cu dinsa, zborul poesiei romănești: 


1. Minunată-i unda mării; 
Ce-i mai mare Craiul țari,— 
Că pe toți Craiul potoale, 
Ca spuma mării cea moale?, 


2. Iară Domnul i să știe, 
Că-i Dumnezeii în vecie: 
Ceriurile cu cuvintul 
Le-aii fâcut, și tot pămîntul, 
De'nnantea lui cu teamă 
Dvoresc îngeri fără seamă, 
De-l mărturisesc și-l cîntă 
În frumseţa lui cea sfintă 3. 


„ Fulgerele lui cu pară 
Ard, de se văd preste ţară. 
Pămîntul se 'mplu de frică, 


w 


Munți se topesc, de pică 
Și cură ca neşte ceară, 
Văzind pre Domnul în țară 4, 


4. Nuorii ţi-ai pusu-ţi scară 
Cînd vre! să cobori în țară. 
Cani îţi sînt iuți ca vîntul, 
De mărg unde p-ï cuvîntul, 


1 Ps. 78. 

2 Corespunde la: «Minunate-s înnzlțările mării, minunat este întru cele 
înnalte Domnul». 

š Ps. 95: «Iară Dumnezei cerurile aŭ făcut. Mărturisire și frumuseță este 
înnaintea lui, sfinţenie și mare cuvunţă întru sfinţirea lui». 

4 Ps. 96: aStrălucit-aă fulgerele lui lumii, căzut-aii și s'aii clătit pămîntul, 
munții ca ceara s'aŭ topit de faţa Domnului». 


www.dacoromanica.ro 


CXC VEACUL AL XVII-LEA 


Și ca gindul mărg de tare 
Îngerii tăi cei calare, 

Si pedestrimea ca focul 
Merge strălucind cu totul! 


Odată, in vechea plingere a neamului lui Israel, străbate ca 
un adaos de durere, ca strigătul unei suferinți mai nouă, a 
Moldovei fără apărare călcată în picioare de toate neamurile, 
a cărei soartă înduioșează în scrisele lor şi pe Dosoftei și 
pe Miron Costin: 


Ce ne lași cătră pedeapsă 'n vreme lungă . 
Ne-ai brămtu-ne cu pîine de plinsură 

Și ne-ai adăpat în lacrămi cu măsură ; 
Lași de sîntem megiașilor de pradă 

Și pizmașilor de price si de sfadă £, 


În acest ton de jale deosebită, ce se lămurește prin cele 
îndurate într'adevăr si de curînd, sint scriși doi psalmi pe 
cari-i dăm în întregime, adăugind, iarăşi, în notă si textul tra- 
ducerii exacte, în prosă : 


Psalmul 43: 

Doamne, auzit-am din părinţi poveste, 
Ce-ai lucrat cu dinșii, de tot ni-i la veste, 
C'ai pierdut păgînii din sfinta ta ţară. 

Să nu mai Jertfească 1doiilor șfară 


Si moşilor noștri li-ai dat să petreacă 

În sfinta ta țară și zisa să-ți facă 

Că ei, moșii nostri, n'aii mers cu săgeata 
Cînd aü luat tara, îngrozind cu spata, 


Şi 'mpungind pizmaşii cu sulița 'n mate, 
Sä facă izbîndă cu a sale brațe; 

Ce tu, Doamne sfinte, cu braţele tale 
Li-ai făcut szbîndă și li-ai deschis cale. 


Și sfînta-ți direaptă le făcea lumină, 
Din sfinta ta față 'n lucrare senină. 
Alt împărat n'avea, Doamne, fără tine, 
Tu purtai războiul oștii cumu vine. 


1 Ps. 103: «Cel ce pui norii suirea ta, cel ce umbli peste aripile vînturilor, 
cel ce faci îngerii tăi duhuri și slugile tale pară de foc». 

2 Ps. 79: aPusu-ne-ai pre noi întru prigonire vecinilor noştri, și vrăjmașii 
noștri ne-aii batjocorit pre not». 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSCPTEI ŞI LUCRĂRILE LUI 


Cu tine da chiot și rădica 'n coarne, 

Nu putea pizmașii să nu se răstoarne. 

Și ei, moșii noștri, nu se 'ncredea 'ntr'arce, 
Nici căuta s'aibă 1zbîndă din lance, 


Ce tu, Doamne, singur li-ai dat mintuinţă, 
Căci avea tare spre tine credinţă. 

Si tu i-ai scos singur de la greutate, 

Și li-ai dat cu sapŭ dar cu bunătate, 


Iară pre pizmașii I-a! scosu-i din țară 

Si i-ai dat să fie lumii de ocară. 
Pentru-acera, Doamne, slava ţi s'aude 

Şi sfintul tăii nume pre not să răspuude 


Dar acum, căci ne urnești departe, 

Ne lași la sminteală și nu ne ţii parte 
Și'n oștile noastre nu vii să-ți tinzi cortul, 
Ci lași pre pizmașii de ne ieaii cu totul? 


Cit li prisosește de nu ne mănîncă, 

Ne mînă ca turma 'n lature adîncă. 
Oamenii tâi, Doamne, dedeși pe vînzare, 
Și'a schimbarea noastră maï pus prețul mare. 


La sfinta ta casă ai ceată puţină 

"N straja ce se schimbă de pe săptămînă; 
Pusu-ne-ail de sîntem în vecini ocară, 
Limbilor de-aproape, ce ni-s prejur ţară. 


Cind vor să se mustre, pe no! ne pun pildă 
Și clătesc cu capul de-a noastră osîndă. 
Obrazul ni-i negru de-atita ocară, 

Ce ne bate ’n faţă din zi pănă 'n seară. 


Ponoslu ne-ajunge cînd li vine toană 

Pizmașilor noștri, de ne aŭ în goană. 
De-acestea de toate ce ne vin în spate 
Nu ţi-am uitat, Deamne, a ta bunătate. 


Ši, ce ni-ai dat lege, ne stăm pe tocmeală 
Cu inimă 'ntreagă, fără de sfială; 

Săvai că ni este și cărarea 'nchisă, 

Cătră tine Doamne ni-i mima tinsă, 


Și, săvai că sîntem răului în soarte, 
De ne împresoară cu umbră de moarte, 


Nu ne-am lăsat, Doamne, de sfîntul tăii nume, 


Nici ne am tims mina cătr'alt domn în lume. 


www.dacoromanica.ro 


CĂCI 


VEACUL AL XVII-LEA 


De-aceastia de toate vei face căătare, 
Că inima noastră ştii fără 'ntrebare. 

Că noi, Doamne sfinte, sîntem ziua toată 
Uciși pentru tine și cu viața moartă, 


Pe slugile tale ne junghe prin oaste 
Pizmași! tăi, Doamne, ca neste oi proaste, 
Ce te scoală, Doamne, de-ți stîrneşte somnul, 
Scoală să te vază din faţă tot omul. 


A! ce, Doamne sfinte, ți-ascunzi sfinta faţă 
De noi ticăloşii cu atîta greață, 
Cît sufletul nostru în praf se sgirceste 


Și vintrele nostru în pămînt se pește. 


Ce te scoală, Doamne, si vin' de ne-ajută 
Cu sfîntul tăii nume, cu mila cea multă! 


Psalmul 78: 

Doamne sfinte, păginii veniră 
În tara ta de o răsipiră, 

Si sfinta ta casă o spurcară, 
Ce da cuviinţă peste ţară, 


Și feaceră lerusalimul 

Ca o cramă cînd 1 se nea vinul: 
Trupurile zac pe jos căzute 

A slugilor tale ce-s crezute, 


Si carnea lor o mănîncă hiara 
Și pasările din toată tara 
Singele li stă vărsat ca apa, 

Și nu-i nime să meargă cu sapa 


Să le astruce si să le îngroape; 
N'aii cu milă nime de pe-aproape, 
Ci zac prin oraş și din afară, 

De sîntem vecinilor ocară, 


Și toţi megiașii ni se strimbă, 

Și ne'ngînă, văzindu-ne în scîrbă. 
Dară pănă cînd, Dumnezei sfinte, 
"TI vei porni mînia cea ferbinte, 
Cu urgia cea neastimpărată, 

Ce-l ca focul peste noi vărsată? 
Mută-ţi. Doamne, pe păgini mînia 
Și peste dins, îţi varsă urgia, 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ȘI LUORĂRILE LUI CNCIHI 


Carii nu vor de tine să știe, 
De numele cel sfînt în vecie, 
Şi peste Crăii să-ţi lăţești ura, 
Ce n'or să-ți asculte 'nvštštura, 


Că mîncară pe ldcov cu totul, 
Și l-aii pustiit peste tot locul, 
Și nu pomeni, Dumnezeii sfinte, 
De a noastre greșale de'nnainte, 


Ce de sîrg să ne vii cu blindesă, 
Să ne 'ntimpini, si cu ieftinețe, 
La a noastră grea mișelătate 

Să ne ajutorești cu bunătate, 


Că tu ne eşti Domn de mîntuinţă, 
Și te rugăm, Doamne, cu credinţă, 
Pentru slava sfintului tăi nume, 
Să ne trimiţi izbăvinţă 'n iume, 

Si ne de greșeale curăţeşte 

Cu numele tăii ce ne slăvește, 

Să nu ne păgînii pîscîiască: 
«Unde-i Domnul să vă folosească ?», 
Ce să prinză şi păgînii limbă, 

Că tu, Doamne, nu ești cu scîbă, 
Și le vei da pizmașilor plată, 
Între ochii noștri 'n zi curată, 


Pentru sîngele sfint ce vărsară 

A slugilor tale de prin țară; 
Suspinele celor din obede 
Naintea ta, Doamne, se vor crede. 


Cu mărirea sfinteloru-ți braţe 
Cruţă fiii celor prinşi în late, 
De i-ai omoritu-i fâră vină, 

Și-! apleacă cu sfinta ta mînă, 


Vecinilor să le dai simbrie, 
De șeapte ori în sîn cu urgie, 
Și să li se'ntoarcă cu ocară, 
Să li meargă vestea peste țară, 


Să-i euprinză de toate părţi scîrbă 
Pentru căce staii de ti se strîmbă, 
Iară noi, ce-ţi sîntem turm'aleasă 

Și poporant de sfinta ta casă, 


71304. Vol. VIL XIII 


www.dacoromanica.ro 


CXCIV VEACUL AL XVII-LEA 


Ne vom ruga ţie, Doamne sfinte, 

Si peste vect WI vom ţinea minte, 
Și vom spune peste rod de rudă 

Lauda ta în veci fără trudă). 


1 Tată textul Bibliei de la Petersburg pentru acești doi psalmi 

«Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinţii noștri ni-aŭ spus 
nouă lucruri, care aŭ lucrat în zilele lor, în zilele cele de demult. Minia ta 
neamuri aŭ pierdut, si i-ai sădit pre dînșii: chinuit-ai noroade, și le-ai go- 
nit pe ele. Că nu cu sabia lor añ moștenit pămîntul, și brațul lor nu i-ai mîn- 
tuit pe ei, ci dreapta ta, și braţul tăŭ, și luminarea feți! tale, că bine al voit 
întru dînșii. Tu eşti însuți împăratul micii şi Dumnezeul miei, cel ce porun- 
cești mîntuirile lui Iacov. Întru tine pe vrăjmașii noștri cu cornul vom îm- 
punge, și întru numele tăii de nimica vom face pe cei ce se scoală asupra 
noastră. Pentru că nu spre arcul miei voiii nădăjdui, și sabia mea nu mă va 
mîntui. Că ne-ai mîntuit pe noi de cei ce ne năcăjesc pe noi, și pe cel ce 
ne urăsc, i-aY rusinat. 

Întru Dumnezeii ne vom lăuda toată zua, și întru numele tăii ne vom 
mărturisi în veac. 

lară acum ne-ai lepădat, şi ne-ai rușinat pe noi, ci nu vei ieși, Dumne- 
zeule, întru puterile noastre. Întorsu-ne-ai pe noi înnapoi înnaintea vrăjması- 
lor noștri, şi ccă ce ne urma pe noi ne-ai jefuit loruşi. Datu-ne-aii pe noi ca 
oile de mincare, și în neamuri ne-aii tăsipit. Vindut-ai pe norodul tăii fără 
preţ, și nu era mulțime întru strigările noastre. Pusu-ne-ai pe noi ocară veci- 
nilor noștri, batjocură și ris celor din prejurul nostru. Pusu-ne-ai pe noi spre 
pildă întru neamuri, clătire de cap întru noroade. Toată ziua înfruntarea mea 
înnaintea mea este, și rușinea obrazului miei maŭ acoperit, de cătră glasul 
celui ce ocăreşte si clevetește, de cătră faţa vrăjmașului, și a celui ce gonește. 
Acestea toate aŭ vemt peste noi, şi nu te-am uitat pe tine, şi nu am făcut 
nedreptate întru așezămîntul de lege al tăii, şi nu s'aüú depărtat înnapoi 
inimile noastre, și ai ahătut cărările noastre de la calea ta. Că ne-ai smerit 
pe noi în locul dosădirii, și ne-aii acoperit pe noi umbra morţii. De am 
uitat numele Dumnezeului nostru, si de am întins mîinile noastre către Dum- 
nezeii străin, aŭ nu Dumnezeii va căuta aceasta, că el știe ascunsurile inimii? 
Că pentru tine ne omorim toataziua, socotitu-ne-am ca nişte oi de Junghiare. 
Deşteaptă-te : pentru ce dormi, Doamne? Scoală-te, să nu ne lepezi pănă în 
sfîrşit. Pentru ce faţa ta întorci? Uï sărăcia noastră şi năcazul nostru; că 
S'aii plecat în ţărină sufletul nostru, lipitu-s'aii de pămînt pîntecele nostru. 

Scoală-te, Doamne, ajută nouă, și ne ibivește pe noi pentru numele tšü.> 

«Dumnezeule, venit-aii neamurile întru moştenirea ta, spurcat-aii sfintă biserica 
ta, pus-aii Ierusalimul ca o păzitoare de poame, pus-aii stîrvunle robilor tăi mîn- 
care pasărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai tăi fiarălor pămîntului. Văr- 
sat-aă sîngele lor ca apa împrejurul lerusalimului, şi nu era cine să îngroape. 
Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură si rîs celor dimprejurul nostru. 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI CACY 


Dosoftei avea însă gîndul de a da Bisericii moldovenești cărți 
de slujbă, ca unul ce știa, cum și spune, că vechea «sîrbie» s'a 
uitat cu totul. El traduse astfel din grecește /zturghia şi Mo- 
litvelnicul, pe care nu le dăduse în romănește nimeni pănă la 
dînsul într'o formă atît de deplină și bună î. Un Acaftist al Maicii 
Domnului fu iarăși tradus de dinsul în acest timp de muncă 
literară. În sfirşit vom vedea că el a lucrat și la o Cazane. 


Dacă Dosoftei n'ar fi ajuns episcop și apoi Mitropolit al 
Moldovei, de sigur că aceste cărți ar fi rămas în manuscript, 
ca și traducerile, care nu sint rele, ale lui Stoica Logofătul, 
ale lui Rafail călugărul și ale atîtor necunoscuţi. Intrarea lui 
însă în rîndurile ierarchilor ţerii îl ajută să răspîndească rodul 
ostenelilor sale literare trecute. 

Încă de la 26 Ianuar 1671, Duca-Vodă, a cărui figură de 
prigonitor, judecător nedrept si vinător de averi străine se 
îmblînzește întru cîtva prin sprijinul mărinimos ce a dat ti- 
parului de cărți, Duca-Vodă, atunci Domn pentru a doua 
oară în Moldova, scrie Stavropighiei din Lemberg, pentru ti- 
părirea a două cărți cromănești» sai «moldoveneşti» — Do- 
saftei, din parte-i zicea: «romănești», nu «<rumănești» —: o 


Pănă cînd, Doamne, te vei mînia pănă în sfîrșit, se va aprinde ca focul rîvna 
ta? Varsă mînia ta peste neamurile care nu te cunosc și peste împărăţiile care 
numele tăii maŭ chiemat; că aŭ mîncat pe Iacov și locul lui l-aŭ pustiit. Să 
nu pomenești fără-de-legile noastre cele de demult. De grabă să ne întîmpine 
pe noi îndurările tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă, Dumnezeule 
mîntuitorul nostru, pentru mărirea numelui tăi. Doamne, izbăvește-ne pre noi, 
și curățește păcatele noastre, pentru numele tăi, ca nu cîndva să zică nea- 
murile: unde este Dumnezeul lor; şi să se cunoască întru neamuri, înnaintea 
ochilor noştri izbînda sîngelui robilor tăi ce l-aii vărsat. Să între înnaintea ta 
suspinul celor ferecaţi, După mărirea brațulm táü, păzeşte pe fii celor omo- 
rifi. Răsplătește vecinilor noștri de septe ori în sinul lor ocara lor, cu care 
te-ai ocărit pe tine, Doamne, Iară noi norodul tăii, şi oile pășunii tale 
mărturisi-ne-vom ţie, Dumnezeule, în veac; în neam și în neam vom vesti 
lauda ta», 

1 Pentru o traducere a Molitvelnicului din c. 1633, v. Gaster, C/hrestomatia, 
1, p. 80 și urm,; pentru traducerea din 1669 a lu! Stoica — tălmăcitor și al 
unei cărți de polemică împotriva eterodocșilor, v. Melchisedek. Chron. Ro- 
manului, l, p. 33—v. 2bd., p. 183 si urm. Un călugăr Rafail din Dragomirna 
a tradus un Paraclis, la 1661; z%:ď., p. 178 și urm., 


www.dacoromanica.ro 


CXCVI VEACUL AL XVII-LEA 


Psaltire și o Cazanie, cerînd săi se arăte prețul. Manuscriptul 
Psaltirii, care e, de sigur, Psaltirea versificată a lui Dosoftei, 
îl și trimese; ea trebuia să se scoată în patru sute de exemplare. 
Cazania era socotită pentru două sute de exempiare, și, în mo- 
mentul din urmă, Domnul opri manuscriptul pentru ca el să 
mai fie revăzut odată. Amăndouă lucrările eraă menite, scrie 
Duca, «poporului, care nu știe slavonește» 1. 

Se poate crede că Duca nu sa învoit cu «fraţii» mănăs- 
tirii din Lemberg în ceia ce priveşte prețul. Dosoftei, pe care 
lucrul îl privia așa de aproape, găsi însă tipăritori mai iefteni, 
la mănăstirea Uniev din Podolia. Ei făcură să apară Psal- 
tirea în versuri abia în 1673, aşa încît c/e/zuztorul nu mai 
este Duca, ci urmașul acestuia Ștefan Petriceicu. Lucrarea 
ieși înnainte de fuga acestuia la Hotin; ea poartă o stemă 
a Moldovei, care e imitată după aceia ce se găsește în căr- 
tile de pe vremea lui Vasile Lupu. Tot în acest an, aceiași 
călugări trimeteaii lui Dosoftei și exemplarele Acaftistulu? 2. 

Apoi manuscriptele rămase așteptară încă nu mai puţin de 
şese ani. Pe Scaunul domnesc al Moldovei se strecurâ Du- 
mitrașcu Cantacuzino, pe care-l înlocui Duca. Data aceasta 
el avu o Domnie neobișnuit de lungă, care se întinse de la 
1675 la 1683, şi s'ar fi prelungit și mai mult dacă războiul nar 
fi adus pe Poloni în ţară și nu li-ar fi dat pe Domn în mină. 


Această din urmă stăpinire a Grecului din Rumelia pe care 
norocul îl înnălțase așa de sus, e zugrăvită în chipul cel mai 
negru de Costinești, și nici Neculce nu-i este mai blind. Dar 
tot în acest răstimp apărură cărți romănești, pe care preoții 
satelor le vor fi primit cu recunoștință, și cîteva cărți gre- 
cești, care atraseră lui Duca multe laude pe elinește și-i du- 
seră departe faima și în Creștinătatea răsăriteană. 

Tipografia romănească a început cea d'intăiii, și înjgheba- 
rea ei se datorește răspînditorului de carte pe limba terii, 
pe «limba proastă», lui Dosoftei. 

El ceru slovele, nu de la Mitropolitul din Chiev, saii de la 


1 Hurmuzaki-Bogdan, Supl, II, II, pp. 84-5, n° Li, 
2 O a doua ediţie, in-12, ieși mai tărziù la Iași, Patru pagini din ea sînt lipite 
pe exemplarul adus de la Museii la Academie al Molitveiniculut, 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI CACVII 


călugării din Uniev sai Lemberg, ci de la un prelat din locuri 
mai depărtate. Înrturirea binefăcătoare a lui Petru Movilă, 
care schimbase atitea lucruri în ţerile romăneşti, pătrunsese 
și la Moscova, și astfel supt Patriarchul Ioachim se întemeie 
aici o tipografie foarte bine înzestrată. Dosoftei ceru mijloa- 
cele de lumină de la Ioachim, precum Varlaam le ceruse de 
la Petru Movilă. El putea să aibă un stăruitor în apropierea 
marelui prelat, pe Nicolae Milescu, care făcea pe atunci 
la Moscova cele d'intăiii traduceri ale sale. Slovele sosiră, și 
pentru ele Dosoftei nu se obosește să mulțumească ajutăto- 
rului și sprijinitorului săă. Aducătorul fu diacul Ionașco Bi- 
levicí, fiul lui Bilăi!. 

Cu litera rusească, rotundă, mică, foarte frumoasă, se tipări 
deci la 1679 în Iași «Dumnedzăiasca Liturghie», în Prefaţa 
căreia recunoscătorul Dosoftei asamănă pe Duca-Vodă cu 
David, Constantin-cel-Mare și cu Împăratul Teodosiu. 

La început, meșterul de căpetenie, <architipograful» era un 
Muscal, Vasile Stavniţchii, iar săpăturile în lemn le fâcea un 
Stancul Faurul. În 1680, cînd iese Psaltirea slavo-romînă — 
cu o Predoslovie în care se citează Ptolomeii —, cel ce face 
«pecetea» e Mitrofan călugărul din Bisericani. Bisericanii, de 
unde porni peste cîtva timp un călugăr, Pahomie, care ajunse 
Mitropolit la Voronej în Rusia, era, se pare, o mănăstire de 
cărturari ?. Iar Mitrofan rămase «meșter tiparelor» — un noŭ 
Coresi, — mai departe, ajutindu-se cu ucenicii săi, Ursul, Ni- 
colae și Andrei. Și Vieţile Sfinţilor apărură în aceleași con- 
diţii : publicarea lor se urmâ pănă în 1686, deci și în Domnia 
cea nouă a lui Constantin Cantemir3. Fuga lui Dosoftei în 
Polonia opri poate alte lucrări. 


Din acești ani din urmă, petrecuţi în Polonia, ai pribeagului 


1 V. Prefaţa Molitvelnicului din 1681 sí Dinulescu, M2 tropolilul Dosoftei, 
extras din Candela pe 1885, pp. 138-9. Un diac Gheorghe Bilevici se în- 
tîmpină în anul 7183; Uricariul, XVIII, p. 529. 

2 Melchisedek, Notie, p. 76 și urm. 

3 Pentru altă traducere a lor, contemporană, v. Gaster, Chrestomaria, |, p. 
221 și urm, — Pentra o a doua ediție a Liturghie și un Octoich, v. Bianu 
şi Hodoș, pp. 262-3. 


www.dacoromanica.ro 


CNCVIII VEACUL AL XVII-LEA 


Mitropolit ni-a venit o carte sai mai bine, două cărți cu- 
prinse în aceiași legătură!. Ele ne lasă să vedem și cunoș- 
tințile și aplecările și grijile literare ale lui Dosoftei. 

Cea d'intăiii e un cronograf grecesc pe scurt: Nš cbvorie 
dambptov totoptov, alcătuit de Cipriotul Matei Cigala și tipărit 
la Veneţia în 1650. În el, Dosoftei face cruci și semne pe 
margene, zugrăvește cu pana mitre archierești în dreptul lo- 
curilor unde se arată schimbarea unui patriarch constantino- 
politan, înseamnă botezarea stăpinitorilor păgini, socoate anii, 
Odată el lămurește, la pomenirea unui dinast de peste Dunăre: 
«Şişman Crai 2», aiurea el citează o cronică polonă, «Kronik 
polska» ; la povestirea luării Constantinopolei el adauge: 
«adevăr». La numele celui din urmă dintre Sultanii Tari- 
gradului păgîn el biastămă numele lui: «1686, Fev. ro. Și la 
1688 pus[ejră pre altul: împlut-ai 40 de ai păgînul și ti- 
ranul». Gindul la istoria ţerii lui îl îndeamnă necontenit să 
o puie în legătură cu întîmplările cele mari ale lumii, dare de 
cronograf; odată el scrie: «1392, era Roman-Vod[ă| în Mol- 
dova ; 6900, tocmai așa leatul atunce» 3; aiurea: «În dzilele 
lui Roman-Vodi, tatăl lui Alexandru-Vodi č-aŭ adus S[và|ntulü 
loan în Moldova ș'aii adus pravila Credinţii de la Ț[a]ri- 
grad»; iar la anul 1492: «Locma 33 mainte făcuti Moldova: 
era Roman-Vodă în Moldova». 

A doua carte e o culegere de Vieţe de Sfinți: Befihiov 
Ao) obusvov èxhóytov, rob stiv ot potirepot flo râv átv, 
scoasă din opera cea mare a lui Simion Metafrast și tipărită, tot 
la Veneţia, în 1663. Și aici Dosoftei face însemnări ; la viaţa 
unui Sfint ale cărui moaște se păstrează în Pecersca din Chiev, 
el își aduce aminte că a fost şi elacolo, cînd cu fuga d'intăii, 
cu Petriceicu: «7192 [1684], în luna lui Mart, în solie cînd 
am fost, sărutatu-i-am s|vijntele moștii în Chiov, în Pecersca, 
de spre miadzănopte, lăngă oltarii : iaste adusi den Tía]rigrad 
de o 'mpărăteasi, cînd s'au botedzat Rusii 4». El scrie la sfîrșit, 


t Ribl., Ac. Rom., ms, 1828. 


2 P. 439. 
š P. 189. 
4 P. 119 


www.dacoromanica.ro 


MITROPOLITUL DOSOFTEI SI LUCRĂRILE LUI CXCIX 


în foarte frumoasă literă grecească, decretul lui Antonie Pa- 
triarchul Constantinopolei pentru mănăstirea maramureșeană 
a lui Dragoș, în care Dosoftei vede pe Voevodul Cronicilor, el 
mai pune, întorcîndu-se iarăși la specialitatea sa istorică, hriso- 
vul lui Roman, pe care dela dînsul l-aii cunoscut Costinești !, 
dar care nu se află și astăzi în miînile istoricilor: «La anul 
după văliatul cestui uricu iaste uricu de la Roman-Vodi, așia 
începînd ..., și la fărșit iaste 6900 tocmai». Dosoftei mai dă, 
apoi, versuri latine privitoare la Constantin-cel-Mare : caligra- 
fiindu-le cu o mînă deprinsă, el lămurește că «sînt scrise pre 
tablă de aurii pre pavăța ce s'aü añat în Vistiariul pria-lumi- 
natului Crai Ioan 3» (Sobieski). 

Și în cronograf, traducătorul Vieţelor de Sfinţi alesese una 
ca s'o tălmăcească. La cartea aceastălaltă el împarte bucăţile 
în tipărite: «s'aă tipărit», nefolositoare și în acele care trebuie 
adaose la cartea sa, la «Prologariii», cum singur îi zice: «să o 
scriem», notează el odată, «că-i pe scurtii tipărită în Prologariii». 

Tot ca astfel de note trebuie să se privească acele pe care 
el le adauge, tipărindu-le, la Vieţile Sfinţilor. Cea mai inte- 
resantă, de sigur, e aceia în care vorbește de dusul săii la 
1684 la Chiev, undea văzut în Lavra Pecersca, în care zăceaii 
atiția Părinţi cucernici, «trupurile lorii întregi, cu toti carnia 
şi pelița, cum ar hi de vr'o lună adormiții, și zvintații, palmele, 
unghile, urechile, nasulii cu totulu-i întregi, neprăbușiţii, și 
hainele, rase, mantii, cămeșii, brăi, năfrămiora, unii desculți, 
unghile întregi. Mami miratii», adauge el, «de minune mare», 
precum și de mirosul trupurilor: «cumuii bosioculii, minta, 
trandafirul, carofilulii, lăcrămiialele (szc), toporașele (síc), de 
nu-și samănă, și căriașii de caria să 'ntriace cu mirosul». 
«Eramii bolnavi stricatii>, miîntuie el, «și amii eșitii atitii să- 
nătost, cîtii am veniti pre gosii naintia cailorii, în treapădă 
sărindă, de să mira toți, șami mărsă cătii ar hi a patra 
parte de milă totu cu sărite, și n'amü mai ostenită, și a 
douadzi ca mai sănătosii, — fiindu-mi omü de 60 de anï»?. 

1 Zetopisme, |, p. 134, nota 2, 

> Viaţa de Sfint de la 9 Iunie (p. 152). Cf, Erbiceanu, în Biserzca Or- 
fodoxă, XI, pp. 821-2. 


www.dacoromanica.ro 


CC VRACUL AL XVII LEA 


El trăia deci la 1688 și se gindia la o urmare a Proloa- 
gelor, iar gîndul lui nu se despărțise încă de țară, de trecutul 
şi de limba ei. 


«Tiparniţa sfintei Mitropolii», «tiparniţa ţării» pare să fi 
fost, nu la Mitropolie chiar, ci în noua mănăstire domnească, 
ridicată de Duca-Vodă în 1672 !. Sfătuitorul săii la această 
operă cucernică fu Patriarchul de Ierusalim Dosoftei, care cu- 
noștea Moldova încă de pe cînd era archidiacon al altui Pa- 
triarch si care juca acum rolul de îndreptător al legii în 
aceste părți, unde-şi avea aproape statornic reședinţa?. Do- 
softei Patriarchul văzu lucrindu-se cărțile romănești ale lui Do- 
softei Mitropolitul, și el nu voi să se lase mai pe jos: cu 
cheltuiala lui, Mitrofan aduse literă grecească, probabil de la 
Veneţia, și cu această frumoasă literă fină se publicară, la 
1682 si 1683, o carte de polemică împotriva Papei și vestita 
combatere a eresiilor de Simion de Tesalonic. De și ajunsese 
episcop de Huși, Mitrofan lucră și la aceste cărți, care aveau 
scopul de a împiedeca întinderea printre Greci a propagandei 
catolice ; dar Patriarchul își adusese un corector grec, de 
loc din Heraclea 5. 


13. TIPĂRITURILE MUNTENE, 


Tipografia ardeleană se oprise de mult, dar, cînd pacea fu 
iarăşi statornicită în Ardeal, supt slabul și bunul sceptru de 
vasalitate al lui Mihai Apaffy, vechea tipografie începu iarăși 
a lucra cărticele împodobite cu stema, prost cioplită, a princi- 
pelui noii. Dar acum nu mai eraii Vlădicii în fruntea mișcării, 
— numai odată se pomenește episcopul Varlaam — și nu se 
mai dădeau opere însemnate. Acestea ieșiaii peste munți, în 
Principate. De fapt, ceia ce s'a publicat mai tirziu la Bălgrad, 
sint numai traduceri slabe din slavonește saii rusește, făcule de 
un popă cevam ai cărturar de cit ceilalți, loan «Zoba» din Vinţ, 


1 Nicolae Costin, în Letofrsize, Il, p 7 şi notele explicative la vol, VIL 
din Studir și documente, 

2 V, Zst, lt. rom. în sec, al XVilliea, |, cap. I. 

4 si. lit, vom. în sec. al XVIII-lea, l, cap, 1 şi Bianu și Hodos, Brb/io- 
vrafia romînă, 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE MUNTENE CCI 


pe Mureş, lingă capitala lui Apaffy, foastă închisoare a lui 
Aron-Vodă, — preot care n'a fost nici o dată Vlădică, dar e 
amestecat în pirile și judecăţile Vlădicilor. El a dat pe rind 
Sicriul de aur din 1685, — o culegere de predici, Cărarea 
pe scurt spre fapte bune îndreptătoare din 1683, Ciaslovul 
din 1687, Rinduiala dhaconstvelor saii diaconariul din același 
an şi Molitvenıcul din 1689, ieșit în același timp cu Povestea 
la 40 de Mucenici. Singurul interes pe care-l aü aceste tipă- 
rituri, cu Prefeţele scurte și neînsemnate și răspindirea puţină, 
e partea mai mare făcută limbii romănești în acest Ardeal 
romănesc unde Calvinismul, năpădind dogma și datinele, făcuse 
măcar acest bine. Și tipăritorul e adus de dincoace: ele Chi- 
riac Moldoveanul, de sigur unul dintre ucenicii lui Mitrofan. 


La 1689 Dosoftei de Ierusalim era la București ?. Încă de 
la 1679, o puternică viaţă culturală pornise și în Tara-Ro- 
mănească, și prin roadele ce a adus, prin disciplina lucrului, 
ca trebuie pusă chiar mai presus de activitatea bogată a lui 
Dosoftei. 

În cursul luptelor dintre boierimea grecească și familia pu- 
ternică a Cantacuzinilor, care primise, în singe și în avere, 
și moștenirea Basarabilor, blindul Mitropolit Teodosie fusese 
silit încă de la 1674 a părăsi Scaunul și a se adăposti la 
Tismana š. 

Înlocuitorul lui Teodosie fu un anume Varlaam, despre 
care nu se știe nimic decit anii păstoriei sale. Ni e îngăduit 
să credem că el nu era un mare cărturar. Însă iată că în 
cele din urmă timpuri ale lui Varlaam, se lucrează la «Mitro- 
polia Bucureşti», unde se chemase deci la o viață nouă vechea 
tipografie a lui Matei-Vodă, o lămurire a unor taine și rîn- 
duieli bisericești, pe care autorul originalului rus, Ioanichie 
Galetovschi, archimandrit de Cernigov, o intitulase «Cheia 
înțelesului». Cartea lui Ioanichie, tipărită la Lemberg, ajunse 
în mina Mitropolitului, care, neputind traduce însuşi, dădu 


Cf. Sate și preofi, pp. 84-6. 
V. mai sus, p. CLXXVII. 


1 
3 V. Studit si doc, V, p. 487. nle 25-6. 


www.dacoromanica.ro 


CCH VEACUL AL XVII-LEA 


această sarcină la «dascali învăţaţi», cari cerură o plată po- 
trivită cu învăţătura lor. Varlaam se mai laudă că ar fi adus 
şi noi «dascali de tipografie», și vom înțelege de unde, gîn- 
dindu-ne că pe unul din ei îl chema Ivan Bacov. 

«Cheia înțelesului» a fost tipărită supt Duca-Vodă, căruia 
poate că i se cuvine o parte din merit. Dar întimplarea făcu 
ca ea să apară în acele citeva săptămîni din anul 1678 în 
care cuca munteană stătu pe fruntea lui Şerban-Vodă Can- 
tacuzino, înlocuitorul lui Duca, 


Şerban înseamnă mult între Domnii de înnaintea și din 
urma lui. Hotărit, îndrăzneț, dar totuși cuminte și chiar șiret, 
el îndrăznește a face în Țara-Romănească o politică în sens 
mare. Aceasta e mai bine cunoscută decit rolul săi în dez- 
voltarea culturii romîne. 

Totuşi acest rol e covirşitor. De la voinţa, de la nevoia 
de lumină a lui Şerban pornesc cele d'intăiii cronici mun- 
tene: una cerută de dinsul lui Stoica Ludescu, bătrinul Lo- 
gofăt al familiei sale, cealaltă răspunsul pătimaș al lui Cons- 
tantin Filipescu Căpitanul la provocarea cronicii oficiale. El 
e acel care a înființat întăi în București o școală de grecește 
şi de slavonește, care trebuie să fi corespuns școlii, acum 
închise, de la Trei-lerarchi din Iaşi !. 

Dar lui í se datorește mai multă recunoștință pentru cărți 
bisericești și pentru alcătuirea supt auspiciile lui a celei d'intáiü 
Biblii întregi în romănește. Dacă în sprijinirea pribegilor cle- 
rici și «dascali» greci, în clădirea Cotrocenilor pentru călu- 
gării greci, a căror chinovie era închinată la Atos ?, el arătă 
că urmează «strămoșălor noștri de spre tată, marilor Canta- 
cuzinești, carii cu mare facere de bine s'aii arătat neamului 
creștinescii», — prin patronarea prefacerii Cuvintului Dumne- 
zeiesc în limba, desăvirșită acum, a veacului al XVID el urmă 
«celor ce mari și vechi si pomenescu Băsărăbești», dintre 


3 V. Jst. lit rom. în sec. al XVillea, |, cap. 1, p. 43 și II, Excursul 11, 
şi compilaţia lui Mihai Cantacuzino, tipărită în grecește de fraţii Tunuslii, — 
<Iscogia ths Bhayiac, — Viena, 1806. 

2 Doc. Cantacuzinilor, p. 113 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE MUNTENE CCIII 


cari era mamă-sa Elena, fiica lui Radu-Vodă Șerban. «Măcarii 
că», se scrie în numele săii, «nu aseamenea puternic acelora 
fiindi noi, iară cu pohta de bune fapte lorii nu ne de- 
pártámü>1. 


E greü să se hotărască cine a lucratla traducerile ce apar 
de la un capăt al Domniei lui, 1678, pănă la cellalt, 1688. 
Îndată după sosirea sa în București, Șerban dădn iarăși, la 26 
April 1679, Scaunul archiereului Teodosie 2. Prefețele se 
fac de cele mai multe ori în numele acestui prelat, dar ar fi 
o greșală să i se atribuie vre-un rol literar, — bunul bătrîn 
fiind înnainte de toate un om cucernic si un credincios al 
Domnilor din neam cantacuzinesc pe lingă cari a stat?. În 
Prefaţa Bibliei se spune că la început a fost osteneala «<prea- 
înţeleptului celui dentru dascali alesi» Gherman de Nissa 
(Niș), dar acesta muri peste puţin timpt. Odată Șerban laudă 
pe fratele său Iordachi în cuvinte care ar face să se creadă că el 
a tradus din grecește Fvanghel:a din 1682, dar Șerban a vrut să 
zică că a prefăcut această carte sfintă din orînduirea pe capitole, 
cum era «la slovenie», în aceia pe «zaceale», cum se zicea, pe ce- 
tiri, așa cum îi trebuie preotului în șirul Duminicelor și serbăto- 
rilor; «o aü îndereptatii și o aü așăzatii precumii umblă cea 
ellinească și întru toate aseamene, după orănduiala Besearecii 
Răsăritului» ; de altminteri, această carte nici n'a fost tradusă 
din noii, ci e îndreptată numai după Nou? Testament din 
Belgrad ë. 

În Biblia cea mare iscălesc la sfîrşitul Prefeţii frații Ser- 


1 Prefaţa Apostolului dm 1683. 

2 Stoica Ludescu, în Magazinul istoric, V, pp. 17-8; Cipariu, Acte și frag- 
mente, p. 226. 

3 V. Jst. lit. rom, în sec. al XVIe, cartea I, literatura r.ligioasă. 
p. 417. 

- 4 Si urmașul săii Mitrofan stătu la Curtea munteană ; v si Jst. HZ rom, ci- 

tată, I, p. 34.— Că ar fi luat parte la această muncă literară, și încă de supt 
Grigore-Vodă Ghica, pribeagul moldovean Nicolae Milescu (v. Uricariui, T, p. 
402), nu se poate admite. 

5 Cf. Gaster, Geschichte der rumanischen Litteratur, |, p. 269 


www.dacoromanica.ro 


CCIV VEACUL AL XVII-LEA 


ban și Radu Greceanu, fii ai lui Tudor Șătrarul!: ei zic că 
«aŭ deslușit mai mult pre limba rumănească», așa încît s'ar 
putea socoti, cum s'a si făcut de toţi, că lor li revine cinstea, 
marea cinste a tălmăcirii. Acuma, e drept că Șerban a tradus 
în grecește leatopiseţul lui Stoica Ludescu 2, că Radu Greceanu 
a scris, destul de frumos, Cronica Domniei lui Constantin 
Brîncoveanu, că fraţii, lucrind tot împreună, aü avut pe mini, 
cum spun si singuri, publicaţiile de mai tirziii, traduse din 
grecește, dar, uitindu-se cineva mai de aproape la înțelesul 
acelor cuvinte, se va încredința că Grecenii n'aii avut decît 
să facă ultima corectură la un manuscript pe care-l pregăti- 
seră alții, mai mulți. 

De aceștia se vorbeşte fără a-i deosebi prin nume: ei sînt 
numai «alții care s'aii întîmplatii..., și ai noştri oameni ai locului, 
nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ce și de limba 
elinească avind știință ca să o tălmăcească», sait «acei ce 
s'aü întîmplatii dascali». 

Cine să fie ei? 

Neapărat că a fost, ca un călăuz și sfătuitor, Dosoftei de 
Ierusalim, care și face la Biblie o Prefaţă întinsă, în care 
pomenește de Uifila, Zlataust, Strabon, «scriitoriul de pămînt, 
vredniciia și mărirea Ruminilor scriindi», de Ptolemei și 
Eusebiu. Tot lui Dosoftei i-ar reveni partea din Prefaţa de 
la Liturgia din 1680, care arată cartea ca o lucrare cu 
totul nouă, fără legătură cu a lui Dosoftei al Moldovei, apă- 
rută în 1679 — «caria într'acesta chipii găndim că acuma 
întăi s'au dati la lumină, întru folosulii tuturorii preoților și 
diaconilor», și care osîndește întrebuinţarea limbii romănești 
în acele părți ale Liturghiei unde fusese introdusă de același 
Mitropolit moldovean: «iară liturghiia toată a o prepune pre 
limba noastră și ao muta, nice am vrutů, nice am cutezat..., 
și pentru scurtă limba noastră ce iaste..., și pentru lipsa 
dăscăliilorii ... ce nu săntă întru ticălos rodul nostru, și 
pentru neînțelegerea năroadelor, tainile ce săntii și ce în- 


1 V, si Ştefan D, Grecianu, Scrierile lui Radu Logofătul cronicarul, Bu- 


curești, Carol G5bl, 1904. 
? Jst. lit. rom, în sec. al XVIIIa, 1, PP. 35, 283. 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE MUNTENE CCV 


semnează, și şi pentru neobitaiul besearecii noastre ce pănă 
astăzi n'ai ținut» 1. 

Dar în aceiași Prefață se află rînduri duioase cu privire 
la căderea adincă a neamului iomănesc, la rușinarea lui prin 
slăbiciune și neînvățătură înnaintea tuturor celorlalte. «Și 
mai vărtos atasta și den neînvățătură și den neînţeleagerea 
limbii pogoară, care noao jalnic și plânguros lucru iaste 
într'atăta micșorare și călcare rodului nostru cestui rumă- 
nesc, carele odată și elù numărat între putearnicile nea- 
muri și între tarii oameni să număra, iară acumii atita de 
supusii și de ocărătiă iaste, căt nice învăţătură, nice știință, 
nice armă, nice legi, nici nice un obitaiii întru 'totă rodulü 
ce să pomeneaște astăzi Rumăn — între Rumăni ce zicem 
cuprindem și pe Moldoveani, că tot dintr'o făntănă cură— 
nu iaste, ca niște nemearnici și orbi într'un obor învărtindu-se 
si înfășurăndu-se, de la streini și de la varvari, doară și de 
la vrăjmașii rodului nostru cer și să împrumutează și de 
carte și de limbă și de învăţătură. O grea și duroasă întăm- 
plare ! Însă dară ca de tot în prafă și în cenușă lucrurile 
noastre să nu să ducă, drept că, căt neștine va putea, pentru 
ca să ajute rodulă și fealiulu lui, datorii iaste, și măcarii o 
scănteae cătră atătea mii ale altora la focuri mari ce să vădii 
zgăndărăndi, de a lumina dentr'un tătunași căti de micii, 
încă neștine a o lăsa șia să lenevi de a nu o mișca nu 
trebue... Pămăntul și rodul nostru, care mai călcat și mai 
zmultii decăt toatepămănturile că iaste vedemii și simțimii tira- 
nica puteare păgănească într'ănsul hrănindu-se și răsfirăndu-se»: 

Cine a cetit literatura profană din acest timp, își aduce 
aminte la străbaterea acestor frumoase rînduri de un scriitor 
foarte învățat pentru timpul săi, umblat prin străinătate: 
petrecut pe la dascălii greci din Constantinopol— Gherasim 
Cretanul și Daniil2—, și pe la cei frînc? din Veneţia și 
Padova, de un scriitor cu forma plină, bogată în deprinderi 
retorice, de un cugetător puternic și original, care vede nea- 


1 Cf. instrucţiile, foarte priincioase limbii slavone, pe care Dosoftei le-a dat 
Mitropolitului ardelean Atanasie, Cipariu, Acte și fragmente, pp. 243-4. 
2 Operele lui Constantin Cantacuzino, București, 1901, pp. 11-2. 


www.dacoromanica.ro 


CCVI VEACUL AL XVII-LEA 


mul romănesc ca o unitate — mult mai mult decit Miron 
Costin, marele cronicar moldovean —, care sufere adinc de 
umilința alor săi, dar nu găsește altă miîngiiere decît munca, 
greaua muncă a scriitorului pentru a scoate în vileag tre- 
cutul mai bun, a-l spăla de necunoștința celor de țară și de 
clevetirile străinilor și a face astfel ca viitorul să se coboare 
mai fericit. Acest om întradevăr rar e Constantin Stolnicul 
Cantacuzino, fratele mai mic al lui Șerban-Vodă +. 

În tipărituri din vremea lui Brîncoveanu, el e pomenit ca 
îndreptător. Așa a trebuit să fie și aici?. Dar numele nu 
și l-a pus, socotind că nu se cuvine ca un mirean să măr- 
turisească partea ce ar fi avut-o la alcătuirea de cărți bise- 
ricești. 

Poate că nu trebuie uitat în această împărțire a muncii 
fiecăruia și Sevastos Kymenites din Trapezunt, directorul 
Academiei grecești din București. 

Comisiunea de «dascăli» nenumiţi a lui Șerban-Vodă înce- 
puse cu Liturghia, luptînd, ca pe vremea lui Matei Basarab, 
cu o tipăritură moldovenească, pe care căuta s'o întreacă. 
După Liturghie se urmă cu cărțile sfinte, dîndu se Evan- 
&helia, îndreptată după cea din Bălgrad, de la 1648, și la 
1683 un foarte frumos Apostol, cu minunate ilustrații datorite 
săpătorului în lemn, ieromonachul Damaschin Gherbest 5, și 


1 Cf. cu tînguirile lui Cantacuzino în marea sa Istorie a Rominilor: 

«Această dară scădere mare și jale doar într'acest norod, a neștiinței si a 
nevrerii să înveţe, fiind, este pricină de este astăzi, nu numai de răsul altora 
şi de ocară, ci și orbi, muţi, surzi săntem», etc. Operele luy C. Cantacuzino, 
pp. 63-4.—cAtătea roduri de oameni străini și varvar? preste dînșii aŭ dat» , 
2dad,, p. 162.— «În ștepenea ce astăzi să află [Românii], în care ticăloasă şi 
Ja'nicá este, cine cum îi este voia poate şi zice și scrie»; p. 69. — «Însă 
Rumăni să. înțăleg, nu numai ceștia de aici, ci și cei din Ardeal, cari încă 
şi mai neaoși sănt, și Moldovenii, și toți căţi și într'altă parte să află, și aŭ 
această limbă» ; ¿O Z, p. 136. Acest din urmă loc mai ales ni se pare 
hotăritor. 

2 Prefaţa JMărgăritarelor, 1691: «la a cărora nevoințe avut-am îndirep- 
tătonii pe ciastitul, etc dumnealui Costandin Cantacozino», Prefaţa Pravo- 
slavnicel Mărturisiri, din același an: «Mai vîrtos ajutoriii si îndireptătoriii 
mai grealelor cuvinte și noime am avut pe dumnealui Costandin Cantacozino». 

3 Tyepster = Herbest? 


www.dacoromanica.ro 


TIPĂRITURILE MUNTENE CCVII 


Epistolele Sfintului Pavel, tălmăcite tot de știuţii «dascăli», 
sai prelucrate de dinșii după vre-un manuscript. Și una și 
alta din publicaţiile bucureștene avea altă orînduială decit 
cea din Biblie: ele erai menite cetirii, întrebuințării în bi- 
serică. 

Nu se mai urmâ însă mai departe cu această publicare se- 
parată a părților Bibliei, căci nevoile slujbei erai astfel înde- 
plinite, ci ea apăru întreagă la 1688, întrun mare volum cu 
slova mică, foarte elegantă, avind aproape 60 de rînduri pe 
pagină, o desime neobișnuită. 

Cinci ani pentru o astfel de lucrare sînt un timp scurt. 
N'avem a face însă în «Biblia lui Șerban- Vodă», care a servit 
de acum înnainte de basă pentru toate edițiile romăneşti ale 
Bibliei, cu o traducere zoz&ë de la un capăt pănă la altul. 
Din potrivă, ea întrebuinţează tot ce ieșise pănă atunci: 
Noul Testament și Psaltirea din Ardeal întru cîtva, iar într'o 
măsură mai mare Psaltirea în prosă a lui Dosofteiii, Pari- 
miile acestuia, pentru Vechiul Testament, precum și atitea 
manuscrise mai vechi care n'aü văzut tiparul. Menită tuturor 
Rominilor, — «pentru cea de obște priință dăruită neamului 
rumînescii» —, ea își luase elementele din lucrări alcătuite în 
toate părţile locuite de Romini. 

Îndreptarea limbii stă pentru textele moldovene în schim- 
barea cuvintelor dialectale, de origine slavonă mai mult, în 
înlăturarea perfectului simplu și a inversiunilor, atit de obiș- 
nuite la Dosoftei. Pentru traducerile ardelene, se observă 
aceleași norme, și se părăsesc cuvintele învățate, precum: 
Ponfau, în loc de: «din Pont». Legături se pun pretutindeni 
unde ele lipsiaii. Pănă si tălmăcirile muntene, chiar acele 
din urmă, din vremea lui Șerban-Vodă, sufăr în unele părți 
o revisie serioasă, îngrijită, care face cea mai mare cinste 
alcătuitorilor Bibliei. 

Ei n'au fost în stare să dea la o parte o sumă de con- 
fusii și de greșeli. Prin atîta rotunzire, netezire, pieptănare, 
limba a pierdut de sigur mult din energia ei cam sălbatecă 
şi smuncită, dar foarte potrivită pentru a îmbrăca adevărul 
dumnezeiesc, care se făcuse cunoscut oamenilor cu două mii 


www.dacoromanica.ro 


COVIII VEACUL AL XVII-LEA 


de ani în urmă. Însă limba aceasta fără frumuseți ascunse, 
îndrăzneli și naivități, avea o însușire care-i răscumpăra toate 
slăbiciunile și neajunsurile ; limpede cu desăvirșire, ea putea 
fi înțeleasă în orice Tinut romănesc, de oricine ar fi făcut 
parte din neamul nostru. 

Şi limba aceasta, îndreptată cu multă pricepere, modernisată, 
Hmpezită, formă cea mai înnaltă expresie a limbii literare a 
timpului. Urmașii eraii să se folosească de dinsa pentru a 
da opere originale, pentru a îmbrăca în ea gindurile nouă 
şi simțirile adevărate care nu fusese încă spuse pe romănește. 


14. EPILOG. 


Tipărirea la București a strălucitei Biblii din 1688 a adus 
o schimbare hotăritoare în ceia ce privește rolul pe care-l 
aŭ de-acum înnainte în literatura bisericească cele trei teri 
romănești, a căror muncă pe terenul acesta se lega întrun 
singur mănunchiă în marea publicație a lui Șerban-Vodă. 

Moldova decade, și pentru multă vreme, după ce ea stă- 
pinise, prin calitatea lucrărilor ei, pe vremea lui Varlaam, prin 
cantitate și prin calitate, pe vremea lui Dosoftei. Plecarea 
din ţară a acestuia, însușirile slabe ale Mitropoliților ce 
urmară — cel de-al doilea Sava, Misail, poate comentatorul 
lui Ureche!, amîndoi foști episcopi de Roman, și Ghedeon, 
venirea în Domnie a unui om necărturar ca bătrinul Cantemir 
și, mai mult decit toate, starea foarte nenorocită a teri, îm- 
părțită între două stăpîniri, cea turcească și cea polonă, pănă 
la pacea din 1699, lămuresc această părăsire a tradiţiilor 
unui trecut mai frumos. Singurul om în adevăr iubitor de 
carte din clerul moldovenesc de pănă pe la 1730 e Pahomie, 
episcopul de Roman, care pornise din mănăstirea Neamțului, 
unde mai tărziă era să înceapă, prin Paisie Rusul, o nouă 
viață. Pahomie intră în schima monachicească abia în 1697, 
dar el fu numai cu numele de călugăr nemțean, căci Polonii, 
cari cuceriră Cetatea Neamţului, cu mănăstirea Sfintului Ni- 


1 V. Orășanu, Z, c., pp. 103-4. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCIX 


colae !, stăteaŭ și în mănăstirea cea veche a Neamţului Abia 
pacea din 1699 îi scoase de acolo?, așa încît soborul călu- 
gărilor vechi și al celor noi putu să iea în stăpînire biserica 
și chiliile’. Pahomie fu eclisiarch, apoi egumen, pănă în 
1703-4 1, scormonind în această vreme prin comorile de vechi 
manuscripte ce se păstraii încă la Neamț. Faima cea mare a 
Mitropolitului de Rostov, Dimitrie, căruia i se dadu numele 
«de al doilea Hrisostom», îl chemă însă în Rusia, unde stătu 
un an, pănă-l poftiră să fie Vlădică la Roman, supt Mihai 
Racoviţă, la 18 Decembre 17065; la 18 lanuar următor, el 
își lua Scaunul în stăpinire. El stătu în Episcopie nu mai 
puţin de nouă ani și părăsi locul săi numai la înlocuirea lui 
Nicolae Mavrocordat, Domn a doua oară, cu Mihai Racoviţă, 
binefăcătorul și patronul de odinioară. Dar el nu-și adăposti 
bătrineţele în schitul Pocrovului, pe care el îl zidise, ci porni 
înnapoi în Rusia Muscalilor, unde-l primi pentru zilele ce-i 
mai rămăsese a trăi, Lavra Pecersca, mănăstirea din peșteră 
a lui Petru Movilă. 

La 1724, el trimetea de acolo sihăstriei sale din munții 
Neamţului un număr de cărți. Între ele nu se află produse nouă 
ale teascurilor moldovenești, care nu dădură decit întîmplător 
Tilcul Liturghiei, tradus de Ieremia Cacavela, dascălul beiza- 
delei Dimitrie Cantemir (1697), și opera de compilaţie filosofică a 
lui Dimitrie însuși, tinerelul învățat: Divanul sat Gilceava 
înfeleptului cu lumea (1698). «Cărţile tiparnice de biserică» 
vin din Rusia Muscalilor, de care se îndrăgostise așa de mult 
Pahomie: Triodul de post, Antologhiul slavon, Psaltirea, 
«Pravila mare», <«Bogorodnicinicul». Dar, pe lîngă aceste fru- 
moase publicaţii neînțelese, mai pentru toată lumea, Pahomie 
dăruiește și lucrări în limba sa, pe care le dăduseră în anii 
din urmă alte tipografii romănești decît cea din lași, care 


V. si N, Costin, p. 44 

Melchisedek, Chron. Romanului, |, p. 325. 
Jód., pp. 324-5. 

4 Urechiă, în 4#. Ac. Rom, XI, p. 113 și urm. 
5 Mid., p. 325, nota 2. 

€ Ibid, p 328. 


o * = 


71304. Vol, VII, NIV 


www.dacoromanica.ro 


CCX VEACUL AL XVII-LEA 


zăcea în odihnă sai în risipă: «un Mărgărint, poucenie ru- 
mănească», «o Biblie rumănească care mi-ai dati Savinii 
Banulü (Zmucilă], fiindu-i duhovnici si fiindu-mi datorii cu 
căţva bani»—Savin era pribeag în Rusia si el—, «unŭ Mineiu 
mare, buni, dinù Țara-Muntenească, care l-ami cumpărată 
eŭ cu al mii bani și l-amu datii mănăstirii meale Neamţului» 
—unde mai era unul de același fel—, «12 Meneia dinù Tara. 
Muntenească, carele le-ai dată Măriia Sa Nicolae Voevod 
[Mavrocordat] mănăstirii Neamţului, care eŭ am scrisi la 
Măriia Sa şi cu a mea poruncă și cheltuială și rugăminte amii 
trimisi pe Mihailii de le-ai adusi». 

Cum se vede, cărțile romănești vin toate din Țara-Romă- 
nească, unde se tipărise Biblia lui Șerban-Vodă. 


Căci în Ardeal slăbirea mișcării literare și tipografice e 
cam tot așa de mare ca și în Moldova. Propaganda catolică 
biruitoare, care aduse încă de la 1697 încheiarea Unirii între 
biata Biserică a Romiînilor ardeleni și strălucitorul Scaun al 
Romei, nu fu așa de roditoare ca vechea propagandă cal- 
vină, care stăruia să se întrebuințeze în Biserică limba fie- 
cărui popor. Pănă la suirea în Scaunul din Bălgrad, în 1692, 
a lui Atanasie, care era să ducă la capăt schimbarea de 
credință, nu se întîmpină nimic, timp de trei ani de zile, 
după încetarea activității popii Ioan din Vinț. Afară de un 
Catechism tipărit în Simbăta-Mare, un fel de Chiev al cato- 
licilor din aceste părți, în ceia ce privește școala?, nu mai 
găsim decit un Ceas/ov, scos la Sibiiü, în numele lui Anas- 
tase, tot de vechiul tipăritor Chiriac Moldoveanul, din Ce- 
tățuia. După această simplă carte de slujbă, care nu e, de 
altmintrelea, decit reproducerea Ceas/ovului din Bălgrad, de 
la 1685, avem două cărți în 1699. Una, cu tot titlul ei noŭ, 
sunînd ambițios greceşte: CHiriacodromiou, nu e alta decit 
o veche «Evanghelie cu învățătură», în care sai schimbat 


1 Arch. Statului, Neam, n° 1905. Cf. Melchisedek, Chron. Romanului, T, 


pp. 340-1. 
? Bianu și Hodoș, p. 339, n° 100. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCNI 


la «<izvodul celü vechiii> numai unele cuvinte și forme: «aŭ 
fața cuvintului, aü a vremii», pentru înțelegere mai lesni- 
cioasă: îndreptătorul e același ca și tipograful, trimes anume 
de Briîncoveanu, Ardeleanul Mihai fiul lui Iștvan, sai <Istva- 
novici», și el a aplicat deci Cazanzei de la 1641, o retipărire 
ea însăși, după cea din 1580-1, procedarea obișnuită în nouăle 
ediții muntene ale cărților religioase. «Bucoavna» din același 
an, apărută si ea tot în Bălgrad, trebuie să fi avut menirea 
de a strecura în mintea copiilor dogma cea nouă, cu toate 
că ea pomenia chiar în titlu «tainele Beserecii Răsăritului». 
Apoi această tipografie se oprește pentru cincizeci de ani 
de zile, arătind cît de sterp era deocamdată supt raportul 
culturii pur bisericești catolicismul primit acum de Romini. 
Catechismul catolic din Cluj, cu data de 1703, nu are a face 
cu Biserica romănească unită, ci e un dar al Iesuiţilor, tipărit 
cu litere latine, într'o ortografie, care se adoptase de ai 
noștri în părţile bănățene; nici nu era măcar o lucrare nouă, 
ci numai o retipărire a Catechismului lui Canisius ?, tradus de 
Gheorghe Buitul din Banat Pinea Pruncilor de Lesuitul Ba- 
ranyai, care puse la cale Unirea, apăru în traducere romă- 


1 Bianu şi Hodoș, pp. 369-70, n° 113. 

2 V. mai sus, p. OLXXIII, nota, și următoarea scrisoare, păstrată la Roma, în 
Biblioteca Borghese, iar în copie la Alba-lulia, în Bibl. Batthyányi, ms. K, 
IV?, p. 476, prm care se recomandă de Ștefan Csáky, episcop-ales al Ardea- 
lulu, către conducătorul Colegiului Propagandei, dm Roma, acest cleric: 
aPraesentium latorem Georgium Buitul, Caransebesensem, Transylvanum, quem 
ab incunabulis fere et enutrivi et artibus hberalibus disciplina institui». Se 
roagă a fi primit cin collegium germanicum et hungaricum... Praefatus 1u- 
venis, studiis, cogente illum summa corporis infirmitate, interruptis, cum Vienna 
ad me in Transylvaniam profectus esset, ingentes perfidia haereticorum et ca- 
pitali in catholicos odio Gabrielis Bathonii, principis Transylvaniae, tumultus 
exorti, persecutio non paucis verbis explicanda catholicos omnes invasit, 
cumque ego cum nonnullis aliis fuga vitam salvassem, in manus hostium in- 
cidit, omnibus suis spoliatus ahisque 1gnominiis affectus, vix manibus eorum 
ereptus est atque delituit quamdiu species aliqua tranquillitatis catholicis red- 
deretur, Tumaltu sedato, nihil ipsı magis fuit, quam ut catholicis fere omnibus 
sacerdotibus privatis in divinis ac alns piis christianae religionis exercitiis sub- 
veniret, quod aliquot in locis summa industria ac labore magno suae patriae 


www.dacoromanica.ro 


CCĂII VEACUL AL XVII-LEA 


nească la 1702: tălmăcitorul era un Romina din Borbanţ, 
Duma, care se înfățișează ca «lanăș»l. 


În acest timp, supt Domnia bogatului, darnicului, lumina. 
tului și ambițiosului Constantin Brincoveanu munca tipăririi — 
cu saii fără o activitate literară adausă pe lingă dînsa — lua 
un mare avint, și între anii 1688 și 1716, cînd peri și ur- 
mașul Brincoveanului, Stefan Cantacuzino, tot din porunca 
osinditoare a Turcilor, nu mai puțin de 80-90 de cărți nouă 
aü văzut lumina. 

Brincoveanu punea mai mare temeii pe publicaţiile gre- 
cești, menite să fie în mîinile multor preoţi, cari eraă să-i 
pomenească numele. Dosoftei de Ierusalim, îndreptătorul Bi- 
sericii muntene, ca și al celei moldovene, se așezase acum 
la Curtea lui Constantin-Vodă acesta, lăsind pe cellalt Voe- 
vod Constantin, care nu știa carte și nu simţia nevoia de a 
fi lăudat de cărturarii Răsăritului: învățatul Patriarch va f 
îndemnat pe Brincoveanu să îmbogăţească și mai departe 
Biserica grecească cu cărți folositoare. 

Astfel, ieșiră, pe de o parte, cărf sfinte saŭ bisericești în 
grecește: Antologhiul din Snagov, la 1697, Psaltirea din 
1700, Liturghia greco-arabă din 1701, Ceaslovul greco-arab 
din 1702, daruri creștinilor din Siria, Sfinfirea baserzcii din 
1703, Acaftistul Sfintei Ecaterina din 1710, Slujba biseri- 
cească (Bikros îwabatoc) din 1709, Sluzba Sfintului Visarion 
din 1705. Se știe că Brîncoveanu a făcut cu putinţă și tipă- 
rirea a două cărți numai în limbi răsăritene: Psaltirea arabă 
din Alep, cu data de 1706 și Liturghia georgiană din 1710. 
Odată, un Grec din Chios plăti ca să se tipărească o S/z/2G 
a martirei Chiopolitei. 


commodo praestitit; novissime duobus et amplus annis Albae-luliae, in me- 
tropoli Transylvaniae, non solum iuventutem regni llus hberalibus disciplinis 
erudivit, sed etiam, absente Reverendo patre Stephano Szini, S. I. sacerdote, 
sacris concionibus populum in publico instituit. Cuius rei amplissimi testes 
sunt proceres ac barones catholici 'lransylvaniae, qui saepenumero concionibus 
eîus interfuerunt... Datum Jaurini, 15 septembris, anno 1619». 

1 Bianu și Hodoș, la această dată. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCXIII 


Alte publicații aú scopul de a combate pe eterodocși, pe 
Calvini, cu cari însă lupta se cam încheiase de o bucată de 
vreme, și pe catolici, cari, răzimaţi pe Casa de Austria în- 
vingătoare, pusese mina pe Ardealul romănesc și amenințaii 
alte 'Ținuturi ale pravoslaviei greco-slave. Prin Dosoftei, Bi- 
serica Răsăritului începu să lumineze pe credincioșii ei asu- 
pra deosebirilor de credință între ea și protivnicele a și 
asupra motivelor și temeiurilor acestor deosebiri. Cu banii 
lui Brîncoveanu se duse astfel un războiii teologic învierșunat 
cu arme grecești masive. 

Atita teologie greoaie nu pornise nici-odată din ţerile noas- 
tre, ca să zdrobească întăriturile celor de altă lege! 

În 1690, avem cartea lui Maxim din Pelopones despre 
«Schisma Papistaşilor», și tot în acest an lucrarea Sirigului 
împotriva Calvinilor, — îndoită pavăză întinsă ereticilor. Pu- 
țină odihnă, apoi, în 1694, Dosoftei publică opusculul său 
împotriva rătăcirilor dogmatice ale lui loan Cariofil, care era 
compromis cu Calvinii!. Încă de la 1692 se lucra în lași la 
marele conglomerat de polemică al lui Dosoftei, intitulat 
Tâuoc xara))oris, saŭ Cartea schimbului, în care septe scrii- 
tori sînt întrebuințați pentru a răzbi pe «papistași»: Cante- 
mir bătrînul nu ajutase întru nimic această operă, și tipografia 
din Cetăţuia, strămutată poate la Sf. Sava, se numia acum 
Tipografia ieșană a Sfîntului Mormint, al cărui patriarch e 
însuși Dosoftei. După ce Cariofil fusese mustrat, se dă în 
Țara-Romănească, la 1697, un «Manual» al săi, cuprinzind 
lămuriri la unele întrebări ale lui Constantin Cantacuzino Stol- 
nicul, a cărui ortodoxie căuta să fie deplin luminată?. Apoi 
iarăşi la Iași, în 1698, se ivește un Tâpos âyoans al lui Do- 
softei: «Carte de iubire», dar «Împotriva Latinilor», — iarăşi 
o compilaţie războinică. În 1699, Grecii capătă o ediţie nouă, 
după cea din Olanda, a Mărzurisirii lui Petru Movilă. O 
«Învăţătură dogmatică» (Aoypatxh î3aoxadia), de Sevastos 
Chimenitul, directorul școlii grecești din București, cuprinde 
o sumă de dezlegări la întrebări încurcate. La 1705, Antim 


1 Pentru el și ceilalți scriitori, v. /y£ ZE, rom, în sec, XVIII-lea, tabla. 
2 V. An. Ac. Rom., XXI, pp. 106-7. 


www.dacoromanica.ro 


CCXIV VEACUL AL XVII-LEA 


Ivireanul, acum episcop de Rîmnic, dă în tipografia reșe- 
dinții sale un al treilea Tóuos al lui Dosoftei, Tóuoç „apăs, 
«Carte de bucurie», cu alte argumente împotriva dușma- 
nilor lui, «Latinii», În sfirșit, Panoplia dogmatică din 1710 
e o culegere bizantină, bună de întrebuințat contra oricăror 
necredincioși, iar «Expunerea credinții ortodoxe» de Ioan 
Damaschin (lași, 1715), o veche carte de teorie, potrivită 
tocmai pentru aceste timpuri de luptă. 


O a treia categorie de cărți grecești e instructivă, fără să 
fie polemică. Așa este For/ologiul lui Sevastos Chimenitul 
(1701), o lămurire a rostului tuturor serbătorilor, de undei 
vine și titlul; apoi Descrierea (Ilpoonovnrăptov) Muntelui Sfint, 
de medicul Ioan Comnen, care ajunse Leroteii episcop de 
Silistra ; cartea despre preoție a lui Chrisant Notara, nepotul 
Patriarchului de Ierusalim (1702), «Îndemnurile creștine si 
politice» (Novfsoiar x prsriăvzo-zohuruxai), ale aceluiași, care moș- 
tenise și rolul îndreptător de lege al unchiului săi de pe 
mamă, și /sforza Patriarchilor de lerusalim, marea lucrare 
a lui Dosoftei despre înnaintașii săi, 


În sfirșit, în al patrulea rînd vin tipărituri care sînt în le- 
gătură cu ţara saü cu familia domnitoare în București. Ast- 
fel, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către împărătescul 
săi fii (1691) fură tipărite pentru a sluji la creșterea fiilor 
lui Brîncoveanu — o traducere romănească se păstrează în- 
trun frumos manuscris cu stema Cantacuzinilor ! — ; Slujbele 
Sfintei Paraschiva și Sfintului Grigore Decapolitul se explică 
prin aceia că moaştele uneia se păstrează în lași, iar ale ce- 
luilalt în Bistrița olteană; Slujba Sfîntului Constantin (1696) 
era a patronului lui Vodă; tot de aceia sa tipărit Panegi- 
ricul lui Constantin-cel-Mare (1697), al cărui autor e Ghera- 
sim, Patriarchul Alexandriei, adăpostit de Domn, — panegi- . 
ricul fu strămutat și în romănește, și un splendid manuscript 
dă împreună cu textul grecesc și această traducere?. S'aü 

1 Bibl, Ac. Rom., n° 1505; frontispiciul e reprodus pe coperta publicaţiu- 
mor mele din 1g9or despre Cantacuzini, 

2 Bibl. Ac, Rom., ms, 766; cf, Az. Ac. Rom., XII, sect. lit., p. 163 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCXV 


publicat încercările literare, cuvîntările festive ale fiilor Dom- 
nului, Stefan și Radu, și ale dascălului lor de casă, Gheorghe 
Maiota (1701-7), şi tot așa o traducere a «Paralelelor»> lui Plu- 
tarc în greceasca nouă, de Constantin, fiul cel mare al Dom- 
nului (1704). Urmînd acest exemplu, Nicolae Mavrocordat, 
al doilea urmaș al lui Brincoveanu, dădu la lumină, la 1716, 
una din cărțile tatălui săi, Alexandru Exaporitul: 'Invâoiză. 


Mult mai puține sînt cărțile romănești, dar însemnătatea 
lor, folosul lor adevărat și trainic sînt covirșitoare. 

Unele dintre ele urmează obiceiul de a se da preoților 
cărțile sfinte în forma ce se potrivește pentru slujbă. Astfel 
se dă la 1693 o Evanghelie greco-romină, cu îndreptățirea 
că astfel, la orice nedumerire, se va putea vedea care e textul 
original al Noului Testament: partea romănească nu e luată 
după Biblia de la 1688, ci după Evanghelia din 1682. Ace- 
luiași scop îi corespunde Psaltirea din 1694 — cu textul din 
1688 —, în care Psalmii sînt întovărășiți pentru întăia oară 
de «cathizmele cu tropare și cu molitve de rugăciune». Evan- 
ghela românească din Snagov, 1697, dă aproape același text 
în aceiași orînduială ca în 1682, Psaltirea din tipografia ri- 
vală a Buzăului, apărută la 1701 si retipărită la 17031, nu 
e aceiași cu Psaltirea din 1694, decît care cuprinde mai 
mult cîteva adaosuri: «cărțile lui Moise», Paraclisul Maicei 
Domnului și Pascaliile; psalmii sînt aici în slavonește. Noul 
Testament din 1703 singur se înfățișează ca cacumii întăi 
tipărită fufracesta clipă», fiindcă el nu e decit forma deo- 
sebită din Biblia cea mare. Apostolul din Buzăii (1704) nu 
orinduiește pentru slujbă textul Apostolului din Biblia de la 
1688, ci reproduce, îndreptînd, Apostolul din 1683 °. 

În același timp se lucrai la Buzău cărțile de slujbă, care 
fusese răspîndite pe romănește numai în Ardeal și, întru cîtva, 
în Moldova. Acela care îndeplini această sarcină folositoare 
și deschise graiului nostru ușile altarului, e un ucenic al lui 


1 Bianu și Hodoș, pp. 540-1, 
2 Un Apostol moldovenesc scris la Bisericani, în 1652, de călugărul Mi- 
sa] (ms 69, cf. ms. 85 al Ac. Rom,), nu s'a tipărit niciodată, 


www.dacoromanica.ro 


CCXVI VEACUL AL XVII-LEA 


Dosoftei, fostul Vlădică de Huşi si tipăritor Mitrofan. El 
fugise din Moldova după aceiași expediție a lui Sobieski 
(1686), care aduse fuga în Polonia a lui Dosoftei însuși. Cînd 
Scaunul Buzăului ajunse liber, Brîncoveann îl dădu acestui 
oaspe prețuit, din care făcu şi solul său în străinătate. 

El începu îndată a tipări, ceia ce era meșteșugul, che- 
marea și bucuria lui. Zrzodu/ său din 1697 e îndoielnic. La 
1698 încă, el începea o culegere de Pzezz/e Sfinților, pe care 
le intitulează grecește Mineie 2, și care cuprindeaii și rugăciu- 
nile, în slavonește ; textul romănesc e o adaptare după al lui Do- 
softei din Proloage, cu întrebuinţarea, poate, a acelor Vieţi care 
«scrisu-s'ai pre rumănie cu învățătura părintelui Ananiei egu- 
menul sf|in]tei lavre Coziei, și se-aŭ scris în zilele creștinului 
Domn Ducăi-Vod[ă], în cursul anilor 7183 [1675]»3. În 1699 
se dă Molitvenicul, repetat în 1701, însă fâră prefacerea și 
a tipicului în romănește î. Octoickul e din anul următor (1700), 
ca si rodul, saŭ slujba Postului Mare. Cu Penzzcostariul din 
1701, cu broşura saii «tratajii» Molitvelor WVecerniei din 1702 5 
şi cu Liturghia din 1701, care nu urmează pe a lui Dosoftei, 
ci pea lui Teodosie, încă asa de încărcată cu slavonește, se 
încheie șirul cărților de slujbă. 


Rugăciunile așteptaii încă vremea traducerii lor în romă- 
nește. Mitrofan nu fu acela care desăvirși astfel opera dusă 
aproape pănă la capăt de diînsul Mitropolia privise, de 
sigur, cu oarecare neplăcere lucrările romănești ieșite de supt 
teascul buzoian ; încă la 1703, ea, urmînd vechile datine și 
sfaturile Patriarchului ocrotitor, dădea Ceas/ovul în slavoneşte?. 


1 V. s. t. rom. în sec. al XVIII-lea, tabla, la numele săii. 

2 Mmvaio:, adecă «Vieţile shnţilor pe fiecare zi, așezate pe luni». 

3 Bibl. Acad. Rom., ms 2602, 

4 «Ceale maï denainte tipărite nu săntă cu tipiculii rumănesci ; drepti aceia 
m'am îndemnat de o amii tipărită cu toate învăţăturile rumănești, pentru în- 
țelegerea tuturor»; Prefaţa ediției a 2-a 

5 Bianu și Hodos, p. 539, n° 132! 

5 V. Bianu, Discursul citat, p. 22. 

1 Numărul Ceasloavelor manuscrise din veacul al XVIIen e foarte mare. 
În Bibl. Ac. Rom, ele formează nl? 206, 706. Moltvenice se daŭ în mssle 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCX VII 


Dar iată că Antim tipograful, egumenul snagovean, trecu ca 
episcop la Rîmnic. Aici el găsi amintirea episcopului Ilarion, 
un sprijinitor al cărții romănești, din a cărui bibliotecă sa 
păstrat un Varlaam și Joasaf în traducerea lui Năsturel t, și 
o Leastviță, scrisă de Vlad Gramaticul?, o Psaltire cu tilc, 
slavo-romînă, tradusă de Alexandru DascălulS şi crănduiala 
sfințirei apei t». El dădu deci în romănește, ajutat de Mihai 
Îștvanovici, care trecu peste citva timp tocmai în Georgia, 
Vieţile Sfinţilor pentru sărbători, AÆntolľoghiul din 1705 sati 
«Floarea cuvintelor» și un Molitvenic în 17065. O Slujbğ a 
Maicei Domnului romănească e dată de el în anul acesta, 
împreună cu un Octoich. 

În 1708 însă muria bătrînul Mitropolit Teodosie, și peste 
patru și cinci ani, în 1712 şi 1713, Antim, urmașul săi, pu- 
blică în tipografia din Tirgoviște Octoichul, Evhologhiul, — 
după grecește — și /zzarg/hia, romănește de la un capăt pănă 
la altul, cu PDzaconarzul din 1687 ca adaus. De și se mai 
întîmpină o Liturgie slavo-romănească, care apare la lași 
în 1715, — slavona era gonită din ultimul ei adăpost, și graiul 
romănesc se ridica liber către Dumnezei. 


Al treilea rînd de cărți romănești sînt cele de polemică, 
de învățătură si chiar de distracție, — un gen cu totul noŭ 
în tipăriturile noastre. Fraţii Greceni tălmăciră o Cazanie gre- 
cească-modernă, după Zlataust şi alți omileţi; ea ieși la 
lumină în 1691, supt titlul de «Mărgăritare», pe carel mai 
purtase și alte Cazanii. Tot în acest an, Mitrofan de Buzău 
împărția «Pravoslavnica Mărturisire». Cartea contra catolicilor 
a lui Maxim Peloponesianul apăru în 1699 supt titlul «Carte 
2463, 2522, Cf. Gaster, Chrestomata, I, p. 315 şi urm. O Polunos#ingë cu 
rugăciuni a fost scrisă la 1695 de «Vasilie dascalul Mola[o]vanul> (Sturdzea), 
la mănăstirea Plosca în Ținutul Huniedoareï din Ardeal (ms. 1835 al Ac. 
Rom. V. si Mangra, /. c). 

1 Bibl. Ac, Rom., ms. 2470 

2? Jbid., ms. 2512: e copiat la 6 Decembre 1693. Cf. Zst. lt. rom. în sec, 
al XVII-lea, I, p 434. 

3 V Bianu, în Col. l. Traian, 1882, p. 599 și urm. 

4 Ms. 2465 al Ac. Rom. 

5 Bianu și Hodoș, pp. 541-2, n° rsol!, 


www.dacoromanica.ro 


CCX VIII VEACUL AL XVII-LEA 


saii lumină cu dreapte dovediri din dogmele Besearicii Ră- 
săritului asupra dejghinării Papistașilor». «Învățăturile crești- 
nești» — în felul celor de la Cimpulung — sînt din 1700; ele 
eraii scoase din grecește de Filoftei, călugăr învăţat, care 
fusese și la Atos. O «Floare a darurilor», ca aceia pe care o 
copiă la începutul veacului al XVII!“ popa Ioan de la Simpietru, 
e din același an. Învățătura de şapte taine — care nu e o pre- 
facere a celor Șzapte Taine traduse de Eustratie, Logofătul 
moldovean -—,iese la Buzăi în 1702, — în ediție separată şi 
pentru Mitropolitul moldovean Antonie!. «Pildele filosofești» 
apar în 1713 romănește odată cu Maximele filosofice în gre- 
ceste. Iar în 1710 și 1714 Antim trimete preoților săi învățături 
în romănește, — se știe că el și predică în această limbă, ba 
încă foarte frumos, cu toată originea lui străină, caucasiană ?. 
Pănă și despreţuita Alexandrie a celor simpli si necărturari se 
învrednici de cinstea tiparului domnesc la 1713. 


Totuși rămăsese o sumă de lucrări care nu se putură îm- 
părtăşi de lumina tiparului. Literatura netipărită e cu mult 
mai întinsă decit cealaltă, și necontenit se descopăr elemente 
nouă dintr'insa. 

Dintre cărțile de slujbă se păstră astfel numai în ma- 
nuscript S/uebnicul 5. Dintre povestirile religioase se între- 
buințară numai așa unele Viete de Sfinţi, de o întindere 
mare, precum e Viaţa Sfîntului Nifon din +Costandia» Cili- 
ciei, tradusă din grecește, și a Sf. Vasile cel Noü, a Sf. Sava, 
a lui Efrem Sirul; Patericele săii Leastvitele5, cuprinzind vie- 
tile Sfinților Părinţi 5, și din care o traducerea fost dată, în 


1 Bianu și Hodoș, p. 539, n° 131. 

2 O predică romănească, ținută de la dascălul de Calafendești, la 1639, e 
păstrată în Bıbl. Ac. Rom, ms 167. 

3 Bibl. Ac Rom, mss. 1790, 1838. Cel d'ntšiü, numai în mică parte ro- 
mănesc, e din vremea Mitropolitului muntean Ștefan. 

1 Ibid, ms, 2670; Gaster, Chrestomatia, J, p. 287 si urm., 354-5. D. Gaster 
atribuie mai multe traduceri unui anume Cozma. 

5 lorga, Două biblioteci de mănăstiri, p. 23, n° 2, 

6 Un ms. de la Pocrov, fvarte frumos scris, în Bibl. Ac. Rom. no 287; 
Gaster, o. c, p 304 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG CCXIX 


Rîmnic, la 1699-1700, și de dascălul Romînilor din Scheir 
Brașovului, Alexandru, un Polon de origine, care a făcut și 
alte traduceri 1. Teascurile muntene nu dădură decît o Cazanie 
(Mărgăritarul) pe cînd cunoaștem din acest timp un Chiria- 
codromion, deosebit de cel ce s'a tipărit în Ardeal? și o Ca- 
zanie întreagă, scrisă înnainte de 1688 de Ștefan ieromonachul 
din Cozia 5. Un Zic al Apocalipsului, tradus din slavonește, 
se păstrează într'un manuscript din 1704 £. 


Afară de cărți bisericești ca acestea, sai tălmăcit acea 
combatere a Latinilor și Armenilor de care a fost vorba și 
aiurea, apoi Môntuirea Păcătoșilor, după Apaprohăv owrmpiat ; 
deosebite anecdote morale și «învățături creștine» 7, «<Sv[ăn]ta 
darovanie și carte aleasă din toate cărțile, dulce învățătură 
omului», tălmăcire moldovenească 8, Isopii sai Fabulele lui 
Isop?, Minunile Matcei Domnului !0 şi, în sfirşit, cartea morală, 
foarte răspîndită, care se intitulează Diopira sait Oglinda!!: 
tălmăcitorul ei e tot dascălul Staico, despre care sa mai 
vorbit. Între traducătorii aceștia de cărțulii învățătoare se 
aflai și înnalți clerici: astfel o <«Albină» sau «Pceală» a fost 
începută de Mitrofan al Hușilor și apoi al Buzăului, înnainte 
de a fi urmată de dascălul moldovean Atanasiel?, 


Astfel limba romănească, împuternicită, limpezită, mlădiată 


1 Ms. 2452 al Ac. Rom. Traducerea s'a făcut la Rimnic, în episcopie, cu 
cheltuiala lui Ioan egumenul de Hurez. Cf. Zst. liż. rom. în sec. al XVIII-lea, 
I, p. 434; Bianu, în Col, Z Traian, 1882, p. 599 şi urm. Ms, acesta poartă 
însemnarea ; «Hunc librum scripsi ego servus domini Alexandrus Preceptor 
Polonus, auno Domini 1699, mese fe. 21>. 

2 Bibl. Ac. Rom., ms. 2319. 

$ Ibid, ms. 2672. 

4 Ibid., ms 2649. 

5 Iid, ms. 1917; Iorga, Două biblotec? de mănăstiri, p. 23, no 2. 

6 Bibl. Ac. Rom, ms. 2517. Cf. Zst. lit. rom, în sec. al XVIII-lea, |, l c. 

7 Bibl. Ac. Rom., mss. 1429, 1570. 

É Ibid., ms. 1436. 

9 Zd, ms. 2456; Gaster, Chrestomatia, 1, p. 350 şi urm, 

10 Gaster, 7. &, pp. 299-300. 

u V. Iorga, Două biblzoteci de mănăstiri, pp. 22-3. 

12 Ghenadie al RimniculuY, în Ax. Ac. Rom., XII, secț. lit., p. 139 şi urm 


www.dacoromanica.ro 


CCXX VEACUL AL XVII-LEA 


prin lucrul de trei veacuri al scriitorilor ardeleni, moldoveni 
si munteni fără deosebire, puse stăpînire pe Stat si Biserică, 
întrun timp cînd, din sentimentul de partid, de familie, din 
sentimentul neamului răscolit de nenorociri, izvoriă valul 
puternic, de acum înnainte neîntrerupt, al Cronicii romă- 
nești, în care trăiește, împreună cu viața străbunilor, — 
sufletul lor. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR DIN ISTORIA LITERATURII 


Numerele paginelor s'aii pus, pentru ușurință, cu arabice. 


A 


Acatistul Maicei Domnului (tradus 
de Dosoftei). V. Mitropohtul Mol- 
dovei DosofteY, 

Acaftistul (Sfintei Ecaterina ; grec; 
tipărit în 1710), 212. 

Achine (protopop al Uniedoarst). V. 
Unmiedoa'a. : 

Adrianopol (Partenie, Mitropolit de), 
147-8. 

Agapet (Cuvintănile diaconului), 134, 
138. 

Agapia (mănăstire), 101. 

Agiud, 110. 

Aud (sobor calvin al Rominilor, 
la), 72. 

Albina (saŭ P. ela, culegere de bucăţi 
religioase și morale), 167, 219. 

Alep (tipografia din), 212. 

Alexandria (Marcu de; Părinte al 
Bisericii), 183 

Alexandria (patriarchie), 120. (pa- 
triarchi : Atanasie), 56. (Ghera- 
sim), 214. 

Alexandria (carte populară), 167. 
(tipăritură din 1713), 218. 

Alexandru-cel-Bun (Domn al Mol- 
dovel), 10-3, 15, 17, 198. 

Alexandru (fiul lut Mircea, Doinn 
muntean), 24, 73, 85 şi urm., 102, 
105, 111. (Doamna luf, Ecaterina), 


73; 88, 195. (Sora et, Mărioara), 
Ios. 

Alexandru Coconul (Domn în amin- 
două terile ; şi Doamna lui), 118. 

Alexandru [las (Domn în ainîndouă 
terile ; şi Doamna lui; si Iliaș- 
Vodă, tatăl luřï), 118. 

Alexandru Dascălui (din Lemberg, 
aşezat la Rimnicul-VilceY, apot la 
Braşov ; traducător), 217-8 şi n. 
6. (Psaltirea lut cu tîlc), 217. 

Alfabetul latin (îmrebuinţarea lui în 
romăneşte), 145. 

Alstedius (scriitor ardelean), 14-5. 

Antologhion (culegere de Vieţi ale 
Sfinţilor într'ales): (romănesc din 
170:), 217. (grecesc din Snagov), 
212, (rusesc), 209. 

Apaffy (Mihai PŪ, principe ardelean), 
200-1. 

Apocalips (Tile la), 219. 

Apostol (Faptele Apostolilor, Praxuu; 
parte din Vechiul Testament) : ro- 
mănesc (husit; din Voroneţ), 24 
şi urm., 74. (upârit de Cores'), 
25 6, 74, 107. (manuscript, din 
1652), 215 n. 2. (tipărit în 1683), 
206, 215. (tipărit în 1704), 215. 
(slavon, tipărit în 1546-7), 63. 

Ardeal (episcop! romîni din, în ordi- 
nea cronologică): Gheorghe, 70-2. 


www.dacoromanica.ro 


CCNXIV 


74, 81. Pavel Tordasi, 72, 81, 
83, 90. Eftimie, 45, 83, 85. Cris- 
tofor, 69, 83, 86. Mihai Tordaşi, 
83, 89, or, 97. Ghenadie Hü, 83, 
S9, 97. 

Argeş, sr. (mănăstirea), 51, 52 n. 
4, 59. (egumenul Iosaf, Iosif), 53. 
(Vitus, pictor), 52 n. 4. 

Aristotele, 56. 

Aron-Vodă (Domn al Moldovei), 92, 
96, 200-1. 

Aron-Vodă (mănăstire), 162. 

Asachi (Gheorghe), 21. 


Baicov (Teodor, ambasador mosco- 
vit în China), 177. 

Balaban (Ghedeon, episcop galițian), 
138, 182. 

Bălăceanu (famile), 182. 

Bălgrad (Alba-lula), 69, 72, 115 
n. 2, 144-5, 211 n. I. (mănăstirea, 
din), 98-9, 172 (Mitropolia din), 
137, 

Balica (Melentie și Şcheauca), 114 

Balogh (Grigore Postelmcul), 116 
n. 3. 

Bana, 69. 

Banul (Vasile, Vorniculi, 157. 

Baranyai (lesuitul), 212. 

Bărcan (Vistierul Int Mihai Viteazul), 
II6 n. 4. 

Barcsai (Acațiu, principe aidelean), 
144, 175. 

Barnovschi (Miron, Doinn al Mol- 
dovet), 122, 137, 148. (Păharni- 
cul), 116. 

Basarab (familia), 202, 

Basel, 145. 

Bathory (Andrei, principe al Ardea- 
lulut), 106. (Cristofor, principe al 
Ardealului), 88, go. (Gabriel, prin- 


TABLA NUMELOR 


Atanasie (dascălul moldovean, tra- 
ducător), 219 

Atos, 9, 47, 51, 102, 162, 166, 
202, 218. (mănăstiri: Hilandar), 
94. (ivir), 120. (Vatoped), izo. 
(Xenof), 14. (Xiropotam), 120. 
(Zograf), 14, 138. (Protos saŭ 
Mare-Stareţ : Damaschin), 167. 
(Gavriil, autorul Vrepit ZY Nifon 
Patriarchul), 46, 51. 

Augsburg (Confesia de la), 65. 

Austria (Casa de), 213. 


cipe al Ardealului), 128, 211 n. 
I. (Sigismund, principe al Ardealu- 
lut), 26, 96, 106. (Ştefan, princi- 
pe al Ardeatului), 83, 91, 135. 

Batişte (Nistor) V. Vevelli. 

Belgrad, 96. 

Benkner (loan iunior, Jude brașovean, 
editor de cărţi romănești), 68, 70-3, 
82, 87. 

Berinda (Ştefan și Pamva, tipografi, 
cel d'intăiă și scriitor), 138. 

Bethlen (Gabriel, principe al Ardea- 
lului), 142. 

Bidla din 1688 (a lui Şerban-Vodă), 
187, 202-3, 207-8, 210, 215. (din 
Sr.-Petersburg), 187. 

Biphoc Ewabaos (tipšiit în 1709), 
212. 

Bilevici (Gheoghe, uricar), 197 n. 1. 
(Ionașcu, uricar), 197. 

Bisericani (mănăstire), 197. (călugărul 
Misail și Apostolul tradus de el 
la 1652), 215. 

Bistriţa (din Ardeal), 65, 116, 124. 

Bistriţa (mănăstire în Moldova), 10. 
(Analeledin), 13. 

Bistriţa (mănăsure în Oltenia), 46 7, 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


49-50, 127, 214. (egumeni, Ana- 
ma), 128. (Eftimie), rrt. (Ma- 
carie), 44. (Manuscnpte din), 47. 
(pisarul Mardane), 47, 128. 

Bla), 66. 

Bogdan-Vodă (Orbul, Domn al Mol- 
dovet), 47 

Bogdan (boier, soțul Caplej, sora 
lui Radu-cel-Mare), 46 n. 2. 

Bogomili, 19 și urm. (cărțt—ice), 44- 

Bogorodnicinic (rusesc), 209. 

Bolintin (mănăstire), ro. 

Borbanţ (lanoş Duma din, traducă- 
tor), 212. 

Boul (Toader, boier moldovean), 125. 

Brăila (episcopie: a «Proilavulul>), 
150, 152. 

Braşov, 70, 81, 85, 89, 156. (Ju- 
dele din 1521), 61. (Scriitorul de 
scrisori rowmâîno-slave), 92. (Tra- 
tatul cu Radu Mihnea), 123. (Ti- 
părituri neromăneşti), 64 și urm. 
(Genealogia luf Despot, tipărită 
în), 72. (Şcheii—ului, suburbia 
romănească), 65, 70-1, 90. (Preuții 
din ScheY; Constantin), 93. (Do- 
bre), 70. (Iane), 92-4. (Miha), 
70, 92:4, 122. (Neagoslav), 122. 


Cacavela (leremia; şi Zi/cu/ Litur- 
ghieï), 209. 

Calendare catolice (plănuite pentru 
Romini în veacul al XVI-lea), 108. 

Calvin! (lupta ortodoxie! cu et), 213. 

Cantacuzino (familia), 182, 201. 
(Constantin Stolmicul), 206, 213. 
(Dumitrașcu, Domn al Moldovet), 
180, 196. (Elena, sopa lui Cons- 
tantin Postelnicul), 203. (Iordachi, 
fratele lui Constantin Postelnicul), 
179. (Iordachi, fiul lui Constantin 


71304, Vol. VII 


CUNN V 


(Toma), 70. (Vasile), 93. (Voi- 
cul), 92. (Predicator luteran pen- 
tru Romini), 71, 80. (dascălY), 218. 

Brîncoveanu (Constantin, Domn mun- 
tean), 211:3 (Fiii lut), 214. (Scrie- 
rile lor), 214-5. 

Brati (Bartolomei, boier moldovean), 
107. 

Bucium (Vornic moldovean), 110. 

Bucoavna (tipărită în Bălgrad), 211. 

Bucureşti, 203. (mănăstirea Radu- 
Vodă), 120, (Școala de grecește şi 
slavonește), 202. (Tipografia din), 
201-2, 

Buitul (Gheorghe, traducător), 173 
n. 2,211 și n. I. 

7 Bulgari (Împărăția Asanizilor), 8. 
(Şişman, «Crasii»), 198. (Pisari— 
în 'Țara-Romănească), 12. (Influ- 
enja lor Însericească asupra "Țerit- 
Romăneşti), 8. 

Buzăii (episcopi), 67, 106 n. 2. 
(Efrem, episcop de), 131. (Mitro- 
fan, episcop de). V. Mitrofan. (Şte- 
fan, episcup de), 167. (Tipogra- 
fie), 215-6, 218. 

Buzești (fraţii), 116-7, 120, 123 


Postelnicul), 203. (Şerban, Domn 
muntean), 186, 202-3, 206. (Şte- 
fan, Domn muntean), 212. 
Cantemir (Constantin, Domn al Mol- 
dove), 181, 197, 208, 212:3.(Di- 
mitrie, Domn al Moldovei), 181, 
209. (Scrierea luf: Divanul), 209. 
Caransebeș, 97, 144, 173 n. 2. 
Cărarea pe scurt (tipăritură arde- 
leană), 201. 
Carida (Gheorghe, al doilea Vistier 
muntean), 169, 


XV 


www.dacoromanica.ro 


CCANVI 


Cariofil (Ioan ; polemica lut Dosof- 
tei de Ierusalim cu dînsul, Ma- 
nualul lui), 213. 

Cartea contra Latinilor și Armenilor, 
219. V. şi Stoica. 

Cărţi populare, 167 şi n. 1. 

Catargiu (famila), 182. (Banul loan), 
118. 

Catechisme > 

I. Catolice: al luf Canisius, 173 
n. 2, 211. Din Pressburg, 173 n. 
2. Romănesc, din Cluj, 211. Romă- 
nesc, din Sîmbăta-Mare, 210. 

2. Luteran : din Sibinii (1544), 64 şi 
urm., 70, 82. 

3. Calwineşti: din Bălgrad (1640), 
145, 153,173 Din Bălgrad (1648), 
144-5. Scutul (1656), 173 şi no- 
tele. 

Catolici! (lupta ortodoxiet cu ei), 213. 

Cazaci, 114, 146, 163. 

Cazanii (a lui Cahst, patriarchul de 
Constantinopol), 75, 91, 140, 154. 
(romăneşti, manuscripte), 219. (cea 
maï veche), 26. (a lui Coresi. 15), 
74 şi urm., 154. (a luf Coresi: 
a IP), 99-1, 105, 154. (arde- 
leană, din 1640-1), 143, 154. (de 
la Govora), 142,153-5,172, 185. (a 
Mitropolitului Varlaam), 154, 158- 
60, 185. 

Ceastov ° 

I. Slavon (tipănt în 1703), 216. 

2. Greco-arab (tipănt în 1702), 212. 

3. Romănesc (manuscnpte), 216 n, 
7. (tipărit în 1685), 210. (tipărit 
la Sibirii), 210. 

Cergar (Ursu, preot, ruda Mitrapo- 
litulut Varlaam al Moldovet), 145. 

Cernavoda, 122. 

Cernoievic! (dinastie muntenegreană), 
48. (Gheorghe), 49, nota 1. 

Cetatea Albă, 14. 

Cetăţuia (mănăstire), 200, 210. (Ii- 


TABLA NUMELOR 


pografia), 213. (Tipărituri greceşti), 
200. 

Cetime, 48, 50. 

Chalke (mănăsure), 162. 

Chera Înfelesului, 201-2. 

Chiajna (Doamna, soția lui Mircea 
Ciobanul), 63, 72. 

Chiev, 162. (Braţca), 134, 139, 148. 
(Pecersca), 134, 136, 138, 146, 
198, 209 (Sf. Sofia, catedrala dm), 
135. (Şcoala şi tipografia), 147, 
154. (Tipărituri), 160, 167, (An- 
tologhiul dim), 156.(Săpători pen- 
tru ilustrațit), 156, 159. (Lerarchi: 
Isaia), 134. (Iov Boreţchi), 134-5. 
V. şi Tamblac (Grigorie), Movilă 
(Petru). (Rectorul si predicatoiu!), 
I5O n. 3. 

China, 174, î76 şi urm 

Chios, 68, 212. 

Chireacodromion, 210-1, 218. 

Chodkiewicz (Hatman polon), 134. 

Ciceii (castel), 69. 

Cigala (Matei, autorul une Niv 
Gbvo:6), 198. 

Cîmpulung (moldovenesc), 116. 

Cimpulung (muntean), 139. (Tipo- 
grafia), 155 6. (Melchisedek, egu- 
men de), 155 6, 167. (Învăţătură 
de; tipăritură), 217. 

Ciogole (Pătraşcu), 137. 

Ciolanul (mănăstire), 106. 

Ciolpan (Drăgan), 45 n. 3 

Cipru, 119. (Popa Adam din, în suita 
lut Petru- Vodă Şchopul), 103 n.2. 

Cluj (sinod proiectat pentru RomtniY 
trecuţi la calvinism), 72 

Cofeșii (sat în T. Putna), 146. 

Comnenul (loan, Împărat), 169. 

Comnenul (loan; autorul Proschine. 
fas alui Muntelui Atos), 214. 

Constanuin-cel-Mare (Împărat * ver- 
surl latine pentru lauda lui), 199. 
(Viaţa lut slavonă), 53. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Constantiu-Vodă Basarab (Domn 
muntean), 175. 

Constantinopol, 14, 82, 163, 169, 
198. (Mănăstirea Pantocrator), 13. 
(Patriacchia de), 105, 134. (Patri- 
archt: Antonie), r99. (Atanasie 
Patelanie), 162. (Nifon), 46-7, 51, 
105. (Pasie), 162. (Partenie cel 
vechii), 150-1. (Gramata lut, tipă- 
rită la ași), 151, 159-60. (Parte- 
nie al II-lea), 152. (Teofan), 137. 
(Teolept), 53 (capuchehaiele), 149, 
174. (lenachi, architect armean 
din), 147. 

Copişti: călugărul Prohor, 102. 

Coresi (diaconul, tipograf), 24, 49, 
64 n 1, 68 şi urm., 86, 115. 
(Ucenicil lut), 86. (Alţi — ), 67. 
(Şerban, fiul diaconului; şi el 
tipograf), 68, 95. (Ortografia ti- 
păriturilor — ene), 109 

Corvin (tipografia, lui Matiaș), 47-8. 

Costin (Miron), 157, 190, 196, 199, 
206. (ca poet) 185-6. 


Dabija (Eustratie-Vodă, Domn al 
Moldovei), 145, 179. 

Damaschin (loan ; Expunerea credin- 
jù o1fodoxe), 214. 

Danil (dascăl grec din veacul al 
XVIl-lea), 205. 

«Dascăl! de copri> (din mănăstiri si 
Sate), 12, 146. 

Data rusească (pentru începutul anu- 
lut), 154. 

Davideni, 45 n. 3. 

Dealu (mănăsure), 49, 52 n. 4, 119, 
123, 155, 166. (Egumenul Ioan de 
Gomioniţa), 166-7. (Egumenul Da- 
niil Arapul), 155. (Tipografia), 156: 

Decian (mănăstirea sărbească), 9, 14 


CCXAVIL 


Costin (Nicolae), 181, 196, 199. 

Cotmeana (mănăstire), 10. 

Cotnari, 179. 

Cotroceni! (mănăstire), 202. 

Cozia (mănăstire), 10. (egumenul 
Anania), 216. (călugărul Marda- 
rie, scriitor), 149 n. 3. (călugărul 
Ştefan, traducător), 218. (Logo- 
fătul Gavrul, diac), 123. 

Cozma (traducător muntean din vea- 
cul al XVil-lea), 218 n. 4. 

Cozmin, 15 

Craioveşti (familie), 50-1. 

Cretanul (Gherasim, dascăl), 205. 

Crezul, 26, 66, 74, 94. 

Cronică polonă, 198. 

Cronografe, 128-9 

Cronologie, 104. 

Csáky (Ştefan, episcop ardelean), 
21I n. I, 

Csanád (Tinut), 17. 

Csulay (Gheorghe, predicator al 
Curţii ardelene), 145, 173. 

Cuvînt pentru curäfie, 157. 


Despot-Vodă (Domn al Moldove!), 
72-3, 82, 100-1. (Şcoala și epis- 
copul lut), 82. 

Deva, 96. 

Diact (dm veacul al XV-lea), 15. 
(Bunea), 68. 

Diaconarui  (tipăritură ardeleană), 
201, 217 

Dicţionare romîno-latine, 145. 

Dima (Hatmanul), 116. 

Dioptra (traducere), 219. 

Dolheşti, 44 n. 3. 

Domnești (T. Putna), 181, 

Dosoftei (Sf. ; scrieri), 138. 

Dosofte! (Mitropolitul Moldovei). V. 

Mitropoliţit Moldovei. 


www.dacoromanica.ro 


CCXAVIII 


Drágfíy (BartolomeY, Voevod al Ar- 
dealului), 39. 

Dragomir (Vornic muntean), 137. 

Dragomirna (mănăstire), 125. 

Dragoş (ctitorul mănăstirii mara- 
mureşene din Peri), 199. 


Efrem Sirul (Piața ha), 56. 

Egipt, 63. 

Eustratie Logofătul (moldovean), 157 
și urm., 162-3, 168. (Traducerile 
lui), 160. («Pravila aleasă»), 157- 
8. («Carte romănească de învăţă- 
tură>), 159, 170. (<Şiapte taine»), 
158-9, 168, 185, 218. 

Evanghelie : 

1. Slavonă. Manuscripte: Humor, 
11. München, 10-2. Neamţ, II. 
Supt Neagoe-Vodă, 102. Tipărite : 
1512 (a luf Neagoe-Vodi), 50-1, 
64 n. 1, 71, 73, 186. Din Bel- 
grad, 50-1, 73. Presupusă din Bra- 
şov, secolul al XVI-lea, 95 n. 2. 


Făgăraş, 116 n. 4. 

Fiereşti, 156. 

Filipescu (Constantin Căpitanul, cro. 
nicar), 202. 

Filoftei (traducător muntean), 218. 

Floarea darurilor, 167, 218. 

Floci (oraș), 122. 

Focşani (dascălt de copii din), 146. 


Galata (mănăstire), 45, III, IIQ n. 
5, 120, 126, 127 n, 2, 162. (Egu- 
menul Anastasie), 126. 

Galetovsch (loanichie, scriitor rus), 
201, 


TABLA NUMELOR 


Drăguşani, 119. 

Duca-Vodă (Domn al amînduror te- 
rilor), 168 n. r, 182, 195-7, 202, 
216. 

Duminecil (Povestea), 10, 26-7. 

Dzierzek (nobil polon), 112. 


Presupusă din 1546-7, 63. A uY 
Coresi, 68, 72-3. A doua a luy 
Coresi, 73, 88. A lut Petru Cercel, 
94-5. 

2. Grecească, manuscriptă, 105. 

3. Romănească, Husită, 23 şi urm., 
71. A laf Coresi (1561), 23 și 
urm , 68. Slavo-romină, a diacului 
Lorinţ (1579), 88-9. A Mitropo- 
lituluï moldovean Varlaam, ms, 
183 n. 2. Din 1682 (munteană), 
203, 206, 215. În Biblia din 1688, 
215. Greco-romănească din 1693, 
215. Din 1697, 215. — V. şi Noul 
Testament. 

Fvhologhiu (tipănt), 217. 


Fogarași (Ş:efan, predicator şi scri- 
itor), 144-5. 

Forró (famile ardeleană ; și Nicolae, 
patron de tipănre a cărților ro- 
mănești), 74-5. 

Furtună (MihaY, Comis moldovean), 
148. 


Galiţia, 68, 107. 

Geley (superintendent calvin în Ar- 
deal), 143-5, 154. 

Georgia, 217. 

Germani, 165, 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Geszty (Francisc, nobil ardelean), 96. 

Ghenghea (Spătar moldovean), 125. 

Gheorghe Ştefan (Domn al Mol- 
dovet), 145, 164-6, 173 şi urm 

Ghica (Gheorghe, Domn al Mol- 
dovet), 174-5, 183 

Ghimpeni, 109. 

Giozgiul-de-sus, 69, 144. 

Giolct (Poiana-lut), 119. 

Giuleşti, 119. 


Hăbăşescul (Lupu si Ioan, boieri mol- 
doveni), 157. 

Haga (Cornels, ambasador olandes 
la Poartă), 136-7. 

Ilaliciii (Mihai, semtor), 145. 

Harmenopulo (scriitor de drept), 161. 

Heraclea (Mitropolitul Ioanichie de), 
147. (loan de, corector la tipo- 
grafia din Cetăţuia), 200. 

Herce (Ştefan, serutor), 97. 

Hirschel (Luca, jude brașovean, editor 
de cărţi rominești), 91. 

Hmulmţehi (Timuș), 163. 

Honterus (şi tipografia sa), 65. 

Horea (Nicolae), 28. 

Hotin, 180, 196 (pircălabul Cindea 


Iancu-Vodă (Domn al Moldovei), 
IOO, 113. 

Ianovict (Toader, boier moldovean), 
147, 161, 

lași, 14, 137, 162, 171, 175, 179, 
181. (Ula Ciubotărească, heleş- 
teul Bahluiului, Feredeul domnesc), 
148. (sinodul de supt Vasile Lupu), 
149 şi urm. (moaștele Sf. Paras- 
chiva), 214. (Sf. Sava), 119-20, 


CCXĂIN 


Giurgeşti, 119. 

Glasur (şcoală de, la mănăstiri), 12. 

Gole (familie), 120 

Golea (mănăstire în Iaşi), 120. 

Govora (mănăstire), 141, 153-4. (E- 
gumenul Stefan de Ohrida), 141. 
(Tipografie), 156. 

Grect (şi limba lor), 112, 115, 117, 
120. 

Greceni (fraţii, scriitort), 203-4, 217. 


Laţco), 11. (Pacea turco-polonă), 
133. 

Hrizea (boier muntean), 137. 

Humor (mănăstire), 11. 

Humedoara (protopopie), 97. 

Hurez (loan, egumen de), 218 n. 6. 

Huşi (episcopie), 126 n. 7. Episcopi: 
Efrem, 126. Ghedeon, 164. Gheor- 
ghe, 148. loan, 180 n. 2. Iosif, 
126. Mitrofan, 127. V. şi Mitrofan 
al IIa (episcop de Huşi). 

Husiţi, 15 şi urm. (în Moldova), 17. 
(cărți polone şi cehe), 18. (tra- 
ducători unguri de cărţi sfinte), 
18. (limba în textele romănești 
vechi), 27 şi urm, 


180 (Tipografia din), 213. (Trel- 
lerarch!), 147 şi urm , 159 şi urm., 
162. (Şcoala din), 163, 165, 174, 
202. (Tipografia din), 209, 213, 
217. 

Ierusalim (Patriarchie), 120, (Putri- 
arch! : Dosoftei), 177, 179, 181- 
200-1, 205 n, I, 212-3. (Operele 
sale: ce! trei Tóuot contra Lati- 
nilor), 213-4. Nectarie, 179, 


www.dacoromanica.ro 


CCXXX 


Tesuiţi, 107, 135, 2II, 

Iliaș Alexandru (Domn al Moldove), 
176. 

Imitapa lut Zhistos, 166. 

Învăţături crestinesti, 217-9. 

Învățătură de cele sapte Taine, 218. 

Învățăturt preste toate zilele, 155 6. 
V. şi Cimpulung (muntean). 

Îmvăţătua ile (MitropolitutuY Antim), 
218. 

Ioau-Sigismund (rege al Ungariei), 
68 şi urm., 72, 81, 83. 

Ioan-Vodă cel Cumplit (Domn al 


Jansenişti, 175. 
goreni, 174. 


Kassandria (episcop de), 162. 

Kiruin dovhebovou (de Milescu şi 
Hnisant Notara), 177. 

Kochanowsk: (poet polon), 184. 

Korydalleus (Teofil, învăţat grec), 
148 n. 3. 


Lancrăm (sat în Ardeal), go. 

Lăpuşneanu (Alexandru, Domn al 
Moldovei), 45, 100, 103 (şi fiu 
lut), 114. (Bogdan, Domn al Mol- 
dove), 100, 114. (Iliaș, preten- 
dent), 103. 

Zeastviţă (saii Pateric), 217, 219. 

Legătură de manuscripte, 12. 

Lemberg (Greci din), 179. 

Lemberg (scolY din), 113. (şcolari 
romînt), 133-4. 

Lemberg (Stavropighia), 148, 195, 


TABLA NUMELOR 


Moldovei), 45, 85, 100, 102 n. 
6, 114. (Doamna lut d'intšiü şi fiul 
et), ror. 

Ipek (școala din), 70, 83. 

Isabela (regină a Ungariet), 69. 

Isopíť (fabulele lui Esop), 219, 

Iştvanovict (Miha, tipograf şi co- 
rector), 211, 217. 

Istria (Romînit din), 28. 

Ivireanul (Antim), 213, 217. V. şi 
Mitropoliţii munteni: Antim. 

Izvoranu (mănăstire), 128. 


Jugani, 148. 


Kutein (tipografia din), 139. 

Kymenites (Sevastos, dascăl grec): 
(Cărţile lui. Aoypatzh &dvora- 
hia), 213. (Eortologiul), 214. 


197. (Tipografia et), 139:40, 150, 
156, 201. (Tipăriturt), 160, 167. 
(Săpături în lemn), 159. (Şcoala 
Stavropighiet), 133 (Colegiul iesuit 
din), 108. (Tipografia Mitropolie! 
Sf. Gheorghe), 152. (diac! veniţi 
în Moldova din), 133. 
Leon-Vodă (Domn muntean), 128. 
Lexicoane slavo-romîne, 149 n. 3. 
Ligaridis (Pantelimon, cărturar grec), 
169. 
Livonia, 155. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Liturghie 

1. Georgiană (1710), 212. 

2. Greco:arabš (1701), 212. 

3. Slavonă (ms din veaculal X Ve), 
147. (Upărită în Tîrgovişte, 1508) 
49. (tipăntă în Deal), 166. 

4. Romănească, tipărită. (din Iaşi, 
1679), 204, 206, 216. (din Bucu- 
reşti, 1680), 204, 206, 216. (din 
1701), 216. (din 1713), 217. (din 
1715), 217. 

Liubavici (Dimitrie, tipograf), 62 şi 
um., 66. 

Ludescu (Stoica, cromicar), 202, 204. 

Ludovic al XIVlea (regele Franciei), 
176. 


Măhaciii (popa Grigore din, copist), 
26, 44, 64 n. 2, 67, 107. 

Maiuta (Gheorghe, învăţător al fiilor 
lui Constantin-Vodă Brincoveanu), 
215 

Maler (Filip, upăritor sibiian), 65, 67. 

Malta, 163. 

Manase (cronicar bizantin), 45. 

Mănăstiri închinate, 119 și urm. 

Mămcești (Radu Logofătul din, co- 
pist), 24, 43. 

Maramureș, 28. (legături vechi cu 
Moldova), 39. (Sîrghie, episcop 
de), 99, 142. (Spiridon, episcop 
de), 98, 142 şi n. 1. (famila 
Pogan, dun), 28, 116, 

Marchia (lacob de, predicator îm- 
potriva Husiţilor), 17. 

Mărgă:1! (slavon, din veacul al 
NVlea), rr, (tipint în 1691), 206 
n. 2, 210, 217. 

Matei-Vodă Basarab (Domn mun- 
tean), 62, 122, 130-1, 137 şi urm., 
143, 151-2, 154-6, 166, 171, 206 


CCXXN1 


Lugos, 81, 97, 144. (predicator cal- 
vin în), 76. 

Lukaris (Chiril, patriarch de Ale- 
xandria şi Constantinopol), 118, 
120, 136, 151-2. (Catechismul 
sâii), 136-7 

Lupu (Maria, fata lui Vasile), 162-3. 
(Ruxanda, fata lut Vasile), 163. 
(Ştefan, Domn ai Moldovei), 164, 
175. (Vasile, Domn al Moldovet), 
120, 122, 127, 140, 147, 149, 
150-2, 157, 159, 162, 164, 165 
n. 7, 166, 169-70, 196. 

Luther (Catechismul lut), 26. V. şi 
Catechsmul. 


(Doamna Elena, a lui), 140, 166-7, 
(sora el), 167 n. 2. 

Matveev (Artimon, boier moscovit), 
176, 178. 

Mavrocordat (Alexandru, zis Exapo- 
ritul ; cartea lui: 'Înodarud), 215. 

Mavrocordat (Nicolae, Domn în amîn- 
dnuă ţerile), 209-10, 215 

Maxamele filosofilor, 218. 

Maximilian (archidncele, fratele Îm- 
păratului Rudolf), 107. 

Meletie (Macedoneanul, tipograf mun- 
tean), 137, 140-1, 154-6. 

Metafrastul (Sımion), 198. 

Mihat Viteazul (Domn muntean), 26, 
93, 98, 105 şi n. 6, 106, 115:7, 
121, 123. (duhovnicul lu, Ti- 
mofiei), 122. 

Mihnea-cei-Răii (Domn muntean), 
47, 49:50, 

Mihnea Turcitul (Domn muntean), 
86-8, 91, 95, 102 n. 6, 104-5 n.5, 

Mihnea al IIa (Domn muntean), 
118. 


www.dacoromanica.ro 


CCAXNII 


Milescu (Nicolae Spătarul, scriitor), 
149, 174 ŞI urm., 197, 203 n.4. 
(Postolachi şi Ştefan), 174. 

Mineie : 

I. Slavone (din veacul al XV-lea), 11. 

2. Catolice (proiectate), 108. 

3, Romănești (din Buzăii), 210, 216- 

Mimetti (Bartolomei, boier), 118. 

Miniaturi (din veacul al XV-lea), 11. 

Mintuirta păcătoşilor, 219. 

Minunile Maicii Domnuthei, 219. 

Mircea-cel-Mare (Domn muntean), ro. 

Mircea (fiul luy Mihnea-cel-Răii), 
52 n, I. 

Mircea Ciobanul (Domn muntean), 
24, 63, 67 şi urm. (Glose margi- 
nale pe un document din vremea 
lur), 109. 

Mirelor (Matei Mitropolitul, scriitor)- 
62 n. 1, 118, 128. 

Mistenio sai Sacrament, 168. 

Mitrofan (episcop de Iluşi, apoi de 
Buzăii ; tipograf), 197, 200, 215:7, 
219. 

Mtropoliţi (ai Aidealulut ) Atana- 
sie), 205 n. 1, 210. Damil, 169, 
173, 150. Dosoftei, 142. Ghena- 
die, 141, 143, 145. Ile Iorest, 
155. loan, 98, 142. Simion Şte- 
fan, 155, 171 şi urm. Teoctist, 
142. Varlaam, 200. 

Mitropoliţi (at Moldovet:) Anasta- 
sie Vii, 45, 100-1 şi IOO n. 5, 
10%, 113 n, 4. Anastasie al Ilea 
Crimca, 123 n. 1, 125-7, 146. 
(părinţii lut), 125. (Antonie), 218, 
(Atanasie), 127. (Calistrat), 44. 
(David), 44. (Dosofter), 165, 178, 
183, 209, 215 (părinți! lui), 178, 
(Traducerile lut ; Acatistul Maicey 
Domnulul), 195. (Cazania), 195-6. 
(Liturghia), 195, 197. (Mohtueni- 
cul), 195. (Parimuile), 207. (Psal- 
trea slavo-romînă), 184, 197, 207. 


| 


TABLA NUMELOR 


(Psaltirea în versuri), 196. (Vie- 
pile Sfinților), 182 3, 197, 199-200, 
216. (Ghedeon Hà), 164. (Ghe- 
deon al Iles), 208. (Gheorghe tuy, 
15. (Gheorghe al Ille, Movilă), 
IOO-I, 104, 108, 124 şi n. 3,6; 
125, (Grigore Pu), 13-4. (Grigore 
ai lea), 44-5, 100. (Iosif si ri- 
valul săii), 13-4. (Mardarie), 123, 
n. 3. (Misail), 208, (Mitrofan), 
124 şi n. 3. (Nicanor), 124 n. 3. 
(Sava Ii), 164-5. (Sava al Ilea), 
181, 208. (Teoctist Bü) 14-5 (Teoc- 
tist al Ilea), 15 n. 2, (Teoctist 
al III), 15, 44 şi n. 3. (Teo- 
dosie, Barbovschi), 104 (și fami- 
ha lu), 124 %1 n 5, 6; 125:6. 
(Teodosie al Illea), 130. V. şi Ro- 
man (episcopul Teodosie), (Teofan 
hu), 44. (Teofan al IHeÚ), 45, 85 
n. 5, 99 şi urm (Teofan al Ilea), 
127. (Varlaam), 127-8, 145 şi 
urm., 158, 162-6, 171, 173, 179, 
182, 185, 197, 208. (Evansheha 
tradusă poate de el și Cazania), 
V. Cazania, Evanghelia. 
Mitropoliţi (at Țerit-Romănestt) (Ana- 
nia), 62-3, 67, 73, 105. (Antim), 
217-8. (Daniil Du), 73. (Dionisie), 
131. (Efrem), 73. (Efumie Li), 
73, 86 şi n. 4. (Eftimie al IIlea), 
105 n, 5, 106, 117-8. (Ignatie), 
131. (Luca), 106, 118-9, 128. 
(Macarie), 48, 51, 59, 71. (Maxim), 
47, 52. (Miha! Li), 105 n. 5. 
(Mihat al Ilea), ros n. 5 (M. 
trofan Hü) 51, 73. (Nichifor 11%), 
105 n. 5. (Serafim), 86, 89, 91, 
105 şi n. 5. (Simion), 73. (Ste- 
fan Dü) 131, 167-8 şi n. I. (SZe- 
jebmcul Yu), 218 n. 3. (Teodosie), 
168 n. 1, 201, 203,217.(Teofil), 
128-9, 131, 141, 143, 166-7. (Var- 
laam), 53, 62-3, 201-2. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Mogildea (loan, boier), 119. 

Mogilew (upografia din), 139-40. 

Moimiscul (Ștefan, boier), 157. 

«Moise» («cărțile lui»), 215. 

Moldaviţa (mănăstire), 10, 124, 126 
n. 8, 147. (Antome din, taducă- 
tor), 65, (Mitrofan, egumen de), 
126. 

Moldova (intemeiarea eï), 198. 

Molitvele Vecea miel, 216. 

Aolitoezicul ° 

I. Slavon (din 1535), 62. 

2. Romăneşti (msse.), 216 n. 7. (din 
întăia jumătate a veacului al X VII- 
lea), 157 (al lu! Coresi), 26, 74 
şi urm., 34. (din 1689), 201. (din 
1699), 216. (din 1701), 216. (din 
1706), 217. 

Moscova, 177. (tupograña din), 152. 

Moscovia, 209 n. 10 (Ţarul Alexe), 
162, 174, 176 şi urm. (Țarul 
Mihail), 148 (Patriarchul Ioachim), 
197. 

Mort, 28. 

Movilă (famila), 100, 117, II9 n. 
4, 182. (Alexandru-Vodă), 127. 
(Constantin-Vodă), 115, 117, 124, 


Năsturel (Udriște, traducător), 131, 
141, 153-4, 156, 166, 185, 217, 

Neagoe-Vodă (Domn muntean: Ba- 
sarab al III-lea), 50 și urm., 63, 
70, 107, 109, 130, 187. (Doamna 
lui), 47, 51-2. (Mama lui), 51, so, 
(Pit si fetele), 60-1. (Operele luy), 
SI și urm. (Învățăturile lut), 131. 
(traducerealorin romăneşte), 158. 
(O scrisoare de pe vremea lui), 
36, 66 

Neamţ (mănăstire), 10 1, 13-14, 44, 
164, 179, 182, 208-10 (eg? meni), 


CCX XXIII 


126, 132. (Elisabeta, Doamna lui 
leremia), 127 (şi fY eï), 132. 
(Gavnl-Vadă), 120, 132-3, 137. 
(Ieremia-Voda), 102, 112-3, 115, 
IIQ și n. 5, 124 n. 6, 132-3, 
(loan-Vodă), 133. (Marghita, Doam. 
na lut Simion), 132-3 (şi fnY eY). 
(Maria Firley, fiica luy Ieremia. 
Vodă), 163 n. 1. (Mihăilaş- Vodă), 
132. (Moise-Vodă), 133-4, 136. 
(Simion-Vodă), 112-3, 121, 132. 

Movilă (Petru, Mitropolit de Chiev. 
scriitor), 10, I3I şi urm, 143, 
146, 162 (şi frații lut), 164, 197, 
209. (Operelelu!), 138-9. (Cazama 
lut), 154. (Cuvint pentru căsătoria 
Mariei Lupu), 162. (Märturisirea 
z avosiavncă), 136, 149 şi urm., 
153. (în grecește), 213. (în ro- 
măneşte), 152, 206 n. 2, 217. 
(prescurtată, în rusește), 152-4. 
(upăriturile lut), 140. 

Moxahe (Mihai, traducător), 128-30, 
141. 

Mrışescul (diacul Teodor, copist), 12. 

Muntenegru, 48-9. 

Murano, 105. 


V. Ardeal (Eftimie, episcop de). 
(Biblioteca), 14. (Octoichui din), 
137. (Şcoala de la), 12. (Copişti: 
Atanasie), 11. (Gavril fiul luf Urie), 
11, 45. (Liarion), 15. (Visarion), 14- 
(Legători : Sılvan), 12. (Cetatea si 
mănăstirea din Cetate), 208-9. 

Neculce (loan, cronicar), 174, 176, 
178-9, 181-2, 196. 

Negrilești (sat), 119, 

Nicea (Porfirie, Mitropolit de), 150. 

Nicodim (popa, întemeietorul vieţii 
călugăreşti a Rominilor), 9. 


www.dacoromanica.ro 


CCNXXIV 


Nicopol, 131 şi n. 4. 

Nıfon (Viața Sfintului), 131. V. 
Constantmopol (Nifon, patriarch 
de). 

Nikussos (Pananoti, Mare-Dragoman), 
151. 

Nisa (Gherman de), 203. (Mitrofan 
de), 203 n. 4. 


Oarţ (Petrea, răzăş), 15. 

Ocnele-Mari, 155. 

Octoich * 

I. Slavone (1510), 50. (pretins, din 
1535), 62 n. 1. (din 1574), 86. 
(muc, din 1577-8), 88. (din Chiev), 
146. 

2. Romăneşti (1700), 216. (1706), 
217. (1712), 217. 

Ohrida (episcopul Meletie de), 163. 


Padova, 505 

Palia (pe romăneşte, tipărită în 1582), 
23, 76, 95 şi urm, 144 n. I, 
161, 172, 183. 

Paneşiricul (Sf. Constantin, greco- 
romîn), 214. (al Sf. Toan cel Not), 
14. 

Panomanul (Daniil Andren). V 
Mitropolitul Ardealului Daniil. 

Panopha dogmatică, 214. 

Paraclisul Maicel Domnului, 215. 

Pascali, 215. 

Patras (Ştefan, archiepiscop de Ve- 
chiul-), 148. 

Pătraşcu-cel-Bun (Domn muntean), 
24. 67. 

Pătraşcu (fiul lui Mihai Viteazul), 
121-2 şi n. 2. 


TABLA NUMELOR 


Nomocanoane, 105, 161. 

Notara (Hrisant, patriarch de Ierusa- 
hm), 177, 214. (Opere tipărite 
în periie noastre: Despre preofie 
şi Judeaman" a estino-politice), 214. 

Noul Testament (din Bălgrad, 1648)» 
171, 203, 206-7. (din 1703, mun- 
tean), 215. V. și Zvanghela. 


Olahus (Nicolaus, scriitor), 96. 

Olanda, 152. (ambasadorul ei la 
Constantinopol). V. Haga 

Oradea (inut), 17. 

Orăș (Vornic moldovean), 116. 

Orăştie (tipărituri romăneşti din), 95 
şi urm. 

Ortografia (textelor cinhce), 38-9. 

Orţăşti (sat), 15. 

Oșihhbi (sat), 137. 


Pécs (Wolfgang de; trimes în Mol- 
dova), 82. 

Pelagonma (Nectarie de), 139. 

Pelopones (Maxim de: Despre schisma 
papistaşilor saŭ Carte sati lumină), 
213, 217. 

Penthcostaraăi (tipărit în 1701), 216. 

Peri (mănăstire în Maramureș), 199. 

Peștişel (Moise, traducător), 97, 

Petricani (Sat), 119 și n. 5. 

Petriceicu (Ştefan-Vodă), 180, 196. 

Petritzi (Ignatie, cărturar grec), 169. 

Petru-cel-Mare (Țar), 178. 

Petru Cercel (Domn muntean), 24, 
43, 92, 95, 104-5. 

Petru Şchiopul (Domn în amîndouă 
terle), 45 n. 3, 73, 85, 100, 103-4, 
107, III-2, 114-5, 117, 119, 126, 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


(Doamna lui, Irina), 112, 126. 
(Fiul lui, Ştefan), 104, 112, 124. 

Pigas (Meleue), 105, 118. 

Prldele filosofeștt (lipărite în 1713), 
218. 

Pinea pruncilor, 211 2. 

Pîrvuleşti (famihe de boieri), 46-7. 

Plosca (mănăstire ardeleană), 216 
n. 7. 

Plutarc (Viezele Paralele, traduse în 
romăneşte), 215. 

Pobrata (mănăstire), 10, 45, 178-9, 
182. (Analele din), 44 

Pociațehi. (Sofronie, egumen la Trej- 
Ierarchi şi capul şcolii din această 
mănăstire), 148 şi n. 3, 163. 

Pocrov (schit), 209, 218 n. 5. 

Pogribania preophlor(upărită în 1650), 
168. 

Polo (Marco, călător venețian), 177. 

Polonia şi Poloni, 104, 133, 175, 
179-82, 187, 196-7, 208, 215. 
(regele Sigismund al Ili-lea), 116. 

Polunoștință (din 1695), 216 n. 7. 

Popovici ( Toader, diac moldovean), 
12. 

Potcoavă (Ioan-Vodă, Domn al Mol- 
dovei), 100, 

Povestea celor go de mucenici, 201. 

Pravila cea mare rusească, 209. 

Pavila din Govora, 141-2, 161, 185. 


R (vechea formă a literef în ma- 
nuscriptele romănești), 25. 

Raab, 211 n. I. 

Răchiteni (sat), 148. 

Racoviţă (Mihai, Domn în amîndouă 
terle), 178, 209, 

Rădăuţi (episcop): (Anastase), 147-8. 
(Dimitrie), 85 n. 6, ror (Efrem), 


CCXXX V 


Pravila munteană din 1652, 

Predicatori străini, 14. 

Pretendenţi domneşti, 108. 

Prisac (sat în Ardeal), 145. 

Prislop (mănăstire ardeleană), Go, 
90. 

Proilav (episcopie), V. Brăila. 

Psaltire: 

1. Slavonă (din Bistrița. 1346), 46-7. 
(Tipărnă în 7577), 86. (Tipärtă 
în  Cîmpulungul muntean), 140, 
167. (Tipărită în Govora), 153. 
(Tipărită în Tirgovişte), 140. 

2, Rusească, 209. 

3. Arabă (tipărită în 1706), 212. 

4.  Romănească. (Hucită), 21 şi 
urm., 82. (Şcheiană), 21-2, 24-5, 
42. (Voronețană), 22, 42. (upă. 
rtă de Coresi), 22, 81, 107 şi 
n. I. (slavo-romînă, tipărită de 
acelaşi), 87, 95-6, 107 % n. I, 
(ardeleană, din 1651), 172, 207. 
(din Bucureşti, 1694), 25. (din 
I7OI şi 1703), 215. V. şi Mitro- 
politul Moldovei Dosoftei. (cu tîlc, 
de Alexandru Dascălul), 217. 

5. Grecească (lipăntă în 1700, la 
Snagov), 212. 

Putna (mănăstire), 11, 102. (egume- 
nul Acachie”, 44, (Copistul Pala- 
die), 11-2 (analele din), 13; 44. 


168. 


126 (alt Efrem), 126 n. 8. (Ef- 
timie), 85 n. 6, 101. (Isaia), 45; 
85 n. 5, 101, (Sava), 164. (5e- 
rafim), 180 n. 2. (Teofan 1%), 44. 
(Ivanco, pisar din), 147. 

Radu (Domni munteni) : 

Radu-cel-Mare, 46 şi urm. Radu de 
la Afumaţi, 52 n. 4, 69 Radu 


www.dacoromanica.ro 


CCXXĂVI 


Paisie, 62 și n. 1, 63, 66. Radu 
Șerban, 93, 98, 106, 115, 117; 
122-3 Radu Mihnea, 1'5, 117, 
119 20, 122-3, 127, 161. (Doamna 
lui, Arghira), 118. (fiul lut, Nico- 
lachi), 118. Radu Leon, 168 n. 1. 

Radziwill (Ianus), 162. 

Rafail (călugărul, traducător), 195. 

Ragusa, 112. 

Rákóczy Pů (principe ardelean), 
142-3, 171-2. 

Rákóczy al Ilea (principe ardelean), 
173, 175. 

Rareş (Ilie, Domn al Moldovel), 63, 
70. (Petru, Domn al Moldovei), 
25, 44:72, 102:3 (scrisorile lui), 
109. (soția lut, Elena), 47. (fata 
luf, Ruxanda), 103 (Ştefan, Domn 
al Moldovei), 102. 

Reforma, 69 şi urm. 

Reichersdorffer (Trimes ardelean), 20. 

Rîmnic, 218 şi n. 6. (episcopi de), 
67, 106 n. 2. (Antim), 217. (E: 
frem), 106 n. 2. (Uarion), 217. 
(Tipografia din), 217. 

Rîmnicul-Sărat, 47. 

Rîncăciov (mănăstire), 70. 

Rinduaala sfinţi il apei, 217. 


Sas-Sebeș (upărituri romăneşti din), 
89-90. 

Saşi, 18, 52, 64 şı urm., 67, 116. 

Sbornice slavone (din veacul al 
XV-lea), rr. (tipănit în 1568-9), 
73, 81, 86. (upănt în 1580), go, 

Scărariil slavon (din veacul al XV-lea), 
INI. 

Scarlati (nepotul Postelnicului), 119. 

Scoctuhani (sat), 119. 

Seachil (Cămăraş moldovean), 123. 

Secui (husiţi), 17. 


TABLA NUMELOR 


Risca (mănăstire), 45. 

Rîşnov, 92. 

Rodinul (Alexie, scriitor bizantin), 
169. 

Rohatyn, 102. 

Rojdameul, 167. 

Roma, 108. (colegiul germanico-un- 
garic), 211 n. I. 

Roman (episcopi): (Agafton), 111, 
124. (Amfilohie), 124. (Dosoftei 
I-iii), 44. (Evloghie), 148. (Gheor- 
ghe aü), 85, roo. (Grigore), 108 
n. 2. (Macarie, cronicar), 44-5, 
99, 100, 103. (Mitrofan), 123 
n. 1, 126. (Mitrofan al II-lea), 
146. (Pahomie), 13, 208. (Sava). 
V Rădăuţi. (Teodosie), 180 n 2. 

Roman: Vodă (Domn al Moldovel), 
198-9. 

Rostov (Dimitrie, Mautropoht de), 
209, 

Rugăciuni husite, 26 

Rugăciunile Maicel Domnului, 107. 

Ruși (botezul lor), 198. 

Rusia (pruvincie polonă), 13, 176. 

Rutent (pisari), 12. 

Rylo (mănăstire), 9. 


Secul (mânăstire), 119:20, 146, 158, 
164-5. 

Seimeni, 169 70. 

Serbia, 46. (Despotul Ştefan Lazare- 
vici al — ieħ), 12. (pisari dn —, 
în 'Țara-Romănească), 12. 

Sfinta darovanie (ms.), 219, 

Sf. loan cel Noii (din Suceava), 
146, 181, 198, Viaja lut), 154. 

Sf. Macarie (Învățăturile lut), 12. 

Sf. Paraschiva, 148, 159. (Piufa et, 
154. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Sf. Nifon (Viaţa). V. Nifon, 

Sf. Vineri (Povestea), 26-7. 

Sfinţirea Bisericii (upârită în grecește 
la 1703), 212. 

Siberia, 178. 

Sicriul de aur (tipăritură ardeleană), 
200-1. 

Sighișoara, 96, II6 n. 4. 

Sigismund (Împăratul), 9, 16. 

Silesiană (hîrtie, întrebuințată în 
Maramureş și Ardeal), 21, 

Silişte (sat lîngă Sibiii), 67. 

Silivestru (traducător muntean), 153- 
4 72. 

Silvaș, 69. V. Prislop. 

Sîmbăta-Mare (oraș), 16-7, 210. 

Simion Dascălul (cronicar), 165. 

Simpietru (popa loan din, copist), 
167 n. 1, 218. 

Singiordz (sat în Ardeal), 71. 

Siria (creștini din), 212. 

Sirigul (Meletie, teolog grec), 128, 
150-1, 162, 169. (Cartea lut îm- 
potriva Calvinilor), 213. 

Slatina (mănăstire), 45, IOI, 127. 
(egumenul Partenie), 127. 

Slujbe de sfinți : (a Chiopolitet), 212. 
(a Maicei Domnului), 217. (a Sf. 
Constantin, în grecește), 217. (a Sf. 
Paraschiva şi a Sf, Grigore Deca- 
politul). 214. (a Sf. Visanion), 212, 

Slujebnice, 218. (al Mitropohtului, 
muntean Ștefan, ms.), 218 n, 3, (ti- 
părit în mănăstirea Dealului), 166. 


Tămășeni (sat), 148, 

Țamblac (Grigore, scriitor), 13-4. 
(loan, «unchiul> lui Ştefan-cel: 
Mare), 14. 

“Tărpești (sat), 119. 

Tatăl Nosb u, 66, 74, 94, 113 n. 2, 


CCXXXVII 


Snagov (mănăstire), 10, ros n. 3. 
(Tipografia din), 212, 215. 

Smatyn, 138. 

Sobieski (loan, rege al Poloniei), 
181, 199, 215. 

Sokol (Marele- Vizir Mohammed), 83. 

Stănești (mănăstire), 120. 

Ştefan-cel-Mare, 10 şi urm, 25, 44, 
69, 102. (act romănesc de la el), 
109 

Ştefan (Răzvan, Domn al Moldovei), 
116. 

Ştefan-Vodă Tomşa. V, Tomşa. 

Stettin, 176. 

Suria, 103. 

Stockholm, 175. 

Stoica (Logofătul, traducător mun- 
tean), 195, 219. 

Stoeiști. Focșani (sat), 145-6. 

Strehaia (episcopie), 170 n. 2. 

Stroict (famile), 125-6, 182. (Luca), 
112-4. (fut săi, Ionașco şi Vasile), 
113-4, 125. (fratele lui, Simion), 
113, 125. 

Strugalea (mănăstire), 10. 

Sturdzea (Vasile, copist), 216. 

Suceava, 13-4, III. 

Suceviţa (mănăsure), 102, 105, 124, 
n. 7, 125, 132. 

Suedia, 165. 

Sulariul (sat), 115 n. 2. 

Szakolcza, 17. 

Szini (Ştefan, Iesuit), 211 n. I. 


(al lut Megisser), 113 n. 2. (al lut 
Luca Stroici), 113. 

Tatari, 153, 180. 

Teodora (mama lui Miha! Viteazul), 
123. 

Teodosie (Domn muntean), 51 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


CCXXX VIII 


Teofilact (Tilu? Evanghehilor de), 
10. 

Tesalonic (Simion de, scrntor), 178, 
200, 

Tigarà (Zotu, boier), 103 n, 2. 

Tipografi în țerile romine: Alexan- 
drovici (Timoteii), 139.  Bacov 
(loan), 202. Chiriac Moldoveanul, 
201, 210. Dobre (popa), 143, 145. 
Gherbest (Damaschin), 206. Gleb- 
covici (Ivan), 139. Lorinţ (diacul), 
88-9, 94-5. Mănăilă, 88, 94-5. 
Maien (dracul), 95. Moise (călu- 
gărul), 62 Oprea şi Petrea, 63, 
Preda, 153. Stancu Faurul, 197. 
Stavniţchii (Vasile), 197. Tudor 
(diacul), 71, 73, (af luf Matei Ba- 
sarah), rss. V. si IştvanovicY, 
Liubavict, Mitrofan. 

Tirgovişte, 14, 62, 66, 118, (Tipo- 
grafia din), 167, 217. 

Tîrgu-]ii, 110. 

Tirnosania (tipăritură din 1652), 170, 

Tîrnova, 9, 14. (Eftimie, patriarch 
de), ro. 


Udrea (Hatmanul), 116. 

Ujlâk (Dionisie de, predicator împo- 
triva Husiţilor), 18. 

Ungheni (sat), 119. 

Ungnad (baronul loan), 119 n. s. 

Ungurești (sate — în Moldova), IIro 
n. 5. 

Unguri (vechea lor literatură), 7. 
(Biblia lor catolici), 108. 

Umiedoara, 69. 


Vad (episcopie ardeleană), 43, 69, 
70. (episcopul loan Cernai), 142 
n. I. 


TABLA NUMELOR 


Tirol, 101-2, 104, 112: 

Tismana (mănăstire), 9, 16, 201. 

Tobolsc, 176. 

Tomsa (Ştefan al Ille, Domn al 
Moldovei), 121, 125-7. 

Topolița, 119. 

Tordaş (sat în Ardeal), 90. 

Trebnie (tipărit în 1636), 139. 

Triod. 

1. Slavon, (pretinsă tipăritură mun- 
teană din c. 1550), 64 n. r. (u- 
părit în 1578), 87. (din Tirgo- 
viste, 1649), 167. 

2. Rusesc, 209. 

3. Romănesc. (din 1697), 216. (din 
1700), 216. 

Trofimovict (Isaia, cărturar rus), 150. 

Trotuș (oraș), 17:8, 110. 

Tulln, 126. 

Turci, 57 şi urm, 96, ros n. 5, 
117, 153, 163, 173, 180-2, 212. 
(Sultan), 198. (limbi lterară a 
lor), 118 


Uniev (tipografie de mănăstire), 196-7. 

Unirea cu Roma: în Poloma, 135, 
150. În Ardeal, 65, 210. 

Urach, 82, 

Ureche (familia), 113 şi n 4 182. 
(Grigore, cronicar, 113-4 şi 113 n. 
4, 119 şi n. 4, 133-4, 157, 162-3, 
208. (Nistor), 146. 

Uricari (Cristea Mihăilescul şi Iere- 
mia Băseanul), 103. 


Valea-Albă (lupta de la), 14. 
Vărăşt! (sat), 167 n. 2. 
Valaam şi Joasaf (povestire), 217. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA NUMELOR 


Vasile < Macedoneanul (Învățăturile 
lul), 214. 

Vechiul Testament (şi Husiţii), 23. 

Veliclovschi (Paisie, reformator al 
vieții monachale în Principate), 
209. 

Veneţia, 73, 205. (solia lut Ştefan- 
cel-Mare la), 14. (a lut Neagoe- 
Vodă), 52. (tipografia slavonă din), 
48. (tipărituri greceşti din veacul 
al XVII-lea), 198-9. (şcoli din), 
117. (postav de), 62. 

Vevelli (Constantin-Batişte si Nis- 
tor, boieri), 118, 165. 

Viena, 117, 123, 211 n. I. 

Vieroș (mănăsure), 111, 

Vieh: de Sfinți: (a Sf. Nifon de 
<Costandia», a Sf. Vasile.cel-Noi, 
a Sf. Sava, a lu! Efrem Sirul), 128. 
(De la Cozia), 216. V. și Efrem 


CCXXXIX 


Sirul, Minew şi Mitropolitul Mol- 
dovei Dosoftet. 

Vineri? (Povestea). V. St. Vineri. 

Vini (sat în Ardeal), 96. 

Vinţ (loan din, traducător), 200-1, 
210. 

Viski (loan, copist), 144. V. Fo- 
garaşi, 

Vlad (Domni munteni): (cel Tinăr), 
50, 52. (al VI-lea), 62 n. I. 
Vlad (Grămătcul. Boţulescu?) 217. 
Vlastaris (legist bizantin), 87, 161. 

Vodița (mănăstire), 9. 

Voico  (Logofăt-Mare moldovean), 
123 n. 1. 

Voronej (Pahomie, episcop de), 197. 

Voroneţ (mănăstire), 11. (şcoala din), 
12.3. 

VucovicY (BoJidar, tipograf), 62, 71, 
go. 


Wycliffe (agitator rehgios), 15-6. 


Zacan (Efrem, traducător), 97. 

Zamfira (Doamna, fata luf Moise- 
Voda), 69. 

Zemca (Taras, tipograf din Chev), 
138. 

Zapolya. V. Ioan-Sigismund. 


Zerneşti, 122. 

Zips, 17. 

Zlataust (Sf. Ioan), 217. 
Zmucilă (Savel, Banul), 210. 
Zolkiew, 179-80. 

Zonaras (scriitor bizantin), 161. 


www.dacoromanica.ro 


ÎNDREPTĂRI ŞI ADAUSURI 


P. XI, r. 14 de sus. În loc de Voroneţ: Humor. 

P. xxxu r. 16 de sus: veatrile e slavon, de la &kTrphac, dar la primire 
acestui cuvint de traducătorul maramureșean poate să fi înriurit cuvîntul vrz 
Zile pentru pînze. 

P. XLIV, r. 8 de jos, ceteşte: «Teoctist al II-lea», în loc de: «Teoctist 
al II-lea». 

P. LXIX, r. 8 de Jos. p. CXLIV, r.II dejos. Radu-Vodă a stat în Gioagiul- 
de-sus, dar mănăstirea era în Gioagiul-de-jos. Asupra episcopilor de acolo, v: 
și cartea mea Stefan cel-Mare și Mihai Viteazul ca întemeietori ar Îlitropoliet 
dım Ardeal (extras din «Analele Academiei Romine», și separat). 

P. cxxviii. Mitropolitul Teofil dă la 17 Iunie 7126-7127 (=1619) dm 
Bistrița olteană, supt Radu Mihnea, o Pravilă slavonă acestei mănăstiri (ms, 
2508 al Ac. Rom.; v. fo 199). În manuscript, cu aceiaşi scrisoare ca si cele- 
lalte foi, e și cuvîntul pentru curăzie în romănește (fo 201 si urm.), care ră- 
mine astfel să fie foarte vechiii, — data aproximativă ce i se dă în Gaster, 
Chrestematia, 1, fiind. deci îndreptăţită. 

P. CLXV. Ipotesa asupra descendenților lui Nistor Batişte, se întăreşte prin- 
trun act allător în Arch. Statului, ear, no 2006, cu acest cuprins: 

Iași, 20 Januar 7173 (1665) «Nistor ficorul lui Costantin Batişte, nepot 
de fati lui Nistor Ureache Mar[ejle-Dvornic, și de călugărie monah Nicodim» 
dă Săcului Brăteștii (T. Roman), «pentru sufletul maicii meale Mărecuţii, căċ aŭ 
fustu dzeastrele ei. .., că6 că şi moșu-mieii Nistor Ureache și maica mea dzac 
acolo în svănta mănăstire». Între marturi: «<denaintea dumisal[e] văru-micii 
lui Vasilaşco Ureache și a surori-sa Alexandra, fata lui Ureache, și a nepoa- 
ti-mea Alexandra, fata lui Neculai Ureache, şi denaintea dumisal[e] Ini An- 
dome Portariul de Sučav[a] şi denaintea dumisa![e] lui Mihălachi neguţătoriul 
de Iași». Nykodym Batista (sus: Batiște). — Cf, şi n° 2007. 

La p. CXXVIII. De la Mitropolitul Grec Luca avem acest act romănesc: 

ef Milostiiii bojiin preaoştinom Mitropolitu chir Luca văsoi zemle vlașcoe. 


71304. Vol. VII. XVI 


www.dacoromanica.ro 


CCĂLII 


T Scris-am VI[š]d[ijeia Mea aceasta carte egumenului Vasihe de la Sti, 
Ghiorghie și acestor megiiaș anume Negulea și Mușat de în Căndeșt[i]>, pentru 
o danie făcută de un călugăr» la măn[ăjstirea lu Ciolan, unde-i zac osele>. Între 
vecină, un Buhniţ[ă). Martur la judecată și «<frate-mii Epi[sco]pul de Buzăi și 
Vi[ăjd'ca Nichifor și mulţi egumeni ... Pis msța Mai 31: la sorocul dup[ă] 
Sti Petrea Sänbat[ă], şi să meargă naintea fratelui Ipis[coJpul, în tărgu Buc[eJă. 
Tane:văs p[nt]porohitns Obxpo6hayias Aobxas. Pecete verde, ruptă. — Bibl. 
Ac. Rom., acte necatalogate (2). 

La capitolul penultim. Acte privitoare la Cetăţuia în acest timp găsesc aceste 
două : 

Arch. St, Sf. Sava, XXXIII. 39: 

lași, 2 April 7188 (1680). 

«Contiş ce am fost Stolnic-Mare și cu fămeaia mia Irina, fata lui Istratie 
Logofatul>, vind Cetăţuii un loc de cramă și pivniță la Cotnari. Iscălesc și 
Miron Vel. Log., Tudos[e] Dubăii Vel Spătar, Ionașco Balș biv Vel Vornic. 

Arch. St, Sf. Sava, XXXIII, 39: 

laşi, ro Maiii 7185 (1677). «Eŭ Nacul Stolnic și Nastasiia Stolniceas[a] şi 
fegori mei Dumitrașco Pitar si Ionnasco Armas și Costantin Sărdar și Tode- 
raşco Medelnicerul> arată că Duca-Vodă-i făcuse un împrumut pentru a se 
plăti de la niște Turci. Acum Duca-i cere prin Macarie egumenul mănăstirii 
sale, Cetăţue. Dă viile de la Cotnari. Să aibă a le scrii Ja catastavul Cot- 
narului.» Întărește Mitropolitul Dosoftei. 


www.dacoromanica.ro 


Acesta e al treilea volum de documente interne ce public 
pentru acei ce pot să-i înțeleagă folosul. Cu el încheiii cule- 
gerea mea. 

Volumul VIII va da istoria culturii romănești saŭ mai bine 
tabloul istoric al acestei culturi: pentru alcătuirea lui voiü 
întrebuința și materialele mele şi toate cele tipărite pănă 
acum. 

Dar nu voii lăsa fără întrebuințare nici de acum docu- 
mentele interne ce-mi vor veni în mînă. Dar, în loc să le 
tipăresc ca pănă acum, voiii da din ele tot ce va fi infor- 
matie nouă, supt rubrici care vor corespunde capitolelor Zs- 
oriei culturii. 

O tablă a volumelor V, VI, VII, cuprinzind numele de 
familii și numele istorice, se va da în curînd. Tabla numelor 
de sate, numelor de botez, noţiunilor culturale, va face parte 
din expunerea volumului VIII. 


www.dacoromanica.ro 


Í. 


DOCUMENTE DIVERSE. 


71304. Vol. VII. 


www.dacoromanica.ro 


I. Din Mehedinți. 


r. Bucureşti, s Iulie 7190 (1582)!. Mihnea-Vodă, pentru Filip 
si frații și fiii lui, dîndu-li moșie în Măgurceni. «Deč Domnia 
Sa aŭ căutatii și am judecatii pe dreptate şi pe lege şi am dat 
... lega 6 oamen[i] buni și drepți, să jure cum că aŭ avut a îm- 
părți.» Martori: Ivașco Vornicul, Lăpădat Logofătul, Dumitru 
Spătarul, Costandin Vistierul, Radul Comisul, Danciul Stolnicul, 
Gonţea Păharnicul, Manea Postelnicul. — Traducere de pe la 
1750. 

2. Tirgoviște, 16 Iunie 7114 (1606). Simion Movilă, lui 
«Giurcă Ergheviceanu, Iancului sin Giurcă și lui Nicola», 
cărora li s'aii orînduit doi judecători, <«Gherghină Stolnicul, 
Dumitrache Vel Postelnic», ca să li hotărească Ergheviţa. «Și 
aü hotărit acea moșie în trei locuri, după obicei, pă lingă 
Dunărea și, din drumul cel veichi, din piiatră lui Băran, sus 
în gălmeiŭ, la Piatră; din piatră lui Băran, din jos, drept prin 
crîng ; şi scurgere apii, — și loveşte în drumul veichi, și trece la 
stejar si dă în pirul (szc) la piatră, şi apucă scurgerea apii 
sus și lovește în drumul veichi, și taea păriulii Muntele 
şi coboară jos în Feregu, din Feregu drept în poiana, la 
piatră, din piatră în vălăao, la scurgerea apii, iar în piatră, 
din piatră în vălăao apii iarăși în piatră, din piatră drept în 
Comărești, din Comoreşti la drum în jos, la scurgerea apii, 
în girnita la piatră; din piatră drept la gîrnița lui Istodor, 
şi din gîrniță drept în všlëao, la Sociși, și din Sociși drept 
la piatră lui Băran, din Băranu în scurgerea apii în sus, pănă 
în drumul veichi și piatră, și din piatră drept în sus, d'asupra 
scurgeri apei...sus la gălmeiii... iarăși la piatră...Şi aü 
arătat lancul înnaintea Domnii Mele o diiata de la unul 
Mărin, acei moșii stăpîn, ce aŭ dat-o de suflet Iancului.» 


1 Cf. vol. XI din col. Hurmuzaki, p. 898. 


www.dacoromanica.ro 


4 DOCUMENTE DIVERSE, I 


Marturi: Dan Vel Vornic, Theodosie Vel Logofăt, Pana Vel 
Vistier, Enachi Vel Spătar, Ștefan Vel Comis, Gherghină 
Stolnic, Dumitrache Vel Postelnic. Scrie «Pătru Vica». — Tra- 
dus în 1839, «după hrisovul cel adevărat slovenesc, precît 
s'aŭ putut alege, fiind rii păstrat si prăpădit»!. 

3. București, 25 Ianuar 7137 (1629). Alexandru Iliaș, lui 
Novac si lui Curăia din Ergheaviţă și fiilor lor, pentru această 
moșie din judeţul Mehedinţi, partea lui Mihart Postelnicul, 
cu «vecinii»: Tatomir fiul lui Toader si fiii lui Opre Tigš- 
nașul. Ei o cumpărase (Novac si Curăia) de la Mihart, din 
Șitoaia, pentru 10.000 de aspri gata, cu marturi «oameni 
buni>, canume din Cerneţu: popa Vlăsan și Grozav, si din 
Ergheaviță Lupul şi Dragul». Din același sat li se confirmă 
părţile lui Părvul şi Oance, fiii lui Dragul, nepoţii «preazvi- 
teriții> lui Popa Stan din Ergheaviţă: pe această parte se 
dase 8.000 de aspri gata, cu mărturie de «oameni buni», «anume 
din Cerneţu popa Vlăsan și Ion nepotul de fiii al lui Lepădat 
și Avram si Grozav şi Vlăcomir și Vlăsan și Lala, şi din 
Gălmăjoaia Dragomir și Gripsor si Prăvul, şi din Ergheaviţă 
Lupul şi Dra... [rupt], şi din Ţărovăţu Nicşa şi Radoslavu 
vătah, si din Bistreţu Nicolicea şi Lupul și Pătru şi Dumitru». 
Marturi: Hriza Vel Vornic, Vladu Vel Logofăt, Trufanda Vel 
Vistier, Miho Vel Spatar, Dumitrachi Vel Stolnic, — Vel 
Comis, Costandin Vel Păharnic, Condild Vel Postelnic. Is- 
pravnic: Vladul Vel Logofăt. Scrie Lepădat Logofâtul. Mono- 
gramă cu ros si pecete. Pergament?. 

4. 12 — [1628]. Alexandru-Vodă, lui «Staico Postelnic din... 


1 Acest hrisov există, dar după înfâţişare se vede uşor că e falș. Și data e 
falșă, căci Simion Movilă a fost Domn muntean numai în 1601-2. Comparat 
cu documentul din 6 April 1602 (vol. V, p. 177, n° 16), se vede însă că 
acesta de aici a urmat un model bun. Apoi toponimia-și păstrează toată în- 
semnătatea. 

