St. doc. VI — OCR_pypdf2

STUDIÍ SI DOCUMENTE 


ISTORIA ROMINILOR 


a VL. 


CĂRȚI DOMNESTI, ZAPISE SI RAVASE 


DE 


N. IORGA 


PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI 


EDITURA MINISTERIULUÌ DE INSTRUCȚIE 


BUCUREȘTI 
Stabilimentul grafic I. V. SOCECÙ, Strada Berzei, 59 
1904 


www.dacoromanica.ro 


STUDII ŞI DOCUMENTE 


CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMINILOR 


VI 


www.dacoromanica.ro 


AMINTIRII IUBITE A LUI 


ŞTEFAN ORĂŞANU. 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ 


Acest al doilea volum de documente interne cuprinde: 

I. Documentele moșiilor M. S. Regelui. Cele mai însem- 
nate dintre ele sint acelea, foarte multe si unele destul de 
vechi, care arată în ce chip sa format din deosebite fășii 
răzăşești marea moşie a Sloboziei Zorlenilor de lingă Birlad. 
Cartoanele și volumele cuprinzînd actele moșiilor regale mi-ai 
fost comunicate acasă, cu o încredere pe care, în bună parte 
din causa tristului trecut al istoriografiei romîne de ieri, nu 
o arată totdeauna particularii ce posedă documente si tin, 
cu tot respectul lor pentru ştiinţă, să le poseadă și după 
comunicarea lor. 

2. Documentele D-lui P. P. Carp. Ele corespund foarte 
bine hîrtiilor Sloboziei-Zorleni. Din urmarea lor se vede ace- 
laşi proces de formare a moșiei întinse din răzășiile mărunte, 
farime ale celei mai vechi proprietăți mari din Moldova. În 
aceste două Ținuturi'ale Terii-de-jos, Tutova si Vasluiul, care 
aŭ dat Principatului la sfîrşitul veacului al XVII-lea o nouă boie- 
rime, ageră, îndrăzneață și neastîmpărată — Costăcheştii, Ra- 
covitestii, Micleştii, Pălădeșştii, Jorestii, Buhàiestii, Bogdăneștii, 
Cuzestii —, împrejurările sînt cu totul aceleași, în veacurile al 
XVII-lea si al XVIII-lea, de unde vin mai toate actele ce 
publicăm saii resumăm în această d'intăiii parte a cărții. 

3. Documente dlui Ermi! Pangrati. Si colegul Pan- 
grati se coboară din Cuzești, si hîrtiile sale sînt hîrtiile unei 
ramuri din familia Cuza, precum cele de supt 2) privesc 
mai mult familia Carp, iar acele ale Sloboziei-Zorleni vin de 


www.dacoromanica.ro 


VII PREFATÀ 


la neamurile Scărlat, Bujoreanul, Costachi si Păladi. Legă- 
turile între documentele cărpești ale Tibanestilor si cele cu- 
zești ale Goliestilor, Glodenilor, Crăciuneștilor si cum se mai 
chemaii petecele de pămint, de atitea ori smulse, cumpărate 
și răscumpărate, moștenite si pierdute, în sfîrşit dezbătute 
înnaintea tuturor judecăților din țară, care se numărai în jurul 
acelor moșii, — sînt din cele mai strînse. 

4. În Biblioteca Academiei Romîne se păstrează un enorm 
volum, mai putin ferfenitos decit cum i s'ar ierta, după cite 
schimbări de soartă a avut să îndure de cînd l-aù caligra- 
fiat diacii de Cămară si de Vistierie aï lui Constantin-Vodă 
Mavrocordat, pănă ce și-a găsit definitiva odihnă în marele 
adăpost al urmelor trecutului nostru. Îl formează mai multe 
caiete, cusute la un loc, dintre care unele cuprind tot felul 
de acte de administraţie, altele, rubrici numai ale acestora ; 
cutare dă — ceia ce nu se mai poate găsi aiurea — rapoar- 
tele slujbasilor către Domn, cu care, după obiceiul de atunci, 
stăteaii într'o patriarhală legătură nemijlocită ; cutare altul 
cuprinde, pe citeva luni de zile, răspunsurile, de sfaturi, îndemn 
şi mustrare, ale Domniei, care se ceartă în tonul cel mai părin- 
tesc. Nu numai atît: s'au legat în această condică, din care se 
străvede nemărgenita curiositate de om învăţat a lui Constantin- 
Vodă Mavrocordat, foarte multe foi pe care s'aii însemnat 
cărți de ale Domnului de dăunăzi, Grigore Ghica — un mare 
număr din poruncile acestuia, care, el, de si un Tarigràdean bine 
crescut, trăia cu ziua si n'avea patimă pentru nici-un fel de 
condici —, de ale stăpinitorilor mai vechi, așa de vechi, în- 
cît găsești, nu numai neasămănat de prețioase pagini din iz- 
voare de socoteli ale secolului al XVIl-lea, ci si szreturi, tra- 
duceri, din străvechi hrisoave ca ale lui Alexandru-cel-Bun, 
aduse la cunoștința Domnului prin cine știe ce judecată si 
răpede prinse la condică. În cît ni s'a transmis în slove din 
vechile zile ale neamului nostru, nu există o culegere mai 
întinsă și din care să poată răsări mai multă viaţă și lumină 
decit din această înfoiată si venerabilă cărțulie. 

Academia Romînă a luat de curind hotărîrea de a tipări 
treptat formidabilul material ce a strins. Spun de la început 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ IX 


că publicaţii integrale ar încurca tot așa de mult pe cît ar 
ajuta. Sînt puţine acte a căror fraseologie întreagă să me- 
rite a fi redată, din causa neobișnuitei lor însemnàtàti. Cele- 
lalte cer regeste, adnotatif si table, prin care ceia ce e fo- 
lositor în cuprinsul lor să poată circula. Condica lu? Constan- 
tin Mavrocordat, cu cele vre-o mie cinci sute de pagini in 
quarto ce are, s'ar preface la tipar în vre-o patru volume bu- 
nisoare. În locul lor — nu zic în așteptarea lor, fiind-că, în 
interesul economiei de timp a istoricilor viitorului, doresc din 
toată inima ca tipărirea condicii întregi să nu se facă nici 
odată — daii aici, cu o orînduire tipografică care permite să 
se cuprindă foarte mult material pe putin spațiu nu mai putin 
de 1703 acte pe pp. 200—45I din acest volum. 

N'am jertfit nimic din ce avea interes supt aceste trei 
raporturi : politic, cultural si linguistic. În orînduire, am ur. 
mat condica însăși, dar am scos de-o parte, pentru ale pune 
la sfîrșit, în ordine cronologică, documentele venite de la alti 
Domni decît alcătuitorul condicii. Aici am păstrat datele, 
pentru că ele-și aveai folosul; le-am înlăturat fără părere de 
răi și de sigur fără pagubă pentru cetitorii inteligenţi, atunci 
cînd ele n'ar fi servit decît ca să mărturisească faţă de 
urmași că sa rupt mîna unui Tigan sai s'a îngăduit unui 
Armean să cumpere mate de oaie pentru coarde de vioară, 
în 1741 si nu în 1742, în lanuar și nu în Februar, la 21 și 
nu la 22. 

5. Stràduinta, vrednică de o răsplată, pe care n'o va avea 
nici-odată, a unui singur om, fără timp de cercetări, fără 
mijloace, fără îndemnuri si ajutoare, a întemeiat în capitala 
celui mai minunat Tinut de moșneni din Romănia, în Tirgul 
de pe Jiii al Gorjului, un bogat museii, care se îmbogățește zi 
de zi. D. Al. Stefulescu, care a și tipărit multe docu- 
mente, în cele două cărţi ale sale asupra Tismenei și Tirgu- 
Jiului și în deosebite reviste, a creat unica archivă documen- 
tară a unui județ romănesc. 

În călătoria prin ţară ce am făcut în vacanţa cea mare a 
anului 1903, am trecut neapărat si pe la Tîrgu-Jiù, şi n'am 
găsit aici, cum mă puteam aștepta, resistenta prepuielnică a 


www.dacoromanica.ro 


Xx PREFAŢĂ 


omului care adună pentru a ascunde saii cel mult a tipări 
însuși, ci o deplină dispositie de a îndatori si a împărtăși. 
Astfel, în citeva zile am putut copiă și resuma 320 de acte, 
mergind de la 1501 pănă la 1833. Multi vor pretui mai cu 
samă cele d’intàiù pagini, care daŭ regeste de documente 
vechi (în care însă ochii mei obositi n’aù prins în citeva 
casuri o dată care să mă lămurească la studiarea notelor 
mele, pe care, neputind controla însumi, le-am lăsat cum 
erai, discutîndu-le apoi ia observații) ; pentru mine însă partea 
cea mai prețioasă o formează actele nouă, pline de origina- 
litatea colorată a vieţii locale din acest unghii ferit de in- 
filtrații străine: nume, amănunte zilnice, datine. 

6. Aveam de gînd să tipăresc tot în revista «Economia Naţio- 
nali» si unele registre de socoteli fanariote dintr'o vreme mai 
tîrzie, care ajungindu-mi mai tărziă la cunoștință, nu si-aù găsit 
locul în Documentele Callimachi. Aici le pot da însă, cu o 
mai mare îngrijire științifică, si de aceia am făcut din ele 
capitolul IV al acestui volum. Citeva persoane particulare, 
adecă mai mult d. George Popovici și d-ra Tatos, mi-ai co- 
municat unele documente, care formează partea I din împărțirea 
Acte diverse. Copiile d-lui Popovici fac parte din archiva fa- 
miliei Goian, şi luminează un colt din vechea viață bucovineană. 


$ 


Pe lîngă notele din josul documentelor dai la sfîrşitul cărții 
un mai mare număr de lămuriri, precum și scurte disertațiï 
si documente accesorii scoase din Biblioteca Academiei Ro- 
raîne. 

La capăt se va putea adăugi, peste vre-o lună-două, tabla 
de nume și lucruri a volumelor V și VI, la care lucrez acuma 
si care iea proporții mari, asa că n'a putut fi înfățișată în 
același timp cu această carte. Volumul VII e tipărit și el în 
parte și va cuprinde tot materiale interne. Abia mai tărziă 
voii putea să dai dictionariul de instituții ce am făgăduit si 
care, dacă e să fie, trebuie să se înfățișează pe cit se poate 
de complect și de trainic. 

Cetitorii trebuie să-și amintească totdeauna că aii a face cu 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ XI 


o colecție de materiale pentru istoria culturală. Ce se mai 
află, e numai pe alături, și aceia pentru mine are numai o 
valoare secundară. Cei ce vor înțelege, vor pretui. Iar cei- 
lalti vor face bunăoară ce a făcut cutare genealogist la apa- 
rifia volumului al V-lea. Iar colecția, independent de apre- 
cierile neîntelegàtoare si pătimașe, își va urma drumul înnainte, 
răspunzind, pe cit stă în mijloacele mele, unei nevoi ade- 
vărate a studiilor istorice în starea de dezvoltare la care ele 
aŭ ajuns astăzi. 


N. loRaa. 


www.dacoromanica.ro 


I 
DOCUMENTELE MOSIILOR M. S. REGELUI 


68775. Vol. VL www.dacoromanica.ro 


I. Broştenii. 


1. Hirlăă, 26 Octombre 7139 (1630). Moise-Vodă dă Vo- 
ronetuluf braniștea mănăstirii, aràtînd hotarele. Oprit <a cosà, 
nici a văna fiiară, nici a prindi peste, nici a pasti dobitoaci' 
fiece dobitoc vara, undi vor găsă calugării în braniste svintii 
mănăstiri, Cămpulungeni sai Vămeni, saù fiecini vor fi, c - 
săndu saii umblănd după fiară, sai pe vali după pește, ca 
să aibă a li lua lor tot ce vor găsă Ja danșii; așijdire di sa 
vor găsă oi sau fiece dobitoaci varăndu sau tomnăndu in 
hotarul svinti mănăstiri ce esti mai sus scrisla], ca să aibă 
a le lua lor cati 12 berbeci, cum esti obiceiu». — Copie, le. 
galisată, din 4 April 1805. x 

2. Iași, 30 Iulie 7209 (1701). Constantin Duca dă Voro 
netuluî branistea mănăstirii, de la vechii Domni, aratîndu-i 
hotarele. Oprità branistea pentru «a cosà, a văna fiarà, a 
prindi pesti, a pasti dobitoaci; fiece dobitoc vara, undi vor 
găsă călugării în braniste svintei mănăstiri, Cămpulungeni, sau 
Vămeni, sau cini va fi, să aibă a lua tot ce va găsă la dănșii; 
așijdire îi va găsă oi saii fiece dobitoaci vărăndu sau tom- 
năndu în hotarul svinti manăstiri..., ca sa aiba a le lua lor 
căti 12 berbeci, cum esti obicina .— Copie, legalisată, din 4 
April 1805. 

3. 16 Maiii 7247 (1739) «Şerban Cantacuzinu Stoljnicul! 
către Domn, pentru mărturia hotarnică ce a dat egumenului de 
Voroneţ, în proces cu Moldavita. Adauge că una din mănăstiri 
e făcută de «Stefan-Vod[4] cel Bun, nepot lui Alexandru-Vod|a}», 
iar ceialaltă de « Alexandru-Vod|ă] cel Mari». Pomeneste actul 
de la Moise-Voda din 26 Octombre 7139 [n° 1], după altul 
de la Ștefan, precum și actul Moldavitei de la Alexandru- 
Vodă. Călugării moldavitenî nu pot descoperi actul de la 


www.dacoromanica.ro 


4 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


«Petre-Vodă», pe care se razimă. — Copie, legalisată, din 4 
April 1805. i 

4. 30 Septembre 7255 (1746). Ioan Nicolae Mavrocordat, 
pentru vechia pîrà dintre «Todasco Ștefănel Dornianul cu Chi- 
rila Lates, fitorul lui Crăciun Lates Cămpulungianul, pentru 
o delnità ce să chiamă Poiana Coşnei, unde să tălnește cu 
Tesna, la hotarul tàrài din Dorna; dzicănd Chirila Lates că 
ata delnità şi împreună si cu altu loc c-ai mai curăţit tată- 
săii, si el, i-ai împresurat-o Todasco Ștefănel cu strămbătate; 
arătănd si o carte a Domnii Sale lui Grigorie-Vod[à], din let 
7238 [1729-30], scrise pricina, după jaloba lui, la Vornecii de 
Cămpul-lungu, ca sà-i ia sama pentru acè delnità». Se arată 
si un act de la «<pre-iubit fratele nostru Constantin-Vod[ă], 
din velet 7242 [1734], Fevruarie 4»: se dă cercetarea «la ră- 
poosatul Șărban Cantacuzino biv Vel Medelnicer», ca să jure în 
biserică pe marturii (doi la număr) ai lui Lateș. Dacă nu jură, el 
va pierde, «si să întoarcă Todasco Stefanel lui Chirila Lates o 
iapă cu mănzu, ce i-aii luat Ungurei pentru pricina acei poeni 
Cosna». Cei doi arată că nu jură, neștiind. Ștefănel aduce 

9 oameni bătrăni din Dorna»: Candre, Negre, Cozan Nacul, 
Ghizdele, Mazga, etc., pentru a mărturisi în favoarea lui, «si 
n'aii avut Lates triabă, fiind el Cimpulungian, dară nu Dor- 
nian». Pentru ce aŭ luat Ungurii, se «di o iapă cu străjnec 
si o vacă cu vițel». La noua pîrà de acum a lui Lateş, ju- 
decă Andrei Rosăt Logofăt. Se răspinge pira. Pecete mare 
cu chinovar; avind data de 1743. Semnează «A! R! Vel Lo- 
gft» si «Tanasie Logft. de taină». — Original. 

5. 13 Februar 7257 (1749). <Săteni din Dorna» dau măr- 
turie «la mina Gherghitenilor» pentru muntele Păltiniş si 
dealul Omului si cel «dintre Negre» față de mănăstirea Sla- 
tina «si vale niagră Săcuiasca». «Pentru să-ș știe că aceste 
locuri sint domneştă, şi în trecut[ă vrem[e] le stăpăne Ungurei, 
şi să făce multe pricin[i] si morti de om dintru Ungur anume 
Pătru Cotat, care puses e] mina pe aceste locuri si, sezindu 
un st[rjlămoș într'acè parte de loc, a Ghiorghitenilor, s'aù 
sculat si aŭ ucis pe acel Ungur. Si, dup[ă] ce lau ucis, în- 
ştiințindu-s[ă] pe lăcuitorii Țării Unguresti, pe la cei mai mari, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA ə 


au triimes cărți si la Domnul Moldovei pentru acè moarte 
de om. Si, tremetindu Mărie Sa Domnul Moldovii, care s'aii fostu 
tămplat Domnu la ace vrem[e], ispravnici de a Mării Sali de 
aŭ prinsu pe strămoșul acestor Ghiorghitenì, şi ducăndu- pe 
la Domnie, s'aii dovedit că locuril[e] acele săntu a Moldovi, 
şi domnești, iar pentru moarte acè de om aŭ dat Ghiorghe 
Ghiorghitanul, strămoșul acestor Ghiorghiteni, trii sute de 
berbeci, si aŭ rămas moșie să o stăpănească Ghiorghitan 
împreun[ă] cu neamul lu. Dar noi satul Dorna ne-am le- 
pădat de ace moarte de om, și nice la locurile] acele nu 
ne abatem a-i scoati.» Iscàlesc trei oameni cari ținem 
minte de o sum[ă] de ani»: «Costantin Ștefănel», «Vasil[e] 
Candre», «Lupul Mălăeș», «Nechita Nesutus», «Necolai Ur- 
sachi». Face mărturie şi Vasile Bașotă Medelnicer, că știe 
de «cindu am fostu Vornic . Tot așa si un Dumitrașco 
Medelnicer, «căndă am fostu Vornic». Pecetea Cămpulungului, 
deosebită de cea veche: «Ačasta pecete CA[m]pulu[n gului...; 
lt 7249». 

6. Cimpulung, 12 Mart 7263 (1755). Dinu Cantacuzino, 
pentru trei neamur? din Dorna: Gheorghiţenii, Tăriţenii si 
Chilsoenii. Pomeneste hotărnicia Vornicului Costachi si chel- 
tuiala, «afarà de 100 lei &-aii pus hatalm un Sămion Negre 
la Visterie gospod». «Loc dizbătut de la Unguri.» Îl împart 
Dornenii, adunîndu-se «în casà la preotul Mihail din Dorna». 
Aici se face «impàrtala bătrănilor». Arată ce se cuvine celor 
trei familii: «pin în glodetu ci este în cotiste Drăgoeștii cei 
mari», «pe supt poala Bibiraucii, margine pădurii, păn în Plaiu 
Voivodesăi», «Făntăna Vămanului». Semnează: «Costandin 
Cant. Paharnic». 

7. 11 Ianuar 7264 (1756). Matei Ghica dă Voronețului 
«moșie svintii mănăstliri] ce esti împregur», după hotarnica 
din 7248 (1740) și a Mitropolitului Iacob si a lui Radul Ra- 
covità Vel Logofăt din 2 August 7259 (1751). Dinul Canta- 
cuzino, ispravnic Cămpului-Lungu», să iea de la călugării de 
la Moldavita cărțile lui Matei si a lui Constantin Racoviţă, 
de alt cuprins. — Copie, legalisată, din 4 April 1805. 

8. 11 Mart 7265 (1757). Constantin Racoviţă, oamenilor 


www.dacoromanica.ro 


6 DOCUMENTELE MOȘIILOR M S. REGELUI 


din Cînpul-Lungu moldovinescu ot Sucavă, să fie volnici... 
a să apăra de cătră oameni din Putila, anumi Chiseletenii, 
care s'aù obi&nuit de la o vreme încoace de trec cu oile în 
hotarul Cămpulungenilor moldovinescu, de-ș pășuniadză oile 
pe munții lor, și trag mare supărare, că le bat Gobanii și li-aù 
luat și oi căteva». Mai departe ordin: «oamenilor din Pu- 
tila, din satul Chisalitenit». — Pecete mică octogonală, cu 
chinovar, purtînd armele ambelor teri și data de 1753. — 
Original. 

o. I-iu Octombre 7272 (1763). Manolachi Costachi Vel Lo- 
gofăt, Andronachi Vel Vornic, Enachi Costandachi Vel Spă- 
tar, Arg. Vel Ban, Andronic Vel Paharnic arată că s'a ju- 
decat înnaintea lor «Ionit ă] Negre Cămpulungian de la Căm- 
pulungu cu Neculai sin Tănas(e] i Alecsandru, frate-său, Tä- 
rățeștii, tot Cămpulungeni», ce aveati «fiiștecare cate o hliză 
de moșii în păduri, si pe hlizăle lor aŭ curături făcute din 
codru, de la moșii și părinții lor, si sănt a fiișticăruia hlizi 
osăbiti, și fiişticarei sà hrănești pe hliza lui». Acum Tără- 
teștii «ș'aii făcut osăbite curături în capul hlizii lui Ioniță 
Negre», cuprinzîndu-i «locul cel de hrană». Ei arată însă că 
«ati tăet pădure verde si al destupat de ş'aŭ făcut cură- 
tură». Decisie: «că este cu dreptate fiistecare să-ș facă cu- 
rătură în capul hlizăi sale, iar nu să-ș facă în capul hlizăi 
altora . Deci, sà le facă Negre altă curătură în capul 
hlizăi lor, de potriva curăturii lor, și, păr li-a găti Negre cu- 
rătura, sa fii de o potrivă cu a lor, ei tot să-ș stăpănească 
curitura». Original. 

10. «Condică de toate scrisurile moșiilor Dorna, Sarul și 
Păltinișu de la Tin[u]tu Sucevii, è-au dat daniia prè-înnàltat 
Domnul nostru, Măria Sa ConfsIt[an]d[in] Alexandru Ipsilant 
Voevoda, pre-iubit fiului Înnălțimii Sale Alexandru Voevoda, 
prin luminat hrisovul Înnălțimii Sale, și apoi s'aii hotărăt de 
boeri hotarniè; a cărora mărturie hotarnică cercetăndu-s[ă] 
de cătră Preosvintie Sa părint|ejle Mitropolit i de cătră iubi- 
torii de D[ujmnezeii episcopi ai Scaunului, de cătră toată 
boerime, s'au făcut carte de încredințare, care s'au trecut 
aice asamine; 1801r, Ghenar 28 d. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ ? 


Hrisovul prè-înnàltat Domnului nostru, Mărie Sa Constantin 
Alexandru Ipsilant Voevoda, de danie prè-iubit fiiului Înnăl- 
țimii Sale, luminatului beizadè Alexandru Ipsilant, pe trii moșii 
tai fostu domnești la Ținutul Sucevii, alăture una lăngă 
alta, anumi Dorna, Sarul si Pâltinișul, la margine ţerii Mol- 
dovii, ce să hotărăsc cu Tra[n]silvaniia si cu Bucovina Nem- 
tască; 1800, Avgust 6 d. 

[Și Domnii de înnainte ati dăruit, nu numai la] bisărici și 
mănăstiri, ce mai ales către fiii și rudeniile Domniilor Sale: 
adică, atăt moșii din hotarăli domnești si Tiganì din Ţiganii 
domneşti, căt si alte mili din însuș veniturile Domnii, volnici 
fiind, ca niște Domni și stăpănitori, cum mai pre larg do- 
vedesc aceleș hrisoave ce să văd pe toată zioa, cari toate 
sa păzăsc ca un lucru lăudat, și să urmeazi întocma... Aflat- 
am că la Ținutul Sucevii este o moșie domniască din celi 
vechi si drepte hotarà domnești, nedatà nimărui pără acum, 
cari este alături cu hotaru țării ungurești și al Bucovinii; pe 
care moșie să află și oamini lăcuitori, adecă trii sate, anume 
Dorna, Sarul si Păltiniș. Deč atastă moșie, cu tot hotaru 
căt este domnescu si nedat nimărui de alti luminati Domni, 
cu toți munții ce să află pe dănsa, cu locuri de fănațe, de 
tarini, cu locuri de mutări pentru pășunatul oilor, cu vaduri 
de mori şi de chio dă sucmani și de hirisăia, cu tot venitul 
din tot locul; [o dă lui Alexandru, fiu-săii:] de pe care să è 
vechilu Luminării Sale tot venitul, din tot locul, dupa obiceiu 
pamăntului si după ponturile ce sănt în Visterie cu pecete 
gspod. Martori: fiii Alexandru, Dimitrie, Gheorghie, Necolai: si 
boierii: Costandin Balș Vel Logofăt de Tara-de-jos, Iancul 
Razul Vel Logofăt de Tara-de-sus, Teodorasco Balş Vel 
Vornic de Yara-de-jos, Manolachi Conache biv Vel Vornic de 
Tara-de-jos, «epistat Vornicii de aprozi», Vasili Costache 
Vel Vornic de Tara-de-jos, Costandin Paladi Vel Vornic de 
Tara-de-sus, Dimitri Ralet Vel Vornic de Tara-de-sus, «Sandul 
Sturza Hat. i părcălab Sucevschii», Iordache Rosăt Vel 
Vistier, Costache Caragè Vel Postelnic, Grigoraș Caliiarhi 
Vel Camaraș, Iancul Negre Vel Agă, Costache Manu Vel 
Spatar, Iordache Milo Vel Ban, Teodorache Văcărescu Vel 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S- REGELUI 


Comis, Petrache Ritoridi Vel Caminar, Toadir Jora Vel Pa- 
harnic, Dimitrie Jora Vel Sărdar, Constantin Cantacuzino Vel 
Stolnic. Scrie Sirban Botescu biv Vel Sulger. 6 August 1800. 
Copie iscălită de Domn. «Matei Costăn, eondicar.» Se spune 
că pecetea «adevărat este spănzurată în cutie de argint». 

II. 23 August 1800. Constantin Ipsilanti, către Ion Negre 
biv Vel Sulger, Gheorghie Tăutul Vornic de Poartă, pentru 
a hotărnici «o moșie ce sai aflat driaptă domniască, ne- 
dată nimărui», satele Dorna, Șarul, Păltiniș. 

12. 9 Septembre 1800. «Toţi lăcuitorii din Dorna» către 
Domn. Îi chemase ispravnicul, pentru a li ceti «mila> dă- 
ruirii lor către «beizedè Alexandru Voevod», «spre odihna 
si ocrotire noastră». Multàmesc pentru «nemàrginita bună- 
tate»: «acum am dobăndit bună ocărmuire». Semnează și 
«Ion Cozan Vornicu ot Dorna», «Toader Ungurian», «Chi- 
rila Cărsteiii», «Nechita Săminescul». «Si noi tot satul Dorna 
i Șaru i Păltiniș, neștiind carte, am pus degitile . Marturi: 
boieri, popi, călugări. Parte din locuitori vin și la Divan, de 
arată că așa e. 

13. 15 Novembre 1800. Hotărnicia celor trei sate ale lui 
beizadeù Alexandru. Se hotăresc «cu munții Voronetului, a 
Clirosului, anume Horda și Cruce», «cu munții mănăstiri 
Slatina, anume Grentiiasul», «cu muntele Chetrosul, ce sa 
stApAnesti de dum: Sulgeriul Toma Balș». Se înfăţişează ca 
vechili: «dumnealui dragomanu Toma Moldovanul». Arata 
hotarele despre cei d'intăiii munţi, locuitorii: «din Niagra Se- 
cuilor pe Negrisoara în sus, pin Piatra Pinului, si tot Ne- 
grisoara în sus pără în gura Toplişoarii, si Toplisoara la dial 
pără în obàrsie ei, si din obàrsie ei în dial, pin capul op- 
cinii Raţii, în opcina Tunzării, si opcina Tunzări! în sus, pin 
piatra Tunzării si pin vărful Tunzării, si pi di-asupra făntănii Ia- 
lovitoarii. .. Si de acolò întoarce opcina Mihàiletuluî la dial, pănă 
în vărvul Șarului... Si de acolò opcina Bădii păr în vărvul Bo- 
suiuc[u]luî...Si de acolò plaiu la vale, pin Băda si pe la făntana 
Bădii. .. Si de acolè opcina Sandruluî, pin vArvul Stevii si în pri- 
log, unde să întălnește cu muntele Petrosul» (acestea între Holda 
si Dorna). Balș arată «că acest munte este după niamul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DL ISTORIE CULTURALĂ 9 


Cantacuzinestilor si că maica dumisale l-au avut zăstre». 
Oamenii Dornei însirà hotarele: «din prislop şi dreptu pin 
Ciungi, și în cracul Sunătoriului, și de acolo în dialu Călugă- 
rului, si de acolè în buza Bagolicului, si drept în apa Bistriţii, 
drept gura Colbului». Ai lui Balş, «care aŭ ţinut în cumpă- 
rătura de la dum. acel munte cu anul, arată alte semne: pe 
la «gura Părăului Răi», «bătca Palmeșului». Chiril archiman- 
dritul Slatinei e chemat apoi pentru Grentiias: arată un act 
de la 9 Iulie 1795, întărit de ispravnicul Sucevei, Spatarul 
Dumitrachi Ghica. Hotare: «Glodul Omului, si în vărvul dia- 
lului dintre Negre, si pogoară la vale, prin _bătca cu Dăr- 
mocza, în buza dialului Bratului». Pomenite «iadulurile ce sănt 
între Negre». Se aduce si o mărturie a Dornenilor, din 13 
Februar 7257 (1749), «cu pecete Cămpulungului întărită dupa 
obiceiù vremii de atunce, dar este adeverită si cu iscăliturile 
a doi boeri: răposat Medelnicer Vasăli Bașotă, Medelnicer 
Dumji trasco, care aceşti beri au fost în vremile trecute Vor- 
nič la Cămpjullungu». Altă mărturie «de la răposatul boeriu 
Banu Dinu Cantacuzino, fiind într'acè vreme Paharnic si Vor- 
nic de Cămpulungu, din velet 7263 (1755), Mai 12»: în acest 
act se pomenește o veche hotarnică, «ce ar fi ficut...un 
Costachi biv Vel Stolnic, ci era în vreme de atunci Vornic 
de Cămpulungu întăi scris: Botoșeni ». O hotărnicie n'o 
recunosc Dornenit: ar fi făcut mărturia «din silă si din în- 
chisoare», plingindu-se apoi lui Alexandru-Vodă Calimah. O 
anulează acum, «pentru că ei sănt niște lăcuitori ce șăde pe 
moșie domnească si nu avè putere nic să dè moșie, nič să 
ià moşie». «Nisti oameni ce numai din păscutul bucatelor 
zic cà știii.» Despre partea Bucovinei, «Cordonului», s'ar fi 
încălcat cinci case. Se împresura și despre Ungaria. Nouă 
hotare, între care: «părăul Serisorul», «lunca Vănătoriului», 
varvul Lucaè[u]lui>, <tăetura ce este mai la vali di Pietrile 
Roșii», «un pitor din mijloc, din trii pitoare ce să pogoară 
din dialul Bonbii>, «pàràu tăeturii», «paràu haita», «un părăut 
ce vine de la dial, din Ciriboc», «un picior ce vine din mun; 
tele Calimanu», «părău Calimanului, ce sà numesti ș'a Buci- 
niş ujlui», «Arsurile Omului . 


www.dacoromanica.ro 


10 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


14. 6 Ianuar 1801. Mărturie de la toți prelatii și boierii 
Moldovei pentru donația Dornei: Iacob Mitropolit, Veniamin 
de Roman, Gherasim de Huși, Necolai Roset Vel Logofăt, 
Costandin Balș Vel Logofât, Iordache Cant. Logofăt, De- 
paste Logofăt, Iancul Razu Vel Logofăt, Mihai Sturza Lo- 
gofăt, Constantin Greceanu Logofăt, Iordache Balș Vistier, 
Costache Ghica Hatman, Teodor Balș Vel Vornic, Manolache 
Conache Vornic, Vasăle Costache Vel Vornic, Constantin 
Paladi Vel Vornic, Dimitrache Ralet Vel Vornic, Grigoraș 
Sturza Vistier, Sandul Sturza Hatman, Necolai Balș Vornic, 
Constantin Balș Vornic, Gavril Conache Vel Vornic, Vasăle 
Roset Vornic, Raducan Roset Postelnic, Ioan Cant. Spatar, 
Lupul Balș Spatar, Mihalache Luca Spatar, Costache Mavro- 
cordat Spatar, Ștefan Sturza Spatar, Dimitrie Saul Spatar, 
Costache Crupienschi] Ban, Grigore Bașotă Ban, Ilie Cant. 
Ban, Iordache Crupfenschi] Ban, Arghire Cuza Ban, Ianachi 
Milo Paharnic, Alexandru Beld[im®n] Paharnic, Matei Negel 
Paharnic. 

15. 13 Octombre 18099. Divanul Cnejiei Moldovei. Costandin 
Bals biv Vel Logofăt iea cele trei moșii de la Hatmanul Sandul 
Sturza. Sardarul Gheorghi Tufeccibaș(a nu dă alte acte decît 
condica: restul, pănă în două luni. Întărită stăpănirea lui Balș 
și fară ele. 

16. 9 lulie 1832. Al. Balș către Logofetia Dreptăţii. Pentru 
niște Turci, ce fără voia lui s'ai suit la munți, exploatează 
cheresteaua, nu vreau să dea «zàciuialà pentru adetiul moşiii», 
"aŭ bătut un vătav, «s'au așezat acolo în sate, luînd casă 
si avănd ţiitori, si în silă gonind și dispàrtind pe bărbaţi de 
fimei». Se plinge protopopul. Îl leagă și-l dă Vornicul pe 
unul din ei, spre a-l trimete la isprăvnicie; se roagă ceilalți 
Turci a-i da drumul. Era ordin de la Iași a-i scoate de acolo. 

17. Paris, 22 Octombre 1851. Catinca Conachi Vogoridi 
împuterniceste pe soțul ei Necolai Conachi Vogoride a vinde: 
Mărzăștii (Ținutul Iași), Lunganii (Ținutul Iași), Sucevenii (Ti- 
nutul Tutova), Puţănii (Ţinutul Tecuciu), Cismelele și Șărbeștii 
Vechi (Ținutul Galati /sic/), «avere rămasă de la răposatul 
părintele meii Logofătul Costachi Conachi..., dreaptă și ne- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 11 


tăgăduită a mè clironomie, iar nu zAstre». În «Foae Sătească 
a principatului Moldaviei» (laşi, 22 April 1851; an. XIII, n° 
16) se cuprinde plenipotenta pentru moșia Negrisoara, Băl- 
tita (Ținutul Covurluiii), Sa&rbestiî Vechi, cràéma cu locul eï, 
aflătoare aice în capitalia Iași, la ulița tărgului de sus», un 
loc din Muntenimea de mijloc, aice din capitalie, — ca o avere 
de icsoprica, rămasă de la răposatul părinte a Luminarii Sale, 
Logofăt si Cavaler Costachi Conachi». 


II. Slobozia-Zorleni. 


I. Stefan-Vodă arată că a venit Giurea Pănticea si frati- 
său Petriman si sora lor Sofia, fetorii lui Ion Julici», si vind 
ocina «din uricul părintelui saù, lui Ion Julici, ce au avut el 
de la unchii nostriî, di la Ilies-Vod[a] si di la Stefan-Voevoda , 

un sat în gura Horàetii, pe Bărladu, anumea Movila, unde 

aii fostu jude Bora, slugilor noastre giupănului Pătru Frunteș 
și giupănului Ion Fruntes Stolnecul, nepotul lui Pătru Frunteș, 
Bilavii] si Simii si fratini-sai, lui Negrilă, pe 200 zloți tă- 
tărești . Împart în patru cumpărătura. Marturi: fiii Domnului: 
Alexandru și Bogdan; boierii: Zbera, Niagul, Duma, Gangur, 
Dragoș Vornicul, Herman, Etco Hudici, Dajbog, Stefan pîr- 
călabul de Hotin. «Acestu uric l-am scris eu, Costandin 
Părvul ot Vistierie.» 