2 Pentru Mihart, v. vol. V, p. 298, n° 21r. Divanul e același în Maiit 
Góid., p. 439 n° 8): ultimul din ultima Domnie munteană a lui Alexandru 
Iliaș chiar. Lui Trufandă (asupra căruia v. vol, V. pp. 489-1, n° II; p. 483, n? 
17) îi întăresc satul usinești din Romanați intàiü Alexandru Coconul, la 31 
Maiii 7132 (1624, Tîrgovişte). apoi Alexandru Iliaș, la ro Mart 7136 (1625; 
București) (Documentele famihei Golescu, depuse la Ac, Rom.). Cu privire 
la el avem (móid) si următorul interesant zapis: 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ ə 


imeale», «de să-i fie 1 Rumăn anume Pătru de în Borăscul, 
cu I[eciorii),. . . și părinții lui, și apucat și de leg|ă]tura lui Mihail 
Voevod!... ară după aceaia, căndu aü fost ac. ..[Țara-R]umă- 
nească, iar Pătru de Borăscul el aü rădicat pără și au v[enit] 
fat[ă] în Divanul cel Mare cu Staico Postealnicul, și așa pără. .. 
nič l-aă apucat legătura a lu Mihail Voevod în Borăscul... 
Domnia Mea am căutat și am judecat pre derept si pre 
leage... Și am dat Domnia Mea lu Staico Postelnic leage 
de în Divan 3 boiar|i]: Stoica Postelnic i ot Drăgoiani Brăilă 
i ot Rogojina Diicul...aii fost Pătru Rumăn de în sat de în 
Borăscul de moșie și cum l-a. . . [B]orăscul și cum iaste și 
acum lăcuitoriă tot în Bo[răscul].. . Staico Postelnicul el s'aü 
adus leage deplin în Divan și aŭ jurat... De aü rămas Pătru 
de leage și de judecată... Răvașele domnești la măna lui Staico 
Postelnicul.» Monogramă. 

5. 14 Maii 7144 (1636). «Zde Cletovţii ai lu Pătru de 
Larga, po im: ot Străhaia Drumenta i ot Turceani Duliman i 
ot Strămba Judeţul i ot Ciuturi Drăgoiu i ot Strămtel[e] Se- 
verin i ot Slăvileșt(i) Roman, să jure de cătră Mihaiii den 
Borăscul, cum nu iaste Pătru Rumănu de în Borăscul de 
moșie, nič l-ai apucat legătura lui Mihaiü Voevod în Bo- 
răscul. Însă cum vor afla cu sufletele lor, și zăoa la Sti. Petră. 
I is. Cernica Postelnicul, și să jure în Scaun la Craiova. Pis 
Lep[ă]dat u Bucureșt[i], msța Maiă 14 dni, i 7144 [1636].» 
Monograma domnească și pecete cu chinovar (pe o foaie de 
hirtie mică), 

Alta analogă (8 Maiŭù 7136—1628), lui «Staico Postelnicul 
din Ohabă ..., Stoica Postelnic, Brăilă din Drăgoiani, Diicul 
din Rogojina» ca să cerceteze «cum l-ai apucat leg[ă ]tura lu 
Mihail Voevod tot în sat». 

6. 7156 (1647-8). «Să să ştiia cum aü cu[mpărati Preada 
ali lu Bidigae» o ocină, 

7. 6 Septembre 7205 (1696). Doisprezece «boieri, ce săntem 


aScris-am eŭ Pătre Sulger al micii zapis, să fie la mână jupănului Trufa n]dà 
biv Vel Vistiar, cum să să știe că nu-m trebuie să cumpăr satul Crusuvul, 
cı să-l cumpere dumnealut: așea mărturisă[sc. Pis mța Mai 24, vel[e]t 7135.» 
1 V. I, Bogdan, în Prrnosul Sturdza, p. 152 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


6 DOCUMENTE DIVERSE, I 


luați cu porunca Mărie Salle] Domnu nostru Io Costandin 
Băs[ă]rab Voevod, cu răvaș|e] domneșt[i], după obicei, de pă- 
rintel|e] Atanasie arhimandritul, egumenul ot sfănta măn[ă)s- 
tirea Tesmana, și de alți moșneani de la Ergheviț|a] ot sud. 
Mehd.», pentru a hotărnici la Ergheviţa. Se adună la soroc, 
«la mijlocul locului, fiind ispravnic credinosul boerinul Dom- 
nului nostru, dumnealui Matei Sacazlăul Marele-Portar. . . Lea 
am tras moșiia pe trei locuri... Sănt 8 părți mari; cum s'are 
zice: opt funii», dintre care două le vor ținea «migiiaș(i] din 
Ergheviț|a]», <păn[ă] în hotarul Cerneţului și al Dedoviţăi». 
Între răzăși, «Gheorghe snă Necolei», « Anastasie fečorul Grui, 
nepotul Balicăi». Iscălesc: «Maðéos Soxta, Mas Iloprâpns. 
Az Papa Otetelișan Vel Căpitan za lef|ejcii, Vasile Vel Că- 
pitan za Cerneţi, Dumitrașco Căpitan Bagdan, ot Slam Răm- 
n[ic], Stănislav Logofát Mšresšscul, Iancul iuzbas[a] ot Ji- 
dostit[š]|, Giuca Zanescul, Giurca Purecel ot Izvor, Dumitrașco 
iuzbas[a] ot Baltă, Plăvăț Căpitan () za dorbanți ot Izveta ()». 

8. «Noi 3 boiari și megiiași ce săntem rănduiți de dum- 
nealui lordachie biv Vel Sărdar, is. ot sud. MP, de am în- 
dreptat hotarul Belii-de-sus de cătră hotarul Rudenii, Detiă, 
scoțind înnaintea noastră și Stefan Sărbul un zapis al Anuţii 
fata lu Dumitru iuzbașa Bobilă den Gor-Bala, scriindi cum 
că aü vănduti partea ei den Bala-de-sus toat[ă] căt[ă] să va 
găsi, al treilea den teiul boolescii și dentr' al(t) Gurgului, în 
rupt, dereptă bani gata t' 13, din seliște de cas[ă], den cămpi, 
den pădure și dupeste tot hotarulă; care] zapis l-am văzut 
și noi scrisü de la leat 7229 [1720-1], întărit cu multe măr- 
turii, moșteni dentr'acest hotari, care și de faţă aü fost în- 
naintea noastră și aü spus că iaste zapisul bun și dreptii, — 
drepti aceaia și noi i-am dat atastă carte, ca să stăpănească 
acea parte cu bun[ă] pace de cătră alţi moșteni de Bala, pre- 
cum scrie zapisul ačasta, Octomvrie 14 dni, |! 7254 [1745]. 

Vintil|ă] vt Postelnic. Mê. C. Cernătenul. 
Lupul Gozobă ot Rudină. Eu Pătru Glivanü ot Dol-Bala. 
Eŭ Dobre ot Studina. 

T ŞI, căndui s'au fácotü ataste, vinie dinu Vezurini, cu nime 

n'am avotii nici o pricină. Lat 7274 [1766]. 


www.dacoromanica.ro 


-j 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


[Adaus :] Sud. Mehdţ. 

Peste ačast[ă] hotărnicie un Pătrașco Cărșod i Mihăil[ă] 
Pușcariul ot Bala-dă-sus, tocmai acum s'aü sculat cu jude- 
cat[ă] ca să scoță pă Milco și Zova dintr'atast[ă] moșie, 
puind temei de cuvănt: întăi, că ar fi zapisul vănzării iconi- 
micos !, a doao cu protimisis, că li s'ar cădea, fiind rudă cu 
vănzătoriul și] răzași; care, cunoscănd că amăndoaocă cererile 
le sănt deșarte; întăi că zapisul iaste bun precum îl văzui și] 
eŭ, după cum arat[ă] într’ a&ast[ă] hotărnicie ce iaste făcută 
din porunca dml. lordachie biv Vel Sărdari, și dă la văn- 
zarea moșii păn la hotărnicie sănt ani 25, și dă la hotărnicie 
păn acum sănt ani 29, ce vine stăpănirea -numiţilor cumpă- 
rători dă ani 54, răii caut[ă] jăluitori a ispiti jud[ejcata; ce 
am hotărăt și am întărit și eŭ cu iscălitura să stăpăneasc[ă| 
cu bună pace dă cătră'șii, întocmai după cuprinderea zapi- 
sului ș[i] acești hotărnicii, —puind pe părăți de aŭ dati și 
creapăd ačastă; 1785, Mai 29.» Iscălitura. 

9. 3 Mart 1784. «Dumneavoastră ispravniciloru, aducănd 
pe Poenaru de faţă, să cereți ca să vedeţi mai întăiti hotărărea 
Domnii Mele ce s'aii făcut cu Divan spre a-ș stăpăni Poe- 
nariul moșiia Colarețul dupe semnele și hotarăle ce s'a ü făcut la 
fața locului.» Să caute și niște acte «care la theoriia Divanului 
nostru n'aii întrat». Pecete octogonală. Iscăleștejos: Vel Logofăt. 

10. «Perilipsis de toată cheltuiala morii din Cloșani, cănd 
am făcut-o întăi; 1820, Săptemvrie 27. 

tai. par. 

1.057. Pentru zile de lucru 2.114, căte par. 20 zioa, care 
S'aii lucrat numai la săpatul și ziditul erugii. 

100. Chiriia boilor ce aü cărat la piiatră de zidit. 

150. Chiriia căratului tuturor lemnilor morii. 

190. Făcutul casăi, morii cu podul apei și cu tot căt aü 
trebuit pănă cănd s'a dat pe făină. 

120. 2 perechi de pietri de la Vai-de-ei, în loc, 

40. Chiriia adusului pietrilor de mori. 

7o fierul ș[i] lucru ţiganilor. 


1 Adecă: cu înțelegere tăinuită, Cf. Documentele Callimachi, 11, p 64, n° 139. 


www.dacoromanica.ro 


8 DOCUMENTE DIVERSE, I 


14, 24 la osăbiți oameni carii aŭ împușcat șa spart la 
piiatră pe erugă. 

8 ș(i] 2 ocai rachiă, făcutul &uturilor. 
8 sicuitul pietrilor morii. 

65, 30 vedre vin. 

25, IO vedre raichiii. 

75; pentr[u] o mie ocă făină de porumbi, căt[e) par. 3, s'aü 
mă[n)cat la lucru. 

25, pentru] roo ocă brănză la lucrători. 

25, iarba de pușcă cu care sai spart piiatră supt moră și 
pe erugă. 

IO, 2 mie șindrilă. 

1.982, 24, adecă: una mie noaă sute optzăci și doi, par. 
doaăzăci s[i] patru, afar[ă) de cheltuiala. 

1.982, 24, ce este să să mai facă cănd săva pune pămănt 
pe lăngă zidul erugii ș[i] afară de stavila care trebue să să 
facă la intratul apei pe erugă, și] altele căte mai trebuesc. 

Theodor Vladimirescu 1.» 


II. Acte păstrate în Archiva Episcopiei de Rimnic. 


I. «Să s[ă] știe banii ce am dat... /rupt] Frătoșticean- 
căi, cum semneaz[ă] mai jos anume; Sept. 19, 17222 [1713]. 

IO. tt i-am dat la Buc|ulrești, cănd aŭ mersi cu Vasilie 
Logf. Poenaru. 

p' 22 dat iar la București de aü cumpărat o păreache de 
călțuni Mariei... 

4 p! ti i-am dat la o ghiordie ce au făcut Mariei: blăni- 
t[ă] că săngeape. 

3 tl iaŭ dat neaica Costandin. 

2 pl ro ti ipac mai dat la Craiova, de aŭ cumpărat un 
brăŭ mocadin Mariei. 

7 ti am dat de am făcut o rochie de dimie roşie Mariei, 
cu zisa lealei Frujănei. 


1 Acest document se află în colecția Liceului din Severin; celelalte, la 
persoane particulare. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 9 


3 ti am dat de am făcut lealei Frujănei o rochie măslinie. 

p! 22 t! pac mai dat de i-am făcut o păreche de călțuni 
negri. 

p! ti pac mai dat la o păreache de papuci negri 

— t! am dat de i-am mai făcut un zăbun de atlaz albastru. 

— ti am dat de am făcut o rochie Mariei, de alageă. 

2 t! am dat la 3 părechi de călțuni, Mariei. 

p' t! am dat la o păreche de papuci, Mariei. 

6o ti pac mai dat la un brăŭ sam, Mariei. 

p' 22 t' la o păreache cizme, Mariei. 

p! 22 ti la o păreache cizme mamei Frujănei. 

I, 40 t! dat mamei Frujănei, cănd mergea la bălcii. 

+ 2 ti am dat la porumbu, la catane. 

60 t! am trimis de la București, să cosască fin. 

2 ti aŭ dat neaica Costandin iar pentru fân. 

4 tt sai cumpărat vin de la munte. 

[Pe V°:J 

Mai, 20 dn. 7224 [1715] dat-am Oprii t! 1,44, să cosască făn. 

1,44 am dat lui Sofronie. 

[Tot așa lui Lăpădat, < Arcăi», lui Vasile Miereanul, 120 bani.] 

121 bani, am dat de-am învelit casa cu trestie /șzers]. 
IPlată unui «chelariii».] 

2. I-iü Iunie 7256 (1748). Zapis, «dumnealui finului Andrei 
Capt. ot Tărgoviște» : se pun zălog pentru o datorie niște părți 
de moșie «la Cănpii Stăneștilor». «Și am scris eŭ Costandin 
Logf. sin Ianache Capt. cu zisa lui.» 

3. 22 Novembre 1791. Hotărire pentru jalba «dumnei 
Lucsandra Cojasca..., pentru dumnealui Drăgoiii Ceauș Spă- 
tăresc, arătănd că, avăndu un loc, pe care are și casă, ce să 
vecinește pă de o parte cu locul bisericii Săsești»!, etc. Se 
făcuse un c<îngrădiş», care aduce procesul. Pomenit «popa 
Ioan, ot biserica Stejarului». Se arată două acte scrise de «tot 
un condeiii». Se aduce martur un «lăcuitor din altă mah[alla». 
«Acea biserică unde plăteşte chiriia Ceaușul... Si, văzăndu 
pricina atăta de întunecată, am făcut prelungire și am pus să 


1 Din Rimnic. V. vol. I-II, p. 448 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


10 DOCUMENTE DIVERSE, II 


sape ea să găsească rădăcini de pari de grad saŭ de uluce... 
Și, din săpătura cecu cercare s'aü făcut, s'aŭ găsit rădăcini 
de pari de gard mai năuntru loculuï jăluitoarii.» Se caută 
a se adeveri «prin putere de blestem». 

4. «Preoţii ce li s'aii dat pečt. de,scuteală» (1793). Unii ai Vel 
Vornicului Brincoveanu, — «iar ploc[onul) să-l plătească», — 
alții «aï dumn. Spatar Gianoglu» (popii Băloii și Diţă), si 
de la «biserica domnească din Cerneţi». 

5. Kardonyov rijs nspafije Tây MTV HAL ARIT TPLPPÉTOY 
rijs aporărns exiozozijs Pruwrziov, zatà tò gws Eros, lavovapiov o. 
(«Catastih al cuprinderii lucrărilor mișcătoare și nemișcătoare din 
prea-sfinta Episcopie a Rimnicului, în anul 1806, r-iü lanuar>). 
Al doilea titlu, în interior: Kardorrya. todâwvre xal kódov hc 
atas emtononiis and Pruyixov Bobhrlac, šv Gow Earăqv oinovuoc, 
am ëtovç 1796 péypı rob čtovç 1805-rov. («Catastih al venitu- 
nlor şi cheltuielilor sfintei Episcopii de la Rimnicul Vilcii, 
cît am fost econom, de la anul 1796 pănă la anui 1805»). 

I. Cele de mîncare. 

Cheltuieli (1796): 4 lei oca de zahăr, 5 oca de cafea (xatBév), 
I leii «pentru patru gărăfi> (yapåpas), 1,20 «rachiii anison», 
4 lei oca de dulceaţă (yhoxóy), daruri către protopop şi dia- 
con, «2 t@ xoropayti, Omob ètóynoe ră das» («cantaragiului 
care a cintărit sarea»), cheltuială cu camfură (x&pwpovpa), stra- 
fide, cheltuială cu «marele bucătar»; 1 leii oca de orz, 10,10 
la ziafetul ispravnicilor», 6 la «farfurii pentru casă», «3,20 
la 3 ocă de săpun», «8 sic Etoâa Grovijhfev ó Xrpentne dă tò 
Juin» («8 cheltuielile făcute cînd a venit Știrbei ca să treacă 
la Sibiiti»), 15, etc ëtoĝðov Grav Exăhnoev ó Ilpaihóns sis thy 
exonoz'iv (<la cheltuiala făcută cînd a stat Brăiloiul la Epis- 
copie») (anuar). — 62,20, sis 40 oua. Azi, frav Abey À 
xarppaxopésa rob A. Xowrteţii («62, 20, pentru 40 de ocă 
de untdelemn, cînd a venit Căimăcămeasa lui D. Hangeri») 
(şi alte cheltuieli cu dinsa; Februar). — Și în Mart cheltuieli 
cu «Știrbei». — April: «cheltuieli cu Păharnicul Gheorghe, 
cit a stat la Episcopie». — Septembre, cheltuieli cu payat- 
poripovva si novidpo («linguri și servicii»). — Octombre: 
«2,10, fidea pentru Căimăcămeasă», și alte lucruri. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 11 


1799. 3 lei, 5 care delemne Cheltuieli cu Căimăcămeasa. Bac- 
șiș ispravnicilor pentru «scutelnicii din Drăgășani». 2,20, halvă. 

1800, Octombre. Aià roy oepnerijv toù Mobpnblm, tod èxá- 
Gnoev cig zv Šmtowomhv pati pè robe 'Ahbavitos rob («Pentru 
şerbetul lui Moruzi, cînd a stat la Episcopie cu Arnăuţii lui»). 

1801. 18,20, îtoda ià robs Tobpuovg mod xáðyoav sis thy 
2mioxoniv. 3,20 Crav Qmépwosv ó Op. "iAwvfimos (¿I8, 20 chel- 
tuieli cu Turcii, cînd aŭ stat la Episcopie»; « 343, 20, cînd a 
plecat archimandritul Antim»). 

1802, «2 lei, o căprioară pentru ispravnici. 3 lei... 
raw Os ó Xepdăpns wal Erohwxos Aivans tă robe Tpwtona- 
mădes... ic zE68wa rod 'loowirta Azoyzapij, èv o š%w407069%v 
sie th» extoxorijv mpos 'rbhătw («cînd a venit Serdarul și 
Stolnicul Dincă după protopopi... În cheltuielile lui Ioniţă 
Leondari, cit timp a stat la Episcopie, de pază» !. — Iunie. 
Aapayh sis ră dabaperov («hrană la lazaret») (60 de lei). — 1-iii 
August. 10 sic EE6?a z@y tozpobwxâv sie thv wvyýy (<10, la chel- 
tuielile ispravnicilor, cînd cu fuga»). 

1803. Februar-Mart. «La ziafetul ispravnicilor.» Septembre- 
Octombre, Grav 7À0sv 7 laweporms ras» («cînd a venit Prea- 
sfinția Sa [episcopul]»). «Pentru via Țiganilor.» 

1804. 3 sic Eva manhaĝāy. 5 ele yapápats al TOTP. 07:05 
ètrtáxnozy mivovres («3 la o paclavă. 5 pentru gărăfi și păhare 
cînd s'aü bătut(?) beţivii»). 

1805. 2,20 cei Bnwdatats aorâshaic» («pentru 200 de sardele»). 


2. Haine. 

Pentru călugări, jimblari, chelari, cioban, purcar, vizitei, 
pentru portar, vier, boar, chelar, fesuri, anterie, dulame, șalvari, 
şube, căciuli, papuci, ciacșiri, bnoxăpusa. (cămăși), alageă, calpac. 
«profiluri» de blăni (mpowbhha)). 

3. Cheltuieli felurite. 
1796. Tọ tarpp 'Aâdy, (medicului Adam); 9,20 eis 20 


sarpipa Dă thy oxémyy To sápovg (sic) ris ronopupias Eheis- 


1 Din causa năvăhri! Cîrjaliilor. V. Dionisie Eclisiarhul, în Zesaur, YI, p. 
201 și urm, 


www.dacoromanica.ro 


12 DOCUMENTE DIVERSE, lI 


Ooa amd tò Psdehenii, els Ğróplwpa xapétas xal vaporas 
"4(<9,20, la 2 căpriori pentru acoperemîntul părții unde e ti- 
pografia; s'au dat de pomană de la Fedeleșoii 1; pentru dre- 
sul caretei și căruții»). 

1797. Vin dus la București cu un scutelnic. 

1798. 2,25, siç thy mâprov rob Bhayinob oyohsiov, uk 3ijân- 
pov, 12 tọ tonă, Ötav fe vă zip 6 ¿Qoto pè mposrarţiy 
cod xatpuoău' dă bv Kamedăv-llacă («2,25, la poarta școlii 
romănești, pentru fier; 12 iuzbașei, cînd a venit să iea sese 
cai, cu poruncă de la Caimacam, pentru Capudan-Pașa»)2. 

1799. 12 is obpapirov. 12 tọ tvroypágy tă tà ypop- 
pata the toroypapias. 25, Ekoa sis tò 0prâpt rod “Psobpévt 
(«12 la fumărit; 12 tipografului pentru slovele tipografice ; 
25, cheltuieli pentru bilciul de la Riureni»). 

1800. 20) esis oepirov («la oierit»). Tigan fugar la Cîmpulung. 

1801. Popă trimes la București «cu scrisori de răspun- 
derea poclonului» (ris &mrozplosws mhoxoviov). 2,20 sis ră 
TEdpia rod xapasiov rod èttáxysav o, Tobpzot (42,20, la gea- 
murile cafasului unde s'aii bătut Turcii»). 


4. Lefile, 

1796. tọ 93. Em (edascălului grecesc») (20 1), dofto- 
ruluí Adam (20 1.), tẹ pir tvroypógo («psaltului tipograf») 
(ro lei pe lună). 

Venituri. 

De la moșiile: Modoaia, Mihăiești, Rîureni, Copăcelu și Bîr- 
sești, Dos, Muiereasca (Mov'=p45na), Lespezi, avaetul unui loc în 
Rimnic, vin vîndut la crisme, rachiii tot așa, suhatul munților, 
dajdea (ëóstu,ov) ţiganilor birnici, 30 de oi. Venitul anual e 
de 3.782 de lei în 1796. Apoi, în anii ce urmează, de 
3.728, 4.768, 4.129, 3.358 (1800), 3.767, 3.886, 5.126,26 
(1803), 5.056,26 (1804), 2.136,26 (1805). Se notează: porumb, 
poduri, podiște, fin (“6pros), vite vindute, ca izvoare de venit. 
Socotelile se încheie la 16 Februar ale fiecărui an. 


1 Care venise la Dunăre contra luy Pasvantoglu (Dionisie Eclisiarhul, în 


Tesaur, 1l, p. 198 și urm). Cf Iorga, Docum. Calhmachi, I, p 116 si urm, 
2 Mănăstire pentru care v. vol. V, p 484 și urm, n° 241, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 13 


La sfîrșit, cheltuielile extraordinare : mai mult sume trimese . 
episcopului. 

Averea în anul 1806 a episcopiei de Rîmnic. Între cărți, 
239 PPa mareprxă rod Resapiov Azzóvra, 2 râpo! rod “Pohiy!. 
Între cele romănești: 1 ypovóypagoç yetpóyparoç, 2 %ztpó- 
"poza Bpiia Boza, 132 conata Bha oipnima peyáha noi 
papă, 25 obpota Bphia epavttétiza, 3 cobpata veniti, 1 
iTo MZóç. 

Tà ris tnroypasizg: 42 tóna zapt ths tororpagias, siç 80 
gevĝobxtoa modat péso. Bahpévov. 

+ táoxovpa pè tà peyáňa tne àvayxaio OINP, OLOVPLOSpÉYI 
ATÒ TÈ ppi Opus covpobria, xap) xal Aha onpa Avarair 
heizoby pepixá. 

2 tobytt!yoa. PObVTa STA. 

337 öxáðsç poh ovhevpévov sis drjrio. 

2 rhizovpa 31 thy pehd. 

3 xaprdveg. 

1 Er punpâvrit a Qu ros aripa 2, 

6. Pohov dă tà Goo, pi zob9s stodebfmoav sis thy rozopapiay. 

poa zopădeş. 


, 


147 sç 98 oxgeç porté, Zpbç rapáðeç 60 tÅv özay. 
1 siç &y Gpudpt. 

— 36 ... (?) zoytáðsç, mpbç 6. 

23,10 sis 31 xà oiânpov, zpbs 30. 
9 etc Wiav tutoi) 0Z2 wo). 


1 V. Jst. lt. rom., I, pp. 446-7; 11, p. 29. 

Z «239 de cărţi, Paterice ale lui Chesarie Daponte, 2 volume din Rollin. . 
I letopiseţ scris cu mîna, 2 cărți romănești scrise cu mîna, 132 de volume, 
de cărți sîrbești, mari şi mici, 25 de volume de cărți franțuzești, 3 volume 
nemțești, I volum italienesc. 

Averea tipografiei : 42 de topuri de hîrtie ale tipografiei, puse în două si 
pete vechi. 

4 teascuri cu uneltele cele mari ale tipografiei, ruginite; și, din cele mici, 
şurupuri, cuie și alte unelte de fier mai sînt cîteva. 

2 fundamente de tuciă, 

337 de ocă de plumb, întrebuințat la slove. 

2 blide pentru cerneală. 

3 clopote, 

Încă r, mărunţel, pentru Părinţi.» 


www.dacoromanica.ro 


14 DOCUMENTE DIVERSE, II 


14,14 sis 41 mý mav npasoĝávxoy. 
22,20 ete 12 òxáðsç obéi, nds 75. 
5 s 100 6pou. spoyyáp. 
2,20 etc 4 “pivrec ror mohăvta. 
1,10 sis 2 nerităv varkrista.. 
2,30 sis 11 rsoré0zç waxată, mpbs 10. 
24 sis 6 opopsc, Zpbc 4. 
25 etc Ev s/owi J7ovtpóv. 
1,25 eis Š rsortd=s yapti dă tà sopăbapo. 
1,35 ste páis TÁN ŠTA. 
5 eic dbo oxădes 48%. 

239,09, 

Oi puoboi toù rbzopursiov xal pabntõy. 

150 etc 656 Gapsarâpobs, pývas mévre, zpbç 15 yp Tov pývo. 

ó vabeis. 
30 sis vav murâpov, uvas rpis, Tpòs 10. 
15 Er sis vav miurâpov, sis vav pva lltobv, 

300 rob toroypapsiov, Ê y rod èðóðnsay (P). 

734, ðwmráo ğypt tadås. 1808, Asplan 14. — Neópotas 
Sbppehos 1, 

7. 5 Februar 1805. Alexandru Paladi Vel Ceașnic dă zapis 
lui Costandin Filipescu biv Vel Vistier 2, pentru <o pereche de 
case în mah[ajlaoa Stejariului, cu pămăntul lor moștenescu, care 
case îmi sănt rămase şi mie de la răpt. frate-miii Theodosie Pa- 
lade, biv 3-ti Log|ojf[ar]». E în hotar și cu «biserica Sașilor». 


1 «Izvod pentru cîte păuă acum s'aii cheltuit la tipografie. 
lei parale 
147 pentru 98 de ocă de plumb, cîte 6o de parale oca, 
1 pentru un dulap. 
— 36 ... boiele, cîte 6 parale. 
23,10 pentru 31 oca... cîte 30, 
9 pentru o ocă și jumătate de mălaii (3). 
14,14 pentru 41 de coji de postav brajovenesc, 
22,20 pentru 12 ocă de uleiii, cîte 75. 
5 pentru roo de dramuri de Furete, 


2 V. ediția mea a Cronicii lui Constantin Căpitanul Filipescu, Prefaţa, 
P. XXXII. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 15 


8. Socotelile cheltuielilor episcopiei Rimnicului pe anul 
1809. «5 lei pe o psaltire romănească.» E redactat, şi acesta în 
grecește, fără împărțiri și în mare desordine. 

9. Înnainte de 1816. Foaie de zestre: «un beniș de atlaz 
cu flori fără blană, 25 taleri]... noo cuțite de masă, 12 furculițe 
16; dintr'un bohëal[i]jce de ginere să añ[3] izmenfeji[e), bră- 
n[i]sor, o batist[a], 40 ;...o saltea de carton bună, umplută 
cu lină, 12;...0 plapjojmă de ghermesut..., o rochie de 
croazë, o rochie de tulpan, o rochie de șaliii, o rochie de er- 
bechir, doo fuste ghermesut si maldez, o scurteică croaze 
îmblăvită cu norcă, o scurteică de plisă cu cacom bun... 
un bohâalic de naș..., 12 linguri de cositor...,o păr[ejche 
suiel[e] (?) de argint; darul gin[ejrelui dinnainte nunţii: un 
tacîm de cal de tale bune, însă șaoa turtască, scări turcești, 
friă de ibrişim cu harșale, marașuri; o sabie, un mintean de 
postav de cel bun si cu čapraz de argint...un inel de aur 
cu antică albastră, trei cărț ruminești..., un raft de ibrişim 
cu alămuri, o părech[e] călimară..., un chiurt îmblănit cu 
nefea cu văr spin[alrle] vulpe, o părleche] salvar[i] postav 
bun, găitan de mătase, o păr[eche] potur[i] de postav asemen[e], 
o dulam[ă] de postav asemene, o păr[eche| cizme cu călțunii 
lor, doo cămăși, din car[e] cu una s'aü îngropat, o epîngia 
roșie, un igalic, un sal galben, doo părțechi] dăsagi: un[a] de 


2,20 pentru 4 ..(?) saii colane, 
1,10 pentru 2 bucăţi de —. 
2.30 pentru II testele de macasă (2), cîte Io. 
24 pentru 6 sfori, cîte 4. 
25 pentru o funie groasă. 
1,25 pentru 5 testele de hîrtie, la sărindare, 
1,35 pentru 1 cot si jumătate de abă, 
5 pentru două ocă de untdelemn. 
239,09. 
Lefile tipografiei și ale ucenicilor. 
150 pentru doi vărsători, pe cinci luni, cite rs lei pe lună fiecare, 
30 pentru un pilitor, pe trei luni, cîte 10, 
15 iar pentru un pilitor, pe o lună și jumătate. 
300 ale tipografici, din cite i s'aii dat, 


734 si 200 [de parale?), pănă acum, 1808, Decembre 14.— Neofit Singhelul.» 


www.dacoromanica.ro 


16 DOCUMENTE DIVERSE, I: 


piele, un[a] de păr; doo păr[echi] pistoale: una de cal, cu 
cobur, una de briii, cu sileafuri.» 

10. Procese de despărțenie din 1816. Plingere de «tirănită 
viaţă . . „, slutind-o şi la mini... Purtindu-o catanel[e] și za[p]cii 
din sat băgat[ă] în fiară totdeauna dup[ă] urma lui, aü jeluit 
la protopoplul] plășii în trei rănduri... Aü prins-o şi aŭ luat 
săcurea si aŭ bătut-o de moarte, făcindu-o tot sănge .. . Spuind 
că bărbatu-săi trece la Craiova, s'aü luai eștametul dup[ă] 
el...» Pomenită o «maziloică» — Plingere de batăi: «sugru- 
mîndu-o de git și spinzurindu-o de pitoare... Au și fost si- 
lită în vreme de iarnă a miînea prin coceni și prin cringuri, 
încît i-ai degerat Pitoarele... La sfintele Paşti de iestimp, 
ridicîndu-ș pîritul bucatelle] de prînz și tacimul mesei, s'aii 
dus singur la Predeşti şi aü petrecut acoló cu veselie, toată 
săptămăna luminată > El spune că ea i-ar fi dat cu un «mosoru 
în cap» «și, cind o chiamă la masă ca să măniînce împreună cu 
el, nu voeşte...Un copilaș ce îl aü, Laŭ băgat în izină și în 
epilepsie...la să află în casa sa ca o nemernic[ă] şi călătoare, 
făr a avea voe slobodă a pune mîna la ceva de ale casii, 
nič era volnică de a-ș fa&[e) de mîncar[e] din strinsul lor, ci 
trăia cu cerșitul prin odăi. Știut este tuturor oamenilor casnic 
că fieștecare fămee în casa sa este stăpină pe strînsura casii 
şi, de vja] da la niscai fămei lucrătoar[e| o leg[ătură] de făină 
saü un mert[ic] de mălai sai puţun[e) legum[e| saŭ în pah[ar] de 
rachiü, nu dă de gaba, ce, ori pentru torturi, pentru ţesut ori pen- 
tru înnălbit, oră pentru alte ajutorințe ale casii > Ar fi spus el slu- 
gilor să n'o asculte, ci «să o înjure cum va fi mai răi». Nu-i face 
haine. «Răspunsul, pîritul că : i-aii făcut și el o rochie de croaze 
și o gubea îmblănită cu samur.» — Alt cas. «A doazi de nunt[ă], 
fiind adunaţi la masă iei cu rudeniile și cu nașu-săii, Nicolae 
în multe rînduri i-ar fi zis socru-sáü pentru fie-sa: «bătae, 
bătae» ; car[e] cuvint auzindu-l nașu săi, i-au zis, de va ajunge 
a să ţinea casa cu bătaia, nu iaste nič un lucru cu cuviinţă, 
și cum că de atună de cite ori s'aii alăturat ca pre lingă o 
soție a o cerca de are dragoste asupră-i, numai de cît să scula 
de lingă iel și ieşia afar|ă] din casă, rizind și bătîndu-ș joc 
și vorbind cu alții cum că-i ieste urit, nič în ochi să-l vază... 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 17 


N'aii cunoscut la iel vre o meteahnă de scîrbicune, dup[ă] 
cum să întîmplă la alții. .. lar, mai trecînd vreme, aü început 
a să dumestnici și a-l iubi... Mai arată jăluitorul că, mergînd 
pre calea primare la socri, și întrebat hiind de dinșii cum le 
iaste petrecerea, le-aii povestit fär de sfiială uritunea ce are 
fiica lor asuprăi, iar iei, luînd-o de mină, aü pus-o lingă dînsul. 
Însă ia îndată, sculindu-să, aŭ fugit cu plingere. Atunci pă- 
rinții ici, văzînd acest fel, aŭ început să plingă amîndoi și 
să o întrebe ce vină îi găsește de-i iaste urit. Iar pirita nu 
aü dat nici-un răspuns; care văzînd tată-săii şi mumă-sa, l-aii 
mingtiat cu vorba, că să fie îngăduitori, pănă să va mai de- 
prinde și ia, și așa aŭ plecat amindoi de aŭ venit acasă.» 
O «vedea... glumind cu un Tigan ce-l avea de zestre și tră- 
gîndu-se cu iel prin casă; carele și, răzgiindu-o, W zita: «Ca- 
tincuţa neicăi> ... Aü căzut cu mare melanholie cum că cu 
un Tigan să glumească soția lui, iar pă dinsul să-l urască. 
Întrebîndu-se pirita ce are ea sà răspunză la atasta, zise că, 
fiind Ţigani crescuț în casel[e] stăpînilor săi, aü acastă în- 
drăzneală a să obrăznici.» Întrebată de ce-l urește, de către aï 
ei, «iar ia, tăcînd, n'aii dat nic-un răspuns, și atunce, întrebînd 
pe o Tigancá bătrină care era trimisă de socru-săii pentru 
buna povățuirea iei, cine iaste pricina, jeluitoriul sai pirita, aü 
răspuns cu frica lui Dumnezeii cum că pirita iaste pricina.» În 
lipsa lui, care e negustor, ea glumește cu o calfă și arata «că 
acele glume și risuri era semne ale iubeștilor... După venirea 
lui de [a| București, întrînd în toropeala atasta, aŭ început 
a cerceta prin lăzi, și aŭ găsit o leg|ă]tur[ă] cu farmece şi cu șore- 
cie si cu multe fleacuri carele arătă de să văzură înnaintea ju- 
decății, și încă aü mai găsit și un inel al mai sus numitului Ni- 
colă Calfa, iar 27 rubinëlle] îi lipsesc. Iar, pentru aceste bol- 
doașe de farmece și de șorecie, cu alte fleacuri, făcu pirita tă- 
cere... Inelu îl luase pirîta schimb pe nește metanii ce le-aii avut 
iel în oglinda casii.>» Fusese trimeasă la pază, în casa Cucerniciei 
Sale «protopopului». Aici are întîlniri «în casa ča mare». 

IO. Foaie de zestre: «144 lei în galben[i] la gît..., 4, I batist[ă] 
de oraţie... Mirazurlijle] ale ce i-ai lăsat soru-sa, răposata Bă- 
luţa...; I basmă, 4 batiste..., 2 castroane, I soln[i]tš de cos[itoriü].> 


71304. Vol. VII. 2 


www.dacoromanica.ro 


18 DOCUMENTE DIVERSE, II 


11. Pentru epitropul bisericii Sf. Nicolae din «mahalao Un- 
gurenilor». Se cumpără un clopot de la un Brașovean. «Bani 
străini, care: s'au dat cu embatichiii pentru folosu sfintei bisă- 
rici.» 

12, 1818. Foaie de zestre: <binisü de poală, îmblănit cu 
cacom, o roichie asămene, 1 tătarcă de atlaz, vărgată cu fir, 
cu șireturți), I rochie de atlaz, vărgată cu fir, cu antereu eï, 
I faștă de maldef, 1 rochie ghermesitsadea... 1 gherdan de 
găt .. . cămăș de fludă, fămeești, cămăș fămeești de pănză sup- 
ţire, tarșaf cusut cu 7 răndurli], grei, cu fir; 4 perine mici, 
curățate și cu fir.. .„se[rjvete cusute... . șe|r]vete vărgate..., 
paplomă pe cutnie, fsaltea de cutnie..., sfeșnic de alamă». 

13. 27 lanuar 1820. Alexandru Suţu, «pentru 2 pod[ujr[i] 
mari ce sănt și la acel oraș al Craiovei, întocmindu-se osebit 
venit». Se crează un venit de 5.514 taleri pe an. «Doaă pa- 
rale la lei, de la toate lefele Craiovei, și încă din potrivirea 
de cîte doaă parale la lei de la simbriile ispravnicilor și a 
sameșiloru de la cinci județă ot preste Olt», depuindu-se la 
Casa Lefilor și la Vistierie. Comisia de administraţie se va com- 
pune din episcop, Caimacami și Divaniţi, iar, «casieru» Hagi- 
Enuș. Va lua bani «şi de la iratul măn[ăsltirii Obedeanul». Se vor 
da «cheltuielile școalei»: banii mănăstirii «și căte t! 289, la o di- 
minie, din banii lefilor> (26 Ianuar; e iscălit Barbul Văcărescu Vel 


Ban). Lista banilor. — Urmează măsuri «pentru așezarea și 
îndreptarea  făntănarilor orașului Craiovei» (rọ Februar 
1820). 


14. 1823. Foaie de zestre. «Un bohcealăc de naș, un 
bohcealăc de socru, un bohcealăc de soacră, un bohgea- 
lăcii de ginere, dooă saltele de cit..., o cadrilion, dooă semi- 
zeturi.., 360 lei, în 24 galbeni chisaricești, căte tal. rs, al 
sălbii.» 

15. 26 Maiă 1823. Măsuri domnești pentru «havaetul cu- 
nuniilor, din t doi ori trei ce să luoa din vechime de la 
fieșcare nuntă». 

16. 1827.. Plingerea «contracciului moșiilor sfintii mănăs- 
tiri Sadova și tovarăș|i]». Clăcașii de acolo aü tăiat <o sumă 
de pădure, cu cuvănt că face curătură de livezi... Nu numai 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 19 


că aü livez de fac făneţe îndestul pentru dobitoacele lor, 
ce încă le prisosește, de vănd cușările pe la Ungureni.» 

17. C. 1830. Plingere către episcopul de Rîmnic «şi 
otcîrmuire sfintei Mitropolii», din partea «robilor sfintei mă- 
năstiri Tizmana», «la satul Ceaurul». «Din copilăriia noastră, 
de la moși, strămoşi noștrii am avut rîndi cu săptămîna la 
alţi arendași, si ne da și mertic de mîncare si pă săptămîna 
care eram acase la noi. Iară acum, de sint ani patru la Sfîn- 
tul Gheorghe viit[ojri, de cînd aŭ luat dumnealui Dumi- 
tru Dudoroiii moșiia Ceaurul în arendă, nu ne-ai mai lš- 
sat rindi vara, în vremea lucrului, ci, cîți sîntemii în casă, 
pe toţi ne ià în lucru, și de mincare nu ne dă macar un 
dram de mălai saii alt ceva, încăt am ajuns murind de fome, 
cu Țigance, cu copii cu tot, si goi în piele gole,—că nop- 
tea facemi strajă la Curtea d-lui și zio lucrăm morţi dă foame, 
cu micii cu mare: și, pă lingă aceștea, ne-aii spăriiati cu bătaia 
în v|rjeam|e] că nu sintem volnici să ne ducem la altă parte 
să lucrăm pă mălai sai pă o piine; ci încă, ce vede pă la 
noi, vite saŭ prune, ne-ai luot tot, — că numitul arendași aŭ făcut 
șaptezăci de cară de porumbi, lucrat de noi, iar noi, toată Ţigă- 
niia, n'am făcut nici doo-trei cară de porumbi; și mai ales noo, 
lui Marin și Dumitru, ne-ai luot și finu, an și estimpi, plata 
(sic) 28 si trei cară de prune. Si nu mai ştim ce să ne fa- 
cem, că nu putem să ne facem morte.» Cer a fi scăpaţi de 
«acest groznic arendaşi, și vom da si noi biri ca ceilanţ 
robi ai sfintei mănăstiri». Iscălesc: Julea, Becoi, Duţe, Bu- 
noii, Porom. 

18 Pe la 1830. Plingere contra unui zapciii. «Ne ajunde 
(sic) de totii am cheltuială cîte t! 5 conacu și, dacă n'avem 
căte un pui de gaină, chelcăm (s:6) o jum[ăjtate de sfanți.» 
Iscălesc și: Iovan Pobirce, Nicolae Gogan și Gheorghe Boldan. 

19. C. 1833. Plingere a unui Sava Bulucbașa. «Dar atunci, 
peste puţină vreme, sosind armiia rusească aici, în pămăntul 
Țării-Rumănești, şi deșchizăndu-se în partea loc[ullui frici, 
mai vărtos fiind și pria ( cu apropiere de Dunăre, știindu-se 
de primejdiie, şi neîndrăznind a merge acolo în fața locului, 
n'ai apucat acel protopop să facă nici o cercetare.» 


www.dacoromanica.ro 


20 DOCUMENTE DIVERSE, IL 


20. C. 1835. Plingerea robilor Tismenei. «Noi pănă acum 
plăteam birul, adecă dajdia nostră, la Preosfinția Sa părin- 
tele Partenie, egumenu sfintei mănăstiri: cel mai de frunte 
căte t! 15-20 la un sfert, şi mijlocu căte t! 8, şi cei mai de 
jos căte t! 6 la un sfert, făcănd cislă, careși după puterea 
lui, și tot ne venea cu greii, după scăpăciunea nostră și 
mare sărăcie ce săntem împresuraț. Si acum, unde aşteptam 
bucurăndu-ne si slăvind pe Dumnezăii că am ajuns supt măna 
unui prea-milostiv stăpăn și de tatăl ceresc încorunat cu 
toate cele desăvărșăt, așteptănd oreșice îndurare, vedem că 
acum mai mare jac și amar aŭ căzut pe capetele nostre; că 
ipistatu cel din cinstită poruncă orănduit, împreună cu zap- 
cii, s'aii pornit cu o ră socoteală asupra nostră, de ne-aii apucat 
acum de lam plătit bani sfertului ce urmează, a lui Sfăntul 
Gheorghe, de fieșicare, și bun și răi, căte ti 20 de una fa- 
milie, și flăcăi nevărsnici, necăsătoriț, cum și nevolnici ce 
era ertați, iar acum întocmai ca s[i] pe cei buni.» Iscălesc și: 
Zlătăroii, Mintună, Zambu. 

21. 1835. Plingere a «Floricăi sin Pan Zbaroi, roba sfintei 
mănăstiri Tizmana». «Mă aflu numai cu copilași și capul 
miei ; altă nici picorii de vită nu am, și mă vaitii că nu oi 
să poci să-i scoti din fomete, și dătore sintii lei patruzăci la 
părintele potropopu Andrei ot Tirgu[-Jiü] și la Dumitrașco 
Tobă ot Tămășăști, iară zăce toată în birii. Si acu, de să vor 
strănge toți datornici, pote să daŭ un copil ca să mă plă- 
tescü, și nici opincă în pitorile nostre pe iarna atasta n'am 
încălțatii, și am earnatii într'o toercă de tufă, că n'am fostii 
vrenici să ne facem bordei... Să mă earți de biri, că nu 
mai sintii vrenică a da biri, și, nu numai a da birii, ci nici 
copii a-i crește, că numai furca, atătă-i hiirana me a crește 
copii; și nici lucru de furcă nu mai găsăscii pe la mueari, 
nu mai găsăsci să-i hrănesci. Și cum va fi mila Priasfinţii 
Sale asupra ticăloșii mele.» — E iertată de bir la 25 Februar. 

22. 1835. Cerere de a fi numit slujbaș la episcopia Rim- 
nicului. Se trimete de episcop la archimandrit. Pecete cu co- 
roana, și inițialele: «Ne[of]i]t, ep. Rmnc.; 1824». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 21 


III. Alte documente rîmnicene. 


I. IO lanuar 1783. Sătenii din Brezoaia și Călinești se 
învoiesc la «păciuire» a-și împărți cheltuielile făcute la cearta 
lor. — Și aiurea se pomenește «cartea de pace». — Copie mo- 
dernă de d. avocat N. Iepure din R.-Vilcii, 

2. 10 Iunie 1783. Zapis între «<moștenii din satul Brezoaia» 
și cei din satul Robești, pentru hotarele lor. «Gruiul lui 


Dom[n]... Fîntîna izvorului.., În valea Călineștilor, în 
furcitură ... Un picior de munte al Robului, ce-i zic Gligo- 
manu, poala muntelui din obirșia izvorului frumos... Si 


multă gilceavă și prigonire avînd între noi pentru acest codru 
poală de munte, al Robului, care în anul trecut fâcindu-se 
și bătae acolo în munte, de amîndouă părțile, sai întîmplat 
de s'au făcut și moarte,» Se adună acum la Pitești, și se 
înțeleg. «Ne-am socotit amindouă părțile ca să nu ne mai 
sărăcim cu cheltuiala judecăților și cu atita frămîntătură de 
oameni și cu mărturisanie, și, pentru ca să lipsească toată 
pizma și vrăjmășia între noi, amîndouă părțile cu o dragoste 
ne am învoit și ne-am împăcat», etc. — Copie modernă, de 
d. avocat N. Iepure din Riîmnicul-Vilcii, 

3. I-iă Iulie 7291 (1783). Moșneni din Robești, Călinești, 
Brezoaia vind «iarba muntelui Gligomanului dumnealui Vă- 
tafului Dinului, să o pască vitele în ani 22..., pe an cite 
talere 14». Iscălesc doi Lăzureni, Ion Tilică, Mihăilă Lupu 
și alţii, Scrie un popă. — Copie modernă, de d. avocat 
N. Iepure din R.-Viîlciii 


IV. Documente din colecția d-lui profesor Şap- 
caliu din Cîmpulung. 


I. Š rpaa, BSKSpeiun, 12 Iunie 6980 (1472). Radu-Vodă, 
«fiul lui Vlad marele Voevod», pentru un Baico și alții, ce aü 
ocină la Dușești. Tudor (2) Neagu Vel Vornic, Dragomir Manev, 
Cazan Sahacov, [Neagoe] Borcev, Nan... Mal ()-Vornic, Stan 
Tepev Stolnic, Vălcul Vistier, Vintilă Păharnic, Vladuli Comis, 


www.dacoromanica.ro 


92 DOCUMENTE DIVERSE, IV 


Drăghici, Jitiian, Stratornici. Monogramă cu roşu. Pecete mică, 
roșie, ruptă. Pergament 1. 

2. 8 anuar (fără an = 1578-82). Mihnea-Vodă, fetei lui Vlaicul 
Logofăt, din Cotești, Dobra, întăriudu-i ocina la Bughe, care-i 
era de zestre. Pomenit Văsiiii. Se dai și neunu|u]. Ea era 
soția lui Miriță. Fără boieri. Ispravnic Mitrea Vel Vornic. 
Scrie Brătil|ă). Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie, cu 
șnur verde, 

3. Gherghița, (data e ruptă, lipsind jumătatea în lung a 
documentului 2]. Mihai- Vodă, lui Radu Vel Comis (Buzescu) și 
fiilor lui, pentru o ocină cumpărată de el. Marturi: loan Vel 
Vornic, — Stroe Stolnic, Șerban |Păharnic]. Monogram cu 
roșu. Iscălitura Domnului, 

4. Tîrgovişte, 19 April 7118 (1610). Radu-Vodă, pentru 
jupanița Stanca Clucereasa și fiii ei, întărindu-li doi vecini 
din sat din Nămăești, Dragomir și Stanca, și fiii lor, Stoica 
și Ducul; «pe cari mai sus scrișii vecini i-a cumpărat jupanița 
Stanca Clucereasa după moartea jupanului Radul biv Vel 
Clucer Florescul š de la Bran din Bogătești, drept 3.800 aspri 
gata». Marturi . Cernica Vel Vornic, Lupul Vel Logofăt, Nica 
Vel Vistier, Mărzea Vel Spătar, Gligorie Vel Comis, Bărcan 
Vel Stolnic, Stanciul Vel Păharnic, Leca Vel Postelnic. Scrie 
Nestor Logofât. Monogramă cu roș. Pecete ruptă. Iscălitura 
Domnului. Slavon. 

5. 8 Iulie 7122 (1614). Săteni din Geamenile dai zapis 
«Log[olfătului Vintilţă]», «cum i-am dat noi un Rumănu 
anume Stroe... ca să fie Log(olfătului de moșie. .., pentru 
o tocmeal|ă] ce-aii fost fapt cu cumnatul Bălča, că i-ati fost 
văndut cumnatul Bălto un Rumăn, anume Stroe; deč acel 
Rumăn nu i-ai fost stătători, ce i-am dat pre cestalalt Stroe, 
să-i fie Rumăn pentru Rumăn.» Marturi : «Paraschiva Loglo|- 
fătul și Stamaţco și Pătru iuzbas[a] și Nan Logofătul de Măgu- 


1 Cf. ediţia mea din Constantin Căpitanul Filipescu, p. 24, nota 2, și 
Lăpădatu, în Transilvania pe 1902. 

1 Trebuie să fie din 1596. V. vol. V, p. 290, n° o, În acest an, pe vremea 
năvălirii Tatarilor, Mihat-Vodă stătu la Gherghița (Walter, în Papiu, I, p. 42). 

3 V,, pentru Florescul, vol. V, p. 682 (cf. zdzq., p. 296, n° 16). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 23 


reani». Scrie «Stoi Catărgan». Două iscălituri și o pecete 
cu negru. 

6. Tirgoviște, 8 Februar 7133 (1625). Alexandru-Vodă, fiul 
lui Radu, pentru satul Dragoslavele, scutindu-l za karaa cne ck- 
HOM, H 34 MEA, H BA ROCWK, H 34 BOA H 34 KOH FC€ACKHI H Bă 
CŠSYA WRUA H 34 WIIKUHAHI H 34 EBAHIH WT CSACTRO H 34 Khiilepie 
H 34 TOpUiHA 34 WKHÏ H 3A eRiMi H Sa CRAKE CAS:KRORE («de cible 
şi cu fin(?), şi de mied, și de ceară, și de boi, și de cai domnestr, 
și de oaia seacă, și de opcinași, și de banii pe județ, și de 
cășerie, și de gorstina de oi, și de porci, și de toateslujbele»), etc. 
dar vor da Rh #AHHŠ wcs no ACET EAT, HIK AA weknAkeT 
MR AA npiaaraer, H Kh KpKkA, wkKeunaro ropping Aa AAAST 
TEARAH HO .cH WEKILI Kh Eino ETO, A AgŠF HEUTOA, MK Aa ce 
S3HMAET NOKAON NINY 34 WKHŠ Banni Fine nume paza cie 
uicao 34 OREI, KIMHEPEYHOE, AA AdAST KATA POA na Rohe 
roping, n Tin Acclru iar kaTa mens («pe fiecare lună cite 
zece galbeni: nici să scadă, nici să crească, și la vremea goștinii 
oilor să dea Domniei Mele cîte 208 oi pe un an, și alta 
nimic; nici să dea poclon, nici bani de oaie, nimic, afară de 
cisla pe oi ce zice mai sus, să dea în ori-ce an pe vremea 
goștinei, și acești zece galbeni pe lună») 1. Aveaŭ privilegiu de 
la tatăl săi, Radu. Marturi: Papa Vel Vornic, Fiera Vel Logo- 
făt, Vladul Vel Vistier, Mihu () Spătar, Vartolomei Vel 
Stolnic, Bratul Vel Comis, Gherghe, Vel Păharnic, Dumi- 
trachi Vel Postelnic. Ispravnic Fera Vel Logofăt. Scrie Udriștel. 
Monogramă cu ros. Pecete ruptă. Pergament slavon. 

1 Cf. cu documentul din vol. V, p. 438,n0 6, saii cu cel de pe pp. 4S1-2, 
n9 rr, zózd. Să se compare si cu actul din Tîrgovişte, 27 lanuar 7122 (1614) 
al lui Radul Voevod (în titlu și feudele Almașului si Făgarașului), pentru 
Mihail și Nasta și Negul Corner (Kepner), Lazar, Drăghici, Stănilă, Stoica, 
învoindu-li să fie scutită 34 RHA H aa KAKEA4 H 34 CEH H 34 AURUH H 34 cŠX Wagus 
H 34 AH3AKAS 34 nuean H Bă ropuHH[a] 3a cRHHH, H papi MEA H papi K@HH aa 
WAAR H 24 pakot rickS H pasi un[n]anu H papi gann WT CSACTEW Aa HE OYAESHTI 
Š CEA HM H papi BhCEX CASWRORE H ANKRE EAHKA COT npa akto Š ema TCARMH 
(«de bir şi de cîble şi de fîn si de oï și de vaie sacă și de dijmă și dealbine 
și de gorștina de porci și de mied și de cai de olac si de robotă domnească 
si de vinăriciii si de bani de județ, și să nu între în satul lor, și de toate slujbele 


si dăjdile ce sînt preste an, în tara Domnici Mele») (Hirtii Golescu, depuse 
la Academia Romină). 


www.dacoromanica.ro 


24 DOCUMENTE DIVERSE, IV 


7. 18 April 7144 (1636). Mai mulți săteni dai un zapis 
«la măna Stoică Popei ot Nămăiașt|i], ca să fie în pat[e] și 
slobod de acum nainte, și de niminilea val să n'aibă; pen- 
tru căce ne'ü fostu noai Rumăn de moșie, și, căndu am văn- 
dut mușie de în Nemuiașt|i], de în sat, iar pre acestu om, 
anume Stoica Popa, nu l-am văndut, căce aü fostu numai cu 
capul, ce lam lăsat să fie slobod. Iar, căndu aü fostu acum în 
zilele Domnulu[i] nostru Mateiu Voivod, noi l-am iartat să fie 
în pace du rumănie... Şi cine se vah ! scorni a sparge acesta a 
noastră tocmală, să fie proclet», etc. Între marturi: «Radul 
Jumăra i Ba[dea|i Neguţ». O iscălitură și trei peceți. 

8. Tîrgovişte, 3 Iunie 7150 (1642). Mateii-Vodă, unor să- 
teni din Gănești. Nume: Prodana, Stoiana. Între marturii za- 
pisului de vinzare, și un Stan Stolnicul din Pitești. Mărturia boie- 
rilor. Monogramă cu roș. Pecete ruptă. Iscălitura domnească. 
Pergament. Slavon. 

9. 17 Mart 7156 (1648). Mateii-Vodă, lui «Stroe părcăla.- 
bul din sat din Nămăești», pentru a apăra acest sat și satul 
Danul (ambele în Muşcel), «care săntu ale coconului ale lu 
Mateiaş, de cătră toţi oamenii: nimenilea să nu umble cu vite 
pre aceaste moșii. Iar pre cine va prinde părcălabul oameni de 
laturi dintr' altă parte umblăndu cu vită pre aceaste moșii, 
să fie volnic cu atastă carte a Domnii Meal[e] să-i bat[ă] mult 
și să-i gonească afară de pre moșie, păn i va scoate de ple] 
hotarul acestor sate ce scriii mai sus, și de nimenelea opreal|ă] 
să n'aibă naintea cărții Domnii Meal[ej, — că așa iaste învă- 
[țlătura Domnii Meal|e].» Monogramă cu ros. Pecete octo- 
gonală cu chinovar. Iscălitura domnească. 

IO. 26 Mart 7163 (1655). Costandin Șărban, lui «Lunea Ro- 
sul din Nămăești ot sud Mușcel..,, ca s[ă] fie volnic cu 
atastă carte a Domnii Meal[e]de să opreaască pre Radul lu 
Drăgan de pre dealniţa lui, carie iaste L.unei dat[ă] zeastre 
de la socru-săă Gherghe Pit. den Lazure, carje] aŭ fost den 
partea lui, den partea Părvulească». Monogramă cu ros. 
Pecete mică cu chinovar. Iscălitura Domnului. 


1 Pentru asemenea forme, v. vol. VI, p, 468 si n. r 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 25 


II. 27 Octombre 7164 (1655). Costandin Şărban, pentru 
Vintil[ă] Clu€. i Dumitrașco Post., fiii lui Negoe Logofătul), ne- 
poţii lui Vintilă Vornicul, «de să aibă a-ș ținearea satul Nă- 
m(ăjeștii, cu tot hotariul și cu tot Rum[ă)nii, căț se vor aleage, 
cum aü ținut si moșă-sa Stanca, jup[ă]neasa lu Vintil[ă] 
Vornic». Monogramă cu roș. Pecete mică, rotundă, cu chi- 
novar. Iscălitura domnească. 

12. Tirgoviște, 20 Decembre 7166 (1657). «Ei jupan Panno 
Filipescul Vel Spat.1, i Chirca Banul i Ventil|ă] Log., cu frate- 
mieă Dumitrașco, fes|orii lui Neghiţ[ă] Log., și noi fečoriï 
lu Drăghit Sluj.: Papa Caus, Ventilă Post. Mihaii Spat., 
nepoţii Ventilăv Vorlni]cu», daŭ zapis satului «Dragoslavele 
de la scală, unde iaste chiia ot sudstvo Mus. i Pad. /szc), ca 
să s[ă] știe cum aŭ fost un sat al nostru mai de nainte vrea- 
m[e), iar, cănd aŭ fost în zilele] răposa[tullui Mateii-Vodă, 
părinții noștri ei aü avut mult[ă] pără și găltavă cu dinșii 
pentru rum[ă)niia, și aü luaat Dragoslăveanii și leage de-aă 
jurat de cătră ei cu 12 megiaș, cum că nu le-ai fost Ru- 
m[ă]ni, iar, după aceaia, și părinţilor noștri căzăndu.-li-s[ă] a 
luarea leage preste leage preste diînșii, 24 de boiari, răposatul 
Matei-Vod[ă] și tot boiarii Divan[ullui aŭ socotit pentru 
dinșii, decăt să mai poarte părinții noștri pără și legi, mai 
bine să fie o tocmeal|ă)/și o pac[e] întru dinşii; fiind și Dra- 
goslăveanii un sat de marginaa țărăi, la hotar, și purtănd atătea 
slujbe  împărăteșt(i) și crăești, domneștii] si multe ol[ă]- 
cărie cu solii și cu toate trebel[e] Domnii și ale țărăi, intrat- 
aŭ singur reposatul Mateiu-Vodlă] și toți boiarii la miljlo- 
cul lor, ca să fie o tocmeal[ă] și o pač[e] între dinșii, să-i lase 
pre o răscumpărătoare. Derept aceaia și părinţii noștri d[u]m- 
[nea]lor încă aŭ socotit și se-aŭ tocmit cu Dragoslăveanii denna- 
intea răposat|ului Mateiii-Vod[ă] și a tut[u]ror boiarilor mari 
și mié, în Divan, de ş' aŭ răscumpărat capetele și fet[olrii și 
toat[ă] moșia lor, den hotar pănă în hotar, de rum[ă]nie, si 
le-au dat lor trei mii de galbeni gat[a], cu bun[|a] voe a lor, 
de și iaŭ împăiţit ei, fieșcarel|e] căt i-aii făcut partea, făcăn- 


1 V. ediţia mea din Constantin Căpitanul, Prefaţa. 


www.dacoromanica.ro 


26 DOCUMENTE DIVERSE, IV 


du-le zapis la măna lor, cu atăta boiari mari mărturie», pu- 
nînd și blestem. Staii în pace «ca la 16 ani». Acum, supt Cos- 
tandin Şerban, «dup[ă] moarte părinţilor noștri, încă nea- 
am apucat de dinșii pentru rumlăjnia, și am vrut să luăm 
leage 24 de boiari ca să-i călcăm, iar apoi noi, văzănd zapis 
de la părinţii noștri... , și, căzănd și ei, împreun[ă] cu mulți 
boiari, la noi, cu multe rugăciuni, am soc[oltit să nu mai pur- 
tim nič o gălcav[ă], ce ne-am tocmit cu dinșii dennaintea 
D[oJ]mnu nostru și a tot Divanul, și ne-ai dat Dragoslăveanii 
și noao preste ceale 3.000 de galbeni incă ug. [300], de se-ai făcut 
de tot ug. 3.[3]00 — și i-am scos din toate cărțil[e] și den toate 
hrisoavel[e] den căte n'ai fost scoș de părinţii noștri.» Bles- 
tem contra cui va călca învoiala. Iscălituri si peceţi: Pană 
Spăt. Filipescul, Vintilă] L.ogofăt sig Nagoe Post., Chirca biv 
Vel Ban, împreună cu jupănesa mè Dumitrana !, Radu Post. 
i jupanița eg Gherghina, Popa Ceaușul snă Drăghit Vist., 
Vintil[ă] Drăghisan, Alixandra fata lu — triche (rut: Chir- 
che?) Banul, Drăgoi Căpt.»?. 

13. 15 Iulie 7171 (1663). Nişte săteni din Nămăești daŭ 
zapis «acestui Rumăn al nostru, anum[e] Șteful, și cu frații 
lui, și fečorilor lor, și nepoților, si strănepoţilor lor..., de 
i-am ertat de rumță]nie», fiind s/odozi de spre ori-cine «den 
rubedeniia nostră, pentru că aü fost înpresuraț de alți boiari, 
iar noi am găsit cărțil[e] nostre, şi i-am scos de la acei 
boiari și i-am ertat.» Blestem pentru cine ar sfarge zapisul. 
«Alta, iar i-am ertat cu locul casei și un loc în cämpă de 
3 car[e] de fán.» Marturi: «Stroe părcălabul i Bosiiuţ i Stan 
Bercea ..., Oprea Măceș». Scrie «Ilie Log[o]fát, snà Dum|[i]tru 
Grec ot Dlăg[o]polea, și mi i-am pus și inelul maijos, cu is- 
călitura». Peceţi și iscălituri. 

14. 5 Februar 7173 (1665). «Diicul Log|ojfătul ot Mogo- 
șani> dă zapis lui Vintilă Logofătul, vînzîndu-i un Rumin 
din Nămăiești «și cu trei fetorii ai lui..., pentru că, fiindu 
în satul dumnealui, altuia nu se'ü căzăt a luoa, și, fiindu-mi 


1 Sora lui Pană Filipescu. 


2 V, actul domnesc din 22, în ediția mea a lui Constantin Căpitanul, pp. 
XILI. Alt act pentru Dragoslave (privilegii generale), aici, V, B. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 27 


si mie nevoi de ban[iíi),iem văndut dumisal[e] de a mea bună 
voi și fâră de nici o silă, și cu moșiia, a patra parte din 
într'o delniță.» Între marturi: «Radul Capt. Ştirbeai măr- 
t[u]rie, Gligorie Buneavit, Ion Vel Capt.,... Stroevi&, Bar- 
bul Felieşian mărturie, Hamza Logofăt». 

15. 6 Mart 7173 (1665). Radul Leon-Vodă, «oamenilor 
boiarilor Domnii Meal[e] Ventil[ă] Log. i Dumitrașco Log., 
ca s[à] fie volnit cu atastă carte a Domnii Meal[e], de s[ă] 
oprească pre tot Roșiei de la satul Nămăeștii dup[ă] niște loc[ulre 
ale lor». Monogramă cu ros. Pecete mare, rotundă, cu chinovar. 

16. 13 Octombre 7174 (1665). Radul Leon, «ţie Ceaușoae, 
carei ai fostu fămeae Lunii Ceauşul den Nămăești. .., pentru 
o moșie de aciia, ce să chiamă Drăgan», pe care zice căa 
cumpărat-o, fără a o putea stăpiîni, Radul vtori Logofât. «De 
care lucru, iat[ă] că te oprescu Domnie Mea de la acea mo- 
sie, de acum nainte să nu o mai ţii tu. lar ție, de-t va 
părea strămbu, tu să vii aič, naintea Domnii Mealle], de 
faț[ă].» Monogramă cu ros. Pecete mare, rotundă, de chinovar, 

I7. 27 lanuar 7176 (1668). Radul Leon, «lu Dumitrașco 
Vornicul ot Jileşt|i]..., de s[ă] apuce pre Ghiura şi pre Tu- 
dorache, verii Paraschivei Căm|ina+] ot —, să dea oi 316 si vin 
veadre 400 și ug. 40 şi boi 3, vat 2, care le-aii fostu luatu 
ei de la casa lu Dumitrașco Vornicul, pentru o pără ce ai 
avut de faț[ă] naintea Domnii Meale în Divan, zicăndu Ghiura 
şi Tudorache cum că aŭ dat văru-săi Paraschiva Căm. niste 
bani lu Dumitrașco Vornicul la nevoia lui, căndu ai fost la 
Moldova, însă ug.—.lar Dumitrașco Vornicul el așa aü zis 
cum că acei bani n'aü fostu ai ginere-săii Paraschivei Căm,, 
ce i iaŭ dat Costandin-Vod[ă] €. Într'aceaia Domnia Mea da- 
tu-le-am la miljlocul 6 boiari adevărțăjtori ca să le ià seama 
și să-i tocmească.» Ei condamnă pe Dumitrașco. Ciștigătorii 
merg la el «ca (sic) un aprod...de i-aii luat aceaste bucate 
și bani ce scriii mai sus». Dumitrașco se plinge iar, «şi aŭ 
cerșut leagea țărăi. Deč Domnia Mea, dupe obiceaiul țărăi, 


1 Pentru acest Dumitrașco de Jilești, fost partisan al lui Hrizea-Vodă și 
pentru aceia fugar în Moldova la 1655, v. vol. IV, p. 36, n° XLIII. 


www.dacoromanica.ro 


28 DOCUMENTE DIVERSE, IV 


datu-i-am 12 boiari jurători, să jure cum naŭ fostu acei 
bani ai Paraschivei Căm., ce aü fostu de la Costandin- 
Vod[ă], şi, căndu aü fostu la zi, aü strănsu leagea deplinu, 
și aü jurat tot. Deč, de pre jur[ă]măntu, iar aŭ venit de fat[š] 
naintea Domnii Meale în Divan, și ai arătatu Dumitrașco Vor. 
amăndoao răvașle]le domnești) şi cartea celor 12 boiari, cum 
aü jurat; iară Ghiura și Tudorache, ei încă aŭ cerșut leage 
preste leage, 24 de boiari, ca s[š] jure, și le-am dat Domnia 
Mea, dupre obiceaiii, 24 de boiari, pre răvaș|e] domnești). 
lar apoi ei nič cum nu sai apucat de leage, ce aü fugit 
acas(ă] și aŭ lăsat amăndoao ršvas[e]le, și aü rămas de leage. 
Dereptii aceaia, am dat Domnia Mea lu Dumitrașco Vornicul 
atast[ă] carte a Domnii Meale, și cu sluga Domnii Meale ce 
s[ă] scrie mai sus, să-ș ià toate bucatele și banii ce i-ati luat 
Ghiura și Tudorache; iar, pentru zeastrele featii lui, să aibă 
a ținearea moșiile și Țiganii ginere-săi Paraschivei Căm., — 
însă păn în cătu-ș va plini zeastrele, atăta să ià si s[ă] ţie. 
Pentru că a rămas Ghiura și Tudorache de leage și de ju- 
decat[ă] denaintea Domnii Meale den Divan.» Monogramă 
cu ros. Pecete mare cu chinovar. 

18. 23 Iulie 7179 (1671). <Antula, nora Diicului Logofăt 
ot Mogoșan[i], împreun[ă] cu fii-mea Bogdana», dai zapis 
«popei Radului snă Stanciul Roșul ot Nămăești», pentru vin- 
zare de moșie. Nume: «Dragul», «Drag[o]mir Flanda». «Cu 
ştirea tutulor fraţilor și boiarilor șa megiiașilor + carii sănt 
părtaş în sat în Nămăești, pre moșii.» Marturi: «Stroe păr- 
călabul şi unchiiașul Radul Șchiopul și Neacşa Cauşoaie și 
Oprea Măceș». Iscălituri şi peceţi. 

19. București, 27 April 7180 (de la Hristos 1672). Gligorie- 
Vodă, fiul răposâtului Gheorghie Ghica-Vodă, « Ducului iuzbaș 
și jup[ă)neasii iui, Velica», dîndu-li ocină la Călcești (Mușcel), del- 
nita «ce s[ă] chiam[ăj a casii», delnita Bertii. Nume: Costina, 
Radu Bărzoan. «Mărul cel brăgescu.» Marturii: Gheorghie Vel 
Logofăt Băleanul, Stroe biv Vel Vornic, Ventil|ă] Vel Ban, Nea- 
goe Vel Vornic, Hriza Vel Vornic, Toader Sturzea Vel/Spă- 
tarul, Badea Vel Cliu€., Stoia Vel Post., Curuia Vel Păharnic, 
Preda Stolnicul, Matei Vel Comis, Matei Vel Sluger, Staico 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 29 


Vel Pitar, Radul vtori Logofăt. Scrie Mihai Logofătul. Mo- 
nogramă cu ros. Pecete peste hirtie. Iscălitura Domnului. 

20. 4 Decembre 7185 (1676). Duca-Vodă, «ție popo Ra- 
dule și ție Dumitre Roș, și altor sluj|ijtoră carii sănteț în saat 
în Năm(ăleșt[i]», pentru împresurare de moșie, «la niște lo- 
curi ale lui, anum[e] Bobul și Mata, și locul dă stupină». 
«Dă s[ă] va tinde fr'u-unul a lua măncar (szc) un pai», va da 
seamă. Monogramă cu roșu. Pecete mică octogonală, cu chi- 
novar. 

21. 29 April 7192 (1684). Şerban-Vodă, către o slugă al 
lui Vintilă Spătarul de la Nămăești, «ca s|ă] fie volnic cu 
atastă carte a Domnii Meal[e] dă sá oprească pre tot omul 
dupre moșăia Năm[ăjeștilor, veri-cin[e] cu ce ar fi, nimeanea 
cu nimic să nu o mai calce d'acum înnainte, și să aibă a 
cosi și livezile cu fănu, care le-ai cosit și mai dănainte vreame ; 
și dă cătră nimeanea opreaal[ă] să n'aibă». Monogramă cu 
roșu. Pecete octogonală cu chinovar. 

22. 26 Iulie 7192 (1684). Megiași daŭ adeverinţă pentru 
satul Nămiălești, într'o afacere de hotare. 

23. 26 Iulie 7192 (1684). Adeverință de la «<megiiași» 
chemaţi pentru a hotări locuri în Nămăeşti. Iscălesc, între alții, 
«eii Gherghina județul ot Cămpullungu», <eeú Vălcul intii 
ot Rucăr» (= 229). 

24. 6 Iunie 7195 (1687). Popa Radul și Dumitru Vătaful 
și Isar și fratele lui, eşi cu toat[ă] ceaata noastră» de la Nă- 
măiești, daŭ zapis lui Vintilă biv Vel Spătar, «cum să să] 
știe că nea-am sculat noi d'am răscumpărat un Rumăn al 
dumnealui... și cu fecorii lui; care Rumăn aü fost de mo- 
șăe al dumnealui». Ei îl cereai ca al lor, iar Vintilă a adus 
acum un vtori Portar, cu «carte domneaască și cu cartea pă- 
rintelui patriiarhul chir —, cu mare afurisanie asupră la 12 
megiiași den împrejurul satului Năm[ăleștii». Megiașii daŭ 
dreptate boierului. «Deč noi, văzăndu așa, dat-am acest za- 
pis al nostru la măna dumlijsal|e] Vintilă Spătarul, ca să-ș 
ție dumnealui aceșt[i] Rumăni și cu dealniţile, cu bun[ă] 
paa|e], pentru că am umblat noi ca nișt[e] oamen[i] făr de 
lucru, amăgindu-ne unii și alții » Iscălituri. Între ele, «lor- 


www.dacoromanica.ro 


30 DOCUMENTE DIVERSE, 1V 


dache Can[tacuzino] Stolnicul, mărturie, Șărban Vel Comis, 
mărturie, C. Brăncoveanul Vell) Spătar, mărt[ulrie»!, şi un 
a... Ve[l] Dvor[nic] mărturiei». 

25. 24 Iunie 7207 (1699). <șărban biv V! Com[i]s» [Vlă- 
descu ; v. n° precedent] dă «carte de judecat[ă] și de mărtu- 
riseaal[ă] dumnealui Costantin V! Pitar i Mihai vt, Post. i Barbul 
snă Vintii[ă] Banul Corbeanul?, pentru că aü avut întreb|ă]ciune 
de faţ[ă) cu slujliltorii și cu Dumitrul Văt. și cu feţorii popei 
Radului ot Năm[ălești, pentru moşiia ce aŭ dumnealor acolo 
în sat, zicând dumnealor că leo împresoar|ă] și o ară si o 
cosescu și stai împotriva ispravnicului dumnealor.» Domnul 
il trimete pe dinsul să aleagă moșia. Și încălcătorii măr- 
turisesc drepturile Corbenilor, — care se confirmă. Marturi : 
«pop Nicola, pop Ion, az Stanciul judeţul ot Dlogopol, Ma- 
nol|e] județul ot Dălgopol, Radul judeţul ot Dălgopol». 

26. 20 Februar 7215 (1707). «Vladul Dragos de Cămpul- 
lungu», cu ginerele săi, daŭ zapis «jup[ăjnului Barbului Cor- 
beanul», care și-a aflat la Cîmpulung doi Rumini «de baș- 
tină», din «satul dumnealor de la Nămăiaști .. . fugit de multă 
vreame». Ei se aflaii «la casa mea», și unul îi era ginere. 
«Am venit ia dumnealui de ne-aîm rugat de ni i-ai dat pă 
chiezeșiia noastră, de acum păn la Sfeti Ilie să aibă a merge 
iar la satul dumnealui, la Nămăiaști, și, căte dejdii și slujbea 
boiarești ar fi, să aibă a le trage la satul dumnealui la Nă- 
măiaști. Deč, necrezăndu-ne pă noi, am adus pă părcălabul 
dumnealor den Năm[ăliaști. de aŭ întrat chezaș pă noi: de 
nu s'ar afla Stan Rumănuli brat ego Ion, și de nu va merge 
păn la zi la satu, ci vor fugi, să avem noi a-i căutare, să 
ducem la sat, iar, neducănduii și fugănd Rumănii, să aibă 
dumnealui a-i căutare la noi Rumănii; pentru că așa nea-am 
prinsu și nea-am legat de a noastră bun[ă) voe.» Marturi 
și «chir Calot[š]> și «Manul Păhfarnicul]». 

3 Iordachi era fratele lui Șerban-Vodă, iar Șerban Comisul, fiul lui Pîrvu 
Vlădescu (Doc. Cantacuzinilor, p. 111, n° LIII). 

2 Pentru uneltirile altor Corbent, Dumitrașco, fratele lui Vintilă, și Matei, 
contra lui Constantin-Vodă Brincoveanu, v. Iorga, Cronicele muntene (din An. 


Ac. Rom, XXD, p. 30 = 332. Mihai e pomenit și în Doc. Cantacuzinilor, 
p. 205. V. și nl următor, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 31 


27. IO Februar 7216 (1708). Constandin-Vodă, «ție, Stan- 
ciule părcălabe Amăra ot Rucăr», "pentru «un munte den 
hotarul Năm(ăleștilor». «Să cauţi unde ați dat banii, să ţii 
iai, şi să las muntel[e), ca să-l stăpăneaască boiariul Domnii 
Meal[e] ce scrie mai sus.» Poruncă «și ţie, Radule al Livrii 
ot Dragoslavelle]», pentru același lucru. Monogramă cu ros. 
Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

28. 3 Novembre 7219 (1710). Costandin-Vodă, «lui Dumitru 
Vătaful i popii Oprii den Nămăești», pentru ocina lor, pe 
care <o aü fost văndut ma[i]ca Todosiia, rămăindu săracă de 
bărbat» 1. Fusese judecată la «Şărban Prisitaanul biv V! Com., 
fiindu ispravnicu la Cămpullungu». Monogramă cu ros. Pe- 
cete mică, octogonală, cu chinovar. 

29. 4 August 7260 (1752). «Iane biv Vel Pit. i Nicolachi 
biv Vel Čoh., ispravnici Musceluluí, Dvorec., Cămpulungului», 
judecă pe popa Gheorghie de la Nămăești și pe Iani nepotul 
Vătavului Dumitru. Nume: Isar, Sava. Iscăliturile. 


V. Documente cîmpulungene. 
A. Din colecţia d-lui Gr. N. Balotă. 


1. «În scaunul cetății în Argeș (aprnw)», 23 Maiii 7116 (1608). 
Radu-Vodă, lui «Pătru ot Argeș», pentru via lui din Măică- 
nești, «partea lui Mrăzan», lui Neguţ s.a. Marturi: Radul Cliuč. 
Buzes[cu], Cernic[a] Vel Vor., Stoica V. Log., Nica V. Vist., 
Mrăz[a] V. Spat., Bărcan V. Stol, Gligorie V. Com., Stan- 
ciul Păh., Leca V. Post., Cernica V. Vistier. Scrie Pădure Aaa. 
rpam. Monogramă cu ros. Pecete peste hîrtie, cusută cu șnur 
albastru. Iscălitură domnească, Slavon. — Traducere din seco- 
lul al XVIII-lea. 

2. 10 Mart7133(1625). «Părvul ot Habă ot sudstvo Vläăč[e]» 
dă zapis lui «Preda i Oancea ot Lerești, carii sănt de ru- 
deniia mea», dindu-li «partea mea ot lacovești, însă, de în 
șas[e] dealnițe de păm[ăntu, dăruitu-le-am 3 dealnit[e] şi cu 
Rum[ă]nii căț să vor afla, iar cealea trei dealnit[e), ei m'am 


1 Să fie Tudosca, văduva lui Dumitrașco Corbeanul? V. mat sus, n. 1. 


www.dacoromanica.ro 


32 DOCUMENTE DIVERSE, Y 


tocmit dă a mea bună voia cu acești boiari ce sănt mai sus 
scriş, de mi i aŭ dat trei mie de bani, şi le-am dat si cealea 
trei dealnițe... Păntru că aceaste moșii fost-ai împresurate 
de rudeniia lu Petru, anum[e] Sava, și fetorii ei, anum|[e] Milă 
i Gherghie ot Pitești; păntru că acești boiari ce sănt mai sus 
scriș, mult[ă! cheltuial[ă] aü făcut păntru aceaste moșii ale noas- 
tre, și aü făcut cheltuial|ă] că aŭ purtat șas[e] boiari luat 
pre răvașle] domnești, tot cu cheltuiala lor. Drept aceaia 
m'am tocmit cu ei, dă a mea bun[ă] voia, să fie iar la măna 
lor. Si mărturii aŭ fost: Ivașco Post. ot Băloteșt[i] i Tudor 
Comis ot Izvor i Lăudat Comiijsul ot Vlădeani i Vlaicul ot 
Jugurfi] i Neagoe ot Curșor i Drag|o]mir ot Răzvoeșt|i] i Ivaș- 
co Post. ot Răteșt[i] i Stan Logft. ot Poeniț[a]. Ispisah Io?) 
Petru Logft. ot Găureani, dol Jil.» Peceţi cu fum. 

3. I-iă anuar 7135 (1627). Danie unui diacon, pentru o anume 
Negrita; «pentru că aŭ murit Negrita necuminecat[ă], ce n’aŭ 
avut Thoma cu ce o griji], ce slăj-i fac[ă] diaconul sărăcustă de 
cuminecătur[ă], și să o slujască, și să o pomenească». 

4. 21 Maiă 7136 (1628). «Stan Gunoi» face o danie unui 
diacon, pentru slujbe făcute «tătăni-nostru». 

5. 7153 (1644-5). Matei-Vodă, lui <lvasco Vel Armas Ce- 
pariul, feor Stantului Logt.», intărindu-i satul Ceparii (J. 
Argeș). «Pănă iu părăul Olii și păn curmătură... Si de 
acolo trece cămpul și merge pănă în muchea văi trestii, și pă 
muche pănă în calea oi și pre calea ot în sus, pănă în pă- 
răul Săngerului... Până la muchea Tihäi... Pănă în malul 
Giurcăi, și pă valea i Stana în jos trece Topologul..., și ţine 
părăul Orezlullui în sus pănă în groapa Zmeului... Pà 
valea Corbului... Pănă în Roata Frăntă...» Nume de Ru- 
mini: Leontie, Badea, Oprea, Ghiga, Florea, Albul. Boieri: 
Barbul V. Ban, Dragomir A]. Vor., Radul V. Log., Stroie V. 
Vist., Diicul V. Spăt., Preda V. Cluc., Mihnea V. Stol., Para 
V. Comis, Costandin V. Post., Dragușin V. Paharnic. Scrie 
Tudor Logofătul. — Copie din secolul al XVIII-lea, 

6. ro Mart 7170 (1662). 12 hotarnici, luați de <boiar[i] 
de Lereșt[i] și de boiar[i] den Bănești» (unul dintre ei e din 
«Racoviţlă]») hotăresc. Peceţi si iscălituri. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 33 


7. 28 Maii 7170 (1662). «Pop Dumitru den orașul Argi- 
șul» arată că, «dăndu eŭ pe fie-mie Despa dup[ă] Vasilie, den 
altă zestre, den haine, den argint, i-am dat, iar, pentru boi 
i-am dat locuril[e] den hotarul Danului, care să chiam[ă] Po- 
dril[e]», ce le avea «dela jupăneasa Samfira den Argiș». Mar- 
turi «oroșani și preoț», adecă doi preoți și, între alții, un «Isar». 

8. 8 Iulie 7170 (1662). «Ei Marco, denpreun[ă] co frate-mei 
Leca... ot Băneşti», daŭ zapis vărului lor «Drag|oJmir Postel- 
nic ot Lerești», vînzîndu-i partea lor din acest sat și Rumiînii 
(între cari un Lăudat, un Bale). Marturi: «Gherghe Logofăt 
snă popii Mantii ot Bocoreșt[i]» (Bucureşti, în iscălitură). Pe- 
ceţi și iscălituri. 

9. vi April 7173 (1665). Șese boieri (și «Șărbo Prodolescol, 
Mihăilă Roș|ul], Paraschiva»), «carii amo fost luați de dom- 
niloi jupan Gheorghe Vel Ban și de boiarii din Lereșt[i], de 
Drag|o]mir Postelnicul și de verii loi Oance Postelnicul, și co 
frații loi, de nainte Mării Salle] Domno nostro Radul Voevod, 
ca slă] le înpărțim o moșii ce s[ă] chem[ă] Iacoveșt(i], carii 
aü fost a jupănesei Stancăi, hot[ă)rătă co 12 boiar[i], — det noi, 
daca am văjut carte Mării Salle), noi ne-m strănso», etc. 
«Amo tras co foni în cormeziș de o am făcot 3 codri la trei 
părtaș.» Iscălituri și peceți cu fum. 

IO. București, 22 April 7173 (1665). Radu-Vodă Leon dă 
carte de scutire din ruminie la niște săteni argeșeni, de «că- 
tre Marin Roșul din Argeș» și ai lui. Fusese iertați, de po- 
mană. Monogramă .cu ros. Pecete peste hirtie.— Și copie de 
pe la 1807. 

11. București, 6 April 7180 (1672). Gligorie-Vodă, pentru Dra- 
gomir iuzbașa din Lerești, cu privire la moșia de acolo, «bătrăn[ă] 
ocin[ă) încă mai de nainte vreame, de la moșii lor». În întăia 
Domniea lui, moșia se hotărise : «șio aŭ codrit și aü ales partea lu 
Dragomir iuz. și a nepoților lui, în siliștea satului, șăzutul caselor 
lor ceale bătrăne, stănjăni 60... Din mesteacăn în sus, gruiul 
Fearegii și runcul Boului... Și iar un codru den sus și cu 
dosul Ursului... Pre de cindea de apă... Piscul poenii... 
De la fierăstrăă în jos, den hotarul Băneștilor în jos, ce s[š] 
chiamă  Gruiul-Mare, și den munţi sai venit lu Drag[o]mir 


71304. Vol. VII. 3 


www.dacoromanica.ro 


34 DOCUMENTE DIVERSE, Y 


iuz. munți trei, anum[e] Plaiul lu Nean și Văcarea și Peci- 
neagul, și aŭ rămas doi munţi neîmpărțiţi, anume Comisul 
si Lerescul, de spre tot frații.» Calot|ă] vt. Portar fusese zs 
praunic la hotărnicia cu 12 boieri. Îi mai întărește «1 roată 
și jumlăjtate de moar[ă] de la Cămpulungu și un Rumăn. Șiun 
copil de ţigan anume Răpa.» Se pomenesc si alți Țigani: Tră. 
măndan, Băjan. Nume de Rumiîn: Băil[ă]. Soţia lui Dra- 
gomir se chema Smeada. «Costișul cu tufele, păn în muche... 
O părticea de vie... Dă cu căpătăiul în casel[e] lu Drag[o]- 
mir iuz[basa]... Obărșăia văii lui Nean... Malul Turcii... În 
cămpul de jos, care mearge alăturea cu locul lu Drag[o|mir.» 
Nume: Radul Verzea, Dăianul. Cumpărare cu bani. <Den 
ulmet jum[ăjtate. Pentru că s'au fostu înfrățit Oancea Log., 
tatăl lu Drag|o]mir iuz.!, cu Tud(oJran și cu frate-săi Radul: 
deci ei aii dăruit pe Oancea Log. cu acestu runcu ce scrie 
mai sus și cu partea lui de ocin[ă], iar Oancea Log., el încă 
aü dăruit pre dănșii cu pret de... ooo de bani], cu zapis 
de frăție.» Nume 2: Samfira, Visa. «La Rum[ăjnești, ce s[ă] 
chiamă la Topile... Locurilţe] ce vin de Curtenești(?) ale 
Rum[ă]neștilor... Un munte ce s|ă] chiamă Peë[e]neag[|a], 
ce iaste pre moșiia Lereștilor, care munte iaste al lor de mo- 
sie, de strămoșăe.> Marturi: Gheorghie V. Log. Stroe 
biv V. Vornic, Ventilă V. Ban, Neagoe V. Vor., Hrizea V. 
Vist., Toader Sturzea V. Spat., Badea V. Cliuc., Stoian V. 
Post., Curuia V. Pah, Preda V. Stol, Mateiii V. Com., 
Mateiü V. Slug., Staico V. Pitar. Ispravnic: Radul vt. Logofăt. 
Scrie Mihai fiul lui Stan Logofăt. Jos: «Proč. Gherghe Vel 
Logofăt». Monogramă cu roş. Iscălitura domnească. Pecete 
peste hîrtie, cu șnur verde. Pergament. 


1 Pentru Oancea Lerescu si un frate al sáŭ, v. vol I-II, tabla. 

2 Cf, în privința frățiilor legate anume pentru o vinzare de moșie, spre a 
împiedeca orl-ce revendicatie din partea rudelor — de fapt era o simplă vînzare 
în formă de frăție —, și următorul act, din București, 4 April 7076 (1568), 
de la Petru Șchiopul, care dă «<Vlaicului Log[o]fătul ... moșie la Izvorani, din 
partea lui Theodor a patra parte... Pentru că aii venit singur Theodor înna- 
intea Domniei Meale de aŭ însoțit şi aü înfrățit pe nepotu-săii Vlaicul Log. 
în moșiia ce s'aii zis mai sus, de la Izvorani preste a patra parte. După 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 35 


12 7 Mart 7181 (1673). Vinzare de vie din partea unui 
«Moma». «Şi ia o'm văndut părăsăte de ane 2.» 

13. 4 Maii 7184 (1676). Şese boieri luaţi cu răvaș dom- 
nesc (și «ot Pătroe Mitria, în locul lu Dumitrașco Topolo- 
venul, Ivașco Log.) hotăresc la Iacovești. Fusese întrebaţi: 
«fost aü 2 siliști și 2 hotar[e], să s[ă] cheme Iacovești, aŭ fost- 
ai numai un satu și un hotari, și săntii 2 siliștisesă cheme 
Iacoveșt[i], şi merge hotarul păn în Voia, aü nu merge.» Între 
oameni bătriuă ce string ei: Gheorghe Cranga, Praja. Li se 
cetește și «cartea părintelui Vlădicăi, de afurisanie». Lereștii 
scot «multe cărți bătrăn[e), de la mătușă-sa Stanca, scriindă Agăi 
Negului pe acè moșie!, [și aŭ scjos și cărțil[e] răposatului 
Matei-Vod[ă] cum s'a fostii părăt cu fetorii Agăi Negului 
pe ace moșie». Ceilalţi arată un act de cumpărătură pentru 
«delniț 17 dentr'un codru, de să chem[ă] iar lacobeșt(i], care 
iaste pe dăn sus de hotarul jupănesii Stancăi». Acești «me- 
giiaş» fixează și «hotarălļ[e] în lungă, peste răstociă, păn în fun- 
dul Voi». Peceţi cu fum. 

14. 2 Februar 7185 (1677). Vinzarea ca Rumîn a lui «Ra- 
dul ot Danul, fe&orul lui Şărban», către Banul Gheorghie Bă- 
leanul, drept 35 de ughi. Marturi: Bărcan Bănescul, Costan- 
din Petecă, Pătru Croitor, Voico părcălab, Barazig. 

15. 8 Februar 7186 (1678). «Fota snă Vintil|ă] iuz. ot 
Băloteșt[i], cu soția lui, Tudora, fata lui Oancea Log. 
de Lerești», dă zapis «la măna unche-nostru Drag[o]mir și 
a coconilor dumnilor Miriţ|ă] și a lu Arsenie», — pentru îm- 
părțire de moșie. Nume de Rumini: Dediul, Mandea, An- 
dronie. «Care s'or afla neînpărțiț, fugit mai nainte vreame, 
afar dentr'acește, ori în Tara Ungurească, ori aice în țară... 
Ni s'au venit în siliște satului doi codrii hotărăţi... Gru- 
iul Ferigii și Runcu Boului si Piscul lui Lal... Si mai iaste 
un codru neînpărțit: Faţa Pojorătă... Codro Corbului... 


aceaia sluga Domniet Meale Vlaicul Log. încă aŭ și cumpărat aGastă mai sus 
zisă moșie de la unchi-săii Theodor drept 6.000 aspri gata.» Traducere de 
dascălul Luppu (Bibl. Ac. Rom., Hirtii Golescu). 

1 Pentru Aga Neagul, candidat de Domnie, v. vol. IV, tabla. Pentru fui 
ui, îd2d,, p. CLXXXI. 


www.dacoromanica.ro 


26 DOCUMENTE DIVERSE, V 


Pe dăn sus de Hrusa... Piscurile lu Purice păn den jos 
de ferăstrăii ... Vale Hristoase și Vale Largă... Lunca 
rîului, păn suptu Pupuş...  Stevioara... Izvorul cu stăl- 
pi... Pecinegul, den Păpușa în jos... Și aü rămas doi 
munţi neînpărțiți, care să chemă Comisul și Lerescul, și să 
otărăscii cu Tara Ungurescă... Pe undea le'i fostu hotarăle 
cele] bătrăne încă de la Negro Voivod.» Două peceți, 
iscălituri. 

16. 14 Februar 7186 (1678). «Necula Post. i Radul sin 
Ivaşco Arm. ot Cepari»! pun zălog lui Ivașco biv V! Cliuč.», 
fiindu-ne păs pentru neștle] bani de bir de hara&, un Ru- 
min și o dealniță. «Deč, dă va lucra Rumlăjnul la dumnea- 
lui Cliug|elriul, să fie banii fär dobăndă păn la Pat [Paști], 
iar, de nu va lucra Rumlă'nul, să fie banii zeace a doï.» 
Dacă nu plătește, zălogul îi va fi estăt|ăjtor». 

17. 20 Maii 7191 (1683). «Căzan snă Pătrașco Postelnic 
ot Lerești> dă zapis unchiului săi Dragomir, vinzindu-i partea 
sa din Lereşti. < Unche-meii Drag|o]mir.» «Runcul Bohului.... 
Faţa Pojorătului.» Pecete și iscăliturile marturilor. 

18. 26 Octombre 7207 (1698). Sinet pentru un împrumut, 
în Argeş, «cu dobăndă pă an Io a doi». 

I9. 25 lanuar 7208 (1700). Vinzare de vie la Măicanești, 
de către «Marica, fata lu :Dumitrașco Logft. din oraș din 
Argiș». Martur: «Zota Logft., snă Sima cuplelţ ..., az Galatiia 
mărt[ujrie». 

20, 21 Iulie 7219 (1701). «Grăjdan snă Părvol Leresc[ul]» 
vinde partea sa lui «neane lo Arsenie... Am întrebat pe 
fraţie mie și pe toat[ă] roda», și naŭ vrut să cumpere. Pe- 
cete și iscălituri de marturi, 

21. 12 Maii 7213 (1705). Vinzare către Arsenie Stălpen[ul) 
la Lerești. «Am înbiet pre verii mii», cari nu voiesc «să o ë>. 

22. 27 Iulie 7213 (1705). Zapis pentru un împrumut al 
lui «Pătru Seimeanul ot Măicăneșt[i]». Dacă nu va plăti, «să 
aibii a plăti zeniala omului domnesc». 

23, I-iii Decembre 7217 (1708). Vinzare către Balot[š] Căpt., 


1 Cf, Constantin Căpitanul, ed. mea, p. 138. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 37 


de moșie. «Deč, perind Rumănii și rămăind atastlă] moșie 
a lui stearpă», i-o trec lui. Marturi și Gligorie Băleanul V? Vor. 
Tărgoviștii, Alixandru Vălsănescul V! Șufaru. 

24. 15 Mart 7217 (1709). Vinzare la satul Danul. Martur 
și «Părvul căpt. Berindescu». Pecetea Argeșului? vulturul cu 
două capete și legenda: <Pe[ëJat. orașului ot voriei» (szc?). 

25. «Msţa Mai 4 dni, l 7217 (1709), a po. Xeg8 1677, 
crugul soarelui 1, crug. lunli] 7, kpSuk are» (sic). Dumitru dia- 
conul «den oraș din Argeş» vinde <o falcie loc în Lăstun». 

26. 28 Iulie 7217 (1709). Vinzare de «loc de livade 
de la Danub, din partea lui Albul Juvină. Martur și 
Preda Căpt. Uescul. i 

27. 17 August 7217 (1709). « Tanasie Gădea ot Argeș» vinde 
un loc lui <Balotă Căpt. ot Cepari». Marturi: Ghenadie ig. ot 
Argeș, lanache ot Brătian[i], Ispas cupet ot Pitești. 

28. 20 April 7223 (1715). «Tudoran snă Tudoran Postel- 
nicul Lerescul» vinde lui Arsenie partea sa din Lerești. Alte 
rude «ș'aii răs de mine, văzindu nevoia, și naŭ vrut să o cum- 
pere... În partea tătini-miei... Între Răurile! și Dobreașul. .. 
am văndut Băraţilor». 

29. 15 Mart 7230 (1722). Vinzare de vie la Cerbureani, 
făcută de Mihnea, cu soția lui, Caplea, și fiii, între cari Calcul. 
«Și am băut cu aldămăşarți| vin vi 2, căte ban[i] 33.» 

30. 3 Maiii 7230 (1722). Vinzare de vie la Măicănești, 
«Și pimnița... si slomnul.» 

31. 17 Septembre 7250 (1741). Vinzare de vie către Cipt. 
Stefan Balot[ă], și cu «îngrădișul) vii». 

32. 5 Novembre 7250 (1741). Vinzare de vie la Măicănești, 
Nume: Dobrotă. Martur: «Dumitrașco Post. Argișan». 

33. 18 August 7256 (1748). «Matei Bălenul biv V! Log. za 
Vistierie» vinde «lui Toader fetor lui Ion Judeţ, din oraș|ul] 
Argeșului... un loc de cas[ă] cu bimnit[3] da partea 
Radului Fofeldii..., să hotărăște cu Rad|u] Caiafa». Martur: 
«pop[a] Calčul ot Argeș... Am scris eŭ Eftene Logf. Tunsul 
ot Argeș.» 


1 Pentru Între Rîuri, v. vol, I-11, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


28 DOCUMENTE DIVERSE, Y 


34. C. 1750. Însemnare de hotare cu Ștefan Balotă. «Mu- 
chie vizuinilor..., piiatra cu urmele..., valea Peteului..., 
pe lăngă razurul cel înnalt..., pănă în plopi cărunţi..., apucă 
răzuru păntre cordini, si la mesteacăn dă în vărtej, şi trece 
rău, și apucă rănd|ul] dă sălcii..., pănă în colnic[u]l brăniști, 
în poteca Șuicilor cea veche. .., drumul cărpinișului..., muchea 
Bunelii..., michea zănoagelor..., părău Prezului..., vărful 
Viişoarelor ..., calea oi.» 

35. I-ii Februar 1751. Hotarnică pentru moșia Căpăţi- 
neni, a mănăstirii Vieroșul. «Pre viruga din sus de cireș, 
pin pietri, pă lingă lăcașul popii, și apucă vălceoa pi sus, 
pin cireșii de la piscul gropil[o]r... Pînă supt calea oi, și 
pînă în Hareșăl, de aci să întoarce spre Haref... Pe mu- 
chea pîrlită, pe gruiul Căpăţini... Pînă în podu lui Ureche, 
și apucă pe Vălceaoa Viîrtoapelor, în sus, pin mărăcini În 
gruiul hotarului, deaci pe drumul gruiului..., pîn în mlaca 
Stanii... Pin în virful Șorecariului, pi lăcșor... În potriva 
rîurilor, pe plaiul pripoarălor și pe coastele riului, pînă în obir- 
siia rîului Budii, pînă în hotarul ungurescu.» — Hotarnica Poe- 
narilor. «Din bolovanul cel din rii... Pe d'asupra glodu- 
l[uli luf Bogdan, pin gruiul Zînil[o]r .. De la mlaca Ratei... 
Pe calea cea bătrină, pe hotar, pin cireșii cei mari pînă în 
Căline, pe piscul Călinel[o]r pînă în Mușate... Prin mărul 
cel prescurat... Pe muchea Scorei pe plaiii, pînă în Scaune... 
Măguricea Dobrului... Și apucă piscul pîn mijlocul Golului... 
Pin în lacul Podar|ujlui, la hotarul unguresc.» — Copie modernă 
a amîndurora. 

36, 1-iŭ Iulie 1755. Judecată, înnaintea lui Constantin-Vodă 
Racoviţă, a lui Arsenie Stălpeanul cu Ștefan Balotă biv Vel 
Clucer Arie. Nume: Mareş. Se arată o carte de la Mitro- 
politul /Ștefan, «de la leat 7240 [1731-2], care carte scrie către 
Vasilie egumenul de l[a] mănăstirea Cămpullungu i către dum- 
nealui Ianachie biv Vel Sărdar, fiind ispravnec în sud. Muş- 
celi în sud. Argeș». Fusese judecată și la Mihai-Vodă, cind 
era egumen Vasiliel. 


1 Pentru Stilpeanu, v. vol. I-II 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 39 


37. 23 April 7267 (1759). «Balăsach[i] sin Balot[ă]» dă za- 
pis nepotului său, Gheorghiță, că, «avănd eŭ păs de bani», 
îi vinde o vie la satu Bleici, în măgură ... Însă părăsiștea căt[ă] 
este toat|ă], și din ta lucrat[ă] 5 rozoare.» Marturi: doi săteni 
din Cepari. «Constandin Văn[ăļtor, Șerban Belega, Dima 
Trufșil[ă], Radul Trăntuș.» 

38. 21 Novembre 1760. Scarlat Grigorie [Ghica]-Vodă, cu pri- 
vire la judecata dintre Costandin Postelnicul Balotă, Arsenie 
Stălpeanu si Ene Lerescul din Vlașca, pentru moșia lacoveasca, 
din același Judeţ. Să se cerceteze nouăle acte ce zice că are 
Lerescul. Monogramă și pecete cu chinovar, aceasta dind 
armele ambelor teri cu monogramă și dată («175[8]»). Jos: 
«Treapăd Judeţului. Pročt. vt. Logofăt».—E închis înnuntru un 
«zapis de așăzămănt», scris de un Logofăt, «în Divanul cel 
Mare». 

39. 11 lanuar 1761. «Iord[achi] Col[fescul] biv Vel Paharnic», 
către «dum(nea|v|oajstră boeri Logofete a Logofete 
Lepădate, i Logofete Costand|ine], ce sănteți tuaţi de spre 
partea Postelnicului Cos|tan]din Balotă, i Logofete Albule, 
i preote pop Oprea, i Eftenie ot Crăngul de sus, ce sănteți 
luaţi de spre partea lui Iane Leresc[u]>, — să împlinească la 
faţa locului hotărîrea Divanului, alegînd părțile celor doi și 
puind semne. «Numai să vă feriți de hatăr și voe veghiată, 
să nu să facă nici la o parte, nici la alta,—ca să nu cădeți 
în pradă. Ačast[a] scriem.» 

40 17 Maii 1771. Trimeși ai Divanului si ispravnicului 
vin la satul Bleici, ca să caute «ori ce sar găsi pe urma 
Badii ce aü fosti diiacu, pentru dumnealui Post. Balotă, ce 
l-ai prădat... Si, fiindù ș|i] Radul păr[călabul] și Ștefan Stolnicu 
şi cu toţi poporan[i] față... Casa i cu pimniţa i cujgheabul 
ih (sic) ...». Fixează valoarea, «și, oricine să va aflah ! să o 
cumpere, să aibă bun[ă] pace... Am dat acastă adeverinţă 
lah măna dum. Post. Gheorghiţ[ă] Bal[otă], ca să să ştie 
pecum că s'au dat supti zaptul d[u]m[nealu]í. Și s'au mai găsit si 
un cazan veichi, spartă, cu teville] sparte, și s'ai prețuit t! 


1 V. vol. VI, p. 46S, n, I 


www.dacoromanica.ro 


40 DOCUMENTE DIVERSE, V 


12, îns[ă] arama aŭ venit ocă 15; fiindi aram|ă)] veiche, s'au 
puso pe acesti preţii.» Marturi: doi din neamul Ohel (Ohăl), 
Radu Bularcă, Ștefan Stroesc[u]. «Oprea steg(ar], mumbașiru.» 

41. 1773. Petiţie romănească și, în față, rusească, a lui 
«Gheorghiță Postelnicul, fetor Cluë[e]ruluí Balot[ă), din Jud[e]tu 
Argeșului», pentru o datorie ce nu i-o plătește un Tigveanu. 
«Daca mergea bumbaș(ijri, dumnealui îi ținea cu vorbe càt[e] 
trei săptămăni, ș(i] să împăca, dănd[ul-le trepădu. De car[e] 
dumnealui și în căt[e]va rănduri m'ai chemat la casa d[u]m- 
[nea]lui ca să-m[i] plătească, dară bani n'are, făr[ă] vite : eŭ am 
priimit a lua s[i] vite. Dumnealui, daca mergeamu acolo, îmi 
aduce vit|e] și îm cere pretu, cu căt nu era de a să prețui șia 
tocmi cineva după cum cere d|ujm[neallui.» Se roagă a se trimete 
«un strănzaltu» ! pentru a aduce la Divan pe datornic. «Că mi 
S'aii supărat dă atăt[a] vrem[e] unblăndu cu cheltuială și trepă- 
dăndu, ș(i] nu aflu folos.» Pentru alt zapis, zice «că s'ar fi 
plătit dă tot bani»; dar Balotă are «băguială» (sic) că nu. 
Cere «să fie orănduitu cu [ejpitac din Divan la jurămănt și, 
dă va priimi jurămănt, îl voi lăsa în plat[a] lui Dumnezău, că 
va fi păcat să fiii păg[ulbaș; că eŭ, unde săntu dator, nu mă 
lase de la închisoare păn împlinesc bani». 

42. 20 April 1773. Ordin isprăvnicesc/către trei moșneni. 
«Li s'aü izbrănit judecata prin carte dé judecată, cine ce să 
stăpăneaască . . . Pentru acel venit, ni să poruncește noacă pre 
cartea Divan(u]lui, cu mumbașir, copil din casă, ca să cer- 
cetăm ce venit are moșiia și ce venit are moara, ca, dup[ă] 
alegerea ce vom face, să înplinească mumbașir|ul] de la numiții 
mai sus.» Să cerceteze ei, «față puindui pe totfl... că aveţi 
și dumneavoastră mori de potriva aceia... Este și carte de 
blestem la mijloc.» 

43. 6 Maiü 1773. Poruncă pentru Gheorghiţă Balotă, de 
la «Divanul prințipatului Țării-Rumănești». «Ai cheltuit jă- 
luitor[ul) cu trepede și cu alte cheltueli, în multe rănduri, pe 
la BucţuJrești, t' 64.» 

44. 15 Mart 1775. Divanul citat. Gheorghiță] Balotă s'a plins 


1 Un «sergent» rus, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 41 


de niste oameni; cari, «la venirea armii întăi, s'aă făcut catane, 
s[i), avănd jăluitorul tt 740 daţi la păstrare la un unchiaş 
Neacșul de la satul Ceparii, dán sud. Argeș, mai sus numiții 
hoțește noaptea aü mărsu și, căznind pe numitul unchiiaș, 
i-ai luat toți banii.» Sint prinși și duși la ispravnic. «Dar 
aŭ zis că nu-iai, săi întoarcă înnapoi, s[i] i-ai pus ispravnici 
la închisoare, și, spărgănd gros[ul], aü fugit.» Divanul şi el 
îi dă platnici, «ș|i], dup[ă] a lor vină, s'a orănduit la închi- 
soarea pușcării». Se trimete apoi «mumbașăr, stegar dă ar- 
mășăi» : se dă averea lor păgubitului. Ei o ieaii îndărăt. Nouă 
ordine. Iscălesc: un maior rus, și, în al doilea rînd, «Vel Lo- 
gofăt, Vel Spatar, Vel Vistier, Scarlat Gret[a]nu|». 

45. 10 Iulie 1775. Alexandru Ipsilanti întărește anaforaua 
boierilor rînduiți <a cerceta cu amăruntul pentru Gheorghie 
Post. Balotă, de aü fost volintir saŭ nu, si de iaste ames- 
tecat ceva la jaful ce sai făcut Curţii domnești, de avutul 
Măriei Sale Grigore-Vodă Ghica. După poruncă, am cercetat 
prin boerinașii de la sud Argeș, ce saii aflat ai6... Radul 
bulucbașa, ce aŭ fost prapurgic, aŭ arătat că, viind cu stu- 
paiul întăiu în București, aŭ găsit pe acest Postelnicel Balotă 
despuindu-l volintirii în Curtia domniască, de spre poarta din 
sus. Postelnicelul Balotă, văzăndu.l, aü năzuit la dănsul, și, măn- 
tuindu-l de acolo, laŭ dus la polcovnic [iei la părintele Ar- 
geșanul și Vierășanul, de laii făcut ëaus de volintiri, în co- 
manda mai sus numitului Radul Prapurgic!. Gligori Vălsă- 
nescul..., că, fiind Postelnicelul Balotă... [cănd aŭ venit stu- 
paiul, scăpănd de la acia închisoare, s'ai făcut Gauș la comanda 
Radului Prapurgicul, dar, mergănd pănă la casă-și, aŭ fugit 
dintr'acia slujbă, și-l căuta. State Bucșenescul aü arătat că, viind 
Radul Prapurgicul la orașul Piteștii, aii văzut și pe Postelnicelul 
Balotă, și l-aŭ întrebat într'acest chip: «tu cu dănșii de unde 
și pănă unde», și iaŭ răspuns că, aflăndu-se în București, 
după ce l-ai despuiat volintirii, s'a rugat de părintele Ar- 
geșanul ca cu oamenii Sfinţiei Sale să margă pănă acasă. Mai 


1 V Hurmuzaki, X, p. XI; Ze#, JH rom. în sec. al XVII-lea, ||, p. 118; 
Genealogia Cantacuzinilor, pp. 171-2, 


www.dacoromanica.ro 


42 DOCUMENTE DIVERSE, V 


spuind că, pe drum viind, l-ai fâcut ciauș, dar, mergănd pănă 
acasă, nu-i trebue atastă slujbă. Costin Postelnicelul aü arătat 
că, viind Radul Prapurgicul împreună cu alţi volintiri la Curtia 
de Argeș, fiind și el acolò călător, aü coprins numitul Prapurgic 
gazda unde era caii lui; de care făcănduii veste o slugă, aŭ 
alergat acolò, și între ceilalți volintiri aü văzut și pe acest 
Postelnicel Balotă, stănd călare pe cal; dar, de aii fost volintiru 
saii nu, zice că nu știe, —că numai atunci l-aă văzut. Ioniță 
Bucșenescul aü arătat că, aflăndu-să cu șederea în orașul 
Argeș, aü venit numitul Radu de la București cu nume de 
Căpt., și Balotă cu nume de aus, dar, numitul Balotă fugănd, 
îl căuta.» Pomenită «judecata pușcăriei și a Divanului», pentru 
pirișii lui Balotă. Pecete mică, cu chinovar. 

46. 30 Decembre 1775. Plingere cătră Domn «Din prostimea 
mea mă văz foarte năpăstuit dă cătră dumn|[e]i maica ; carle] 
eŭ, fiindu fost neputintos în graiii, ci mi-ai dat Dumnezăi la 
facere», ete. «Cu păcat va fi să mă scoaţă dum[nelei maica din 
economiia tăt[ă]ai-miei, cu niște bieți dă copilași ce am.» 

47. Mart 1779. Judecată a lui Gheorghe Balotă cu vecinul 
său de moșie, în Vlașca, «Iane unchiaș». Acesta i se așază 
pe moşie și nu-i dă adet și claca. Totuși făgăduise în scris 
«că îș vor da dijma dăn toate semănăturile ce vor face pe 
moșiia lui, si îș vor face s[i| claca după obicei»; însă nu daŭ 
nimic la 7sprăonicelul lui Balotă. Unchiașul obiectează «că 
acest zapis, cănd l-au datel, l-ai dat fără dă știrea fegorilor 
lui, sl], fiind-că fečori lui nu sănt iscăliţi în zapis, nu să ţine 
nici el dă acest așăz|ă]mănt». 

48. 2 April 1779. Arătarea stării lucrurilor la moșia 
lui Gheorghe Balotă din Vlașca Pomenit un «Mică», «36 
t! dijma tutunului, ce aŭ fost pe parte Postelnicului Balotă, 
însă Marin diiac i Andronache i Micșă, întrun an, căte un 
ciric, 60 t! dijma dupe merile ce s'aii văndut, ale lui Stan Dul- 
văr, ce aŭ fost pe partea dumisale . . . 4 cez[vărți) grăi, dejm[ă| 
pe doi ani, din ograda fetorilor lui Iane... 213 cez[várt| po- 
rumb, cocoloaș|e], în patru ani, afară din a treia parte, a lui un- 
chiaș Iane . .., după arătarea Căpt. Cost[an]din Pisc[u]pesc[u]... 
În toți anii s'aü arat toate locurile dupe moșie. 5 vase cu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE QULTURALĂ 43 


vin s'aii văndut pe moșiia dumisale...O dedem în măna 
mumbașir[ullui.» 

49. 17 Decembre 7289 (1780). Testament. « Cunoscăndu-m[i] 
eŭ neputința vieți miele, că n[u] mai săndu dă traii, și fiind[u]-mī 
fric[ă] dă păcat, a răm[ă]nea biata soție mea s[i] cu un copi- 
las al miei în belelile miele, fiind-că și] eii, ca un om în 
lume, am avut cu mulț meșteclălturi.» Arată tot, «păn mi-am 
fost în fire». 

so. Maiü 41785. Petiţie către Domn, de la «Zmăranda, soţiia 
răposatului Postelnic Gheorghe Balotă ... Sătenii ce să află 
șăzători pe moșiia mea Băduleștii sud Vlașca» uu vreaă să-i 
clăcuiască. Si soțul ei căpătase porunca de la «<Alexandru- 
Vodă..., ca, ori să s[ă] rădice după moșie-m[i), sai să clă- 
cuiască si să-m[i| dea cele drepte şi obitnuite ale moșii». 
Acum iar ei refusă. «Și și cu rămătorii im[:] mănăncă ghinda ce 
să face în pădure.» Să fie opriţi si de la aceasta, «saii să-m(i) 
dea prețul ce-l pot lua dă l[a] alții». — Ordin domnesc din 
17 ale lunii (pecete cu chinovar). 

51. C. 1790. Însemnare de hotare, «după parola ce am dat». 
«Întăi, carte domnească, al Rad|ului] Voivod, ce dă locurile 
acestea lui Pătru ot Argeş și fetorilor lui [v. n° 1].» 

52. 1798. «Ene Brătiianu biv Logofăt za Vistierie, Matei 
Balotă Postelnicel . . ., Iordache Balotă, Costandin Stălpeanu», 
către Domn, pentru încălcările lui «Neculae Paţanghel, cu 
cetași lor, sud Vlașca .. ., avănd noi o chingă dă moșie în ho- 
tarțul] Iacoveștilor ... Nu-ș daŭ obiceiul pămăntului... Mai 
sus numiți is fac hrană pă dănsa.> 

53. 19 Iulie 1803. Schimb de Tígance. «Dar, fiind aiast[ă] 
Neagă igancă a mea cu o cepilă și sărcinată, trăind păn 
la vărsta i (sc), să aibă so ş'o ià, iar, ce este în sarcină, dă 
va face fată și va trăi, iar să ș'o ià.» 

54. 19 April 1804. Judecată a Baloteștilor cu «Iane Bră- 
tian biv Logf. za Visterie». Se face o împărțire între fu, 
de un anume Vrabie. «Dintr'acești patru bor, pă Mateiu 
pizmuindu-l frate-săi Gheorghe, l-aŭ omorăt, și partea lui, fiind 
necăsătorit, aü rămas în măna mumisii, fiind-că tată-săii 
murise mai nainte ,.. Cărora fete nu le-ai dat numai rămasu 


www.dacoromanica.ro 


44 DOCUMENTE DIVERSE, V 


părinților lor.» Brătiianul ar fi luat, la moartea eï, «scrisorile 
acareturilor» și diata. El pretinde că stă <la casa lui ot Bră- 
tieni». La moartea ei asistă popa Vălsan, «i popa Stancu 
igumenaș de la Văleni», «şi popa Ion al besericii din Cepari». 
A încălcat pe Brătiianul a-i face pomenirile. Împărțirea averii 
se face «pă obrazile a trei fecori ai ei... O chingă de moșie 
ce să numește Bocănita, i o vie de la Bleici..., o chingă de 
moșie ot Zăpozii ... Acest preot di multă beţie s'añ eşit din 
minte.» 

55. 20 Iulie 1809. Contract de zidari. Iscălesc trei «meș- 
teri» și un «Gheorghe Scorbură». 

56. 24 Februar 1811. Vinzare de «igancă de vatră, si 
cu pretu cel hotărătiă, ti 150». 

57. IO lanuar 1815. Foaie de zestre («şi s'ai prețuit în 
urmă, după nuntă, fiinţa adevărului»). «1 rochie catrilet de 
mătase, cu ghierlant asemenea, I rochie croozea, I rochie 
stanbă cadrilet, 1 rochie dă malteh puțin purtată [prețul lor 
e între 50 și 100 de lei], 1 scurteică dă croozea cu samur, 
18 tlr., o scurteică cu cacom, 90...,1 sal vărgat, dă cele 
bune, 750 tl....,60 zarfuri de argint cu feligenile lor, i tavă 
și iîbric, 90, I cămașe de chimbric, r cămașe dă meletu, 
piepţii, mănecile tafta; 4 cămăși dă pănză supțire, piepții, 
mănecile meletu [toate = 160], 1 boșcealăc dă ginere: cămașa, 
izmenile meletu, i brănișor și batistă cusută, 140; I boșcealăc 
dă soacră: cămașe i testemel, 70; I boșcealăc de nun, dă 
meletu : brăișor, batistă, cu fir și cu beteală, 180; I gevrea 
dă nună, sangulie, cu fir i cu beteală, 60, I așternut tulpan, 
cu cinci perne cu puf i cu malteh; 1, ipac, alte feţe de bum- 
bac, la perne [toate == 150], 1 săltea cu trei perne, de carton 
bun, cotu po t! 3!p, cšàpt[u]sala de ir d deosebit ful- 
tucu dă pănză dă Braș|o]v supțire cu lănă [toate = 135]; I 
cearșaf supțire, în patru foi, cotí 12, pentru așternut, r pla- 
pomă de atlazu cu bumbac, cu cearșafu ei de bumbac sup- 
tire, coți 14 [toate = 130|, I anteriii dă noaptea, dă stambă, 
40; I scoarță dă pat, 50; I masă mare, dă coți 14, 30; I 
masă mică, coți 6, 15, 12 șărvete vărgate cu borangic, 35; 
12 talere, 6 dă cositori, 6 dă farfurie, 26; 12 perechi cuțăte 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 45 


cu lingurile lor, cositori, 24; 6 furii (sic) pentru bucate, 9; 
I lighiian cu ibric de aramă, 28; 1 prosop, 12; I măhramă 
dă măini, 6; IO tlr., 2 sfeșnice cu mucările lor;...24, I ladă 
mare pentru haine; 200, 4 boi de gug; 60, 2 vaci cu lapte; 
50, IO mătci stupi, pentru care am dat un răzor de vie... 
6 răzoare...,cu o pimniță dă lemnu. ..; 350, 2 cai telegari, 
cu ham[u]rile lor; 2.000, 1 casă, doo odăi pă pimniță, cu lo- 
cul lor, din ulița Făntăni pănă în ulița Arecilor..., de a] 
Roboae, are s[i] cățva pruni s[i] un slon pă șase furci sin- 
drilite cu șiță ... Pe aceste condice s'au iscălit foaia ce am 
dat-o înnaintea nunții, făr de prețuire. 

Condeile ce s'aă mai dat la nuntă, însă: 1 giubea dă ghel- 
m|e]sut roșie cu nafeă și cu tup dă jder, dă purtare, drept 
ti 120. 3 testemeluri bune, 34;1 fes albu, 3; 3 simezeturi, 
doaoă cu orbote, unul sade, din care unul de zăbranic, 36; 
I păreche pantohi, 4; 2 părechi strănhi, 6; 1 pereche izmene 
de pafta, 16; r, ipac, dă bumbac dă casă, 12; I basmă dă 
nas, 212; I ghierlant de flori, 6; 3! coți panglice pentru 
încinsu, 6; 2 cotí panglice înguste, 1!/2; 2 basmale albe de 
făclii, 9; 1 testemel dă cumnată, 9; I batistă dă cumnată, 
cusută ; 18.» 

58. 1817. Plingere a lui Iordachi Balotă, contra lui «Rad[u] 
Flocan ot Fiţeni». 

59. 1822. Jalbă a lui «Nicolae Rucăreanu, capanlău. .. Eu, 
aflăndu-mă moștean în niște munți dinti'acest jud[e]t cu 
alții doi fraţi părtași, anume Gheorghe Balotă și Iordachi 
Balotă, apururea și eŭ și tată-meŭ loam cu arendă și păr- 
tile numițil[o]r de mai sus si le lucram cașcav[a]l, aflăndu-ne 
vechi capanlii, anadan babadan +. Iar acum, de vre-o trei ani, 
un Serd|ajr Scarlat de aici, făcănd feluri si chipuri de mij- 
loace zavisnice, precum din naștere este croit, aü cumpărat 
partea unuia, adică a lui Gheorghe, în arendă pă zece ani, 
pricum mi-ai mărturisit-o ačasta chear fratele vănzătoriului, 
şi, cu toate că nu l-am îngăduitcu stăp[ănirea, dar numitu, 
în loc să s|š] tragă, s'aii pus de aü cumpărat și partea lui 


1 Turcește: «din tată în fiii». Cf. Șăineanu, Z#Z, orientală, IL, p. 30. 


www.dacoromanica.ro 


46 DOCUMENTE DIVERSE, V 


Iordachi în arendă pă doi ani, acum de prim[ăjvară, precum 
mi-ai arătat prin popa Dimitrachi de aici și zapisul cum- 
părători de arendă. Pă carele neputăndu-l îngădui a stăpăni 
părțile dăvălmașilor, în puterea legiuitei pravili a ţărăi, de 
dreptatea ce-m[i] dă a răscumpăra părțile dăvălmașillo]r miei, 
am mers la cinst. isprăvnicie şi am pus bani acolo, să șii 
ià numitu.> Apoi «aŭ clocit altă viclenie», făcîndu-se vechil 
pentru vinzarea munţilor, «smintindu-m[i] curdizma ! cășerii, ce 
cu luminată carte de slobozenie lucrez ... Nici nu poate a le 
stăpăni ei, fiind munți care urmează ai lucra neglulțători 
capanlăi, precum eŭ îi lucrez.» Cere a fi întrebat piritul cu 
jurămiînt saii cu carte de blestem. 

60. 14 Iunie 1822. Ispravnicii de Mușcel, către «cinstita 
ocărmuire a Valahii». Băloteștii s'au plins «Luminăţii Sale 
Pașii» de «dum. Logf. Nicolaie Rucăreanu». Ei venise din 
«Ţara Nemţească». «Încă din vremea Domnii.» Se decisese 
odată ca, pentru o pădure tăiată, «să s|ă] cerceteze prin ve- 
cini rezaș i săteni... lar, pentru cheltuiala de t! 500 ce aŭ 
provalisit», etc. Rucăreanu trimete prin Ic-Agasă porunca de 
cercetare a Pașii. «Minisindu-l 2.» Plătire de «treapăd». 


B. Documente din colecţia d-lui G. Ionescu, fost revisor școlar ?. 


1. Tîrgovişte, 10 August 6945 (1437). Vlad-Vodă, pentru 
boierii Stoilă, Radu, Petru, Bratul, Radul, Neagul, Bucurü, Șăr- 
ban, Stan, «preste Luciiani, întru moșie și întru ohabnicie, lor 
şi fecorilor lor, nepoților şi strănepoţilor, pînă în viiaţa Dom- 
niei Meale, şi pînă în viiața celor întîii născuţi fiii Domnici 
Meale: Mircea și Vladul. Și să fie în pace de vama de oí și 


1 Rînduială (Șăineanu, 2427, lII, p. 142; cuvîntul însuși lipsește însă), 

2 De la grecește: pyvów, pryč, chem, 

3 D. G. Ionescu mai posedă și un număr de manuscrise și cărți rare, dintre 
care însemnăm pe următoarele: 

I. Adunarea Cazaniilor, Viena, «tipografia de bun neam născutului Stefan 
de NovacoviG, la anul de la Facerea Lumii sata,iar de la Nașterea lui Hs. 
1793, a Indictionului 11». 

2. «Ale lui Isihie preotul cătiî Theodul Cuvinte folositoare de sufletă, pentru 
trezvire şi faptă bună, prinii capete, începătură a luminării sufletului, adevărate 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURAL 47 


de vama de rîimători si de dijmărit si de vinărič și de gă- 
leată, de dijmă, de gloabă, de cară, de podvoade, și de co- 
situl finului, și de toate slujbele și dăjdile, mici și mari, cite 
să vor afla întru singură stăpinirea Domniei Meale, și să nu 
îndrăznească a-i bintui pre dinșii nici judeţii, nici globnicii, 
nici birarii, nici alții nimenea din boiarii sai din slugile Dom- 
niei Meale ce să vor tri[mete] după trebile și slujbele Dom- 
nici Meale. Că, ispitindu-se a-i supăra pre ei, măcar de un 
păr, va lua mare răotate și urgie de la Domniia Mea, ca un 
necrednitos și defăimătoriii hrisovului Domniei Mejale].» Blestem 
pentru cine ar călca dania. «Şi iată mărturii: jupăn Voico 
Dvor., jupăn Tudor, jupan Nanul, jupan Stanciul, fratele 
Mircii, jupan Nan Pascale, jupan Stanciul Hanoi, Dumitru 
Spat., Coica Vistiiariul, Semen Stolnec, Miclea Paharnec, Badea 
Comis, [Stefan] Log|o]thet. Și Badea care am scris.» — Tra- 
ducere de dascălul Lupp !. 

»2. «Aa Agop aprum», 9 Iunie 7025 (1517). «Basarab 
Voevod, fiul marelui Basarab Voevod», pentru boierul Şer- 
bu și moşiile lui de la Stoeneşti]/$i Dolgesti si Berislăvești. 
Marturi : Barbul Ban, — (şters) V. Vor., Hărvat @) V. Log..., 


învățături, sfătuiri care să grăescii înprotiva cuvintštoare şi rugătoare.» — La 
sfârșit: «Sfirșitii si lui Dumnezeü laudă, Avgustii 9 zile, 1795, de smeritulii 
între schimonahi Dorofteii, de la schitu Robaia.» 

3. «Începerea și istoria războiului de la cetatea BeGulut, pre care o aŭ încungiurat 
Turcii și cu alte limbi.» 

4. «Cartea politiei rusești și vitejiile Rusilorü, a monarhului Petru și altor îm- 
părați si stăpînitori. Istoriile acestea sîntii scoase de pe limba muscădască pe 
limba rum.nească de domniia lui chiiio chir Rodion Popovici. dascaluli orașu- 
lui cetăți Coronii [Braşov ; e același cu Radu Tempea), şi după izvodul acela 
S'aă scrisă a doa oară de smeritul robul lui D[u]mnezeii Zafir Marco, Capitaniă. 
. În zilele prea-Juminatului și prea-înnălțatului împeratorului Isifăi ali doilea 
şi arhiereului locului, prea-sf[i)nțitulut Ghedeoni, neunit, la ano 1788, Aprilie 
29, Brașovil.2 

Apoi vine: «Istoriia a marelui cneaz Dimitrie Ioanovië, samoderjițul a toatei 
Rosiei.. . Tălmicitu-s'aii adastă istorie din limba rusească pe limba rumănească 
de dum. chir dascalul Radu Popovič. În Braşov, la anul 1785, Mart 12 Si 
S'aii scris iar de robu lui Dumnezeii smerit Zanfir Marco, în Braşov, la anno 
1788, April 29.2 

Y Un act din 13 August 1437 se află la Venelin, p. 78. 


www.dacoromanica.ro 


48 DOCUMENTE DIVERSE, V 


(șters), Radul Spat.,...!, Hamza .. . Monogramă cu roșu. Pecete 
mică, ruptă, pergament. 

3. București, 12 Iulie 7084 (1576). Alexandru-Vodă, lui 
jup. Dumitru V! Slug., pentru «ca săi fie lui un Rumăn 
anume Neagoe din Ștefănești, pentru că l-ai cumpărat, și aŭ 
lepădat 1.800 aspri fetorilor lui Băncilă, de la Drăghit din 
Găești, drept prețul ce i-ai zis mai sus: pentru aceaia boiariul 
Domniei Meale jupan Dumitru V! Slug.elaii vrut ca să lea- 
pede banii fetorilor lui Băncilă pentru acest Rumăn ; iar niște 
nepoți ai jupănului Dumitru V! Slug., anume Albul și Dra- 
gotă și Vlaicul, eï nici cum naŭ vrut să lase pe jupan Du- 
mitru V! Slug. să leapede banii feforilor lui Băncilă pentru 
acel Rumăn, ci aü zis înnaintea Domniei Meale cum că sănt 
eï mai volnici să cumpere și să leapede banii fecorilor 
lui Băncilă. Iar feţorii lui Băncilă, Albul şi Dumitru, eï s'aü 
pirit de faţă înnaintea Domniei Meale cu nepoții jupanului 
Dumitru V! Slug., cu Albul și cu Dragotă și cu Vlaicul, și 
așa piră fesorii lui Băncilă cum că eï au întrebat pe Albul 
si pe Dragotă şi pe Vlaicul, cănd aü cumpărat pre acel Ru- 
màn, iar eï aŭ fost zis cum că nu pot să cumpere. Si așa 
am aflat şi am adeverit Domniia Mea, și ai rămas Albul și 
Dragotă si Vlaicul de leage dinnaintea Domniei Meal[e). Iar 
dup[š]| aceaia boiariul Domniei Meale jupan Dumitru V! Slug. 
aŭ avut piră înnaintea Domniei Meale pe fetorii lui Băncilă 
pentru acel Rumin, și așa pirà boiarul Domniei Meale pe fe- 
torii lui Băncilă cum că n'ai putut să leapede lor banii de 
nepoții lui, de Albul, i Dragotă, i Vlaicul, pentru că aŭ zis că 
vor să dea și să leapede ei banii fesorilor lui Băncilă.» Dom- 
nul află că nepoții lui Dumitru aü umblat cu cuvinte min- 
cinoase, «de nič aŭ avut să cumpere ef, nič aŭ lăsat pe jupan 
Dumitru V! Slug. să-l cumpere pre el». Dă voie acestuia ca 
«să leapede banii fegorilor lui Băncilă: det îndată, întru acel 
čas, aŭ lepădat lor banii... Să-i fie lui acest Rumăn anume 
Neagoe stătătoriii și ohabnicu lui și fečorilor lui, nepoților.. ., 


1 Ceilalţi boeri se pot întregi din documentul ce am dat în vol. V, p. 
170, n° 2, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 49 


etc. Marturi: Ivașco V. Vornic, Neagoe V. Logofăt, Stan 
Spătar, Mitrea Vistier, Bratul Comis, Badea Stolnic, Gon- 
tea Paharnic, Stoica Postelnic. Scrie Dara Log. — Tradu- 
cere de dascalul Lupp. 

4. 2 — 7087 (1578-9). Mihnea-Vodă, pentru un proces de 
moșie al feciorilor lui Băncilă de la Luciiani. Mărturie a boie- 
rilor. «Și am scris eŭ Stan de la Geamenele.»— Traducere de 
dascălul Lupp. 

5. Tirgoviște, 3 August 7095 (1587). Mihnea-Vodă, pentru 
Rădi și fiii, dindu-li ocină la Bădeani, partea lui Vitan, ce o 
avea și acesta de la Văsiii, și alte părți. Monogramă cu ros. 
Pecete peste hirtie, cu șnur ros. Pergament. 

6. București, o anuar [1592] (rupt). Ștefan-Vodă, fiul lui 
Ioan-Vodă, dă un zapis lui Rădis. Cumpărătură cu aspri de 
la Vitan, în satul Bădeani. Boieri: Dan —, Danciul Vel Vornic 
(rupt). Monogramă cu roșu. Pecete ruptă 1. 

7. București 2.. Maiii 7101 (1593). Alixandru-Vodă, fiul 
lui Bogdan-Vodă, — lui Bălbose (Bnagocea) și fiii, întărindu-li 
ocină la Piscani, cumpărată de la Mihnea cu 3.000 de aspri. 
Marturi: Danciul Vel Vornic, Mitrea Vel Logofăt, Belabrad 
Vel Vistier, Radul Spătar, Tuduri Comis, lane Păharnic, Manta 
Vel Postelnic 2. Scrie Oprea Logofătul. Monogramă cu roșu. 
Pecete peste hirtie, cu șnur liliachiii. Pergament. 

8. Tirgoviște, 6 Novembre 7116 (1608) |rescrisă data, 
tărziii]. Radu-Vodă, pentru o ocină. Foarte șters. Marturi, 
Cernica Vel Vornic, ., 5. Iscălitura Domnului. Monogramă cu 
ros. Pecete peste hirtie, cu șnur brun-negriii. Pergament. Slavon. 

9. Tirgoviște, 20 Mart 7119 (1611). Radu-Vodă, pentru 
Stan și fiii, dindu-li ocină la Bălilești. Nume: Mircea lu 
Adăman, Dumitru Fătul fiul Stăniţei (eranuiă), Raite fiul 
Sorei. Marturi: Pani Vistier, Ventilă Vel Vornic, Cernica Vel 
Logofăt, Stoica Vel Vistier, Crăstea Spătar, Mihalachi... 
(şters), Fote Vel Postelnic. Scrie Neagoe Logofătul. Monogramă 
cu roșu. Pecete peste hirtie. Pergament. Slavon. 

t V. vol. V, p. 290, n° 7; p. 436, nota T. 

2 V. Hurmuzaki, XI, p. 905. 

3 V. restul Divanului în vol. V, p. 296, n° 16. 


71304. Vol. VII. 4 


www.dacoromanica.ro 


50 DOCUMENTE DIVERSE, V 


IO, <+ Vă imea otța i sna i s[veto]gă duhi, sta Troiță une- 
razd[€l] na, amin. Aceasta să s[ă] ştie cum am scris noi satul 
Albeștii, toți megiiașii, bătrănii, tinerii, a noastră carte acestui 
om den sat den Bogătești anume Barbul, pentru ca să-i fie 
lui moșie ocina Vlaicului.,., den sat den Albești... ., și casele cu 
grădina si cu tot şezutul den sat, za 7.200as, gata. [Marturi:| 
jupăn Arsenie vatahuli Postel[nijcul Iani i pop Iane Cilisiar, 
jupan Stoica Pittar i jupan Para Post., i pop Iane. Am scris eŭ 
pop Negre, pop Bratul... Msta Fr. 13 dni, Iară dobănda 
cestor bani ci-s mai sus scrisa, dați de Barbul, as. făcut 3.000, 
as. gata. [Trei peceţi.] Vleat 7120 (1621).» 

II. Tirgovişte, 21 Decembre 7129 (de la Hristos: 1621). 
Radul-Vodă, pentru Dragomir Dolofan și fiii lui, dindu-li Stoe- 
neștii (J. Argeș) «toată ocina și și cu vecinii», cumpărată «În 
zilele lui Șerban Voevod»; apoi părți din Berislăvești, Scă- 
uiani. Cumpărarea se făcuse no piata 3a annc$, H 34 
PAAANO, KhPAA BHA ATOM ¿spri («pe vreme de lipsă și de 
foamete, cînd a fost anul 7113»). Fusese proces la Domn, no 
RpRME YTO ChM BHA PENAMH Kh HpHXOKAEHI6 NPES WAT, WT H3- 
ADAHO  BApOLICR f$HEHHK, HA KAAA6HHUA AOBPOAMHpOR BANSA WT 
KOA, REAIKA WKHh («pe vremea cînd am fost la primblare Domnia 
Mea peste Olt, în jos de orașul Rîmnic, la fintîna lui Dobromir 
Banul de la Ocna-Mare»). Marturi: Ventil|ă] V. Vor., Papa V. 
Log., Aslan V. Vist., Necula V. Spat., «Bertolomi» V. Stol., Goga 
V. Comis, Ion V. Păh., Trufanda V. Post. Monogramă cu 
ros. Pecete ruptă. Pergament., Slavon £, 

12. Tirgoviște, rr August 7159 (1651). Mateiui- Vodă, unor 
«oameni»: Ratia și fratele, Iuga, fiii lui Mircea din Bălilești, esa, 
movul., ca să fie liberi de geuenanie de spre Lazar Log. din Lăză- 
rești și fiii şi urmașii lui, ca unii ce fusese făcuți slobozi. 
Marturi boierii, Scrie «Mareş Log. Ghiurghiuvit». Monogramă 
cu ros. Pecete peste hirtie, cusută cu un șnur roș-albastru, 
Pergament. Slavon. 

13. I-iü Februar 7161 (1653). «Bolbos(e], împreună cu frate- 
mei Nan», vinde Logofătului Nan și jup[ă]nes(i] dumnelui.. . un 


1 Cf, cu Divanul anului următor, în vol. V, pp. 178-9, n° 20, saii iid., 
pp. 397-8, n° 20. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 51 


loc arător în fața Gruiului, ci să chemă A[nliniș, dereptu as- 
gata 330... Și iar i-am mai văndut de în josul satului» o 
parte. Marturi : «Dragne vătah i Neagoe Păh. i Bad[ea] i Voicu i 
Stančul de acolea». Scrie «erei Mușat», 

14. București, 16 Maiii 7184 (1676). Duca-Vodă, «tuturor 
săteanilor den satul Ruc(ăjrul ot sud. Mușcel, ca să fie de 
acum nainte în pat|e] de vama făinii și a mălaiului și de alte 
bucate ce arii duce den țeară pentru hrana caselor lor, și de 
miel de turmă și de cărduri, de cătră toți schilearii, veri 
carel[e] ar fi schileari acol[o] la Dragoslavelțe), și de cătră 
tot căluglălrii carii săntu pus den mănăstirea ot Dălgopol, 
acolo la schilă». Ei adusese înnainte că sint «acolo la munte, 
de cătră marginea ţărăi Domnii Meale, la hotar, șisăntu pur- 
tători de grij[3] și paznic în toat[ă] vreamea și gata sluj[i]- 
tori la toate; deă săntu poruncil|e] Domniei pentru treaba 
și paza țărăi, iar, pentru hrana caselor lor, ei nai nit o 
hraan[ă], pentru că& că săntu acolo la acel munte, piatră seacă, 
ci, măcară de ar si munci ei cu plugul și cu alte lucrure de 
ar fi hrana casilor lor, nimic nu pot fate), ci să duc în ţeară 
de-ș cumpără păine și mâălaiii și de alte bucate pentru hrana, 
și treab[a] caselor lor. Iară schilearii și căluglălrii ei le jaŭ 
vam[ă] den păine și den mălaiii și den toate. Într'aceaia Dom- 
nia Mea pentru acestu lucru socotit-am Domnia Mea, înpre- 
un[ă] cu tot cinstiţii dereg[ăjtorii Domnii Meal[e], de ce săntu 
ei mai într'altu chip decăt altă ţeară, care să află lăcuitori la 
munte, de cumpără păine și mălaiii și de alte bucate, de-ș duc 
la casele lor pentru hrana lor, și unii ca aceia nič o vam[ă] 
nu daŭ. Iară aceștea, fiindu acol[o), la acel loc cu nevoe și 
fără dă niè o hraan[ă], și mai vărtos fiindu purtători de grijă] 
si de paaz|ă] schealii și de alalte de toate de ë[e] le săntu 
poruncile] Domniei, iar apoi ce-și cumpără și ce-ș agonisescu 
dentr'altă parte de-ș duc la casele lor, iar schilearii și călu- 
glă]rii de acolo ei iaŭ vaamlă], mare nedireptate și mare 
strămbătate li s'au fost făcăndu.» Chiar dacă a fost vechiu obi 
ceiii de a se da vamă, nu era bun. «Dereptu aceaia Domnia 
Mea alte obiceaiuri ale ţărăi nici le scaz Domnia Mea, nič 
le adaog, ci toate săntu stătlăjtoare si neclătite, cum aü fostu 


www.dacoromanica.ro 


52 DOCUMENTE DIVERSE, V 


mai de nainte vreame, de la alți pravoslavnit și răposaț Domni.» 
Marturi: Radul Nasturel Vel Ban de Craiova, Vălcul Vel 
Vornic, Sšrban Catacozino Vel Logofăt, Hriza Vel Vistier, 
Lupul Buh[ujşu Vel Spătar, Coruia Vel Clucer, Iordache 
Vel Postelnic, Stoica Vel Păharnic, Costandin Cantacozind 
Vel Stolnic, Vladul Cocorăscul Vel Comis. Ispravnic: Cos- 
tandin Brăncoveanul vtori Logofăt. Scrie Dumitrașco Logo- 
fătul. Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie, cu snur ros. 
Iscălitura domnească, Pergament £. 

15. București, 23 Maiii 7184 (1676). Duca-Vodă, «Vlai- 
cului Roșul și cu fraţii lui», din «sud Muş(cel]», pentru «o&nă 
în sat în Jugur, partea lui Iane fecoriul Vlaicului Logofăt den 
Jugur», cumpărată cu ughi. Marturi: Radul Năsturel Vel Ban, 
Vălcul Vel Vornic, Șărban Catacuzino Vel Logofăt, Hriza 
Vel Vistier, Lupul Buhuș Vel Pitar, Coruia Vel Clucer, 
Iordache Ruset Vel Postelnic, Stoica Vel Păharnic, Costandin 
Catacozino Vel Stolnic, Vladul Cocorăscul VeliComis, Vaselache 
Vel Postelnic, Radul Știrbeaiii Vel Serdar, Istratie Vel Postelnic, 
Ispravnic: Costandin Brancoveanul vt. Logofăt. Scrie Stan- 
ciul Logofătul. Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie, cu șnur 
verde. În colț, jos, la dreapta: «Șerban Canjtacuzino V. Log |». 

16. 8 April 7215 (1707). «Adecă noi Suslăneștii tot, anum[e] 
Jum ... ști, care săntemu din Rad[u] Măţăi, și noi Neguţești, 
care săntem din Negut văt[af), care mai jos ne vom iscăli, 
stănsu-ne-am tot la un locu si am stănsu toate cărțile și ho- 
tarnicile ce am avut de moșie, din tot coprensul hotarului 
satului noastru Suslăneștii din sud Mușcel, dup[š] apa Argi- 
șăl[ului.» Pun «seamnil[e] hotarului ...; am încunguratu totă 
coprinsul satului cu atastă carte a noastră... Uliţa Băcăi.., 
Stăna Jumărăi... Coasta lui Vlad... Calea Bășocurilor [saii 
si: Bășicurilor) ... Capul puscului...Pă lăngă salciia sălba- 
tică .. . Cornul Ainișului, și dă'cole trage în valea mare, pă în 
trecătoril[e] vălcei[e]lor . .. Păn fundul bradului. .. Colţul chi- 
torăi . .. Pă la curu Hodorului.» Cinci peceţi. Nume : « Lachiii», 
«Mareş». 


' Acest document se păstrează la grefa tribunalului din Cimpulung. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 53 


17. 8 Iunie 7227 (1719). O săteancă din Berlejvoești dă za- 
pis vărului eï, pentru vinzarea unei dealnife de zestre. «Find 
eŭ fugit în Ter[a] Ungurească, în Ardeal, încă de mic dus[ă) 
acolo, dumnealor m'ai ţinut perită; iar eŭ, văzindii nevoia 
acol[o] în Ardeal de foam[e], am tras de am venit la moșiia 
tată-miei ; vindu aice, si aič în lipsa marle] de bucate», — e 
silită a vinde pămîntul, acestui văr. Marturi: «preoţi și omeni, 
megiiașii noștri de sat de Ber[ejvoești». Iscălituri. 

18. Peun Zriodzon din 1649: «Atastă sfântă carte ce să chiia- 
mă Mărgărit, aŭ scos-o pop[a] Stoica de lfa] Turci cu t 4, cănd 
aü venit Turcii la Cămpulungu; Oct. 12, 1 7246 [1737]!.» 

19. 21 Maiii 7270 (1762). Mitropolitul Grigore dă «cartea 
Smereniei Noastre de protopopie cucearnicului între preoți, 
chir popei Tudor... în sud Mușcel, în plasa Răului Doamnei». 
Va căuta «ceale din afară necuviinţe, [care] sănt aceaste: de 
vor fi besearici dezgrădite si dezvălite și va fi într'ănsele, 
să dea învățătură și poruncă preoților să le învălească, să le 
curățească și să le îngrădească, să nu între dobitoacele în 
tinde saii în slemnul (sic) besearicii ; iar ceale din lăuntru necu- 
răţii sănt aceastea: de vor fi potire sai discose de lut sai 
de lemnu, să poruncească întru acealea să nu mai slujască, 
ci să-ș facă de cositorii; Sfăntul Mirii să-l ţie în vas de 
cositoriă și aü de sticlă, și să fie bine astupat la gură cu 
cară; sfântul agnetü să fie uscat bine și fărămat bucăţi mici, 
iar nu prigorit; sfănta priceștanie să nu o ție pren case, 
precum am înţeles că fac unii din preoți, ci să o ţie în oltar. 
De vor fi besearici nesfinţite si får de antemise cu sfinte 
moaște, să ne facă noao în știre. De vor fi țiind călugări 
ieromonași besearici dă mir sati vor şădea cu mireanii, să nu-i 
îngăduiască. De vor fi preoți striini, să slujască liturghie, 
får de blagosloveniia noastră, — să ne facă noao în știre. Nici 
cărčumă să nu fie aproape de besearecă, nici popa saŭ dia- 
conul să nu meargă la cărtumă, nici preoteasa sai diico- 
neasa sau slujnicile lor să nu vănză vin și rachiii la casele 


1 Pentru năvălirea Turcilor în Ardeal în toamna anului 1737, V. Acte şi 
Fragmente, X, pp. 348-9. 


www.dacoromanica.ro 


54 DOCUMENTE DIVERSE, V 


lor. Să cerceteaze şi de ceia ce zic unii cum că morţi să 
fac strigoi, și, de să va afla acasta undle]vaș, să le dea în- 
vățătură ce să facă, precum scrie la pravilă, cap. 378 (iar 
să nu-i arză). Să cerceteaze şi pentru curvii și preacurvii și 
de amestecările de sănge, de frate cu sor, de văr cu vară, 
de cumetri cu cumetre, de vor face curvii, de feate mari și 
de văd[ulve, de să vor afla greale, de ceia ce răpescu featele 
cu de-a-sila și de ceia ce țin posadnice și șăd necununaţ, si 
de cei ce tin a patra nuntă și de cei ce vor cununa pre 
unii ca aceștea, ori preoții ori nașii lor, de votri saii voatre, 
de fermecătoare și de invrăjbitoare, să poruntască preoților 
să nu cuminece pre nimeni neispovedit, ori Romăn fie, ori 
Țigan, ci să-i cearte, ca mai întăi să se ispoveduiască ei și 
fecorii lor, și apoi să-i cuminece.» Către «ispravnici, vătașii 
de plai i vorniceii i părcălabii din satele domnești i mănăs- 
tirești i boerești: să aveţi a vă feri de jud[ejcăţile beseari- 
cești și să nu îndrăzniţi a le lua din măna protopopului pre 
cei ce să cadfe] a să îndrepta de la noi dup[ă] pravilă, nici 
a dăspărți pe cinevaș și să-i dați după cine veţi vrea, — că 
vă spunem că, ori-cine ar fi, verice obraz, unul ca acela să 
va pedepsi cu grea afurisanie și pedeapsă bisearitască.» 
Iscălit: Grigorie al Ug|rovlachiei). 

20. IO August 1784. Mihai Suţu. Recunoaștere a în- 
sușirii de mazil. Monogramă cu ros. Pecete. 

21. II Mart 1797. Alexandru Ipsilanti, pentru un con- 
tribuabil trecut la boierii de neam,  Monogramă cu ros. Pe- 
cete octogonală, cu data de 1796. 

22, r-iü Mart 1798. Costandin Gheorghe Hangeri, pentru 
un boier de neam: privilegiu. Monogramă cu roș. Pecete 
ovală cu coroană cu cruce, vultur, în scut ţinut de doi lei, 
și inițialele «Cst. Ggh. Hg. VV., 1797». 

23, I-ü Octombre 1799. Alexandru Muruz, pentru așe- 
zarea unui individ «la brăiasla (sic) boierilor dă neamu». 
Monogramă cu ros. Pecete cu data de 1793. 

24. I-ii Februar 1802, Mihail Suțu: privilegiu de boier 
de neam. Monogramă cu ros. Pecete cu vultur și inițialele : «Io 
Mh. Cd. St. 1797». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 55 


25. I-ii August 1804. Constantin Ipsilanti: recunoaștere 
a calității de boier de neam. Monogramă cu roș. Pecete 
octogonală, cu data de 1802. 

26. 2 Februar 1806. Judecată pentru moșie la Berevoești, 
«Pentru de a nu mai avea mătuși-sa Bălașa parte în munte 
și în moară, s'aü învoit.» 

27. 18 Septembre 1809. Vinzarea moșiei diaconului Grigore 
«Fumărăcu» : «din valea Măţăului apucă muchiia în sus..,, 
păn în hotarul Isăroiului... Merge drept întrun mărăcine, 
unde este si un bollojvan, și din măr[ăjcine trage drept iarăș 
în alții doi bolovani puși... Păn în virful Măg[ulricii cei 
micr... Drept întrun măr domnesc.» 

28. 3 Februar 1818. Foaie dă zestre: 2 telegari..., 4 măn- 
tăci ștupi (sic), 6 talere dă cositorii, 10 șărvete, 2 peșchire 
dă obrază, 4 perne albe..., 4 perne dă cartom..., 2 Scoar- 
te..., 2 plocoade: unu albă și unu roșu, I rochiie gher- 
mesut ..., I scurteică za cacomu, ipac dă purtare.,., I bușcu- 
lăc [boccealic] dă socru, 1 ipac dă cum[nat], 1 ipac dă ginere. .., 
1 pereche paftale dă argint cu colanu lor..., 1 salbă de 120 
rubiiele i un funduc; I sfeșnici cu mucările lui.» 

29. Înştiinţare tipărită pentru nouăle dări ale mazililor, 
iscălită de: «Marele Dvornic din Lăuntru : Ghiorghie Filipescu, 
Alecsandru Vil[a]r[a] Vel Vist... Secret. Stat: Barbu Știrbeiti». 


VI. Documente din Judeţul Rîmnicul-Sărat!. 


I. IO Octombre 7242 (1734). < Varlaam iermonah, egumen 
al sfintei și dumnezeeştii mănăstiri Aninoasei», cu soborul, 
vind «lui Stan ce să numeaște Vătaful», «vii părăginite, po- 
goane 2 pl, în Teiș; care vii li-au fi fost cumpărat Sfințiia Sa 
răposatul părintele Vi[ă]d[ijca Daniil? de la nepoții Vărzarilor, 
iar păragine. Și eŭ, văzănd că șăd aciaste vii părăsite de ani 
20, și nici un folos nu avia sfânta mănăstire de la iale, avănd 


1 Comunicate de d. V. Pirvan. 
2 Apoi Mitropolit. V Zsa. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, I, po. 43t:5 


www.dacoromanica.ro 


56 DOCUMENTE DIVERSE, VI 


multe vii într'acest dial al Uricheștilor lucrătoare, si fiind vi- 
năriciul al acestui dial închinat sfintii mănăstiri, ca să iă de 
la tot omul, de la fericiții Domni», — le vinde «în preț: pogonul 
t 60... Și noi încă i-am dat la datoriia mănăstirei ce s'aü 
făcut cu lucrul zidului ce s'aii lucrat la mănăstire, rămăind 
dator o sumă pria mare de bani, — neapucănd să plătiască 
Sfinţiia Sa părintele Vi[ăjd[ijca Daniil ačastă datorie, ce era 
făcută cu porunca Sfinţiei Sale. Deci noi socotit-am pentru 
folosul casei.» Iscălesc: « Varlaam egumen ot Aninoasa [pecete], 
Qz67Aqoros tţobwevos Poţaviov!, Iane Lovit Căpt., Calistru monah 
ot Aninoas[a]>, mai mulţi Căpitani și ostași (un Leul, un 
Dragoș), un hănsar, un «Pavel păr[călab)». 

2. 2 Februar 7272 (1764). «Moșnenii de la Popeștii» vind 
sun loc sterpu ca să pun viia pogon, I, pol». Întreabă 
întăiii pe «toți frăție răzași, unul pe altul, și aşa nemu in- 
voitu de amu văndut .acestu locu: pretu netii dat pe pogon 
căte taleri 2». Iscălesc: Iosipu, Stoen, D[u]mitru Coșcug, Tudor 
sin Necoră. Scrie Mane Loglojfăt. 

3. 5 Maiii 7276 (1768). «Caloian i Drăghiian i Mihai sin 
Mitrii» vind «dumnealui Ghiorghe sàn Samoil» o ţelină de vie: 
«jumătat[e] țelină curată, și jumătate cu păduri... Și acesti 
loc iaste den moșie Rosoiului ei Bogdănesă, di sus.» Scrie 
«Muce Log[o]fát». Marturi : și Stan Mocan, uncheș Dumitrașco 
Hăbegiu, Dotin zet Cocărjan. 

4. 28 Novembre 1771. Vinzare la Bordești. Intre martwi 
Alicsandru Bordiian, Cost[an]din sin) Filimon. 

5. 8 Ianuar 1|7]84. Vasile Meca vinde lui «Necula Mo- 
canul» o vie lingă «Gherghii Văcan, și de la vale este răzașu 
Stanču Vocariii». 

6. 20 Novembre 1785. «Stan flăcău, sin Rad[u] Păslar ot 
Popești», dă zapis <Badii Voinăi Călderescu», vinzîndu-i 
«Gozvărți vie». «Care să răzorește pe din sus cu Marin 
Căldărescu și pe din jos cu Neagu sitar.» «Eŭ Neagu 
Dulgher față, ot Bahnă, ginere, la mănă lui Boddan», sei 
Radu] Sitar, rezaș». 


t De la Sf. Samuil din Focșani. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 57 


7. 31 lanuar 1786 (0). Zapis ţerănesc. Marturi: Oprea 
Beboei, Cărste sin Tucut, Mihaiú Buciucaș,. 