2. 2 [unie 7030 (1522). Ştefan-Vodă, pentru Ivancu Ră- 
pede», ce avea uric de la «mosul» Domnului, Ștefan-Vodă, 
pentru jumătate din satul «Movilă, unde cade drumul Horjii 
în Bujor, partea de cătră Nărnova; ce șau fost cumpăratii 
el de la Drăgan Armasul». Marturi: fratele Domnului, Patru, 
si boierii, ce nu sînt însirati. Totrușan Logofàt. — Traducere 
din 1804. 

3. 24 Mart 7031 (1523). Petru-Vodă. Întărire, în forma 
neobișnuită, către Maria și ginerele ei, Costantin, a moșiei ce 
ati de la «părintele» lui, Ștefan-Vodă: «o gumătate de sat pea 
Bujor, amăndoi părțile a Bujorului, ci este în gura vai ce 
merge din Calmatuiù, anumi săliştea oilor». Marturi: ful 


www.dacoromanica.ro 


12 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


Bogdan, boierii: Vlad pircălab de Hotin, «Micil» pircălab de 
Neamţ, Cret de Cetatea-Albă (sic), Mihul Portariu de Su- 
ceava, Drăgșan Vel Spătar, «Ciuvoc» Vistier, «Avom Postel- 
nic», «Popăscu Paharnic», «Comluc Vel Stolnic și Dracxin». 
— «7270 {1761-2°. Tălmăcitura lui Ivloghiia dascalu de la 
şcoala.» 

4. 16 Februar 7098 (1590). Iordan soltuzul si 12 pîrgari 
din Birlad, pentru Andreiù Hurul din Bujoreani, ce avuse ca 
cincea parte din fundaturà din hotarul Bujoreanilor». Se 
plătesc zloți tătărești de cumpărător. Traducere de Gheorghe 
Evloghi, 19 Novembre 1782. — În original, data e pusă asa: 
akta :3UH W apyanrea». Ruptă pecetea neagră a orașului, 
cu soarele și trei peşti. 

5. 16 Mart 7099 (1591). Stefan șoltuzul si 12 pirgari din 
Birlad arată pentru vinzarea făcută de fiii Hurului cu zloți 
tătăreşti. — Traducere de Gheorghie Euloghi, 19 Novembre 
1782. — Si originalul slavon. Pecete pe hirtie, a orașului. 

6. 28 Mart 7102 (1594). Aron-Vodă, pentru «Toader Chi- 
riiac Mare-Vames (muTuik), dîndu-i silistea Zorileanii pe apa 
Birladului. Dă sese cai buni în preț de 12.000 aspri, «pentru 
treaba țerii ($ morpk&$ 3eMckole), căndu au venit putere îm- 
părăteasca pănă la tirgul Iaşilor, cănd s'a rădicat acel lotru 
ce-i zicea: Petru, asupra ţării noastre a Moldovei . Credinţa 
boierilor: Moţoc Vornic de Tara-de-josj, Toma Vornic de 
Tara-de-sus, Ion și Oprea pircălabi de Hotin, Vasile si Ilie 
pîrcălabi de Neamţ, Toma și Pătru pircălabi de Roman, 
Răzvan Portar de Suceava, Brohniè Spătar, Calughera Vis- 
tier, Enachie Postelnic, Eremia Ceasnic, Drăgan Stolnic, Cos- 
tantin Comis; Gligorta Crăciunovic Logofăt. Pergament slavon. 
Pecete ruptă. — Și traducere din 1814. 

7. 13 — 7103 (1594-5). Aron-Vodă arată că «Magdalina 
fata lui Ionașcu, nepoata Marii, fata Mihului Medelnicerul» 
și-a vindut moșia dată de «bătrănul Ștefan-Vod[ă]» lui Mihul: 
<a cincea parte din Bojoreani și din Pipărcani și Bătrenești, 
ce sant pe Barlad», lui «Efrim Visternicul», cu 3.000 de zloți 
tatărești. Si alti nepoți ai Mariei își vînd partea. Boieri, «de 
la dum neajlui Gheorghie Vel Dvornic de Tara-de-jos, păna 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 13 


la dum[nea]lui Tănasie Vel Comis». Scrie Logofătul Gligorcea 
Crăciun. — Traduce «Euloghie dascal». 

8. Brălad, 30 Novembre [adaus:] 7104 (1595). Soltuzul si 
cei dofsprezece pîrgari, «si multi oameni, bătrîni și tineri, din 
Brălad»>, pentru vinzarea făcută de Vărvara, nepoata lui Huru, 
la Bujoreani, Pipărcani, Băcsănești, către Crăstea biv Vel 
Vornic, pentru «zloți titAresti». Slavon. Pecete neagră, ruptă. 

9. 24 Mart 7104 (1596). «Pătrașco Huru Aprod și Nasta- 
siia și Măgdălina și Marica şi Agaftona, fetele lui Condrea 
Huru, nepoatele lui Pătrașco Huru», daŭ partea lor din Pi- 
părcani, Bojoreani si Băcsănești, si parte din satul Măstăcani 
lui Crlăjstea biv Vel Vornic, pentru «zloți tătărești». Mar- 
turi: «Burgheal[e] soltuz si 12 prăgari», pan Crăganul, Jurje, 
Leca cupet, Gavril Mirca, lane ginerele lui Grozav, negustori, 
«si alti oameni buni, bătrîni si tineri, tirgoveţi din tîrgul Bir- 
ladului». E de faţă si Efrim biv Vistiernic. Pecetea lui poartă : 
«Efrim». Slavon. — Traducere de Gheorghie Euloghi, 19 No- 
vembre 1782. 

10. Suceava, 14 Maiu 7104 (1596). leremia-Vodă, pentru 
Pătrașco Huru aprod si cei de la 24 Mart, cu același scop. 
«Crstia Cămănar, biv Vel Vornic.» Semnătura Domnului. 
Pecete roșie pe hîrtie (ruptă). «Pepelea» (uricar). Slavon. — Si 
traducere din 1783. 

II. 5 April 7105 (1597). «Mihalce — si Vrabie dregătoriul 
si Rodna Căpita... Mare-Vătaj, si soltuz si părgari din tàrgul 
Bărladu >, pentru «Malcoèu Spatar», care a vîndut partea-i din 
Bujoreni si Băcsănești lui Cristea Vornic, cu zloți tătărești. — 
Traducere îndoită din 1782, a lui Euloghi. 

12. «Adecă eu Nicoră di în Coliban[i] si nepotu-mieù Toder 
Colibanul înșine pre noi mărturisim cu acest zapis al nostru, 
de nimene asupriti, nič împresurati, ci de bună voia nostrà 
am văndut al nostră ocină si moșie di în sat din Grijlivi, de 
pre apa Bărladului,la Fărămă, părțile nostre: doi bătrăni, si 
am văndut lui Simion Portariul din Gre& dereptii 35 de ta- 
ler[i] bătuți, ban[i] gata. Deč ca să aibă el a ținea aceastea 
doi părți a nostre cumu-i și mai sus scris, doi bătrăni, căt 
să va aleage, cu vatră de sat si cu vad de mor[ă] într’ apa 


www.dacoromanica.ro 


14 DOCUMINTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


Brăladului, și din cumpu și de tutindinea, căt se va aleagea, 
cu tot venitul ce iaste. Si o-m văndut în dzilele Eremiei-Vod i], 
si ati fost în tocmala nostrà Precop deregătoriul din Brălad 
si Petrea din Banca si Coste de acolo si Toma din Gret si 
Băleţ de acolo si Ionasco Bătcovit, asijderea si Simion de 
acolea și Drăgan din Zmiian[i] si Efrim de acolea si Albul 
de acolo, — acestea tot aŭ fost la ačast[ă] tocmal(ă], căndii am 
vindut noi a nostră direaptă ocină si moșie lui Simion Por- 
tariul din G[r]eè, derept 35 de taleri] batut; si i-am făcut 
acest zapis si întăritură pănă-ș va fac[e] zapis domnesci. 
De atast[a] mărturisim, si ca să n'aibă nimea a-l întorce 
înnaintea acestui zapis al nostru. |De altă mînă tîrzie:] Vel. 
7105, Iunie 20. ,— Patru peceti. 

13. Către 166.4 «Costantin Bujoran, fetorul Anghelinei, nepot 
de sor[ă] Cărstei ce ati fost Vornic-Mare», arată «că am rămas 
dintr'o gorștină de mascuri de la Ţinutul Tecutului cu doao 
sute de lei, și m'aù dat pe mina lefeciilor, într'o săptămănă 
să daŭ acei bani. Deč eŭ nam avut de unde luoa, ce mi 
s'a scos în văndzare toată partea mia de ocină din sat din 
Bujoreani.> Întreabă «pe tot frații miei și nepoții miei și 
toată ruda mea, să-m dea acei bani, să-m scot capul din 
nevoe, si nice unii n’aù vrut...; ce am vandut dumisale lui 
Patrașco Log[o]fitul al treile, dirept acei bani..., de m'am 
plătit de acea slujbă.» Marturi: «Bejan Gheuca Pitariul cel 
Mare și Neculai Buhuș Medelniciariul cel Mare si Budoc ce 
aŭ fostu Sulgiariii si Andoca Pitar si Bogdan Postelnic si 
si (sic) Paladie ce aŭ fostu Jicniciar si Carstiian Jitniciiar și 
Panhilii ce ati fost Stolnic si Dumitrașco părcălab si Costan- 
tin Budacul si Ruginà si Dumitrasco si Focsa si Ursu Vor- 
nicii de Poartă si Apostol Uricariul, si alti boiari mulţi si 
volr]nit...Màriei Sale lui Vodă... Si eŭ Corlat Uric[ariul]...> 
Cinci iscălituri. Rupt. Pe V°: «Dat-am noi Bujjo]reanii du- 
misale lui din bani ce scrie în cestu zapis 25 ug. de aur 
pentru 50 taleri bit. si 25 lei bătuți. si am pus zălog la dum- 
nealui 51 taleri bătuți p[o]l, săi facem dumisal e] lei bătuţi; în 
doaă săptămăni să-i aducem dumisal[e] Jei bătuți, si sà ne,luom 
taleri, si vom fi măntuiți de dumnealui.» Semnează trei Bujoren:» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 15 


14. Suceava, 15 Iulie 7105 (1597). Ieremia-Vodà, pentru 
Crăstea Dvornic, ce a înfățișat actul din Birlad, mărturisind 
cumpărătura de la Vărvara și Anghelina, nepoatele «Hu- 
roaei». Întărire. «Vel Logofăt» Stroici (semnătura în mono- 
gramă). Pepelea. Slavon. 

15. 15 lulie7105 (1597). Ieremia-Vodà, pentru Cărste Vor- 
nic, ce a adus zapisul din Birlad pentru cumpărătură. — E 
n° 14, tradus de Simion Chesco uricar, I-iii Iunie 7265 (1757). 

16. Co. ..lești, 25 Ianuar 7108 (1598). «Simion Mare-Vătah 
de Ținutul Iașilor și Barbocea biv staroste de Chigheci 
(kurkuckot) si Bărnovschii Dvornic de Huși (yxauckiH) si 
Batin biv Medelnicer si Gheorghii biv Armas și Dămiian biv 
staroste» arată că neamul Bozunca a vîndut satul Negoestif 
în Ținutul Biîrladului lui Cr ăjstea Vel Vornic, pe taleri. Sla- 
von. Traducere de Euloghi, 19 Novembre 1782. 

17. Bujoreani, 27 Mart 7110 (1602). «Gheanghea Dvornic» 
arată că Platon fiul lui Costin din Negoesti și-a dat ocina 
ce o avea de la tată, «la Măgar, în hotarul Bojoreanilor», 
pentru 45 de taleri, lui Cr[i]stea Mare-Vornic de Tara-de-sus. 
Marturi: Simion biv Spătar, Onciul Sotropa biv Spătar, Măn- 
drea Vatah, Silioan proegumen. Patru peceti cu fum. Actul 
e scris cu cerneală albăstrie. Slavon. 

18. 9 Iunie 7110 (1602). Ieremia-Vodă. Întărește lui An- 
dreiu Chiriiac Vamesul dania de la Aron-Voda. <Cănd au 
venit toată puterea cinstitului Împărat, cînd s'au rîdicat acel 
lotru Căzacul asupra țării noastre a Moldovei, cînd și însuși 
el atunce ai perit.» Marturi: fiii Domnului: Constantin si 
Alexandru, Ureache Vornic de Tara-de-jos, Cr(ăjstea Vornic 
de Tara-de-sus, Ghiorghie pircălab de Hotin, Vasilie si Hri- 
soverghie pircălabi de Neamţ, Veaveriţ[ă si Cocrălie pîrca- 
labi de Roman, Orăș Hatman, Trifan Postelnic, Bocioc Spa- 
tar, Cărăiman Cașnic, Simion Vistier, Gligorie Stolnic, Apos- 
tolachie Comis. Domnul scrie, de-asupra iscaliturii: ,A0 xı- 
ROTA ero Hu Kurana ero H ykaom ero. Pecete cu șnur 
rosu, ruptà. — Si traducere din 1814. 

19.. Brălad, 20 Iunie 7116 (1607). Precup, ureadnic al tîr- 
gului Birlad, si soltuzul si 12 pirgar de acolo, «si ceilalți toți 


www.dacoromanica.ro 


16 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


tirgovetit — meyapi, — oameni buni, bătrîni si tineri», pentru 
oamenii din Bujoreani și Bălaia din Borăști, ce se coboară 
toți din „BHAARII“, ce daŭ partea lor din satul Movila Bo- 
răștii ,rA€ EHA MOVALAlE] Bopa* pentru 300 „vr uepraenn“, lui 
Toader Chiriiac biv Vel Mitnic 34HHX fpo44da en 34 REAHKOIO 
BE340 H EBAA Bo CAT AETI HM V TATAPH, Hb RI3HMAA THY 
nunta wr phiyk Orewaopa KuHpudka“. Marturi: «Nofit si Iani 
ginerile lui Dorin, Rădea si Crăciun si Cernea biv voiut», si 
Ion Carapotom si Necula Bărbos si Zani și Gheorghie Diiac 
și Toma Roşca ,ceaaap* si Cornocuj. Scrie Pătrașco diiac. 
Pecetea cu fum: | neata "para Bphaiă,. Foarte elegantă pe- 
cete, neiuțeleasă ca inscripție, a lui Barbos. Alte două peceti 
cu fum. 

20.7117 (1609). Sus: «În zilele lui Procopu Negre, namestnic de 
Birlad: ga ATO ceAMOTHORUHOE CTOCEA MI Ha Aeckros TEKKIDA“, 
Iunie 5, «în zilele lui Cr[à]stea Dănil|ă] voit si a 12 prăgari». 

Că înnaintea mea și înnaintea întregului Sfat [ate cagkm] al 
orașului , ati venit «Turcul fiul Neagăi, si Gligor, si sora lui 
Stanca, fiii lui Ionașco, nepoţii de fiù ai lui Orbăscul, si Or- 
băscul fiiul Zbizară:, nepotul de fiii al lui Orbăscul, si Grosul, 
fiul Mașei, nepotul de fii al lui Orbăscul», si daŭ a patra 
parte din «Negrest[i] lui Vasilie, ginerile lui Cr[i]stea Vel 
Vornic» si «cneaghinei» lui, Anghelina, drept 3.000 de taleri, 
Eï dau «marturie» si «ispisoc». Banii fusese dati «pentru a 
scoate din robie pe Malriica, fata Stancăi, nepoata de fiii a 
lui Orbăscul». «Birlad, 5 Iunie.» Pecetea orașului și pecetea 
cu Sf. Gheorghe a lui Precup Negre: upk. ne — Slavon. 
Vorbele subliniate sînt așa în original. — Traducere de Eu- 
loghi, la 19 Novembre 1782. 

21, lași, 20 Iunie 7118 (1610). Constantin Moghilă arată 
că Toader Coliban din Pășcani își dă ocina, partea lui 
Roman, fiul lui Văscan, nepotul de fii al lui Macsin, din 
satul Grij[u]livi, Ținutul Tutova, lui Vasilie, biv prăcălab, 
drept 2.000 de taleri. Vitolt Logofăt. Dumitru Tileviè scrie. 
Pecete de ceară roșie ruptă. Slavon. Tradus de Simion Cheșco 
uricarul la r-ii Iunie 7265 (1757). 

22. lași, 19 April 7129 (1621). Ei Gavril ce-ai fost 

www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 17 


Dvornic, și Dodan, feGorul sei», arată că aŭ vîndut Zori- 
leanii, «derept șeapte sute și cindzăci de talere, banii căte 
noao bani un potronic, gupănului Scrălet și gufpà]neasei 
dum i]sale Mării si gupânului Tuader, frăține-sei, si den- 
“acei bani ne-aii dat trei sute de talere, însă] potro- 
nicul căte noao bani; și aii rămas cu patru sute și cindzăci 
de talere, ca să ni-i dea la Crătun. Însă acestu sat [aü] 
văndut pentru căci am fost noi...de dănsul, si el aù fugit... 
bucatele lui pa...tot deplin. Iar, căndu ar veni Dumli]trascu, 
să n'aibă treabă cu cesti boiari...; ce, de va pără strănbu, el 
să-și întreabe...Şi pe mărturie Apostol ce-aii fost prăcălab la 
Hotin și ğupănul Pană negut[a]torul si Franţa fetorul Er[i- 
mii, gupănul Miha Cupet». Semnează: 'Az6orohos apozdàa 
pos... Anzio... Epă Zéros koyobérns... Myan... Ppavita. 
Încă o semnătură grecească. «Într'această tocmală m'am 
tămplat și Toader Diiac de Stinislăveşt(i] de Neamţu. Si ră- 
mășagul viilor noi am luat tot deplin, cum scrie în cestu 
zapis, deplin, și s'au istovit; să se știe. Az Vasilie Dinca, 
diiac ot Bănești], vlost Sucav[a]. Și 'n deantr'acești bani am 
luat șeasedzăci de talere, Iuli 20: eŭ Dodan am scris. În 
zapisul cel gr ecescu? n'am scris, că n'am fost acicea.» 

23. Săn Petrul, pis Pojoreni, vlt. 7130 [1612], Dech. 19.» 
eIonasco Drace Dvornic glotnii» arată că ai venit înnaintea 
lui «Dràguta, fămeia lui Ursu, feciorul lui Ifrim Visternic, si cu 
feciorii Dràgutài și ai lui Ursu, nepoţii lui Ifrim Visternic, 
anume Toder si Gligorie, și co fata Drăguţii si a lui Ursu, 
nepotele lui Ifrim, ce aii fostu mai sus scris: anume Măriia 
si Irina», și-și vînd moșia: «2 părți den vad den Bărlad, loi 
Vasilie ce au fosto staroste, si femeii sale, Anghelina, si fe- 
torii ai săi; derept 70 de taleri bătuţi. Și aŭ văndut dintribe 
sic) termorile a Bărladului, și s'aii tămplat dentr'acè tocmeal[ă] 
ce s'aù tocmit: Petrul ce au fostii staroste si Ghine ce aŭ 
fostu brăcalab și Petre den Banca și Pașcu chehaia de călă- 
rași si Macavei feciorol Petruloi ce au fost staroste, și multi 
oment boni. Si așijdere au venit Maricuta, sura U|rsuilui, fata lui 
Ifrim Visterniculoi», pentru a vinde si din partea ei. «Preatr'a- 
ceia unchi ei să n'aib[ă! nic o trablal.» 


t9 


69775. 
www.dacoromanica.ro 


18 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


24. laşi, Mart 7130 (1622). «Stefan Tomşa Voevod», lui ` 
«Scărlet și soţia lui (kwkruna), Maria», pentru satul ce au cu 
uric de la «Alexandru Voevod», Zorileanii, în Ţinutul Bir- 
ladului, «din sus de tîrgul Birladului», de la Gavril Mirca 
Vornic și fiul lui, Dodan, ce o vînduse cu 500 de taleri, «bani 
buni» si «bani potronici». Satul îl avuse întăii Dumitrașco 
fiul lui Andrei Chiriac. Se amestecase și un Turc, anume 
Palauzoglu. «Cîte 9 bani potronicul», la plată. Boieri: Io- 
naşco Vel Vornic de Tara-de-jos, Nicoriţă Vel Vornic de 
Tara-de-sus, Coplea, [Alexa si] Lutat pircălabi la Hotin, — 
(sic) pircălab de Neamţ, Panait pircălab de Roman, Miron 
«Barnoschi» Hatman și pircălab de Suceava, —, — Ceașnic, 
Dumitrașco Stolnic, Mihăilachi Vistier, Ion Comis; Ionașco 
Ghianghea Vel Logofăt. Semnează az Ghianghea Vel Lo- 
gofet iscaal». Pecete atirnată cu șnururi roșii-albastre si le- 
genda: lw Gregan Toauua Roekoa, etc. Pergament. Slavon. 

25. lași, 24 August 7134 (1626). «Ei Gavril Mirca Dvor- 
nic şi fetorul miei Precopie» arată că aŭ văndut «satul nostru 
Zorileanii dumisale lui Scarlet si gupăneasei d[u]mli]s'ajle , 
pentru 750 de taleri. «Si după aceștea bani mi-ai mai dat 
Supineasa Scărletoae cindzăci de taleri bani proști, potronicul 
cate noau bani, si s'au împlut optu sute de taleri proști . 
Marturi: «dumnealui Furtuna Comisul cel Mare si Dima, si 
alti boiari multi; și eu Goga diiac am scris, să-s ştie». Sem- 
nează «Gavril al Meica» si Goga și Dima, cu pecete: 
Dima...an. 

26. C. 1630. Învoială, cu Cristea se pare, pentru dresurile 
ce sar mai putea găsi asupra moșiei. De s'ar mai afla vre 
unul, «acela dires al nostru să nu hie niè de o credinţă, ci 
să hie mencinos, și-s him de gloabà Portei cindzeè de boi... 
Si ei Dumitru Uricar am scris...» 

27. 21 Septembre 7141 (1632). Alexandru-Vodă, pentru 
cumpărătura lui Scherlet de la Bujoreani și cumnatului său 
Tudorachi, cari aŭ cerut pentru o sută de ughi o siliște de 
sat domnească pe apa Birladului, din ocolul tirgului. Li-o dă, 
«avînd mare greutate de cătră Poarta cinstitului Împărat si 
de cătră Vizir și de cătră stăpinitoriul Han (H WT Kh KE3HỌ, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 19 


H WT Kb FCHACRII Xattd), și văzăndu că tara noastră au rămas 
la lipsă si scăpăciune», iar banii îi întrebuințează «în tre- 
buinta si agutoriul țării». Iscălitura grecească a Domnului 
(numele în romănește, dar lifere/e grecești). «Crstea Damiian» 
(uricar). Pecete mică ruptă. — Și traducere din 1814. 

28. 28 Iunie 7140 (1632). «Ion Carapotona șoltuzul si cu 
12 pàrgar[i] de trăg de Br[ăllad, si tot bătrănii urașului» 
arată că «Mariica, fata lui Ifrim Vistiarnicul:, si «nepotii» ei 
aŭ vindut a cincea parte din Bujoreani, Pipărcani, Băcsănești, 
«de la Br[i]lad», ce o aveaù de la Ifrim Vistiernicul, — «e Păntei 
si fratelui săii, Boului, dereptu o sută de lei bătuţi». Măr- 
turia se face pentru a li folosi «pă[n] cănd ș'or fat|e] ei 
ispisoc domnescu». Pecetea cu cei trei pești, pusă cu 
fum. 

29. 31 Decembre 7141 (1632). «...Logofàt și Lupul Vel 
Vornic de Tara-de-jos, Ionasco Cujbă Vel Vornic de Tara- 
de-sus, [Petras]co Bașotă Hatman, Dumitrașco Soldan Vel 
Spătar si Dumitrașco [Solomon Vel Sluger c$axap), Du- 
mitru Buhus Logofàt, Gheorghie Rosca Vistier, Vasilie Rosca, 
Dumitru Leoa Vornic de gloatà si alti boieri si RoHHHH 
upkunin de la Curtea Măriei Sale lui Vodă» (slavoneste acest 
început) arată pentru «Mafteiù Roșca de Bàrlaad., cu privire 
la silistea Bălăceani, lingă Zorileani. Semnături. 

30. laşi, 30 August 7141 (1633). Moise Moghilă, pentru 
Pitrasco vtori Postelnic, ce are Popeanii, o siliște în Ținutul 
Bărladului. I-o dă, din ocolul Birladului, pentru slujbă dreaptă 
și bună. Pecete mică octogonală pe hîrtie. Semnătura Dom- 
nului. Slavon. Ionasco (uricar). 

31. Fragment de socoteală din secolul al XVII-lea. 

+ 10 ug. de la dascalul. 

17 ug. got[ovi] de la Ioia. 

Ug. 16 pot[ronici], ce i-am dat iau. 

| Ug. ce aŭ luat de la ocol Corodului. 
[Altă bucată :] 

+ 622 ug. por. (sic), Mart 9. 

+ Ce aŭ luat dintr'acești bani. 

+ 26 ug. aù luat din cei 80 ug. 


«lo 
l 
+ 
I 


www.dacoromanica.ro 


-0 DOCUMENTELE MOŞIILOR M. S. REGELUI 


35 ug., ce am luat din cè sută si cindzăc de galbenei. 
+ 7 ug. aŭ luat 27 boi şi 2 vač. 

32. Iași, 15 Iulie 7142 (1634). Vasile-Vodă, pentru Zamfira, 
soția lui Dumitraşco Chiriiac, şi fiul lui, Toader, nepoţii de 
fiu ai lu Andrlei], fratele lui Chiriiac, strànepotii lui Chiriiac 
«Vamăș», — ce se judecă cu Scărlet și soţia lui pentru Zori- 
leani. Mirca și Dodan vinduse satul lui Scarlet, «pentru că 
ei aŭ fost chizeși pentru Dumitrașco Chiriiac, pentru una sută 
cincizăci de boi cu vaci și doaă sute de oi ce el—unui 
Turc anume Palavozoglu, în zilele lui Gaspar-Vodà». Dumi- 
trasco moare «în ţări streine». Acum Zamfira mai iea de la 
Scarlet 840 de ughi. Se pune fierăe de 24 de zloți. Pătrașco 
 așotă Logofăt. Ionașco (uricar). Pecete mare roșie, pe hirtie. 
Slavon. Traducere din 1814. 

33. laşi, 25 Iulie 7142 (1634). Pătrașco Bașotă Vel Lo- 
gofăt, Savin Prăjescul Vel Vornic de Tara-de-jos, Dumitrașco 
Soldan Vel Vornic de Tara-de-sus, Gavril Hatmanul, Gligorie 
Ureache Vel Spătar, Gheorghie Vel Cașnic, Ghianghea biv 
Vel .., Cujbă biv Vel Vornic, Dumitru Buhuș Vel Vistier, 
Grama Vel Stolnic, Simion Malaiù Vel Comis, Lupul Pră- 
jascul Vel Cluènic (sic), Toma Vel Sulăar, Erali Vel Jitni&ar, 
Caracas Vel Us[ar], Răcoviță] Cehan vtori Logofăt, Petri- 
ceaico Vel Armaș, Toderașco treti Logofăt, Roptanul Agă, 
Dumitrașco Vornic de glotă, Tănasie, lonașco Vornic de 
gloată, etc., pentru Zamfira lui Dumitrașco Chiriiac, care dă 
Zorileanii lui Scarlet. Iscălituri. Slavon. 

34. lași, 28 Novembre 7146 (1637). Vasile-Vodà, pentru 
Dumitru Gheuca, fost Vornic de Poartă, și soră-sa Anghelina, 
ce se judecă; cu cumnata lor Marica, soţia lui Sămion Gheuca 
biv Vel Medelnicer, pentru moștenirea acestuia: Băcanii, pe 
Tutova, dat de Sămion lui Dumitru și surori-sa, în zilele 
lui Miron-Vodă, «cănd au fost vrănd Simion Gheuca să să 
împarță de Zupăniasa lui, de Mărica, pentru scărubă ce 
a: fost avăndu împreună, iar după aceia iar sai împăcat si 
ar lăcuit depreună, de atunce și pănă acum, ce s'aă săvrășit». 
Văduva arată un zapis al lui, înnaintea unor boieri și «preoţi 
si egumeni de la sfânta mănăstire de la Uspeniia Precistii 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 21 


si de la Sfănta Vineri», la moarte, că lasă tot soţiei. Aceasta 
pentru comînd, cum le va lăsa apoi şi ea pentru comîndul ei. 
Nepotilor li-a dat cea vrut, în viață. Domnul nu crede în cele 
d 'intăii acte; fiind «făcute într'ace scărbă, cănd ai fost vrindu 
să să despartà Gheuca Medelnicer de gupaniasa lui». Ori- 
ginal slavon foarte șters, cu pecete roşie; scris de Borăleanul. 
“Gavril... Vel Logofăt. — Traducere din secolul al XVIII-lea, în 
stil vechiù; pe care o reproducem. 

35. laşi, 16 Octombre 7154 (1645). Vasile-Vodă, lui «Io- 
nasco, nepotul lui Necoriţ[ă] ce au fostu Hatman», si lui Du- 
mitru Uricariul, pentru cearta de hotare dintre «fetorii Bu- 
joranului de sat de Bujoreni» și Scărlet. Să cerceteze. «Vel 
Logofăt ucil. Scrie Mihăilă. Pecete cu chinovar. 

36. Pela 1650-76. «Adecjălte eŭ Popa Buguta dela Portàresti 
şi Neculaiu Căpitanul de Zmiiani şi Toma brat popa Buguta, 
eŭ popa Ionașco de Costeşti de Horiata şi Arsenie de-acol o 
si Mihai ot tam si Gagul si Gligoras si Gligori și Bălanescu: 
si Todor Bujoranul si Necula Beles si Tănasie si Mihailă 
Băzalca și Ion» arată «pentru răndul cestor fetori, precum a 
avut moșie, moșie lor, şi strămoşii lor, si părinţii lor, precum 
aŭ ţinut cu noi, si au aratsi aŭ cosit cu noi, depreuna, şi au 
luat şi de-a dzeć[e] în sat, în Borăşti...; si noi nu știm să hie 
lepàdati de cineva, sau să-i scof[i] cineva din moșie, saù să 
fie den svertdenici, cum dzăce acesta om Păladie: noi nam 
audzăt în veta nostrà de cineva, si aŭ ținut depreună, pănă s'au 
săvărșit; şi, după săvărşănie părinților lor, aŭ ţinut feciorii lor. 
Iar pre aiasta (szc) om, pe Păladie, noi nu-l ştim, cine-i, sau 
să aibă moşie el cu noi în Borăşti. lar acești fetori a Tara- 
nui, a lui Ionasco, eì sintu omeni direpti de moşie, si au 
direaptă ocin ă] şi moşie de la moșii lor, si de la strămoşii 
lor, cu noi depreună. lar aesta om, Păladie, el îmblă un om 
far isprav[ă] aici, purtăn]du-s,ă] fär treab[ă].» — Scrie foarte 
frumos, cu cerneală albăstrie, popa Ionasco. 

37. 8 Iulie 7159 (1651). «Maricuta, jupăniasa răposatului 
Simion Gheuca t-aii fost Medelnicer-Mare, Dumnezăii să-l 
pomeniască, scriu şi mărturisăscu însumi pre mine cu cest 
zapis al mei» că dă «satul meii Băcanii, ce mi-au rămas de 


www.dacoromanica.ro 


za DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


vupănul meù, făcut depreună cu dfumnea]luî, si vecini cu tot, 
si Curțile noastre, si cu biserică în sat, si cu helesteù, și cu 
moară ce este în mijlocul satului, si cu tot venitul..., pre măna 
dumisale lui Toad[e]r Pălade sin Pălade Visternic, Dum- 
nezăii să-l pomeniască, ca săi fii drept sufletul mei și a gu- 
pănului meii, Dumnezăii să-l erte; iar d[umnea]lui Toderascu 
să aibă a-l griji si a socoti pănă ce voi fi vie si a șăde cu 
mini în Curti, iar după săvărșănie mè d[umneallui să aibă 
a comănda si a pune tarc...nii(?) gupănesă, cum să pune 
si altor gupănesă; iar din bucatile mele, ce voi ave eŭ, să 
mă grijască şi să aibă a-mi da pentru sufletu meu: cui voi 
lăsa eŭ cu limbă de moarte, acilora să să dè, -—sâ n'aibă ni- 
mini nici-o triabă, nici a să sfădi.» Marturi şi negustori din 
Birlad «si slugi domnești de la tar[à]; şi nainte Grasului şol- 
tuzului cu doisprezăce părgari, și dinainte Dabijii Vor[nije de 
tărgu dăn Bărlad, și dinainte popii lui Gavril de la bisărica. 
ce domniască ot tam, si dinnainte popii lui Chiriiac ot tam, 
si dinnainte Copului brat Scărlat, și dinainte Dingăi, bătrănul 
tărgului, și dinnainte lui Simion Cerna č-aŭ fost soltuz, și în- 
nainte lui Toad[e]r Davidescul &-aii fost soltuz, și dinainte 
Ursului Văntul, si dinainte lui Hilofie fitorul Văntului, si 
dinainte lui Miiro[n], si dinainte Cărstei &-aii fost soltuz, si 
dinainte Neculii CuGuc, si dinainte lui Ifrim ce aŭ fost vames 
la Bărlad, si nainte lui Ionașcu Precup, și denainte lui Crăstii 
zăt Văntul, si dinainte lui Costandin Goian si a fecorului 
Nacului, Gavril si Eni, si dinainte lui Hilip Cudin», şi a oameni 
domneşti din. vecinătate, între cari: lonășcuţă, «Dumitraşcu 
Butumaș», Căzacul, «Butoc, fitorul Cretului de Susăni, și 
dinainte lui Ionașcu Sàlarul ot tam», Ionașcu Ţurcan. Toti 
pun pecetile, «ca să fie de credinţă dumisale și cuconașilor 
dumisale, în veci». Iscăleşte si «popa Istrati, duhovnicu du- 
misale». — Copie din secolul al XVIII-lea. 

38. lași, 8 Iulie 7161 (1653). Vasile-Vodă arată că « Bejan 
Gheuca» a pirit pe «Toader Păladie Pitar», pentru Băcani. 
«Si acè mărturie de pără aŭ dat samă Păladie Pit[a]r precum 
al fost într'un secriii a iai, şi l-aŭ fostdat la un neguttoriu 
la tàrg la Barlad, la Costandin Goian, și acel secriiii l-aii fost 

www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 23 


pecetluit Scarlet si cu Bejan Gheuca, ca să ste pAn va mergi 
Păladie Pitar, să caute ce va fi într'acel secriiii. lar Bejan 
Gheuca, fiind diregătoriu acolo la Bărlad, el n'ai așteptat pre 
Paladie, ce aŭ màrsù de aŭ luat secriiul în tărie lui, și aŭ 
scos acele scrisori de li-aii luat. Pentru acestu lucru Domnie 
Me am socotit, cu tot Sfatul nostru, și i-am &udecat după 
lege țărei, ca să miargă Bejan Gheuca, se-ș de credința pre 
Stae Evanghelie, la sfănta bisărică, precum n'au luat el acele 
scrisori dintr'acel secriiu. Si, dacă va gura, precum i s'aii so- 
cotit gudetuluî, el să tie ġum[ă]tate de sat, cari sat este scris 
mai sus, iar, dacă nu va gura Bejan Gheuca pre după &udet, 
precum i s'aii ales Sudetul, sà țăe tot satul boerinul nostru 
carele mai sus este scris: Toader Păladie Pit[a]r.» Gheorghe 
St[ef]an Vel Logofăt. Tiron (uricar). — Traducere din secolul 
al XVIII-lea. 

39. 14 Februar 7168 (1660). Stefan-Vodà întăreşte «lui 
Arsănie Căpitan de Curte si fraților lui, fitorit lui Dumitrașco 
Groza, ginerilui Petrii celui bătrăn, şi Petrii, fitorul lui Nohii» 
(Petrea cel bătrîn era fiul lui Macovei), pe temeiul unui act 
de la Gheorghe Ștefan, satul Banca (Ținutul Fălciii) și alte 
bucăţi de sate. — Copie din secolul al XVIII-lea, după tradu- 
cerea, din 11 Novembre 1765, a lui Evloghie Dascalul. 

40. Iași, 2 Maiu 7169 (1661). Stefan-Vodà, «fiul răposa- 
tului Vasilie-Vodă», pentru «boiarenul nostru Pătrașco Da- 
nolovit, Log[o]fitul al treilea», ce aduce «un zapis de mărturie 
fâcut înnaintia a multi boiari mari si fitori de boiari», pentru 
că «Constantin Buj[or]an», fiul Anghilinii, fata Vornicului-Mare 
Cr[A]stea, a rămas dator «într'o gorștină de mascuri de la 
Tinutul Tecuciului cu doi sut e] de lei, și l-ai fost orănduit 
pe măna lefeciilor sà dea banii], într'o săptămănă». Nea- 
vindu-i, vinde moşia din Bujoriani, lui Pătrașco. «Racoviţă 
Cehan Vel Logofăt.» «Tiron pis.» Pecete mare pe hirtie. 
Slavon, rupt. — Traducere din 1783. 

41. Pe la 15 Septembre 7171 (1662). «Toader Cohodar» 
vinde lui Costantin Budacul partea lui din Borăști. Mar- 
turi: «popa Gavril cel domneascu și popa Chiriiac de Bărlad 


www.dacoromanica.ro 


24 DOCUMENTELE MOŞIILOR M S. REGELUI 


și Costantin săn Apostul și Simion Gheane și Neaculaiu 
Buiul si Gavril a Izmăraldei și Stratul». 
42. 15 Septembre 7171 (1662). Evstratie Dabija, lui «Toader 
Cohodarul», ce are pîrà cu Zăvantie, pentru «3umàtate de 
bătrăn, ce iaste cu[m]paraturà în gura Hordetii», de la «mosu- 
săi» Toader Chiriiac. Pecete cu chinovar. 
43. 8 Octombre 7172 (1664). «Apostul, ficiorul popei lui Si- 
mion den Docolina», își vinde moșia, cu «lei bătuți», «dumisale 
Todosiicie Joroe». Marturi: «Botiscul, Benea de Luminata». 
44. 13 April 7173 (1665). Niste răzăși fac vînzare la satul 
Stăngaci «lui Enachie Cămărașului celui Mare, drept patru- 
zăci de lei bătuţ, tot lei gata». «Răzășii noștri» refusase să 
cumpere. Marturi: Toader Vetras, Ionașco Carpaci Vornic 
de Poartă, Bogdan Comisul, Chirila Jăcnicer, Negre Stolnic, 
Postolachi Bojoranul. — Copie din secolul al XVIII-lea. 
45. laşi, 13 April 7173 (1665). Evstratie Dabija, lui Stefan 
Scirlet, pentru partea-i din Zorileani, «partea tătine-său, lui 
Scîrlet, cu vecini cu tot, dispre Isàroae». «Vecini cît va avia 
pre partea lui, să aibi toți a asculta de dănsul întru tot ce 
le va da învățături, iar carii dintru dănșii nu vor asculta, 
să aibî a-i certa dupî deala lor; si care vecini vor fi fugit 
pre partea Isăroae, să aibî a-ș lua vecinii de la dânsa, săii 
duci pre partea lui. Pentru aceaia nime să nu cutiadze a ținea 
saii a opri preste cartea Domniei Meale.» Lupul (pisar). 
Pecete rosa, ruptă. 
46.  Izvod de telegarli]: să-s știe. 
+ 6 telegari galbeni la carita lui Vodă. 
Giurgia sà Tudosii vezfeteù]. 

t 5 telegari murgi la carita Doamnei. 
Profort i Stefan. 

+ 6 cai peagi la Ramandi. 
Savin Săbrian sà cu Nuta; șzers. 

2 cai peagi, cu Nuta tij /rindul e adaus]. 

+ 6 telegari murgi la Hatmanul Buhuș. 
Dumitrașco Cojan să Alesandru. 

+ 6 telegari albi la Vasile] Păharnic. 
Gligor[e] Talpă să Gligorfe] Strînga. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 25 


f 6 telegari mari albi la Răcoviț[ă] Logft. 
Ghelasie să Vasilie. 
1 6 telegari roibi la Gavrilit[A) Hatman. 
Andreiu să Băjan. 
f 6 telegari roibi la Vornic Ghianghe. 
Ștefan să Ursul. 
f 6 telegar[i] negri la Sturdzia Păharnic. 
[Costan; șzers] să Toader Apostol. 
f 6 telegari murgi la Enachi Cluò[er. 
Ursul sà Simion. 
i [7; şters] 6 telegari murgi, la Roman. 
Floria să Vasilie. 
f 6 cai: 4 suri, I sargu, I murg la Roman. 
Irimie să Vasili. 
i 5 cai murgi si 1 cal roibu. 
Irimie să Vasili Cernica. 
[şters : 'Telegari de la Anton-Vod[ă].] 
f 10 cai ot Anton-Vodă [rîndul adaus]. 
+ Neculai să Stefan Copaču. 
Pe V°, socoteli cu cifre arabice.] 
47.13 lanuar7 175 (1667). « Necola,ginerele Guţăi Ijinţoe»,vinde 
gupăneasăi Todosiicăi Joroe» partea-i de moșie, pentru «taleri, 
bani gata». Iscălește, foarte artistic, «az pop Chiriiac» din Birlad. 
43. 12 Mart 7175 (1667). «Adecăte noi fitorii lui Ionașco 
Ţăranului, de tărgu de Bărlad, și cu fitorii frăţine-săii, a lui 
Isac din sat din Costeștii de Horăiata, si cu fitorii surori-sa 
Anei Ursoe de la Elan din Raiu», vînd moșia lor «la gura 
Horàetài, unde podul cel de peatră», «tupăneasei Todosiicăi 
Joroe, sora dumisal[e] Sărdarului Gavrilità», «dereptu patru- 
dzăci de taleri batuti». Marturi: Simion Cernea si Cărstea 
Gavrita și Gavril Vornicul și Gavril Văntul si lamandi și Can- 
temir și Canolachi și Bejan, dire- 
gătorii de Bărlad, și multi oameni H E 
buni. Iscălește întăiii Cantimir», TIM VĂ 
apoi <Părvul de Popeani» si cei: 
lalti; și «Bejan Vornic». 


www.dacoromanica.ro 


26 DOCUMENTELE MOȘIILOR N. S. REGELUI 


49. 25 Mart 7175 (1667). «Părvana, fitor Anghelinii, nepot 
Cărstii Vel Vornic», dă zapis «frățini-meii, lui Crătun», în 
casa căruia zace de mult, «si nici unul dintri cielalti frați 
naŭ vrut ca să mă priimască, ca se zac şi în casa lor, ce 
numai frate-meti Cràèun m'aii ținut în casă, sì m aii grijit, si, 
poate de la Dumnezeu, neavănd parte ca să mă căsătoresc, 
cu[m] si cunoscăndu-mă că saii apropiet tasul ca se mă 
s=vărşescu din lome atastă mincinoase și înșelătoare», îşi dă 
părțile din hotarul «Busorànilor» si «<dintr'alt[ă] săliște» fra- 
zelui. Scrie erii Stefan duhovnicul», iscălind si pe bolnav. 
Iscălesc:  Condre 'Vornicul», «Fetiul», «Batinu 

50. 4 Iunie 7175 (1667). «Bejan Gheuca, t-ati fost Pii[ar]- 
Mare», către Domn, pentru alegerea satului Fruntisàni «de spre 
tărgul Bărladului: apoi, dacă om stălpiacela loc, să alegem 
alt hotar, ce este danie Comisului Ștefan de la Duca Voevod 
şi de la Măriia Dumitali. Noi, dacă am văzut cinstită carte 
Mării Dumitali, ni-am sărit (szc) si am strănsu preot și boeri 
de Curte Mării Dumitale, si orășăni bătrăni și oamini de țară, 
bătrăni si tineri; şi acești oameni aii socotit de aii ales doi 
oameni bătrăni, si li-am pus brazda în cap, si au mersu în- 
nainte: pre unde aii tinut Matfteiù Roșca, am ales si am 
stàlpit.» Pomenit: «podul lui Clifas», «pe Trestiiana pănă 
in hotarul Cetăţii, undi este o movilă, si lăngă movilă este 
o valcè, ce să chiaamă Dumbrăviţa; din vălce la dial trece 
piste drumul ce mergi la tărgul Bărladului în sus, spre odăile 
Vintestilor, pre lăngă odăile lor de spre Răsărit, si în sus 
pără în hotarul Popenilor, pără în obărșie Vărlezului, undi 
este un păr, din gos de drumul tărgului Fălciiului... Aceste 
sămne ce s’aù hotărăt lui Stefanu Cerchezul Comisul... Și 
cine ati umblat de au stălpit, anume încă îs pus: ai fost 
preutul Gavrilă de la bisărica domnească din tărgul Bărla- 
dului, si preotul Chiriiac, iar din tàrg 1, si Bogdanu è-aù fost 
Comisu, si Crăste Gavrilit[a] si Sămion Cerne si Gavril Vor- 
[nicul] din tărgul Bărladului, si Miha si Proca, si Toma sta- 
roste, şi Nicoară Căpitan de Covurluiù, si alti multi; am ales 
si am stălpit cu acești boeri si oameni de ţară, după poronca 
Mării Dumitali.» Copie din 1804, după altă copie. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


be 
=] 


51. 20 Februar 7177 (1669). «Dumitrașco Epore Vornicol» 
arată că a vindut «treizici de pămăntori din sat din Borășt[i] 
dumisale Todosiicăi Jorăe». Marturi: «Dumitrașco Roșca 
Vornic de Portă şi Rosul și Gheorghi și Ștefan Gherghel, iar 
Vornici de Poartă». Iscălituri. 

52. lași, 17 Maiù 7178 (1670). «Nastasiia, fata lui Filip din 
sat din Docolina», îşi vinde ocina «dumisali, lui Scărlet Postial- 
nicul: 15 pămănturi din gura Horăeţii, din sat din Borăşti,, 
cu «12 lei bît[u]ti». Marturi: «multi boiari din Curtia Mării 
Sali lui Vod[A], anume Gheorghi Armasul si Gavril Sătrariul 
si Dumitrașco Roșca Vornicul de Poartă, si Irimieax Vornicul, 
si Mihulet Uricariuls. Iscălituri. 

53. Iași, 1-iù Iunie 7178 (1670). Duca-Vodă, lui «Gligorasco 
t-aii fost Spătariii, și lui Postalachie Catargiul Postelnicul, sà 
fie tari şi putearnici cu cartea Domnii Meali a opri satul Po- 
piani, ce iaste pre Bărlad ; iar cine să va hifi] tiindu de acela 
sat si va avea nescari direase pre acela sat, să aibă a vini 
la Domniia Mea să-ş întreabe si ș'adutle] si diriasăle ce va 
avea.» Pecete cu chinovar. 

54. «| Ostahie slug[a] Post[el]nicului Stefaa de Ținutul Fal- 
ciiului s'au căutat în Visterie la tabla hărtiilor, la sat la Tă- 
mășeni, si nu s'au aflat; dec să n'aibă val nici la o rănduială, 
căt[ă] aŭ eşit pe tabla hărtiilor de spre sătenii de acolo, si, 
cei ce vor fi luat, să-i vărtejască înnapoi. Vasilie Vistier. U 
Ias, l' 7179 [1670], Septemvrie 12.» 

55. 14 Octombre 7179 (1671). «Vasile sin Iazob, nepotul 
lui Andrees din sat din Giureneşti, ce-s pe Horialta (?), în Ti- 
nutul Tutovei», vînd partea lor din Borești, «ce-s la moviliă », 
«cu cămpu de tarin[a], si din feneat», «gupànesài Todosiicăi 
îi Joroe si coconilor dumisalfe], dereptu 15 talerțij>. Marturi: 
«Vasli]lie Soitul di Veşteleşti si Corne starrostele din Costești 
si Arsenie de-acol[o] si Bilasco de- acolo sì Gligoras de acol[o), 
si Danailja] de-acolo, si alti oameni buni si bătrăni». Iscălituri 
și semne cu degetul. _ 

56. Iași, ro Novembre 7180 (1671). «Anita, fata lui Cos- 
tantin Bujoranul, si cu fiul mieù Neculaiù», vind «gumAtate 
de bătrăn» la Borăști, de la Toader Cohodariul, iar acestuia 


www.dacoromanica.ro 


28 DOCUMENTELE MOSIILOR M. S. RIGELUÎ 


de la Bujoreni «din Ţinutul Bărladului» (Borăștii sînt însă 
«în Ținutul Tutovei»), pentru 50 «de lei bătuţi». Înnaintea 
«dumisale lui Vasilie Gheucăi Logofetului al treilea, și Ștefan 
Cerchezul Comisul si Ursul si Durasco Vornicii de gloată 
si Strătulat uricariul și Păvâlașco uricariul, si multi boiari 
de Curte. Și eă pentru credința mi-am pus înelul, și fiiul mieti 
au iscalit.» Scrie «Enachi sin Stratul». Iscălituri: «Ştefan 
Comisul , «Vasilie Logofăt», şi celelalte. 

57. 20 Iunie 7183 (1675). «Eŭ Metitelul, snă Măricai, fetei 
lui Ion Fulger, nepoata Lucăi, străniapoata loi Pătru Frunteș», 
vinde «parte măne-me» la Borăști, «si din baltă de pești», 
«fraților» săi: «Istratie si Lupasco», pentru zece lei bătuţi; 
«pentru căci ei îmi sintu mie veri primari». Marturi: «Ionasco 
văr primare Mititelului si Ion viunc (vunc) de var[à primari 
Mititelului, si Agapie sor[a] îmei Metitelului, și Vasilie Bărul 
ot Zorileni, si Gafton snă Simai tij, si Toader snă Bilai, tij 
ot tam». Iscălituri. 

58. 30 Iunie 7183 (1675). «Gheorghiţă Vornicul, iin (szc) 
Gheorghiţă Bîblea Vornicul de Poartă», arată că au venit 

Păladie si Istratie din Borăștii de Sos, de s'a jăluit pre 
Gavril si pre un frate al lui, carii sintă fecorii Ţăranului din 
tărgi din Barlad», pentru o parte din Borăști, vindută de 
aceştia pirisilor. «Deč, cănd au văndut fitorii Ţăranului ata 
moșie, s'aii făcut că sint si ei din mosul lui Istratie>si a lui 
Păladie; det Istratie si Păladie aii întrebat de oameni bA- 
trăni, si aŭ aflat oamen[i] bătrăni într'acesta chip, cum acei 
fetori a Ţăranului sint din neste hiiastri a strămoșului lui 
Istratie, și zapis, de la acel strămoș, n'aii avut, să aibă triabă 
la ada moşie. Deč Istratie și Păladie și-aii luat dzi cu fisorii 
Ţăranului denaintea Vornicilor de Bărlad. Deè Istratie si Pă- 
ladie au vinit la dzi, și aŭ așteptat peste dzi pănă a patra 
dzi, iar ficorii Ţăranului n’aù-vinit la dzi, ce aŭ rămas de 
dzi și din toată leagea tardi. Pintru acesta lucru să hie vol- 
nici Istratie și Păladie a ţinea âta moșie carea o aii văndut 
fitorii Ţăranului, iar cumparătorii să-ș ciae banii de la fedorii 
Ţăranului.» Pecete cu nu 

pi 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 29 


59. lași, 28 Februar 7184 (1676). Antonie Rusăt către 
«Carpu Vornicul de Bărladu», pentru gira ce au avut la el 
«Alboe si cu nepoți săi, cu Gavril fetorul Ţăranului din tàrgu 
din Bărladu, pentru o moșie din Boràsti din sos», declarind 
că «fitorii Ţăranului sintu dintru nişte fiestri; iară ficorii TA- 
ranului asè ai datu saam? cum sintu si ei dintr'un mos si 
dintru o sAmintie, și aii și ei cu Alboe împreună într'acial 
bătrăn», arătînd «mărturie de la oameni buni, cu degitel!e) 
puse». Îi trimete Domnul la el: «sà mergi acolo și să străngi 
oaminfi] bunfi] megiias, să socote (szc), foaarte cu direp- 
tate, far sai vătămat. Pre mărturie ce ne-aù arătat aice 
ficorii "Ţăranului, iată că am socotit Domniia Mea si cu tot 
Svatul nostru de am ales dintru ceale mărturii, carii sint 
scriș într' acea mărturie care o aŭ arătat Gavril fitorul Ta- 
ranului: de vor hi mărturii diriapte, să margă trei oamin[i] 
să-ș dea credința, anum[e] Necula Căpitanul din Zmeeni 
și Arsănie din Costeasti si Bălănescul din Ceucani, acești 
trei omini or hii din partea Alboaei, iară trei omin[i] fi 
va pune Gavril ficorul Ţăranului, să fie șease oaminli,; 
și, deacà or giura acei omin[i] dintr'aceae mărturi, cum 
sint fitorii Ţăranului, tot diatrun mos și de un sănge cu 
Alboe, și nu sint din fiestri, ei vor ţine împreună cu 
Alboe şi cu nepoți ei; iară, de nu or vrea să giure într'acela 
chip, să nu să meastece în bătrănul cu Alboae. Pentru căce 
nepoți Alboei nu încăpu la giurămănt, că aŭ fost rasàrit de 
atăta vreamia la Orheiù și n'au fost lăcuindu acolo.» «Ilie 
Sturdzea Vel Vornic, netămplăndu-s[ă] Vel Logofăt.» Ion 
(uricar). Pecete cu chinovar. 

60. lași, 6 Mart 7184 (1676). Antonie Rusăt, la Carpu 
Vornicul», «cà mi-ai arătat boiariul nostru Apostol Catargiul 
neste dirias[e] de danie de la Moisăi Movila-Vodî pre sat 
pre Popiani, ce au fost din hotarul târgului Bărladului, danie 
socrului săi, şi acela sat acmu-l ţine Pàrvol». Să arăte ea, 
ce acte are. «Ilie Sturdza Vel Vornic, netimplindu-s[e] Vel 
Logofăt.» — Pecete cu chinovar. 

61. F. d. «Galia, fata lui Ion lui Fulger, nepoata Lucăi 
lui Iurie», dă moșia ei de la Borăștii-de ġos, esi partea su- 


www.dacoromanica.ro 


30 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


rori-mea Dobrei și a frati[ne]-mieù lui Ghiorghie», cu nepoții 
ei si un «nepot de hiică frAtine-mieù», lui Istratie si Păladie. 
«Nepotilor miei si pleamei noastre.» «Balta mosu-mieu Lucii 
lui Iurie, carea iaste osăbită dintr'alti bătrăni, pentru căci o 
aŭ făcut mos[u]-mieù Luca Iurie în putearea lui, iar pentru 
căci aù scos moșu-mieii Horăiata de o ai îndreptat în balti, 
carea să cheaami balta lui Iirie, l-ai părăt neste olăcari la 
Pătru-Vodi, si l-ai închis, și au dat trei cai și un armăsar si 
patrudzăci de galbeni roșii, iar alți rizeasi naŭ dat la acea 
cheltuial[ă], și naŭ treabă în baltă». Marturi: mai multi «oameni 
buni si răzeași»: între cari «Andonie Jupin», «Andrei snă 
Coreschi ot Orhei», «Naca snă Panaghiei». 

62. I-iù August 7184 (1676). «Gahiia Alboae, fata lui Fulger, 
nepoata Lucăi lui Iurie din gura Horieţului». își dă partea 
de moşie din Borăștii-de-jos «dumisali Vornicului Piladie 
(IlanaAie , dreptu sufletul părinţilor mei. Marturi: «Toma 
staroste din Bărlad si Vaslillie Duca și dumnealui Pandazi 
Vornicul și Gavril Siva i Vasilie Siva și preutul Gavril, cel 
domnescu, și Vasilie soltuzul cu 12 părgari, și multi oamini 
buni ce s'ai mai prilejit». Pecetea tirgului Birlad si iscălituri. 

63. 12 Mart 7185 (1677). «loaașcu fitorul popei Nechitei, 
nepotul popei Gorcei, din sat din Costeşti», vinde moșia sa 
«şi a surorilor meale», de la Borăști, «Zupàneasdi Todosiicai 
Joroae», pe «lei bani de-argintu». Între marturi, «Arsenie Cur- 
teanul...si Mihoc si Scărlet...și Gagul staroste și Andonie 
de Stresinesti si Corlat uricar ot Frunteșeani-Horăiata, si 
Gligorasie (sic) vătăman ot Costești». Scrie «Costantin sin 
Eftimie vătav». 

64. 30 Mart 7185 (1677). « Vasilie, ginereli lui Vasilie din 
Giurinesti, si cu fimeaia mea Nastasiia, fata lui Vasilie, frateie i 
Costăchioae (pareae Y Kocrukiwae)>, vind partea «fimeei meale 
Nastasiiei, fat[aj lui Vasilie și nepoată i Costàchioae», din 
Boristi «dumisale lui Istratie, nepotul Alboae». Marturi: «Va- 
silie Foali şi dumnealui izbasea Istratie de Băsți şi dumnea- 
lu Vasilie Chemiet, părcălab de la dumnealui Hatmanul, si 
Toader slug a] dum[ilior sale Vorîiteilor, si Vasli]lie Băndiiagă 
din Bărlad, și dumnealui Istratie, fetorul Miron de Singureani 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIC CULTURALĂ 31 


de la Orheiù». Semnează si «Vasilie Bandiiaga» și «Abăza 
Vornic». 

65. 1r-iù Maia 7185 (1677). «Istratie si eŭ Naca, si eŭ Ion, 
nepotul lui Istratie si Nacăi, fitorii Panaghii, nepot de sorja' 
Alboae», dai «dumisal[e] fratelui nostru, lui PAladie Vornicu- 
lui de Bărladu», moşia lor din Borăștii de gos si de la Chi- 
testi «de pa apa Bărladului», «Gupànesii dumisalfe] si cuco- 
nilor dumisal[e] si nepoților dumilor sali». Marturi: « Andronie 
si Ion Mătucă şi Cerchezu si Necule si Furne, si eŭ Vasili]le 
de Stoișăști». 

66. Birlad, 15 August 7186 (1678). «Istratie, cu nepotu- 
miei Lupul, si Ion, tij Ion, fitorul Tudosiei», daŭ «a noastri 
driaptă cumpărituri de la frații nostri, de la riziasii nostri», 
din Boraști, ce fusese a lui «popa Guguta» s. a., «dumisali 
lui Paladie Vornicul de Bărladu». Marturi: «Ulea de pe Ho- 
răiata si Gligori de pe Horăiata si Arsănie de Cornești de 
pe Bogdana si Andonie Jiapiu si Cermilie fratel e] Ulei si 
Foràis[a] sora Ulei». Iscălituri. 

67. «Părțile de Bujlojreni ce s'au găsăt în mărturiia cea 
de împărțală a Vornicului Gavriliţ(ă], cu slova dum'; care 
li-ai dat surori-sa Tudosăicăi Joroae, precum arată împărțala 
ce este la dum. Setrariul Toader Jora, din vleat 7188 [1679], 
Săptemvrie 8. 

1 parte din Bujorăni, ce s'a vini, a unchiului lor Costantin 
Bujoranul; îns[ă] ce s'ar veni pe fraţi, si deosăbit. 

2 bătrăni din Grijliv[i], iară de la Bărlad, din gura Epii; 
car[e] iaŭ dat iarăș surori-sa Tudosăicăi Joroae. 

[De aici autograf:] Tudor Jor[a] Setrar: așe să află în 
diiata Vornicului Gavriliț|ă], car[e] este la min[e], și sintu date 
mamii Saftii Vornicesii Răcoviţoe, de mama Joroe. Tudor 
Jor[a] biv Vel Setrar.» 

68. «Mistive si lum[ijnate Doamne, să fii Măriia Dumitaali 
sănătos. Fac șt[ilre Măriei Dumitaali c'aii vinit Alboae si cu 
nepoții ei cu cinstit[4] cartea Măriei Dumitaali, să-i gudecăm 
cu Gavril fitorul Ţăranului din tărgu din Bărlad, pentru o 
moşie din Boràstii-de-fos, “din gura Horîetei, scriind să-i 
gudecim și să le luîm sama foarte pe dreptate. [Arată re- 


www.dacoromanica.ro 


tco 
to 


DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


fusul de jurămint , precum sint ei nepoți îi Alboae, ce daŭ 
sami c'ai ținut; iar nu ştii cu ci treabi aŭ ţinut; ce într'alt 
chip n'am avut cum faci, ce i-am trimis iar si la Măriia Du- 
mitaali. Vei socoti precum a hi m[i]la Măriei Dumitaal[e]: să 
fii Măriia Dumitaali sănătos ot He, amin. U Bărlad. Robii 
Măriei Tali: Vornicii de Bărlad». 

69. « ac, KaTo 391118, răi.» Duca-Vodà, pentru «dum- 
neaei giupăniasa Todosiica Joroae», în pîrà cu «Paladie ce 
aŭ fostu Vornic la tàrgu la Bărlad», pentru esăliștia Borăștii . 
«Dzicănd Tudosiica Joroae cum, fiind Păladie bijenar de la 
Orhei, în dzilelfe lui Dumitrasco-Vodî, aŭ vinit si s'aîi rugatu 
să-l lasi să sadzî doai-trei dzile pre acel loc, si lau lăsat. 
Apoi el, dacă s'aù asedzat pre acel loc, si trecănd cătiva 
vreame, s'au făcut că iaste nepot unii fămei anume Alboae, 
caria au avut moşie acolo, într'acel hotar, şi sau apucat de o 
parte de oènî a lui Ionașco Ț[ă'ranul din tărgu din Bărlad; 
care parte ai fost văuduti la Tudosiica Joroae mai denainte 
vriame, de fetorii lui Ionasco T[4]r[a]nul. Iar Păladie aŭ dat 
sam[ă înnaintia noastrî cum fiorii T[i]ranuluî sănt din hiiastri, 
şi nice o triabă cu moşiia aciaia naŭ avut. Deci fitorii T[A]ranuluf 
aŭ adus o mărturie de la multi oameni buni mosinasi n°36, 
scriind precum Păladie n'are acolo nice-o triabi, nice de pre 
o parte a rudeniei saali, nice ştiu ei ca să hie avut părinții 
lui moșie acolo într'acel hotar, saù vre-o cumpărături. Iară 
pre T[A4 ranul îl stiù si l-au apucatu avăndu si tiindu moșie 
dinpreun[ă cu părinții lor, si fitorii Ţ[ălranului încă au ţinut 
dinpreun[ă] cu dănșii. Deci Domnia Mia, socotindu, dinpreunî 
cu tot Svatul nostru. am aflat cum pentr'acesta lucru îmblă 
Păladie ca un om fără ispravi, si pentr'aciaia l-am dat și 
rămas denaintia Divanului . Păladie mai aduce si «neste za- 
pisi de danie» de la mai multi: dăruitorii «sà adeveriia că 
vor si giura» pentru aceasta. «Deci Domniia Mia, vădzindu 
că dau saam[ă| într'acesta chip, ales-am pre credintosi si 
cinstiți boiarii nostri, pre dumn[ea]lor Miron Costin Loglo]- 
făltul cel Mare, Toader Iordachie è-aù fostu Vistiiar-Mare și 
Pavel Contîs Stolnicul cel Mare, si i-am pus ca să li ia sama 
pre amănuntul. Si, asia luîndu-se sama de amănuntul, aŭ aflat 


www.dacoromanica.ro 


do 
(e) 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


un zapis la Păladie, scriind de la Istratie si de la nepoți lui, 
cum S'aii învoit ei ande săne si aŭ priimit pre Păladie să 
dia el bani pre aciale părți de oènî și să le hie oéna din- 
preuni —, din care zapis sai aflat cu adevărat cum nu aŭ 
fostu date danie aciale părți lui Păladie, ce aŭ imblat cu 
meșterșuguri pentru ca să între într'acel hotar.» Se decide 
«ca să întoarcî Tudosiica Joroe banii lui Păladie, și sà ţie și 
acealia părți de oGnî, iar Păladie sà nu mai aibă nice-o 
triab[a] într'acel hotar, pentru căci aŭ rămas denaintia Diva- 
nului si din toatî leagia t[ă]răï; si zapisăli &-aii arătat, încă 
Saii luat și s'aù ruptu înnaintia Divanului; iar Tudosiica 
Joroae s'aŭ îndireptat denaintia noastrî.» Întărire. «Miron 
Costăn Vel Logofăt.» «Enachie Diacul pi[sa]l.» Pecete cu 
chinovar. 

70. lași, 8 Septembre 7188 (1679). «Adică eŭ Gavril Cos- 
tachi Vel Vor[ni]c dolnei zemli» mărturisește că s'a tocmit 
«cu di soră-me Todosiica Joroae, pentru toate ocinile si moşii 
ce avem de la răpousaţii părinţii nostri Costachi Sluglerul) si 
maica noastră Tofana; veniitu-mi-s'aii deč satul Epurenil, 
cu toate părțile si sălişte de prin pregur, Cocăneștii si Băr- 
leleștii si Soldenii si Botestii și jumătate de sat de Coteşti 
peste Prut, cu gumitate de parte de Buidoi si din a tria 
parte dintr'on bàtrîn din Tomești, de la Tutova, Bumătate, si 
din Rășcani, căt a hi cumpărătura părinților nostri, gumătate, 
pe căt or scrie zapisăle cu Soca. Iar surorii rhele Tudosii, căt 
S'aii venit parte mă[ijche-noastră Tofanii, din Bujorăni, de la 
Bărlad, toată, și iar din Tomești, din cè a trie parte de bà- 
trăn, gumătate, si din Roșcani iar gumătate de parte, pe cum 
scriii zapisăle pàrintàlor nostri, cu parte din Vale Săcii, ce 
să tini de Roșcani, si gumătate de sat de Coteşti peste Prut, 
în Ti[nu]tu Fălciii, și jumătate de parte de Budoi, si parte 
noastră de pe părinți din Ivășcani, si parte lui Șășman, cari 
îmi este cumpărătură; iar din Ivășcani și din Glurcani, care 
am dat-o nepotului miii lui Scarlet, fitorul Tudosăicăi, așăj- 
dire și o parti din Bujorăni, ce s'a vini a unchiului nostru 
Costandin Bujoranul, iar să fii a surorà-mè Tudosăicăi, în 
cs s'ar veni la împàrtalà pe frați, și 2 bătrăni din Grijilivi, 


68775. Vol. VI. . 3 
www.dacoromanica.ro 


34 DOCUMENTELE MOSIILOR M, S. REGELUI 


jar de la Bărlad, din gura Epii, iar să fii a surori-mè Todo- 
siicăi ; iar Umbrăreștii pe Barlad, la Tecuc, ce sar veni parte 
pàrintàlor noștri, să fii la mini. Așășdirile, fiind fratile nostru 
Antohie stărpu și fără ficori, noi parte nu i-am făcut, ce aŭ 
rămas la noi; căci, tămplăndu-să de i-aii fâcut Vasăli-Vodă 
silă cu o femei din casă, fâră voe lui, şi cu acè femei aŭ fâcut 
un fior făr cununii, noi parte de moșăi nu i-am făcut, căci 
aŭ fost fără voia noastră a tuturor. lar, de a zăci cineva 
căndva, că este cu cununii făcut acel fior, noi, iată, fraţii, că 
săntem bătrăni, pentru acesta lucru să fim supt blăstem, — că 
noi aşă știm si mărturisăm că-i făr cununii; iar, cini va zăci 
căii făcut cu cununie, si or săli să-l bagi în ocinile noastre, 
acela să dè samă la Dumnezăii. lar, de sar tămpla căndva 
să avem v'o sălă dispre acest fitor, noi amăndoi frații să 
avem a da samă; așășdire și dintru fitorii noștri saii nepoți, 
cine s'ar ispiti să străce tocmala noastră atasta ce am aşă- 
zat, unii ca acii să fii supt blăstămul puternicului Dumnezău 
si afurisăți. Si pentru adivărată credință am îscălit amăndoi 
frații. [Adaus:] I de la Bozăești de pe Bărlat, căts'a alege, 
iar parte părințălor nostri, si pe zapisă, iar sà fii a surori-mè 
Tudosăicăi, și locul cel de prisacă de la Mosca, iar să fii dk. 
Gavril Costachi Vel Vor. Todosiica Jorai am scris cu măna 
mè, să să știi.» — Copie din secolul al XVIII-lea. 
~ 71. Constantin Voevod [Cantemir], către «dumnealui Savin 
ce ai fost Spătar-Mare, staroste de Putna» restul lipsește . 

72. C. 1680. «Costantin fetor Avrămii, nepot[a] lui Anton, 
fat[a] lui Crăsteș», arată « Todosiicăi Joroe și hiilui dumisale, lui 
Antiohii Marel[e]-Cămăraș», că-i vinde partea ce are în Borăști. 
«Că, vizAndul eŭ că voiii murindu de fome si de bol[ă], am 
dat s[ă]-m: scot capul si să-m socoteas[că] la bol[ă]». Rudele 
să nu se zs/zfească a strica dania. Scrie «Iane dascalul». 

73. C. 1680. «Maria, fata Măricăi, si Ifrim, fiorul Măricăi, 
si Silon si Ariton si Vasilie» vind moșia lor din Borăștii- 
de-gos și de sus «giupănesăi Todosiicăi Joroe», cu 12 «lei 
bătuți, ban[i gata». Marturi: «popa Sava de Tomiaști si dii- 
aconul și Costantin Armașul și Pavăl Bojorianul». 

74. C. 1680. «Ion si cu surorile meale Tiana si Vasilca, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 35 


ficorii a lui Mihàilî s'a Chervasiiai», vind «Todosiicîi Joroaiai» si 
fulor ef partea lor din Borești, «din bătrănul Mierlii», ce se 
va alege partea părinţilor lor. Marturi: «Gavril Vornicul ot 
Bărlad si Cantimir Sărdariul si Costantin Armasul si Corlat 
Uricariul si preutul Sava ot Tomeasti si diiaconul Lazor ot 
tamù». 

75. C. 1680. «Istrati si Naca, ficorii Panaghiii, i Ion, fitor 
Tudosiei, nepot Panaghiii, si cu toati simAnta nostrà», arată 
«precum noi am avut pre Păladie omul nostru, iar moșie cu 
noi n’aù avut, iar, noi avănd o moșie împresurat[ă], în gura 
Horăeţii, am volnicit noi, cu toţi fraţii nostri, si cu nepoții 
nostri, de s’aù cumpărat si el o parte de ocini, pre căt avem 
si noi parte maicii nostrea». Alte părți de cumpărătură le 
împart cu el. «Sementie noastrî.» 