8. 9 Mart 1786. «Vlad Corcă», cu soția lui Dobriţa, daŭ 
zapis «Logofătului Gheorghie Argintu», pentru vinzare de 
vie «în del Runcului, și cu loc de cram[ă] și cu tot[ă] obra- 
tiña ei», ce oavea de la <cumnat[ul] Neculai lordăchioii», în 
hotar și cu Văsile Văţul. Martur: Vasile Văceanul, Mihaiii 
Părcă slos. (síc) Caruș(u]lui, Vasile Părcă Olbanman si doi 
aldămășari. Scrie «Vornecul Nan». 

Pe altă foaie: «bani ce am cheltuit la aldămași la făcutul 
zapisului : 

ti, bani, 

I —, la făcutul zapisului. 

90, aldămaș.» 

9. 12 Mart 1786. Drăghitan face o vinzare. Marturi: 
Opre a Babii, Negul Cocar. 

IO. 30 Mart 1787. «Nepoata lui Dumitrașco Gogoman» dă 
zapis «moșului Alexandru... că, din toate cele ce aü rămas 
ale părinților i la măna lor, fiind vreme răzmiriții, şi ernăndu 
ostași, și hiind hoţii multe, zisără că toatea sai prăpădit, ne- 
putăndu-le chivernisi, iar č-aŭ rămas, zisără că aü fost pentru 
grija lor. Și, fiindcă, rămăind eă numai de trei ani, și cres- 
cănd în alte măini, streine, acum viind la părintescul pămănt, 
așa îm spuse moșul miei Alixandru, și eu dupe cuvăntul 
dum[neajlui m'am sălat (sc). Drept aceia i-am dat atastă adeve- 
rință la mănă, ca de acum înnainte nici să-i mai ceiii ceva de 
ale părinților, nici să-i mai zic ceva.» Martur și: «Drandahir», 
Scrie «preotul Mihai». 

II. 14 Novembre 1787. «Moșneni Tăcuţ din delul Popeștilor», 
daŭ zapis lui <Nidelcu sin Miron», vinzindu-i «locu sterpu cu 
pădure», «pe pogon tal. 4, banfi] 30». E lîngă Dräghiču, 
Dumitru, Bode. Iscălește și un Nenoità, Negul Dulgher, «eù 
Dumitru răzeș, martur». Scrie «Radu fičorul Borci Muci». 

12. Februar 1793. «Florea Vănă-Roși» dă cumnatului 
său nişte vii. Apoi urmează: «Dumneta Enache să nu mai 
fie plă]rătoriii (2) di acuma ; iar, cu Florea ce-i avè, ți-ï căuta, 
că io sănt om curat.» Martur: «Rada, flati cu Flote». Ne- 


www.dacoromanica.ro 


58 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


plătind la urmă, vii răspundi înnainte g&udicăţi înpreună cu 
mine, că, fincă s'au măritat soră-mea, o iaŭ de la tin[e]; dicăt 
ai măca-oo dumneata, mai bine să lucreză.» 

13. 30 Ianuar 1796. Zapis «cumnatului Ion sin Lupul i... 
soră-mii Radii» : vinzare de vie. «Să răzoraște cu Şărban Där- 
dală .,. și cu Zanhir Lemnar, din crivăţ, în dealu Popeștilor», 
«de la Neagoe Samoilă». Martur și «Fătul, rezaș», «Stoica 
femeia lui Pavăl Burducii». 

14. 2 Novembre 1799. «Moșneni Păvălache» și alții da», 
lui Nedelcu sin Trăsnea «loc țelină». Iscălesc: «uncheaș Mironă 
Enache pop[a|, Bratosim Sârăcilă, Ghiorghe Bubocă, Mihaiu 
Cocan, Ioan Lănă. 

Is. 22 Decembre 1803. «Valcea zet Miron curelar ot Foc- 
șani» vinde vie «părintelui Apost ot Popeşti». «Şi cu o 
căsuță ce est[e],i o magazioră... Și să răzoraște pre dispre 
namiez cu Vasile Meca, iar pe din crivăţ să răzoraște cu 
Costandin Meca... Şi cu știrea tuturoru neamurilor mele i 
cu a răzașilor mei... S'ai mai întămplat multe obraze de 
cinste, bătrăni și tineri... Eŭ jupăn Valcea ...i cu fitori mei 
anume Dobriţ i Zoiţ. .. jupăno Mironu, socru jupănului Valce 
„+. Manta Cobote-Noi, Dumitrașcu Frutur, ulnjcheşu Radu 
Pleșu, Stantul Socol, Gheorghie Bucă.» 

16. 6 April 1804. Zapis către «Ştefan sin Dumitru Ar- 
năutul». «Ua păr ce este în dreptul dănainţii bisericii Popeș- 
til|or].» Pomenit: Anghel sin popa Tonit[à] Ropoţel. 

17. 27 lulie 1810. Zapis între ţerani. Marturi: Vlad sin 
Borce Mucea, Stoica Cubote-Noo, Cristea Groh, Ioniță Săntion. 

18. April 1813. Așezare la boieri de neam a lui Dima 
Parepa, Alexandru Floru, Dumitru Caloian. Monogramă și 
pecete cu ros. 


VII. Documente din Odobeşti. 


Păstrate în colecția d-lui avocat Ștefan Georgescu din Focșani. 


I. C, 1640. «Gavril fičor lu Porcel de Odobeşti» dă «viele 
meale și moşiei cătă va hi a mea și a tă[tăjne-miă ..., pentru 
ce sintu dator lui Aslan», cu «lei bătuţ». Între marturi: 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE VULTURALĂ 59 


«Bilaci, Ciudin sin Dancului.» «Şi Gheorghe Nălban aü fostu 
de față ... Și noi Vornici de Poartă ne'm tămplat la Poarta 
Mării Salle] a lui Vod[ă], și ne'ü mărturisit săngur Gavril săn 
Purcel, să să ştie ... Corbe vătav am scris.» 

2. 27 Decembre 7170 (1661). Niste săteni din Grozești 
vind «viia Măriii featii meale . . . dumisale lui Tănasie vătav». 
Şi-a întrebat toţi «fraţii». Între marturi: <Dumitrascü căpi- 
tla]nul de Igeșt[i].. ., Grigorie Birtoș.. ., Ion Păliă». Punerea 
degetelor și iscălituri. 

3. Iași, 14 Novembre 7174 (1665). «Gavril fiorul lui Purcel 
din Odobești, și cu femeaia mea, cu Mierlușca», daii lui «Aslan 
neguţătoriul», pentru o datorie de «lei bătuţi», moșia lor 
«la Odobeşti, la Putna». I se zice apoi lui Aslan: «băcalul». 
Marturi: «Toader Vornicul din Odobești...,lon Buzdugan, 
si Vaslijlie Nan din Odobeşti și Gavril Gășălă..., Gavril 
Ţicul ..., Ion fisorul Frumosului...și Macovei... și Savin 
de Veaștelești, sluga lui Buhuș Vel Logofet, și Aftenie din 
Horăești». 

4. 6 August 7176 (1668). «Fiţorii Frăncului de Grozăști» 
vind vie «lui Manoli ë-aü fost Cămănar», cu lei. Întreabă la 
vinzare «frații» si «răzeși». Între marturi: «Tănasie Bogdan..., 
Stantul cu femeaia sa, Antimiia fata Frăncului ..., și Toader 
Stez ot tam, Vasilie Susanul...,lon Coţoi..., Dumitrașco 
Roșca...» Turlia..., Vasilie Argintu..., Toader Galiţă..,, 
Ştefan Căprariul». Punere de degete. 

5. 13 Novembre 7181 (1672). «Simion snă Tudur Pleșea de 
Grozești», Gavril Balotă «și cu fămeaia mea Pietra» și cu fiii 
vind vie în acest sat «lui Tăbuș si fămei sale Irinii», pe alei 
bătuţi ,., Costantin fesor lui Tudur Pleci (s7c).» S'au întrebat 
la vînzare «toți fraţii de pe moșie». Între marturi: «Toader 
al Cetinii ot Odobeşti și Ion al Brii ot tam i brat eg Cudin 
și Ionașco Tatul ot tam și Gligorie 'zeat Apostoae și Ursul 
de Iaș și Radul ot tam și Iasco ot tam și Dumitru băcalot 
tam și Marcul de Odobești și Simedriu ot tam și Costantin 
Cărăușul ot tam și Ghiorghie dascal. ., Ne-am pus și deage- 
tele în loc de peceţi. Rn anu Ion Stefan Petră Voivod.» 
Martur și un Grec: Anunrpns ua[p]çopo. 


www.dacoromanica.ro 


60 DOCUMENTE DIVERSE, VIL 


6. Către 1680. «Hilohie»> şi fiul lui, din Grozăști, vind vie 
«giupănului Malole (s7c) Cămănariul», pe lei. Intreabă la vîn- 
zare «și seminţiile». Între marturi : «Bancăi de Focșani și Ion 
Surcia tij ot tam și Ghiorghii ai (sic) Costăchioi și Chira 
Grecul, Păntelei Gripcă si Petrea Rotar, Alecsandru a Diţăi 
și Bejan a lui Belei și Stanciul snă Mănișor ot Grozăști 
i Toader Striazia ot tam şi Baciul ot tam.» Scrie «Agapie». 

7. 20 Maiu 7190 (1682). «Turlea» arată că a vindut o 
vie. Martur: «Păharnicul Costandin de Tămaș, cu 10 fetorți], 
căndu m'ai scos din temniț[ă] pentru cai vierilor Bejan Că- 
r[ă]usul și văt[ăjmanul Radul ot Sărbi. .. Și aldămaș 2 berbet 
și o Sumătaat[e| de vit|ă].» 

8. 9 Septembre 7191 (1682). «Bejan fitorul olarului din 
Grozășt|i]» vinde, cu familia lui, «o vie tănăr[ă]» la Odobeşti 
«lui On (sic) fitorul lui Toder din Roman, doi pogone făr un 
fărtaiu, dereptu doidzăt și noi de lei bătuți». Marturi: Tu- 
dor Cojin. 

9. 16 Septembre 7196 (1687). «Merlan şi cu feameae Mărie 
şi cu socră-m& Ursa» daŭ zapis «&upănesăi Sandei», pentru 
vînzare de «3 tovărţi de vie în del la Odobești» drept o plată 
în lei. Între marturi, «popa Tănasie ot Eși și Strătulat Moţoc 
și dumnelui Panaite de Es și Postolache ot tam și Pană ot 
tam», «ku Anba Ion Costantin Voivod.» Panaiot iscălește gre- 
ceste. 

10. 20 lanuar 7201 (1693). «Petre Epur[e] din tărgu din 
Focșan[i]» vinde vie la Odobeşti, «în hliza șogiască... lui 
Gligorașco neguţătoriul». Marturi: «Costantin biv Vel Vameș, 
Panaioti neguţătoriul, Năstas[e] snă Beliboi ot Focșan[i] și 
Pan[ă] neguțătoriul și Mazarach[i] cup[et] și Pălade Făclieriul». 
Iscălesc grecește Panaioti și Mazarakis. 

II. 16 Iunie 7204 (1696). «Ursul nepotul Ursul lui Vlad» 
vinde lui «Aftanasiei de Roman» «căsoia de la cămpu» și 
un pogon la Odobeşti. Marturi: Ursul Vlad, Ion Betica Că- 
pitanul, Gligoraș Marcul, Ignat chehaia, Ion Vieria, Ionașco 
a Mălanei, Ionit[š] Giagia, Gligoraș Eșanul. 

12. lași, 9 Februar 7205 (1697). «Irina Grecuţoae» vinde 
«giupănului Neculaii neguţitoriul din tărgu din lași» vie la 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 61 


GrozšstY, «care vie iaste intr'un hat cu a giupănului Neculai». 
Marturi: «giupănul Ghiorghie Alevra si dumnleallui Toma 
negutitor de Iași». 

13. lași, 29 Iulie 7205 (1697). «Vasli]liei Buruianî» vinde 
«giupănului Dimii băcalul» vie <afari, la cánpü, la Grozăști..., 
în capul viii Cudeneast, de pe bătrănul Faur». Marturi: «preu- 
tul Pavăl de la sv[ăjnta besiarici de la Văvedeniie si dum- 
nealui Panait Răiz și dumnealui Toderaşco Bătco şi dumnea- 
lui Costantin Gusci și dumnealui Dumitrașco slugi dumisali 
Spătariului Savin». Scrie «Toager Orheianul diiacul». <Si 
cu viia i-am dat 2 cădzi și o /curitoare şi un cubăr și un 
sjghiab.» Gligoraș iscălește, adăugind: «priimăsco». 

14. Octombre 7206 (1697). «Stantul călugărul de Odo- 
bești, cu femeae mè (s:c)», vinde viela Odobeşti, «cu căsoe 
cu tot, 2 căzi, tescu, un tubăr». Martur: Ioniţă Birtoc, fi- 
tori ei Grăjdenesi». «Zapisul nu s'aii putut împărăţi, ce s'aü luat 
la Gavril.» 

15. 27 Decembre 7207 (1698). < Vasilie Buruenă» vinde vie. 
«Aceste trei Govărți săi le daŭ dumisal|e] lucrate pe culesul 
viilor, căce mei plătit lucrul viilor peste vară, pe ceste 3 
Govărți.» Marturii: «Ion Măscul ot Vineșești si dumnelui 
Lupaşco Ceuleţ și Toderașco zet Păladie». 

16. 15 Octombre 7208 (1699). <Lupașco fitorul lui Dumi- 
traşco săponariului de Focşiani» vinde vie la Grozăști. Mar- 
turi si «Ursul îi Stăntoae, Delean Hobjil[á |>. 

17. 18 Octombre 7208 (1699). «Alexandru Îndoilă ot Sa- 
sul», cu soția și <cuconii» săi, vinde vie la Grozăști. Între 
marturi și «Pănteleiii s" Bălan Leahul.» «Bi Ani lo Antoh 
Costantin Voivod.» 

18. 16 anuar 7208 (1700). «Eŭ Gligoraș, fetorul Măricuţăi», 
vinde via de la Grozăști «finii miali de boteziii, Catrini, fiicei 
dumilorsali ginirilui Neculai și nepotei mele Ștefanii. .. Aleture 
cu viil[e] dumilorsale. Însă din capul unui pogon t-aii fost dă- 
ruit mai nainte unii cucoane... Denainte a boeri de Curte...» 

IQ. 14 lanuar 7209 (1701). «Eŭ Arimie și cu femiae mia 
Mărie» vinde «Bupănului Gligoraşco neguţătoriului»> vie la 
Odobeşti. 


www.dacoromanica.ro 


62 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


20. 16 anuar 7209 (1701). «Ursa Echimoia ot Odobeștii» 
vinde vie la Odobeşti. 

21. 20 Mart 7209 (1701). Vinzare de vie la Grozăști și 
Odobeşti, lui «Neculai neguţitoriul şi gupăneasăi dumisali Ște- 
fanii». «Moașea Măriia Croitorita... Soţul miei Gligoraș li-aü 
văndut lui Iordachie Rusăt Vistiarnicul». Marturii: «Sava č-aŭ 
fostu staroste de neguțitori și Toma neguțitoriul si Proca ne- 
guţitoriul şi Chiriiac neguţitoriul» şi negustorii Tănase, Ghior- 
ghiță, Sandul. Iscălesc grecește: Sava, Chiriac, Toma, Proca, 
Sandul, Atanase, Gheorghiță. Scrie «Dumitrașco abăgiar» 
(foarte frumos). 

22. 12 Mai 7209 (1701). <lonás Băbul»> vinde vie la Gro- 
zăștă, «în bătrănul cărăulescu». 

23. Fără dată. Mihai Racoviţă, pentru Adam Luca Sulgiia- 
riul, «ca să stăpînească niste Țigani. Pecete mică, octogonală, 
cu chinovar (numai armele Moldovei). 

24. 28 Septembre 7211 (1702). «Ion sin Drăgieni» vinde 
vie la [Odobeşti]. 

25. 9 Mart 7213 (1705). «Eŭ Ursul Beţivul, cei fostu fi- 
estru lui Gavril Olarului, nepotul Ursului Vlad, și eŭ, Mărie 
Olărița», vind căupănului Dumitrașco Abăgerului» vie la [Odo- 
beşti]. Marturi: «Ion Viere si Ion[ilță Scopul și Ion Tuguü 
și Vasil[e] Covlii>. 

26. 16 Mart 7215 (1707). «Sora, femeia lui Ion Modirii, și 
cu fiică-me Iona», vinde <Apostului zet Măricăi Cetinoiului» 
«un răzor în țarin|ă] la Odobeşti» pe «un galbăn». Marturi: 
Ionașco Tatul, Vas[illie Grăjdian, Gavril Spătar, Ion Gode, 
Toader Bobolata, Litul. 

27, 7221 (1712-3). «Eŭ Crutan fitorul lui Draghit din Vrancia, 
ginerili lui Ion Buurel», vinde vie la Odobeşti unui negustor 
și soției lui, «Stefancăi». «S'aui făcut denainte Abilii călugă- 
rul.» Martur și «Toader Părle». 

28. 20 Octombre 7222 (1713). «Dumitrașco, ginerele lui 
Ion Bontei ot Dodești», vinde vie la Odobeşti. 

29. 16 Februar 7227 (1719) «Sora Moţotas|a]» vinde vie 
la Grozăști. Martori: Mătcu, Zănica, Gligorit[š]. 

30 15 Februar 7243 (1735). Nastasie, fata lui Ștefan Cocă- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 63 


nelii», si rudele ei vind vie la Odobeşti. Marturi: Ursul 
Șalău, Negoe Buşul. 

31. C. 1740-50. «Fică Tămași, Gherghel Gabăr, Gherghel 
Copţa, Giurgu Mate, Mărtin Timpul, Andreiaș Țimpul, Mărtin 
Păuleți, Mihai Borbule, Gherghel Iuje, Gligoraș Burbule, Pe- 
tre Iuje, Mihai Păuleț, Petre Păuleţ sin Märtin», sînt chemați 

«să mutăm petrile cele lepădate din satul 'Trebeșului-de-sus 


şi să le punem în apa|Trebeșului». 
32. 22 Maiü 7253 (1745). Mărturie întrun proces de vie 


la Odobești. « Aducăndu-ne Iane Răpa o carte de blestăm, 
delfa] Sfinţiia Sa părintele Theofil, episcopul de Roman». 
Pomenit «fetorul lui Prohir». 

33. 3 Octombre 7257 (1748). Vinzare de vie către «Ne- 
chifor arhidiiacon». 

34. C. 1750. Zapis. Pomenite: «hotarul Cățăleștilor», «moara 
lui Lupoş», «mijlocul Tănosului». 

35. 23 Mart 7262 (1754). Matei Ghica-Vodă face carte de 
judecată unor oameni estrănăpoț lui Gurguiă», pentru «4 pă- 
mănturi» în Foltești (T. Putna). Peacel loc are cviișicăsoi și 
Ioniță Arghirie neguţtoriul din Eși»,/ care le dă ginerelui 
săi, «Toader Pascul cupeţu». Se arată un act de la Vasile 
Lupu, din 28 Septembre 7154 (1645), pentru <pămănturi 
în țarină și răzoare și vii», precum și «alte mărturii de la 
oamen[i], în care iaste iscălitu și răpoosatul Costachi Razul 
Hatmlan]u ... S'ai mai lăţitu ei pe altu locu ominesc.» Pe- 
cete mare, cu chinovar. Iscălește și Vel Logofătul. 

36. 26 Septembre 1763. Judecată a lui «Theodor Comfi]s». 
V. la data de 30 Ianuar 1778. 

37. 6 Decembre 7272 (1763). «Costantin Ploșniţlă]» vinde 
vie la Odobeşti, 

38. 17 Ianuar 1765. Testament de preot: «ca să faci 
diiată, să dovedescu găndul miei cătră moștenitorii mei, ce 
voescu să stăpănească ale mele dup[ă] moarte mea». Dă o 
vie la Odobeşti, «în ograda popii lui Panhilie, iar, pentru un 
pogon ce iaste tot acolo, l-am poprit pentru sufletul mei; si 
am dat danie iar lui Ion fe[ciojrului meu jumătate, să fie pen- 
tru cheltuiala lucrului acelui pogon, iar jumătate să fie pentru 


www.dacoromanica.ro 


64 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


grijla] mea, adec[ă] să m[ă] plătească zece zile, să slujască 
sfăuta liturghie, și, ce ar rămăne, să-m[i] pue si o mas[ă]. Si 
atastă grijlă] să să fac[ă] din an în an.» Îi mai dă «o căl- 
darea de rachiii mare, veche», «lui Iane, fetorului mei», şi <o 
căldare de rachii mic[ă]». Casa «am orănduit-o iar lui Ion». 
« Aşijderea pentru doo vite de cai, iar lui Ion... Și pentru 
doo leturghiii ce sănt la biserica g[o]sp[o]d : una sărbească și 
una rumănească, sănt ale mele, și pentru o cărticică ce iaste 
de duhovnicie, am datu 1 leù pe dănsa, iar a mea. lar, pen- 
tru bani, am la Căpitan Lup 28 lei», alțiila «Nastasie Cujbu- 
leasă». «Acestea toate le-am socotitu înnaintea dării sufle- 
tului meu.» 

39. 16 Decembre 1765. Vinzare de vie la Odobeşti, lui 
«Gavriil sin lui Enache Brașovanu»: <o firtă de vie rodi- 
toare... la Odobeşti, pe ulița Ghilii», 

40. 4 Maiü 1766. Mihălache Priveghii vinde «5 hirte de 
tufe, în 10 lei, de la vără-mieu Vasile Vlaico ot Od|o]beşti». 

41. 22 Novembre 7275 (1766). «Antoh Drug ot Odobeşte» 
face o schimbătură cu un alt locuitor. 

42. 20 April 7275 (1767). «Mafteii Bălotă» ! vinde «Mării 
Răpoe» «trii hirti» la Odobeşti, «în razărul pentre corni s[i] 
pentre tocănâle>. Între marturi, «Crăton Prăj[i]nar, Ștefan 
Slămnoiul». 

43. 16 lanuar 1768. Vinzare «dumnealui giupănului Cos- 
tantin Panaite Lipsicanul», de vie la Odobeşti. Între marturi: 
«Carpu Pit[oJrag|ă] Vornic de Poart[ă]» și alți trei Vornici 
de Poartă. 

44. 30 Ianuar 1778. Judecată într'o pricină a familiei Ghir- 
tocu din Odobeşti. «Și tot atunce chemăndu popa Costandin 
pe cumnată-săă Ion Ghirtocu față, vorbind amăndoi gură cu 
gură, s'ai învoit», etc. S'aü judecat la «dum[nealuli Theo- 
dorache biv Vel Comis, ce era staroste de Putna» (1763, 
Septembre 26). Nume: Toader Bobolatii și soția lui. Anghelița. 

45. 29 Maiü 1778. Maria diaconița vinde unui preot și 
«coconilor Molitvii Sale», vie la Odobeşti. 


3 În iscălitură : Balotă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 65 


46. IO Iunie 1778. «lonașcu Stocliiii» vinde lui Ion Răpa 
si «femei dumisale Saghina» vie la Odobeşti. «Care și dum. 
Ion Răpa iaste de moşie.» Marturi și «Ciudin Paiulü, Pavăl 
Strămbulu, Anghel Paiulu, Vornic Toader Faor, moș An- 
ghel». . 

47. 10 Novembre 1778. «Preotul Neagul sàn Mihaiü Gean- 
gea ot Șindilari» si cu fiii «protopopului Mărzii ot Vărtișcoi» 
vind unui alt preot vie «părangină (szc)» la Odobeşti, și pe 
un răzor Săsască, din capuli viilor vătafului Andrei, spre 
cămpii». «Preţul 120 lei... pe pogon.» 

48. 1782. «Ul|n]chieșul Glegoare», cu soția şi «fetoriul miü 
Lupul», vind vie la Odobeşti. Martur și «părbalabul (szc) 
Foloare». 

49. 1782. O jalbă se trimete de Domnie la «dum. Vel 
Spat. Theodor Balș, staroste de Putna». Pecete mică, ovală, 
cu chinovar. 

so. 19 Februar 1783. Nicolaie Costandin Carageă Voevod, 
pentru «Avram, strein om ot Slam Rămnecu..., neam de 
mazăl, și, de micu înstreinăndu-să, dup[ă] ce ș'aii venit în 
vărstă, întorcăndu-s[ă] la pămăntu lui, aü intrat la dajde 
între streini Vist|ilerii, şi, cerănd de a-ș afla îndreptare la 
orănduiala nem|ullui lui», aduce și <adev[e|rinta a unora 
den mazăli». Se admite. Pecete octogonală cu chinovar: ini- 
țiale șterse. 

51. 20 Iulie 1783. <Diiaconiţa Mariia, a diiaconului Iovii» 
din Păţăști vinde «Svinţii Sali preutului Ştefan Cobus ot 
Od[o]besti> niste «tovărți de loc sterpu si patru prăjăni s 
acest loc in bătrănul Lungoë, alăture cu ulița bisăricii..., 
din ulița lui Ionas..., răscumpărături de la popa Stanciul». 
Marturi «mulți oameni buni, bătrăni și tineri». Între ei, si: 
«Dumitru Blănar ot Od[oJbești». 

52. 15 Iulie 1784. Mihai Suţu dă un privilegiu pentru un mazil 
din Slam-Rimnic. Monogramă cu ros. Pecete octogonală. 

53. 26 Mart 1785. «Panhile sin pop Sandul, proini proto- 
[polpul ot Putna», vinde un pogon de vie, «o hirtă și un hiler», 
cu 80 de lei de pogon, «pe pămăntul Dăngulesca..., din 
ulița lui Ioanăș». Între marturi: Ilie Barbă Lat[ă], Pădure 


71304. Vol, VIL 


www.dacoromanica.ro 


66 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


Bărghior, Grigori Priveghii, Ghilea, Ioniț|ă] Salmaș, Simion 
Dolhan. Scrie preotul Ioan Păladi. 

54. 17 Novembre 1785. Vinzare de vie la Odobeşti. Între 
marturi: B[ejjan Vraghie, Stancul Mica, Oprea Usturoiii. 

55. 7 Iulie 1786. Nicolae Mavrogheni acordă un privilegiu 
de mazil. Monogramă cu ros. Pecete octogonală. 

56. 15 Februar 1789. Nicolae Mavrogheni acordă un privilegiu 
pentru un polcovnic fâcut de dinsul. Monogramă cu ros. Pecete 
octogonală. 

57. 15 Octombre 1791. Mihai Suţu acordă un privilegiu 
pentru un mazil din Slam-Rimnic. Monogramă. Pecete rotundă. 

58. 14 lanuar 1792. Anaforă către Domn, pentru Judecata 
lui «loan loanăș din satul i îi la Tin[u]t[u]1 Putnii, cu 
Dumitru Ghionoiii biv Vornic de Yrancea, tot de la acel Ti- 
nut», pentru că, fiind,la <o moară în gărla Putnii..., ceartă 
pentru curgirea apii», s'a întîmplat un omor. Ghionoiii duce 
pe ` vinovați «la starostii de Putna, ce să afla la acea vreme 
[1795, Novembre] dum|nea]i[ui] Banul Mihălachi Cerchez și 
cu dum[neaji(ui] Camlinajr Fetala. După ce i-ai pus la în- 
chisoare, iY s'ar fi învoit cu rudile mortului și, dăndu-le 110 
lei, i-ar fi ertat; de la care aŭ luat si scrisoare. Apoi Dumi- 
tru Ghionoiü prin chipuri de silă ar fi mai luat de la dănșii 
gloabă 60 lei banji] gata şi pentru 250 lei zapis, cu cuvănt 
că-i dă starostilor.» Cerchez răspunde la plingere «că n'aü 
luat nimică, ci să-ș caute cu Dumitru Ghionoiú». Ghionoiii 
spune că avea datoria, ca «zapcii», să urmărească; «iar pe 
mort l-aii îngropat, cheltuind 20 lei; apoi, vrănd să le facă 
bine, aŭ mijlocit cătră rudile mortului, și, învoindu-să, i-ai 
ertat, dar dum[nea]l[ui] Cam[ina]r Fetală naŭ vrut să le dë 
drumul pănă nu vor da gloabă 200 lei, și ei iarăș, rugăndu- 
să lui Dumitru Ghionoiii, ca să le facă binecu acei bani, el 
li-au făcut bine, și i-ai dat zapis pe 250 lei, puindui și 
amanet o moară și doaiî pogoani de vie.» Din bani, dă o 
parte lui Fetală, «iar treiz〠lei i-ai dat pentru a lui osti- 
neala, ca un zapciii ci era, si pentru facire de bini ci li- 
aü făcut». Jăluitorul arată «că i-au zis Căminariul în față că 
aú luat acii 200 lei... De vrem[e] ce jăluitoriul cu ai săi aŭ 


www.dacoromanica.ro 


MATFRIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 67 


făcut faptă de moarte și s'aii săvîrșit împăcăciunea de spre ru- 
dile mortului înnaintea starostii, şi 'starostii, ca niste dregă- 
tori, aŭ luat acei bani gloabă, ferindu-i de pedeapsa temniții, 
care cu drept li să căde, nu li să cuvine lor ai ceri acum 
înnapoi, ce să fie mulțămiț cu atăta > Se admite și luarea de 
bani a lui Ghionoii, «ca un zapcii ci era... Mai ales că aü 
încredințat înnaintea Sudecății cu frica lui Dumnezău că din- 
tr'acei 200 lei ce aü luat starostii, pe dănsu nu l-ai împăr- 
tășit cu nimică.» Dar se restituie alți bani, luaţi pe nedrept. 
— Domnul întărește sentința. Pecete a lui Alexandru- Vodă 
Callimachi. 

59. 23 Mart 1792. Vinzare de vie la Odobeşti. Între 
marturi: Sava Cobotariul, Ghiorghi Mazilul, Gavrili Odobăs- 
cul, Ghiorghi Buiacă, şi încă un etobotariii». 

6o 21 Februar 1796. «Costantin sin preot Ștefan Cobuș 
ot Odobeşti» dă zapis lui «Costantin sin Ion Rupa», pentru 
vînzare de vie, «în pămăntul Leului». Era cumpărătură «de 
la preot Neghiul Gege, zet popii Mărză ot Vărteșcoiii». Pomenite 
«viile dm. Căpitanului Manolachi Avram». Martur şi: «lonii 
sin Tatul Săpunarul», Ioan «Ghemuleţ», «Neculaiii Berilă» 
«Dămiian Mica Cauş». a 

61. 26 Octombre 1796. Vinzare a unui «răzol|r] din grin- 
dul Movililor pănă în hotarul Odobeștilor». Între marturi: 
Dămiian Dorul. 

62. 1-iŭ Mart 1798. Costandin Gheorghe Hangeri: privi- 
legiu pentru un mazil. Monogramă cu ros. Pecete ovală, 

63. I-üü Iulie 1790. Alexandru Moruzi: privilegiu fiscal 
pentru un mazil. Monogramă cu roș. Pecete din 1793. 

64. 8 Decembre 1800. «Tomasin popa Costantin Cofer» dă un 
zapis pentru <schimbătură cu vie bune, făcători», la Odobești, «în 
bătrănul lui Horţighie, pi fișul Tatului..., al[ăjture cu olita 
Zamfirii». Nume: Tebe. «Alături cu vie dumisali cucunii Ca- 
targioai>. Scrie (foarte urit) Panaite dascălul. 

65. 28 April 1801. «Dumitru Grecul zăt Anita Sărboaica» 
vinde lui Costantin Răpa o vie la Grozăști, <in bătrănul lui 
Hodor, di la vale di uliţa Bilii..., ce este supt stăpănirea 
“Ghemuliţăștilor i a Bouleștilor... Spre grindu, pănă undi să 


www.dacoromanica.ro 


68 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


vor împlini... Pi pogon 8 lei pl.» Martur și Efrem sän Du- 
mitru a Maftiï. 

66. r-iü Decembre 1801. Vinzare de vie «dum[ijsale Mi- 
cuţii». «Cari răzor este în hotarul Gărlilor. .. Drumul Vrăncii... 
Pămăntul Bechii, ce să răzășăște cu mine... Me-am întrebat toți 
frații și răzășii i moșnașii.» 

67. tü Februar 1802. Mihai Suţu: privilegiu fiscal de 
mazil. Monogramă cu roș. Pecete ovală. 

68. r-iü Mart 1803. Costandin Ipsilanti, Domn Muntean, dă 
un privilegiu fiscal pentru un mazil. Monogramă cu ros. Pecete 
ovală, cu armele ambelor teri. 

69. 21 lulie 1803. «loan săn Tatul Florica ot Odobeşti» 
dă «sânetul mei de încredințarea» lui Costandin Răpa, pen- 
tru o vie, «di la părintele ioan Blandă, zăt Joana Căzănoae». 

79. 12 Iunie 1804. Vînzare de vie «dum(nea]lui jupăn Lup 
Ovreiŭ» : «cinci tozvărți». Plata în taleri, «în măinile mele» 
(vînzătorului). 

7I. 22 Septembre 1804. eLupul Jidovul»/dă zapis lui <E- 
nachi Vasiliu», pentru vînzare de «hirti de vii în deală la 
Odobeşti..., lăngă viile dumisali, și răzășii eŭ fiindu, cu tocü- 
meală drept 600 lei...; cari le-am avut și eŭ cupărati de la 
Ionașcu.» Lupu îscălește evreiește, iar un martur, grecește, 

72. 30 Iunie 1805. Vinzare de pămînt. «Trei răzoare, latul 
și în lungul] pămănturilor, adică a răzoarelor... Bătrănul 
Berbece în fășiia Robeascăi... Șastăi Gheunoai.» 

73. 8 April 1806. Vinzare de loc la Odobești. Între mar- 
turi: Tănasăi Mecheș. 

74. 27 Septembre 1806. Ordin de AzóZzcafše pentru <o firtă 
de vie a unui «podgorean» și cumpărător de la Odobești.— 
Adeverință din 30 Iulie 1806 că sa și făcut, —din partea 
gapeauluă şi cu mărturia preoților «Faur» și «Blenda» — Pe 
V° și alte mărturii: un «Toderașc[o] pop[a], zăt Furcoiă, Sandu 
zăt Drăgunoi». 

75. 27 Iunie 1808. Vinzare de <o săcătură ce o am în 
Lupeiii ..., spre măgură». 

76. 2 Octombre 1810. «Vasăli Şorecar» arată că a clădit 
frăfeşte, cu cumnatu-săi, hruba și șopronul la o vie, «cumpără- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 69 


tură de la nepot|ul| Crăste... Și pără la acest let ce am văn- 
dut vin, nem răfuit, și de acum înnainte ne-am învoit, căt om 
avè zăli noi i fiizorii noștri, — cu hotărăreii, să fie unan stăpă- 
nescu ef și să pun[ă] vin, și un an cumnat[uj Costandin... 
Eŭ în an[ul] dumisalii să n'am amestec, nici dumnelui în 
an[ul] mei; ori de a tinë vin în anul dumisale, ori de a da-o 
altuia, eŭ trebuință să n'am a o flua] ; învoindu-ni, ce a da alt 
strein, în an[ul] unul altuia, să priimască, a fii mail volnic, — sati 
dumnelui în an[ul| mei, sai eŭ în an[ul| dumisalii.» Scrie 
«preot|ulj Radu zăt Burada». 

77. 2 Iunie 1811. Vinzare, din partea lui «Costandin Go- 
gana», «lui Mihalcii Conduragiu»: o casă în Odobeşti si 
«grădina cu pomi îmbrăcată, pe loc|ul) sfintii mănăstirii Mera, 
cu otașniț[ă]». Marturi: Chirilă Burada, Pavel Tircilšü, Ni- 
culai Gavriloi, Tudor Rusoi, 

78. Februar 1812. Vinzare de vie, și «în bătrănul Șogului». 
Între marturi, «Stan Muntanul», «Neculai Răchitosul». 

79. 8 April 1812. Vinzare de vie. Nume: Burudoia, «Gri- 
goraș zăt diiaconu Niculaii Burada». 

80. 26 Iunie 1814. Vinzare de vie, «spri Putna, pănă în 
drumul Vrăncii, adică în drumul Movililor»>. Nume: «Ioniță 
sin Sandu Beca», «Stančul Priveghii>. 

81. II anuar 1816. «Ion Coferə vinde vie lui Zamfir 
Dovlec: «cu cramă de bărne durată, hrubă supt cramă, găr- 
liču de cărămidă, casă pe pimniță, lesă de pus păplulgoi, 
șopron de făcut rachiii, osăbit ogradă împregur»>, la Odo- 
beşti, «în bătrăn Longotu, pe un pămănt». 

82. I-iă Iulie 1817. Vinzare de vie la Odobeşti «în bă- 
trănul lui Berbece», 

83. 26 lanuar 1819. Alexandru-Vodă Suţu, către un mazil 
pe care-l face «Căpitan la Căpităniia Vîrteșcoiul, sud Slam 
Rimnije». Să poată face «pă toți 'Slujători acești! Căpitănii 
zapt... Să aibă datorie a strejui în tot poporul Căpitănii 
sale de oameni răi, de hoți, de tălhari, de borfaș și de tot 
aceia ce vor pricinui pagube.» Va aduce pe vinovaţi la 
ispravnici, «ca să li să facă eczamen, și după orănduială să-i 
trimiță la dum[neallui Vel Spăthar, și să-i dea la deper- 


www.dacoromanica.ro 


70 DOCUMENTE DIVERSE, VII 


tament[ul] de creminalion». Să fie cu grijă «de tot cel cetrec 
prin poporul aceștii Căpitănii..., grijănd ca să le fie călăto- 
riia cu liniște și nebăntuită de către făcători de rele. Şi pă 
tot cei ce vor veni de la București călători streini, și pă 
carele este orănduiala din început de a trece cu răvașă de 
drum de la dumnțeallui Vel Spăthar, să-i cerceteze după 
vechiul obiceiii, și, pă carele nu vor avea răvașă, să-i popreas- 
că si să-i trimiță la dumn[ea]lui Vel Spăthar cu înştiinţare.» 
Să nu supere pe locuitori. «Nici să ceară căpitanu sai slu- 
jători conaace si să facă cheltueli lăcuitorilor prin sate, 
precum nici cai de călărie, că pentru aceia căpitanu îș are 
avaetul lui, iar slujători sănt scutiți. Așăjderea să să ferească 
căpitanu și slujători lui a nu prepune pă cineva cu pricină 
de hoţie saŭ gazdă de hoţ, făr de a fi adevărat, făcăndu-o 
întradinsu pentru vre-o pizmă veche saii pentru vre-un 
interes de dobăndă nedreaptă, ca să-i ridice și să-i poarte 
de colă pănă col6 ; precum şi, la umbletele lor, să să poarte cu 
bună orănduială prentre lăcuitori și cu cuvinte de omenie, 
fără de a ocără şi a înjura, saii a bate și a căzni, că, veri 
cănd să va dovedi că aü urmat în potrivă, să va pedepst 
cu grea pedeapsă. De apururea să înștiințeze la dumn[ea]- 
lui Vel Spăthar de veri ce sar întămpla și sar sămți în 
partea locului.» Să fie «săvărșitor fär de cusur la toate po- 
runcile Domnii Mele ce să vor da, saŭ prin dumn[eallui 
Vel Spăthar, sai prin cărți domnești. Și pă slujători Căpitănii 
sale să-i aibă nelipsiț din slujbă, după orănduială, cu cai, cu 
arme și cu portul după poruncile ce sănt date, iar să nui 
mituiască saii să-i facă locuri și cu acest mijloc să-i lipsească 
din slujba Domnii Mele.» Să-și ea <adetul Căpitănii de la 
slujători, care din vechime este obișnuit, adică căte dooă- 
zeci si dooă de parale, poclonu ce să numește al baltacului, 
şi căte trei zile clacă pe an, iar nu mai mult.» Monogramă 
cu ros. Pecete cu armele ambelor eri. Jos, în dreapta: 
«Mijloc dincoace de Olt 1». 

84 16 Mart 1819. Vinzare de vie. Între marturi: Neculaiii 
Amogitu, Ioniță Cojlo]care, Vasăli Păstrama. 


1 E indicaţia destinaţiei unei categorii de porunci, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 7L 


85. 25 lanuar 1820. Alexandru Suțu, Domn Muntean, către 
un Căpitan de Margine, «prin alegerea dumn[ea|lui cinstitului 
și credintos boerului Domnii Mele biv Vel Ban Grigoriie Brîn- 
coveanu, epistat Spătării» (tot la Vărteșcoiă ; și instrucțiile ca si 
în n! 84). ePă cei ce vor veni dă decindea du peste Dunăre, cerce- 
. tăndu-i dă unde sănt și unde merg, să le dea tescherele, după 
obicei, de trecătoare, și pă toată săptămăna să înștiințeze la 
dumn[ea lui epistat[ul| Spătării de cšfí aŭ trecut prin schela 
Căpitănii sale, atăt mergători, căt și viitori, trimițăndu și ră- 
vașele acelora ce aŭ trecut dă dă cindea la dum[nea]lui 
epistat Spătării, ca să-ș dea seama după obiceiii.> Mono- 
gramă cu ros. Pecete. Jos, în dreapta: «Margine dincoace 
de Olt» 1. 

86. April 1820. Jalbă către Domnie. «Pentru dum[neallui 
Sărdarul lancul Neculescu dela Răm[ni]c, sud Slam-Răm[ni]c, că, 
eŭ fiind vătaf la dum(neajlui în anul trecut, la ori-ce aŭ făcut 
trebuinţa i-am slujit, cînd tot într'acest an mi-ai luat dum|neallui 
Căpităniia Vărtișcoiului dintr'acest Jud[e]t; pe carea zicănd că 
aü dat t! 700, i-am și răspuns eŭ t! 650, rămăind să-i mai daŭ 
t! 50; şi, căutănd eŭ Căpităniia pănă la 8 luni dă zile, mi-ai cerut 
numitu Sărd[ajr să-i daŭ asei t! 50 ce arăt că rămăsese cusur.» 
Nu se înţeleg de la bani. «Dum[neajluï pă dată, puind slugile 
dumisale, m'ai bătut, legat de slugi, chear cu mîna dum(nea]- 
lui, foarte răŭ, cum aŭ vrut, şi, închizăndu-mă în crama dum- 
[neajlui, aŭ trimis oameni dum[neallui la casa mea și m'ai 
prădat ca pe un rob al dum(neajlui, cu cele mai jos arătate; 
din care speriindu-să și biiata soţie, zace și acum.» Ispravnicii 
îl trimet la Domn. Lista lucrurilor: un cal, «o junice», pis- 
toale, pușcă, o ladă. Iscâlește: «Asanache mazăl de la sud. 
Slam-Rîm[ni]c». 

87. II lanuar 1821. Vinzare de vie. «Moşul mei aŭ făcut-o 
din codru, pă moșăia noastră di baștină .. . Bătrănul Șoghiului, 
pi doau pămănturi și un răzor, un răzor vrăncinescu și un 
pămăntu Șoritu, şi altu pămăntu Toadir Vornicul.> 

88. 21 Februar 1823. De la stărostia Putnii către un zap- 


1 Cf. astfel de instrucţii în vol. VI, pp 509-12, nle 283, 286. 


www.dacoromanica.ro 


72 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


ciù. O «vădană» din Odobeşti se plînge că «un Vornic Spi- 
ridon, tot de acolo, i-ar fi luoato scoarță, și aŭ dat-o la un 
Turc ci aŭ fost odobași, și nici de cum nu i-ar fi dat-o, ci aŭ 
rămas păgubași pără acum. Osăbit aŭ mai arătat că în toamna 
trecută tot părătul i-ar fi luoat niște fån pentru conacul că- 
pitanilor, și nici pără acum nu i l-aii mai plătit.» — Răspuns: 
«cu adivărat i-ai luatu scorța, dar zici Spiridon că ai 
luat-o de ai dat-o de așternut la Odobaș(a] si, la schim- 
barea Odobași, s'ai perdut: Turcu aŭ luat-o, sai cine, nu 
știi... Nu ştii anumi însă: scorți moldovenească -atasta aü 
fost, [aü] turcescă...» Pomenit: «Căpitan Costachi, omul lui 
Vaguride»!, 

89. 12 Novembre 1823. Vinzare de vie. Marturi: loan 
Ardelen, Sandu sàn Cabalortă (szc) Mărdari Cotărlan, Ne- 
culai Cinbreiui, Neculai Nuţu, Ion Soltănoi. 


VIII. Documente moldoveneşti amestecate 


I. Suceava, 16 Novembre 6941 (1432). Stefan-Vodă, roc- 
NOAAph SEMAH MOAAAKCKOH, pentru Hodco Costiti, care i-a 
slujit cu credință, — dindu-i ca răsplată «în țara noastră un sat, 
la Vorovoreni/gepoRepon't), Ha HMA aHHiovuiuiitb AKOph («anume 
Curțile Anuștei»), și Hueţeanii (yoyepknii) și Sineștii, EAH3h 
Bepennuiă, «ṣi Glodeani, unde este Neanciul xwe, și morile 
la Seret (ceperk), unde este yoysa». Se dă si soției lui, Va- 
siutca (Baciruk) Marturi: Mihail și fiii lui, Crstea și fiii lui, 
Negrila Vornic, Dan și fiii lui, U[n]cliata, Petru Hudië, Banciul 
și fratele lui, Steful, Hšmaj, Albu Cașnic, Cliu&nic «și ceilalți, 
mari și mici». Ispravnic Neagoe Logofătul. Pergament. Pecete 
cu şnur violet-roșu, tăiată?. — Comunicat de d-ra Tatos, din 
Roman. 

2, Suceava, 6 Mart 6995 (1487). Ștefan-Vodă, pentru 'Toa- 
der fiul lui Băloș, care vinde o bucată de ţară (3emAr) din 
hotarul Petreștilor (merpaBuaep) (pomenit noro Ropunacpn și 


1 Stefan Vogoridi, fostul Caimacam din 1821-2, 
2 Cf Uricarmul, NV II, pp. 456-7. 


www.dacoromanica.ro 


m 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 13 


«unde a fost casa lui Lazor») lui Toader 'raucH (Tanck), 
drept 60 de zloți tătărești. Marturi: fiii, Alexandru și Bog- 
dan-Vlad ; boierii: Zbiarea, Neagu, Duma, Gangur, Dragoş- 
Vornic, Hărman, Dajbog, Hudič, Ion și Șteful pircălabi de 
Hotin, Micota, Reaţeș pircălabi de Neamţ, Andreico Cor- 
to[ro]vschi, Groze pîrcălab de Orhei, Ion Secară pircălab de 
Roman, Clănăă (kabnawa) Spătar, Boldor Vistier, Petru Stol- 
nic, Andreica Caşnic, Iremiia Postelnic, Sandro Comis, Tăutul 
Logofăt. Scrie Ion. Pecete cu șnur roșu, tăiată. Pergament.— 
Bibl. din Belgrad, n° 3971. 

3. Vasluiui, 2 Mart 7043 (1535). Petru-Vodă arată că Ion 
Salce, fiul lui Toma Salce, a vindut partea sa din satul Salce, 
«care este dincolo de Ialan» (3a ta44Hin), cumpărată de la Budza 
și de la fiii lui, — lui Savu Lungul, cu 2.000 de zloți tătărești, 
Marturi: fiii Domnului: Iliaş și Ștefan, Huru Vornic, Totrușan, 
Scripca, Vlad și Toader pircălabi de Hotin, Dantu! si Licul 
pircălabi de Neamţ, Crădun și Toader pircălabi de Roman, 
Mihu Portar de Suceava, Dragşan Spătar, Mătiiaș Vistier, 
Albotă Postelnic, Popiscul Ceașnic, Colun Stolnic, Draxin 
Comis, Toader Logofăt. Scrie Lazar Golăi. Pecete atirnată cu 
şnur ros. Pergament?. — Biblioteca din Belgrad. 

4. Huși, 14 April 7055 (1547). Iliias-Vodă, pentru pan 
Cozma Ghiianghiia, pîrcălab de Cetatea-Nouă, întărindu-i satul 
«Hueţeanii la gura Voronei» și Sineștii. Mariuri: frații Dom- 
nului, Ştefan și Costantin, și boierii: Efrim Huru, Borce Vornic, 
Petre Crăca, Șandru, lon Sturdze și Moghila pîrcălabi de 
Hotin, Dantul Huru și Miron pircălabi de Neamţ, Ion Iatco 
pircălab de Cetatea-Nouă, Petre Varticovit Portar de Suceava, 
Iurie Spătar, Dan Vistiernic, Hrăbor Postelnic, Hamza, Pă- 
trașco Ceașnic, Neagul Stolnic, Plaxa Comis. Ispravnic Ma- 
teiaş Logofătul. Scrie Şiandrea Căzanovič. Pergament. Pecete 
cu saur roșu-deschis, tăiat. — Comunicat de d-ra Tatos, din 
Roman 

5. lași, rü April 7060 (1552) Stefan-Vodă, pentru Ghian- 

1 Cf. Uyicaanid, XVII, p 45 


2 Cf. Areh. ist, I, p. 83. 
3 Aceiapi boieri apar și în 1548 V. Urcariul, XVIII, Lp. 136-7. 


www.dacoromanica.ro 


14 DOCUMENTE DIVERSE, VIM 


ghea părcalab, care a slujit cu credință pe Domn și pe tatăl 
lui, Petru-Vodă. Îi dă Hueţeanii, cumpăraţi de el supt Petru, 
«la gura Voronsi, și cu mori în Siret, şi Sineștii, RAH3KW 
RSpKH kepHifia, care aü fost cumpărate de la «Vasutca, sora 
lui A fa Anuşcii>, cu urice de la strămoșul Dom- 
nului (ẹka), Stefan, și ruda lui (naemennkn), Stefan cel Tinăr, 
«și a treia parte din sat make cSua&wio H Mee CHpETEM, wr 
NETpA pŠcŠ8 HORA cena, pw Ck Teneph HmenSer pwiukanii («între 
Suceava și între Siret, de la Petre Rusu, sat noii, care se 
zice acum Roșcanii»), partea de sus care a fost cum- 
părată de la Andreica fiul lui Terpice și de la sora lui, de 
la Dragna», cu uric pentru «străbunul lor Isaia, de la strå- 
bunul (npk8Hka) nostru, Stefan Voevod, și iar a treia parte 
din sat, între Suceava și între Siret, unde a fost Petrea 
Rusul, care se chiamă acum Roșcanii, partea de mijloc (ce- 
pe nka), care este cumpărată de la Mariica nepoata lui 
Faraon... și iar din a treia parte de sat din Bilăuţi, care e 
în Ținutul Hotinului, a treia parte, pe care aü cumpărat-o cre- 
dinciosul nostru pan Ghianghea pircălab şi jupăneasa lui An- 
ghelina drept 300 de zloți tătăreşti, de la Nastasca, nepoata 
Malei [maan ; Malea, nume de femeie]. .., și iar a patra parte din 
sat din Ravacăuţi, pe care iar aŭ cumpărat o, drept două sute de 
zloți tătărești, de la anega pxakenekīn, fiul lui Coste, nepotul 
de frate (Bparaunu) al lui Teodor Orăș, nepotul de fü al 
Marușcii, fiica (Awuk4) Pancovei (nanKoR'k)». Marturi : fratele 
Domnului, Costandin, fiui Domnului, Petru, si boierii: Gavril 
Vornic, Petre Crăcovici, Danciul Huru, Veaveriţă şi Ion Hă- 
riovit pîrcălabi de Hotin, Bodeiii și Spantoc pircălabi de Iași 
(napkaaagwge tacknyh), Ion și Nechifor pircălabi de Neamț, Iațco 
și loan pircălabi de Cetatea-Nouă, Ion Sturdze Portar de 
Suceava, Petre Spătar, Ion Vistiernic, Toader Postelnic, Pogan 
Cașnic, Dumitru Stolnic, Guzuca Comis, și ceilalți boieri, mari 
și mici. Ispravnic: Lucociii (ASkwuto) Logofăt. Scrie Dumitru 
Vascanovit, Pergament. Pecete cu șnur roș-deschis, tăiată 1, 
Comunicat de d-ra Tatos din Roman. 


1 Cf, Melhisedec, Cronica Romanului, |, p, 188. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ Te 


6. Iaşi, 20 Decembre 7114 (1605). Ieremia Movilă, lui [Pirva Ja 
fost Agă, dindu-i părți din satul Rusii pe lazera, după acte 
dela Ștefan-Vodă. Nume ale vinzătorilor : Gonţia, Mecea, Focșa, 
Nedelea. Marturi fiii Domnului: Constantin, Alexandru și 
Bogdan, apoi boierii: Ureache Vel Vornic de ara-de-jos, 
Crste Vel Vornic de Tara-de-sus, Gheorghe pircălab de Hotin, 
Gheorghe și Ionașco pircălabi de Neamț, Manuli și [Io- 
naşco !] pircălabi de Roman, |Văscan Orăș Hatman), Că- 
răiman Ceașnic, Vorontar Comis, Brănovschie Postelnic, Vea- 
veriță Spatar, Gligorie Stolnic, Simion Stroici Vistier. Is- 
pravnic Stroicii Vel Logofăt. Scrie Ene Bejan. Pergament. 
Pecete atîrnată. — Comunicat de d. președinte Vidrașcu din 
Iași. 

7. 30 Iulie 7136 (1628). Miron-Vodă dă «mănăstirii din Vas- 
luiă 2 ci o ai închinat la monastirea Zugraful din Sfăntul Munte 
Aftos, o moară pe părăul Vasluiului, și cu grădini la făntăna 
răului, și cu locuri de prisăci, la ojobărșie pustii». — Citat în- 
tr'o hotărire din 1840; proprietate a d-iui Mavrocordat, din 
Vaslui, 

8. 2 April 7138 (1630). Alexandru-Vodă (Coconul) dă 
«monastirii din Vaslui o vii. .., ci aü fost domniască de ocolul 
tărgului». — Citat în același act din 1840. 

9. 5 August 7139 (1631). Moise-Vodă dă «monastirii de 
Vasluii o vie în dreptul tărgului Vasluiului i moară pe pä- 
răul Vasluiului», etc. — Citat în același act din 1840. 

IO. 28 Maiă 7176 (1668). |lliaş Alexandru-Vodă întăreşte 
Păharnicului Postolachi «o bucată de loc din hotarul tărgului 
Vasluiului, ci i-ai făcut danie, din hotarul pe cari l-aă ho- 
tărăt Stolc. Ilie Sturza și cu alt rănduiț boeri». Traducere 
de Clutr. Pavăl Debreș. — Citat în același act din 1840. 

II. 29 Mai 7176 (1668). Iliaș Alexandru-Vodă dă lui Pos- 
tolachi Vel Paharnic «o parte de lóc din hotarul tărgului 
Vasluiă, ca s[ă] fie hotar satului TătărașilţoJr de îndestul, cu 
vad de moară în apa Bărladului și cu vad de moară unde 


1 V, Arch. ast, 11), p. 74. 
2 Întemeiată de Ștefan-cel-Mare. 


www.dacoromanica.ro 


16 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


dă apa Vasluiului în apa Bărladului... Hotarul să începi din 
Cetăţui la vale, prin pădure ... Pănă în capul Topililor, într'un 
grind... Tufile celi roșii... Împrotiva casăi lui 'Trohan... 
Movila lui Čotiş . <. Vale Murgeștilor, în ulmi... Pre din šos 
de Şănte.» — Citat în același act din 1840, 

12. 17 Maiü 7199 (1691). Costandin-Vodă (Cantemir) dă 
lui «Ștefan Miclescu ci aŭ fost Postelnic! . . . hotarul satului Tă- 
tăraşilor». — Citat în același act din 1840. — Întărire către 
același, biv Vel Șătrar, de la Costandin Duca-Vodă, la 15 
Novembre 7202 (1693). — /brd. 

13. 28 Septembre 7205 (1696). Antioh-Vodă dă Spatarului 
Mihalachi Racoviță? «o bucată de loc din hotarul tărgului 
Vasluiului», aleasă de Vornicul de Poartă Ștefan Pilat. În ho- 
tarnică: «Rădiul lui Vodă... . Poiana lui Mihaiă Ungurul... 
Prisaca Burgheleștilor.» — Z2¿2. 

14. 20 April 7224 (1716). «Mariia, giupăniasa răposatului 
Ștefan Miclescu ci aii fost Sărdar», vinde, cîmpreună cu fiul 
ei Frangole», satul Tătăraşii, «după scrisorile celi vechi, Spa- 
tarului Ioan Păladi »5. — Zbid. 

15. lași, 30 Novembre 7249 AR! Grigorie Ghica-Vodă, 
pentru pira lui «Dumitrașco şi Andronachei, feorii lui Silion, 
nepoții lui Dumitraşco de Călimăneşti si a Aniţii, strănepoții 
lui Avraam, cu Gheorghie fiorul lui Vasilie Jitniceriul, ne- 
potul Gheuculesă, pentru niște moșii ce sint la Ținutul Tu- 
tovii prea Jeravățu, anume Jorăștii, sat întreg, şi Sumătate de 
sat de Romănești si Sumătate de sat de Hărmănești si ğu- 
mătate de Comănești şi &umătate de sat de Vicoleni, parte 
de sus, de spre Romăni (szc); dzicăndu fecorii lui Silion că 
aceste moșii sintu drepte a lor, de pe strămoșul lor Toader 
Jora». Se judecă înnaintea lui Sandul Sturdzea Vel Logofăt. 
Silioneştii arată un act «de la răpăosatul Costantin Duca 


1 Cf. vol. V, p, 591, notala n° 236. În ziarul Secolu/ diu 28 Maiŭ '1903, 
d. I. Tanoviceanu pomenește între 1661 și 1664 pe Grigore (Miclescu), Pă- 
harnic, V. şi no 11. 

2 Viitorul Domn. 

3 Acest boier era soțul unei surori a lui Mihai-Vodă Racoviţă. V. tabla 
ist dat, rom, în sec, al XVIli-lea, la numele săii. 


www.dacoromanica.ro 


~ 


~ 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALÄ 


Voevo luă», <ispisoc de pără și de rămas, ce aŭ avut de la 
răpăosatul Duca-Vod[ă] bătrănul». Cealaltă parte presintă <o 
carte de la Antonie-Vodă, dată de volnicie lui Costantin Jora, 
ce aü fostu Armaș-Mare și lui Vasilie Gheuca, Logofătul al 
doile, ca să popriască satul Jorăștii și părțile din Romănești», 
etc., «carile le ține Vrabie, cu nepoţii lui, pănă vor da un 
uric de Țigani a lui Simion Jora». Pecete mare, rotundă, cu 
chinovar. — Comunicat de o studentă. 

16. 13 lanuar 7265 (1757). Costandin Racoviţă-Vodă, Me- 
delniceriului Neculaiii Racoviță și Vornicului de Poartă Neculai 
Bucur, arătind că a dat «locul căt este drept domnesc la 
tărgul Vasluiului, afară de vatra tărgului, monastirii Precistii 
din Roman 1»: să hotărească — Citat în același act din 1840. 

17. 28 lanuar 7265 (1757) Hotarnică de la Neculai Racoviţă 
[v. n° precedent] la tirgul Vasluiii. Pomenit «Podul Hatmanului 
Miclescu». «În zare dialului, unde să numeşti Cetăţuia», «drumul 
poștilor», «gura văei popii, ci se numește Hopul..., pără în 
ruptura drumului..., Valea Hăşculeţului... Unde esti iarăș o 
ruptură si stilp de piatră a răposatului întru fericire Mihaiü 
Vvd... Dialul Bosti», moșia lui Vel Logofăt Radul Racoviţă?, 
«Poiana lui Feico», «drumul Nebunii», «făntăna Rălilor>. — 
Ibid. 

18. Întărire domnească din 30 August 1776 (copie din 18 
Februar 1783, de la Alexandru Costandin-Vodă; armele am- 
belor teri), pe o anaforà. Priveşte jalba lui «Mihalache Craca- 
liia mazăl de la Țin|ujtui Cernăuțuluï asupra dml. Iordachi 
Cant. biv Vel Spat.». Cracaliia/era «ginere unii Elenii fata Irimi- 
căi Jora biv Vel Căpitan... Soacră-sa Eliana alți copii n'aü avut 
făr numai pe adastă fată, şi acasta nu iaste făcută din băr- 
bat cu cununie, ci ar fi din sărăcie, făcută în văd[u]viia eï.» 
Averea o iea Iordachi. Acesta, prin vechilul săŭ, «dum! Ianachi 
Cant. Vel Ban», presintă diata Ilenei, din 25 Mart 7263 (1755): 
arată ea «că, avăndu doao căsătorii, și copii n'añ avut, și ajun- 
găndu la vărsta bătrăneţ|e)lor, și de spre alte rudenii a ei ne- 


1 Fundaţia Domnului. 
2 Fiul lui Dumitrasco și nepotul de frate al lui Mihai-Voaă. 


www.dacoromanica.ro 


78 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


avănd nić o căutare intr' atšta ani G-au trăit în văduviia ei, 
apoi socotindu mai mult pentru sufletul ei si pentru cheltue- 
lile şi grijile cele obi&nuite la moarte ei şi dup[ă] moarte, 
au ales pe nepotul săi, pe dum! Spat. Iordachi Cant. și 
l-ai luat fetor de suflet, si i-aii dat danie satul ei de la pă- 
rinți, anume Melitiniţii de la Ţint. Cernăuţului...; așijdire 
şi pentru alte moşii, căte aü mai avut, iar[ă]ș dum’ să fie 
clironom, ca să umble să le dezbată de pela cari sănt împre- 
surate.» lea de la el si 300 de lei, de-și dă la datorii. Fetei 
i se cer acte, «saii măcar de aŭ lăsat cuvănt cătră cineva 
Eliana la moarte ei precum că-i iaste fată»: dar nu se află. 
Și pravila exclude de la moștenire pe fiii nelegitimi. Iscălesc: 
Vasile Razul Vel Logft., Dumitrașcu Sturzea Vei Vornic, 
Costandin Sturzea Vel Vornic, Lupul Costachi Vel Vornic, 
Costandin Paladi Vel Spat., Ilieș Catargiu Vel Stolnic. Copia 
o întăresc Mitropolitul Gavriil și boierii. — Proprietatea d-lui dr. 
Goilav din Botoșani. 

19. 23 Mart 1777. Grigorie Alexandru-Vodă, pentru bi- 
serica Sf. Voevozi din Ocna, după cererea lui «Ianache proin 
protopop şi preot aceștii biserici». «Pentru protopopa Ia- 
nachi, de vreme că dintru a sa ostenială și cheltuială s'aü 
făcut ačastă svăntă biserică, ial se fie volnic a așeza preoți 
la ačastă biserică, iar altul nime se nu fie volnic a pune si 
a așeza preoți la biserică, fár[a] de voe sa!.» Scrie «Dumi- 
trachi Vărnav al doile Log.». Pecete mică, cu chinovar. — Do- 
cumentele bisericii citate. 

20. Octombre 1782. Alexandru Constantin Mavrocordat, 
« Datoriia nepregetată iaste, după toată leage, oblăduitorii să 
să îngrijască cu ceale spre odihna acelor ce sănt supt oblă- 
duire, sai pămănteni saii streini, și de orce stare vor fi, cu 
căt mai vărtos si pentru fiii și fiicile de Domn, de a nui 
lăsa nepus la rănduială cu ceali căte să cuvine a le ave după 
dreptate sprea oareșcare ajutoriă, fiind ştiut că prea fiii 
Domnilor nič înnălțime stării, nič obiceiu nu-i lasă a să îm- 
părtăși ci cinuri de dregătorii sai cu alte chivernisăle, prea- 


1 Pentru altă biserică din Ocna, a lui Radu Racoviţă, v. "Rev. De ist, arch. 
și fila V, pp. 170-3. 


www.dacoromanica.ro 


= 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 79 


cum alții, de alte stări, — fără numai cu cuprindire prin deosăbit 
ajutoriii ce li să dă de cătră luminaţii Domni cu aceali 
orănduite și nestrămutate mile. Căč, cănd si de aceaste orănduite 
mile să vor lipsi, neavănd împărtășire nič din cinurile dre- 
gătoriilor ce să cuvin altor stări, cu strămbătate și fără cu- 
vănt de dreptate va fi ca să rămăia și neîmpărtășiț din dom- 
neștile orănduite mile. Care atasta, aice socotită și de laudă, 
gudecănd-o cu dreptate și cu cuviinţă și cei mai denainte 
de noi fericiț și luminat Domnii, aü pus la cale ceale spre 
folos pentru ei. Deč socotit-am Domnie Mea si pentru lumi- 
natul pre-iubit fratile nostru Dumitrașco Voevod, că să cade 
și cu dreptate iaste a fi împărtășit cu oreşcare domnesc 
ajutoriii. Nu numai că, după orănduiala cuviintoasă a fiilor 
de Domnu, este cu cale a ave, dar și pentru multe faceri de 
bine și apărări čČ-aŭ avut tara ačasta în multe vremuri de la 
fericiţii întru pomenire moșii și păriatile Dowmniei Meale, 
după cum iaste știut de tot, cum și de cătră Domnie Mea» 
Îi dă deci o sută de scutelnici!. Iscălitura domnească. Pecete cu 
armele amînduror ţerilor, din 1782. Iniţiale, titlu și inceput 
cu aur.— Proprietatea d-lui Mavrocordat din Vaslui. 

21. 2 April 1783. Alexandru Constantin- Vodă, «pentru svăn- 
ta bisărică din Tărgul Ocnii, unde să prăznuește hramul Svin- 
ților, mai marilor Voevozi cerești, Mihail și Gavriil», după 
cererea lui «lanachi proin protopop» șia preoţilor: îi dă 4.200 
de ocă de sare de la Ocnă şi 10 ocă de untdelemn și 3 ocă 
de tămiie, «iară; din Ocna g[o]spod>. Și scutiri felurite. Boierii 
(după fiul Domnului, Costandin-Vodă): — V. Log. de Ţara-de-jos, 
Costandin Ros|e]t V. Log. de 'Țara-de-sus, Nicolai Roslejt 
Vel Vor., Iordachi Cant|acuzino], Gheorghie Sturza V. Vor., Las- 
carachi Ros|e]t V. Vor., Costachi Ros(e]t Hat., Alecsăi —, 
Matei Cantacoz[i|nó V. Vist., Costandin Paladi V. Agă, Mi- 
halachi Racoviţi (sic) V. Spatar, — V. Ban, Costachi Ghe- 
rachi V. Comis, Grigoraș Sturza V. «Camenar», Mihai Sturza 
—. Dimitrachi Sturza V. Sărdar. Pecete cu chinovar. Iscă- 
lit ură. — Documentele bisericii citate. 


1 Dumitraşco luase pe fata lui Dumitraşcu Sturdza Hatmanul. El uu mai 
plecă din Moldova (Gen. Cantacuzinilor, p. 390. 


www.dacoromanica.ro 


80 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


22. 23 Iunie 1783. «Mărturiia Banului Sandul Miclesc[u] 
în pricina dentre Clement vtorii Vistier cu monastire Do- 
brovàt pentru moara din apa Vasluiului... Aŭ mers întăiu la 
țănterimul bisăricii ci s'añ numit cu grevici (szc/, si li-aŭ cetit 
carte de blestem, întrebăndu-i unde aü fost tărgul vechii mai 
înnainte, și ni-ai arătat de la casăle domnești în sus podișul, 
fiind tot locuri de casă și ţintirimuri de bisărici.» Era numai 
«o ezătură intro gărlă vechi ci-i zic Vaslueţul Vechiii». — 
Citat în actul pomenit din 1840. 

23. 15 Mart 1786. Zapis pentru vinzarea a «trij firte de 
vie», «pe moșie Mitropolii ot Vlădicen[i]». Între marturi : 
«Sandul Dobă», «Toader Mescal». — Proprietatea d-lui Gr. 
Goilav din Botoșani. 

24. 23 Februar 1791. Vinzare, către Ilii Muste, a «3 firte 
de vii lucrătoarea și 5 firte loc sterpu curățatu», la Vlădiceni. 
Între marturi: «Andon Sărbul», «Costandin Budescul». Scrie 
« Gheorghii dascalul». — Jdem. 

25. 15 Septembre 1792. «Iliana Doboai» dă zapis «gineri- 
mieii Ilie Muste» pentru <o firtă și giumătaati de vii la Vlă- 
diceni», ce-i vinde. Parte din preţ i se împlinește «înnainte 
judecății Hătmănii». — Jdem. 

26. 11 April 1793. «lon Băncilă din sat Galbinii» dă zapis 
lui «Gheorghie Buzdugan» că, avînd la acesta datorie Andreiii 
Băde, vărul săi «premare», i-a dat el, Ion, în loc niște vii, 
«din gardu în gardu», lingă «Căpt. Toader şi lăngă Lupul 
Gătin i lăngă Păladie Nechita, alăture, de spre soare apune, 
în bătrănul Frăţimăneștilor». — Comunicat de un student. 

27. 18 Maii 1793. Hotărtre a lui Mihai Suţu în procesul Can- 
tacuzinilor (v. n° 18 și mai departe). Iscălește: M. Doni6 Ciuc. 
Pecete rotundă, cu chinovar. — În anaforă se spune că mai avuse 
călugărul o fată, după moartea fiilor lui. Pentru aceasta oprește 
satul Deleni, «cu celi di pe împregiur siliști: Rușii, Oneștii și 
Pășcanii, ce sănt la Ținutul Hărlăului». Ea moare, și «aŭ fost le- 
gatefsit» Delenii «nepotului săi de sor, dum|i]sale Vistier Ia- 
nache Cant.». Dar, murind soțul Mariuţii și măritînd-o tatăl ei 
a doua oară, i-a dat Delenii, preferind astfel fiica faţă de «rudenie 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 81 


de laturi». Apoi, temindu-se de «nevestitoriul sfársit>, dá nepotu- 
lui satele de la T. Cernăuţi «și doi sate la Hotin: Novacàutil si 
Nelepăuţii». Luindu-i-se, el luptă «pănă și la gudecăţ streine». 
Arată <o copie încredințată de la Canţelariia Socevii, di pe 
o scrisoare a Pre-Cuvioșii Sale Gherasim Cant:, din 1778, 
Octomvrie 25, fiind atuncea Spatar», că-i dă partea Zoiţii: 
Delenii, Rușii, Oneștii, Pășcanii. «Şi, rămăind fiică-sa Mariuţa 
copilă tănără în văduvie, n'aü vrut ca să o lasă de baștină 
înstreinată», ci-i dă aceste sate. Uşihlibijeraii «di pe părintile 
săii Iordache Cant. Logofăt», Maltiniy Ant de la Ileana Joroae, 
ca și Nilipăuţii și Novacăuţii. Izvodul de zestre al Hătmă- 
nesei era iscălit și de răposata soția lui Gherasim, Casandra, 
de răposatul Mitropolit Gavriil, «răpousatul Logofăt Ioan 
Cant. i dumn[neallui Ioan Cant. Vel Logofăt!, și dumn[ea]lui 
Necolae Ros[e|t biv Vel Logofăt, fiind atuncea Vel Vornic, 
din anul 1778, Avglulst». Se citează în întregime capete de 
pravilă. A doua diată e din 4 Maiü 1783, fiind Gherasim Vel 
Vornic, și «încredințată de pre-fericitul întru pomeniri Avra- 
mie patriiarhul Ierusalimului, afăndu-să aicea, și de răpousaţii 
Mitropolitul Leon și Sofronie Irinopoleos, cum și de Sfinţiia 
Sa Anfilohie proin episcop Hotinului? și de dumnealui Vel Ban 
Lascarache Ros[elt, fiind atuncea Vel Vornic, i de dum[nea]- 
lui Spatar Iordache Lucă, fiind atuncea Stolnic, și de răpou- 
satul Comis Lascarache». — Proprietatea d-lui dr. Goilav, din 
Botoșani. 

28. 21 Maiü 1793. Mihail Suţu arată că, «după deosăbite 
jalobe ce ni s'aii dat întăi de cătră Pre&-Cuvioșie Sa Gherasăm 
Cantacuzină monah, al doile de la fiica Pre&-Cuvioșii Sale, 
dumneii Hatmanesa Mariuţa Cantacuzini, &upăniasa cinstitului 
și credintos boeriului Domnii Meli dum[nea]lui Costache Ghica 
Hatmanul, asupra dumisali lanachi Cant. biv Vel Vistier, pentru 
2 moșii ot Tin[u|tu Cernăuţului, anume Oșihlibii și Malitiniţa», 
se dă judecata în sama Mitropolitului și a veliţilor boieri. «La 11 
zili a trecutului April ni-aŭ adus Vat. za aproz și anaforaoa de 


1 Acesta e cronicarul, celalt omonimul săi. 
2 Scriitorul, asupra căruia Y. sf. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, 


71304. Vol. VII. 6 


www.dacoromanica.ro 


82 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


ăudecată», din care se vede «că, la anul 1778. Octomvrie 25, 
Pre-Cuvioșie Sa monah Gherasăm Cant. prin a sa scrisoare 
aŭ fost legat danie nepotului sei, dum. Ianachi Cant. Vistier, 
doi moșii la Tin[u]tu Cernăuţului și 2 la Tin[u]tu Hotinului, 
care, după diiata Cuviioșii Sale dintru acelaş an 1778, începută 
din zi întăi a lui Octomvrie și sfărșită la 4 a lui Noemvrie, de 
atunci, și după noima izvodului de zestre ë-aü dat tot întru 
acelaș an, 1778, Av., dum[i]sale Hatmanesăi Mariuții Cant., ca, 
după moarte Cuviioșii Sali să aibă a trece în stăpănire dumi- 
sali Vistier; apoi, în urma acei legate danii, Pre-Cuvioșia Sa, 
prin al doile legiuită diiată, din anii 1783, Mai 4, îndemnăn- 
du-slă] din părințasca iubire și răvnă, l-aü dezlegat de la dum- 
nialui Vistier Enachi Cant. si li-au legat moștenire fiicii sali, 
dumisali Hatmanesăi Mariuţii Cant[acuzino]. După atasta, mai pe 
urmă, văzind Pre-Cuvioşia Sa înmulţire moștenitorilor de ğos și 
greutate casăi ginerilui și a fiicii sale, socotit-ati și prin osă- 
bită scrisoare de danie aü dat dumisali Hatmanesăi daru de- 
săvărșit în viiate aceli doi moșii de la Țin[ujtu Cernăuţului, 
anumi satul Oșihlibii și satul Malitiniţa..., din anul 1791, 
Noemvrie 20 dni.» Testatorul scrie lămurit ca «după moarte 
sa să stăpăniască dum. Vistier aceli moșii». Se decide că 
«nič vreodată se poate statornici darul de sălă... Să stinge 
legatul fără a mai fi supus întrebării de l-ai dăruit de sălă, 
aü de voia, cum și obiceiul pămăntului, de vreme că pe toati 
daniile aceli mai din urmă statorniceşte.» Întrebat, în numele 
Domniei, dacă are ceva de obiectat, lenachi-i răspunde că 
nu. I se mai pune totuşi soroc de treizeci de zile de la 
cetirea anaforalei de către Domn: «ca să facă apelațăia 
cătră Domnie Mea». Trec și șepte zile pentru soroc. Se ordonă 
Vătavului de aprozi a-i lua și actele, dindu-le Mariuţii. Marturi : 
Domnul si fiii :«loan Voevoda, Grigorie Voevoda si Alexandru 
Voevoda» și boierii: loan Cantacuzind Vel Logofăt, Costandin 
Paladi Vel Vornic, Lascarachi Ros[e]t Vel Vistier, Drăcachi 
Depaste Vel Vornic, Neculai Ros[e]t Vel Vornic, Costandin 
Balș Vel Vornic, Grigoraș Bălăsachi Hatman i părcălab Su- 
cevschii, Alexandru Suciul Vel Postelnic, Năstăsachi Iancul 
Vel Agă, Lupul Balş Vel Spătar, Mihalachi Luca Vel Ban, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 88 


Grigoraș Ventura Vel Comis, Iacovachi Arghiropulo Vel 
Camaraș, Iordachi Mavro Vel Caminar, Vasăle Lăcostian[u] 
Vel Paharnic, Ioniță Ros[e|t Vel Sardar,/Andreiu Milo Vel 
Stolnic. Trofeii în colori, cu semnătura : Mihail Suciu Voevoda. 
Iscălesc: loan Cant. Vel Logofăt, Iordache 3 Logofăt si 
Matei Costin condicar. Pergament cu inițiale și cuvinte cu 
aur și chinovari. — Jdem. 

29. IO Iunie 1793. Mihai Suţul către Medelnicerul Toader 
Carp: să aleagă locul de la Vasluiii al mănăstirii Precistii.— 
Citat în actul pomenit din 1840. 

30. I-ii Iulie 1794. Mihai Suţu-Vodă dă Căminarului Arghiri 


1 Citeva lămuriri genealogice sînt de nevoie pentru a înțelege aceste do- 
cumente. Iordachi Cantacuzino Deleanul, Spătar, călugărit apoi ca Gherasim 
monahul, are un fiii loma, care moare, și o fată, Zoița, care nu trăiește pănă 
la nuntă (Gez Cantacuzinlor, pp. 49-50 și tabla genealogică alipită). Cealaltă 
fată, Mărrmaţa, ica pe Costachi Ghica —Genealogia acestuia e, fără îndoială, aceasta : 
Un șef de corporație din Constantinopol, or:ginar îusă din Seres (de unde fiul 
săii se numește Serezli; v. această colecție, I-I1, p. 455, n° XIII), Mihali, —deci 
Başa (= şef de breaslă)-Mihal, — are un fiu: Sulgerul lorgu saii Iordachi, 
care joacă un mare rol în cîștigarea și preschimbarea Domnilor. Una din fetele 
sale, Sultana, 1ea pe Constantin Racoviţă (Gen. Cant , p. 44, cf. N. G. Dossios, 
Studi greco-romîne, II-III, laşi, 1902, p. 55: soţia lui Gheorghe se chema 
Eufrosina), cealaltă pe Matei Ghica (Doc. Callmach:, |, p. LXX). Supt amîn- 
doi ginerii, el vine în ţară (v. vol. I-II, foc ezt. şi Găleşescu, Eforia Spitalelor 
ciwile, p. 239). e pe rînd Stolnic și Hatman, dar i se zice de obiceiii, după 
o maï veche dregătorie ocupată de el, Sz/gerul Bașa-Mihalopol (fiul lui Mihali). 
El are un fiii Constantin, căruia ise spune Hatmanul Iorgulescu (de la Iorgu), 
Sulgearoglu saii Sulgearopol (după boierta tatălui său) și un al doilea, Barbu, 
(Gen. Cant, p. 370). O fată a lui ica pe beizadeă Alexandru Nicolae Mavro- 
cordat (z%:d , p. 393) Constantin Iorgulescu Sulgearoglu ține pe fata cea mai 
mare a lut Alexandru Ghica Dragomanul. O fată a lor, Sultana (după numele 
surorii moarte a Ini Constantin), e Doamna lui Constantin Moruzi (24:7,, pp. 
402-3) Fit lui se numesc Alexandru (lienach Kogălniceanu, p. 251) (după un 
bunic Alexandru Ghica), Iorgu (după cellalt bunic) și Constantin, Costachi 
(dupi tată). Ei, Iorguleștii, figurează întăiă în ultimul Divan muntean al lui 
Constantin Mavrocordat, apoi vin în Moldova cu Grigore Alexandru Ghica, 
un unchi, în a doua domnie. Cumnatul Constantin Moruzi îngădui întăi celui mic 
a lua numele de Ghica, după mamă și-l înaintează în boierii (1fid., pp. 132. 
403). Cf. polemicile pentru originea Ghiculejtilor moldoveni în Conv. Zt. pe 
1902. — O soră a lui Iordachi Cantacuzino, Safta, wa pe pribeagul muntean 
Constanun Cantacuzino, si din căsătona aceasta se naşte Ioan, lenachi Vis- 


www.dacoromanica.ro 


51 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


Cuza! cun loc de casă în tărgul Vasluiului..., alături cu za- 
plazul bisăricii... Pănă supt piscul unde aü umblat drumul 
cel mari din vechii». — Citat în același act din 1840. 

31. 9 April 1795. Mihai Suţu-Vodă dă Hatmanului Costachi 
Ghica «tărgul Vasluiului», «cu tot locul de prin pregiur, ci 
să va dovedi că este nedat danii de vre-un Domn.» — Citat 
în același act din 18402, — Întărire de Alexandru-Vodă Calli- 
machi, la 10 Iulie 1795. — La 9 August 1796, Ghica face 
cumpărături de la mănăstirea Dobrovăț. 

32. Septembre 1796. Alexandru loan Calimah-Vodă, 
pentru «preotul Dimitrie de la biserica din Tărg|ul] Ocait». 
Era ginerele lui Ienachi preotul, care murise. «Aflăndu-s[ă] 
şi om sărac și cu cas|ă| grè de fete», cere a fi zerțaz, «atăt 
de banii școalei, cum și de poclonu vlădicesc». Se încuviin- 
țează. Pecete octogonală, de chinovar. — Documentele bisericii 
citate. 

33. 22 August 1797. Alexandru-Vodă Callimachi, către 
Ștefan Sturza biv Vel Ban și ispravnicii de Tutova, pentru 
jalba lui Vasili Buşilă Căpt., de la Vicoleani, în proces cu 
«un Grigorii Căpăţină i Sandul Bălăbanu» și alți crăzăși», cari 
«ar fi zălozăt toată moșiia la un loc, drept 150 lei». — Co- 
municat de un student. 

34. 29 April 1801. Vinzare de vie la Ținutul Tecuci. «Un 
pogon iaste vii păragină, numai rădăcina, iar o firtă loci 
sterpü; cari vii o am și eŭ cumpărată di la Frățiman..., la 
Chetriș, pe mosiia Galbinii. . . Pintre viia lui Chiriac Huștiul. .» 
Pomenit Jic. Iordachi Movila. — ZZeun. 

35. IO Ianuar 1802. Coste grădinar vinde o casă în Birlad, 
«în drept[ul) movilii, la gura oco[lullui..., și să hotărăști pi 
din sus cu Sandul Rășcăniţii», 

36. 19 Iunie 1803. Alexandru Moruzi dă lui Matei Costachi 
Banul să aleagă «hotarăle moșiilor ci sănt date din locu tăr- 


tierul (fóid, p. 50). V. maï departe în acest volum documentele ramurii mol- 
dovenești a Cantacuzinilor. 

1 V. vol. VI, p. 169, nle 111-2. 

Originalul se află la d. Alexandru Hinna din lași. V. Tanoviceanu, în 
Prinosul Sturdza, p. 430. 


www.dacoromanica.ro 


KATIA ROCOLEA, IEPIH HOA 148198, 


(kaga TO A aveti AGA QA MunAdsien, 82 NCA u YT. KZ KU ARTERĂ, Uñ 
MMA LANEN K2 moanz Pjer’ A at ANZAUAT At ATERN nâstpnae caandptă dd 
CÉNT minta mvpanleă, VEpĂta, CAOROZÉNÝA CĂ, WÀ EY frâna KY nouă cHAnA- 
Tun MIâH MZ A ŚK Akou 0 NAE MZ STÂMa TAAMEHUHAE NOpóa BASH Mărepteti 
MEAL Bz 48 háp MKpeAUNyAJE WA AKTEZZWAYH JÉ, ATAT ke Chh náyTt MÈ KA 
mr 6 cn nr “TEN CHWnATJIWMAU A mită ËA s£ ca AGAR EL (nexăpe 
AM LIYE cz Oraymyte), KZ BEUN af RÈ RÝNZ QAX, LÀ curipănuis ATÁT a 
Aud neptoanet BOACITpE, AT Uñ AA să pate BOALTH, 

Henry a ANACTA Șlave a pane CZKAYTS KY Aqa Uñ CAOBOBEntey KY Kák. az â- 
BAAM, AAATOpW0HA€ wà THÉRHAE ROATA, | uÀ ATY KAT pe NYUHH ca nez natie 
ETP MHLIKZ I HA6 MEAE nemis LIT) Cena wÀ Canis Tlyanunna- 
read ANEETA ZMA NE TOT ASACTA tapr ca ădaz, (UH KY astă Ila RHAE EA CZ- 
EAMUñ mpisnae elf. K8 Aai EZp EZ BUR c2 ARK Opa MuoA%ARYY: ka Tpo'nta 
NEE cz sat AZn T ne AomntA v6 atrași Loma M1X4I À Osua Botoa, 
Š ÂNZpaTO | K% Weéfa teagh Tana aTe BOAGTHE, 5 H naște up bE RH NE RO= 
topo AA BO CTY. Runo arpeyă BAR ÎenzAuţi ME cà, Mere asieT SUL NAE KEM 
A ngm M, UH oy nn unaz KY izvida că nas C3ryornaprt C3sutum EO AT NO 
ALD Dy AE KÈ Ant TAME NHckARBĂ AESBHZAGS AS uñ răni EWP HZRZAÑ 
ANZMÁNTYJHAE BO ACTp6 cz dz fsnrowâuă ATAS numikaş KANA CTA WHAKA 
NYTEpE cz Agaz r2TH TZ, Ca neaeV$era Apasă na AU fe 

Cay cagrozn t Ñ GOM VA Hut, erazi aa 23: Govptajte, 1821, 


AA93ÁAHBAPS VVHA AHT, 


La pp. 85-6, n° 42, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 83 


gului Vasluiului, care să stăpănesc de Hatm. Costachi Ghica».— 
Citat în actul pomenit din 1840. — Apoi întărire, la 21 De- 
cembre 1805. 

37. I-iü lanuar 1805. «Vărlan Moisăiu, împreună cu soțul 
mei Iona», de la Vale-Ră (Ținutul Tecuci), vind vii «la Chetriș», 
cu 30 de lei pogonul. — V. n! 30. 

38. 27 Iunie 1806. Mărturie a unui bătrîn de peste 80 de 
ani pentru hotarul Vasluiului. «Că, fiind un stejar însămnat 
în vale Băhnaril[o]r din sus, cănd era el copil mic, aü mers 
cu alți băeț, și i-ai dat foc, iar tatăl săi, auzănd de atasta, 
l-ai luoat pe dănsul și, ducăndu-l la rădăcina stejarului, l-aŭ 
bătut, zăcăndu-i că aciala aü fost cu bour, a moșii Dele (?), și 
el după aceia aü sădit doi nuci, cari și acum să află în locul 
stejariului.» — Citat în actul pomenit din 1840. 

39. 28 April 1811. loan săn Costandin Dorin mărturisește 
pentru un loc din Birlad. Marturi: Hagi Iordachi Eftimiu, 
Lupul Gherghiu. Adausă mărturia lui «Dumitru Groza ot Pri- 
sacani» pentru același loc, al lui Copată. Ameninţat cu carte 
de blestem, «pentru ca să lipsască gurămăntul, din bună 
voia me dai în scris pentru aciasta mărturii». Pomenit Tasul 
Blăn[ajr. — V. n! 29. 

40. 24 Maii 1816, Domnul către «Alexandru Ghica Vel 
Vornic de aprozi» pentru vinzarea, după voia Casandrei Co- 
misoaici, «trăitoare de piste Prut», a unei vii de la Cotnari, 
luată de la cun Căpitan Toader Șaptilici». — Proprietatea 
d-lui Gr. Goilav din Botoșani. 

41. I-iü Octombre 1816. C. Bașotă (2) Ban siguripseşte cu 
moșiile sale pe «Iordache Roset biv Vel Vistier, mai marele 
fii al soții mele Anastasiica Ros[e]t>, pentru că i-a înstrăinat 
moşiile de la Orhei. — dem. 

42. «Cătră norodul țării Moldaviei. Lăcuitori a acestui loc al 
Moldaviei, vă facem știre că, cu ajutoriul și mila d[u]m- 
nezeiască, toată Grechia aü înnălțat de astăzi famburile scă- 
pării de supt jugul tirăniei, cerînd slobozeniia sa, și ei în- 
preună cu toţi simpatrioții miei mă duc acolo unde mă chiiamă 
trîmbiţile norodului Patriei meale. Vă daŭ dar încredințare 
şi închiezășluire, atît de spre partea mea, cit şi despre par- 


www.dacoromanica.ro 


86 DOCUMENTE DIVERSE, VIII 


tea tuturor simpatrioților miei celor ce să află aicea (pe care 
am cinste să-i ocîrmuesc), că veţi avea bună odihnă și sigu- 
ranție, atit a însuși persoanei voastre, cît și a avearilor voastre. 
Pentru aëasta, fieștecarele să caute cu aceaiași slobozenie cu carea 
vă aflați îndatoririle și trebile voastre, și întru cît de puţin să 
nu să turbure pentru mișcările meale; pentru că și oblădui- 
rea şi ocîrmuirea prințipatului acestuia rămîne tot atasta carea 
să află, și cu acealeași pravile va săvirși trebile eii. Cu adevăr 
vă zic, o lăcuitorilor Moldaviei, că Proniia cerească v'aú dă- 
ruit pe Domnul ce astăzi domneaște, Mihail Suţul Voevod, 
un apărătoriii cu oserdie a driturilor Patriei voastre, un pă- 
rinte şi de bine voitorii al vostru. Cunoașteţi dar că Înnălţi- 
mea Sa iaste acest fealiă precum îl numim, și uniți-vă cu In- 
nălțimea Sa spre ocrotirea obșteștii voastre norociri, lar, deacă, 
din întîmplare, niscaiva deznădăjduiți Turci vor năvăli în pă- 
miînturile voastre, să nu vă înfricoșați întru nimica, căci straș- 
nică puteare să află gătită să pedepsească îndrăzneala lor. 
S'ai slobozit norașul Iașii, astăzi, la 23 Fevruarie 1821. 
Alexandru Ipsilaut » 

Original tipărit. Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din Bo- 
toșani (astăzi actul se află în Bibl. Ac. Rom.). 

43. 14 Mart 1823. Privilegiu domnesc pentru «Sava Căpi- 
tanul din Eși», care fusese «mulți ani cavaf al Curţii dom- 
nești,. ., şi aflăndu-să în urmă și Căpitan de Margine la Ti- 
n|[ujt[ul] Sorocii». Are și hrisov «de la procatohul nostru 
Domnu Scarlat Calimah Voevod». Scutit de dări. «O dughiană 
căvăfie> și o «crătmă cu băutură, de[n] Iași» vor fi scutite «de 
banii agutorinţii» si de alte dări, împreună cu trei calfe, «fiind 
holtei cu capul». Vinul din via sa va fi scutit «de spre sluj- 
bașii vădrari». Va avea și 5 liude. Pecete mare cu chinovar. — 
Actul de la Scarlat-Vodă e din 27 August 1814 (identic). — 
Idem. 

44. 20 Iulie 1823. De la Vornicia de Poartă către Vornicia 
de Politie, pentru locul de dugheană ce are în Iași «Căpitan 
Sava Cavacbași, Arman de aice din Eși», «la ulița Cizmării, 
pe locul mănăstirii Bărnovschii». E în hotar cu «Post. Iftemii 
Stăvilă> și soţia lui Ilenca. {Dima Cizmariul, crăčmariŭ», 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 8? 


«preotul Andrei, ginerele lui Iftimii», «dascălul Theodosă», 
marturi. 

45. Piatra, rto Decembre 1829. Kasodvâpa Manpozopõáta, 
wdrnp rob aoăiuov Àovo0. Kooravrivav Il&ho, arată că dă fiului 
ei Neculai <a më moșie Almașii, din Țănutul Niamţului, cu 
toate șiliștile și după putere scrisorilor» ce are eade la Cos- 
tandin Balș. Întăreşte şi Meletie, episcop de Roman!. — Pro- 
prietatea d-lui Mavrocordat din Vaslui. 

46. Novembre 1830. «Vasili Alexandri Spatar 2, vechilu d: 
Iacov[a]chi Paladi», din Basarabia, «vinde în posesăi» «moșăia 
dumisali dă aice din Moldova, anume Băloşăni, cei zic și 
Bivolu, dă la Tàánt. Dorohoiului», lui Cost. Ioan Gherghel. 
— Colecţia Draganovici din Botoșani ; dăruit Academiei Ro- 
mine, 

47. 9 Februar 1836. Se dă dreptul de <a te iscăli întăiii 
în lucrările Sfatului Ocărmuitoriii» Vornicului Costachi Ma- 
vrocordat, «după încredire ce avem în persoana dumitale, 
care ai dat dovezi de iubire de dreptate și de cuget nejăg- 
nit în deosăbitele slujbe a patriei, cu care după vreme ai 
fost însărcinat» 3. — Jdem. 

48. 20 Maiii 1836. Către Costachi Mavrocordat. «După 
luare aminte asupra jalobii cu care ai întrat cătră noi, ce- 
rănd pentru căutaria sănătății dumitale a fi slobod din fonc- 
sioanele Marelui-L.ogofăt a Dreptăţii, noi am priimit cu măh- 
niciune acest demision, dar tot odată, socotind cu dreptul a 
da dumitale dovadă priinţii noastre pentru rivna de care ai 
fost povăţuit în împliniria acelui mai însămnătoriă ram de 
slujbă a Statului pe care noi am fost încredinţat dumitale în 
preţuiria moralității și a alesălor sentimenturi obștește cunos- 
cute, iată, prin acest domnesc decret, arătănd a noastră mul- 
țămire de spre stăruitoare îndeletnicire în acel postă, întărim 
dumitale rangul de Logofăt, cu dreptate de a purta uniforma 
după aşezămiînt, rămăind întru deplină încredințare că nu 


1 Era sora lui beizadeă Dumitrașco, asupra căruia v. mai sus. Ea ţinuse 
pe Spatarul Alecu (f/ricariu/, VIL, p. 259, cf. îbza., p. 261), 

2 Tatăl poetului. 

3 Pentru acest fruntaș al partidului anti-rusesc, v. Hurmuzaki, X, p. LXXIX. 


www.dacoromanica.ro 


88 DOCUMENTE DIVERSE, VIU 


vei pregeta a jărtvi și în viitorime, pre căt sănătatia dumi- 
tale va erta, slujbe priintoasă cătră patrie, așa precum ai dat 
dovadă în toate înpregiurările în care aü fost cerșută a du- 
mitale împreună-lucrare.» -— Jdem. 

49. 31 Decembre 1839. Numire ca «epistat nazării robilor 
Cărmuirii» a Logofătului Costache Mavrocordat, «avănd în 
vedere slujbile ci din viemi în vremi ai săvărșit patriei, în 
feliuri de însărcinări cu credință și cinstire». — Jdem. 

50. Hotărire din 5 April 1840, pentru Elena Subin, pro- 
prietara Vasluiului, în proces cu Log. Safta Cantacuzino, 
proprietara Băhnarilor, pentru împresurare, « Hotarnica Med. 
Neculaii Racoviţă ci este din 7265 arată că Podul Hatma- 
nului [Miclescu] aü fost la locul ci este însămnat pe hartă, 
unde varsă apa Racovviei în apa Bărladului... Grindul că- 
lugărițălor.» Citat un act din 7199 de la Costandin-Vodă. 
Pentru actele citate, v. la data lor. — Jdem. 

51. 31 Iulie 1843. Numire ca ispravnic de Botoșani a lui 
Alecu Mavrocordat Agă (fiul lui Constantin), în locul lui Theo- 
dor Ghica, Postelnic. — Zdem. 

52. 17 Decembre 1845. Însărcinare cu presidarea biuroului 
de alegere a unui deputat de lași a lui Costantin Mavro- 
cordat Logofăt. — Jdem. 

53. 9 August 1847. Însărcinare pentru Logofătul Costantin 
Mavrocordat de a presida biuroul pentru alegerea unuï de- 
putat al Iaşilor: <pretuind meritele care, atăt după vărstă, 
căt și după osebitele calități, recomenduescu pe D-ta ca pe 
unul din întăii boeri a țărei». — Jdem. 

54. IO August 1847. Alegere ca «mădular al gheneralnicei 
obiânuite Adunări» a lui Costachi Mavrocordat Logofăt. — 
Idem. 

55. 14 Mart 1856. Întărire a Căpitanului Aleco Mavrocordat 
ca «șef poliții Capitaliei» (v. n° 38). — Jdem. 

56. rü Maiü 1856. Numire ca maior a șefului poliției din 
Iași, Mavrocordat. — Jdem. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 89 


IX. Documente păstrate în Biblioteca Urechia din 
Galați. 


1. Hotin, 2 Septembre 7097 (1588). Ghiorghie şi Frăncescul, 
pîrcălabi de Hotin, arată pentru q vinzare a lui <+Drutu Nemiș 
ot Șendren[i]>, în Pliușcovți, lui «popa Romșa din cetate din 
Hotin». Marturi: vătah Maxin, Danâul vatah, Orlinschii vătah, 
Iurii vatah, Dragșan vatah 2. — Slavon. 

2. Iași, 22 Mart 7114 (1606). Ieremia Movilă, pentru o vin- 
zare. Nume: «Dumitru Beleai», «Isaico Pietrar , «Căzacul», 
«Zahariia hănsară», «Angheniia». Pomenit un zapis al şoltu- 
zului și a 12 părgari din tirgul Bae. Marturi: fiii toți și bo- 
ierii. Pecete de ceară: roșă, cu snur ros (pembea)-albastru. 
Pergament. 

3. Septembre 7125 (1616). Enachi Mare-Ban de Craiova, Ven- 
til[á] V. Log, Cristea biv V. Vornic, Leca biv V. Log. daü 
cartea lor «jupăneasei Grajdaneï, jupáneasa a Lecăi Spat.», 
dindui viile «de la Cătun, ce săntu în dealul Piteștilor, cu 
ocna și cu Rumănii şi cu tot venitul..., pentru că aceaste 
vii... iale aŭ fost de moșie ale Lecăi Spat., cumpărate de 
în zilele lu Șerban Voevod, căndu aü fost Domnu întăiii te- 
răil. lar, căndu aŭ fost acum, în zilele Domnu nostru Radul 
Voevod, fecorul Mihnev Voevod, iar Domnia Lui aŭ pierdut pre 
Leca Spat. și aü miluit pre jupan Bratul Vel Com. cu aceaste 
vii de la Cătun Z. si le-ai ţinut păn aü fost Radul Voe- 
vod aica în țeară, iar, deaca se-aü mutat Radul Voevod de 
aita de în tear[á] și de în Scaun, de-ai eşit Domnu țerăi 
Moldovei, iar jupăneasa Grajdana ia aü avut pără cu Bratul 
Comisul... Noi am căutat și am judecat pre drept și prea 
leage», întărind viile şi restul averii Grăjdanei. Marturi: «Ba- 
dea Post. de Greë și Mihil Post. de Văleani şi Preda Cliut. 
și Stamat[e] Com(i]s şi Mateiu Peh. și Nica Com. și Drăghit 
Log. și Muşat Post.», Scrie Leplăjdat. Pecetea lui Enachi, re- 

1 Actul e tipărit, într'o traducere rea, în Urari, NIV, pp. 159-60. Pen- 


tru împrejurările din Ilotin, v. vol. V, p. ŠI, n° 16. 
2 Adecă nu în lunile de Domnie reînnoită. în 1611. 


www.dacoromanica.ro 


90 DOCUMENTE DIVERSE, IX 


presintîind un boier cu toiagul în mină (pe ceară verde). 
Dedesupt: 'Iwávvne pmvoi (9) 1. 

4. Tîrgovişte, 8 Decembre 7128 (1619). Gavriil Movilă, pen- 
tru o ocină cumpărată Kh AHI pAASAA ROERCA, miepăân, Nume: 
Văvulea. «În coada văcăriţev, Goicea, Buteanil[e], Furciturile 
boulov, grindurile Puaturoasev, Frătica [nume de persoană].» 
Marturi boierii. Monogramă cu roș. Pecete ruptă. Pergament. 

5. Iași, 18 Decembre 7136 (1627). Dumitrașco Ștefan V. 
Log, Ghianghea V. Vornic, Nicoară Hatman, Lupul V. Vist., 
Savin V. Spăt., Aplos (sic) V. Armas, Pătrașco Bașot|ă] Log., 
Neagoe Post., Dumitru Buhuş Log., Arsenie Vor. de gloată 
daŭ o mărturie. Îscălituri și peceți. 

6. lași, 19 Decembre 7136 (1627). Miron Bărnovschie Mo- 
ghila, pentru vînzare la sat la Scobenţeani (T. Cărligătura) 
către Gheorghie Roșca Vistearnic. Pecete cu ceară roșie. «Du- 
mitrașco Ștefan Vel Logft. uč.» 

7. 21 Decembre 7215 (szc? == de la 1634). Vasile-Vodă, pentru 
«Nicoară snă Berdiloae și cu soru-sa Pălaga», de la cRomănești». 

8. 10 August 7156 (1648). Supt Vasile-Vodă și Gheorghie 
Muntul șoltuz, cu 12 pirgari, Tana, fata diaconițăi Anghelinei», 
vinde un loc de casă lui Gheorghe «Baică». Marturi: Enachie 
Blănar vecin și Ordachie săbierul, si Vasilie Ğalalāŭ? și Curt sta- 
roste de n[eg]uţitori». «Pecete orașului» Tecuci. — Fotografie. 

9. 21 Mart 7157 (1649). Vasile-Vodă, pentru Ionașcu Cujbă 
biv Vel Vornic, acordindu-i întăritură la satul Vladomira, «pe 
Prut, ci esti în Țin[u]t[ul] Esilor, din sus di Cornu lui-Sas»8. 
O avea de la strănepotul lui Tatomir Țirăș, căruiai răscum- 
părase capul de la un Turc, supt Radu-Vodă. — Copie. 


1 Deci Leca Spatarul fu ucis înnainte de 1616, cînd Radu Mihnea trecu 
în Moldova. Uciderea nu s'a făcut la 1612, cind cu încercarea de răscoală în 
folosul lui Mihai Cămărașul (Hurmuzaki, IV', pp. 479-80; cf. vol. IV din a- 
ceastă colecţie, p. CIV), ci mal tărzii, căci încă la 1615 Leca-și ocupa locul 
în Divanul domnesc (vol. V, p. 297, n° 18). Supt Alexandru Iliaș, noul Domn 
din 1616, el nu mai apare însă (ib:d, p. 437, n° 5). Pentru văduva și ave- 
rea lui, v, vol, IV, p. CLXII, nota 4. — Cf. şi doc. 1/XXXIX al Academiei 
(altul, din Măgurele). 

2 V. tabla vol. V-VI, la acest cuvânt. 

3 Pentru Cornul-lui-Sas v. vol. V, pp. 572-3. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 91 


IO. 20 Novembre 7183 (1674). «Radul Creţ|ullescul Vel 
Dvornic>/dă carte «popei Neagului den Bălțești ot sud Saac», 
întărindu-i părți din satul cu acest nume. Pecetea Vornicului- 
Mare. 

II. <U Piatră, l! 7192 [1684], April 20... Adec[ă] aŭ vinit 
înnainte noastră, părcălabilor de Niamţu, anume lui Gligoraş 
Cărlig şi a lui Chiriiac părcălabi, și a lui Manoli Vornicul şi 
a lui Vas[i]lie Vărnav și a lui Patrașco Buzni, şi a șoltuzului 
din tărgu din Piiatră, și altor omeni buni», egumenul Do- 
softeiü de la Pingăraţi, «cu Micoti, și s'aii pirit pentru nește 
pomi ce aü avut Micotă, puşi de un moșia lui, călugăr, prea 
locul mănăstiri Păngăraţilor». Se dă dreptate mănăstirii. Jos, 
trei peceți. 

12. «U Totruș, l! 7104 [1685], Săptemvrie 24.» «Ghiorghie 
Savul din Bărsănești» și cu alții din neamul său vind partea 
lor din Brătila-de-ăos, «din bătrănul Oiţăștilor, a patra parte, 
partea lui Coste Medenca, &-aii fost cumpărătur[ă] moșului 
nostru lui Simion Tiul>, Vînzarea se face <dumisaalle] lui 
Alixandru Crupenschii Postealnicul» 1, cu «lei bătuţi». Se vind şi 
părți «din săpături]». Marturi : «Toderaşco şoltuzul din Totrus, 
cu părgarii ser, și Iordachi Condrea» şi alții, intre cari «Ghior- 
ghiț|ă] Buho&», şi «oameni buni din trăg și de t[a]ri>. Pecetea 
tirgului. 

13. Bărlad, 15 Octombre 7194 (1685). Vinzare de moșie 
«dumisali Postelnicului Ilieş din Tifeşti?». Marturi: «pre- 
utul Ignat cel domnescu din tărgu din Bărlad și preutul 
Grăjdean de acolo si preutul Gligori ot Crănojani și dumnea- 
lui Vasíill[a]chi săn pop cel domnescu din Bărlad și dumnea- 
lui Iftimie Gavriţa și dumnealui Dumitrașco Gavriţa si Gavril 
Antonachi și Gavril Siva și Neculai Toma și Pascal Căpitanul 
de Rusi și Encu șoltuzul de Bărlad». Pecetea orașului. Jos: 
«Az Vasili Vornic iscal». — Fotografie. 

14. <U Bărlăști», 17 April 7197 (1689). «Eŭ Costachi fiiul 


1 Pentru acest Crupenschi, v, și ZsZ lit. rom. în sec, al XVIII-lea, pp 475-0. 
2 E Ilie Tifescul, care a jucat un rol în Domnia lui Constantin Cantemir, 
V, pentru el, tabla Zs7. Z. rom. în sec. al XVIII-lea, 


www.dacoromanica.ro 


92 DOCUMENTE DIVERSE, IX 


răpăosatului părintelui miei Gavril Costachi č-aŭ fost Vornic- 
Mare de Tara de-gos»!, arată că tatăl său, evădzind multe casă 
de boiari mari și mai de răndu, rămăindu neaședzate de 
părinţi, si în urmă trăgăndu-să la Divanurile Domnilor și pre 
la boiari», li alege singur părțile fiilor, din «multi-puțină ago- 
nesita dumisali ce aü agonisitu ... Deci, îndzăstrindu si pre 
dumnțea]lui mai mare fratele nostru Vasilie Costachi Vel 
Vornic cu toată partia căt s'ati îndurat.. ., alesu-i-ati si loc de 
cas[ă] la Floriani, Jăngi Epuriani, mai la cămpu, unde i-ai 
fost casăle dumisali întăiii. Apoi, tămplăndu-să a să scorni 
aciaste răscoali multe în t[a]ra noastră, în dzileli Mării Sali 
Ducăi- Vod[ă), cănd aù fost la Beč [1683], sculatu-s'aii Savin Zmă- 
cicăne și cu Moţoc din Țara Leșască, de aü venit în țară, şi 'ndem- 
năndu pe mulți carii li sau potrivit lor, si pre mulți și cu 
sila, i-aii făcut de s'aü rădicat să margă să bati Bunăacul. 
Care, ce bătae și izbăndi aŭ facut, să va pomeni păn va ră- 
măaia un om pre acest pămănt. Deci, scăpăndu ei dintr'acia 
oste a lor. aŭ lovit pe la Floriani, şi aŭ aprinsu casăli dumi- 
sale fratelui nostru, lui Vasilie Vornicul. Deci, încă fiindu viii 
răpăosatul părintele nostru, și-vădzăndu că aġunsăsļe] la greali 
vremi de traiii, socotit-ai dumnialui că departe un frate de 
altu nu vom putia mai trăi, nici dumnialui fratele nostru va 
putia mai trii acol[o] unde i-ai fostu casăle întăiă, findu mai 
la cămpu, ce iaŭ dzis săngur dumnialui răpăosatul părintele 
nostru să margă să-ș facă casă la Bărbătești, carii săntu lăngă 
Epuriani din &os, căt si l-ar agunge prilejul de bune să-și 
faci. Care aŭ dzis tot fraţii ; iar, de loc, atunce n'aii răspunsu.» 
Costachi primește ca fratele să se așeze pre acest loc, care 
e al lui. Între hotare: «păr în podul č-aŭ făcut Vornicul..., 
pin capetele pămănturilor ce vin din šos și alăturea cu ciali 
ce mărgu la dial..., diasupra Florintii... Drumul ce întră 
pin marginia poenii, di asupra prisăcii ceii bătrăne,» Se face 
«dintru toți frații, anum(e] Costantin Vel Păharnic și Pavăl 
Buj[o]ranul č-aŭ fost Sulgiariù şi Lupul Costachi și Solomon». 
Iscălesc: «Costachi Gavril, Costantin V! Păharnic, Pavăl Buj. 


1 V., pentru familia Costăcheștilor, vol, VI, cap. I şi notele referitoare. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 93 


bi[v] Sulgiar, Lupul Costache biv Sulger». Scrie «Ștefan s" 
pop Gligori Pădure ot Sučav[a]». 

15. 2 Septembre 7221 (1712).(Raport către Domn, pentru 
o piră dintre egumenul de la Sf. loan Zlataust, cel de la 
Aron-Vodă și «nişte slujitori t-aii grădini și odăi acol[o]:. 
Merg «cu Loiz neguţitoriul, ce l-aii trimis staroste de negu- 
țitori în locul lui, și șoltuzul cu părgarii . Trec pe vechia 
«stălpitură>. Pomenite : «făntîna lui Curche... Readiul Al. 
diai.. .. Hălăşteaul Aldeai. .. Valiaa 7 oameni... Un egumăn 
bătrăn, anum[e] Nectarie. č-aŭ fost la Sfetii Ioan și iaste dus 
la Rumiali.» Scrie Axintie Uricariul. Iscălesc «Dumitrașco 
şoltuz de Eși» și «Aoyntòs zrapby. Pecete. — Fotografie. 

16. Io Mart 7223 (1715). Danie de loc «la sarărie cia 
viache pe ulița Hagioai, ce merge la tărgul Făinii, lăngă Mihai 
Pitoraga și lăngă Tănasle) Picoraga», loc luat «de la Sul- 
tana mare boerias|ă] ... Avănd. .. un alişveriş cu nești stupi.» 
Marturi: starostele de negustori și alții. Aproape toate iscă- 
liturile sînt grecești. Scris «cu rugăminte de îmbe părțăli». 

17. Iași, 26 Octombre 7230 (1721). Mihai Racoviţ|ă], pentru 
procesul ce fusese între Ilie Catargiul Vel Logofăt și «— Ie- 
zovitul leșăscu», pentru un loc cu pivniță în «Ulița Mare, 
lăngă Mitropoliia Veachia», Se judecă pentru încălcare. Pecete 
mare cu chinovar. Iscălește «Sturdzea Vel Vornic, vă Di- 
van», 

18. 12 Januar 7232 (1724). loan Tăutul dă moșie la Cîm- 
pulungul Rusesc, ginerelui săi Simion Giurgeavan !: «vecini 
şi cu dvoriște în păliște, și cu lazuri cu jerebii în cămpu». — 
Copie de Dumitrașco Stroici ?. 

19. 7246 (1737-8). Scrisoare domnească către Vasile Roset 
biv Vel Șătrar, staroste de Cernăuţi. — Traducere greacă. 

20. 6 Octombre 7254 (1745). «Monah Cozma Buhuș, egumen 
ot Bogdana», dă partea de moșie și Țigani, ce are dela tatăl 
săă «Neculai Buhuș Vel Armaş», și de la mamă, «Safta, fata 
Postelnicului Costantin Cobanul 5, nepotului miii lui Neculai, 


1 Pentru care, v, tabla Doc. Callimachi, 


? În privinţa căruia, v. tabla citată şi aceia a vol. V-VI, 
3 De supt Constantin-Vodă Cantemir, 


www.dacoromanica.ro 


94 DOCUMENTE DIVERSE, 1X 


fiul frăține-meu, lui Toderasco Buhuș Postelnic, pre carile 
l-am luat fetor de suflet». În schimb, nepotul îi va căta de 
suflet. «Și cheltueli ci-aui cheltuit dumnealui Vornicul Ior- 
dachi Cantacozină! la nunta surorii noastre Alexandrii, o sut[ă] 
cincizăci lei, capetel|e), i-am plătită eŭ cu dobănda loră la Ahmet, 
nepotul Sărdariului ot Roman, iar trii sutea cincizăci ley, ca- 
petel[e], de la Hagi-Mahmet ot Roman. si grijile părintești si 
cheltuelilje] nunţii suro[r]i noastre, li-aü plătit fra:e-mei.» Scrie 
«Stefan Stanovi&» ?, 

21. 16 Mart 7269 (1761). Act domnesc pentru o vinzare 
de loc de casă în Iași, în Muntenimea-de-sus, fost al «Annei, 
Doamna lui a ție A Doamna l-ai fost cumpărat de 
la Sanda Coroaica, nepodta lui Gherman». Pecete cu chinovar. 

22. «Di pi danii Preosfănțătul Anton Mitropolit ot Es, si 
înpreună cu frate-mieii Sălivestru, avănd ei un loc ot tărgu 
Cernăuţul, și dăndu la mănăstire la Horece, fiinduc'aii fost 
titor mănăstirii Horecii, și viindu părintile egumănul ot Horece 
cu scrisori de la Mitropolitul Anton, și cercetăndu acel loc 
cu scrisori, n'aă apucat pi namul Mitropolitului ca să în- 
dreptăm locul acela de pe unde tai, și, știind si noi și alții 
lăcuitor[i], am arătat». Iscălesc «preutu Ștefan, Ursul Şerban, 
Sămion îmblător, nipot Mitropolitul, Ștefan Răspopa, Costaş 
Buzanovschii, Ion Butnar sàn Ștefan, Ștefan săn Ghiorghi, 
nepot Răspopii, Ion Falcă, stegar de barăn[i]». Pecete octo- 
gonală cu: «Turgul Cernuți» 3. 

23. 26 Iulie 1771. «Boeriï Divanului Cnejii Moldovii», către 
Gavril Miclesc[u] ispravnicul de Cîrligătură, pentru jalba asupra 
«unui Grigori Pavet, țăran ot Cărstești». «În trecute zile avănd 
trebuintá Iordachi la Ias, și purcegănd de acolò, aŭ lăsat pe 
oaminii săi plugari cu plugul, să-i are de mălai, iar acel Gri- 
gori şi fitorul lui, în putere lui, și fără știre lui Iordachi, luînd 
plugul, cu boi cu tot, s'añ arat de mălai lor, căt li-ai fost 
voe, păr aŭ trecut vreme plugului, și din pricina lor aŭ rămas 


1 Deleanul? 
2 Asupra vechilor Buhușeşti, v. vol. V, p 574-5. 
3 Cf. vol, V, p. 416, n° 6. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 95 


Iordachi fără mălai.» Se plinge păgubașul și pentru xecinstea 
ce i s'a făcut astfel. Vinovaţii vor primi deci sšminta înnapoi, 
dar secerişul îl va face cellalt. «Și, pentru îndrăzniala č-aŭ făcut 
cu nebăgari de sam[ă], să să certe, spre pilda lor şi altor 
țărani asemene lor, fiindu ca să nu îndrăznească alt[ă] dată 
a lua lucru boiresc în slujba lor. Osăbit de adasta, aŭ mai 
arătat Iordachi precum i-ai văndut Gavril lui Iordachi opt 
dimirlii orzu de sămănţă, dăndui căte 18 parale de dimirlie, 
și, sămănăndu-l, fiind tot răă, nai eşit nimic dintr'atăta orzu, 
ce aü eşit tot mălai, fiind prosăe de an; zicănd Iordachi că 
în prosăi aü mai sămănat tot întracel pămănt ovăs, și sai 
făcut.» Adaus: «Și, de vreme că acei țărani aü luat cu obrăz- 
nicie plugul lui Iordache, de li va lua mălaiul Iordache, să 
nu să certe ei, ci să-i dea zapis cum că de acum nainte nu 
Sar mai ispiti a face obrăznicie ca adasta saii ori-ce alt, iar, 
certăndu-să, atunci ei să-ș săcere mălaiul, și să fie atasta în voia 
lui Iordachi: or mălaiul să-l iai, or să să certe căte 10 toege». 

24. 20 Novembre 1773. Vinzare din partea lui Toader Huiban 
a unui loc al «Agăi lui Rămădan, ci are la Uliţa Mari, lăngă Mi- 
tropoliia Vechi, și l-ai dat dum[neallui acel loc cu bezmăn la ne- 
g|ulţitori..... Era o argedepivniţi vechi.» Va da bezmăn.— Copie. 

25. Un sătean din Bărţești (Bărzești) (Ţinutul Vasluii) se plinge 
pentru că, fiind cu un boier «văr primari, feori din frați», 
acesta nu voiă să-l recunoască. Săteanul aduce «mărturie... 40 
oameni bătrăni dela stare locului», cu carte de blestem și «izvod 
de zăstre»>, la Domn. După mazilia Domnului, Medelnicerul 
Lupul Nacul, acest văr, iea cartea de judecată la el. La noul 
Domn nu i se îngăduie a aduce marturi. Ai lui Nacul sînt 
«de la alt Tin[u]t>, între cari «Enache Ermejiul!, ce este socru 
dum[isale]» (din Ținutul Neamţ). Merge la Domn, și cartea 
de judecată i se află din condică. Ciștigă, «iară logofeţii cu 
prelungire din zi în zi m'ai zăbăvit pănă sau tămplat de 
l-ai luat pe Mărie Sa [Alexandru Ipsilant] Nemţii»?. Cere a 
fi iar judecat. 


1 Hermeziu, 
2 E prins în 1788. V Acte și fragmente, IL, pp. 237-8 


www.dacoromanica.ro 


96 DOCUMENIE DIVERSE, 1X 


26, 22 Decembre 1797. Cercetare la Sohodol, după cererea 
Vatavului Ion Pitariul si lui Toader Checheriţă, răzăşi. — Copie. 

27. 20 Maiŭ 1798. Vinzare de moșie ce fusese a «Mariei 
Roboae, ce aü ținut-o Mihalce Robul, nepotul pisarului Mi- 
hail Oțăl» (Vlădeșiii). — Copie. 

28. Fără dată (după 1832). Învoială a două isnafuri, cabagii și 
pînzarii». «Ori-cine va lua abale, să aibă a popri de la vinzător la 
treizeci de bucăţi căte parale doaozeci, cum și de la abalile de mă- 
raș să poprească la doaozeci de bucăţi iarăși cîte parale 
doaozeci». Cumpărătorii se vor «face trei miini», şi vor da 
si eï «pentru capitalul] cutii» odată pe an. «2. Nimeni din 
braslă, meșter sau calfă, sá nu fie slobodu de a artorosi chi- 
riia prăvălii unul altuia spre pagubă.» Vinovatul va fi chemat 
de ceauș la stărostie și cercetat. 3. «Nimenea din braslă să 
nu aibă voe a deșchide prăvălie unde nu-l va îngădui bresla.» 
4. «Meşterii carii îi vor face tovaroși din calfi în prăvăliia sa», 
vor da 25 de lei la cutia bisericii, iar cel ce deschide el în- 
suşi, va da 50. s. Prăvăliile vor fi închise la Înviere şi la cele 
12 praznice împărătești. «Precum si din pînzari să nu fie vol- 
nici să dea la Jidovi cămăși saii pinză în numitele zile.» Cine 
va neczusti pe un bătrîn meșter, va fi chemat la adunare, îşi 
va lua răsplătivea si va trece, cu «raportul stărostii», la Vor- 
nicia Politiei. 7. Cumpărarea de abale să nu se facă pe as- 
cuns, ci prin bună înțelegere. 8. Străinii ce vor deschide pră- 
vălie, vor cere voie la breaslă și vor contribui la cutie. 9. Cal- 
fele vor primi cite so de parale pe an. 10. Aceștia își vor 
adeveri gapisul la starostie și se vor trece la condică. II. 
Plata pentru adeverirea sapiselor de tovărășie. 12. Sta- 
rostea si epitropii vor decide toate afacerile. Meşter:i li vor 
da simbrie. 13. Să se scrie la condică toate calfele «de 
aici din toată politiia Bucureștilor», precum «și la catastihu 
ceaușului», pentru breaslă și pentru capzzațiza Vistieriei. «De 
să va cuveni vre unuia din meșteri cinci lucrători, și va mai 
avea prin mahalale iarăși cinci lucrători, nu are voe de a 
mai priimi și alții în odaia prăvălii... Ori tuzlucati, ori lu- 
crători, tot în rîndul călfilor de odae să se ție.» 14. Să 
nu-și zavistuiască calfele. 15. Să nu se iea calfele pe ascuns. 16. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 97 


Se cere Cîrmuirii a scuti pe staroste de «rînduiala dăjdii». 
Semnat: Hagi Dinu sin Radu Chițu, starostea corporaţii aba- 
giilor si pînzari». 


X. Acte din Casa Obştii de la Birlad. 


I. 20 Februar 1774. «Lupan Rate și eü Lupașcu Rate și eü 
Gorghie Rate și eŭ Vasil[e] Raţe» vind lui Ioniţă Todosii 
un loc de casă, «fața de spre sor[e] apun[e] și lungul înna- 
poit spre sore răsar[e]». Marturi: «Ion Ghizdan», «Gorghii 
Zăneca», «Ştefan Barbul», «Stancu Vraghii», «Crste Gli- 
goraş», «Mli]haii Epuri». Scrie «Crste Bode Vornicul». 

2, 28 lulie 1812, Vinzare din partea lui Toader Potole 
din Berești. Nume: «Căpitanu Costandin Bălăban», «strămoașa 
sa Alecsandra, fata lui Ioniti Bantăș, sor[a] Grozavii» (măritată 
cu Potole). Iscălesc mai mulți «răzeși». 

3. 5 Iunie 1812. Mai mulţi săteni vind partea lor din «Ple- 
șăni pe apa Jăravățului» (T. Tutova), ci o avem di pi strămoș|u] 
nostru Ioniti Bantăș, a patra parte, parte lui Dumitru, carile 
să împarte și parte lui Dumitru pe patru fecori ci trag din 
Dumitru Bantăş». 

4. «Opis de hărtiile ce priimesc din casa Epitropiei moșiei 
tărg|ullui Bărladu ei Toader Gheorghi Sculi, vechil în pre- 
tenzie orăndatorilor; 1837, Noemvrie 18. i 

1818. Publicaţie a 7 boerï și 4 neguțătorï, prin care ves- 
tescu că moșie să vinde în orăndă. 

1818, Fevruarie 20. Contract a 14 tovarăș orăndatori cătră 
Epitropie, că aü luat orănda moșiei pe 20 luni, cu 130.166 
ler... 

1821, Ghenar 28. În scris conpromes, iscălit de boeri 
și neguțători, și de însuș orăndatorii, prin cari împuternicesc 
5 boeri și 5 neglulțători ca să le răfuiască socotelile cu Epi- 
tropie, dup[ă] cari apoi să rămăe mulțămiți.., 

1821, Fevruarie 2. Înscrisul pomeniților boerï și neguțători 
comprimensari că aü găsit de cuviință să plătiască ei orăn- 
datorii suma de 28.147 lei, 35 par. cătră răposatul Postelnic 
Mihai Iamandi . ,, Şiapte sămi a epitropilor, de la anul 1819 


m 
4 


71304. Vol, VII. 


www.dacoromanica.ro 


98 DOCUMENTE DIVERSE, X 


ç 


pănă la 832, arătătoare de banii ce aü străns și precum aü 


dat... 

AA de arendare.] Fiind-că, atăt după luminată carte gospod, 
căt și după alegire a tot norodul ce să află lăcuind în táre[ul] Băr- 
ladului, ni-am socotit persoanile aceste din boieri: Ag[a] Costan- 
din Sturza, Spatr. Gavrilă Iamandi, Pahr. loan Cuza, și din 
neguţitori Hagi Iordache Efthemiu, Iani Gheorghiu, Ștefan 
Stoice și Iorga Gălcă, spre cercetare tuturor socotelilor tăr- 
gului trecute, împlinire rămășițurilor si alcătuire împlinirii 
sumii ce nu agiungi spre istovire plăţii banilor ce să află 
tărgu[l] datorii, — deci, adunăndu-ne tot aceștie la un loc, și 
luînd sama cu amărunul la toate chipurile prin cari pot a 
să împlini cu lesnire suma banilor si a nu să însărcina să- 
racii, nici a să zminti legătura și priveleghie legată prin hrisoa- 
vile gospod ce s'au cheltuit și s'ai scos acestui oraș,—n'am 
putut afla altul mai de cuviință și mai lesničos decit să s|ă] 
văndă moşie în orăndă pe cătă vreme pot să ias[ă] acești 
bani, urmăndu-să de cătră cumpărătoriul ce să va lua după 
ponturile ce în jos să arată. Adecă: 

I. Cumpărătoriul ari să ià de toată binaoa, atăt casă căt 
şi dugheană, căte opt lei, neapărăndu-să nici boeri, nici Ti- 
ganii boerești și mănăstirești, ce să află șăzători, de ačastă 
plată, cari să număsc zăli de boeresc. 

2. Stăpănire cămpului ari să s[ă] urmez[e] afară din emași, 
cari să rămăi cu totul slobod, să ë din toate sămănăturile 
dejmă din zăci una, ori a cui a fi, si din făn, din șapti că- 
piți una, neamestecăndu-să în emas nici de cum, nestrămu- 
tăndu-să nici pe un lăcuitoriii din pămăntul și locul său, pre- 
cum sănt împărțiți de mai înnainte, străngăndu-ș însuș cumpă- 
rătoriul acele dejmuri. 

3. Tot stănjănii ce nu s'aü plătitpănă acum de cătră unii 
din lăcuitori, vor rămănè a orăndatoriului, ca să-i stăpăniască, 
în vadeoa cumpărăturii. 

4. Havaetul giugăritului are să fii a orăndatoriului, străn- 
găndu-l de pe la tot acei ce să cadi, după cuprindire hriso- 
vului gospod. 

5. Băutura vinului ari să fii a orândatoriului de la acest 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 99 


tărg, neslobozăndu-să nici-o persoană, ori boieriască, saŭ ne- 
guţitoriască, a deșchide crășmă fără învoire orăndatoriului, 
afară de casăli boerești, cari mai mult decăt pără la roo ve- 
dri vin să nu fii volnici a avè pentru masa d-lor, iar, pi ce 
să va găsă mai mult, să s[ă] învoiască cu orăndatorliul] sati 
să-l rădice di pi moșie tărgului. lar cari să va afla că va în- 
drăzni sai în crășmă saii la casă că aü văndut macar o ocă 
de vin fără învoire orăndatoriului, să fii supus a i să lua 
toată marfa cotrobont, şi osăbit să plătiască și căte un leú de 
toată vadra la Casa Opștii. ` 

6 Băutura rachiului și a horelcii iar să fii cu tot oprită a vinde 
cineva pără nu să va învoi cu orăndatorliul], iar cari va în- 
drăzni, să fii supus totcuprindirii pontului vinului, al cincile pont. 

Supt aceste ponturi dar să fie vănzare aceştii moșii, 
începăndu-să anul vănzării după vechiurile (sc) obiceiuri, 
precum si a altor moșii, de la Sfăntul Gheorghii, pără cănd 
să dă de știre tuturor ca să s[ä] pue la coli, pentru mär- 
furile supusă acestor ponturi, cari vor ave, și, cari vor fi muş- 
terei, să treacă în dosul ţidulii aceștie căt îi va da măna să 
dă, și, la sfărșit[ul] lunii următoari, străngăndu-s[ă] tot muștereii, 
ari să s|ă] facă hareciü : să aibă în știință însă muștereii că 
banii ce ari, să sui la acel de pe urmă hareč...: asupra cui 
va rămăn€ toată suma banilor, pe sin aü să-i răspundă, spre a 
să plăti şi de cătră noi creditorilor; 1818, Fevr. 6. 

[Iscăliturile : boierii în rîndul întăii, apoi negustorii. — La 
19, se constată că Vasăli Chirul Sluger și «tovărășie sa» aü dat 
78.100 de pra 

5. 6 April 1825. «Epitropii moșiei tărgului Bärlad[u]luï 
şi toţi acei ce aü plătit», către Domn, pentru o jalbă ce aŭ 
dat «o samă de lăcuitorii acestui tărgu pentru catahrisurile 
ci s'ar fi urmănd de cătră noi epitropii în potriva ponturilor 
luminatilor hrisoave ci ari acist tărgu, și o samă din 34 di 
orăndatori ci aü avut în orăndă prin ponturi venitul acestui 
tărgu la anul 1818, spre dispăgubire lor, aü adus luminată 
carte gspd. din 20 Maiii, poruncitoare ca, luindu-ni toati 
izvoadile di banii ci am luoat din fiișticari iraturi, și undi 
j-am dat, şi să stei toată lucrare Casăi epitropicești și a îm- 


www.dacoromanica.ro 


100 DOCUMENTE DIVERSE, X 


plinirii banilor cum și a omului g[o]sp[o]d ci esti spre împliniri, 
și să mergemu la cinstita isprăvă. cu izvoadile, ca să ni dămu 
sama.» Merg la Postelnicul Ioan Jora și Spătarul Ioan lamandiiii 
și cer a li se arăta cartea domnească și numele jăluitorilor, 
— ceia ce nu se face. Caută în zădar și la Banul lancul 
Miclescu. Cer a se face cercetare, «căci esti împotriva cinstii 
noastre». «Milostivi Doamne: pizma, zavestiia, intregire (síc = 
intrigile) ci urmiazi la acist tărgu, esti știut tuturor di opștii, di 
cătră unul, doi sai trii din boeri, cari să află și datori, is mai 
alăturiazi lăngă săneș patru-cinci din cii mai proști, încă de la 
cumpărare aceștii moșii, precum și 'la anul 816, la răposa- 
t[ul] Calimah s'aii arătat cu jălobi și iscălituri pisti 400, — cari 
acesti iscălituri aii fost mincinoasă. La cari pominit Domnu, 
spre discoperire adivărului, aü triimăs la fața locului pe ră- 
posaţii boeri Vor[ni]c[ul] Theodor Balș si Postelnicul Mihălachi 
Mavrogheni, carile, cunoscănd lucrările acestor persoani, şi 
că să cadi toati cheltuelile urmati dintr'acesti pricini să s[ă] 
plătiască di cătră acești ci aü urmat întregile; însă Înnăl- 
țăme Sa, prin milostiviri, aü găsit di cuviință ca și aceli 
cheltuele și dobănzi să între tot în analoghiia opștiască, spre 
liniştiri, după cum pre largu arată luminata carte din 816, 
Mart 30. Însă dum” tot nu să lasi, ci tot uneltesc chipuri 
spre împilare și di istov sărăciia acestui ticălos tărgu, ne- 
vrănd a-ș plăti dreptul, cu ci să află datori la opștii. 

Iar, pricina orăndatorilor, facim cunoscut Înnălțimiă Tale că, 
la anul 818, aflăndu-să datoare moșiia cu o sumă de bani la 
duml. Spatar Ștefanu Rusăt i la duml. Postelnic Mihaii Ia- 
mandiii și la alțăi, și fiind tărgu sălit cu zapcii domnești cu 
luminată carte gspd., și cu alegeri di cătră toată opștiia, aŭ 
ales pe răposat[ul] boerii Aga Costandin Sturza, pe duml, 
Postelnicul Gavrilă Iamandiii și duml. Spat[ajr loan Cuza, și 
trii neguţători, și li-aii dat comprominsu iscălit, ca, cu schep- 
sisul ci vor găsă di cuviinți spre plata tuturor datoriilor ci 
să află datoare adastă moșii și vor hotără, să fii toată opștiia 
priimită. La cari dumr. au găsit de cuviință a să vindi în 
orăndă băutura vinului și a rachiului și alte eraturi, în vade 
de 20 luni.> lea Chirul cu 130.166 lei. Domnul întărește pon- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 101 


turile. «La împlinire vadelii di 20 luni, aŭ adus luminate cărți 
go ]sp[o]d, cerăndu-și pretențăi pentru păgubirili ci li s’aŭ întăm- 
plat din pricina molipsirii ci aŭ fost atunce ! și altor pricini ur- 
mate într'acest tărgu, aflăndu-să încă datorii pe la creditorii op- 
ştiei și la căpital[ul] lor de 50.500 lei, avănd înpotriva acestora 
numai datorii, și și aceste nu le agungia. După multe înfă- 
ţosări ci aŭ avut la numițăi boeri, în sfărșit aü dat compro- 
mensu în scris la duml. Postelnicul Gavrilă lamandiii, răposat 
Aga Petrachi Negre i duml. Spatar Ioan Cuza și Cămnr. Ior- 
dachi Giurge, atăt din parte orăndatorilor, cum și din parte 
a toată opștiia, ca, cee ci vor găsă di cuviinţi, să fii primit 
la toată opştiia ; cari compromensu să află la duml. Spa- 
tlajru Ioan Cuza. Dumr. boerii comprominsari aŭ ohotărăt ca 
orăndatorii, din 50.500 lei ci aii pus căpital, să păgubască 
Bumătati, si acii ci vor fi datori pisti gumătati, să plătiască, 
cum și acii ci aü a luoa, să li să plătiască, și, di la acei ci aŭ 
luoat lefi mai mult, să li dei înnapoi, căci aü luoat pisti drept, 
şi să împliniască de la toți rămășălnicii orănzii, si să s[š] dei 
la acei ci esti orănda datoare... Şi, după săvărșire acestora, 
în curăndă vremi sai întămplat și răzvrătire. După vinire 
Înnălțimii Tale la strămoșăsc[ul] Scaun», Iamandi aduse cedi- 
cliù» pentru împlinirea sumei ce i se datorește. «În urmă, 
opștiia acistui tărgu, cu luminată carti g[o]sp[o]d, aŭ fost sălită 
ca să-ș aliagă epitropi pi cini vor voi, spre disfacire și căutare 
a tuturor pricinilor opștiei, şi s'aii ales dintre boeri pi duml. 
Paharnic Iordachi Oprişanu și Camnr. loan Liga, și dintre 
neguţitori pi loan Gheorghiu si Neculaii Alecsa, hotărăn- 
du-le în scris și lefi, și îndatorindu-să a li teslimarisi, atăt 
hărtiile di rămășițurile de bani din analoghiia cumpărăturii 
moșiei, căt și hărtiili în pricina orănzii... Dar, din pricina 
chesatului și a împotrivirii a unora din casile boereștă, ci unel- 
tesc feliuri di chipuri spre a nu plăti banii cu cari sint drepți 
datori, puțănă ispravă aü făcut. .. După aceia, opștiia alegăn- 
du-ne pe noi epitropi, am urmat întocmai: căt am putut strănge, 


t Ciuma, V., în privinţa eY, Iorga, Documente și cercetări asupra istorie? 
financiare şi economice a principatelor vomine, Bucureşti, 1900, p. 87 şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


102 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


am dat... Numit[ul] Slugr. și frațăi săi, nu numai că pănă 
acum n'aii dat nici-un banu la banii analoghii aceștii moșii, 
ci încă aü măncat din opștii, și acum iarăși uneltesc chipuri, 
arătăndu-si cu jalobi că am fi făc[ult noi catahrisuri cu căl- 
care di ponturi.» Cer «satisfacțăi, căci esti împotriva cinstii 
noastre». — La 6-10 August 1825, sedă cercetarea Vornicului 
Ioniță Päladi. 


XI. Documentele moşiei Rotopànesti (T. Suceava). 


Proprietate a d-lui Gr. Goilav din Botoșani. 


1. 25 Februar 7142 (1634). Moise-Vodă, pentru Costantin 
Cănscă, dîndu-i un vad de moară pe pirăul Molna, la văr- 
sarea în Sasca, în hotarul Băii, și «o bucată de codru căt îi 
va fi dumisali di hrana porcilor». — Suret din sec. al XVIII-lea. 

2. lași, 26 Februar 7144 (1636). Vasilie-Vodă, pentru «Mierla 
cneaghina lui Strătulat Dobrenchii și surorile ei, Nastasia, 
cneaghina Nacului și Măricuţa, cneaghina lui Istratie biv Lo- 
gofăt si fratele ei Savin, — fiii lui Costantin Uricariul și ai 
Tofani fata lui Mălaii vătah»!, cari își împart o parte din Ro- 
tompănești, cu Curți, mori, etc, o parte din satul Hreasca pe 
Somuz, «jireabii» din Oncești și o falce de vie la Cotnari 
8 rop uwmeguk (ela Tombricul de sus»), precum și locuri la 
Nemirceani. Pecete mare, ruptă, de ceară roșie. Pătrașco Ba- 
şot[ă] Vel Logofăt. Borleanul (în colţ, jos, la dreapta). Slavon. 

3. 13 Mart 7155 (1647). Vasilie-Vodă, pentru Ionașcu și 
Dumitrașco Cărstian «și cumnatul lor Vasile Brăescul», cari îm- 
part cu «cumnatul Ionașco Postealnic» : acesta iea Lămășenii. 
Cărstienii aveaă o datorie la Iordachi V. Vistier. Toderasco 
Vel Logofăt. — Suret din 1784. 

4. Iași, 14 Iulie 7158 (1650). Vasilie-Vodă, ela Dima pră- 
călabul de Ținutul Sucevei, și la Vasilie Vornicul de Sutava», 
pentru jalba lui «Nacul părcălabul de Ținutul Suceavei, dzi- 
căndu c'aü avutu o parte de ocină în Nemirceani, a socru- 
săi, și oŭ oprit Dumitrașco Cărstian, și o aü schimbatu cu 


t V. vol, V, și Doc. Callimachı, tablele, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 103 


Șepteliceştii, și iaŭ dat o parte din Rătumpănești, și i-aii dat 
și niște iape». Acum mărturisesc și «Șepteliceștii . .., anumfe] 
Ilie Șeptelicu». Să-i hotărnicească. «Așijdirea să aveţi a so- 
coti de hotarul Rătumpăneștilor &-aii luat Horodnicianii cu un 
uric, din partia din sus, ca s[ă] aveţ a socotitot direptu, și 
s|ă] trageţi cu funea, să fie tot frățeaște... Așijdire cum s'a 
jiluit... că iï dator cu niște ban[i] și cu niște] miare si cu 
nişte postav și cu niște vin și cu niște Gară și cualte unealte 
căteva, ca s|ă| aveţi a-i împlea toate ce vet socoti că iaste 
adevărat dator». Pecete cu chinovar, mare. «Vel Logofăt uă[il).» 

5. [Sfirşitul rupt.] «Noi Toader Cocărlie și Frăncul si Ena- 
chie, Vornicii de la Poarta Mărie Sali Domn nostru Io Iliiaș 
Voevodi», pentru pira lui «lacomii fečorul lui Andrușco ne- 
guțătoriul cu Calodin zlătariul, pentru un loc de casă», în 
Iaşi, «pre Podul Vechiii», luat de Andrușco «dela Băboae» 
şi împărțit cu Calodin supt Vasile-Vodă, «după t-ai fostu 
pradă în t[a]rš de 'Tătarli]» !. Si «s'aii fostu vinit lui Andrușco 
neguțătoriul pivnița, cu ioc cu tot, si în lungu și în lat, iar 
din fereasta pivuiţii s'aü vinit lui Calodin zlătariul, precum 
aü arătat Calodin zlătariul şi zapis scris armenescu..., și aü 
fost pus și stălpu de piiatră de spre uliți, și din din (sc) šos 
aü fost stălpu fereasta pivniţii, iar acum, puind gardu Iaco- 
mi... pre unde aü fostu știindu și înțilegăndu c'aü fostu gar. 
dul cei bătrăn, Calodin zlătariul naŭ fostu vrăndu, ce aŭ ră- 
dicat gălăav[ă] și pără..., pentru căt aü fost înțiles precum 
aii perit zapisile ceale de cumpăratură.» Domnul trimete «pre 
doi Vornit de Poartă, pre noi anume Frăncul și Enachie», 
cari string «oameni buni si bătrăni și neguţători, din sus și 
din gos, anume Ghiorghiea Frăncăi, &-ai fost Vornic de tărg, 
şi Tănasie neguțătoriul și Manta schimbătoriul şi Nacul Vä- 
tavul dumisale Postelnicului-celui-Mare, și Năstasie &-aii fost 
părcălab> [de aici rupt]. 

6. 20 August 7176 (1668). «Vărlan biv Comis:și co soțu- 
meii cu Alecxandra, și cu fratele nostru Toder Cărstiian», se 
tocmesc «cu dumnelui fratele Ștefan Brăescul [ce'ü fost Vătav] 
pentru a patra parte din sat din lonășeni, ce era să de noi 


"1 În 1650. V. vol. IV, p. CCXXXIV. 


www.dacoromanica.ro 


104 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


300 lei bit., carii baniai dat tată-nostru Ionașco Postelnicul, 
însă fără altă cheltuială ce sai cheltuit după moarte tătăne- 
nostru... și am dat a patra parte de sat din Rătupănești, 
em dat pentru parte din lonășeni, și ne'ü mai dat... doi 
sute de lei și cindzăci bani..., cu vecini căți sintu pe acè 
parte. Aşijderile și pentru Pătrăuți, ca să n'aibă dumnelor 
treabă, pentru căce sai vinit în parte nostră.» Marturi: 
« Gavrilaș Brăescul ce'ii fostu Vorniciă, și Ionașco Mătișescul 
de Popeni». Alexandra pune pecetea numai. 

7. <U Stroești», 24 lanuar 7178 (1670). «Mirla, giupăniasa 
răposatului Strătulat Dobrenchii», dă zapis «pentru răndul unii 
ocene a meale de sat den Rotompănești: cinci jerebii; care a 
ača ocină mi-ai rămas de la părintele mei Costantin Uri- 
cariul, căndu aŭ fost în dzelele lui Vaslijlie-Vodă; iar dum- 
nealui Nacul Stolnicul o'ü neguțat de la mene, pentru optu- 
dzăci de galbeni; dece mi-aii dat doidzăci de galbeni, și mi-ai 
rămas cu 60 ug. lar după aceaia s'au prelejit de am cădzut 
la bol[ă] mare, și m'am spăriiat de moarte. Dece iară am 
chemat pe dumnealui Nacul Stolnicul, și l-am întrebat pentru 
ata ocinlă], să mă comănde. Dece dumnealui s'aii apucat să 
mă grăjască ca pre un creștin, după obicina creștenească.» 
Înnaintea «fetorilor miei si a ginerilor mici», a lui Mierăuţi de 
Ilișești, preutului Ion de Bălăceni, preutului Ionașco de Ilișești. 
Scrieun fost Vornic, Grigoraşco Gherman. Iscălituri și peceţi 

8. 5 Maiii 7185 (1677). «Gligorașco Rătupan» vinde «a 
më morță] de sat de Rutupănești» lui «Toderașco sin Nacul 
Stolnic, drepü triidză& de lei bătuți, ban[i] gata». Marturi: 
«Ștefan Brăescul cea aü fostii Comis-Mare și Soldan dechiiul de 
la Sfănta Nătropolie și dumn[ea]lui Toderașco de la Lomășen[i] 
ce aü fostii Comis si Vasilie Giocăș șoltuzul de Bae». Pe lingă 
iscălituri: pecetea Voroneţului, cu un sfint pe tron, și, supt 
cuvintele «pettia Băi», e întipărită cu fum pecetea veche, 
latină a Băii, cu un animal, se pare un cerb cu crucea între 
coarne, într'o treflă, și o inscripție din al XIV-lea veac, din 
care se vede clar: «mold.» și «Moo»l. 


1 Cf. vol. V, p 69, Baia-Cotnari, 1: fragment din aceiași pecete, pusă pe 
ceară, roșie. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 105 


9. 25 Decembre 7188 (1679). «Ștefan fecorul lui Savin ce'i 
fostu Visternic-Mare> vinde partea-i din Rotonpănești, «și cu 
doi vecini anum[e] Ștefan Tăpălagță] și Ncul (sic) fetorul Du- 
mitrășcoi», «vărului Toderașco, fecorului Nacului Stolnecului» 1, 
cu 310 lei. Marturi:; «Ștefan Brăescul ce aü fostu Comis- 
Mare», «Savin ce'i fostu Sulgeri-Mare, Gheorghiț[ă] Albot[ă] 
ce'i fostu Armaș-Mari, Gavril Brăescul, ce aŭ fost Jicnicer, și 
Savin ce'i fostu Căpitan». 

10. [Jos rupt.] Costandin-Vodă [Cantemir], pentru Ion Bote- 
zatul, venit «cu fămeaia sa, cu Mariia fata Chelsii», aducînd 
«o diiât[ă] făcută de soacră-sa Chelsiia, înma Marii, făcută 
denainte dohovnicului săi și a neguţitori și a egumeni si 
a nepoților săi de aice de tărgu de Iași», dînd «casăli ei, cu 
pivniti de piiatră și cu cinci dugheane, ce-s pe Podul Vechii, 
unde ședu arcarii, și doo vii, cari li sintu în vale, în Cozmoae, 
si o vie din Șorogari, aşijderile», și o prisacă, «și cu poiana 
ce slă] cheamă Hanul; care i-ai fostu cumpărătur[ă] de la 
Gligori Pușcar,— cari moșie iaste la sat la Lungani, la Ţinutul 
Cărlegăturii», precum si un «loc de prisacă, cu poiană și cu 
rămnic, cari îaste aice la Vlădiceni, la ocolul tărgului», 
parte din Dăjeni, «a treia parte dintrun frate, den vatra 
satului», etc., «şi venitul ce s'ar aleage pe a treia parte din- 
tr'un frate». Întărire. 

II. 20 lanuar 7209 (1701). Costantin Duca Vodă, pentru 
«Loiz neguţitoriul de aici de Iaş», ce arată un zapis și cu 
iscălitura. «Savii starostii de neguţitori de aici de Iași și a 
tuturor neguţătorilor», pentru vinzare de case, «de pe Podul 
Vechiă, în Arcari, cu pivniț[ă] de piiatră și cu dughene pe 
pivniţlă] ..., păn în fundul |ogrăzii], ce lovește în gardul îi 
Mardagioe, si cu o căștoar|ă] în ogradă». Prețul e de 400 de 
lei. Pecete mare, peste hirtie. «Ion Costin Hatman, neîntăm- 
plăndu s|ă] Vel Logf.» 

12. 7214 (1705-6). Mărturie de la «Athanasie egumen ot 
Slatin[ă], Galerie stariţ, Gligorie proegumen, Ghidion Clisi- 


1 V., pentru el, Doc. Bistriţei, tabla. — Nle 5, 10-11 sint poate în vre-o 
„legătură de persoană cu Rotopăneștii, 


www.dacoromanica.ro 


106 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


arhu», de o parte, și, apoi, «Serafim igumenii ot Homor 
(scris rusește), Selevestru proegumen, popi loană». Se adaug 
peceţile mănăstirilor: T cia neyeTe CTAMS AMHETHph CAATHHA și 
T cia neyaTh eTM8 monacrHp$S ywmops (una represintind Treimea ; 
cealaltă, Adormirea Maicii Domnului). Pe a doua foaie: «Atha- 
nasie star[e]ță ot Vor[o]netu, eriimonah Epollite, carele am năs- 
cut. și am crescut în Rotopănește» și «pečte svntei mnstiri Vo- 
r|o]neţului» (mizgilituri fară inscripţie). Apoi: «| Erei Gligorie 
ot Driguești, Ion Baboe ot Drăguești, Ursul vornicel ot Li- 
teni, Toader ot Liteni, Vaslillie Pistrug ot Horodniceni, 
Andreian ot tam, Ion ot tam, Ursul ot Mihlăjești, Ghiorghii 
star. ot MihlăJeşti». Pe coloana din față: «pettia tărgului Băei», 
pare a fi două capre într'o treflă și: «f Piaciatia tărăgul Baia». 
Apoi: «Nacul cel bătrăn ot Bae, Andrei meserciu ot Bae, 
Vasilie cel bătrăn ot tam, lanăș Besicut[á] ot Bae, Gorcea 
Ion star. ot Bae, Nacul lui Miron ot Bae, Anton Mătei ot 
Bae, Ansentie Qiaga ot Bae [de aceiași mînă toate aceste 
iscălituri], Nicolai Perjul, Pavăl ot Răd[ălșiani, Iftimie ot Ră- 
d[ălșeni, Găda ot Rădlălșiani, Gudanul ot Lăm[ă]șeni, Tofan 
ot Lămlăjșeni, Andronachi și Hilip ot Lămlălşiani». Pe a 
treia faţă: «Lariion ot Rătumpăneștă, čast. Gherghel; Ghior- 
ghit|š] Cretul ot îlişănei,/ Lizor cel bătrăn ot tam, Crstia ot 
tam, Andonie ot Rotumpănești, Ion cel bătrăn ot tam, Nacul 
ot tam, Dumitru ot tam».—Ei fac mărturie pentru Toader Na- 
cul, «precum aŭ ținut moșul și părintele dumisale Nacul 
Stolnicul în partia de susu, împreună cu Ionașcu Rotumpan! și cu 
ginerii lui, cu Leca și cu Bejan, totu frățiaște..., și hălăș- 
teul de la Roșiia..., și moara din &os de morile lui Rotum- 
pan și prisaca de la vie și de la Baniște... Price sati svadă 
între dumialor maŭ fostu. Iar acumu, Măriia Ta, de căndu aŭ 
încăput dumnialui Jicniceriul Rugină, de la Pace încoce?, vedem 
că dumnialui nu vă să ție locul și hotarul cum aŭ ţinut Ro- 
tumpan și cu ginerii săi: el ià și partia dumisale lui Toader 
Nacul şi-l scote din moșiia părinţilor, caria noi toți, Măriia 
Ta, ne mirăm de mare strămbătate ce-i face, că laŭ sărăcit 


1V, tabla Documentelor Bistrifet. Pentru Rotumpan, acolo, 1, pp. 38-40; II, p. 3. 
3 De la Carlowitz (1699). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 107 


și casa iaŭ pustiitu. Măria Ta vei pudeca precumu a fi mila 
Mării Tale. Să fii Măriia Ta sănătos.» 

13. lași, 29 Maiii 7214 (1706). Antioh Costantin-Vodă, lui 
Ion Balș biv Vel Stolnic, pentru pira lui «Toader Nacul și 
cu Gherghial Jicniciariul și cu Pavăl Ruginlă] Vel Jicniciar», 
pentru că acesta răscumpărase partea din Rotompănești «a 
i Cornătoae, č-aŭ fost zălojit la Todiar Nacul. Ce acmu Ru- 
gin[á] nu vă să-ș tila ača a patra parte de sat, ce i-aii luat 
și moșiia lui oder Nacului, iară a patra parte de sat, și-l 
urneștea să ţiia în cea gum|ăltate de sat de gos, cu Gher- 
ghial». Acesta zice că e hotărît de spre Nacul și de spre Ru- 
gină, care moștenise aici pe «moșu-sâii, Cărstăian LogloJfătul». 
Să cerceteze, Pecete mare cu chinovar. « Nicolai Costin V! Vor- 
nic vă Divan, nefiind V’ Logft.». 

14. 15 Iunie 7214 (1706). «Ion Balșe biv Stolnic» face 
raport Domnului pentru cercetarea sa la Rotopănești. Cartea 
domnească i-o adusese «Lupaşco Gherghel Jicniceriul». Se 
mărturisește de bătrîni că aŭ știut pe «Cărstiian Logojfătul, 
moșul socrului lui Gherghel, frat[e] cu Costantin, moș lui 
Toder Nacul, ș'avănd ei, amăudoi frații, moşie într'acest sat», 
Cărstiian singur mai cumpără «de la Bălač și de [la] Ghiorghiţ[ă] 
Forfotial[ă] fratele lui Bălaă, și de la Șeptelioe», de se face 
jumătate de sat, pe care o s/z/pește de spre frate și de spre 
Rătumpan. O ţin fiii lui, apoi nepotul, Ștefan Brăescul, socrul 
lui Gherghel. Marturi: « oder Comisul, popa Ioan din Lăm[ă)- 
șeni și Ionichintie călugărul de Voroneţ č-aŭ fost preut în 
Rotămpănești și Andreian din Horodniceni și Vasţi]lie Pistrug 
ot tam și Ion Pante de acolo] și Ignat ot tam și Ursul vor- 
nicelul de Liteni și Gudanul de Lăm[ălșeni și Andronachi 
ot tam și Echim de acolo și Tofan de acolo și Gheorghiţ(a] 
Lemnarul din Mih[ăjești și Ursul de acolo». 

15. 4 August 7214 (1706). Antioh-Vodă, pentru pira din- 
tre <Anghelușa Cornătoae, fata lui Rotompanii», și Pavăl 
Rugină Vel Jitnicer, pentru Rotompănești. «Antohie Jora 
Hatman, nefiindu Vel Logft., vă Divan... Lănasie diiac am 
scris.» + Copie iscălită de «Darie D|onici] V! Logft.» (contem- 
porană). 


www.dacoromanica.ro 


108 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


16. Iași, 4 August 7214 (1706). Antioh Costantin-Vodă, 
pentru pira lui «Toadiar Nacul» cu «Pavăl Ruginlă] Vel Jic- 
niciar>, pentru a patra parte din Rotompănești. «lar soru-sa 
la unui Gligorași, Angheluș(a), s'aii sculat și aŭ fost pus și ià 
parte ei zălog la Ştefan Brăiascul G-aü fost Comis, pentru 
neşti bani domnești a vecinilor săi, si, fugind vecini ei, aü 
rămas banii nedați.» Nacul îi dă Iso de lei de se plătește 
de văduva Brăiescului. Rugină, începînd procesul, aduce «niște 
ispisoaci vechi, de la Pătru-Vod[ă] și de la Alexandru-Vod[ă]: 
aü tras pări cu Toader Nacul la Costantin Duca-Vod[ă!». Se 
decide pentru Nacul. Pecete peste hirtie. «Antiohie Jora Hat- 
man, nefiind V! Logft., vă Divan, ucil. + Axintie Uricar.» 

17. lași, 4 August 7214 (1706). Antioh Costantin-Vodă, 
pentru pira lui Nacul, Rugină și Gherghel, cu privire la Ro- 
tompănești. Pierde Nacul, cîștigînd Gherghel. Întărire. «Și 
cu adasta s'au dovedit Rugină că aü înblat cu niști ispisoaci 
vechi și răssuflate, și s'aii luat de la m[ăjna lui.» «Necolaï 
Costin V! Vornic, nefiind Vel Logft. + Axintie Uricar.» 
Pecete mare, peste hîrtie. 