76. C.1680, 26 Novembre —. «Arsenie de Costești» arată 
că «Vasli]lie sin Hilip» a venit cu poruncă domnească «si zapis 
de la boiarii cei mari», pentru a stringe megiași să-i aleagă 
partea la Borăști, «de spre alti frati». Martur si «Arsenie sin 
Cehànesfi]», «Danaàil[i)», «Viatavul Gane». Cumpără Dumi- 
trasco Vornicul. 

77. lanuar 7189 (1681). «Vasilii fiorul lui Filip», cu fiii 
săi, «Apostolachii si Tănasii si Irina si Antoniia si Ion si 
Sandul si Annita», arată că a vîndut «boerinului Antiohie 
sin Jora» ocina sa, cumpărată de Filip «de la Iona, fata Scăr- 
litoei, nepota lui Hilip, strănepota lui Negrilă..., în gura 
Horăiaţii, la Movilă», pentru 26 de «lei bani gata». La «învoi- 
tură» asistă «multi oameni buni si miagiiasi, anum(e) dum- 
nialui Corlat Uricariul și dumnialui Toader Bojoranul și dum- 
nialui Pavăl Grecul de Costești si Scărlat ot tam si Gligorie 
ginerile lui Miho& de Costești si Stefan nepotul lui Arsenii 
ot Costești, si alti oameni buni», 

78. 3 Mart 7189 (1681). «Stefan fitorul Anghelinet, fiatei 
lui Bobeiù, din sat din Costești, de pre Horăiata», dă «partea 
màie-mia Anghelinei» din Borăști, «si dintr'apă», «dumisale 
giupănului Antiohiei Jorăi». Marturi: «Toader Bujoranul si 
Scirlet si Bostaca si Gligoraș si Ghiorghi Bologa, si multi 
oamini buni». Scrie: «Corlat Uricariul din Corlătești». 


www.dacoromanica.ro 


36 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


79. Iaşi, 25 Iunie 7196 (1688). Costandin Voevod, către 
«dumnelui Miron Costin Logofătu», pentru pira între «dum- 
neei Tudosiica Joroae si fiiul ei, dumnelui Antiohie ce-ii fost 
Cămăraș-Mare, și rudele dumilorsali: Pavàl Bujoranul ce-ii fost 
Sulger-Mare și Lupul Costachi vtori Sulger si Chiriiac Bu- 
joranul si frate-săii Toader Bujoranul ce-i fost Armaş, stră- 
nepoții Cărstii Ghioneviă ce-ii fost Vornicu-Mare, cu boiarenul 
nostru dumnelui Ștefan Scărlat Vel Armaș și cu fratele du- 
misale Dabija vtori Logofăt, ficorii lui Scîrlet de Zorileani, 
pentru niște sălişte ce sint în hotarul Bujorianilor». «Scărlă- 
testi» arată acte din 7152 (1643-4) si alte date: unul pentru 
cumpărătură «de la fata lui Prebiè Logofătul; iar strenepotii 
Cărstii Vornicul» aduc acte «de la mosul lor, de la Cărstia 
Ghione Vornicul». «Aù avut si mori acolo, făcute de răpău- 
satul Gavril Costachi Vornicul, carele le-aii ținut atăta vremea 
și, de ai avut eï moșie acolo, căce nu laŭ poprit»? Cred 
că actele celorlalți «nu sint direpte, și sintu făcute pe as- 
counsu». Cercetarea se dă lui Miron, ales ca un <boiaren mare 
si de cinste, credintos». Să facă apoi co mărturie încredin- 
fatà». «Tudos Dubăii Vel Logofăt iscal.» Pecete roșie cu 
chinovar. 

80. 7197 (1698-9). <Crătun, fetorul Scotihanii», dă «Cama- 
rasului Antiohie» un zapis, cedindu-i: partea, «8 pămănturi si 
Bumătate», la Borăști. Marturi: «preotul Miron si David Carjà 
şi Bostaca și Coèmita și Ion diiacul si Coste și Vasilache 
Cotofan». Scrie «Iane dascalul». Mai dă, în P. S., si «partea 
màne-mè Nastasii», «si de în iazul lui Cărăbăţ». 

81. «U Băcani», 12 Iunie 7198 (1690). « Velitcu Costin Vel 
Vornic» iea sama «între dumnealor Scărlăteştii si între 
dumn[ea]lor Buj[o]renestil». 

82. F. d. «Velitco Costân Vel Vornic» arată cà Andonii 
Zăgan «si cu sămințiia lui> caii cersut gudet de la noi cu- 
Ilie Cluciariul, pentru sat, pentru Boràsti». «Decii noi l-am în 
trebatu: stiut-aù el saù părinții lui căndu ai cumpărat Enachi 
Cluè.; decii, dacă i-am dzis ca să-ș dia credința cum maŭ 
ştiut el, apoi aŭ spus dirept si aŭ mărturisăt într'acesta chip. 
Dzis-aii: «dirept oi spuni, dumneta Vornice, cà tată-meii, cănd 


www.dacoromanica.ro 


"m 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 37 


aŭ cumpăratu Enache ača moşie, aŭ fostu în lași de față, și 
aŭ venitu aicia si ni-aŭ spus noao, și aŭ mărsu la Horăețianï 
și aŭ dzis: Măi, voi Horăețianilor, pentru Marti (?), să știți 
cai văndut Borăștii lui Enachi Cluciariul; deci, de averi 
prilej, pisat de întoarceti». Ei nici-unii n'ai mai întors, pre- 
cum aŭ mărturisătus. Face si el mărturie. Iscălitura: «Az 
Velitco Costăn Vel Vornic». 

83. Tomești, 8 Februar 7202 (1694). «Ilie Cluè.» se toc- 
meste cu «dumnfea]lut Antiohie Vel Păharnic» pentru o 
«schimbaturà»: iea «satul Comăneștii, ci-aù fostu cumpărat 
dumnfea]lui acest loc de la dumniaei gopinasfa] lui Alec- 
sandru Bohoș t-ai fostu Hatman, ce-s pe apa Tutovii», 
pentru Boràsti, «ce vor fi cumpărăturile nenif», și «o sotà 
de lei». Îi zice si «Antiohie Vel Casnic». Marturi la această 
casedzar[e]» mai multi boieri, ce nu se mai iscălesc. 

84. I-iù Maiii 7203 (1695). «Mariia, fata lui Vasile starostele 
și a Anghelini, nepotă Cărstii Vel Vor.», dă zapis «nepotului 
Pavăl Bujoranu Vel Sulger», vînzîndu-i partea ei din Bujo- 
răni: «un bătrăn de mos», «baștină de pe maica-mè, An- 
ghelina»; Pavăl si soţia lui, Elena, dai 230 de lei; «cu 
cari bani fiind si eù datoari, si apucăndu-mă omul domnescu 
ca să mă ducă la Eși», face vînzarea, după ce întreabă rudele 
celelalte, care nu voiesc a o scoate de la «abasti nevoi». 

85. 29 Iulie 7206 (1698). «Eù Gavrilaș biv vtori Pàharnic, 
snă Gligore Păharnicul», dă a patra parte de Zorileani ce 
o avea de la «moșă-mea Anghelusea Iseroae, dată usebi 
de alti frat», lui «Ilie Enachi Vel Stolnic», în schimb pentru 
o parte din Chiriecesti. «Încă, gum[A]tate de vecini să fie a 
dumisale Stolniculuî, si căț or fi fat[A), si càt or fi fugit» 
Marturî: «Neculai Donici Vel Log[olfătu si dumnialui Apos- 
tol Mitria Vel Vornic si dumnialui Lupul Bogdan Hatman 
si dumnialui Dumitrașco Carageà Vel Postelnic si dumnialui 
Mihălachi Racovit[i] Vel Spătar si dumnialui Iordachi Ruset 
Vel Vist.». Iscălituri. 

86. Iași, 13 April 7207 (1699). «Ilie Enachi Vel Stolnic», 
pentru «giumătate de sat de Zorileani, partea Isăroae», care, 
aceasta, o făcuse danie «nepotului ei de fiică, lui Gavrilasco 


www.dacoromanica.ro 


98 DOCUMENTELE MOSIILOR M. S. REGELUI 


ci-aù fostu Păharnic al doile: Gavrilasco Păharnicul aŭ scos 
acia parte la văndzare, si o aù negotat cu dumnialor Stefan 
Scarlet è-aù fostu Armaș-Mare si cu fratele dumisali Dabijia 
Cluceariul, drept patru sute de lei, cu vecini ce s'aii vinitu 
în partea Isăroe». Preţul îl împart în două; unul «n'ai avut 
întra un dată (szc), să dea partia dumisali». Face deci 
schimb cu lile pentru o parte din Chirieceşti, «ce-i pe valea 
Vasluiului». Cellalt, «însămănd baniî», cere în loc şi această 
parte: «sà iati banii si [să] dati d-lui mosiia»; ceia ce Ilie face, 
«socotind si eŭ că-i cu cali ca-s hie la dumnialui». Marturi: 
«Neculai Doniè Vel Logofăt, Vasilie Costachi Vel Vornic 
dolnii zemni i Mitrea Apostol Vel Vornic visnei zemli i 
Lupul Bogdan Hatman i părcălab Suciavschii i Mihăilachi 
Racovit{A] Vel Spătar i Pavăl Ciocărlan Vel Păharnic, Iordachi 
Ruset Vel Vistiiarnic i Stefan Cerchezul Vel Comis,/ Ion 
Balse Vel Medelniceariù, Ion Păladie Vel Sulgear i Sandul 
Crupensche Vel Jitniciar i Costa Adam vtori Logofăt i Pavàl 
Ursulet Vel Armaş i Pavàl Rugin[i] Vel Șătrar i Stefan 
Căpotiă vtori Postialnic i Vasili Pleasca 3 Logofăt i Stefan 
Pilat i Gheorghiias i Vasili Jojnič i Neculae Buta Vornicii 
de Poarta Mării Sale lui Vod[a]». Iscălituri. 

87. Pe la 1700. «Ioniță Bujoran» dă sinet pentru 40 «de 
lei noi», «pentru să nu să uite», «dumisal[e] badii Agăi». 

88. laşi, 15 Maiti 7208 (1700). «Gavril biv vtori Păharnic, 
fitorul ràpoasatului Gligorie ci-ai fost Păharnic-Mare, nepot 
de fiică Angheluşei Isăroae», pentru partea-i din Zorleani, ce 
a vîndut lui Stefan Scărlet Armasul și lui Dabija fratele lui, 
Marele-Clucer, «fiindu-m dumnialor si unchi, si fiind si răziaş». 
Marturi: Neculai Donici Vel Logofăt, Vasili Costachi Vel 
Vornic de Tara-de-jos, Mitrea Apostol Vel Vornic de Țara- 
de-sus, Lupul Bogdan Hatman, Mihălache Răcoviţlă] Vel 
Spătar, Pavăl Cocărlan Vel Păharnic, Iordachi Ruset Vel 
Vistier, [lie Enachi Vel Stolnic, Ștefan Cerchezul Vel Comis. 
Scrie Vasili Neagul uricar. Mai semnează «Ion P! Vel Sul- 
gear», «Sandul Crupenschi Vel Jit.», «... staros Put[ni], 
Danul v. Sulgear, Silion biv Vel Cluè., Ion Sturdzea». 

89. laşi, 15 Iunie 7213 (1705). Constantin-Vodă, lui «Ion 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ J9 


Păladie biv Vel Vistearnic>, întărindu-i partea din Zorileani, 
luată cu 50 de lei, «è ai luat Enachi Scarlet bani domnești 
de la mazilii de Hărlăi, din &vertul —, și au fugit; si dumnia- 
lui Vistearnicul aii plătit banii la Visterie, şi ai pus Scărlet 
zălog zapisălje) pe ata parte de ocină, &-ai cumpărat tată- 
săi de la Gavrilas Păharnicul, partea îi Isăroae. Si iată că 
punem si dzi, de astădzi, Iunie în 15 dzil[e], păn la Săntă-Măriia- 
Mare, de n'a da banii Enachi Scarlet Postălnicul, să-ș răs- 
cumpere ocina, sai alții cine or hi sămințiile lui, pin la dzi», 
va fi moşia a lui Păladie. În trei rînduri adause, de altă scri- 
soare, se repetă hotărirea. Pecete mică, octogonală, cu chi- 
novar. 

90. lași, 15 Maiù 7214 (1706). «Tudosca cu fitorii mei, 
anume Vasilfe] şi Păladie», dai partea lor din Salcuta, la 
gura Horăiaţii, «dumisal[e] Hatmanului Antiohi». «Pentru că- 
ce neii făcut si dumnelui un binfe], de maŭ ridicat dia la o 
nevoei mare: nu plătește acè moșie acel bin[e]ce ni-ai făcut 
dumnelui » 

oI. Antioh-Vodă, către Stefan Scărlet, pentru jalba «ce a 
primit «precum aŭ fugit nești oameni din satul d... eşti 
într'o slob[o]dzii a dumitale, în Ghermănești, si pe [el] l-ai 
apucat zlotaşii de banii stiagului în satul...» Să-i dea îndă- 
răt la plată, și să nu mai iea, după cum spune şi «cartea» 
ce are, «oamenii boierești» ca sfrâzui, «făr cislă». laşi, — 
[pănă la 1707. 

92. 8 Septembre 7216 (1708). «Gavril, fioru lui Vasilachi 
Porci», dă «un bàtràn » din Bajorăni lui Constantin fiul lui Paval 
Bujoranu biv Vel Sulger: «încă si mă erte de un cal è-aù 
dat întrun put al meu, si m'au dat gudecata ca se-l plătescu, 
şi prețul calului © fostii cindzig de lei». Marturi: «preot si 
călugări: ei popa Calistru ot mănăstire Niamţului. .., eŭ Ilie 
călugăr ot mănăstire Măgariului, și eù Antiohie prisecariul». 
63) 14 lanuar 7220 (1712). Nicolae Mavrocordat, pentru 
judecata lui Ion Pălade Vel Spătar, care arată «cum, la vria- 
m[e] lui Mihai-Vod[ă], în Domniia d'intăi, findu dumnialui 
Vistiarnic-Mar[e], aŭ mersu Enachi fitorul lui Stefan Scarlet 
biv Vel Armaş si saü rugat dumisali să-i dia vr'o slujbă, 


www.dacoromanica.ro 


40 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


să-s prindze ceva, fiindu omul dumisali; deci dumnialui i aŭ 
dat èfertul — pe mazilfi] la Ținutul Hărlăului>. Fuga lui «în 
Tl[alra Leșascâ». Aduce Păladie ca martur «pe Toader Lo- 
gofătul de Visterie». Supt Antioh-Vodă, revine fugarul, «si 
cu maică-sa Ștefănias[a] Armășoae», si cu fraţii, si pune zălog 
partea lor din Zorleni. De septe ani, si tot n'a plătit, «ce 
aŭ stătut bani dumisali Spătariului închiş de atuncia pănă 
acmu». Pecete octogonală cu bourul și coroană. Iscălitura 
Domnului: «Io Nicolae Voevoda». 

94. <U Țarigrad», 1-iù Ianuar 7227 (1719). «Fitorii Dabijii 
Păharnicului, anumia Mihălachi Post. si Dumitrașco», fac 
zapis lui Darie Doni Vel Vornic de Tara-de-jos si lui Ion 
Sturdze, «tij Vel Vornic visnii z[e]mle»: «cà, lipsănd noi den 
tar[a], si viind la Țarigrad, si tămplăndu-s[ă] de n'aii fost pe 
socoteala noastră, şi văndzăndu-ne noi caii de am cheltuit, 
am cădzut după dumnelor, duplă! acești boeri, de ni-aù luat 
dă la un Turcu, anume —, 3 cai, drept 51 de lei, şi ni-aii dat 
19 lei bani) gata, de n'ai fost dă cheltuială], — carea s'ai 
făcut piste tot şeptedzăt de lei, si noi, pentru acești banfi] 
carii scriii mai sus, am pus zălog la dumnialor a nostre drepte 
moşii, anume (?) Bălăcenii şi Zorilenii, cat este parte nostrà, si 
niam pus zi în trei luni ca-s dăm noi acești banfi], să-i de 
dumnialor la Turcu». Doi alti boieri se îndatoresc a fi «plat: 
ni&>: Darie Doniè Vel Vor. si un altul. 

‘95. Iaşi, 26 Iulie 7228 (1720). Mihai Racoviţă, pentru Ion, 
Sturdza Vel Vornic, ca sà tie Bălăcenii. Banii fusese luaţi de 
la «Hasan Chiurdolu Turcul». Întorsì în țară, Scherleteștii nu 
plătesc. Sturdza împlinește lui Hassan, luînd banii «de la alti 
negutitori, cu dobăndă». Pecete octogonală cu chinovar. 

"96. 25 Iulie 7230 (1722). «Adic[i] ei Ion Sturdzea è-am 
fostu Vornic-Marea» mărturisește «dumisale fratfe]lui nostru 
Ion Păladi è-aù fostu Spătar-Marea» «că, fiindu noi la Tari- 
grad cu poronca Mării Sale Domn[u]lui nostru Mihai-Vodă», 
aŭ venit la el fiii Dabijei, «şi aŭ început a s[ă] jălui că pier 
de foame, si s'au văndut și caii, dă i-aii măncat, si n’aù nic 
o fat[ejrea; şi mi s'ai rugat să nui las să piiă, ci să le iaŭ 
de la niscai negutitori niscaiva cai și bani de chiltuial[ă] ca-s 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 4l 


viia în far[à], deci eŭ, văzîndu-ï la atăta nevoia, li-am luat 
trii cai dreptu 51 lei si 19 lei, bani, de la Scordolo, si i-am 
făcut zapisul miei, să-i dai banii cu dobăndă aici în tar[4], 
la omul lui, iar iai mi-ai făcut zapis pe părții[e] lor de moșiia», 
la Bălăceni și Zorileni. Împlinit Sturdza de omul lui Scor- 
dolu, iea banii «de la altu negutitor turcu», și plătește. «Si 
s'aù suit banii în 3 ani si 7 luni, sai făcut 150 de lei.» 
Fiii Dabijei nu dai decît foarte puţini din bani. Deci Sturdza 
vinde lui Păladie o parte din Zorileni. Altă parte li-o lasă 
lor înnapoi. «Si, cindu am văndut si am făcut acestu zapis, 
li-am spus că le văndu moșiia pentru datoriia, si ei aŭ dzăs 
să văndu, că n'ai nici-o puterea.t Semnează: «Sturdzea Vor- 
nicul», Donici, Ion Balş si alții. 

97. lași, 7 August 7230 (1722). Mihai Racoviţă, pentru 
banii pr4pèdijt de fiii lui Stefan Scîrliat Armașul, luarea 
moșiei lor de către Păladie: această parte fusese a lui «Ga- 
vril Micliascul &-aii fostu Vornic-Mare...Iarà mai pe urmă 
iarăș, tâmplăndu-să fetorilor Dabijii Păharnicului de aŭ mersu 
la Țarigrad cu neste fapte rele t-ai vrut să facă», împru- 
mută de la Sturdzea, «fiind dumnealui si cu alți boiari trimis 
cu trebile ţărăi». Acesta iea ce trebuie de la «Chiurduolu». 
«Si Chiurduolu aù scris aicia în ţară, la omul lui, să ià banii 
de la dumnealui... Și, fiindu dumnealui Gavril Vornicul rudă 
mai aproape, l-aii întrebat pe dumnealui, ori să dia banii, ori 
să iscăliască în zapis; iară dumnealui n'aù vrut nici să dia 
banii, nici să iscăliască.» Atunci Sturdza vinde lui Păladie. Dar 
acesta declară «cà nu să bucură la mosiia lor», ci e gata s'o 
dea înnapoi pentru bani. Se dă termin rudelor pănă la sfîrşitul 
lui Septembre. «Ca, de nu i-ti da banii nici acmu la dzi, vit 
fi rămași din toată leage, să nu mai aviati triabă de la dzua 
aceaia înnainte cu aciali 3 părți de sat de Zoriliani ..., să nu 
mai aibă triabă de acmu nici odănăoară.» Pecete mare cu 
chinovar. 

98. 5 Mart 7231 (1723). «Nastasie, tup[ăjnasa dumisali 
lui Avram Căpitanul, fata lui Ionașco Bujoranul», vinde partea 
ei de moșie «dumisali Ion Pal[a]di biv Vel Spătar», la Bujoreni, 
«cari acestu satu aŭ înblatu pe 8 frati». Surorile lui (Avram?) 


www.dacoromanica.ro 


42 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


«n'ai treb[ă] în moșie, că li-aù îndzăstrat, pecum arat[ă) diata 
părinților». «Unchiu»-săă Chiriac şi Toader, alt unchii, vînd 
«alte moșii, 2 sate întregi la Ținutul Vasluiului, lăngă Tereşti, 
dumisali Saftii Vornicesăi Răcoviţoae si, eù rămăindu mic 
de părinții miei, dumnalor aŭ văndutu, si pe mini nu n'ai 
întrebatu». Asa face si el acum. «Cu vii bătrăne &or hi de 
la mos si de la părinţi». lea asupră-și pîra ce ar fi cu «un- 
chii». Iscălește si «Stamatie părcălab». 

99. lași, 2 Iunie 7231 (1723). «Mihălachi si cu frate- 
miei Tacul, fitorii Dabij[i] Scarlet &-ai fostu Păharnic-Mare», 
daù zapis lui Ion Păladie biv Vel Spătar, cà, murind Dabija 
«de cătăva vreame», «si trăgăndu-ne datornicii turci si alții 
la Divan, și neavănd ce lua de la noi, am cădzut la închi- 
soare, și, fiind datoră cu trei sute și dzeace lei unui Ahmet- 
Aga Sărdenghești, viind cu ferman de la Țarigrad la Măria 
Sa Vod[ă] ca să pliniască de la noi, ni-aù pus la închisoare»: 
caută a-și vinde moşiile, «sà ne plătim capetele». «Am cădzut 
după dumnelui Spătariul Păladi ..., fiindu-ne dumnelui si 
niam»: îi daŭ jumătate de Bălăciani: «si asia ni-am tocmit 
cu dumnelui, să ià măsurat pămăntul, de 26 de pași, si pa- 
sul de sias[e] palme, precum iaste obiceiul, cite doi orți bă- 
tuti pămăntul; si asea ni-aù dat; si, de a trece pămăntu mai 
multu, la măsurătoare, dumnelui să ne mai dia, tot cite doi 
orti bătuți pe pămăntu». Amintesc cealaltă vănzare către 
Sturdze, ce-i împrumutase la Constantinopol, —«c4 rămăsiasăm 
pediastri si fâr[ă] de cheltuial[4], că iara numai să ne pră 
pădim acolo, de nu ni-ar fi scos»/ Și atunci «ni-aù tras la 
Divan, si ni-aù închis) Mentionati și «viarii nostri, fetorii 
unchiiașului Stefan Scarlet». Martură: Ilie Catargiu, Darie Do- 
nic Vel Vornic, Savin biv Sardar, etc. i 

100. I" Iulie 7231 (1723). Mihai Racoviţă, către «Ghior- 
ghit[4] Harmeziu Clue.» si alti doi, pentru a hotărnici la Bă- 
lăceni si Zorileni. Pecete mare cu chinovar. 

101. lași, 29 Octombre 7237 (1728). «Fitorii lui Stefan 
Pilat è-aù fost Vornic de Poartă, si a Nastasiei fata lui Pos- 
tolache Bojoranul, anumea Ilie, Neculai şi Gavriil, si noi gi- 
nerij lui Pilat, anumea preaotul loan si preaotul Lupasco», 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 43 


vînd lui Ioan Păladi biv Vel Spătar moșia lor la Bujoreni. 
Iscăleşte si un Vornic de gloată. «Eù Sărindar dascal am 
scris.» 

102. lași, 18 Septembre 7239 (1730). «Ion Coruiii... si 
cu femeia mia Lupa, fată Ilintài», vînd la Bujoreni fiilor lui 
Pavăl Bujoranul biv Vel Sulger, pentru o plată în lei. Mar- 
turi: o «soacrà» si un «socru» !, cari nu sînt cei adevăraţi: 
el se chiamă «Gligorie Bădros». Scrie «Pahomie od mănăs- 
tiria Măgariului>. Martur și « Vasălii Marzacul» si «Vornicul 
de Barlad»: Iordachi (P). 

103. lași, 17 Decembre 7241 (1732). Dare de moșie pen- 
tru un cal: dăruitcrii fusese aduși «la Es» să se judece. 
Acum să fie «oameni măntuiți». Marturi și «Strădzăscul si 
Lupul Ghenghe». 

104. I-iù Iulie 7241 (1733). Vinzare la Bujoreni, de către 
Safta Cujbă, către «Acsiniia Cornioe, fata Schiivi, surorei 
socru-meù Cărstei lui Cujbă». Pomeniţi: «fitorii badii lu Pavăl 
Bujoranul». - 

105. 20 Mart 7242 (1734). Vinzare la Bujoreni: marturi 
«Ghiorghiţă Zbantul, Vasile Urechi». - 

- 106. lași, 10 April 7247 (1739). «Ei Bejan, fitorul lui 
Ștefăniță Scărletii bivu Vel Armaş», dă zapis «nepotului mieii 
Toader Pălade Vel Spătialr, ca să se știe că, întămplăndu- 
mi-să patimă dispre fimie mè, di mam dispărțit, și dăndu-mă 
gudecata ca se daù fimei 20 lei si doi boi si o vacă și o 
iapă, aflăndu-mă eŭ la lipsă și la neputinţă, sprijinind în casa 
dumisale nepotului Pălade, dispri carile avănd toată hrana 
și îmbrăcăminte mè de căţva ani, rugatu-m'am dumisali di 
m'aù plătit si di aceste mai sus arătate, ce m'aii orănduit 
Zudecata să dau fimei meli. Si, cu toate aceste, fiindii acmu 
şi în vărstă de batrinetà, și socotind că după viiatà avem a 
plini si opstiasca datorie, si, din vreme ce am avut mult bine 
si folos dispre dumn[eallui, și cunoscindu-l cu milă de asupra 


! Ea, esoacra», e femeia răposatului Savin fiul lui sCrăstea Cujbă; el, eso- 
crul», e «zetì» al acestui Crăstea. Dar Ilinta, adevărata soacră a vînzatoruluî, 
e «fata Tofanii, surorii Cărstii lui Cujbia. 


www.dacoromanica.ro 


44 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


mè, neavănd eŭ alt loc de sprijinială și odihna bătrăneţilor 
meli, fiind frații si nepoţii mei neputintoș, ca si mini», îi dă 
ce mai are la Părsăuţi. Pomeniti verii lui: «ficorii Dabijii». 
«Noi am fost cinci frati si trii surori, si pe fratile cel mari, 
pe Ior’tà, căsătorindu-l părinții, i-au dat parte din moșii la 
Ghermănești, la Falciiù, aşăjdire si pe o soră, Tudosca, mări- 
tăndu-o părinții noștri, i-ai dat zăstre ei ce s'au căzutu; iar 
pe doi surori, anume Marie si Catrina, li-am măritată noi 
frații, şi Mariei i-am dat moşie Vălenii..., iar Catrinei... 
parte în Săhăinești; iar patru frati &-am mai rămas, unul, 
Enachi, care este la Moscu, pănă ai fost aice în ţară, aŭ 
vănduti o parte din moșie, din Zorileni, parte Isăroae, si aŭ 
mai luat o moşie Răzina, si o pivniță cu loc de casă, din 
tărgu din Bărlad, iar fratile mei Antiohie și cu Stefan aŭ 
luat Sumătate din parte de moșie din Zorileni si èumAtate 
de parte de Bălăceni.» — Copie. 

107. e Veleatii — 7254 [1745-6].— Tinutuli — ocolulu — satului 
— numele — anu — porecla — sini — fata — ochii — părulu — 
barba — mustetile —. 

Peaceatea anului al treile, di patru tverturi: Avgustii, 
Noemrie, Fevi., Maiù, după așădzămăntul ponturilorii: adecă 
căsariulă 95 parale cu răsura zlotasiloru. Si, cisluindu-să, va 
da fiestecare după putinţa lui, cati îl va ajunge cisla. Iară 
alte cheltuiale să nu dea niti un bani; iară care nu s'aru 
păzi peceatea și ar pierde, sau de-i va fi peceatea nescrisă 
pea față, o va plăti îndoită, si fieştecare unde îi va fi siderea, 
acolo să să cisluiască». Patru forme pe o coală, compuse 
tipografic altfel. Peceti cu totul nedistincte. 

108. 25 Maiù 7256 (1748). «Costachi Razul Vel Vornic» 
judecă între «Lupul Bujoreanul Med.» si «Velisco Dabija si 
cu Antofie Căpt >. 

109. «Cisle, după cum s’aù hotărăt... facă pe omeni (9)... pren- 
pejur, precum ... 7257 [1748-9]... Cojocar prăv... . Cojocar 
de cojoce proaste 2. Cojocar cărpatu. Bogasier prăv, carii 
nu sănt la briasla negutitorilor. Bogasierii cari fac. . . Croitorii 
prăv. Croitorii cărpatu. Postăvarii cu răsboiu. 2 vaci, — 2 0i—, 
20 —, 2 pogone.— I boi. 7 Capul omulutI. Omul slab de 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE GULTURALĂ 45 


bàtrAnete pol). Văduvile sărace, să nu fie supàrate..., ne- 
volnicii care n'or fi buni nici a să hrăni, cap!... Băcalul din 
prin mahalalele, cu prăvălie mai ușoară 2. Cizmariul bun 2. 
Cizmariul cărpatu 1. Tăbacariul 3. Șălariul 2. Ciprăgariul 1. 
Dulghieriul 2. Lemnariul broscașu 2. Lemnariul bărdașu 1. 
Butnariul ce faci buti noi, sai burii 2. Butnar legătoriu 1. 
Rotariù 1. Olariul i străchinariul 2. Bărbieriul 1, Trăistariul 1. 
Păslariul 1. Cărșmariul de uliţă, cu sermeoa lui, 3. Cărşimariul de 
mahala, cu silmeoa lui 2. Cărșimar sinbriiasu 1. Brutariul 2. 
Brutariul calfă 1. Cavaful 3. Lăcătușul 1. Sebierul I. Săhăi- 
dăcarii 1. Păscariul prospătașu i sărătașu 2.» 

110. 10 Maiù 7260 (1752). Hotarnică «la tărgul Bărla- 
dulni..., o bucată din locul domnescu a tàrguluî Bărladului», 
dată de Domn lui «Dedul Codrianul Vel Armaş». Adună pe 
«tàrgovetii de Bărlad si preoţii, si pe alti megieș, bătrăni si 
tineri». Valea viilor, drumul Fălciiului, «la matca văii pănă 
la putul Cimbalii, pe ripa Cimbalii... Coada răpii... Casa 
Lupului Codrianu cel bătrănu, părintele dum. Dedului... 
Locul mănăstirii Grăjdenilor, č-aŭ fost iar din locul domnescu 
a tărgului.,. Movila găunoasă... Am mers... can chezăș... 
Drumul cel mare...>. Marturi: Atanasie egumen de Grăj- 
deni, și «preotul Ioan de la bisărica gspd. din tărgu, si 
preotul Vărlanu de la bisărica din Podeni, și preotul Lupul 
de la bisărica Sfeti Dimitru, și Toader Boul Vor[ni]c, si Ga- 
vrilità Tudori și Vasilii Ghizdan și Dimitrașcu staroste de 
cubotari si Gheorghii Moisăii staroste de olari și Grozav 
zăt Chirilii si Ștefanu Răzmeriţlă] si Ion săn Moisăii 
și Neculai Turiatcă si Moisàiù și Toader Moisăii si Va- 
sile Tiultiuc si Lupul Vărgolit din Cărăpcești si Stefan 
Obrejă din Hatàresti si Samoilă Vornic din Zorleni si 
Lupul Ticàù Vorfni]c de Fruntișăni si Iordachi dascălul, și 
alții...» Iscălesc: Toader Jora biv Vel Stolnic si Costandin 
Coriuiù hotarnici, Ștefan Pop[A]scul Vornic glotnii și doi Cim- 
bală. — Copie din 1814, după una adeverită de «Banu Ioan 
Tăutul, fiind atunce Sulger». Întărește si Spătarul Ioan Sturza: 


1 Pănă aici am putut ceti numal în zare, actul fiind lipit peste altul. 


www.dacoromanica.ro 


46 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


III. După 1750. «Gheuca săn Med. Lupul Bujoran» se 
plinge Domnului pentru împresurarea moșiei sale Bujorănii, 
«care moșii o am .baștină de pe Gavrilitàsti». Are de vecini 
pe Post. Marie Arghiroai și pe Pah. Costandin Pălade, cu 
«alti împregirași». — În altă jalbă, el scrie, în loc de Arghiroaia, 
întàiù «Pala[doaia]», și numește Agă pe Paladi. Pomenit eră- 
posatul Visternicul Toader Păladi».— În o a treia, spune că 
ei îi făgăduise alegerea, dar n'o făcuse, ci-l tot «țin cu ur- 
neli». Aga Păladie începe «a mă ocără cum i-aù venit la 
gură, si aŭ zăs să nu-l mai supàr, că a întra întrun păcat». 
A cheltuit în așteptare «mai bini de soolei, pe sfănta drep- 
tate, și sănt păgubaș și de venitu moșii de cinci ani». — Pe 
o alta, Logofătul scrie: «V{A]t[ave] za apr., să scot dela Div[an] 
veliții boieri; lun. 20». — Pe alta: «dum. Hat. Ilie Catargiule. 
Dumnealui Aga Palade puind vechil, să cercetezi atastă pri- 
cină împreună cu dum. velitît boiarii, si să îndreptat».— În 
alta, Gheuca se roagă a fi judecat de Mitropolit si de boierii 
ce arată. Resolutia: «mergi la dum. Hat. Ilie Catargiu, și se 
va face ţidulă gpod». 

112. 19 April 7262 (1754). «Ghiorghiţă Zbantu diiacon» 
face mărturie pentru hotarele Scărlăteștilor. «Si încă dzicè 
socru-mieii Bogos că, fiind copilandren (sic), l-ai luat un 
hotarnicu de aceie de pică, și aŭ dzăs: să ţii, măi copile, 
mente hotarile». 

113. 22 August 7263 (1755). Matei Ghica poruncește lui 
Ion Bogdan Vel Logofăt și Manolache Costachi Vel Vornic 
să cerceteze între Costantin Jora biv Vel Sulger și Gavril 
egumen de Răchitoasa, la Borăștii de jos. Pecete mare octo- 
gonală, cu chinovar. 

114. 24 Iunie 7264 (1756) «Neculaiù săn Postolache» 
vinde partea-i din Bujoreni, de la «moasi-sa». 

115. 2 Iunie 7266 (1758). Scarlat Ghica, lui Lupul Cos- 
tache biv Vel Stolnic, ispravnic de Tutova, pentru plingerea 
lui Lupul Bujoranu, al cărui socru era Gheuca Topa. «Să 
scoală Isariù sin Costandin și cu alții, si să fac moșinași 
acolò în Puești.» Să cerceteze. Pecete mare, rotundă, cu chi- 
novar. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 47 


116. 20 [Iulie 7267 (1759). Hotărnicie la Mastatici, Iapa, 
Grijulivi: unde mai fusese «si mai înnainte, la venire Mari- 
Sale lui Vodă, din poronca dumilorsale căimăcanilor», «Pănă 
la un izvor cu oale, ce să numește Făntăna Vornicesăi Pă- 
ădoai.» — Copie. 

117. 26 Novembre 7268 (1759). loan Teodor-Vodă, către 
Radu Racoviţ|ă) biv Vel Logofăt, Ștefan Rusăt Vel Logofât, 
Costantin Balsu biv Vel Vornic, Mihălachi Sturza Vel Vor- 
nic, ca să judece între Lupul Bujoranul biv Vel Medelnicer 
si Antohi Scarlet Căpitan. Pecete octogonală cu chinovar, 
purtind data de 1758 şi inițialele. 

118. 3 Decembre 7268 (1759). loan Teodor-Vodă, către 

Stefan Popăscul Vornic de Poartă și Vasăle Talpeş «Cru», 
pentru același proces. Să cerceteze la fata locului. «Un vad 
de suhat.» Pecetea de mai sus. 
o IIQ. 18 Maiù 7268 (1760). Hotărnicie. «Perind de mult 
[piatra], și arăndu-să locul cu plugugile, s'au asămănat locul, 
de nu-s poate cunoaște... În malul Bărladului, lăngă mai 
mină.» Hotăresc, «cu dreptate, pe căt ni-aii luminat Dumn[e]- 
dzăii, nefăcănd hatăr nič la o parte.» Marturi: «Neculai Bu- 
ciumas, mazil ot Ontesti, si Ion aprodul ot Eși, și Ghiorghiţ[ă] 
Toflea din Zorileani, și alții din megieşși.» — O alta e din 19 
ale lunii. 

120. 3 Mart 7269 (1761). loan Teodor-Vodă, către Cos- 
taatin Sturdza Vel Medelnicer și Enachi biv Vel Clucer, is- 
pravnici de Tin. Tutova, pentru o încălcare de cercetat în 
aceleași părţi. Pecetea cunoscută. 

121. 15 Ianuar 1765. Grigore Ghica-Vodă, către Toader 
Buhuș biv Vel Sulger și Costandin Gindul biv Vel Satrar, 
pentru pira dintre egumenul de la Agapia și Ioniță Manole 
Postelnic, cu privire la un loc la Băra (Tin. Roman). Manole 
arată un act de la Ștefan-Vodă, din 6972, «pe doî sate, Fun- 
denii si Liţcanii, ce sà numescu acumu Băra, si alte părți de 
Săvereni, ce cuprindu toate în hotarul Bărăi», altele de la 
Teremia Movilă, dînd Negreștii către Agapia, precum și «niște 
trătaji vechi de hotarnice», — Copie legalisată în 1846. 

o 122. 2 anuar 1777. Grigorie Ghica-Vodă hotărește în pêra 


www.dacoromanica.ro 


48 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


«între dumnealui loan Cant. Vel Vornic, vechil fiind din parte 
zupăneasil sale Anastasiica, maica copilii Mariei, fiica den trupu 
și clironomă răposatului Stol. Manolache Costache, fiii den 
trupu a răposatului Pah. Iordache Costache, și între dum. 
Manolache Bogdan biv Vel Spat., vechil despre parte surorii 
dumisale, Saftit Med[e]lniceroae, &upănioasa răposatului Med. 
Costache, fitor Pah. Iordache Costache, si dum. Banul San- 
dul Miclescul, vechil despre parte gupăneasii sale Safta, fiica 
răposatului Pah. Iordache Costache, și dum. Pah. Gligoras, 
fitor răposatului Pah. Iordache, — pentru clironomiia răposa- 
tului Logf. Manolache Costache». Se decisese la Divan, după 
diată, să moştenească Maria toate. Se face apel. Ei fac însă la 
17 Maiti 1776 învoială «frățește», iscălind și Vasilie Razul Vel 
Log. și Iordache Vel Cluè. Se vor plăti datoriile (epitrop al 
moștenirii era Gheorghie Beldiman, Ban); restul, în patru părți 
egale. Marturi: Mitropolitul Gavriil și boierii. Confirmă Domnul. 
Scrie «Ioan Ursoianul Logofăt de taină». Pecete foarte fru- 
moasă, octogonală, cu data de 1777, cu sabie sus la dreapta, 
din trofeie ce încunjură bourul încoronat, cu steaua. Iscăli- 
tura Domnului. 

123. 23 Novembre 1778. «Fiul lui Grigoraș Hermezeu», 
pentru o datorie a acestuia față de Vor. loan Cantacuzino: 
cesiune la Bujoreni. 

124. II Septembre 1779. Hotărnicie la Banca, pentru 
«dumnei Todosdica, fiica răpuusatului Banului Scărlătachi 
Costachi», de spre răzăşi si Păh. Iordachi Lambrinò. Între 
răzăși, trei Stamatin, Vasăli Tacu, «Constandin diiaconu». 
Vechilul ei, este <Vasăli Agràciù». Se arată o mărturie 
din 7183 si de la un «Pàscan» și fiul «<Drăngului». Aceștia 
şi alţii făcuse acolo, la 10 Novembre, o danie «ripousatuluî 
Gavrilit[i] Costachi ce aŭ fost Vornic-Mare». În altă hotar. 
nică, «nic palma cu care s'aii făcut stănj. în hotarnică nu 
este pusă». 

125. 23 Ianuar—.«Ilie Herm[eziu]», către Gavril biv Vel Stol. 
[Conachi]. Arată că a luat Bujorenii, pentru datoria lui Gheuca. 
«Alții daŭ bani cu dobăndă și cer la pungă căti 20 lei la 
loc sigur.» Îi oferă moșia. «Le lasă aceste toati, cucoani 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 49 


Gavrili, și socotesti odihna ce pot să aibi; fiind-că în parte 
aceia totdiauna iasti grijă de oamini răi, si dumnata ești 
boier mari si cu nume: acole pot să șezi, în Bărlad, și toati 
trebile să-s caute; că, fiind aproapi, în tot &as[ul] pot a mergi, 
si lipsăști toată grija ce pot să aibi la alt loc». Cere 2 lei 
pe stînjîn. Ar fi vrut s'o iea și Iordachi Balș /șfers: Cer- 
chez). De vrea, să trimeată zapisul, «ca să-l iscălesc de toati 
rudeniile si de boerii Divan[u]lui». 

126. 25 Februar 1780. Constantin Moruzi, către Costin 
Negre biv Vel Stol., ispravnic de Tutova, și Ștefan Abază 
biv Vel Med., si Ioniță Neagre Capt., pentru jalba lui Gavriil 
Conachi biv Vel Pit., ce are parte la Bujoreni. Să hotărească 
Pecete octogonală, cu bourul, coroana, inițialele si data: 1777. 
o 127. 14 April 1782. Constantin Moruzi, către Ianachi biv 
Vel Pah., Vasilachi biv Vel Pah., ispravnici de Tutova, şi 
Iordachi Iamandi biv Vel Stol., pentru a hotărî la Bujoreni 
si pe Postelniceasa Maria Arghiroaia si pe Pah. Costandin 
Păladi. Copie. . 

128. 14 Novembre 1782. Vînzare către Gavril Conachi 
Stolnicul la Bujoreni. Semnează și MiyonA Ttepaétic. 

129. 23 Decembre 1783. Hotàrîre a lui Al. Constandin 
Mavrocordat în procesul lui Lupul Bujoranul. Iscălit Domnul: 
«lo Alecsandru Voevoda». Pecete ovală, cu coroana princiară, 
cu cruce, sabie si topuz si, întrun cadru ca al mărcii terii 
de astăzi, între doi lei (2), bourul și vulturul. Jos, data: 1782. 
Initiale: «Io Al. Co. VV.». 

130. 17 Iunie 1784. Alexandru Constantin-Vodă, către 
Gavril Conachi biv Vel Stol., Ianachi biv Vel Stol., isprav- 
nici de Tutova, şi Iordachi Lambrinò biv Vel Päh., Gheor- 
ghie Costandachi biv Vel Stol., pentru hotărnicia lui Gheuca 
fiul lui Lupul Bujoranu. 

131. 2 April 1786. Alexandru Ion Mavrocordat, către Lupul 
Balș biv Vel Serdar și Gheorghie Costandache biv Vel Stol., 
ispravnicii de Tutova, si un Vornic de Poartă, tot pentru 
hotărnicia de la Bujorani. Pecete ovală, cu coroana mică, sus, 
bourul în mijloc și ornamente în rest. 

132. 1787. Moștenitorii lui Gheuca Bujoranul vind 2.138 


68775. Vol. VI.  www.dacoromanica.ro + 


50 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


de stînjenï lui Gavril Conachi biv Vel Stolnic. Semnează și 
«Nafim monah Hermeziu». 

133. 29 Iulie 1787. «Alexandru loanu Ipsilant», către Mano- 
lachi Conache biv Vel Ban și Costache Crupenschi biv Vel 
Clucer, ispravnici de Tutova, pentru hotărnicie la Borăști. Pe- 
cete ovală, cu stema amînduror terilor si data de 1787. 

134. Septembre 1798. Căminarul Ioniță Sturza se plinge 
că <o moșie a dumisale, Popenii, la Ținutul Tutovii, ce o 
are zăstre de pe soțul dumisali, de cătră mosàia Fruntișănii, 
a dumisali Sărdar Panaite Cazamir», i se împresură. Sturdza 
arată «că răposat Med. Iorga, socrul socrului dumisali, aŭ 
arătat că Popenii mergu pără între doaî făntăni». «Carbu- 
noasa, privalul Popenilor, podul lui Clefas, poiana lui Dra- 
gomir, drumul Iriascaî, coada văii Bolomireștilor, fundul văii 
Stăncii, moșiia Bărlezul, a dumisali Spatar Gavril Conachi... 
Vale Bărlezului are trii obărșii si funduri.» — Copie după 
altă copie. 

135. 14 Mart 1800. Constantin Alexandru Ipsilanti, către 
ispravnicii de Tutova, fără a-i numi, pentru plingerea lui 
Dimitrii Jora, biv Vel Sărdar, «rămăind niște moșăni a unui 
unchiti al săă». 

136. 27 August 1805. Procesul Bănesei Maria Sturza cu Eca- 
terina «a săvărșitului Sulger Grigoraș». Aceasta a fost iscălită 
la o vinzare, de bărbatul ei. «Pentru care sai mărturisit în 
Divan de Preosfintie Sa Mitropolitul, cum si de dum(neajlor 
boerii, că aŭ fost în stare ca aceia de a rășlui zăstrile sotài 
sale.» 

137. 9 Februar 1806. Decisie domnească în procesul «Eca- 
terinei, fiica Saftei Mitroai și soţie răposatului Sul&[e]r Gri- 
goras»: acesta amanetează moşia ei la Negoesti, în 1793, 
către Vornicul Gavril Conachi. O răscumpără «riposata Pos- 
telnitasA Mariia Pàladi; care acum să stăpănești de dumnei 
Băneasa Mariia Sturza». Pentru cà «jăluitoarea se vedi iscă- 
lità cu condeiul bărbatului săi, dintr'atastă dă a să înțălegi 
că vănzarea n'a fost cu voia eï, pentru că ia știe a să iscăli 
singură, si la zapis n'aù iscălit... De cănd aŭ murit bărbatul 
săii, nefiind la mijloc decăt numai un an.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 5l 


138. 12 Februar 1810. «De la Divanul Cnejiei Moldaviei.» 
«D-lor cinstitii boeri sturdzăști, nepoții răposatului boeriù San- 
-dul Sturza biv Vel Logofăt», se judecă «cu dumnealor boerii 
Pălădeşti, pentru clironomie ce ai a trage, parte bunei dumilor 
sale, de pe frații săi, fiii răposatului Vornic Ioan Palade, Ne- 
culai, Costandinu si Marie, carei saă mutat din viiatà fără 
a lăsa leguit fii clironomi din trupul lor»: «buna» lor nu-și 
capătă partea «ca o soră». Gavriil Conachi biv Vel Vornic, 
fiind «clironomul răposatului boeriii Dumitraşco Palade», tiind 
cea mai mare parte din moștenire, să se presinte, ca să se 
dea hotàrîre, «după cuprindire sfintilor pravili si după pămin- 
testile obiceiuri». 

139. 14 Decembre 1813. Manolachi Radu Sărdar se înte- 
lege cu «dum. Aga Alecul Calimah», dinduii jumătate 
din Negoești, în hotar «pe din gos...cu moşiia Bujorănii 
si cu alte moşii ale dumisale Agii, iar pe din sus să 
hotărăște cu altă giumătate de sat Negoeștii, a dumisale 
Banesîi Mariii Sturzoai», în schimb pentru «drept acaretul 
dumisale, un ratos de piatră, în tirgul Botoșenii, cu locul lui, 
a căruia lungime și lățime fiestecare ieste cite de 40 stînjeni, 
cu opt odăi de piatră şi cu îngrăditura ogrăzii, întriagă». 
Mai multe iscălituri. — Întărire în Divan, la 15 Decembre 1813. 

140. 27 April 1814. Scarlat-Vodă. Apare biv Vel Aga 
«Alexandru Calimah», cu schimbul ce a făcut. Întărire. Pecete 
cu chinovar si iscălitura Domnului. 

I4I. 10 Iunie 1814. Scarlat-Vodă, către Neculaiù Dimachi 
biv Vel Spătar și Iordachi Lozonschi biv Vel Păharnic, pentru 
hotărîrea moşiei «sloboziia Zorlenii», a lui «Aga Alecul Cali 
mah». Să se facă si «hartă închipuitoare si arătătoare stării 
locului si tuturor sămnilor, de cătră ingineriul ce iaste spre 
atasta rAnduit». Pecete mijlocie, octogonală. 

142. «Cu frățască drag[o]ste mă închinu d-tale. Am priimit 
fràtasca scrisoari, m'am bucurat că te afli sin[i]tos, am văzut 
si celi scrisă: frățăcă, atastă hotărătură de mult o aştept cu 
cè mai mari nerăbdari, dar acum nič un chip nu esti; întăi 
că vătafi carii am, să află în triabă aice, si a scăpa chip nu 
este; deosăbit de atasta, la rădicatul planului, era de tre- 


www.dacoromanica.ro 


52 DOCUMENTELE MOSIILOR M. S. REGELUI 


buintà a mă afla eù însumi la fata locului, și mai vărtos încă 
duml: Pol. Codrianul, care să află la Iași. Pentru acee ît 
fac rugăminte ca-s prelungești vreme atasta pără de toamnă, 
cănd si eŭ voiii fi eşit din părcălăbii, si Pol. Codrianul acasă, 
ca-s să facă un lucru unde căte trei să rămănem multàmifi. 
Nu voesc a asupri, dar nič priimesc a fi asuprit, că& apoi 
îi simnu de mișălii. Sänt încredințat că, fiind toţi împreună, 
ne vom giudeca noi între nol, și vom rămăn€ în cè mai în- 
triagă mulțămiri, Acest bine îl aştept, și îl pretindarisăsc. 
Fiind 
al dum. ca un frate și slugă: 


Beldiman Agă). 
1814, Iuli 18. 


Cinstit al mei ca un frate, dumnealui arh: Aga Alecu Ca- 
limah, cu frățască dragoste.» 

143. 14 Novembre 1814. Somatie pentru ca Ioan Codria- 
nul să vie la judecată cu «Aga Alecu Calimah». 

144. 19 Novembre 1814. Scarlat-Vodă dă poruncă pentru 
hotărnicia lui «Aga Alecu Calimah», ce are «pol sat Măstaticii, 
a 4-a parte din Iapa, sat întreg Grijălivii si sat întreg Băc- 
săneștii», — în care se amestecă și «Casa rip. Vornic Costachi 
Sturza». Pecete octogonală. 

145. 2 Novembre 1817. Dimitrie Jora Vornic face schimb 
cu «Alexandru Calimah biv Vel Postelnic», dindu-i Boràstii de 
jos, primind «împotriva» satului părțile «din mosiia Hogineștii, 
clironomii de pe soacra dumisale; cari sănt din a stînga Pru- 
tului, la Tint. Orheiului, lîngă mosiia mè Tapirida», și 16.000 
de lei. Marturi: Mitropolitul și fratele acestuia, Negel Vel 
Vornic, 

146. 30 Ianuar 1818. Mihălachi Banu arată că a dat lui 
«Postelnicul Alexandru Calimah» parteai din Bujoreni si 
Bicsăneşti pentru moșia Cioricești, la Fălciiă, cu bălțile Lă- 
pusna si Lăpușniţa. 

147. 26 Februar 1818. «Calimah Postelnic» arată că dă 


1 Din hotarnica de la 30 Iulie se vede că el era proprietarul Popenilor 
(«Aga Alecu Beldiman»), De acolo se mai vede că nic! el n'a venit, nici 
vechil n'a trimes. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 53 


parte din Surucești, la Fàlciiù, «Banului Mihalache». Alte 
părți le avea de la soția lui Manolache Criste, luate tot de 
la Postelnic, pentru a șasea parte din moșia Rușii, ce o a- 
vuse ea de la tatăl ei, Pitariul Sorotanul. Dacă Banul nu va 
fi mulțămit, e gata să anuleze. 

148. Petiţie romîno-greacà către Domn a lui ’Al\éxos Kah- 
gás, pentru vadurile de moară ce are pe Birlad. «Acum 
tirgovetii tirgului Birladului aŭ urzăt să-ș facă o moară în 
capătul vadului meù celui mai din gosu, ce este pe moșiia 
Zorlenii, cu care negreșit că trebue să-m înnece vadul cel 
mai din frunte, și să înniacă unul din altul toate vadurile 
mele». 

149. Fără dată. «A. Calimah Postelnic» către Domn. Chir 
Luca, egumenul de la Florești, «voesti a mă tragi în giudecăți, 
pretinderisind legiuita parte a ieromonahului Ionichie după 
cuprindire dietii părintelui săă, răpousatului Vornic Gavril Co- 
nachi, si cu cuvint că la ace mînăstire i-ar fi fost tundire 
sa și metaniia». Să iea parte ia cercetare și Logofătul Ior- 
dachi Canta, Costandin Balș Logofăt, Grigori Sturza Lo- 
gofăt, Iordachi Catargiu Vornic, Mihălachi Sturza Vornic. 
Cere a se constata că diata a fost stricată tocmai pentru 
acest motiv. La urmă, el cere să fie și Neculai Stratulat Vel 
Logofât. — Se admite la 25 Mart 1818. 

150. 21 Decembre 1820. Mihai-Vodă Suţu. Preambul despre 
folosul culturii. «Domniia Mea cunoscători fiind căt este de tre- 
buintoasă si de folositoare lucrarea învățăturilor, și dorind cu 
toată răvaa sufletului de a înlesni pămăntul acesta în acastă priin- 
doasă trebuință, luat-am aminte la arătarea ce ni-au făcut prin 
jalobă al nostru cinstit și credintos boer dum[n]al[uì] Aleco 
Calimah biv Vel Vornic, că la moşie dumisale Sloboziia de 
la Ținutul Tutovii, cu săngură a dumisale cheltuială, și fără 
vre-o altă mijlocire de agutor, aŭ alcătuit o școală de trii- 
zăci ucenici, ca să învetà in dar și fără nici-o plată; la care 
școală aŭ așăzat și dascal sistematicesc, adus înnadins din 
Transilvanie, ca să de în limba patriei învățătură de grama- 
tică, de aritmetică, de theologhie, și mai în urmă și de o 
scurtă gheografie,— fâcănd rugăminte dumisal[e] ca, spre ți- 


www.dacoromanica.ro 


54 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


nerea aceștii scoale, care numai prin răvna și chipurile du- 
misale nu să poate înlesni de aguns, să binevoim de a să 
face si oarescare agutor de domniască cuprindere, hără- 
zindu-să adecă aceștii școale o leguire de privileghiii, ca să 
aibă o velnità de zăci căldări, în care să lucrezi numai roduri 
de acele ce nu sănt în pămăntul acesta de obștiască între- 
buintare, precum: hrișcă, săcară, cartofii si altele ca aceste, 
afară de păinile cele cunoscute ale hrănii, adecă de gràù, 
păpușoi și orz, despre care să fie cu totul oprită lucrarea, 
si ace velnità să o aibă scutită, fără a fi supusă vre unii 
plăți de avaet, cft sai vre-o altă dare, neavănd a urmă lu- 
crul iar în rănduiala aceia precum a celoralalte velnità din 
țară. Si, dar, Domniia Mea, încredințăndu-ne pentru alcătuirea 
aceștii școale, care este acum de trii ani așăzată pe moșie 
dumisale, și lăudănd răvna cea iubitoare de patrie ce aŭ 
arătat prin atasta, iată prin acest al nostru domnesc hrisov 
întocma după cerirea dumisale, care o am găsit întru tot cu 
cale și cu cuviință, hotărăm și facim scoalii aceștie a dumi- 
sale statornică și nesmintită leguire de privileghiii și miluire, 
ca să aibă o asămine velnità de zăci căldări, din care cinci 
căldări să le aibă pe moșie pomenită Slobozie, iar cinci să 
le aibă pe moșie Stănceștii de la Ținutul Botoșani, ce este 
tot a dumisale Vornic... Supt legătură însă ca și dumnealui 
Vornicul să fie pururea sărguitoriii și cu toată silinta ca să să 
păzască atastă școală în stare, cu dascal de învățăturile 
arătate și cu numărul însămnat de ucenici, fără vre-o scădere 
sait împutinare.» Iscălitura si pecetea cea mare a Domnului, 
cu județele si: «Ioanu Mihail Grigorie Sutul VV., cu mila lui 
Dumnezeii Domn a toată tara Moldovii, 1819». 

151, 5 Iunie 1823. loan-Vodă Sturdza întărește scu- 
tirea pentru Alecu Calimah biv Vel Vornic a celor «60 
liudi oameni străini», scutelnici la Zorleni, «pentru agiutoriul 
şi slujba moșiii, precum și 12 căldări de velnità, ci li-ar al- 
cătui dumnialui pe atastaș moșie, de a le scuti de plata 
cfitului, pentru agiutoriul școalii așăzati de dumnealui pe atastà. 
moșie, spre dare de oareșcare învățătură fără plată pentru 
cei săraci si fără puteri de a cheltui spre căștigare acestif 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 55 


folosinti». Scutelnicii ar fi «aduși de piste hotar», cu «măr- 
turiia dregătorilor marginii». Căldările vor fi toate la Zor- 
leni. Pecete mare, cu coroana, leul și bourul, legenda: «utro- 
que clarescere pulchrum; 1822» si inscripția: «loan Saudu 
Sturza VV., Domn ţării Moldavii». 

152. 20 Mart 1837. «A. Calimah», «cinstitului, celui al 
met ca un fiii, dumisale ginerelui Alecu Roset Roznovanu 
Hatman». Cere știri dacă are un nepot de la «Ruxanda». 
Pentru procesul săii cu mănăstirea Florești. Pomeniti copiii 
Imi: Marioara si Toderità. 


Adaus. 


153. Pricop Negrea nemesnic și Anton soltuz cu 12 pîrgari 
de Birlad arată că Macsim și Necoară Spăt. și Movila ot 
Coicani vin la e pentru o vinzare la Ghermănești, către «Va- 
silie ginerile Crăstii», cu 8 taleri. — Traducere de Euloghi, la 
20 Novembre 1782. 

154. 30 Mart 7114 (1606). Ieremia Movilă, pentru o vinzare 
la Mastatici și Picigani, cu «taleri argint», la «Borăști, 
unde aŭ fost Bora gudle]». Vind și «Tetiul feGorul Ștefului 
și Anghelina fata Mălanii și Dragoș fetor lui Echim, nepoți 
lui Fărăm, strinepoti lui Oana Juli&». Vinzarea se face către 
Toader Chiriiac Căminar. Marturi: fiii Domnului, Constantin, 
Alexandru, Bogdan, și boierii, neînsirati. Stroici Vel Logo- 
făt. — «La scola sloviniască în Sfănt|u] Savva s'aii tălmăcit», 


la 1759. 
III. Poieni. 


I. 6 Octombre 7011 (1502). Ștefan-Vodă, pentru «Cristina 
fata lui Voislav și nepota de sor[i] a sa, Nastasie, și rudenia 
lor Vasutca, fata Mihului, nepoatele lui Ivan Damianovicì», 
ce vind ocina lor de la «moșul nostru Alecsandru Voevod, 
mănăstire ce-i di-asupra Dobrovăţului, și cinci sate pe Dobro- 
vit» : Fetești, Alecsăști, «unde aŭ fost Radul», Munteni, Costi- 
ceni, cunde aŭ fost Andrieș», «Ostroveni», — Domnului, pentru 
1.500 de zloți tătărești. Acesta le dă, pentru sufletul săi și al 
«Doamnei noastrii Mariei», mănăstirii sus-zise, unde e egumen 


www.dacoromanica.ro 


56 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


Pahomie. Fiul: Bogdan. Boieri neînsirati. — Traducere de 
Gheorghi Evloghi, 8 Ianuar 1781. 

2. 13 April 7068 (1560). Alexandru-Vodă dăruiește, «îm- 
preun[à] cu prè-iubita Doamna a Domnii Mele, Rucsanda», 
mănăstirii Rășca, «a noastră din noŭ zidită sfăntă rugă», 
satul Popeștii, «si cu mănăstire ce să numește Trestiiana si 
cu moară», care «ali fost a Lupului biv Paharnic, fitor Dio- 
nisii călugăriţii, nepot Tăutului, și l-aŭ perdut în vreme vi- 
clenii sale, cănd s’aù rădicat Domnu asupra capului Domnii 
Mele, si cu alt vicleni, cănd aŭ si perit întru vinovățiile sale». 
Marturi : fiii, Ionascu, Bogdan si Petru, si boierii, neînsirati. 
— Traducere din 1813, de Clucerul Pavăl [Debrici]. 

3. 6 Iulie 7078 (1570). Bogdan-Vodă dă mănăstirii Rășca 
satul Popești, luat de Alexandru Lăpușneanu de la «Lupul 
fetorul Dionisii călugăriții, nepot Tăutului, în vreme viclepii 
sale, cănd s'ai fost rădicat Domn asupra capul ANS i 
Mele (szc), Alecsandru Voevod; cănd aŭ şi perit». — Traducere 
din 10 Iulie 1813 de Clucerul Pavel Debrici, după originalul 
aflător la răzăşii din Popeşti. 

4. 12 April 7091 (1583). Petru-Vodă. Călugărițile de la 
Socola se pling de pierderea actelor moșiilor ce aŭ de la 
Alexandru Voevod: Ezereni, etc., si a Țiganilor: Ciurina, 
Banul: «aŭ perit în zilele lui loan Voevod, cînd aŭ prădat 
Turcii si Tătarii tara toată, cînd si el aŭ perit». Întàreste. 
Stroici Vel Logofăt. — Traducere din secolul al XVIII-lea. 

5. 8 Maiù 7095 (1587). Petru-Vodă, pentru <gupăniasa sora 
Agahia Macsăniasa, fiica călugărițăi Dionisăia Huhuloaia, ne- 
pota lui Toader Loglolfăt, strănepoată a lui Tăutu Logofăt», 
care vinde o prisacă, hotàrîtà de «Gheorghii Logofătul și 
Caracuzel cel bàtràn» și Micul «Marele-Vătav de Țăn(ujt[ul] 
Vasluiului», către «monahul Teodor», pentru 500 «galbeni 
tàtàresti». Boieri ca în Hurmuzaki, X, p. 901. — Traducere 
din secolul al XVIII-lea. 

6. lași, 13 Ianuar 16—. «Pavel Căpitanul...și Todica si 
Teantul si popa Măteiii» arată cà «sà svădiia Isac de Pri- 
best[i] cu Pătrașco aprodul de Ias, pentru un loc de priseacă». 

7. Iaşi, 8 Februar 7150 (1642). Vasile-Vodă, pentru «Gri- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 57 


gorie Hurmeziu si cu fămeaia lui, cu Candachiia, si cu fata 
lor, cu Màricuta», ce-și vînd prisaca de la Popești, «si cu 
poiană de fân», lui «Pitrasco Miescul, aprodul de trăg de Ias». 
«Toderasco Vel Logofàt.» Dumitrasco (pisar). Pecete de cearà. 

8. lași, 7 Iulie 7153 (1645). Vasile-Vodă, lui «Pătrașco 
Mfie]scul aprodul», pentru «a finè un loc de prisacă si o 
poian[ă] de fin, la sat Popeşti». Pecete cu chinovar. 

9. 3 Novembre 7154 (1645). Vasile-Vodă, «lui Pătrașco 
ap[rodul]», «ca sà fie tare si putiarnic...a chema si a soroci 
pre Gligorie Hermeziu si pre popa Măteiii si Petrisor si pre 
Isac de Pribesti», să vie, si cu actul pentru Popești. Corlat 
[scrie]. Pecete cu chinovar. 

Io. 12 Mart 7155 (1647). Vasile-Vodă. Pentru Grigorii 
Hermeziu si soția lui, «Candachiia, fata Nastasiei, nepoata 
Irinit Ghenghioae, strănepota Agahiei... fost fată a Dochiei 
calugàritài, nepoata bătrănului Tăutului Logofăt», ce vind 
partea lor, împărțită supt Petru-Vodă între Agahiia si cverii 
săi, Ionașco Huhulia şi cu surora lui Magdalina și Varvara, 
fiori Petrii Huhulei, nepot si strànepot Tăutului Logofăt 
bătrănul si a lui Toadir pisariù», la Popești (Ținutul Vas- 
luiii). — «Am izvodit eŭ Acsintii Uricariul de pe sărbii romă- 
neste, ca-s stie.» 

II. 15 Octombre 7168 (1659). Neculai, fiul lui Ifrim Roșca, 
si surorile lui Parasca si Maria își vind partea din Popești 
«dumisali lui Darii G-aii fost Spatlajr-Mari», pentru 40 de 
galbeni. Marturi: «Petre uncu nostru, din Pribesti, si Dum- 
bravă ot tam... si loan Vornic bt Pribești si Mariuta Coros. «SÌ 
Stefan Rangu». Copie. — Altă vinzare la 15 Iunie 7168 (1660). 

12. laşi, 24 Februar 7175 (1667). Iliaș Alexandru-Vodă. 
Lui Darie biv Vel Spătar, pentru Popeşti. Neculai Buhuș 
Logofăt. Copie. 

13. 26 Mart 7177 (1669). «Pătrașcu Miscu ci am fost aprod 
de trăg de Iași» își vinde partea din Popeşti, «cu casa gata 
si cu zămnic gata si cu pomeţ», «giupănului Păun ce este 
Vames-Mare». Martur încă un aprod, «si Ionașcu Petrişor 
ce aii fost vatav de aproz de tărg... și Petrilă». — Copie. 

14. I-iù August 7180 (1672). «Paun Vamesul» îşi face diata: 


www.dacoromanica.ro 


58 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


« Descălicat-am și noi o m[ăjn[ălstire în Bucium, la piatra ča 
mici, ce să chiamî Clatie», dîndu-i «sate, moșii și vii si alte 
fialiuri de bucate: stupi, vite». Satul Trohănești, cumpărat «de 
la Dima Spodeul de T[a]ra-Rumàneascî, pre zapise &-ai avut 
de la Enachie Postialnicul si de la răziașii lor, anume Năs- 
tasie de Duràsti și de la Gligori Ihnat de Trohănești si de 
la Gligori Ratî si de la Furdui de Umbrărești, si de la alte 
rude si semintii a lor... si cu trei mori gata, într'o casî, cu 
amăndoi ţărmurii în apa Bărladului..., de la Candachiia giu- 
păneasa Vornicului Goii..., şi cu trei vii, ce sint 2 în sat, 
iară una în lunci». Apoi Tătărianii (Hîrlàù), «în sus de Sipote», 
«care sat ne iaste noao de la Vasilie Uriache». Siliştea Co- 
măndăreşti, pe Jijie (Hirlăi), cumpărată «de la iuzbașa Muşat 
si de la soacră-sa Chirana», «si cu read în carel[e] iaste pri- 
saci, si cu pomi». Ușărăștii pe Prut (Lăpușna), «de la Iani 
fratel[e] lui Trohin Vamesul». Jumătate de Bărlătești «si cu 
balti de piaște;. «Opt fălci de vii la Hus, în dric»; una și 
jumătate «la Cotnar, în răndul tărgului», alta, «în dealul Măn- 
drului, în fatî». O prisacă la Popești, de la «nepotii lui Ti- 
gan». Alte două poieni: una «pre soare apune, între Vasluiate». 
«O pivnitî în tărgu în Ias, cu casî si tu cerdac și cu trei 
dughian[i] gata, ce iaste în Cizmărie; asijderia siase du- 
ghiane împotriva acestor dughiane, iarăşi în Cizmărie, peste 
pod, si iarăș alti pivnitî, cu casî si cu doao dughiane, tij în 
Cizmàrie. Asijderia si casî, cu loc cu tot, ce iaste schimbaturî 
cu Livar, si cu trei locuri de casă -în fundul ogrădzii, si cu 
altă casî, — ce sintu diriaptà cumpărătur[ă] de la Armiani, si un 
hăleșteii ce l-am făcut din pajiște. Haobvys Bdpso. beGehvm.» 

15. 5 Maiù 7184 (1676). Duca-Vodà, pentru «Safta stareta, 
fata lui Fulger, si tot săborul de la sf[a]nta mănăstire So- 
cola», în piră cu «vătămanul si cu toţi sătenii din sat din 
Buciumi», pentru hotarul mănăstirii, ce-l ai de la Alexandru 
si Petru-Vodă. Duca poruncește a se hotărnici de către Gheor- 
ghità Saptelici Logofât al doilea si Stratulat Uricariul; Ni- 
colae Buhuș Vel Logofăt trimete si el «pe sluga sa, Pîrvul 
Vatavul». Mentionat «un stilp de piiatră ce iaste pus în- 
naintea casii vătămanului de Buciumi... Gura drumului lui 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 59 


Panco... Drumul cel mare al Iaşilor, unde cade în grădi- 
nari... Pe unde s'aù pus stilpi acum noi, s'aii pus de desupt 
si cărbuni pe supt piatra... Si s'aii pus și hiiarà.» — Copie. 

16. 3 lanuar 7202 (1694). «Apostol Blidariul, fecorul lui 
Iftimii Blidariului», își vinde poiana către mănăstirea Socola. 
Marturi și alți doi «blidari», «si Gheorghiţă Căldare ot Bo- 
toşani, si Chira fratele popei lui Pentilit Solcovschii, si Chi- 
riac din Roman». Scrie «popa Pentelii ot Socola». — Copie 
din 1806. 

17. 8 Iulie 7206 (1698). Vasilei Darei face un împrumut 
de la «Vel Căpitan Costin», puind zălog partea-i din Po- 
pești, ce o are de la «Adam Camarasul». — Copie. 
© 18. 15 Iunie 7220 (1712). Nicolae Mavrocordat, «la răzăşii 
de Popești». S'a plins «boeriul nostru Ioan Satrariul pe 
Vasilii Corne Păcurariul ... cum iaŭ măncat cătiva oï». «Vă- 
zum si un ravas de la voi, de la răzăș, scriind la loan Şa- 
trariul, cum voi nu-l priimit să fii cu voi mosan, pecum îi 
scrii zapisul ci ari de la Corne; deci, di vreme că voi nu-l 
priimit să tie moșăe Cornei, să plătiț voi oile Șătrariului, si 
să țăneț voi moșăe Cornii», — în termin de șeisprezece zile, 
«pănă la Săn-Petriu». Ori să se judece la Divan. Altfel, «să 
stit că va veni un om domnesc, de v'a aduce, și ver da si 
ciubote». — Copie. 