18. Iași, o lanuar 7215 (1707). Antioh-Vodă, pentru pira 
lui Toader Nacul cu Pavăl Rugină, la Rotompăneşti. Rugină 
ar fi încălcat «cu niști drias[e| vechi, răsuflaate, și aŭ fost luat 
şi cătăva păne din moară), și altă păni și fân aü aprinsu di 
au arsu». Se decisese «să margă Rugin[ă) Jitniciariul să giure 
în sv[š]nta besiarec[ă] precum acel giudeț č-aŭ avut la Mihai- 
Vod[ă] di-ai rămas pe Toader Nacul și laŭ păgubit de ata 
păni și făn, nu s'au făcut cu vicleșugurili lui saii cu măzdă, 
nici aŭ cunoscut el că sintu aciali drias[e] răsuflate, și ià 
moșiia făr dreptaate.» Să-l ducă la jurămiînt. Pecete mare, 
cu chinovar. «Veliţi boleri vă Divan.» 

19. lași, 30 lanuar 7216 (1708). Mihai Rac[olviţ|ă]- Vodă, 
lui Ion Balșe Stolnicul și Ștefan Stamati Spătariul, pentru 
plingerea lui Toader Nacul cu privire la Rotumpănești. Toa- 
der Dobrinchie și frații săi nu c/e/tuzesc la «pamințăle» Mierlei. 
«Dănd răscoalile în t[a]rá, s'aii dus cine în cătro aú putut, 
iar, dupre ce s'aii făcut pace», Toader cere un zapis. «lar 
Dobrinchi i-aii făcutu răvaș la nepotu-săii Carpu... Și, eșind 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 109 


doi oameni ai lui Dobrinchi den țiajra unguriască, i-ai poprit 
Toader ca să-i dee zapisul, și pe urmă Carpu aü dat zapisul.» 
Să se judece odată cu Dobrinche. Pecete mare, cu chinovar. 

20. Iași, 20 Februar 7217 (1709). Mihai Racoviţ|ă]-Vodă, 
lui Antiohii Joria Vel Logofăt, pentru niște bani ce Rugină 
va da lui Gherghel, rămiindu-i moșia. Adaus autograf al Lo- 
gofătului. Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

21. lași, 23 Februar 7217 (1709). Mihai Racoviţ[ă] către 
Antiohie Jora Vel Logft, și Ion Sturdzea Vel Păharnic, ca să 
hotărnicească la Rotompănești. Pecete mică, octogonală, cu 
chinovar. Iscălitura Domnului. 

22. Iași, 3 Maiii 7217 (1709). Mihai Racoviţă], pentru Pavăl 
Rugină Vel Jicniciar, în pîră cu Toader Nacul pircălabul și 
cu Lupașco Ghiarghil biv Jicniciar, pentru Rotompănești. 
Rugină arată acte «de la Pitru-Vodi, den vletu 7095 (1586-7) 
și altul de la Alicsandru-Vodi, den vlet 7—» (sic). Chemaţi cei- 
lalți doi, cu armas. Se făcuse o nouă cercetare, Se aduce și o 
mărturie «de la șoltuzul cu 12 părgari den tărgul Sucevii, cu pe- 
ciata tărgului, din văletul 7099 [1590-1]»! «pentru vinzarea de 
către Sorița soru lui Rotompan» a două cjirebii» «lui Costin 
de Nemirciani», care le trece lui Cărstiian Logofăt. Pierde 
Rugină. Iscălitura Domnului. Pecete octogonală a Domnului, 
pe ceară verde, cu data de 1707. . 

23. lași, 3 Maiü 7217 (1709). Mihai Racoviţ[ă], tot pentru pira 
lui Rugină contra lui Gherghel și Nacul. Pecete octogonală, 
de inel, pe ceară roșie. Iscălitura Domnului. 

24. lași, 3 Maii 7217 (1709). Raport către Domn al lui 
Antioh Joria Vel Logofăt i Ion Sturdza Vel Păharnic, cari 
aü cercetat la Rotompănești. 

25. Iaşi, rr Maiü 7217 (1709). Mihai-Racoviţ[ă]-Vodă, pentru 
Pavăl Rugină care e în pîră cu Ghiarghel și Nacul. «Nu s'aü 
atinsu de ata moșie întru nemică, nici aü luat den uimul morilor, 
nici aü lucratu cu ţ[ăjranii aceia, nici la altu venitu acei părți 
de moșie nu s'aii amestecatu... Și, fănul ë-aü făcutu, ț[ă]ranii 


1 V. acte ale municipalității sucevene în vol. V, pp. 74-5 (xvID, pp. 
609-10. 


„ www.dacoromanica.ro 


110 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


l-ai făcutu, țlălranii l-aii măncatu.» Pecete octogonală cu chi- 
novar. Iscălitura Domnului. 

26. Iaşi, 31 Maii 7217 (1709). Mihai-Racoviţ[ă]-Vodă, <An- 
ghelușii Cornătoae, fiatii lui Rotompan», pentru «<a patra parte 
de sat de Rotompănești, din partia de sus, cu mori ce sintu 
gata, și cu vaduri de mori, și cu locuri de prisăci..., cum aŭ 
ținut moșii și părinții ei; care atastă a patra parte de sat 
cu multe fialiuri de meșterșuguri aü fostu încăput în măva lui 
Pavăl Rugin[ă] Vel Jicniciiar». Ea-l întoarce acum banii. Adaus : 
«lar, cănd ar eşi vreo dat[ă] la văndzarle|, iarăș nim[e] să nu 
încap[ă] a cumpăra înnainte lui Rugin[ă] Jicniciar, fiindu-i niam» 
(de mina Domnului, care și iscălește: «Io Mihai Racoviţ|ă] 
Voevod»). Pecete octogonală, cu chinovar. 

27. 4 August 7217 (1709). Mihai-Vodă Racoviţă, pentru 
Ioan Sturza Vel Păharnic, dindu-i «o bucată di loc de pă- 
mănt din locul domnescu din hotarul tărgului nostru de la 
Baia», hotărît de Bejan Hudici Vornic glotnii, «împreună cu 
oameni buni, bătrăni, tărgoveţi și răzăși di acolo, anume 
Andrii şoltuz din tărg din Baia și Grigori Diliu, nămestic oft] 
tam și Lupul Uiaga o[t] tam și Pintilii Buda olt] tam și 
Toadir Zamă o|t| tam și loan Gărţe olt] tam și Gligor oft] 
tam si Niculai o[t| tam, şi Ghiorghie egomen ot Slatină, și 
proegumăn Grigore o[t] tam, și Fridațchi egumen ot Rășca». 
«Din obărșiia Sașcii... Dialul lui Dobre... iar la un bour 
vechi, di la Alicsandru Voevod..., păn la Gunții lui Precop... 
Pisti drumul mare pănă în troianu...,tot dăndu-ș coaste cu 
hotarul Slatinii ci să numeşte Stănileştii . . . Dialul troianului... O 
movilă săpată... Alăture cu niște ciritei. .. Munţăi Sașcii... Un 
vad di moară... ci să numește Iaonoșoae.» — Copie de pe la 1800. 

28. Iași, 26 Mart 7218 (1710). «Antiohii Jora Hatmanu i 
părcălabu suavschii>, pentru pira lui Toder Nacul cu Rugină, 
<G-aü fostu Sulcer-Mare, pentru satul Rotompăneștii». 

29. lași, 12 Iulie 7218 (1710). Nicolae Alexandru-Vodă, 
«la dumnaei Logofetiasa lui Ionit[š] Catacozino»!. S'a plins 


1 Văduva lui Ioan Deleanul, vt. Logofăt, frate cu Vasile și Ilie și fiul lui 
Toderașco Iordachi al lui Iordachi I-iii Vistierul, V. Tabla Delenilor în Gez. 
Cantacuzinilor si aici, cap, LI. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 111 


Toader Nacul că Lupașco Gherghel îl scoate din moșie, «și-l 
împinge să ţie în hotarul Horodnicenilor ... Iazul lui Bugoc... 
Să cauţi un ispisoc de la Vasălii-Vod[ă], ce s'aii hotărăt Ho- 
rodnicenii și cu Rotămpâneștii» și să trimeată oamenii eï la /o- 
tării. S'a dat sarcina «la doi boeri de Ținut». Pecete mare, 
cu chinovar. «Ion Buhuș Vel Logofăt učl.» 

30. Iași, 15 lulie 7218 (1710). Necolae Alexandru-Vodă în- 
tărește lui Toader Nacul partea lui din Rotămpănești. Pecete 
mare, cu chinovar. «Ion Buhuș Vel Logofăt. učl.» 

31. lași, 28 Iulie 7218 (1710). Niculae Alicsandru-Vodă, 
lui «Lupașco Ghiarghel tau fostu Jicnicear al doilia», întă- 
rindu-i partea din Rotompănești. «Ada bucati de loc de mo- 
sie iaste dati danie de Rotompan cel bătrăn, moșul lui Toa- 
der Nacul, lui Bucoc &-ai fostu Vornic-Mare». Se distruge 
efectul unei cărți de stăpinire date lui Nacul, «pe gura lui, 
pe neștiinți». Pecete mare, cu chinovar. «Ion Buhuș Vel 
Logft. učl.» 

32. C. 1710. Hotarnică a lui Antiohie Jora Vel Logofăt 
și Ion Sturdza Vel Păharnic la Rotompănești. 

33. Iași, ro Maiü 7220 (1712). Nicolae Alexandru Voevod, 
lui Adam Păharnicul și Ion Şiapteli€ biv Stolnic si lui Toader 
Mălai, pentru plingerea jupănesei lui Gherghel, cu privire la 
un împrumut. Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

34. 31 Maiŭ 7220 (1712). Nicolae Alecsandru-Vodă, lui 
Toader Bașotă biv Medelnicer și Ion Șept[ellici Stolnicul. S'a 
trimes « Ghiorghii Hermeziu Uricariul», pentru certele privitoare 
la Rotumpănești. Pecete mare, cu chinovar. «V? Logft.» 

35. Rotompănești, 15 Iunie 7220 (1712). Toder Bașot[ă], 
Șăptelit biv Stolnic, Ghiorghiț|ă] Hermeziu Uricariul fac 
raport Domnului pentru o hotarnică. Mai hotărnicise Antioh 
Jora si Ion Sturdza Vornicul. «În nămaș, desupra unui pă- 
ducel, înprotiva unii moviliți. .. Dealul Frăsinelul, pentre tei 
.. . Iazul lui Bucum.» 

36. Iași, 27 Iulie 7220 (1712), ẹ$Toparo remAcTga. Nicolae 
Alexandru-Vodă, pentru «Alexandra gupineasa lui Gherghial 
biv Jicniciar», fata lui Ștefan Brăiascul, în pîră cu Toder Nacul 
biv pircălab pentru Rotompănești. «Den sus de pomii lui 


www.dacoromanica.ro 


112 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


Bortiș.» Pecete mică, octogonală, cu chinovar. Iscălitura Dom- 
nului. 

37. laşi, 28 Iulie 7220 (1712). Nicolae Alexandru-Vodă, 
pentru văduva lui Ghiarghial care e în pîră cu «Ion fitorul 
lui Prodan Cornat», pentru Rotompăniaști. Aü fost împăcaţi 
de Ilii Catargiul Vel Vornic. Pecete mare, cu chinovar. < Velit 
boleri uč.» 

38. lași, 1-ii August 7220 (1712). Nicolae Alexandru-Vodă, 
«lui Axentie Uricariul», ca să puie la loc un «stălpu de piiatră> 
la Rotompănești și să stilpească și mai departe. Pecete mică, 
octogonală, cu chinovar. 

39. Rotompănești, 15 August 7220 (1712). Raport către 
Domn al lui Ayintie Uricariul, pentru cercetare la acest sat, 
Scoate trei stilpi din cei patru puși de Todiar Nacul. «Că le 
miargia hotarul suvàit... De la Horodniciani n'a venit nim[e], 
c'aŭ răspunsu că eï nu știi hotarul altor sate, ce știii mai 
bine ţărani acei de loc, carii să hrănescu pre acial loc.» Se 
ieaŭ de aici bătrînii «Ghiorghiț|ă| a Anii și Ştefan Heghiaș», 
«Larion și Ihnatie călugărul de Voroneţ». «La dial spre amia- 
zinoapte . .. Trecia peste drum[ul] ce miargia la Sutav[a] şi 
peste părăul vălcialii, pe de la dial de niști tufia de răchiți, 
și cam pe costișia...păn la un clin de hat... Păn să obăr- 
șiaște acial răndu de pămănturi...Pe un hat pe o dălmi, 
tij, un răndu de pămănturi. Și peste o balti ca un lac, ce 
„aste în dialul Crucii... În zaria dialului... Peste un piscu 
di-asupra finașului ce s[š] răspunde a Cărstii Găţul. .. Peste 
gura Putosului, peste dealul ce-i între Roșii... Preste Ro- 
şioara ... O făntăni č-aŭ fostu a lui Gheorghiț|ă] Nacul... 
Haturile pămănturilor, pe cum le șuvăiaște hotarul, și peste 
dealul Șomuzului... Păn într'apa Șomuzului...» Martur și 
«Ghiorghiţiă] Paiul», «și Moglan», «și alții din țăranii lui 
Gherghial . .. Căci aicia, Mărie Ta, daŭ sam|a] oameni precum 
țăranii unui stăpăn nu întră în parte altui stăpăn să s[ă] 
hrăniască, c'apoi pun pe urmă pricin[ă] și împresoar[ă] hota- 
răl[e). Așijdiare și țăranii lucriadză pe moșiia stăpănului săii, 
si unde le dai loc de arat si de cosit, că să împart între 
dănșii, și, dup[ă] ce mor și părinții lor, ţin ficorii lor și nepoții 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 113 


tot aciali pămănturi și locuri de fănaţi, macar că-i moșiia 
stăpăniască, și nice ei țăranii nu întră unul în locul altuia 
ce-ș lucriadză cin[e] pe al săi, și pentru atăta știii semnial[e] 
a hotarului stăpănu-săii. Deci, pe cum aŭ mărturisit, pe 
acol[o| au înnoit semniali. Iar fičorul lui Todiar Nacul nu s'aü 
lăsat oamenii să vie, nice el n'aii venit, ce aŭ dat răspunsu 
că nare poroncă de la tată-săi și vor mai rădica hotarnic[ă] 
si altă dată.» 

40. Iași, 30 Mai 7231: (1723). Mihai Racovit[š], lui Ștefan 
Gherghel, pentru partea lui din Rotompănești. Celor ce l-aŭ 
încălcat, «să le strice grădinile și curăturii], cine ce or hi 
avănd». Pecete mare, cu chinovar. «Vel Logtf. uč.» 

41. I-iă Septembre 7238 (1729). «Andriaș fičorul lui Gli 
goraș Rătumpan» dă «Postelnicului Șerban Catacozono» ! — 
«fiin|d] dumnelui cătăva vreme între noi la Cămpulungu de 
ni-ai stăpănit, avăndu eŭ multă milă] de spre dumnelui, 
și la une și la alte» — partea de la tată-săii Gligorașco și de 
de la Anghelușe, în Rotumpănești. Ține samă și că «nemicii 
de la ača moşie nu mai eŭ, ni naŭ socotit niamul mei 
întru nimicii». Dania o face, «împreună cu casa mè». Altă 
parte o vinde, «cădzind eŭ la multi grei și lipsă pentru ne- 
voile pământului». Șerban avea «și part[e] lui Dumitrașco Nacu- 
lui». Pune degetul. Marturi: «Toader Calmășul Vor. de Cim- 
pulungi m'am tămplat» 2, «Toader Başot|ă] mam tămplat», 
«Toader Bădeliț[ă] părc[ăllab m'am tămplatu», «Mihai Micu- 
Vor. Mar, (sic)». «Și eŭ Dumitrașco Cal.’ am scris zapisul 
cu dzisa lui Andrieș.» Si egumenul de Dragomirna iscălește 
în grecește, 

42. <U Ias, vălet 7238 [1730], Ghen. 25, ca. aer a. roenca- 
eTKA». («alpatrulea an din întăia Domnie»). Grigorie-Vodă, pentru 
Șerban Cantacuzino, care arată un zapis (25 lanuar 7230 = 1722) 
«de la Nastasiia, giupăniasa răposatului Toderașco Nacul ce aŭ 
fost Stolnic, depreun[ă] cu fiiii-săi Dumitrașco și cu fiică-sa 


1 Fiul lui Ioniţă Deleanul, pentru care v. vol. V, pp. 526-7. 

2 V, Doc. Callimachi, I, p. XXXSI, 

3 Sà fie tot un Calmšs? Parea f fiul cel mai mic al lui Toader. V. Doc. 
Callimachi, IL, Prefaţa, 


71304. Vol. VII. 8 


www.dacoromanica.ro 


114 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


Aniţa», vinzindu-i, «la mare neputinţă și la multă datorie pe la 
Turci», partea lor din Rotumpănești, cu casă, «cu pomeți ce să 
chiamă la Brad, cu dot hăleșteja în sat, pe apa Răbiăi și a Ză- 
podi, unde să înpreun[ă] păreile și merge drumul pe iaz..., 
puţintei stejeri și toati braniște din zăpodie» și veczzz, cu 300 
de lei bătuți. Întărire. Pecete ruptă, mare. «Ilie Catargiu Vel 
Logft. » 

43. 8 Mart 7239 (1731). «Ion Păladi Vel Vornic» vinde 
partea sa din Rotopănești, de la Rugină, lui Şărban Cata- 
cozonò biv Vel Med., cu go de «galbeni urgurești». «Fiindu-m 
mie detor Rugină cu cățiva bani, și, la vreme Moscalilor fu- 
gindu Rugină cu Dumitru Cantimir-Vod[ă] la Moscali, și vi- 
indu cu Domnie țărăï Mărie Sa Neculai-Vod[ă], sau sculatu 
datornicii lui Rugină, avăndu datorie la dănsu și cer[än]du-ş 
moşiile lui pentru datorii, și l-aü datu, neavăndu altă ce lua, li- 
aŭ dat din moșiile lui. Și, fiindu și mie dator, am arătat la 
Mărie Sa datorie ce am avutu la Rugină, și spuind și Mării 
Sale că am cădzut la mari primejde din pricina lor, —că aü 
vinitu cu Înpăratul Moscului, si dintr'acele pricini a lor aŭ 
cădzut țara la multă prad[š] şi robie, si, noi fugindu la munte, 
cu casă], cu copii, ni-aü agunsu Tătarăi, şi, fiindu margine co- 
drului aproape, aü sărit femei și copii din cară și aü dat în 
pădure, și aü scăpat numai cu sufletel[e], iar altă, rădvan[e), 
car[e] cum aü fostu încărcate, asëliaü luat cu totul. Și, fiindu ` 
atastă a patra parte de Rotopănești dăruită de Mărie Sa 
boerului Mării Sali lui Dumitrachi Ramadan Vel Post.!, m'am 
rugat Mării Sali de mi-au dat-o mie pentru datorie me, că 
dumnealui nici aŭ avut triab[ă], nici aü fostu păgubaș la ni- 
mică; si mi-ai dat-o mie, și pentru datorie și pentru prad[ă], 
precum arată și carte Mării Sali ce mi-ai făcut-o. Ce, agun- 
găndu-mă nevoe, am văndut-o dumisali Medelnicerului Șăr- 
ban, avăndu și dumnealui într'acă săliște moșie, și hotărăn- 
du-s[ă] și cu satul dumisali Horodnicenii.. ., cu vecini cu totu 
ce se alege din partea lui Rugină.» iscălesc: I. Paladi V! Vor., 


1 Fiul acestuia, Constantin, iea pe Maria, fata lui Iordachi Cantacuzino 
(Doc. Cantacuzinilor, pp. 261-2, n? XXVII). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 115 


Darie Donici V! Logftu, Costachi Costachi Hat. Iordachi 

Catargiu Vel Spat., Sandul Sturdzea V! Vist., ... biv Ban, 

Iordachi Costachi Vel Stol., Radul Racoviţă biv Vel Jit., Va- 
Catargiu (?), 

44. lași, 5 August 7239 (1731). Grigorie Ghica-Vodă, 
pentru pira lui Șerban Catacuzino biv Vel Medelnicer cu 
«Ghergheleștii», pentru Rotompănești. Să jure ei ce bani aŭ 
de luat, și li se vor da. Iscălitură. Pecete mică octogonală, 
cu chinovar. «Darie Donit Vel Logofăt.» «Tănasie diac am 
Scris.» 

45. lași, o Iulie 7250 (1742). Grigore-Ghica Vodă, pentru 
Șerban Catacuzino biv Vei Medelnicer, ce se pireste cu «Gher- 
gheleștii», pentru a patra parte din Rotompănești, «cu vecini», 
cumpărată de Şerban «de la dumn[eajlui Ion Pălade Vornecul, 
hotărăndu-se cu satul dumisale Horodnicenii, și mai avănd 
într'acea patra parte de sat și moșul dumisale Toderasco 
Catacuzino Visternicul o bucată de lo danie, și mai avănd 
dumn[ea]lui într'acestu satu. .. şi alti a patra parte..., cum- 
părături... de la Nacul...,și s'aü făcut moșinaș cu voe ră- 
zeşilor... Stălpiti cu bolovani...» Păladi luase moșia supt 
Nicolae-Vodă, pentru o datorie de 306 lei a lui Rugină.— 
Se judecă de mai multe ori: la urmă, «pentru ca să-ș rumpă 
toată pricina din gura lor» (Ghergheleștilor), judecata e de 
față cu Mitropolitul Antonie «și toat? boiarimia... Și ficorii 
lui Gherghel aü fostu tot fate, cum de aü tăcut tot mulcum 
pănă acum?» Pecete peste hirtie, mare. «Costantin Costachi 
V! Logofăt.» 

46. 15 lanuar 7252 (1744). Ioan Neculai-Vodă, lui Ghedeon 
egumen de Slatina, pentru a stăpîni, după hotarnica lui Dinul 
Cantacuzino ispravnic de Suceava, în hotarul Băii (danie 
de la Ștefan Tomşa). — Copie de pe la 1820. 

47. C. 1750. Plingere către Domn a lui «Ştefan Ghiarghil 
Postelnic i Gavril Ghiarghil» contra «dumnealui Medelnicerul 
Șerban» pentru Rotumpănești. Se dă în cercetarea Vornicului 
Ion și Banului Costachi. 
` 48. C. 1750. Mărturie a lui Simion Larion din Rotom- 
pănești, pentru hotar. Pomenit: «Ursul cruitoriul, bătrănul 


www.dacoromanica.ro 


116 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


Mihăeștilor»., Mărturisesc și Gligori Poelescu și Gligorie 
Albaş. 

49. 31 Iulie 7265 (1757). Scarlat Ghica-Vodä, lui Dinul Cant: 
biv Vel Ban, ispravnic de Suceava! și Vasăle Bașotă biv Vel 
.Medelnicer și Toader Bădăliț[ă] Vornic, ca să hotărnicească pe 
Neculai Gherghel biv Vel Medelnicer la Rotompănești, împre- 
surați «di spre dichiii de la Mitropolie Sucevii, fiind un Ca- 
listrat dichiü acoló la Mitropolie Sucevii». Pecete mare, cu 
chinovar. «Vei Logofăt.» 

50. 28 April 7266 (1758). Costantin Cantacozino și Vasili 
Balș(i] Vel Medelnicer (iscălește și Gavril Fratiţa) fac raport 
Domnului pentru cercetarea lor la Rotopănești. Întreabă și pe 
Enache Puilincu și Andrii Larion, Ion Tofan, Ilieși sin Han- 
dogăi și Lupaşco sin Handogăi. 

5I. IO Maii 1770. Lupul Gherghel își vinde parte din Rotu- 
pănești «vărului Iordache Gherghel». Marturi : Vasile Hermeziu, 
Ştefan Hermeziu ot Vistierie, alți doi Hermeziu, <A, V! Pos- 
telnic», «Gheorghe Carp Logofăt ot Vistierie2», «Ionița Botoşi». 

52. 22 Februar 1774. «Boerii Divan[u)lui a Cnej. Moldovii» 
către Banul Costandin Bașotă, Paharnicul Ioniță Bașut[ă] și Sat. 
Petre Cheșcu, pentru jalba Medelnicerului Nec(u]laiii Gherghelu, 
proprietar în Rotopănești, contra «Stolnicului Ianache Cant?. > 
Acesta eînniacă» moșia lui Gherghel. Să cerceteze. 

53. 14 Novembre 1776. Raport de hotărnicie cifre Domn 
la Drăgușeni (Ținutul Suceava). Între marturi, Medelnicerul 
Ion Botez, care știe pe «Neculai Sulgier moșul dm. Paharnic 
Jordachii Lazul», «Stolnic Costachi Lazul, părintele Paharnicului 
Iordachi Lazul». La Maxinești e Sulgerul Solomon Botez. 
Alt martur: Chirica Capșa. «Eŭ Ivan Rotar ot Forăști, sint 
om ca de 80 ani, și trăescii în Forășt|i], de cănd aü mersu 
Mihaiii- Vod[ă] cu Tătarăi în Tara Unguriascăt.» Lăzeștii luase 
de la Homuleţ și alții, cari cumpărase de la mănăstirea Hangul, 
cu «70 de oi cu mei». Iscălesc și mai mulţi protopopi. 

1 V. vol. VI, p. 527. 

2 V. vol. VI, p. 105 și urm. Carp era nepotul lui Nicolae Gherghel. 


š Din ramura munteană: fiul lui Dinu. 


4 În 1717. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 117 


54. 10 Februar 1779. Şărban și Iordachi Gherghel se în- 
voiesc a trăi «frățește» la Rotopănești. «Însea, pentru căţ 
oameni de pe moșiea mea din susu, vor avè trebuință să are 
și să cosască pe moșiea dumisale și să pască cu bucatele 
lor, dumnalui să nu aibă a le lua dejmă dup[ă] obiceiii, dar 
nič să nui opriască a-ș face hranalor, nič banisă nule tară, 
măcar căt de puţini, ce să fiea în toat[ă] odihna lor, dup[ă] 
cum aü fost și mai înnainte, și eŭ să aibu a împărţi fălcile 
de boirescu ce le vor face setenii de pe moșiea mea: dum- 
nelui să è în gum[ăltate fănul și eŭ iar în gum|ă tate. Iar la 
oamenii dumisale ce vor fi șăzători pe moșie dumisale, eŭ 
să n'aibu triabă a-i trage la ceva; cum si păinea ce va avë-o 
dumnelui aicea, atăt grăul, ovăsul, cum si păpl|ulșoii, iarăș 
oamenii miei, dinpreună cu oamenii dumnealui ce să vor face 
seteni, să fie cu toat[ă] silința, prin agutoriul miei, a-i străngea 
acè păini toat[ă]. Însă numai să o care cu carăle lor la arii, 
iar, pentru că vor secera-o, dumnealui să le dea din secere, 
după] cum le da și în vreme trecută. Iar păplulşoii săi prä- 
șască ș|i] să-i străngă cu plată, — însea cu hotărăre numai 
o sută prăjini popușoi să-i prășască s[i] să-i străngă cu plat[ă], 
după cum și pe a mei, iar nu mai mult; ce vor fi mai mulț, 
îi va strănge dumnealui cu oamenii dumisale. Și după aceste 
să aibă setenii a-i face și o clacă de coas[ă], să cosască cu 
toții într'o zi, și să rădicea fănul acel de clacă, să-l facă stog, 
Deosâbit m'am așăzat cu dumnealui pentru fănaţile ce sănt 
pe toat[ă] moșiea Rotopăneștii, să aibă dumnealui a cosi cos- 
tisa de spre Roșiea cea Mari păn în hotarul Horodnicenilor, 
căt ţine toat[ă] coasta, etc., os[ă]bit de fănaţile ce ai seteni 
noștri: de aceli fšnat[e] a lor dum. să nu s[ă] atingă. Și eŭ, 
după aşăzarea ce am făcut, să aibu a cosi toat[ă] costișa văl- 
celelor, etc., pe din sus de casa lui Vărlan Puilincu, etc., 
os[ă]bit de fănaţile celi vechi ce vor fi cosindu oamenii miei. 
Iar, de să vor strănge ceva oameni pe moșea dumnealui, din 
gos, și acelora să avem a le da fănaţ, căt pentru vitele lor, 
unde s'ar socoti, cu toat[ă] învoiala.» 

55. I-iti Septembre 1779. Costandin Dimitrie Muruzi-Vodă, 
lui Ioniță Bașotă biv Vel Stolnic și Grigoraș Adam biv Vel 


www.dacoromanica.ro 


118 DOCUMENTE DIVERSE, XI 


Cluc. și Vasile Adam Cluč., pentru jalba lui Ianache Can- 
tacuzind biv Vel Ban, cu privire la Brădățel, Să cerceteze. 
Pecete octogonală, cu chinovar. — Raportul e din 16 Sep- 
tembre 1780 (sic). 

56. 22 Februar 1782. Costantin Dimitriu Muruz-Vodă, pen- 
tru Ianache Cantacoz[i]nd Vel Vistier, pentru « Brădățătul, sat 
întreg ce are dumnalui Vel Vistier la Ținutul Sucevii, unit de 
hotarul moșiei Horodnicenilor, unde iaste și casa, așăzarea 
dumisale». La 1780, fiind Ban, el se plinsese de încălcare. 
Se întreabă atunci egumenul Ghenadie de la Slatina. «Plasa 
aceștii moșii... merge lungul moșiei, și de la începirea din 
sus sămnu de hotar are o matcă de părăă ce să numeștea 
Șomuzălul ... Sasca, moșiia dumisali Stefan Sturza Vornic, 
care iaste dată danie dumisale loan Sturza Vornic, moșul 
dumisale ... Peste cămpu, în pravăţul' petrilor.» Iscălitura 
Domnului. Pecete ovală, cu chinovar (data de 1777). Contra- 
semnat de Vel Logofăt. 

57. 14 Maiü 1783. «Ioniță Bontăș, fiul răposatului Ilie 
Bontăș», arată «unchiului miei Iordache Gherghel ot Vistierie» 
«că, în anii trecuţi, cumpărănd dumnalui o a patra parte de 
sat de Rotopănești...de la unchiul miei Lupul Gherghel, 
ce aŭ fost văr premare cu unchiul miei Iordachi Gherghel», 
cere și el a fiprimit în moșie, dar se induplecă apoi la o în- 
ţelegere. Primește «partea sa», roo de lei. Martur: «Nichifor 
Hermeziu monahul». 

58. 15 Maiii 1784. Hotarnică la Rotopănești a lui Costan- 
din Bașută Ban, Ioniti Bașută Paharnic și Petre Cheșcu Șatrar. 
«Unde ese drumul din cale mare... Vale Paului... Drumul 
ce vine de la Sutav[a].» i 

59. 4 Octombre 1784. Cinci boieri arată că s'aii judecat 
înnaintea lor « Tudorachi Cure ot Vistierie, vechil fiind dumnfi]- 
sale Ianachi Cantacozinò Vel Vistier, cu Ianachi Gherghel,'fratile 
lui Iordachi i a lui Șărban, Ghergheleștii», pentru că acești doi 
aŭ vindut lui Ianachi Cantacozind partea lor din Rotopănești. 
El cere să poată răscumpăra. Vistierul face să se arăte zapisul 
lui Iordachi Gherghel: el avea moșie de cumpărătură de la «un 
văr primari a lui, anume Lupul Gherghel, fetor lui Ştefan 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 119 


Gherghel Postelnic, ce aü fost frate cu tatăl lor, cu Necolai 
Gherghel biv vtori Medelnicer.» Șerban vinde și el, «cu ogradă 
de bărne...,cu bisărică», etc., «și cu oamini șăzători pe 
numita moşie». Vistierul avea cealaltă jumătate din Roto- 
pănești, ca «driaptă clironomie de la părinții dum[i sale». În 
loc, el dă Ghergheleștilor parte din Zberăști (T. Neamţ) și 
4.600 de lei. Se întărește Vistierului, nefiind vînzare, «ci este 
cu adevărat schimbu de bună voe, după dreptate și după 
orănduiala și obiceiul pămăntului». — Se adauge că în 1785 
«un Costandin Stroescu, ce ţine pe Iliana, sor[a] lui Șărban a 
lui Iordachi, Ghergheleștii», reînnoiește cererea, cu același 
resultat: «nu i s'aü dat protimisire». 

60. 8 Octombre 1784. Gavriil Mitropolitul, pentru moșia 
Mihăeștii, lingă Brădățel, a Mitropoliei. lanache Cant. are 
și el moșie la Poculeni, schimb cu mănăstirea Rășca, lingă 
Poculeni fiind Oprișenii, altă moșie a Mitropoliei, și Podeanii, 
tot ai ei. lanache dă Mitropoliei Poculenii pentru Mihăești. 
Marturi toți boierii Divanului. Pecetea cu Sf. Gheorghe a Mi- 
tropoliei ; legendă: «Pecetea Mitropoliei Miolldovei: Gavriil 
Mitropolit: 1760». 

61. 12 Decembre 1784. Alexandru Costandin-Vodă, pentru 
Ianache Cantacozind Vel Vistier, ce a căpătat o nouă moșie 
la Rotopănești. În act erai iscăliți Mitropolitul Gavriil, Du- 
mitrașco Sturz|a] Vel Logofăt, Gheorghie Sturz|a] Vel Lo- 
gofăt, Ștefan Sturz[a] Vel Vornic, Iordachi Ghica Vel 
Vornic, Ioan Cantacozind biv Vel Vornic, Iordachi Canta- 
cozind biv Vel Vornic, Lăscărachi Roset Vel Vornic, Ilie Ca- 
targiu Vel Vornic, Vasile Costachi Vel Spătar, Constantin 
Grecianu biv Vel Spatar. Pecete cu chinovar. Iscălitura dom- 
nească. 

62. 25 Íunie 1785. Alexandru Ioan Mavrocordat-Vodă, pen- 
tru Ionache Cantacuzino biv Vel Vistier, care a arătat actul 
relativ la Rotopănești, iscălit de Mitropolitul Gavriil, de Dimitrie 
Sturza Vel Logofăt, de Ștefan Sturza biv Vel Logofăt, Nico- 
laie Ros[e]t Vel Logofăt, Lupul Costache Vel Vornic, Ioan 
Cant: Vel Vornic, Gheorgache Cant: Vel Vornic, Lascarache 
Ros|e]t Vel Vornic, Costache Ghica Hatman, Matei Cant: 


www.dacoromanica.ro 


120 DOCUMENTE DIVERSE, X] 


Vel Vistier, Costin Catargiu Vel Spatar, Nicolai Balș 
Vel Vornic, Costandin Başotă Vel Ban. E vorba de schim- 
bul cu Mitropolia. Pecete mare cu chinovar. Iscălitura Dom- 
nului, 

63. 29 lanuar 1786. c<Răzășii dea Lămășăni» vind un vad 
de moară lui Ianachi Cantacuzind biv Vel Vistier, «vadul lui 
Cărstiian Logofătul» !, unde făcuse moară un «răzăș și niam 
al nostru», Căpitanul Lupul Bărsănescul. Întărire de la Mitro- 
politul Leon și de la Divan. 

64. 20 Iulie 1786. Alexandru loan Mavrocordat-Vodă, lui 
Ioniț[ă] Canano? biv Vel Paharnic și Ştefan Herm(elzliu] biv 
vt. Vistier, Ianache Cantacuzino biv Vel Vistier a cumpărat 
un vad de moară la Rotopănești. Să «facă publicație», după 
«hotărăre hrisovului ce s'ai făcut de cătră Domnie Më la It 
1785, Dechemvrie 24». 

65. 24 Iulie 1787. Alexandru Ipsilant-Vodă, pentru «dum- 
nealui lanache Cant. Vel Agă?», ce a cumpărat vad de moară 
la Brădățel. Pecete rotundă, cu chinovar. 

66. 20 Octombre 1789. Costandin Bașotă Ban, Ioan Ciudin 
Pahr. și Costandin Comis hotăresc în cearta mănăstirii Sla- 
tina cu răzăşiă de Lămășăni pentru hotarul Rădășănilor, ai mănăs- 
tirii Slatina, Se întreabă și Macarie, egumen de Slatina. «Drumul 
Armanului ... La dial di un drumuşor... Merii Moscului.» — 
Copie cu litere în sistemul Eliade. 

67. 24113 Iunie 1790, «De la k. k. administraţia Roma- 
nului.» «Iliana fiica lui Neculai Gherghel, Supiniasa lui Cos- 
tantin Stroescu», se plînge că Vistierul Cantacozino «cu vicle- 
șug» a luat Rotopăneștiă «din măna părinților ei, dăndu-li 4.600 
lei si o parte mititic[ă] de moșie, cari mai mult nu face decăt 
5 lei.» El arată cum stă lucrul și că a fost învoială «la 
Divanu Iașului,» «Pentru atasta, hotărări Divanului Ad: ne- 
putănd a o strica, să întărește și de la Ad: să rămăi hotă- 


1 Actele Lămișenilor, pðrniad de la acest Cărstian din vremea Movileștilor 
le-a, dăruit Academiei Romîne vărul miei Ermil lorga (moșia fusese a Săcă- 
reştilor, din care era mama lui). 

2 Era fiul surori! lul Ioan-Vodă Callimachi. V. Doc. Callimachi, tabla. 

3 Fiul Vistierului? 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 121 


răre Divanului». Egghelet, administratori. Pecete de ceară 
neagră, ovală, cu «Landes-Administration in der Moldau». 

68. 1816. Costachi Lazu biv V. Ban dă zapis lui Mihail 
Sturza biv V. Vor. pentru schimbul Drăgușănilor, Zăvoeni- 
lor (Negrilești), întregite cu partea de la Ion Lazul, «supusul 
Împîrățăi Rossăei», date, «în vremea hotărătei prothezmii a dis- 
acirei», Săcuenilor, etc., pentru Rotompănești, Mihăești, etc. 

69. 1816. «Iordachi Cantacozind, fiiul răpousatului Ianachi 
Cantacozino biv Vel Vist., încredințăz ...că, statornicindu- 
mă cu petrecire lăcuinţii mele în parte din a stănga al apei 
Prutului, în oblastiea Basarabiei, supt ocirmuire al Ei Împîrä- 
tești Măriri a Rossiei, și vrănd a mă disfaci cu desăvărşire 
din pămîntul Moldavviei, rămas în ocîrmuire Pr&-Înnaltei Otho- 
maniceşti Porți prin arătare în scris cătră Exelențăea Sa 
gheneral-consulatul din Iași al Împirițăei Rossăei», a cerut 
să i se vîndă moșiile: Rotopiînești, Mihăești. Le iea cu 140.000 
de lei Mihail Sturza biv V. Vor. de aprozi. Marturi: Ioan 
Neculce, Iordachi Drăghici Ban și un al treilea. 

70. 12 April 1817. Domnul către Costachi Lazu biv V. 
Spat., pentru mărturisirea lui Teodor Balș V. Vor. în dara- 
verile lui Lazu cu Vor. Mihalachi Sturza. — Pe Lazu-l pizește 
și biv. Căp. Ilii Frunzăti (1815). 


XII. Documente botoşănene, mai ales din colecția 
d-lui Gr. Goilav, fost senator. 


I. «U Botășean[i]», 26 Iulie 7231 (1723).» «Irina Tănăsoe, 
fata Dabijai», cu fiii ei, «făcuţ cu cela bărbat», vinde o piv- 
niță «lui Pavăl fetorul lui Hagi Bărbiiariul», în hotar cu pro- 
topopul Gavril. «Am întrebat pe tată-miei s[i] pe frații mei 
ca să o cumpere.» Marturi: «mulți boiari şi oamean[i) bun[i), 
tărgoveţi s[i] de la țar[ă]». Iscălesc: «Vasli]le Funar», Păn- 
telif croitor, Chira croitor, Sandula Fălorii, David Jid., Leiba 
Jid., S[a]ndulu sin lu Gligori, Usulu sin Prescorniţii, Gligoraș 
sin Pisoschie [acesta e șters], Mihălaș Post. Vor. martur, 


1 Fusese Gerichisschreiber în Bucovina. |V, Doc, Callimachi, IL p. 205, 
no. 147. 


www.dacoromanica.ro 


193 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


Ghiorghi Comlils, Gavril Botezatul, Gavril Cărstian, Toder 
Stihii, Ion Stihi», s. a. 

2. 3 April 7245 (1737). «Tănas[e] Hagi Bărbieriul ot Bo- 
toșen[i] ș[i] depreun[ă] cu soțul mei, cu Lupa», dă «Cărsti 
sin lui Goliiav şi Lucăi sin Mani... dughiana cë din păretile 
casii, și dughiana am văndut-o cu piv[nilță», «dughiană bă- 
călie». lea roo de lei. Marturi: «omeni buni, tărgoveţi mol- 
doveni din Botășen[i] și neguțător[i] armeni» : Pavăl șoltuzul, 
Toader Stihi, Ghiorghiț[ă] Pleşca, Sandul lui Gligor(i], Ursul 
Priscorniţii, Pavăl Hagi, brat lui Tănas(e] Hagi, Toader Corne, 
Dumitru Avonis,/Hagi Lebăd[ă], Gligorle] Macsin, Vărtan 
Marcu, Irimie siñ Sirghi, Diiacon sin popii Cărsti, David Der- 
hanes, Vărtan sin popii, Toader sin lui Lebăd(ă]. Scrie Cos- 
tașco. Pecete cu păunul. 

3. [Botoşani], 20 April 7245 (1737). «Pavăl Hagi» si Sanda 
dai case cu loc de pimniță, etc. pe 100 de lei. Marturi: 
Ion Covaș, Costantin Păun, Ștefan Trincul, Derhanes Ivan, Cos- 
tantin Crăveţ, Ghiorghiţ[ă] Vornicul ot Băiceni. Scrie Costașco. 

4. 20 Februar 7249 (1741). «loan sin Pavăl șoltuz» dă za- 
pis «lui Axintie sin Iacob» pentru o casă din Botlolșan(i). 
«Mi-ai întorsu-mi pre căt mi sai vinit.» Iscălesc: Toader 
Blănar, Costantin Păun, Toader Stih(i], Ion Covaţ, Nicula 
Blănar, Necula Gălușcă, Gavrii Ojog, Moisa Casap, ș. a. Pe- 
cete cu păunul şi: «Pecete trăg Botiș». 

5. 25 Februar 7249 (1741). Zapis către Hăulești! pentru o 
casă luată în tovărășie. Deosebiţi marturi. Între eï: Ghiorghi 
Pleşca, Mihai Rus, Gligoraș Puiul, Mihai Condari, Vasilie 
Calăc Chiligiul. Scrie: Neculai diiac, Întărire de boieri: Vor- 
nicii iscălesc neînțeles. După ei: Izman[ă] biv Vel Căpt,, 
Ion Izmanlă), Ion Văt., Vel Căpt. Pecetea orașului. 

6. <U Botășeni», r-iü Mart 7250 (1742). Tăna[se] Hagi și soția 
lui, Lupa, vind o dugheană, «în ulița Băcăliilor, între dughena 
lui Lazor Jid. şi între a Lucă Armen, băcan, sin Mani», — 
«lui Afendulii neguţitoriului» cu 130 de lei, «bani noi, s[i] 
o vacă bună, cu vițăl. În plăcere și pe tocmala noastră &-am 


1 Hăul: Armeni din Botoșani. 


www.dacoromanica.ro 


Vor dag Acă > 


kmn. aer wa 
Ë: - AA ea 
X7i 


gri jenă JaA A] 


ta tă inte 


f > respire 
KIR Ro e fef 


P FIE 
Jarh w 
pi SNE Sa 
A e iii a Eee i geto eu Tată A 


Trcï peceți nouă, din secolul al XVIII-lea, ale orașului Botoșani. 


PIPAS căi SE 29 Ba e fre 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISIORIE CULTURALĂ 128 


avut, mi-ai dat bani deplin.» Marturi: «boerii si mahalagii 
de pin pregiur s[i] alţii tărgoveț». Martur: <Enţi săn lui Pavăl, 
şoltăzoloi», «Bogdan Arman, sin Chitariului», ¿Stefan Trencul» 
«Marcu sin Savin Arman» şi două iscălituri armenești. 

7. 3 April 7250 (1742). Hotarnica Gărbeștilor de către 
Cernești. «Malul părăului Enoae. .. În dzmbu iar iaste o piiatră, 
din sus de rămnec... Muche dialului ce să pohărnește spre 
pomițăi... Pe din dial de pomiţăi, în vale, într'o făntănă de 
piiatră ... Pe muche păn în budăiii». Marturi: «Grigorie Post., 
Andrei Vărnav, Costandin Verdiș, Mihalache Țirul, Grigoraș 
Tomiţa, Ursache Morocăne, Stefan Stărce, Toader Vornecul 
ot Todireni, Pavăl Stărce.» — Resumat de pe la 1760. — Do- 
cumentele d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Botoșani. 

8. 17 Novembre 7251 (1742). «Grigor[e] Cibotar, gineril(e] 
lui Andrieș», cu soția <s[i] cu copii mei sf] feti», vinde lui 
«Ivan fitor lui Bogdan Triancului» casele sale: «și acel[e] casi 
lem făcut eŭ cu munca mè și cu banii mei, iar locul îm esti 
dat zestri... Me'm întrebat rudil[e] ș(i] mahalagii și pe tăr- 
goveţ, cin|e| a cumpăra acesti cas[ă).» Preţul e de 70 de lei. 
Marturi: Toader Stih[i], Costantin Păun, Toader Blănar, Tă- 
nas[e] Hagi, Ștefan Treancul, Cărste Golev, Chinia[c] cibotar, 
Neculai sàn Pavăl, Ion sin lui Ştefan, nepot lui Grigore] Ci- 
botar, Păntelei starostil[e], Ghiorghiţ[ă] Băitan, Pavăl Hagiu, 
Simion sin Tălpălar, Gligoraș sin Iones a Cobotar, Neculai 
Blănar, Ion sin Tănăsoi, Nechita Viţul, Ursul Priscorniţii, 
Moisi Casap, Stefan diicon. Pecetea orașului. Scrie Costașco. 

9. 9 Decembre 7266 (1757). «Catrina Armeancă din Bo- 
toșăni» vinde lui Simion Botezatul cun loc de case în tărgu 
în Botoșăni, în mahalaoa Armenilor, care loc me-ai fosti 
de la unchiul miei Chiril, careale, de multă vreame ducăn- 
du-să în Țara-Ungurească, acolo aü și murit». Avuse ea ju- 
decată «la dum. Păh. Răducanul Vor. de Botoșăni pentru 
căci me-aü coprinsu locul». După cerere, ea aduce marturi: 
«pe Halaș si pe Toader nepotul lui Lebadă și pe Cărste Co- 
jocariul». Răducan iscălește în grecește. Apoi Toader Stih[i], 
un Evreii și un Armean. 

IO. 2 Decembre 7267 (1758). «Bogdan Burţe din Botosen[r]> 


www.dacoromanica.ro 


124 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


vinde lui «Simion Botezat» <o căștor[ă]». Marturi: «Zaharie 
croitor, Vas|i|le sin Pavăl, Toder Casap, ierei popa Iorda- 
chi, fierei Grigori». Scrie «Costașco dascal». 

IH. 17 Novembre 7269 (1760). «Eŭ Marcaz, înpreună cu 
soțul meü Dolcuţă, dăm noi jalobă la Mărie Sa Pase de la 
Hotin pentru niște dughene a socru-mei Lucăi Merţu Arman, 
din carii dugheni mi le ai dat socru-meii zestre, și, fi[n]d 
dughenile cu price, au trimis Mărie Sa Pașe pe dumnalui 
Chiurcibașe și pe dumn[eallui Arinton Șahăn, bubbașir a 
Mări Sale Pașii, ca să ste la gudecata dum[nea|lor înpreună 
cu dum|neallui Vornicul de Botășieni.» Ei judecă, să dea 
ceva încă «Ivan Golev Armanul, din chirie dughenilor... Ne- 
am înpăcat și ne am ertat unul pe altu». Iscălesc: «T. biv 
Vel Armas, Vor., mart.», doi Armeni. «Ei Costantin Cenuș|ă] 
am scris.» 

12. 18 Maiŭ 7272 (1764). «Gligori săn Ivan Bolfos» şi 
alți doi fii ai lui Ivan vind <upănului Apostul, nepot lui 
Afenduli, zet Albotă>, o dugheană «în fața tărgului, cu loc 
cu tot, în ro boi de negoţ». Iscălituri armenești, afară de: 
«şi eŭ Bogdan nepolt]». Pecetea orașului. Pe a doua foaie: 
«preutul Paiti (sc), Sava Belde (2), Tudor Borbier, Vasăle 
șoltuz, Dum(i]trașco diiacon, Costantin Pulbire, Gorghii Stihii, 
Simion Stihii, Ion Băzgan, Timus Mira, oder sin lui 
Tănasii Scopul. E5bpuog ispopóvayos, $y. Aduync 1, lwys Ba- 
aueiov, Xpistov ris 'lwvov, Lewprtoc Tpametobyrtos, MryaÀ dx: 
“Poytws, pre[o]t Ion ot Sfeti Gheorghi». 

13. I4 Iunie 7272 (1764). «Apostul Beșet|ă], împreună cu 
soțul miei Marie», vind «părintelui Panaite ...o cas(ă] în tărgu 
în Bot|olșeni», cu 40 de «lei bani», «cu grădină dup[ă] cas(ă]». 
«lar, de s'ar tămpla a merge la vr'o judecat[ă), căt[ă] chel- 
tuial[ă] sao plinial[ă] ce s'ar face, să fie toat[ă] de spre noi». 
Iscălește și «Gligor[e] Căpt.» — Documentele d-nei Ecaterina 
Chr. Pilat, Botoșani. 

14. 13 Octombre 7273 (1764). «Lupa fata lui Vasil[e] Mărzii, 
ce m'ai ţinut Sirbul Marco», vinde lui «Necula Căldărariului> 


1 Mănăstirii Doamnei, V, Doe. Calhmachi, 11, Prefaţă. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE VULPURALĂ 125 


«o căstoră a më în Vrăghieni, care acè casă esti în măhălao 
părintelui Panait și pe la alți mahalagii» (síc). Să nuii facă 
nimeni «vru supăr căt de puţin», «Neculei să-i dei bun[ă] 
pace». Preţul e: «noi lei, un ort». Iscălește și «Timuș Mărză, 
frat[e] ei». — Documentele d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Botoșani. 

15. 20 April 7273 (1765). «Nicolai Căldărarii» dă zapis 
«jupînului Costandin Blebe i Sfinţii Sale părintelui pop[a] 
Panaite ot Vrăghien[i]», vînzindu-i o casă, ce o avea «de la 
Lupa Mărzoae», cu Io lei și jumătate. Iscălește și «Anastasija 
soț>, «Gheorghe nemesnic>, «Toader tob[ojtar». — Docu- 
mentele d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Botoșani. 

16. 26 April 7273 (1765). «Necula Căldărar, înpreun[ă] cu 
soțul mieü Nastasăe», vinde «preutului Panait săn preut[u]lui 
Andrei ot Bot[o]şanï> o casă. — Documentele d-nei Ecaterina 
Chr. Pilat, Botoşani. 

17. 7 Februar 1766. «Ei Floria Păslarul din preună cu 
fimeia mia i din preună cu mumă-mia și cu frate-mei Vasăle, 
şi cu voia mahalagiilor», vinde «gupănului Panaite» <o casă 
în 15 lei bani». Iscălesc «Niculae Mustia, Tănasie Crau, Ioniţă 
Păslarul, preutu Panaite». — Documente I. Draganovici, Boto- 
sani. š 
18. 20 Septembre 7275 (1766). «Afenduli cupet Ót Botă- 
şeni», cu soția Irina, vind «dumnealui Vor. Lupul Balșe», la 
care erai datori, «epile căti șepte galbeni ungurești, cu 
mică, cu mare, și i-am dat dumnealui și o pivniță cu du- 
ghiane și cu cărșma, și cu tot locu, ce este în tărgu în Bo- 
tășeni, pi Uliţa Veche, alăture cu casăle lui Drăgan Jid., în 
potriva dughenilor dum[isale] Vor. Balș, care li-ai cumpărat 
di la Digeriatu Arman, și i-am văndut-o dumnealui drept 
500 lei.» Martur: «și dum[nealui] Manolachi biv Vel Stol., is- 
[pravnic], și alți neguțătoriii din Botășeni». Iscălesc un călugăr 
și doi Greci, apoi, romănește, un cumnat al vinzătorului, 

19. 26 Octombre 7277 (1768). «Uncheș Nedelco» și ne- 
potul lui daŭ sinet cgupănului Cărstei» pentru cîte 90 și 20 de 
taleri, «de la Sfete Demitre păn la Sfete Gheorghie, și do- 
bănda lor și de leii trei lețcăi de lună». 

20. 29 Iunie [c. 1770]. «Sarafim ermonah de la Botășani» 


www.dacoromanica.ro 


126 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


se plînge Domnului că cun Cuciuc Eni Bacal» făcuse o casă 
cu bezmăn pe locul lui. El ar da-o acum zestre, murind fără 
rude Eni, dar aŭ venit eniști Greci băcali» și cer «lemnul 
dughenii». Să şi-l iea, dar să-i lase locul slobod. 

21. 1775 (sic). Grigorie Alexandru-Vodă. «De vreme ce 
din ceaialaltă trecută Domnie a noastră, după mărturiia lui 
Theofan ce aü fost la aceaia vreme Vornic la Botoșani, ca- 
rele arătănd că aü măsurat loc din drept locul domnesc slo- 
bod, fără pricină, cincizeci stînjini în lungu și cincizeci stîn- 
jini în lat, l-ai si hotărît; pe care Domnia Mia atuncea l-am 
fost dat acel loc danie și miluire boiariului nostru dumisale, 
Iorga biv Vel Medelnicer, și cerșind Medelnicerul Iorga acum, 
în trecutele dzile, de i s'aii dat cartea Domniei Mele cătră 
dumnealui Nacul biv Vel Portariii, Vornicul de Botoșani, ca 
de iznoavă să cerceteze și să îndrepteze acest loc de va fi 
fost împresurat de cătră cineva», — se află că, din potrivă, 
locul pătrunde «în grădina lui Ion Băzgan, tărgovăţ de Bo- 
toșani», «în îngrăditura lui Acsinti Hăul, Arman» și în alte 
două grădini; mai sint «doao uliţe mari, vechi..., şi, de să 
vor închide... vor fi de stricăciune și de păgubire orășe- 
nilor de acolo». Lui Iorga să-i rămiie deci numai «cît locu 
rămîne slobod din măsurătoare». Iscălitura Domnului. Pecete 
mică, cu chinovar. Jos: «s'aii trecut la condica Divanului: 
Gheorghie Euloghi». El e şi scriitorul frumosului act?. 

22. 20 April 1776. «Vasăl|e] sän Sămion Botezatul ot tărgul 
Botoșanilor» vinde «<Crăstii și David, fetorii Lucăi Goliav», 
un loc. 

23. 18 Iulie 1776. «Ștefan Machidonean» vinde «lui Iacobü 
GR ut Raţ[ă]» un loc «în maha[la]oa Vrăghiianilor», lîngă 
«făfităna lui Merăuţ>, «Banu Vărnav», «Dumbrăvanu». Marturi: 
Neculai Muste, Gligorii Muste, Vasile Leca, Andronicu sin 
Mustii. — Documentele I. Draganovici, Botoșani. 

24. 9 Octombre 1777. Manolachi [Dimachi] Stolnic (Vornic 
de Botoșani) poruncește lui «Tănasie staroste de croitori si 
Vasilică staroste de tocli și Nic[o]laï Muste si Toaderi Pi- 


1 E vestitul dascăl și traducător din slavonește, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 127 


soțche» să facă cercetare la Vrăbieni pentru locul lui Ștefan 
Dohatco. — Ibid. 

25. II Octombre 1777. «Ştefan Lohatco sin Păscăloae, 
mazil de Ținutul Sucevii», vinde «lui Jacobu Lefticariu> un 
loc lîngă «fântăna lui Merăuță» la Botoșani. În hotar « Ghiorghi 
Curărariu».— Întărește (ca Vornic) Iordache Manolache (?) 
Stolnic. — Jdid. 

26. 2 Iulie 1778. Costandin Dimitrie Muruz-Vodă, «dum. 
Ianache biv Vel Paharnic/ATornie de Botoşeni», pentru plin- 
gerea lui «Serafim Borcilă monah». — Pecete de ceară la 
adresă. i 

27. 4 Iunie 1779. «Avram Jid., sin Iosăp dascal din Botă- 
şanï», cu frații «şi soțul mieii Haia», vind Hàulestilor o casă 
«în Tărgul-Noi, în faţa uliti». În hotar cu «Vigder Jid.», 
« Marcul Jid. sin Şămon», «Nusin zet Şimon», «ulița ce mergi 
spre tărgul cailor», «ulita cë mare, ce mergi în os, între 
dughenile dum! Iorgăi cupeț! și pe între casa noastră», Pre- 
tule de r.ooo de lei. Marturi: «mahalagiii». «Și noi, pentru 
mai adevărată credinţa, ni-am iscălit moldovenește și jidovește, 
și am pus și pecete tărgului» Iscălesc: Moisi sin Avram, 
Frimet fată lui Avram, Mătriias fată lui Avram, Hania fata 
lui Avram, Malca fată lui Avram, Enta fata lui Avram, Zal- 
man Jid. sin Iosip dascal, Estera soțu lui Zalman, Lișă 
Pereţ, Grina, Măriiasa, Rifca, Iacob, Moiși, Șulăm, Apoi, mar- 
tori: «Tănas[e] staroste, Vasili, staroste tocli, Pavăl cupet 
Botezat, Gheorghi Păun». 

28. 27 Novembre 1779. Costandin Dimitrie Muruz Voevod, 
pentru «Armenii din tărgu Botoșanii, carii, viind aicea, după 
jaloba ë-aü dat Domniei Mele pentru starea lor, arătăndu-ne 
cărți și de la alt luminat Domni č-aŭ fost mai înnainte de 
noi, pentru mila č-aŭ făcut cu dănșii, adeverind că, la vreame 
desătinii, pe bucatele ce vor avea, să plătiască căte 4 parale 
veachi de stup i de rămătoriii, pără la trei mii de bucate.» 
Întărește și el, «Însă să să feriască de a nu numi niscarva 
bucate a cuiva, din cei ce plătesc căte opt părale de stup, pe 


1 De sigur, tatăl lui Manolachi Iorga din vol. V. 


www.dacoromanica.ro 


128 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


numile lor.» Altfel, vor plăti desetina îndoită. «Deosăbit, mai 
jăluind Domniei Mele cum că să află supăraţ cu cai de 
olac şi cu răndueli de cară și cu alte havaleli, şi chivernisala 
lor fiind cu neguțătoriia, li să pricinuești zăticnire şi mare 
stricăciune, —care și pentru atasta facem Domnie Mea milă si 
îi ertăm, şi, afară de birul lor ce iaste așezat în tablile Visteriei, 
de daŭ pe tferturi, cu cai de olac si cu alte dări ș[i] angării, 
întru nimică să nu fii supăraț, numai la cheltuiala tărgului 
ce s'a face acold, să dë s[i] ei căte treizăci de ban[i] întrun 
an, de casă, iar mai multă supărare să nu aibă.» Iscălitura 
Domnului. Pecete cu chinovar. 

29. F. d. (c. 1780). «Marcu zăt Lucăi Menţu, înpreună 
cu soțul mei Dolcuţa ș|i] ginere lui Andronic frate lui» (sic), 
vinde «Lucăi lui Golev, Arman de Botăşeni...,o dughene, 
între dughena Bupănului Afendulo ș[i] între dughena lui Ivan 
Bolfosul, Arman», cu 85 de lei. «Am văndut parte mt, o 
dughenă și Sumătate de hrubă acestor 3 fraț: Lucă Golev 
ș[i] lui Ivan Golev şi] lui Gligorie Golev». Marturi: Agsv- 
Govhis napiy, Simion Stihie. — V. n° II. 

30. 20 Iulie 1780. Zapis lui <Gheorghii Buiuc nepot lui 
Afenduli cupeţi ot Bot[o]șeni», pentru vînzarea unui «loc de 
cărșmă si de dughian[ă], în tărgu în Bot[o]sent, pe Ulița Vechi, 
alăture cu casele lui Drăgan Jidv.», cu 265 de lei. 

31. 15 Decembre 1780. < Vasilic[ă] sin Simion Botezatul» vinde 
«Bupănului Anton și gupănului Todirașcu sin Hagi Axinte Hăul» 
o casă cu loc și pivniță, «în mahalaoa lui Sfete Gheorghie ... 
Drumul carea vinea de spre Ștefan Stih(i]... Locul lui Ali- 
vantie.» Se plătește suma de 500 de lei. Iscăleşte și un Caramfil 
si alt cumnat al vînzătorului. Pecete a Botoşanilor, cu un păun 
și: meueme,.. — Contestaţii în 1781, în josul cărora iscălește 
Vornicul, « Manolachi Dimache Stolnic». 

32. 3 lanuar 1781. Împărțire între frații Ioniță, D|imitrie] 
Vel Clu&., şi Miron, Vărnăveștii, — la satele Cernești, la livada 
din Scobinţi, la Lălești, la Milinăuţi, la Horopcăuţi, la Criva. 
Pomenit «unchiul nostru Ion Vărnav, fratile tatului nostru... 
Dumisale badelui Dimitrachi ... Să întru și eŭ la cumpără- 
tură ... Grigorie Stărce brat Andrei, tot di pe tatăl săi Ştefan 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 129 


Stărce ... Moara ce iaste cu vadu părintesc...Se avem a 
stăpăni trustei ; precum si la iaz, si în apă, și în vănatul peş- 
telui asămine să stăpănim trustei... Ce s'au luat de la Cru. 
penţcheşti . . . Copiii fratelui nostru, Sandul Vărnav Jicnicer... 
La stăpănire surorii noastre, Tofana Varticasă... A unui 
văr primare a nostru, lordache Arhip, zestre mumii sale, 
Ilinca, mătușa noastră .. . Copii lui Ștefan Gherghel. .., copii 
lui Neculai Gherghel... Marie Ursăchioaia [ieai părți din 
moştenirea lui Arhip]... Maică noastră, Safta... Să fie a 
nepoatii noastre, Mariia, pe care o ţine Mihalache Giurgu- 
vanul, fiica răposatii surorii noastre Catrinii, pe care aü ţinut-o 
Ionite Potlogu, — însă de va avè nepoata noastră copii... 
Unchiul nostru Gavril Gherghel biv Vel Căpt... Unehiul 
nostru Necolai Gherghel Med., din liat 1774... Să avem noi 
fraţii a înpărți tocma.» Batjocură pentru fratele care ar strica 
învoiala. — Documentele d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Botoșani. 

33. I4 August 1781. Judecată a «Botezăștilor». Locul lor 
se vinde lui David Goliav. Pecetea orașului. Martur : Vornicul 
(Stolnicul de mai sus, n° 31) și «Tănasl|e] starosti, croitor», 
«Neculai Gulei». 

34. 14 August 1781. Către «Tănase staroste de croitori, 
Ioniță] făclier, staroste de tocli, s[i] Toaderi Gulie», etc. 
pentru ca să hotărească «locul Burdii ce l-ai văndut Botezăști 
lui David Goliav». Raport către Vornic: <cucon[e] Mano- 
lach[i]» (Stolnicul). Iscălitura fiecăruia e în limba lui. 

35. 19 August 1781. Vornicul de Botoșani (neinteligibil) 
arată că a pus să se măsoare locul lui «David Goliav» de 
către «Tănase staroste de croitori s[i] Ioniță făclieru, staroste 
de tocli, și Toader Gulie ș[i] Neculai Gulie și Toader Triancu 
sli] Grigorie Antonaș s[i] Anton Hău ș(i] Cerbul staroste de 
Jădovi ș|i] Iosif vechil haham». «Pe lăngă Ulița Armenască... 
De spre Toader Soponaru... Păn în gardu lui Ioniţă] Bote- 
zatul.» 

36. Decembre 1781. Costandin Dimitrie Moruz-Vodă, pen- 
tru «Dimitrache Vărnav Vel Cluceri, și cu fraţii săi, Ioan si 
Miron, Vărnăvești», cari aŭ satul Cerneștii. Drepturile lor aŭ 
fost cercetate de Ioan Cantacuzino V. Log. O parte o cum- 


71304. Vol, VII. 9 


www.dacoromanica.ro 


130 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


părase de la «Mariia "Țăroaia». Altă parte li-o dase Canta- 
cuzino, luînd-o de la Grigori Stărce. Marturi: fiii Domnului, 
Alexandru, Dimitrie, Gheorghe, și boierii: loan Cantacuzino 
V. Log., Ştefan Sturza V. Vor., Lupul Costache V. Vor., 
Necolai Rosit V. Vor., Ioniță Cantacuzino V. Agă, Gheor- 
ghi Sturză V. Vor., Scarlatachi Sturză Hat., lorgachi V. Post., 
Ianachi Cantacuzino V. Vist, Neculache Hangeri V. Spat., 
Costandin Baloș V. Ban, Sandulache Sturză V. Com., Thoma 
V. Cămăraș, Șărban Buhuș V. Pah., Iordache Baloș V. Că- 
minar, Costandin Cantacuzino V. Serdar, Ştefan Bașotă V. 
Stolnic. — Copie din 1834. — Documentele d-nei Ecaterina Chr. 
Pilat, Botoșani. 

37. 5 Iulie 1783. Vornicii de Botoșani: ... Ban și [Ienachi] 
Calimah Paharnic, către «Iani Musteţ|ă], Tănasă staroste de 
cruitori, Toad[ejri Guli, Neculaii Gulii, Toad[ejre Triancul, 
Sava Tătar», pentru a hotărnici locul lui «David Goliiav». 

38. 25 Septembre 1783. «lacobu Lefticariul» vinde lui 
Ștefan Vărnav Pitarul o casă/în Botoșani, «și casa cu toat[e) 
heiurile di afară și din luntru: cu dulap și cu masă, cu di- 
vanuri şi cu laviţ[i], cu poliț», cumpărată la 1777, prin zapis 
întărit de Stolnicul Manolache Dimache. Iscăleşte jos, ca 
«răzăş», si Costandin Vărnav biv Vel Ban. — Documentele I. 
Draganovici, Botoșani. 

39. 19 Decembre 1783. «Ion sin Simion Botezatul din Bo- 
t[oșani» vinde <&upănului Anton sin Hagi Acsinte Hăul» «o 
casă a mia...,în mahalao arminească». Martur şi un Calofir. 
Pecete a Botoșanilor, cu un păun, supt care data de «1780» 
și inscripția: «Pecete tărgului Botoșani». Si «Pavăl cupet, frate 
lui Ioniţă, findü ipitropi la Sfănt[ul] Gheorghi». — Întăritura, 
din 31, a Vornicului e iscălită : Ioan Calimah biv Vel Paharnic. 

40. F.d. (dela 1785). Alexandru Ioan Mavrocordat, pentru 
Dimitrii Vărnav biv Vel Clucer, care are moșie satul Cer- 
neștii (T. Hirlăii). «Țăranii» vecini trimet vitele în pășunile lui și 
i-aii tăiat «un rădi». «Pășunatul vitilor fără învoiala stăpănilor 
moșii nu aü volnicii împregiurași a-i faci calcare cu vite saii 
altă năvălire în moșiia altora, cum si rădiurile i dumbrăvile 
de pe moșii dintrun început ai fost apărati, și nime fără 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISLORIE CULTURALĂ 131 


voia stăpănilor moșii nu aü volnicii a tăia macar un copaci, 
ci numai din codri mari iaste slobod a tăia fiișticine lemni 
de ori-ce trebuință, neopriț.» — Copie tărzie. — Documentele 
d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Botoșani. 

41. 30 anuar 1785. Testament al lui Ioniță Vărnav. Lasă 
tot fratelui mai mic, Miron, «atăta cele mișcătoare, căt s[i] 
cele stănătoare» (sic). Si «a patra parte de sat din Cernești, 
care o am și eŭ danii de la unchiul miei Isaiia călugăr[ul)» 2 
și parte din Zăicești. «Și l-am hotărăt ca să-m|i] facă un schit 
în pustiiii la munte, cari să fii pentru pomenire sufletului 
miei, şi să fii datorii a plăti toate datoriile mele, ce vor fi 
la frate-miei Dumitrachi i alții». Marturi: epreutul Simin... 
Gavril Vornicul, eŭ Lupul vătavul, crucere lui Dumitrachi, 
m'am tămplat». — Documentele d-nei Ecaterina Chr. Pilat, Bo- 
toşani. 

42. 16 Iulie 1785. Mărturia «lui Postolachi zăt Sandul Borcilă» 
pentru un loc «în tărgul Cailor». Bezmănarul, Cuciuc Iani 
moare. Îi urmează aici o soră a lui, «care soră...aŭ fost 
călugăriță la o mănăstire la Trepezonda, care să numește 
Theoschepasto și, după moartea călugăriții, ià aŭ afierosit du: 
gheana mănăstirii, iară starița acei mănăstiri, Luchiiani, ne- 
avănd pe altii să facă epitrop aici, s'aü sculat Eftimie călu- 
gărul și sai fâcut el săngur epitrop, și aŭ măncat chiriia acei 
dugheane pe cățva ani pănă la moartea lui». Apoi starița 
face epitrop «pe mine, Costandin Apostolu». Vede lemnul stricat 
și trece dugheana proprietarului locului, luînd de la el so de- 
lei, «și la trei ani să aibă încă a mai da sfintii mănăstiri 
un sărindar». Iscălește grecește, împreună:!cu alți doi Apostolos. 
Apoi: Vasilie Stihie, Panait săn Avram, Lazor săn Panaite, 
Dumitrache săn Andronachi. 

43. I-iă Iulie 1786. Mărturie către Domn pentru locul de 
casă ce are un Evreii «aici în Botoșani, între Ulița Vechi și ulița 
ce merge în spre Sfeti Gheorghi, care loc îl ari rămas de la 
un unchii al săi..., Izrail Jidv. din tărgul Eșului». E cîm- 
presurat de cătră locurili altor răzaș și înpreăuraș». Se află 
în hotar cu Lebădă Armeanul, cu Stolniceasa Ancuta Hris- 
toverghioaia, «care loc aŭ fost gospodu, ș[i] sai dat dumi- 


www.dacoromanica.ro 


182 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


sali miluiri de Mărie Sa Alecsandru Ioanu Mavrocordat Voe- 
vodu, și pără în fața uliții ce merge spre Sfeti Gheorghiia ... 
S'aii pus doai petri chiotori locului... Fundu locului,. În 
sus, în spre căsăpii, s[i] păr în locul Triancului Armanu... 
Hudiţa ce disparte locul dumisali Postelnic Iordachi Caraon- 
filu ș[i] pintre locul lui Izrail ... Colţul porții lui Izdrail... 
Un Grigori Tiutiuliuc... Acești tărgoveţi bătrăni, anume 
Tănase staroste de croitori i Gheorghi Păunu i Costandin 
Colăcelu, Neculai Muste í Toader Gulii, i lancul sin Iani 
Jidv.» Iscălesc : Iordachi [Lazul] Paharnic (?)}, Nxe x: a: Bed. 
(Nicolae H. Aslan Medelnicer ; v. la data de 26 August 1794) 
(Vornicii), orășenii citați și cinci Evrei, mai în jos. 

44. 8 Octombre 1786. «Istrofor Ilii a lui Iordachi» vinde «vă- 
tav[ullui Mih[ajlachi Lefter» «ur pogop/vii la dilallul Corni- 
lor... în 19 lei..., cu voia me și cu a fămei mele, și am în- 
trebat și pe toți răzășii mei și aŭ zis că n'or cumpăra nimi». 
Marturi : «Vasile Goagă, răzeș și ogrădaș, am pus deget[ul]. 
Eŭ Nag răzeș, am pus...eii Vasile Tiron, răzeș, am pus 
deget|ul], și ogrădaș. Acest zapis s'aii făcut la mănăstire, în- 
naintea tuturor răzășilor. ..» — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. 
Pilat, din Botoșani. 

45. «1088, Ghe! r> “(s74). «Vasile sin Savin Vasluenului» 
vinde «dum. Leibi Jidovului, cibotaru>, «dou casi într'u pe- 
reti, cu locul lor». — Documentele I. Draganovici, Botoşani. 

46, 11 Novembre 1792. Vinzare de loc către «Postelnicul 
Ştefan Vărnav», din parte «Catrinei soția lui Gheorghi () 
Dumbrăvanului». — 72zZ. 

47. 7 Mart 1794. Mihail Costandin Sutul-Vodă, pentru 
jaloba dată de «negustorii păminteni din tărgul Botoșanii ...: 
avănd hrisov g|os]pod dela cei mai înnainte de noi luminaţi 
Domni, de așăzare rănduelii lor, în răzvrătire trecutelor vremi 
s'ar fi prăpădit. Numai, spre încredințare, aü scos de aŭ 
arătat cărți date de atuncea, după cuprindere acelui hrisov, 
la măna lor, de pute fi cunoscuţi că sănt negustori de Boto- 
sani, și s'aii păzit orănduiala așăzării lor nesmintit», cerînd 
hrisov pentru «preveleghiile lor», «ca unii cea nu puţăn folos 
aduc cu negustorie lor și Cămării g|o]spod, și lăcuitorilor înles- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 183 


nire la alijverișul lor.» Hotărește deci: «la vreme desătinii, 
pe drepte bucatele lor cea vor avia, să plătiască desătina pănă 
la trii lei bucata, căte patrufpărale vechi de stup și de ră- 
mătoriii», — pentru rest dînd ca și ceilalți locuitori. «Cu cai de 
olac, cu alte răndueli de cară, salahori, chereste, chile la 
rănduiala zah[ejrelii, și cu alte angării cea vor fi pe alți lä- 
cuitori, aceștie întru nimică de aceste să nu să supere, cea 
să fie apărați; fără numai birul lor să aibă a-l plăti după 
așăzare, iar la cheltuealile tărgului cea să vor întămpla acold 
în Botoșani să dea și ei agiutoriii celoralalți tărgoveţi căte 
triizăci bani pe an, de casă. Fitorii lor, fraţii lor, cum și 
calfele lor, umblănd cu marfă pe la iarmaroaci și pe la zăle 
de tărgu pentru alișverișul lor, să nu să supere de cătră dre- 
gători, nič să le ià vrea-un ban cu pricină de bir, fiindcă 
ei plătesc birul lor la Ţănt. Botoșani, adeveriţi fiind prin 
mărturie dregătorilor ot Botoșani că sănt de briasla negus- 
torilor birnici ot tam. Păstorii și argaţii cea vor ave pe la 
bucatele și cășlile lor, cum și la alte negustorii a lor, fiind 
Mazuri, Ruși, oamini striini, să nu fie supăraţi de cătră ni- 
mine pentru bir; asămine și flecăi păminteni neînsuraţi și cu 
părinți, fiindcă plătesc părințăi lor bir la satul unde să află 
şăzători; iar, fiind îasuraţi, și nu să vor afla legaţi cu birul 
la vrea-un sat, pe unii ca acie să-i pue dregătorii la bir după 
stare și putinţa lor. Asămine și flecăi păminteni neînsuraţi 
şi fără părinți, fiind de vrăstă și de n'or fi legaţi cu birul 
la vrea-un sat. Pentru boii ce să rup cărduri de pin cirezi 
și fugu, cum și cai, epi din herghelii, să aibă a da colacul 
la cine i-ar găsi, numai căte doi lei de cărdu; iar, cănd sar 
răzleți din ciriadă căte un boii saŭ doi, cum și din herghelii 
căte un cal, iapă, saii căte doai, atunce vor da colacul căte 
un leă de boii, cum și de cal, iapă. Umblănd aceștie ne- 
gustori prin țară pentru alijverișul lor, avănd niscaiva pricini 
cu cineva, poruncim dumv. ispravnici i giudecători de pe la 
Țăn[ujt[ulri, să aveţi a giudeca cu dreptate prin carte de 
giudecată, sati, nemulțămindu-să cu giudecata de acolo, cu ză 
de soroc și cumărturie dumv., să vie la Divanul g[os]pod. Pentru 
moşiile care le tán cu anul pentru pășunatul bucatelor, și 


www.dacoromanica.ro 


134 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


pentru fănul ce fac pentru hrana vitelor lor, și fac arătare că 
unii din lăcuitori fără tocmală si cu sălnicie întră de ară și 
cosăsc, cum și fän gata li eŭ, poroncim Domnie Mea: întăi 
pentru cei cea li sar cădia protimisăre la cumpărat venitu- 
rilor de moșii cu anul, pănă la Sveti Gheorghie fieștecine 
să aibă a-ș căuta protimisăre după dreptate, iar după sorocul 
arătat nimine să nu fie volnic a ceri protimisire. Al doile, 
pentru cei care n'or fi avănd loc îndestul de arat și de cosăt 
pe moșie care să află șăzătoru, nič veţi afla venitul acei moșii 
văndut la alții pentru nigustorie, de nu să vor pute învoi cu 
stăpănii moșăilor ca să le dea loc cu dejmă pentru arat și 
cosit, atuncea dumv. să le găsăţi loc pe moșiile ce să me- 
gieșăsc înpregiur, cu dejmă și învoială, să-ș facă arături și 
sămănături si fánete pentru vitele lor, însă numai pentru 
trebuința lor, iar nu și de nigustorie, dăndu-li-să loc de o 
parte, iar nu împrăștiiat, cu străcăciune moșii. lar care va 
îndrăzni și va întra cu sălnicie în alte moșii, să are sai să 
cosască fără învoială sait fără știre dumv., sai să năvăliască 
a lua finul cuiva fără tocmală, pe unii ca acie să-i cercetaţi 
si sâi înfrănați, și nič de cum să nui îngăduiți, fiindcă voința 
Domnii Mele iaste să se păzască dreptate de cătră toţi, spre 
folosul obștii. Drept aceaia poroncim Domnie Mea dum. is- 
prave., giudecători, cum și tuturor dregătorilor, căpitani saii 
zapcii i slujători, pentru toate să aveți a urmă întocmai și 
pe deplin după cum mai sus să cuprinde prin hrisovul acesta.» 
Pecete mare cu chinovar. Iscălitura Domnului. — Întărire la 
Mart 1796 și 31 August 1799. 

48. 27 Mart 1794. «Isvod de zăstre G-am dat iubitii ficii 
noastre Catincăi [Virnav]... 1 plug de boi, cu toate tacă- 
murile..., 1 păreche șerji de purtat..., 2 farfurioare de argint 
si cu lingurile lor de argint... 2 cufire..., 1 rănd de strae de 
cacom, I rănd de strae blănit|e) cu săngiap, 2 fuste de maltin, 
I perdea de maltin..., 1 paplomă deatlas..., 4 perenuță mici 
... 2 cămăşi de meles.» — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, 
din Botoșani. 

49. 26 August 1794. Raport către Domn, pentru proce- 
sul dintre Izdrail Jid[o]v|ul] și Triancul Arman. Se face cer- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 135 


cetare la locul disputat, din Botoșani. Li se cer cîndreptările 
ce aŭ». Triancul arată un act de cumpărătură de la «Grigori 
ciubotar, ginerele lui Andrieș» și o judecată, din 12 Novem- 
bre 1765, de la <răpousatul Manolache [Dimachi) Stolc., fiind 
Vor[ni|c într'ace vreme la Bot[ojșani», si piră cu <Calmăn Jidv.» 
pentru casă. Cercetase atunci (în 1765) «protopopu Ivașco și 
alți tărgoveți bătrăni . .. Şi aŭ adus și pe Ioana Tiutiulicas[a]», 
fimeia vănzătoriului locului, de aii mersu denainte bisericii 
și aŭ rădicat cu sufletul ei că, pe unde sai pus sămne, pe 
acolo iaste stăpănire locului ei ce aü văndut lui Isaia Tri- 
ancul, ș|i] cum că nu s[š] împresoară nimic hotarul Jidovu- 
lui de locul Armanului». Evreul arată o mărturie de tirgo- 
veți, fără dată, «care mărturie ar fi dat-o după o carte de 
blăstăm ce liar fi adus Jidv., temăndu-s[ă] de blăstăm.,.. 
Aü mai arătat și o carte de giudecată de la răpousatul 
Pah. Iordache Lazul și dum[neajlui Med. Neculai Aslan, 
din let 1786, Iuli 1, fiind atuncea Vor[ni]ë la Bot[olșani. . 
Ulița Căsăpiei...» Triancul aduce acum mărturie de la tîr- 
goveți, pe cari Evreul îi declară că nu sint de credință. Se 
numesc pentru a vedea aceasta: «protopopu Ioan și Atha- 
nasie proin prot.>: eispun că aŭ mărturisit «fără vre un in- 
teres saü vicleșug... De iznoavă am rănduit cu tidulš 
neguţitori cinstiți, pe Lupaşcu cupet i Ioniţă Samdangi ! i Hagi 
Enciuli Apostu Panaite í Toader Pisoschii Caramfil Casăp i 
Gheorghi nemesnic i Pavăl Botezat... Și să cercetezi și 
pentru doi pietre ce s'ai găsit acum, în anul acesta, hotară 
vechi, cu cărbuni de desupt, să afle ce loc hotărăsc acele 
pietre.» Se vede că ele despărţiaii pe Triancul de <Lebădă 
Armanu». Caută apoi «întăi pentru carte de g&udecată č-aŭ 
dat răpousatul Pah. Iordache Lazu și Med. Neculai Aslan 
lui Izdrail Jidv., cu ce cuvănt îl bagă pe Jidv. cu o bucată 
de loc pe lăngă locul Triancului, să ias[ă] în ulița Căsăpiei, 
și] am aflat că Pah. Lazu, avănd interes să ei o bucată de 
loc din locul lui Lebădă Armanul, făcăndu-l loc domnesc, 


1 Lumînărar. V. Hurmuzaki. X, p. 536. Cf, Șăineanu, Ja. orrentală, LII, 
p. 113. 


www.dacoromanica.ro 


136 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


aü dat lui Izdrail Jidv. loc în locul Triancului, ca s[ă] ias[ä] 
în ulița Căsăpiei, și acè bucată de loc din locul lui Lebădă 
o aŭ luat și o aü dat danie Stoles. Ancuţii Hrisoverghieoai; 
care bucată de loc mai pe urmă o aü luat Lebădă iarăş 
înnapoi cu giudecată... Lebădă Armanu, fiind om sărac, și 
avănd locul casăi sale dezgrădit, îl învoe pe Jidv. de umbla 
pe locul Armanului la poarta sa... Am cercetat și pentru măr- 
turie tărgoveților ce are Jidv., de iaste adevărată, ș[i] nici 
unul din cei iscăliți nu trăește, și, potrivind scrisoare unui Io- 
niță Aftănas|e) ce iaste iscălit într'ace mărturie, că aü scris 
mărturie, cu alte scrisori ce s'au mai găsit scrisă de acel 
Aftănasie, și nici scrisoare, nici iscălitura nu să potrivește, 
nici velet saŭ lună nu are. Dar, măcar adevărată să fie, acei tăr- 
goveţi prin acastă mărturie a lor nu mărturisăsc că ar fi 
avut loc dintr'o uliţă păr într'alta, ci numai pentru o șură 
şi poartă arată. Cum și carte de blăstăm ce să arată intr’ 
atasta mărturie că aŭ fost scos Jidv. asupra celor ce vor ști 
locul săii, s'aü aflat neadevărată, că iscălitura Preosfinţii Sale 
răpousatului Mit. Gavriil nu iaste, ci iaste de mănă streină 
făcută. Care, potrivindu-slă) cu alte iscălituri și mai vechi, ce 
S'ai aflat, a răpousatului Mit., și nu să potrivește (cum să 
va vede).» Două iscălituri. 

50. 15 Decembre 1794. «MAtei Milo Banu», Vornic de Boto- 
șani !, poruncește pentru un proces al familiei Hăul. Era o 
moștenire, mai mult de cai. Datorii aŭ față de mort: Tudori 
Mustiaţi, Baron Neculai Capri, Jidovii ot Juravna, Bogdan Ta- 
cobovit ; «aice în tărgu: la Norset și Necolai Haivaz». «Ce 
Sai adeverit că sai cheltuit cu biserica ce să faci: 3.300 
[galbini].» «Odaia de afară, pentru a tuturor fraţilor vite.» 

51. r-iŭ Februar 1795. Mihail Costandin Suţu-Vodă întărește 
(« Andrunachi Donici Medelnicer procitelem»), o anaforă în 
pricina dintre egumenul de la Sf. Sava și «Dionisie igumen 
monastirii Fâstăcii», de o parte, iar, de alta, «vechilu dum. 
Scarlat Sturza, maiorul Ioniță Măcărescu», pentru că Toderenii 
ar încălca moșiile mănăstirilor și a «Balașii» Virnăvoaia. Se 


1 A scris și versuri, despre care v. Ze lit. rom., tabla. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 137 


pomenește hotarnica făcută la 5 Iulie 7259 (1751), de un «Gavril 
Viîrnav biv Medelnicer, Simion Cheșcu Uricaru, Dumitrașcu 
Stroici Postč.» «Moşiia Băiceni a dum. Vel Logofăt Iordachi 
Ghica,» Apoi un act din «7189 (1680), Dechemvrie 12, de la Mi- 
tropolitul țării și veliții boeri. .., pentru moșiile Berhoești, Zä- 
podie și Săbieni, lingă Priporăni și Rănghilești («care moșie 
Priporănii este alăture, din sus, cu Vlăicenii»)... Si de acolo 
la vale, pe văiugă, drumul în gos, de la capitile pămînturi- 
lor, piste șăsu, prin virtoape, în costișă de-asupra vizunii, s'aü 
pus stălpu, alăture cu locu Husienilor.» S'a cercetat și «de 
dumnealui Vel Vornic Iancu Raz|u]... Moşiia. Vlăiceni fiind 
înpreună cu alte gospod moșii: Priporănii, Țăpoloșănii, Dăr- 
măneștii, cuprinsă tot întrun hotar. Hotară a Răusănilor 
si a Husăenilor.., De cătră noi asë să socotești ca prin pravățul 
aceștii petri să să facă colțu între aceste doă moșii... La 
capătul de spre răsărit care în curmezișul Husienilor să dei 
pravăţi de piatra de la Vizuniea... Să măsoară în pravăţi 
drept 1.400 stănjăni ...2 Iscălesc: Ioan Cant. Vel Logofăt, Ne- 
colai Roset Logofăt, Lascarachi Rosăt Vistier, Iordachi Baluş 
Vistier, Costandin Grezanu Vel Vornic, Grigori Vintura Pos- 
telnic, Dimitrii Saul Vor[ni]c. «Asămuire de pe Condica Di- 
vanului.» 

52. 3 Iulie 1795. «Preutul Miron proin protopop» vinde 
<&upânului David Goiliav ... un loc în mahalaoa lui Sfeti Gheor- 
ghi, care locul din bos să megieșește cu locul preutului Ioniță, 
iar din sus să megieșește cu locul lui Dumitru Cărlan și cu 
Ilii Checheriţi». lea <o sută de lei, cu o șamalăg&». Între iscă- 
lituri, nepotul vinzătorului și «erei Ioan, rezeș, cu voe mèb, 
eşi eŭ Arăchel sin Lodivu m'am tămplat>; două iscălituri 
armenești. 

53. 14 August 1795. «Preutul Ion de la Sti. Nicolai din 
Botoșani» vinde lui «David Arman» un loc «în maha[lajoa 
lui Sti. Gheorghi», lingă al «Munteanului Crăste» și cu 
«părăul». Iscăleşte un Grec și 'Azdorohos Koyoravrivov. 

54. 7 anuar 1796. Patru boieri /către «Crăste Botezatul 
i Iordachi Gule, i Gavril Viţul. Prosfiţie Sa părintele Vlădica de la 
Săntul Necolai [din Păpăuţi] ne-ai făcut arătare că proin protopop 


www.dacoromanica.ro 


138 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


Miron și cu preotul Ioniţă aü văndut lui David Arman un loc 
de s'aii făcut salhanao, și ar fi întrat Armanul și în locul mă- 
n[ăjst|ijrei.» Să cerceteze. —Pe a doua foaie, cercetarea, is- 
călită de Gule, de Botezatul, de «<Ghiorghi Dămian», «Io- 
niț[ă] Părgaru» și «Ion Gros». Ei zic: «David Goli». Pomenese 
«drumul ce mergi la 'Tulbureni», 

55. 9 lanuar 1795. «Postolachi din Corlăteni» vinde «lu 
«David Goleav» «o dugheană, cu locul ei, aice, în Botoșani, 
la ulița ce pogoară spre Tărgu Cailor vechiii». Iscălește și 
Ilopoowsfăs Baorhiav, yitovag. 

56. 9 Ianuar 1796. «Postolache din Corlăteni» vinde o du- 
gheană lui «David Goleav>. Vecini: Parascheva Vasiliu, «ulița 
ce pogoară spre Pisoţchii», Ghiorghie Brașovan[ull. Întă- 
rit la 10, «în Nicșăni», de «Moldovan, k. k. curator». 

57. 18 Mart 1796. Hotărnicie de loc la Botoșani, «din cins- 
tită porunca dumilorsali boerilor Vornici dă Botoșani, dum- 
[neajlui Ban Matei Millo] și dum[neajlui Pahr. Iordachi Ha- 
retul», a locului lui Vasili Balș Cluč. la mahalaua Vrăbienii. 
Vecini: Necula Băcal, Costandin Vărnav. Iscălesc: Apostul 
Bezetă, Toader Gulii, Vasili Leca, Neculai Muste, Grigorii 
Muste, Costandin Bașotă Ban. Pecetea din 1780 a orașului. 
Scrie Nedelco Logft. — Documentele I. Draganovici, Botoșani. 

58. 15 Iulie 1796. Învoială, întărită de Mitropolitul Iacov, 
între «Bălașa, soții răposatului Miron Vărnav Postelnic (și, 
neștiindu dm! carte, am iscălit-o, e[ă] nepot[ul] dmi, Ioniță Vărnav 
Postelnic, cu zisa dmj» (ea era «fiica Sat. Petre Cheșcu») și 
«ginerele miei Gheorghie biv Căptn. za dărăbani», Ea avea 
zestre parte din Liveni (T. Dorohoiii), «Treisprăzăce capete 
de vite, cai și epe și doozăci și cinci vite albe, boi și vaci». 
Avea și Crătuneștii (T. Vasluiu), vii la Țifești. Martur și 
«Gheorghie Cogl. Post.». — La un adaus din 1799, iscălește 
«6 lepazdheus LT omróotoç >, — Documentele d-nei Ecaterina Chr. 
Pilat, din Botoșani. 

59. 15 Iulie 1796. Învoiala Balașei Vărnav cu ginerele ei 
«Gheorghi biv Vel Căptn. de darabani», pentru satul Zăiceștii. 
Adeverință a lui «Grigorie Ierapoleos». — Resumat de după 
1840. — Jbid, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 139 


60. 4 August 1796. <Ghiorghie Elefterie din Botoșani» 
vinde lui «David Goleav» parte din locul săi de dugheană 
«de la Iordachi sin Tănasă Pahaia..., în dosul dughenilor 
"dumli]s|a]i[e]..., și o bucată de magazie a dughenii mele». 
lea 250 de lei. Iscălitură grecească. Marturi : Leopytos Nixohgov, 
Nixdhaş Xrofopaxsrho», doi Armeni, un Evreii și «Dumitrachi 
Andronachi băcal». 

6r. 19 Novembre 1796. < Diiaconul Ion Borcil[ă]» împrumută 
de la <gupănul Davidü Goleav» 60 de lei, «și dobănda lor 
căte treizeci și cinci de părale pe lună, și vadea trei luni 
de zile. Iară, neîntămplăndu-să bani la numita zi, atunce d! să 
aibă a-mi lua livada, făr de nici un cuvănt de pricină.» 

62. 1-iŭ April 1799. «Malcaz, dimpreună cu soțul met Ru- 
ghina i cu fii noștri», vind lui David «Goiliav> <o dughiană 
ce este și de noi cumpărată de la Costandin sin Savii sta- 
roste de blănari din Iași... Care dughiana, cu locul ei, să 
hotărăște di spre Răsărit cu dughiana dumisali &upănului Gaș- 
par, si di spre amiazizi să hotărăște cu dughiana dumisali 
David Goiliav, cumpărător». David dă o mie de lei. Mai multe 
iscălituri armenești. 

63. 2 April 1800. Împărţirea părții lui Gașpar Hăul. Iscă- 
lesc ca Vornici de Botoșani: Iancu Miclescu (?) Ban si... 

64. 1-iii Septembre 1801. Chiriiac Blănariul iea de la «Tode- 
rașcu Goleav» «un loc de dugheană», pentru a face dugheană 
pe dinsul, stăpînind-o apoi timp de unsprezece ani. Dar «la 
aceia ce or da alții, să aibu eŭ protimisire, de-mi va trebui». 
Martur un Basthiov și un Ion starosti. Scrie «Costandin Ioan». 

65. 12 Octombre 1802. «Negul Croitoriul» se învoiește cu 
«jupănul Mihaiii», «ca să-i lucrez doo firte de vii într'un an, 
cu toate ali meli; dumnealui să aibă a întra cu ciubărul; și 
tocmela ne-ai fost să-m dè patru lei bani... Eù Istrofor Ilei 
sănt chizeș.> — Jġid. 

66. 12 Decembre 1802. Testament al preotesei Theodosia, 
a popei Pavaite din Botoșani. Își arată «gîndul mieii cătră 
moștenitorii mei cei aleș, cu care voescii să schivernisească 
eï avere mè». Lasă moștenitor întăiă pe soţul fetei ei Soltana, 
Ioan Drăgomir: îi dă casa, pe care i-o cedase înnaintea a 


www.dacoromanica.ro 


140 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


«vr'o căteva obrază cinstite». «Lăsăndu-mă în spatele ginere- 
lui mieii, ca să mă ţie păn la moarte më cu cele trebuin- 
toas[e] și, după petrecere me din viiață, să aibă a-mi purta 
grijile cele orănduite, după cum W voi lăsa eŭ cu limbă de 
moarte». Iscălesc fiii și, între ei, «Theodor pop vameș (sic), 
fiëor răposatului preutului Panait». — Documentele d-nei Eca- 
terina Chr. Pilat, din Botoșani. 

67. 26 Octombre 1802. «Avram sin Marcu Jid., dinpreună 
cu soțul meii Sura», dă zapis lui «David Goilav» că cam nămit 
casile și pivnița», etc., pe 15 ani, cu 380 de lei dați înnainte 
(O sută pe au). <Ni-am iscăiit mai jos jiddovești.» Scrie Dumi- 
trachi Andronachi. 

68. [Botoșani], 15 Decembre 1803, «Ilii Muste» iea împru- 
mut 500 de lei de la «Căpitanul Sava», puindu-și viile amanet. 

69. 20 Iulie 1805. Zapis grecesc de vînzare t® xòp 
Anunrpip Paxhtpy a unui loc al «mănăstirii Sfintului Nicolae, 
nhmsiov mod srytiov rod Aardi, cu bezmăn de 3 lei pe an.— 
Originalul la d. Al. Smelt, în Botoșani. 

70. 24 Septembre 1805. Vinzare «dumisale lui Căp[i]tanul 
Miholtol ot Chis[i]náü> de casă «aice în măhălao cè de sus, 
pe moșiia Siifinților Arha[n]gheli, în preţi 250 lei.» Iscălesc: 
Gherghe, Iosape. — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din 
Botoșani, 

71. 25 Septembre 1808. Mezat pentru un loc din Botoşani. 
Oferă; Nicola Adam, Ioniţ|ă] Căpt,, ‘Iwsvg Ketaâa (sic), 
Costachi Pisoschi, Ban Costand[in] Miclescu, Zmaragda Co- 
gălnicenița, Acwvyns Ilaypavris, Vasili Pisoschi, Petrachi Văr- 
nav, Post, Iordache, Vasili Gioanii, Ban Lazu. — Colecţia 
d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din Botoșani. 

72. Botoșani, 12 Decembre 1808. Ion Dragomir vinde 
«cuconului Petrachi Vărnav biv Vel Cam.» o casă, «în ma- 
halaoa Vrăbienilor, în poporul precuviosăi maică noastră Pa- 
raschevi». Se strigase la mezat de «Ispir telal». Ilea 2.815 lei. 
Vecini: «Cucoana Zoiţa Dimitroaia, dum. Sul. Vasili Pisoschi, 
dum. Iordachi Manoli». Scrie «Nicolai Dan». — Iscălesc doi 
Bani, Vornicii tirgului. — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, 
din Botoșani. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 141 


73. «1809, Ghenar 18, Botoșan[i].» «Ion Furmagiu, din- 
preună cu soțul mei Varvară», vind «lui Vasili Huţanu», «o 
cas[š] pe locul mănăstiri în mahalaoa Vrăbieni, lăngă cas[a] 
Lătoiului», cu 250 de lei, «bani curat>, dați «în măinile 
noastră». Marturi: un Ilovaymâra, Eni Hurmuzi, Xopirâvos 
Tewprtov. Scrie Nicola Adam. — Jbid. 

74. 3 Iulie 1809. Vornicul de Botoşani: «[Alexandru) Cali- 
mah» însărcinează pe Polcovnicul Ioniț[ă] Prajlojvan, Căpt. 
Hriste și Dumitru Măcresa să hotărnicească pe moștenitorii 
Pitarului Stefan Vărnav. Hristea iscăleşte grecește. — Docu- 
mente I. Draganovici, Botoșani. 

75. Botoșani, I-iii lanuar 1810. Împărțirea averii Hăuleștilor. 
Era proces și la Sniatyn, Maria, fata Hăului, era soția lui 
Goilav ; Ecaterina, a lui Grigori Bogdanovici. — Traducere din 
1857, întărită cu pecetea «Eforiei Comunităţei Armene din 
Botoșeni». 

76. 12 Iunie 1810. «Căpitauul Gheorghie, ginerile răpăo- 
satului Ion Coștianul din Tărg[ul]-Frumos», vinde lui «David 
Goliaf» o dugheniță «în mahalaoa Tărgului Noü>s din «Boto- 
șani», în hotar cu «Stolnicul Ianachi Codrescul». lea în loc 
pămînt în «Mahalaoa Armeniască, din sus de potul cel de 
piiatră, lăngă casa Frănzăloae». Mai iea «o orochiță pentru 
fiica me și pentru mine pol izbichir șam i plata vichilului cu 
chiriile». Prevede cînd ar veni cineva «cu vre o scrisoare pre- 
tindirisitoare». 

77. I-iii Januar 1812. «Todirașcu sin Ion Goilaf» închiriază 
pe cinci ani «lui Chiriiac staroste de blănari» o dugheană, 
«alăturată cu crășma răpăosatului Gheorghi Buiuc și între fața 
dughenei furmei d! şi cu loc din dos, țarcul căt să află în- 
grădit di spre căsăpie». Scrie Iordachi dascalul. 

78. 13 Mart 1812. Vinzare de casă «în mahalao Vrăbieni». 
Iscălesc: Gheorghi Cantacu[zino], Iordachi Miclescu, Ștefan 
... Sluger și preoții Athanase] și Darii. «S'aii [pus] pecete 
tărgului de mine: Ilie iconom și protolpolp; 1819, Mai 13.» 
Pecetea din 1780.— Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din 
Botoșani. 

79. 24 Maiii 1812. «Bașotă (?) Caminari» face raport la 


www.dacoromanica.ro 


142 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


plingerea unui praporcic. A rênduit «pe acești neguţitori cinstit 
de aii mai făcut cercetare, pe d. Hagi Sămion, Dimitri Po- 
lihroni, i Enacachi săn Hagi Enciu, i Căpt. Gavril Popovič, 
i Gheorghii Buecliu, ș[i] Sava Marcu». — Raportul lor e din 22. 
Goilav era «un ginire» al Hăuleștilor [v. n° 75]. Pomenit și un 
«David săn Mane». Enciu iscălește grecește, cei doi din 
urmă armeneşte ; Popovici e «căpt. de tărgu».-— Și altă cer- 
cetare, la ro Iunie. Pomeniţi: Necolai Focșa, Garabet Bolfosu, 
Moisa Goilav. Iscălesc Armeni, Popovici si «Ananie Calistru», 
«Ioniţ|ă] Vel Căpt.». — Întărire de la Başotă si de la cellalt 
Vornic de Botoșani: «Costachi Can :» 

80. 2 Iunie 1812. Proces la Divan între praporcicul Laza- 
rovit și «Luca Goliiav, Arman din Botoșeni». Praporcicul avea 
să iea 250 de galbeni de la «Ariton și Iacov Hăuleşti», cari 
fug în Galiţia. Luca-i ocupă locul din oraș. Se află că Luca 
li dăduse «un loc de livadă ce ave în mahalao Morăreștii, 
alăture cu livada Hăuleștilor» și 3.533 de lei, 40 de bani, «în 
canțălerie acei Vornicii». Hăuleştii «cu voe Visterii s'aü dus 
în Galiţia». Tocmeala cu Luca se făcuse de față cu «Vărtan 
Antonaș și alți neguţitori>. Nu e deci nici o ciconomii» pentru 
ca Hăuleștii să se puie la adăpost de urmărire. Zapisul era 
scris de «dascalul Iordachi». « Carile schimbu, măcar că dum- 
nealui praporcicu vrè a zici cum că n'ar ñ urmat după cum 
să urmiază alte schimburi și vănzări, adică să fii zapisul is- 
călit și de alți marturi și întărit cu pecete tărgului și cu is- 
căliturile dumilorsali Vornicilor de Botoşani, dar cu adasta 
nimică nu s'aü putut aguta, în vrem[e] cănd, atăt dumnealor 
Vornicii de Botoşeni, precum și cei mai cinstiţi neguţitori din 
Botoşeni încredințază că schimbul este adevărat.» Banii, 
aceia 250 de galbeni, fusese dați Hăuleştilor de «<Grigorii 
Crăsun, Arman tot din Botoșeni»>, care se vede apoi că 
«aii avut tovărășii și socoteli de daturi și de luaturi cu Hău- 
leștii». 

81.6 Iunie 1812. Vornicul de Botoșani, Bașotă Caminar, către 
«căpt. de tărgu, Gavril Popovič, d. Hagi Gheorghi Buecliu, 
Căpt. loniţ[ă] Cafegiu, Dimitri Micresa, Ananie Calistru, d. 
Andronic Bolfosu», pentru a hotărnici pe «Luca Goliav». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 143 


82. 23 Mart 1813. «Epitropi răposatului Vasili Huţanu» daŭ 
zapis cumnatului acestuia, «lui Nicolai Crucila» că, rămîind de 
la Vasile «o cas[ă] în mah(alaua] Vrăbienilor, pe locul mănăstire 
Sfăntului Nicolai, cu băzmăn, și nerămăindă clironomi în 
urma răposatului, fiind stărpi, adec[ă] murăndu.i copii și fimea 
înnainte lui», i-o vind cu 700 de lei, primiţi «în măinile 
noastră». Iscălesc «Theodor Sachilarie» și un Grec. — Ori- 
ginalul la d. Al. Smelt, în Botoșani, 

83. 12 Maiii 1814. eDe la Vornicie Botoșeni. Fiindcă în 
ulița Tărgului Vechii toati dughenile, ş|i] pe de o parte de 
uliţă, ș[i] pe di altă parte, din învechime sănt făcute cu şan- 
dramale pe dinainte dughenilor, cari șandramale sănt făcute 
şi pentru folosul mărfurilor ce sănt pen dugheni, că nu să 
străcă de arșăţa soarelui şi a văntului, și, la vreme de ploi ș[i] 
de gloduri, pentru înlesnire norodului, avănd loc de mersu pe 
Sos, pe supt acele șăndrămali, fără să pătimască atăta su- 
părare, în cari uliţă, întrun capăt de spre Apus, în răspintiile 
drumului, sănt vr'o căteva dugheni a neguțitoriului Luca Goiliav, 
Arman di aice, ș|i] la celelante dugheni ari făcute trebuin- 
toasăli șandramale, iar la dughiana din capăt, cari esti și 
cră&mă, n'aii apucat a-ș face șandramaoa pe drept locul săii, 
ce înnadins l-ai fost lăsat slobod, spre a-ș face șăndramaoa 
trebuingoasă ; și acum, voindu a-ș face s[i] acè șandramă, care 
este de răndu s[i] într'o linie cu a sali dugheni ș[i] a altora, 
Sfinția Sa părintili Athanasie, proin iconom», se plinge că se 
iea lumina la o dugheanăa «mănăstirii». Nu se poate, efiindu 
dughiana mănăst[i]rii piste drum... Ș[i], precum toati dughe- 
nili aü șăndrămalili lor, spre alijverișu ș[i] folosul mărfurilor 
ce tin prin dugheni, asămine s[i] acastă dughiană poati să 
aibă șăndrămaoa ei». E și «împodobire răndului de dugheni, 
și înlesnire celor ce umblă pin tărgu pe tos». I se dă voie 
a o face, «Grigori Man ().» 

84. 26 Octombre 1814. Zapis celui Măgărdici cizmariu», 
prin care Egumenia Sf. Neculai îi dă un loc cu bezmăn, «în 
mahalaoa Sf. Neculai cel Sărac, pe locul monastirei ot Po- 
pouții», pentru <o părechi papuci negri cu mesti pe tot 
anul, înse papuci negri buni, după cum ni-a place; și se 


www.dacoromanica.ro 


144 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


aibe a mi-i da căndi oi pofti eŭ: se nu fie cuvănt». — Copie 
modernă. 

85. 4 Februar 1815. Un sătean, urmărit de Stefan Goilav 
prin vătavul Luţă pentru fălci nefăcute, se îndatorește a le 
face la vară sai a le plăti «după cum s'or plăti în gos». 
Iscălește și «Agachi Cucoș», fiul săteanului. 

86. 28 Maiü 1815. Nicola Adam către Vasili Balș. Aflind 
«ocazion», îi dă de știre că «Vasili Leca s'aü ridicat o casă, 
care mai o gătește, numai pe lipit aŭ rămas, pe loc[ulj 
care o stiëm că este a dumitale, în Țigăniile lingă pod... 
Și poftescii,pe mini să nu mă faci ştiut cătră cineva deara- 
tare adasta, fiindică vram să-l cumpăr de la dum., și vor 
zice că-i in pizmă.> — Documentele I. Draganovici, Botoșani. 

87. r-iŭ Iunie 1815. Vornicii de Botoșani (— Ban și Qe6- 
8wpoc) către «starostile de dulgheri, cu trii-patru meșteri», 
pentru Vasile Leca, ce face casă pe locul lui Balș, fără voie. 
— Raportul e iscălit de: Dragu staroste de dulgheri, cu 
oameni cinci, anume: Gheorghi Mustaţă, Ion Muraru, Ion 
Tătaru, Gligori cel Mititel. — /âzd. 

88. Decembre 1815. «Rughina, soţie săvărșitului Marcu 
Gomag, Arman din Ias>x, se plinge Domnului contra lui «Da- 
vid Goliav>. Soţul ei luase o dugheană la Botoșani, «cu 
banii mei, din salba de la găt, ce am avut zăstri de la pă- 
rinții mei ș[i] daruri de pe la unii s[i] alții». El împrumută 
50 de galbeni de la David, apoi merge în Polonia, «spre a-ș 
pute scoate banii ce avè acolo». Ea mai împrumută so de 
galbeni de la David. Acesta refusă de a scoate de supt 
amanet dugheana. Soţul se întoarce dintr'un noŭ drum, bol- 
nav. David îi cere banii, «îngrozindu-l cu zabeți». I se 
oferă a lua bani din chirie. Vinde deci la urmă dugheana, fără 
voia ei însă. Goilav ceruse lui Marcu, «cu un preotul Mihai 
de acolo, din Botoșani..., ca să mă iscăliască și pe mine, 
fără voia më, cu lacrămile pe obraz fiind: aü pus pe preotul Mihai 
de maŭ iscălit... Cap de fimei fiind, nici nu am știut răn- 
duiala gudecăţilor, nici mi-ai dat măna ca să-m caut drep- 
tate prin drumul gudecăţii.? Acum are înfățișare la Divan. 

89. 18 Mart 1796 (1816). Vornicii de Botoșeni: Costachi Banu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 145 


si Bs65uwpoc..., către Necula Adam (), Dimitrii Mioresa, A- 
nanie Calistru, ca să hotărească locul Jui Vasăle Balș Caminar. 
— În raport: «Părău Căcaină.» — Ibid. 

90. Iași, 14 lanuar 1816. Învoială între Luca Goilav și 
femeia ce-i făcuse proces. Iscălituri armenești. Iscălește și 
Ioniţ[ă] Vel Căpt. Scrie «Tudurache Crușuvan». 

91. 16 April 1816. Impărțire cu frații a lui Manuc, fiul 
«răposatului Ariton Draghici, Arman de aice din tărgul Bo- 
toșani». Tatăl îi lăsase o casă <in mahalaoa Morăreștii, din 
&os de podul cel de piiatră», iar «unchiul nostru Măgărdiă 
Draghici» o alta «din ġos de casele lui Tigan>x. Scrie Ni- 
colai Adam. 

92. 16 Maiü 1816. Qedâupos..., Vornic de Botoșani, că. 
tre Necola Adam, Căpt. Ioniţă, Hagi Ioniț[ă], Herșcu Batic 
Sori, Nota Şifter, Simăn Croitori, Leiba Faibișoi, «Moșcul 
Șifter, și din parte lui Leiba Dulghieriii», arată că, avind 
«tocmală prin contract», cu «David Golie», ca să-i facă șese 
dugheni și o pivniţă de piatră, cu 6.000 de lei; «din care 
bani ei să cumpere toată cherestiaoa trebuintoasă, şi, orice 
materii le va trebui, să li dei gata». Dar apoi David nu-i 
lasă să-și iea «madiaoa trebuintoasă ei sănguri> si crește 
proporțiile dughenilor. — Raport la 20 Maii (Adam iscălește 
grecește). «Moșcu Şifter chetrar i Leiba teslar... Tahmin ce 
S'ai mai făcut pără la săvărșire lucrului.» Îi ap/eacă la în- 
voială. 

93. 19 Novembre 1817. Vornicii de Botoșani:... și Balș 
Camr. către Ioniță Cafigiu și Ananie Calistru. Să hotărească 
locul ce are Vasile Balș. — Raport. «Care lipsă să vede că să 
înpresoară de cătră locul răposatului Banului Costandin 
Vărnav cu un burduf de gardi, ce este făcut, că cu drumul 
nu să înpresoară.> — Documentele I. Draganovici, Botoșani. 

94. 1818. Cerere către Domn ca să se vindă o moşie de 
zestre. «Doi din fiicile noastre să află în legiuita vărstă a 
căsătorii, și neavănd alt chip spre a li scoati din casă, am 
hotărăt ca aceste doi părți de moșie să s[ă] văndă de veci.» — 
Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din Botoșani. 

95. Botoșani, 27 April 1819. «Bogdan sin Ariton Dra- 


71304. Vol. VII. 10 


www.dacoromanica.ro 


146 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


ghici> dă zapis fratelui săi, Anton, pentru moştenirea tatălui 
lor. Scrie Nicolai Adam. Iscălituri armenești, printre care 
«ei Măgărdici Ghigos m'am întămplat, și sănt martur... Is- 
călindu-se din poftă si cinstitile persoane, cei ce s'aü întăm- 
plat la facire acestui zapis.» 

96. Botoșani, 29 Maiü 1819. Iani Lăcătuș se îndatorește 
a face «giupănului Lucă sin David Goliav ... patru gratie de 
fier cu flori], cum i-a plăce dumisali...,și cu fieru mieii». 
Va primi «de oc|ă| căte doi lei, zece parale». Va mai face 
«patru obloane cu fieru dumisali, adic[ă] taplele după ce să 
vor căndări ; căt her oi mai pune eŭ adaos la pervazurli], 
saii aiure, unde va trebui, are să-m plătiască tot cu acest 
preț». Apoi alte gratii «sadè, pitrecute una într'alt[a|..., 
căte șaptizeci de parale pe ocă». lea și «aravoană». 

97. 28 lanuar 1821. Zoita lui Chiriiac Starostele arată că 
a rămas datoare «supuşi franțuzăști Rifca Jidoafca a lui 
Iancăl», cu 4.260 de lei. Îi iartă ceva. Pentru rest, pune 
amanet. Plata la 1823. Întărire de la consulatul rusesc. 

98. Botoșani, 7 Februar 1821. <Oamini din satu Mito- 
cului> se îndatoresc a da lui Ştefan [Goilav] niște «<dimirlii 
di popușoi, buni». Iscălesc «Toader Tătărășan, Miron Loghin». 

99. 27 Novembre 1822. Vornicii de Botoșani, amindoi 
Spatari, poruncesc fe/izlului tărgului a striga o dughiană a 
Zoiţii văduva lui Chiriac Blănariul, pentru datorie la Rifca 
Jidoavca. Oferă de la 1.600 pănă la 4.000 de lei Gligori Hăr- 
topanu, Gheorghe Ipeiu, Armeni, Spatar Petru Vărnav, Evrei: 
Rifca Jădovca, Laba Faibiș, un Armean, Rifca, Carabet Dudac, 
Laba, Rifca, Laba, Rifca, apoi Luca Goilav. 

IOO. Vulturul austriac. «No. 12. Carte de protexie de cătră 
k. k. Aghenţie în prințipatul Moldaviei. Arătătoriul acestia —, 
dela — , născut, de — ani, de leage — , om — , părul 
capului —, ochii — , portu [moldovinesc și nemţescu), fiind 
cu adevărat sudit k. k. și trecut la reghistrul acestii k. k. 
Aghenţii; — pentru aceia i s'aă dat acasta carte de protexie ca 
să nu fie supărat de biru și alte greutăți a ţării, şi să aibă 
toate slobozeniile carii să cuvine sudiților k. k. în ţările oto- 
manicești după tractaturi, plătind numai trei la sută pentru 


www.dacoromanica.ro 


n 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 147 


marfa sa. Si pentru încredințare urmează iscălitura mea si 
peceate. 
A k. k. Ap. Măriri sfetnic și aghent 
în prințipatul Moldaviei [Eşi]. 
De la Cănţălaria 
a k. k. Aghenţii 


Iași, la 1 Ghenarie 1823, 
Cantemir, secretarii » 


— În față, nemţește (numele si pecetea). Tipărit. 

IOI. 7 Maiü 1823. Scrisoare către Luca Goilav. <Am văzut 
și ce-mi scrise pentru ban[i), că s'aii făcut tulburare cu scă- 
dere banilor și că dum. nu pot să dai ban[i] cu scădere, 
ce tot după cursu ce aŭ îmblat și mai înnainte.» Se în- 
voiește: «cum aü îmblat galbinu olandeji 18 lei, precum s[i] 
mahmudiele 26 lei, asë voi priimi și eŭ». 

102. laşi, 17 Decembre 1823. Contract nemţesc pentru ri- 
dicare de sechestru între Naftali Nattensohn, Luca si Ștefan 
Goilav, prin mijlocirea lui Hersch Marcus Ohrenstein. Iscă- 
leste şi «Christ. Flechtenmacher J. C.» 1. Întărit de Agenţie, 

103. 4 April 1825. Vornicii de Botoșani (Scarlat Miclescu 
Agă și — Ban) însărcinează pe lane Vasiliu şi Tudurachi Ba- 
calbaș[a) să hotărească un loc al lui Vasile Balş la mahalaua 
Vrăbienilor. Vecin Iani Caragoz. — Documentele I. Draga- 
novici, Botoșani. 

104. 17 Februar 1828. Necula Adam și Hriste loan către 
Vornicia de Botoșani. Pentru Izrael Jidovul. Întăresc Vornicii : 
Alecu Ghica Agă, Raletu Spatar. — Copie. 

105. «Supus austriecesc Luca Golov» câtre Agenţie, ca să 
nu mai fie supărat de «neguțătoriul Naftule Jidv. din Bo- 
toșani», care s'a plins la «starostele de la Botoşani» pentru 
o datorie a lui Ștefan Goilav. 

106. 23 April —. Lucruri date «în măna lui Mihai Furmagiu»: 
«3 hambari si I covată, cimpiü di tri măini... I gripcă 
de păini, 4 săti, 1 coti de cuptoriii, 5 lopăţi, 2 poslovaci 
(se), 1 capac di gura cuptorului, ferești de sticlă buni, 2 


t Turisconsultul Moldovei. 


www.dacoromanica.ro 


148 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


ferești mici tij de steclă, 1 masă de plăcinti, 6 mesă înlăuntru 
şi din față, 11 lăiţi, 2 culmi di pus panacoadi, 1 trunchi di 
tăiat caarni, 1 brască la ușa din faţă, r cuptori gata sănă- 
tos, I ladă mari de pus păini și una vechi, r sătă di cernut 
făină, 1 pat, 1 ladă tij din față, I tavă mare de fript» 1. Apoi 
se vind toate cu 100 de lei. 

107. 27 April 1828. «De la AVornicie Botoșani. Necula Adam, 
Hriste Ioan, epitropii tărgului, pentru o datorie. Se vor- 
beşte de Sard. Dumitrachi loan, de Căm. Hristodor Ezovit, 
Costachi Calierghi. Iscălesc: Crupenschi Post., V. Varlaam. 
Urmează adresa «cătră cinst. Vornicie, di la Epitropii tăr- 
gului». — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din Botoșani. 

108. 1830-40. <Însămnare de cărțile, istorii i altele, ci am, 
precum mai gios să arată: Dveneventi (szc) într'un tom, Don 
Chisot, Telimah, Aneta și Liubin, Floaria Darurilor, Jucăriia 
Norocului, Plutarh Noü, Numa Pombilii, Tragodiia lui Orest, 
Istoriia Rosăi, Anticile Romanilor, Știinţile Evropii pi luna 
Fevr., Poezile Moldoromane, Dregătoriul bunei-creștiri, Ro- 
binson, Engolpion di aur, Plumper, Stihuri pentru fimei 
frumoasă, Culegire de înțălepciuni, Halimali, 2; Istoriia 
Paramidei (szc), Bibliotecă desfătătoare, Petru Maiorul, Abe- 
țădar, Bordeiu Indienesc, Paraclisul Sv. Haralamb, Calin- 
dariul pi anul 1836, Biblii rusască, Mazipa, Triumful virtuţii 
împrotiva morali, Tragodiia lui Eraclii, Erotohlit, Aprodul 
Purlijci, Teiatru moldovinesc, Istoriia ereticului Luter, Isto- 
riia căp. di corsari, Economiia de casă, Prașcheia pentru Ji- 
dovi, Reglement, cap. 8!, Instrucţiile pentru ispravnici, Dracu. 
Șchiop, Poezii lui Mihalachi Cuciuran[u], Scrieri de Demi- 
trie Ralet, Viiaţa fimeiască, Dovediria pe[n]tru Arment, Rei- 
mont, Ghenoveva de Brabant, Icoana Lumei.» 

109. Botoșani, 30 Octombre 1832. Sinet pentru 6.400 de 
«galbini impărătești, tras cu piatra pasirului», luaţi de la «d. 
comandir polcului străji Moldavii, Iordachi Costachi» «fără do- 
băndă». Iscălesc Luca Goilav și Gașpar Goilav. 

110. 8 Mart 1833. Mai mulți săteni arată că Luca Goilav 


1 Rătăcind manuscriptul acestui document, nu pot verifica unele cuvinte 
care mi se par îndoielnice, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 149 


li-a dat «ban[i] pe fălci, ca să cosăm pe moșie Călugăreni..., 
căte opt lei falce... Iarba să o cosăm pe &9s, stogurile să 
le facim mari, clădite la vreme bun[â]. Și, căndu ni-a poronci 
dumi, noi să fim gata ca să fim în lucrarle] fănului, fără cu- 
vänt de răspuns; iari, Doamne fereşte, lipsăn[d] vr'o unul 
dintre noi, atunce ne îndatorim a răspunde unul pentru [altul]. » 
Nume : Liahu, Gaspar, Macovei Gacă, Burlacu, Rusu, Olar, 
Ispas, Burle, Pănzaru, Andrușcă, Spătariu, Văntu, Ungurianu, 

111.26 Octombre 1833. Un Evrei, care iscăleşte evreiește, 
arată «alcătuiria ci am făcut cu d! boerii Aga Grigorii Balş pen- 
tru casăle d; ci le are aici în Botoșăni, în măhălaoa Vrăbieni, 
lingă pod, pe care li am nămite pe trii anï..., căte 70 lei..., 
la începutul fieştă-căruia an.» — Documentele I. Draganovici, Bo- 
toșani. 

112. 12 Februar 1834. «Lăcuitorii din satul Bucece», datori 
lui Luca Goilav, se îndatoresc a+ cosi 33 de fălci, «cu doo- 
sprezăci lei falce» : vor cosi, aduna și clădi. Iscălesc: Să- 
mion Croitor, Gavril Gușăilă, Dumitru Todiresăi s. a. 

113. 30 Iulie 1834. Un Toader Zaharii (pune degetul) dă zapis 
pentru plata unei datorii lui Luca Goilav, — «din canțilerii 
din poliții». Mărturie și de la «orășceneasca poliției» (s7c/, cu 
pecete: «poliţia orașului Botoșanii, 1833», în jurul unui scut, pur- 
tînd două coase supt o mare coroană. 

114. 4 Iulie 1836. Chitanţă de bani luaţi de la Luca Goilav 
«pentru fărcerii..., căte 14 lei falcia». 

115. Botoșani, 14 Maiii 1837. Gheorghi Rotaru se îndato- 
rește față de Luca Goilav «să lucrez eŭ la odăile d[umi]sali, 
cu herăle mele, la lucru rotăresc..., di obşti, cu sălință, 
anul întreg, afară de sărbătorile cele mari, praznit[e] și Du- 
minici>. Va lua 200 de lei, <s[i] patru mănzaț ce voi aduci a 
mele (szc) la odaia dumisali, are să-m ţie cu ernaticu si cu 
văraticu, ș|i] să-m mai dei 4 pei di oae s[i] tubote, o pă- 
reche noă, si odată să le si căputez[e], iar alta nimică». lea 
arvonă 117 lei. Anul începe cu lucrul. «Și pentru știință am. 
pus numile pe sfânta cruce, în loc di scălitură.> 

116. 14 Octombre 1837. Contract de etreirători» la Dara- 
bani, cu Luca Goilav. «Să trăerăm ori și ce soi de păni, pănă 


www.dacoromanica.ro 


150 DOCUMENTE DIVERSE, Xl 


la primăvară ...: din nouă una va fi a noastră. Dar apoi, 
fiindcă noi n'am avut cai şi am luat de la d. trei-suti nouă- 
zeci lei bani ca să cumpărăm cai și cu aceicai avem a triera 
pănă la primăvară...», vor lăsa pînea lor în hambar pănă la 
sfîrşit: atunci vor da pine sau bani. «Şi d. dator esti a ni da 
pentru fieștecari an pe săptămănă căti una dimerlii făină și 
una ocă brănză di vaci, și noi săntem dator[i] a lucra păinea 
curat, gospodărești, și ne mai îndatorim a nu lipsi de acolo 
şi a da vre-o stingherală (?) dumnealui din pricina lipsiri 
noastre». Iscălesc: Boștan, Țăpoï, Marcăș. 

117. 1839. Menţiunea lui Gheorghi Bontăș, privighetor de 
Miletin. 

118. «Botoșeni», 27 Septembre 1839. Mai mulţi Armeni și 
Evrei cumpără «tovărășie» de la Aga Ghiorghi Grecianu 200 
de fălci din loanoșeni și Rogojeşti, cu Is galbeni falcea. Eř 
sint anume: Ita Eșana, Sulgerul Luca Goiliau, Andronicu 
Zahariia, Haim Baunbergu, Moșcu Cohos, Mendel Beiri, Șimși 
Orănștain. Luca «să fiei casieriul vinitului». Contractul va 
dură «pără la istoviria specularisiri pădurii». 

119. 26 Octombre 1840. Însemnarea cuprinsului unei du- 
gheni: «un blidari», «un hambaraș de păine», «un burat saü 
meşină». 

120. 6 Septembre 1843. Petiţie către Domn. «Și în cel 
mai sălbatice ostroave, unde mai întăi obicnuà a să răpi averi, 
unul de cătră altul, şi acolo astăz un vieţuitori îș găsești ali- 
nare. Iar eŭ, piste toată nădejdia, în prințipatul acista, în- 
zăstrat cu pravili, legi și ocărmuit dea voastră înțălepciune 
iubitoare de dreptate, mă văd de istov struncinată cu o ho- 
tărăre a Divvanului Domnesc închiietă» ; care i-a luat 300 de 
fălci. — Colecţia d-nei Ecaterina Chr, Pilat, din Botoșani. 

121. Botoșani, 2 Septembre 1844. Vinzare către «școala în- 
vățăturii a nații armenești» de cinci dugheni... în Tîrgul 
Vechiii, megieșite cu Hanul mănăstirii Vorona». Se daŭ 230 
«galbini blanci cu zîmți, prin d-lui ipitropu neguțătorii Gaș- 
par Goilav». — Concept, neiscălit. 

122. 27 April [1845]. Scrisoare particulară. «Căteva zăle 
Divanurile aii încetat de a lucra, din pricină că să mută în 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 151 


Curțile gospod cele din vechi prefăcute. Novitale nu avem 
alt decăt atăta, că Vlădica Athanasie, rudenie cu Albinețăștii 
din Botoșăni, s'aii săvărșit den viiață eri, la 26 Apr., cănd 
s'a și inmormăntat.» Pomenit și «chir Gheprghe Săulescu» !. 
— Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, din Botoșani. 

123. 6 Septembre 1845. Scrisoare particulară. S'a făcut ză- 
bavă, «din pricină că Log[ojfătul-cel-Mare aŭ lipsit din Eși, 
fiind dus la Cristești, la Înnălțime Sa ». — /bid. 

124. 20 Iunie 1846. cEpitropii ospitalului» (iscălesc: «Cos- 
tachi Pisoschi Stolc. și secritari Iorgu Hristofor Medelnicer»>) 
«cătră cinstiți dumnealor neguţitorii frați Misireşti din orașul 
Botoșanii», pentru că aŭ dat 600 de lei «în agiutorul zidirii noului 
ospital di aice, din Botoșani, ci acum să faci în acest oraș, ca 
să fii spre căutarea bolnavilor săraci, de oricare naţii». Pe- 
cete cu: «pecete spitalului ot Botoşani, 1839, April 14» — bid. 

125. 7 Octombre 1848. Scrisoare a unui nepot către un- 
chiul săi. Se plinge că «răfuiala ci mi-aii făcut la Socola 
mar scoate cu vr'o 60.000 lei datori». E ruina. «Ei am so- 
cotit să daii un protestu. Dar unde să-l daii? Si la cine să- 
mi cer saii să-mi asigurez dreptate? În sfărșit, găndesc să-l 
daii la Consulatu Rusăsc.» — Colecţia d-nei Ecaterina Chr. Pilat, 
din Botoșani. 

126. Iași, 8 Decembre 1849. Scrisoare către Gheorghe Sı- 
nescu, din Botoşani. Pomenită o scrisoare de la «cc. Vasile 
Drăghic?, îndemnătoare de a să săli pentru împlinire banilor». 
— Dia. 

127. «Stăpănă cc. Zamfiriți. Din nenorocire am uitat cănti- 
cul: «Rămăi sănătoasă, mi-aii zis și sai dus». alaltasară 
după cerire mè aţi binevoit și mi l-aţi dat. Apoi vă rog, 
dacă aveţi bunătate pentru mine, triimeteți-mi-l ca să-l copiez, 
și îndată vi l-oi înnapoi. Îndatorind, etc. 1851, Avgust 4 zile > 
— bid. 


1 Scriitorul. 
2 Traducător. V. Zs#. t, rom, Il, p 439 


www.dacoromanica.ro 


152 DOCUMENTE DIVERSE, XIII 


XIII. Documentele moşiei Dolniceni (T. Dorohoi). 


I. 23 Mart 7228 (1720). Mihai Răcoviţ[ă] către Costantin 
Zbiara biv Vel Șătrar i Albotă biv Cluciaru, pentru a cerceta 
plingerea lui «Neculai Bașotă Vistiarnicul», stăpinul satului 
« Dolnicianii să Brătianii, la “Ținutul Dorohoiului». Să iea cu 
dînșii și pe «Donosii Cușticariu, zici că iaste om bătrăn și 
ştii pe unde aü îmblat hotarăli», acum încălcate. Pecete mare 
cu chinovar. «Vel Vornic, netămplăndu-s[ă] Vel Lyogofătu.» 

2. Dolniceni, 18 Maiii 7228 (1720). Raport către Domn, de 
la «Costantin Zbier[a] biv Vel Set. i Sandul Albot[ă] biv 
Clucer>, pentru hotărnicia fâcută de ei lui <Basot[š]> la 
Dolniceni. Marturi: «Balș biv Spătar si Ursul părcălabul de 
Ștefănești si Pascal părcălabul și Stefan Iorga copil din cas(ă] 
den Dumești și Pavăl Năcuţa». «Drumul cel mare ce vine de 
la Ștefănești și merge spre Bot[ăjșeni... Făntăna lui Vremeș... 
Păn la un glod.» Se aduce un actdela Vasile Lupu, pentru 
un «Şoldan». 

3. 5 Mart 7230 (1722). Mihai Răcoviţ[ă]- Vodă, lui Costantin 
Zbiara biv Vel Șătrar, ca să cerceteze la Dolniciani și Bră- 
tiani, alegînd partea crăzășască» de ale « Visternicului Bașotă». 
Va pune «pietrili pe unde aŭ făcut [Bașotă| gropili». Pecete 
mare cu chinovar. «Vel Logofăt uč.» 

4. 25 Septembre 7262 (1733). Raport către Domn. «Aŭ 
vinit dumniai Paraschiva Sturzoai», pentru a i se hotărnici la 
Dolnicieni (T. Dorohoi). Întreabă pe cun Pascal Hoştin... 
Lăngă un troian...Pi buza dialului.., Răpa lui Grumaz... 
O moviliţ(ă] unde sănt niște locuri... O făntănă cu laz... Aŭ 
fost cruci într'un stejar... Di acolo mai Boșişor.... S'aii pus 
doi stălpi: un[ul) caută înnapoi..., iar alt[ul] caută prin drumul 
vechii piste pădur[e].. . În matca văi... Hotarul Biholarilor.., 
Făntăna lui Vreamii... Coada unii răpi.» 

5. Foaie de zestre din 1777. Juvaiere, moșii, Țigani. «Leftic 
cu hamurți] bulgariii, 250 lei; cal de mire cu raft argint i së 
150 lei; 7 cai galbini, Sai văndut în 315 lei; 3 cai tij 
galbini s'au văndut 150 lei; 2 cai suri, unul din epi, unui 
de la mine, 95 lei; 3 cai de la Pomărla 140 lei; 20 epi cu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 153 


măndzu si un armăsar, 450 lei; 8 tretini cu tretine, 150 lei; 
150 stupi, înse 130 de la Vlădeni i 20 de aice, 300 lei, 12 
boi buni s'aii văndut unii căte 30 lei bou, 250 lei; 12 vaci 
bune, căte 15 lei, 180 lei; 2 buhai, 40 lei; zoo lei pentru or; 
250 lei bani gata, cu so din cășării ot Răncești; 5 șirurți] 
mărgăritare, 70 a tavă de argint cu 8 zarfur[í|, o străchi- 
nuț[ă] cu linguri dílcet, o afumátoar[e] argint și stropitoar[e], o 
şcatulcă cu șipuri, o oglindă de argint, 2 sfeșnice alam[ă], 1 giube 
cu samur, 450 lei; 1 giubè cu rochie ghermesut, 150; r giubè de 
catefe cu jder, 100 lei; 2 rochii belacoas[ă] grè, 160 lei, 1 giub& 
cu cacum, 100 lei; I giube sal cu jder i rochii şam alăgt, di 
purtat, 60 lei; 2 rănduri așternut, 100 lei; I polog, 50 lei; 2 
scoarțe pune, 80 lei; 2 covoar[e] 30 lei; 12 blide i 12 talgere, 
40 AA boctalăc aŭ luat el 50 lei di la Anton; o părech(i] 
cuțăte” argint cu linguri, 30 lei; 2 prostir(i] aŭ luat el, 40 lei; 
I mesăr. di mas[ă] bune), 40 lei; 2 perini catife di pas., 30 
lei; 2 basmale di olandă i diibrii:, 30 lei; r lighencu ibric; 
IIO lei am dat lui Hudulbei Arman pentru marfa ci s'a 
luat la Drăgușeni, care i-am poprit un Tàgan pentru acești 
bani, că n'am fostu vinovat să plătesc eŭ furtușagul tocoilor. 

Aceste toate li-am dat cu știință, iar altele, căte zăce și 
20 lei, si alte lucruri, nu le tán minte, că s'ar face mare somă; 
și, de s'ar ispiti să maï supere pe copi, să fii blăstăînaț de 
Domnul Dumn(e]zăi și de precurată Maica sa, —că aceste s'aü 
dat toate în frica lui Dumnlejzăi, și copiilor nu li-ai rămas 
să ë nič pe gum[ăltate suma atasta, la un copil, ș[i] n'a 
dreptate să mai Gară nimic, și am iscăht: C. Bașotă Ban.» 

6. 12 Iunie 1810. «Divanul Cnejii Moldavvii» către Șatr. 
Gheorghii Isupăscul, ca să hotărnicească lui Costachi Jora la 
Dolniceni. Copie. — Raportul lui e din 30 Iunie. Resumat 
pe larg al vechilor acte. «Dinainte Nemţilor» — spun batrinii — 
«viind dum[nea]i[uli răposat Iordachi Cananoi Ban, și puind 
pietrile acesti cu împresurare», etc. «Adastă gură de drum.» 

7. IO Octombre 1816. Scarlat Alexandru Calimah-Vodă, 
pentru cererea Comisului Costachi Jora de a i se %otărê Dol- 
nicenii de Bărsănești și Cişmănești, ale Căminarului Mihălachi 
Negri și Stolnicului Ion Canand. Fusese numiți hotarnici 


www.dacoromanica.ro 


154 DOCUMENTE DIVERSE, XII 


Tănase Giosanu Păharnic şi Pitarul Motiş. Proprietarii să li 
arăte actele. Pecete octogonală cu chinovar. «Vel Logft.» 

8. 10 August 1820. Testament al lui C. Jora, supt formă 
de scrisoare «ţei Ianeule». După moartea sa «și a soții mele 
Nastasiicăi Sturzoi», îi lasă tot, ca unui fiii, fără a se amesteca 
surorile lui Jora și fiii lor: ei toţi vor lua numai 2.000 de 
lei, «Însă la aceasta, ca un fiii şi clironomu ce te cunoscu, 
cănd îi fi următorii a mă odihni în viiața mè, cum și în 
viața soții mele Nastasiicăi Sturza, și dacă urinările tale vor 
fi bune și nesupusle| nici la o patimă, și te vei sili întru 
învățături, cari este slava tuturor tinerilor, apoi în vecii ne- 
strămutat vei fi fiüiü și clironomu mei; iară, dacă din po- 
trivă vei fi un răă și or lipţi (szc) aceste di sus, apoi ră- 
măni atăt mii sai soții mele ca să socotim alt clironomu, di 
fraţii tăi, şi tu să rămăi neîmpărtășit cu nimică ; cu toate că 
nădăjduescu pe mila lui Dumnezăii ca să-ți dăruiască darul 
şi blagosloveniia Sfinții Sali.» Va face pentru aceasta «şi în 
formă diiată». 

Instrucție adausă, ca să se dea actul lui «lancu copilu»: 
«să nu te vadă nimi cănd liï da în măna Iancului, nici 
cumnatu, nici soră-mè... să el dai pe ascunsu; dar în- 
dată să mergi tu la Tomești. Și vă deșchideţi ochi: cu cel 
mai mic lucru de v'oi găsi, vai de voi.» 

9. 23 Iunie 1823. Ioan Sandu Sturdza-Vodă către Ioan 
Virnav biv Vel Logofăt, pentru procesul dintre Aga Costachi 
Jora de la Dolniceni, de o parte, și Ruxanda Donici de la 
Buhăceni și Iordachi Tintilš de la Dingeni, de alta. Se ceruse 
la 1820 Ruxandei «harta iscălită de răposatul Vornic Gavriil 
Conachi si Spatar Mihălache Costache». Se decide a se 
scurge iazul pentru a se vedea vechile iezături. Să cerceteze 
şi Virnav, cu carte de blestem, la Trușăști și aiurea. Pecete 
cu chinovar. 

10. 19 Novembre 1823. «Herșcu Mătăr ot Dorohoiii» 
(semnat evreiește) se îndatorește a da lui Grigori Crupenţchi 
«fănul din Tint. Botoșani, rămas din fănul împărătesc, ce si 
dum[neajlui îl are cumpărat de la Ocărmuirea». 

II. 9 Maiii 1825. loan Sandul Sturdza-Vodă, lui «Iordachi 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 155 


Balș biv Vel Comis i Vasăle Tăutul biv Vel Paharnic», pen- 
tru hotărnicia Dolnicenilor. Un pirăă «sar fi făcut multe 
vărsături şi nu-s păzăşte urmare matcii lui păr în Jijiia... 
Unde să înmulțăsc scursurile părăului ... Cotindu-să Jăjiia.» 
Pecete cu chinovar. 

12. 7 Iunie 1827. Scrisoare către Luca Goilav. De ce nu 
dă preotului și dascălului «iarbă să-ș facă făn?... Dacă nu 
mi-i da iarbă, apoi vei da făn gata, şapoi cu mine it vei 
căuta. În destul că multe punturi şale condractului nu să 
păzesc, şi aceste nu-s lucruri negustorești, nici nu-s pentru 
cinste më, nică a du[mitalli.» 


XIV. Acte din Museul Sinaii. 


t. Bucureşti, 20 August 7137 (1629). Alexandru-Vodă, fiul 
lui Hias, dă «bisericii Domniei Mele, care este în cetatea 
Domniei Mele în București, cu hramul Bunei Vestiri a Näs- 
cătoarei de Dumnezeă si preuţilor (cenena) şi diaconilor 
cari sînt slujitori la sfinta biserică . . . locul bisericii Doamnei 
Maria (MecTOM upRRS remkaegŠS mapier) ... şi cu loc de prăvălii 
(npakaarn) la uliţă (Sanun)» și Š phenbhTih; none Tor wkerw 
BA HDKUWR PCMKAER Mapiek H che AUkCTO 3h IIphÉhAUH BHAO €C 
MECTO remAcKŠ TAK WT KOVAA CHHAN-NAuA ; A HQOKRA FCMKAEK 
Mapisti WHA HeXAEHA CR cST, H WCTAAA NSETA Th I HHRS, A NOTOM 
KhAAÀA EC BHA CRAdA Eh AHILE FCARAH, Bh HA RTOpA renA|claie, 
À PCAKAI ChMOTPHYOM Che RBRCHYAVH NOUTEHHHMH NpABHTEAIE 3A 
KSNHo TAK REHAT FreASAH KAKO CT CTA HØKRA FCARMH H3 
PAAS ApSr [Ao] OAK He HAVKAH WT HHTAE, A PC ARAH ChM Ada H 
NOMHAORAA NO CTA UpKRS reABAH che Tor mkero («la răspintie; 
fiindcă acest loc de biserică al Doamnei Mariei şi cu locul de 
prăvălie aü tostloc domnesc, încă de pe cînd cu Sinan-Pașa;: 
însă biserica Doamnei Mariei a fost prădată sia rămas pustie, 
numai cîmp; iar, cînd aù fost în zilele Domniei Mele, la a doua 
Domnie, iar Domnia Mea am văzut cu toţi cinstiţii boeri 
împreună, și văzînd Domnia Mea că această sfintă biserică 
a Domniei Mele n'are nici-un venit de nicăiri, iar Domnia 


www.dacoromanica.ro 


156 DOCUMENTE DIVERSE, XIV 


Mea am dăruit-o și am miluit-o pe sfinta biserică a Domniei 
Mele cu acest loc». Marturi: Hriza Vel Vornic, Papa Vel 
Logofăt, Dumitrașco Vel Vistier, Miho Vel Spatar, Dumitrachi 
Vel Stolnic, Diiamandi Vel Comis, Costandin Păharnic, Con- 
dilo Vel Postelnic. Scrie Lepădat Logofăt, Pecete peste hirtie, 
cusută cu mătasă albastră (dată de 7136), Monogramă și 
inițiale cu roșu. Iscălitura domnească. 

2. București, 14 Ianuar 7138 (1630). Leon-Vodă, «preoților 
și diaconilor, anume popa Borcea. Eclisiarh (eKancHapy) și 
popa Ivan și popa Dragul și Stanciul Zzzaconu/ de la sfinta 
biserică din clerul (kanpoc) Domniei Mele, din Curtea cetăţii 
Bucureștilor (BSrSpemiekare), unde este hramul Bunei-Vestiri 
a Născătoarei de Dumnezei». Îi scuteşte 34 BHp H 34 BOA H 
Bă CSKA WKRHA H 34 KOH H 34 MEA H 34 RQA H 3A Šr H 34 
KOHH Bă WAAK, H 34 BHHApHU N 34 neyaphiuie H 34 npem'khenie 
HORIA, H Bă KhBEAA ch CRHOM, H 34 AOH, H 34 ĄHKMh, H 34 
HAM, N SA SAHMCTROKAHIE, H 34 held CASKEORE H IMKA6HII4 
AnKa ceST npes akro Š 3emaw reagami («de bir şi de boi și 
de oaia sacă și de cal si de mied și de ceară si de galben și 
de cai de olac și de vinăriciii și de Păhărnicie şi de schim- 
bul banilor şi de cîblă cu fin și de săi și de dijmă și împrumut și 
de toate slujbele si mîncăturile care sînt peste an în tara Domniei 
Mele»), Vede cărţile «lui Radul Voevod și a fiului lui, Alexan- 
dru Voevod». Întăreşte pentru ca să fie pomenit, cu părinții 
săi, la liturghie. Ordin cătră «tine județ cu 12 pirgari (nSarapu) 
din orașul Domniei Mele din București, și voi birarilor (BHpapn), 
și alte slugi ale Domniei Mele», Marturi: Ivașco V. Ban, 
Hrizea V. Vor., Vladul V. Log, Dimitrachi V, Vist., Miho 
V. Spat, Conde V. Com., Mușat V. Stol., Vasilie V. Pah., 
Ianachi V Post. Scrie <Uriil Năsturel». Pecete peste hîrtie, 
cusută cu mătasă albastră. Monogramă și inițiale cu roșu. 
Iscălitură domnească, 

3. 9 August 1759. «lordache Ramadan biv Vel Postelnic, 
terzimanul de la Armada prea-putearnicii Port a Înpărății 
Otomanești si şteofilatul al Prea-Sfiutei și dumnezeeștii Bisearië 
cei mari, Patrierșii Țarigradului . . ., aflăndu-mă aicea la Scau- 
n|ul] Craiovei», dă «la sfăntul lăcaș al prea-curatei Născătoarei 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 157 


de Dumnezei si pururea-Fetoarei Mariei de l[a] sfănta mă- 
n[š]stire Şăgarcea, unde să cinsteaşte și să prăznuiaște ramul 
sfintii Adormiti, o moșie anume Lipovul,i Valea-Rea, îi Băl- 
dăluiul, ce iaste de moștenire din Sălcuţa, și moara de acolò, — 
care moşii si moară le-am cumpărat și ei de l[a] dum. Cos- 
tandin Filipescul biv Vel Medd. si de la jup[ă)neasa dum- 
nealui Marica !, epitropii răposatei Păh. Stancăi Obedeancăi, 
în Divan, înnaintea dumnealor tuturor boiarilor, drept ti opt 
sute tocma.> Dă satele, «ca să fie pentru hrana si buna chi- 
vernisala aceștii sfinte case, si mie, și răpoosaților părinților 
mici, Dumitrașco Spatariul i maică-mea Mariei și a copiiilor 
mici și a tot neamului mieü 2.> Dă actele egumenului, chir 
Ioachim. Iscălesc: L=opyros "Payo]5ăyns, mpony Méyas Ios- 
téàvxos, ĝpayopávos ris Ogos dbmpanxis dppdðas xal Méyoc 
Îmevopbhanos ris rob Xptarob Meyákne 'Exxànoias (pecete cu 
coroană), C. Stránbean[u] biv Vel Vist., B. Găn: biv Vel 
Stol[nijcu, C. Stir[bei| biv Vel Stol[ni]je, R. Socoteanul (?) biv 
Vel Şat., C. Argeltoianul] biv Vel Sărd., Șt. Prăş[coveanul] 
biv Vel Medl., F: V: biv Vel Clo]m[is], Marica Filfipeasca], 
Bar[bu] Fălco[ianu] biv 3-ti Logt.,...P. Obed[eanul] biv 
Vel Şatrar. Scrie «Toma Logft. za Divan». 

4. București, r-iŭ August 1768. Alexandru Ghica-Vodă dă 
mănăstirii Sf. Spiridon si Visarion din București «2.000 stăn- 
jăni de moşie, masă din moșiia domnească de la orașulii 
Flocii sud. lalm., și cu tot venitul bălții domnești de la oraș, 
care moșie fiind din moșiile domnești și aflăndu-să șăzători slu- 
jitori de la atastă Căpitănie, făcut-am Domniia Mea socoteală 
ca să o închinăm la acastă mănăstire, precum și alți trecuți frați 
Domni aŭ dăruitii și aü afierosită dintr'ale Domniei. Deci, ca 
să știm cătă moșie iaste, fost-am orănduitii Doinniie Mea de 
S'aii hotărăt cu boiari hotarnici, și s'aii aflatii masă stănjâni 
4.166, din care socotit-am Domniia Mea ca stănjăni 2.166 să 
rămăe pentru orașanii și slujitorii de acolo, să să hrănească, 
cum și pănă acum, slobozi, că din destul le iaste lor a-și 


1 V, Cronica lut Constantin Căpitanul Filipescul, Prefaţa. 
2 Pentru Ramadani, v. mai sus, p. 114, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


155 DOCUMENTE DIVERSE, XIV 


avea toată hrana pe atastă sumă de stănjăni, încă cu de 
prisosit. lar acești stănjăni 2.000, masă, si cu toată balta din 
orașul Flocii, să aibă a o ţinea și a o stăpăni sflăjnta mă- 
năstire. Care sumă de stănjeni pănă unde să fie slobodă şi 
pănă unde să stăpănească mănăstirea, vom orăndui Domniia 
Mea de să va osebi si să va împietri, iar balta, cum zicem, 
să fie toată cătă va fi ţiindi, cu tot cuprinsul ei, pe seama 
sfli]n:ei mănăstiri.: Pentru că, ačastă sflá]ntá mănăstire fiind 
zidire noao iși fără de alte venituri, m'am milostivit Domniia 
Mea de o ami ajutorat cu atastă afierosire de moșie din 
moșiile domnești, ca. Domnu, ce avem voe la ceale domnești, 
şi mai ales a da si a închina la lăcașu lui D[u]mn[e]zeü; de 
unde çu nici un fel de mijlocire nu să mai poate strămuta, 
ca lucru ce sai dat și saiafierosit lui D(ujmn[ejzei, ci încă 
întărite şi întemeiate și de cei din urma noastră oblăduitori, 
ca să fie sflijntei mănăstiri de ajutoriii și de întărire, iar 
Domniei Meale si răposaţilor părinţilor, moşilor și strămosilor 
Domniei Meale veatnică pomenire. Rugăm dar și pe alţi întru 
Hristos frați Domni carii în urma noastră să vor aleage dela 
D[o]mnu D[u]mnlejzeii obiăduitori aceștii creştinești ţări, să 
întărească daniia ačasta și cu hrisoavele Domniilor Sale, — ca 
si ale Domniilor Sale danii si afierosiri de cei mai din urmă 
să fie în seamă ţinute si întărite.» Marturi: fiul Grigorie 
Voevod și «totii Sfatul»: Costandin Creţulescul V. Vor. de 
Țara-de-sus, Părvul Cantacozină V. Ban, Radul Văcărescul 
V. Vor. de Tara-de-jos, Dimitrașco Racovli]țla] V. Vist., 
Dimitrachie Ghica V. Spat., Nicolae Dudescul V. Log, Ia- 
nachie Văcărescul V. Cluč.; lordachie V. Post., Nicolae Știr- 
bei V. Pah., lanachi Muruz V. Com., lordachie Carageă V. 
Stol., — Saul V. Sârdar, «i e — » (sic). «Și s'aii scris hriso- 
vul acesta... de popa Florea dascalul slovenesc ot S' Gheor- 
ghie vethi» (sic = Vechii). Monogramă şi inițiale cu ros. 
Titlul domnesc cu aur. Înflorituri polichrome. Pecete mică, cu 
chinovar, din 1766. Iscălitura domnească. Pergament. 