19. 7222 (1713-4). Mihai Racoviţă, pentru «Andrei pisăriul 
unguresc», dindu-i «o bucată de loc în loculi domnesc, în 
codrul Iașilor», hotărit de Grigoraș Cucoranul Vornicul de 
Poartă si Vasilie Popa Uricarul, cu «loan Vatavul de co- 
cieri» si fratele acestuia. «Drumul bejeniilor pentre Ursoaia 
cea Mare si pentre Ursoaia cea Mică.» — Copie. 

20. 14 Octombre 7224 (1715). Mihai Racovità, lui Toader 
Coșăscul, pentru o jalbă: «zicind că iaŭ dat doă vasă de 
vin, căte de o sută vedri si mai bini, căti un ort bătut vadra, 
si dintri acei bani i-aii dat 14 lei pol si doi boi drept 10 
lei». — Copie. A 

21. lași, 30 April 7225 (1717). Mihai Racoviţă, pentru pîra 
lui «Hrisanth igumenul de la Sfeti Ioan Zlataust» cu «Nicodim 
igumenul de la Dancul, care iaste închinată mitoh la Xiro- 


www.dacoromanica.ro 


60 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


potamu de la Sfeta Gora», pentru moșiile de la «Prisăci, din 
olatul tărgului Iasilor,...si pentru vinàriéul de la Butum si 
din dealul Brănzii, și pentru Poiana lui Tigan, si pentru alte 
poeni din codrii Iașului». Cel d'intăiii zice că ele aù fost date 
la Sf. Ioan, de ctitor, «bàtrànul Duca-Vodă, apoi si de fiul 
săi, de Costandin Duca-Vodă». În a doua Domnie a lui 
Nicolae-Vodă, se ridică «Iezechiil igumenul de Copoù, fiind 
pus atuncea epitrop de la Xiropotamu și sfintei mănăstiri 
lui Dancu, și, avănd trecire, le-ai luat moșiile cu nedreptate 
si le-aii luat și dresele toate, căte aŭ avut de la Domni, d'in- 
tàriturà». Nicodim și Iezechiil obiectează că moșiile «aù fost 
a lor mai înnainte, date de la răposatul Duca-Vodă mănăs- 
tirii ci să chiema Clatiia carea era zidită de Păun Va- 
meșul și închinată metoh la Xiropotamu, și, răsipindu-să 
mănăstirea Clatiia, și fiind răscoale în țară multi ani, maŭ 
putut veni călugării de la Xiropotamu ca să-ș cerce moșiile, 
si le-aù împresurat călugării de la Sfeti Ioan Zlatoust, cu mare 
strămbâtate». Supt Nicolae-Vodă însă, ele-aii luat cu jude- 
cata Divanului si cu pravila». Ar fi avut «între alalte drese 
a lor si ispisoc pe acele moșii de danie, de la răposatul 
Duca-Vodă, și numai acel ispisoc aŭ perit, și aŭ prepus cum 
să fie la măna lui Hrisanth..., apucat cu meşteşuguri». El 
tăgăduieşte. Cerîndu-i-se și lui act de la Duca, «ci el aŭ dat 
samă, că, de aù și fost, s'aii răsărit si nu iaste». Se face, 
de Domn, «multă cerciturà», cu Mitropolitul si cu Sfatul, 
căutînd si «la sfl&inta pravilà». N'are nici-o parte acte ale 
lui Duca, și nu se crede hotăritura arătată: de egumenul de 
la Dancu. «Am poruncit Sfinţii Sale părintelui chir Ghedeoan 
Mitropolitul a face carte de blestem pentru actul ce se zice 
a fi tăinuit. «Si aşa sai sfetit întii de la părintele Dionisie 
Aroneanul, care aŭ mărturisit de faț[ă] și înnainte Domniei 
Meale, precum l-ai văzut cu ochii lui, și l-ai ţinut în mîinile 
lui, și laŭ cetit cu gura lui, si iaste la veleat de 45 de ani; 
și aŭ mai mărturisit şi dumnealui Alexandru Vel User. Deci, 
dîndu-sà scrisoare cu carte de blăstăm si igumenului de Sfeti 
Ioan, l-ai scos de fata, acel ispisoc de la Duca-Vodă bă- 
trînul, din veleat 7180 [1671-2], în care s’aù aflat scriind taote 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 61 


moșiile căte aŭ dat măn[ăjstirii Clatiei, din seamne în seamne, 
şi cu mare blăstăm legat». Deci călugării de la Sf. loan se 
daŭ rămaşi. Iscăleşte Domnul, <Ghedeoan Mitropolit Moldo- 
vlahiei», «Calistru episcop Radaufschii. Axentie Uricar». — 
Copie, întàrità în 1814. 

22. 19 Decembre 7225 (1716). Mihai Racovità, «la sluga 
noastră Acsănti Uricariul», ordonîndu-i să facă o cercetare 
la Popești. — Copie. — Urmează raportul lui, din 4 Ianuar. 

23. 24 Februar 7227 (1719). «Ioan vatavul di cocieri gos- 
pod» dă zapis «lui Costandin vănătoru gospod, carile tàne 
pi Tofana, fata Lupului, [si] Lupu esti frati Mării, îma Costu- 
lui Clucerul», pentru înrudirea și averea lui. «Dumitraşcu 
Muste (sic), diiac de Cămară, am scris». — Copie. 

24. 9 Ianuar 7252 (szc) (1744). Mihai Racoviţă, pentru va- 
duri de moară la Popești, unde a făcut cercetare «sluga 
noastră Acsăntii Uricariii, de aŭ cercat cu oamini buni, răzăș 
de acolò, și cu doi morari..., de ati socotit cum cură apa 
pi acolò, prin săliști». Semnează si Axintie. — Copie. 

25. 17 Octombre 7270 (1761). Hotarnicà pentru Ioan Bog- 
dan Vel Logofăt, ce se plinsese de niște vecini, între cart 
«Andreiii sin Silăvăstru, poruGnic». Arată ei «si un zapis, 
din velet 7160 [1652], Avgust 22, de la Chesarie ce aŭ fost 
Vlădică si egumen la Galata, si de la Meletie ot tam si Atha- 
nasie ot tam, ce aŭ fost, de sAmintiia lui, Arap», ce vind «un 
loc de hrană» pe Vasluiet, «supt poalele codrului», etc., «lui 
Pătraşc|o] rotariul din Braniște, si le-aii dat niște cocii si cară, 
şi 20 stupi de treaba mănăstirii». — Copie. 

26. «Învoiala de împărțală ce am făcut de moșilijle ce mi-aii 
rămas de la răpăosatul Iordachi Ruset Vornicul, care aii fost 
neîmpărțite, afară din cele numite la diiată...; 1765, Oc- 
tomvrie.» Împàrtesc: Costandin Ruset Vornicul, Ionit[4] Ruset 
Banul, Andrieș Ruset Logofătul, Ștefăniță Ruset Vel Logofăt 
şi patru surori: Logofeteasa Catrina, Jicnicereasa Nastasiica, 
Vitoria și Băneasa Ruxanda. 

27. 16 Februar 1786. Judecata lui Hortolomeiii. Pomenită 
scrisoarea de la Păun Vamesul, din 1-iti August 7180 (1672), 
pentru ctitoria sa, «o mănăstire la Butumi, la peatra cè mică, 


www.dacoromanica.ro 


62 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


ce să chiamă Clatie». «Pe culme păr di-asupra Dălbinii, ce să 
chiamă Dialul Cânelui.» «Obàrsia Stărminosului. .. Glodul popii 
lui Ionașcu.» 

28. 17 Februar 1786. Pentru judecata la Divan a lui «Gri- 
goras Hortolomiei mazil i Ștefan Bogdaproste ruptas, etc.», 
răzăși dela Popești si Pocreaca, custarita de la Socola. Cerce- 
tase Banul Sandul Miclescul. Aratà starita un act de la Petru- 
Vodă, din 12 April 7091 (1583), si pentru satul Azăpeni; apoi 
un zapis al lui Apostol sin Iftime Blidariul (7202=1693-4). 
«O poiană în codrul Esuluî, pe Vasluet, unde să chiamă la 
Blidari, zicănd că ar fi făcut-o însuș cu toporul din codrul 
întreg, cu multă osteneală.» «Că aŭ fost acel Iftimie Scăfa- 
riul, — fiind bejănar, aù rămas acolo în Poeni cu sidere, citva 
ani, și lucra la strug, și s'ai numit aceli Poeni pe numele lui, 
de le zic Poenile Blidarilor.» Cererea Socolei se judecă drept 
«o rea acolisire și făr de dreptate». 

29. 28 Septembre 1813. Scarlat-Vodă, lui Dimitrie Beldi- 
man Vel Ban, pentru a hotărnici la Popești. 


IV. Acte nouă privitoare la moşia Broşteni. 


I. «Sm[e]renie ermonah Ghenadie egumen i ves săbor ot 
staa maAnàstir[e] Neamtul. Cătră alast[a] mărturisim noi precum 
am văndut partea noastră din Broștieani, ce aŭ fost dreaptă 
moșie și deaanie dat svlilntei besearici de Bărlincești, de strà- 
moșii lor; det apoi noi, vădzindu nevoia noastră, noi ne-am 
sculat şi o am dat iarăși răzeașilor pre bani gata, — ce aŭ fost 
Bumătate de sat. Deč, cindu acmu, să scoal[i] un om anume 
Mihalcia, ce aŭ fost pre moşiia noastră, de dzič[e] că o cură- 
tură a lui Toader, den deaal despre Hornita, dzič[e] că-i a 
lui; si noi știm că el n'aii fost ràzeas cu noi; ce încă, cine aŭ 
fost călugăr mănat de noi, să ià de a dzeacia, el aii plătit 
călugărului pentru ata poian[ă). Deč pentr’ aesta lucru măr- 


1 Ele aŭ fost cumpărate de curind numai, si de aceia m'aii putut fi cu- 
prinse împreună cu cele de supt nl1. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 63 


turisim și noi căt am văndut (am văndut); iar noi răzeași 
n'am avut pre nime cu noi pre loclul nostru; iar, unde va hi 
întrebare, fie la ce gudet, Mihalcia să n'aibă nič o credinţă. 
Si pentru mai mare credință ne-am pus si peciatia sv[i]ntei 
mănăstiri, ca să-s știe. [Adaus:] Vălet 7125 (1616-7). Pecete 
neagră, CU chHE MEWITA.... 

2. 7221 (1712-3). Mărturie a lui «monah Dosoftei Bă[r]lic». 
«Ca să știe pentr'un zapis t-aii luat Tătarăi cu alte zapis[e]; 
căndu ai luat pe cumnatul Gorovei, ne-ù luat și zapisăl[e] 
moșiilor, a Broștenilor si a Bărgăenilor, șa Căbujilei, si 
alte zapis[e] è-aù fostu. Diè, fiindu ș'un zapis a lui Andrieș 
fitorul lui Savin, a unchiu-meù, de Bărgăeni, ce-l pusesă zolog 
(sic) 4 locuri de cas[ă], parte lui ot Bărgăeni, la tată-meii, 
si i-aù dat tatà-mieù un cal», drept 20 de lei. 

3. 30 August 7221 (1713). «Monah Dosoftei Balr]lit» face 
mărturie pentru moşiile Broșteni si Bărgăeni: «să-s știe cum 
înblă, — că zapisile s'aii prăpădit căndu aù eşit cătanele din 
țara unguriască la Mihaiiù-Vod[à], ș' aŭ vinit Tătarii, i-ai adus 
Mihai-Vod[ă], ș'a prădat tara, muntele, pănă în Siretu ; atunce 
ni sai prăpădit și uricele mosielor». Jumătate din Broșteni 
fusese «a tă[tă]ne-mei, Ionașcu Bărlic, ș'altui frate, Lupul, iar 
gumătate de sat de Broșteni aŭ fostu dat-o de o mose a 
nostră mănăstirii Niamtului, ş'apoi, mai în trecute zile, esindu 
o nevoe grè pe mănăsti[ri], aŭ scos ata gum[ăltate de sat de 
Broșteni» Ionașcu, cu 150 «de lei». «Dic, acum din Broșteni 
eŭ ţii trii părți, și văru-mei Ion, fitorul unchiu-meù, ține a 
patra parte de Broșteni». La Bărgăeni, ai Capșei, «parte din 
gos este piatră, cu pămănturi de arat si cu loc de făn, iar 
parte din sus, cele 2 părți ce sintu a celor 2 fraţi Savin și 
Gavril», etc. El dă partea sa lui Constantin, care-i este gi- 
nere. Mai are «si o moși, anume ce este la Ținutul Orheiu- 
lui, anume Caserniti, în gura Ichelului, unde dă Ichelul în 
Nistru; să-s știe și pentru ata moșii, înblă în 3 bătrăni. 
Dar] dintr'un bătrăn am fostu ei... cu soru-mè Dochita, care 
aŭ ţinut părcălabul Gligoras Gorovei, iar un bătrăn Ion Bărlit, 
vărul met, un bătrăn, Căpșeştii. Iară pentru parte văru-meii, 
ui Ion Barlit, să-s ştie că iară este la sama mè, căci că 


www.dacoromanica.ro 


64 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


avem noi amăndoi socotială între noi.» Gorovei pierduse o 
parte la «Comisul Costanftin], è-aù fostu Comis-Mare, Galà- 
tanul, č-aŭ fost la Mihai-Vodă». Pe urmă însă el o cedase 
călugărului. 

4. 17 April 7243 (1735). «Adicăte eŭ Ion Barlit făcut-am 
zapisul mei la măna cumnată-mei Ursil si ficorilor d[u]mi- 
sale, precum să-s știe că li-am dat eù mosiea mè, anume 
Broștenii, carii sintu pe apa Moldovii, în Ținutul Sucevii; ci 
este parte mea, a patra partia de loc, cu Bumătate de hă- 
leșteii, cu doo livedzi de mere în coda hăleşteului, cu puțini 
perji în dial, cu tot vinitul ce s'ar alege din a patra parte: 
din cămpu, din fănaț si din păduria, din vatra satului. Si atastă 
moșie o dai eŭ pentru patrudzici de lei; carii bani sai 
prețuit niște borfe a femei meli, a Sandii, carii le am scos 
eŭ de pin Snetin, văndute de niște tAlhar(i], și li am prăpă- 
dit; și, niavăndu eŭ cu ci plăti, am dat ačastă moșie.» Mar- 
tură: «vàru-meù călugăru Dumitrașco Barliè», «părintele Du- 
mitrasco Pàtràti, si denainte a dumisale Dvornic de Portă, 
lui Mihàilachie Pătrău... lar, pentru vecinii mei, să n'ai 
(sic) a-i trage nim[e] la atastă moșie, căci m'am milostivit 
şi iam ertat; carii sintu: pe Ionașco Tiul, cu ficorii lui, pe 
Gligor[e] Tiul, cu fitorii lui, pe Iftimie Blende, cu fitorii lor, 
cu nepoți, cu strănepoți, cu tot rodul lor.» Iscăliturile. Pe 
pagina a doua: «l-am ertat pe toți căți-s parte mè, iar cine 
iar trage, din nepoții mei, să fie afurisiti.» 

5. 21 Maiŭ 7268 (1760). «Chiric[a] Capse», cu «soțul miei 
Nastasie», dă zapis «la măna dumisale mai mare fratelui mieù 
Ștefan Capsii şi &upănesii dumisale, Mariii», pentru că-i ce- 
dează ca patra parte din sat din Broșteni», «afară de hă- 
listee». O avea și el «de la Marie Căpitănița, fata lui Du- 
mitrascu Bărlič, pentru sufletul fiică-sa Aniţii». lea acum pe 
moșie 70 de «lei bani noi». «Denainte a preuti și a multi 
omeni bunî.» Iscălește si «erei Theodor ot Brustur», 

6. 11 Februar 1766. Mitropolitul Gavriil, pentru «Marie 
fata lui Dumfijtrascu Bàrlet din Broșt[e]ni ot Sutav[a], si cu 
nepotu-săii Chirica Capşa», întărind zapisul Mariei de danie, 
a «unul bătrăn, căt să va alege den sat den Broșteni, parte 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 65 


fiicii sale Aniţii: care parte de moșie, ce mai sus s'aii arătat, 
Chirica Capşa aŭ dat-o mai prea urmă danie unii biserici ce 
să zideștea acmu din noii, la numitul sat Broștenii, de Ștefan 
Capşa; iar acmu s'aŭ sculat numita Maria |.. dinpreaună cu 
fetorul ei Costachi, cersind ca să întoarcă acè danie de la 
bisearică.» Maria se înduplecă înnaintea Mitropolitului a lăsa 
tot bisericii moşia. 

7. 18 Maiù 1768. Grigore loan-Vodă, către Stefan Capşa, 
«mazil ot Suav[a]», pentru «un loc de casă din sat din 
Lăţcani ot Sutav[a], de pe apa Moldovei», «cu vad de moară 
si de chiuo de sucmani...; ce laŭ cumpărat de la neamul 
săii, anume de la Toader și Vasăle si Stefan și loan Veli- 
ibani și Parascheva si Anita, surorilor, încredinţat cu iscăli- 
tură a niamurilor vănzătorilor si a preuti si Vornicei din 
sate și altora de acolo, cum si mărturie a Vornicului Dan 
de acolo, t-ai fost faţă întăi si pănă la sfărșit tocmelii, si 
preuti, si Nathanail Septelici ot Pocorova». Întărire. Pecete 
fără înscriptie, cu doi lei tinînd bourul supt coroană; cu 
chinovar. 

8. I-iù Mart 7280 (1772). Maria, fata lui Dosoftei Bărliciii, 
dă zapis lui Ştefan Capsa «și la părinții călugări ce să află 
la schitul Broștenilor», cedînd partea fiicii, sale Anita către 
mănăstire, «Care eŭ o am dat dinainte Preosfintii Sale părin- 
telui Mitropolitul, iară acum, văzind si eŭ cu ochii mii că 
să slujește sfănta leturghie într' acestă sfăntă bisărică la Bros- 
teni, am dat si eŭ a mea patra parte de moșie...2. Fiul, 
Costachie, și fata, Ursa, vînduse partea lor lui Capşa. «Fiind- 
că el aicea voiù să mă călugăresc și aicea să fie și moarte 
mè.» Cine va călca dania, să fie wezertat, și «de precurata 
fitoară Marie, care să si prăznuește la ačastă sfăntă biserică». 
Iscălește și «eroshimonah Semeaon di la schit Broșteni», 
precum si «ermonah Climentii, eriimonah Sarapion, ermonah 
Selevestru i ves sobor», apoi trei preoți si încă un monah. 

9. 15 Mart 1772. <Boerii Divanului a Cnejliei] Moldovei», 
către ispravnicii de Suceava, Iordache «Balse» biv Vel Pa- 
harnic și Mihai Sturza Comis. Pentru «Costache Brostianul, 
mazăl de la acel Tinut», ce pîreste pe Ștefan Capsa, pentru 


68775. Vol. VI. | 5 
www.dacoromanica.ro 


66 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S. REGELUI 


«un bătrân de moșie din Broșteni». Acesta aduce si act de 
la Divan, prin care Costachi «si muma lui» se văd «daţi 
rămași». La noua judecată, Capșa e adus de aprod, iar cel- 
lalt «s'ai sculat și aŭ fugit, şi aŭ dat și 2 lei cibotele apro- 
dului... Capşa pe gura lui sai adus cu omul Divanului, si 
aŭ dat si cibote... Să împliniti de la dănsul [Costachie] si 
cibotele si cheltuiala, de vreme că aŭ îmblat ca un tălpiz, si 
să o dati Capșii; și, fiindcă el n’are nič o triab[ă] la acea 
moșie, să lipsască de acolo, să-ș margă la altă moșie.» 

10. 7284 (1775-6). Vasile Păsat dă zapis «la măna Preo- 
sfinții Sale părintelui starețului Simion și la măna ucenicilor 
Sfinții Sale, aneme (sc) Serapeon preutu si Ghinadie mo- 
nahu si Climintu erumonahu, Eosafù ermonahu, Larion ermo- 
‘nahu, Larion monahu, Tofil monahu, Calistru monahu, Sele- 
vestru monahu, — aceestie toţi sintu slujitor[i] pe atastà vreme 
la aastă sfaln]tà biserică a Brostenilor», vînzîndu-î 57 de 
stînjeni, «stănjănu cate trii lei». 

11. 28 Iulie 1793. «Marie Capsoe, sétu răposatului Stefan 
Capşa», face diată, lăsînd clironomi pe «bătrănul cumnatà-met, 
Chirica Capşa... nepotul mieii Gavril Capşa, fior Chiricăi . . ., 
gineri-meii, Sămion Aramă, . .. ginere-meii Ioniță Bertul. Acești 
patru oameni să fie purtători de griji rămășli]țălor soțului mieti, 
căt și a celor ce vor rămăne după săvărșire vieții mele.» Rugase 
peun boier «ca să fii ostenitor și epitropa săvărșii o sfăntă 
bisărică de piatră la o moșie a noastră, Broștenii, hramul lui 
Sfeti Nicolai, cu toată cheltuiala noastră; unde aii fost adu- 
nat toate cele trebuintoasă, adică: treizăci coșuri de pietră, 
șapti varnit var, cincizăci și cinci mii de cărămidă, patruzăci 
lei lemnu, zăci lei funii i covàtile, patruzăci lei s'aù dat ar- 
vună meșterilor... Cari era și zidită de soțul mieù temelie 
bisăricii.» În schimb pentru osteneală, fusese vorba a i se 
da «moșiia Căbuji». Mănăstirea va avea Stroeștii, Leţcanii, 
si Tiganii. Altfel, «să fie lipsăt din epitropie, ca unul ce nu 
este neamu cu noi...» După moartea soțului ei, boierul, 
Vistierul Iordachi, iea actele de la văduvă, «zicănd că-i vreme 
de ràzmirità», dar dînd săzet. «Si, cum mie-aii luat scriso- 
rile, ducăndu-să la casa dumisali, îndată aŭ început a mă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 67 


înfrica și a mă fura si a mă faci să sărut icoana Precistii 
cum că nu mă voi mai scula nici odată la &udicată asupra 
dumisali, si îndată a triimes o tată de Tigani în Căboji, lăn]gă 
casa mè, și șai făcut toți casă; si aŭ luat toati moșiile la 
stăpănire, vănzănd orănzile, si tot venitul lor îl lua dum!nea]- 
lui; si eii, cu sănetul, priviem.» De biserică n'are nici-o grijă. 
Îşi face si «întărituri domneşti, fără ştire nostră>. Lasă acum 
prin diată ca el să dea îndărăt ce a hrăpit. Ea maiare bani 
«la nepoţii mei Costandin i frati-săi, Stahesti, ot Botoșăni> 
şi la «Sava Bolfosul, Arman; cari acești bani nu sănt din 
zăstrele mele, ce sănt de pe epile și boi răposatului, so- 
ului miei». Cele din casă, să se întrebuințeze pentru pome- 
nire. «lar dum[nea]lui Vistierul să nu să mai amestici nici 
la un cap de aţă, fiindcă m'am săturat de epitropie dumi- 
sali, — cà într’ atăţa ani ş'aii fost epitrop dumisali; că toate 
sai prăpăditu... lar un sfăntu paraclis, ce este făcut pe 
moșie Broșteni, iarăș de răposatul soţul mieii, a Adormirii 
Precistii, să fiie numai pănă sa zădi bisărica Sfete Nicolai. 
Și, pentru că i s’ati botezat dumisali de cătră noi, li s'aii dat 
cele ce bini știe dumnealui, iar nu părți din moșiile aceste 
de aice.» 

12. 10 Maiù 1801. Doi boieri (un Balș) arată că diata 
Mariei «Căpşoae», ce «să vede la mina Capsàstilor», e cea 
adevărată. Ea venise atunci şi la ei cu diata, «rugăndu-să 
ca să o adiverim si cu iscăliturile noastre, arătănd prin cu- 
vänt multă nemultimire di spre răposatul Vistier Ianache Cant., 
că nu-s împlinești făgăduințile, nič o socotesti ca pe o stă- 
pănă lucrurilor sali, ce cu totul ati depărtat-o. Dec noi, spre 
a nu fi în bănatul răpousatului Vistier, n'am vrut să iscălim, 
zicăndu-i că îndestui marturi era iscăliți.» 

13. 27 lanuar 1805. Mitropolitul Veniamin mărturisește pentru 
schitul Broşteni, al Adormirii, făcut de lemn de Ștefan Capșa și 
pus apoi <suptepitropie răposatului Visteriului Ianachi Canta», 
pentru a face «bisearicà de piatră»: «să facă ogradă de ză- 
plaji și chilii pentru sàderea călugărașilor ce vor fis. Nu se 
face nimic însă «pănă mai în anul trecut». Căpșeștii se ju- 
decă la Alexandru Moruzi cu <dum(nejei Visteriasa Marie 


www.dacoromanica.ro 


68 DOCUMENTELE MOȘIILOR M. S.' REGELUI 


Canta, a răposatului boeriii», ce iea asupră-și în scris înda- 
toririle mortului. Schitul se dă de Domn «supt povăţuire si 
purtare de grijă a Mitropoliei, la care, după a însuși a lor 
rugăminte, rănduindu-să natalnicpe unul din niamul lor, fiind 
călugăr». Se face apoi cerere ca schitul să fie închinat mă- 
năstirii Slatina, care e cea mai apropiată, si, «pentru că si 
ačastă sfăntă măn[ăļstire să află tot supt povàtuire Mitropo- 
liei»>, se încuviințează, dindu-se la Slatina si toate actele. 
Slatina va rîndui «nacialnic», și-i va lua apoi socoteala pe 
fiecare an. — Pecete ovală, cu Sf. Gheorghe și legenda: «Pe- 
cete a sfintei Mitropolii Moldaviei». 

14. 24 Februar 1806. Lupul Pătrăi, în călugărie Loghin, 
«răzeş din moșie Laticanii», dă partea-i din Lăţcani, lingă 
a fraților (unuia i se zice: «Nicolaii»), mănăstirii Broșteni. 
«Pentru Marie, sotiia mè, ce am avut-o, luată cu cununii, din 
păcateale meale n'am avut roadă de copii, — ii las si ei ca 
se-ș facă case în Lițcani. . ., spre odihna ei, pănă ce-ș va mă- 
rita dooa fetea, ce le avea, a ei». Marturi: si un Roșca. Is- 
călește si «Chiril arhimandrit, proin egumfe]n Rășcăi>, «Da- 
maschin duhovnicul, pre (sic) care l-am si călugărit», și chiar 
Mitropolitul Veniamin. 

15. 19 Iulie 1814. Mărturie a Mitropolitului Veniamin pen- 
tru pîra lui «Ghenadie Tolontan monahul, car[e]le din mirenii 
s'ai numit Andronachi», şi Mihălachi Tolontan, preot, din 
Ținutul Fălciiului, cu schitul Broșteni. Pomenită hotarnica lui 
Neculai Canta ispravnic. Judecata se făcuse și supt Grigore 
Callimachi: «i-ai dat dreptate, să întoarcă treizăci şi sasà 
vedri mieri lui Naftanail Șăptilici, pe cariia i-ai dat treizăci 
şi şase lei, căte un lei vadra». Preotul protesti: «ca să 
aibă protimisis a răscumpăra, nefiind la zapis iscălit>. Se 
aduce împotrivă însă: «căci, întăi, pentru protimisis, fiind 
trecuți patruzăci si șapte ani si, al doile, că ia aù văndut 
drept lucrul ei, ce l-aii avut de la părinți, şi maŭ fost în- 
datorită de a întrebat pe bărbat si pe fii spre a iscàli». In- 
tărire pentru patru locuri de casă către schit. Iscălituri. 

— 16. 6 August 1814. Hotărnicie pentru moșia schitului 
Broşteni, după cererea lui Timofteiii, arhimandritul de Sla- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 69 


tina. Se arată: un act din 12 Septembre 7257 (1748), prin 
care ieromonahul Naftanail Șăptilici cu sora sa, Paraschiva, vind 
partea lor din Leţcani, «trii locuri de case, parte mamii lor 
Irinii, fata lui Patràù din Leţcani», si alte locuri de casă, 
tot de acolo, «nepotului lor Ștefan Capșa»; actul din 6 Fe- 
bruar 7276 (1768), prin care o asemenea vînzare se face, 
tot acolo, aceluiași, de Maria Tàroae, vara lui Naftanail; 
actul din 9 Iulie 1786, pentru judecata ràzesilor cu Ianachi 
Canta Vistierul, cu privire la Letcani. «S'aù aflat întru acest 
chip, că din 24 locuri de casi, pe care să împàrtà tot sat[ul] 
Leţcanii, giumătate de sat, adecă 12 locuri, ar fi văndute la 
dumfnea]lui Dimitrie Sturza biv Vel Logofăt»; Canta aducea 
pentru cealaltă jumătate «un zapis răsuflat» de la Naftanail 
şi sora lui, 

17. I-iù Novembre 1825. Hotarnică pentru mănăstirea Sla- 
tina, la Broșteni: se arată acte din 5 Septembre 7277 (1768), 
de la «Antohi Luti, Vornic de Poartă, si Ghiorghi Carp, pol- 
covnic». «Fiindcă toate hotarnicile a acestui Antohi Luti 
sînt anerisîte si ràsuflate cu carte domnească de la Domnul 
Grigori loan Calimah Voevod, spre a nu să fînea nici într'o 
samă, dovedindu-se toate hotàrîturile lui că au fost netreb- 
nice si fără nici o rînduială, si aducătoare de pricini și tur- 
burări Divanului, — precum atasta este stiutà multor boeri.» 
E rea si pentru că face hotare imposibile, «lăsînd mai ales 
un clin de loc între Birgăeni și Broșteni, ca cind ar fi a 
nimărui>. Din potrivă, se ţine în totul samă de hotarnica 
Logofătului Dimitrie Sturza. «Că atastă moșie Broșteni, cum 
că este siliște întreagă, să dovideste din uricul vechii a Domnu- 
lui Costandin Movilă Voevod, din anii 7117 (1609), Maii 6, 
cuprinzetor că al miluit pe Pătrașco, Vel Vornic de Tara- 
de sus, cu doă sate, anume Stroeștii la Tin[u]tu Hirlăului, si 
Broșteni la Tinutu Sucevvii, — care aceste moșii aŭ fost dom- 
nești, — pentru că aŭ slujiti cu credință Domniei Sale, si i-aù 
dat si opt cai învățați, pretuiti drept 400 galbini ungurești, 
si încă aù mai dati 450 galbini în Vistierie, pe amîndoà sa- 
tele acestea; care acei cai și banii s'aii întrebuintatù în ne- 
voile ţerii, în vreamea cîndi tara să afla în mare greutate, 


www.dacoromanica.ro 


70 DOCUMENTELE MOSIILOR M. S. REGELUI 


și s'au făcut pace în farà. Deci moșiia atasta Broștenii, prim 
cumpăraturi și danii aŭ întratù la stăpînirea lui Stefan Capşa», 
care face epitrop schitului săti, la 6 Mart 1774, pe Vistierul 
«Ianachi Cantacozinò», dîndu-i si «materiia adunată» pentru 
lucru. În rîndul întăi, iscălește Andronachi Donici, apoi un 
«... Ghica Spatar». 


www.dacoromanica.ro 


Il 
DOCUMENTE 
RELATIVE LA MOŞIILE TIBANESTÌ SI GANESTI 
ale d-lui P. P. CARP. 


www.dacoromanica.ro 


I. «Uricul cel vechiii de la bătrînul Ștefan Voevod.» Fără 
dată. Hotarul Moinestilor. «Părăul Dragușala.» — Copie pentru 
Dimitrachi Sturdza. 

2. Suceava, 1% Ianuar 6975 (1467). Ştefan-Vodă, pentru 
Moica si Coste, frați, ce aŭ men: Găneștii, Ruscanif, Co- 
teștii, cumpăraţi aceștia de la Costea, fratele nonoiv Koina, drept 
125 dezloti tătărești, Marturi: fiul, Alexandru, boierii: Manailă, 
Stanciul, giga nana Raanka oHka Namero, Goian de Hotin, 
Kpaenonna Vornic, Zbiarea gtaorpaacti, Coste Danoviă, Toma 
Coinde, Isaia, Buhte pircălabi wr Keam, Albu, Lazia Pitic, 
Sandro Toloèca, Buorean de Neamţ, Stetco Dămăcuș, Hodco 
Cretevici, Gangur, Petrico şi fratele, Vasco Iacoenovici, ca- 
Kowa Spătar, Iuga Vistier, Pasco Postelnic, Luca Stolnic, 
Negrilă Ceasnic, Neagu Comis. Dobrulu (AeEporra8) Logofăt. 
Scrie Ioan Vladoicin (gA4A014HH). — Pergament fără pecete. 

3. 6 Iunie 6977 (1469). Ştefan-Vodă, pentru «pan Oană 
Pășcu se frate-săii Ivașcu Pășcu», cărora li dă pentru slujbă 
bună Lipovăţul pe Birlad, cu moară, și Suhuleţii și «Nego- 
teștii ori Nepoteștii» (Ţinutul Sucevii). «Pentru că Ivașcu aŭ 
răscumpărat pe soră-sa, pe Stana, de la Tătari, precum și 
ia săngură s'aù dat și s'aii lăsat frătini-săă Torivaşcu ; pentru 
că ia copii n'aii avut.» — Traducere din 1804. 

4. Suceava, 14 Februar 7009 (1501). Stefan-Vodà, pentru 
Giurgea Sănescul cu frații, Mănăilă si Isaiù, fii Stanciului, 
nepoţii lui Ioan Sănescul, cari vînd «uricul lor, din uric al mo- 
șului lor... si a tatălui lor..., un sat pe Cărligătura, anume 
Săneștii, unde aŭ fost casa a moșuluilor...șiatatăluilor...; 
care laŭ văndut Domniii Mele drept 200 zloți tătărești», 
Apoi vine Giurgea Palmeș, fiul lui Iliaș, nepotul Onicăi «din 
Cărligătură», și vinde ocina sa «din Cărligătură», cu isfisoc 
de la «Alexandru Voevod» : «un sat tot pe Cărligătură, anume 


www.dacoromanica.ro 


74 DOCUMENTELE MOSIILOR P. P. CARP 


Onitcanii, lingà S&nesti», tot Domnului, cu același preț. Dă 
şi actul, de la «mosul nostru, de la Alexandru Voevod». 
Pentru pomenirea sa, a Doamnei Mariei și a fiilor, Domnul dă sa- 
tele mănăstirii Adormirii (Putna), unde e egumen Paisie. «Rà- 
diul Neagului ... La Sărătură . .. Moila Sàpatà ... Via Tălpura- 
riului... Vărtoapa... Părăul Batirestilor...» Drept de a face 
sate si prisăci. Boierii nu sînt notati. — Traducere din 1804. 

5. Hîrlài, 8 Decembre (?) 7025 (1517). Ştefan-Vodă [cel 
tînăr). Vin <gupănul Gănescul, părcălabul de Niamţu, si giu- 
pănul Cozma Postelnicul, şi sora lor Măgdălina» și împart 
moșiile lor. Credinţa fratelui. Boierii nenumiti. — Traducere din 
secolul al XVIII». 

6. 22 Mart 7016 (1518). Bogdan-Vodă, pentru «One Itä- 
voiti (sic), fečor lui Giurge Otăvoiii», ce a vindut ocina lor lui 
«Petru Suhulet si frățăni-săii, lui Marco». Tăutul Logofăt. — 
Traducere din secolul al XIX®®, 

7. 14 Februar 7060 (1552). Stefan Voevod dă luf Anton 
si soţiei lui, Ileana, si (ului lor, Dean, a patra parte din Glo- 
deani, ce o aŭ de la Gherasim, drept 120 de zloți tătărești. — 
«În Iaşi» (de două ori). Jos, supt pecetea mică, de ceară roșie 
ruptă, se adauge că Ion Gherasim e fiul Anghelinei, ne- 
poata lui Mile, strănepoata lui Sima Logofăt: darul i sar 
mai fi făcut «de doi Domni». 

Actul e scris pe hirtie de format mic, într'o scrisoare cum 
e de regulă numai supt Petru Șchiopul sai Iancu Sasul. — 
Și traducere de Gheorghe Euloghie; 1765, 14 Decembre. 

8. «$ Bacasn>, 1% August 7061 (1553). Alexandru-Vodă 
arată că a vindut Văscan și soția lui Vărvara «din giumă- 
tate a patra parte a satului, a cince parte, ce aŭ cumpărat 
ei de la Dumitru fedorul Fidii, drept șăsă sute de zloți tătă- 
răști, din dres ce aŭ avut muma lor Fidca din împărțala de 
la Pătru Voevod. Si iaràs am dat lor și iarăș din giumătate 
a patra parte de sat de Glodeni, a zăce parte, ce aii cum- 
părat ei de la Flore fitorul Anghelinii, nepot Fedii, dintru 
acelaş dres, drept 300 de zlot tătărăști.» — Traducere de 
Gheorghe Euloghie (14 Decembre 1765), după originalul scris 
pe un petec de hirtie. În titlu, îndată după cruce |v. n° 7], se 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 75 


vede: «Alexandru», etc. (fără 70; la actul asămănător, de la 
Ștefan-Vodă, acest capăt e rupt). Pecete roșie ruptă 

9. 20 Mart 7062 (1554). Alexandru-Vodă, pentru satele 
de «supt ascultarea» Pobratei: Negomirestii, lurceștii, Bo- 
destii («la Pobrata»), Grabovtii, Ciulinestii, Berestii («la Prut»), 
Ritestii, «ce să chiamă acum Răpicenii, si moară pe felità», 
Cerișcanii, Radovtii, «ce să chiamă acum Rădenii», Bal&nestii, 
«şi unde ai fost Sandri, anume —, pe Beşăii (sc), la capul Căr- 
pinişului, si Obicenii pe Jăjăe, si Dràgusanii la Ținutul Cernău- 
tuluî, si Hitggul, si Drepţateala Sireate, si Tecuşanii, — din 
dresuri de danie si de întăritură ce ai de la mosul Domniei 
Mele, — Stefan Voevod». Îi întăreşte si Tiganî: Ivanca, Ciunce, 
Hrin, Munte, Tănasă, Cunac, Ștefănel, Tulea. « Așăjderia dăm 
si întărim sfintei mănăstiri, după uricul ce aii de la mosul 
Domniei Mele Ștefan Voevod, ca nime din ispravnici să nu 
umble prin satile mănăstirii, nici globnici, nici pripășari, şi, 
de s'ar tămpla vre-o gălciavă, ori mare, ori mică, înnainte 
egumenului să vie. Așăjdire și preoții care vor fi în satele 
acele, să nu dè dajdie la Mitropolitul, ce la mănăstire, de 
vreme că am dat acel venit tot sfintei mănăstiri.» Și două 
sate «la Siretiù» : Părtoșănii si Negoestii, cu acte de la «un- 
chiul Domniei Mele, Pătru Voevod». Tot asa, Curlucenii, «de 
la Ţinutul Lăpușnii; care acel sat l-aŭ dat sfintei mănăstiri 
soacra lui Fratiian părcălabul, pentru sufletul ei». Apoi jumătate 
din Strășani, tot de acolo; «pre care l-aù dat giupăniasa lui 
Fratiian, pentru sufletul ei» ; Crăsteștii, în Ţinutul Cărligătura, 
dat de Anghelina, Nastasia și Todosia (soră şi nepoată), si 
pentru sufletul «surorilor sale»: Maria, Sofia; «care acel sat aŭ 
fost cumpărătură tatului lor, Cozmei Vel Postelnic». Apoi 
Mircenii, la Ținutul Suceava; «care acel sat l-ai dat sfintei 
mănăstiri răposatul chir Mitrofan, episcopul Rădăuţului»,. 
Marturi: Neagoe părcălab de Hotin, Șăndrescu Vel Spatar, 
Ioan Vel Vistier, Movila Vel Postelnic, Toader Vel Paharnic, 
Medelian Vel Stolnic, Plosca (=Plaxa] Vel Comis, Movilă Vel 
Logofăt. — Traducere din 1821, după «o scrisoare ce să află 
la sf|ănjta mănăstire Pobrata». 

10. Brălad, 24 April 7063 (1555). Alexandru-Vodă, pentru Ion 


www.dacoromanica.ro 


76 DOCUMENTELE MOSIILOR P. P. CARP 


Gherasim, ce-și dă moșia ce o avea de la Domnii Ilie si Stefan, 
Glodenijiut-Anton și Ileanii și fiului lor, $eAH, cu 2.000 de 
aspri (ătăreştir Boieri. .. Petr[ea Crăncovici] .. . [Văsclan, [Șen- 
drescul} Spatar, Ioan [Vistier]..., Movilă Postelnic, meAeatHi 
Stolnic. — Pergament foarte șters; pecete mare, atirnată cu snur 
roșu. Pe dos, resumat slavon. 

II. 20 April —. Petru-Vodà, pentru Tatiiana lui Iancu 
Stolnicul și fratele ei, Tătarul. — Resumat din 1816. 

12. lași, 25 Mart 7093 (1585). Petru-Vodă, pentru Gheorghie 
biv Vel Logofăt, dindu-i, pentru slujbe ce se continuă încă, 
satul Ivăneștii pe Sacovàt, cu moară; «care sat aŭ fost a lui 
driaptă ocină, din ispisocul de danie ce aŭ avut el de la 
loan Voevod», si chiar de la Petru. Marturi: fiii, Vlad și 
Stefan, și boieri nenumitî. — Traducere din secolul al XIX-lea. 

13. Ine oy rasara, 8 Iunie 7099 (1591). Petru-Vodă (fără 
<io»), pentru vinzarea, cu zloți tătărești, a unei părți din 
Glodeni. Stroici Logofătul. Dumitru. Pecete de ceară roşie 
ruptă, și traducere de Gheorghe Euloghie. 

14. lași, 31 Mart.— «Crustea» (Cristea), Mare-Vornic de Țara- 
de-jos, pentru Bebești. — Pecete ruptă. Slavon. Supt Ieremia 
Movilă. 

15. Iași, 20,10 (sic) Septembre. — Eremiia Moghilă. Iscălit 
Stroici. Pecete roşie, mică ruptă. Dumitrașco Mălai (?). 

16. Secolul al XVII-lea. «Tomina» vinde partea sa din 
Olășei pe galbeni. Peceţi. 

17. Secolul al XVII-lea. «Gavril Bumbeiù» arată că «mi-am pus 
partea mea de ocină din Olăşei popei din Losel (sic), pentru 
patru galbeni bani buni, denaintea lui Gănscă ot Armenesti». 

18. 28 April 7110 (1602). «Stefan Vicol, nepot Bărzului», 
și alţii vind partea lor din «sat Bàaltatii (care să chiamă Po- 
pișcanii)», lui Stefan Vrajăscu (sic) Comis, cu 350 de zloți. 
— Resumat din 1816. 

19. lași, 14 Mart 7117 (1609). Constantin Movilă, pentru 
Uliana, fata lui Petru Stolnicel, și alte rude, îinpàrtindu-li cum- 
părătura lui Petru la Glodeni, de la nepoții Fetcăi, si alte 
părți, de la alții. Stroici Vel Logofăt. Scrie Costantin. Pecete 
mică, pe hirtie, foarte frumoasă. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 71 


20. Iași, 24 Iulie 7117 (1609). Constantin Movilă. Pentru 
« Dimitru, fetorul lui Crăstea Buhuș, nepot lui Pătrașco, stră- 
nepot a Măricăi si a lui Bran si prestrănepot a luf Casta (szc) 
Giurge Stravici», întărindu-i, pe temeiul actelor lui «Petru- 
Voevod t-aii fost mai înnainte de noi», a patra parte din 
satul Strunga și a patra din silistea Găureni si a patra din 
Răvăcani si din Hodcești și parte din Gănești (împărţeală a 
«mosuluf» lui, supt «bàtrinul Stefan Voevod»). Lupul Stroici 
Logofăt. Scrie Arsănie Nebojatco. — Traducere de pe la 
1800. 

21. I-itù Novembre 7141 (1632). Alexandru Iliaș întărește 
lui Dumitru Buhuș treti Logofăt Gădinţii pe Siret, «si cu 
izvorul apii satului, si cu bălț de piesti. . ., si cu pod în Să- 
retiù», Criveștii, «supt Strungă», siliştea Răvăcanii, «pe din 
&osu de Betris», Găurenii, Hodkeştii, parte din Movilità, si- 
listea Pădești, «pe Sărca», parte din silistea Plutunesti, din 
satul Căcărești «si o bucată de loc din hotaru Targului-Fru- 
mos», parte din Tălhărești, din Chicira, satul Vasiestii, «cari 
să chiamă Bărleștii», Spinoaţa «pe Bahlui», parte din Iuphi- 
ceni, din Totoești, locul de la Puriceni, Jiuenia (sic), satele 
Copăceni, Brăteșăni, «pe Ciuhur», parte din Pribisauti, din 
Costești, din Dumeni, din Buzovit, satul Răsteul, părți din 
Talmacin pe Nistru (Ținutul Hotin), satul Mănești, jumătate 
din Grozăști, «si cu loc de pio și de feresteii în apa Oituzu- 
lui». Munceicei (sic) (Ținutul Trotuș), parte din Măstacăn, 
satul Niculești, «ci să chiamă Trifesti»a, Romănești, Protopo- 
pești, parte din Olășă(n)i, din Bobotești si poiana Măstacăn. — 
Copie din Mart 7230 (1722). 

22. Mart 7143 (1635). Mărturie, cerută de Andronic, pen- 
tru un Savul, despre care se zicea «cum să fie fostu Zavul, 
mosul Cămărașului Andronicu, dat vecin cu zapisu lui Stă- 
mati Postelnicul». El arată că «l-am apucat Curten, șădzăndu 
în Cuncesti, pe moșia lui, și, după ce s'ai împrăștiet oamenii 
din Cuncesti, aŭ venit apoi Scortàst[i] şi aŭ șădzut în casa 
tàtàni-miù, și naŭ audzăt să dzăcă nimi nimic». 

23. lași, 10 Februar—. «Vasilie Banul ce ati fost Vornicu» 
«am dăruit finului mieù, jupănului Ion, fiiul dumisale Lupului 


www.dacoromanica.ro 


78 DOCUMENTELE MOŞIILOR P. P. CARP 


Vornicul cel Mare de Țara-de-ġos o prisacă cu doaodzeci 
de malce, ce iaste în hotarul Căcăceștilor> (Ținutul Cărligă- 
tura), «ca să-i hie de la noi dumisale pomană şi ocină neclă- 
tită nice dănăoar(ă]... Noi i-am dăruit dumisale dintru pri- 
lejul nostru putin, iar D[u]mn[e]dzeŭ să-i dăruiască dumisalfe] 
dintr'unul să se facă o mie. Acest dar l-am dăruit dinnaintea 
mulți boiari mari, carii sai tămplat la cinstita masa dumi- 
salfe] Vornicului, în trăg în lași... Eŭ Stefan Moimăscul am 
scris [foarte mare și frumos].» Iscălesc: Ghianghea Vel Lo- 
gofăt, Savin, Il4vos..., Eustratie Logofăt, Belica ... (9), Bă- 
șotă (?)...» Si peceti. 

24.Iast, 6 Mai 7145 (1637). Vasile-Vodă. Vin Ionasco Curea 
şi Ionașco dărăban, «si cu cumnatu-săii, cu Vasilie dărăban, 
si cu altii cumnat, Doboșeariul, fetorii Arvasiei, nepoții lui 
Văsiii», din Glodeani. Se aduce martur Vasilie Căpracea din 
Armenești și «Gavril Bolea de Jigoreani și MirAtà de-acolea». 
Se vede «cum aŭ dat Petrea Curea, tatăl lui Ionașco Curea, 
pentru Văsiiii din Glodeani, de l-aii plătit de bir nemișescu, 
și l-ai ras și din nemişie. Deci noi am socotit, cumu-i leagea 
țărăi, de-aù urat Ionașco Curea pre cit bani aŭ dat tată- 
săii pentru Văsiiu neamișul, den sat din Glodeani, doodzăci 
de taleri bani buni și un boi, dereptu dzeace taleri bani buni; 
si le-am pus dzi să dea Ionașco Dărăban cu cumnaţii săi 
banii întru mănule lui Ionașco Curei, de astàdzi în doo săp- 
tămăni», — pierzind altfel moșia. Scrie Moldovan. Pecete cu 
chinovar. 
~ 25. 22 Mart 7146 (1638). Vasile-Vodă, pentru Tanasie fost 
Vornic, ce vinde Avrămeștii, sat «drept domnesc, ascultănd 
de ocolul Tărgului- Frumos», lui Iordachie biv Vistier, cu 500 de 
taleri de argint. «Hotarul lui Urechi . . . Drumul Cotnaru- 
lui . . . Drumul Iașului.» Gavrilaș Vel Logofat. — Traducere 
de pe la 1800. 

26. lași, 7 April 7150 (1642). Vasile-Vodă, pentru Vasăli 
Banul biv Medelnicer, ce avea uric de la Stefan cel Mare la 
Moicești, din Cirligàturà. Pomenit loan Prăjăscul, Sălmon 
Mihăilescul, Zberoaia, copiii lui Carachiuzăl. Boieri: Tode- 
rașcu Vel Vornic de Ţara-dejos, Petriceicu Vel Vornic de 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 59 


Tara-de-sus, Gavril Hatmanul, Mălai (?) si Apostol păr- 
călab de Hotin, Savin Prăjăscu, părcălab de «Tinutul» Niam- 
tului, Gheorghiță părcălab de Roman, Apostol Postelnicul, 
Urechi Spatarul, Ghiorghi Paharnicul, Iordachi Vistierul, Toma 
Stolnicul, Coste Cos . . ., etc. Scrie Saidir. — Copie din 
secolul al XIX-lea. 

27.25 Mart 7154 (1646). Întărire pentru Lungul biv Armas, pe 
«a lui driaptă ocină și cumpărătură den ispisocu de pără şi 
de fieràe -aŭ avut de la Moisei Movila-Vodă: gumătate de 
sat de Tibànesti . . ., ce el şaŭ cumpărat de la Enachi 
Visternicul drept 100 ughi, iar lui Enachi Visternicul i-ai 
fostii lui driaptà cumpărătură de la popa Ionasco ot Ţăbă- 
nește si de la frate-săii Gligorie si de la surorile lui, Dochei . 
şi Anusca si Nastasăe si Antemeia, fecor[i] Moisăi, iar lor li-aù 
fostii cumpărătură de la Huhule vătav, pentru căt au fostii 
pusă zălog de la Gavril Iluhule». Altă a patra parte o cum- 
părase el «de la Costin sin Iremii Băesanul (sic) Urecariii, drept 
50 ughi, din ispisoc de cumpărătură ce aii avut Băesanul 
Urecari de la Constantin Movila-Vodà, iar Iremie Băesanu 
Urecare i-aù fostii driaptă cumpărătură da (s:c) la Gheorghi 
fitorul lui Ionașco, nepot Savel». Altă a patra parte o are «de 
la Toader Teale și de la frate-săii Neaniul şi de la sora lor 
Anghelina, fetor[i] —, drept 50 ughi, din zapis de mărturii, ce 
ni-aă arătat de la multi oamini buni sà bătrăni». Apoia 
treia parte din Armănești, cu vad de moară; «cumpărat de 
Neniul săn Marco Motre, drept 20 ughi». Altă a treia parte 
de acolo, «cumpărat ă] de la Petre Man, drept un cal pretàluit 
drept 80 de lei; tij din zapis de mărturie». «A patra parte 
de vad de moară, ce este în gura Bărlăzălului, unde aŭ fostii 
moara lui Marco, dintr'acelaș hotar a satului Armășănei; ce 
el aŭ cumpărat de la Miron de la Gărceni, drept zece zlot; 
iarăș din zapis de mărturie de la oamini bunî.» În fine, 
«neste părți de ocină din sat din Găurenei. . ., căte se vor 
alege partea Vascăi, fetii lui Marco, și partea Dumitrii, fata 
Andronicesei, nepoata Răfăiasei; ce ial sai cumpărat de 
la —, drept 30 zlot bătuţ; iaràs den zapis de mărturie». I se 
întăresc apol si «a lui drepți Tigani». — La urmă, «acestu su- 


www.dacoromanica.ro 


80 DOCUMENTELE MOŞIILOR P. P. CARP 


retu l-am scos ei de pe suretul lui Axintie Uricariul, și l-am 
dat lui badea Necolai Gherghel Medelnicer, pentru Tibànestiì, 
ce se află acmu cu totul la măna dumisale. Iar suretul acela 
al rămas la măna dumisale Iordache Hrisosculeo biv vel Ban, 
pentru alte moșii dentracel ispisocu, ce are cumpărătură 
părintele dumisal[e]; și am iscălit: Iordache Arhipu. L' 7272 
[1764], Iulie 9, 1766 [arabice].» — Traducerea lui Axintie era 
din 20 Ianuar 7227 (1719). 

28. Iași, 31 Mart 7155 (1647). «Adecà eŭ Marcotu, fido- 
riul lui Dumitru [din] Toderesti», vinde moșia sa. Pomenit 
«Murgo& de Marcoviciani». Vinzare de jumătate de bătrîn 
«dreptu o vacă cu vitàl si un boi tănăr». Martur și «Toader 
Trănbitoiul si Vlasie Făchiarul, fratile lui Bătcă». Scrie «Io- 
nașco Anghel diiacul za Cămar[ă]». 

29. lași, 23 Maiù 7155 (1647). Vasile-Vodă, pentru satul 
Jigoreni. Slavon. Toderasco Vel Logofăt. Dumitru. Pecete 
peste hirtie. 

30. lași, 20 April 7156 (1648). Vasile Lupu, pentru Jigo- 
reni. Slavon. Pecete mare, ruptă. Toderașco Vel Logofăt. 
<« Dumitrașco.» 

31. Pe la 1650. Hotarnică pentru Vornicul Neaniul, la «Pri- 
goreni pre Plotonita, la vad; ce i-ai fost lui danie de la Ale- 
xandru Voevod», — în piră fiind cu «Vornicul Tănasie», ce îm- 
presurase «cu doi sate și satul lui, anume cu Ruscanii si 
Avrămeștii>. Se chiamă «tirgoveti din Tărgul Frumos» pentru 
a stabili <după uricul Tărgului». «O cărare ce este împrotiva 
Horpazului, pănă în drumul Părjolitei, ce merge acel drum 
în gos, pre lăngă matca viii Lupului..., pănă la un iaz bă- 
trăn.> Numai într'un loc era încălcat hotarul Tirgului. Iscălesc: 
eUrechie Spatarul cel Mare, Roșca Vistier, Stefan părcălab, 
Vărlanu din Ciuncești, Buţurca de Frăteni, Ionasco ot tam, 
Ili ot Cudrești, Machedon ot tam, Chilila din Blăţaţ, Ando- 
nie ot Mădrăgeai, Ionașco Hăndrescul, Pătrașco; așijderea preot 
Stefan din Tărg și diiaconul deacolea, și alţii». 

Pe altă foaie: <Șcheii lui Constandin Ruset. Mărturie 
hotarnică de la Vasilie Hăbășescul Vel Armaș și Ștefan Bran 
și Miron Stărce și Pilat Vornicu de Poartă, cum aù hotărăt 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 81 


satul Șcheia», în hotar cu Miclăușenii. «La hàlestee č ai ținut 
Prăjăscul. n'ai avut triabă... Moara Stărcei... Bolovanul 
cel bătrăn... Hălășteu cel domnesc pănă în punte Berche- 
zoae... Pomii lui Maftei... Gloduri, unde sai pus acum 
bolovanu de spre hotarul Șcheii ulitilor... Pe din gos de 
țănterimul besăricii Șcheii ulitilor.,. Unde aŭ fost dat 
danie Măria Sa răposat Vasilie-Vod[ă]... Ai pus [S]cheianii 
zălog la călugări, iar călugării vor merge de vor lua banii de 
la cine i-ai dat.» — Copie pe la 1750. i 

32. Maiù 7160 (1652). «Mihăila cu fičorol Frantii însomi 
mărtorisescii pre mene co cesto zapis al meù, de neme nevoit 
si neasoprit, ce de bonă voe mè am văndot Stratoloi si fe- 
mie loi, Ștefănie ot Glodeni», partea sa de acolo, cumpărată 
si de la «Crăste Cămănarol..., şi denainte Părvoloi Coliva- 
roloi..., și denainte fitoroloi Gădie ot tam». 

33. lași, 16 Mart 7161 (1653). Vasilie-Vodă arată că «Banul 
c-ai fost Jitnicear» «aŭ întorsu cindzeci de taleri bătuţi întru 
mîna slugei noastre, lui Trofin diiacul, pentru o parte de ocinî 
č-aŭ fost cumpărat Trohin diiacul de la neste nepoți a Ba- 
riului Jitniceariul, anume Gligorie, si de la frate-săii Guţul, fe- 
torii Trofanei, den gumitate de sat de Gănești, gumătate . .. 
Si, căndu aŭ întorsu acei bani lui Trohin, s'aù întrebat pre 
alte rude, pre toate, și ei n'aii avut să întoarci niciun ban.» 
Scrie «Poianî». — Pecete mare pe hirtie. 

34. lași, 24 April 7164 (1656). Gheorghe Ștefan-Vodă. Pentru 
satul Soholet. Ionașco Rusul Vel Logofăt. Dumitrașco. 

35. Iași, 6 Octombre 7167 (1658). «Eù Carpu Lungul, ce 
am fost Armaş, fiorul lui Gavril Lungul», arată că a vîndut 
«satul Țăbănești, ce-s la Tànutul Vasluiului pre Șacovăţ, între 
Gărbești și între Olîsei», «Meculii al triilia Vistiarnic», cu 600 
de taleri bătuţi. Marturi: «popa din Dumești... și popa Ere- 
miia cel bătrăn de trăg de lași și popa Darie si Dimaa den 
Olișei si Păntiliiii fetorul Popolicii și* frate-săii Zahariia», etc. 
«si Gădea ot taam»>, «si Mihălachie fizorul lui Hagi-Aivaat și 
Bejan săraciul, fitorul lui Coste». Semnături: «Lungul Ar- 
mas», cu O pecete neinteligibilă. Si alte iscălituri si peceti 

36. 9 Decembre 7167 (1658). <Cărstea Cămănariul de tirgu 


68775. Vol. VI. 6 


www.dacoromanica.ro 


82 DOCUMENTELE MOSIILOR P. P. CARP 


de Ias» vinde partea-i la Jigoreani (de la nepoţii «Hordi- 
toae») lui Stratul de Glodeani. Si partea de la «Bogosie», 
«Samoil», «Drăguţa», «Costul», « Bereiul», «Gligorie Scopul», 
«Crăstea snă Vasilie Tiuialà, nepotul Roscăi», — pe lei bătuți. 

37. 9 Decembre 7167 (1658). «Mihălachi fegorul Frantà 
de tărgu de Ias» vinde partea sa din Jigoreani (și partea luată 
de la «Chelsiia») «Stratului de Glodeani și femei dumisale, 
Stefiniei». Între marturi: «Băcilă, Sirbul, snă Mail[4}». 

38. Iași, 28 Mart 7167 (1659). Gheorghe Ghica. Hotàreste 
întinderea Brăeştilor (Ţinutul Cărligătura): «de la făntăna din 
boori, unde cade în Poiana lui Cerchez... Păr la coasta Bli- 
darului... Helesteul Turlîî... Piscul Cuncăi... De la Tirin- 
cutà la dial la Ostoae . .. Drumul satului... Prisaca Ivănesăi.. . 
De-asupra glodului, în dial, la o moviliţă ... Loveste în coasta 
Blidariului si la glodul Cuncăi... Hotarul Urechii pe de- 
asupra zăpodiii în deal... Dialul Rusanului.» — Copie făcută 
de Dimitrachi Sturza Vornic, pe la 1750. 

39. 28 Mart 7168 (1660). «Carp Lungul biv Armas» dă 
partea-i din Olășei, «partea lui Chirvasie, dumisale Meculii 
Vistiernicului, cu tot locul şi cu tot venitul ce să va 
alege», pentru 20 de galbeni..., «precum am vândut si 
satul dumisale, Țăbăneștii». Marturi: «Ghinea negutitorul si 
Pavăl Hagi ce aù fost staroste și popa Darii. Și eù Uriil am 
scris zapisul.» Iscălesc grecește Ghinea si Kypxc3obdxas. Copie 
din “secolul al XIX!®, 

40. 8 August 7168 (1661). Ştefan-Vodă, «Meculei è-aù fost 
Vistiarnic», întărinduii «tot satul Tibanestii», «între Gărbești 
si între Oleșei», «care sat iaste cumpărăturiă] de la sluga 
noastri Carpu Lungul &-aii fost Armaş, fetorul lui Gavril 
Lungul, dereptu [sa]se sute de taleri, bani gata.» «Racoviță 
Cehan Vel Logofăt.» «Poianî.» Pecete peste hirtie. 

41. lași, 20 Mart 7169 (1661). Ràc[o]vit[iA] Cehan Vel Lo- 
gofat,TomaCantacozinò Vel Vornic de Tara-de-jos, Ion Prăjes- 
cul Vel Vornic de Tara-de-sus, Ilie Șepteliă Hatman, Niculai Ră- 
covit[a] Vel Posteinic, Gligorie Vel Spătar, Iordachi Vel Vistier, 
Solomon Vistier, Dabijia biv Vornic, Neculai Buhuș Vel Medel- 
nicer, Statie Vel Jitnicer, Neaniul 2 Logofăt, Andoca Pitar, Du- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 83 


mitrașco Roșca și Gligorie Hlăpăscul şi Ursul Vornici de 
glotă arată «pentru răndul Meculei &-ai fost Vistearnic, de 
un sat anume Tibanestii, la Vasluiii, pre Şăcovăț, care sat 
iaste lui cumpărătur[ă] de la Carpu Lungul Armaş, fečorul 
lui Gavril Lungul, dereptu șasă sute de galbini, cu curți, casi 
gata si cu hălișteae si vaduri de moarlă], si cu locori de fă- 
neat si cu locuri de prisăci, si cu tot vinitul, ce iaste pre 
hotarul acelui sat. Deci, cănd ai venit acel dușman Costan- 
tin-Vodi cu Căzacii aici în țari, pănă la Iași, aŭ triimis pre 
ascunsu să prindzi pre Mecula Vistiarnic ; si laŭ lovit Căzacii 
far[A] veaste, și i-aù luat aur si pietri scumpe și bani și alte 
aceaste de mult preț; luatu-i-aii si zapise, derease ce aŭ avut 
de la Lungul Armaş, făcut[e] pre acest sat, pre Tibanesti. Si 
cite i-aii dat Lungul Armaş derease a lui č-aŭ fost bătrăne 
spuind pre acel sat, toate aŭ perit atunci; numai G-aii scîpat 
Meculei Vistiarnic doaî derease carile aŭ fost într'alt loc: 
unul de la Ghica-Vodi [si altul] de la Măriia Sa Domnu 
nostru Ștefan Voevod, scriindu pre acel sat, pre TibAnesti.» 
Boierii, știind de «acei Căzaci de i-aii luat derease, ce aŭ 
avut si încă si alti avutie», îi fac adeverinţă. Actele ce ar 
apărea, «sà nu să 'ncreadzi, căci le-ai luat Căzacii atunci»; 
iar, dacă ar fi bune, să se dea Meculei «pre leage dereaptî». 

42. lași, 12 Ianuar 7170 (1662). Evstratie Dabija iartă «pre 
Duraac ce aŭ fostu Căpitaan, caarele aŭ fostu pribegitu printr” 
alte țări striine, de scrăba și de urgiia lui Gheorghie Ghicaa- 
Vod[ă], și, după acela lucru, iar Ghica-Vodăi-aii luatu un saatu 
anume Ivăneștii, ce sintu la Ținutul Vasluiului, și l-aii fostu daatu 
dumisaale lui Gligorie Păharnicul cel Maare. Acmu, daacă aŭ vi- 
nitu înt[a]rà și aŭ plecatu capul la Domniia Mea, și vădzăndu 
și noi că n'aii fostu nemărui nici cu o greșaală, de caare lucru 
el aŭ slujitu la Domnu ce aŭ fostu guraatu cu dreptaate, — 
am luatu saatul cu o prisacă ce aŭ fostu de la dumn[ea]luì 
Păharnicul, și l-am daatu slugii noastre lui Duraac, cu tot 
venitul... Iar, de va arăta Gligorie Păharnicul căndva vre 
'ntr'o vreame nescai drease pre acel saatu, ca să nu fie nici 
de o credință.» Iscălitura cu negru a Domnului. Pecete roșie, 
mică, cu totul ruptă. Fără Logofăt. «Andrei Mihula scrie 


www.dacoromanica.ro 


84 DOCUMENTELE MOŞIILOR P. P. CARP 


43. lași, 17 Decembre 7171 (1662). «Ion Hăbășescul è-am 
fost părcălab> vinde un loc de prisacă «în hotarul Căcă- 
ceștilor» (Ținutul Cirligătura), «danie de la nànasu-meù Banut 
Vistiarnicul, căndu m'aii botedzat», lui «Neculaiù Buhuș Ma- 
rel[e)-Medelnicer», cu 20 de galbeni. Mai dă alt loc de pri- 
sacă «în Ţinutul Agiudului>, «<cumpărătură părintelui mieù 
Lupului Hăbășescului de la —». <Înnainteaa mai multi fiori 
de boiari din Divanul Mării Sale lui Vodi.» 

44. Pe la 1663. Vinzare la «Voloșei» lui Stati Abăgeriul. 
Martur și «Nicolai Abàgeriul» și mai multi «Balet», un «Ne- 
“ospâtns>. 

45. Pe la 1663. «Nastasiia, fata lui Breajie de Spi- 
neani», vinde partea ei din Olosài, «partea tatine-meù, lui 
Obreajie G-ai fost sulitas, din stălpul Oidei dinna patra 
parte . .., lui Statie abăgeariului si femei sale Zotinei direptu 
4 lei bàtut, denaintea popei lui Tănasie de Griesti si Nichiul 
de Drigest[i] si Apostol Sosia si Simion de Oloșei; si ne-am 
pus sosea (sic) si becetile, ca să să ştie». «Si atasta vAndzar[e] 
s'aii văndut în dzilele Dabijei-Vodă.» 

46. 25 April 7171 (1663). «Eh Ann HW ERCTpATIE AAEHXA 
ROFROAA, Eh RAkTO renATEA ero.» «Ei Ionașco Chihaia si cu 
femee si cu fitorul lui Vasfijlie Giurcă si cu măsa» vind partea 
lor la Olășei cu 20 «de lei bitut dumisale lui Statie abă- 
gierului, ce este parte maicăi... Si eŭ Mărzea, dascal Mărzea, 
am scris.» Între peceti, una foarte frumoasă, cu ST. Gheorghe. 

47. lași, 7 Maiù 7171 (1663). Evstratie Dabije, «la tot 
oamen[i] den Gănești ..., pentru o samă de oameni ce aŭ 
vinitu aice la Domniia Mea de ni iaŭ jeluit că iaŭ lăsatu 
Banul la moarte lui din vecin[i]taate și i-ai ertatu; deci si 
Domniia Mea, după cuvăntul Banului, lea-am făcut cartia să 
iasă de acolè, si cislă în satu este. Pentr'aceaia, dacă veti 
vedea cartia Domnii Meale, carii vor esi de acolo den satu, 
fără cislă să nu iasă; să le aruncați cislă după dănșii, si să-s 
știi care unde să ducu. Iară cari vor vre să-s aședză acolo la 
Găneștii, să-s les[e] de altele, de toate, și să-s apuce de hrană 
si de agonisită. Iarà de la Domniia Mea încă, dacă om 
vedè că vă asedzati, voi socoti-vă de nevoil[e] voastre. Și să 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 85 


vă asedzati acole pentru îndemăna voastră. De iasta vă scriem.» 
— Pecete mare, cu chinovar negricios. 

48. 22 Ianuar 7172 (1664). Nastasia fata «Lupului Copilu- 
lui de Romànesti», cu fiul ei Pintelie, vind o prisacă la Crăstești, 
lui «Iordachi Marele-Spatar», de față cu Miron Costin părcălab 
de Hotin, Prodan Drăgușăscu biv pircălab, Ursul Vornic de 
gloată, Dumitrașco Roșca Vornic de gloată, Gheorghiţă Ciolpan, 
Vasăli Ciolpan, Durasco fetorul lui Isac de Sanihăii». Banii 
îi dă cu «măna lui» Velicico Costin. — Resumat de pe la 1800, 

49. laşi, 21 Maiù 7172 (1664). Istratie Dabija dă lui «Ilea 

din Mireşti» sarcina de a hotărnici la Olășăi, partea lui «Va- 
silie fetorul Dasovanul; si o aŭ fost văndut... mai nainte 
boerinului nostru lui Neculai Buhuș; apoi el încă o ai fost 
dăruit lui Cocărlie» ; acesta dînd-o la urmă mănăstirii de la 
Dealul Mare. — Copie din secolul al XIX!®, 
Aso. Iași, 22 April 7174 (1666). Duca-Vodă, lui «Nicolai 
Buhuș Log[o]f[i]tul cel Mare și diregitoriului si vătimanului săit 
din Gînesti, la Ținutul Ciîrligăturei..., ca-s aibî a chema 
oameni streini dintr'alte ţări. .., fie ce limbi vor hi». Ei vor 
fi scutiți sese ani «de dajde si de zloți si de lei si de taleri 
şi de galbini de cas(â] si de iliş si de sulgiii si de unt si de 
&arî> si alte dări. «Nici lucrul Domnii Meale nu vor lucra, 
și cisla ča viache è-aù fost mai denainte vreame acolia în 
sat, încă s'aù ras din catastiv din Visterie. Pentr'aceia si 
alti oameni carii aŭ fost mai denainte vreame de acolo, si 
aceia ca să se străngă iarîs la urmă acolia în sat, și aceia 
vor hi în pace... Si voi, părcălabi de acel Tinut si olăcari 
şi podvodari si globnici și deșugubinari, nime întru nimică să 
nu-i învaluiti.» Iscălitura Domnului: Io Duca Voevod. Pecete 
de ceară neagră, ștearsă. 

51. i7 Iulie 7174 (1666). «Mecula Visternicul» vinde «un 
satu anume Tibànestie» «dumisal[e] lui Eni Burnaz si surorei 
salle] Cărstini si nepoților mei, lui Enii și Procăi», pe 1.400 . 
de lei. Asistă popa din Griești si alti vecini. Scrie [urit] Dima 
din Marcoviceni. Mecula iscălește în grecește: Mâyos Ma- 
xobha Èfpada. 