5. [August 1770. Paisie, stareț de Neamţ, către Constan- 
tin-Vodă Moruzi.] 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 159 


Prea-lnălțate D|oa]mne, 

Cum m'am înștințat din cartea dumisale Vel Log[o]fet, care, 
din luminata porunca Măriei Tale, care s'au scris cătră mine, 
cum că adecă, cu hotărire ai hotărit Măriia Ta si cu tot 
Sfatul Măriei Tale ca să ni să dea noaă sf[ăjnta măn[ăjstiria 
Neamţului drept (?) lăcuință, am scris cătră Măriia Ta prin 
trimisul mieă, d[u]h[o]vniculü Irinarhi ieromonahu, pre carele, 
neputind eŭ insumi a mearge, pentru multa neputința trupu- 
lui miei, l-am trimis în locul mieii, cu multă rugăminte și cu 
multe lacrămi cătră Măriia Ta, ca să te milostivești asupra 
ticăloșiei meale și să mă ușurezi de sarcina atasta grea și nn 
lesne purtată, lăsindu-mă Măriia Ta a-mi săvirși rămășița vieţii 
meale la sf[á]nta măn[ăjstire Săcui, cu frații cei adunaţi întru 
numele Domnului, — arătînd si cîteva pricini pentru care nici 
cu ună chip nu-mi da mănaa mă împovara cu'adastă infri- 
coşată povară. Și avèm neclătită nădeajde pe D[ujmn[ejzei 
la prea bogată mila Măriei Tale cum că te vei milostivi Mărita 
Ta la umilite lăcrămile meale și mă vei uşura de acastă as- 
cultare, și așteptam cu toată bucuriia mila Măriei Tale, rugăn- 
du-mă lui D|ujmnezei zioa și noaptia ca să dobindesc do- 
rinta sufletului mieă. Iară, după ce s'au întorsi Trimisul miei, 
Vineri, în Avgust 9, în vremea vecerniei, și l-am întrebat ce 
aŭ lucrat D[u]mn[e]zeúñ prin trimitirea mea atasta, și duhov- 
nicul, ştiind așăzarea ticălosului miei suflet, ca să nu mă 
măhnească de năprasnă, aü dat numai în miinile meale lumi- 
nată cartia Măriei Tale și a prea-sflijnțitului stăpîn, zicîndu- 
mi că, cetindu-le, voiii înțeleage, și aü esitü dinü chiliia mea. Și 
eŭ, după ce aŭ însărat, noaptea, la liniște, am deșchis cartea 
Măriei Tale și a prea-sflijnțitului stăpîn, și, după ce le-am cetit, 
amii venit la foarte mare spaimă și minune de lucrul ce 
Sai făcutii, cu totuli preste nădeajdea mea. Că, în loc casă 
mă ușurez de sarcina atasta, Măriia Ta și prea-sflijnţitul stă- 
pînă îmi porunciţ cu hotărită poruncă, ca, lăsîndu toate prepu- 
surile și pricinuirea, negreșit să mă ridic cu o parte din sobor 
și să mergi la sfăjnta măn[ăjstire Neamțul și să mă așezii 
Și încă și cu mai multă spaimă m'am spăimintat, văzînd con- 
deiul Măriei Tale, că acastă hotărire a Măriei Tale, cu darea 


www.dacoromanica.ro 


160 DOCUMENTE DIVERSE, X[V 


sf[ijntei măn[ă)stiri Neamţului, si spre buna pildă și a celor- 
lalte mănăstiri sfinte: de acest lucru mai vîrtos pănă la suflet 
m'am spăimîntat; de care si Si|ijnții Părinţi cei desăvirşit 
fugea. Că cine sînt eŭ, prea-înnălțate Doamne, de unile ca aceas- 
tea păreri ai primit, de ticăloșiia mea? Eŭ sîntii slab și nepu- 
tintosi, și mai morti, şi cu sufletul și cu trupul. Sufletul miei 
nu pot să-l îndreptez după voia şi poruncile lui D[ujmnfejzei. 
Soborul părințiloră, carii preste voia mea s'aii adunat cătră 
ticăloșiia mea, întru numele Domnului, neputind a mă dez- 
bate de multă rugăciunea lor cea cu lacrămi, va fi mie spre 
veacnica osîndă la zioa judecății. Pentru că nu pociii nici su- 
fleteşte, nici trupeaşte a îndrepta la calea poruncilor lui D[u]m- 
n[e]zeü, Şi încă, peste aceaia nesuferită sarcină cu care m'am 
însărcinat, și încă mai cu grea sarcină Măriia Ta m'ai însărcinat. O 
amar sufletului mieă! Şi dintr'acastă pricină s'aii rănit inima mea, 
şi amar am plins toată noaptia aceaia, și, făcîndu-să zică, am 
adunat în chiliia mea pre tot părinţii duhovnici, ami arătat po- 
runca Măriei Tale si a piea-sfințitului stăpîn, plingînd amar 
pănă la amiazizi, neputînd mintea mea să agungă cum să scot 
la cale porunca Măriei Tale. Părinţii duhovnici, văzînd lăcrămile 
meale, mă mîngiia în tot chipul ca să nu mă măhnesc, făgă- 
duindu-să înnaintea lui Djujmnezeii că, după putinţa lor, pănă 
în sfărșitul vieţii lori, să-mi dea mie mănă de agutorii. Deci 
şi eŭ, mîngiindu-mă oareşce, cu măngiiarea lor, am începutii 
a socoti că, de nu ar fi fost cea deosebită proniia lui D[u]m- 
n[e]zeii, spre mai bună întemiiarea soborului Părinților, carii 
pentru mintuirea sufletelor sale multă vreame aŭ pătimit de 
nepovestită sărăcie și lipse, foame si goliciune, și toată strim- 
torarea vieții cu mulțămită cătră D[u]mn[|[e]zeü, pentru măn- 
tuirea sufletelor sale, — cum ar fi fost cu putință să treci Măriia 
Ta rugămintea mea cu care m'am rugat cu atitea lăcrămi ca 
să mă uşurezi de atasta? Ci încă mai mult mai vărtos te aŭ 
întărită D[n]hul Sf[š]ntü ca să nu te pleci la lacrămile meale, 
socotind, ca și în viața mea, şi după moartea mea, să fie so- 
borul acesta chivernisit și întemiiat cu toate ceale trebuin- 
coase, şi, întemeindu-să cu afutoriul lui Dumnezeii, să să facă 
oareşcare pildă si celoralalte mănăstiri sfinţite, Si, socotind 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 16L 


că, după Dumn[e]zšiasca Scriptură, tot sufletul să se supue 
stăpînilor celor ce mai multi biruesc, câ nu iaste stăpînie 
fără numai de la D[ujmnezei, și, care stăpinii sîntii, de la D[u]m- 
nezei rinduite sînt, — pentru aceaia cine să împrotiveaște stă- 
pînirii, lui Dumnezeii să împotriveaște, — m'am supus și eŭ din 
tot sufletul miei și din toată inima poruncii Măriei Tale și 
a prea-sfințitului stăpîn, ca poruncii lui D[ujmnezeii, măcarii 
că și în toate zilele vieții meale, după D[u]mnezăiasca Scriptură, 
tuturor stăpîniilor celor de la D[ujmoezei rinduite am fost 
suppus și plecat. Cum și de acest lucru m'am rugat Măriei 
Tale, iară nu m'am împrotivit să nu fie una ca atasta. Ci, de 
vreame ce așa aŭ fosti voia lui D[ujm[nejzeii și a Măriei 
Tale și a prea'sfinţitului stăpîn, m'am supus jugului d[u]mne- 
zăestii ascultări și am început a rîndui prin părinții duhovnici, 
prin frații din soborulii nostru, carii să meargă cu mine la 
sf[ă]nta măn[ajstlijria Neamţului, și carii să rămîe la sf[ăjnta 
măn|ă]stire Săcului. Li s'aii făcut toată gătirea în 4 zile, șia 
5 zi, Miercuri dimineața, Avgust 14, după d[ujmnezeiasca. le- 
turghie, trăgîndu-să clopotulii cel mare, și, ducîndu-să tot so- 
borul în sf[ăjnta bisearică, după obiceaiii m'am închinat la 
sf|ijntele și cinst|ijtele icoane, şi am rinduit pe un duhovnic 
să rămiie în locul miei, şi învățindu-l cum să să poarte, și 
cum să povățuiască sufletele fraţilorii la calea măntuirii, și să 
caute buna rinduială cea dinù lăuntru și cea dinù afară, după 
așăzămiîntul Sfinţilor Părinţi. Așijderea și pre fraţii carii s'au 
rînduit acolo să rămăe, i-am învățat ca fieștecarele să rămie 
dintr'înșii să să supue celui rînduit de mine, ca însumi mie, 
după voia poruncilor lui D[ujmnezeii, petrecînd fieștecarele 
întru ceale orinduite slujbe cu frica lui Dumn(ejzei. Și așa 
am eşit din besearică și din mănăstire, ca să viă la sf[ăjnta 
măn[ă]stire Neamţul, — petrecîndu-mă tot soborul. Și era a 
vedea atuncea, prea-înnălțate Doamne, un lucru prea-slăvit: 
Eŭ plingem și mă tînguiam cu nemingfiate lacrămi, rumpîn- 
du-mi-să inima mea, cum pot să mă despart de fiei mie: cei 
iubiți și duhovnicești ; aşijderea si tot soborul, fă fiind d[u]m- 
nfe]zăeștii ascultări, după dragostea lor cea după Dlu]mnezeú, 
care aü cătră ticăloșiia mea, plingea și să tinguia cu umilite la- 


71304 Vol. VII. 11 


www.dacoromanica.ro 


162 DOCUMENTE DIVERSE, XIV 


crămi, nevrind a să despărți de mine. Bolnavii, cum aü putut, 
aü eşit din bolnițe; mergînd eŭ cătră dinșii să mă erte, plingea 
și să tinguia cu umilite lacrămi, cum să să despartă de ve- 
dearea mea. Deci bolnavii aü rămas pre loc, lacrămi curgînd 
pre feaţile lor, neputind să mă petreacă. Iară celalaltii sobor, 
mai cu toții, maŭ petrecut cale ca de un čas, și pre oarecarii 
dintr'inșii, carii era rinduiț să facă privighiere Maicii lui Dum- 
n[e]zei, abia i-am îndemnat cu multe lacrămi să să întoarcă 
înnapoi, iară ceaialalți, mai tot soborul, m'aii petrecut pănă 
la sf[ăjnta màn[š]stiria Neamţului. La care vrînd a întra noi, 
ne-ai primit cu întîmpinare frumoasă părinții mănăstirii Neam- 
țului, cu orînduiala ce mi s'ai părut și mai presus de cit mi 
să cădea, cu trasul clopotilor, cu preoţii, cu diaconii, și m'ati 
dus în sf[ăjnta besearică cîntinad irmosul Maicii lui D[u]m- 
nezei, și, după obi&nuita închinăciune, la sfint|ejle și cinstitele 
icoane, am arătat Sfinţiilor Sale părinților cum că venirea 
mea la ačasta sf[ăjntă mănăstire naŭ fost după căutarea 
sati voirea mea, ci după hotărîrea și porunca Măriei Tale și 
a prea-sfilnlțliltului stăpîn. Cari văzindu-o si Sfințiia Lor. 
m'aii priimit cu toată bucuriia, și mi-ati dat pe samă toate 
ale sfintei besearici, și ce să află în lăuntru în mănăstire; 
iară ceale dinnafară, fiind temiinică vreamea lucrului, nu le-ai 
dat măna Sfinţiilor Sale a da în seamă toate, și noao a priimi, 
fără numai așa s'aii socotit mai cu vreme, du[pă] ce să va 
aduna pîinea, și să va face finul. Chilii, căte s'aii putut a să 
deșărta pentru o parte din soborul nostru, s'aă găsit, cu ca- 
sele de ospeţ, cu eclisiarhiia, ca la vre-o 15, părinţi du- 
hovn[i]ci trei fiind, cite unul la o chilie, ca toată slujba du- 
hovnitască fără de impiedecare să poată a o împlini; iară 
ceaialalți părinţi, căte 3 si cîte 4 sai așăzat, ca la vr'o 
40 de fraţ, la cealealalte chilii, impreună și cu copilulü Scar- 
lat Rosetii, pre carele de la s[făn]ta măn[ăjst[i)re Săcul l-am 
adus împreună cu mine. Iară ceialalți fraț carii m'aü petrecut 
pre mine, toți aü voit să rămăe împreună cu mine; însă, ne- 
avînd unde capul să-ș plece, cu multe lacrămi și cu multă 
jale s'aii întors înnapoi la sfl[š]nta mănlăjstire Săcul, așteptind 
mila lui D[ujm[ne]zeü și a Măriei Tale, pentru bună aşăzare, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 163 


după facerea chiliilor. Adevăru vestescii Măriei Tale: loc ce 
aü văzut ochii miei cu grei s'ar fi aflat să fie cuviintos pen- 
tru sobor mare ca acesta, de toate îndemiînatec. Venirea la 
sf[ă]ata mănăstire prea cu multă lesnire și ușurătate, morișca 
lingă poarta sflijntei măn[ăjsti(r]i și alta, prea aproape, iaste 
cu putință a să face, și mare odihnă va fi săborului de măcinat 
făină ; lemne prea multe și prea cu lesnire pot a să aduce 
pentru tot săborul; țăranii și robii sflijntei măn[ăjstiri, din 
prea-covirșitoare mila Măriei Tale cătră sufletele părinților, 
[ca să] treacă fără vătămare și primejdiia cea sufletească — ! 
la altii loc cuviincos prea mare liniște și odihnă va — sufle- 
tului miei și părinților. Chiliile, după cuviintoasa rînduială, 
de ar fi fostii cu putință să să facă cu doao rînduri, unele 
preste altele, așa socotescă că ar fi încăputii ca la 200 de 
părinți înlăuntru la sf[ăjnta măn[ăjstire. Pentru care lucru, 
adecă pentru zidiria chiliilor și a bolniţii, cu toată rinduiala 
eii, de neocolită nevoe, și pentru toată ceaialaltă întemeiare 
a soborului, aruncăm grija la proniia milostivului D[u]mnezeü 
și la atotputernicile rugăciunile Născătoarei de D|umnelzei și 
la prea-bogată mila Măriei Tale. Vestesc încă Mării Tale că, mai 
înnainte de ducirea mea la Sf[ăjnta Gora, m'aii fost învread- 
nicit D[ujmn[eJzeii, încă fiind eŭ în tînără vîrstă, a veni aicea 
la închinăciunea sflin]tei icoane, și nepovestită buc[u]rie am fost 
simțit în sufletul mieii, învreadnicindu-mă de trei ori a ţinea 
cu păcătoasele meale mini sf[ă]nta şi d[um]n[e]zšiascšá ačasta 
icoană, și am simțit şi simțitoriii și sufletește minunea lui 
Dum[nejzei, și cu multe lacrămi am pros[lă]vit minunele lui. 
Și de atuncea D[u]mnezeü ştie cătă drag[ojste am avut cătră 
acestii sf[ă]ntă loc, și acum, cu neurmatile judecăţile lui D|u]m- 
nezeii, prin bogată mila Măriei Tale dindu-să spre lăcuința 
or — sf[ăjata ačasta măn[ăjstire, și fiind eŭ a mă —pu mieii 
si năcăjit vr'o 5 zile, întru care pănă în sfirsit aü fugitii som- 
nulü dinù ochii miei: cum am întrată la sf|ăjnta besearică 
și am văzută sf[ăjnta icoană a Maicii lui D[ujmnezeii, carea 
iaste după Dlu]mn|ejzeii nădeajdea măntuirii meale, îndată 


1 Rupt, 


www.dacoromanica.ro 


164 DOCUMENTE DIVERSE, XIV 


mi S'aii prefăcutii toată măhniciune și întristare spre mare 
bucurie și veseliia cea sufletească, și, la priveghiiare, după 
sf[ănta ev[an]gh[ellie, vrînd să mergi la chiliia mea, ca să 
mă odihnesc de multele osteneale ce am fost avut într'aceale 
zile, cu multe lacrămi m'am rugat Maicii lui D[umne]zeü ca, [din 
mila SflinJții Sale, să-mi dăruiască măcar un čas să dormi, 
temîndu-mă ca să nu pătimesc vreoareșcare vătămare din 
multa nedormire, ci nu mi s'aü întîmlat mie altă dată în viaţa 
mea. Si, cum am întrat în chiliia mea și m'am culcat, din 
mila Maicii lui D[ujmnezei am adormit cu foarte dulce somn, 
ca la 2 tasuri, și mi S'aii ușurat toată acea greutate ce am 
avutii, și foarte mă bucurii și mă veselesc că m'aii învread- 
nicit milostivul Dum[nejzeii a vedea des sf[ănţta icoană a Maicii 
lui D|umnejzeii, mîngiindu-ne ca cu oareșcare ceriii pămîntesc 
cu atasta sf[á]ntá și d[um]n[e]zăiască besearică, întru carea cu 
toată odihna este cu putință a încăpea soborul pàrint[i|lor. 
Acestea toate am vestit Măriei Tale, și mă rog, pentru dra: 
g[olstea lui D[u]m[ne]zeŭ, să nu te superi Măriia Ta asupra 
ticăloșiei meal[e], pentru atitea lungiri de cuvinte, că, la 
drag[ojstea Măriei Tale cea după D[u]m[ne]zeŭ nădăjduindu-mă, 
am îndrăznit a vesti ce am avut în inima mea l», — Copie 
într'un caieţel in 8°, 

6. C. 1780. «Foie pentru odorile bisericești [de schit]... 
Cărţile biserecii: 1 ivanghelie de Tara Ungurească, 1 ivan- 
ghelie de Rămnic. . . Carte scrisă de mănă pentru cuvănt..., 
I carte pentru dum[nejze[ejşti docme.. ., Carte alfavita..., 
I carte pentru proniia lui Dum[nejzei...., 1 carte Mărgărit 
ectovr. (sic); să află la Filipu pă pod Mogoșaei... Vitile... 
5 ghivoli de jug, 20 ghivolițe cu malaci lor.» 

7. Septembre 1817. Gramată a patriarchului Chiril de Con- 
stantinopol. Indulgenţă pentru un «Nicolae din Ungrovlachia». 

8. 26 Novembre. 1821. Diată. <On notin de cal..., doi 
că[rlani de cai... ]Jupăn Năstase Grecu, ginerile lui Socol 
din Agieni.» 


1 Cf, /storia lit. rom. în sec. al XVIII-lea, YU pp. 392-3. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 165 


XV. Documente din exposiţia de antichităţi din 
Craiova (Decembre 1903-Ianuar 1904). 


r. București, 21 April 7072 (1564). Petru-Vodă întărește o 
moșie, cu acte de la n9koHHar BAaAA EOEEOA, KaaSrepa. Pome- 
nită si o Ale]uSrSennn. Nume: Mija, Stănislav. Divanul ca 
în documentul din 1563, în ediția Cronicii lui Constantin 
Căpitanul, p. 66, nota 3, dar Vel Logofăt e Ioan și ea se 
adăugi Ghiorma Post. Scrie Oana. Pecete peste hirtie. 

2. 71[19:20] [acoperit]. Radul-Vodă Mihnea, «nepot de fiii 
(anajri8) al lui Alexandru-Vodă», pentru satul Predeșşti, cum- 
părat și de la «Gănsacu dor[obantul] u Feregi». Se pomenesc: 
Mama stach, Beleias|a], Vladul Drăgoesei, Aa nnTpSR Béh- 
reg. Divanul ca în actul din 29 Mart 1611, mai sus, p. 49, 
n” 9, dar adauge, în locul lui Mihalache: Panait Stolnic, Coci 
Comis, Stanciul Păharnic! fcf. vol. V, p. 480, n° 8]. Scrie 
Nagoe. — Pergament. 

3. 2 Mart |1616; pe foița de de-asupra; în original data 
e acoperită]. Radu-Vodă Mihnea pentru fiii Cocei biv Vel 
Agă: Gavriil vt. Păharnic și Lupul Postelnic, cari aii parte 
din satul Preutești, cu vecini între cari: Măican. Se pome- 
nește jupanița Dariia. Divanul ca în documentul din 1615, 
tipărit în vol. V, p. 297, n° 18, dar Vistier e Necula, Miho, 
Spătar. Scrie Lepădat. Pergament slavon. 

4. Bucureşti, 6 Maiü 7125 (1618). Alexandru-Vodă, fiul lui 
Iliaș, pentru o judecată a Buzeștilor. Ea fusese începută de 
Radu biv Armas, Preda vtori Spătar, Stroe |Postelnic] [rupt], 
în Domnia lui Mihnea-Vodă?. O pierd la sfîrşit Sima Stol- 
niceasa, [lui Stroe], Catalina Băneasa [lui Preda; vol. V, p. 
297, n° 18], și fata ei Mara, Maria și fratele ei Radul Pos- 
telnicul [fiii lui Radu; Odobescu, în Ap. Ac. Rom., seria 
veche, X, p. 324]. Locuri: «Locul Singurov, Măgura Cerătulov, 
Drumul Ascunseav». Nume: Măniţe, Mănila, Cortan, Potrăg, 
popa Albul, Botoe (femeie), Curicea, Răsip, Ghidoe. Divanul în- 


1 Pană Grecul și Cernica Știrbei trecură deci de la Radu Șerban la noul 


Radu-Vodă, din Divanul căruia dispar îndată. 
3 V. a mea Zstoria ba Mihai Viteazul (supt presă). 


www.dacoromanica.ro 


166 DOCUMENTE DIVERSE, XV 


tocmai ca acel din 28 Decembre precedent (vol. V, p. 437, 
n° 4), saii din 16 Iunie următor (2bid., p. 683). Slavon. — Fo- 
tografie. 

5. 12 Mart 7128 (1620). Gavriil Moghila-Vodă, pentru o 
ocină la Vrăbcin (sic), socotită în wje, cumpărată 34 tAĄHH 
mpeg. Se pomenesc: #AHA AemuiSrSeHh[h], ana EHHorpaAa &Sn- 
AaTh 8 abkSertnu. Divanul ca în 1619; v. vol. V, p. 297, 
n° 19, saii, încă mai exact, ca acela din 13 Mart 1620, pomenit 
în același volum, p. 683. Slavon. Pecete peste hîrtie. — Per- 
gament. 

6. [Data acoperită; pe o foaie: 1621]. Scrisü eŭ Hamiiza į 
Caplea acesta al nostru zapis, să s[ă] știe că am văndut satul 
Vălsăneştii, preste tot hotarul, den cămpu, den apă şi din 
silist[e] și den pădur[ea], fezorului nostru lui Calot[ă], dereptü 
15.000 de banfi] gata, ca săii fie lui moșie ohabnică, lui si 
fitorilor lui și nepoților și strenepoților . . .» 

7. Tirgovişte, 18 Februar 7131 (1623). Radu fiul lui Mihnea, 
lui Tudor biv Vel Sluger şi fiilor lui, precunt și «lui Dumitru 
fiul lui Dragomir Logofăt şi Oprei si lui Dragomir, nepoți 
(aneren) lui Dumitru, și lui Nedelco și lui Lepădat si lui Stan, 
cari aü fost cnezi din Podișor, în Ținutul Olt> (uro sna 
RHESU WT CEAS WT noAnwop), întărindu-li ocini socotite în 
uje ($x). Ele fusese «de danie al jupăniţei Caplea, jupaniţa 
Btphukbn Logofăt din Bujlolrani». Cumpărătura se face în 
aspri. Locuri wr Satin, WT phAHIK. Se mai dăduse un <ia- 
murluc» drept 1000 de aspri și un HAAUKS 3a rpan drept 
2.000 și un vecin, Nistor, drept 3.000 de aspri. Vinzătorii 
de odinioară fusese «Tudor Sluj. şi frații lui, jupan Tudosie 
biv Vel Logofăt si Prăvul Logofăt ot Ruda» [pentru acești 
frați Rudeni, v. vol. V, p. 680). Întrun zapis ce se aduce 
înnainte, iscălesc: «ot Șărbăneșt[i] Manea și Barbul și Bulghea 
și Nichifor, și din Buc[o]všt Cr[ăjstea și popa Stoica, şi din 
Comniţ (sc) plolpa Tudor şi Dan, și din Bràtulest[) Pocea, 
și din Periiaţ Pădure și Orzişor şi Agafton monah, și din 
Curteșoar[ă] popa Stoica». Divanul e întocmai ca acel din 20 
Iunie precedent — vol. V, pp. 180-1, n° 23 —, dar Păharnic 
e Batiștea (adecă Vevelli; v. vol. IV, p. CXLVI, p. OXLVU, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 167 


nota 3; p. CLXIX). Scrie Lepădat Logofătul. — Perga- 
ment. 

8. Tîrgovişte, 19 anuar |acoperit; pe o foiţă, 1641]. Matei- 
Vodă întărește o moșie, cumpărată cu aspri. Nume: Anghil. 
Divanul: — Vel Ban de Craiova, ... Radul Vel Vist., Drago- 
mir Vel Clucer, Preda Vel Spatar, Socol Vel Spat., ... 
Vel Comis, Vučna Vel Păharnic, Costandim Vel Postelnic: 
Slavon. Iscălitura Domnului. Pecete peste hirtie, cu șnur 
albastru. 

9. C. 1643. Matei-Vodă intărește o ocină după un zapis, în 
care iscălesc: popa din Părăiani, Anghel din Şăştoara, Bă- 
cil[ă] din Obărșia. Divanul ca în actul din August 1643, vol- 
V, pp. 181-2, n° 28. 

IO, București, 30 April 7197 (1689). Costandin Băsărabi Voe- 
vod, pentru Diicul Vel Stolnic Șerbănescul, dindu-i satul Şer- 
băneștii (T. Olt), și anume «partea căt aŭ ținut tatu-său ră- 
posatul Chirca biv Vel Ban [Rudeanu ; vol. IV, p. 37, n° LIII} 
vol. V, p. 681], cu caselle] de piatră si cu viile de acol[o] 
den deal», și cu Rumini, între cari: Vișan Grama, Tudor Bră- 
gariul, Cănda, Dinga, Gorun, Dumitru Hoţul, fiii popei Opri- 
ian. Satul fusese al «jup[ă]neasii Dumitranii, jup[ăjneasa. ră- 
posatului Chirca Banul, muma boiarinului Domnii Meal) 
Diicul V! Stol., dat de zeastre», apoi zălogit «la Costandin 
vt. Comis și la frate său Gligorașco Post., fitorii lui Costan- 
din Peh. Vărzariul» [fiul lui Radu Armașul și pirișul lui Con- 
stantin Cantacuzino Postelnicul ; v. Ludescu, în Magazinul isto- 
ric, V,p.4; N. Costin, p. 4; Documentele Cantacuzinilor,p. 80], 
pentru 500 de taleri, dobinda se urcă, în șepte ani, pănă la 
jumătatea capetelor. Divanul: Vintilă] Vel Ban al Craiovei, 
Ghinea Rustea Vel Vornic, — Vel Log., Iordache Catacozeno 
Vel Spat., Crăstea Vist., Alecsandru Vel Clucer, Dumitrașco 
Caramanlăul Vel Post., Barbul Urdăreanul Vel Pah., Şerban 
Vel Com., Costandin Știrbeaii Vel Sluger, Dumitrașco Poe- 
nariul Vel Pitar, Bunea vtori Logofăt, Scrie Mihai fiul lui 
Stan Log. din Tărgoviște. Iscălitura Domnului, 

II. 169... [data închisă). «Ioanii arhimandritul ali sfintei 
mănăstiri Hurezuluï», pentru o moşie ce dă mănăstirii «Po- 


www.dacoromanica.ro 


168 DOCUMENTE DIVERSE, XVI 


lovragul», de curind dreasă. Se face socoteala în «funi mari». 
Pecete cu legenda: «Pecetea sfintei mănăstiri Hurezii». 

12. [Data acoperită ] Grigore [Matei]-Vodă Ghica întărește 
o moșie «Radului Reașiţei», în hotar cu Radul Vist. Comă- 
neanul. Pecete octogonală cu chinovar. 

13. «1797 sud — sin — porecla — din sati — chipul lui — 
la față — părul capului — sprîncenile — ochii — mustăţile — 
barba —, carele fiind din suma scutelnicilor ce s'aii orinduit 
pentru poslușaniia casii —, precum la catastihul Vistierii i-au 
așăzatii după adeverinţa ce aü adus de la dumnealor boiarii 
ispravnici ai acestui judeţ, ne aŭ dat acest pecetluit al Domnii 
Meale ; val și supărare să n'aibă.» — Tipărit. Pecete octogonală 
cu chinovar, purtînd data de 1796. ` 

14. IO April 1798. Privilegiu al lui Costandin Gheorghie 
Hangeri- Vodă pentru «Costache Rătescu Post[elni]&[el]». 


XVI. Din documentele moşnenilor din Cîrlig 
(Ținutul Roman). 


I. Suceava, 15 Mart 6990 (1482). Ştefan-Vodă întărește vînza- 
rea satului Văleani, lîngă Iucaș, nSAan Kamn, în Ţinutul Neamţ, 
făcută de «Ana sora panului/Dobrul Logofăt și cu nenoTomh, 
cu Stantul, fiul lui Fetco cTapocTicSA, pe «200 de zloți tă- 
tărești» lui «Ivul diacii». Divanul ca la actul din 1 Februar 
al actului precedent. Dar lui Vlaicul (unchiul Domnului; v. vol. 
VI, p. 73, n° 2) i se zice numai «pircălab», fără a se adăugi: 
<de Orheiii» ; Iuga nu e numit «Vistiernic» ; între Neagu și 
Hărman e Gangur; după Eka nana yapmana vine Bkpa nana 
YhpMaHă (Gherman) (cf. Tanoviceanu, în Conv. literare pe 1900), 
fără Șandru Portarul de Suceava la mijloc; lui Macsin i se 
zice aici Macsim ; lui Gotcă (reTke) nu i se zice și «Fete»; 
înnaintea lui loan Păharnicul e Irimia Postelnicul. Pecete 
ruptă, atîrnată de un șnur roș-deschis. Pergament. 

2. Iași, 23 Mart 7063 (1555). Alexandru-Vodă, pentru «Ion 
şi sora lui Anna și Sofiica fetele Varvarei konnaa Wann AHHEA- 
Aoyaue», întărindu-li moșia ce aü de la np'EA'EA Hyh WANA AHAE2A- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 169 


ASauc prin uric de la Alexandru-Vodă, npakAa Hamero : cun 
sat în Ținutul Niamţului, la Valea Neagră (na uopuoan norouk), 
anume Brițcanii, care sat anume Brițcanii a fost dat de Oana 
Limbădulce konnan cBoeMS Varvarei, wnpouu wT ApSriH ero 
AETH, H EHAO TOE CAO EpHUKAHIH AAHO EH Ch KAETEOE, KAKO 
HHKTO NO CADBTH WA EH IWAHH AHMEXASAUE, HHKTO WT NAEAE 
EO AA HE HMAET TOTO CEAO S34ATH Ero WT KApRApA KONHAA EO, 
H MpHEHALE IO WHA HMAAA HA TOPO CEAS HA EpHUKAHH H'EKARO 
Ero AQEHKEAA pie Aorejer H Spusaa ero («deosebi de alți fii 
ai săi, și a fost acest sat Brițcaniï dat ei cu blestem că ni- 
meni, după moartea tatălui ei loan Limbădulce, nime din 
seminția lui să nu iea acest sat de la Varvara copila lui, și 
hrisovul ce avea ea pentru acest sat Briţcanii a intrat în 
minile lui Fierie Logofătul și acesta l-a rupt»). Hotarele 
vor fi cele vechi. Divanul ca în documentul din 9 Maii 1555, 
în Arch. ist, Il, p. rir. Lipsesc însă fiii Domnului, Ioan și 
Bogdan [Cf. Pretendenfi domneşti, p. 46). Lui Hira i se zice 
întreg: «loan /fărrovici», lui Ioan pircălabul de Neamț: «loan 
Danciul», lui Veveriţă, de Roman: «Iosip Veaveriță»; după 
Dan Portarul de Suceava vine fără întrerupere Șendrescul 
Spatarul ; Vistiernicul Ioan e numit «loan Petricina» ; după Me- 
delean Stolnicul vine îndată Plaxa Comisul. Scrie tot « Cracalei 
Căpotescul». Pergament. Pecete ruptă ; șnur violet-albástriü1. 


1 Un Limbădulce era la 1433 boier moldovean. Fiii săi Duma şi Mircea se 
întilnesc îndată si ei ca marturi în documente (listele d-lui Gh. Ghibănescu, 
în Uricariul, XVIII, pp. 456-9). 


www.dacoromanica.ro 


II, 


DOCUMENTELE RAMURII CANTA A CANTACUZINILOR 
MOLDOVENI. 


www.dacoromanica.ro 


I. Caiet de împărţire a moșiilor. 


(P. 1]. Văzănd slova părintelui nostru, la cari an ni-am 
născut, am scris și eii pe fii noștri. 

An 7218 [1709], Sept. 18, s'aii născut fiica noastră Balașa. 

An 7218 [1710], tot întru acest an s'ai născut fiiul nostru 
Ilie, Iuni 20. 

An 7220 [1712], Ghenari 14, s'aă născut fiica noastră Marie. 

An 7222 [1714], Avt. 30, s'aă născut Pulheria. 

An 7225 [1717], fiul nostru Costandin, Mart 21. 

An 7227 [1719], Maii 2, Safta. 

An 7229 [1721], Ghenari 9, Ion. 

An 7230 [1721], Dechemv. 25, iar Ion, murind celalalt. 
7231 [1723], Maiă 30, fiiul nostru Iordachi. 
Iscălit: Iordachi Cant. Vel Com. [Deleanul: fiul lui Ioniță 1]. 


> 
5 


[P. 2.] Let 7195 [1687], Fevruar 20, am însurat pe fiiul mie[ü] 
Ion: aü luat pe fata lui Costandin Vel Postelnic [Ciobanul]. 
[Toderașco Iordachi a scris?.] 

Let 7196 [1688], luna Maiii 18, — Domnu: vă dàn. Ioan 
Costandin Voevod [Cantemir], din mila Domnului nostru Isus 
Hristos, s'aü născut fiiul nostru [al lui Ioniță din alineatul 
1] Iordachi [cel de la p. I], Vineri, la opt tasuri din ză, în 
zioa de Sf. Mucenic Feodorii, în tărg în Trotuș: să să știe. 


1 Balașa iea pe Aristarch (Hrisoscoleii). llie n'a trăit, ca și Maria, Pulheria, 
Constantin. Safta luă pe Dinu Cantacuzino Munteanul, fiiul lui Pîrvu II (Banul). 
Alt Ton, postum, a fvst Ioniţă Vistierul, care tinu pe Zoiţa, sora lui Grigore 
Alexandru Ghica, iar Iordachi fu Spătarul, care luă pe o Roseteasă (Gen, Cant. 
p. 498: tablă genealogică). 

* Ion deschide ramura Delenilor. 


www.dacoromanica.ro 


174 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


7197 [1699], luna Iuli ro — Domnu Ioan Costandin Voe- 
vod, — din mila lui Dumnezăii s'aii născut fiiul nostru Șarban, 
Mercuri, la doaă &asuri și Sumătate de zi, în zia de 45 Mu- 
cenici din Necopoli, în sat în Romăni: să să știel. 

7199 [1690], luna Sept. 29— Domn loan Costandin Voe- 
vod, —din mila Domnului nostru Is. Hs. s'aü născut fiiul 
nostru 'Toaderii, în faptu zili, în zioa de Sf[ănltul părinte 
Chiriiac, în sat în Pișata, să să știe?. 

7200 [1692], Avt. 30, sai pristăvit/iubitul mieă frate loan 
Cantacuzino Logofătul al doile, tatăl acestor săraci de copii ce 
sänt scriș mai sus de măna lui. lar mie mi-ai lăsat nemăn- 
găetă jale?, Vasile Pakarnict. 


[P. 3.] În [a] patra lună după schimbare viețăi iubitului mieii 
frate Ioan, rămăind cumnata Marie, soțăe lui, îngreuiată, aŭ 
născut pe fiiul lor Ioan, pe care iar noi l-am botezat, și în 
dorul lui i-am pus numile tătăni-săii loan, — Mercuri în 6 a lui 
Dechemvrie, în sat în Ploscuţăni; și am mulțămit lui Dum- 
nezăii de toati &udecăţăle lui cele drepte și ascunsă. Vasile. 


Întracest catastiv, scris de moșul mieii Todirașco Canta- 
cuzino Vist.-Mari, am scris și noi împărțala ča mare făcută 
de moșii între noi fraţăi, și toate moșiile ce mi s'aŭ vinit de 
la părinți, și căte am mai cumpărat și eŭ, arătănd pricinile 
loră şi cu ce preț liam cumpărat. Iscălit: /ordacki Canta- 
cuzino Vel Spat[a]r 5. 


(P. 4] Velet 7186 [1678], luna Maiii 26, — Domn vă dni Ioan 


1 Muri fără urmași, în pribegie. V., pentru el, vol. VI, pp. 526-7. 

2 Toader e tatăl lui Ioniță Cantacuzino cronicarul și al unui Toader Spă- 
tarul, care are de fiii pe, Constantin (Gen. Cant, L c). 

3 lon Iordachi dă încă zapise la 7 si 29 lume din acest an (vol. V, p. 
48; cf. p. 50, n° 230) Piatra mormîntală, la mănăstirea Bogdana, dă, în in- 
seripția ei versificată, data de mă Septembre (Melhisedec, More archeologace, 
p. 120), 

4 E alt fii, al lui Toderașco Iordachi, — al doilea, Cf, si Joi, Bi. rom. 
L, p.. 336, nota 4 și, introducînd această îndreptare, vol. V, p. 590 (o schiță 
despre el). 

5 Fiul cel mai mare al lui Ioniţă. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 175 


Antonie Rusăt Voevod — din mila lui Dumnezău eŭ Toader 
Iordachi Visternicul am căsătorit pe fiul nostru Vasile, și 
i-am dat din căt ni-au fost prilejul casăi, după cum stătură 
vremile la acesti răscoali. Deci, de acum înnainte, la nimic 
să n'aibă triabă a să mai mesteca cu cești frați mai mici!, 
numai, de va da Du|mnejzăi să s[ă] mai poată tocmi atastă 
țară, — șidacă orii mai vini ocinile ce am perdut de la măna 
noastră, de la Hotin? și de aiure, și de vom pute grijă și pe 
cești cuconi mai mici, precum l-am grijăt şi pe dănsul, atunce 
i s'ar socoti dintr'acele ocini să i să mai facă parte pe dreptate 
ce i s'arii vini, socotindu-să și altele toate cei s'aü dat lui, — 
să agungă și cestoră mai mici. Iar întralt chip să nu să 
amestice la nimic nici odinioară. Și pentru credinţa ei săngur 
am scris, să să știe. Velet 7186, Avt. 24. Zoderașclo] Vel 
Vist. 


[P. 5.] Ce iam dat, să să știe. 

I salbă de 80 ug., căte de 2 și 3 ug., căte de IO. 

I lantuh de aur de 240 dramf[u]r[i]. 

I părechi brățări de Dansca cu jmalți, 40 dramuri, fără lucru. 

I părechi sarj, căte cu un pitor de balas și în mijloc cu 
diiamant, 130 lei. 

I inel cu diiamanturi mici și unul mare în mijloc, 70 lei. 

I inel cu patru diiamanturi, 40 lei. 

I inel cu zamfir albastru, 20 lei. 

I tiacă de aur, 30 lei. 

12 linguri de argint poliite, pe 2 locuri; 295 dramuri. 

4 piuliţ de Brasáü poliite pe din năuntru; 205 dramuri. 

I raft,o ţăntă albă și una galbănă, 380 dramuri,și 5 ughi 


polială. 
I sabie ferecată. 
I raft albu. 
[P. 6.] Toderaş Vel Vist[ier]. 


Pol sat Plopeștii, cu vecini, cu helesteü gata, vlost Niamtu 
[Tánt. Niamţul. 


1 Ion și Ilie. 
? Ocupat "de Turcii din cetate. 


www.dacoromanica.ro 


176 DOCUMENTELE CANTACUZWILOR DIN MOLDOVA 


I siliști lăngă Plopești, întriagă, Cărbunești. 

I sălește, tij întriagă, acolo, Vătămanii. 

I săliște tij întriagă, Brăneștii, cu un heleștei gata. 

Pol sat Hărmăneștii, la Prut, vlost Iașii, cu vecini. 

Toate părțăle din Lăzăreni ce-s supt Stăncă, vlost Iașii, 
ce să împreună cu Hărmăneștii. 

3 fălci de vii la Cotnari, la Tumbric, undi aü fost cramili 
lui Bașotă. 

3 fălci de vii la Es, la Copoii, din sus, care vii li-am 
cumpărat eü într'o carare cu cele ce mi-aii dat nenc. 

16 boi de plug. 

20 vaci mari. 

2 buhai. 

20 epi. 

I armasariiă. 

Toderaş Vel Vist[ier]. 

[P. 7.) 312 stup) [n 3 prisăci, 2 la Plopești, una la Verișăni. 

3 rănduri de haine i-am făcut, bune: dulămi de atlaz și 
de tabin, și contăș cu paccë de sobol și de răs și de pace 
de jderi. 

I rănd de haine am făcut gupănesăi lui. 

I pacce de sobol bună i-am mai dat pe urmă. 

6 covoară hagimiș, tij. 

Cheltuiala ce s'au făcut la nuntă și cănd am chemat pe 
Măriia Sa Vodă la cununie, și colacii G-am închinat lui 
Vodă, — aceia nu s'aü socotit. 

Todiraş Vel Vast[ier]. 

[P. 8.] 75 lei am plătit lui Enachi Ramadan! în Țarigrad 
pentru Vasăle Logļ[o]f[ă]tu, fără 75 lei ce mi-ati întors 
Dumitrașco Clucer; iară aesti 75 lei iaŭ lăsat asupra lui 
Vasălașco. 

140 lei am plătit tij o datorie a lui Vasile L.ogofătu, de 
i-am scos niști brățări ce aŭ fost zălog. 

Pentru sate și vii, să să socotiască pe izvodul ce am fä- 


1 Pentru fiul si nepotul de fiii al acestuia, v. p. 114, nota I. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 177 


cutii mai pre urmă, iar pe acestă să nu să socotiască, c'am 
socotit într'alt chip. 


Tohraj Vel Vasther]. 


< 
Pe acel izvodu de al doile făcut aŭ scris unchiu-mieü 1 Va- 
silașco Vornic părțăle, cui ce añ venit, cu slova lui, înnainte, 
pe împărțala moșu-mieii [Todirașco]. 


[P. 9.] Velet 7186 [1678], luna Iunii 30. 

Iarăşi dintru voia lui Dumnezăi am căsătorit și pe fiica 
noastră Catrina după fiorul lui Gavrilit[š| Hatmanu?, și i-am 
dat și aceștiia iarăș din ce ni-au fost prilejul casăi, —să 
să știe. 

Haine ce i-am dat. 
sucnă șahmarand albu. 
sucnă șahmarand verde. 
sucnă tabin agraban cu fir. 
sucnă șahmarand agraban. 
sucuă atlaz aluge cu fir. 
sucnă hată cu flori de fir. 
sucnă de adamască turungi. 
tămbar telem galbăn, cu padceli de sobol. 
tămbar șahmarand albu cu padceli sobol, 
tămbar șahmarand galbăn cu padcë de sobol, cu izme 
de mărgăritari și cu bumbi. 

I tămbar șahmarand ros cu răs, cu izme de mărgăritari. 

r habaciii șahmarand naramgii, cu padcele de sobol. 


i Do 


Todiraş Vel Visi[ier]. 
[P. 10.| Odoară ce i-am dat. 
12 șăruri mărgăritari mare, 38 matcal, 10 lei, — 380 lei fac. 
I lanțu de aurii, 270 dramuri. 
I salbă de 76 ug., căte de 2 și4 ug, căte de 3 și2 ug., 
căte de IO și una ug. de 30. 


1 Spune Iordachi fiul lui Jon 
2 Vasilachi (vol. V, p. 45, n° 200; Neculce, p. 235)saŭ Vasilasco, V. tes- 
tamentul lui Toderasco Iordachi în Doc. Cantacuzınilor, pp. 20-1. 


71304. Vol. VII. 12 


www.dacoromanica.ro 


178 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


left mare cu izmaragduri și cu lanțujăl, 320 lei. 
left mai mic cu zamfir mare, 120 lei. 

părechi brățări cu diiamant și rubinuri, 120 lei, 
părechi brățări de Braşăŭ, de 40 ug., aură, fără lucrul. 
inel cu diiamant, ce s'aü dat la logodnă, 150 lei. 
inel cu 3, trei, diiamanturi. 

inel cu diiamant mic gropind, 50 lei. 

inel cu diiamant în muchi, 50 lei. 

inel cu zamfir albastru, 70 lei. 

inel cu rubin în 4 muchi, 60 lei, 

inel cu balas mare, 50 lei. 

inel cu balaș mai mic, 20 lei. 

ineli bătute de 12 ug. de aur. 


Ñ = = = = = = = = = = = = 


Todiraş Vel Vaist[ier]. 


[P. 11.) 1 părechi sarji cu izmaragduri mari, 300 lei. 

I părechi sarji, căte cu trei pitoare de mărgăritari și cu 
rubin, 20 lei. 

I gherdan di coral cu 7 ug. de aur. 

I gherdan, tij coral, cu 8 bulbuci de aur. 

I cunună de aur cu izmaragd peste tot și cu mărgăritari, 
300 lei. 

I Capsă cu mărgăritari. 

I Gapsă cuţăte de argint poliite. 

24 linguri de argint 'poliite pe 2 locuri, 564 dramuri. 

2 coboace poliite, 632 dramuri. 

I cățui poliită, 146 dramuri. 

I ploscuță de apă de trandafir, poliită și cu torcosu (sic) 
piste tot, 25 lei. 

I talger supt ploscuţă, cu flori poliite, 146 dramuri, 

4 piuliți de Brașăii poliite din lăuntru, 210 dramufi. 


Toderaş Vel Vist[ier]. 


[P. 12.] 12 năfrămi cu fir de Țarigrad. 

3 năfrămi de măini, turcești, cu una cu fir, cumpărati cu 
30 lei. 

6 năfrămi dinnainti cu sărmă și cu fu. 


www.dacoromanica.ro 


3 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 179 


năfrămi dinnainte cu mătasă. 


15 năfrămi de brăi bărbăftlești. 


4 
12 
20 


brăi cu firii, 

cămeș cu sărmă. 

cămeș cu mătasă. 

peşchiri mătasă roșă, cu firii. 

șărvite cu firii, 

şărvite cu mătasă, turceşti, 

mesă leșăști, una mai bună, cumpărat 20 lei. 
părechi cămeș de feredei, cu fir. 

prostiri cu firii: una grè. 

prostiri cu mătasă. 

părechi perini de urșinic cu firii, de cele bune. 
pilotă atlazu naramgii florintin. 

oghial șahmarand agravan cu marginile atlaz florentin. 


Toderaş Vel Vist[ier]. 


[P. 13.) 3 perini mari cu forbote de fir, cu față de şidă 


cu flori. 
4 perinuț mici, tij așa. 
I polog atlaz cu fir, căptușăt cu taftă, 
I bohcă de haini, de atlaz, cusută cu flori. 
8 covoară hagimești, 
1 radvan făcut drept 270 lei. 
I părechi telegari mohorăț, de rădvan. 
I părechi hamuri cumpărate la Liov, 50 lei. 
I cuhni cu 6 telegari frumoș, cu hamuri făcuti aice, drept 


35 lei. 


I 


cal de călărie, cumpărat în 80 ler, cu sš cu șărmă, cu 


rafturi turcești grele. 


Todiraş Vel Vist. 


[P. 14.] 1 sat întreg, cu vecini;pre Jăjăia, anumi Glăvăneștii, 
cu mori, l-aii luat Duca-Vodă bătrănu. 


I 


sat in braniste anumi Poicestir, vlost Lăpuşna, cu vecini. 


ia sat Căcărăzănii pre Bahlui, cu casă, vlost Cărligătura. 
1/2 săliști Bărboşii, lângă Căcărăzăni, de spre păd[ulri. 


www.dacoromanica.ro 


180 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


20 boi de plug. 
25 epi, gumătate cu mănz, Bumătate sterpi. 
350 stupi, 2 prisăci la Căcărăzăni și una în braniști. 
5 fălci pol de vii la Cotnari, în Tombric, în fața de spre 
viile Mitropoliei, pisti cărare de cele &-am dat lui Vasăle. 


[P. 15.] De pe izvodul părintelui miei Toader Vist., ce ni-aii 
făcut împărțală la purcesul dumilijsale la Țarigrad, am în- 
sămnat aici; 7202 [1693], Septemvrie. 

Parte më! de sate: 

la sat de Plopești, cu vecini și heleștei ezăt, 

Săliște Brăneștii, cu un heleștei ezăt, alăture cu Plopeștii. 

Săliște Cărbuneștii, alăture cu Plopeștii. 

Săliște Vătămanii, tij alăture cu Plopeștii Aceste 4 sati 
sănt toate întrun loc. 

Satul Verișănii, cu vecini, în Țănutul Sucevvii, pe Moldova. 

Puțăni, cu tot satul Lăzorenii, supt Stăncă, la Țănutul Eșilor, 
pe dirias[e] ce s[ă] va alegi. 

Așăjdire gumătati de sat de Hărmănești, ce easti lăngă 
Lăzoreni, č-aŭ fost a Tomșăi-Vodă, de pe Săpotănești. 

Tot satul Trifăuțăi, la "Țănutul Sorocii, cu pod în Nistru și 
cu vad de moară în Nistru. 

Satul Hlinaia, la Hotin. 

Săliște Ilișăuţ, lăngă Hlinaia. 

(P. 16.] Satul Mărcoreţul, tij la Hotin. 

Viile de la Butoc, în Măndru, cu cramile celi mari. 

Iscălit: Vasili Vel Spat[a]r. 

Parte surori-me Catrinei. 

Giumătati de sat Căcărăzăni, cu casă pe Bahlui, la 'Țănutul 
Cărligăturii. 

Giumătate săliști de Bărboș, lăngă Căcărăzăni.- 

Satul Glăvăneștii întreg, pe Jijăe, cari l-am cumpărat în- 
tro mii și patruzăci fde lei, și apoi Duca-Vodă mil-aü luat 
cu săla, și maŭ întors numai 500 lei. 

Satul Puiceștii în Țănutul Lăpușnii, în braniște. 


1 A lui Vasile. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 181 


Satul Ploscurenii pe Prut, în Țănutul Eșăl[ojr, cu loc de 
heleșteii în Cuhru și cu mori. 

Satul Tribisăuţăi, la Tánutul Hotinului. 

Șatul Dimidenii, din sus de Tribisăuţ, tij la Hotin. 

Satul Năvărnițăi, la Tšnutul Esil[o]r, lăngă Coigeni (sic?), 
cu loc|ulri de 2 heleştii. 

[P. 17 ] Toate părțăle de Huhurez și din Bogdănești, ce sănt 
peste Prut. 

Toate părțăle den Săsăști și din Moinești și cu vadu de 
moară, cu mori în Bărlad, la Țănutul Tecutul. 

Cinci fălci și gumătate de vii in Tombric, ce mi-s cum- 
părătură de la Prăjăscu. 


Vasile Vel Spar[a]r. 


Parte fratelui meu Ion. 

Satul Horodnicenii, cu casă gata, la Ţănutul Sucevei. 

Sălişte Tulova, lăngă Horodniceni. 

Săliște Brădăţălu, tij lăngă Horodniceni. 

Satul Deleniă, la Tànutul Hărlăaă, supt codru. 

Satul Pășcanii, pe Miletin, cu mori în Miletin,. 

Satul Oneștii-de-gos, așijdire pe Miletin, cari laŭ dat 
mătușă-me Safta fratilui miei Iordachi, iar, după ci s'au să- 
vărşăt frati-meii lordachi, l-ai dat mătuşă-me să fii a lui Ion. 

Așăjdire și la Hotin satul Răsteul și Buzoviţa. 

Părțăle din Mircan[i), supt Stăncă, și din Chișarăi, ce-s la 
Țănultull Eșilor. 

Toate părțăle din Șărbănești pe apa Bărladului, cu mori 
în Bărlad și cu pod în Siriiat, la Țănutul Tecusului. 

[P. 18.] Satul Mănjăștii, la Țănutul Niamţului. 

Satul Stupca, la Țănutul Sucevvii. 

Viile din Părcop, cu ziaci fălci, pentru căci nui foarte rodesc. 


Vasile Vel Spat/a]r. 
Parte fratelui mieü Ilie. 
Satul Șărbeștii cu Cotujănii și cu toate părțăle ce-s îm- 
prejur, acolo, din Unguraș și din Ilișăști și din Vărtopii, la 
Tšnutul Niamţului. 


www.dacoromanica.ro 


182 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Satul Bălțăţești, la Ţănutul Niamţului. 

Satul "Țăbucanii cu saliștile Potlogiani tij. 

Satul Carlacăul la Hotin. 

Satul Romancăuţ, tij la Hotin. 

Giumătati sat de Măndăcăuț, tij la Hotin. 

Satul Rusăi, supt codru, la Hărlăi. 

Toate părțăle din Turbotești și din Nediian[i] și din Cor- 
nești, ce sănt lăngă Galata, la Țănutul Cărligăturii. 

Toate părțăle ce mi-s cumpărătură la Tiiţi]nești, la Țănutul 
Orheiului, /supt Măiaten (stc). 

Satul Băbuleștii, la 'Țănutul Dorohoiului, cari sänt ai noştri 
de moșăi. 

[P. 19.] Si acum țăne Doamna Rocsanda, pănă va fi vie!. 

Viili din Tombric, cinci fălci, ci să chiamă viile cele mici. 


Vasăle Vel Spat[a]r. 


[P. 20.] Noi, după poronca răposatului părintelui miei, am 
fost odihniți și mulțămiț cu căt ni-aü dat, și la nimic nu ni-am 
amestecat; numai tămplăndu-să schimbaria vieţăi dum. nenii? 
la "Țarigrad, rămas-ai destulă datorie asupra frațălor mii, lui 
Ion și Ilie, cari datorii naŭ fost a casăi noastre, ce aü fost 
a Visteriei Muldovii, pusă asupra noastră, de la o samă de 
Domni pe cari îi va şti Dumnezăii. Deci, bucate ce'i rămas 
de la nene, o samă sai dat maștihăi noastri, o samă sai 
cheltuit la grijăle nenii; celelalti s'aü dat toati la datornici. 
Așăjdire și odoară &-aii rămas, toati sai dat datornicilor; 
şi, neagungănd să să plătiască datoriia, înnainte me s'a îm- 
părțăt datoriia : frațăi mii amăndoi, Ion și Hi, și s'au făcut 
şi scrisoari unul altuia, să nu mai cei nimic unul la altul. 
Iar împărțala satil[ojr esti tot cum aü așăzat părintele nostru, 
căci ei cu nemic altii n'a rămas de la nene, fâră numai cu 
moșăili, iar altă s'aü dat tot la datornici, cum arată izvodul 
mai înnainte. 


1 Ruxanda Lupu, văduva lui Timuș Hmilniţchi, fu ucisă de Tatari în 1686. 
V. N. Costin, p. 36 și Neculce, p. 232; Urechiă, în Ap. Ac. Rom. XI, p. 
323 si urm. š 

3 Adecš. <tatef>, V. și notele la vol. VI, știrile asupra Miclestilor, p 544. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


Vasăle Vel Spat[a]r. 


183 


[P. 21. Odoară și argint ce s'aii aflat după moarte dum[i)- 
sali neni, fără ce s'ai dat mamii, și cu ce preţ s'aii dat 
datornicilor, să să ştii; let 7194 [1686], Fevr. 14. 


I 
I 
2 
I 
I 
I 
I 
I 
I 
I 
I 
I 
I 
I2 
I 
I 
I 


20 


inel cu 
inel cu 


diiamant 120 lei. 
diiamant 110 lei. 


ineli căte cu 3 diiamanti 32 lei. 


inel cu 
inel cu 
inel cu 
inel cu 
inel cu 
părechi 
părechi 
părechi 
părechi 


5 diiamanturi 20 lei. 

diiamant mic IO lei. 

zamfir albastru 43 lei, ro p|arale|. 
izmara|n]d prost 3 lei. 

IO diiamanturi mici 24 lei. 

șărjă căti cu pitor mărgăritar 40 lei. 
şărjă cu diiamanturi 200 lei. 

şărjă cu zamfir albastru 120 lei. 
brățări cu mărgăritar 115 lei. 


left cu rubinuri 80 lei. 


mătcali 


mărgăritariii 60 lei. 


cruci cu rubinuri 6 lei. 
șarjă cu un pitor de zamfir albastru IO lei. 
left cu pajură cu diiamant 220 lei. 


mătcali 


mărgăritarii 160 lei. 


1.373 lei, IO par. fac toate. 


10 


4 tiascuri, 


piuliți. 


I buhardan [=cățuie]. 


I 


I păharŭ. 


I 


talger. 


solniță. 


17 linguri, 2.000 dramuri toate, 600 lei, 


4 părechi de rafturi, și s'aü dat toati drept 420 lei. 


2.393 lei, IO parali pesti tot. 


Vasile Vel Spat[a]r. 


[P. 22.] Aceste odoară rămăsăr[ă] atăta numai, și unchiu 


www.dacoromanica.ro 


184 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


mieii Ilii Vist. și li-ai dat toate la datornici al moșu-miei, 
şi tot n'aú abuns!. 

Datoriia ce s'aü aflat pe urma dum. părintelui nostru 
Toad[e]r Visternicul, ca 500 lei ci-am luat noi la Țarigrad, 
la îngropare dum.; să să ştie. 

506 lei lui Iane Visternic, 

673 lei Tomii neguţătoriul, 
663 lei, 4 par. Mihăi, cu ros lei č-aŭ fost să dia Brut, și 
nu i-aii luat. 
702 lei, 4 par. lui Neculai negustorii. 
264 lei lui Costandin neguţătoriul. 
549 lei Săoariului, 
140 lei tij Săoariului, pentru hatai. 
221 lei Mihalcii abageriii. 
13 lei tij Mihalcii abageriu. 
248 lei lui Stoian, cumnatu lui Șărban-Vod[ă] °. 
370 lei dums. Brăncovanului Vel Logft. 
110 lei dums. unchiului Iordachi, frati lui Șărban-Vod[ă). 
146 lei, 10 par. lui Saril (síc) Medel[ni|ëariü. 
8 lui Apostol negustorii. 

120 lei lui egumenului ot Galata. 

87 lei lui Gheorghi murtasăp. 

61 lei, ro par. lui Mihai zugrav. 

8 lei lui Pană negustorii. 

80 lei eguminului ot Dobrovăț, pentru un contăș &-aii luat 

Dumitrașco-Vod[ă]?, 


[P. 23.) 776 lei lui Slănină. 
50 lei lui chirii Manolachi, 
150 lei lui chirii Bălacii. 


1 Acest loc îl adauge la catastihul lui Vasile, Iordachi fiul lui Ion. 

2 Doamna Maria era fata lui Gheţa aneguțătoriul de abale> din Nicopol 
(Greceanu, în Mag. ist, II, p. 136), apoi Gheţea Clucerul (1669) (Doe. Can- 
acuzimilor, pp. 65, 82), Stolnicul (1666), Fiul săi Stoian e fără îndoială Clu- 
cerul din 1682 (vol. V, p. 451,n0 43). Și Toderașco-l pomeneşte în testamen- 
tul săii (Doc. Cant., p. 122), 

š 'Toderașco Iordachi murise la Adrianopol pirînd, pentru Constantin- Vodă 
Cantemir, pe acest Dumitrașco, Cantacuzino (Neculce, pp. 229-30) 


www.dacoromanica.ro 


20 


18 lei Log[ojflăt]ului celui Mari ot Țarigrad 1. 


80 
80 
528 
IIO 
50 
60 
70 
38 
60 
350 
90 
10 
125 
50 
50 
12 
20 
21 
163 
16 
14 
10 
30 
33 
24 


1000 


lei 


lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 
lei 

1 


le 
lei 
le 
le 
le 


i 
ï 
I 
I 
I 


lei 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 
lui Chiriicu Gialep, 


Stolnicul|uli Brăescului. 
Sturzoaia lui Chiriiac 2. 
30 par. lui Iordachi Visternicul. 
lui Aslan Cămărașul. 
lui Antohi Cămărașul. 
lui Ene fratile lui Gheorghi Mirtaip. 
Sturzăi Cămărașul. 
lui Iane vătavul de stolnicei. 
lui Iordachi Postelnicul. 
lui Iane Popa. 
lui Iamandi. 
lui Caţichi. 
Ion Botezatul. 
Macsut Uşăriă. 
lui Tudori. 
i Ioniță negustoriul. 
lui Vasăli Vornicul. 
i Alexandru Vel Post. 
9 par. Vornicesăi Sturzoaii. 
unii slugi a Dediului. 
lui Vasălachi diiacul ot Iordachi Vist. 


unui spițări &aü dat doftorii la moarte nenii. 


Savvii neguțătoriul. 
lorgăi zăt Bănari. 


185 


lui Scul[i] Căminar, de pe un postav si de pe un 


brăă cu sărmă. 
lui Filip, cu 62 lei dobănda baniljolr. 


1.163 lei, 9 par. fac aceștiia; aü rămas de i-ai plătit tatăl 


1 A) Patriarchiei saii Marri-Biserici, 

2 O chema Anija; v. vol. VI, p. 540. — Brăiescu pare a fi Ștefan (v. vol. 
HI, p. 21 și aici, mai sus, p. 103 si urm.) saii Gavril (aici, p. 105, n° 9).— 
Pentru Aslan Cămărașul, v vol. VI, pp. 422-3, n° 1618.— Dediul e Medel- 
nicerul, pentru care v. î222., Excursul I, p. 611. — Vorniceasa Sturdza nu e vä- 
duva lui llie (v. vol. V, pp. 92-3, n° 76), ci tot alui Chiriac (v. Neculce, p. 
226). — Postelmicul Alexandru e Ramandi (Neculce, p. 212). 


www.dacoromanica.ro 


186 DOCUMENTELE CANTACUZINILUR DIN MOLDOVA 


mieă ! cu unchiu-meiă (p. 24] Ilie Vistr., și aii dat odoară ce 
li-aă vinit si lorii parte; și ei n'aă cuprins: cum adoară 
==cu odoară] aŭ plătit ei, cu č-aŭ avut. 

Cătă datorie nu s'aă aguns să s[ă] plătiască cu odoară și 
bucatele nenii, și s'aii împărțit pe frați mei, Ion și Ilie, după 
diata nenii; 7202 [1693], Sept. r-iŭù. 


Parte lui Ion Logofătu. 


663 lei, 4 par. Mihăi negustorii. 
702 lei, 4 par. lui Neculai. 
5o lei lui Apostol. 
so lei lui Pani. 
92 lei Slăninoae. 
427 lei Tomii. 
12 lei lui Iocan (?. 
IO unui spital ot Țarigrad. 
31, 4 par. lorgăi zăt Bănar. 
30 lei Savii negustoriii. 
24 lei lui Scul[i] Căminaru, de pe un postav și brăú cu 
sărmă. 
2.092 lei fac. 
Vasăle Vel Spat[a]r. 


[P. 25.] Parte lui Ilie Spătariul. 
506 lei lui Iane Visternicul. 
549 lei Săoariului. 
140 lei tij Săoariului. 
264 lei lui Costandin. 
234 lei Mihalcii abager, 
80 lei Zahariei egumenul ot Dobrovăţi. 
18 lei Log[ojfătului celui Mari ot Țarigrad. 
50 lei lui Tuduri. 
350 lei lui Iane Popa. 


2.191 lei fac, pentru o lastră și un cort Č-aŭ luat: pentru 
aceia i s'au venit mai mult. 


1 Al lui Iordachi Deleanul, — Ion. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 187 


Vasăle Vel Spat[a]r. 


[P. 26.] Dintr'atastă datorie scrisă mai sus asupra nenii, 
1.092 lei, aŭ rămas neplătit numai Mihăi cu 313 lei, 11 par., 
asupra noastră. Și, avănd noi pără de spre Miha la Mărie Sa 
Neculai-Vod[ă), i-am plătit, însă cu ce;/satul Mircenii si Chi- 
șarăii, supt Stăncă, la Eși, l-am dat lui drept 150 lei. 73 
lei, 4 par. i-am dat eŭ, după ce m'am însurat; din parte mă, 
IOO lei aŭ rămas săi de frații mii Șărban și Todirașco, pen- 
tru căci si noaă altă nu ni-ai rămas de la nene numai pu- 
táni moșii și acastă datorie, cari am plătit noi la Miha. — 
Iordachi Cantacuzin Comis [Deleanul]. 

Împărțala fiil[o]r mei de moșiile ce li-aii rămas de la tatăl 
lorii și de a meli, č-aŭ fost să aibă a-ș tšnë pe atastă soco- 
tială, că cu dănșii dinpreună s'aü făcut atastă împărțală, să 
nu să mai amestice unii în părțăli altora de acmu înnainte; 
let 7226 [1718], Iulie r", 


[P. 27.] Parte lui Iordachi. 

Satul Delenii, cu veci(ni], la Hărlăi, săliștia Rușii, cu ve- 
cini de Șărbești, cari s'ai dat Rusilor pentru schimbătura 
Măr[ă]șăștilor, 15 liud[e]. 

Sălișta Pașcanii, pe Miletin, tij la Hărlăii 

Săliștia Bojoviţa, la Hotin. 

Un loc de prisacă pe Săreti, la Onișcani, 

Parte Gușului din Stănești de piste Bistriţă, căt să va alegi 
din Cămpii lui Dragoș. 

Viile din Piscop, în Cotnari, pog. vii la Cruce, dt pi Coban 
Vel Postelnic, moșu-miei de pe mamal. 


Parte lui Șărban. 


Satul Horodnicenii, cu vecini, la Sutava. 
Săliște 'Tulova, tij acole. 
Săliște Brădăţălu, tij acole. 


l Constantin. El a fost Postelmicul lui Duca-Vodă. V. Neculce, p. 219. Cf. 
N. Costin, p. 28: «Postelnicul Constantin, ce-/ porecla Ciobanul». El pirise 
pe Antonie-Vodă Ruset și adusese astfel Domnia Ducăi (2. p. 16). 


www.dacoromanica.ro 


188 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Sălişte Brăsteil (szc), la Hotin. 

Sălește Oneștii-de-gos, pe Miletin, în Tšnutul Hărlăului. 

Un vad de moară la Putna, pe Săreţăl [p. 28], la Răduleşti. 

Viile din Măndrul, ot Buoc!, gumătate pog. vii în Cruce, 
la Cotnari. 


Parte lui Todirașco. 


Satul Stupca, cu vecini, la Suavva. 

Satul Romăni, cu vecini, la Niamţu, cu părțăle din Goč- 
mani, cu casă gata. 

Sălişte Păharnicenii, tij acole. 

Săliște Chilimeștii, la Hotin. 

O parte ce-ș va alegi din Hărlăcești, la Niamţu. 

"Viili din Măndru, în Cotnari, ot Butoc, gumătate pog. vii 
„la Cruci. 


“Marie (|. p.) răposatului Jon Cantacuzin. 


[P. 29.] Prin acastă socotială și noi, frațăi, ni-am învoit, și 
așă ni-am tocmit, şi adastă socotială car[e] mar (szc) vre să mă 
strici, să fii scos si lepădat din moșii și neertat de Dumnezeii. 


Iordachi Canta Comis. 
Șarban Cantacuzino. 
Todıraşco Cantacusin. 


Mai avănd 4 săliști date de unchiul nostru Vasile Canta 
Vornic: Plopeștii, Brăneștii, Vătămani, Cărbuneştii, măcarii 
că el scrii că ni-aŭ dat danii, dar aü luat de la maica noastră 
2 părechi blani, alămii sobol, cari le'ii dat vărul] Iordachi 
Rusăt Postelnic?, datorie lui, 2 părechi sărjă, și liaŭ văndut 
căte 500 lei, cănd eram pribagi în Țara-Munteniască, 200 lei 
ne'u luat mieri a noastră, și altile multi, și era, de toati aceste 
ce luasă de la noi, scrisorili lui, dar cănd s'aü înnecat în 
[p. 30] Săreti zapisăle mosiil[o]r noastre, atunce și acele scrisori 


1 Mîndrul era un deal la Cotnari; vnle de care e vorba aici, fusese ale 
boierului Bucioc. V. şi ceva mai jos, unde se pomenesc și viile de la Cruce, 
în Ținutul Putna. 

? Iordachi e Ci/zârul, al doilea Iordachi Ruset. V. vol. VI, p. 550. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 189 


S'aii înnecat: fugind de cătani, să vii la Es, s'ati tămplat acè 
primejdiel. 

De aice înnainte am scris diiata de împărțăre noastră, cu 
ce parte s'aii dat, să urmază pre atastă așazari, cum și noi 
am urmat părințălor noștri; moșii mai multi sănt, cumpărate 
de mine, — decăt, ce mi s'aii venit de la părinţi, însum cu slova 
më am scris și eii aice. Însă pricinile moșăilor, de la cari am 
cumpărat și carili îm sănt de la părinți, toate sănt arătati 
în condica ce am făcut de pe ispisoace domnești de toati 
moșăile şi Țăgani. 


Iordachi Cant. Vel Logft. 


[P. 31.] Moșii, Țăgani, vii și zăstre ce am dat fiilor mii, ară- 
tănd carili îm sănt părințăști și cari li-am cumpărat eŭ, însă 
mai pre amăruntul, toate pricinile, arată în condica cë mare 
č-am făcut după ispisoacile gos|pold; ce fiișticareli să-ș tài ` 
parte sa după cum arăt anumi, precum arată și diiata iscălită 
de mine. lar carile nu s'ar tánë de adastă împărțăre, să fii 
neertat de Dumnezăi pr&-sfăntul, și s[ă] aibă blăstămul miei, 
căci dreptate li-am făcut, și moșăi mai multi sănt cumpărate 
de mine decăt părințăşti, cum arăt înnainte; însumi cu slova 
më am scris; 7261 [1752-3]. 


[ordachi Cant. Vel Log]. 


[P. 32.] Parte fiicii mele Balașa, de moșii și altă zăstri, ce i-am 
dat cănd am căsătorit-o după Aristarho Hrisosculeii, Vel 
Comis? la anii 7238 [1730]. 

I salbă de 60 ug., căte de 2 ug. si 2 ug. căte de 5 ug., 
și 1 ug. de 12 ug., — 520 lei, 8 par. 

I left cu rubinuri și cu diiamant, 240 lei. 

I lanțuh de roo ug. ungurești, la Țarigrad l-am făcut și 
50 lei am dat de lucrul; 453 lei, 4 par., 110 dram. aŭ tras. 


1 Era fiul lui Hrisoscoleii și al unei fete a lui Duca-Vodă. Din această că- 
sătorie se născu un fiii căruia, după acest Cantacuzino, bunicul săii, i se dădu 
numele de Iordachi (v. vol. VI, p. 563). 

2 Deci în 1716-7. 


www.dacoromanica.ro 


190 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


15 şăruri margăritari, 34 matcaluri, căti 15 lei matcalul, 
510 lei. 
I părechi brățări aur cu diiamant, 200 lei. 
I părechi șărji aur cu zmaragd, 150 lei. 
I părechi șărji/ aur cu rubinuri, căte cu trei pičoari măr- 
găritari mare, 120 lei. 
I părechi șărji, aur cu zmaragduri, tij cu picoari de mărgă- 
ritar, 110 lei. 
I părechi șărji, cu zmaragduri, cu mărgăritari, 40 lei. 
Aceste-s de a măni-sa. 
inel cu diiamant, r50 lei, al măni-sa !. 
inel tij cu diiamant, 70 lei. 
inel tij cu diiamant, 60 lei. 
inel tij cu diiamant, 100 lei. 
inel tij cu diiamant, 60 lei. 
inel zmaragd mari, 150 lei. 
P. 33.] 1 inel zamfir, 60 lei. 
inel mai prost, 30 lei. 
inel cu mărgăritari, 20 lei, 
ineli zmaragd, 50 lei, 
de a măni-sa. 
inel aur cu pecete ei, ro lei. 
I gherdănaș mărgăritari, 30 lei, 
a măne-sa. 
2 coboai argint poliite, 150 lei, 
a măne-sa, 
I buhur de argint poliit, so lei. 
12 linguri argint, 228 dram[ulr|i], 57 lei. 
3.304 lei, 4 par. 
Haine ce i-am dat. 
I tambar șahmarand, cu patcë de sobol, cu bumbi de măr- 
găritari. 
I tambar sarasir cu patcë sobol, cu bumbi de mărgăritariii. 
I tămbarii tij șahmarant, cu pace de sobol, cu bumbi măr- 
găritari. 


Ky — TI n = 


= 


1 Sora lui Mihai- Vodă Racoviţă (Gen. Cant., p. 49). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


191 


I támbar canavaţă cu flori de fir, cu blană de cacom, cu 
bumbii mărgăritari. 
ghiordei bilacoas[ă], cu fori de fir, cu cacum blănită. 
ghiordă hataiă, cu flori de fir, cu elan (sic) cacum blănită. 


I 


QA a = = = m = = = = 


_ 
O 


22 


= Ñ Ñ N F &Ñ = = = = = — = Ñ = + 


_ 


sucnă sirasir. 

sucnă lastru. 

sucnă hataiă cu fir. 
sucnă hataiă, tij cu fir. 


sucnă belacoas[ă) catif[&] tot cu gali[p. 34]on[e] de hir petială. 


brăii cumpărat cu 30 lei la "Țarigrad. 
brăŭ cu stelli. 

brăii colan, paftali de argint. 
cămeș cu sărmă. 

cu hir. 

cămeș cu mătasă. 

șărvite, însă 6 cu fir. 

şărvite alesă cu firii. 

șărvite alesă cu aţă albă. 

masă leșască. 

mesă făcuti în casă. 

peșchirii mătasă. 

prostiri, una cu fir, alta cu mătasă. 
prostiri aliasă, cu fir. 

prostiri aliasă, cu aţă. 

odghial (szc) cu fir. 

prostiri cu fir. 

odghial tij cu flori de fir. 

polog taftă alagă, cu safal căptuşăt. 
pilot[ă] atlaz. 

feță perini mari, cu firü. 

perini mici, tij cu fir. 

perini &rșic (2) cu fir. 

covoară. 

scoarță turcești. 

cergi cu ozoară. 

păretari, tij cu ozoară. 

masari tij așa. 


www.dacoromanica.ro 


192 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


[P. 35.] 2 năfrămi de Țarigrad, căte 30 lei, de celi lungi, 

I năframă rățăli. 

2 năfrămi cusut[e] cu fir în capăt. 

4 năfrămi tij așa, după acele. 

5 năfrămi aclasii cu fir. 

năfrămi cu sărmă. 

năfrămi cu fir. 

miniștergură de măni, cu fir. 

miniștergură cu mătă 

minișterguri alesă, cu fir. 

minișterguri alesă, cu fir. 

tocuri blidi cositori. 

șfeșnici mari de aramă de Țarigrad. 

scatulcă mari, cu șăpuri criștal de Gdansca. 

săpet mari de Țarigrad. 

săcrieș mic poliit. 

rădvan, 6 telegari. 

cuhni bătută cu pulgarii, cu 6 cai telegari. 

cal di miri. 

șa poliită, cusută cu sărmă. 

raft de celi greli cu presăr cu pohi, 150 lei l-am cum- 
părat. 

I lighian cu ibric. 


° N 
° o 


w = = = = N Ñ + QÑ = = 


[P. 36] Bucate ce i-am dat. 
230 stupi în trei prisăci primăvara. 
520 oi mari, cu 200 mici, 
20 vaci cu vițăi. 
20 boi mari, de plug. 
20 epi mari cu IO mici. 
I armăsari galbăn. 


Moşii ce i-am datii. 
Zadubreuca, sat întreg la Cernăuţ, cu doaă heleștei, însă 


unul ezăt cu mori, ce l-am cumpărat de la Stolnitas[a] Ur- 
săchioae! si de la fii săi. 


t Era Maria, văduva lui Dumitrașco, fiastrul marelni negustor și boier Ur 
achi (v. vol. V, p. 583). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 193 


Vascăuţăi, &umătate sat, tij la Cernăuţ ; iar hotarul îi estt 
mari pe Cirimuş, cu vecini și cu mori, — ce l-am cumpărat 
a patra parte de la Catrina fata lui Flondoriă! și a patra parte 
de la vara Safta, fata Pridii Stol., ci i să tragi de pe Boul. 

Voloca, a patra parte de sat, ce să hotărești cu Vascăuţăi, 
am cumpărat de la Dănilă Giurguvan, ce-i di pe moșu-meii 


Boul. 


[P. 37.) Vlădenii, sat pe Jăjiia, la Dorohoii, cu vad de mori 
în Jăjăia, ce-m esti o parte moșul mieă Boul și de la niamul 
Cogolestil[o]r, fiind rudă cu Boul. 

IO pogoani vii la Odobeşti, 

IO sălașă Ţăgani, cu copii lorii, pe izvod ce i-am dat 
anumi. 


Ce am dată fiică-me Saftii, cănd am măritat-o după Cos- 
tandin Cantacuzino Măgurianul?; let 7244 [1735-6]. 
I salbă galbă[ni], 60 ug., căte de 2, și căte de 5, si una 
de 16 ug., 530 lei, 4 par. 
I left aur, cu 5 zamfir[e] mari si altile mai mici, 250 lei. 
I lantuh aur, i-am dat bani, 250 ler, 
15 şăruri mărgăritari mari, 520 lei. 
I părechi șărji aur, cu zmaragduri și sus cu diiamanturi, 
150 lei. 
I părechi șărji cu zamfir, sus cu diamanturi, 140 lei. 
I părechi șărji cu zamfir, sus cu mărgăritari, 100 lei. 
[P. 38.] 1 părechi brățări cu diiamanturi, 220 lei. 
I inel cu diiamant mari în mijloc și pe di laturi mai micr, 
400 lei, 
inel cu un diiamant, 130 lei. 
inel tij diiamant, 120 lei. 
inel tij diiamant, 100 lei, 
inel tij diiamant, 80 lei. 
inel tij diiamant, 50 lei, 
inel zamfir cu 6 diiamanturi mici, 50 lei. 


— = = = = = 


t Toader Armasul (Neculce, pp. 228-9). 
2 Fiul lui Matei Banul din ramura lui Drăghici (v. Gen. Can., pp. 1189. 


71304. Vol, VIL’ 13 


www.dacoromanica.ro 


194 


2 
I 


12 linguri argint, 57 lei. 


DOCUMENTELE CAN'TACUZINILOR DIN MOLDOVA 


ineli mai proaste, de a măne:sa, 40 lei. 

inel aur, cu pecete eï, IO lei. 

părechi sărji cu zmaragduri și căte cu trei picioari măr- 
găritari, 40 lei. 

soboale mari, 180 lei, 

buhurdar, 60 lei. 


3 649 lei fac, 
Haine ce i-am dat: 
I tămbar șahmarand ros cu patce sobol, bumbii mărgă- 
ritari. 
I tămbar șahmarand ghiurghiuliii, cu patcè sobol, bumbii 
mărgăritari. 
I tămbar canavaţă cu flori de fir. 
I tămbar lastră verdi cu cacum, bumbii mărgăritari. 
I ghiordei hatae cu flori de fir, cu cacum blănită. 
[P. 39.] 10 soboli s'aü pus la zagaralile tămbariloriă, 240 ler. 


1 
I 
I 
I 
I 
I 


rochie 
rochie 
rochie 
rochie 
rochie 
rochie 


lastrá cu naturale. 

lastră roșie. 

lastră albă. 

bilacoas(ă] cu fir, gre. 

bilacoas[ă] cu fir, grè, embirboz (sic). 
bilacoas[ă] roș(ie] cu firü, acestor toate cu pitiială 


di galioan[e] de fir. 

brăii cu hir pisti tot, 40 lei. 
brăii tij cu flori de fir. 

bráü di colan, cu paftali argint. 


= = 
OAA O Gb in = m= m= 


= 
RO 


N 
° 


cames 


càmes 
șărviti 
şărviti 
șărviti 
şărviti 
șărviti 


sărmi, 50 bucăţ. 

cu hir. 

matasă. 

cu fir, leșăști, 

cu hir, 

mătasă. 

alesă, împluti cu hir. 
alesă, împluti cu mătas[ă|. 
albi. 


masă leșască. 


www.dacoromanica.ro 


On Nme mem + 


— e = = = 


ON NN Ñ m A Nemm = = 


= N m 
O O oO 


20 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 195 


mesă di Țarligrad]. 

peșchiri mătasă. 

năframă de inü pe scrisoare] cu fir. 
năframă de ini cu mătăș. 
năframi alesă, împluti cu hir. 
năframi de ini alesă, lungi. 
năframi di obraz. 

prostiri cu rănduri, cu fir. 
prostiri cusută cu mătasă. 
prestiri cu rățăle. 

prostiri aliasă, împlută cu fir. 


P. 40.] Prostiri aliasă, împlută cu mătas[ă]. 


odghial atlazu, cusut cu fir, 40 lei, din Țarigrad. 
odghial atlaz cu flori mătasă. 

prostiri de odghial cu rățăli, cusută cu firiă. 
prostiri odghial, umplută cu mătas[ă). 
prostiri odghial fără fir. 

prostiri vărstări. 

polog hatai cu flori alage, căptușăt cu sandal. 
năfrămi dinnainte, din Țarigrad, 60 lei. 
năframi de Ţarlijgrad, de ini. 

naframi dinnainte, a[t]lasu, împluti cu fir. 
naframi împlute cu fir. 

naframi împlute cu sărmă. 

basmali prăsni (szc) cu fir. 

basmali împluti cu fir. 

pilotă atlaz. 

fetá perini marți), cu rățăli cu fir. 

feță perini mici, cu rățăli cu fir. 

feță perini mari, cu răţăli. 

feță albi, tij cu rățăli. 

feță perini mari, alesă și cu răţăli. 

perini urșinic cu fir. 

scoarță mari în ozoară, 

scoarță turcești. 

covoară,. 

tocuri blidi cos|i]torü. 


www.dacoromanica.ro 


196 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


2 tocuri talgiri cos[ijtor, 80 lei, toati. 
2 șfeșnici mari, aramă de Țarigrad. 
I scatușcă mari cu șipuri de cristal de Danţca. 
I sipet mari de Lipsca. 

[P. 41.] 1 săpet mari turcesc. 

I săcrieș mic, poliit. 

I săcrieș mic, cu stecli. 

I sărechi (sic) mic urșinic. 

I lighian cu ibric. 

I O sà cusută cu fir, cu toati halaturili. 

I raft greii cu presăn (szc) cu pohi, 180 lei, 

I rădvan cu 6 telegari, cu hamuri, cu alămi. 

I cămară cu 6 telegari, bătută cu bulgarii de Moscu. 
I cal de miri. 

I toc cu I2 cuţăti. 


Bucate ce iam dat. 


460 ci mari, cu 160 mici. 
25 vaci mari, cu 5 gonitoari. 
I buhai. 
25 boi mari, cu 5 gonitori. 
20 viţăi. 
35 epi mari, cu IO tritini. 
6 cai tretini și epi. 
25 mănzi. 
2 armasari: unul galbăn și un[ul| murg. 
270 stupi pri mara (sic). 


[P. 42.) Moșii ce ram dat. 


Tișăuţăi, sat întreg la Sucavva; cu mori în Sutava ; am cum- 
părat de la Negoiţă Cudin, — îns[ă] cu vecinii din Oniceni. 

Ipoteștii, sat întreg, la Sutava, alăture cu Teşăuţăi, ce i-am 
cumpărat de la fitorii Rustii, Șărban, Scarlat. 

Porfortasa, întreg, pe Cuhur, în Țăn[uțt[ul] Esálorü, cu he- 
leșteii ; ce-i de pe moșul miei Costandin Cobanul Vel Postel- 
nic, și l-am cumpărat de la fiŭ-săŭ Dumitrachi Vel Armas. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 197 


Horodnicenii, la Sučavva, sat întreg, cu vecini, ce aŭ fost 
a lui Șărban, frati-meii, 

Tulova, tij. 

Brădăţălu, tij. 

Rotopăneștii, a patra parte, tij. 

Acest|e) sat[e], după ce aŭ fugit Șărban, frati-meu, în Tara 
Unguriască, li-ai luat Mărie Sa Grigori Vodă domnești, cu tot 
c-ai avut, și, viind Mărie Sa Costandin Nicolae-Vodă, iar 
domnești aŭ rămas, și li-ai dat danie ginerilui miei Dinului, 
și fetii meli Saftii; dar, rămăind un sat anumi Șărbeștii, la 
Niamţ, cu vecini, cu casă de piiatră, cu biserică de piiatră, 
cu 6 săliști înpregur, a unchiului miei Ilie Cantacuz|ino] 
Vist[ierul], să împărțăm cu frati-mieii Todorasc|Əu] în doă, i-am 
dăruit parte më, pentru satul Horodnicenii, cu celelalti săliști, 
ca să nui pai rău de ace danie domniască, și ni-am dat și scrisori. 

[P. 43.] Casăle din Eși G-am cumpăratu locul de la &upăniasa 
lui Hrisoverghi!, și am loc de casă alăture cu acesta, cii l-ai 
[dat] danie Vlădica Calistru?, botezănd-o el. 

3 pogoni vie la Cotnari, în Piscop. 

IO pogoani vie la Odobești, în o ogradă cu a surori-sa Ba- 
lasa, cumpărati de mini, si trei pogoani la Cotnari. 

IO sălașă 'Țăgani, cu copiii loră, peizvodu ce i-am dat de 
numili lui, iscălit de mini. 


[P. 44.] Parte fiiului miei Costandin : hotărănd Dumnezău la 
20 ani vărsta sa, moarte fiind cu Măriia Sa Grigori-Vodă la 
Galaţi?, s'aii îngropat la mănăstire Precista de acolò, și pentru 
sufletul săii s'a dat aceste arătate, iarii mii mi-ai lăsat ne- 
măngăetă jale. | 

Ștefăneștii, fat întreg, lăngă tărgul Galaţăi, de la strămo- 
sul mieii Bdul Vel Vor[ni]c, hotărăt cu bolovanii cu ispisoc 
de la Mărie Sa Grigori-Vodă, s'ai dat măn(ălstirii Precistii, 
undi zaci trupul lui. 

1 Lui Nicolae, probabil (v. vol. VI, p. 563). 

2 De Rădăuţi. V. vol. V, p. 105, nota 1 (demisia lui, din 1728). 


š Cînd acesta fugise înnaintea Rușilor lui Munnich, în Septembre 1739 
(Manstein, Mémoires, Paris, 1771, p. 307). 


www.dacoromanica.ro 


198 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Dughenili din Galaţi!, ce sănt de pe moșul mieii Costandin 
Cobanul Vel Postelnic. 

5 pogoani vie la Putna, la Cruci, cumpărate. 

Alte căti aü avut el cu dănsul, toati saii dat mănăstirii, 
și Sati văndut doaă suti și mai bini lei, și s'ai cheltuit la 
mănăstiri, fiind crăpată de cutremurii. 

Č-am dat mănăstirii Suceviţăi, unde este zioa Paștil[o]r hram, 
tot pentru sufletul lui. 

Giumătate sat Pleșăuţăi, la Cernăuţi, cu mori, — însă a pa- 
tra parte ií este danie lui Costandin de la vara Safta, ce 
este de spre Bou moașa-me (szc), iar a patra parte i-am 
[p. 45] cumpărat de la Apostol Mihuleţ Căp[i]t[an]?. 

Costeştii, a patra parte de sat, lăngă Pleșăuţi, tij i-am 
cumpărat de la Mihulet Căp[i]t[an]. 

I Țăgan faur, anumi —, fitor —, cu muere lui și cu copiii loră. 

Aceste li-am dat pentru sufletul lui la doaă mănăstiri, la 
Suceviţa, unde este hramul Hs., și în Gălaţ, unde esti hra- 
mul Marie Pr&-Curate, maica Domnului Hs., pentru pominire 
lui și ertarea pacatel[o]r lui. 


[P. 46.] Parte fiiulul meu Jon. 


Podolenii, sat întreg, la Niamţu, cu vecini, cu casă gata, 
cu mori în Bistriţă, cumpărat de la Doamna Iliana, fată 
Ducăi-Vod[ă] bătrănul 5, și cu un heleșteii, Verdile, cumpărat 


1 În timpul din urmă am găsit în Arch, Statului, S. Sava, XXXIIL, no 20, 
singurul act municipal al Galaţilor pe care-l știi. 

«U Gălaţi, lt 7152 [1644], Mart 4.> «Paraschiva fetorul popei lui Jane de trăg 
de Gălaţi» vinde o vie «la Vadul Ungurilor, între viile cele domnești», egume- 
nului «Galation ce iaste la beaserica că domnească», pe galbeni. Marturi : edum. 
nealor Costi si Pará, părcălabii de Gălaţi, şi Iane șoltuz cu 12 părgari, şi Alexa 
cel bătrăn, și Costantin fečorul lui Tudor, și frate-săii Miera, și Hagi Cupeţi, si 
Panga Ghiorghi Meachi, și Ghiune, si alți oameni mulți, bătrăni și tineri... 
Se-aii scris și la catastihul trăgului.; Peceţi. Iscălitura, lui Paraschiva si Cos- 
tandin. “Ed w Gewâwohs puprnpo te uvwbey Miha aŭ scris.» 

2 Asupra căruia v. Doc. Callımach:, Il, p. JOI: era o rudă a lui Toader 
Calmăşul. El vinde lui Șerban Cantacuzino, fratele acestui Iordachi, moșia 
Iepureni din T. Botoșani (:42d., p. 20, n° 43). 

š Și soţia lui Nicolae Costin cronicarul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ: 199 


de la mănăstire Tazlăi, dară aŭ și Podolenii parte, fiind în 
mijlocul hotarăl[oJr mele. 

Costenii, sat întreg, cu vecini, alăture cu Podolenii, cum- 
părat dela Stefan Stamati, Bumătati de sat, și gumătati sat 
de la Arăpești. 

Durneștii, alăture cu Costenii, cumpărat de la Miron Ca- 
listru. 

Mănăileștii, alăture cu Durneștii, cumpărat de la Mane 
Post., și ograda, cu casa căt tán[e], nu-s cumpărati. 

Bălțăteștii, sat întreg, cu vecini, la Niamţi, mii dat de la 
Mihai-Vodă, pentru banii ce i-am dat gata Mării Sale, si alti 
cheltuiț la Visterie; cari cuprind 7.010 lei, — cum arată sama 
Visteriii și întăritură și de alți Domni 1. 

Mănjăștii, sat întreg și cu vecini, alăture cu Bălțăteștii, 
danie de la Mihai-Vodă; cari sat aŭ fost a tătăni-meiă, si 
după moarte lui cu ce chip l-ai luat unchiu-mei Ilii Canta- 
cuzino Vist. arată ispisocul lui Mihai-Vodă și a d[umnea]lor 
Domni, și condica noastră 2. 

Vătămanii, din sus de Negrăteşti, sat întreg, la Niamt, cu 
heleșteă în Negritiasca, cumpărat de la unchiul mei Vasă- 
lașco Cantacuzind Spat[ajr, precum arată condica noastră. 

[P. 47.] Cucutenii, sat întreg, la Cărligătură, cu a trie parte 
de Coţești alăture, și cu doaă hălăștii, de pe moșul mieŭ 
Todirasco Cantacuzinò Vel Vist., si, avănd parte și frati-meü 
Todirașco, mi-am dat parte mè din Cărbunești, ce este între 
moșăili lui. 

Pogoneștii, sat întreg, și cu alte săliști împrezur, la Lă- 
pușna, ce mi-s zăstri de pe socrul miei, Racoviţă š. 

Zăhăicanii, pe Cuhuri, la Eş, cumpărat de la Vasăli Macri 
Pit[ar]. 

Giumătati sat Hălințăï, alăture cu Zăhăicani, tij pe Cuhur, 
cumpărat de la Vărlan Bontăș. 


1 Despre această danie se vorbește într'un act al lui Grigore-Vodă, resu- 
mat în vol. VI, pp. 432-4, n° 1630, 

2 V. zid (sip 419, n° 1610) Actul citat aice e tipărit în Cricarnd, V, 
p. 365 si urm. 

3 Ion, tatăl lui Mihai-Vodă (Gen. Cant, p. 45). 


www.dacoromanica.ro 


200 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


IO pogoani vie la Cruci, cumpărat[e) de la Lazu Sulgeri. 

3 pogoani de vii la Cotnari, în Piscop. 

Un vadu de moară, cu doaă roati, la Putna, în gărla de 
sus, la Potinești și la Gurbești, danie de la unchiu-mieii Du- 
mitrașco [Ciobanul] Vel Armas. 

Casăli din Eși, pe gumătati de la Bozagiul! i de la Ursă- 
chioaia. 

IO sălașă de Țăgani, pe izvodu ce i-am dat, cu copii lorii, 

I inel aur cu diiamant, pănă a nu să logodi. 

1000 lei, bani gata, după ci s'aii logodit, 

220 lei, alt inel, cu 4 diiamanturi mari și altile mai mici, 
făcut zăchir forma (sic) : lam trimis nurorii noastri la Ta- 
rigrad după ce s'aii însurat. 


[P. 48] Parte fiiului mieit Iordachi. 


Delenii, sat întreg, la Hărlăii, cu vecini, cu casă gata, cu 
hăleștei, cu vinitul petrilori de moară, de pe strămoșul mei 
Iordachi Canta Vel Vistier. 

Rusăi, alăture cu Delenii, cu vecini, cu heleștei, cu mori, 
în părău Rusăloriă, iarii de pe moșul miei. 

Paşcauii, la Hărlăi, pe Miletin, cu mori în Miletin, tij de 
pe moșul miei, 

Oneștii-de-zos, lăngă Pașcani, danie tătăni-meii de la mama 
Safta Lupăștasa. 

Băbuleștii, la Dorohoiii, pe Prut, cu heleștei în Coroviia, 
de pe unchiul miei Ilie Cantacuzind Vistlierul]. 

Răngăuţăi, pol sat lăngă Băbulești: pricina acestora arăt în 
condica noastră. 

Stăngăcenii pe Cuhur, la Tànt. Eșillo]r, de pe moșul mieii 
Cobanul Vel Postelnic, și, avănd și frati-mei Todirașco parte 
pe &umătate, mi-ai dat mii; eii i-am dat Bumătati de sat de 
Brănești, la Niamţu, parte me, fiind între moșăili lui. 

Stolnicenii, sat întreg, tij pe Cuhru, de pe moșul miei Čo- 
banul Vel Postelnic, și l-am cumpărat de la mătușă-me Safta 
Buhușoae, sora mai mică, și de la fitorii ei, 

Răzăna, sat întreg, la Orhei, pe Nistru, cumpărat de la 


1 Bragagiul (Șăineanu, Zz%/, orzentală, I, p. 59). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 201 


Toader Cuza!; îns[ă] pol sat schimb și pol sat cumpărat, pre- 
cum arăt la condică și ispisoc gospod. 

[P. 49.] Ușăhlibii, cu vecini și cu heleșteii, sat întreg, la Cer- 
năuț, danie de la mătușă-me Marie Vist. lui Ilie Cantacuzind 
Vistlier], dar și cumpărătură, cu 500 lei, cum arată condica?. 

I moară cu doaă roate, în apa Bașăului, cu heleșteii, căt 
înniacă apa la Dorohoiă, l-am cumpărat de la Cudin, precum 
arată ispisocul gospod. 

Casăle din Ias, pe gumătati cumpărati. 

12 pogoani vie la Cruce, de baștină, și cu căte am mai 
cumpărat. 

IO sălașă Ţăgani, cu copii lor, pe izvod ce i-am dat. 

IO epi cu mănz. 

I inel cu diamant, la însuratul lui, din odoarăle ce mi-aii 
dăruit lele Marie Vist|iereasa]. 

I părechi brățări cu diiamanturi și ca rubinuri. 

2.000 lei la nunta lui: contăș cu sobol, șlic cu sobol, du- 
misale gupănesăi lui, tamban de șahmarant greii, cu sobol, 
sucnă și altile, și cu cheltuiala nunțăi. 


[P. 50.] De vremi ce toati lucrurile cele bune și stătătoare 
s'aü întimiiat cu scrisul, pentru vedere a obștiei, făcut-am și noi 
acastă scrisoare între noi, pentru împărțala moșiilorii noastre, 
ce mi-aii rămas de la tatăl nostru și de la maica noastră, 
precum ni-am înpărțăt noi frățăști între noi. Căci, tămplăn- 
du-să părintelui nostru moarte grabnică și fără veste, n'aü 
apucat ca să ni împartă moșăili pe fraţi, ce noi sănguri ni-am 
învoit și ni-am împărțăt. De care, pentru mai bună stare, și 
ca să fie lucrul întimiiat, ni-am făcut ačastă scrisoare, întru 
care s'aü iscălit mulți boeri, pentru ca să ne țănem de atastă 
tocmală, noi și ficorii noștri, și totii niam[ul] ce sar rădica 
dintru noi, Iarii care den noi s'arii scula vr'odinioară cu vre 
o găltavă, să mai cei altă înpărţală, să i să ei toată parte de 
moșăe, ca unui neiubitoriii de pace și învrăjbitoriii întru frați. 

1 V., pentru el, vol. VI, p. 561. 


2 Pentru această moșie, v. mai sus, pp. 80-3, nle 27.8. V. şi mai departe, 
; 
1], Documente. 


www.dacoromanica.ro 


202 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Și, după cum ni S'aii vinit părțăle anume, S'aii însămnat. Întăia 
parte fratelui nostru [șfers: mieii] celui mai mare, lui Ior- 
dachi, ce i s'au vinit: satul Delenii, la Hărlău, cu vecini, și 
satul Rusăi, cu vecini, ce sănt de schimbătură cu Mănjăștii, 
satul Pășcanii pe Miletin, tiji la Hărlăă, satul Bojoviţă, de 
la Hotin, și satu Vătămanii, la Niamţ, o parte din Stănești, 
a Gușului, ce ni-i danie, din Cămpii lui Dragoș, și un locu 
de prisacă pe Săreti, la Nișcani, în Țănutul Romanului, — 
aceste s'aü venit fratelui nostru lui lordachi. Iarü în parte 
lui Şarban s'aii venit aceste: satul Horodnicenii, cu vecini, la 
Țănutul Sucevvii, și satul Tutova, tij la Sučavva, satul Bră- 
dăţălul, tij la Sucava, satul Răsteul, la Hotin, satul Oneștii-de- 
&os, pe Miletin, la Hărlăi, un vad de moară la Putna, pe Săreţăl. 


Moșie 'Teșăuţii de la Ținutul Socevvii, pe apa Socevvii, la 
anul 1724 cumpărănd-o, de la Negoiţă Cudin Comisul, dum- 
[nea]lui Iordache Cantacozind Logtt., tatăl maicii mele!, și dăn- 
du-l în zăstri răpoosatei maicii mele, Saftei Cantacozind, de 
la maică-mea aü rămas supt a mea clironomie, 

Moșie Ipotești, ce esti alăturea cu moșie Teșăuţii, la anul 
1726, cumpărăndu să de la Serbul Scărletă și de la sora lui 
Luppa, iarăș de dumineajlui Iordachi Cantacozind Logft., tatul 
maicii mele, și dăndu-o iarăș în zăstri maicii mele, Saftei 
Cantacozini, de la maică-mea aü rămasii supt a më clironomie. 

Moșie Corlata și parte din moșie __Tolovva și locul de 
fănațu de la Căldărușa, care să numești Gropile (care acmu 
sănt cuprinsea cu hotarul cesariceștii Bucovini), fiindu, atăt 
acestea, căt și alte moșii a lui Șerbanu Cantacozind, fratelui 
tatului maicii mele, carele neavăndu copii, și din oareșcare 
întămplări trecăndu în Tara Unguriască, unde i s'aii întămplat si 
moarte, și, după ducere sa de aicea, luîndu-i-să toate moșiile 
pe sama domniască, supt stăpănire prințipatului Moldavveii, 
la anul 1742, Măriia Sa răpoosatul Costandinu Neculau Mavro- 
cordat Voevod, fiindu atuncea Domnu aicea la Moldavie, cu 


1 De aici scrie loan Cantacuzino. fiul Saftei lui Iordachi Deleanul și a 
lui Constantin Cantacuzino venit din Ţara-Romănească. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORI; CULTURALĂ 203 


hrisovul Mării Sale de danie aü dăruitu răpoosatului Costan- 
din Cantacozind, tatului miei, din moșiile lui Șerban Canta- 
cozind, unchiului maicii mele, satul Horodnicenii (unde-m esti 
așăzarea), și cu toate săliștile de prin pregurul acestui satu Ho- 
rodnicenii, care s'aü stăpănit de Șerban Cantacozind ; care, 
osăbit de săliștile aceste ce sănt cuprinsea supt stăpănirea ce 
sariceştii Bucovine, mai sănt şi afară de Cordonu, împregu- 
rul satului Horodnicenilor, — care rămăind supt stăpănirea 
răpoosatului Costandin Cantacoz[i]n&, a tatălui miei, de la ta- 
tăl mieit aü rămas supt a me clironomiel, 

Și pentru moșie Corlata s'au aflat scrisoare la anul 1732; 
unii Velişco Panaghiotachea aŭ văndută acest satu, ce-l numie 
Corlăgelile, lui Vasălie Costachea Comis și gupănesii sale Ilin- 
căi Cantacozind, verii lui Panaghiotache?, și la anul 1738 Va- 
sălie Costach[e] Comisul şi cu &npăniasa sa Ilinca Cantaco- 
zini l-ai datu în schimbu lui Șerbanu Cantacozind, unchiului 
maicii mele, pe doii copii de Țigani și bani; carele rămăindu 
supt stăpănirea lui Costandin Cantacozino, a tatălui miei, de 
la tatăl mieii aü rămasu supt a mea clironomie. 

Și pentru locul de fănațu de la Căldărușa, care să hotă- 
răşti cu Zaharieștii şi cu Litenii, carele să numești Gropile, 
S'aii aflat scrisoarea că la anul 1738 unŭ Ilie Şăpteliă Stol. aŭ 
văndutii lui Șerban Cantacozino Stol., unchiului maicii mele, 
acest loc de fânăt ce să numești Gropile ; carele rămăindu supt 
stăpănirea lui Costandinii Cantacozino, a tatălui miei, de la 
tatăl miei aü rămas supt a mea clironomie. 

Iar pentru săleşte Tolovva, ce esti oprită de. hotarul Ho- 
rodnicenilor, din care esti o parte cuprinsea și supt stăpăni- 
rea cesariceștii Bucovini, cercetăndu întru scrisorile ce să 
află la măna mea, nu am aflatu scrisoare pentru ca să potu 


! Cf. vol. VI, pp. 526-7. 

2 Velişco Panaiotachi poate să fie fiul lu! Panaiotachi Morona Marele-Pos- 
telnic. Nicolae Costin avuse legături cu acesta din urmă (Zerogzsife, 1, p 69). 
El îl cruță în cronica sa (v. sf, lt. rom., I, p. 261). Fiul săi poate să fi 
fost deci botezat de Velicico Costin. Morona era prieten cu Ilie Cantacuzino 
Gid., p. 262). Pentru Vasile Costachi si soția lui Iordachi Cantacuzino Păș- 
canul, v vol. VI, p. 547. 


www.dacoromanica.ro 


204 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


a şti curgerea pricinii, cumpărătură se fi fostu și adasta lui 
Șerbani Cantacozină, unchiului maicii mele, sai clironomie de 
la părinţii săi, sau de la altă rudenie a sa; și, voindu pentru 
ca să caută și în matcele a toate scrisorile de moșiile a nia- 
mului Cantacozineștilor, carele sănt la fraţii maicii mele, dum- 
[nea]lor unchii mei!, și neputăndu, [ne]fiindu scrisorile îndămănă, 
nu s'au putut acmu a să cerceta. Care săliște Tolovva fiindu 
unită de hotarul Horodnicenilori, si rămăindu supt stăpănire 
lui Costandin Cantacozind, a tatălui miei, de la tatăl mieii 
ai rămas supt a mea clironomie. 

Veleturile la scrisori săntă de la Zidire Lumii, după cum 
obitnuia cei mai dennainte a scrie acestu velet, dar eŭ, soco- 
cotindu-l cu veletul de la Întrupare lui Hrs., am scris acestu 
velet după curgere de ani ce sai cuprinsu din vreme ve- 
letului a fieștecărăia scrisori ce să arată întru atastă catagrafi, 

[Pe duplicat: «Asămenea catagrafi s'au triimis și la Io- 
nitá Berciul; 1783, Mai o>. 

În altă listă se observă vechimea în familie a moșiilor. Ea 
se miîntuie astfel: «Cu multe alte scrisori și de alte moșii 
de cei vechi fameliți Canutacuzinești, din pricina răzmiriţilor 
ce aü fost pe acè vremi, iarü la famelie aŭ rămas atasta știință 
adiverită că, Toderașco Cantacozind Vel Vist., moșul tatului 
maicii mele, avăndu moșiia Horodnicenii clironomie de la mai- 
că-sa, aŭ cumpărat și moșiia Lolovva ot Țănutul Sucevvii, pe 
Somuz, de la Grama Camarâș, pe čare aii unit-o cu moșie Ho- 
rodnicenii; care de atuncea si păr acum sintü trecuţi piste 
150 de ani, și din vremea aceia și păr acum moşiia ačasta 
Tolova aü fost tot supt stăpănirea fameliei Cantacuzuneștilor, 
neclintită.»] 


Jacob Matropolut. — De vremea că pentru moșii, vii ce 
ni-ai rămas părintăști, ni-am învoit noi frații? și ni-am împărțit 
denainte maicei noastre, după cum arată scrisoarea iscălită 
de maica noastră și de noi și de alți boeri, sintem odihniț 
și ne ţinem cineș parte, dar pentru acesti pricini arătate mai 


1 loniţă si Iordachi, Delenii. 
2 lordach si Toader. În numele lor amîndurora vorbeşte cel din urmi. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 205 


Bos, carea nu era atunce la împărțala noastră, iarăș ni-am 
învoit cu dumnalui frati-meii bade Iordache, și ni-am împărțit 
și ni-am aședzat, dînd scrisori unul altue,ca să nu rămăia 
copii noștri la găltavă saii gudecăţ streine. Pentru moșiile 
unchiului nostru Ilie Cantacuzină Vistierul, vecini, ţigani, 
nerămăindu-le copii din trupul lor, aü rămas la noi, macar 
că mai sint nepot de pe maica lor, dar, de or dzice cevaș, 
avem a le răspunde cu multe dovedzi că n'aü triabă. Deci 
noi într'acest chip ni-am aședzat și ni-am învoit: satul Bă- 
buleștii la Prut l-aii luat bade Iordache, însă puţin hotar, 
neavănd nice vecini, nici moari; iar satul Șerbeștii, cu Un- 
gurașii și alte sălișt[i], cu tot vecinii, cu biserică de piiatri, cu 
casă gata, iar de piiatră, l-am luat eŭ; însă din vecini carii 
i-ai luat frate-mei bade Iordache, de copii, și carea s'or afla 
cu zapis ertaț și unul răscumpărat, să n'aibu eŭ triabă. Si 
ačastă invoial[š], cum, Șerbeștii fiind sat de fruntea, s'aii făcut 
pentru pricina satului Horodniceni, cu siliștile din împregiurul, 
— căt, prebegind fratile nostru Şerban în Tara Unguriască, la 
Domnie Mării Sale lui Grigorii-Vodă, unde i s'aii tămplat și 
moartea, Măriia Sa iaŭ luat satele, domnești, și &-aii avut 
tot, arătînd că-i hain. Și, viind Domnu Mărie Sa Costandin- 
Vodă, aŭ ţinut satelea tot domnești, și, vrind ca să le de 
patriiarhului de Ierusalim danii, aü cădzut cu rugăminte gi- 
nerile nostru Dinul la Enache Hatmanul!, fiindu-i rudenie, si 
aü plecat pe Mărie Sa Costandin-Vodă, de i-ai dat danie 
satul Horodnicenii, cu siliștile di prin pregur, cu vecini, cu 
ispisoc; carille) l-aŭ întărit și Mărie Sa lon-Vodă: la carea 
sat de n'ar fi fost dat, avem si eŭ parte pe &um[ăjtatea. Dar, 
pentru să nu mai fie voroav[ă) sati Budecat[ă] pentru ačasta, 
ni-am învoit și am luat eŭ Șerbeștii cu Ungurașii, cu vecini, 
ca să fie sat pentru sat, vecini pentru vecini. Și asë ni-am 
învoit frățește : satul Braneștii la Niamtu, iar al fratelui nostru 
Șerban, šum[š]tate al mei, šum[à]tate a badelui Iordache. Dar, 
avănd noi un sat pe Cuhur, anume —, iar înpărţitorii pe 
gum[ăltati, ni-am învoit și aŭ rămas satul de pe Cuhur — 


1 Ciuchi. 


www.dacoromanica.ro 


206 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


a frăține-meii badelui Iordachi, tot satul, mai avănd și alte 
sate acolo, iar satul Brăneștii aü rămas tot almeü, fiind alä- 
ture cu alte moșii a mele. Un sat Epurenii și casăle din Es, 
iar a fratelui nostru Șerban, li-ai luat Aristarho cu gudecat[ă] 
pentru — lei, ce s'aii aflatu dator fratele nostru Şerban lui 
Aristarh. Alti sati saŭ vii sai dughene, orce s'ar mai afla, să fie 
frățește: gum[ă]tate a mele, gum(ă]tate a badelui Iordachi, păn le 
vom lămuri si acele, și iar le vom socoti cin[e] &-a lua. Moșii de 
a unchiului nostru, a lui Ilie Cantacuzino Vist[ierul], 'ce s'ar mai 
afla, iar în doi să fie, frățește, afară de Bălțătești și Mănjești, 
caril|e| li-ai luat Mihai-Vod|ă] cu gudecată și i liaŭ datu 
frățini-mei badelui Iordachi, pentru triidzăci pungi de banfi] 
č-aŭ cheltuit la Visterie, si înprumute č-aŭ dat. Țigani, căț 
s'or afla părințăști, să s[ă] împartă în doaf, că pănă acum 
nu ni-am înpărțit. Însă din Tiganii ce sint în Șerbești, ë aü 
dat lelea Marie danii oarecui, să nu avem triabă. Căă și ià 
avea a treia parte dintr'ale bărbatului, după rănduiala pra- 
vilei. Și într'acest chip toatea le am aședzatcu invoial[š] pre 
acastă aședzarea, să fie odihniţ și fii noștri, iar carii sar 
nebuni a ceri gudecăţ străine peste aședzarea noastră, să nu 
li să ție în sam[ă], si să aibă de la noi, în loc de bl[ajgos- 
lovenii, blăstăm, de la Dumnezăi şi de la noi. Și am iscălit. 
Vleat 7255 [1747], Fev. 7. Toader Ct. Stol . . . Co. Cant. ni-am 
tămplat. Md. martur. Ilie Zmuciljă] mi-am tămplat față. 


II. Documente. 


I. Copie di pi suret di pi ispisoc sărbăscu cu hotarnica 
într'ănsul, de la Ștefan Voevod, fără velet, și fără lună, fiind 
ruptă o bucată de la un loc. 

Cu mila lui Dumnezăii loan Ștefan Voevod, Domn țării 
Moldovii, instiintari facim cu atastă carti a noastră tuturor cui 
vor căuta spre dănsa, sai vor auzi cetind, pentru aceste adivă- 
rati [slugi ale noastre] șoltuji și părgari și toți tărgoveții noștrii 
din tărgu Bărladului, așăjdere și pentru toți săracii oamini di 
prin toati satile ce sănt supt ascultare tărgului și sănt așăzați 
pi hotarul lui, că, vind înnainte noastră, înnainte boerilor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 207 


noștri a Moldovii, și ati cerut de la noi ca să li să cauti si 
li să alegă hotarăle Cescanii, ce aü fost și vamă a tărgului 
Bărladuluii. Drept aceia și noi le'm căutat și le'm însămnat 
pără undi le'i fost sămnile din vechi, începănd din sus, din 
malu Bărladului, di la o salci și di la movila săpată, apoi pisti 
șăs, la delu cel marii, la movila săpată. De acole pisti cămpu 
iarăș la movila săpată; de acole de la cămpu iarăș la altă 
movilă săpată; de acole iarăș la margine dumbrăvii, la doi 
stejari îngemanați, s'ai făcut sămn. De acole tot pin dumbravă, 
din ștejarii pănă în ștejariii, cari sănt însămnați în margine 
pădurii, mai din sus di del ce ești în dreptul Lipineștilor; 
de acole pi desupra deialului în os, tot pin păduri, pi coaste, 
şi a drumlullui ce treci piste cămpul cellung, pănă la Tres- 
tiiană, și iarăș pisti acel drum —, și iarăș pi drum[ul] ce mergi 
între Brădeşti și între Meștii (szc) în &os, pi lăngă margine 
pădurii, la dumbravă, undi este o groapă săpată. Si iarás 
piste dumbravă și pisti drumul ce mergi la Brădeștii, și pănă 
la Lieştii, la un ștejar, s'aă făcut sămne. De acole tot pin 
` dumbravă, şi mai din Bos di Şuşneşti, în cămpu, la un ștejar 
săngur, şi acole drept pi un cămpu la movila săpată —, din 
ğos di Grăneşti, pără undi cadi Jăravăţulă în Bărlad; de acole 
drept piste Bărlad, la movila cë săpată, ce este în malu Băr- 
ladului, De acole dreptla deal, la dumbrava roșii, într'un ştejar, 
s'au pus sămnu. De acole piste dumbrava roșii, la malu Tutovvii, 
pără în gura părăului Crăngului, la movila săpată. Di acole 
pisti cămpu, la delu, la dumbravă, la un ştejar, undi s'aü 
pus sămn. De acole la deial, pis[te| dumbrâvă, la un ștejar, 
şi la cămpul redeleii (sic) și la capul țarinilor Periianilor, la 
doi ștejari în gemeni, s'aii pus sămn. Apoi pi supt margine 
pădurii — la un ştejăr s'aü pus sămne; di acole pisti părăul 
săc, la deial, la doi stejlajri s'aă pus sămne; de acole pisti 
Săcusoara, la un ștejar s'aŭ pus sămnu; de acole drept la 
Sămila și pisti Sămila. La făntăna ce este întri parti și 
întri a la movila săpată; apoi pisti ceritii la deial, 
la movilă săpată; de acole pisti cămp, la movila săpată; de 
acole drept pisti cămp, şi pisti drum, și piste șăs, și pisti 
Bărlad, la salci, ce este în malu Bărladului, di undi am în- 


www.dacoromanica.ro 


208 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


ceput întăiii. Acesta este hotaru tărgului Bărladului și tuturor 
satilor, săleștilor ce sănt supt ascultari tărgului Bărladului. 

Cătră ačasta aü mai vinit înnainte noastră și înnainte boeri- 
lor noștri a Moldoviei Anușca și Mușa, fetile lui Mihăilă Tu- 
dor, fitorul lui Pătru Tudor, și nepoţii lor de fraţi, Ivașco 
Isaico și fratele săi Simion, și sororile lor Mușa și Drăsă- 
mila, fiii lui Ivașco, și tij nepoţii lui Crăste, și soara lui, Po- 
dolinca, și Stana și Nasta, și niam[ul] și fii Costii Dinovici, tij 
nepoții lui Pătru, dară de a lor bună voi, de nime săliţi, nici 
asupriți, s'añ văndut a sa parte ocină dintru al săi drept 
uric, din uricul moșului lorii Pătru Tudor, și din ispisoc 
ce aii avut de la moșul nostru, di la Alecsandru Voivod, o 
săliști pi Tutovva, anumi lvasce de la Tătărca; cari acè să- 
listi tot înnăuntru întru acelaș hotar di mai sus scris, și acè 
săliști ati văndut-o însuș D[o]mniia Noastră drept una sută 
zloți tătărăștii tuturor ci sănt scriși mai sus, — înnainte noastră 
tuturor boerilor noştri a Moldovii, și plătindu-le toți banii di 
plat[ă] D[o]mniia Me. Și ace săliști am lăsat-o ca să fie iarăș 
supt ascultari tărgului nostru a Bărladului; iară hotarul acei 
săliști să fii după hotarăle [cele vechi]. Și iarăși am socotit și am 
miluit pe șoltuji și părgari și toţi săracii oamini din tărgul 
nostru a Bărladului, și leam întărit lor obiceiul cel vechiii 
ca nici-unul din oamini ce trăesc în Bărlad ca să nu aibă 
di a plăti nici-un fel de vamă acole în tărgul Bărladului, nici 
un fel de arișveriș, fără numai acei ce vor mă[sulra pește, 
acia să aibă a da de un —un pește, si de o căruț[ă] iarăș un 
peşte, și altă nemică. Si spre ačasta i-am încridinţat însumi 
Domnii Mele de mai [sus] scris, Ștefan Voevod, și credinţa a 
pr&-iubiților fii ai Domnii Mele Alecsandru, Bogdan și Vlad [= și 
Bogdan-Vlad], credința a tuturor boerilor noștri a Mold[ojvii, 
mari și micil». — Copie de pe la 1790. 

2. Data ruptă. Iancul-Vodă, pentru Măriița, fata lui Ion 
Hăra (hpn) Vornic?, întărindu-i parte din Zahareșt|i]. Pome- 
nite Nastasiia și sora ei Măriica, fratele ei Gherman Hăra 


1 Pomenirea lui Bogdan-Vlad, fiul lui Ștefan, arată că actul e din 1481 
sati anii următori. 
2 V mai sus, p. 169, si vol. VI, p. 649. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 209 


(php) Sulger (eSaxapk), satul Perhăuții la Nistru și Cupcič 
la Ciuhur (ua u8xpk), jumătate din Şcheaii la Prut, jumătate 
din Drăgușeanii, la Prut. Pecete mare de ceară roșă, ruptă. 

3. Suceava, 1™ Iunie 7088 (1580). Iancul-Vodă, pentru Mă- 
rica fata lui Ion Hăra (gapu) Vornic și Nastasia sora ei, fe- 
tele lui Gherman Hăra (yapu) Sulger, nepoții Marenii, stră- 
nepoții lui Gavril, și Sofronia și Olenca (waenka) și Gafa (raga) 
și Părasca şi Tudor şi Stanca, fetele Marușcei, nepoatele 
Ilcăi (Haku), strănepoatele lui Oană Vornic, care vind, după 
acte de la AA4A4 CTéËAHA BOEBOAIE, satele Calna, Zahareşti, 
Dulcești, Răculești, Scheaii la Prut, Dragușeanii, la Prut. Stroič 
V. Log. Dumitru. Pecete mică, de ceară roşie, ruptă. 

4. lași, 14 Maiii 7094 (1586). Petru-Vodă, pentru Măgdă- 
lina și ginerele ei Nicolae Aprod și fiul ei Avram diiac şi 
Solomiia, cari aü ocină la Stănilești pe Siretii, și jumătate de 
sat la Zăhăreșt[i], satele Turiiatca, Stăneștii, Vasileul, jumă- 
tate din Robta la Siret (dat de Alexandru-Vodă lui Babič 
diacul), Levcovţii, Noscova, și fălci de vie wT Kphăteui la 
Cotnari si Ţigani, WHH H3reVEHAH HX KOAH pOSBHBAAH HM ABOP, 
M paseoinnuu wT akykekou seman! Stroit Vel Logofát. Gli- 
gorie Uricar. Pecete rotundă, pe ceară roşie. 

5. «O scrisoare de la Dumitru Moghila, din anii 7095 [1587], 
Fevruarie 16, pentru moșie Nelipouţii.» — Resumat din 1792. 

6. «O mărturie a lui Gheorghie părcălabul de Hotini, din 
anii 7107 [1599], Maiii 15, pentru gumătate de moșie Neli- 
pouţii, de la Ținutul Hotinului.» — Resumat din 1792. 

7. Iași, 18 lanuar 7109 (1601). Ieremia Moghila, către 
«chir Gheorghie Mitropolit de Suceava». I s'a plins «cneaghina 
Măriica Costineas|a] ot Zahariiaşti», din Ţinutul Sucevei, «wna 
MAAVBA ck H nAaKA CE pa, reABMH aK WHA AAA NEKIH EAMENiE 
AAHOrk Bh pŠK nona A435p WT CThHKA, H A WH SXopSnua aa 
KOHCKA. À KRAA EC ChAA AX pEKSYH NOCTABHA Ta EAMEHIE Bh 
EANO MOAS... 3A UpKEO, H ERSKA XA ASuH MHNAIO EQA4, NOHUX 
H£ È uâka MAS (sic). Tor paA take S3pu'T cita KHUrA TenAcBAMH 
CTHTH SuHHHTH ch CX Hp4E, KAKO ABH BANAATUA TAA EAMEHIH 


1 «Ei le-aii pierdut cînd li-aii risipit curtea 40 de hoţi din Tara Leșească.» 


71304. Vol. VII, 14 


www.dacoromanica.ro 


210 DOCUMENTELE CANTAQUZINILOR DIN MOLDOVA 


Eh pSKH cild KHHPHHH. AIHH AH EAMEHH NONOR HE H3rHR... AH MHHT- 
HHKA KPHRAA WH AA NOAdeT CTHTH AH HpEA FemAKAH ChT- 
EQpHA AHCT AÓ TRCAMH, MKO CTHTH QEpküui AVA npag. CHUH 
AA Hm s'keTHTH HHAKHH ovunnnrL.» «Roșca Dvornic uč[il]. Ne- 
griliscul,> — Pecete mică, ruptă. 

8. laşi, 21 April7109 (1601). Ieremia Moghila, pentru «Cos- 
tineas|a] ot Zahărești», care se piîreşte cu «popa Lazar ot 
Stupca». «Veaveriţ|] ucil. Zăpodie.» Pecete mare cu chinovar. 

9. <Huc $ c84., ag. a.» Întărire pentru Zahareşti de la 
«pan Toader Movila»?. Slavon. Pecete mică neagră, ne- 
înțeleasă. 

IO. 15 Septembre 7144 (1635). Vasile-Vodă, lui Gheorghie 
Jora biv Slugeriii, pentru moșiile Hliniște și Novacăuţii. — 
Resumat din 1792. — Pentru fiii și rudele acestui boier, v. 
vol. VI, p. 538. 

II. 20 Iunie 7145 (1637). Văsăian și lonașco Grecul vind 
cumpărătura «tătăni-nostru lui Grigorie diac... unchiului 
nostru lui Stefan Dinţul, din totu satul Dumbrăvenii ot Ti- 
nutul Sorocii gumătate», pentru «taleri de argintu și doi boii 
buni și doaf vaci». Marturi: <Gavrilaș bătrănul și Toader 
Vornicelul din Părcane și Ghiorghiţea din Vatsăna și Ră- 
ghineț din Cohrești și Vasăle din Tuchitești și Aftimie fe- 
torul Lucăi». — Copie de pe la 1780. 

12. 20 August 7146 (1638). Vasile- Vodă întărește lui Vasilie 
Vartic «satul Malitinţa și alte sate». — Resumat din 1792. — 
La 22, se daŭ rămaşi pentru această moșie călugării de la 
Galata. — Jdem. 

13. 31 lulie 7150 (1642). Vasile-Vodă, pentru Platon din 


1 «Ea s'a plins si s'a jeluit înnaintea Domniei Mele că a dat niște eea- 
menie», multe, în mânile poper Lazur de la Stănca, iar el le-a îngropat de 
frica oștilor, iar acum zicînd că a pus acele «eametie» într'o,.., în dosul 
bisericii, și le-ai luat haiducii lui Mihai-Vodă, fiind-că nu esteom,., (?), Deci, 
îndată ce se va vedea această carte a Domniei Mele, să i se facă dreptate și 
să i se plătească acele «tamen» în mîinile acelei doamne, iar, dacă <€AAW6HH> 
popei n'aii perit, saii dacă vameşul a fost nedrept, el să-i dea o zi înnaintea 
Domniei Mele, să facă scrisoare către Domnia Mea, ca.., să se găsească mai 
drept; astfel să le fie... și altfel să nu faci.» 

3 V. vol. V, p. 531, nle 3-4; vol. VI, p. 414, n° 1593. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 211 


Zaharna și Ianachi diiacul, ce se judecă cu Focsa din Răs- 
popeni şi Mateiii Cepraga din Ardășeni, pentru jumătate din 
Dumbrăveni. Se aduce «mărturie de la Căpt. Toderașco de 
Curteni». — Copie de pe la 1780. 

14. «O mărturie a Petrii Moghila arhiepiscopii și Mitro- 
polită Chievschii, din anii 7153 [1645], Fevruarie 6, cu care 
adeveriază pentru satul Oșehlibul, ca să-l stăpăniască Pă- 
trașco Cogole Logofătii!,» — Resumat din 1792. 

15. 7155 (1646-7). Vasile-Vodă, pentru călugării de la Golia, 
ce aü satul Voșca la "Ținutul Soroca, «din ispisoc de danie 
și de miluirea de la Alecsandru Movila Voevod şi de întă- 
ritură de la Radul Voevod; care acel satii Voşca aŭ fostu 
driaptă moșie a lui Alecsandru Movila Voevod, și aii datu 
și] aü miluit elu acești svinte de mai susu scrisea mănăstiri 
a noastre». Hotar: «făntăna boeriască». Li întăreşte si satul 
Vasălcăul, «de la Mărica gupăniasa răposatului Chirita Pos- 
telnic?, iar Chiriţii Postelnic i-ai fostu driapt[ă] cumpărătură 
de la Constand|in] Movila Voevod; care acest satu esti din 
ocolul] tărgului Sorocii». Apoi satul Cirișnovățul (Ţinutul 
Soroca), «din ispisoc de cumpărătură de la Costandin Movila 
Voevod» : li fusese dat de Chirita Post., ce-l luase de la 
răzăși, între cari Nistoră, Doica, Varvara, Drăguţa, Acsinie. 
Pomenită hotăritura lui« Nicoriţea ce aü fostu Vornic». «Pănă 
la Troian, şi Troianul în susu, pe lăngă noai făntâni, pe de 
asupra dialului și pe de asupra măbleniţilor.» Apoi părți din 
Stoicani, întărite de «Ștefan Tomșa Voevod» și Radu-Vodă. 
Urmează: <o poiană din hotarul tărgului Sorocii», jumătate 
din Stolniceni, «care acmu să chiamă Pohribenii» (Ținutul 
Soroca) (dres de la Constantin Movilă). — Copie, iscălită la 
28 Octombre 1764, de egumenul Ștefan; în copie nouă, 


t Petru Movilă a murit la 24 Decembre st. v. 1647. Pentru Ciogolești, v., pe 
lingă tabla vol. V-VI, Ghibănescu, in Arch. soc. şt. şi ht. din Jașt, pe 1904 
şi discursul funebru ţinut la îngroparea Sofronie! Ciogoloaia, tipărit de V. 
Pirvan, în Coxu. literare pe 1904. Sofronia e mama acestuia de aici. 

2 Un act de la Mărica Paleologu, în vol. V, p. 82, n° 19. Altul s'a tipărită 
în Publicaţiile Archivelor din Chișinăii, IL, 1902, pp. 234-5- 

3 Nicoriţă luptă cu Gratiani contra Turcilor. V. tabla vol. 1V. 


www.dacoromanica.ro 


212 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


16. 15 Iulie 7164 (1656). Gheorghe Ștefan-Vodă, lui Jora 
Slugerul, pentru moșia Malitiniţii. — Resumat din 1792. 

17. 18 Iulie 7172 (1664). Eustratie Dabjia-Vodă, lui Rugină 
Șătrariul, ca să hotărnicească la Malitiniţă. — Resumat din 1792. 

18. 20 August 7172 (1664). Eustratie Dabija-Vodă, lui 
<Grigorie Hăbășăscul părcălabul de Hotini», ca să aleagă 
«satul Onutul și moșie Malitiniţa». — Resumat din 1792. 

19. «O carte de la Efstratie Dabija Voevod, din anii 7173 
[1665], Iulie 5, cătră Dumitrașco ce aŭ fostii Vistiernic, sta- 
rostile de Cernăuţi!, ca să margă, din preună cu Ursul Vor- 
nicul de Poartă, să hotărască moșie Malitiniţii.» — Resumat 
din 1792. 

20. 9 Maiii 7174 (1666). Duca-Vodă, către «Ilie Dracea 
Vornicul de glodne (D și Dumitrașco ce aŭ fostii Visternic 
şi Prodan Drăgușăscul», pentru a hotărnici la Malitiniţi?, — 
Resumat din 1792. 

21. 7175 (1667). Iliaș Alexandru-Vodă, pentru pira ce a 
făcut «Măricuța giupăniasa lui Cărcu celui bătrănu, fata lui 
Toader Murguleţ ce aŭ fost Armaş, și cu fiorii săi, Neculai 
Cărcu și fata ei Nastasăia, giupăniasa lui Eni Tica Postelnic, 
și ginerele, cu Grigoraș Ghermanu, ce aü fost Vornic», contra 
lui «Tudos|e] Dubăi părcălab i Gavrilașcu Dobrichi>, pentru 
parte din Zahariești și Părhăuţi?. — Resumat din 1765. 

22. IO Iunie 7175 (1667). «Hotarnica Dubrovăţului», de <Io- 
nașco Pilatü Căpitan si Ionașco Isariii si Isacu Goianu». — 
Resumat din 1792, 

23. 7178 (1669-70). «Marica Cărcotoai și Grigoraș Gherman 
i nepoţii ei, Ticulestii, Pavel și Andrieș», pentru partea din 
Zaharești ce cere «nepotu-săii Tudosăi Dubăii»: i se dă 
bani pentru renunțare. — Resumat din 1765. 

24. 13 Maii 7188 (1680). Mărturie a lui «Istrati fečor 
Titienii>, pentru Tudos(e] Dubăi. 


1 Cred că e Stroici. V. vol. V, p. 221, nle 44-6; p. 222, n° 47. 

2 Familia Dracea pornește de la un casnic al Ceaureștilor. V, vol. V, p. 
19, n° 85, și aiurea. Pentru Drăgușescul, v. vol. IV, p. 275, nota I. 

3 Dubăi e cronicarul, iar <Dobrichi», un Dobreuchi. V. Doc. Calli- 
machi, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 213 


25. 7IQI (1682-3). Zapis al Anisiei, «fată lui Ionașcu Rosch. 
(Rost., sai Roschip?) Logofăt, giupăniasa lui Grigoraș Sep- 
telicu Stolnic, și cu fitorii ei, Ioan Stolnic, i Ilii, i Sandul», 
pentru partea din Zahariești, ce aü de la «Iliana Voiculițoai, 
fata lui Septelië Hatmanul» : o vind lui Tudos|e] Dubăii Vel 
Logofăt. — Resumat din 1765. 

26. «Izvod de bucate ce aŭ rămas de a tătăne-mei, lui 
Enache, pe mäna Anisii ; lt 7205 [1696], Noemvrie 28... 1 vac[ă] 
aü văndut-o bărbatul Anisii la Camenița... 1 tămbar agra- 
vanu de postav subtir[e] cu hulpi, sucnă mohorăt[ă] de taftă 
cu ape, I cămiaș|ă] noi cu mătas[ă], I șlic naramgii cu sobol, 
2 șlice cu jeder (sic), 1 cergă mare cu laţi mici, I cergă cu lati 
mici, mică, r velinţi albastră, tur&ască; 40 de coți de păndză..., 
I Sià cu poclădzi..., 1 giumătate de med, 1 păriache de 
hiară de plug, 1 poloboc de stride: l-ai dat unui Turcu, 
dreptu 20 lei, celuia cu odoarăle, 1 brăi de argintu, 1 tămbar 
viarde de postav turcescu, 1 adămască vinetică!, 1 părech|e) 
serje de aur, 1 lingur[ă| de argint.» 

27. 21 Iulie 7206 (1698). Antioh-Vodă, pentru Lupaşco 
Gherghel, biv Vel Jitnicer, ginerele lui Ștefan Brăescul biv 
Vel Comis?, care arată un act dela Neculai Donit Vel Lo- 
gofăt, «precum, fiind dum[neallui Neculai Donit Logofăt 
cumnat lui Stefan Brăescul Comis, țăindu dum[neallor doai 
surori, amăndoai fetile lui Grigoraș Jorăi, anume: Lupa, ce o 
ține dum[neallui Doni& Logofăt, si Ilinca ce ai ținut-o Stefan 
Brăescul Comis», s'ai învoit pentru împărţirea moșiilor de 
zestre. Brăescul iea: jumătate de Coșciugeni, a treia parte 
din Corcești, jumătate din_Şătrăreni. Mai arată un act «de 
la Măricuţa, &upăniasa lui Vasăle Brăescul, maica lui Stefan 
Brăescul Comis, cu pecete eii și cu iscăliturile a mulți boeri 
mărturii», pentru învoiala ei «cu cumnată-sa Agafie, sora so- 
țului eii, lui Vasăle Brăescul, maica lui Gavril Brăescul biv 
Vel Stolnic» ; împart moșiile Brăești, Criva, Horopcăuţi, Mle- 
năuți. Al treilea act arătat e de la Gavril Brăescul, pentru 
Rătopănești, Băscăceni, ce fusese «zălojit la Pelin Vister- 


t De Veneţia, 
2 V. mai sus, p. 107, n° I4. 


www.dacoromanica.ro 


214 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


nicul», — care sînt ale lui Ștefan, de pe mamă. «Numai, fiind 
aceste răscoale multe, aii perit dresele acestor săliștea, din 
Cetatea Niamțului». Al patrulea e «de la Sălion, egumănul 
de Rășca, si de la Ghenadie starețul de la mănăstire Rășca, 
şi de la Theodosie proegumenul», pentru vinzarea heleș- 
teului Liahul, «care hăleștei esti din hotarul tărgului 
Socevii, pe apa Frumoasii..., drept șaptezăci de matcea; 
care hăleștei aü fostu si călugărilor danii de la Alecsandra 
Supăniasa lui Sămion Mălaiii Visternicul». Al cincilea act e 
de la «Cărstăna fata Gramii!, Bupăniasa lui Stati ce aü fostii 
Clucer-Mari», vară primare a lui Stefan Brăescul, căruia-i dă 
Bășsăștii pentru 20 «de galbeni de aurii venetiă și un cal, 
drept cincizăci de lei». În acte se mai vorbia de satele Ča- 
brăi, Dumeni, Harbuzova. — Copie. «Neculai Donič Vel Lo- 
gofăt protocălit.» 

28. 22 Iunie 17... Raportal lui « Andriiani starostele de Cer- 
năuţi», pentru hotărnicie la Malitiniţi. — Resumat din 1792. 

29. 25 Octombre 7211 (1702). «Mihăilachi Bantăș biv Vel 
Șetrar» dă zapis «gineri-meii Ștefan Stămatii, care tin[e] pe 
nepot[3]-më Saftă, fiica frăține-mei lui Andrieș Bantăș, pentru 
moșii ce i-am dat, cari s'aii venit în parte dum[ijsale, din ğu- 
mătate de sat de Fauri a cince parte, și din gum[ăltate de 
sat, tij a cince parte din Băhneșt[i], — care dintr'aaceste doau 
sate li țănem cu dumnalui văru-mei Gligoraș Bantăș, și din 
Bologești, ce s'alege parte lui Dumlijtrașco Bantăș, a pă- 
rintelui mei, si din Mogoșeșşti ce s'a alege din parte Băntă- 
șiască, a cince parte, parte noastră ce ţinem cu Arăpeștii, 
iar la Bologești ţinem cu Golaș și cu Cocri, să s[ă] știi, iar 
pentru Costini». Iscălesc și Lupașco Arapul, Sandul Arapul?. 

30. 1ii Iulie 7220 (1712). Neculaiii Alecsandru-Vodă, lui 
«Dumitru Macriiü starostile de Cernăuţi», pentru a hotărnici 
Oșehlibul. — Resumat din 1792. 


1 Pentru Grama, v. vol. V, p. 18, n° 77. 

2 Din acest act se vede frăția lui Andrieș și Mihăilachi Bantăș, fii lut 
Dumitrașco, pe cînd Gligoraș era probabil fiul lui Constantin, fratele lui Du- 
mitrașco. Constantin avea un frate Nacul și o soră Mirica; el era fiul Catrinei 
(Rev. p. ist, arch. și filologie, V1, p. 397). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULIURALĂ 215 


31. <U Șiarbești, lt 7223 [1714-5].» «Eŭ Marii Visternitasa ră- 
pousatului Ilie Cantacozono Vistiernic» dă zapis «dum[i]sale 
lui Iordachii Vornicul!, pecum, rămăindu dumnealui datori 
dumli]sale cu cățva bani ș(i] cu zapisele dumisale, ș[i] după 
moarte dumiijsale m'aü strănsu dumnealui să-i dai bani, ș[i] 
ei, neavăndu de unde să-i dai banii], i-am dat viile de la 
Cotnari pentru o somă de ban[i], 200 lei». Pentru rest, îi dă 
Oșihlibii, «carele îm este datu dzestre de la părintele mieü 
Miron Logofâtul?». Martur «și nepotol Costantin Stolnicul, 
ficorul lui Gavrilit[š] Vornicul». Iscălește: «eŭ Marie Vist. 
răpousatului Ilii Ca[njtacozono» (pecete pe ceară neagră: 
vulturul bicefal și literele Il. Ct.»), Constantin Gavril Stol- 
nicul. .. Și eŭ, Curtu, sluga dumisale, am scris zapisul.» 

32. «Înpărțala moșiilor ce aŭ rămasă de la Toderașco 
Jora Sluger si de la Supăniasa dumisale Vasilca, din anii 7229 
[1721], Fevruarie 15, care s'a înpărţitu frații între ei, Ionü 
Sturza Vel Vornic si Safta Spătăriasa Cuzi si Aniţa ğupă- 
niasa leremicăi Jora si Solomon Botezii Șătrariul și Sandul 
Silion3.» — Resumat din 1792. 

33. 26 Iunie — (lipsește data 2z act). Grigore Ghica-Vodă, 
lui «Șerban Catacozino biv Vel Medelnicer», pentru Ior- 
dachi Cantacozino biv Vel Spătar», ce cumpărase Costenii 
(Ținutul Neamţ), «încă în dzilele Domnii Sali lui Mihai- 
Vod[ă]». Să vadă pretențiile Pelinoaei. Pecete mică octogo- 
nală, cu chinovar. 

34. <U Horodniceni, lt 7238 [1729], No[e]mvrie 25.» Niste 
răzăşi daŭ zapis <gipănului Șărban Cantacozonlo] Vel Me- 
delnicer, că, fiind eŭ dumninsale datior cu 20 lei, de cănd 
aü fostu dumnelui staroste la Cernăuţi», și avind a-i plăti pentru 
o bute, cîte «5 pt vadra», îi dă în schimb «casăl[e] ce avem 
în Cernăuţi, în Tărgul Boilor, locu domnescu, dreptu cindzăci 
de lei, ban|i] vechi». Iscălesc și «Toader Bădiliță pàrc[a- 


1 Deleanul, fratele lui Șerban, 

2 Miron Costin. Cf. N. Costiu, p. 71: aPoftit-aii [Ilie Cantacuzino] pre 
Neculai Costin Vornicul, fiindu-i cumnat» 

3 Pentru toţi, v. tabla vol. V-VI. Cuza Spătarul e Dumitrașco. Acte ale 
Cuzeștilor s'aii cumpărat de curînd de Academia Romînă, 


www.dacoromanica.ro 


216 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


labj», «Bogdan Drăghit, Arman». Scrie Ștefan Gherghel 
Postelnic. 

35. lași, 5 August 7239 (1731). Gligore Ghica-Vodă în- 
tărește lui «Șerban Cantacuzind biv Vel Medelnicer» «o casă 
şi cu pivniță, ce dzice dumn[eallui că a cumpărat-o de la 
Lupul crășmar, în tărgu, în Cernăuţi». Pecete octogonală cu 
chinovar. 

36. Iași, 30 Octombre 7241 (1732). Grigore Ghica-Vodă, 
lui Vasăle Stamatie, pentru Costeni. Pomenit Iordache Ca[n]- 
tacozono biv Vel Spătar. Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

37. «O carte de la Grigorie Ghica Voevod, din anii 7241 
[1733], Mart 15, dată la măna lui Neculai, ginerele leremicăi 
Jorii, volnicindu-l ca să poată apăra drepte hotarăle moșii 
sale Malitiniţii de spre Tara Leșască.» — Resumat din 1792. 

38. «O carte de la Constandin Neculai Voevod, din anii 
7241 [1733], Iunie 27, dată la măna lui Necolai ginerile leremicăi 
Jora, pentru ca să-și poată lua venitul moşiei Malitiniţa, de 
la Călărași (szc)1.» — Resumat din 1792. 

39. 5 August 7241 (1731). Costandini Necolaia-Vodă, lui 
«Neculaiii Costăn biv vt Logofăt2», ca să cerceteze la moșia Mali- 
tinița — Resumat din 1792. 

40. 15 Decembre 7247 (1738). «Tărgoveţii romăni s[i] jă- 
dov[i] ș|i] armeni» din Botoșani mărturisesc că «aŭ venită 
Ion săn Pitices(i], din preun[ă] cu vitregu sàü, Ion, cu poronca 
dumilor sali Vornicilor de Bot[ă]șăni, Enachi vtori Armas ș(i] 
Dumitrașco Post.?, ca s[ă] prețăluim casa cu pivnița ce aŭ 
din preună... I-am întrebat cu ce prețu vor să tü casa, să în- 
toarcă unul altuia bani pe giumătate... Am prețuit casa dio- 
săbi și] pivnița diosăbi, ca să ţii unul casa păn în picăta (sze) 
streșăni di spre pivniț[ă]..., iar unul să tü pivnița.» Iscălesc, 
lîngă pecete, «Ștefan Trisacul, Luca săn Mani, D> CI” Post., 


1 Pentru schimbarea domnească petrecută între data acestui act și a celui 
precedent, v. vol. VI, p. 257, n° 395 şi p. 568. 

Fiul lui loan și nepotul lui Nicolae cronicarul, 

3 E Dumitrașco Calmășul, fratele lui Ioan Teodor-Vodă Callimachi. V. Doc. 
Calhmachi, IL, pp. 7-9. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 917 


Vor[ni]c (cellalt e indescifrabil), Toadir Stihi, Pintilei Crav[š]t, 
Neculai Blănar, Stefan Brad, Sandulu Gligori». — Copie. 

41. 29 Maiii 7250(1742). Carte de blestem de la Mitropoli- 
tul Nechifor pentru hotărnicia moșiei Malitiniţa. — Resumat din 
1792. 

42. «O scrisoare a lui Hrisosculosii Vlastosiă biv Vel Stol- 
nic, staroste, și a lui Gavril Neculce Vel Căpitan otii Coţ- 
mani și Manoli Zamfirii biv Vel Căpitan, din anii 7250 [1742], 
Avgustă 151.» — Resumat din 1792. 

43. 31 lanuar 7252 (1744). Lupaşco Arapul mărturisește 
pentru Costeni, «parte Băntășeștilor, carele este de pe Ca- 
trina Băntășoe, fata lui Golăeș Jitnicer, și într'ace gumătate 
de sat aŭ ţinut toți fetorii Catrinii Bă(njtășoe, anume: Nacul 
si Costantin și Dumitrașcu se Precopie se Dochiţa și Măricuţa se 
Alacsandra (szc), se toate părți acestor fraţi aŭ rămas la Andrieș 
Bantăş Vel Cracer (szc) fečorul lui Dumitrașcu Bantăș; însă 
Ghiorghiţe Pelin, fečorul Dochiţii, aŭ zălojit și parte lui?.> 

44. 20 Februar 7252 (1744). Zapis pentru Costeni, «Și 
eŭ Neculai Arapul s" porușnec am scris, cu învățătura du- 
misali uncheșului Lupașco.» - 

45. 10 Iulie 7252 (1744). Raport al lui «Dumitrașco Clu- 
ceriă și Manoli Zamfirii biv Vel Căpitan» pentru hotărnicia 
lor la Oșehlibi. — Resumat din 1792. 

46. Septembre 7253 (1744). Ioan Nicolai-Vodă, lui Iordachea 
Rosfe]t b[ijv V[e]! Vornic și lui Toader Cant[ajcuz[i]no biv 
V[e]l Stolnic, pentru procesul lui Sandul Pelin și surorii lui, 
Axiniia, cu «Costantin Postelnicul Stămati, fitor lui Ştefan 
Stămat(i]», pentru parte din Costeani (Ţinutul Neamţ). «Tatăl 
lor aŭ avut parte de moșie în Costeanl[i], împreună cu Băntă- 
șăştii, fiind de un niam.» Ștefan vinde partea sa <dum[isale] 
Hatmanului Iordachi Cant[a]cuz(i]no». Pomenite eneste mărturii 
de la Lupașco Arapul, scriind c'ar fi luat Gheorghi[ţă] Pelin 
20 de lei de la Andreiii Bantăș, pe parte din Costeani, 


1 Toţi sînt pomeniţi în Cozdica lu? Constantin Mavrocordat (1741-2) din 
vol. precedent. 
2 V, mai sus, p. 214, nota 2. 


www.dacoromanica.ro 


218 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


încă din dzilel[e] lui Cantimir-Vod[ă]». Pecete mare cu chi- 
novar. 

47. 2 Maiü 7254 (1746). loană Neculaiii- Vodă, lui «Manoli 
Zamfiri, starostile de Cernăuţi, și Gheorghie Părvul Vel Că- 
pitan de Coţmani», pentru hotărnicie la Oșehlibi. — Resumat 
din 1792. 

48. Listă de vecini de la 8 lanuar 1747 (de la Iordachi 
și Toader Cantacuzino). Belčug, Boţul, Petriţa, Peliga, Pin- 
pălăge, Boarul, Pelița (familii), Vasilii săn Găndacii, Cărste 
sin Condrii, Vasile Sărbușcă, Gligori a Arvasii, Nechifor sän 
Gușăilă, 2 fitor[i] a Balicăi, Ion Mişe, Andri Șreaga, Tofana 
Gramatiţoi, Andrii săn Mihăilă Cinpoeș, Ionaș Cotij, Sămion 
cel Roșu, Ghiorghiţă Ochișor, Drăcoi, Gligori a Sărghioai, 
Mătii, Ion a Cerbului, Ilie Niriş, Ursul Hahoe, Dochiş. — În 
dublu exemplar. Adaus: Nechefor săn Cur-Vărtos, Pavăl 
sin Buldzului, Vasilii sin Măndrii. 

49. IO Iunie 7255 (1747). «Şărban Flondor Medelnicer» 
vinde lui Ștefan Roșca partea lui din moșia Beșăni, «parte 
lui Nicodim». Martur «Toader Năvrăpăscul, răzăș». 

50. 7258 (1749-50). «Ion sàn Marii Piticesc(i]> vinde «giu- 
pănului Gligorii săn Antonaş din Botășăni, la uliţă, ș'ace casă 
este întrun păreti cu casa Itii Jăd[oavci] și într'un păreti cu 
dughiana lui Miniat cupeț . . ., făcută pe loc domnescii». Plata 
e 120 de lei. Iscălesc și: Gligoraș Puiul, Zaharii Crav[ă]ț, 
Vărtan. Scrie Costașco. — Copie. 

51. IO Maiii.7260 (1752). Costandin Mihail Gehan Raco- 
viță- Vodă, lui «Vasilie Crupenschii staroste de Cernăuţi și 
Manoli Zamfiri biv Vel Căpitan de Coţmani i cătră Gheor- 
ghie Arapul Șătrar», pentru a hotărnici Oșehilibii. — Resumat 
din 1792. 

52. 25 Mart 7263 (1755). Dania Malitiniţei și altor moșii, 
făcută de «Elena Joroaia, fata leremicăi Jora biv Vel Căpitan», 
către Iordachi Cantacozind Paharnic, «fiindu-i nepotii». — 
Resumat din 1792. 

53. 7265 (1756-7). Constantin-Vodă Racoviţă întărește mă- 


t V. și mai sus, pp. 80-3. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORII CULTURALĂ 219 


năstirii Sf. Samuil din Focșani! <a sa .dreptă moșăi di la 
tărgul Bărladului. .., cari moșăi fiind drept locu domnesci 
Domnii Meli, l-am dat și l-am afirosăt cu hrisovul Domnii 
Meli aceștii sfintii mănăstiri; la cari am trimes, de s'aü și 
hotărăt locul, pre boerii noștrii Ștefan Popăscu Vornic di 
Portă și Andreii Cozma Medelnicer. Di la carii aü vinit măr- 
turii hotarnică, întru cari săntiscăliți și capitili tărgului Bărlad, 
cum si tărgoveți di BărlaJlu, și Toader Boul mazăl și Vasăli 
Condi (?) mazăl, vamiș di Bărladu, și potropopul Andreiii Bră- 
escu și protopopa Manoli și preot Timoftii și preotul Vasăli 
Pascu și preot Tănasii Butumaș și preot loan Săva și preot Cordi 
și Ion șoltuz di Bărladu și toți tărgoveții».Întărește hotarnica 
lor. Boieri: Radu Racoviţi biv Vel Logofăt, loan Bogdan 
Vel Logofăt, Mănolachi Costachi Vel Vornic de Țara-de-jos, 
Iordachi Balș Vel Vornic de Țara-de-sus, Dumitrașco Păladi 
Vel Vistiernic, Aristarho Vel Spatar, Vasăli Razu Hatman, 
Antohi Genet Vel Postelnic, Ioniti Cantacozonoii Vel Ban, 
Costandin Sturza Vel Paharnic, Iordachi Costachi Vel Stolnic, 
Iordachi Bălasachi Vel Căminar, Iordachi Hrisosculio Vel 
Comis, Ștefan Buhăescu treti Logofăt. — Copie de pe la1790. — 
La 5 lanuar, Domnul fixează o delimitare parțială, în care 
se vorbeşte de Ziserica ungurească. — Idem. — Urmează o 
măsurătoare din 20 Februar: se pomenesc <petreli lu Can- 
timir», moșia Pălădeștilor, a lui Bogdan Vel Logofăt, moşia 
mănăstirii Grăjdenilor, locul Sărd[arului] Dediul Codrian[u]. 

54. F. d. Costandin Mihai Cehan Racoviţă Vodă, pentru «tăr- 
goveții den tărgul Bărlad, că, după &-am dat Domniia Mea ș'am 
afierosăt locul domnescu ce s'a găsit la Bărlad, sintii și d[u]m- 
nezăiaștii noastrea mănăstiri .. , Prooroculi Samuil», se pling 
locuitorii de călugări, cari li ieaŭ dijma de la case. Hotă- 
rește că nu vor da nimic pentru case, pivnițe și păduri, ci 
pentru averea lor rurală, cum se făcea «și cănd era locul 
domnescu», «de vreami ci sânt și ei lăcuitori...la drumul 
marea împărătescu». — Copie. Traducere grecească de pe 
la 1780. 


1 V. vol. V, p. 567. 


www.dacoromanica.ro 


220 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


55. (7265 = 1756-7 ] Hotarnica stăpinirii la Birlad a mănăstirii 
Sf. Samuil. Întrebuințează funie de 20 de stînjeni. «Vale Văii 
Săci... Matca Văii Crăngului... Lacul tocanilor, a dumisale 
Ioan Bogdan Vel Logofăt... Biserica domniască... Gura 
vălcelii ce vini de la olării..., Saŭ întămplat Vasăli Duca 
isprav[nije tărgului Bărladului și Toader Boul căpitan de mazili 
ot Bărladu . . . [cf. no 55], și tărgovețţii, anumi Gavriliţă Tuiodore 
si Vasăli Ghizdan si loan Cole si Ștefan Tătarul si loan Că- 
liman și Neculaii Arman și Ștefan Vraghii și Vasăli Bulichii 
și Vasăli Chirinuș si Martin Ungur si Grigoraș Andoni și 
Ioniță zăt Magdii și Ștefan Abraham și Stancul Bărbierul și 
Toader Praja și Lupan Rate și Vasăli Părţul și Pătrașcu sin ` 
Dumitrașcu Cobotariul si Toader Chitariul și Lupul Pintilii și 
Andreiui Grigoraș și Ioniță Părțul și Todosăi și Antohi Ilincel, 
si Ioan șoltuz ot Bărlad, şi Ioan Săva și Vedri (D Sava, și 
alți tărgoveţi toți căţi s'au întămplat.» «Și am pus pecete 
tărgului în loc di iscăliturili noastri.» —Copie de pe la 1790. 

56. 15 Iulie 7266 (1758). Scărlat Grigori Ghica-Vodă. În- 
tărire pentru călugării de la Sf. Samuil în stăpînirea lor de la 
Birlad. Marturi ca în vol. V, p. 390, dar Costachi Moruzi e 
aici Vel Comis. — Copie de pe la 1790. 

57. 3 Februar 7267 (1759). loan Teodor-Vodă întăreşte 
mănăstirii Sf. Samuil drepturile ce avea la Birlad. «După ce aü să- 
vărșit svănta monastiri de tot lucrul, făcăndu-s[ă] din timilii 
de Domnie Sa Costandin Voivod», i-a făcut zisa danie. Mar- 
turi cei doi fii și boierii: Ioan Bogdan V. Log,—V. Vor. 
de 'Țara-de-jos, — V. Vor. de Ţara-de-sus, Ștefan Roset Hat., 
Mihalachi Vel Post., Ioniță Cantacozonă V. Spat., — V. Vist., 
Andrunachi V. Ban, Ioniță V. Pah.,— V. Cam., Costandin 
Cogălnician[u] V. Stol., Enacachi V. Com., Dumitrașco Lo- 
gofăt!. — Copie de pe la 1790. 

1 Caracterul necomplect al Divanului se explică prin fuga unora dintre 
boieri. V, ale mele Documente Callimachi, |, pp. CHIV, Peste două zile 
locurile goale eraii îndeplinite — prin întoarcerea fugarilor —- de Lupu Balș, 
Dumitrașcu Paladi, Filip Catargiu. Xenopol, /sforza și genealogia Casei Calima- 


machi, p. 238. Numai locul de Vistiernic rămase neocupat, «căci nu priimia 
nime, fiind tara stricată» (de Tatari); lenachi Kogălniceanu, în Zeropasize, III, 


p. 235. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 221 


58. 11 Mart 7269 (1761). loan Teodor-Vodă, pentru «Va- 
sile Ratá Comis, fitorul lui Ioniţ[ă] Raţ[ă] gramatic, nepot lui 
Pavăl Căm[ă]raș», care s'a judecat la 4 Novembre 7268 (1759) 
înnaintea lui Ștefan Ros[e]t biv V. Log. cu «Grigoraș Ur- 
sachi şi cu Andrieș săn Pătrașcu Băd[ăJrăii ruptaș, și cu 
Ghiorghie săn Andronec, răzășii de Giulești de piste Prut, de 
la Ținutul Iașului... De spre Prut, la Huc, cu un zapis de danie 
a lui Costandin Pogor... La Comăndărești, la Rădiuri... Ca 
să nu rămăi el în blăstăm aü dat, etc.... De la Galič... 
Făntăna Neboha, ce iaste supt drumul cel mari... Pe din 
gos de jirăște casii... Poiana Berzii... Eşind din luncă prin 
cornul pădurii.» Și act de la Mihai-Vodă, din 28 Iulie 7231 
(1723). «Un om anume Bahrin... În podiș, între tarini... Cu 
buore şi cu seamne.» Pecete octogonală cu chinovar, din 
1759. loan Bogdan V. Log. «lanache Cant. z-ti Logft. prost.» 

59. rii [ulie 7269 (1761). Grigore loan-Vodă arată că Ioan 
Bogdan V. Log. a arătat hotarnică de la «boeriul nostru 
Ștefan Popăscul Vornecul de Poartă şi de la Gheorghie şi 
Vasilache, den anii 7269 [1761], Mai 29», cari aü măsurat 
«doaÎ moşii a dumisale Dumitrașco Pălade Vel Vornic, anume 
Bădiianul şi Giuleștii» în T. Tutova, pe care le avea «de la 
Gavrilaș Med., nepot Visternicului Gheuculesă (576), și moșiia 
Bădiianul să hotărăște den sus cu alte moșii a dumisale Ioan 
Bogdan Vel Logft., anume cu Valea lui Marco și cu Valea 
Hí; care ačastă moșie Valea lui Marco este dumf[i]salea 
Vel Logft. baștină de la răpousatul moșul dum[i]sale Cantemir- 
Vod|ă]!; iar pentru o bucată de loc den locul tărgului Băr- 
ladului, ce să numește Valea INI, căt ţine den Valea lui Marco 
în sus și păn în Valea IHiY și, în lungu, din zarea dialului 
de spre Tutova spre Răsărit, păn în apa Bărladului, îi este du- 
misale danie de la răpousatul Dumitrașco-Vodă Cantimir.» Po- 
menită o <hotarnică pentru Valea Ili, de la Lavrintie epis- 
copul [de Rădăuţi] și dă la alți boeri, den anii 7199 [1691], 
Iunie 11... Hotarul Isăreaștilor... Partea lui Isariü>. 

60. 25 Februar 7270 (1762). «Ion Nedelcu și] cu soțul mei 


1 El era fiul Ruxandei lui Constantin Cantemir și al lui Lupu Bogdan, V. 
vol. V, erata. 


www.dacoromanica.ro 


222 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Ioana, ot Botășăni», vind lui Ştefan Capşa o dugheană în 
oraș, luînd alta în schimb, 

6r. 28 April 7270 (1762). Grigore Ioan-Vodă, «cătră epis- 
copul de Rădăuţi si Enacache Milo Pah., staroste de Cernăuţi, 
si Ioni Iamandi Jicniceriă şi Dumitrașco Potlog Căpitan», 
pentru a hotărnici moșia Oșehilibi. — Resumat din 1792. 

62. 4 August 7271 (1763). Împărțală de familie. «Ursul Ti- 
ganu săn Chimingeriului», «Toader Chifani holt[eiu], copila 
Istinii Ţigancii, sora lui Toader Grati din niamu lui Şapte- 
Epi, 2 Tiganci, surori lui lonit[š], Armencile, Țigani din 
Bugac..., Set. Vasăli Abăză..., Anastas[e] Lipscanu..., Ne- 
culai Cogălnitanu, Gafiţa Țiganca Ilenii Băbănesăi. r pol copil 
partea Gafiţii, pol copil a Mariuţii, fetii lui Murachi, Istina 
Țiganca, sora lui Toader Grati..., Catrina sor|a] lui Toader 
Mogaiii... Stol. Toma Luca..., Ionit[š] fitor Furnicăi... Saŭ 
socotit chila de grăi căte 2 lei, şi chila de mălaiii căte un 
leii.» — Iscălesc: Manolachi Costachi Vel Logft., Mih[a|lachi 
Sturz[a] Vel Vornic, Văsăli Rosjejt Hatman.— Copie din 1787. 

63. IO Iulie 1765. Cercetare pentru Zaharești. Se întreabă 
«Toader Bădiliț[ă], mazăl, ce aŭ fost Vornicu în Sučav[a], 
bătrăn de 89 an[i]...: di la pacii, di căndŭ aŭ işit Turcii din 
Cameniţlă], și Leş|i] de pe aceste locuri, carle] sănt 60 și mai 
bin[e] de an[i]... Păr la Moscali cei vechii... Bogdan fratele 
lui Andrii diiacon[ullui arminescu si fratele popii Manir... Aü 
fost luat Petrii Chișcu un ghizdan cu niști scrisor[i].. . Toader 


Lehacii ... Tot Miclescul li-aii luat dejmă, și aŭ stăpănit acea 
moşiia... Eŭ Lupul Șandru... Grigorii Șandru i Grigorii 
Sturzea aü mărturisit... că... ati arat pe acea moșie și s'aii 


hrănit... Preotul Gherasim și preotul Mihăilă, tot de la 
Cămpullungu ... Încă ar fi dat socru-săii, Pintelei Șandru, și 
pogonărit de păpușoi, cănd ara în Zahareștii), iar, a dijmui, 
tot Micleștii i-ai dijmuit... Dumitrașco Bărdan... Fiind el 
copilandric, ara tată-săii în Zahareșt[i]... Petre sin lui Gheor- 
ghiță Dornean aü mărturisit cu sufletul lui, priimind și carte 
de blăstăm, cum că el aü apucat, înnainte Moscalilor celor 
di de mult, pe Gavril Miclescul Vornic în Cămpullungu, și-ș 
stăpăn€ și moșiia Zahareștii... Toader Budăi... Aŭ auzit 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 2 93 


pe Pintilei, vitrigul săi... Vrănd ei ca să iasă din sat, aii 
prinsu de vesti Miclescul, și nu i-ai lăsat, trăgănduii vecini 
de Zahareșt[i], și, dănd ei jălobă la Divan cum că ar fi trăit 
în Zahareșt[i] moșul săi și tatăl săi întracel sat în Zaha- 
reșt[i], iar drepți vecini n'aii fost, și îndreptăndu-să la Divan, 
aŭ scăpat de vecinătate... loan Haidăi ot Horodniceni. .. 
Aü mărturisit că de 45 anidecănd aü venit Stolnicul Șărban 
în Horodniceni, el încă aü venit acolo în Horodniceni..., şi 
el aŭ fost tot păstori la bucatele dumisale, și tot acolo pe 
acea moșie Zahareștii păştea vitele, dăndu-i Miclescu de-ș 
păștea vitele cu învoială. Însă de la Moscalii vechi încoacea 
ştie... Costandin Platonescul, Cămpulungean [și tatăl: Iona- 
scu Platonescu|... Sărghie Cucul ot Drăgoeșt(i]... Toader 
Toros, Armean din Sučavă ... Aŭ ţinut acea moșie Zahareș- 
tii cu adet pe ani, de-ș păștea bucatele... Grigorii Tăbă- 
cariul din Sucavă aŭ arătat un zapis de 25 de ani. cari za- 
pis s'aü dat la măna dum. lui Gavriil Miclescul Post., — care 
zapis este de la Dumitrașcu Șeptelici, — văndzăndu-i dijma 
din fănul din Zaharești ... Aü venit dijmașul Miclescului și aŭ 
luat dijma.» 

Iscălesc: Costan[tin] Cant[aculzin Ban, Canano Pit[ariii). 

64. «Izvod de zăstre ce-i daŭ fiicii mele Mariuţăi, să să 
știi: I icoană ferecată..., I părechi [zgardă| cu mărgă- 
retare, cu manile lor, 1 sue cu diiamanturi și cu rubinuri, 4 
șiraguri hurmuz mărgăritare ... 1 tăva de argint, 12 felegene, 
12 zarfuri, 12 părechi cuțite cu lingurile lor, de argint, 2 
sloniți de argint, r farfurii de dulceți cu linguriţa eï, 1 carătă 
cu 6 cai, I rădvan cu 6 cai, r butcă... Strae de lastră..., 
3 sarice. .., 20 cămeși cu fir, 14 cămeși burangic, 4 bucta- 
lăcuri, 1 peșchir de taftă cu fir și cu petială de pus împre- 
giurul mesăi, 1 perdè de canavați cu rănduri, 2 ogaluri, I 
salte ..., 2 scoarți..., 40 de șărvete, 6 prostiri de săltă, I 
certav de ogal cu fir, 4 certavuri de purtat, 6 năfrămi de 
măn[ă), 6 năfrămi de obraze, 4 peșchire..., 12 blide, 12 
talgire.» Iscălit: «Iliia». «765, Av. 2.» 


1 Pentru Micleşti, v. vol. VI, pp. 543-5. 


www.dacoromanica.ro 


224 DOCUMENTELE OANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


65. 13 lanuar 1766. Grigore Alexandru Ghica, lui Ni- 
colai Ros|e]t biv Vel Paharnic, Panaite biv Vel Sulger <i 
is[pravnicii] de Ținutul Niamţului», pentru cercetare la satul 
Costeni (T. Neamţ). Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

66. 6 Iulie 1768. Iordachi Neacșoiul din Suceava vinde 
lui Iordachi Cantacuzind biv Vel Spatar locul săi din a- 
cest tîrg, <întri casili lui Șmil Jidv. și între casili Ursului 
Jidv.». Marturi: Ioniță Fota, Ion Brandaburul, Toadir sàn 
Păduri, Andrii Apostul toclu, Costandin Pantazi, Manoli 
Blănar, Neculai Chiţăscul, «și cu alți neguţtori armeni ș(i] 
jidovi». — Copie contemporană. — Întărirea Domnească e din 
20 Iulie. — Copie. 

67. Mart —. «loan Cant. Vist.» către Ianachi Cantacuzino. 
«Cinst. iubite dum : nepoati lanache Cant., biv Vel Stol[nice].. . 
Pricina de altă nu-i, fără decît aceste scrisori ce scriă pe 
numeli unchiu-meă, dum. răposat bade Şarban Cant. Post , pen- 
tru o cas[ă] cu pivniți ot tărgul Cernăuțului, li-am găsăt în 
scrisorile tătăni-meii. Care iată că li-am trimes la dum., și ca 
să cercetezi pe supt cumpăt, iasti atastă cas[ă] în Cernăuţi, 
și supt a cui stăpăniri. Și, de a fi și acum, să fiia a dumli|- 
tale, și să o stăpănești după scrisorile aceste.» — Ion saii Io- 
niță e Deleanul, fiul lui Iordache. El era fratele Saftei, soția 
Dinului Cantacuzino Munteanul și mama lui lenachi. V, Gen. 
Cantacuzinilor, p. 49. 

68. 2 Maiü — [177 —]. «Gheorghie Moruzi (?) Paharnic, sta- 
roste», către Enachi Cantacozăno, Stolnici. Pentru casa din 
Cernăuţi. «Fiind și dum! Paharnicul Imboii? acas(ă]... Aü 
scris Paharnicul la dum! că, din doi locurți] ce ari aici în 
Cernăuţ, cari va plăce dum., va da un loc. Dar și eŭ poftesc 
pe dumi, de-t va da măna, să fat schimbătură: beni esti, 
fiind boer strein de Moldova nostră, să n'aibă supărare.» 
Pecete frumoasă de ceară roșă, cu un șerpe și inițialele «I 
T T @. 1771». În fruntea adresei: «Hs. anisti» («Hristos a 
înviat»). 


1 Era Canta, fiul Saftei, nepoatei de frate a lui Șerban. 
3 Imbault de Manthay, Medelnicer. V. Documentele Callimachi, IL, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 225 


69. <Catastih de toati lucrurile mele1, după cum s'aü socotit 
cu prețul lor și s'aii împărțit fiilor miei, dăndu-se parte fiiște. 
cărue hotărătă, precum arată anume; l! 1773, Octomvrie 
I.> Satele Horodnicenii, Teșeuţii cu Ipoteștii, vie la Odobeşti, 
Țigani, vite. — Datorii: și la «dumnealui Ioniţi Cant, Vistier», 
«Un izvod de cheltuială a fiiului mieii lenachi, ce aŭ chel- 
tuit la îngropare răpousatului soțului miei.» Zestrea fiicii 
Maria: «2 coroniţe cu rubinuri, 1 rănd de strae atlaz în 
șetrangi cu samur, I rănd de strae de sal, cusute cunaturile 
(sic) cu carsac, o leftică cu 6 telegari și hamurile lor..., 12 
blide, 1. toc talgire; alti mărunțușuri din case, pănzuri și 
altele. .., 1 lighen cu ibric...,1 perde de atlaz.» — Zestrea 
fiicii Zmaragda : <o străchinuţă argint, cu linguriți de dulceţi», 
moșia <Părjolta, pe Cuhur..., 1 rănd strae stof cu samur, I 
rănd strae lastră cu cacum, I rănd strae ghermesut cu 
singap ..., 2 sălaș|e] Tigant, ce aŭ luat căsari; însă: Gaganica 
cu femeia lui, Marie.» — Zestrea fetei Elena : «alte mărunțușuri : 
basmale, îi cămeș, și[] altile a casăi>. — Pomenit și <frati-meü 
Ioniți Cant. Vist[ier]». «Ţiganii bordieni ș[i| vădanele ți- 
gance.» — Iscălește: «Safta Cant. Bănias[a]». Apoi: «după 
hotărăre surorii noastre am iscălit și noi frații: Iordachi 
Cant. Vist|ier], I. Cant. Spatar». ; 

70. 24 Octombre 1773. Schimbul moșiei Zberești, Iscă- 
lesc și: Mihalachi Balș, Gheorghie Sturz[a] Vel Logofăt, 
Neculai Rus(e]t Vor[nijc, Ilie Catargi Vel Vor[ni]c. — Copie. 

Un alt zapis pentru aceasta (aceiași data) e iscălit de: 
Ianache Cantacuzino Stol[ni]c, Mariuţa Balș?, Ianacache Milu, 
Spat[ariul], Iordachi Cananoii Medelnicer, Ilii Cărste Șetrar, 
Theofan dascal, Ilinca Stolnitasa, Vasile Balș, Ioniță Bașotă 
Paharnic. — Copie. 

71. 27 Novembre 1773. Iordachi Cantac. biv Vel Spa- 
tar arată că a dat cnepotului Enachi Cant. Stol[nicul] un 
sat întreg anume Jannuf (2), cari esti la Țănutul Hotinului, 
care satu este între hotarul Hotinului și a Nelibăuţilor», «un 


1 Ale SafteY, văduva lui Dinu Cantacuzino, sora lui Ioniţă și mama lui 
Tenachi, 
1 Fiul și nora Saftei din nl precedent, 


71304. Vol. VII, 15 


www.dacoromanica.ro 


226 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


loc de casă, ce este în tărgul Sucevii, care pe loc săntu șe 
cas|e] făcute cu pivnițe, se dugheni. . ., cumpărătură de la Ior- 
dachi Necșoiul, mazăl din Suëava,... se de la fămee sa Sanda, 
fata lui Ioniţ[ă] Soponariul», si patru sălașe de Tigani «din 
tata lui Roponic .gude»: Todică, Baca, ș. a. Îl face vechil 
după moartea lui, «pără să va mărita fiica më Zoița!». Pecete 
cu vulturul bicefal, coroana si «Ik. Ct.>. 

72. 11 Decembre 1773. «Din mila lui Dumnezeii Do- 
sithei, episcop Radăuţului si Hotinului», dă «carte de blăs- 
tăm> pentru locul din Cernăuţi al lui Enachi Cant[ajcozino. 
Îl încălcase «Coste č-aŭ fost Vameș în Cernăuţi». Acesta 
vinde casele lui «mb». Se întreabă: «Toader Pavliuc din 
Cuturul-Mare şi Dămiian văt[ăjmanul de acolo şi pe Nicolai 
Strugar ot Mihalcea». Iscălește: «Dosithei episcop Rada- 
utulu. 

73. 2 Mart 1774. Testamentul lui Ştefan Capşa. «Am 
făcut eŭ, Ștefan Capşa, din preună cu soție me Marie, ade- 
vărată si încredințată a noastră diiată mai înnainte de 


ducere noastră dintru atastă viiață .. ., cheltuind la hotărătul 
aceştii moșii, cu Vornici de Poartă, 22 lei şi la Ias, în doai 
rănduri gudecăndu-mă . .. Mătușă-me Broşteniţa... Am dat 


la hotărătul aceștii moșii, [alta], Vornicilor de Poartă, 22 lei, 
şli] maŭ sorocit dum! Iordache Lazu Paharnic să mă gudec 
cu dum’, [si] am cheltuit în trii săptămăni 40 lei. Tij s[i] 
dugheni din Bot[ojșeni, ce sînt alăture cu Ita Jidauca, pe 
ulița din sus, în fruntea tărgului, cu locul, cu pivnița s[i] cu 
hruba. |Țigani:] Vlada fata Nedelii, Iacob fitoru Vladii... 
Am cheltuit cu dănsa la hotărăt, la Vornicii de Poartă, zăci 
lei și 22 lei la Es, cănd m'am gudecat cu Broștanul... 
Fiind ispisocul scos și moldovinești, la Dumitrașcu de la Soci... 
Dintru început am cunoscut casa răpoosat[ullui Ban Dinul 
Cant[acuzino] ... Am cheltuit la hotărăt, cu Vornicii de Poartă 
şÜ] cu alt boeri, cănd s'aii pus pietrile, 20 leï . . . Botezindui șii] 
doai cuconiţ[e] dumisali [lui Ianachi Cantacuzino si soției lui, 
Mariuţa]>. Se dă mai puțin unui frate, «fiind om stărpu [i] 


1 Zoiţa muri nemăritată (mai sus, p. 83, nota 1), 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 227 


țiindu-să bini». Între slugi: Purdilă, Păntea. «Să s[ă] de o iapă 
tănără diiaconiții Iftincăi,.. O mănzată lui Iani Rusul... 
Un strășnic lui Iacov Toplitan vezăteii.» — Întărire la 17 
«Iuliu» 1775, de la «Gavriil Mitropolit Moldavii, Costandin 
Vel Logofăt, Costandin Sturza Vornic, Inochentie episcop 
Huşului, Manolachi Bogdan Vel Spa[tar]>!. 

74. 15 Iunie 1774. «Í. Cant. Spat.», către nepotul săi Ie- 
nachi. La lat moşia lanutca la Tin. Hotinului, dar el n'o 
caută de loc. «Căce moșie acie, după cum să întriabă mo” 
şiile acmu, păntru iarbă, trebui dm. să o vinzi cu preț.» Po- 
menit un «pisar de Hot[in]»2. 

75. 15 Septembre 1774. Iordachi Cantac. biv Vel Spatr. 
dă nepotului săi, Enachi Cant. Stol. satul Ianuv, în T. Hotinu- 
lui ..., car[e] moșiie îm este mie de pe Iliie Smuncilă săn 
Gligor[e] Spăt », și patru sălașe de Țigani. Pecetea știută (aici 
peste hîrtie). 

76. 1* Iulie 1777. «Toader Hagati se Sandul fitor lui Ște- 
fan Roșcăi» vind «Cărstii Coștug din Lunga» partea lor din 
Beșăni. Între marturi : «Șteafan Băltag». Scrie «eŭ Moisăi». — 
Copie din 1785. 

77. 25 Octombre 1778. Iordachi Cantacuzino biv V. Spat. 
arată că, la moartea fetei sale Zoița, a avut să dea din mo- 
șiile ei «nepotului mieü lanachi» Delenii, Rusii și Oneștii. 
Dar, murindui ginerele d'intiliii [lie Roset (&noOvijoxovros rod 
rpwrov pov vauBpod Hita “Pecoéroo Ilay.), lăsînd pe Mariuta, 
soția lui, «văduvă fără vreme» (avihxos čt ynpebovoa), n'a 
vrut s'o lese «fără baștină (rorwag) părintească», ci a făcut 
schimb de moșii cu nepotul. Ușiblibii îi avea «xxpă rod zorp6s 
pov Lewpyăxm Kalv]ra Ao'oBărov». Întărește Mitropolitul Gavriil. 
Marturi: Vasile Razu V. Log., loan Cantacuzino V. Log., 
Dimitrie Sturza Vor., Ştefan Sturza Vor., loan Cantacuzino 
Vor., Lupul Costachi V. Vor., Gheorghe Sturza V. Vor., 
Lascarachi Roset Hat., Iorgachi Balș Vist., Matei Cant. V. 
Spat., Nicolae Balș V. Ban. — Traducere grecească. 

78. Cernăuţi, 26 anuar 1779. Proces-verbal. Apar «3 Ar- 

1 Pentru Capșa și Broșteni, v. vol. VI, pp. 65-6. 

2 Pe acest timp el era Andrei Dașchevici. V, Doc. Callimachi, TI, p. 682. 


www.dacoromanica.ro 


228 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


menier von Szuezawa, Nahmens Joan Kapri, Moyse Bock- 
tan und Arriton -Brunkul, nomine der dortigen ganzen Arme- 
nier Gemeinde und der Szuczawâer Moldowaner Stephan Sotta, 
Sohn der verstorbenen Apostologoje, als Klägere», iar ca pî- 
rîți dichiul și egumenul Macarie, «und... der eben dahier 
eingetroffene und darzu furberufene moldowanische Stadt- 
Richter Philipp Archipp», ca vechil alluí [enachi Cantacuzino, 
si Căpitanul Antiohi Iamandi, în numele lui Lupu Costachi de 
la Zăhărești («Sacharesty»), — pentru o ceartă de hotare între 
Suceava, Zàhšrestí şi Stroieşști. Pomenit «das beklagte Kloster 
Sentilie» (Sf. Ilie), Wunkulizoja (Vînculețoaia). Sentința se 
publică prin «den allhiesigen wallachischen Herrn Secretaire 
Michalacki». 

79. 12 Iunie 1779. Hotarnica moșiei Mihăești, a Mitropo- 
liei, în hotar cu Lămășenii, Se întreabă si Sămion Chioariul. 
«O movilă ce este în dialu Doabrii... Vale Prodana... 
Spinare dialului.» 

80. 7 Iulie 1779. lanache Cant. Ban, către «luminatul Mă- 
riia Sa ghenăral-maioru baron Enţinbergu, Comandiriii Bu- 
covinii deștrictuz, pentru că «sluga Mării Tale» are «un loc 
în tărgul Cernăuţului și alt locu în Cămpulungul mold[o]vi- 
nescu, clironomie de la unchiul maicii mele, Şerban Can- 
tacozind ; a căruea scrisori mai vechi ce aü avut pe toatea 
stăpănirile sale de aicea, din nestatornicile vremi a pămăntu- 
lui Mold[olvvii, întămplăndu-i-sea moartea în Erdial, Țara- 
Unguriască, s'aii prăpădit..., fiind fără fitori». Casa se dase 
mamei petiționariului, de Domn, la 1775. lanachi are și ve- 
chil «în partea Cordonului». Nu poate veni însuși, «neertăn- 
du-mă slujba întru care mă aflu supt porunci». Are «și ograda 
dum[ijsale Pah. Imbò». E gata a schimba cu acesta. 

81.'13 August 1779. Mateiii Hurmuzachi biv Vel Pahr. și 
Sandul Ilie biv Vel Stol[ni]c fac hotărnicie la Zberești. Avea 
parte si «Climent Movila monah». Pomenit: «lacul cu pipiri- 
gul». — Copie. 

82. 19 August 1779. Vinzare de moşie de către «Mariia 
fata Catrinii, sora Acsinii Căprioroe». Scrie «Toader Muste, 
Vornic de Poartă». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 229 


83. Pe la 1780. Iordachi Cantacuzino, către nepotul săii 
lenachi. Pentru certele cu ginere-săăi, care vrea să-i iea 
şi Delenii. «Şi astăzi eram să es înnainte lui Vod[ă], și, fiind 
[multe] trebi, nu am putut, ci la vreme de chindii o să mergu 
să-i spui pe largu toată pricina, dup[ă] cum i-am si mai spus, 
s[i] să cei voe să mergu a sus păn după Săntă Mărie, și], viîndu 
acasă], ț'oi scrie di-i venisaltu păn la mănăstire, să-ţ [s]pui 
toate pe largu, ci supărăr(i] im dă frat[e]-meŭ cu giupăniasa 
duwmlijsali?. Căt pentru moşii ce am dat supei] iele, ești bin[e] 
odihnit: în veci nič-o grii[ă] să n'aibi.» 

84. «Cu frățească dragoste mă închin dumlijtale. Păn acum 
nu t'am scris, că lucrul îmbla îngăimat, și în tot chipul cere, 
şi nici el nu știe ci cere, —car[e] la toat[e] m'am primit, şi deo- 
săbit că s[i] cu Măriei Sa Vod[ă] am avut vorbă, sl] ca la 
un duhovnic m'am ispoveduit, şi mi-ai adeverit cum capul 
lasu-l (szc), şi giud[e]cat[u]-n' am, şai pus pe Gălătianul și 
pe Roznovanul de i-aii zăs s'aü dat izvod ce cer, și am primit, 
şi, văzăndu cam primit, aŭ întorsu, și numai de căt cer mo- 
şiile de la Cernăuţ să i le daŭ de istov. Care] i-am răspunsu 
că nu i li voi da, cum și lui Vod[i], la vorba ce am avut, 
iam spus că nu i li voi da nici de cum, şiacmu, astăz, măini 
s'a alegi. Dum. cele ce fam scris în (sic), dum. le mis- 
tuești în Cordon undei ști, cum s[i] scrisorile pe moşii ce 
t'am dat, și nič o grij[ă] să n'aibi, că, or ce mi s'ar întăm- 
pla, de la măna dum[iltalle] nu să vor lua, că-s pusă anum[e], 
s[i] la precosănvonol? ș[i] Ja diiată, ş(i], te vor ș[i] întreba, saü 
de t'or scrie, să dzăci că scrisor[i] n'ai luat. SÑ]... de acolo, 
și] or ce vre[i] să-mi scrii, foarte cu om ales si cu taină, și 
nu pin măna vătafului mei. Iul. 21. 


Frat[e]le dum. 
I. Cant. Spăt, 


[Pe V*:] La nepottul Enachi Cant[a] iast[e] să s[ă] dè.» 
1 Costachi Ghica, 
2 lonitá şi soţia sa Zoiţa, sora, lui Grigore Alexandru Ghica-Vodă (Gen. 


Cant p. 49). 
3 Ilporxoctu6ohovy, foaie de zestre. 


www.dacoromanica.ro 


230 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


85. 8 Ianuar 178... Radul Bogdan, către Enachi Cant. Vel 
Vistier. A vorbit cu răzășii Năstase Iancu și Toma Ghimpu. 

86. 29 Mart 1780. Petiţie grecească a lui Iordachi Cant. 
Spat. către Domn, ca să întărească dania ce a făcut nepo- 
tului săă cu același nume. «Mè hov óroð èv t@ pop civar 
xămotos munptouâs, Öte dăv tâwxa xal Ahots avevtois, p.óvov b 
“Yyos Tye oiBev zis mósov pâvov pè Epepov xal petà tie Svķóyov 
LOD wal petà Tod yæpBpoð ră vbv, meh xal 6 &yros she otxo- 
vâpmoev dă tc éavtoð vvăpswe vă èxwxýsw® GANY THY pány 
6mod îjrov xatèpoð xvypévny miopateðs xal mareravosv el TÒ 
peratb pac xdðe Aóyov avthoyiaç 1.» 

87. 9 April 1780. Costandin Dimitrie Moruz-Vodă, pentru TIa- 
nachi Cant[a]coz[i]nó biv Vel Ban, care arată dania din 25 Oc- 
tombre 1778 a «unchiuluï dumisali» Iordachi Cant. biv Vel Spat. 
(marturï: Mitropolitul, Vasăli Razul V. Log., Ioan Cant. biv 
V. Log., Dumitrașco Sturza biv V. Vorn., Şteafan Sturza V. 
Vorn., Ioniță Cant. biv V. Vorn., Lupul Costachi V. Vorn., 
Gheorghii Sturza V. Vor., Lascarache Ros[e]t Hat., Iorda- 
che Balş V. Vist., Mateiii Cant. V. Spat., Necolai Balş V. 
Ban), dînduii, în locul vechii danii (Deleni, Ruși, Onești, Păș- 
cani) — «socotind a nu lăsa instreinată de baștină pe fiica 
dum[i]sale] Mariuţa» —, alte două moșii și, la T. Cernăuţi, 
Ușihlibii și Malitinţii. Întărire. Marturi: fiii Domnului, Ale- 
xandru, Dimitrie, Gheorghii, Panaiotache, și boierii (nenumiţi). 
Scrie Dumitrache Vărnav Vel Clucer. Iscălitura Domnului. 
< Vasili Razul Vel Log. procit(vit)oh.» — Copie din 1791.—Și 
traducere grecească. 

88. 25 Maiă 1780. Declaraţie a lui Iordachi Cantacuzino. 
Ce zestre a dat fiicii sale Mariuţei, la întăia și a doua căsă- 
torie. Zavistnicii aü cercat a-l învrăjbi «întăi cu fimeia mè, 
apoi cu fiică-me si cu ginerile meii; care este știut de toţi 
cele ce am pătimit în anul trecut». Pentru a căpăta un spri- 


1 Adecă: «Cu toate că e la mijloc si oarecare înțepare, pentru că n'am 
dat și altor nepoți; dar Înnălţimea Ta ştie la cîtă vrajbă m'aii adus și cu ne- 
vasta și cu ginerele, acum; căci Dumnezei Sfintul a potrivit așa, cu puterea 
lui, ca eii să înving în toată lupta ce se ridicase din pizmă asupra mea, și 
a împăciuit între noi ori-ce cuvînt de ceartă». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 231 


jin, face danie către nepotul săii. «Pentru aceste patru moșii 
aü fost toată patima zavisnicilor, zăcănd pentru ce să nu 
daŭ și altor nepoţ, ce numai lui Enachi.» Acum Dumnezei 
a unit familia. Dă fetei moșiile nepotului, făgăduind acestuia 
o despăgubire. 

89. 4 Mart 1781. Judecata lui «Ștefan și Necolai și Dănilă, 
fitorii lui Costandin Hrănacii și a Lupii, fetii lui Miron Hän- 
cul, cu mătușa lor Marie, tij fată lui Miron Hăncul»>. Nume: 
Sănica. — Iscălesc: Stefan Sturza V. Vornic, Necolai Roset V. 
Vor., Lupul Costachi V. Vor., Ghiorghii Sturza V. Vornic. — 
Copie din 1787. — Altă judecată, din 5 August 1779, is- 
călită de: Vasăli Razu V. Log., Necolai Ros|e]t V. Vor., 
Lascarachi Ros[e]t Hatman. — Copie. 

90. rü Junie 1781. Mărturie pentru moşia Coșerniţa (T. 
Soroca). Vinzare către Ianachi Cant[ajcozind Vel Vistier. Iscă- 
lese: Mihălachi Postoroncă, iar, dintre boieri: Costandin 
Vărnav biv Vel Ban, V. C[a]rp Set[rar], Radul Bogdan, Ștefan 
Vărnav (?) Şetrar. Š 

91. 9 Iunie 1781. [Domnul Moldovei), către [generalul En- 
zenberg], pentru moşiile bucovinene ale lui lanachi Canta- 
cozino V. Vistier. Cererea de reluare din partea Spătarului 
Iordachi Canta, nesprijinită pe nimic, nu s'a admis. — Traducere. 
- 92. Cernăuţ, o Iulie 1781. Enzenberg către Domnul Mol- 
dovei. A transmis cererea acestuia cu privire la moșiile Vist. 
Iordachi Cantacuzino «la &udecătoria Auditoriatului», de unde 
s'a eliberat acestui boier «atestat de stăpănire». — Traducere. 

93. 13 Iulie 1781. Atestat dat de niște răzăși lui Enachi 
Cantacozănd. Iscălesc: Pahomeie Brehoe, Andronache Bu- 
dulach[i). 

94. 18 Mart 1782. Costandin Dimitrie Moruzi-Vodă, către Ia- 
nache Cantacuzină Vel Vist., pentru hotărnicia moșiilor bu- 
covinene Malitiniţa și Ușihlibul de către Episcopia Rădăuți- 
lor. Pecete în afară, octogonală, de ceară, cu «lo Cost. Dm. 
VV.».— Pe adresă: «dati să zdravie». 

95. «Oșehlib», 22 Maiii 1782. «Metzger, Obrister», arată 
că vechilul lui Enachi Cantacozino Vist. a fost de față la 
hotărîrea celor două moșii ale lui Enachi (romănește). 


www.dacoromanica.ro 


232 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


96. 5 Iunie 1782. Chitantš de la «Savin Räcoviți, Grigo- 
raş Doltul, Lupul Märdari», cu privire la primirea de la Ianachi 
Cantacozinò V. Vist. a banilor pentru moșia Cornita, vîndută 
«căti un lei stănjănub, 

97. IO Iunie 1782. Gavril Vartic, care vinduse lui lanachi 
Cantacoz[i]nă Vistier moșiile Căpreștii şi Purcăreștii, vorbește 
de reclamaţiile făcute de «niamurile» lui: «Costandin Grecu, 
Ștefănachi nepot lui Costandin Vartic, Nicolai Lăpușnianul, 
preutul Acsinte», <la dumnalor boerii caimacami acmi, la 
mazilie pr&înnălțat Domnului nostru Mărie Sa Costandin Di- 
mitriu Muruz Voevod»!. Pomenit un Stroe. El mai avea moșia 
Coșmirca, tot la Ținutul Soroca. 

98.8 April 1783. <Cfitanţie» pentru «taxă gudecătoriască» 
plătită în Bucovina. 

99. «Cernăuţ», 8 April 1783. <Alixandru Pap, tălmăcitor 
de Budecătorie», dă chitanţă pentru plata, făcută de <dum- 
nealui boeriul Vasilie Balș?, vechil din spre parte dum. Vel 
Vist|ier] Ianachi Cantacuzend», din causa traducerii de acte 
în procesul cu Mihalachi Cracalie. 

100. 17 Maiii 1783. Alexandru Costandin-Vodă întărește 
lui Enachi Cant. biv Vel Vistier moșia Coşerniţa, care se 
va hotărnici. Pecete delicată, cu chinovar: ovală, cu armele 
amînduror ţerilor și data de 1782. 

101. 1784. Declaraţie pentru moșia Stoicani (Ţinutul So- 
roca), din partea «lui Apostul sin Samoilă, Ștefan brat lui 
Apostul, Lupul Bihol i Antohi Tripăduș». 

102. «Celi ce dămi zăstri fiicii noastre Ecaterinii, 1784, 
Fevruarie 10.» «Așternut cu firu și cu petială. 2 rănduri de 
așternut de purtat, 2 paplomea, I săltea, 1 perdea, 12 servete 
cu firu, 3 tacămuri de masea, servete, pănzuri de masă, pro- 
soapea, peșchire, năfrămi de măni, 13 bohalăcuri, 6 cămeș 
burunguc, 50 basmale, 1 oglindă cu năframa eii, 1 lighian 
cu ibric, cu năframa lor, 2 sfeșnice de argintu, 12 blidi de 
cositoriii, 12 talgere tij, I scatulcă, 3 covoară, I scoarță, I 


1 V, ale mele Documents Moruzi, București, 1904. 
3 V, Ist. ltt. rom., tabla, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 233 


tavă cu 12 zarfuri argint s[i] cu felegenile lor, 1 stropitoare 
argint, 1 afumătoare argint, 12 părechi cuțite argint, cu lin- 
gurile lor, 2 solniță argint, 1000 lei pentru carătă cu telegari 
s[i] hamurile lor, 400 lei pentru cal de mire, cu tacămul 
lui ...,4 sălașe de Tigani bordieni, cu unul, bucătar». Iscălesc 
Ianache Cant. Vistier, Mariie Balș Vist|iereasa]. 

103. «Izvod de cele ce sai aflat la casa răpoosatului 
Cluë[eriü] Grigoraș Costachet; 1784, Fevruarie 19. 

35 cotf pănză cu margini, un val...,tij pănză melez, tij 
pănză în ciubuce, tij vrăstate, tij pănză pentru şărvete i mi- 
nişterguri, I miniștergură aleasă cu pui, 12 coți tij pănză în 
4 îți, de minișterguri, 12 cot tij pănză de bărneţi, 28 cot 
pănză de călți, 1 masă în 5 ite, I brăă vechii de dimie, 
galbăn, cu flori; I bocc& veche, 3 basmale cusute cu fir, I 
scatulcă cu scrisori de moșii i de Tiganí, 1 covor de agem, 
bun; I harșă de postav cusută, cu cămașa ei, de postav ros ; 
I sabie bună căzălbășască?, 2 solniță de argint, 12 zarfuri de 
argint, însă 6 sadè, 6 cu flori; 1 tava de tiniche de felegeni, 
I săcrieș cu niști stecluți cu doftorii şi niști cumpene, I beniș 
de enghiurșal* negru, blănit cu săngiap albu, 2 misăzi vechi 
de păntice vulpe, r lăvicer de lănă prost, I presăn de tombac. 
Aceste toate de mai sus arătate s'au pus într'o ladă mare, 
ce s'aŭ peălejt[luit] de noi, și s'añ rănduit pe cuco[nul] Mateiă 
ca să o triimată la Es, fiind vremile turburate. — I Gasornicu 
la cucon[ul) Mateiu, ce zic că l-ar fi dat răpoosatul cucoanii 


1 E tatăl Mitropolitului Veniamin. Acesta se născuse în 1768, pe vremea 
războiului ruso-turc. Presenta izvodulut între hîrtiile Cantacuzinilor se explică 
printr'aceia că Grigoraș, fiul lui Vasile (după care-și luă numele de mirenie Ve- 
niamin), ținea pe Maria Canta, fată a lui Dinu Munteauul si sora dreaptă a lui 
lenachi la care se referă mai toate actele de aici. V și vol. VI, p. 547 (cf. 
Genealogia Cantacuzinilor, p, 47). — în acest an chiar, al morții tatălui săii, 
Vasile Costachi merse la Neamț, unde se călugări, și la episcopul de Husyi, 
Iacov, scriitorul acestui izvod, care-l făcu diacon. V. Erbiceanu, Zsź. Mitro- 
poleit Moldaviei, p. LX. 

2 Persană (Cazilbaș == Persan). 

3 Sal de Angora (Enghiúr). 

4 Pare a ñ Matei Cantacuzino Deleanul, fiul lui Ioniţă și deci văr cu soția 
lui Grigore Costachi, care era lata Saftei, soră cu Ioniţă. 


www.dacoromanica.ro 


284 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Catrinii, 1 beniș de postav sait vănăt, 1 giube tătărască de 
șal niagră-verde, blănită cu săngiap : este la cucon[ul] Mateiu, 
şi zic că este să s[ă] dea babii din case; 1 iamurluc de 
postav vănăt cu bașlicu, 2 mindiruri pănză, umplute cu lănă, 
I saltè de pănză, umplută cu bumbac, însă în ciubuce fața, 
I oghial de taftă albastră, 3 perini cu puf, 2 mindiruri vechi, 
cu pai; 5 perini vechi, cu pae, r măcat vechiă de pănză 
moschigască, 2 lăvicere vărstate, vechi; 6 prosoape vechi de 
ras, 2 minișterguri de măn[ă], 2 minișterguri de obraz, I 
cămeși de melez, bez I de pănză in, ce s'aà dat unui preut; 
2 cămeș noao de în,a lui Costandin, de purtat; 2 cămeș, tij a 
lui Șărbat (sic); 2 mesi de purtat în case, IO linguri de tombac, 
3 linguri de cositor, 2 linguri de cositor mare, pentru torbă; 
6 părechi cuțite cu mănunchile negri, r păreche cuțite cu mă- 
nunchile de os, 1 tavă de tinichë pentru felegeni, 4 felegeni 
cu zarfuri, de tombac galbini, 4 părechi de ite, 17 spete, 9 
giumătăț de călți, 59 calepe in, bez calepuri ce sănt rănduite 
pe la Tigance ca să le toarcă, cu izvodul răpoosatului; 1 lin- 
guriță de argint, de dulceţi; I săculteţ cu cafe, 1 săculteț cu 
sopon bun, I legătură cu tămăia, 2 felegeni de caii, I pă- 
rechi solniță de steaclă, 3 cărți franțujăști, 2 tomură elenești, 
2 tomuri grecești a lui Telimah, 1 tom grecesc a războiului 
Moscalilor, 1 tom grecesc Vizantida, 1 povesti lui Halimah, 
moldoveniască, 1 carte ce are scrisă numile tuturor Împă- 
raţilor turcești și a Domnilor Moldovii, 5 cărți tij moldovenești, 
3 pușci, 1 păreche pistoale englizăști, 1 scatulcă cu 4 șipuri, 
I tingire mare de dulceți, făr|ă| căpacu ; 2 sinii mari, 6 sahane, 
3 lighinuri mi€ i 2 ibrice, r păreche safertiasuri cu 4 case, 
3 sfeșnice de alamă, 9 blide de cositoriă, 3 tiasuri, cu I de 
tumbacu; 1 misăzi de oai i I cojoc noii, 2 părechi chiulițe, 
I cazan de schiji, 2 părechi chirostii, 1 rădvan cu postav, 
I butcă cu bobou ei, pol poloboc fasole, 40 chice in, 7 
chici de cănipă, 2 poloboace cu sămănţă inu, I putină tij 
cu sămănță inu, I tol de lănă, noŭ, necusut;, 30 coțţi suc- 
mani negre, I tiancu cu tiutiun moldovenesc, 2 putini cu 
poamă murată, 1 chiup cu untdelemn, 31 chite de în întru 
un săcriii, 1 putină i I barelcă cu anison, r gemedan de 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 235 


teletin, 1 bute cu vin dulce de Cruce, 1 bute cu vin dulce 
de Molăești, 1 poloboc cu pilin, tij de Molăești, din care să 
bè în case; I poloboc cu vin de Vătcani, care sai rănduit 
să s[ă] de la grij[ijle răpoosatului, 1 sacă cu mied. 

Păni ce s'au străns astă toamnă de dijmuri, și ce s'aü făcut 
plugurile, după izvodul cu slova răposat[ullui ... Un izvod cu 
slova răposat|ujlui, de suma bucatelor, care iarăș s'aii iscălit 
de noi și s'ai dat la măna cuconului Mateiii, ca să cerce- 
tezi păn la primăvară, la vreme sămii din vlet 1783, de la 
Sfeti Gheorghii . .. Cai murgi patrari, i-ai învățat, iapă neagră- 
murgă, starpă; 1 iapă mohorătă, de rănd; I cal sur de la 
Şărbănache, r cal negru de la Vladnic...,8 berbe& părnăi 
co, 5 berbe& ţurcani coë, 8 carlane oițe, 47 cărlani bărbăcuţi, 
I părciă, 3 tapi bătuți, 5 ed i căpriță, 2 eziță puë.,...vaé 
gonitoare, ce sănt căte de un ghitšl la Sfeti Gheorghii; 2 
bouleni, ce es gonitori; 6 vițăi bouleni, ce or să iasă mănzaţi ; 
2 vițăle văcuțţi, ce or să iasă mănzate.» Iscăleşte «Iacov episcop 
Huşului». 

104. 23 April 1784. lanachi Cant. Vistierul vinde lui 
lo[om]n Moisăi Leibu, Jid[o]v ot Bălţi», venitul satelor sale de- 
la Soroca, catăt bezmănul di pi casă, căt și dejma a toată 
păne și a tot fănul căt sar faci pi acesti moșii, cum și pa- 
tru pietre di moară carili sănt la heleșteile ce am făcut..., 
cum și o piiatră di moară di cai, cum şi orănzăli acestor 
sate și crășme cu pivnițea», pentru 1.250 de lei pe an, «și 
diosăbit să aibă a priimi ș|i] cinci sutea vedre vin din viilea 
mele, căte unul leii vadra, ș[i] chirie a dusului din ġos să fie 
a mea, însă cărăuș să fie el datoriii a-i găsă ș[i] a-i tocmi 
di cu iarnă, cu prețul ci sar putea mai &os... Si drojdiilea 
să fie a lui.» În anul d'intăii va plăti în două termine, apoi 
în trei. «Să fie volnic a văna s[i] peștile din trostelea iazu. 
rili... Însea pe preoții ce or fi la aceste sate să nu-i supere 
pentru dejmă din păine, nič pentru bezmăn de casea, cum 
nič pe un dascal, ce va fi, atăt la bisărica din Coserniţea, 
căt și la bisărica din Soloneț, cum și la bisărica din Corniţa.» 

105. 20 August 1784. Din porunca lui Todirașcu Balș is- 
pravnic de Soroca se cercetează la moșia Coșărnița. Iscălesc 


www.dacoromanica.ro 


236 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


şi: Ioniţă Coroian, Toader Vlasoi, Costandin Arnăutul, An- 
drii Bolocan, Corneii, Antohii Zbanţi, Costandin Pabolce 
Văsăli Bejinariu. 

105. 14 Septembre 1784. «Leftir Bontăș, Toadir Merăuţe 
Lupașco Goliman» vind lui lanache Cant. Vel Vistier parte 
din Zmeești. 

107. 25 Novembre 1784 Alexandru Costandin-Vodă. «Ni-am 
milostivit Domnie Mea și cătră credintos boiariul nostru Ior 
dache Balș biv Vel Camenarii, văzindu-l Domnie Mea lipsit 
de tot feliul de ağutoriú la starea sa, și fiindu Domnie Mea 
mulțemit de driaptă slujbă și credinţa sa, l-am miluit și i-am 
dăruit vatra tărgului Bărladului, cu toate locurile pin pregur, 
căte vor fi drepte domnești și nu se vor afla date danii ni- 
mărui de alți luminați Domni mai înnainte.» Iscălitura dom- 
nească ; pecete ovală, cu chinovat. — Întăritură, din 6 Au- 
gust '1792, de la Alexandru Moruzi. — La 30 Novembre 1784, 
Domnul dăduse voie lui Balș a lua «numai bezmănul de casă 
i de dughiană si de orice zidiri sar afla acolo, pe tot locul 
tărgului Bărladului, cum si toată vănzare băuturilor de vin, 
rachiii i medu, și orice fel de băutură, să nu fie volnic al- 
tul a vinde, fiind drept venit boerescu vănzare băuturilor. Ce 
şi mortasipia de vitele ce să văndu la zili de tărguri și la 
iarmaroace, încă să fie drept al săi venit şi să-l ià Camina- 
riul Iordache Balş pre deplin după obiceii și după hotărăre 
condicii ce iaste în Visterie cu pecete g[osjpodu». Se porun- 
ceste deci «tuturor lăcuitorilor i tărgoveți de Bărlad> să ur- 
meze astfel; ispravnicii să ajute si ei, «spre a stăpăni în 
toate tărgul săi şi a strănge tot venitul di pe la toţi pre 
deplin.» Pecete ovală, cu chinovar. Sus: vă foviu0j («să se 
puie pecetea»). 

108. 9 Februar 1785. «Caimacami.» Către Banul Cos- 
tandin Vărnav, Pah. Iordachi Lazul, «vechil isprăvnicii Tinu- 
tului Sucevii», pentru judecata răzășilor din Țolești cu «pro- 
topopa Vasile i diiacon Thoma» si alți răzăși. Parte din ei 
cedase pămîntul lor lui Enachi Cantacozino Vistierul. Să jure 
pe aceştia că e adevărată danie. « Atuncea și d[umneal]ui Vis- 
tierul, cu daniile ce or rămăne buni, rămăne ca și unul din 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 237 


răzăși de bașteană și esti volnicu să cumperea de la cei ce or 
vrea să vănză părțile lor, însă înpreună cu ceelalți răzăș 
ce nu vănd.» Iscălesc D. Sturzea, I. Ros|e]t Logofăt, Lasca. 
rachi Roset Vornic. Pecete neagră, cu slove turcești, la 
adresă, 

109. 23 April 1785. Iordachi Cantacozind Vel Vornic 
dă în arendă cele două moșii ce are la Ținutul Cernăuţi, pe 
douăzeci de ani, «dumnealui Ștefan Aivaz, Arman ot Sneatin». 
Scrie «Vasăli Codrianu, diiacu ot Divan». — Copie lega- 
lisată. 

110. IO Maiü 1785. Hotărnicia moșiei Beșănii. «Am pus 
cruce la un stejaru... La un drumu ce mergi cruce pisti drumu, 
am făcutu cruce la un stejaru între drumuri... Și acolo s'aü 
pus sămnu o gropă marii, ci eŭ tot ominii lutu din satu; 
ş[i] di acole am purcesu pi răpa cë marii ce mergii pi în 
mijlocul satului ..., pănă la niștii ezunii, și] di la vali di 
ezunii esti iazu vech[i]... Tooderu Şoimaru. Am purcesu di 
laun plopu marii, &-aii avutu buoru domnescu s[i] acmu esti 
tăetu... Funie esti di 16 stănjănii domneștii.> Marturi: «Cărste 
Cotogu, Sandul Corcodil Vornecul din satul Beșenii»,. 

III. IO Junie 1785. «Lovin diacon, fecor preotului Ne- 
colai Cărăiman, nepot lui Ion Cărăiman biv Vel Comis», 
și fiii vind Zmeeștii (T. Neamț) lui Ianache Cantacozino biv 
vtori Vistier, 

112. 20 Iunie 1785. Alexandru loan Mavrocordat-Vodă, 
către Ștefan Catargiu biv Vel Ban și Costandin Vărnav biv Vel 
Ban, <is[pravnici] de Tin[u]t[ul] Sucevei», pentru că Ianachı 
Cant. biv Vel Vistier «ni-aŭ arătat că, la împărțala locului tăr- 
gului Făltăcenii, supt numile unui Berco Jid[o]v aü luat și d[u]m- 
[nealuli 6 stănjini de loc, precum sai văzut și izvodul de 
împărţală de d[ujm[nealuji Vel Logofăt, iscălit și de d|u]m- 
[nealu]i Ban Ionit[š] Bașotă, fiind atunce Stolnic; pe care 
loc aü fost pus d[ujm[nealuli să facă și zidire, şi aü fost 
făcut groapă de pivnițe. Iar un blănariii de acolo aŭ astupat 
groapa și aü începuta fate] dugheni asupra acelui loc.» Să 
cerceteze. Pecete de ceară, în afară. 

113. 30 Novembre 1785. Hotărnicie la satul Beșeni, «din 


www.dacoromanica.ro 


238 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


poronca dum. lancul biv Vel Spătar, Vel Sărdar de Or- 
leiti>. Pomenită moşia Spantocanii. «Şi s'aü pus 2 pietri 
hotar, chiotori... Una caută răpa înnapoi... Făntăna lui Gli- 
goraș Sătcuțan... Pomătul lui Sulă, di spre Culuc, undi s'au 
lovit în capite cu moșie Spantocanii... Deasupra rădului ce 
să numești Cruhlecul.> Marturi: Andrei Roadi-deal, Luca 
Roșca, Gavril Buruian(ă], Iremie Goban, 'Toder Măhalul, 
Costantin Iovul, Ioniţ[ă] Marchidan. 

114. lanuar 1786. Iordachi Canta Spătar arată ex s'a în- 
teles «cu pr&-iubita soră-mea d[u]m[n]ei Spat. Catrina Cantaco- 
zen[o] că, avănd di trebuință pentru o moșăi mai aproapi di 
casa d[u]m[i]sali, și găsind moșiia Bărladului..., a Proorocului 
Samoil, ci esti mitoc mănăstirii Sfăntului Spiridon din Esü..., 
s'aŭ rugat ca să mă sălescu cu chipulci oi pute canumai să o 
eŭ di la mănăstire și să o dai d[u|m[i]s[ale], și d[u]m[i]s[ale] 
pentru acestă moșăi să-mi dei schimbu alti părți di moșăi, ci li 
ari dum[nealiai zestre, și dipărtati di casa dumli)sali.» El dă Sf. 
Spiridon <o moşăi dreptă a me părințască». El capătă apoi 
de la soră-sa «părțili di moșăi anumi Fitești, Trăisteni si 
Dolimăndri (sic) si Nilipești, ci sănt la Ti[nu]tul Hărlăului», 
bani, Țigani. «Așăjdire și pentru opt stănjăni di locu ciaii 
avut d[u]m|n]ei danii di la unchiul nostru Iosăf Canta, cari loc 
esti in Es, lipit di locu undi sănt dughenili meli» : îl iea el 
cu 250 de lei, pentru cari ea va putea lua altul la Bir- 
lad. «Fiindcă, acesta îngustăndu-să din pricina podului, nu 
era di nici-o trebuință.» Marturi: Mitropolitul Gavril, «Iacob 
episcop Hușului», Dimitri Sturz[a] Vel Logofăt, Dăpaste Vor- 
nic, Lupul Costachi Vel Vornic.— Copie de pe la 1830. 

115. 20 Maiü 1786. Alexandru loan Mavrocordat-Vodă 
chiamă pe Enachi Cant. biv Vel Vistier la judecată cu ră- 
zășii de Leţcani. Pecete pe ceară roșie în afară, cu inițialele: 
«Al Io. Vv.». 

116. Cernăuţi, 26 Iunie 1786. Răspuns către Vistierul Ia- 
nachi Cantacuzino, de la «Adunarea țesaro-crăești Adminis- 
trație» : «Phil. Müller, General-Staabs-Auditor», în chestia inter- 
venţiei Domnului Moldovei. — Traducere romănească, purtînd 
pecetea Auditoriatului, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 239 


117. lași, ro Iulie 1786. «Bun prieten i megieș gata: P. 
Alexandre» către «[lustrisime D. precinst. gheneral-maior 
Enţinberg». E o intervenție domnească pentru împresurarea 
celor două moșii bucovinene ale lui Cantacuzino. — Tradu- 
cere contemporană. 

118. lași, 9 August 1786. Alexandru Costandin-Vodă, 
pentru  lanache Cantacozino biv Vel Vistier, care are la 
Soroca «vr'o căteva mo Y tot întrun hotar», dintre care 
una, Corniţa, în hotar «cu o moșie răzășască anume Stoi- 
cani», e încălcată. O cumpără. I se dase hotarnic, în anul 
trecut, Constandin Buznea biv vt. Armas, Grigoraș Pe- 
lipoţchii și Andronache Ganea, mazili de acolo. Iscălesc 
în hotărnicie și alți răzăși, anume: Grigoraș Prodan, Sa- 
moilă, Agapie Măra, Dumitru Măra, Alecsandru sin Mihă- 
lache Ipate i Vornicu — ot Racovăţu, Ion Focșa Vornic ot 
Sol[ojnețu i Ștefan Mărza ot tam, i Vasile Rusul ot tam, și 
Ion ot tam». Între vinzători: Vasile Goia, Neculai Leucă, 
Ștefan Lazor, Vasile Spăneiii, Vasile Răzmiriță, Irimia lui 
Ostap, Vasile Doda, Mitre Cudre, Dănilă Țăpușăl, Mihălache 
Fotescl|u], nepotul lui Brighidin, Ghiorghe Jalbă, Ștefan Uri- 
chenu, Vasile Lozanul, Mihălaș, feorii Burdujoai, Ion sàn 
Trofinii, Toma Ghimpul, Vlasiie Bocșa, Toader Dorohan, ne- 
potul lui Călinicu, Ștefan Bogza . . . Spre Cerișnovăţu... Dru- 
mul ce vine de la Vasilcăi... Mijlocul clinului, drept lacu 
... La cornul moșii Racovăţului... Drept în troian... O 
piatră caută pe curmeziș, de dăsparte, etc. În podiș, în zăpodiie 
... Spre amiazanoapte ... Printr'o besicut[š] de movilă... 
Împotriva odăi lui Prodan ... Rediul ce să chiamă Perilipca 
... La dealu dă vizunii... Prin gura vălceli.... Valea 
Călugăreascăi ... La Pripiceni.. . Pe lao piatră tăiată... 
În prevalul costiși ... O piatră veche chiotoare Pripicenilor și 
Stoicanilor.» Iscălitura Domnului. Mare pecete rotundă cu 
chinovar (din 1786). «Andrei biv izbaș|a], condicar.» 

119. Cernăuţ, r-ü anuar 1786. Înştiinţare dela «Craizam- 
tul Bucovinii», către «dum. Enache Dinul [Cantacuzino] 
Vel Vistier, la Horodniceni». 

120. 30 April 1787. Alexandru loan Ipsilant dă o carte 


www.dacoromanica.ro 


240 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


de apărare pentru moșiile de la T. Soroca: Coșărnița, Cer- 
nita, Stoicanu, Dumbrăveni, Căprești, Purcăreşti, ale lui Ia- 
nachi Cantacuzino Vel Agă. Pecete ovală, cu chinovar. 

121. «În Cernăuţ, Mai 5 (16) 787.» «Cătră cinst. dum[nea|- 
lui mazil Ionita Vihtovan; de la Craizamt.» Să facă delimitare 
la Maletineţa. 

122. 27 Maiii 1787. «Eu Toader Binbas[a], bulacbaș[ă]», 
cumpără de la Ianachi Cant[acuzino] Agă «venitul a dou mo- 
şii ce ari dumnealui la Țănutul Lăpușnii, anumi Măndioai și 
Călimăneștii >». 

123. 30 Iulie 1787. Mitropolitul Leon si doi boieri adeve- 
veresc că lanache Cantacuzino] Vel Agăa dat ginerelui săi 
Stolnicul Dumitrache -Rășcanu, ce-i ţinea fiica Ecaterina, 
«pentru toate? rămășițile de zestre» 6.160 de lei, în 
mîna «dum(isale)» Spatariului Costandin Rășcan, cuscrul du- 
m[i]s[ale]». 

124. Cernăuţi, 13 Decembre 1787. Scrisoare către Ienache 
Cantacozind Vel Agă (sic). Pentru procesul lui cu «dum. 
Caprii fon Mariţăi, pentru satului Litenii». Pomeniți: «poddanii 
dum. Caprii». 

125. 27 Septembre 1788. «Boerii Divanului Moldovii> în- 
găduie lui Iordachi Balş biv Vel Caminar a-și stăpîni Bir- 
ladul. 

Iscălesc: Ioniţă Sturza Log, Ștefan (Ștefăniță) Sturdzea 
Log., Iordachia Cant[acuzino] Vornic., Iordachi Ghica Vornic, 
Lascarachi Roset Vistier, Scarlatachi Sturza, Matei Cant[a- 
cuzino] Vistier, Depasta Vornic, Costin Catargiul Vornic‘ 
Costachi Ghica Hatman, Iordachi Balș Vistier!, 

126. 1789. lanachi Cantacuzino Vistier către «al mieii mai 
mare, ca un părintea, dum(neajta bad[e] Ștefăniță Sturza Vel Lo- 
gofăt». Pentru certe de hotar. «Pentru ačasta, bad[e], mi-ai 
părutii răi" pentru că, din mila lui Dumn[e]zeü, dumn[ea]ta 
te afli de mulți ani nelipsătii de la Divanii; și, cănd ai fi fost 
deprinsă a lua cu hapca, socotescu că n'ar fi contenitii ja- 


1 Am descifrat iscăliturile, ajutindu-mă de o notă grecească în carese dă- 
deaii numele, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 241 


lobile, ca pentru un apucător cu strămbătăț [s#Zezs: si lä- 
comie].> 

127. 12 Iulie 1789. Înţelegere pentru arendă între Enachi 
Cant. biv Vel Vistier «şi Luca Botoșanlău, Arman ne- 
guțtor, din tărgul Socevvii, avănd eŭ moșie la Techii Mič, 
di pi Şomuzul-Mare, cumpărată în arăndă di la dum(neajlui 
Banul Ioniță Bașotă» .Martur și «Dumitrașco Brandabur». 

128. «Cucernicia Ta protlopep! Andreiii, de Ținutul Sucevii, 
să fii săn[ăjtos și blagoslovit. Pe călugărul ce l-am fostu rănduit 
natalnic la schitul Broștenii, să-l depărtezi de la mănăstire, 
și schitul să rămăe slobod, ca să pue dum! Vistlier) Enachi 
Cant., ca un ctitor ce iaste la acel schit, pe cine va socoti. 
Adasta. 

De bine voitor: 89, Avt. 18 d. 

Episcop Rom|an]schii.> 

129. 16 Decembre 1789. Note ale lui Ienachi Cantacuzino 
Vistier pentru procesul săi de moșii din Bucovina, către 
«administrație Romanului». <Dum|nea]lui vărul Mateii Cant. 
Vistierul.» «Din locul tărgului Băii s'aii dăruit de cătră ră- 
poosatul Mihaiii Racoviţă] Voevod moșului dum[i]sale Logofăt 
Ștefan Sturza [Ștefan Sturza biv Vel Logofăt] atastă moșie 
Sasca, din parte ta din sus a moșii Băii, în lungul moșii căt 
ține moșie Băii de lungă, iar în lati de 1.200 stănjăni... 
Am făcut atastă însămnare de harctă... Mergănd la moșie 
mè Brădățălul, și văzănd că linie despărțitoare..., după ce 
trece de colțul moșii mele, lasă dreptul si începe a face uni 
chiclos în moșie më, cum este arătat la harctă cu împuncturi.» 

130. «1790. Socoteala moșiei Zberăștii. 

... S'aii pustii falcea de fănii cite 6 lei, fiind de opștea cu- 
noscut că fănul la locurile de spre munte esti și aii fosti 
totiidiauna întrebati și cu preț, obitnuit falcea de fän agungea 
iarna și la 12 și pănă la 16 lei, iar în vremile de acmü 
multă mai sus, 

.. . Sămănături, ușorii socotindu-sea căte 3 lei de falcea de 
sămănături pe anu, venitu curatu. 

... Moșie ari la drumul cel mari locuri de crășmă, și o 
crășmă la drumu: ştiută esti că aruncă totiidiauna venitii 


71304. Vol. VII. 16 


www.dacoromanica.ro 


242 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


siguri ,.. Putin s'aă cerută venitul a unii crășme căte 250 lei 
pe un anu, scoțăndu-sea cheltuial[a] ei de peste anu. [La 
moară] socotindu-sea foarte &osă căte 300 mierțea de păine 
pe un anii de la amăndoai pietrile, afară de parte murariu- 
lui... Atastă sumă de păine puindu-se, un soii de păine cu 
alta, pre foarte eftin căte doi lei mierța.. . O moară cu 2 pietri 
pe apa Sucevii, care esti asămene cu Bistrița, dă obi&nuit 
de la 600 mierţea păine pe un anu păn la 700.» 
131. «Venitul Zbereştilor pe 11 ani. 
Lei 
3.690 pentru 60 fălci fănu, căte 6 lei falce, bez chelt., căt[e] 
2 lei. 
1.320 40 fălci sămănături. 
165 imașul, bez dumbrava cu rădiii mănunțel, și un gos- 
podar, și căț ar fi mai fostu, cari s'aii lăsat. 
5.445 (sic). 
Paguba. 
1.650 Paguba a doaiî velnițe, căte cu 3 căldări una, bez 
cheltuial[a] lor. 
1.650 Paguba pentru crășmă, bez cheltuela facerii. 
4.200 Paguba unii mori cu 2 pietri, bez cheltuiala. 


12.945.» 

132. 1790. Un boier declară că a iscălit pe cartea Admi- 
nistraţiei Romanului în procesul lui Ianachi cu Mateii Cant. 
fără să vadă crăspunsurile», ci a făcut după cerere de la 
«Mărie Sa domnul Ergghelet!». 

133. 22 Mart 1790. “Pohoă KoakAtudym arată că a primit de 
la Enachi Cant. o parte din datoria lui cu «zapis». 

134. 23 Iulie 1790. «Oamenii săteni din satul Podoleni di 
la Tšnut Niamţului» mărturisesc pentru schimbul făcut la 
Zberești de Ianachi Cantacozind, în 1773, «în vremea ce era 
aicea la noi vătav Ion Abăză». Numele Domnului de la 1784 
e lăsat întăiii în alb, si apoi întregit. Între marturi: Gor- 
ghii Buraga, Duml[ijtrașcu Caradica. 


1 Ofițerul austriac care administra la Roman, pe vremea ocupaţiei celor 
cinci 'Ținuturi de peste Siretiă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 943 


135. 1790 (după 23 Iulie). Ianachi Cantacuzino către Admi- 
nistrația Romanului, care cere 12.945 lei pentru edum[nealluí 
Vistier Mateiu Cantacozind, vărul mieii», sau pentru «soţul du- 
m[i]sale!, care acmi, la boala numitului Vist[ier], după cum esti 
cunoscutii și însuș de cătră k. k. Administraţie, caută toate tre- 
bile și răspundea la toate pricinile». Mateiü era fiul crăpoosatului 
Logofăt Ioniță Cantacozino . . ., unchiul miei». Zbereștii fusese 
ai lui Calistrati Stamatii. Ioniţă, căruia îi erai în hotar, în- 
deamnă pe lanachi să schimbe cu Corotcăeștii. În schimb, 
Ioniță va scoate de la Gherghelești parte din Rotopănești. 
Acest schimb se face, după «documenturi», la 1773. — Concept, 

136. 1790 (după 23 Iulie). lanachi Cantacuzino «protestăluești» 
contra somaţiei Administrației de Roman. «Nici printr'o publi- 
caţie saii altă drumă nu ni s'au făcuti de știre, și nu știmii de 
vre un Divani să fie acolë în Romani, alcătuită și de niște per- 
soane neștiute, care să vădă acole iscălite pe lăngă d. Admi- 
nistratorul ; deci pentru noi un Divanii nepublicarisită și cu 
persoane cu totul neștiute nu poate să fie leguitor lucru. Cu 
atăta mai multă, cu cătă: 

Al doile. Stare më boeriască să ceri, și după pravili, şi 
după nestrămutate obitaiurile pămăntului nostru, să fie ju- 
decata iarăș de persoane de asămene stare, fie proțesi ori 
de ce soiii va fi. Deci persoanele acele de o stare cu totul 
mică și întunecată faci de istovü neleguită ata hotărăre de 
gudecată. Lasü de a pomeni că sănti și fără idei, necumii 
cu vre o știință de filosofie și pravili gudecătorești; în pă- 
măntul nostru acesti persoane nu sai putută învrednici ca 
să fie orănduiţi de cătră stăpănire să gudece vre odată macar 
doi țărani , .. Faci apelaţie la înnalta gubernie... Hotărăre šu- 
decătoriască saii sentenție a gudecătoriei cei d'intăi nu poate 
să săpue la lucrare, căndii o parte să ară și să facă ape- 
latie.> 

137. Roman, 29 Iulie 1790. Somaţie, din partea «Adminis- 
trației», către Ianachi Cantacozind, ca să plătească banii re- 
clamaţi de Vist. Matei Cantacozind. 


1 Ralu Callimachi, fata lui Grigore-Vodă Callimachi. 


www.dacoromanica.ro 


944 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


138. Roman, 18/7 Septembre 1790. Hotărire contra lui Ta- 
nachi Cantacozind biv Vel Vist, de la «acestu Divan adu- 
nat înnainte domnului Svetnicului Crăescului Gubernium din 
Galiţie și Administratoriului acestor cinci Ținuturi». Iscălesc 
«loan Fidel Ergghelet, Sfetnic al Gubernii Liovului și Admi- 
nistrator», Ioan Cheșcu Pit., Antoh Cuz[a] Căpļ[iļt[aa]». 

139. 23 April 1791. Un Căpitan iea în arendă moșia Ha- 
vărul, de la T. Botoșani, a lui Enache Cant[a]coz[i|nó biv Vel 
Vistier. «Și pentru cheltuiala ce voiii faci cu moara și sămănța 
dea peste ce să va puni în iazu.» 

140 8 Maiii 1791. «Dumitru Coris» (kwpnc) declară că a 
cumpărat venitul moșiilor de la Soroca al lui Ianachi Cant[a]- 
cozind biv Vel Vistier, cu 1.390 lei pe an, în două termine, pe 
trei ani. «Și pentru trii hăleștei ce sänt pe aceste moșăi, o 
dată într'acești trei anisă aibu a li tăiia, păscuindu-le de pești, 
iar nu mai mult,—însă lăsănd sămănța peștiului trebuinos.» 

141. 30 Iulie 1791. «Divanul Cnejăi Moldovii> compus din: 
«Sturdzea, Costd. Grec. [Greceanu], Vorl[ni]c, Cosd. R: s: [Roset], 
Vornic și alți doi, citează pe îanachi Cant. biv Vel Vistier, în 
procesul, pentru cele două sate din Bucovina, cu Iordachi 
Cantacozăno biv Vel Vor[ni]c. 

142. Roman, 15 August 1791. «K. K. Administrație Ro- 
manului> arată lui Ienachi Cantacoz[i]nó Vistier că e chemat 
la judecată de Divanul din Iași!. Totuşi s'a scris Divanului 
«cum de soroceşte la Divan o Budecată pentru niști moșii 
care sănt într'altă stăpănire și] supuse altii Budecătorii». 

143. «Cătră pr&-cinstitul Divani al Cnejăi Moldţojvei. 

Porunca ce mi s'aii triimişu de cătră pr&-cinstitul Divan pen- 
tru ca să viii la lași, cu multă plecăcune am primitu, și, 
fiindu de cătră pre-cinstitul Divan știută greutate casii mele, 
și casa mè aflăndu-să în drumul trecerii oștilor chesaro-cră: 
ești, și într'atastă vreme findü şi trecere oștilor în Bucovina, 
săngură intelepëune pr&-cinstitului Divanii va hotără că nici 
cu un chipii nu potii ca să-m lasu casa săngură și să viii la 
Iași. 1791, Avgust 27.» 


1 Care era supt control rusesc. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 245 


144. «Cătră cinstitul mei părinte, dum[nea]luï bade Iordachi 
Cantacozin6, biv Vel Vornicu [de la Ienachi]. 

Cinstită părintiasca scrisoare dum[ijtal|e] cu multă fiiască 
plecăčune priimindu, lăudăndu numele Ziditoriului pentru a dum- 
[nea]v[oastră] întregime pre-fericitei săn[ă]tăţi, și pentru celi ce mi 
să poruncescu de cătră dum[neajta pe largu înțălegăndu, iată, 
după poruncă, am triimis răspunsu, și anii dumitale de la 
pre-milostivul Dumn[e]zeŭ îndelungați și pre-fericiți. 

Copie. 1791, Avgust 27.» 

145. «Staschii Sovetnic c[a]v|alerii] și întăiă-șezătorii la Di- 
van, Serghie Lazarovit Lascarev. Cătră cinst. dum[neallui Iana- 
che Cant[a]cuzină biv Vel Vistier. Pentru pricina moșiilor de la 
Cernăuţ, ce cere giudecată cu dumneata dum[nea]l[ur] Vorn[icul) 
Iordache Cant[a]cozind, și păr acum în 2 rănduri s'aü scris dum. 
de cătră Divan ca să vii se răspunzi, și arăţi greutate și urnele, 
și nu ai venit, — iată acmu scriü dumitale] ca, îndată ce vei lua 
scrisoare adasta, se te scoli și se vii, fără a mai arăta greutate 
că trec oști pe acold saü alte; că, nevenindu nič acum, să 
ştii că de acolo, de unde te afli, te voi aduce fără de voe 
dumlitale). [Iscălit, în rusește : Serghi Lascarov.] 1793, Sept. 11.» 

146. 28 Septembre 1791. lanachi Cantacozino dă expli- 
cații lui Lascarov, pe care-l intitulează «Măriia Ta», pentru 
procesul săi. A primit dania cînd era «tari bolnav de niște 
vechi a meli patimi ce pătimăscu și mă cautii cu doftorii». Un- 
chiul săi are două fete: Zoița, cea mai mică, moare «În văr- 
stă tănără, copilă>. Îi dase întăiii și Delenii, «unde este și 
așăzare dum(i]sale». — Concept. 

147. Alt act din 20 Novembre 1791 e iscălit de Gherasim 
ca biv Vel Vornic. Iscălitura Mitropolitului Iacov și a boieri- 
lor, cu Ioan Canta în frunte. 

148. «Cinstită și a me ca o fiică, dm. Tepa Mariuţo 
Vist[ejrias[ă], cu perintiască dragoste mă închin dlu]miíftalil. 

Scrisoare dum’ am luat, și de săn[ătate dum(nea]v[oastră] 
m'am bucurat. Celi ce-mi scrii, am înţăles, și pentru c'ar fi zis 
Norsis Haivaz Armanul cum că niști mazăli ar ave a trage părţi 
din moșiile de la Cernăuţi, cu scrisoar[i], căcat aü măncat, 
ca un Arman ci este, căci eü știii că moșie Ușihlibii este 


www.dacoromanica.ro 


246 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


baștină mironiască, care esti arătată întăi la împărțala veche 
din zălili lui Vasiliie-Vod[ă], și într'altă împărțală ce sai 
făcut mai pe urmă, ci este iscălită de noi, de niamuri, şi de 
alți boeri mari încredințiată, și nu are nici-o pricină, iar la 
moșie Malitinița aü fost o pricină cu un Mihălachii Cracalie, 
pe care l-am avut și slug|ă], carili, luîndu o fată din casă 
de la mătușă-me Iliana [oroe, aü jăluit întăi aice la Domnie 
lui Gligoriie-Vod[ă] Calimah, arătănd cum că fata č-aŭ luat-o 
din casa mătușă-me este driaptă fată mătușe-me, iar nu 
slujnică; dar eŭ n'am știut; apoi pe urmă s'aü dovedit c'ai 
fost făcută în sărăcie. Cu toate aceste, după Budecăţile &-am 
avut cu dănsul, atăt aice, căt și în Cordon, la Nemţi, prin 
vechil č-am trimis, l-am rămas din gudecată, avănd scrisori, 
ispisoaci domnești pe moșie Malitiniţii, și, după hotărăre šu- 
decăţii ce s'aii dat, este trecut și la protocol. Apoi Norsis 
mănănci căcat căt i-a fi voe, iar, di-aii rămas niscaiva ho- 
tarnice a moșiilor Ușihlibij și a Malitineţii la Buţura și la Mi- 
hălachi Cracalie, fiindcă ei aii fost vechili la hotărăt, aceli 
nu prind loc nimică, cănu sănt pe numili lor făcute ; dar miie 
mi-ai spus Norsis că niște hotarnice c-ai fost rămas la dănșii 
H-aü dat la răpoosatul nepot lanachi. Și cu acasta rămăiii: 
Al d[u]mi[tali] ca un părinte: 

92 (972), Ghen. o. 

Gherasăm Cant. 

[Pe V°:| Cinstită a më ca o fiică, d|ujmli]sali nepoatii 
Mariuţii Visteresăi, cu părințască dragoste să să dë; la Ho- 
rodniceni.» 

149. 9 August 1792. Raport al Divanului (Neculai Rosăt 
Vel Logofăt, Theod[o]r Balș Vel Vornic, loan Canta Vel 
Logofăt, Mănolachi Conachi Vel Vornicu, Costandin Paladi 
Vel Vornic). «La Înnălțime Ta au dat jalobă toți lăcuitorii 
tărgoveți de la tărgul Bărladuluii, arătănd că, atăt vatra tăr- 
gului, căt și moșiia din prejur, dintru început aü fost d[o]m- 
nesciă, și că de la D[o]mnu Ștefan Voevod bătrănul aŭ fost 
dată pe sama tărgoveţilor, ca să să hrănescă pi dănsa, după 
cum a fi arătănd, după cum ai ispisocu di la pominiti (szc) 
D(ojmnu și în sumă de multă curgiri di ani tot di cătră tăr- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 247 


goveţii s'ar fi stăpănit». Constantin Racoviţă dă locul mä- 
năstirii Sf. Samuil, <hotărăndu-să osăbit și vatra tărgului, căt 
să fii, si lăsăndu-o nedată nimărui.» Se pomenește hrisovul 
de apărare al acestuia. «lar de vr'o șăse ani încoace si di 
cănd moșiia aciia aŭ întrat cu schimb la stăpănire di Spă- 
tăriasa Catrina Sturzoai, niurmănd hrisovului ce aŭ, în tăriia 
d” în cătiva rănduri sau ispitit și să ispitești asupra cu 
multi chipuri pănă în Domniia Mării Sale Alecsandru loan 
Mavrucordat Voevod.» Se judecă atunci la «răposat Gheorghi 
Sturza, fiind Vel Logofăt: pi acei ci ar fi putut săi dei 
răspuns, i-ar fi izgonit, și oprind numai pi cari s'aii socotit a 
fi mai proști, și îngrozăndu-i cu închisoare, s'ar fi luoat o 
scrisoari din parte lor în chip de 'nvoială cătră di! Spăltă]- 
r|eajsa ca să-i dei adeti.» Ei se roagă Domnului a fi cruțați: 
«fiindcă să află la un loc greii, în drumul] cel mare, unde 
nu puțăn[ă] greutate și supărare întimpănu în toată vreme». 

La cercetare, vechilul Spătăresei arată actul de hotărnicie 
din 7265 (1756-7) şi cel din 8 Maiŭ 1786, iscălit de Gheorghe 
Sturza, prin care unii Birlădeni se învoesc cu ea «într'aceștaș 
chip, adică că moșiia dein prezuru tărgului Bărlad, care esti 
a dum! Spă[tă]r[ea]sa, luoată în schimb de la fratile d" d. 
Spat" Iordachi Canta, care și d! iarăș cu schimb aü luoat-o 
de la mănăstire Sfăntului Prooroc Samoil, și fiindu-le trebui- 
toare pentru hrana lor si a vitilor, din însușia lor bună voi, 
fără a nu mai ave cuvănt de răspuns, nici odineoară sai 
a treci peste scrisoare atasta, și pentru ca să nu rămăi 
dum! băgubașă din dreptul venitul moșiii dm", s'aii așăzat 
ca pentru arăturile si fănațu ce vor faci pi moșii, să dei 
dijma obișnuită, după ponturi, pentru casăle căti vor fi 
pe moșiia dum[ijs[alli, afară de vatra tărgului, ce este hotă- 
rătă încă a da adetul după ponturi, iar imașu vitilor pentru 
ca să fii ştiut locul pănă undi să să pască, și pentru ca să 
nu să pricinuiască păgubiri mai multă cu călcare vitilor, să 
fie după căt locu va socoti dm! Vornic Costandin Păladi, si 
pi acel loc di imas să nu plătească nimică la d|ujm(nei) Spă[tăj- 
r|ea]sa, iar, trecănd mai mult, să plătescă stricătuni ce să va 
faci, lăsăndu:să numai vitilorii să pască, iar nu și altele streini.» 


www.dacoromanica.ro 


248 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Apoi un act din 13 Maiii 1786, de la Alexandru Mavro- 
cordat către «d! Vornico Păladi», ca să fixeze întinderea 
locului de imas. El face aceasta la 26 Iunie: <pănă la putu 
Cocărlii, iar în sus pănă la balta Oi, iară spre Apus i-ai 
rămas foarti puțăni locu, fiindcă în zare deialuluii sănt ta- 
rinile tărgovețilori, cum si spre răsărit pănă în hotaru Săr- 
dăresăii Catrinii Codreniţii». Anul trecut, Spătăreasa se plinge 
că unii Biîrlădeni îi încalcă moșia, cu case și păscutul vitelor. 
Ei pretind că aveai, pe vremea călugărilor, case și mai de- 
parte, «fără numai aü dat dejmă la cămpu»: se arată «un 
suret di pi ispisoc di la Domnul Ștefan-Vodă Bătrănul». — 
Find «hrisoavi domnești și la o parti și la alta», rămîne să 
hotărească Domnul. — Copie de pe la 1790. 

150. «1792, Avgust 25, callen]d[ariul] vech[i).» « Cătră Prea- 
Înalta ch. ch. &udecătorie a forum nobilium al Stanislavului. 
După știința ce mi-ai rămasi de la răpoosata maică-me», 
scrie Ianache Cantacozind Vistierul, «rămăindu frații dumți]- 
sal[e], unchii mii, dumnalui Logofăt Ionit[š] Cantacozino şi 
dum[neallui Vornicul Iordache Cantacozind îndatoraţi cătră 
casa maicii miele, dum([neallui Logofăt Ioniţă], aducăndu-ș 
amintea di acea știută datorie, din săngură voința părinti- 
asc[ă] a dumisali la măritatul unii surori a miele, anumi 
Ileni, pe cari aŭ ținut-o un boerii anume Manolachi Conachi 1, 
osăbit di Suvaeriuri, argintării și haine ci aü dat la măritatu 
ei, i-ai mai dat și o moșie și zăci famelii de Țigani, cum și 
dum[neajlui unchiul Iordachi Cantacozind Vornicu, rămăind 
numai cu o cucoană fiică a dumisali, măritată, anumi Ma- 
riuța, iarăși aducăndu-ș aminte di ača știută datorie, iarăș 
din săngură voința părintiască a dum[i]sali, mi-ai dăruit mie, 
nepotului dum(i]sali, patru moşii în parte Moldovii... După 
trecire di vremi întămplăndu-să di ai murit ginerile dum[i]- 
sali, boeriul fiicii dum[ijsali Mariuţii, si mărităndu-sea al doile 
după dum[nea]lui Hat. Costachi Ghica, carili fiind boeriii 
streinu, cu priimire mea luind de la mine aceste de mai sus 
patru moșăi..., li-aii dat în zăstrea di al doile a fiicii du- 


1 Fiul Ilenei cu Manolachi a fost poetul Costachi Conachi. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 249 


m[i]sali Mariuţii, și mie în locul acestora mi-ai dat alte pa- 
tru moșii», cele din Bucovina, cu «toate documenturile». «Mi 
s'aü dat și ispisoci al prențipuluidi atuncea», iar, din Buco- 
vina, «atestat». Acum Ghica «face arătare că, aceste fiind 
suptă cuvăntu legate, ceri ca săisă dea voie di a i să face 
iștalație spre declărarisăre numelui dum|i|sali spre stăpănire 
acestor moșii leguite și drepte a miele». Deci «protestălu- 
esc... și cer să fie oprită eşire dumilor sale pănă să vii 
săngur eü ca să arăt toate dovezile... Și mă rog să fiii aș- 
teptat, avănd a împlini la condomatie zilile hotărăte a la- 
zaretului și a prescrie la Cernăuţ şi scrisorile trebuitoare.» 
— Concept. 

151. Bozance («Bossandze»), 21 Septembre 1792. «Sanitaets- 
Foede für Personen.» Pentru «Bojar H. von Kantakouzine mit 
10 Bedienten», din Horodniceni, căsătorit, de 59 de ani, «gros- 
ser Statur, schwarzen Haaren, — Barts, — Augenbrauen, 
schwarz-braunen Augen, rundes Angesichts, moldauerisch 
gekleidet». 

152. F. d. «Zoița Ghica Agoai» către Domn. «Întru răs- 
punsul ce d[umn]ei cucoana Smărăndița Balș faci Înnălţimii Tale 
în pricina jalobii mele pentru moșie Cadobești, îndrăznescu a 
anerisi toate îndreptările d[ulm[ijsale fără cuvânt si fără 
temei, și că pravilistul scriitorii a d[ulm[ijsali nu are nici. 
o știință de curgire aceștii pricini, să va giudeca de citri 
Înnălțime Ta». Că actele nu se află la cumnatul Bălșoaiei, 
«camardiner Iancu», dovedește faptul că, «înnainte jalnicei 
răzvrătiri, li-ai adus însuși d-lui [soţul eij în sănul d[u]m|i]- 
sali în Postelnicii, față fiind Postelnicul Rizu, zăcănd: «iată 
scrisorile în sănul miei ; însă nu vroiü să le daŭ». Ea, Zoiţa, 
s'a judecat «în vreme Domnului Suţul», cu Vistierul Aleco 
Balș. Acum, de doi ani, e bună pace: de cenu se întoarce 
adversara ei «În patrie?.. Cunoscut esti di cătră toţi, că 
soțul d[ujm[ijsali numiti cucoani prin diiată aŭ făcut pe 
d[u]m[n]ei clironoamă pe toate averile mișcătoare și nemiș- 
cătoare a d|ujmlijsali, mulțămindu-să numai cu o hotărătă 
liafă, pentru a sali cheltuele în țări străine.» Cere «sec 
festru». 


www.dacoromanica.ro 


250 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


153. 11 Novembre 1792. Alexandru Constantin Muruz-Vodă, 
către biv Vel Vistier Ianachi Cantacuzino. Citaţie greacă pen- 
tru procesul cu Hat. Constantin Ghica. «Acre abră 2hp.fave, 
zâs Oeke ro) T ebpevsia vhs vă why ăwahobi5 tapasa- 
Asbros ră mpoorarâueva xal vă EOQ èy robre pă Gho tò ëyypapa 
6mob ëyet!? I se mai dă termin de septe zile. Altfel, va fi 
judecat în lipsă. Domnul scrie la urmă: uë thy àvaßohhy ab. 
THY &zod xy, zal pè çbv tpómov Gzob perayepiterar, piâs din vă 
háBapey bzâvotav öt: azorpebat ri vă 0swopns03) i ragopá cas, boy 
phy Ex maveva ðixatoy : Expezev ee ETÀ TÒ TPÕTOY (pO. Iç 
và ooxwb xal vă EAO. "Av xal Dotepov mò toto èy Abe: pè 
Thy omogoyýy tne rod vă hOg &vrabBa, Deda ivg atia vă avay- 
xab A marosi pas vă 806% të dvuòlxp TNS YATpÉVp TÒ 
ëyrpagoy 6ro5 Cre nopă Tijs ubBzvretae pac tept Tîjs Drobécewg 
rabrns2. Pecetea peceară, în afară: A). Kot. Mt. BR., 1792. 
Lîngă ea, o pecete austriacă. — O somaţie anterioară, tot gre- 
cească —,e din 16 Octombre, alta din 8, 18 Septembre. 

ISA. «Scrisori sănti în plicul acesti cu numerul 6; 1792, 
Nov. 27 (16). O scrisoare de la părintele miei unchii, 


dumnalui Iordache Cantacozind Spatar ... Cătră Măriia Sa 
prințipul Moldavii .. . Plata de fasie de la cei ce aü moșii în 
Bucovina.» 


155. 23 Novembre 1792. Iordachi Cantacuzino Vist. către 
Domn, pentru procesul cu «dum. Hat. Costache Ghica», 
adecă cu vechilul «pe care are dum[neallui lăsatii aice în 
Cernăuţi». «Pre Milostivul miei stăpăni, de cătră preînnaltă 
înțăleptune Înnălțimii Tali esti ştiuti că pr&-plecata sluga Înnăl- 
țimii Tale nici pin cugetul miei nai trecută că să va în- 
tămpla să îmblu eii trudindu-mă și supărăndu-mă (de sàntü 


1 «De vreme ce at primit acestea, cum af îndrăznit d-ta să nu te supui 
în clipă poruncilor si să vii îndată, cu toate actele ce aï» 

2 «Cu zăbava aceia pe care o faci și cu chipul cum te porţi, ni dai să bănurm 
că fugi oarecum să nu se cerceteze procesul d-tale, ca si cum n'ai avea nici-o 
dreptate. se cădea ca îndată după cea d'intăiii scrisoare a noastră să te ridici 
şi să vii. Dacă și ma! departe nu vei veni, cu cudirea d-tale de a veni aici vei 
fi vrednic să fie silită Domnia Mea a da protivnicului d-tale Hatmanului actul 
pe care-l cere de la Domnia Mea în această afacere.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 251 


acmu trii luni de zăle) pe la Stanislavii și pin Cernăuţi, — Dum: 
[ne]zăii știe cu cătă ostenială, unde bolnăvindu-mă, putini ră- 
măsesea să-m pierdu și viața. Dumnalui Hat. aü așăzati din 
parte dum[i]sale advucatiă la Stanislaviă, și aŭ cerșutii gudecată 
pre plecată sluga Înnălțimii Tale... După pravilile împărătești 
ș[i] Sudecătoreşti care urmiază aice hotărăndu pricina, după 
ce ai triimis poruncă aice la Cernăuţi după orănduelele ce 
aü de a plublicarisă Craizamptul şi gudecătorie de aice... 
Vechilul dum(ijsale Hat., pe care are aice la Cernăuţi, anume 
Bendelat, care esti Sudecătoriii la Criminal, naŭ contenita nu 
triimite protestaţii pentru oprire publicaţii... După întoar- 
cere më aice la Cernăuţi, de la 6 Nov., cu mergire unui ne- 
guţitor eșani, anume Constandin Pană, carele atunce să por- 
niia de [la] Cernăuţi la Eşi, ca prin măna dum[ijsale Vel 
Logofăt Necolai Ros[e]t să să aducă cătră milostivire stă- 
păniască.> Cere mila domnească «asupra îngreuetii și cu mul- 
time de datorii însărcinată casa pr&-plecatii slugi Înnălțimii 
Tale». — Concept. 

156. 3 Decembre 1792. Alexandru Constandin Muruz-Vodă, 
către biv Vel Vistierul Ianache Cant., ca să vie la judecată 
cu Vornicul Costandin Rășcanu, Vornicul Manolache Conache, 
Vornicul Iordache Cant. și <d[u)m[n]ei Hătmăneasa Mariia, 
fiica dumisale». — Pecete pe ceară, în afară. 

157. 3 Decembre 1792. «K. K. gudecătoriea Țănutului Cer- 
năuțiï» întăreşte lui «Enachi Cantacozinò» moșiile cele două 
din Bucovina. — Traducere romănească. 

158. 16 Mart 1793. Mihail Costandin Suţu-Vodă, către 
Enachi Cantacuzino biv Vel Vistier, pentru pretenția de mo- 
șii a «dum. Hat. Mariuţa Cantacuzini». — Pecete pe ceară, 
în afară. 

159. Suceava, 5 Maiii 1793. «Duţilloviă Crais-Comisar», 
către Vistierul Ianachi Cantacuzino, pentru tocmirea unui dascăl. 
«Acel dascal s'aii năimit aiure.» Acum se gîndeşte la altul: 
«căt am priceput din recomendație lui, și din scrisoare 
ce mi-ai scris el însuș, învățătură are destulă, că aü săvărșit 


1 Poate tatăl viitorului Mitropolit al Bucovinei. 


www.dacoromanica.ro 


252 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


atăt filosofie căt și învățătura pravililor : a firii, a Statului, a 
niamurilor pravili, Rămlenilor, cum și învățătura politii în 
Hala; numai că iaste etherodox, din secta lui Lutăr. Dar 
așa socot cum că datorie lui nu va fi a învăţa catehisin, ce 
sintacsin, ritoricam, poezin, alghebran, ariftmeticam, matezin, 
învăţătura loghichis, proci. Deci, de va fi cinstit dumilor 
voastre după plăcere, saii pe tot acel Hart saii pe altul pof- 
tescii să binevoești cinstit dm. numai 2 sai 3 cuvinte a-m 
scrie, și eŭ îndată oi triimite carte pe poștă la Bistriţla], și 
va veni.» 

160. 28 Iulie 1793. Mihail Costandin Suţul-Vodă, către 
Mitropolit şi boierii: Ştefan Sturza Vel Logofăt, Neculaiu 
Rusăt Vel Logofăt, Ioan Canta Vel Logofăt, Iordachi Ghica 
biv Vel Vornic, Costandin Păladi Vel Vornic, Costandin Ca- 
targiu biv Vel Vornic, Dăpaste Vel Vornic, Iordachi Balș 
biv Vel Vistier, Costachi Ghica Hatman, Neculaii Roset 
„ Vel Vornic, Costandin Balş Vel Vornic, Costandin Grecenu 
biv Vel Vornic, Sandul Sturzla] biv Vel Agă, Lupul Balș 
Vel Paharnic (2), Dimitrachi Sturza biv Vel Vornic de aprozi, 
Gavril Conachi biv Vel Ban. Să judece procesul lui Iordachi 
Balş Vel Căminar cu Birlădenii. Andronachi Doni6, Medelnicer. 
— Copie de pe la 1800. 

IG6I. 11 August 1793. Raport către Domn, al Divanului 
(Ştefan Sturza Logofăt, Ioan Canta Vel Logofăt, Neculaiii 
Roset Logofăt, Iordachi Vel Logofăt, Lăscărachi Vel Vistier, 
Costandin Paladi Vel Vornic, Drăcachi V. Vornic, Costachi 
Ghica Hatman, Theodor Balș biv Vornic, Costandin Greceanu 
Vornic, Mihaiii Sturza Vornic), în procesul lui Iordachi Balș 
cu Birlădenii. 

Iordachi arată actele știute și acel din 6 August 1792: 
va lua «di toată benaoa ci vafipi vatra tărgului să dei bez- 
man locului, după analoghii, carii ci va agungi, din Io bani 
unul, cum și di la toți acei ci vor avè pivniţi și vor vinde 
vin, să dei căti 6 lei di buti și 4 lei di polobocu; iar di la 
cei ci vor vindi rachiü, să iai căti una păra di om, precum 
și mortăsipie pi vitile ce să vor vindi în tărg încă asemine 
să iai, după obiceiii.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 258 


Ei obiectează: «cum că acesti danii di afirosiri ci aü luat 
dmi. Căminariul Balș pi locu acestui tărgu Bărladu, nu pu- 
țină tănguiri s'ai pricinuit întri toți întri dănșii, căci iai tin 
moșiia și strămoșăi lor să află ei răzăciţi (?) și așăzaţi cu lă- 
cuința în tărgul acela di sumă di ani, după pute[reJa hriso- 
vilor domneşti vechi şi alte dovezi ci aii avut la măna lor; 
din cari, macar că celi mai multe, din împotrivitoarili tulbu- 
rări si robii ci aü fost pi locurili acele, s'aii prăpădit cu totul, 
dar și din căti aü mai rămas și li aŭ la măna lor, după pu- 
tere aceloraș, iai iarăș pi loc[ul] acestui tărg Bărlad S'aii știut 
lăcuitori, ca pi o dreptă moșăi alor, vănzănd și cumpărănd 
și clironomisănd locuri di casă și pi dugheni unul di la 
altul, ca pi niști drepti ocinia lor, și dicătiori s'aii robit și 
s'au pustiit cu totul tărgul acesta, iai iarăș, ca la o strămo- 
șască moșăi năzuind, cu toati supărăril|e] ci aŭ tras şi trag, 
aflăndu-să la un loc greii ca acela, s'aii așăzat di aŭ lăcuit 
şi lăcuesc pănă astăzi, şi, după aceste, cănd acmu vor rămăne 
ca să fie daniili dumisale Căminariului Balș păzăti și întărite, 
apoi, osăbit că toati aceli mai vechi strămoșăștia lor miluiri 
domnești și clironomii părințăști ci aü avut, sănt rădicati și lip- 
săti cu totul, dar și lor nu puțănă dureri si rană li să aduci, 
și stricăduni tărgului di istovu, și pentru acesta și cad toţi 
cu plăngeri, cercetindu-să să aibă dreptati. .. Aü scos di ne 
aü arătat mai întăi un hrisov vechiñ domnescii, di la Ște- 
fan Voivodu, cari, fiind sărbăscu, s'aii dat di s'aü tălmăcit 
di Pavăl Postelnicul Debriţ di la Mitropolii ; cari tălmăcitoari 
prin suritul ispisocului iscălit di dănsul arată că, ispisocu 
fiind forti vechii, și fiind și ruptă o bucată dintr'ănsul, aü 
tălmăcit numai pi căt aŭ putut alegi, și nici vălet nu s'aii 
găsăt, însă, după căt aŭ putut tălmăci, așa sai văzut... 
Însă, pentru cartea acesta [a lui Constantin Racoviţă] răspundu 
tărgoveţii că s'ai dat la măna lor în vreme cănd ei ispisocu 
lui Ștefan Voivod nu l-aii avut la măna lor, nici nu l-ai știut, 
mai ales fiind răsărit di la dănși, — căci, di l-ar fi avut, pute 
în toată vreme să să apiri.» Arată și acte de întărire pentru 
particulari, pentru vinzare la mezat. « Noi așăzămăntul si obiceiul 
vechiii cari s'aii urmat și s'aii păzăt dintru început și păr 


www.dacoromanica.ro 


254 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


astăzii in tara acesta, dintru a Divanului condici ni adiverim 
că aşa aü fost; ca, adică, din locurile celi din partea tărgu- 
rilor pi cari să nu fi avut cinevaş casa sa mai dinainti, 
pi acel loc nu poati cinevaș să-l dë sai să-l vănză 
altuia, niavănd triaba sa, fiind locul domnescu, iar cari va fi 
avut mai dinainti casa sa pi acel loc, saü și acum di va 
ave, poate să-l văndă, sai să-l ţii, cum va vrè, măcar di nu 
va avè nici carti domnescă pi acel loc, fiindcă, din întăm- 
plărili tulburărillo]r, de multi ori pustiindu-să tărgurili, si 
luminaţii Domni vrănd ca să să lăcuiască tărgurili iarăş la 
loc, aü dat cărți dișchisă di opștii, cu hotărăre ca oricini 
va vini să lăcuescă la tărguri, să fii volnici a-s faci casă și 
dugheni, și locul să rămăi a lui di istovu, şi, după putere 
acel[o]r luminaţi cărți ci s'ai dat di opştii, aü rămas locula 
lor, și rămăn si vănzărili di la un[ul] la alt[ul] iaräş temeinici 
si stăpănitoari, si atăt vănzătoriul, căt si cumpărătoriul nu 
rămăn îndatoriţi cu vre o dari stăpănului țării pentru locu- 
rili aceli ci sănt după dreptati a lor. Aşa ni adivărază că aü 
fost dintru început aşăzămăntul și obiceiul pămăntului, și 
aşa Sai păzăt păn acum nestrămutat. Însă, acum la pri- 
cina acesta fiind di amăndoai părțile hrisoavi domnești, pre- 
cum să arată, noi nu putem să anirisim nici pi unili, nici pi 
altili, ci înștiințăm, iar hotărăre cë disăvărșăt[ă] rămăni la 
pre-înnaltă intšlepëune Mării Tali.» — Copie de pe la 1790. 

162. rà Novembre 1793. Un Evrei (care iscălește evreiește) 
arată că a luat pe un an <orănda băuturii satului Căbujăi, cu 
moara de acoló, şi a părților din moşiia Țoleştii dela acest Țän[u]t 
al Sucevvii, ale dum[ijsale Ianache Cantacozino biv Vel Vis- 
tier... Și, di va fi poroncă gpd. ca să să scoată Jădovii de 
prin satea, eŭ după tocmală voiii fi îndatorit a-m tocmi 
crășmar la orănzi şi a-m ţinea orănzili pănă la împlinire anului 
cumpărat, plătind dum[i]sal[e] banii deplin. Crășma, moara 
sănt îndatorit a li avea meremetisite, tocmite bine.» 

163. 22 Decembre 1793. Ianachi Cantacuzino către Domn, 
în pira lui cu «L.uminarea Sa Domnița Ralu Callimabhis sati 
Cantacuzind!, pentru o moșie și zăci sălașe Țigani, ce răpo- 


1 Era o fată a lui Grigore Callimachi, măritată cu Matei Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE IS10RIE CULTURALĂ 255 


satul Logofăt Ioan Cantacozind, socrul numitei Domniţi, s'au 
îndatorit prin a sa scrisoare a da zestri cei mai mici surori ` 
ai meli, întăe soție dumnelui Vel Vor[nijc za aprozi Ma- 
nolachi Conachi». Ea observă «cum că toți Moldovenii aŭ 
ştiut că dum([nealuji Vistieriul Matei aŭ fost hotărît ca să-ş 
lase patrie, şi că mai înnainte de purcedere Divanul din 
vreme acie aü făcut publicaţie pretutindine în țară; pentru 
ce eŭ n'am făcut acastă cerire ce o fac acmu»? Răspunde 
că și-a arătat pretențiile atunci «la dum" boerii ai Pricinilor 
Streine gudecători, din vreme acie, dum! Vel Logofăt Ior- 
dachi Ghica și dum! Vistier Iordachi Balş». «Răposatu Lo- 
gofăt loan Cant. fiindu-mi întocma ca un părinte», n'a cerut 
prin judecată de la el; ar fi și dat, «dacă moarte nu l-ar fi 
luat așa în grabă». — Concept. ; 

164. 13 Mart 1794. Ianachi Cant. Vistierul se îndatorește 
a da actele «moşii Corniţii, de la Ținutul Sorocăi». 

165. 22 Mart 1794. Mihail Costandin Suț|u|-Vodă, pentru 
procesul lui Ianachi Cantacozond biv Vel Vistier cu Căp- 
șeștii. Iscălitura Domnului. Pecete ovală cu chinovar: «lo 
Mh. C. St. (sîc).» «A. Donit Med. prost.» 

166. 23 April 1794. Un Armean, Iacob Trianco (iscălit 
armenește), iea în arendă «venitul moșii Căpreaștii și Purcă- 
reștii de la Tinut[ul] Sorocăi, a dum. boeriului Ianachi Can- 
tacozino biv Vel Vistier». 

167. 23 April 1794. Arendare a moșiilor Vistierului Cant. 
la Ţinutul Lăpușna: Săngera, Calfa, Semogenii, Berhoiul, 
Puhoiul. «Și, fiindcă aceste moșii sänt în parte locului de &os, 
feriască Dumnezei, din întămplările vremilor spre stricari 
păcii, cănd nu vom pute căuta de venitul acelor mo- 
şii», etc. 

168. 8 Iulie 1794. «Vasili Botianul vat[a]v» arată că, avînd 
moșie la Coșernița (Ținutul Soroca), e-ai umblat în trii bă- 
trăni», făcuse schimb cu Ianachi Cantacozind. Acum are pri- 
cină cu cumnatul săi, Cluceriul Ioniță Ganea. Pomenită moşia 
Roșuorii, la Neamţ. Pecete cu o pasere, coroană și «Vs. 
Bt., 1790». 

169. 16 Iulie 1795. Un Broștean vinde «<poamile» dintr'o 


www.dacoromanica.ro 


256 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


livadă «lui Ștefan a Diiaconiţii din satul Rădășenii, fiindcă, 
de mare nevoe a lipsii de păine ceavem, şi vănzare în vite 
nu era, am văndut acele poamă», cu 15 lei, «pentru hrana 
copiilor miei». 

170. 1! Octombre 1795. Diata lui Iauachi Cant. Vistierul. 
Dă moșii fiilor Nicolachi, Iordachi, Costandin și Mariuţa. 
Între Țigani: Andrii Cușul, Şteafan al Bolocanii, Ion Jompa. 
Lucruri: «o harșă de argint și cu rahtul ei cel mai greii..., 
un raht mai prost... Din straie, un contăș negru cu postav 
blănit cu nafea, o ghiordei galbănă cu săngap noii, o dulamă 
cu anterei stambolșalisă albu, o ghiordei postav sadea, un 
biniș șal căptușit cu maltin, alt contăș blănit cu nafe după 
cel bun ..., o saiă și cu antereu ei de citarie, de vară, un 
gar turungiii, și alt gar după atala, fiştichiii, o ghiordei cu 
norcă ..., doaî părechi &acşări noi... Un gar vănăt, cari esti 
al miei, osăbit de unul albu al Mariuţii, acala l-am dăruit 
Mariuţii . .. Triizăci de bucăț de farfurie pentru masă... Boi 
fiind numai pentru plugurile hranii casăi s[i] a dărvarilor.» 
Urmează partea fiului Ioniță. — Iscălitură ; pecete cu vulturul 
bicefal într'un scut ţinut de doi lei și terminat cu o coroană 
cu cruce. Ca martur se află si «Chiril arhimandrit Riîșcăi». — 
O traducere germană (după moarte) se face la Cernăuţi în 1807, 

171. Tupubrare xal ebyevâsrare ox. mpony fBtorăpn 'loavvá- 
x. Kayramoblve, Tuécsps zpoaputorare, TIV ebrțeveiay rs zpoopt- 
À@ç Gonotâpevo, 1îjdtws poozopebopev wopvhărror mdriv ó 
poc Bzăc ëv bipieia xol edmuepia petà poxpoftrijroc we èpietar. 
Tà zb e-rne toD rpExovros mpoopihăc Apv yppa te ăoptvos 
zMăfopev, nal Exâpmpev Exi c epet) ud pati bpeta, cn" stdopev 
xal mă èy adr: Osy xal ðèv èheipapey Qmowpuóuevot Bă rob 
Tapóvtoç vă thy TAnpopopýowpey nepi ris Emorpovijs Ts ele tò 
dor tye sis Lovtkápav, Gri Quacopst vă emotpépy xal vă xaðńon 
èxet pè uda Moyie vso xol ovăiav te, biv 'propâwas vă 
tiv èvoyàýoy Tis ăvev eidfjozus pas ğvev rdons brobias hordy 
èmiotpépovsa, Eunopei vă Eomovăăon ei mă dorii te: tà Oë 
Er tne elev mhetora wol sbrbx?, 

Tç ebyevelas The abue , Oxe. 1 Bry 

dohos ayanntás : "Aefavâpos Mopoblins. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISFURIE CULTURALĂ 257 


Te vutordegp wo) ebfevesrărp ăpXovr mpónv Mevo)a Broziăpn 
'lozváxe Rovromoblinve, îiuerepip Tpospihsotáty, cùtvyðc. 

Pecete octogonală, cu coroana şi: AMS. Mgobn, 17771. 

172. 26 Octombre 1795. Ianachi Cant(a| Vistier către «al 
miei iubit ca un frate și cumnatə, Lupul Balș biv vel Spatar. 
«Boala întru cari mă aflu de 30 zili pătimind la pat supt 
obial, maŭ adus tocma la starea cea maï de pi urmă, unde 
nu sănt vrednic din patu a mă mişca. Cordonul fiind închis, 
a veni doftor aice nu să poate. La Iaș, la Smiltu am trimis 
și lam rugat distul, și naŭ priimit să vie. Eŭ ca să mă 
urnesc din patu, nu pot, la starea Gam ajunsu, pentru ca 
să viii la Es, să mă caute doftorii. lată că aü rămas aicea 
să pieiii necăutat. Pentru numile lui Dumnezăi mă rog, frate, 
fă orice chip vei ști, și doar vei pute să-m triimiț pe unul 
din doftori: Volfi sai Șmilţu, iar altul nu, și să-i plătescu cu 
toată mulțămita pentru osteniala ce va faci. Iar, dacă vei vide 
că nu vă nič unul dintr'amăndoi să vie, atuncea mă rog fă 
rugăminte cătră preinnălțatul stăpăn ca să aibă poroncă 
unul dintr'aceștiia să vie să mă caute, și să-i plătescu oricăt 
mi-a ceri. Și, pentru plata menzilului cu cari ari a veni dof- 
torul, căt va fi, se va da de la triimis[ul] acesta. Numaï mă 
rog, cu un čas mai înnainte să poată proftaxi doftorul aice. 
Că acmu văd că sai sfârșit toate.— Dumitale ca un frate şi 
slug[ă]: Ianachi Cant(a] Vistier. [Autograf :] Boala esti tuse cu 
vătămare plămănilor, și, cum m'ar pute aduci la stare ca să 
potă mergi la drum, m'aş rădica împreună și aș mergi 
acolò să mă caută, că aice esti piste mănă.> 


1 «Prea-cinstite si de bun neam d-ta biv Vistier Ianachi Cantacuzino, al 
nostru prea-iubit : îmbrățișindu-te cu dragoste, ne rugăm din toată inima să te 
păstreze Dumnezeii sfintul în sănătate și voie bună ani îndelungaţi, cum dorești. 
Scumpa d-tale scrisoare de la 5 ale lunii trecute am primit-o cu plăcere și 
ne-am bucurat pentru plăcuta nouă sănătate a d-tale; am văzut și cele cu- 
prinse în ea; pentru care nick n'am lipsit a-ți răspunde prin cea de faţă, ca 
să te înstiinţăm, în privința întoarcerii d-tale acasă la d-ta în Suceava, că poți 
să te întorci si să stat acolo în toată voia și liniştea, căci mmeni nu te poate 
supăra fără știința mea. Deci, fără nici-o bănuială întorcindu-te, poţi să te odih- 
nești în casa d-tale: iar anii d-tale să fie foarte mulți si fericiți. 

Al d-tale rob cu iubire: Alexandru Moruzi. 1795, 12 Octombre. (Adresa.) 


71304. Vol. VII. 17 


www.dacoromanica.ro 


258 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


173. 27 Novembre 1795. Iordachi Cant. înseamnă hiîrtiile 
de moşie ale răp. tatălui săi, pe care le-a primit el. 

174, 18 anuar 1796. "AvBipos ăpu. Il[orpăruv] către Tu- 
durache Cure. «Pentru șapte sute cincizăci de lei bani, ce sănt 
să s[ă] dea la fericitul patriarhul, că nu pot ca să eŭ pe bani, 
fiindcă este altul mai mare decăt mine, deci dum. vei lua 
osteneală, împreună] cu banii, și vei merge la Ias, la ipi- 
|t]rop a fericitului patriiarhu, carel[e] sade la Galata, și de 
acolo va lua sfărșit trebuința.» 

175. 2 Iulie 1797. Eleni Cant. arată că a luat soo de lei 
«de la dumneii mama cucoana Vistiereasa, din banii zăstrii 
mele ¿aü fost rănduită prin diiată de cătră tatăl miei 
Vistierul Enachi Cant.». 

176. 29 Decembre 1797. Dumitrașco Stol. şi Catinca Cant. 
arată că aŭ luat de la Spătarul Lupul Balși restul de 1000 
de lei, ce li se datoriă din zestre și moștenire, 

177. ri Maii 1798 (?). Aroybotos ăpyipavâpiras Ladarăs arată 
că a primit nişte bani pentru moșia Săvești de la moșteni- 
torii lui Dinu Cantacuzino Vistierul, după făgăduiala ce dase 
acesta patriarchului Avramie de Ierusalim. 

178. 2 Maiú 1798. "Avpos dppipavă: Ilozpăruv dă sinet 
«dumnaei cucoana Mărioara Vistiereasa», pentru moșia Săvești. 

179. «Un Cernăuţi, 799 (17942), Mai 21/10.» Către Ienachi 
Cantacuzino Vistier. «Pentru copiile ci mi-ai trimăs, ci sănt 
scrisă lătineşti, căutăndu după poroncă și matcile lor, şi poslu- 
duindu-să di dumnalui Beriș canțălistu și di dumnalui Reini, 
iar[ă]și canțălistu, s'ai aflat asămine cu matcile și s'aii plătit 
și tacsie la Vistirie împărătească ... Sineturile a matcilor ce- 
lor lătinești, care sănt prifăcute pi moldovinii... Răvașul 
si altile ci ai scris cătră domnu baron Balși, să vor urma.» 
Pomenit: <loniti Volcinschii». 

180. «Sutava, la 21/10 Fevruar 1800.» «Mărturie» de la 
«k.k. maghistrat Sucevii» pentru o proprietate a lui Coste 
Voinovici. 

181. 22 Februar 1801. Iordachi Cant. Ban arată că apri- 
mit 3.617 lei de la «dumneii mama cucoana Mariuţa Vistie- 
reasa Cant., din cinci mii lei ce am să iaŭ prin diiată». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 259 


182. 28 Februar 1801. Costandin Alixandru Ipsilant Voe- 
vod, către «arhimandrit Dorotheo, starițul sfintelor măn[ăs]tiri 
Niamtul i Secul». Grigore Cluceresc[u] arată că are baștină 
«în moşiia Puhoiul de la Tin[u]tu Orheiuluï» :i sevinde par- 
tea, «în vreme ce jeluitor[iul] nu era de vărstă, și încă 
să afla la Țarigrad», lui lenachi Cant. Vistierul. Ceruse 
de la «Spatarul Lupul Balș, epitrop casăi Vist. Ianachi 
Cant.» să răscumpere partea sa și a celorlalți. Moșia fiind 
dăruită la mănăstire, să arăte actele. Saii să trimată «la mă- 
n[ăjst[ilre Văraticu, undi iaste fiica răposatului, călugăriță» 
Pecete pe ceară în afară, din 1799: «lo Cst. Vv.». 

183. 15 Mart 1801. Iordachi Cant. Ban dă sinet pentru 
1.383 de lei «dumneii mama cucoana». 

184. 24 anuar 1802. Judecata lui lanachi Cant. Vistierul cu 
«Căpșăștii, la pricina moșiilor schitului Broștenii i Căbujăi». Se 
presintă la Divan contra Vistierului «Gavril Capşa fecor lui 
Chiric Capşa i Toader Galeri, gineri lui Chiric Capşa şi cum- 
nat[ul] lui Gavril Capşa, răzăș de moşie Bărgăenii de la Țint. 
Sucevii, îi Gheorghi Broștanul, fičor lui Costache Broștanul», 
Ștefan Capşa, <unchiü al lor», dăduse schitului, «de dănsul 
urzit, o moşie Stroeştii i niste părţi din Leţcani» si Ţigani 
din Broșteni, «şi cinci dugheni în tărgul Botoșanii». El lasă 
epitrop pe Vistier, dîndu-i satul Căbujii și 500 de lei. Acesta 
usurpă. Se aduce un răvaș de la Vistier, din 1775, II Iu- 
lie, cînd era Stolnic. Ștefan avuse frați pe Chiric şi Arhip, 
cărora li lasă satul Bărgăenii. — Vistierul înlătură pe Broșta- 
nul, pentru că moșia fusese vindută de «moașa lui, mama 
tătăni-săii». «Acold unde este schitul fiind și sat, nefiind cu 
cuviință la rănduiala petrecirii călugărești de a fi schitul în 
sat.» Se dă dreptate Vistieruiui. Iscălesc loan Cant. Vel Lo- 
gofăt, Dăpaste vel Vornic, Costandin Balș Vel Vornic. Matei 
Costin, condicar.— Copie contimporană. 

185. 3 Septembre 1802. Inventariii al averii lui Costantin 
Rosăt biv vel Logofât, ce se desparte de soția lui. <I Wșă cu 
oblăncile îmbrăcate cu argint, însă și poliite..,, 1 harșă cu 
cabarile de argint, iarăș poliite, 1 harșă cusută cu sirmă... 
2 capoturi, I chemeși (szc) cu fir... 1 perde de ghermesăt 


www.dacoromanica.ro 


280 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


cu pui de fir». Între Țigani: «Toade[r) Petre condurar, Sa- 
vina, Coste Pemin (sic), ce-i zăc și Buduhoii, pe care d[u]m- 
[n]ei Medič. îl arată că ar fi Catargiesc, adică a fratilui du- 
m|ijsali Spatr. Iordachi, şi n'àü dovedit..., Gheorghe Pa- 
patic, chitar, Grigoraș Cumule». Vite: «3 epi a fiiului dum[i]- 
sali Vasăli, ci iaŭ fost dăruite de unchiul săi Banul Ioniță 
Rosăt». «Alte lucruri: 14 talgire cositor, 94 cărți: 36 fran- 
țuzăști, 37 nemţăști, 21 grecești.» — Se primeşte foaia de 
zestre a soției, Maria, din 1779, iscălită de «maica dum|i]- 
sale răposata Spătr. Iliana Catargioae». Fiii sînt Vasăle și 
Costandin; altul, Mihai, călugărit ca Mina, murise. — 
Copie. 

186. August 1803. Alexandru Moruzi hotărește în procesul 
lui lenachi Cantacuzino cu familia Capşa. Pecete rotundă, 
cu chinovar. Miniatură, foarte urît făcută. 

187. 20 Septembre 1803. Hotărire domnească în procesul 
dintre Teodor Balș biv Vel Păharnic și «cumnată-sa Ecate- 
rina Canan», pentru averea rămasă de la Toma fratele lui 
Toader și soţ al Ecaterinei, — Copie. 

188. 23 Iunie 1804 Alecsandru Costandin Moruz hotă- 
rește in judecata moștenitorilor lui Ion Gherghel cu a doua 
soţie a acestuia. El lăsase moşia Doroșăuţii, în Bucovina. — 
Copie nouă. 

189. «Cernăuţi, Noemvrie c. noii 1807.» «Contractii» pentru 
veniturile moșiilor Malitiniţa și Ușuhlbul, «între dumnalorii 
vecnicii stăpăni acestori moşii, dumnalui Iordachi Canta- 
cozind Sărdar si dumnalui Neculai Cantacozin, fii răposa- 
tului Vist. [anachi Cantacozind, şi anumi între dumnalui 
Vornicul Dimitrie Sturza, ca un rănduit epitrop și deplin vi- 
chil a numiţilor mai sus, de spre o parte, și între dumnalui 
gupănul Cantal Zericovici, cumpărătoru venitului acestor de 
mai sus arătate moșii, de spre altă parte». Elarendase încă 
de la răposata Maria Cantacuzino, mama celor doi frați, în 
1801. Arendașul iscălește armenește. Marturi: Mihalachi 
Cernianschi, « Veniamin Mitropolit Moldaviei, epitrop» (pecete 
lungăreață, cu un scut purtind inițialele V. M. M. supt o 
coroană, între cîrjă, cruce, soarele și luna; jos, data de 


www.dacoromanica.ro 


MATIRIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 261 


1799). <... Balș Vornic epitrop» (pecete cu coroană și stea). 
— Întărit de autorităţile din Iași și de Agenția de aicea. 

190. 26 Octombre 1808, e«Răzășii din moșiia Moinești de 
la Tànutul Bacăului» vind lui «Dimitrachi Avram, răzăș, cu 
tovarășii dumisale Iordachi Alecsandri și Filip Dimitriu, orănda 
di pi tot hotaru Moineștii, din cinci madeli, adecă de vinu, 
ce vor pute dumnealor vinde, i rachii, păscăriia, căsăpiia și 
dijma păcurii, di pi tot hotaru Moinești, din zăci săptămăni 
una, adecă noai săptămăni lăcuitoril[o)r și una dum’ orăndă- 
torilor, cu tocmală plăcută de cătră toți răzășăi, să ne de 
dm: trii mii lei întrun an de zile... Nici-unul dintre noi 
saŭ dintre alți lăcuitori ce șăd în Moinești și înpregiur pe 
acest hotar, să nu îndrăzniască a vinde măcar de un ban 
rachiii saü vinu, să sătaie carne și să văndă pește, cum și la 
dijma păcurii să facă vre-o păgubire... Cum și pentru cei 
străini ce vor veni de pi afară cu băuturi ca să văndă acolo, 
să fim datori cu toțăi numai de căt ai propi pe unii ca 
aceia.» Șese iscălituri, și apoi a lui «Toader Chetriar|u], răzăș». 

191. 1812. Arătare a Mitropolitului [Veniamin], pentru 
«acest Ioan Cant.»>, care, la vrista de 17 ani, a venit «aicea la 
S. M. Neamţul», și s'a tuns în mantie, cu voia tatălui săi și 
după însăși călduroasa sa cerere, de starețul Sofronie. 
«Apoi, nu după multă vreame, viind eŭ la sf[ăjnta mănăstire, 
și arătindu-să numitulii la mine, me-ai făcut rugăminte să-l 
iai pre lingă mine, și, văr premare fiindu-mi cu rudeniial!, 
n'am trecut cererea lui, ci cu voia starețului l-am luat» la 
Huși, unde era episcop. Dar fuge de acolo în Bucovina. 
Adus la el cînd era acum Mitropolit — «după ce (cu nevred- 
nicie) am trecut la Scaunul S. Mit.» —, fuge din noi. — 
Copie. 

192. «Iași, 1814.» Scarlat Callimachi-Vodă, pentru Spatarul 
Neculai Cantacuzino, în proces cu fratele lui, Sărdarul Iordachi, 
supus rusesc. «Pretenţiile ... plenipotent.» «Înfăţoșare ce aü 
avut înnainte Domniei Mele, față fiind și gheneral-consulat 
Rossiei.» Fratele lor mai mare e Banul Costandin. 


! Veniamin era fiul Mariei Canta, sora lui Iordachi, tatăl acestui Ioan. 


www.dacoromanica.ro 


252 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


193. 24 Maiü 1814. Învoială între Neculai Canta și sora 
lui: «Evghenie monahie Canta». 

194. 7 August 1816. «Jos. v. Praun», «Braon inginer» se 
învoiește a face o «hartă» lui Neculai Canta, cu preţul de 
50 de galbeni. 

195. 1818. Învoieli de lichidație între cei trei frați Can- 
tacuzini. i 

196. 26 Maiii 1819. Zapis al răzăşilor de la Butumi, între 
cari: Vasăli Mititialu, Neculai Costachi, Ion Sărăcuţă, Ștefan 
Isaicu, Ioniţă Moisa. 

197. «Însămnare di căti lucruri libsăscu din izvodu cu Ghior- 
ghii Bontăș,, din sama lui Ghiorghii Eftimi; 1821, Mart 7... 
Șăsă păhăruță di rachiă... Doai furculiță proasti di os, o 
steclă di apă... un băhar di vin, di cristal.» — Altă listă: 
«șăsă cărți... trii salteluță .. ., triizăci ş[i] cinci farfurii, cu 
o chesă di torbă..., patru farfurioare di steclă, una zăhar- 
niță di marmură, cinci garafi di vin pentru masă, doat che- 
săli di dulceți . .., unu sfeșnicu...,o părechi mucării] cu tă- 
blăluțăli lor, patru ibrici di cafè, un săpit cu cheli îmbrăcat... 
doaî mesă di cărți cu postavu îmbrăcate, patru perdeli di 
cit cu fărpăralili lor la fereşti, unu măcat cu fărbăraua lui 
di cit... triisprăzăci scauni, însă unu îmbrăcat cu adămască 
vechi, patru perin[i] di păreti..., una cățue..., unu scaunu 
di sfeșnice . .., doai tăblali di cafè ș(i] cu dulceţi, șăsă linguri, 
şăsä furculiță di tumbacu și trii cuțăti di os, trii feță di masă.» 

198. 23 Februar 1827. Listă de lucruri: «2 canapele mari, 
îmbrăcate cu cit, 25 scaune îmbrăcate cu cit, 6 jilțuri tij cu 
cit, 1 masă pentru cărţi, cu postav; I dulap pentru strai 
garderob), 1 paravan, 4 ţăvii de alamă cu olincă () pentru 
mașăna cè... 27 dogi. de casă, 15 dogi de ciubăr..., 1 
grătăraș..., 18 butelci negri, 14 șăpuri de burcut..., 1 chisă 
di corbă..., 1 frigare di cafè, 2 fănari de droșcă, r rășniță 
de cafè... 2 oglinzi cu lădiță..., ro păhară di cristal, poleite 
cu aur, 5 ceste de cafè cu șăs[e] farfuriori, 1 tigăiță..., I 
zaharniţ[ă]..., 1 șăpășur cu vacsii, 6 cutii di doftorii, 1 fel- 
bară di cit... 1 părechi călămări de cristal cu scăueș ros, 
cu clopoțel, 1 călămări de cristal cu scaunaș verde..., I 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 263 


tasornic di masă..., 9 scripți di perde..., I forfeci pen- 
tru hărtii..., I mașănă de cafè cu toati ali ei..., 3 ibricele 
pentru cafè, de lut..., 3 cheptari di pică stricate..., 2 pă- 
rechi izmeni olandă, bune..., 2 cămășpănză..., 2 trăgători 
di čoboti, 2 cutiuţă cu chibrituri..., 5 stecluţă cu eau dela 
Chine», etc. 

199. 27 Mart 1827. Plingere a lui «Şmil Focșenian, supus 
aus|triecesc) din Fălticeni», care cumpărase pe septe ani ve- 
nitul moșiei Săvești de la Aga Costandin Canta. După moartea 
acestuia, în Basarabia, fratele lui, Neculai, vrea să-l scoată 
pe Smil din arendă. 

200. Lemberg, 3 Octombre 1827. Librarul Wild către 
[Nicolae Cantacuzino]. I-a trimes Walter Scott și un <Biblio- 
mappe». «Je l'ai adressé à l'apothicaire de Bottuchan ... Il se 
trouve au paquet expédié le 2° de ce mois une incluse à Mon- 
sieur de Bouxanesko!, contenant la même continuation de la 
Bibliomappe.» Îi recomandă cîteva cărți cu privire la Na- 
poleon, un roman și La femme ou les six amours. 

201. 1827. Chitantá de legător din Cernăuți, pentru cărți 
primite de la baronul de Balș [Vasile, din Bucovina]?. Se 
numeşte Voyage autour du monde. 

202. C. 1830. «Catagrafie de numili lăcuitorilor și a hriso- 
volițălor, a vierilor i a breslașălor din satul Joldeștii și Po- 
tropopenis : Dumitru Moroşanu, Pricopii Crap, Petre Băr- 
hanu, Costantin Traian, Ion Ungurianu, Mihai Murariü, 


1 Spatarul Z2zdach: Bucşănescu, deosebit de Costachi, care ținea pe Catrina 
sora lui lordachi Drăghici (Aržondologia Moldoveř de C. Sion, Iaşi, 1892; 
p. 46). O astfel de căsătorie, în 1810, cînd Jordachi Drăghici w'avea nici-o 
trecere politică, pe cînd Costachi Bucșănescu era dinir'un mare neam mun- 
tean, dezminte și mai mult aserţiunile lui Sion asupra originii lui Drăghici 
(de altminterea, Sion nu ştie nici numele tatălui lui Iordachi, care se chema— 
v. Manolachi Drăghici, sf. Moldovei, 11, p. 258 ~- Dimitrie, și nu Nicolae). 
Un Sandul Bucșănescu a fost la 1759 epitrop al mănăstirii Pantelimon, în 
Țara-Romănească (vol. V, p. 500, no 81), era Stolnic. El ţinea pe Ilinca, fata 
lu! Radu Creţulescu (Gen. Cantacuzinilor, p. 375). Sandu a fost și capuche- 
haie la Constantinopol (p. 126). A fost și Păharnic, înnainte de 1774 (vol. 
FU, p. 236). Iordachi îi era poate fiii, venit în Moldova cu vre-un Domn, 

2 Boierul bucovinean învăţat care studiase la Viena și era «liber cugetător> 
(Ist. lat. rom., Il, pp. 21, 26). 


www.dacoromanica.ro 


264 DOCUMENTELE CANTACUZINILOR DIN MOLDOVA 


Gligoraş Vătămanu, Dumitru Burluță, Gligoraș Sămionel, 
Pintilei Știrbu, Toader sàn Cătana, Gheorghe Boghian, Ște- 
fan Floce, Gheorghe Bășcă, Neculai a Contoai, Vasile Părle, 
Ion Boi-Bătrăn, Dumitru Botez, Gheorghe Căptușanu, Ma- 
riia Puricuţa, Toader Gămăliaţă, Neculai Suvac, Hăncianu 
Ștefan, Vasăli Bufencu, Ștefan Roșcănianu, Andrii Hobzei, 
Luchiian Hobzei, Marcu Lăsăciuc, Ion Petciuc (aceștia din 
urmă între «hrisovoliţi»). 

203. «Cernăuţi n 1830» Vasile baron Balş către 
Nicolae Cantacuzino. P. S. eDumnezeesculuï părintelui Mitro- 
polituluï adu-i, mă rog, închinăciunile mele cele mai adănci 


şi mai fierbinți și că si țărina me îi va fi afierosită, îl va 
evlavisi șă-l va iubi. Jălescu pe pămănteni, și mai anume pe 
boeri, fără învățături, fără știință, plini de fumuri și de 
amestecături : în locu să știe ce trebue să facă, facu numai 
aceia ce știu ei. Jălescu pe biata tara, rămăind săracă de 
tot agiutoriul înțălegătoriii, orfană, și mai vîrtos prădată de 
însuș boerii ce să daŭ de protectorii învățăturilor, înțălepciun[i] : 
ispitimiile (sze), luminele a Împărăție Rusăști, care stăpănește și 
povăţuește mai toată lume, va ști să apere pe biata ţară și 
să o pue la stare cuviintoasă, cum și pe acești neîndeletni- 
ciți, leneși și ieniceri de boeri, — o parte a-i trimite la țară, 
să lucreze pămăntul, o parte la școli.» 

204. C. 1832. «Atrebuturile cîte atîrnă la fieșticari secţie 
şi celelalte mesă a  Visteriei. Sămeșiia Visteriei, samiș d. 
Spatar Vasile Alixandri!. [Funcţionari:] Iancu Drăghici 
agiutoriii Sămeșiei Visterii?, Iancu Alexandru... Secțiia al 
2-lea: I. Iordachi Cheșcu.» 

205. București, 16 Octombre 1832. Chiselev către Postel- 
nicul Nicolae Cantacuzino, pentru numirea acestuia ca membru 
al Divanului Suprem. «Si, pendant le cours de mon admi- 
nistration, j'ai pu vous ctre utile, je n'ai fait que vous ren- 
dre la justice qui vous était due, et le meilleur moyen de 
prouver combien vous l'avez méritée, ce serait certainement 
celui de vous consacrer au service de votre pays, dont l'avenir 


1 Tatăl poetului. 
2 Din Drăghicii ceilalți, dorohoieni (Sion, 7. c, p. 81). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 265 


ne saurait vous être indiferent Au nombre des améliorations 
administratives dont la Moldavie a été l’objet, la nouvelle or- 
ganisation judiciaire reclame des hommes qui, par leurs 
lumières et la confiance de leurs concitoyens, puissent impri- 
mer à cette partie du service public la marche satisfaisante 
et l'activité dont elle a si éminemment besoin.» 

206. 8 Novembre 1834. «Epitropii Învățäturilor Publice în 
Printipatul Moldovii», Mitropolitul Veniamin și un al doilea, 
arată lui N. Canta că l-ai numit de coleg. Iscălește şi Gh. 
Asachi. Ei îl Zorzseră de co-epitrop, si îl numise Domnul. 

207. «Iubite veri Nicolachi. Priimești, mă rog, un suveniri 
închisu în plicul alăturat: hrisoavele tirgului Birladul, unde 
vei găsi şi daniia a doisprezăci boieri din cari cel mai de 
pe urmă iesti Vist. Iordachi Balș; cum și copie tuturor do- 
cumentilor Birlădenilor, și, ceia ce yoi putea faci, ori prin ju- 
decată, ori prin învoială, va fia dum[i]tale ... 1840, Dechem- 
vrie 27. Plecată slugă: Balș Vor[nijc.» 


www.dacoromanica.ro 


III. 


A DOUA SERIE DE DOCUMENTE DIVERSE. 


www.dacoromanica.ro 


A. Documente muntene amestecate, 


I. Gherghita 1, 25 Iulie 6980 (1472). Iw paA San EQHEQAA H 
PEHh EhCEH SEMAH OVTpWERAAXIHCKOH, CHh  CTApOrA RAAAA BOH- 
BOA E, pentru Voislav H cn cHoRH AŠ H KSMHATS CH CTANS.. 
KÓ AA HAM ECT KOKORA CRA NONEK KŠHH ROHCAAR WT ALIdROHA 
FEBAMH WT NETpĂ, X ACHpH, H PEROMH HpOCTHX KOH. Ter payi HAN 
AdA6 H PEROMH Ad HA ECT Kh WUHHR H Kh WXAEA H HH WT KO- 
POKE HEHOTAAKHOK6HH NO peu reRamu. cReA[e)Teale («și cu fiii si 
cı cumnatu-săii Stan..., ca să aibă toată Corcova, pe care a 
cumpărat-o Voislav de la diaconul Domniei Mele, de la Petru, 
cu 600 de aspri, şi i-a iertat Domnia Mea calul. Drept aceia 
i-am dat Domnia Mea ca să-i fie de ocină şi ohabă, şi nime să nui 
supere, după porunca Domniei Mele»). Boieri: Neagu Vornic 
(la p. 21, IV, n° 1, trebuie de suprimat deci Tudor, care e numai 
sfirșitul cuvîntului), Dragomir al lui Udrişte, Cazan al lui Sahac, 
Neagoe al lui Borce, Nan maan AROpHHR (așa trebuie a se ceti 
deci și oc. cit), Stan [al lui Tepe] Spătar, Piper Stolnic, 
Vlaicul Vistier, Vintilă Păharnic, Vladul Comis, Drăghici si 
Jitiian Stratornici. — Monogramă cu roșu. Pecete peste hirtie. 
Pergament. Proprietatea doamnei Ana Odobescu, 

2. București, 20 anuar 7089 (1581). Mihnea-Vodă. Nume: 
Jejeleică, Stăiţeștii, Hranul, Răduţul, Măneaza. Marturi: Mi- 
trea Vel Vornic, Ivan Vel Logofăt, Dumitru Vel Spatar, 
Radul Vel Comis, Costandin Vistier. — Proprietatea d-nei 
Ana Odobescu. 

3. Bucureşti, 19 Maii 7091 (1583). Mihnea Vodă, pentru 
un Mihai. Nume: Pătru Nășcăi, Lupșa, Bălgunea, Arsul, Mic- 
lăuș, Baros. Marturi, boierii din Novembre 1582 (Hurmuzaki, 
XI, p. 898). Scrie Nicălachiia. Monogramă. Pecete peste 
hirtie. Pergament.— Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 


1 Asupra acestei cetăţi, v. a mea sloria luy Stefan cel Mare. 


www.dacoromanica.ro 


270 DOCUMENTE DIVERSE, A 


4. București, 11 April 7094 (1586). Mihnea-Vodă, pentru 
Miho şi Stoian, întărindu-li moşie la Corcova. Marturi: Iane 
Vel Ban (care lipsește obișnuit din documente), Mitrea Vor- 
nic, Chisar Vel Logofăt (ca în 1585; vol. V, p. 173, n° 10), 
Pătru Vel Spatar (řďem), Paraschiva Vistier (fost Postelnic), 
Mih[ajlache Stolnic (fost Comis, înnaintat în locul lui Ioan 
din 1585), Radul Vel Comis, Iane Păharnic (iea locul lui 
Radul), Gheorghe Vel Postelnic. Scrie Lupul grămăticul. Mono- 
gramă. Pecete peste hirtie. — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

5. Bucureşti, I-iii Iulie 7102 (1594). Pentru Necula, întă- 
rindu-i ocină la Corcova. Marturi: Mitrea Vel Vornic, An- 
dreiii Vel Logofăt (rămîn și în Septembre; v. vol. V, p. 290, 
n° 8), Pangrati Vistierul, — Spătar, Pană] Comis, Sărbul 
Stolnic, Manta Păharnic (rămîn cei trei și în Septembre; 
zdid.), Coci Vel Postelnic. Monogramă. Pecete peste hirtie. 
Pergament. — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

6. București, 4 Octobre 7103 (1594). Mihai-Vodă, pentru 
popa Stanciul, întărindu-i ocină la Corcova. Nume: Rainul, 
Corcodel. Localităţi: kaak mSpiSacg, npSnin nanaog. Marturi: 
Ioan Vel Vornic, Andriiii Vel Logofăt, Dumitru Spatar (Vor- 
nicul din 1597; v. vol. V, p. 291, n° 10), Costachi (Statachi? 
v. ibid., p. 290, n° 9) Vistier, Radul Comis, Şărbul Stolnic, Manta 
Păharnic, Preda Vel Postelnic. — Monogramă cu ros. Pecete 
peste hîrtie. Pergament. — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

7. București, 12 Iunie 7104 (1596). Mihai-Vodă, pentru 
Nica al doilea Vistier, întărindu-i Corcova. Nume: Creţul, 
Bărăbulea, Bucur, Stănișor, Stănciucul, Bălaur, Oprea nniauranog, 
Puiul, lonea, Samfira, Bunea Deareate, Bădole, Barbul lui Du- 
mitru Sasul, Șterban, Radul Bouroșu, Petrecoe (femeie). Scu- 
tire 3A EHPOBE HM H 34 FOpIJHNA 34 WRUH H 34 BOAORH («de 
birurile lui și de goștina de oi, și de ceară»). Marturi: Ioan 
Vel Vornic, Miroslav Vel Logofât (în locul lui Chesar, 
din Mart; vol. V, p. 290, n° o), Tudosie Vel Vistier, 
Calot[ă] Vel Spatar (în locul lui Negre), Stroe Vel Stolnic, 
Radul Vel Comis, Șerban Vel Păharnic, Preda Vel Postelnic. 
Scrie Crăciun. Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie. Per- 
gament. — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 271 


9. Fără loc, 13 August 7104 (1596). Mihai-Vodă, pentru 
Nica al doilea Vistier, întărindu-i moşia la Corcova. Nume: 
Negudoae. Marturi: Mitrea biv Vel Vornic, Chisar Vel Lo- 
gofăt, Dumitru biv Vel Logofăt, Miroslav biv Vel Logofăt 
şi boierii de la rr Junie precedent. Scrie tot Crăciun. — 
Monogramă cu ros si verde. Pecete peste hirtie. Pergament. 
Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

IO. Fără loc, 28 Iunie 7106 (1598). Mihai-Vodă, pentru 
Nica Vistierul, întărindu-i moşie la Corcova. Marturi: boierii 
din April precedent (v. vol. V, p. 174, n° 13). — Monogramă 
cu roșu. Pergament. Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

11.Tirgovişte, 30 Decembre 7117 (1608). Radu-Vodă, lui Radul 
şi Stan, fiii lui Ursu, pentru două pogoane de vie, în «dealul 
Urlaţilor», din ocina «broştenească», danie de la Papa Vis- 
tierul si altă parte, cumpărătură pentru aspri gata. Pomenit 
popa Dobrot[ă]. Și parte din ocina «stăncească», din Ag8A 
Kpkmenek Si AAKŠA 3Misk$, de la Momtan și Grozav, fiii lui 
Chiriiac, de la Voicil[ă|, Dragole, fata lui Momâan. Si wyna 
Bahuek, de la Giurman. Cumpărare de la Neagovan pentru 
un cal. Şi în A EASa BoBSacg, apoi de la Caraiman în dealul 
Micului. Se daŭ numele adălmășarilor (asAbm|n map). Vin- 
zarea se face înnaintea «meghiaşilor din sus şi din jos». Di- 
vanul ca acela din vol. V, pp. 296-7, n° 17 (anul 1607), dar 
Lupul e L.ogofăt-Mare. Scrie Gherghi. Monogramă. Iscălitură 
domnească. Pecete peste hirtie (pe care e scris, pe V°: 
«judeţ»). Pergament. — Comunicat de o studentă. 

12. Tîrgovişte, 2 April 7128 (1620). Gavriil Moghila, pentru 
fiii lui Ursul din Urlați, dindu-li ocina din Fundeani, partea 
lui Văsiiii. Nume: Suma, Ananiia, pop[a] Vuia, Dobra fata 
MHpAHKb&, nepoata AwrkkK, Dumitru Grănotă, Ranghela din 
Cheojdeani, partea Albului Bălții, Banciul. Divanul ca în 
vol. VII, p. 166, n° 5 (dar și numele Vistierului e lăsat în 
alb). Scrie Lepădat Logofătul. Monogramă cu ros. Pecete 
peste hirtie. Pergament. — Traducere «la școala măn[ăsltirii 
Colţii», de «Chiriţă dasc[al] slov[e]nesc», pe la 1770-80.— Jdem. 

13. Tirgovişte, 7 Maiü 7133 (1625). Alixandru-Vodă fiul 
lui Radu-Vodă, pentru Preda Vàt[avul] şi Marga, întărindu-li 


www.dacoromanica.ro 


272 DOCUMENTE DIVERSE, A 


ocină la Bălcești. Nume: Crălița, Bucul, Radul Vàcjšrit[š], 
Fosca, Coțbăț, Belcea, Ion Fleul, Hamza Postelnicul din Tirgu- 
Jiă Crpnrrna), Drămoxa (sat), Andronie din Prigorie, Brăilă 
din Drăgoian[i], Radul Groșei din Bibești, Noica din Coli- 
bas, Călea din Negoeșt[i], Păcul din Pojogeani, Bălin din Mi- 
roslăveani, Radul din Sătcel. Marturi, ca în 1626 (v.vol. V, 
p. 438, n° 6), dar Fiera e Logofăt (nu «fost»), Vistier e Vla- 
dul, Gheorghe e Vel Păharnic Scrie Idoxii gramaticul. — 
Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie. Pergament. Proprie- 
tatea d-nei Ana Odobescu. 

14. București, 15 Iulie 1628. Alexandru Iliaș, pentru satul 
Bărăștii. Marturi: Hriza Vel Vornic, Fiera Vel Logofăt, Tru- 
fandă Vistier, Miho Vel Spatar, Dumitrachi Vel Stoinic, Ra- 
mandi Vel Comis, Diiamandi Vel Păharnic, Condelo Vel 
Postelnic, — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 

15. București, 17 April 7137 (1631). Leon-Vodă, lui Ne- 
delco, pentru o vie și păminturi în Bpny8A BOESAWB, «pănă în 
apa Cricovului», cumpărate de la călugărul Mihail (aaSrepSa) 
din Grindeani, pe 2.00 de aspri gata, fiind marturi Sava 
Călugărul, «şi din Vrăbila Vasilie egumen, și din Gherghiţă 
Liica și Pascul şi Stoian și Dragomiru Baștea». Alte po- 
goane sînt în Dealul Boboului, de la fii lui Dumitru Turcul 
din București, cu zapis întărit de un cupet și mai mulți 
oameni din oraș. Altă parte totacolo, se iea dela Cocot din 
Cepturi, cu aldămășar un popă. Alt pogon, de la Staniiciul 
Doroteaiii. Între vinzători, si Pătru si Vlad Durducă, Tudor 
Hrom, Andronie Vat[ah), Șutaianul Logofătul. Din ocinele: 
Dobromireasca, Mihăeleasca, Mălăiasca. Marturi: Stanciul Mur- 
gului, Span (sic) Călugărului, Iano, Vladul lui Stae (craeB), 
Machidon, Durdut. Divanul: Miho Mare-Ban al Craiovei, 
Hriza Vel Vornic, Papa Vel Logofăt, Dumitrașco Vel Vistier, 
Pavlachi Vel Spătar, Gherghe Vel Stolnic, Costandin Vel 
Comis, Vasilie Vel Păharnic, Iuovce (ioweunn) Vel Postelnic. 
Scrie Stoica gramaticul. Monogramă. Pecete peste hirtie, cu 
șnur ros. Pergament. — Comunicat de o studentă. 

16. București, Februar 7147 (1639). Zapis al lui «Frăţilă 
fecorul lui Iosip». — Proprietatea d-nei Ana Odobescu. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 278 


17. Bucureşti, 12 Maiă 7147 (1639). Mateii-Vodă, pentru 
pircălabul Necula din Glogova. Pomenite localitățile: Cor- 
dunul, Cărligul, hotarul Grăbovăţului, hotarul Jirovului; per- 
soanele: Vasilie Spatarul, fiul lui Preda Spatarul, gkušK 34 
enk Nicăi Vel Logofăt, Safera, Manolia. Marturi: boierii din 
1638 (v. vol. V, pp. 442-3; n° 17), însă Hriza fostul Ban e 
acum Vornic si Socol Stolnic (în locul lui Vasilie). Mo- 
nogramă. Pecete peste hirtie. Pergament. — Proprietatea d-nei 
Ana Odobescu. 

18. Tirgovişte, 3 Maii 7150 (1642). Mateii-Vodă, nepotul 
lui Basarab, pentru Necula pircălabul din Glogova. Pomenit 
Țiganul Daviţa. Marturi, boierii din 1643 (vol. V, pp. 181-2, 
n° 28), dar Clucer e Socol și lui Dumitru Vornicul i se zice 
cu numele de familie: Dudescul. Scrie Lepădat Logofătul. 
Monogramă cu roș. Iscălitură. Pecete peste hirtie. — Proprie- 
tatea d-nei Ana Odobescu 

19 Tirgovişte (Eh Ha croa rgaAa TprBipikomS), 29 April 7160 
(1652). Matheiii Basarab, pentru [Dobrin] Logofăt, fii al lui 
Ghiorghie, nepot de fiii allui Dobrin din Ungurei, întărindu-i 
moşia Bărbăteştii, dia Olt. Pomeniţi «Baștea Ghiorghie Postel- 
nic, bunul (AkAR) lui Dobrin Logofăt», «Mitria fiul lui Ionașco 
părcălab din Şterbeţ». Cumpărătura moșiei se face pe vremea 
lui Mihai-Vodă, cu «aspri turcești» (aenpii TSpekt!) și cu «un cal 
bun». Se văd «cartea lui Mihail Voevod şi a lui Necula (HekSaeR) 
Voevod, 7108 [1600], şi cartea răposatului Radul Voevod 
Șerban, 7111 [1603], și cartea lui Gavriil Voevod, feciorul 
lui Simion Moghila Voevod, 7127 [16r9]». As anin pag Saa 
ROEROA, CHh MHYHER  BOHROAA, KhAA ecT NpHIUEA FCARSEMS 
ETOpare KpaTi Ek FCHACTEA («în zilele Radului Voevod, fiul 
Mihnei Voevod, cînd a fost Domnia Lui a doua oară în Domnie»), 
se face întăi piră. Divanul: Ghiorma biv Vel Ban de Cra- 
iova, Radul Vel Logofăt, Ghinea Vel Vistier, Diicul Vel 
Spatar, Barbul Vel Stolnic, Costandin Vel Postelnic, Radul 
Vel Comis, Hrizea Vel Paharnic. Scrie «Mareș Logofăt 
Ghiorgiuvit». Pecete peste hîrtie. Monogramă cu ros. Iscă- 
litura domnească. Pergament. — Comunicat de o studentă. 

20. București, Maiii (fără zi) 7174 (1666). Radul Leon-Vodă 


71304. Vol. VII. 18 


www.dacoromanica.ro 


274 DOCUMENTE DIVERSE, À 


către «Dobrin Cap. de Roşii, feë[o]rul lui Gherghe Postelnic, 
nepotul lui Dobrin Loglojfătul din Ungurei», dindu-i satul 
Ungurei. Hotare: «calea morii», «calea Ungurilor», eun codru 
de loc din piscul Strămbei», evălceaoa Adăncaţie», «calea 
Boianului». I se daŭ din Divan cercetători: «Badea Capit. 
ot Nucet, i Tudor Peh. den Greg, i Neagoe Peh. ot Făl- 
coiii, i Staico Căp. ot Put[uJroas[a], i Şerbu iuz. ot Bălțaț, i 
Bărcan Ceaușul ot Mihileşti» ” Cîștigă Dobrin, rămiind pe 
adversarii săi, «Gherghe cu toat[ă] ceata lor [de «fraţi de 
o&[i]nă>] den Crămpoia». Dar aceştia enu sai lăsat, ci iar 
aü rădicat pără, al doille] răndă, și aŭ venit naintea Domnii 
Meal[e] la Divan, de ş'au luat leagea ţărăi, 12 megiiaș jură- 
tori, pre răvașe domnești, anume] ot Mihfăjești Ma- 
nea i Stănemir îi Radu i Onciu Percean i Dantul, i ot 
Momiceani Armean, i ot Ghimpat Buscan, i ot Şărbănești 
Manea steglar], i ot Corbul Vodan, i ot Tut|u]nești Şerbu, i 
ot Bàltat Bunea iuz., i ot Alămăneşti |scris: Alămăchești] 
Cr|ăjstea, i ot Stănislăveşti Dumitru, ca să jure Dan și Gherghe 
și ceata lor cu acești 12.megeiaş de cătră Dobrin Cap. 
pentru hotarul Ungureilor, cum nu iaste Strămba hotarul den 
ceput păn în sfărșit, pen (sic) în piscu, ce iaste hotarul pre 
văltaoa Adăncaat|ă], şi pentru codrul de loc, cum nu l-ai 
ținut nič mos[u]-sšü, nič tată-săi, nitel, den zilele lui Mihai- 
Vod|ă] pănă acum, nič să fie luat Dobrin Cap. dijma dă pre 
dănsul. Deč, căndu ai fostu la zi și la soroc, iară acești 12 
megiiaș, ei s'au strănsu tot deplin, fiindu ispravnic Stan vt. 
Postelnic, şi aü socotit în tot chipul, și nië cum nai putut 
jura, ce aü dat ca să ţie hotarul Ungureilor pre Strămba și 
codrul de loc să le ţie Dobrin Cap. cu bun[ă] pač[e], precum 
am văzut Domnia Mea și cartea acestor 12 megiiaș și amăn- 
dooa răvașel[e] domnești la măn[a] lui Dobrin Capit[anul). Deč 
aü rămas Dan şi Gherghe cu toat[ă] ceata lor den Crămpoia dă 
leage și de judecat[ă). Drept aceaia am dat Domnia Mea 
lu Dobrin Caplitanul] ca să-ș ție satul Ungurei pre seamne 
și pre hotară cum scrie mai sus.» Divanul și scriitorul ca 
la documentul din 6 Mai, vol. V, p. 303, n° 49. — Idem. 

21. 17 Iulie 1768. Adeverire «la măn[a] Sfinţii Sale părin- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 275 


telui egumen chir Gavriil de la sfânta mšn[š|stire ce să chiiamă 
Arhimandrit, dă aice dän București, unde să prăznuescu Sfinții 
Apostoli, precum să să știe că, avăndu noi o moșie ce să 
chiiamă Căprești, ot sud Buz., care moșie o avem dă moște- 
nire de la stremoașă nostră, răposata Doamna Ilinca, la care 
moșie fiind șase părtași, fedorii răposatii Doamnii ]lincăi, deci 
trăgăndu-mă eŭ din Trăghit Spătar, ce este unul dăntr'acești 
6 fraţi, stăpănesc eŭ partea moșă-mei, lui Drăghit, din Că- 
prești, peste tot hotarul] Cantacuzineștilor, pă căt să va veni 
a şasea parte». O dă mănăstirii. Iscălesc: «Mihai Cantacuzino 
biv Vel Vistier adeverez», și «Mav6)s Barărtme ” Ayas páptog».— 
V. Genealogia Cantacuzinilor şi Doc. Cantacuinilor, tabla. 
— Proprietatea d-lui Dobrescu, consilier la Curtea de Apel 
din București. 


“a 


B. Documente moldoveneşti amestecate. 
t 


I. 18 Februar 6991 (1483). «Ispisoc de la Dom[nul] Stefan 
Voevod, care întărește lui Lazar Globnic a patra parte de 
Petiia cia Mare, cotunul cel din sus.» — Listă din 1805. — 
Comunicat de d. avocat Artur Gorovei, din Fălticeni. 

2. Suceava, 20 Decembre 7027 (1518). Ștefan-Vodă, 
pentru Rodna și sora lui, Anușca, și alții, între cari «Anușca 
Bocăntoaie», coboritori din Oană Rodnici, care trăia supt 
fiii lui Alexandru-cel-Bun, — cari aü moșie la Petia. O vind 
lui «Draguș de la Poartă», cu zloți tătărești. Hotare: <heles- 
teul Baţcului, părăul Mușiroiului..., o moviliţă, să numiaște 
a Rujilor». Martur: fratele Petcu și boierii, nenumiţi, — Copie 
a unei traduceri din 1803, — dem. 

3. 23 Iulie 7178 (1670). Raport către Marele-Logofât, al 
lui Constantin Arapul și Jeremia Ciocirlie, pircălabii Neam- 
țului, pentru hotărnicie. Scrie un preot. Traducere gre- 
cească. — Comunicat de d. N. Apostol, profesor în Roman. 

4. <U Vărtop, vă[leajt 7179 [1671], Mai 9 dn.» «Nacul 
Stolnic» arată «că aü vinitu cu cinstiti carte Mării Sali 
Ducăi-Vodi Ion Pisoschie și cu Levăţul și Turcuman, să le 
socotim la satu la Vărtop, la vatra satului, și la pomet și 


www.dacoromanica.ro 


276 DOCUMENTE DIVERSE, B 


la livedzi. Deci am strănsu megiiaș fecori de boeri și omeni 
bătrăni... O parte ce să chiiami parte îi Grecoia; deci acè 
parte ai Grecoia n'ai avrutu (sic) livedzi și pomătu ca păr- 
tile celora frați, ce, pentru căce n'aii avutu livedzi și pomete, 
i-am socotitu ... O bucat[ă] de loc din gios de vatra satului, 
din della] crestături și prea cumle (= culme) poddurilor, st 
din crestături la o răchiti, și din răchiti în făntăna Oștanului, 
și din fâ|n]tăni în sus, vale satului.» Iscălesc: «Pătrașco Bo- 
tedzu, popa Nicolae de Vrătopu». — Comunicat de d. avocat 
Artur Gorovei, din Fălticeni. 

5. laşi, 23 lanuar 7185 (1677). «Dumitrașco Catacozin»- 
Vodă, către «Gligorașco Rusul ëaü fostu Spătar», pentru 
plingerea lui Ion Pisoschi contra cumnatului Gligorașco Bo- 
tedzu, la satul Băneşti. Acesta-și dă partea lui «Ghiorghi 
Șeptelis Logofătul», cu vînzare ascunsă, ca «schimbătură». 
«laste mai volnic Pisoschi să o cumpere, că& sintu fraţ, 
decăt Ghiorghiţă] Șepteliz.» «Necula Răcoviţ|ă] Vel Logft. 
u&.— Leca.» — Zdem. 

6. 8 April 7193 (1685). Vinzare de moșie către Vornicul 
Pisoschi. «Am întrebat si de cumnatul miei, pe Veličco, 
fratele soţului mieii, lui Ionașco Levănţului; deci, neavăndu 
el putere, m'aii slobodzit să o văndu cui oi pută; ce, fiindu 
dum(nlialui Ion Pisoschii moșnean, o am văndut dumisal[e], 
înnainte dumisale Stolnicului Abăza și denainte Vornicului 
Ion Străcei..., lui Toderașco snă Mălai.» — Zdezn. 

7. lași, 2 Septembre 7237 (1728). Grigore Ghica-Vodă, 
către Radul Răcoviţlă] Vel Jit[nicerii], «că la Domniia Mea 
jălui boiariul nostru Toad[eļr Călmășul, Vornicul de Cămput 
Lungu, pe dum|nealta, zicăndu că, fiindu an cu hărtiili 
la Ținutul Sucevii cu dumn[eajta, ai fostu dat dumnlealta 
nișt[e] hărtii unor oameni streini în ocolul dumitali 2 peč 
căte 1 ug, ș|i] 2 peč căte 1 leii, și ai mai dat o hărtie de 
un galbîn unui om, și aï luat 17 p[olt|ronici], și apoi li-ai 
scos aceste pecetluituri la fitori Calmășului Vornicul, ca să 
lfi] ià banii, și ficori Calmășului i-ai căutat pe acei oamini, 
Și nu i-aii găsăt, și, negăsănd pe acei oamini, aü rămas acei 
bani rămășiță la Vistlejrie, și s'aii scos Toader Calmășul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 277 


Vornicul cu acei bani la lefil[e] chetrarilor, şi trage supărari. 
De cari lucru iat|ă] cš-t scriem Domniia Mea să cauţi dum- 
n[ea]ta să triimiț acei bani aici cum mai curăndu; că, netri- 
mițind banii, t'a vini om g[o|sp[o|du de a plini bani. Iar 
dum[neajta cui ai dat acel pet, saă fitori dumital[e], de le 
or fi dat, să trimiț fitori dumital[e) să caute pe acei oamini, 
să-și ià bani.» Adaus la urmă: «Însă fiind asë cum jălui 
Toader Calmășul». Fără iscălitură ; pecete de ceară roșie, 
la adresă, cu bourul, inițialele I r TD W C /szc) și data de 
1726 (în cifre arabice). — Proprietatea d-lui Al. Calli- 
machi. 

8. 16 August 7240 (1732). «Toader Pisoţschii, dinpreună 
cu soțul mieii Sanda, fata lui Volcenschii», vind parte din 
Hărtop «Molitvii Salle] preotului Mihălachie». «Și noi, suro- 
rilea lui Toader Pisovschii, ne-am scris numeale, și am pus 
peceațilea. Eŭ Safta Brăeeasca, eŭ Anita Șăpteltoaia, eŭ Irina 
Topliţoia». De fapt, sînt numai puneri de deget. — Comu- 
nicat de d. avocat Artur Gorovei, din Fălticeni. 

9. 26 Septembre 7241 (1732) Vinzare de moșie cu «lei, bani 
noi». «Însă, pentru ţinterimul bisericii, cătu-i locul de biseric[ă], 
dac[a] ar milui D|ujmn[ejdzăi să fac[ā] cineva biseric[a], să 
rămăe a pări[njților n[olștri poman[ă].» Nu vind și comeni 
de Vărtop ce aü fosti de parte noastră». «lar dintralți 
omeni care sar găsi, să aibă dumnelui a-i lua, să-i fii dumi- 
sale drepţi vecini... Carii și frații noștri la moarte lor aŭ 
lăsat cu limbă de moarte, de nu om pute stăpăni noi, să 
vindem dumisale lui Vasili Brăescul, căci și dumnelui este 
tot nemul nostru.» — ldem. 

IO. 4 Novembre 7244 (1735). Înscris pentru o moară. «Şi 
cătă vamă aü fostu în moră, aü luat-o, și, mora încă fiindu 
în sama lui, s'aii pustiit.» — Jdem. 

II. lași, 5 Septembre 7263 (1754). Matei Ghica-Vodă arată 
că Aristarho Hrisosculeii Vel Vistiernic a cerut să se aleagă 
«driapte ocini şi moşii ce are di pre moșul dumisali răpousatul 
Duca-Vod[ă] bătrănul!, anume satul Trifeștii, cu toate alte ho- 


1 Tatăl lui Aristarho era fiul unei fete a lui Duca. 


www.dacoromanica.ro 


278 DOCUMENTE DIVERSE, B 


tară cătră Trifeşti ce sint la Ţinutul Niamţului, unde iaste asà- 
zaria dumisali». Se daŭ ca hotarnici Ioanichie episcopul de Ro- 
man si Vasilie Buhăescul Vel Medelnicer. Se află că «pe lăngă 
satul Trifeștii sîntu lipite şi alte sate întregi, anume Movi- 
lianii,. ce sint alăturia cu Trifeştii, pe din sus, si Pădurianii, 
ce sint între matca ča viache a Moldovii săci și între Mol- 
dova ča cu apă; care să bate în capete cu Movilianii și cu 
Trifeştii. Așijdiria si satul Cortăneştii, alăturia cu Trifeștii, 
pi din gos, și satul Popșăștii, ce iaste alăturia cu Cortăneștii, 
pi din os.» «Pără în matca Văii Negre.» Pomenite satele 
Buhuceștii, Brăniștiarii, Romăneștii. «Li-ai ales și li-aü hotă- 
răt împregur, şi s'añ încheiatu întru o stălpitură... În malul 
unei gărle săci ... Drumul ce vine de la Roșiori... Dreptu 
gura săpăturii ce tae drumul, dialul... În budza văii... 
Pin hiritei de stejar... Și în sfărșitul hiriteilor, unde est[e] 
în poiană... Pe dălmă, alăturia cu ridiul dumbrăviții.,. 
Podul lui Dragomiri... Pănă la mijlocul acei racle de pă- 
mănturi s'aü pus piatră... Pănă iasă în drumul ce vine de 
la Brăniștiari... În gura drumului, unde intră în dum- 
bravă ,., Drumul vechii, carile din dzilile bătrăne acel drum 
aü îmblatu de la Brăniștiari la Giulești... Si s'aü făcut si 
doao buori... În zăpodiia Giuleştilor... Drumul cel mare 
ce vini pe la Guleşti si merge la Roman... Încep a să bate 
în capite Romăneștii cu Onceştii... Încep a să bate capul 
Onceștilor în coastili Romăneștilor,.. Sfărșitul capului On- 
ceştilor, unde să tălnescu cu Săcuianii... Prin buori... În 
dreptul puțului lui Vărnav... Păn în sfărșitul capătului Bu- 
huceștilor, unde să tălniaște de-ș daŭ coaste cu Șofrăceștii . .. 
Tot spre răsărit, pin spărturi, la un buor ce sai făcut 
într'un ulmu... Fîntăna ce să numiaște Făntăna ča Riace... 
Pe șăsul Văii Negre... Pe unde aŭ fost podul lui Marjă... 
Unde să chiamă cornul alunișului... Spre răsăritii, pe din 
sus de sfărșitul lozilor... Piste bahnă... Drumul ce merge 
la Tulbueă ... Drept în sus, bătănd capătul Popăștilor, ce 
bate în coastile Dragomireştilor... O făntănă viache vă- 
ruită... Pin movila lungă, în vărvul movilii... În gura gîrliï 
morilor de la Tulbuc, care să chiamă Santu... Între gărle, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 279 


întrun grind... Spre pomet > Divanul, scriitorul, înfățișarea 
şi proveniența ca și la n! următor. 

12, IO Septembre 7263 (1754). Matei Ghica-Vodă. Aris- 
tarho Hrisosculei Vel Vistier arată că Ioanichie episcopul 
de Roman și Vasili Buhăescu biv Vel Medelnicer aü mers 
la Oncești (Ţinutul Neamţ) și aŭ hotărit cumpărătura lui de 
acolo, Fusese septe bătrîni în sat, «anume Vameșul și Niami- 
sul și Dupniţă și Stanca și Drăghiciu și Păun și Cortan». 
Răzeşii au si mărturie, din 7209 (1700—1), de la «Toader 
Bogzia cel bătrăn şi de la Ștefan Urichianul, căpitan de Cur- 
tiani», cari «li-au făcut socotială pentru aleagiria niamurilor, 
arătind pe fieștecare bătrin în căte părți sai împărțitu, 
pe fitori și nepoți lor, și cine să trec[e| de acel niam și 
carili unde iaste văndut și schimbături». Măsură, efăcăndu-l 
pămănturi căte de 12 pas, și pasul de 6 palme, din care s'au 
venit pe un bătrăn căte 8 ogoară, IO paşi». Întăii se împarte 
satul, apoi «săliște s'ai măsurat deosăbit», aflindu-se în ea 
«61 ogoară, IO pași, și ogorul iar de 12 pas, si pasul 6 
palm[e], din care s'aii venit un bătrăn căte 8 ogoară, 10 pași». 
Între răzăşi: Toader Cenușă, Dumitrașco Biltul, Simina, Ste- 
fana Pribičoaia. «Cinci pămănturi baștină din stălpul Stancăi; 
dară nu s'aü aflati să aibă ei baștină în Stanca... Stălpul lui 
Cortan; care stălpu, la măsura ce s'ai ales cănd l-ai cumpărat 
Duca-Vod[ă], l-au socotit numai 82 pămănturi, iară la mă- 
sura hotărătului de acmu, s'aii făcut de 88 de pămănturi bătrănul 
lui Cortan, cum și alți bătrăni, fiindcă s'aü mai lărgitu acmu 
cămpul cu spărturi, cu curături, de cum au fost atunci... 
Săminţia Maricăi, anume Năcuţă diaconul și Toader Arma- 
nul... Partia lui Ilie Prodan Drăgușăscul Comis, ce aŭ avut 
el di pe moşii săi Bășoteştii... Li-am dat bini in vănzarea 
lui Prodan &-ai văndut el Vornicului Iordachii Rusăt, și Vor- 
nicul Iordachii li-ai dat danie slugii sali, lui Miron Gania». 
Duca-Vodă luase păminturi la Oncești, dînd în loc altele la 
Prăjăști. «Să cade niamu lui Ducăi-Vod[ă] să cumperi.» Ho- 
tare: «între Săcuiani si între hliza dumisale Vistieriului . . . 
Toader Scorţan ... Hliza Scorțanului... Asupra unghiului 
lui Buruiană ... Supt dumbrăviță .., Si casa lor n'aü făcut-o 


www.dacoromanica.ro 


280 DOCUMENTE DIVERSE, B 


pe vatra săliştii, ce s'aü aflat făcute în delnitš, afară din să- 


liste... Nepriimind răziașii cei mai vechi ai satului pe Co- 
cești ca să între ei, Coceștii, alăturia cu dănșii în parte de 
sos ... Eï sănt cumpărători de la o vreme; nu sint baștină 


într'acel sat: pentru une pricini ca ciaste i-ai deosebit pe 
Cocești și i-ai dat în parte de sus, fiind acolo locul mai 
largu, și de o parte... Făntăna lui Chișcăbabă... Păn' în 
Zăpodie ... Pe malul Zăpodiei.., Si s'ait făcut și buoru în- 


trun stejar, drept Durăitoare ... În marginia sihletului, lăngă 
drum. În capul barcului, din os... La o groapă de bor- 
deiü ce să numește a lui Dănăilă... Pin cornul rădiului » 


Pomenit: «Niculai Vărnav, ginerile luj Purice». Marturi: fiii 
Domnului, Grigorie, Gheorghie, Nicolai, și boierii: Iordachie 
Cantacozino biv Vel Logofit, Manolachii Costachi Vel Vornic 
de Țara-de-jos, Ion Bogdan Vel Vornic de Țara-de-sus, Du- 
mitraşco Păladi Hatman, Nicolachi Sutu Vel Postelnic, Vasili 
Rusăt Vel Spatar, Păladie Vel Ban, Nicolai Caragia Vel Că- 
minar, Iordachii Cant[a]coz[i]no Vel Păharaic, Costachii Duca 
Vel Stolnic, Manolachii Ipsilandi Vel Comis. Ispravnic: Radul 
Racoviţă Vel Logofăt. «Scrisu-s'aii hrisovul acesta cu mäna 
lui Ioan Gramaticul, sîni Pavăl Cămăraș.» Monogramă cu 
roşu. Pecete octogonală cu chinovar, avind armele amînduror 
terior. Splendid caligrafiat pe pergament.— Proprietatea d-lui 
avocat I. Ghica din Iași. 

13. 26 Iulie 7266 (1758). Scarlat Ghica-Vodă, către isprav- 
nicul de Roman, pentru plingerea satului Văscanii, «că sănt 
foarte încărca cu biriu[i), piste neputința lor, arătăndu că aü 
cățva oamini fugit, carii nu-i știii unde se află, și biriul ace- 
lora aŭ rămas în spatele lor, și stai să să ră[săjpască si 
aceștia č-aŭ mai rămas ,. . Să cauţi și să-i odihnești dum., 
să nu fie supăraț mai mult decăț (s7c) alţi lăcuitori, să nu 
s[š] mai jăluiască .. . Dinpreună cu vătămanul lor, să trimit 
dum. omul dum. pe la tot acei oamini ca să-i rădici cu 
tot ce vor ave ei, și să-i ducă iarăș la urma lor, să-ș poarte 
biriul.» — Pecete de ceară la adresă. — Comunicat de d. avo- 
cat Artur Gorovei din Fălticeni. 

14. 28 Iunie 7267 (1759). Hotarnică la Hărtop. «Hotar[ul] 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 281 


Petiiţii.. . Din Onișor în capul unni piscu ... Să'ncepe din 
sus, de spre Hrasca, un părăi ce slă] slobode din pădur[e| 
prin mijlocul pomătului celui mar[e]». — ZZem. 

15. 24 Novembre 7270 (1761). Hotarnică la moșia Hărtopul. 
«Hotarul Crucerescului... 2 părăuță ... Dănd-o în doi acè 
măsură, aŭ rămas parte din ğos a lui Ioniță Pisoschii... 
Părăul satului |.. Fundul părăului Corsacilor, din gura unii 
rogini.., Hotaru ci disparte Hărtopul de Huși... Capul 
pămănturilor Hușului, di asupra stăncilor, în malul părăului 
Hărtopii ... În hotarul Hușilor... Hotaru di disparti Hăr- 
topiia de Huși.» — dem. 

16. 25 Septembre 7271 (1762). Grigorie loan-Vodă, pentru 
moșia «Licuşeştii ot Sutavă» (în alt act: «Leucuşeștii»). — 
Idem. 

17. April 1776. Mitropolitul Gavriil, V [a]s|ile] Razul Vel Lo- 
gofát, Dimitri Sturdzea Vel Vornic, Ion... Vel Vornic, Ion 
Cant. Vistier,... Vel Vornic, Feoppos Xdtyuavos, Nixóhoos 
Bevr[obpas] Ilcsr., Ion Cant. (?) Vel Spatar, lanachi Cant. Vel 
Ban adeveresc că Domnul lor, Grigore Alexandru Ghica, «încă 
din ceialaltă trecută Domnie a Mării Sale, avănd a Mării Sale bani 
daţi în datorie răpousatului Iordache Hrisosculeos, fiiul răpou- 
satului Aristarh Hrisosculeos biv Vel Vistier, doaozăci si cinci 
mii lei, din capete nu s'au dat Mării Sale nici pănă acumu». Se 
cer banii de la «clironom», «dumnealui Nicolae Roset Vel 
Vistier, împreună cu &upăneasa dumisale Zmaragda, sora lui 
Jordache Hrisoculeos biv Vel Vistier». Se face și o dobindă 
de 10.000 de lei; «şi dobănda de 15.000 leice aü rămas din 
capete, de cănd i-aă luat și pănă acum, carii nu s'ai plătit, 
s'añ făcut dobănda lor cap la cap, adecă, peste tot, treizăci 
mii de lei». Îi oferă deci moştenitorii moșiile lui Iordache, 
de la Ținutul Neamţ, prețăluite numai 15.000 de lei însă. 
Se daii actele și, între ele, hotarnica, din 26 Mart 1785, a 
lui Leon episcop de Roman, Lascarache Roset biv Vel Spa- 
tar si Grigorie Pitariul. «Aŭ mai lipit [aceştia] cătră acesti 
moșii de sus numite şi o bucată de loc ce era drept dom- 
nesc. .. Aü făcut movilițe semne, după hotarăle pe unde aŭ 
îmblat din vechiii.» Dai deci mărturie pentru ca aceste moșii 


www.dacoromanica.ro 


282 DOCUMENTE DIVERSE, B 


«să-i fie Înnălţimei Sale si fiilor Înnălțimii Sale de acum înnainte 
drepti ocini și moșii, cu tot venitul lor în veci, după toati 
semnile și hotarăle, să le stăpăniască Înnălțime Sa cu pace.» 
De-asupra, citeva rînduri turcești, puse la data confiscării din 
1777. — Originalul, proprietatea d lui avocat I. Ghica, din Iași. 

18. 20 April 1776. Vasile Razu Vel Logofăt, Dimitri Sturdza 
Vel Vornic, Ion... Vel Vornic, ... Vel Vornic și... Vel 
Vornic arată Domnului că aü cercetat mărturia hotarnică a 
episcopului Leon de Roman, a lui Lascarache Roset biv Vel 
Spatar si a Pitariului Grigori, pentru Trifești. «Fiindcă mo- 
şiile din parte muntelui ot Ținutul Niamţului de apurure aŭ 
mai mult prețu decăt moșiile din parte cămpului, iar mai ales 
că, după cum iaste moşie Trifeștii lăţită cu atăte silești îm- 
prezur, alte moșii cu anevoia pot să să adune și să să facă 
una după cum sintu Trifeștii, socotința noastră așa aŭ dat», 
că face 15.000 de lei, «însă socotindu-se 7.207 stânjeni în 
curmezăş, ce cuprind toatei acesti sileşte: 9.410 lei, căte I 
pl lei stănjănul, și 2.000 lei 2 heleșteia, și 3.690 lei casăle.» 
— Însemnare turcească, ca la n-l precedent. — Jdem. 

19. 22 April 1776. Nicolai Roset și soția, Zmăranda (pe- 
cetea lui are coroană și inițialele N. R.), cedează Trifeştii, 
pentru datorie, lui Grigore Alexandru-Vodă Ghica. Întăresc 
toți boierii, cu iscăliturile lor. Însemnare turcească, ca la n-l 
precedent. — Jdem. 

20. 26 Ianuar 1789. «De la a Eï k. k. Împäržteştiï Mă- 
riri Divanul Romanului, cătră dumnealui ispravnicul de Tinutu 
Fălciiului.» Pentru o ceartă de moșie. Iscălesc: P. Cobugea 
si alți doi. — Comunicat de d. avocat Artur Gorovei din 
Fălticeni, 

21. 28 Ianuar 1789. Zapis al lui lanachi Cantacozino biv 
Vel Ban către «cumnatu-mei Șteafănachi Bașotă biv Vel Ban», 
căruia-i dă partea sa «din Hărtop și FHărtopie» pentru o 
parte din Liteni. — JZdem. 

22. 23 lulie 1789. «De la k. k. Administraţie Romanu- 
lui cătră cinstita Isprăvnicie Sucevii.» Pentru o ceartă de 
moşie. Iscălește: B. M. Metzburg. — Zdem. 

23. 8 August 1798. Pomenită o hotarnică din Maii 7211 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 283 


(1703), la Hărtop. «Movila Cetăţuii ... În prejma înnalsurilor 
Hărtopului. . . În vale Anghirilor... La vataștină din Huş... 
În capul vătaștinei Bilăvoai din gos... Podul făntănelilor... 


Stăncile Vărtoapii .. . Obrăţile pămănturilor Hușilor.» — Jdem. 

24. 26 August 1800. Cedare de moșie din partea cuiva 
care a fost bolnav douăzeci de ani și a cheltuit averea sa 
«pe la' doftori», — dem. 

25. 17 Octombre 1801. «Din poronca Înnălțat Domnu Mărie 
Sa Alisandru Neculaii Suţ|u]-Vod[ă].» Hotărnicie la Ținutul 
Tecuc, «în cornul de gos, în bătrăn|ul] Budzii... Am strănsu 
oamin[i) răzeș, anum[e| Costantin Crudul si Istrofor Ilie si 
Neculaiü Tiron si Pavăl Clapie s[fi] Vasilie Gogă șți] alții a 
lor, și Ghiorghie Frunze ș[i| Ioniț[ă] Păndzescul și Costantin 
Olar și alțiia lor, din bătrăn(ul| Hărle... Din parte mănăstirii 
Cornilor în sus păn în hotar[ul] Munceflu]luï.»— Proprietatea 
d-nei Ecaterina Chr. Pilat. 

26. 14 Maiu 1814. Hotărnicie la Unguraşi. «Gropile Gonţii 
...Dă coste cu moșie mănăstirii Cărlig. Care moşie o avem 
noi bașștină de părinții și moșii noștri, Chirachizăleștiii ... 
Triizeci și trii lei pămăntul.» Pomenit: «Postelnicul Gheorghie 
Boița». «Acest zapis sai făcut în satul Bălăneștii, în casa 
lui Gheorghie Melinte și a soțului săi Aniţii, ce sămt și văn- 
zători, si înnainte tuturor fiilor dumisale.» — Comunicat de d. 
N. Apostol, profesor în Roman. 

27. 20 Februar 1817. Se vinde lui « Vasăle Popa, săn popa 
Andrii» «pămănturi de moșii din sat din Citoeşti, ce li avem 
şi noi d° pe moșul nostru Miron Căpitan, din &umătate de 
bătrănu a Căpitanului Miron, ce-l înpărțăm în doao cu Bo- 
gheniia, iar gumătate de bătrănu ce-l înpărțăm în patru: 
adică o parte ci o trag Rugineștii, și o parte vătav[ul] Va- 
săle, și o parte Dobreanca». «Căte o sută lei pămăntul, . . Căt 
să va veni analog din Sănești . .. Mergu din bagna cea mari.» — 
Idem., 


1 De la Carachizăl, Caraghıuzèl, V. Hurmuzaki, XI, tabla. 


www.dacoromanica.ro 


284 DOCUHENTE DIVERSE, C 


C. Documente din colecţia d-lui avocat 
C. Em. Krupenski. 


1. «Suret uricului de la Alecsandru-Vodă cel Rătrăn, din let 
6960 [1451], Sepv. 10.» Pentru «Bupănul Ignat Postelnicul», 
dindui: «Joldeştii la Dumitru și Corăștii și Bărlăleștii í Soltă- 
neștii și Socii, cu mănăstiri și cu Stanul, și pe Prut Dănişoara 
sl] Čocăneştiï s[i] Borzăștii, și tot acolo vadul Rușilor, unde este 
Niag, şi de acolo cămpul, pănă agunge la altă sălești, unde aŭ 
fost Mane, [si] Ștelunova, și pe din sus la gura Sărăţii silişte 
Buvini..., ṣi pe din sus de Hu...ova și Dobromireștii peste 
Mile și Balosinești pest[e] Milișoara ș(i] pe Tutova, unde est[e] 
fratel[e] lui Loi..., unde este casa lui la Moina, și silește 
Negrilaștii s[i] säliştia pe Lucoveţ, unde aŭ fost Frumușălul 
Și] Zorilă, pe Tighet si la Prut pe gărla Suholeţii, unde aŭ 
avut s[i] moară și iaz... Să-i fii si di la noi uric.» Boierii 
lipsesc. — Traducere din sec. al XVIII-lea. 

2. «Suret di pe uric sirbăscu din vleat 6969 [1461], Avgust. 
17. Ștefan-Vodă, pentru «Petrişor fiorul lui Galin», care 
«S'ai părăt cu Luca Părcălăbăscul, pentru satul Fărloeștii di 
pe Tazlăii». Petrişor «s'au sculat... cu a sa bună voe înnainte 
noastră și înnainte alor noștri boeri și s'aü lăsat de acest 
sat ce-i numit mai sus, și aü dat-o Lucăi, şi dumnalui Luca 
iaŭ dat 20 galbeni lui Petrişor». Întăreşte. «Iară hotarul 
acestui sat s'aii dat după semnele hotarălor vechi carele) 
din več s'au pojovăit (sic).» Marturi, Domnul și boierii: Duma, 
Manoil, Vlaico părcălab, Stanciul, «Goiani Vornic și alți 
boeri marfi] și mič. — S'aii scos pe moldovenie la vleat 7251 
[1743], Mart 20 » 

3. «Copie de la ispisocu de la Stefan-Vod[ă], de la 6999 
[1490], Oct. 15. Care aŭ dat s'aü întărit svintei măn[ălstiri a 
Tazlăului și braniște împregiurul mănăstirii, care începe din 
vărful Nechidului, dintr'o poiană ce să chiamă Poiana Pin- 
tenului, și în šos Nechidul păn la Gloduri, iar de la Gloduri 
drept la dial la vărful dialului de la Răcila, şi de acole 
dialul în os păr la buore, unde aŭ fost loznitille], si de 
acole îndărăpt pintre dialuri în gos, păr la runcul Bozului, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 285 


iar de acolo drept piste apa Tazlăului si la gura Frumoasei 
cei mari, și Frumoasa cea mare în sus, păr la runcu ci 
este în vărful Frumoasei cei mari, iar de acoló drept la 
vărful dialului ce să chiamă Sihla lui Gamăn, și de acolo în 
sus dialul, păr la Răchitiș, iar de la Răchitiș în sus pintre 
dialuri păr în vărful Nechidului, păr la poiana ce să chiamă 
Poiana Pintenului, de unde sai început întăi. Atăta este 
hotarul aceștii braniște de mai sus scrisă. SÍ] acasta este 
credința Domniei Meale și a pre-iubiț fiilor Domnii Meale 
Alexandru ș|i] Bogdan și (síc) Vlad s[i] în credința boerilor 
noștri dum. ( ) (sic). — Atast[ă] copie am scris-o de pe 
alt[ă] copie ci este iscălită de Toader Muste Vor[nic] de 
Poartă, în care arată că și el aŭ scris-o de pe o copie tàl- 
măcită și iscălită de Evloghie dascal, de la let 7272 [I 763-4]1.> 

4 16 April 7067 (1559). Alexandru-Vodă întărește lui 
Toader Pitărelul, fratele, Gavril, și surorile, Drăghina și Ma- 
rinca, «fitorii Odochii, nepoții lui Gavril Dingăi», parte din 
Fărlăiești, «cu mori, și a triia parte de un loc, unde cade pri- 
hodiște Săcuţului în poiana Tazlăului, și a triia parte de 
măgura Tazlăul pre Tazlăi, din poiana Prilucilor, și a triia 
parte din poiana Săcăturilor, și a triia parte de poiana Chi- 
lii, „Și a triia parte din vărvul Tazlăului, pre de la dial 
la Gamăna, și a triia parte de Frumoasa, unde iaste poiana 
Costei: aceale li-aii văndut săminţiile Dingăi Vornicului drept 
220 de zloți tătărăști. 

Și așijdurle ai văndut Sălomiia și soru-sa Lupa, featele 
lui Baloș Voiupi, din &um[ăltate de sat din parte de sus pre 
Putna, unde aü fostu tărgul Putnii, Sum[ăltate, și &um[ăjtate 
de un vad de moară, și šum[š]tate de un loc de grădină ce 
iaste între gărlile, însă cia să va aleagi parte Salomii, —aceali 
aü văndut, iar Dingăi Vornicului, drept 400 de zloți tătă- 
răşti, și iară Lupa aü văndut casăle sale dentracial sat... 
Și aü luat acei bani gata, și șaii plătit capul căci sai mă- 
ritat după altu bărbat și cu bărbatul săii nu şaŭ fost dat 
măna.» Apoi vînzare de Țigani: «Radul cu fămeaia lui Dolca, 
Lepădat, Stoica Alăutarul cu fămeaia lui Neacșa, Tunsul, 
Radul Sechirașul, Corne Zlătatul, Hasan cu fămeaia lui Nas- 


www.dacoromanica.ro 


286 DOCUMENTE DIVERSE, C 


tasia, Necula, Voica, Calin și fămeaia lui Stana, Stoilă si 
fămeaia lui, Visa, Caran și fămeaia lui, Teale, Vlad Socacel 
cu fămeaia lui, Rada, Mușia fămeaia lui Drăguș, Rusul Alău- 
tarul cu fămeaia lui, Ana... Acești Țigani i-au dat Mihnia- 
Voud[ă] cănd aü fostu într'o solie. Și Buhte și fămeaia lui, 
Vasca, și soru-sa Rada, ce s'aü cumpărat de la Mogăldea 
tai fost Visternic, în 2.300 aspri. Și Radul Flocosul și 
fămeaia lui, Voica, și Radul Cizmarul, ce ș'aii cumpărat de 
la Anton Vamășul dript-—aspri. Și Voica, č-aŭ cumpărat de 
la Hartan dragoman ot Roman, drept 3.000 aspri. Și Tatul 
cu fămeaia și cu copii lui, &-aii cumpărat de la Mărie fata 
Rănjii drept 2.400 aspri. Și Stana și fetorul ei Simion, și 
ima Stanii, č-aŭ cumpărat de la Spančoc călugărul dript 1000 
aspri. Si Zaharia .Zlătarul cu fămeaia si cu fitorii lui, č-aŭ 
cumpărat de la Huiul vătavul dript 240 zloți. Și Radul și 
fâmeaia lui, Mărina, și fitorii lor, &-ai cumpărat de la Aniva! 
Vameșul, drept 2.000 aspri. Si Crătun, ë aü cumpărat de la 
Mătiișoae dript 1000 aspri. Si, Sofiica și îmă-sa, č-aŭ cum- 
părat de la Grozava Litoae, dript 800 de aspri. Si Gavril, 
c-ai cumpărat de la Leuștian dript Iooo aspri. Si Bojar, 
č-aŭ cumpărat de la Piatronie egumănul de Tazlšü, drept 20 
ughi. Si —, č-aŭ cumpărat de la Barcameo (= Bărcan Com.) 
Vamășul (!) din Tara Munteniască, dript 2.000 de aspri. Şi 
Zagan și fămeaia lui, Dochiia, și Stan și fămeaia lui, Dobra, 
&-ai cumpărat de la Țintea Armașul drept 4.000 de aspri. 
Şi Nan, č-aŭ dat uricul părcălabul că i-ai ucis pre altu Tigan. 
Și Manciia, ce l-ai cumpărat de la Hartan dragoman, ce mai 
sus scrie, drept 1000 de aspri. Si Cercial și [fâjmeaia lui, 
Mărica. Și Ricia. Aceșta sintu dripți șărbi ţigani Dingăi 
Vornicului. — Eŭ Vasilie Uricarul am scris acest suret după 
cel izvod viachii, căt s'ai cunoscut bine.» — Cf. Uricariul, 
XVIII, p.177 și urm. (confirmare de la Bogdan Lăpușneanu). 

5. [70792] (1570-1). Bogdan-Vodă, pentru Toader Pitariul 
și familia lui, cari vind partea lui «Dinga Pit[ajr și Gavril 


t Hanibal, un Italian. 
2 Adaus de Cam. Costandin Vărnav. 


www.dacoromanica.ro 


~J 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 28 


Dinga (cum și din dresă de cumpărătură ce aŭ avut însuș Gavril 
Dinga de la strămoșul Domnii Sali, Ștefan-Vodă cel bătrăn)», 
din Fărloești, «și a trie parte de unde cade scursura Solo- 
n|ejțului la poiana Tazlăului, și a trie parte dintru aceeș 
poiană cu păcură și din satul Putna, unde aü fost tărgul 
Putnii, și a trie parte diasupra Tazlăului, la dial la Camca, 
şi a trie parte din Frumoasa, unde este Poiana Costei..., 
rudeniilor Dingăi Vornicul, drept 220 taleri». — Resumat 
din 1804, 

6. Iași, 9 Maiú 7079 (1571). Bogdan-Vodă, pentru Uupearcă 
şi surorile lui, Stanca, Dochiia și Magda, fiii Tudorei, nepoții lui 
Gavril, și — și Urăta, fiii mSpatu și altă seminție a lui Jurja 
Beleaiii şi Simion și Toader și surorile lor, Grozava si Anna, 
fiii lui Trifu, «cari vind satele Beţeștii și Bârbășanii și Do—». 
Pecete de ceară, ruptă. ' 

7. 30 Mart 7095 (1587). Petru-Vodš, «cătră un Miron ce 
aü fost părcălabu», pentru <šupiniasa Dingăi ce aü fost Hat., 
şi aŭ mărturisit precum s'aü lăsat casa pre măna fiiului său 
Grigorii Aprodu, iar ia pitreci în mănăstire și cum că toate 
celi ce aŭ fosta Dingăi Hat. sai prăpădit, și numai din celi 
ce aŭ fost în casă ale ei, aü rămas». 'Ţiganii să se împartă 
între ea şi rude. Dumitru Huscovit. Pecete mică de ceară 
roșie. — Și resumat din 1804. 

8. Iw 4poH BOEROA E€ MACTIE renph SEMAH AWAAARCKOII 
AAAH ECMH CEC AHCT NAWI KHEFHH KH NOROHHHE FAHCOpIE AHHrA 
HÀ TOW HA AA ECT MOHHA H CHAHA H C'h CHA AHCTOM FCABAMI 
ADRATH ... k AVAHHH WT NSTHA H NAKHAAEDE AA HMAET Wid 
E'k3kTH... KpARH WT EpOIUTEK, H À KpAk WT CHMHWH H É BOAH 
HA KHAR WT TOMA H #AHuH... WEpkiier AHUEM noupe cšr 
THX KOMATH EH H CST O3AAKRAHH WT ... ANOA, 4 KOMS ck 
MHHT KpHBAA WH CTANET AHIEM, NOO TOX HURTO [Hé|eAVRkeT en 
3AAbpKATH HAH WHHpATH npka CHA AHCTOA reaga. Muc $ 
iac, AT. 7308, K. K. Death peue. Tanropui Bea aorẹT. oyu. 
IOcnn. Pecete mică roșie. («lo Aron Voevod, din mila lui Dum- 
nezei Domn al ţerii Moldovei, dat-am această carte a noastră 
jupănesei răposatului Gligorie Dinga spre aceia, ca să aibă 
putere cu această carte a Domniei Mele să-și stăpinească 


www.dacoromanica.ro 


283 DOCUMENTE DIVERSE, C 


morile de pe Putna, și tot așa să aibă ea a lua ... vaci de 
la Broștec (?) și o vacă de la Simion și doi boi pentru 
vaci (!) de la Toma și cîți ... se vor descoperi, fiindcă acele 
bucăţi sînt ale ei și sînt dăruite (împărţite) de către ..., 
și cine se va simți nedreptăţit, acela să vie înaintea mea; 
deci nimenea să nu îndrăznească să o supere saü sà o 
oprească, înnaintea acestei cărți a Domniei Mele. Scris în Iași, 
anul 7102, Fevruar 20. Domnul a zis, Gligorcea Marele-Lo- 
gofăt a cetit-o. Iosip»). 

9. lași, 4 August 7116 (1608). Costantin Moghila, pentru 
Salom(on] și surorile lui, Mărica, Salomiia, Annesiia și O- 
dochiia, fiii Anghelinei, nepoții lui Dinga, pai EAHA KPhNHIĻH 
3A NARSph H 34 6AHHX oa kuH UTO ecT TAM ch TOH HaKŠpH, 
UTO ecT TOM Kh0HHHA NA BEKO... TA3AbS, UTO ecT Š ROAWCT 
BaKbS («drept o fintiná de păcură și niște poieni, care este 
acesta și cu aceste păcuri, care este acea fîntînă la rîul Tazlăi, 
care e în Ținutul Bacăii»). Stroi& Log. Grigorii Pilipowsky 
(ultimul cuvînt e cu litere latine). Pecete mică peste hirtie. 

IO. lași, 7117 (1608-9). Costantin Moghila, pentru Safta și 
fratele ei Vasilie Grumadz și Irina fata lui Ionașco și neamul 
eï Dingana, fata lui Gligorie, fii și nepoți AHHrH rETMANS, 
cari vind partea acestuia în Olteani pe Prut și in Fărloești 
și în Trăgoveţ «și cu mori în Putna», și satul Feriiani și 
Carapușceani si cu mori si o pivniţă de piatră în Iași, și sa- 
tul Dingeanii și Vlășinii și parte din Mirceani și din Cr[ăjs- 
tești și din Gotmani și Dingani, și fintini de păcură. Stroič 
Vel Log. Băseanul. Pecete mică, peste hirtie. 

11. lași, 7118 (1609-10). Costantin Mogbhila, pentru Safta 
fata «Dingoae» și nepoata ei de fiii, Dingana, fata lui Gligorie, 
cari aü moșie la satul Trăgoveți, «care e la Putna, si cu loc 
de două mori la Putna», însă o moară care e gata «și la 
Fărloești, H ch HeerouuH 34 HhKŠpk, și parte din Dingani. 
Pătrașco Vel Vornic. Pecete mare de ceară roșie, ruptă. 

12. 22 Octombre 7126 (1617). «Andreiu i să Condrea ot 
Mădzănăești» vind «o bucată de loc din piiatră în sis (s7c), ala- 


1 O altă formă poartă și data de: 20 Maiii. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 289 


turea cu Cernul, căt aŭ fost curăţit, dereptu doi talerți], lui 
Jon Hămeianul», Marturi: «<Ghervasie ot Cernu și Ionașco 
Craii ot tam». 

13. ...-Vodă «Postelnicului Soco...» «Pre Botna cea 
Mare..., mai &os de bătog, în gura văei... De la stră- 
moșul Domnii Meal|e] Ștefan-Vodă cel bătrăn... Unchiu 
nostru Iliiaș-Vodă ... Gura văei Urătei,.. Iar pre acel Ciuluc, 
în gura Cohanei... Siliștea ce s[ă] chiamă Curcubata, pre 
de îmble (szc) părţile, cu hălășteii și cu moar[ă) în Ciuluc.» 
— Ciornă de traducere de pe la 1680, 

14. lași, 7128 (1619-20). «Simion Curea» arată că «am luat 
II zloți bătuţi la Tudosie de Fărlăești, și am pus zălog parte 
mea de ocin[ă], ce am în Fărlăești, cu tot vinitul ce va fi. 
Și, într'atasta tocmal[ă], s'a tămplat Vornicul Lupul Dragotă 
și Ghiorghii Motoca de Fărlăești și Albul bărbieriul den 
lași». Punere de degete. 

15. 5 Mart 7136 (1628) Miron Barnoţchi Movilă-Vodă, lui 
Ionașco și fratele, Dumitrașco, «dindu-li drepţii vecini Ţăgani, 
anumi Vasile sin Luca, fimeia și copiii lor; după ispisoc i-ai 
dat, ce aü avut di la unchiul lui (sz), nostru credintos și, 


cinst. ce aü fost Necolai Hatman, părcălab —, acel Țăgan, 
după hrisovul domnesc, și l-ai adus pre el din tara tur- 
tască». — Traducere de pe la 1780. 


16. 7138 (1629-30). «Popa Toader din Romănești.. . și Mihal- 
căă din Văleni» arată că «Răzmiriţă fecorul lui Petrişor» a 
vindut partea sa din Stănești «priiatenului nostru lui Vasile 
Grozav din Costești, pre doicai buni... Noi încă l-am făcut 
răzeș pe ace parte de ocină ca să-i hii lui dreaptă ocină și 
cumpărătură.» — Copiat de «ierei Costandin ot sfănt[a] Mi- 
tropolie». 

17. lași, 21 Mart 7138 (1630). Aiexandru-Vodă cun noKonn'kro 
Pa Sa BOEBOAa, lui «sluga noastră Zahariia de Sărbi», cu pri- 
vire la plingerea lui Tofan Seachil asupra călugărilor de la Tazlăŭ 
pentru «niște făntăn[i] de păcură pre Tazlăul Sărat în munte: 
cănd iaste acmu, ei le tin, călugării de Tazlău... Să opreșt[i] 
călugării, să nu mai aibă treabă la păcură; diript acea nice 
alți oameni să nu aibă a să amesteca, pentru ce săntu di- 


71304. Vol. VII. 19 


www.dacoromanica.ro 


290 DOCUMENTE DIVERSE, C 


reaptă moșie a fămeii lui Tofan Seachil, de la moşu-săi, 
de la Dinga Hatmanul. Diript acea, cui să va părea cu 
strămbul, iar tu să le dai dzi să stea de fat[š] cu sluga 
noastră, cu Tofan Seachil, să ș aducă direasele, și să le faci 
hărtie de dzi, să li să știe lor dzua. Tak AA SHAHII HNAK 
HeSunnnuu. Costantin». Pecete mică, roșie. 

18. lași, 26 April 7138 (1630). Alexandru Vodă, enh no~ 
KOHHAr pAg SA BORWAA, pentru «Tofan Seachil», care «aŭ 
arătat hărtie de dzi cum s'aú luat dzi cu călugării de la mă- 
năstirea Tazlăului pentru niste făntăni de păcură ce săntu 
în munte pre Tazlăul Sărat», arătînd acte «de la Alexandru- 
Vodi, din uric de la Ștefan-Vodi cel bătrăn!, cum aü cum- 
părat Dinga Hatmanul aceale făntăni cu poenile». Călugării 
nu vin, și pierd procesul. Dumitrașco Ștefan Vel Logft. 
uč. Borleanul. Pecete mare peste hirtie. 

19. IO Iunie 71[3]9 (1631). Moisi Moghila, pentru Tofan 
Seachil, în pîră cu mănăstirea Tazlăul pentru fîntîni de pă- 
cură. lonașco. Pecete mare ruptă. 

20. 7 Novembre 7143 (1634). Vasile-Vodă, pentru pira 
lui «Tofan Seche] ce aŭ fost Căminariă, cu un lonașco Vä- 
liste, fegorul Micului», pentru o parte din Fărlăești și «de 
Ogheni, unde cade Părăul Sărat în poiana Tazlăului, și a 
trie parte din poiana cu păcura, și a trie parte din păcură», 
sS. a. între care «poiana Costovii». Se aduc acte «de la 
Alexandru-Vodă, şi de la bătrănul ȘŞtefan-Vodă, și de la 
Radul-Vodă, si de la Moisăi Moghila-Vodă». — Resumat din 
1804, după o traducere. 

21, 29 Iunie 7146 (1638). Vasile-Vodă, pentru « Verdeș, și 
Ștefan, și Pătrașco biv Agă, și Gabăr, și Moţei, si Fătul, 
toți nepoții Dingăi Hatmanului», cari se piresc cu «Vasilie 
Vălişte și cu Toader ruda lui Văliște» pentru Fărloești «și 
pentru făntăni de păcură, ce sint pe hotarul Fărloeștilor». 
Aceștia nu vin Zz zz, cu acte, cum făgăduiseră. «Aŭ ei avut 


1 O altă versiune, începută pe cealaltă pagină a jumătăţii de coală, spune 
mai bine: adirease de cumpărătură de la Alexandru Voevodi, cum aŭ cum- 
părat Dinga Hatmanul acolo aceale făntăni cu nește părţi de ocină din Făr- 
loești». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 291 


și cu Văliște și cu oamenii lui și alt satii de moșie impreună, 
anume Fărțiganii, s'añ adus și mărturie oameni buni, de aŭ 
mărturisit cum aü văndut Vălişte și cu oamenii lui satul 
Fărțiganii și părțile lui Verdes și a oamenilor lui de acolea 
dintr'acel sat, ș'ait ei așteptat o săptămănă după zi c-ai ei 
avut împreună, și Văliște şi cu oamenii lui tot nai venit. 
Deci Verdes și cu oamenii lui Sai îndreptat şi s'aü pus 
fierăe 24 florinți în Visteriul Domnii Mele.» Întărește. Ga- 
vrilaş Vel Logofăt. — Traducere de pe la 1720-30, 

22, 29 Iulie 7147 (1639). Vasile-Vodă, pentru « Verdeș, și 
Gabăr, și Moţăi, și Pătrașcii biv Agă, și] Ștefan, s[i) Fătu, 
tot nepot Dingăi Hatmanului», pentru Fărloești. «S'ai pus 
ferie 24 de florinţii în Vesteriul Domnii Mele.» — Copie de 
pe la 1780. 

23. 7151 (1642-3). Hotarnică la Tazlăul Sărat, de către «sluga 
Logofătului Dumitrașci, a Logofătului-celui-Mare». Nume: 
Glega. Pomenit «schitul Drăgușanu ... Gumătati din Gemină, 
di la Radul si di la Neculai Abăză, fičorļi] Dingăi Hatmanului.. . 
Piatra Sălăstrugului... Runcul lugăi... Apa colacului... Pe 
săhlet.... În sus opcina... Opcina Murgotului... Opcina 
Bălintului... Cracurile Asăului... Gura izvorului negru... 
Părăul care să scură din Cosna... Opcina Steregoiului... 
Runcul Stănilor... Cursura Zemeșului... Pi arsita Bădelui, 
în făntăna neagră, în brădet, drept în deal, în stănci.» 

24. 3 April 7153 (1645). Vasile-Vodă, <la slugile Hatma- 
nului si la &odzi si la... ași, cari înblaţi pentru Țăgani la 
“Ținuturi», ca să urmărească niște Țigani. — Pecete mare cu 
chinovar. — Servește ca lipitură la un document mai vechii 

25. laşi, 7 April 7154 (1646). Vasilc-Vodă, <la Vasilie 
Grozav și la Pătrașco Solomon și la Vasilie Solomon... Să 
aveți a opri aceale făntăni de păcură ce săntu pre Tazlăul 
Săratu, să nu aibă treaabă călugări de Bistriță a loa păcură, 
nici gopăneaasa 'Tofăneaas[a] Secheloe, păn nu-ș vor aleage 
pre a cui samă vor vini aceale făntăni; şi pre al cui loc vor 
fi, acela le va ţinea. Iasta (sic) vă scriem Domniia Mea, și 
întralt chip să nu faceț.» Pecete mare cu chinovar. 

26. Împărțală «foarte veche». «O parte a Drulii... O parte 


www.dacoromanica.ro 


292 DOCUMENTE DIVERSE, C 


bănditască... O parte şoşască... Triv si Solomon... Găl- 
bănariul ... Parte bostăniasc[ă]... Doleşoae și Mărzan... 


Paicul... Bălae... Buhul... Bășcă... David Dinga..., Ca- 
lom Dinga..., Furnica..., Gabăr.» 

27. Hotărtrea de «locuri ot Tazlàŭ, ot păcuri>. Între mar- 
turi: «Ţigan, Tămașu cel star, ot Solonțeani...: aiașlt]i oameni 
buni... Și am dat eŭ Tofânas(a] 1 cal omului I.ogofătului, 
şi cheltuiala ce am mai dat, 13 ug. eu frați mei, și pre 
făntăna de sus 9 ug., pre grop[a] de £os, și pentru ostenala 
acestor megiiaș am dat de băut 4 iei, și 2 berbeci și doi boi 
a lui Moteaiü aŭ perit pentru ačastă cheltuial[ă] și pentru 
acesta loc, și am mai dat 2 taleri și 4 saci de fănin[ă], tij 
2 taleri, și am mai dat 4 polobocea.» 

28. Fărloești, Iun. 3 [1646]. Raport către Domn, pentru 
pira «ce aŭ avutu gupănesa Tufăneasă Săcheloai cu călugării 
de la mănăstire de la Bistriță pentru niști făntăni de păcură 
ce sintu întru poenă pe Tazlăul Săratu». Chiamă pe «Isac 
Derman si Ion Derman din Rumănești și Rusul de Pruvo- 


zeşti... și Miclăuș den Lucăcești... Aceștea sintu tot oa- 
meni bătrăn[i] ce s'au totu hrănito într'aceale făntăn[i] de 
păcură... Într'un uric ce aŭ ei mai de de mult, den dzilele 


lui Ilieş-Vod|ă], ne lea scrii seamne, iar într'altul, mai den- 
coce, le scrii în seamne: în sus pre Tazlăii pănă întru pea- 
tră ce să chemă Sătătrucul; den Sălătruc lasă apa Tazlău- 
lui si scrii direptu în făntăna neagră cu păcuri; de'culu în 
dreptul luculoi, în gura Dzemeșului, și rămăne puena cu pä- 
curile : aflatu's'au, milustive Dumne, dou făntăn[i), una în 
margine poenii, suptu pădurile], ș'altă făntănă neagră cu pă- 
cură să aii'flatu mai suptu costișă, în păduri... Vasilii Șulo- 
mol (sc) şi Pătraşco Șulomon.» 

29. lași, 2 Iunie 7166 (1658). Ghiorghi Ghica-Vodă, pentru 
«fitorii lui Ionașco Vătişte fiorul Micului» în pîră cu Ghior- 
ghit[š] Pătrăă și Vasilie Varnav, «ginerii lui Tofan Seachili č-aŭ 
fostu Cămănar», pe moșia Fărloești, «unde cade prihodiștea 
Solunţeanilor în poiana Tazlăului și a treia parte de la poiana 
cu păcurile ... și a treia parte de la poiana Prilucilor... și a 
treia parte din poiana Săcăturilor și a treia parte de la po- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 293 


iava Chiliilor și a treia parte de la vărvul Tazlăului, pre deaai 
la Geamăna, și a treia parte de la Frumoasla], unde iaste 
poiana lui Coste». Se arată «o carte de pără și de fierăe de 
la Vasilie-Vodă,.. Racoviţ|ă] Cehan Vel Logfi.» Pecete 
mare de ceară, ruptă. 

30. Iaşi, 2 Iunie 7166 (1658). Ghiorghi Ghica-Vodă, pentru 
procesul dintre «Ghiorghiţ[ă] Pătrău și Vasilie Varnav, gi- 
nerii îi Tofăneaase, nepot Dingăi Hatmanul, cu fitorii Bugăi 
și cu ficorii lui Viardeș, nepot Saftei, fiiastra Dingăi Hatma- 
nul, pentru ocine si moșii și sălașe de Ţigani ce aü ei dela 
moșu lor, dela Dinga Hatmanul». Se arată «că Safta aü fost o 
fiiastră Dingăi Hatmanul, și el sie s'aü făcut ocine si Tiganí 
ca să-i rămăe pomană] fitorilor lui ce-i vor rămănea pre 
urmă, fácut din păcatele lui». Domnul hotărește pentru cei 
ce «sintu eï dintru cuconii Dingăi», iar nu pentru aceia a 
căror «moaşe, Safta, aü fostu fiiastră Dingăi... Racoviţlă] 
Cehan Vel Logfi.» Pecete mare, peste hîrtie. 

31. laşi, 20 Iunie 7168 (1660). Ștefan-Vodă, «lui Meron 
Mareaș», pentru înnoirea pirii de supt «Ghica-Vodlă]>. «lar 
Verdeşu ai mărsu peste pàr[à] și aŭ luat nește păne c-ai 
fostu luat Varnav de a dzece: Varnav aü făcut carte Dom- 
nii Mele să-i dea păne, iar Veardeșu s'aà mai luat dzi să 
vii să-ș mai întrebe. Pentr' acè Varnav aŭ vinit la dzi şi aŭ 
steptat (sic) peste dzi o săptămăn[ă], iar Veardeșu n'aü vinit 
la dzi, č-aŭ rămas de dzi și din tot[ă] lege ţălrăji.» Să îm- 
plinească, la nevoie. Pecete mare, cu chinovar. 

32. IO Iulie 7168 (1660), Ştefan Moţeii s. a. cumpără de 
la Vasilie Varnav și de la Patrăi, cu 13 «lei bani și dooa 
poloboce de păcur[ă]» «gumătate de păcuri». Martur: «Prăjăn 
de Săcuiani». 

33. lași, 12 Octombre 7169 (1660). Ș:efan-Vodă, pentru 
pira lui Vasilie Vărnav si Ghiorghie Pătrăi cu «Abaza Sul- 
geariul» pentru satul Gosman, cumpărat de <moșul lor Sea- 
chel... de ia Lupul Vărziș hotnogul». — Copie contem- 
porană. 

34. 8 Septembre 7172 (1663). «Iosip de Văleani, și popa 
Ionașco, și Ștefan Moţei, şi Motoca, și Caslău, şi tote soţiele 


www.dacoromanica.ro 


294 DOCUMENTE DIVERSE, C 


nostre» arată «cum am cumpărat gumătate de păcur[ă) ce-i 
partea boerască, de la Vasjiiie Varnav și de la Gheorghei 
Pătrăă, dreptu șeasesprădzeci lei bătuţi și dooa poloboace de 
păcur|ă|; bani lam dat, er păcura să o trimitem acasă), și 
de a dzecea să le străngem de gumătate de hotar». 

35. Iași, 13 lanuar 7172 (1664). «Evstratie Dabije»-Vodă, 
către Stefan Măraşu, pentru pira lui «Vasili Vărnavu și 
Pătrău prea popa Ionașco din Măgerești, dzicăndu Vasilii și 
Pătrăă cai avut Bumătatea de sat de Dingani, și aü fost 
prea sama acelui popă cățiva ai, pus de slugilea noastre, 
carii mai sus scriem, de aŭ luat de a dzecea prea gumăta- 
tea de sat. Deci, căndu foametea, ai trimis slugile noastre 
oamenii săi de aü înblătit păinea care aü fost de a dzecea, 
iar popa le aŭ luat păinea, 50 și cinci de mirțe de păine, și 
aŭ dzis popa că maŭ gumătatea de sat și este a trie partea 
de sat, și nu s'aü întreabat-popa cu slugilea noastre, și aü 
luat popa acè păine în tărie lui. Deci slugile noastre șa 
luat dzi cu popa, să vie înnainte Domnii Meali să-și intreabe. 
Deci dzioa le a fost la Sveti Vasilii. Deci Vasilii Vărnavu 
și Pătrău aŭ venit la dzi siaü așteptat o săptămăn[ă] pestea 
dzi, iar popa la dzi maŭ mai venitu, și aŭ rămas din dzi si 
den toată legia țărăi.> Să împlinească deci pe popă. «Dvor- 
nicii glotnii uč. Mirouţă.» Pecete mare, cu chinovar. 

36. 1-ii Mai 7172 (1664). Ștefan Moţeiii și Murava in (sic) 
Ștefan Huian și Vas[iJlie Samoil» s. a. cumpără «&umătate 
de făntăn[ă] de păcuri». 

37. Fără dată. «Popa Gligorie Mălaii și cu casa mea, cu 
toată, și cu fii miei și cu nepotu-mieii Gheorghie», dă «un 
loc de prisac[ă] dumisal[e] Cămărașului Neculei și gupăneasei 
dumisal[e] Paraschivei, în hotarul Mădzănăeștilor, la casa din 
deal». Marturi: «stareţul Galerie de la mănăstire de la Pin 
și popa Costantin și popa Irimiia și vătămanul Marco din 
sat din Iliești». Pecete pe fum, cu mai mulți sfinți și inscripția: 
«f NEUATE BBAEHIE MHACTH. HHH #3007». 

38. 18 Mart 7177 (1669). Doi frați daŭ «Visternicului 
Năstasi» moștenirea lor, «parte tatini-nostru». «Şi eŭ Drăse 
am scris.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 295 


39. lași, 11 Septembre 7168 (1670 (sic)). Duca-Vodă <la -—», 
pentru plingerea lui Varnav, care are ocină la Țigănești 
(T. Putna), «unde lăcuești niști rude a lui, văr primare cu 
ăupănasa lui Varnav, anume popa Ștefan si frate-săŭ Slă- 
vilă] și Pătrăşcan, și aŭ ei toți ocin[ă] de pe mosul (szc) 
lor, și la Gligoraș, și la Curtișor[a] si la Tărgoveți, ot volost 
Putna... Să alegi partea socră lui Vărnav, mătușă popei 
lui Ștefan, și frăține-său, lui Slăvii[ă], și lui Pătrășcan... Vel 
Logf. uč.» — Pecete mare, cu chinovar. 

40. <U Fărloești, lt 7183 [1675], Ap. 18.» «Ștefan Moteaiü 
din Măgerești si Ștefan Bășci, nepoţii lui Dubăă», daŭ <bu- 
pănului Anastasie c-ai fostu Vistiiarnic» parte din acest sat, 
«doaî prăjini», «toată partea unchilor noştrii, lui Dubăi si 
a Negrei». Marturi coameni buni, megiiași si răziași, anum|[e] 
dumn[eallui Văscan din Liontinești si Ștefan Buftea din 
Corcuşeani și Apostul din Măgerești.,. si Mihul din Comă- 
nești și Arhip Dărman». Mai iscălesc: «Dumitrașco Ţapul, 
Ștefan Furnicîş». Scrie «Leca Uricar». 

41. «U Costești, 1t 7183 [1675], Ap. 18.» «Piţurlea fiorul 
lui Ion Răspop» vinde partea sa din Fărloești «<gupănului 
Anastasie č-aŭ fost Vistiiarnic, pentru căt aü plătit dum 
n[eajlui de o datorie pre soacră-mea Todosca Aritoneas[a] 
Căpităniţa si o aü scos de la închisoare din gros, iară ei 
m'am tocmit cu soacră-mea Todosca să füü altă parte de 
ocină ce are ia la Albotești». Scrie «Leca Uricar». 

42. «U Moeneșt(i],. 1t 7183 [1675], Ap. 20.» «Ei Bănţul 
și cu frate-meii Mihul din Com[â]nești» vind «dumisal[e) lui 
Năstasie ce aü fostu Vistiarnic» parte din Fărloești, «partea 
tătăne-nostru, lui Gligori Gălbănar». 

43. «U Totruș, l! 7183 [1675], Ap. 29.» «Dumitrașco Gealepul, 
fetorul Măricăi, nepotul Văncășoae din Viermești», vinde lui 
« Anastasie -aii fostu Vistiarnic» partea ce are în Fărloești. Mar- 
tură : Adam negustoriul din Iași și Toader Cočorveaiŭ č-aŭ fostu 
șoltuz din Totruș și popa Mihăilachie de acolo și Neculai na- 
measnicul și Avram s|ijn Corobană din Costești] şi Chirila 
Boţul din Dingani. Aðàp &5spbs rod A55 (Aafi5),» Și șoltuzul 
pune numai pecetea (numele e adaus dedesupt, de scriitor). 


www.dacoromanica.ro 


296 DOCUMENTE DIVERSE, C 


44. <U Trotuș», 2 Maiii 7183 (1675). «Marcu Orăş călu- 
gărul, fe&orul Sanhirei, fata lui Solomon, nepoata Stancăi din 
Sărbi», dă «lui Anăstasie G-aii fostu Vistearnic» partea sa 
din Fărloești. Marturi «mulți oameni buni, bătrăni, si me- 
giiaș(i], şi răziaș|i], anum[e] Dumitraşcu Gealipul și preutul 
Apostu, nepotul Stancăi, și preutul Mihăilachi ot 'Totruș și 
dumn[ea lui Ștefan brat Pătrașcu Postelnicul si Gligori Comșea 
ot Borzești și Dumitrașcu Gabăr de Fărloești și Ștefan Bișcă 
ot Petrimăneşt[i]». Semnează: «eŭ preutul popa Apostol ot 
Totrus; az popa Mihăilachi prot|o]pop Totruș să [= cu] Bacăii». 
Scrie «eŭ Ghiorghie Bășcă, diiacul dumisal[e] LogloJfătului 
Vasilie». 

45. 23 Maiu 7183 (1675). «Gavril Titiriga şi cu femiaia 
mea Gapina, fata Ghiniei, nepoată Nastei, strenepoatlă] Dingăi 
lu Gavril», face o vînzare la Fărloești lui Anăstasie Vistear- 
nicul, pe «leï bătuți». Între marturi: «Gligore sfi]n preutias(a) 
ot Sirbi». «Și eŭ [pecete neînțeleasă] am scris.» 

46. Iași, rr Iunie 7183 (1675). Dumitrașco Cantacozi]no- 
Vodă, pentru o plingere a lui Varnav împotriva acelor cărora 
li vînduse «parte lui den păcur|a| de la Tazlăul Sărat, dreptu 
13 lei si trei poloboce de păcur[ă], să-i de întrun an, pre- 
cum ne-ai arătat și zapis de la măna lor, și, dintr'aciia ban[i] 
ce scrii mai sus, i-aii dat 5 lei,iar optu lei și trei poloboce 
de păcurlă] nu i-aii mai dat, și dzua le-aii trecut». Să împli- 
nească. «Așijde să aibă ai plini lui Vasilie Varnav și de 
pre Apostol de Măgerești preț de 4 lei și de 2 poloboi[e] 
de păcur|ă], pentru văndzar[e] dintraltu an, precum scrie 
zapisul de la măna Apostolui.» Pecete mare, cu chinovar. 

47. 25 April 7184 (1676). «Tofana, fămeia lui Ion Gheorghe, 
nepoata lui Stănil|ă|, și cu fitorii mei, anume Margasie, fămeia 
Mihăi, și cu Mărie, fămeie lui Tănasie..., nem tocmit cu alți 
frați ai noștri să ţie ci pre aiur[e) într'alte hotar[e], pre unde 
avem, și pre noi ne'ii slobodzit şi am văndut a nostră di- 
reptă moșie și ocin[ă] ce avem la sat la Fărloești..., ce să va 
aleš[e] parte stănilescă a treiae parte. .., dumisal[e] lui Năs- 
tasie Visternicul dreptru (sic) 8 lei». Între marturi : <Vasil[e] 
fičor lui Ion cel mititel». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 297 


48. 4 Iulie 7184 (1676). «Costantin Bronai» își vinde par- 
tea la Fărluești «dumisale Vestearniculoi Anăstasăei». Martur 
şi «Dunăsăe», « Vasălei fecurul Șanii». 

49. 9 Maii 7188 (1680). «Ursul Murguleţ, starostiale de 
Trotuş», dă parte din Stănești, «cum să chiamă : partea că- 
peținiască, din partia lui Soviian şi din parte lui Vereș (sc), 
... cumătrului Toader de Măgereștii, cu marea tăriia ... Deci 
iară, din rezeșii, nimea să nu s[ă] puia înpotrivire, iară cine 
s'ar pune înpotrivire, să hiia neiartat nici de minea, nič de 
Dumnezău, să fia de hăltam 4 boi, și parte nostra îm iscă- 
lim, să s[ă] ştiie.» De mina lui Murguleţ. «Az Ursul Mur- 
gulet car. (s7c).» 

50. lași, 7196 (1687-8). Costandin-Vodă, lui Vărnav, pentru 
a lua «de a dzecia» la Dingani, Fărlăești si Cărstești: «ori 
din pănia, ori din fănați». «Vel Logft. uč.» Pecete mare, cu 
chinovar. 

51. <U Fărloeșt[i], 9 August 7200 [1692].» Raport către 
Domn. Răzășii de acolo arată că aii primit cartea domnească prin 
«Pan[ă] cumnatul lui Anistasie Vistiiarnicul», ca să-și răs- 
cumpere moșiile de la Anistasie. «Deč unii dintru răzaș s'aii 
aflat și s'añ răscumpărat moşia, și s'aü luat zapisul, iar o 
saamă de răziași ce aü văndut s'añ dat danie, să erţi Mărie 
Ta, s[ăjn[ăjtaate Măriei Tale, aŭ murit, și unii aü fugit pen- 
tr'aalte ț[ăjră > Socoteală în păminturi. Între răzăși: Motiaiü, 
Bășcă, Mihul, Bănţul, Gelipul, Marcu Orăș, Gigiriga, Broina, 
Piţurlia. Unii vinduse și părți de 7ăzor. «Și am făcut o şu- 
senit[à] din hotar păn într'aapă.» Nu stiü de zapisul de la 
« Merăuțoae». «Și pentru să avem credință, ni-am pus toți nume- 
rele (s:c).» Iscălesc și: «Avram Coroban, Ursu Gabăr, Apos- 
tol Moţei, Bejan Moţei, Agapie», «robii și șerbii Măriei Talje)». 

52. lași, 25 Mart 7212 (1704). «Eŭ Panaite Țiganul si cu 
fămeaia mea Safta scriem, etc., cum noi... am socotit și 
ne-am văndut dumisali Hatmanului Lupului dirept doaidzăci 
lei bătuţi,.., ca să fim dumisali direpți robi Țigani, si cu 
copii ce s[ă] vor naște dintru noi... Căci noi stăpăni n'am 
avut, că eŭ Panaite Ţiganul am fostu Turcu și m'am bote- 
dzat, iară fămeaia mia iaste Ruscă din Tara Leșască; pentru 


www.dacoromanica.ro 


298 DOCUMENTE DIVERSE, C 


aceaia ne am văndut dumisale Hatmanului... Și pentru noi 
am pus chiziaș doi Ţigani de aicia din lași, anume pre Ion 
Viardeș potcovariul ș|i] Niculai Hușanul, precum să stăm 
noi de faţ[ă| să fim robi și s[ă] lucrăm la meșterșugal nostru 
de toate ce va hi poronca stăpăniască... Eă Gligore diac 
de Cămar|ă] am scris zapisul.» Pun degetul («Safta Țiganca 
lui Panaite»). 

53. laşi, 20 Iulie 7213 (1705). Pană, cumnatul lui Anăs- 
tasăe, vinde partea-i din Fărloeşti lui Ștefan Rusăt Sulgearii: 
«atastă șușăniță». Între marturi : «Dum[ijtru Chineajea ot 
Totruş şi Ostahie ot Potropești (sic) și Ghitáü Istoc din 
Bahnă». Pană iscălește grecește. 

54. lași, 17 Octombre 7215 (1706). Antioh Costantin- Vodă, 
pentru Vărnav, ca să iea dijma de pe moșiile sale. «Vel 
Vornic uč., nefiindu Vel Logft.» Pecete mare, cu chinovar. 

55. laşi, 24 Mart 7215 (1707). Antioh Costantin-Vodă, «la 
Ghiorghii egumănul de ia sv[ăjnta mănăstire de la Bistriţ]a)», 
pentru plingerea lui Ștefan Vărnav, cu privire la «poian[a| 
cu păcurlă]». «Aŭ pus oamini de lucriadză, și i-aii luat vi- 
nitul de un an.» <Srí legat în cartia de rămas, care va mai 
scorni pără, să dia 24 boi la cuhne domniască.» Un om 
domnesc va socoti cîștigul și cheltuiala în acel an. «Veliţi 
boleri ut[i]i.» Pecete mare, cu chinovar. 

56. lași, 7 Iunie 7216 (1708). Mihai Răcoviţă], lui «Ștefan 
Rusătu, č-aŭ fostu Sulger», pentru plingerea lui Vărnav, care 
arată că răzășii lui nu-i dai nimic pentru că a scos de 
la călugării de la Bistriţa «nește fântăni de păcur[ă]». Să 
împlinească. « Veliţi bolari ut.» Pecete mare, cu chinovar. 

57. lași, 14 lanuar 7217 (1709). Mihai Racoviţ[ă], lui Ște- 
fan Ruset biv vtori Sulgiar, pentru pira lui Ștefan Varnav 
asupra egumenului de Bistrița, cu privire la «neşte făntăni 
de păcur[ă] la sat la Dingani și la Fărlăeşti». Să vadă ale cui 
sint «aceli păcuri». «Veliț boleari vă Divan.» Pecete mare, 
cu chinovar. 

58. 16 Novembre 7221 (1712). «Petre Borzea şfi]} cu fe- 
mea me Iona, fata lui Săviian», daŭ Stolnicului Ștefan Rusăt 
partea lor din Stănești, «Mi s'ai tănlat miea și cu altor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 299 


omen[i] tovarălș] ai mei de am spartu o gropă de pănea de 
grăi, 140 merți, a dumli]sal[e], şi, cându aŭ fostu la plata 
pănii, [pentru] parte më, căttă pănnea măncasem eŭ, nea- 
văndu cu č[e] ce (síc) plăti cu alta», dă moșia. 

59. lași, 21 Iulie 7227 (1719) Mihai Răcoviţ|ă], lui «Du- 
mitrachi biv Armaş», pentru plingerea făcută de «Maria Jic- 
niceroae, a răpăosatului Alixandri ë aü fostii vtori Jicnicear», 
împotriva lui «Toader Vărnav și alți fraţi a lui, fetorii lui 
Ștefan Vărnav, čaŭ fostú Ștefan Vărnav frate Marii Jicni- 
ceroai, dzicăndă Mariia Jicniceroaia că i-ai mîncat frate-săi, 
Ştefan, păn aŭ fostii cu viață, multe dea surori-sa, cei s'aii 
venit ei de la bărbatul ei Alexandri Jăcnicer». Arată ea si 
«izvod cu peceatea gsd., din al doilea Domnie, scriindi din 
condeii în condeiii de ce i-ai luat frate-săă Ștefan far is- 
prav[ă]». Îi trimesese acum Domnul la Gheorghe episcopul 
de Roman. «Și, mărgîndi Alexăndrăchioaia cu cartea Dom- 
nii Mealle| la Sfinţia Sa, tămplatu-s'ai acolo la Roman și 
Sfinţia Sa chir Ghedeon Mitropolitul, și le-ai luat sama îm- 
preun[|ă], carii ne-aii arătat si isvod de la amindoi arhierii 
iscălit, scriindi din condeiii în condeiii ce ai ales săi dea 
nepoţii ei.» Să împlinească deci, «cu bucate, cu moșie, cu 
ce ați găsi, pe $udecata ce i-ai gudecat arhiereii, precum 
scrie izvodul din pontu în pontu.» «Veliţi boleri uč.» Pecete 
mare, cu chinovar. 

60. Iași, 9 Iunie 7229 (1721). Mihai Racoviţi, pentru «Cărs- 
tian Confetariul (sic) și Sandul Văscan, ginerii Alexandrei, 
featei lui Vasilie Vîrnav», cari se pling de «Toader şi Ioniţă, 
fičorii lui Ștefan Vărnav», pentru moştenire. Îi trimesese la 
Ilie Catargiul Vel Log. și la Dariia Donit Vel Vornic. Se 
arată «un ispisoc din părțare (sic) de la Vasilie-Vod[ă], den 
văletul 7144 [1635-6]». Întăreşte împărţirea făcută de cei doi 
boieri. «Ilie Catargiul Vel Logft.» «Gligoraș snă Vasilie Popii 
Uricarului.» Pecete de ceară ruptă. Scrisoare foarte frumoasă. 

61. 26 Maii 7236 (1728). Grigori Ghica-Vodă, lui «Andreï 
Ruset Vel Cliuciari și Timuș Crupenschi biv 3 Logft.», pentru 
plingerea «fitorilor lui Ștefan Vărnav», privitoare la moșii. 
«[Partea] ce s[ă] răspundea parte boeriască..., dzicându 


www.dacoromanica.ro 


200 DOCUMENTE DIVERSE, C 


că aü numai la cămpu Vărnăveștii, iar în silişte n'aii.» Pecete 
mică, octogonală, de chinovar, cu data de 1726, in cifre arabe. 

62. 14 Iulie 7243 (1735). <Ursachi egumenul de Tazlău» 
dă zapis «Vornicului Ștefan Rus[e]t» pentru o Ţigancă. 
«Avănd fiori împreun[ă) cu dănsa trii feţi... și doă fete», 
etc. <Aniţa Tiuculeas|a] [a lui Tiucul]... Dumnealui Păș- 
canul Iordachi Vel Ban.» Pecetea are: «loan egumen», în 
jurul unei paseri. E pusă de două ori, cu lămurirea: «Sai 
mai pus una, necunoscăndu-să pecete ča din sus prè bine.» 

63. 12 Octombre 7253 (1744). «Iordachi Ruslet] biv Vel 
Med , ispravnicul “Ținutului Bacăului», hotărnicește «fratelui 
nostru Ion Roslet] Post.» la Stănești. «Am orinduit pe Ion 
Mareş Căpitanul, vornicul de sat de Şesuri, și pe Vasli]le Ro- 
tilă, vornicul de sat de Măgireşti, si pe Costantin Dospinescul 
ot Ses, și pe popa Zota proin potropop, ot Măgirești, și pe 
popa Costantin ot Şesuri, înpreună cu tot răzeșii satului 
Suităneștilor, şi aŭ mersu de aŭ măsurat... Parte ţără- 
nască... Parte boerască... Parte mănzatului.» 

64. 23 Novembre 7253 (1744). «Marie Sionitas|a]» dă zapis «gi- 
nerilui Ionit[à] Ruset» că «l-am dat și l-am dăruit pe Ş.efan Mertic 
ș[i] cu 3 fraț a lui, anume Lupul ș(!] Ion s[i] Vasile Benim: acești 4 
frat fiind drepț vecini] de pe soțul mei, i-am dat ginerelui Ioniţ|ă] 
Rus[e]t și fiicii meli Zmarandii; ce dum. ginerile Ioniţă) să aibă 
a-i lua de undi s'ar găsi, să fie dum. drepţ vecini în veci, s[i] co- 
conilor dum., s[i] nepoților». Iscălesc: Lupul Gheuca și alții. 

65. 20 anuar 7269 (1752). «Ilie Cofetariul, fetorul lui Cărs- 
tiian Cofetar», vinde lui Ioniță Ruset, «Supănului Ioniți Rusfejt 
biv Vel Med.», parte din Fărloești «și a trie parte din sa- 
tul] Dingani si groapla] de păcură)». Între marturi: Ion 
Bine, «diiaconol Ghiorghii Clipa». 

66. 12 Maiü 7260 (1752). Costandin Mihail Cehan Raco- 
viță, «la cinstit al nostru dumnelui loan Cantimir beizadă»!, 


i Era fiul lui Antioh-Vodă. Învăţase la călugărul grec Azarie Tigala (47, 
lt. rom, 1, p. 37). El sa aşezat în Moldova în urma căsătoriei sale aci. 
Sora sa, Anita, ţinea aici pe Hatmanul Paladi; altă soră era la Munteni, soția 
lui Constantin Dudescu (v, Genealogia Cantacuzinilor, pp. 418-9 şi vol. V, 
p. 108, n° 137; vol. VI, p. 160, w° 67; p. 566, nota la n° 78). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 301 


pentru plingerea făcută de «boiarii noștri Ion Vărnav biv 
Vel Căpt. și Neculai Vărnav, frate-seă, biv Vel Jit.», zicînd 
că aŭ scrisori, «care le vei vide dumnlelta, din care să vor 
îndrepta că ei să trag singe din Dinga Hatmanul, și Dinga 
Hat. avănd căteva moșii, pre cari și scrisori aü avut, dară 
din oarecare tămplare ai căzut scrisorile de moșiile Dingăi 
la măinile unora și altora, și, trecănd ani la mijloc, acum să 
arată la unii dintr'acele scrisori, și acei la carei să află ne- 
fiind ei nici o samințiia Dingăi, să fac cu gurile lor că sint 
şi ei singe Dingăi Hat. și vor să stăpăniască moșiile. Pentru 
care cerșind Vărnăveaștii ačast[ă] dreptate, ca să s[ă] cerce 
pre acei oameni de sint niam Dingăi ori de nu sint, și ară- 
tănd că acei oameni să află în Ținutul acela de spre dum- 
n[e]ta, și acolo sănt și moșiile, am socotit că o triabă ca 
atasta să poată lămuri limpede de un obraz de cinste ca 
dumnjejta, şi pentru atasta am scris dumitale, trimeţindu-i 
acolo cu carte atasta. Ce vei chiema dumn[e]ta de față pre 
acei ce ti i-or arăta că să răspund niam Dingăi, și să cer- 
cetezi cu amăruntul, și, de nu să vor îndrepta cu dovedire 
că sint niam Dingăi și acele scrisori de moșii ce să află la 
dănșşii nu sint a lor, și să vor îndrepta Vărnăveștii, cu dre- 
sele ce aü, că ei sint cel adevărat sănge a Dingăi Hat., le 
vei face dum. dreptate, dăndu-le mărturie cu care să-ș ceia 
dreptate și dresele niamului lor de moşii. Atasta-ţ scriem. 

[P. S] Însă scrisorile de la măna lor să nu li să ià păn 
la Divan, numai mărturie să dai dum. după dovedire, 

Vel Med.» — Pecete mărișoară, octogonală, cu chinovar. 

67. 18 Septembre 7261 (1752). Hotărnicie la Fărloești, 
«ce aü avut cumpărătură dum. Ioniț{ă] Roset Med. de la 
Ilie fetorul Cofetariului, cu zapis de la Sandul Văsscan»,. 
«Să aibă dum. a stăpăni pri căt cuprinde hliza.» 

68. 18 Septembre 7262 (1753). Matei Ghica, lui «cinstit al 
nostru dumnealui Ion Cantimir beizade, sănătate poftim du- 
mitale de la Dumnădzăi», pentru pira pomenită în actul de 
la 12 Maiii 7260 (1752). «Și acei acolisători fiind în parte acelui 
Tinut a Bacăului, și moșiile Dingăi Hat. încă fiind în Ținutul 
Bacăului, iată că i-am rănduit cu carte acasta să vie înnainte 


www.dacoromanica.ro 


302 DOCUMENTE DIVERSE, G 


dumitale... Să le faci dumnlejta dreptate, dăndu-le măr- 
turie încredințată, cu care să-ș ceia dreptate lor, și dresele 
de moșiile Dingăi Hat. Adasta, și fii dumnlejta sănătos.» 
Logofătul adauge: «Prè cu amăruntul să cercetedzi, de vreme 
că ș|i] Vărnăveșştii sănt de parte niam Dingăi Hat., să ei 
sama și celor niamur(i] la carei să află scrisori Dingăi Hat., 
dar de sănt ș'aceia niam, $[i] aș& vei socoti cu bun[ă] drep- 
tat[e] ca s[ă] nu s[š] fac[ă] strămbătatie] la vre o parte.» 
«Cant. Logf. proč.» Pecete octogonală ca acea notată la 
n 66. 

69. «Mărturisala oamenilor ce să răspundu că să trag din 
Dinga Hat., dup[ă] cum arată; Mai 6, Ë 7262 [1754] > Iscă- 
leste <I. C. Beizade» (litere greco slave). 

70. 5 Iunie 7262 (1754). Matei Ghica-Vodă, lui Grigorie 
Crupensche biv Vel Med., pentru pira fraților Ioniță Vel 
Vameș și Neculai biv Vel Jăt. Vărnav pe «moșenei de Făr- 
loești». Radu Răcoviță Vel Log. hotărește pentru «Vărnă- 
veștii de sus scriși» «5 părți, ce să despică aceli 2 părți din 
pol sat pe cinci nume de oameni cea sînt întrun ispisoc 
de la Vasilie-Vod[ă]». «Să vie să s|ă] dovediască cu giură- 
mănt cine să trag dintr'acei 4 oameni.» Să jure «6 oameni 
de credință». «Vel Logft.» Pecete mare, rotundă, cu chi- 
novar ros, avind armele aminduror ţerilor. 

71. 20 Novembre 7263 (1754). Matei Ghica-Vodă, lui «Ni- 
colachi Ventura, ispravnicul de "Ținutul Bacăului», pentru 
plingerea lui <lonit[š) Vărnav Vel Vamăș» cu privire la Făr- 
loești, «carea părți de moșie li-aii răscumpărat de la Io- 
niț|ă] Ruset biv Vel Med., fiind și mai de nainte,a niamului 
Vărnăveștilor... Și trimițind ca să-ș ià dijma după obiceiii de 
la cei ce or fi lucrat pe aceli părți de moșii, iar împregu- 
rașii ce aŭ arat și aü cosăt și cu alte chipurli] de hrană ce 
aŭ avut pe acest[e] părți a lui Vărnav, naŭ vrut săi dë 
dijma după obiceii.» Să fie împliniţi. «Proct. Vel Logft.» 
Pecete octogonală cu marca ambelor feri și Iw M. T. E. și 
data în cifre arabice (17.. ). 

72. Iaşi, 29 Maii 7267 (1759). loan Theodor-Vodă, «lui 
Vasilie Broștianul și niamului seii», pe parte din Stăneaști, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 303 


«parte grozăvască, G-aii dat samă că li să trage lor moșiia 
ačasta de pe niamul lor, de pe Trifu Sogne, ce-l scrie în ispiso- 
cul lui Ilie-Vod[â] și lui Stefan-Vodă, din anii 6946 [1437-8]», 
și pe parte din Donceşti. «Și dum. ispravnice să le iai 
sama și să le descurci toate pricinele, hotărîndu-le prin carte 
de gBudecată.» Pecete octogonală cu chinovar (data de 1759, 
cu cifre arabe). 

73. 5 Iulie 7270 (1762). Inventarii după moartea lui biv Vel 
Med. Ioniţă Roset. «Bucati: boi mari, vaci cu vițăi, mănzați, 
2 cai: unul șargu s[i] unul lupoi, 123 stupi, însă roi den 
iast[ă] var[ă] nu s'aă pus la socotial[ă], avănd a plăti dese- 
tina. Bani... Cari sai dat la Foti neguţtoriul. [La copii: 
Maria, Irina, Ștefan, Gheorghii.] Iscălesc Ion P[ă)i[a]di, Vel Vor., 
Ștefan Roset, V[ajslilie] Ros[e|t Hat. și un Grec. — În altă listă : 
«Gligoraș Tágan Arbănaș... Ion săn Arbănaș, Țigan». 

74. 15 Septembre 1765. Cercetare a moșiilor de familie 
ale lui Stefan Vărnav în "Ținuturile Neamţ și Bacău. Pome- 
nit «Sfințiia Sa părintele Iacov Vărnav, frati mai mare du- 
milorsali [Stefan și Neculai]». — Copie. 

75. 1780. Raport al lui Lascarachi Ros|e]t Hat. în proce- 
sul, pentru “Tigani, dintre «loniţi Gane, fratile și vechilul 
Ilincăi pe cari aü țin[u]t-[o] Panaite ot Vist., fitorul lui Şte- 
fanu sin Sandul vătav, și între Costachi Brăescul, ginerile Ilenii 
Timușoai». Se arată o mărturie «de la un preot Acsinte, ce 
este acum egumenu la mănăstire Homorului». 

76. Copie de zapis făcută «de Șărban dasc[alul] ot Moeneşti, 
la lt 1781, Iunie 17»: foarte corect și bine. 

77. 30 Iunie 1782. Gavril Părăscanul cumpără venitul 
«moșii Tazlăului Sărat de la cucon[ul] Costandin Văr- 
nav», cu 18 lei. Martur Sandul Veisa. «Ion Popa diiac za 
Divan.» 

78. 25 August 1786. «Vasile Carp biv Vel Slug.» schimbă 
o Ţigancă cu Stol. Ştefan Roslelt. 

79. 8 Ianuar 1796. Zapis către Ștefan Roset, care vinde 
«runcul Stăneștilor, să-l pașștem cu oile în astă vară după 
cum s'aü păscut s[i] întralți ani, și tocmală am avut să dăm 
dum[i]sale una sută șesăzăci ocă brănză de oi sărată gata». 


www.dacoromanica.ro 


304 DOCUMENTE DIVERSE, C 


80o. 21 Ianuar 1801. «Constantin Bejan ot Măgirăști» dă 
zapis lui «Toader Meran». Nume: Zahariuta, Ion Ghinet (Bi- 
net). Vinzare cu «taleri și doao bezmeni de ară și doao 
merțe de grăii». Iscălește și Năstasii Chirinăș. 

81. 25 August 1801. Judecata răzeșilor «preotul Costandin 
Jigăă [si] preotlul] Toad[e]r Coșciug». 

82. 15 Novembre 1803. Cercetare pentru satul Crăstești 
(T. Bacău), unde sînt «patru bătrăni, anume: Dinga, Mihoc, 
Boldiș, Cucută». În 7247 (1738-9) trăia Ianăș Boldiș. La Din- 
gani sînt «trii bătrăni, anume Păntece, Stan Tătar, Dinga». 
Pomenit «schitul Drăguşanu». «Mai adăogănd pe un [bă- 
trăn] Dragotă, pentru ca să înșeli pe schit a nu-s lua dreaptă 
parte sa.» 

83. Februar 1804. Petiţie a lui Gheorghi Vărnav Pah., 
pentru moșia ce are de la «unchiul mieŭ». 

84. 21 Maiü 1811. Mărturie. «În vreme de sănt vr'o 60 
ani după Tătari]!, ce mă aflam copilandru, trăind tatăl mică, 
Ioniță Fărfaneș, într'aceia vremi, avănd multe vite, si fiindcă 
pre aceste locuri nu putem ca să stăm cu viteli spre ier- 
natec, neavănd fiind (sic=fin) întru ajunsu spre trebuinţa vi- 
tilor, într'o vreme tatăl meii merge și cumpăra năemașul 
de la Hñ Bărsan.» 

85. 9 Octombre 1811. «Toader Bărbăi și Ionit[š] Dălban 
zet Bărbăii» si alții vind «dumnisale Postelnicului Ioan Tă- 
tarului» parte din Stănești, «tot [partea lui] Curbă» (sic) «şi 
o livadă a moșului Vasili a Nazarii... fiind d[ujm[neajlui 
răzeșul nostru din Vremeș». Scrie «erei Theodor ot Buc- 
şeşti, răzeș». 

86. 3 April 1812. Hotărnicie a lui Alicsandru Covrig, la 
Văleni, de către răzășii Măgirești. 

87. 22 Februar 1825. Mărturie. «Acest Necolaiii, fitorul lui 
Toadir Pricochi și a Marii, fată Blănariulluji, ci trag răzășii 
în hotarul Vălenilor, vinind la mine, mi-ai arătat că, făcînd 
cuvint ca, if, trii ins, să-ș vindă parte lor di moșii din hotf[a]- 

1! E vorba de marea năvălire a Tatarilor — care a fost și cea din urmă — 


la începutul Domniei lui Loan Callimachi. V. ale mele Doc. Callimachi, I, 
pp. XCV-VI. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 305 


rul] Vălenilor di[uji c[uconuli[uli Gheorghi Virnav, aü triimis 
pe Ioniţi Vandra și pe un frati al săi anumi Ion Precochi ca, 
făcînd tocmelă, să dei zapis, iscălindu-l și pe dins[ul), și să-i 
aducă și parte lui de bani ce i să va faci, și], el nifiind de 
faţi la facire zapisului, ca să-ș pui degitul, n'aii fost priimiţ 
triimeșii a puni degitul în locul lui, și sai oprit și parte di 
bani, patruzăci si doi de lei, și arătînd că așa este cerut că, 
de va duce înscris de la mini că este însuș el Necolaiii fitor 
Marii Blăn[ăjriț[i), is va întări zapisul si-s va priimi banii, st, 
pentru ca să fii crezut că aducătoriul cărții este el însuș, 
i-am dat acastă scrisoari, pi cari m'am și iscălit,» 

88. «În Orașa», 5 Octombre 1829. Diata lui Ianachi Cru- 
p[enschi] Aga. El spune fiilor săi că averea lui s'o admi- 
nistreze soția, care va plăti «pe la dascali, la cari din voi 
vor fi încă în vărsta aceia pentru de a învăța prin școli». 


D. Cîteva documente păstrate la mănăstirea 
Căldăruşani. 


I. 7123 (1614-5). «Radu Voevod fecoru Mihnei Voevod», 
pentru «jupăneasa Ioana». «Moșia mănăstiri Căldoroşeanii 
săntu acește: satu Dulban, la gura lacului, de la bolbocă 
pănă la moara birarului, pănă la gorganul Șumei»; la «pier- 
secii»>, Gorganele, ocina Creţului, Lăcurele. — Resumat noi. 

2. 4 Iunie 7203 (1695). «Moșa, cu fie-mei Mirea», către 
«diaconul Dobre sin căl|u]gărului Calivit», pentru că-i vinde 
«un pogon de ţelin[ă| în pădure, în fundul zăpotii, pe lăngă 
celeallalte vii». Între marturi, din Tohani, «Coman sin Dră- 
gulin i brat ego Sfăișu» (s7c), «Crăcun Țigănoiul..., Vasilei 
ot Ghelughereani». | 

3. 28 Mart 7221 (1713) Hotarnică la satul «Dulbanului». 
«De spre Iltăŭ, din moara birarului, de unde să înjugă cu moșiia 
Căldoroşeani, în curmeziș latu pănă în Boldesca, la vadu Il- 
tăului... Cărcima lu Moisi..., la Nemeteţi... Unde să lo- 
vește în capete cu moșiia Creţu, din moșiia lui Vrabie slu- 
jitorul, de unde este movila Creţului». «Înpotriva movilelor 
celor mari... Theofil proin egumen Căldoș. (szc/, martor, 


71304, Vol. VII, 20 


www.dacoromanica.ro 


306 DOCUMENTE DIVERSE, D 


Dragomir Drăgulenescu, ispravnic la viile domnești, martor, 
Stantul Sutașul mart[ur], Coman Portărelu, mart[ur], popa 
Pascu ot Boldești, mart|ur], Mușeati ispravnicelu, Moisi, mar- 
t[or]». Copie de «Chiriţă Logofătul Div[anului]». 

4. 4 Novembre 7237 (1728). «Barbul Logofătul snă Tanasie 
Portar» dă zapis «dumn[eallui vătaful Alexă za copii din 


casă», pentru «moșii la Grecii de sus ot sud. —, ce aü cum- 
părate cu zapis de la dumn[eallui Drăghici Pit[a]r Gre- 
cean[u]... De spre balta Căldărușanilor.» E pus a trage mo- 


șia de către Iordachi Creţ|ullescu Vel Vornic, Dimitrachi 
Racoviţă Vel Spătar, Bircă Cojăscu Vel Logofăt, Barbu Me- 
rișanul Vel Clucer. Pitarul Drăghici Greceanul era în ceartă 
cu egumenul Theofil de la Căldărușani, «de către apa Căl- 
dărușanilor>. «Aŭ adus pre egumenuli dinpreună şi cu toţi 
călugărași ... Un stejar mare, care l-am și înherit, și am pus 
şi chiar lingă dinsulii un bolovan de lemn; care stejarii iaste 
în coastă în cring ... Dintr'aceli copat am tras în josii», după 
«păcuiala» ce aŭ făcut, «Pînă în siliștea cea mare... A dooa 
trăsură s'aŭ trasi din piatra măn[ăjstirii Căldărușanilor în 
jos... L-am pus din dosul stupinii... Marginea moșiei Bor- 
duful ... Moşiia dum[nejei jupănesii Cămărășoaei, a dum[nea|- 
lui răp[osajt[ullui Hasan Cămărașu ... La capul moșiei, la Col- 
tag... Matca Coltagului.» E de față și Radu fiul Pitaru- 
lui, «Costandin copilul din casă.., La datuli moșiei.» — 
Copie. 

5. 7262 (1753-4) «Filaret mil. bj. arh[iepiscop] i Mitropolit] 
Ug|rovlahiei]!. Cuvioas[e] egumene chir Nifon de la măn[ă]stirea 
Sinaia i cuvioas[e] egumene chir Parteni de la măn[ălstirea 
Lespezilţe]» : carte de blestem pentru o pricină a Căldăru- 
șanilor cu privire la niște munți. 

6. ‘O M:pšoy bidperoc 2 către «chir Savva, năstavnic sfăntei 
mănăstiri Căldăroşani»,. 

«Noi mai zăticnindu-ne aici din poruncă, trimite Prea 
Sfințiia Sa părintele Mitropolitul, după rugăciunea ce am 

1 E cel d'intăiit Mitropolit muntean cu acest nume. V, Zs, lteraturi? ro- 
mâne, I, p. 515. 

2 Pentru acest archiereii Filaret al Mirelor, v. Zsź, Zit, rom, la tablă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 807 


făcut, pă prea-cuviosul arhimandrit a sfintei mănăstiri Dea- 
luluy chir Grigorie, pentru pricina zăgasului dumi|sale] Șăt. 
Ștefan Grecean|u]; deci să cuvine Cuvioșiilor Voastre să 
staţi părăși pentru toată paguba ce s'aü făcut d'intăiași dată 
mănăstirii dintr'a&astă pricină: .. . la malul mănăstirii la poduri, 
la poalele vii, pomii ce s'a uscat din venirea apei, la Moara 
Săracă înecătura roatei din jos și zăticnirea vănatului peș- 
telur să o jăluiască și părinţii și însuși păscarii. Iar după multa 
rugăciune a numitului boeriii, și după regealile obrazelor celor 
mari ce ne-ai pus mijlocitori ca să nu să tae zăgasul, am 
socotit ca, de vapune dum[nealui] cu cheltuiala dum[isale] tarași, 
atăt la mal, căt și împrejuriul vii, pănă unde iaste poalele 
întinse (ca să putem să mai înnălțăm cu adăugire de pămăntu), 
și de va face amăndoă podurile cu cheltuiala dum[isale], și de 
va da înscris așăzămăntul ca să aibă voe păscarii mănăstirii 
să pue coteţe pă moșiia duml[isale] în baltă și peste toate ho- 
tariul căt să să înnalțe zăgasul dum[isale] cu semne mari, pă- 
unde să va socoti, va da zapis la sfănta măn[ălst[ijre cu 
prinsoare, şi așa va rămănea zăgasul netăiat, și iar atasta o las 
la socoteala si sfatul de obşte al Cuvioșiilor Voastre, cum 
veți găsi cu cale mai spre folosul măn[ăjstirii să să urmeze, 
pentru că nu voim din zilele noastre să rămăe pricină de 
stricăciune mănăstirii, nici pohtim să rămînem suptu hulă şi suptu 
blestemul celor după urmă. Pă lăngă cealelalte ce am zis mai 
sus, în legătura ce va da prin zapis boeriul, să să pome- 
nească și de Moara Săracă, ca nu cumva să înnece umflă- 
tura api... Si să chemați și pă Ivan Morariul, ca să fie și 
el, că poate va povăţui și el ceva spre mai bună întărire. 
Însă arhimandritul chir Grigorie iaste a zăbovi acii în mă- 
n[ă]stire ; ci să căutați întru toate să-i dați cuviintoasa cinste, 
și Ja biserică, și la masă, și la cercetarea hranii și odihnii, 
atăt Cuvioşii Sale, căt și oamenilor Cuvioşii Sale. Să vă fe- 
riți să nu să facă turburare în mănăstire, ca să nu vă să po- 
nosluiască viiața, ci toate cu înțelepciune să să urmeaze, ca 
să să proslăvească numele D[oJmnului prin buna orînduială 
a vieţii cei sfinte a fraților. La noi, în chiliia cea mare sai 
în cea mică, unde va pohti, săii fie șăderea și odihna, aş- 


www.dacoromanica.ro 


308 DOCUMENTE DIVERSE, D 


ternutul, și, orice va fi trebuință de odihnă, să să dea din- 
tr'ale noastre, că, ca înşine pă noi, îl trimitem măngăitorii 
Cuvioșiilor Voastre, și dorim ca să auzimu căzuta mulțămită 
de la Cuvioșiia Sa.» 

7. București, rr April 1797. Dan, fiul lui Dan, și loan 
«Gamulia» arată că aŭ o prăvălie la poarta bisericii Sf. 
Gheorghe (din București), de la Mitropolitul de Betleem, Po- 
licarp Ei vor răspunde cotăritul, fumăritul şi o sumă la Sf. 
Mormiînt pe an. — Grecesc. Copie. 

8. «Catagrafi de toate lucrurile mișcătoare și nemiş- 
cătoare ale sfintei mănăstiri Căldărușani, ce s'ai dat în 
seama cuviosului arhimandrit igumenul chir Dosithei, dup[ă] 
moartea cuviosului arhimandrit Dosoth(eli; 1807, Septemvrie 
20... 

Cărți grecești... 4 tomuri ale Vizandidi, 2 canonul sf.... (?), 
tălmăcit de Ioan Miron, I hronograf veachiii.... 3 tot ale 
lui Meletiie, Istoriia Bisearicească. . , Adunare din istoriia cea 
veache si noca..., Grammatică a lui Theodor Gazi, Gheo- 
grafie a lui Daniil şi Grigorie ..., Istoria Ierusalimului... ., 
Filad[ă] himichi filosofia, 2 filad[e] cu rugătuni greceaşti și 
turceaști . .., Metanoon didascomenos, 2 tomluri] mari loan 
Damaschin, grecesc şi latinescu ... , 2 hronografuri veachi, r ca- 
zaniile Duminicilor, turceaști cu slov[ă] grecească . . ., lexicon 
latinescu, greco-latino; o carte mare lătinească, 2 to[muri) 
mari Tilcu Biblii, a lui Grigorie Ghic[a] Voevod; I filad[ă) 
tipăritu în Țarigrad de Postelnicul Vas[i]lachi, 1 tom al 
lui Ipocrat, I grammaticu ce să numeaște Erimologhicon, 
I grammaticu mare a lui Neofit, 1 tom al lui Socrat 
a.s I carte mică latinească, I Plutarh, Luchianos si 
alți filosofi, 1 filad[ă] atingeri pentru credința Latinilor. . ., 
I Istoriia Eladii, 1 lexicon triglosu ..., 1 ñlad[š] cu stihujri 
gheograficești, 6 tomjuri] ale lui Thuchidid, 1 carte a dasca- 
lului Lambrul, 1 lexicon latinescu.,., I Filocaliia greco- 
latino, 1 Mreaja apostolicească, 1 Învățătură pentru gheometrie 
„++ I latinească cu multe figuri de țări. . ,, 1 halimă..., 1 hro- 


1 Photiadi, V. Zs# lt. rom. la acest nume. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 309 


nograf vechii ..., 1 loghică greco-latino..., 1 filad[ă] a lui 
Mavrogheni de starea 'Țări-Rumăneşti! ..., I grammatichi 
gheografichi, r Istoria lui Pilpaidos?, . ., Orthodoxos omologhia, 
tipărită la Beč... Gramatică a lui Cost[a]ndin Lascareos?, 
... 1 filad[ă] cu stihuri asupra lui Ipsilant, făcut[ă] de pop[a] 
Zoiat..., I grammatică greco-latino, Pentru pashalii, 1 grama- 
tică mică talinească, I lexicon greco-latino, ipac.... Cărţi 


romăneşti ... 2 mărgărite veachi, Divanul Lumea cu Înțe- 
leptu, Sf. Vasilie Exaimeron, 2 tom[uri] scrise cu mîna: Ever- 
gheticos ..., I Sf. Grighentie cu Ervan Evreul... ., 15 alfa- 


vite tip[ă]rite, 1 Pentru Damaschin, cartea a dooa, r Viiaţa 
Sf. Nifon, 1 ale Sf. Vasilie hotăriri pe scurt, alui Theotochi 
pentru tundere ..., Marco Pusnicul, Viiaţa Sf. Antonie, Sin- 
glitichi, Calist Catafighiun, Cintarea Cîntărilor tîlcuită, 1 fila |dJă 
Învățături părintești .. Învățături pentru botezul ereticilor, 
Casoslov moldoven[e]scu ..., Urmarea lui Hristos$; 3 prăvi- 
lioare vechi... Stavroflia..., I pravilă mare... Viiaţa 
lui Mathei-Vod[ă], ctit[o]rul mănţăjstirii 6... , Liturghie rusească 
cu tipicul rum[ă]nesc . . ., Stihuri tipărite la Brașov ..., Cu- 
vinte la morți, tip[š]rite în Ardeal”. ..,2 lexicoane neispră- 
vite... Carte cu învățături pentru obște..., Tipicul cel 
mare, tălmăcit şi scris de Macarie Arhimandritul 5, 


% 1 E vorba de traducerea grecească a operei lui Baur, V. /s7, l. roma II, 
p. IOL 

2 Bilpai, fabulist. 

3 Lascaris, 

+ Probabil Pogo: Lampanitziotul (v, Zsz. Z¿ rom, TI, p. 28). Broșura nu 
era cunoscută. m 

5 Manuscript. Traducerea lui Klein nu apăru decît în 1812 (Zst. lit. rom, 
II, p. 412). 

8 Părintele stareț mi-a vorbit despre un manuscript ca acesta care sar 
păstra la Sfinţia Sa, dar nu l-am putut vedea. 

1 De Samuil Klein (1784). V. Zst. lit. rom, Il, p, 411. Propovedaniile la 
mmorzt ale lui Petru Maior nu ieșiră decît în 1809. V. zbzd., p. 246. 

8 Pentru Macarie, v. /sż. lit. rom, IL, pp. 275-6, 391, 394. Fost archi- 
mandrit la Bistriţa si dascăl, el a mai tradus și canoanele vechii picturi bi- 
zantine (v. Tzigara-Samurcaș, în Omagiu lut C. Dimitrescu-lași, București, 
1904). Pentru alte manuscripte ale lui, v. Manuscriptele mănăstarit Cernica, 
extras din «biserica ortodoxă» pe 1902, p, 17 (n° 125), p.23 (n° 156), p. 24 


www.dacoromanica.ro 


310 DOCUMENTE DIVERSE, D 


Cărţi tălmăcite și scrise de Arhimandritul Macarie: 1 carte 
b[olgoslovească, Oglindă tainică a vieții căluglăjrești, 1 a Sf. 
Calist, 2 Vieţile din luna lui Iunie, jum|ă)tăți, Cuvănt la Sf. Marele 
Mucţe]nic Dimitrie, 1 a Theodoritului, 1 luna lui Mai, Ioan 
Damaschin, Dimitrie al Rostov[ullui, Ioan Scararul, luna lui 
Octomvrie, luna lui Fevruarie, jum[ă]tate Martie, Theotochi, 
Slujba Sfântului Anghel, Piima sa cu învățătură, Enghiclo- 
pediia, Sf. Chiril Alexandr(ias), Ceale patru Cărţi ale B[ojgos- 
lov[iei], Apocalipsis tilcuit, a lui Thedorit, pentru proniie. 

Cărți slăv|ojneaști . ... Noi și veachiii testament latinesc . . . 
Theologhiia lui Procopovit latinească, r lexicon, r ţercovnii 
slovară, I Istorie veache ..., r Rozischi.> 

Apoi moșii: Căldărușanii, Vâlcăneștii, Lipia, Bărboșii (de sus și 
jos), Moara Săracă, Berileștii, Răsămnicile, Căntuleștii, Cervenia, 
Frăsinetul, Cătuzeștii (Ilfov), Licăreștii, Creţeanca, Crunţii (Ia- 
lomiţa), Metemul, ce-i zic Brăg[ăJreasa, Amarul, Căbuneștii, 
Muntele Urlatul (sud Saac), loc și mitoc în București «în 
mah[aj![aua] armenească». Metoașele eraü : Circul (moșii : Jugu- 
reni, Tiga Mică, parte din Pătărlage), și Surachii (moșii: Căr- 
bunești, Aricești, Păcurari). Vii la Ceptura, Bradu, Sadurile, 
Doaroteni (sud Saac). 

9. 19 Maiii 1816. «Adecă eŭ Stoian Polcovnicul» dă zapis 
egumenului Dosithei de la Căldărușani și soborului că a fă- 
cut pe moşia mănăstirii, la Pășcani, «acareturile ce să vădiă i 
alte cîrcume». Promite a da «pă fieștecare an chirie cite taleri 
una mie ... Şi eŭ să stăpinesc toate acareturile ce sînt la 
Pășcan[i], cum am stăpiînit și pănă acum, icîrăuma din mar- 
ginea pădurii de spre răsărit de la dumbravă, să mă neguţă- 
toresc într'însele, precum m'am neguțătorit pănă acum nesu- 
părat, și nici mănăstirea să nu înnalțe chiriia, nici eŭ să nu 
cerii scăzămănt, nici să mă scoaţă în toată viiața mea, lar 
după moartea mea, atît acestea ce să află, cît și ce vor mai 
face, să rămie ale moşiei, adecă la mănăstire.» — Întărit de 
Divan. 


(n 162, 186-9), p.25 (nle 197-201, 203-205), P. 26 (n° 209), precum si lorga, 
Două bib hoteci de mănăstiri * Ghighiu și Argeș, Bucureşti, 1904, p. 58 (n° 19). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 811 


ro. rü Mart 1822. «De la otcărmuirea Valahiei.» A ho- 
tărit a se opri «<catahrisele», «să zăticnim jafurile, să oprim 
năpăstuirile, și dreptatea să o îmbrățișăm... Însuși dum- 
nealui epistatul Spătară, ca un iubitor dă dreptate, cu pa- 
guba dumisale priimește și voește a să pune la cea mai 
bună rînduială» : a) Spătăria trimetea «volnicii pă afară pentru 
cei amestecați în fapte de hoţii și în alte răotăţi, căci niza- 
mul înțercării hoţilor și a prinderii lor iaste îndatorat Spă- 
tariul, de aceia si are căpitani si slujitori i polcovnici prin 
toate județile ; însă și atastă trimitere pe afară cu volnicie 
de aduce pă oricine, să făcea prin știrea și marifetu isprav- 
nicilor, iar de la o vreme încoace aii venit acele volnicii la 
catahrisis : întii că rădica oameni de afară făr de marifet 
sai știre dă ispravnici [cari, și din «enteres», tăceai], apoi 
cu volniciile s'aü întinsu a trimite pe afară și pentru alte 
pricini, cum datorii i alte pricini ce să urmează între lăcui- 
tori și să cuvin a să cerceta la judecată politicească, îi ră- 
dica și pă aceia iarăşi făr de marifet dă ispravnici si prici- 
nuia cheltueli şi pagube oamenilor. [De acum va fi cu ade- 
verință de la ispravnici, iar pentru aducerea la București, «să 
facă alegere în scris ca cu aceia să-i aducă mumb[ajșirul». 
Alte pricini să se caute «de isprăvnicat si de judecătorul 
judeţ|u]lui», cu drept de apel la Divan.]; b) «Căpităniile și pol- 
covniciile după la judeţe să să facă de acum înnainte prin 
alegere ispravnicilor județului», cari vor da și chezășie la 
Spătărie ; c) «Polcovniciile ceale mari care umblă prin județe 
după hoţi să nu fie volnici de acum înnainte a merge prin 
județe ca să se preumble prin sate, făr de numai cînd să 
va auzi undevași hoți, acolo numai să meargă prin porunca 
Spătării, [căci așa se fac «zmăcinări lăcuitorilor si cheltueli 
zadarnice»). Nici să fie slobozi polcovnicii saii căpitanii a întra 
în pricini dă cercetări vechi, nici în pricini care vor fi cer- 
cetate de alți polcovnici sai căpitani de mai nainte»; d) «Pol- 
covniciia Vlăsii, care este întocmită și așăzată cu pronomion 
de privileghiuri domnești a fi nestrămutat în cît va sluji bine, 
și avaet să nu i să ià cu nici un fel de numire, care iaste 
îndatorat a păzi și mănăstirea Căldărușanii și pă drumașii ce 


www.dacoromanica.ro 


312 DOCUMENTE DIVERSE, D 


trec pe acold a fi fár de grijă; la care polcovnicie fiindcă 
părintele dumn[ea]lui Banului Grigorie Ghica ai fost îndem- 
nător facerii aceștii polcovnicii și prin alegerea dumnealui 
s'ai fost așăzat și polcovniciiă după vremi, de aceia s'aü găsit 
cu cuviință ca și de acum înnainte să să păzească nizamul 
şi orînduiala ce iaste întocmită prin sineturi domnești, și să 
fie dum[neallui Banul Grigorie Ghica cum aŭ fost si părin- 
tele dumnealui, ca să [sà] orînduiască polcovnic dă cinstita Spă- 
tărie acela ce să va alege de cătră dumnealui Banul, prin 
ştirea și a părinților Căldărușani, făr de dare dă avaet, care 
are să fie nestrămutat în cît să va purta bine»; e) «La că- 
pităniia ot podul cel mare al Colintinii, care sai făcut după 
cererea dumn[eallui Banului Grigorie Ghica, să să orîndu- 
iască căpitan dă cinstita Spătărie acela ce va fi ales de 
dumnțeallui Banul, și avaet să nu i să ia, carele în cîtă 
vreame va sluji bine, să nu să schimbe în toată viiața lui. 
Deci atastă orînduială fiind pentru bine si folos obştesc, si 
spre zăticnire a nu să face nedreptăţi si jafuri lăcuitorilor, 
am lăudat bună cugetarea dumnțeallui Banului si am întărit 
cu iscăliturile noastre ca să să păzească de acum înnainte 
nestrămutare, pohtind si pă alți iubitori şi răvnitori de fapte 
bune ca să binevoiască si să ajute a să păzi atasta totdea- 
una.» Iscălesc : Grigjo]ri Ghica Ban, Barbu Văc[ăjr[es]c[u] 
Vel Ban. 

II. IO Maii 1823. «Grigorie al Ungrovlahiei adeverez, iaste 
întocmai după cea adevărată.» «David zugrav» arată ce a 
lăsat în Braşov «la chir Niţă Creţoiii, la Crăciunoaia, într'un 
sipetaș» : «galbeni înpărătești, galbeni olandezi, galbeni fran- 
țozești, galbeni venetici, mahmudiele, funduci, ruble muscălești, 
I pereche Troiţe de argint cu moaște sfănt. Panteleimon, 8 
măreași vechi, 5 petace tot vechi, I cutie cu verne lacu, I 
tumfea de aur, 2 colțuri dă piatră i altele mărunţișuri din 
văpsele ..., 2 spatle dă osü, 1 flispenzel, 1 pereche ochelari 
cu 2 rînduri de sticle, I pereche călimîri dă marmură..., I 
cutie dă zaharicale, 1 felegeanu dă marmură cu flori al- 
bastre..., I pereche cumpene pentru galbeni..., 3 sticle dă 
borves rătundi, I caramfilă...., I măestrie pentru scosul iz- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 318 


voade, I pilă dă fieră, I ghergheburnie, 1 lespede cu co- 
roatul ei 1». 

12. 14ŭ Iunie 1829. Împrumut către Mitropolie «cu taleri 
zece miie, cu dobăndă la pungă pă an taleri cincizeci, cu 
acest așăzămănt, ca acești bani să rămăie nestrămutați din 
sfănta Mitropolie în veci, şi dobănda la t! una miie ce să 
adună dă an, săo răspunză sfânta Mitropolie la 10 mănăstiri, 
căte t! o sută... Orănduită afieromă în tot veacul.» Notă: 
«aŭ rămas desființat, fiindcă Logofeţiia bisericască aŭ trimis 
acești bani, una mie aslani (sze ?=leï), la moștenitori, nemai 
vriad Mitropolia ca să-i ţie cu dobăndă». 


E. Documente putnene nouă, din colecţia d-lui avocat 
Ştefan Georgescu din Focşani. 


I. laşi, 7 Maiŭ 7143 (1635) Vasilie-Vodă, pentru «Dabi- 
jea staroste»?, care aduce zapis «de la Petrea șoltuz și de la 
12 părgari din tirgul Agudului» pentru vînzarea ce i-a făcut 
«Tudora fata lui Dragotă, nepoata lui Otel, și Avrămiia fata 
lui Puşcă, și ea nepoata lui Otel, și fiii ei» a unui <vad de 
moară, vadul lui Puşcă, din gumu Stoești», fiind el pîrcălab, 
pentru 200 de taleri, — marturi aflindu-se preoți și Eremiia din 
Pă[ujnești, Iura din Bărlădești. Întărire. «Pătrașco să[n] Bașot[ă], 
Vel Logf. Ionașco.» Pecete mare de ceară. — Slavon; și tra- 
ducere din 1815. 

2. laşi, 7 Iulie 7157 (1649). Vasilie-Vodă, <la starostii de 
Putna», pentru pira lui «Dumitrașco Vătămauul de Focșeani 
şi Dumitrașco Toderin de acolo, cu Drăgşan ot Florești şi 
cu alți oameni ai lui, pentru hotarul satului Stoeștilor de 
lăngă Focșeani, dzicăndu cum acel hotaru laŭ ţinut ei 
pre gumătate; iară Drăgșan aŭ arătat și un zapis de 
pără de la Radul-Vodi, cum să ţie acel hotar Bumătate 
Dumitrașco Vătămanul și cu oamenii lui, iară gumătate de 


1 În testament, el lasă sume la multe mănăstiri şi la «părintele Pogonianis, 
la părintele Cerveno», <la velnița dă la Căldărușani, la veluiţă dă la Tig3- 
nesti», ela pușcărie i la grosuri» și <la Stoian zugraf». 

2 De Putna. E Dabija-Vodă de mai tărziii. 


www.dacoromanica.ro 


314 DOCUMENTE DIVERSE, E 


hotar să ţie Drăgșan și cu oamenii săi». Să cerceteze și să 
puie în vigoare hotărîrea lui Radu-Vodă. «Leca [Uricariii].» 
Pecete mare, rotundă, cu chinovar. 

3. laşi, 15 Februar 7163 (1655). Ghiorghie Stefan-Vodă, 
«lui Ramandi ceai fost Vistiarnic, nepotul Chiriţei Postelnicul» !, 
ca să ție «toate ocinele și satele cu hilişteae și cu mori și cu 
vecini și cu tot venitul, și vii și alte ocine, toate căte să vor 
afla de a Chiriţei aicia în tara Domniei Mele, pentru căci 
să cade lui a le ţinia, căci-i nepot de sor[ă] Chiriţei.» <Io- 
nașco Rusul Vel Log[ojf|ăltu. Eftimie.» Pecete cu chinovar, 
mare, rotundă. 

4. 25 April —. «lrimiia Dabijea» vinde «un vadu de 
moar[ă] întreg la sat la Căpotește și un pămăntu», ce-l avea 
«de la Drăguţa și de [la] fiforii ei, dela Ion și de la Neculaii 
fitorul Savei Ghitfalei, și de la Ion Trufașul, și dela Grosul, 
și dela Cozma Răspop de Guţeşti, și de la Petria..., şi acel 
pămăntu l-am văndut Sfinţiei Sale părintelui Mitropolitului 
Varlaam de Sutav(ă]». Între marturi: Radul părcălabul, Lu- 
pul Sbărcea, Condrea snă Colan, Orga ot Focşeani, Tutuian 
ot Păunești si David de Boul si Vasíillie Văntul ot Purdu- 
șeșt[i]». Scrie «Slăvil[ă)». 

5. 20 Decembre 7168 (1659). <Antimiia i Niculae hie-mieii» 
vind o vie «de la Deochiaţi» «lui Costantin fecerului Oanei, 
dereptii 25 de lei bătuţi, pentru o robie ceam fostu noi că- 
dzuți s'aü îmblat... scos di robie, și aŭ dat și acei bani 
pentru noi, 25 de lei bătuţi», Între marturi: Afutudur 
(=—Aftodor). «Vă dnii Bica [Ghica] Voevoda?.» 


1 Paleclogul. V, vol. V, p. 82, no 18; cf, iza, p. 614 si aici, mal sus, 
p. 211, nota 2. — La știrile de pănă acum asupra famihei Movileștilor, din 
care e] făcea parte, să se adauge aceasta: la 24 April 7114 (1606), din Iași, 
mama și soția lui leremia-Vodă: xKuËrnuk mapa H MâncaTa CHAK Epeata 
MOPHAA BOEROA, Scrii ureadniculuY lor de la Hirlàü, vierilor și vătagului ae 
vieri pentru o jalobă a călugărilor de la Neamţ (Bibl. Ac. Rom., doc. 7|LXXII). 

2 Gheorghe Ghica-Vodă era la 5 Septembre 1659 în lagărul de la Tutora 
(Bibl. Ac. Rom., doc. 25/1x), sar la 10 Septembre în satul Cirniceni («tär 
niceani») (Bibl. Ac. Rom., doc. 279/xr11). Aceasta, din causa luptei cu pri- 
beagul Constantin Șerban. — Din documentul de faţă ar resulta una din două : sai 
că noul Domn, Ștefan Lupu, nu-și luă în primire Scaunul așa de răpede cum 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 215 


6. 10 August 7169 (1661). «Toader Cohodariul»! vinde 
«doao pămănturi în frunte de sat la Stoești... Dabijei Ma- 
rele Vornic şi gupăneasei dumisali Dafinei, dreptu șesle] 
dzeci ug.». Marturi: «Alexandru Costin Pitariul și Costantin 
Păharnicul și Ghinia neguţitoriul și Irimiia fiorul lui Pä- 
triscan de Bătinești și Cerbul de Domnești și Toader fiorul 
lui Istratie de Bătinești și Sladie de la Cruce, și alți mulţi 
cine s'aŭ prilejit». Iscăleşte : «Costantin biv Čaşnic». 

7. laşi, 28 lanuar 7170 (1662). «Toader Cohodariul, fito- 
rul Samfirei, nepotul lui Vartic ë-aü fostu Vornic-Mare», vinde 
parte din Stoești «Măriei Saal|e] Ion Evstratie Dabijia Voe- 
vod, din mila lui Dumnjejdzăi Domn t[à]riY Moldovei... și 


afirmă rapoartele venețiene (în ele swrea lui Ștefan-Vodă e anunțată încă de 
la 8 Decembre st. n.) (v. vol. IV, p. CCCIV, nota 2), sai — ceia ce e mai 
probabil — că în satul Deochiaţi, din T. Putnei, se credea că «Bica» dom- 
nește încă la o dată cînd urmașul săii stătea acuma în Scaun. 

1 Era din Birlad. V. vol VI, pp. 23-4, n 4r-2; pp. 27-8, n° 56. — 
Pentru Vormicul Vartic, v. vol. V, p. 61r. 

În documentul păstrat la Archivele Statului, Sf. Sava, XXXII, 8, şi datat 
«Sovejiia, Iul. 30, vlt 7152 [r644]*, «Toader feorul Sanfirei, nepotul lui 
Ursu Vartic Vornicul», dă un zapis <Măriit Sale creștin Matei Băs[ă]rab Voe- 
voda, Domnul Ţărăi-Rumăneșt[î]», pentru că-i vinde Tiganí ede moșie», pe 
ughi: ug., 100 galbini>, ca s[ă] fie Măriei Sal[e] şi svintei mănăstiri Dobro- 
miri din Sovejiia, ce-i iaste hramul rojd:stvo Hvo». Marturi: «boiari din Di- 
vanul Măriei Sale lui Vasilie-Vod[ă] şi de Ținutul Puinii, anume Răcoviţ[ă] 
Cehan Logofătul şi Dumitrașco Sulgeariul și Ursu Vartic Vornicul și Dabijea 
pârcălabul [viitorul Domn] și Saia Pitariul și Ionuţ|u] si Pătrășcan Cămărașul 
și Sava Cămărașul şi Ștefan Căpitanul și Irimiia si Bărlădian st Pop[a] Murgu». 
Asupra mănăstirii din Soveja a lui Matei-Vodă, v. vol. IV, p. CXC, nota 3. 
Tot acolo, n° 6 din pachetul XXXIIL cuprinde un act de vînzare asămănător, 
de la ruda lui Toader Ciohodarul, «Ursu Varticovi€ b[iv Vornic al Măriei 
Sale] Io Vasilie Voevod Domnul... [Moldovei] iubit creștin Materii b[asa- 
rab]... şi slava Măririi Domnului... în Ținutul nostru al Putnei]... chie- 
mămu-ne și noi ade[vărați răzeși] .,. [am vîndut la] aGastă mănăstire... sai 
de vre o nevoe ce s'|ar întîmpla]... ne-am sculat de am venit la Măria [Sa si 
i-am vîndut] satul Urseștii, de [pe apa] Bărladului, care mi-a .. . [eliro]nomie, 
încă i-aii fost d... freja si de la Pet[ru]... și de la toţi nepoții..., și de 
la toți strenepoții . .., de strămoș de în zil[e]i[e]...; șiam luat toți bani în... 
&[in]stit Sveatul Mă[riei Sale... casă fie neclătit] în veacu, însă tot măn... 
250, tar apoi văzind ., miluit încă cu 10.000» (rupt). 


www.dacoromanica.ro: 


316 DOCUMENTE DIVERSE, E 


a tot rodul Mării Saal[e], cine va aleage Dumn[ejdzăi .. . Aü 
și mai cumpărat Măriia Sa Vodă și din nainte vreame, în 
boerie, casăle noastre și viile și moara și doao pămănturi... 
Pentru căt și Măria Sa Vodi s'aü milostivit si ne-ai ras 
dajdia &-am avut de de multă vreame la Visteriia domnească, 
și ne-aii făcut odihni la casa noastri.» Iscălitură și pecete. 

8. Iași, lanuar 7170 (1662). «Racoviţ[ă] Cehan Vel Logo- 
f[ăjtu» si ceilalți boieri! mărturisesc pentru vinzarea moșiei 
lui Cohodariul către Domn. Iscălituri. 

9. 9 Iunie 7170 (1662). Evstratie Dabija-Vodă întărește 
lui Vasăian «un vad de moară pe gărla ce vine din Milcovu 
cel mare, ce să zici vadul Muntiancăi, ci este mai sus de 
tărgul Focșani..., în ființa răzășilor lui din tărgul Foc- 
șanii». — Resumat din 1842. 

IO. 24 Iunie 7173 (1665). «Sturdze den Igești» vinde «lui 
Enachi Căm(ăjrașul? o moar[ă| făcut[ă] în sat în Igești, cu 
șes|e] pămănturi în frunte, dentr' apa Putnii păn hotarul Să- 
rețeanilor ..., de ne-am scos capeteli de la robie... M'am 
întrebat toţi frații miei si toate rudele meale şi toți rădzeșşii 
mel.» Marturi: «lonașco biv Vel Putar (sic) i Vaslijlachi biv 
Stolnic i Vaslijlie biv Putar (szc), staroste de Putna, i Irimiia 
vătav hănsari i Toader căpitan Curteni i Ghiorghii Vornec 
ot Stredzăşti i Cerbul Vornic i Condrat den Igești i 
Sail (sic) hănsar [ot] tam, Dumitraş slug[a] lui Vod[ă], ot 
tam, Toader Dolhan ot tam i Fetion o[t] tam, Gavril Tolea 
ot tam, Gheorghie s" Costantin ot tam, Movila ot tam... 
Măriian s" Condrat». Mai iscăleşte: «Mirce Vătăman». Sluga 
lui Vodă iscălește cu mäna lui. — «Să să] știe că zapisul de 
la Iane Clucerul este la un talhar, la Dumitru Paicul c-ai 
fostu siug|ă] la Costantin Căm(ăJraș, fetorul Vornicul[ui] lui 
Iordach[i] ; får de nič o trab[š] în ceri neste bani, 3 lei... Și 


1 Nu li-am dat numele, pentru că ele se pot găsi în actul resumat în vol. 
IV, p. CCLVIII, nota I, 

? [ani saii Ienachi Cămărașul de Ocuă, de la care s'aii păstrat scrisori 
către Braşoveni, V. Iorga, Socotelile Brașovului, p. 155. El a fost ucis (aE- 
nachi gramaticul, find Camaraş la Ocnă») în 1686, de Cazacii lui Sobieski 
(Neculce, p. 232). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 317 


el, fiindu în voi stăpănilor la Mărie Sa Mihai-Vod[ă], aŭ 
triimis pi Brag Armaș, iar un tălhar, pentru acei 3 lei, și 
m'ei luat și o iap[ă], ș[i] banii i-am datu eŭ.» 

II. lași, 14 Mat 7175 (1667). «Melintie fesorul lui Băr- 
can si a Ioanei fata Giurcăi» vinde vie «în hotarul Ciurbeș- 
tilor», «lui Nicolaiii Racoviţ|ă] Hatmanul». Marturi : «Solomon 
Bărlădianul Logofătul cel Mare, şi Miron Costin Vel Dvornic 
nijneai zemli, i Vasilie Vel Dvornc vișneai zemlie, i Sta- 
matie Vel Postelnic, i Toderașco Iordachi Vel Spătar, i 
Apostolachi Vel Vașnic, i Ursachi Vel Vistiiarnic, i Gligorașco 
Hăbășescul Vel Stolnic, i Statie Vel Cluciarii, i Lupașco 
Buhuș Vel Șătrar, i Toader Veatreş, i Toader Cocărlie, i 
Dumitrașco Roşca, i in [si alt] Dumitrașco i Roman, dvorniți 
glotnii». Iscălituri. 

12. 19 Februar 7177 (1669). «Gheorghie fitorul Toderachi» 
vinde vie, «de la Necula Cămănariul», și pomi, «de la Berilă», 
la Clipicești (Ținutul Putna), lui «Vas[i]lie Capezan ce ai fostu 
staroste în tărgu în aș», pe «galbeni bani gata». Marturi: 
«preutul Necul[ai] de la Sti. Neculae și preutul Gheorghie 
iară de la Sti. Neculae și preutul Nicul[ae] de la Besiarica 
Doamnii și preutul Niculae de la besiarică din Broștiani și 
Ion Moschici starostia si Niagul Șelariul... și Albulbul 
(sic) Soponariul de Focșiani și lonașco Părciul și Burnaz și 
alții oameni buni sănte (sic) vecini pe lăngă acia vie». 
«Scrie Dumitrașco diiacul de la Măriia Sa Doamna Dabijii- 
Vodă 1.» 

13. 17 Octombre 7180 (1671). «Bejan Gheuca biv Pitar? i 
Pătrașco biv Log|olfăt» mărturisesc pentru « Măriia Sa Doamna 
Dafina și cu alte săminții a răposat Dabijei-Vod[ă]», ce aŭ pri- 
cină «cu un om anume Necula, fisorul popei Ursului de Stoeşti» 
și ai lui, pentru niște vii. Ei aii pus vie fără drept pe locul 
lui Dabija-Vodă. «Cănd aŭ fost acmu pre după viiaţa răpăo- 
sată Dabijei-Vod[ă), ei, necum den vii să iasă, ce încă și rudă 


1 O scrisoare a Doamnei Ecaterina-Dafina, în vol. VI, p. 543. Cf. Zsż Hz. 
ront, I, p. 124, nota 3. V. și vol. V, p. 40, n° 185; p. 582. 

? V. vol. VI, pp. 22-3, n° 38; p. 25, n° 48; p. 26, n° so. El era din 
Birlad, unde fusese dregător al tirgului. 


www.dacoromanica.ro 


318 DOCUMENTE DIVERSE, E 


Dabijestilor s'aü făcut, ca să nu-l poat[ă| scoate dentr'aceale 
vii. Deci noi am strănsu mulți oameni şi boiar[i] den Dabi- 
jești, și încă și den surorilerăpăosat Dabijei-Vod[ă], șam întrebat 
de le iaste rudă, să nu se leapede. Deci săminţăia Dabijei-Vod[ă] 
toat[ă] l-ai întrebat naintea noastră, den ce moșu iaste, să-ș 
spue anume bătrănii și samințăia, să spue dreptu, și, de le va fi 
săminție, să-ș ție viile fără nice o oprealește;, iară Necula nice 
într'un chip samă n'a putut da, nice moșii lui nu știe cumi 
chiamă, si den carii iaste. Dece noi, vădzănd că îmblă uom 
fără de cale, i-am dat leagea ţărăi și i-am pus dză în doai 
săptămăn[i)]: într'acesta chip, den vreame ce nu să află rudă 
Dabijeștilor, să îmble și să [sà] îndriapte cu nescari oameni bă- 
trăni și de credință cum iaste rudă oamenilor şi sămenției 
răpăosatului Dabijei-Vod[ă] și tot să-ș ţie viile, iară, măcar și 
fără mărturii, să-ș aducă într'aceaste doai săptămăni nescare 
dreasă să-l mărturisască cum iaste dintr'aastă săminţie, tot 
să hie cu vii; iară, de nu-ș vor aduce mărturii saü driasă pănă 
la dză, să iasă și de vii și den sat afară, ca niște oameni streini 
şi fâră moșie... Încă și mai nainte întru an i s'ai fost pus 
ză, ca si acmu, să să îndrepteadză, și nu s'aii mai indreptat.» 
Iscălesc ambii ca staroști de Putna. Fără peceţi!. 


1 Pentru moştenirea lui Dabija-Vodă lămureşte următoarea listă, cumpărată 
de Academia Romînă între hîrtiile Micleştilor: 

«zvod de moşiilea si sate ce aŭ cumpărat văpăosatul Dabij[a]- Vodă şi în- 
preun[ă] cu rdpăosata Doamna Dafina; Yt 7203 [1695], Mai 29.> Sascutul, de 
la Ghiauca și frați, fiii lut Fărmachi Vor,; parte dm Şchiopianinde la Ale- 
xandru Costin Postelmic ; Sucmeziul de la «bărlădeniţa și de Ja frate-săii Coz- 
mita, sn ve Irmii Nădăbaico, vnuc Nădăbaico biv Vial Vornic», Măicanti de la 
Gheorghe Ștefan-Vodă, Crainicii (schimbătură) si 'Tămăşianii de la Neculai Buhus, 
Răcăciunul, ede la Ștefan. Vodi s[ijn Vasili-Vodî», cu Mărhila și Lu[n]ca-Mate , 
Drăgusianii, Conţăștii de la mănăstirea Cașin, Bordia, adami de la Ghiorghie 
Ștefan-Vodi», Stoiaștii de la Alexandru Costin Postelnicul, parte de moară tot 
acolo, de la Bijan Gheuca biw Pitar şi Toader Ciohodariul, Bărlădianii, de la 
Andonii Blănariul, Răduleştii, «unde aŭ fost prisaca Dabij[1]-Vodă din boiarie», 
“Pigămaştii (F. Tecuci), de la Alexandru Costin Postelnic, Blăniaștii, de la 
Ghima Vist., vii la Spăruaţi, de la Costin, acarili aŭ fostu dă ziastri Mării 
Sali Doamnei Anastasii, de la răpăosatul Dabij[a]-Vodî şi de [la] răpăosata 
Doamna Dafina». 

a. Mosi? ce aŭ cumpărat răpăosata Doamna Dafina după cia aŭ murit Da- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 319 


14. 14 Septembre 7185 (1676). «Ghiorghe Huzle), cu nepoții 
miei, cu Bucia și cu Dumitraşcu», arată că caii fostu frate-mieii 
Moviliţa datorii cu șias(ăJzăci de viad|re] mare] (sic) lui Dumi- 
trașcu s|i]n Vasţillie, și aŭ mai fostu cu șiapte lei i pol bitii 
[bătuți], i-au fostu pe miiare, bani turcești. Deci pintru acesta lucru 
aü venit datornicii, și ni-aaii apucat pre noi, căci ni-aaui fostu 
noo frate, și ni-aaii luat noo bucatel|e], pintru că am fostu 
no chiziaș; det noi altă n'am găsit pe urma Movilii, ce am 
găsit o vie pelăn (sze) Gheorghie, pe din sus, și o am văn- 
dut.» Marturi: Fetion ot Igești și Toader Dulhan ot tam si 
Toder Stordzia tam i Toader Negrul și Necula Butuariii tam 
și Cru&an [de la satul Cruce], Ion brat Crutan, Mărian ot 
Stoești, Dumitrașcu ot tam, Stafie tam si Vas[illie Șotăngaă, 
Simion dascalul. «Cu aciastia cu toare s'aii grijit, [să să] ştie, 
la moartea lui; az popa Solomon. Simion dascal.» 

15. <U Oleșești», 17 Februar 7185 (1677). «Ghiorghie 
Huzia, fitorul Stoicăi de săliște dea Lălești», vinde partea sa 
din sat, «ce sint pre gărla Putnii», «pe gărla din sus», «trei 
pămănturi din frunte» s. a. «și cu căsoaia 1 pe pivnițe», «lui 
Alexandru Ramandi Marel[e|-Postelnic» [v. n° 3]. « Așijdire pen- 
tru vite de vie ce să vor mai afla puse de alții pre aceli trei 
pămănturi de loc, ce li-am văndut dumisali, ca se aibă a li 
plăti dumialui vița viei, iar păm[ăjutul iaste a më moșie.» 
Marturi: «lacomachie Șetrariul, Tănasie Sulgeriul, Ionașco 
Cărăiman ce aü fost Comis?, Gligorașco Căpitanul de Curteni, 


bija- Vod?» : Orbianii, vii din Stoiaşti, Țigăniaștii, Ochiaşăștii (si de la Poian 
Uricariul, lîngă Țigănești), Borsiaștii, Volovas, Făuriaştii, Mihăiliaștii, Găideașăștii, 
Spăniaţii, Crug, vie «ce aŭ cumpărat Lupașco Spătariul [Buhuș] de la Drigu- 
șenk», Fichitiaștii, ece aü fostu cumpărături de Dabiy(a]-Vod|ă], Doamna, și l-aŭ 
dat danii lui Lupașco Spătarului la nunti». Iuganii, aiarăș l-ai dat lui Lu- 
pașco Spătarului», Piscanii, ciar l-ai dat lu! Lupașco Spătarului, ti] atuncia,, 
Bălăneștii, ciară l-ai dat lui Lupașco», Piscanii, «ce săntu daţi lut Eni Hadăn- 
bului, ce i-ai dat Măria Sa Duca-Vodi», Popianii, Poșurcanii, daţi mănăstirii 
Bîrnovei, Sărbii, Ilerbintia, tot danie la Birnova, ca şi Puţurianii, Ustie la 
Urheiii, dată tot mănăstirii Birnovei, Zalucianii, daţi aceiași, Vitolţii, tot așa, 

t Crama, 

2 El întovărăşise pe Gheorghe Ștefan la fuga lui în Ungaria. V, vol. V, 
pp. 37-8, n° 175. 


www.dacoromanica.ro 


320 DOCUMENTE DIVERSE, E 


de Florești, Dumitrașco Căpitanul de pe gărle!, Badea Lam- 
bovitu [= Lămbovici]2 ce aü fostu Vornic de Vrancia, si Că- 
patan [=Căpătan] de Odobeşti, Vasilie Hagi ottam..., Nistor 
Argint ot Odobeşti». Mai iscălesc: 'loxowduor, Alicsandră biv 
Jitnidoroe 3, «Și eŭ Ștefan Andreișan m'am prilăjit într'atastă 
tocmală »4, «Gavril chihae za Curteni», «lon Botedzu», etc. 

16. 9 Iulie 7185 (1677). «Monah loan, egumen ot sfeta 
monastire Săcul», pentru alegerea locului mănăstirii de către 
«răzășii din sat din Cofeşti... Den casa Săracului păn în 
viia popii Ursului... Hotar[ul] Fiţingheștilor.» — Copie din 
secolul al XVIII-lea 

17. C. 1680. «Malahiia, fămeaia lui Vidraşco, și cu feteli 
mele, cu Dochiţa si Munteanca», vind «un pămăntu în frunte, 
la satu la Lălești, în Ţinutul Putnei, prea gărla din Ost (ç), 
cu tot vinitul», «lui Alicsandru Ramandi ce aŭ fost Posteal- 
nic>5. Apoi și alte vii, «pe lăngă viile carele aü văndut Huze 
dumisali Postelnicului [n° 15], şi cu pomeatea și cu pivniţi în 
viei». «Pentru căci cu aceşștea bani mi am scos cucoanele [fe- 
tele] din fome și din nevoe, si din oamenii mici și din sămenţiia 
më nime să nu să mai ispitească a întorce.> Marturi: «la- 
comachi ce aŭ fost Șetrar și dumn[ea]lut Mitre Căpitan și 
Tănasie ce ai fost Sulger și Gavrilaș Buce ce au fostu Cru- 
cear si dumn[eallur Donit vătav, staroste de Putna, și Neac- 
sul vătav și Dumitrașco Bălboe Căpitan de Igești și Grăjdean 
ot tam şi Ghiorghie Huze ot tam». Scrie «Mierăuţ cumnatul 
lui Lupaşcu Jicnicearul[ui]» 6. 


1 Putna și Milcovul. 

2 E pomenit și în vol. V un Limbovici (p. 234, n° 87). 

3 Era Maria, văduva lui Alexandri fost al doilea Jitnicer, V. despărţirea 
precedentă, n° so. 

4 El era unul din credincioșii lui Gheorghe Stefan în pribegie. V. vol. 
IV, pp. III-2, n? 13. 

5 Ramandi era puternic pe timpul lui Antonie-Vodă Ruset și lui Duca- 
Vodă. V. Zsf. l. rom. Y, p. 254, p. 474, nota 3. Neculce-l zugrăvește așa: 
«Grec de neamul lui, semeţ, mîndru, nebun, lacom: trecea preste toți, nu 
cunoștea pre nime» (p. 212), 

° Buhuș, fiul Doamnei Dafina Dabijoaia. V.p. 318, nota 1, și Z# dz, rom., 
locurile arătate în tablă, la numele săii. I 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 321 


18. C. 1680. «Lupul se Drăgan» vinde partea din Fau- 
rești lui Vasilie Corbul, «dereptu 70 potl|ronici]>, ereditar: 
«rod de rod[ul] lor». «Oameni buni adălmășari di în sat de 
Răcăcin(i], anume vătămanul Băndac și Crăcun și Păscan 
și Vasilie Aprodul și Stavăr ot Aud și Ion Volovat.., 
și Oniț[ă]... A da 4 vedre de vin, și vadra... 3 po- 
t[ronici].> 

19. 15 Decembre 7189 (1680). «Ștefan s|ijn Acsintie de 
Vineșești» vinde «lui Mihălachi ot Focșian[i] zet Grozăvițăi» 
«loc stărpu de un pogon de vie ţealenlă)..., din capul viei 
Cărstei zet Frăţiian ... Căndu o am văndut, me'm întrebat 
toți frații mei, și n'aü vrut nime din frații miei să o cum- 
pere.» Marturi: «Tudor Cojan ot Grozăști, și Ion s[i]n Mos- 
cul ot Vineșaști, și eŭ Ștefan vnoc Grăzăvițăi și eŭ Obreajie 
Codorvă ot Vineșești, și Pantia ot tam, Ion Croitoriul ot 
Focșiani». Scrie «Toader dascal Focșian[i]». «Vă dni Io 
Duca Voivod.» 

20, 2 Mart 7192 (1684). «Ștefan Țiganul» dă zapis «leremii 
vătavului de vieri» pentru o datorie. «Lăngă Dumitrașcu Folos > 

21. Tig[à]nesti (T. Putna), 20 Novembre 7194 (1685). 
Dumitrașcu Furcil|ă), cu fiii, între cari Partenie, vinde lui 
«Andronic nepotul lui Izvoran ș[i] a fămei lui, Sohiei», «trei 
pogoani de vie la Sirbi, dreptu 60 lei bštut>. «Și 2 boi încă 
mi aü dat în prețul acelor 60 lei. Între marturi: «Ion bărariul, 
vătăma[n] de Țigănești, și Păladie sin Arimiia, și Postolachi 
sin Bugadici». Scrie «Cărstia Vatreș, Vornicul de Țigă- 
nești»!, 

22. 18 Februar 7194 (1686). «Ursul fičorul Șutului de 
P|ă]scani» vinde «Postialnicului Iordachie»? «loc stărpu, č-aŭ 
fost viia tătăne-miei, Șutului». Între marturi: «Costantin 
Țica..., Tica cel bătrăn..., Dumitrașco Viaveriţ[ă]». Scrie 
«preotul Ioan de Domnești». Peceți. 

23. 30 Iunie 7194 (1686). Andrei Pupăză și Gaftoana 
vind, cu alții, «arhiepiscopului Theodosăi ci aŭ fost Mitro- 


1 Vătămanul era al satului, Vornicul al boierului. 
2 Ruset. V. n° 31, 


71304. Vol. VII. 21 


www.dacoromanica.ro 


322 DOCUMENTE DIVERSE, E 


polit țarii Moldavviei! și arhiepiscopului Daniil 2» moșie <la 
capul tărgului Focșanii din sus», cu 8 ughi, «din gărla Milcovu- 
lui din sus spre tărg». Cei doi archierei mai aveai pămînt, dar 
acela, «după pofta lor și a tărgoveților, i-ai lăsat, pentru drum». 
Vinzătorilor li era «schimbături pe niște dugheni din tîrg, ce 
ei Susănii aii dat Giosănilor», fiind marturi Vasăle Hobjălă 
și alții. — Resumat din 1842, într'o hotărire de judecată. 

24. 30 Iunie 7194 (1686). Duca-Vodă, lui «Dima părcălabu 
de Focșani», pentru moara lui Văsian. — Resumat din 1842. 

25. 31 Decembre 7195 (1686). «Cristiian fisoru Badi lui 
Limbovici» [v. n° 15] dă mănăstirii «ce să zădești la capul 
tirgului din sus întru numile — (s2c)» moștenirea lui ela 
capătul tărgului Focșanii din sus». — Resumat din 1842. 

26. 7 April 7195 (1687). Constantin-V odă, «preuteasei poper 
Ursului t-ai fost preut domnescu» [v. si n° 13], pentru niște 
oameni cari «ş'aii pus vie pre un pămănt a ei, care pămănt 
laŭ cumpărat Mitropolitul Varlaam? di la Irimiia Dabijia la sat 
la Căpotești, și acel pămănt și un vad de moară și alte moșii 
ce mai sănt acolo, i le-aii dat ei, caci i-ai fost nepoată de 
frate». Să iea «de a dzeacia» preuteasa. «Să aibă preuteasa 
a da o știre la Scaun la starostie de Putna.» <Tudos[e] Du- 
băii Vel Logofăt uč.» Pecete rotundă, cu chinovar. 

27. 15 April 7195 (1687). Costandin-Vodă [Duca], pentru 
moara lui Poiană: Să nu fie supărat acesta de «Dima părcă- 
labul» (v. n° 24). — Resumat din 1842. — Si alt act din 
aceiași zi pentru același. — Jdem. 

28. 30 Iulie 7195 (1687). Costandin- Vodă, către Miron Cos- 
tin biv Vel Logofăt, să cerceteze vinzările făcute față de 
Poiană. — Resumat din 1842. 


1 "leodosie, fost episcop de Roman, ajunse Mitropolit după întăia fugă a 
lui Dosoftei în Polonia (Melchisedek, Cronica Romanului, I, pp. 302-3), în 1674. 
El stătu numai citeva luni 

2 Un archiepiscop străin, stînd și el la vre-o mănăstire din Moldova, 

3 Din vremea lui Vasile Lupu. Se admite că el cra din familia boierească 
Moţoc. Dar, așa fiind, s'ar putea admite cu greii că fratele lui Varlaam a putut 
să-și mărite fata cu un popă, ñe el chiar un epreut domnesc». CI. Arch ist., 
I p. 80 si aici, Prefaţa. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 393 


29. 20 Februar 7197 (1689). Poiană vinde morile sale 
lui Mihai Zugravul pe lei și «merţi piinex.— Resumat din 1 342. 

30. 19 April 7197 (1689). Ștefan Cazan, Costandin Boghian 
și Costandin Lungu vind Mitropolitului Theodosie și egume- 
nului Zaharia de la Cruce! «a lor driaptă ocină și moșăi în tîrg- 
în Focșani, ce să chiamă la uric Stăeștii?, din susu tirgului, 
unde să chiamă la cot», «lingă locul egumenului», «pe din gios 
din bătrinului Grozav, și pămînturile sănt din țărmurile Milcovu- 
lui până în țărmuri, precum scriii uricile».—Resumat din 1842 5. 

31. 18 Maiă 7199 (1691). «Ion Irizul ot Gărlești și Toder 
Cucul, cumnatu miei», vind «viile den coda rumturei ce este 
prea locul Gărleștilor, dumisal[e) lui Iordache Rusăt Marel|e]- 
Vistiernic» (v. n° 22). Marturi: «Gligorie Cogan... și Radone 
de colo si Vasilie Buică ... si Ion Căneii... şi Cerchez de 
colo și [Ion Jidovul ot tam». 

32. Iași, 4 Iunie 7199 (1691). <Crutan fitorul lui Petrică de 
la Stoești de la Putna» vinde lui «lordachie Rusăt Marili-Vistiar- 
nic» o păragină de vie «la Cruce... Să nu hie lucru cu înpresură- 
turi, şi mi-ai făcut dumnealui bani, de mi-ai ras optu potronici 
țărăneaști din Visterie pentru acel pogon și gum(ălta ti de păra- 
gină.» Marturi: «Dobrică Muntianul de la braniștea Bădioae 
[Lămbovici] și Gligoraș vătămanul de Sirbi și Măriian de Stoești». 

33. 3 Maiŭ 7206 (1698). Vel Logofăt Neculai Done [= Donici] 
şi Vel Vistier Iordache Rosăt, «cătră Zahariia Clucerii și Luca 
Cluceriii staroste de Putna»: să cerceteze pentru pira dintre 
Mihai Zugravul;, ce are pămiînturi de la Mitropolitul Teodosie, 
si Dima pircălabul. —- Resumat din 1842. 


1 La acest schit pare să fi fost retras Teodosie. 

2 Cf. «satul Stoeștii, unde aste acum tîrgul Focșanii» întrun act din 1738; 
vol. V, p. 234, n° 87. 

$ Altă vînzare Mitropolitului, la 20 Mart 7200 (1692). Cercetare, pomenind 
încă pe Mitropolit, la 9 Iunie 7201 (1693). La aceiași dată, vînzare a lui Hobjilă 
și altora către același Mitropolit. La 18 Maiii 7205 (1697), se mai pomenește în 
calitate de cumpărător, alături cu Mitropolitul, episcopul Lavrentie de Rădăuți. 

4 La numele staroștilor de Putna trebuie să se adauge acela al lui «Ştefan 
Moimăscul, br Armas, starostea Putnii>, pomenit întrun act fâră dată (c. 1660) 
din Arch. Statului, SZ Sava, xxxIU, 83. 

5 Zugravul are pîră pe acest timp cu răzășii Nemţăni (v. .S#zdzr si doc. V, 


www.dacoromanica.ro 


324 DOCUMENTE DIVERSE, E 


34. 25 Maiu 7206 (1698). Raportul lui Ștefan Scărlat Ar- 
masul 1, Luca Clucerii, Zahariia Clucerii (v. n° 33) și Ghe- 
orghii Străjăscu, cari aü cercetat «părțile de moșii a tuturor 
răzășilor din tîrgul Focșanii ce să cheamă Stăeștii»l. — 
Resumat din 1842. 

35. 6 April 7209 (1701). Văsiian din «Grăzăști»> și frații 
vind lui Lupașco «ot Eșii» vii, casă, «cu căt loc este stărpu 
pe'ngă cas|ă]..., în bătrănul prodeșcească..., triaptă 
[= driaptă] ocină] și moșie... Ni-ai mai datu dumnelui ğu- 
pănul Lupaşcu adaos cinzăci de lei... Asë am făcutu scrimbu 
(sic).» «Eu Ion diiacon am scris zapisul, să s|ă| știe, u 
Dobeștii» (sic = Odobești). 

36. 3 Octombre 7210 (1701). «Necula snă Voroav[ă]» vinde 
<&upănului Lupașco snă Tudorie neguţitorii ot lași» vie «la 
cămpu, la Groz|ejștii, alături cu uliţă», «de la Prohir». În- 
treabă «frații noștri și răzeșii». Intre marturi: Batul, Va- 
s[i]lie Buruiaa[ă], Bilea, Vas[i]lie căldărari ot Iași, Ioniță Bonte, 
«Gavril vătav de vieri» și un Grec. «Ion diacon ot Odo- 
beștii.» 

37. 26 «Pril» 7210 (1702). Agahii, Ifrimii și Sanda, «ne- 
potele lui Gherghișor», vind lui Lupaşco moșie la Grodzăști, 
«3 pg. făr giumătate de tozvrătă». Între marturi: Grigorii 
Cetinoiul, «Ursul zet Băcoai», Ambrobhil, Gavril Birtic, Irimii 
Hagi. Scrie «Panhil snă pop Pricopii». 

38. Maiii 7210 (1702). «Ana Călugărăța [= călugărița] ot 
Căpoteștii» vinde vie în acest sat. 

39. 17 Mart 7214 (1706). Simion, ginerele lui Alicsandru 
Azimă-Galbăn[ă], vinde o vie la Țifești «părinților de la mă- 
năstir[e] de la Cor[ni]». Martur și Simion Bostan. 

40. 21 Mart 7217 (1709). Mihai-Vodă, pentru « Vornitasa 
lui Ramandiii», care a vîndut « Vornicului Iordachi Ros[e]t» 


Z. c). Cam pe același timp, tîrgoveţii se judecă pentru bezmen cu fiul lut Lim- 
bovici. Din alte acte se vede că Stăeştii aŭ devenit mahalaua Tăbăcarilor: 
«Stăeștii, și să numesti acum mahalaua 'Tăbăcarilor», zice Ecaterina, văduva 
lui Ioniţă Zugravul, la 15 Iulie 7267 (1759), făcînd o danie mănăstirii Sf. 
Samuil din Focșani. 

1 Ştefan Scărlet e pomenit în vol. VI, p. 38, n° 86 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 325 


«casăli din Pogonești şi cu ograda și cu viile de lăngă cas[ă] 
și] Zumătate de sat de Pogoneștii și cu moară gata cu doai 
roate și mai avăndu ei un vad mai sus, de 2 roate, ce să 
chiamă vadul lui Scroaf|ă], care aü fost făcut Ramandiiii 
Vornic, în vadul cel din ġos 2 roate, iar în vadul lui Scroaf[ă] 
aü făcut numai o roatță), și] aü fost dat-o mănăstirii sale 
Cornii, — care ș|i] atastă moară aü văndut-o călugării cu tot 
săborțul], iar dum(nealui] Vornicul Iordachi, drept 40, și] cu 
locul morii la cămpu, ce sar alegi». Pomenit «Nicoară nepo- 
tul Petrii Scroafă». «Vel Log[o]f[ă]tu.» — Copie contimporană. 

41. Grozăști, rr Octombre 7221 (1712), Vinzare la Gro- 
zăști, Între marturi: «Gavril Spatarul, Ion Spatarul», «Gro- 
zava muma Mării», «Toader a Spătarului, văr primar Ba- 
tului». «Vasilii [Popa] Urlijcar mart[ur].» 

42. 3 Maiü 7221 (1713). «Priotesa popii Ursului, nepota 
părintelui Vărlam», vinde un vad de moară <lrimii ce'ü fost 
vătav de vier[i]». Martur: «Dumitru Vătămanol..., Costantin 
Beche ot tam, Vasilie Barzul ot tam, Athanasie ot Săcul». 

43. 12 Mart 7231 (1723). «Preotul Vasile ot Grozești» dă 
zapis lui « Vasile, Ilie sinavi Mihălache», pentru schimb : ele-am 
dat locul besearecii, care loc iaste din capul vii lui Grigoraș 


spre sat, pănă în ulița Alivreștilor..., aŭ fost dat Ion Coş- 
ciug unui fečor a Năircului; care vie este în bătrînul Mă- 
ceali, din capul viii lui Obrij... Si atastă schimbătură să 


rămăe iar sfintei beseareč.» Marturi: «preoți, miren[i]». 
Între marturi: «Costantin sin Zinica», cuncheaşul Andronare 
(sic)», «Lazar Văsiian». 

44. Iași, 24 August 7239 (1731). Grigorie Ghica-Vodă, 
pentru pira făcută de «<dumneaei Irina gupănasa Idirniului ! 
č-aŭ fostu Căpitan de dărăbani în Țara-Rom[ăjniască, și frate- 
săi Iordachi cu Lupașco Tudori neguţitorul», pentru vie la 
Odobești, «Cari de ar fi fostu ei aicia în țară, sar fi mai 


câdzut lor să lea ià decăt Lupașco neguţitorul... Păn n'aü 
iscălit tot niamul lor, n'ai vrut să le ià... Aü aflat 4 po- 
goani de păragine pustii și făr[ă] garduri... Deci Domnie 


1 Îndirniliul, Adrianopolitanul. 


www.dacoromanica.ro 


326 DOCUMENTE DIVERSE, E 


Mea aŭ întrebat-o, area vr'o diiată ca aceaia de la maică-sa, 
să scrii precum i li-aii dat zestre, iară ia aü dat sam[ă| că 
n'are nici o diiată, făr căt aŭ mărturisit și unchiu-săii Piatre 
Alevra că aü audzit pre maică-sa precum să fie dzis că li aü 
dat aceștii copile Irinii aceale vii. Deci Domnie Mea am 
dzis și Petrii lui Alevra, din vreame că aü știut el și aü 
audzit asia, căci n'aii dzis el atunce lui Lupașco! cănd aŭ 
cumpărat aceale păragini, să nu le cumperi, că sintu date 
zestre, cia aŭ tăcut mulcum și s'aü iscălit și el în zapis. 
De care lucru am g&udecat Domnie Mea și într'alt chip, după 
Budecata pămăntului, să caute Lupașco 4 pogoani de vii 
păragini cum aŭ fostu aceale, și dumneaci să dia bani să 
le cumperi și să le lucreadzi păn liar faci vii întregi cum 
sintu aceste, s[i] atuncia să ia Lupaşco aceale vii și dum- 
neaei să.ș ià viile, fiind moșiia dum[i]sale.» Ea refusă. ¿Am 
dat-o rămasă din toată leage țărăi.» Pecete mare, rotundă, 
cu chinovar. «Vaslillii Urlicariul] [v. n° 40].» 

45. 10 Octombre 7242 (1733). Vinzare de vie. «Din că- 
soia spre cănpii.» Scrie popa din Grozești, 

46. 22 Iunie 7247 (1739). Împărțire de «Țigan[ii] Corneștilor». 
«lonașcu Tiganul este dat de împărțeală de la Dumitrașcu 
Gheuca fetii lui, Alecxandrii, €-aii ţinut-o Coruiii Comisul , . . 
Țiganca lui lonașco: Neștiuta. Și aŭ rămas Ionașco sălaș În- 
treg... Abăza Vornicul aŭ luat pe Schiva, fată lui Ionașco... 
Gheorghie snă lui Ionașcu aŭ ținut Moldovancă, Ruscă... 
Dobreţa ... Ion Țiganul lui Macreii Banul... Chirila și Măriia 
Matacina și Tofana... Chirila aŭ făcut pe Ioana Păruța cu 
Moldovancă, [si] aŭ murit Moldovanca, și aŭ luat pe o Țigancă 
„++ Urita și Brîndușe ... Codaţ, Tiganu Caurului ... Nazarie 
... Ačastă sămință de Țigani.» 

47. 17 April 7252 (1744). «Mania ficorul lui Vartan Arman» 
face o vinzare de vie la Căpotești. «Eŭ Sărindaru școlearu? am 
scris cu zisa dum[i)sal[e].> 


1 Çf., pentru această formă, Cronica lui Constantin Căpitanul, ed. Iorga, 
p. 170: «Matei, căci faci copilărește de nu șăzi!2. Ea se întilnește și în 
cărțile sfinte din veacul al XVI-lea. 

2 Adecă dascălul. A fust și un scriitor Toader Șco/eriul. V. Ist. lit. rom., U, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 327 


48. 30 Maiü 7253 (1745). «Toader sin Istratie Ţucă» își 
vinde via, lingă a «Tudosiei Eșancii». 

49. ri Septembre 7256 (1748). < Alicsandra fămeia lui Crătun 
Rotariul ot Căpotești, împreun[ă] cu tot sătenii de acolo», își 
vinde via. «Am mersu la d[u]m[nealuï] Costantin Pălade Stol- 
nicul, fiind d[ujm[nealui] staroste la Putna.» : 

50. 18 Octombre 7257 (1748). «Costantin Ràazmirit[3] ot 
Luncă și eŭ Vasile Păragin|ă] ot Spăreți, din preun[ă] cu 
fămiia mè Mariia nepoata Oanţăi, și eŭ Iordache Cărnariul 
zăt Cătalinii» vind parte din Căpotești pe «lei noi». Iscălește 
şi «Ion Tigtt biv Vornic de Vrance»,. 

51. 20 Mart 7264 (1756). «Sileiman Celle]bii» dă zapis lui 
Sandul Piorlungu pentru datoria unui Strătilă, fugar. 

52. 4 Mart 7265 (1757). Raport al Divanului către Costandin 
Mihai Cehan Racoviţ[ă], pentru pira între «dum. Ioniţă 
Cantacozino Vel Ban și între Vasălachi Cozma Vel Căpitan» 
pentru Țigănești (T. Putna), pentru care se «arată și îm- 
părțală ce s'aü făcut pe moșiile Dabijăști între dum. Vor- 
nicu Costandin Balş cu d[u]m. Hatmanul Vasăle Razul și cu 
dum. Ioniță Banu». Cozma arată un act din 7251 (1742-3) «cu 
iscălitura răpăosatului Vornicului Costachi, în care scrie c'aü 
schimbat cu Ștefan Volcenschii: i-ai dat a trie parte din 
Țigănești ș'aă luat satul Curluceni di pe Prut, în Tinut Eșilor, 
şi zici în zapisul dum[ijsale, fiind pricină di spre cumnaţii, 
să răspundă d|u]m.; în care zapis esti iscălit și răposatul 
Stolnicu Todiras Cant[ajcozind, părintele d|ujm. Banului, 
și esti iscălit și d|ujm. Hatmanul, fiind atunce Vel Sulger, si 
di la Stefan Volcenschii, rămăind Țigăneştii în parte lui 
Neculai Holbanu, aü schimbat-o și cu vănzare au dat-o lui 
Vasilach(i] Cozma, pe care aŭ arătat și Zapis din vălet 7251, 
și cu ačastă pricină aü răspunsu Vasli]lachi Cozma că stă- 
pănești. Ce, de vremi că pe gărle, la Ținutul] Putniă, sintu trei 
moșii a Dabijeștilor, anumi Ţigăneștii, Olişeştii și Stoeștii, 


pp. 274-5; Documente și cercetări asupra îstoriei financiare st economice a prin- 
cupatelor romîne, București, 1901, p. 55; Două bibltoteci de mănăstiri, (ha- 
ghiu si Argeș, București, 1904, p 13. 


www.dacoromanica.ro 


328 DOCUMENTE DIVERSE, E 


şi li s'aü căzut, precum s'au si învoit, ca să ià fiiștecare gi- 
nere căte un sat dintr'aceste, fiind tot bune, cu vadur(i] di 
mori, si, de vreme că răpoosat[ul] Vornicul Costach[i] satul Ti- 
găneșştii l-ai schinbat cu satul Curlucenii, cari îl stăpănești și 
păr acum, s'aü mai luat si satul Stoeştii, iar satul Țigăneştii 
l-ati fost pusu bunu la înpărțială, socotim că este cu dreptate 
să ià dum. Banu Ioniţi satul Stoeștii în locul 'Ţigăneștilor, 
să nu rămăe pagubaș, iar dum. Hatmanul Vasăle Razu va 
stăpăni Curlucenii, care i-a luat pentru Țigănești, iar, di va 
scoate dum. Hatmanul satul Țigăneștii di la Vasălachi Cozma, 
atunce sa-l dë dumisale Banului și să-ș iå satu Stoeștii 1.» 

53. 1 Iulie 7265 (1767). Vasile Razul biv Hatman dă za- 
pis «vărului Ioniţă Cantacuzin biv Vel Ban» că se învoiește 
a lua el Țigăneștii. Marturi: «Inochentie episcop Hușlilor]» si 
mai mulți boieri. 

54. Iași, 3 Iulie 7265 (1757). Hotărire a Divanului în jude- 
cata lui Ioniţă «Cantacuzun» biv Vel Ban cu «vărul dum[i]sale 
Vasilie Razul biv Hatman» pentru moșiile dabijești. Se arată 
învoiala din 15 Decembre 7264 (1755) cu Costandin Balșe Vel 
Vornic si cu Razu, «care moșii le sintu dumíillorsale date de 
dzestre de la răpoosatul llie Catargiul c-ai fost Logofăt-Mare, 
ginerilor săi, răpoosatului Costachi Razul Hat| man) i Costandin 
Balșe Vei Vornic i răpoosatului Toadiru Cantacuzon biv Vel 
Stolnic». Costandin Racoviţă-i trimesese la Mitropolitul Iacov, 
la Ion Bogdan, Iordachi Balș și Vasilie Rusăt. Se daŭ acum 
Stoeștii Banului Ioniţă, 

ss. 6 lulie 7265 (1757). Scarlatu Ghica-Vodă, pentru pro- 
cesul satelor Dabijăi-Vodă. Întărire a hotăririi Divanului. Is- 
călitura Domnului. «Prost. Radul Racoviţă Vel Logofăt. 
Simion Chesco Urlijcar am scris.» Pecete octogonală cu 
chinovar. 


1 Dabija-Vodă n'a avut nici-un copil, dar o fiastră a lui, Maria, a fost 
soția vestitului Iordachi Ruset (v, vol. V, p. 5889). Pe lingă mai mulţi 
băieți, Iordachi a avut cu Maria pe Safta, care se măritâ cu [lie Catargiu. Fe- 
tele Saftei aŭ luat pe Costachi Razu (v. vol. VI, p. 557 şi aici, n° 54), tată 
lui Vasile, pe un Balș, Constantin, și pe Toader Cantacuzino, tatăl lui Ioniţă 
cronicarul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 329 


56. 3 Septembre 7266 (1757). Scarlat Ghica-Vodă, lui Ma- 
tei Bantăș!, pentru «o hliză de loc din hotarul Trotoșinescul». 
«Vel Logofăt.» Pecete rotundă, mare, cu chinovar. 

57. 20 Ianuar 7271 (1763). Costandin sàn Tănasie Zinica 
face vinzare <dum[i]jsale hinulu[i] Apostul Deorpelič» pentru 
că-i vinde un pogon «și Sumătare de čovărtă, doao prăjini 
vie făcătoare, și vie iast[e] în bătrăn[ul] Prudișcăi, dăn capul 
viilor mitropoleșt[i] înnainte». Între marturi: Dămen Berbet, 
Iane săn Berbeă. nfoarce apoi un răzăș. 

58. 5 Octombre 7273 (1764). Vînzare de vii la Grozăști. 
Nume: Rogodan, «dăscălița a dascalului Grigoraș». «Ni-am 
întrebat toate rudile noastre.» Scrie «Cost[an]din Arap ot 
Vist|ierie)». 

59. 8 August 7274 (1766) «Safta soție lui Costantin slu- 
J|i]toriului ot Alivra?, fata a preotului Filip», vinde lui Ioniță 
Abăza Armas «trei hirte de vie lucrătoare» la Grozești. 
«Dumneei Măriuţa Adămoi.» Martur: «pop Agapie». 

60. 30 Decembre 1766. Grigorie Alicsandru-Vodă, către 
«starostele de Putna», pentru «Ioniță Abăza Armaş», ce a 
făcut «o moară în gărle, împreună cu un socru a lui, anumi 
Enachi Alivra, făcănd ei tocmală să pue banii amăndoi, căt 
cela, căt cela, și să fie de tovărășie». Abăza dă mai mult, 
iar moara i-o ţine soacra, «și de patru ani totu ia mănăncă 
huiumul morii, și el este păgubașu». Să cerceteze. Pecetea 
la adresă, către staroste, Manolachi biv Vel Stolnic. 

61. 30 Decembre 1766. Grigorii Alixandru Ghica-Vodă, 
«lui Ioniţă Abăza», pentru a putea «chema și soroci la Divan pe 
Grigorii Bostan bulubașa ot Focșani», cu care e în pîră pentru 
vie : «carile fiind a niam(|ullui lui, pin neștiința sa li aü cumpărat 

1 Asupra acestui negustor, v. Manifestër? nouă ale unet scol? vechi, II, în 
Convorbiri literare pe 1902. Și fiul lui Matei e pomenit în aceste acte. Cu 
privire la familiile ce purtaii acest nume de Bantăş, mai semnalez actul din 
10 lulie 7142 (1634), prin care se dă o mărturie înaintea unui vătav şi «de- 
naintea lui Bantăș den Costeani [Ţ. Neamţ] și a lui Costantin Bantăș» 
(Bibl. Ac. Rom., doc. 136/XLXXIX). În cel d'întăiii cas, Bantăș e nume de 
botez, nu de familie. Cf. și Arch. Statului, Mea, LII, 24 si 26 (tot Costan- 
tin, fost pîrcălab), 

2 Alevra, stăpînul moșiei. V. n° 60. 


www.dacoromanica.ro 


330 DOCUMENTE DIVERSE, E 


de la Cozmulias|ă] Șet[răreasa; v. n° 52] în 260 lei, și nu- 
mitu Abăza, una că viile sănt ale niam[ullui săi, al doile și 
răzeș iaste, — dreptu acie iată li s'aii pus și zi de soroc la I 
zile a lui Fev. negreșit să de viile lui Abăza și să-ș iă banii 
aice, 260 lei, aii, di are ceva mai mult a răspundi piste arătare 
lui, să vie la Divan». Altfel, om gospod îl va aduce «cu tobote», 
plătind el cheltuiala. Pecete mică, octogonală, cu chinovar. 

62. 8 Iunie 7275 (1767). «Grigoraș Stroescul biv vt[ori] Comis, 
fitorul lui Dumitrașco Stroescul biv Vel Jic|nicer]», nepot de frate 
«lui Iordache Stroescul č-aŭ fost Vornic de Cămpul lun|g)»!, 
dă lui Mateiii Bantăș [v. n° 56] moșie la Căpoteșşti și Cofești 2. 

63. 11 Octombre 1767. «Aniţa, soţul dumlijsale giupănului 
Enache Emandii Alivra», dă ginerelui ei, Abăza, vie la Odobeşti, 
«în hliza Slănineștilor», «pă din dial de crama lui Vasile 
Bărladu, ce ni este şi nooaî cumpărătură de la Măriuţa 
Adămoae, vara noastră, fiindu acestu pogon amaneat». Mar- 
turi doi Greci. Scrie «Vas|ijle Pot. /sic)». 

64. 27 Iulie 7276 (1768). «Dumitrașcu săn Sandul Pitor- 
lungu ot Căpotești» dă zapis <gupănului Grigore Tiplica biv 
Vornic de Vrance» pentru vinzare de moșie. Nume: «Stră- 
tilă». «Kai èyõ Tiowydzg ðáoxzahos papropai.» «Şi adălmaș 
s'aü dat 2 ved[re] vin drepte, și vadra căte 20 p(ajrale.» 

65 18 Septembre 1768. Grigorie loan Calimah-Vodă, către 
<Dimitrachi biv Vel Pah., staroste de Țănut Putnii», pentru 
«Ioniță Abăza biv vt[ori| Armaș»5, în pîră cu soacra, pentru da- 
toria socrului față de dinsul. «S'aii suit dobănda cap la 
cap.» I se daŭ viile. Pecete mică, ovală, cu chinovar. 

66. 18 Iunie 1772. «Mafteiii Halič ot Cucueţii de sus, fitor 
Nastasii, fata Lehoe, și eŭ Ion Băndar, ginire babii Nastasii, 
fetii Lehoe», fac vînzare în Căpotești. «Pămăntul lui Gianos... 
Pămăntul Bechei.» Scrie cereii Neculae Vidrașc[uj». 

67. 17 Februar 1774. 'lodvv0ç Aawavwri [Alevra] cedează 
viile sale ginerelui Ioniță Abăza. Martur «lonu Rogozu». 


t Vornic de Cimpulung fusese și Lupu Stroiescu (v. Documentele Bistriţei, 
II, pp. 7-8, nê cuxIx-xx1). Alţi Stroiești, 26747, pp. XXIIL 

2 În această privinţă este şi un act domnesc din 20 Octombre 7272 (1763) 

3 Cf. Documentele Callimachi, |, p. 424, n° 15. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 331 


68. 22 Octombre 1775. «Toaderu Căpļitan], bratu lui Gligorii 
Bulubaș|a], sănu popii lui Ioniță, protupopu otu Bărladu», 
vinde lui «lonu Avram» «unu pogonu de vii baștină», <in- 
trebăndu-mi eü toati niamurile». Trei Greci, marturi. 

69. 23 Octombre 1775. «Toader Căpli]tan, brat Grigorie 
Vornic de Vrance», vinde «Sulger|ullui Ioniță Abăza» «un 
pogon și o hirt[ă] şi un hiler de vie lucrătoare în ograda 
Grozăștilor», în hotar cu «Tofan (síc) Pitorgros». «Și m'eă 
dat pegon (sic) 160 lei... Bani curați.» Iscăleşte: Toader 
Căpt. sàn poptropop Ioniță ot Bărladə; martur: Ion Avram 
Căplilt[an). Scrie «eŭ Apost. Căp., săn Ioniță diiac ot Focșani)». 

70. IO Octombre 1777. «Manda soţul lui Costantin Adamu» 
vinde lui Toma Cozma biv Vel Șet[rar] «un pogon de vii hă- 
tuit si stălpit» la Grozăști, «fiindu dum. mai aproape răzaș». 
Marturi «mulți oamini și mecieși». «O mrpony Tjrnbuzvos ths 
"Oxvns, Ilatatoc, wăprvs, Chiriac Cărstiian Pit|ar], Meletie egumen 
ot Precista.» 

71. 22 Maiü 1778. Costantin Dimitrie Muruz-Vodă, către 
«lancul Razul biv Vel Banu, Manolachi Cuzi Pah., staroste 
de Tint. Putnii>!, pentru jalba făcută de «Catrina Rusătoaia 
Vornitasa» cu privire la moșiile ei Lăleștii şi Igeștii, «la 
gărle; care moșii fiindcă să răzășăsc alăture cu alte moșii 
a fiilor răposatului Toader Cant. Vornic? și a Tomii Cozma 
Șăt[rar]», se împresură. Să hotărească, mergănd «la stările 
numitelor moșii», dînd știre crăzeșlillor înpregiuraș». Pecete 
octogonală, cu chinovar. «Proât. Vel Logft.» 

C. 1780. <Ban[i] ce sintu dator Neculai Abăza... La 
Hăsan ot Ağudu... la Mahmet ot Agudu..., la Met (sic) 
ot Bărladu..., la Nebunele ot tam..., la Man[e] Blànar..., 
la Corogas[a]..., la Bolocan..., la Dedul Tàl[š]bšscul.> 

73. C. 1780. <Ioniti Abăza» Sulger se plinge Domnului, 
cerînd ca «dum[neallui starostele de Focșani» să puie a i 
se măsura via la Odobeşti, «în bătrănul Grozeștilor», cum- 
părată «de la o vătășoae, și li-ai dat zestre unii fete a lui, 


Pentru Cuzești, v. vol. precedent și V, Pirvan, în Cozvoriiwile literare 


pe 1904. 
2 Ioniţă Cronicarul și Toader Spătarul. V. Genealogia Cantacusinilor, p. 50. 


www.dacoromanica.ro 


332 DOCUMENTE DIVERSE, E 


Mariia, ce o ţini Iordachi Papa biv Căp[i]t[an]. .. Li-aă vindut 
unui Toma Cozma Șet|rar| .. Și loc de cramă ca o firtă de 
loc... Si i-am și zis astă toamnă să nu facă cramă, și i-am pus și 
cruce, și el n'aii înțăles, ș(i] aŭ făcut cramă... Una, că mi-ai 
strămtat de n'am unde să-m trag un car, doai, să-m culeg 
viile, al doilea, Măriia Ta, sintu păgubaș de loc; cari eŭ l-am 
cumpărat cu bani de la socrul miei: mă rog Mării Tale se 
aibu dreptate păn trăescu bătrănii înpreguraș, care știii cum 
umblă pogoanele la locul acela. Așijdere aŭ mai cumpărat 
soacră-mea un pogon de la muma lui Pavăl Adam... Aŭ 
zis că sintu 5 firte, dar nu un pogon, și mai apucat de 
i-am mai dat 30 lei pe o firtă, zicănd că mai în de sară a 
veni și me-a da şi zapis pe firtă, şi a măsura și locul. El, 
dacă aŭ apucat banii, înpreună cu femeaia lui, Ilinca, s'aü 
ascuns, și doaÎ săptămăni i-am căutat si nu i-am găsit, și 
de atunci și păn acum aŭ trecut Gani, nici îm dă banii, nici 
îm dă firta cea de loc.» — Resoluţie: «Merge la dum([nealui] 
Vel Logft.; Iuiie 26... Log.» 

74. C. 1780. Jalbă către Domn a lui «lonițlă] Abăza Ar- 
maş», «pentru sărăcie s[i] strămbătati ce mi s[ă] tragi di spre 
socrul miei lanachi Iamandi (Alevra] Cazacliu 1, ce est[e] dus 
la Nejna 2 și di spre soacră-mă, Anita ot Putna, pentru că, mi- 
lostive Doamne, în tot chip[ul] maŭ sălit și m'aü rugat ca 
să i facu bini cu o sumă de bani, să-ș fac[3] alişveriș[ul] lui, 
și eŭ, Doamne, din copilăria mè, prin ostenial[ă] avind 1.520 
lei, vrem ca să-i daŭ cu dobănd[ă] la alții din neglulțători... 
M'ai amăgit și m'ai înșălat.., Și mi-aii dat zapis la mănă 
ca să-m|i] dei dobănd[ă] din zeci doispreci pănă într'on an 
dă zăli. [Nu-i dá.) Mi aü scris un răvaș ca să eŭ 1000 lei 
de la un Dumliltrii Melinca, tovarăș lui, ce venis[e] cu blani 
de la Nijna, și soacră-me, fămie lui, aü pus mäna întăi pe 
răvaș și aü luat banii, asë mii de lei... Acum sint 5 ani, 


1 Cazaci sînt negustorii cari merg la «Cazaci», la Muscali, pentru blă- 
nuri. În schimb, ei duceaii vinuri. De aceia, Iamandi își avea via la Odo- 
bești. Cf. Șăineanu, Ju, orientală, 11, p. 98. V. pentru vechiul «cazacliŭ » 
Andrei Misir, Hurmuzaki, XI, p. xxv. 

2 Nijm-Novgorod. V. Archiva romănească, |, p. 253. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 838 


el de la Nejna nu mai vini, și eŭ sint om nevoesu, cu bir.» 
Cere să i se dea via de la Odobeşti a socrului. «Şi cu ce 
meșterșuguri scrii acest socru al mieü la fămie lui, nu știă, 
că acum soacră-m& va ca s[š] mai căsătoriasc[ă] pea o fată 
a eï, carii nici este de vărstă, și din vie aceia va să-i mai 
dei 6 pogoane și si n'aibu eŭ cu ce-mi împlini banii. Deo- 
săbit, Mărie Ta, că, ginerile soacră-me fiind datoriii la un 
neg|ulţitorii din Treisfetitele cu 700 lei, n'aü dat datorie 
lui din celi ce ari el, ce soacra-me ai întrat chizeși și platnic, 
socotind că a plăti și a răspundi pentru acei bani tot cu 
viile socrului miei, și eŭ să rămăiu de tot păgubaș de toţi 
banii ce i-am dat... Altă datorie, 200 lei, ce mai esti gineri- 
săi la un Eni Hagi făclier.» 

75. 9 Iunie 1780. Raport către Domn, care trimesese po- 
runcă de cercetare «dumnalui Iancul Raz[u] biv Vel Spat., 
staroste de Putna [v. n° 71], pentru o moșie a lui Costandin 
sàn Mateiu Bantăș [v. n° 62], neguţător de Iași». Moșia venia de 
la Grigoraș Stroescul Comis, «Iordachi Stroescul i Dum[iltrasco 
Stroescul, tatăl lui Grigoraș Stroescul... Dar, în vreamile 
trecute, Iordachi Stroescul, unchiul lui Grigoraș, tămplăndu-să 
de aü dat preste o nevoe de sărăcie, aü fost văndut moșiia 
acasta lui Ranite, tatăl lui Gheorghe Ranite, fär de știrea 
fratelui săi». «Iordachi Stroescul č-aŭ fost Vornic la Cămpul 
Lungu.» «Aŭ arătat un ispisocu vechii de la Gheorghie 
Stefan Voevod, din Ë 7164 [1656], Ap. 11, întru carele arată 
și întărește cumpărăturile lui Varlaam “Mitropolitul 1.» 

76. 30 Iulie 1783. Ion Alexandru Costandin-Vodă, către 
«Grigoraș Leon biv Vel Paharnic, staroste de Putna», pentru 
jalba lui Ioniţă] Abăza Sulger. Pecetea de ceară roșie la 
adresă. 

77. 12 April 1785. «Din porunca dumisale Paharnicului 
Grigoraș Leon, staroste de Putna», cercetare între fii «lui 
Stan măcelar de aici din Focșani». «Şi la înmăritișiul Zin- 
căi, sora Crăstei, fiind sor mai mare acestui Crăste ... Înmă- 


1 Varlaam era atunci mazil, căci încă de la Septembre 1655 ca Mitropolit 
se întîmpină Ghedeon (vol, IV, pp. 44-5). 


www.dacoromanica.ro 


334 DOCUMENTE DIVERSE, E 


rităndu-se atastă Ilincă... După ponturile sfintei pravili.» 
Iscălește: <...protlojpop Putnii>. 

78. 9 Maii 1785. Cercetare din porunca «cuconlujlui Gli- 
goraș Lion Pabarnic, star[osjte de Putna». 

79. 5 Februar 7295 (1787). « Vornicul Ifemie din satu It- 
gești [Igești], Irimie Blid i Vasile Blid i Ion a Dumitroe și tot 
săteni fruntaș car mai $os ne vom iscăli», daŭ zapis «cucone 
Catrini Rusătoe [v. n° 71], precum să se ştie că, vi[in]d un fečor 
al dumisale, Gheorghie Găluscă, cu cistitii răvaș al dumisale, ne 
ai văndut vinitul moși de la gărlă, din hotar în hotar, într'u 
anii, și tocmala ne aii fost 36 lei, și bani săi dămi la Sfete 
Gheorghie cu mă[lțiăjmită; er, întaplătu-să vre o cheltuelă, 
să fie toată de spre noi.» Iscălesc cei numiţi «și noi toți 
sătenni platnici>. 

80. 20 Novembre 1792. «Nastasie sin popa Apostul ot 
Odobeşti, dinpreună cu soțul miei, Costandin sin preot Ion 
Carciga ot Șarba», vinde Slug. Ioniță Abăză «trei firtea de 
vie lucrătoare din Odobești, din bătrănul Grozăștilor... 
Să întălneștea cu hliza atasta... Pe dinainte crămii Vor- 
nicului Costin Catargiu... Crama lui Ioniță Arapul... Hliza 
deplin din cap în cap.» Marturi, cobrază de cinste». «Cos- 
tantin Horbor, sin popa Hion Carţiga». Scrie «Manolache diiac». 

81. 1i April 1795. Ștefan Rusăt Cluceri dă fratelui săi Iordachi 
Rusăt! unul «din trei vaduri de moară cari am la moșăe me 
Fâureii ot Ţănutul Putnei..., ca să aibe a-ș face moară, și, 
fiind amădoai malurili a meli, să nu fii opriţi, oricănd va voi 
dum[neajlui a-ș face moară, cum și cănd va fi trebuință de 
ezăt și de tăet păduri pentru ezăt, cum si brazdi, să nu fie 
oprit, și oamenii ce vor veni la moară, să nu fie oprit. Si 
acest vad de moară i l-am dăruit în veci, cu toată descăle- 
cătura lui, să aibă a stăpăni dumnalui și fiii dum[najlui, 
și spre mai bună siguranțăi m'am și iscălit.» 

82. 26 Iulie 1796. Zapis al lui Gavril săn Grigorie Țăp- 
lica. «Tatăl meü cel vitrăg, Neculaii Șărămbeiii.» — Copie. 

83. 13 Iunie 1799. Cercetare «din cinstita poronca dumi- 


1 Amîndoi trebuie să fie fiii Catrinei de la n? 79. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 335 


sale enconului Soarlat Manu Vel Logofăt, staroste de Țănt. 
Putnei». «Ua pămint la Crătuna!... În capu vii Barţului». 

84. 13 Septembre 1799. Ştefan Rusăt vinde vaduri de 
moară la Făurești fratelui său Iordachi |v. n° 81], «fiindcă tot 
este rezeș pe acastă moșia cu acest vad de moară», 

85. 17 Octombre 1809. «Neculachi Crucerescu face o vîn- 
zare de vie lui Med. Neculai Abăza, în Odobești. 

86. 30 Maiii 1802. «Mariia, soţiia răposatului Iordachi Papă 
Căpt.», vinde vie la Odobești către «Nastasăica, fiica răposa- 
tului Theodor Petrovici, neguțătoriul de aice din Eşi». «14 
căzi, 4 Guberă, un tiascu, doai jghiaburi și o curătoare.». 

87. 4 Iulie 1802. «Petrache și Căsiian monah, frați, fii 
mortului Ion Slănină», daŭ zapis cmumii noastre, Maria Pá- 
poia», pentru un proces de moștenire. 

88. ro Februar 1804. <Paraschiva, soțiia răposatului Iordachi 
lancul ce aŭ fost Vătav de Visterii», dă zapis «dumlilsali 
Enachi Hurmuzachi», pentru vinzarea de vii la Odobeşti, 
«la ulița Ghilii». 

89. 5 August 1811. «Maria Canta Slugeriasă, fiica răpousa- 
tului Vornic Toader Canta2», vinde lui Costandin Balș biv 
Vel Logofăt moșia Stoeștii, cu vaduri de moară, pentru 
6.000 de lei. 

90. 6 Iulie 1814. Costandin Lăduncă face o vinzare de 
«loc stărpu» în Căpotești, «<alăturea cu scutariul». Pomenit 
«Toader Istrofor>. 

91. 24 Mart 1813. «De la Vornicie de aprozi.» Pentru 
plingerea Saftei, «ce aü fost însoţită cu Lupu Ţăganul a 
Med[elni]&[eres]i Zmarandei Abazoai, că, fiind ià Moldo- 
vancă, s'aü măritat după Ion Tigan[ul], şi aü făcut cerire 
ca, atăt ià, căt si copiii și bărbatul iai să rămăia slobozi; 
deci, fiind rănduiț la dumnealui Aga Costache Conache şi, 
după cercetare ce sa făcut, le s'ai pus și vadë ca să vie 
la Divan să să înfățoșăzi, și, fiindcă dum(neji Medelnicia- 
riasa, la vadeaoa ce i sai pus, aü venit și șădi de atăta 

1 Locul vechii cetăți din veacul al XV-lea. 


2 Trebuie să fie fata lui Toader al Illa, deci nepoata de frate a lui 
Ioniță Canta cronicarul. 


www.dacoromanica.ro 


336 DOCUMENTE DIVERSE, F 


vreme, și jăl[uitojrii] naŭ urmat a veni după sorocu ce le 
S'ai pus», se dă zadea nouă. 

92. 17 Maiii 1817. loan Tatu și Ionit[š] Șușă fac vînzare. 
Nume: Nec[ullaiii Măr-Roș, Vasile Faur. 


F. Documente nouă comunicate de d. Artur Gorovei. 


I. 5 lanuar 7089 (1581). Alexandru-Vodă (s76), pentru 
«Tudora și fraţii ei, Drăghit și sluga noastră credintoas[ă] 
lurașco Vornic de Poartă a Domnii Mele, fiii Maricii, și 
ruda lor Andruşco, nepoții Nastasiii, și rudile lor Gavril și 
frații lui, Petre și Iurii și] Frăţiian, și surorile lor, Mălina 
ș[i] Iliana ș(i] Gafiia și Armanca, fiii Cărstii, nepoții Annii, 
ș[i] iarăș niamul lor, Petrin () sf] fratele lui, Avram, s[i] 
surorile lor, Măriica ș|i] Olina și Anușca și Gafa, fii lui 
Fodor, nepoţii lui Costioviă, tot strănepoț lui Vasco Dumi- 
trahovit», — cari «aŭ înpărțăt întri săni a lor dreaptă ocină s[i] 
moșie», pe care Vasco o avuse din întărire de la Petru- 
Vodă; «satele anum[e] Budilci, Sămoscov (szc) piste Prut, 
în Tšnutul Cernăuţului, și Boiancucul s[i] Doroșăuţii ș(1] 
Toltri». Traducere de «Andreï Dașcovit pisar ot Cernăuţi», 
întrebuințind și o alta mai veche, de «pop Ignat ot lurcăuţ», 
— originalul fiind la «Ion Bejan ot Stațova din Ţara Le- 
șasc[ă]», în 1760, 8 Mart. Se dă «la măna Tăutului i Cos- 
trăjăștilor». Iscălesc lanachi Paharnic și Ion Beld|imajn Că- 
pitan. Întărit la autoritatea bucovineană, în 1793. 

2. <U Dulcești» 1-iŭ (9) Iunie 7163 (1655). «Vasile Șoldan 
Visternic și Ghiorghiţă Șaptelici și Toader Bașotă ce aŭ 
fost Stolnic», împart satele lor: Șoldăneștii (T. Suceava), 
Hulpășăștii (T. Neamţ), Dolniceanii (T. Dorohoi)!, Dal- 
căuții (T. Hotin), Broștenii «siliște» (T. Suceava), [Brlăteanii 
(T. Dorohoi), Joldeștii (tot așa), un vad de moară «ce iaste 
pe Bistriţa, în hotarul tirgului Bacăului», parte din Tihuleşti, 
din Ciuturești, «o poiană pe Tutova», «o jireabie vie din 


1 V. actele acestei moșii mal sus, p. 152 și urm, 
2 V. p. 152, nle r și 2. 


www.dacoromanica.ro 


pi 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 337 


Giurgești», «viile de la Cotunariă» (între care: «o falce de 
vie în dealul Mindru, pre ulița Rișcanilor..., o falce de vie și 
trei firtae în Piscop>). — Copie de D. Gorovei. 

3. 6 Mart 7164 (1656). Gheorghie Ștefan-Vodă, pentru 
«Dumitrașcu Groze», care a cumpărat moșie în Dănești si 
Șovărcan[i], «ce săntu în Țănutul Cuvurluiului,... și cu ezer 
de pește, la Prut»; tot aici are Groze părți de danie de la 
«unchiu-săă Grigorie». — Decalcă de acelaşi. 

4. 2 April 1667 (numai data de la Hristos). <Pătrașco 
neguţitoriul de Tas, vinde «doi vii ce sintu într'o cărarea, 
una &-am cumpărat-o eŭ dă la nepoții Cogolei! și una de la 
Toder sàn Ionașco zugrav de Ias . .., lui Toderașco Iordachii, 
Marele-Spătari» 2, pentru 100 de «lei bătuţi». Marturi: «Gligo- 
rașco Vel Stolnic, Ghine Medelniceriul, Toder Vetriaș Vor- 
nicul de Porti si Dumitrașco Roşca Vornic și David negu- 
ţitoriul și Adam neguţitoriul». Petrașco iscălește grecește: 
Îlszpdoxos. Se mai ceteşte apoi iscălitura lui «Gligori Hăb[ă]- 
s[elsc[u] Vel Stolnţilc, Ghinea biv Vel Medl., a celor doi 
negustori din urmă, în grecește, etc, 

5. 21 Mart 7177 (1669). «Dumitrașco fitorul lui Tudor, 
nepotul Saci Pitariul» [v. și paragraful precedent], vinde 
«un vad de moar|ă] și cu grădini denaintea morii, ce iaste 
la sat la Gărbești, pe gărla Putnii din sus..., dumisaali lui 
Neculai Raacoviţi Hatmanul, drept patrudzeci și cinci de lei 
bătuți». Marturi: «Solomon Bărlădianul, Log|oJfătul-cel-Mari, 
i Miron Costin Vel Dvornic nij i Gligoraș Hăbășescul Vel 
Dvornic viş, Stamatie Vel Postelnic, Gavril Costachie Vel 
Spătar, Lupașco Buhuș Vel Gasnic, Ursachie Vel Visternic, 
Ilie Sturdzea Vel Stolnic, Ion Răcoviţ[ă] Vel Comis, Contiș 
tretii Log[o]făt, Roman, Ghiorghiţi, Pătrăşcan, Irimiicea 
Dvornici glotnii». Scrie « Mihul». Iscălesc acești boeri. Pecete 
pune numai Roman, 

6. 18 April 7194 (1686). «Pricopie fitorul lui Ghiorghii 
Lolic»> vinde lui «Postolachi fi&oriu lui Tănasii de Tas> un 


1 Cf, Doc. Bistrijer, 11, pp. XIv-v. 
2 V, mai sus, p 173 şi: urm. 


to 
19 


71304. Vol. VII. 


www.dacoromanica.ro 


838 DOCUMENTE DIVERSE, F 


pogon de vie la Odobeşti, «în bătrănul lui Trifan»: el îl 
avea de la Ghiorghie Răpi. 

7.29 April 7194 (1686). «Danil ot Corăşti de, spre Munteni, 
de preun|ă] cu soțul miei Săniia», vinde «lui Apostol sin Tă- 
nasii, cupet ot laș», un pogon de vie la Odobeşti, cu 20 de ler 
bit.[= bătuți)». Marturi: «Pricopii ot Focșiani s[i] Antonachi 
ot tam s[i] Martin și] Trif s[i] Mihalta», etc. 

8. 20 Octombre 7215 (1706). «Dumitru ficorul Moimăscu- 
lui t și] cu fămie mea Sava(sjtii s[i] cuconii mei», își vinde 
moșia, <anum[e] ce moșii: doaî pogoan[e] de vii la Vinișeșt(i], 
într'o ograd[ă]..., cu loc stăr[p] ce s'ar afla înpreagur, cu 
cram[ă], cu cășciar [= coşar], cu totu ce este înpreagur|ul] vii», 
parte de la părinţi, parte de la frate, Solomon, «giupănului 
Mihalcii s[i] a #upšánes[i] dumisal[e] Cer (szc) șa cuconilor 
dumisale». 

9. April 7216 (1708). <Unchesul Mărze de Odobeşt[ï]» 
dă «lui Gligorie a Zahariei» un pogon de vie, «din vie lui 
Mihaii în sus, alătur[e] cu vie lui Dumbrav[š], în bătrănul 
Budii, care ne est[e] și noi de cumpäărătur[ă] de la Ciudin a 
Brieei». Martur și Gode. 

IO. 7 April 7218 (1710). «Ion Măzcă» vinde <dumisali šu- 
pănului Mihalceï> vie. Pomenit «ğupänul Sandul, zet Stătioae». 
«Iar, de s'ar tămpla maï pe urmă altă socoteal[3š], să-i întoarcă 
dumneei gupăniasa Saftă, să aibă dumnialui gupănul Mihalce 
amm lua o gSumătate de pogon unde i-ar plăce dumisalea de 
la men[e], pentru găltava &upănesii Saftii și a cuconilor du- 
misale, pentru că eŭ pe poronca dumisali am văndut vie.» 
Între marturi: «Toader Vrăntanul, Ion Slănină». 

II, lași, 23 Iunie 7221 (1713). Adeverinţă că pentru «Mă- 
riia, fămeaia lui Maftei ot Soleşti, cu fraţii ei, anum[e] Vas{i]lie 
Grosul și Vărlan și Irina», es'aü ales la hotărăt opt pămăn- 
turi și &um[ăltate la Soleşti, parte tatălui lor, lui Gligoras 
Grosul, și aü venit aicia Stoenias[a] îm[a] Stratului, și aŭ 
mărturisit precum dintr'acești frați ce scriii anum[e] mai sus, 

1 V. vol. VI, p. 78, n° 23 Acest Moimăscul nu poate fi însă Ștefan. 


E de bună seamă un sătean din Moimești (T. Iași). Se știe că pzoîpă înseamnă 
maimuță (acest cuvint însuși vine de la 222422, mamă). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 339 


a murit trei, și] Vaslijlie Grosul, și) Vărlan, și Irina, si maŭ 
rămas nim[e] dintr'ănșii, får căt Măriia feam eae lui Mathei, care 
s'aü numit mai sus, Deci, vrindu ia să vănză aceste 8 păm(ănturi) 
pl, cu tot venitul, dumisali lui Costantin Rusăt Păharnicul, 
dumnealui aü răspunsu să cumpeare vărul dumisale Spătariul, 
că dumnealui ză&uiaști acol[o] la Soleşti, si a&asta parte iaste 
din bătrănul poper Gonţei; deci am făcut aţasti scrisoar[e] 
la mina lui Mather ca să aibă credință precum sai scris 
mai sus... Axinte Uricar am fost hotarnic.» Actul e scris 
întreg de mîna meșteră a lui Axinte. 

12. 29 Iunie 7221 (1713). «Mathei ot Soleștii [T. Vas- 
lui], cu femeei më Mării, fata Grus|ullui», vinde «lu Ion 
Răcoviţă biv Spătar» partea sa din sat, opt păminturi. Po- 
menită mărturia lui «Acsintii Uricarul, carele aü hotărăt cu 
Postolachii Coșescul [n° 11]». Scrie «Ion Negre». Marturi, pe 
lîngă «Mathei Bulămaș», vinzătorul, și «Andrei biv gramatic». 

13. 14 Octombre 7224 (1715). <Andreiü sin Mihalcii» dă 
«fratelui miei Iorgăi» vie la Vinișești, «care mi-ai fost partia 
de dzeastre de la părintel|e| nostru... Am întrebat și pre 
suroril|e| noastre cănd am văndut, și n'aü vrut să cumpere». 
Andrei iscălește grecește. Martur un Grec. «Și acest zapis 
l-am scris eŭ Tofan dascalul de copii de Focșiani!, i martiur] 
îs, cu dzisa lui Andreiaș.» 

14. IO Maiii 7227 (1719). «Maria, fata lui Vasjijle Bărbie- 
rilui», dăruieşte «un loc de o digană, ce este în tărgul Făi- 
nii, lăngă locul Gheucăi». Marturi: «dumnalui Cluceriul Me- 
leghe și dumnalui Enachi Băcal și dumnalui Enachi Căsiian 
Vătavul de foroșer (szc)». Iscălesc: « Vasfille Cora, călăraș 
hătmănescu, Enachi vătav de vileri]>. Scrie <Vas[ille Bicul». 

15. 13 Octombre 7228 (1719). «Noi fetorii Dărmii: Necu- 
laiü și Costantin și Trifan» vind «giupănului Seaverin Cliu- 
ceriul» pogoane și «hirte» de vie, de la tatăl lor, Ion Dărma. 
«Noi pre toți omenii simeanţii nostrea i-am întrebat, și nimea 
nu S'aii aflat să li cumperea.» Marturi: Vas[i]lie Bordzun, 


l Interesantă pomenire a unui astfel de dascăl înnainte de măsurile pentru 
învățătură ale Domnilor de la jumătatea veacului al XVIII-lea 


www.dacoromanica.ro 


340 DOCUMENTE D.VERSE, F 


Tănasie Vornic, Lupaşco  Cogălnitanul Vornicu ot Nicorești, 
Bălăuţ, Ioful, Borcan, Gavril Bicul. 

16. 20 Iulie 7240 (1732). «Adecă eŭ Safta Stolnitasa, fata 
răpăosatului Miron Costăn ce aü fost Loglojf[ă]t-Mare, facem 
ştire cu añasta scrisoare më la mäna fiului mieu lui Ioan 
şi altor fii al miei, pentru că, văzindu-mă eŭ trecută piste 
vărsta bătrănețelor, făcut-am ačastă așăzare ș|i) impărţală din 
ocenele mele, ca să să știe cui ce am dat precum am soco- 
tit că este drept, și ce am socotit ș|i] de comăndul miei mi 
i-am lăsat. Și am ales parte fiiului miei Ioan, tot satul Bă- 
loșenii ș(i] cu alte părți ce vor fi prin pregiur[ul] lor, pentru 
că acest sat aü rămas de la tatăl săi, soțul mieii Pătrașco, 
care am socotit că, șă comăndul și datorie plătindu tot fiiul 
mieii loan, i-am dat lui acest sat, zicănd s[i] el la moarte 
sa, cum la acest sat nimene să nu să amestece, fără de fiiul 
miei loan; si i-am dat satul Măleştii, ce sănt în 'Țănutul 
Eșului, pe Prut, tot într'un hotar cu sălește Tărleştilor, ce 
aŭ fost a surorii mele Aniţii, si i-am dat satul Gărbovii, la 
Soroca. Și am ales parte fiiului mei lui Necolai satul Cărăi- 
mănești, în Vadul lui Vodă, la Tinutul Orheiului, și satul 
Zmulțenii, la Țänutul Sorocii. Parte fiicii mele Aniţii, satul 
Coșerniţa, în Țănutul Sorocii, şi satul Volceneţul, la Țănutul 
Eșului. Parte ficii mele Marii, Socii si Cărpiţii, la 'Țănutul 
Eșului, si] satul Buzenii, la 'Țănutul Sorocii. lar pentru co- 
măndul miei am socotit de am luat satul Căcăcenii, tij la 
Țănutul Sorocii; care așa am socotit că, fiind rămasă săracă 1, 
toată sprejeneala și măngăere mea la fnul miei loan aü fost, 
cum ș|i] pănă în zioa de astăzi, ș|!] în măna lui m'am lăsat, 
să mă comănde. Deč eŭ cum am socotit cu dreptate, asa 
am așăzat, ce nimene să n'aibă a să mai scula cu altă pri- 
cină priste așăzare mea. S[i] la atastă așăzare intămplatu-s'aii 
mulți din boeri, care mai gos sănt iscăliț. Ș|i], pentru odoară 
şi haine, toate li-ai luat Anita, si li-ai prăpădit; să-ș caute 
cu giudecată. Antonie Mitropolit Sucavschii. Safta Stolnicasa 
[pecete cu Sf. St.]2. 


1 Adecă văduvă, «săracă de bărbat», cum se zicea. 
2 Nu stiü cine poate fi Pătrașco Stolnicul, soțul Saftei. Actul e însemnat 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 341 


Let 7240 [1732], Iuli 20 dni. 

Eu popa Andrei duh[o]v[nic] Tălpă ot Băloșeni. 

Și, din vecini ce am avut, încă am făcut parte cum am 
socotit, și am dat fiiului miei lui loan pe Gheorghii Băicanu 
cu fitorii lui, anume Andrei, Ioan s[i] Grigorii, care acești) 
vecini sănt cumpăraț de soțul mieii Pătrașco. Dar si fiul 
miei loanu ai dat niște stupi pentru dănşii; i-am mai dat 
pe Ioan fiorul lui Vasăle Rusul ș(i] pe Mihalachi ș(i] Va- 
sălii ș[i! tot fetorii lui Gorie Pănzariul. 

Iar Marii i-am dat pe Toader Căţărui cu fitorii lui, Ne. 
colaï ș[i] Gheorghiţă, ș[i] pe Ostahie cu fitorii lui, Maftei, 
şi pe fitorii lui Tudosi Pojar, anume Toader ș[i] Acsăntii, 
s[i] pentru acești vecini Neculai ș(i] Anita m'aü triabă, că 
sănt cumpăraț de soțul mei Pătrașco. lar pentru alte moșii 
ce mi s'ar mai veni din parte celor frat stărpi, ş|i] alte ce 
s'ar mai scoate din moșii care sănt împresurate, să să îm- 
parță iar cu fraţii; iar aceste numite mai sus așa vor rămăne. 

Safta [aceiași pecete]. 

Posleduindu-se de cătră noi cu cea adevărată, s|] aflăndu-o 
întocma și făr de nici-o greșală, o am încredințată și cu a 
noastră iscălitură ; 1803, Iunie 9. Veniamin Mitropolit Mol- 
daviei.> 

17. 8 Iunie 7245 (1737). «Mariia femiae lui Ștefan Corbul 
č-aŭ fostu bulucbaș și cu fiiica-mia Tofana și cu fiestrii miei», 
vind o casă «din os di tărgul Făinii, lăngă casa lui Mih[a]- 
lachi căl[ă]raş de Taligrad si lăngă casa lui Toadir diiacul 
de la Aga si între casa lui Ion Nagaragiul», lui «lacomachii 
cupeț», pe 60 de lei. Tocmeala se face «dinainte a oamini 
buni mahalagii și alți slujitori carii mai gos ș'ai pus degitul 
și iscăliturili»., Scrie «Cerchiaz diiacul de Divan». Iscălește: 
«Moisia Săponar». 

18. «Nichifor, cu mila lui D[ujmn[ejzău Mitropolit Sucevi 
pre-cinstit și exarhii plaiului (szc). Deca vremi ce vrè și tre- 
buia și la sfânta Episcopie a Huș|ullui să s[ă] hirotoniască 
cătră cuvăntătoarele oi de acoló grije și privigherea de păs- 


pentru că dă numele amînduror fetelor lui Miron Costin și ale descendenţii 
uneia din ele, 


www.dacoromanica.ro 


342 DOCUMENTE DIVERSE, F 


torie spsenii (sic), cum poroncescii d[ujmnădzăeștilea și sfin- 
tele pravile, Smerenie Noastră, în grije multe fiind ca s[ă] 
aflu eŭ să priimascš folosința sufletiască, căutănd, aflat-am pre 
cinstitul între ermonași anume chir Ierofteii, înpodobit cu în- 
țelepăune sufletiască si vrednic și destoinic foarte şi plecat 
întru viiața călugăriască spre rănduiala arhierei, — pre acesta. 
chemat-am și pe pravil|ă] cu sorțu s'ai ales de cei ce s'au 
aflatu la noi arhierei și d[e] D[ujmnăzăi iubitori episcopi, 
anumi chir Theofil episcopul Romanului și chir Varlaam 
episcopul Răd[ăjuțului, fraţi și întocma slujlijtori noi, și pre 
acesta hirotonisitu-l-am episcop la acè sfăntă episcopiia a 
Huș(ujlui, cu chemare și cu darul a pre-sfăntului și închină- 
toriului D[u]hü. Drepti acie datoriii estea acestă de D[u]m- 
năzăii iubitoriii episcop să margă la acè episcopiia carei 
s'a orănduiti de l[a] Djujmnădzăi, să pască sufletele pravos- 
lavnicilor dintru dănsa și s[ă] fac[ă] toa[t]š căte sintu ale ar- 
hierii neapăratu, ceteți să însămnedză, căntăreţi și purtători 
de crîşnici, ipodiiaconi si diiaconi să facă si să-i aduc[ă] și [să] 
orănduia[scă]| preuţii, si duhovnit să puia, și călugări să fac[ă] 
piste (?) mic si mare, și |dumlnădz[ăeștile] beserțici să sflin- 
țască, și, cum am dzis, căte să cuvin arhiereului pe legea 
noastră să le facă, si să s[ä] p[le]ce si Smerenii Noastrea. Dreptu 
acia datori sintu și creștinii de acolo, adică preuţii și oa- 
menii toți, să s[š| cuceriască lui și să i s[ă] plece lui întru 
toatea, și mai vărtos spre acie ce va avë cuvăntu de sp[š]- 
senie sufletului, să-l cinstiască, să-l iubască si să-i dea lui 
toată cheltuiala besericii, și, ori pe cari cu cale îi va afurisi, 
să fie afurisiţi, și să aibă voia a lega și a dezlega. Pentru care 
dar și ačastă praxie a noastră de întărirea să dă la acestă 
iubitorii de D|ujmnădzăă episcop chir Ierofteii, fratelui şi în- 
tocma-slujitorii Smerenii Noastrea. 

La văletul 7250 [1742]. Nichifor Mitropolit Moldaviei [uritš 
scrisoare cu caracter grecesc]. Pecete, întipărită cu fum, re- 
presintînd pe Sf. Gheorghe; legenda e: «Pecete Mitropolie 
Sucevei, Nichifor Mitropolit; 1740». 


1 Asupra călugărului putnean Ieroteiü, ales episcop de Husi, v, Melchisedek, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 343 


19. 11 Novembre7250 (1741). «Postolachi snă Tănasie Simanul 
din lași» vinde <&upănului Mihalcii» vie «în del la Odobeşti», 
«de la Pricopie șiij de la Sandruai»> (9). «Și, cănd am văndut 
aceste vii, mem întrebat toţi răzeșii: ei aü dzis să văndzu 
cui voi găsi, cător nu li trebui, că nai nici un prelej»>. 
Vinde cu «bani de argi[nt], 60 de lei», «c'o hirt[ă] ce este 
cu cumpăr[ăjtur(ă] de la Anbrohie, făr cele de în pogon». 
Marturi, popii (din Odobești: Ionașco, Precopie) «și Neculai 
Vornicul și călugărul Țebănachi şi Ionașco a Mălinii». 

20. laşi, Februar 7271 (1763). «Ion Brătilă, călărașul de Tari- 
gradu, înpreună cu soțu mei Dumitra», dă «giupănului Hat- 
manului Vasilie Rusătu> o casă cu locul ei, «cătu este în- 
grăditu şi hotărătu cu Vornici de Poartă..., din vale de 
Tărgul Făinii, pe ulița Făinii, și am făt-o noi pe locul 
nostru, lăngă casa lui Toader diiacul de la dumnleallui 
Aga... la dialu de casa Brătiloae ča bătrănlă], și de la dial 
de casa lui Mihălachi Telinco Cupeţu; care casă iaste făcuti 
de noi și pe locul nostru, și casa iaste șindilită, și cu grajdiii 
și cu șură, totu şindilite»: are zapisul lui «Proca Horto- 
lomeiii». Plata e şoo de lei. Scrie «Simion Cheșco Uricarul». 
Pecetea cunoscută a Vornicilor de Poartă. 

21. ri April 1766. Grigorie Alexandru Ghica-Vodă, pentru 
plingerea făcută de <preutul Poliz de la biserica Sfăntului 
Constandin, ce iaste aicea în tărgul Eșii, în mahalaoa Broş- 
tenilor, supt Curtea gospod». «Fiind el preut strein, Grec, 
de la Thesalonic, și, viind aicea, în orașul acesta, prin să- 
lința și osteniala sa s'au apucat și cu drepți banii săl aŭ zidit 
din temelie și aü făcut această sfăntă biserică, hramul sfân- 
tului și întocma cu apostolii marele Constandin și Elena, în- 
podobindu-o pe din lăuntru cu toate ceali trebuincioasă; dar, 
fiindcă locul unde aü făcut acea sfăntă biserică aü fost drept 
loc domnescu și pe urmă l-ar fi dat Domnie Sa Matei-Vod[ă] 


Chronica Ilușilor. I, p. 214 și urm. Actule un guegeazgog, căci nu se maï află al- 
tul prin care Mitropolitul să mărturisească pentru alegerea unu episcop. — În 
Archivele Statului, Sf. Sava (XXXIIL, 50), se añă un act, din 2.. August 
7238 (1730) de la Grigore-Vodă Ghica pentru «chir [Nichifor] Mitropolitul 
Sıdis», care e tocmai acest Mitropolit moldovean. 


www.dacoromanica.ro 


344 DOCUIIENTE DIVERSE, F 


danie și afierosire sfintii biserici, pe care danie aŭ arătat 
preutul Poliz că are întăritură și de la Domnie Sa Scarlat- 
Vod[ă], și ari și hotarnicăa Vornicilor de Poartă, întru care 
arată căt loc esti dat bisericii», cere a putea îngrădi locul; 
e trimes «la dumnalor veliții boeri», cari îngăduie. cUnii din 
mahalagii» protestă însă, arătînd că sînt împresuraţi, «nevrănd 
să urmeze ca să îngrădiască numai căt loc s'au dat bisericii 
din început de Domnie Sa Costandin-Vod[ă] Racoviţă, care 
locu aii fost hotărăt, din poronca Domniii Sale, de răposatul 
Iordachi Cantacozind Vel Logofăt». Deci se trimet în cerce- 
tare nouă «Pandelachi vătav de aprozi si Carpu Vornicul de 
Poarta»: mahalagiii îi arată că hotarnica făcută mai tărziii de 
Nicolai Tiron si Ștefan Popăscul, Vornici de Poartă, e încăl- 
cătoare pentru ei. Cercetindu-se hotarnica acestora cu hrisovul 
lui Scarlat Ghica, se vede că ele nu se potrivesc între ele, 
fiind mai mult dat în hotarnică decit în hrisov. «Sai cerut 
preutului Poliz ca să arate dania Domniei Sale Matei-Vod[ă]: 
el aü dat samă că nu este la dinsul.» Deci se cere maha- 
lagiilor să arăte «cu sufletile lor» locul pe unde a hotărît 
Cantacuzino. Hotare: «gardul lui Andrei Cazacliul!. .., locul 
lui Costandin Casapul ..., locul casii lui Săveliolu protopsalte 


.. locul casii lui Șahăn Trandafir ..., spre pod, asupra 
Bahluiului.» Domnul întărește resultatul. — Copie de d. 
Gorovei. 


22. 20 Maiii 1784. «Ioniţă Răul, fior lui Gheorghie Răul 
din Huş», vinde episcopului de Huși «chir Iacov» «doao 
pogoane și una hirtă și un hiler viță de vie roditoare pe 
moșie sfiutei Episcopii, la fața Dricului, unde este locul cel 
mai de frunte, —din care vie sfănta Episcopie ni-ai luat 
dijmă», pentru 143 de lei și 15 parale, «cu toata roada ce 
ari într'ăusa, cum și pomătul ce-l avem în capătul vii, iarăș 
cu toată roada, Şi vie, măcar că este numai legată păn acmu, 
dar tot lucrul, p -e om îngropa-o, noi să purtăm de grijă.» 
Marturi: Gavril Bogdaproste, Nicolaiii Olariul, Ioniță Luca. 

23. 26 Iunie 1785. <¿Tudos|e] Blănar ot Botășan[i], gine- 


1 V, p. 332, nota I 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 345 


rile lui Iordachi Gigătul», se invoieste cu «<dum[neallui Lo- 
gofătul Panaite Cazimir», pentru parte «ede moșie ce am de 
zestre în Cătămărești» 1. 

24. 13 Februar 1796. Vinzare de vie, «cu pămănt cu tot, 
în dialu Orbeanii, Ținutul Putnii», <Logofătului Iordache 
Momitcă». Marturi: Pavel Mătui, «popa Nicolae Bontă, răzeș 
ot Orben[i], Dumitru Tăbanu, Mihţăjlachi Bășialău, Costan: 
tinu sănu Mătăsaru, Vasile Codit[š], răzeș din Orbeni». 

25. 28 Decembre 1797. Alexandru Ioan Calimahi-Vodă, 
pentru «d|umnea]lui Vasile Machedon biv Vel Sulger, is- 
pravnic de Curte, carele din copilăreasca sa vîrstă s'ai aflat 
şi se află slujind în domneștile Curți, atît în vremea altor 
luminați Domni, cît şi acum, aflindu-se slujind Domniei Mele 
cu credinţă și cu dreptate». Îi dă «un loc domnesc ce sai 
aflat slobod, lingă poarta Curţii gospod cei vechi, subt cea- 
sornic, adecă la faţa uliței mari, de cătră temniță, ce iaste 
în zidiul Curţii Vechi, și în dughiana unui ceasornicar neamt; 
ce aü avut şi el locul danie de mai înainte». Se alege ho- 
tarnic Șerban Botezat biv Vel Sulger. <Împregiurașii» arată 
că «pe acest loc aŭ fost drum de merge la Poarta Căza- 
cilor, cari apoi, de la o vreme încoace, de cînd s'aii deșchis 
pe acolo lagum? pentru curgerea apei, sai îndreptat mer- 
gerea orășenilor pe ulița ce merge pe lingă temniţă la Poarta 
Căzacilor». Se începe măsurătoarea «din colțul piciorului 
porţii gospod, alăture cu ulița, păr lîngă dugheana ceasorni- 
carului neamț, ce easte acum bărbierie...: aü pus 2 pietre 
hotare, chiutoarea locului; din care una caută înapoi la pi- 
ciorul porter şi alta caută spre ulița temniței... Marginea 
uliții din dos, care se numește ulița temniţei.» — Copie de 
d. Gorovei. 

26. 8 Februar 1803. «Veniamin episcop[ull Romanului»? 


1 Pentru Cătămăreşti, v. tabla Documentelor Callimachi, 

2 Canal. 

3 Relativ la Roman pe acest timp, se pot afla alte lămuriri în aceste 
două documente pe care mı le comunică d. avocat Muste din Roman. 

I. 7 Maii 1777. Grigorie Alexandru Ghica-Vodă, lut Lăscărache biv 
Vel Comis, 1spravnic de Roman, pentru plingerea lui «Vasile Misira Arman 


www.dacoromanica.ro 


846 DOCUMENTE DIVERSE, F 


dă zapis «dumli]sale chir Eustathii Altini zograf, precum că, 
avind trebuinți de o bucată de loc afară din tirgul Ro- 
manlullui pentru ca să-și facă grădină și livadă, sai mă- 
surat de la morile episcopiei celi noi în sus spre morile 
vechi, pe lingă malul girlii, triizăci de stînjini domnești, «are 
să rămiia», etc. «Cu tocmală, să dea pe tot anul Episcopiei 
cîte trii ocă ciâră; pe care loc îngrădindu-l înpregiur, să 
aibă a-l stăpîni în veci, atît dum[neajlui și giupîniasa duml[i]- 
sale cum și moștenitorii dumlijsale în pace si nestrămutat 
de cătră nimi, dănd după tocmală (însă după ce-l va în- 
grădi) acesti trii ocă de tară, iar mai mult să nu fie supărat 
cu nici-o cerirea.» Pecetea Episcopiei, pusă cu fum, are chipul 
unei sfinte cu crucea în mină, între un arbore şi o biserici; 
legenda e: «Pecete sfintei Episcopii; Veniamin episcop: 
1796»; de-a dreapta şi de-a stinga chipului: e[Sfinta] Pa- 
ras|chiva]». 

27. Tv evpewiov rs natpinc sbyâusvos, sipwvăs èx poys 
ALITOISTİTOPEY. 

Tò and tpazoste rob mapehbóvtos AYATNTÒY Vp TNS pară, 
yapäs Ehabov petà tõy ănosra)tvruy pot nap abriis, nhad 30 
pobyt xapèy xal pilay Öxay GOETI, xal DrepevyapotË dă răv 
penăy wómov TNE xat 88 THY vâray Tis, BAw rings Thy oov- 
pay Tâv tEmzobevroy t abră mpòç OTolov pe oypebon yè Tpõ- 


de acolo din tărgul Roman[u]lui, că locul casii sale ce are acolò, la vreme 
oștirii rămăind dezgrădit, și el nefiind acolo, atlăndu-să atunce în Tara Un- 
gunască, s'aii sculat un protopopa Ștefan de acolo, si făcăndu-și casă acolo; 
aü cuprinsii cu îngrăditura sa cătva loc din locul jăluitoriului». Locul lui 
Misira fusese hotărît de «răposatul episcopul Ioanichie», apoi de Toader 
Canta Stol. și de Vasăle Buhăescul Med.: «păn într'un drum vechiii săpat și 
cu mal de săpătură, și protopopul, lăcăndu-și casă pe ţintirimul Bisericii 
Albe, ş'aii întinsu ograda și grădina pe locul Arman[u]lui, închizind și drumul 
acel săpat, 'care aŭ fostu hotari între locul Armanlullui și între ţintirimul bi- 
sericil». Să cerceteze. Pecete mică octogonală, cu chinovar. 

2, 15 Iunie 1792 Alexandru Constandin Moruzi-Vodă, pentru pio- 
cesul dintre «Armenii Misărești»> şi Biserica Albă din Roman. aAcastă fiind 
biserică gospod și cu zădire atăta de mare, să nu fiavut den început îndestul 
loc pentru țănterim nic! întrun chip almintrile nu să poate socoti.» «Ca să 
aibă pe unde merge mahalagii, atăt la biserică, căt şi la apă.» Iscălecte Dom- 
nul. «Man(olachi?] Razu Vel Logofăt.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA BAT 


toy, ý duh uetà Tod Paia av Syg horapiacuòy Ú zoproubve: 
ris =wpevelac vas zal rod tà Gi0w" PETA tv OEDPÓY TNG | ATON- 
sia tys päe hbm Geri hpépay zal Ghoy et apy Tijy Oia 
TAS, os Xal 7 zatobva uon Bhoy pac èpwtoñsey móta e vă EX 
ó Máhoas. TQ aknOsiy Xpiotod, žpywy rohzófvitks, säs ðyaTrodyey 
èv eiMxpwig, ZQ) èy zal A Qdus2 pov, 4al zoo@çs 08 pupi 
Aopey eis Thy zpbs põe wap depre TIS. °Yzmspsuyopioro 
dă thy mpoopopăv 6nob uz zápzı rob contio tg siç tò Tow- 
775400: Gvopupâdhos Vede brd 29 ó fos Osbç sD8oZÍo0, 
ezsdi, A aâpaois uov elva: @ust46)k0roç. "Ei šv chizare, Win 
păzi vă Tohhioo TÒ popiov poo TÒ Grotoy TÒ TAZAPEHONYI HA- 
hös rzhebop A zoo, Ebdbc ètosálopzy 4al Zars6%Ív0 AYAY- 
í%:6ó)eç, val sds and zst Edo Thy 1părbet. Tóv yK bv 
To 65% pè "pătat wpróç: Thy Šypabs pè sinay msp mávtwoy. 
“H ĉópvya pov Tposgépe! tàs phrase THS Rpoopisitg, Zal THY 
TAPIAIRÕ Es Vă PBĂSTTA ITIpáhhaxTOY THY ATY Te wpbc 
DTV. 
Thy prhrărrjy TAE 6579769, spa tiv 90b Vot Supa gir, 
š al 


zarpizâs ebow=y voi Gondtouey, zal Q aurii) TOTÈ 


N 


2 


a zpbe spè a mge : po vá uz Bă) ó Ayos Osbç vă 
¿Co sic Mahoposiay, Xal vóç 


o D 


date vă EJW ObvepEoTapov TA noia BOS "rpuuara TNS. KAtà 7 
mapby Bă zal sis dai siuh xal Yoouzv, 
Mos, Ilp6dou.os zal strapiriis 
1804, Matov 197%. Asé, Mabporopăăros. 
YApZev Tohzóßvitke, Tò Qs|ki@6sç, avóitoy xal dobysiânray zi- 
vua mod Prhnădpov pé š9aóuaosv... [los ètóhunosy arop® vă 
2wppi6 Eva toroðtoy &svuiastoy edu, dr Ep Epir Tod 
Korad tò ao tòy Prdăwpoy. 'Ev zpâroig, wolwv gmúðsĚw Ea 
zic robro, Enetra, àv Ep siya ue piny way TPOS ADTÒY Th 
ăxăpiorav xal dpyopova Phóčwpoy, râs Juzgopobso yà vb Ho 
Ddy mai ps bv azr6v ris, Zpyov Born Logan 5 
6noioc Es thy amóðséw Tç dyawrpiro» bzoypariis wav sie Jelpa 
Tov, xal èy mari ap xal apirnpiy THY Exeo zal thy ènt 
xophvo, d ŠQ Apela ris S#uZ0D0SGsQç pov sis Öt: tpárov TÜ=s)sv 
pia “to Thy sdyeveiay tov’ gono tÒ aypetoy Minua T ro Pho- 
Bopob sivat G/eâby Aniotevtov: 20/00 VĂ svuTepávw sic Ti Gtpsç- 


www.dacoromanica.ro 


348 DOCUMENTE DIVERSE, F 


Miz Exomobuânosv Dorspov oyeĝòy amd Öéxs ERTA :/pOvobs, Zo 
ëxapev Eva totodrov àypsioy xivmua, xal dv 'îuzopă và tò ĉin- 
xpivw. Iapaxahð pos tă xonpiobità v£ pe avephsn THY axo- 
honðiav avte ris àvepoyávrov Ónroðészwc, sis thy Oroiay ĝèy 
x 7 c L r £ P EN ` ~ 
Qupi03) Ae öt Fév peiver wartoyruévoç 0 Pihóðwpos trapă masu. 

[Notă.] 1804, Maï 19. Carte dela Alecsandru Mavrocordat 
Voevod pentru vii de la Copou; n° 6.» 


Rugindu-mă pirintește pentru dumueata, te îmbrățişez din inimă curată. 

Am primit cu bucurie scrisoarea iubită a dumitale de la 30 ale lunii tre- 
cate împreună cu cele ce mi-ai trimes, adecă 30 de funţi de calea şi o ocă 
de salep, și îți mulțămesc mult pentru prieteneasca osteneală ce ţi-ai dat, 
Cît despre nota dumitale, vorii plăti suma celor cheltuite pentru aceste lucruri 
cui îmi vei spune mai curînd, saii voiii vorni cu Psalida, dacă nu cumva are 
vre-un cont sai vre-un comision al dumitale, și-i voiii da acei bani. După 
plecarea dumitale, lipsa dumitale wa întristat destulă vreme, și noi n'avem 
decit societatea dumitale, precum și nevasta mea atîta mă întreba: cînd va 
vem oare Bal, Zăii, cu adevărat, polcovnice, te iubim din immă, și eŭ și 
Doamna mea, și nu ne îndoim cituși de puţin despre iubirea curată ce ai 
faţă de noi lu multámesc pentru oferta casei d-tale din Dubasari, pe care 
mi-o faci : neapărat mi voi duce acolo, dacă Dumnezeii sfintul va îngăduu, 
căci gindul mei nu s'a schimbat. Nădăjdaiesc ca peste puțin, cu mila lui 
Dumnezeiă, sí vind moșia ce am cumpărat: cum voiŭ săvirşi vinzarea, îndată 
mă gitesc și vin fâră îndoială, și îndată îţi voiă scrie de acolo. Lui Psahda 
i-am spus cîte-mi scrii d-ta: p-a scris el că mi-a vorbit despre toate. 

Doamna mea îţi presintă urările ei prietenești, si zice ca să te rog să pă- 
zești nestrămutată iubirea ce ai faţă de dinsa. 

Ne rugăm părintește pentru prea-mbita dumitale soție, iubita mea cucoană 
Smirăndiţa, st o îmbrăţișăm, şi nu mă îndoiesc nici-odată de prietenia ce are faţă 
de mine; de mi-ar ajuta odată Dumnezeŭ sfîntul să pot veni cît mai răpede 
în Rusia-Mică, și atunci nădăjduiesc să am mai des scrisorile d-tale, pe care 
le doresc. Acum și pururea însă sîntem și vom fi 

Moscova, gata dc slujbă și adevărat prieten: 

1804, Maiii 19. Alexandru Mavrocordat. 


Polcovmice, M'a pus iu mirare caraghioasa, smintita și nerușinata pornire 
a lut Fiodor... Nu pricep cum a îndrăzmt să spuie o așa minciună fără 
nici-o socoteală, cum că eŭ i-aș fi dăruit chioșcul de la Copoii lui Filodor. 
Mai întiuii, ce dovadă are pentru aceasta; pe urmă, dacă aș avea si iac o 
dame către el, nemulțămitorul sí nerecunoscătorul Filodor, cum aș fi putut să-i 
fac dame același lucru și fratelui d-tale, d-lui Vistierul Iordachi, care are în 
mina dovada iscăliturii mele, ce nu se poate tăgădui, și la ori-ce împrejurare 
şi îunauntea oricărei judecăţi sînt gata a asigura și întări acea iscălitură, dacă 
ar avea nevoie de întărirea mea, la orice prilej, și ar fi de nevoie d-tale. Această 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 349 


pornire netrebnică a lui Filodor e cu totul de necrezut caut să pricep la ce 
Sireclhc a putut să alerge el după mai mult de șeptesprezece ani și a făcut o 
astfel de netrebnică pornire, și nu pot să înțeleg așa ceva. Totuși, te rog de 
curiositate să-mi deslușești urmarea acestei gînd nechibzuit (9), în care nu mă 
îndoiesc că Filodor va rămînea osîndit (?) de către toți,» 

Scriitorul răvaşului e Alexandru Joan-Vodă Mavrocordat, zis Firariul, sait 
Fugarul, pentru că a părăsit Scaunul Moldovei fugind la Ruși. din mijlocul 
cărora nu s'a mai întors apot nici-odată, Balș, către. care scrie efugarul», cra 
colonelul saii polcovnicul Manolachi, pentru care v. Documentele Callimachi, 
UN, p. 664. Șambelanul Balş (v. Zsz. lt. rom, II, p. 81) era altul, Iancu 
(v. mať sus, p. 249, n° 152). Sopa lui Mavrocordat era poate a trea, pe care 
so ñ luat în Rusia (cf. Genealogia Cantacuzinilor, p. 393). 


Pot da încă două scrisori de asemenea pribegi din Moidova în Rusia. 

Una e a exarchului Gavril Bănulescu, fost Mitropolit în Moldova: 

«Prea cuvioase arhimandrite stariț mănăstirilor Neamţului și Secului, Sele- 
vestre, cerească blagoslovenie rog pre milostivul[ii] D[u]mnezeü să ţi se trimată, 

Mai în trecutele zile am priimit o scrisoare a Preacuvioșiei Tale, alăturată 
cu o psaltire ce, acumi din noii, s'aă tipărit în măr-ăstirea Neamţului, din celei 
mai alese cărți eșite în limba romînească ; pentru care îți mulțemescii. Trimit și 
eŭ Preacuvioșiei Tale cu monahulii Mamant un Gasasluv ce acumi de noŭ 
s'aii tipărit în tipografiia Mitropolei Chişinăului, 

Pentru moșiile ce are mănăstirea Neamţului în Băserabiia, de carele mă 
poftiți a vă fi mănă de ajutori, de va fi bună voința împărătească a se da 
după docomenturi, apoi negreşit le veţi căștiga. Și sîntii al Preacuvioşiei Tale 
de tot binele voitoriii 

si cătră D[ulmnezeă rugătoriii : Gavriilii, exarh, 
Mitropolit Chișinăului și Hotiului. 
1817, Noemvri 6 zile, 
în Chișinăii > 

Arch. Statului, Veamz, no 4294. 

Cealaltă e scrisă de un Grec pentru loan Sandu Sturdza-Vodă, scos de 
Ruși din Domnie și dus în Basarabia. 

«Cu plecheciunea sărut blagoslovătoare mina, părinte arhimandritii. 

Scrisoare Svănţii Tale din Maï 25 am primit astăză, Avgust în 8, rășpun- 
zetoare scrisorii meli, scrisă Svănţii Tale și sfintuiui sobor ; cu toată bucuriia, 
am mulțemit înduratului Dumnezeii că vă aflați sănătos în plănătoară cererii 
meli și făgăduinții, însoțătă cu al doile scrisoari din Aprilie 18, cu cuprin- 
dire că nişte selașe de Țigană, că frateli micii Mihail Sturza i-ar fi afierosit, 
dindu-i minăstiri Niamţului, carı Tigani maŭ întrat în stepinire minestirii 
niți pină acum, din întămplerile vremilor, și, fiitcă aţi luat făgiduința mè 
St a sopi noastri, că spre dispăgubire minăstirii și vor da alții în locu ace- 
iora, — di şi nu-mi aducă aminte, de vremi ţi Svinţie Voastră scrieţii că am 
făgădut, să vedi dară că Ţiganii minăstirii sänt în Țiganii me?, ţi rămănă darii 
îngăduiri ca, cu blogosloveni|a] Svinţii Tale, și căşligănd îndimnare lui Dumnezeii 


www.dacoromanica.ro 


350 DOCUMENTE DIVERSE, F 


slubozătoari, ca si ne întoarțem în patria noastră, cănd, fără mai multe uitart, 
de vor fi în Pganii mei, or se vor da însus... a frățini-miii. ori alții. Cu 
aceste dară eŭ sănt a Svinţi Tale plecat fiii sufetescii [oan Sturza VVod. 
532, Avgust 8, 

[Căhe stareţul Dometian.] De peste Prut de la loan Sturdze VVă, pentru 
“Pigani. [Pecete cu ros, mică, foarte elegantă.] Z6,Z., moşia Năneşti, 


28. 22 Decembre 1809. «De la Divanul Cnejii Moldavii.» 
Judecată pentru mori la satul Mătieni (T. Dorohoii), între Pita- 
rul Gheorghie Soro&anu și Zmaranda Cogălniceniţa!, de o parte, 
iar, de alta, Stolnicul Costandin Manole’. Se pomenește ju- 
decata din 1794 între Manole, atunci Șătrar, și «Neculai 
Izmană v[tori] Armas, cumnatul lui Gheorghie Sorotanu». 

29. 3 Iunie 1811. Vinzare de vie la «dealul Orbeni», «cu 
bani albi», 30 de lei. Marturi: Toader Panţir, Ion Budăi, 
Pintilii Sărăcuț, Vasile Nenul. — Copie de d. Gorovei. 

30. 5 Februar 1816. «Alexandri. Fiindcă Boboce Ţiganul 
împreună cu Țiganca ș|i] cu copii lui sănt a fiicei răposa 
tului Sulger Gheorghi, pentru acasta dar, îndată cei lua ră- 
vașul acesta, să-l faci teslim la triimesul dum(ijs[ajle, atăt 
pe dănsul, căt și pe Țigancă, cu copii lor. Vel Hat[man] > 

31. 16 Iunie 1818. Scarlat Alexandru Calimah-Vodă, «pen- 
tru Dumitrache Tăutul fetorul lui Iordache Tăutul, ce se 
află cu lăcuința la Ţinutul —». El arată un act «de la ră- 
paosatul întru fericire Domn Alexandru Constandin Morusi 
VV., dat lui Vasile Tăutul, feciorul Lupului Tăutul, pe care 
îl arată că se trage din spița neamului lui loan Tăutul, ce 
ati fost Logofăt-Mare». Se trece la mazili și Dumitrache, 
«încredințindu ne Domaiea Me că acel Vasile Tâutul este 
unchiii jăluitorului». Deci e «scos la neamuri». «La vremea 
slujbelor rusumatului, să aibă a scoate toate bucatele ce va 
ave drepte asale,adică oile de plata goștinei, stupii, sfinii|=porcii) 
de pluta desătinei, și vinul ce va face din drepte viile sale», 
și-i dă și patru liuzi, <oameni străini..., cari să nu fie din 
lăcuitorii birnici sai din bejănarii ce sînt veniți de mai îna- 
inte aice în ţară»? — Copie de d. Gorovei. 

1 V. vol. III, p. 67. 


Y 


` V. Doc. Callimachi, tabla și Prefaţa vol. IV. Tot așa pentru Jzmană. 
3 Pentru Tăutulesti, v. tabla la Doc. Callimachi. 


www.dacoromanica.ro 


MATIRIALB DE ISTORIE CULTURALĂ 351 


32. IO Iunie 1820. Hotărire în privinţa reclamaţiei de Ti- 
gani făcută de «Comisul Iordachi Bașotă» față de moștenitorii 
lui «Neculai Stratilat! ce aŭ fost Vel Logţojf|ă]t>. Pomenit 
Tiganul Scorţariul. 

33. laşi, 22 Iunie 1825. Alexandru Scort[e]sc|u] Spat[aJr, 
către alt boier, vechil al său, pentru hotarele moșiei Mă- 
gureli de către moșia Brădeni. Pomenit «moșul Petrachi 
Cazimir», acum mort, Căminarul Zamfirachi și podpolcovni- 
cul Văsali Șafirov, proprietar în Moldova. «Acum ce mai 
iaste ačastă povescă, nu pot înţălegi !» 

34. 17 August 1826. <¿Mo[na]h[ia] Glafira Scorțasca» către 
un fiii al ei, Filip, la Chişinăă. «Cursurile galbinilor să sui, 
dobănda să sporești.» 


G. Documente argeşene comunicate de D. profesor 
C. Miculescu. 


I. 2 Iulie 7249 (1741). Mai mulți se îndatoresc a plăti 
o datorie sau să Z se iea boti. Iscălesc Iane Culcescul, Tudor 
Ureș, Stan Coran. Marcu. 

2. 20 August 1806. «Sud. Argeș.» Cercetare pentru plin- 
gerea lui Dumitrachi Tigv[eanjn|u] «pentru Rizea i Panait 
Post[elni]ë[ü] Băloteștii», cu privire la Bărsești, în hotar cu 
moșia Cepari. Se aduce înnainte hotărnicia lui «Ene Brătiianul 
biv Vel Şătr[ar] și biv ati Vist. Ioniță Ungurelul, la leat—». 
Înnainte, hotărnicise Costandin Breazianul biv Vel Armaş, la 
5 Mart 7251 (1741), «cu 24 oameni juraţi ce s'aü dat lui 
Ștef[ajn Càp[ilt[an] Balotă»2. Acesta întrebase și pe un N eac- 
sul Răglă. Atunci Băloteștii se piriseră cu «Panait Matracă, 
socrul și epistat casii răp[o]satului Șărban Uescul, ce este 
socru dumnealui Dimitrachi Tigv[ea]n[u]>. «Îi dă voe să-ş ià 
boeriii hotarnic mai mare decăt cei d'intiii, ca, înpreună cu 
aceia, să meargă în fața loc|ullui si prin carte de blestem să 


1 V. zdzd, 


2 V. ma sus, p. 31 și urm 


www.dacoromanica.ro 


852 DOCUMENTE DIVERSE, G 


facă alegere». «Muchea văi trestii... Într alt deal... Semne 
mai înnauntru hotarului... Aducănd numitul Tigv[ea]n[u] zece 
mărturii oameni bătrăni...: popa Preda... Sandul Buză..,, 


Preda cel Mare... Sandul Cuciul și Iadul. .., Sandul Filipoii..., 
Badea Năvăreul.. -; Mihai Băngă. .., Preda Trăntuș, .. Zice că, 
cănd aŭ venit uncheaș|ul] Neacșul Răglă de aŭ arătat hotarul 
în capul piscului văi trestii, l-ai dat de păr, să ție minte, 
un Hristea Căp[i]tan]... Li s'ai citit cartea de blestem, atăt 
cea mare, aü adus-o Tigv[ea]n[u], căt și cea care aü adus-o 
părății Bălotești, și, sărutăndu-o căte unul unul, li s'ati trecut 
și numele într'ănsa. Dup[ă] aceia ș'ai arătat fies[te]care știința 
sa... Din apa Topologului... Aŭ zis de s'aü făcut şi o mo- 
viliță. , . Pá apa Topliţii. .. Care movilă făcănduii perierghie, 
o văzum a fi săngură una... De a curmejășul... O tulpină 
mare de fag... Și eŭ, văzănd că acel fagu este prăp[ăldit, 
în potriva lui am jăruit un gorun.» 

3. «Din zile prea-innălțatului nostru Domnii lo Alexandru 
Costandin Mor[u]z Voevod, dintr’ al doilea Domnie a Mării 
Sale, am găsit această foae dă neamurile vechi ale boerilor 
Rătești i Cărpenișani i Furdueștilor i Călineștilor, fiindi-că 
acești neamu de oameni tot dintr'unii om să trage, după cum 
va arăta în jos anume, și] acastă însămnare am scos-o după 
o foe făcută dă răposatu Ştepanii Căpitanu Furduescu ; care 
s[i] acea foe iarăș după o însămnare a dumnealui] răposatu 
Barbu Văcărescu Vel Vistier, cu leat 7256 [1747-8], zice, și] 
trecută în coudic[ă)], ș|i] întărită de dumn[eallui, dă neamurile 
vechi, pănă într’ acea cercetare, iar în foaia lui Ștepană Că- 
pitanu mai prisosăsc cele ce s'ai mai născut din vechi, pă- 
cum arată, și} aceste foi s'au găsit la Toma sin Raducanu 
Furduescu, nepotu lui Ștepani Căpitanul; 1800, Iuli 20. 

Stani Vel Vornic, ginerele lui Radul-Vodă cel Frumos [=cel 
Mare], fegoru lui Vladi-Vodă, după un hrisov al Mării Sale cu leat 
7OL1 [1502-3], să adeverează aŭ născut pă Bunul Vel Spătari 
i pă Conda Vel Postelnic i pă Vintilă Vel Paharnic i pă 
Daniiciulii. 

Din Bunul Spătarii să trag Știrbeștii, 

Din Conda Postelnic Cărpenișanii. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 353 


Din Vintilă Paharnic Răteștii. 

Iar Danciul aŭ născut pă Ivașco Vel Vornic i pă Albul 
frate-său. 

Iar Ivașco Vel Vornic aŭ născut pă Stepani Vel Pitlar] i 
pă Luca Vel Vistier i pă Dumitrașco Vel Sluger i pă Tudor 
din care sănt Călineșt(i]. 

Iar Ștepanu Vel Pitari aŭ eşit din Rătești ș|i] s'ai mutat în 
Furduești, fiind frați mulți sÍ] moșie dă cumpărătoare, ș(i] 
ş'aii făcut case și] bisărică [şi] săliște, ș(i] au născut pă Mo- 
gos Vel Pitar. 

Iar Mogoş Pitar aŭ născut pă Stepani Căpitani pă Luca 
Comis i pă Costandinii Postelnic i pă Pătrașco Paharnic. 

Iar Luca Vel Vistier aü luat pă Tudoru frate-săi, și) aü 
eşit din Rătești, fiind eï frați mulți, s[i] sai mutat în Căli- 
nești, moșie dă moștenire, ş|i] aú născut pă Pătrașco Vel 
Clucer. 

Iar Pătrașco Vel Clu|cejr aŭ născut pă Mincul 3 Vistier. 

Iar Tudor fratele Lucăi v. Vistier ai născut pă Matei Vel 
Clu[ce Jr. 

Iar Matei Clu[ce|r aŭ născut o fată anume Stanca, care aü 
ținut-o un Ianachi Vel Sărdar, fiind Grec. 

Iar Dumitrașco Vel Sluger aŭ rămas el în Răteşti, fiind 
frate mai mic, s[i] aŭ născut pă Șărbani Vel Pit[a]r i pă Matei 
i pă Barbu, 

Iar Şărbanii Pit[a]r aŭ născut pă Costandin Vel Pit[ajr i pă 
Mihai Vel Comis i pă Matei Postelnic. f 

Iar Costandin Vel Pitia]r aŭ născut pe Ioani, s[i |, luundă pă 
fata lui Nicolae Postelnicul Furduescu, sin Stepani Căpitan, și, 
luundă moşia de zestre în Furduești, s'aii mutat acolo, ne 
mai avšndü Necolae socră-său alți copii i fete. 

lar Mihai Comisu, ce-i zic Șătr(ar], aŭ născut pă Bănic(ă] 
polc[o]v[nicul] za lefecii i pă Matei Postelnicul, Crivăști, s[i] şăd 
în Mărunțiș. 

Iar Matei Postelnicul aü născut pă un Gligore, s[i] dă flăcăi 
s'au călugărit, și-i zic Gherasie. 

lar Matei sin Dumitrașco Sluš[ejr aü născut o fată anume 
Ilinca, care aü ținut-o Ioniță Comisu Tigveanu. 


71304. Vol. VII. 28 


www.dacoromanica.ro 


354 DOCUMENTE DIVERSE, G 


Comisu Ioniță Tigv|eanu] aü născut pă Costandinii Pos- 
telnic i pă Costin Postelnic i Gligore i Matei. 

lar Costandin Postelnic Tigv[eanu] aü făcut pă Dumitrache 
i Matei, ce s'au călugărit, i pă Gligore. Iar Costin Postelnic 
aü făcut pă Pătrache. 

Iar Barbu sin Dumlijtrașco Sluš[e]r aŭ născut pă Mihai 
Comisu i pă Pahomie monah. 

Iar Mihai Comisu aü născut pă Ilie Logft. za Vist[ie)r[ie] i 
pă Costantinii 

Iar Ilie Logft. za Vist[ierie] aü născut pă Dinu Postelnic i 
pă Costache. 

Iar Albu, fratele lui Ivașco Vel Vornic, ai născut pă Neagoe 
Vel Pit[a|r. 

Iar Neagoe Pit[a]r aü născut pă Negoiţă i pă Matei Cocoșoi, 
i pă Tudor Paharnicul i pă Ianache. 

Iar Negoiţă aü născut pă Matei i pă Ionii Fărcă. 

Iar Matei Cocoşoi aü născut pă Barbu Căpitanul. 

Iar Tudor Paharnicul aú născut pă Radu Paharnicul. 

Iar lanachi aü născut pă Ghierghe Vel Clucer za Arie i 
pă Toma Vel Sărdari. 

Iar Ghierghe Clu|cejr aü născut pă Toma i pă Radu. 

lar Toma Sărdariii aŭ născut pă Nicolae s[í] pă Alecu». 

4. 22 Februar 1809. Incredinţare către «Dumitraiche Tig- 
vean[u]», că, «dupe multele judecăţi ce am avut cu mos: 
neni Balomirești pentru o parte de moșie a noastră, a 
tutulor, dă frați, de stănțăni 375, ce să numește Balomi- 
reasca, dupe apa Drămbovnicului, care judecăndu mă în 23 (sic), 
cu vechilăcu dum[nea]lui răp[osatului] neni Dinului, taica du- 
misale ce să numește mai sus, și cu al dum[neallui ve- 
chilăc, care într’ ačast[ă] diiaștimă de vreme am chiel- 
tuit t! 9251/2... pănă am scos moșiia cu hornic (szc), ce 
aü ales-o si aü deosăbit-o cu semne dupe cum hotărniciia 
arată, s[i], fiindcă ei am luoat bani cu dobăndă de am chiel- 
tuit pentru acastă moșie pe unde me-ai fost dă trebuinti..., 
am jăluit cinstitului Divan pentru toți tovarășii miei din sud 
Vlasc[a] i din sud Argeș, pe unde să află cu șăderea... De 
la părincii de moștenire... Ne-am bine învoit s[i] ne-am așă- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 355 


zat noi între noi får de nici o judecată, din drag|oslte noastră, 
... pentru a noastră buna învoire ș|i] păcuire... S'aui pus 
soroc pănă dupe Paște acum ce vine în sărbători, să vii la 
dum[neajlui». Marturi «obrazi cinstite», 

5. 30 August 1809. Vinzare «în arende» de moară la 
Bărsăști, «pă apa Vedislava, în t! 20». «Ș[i] să o mute, să 
o prefacă în vadu ce s'aii arătat, între vadu mori cei vechi 
și] între povarnă... lar pă altă anii iar să dai tot lui în 
arendă, după cum ne vom putea învoi.» — În P. S. searată 
că a fost «scos din moară». 

6. «1812. Avg. 30. Cat[astijh dă rămasurile răp[ojsa[t|ul(ui] 
Dumitrachi Ticvean[u]..., tocitori..., părechi hamuri rotaș, 
noi, nepuse, cu căpețelele lor, nepurtate... piele tăbăcită.,, 
ipac bătută la vărtej..., 2 chișăre dă her, 3 plapăme, 4 
pături Brașov, noi..., 13 ocă sute șăndrilă stejari, cu darao 
oalii, 2 feșnice cu mucările lor, 2 părechi hiară de plug, 2 
tărnăcoape ..., 32 ocă her lucrat în mărunțiș|ulri, 3 tăvi dă 
cafea... 2 jurebii dă lănă răsucită pentru scoarță, 4 japiuri 
(sic) dă cai, 2 ploșci cu una dă vin, I sac dă pește noi, 
IO ocă tot jurebii dă călți dă groasă. .., pănză dă Brașov..., 
I păreche lașturi (szc) ponosite, 2 sucăli dă her, 2 darace, 
3 părechi pieptini dă călţi..., arămuri... un sufertaș..., 12 
ocă în sfărmături dă cositori, 6 spete dă pănză noi..., ocă in 


melițat pănă acum, bez cellalt nemelitat..., ... oguri pănză 
fuior, dă cănipă, pentru coș... ș|i] dă copii..., 4coț masă 
ș[i] pănză mumbac supţire..., ipac supţire dă in, coturi 38 


în 2 bucăţi cusute, I fote dă scoarță noao, I scoarță în 
doaă foi, iar noi..., I giubea lungă voinicească dă gher- 
mesut cu hir, ipac stacujăi cu cacom, ipac dă ghermesut cu 
samur într'enși (?), ipac dă ghermesut cu gus, I scurteică dă 
atlaz ghiveziü cu cacom, fămeiască, I biniş dă atlaz cu flori, 
fămeiască, făr dă blană..., I păreiche profiluri de nurcă în- 
treagă, dă tătarcă, plănită pă piale, I chingă atlaz voini- 
cească, r sal bun în vărgi..., 2 bohcele dă tara nemțească I 
antereii dă stambă, 2 roichi, însă una dă crofzeă neagră ș|i] alta 
dă atlaz leiniii (D cu horbote pă poale..., farfuriile mari..., 6 
șăre mărgăritar . .., 45 gălbinaș mici în colţ[ujri ..., nesfiele tur- 


www.dacoromanica.ro 


856 DOCUMENTE DIVERSE, G 


cești..., I zăbranic negru cu fluturi ..., 1 basmă nemţească 
I taneă cacom noi, I șăruleţ mărgăritari al casii, 1 oglindă 
dă nuc, cu lumina spartă] puţin, 1 testemel negru cu 
flori, 5 zarfuri dă argint... I toc felegene, I undrea dă ar- 
gint, I peșchir, r masă lungă dă pănză..., 2 brinișoare, 1 
fes albu, r biniş negru dă zuf (szc), fămeesc. 1 cămaș[ă] dă 
borangic cu mărgeli, 1 brinișor, r bohcealat..., ipac dă bo- 
rangicu cu gevreaoa dă sangulile (D, 2 gevrele al doilea 
mici, cu flori în colț[ujri, 1 cearșaf cusut cu flori, 1 ipac cu 
alesături, I acathisis cu toc, I carte scrisă cu măna răp[o- 
sajt[uji[ui] dă minunile Sft[lui] Nec[ollai, 1 carte Esop, I 
solnit[á] dă cositor noao, 1 părechi cuțite dă argint, 3 lin- 
guri ipac dă argint, 1 cearșaf după plapomă, 2 ipac dă aș- 
ternut, 3 fețe dă perne mici dă pănz[ă] cu 1 mare, un tacăm 
lăsat pentru copii, 1 păreche șalvari dă postav, 1 tătarcă dă 
postav, blănită cu spinare de răs, 8 jurăbii dă tort supțire dă 
in, 29 jurăbii dă fuior ș|i] dă paceșt (sz¿), 8 talere cositor..., 
3 părechi cuțite dă Liptca ,... 1 butcă..., 2 cară, însă unu 
legat cu her..., 2 căruţe, însă una dă cai, legată, 2 roate 
si] 3 ochiuri dă lamoci (?) sl] crucile ș[î] toft[u]rile dă her, 
3 sale, însă 2 turcești ș[i] una rum[ăjnească cu tacăm[ul] 
lor pă dăplin..., I cantar mic, 2 cazane cu ţăvile, i putinile 
ș[i] capacile lor, 1 căldare mare, bună, pentru rufe..., 4 pă- 
rechi heară dă cai.» 

7. Sud Argeș, plas[a] Topolog, ot Rudeni. 

Acest om anume Gheorghie, călare, merge la Pitești, cu, 
o trebuință, și iar să întoarce: să aibă pace, că este om bun. 
Și pentru credința ne-am iscălit; 834, Mai 25. 

Ales[i] sat[ullui: 

Ion Bărăgă, State Negoescu, Vasilie sin Trintuș, popa Io- 

nașco Duh.» 


www.dacoromanica.ro 


NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


www.dacoromanica.ro 


Lămuriri asupra documentelor cuprinse în acest volum s'aü 
dat în notele de supt fiecare pagină. În aceasta nu trebuie 
să se vadă o înnoire: în explicaţiile la volumul V și VI sai 
dat atitea știri relative la oameni, familii şi împrejurări, în- 
cît o singură trimetere ajunge acum în cele mai multe casuri. 

În acest capitol din urmă se daŭ deci numai știri aflate 
mai tărziii, întîmplător, în cercetări făcute cu alt scop. Ele folo- 
sesc pentru înţelegerea mai deplină a unor împrejurări amintite 
și în documentele noastre saii luminează mai bine figuri în- 
semnate despre care s'a vorbit și în ele. 


I. Toderaşco Cantacuzino şi Doamna Ruxanda fiica 
lui Vasile Lupu (adaos la «Documentele Cantacuzinilor 
din Moldova»). 


Din Documentele tipărite sai resumate de V. A. Urechiă 
în Analele Academtei Romine, XI, p. 123 și urm., se știa că 
Toderașco Cantacuzino, văr prin mamă-sa, fata lui Bucioc, 
cu Doamna Ruxanda, a căpătat prin diata acesteia moșia Preu- 
teşti, dar că pentru această moşie aŭ fost destule încurcături, 
în urma uciderii Ruxandei de o ceată de Cazaci în mănăsti- 
rea din Cetatea Neamţului, unde ea căutase un adăpost, 

Preuteştii fáceaü parte din multele cumpărături de moşii 
ale lui Vasile Lupu, tatăl Ruxandei. 

I. 16 Octombre 7183 (1674). Mărturie «că aŭ cumpărat 
Vasilie-Vodi o moşie ce să chiiami Unghianii la Ţinutul Niam- 
țului, lăngă Preuteşti, încă din boerie.., acel sat cu oameni 
cu tot, anum[e] Dămian cu şiase fisori, carii simtu Fuereştii». — 
Arch. Statului, Mea, n° 1386. 

2. Din Iași, la 20 Februar 7187 (1679), Duca-Vodă scu- 
tește satul Preutești, «cari săntu a dumisali Rocsandei Doam- 
nei». — Jâzd, n° 1487. 


www.dacoromanica.ro 


360 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


3. Scutirea o întărește Constantin-Vodă Cantemir, la 7193 
(1685), cu adausul: «Că apoi, cine s'ar ispiti a învăloi peste 
carte Domnii Meali, bini să știi că acela va hi de mari cer- 
cetari de la Domniia Me și portat pe uliți co carte în frunte, 
bătot, dela Domnia Mea», — Jid., n° 1388. 

Uciderea Ruxandei, care, spre bătrîneță — atunci va fi avut 
50 de ani, — se întorsese în Moldova, se întîimplâ în cursul 
expediției polone din 1686 (Neculce, p. 232). Împlinitorul 
diatei răposatei a fost Vasilaşco, fiul lui Toderașco Canta- 
Cuzino, care, acesta, murise încă înnaintea de venirea în 
Domnie a lui Cantemir (7/24, p. 229). 

4. Acum, la judecata lui Constantin Cantemir, datată Iași, r-iü 
Maiü 7197 (1689), «dumnelui | Vasilașco] au scos o deiată de la 
răpăosata mătuși-sa Doamna Ruxanda, făcută mai denainte de 
petiria eí cu doi ani, și acolo scriendu cum or griji-o și ci cui 
aŭ lăsat, şi dup[ă] acei doi ani tămplatu-s'ai mari primejdii 
Doamnii Ruxandii, de aü cădzut în măna unor Cazaci 
făcători de răi, și, luîndu-ii toată avuţiia de lăngă dănsa, mai 
pe urmă i-ai tăiat și capul... Și acestor doi m[ăjn(ăistiri s'aü 
tămplat mari străcăciuni de oștili leșăști... Cheltuial[a] c-ai 
făcut cu aciali bucate, păn li-aii scos din măna lui Crupen- 
schii Postelnicul ce aă fost mărsu să le ia pe sama Craiului 
Leșăscu, fiindu atuncia mare amestecare în t[a|rà, și aü chel- 
tuit de li-aŭ ernat și le aŭ dat călug[ă]rilor la Sv[e]tii Ghiorghii, 
și pe alte trebi, carile i s'au luat sama.» Domnul trimesese 
pentru cercetare pe Hatmanul Velitco Costin și pe Vel Vor- 
nicul Iordachii Rusătu. Dăduse Vasile satul Lăzorianii (T. 
Iași).— /Jbid, n° 1391. 

5. «Gligorii proin Mitropolit Laodichea» arată «precum 
mi-ai datu dumnealui Vasili Păharnicul patrudzăci de lei bă- 
tuti, care bani mi-au fostu mie datoare răpousata Doamna 
Roxanda».— Jid., n° 1389. 

6. Însuși zapisul de datorie al Ruxandei ni s'a păstrat. 
V. A. Urechiă l-a tipărit cu multe și mari greșeli. 

Ad ris napodoas pov Guoăoţias pov xal Xoroyijxiis amodittog 
îuodoţă èyò 1) d6uva “Pogdvðpa ră mbe Ypsosră rod áyiov xabn- 
yovpévov rod vijv Ladară 100 7ço5v éxzatòy ashk, wat vă Eyo vă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 361 


Tod ră ebyapnstă çobç 454 105 pipe ro Zexrtefipov, dios Aóyoz 
xA pijoaoc xal vro rias, xal, & GŠ xa otodò EŢă vavta zal 
200 èyè ig xpinis, xal Q th čkoðo yévovyte, As yévovvte dn 
hóyov pov: 2 68 xai pa Ady ddvaros, vă čyowy Å èrýtporý pov 
vă tà mhap6ooby. Koi dà 2vp.amorosivn Tzótpado pă th Hio pos 
“EN, WaTevânnov v@v QËqomñorvov paotýpov, xol čala Yol THY 
Bobhav pod cle Evăertw, 
He Tia, 1686, Mato 23. 


lponyóptos Amoârmeias pap- Aópva "Potdvâpa otépyo ă- 
topõ ră ăvodey. Kovstavrývoc vodev yeypapévo pè tò Tótov 
uéyas BÉpESNE uapTnpă. pov ép. Ppayyobhns péyas 

Pápsons. 


Pecete cu bourul Moldovei si T. P. T. X. (Topva ‘Pogávðps. 
rob Xpuhvirtam = Doamna Ruxanda a lui Hmilnitchi). — /bzd,, 
n” 1289. 

Adecă: 

«Cu adeverinţa mea de față și mărturie de fapt recunosc 
eŭ, Doamna Ruxanda, cum că datoresc Sfinţiei Sale egume- 
nului ce este acum la Galata 100, adecă o sută, de lei, şi 
să am a-i da înnapoi cu mulțămită, toți cîți sînt, în luna lui 
Septembre, fără vorbă si judecată si împotrivire, și, dacă 
cumva voii sta eii împotrivă și voiii veni eü la judecată, și 
dacă se vor face ceva cheltuieli, să se facă din banii mei; 
iar, dacă m'ar găsi moartea, epitropii mei să aibă a plăti. 
Și pentru asigurare am iscălit cu chiar mina mea, înnaintea 
a marturi vrednici de credință, și am pus și pecetea mea 
spre dovadă. 

laşi, 1686, 23 Maiii. 

Doamna Ruxanda recunosc cele 


Grigore de Laodicea de mai sus scrise cu însăși 
mărturisesc cele de mina mea, 
mai sus. Franguli Mare-Vameș. 


Constantin Mare- 
Vameș daii mărturie.» 


Uciderea se întîmplă deci numai după citeva săptămini 
de la facerea, în Iași, a împrumutului. 


www.dacoromanica.ro 


362 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


În dezbaterile ce urmează, se cere şi părerea patriar- 
chului-mazil de Constantinopol, Iacob, refugiat în Moldova. 

7. 30 April 7197 (1689). «Iacov, cu mila lui Dumnădzăii t-am 
fost arhiepiscop Ț[alr[i]gradului și a toată lumia patriiarhu», 
arată că, «tămplăndu-s|e] mari primejdi răpăoasatii Doaninii 
Ruxandii, fata răpăosatului Vas[ilie Voevoda, că, viindu Craiul 
Leșescu pen t[a]ra Muldovii, lovit-aii o sam[ă] de Căzaci la 
Cetatia Neamţului, şi, fiendu acolo închis[ă] Doamna Ruxanda, 
dobăndit-aii Căzacii cetaatia si aŭ luat toată avuţiia Doamnii 
Ruxandii, și i-ai tăiat si capul; mai pe urmă înțălegăndu ne- 
potu-săi Vaslijlie Catacozino Păharnicul, fisorul răpăosatului 
Toadir lordachii Vistiarnicul, de peiria ei», îi duce averea 
de la Preuteşti. Călugării de la Golea şi Treisfetitele fac 
proces lui Vasile. Pomenită diata ei. Preuteștii îi dase ea în 
diată lui Toader Iordachi, care va da Goliei alt sat. Vasile, fiul 
lui Toader, dă deci lui Grigore şi Antim, egumenilor, «11 boi si 
vaci mari, 5 gonitori si 9 bivoli mari şi 9 bivoli gonitori, şi 
aü mai dat 77 oi mariși 12 cărlani; mai dat-aü 15 iepe mari 
şi 6 străjnici». Va mai da: «400 mierţi grăi și mazeri şi 250 
mierți săcar|ă] si mălaiii». El îi face sărindarele Ruxandei. 
Dar «tămplatu-s'ai dumisaii de aü lipsit din t[a|rá şi s'aü 
dus în Ț[ajra-Romăniască, și aŭ făcut acolo un an şi mai 
biri». Ruxanda era datoare cegumenului de Gălata č-aŭ 
fostu, lui Balas hartofilaxi». — /ăzd,, n° 1390. 

8. Din aceiași zi e si mărturia boierilor în acel proces. Se 
spune că în diată Ruxanda făcea epitropi pe răposatul Ne- 
culai Racoviţă Vel Logofăt și pe Toader Iordachi Cantacu- 
zino. — bid., n° 1392. 

9. Tot din lași, la 2 Maii 7198 (1690), «Vasilie Cataco- 
zino biv Păharnic», fiul lui Toderascu, dă Preuteştii «fratelui 
şi cumnatului mieii Vasilie Costachii (v. vol. VI, p. 547), 
Vel Vornic şi surorii meale Catrinei şi fiicii dumilorsale Saftii, 
caria-i de noi botedzată ... Vrind Doamna să dia satul m[ă)- 
n[ă stirii Golăei, iarăși dentr'a ei bună voe, s'aii socotitu să 
nu-i stia casăle si beseareca pustie, precum să viade pre 
multe locuri așea, fiind pre măna călugărilor». Satul fusese 
cumpărat de Vasile-Vodă, «înpreun|ă] cu maică-sa [a Ruxan- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 363 


dei) și mătușe-mia Doamna Tudosca ... Dup[š] moartia Doamnii 
Ruxandii timplatu-s'ai di-aŭ arsu și casăle, rămăind locul 
pustiiă». Iscălesc «și fraţii miei Ion și Ilie». — bid., n° 1393. 


Io. V. A. Urechiă nu pomenia soarta de maitărzii, și ea 
destul de interesantă, a moșiei. Ajunsă în mîinile unui 
Constantin Neniul (asupra căruia v. /sf. lit. rom. în sec. al 
A VIII-lea, tabla, p. 49, şi vol. V, Documentele Callimachi), 
ea fu moștenită de văduva acestuia, Maria-Antonia Mamucca' 
della Torre, măritată înnainte cu contele Kálnoky, de la 
care avea și un fiù, Iosif. 

II. La 29 Decembre 7252 (1743), «Kovtéso. Mapia» scrie către 
egumenul de la Neamţ că «răposat boeriul mieă o aü dat 
atastă moșie |Preutești] la acea sfânt[ă] măn[ăjstire de iaste 
acum un an, și așa aü lăsat și în diiata dumnealui, la sfărșit[ul] 
vieţ|i]». Dar nu dăduse şi «Rumănii». Pe dos: «de la Mariia 
conteasa», — òid., n° 1394. 

12. Se dă și o parte din testamentul, datat 5 August 
7254 (1746), al lui «Costin Paharnicul». Jumătate din Preu- 
tești, spune el, e cumpărată de tatăl săi, jumătate, «dăruită 
de un unchiii al mieii, Vasilașco Vornicul Cantacozino». Le dă 
mănăstirii Neamţului. Dar mănăstirea să răspundă o sumă 
de bani «la Patriarșiia Ierusalimului». — ġid., n° 1395. 

13. Si la 5 August 7254 (1746), «Mapa Kovtéssa» scrie 
către egumenul de Neamţ, pentru Preutești. — bid., n° 1396. 

14. Altă scrisoare a ei e iscălită Kovtéso Mupia Kooriy 
Nevovi. Ea vorbește de fiul ei Iosif, de vînzarea către Sandul 
Sturdza a moșiei. — Jid., n° 1397. 

Dania lui Neniul, din București, 1-iii Octombre 7252 (1743) 
urmează, 

15. La 22 Februar, scrisoare dela Iosif, care-și zice biv Vel 
Armas (n° 1399). 

În 1749 el era Iosif Comisul (fġidď., n-le 1402-3). 


Cu privire la Toderașco Iordachi Cantacuzino, pot adăugi 
acest regest, după un document necatalogat, în Bibl. Ac. Rom. 
16. laşi, 5 Novembre 7115 (1706). «Costantin Pilat Vel Șă- 
trar» mărturisește despre «zapisul de schimbari... pentru 


www.dacoromanica.ro 


364 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


Horodniceni, ce aŭ schimbat dumnelui Iordach(ij Toderașco 
č-aŭ fostă Visternic-Mar|e| cu socru-mieii Căpotici». Voiă să-l 
dea «în măna dumisaali &upănesii lui Iurasco Mustaţ[ă] Stol- 
nicul si a fiilor dumisali». 


II. Despre cîrmuirea Ţinutului Putna (adaus la cap. 
Documente diverse E, p. 313 şi urm.). 


I. lași, 6 Maiŭ 7127 (1619). Gașpar-Vodă. Pomeniţi Gri- 
gorie Butum și lacomi, staroști de Putna. — Arch. Statului, 
Neamt, n° 2479. 

2. <U Gligoreşti», 15 Novembre 7129 (1620). Mărturie de 
la «Solomon i Arvat starosti de Putna și de Ajud !». Mar- 
tur şi «Petria Trufaş Căpitan ot Orheiă i Costachi văt[av] hăn- 
[sari] i Vascan văt[av] hăn[sari] i Dumbrav[ă] văt[av] han(sari] 
i Băloşsnă Luco6 ot Feţinghești>, — Ibid., n° 2481. 

3. «Pis u Focșeani]», 5 April 7129 (1621). «Dumitrașco 
Ștefan i Ursul Vartic starosti Putno i Agudscoi», daŭ măr- 
turie pentru «Pavel biv părcălab, vnuc Ureache Dvornic> cu 
privire la moşia ce a cumpărat la Cofești. Martur și «Lucoă 
biv şoltuz ot Aud i snă eg. Bălaş». 

Pecetea lui Dumitrașco are un coif s. a. Se adauge: Du- 
m[itra]şco nekaay cun er. — órd., n° 2480. 

4. 11 Octombre 7148 (1639). «Noi vătașii de gărla Putnei 
si cu alți Gărleani, din sus şi din gos, si cu oameni de la 
ceaia gărlă și cu meșteri Putnei, anume popa Murgu de Ti 
fești și vătavul Lupul si vătavul Petrea si vătavul Cilimon de 
la ceaia gărlă și meşterul Anghel și meşterul Necoră şi meş- 
terul Gavril şi alți oameni buni... și Pepelea Hireș iuzbașea» 
daŭ o mărturie. — Jbid., n° 24952. 

5. 26 April 7163 (1655). Gheorghe Ştefan către «părcă- 
labii de Putna și vătajii de gărli», pentru pira lui Ghedeon 


1 Agiud pare a fi un nume de om. Un act al lui Bogdan-Vodă Lăpuş- 
neanu, din 3 Novembre 7077 (1568), e scris de Ilea Ajud (Bibl. Ac. Rom., 
doc. 3/LXI). 

2 Se zice lui Hires și Cires (n° 2497). — În actul slavon, al lui Vasile-Vodă, 
mastit sint numiți emtalcrwp> (31 anuar 7149==1641 ; i42d., n° 2499). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 365 


Mitropolitul pe Dumitrașco Cărnul, privitoare la mănăstirea 
Săcul. — dia, n° 25061. 

6. 23 Iulie 7167 (1659). <U Focșeani». Mărturie hotarnică 
a pircălabilor girlei Putnei, Vasilie şi Gheorghiţă. — /âzd,, 
n” 2512. cdi 

7. 7195 (1686-7). Procesul lui Andronicu si Buzdugan, 
«nepotu Marcului», cu «preutul Duma ot Focșeni, de la bi- 
serica g[ojsp[o]d». Popa cumpără moșii si vii «de la niște 
nepoți a unchiu-săi Blagăi». «De la foamețţilje] celi reale.» 
— lbid., XX, 5. 

8. 12 Iulie 7250 (1742). Judecată de la «Dumlijtrașco biv 
Vel Aglă], ispravnicul Putnei», pentru un morar ce fusese, 
supt Mihai Racoviţă (1716-7), «gazdă de catane, avănd un 
frate și un văr a lui catane». Se făcuse cercetare supt Mi- 
hai-Vodă de «Costandin biv Vel Com[i]s, fiind ispravnic pe 
acea vream[e] aice la Putna». — bid, n° 3747. 


III. Acte privitoare la Mitropolitul Varlaam şi la 
urmaşul său Dosoftei (adaus la același capitol). 


I. lași, Ir Octombre 7143 (1634). Vasile-Vodă, pentru 
plîngerea Mitropolitului Varlaam asupra lui Dumitrașco Stolni- 
cul cu privire la morile lor de la Cofești. Pomeniţi: Panait 
Dămiian pircălabul Putnei (npkhaaă m8Tuunr) și un vătaf. — 
Arch. Statului, NVeamg, n° 2494. 

2. Iași, 22 anuar 7145 (1637). Lupaşco Butum arată că 
vinde lui Varlaam vii «în dealul Porcului», ce avea danie de 
la «părintele Vlădica Mitrofan». — bid., n° 3605. 

3. 15 April 7145 (1637). «Calistru biv ep[i]jsc[o]pü Hușschii» 
dă vie la Hărlăi, «în răndul viilor celor domnești», mănăs- 
tirii Neamţului. Pomeniţi si fiii lui. Marturi «Hirotei Şoldan 


! S'a văzut mai sus (n° 3) că și tatăl acestui Domn fusese dregător în părţile 
Putnei Din «Boculești», la 22 Decembre —, fiii lui Dumitrașco Ștefan, «Gheor- 
ghie i Ghgoraşeo i Vasilie, snnă pocoinag Dumitrașco Stefan biv Log[o]fets, 
daŭ o mărturie pentru mănăstirea Secul. Pecete cu literile rera și un animal ciu- 
dat, dedesupt e scris «Ghiorghie Ștefan iscal.» (zbzd., no 2574). Cf. Studi? și 
doc. V, p. 24, n° rio. 


www.dacoromanica.ro 


366 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


egumenul de Voroneț și Visărion egumenul de Agapie și Ifrim 
egumenul de Săcul şi Vărlan egumenul de Schit și Sărafim de 
la Besiarica Albi». Scrie <eü protopopa Ursul di pe Poartă, 
snă Calistru biv epli]sc|oJpii hușschii». Peceţi. — 22:Z., n° 3606. 

4. laşi, 15 Octombre 7160 (1651). Vasile-Vodă pentru o 
vinzare a lui Bucium către Varlaam. — Jrd., n° 3608. 

5. 5 Maiü 7163 (1655). «Adec[ă] eŭ robul lui Dumnedzăii 
Varlaam Mitropolit biv Sutavschii» se înțelege cu călugării 
«din sfânta mănăstire» pentru un vad de moară stricat și 
înlocuit cu două mori. «Să mă tiú cu dinsele pănă voii custa, 
iar după moartea mea să hie amăndoaî a mănăstirei... Vă 
dni lo Gheorghie Stefan Vo[i]vod». 

«Varlaam Mitropolit biv Sudavschi.» 

Pecete cu cruce și «Varlaam Mitropolit». — /ăz., n° 2507; 
cf. Urechiă, în Analele Academiei Romine, ÁX, p. 244. 

6. 11 Maiu 7165 (1657). Un sătean din «<Cofești» vinde 
Săcului moșie. Marturi: «Varlaam Mitropolit biv Sucaschi» 
(pune pecete cu: «Sava ep[i]sc[oJpii radovschi»). Nestor Bap- 
tista (litere latine). — órd., n° 2508. 

7. 18 August 7165 (1657). « Varlaam Mitropolit biv Sucaschii» 
dă Săcului «prisaca din dealul lui Vod[ă], cu 4 falci de vie», 
etc., satul Borceștii, Brătuleţii (sic), mori la Putna, în <gàrla 
dincolo, la sat la Cofeştis. «Nu le-am făcut cu banii m[š]n[š]s- 
tirei, nice cu a Mitropolii, ce le-am făcut cu slujba mea.» 
Pecete. — Zőrd., n° 3610; cf. Urechiă, Z. c., pp. 345-6. 

8. 19 Decembre 7166 (1657). Gheorghe Ştefan, pentru Săcul, 
căreia-i întărește «morile de la Putna, den gărla dincolo, carele-s 
făcute de Varlaam ce aŭ fost Mitropolit». — bid., n° 2514. 

9. «Smerenie ermonah Dosofteii, igumen ot staa monas- 
tir[e] nemețcomu, carele am fost duhovnic părintelui lui Var- 
laam Mitropolitului», arată că acesta exclusese pe nepoți de 
la moștenire; «că nepoții i-aii socotit, pănă aü fost Sv[i]ntia 
Sa vii și la Scaun, de le-ai dat și i-ai îndzestrat cum s'aii 
Sv[i]nţia [Sa] indurat». Dublu exemplar. — Ibid., n° 2577. 

IO. «f Smeritul popa Dosofteiă igumenul și tot săborul de 
la sv[ăjnta mănăstire de la Nea[m]tu mărturisim noi cu castă 
scrisoare a noastră pentru răndul a niște vii a sv[i]nter mă- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 367 


năstiri a Pobratei, ce sint la Cotnariă, în dealul Porcului, cu 
cramă şi pivniţă de piatră, noi am bătrănit și ne-am pomenit 
din dzilele Radului-Vodă, din Domniia d'intăi, si tot le-am po- 
menit că sint a sv|i]ntei mănăstiri a Pobratei, și nime nu s'a 
mai acolisit de M|oli|i]tvele Sale nič cu o pără pentru aceale 
vii, că simt direapte moșii a svli)ntei manăstiri. De atasta 
mărturisim, ca să s[ă] ştie 1.» Pecetea. Adaus: «lt 7215» și o 
întărire mai nouă, — /d7d., Podrata, XIV, 27, 

II. Hotin, 20 Iunie 7181 (1673). Mărturie pentru Săcul de 
la Dosoftei Mitropolit (iscălitură slavonă lungăreață), Teo 
dosie (ca a lui Luca Stroici), Sirafim de Rădăuţi, loan de 
Huşi (imită pe Dosoftei), Vasile Caurul Vel Logofăt, Gli- 
gorie Ghianghia Vel Vornic de Tara-de-jos, Ionașco Balşi 
Vel Vornic de Ţara-de-sus, Gligorie Hăbășăscul Hatman, Cos- 
tantin Vel Postelnic, Apostolachie Vel Spătar, Iliia Sturdza 
Vel Ceașnic, Tudosie Dubăŭ Vel Vistier, Solomon Bărlădeanul 
biv Vel Logofăt, Neculaiü Racoviţi biv Vel Logofăt, Miron 
Costin biv Vel Vornic, Gavriliţi Costachie biv Vel Vornic, 
Alexandru Buhuș biv Hatman, Ursachie biv Vel Vistier, 
Toader Păladie biv Vel Vistier, Toader Jordachie biv Vel 
Vistier, Hristoscul Vel Stolnic, Ion Ricoviţi biv Vel Comis, 
Donici Vel Jitnicer, Aldia Vel Medelnicer, Gligorie Șăptelici 
Vel Pitar, Ștefan Brăescul Vel Comis, Ifrim Contăș biv Vel 
Sulger, Alexandru Dracia Vel Sulger, Dumitrașco biv Vel 
Pitar, Vasilie Gheuca treti Logofăt, Irimiia, Zbiare, Pilat, Pă- 
trășcan, Vornici de Poartă. — bid., n° 12772. — A doua zi 
întărește Domnul (n° 1278). 

12. Cofești, 4 Iulie 7195 (1677). «Preutul Ursul si elù! To- 
dárasco fecorii lui Ștefan, &-aii fostu frate Mitropolitului Var- 


1 Cf. Neam n° 3628. 

2 Cu privire la acest războiii, merită a se pomeni aceste două acte 

6 Mai 7177 (1669). Vinzare de vie lui «Toader vătavul de dărăban[!] de 
la stiagul Agăi». Martur unul de la steagul Doamnei,: «lon dărăban de la 
Doamna» (îdid., Pobrata, XIV, 12). 

15 Maiŭ 7182 (1674). «Toader vătavul de dărăbani de la stiaagul Doamnni 
si cu fâmeia mea Vasilca» vinde vie la Miroslava ; între ale lui «Macri Păndza- 
riului>, ce o are și el «de la Malăș fustașul>. Între marturi, «Necula ficorul 
lui Enachie de Vasluiii», «lon dărăbanul de la stiagul Doamnii» (242d., n° 16.) 


www.dacoromanica.ro 


368 NOTE EXPLICAȚIVE LA DOCUMENTE 


laam», arată că aŭ avut proces pentru vie cu Săcul; «care 
pogoane aü fostu puse de părintele Varlaam». — Ibid., Neamf, 
n° 2521. 

13. 8 Iunie 7186 (1678). Antonie Ruset-Vodă arată pentru 
călugării de la Bistriţa, ce aduc mărturie de la «Păcurar 
Căpitanu şi de la Chiriiacu, fratele Svinţii Sale Vlădicăi de 
Roman 1», și de la alţii, pentru hotărnicia unui «locu Peneului» 
de satele Moţești și Șahăinești și Lupani. — Copie. — Jbid., 
n° 2842. 

14. 2 Septembre 7189 (1680). Scutire domnească pentru 
un Sat al Pobratei. Jos se adauge blestemul lui Dositei de 
Ierusalim. — /&zd., Pobrata, II, 32. 

15. 26 Mart 7196 (1688). Mărturie a satelor Căpotești și Tră- 
goveţi și Scorţari, find faţă și biv episcopul Serafim de Roman. 
Nume: Săracul, Trohin Căpitanul, Gănăţue, Dumitru Vătă- 
manul, Neagoe, Boghirlan meserciul, Coban sluga lui Iliiaş. Sînt 
întrebaţi de «d[u]mnealor părcălabii de Focșiani, anume Potlog 
și lordachie», pentru viile «Maâriţăi preuteasa popei Ursului 
Cergar, nepota Mitropolitului Varlaam», vindute «lui Panaiote 
Grecul, la sat la Scorţari» : 2 pogoane și o paragină. Ei nu ştiii 
de vînzare. Dar știi «precum aceaste moșii sănt date de Mi- 
tropolitul Varlaam, unele m(ăjn[ă)stirei [Săcui], altele ne- 
poată-sa preuteasii... Am socotit pogonul de tăiat si de 
îngropat căte un lei și, de scos, de legat, iar căte un leii, 
şam aflat cinci mii de hărag noi scoș, miia căte 3 pot|ronici], 
15 car[e] de nuiale necurățite, carul căte doi pot., o bucată 
de gardii prostă am socotit 2 lei, 150 pari noi obli, suta 4 
pot.» <U gărle.» — did, n° 2523. 


IV. Ştiri despre familia Ureche. 


I. 22 April 7114 (1606). Mărturie și de la «Stan vătah ot 
Dvornica Ureche». — Arch. Statului, Neamf, XXIX, 5. 

2. «Pis u monastir|ea] Săcul», 28 Iunie 7118 (1610). Da- 
bijia biv Vornic de gloată, Toader Cehan biv părcălab, Drača 


1 Episcop la Roman era atunci loan. 
2 Si scrisoare a lni către țară pentru acest scop (ib:d., n° 2), 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 369 
Medelnicer, Ionașco biv Postelnic, Lazor Chișănăi, Costantin 
Cambal[ă], lonașco Vrabie, Ionașco Avram, Frăţian diiac, 
Dumitru biv Pitar arată că «Avăru den Guleșt(i], feëorul Al- 
bastrului», vinde partea sa de acolo «dumisal|e] Vornicului 
Ureche» pe 20 de «taleri bătuţi de argint». Așa face și fra- 
tele lui, Drăgăilâ. — Jóid., IV, 4. 

3. 5 Maii 7130 (1622). Ştefan-Vodă, pentru o plingere fä- 
cută contra Mitrofanei lui Nestor Ureche și fiilor ei Vasilie și 
Grigorașco, pentru satul Jurgeşti (Ținutul Neamţ). — Zid., n° 
1263. 

4. Cofrești, 12 Octombre 7139 (1630). «Az Gligorie Urea- 
che ij biv Log|olfet i Pavel vtorii Log|olfet și Porumbu diac, 
și cu alţi răzeși carii sănt pre sat pre Hul|ujbeaște», arată că s'au 
pirit cu călugării de Neamţ şi cei de Berzumţi, «cu Răfleștii 
şi cu ţereanii», pentru un loc. «Pănă unde să împreuneadză hota- 
riul munteneascu.» Martur și « Cehan diiacul... Petre Cocoiu din 
Piscu, Cărste vătămanul de acold..., Mușat din Cofreaşti ȘI 
Fuște de acole.... Condre vătămanul de acole».—Copie.— dz. 
XXVIII, 6. — Resumat romănesc din sec. al XVIII, — bid., 
n° 2002. 

5. lași, 10 Ianuar 7162 (1654). «Neculai Ureachi biv Spă 
tar» dă mănăstirii Cetăţii Neamţului Țiganii «ce aŭ fost a mosu- 
mieii, a lui Andrei Hatmanul» (de supt Petru Şchiopul).— 
Ibid., Neami, Ţigani. 


V. Acte privitoare la oraşe (v. vol. V. cap. ID. 


1. Bacău. 


I. lași, 6 Octombre 7227 (1718). «Nicolai fitorul Radului Un- 
gurul dascălul &-aii fost părcălab la Bacăii» face vinzare către 
Ilie Catargiu. — Arch. Statului, Neamf, n” 3910. 


2. Cernăuţi. 


I. laşi, 20 Februar 7094 (1586). Petru-Vodă, pentru Ga- 
vriil staroste de Cernăuţi, cu privire la satul Davideni, ce-l are de 
la Iancu-Vodă. Cumpărase de la Grigorie biv Mitropolit si so- 
borul Neamţului cu 1.340 de galbeni tătărești. Satul fusese al 


71304. Vol. VII. 24 


www.dacoromanica.ro 


370 NOTE EXPLICATIVE Li DOCUMENTE 


cneghinei Nastasia, cneaghina lui Dragotă Mare-Vătav din Po- 
șearpeni, biv Postelnic. — /â22., XXXVII, 2. 

2. Iaşi, 27 Mart 7164 (1656). Gheorghe Ștefan, «la starostii 
de Cernăuţi», pentru jalba lui «Ion din Pobrătești și cu Gheor- 
ghi, dzicăndu c'aii fost ei cu bejenii la o margine, căndu aü 
trecut Hanul în &os, şi, dacă aŭ trecut Tătarăi, aü găsit pre urma 
lor doao vaci cu vineli tăiate, și le-ai măncat; apoi aŭ vinit nişte 
oameni din Sărbăuţi și aŭ dzis căsintu vitelea lor, și le-aă arătat 
piele; ei nu s'aii prinsn de piei; apoi, după aceaia, aü vinit la voi 
şi i-ai părit; voi aţi împlut acelor oameni de pre dănșii, de 
le-aţi dat pre măna lor trei boi, si vol aţi luat gloabă 2 boi». 
— Bibl. Ac. Rom., doc. 26/<L1IV. 


3. Ciubărciii, 


I. 13 August 7097 (1589). Petru-Vodă, către pircălabul de 
la Gobrăciti: să facă o cercetare. — Traducere.— Arch. Statului, 
Weami, n° 4291. 

2. 3 anuar 7109 (1592). Aron-Vodă, către epărcălabi şi hot- 
noghi de la Cobrăciii», — bid., n° 4292. 


4. Cotnari, 


I. 7077 (1568-9). Cotnari. Zapis pentru Goia pircălab de 
Cotnari. Marturi: Ieremia Vel Vătag de Ținutul Sucevei, Ion 
yamHuk r[ocnojxAn (Păharnicul Doamnei), fiul lui Zbiiarea 
Vel Vornic, Blaj biv pîrcălab de Cotnar, Eremia șoltuz și 
12 pîrgari yoek w8 eroa (sic). — Bibl. Ac. Rom., doc. I/LXL, 

2. Fără dată. «Pană Vel Stolnic i Lupul Hatman, lanachi 
Postelnic ot satul g[o]spd[i]nü eg. m[i]i[o]s[ti] Moiseiii Moghila. 
Vod[ă]», către «şoltuz și părgarii Iocus și lucman de trăg de 
Cotnaru», pentru niște vii luate ca zălog de «Ghiorghi Slu- 
gerul». — Z6¿Z., n° 3629. 

3. 3 Maiü 7139 (1631). «Iosip şoltuz, cu 12 părgari de 
trăg de Cotnari, și alți oameni buni», arată «cum aü venit 
înnaintea noastră și a Scaunului toți poporeanii de la besea- 
reca domnească ce iaste hram preapod|ojbna Paraschivi», si 
cu călugării de la Săcul, pentru «o casă cu pihnițe». Mar- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE IS10RIk CULTURALĂ 371 


turi popi, între cari Luchiian, «și lomcăș și Iacob și alți 
mulți oameni buni». Pecetea orașului. — ZózZ,, n° 3604. 

4. 20 April 7160 (1652). Daniil egumen de Rătca și călugării 
vind vii la Cotnari, «în dealul Măndru», lui Vasile-Vodă. Acesta 
le dă mănăstirii din Cetatea Neamțului. Pecete. — //27., n° 3607. 

5. II Octombre 7173 (1664). «Eŭ Isar nepotul Vlădicăi 
Savei şi cu Tofan[a], fămeaia mea», vinde vie lui «Gheorghiţi 
a Bliglei» la Cotnari. Martur și <Mihăil[ă] vătavul de la pă- 
rinteli Ghedeon» . — Jid., Sf. Sava, XXXIII, 25. 

6. laşi, —7171 (1662-3). Vinzare de vie la Cotnari de către 
«Todosăe č-aŭ fost după Șeidir Logofătul». Marturi: Pro- 
dan Drăgăşăscul biv piîrcălab de Hotin, Costandin Macrii biv 
pîrcălab, Nicor(ă] Dupniţă biv pircălab, Ghiorghiţă Rodna, 
Sansăn snă Căzacul, Mătieș pivnicer ot Cotnari». — /bzz,, Sf. 
Sava, XXXIII, 24. 

7. 16 Novembre 7228 (1719). «Hanos ginerile lui Marco, 
împreun|ă] cu femee mè Catrina», vinde vie la Cotnari lui 
Ilie Catargiu. Iscălesc cu litere latine: «Katrina, Hanos Benk- 
ners. — lbid., Neamf, n° 3914. 


5. Dorohoiŭ. 


I. «Lazar nameasnic ot Dorogoiu i Costantin șoltuz să 
12 prăgari» și mulți oameni buni, «Coban biv şoltuz í Tiron 
tij, i Micul, i Sava Crivopis, i Ionașco Popei, Petria, Mihăilaș, 
Tomșea» mărturisesc pentru Dumitru Roşca biv Portar, care 
are o parte din Popeani. «7112 [1604], Dech. 22, Dorogoiii.» 
Pecete ştearsă, cu negru. Pomenit « Ștefan Hă&mondi ot trăg 
Dorogoii». Slavon. — Bibl. Ac. Rom, doc. 205/vul. 

2. Iaşi, 18 Iunie 7166 (1658) Gheorghe-Vodă Ghica, pentru 
«lonaşco Balşu părcălabul de Dor|[o]hoiü>. Era ginere «Sirbu- 
lui č-aŭ fost Comis». — Zó¿d., doc. AXXXIIL 


6. Galaţi. 


I. «Ap. 12. De la Bade de Brăila s[i] pircalabii de Ga- 
lați, pentru partea lui Zanhir Armașu, ce aŭ cumpărat la Te- 
rani, Sumătate de parte lui Bogdan Agud.» — Resumat din 
secolul al XVIIe — Arch. Statului, Veamj, n° 2902. 


www.dacoromanica.ro 


372 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


2. 5 Decembre 1799. «Mariuţa Neculeasca Pităreasa din 
Tara Muntenească, din tărgul Rămnicul», face danie mănăs- 
tirii Neamţului, locuri «în tărgul Galaţii». — brd, XXVI, 12. 


7. Hotin 


r, Bălăsineșt[i]. Gheorghie, pircălab de Hotin, dă o carte 
de judecată. Pomenit Gligorie Mlinovschii Vel Stolnic, Simion 
Pilipovschii Vel Vătav de lași, Pătrașco Stărcea, Cotela di- 
iacul. Jos: «Vasilie pisar». — Bibl. Ac. Rom, doc. I2/LXXIL 

2. Suceava, 23 lanuar 7166 (1658). Gheorghe Ştefan, «la 
părcălabii de Hotin», pentru o pîră asupraa <nește oameni, 
anumje] Grebenco cu soțiile lui, carii sintu suptu polcul lui 
Homeneţchi din Cameniţi şi supt polcul lui Neculaii rohmi- 
strul, dzicăndu că au vinit acei oameni noaptea la casa lui, 
de i-ai jefuit casa și iaŭ luat tot G-au avut, pren de vre o 
dooi mii și mai bine de taleri, şi aŭ aflat și un cal de fati, 
la Humeneţchi polcovnicul, și s'ai prinsu că-i va scoate toati 
paguba... Să scrieți acolo la acei polcovnici cu prieteșug de 
la noi, să-i faci plată de pre acei oameni, iar, de nu-i vor faci 
plati, să ziberiți și voi ce vet putea afla din ceaia parte aicea 
la noi, pentru paguba lui.» -- Z2Z., 3I!VUIL 


8. lași. 


r. «Adec[ă] eŭ Ion Neculcea biv Hatman făcut-am zapisu 
meii la mäna dumisali Șteafan Gane părcălab, precum să s[à| 
ştiia că, cunpărăndu eŭ niștea casă, cu loc, cu pivniţă de 
chiatră, aicea în tărgu în Iașii, pe uliţa Hagioia, lăngă casăli 
Strezeascului, de la Lupul fiorul lui Pilat, ginerilea lui Va- 
s[i]lii Săltanul, car[e] casă și lui i-aii fost zestrea de la Va- 
s|ijlii Săltanul, pe urmă socotindu-mă eŭ că nu-s de triaba 
mea, nedăndu:mi măna ca s[ă! ședzu într'acela loc, m'am toc- 
mit cu Șteafan Gane părcălab și i liam văndut drept patru- 
dzăt de lei bani buni. Măcari că eu le luasăm în treizăci 
de lei, dară luîndu bani cu camătă, și neputănd da bani la 
zi, s'au suit bas pistea bas, și pe urmă s'au tănplat și mi-au 
trimis neguţtoriul şi om gospod, de am dat și Gobotea, și 
s'ait suit la patruzăci de lei. Deci, luindu-mi eŭ banii toți 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 873 


deplin, patruzăci de lei, i-am dat acestea cas[e] ca săii hie 

dumisali dreptea ocini și moșii în veci, și i-am dat și zapi- 

săli celi vechi, să ție și s[ă] stăpăneasc[ă] cum scrii și za- 

pisăli celi vechi. Şi la tocmala noastră sai tănplat și alți 

boeri cari mai gos s'a iscălit, și eŭ pentru creadință am iscălit. 
Iași, lt 7234 [1726], Iunie 7. 

Ion Neculce biv Hatman iscal, Sandul Crupenschi biv 
Medelnicer, Nicolai biv Vel Sulger m'am tămplat. Ștefan Tă- 
bărța, Toader Vătav, Toader Stredzăscul.» — Bibl. Ac. Rom., 
doc. necatalcgate. 


9. Lăpuşna. 


I. I6 August 7089 (1581). Iancul-Vcdă, pentru Bodeiu 
Vel Vătav de Ținutul Lăpușna. — Copie. — Arch. Statului 
Neamf, n° 4290. 

2. Iaşi, 15 Februar 7114 (1606). Gheanghea Vornicul si 
Năvrăpăscul biv Jicnicer și Gligorie diiac ot trăg Şcheai și 
Dumitru diiac, chihaia ot trăg Lăpușna, și Drăgan Paharnic 
din Pizdeani mărturisesc pentru Seachel Pitar. Slavon. — 
Bibl. Acad. Rom., doc. 8/Lvr. 

3. 5 August 7163 (1655). Gheorghe Ștefan, pentru «Luca 
părcălab Lăpușnii». — òid., doc. AILVIIL 


10. Neamţ. 


I. lași, 20 Septembre 7125 (1616). Radu-Vodă arată că 
aü venit la el «șoltuzul cu toţi tirgoveţii din Neamţ», ce sînt 
în piră cu Secul, pentru poieni foaste ale tirgului. Fusese 
date de leremia-Vodă din hotarul (yorapk) tirgului. Cerce; 
tează și «episcopul Pavel» (AAEHHK nam en'Kwn Magea). — 
Arch. Statului, Neamf, n° 8941. 

2. lași, 29 Novembre 7168 (1659). Ștefan-Vodă. Scutire 
pentru un sat: «la părcălabii de Neamţu și la aprodzi şi la 
alte slugi a Domniei Meale, la toate carii veţi bate la lucruri 


1 Și o decisie din 1623 pomenește pe ctărgoveţi nemțeani» (n° 895). La 
7139 (1630-1) se zice, în loc de «hotar», ocol (n° 896), 


www.dacoromanica.ro 


874 NOTE EXPLICAT.VE LA DOCUMENTE 


acolo la Ţinutul Neamțului, să aduci dranite și poloboace, și 
la alte lucruri ce veţi sărgui». — /bzd,, doc. 54|uxxvul. 

3. April 7169 (1661). «Iftimie Bordia» arată că a vindut 
«egumenului Ioan de la svănta mănistire de la Cetate o casi 
în trăg în Niamţu, din Pos de besiarica cia domniasci unde 
iaste hramul lui Sti. Dimitrie», cu 12 lei bătuți. «Căndu o 
am vîndut, aŭ fost părcilabul Iftimie Boţi, și Tofil egumenul 
de Niamţu, și Paisie egumenul de Săcul, și Dosofteii egu- 
menul de Agapiia, și popa Ion și popa Gheorghie, Mihail 
vitavul de pușcari, și Dumitru şoltuzul de tărgu și Hrizia, o 
tam, și alți oameni buni si bătrâni din trăgu și di prin me- 
giiaș». O frumoasă și fină pecete a Săcului. — /dzd., n° 899. 

4. «U grad nemţschi», 7169 (1661), 13 Iunie. «Dumitru 
șoltuzul de trăg de Neamţu și Arpentie prăgariul cel mare 
și alți prăgari tot, si, din trăgoveț, Pănteleii Călairuşe şi An- 
dreian fitoriul Avrimiscului și Fialtin a Giurgei și Ion Curilariul 
si Hrizea» arată «cum sai timplat de-ai fugit toți alți oa- 
meni din trâgu din Neamţu, numai tam rămas noi căț mai 
sus sintem scriș, și dirile căte sint de la Domnie, toate le-am 
dat deplin, și pentru cei fugit, pănă am dat tot c-am avut, 
numai ë-am rămas cu sufletel|e|. De alti n'am mai avut de ce 
ne apuca, ce, vădzind bucatel[e] noastre perind pentru cei 
fugit, și cisla nu ne putem lepăda, timplindu-se a veni părin- 
tel|e] Mitropolitul Sava arhiepis[cojpul țărăi Moldovei la Ce- 
tatea Neamţului, cădzut-am la Svinţiia Sa de ni-am rugat să 
cumpere o cast a unui birnic, anume Gligorie a lui Marco, 
căt acest om, cînd aü fugit, inci aü dzis să vindem casa, că 
alti nare ce mai da.» Dă episcopul 20 lei bătuți, «ca să plă- 
tim rămăşiţele acelui om, c'ai avut rimășițe, dzeace galbeni, și, 
ce va mai rimănea, noi vom plăti alte nevoi». Martur și «To: 
derașco Iordache Postelnic și Iftimie Boţul Portar și părcălab 
de Neamţu, și aŭ fost egumeni, loan egumenul de Cetate, 
Paisie egumenul de Săcul, și Tofil egumenul de Neamţu, și 
Ghidion egumenul de Hangu, și popa Gheorghie cel dum- 
nescu de trăgul nostru din Neamţu, și popa Ion tij, și Hanos 

1 La 7170—1661-2 (doc. sf /uaxvir). «draniţi şi sindile şi leaţmi şi po 
loboaci, și alte lucruri». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 375 


vătavul de pușcari, şi mulți oameni buni şi bitrăni și alții». 
Peceţi: a tirgului are crucea, flori, săgeți. Peceţile Secului, 
Neamțului nu se înțeleg. Pecetea mănăstirii din Cetate e 
cu Sf. Nicolae. — bid., n° ooo. 

5. Iaşi, 10 Maii 7171 (1663). Eustratie Dabija arată că a 
venit Sava Mitropolitul și a arătat «un zapis al lui Eftimie 
Botul biv pîrcălab şi mărturia lui Nacul Stolnic, Toader Un- 
gureaanul, părcălabul de Bacău, şi Misail dichiiul de la Sv[ăntaa 
Mitropolie, şi Ghiorghiiaș egumănul de la sv[á]ntaa m[ă]n[ä]stire 
Săcul, și loan egumănul de la Cetatia Neamţului, și Tudosie 
Dubăiu č-aŭ fostu părcălab», pentru o vînzare. — bid., n° 902. 

6. lași, Io Iunie 7177 (1669). Duca-Vodă, către <Irimiüa 
Cocărliia, părcălabul de Ținutul Neamţului», pentru lonaşcu 
Popiţa, în proces cu «Mărica Cocrioia». — Bibl. Ac. Rom., 
doc. 83/LXI. 

7. 6 August 7180 (1672). «Ion Bordişor» vinde lui Gli- 
gorii Rusul o casă, «pentre casa lui Hanoş şi pentre besea- 
rica Ca săsască», pe 8 lei si 1 ortu. La negot asistă <soltu- 
zul Dumitru și părgar Simion si Fealtin și Mărtin Brăndză 
şi Gheorghiţă cumnatu-mei si Dumitrașcu Cotruţă, ș'aii dat 
adălmaș o vadră de vin». Iscăleşte Boţul. Pecetea tirgului și 
a lui Hanos. Jos vine adausă întărirea șoltuzului, «și cu toți 
orășeanii Nia[m]țuluï» : «scriem si mărturisim č-aŭ cheltuit 
Gligorii Rusul cu acestu zapis, anume č-aŭ cheltuit: au dat 
părcălabului 1 lei bătut pentru #udet ce i-ai făcut, şi la 
fiori I pot. şi r oc[š| vin, şi tărgului 13 costande de băut, 
si diiacului 2 potronič.» — Arch. Statului, Mean, n° 905. 

8. 14 Februar 7184 (1676). «Chireana și cu fitorii mii și 
gineri-mei anume Dumitrașcu» arată că a vindut «un loc 
de casă] lui Ion Bordeiui, pentre casa popei lui loan și pe 
lăngă locul lui Sandor..., pentru căt am căzut la sărăcie 
și nu lam putut ținea... dereptu trei galben[i]». Marturi: 
«şoltuzul Dumitru şi părgar Ion şi popa Ion și diiacon Toa- 
der și Bordea Dumitrașcu, Simion Ilie Sasul, Vasilii sin 
Mafteiii, Vasilie sin Sima Macoveii, Ion sin Călugăr». Pe- 
cetea tirgului. <S'am dat adălmaș 10 vedre med.» Scrie 
«Nichifor diiac sin Condrea». — /bi., n° 906. 


www.dacoromanica.ro 


376 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


9. «U Nemţu», 21 Novembre 7187 (1678). «Paraschiva 
preutiasa» face o vinzare: «o poiană suptu boiștea Niamţțului». 
Marturi: «orășeani de tàigu de Niamţu, anume preutul Toa- 
der de la beseareca lui Ștefan-Vodă şi șoltuzul Dumitrașcu si 
Dumitru si Fealtin şi Toader sin popla] si Bordeii Dumitrașcu 
și Nechifor diiac și Ursul zeat Flocea». Pecetea orașului. — 
Ibid., n° 1835. 

IO. Iași, 29 April 7188 (1679). Duca-Vodă, către «părcă- 
labiide Niamţu». Egumenul de la Cetatea Neamţului s'a 
plins de «Ion Bordeiii din tărgu din Niamţ». «Deci Ion aŭ 
avut un gunoii la casa lui, şi aü aprinsu gunoiul, și 
din gunoiul acela s'ai aprinsă o poiati, iarás a lui Ion, și 
din poiata aceia sai prinsu casa svăntii mănăstiri, de aŭ 
arsu de tot.» Să cerceteze: «iar voi să daţi strănsoare 
lui Ion, ori să-i facă casa la loc precum aŭ fostu, ori să-i 
plătiască casa cu bani, precum vor socoti oameni buni». — 
Ibid., n° 908. 

II. Neamţ, 23 Februar 7188 (1680). Vinzare de casă. Mar- 
turi; «popa Toader de la Sveti Dimitrie și Gavril Flore şol- 
tuzul și Dumitru biv șoltuz star. şi Hanos vătavul de puș- 
cari şi Toader Bordișor și Dumitraşcu Cotruţi și Dumitrașco 
zet curălariul si Giurgia părgariul» Pecetea orașului. — 
Ibid., n° 1837. 

12. Neamţ, 16 Novembre 7190 (1681). Vinzare de casă. 
Marturi, pîrcălabii de Neamţ: «Dumitrasco Nechiţăl părcă- 
labul şi dumnealui Iftimie Boţul. și popa Toader Leancă și 
in [alt] popa Toader ginerele poper Savei și Dumitru şol- 
tuzul», etc. Pecetea tărgului. — Józd., n° 1838. 

13. 22 Mart 7272 (1764). <losif Jid. din Tărgul Neamțului» 
iea de la Varlaam egumenul de Neamţ «un loc de cas[ă] cu 
uliță..., şi mam... tocmit ca s[ă] dai la sfânta măn[ăsltire 
pe anu căte doao ocă ară, iar, nefiind Gara, să aibă a împlini 
de la mine căte cinci orți pe ocă, s[i] sesi ani să mi sfă] ție 
în samă la chirie dughenii pentru doisprezăce lei ce am 
fostu dat lui Gavril sin Pătrașcu pe acel loc de dughiană... 
lar eŭ să nu văndzu casa nimărui, numai eŭ să tràescü în- 
tr'ănsa, ș|i] după mine copii mei... M'am iscălit jidovești > 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 877 


Marturï : «Erei Ursul ot tărgul Neamţul la biserica g|ospolă, 
ereaï Ion ot tam, Grigori Făltičan, Luca ot Tărgu Niamţului». 
— bid., n° 922. 

14. 16 Mart 7273 (1765). «Iancu Jid.» arată că egumenul 
de Neamţ «me'i năimit... doa locurfi] di cas[ă] în tărgul 
Neamţului, lăngă Iosif Jid., din gosu». Va da 4 ocă de ceară 
pe an. — Ibid., n° 924. 

15. 21 Maiü 7274 (1766). «Gheorghie fečor Ursului Pă- 
trasco, nepot lui Pátrasco Botezatul, tărgovăț din Tărgul Niam- 
țuluï», vinde lui Varlaam egumenul de Neamț locul săi în 
tîrg, «din ulița ča mare, spre biserica lui Sti. Dimitrie», socotit 
în «pași domnești» de 6 palme, cu 25 lei pol. În hotar cu «Du- 
m|ijtrașco Cotruţă, socrul lui Leontie», și cu «Iosăpi Jidovul». 
Marturi: popa Stefan, popa Lupul, popa de la biserica gos- 
pod, Postolachie, Ion Brană, Iftimie Maga, Vaslijlie Maga, 
Grigor(e] Făltian, Gavril biv șoltuz, Gavril brat Gheorghie 
părcălab». — /âzd., n” 926. 

16. 6 Novembre 7274 (1766). Vinzare de loc către mănăs- 
tirea Neamţ, a lui Leontie Bonpa. Martur și Ionit[š] Căpli]- 
t[anul], namesnic. — /2zZ,, n° 927. 

17. 31 Decembre 7281 (1772). Eftimii Cananò iea loc de 
casă la Tirgul Neamţ. — Ibid., 932. 

18. 9 Iunie 7284 (1773). «Gavril Ungurian ș|i] eŭ Andrei 
sin Neculai ș|i] Ioan a lui Pavel» ieaü de la Neamț loc de 
dugheni, 3 dugheni, pentru două ocă de ceară pe an de fie- 
care, «din &os de dughiana Săcanilor». — bid., n° 930. 


11. Orheiii, 


I, lași, 15 April 7115 (1607). «Necoar[ă] Doniă prăcălab Or- 
heischi» face o danie către Săcul: «niște casă și cu tot locul 
lor şi cu dugheane care sănt în mijlocul tărgului Orheiului, 
care sănt de noi făcute pe ai noștri drepţi bani, și cumpă- 
rături», — òid., n° 4195. 

2. 12 Mart 7164 (1656). Pomenire a lui Apostolachie 
pircălab de Orhei. — Bibl. Ac. Rom., doc. 130/xx11. 


www.dacoromanica.ro 


378 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


12. Roman. 


I. 8 Octombre 7106 (1597). leremia-Vodă, pentru Ghe- 
orghie pircălab de Roman. — Traducere. — /bid., doc. 212j51. 

2. 30 April 7111 (1603). Act de la Nicoară și Drăgan 
Ciulpan, pîrcălabi de Roman, și Giurguman șoltuz și 12 pir- 
gari si toți mpesgnrepu și «mulţi oameni buni din tîrg». Pe- 
cetea orașului Roman. — lbid., doc, 14/LX1. 

3. Roman, 7 Februar 7221 (1713). Cedare de loc de 
casă la Neamţ lui Pahomie episcop de Roman, pentru mă- 
năstirea Neamţ. Între marturi, Solomon Brăescul biv Vel 
Medelnicer, Ștefan Căpotici biv Postealnic, părcălabii de Ro: 
man. — Arch. Statului, Neamf, n° 909. 

4. Act tradus de ciermonah Ștefan dasc|[šl] ot episcoplia] 
Roman, |! 7261 [1752], Septemvrie 6 dni».— Jid., Pobrata, 
XIII, 6r, 


13 Şcheia 


I. lași, ro Mart 7116 (1608). Costantin-Vodă Moghilă, 
pentru un loc lingă tirgul Șcheii. — lbid., Neamf, n° 4398. 

2. 22 April 7154 (1646). «Gheorghie șoltuzul și doispră-: 
dzeace părgari de trăg de Șchiae, și toţi preuţii, anume To- 
der si popa Bilăi si popa Acsintie și diiaconul Bălan și diia- 
conul Pătrașco, şi trăgoveţii, anume Tofan Cozma snă Panul, 
și Tecut, Toder snă Polediță, Stratul, Ionașco snă Spiridon, 
şi Gavril snă Neancii, și Todăr snă Tănasie, și Mather, și Čo- 
ban, Toder Burduga i brat Costin, și Dămiian, Costantin 
Gruia si alți trăgoveți mulți, bătrăni și tineri», arată «cum 
am ştiut, noi cu toți trăgoveţii, că are mănăstirea Săculii danie 
de la Simion-Vod[ă] cu un vad de moră mai gos de Șchiae, 
și un răndu de pămănturi, să fie de păscut boii, cine va veni 
la mori, anume răndul cureachilor ce lovăscu cu capetele în 
țărmurile Sireatiului, în costele morilor, și țărmurile de spre 
Sireatii în sus, pănă în drumul Soloneţului, deč drumul So- 
loneţului în Eos pănă în Soloneţ, din dănbul Soloneaţelor la 
vale, pănă în țărmurile Sireatiului, cu o livadea ce-am cum- 
părat de la Dămăiian. Pentr'aceaia, știind noi cu toți trăgo- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 319 


veții de-acel lucru, noi am mărsu; deë le-am ales acel loc, 
căt mai sus scrie, și le-am dat. [Şterse un rînd și jumătate).» 
Pun «peceatia trăgului». Ea are un pește și numele lui «Ște- 
fan Prijescu Dvor[nic]». — Jid., n° 4400. 


14. Suceava. 


I. 2 lunie 7054 (1546). Petru-Vodă, pentru vînzarea fă- 
cută de «Toader biv Vameș ot Sutavă» episcopului Teo- 
dosie de Rădăuţi. — Traducere. — /bzd., XXII, 2. 

2. lași, Decembre 7178 (1670). «Chirica șoltuzul armenescu 
de tărgu de Sutav[a] şi cu fetorul miei, cu Drighis», vind 
vie la Cotnariii, «între viia lui Ivan potropopul armenescu și 
între viia lui Marco Armanul»>, lui Macarie egumen de Golăe. 
Marturi mai mulți negustori. Îscălituri numai armenești. — 
Ibid., Sf. Sava, XXXIII, 31. 

3. lași, 10 Maiii 7183 (1675). Zapis armenesc, jos cu tra- 
ducere romănească, de la «diiaconul Iacob şi cu fămeaia mea 
Rujeas, pentru o vinzare Hadimbului. — öid., Pobrata, 
XIV, 18. 


15. Tecuci. 


I. Tecuč, 24 Septembre 7170 (1661). «Anton Boacăş şol- 
tuzul de Tecuč și cu doisprăce părgari și cu toți tărgoveții 
cei bătrăni şi cei tineri», pentru «Simion fitorul Rusăi, ne- 
potul lui Hurac, și cu soru-sa, cu Nunaa», cari vind partea 
lor de la Durăști, a mamei lor, «Rusa, fata lui Linguș», cu 
«uric č-aŭ avut ei înpreună cu tot satul dela bătrănul Ștefan- 
Vodă», lui «Pravăţu diiacul din Durăști, dereptu un cal biču- 
luit dirept doaidzeci și patru de lei și cinci taleri bătute» 
(sic). Pun si «peciatea orașului». Pecete cu fum. — Jid., 
Neamţ, XXV, 8. 

2. 8 Septembre 7185 (1676). «Andronic din Durăști, sin 
Merăuţe ș|i] a Mărie», face o vînzare. Marturi: «șoltuzul Ion 
Vărluga cu 12 părgarli] și mulţi tărgăveţu, bătrăni și tiner[i], 
anume Vasii]lie Giocăș și Gligorie Sugeiii și Necula Păpăneț 
și Vaslillie Buga și Ignat Mușnu și Pavăl și Vasilie Orbul 


www.dacoromanica.ro 


880 NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE 


şi Vasijiie Buc[ă] şi Ghiorghiiaș si Caraian și Ștefan sin 
aronza». Pecete cu fum, — Jbid., n° 17. 


16. Trotuş. 


I. Totruș, 20 Octombre 7158 (1649). Verdes și soția lui 
fac o vinzare pe ughi la Țifești. Martur: «Boacă de acolo și 
Giurgea de acol[o].. ., Iftodie de acolo]... si Statie ce au 
fostu vamăș la Totruș». «Denaintea Neculai șoltuzului de To- 
trus si cu părgarii și denaintea mulți oamen[i] bunţi].» Pe- 
cetea știută. — bid., n° 3797. 

2. Totruş, 6 Novembre 7165 (1656). Vinzare către «Con- 
stantin Buho& de Totruș». Marturi: «Boacă de Tifeșt[i]... 
şi Nistor ficorul Grădinei și vătămanul Gavriliţ|ă]... De- 
naintea lui Miclăuş șoltuzul și Alixandru deiacul Hatmanului 
şi Dumitraș, iar de la Hatmanul..., Manta diiacul». Pecetea 
cu ciocanul. Iscălește foarte frumos «Constantin călugăr». — 
/dia., n° 3829. 

3. Totruș, 9 Iunie 7166 (1658). Vinzare înnaintea popei 
de acolo și a lui «Ghiorghie șoltuzul de Totruș». Pecetea 
ştiută. — /bzd., n° 3802. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA CUPRINSULUI 


Prelaţă. i. „en etc at ae Wa 0 S CS sar 0 map Ba, Q 


Istoria literaturii religioase a Romînilor pănă la 1688 . 


Pag 


I. Literatura religioasă în veacul al XV-lea. Cărţile sfinte și mişca- 


rea husită. Scrieri bhogomilice : 
. Generalităţi . aicea se LS 

2. Cultura slavonă la Romini | pănă la 1500. 

3. Mișcarea husită. Răspîndirea ei între Romîni . 
Il. Literatura religioasă din veacul al XVI-lea : 

1, Cărţile romănești vechi și înriurirea lor 

2. Cultura slavonă in Moldova 

3. Țara-Romănească și tiparul de cărți slavorie 
4. Neagoe-Vodă Basarab . 
5 


. Al doilea sir de tipărituri slavone în Tara- -Romá- 


nească . 


„ Tipăriturile romänesştt si devone din Ardeal 


. Cărţi slavone și slavo-romîne tipărite în Ardeal . 


6 
7 
8. Nouăle lucrări romănești tipărite în Ardeal . 
9 


LXII 
LXIV 
LXXXV 

. LXXXIX 


. Decăderea culturii slavone în a doua jumătate a se- 


colului al XVI-lea 
10. Începuturi de scriere romănească în Principate 
III. Literatura religioasă în veacul al XVII-lea : 


1. Cultura slavonă la începutul veacului al XVII-lea. . 


XCIX 
CVI 


CXV 


2 Pătrunderea limbii romăneşti în viaţa de Stat și în 


Biserică . gr ră 

3. Petru Movilă și înriurirea sa. . 

4. Catechismul ardelean din 1640. 

5. Mişcarea culturală din Moldova. 

6. Sinodul de la Iași si lupta cu calvinii. 
7 

s 

9 


. Tipărituri muntene și moldovene pănă la 1653 . 
. Lucrările Mitropolitului Varlaam și înriurirea lor. 
. Nouăle tipărituri muntene de supt Matei Basarab . 


10. Tipăriturile ardelene . . ......,. + 
11. Scriitori noi moldovenești: Nicolae Milescu 
12. Mitropolitul Dosoftei și lucrările lui . 
13. Tipăriturile muntene . 
14. Epilog 
Tabla numelor din Istoria LiteraturiY 
Îndreptări și adausuri. . . . . . + + + + + x 
Prefaţă la documente . 


www.dacoromanica.ro 


CXXI 
CXXX 
CXLII 
CXLV 

CĂLIN 

CLIII 

. CLVII 
CLXVII 
CLXXI 


. CLRXIII 


„ CLXXVII 
. CÇ 
. CCVIHI 
„ CCXXIII 

CCXLI 
. CCXLIII 


282 


1. Documente diverse . . A ast daia AW î waa e pi 


I 
I. Din Mehedinţi. . . 3 
II. Acte păstrate în Archiva Episcopiet de Rimnic piwi B 
HI, Alte documente rimnicene. .. . ` 2I 
1V. Documente dın colecția d-lui profesor Şapcaliu din Cimpu- 
üne > mec i (e nA S aa a ini P hat s u a ada ae A 
y. Documente cîmpulungene .... cc... 3 
A. Din colecția d-lui Gr N. Balotă ç QU A ç Q ae at ADE 
B. Documente din colecţia d-lui G. Ionescu, fost řovlšor şcolar, 46 
vI. Documente din județul Rimnicul-Sărat . ... . . 55 
VII. Documente din Odobesti, păstrate în colecția d- lui avo- 
cat Ştefan Georgescu din Focșani. . . . .... + + 58 
VIII. Documente moldovenești amestecate. , . . . ` . 72 
IX. Documente păstrate în Biblioteca Urechiă din Galaţi ... ŠO 
X. Acte din Casa Obştii de la Birlad . . . . . . . . + + 97 
XI. Documentele moşiei Rotopănești (T. Suceava), proprietate 
a d-lm Gr. Goilav din Botoşani.. . . . . . . + . . 102 
XII. Documente botoșănene, maï ales din colecţia d-lui Gr. 


Goilav, fost senator, . . . š sesa + 121 
XIII. Documentele moşiei Dolniceni (T. Dorohoi e.. -52 
XIV. Acte din Museul Sinai . ... + + + sore a T55 


XV. Documente din exposiţia de antichutaţi din Craiova (De- 
cembre 1003—lanuar 1904), . . , + , + + + + + * 156 


II. Documentele ramurii Canta a Cantacuzinilor moldoveni. . . . . IJI 


I. Caiet de împărțire a moșiilor . . 2 . . , + + + + + -173 
IL Documente, , . s + + + + + + + +s + s s e 206 


III. A doua serie de documente diverse. . . . 2. . +, , + + + + + . 267 


. Documente muntene amestecate. . . . + + + + . + + + 269 
. Documente moldovenești amestecate . . . . e... -275 
. Documente din colecția d-lui avocat C. Em Krupenski „+ 284 
. Cîteva documente păstrate la mănăstirea Căldărușani . . . 305 


= C o = > 


. Documente putnene nouă, din colecria d-lui avocat Stefan 


Georgescu din Focșani . . . . + . . 313 

F. Documente nouă, comunicate de d. Artur “Gorovei ; 336 

G. Documente argeșene, comunicate de d. profesor C. Miculescu. 351 

Note explicative la documente. . . .,....... A E Su 29:57 


I. Toderașco Cantacuzino și Doamna Ronda fiica lui Vasile 
Lupu (adaos la «Documentele Cantacuzinilur din Mol- 
dova») . n Y: RI in lg din, dou Sas taq ©.. + 359 

Ir. Despre ceaiul cca Ținutului Putna (adaus la cap. Wocunenie 
diverse E, p. 313 şi urm.) . . . . a +, + + + + + + 364 

IU. Acte privitoare la Mitropolitul Varlaam şi la urmașul săi 
Dosoftei (adaus la același capitol). . . s a + í + + + 365 


www.dacoromanica.ro