52. lași, 21 April 7175 (1667). Alexandru-Vodă, «giupă- 


www.dacoromanica.ro 


86 DOCUMENTELE MOȘIILOR P P. CARP 


neasei a răpăosatului Buhuș č-aŭ fost Logofătu-Mare», pentru 
«a opri niște bucate a oamenilor din sat din Gănești prinde 
(sic) doo sute galbeni; care bani aŭ dat si aŭ cheltuit Buhuș 
Logofătul pentru dările si nevoile ča aŭ avut acei oameni 
pre izvod ce s'au socotit, să aibă a letinea dumneaei aceale 
bucate pănă vor da ei banii... Așijderea și pentru cislt ce 
aŭ eï în sat, să nu hie oameni slobodzi a esirea de acolo 
din sat pănă nu-ș vor rădica ei cisla lor din sat, și de-aci 
să fie slobodzi a eși unde le va hi voia.» Pecete mică octo- 
gonală. «Vel Logofăt.» 

53. 27 Iunie 7175 (1667). «Ionașco Hlubi, fitorul lui Toder 
Răbedit, fratele popei de Olosei», vinde partea lui de moșie 
cu «lei bătuți». Între marturi, «Pasul, Ilisie fiorul lui Simion, 
Scăntiae». 

54. 17 Iulie 7175 (1667). Iliaș Alexandru-Vodă dă «lui An- 
ghelachi, fiorului Crăstii Brăilianului, și fimeii sale, Catrinii» 
parte din Popișcani (Ținutul Cirligătura), ce-i este dar de la 
Vasăle Banul, fost Jicnicer. — Resumat de pe la 1800. 

55. 14 Septembre 7176 (1667). Pintilie fiul lui Costandin 
din Crăstești, iea zece lei de la Miron Costin Vel Vornic, 
«ca să să tocmască cu dumnealui cuo moșie ce li esti cum- 
părătură: Goiana, ci să chiamă Călugărul, si să o văndă dum- 
nealui Vornicului». — Resumat de pe la 1800. 

56. lași, 15 Ianuar 1668. «Gavrilas Neaniul ce aŭ fostu 
Logofăt al doilea» face o declaraţie în pîra lui pentru Tiba- 
nesti cu Proca Postelnicul (moșia fusese a lui «Lungul Ar- 
mașul»). «Mariia Sa Vodă ne-a aflat giudetul», impuindu-i 
ca, la luarea moșiei, să facă față de Proca restitutie de chel- 
tuieli ; ceia ce el nu voiește. Renunţă deci. Marturi: «Gavrilità 
ce au fostu Sărdar si Dumitrașco Roșca Vornicul de Poartă». 

57. lași, 30 Ianuar 7176 (1668). Iliaș Alexandru. Apare 
Proca Postelnicul cu Gavril Neaniul biv Logofăt, în pîrà 
pentru Ţibănești; «care sat aŭ fost mai nainte a Lungului 
Armașul, și Lungul l-aă vîndut Meculei Vistiarnicul», iar 
acesta și la unul și la altul dintre cei doi. Neaniul cîștigă, 
dar nu vrea să restituie toate cheltuielile făcute pe moșie. Is- 
călitura Domnului. Pecete peste hîrtie. Scrie «Eftimie». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 87 


58. 5 Februar 7176 (1668). Ghedeon Mitropolit, Dosoftei 
episcop de Roman, Vasilie Vel Vornic de Tara-de-sus, Ne- 
culai Raacovit[4] Hatman, Stamatie Vel Postelnic, Toader 
Iorgache Vel Spatar, Ursachie Vel Vistier, Ilie Sturdzea Vel 
Stolnic, Ionasco Vel Pitar, Alexandru Vel Usiar, Contîs treti 
Logofăt, Avram Halepliul Postelnic, Zatic Polog Postelnic, 
Stefan Postetnic, Dumitrașco Roșca, Toader Vocărlie, Ștefan 
Ghiiarghel, Silion, toți Vornici de Poartă, arată că Proca 
Postelnicul a avut proces cu «Gavrilas Neaniul cea aii fostu 
Loglolfit>, pentru Tibànesti; «care sat aŭ fostu mai «denainte 
vreame a Lungului Armasul, și Lungul Armasul l-aii văndut 
Meculit Vistiiarnicul, iar Mecula Vistiiarnicul aù văndut Pro- 
căi . . ., iar mai denainte vreame aŭ fostu făcut Mecula Vis- 
tiiarnicul un zapis lui Gavril Neaniul Logofătul, scriind cum, 
cănd va vrea Mecula Vistiiarnicul sà scoatà acele saate la 
văndzare, să nu încapi altul al cumpăra fără Gavrilaş Nea- 
niul Log[ofâtul].» Se decide de Domn «să întoarcă Gavrilas 


. « «+ Procài . . . banii ce aŭ dat . . . sitoatî cheltuiala cătă 
aii cheltuit pre mori si pre viti si pre stupi, căce că asia aii 
cumpărat și el de la Mecula . . . lar Gavrilaș. . . dacă aŭ 


vădzut că să face atăta somî de bani, n'aii vrut să întoarcă 
cheltuiala şi să-ș ia saatul», ci face zapis pentru părăsire. Pe- 
cetea celor doi prelati: ne 4a... PewWprIA MH'TpONOAHI C8YARCKOI 
SÌ MEYAT ASANHE NekiHe gomanckoe. Semnături, 

59. 13 Februar7176 (1668). «Ghedeon archiepiscop si mitro- 
polit sutaaschii, Solomon Bărlădianul Vel Logofăt și Miron 
Costin Vel Vornic de Ţara-de-zos și Vasăli Vel Vornic de Țara- 
de-sus și Neculai Racoviță Hatman si părcălabu de Sutava si 
Stamatie Vel Postelnic iToader[orgaachii Vel SpatariPostolachi 
Vel Paharnici Ursaachi Vel VAL i Ilii Sturza Vel Stolnic i Io- 
nascu Brăncă Vel Pitar i Lupaşcu Buhuş Vel Șatrar i Alexandru 
Ramandi Vel Uşăr i loan Racoviţă vtori Caşnic i Contàs 
tretii Logofăt i Stefan tretii Postelnic i Dimitrașcu Roșca i 
Silion i Ștefan Gherghel Dvornic(i] glotnii» arată că Proca 
Postelnic și «Athanail egumenul de la svănta mănăstire ci 
să grăeşti Dialul Mare și cu Ghiorghi Hadămbul ci este la 
acia monas[tire]» fac «schimbu ei în de eï» între «o vie de 


www.dacoromanica.ro 


88 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


aice de la Ias, ci este la Urșulă» (de la «Eni Hagiul») si parte 
din Olășăi pe Sacovat (luată de la Grigoraș Cocarlie, ce o 
avea de la «Neculai Buhuș, ce aii fost Logofăt-Mare», si a- 
cesta de la fiul Nacului). — Copie din secolul al XIX-lea. 

60. Iași, 26 Mart 7176 (1668). Ilias Alexandru- Vodă, la mai 
mulți răzăși, pentru a alege părțile lui David Chirvasie «și 
a Dàstovanului». — Copie din secolul al XIX-lea. 

61. lași, 12 Octombre 7177 (1668). «Tudoscaa fata lui” 
Marmure Uricariul din saat din Todiresti» vinde partea-i din 
Ivănești, cumpărată de Marmure de la Vasli]lie Huhulea, lui 
Apostol Durac, cu 80 de lei bătuţi. Marturi: Sandul Buhuș 
Vel Pitar, Lupasco Vel Şătrar, Dumitrașco Roșca, Roman, 
Gheorghiță, Ursul Vornici de Poartă, Iordachie Armas, Mi- 
hălachie Căpitan. Scrie Tiron diacul. 

62. i-iù April 7177 (1669). Hotarnică de la Dumitrachi 
Rosca Vornic, pentru hotarul mosiei date de Alexandru Ilias 
lui Solomon Bărlădeanul, Marele-Logofăt, pe Sacovàt. 

.63. Iasi, 11 Novembre 7179 (1670). «Apostol Durac, è-am 
fost Medelniciar-Mare», dă ocina sa de la Olășei, cumpărată 
de la Sofiica Dimoae, «Schivei fiatii Dimoae». Marturi: Co- 
liv[ă] Căpitanul de Curteanii de Tanutul Vasluiului și Vreames 
&-au fost Căpitan de Curteanii de Fălciiă, si Vasfi]lie P... tic 
de Corni de la TàAnutul Suceavei si Costantin Beldiman vă- 
tavul dumisalfe] Postelnicului celui Mare si Gavrilas snă lu 
Panvà (sic)». 

64. lași, 8 Maiti 7179 (1671). «Paraschiva fata Dimei de 
Oloșăi» dă partea ei de moşie, «ce me-aù fostu si mie dă- 
ruintà de la Apostolachi Dura[c] ce aŭ fostu Medelnicear», 
pe «lei bătuţi». 

65. 20 Novembre 7180 (1671). «Manolachi al doilea Co- 
mis» se învoieste cu «Petrașcu Buznea nepotul lui Vasili 
Banul Vel Medelnicer si cu alti frati a lui>, pentru partea 
lor din Gănești, unde hotărnicise Iremice Vornic de Poartă. 
Acesta asistă, ca și «Costandin părcălab ot Popiscani», <A- 
lexandru Buhuș Hatmans. — Resumat din 1816. 

66. I-iù April 7180 (1672). «Eŭ Stratina, fata Uleiane, ne- 
poata Curii, cu genere-mei Gavrilă», vind partea lor la Glo- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 29 


deni pe bani bătuți. «Iari dentr' alti fitori al miè, de va avia 
cineva puteare ca să-i dè banei ce mai sus scrie, si sà tei 
mosiia...Si eù popa de Miresti am scris zapisul, sà sà stie.» 
Peceti cu degetele. 

67. Iaşi, 20 April 7180 (1672). Androsie din Gănești si 
altul de acolo «datu-nea-am viecini dumisale lui Manolachie 
Comisul să fim viecini drepți în Gănești, de unde am fost 
viecini de moșie, căce nea-aii plătit dumnealui de zloți bi- 
rului è-ati fost parte noastră în Tărgul-Frumos, că am pățit 
multă nevoe de tirgoveti, de ne lua vitele si ne băte; iară 
dumnealui ne-ai plătitu, și ne-ai ras si cisla, căt aŭ fost par- 
tea noastră den tărgu. Pentr' aceaia ca să fim dumisale di- 
repti viecini, noi si fitorii noștri, în satu în Gănești, să nu 
mai îmblămu ispitindu-ne cu alte povești; iară, dentru noi 
cari se vor ispiti să-s ducă de acolo, — Comisul să trimată 
să ne è de grumadzi și să ne ducă iară în Gănești.» Mar- 
turi: «Ioniță Bucim Postelnicul, Dumitrașco Roșca Vornicul 
de Poartă și Costantin Pelin de Ruștori și Gavril Hăjdeii 
și Dumitrașco Bonta și Poogan de Pletuci și alți oameni 
buni». Ei pun degetele. 

68. Gănești, 23 Novembre 7181 (1672). Hotărnicie la Gă- 
nești, a lui Irimiice. 

69. Olășăi, 10 Maiii 7183 (1675). «Stefana femeia lui Du- 
mitrașco și cucoanelfe] miallej Mărie și Ioana» vind partea 
lor cu «lei bătuţi». 

70. I-iù Iulie 7183 (1675). Dumitrașco Genio pentru 
Anghelachi si Costandin de la Popișcani, ce se pling de 
«giupàneasa răposatului Taàlmaè Paharnic» pentru o prisacă 
de acolo: ea și pune stupii ei lingă, «peste» ai lor. Domnul 
a trimes «la cinst. si credintos boerinul nostru, la Miron 
Vorc., prelejindu-să la țară», să cerceteze. Acesta întărește re- 
sultatul, contra Păhărnicesii. — Extras pe la 1800. 

71. 9 Iulie 7183 (1675). Mărturie hotarnică a lui Miron 
Costin Vornic. — Resumat din 1816. 

72. 9 Februar 7184 (1676). «Mihăilă Tisnea, fătorul lui 
Obriajie, nepotul Păntei de Glodiani», vinde «o livadă t-aii 
fostu în fundătură la sat la Glodiani...dumisale Stratulul 


www.dacoromanica.ro 


90 DOCUMENTELE MOŞIILOR P. P. CARP 


(sic) de Glodeani, pre un boi de gug bun». Între marturi: 


«Toadel Ilea de Mireşti... Și eŭ Stratul ce am fosti parnic 
(sic) am scris» [foarte elegant]. «Stratul iscal.» Ceilalți pun 
degetele. 


73. Iaşi, 25 Februar 7184 (1676). «Chiriiac Durac, fratele 
lui Apostol Durac», vinde ocina sa din Ivănești, «din cence 
bătrăni, ce să împarte satul, dintr'un bătrăn a cincia parte», 
«dum[ijsale cumnati-mea Mariei Medelnicerooai Duràciasii), 
drept 20 lei bătuţi». Marturi: «Velicico Costàn Marele-Comis 
şi Gorovei Log[o]fet si Pătrașco Postelnic și cumnatu-mieù 
Lupan si soru-mia Măricuța si Gheorghiţ[ă] sin Gorovei». 

74. laşi, 24 Iunie 7186 (1678). Nişte răzăși vînd moşie la 
Glodeani «Stratului şi femeii lui Ștefănii și cuconilor dumisale, 
dreptu 28 lei... Dinaintea preutului Toader din Crăești si 
a lui Ghiorghie de acualea și a lui Răzmiri (sic) de acolea 
si a lui Simion fitoru ali lui Razmirite... si dinaintia lui 
Zafir neguţitoriului din lași si Apostul Blănariul din Roman. 
Si eŭ Gligorași fitorulù popei din Crăești am scris aicia acestă 
zapis.» Semne cu degetul. 

75. laşi, 29 Decembre 7187 (1678). «Toader snă Luco& 
de Vovărăești» (Vasluiù) vinde partea-i din Jigoreani lui An- 
dronic de Visterie. Marturi: «Nacul de Visterie și Ştefan de 
Visterie». Pomenit zapisul Iorgài Vameșul. 

76. Iași, 3 Ianuar 7187 (1679). Duca-Vodă, lui Toader Ilea, 
pentru pîra Stratului asupra lui Vasilie Cuea Cură] din Boràsti, 
«că iaste dator Stratului cu 11 ug.i pol pentru niști dăjdi cur- 
tinești ce l-aii plătit, pe cum are și pecetluitur[i] de la Ionașco 
Coliv[ă], căpitanul, că laŭ plătit... Să socotești pe pecetlui- 
turi f... hi asia, numai să plinești banii Stratului de pe Va- 
s[illie Curea și să dai pre măna Stratului.» Pecete cu chi- 
novar. 

77. 17 Ianaar 7187 (1679). «Pànteleiù ziat Crătun Curia» se 
îndatoreste «sà întorcu neste bani Stratului de Glodeani de 
pe o parte de ocină è-aù dat Stratul bani pentru socru-mieù 
Vasilie Cură, optu galbeni si șa[sălsprădzăci potronici, bani 
buni, la dajde curteniască», puindu-i-se moșia zălog. Scrie 
«Lupul ot Visterie». Semne cu degetul. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 91 


78. Februar 7187 (1679). «Cinstit boiari dumneavoastri. Să 
fit dumneavoastră sănătoș. Alta, facem st[i]ire dumilor voastrî 
precum aii vinit Stratul ot Glodenii cu carte Măriei Sale lui 
Voade (sic), jăluindu-s[ă] pà Vaslillie Cure ot Boreştii», pentru 
datorie de «8 galbănii si 6 potronici, ce l-aii plătit de dejdi 
curtengști— și aŭ pus o moșie în zălog». Stringe pe vecini 
«dAn pămpredziur». Se pune termin, «si apoi aŭ așteptat si 
patru dzile, si banii tot nai dat». Face mărturie pentru 
aceasta, Semnat: «Robu Măriei Sale lui VoadjA]: Toader Ilea 
ot Mirestfi]». 

79. lași, 15 Februar 7187 (1679). «Vasli]lie sån Găndea ot 
Glodeani si cu verii mei Istratie si Drăguna, fetorit mătușă- 
mea Nastasii», vînd partea lor «din mose noastrî Uliiana, 
pentru căci aŭ cumpărat si Stratul întăi dintr'acest mos, 
partea Stratinii». Marturi: «Nacul de Visterie și Toader Vor- 
nicul de Dumesti și Chiriţa de Gàrcin[a ». Scrie «Lupul ot 
Visterie». 

80. lași, 21 Maiti 7187 (1679). Vinzare la Jigoreani. Mar- 
turi: diaci de Vistierie «si Chiriţa biv căpitan de Gărcin[a] 
şi Lupul de Visterie, nepot Mihalcii de sor[ă]». 

81. Iași, 7188 (1679-80). Mai multi răzăși din Jigoreani 
arată că aii făcut vinzare «Cluciarului Enachii, și apoi, hiind 
Andronic de Visterie om de moșie de acolia, aŭ încîput el la 
cumpàrAtur[d]». 

82. C. 1680. Proca se împacă cu răzeșii, se uită scirdele 
si se decide a se plăti impreună ciubotele. 

83. lași, 1-iù Iunie 7188 (1680). Vinzare la Jigoreani. Marturi 
şi «Iliias Drăguțăscui Armașul cel Mare. .., popa Axentie din 
tărgul Iașilor... și Toader č-aŭ fostu Vornic din Dumeşti». 

84. laşi, 23 Septembre 7189 (1680). Duca-Vodă, pentru 
Toader a Ili din Mirești, ca să i se aleagă la Jigoreani. Miron 
Vel Logofât. — Pecete cu chinovar, mare. 

85. 12 «Feur.> 7189 (1681). Vinzare la Jigoreni. Martur 
si «Pănte Șătrariul din Procelnici de la Căriigătură». 

86. lași, 20 Februar 7189 (1681). Un răzăș din Jigoreni 
face vînzare lui Andronic. Marturi și «Enachie Postialnicul 
snă Toader Păladie Vistiarnic... și Toader snă Ilia den Mi- 


www.dacoromanica.ro 


92 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


resti și Gligorașco snà Iloae din Codresti... si Gavril Cobî- 
leanul». 

87. 10 April 7189 (1681). «Glegorasco snă Mieràut din 
Jigoriani» vinde ocina sa, «cu mănule miale curàtitî», lui An- 
dronic diiacul. Marturi si «Stogul», «Gligorie Bertul». 

88. lași, 12 April 7189 (1681). «Stefana fata lui Vasilie 
Oltianul, nepoata lui Vlad, strănepoata Bolii, si cu fitorii miei, 
Vlasie si Ghiorghitî», vînd partea lor din Jigoreani lu An- 
dronic diiacul, cu lei bătuţi. 

89. «U Tas, I' 7189 (1681), April 25.» «Uliiana aŭ fostu f(r)ate 
lui Ionas[co] Curi, si Uliiana aŭ avut fitor pre Stratina si pe 
Urita si pe Dumitru, tatul lui Vasilie Gîndi.» La Cureşti 
ei aŭ c«pămănturi». Si «femiaia lui Vasfi]lie Roșcii» are pămînt 
acolo. Pomenită <Păscilina fata Mutei». 

90. 4 Iunie 7189 (1681). Miron Costin Vel Logofăt către 
fiii lui Simion pircălab: Anghelachi, «Chiosi», Costandin, 
Gheorghe și Ion, pentru Popișcani. — Resumat din anul 1800. 

91. lași, 22 Mart 7190 (1682). «Ioana fata Curdiias[i]» 
vinde parteai din Jigoriani lui Andronic. Între marturi iscă- 
lesc: «Toader Albotă Vel Armaș, 1682 (cu cifre arabice), 
Ghiorghie Stărce ot Vel Vist. (?), Iordachi Thoma (?) Ar- 
maș». 

92. 13 April 7192 (1684). Nepoatele «Stărcului» vînd par- 
tea lor din Jigoriani lui Andronic. Între martori, Tănasie 
Burghel[e]. 

93. 10 Iulie 7192 (1684). «Anghiniia fimeaia lui Vasilie 
Roșcii din Glodeani» și altă persoană vînd moşie la Glodeani. 
Marturi: «Frăncul Vornicul de Poartă . . ., Iliias Ghegîù si 
Băsan Gavrilitî». 

94. lași, 26 Ianuar 7193 (1685). Iane Burnaz si «cu cu- 
coanele miale Măriia si Cărstăna» vind jumătate de Tibànesti 
«gineri miei lui Stefan de Visterie si fimei dumisale Măriii», 
cu 250 de lei. Marturi: «Alixandru Ramandi è-aù fos:u Postel- 
nic-Mare si Ion Apostolachi vtori Logofàt si Andronic diia- 
cul din cas[ă| de la Marita Sa Vod[4] și Lupul de Visterie 
şi Toader Ilia de Miresti și Lupul Cozmei ot Jigoriani ot 
Vaslui şi Ioniță Despinian și Apostolachi ot tam». Semnă- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 93 


turi grecești ale vinzătorilor. «Eŭ Ianachi cumnat lui Enei 
Burnaz m'am prilejit.» 

95. I-iii Februar 7193 (1685). Iane Burnaz «si cu cucoanele 
mele», Maria si Cărstăna, vind jumătate din Tibànesti, — pre- 
cum s'a făcut vinzarea lui Stefan de Visterie, — egumenului de 
Galata, cu 150 de lei. Marturi: Tudosie Dubăti Vel Logofăt, 
Zosim Başotă Hatmanul, Veličco Vel Spatar, Ion Ràcovità 
Vel Păharnic, Toderasco Vel Vistier. Fetele se iscălesc gre- 
ceste de tatăl lor, care si el, semnînd grecește: Mrovpvatws, 
pune si degetul. 

96. 1-iii Februar 1685 (arabic). Ioanichie egumenul de Galata 
arată că a cumpărat jumătate din Ţibănești cu banii lui 
Bută (Mzobw), care nu putea negocia singur. Pecete grecească. 
Jos: ’Iwayviziog rod l'aXdron, Asévrtos fepop.évayos rod ‘Ariov 
L46Sa. 

97. Iaşi, 1-iù Maiti 7193 (1685). « Gligorasco feèorul lui Mie- 
ràut, ginerele Holmului», dă ocina sa la Jigoriani, ce o are de la 
«Mierăuţi», si «o parte. .. de la Blehan, din bătrănul Lupului», 
lui Andronic. Marturi: «Vătavul Golie, aprod de tărgu de' 
la Folesti, de la Vaslui, si Gănsci, călugărul de la măn[ăjstirea 
Surdului ot Sacovàt . .. și Frăncul . , .». Andrei Vornic 
semnează între marturi (pecete cu un om avind un băț 
în mînă). 

98. lași, 8 Iunie 7193 (1685). Dumitrașcu Cantacozono (sic), 
pentru Ionichii arhimandritul şi soborul «de la Gălata din 
deal», care sé pîreste «cu Stefan diiacul de Visterie», ară- 
tind cum sa făcut cumpărarea de la Eni Burnazu, de către 
egumen si de către Ștefan, a jumătăţii Tibanestilor, cu «o 
moar[i] gata, ce-i dzié[e] la Foros». Zapisul lui Stefan «s’ati 
aflat că iaste adevăr» si mai vechiii. «Zapisul egumenului 
S'aii aflat caii cumpărat mai pre urmă, si făcutu si cu meş- 
terșuguri.» «Tudos[e] Dubăi Log[o]f[A]t.» Scrie «Gligori». 
Pecete mare, peste hirtie. 

99. lași, 2 Novembre 7194 (1685). «Toader fitorul lui 
Galerie călugărul è-ai fostu preot în Dumesti lui Iordachi 
Vistiarnicul, ce-s la Ținutul Vasluiului, în fund, pre Bărlădzel» 
vinde partea-i de la Jigoriani, «de la făntăna Onișcăi», cu 


www.dacoromanica.ro 


94 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


opt lei. Marturi: «Todosfie] Dubăii Vel Logofăt, Frăncul 
Vornicul de Poartă, Pahomie Vornicul, Dumitrașco Isăcescul 
Căpitanul si alti boiari de Curte». 

100, 5 Iulie 7196 (1688). «Costin Grecul de Cruce» dă 
zapis lui «Pătrașco &-aii fost budac» pentru un loc de pri- 
sacă la Jigoreani. Marturi: Ion Vătavul de Cărlești de la 
Munteni si pop Runtea de pe Grăle și Vălce vătav de hăn- 
sari . . .> si Grecii ’Avaotàs si lIlăvoc. Iscălește și «popa 
Riantia». 

101. lași, 22 Iulie 7196 (1688). Constantin-Vodà, pentru 
Olășeii lui Stefan Bărcă diacul de Vistierie. 

102. lași, 5 Februar 7198 (1690). Costandin-Vodă, pentru 
«Andronic Logofătul de Vistierie», întărind cumpărătura lui 
din Glodeni. Pecete mare, ruptă. Tudose Dubăii Vel Logofăt. 

103. lași, 17 Februar 7199 (1691). Costandin-Vodă. Safta 
şi Ilinca și Maria, fetele lui Gheorghi Bute, arată zapisul lui 
Ionichie egumen de Galata, care cumpărase lui Bute cu 250 
de lei jumătate din satul «Tibàneste», dela Iane Burnazsi de la 
fetele lui, cealaltă parte fiind vindută lui Ştefan de Visterie. 
Domnul întărește. <Lupul Bogdan Hatman, netămplăndu-să 
Vel Loglojf[ă]t.» Scrie «Neculai Cerchez». Pecete mare, peste 
hîrtie. 

104. lași, 27 April 7199 (1691). Fetele lui «Ghiorghie Bute 
negustoriul din tărgu din Iași» vind partea lor din Tibànesti 
(Bute o luase de la Iani Burnaz și de la fetele lui: «Maria 
si Cărstăna», epitrop fiind Ionichie arhimandritul, egumen de 
Galata) lui «Stefan de Visterie». Marturi : Leontie egumen de 
Gàlata, Erimie egumen de Trei-Sfetitele, «Zuza Vornicul de 
gloati, Neculai negustoriul, Gheuca bulucbasa, ziat Ghiorghie 
Bute . . ., si Lozănschii Duratco . . . si Gligorasco Păstrăv». 

105. lași, 17 Maiii 7199 (1691). Neculai Morianul și soţia 
sa [pecete octogonală a acesteia] vind partea din Jigoriani 
ce aŭ de la tatăl ei, Iane Medelniciarul. Marturi: «Iordachi 
Postialnicul și Ilie Catargiul și Lupul și Toader de Visterie 
și Gavril Cobălianul». Semnează «Iordachi C.» și «Ilie Ca- 
targiul», «Ion Botedzu». 

106. Iași, 15 Octombre 7200 (1691). Costantin Voevod, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 95 


în favoarea lui Andronic, în proces cu «Apostol nepotul Naş- 
cului din Toderesti». «Tudos[e] Dubăi Vel Logofăt.» «Du- 
mitrașcu Uricar.» Pecete mare, cu totul căzută. 

107. Glodeani, 18 Iunie 7200 (1692). Declaraţie a unui Nascul. 
«Să ne lasă să sedem pin în toamni, căci am fostu apucatu-ne de 
am sămănat păpușoi si de alte legumi, iară în toamnă să ieşim, 
că n'avăm nici o triab[ă], că am fostu înblăndu nesti oameni 
făr[ă] triab[ă].» Semnează: «Costantin Bantàs Vornicul de 
Poartà, ce am fostu socotitor», «Ilie èa am fostu pàcurar». 

108. laşi, 28 Iunie 7200 (1692). Fiii lui Gavril Bordia fac 
vînzare lui Andronic la Jigoriani. Marturi: «Tudosie Dubăi 
Vel Logofăt, Dumitrașco Caurul biv Vel Stolnic, Ion Căm[ă]- 
rașul de lumini, Costantin Bantăș Vornicul de Poartî, Golăe 
Vornicul de Poartă, Lupul de Vistierie». Scrie «Ionașco An- 
ghel diiacul». 

109. Iaşi, 24 Ianuar 7201 (1693). Lupul fiul Stratului își 
vinde partea din Glodeni lui Andronic Cămărașul, Martur 
și «Ștefan Milescul Spătarul și Mărdarie Vornicul de Poarti 
si dumnalui Golăe Vornicul de Poartî... si Gavril Mugildia 
și Vasli]lie Binutul si Bărcă ot Visterie». 

110. lași, 23 Novembre 7203 (1694). Costandin Duca, pen- 
tru «Stefan è-ai fostu Cliuciariù al doilia», ginerele lui Iani 
Burnaz, întărindu-i «satul întreg» Țibănești, ce l-a cumpărat. 
Tudose Dubăŭ Logofăt. Pecete peste hirtie. 

111. lași, 23 Maiù 7204 (1696). Antioh Constantin Voevod, 
lui Pilat Vornicul de gloată, pentru a hotărnici la Glodeani 
partea lui Andronic de Visterie si Lupul de Visterie. <Așij- 
derea să mergi si la Prigoreani, ce sint iar la cela Tinut, să 
alegi părţile lui Andronic de spre altj ràziasi.» Să facă ace- 
lași lucru «la săliște la Marcoviciani..., și-s muţi stălpii pre 
unde aii mai cumpărat Andronic, după ce aù hotărăt acolo 
boiarii noștri Ionașco Cluciariul și Bleablea Vornicul». Pecete 
mare cu chinovar. Vel Vornicul semnează în lipsa Vel Lo- 
gofătului (notita e în slavoneste). 

112. 7 Iunie 7204 (1696). Antioh Cantemir dă dreptul 
dijmei lui Gavrilă si Toader fiiii lui Anghelachi, la Popișcani: 
«si din prăsilă si din grădini». — Resumat de pe la 1750. 


www.dacoromanica.ro 


96 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


113. Jigoriani, 9 Iunie 7204 (1696). «Simion si Gavril, fi- 
torii Anicăï featei Coroae, si Toader fior Portasiei» din Ji- 
goreani vind Cămărașului Andronic pãmînturi. — Acești «ne- 
poți îi Coroe» sînt pomeniti şi în alt act din acelaș an. 

114. laşi, 3 August 7204 (1696). Constantin-Vodă. Pentru 
posesiile lui Andronic. «Necolaı Donit Vel Logofăt.» Scrie 
« Vasli]lie Rugin[ă )». 

115. 8 Septembre 7205 (1696). Vinzare la Glodeni. Mar- 
tur: Nicolai Donici Vel Logofăt. Scrie un «diiac de Cămară». 
Mărturii cu degetele. 

116. 5 Maiù 7207 (1699). Zapis către Cămărașul An- 
dronic, pentru Glodeni, «ce iaste din stălpitura ce sai 
stălpit cu Pilat Vornicul...: 20 pămănturi pămăntul, cate 
I leii, pot. (?) bun». Marturi: «Pilat si Buta și Ghiorghiiaș 
Vornit de Poartă si Tănasje] Burghiale si Enachi Ilia ot Mi- 
resti si Lupul Cozma si Simion Viiariul». 

117. lași, 11 Octombre 7210 (1701). «Ioniță Colțea si cu 
femeaia mia Ioana, fata lui Cràéun Curea», vinde «doaodzăci 
si doao de păminturi den sat din. Glodeani» «lui Andronic 
Cămărașul si gupîneasii dumisale, dreptii doaodzăci si doi de 
lei». Marturi: «părintele Ursu protopopa de pre poartă si 
Matheias preutul ce slujaste la besearica domnească pre poartă 
si dumnealui Ghiorghi Stredzăscul Vornic de Poartă ... Si eŭ 
Pavàl diiacul am scris». — Nouă vînzare la 17 Maiù 7207 (1699). 
«Si ni-aù dat dumnalui pe pămăntu căte un leti bătut.> Mar- 
turi: «Stefan Pilat Vornicul de Poartă si Ghiorghiias Vor- 
nicul si Rojnite Vornicul si Ghiorghiţă] Stredzescul Vor- 
nicul si Golăe Vornicul». Punere de degete si iscălituri, 

118, lași, 6 Ianuar 7213 (1705). «Toader si cu femeia mea 
Rubina», lui «Andronic Vistearnicul», care li împrumutà 
bani; «care bani si dumnealui iaŭ luat de la un Turcu cu 
camîtà». Vecinii, «fratiî», «n'aù vrut să ni fac[ă] bine la greul 
nostru». Marturi: «boiari de Curte și oameni buni, bătrăni de 
țlajră>. 

119. 10 August 7217 (1709). «Stefan Hăbășăscu părcălab, 
cu soția sa Axinia», vind lui Iordachi Ruset Vel Vornic jumă- 
tate din Hăbășăști și jumătate din Giurgești, cu casă, cu pivniță 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 97 


de piatră, cu helesteù şi cu moară gata, cu vecini si cu lo- 
curi de prisăci si cu pomeți, «cu 500 lei bani de argint», — 
locul fiind «la Strungà, în Țănutul Romanului ; şi le-ai fost rămas 
de la părintele lor Ion Hăbășăscu>. — Resumat de pe la 1750 

120. 3 lanuar 7218 (1710). Maria Cogoloae, fata lui Miron 
Stărce, vinde lui Iordachi Ruset jumătate din Giurgești, «ce 
este la Strunga ta mare în Țănutul Romanului, ce i-ai fost 
de pe maică-sa Roxanda fata lui Ion Prăjăscu; si este is- 
călit dumnealui (?) Manolachi Ruset Vornic». — Resumat de 
pe la 1750. 

121. laşi, 6 Iulie 7223 (1715). «Bunita fata lui Vasli]lie Gre- 
cului din Armenești, nepoata Tisnii si a Zancului», dă zapis în 
mîna lui «Neculai fetorul lui Enache Covrig, č-aŭ fostă diacù 
de Cămar|ă], si nepotu-mieù lui Iftemiei, fitorul lui Vasfi]lie 
Focsa», dindu-li pămînt la Armenesti. Marturi: <Crăzun che- 
haia ot Teleajina, Chiriiac Hordil[ă] ot Tatomirest[i], Conea 
Sfeclă ot Stemnic-Mare, Enache snà Costul Vaslille ot Ta- 
tomiresti, Andrei tràmbitas legsesc.» Scrie «Statie diac ot 
Gavril Miclescu Vel Logofăt». 

122. 20 April 7225 (1717). Doi răzăşi din Ivănești vind 
partea lor «de pre maică-mea Iuresta», întrebînd întăiit «nea- 
mul mei, care săntem dintru bătrăn, pecum să-m întoar(că] 
şi să ţii ei, si naŭ vrut să cumpere; apoi ei am vrut să 
văndu a strein, iar dumn[eallui Theodosiei Lipan s'aii sculat, 
si ne-am tocmit binisor, friteaste, între tot frații». Li se dă 
pentru moşie «un cal înblător, care sai preteluit pe eftin 
dreptu treidzăci de lei, şi o vacă cu vițel, de me-am luat 
într'ales, si doi saci mari de păne, si o màscuroaei cu prăsălă 
si cincisprădzeaci lei, bani». 

123. II Ianuar 7226 (1718). Tudorascu sän Miron Stărce 
face schimb cu Vornicul Iordachi Ruset: acesta dă jumătate 
din Hăbășești, «care s'aii chiemat mai de mult Sărbii>, «de 
baștină, care ai fost partea lui de pe moșu-săii Ion Prăjăscu 
biv Paharnicul» ; Vornicul avea și cealaltă parte, cumpărată 
de la Ștefan Hăbășăscul. În schimb, «părți din sat din Mo- 
vileni, de la Tànutul Eșilor, pe Jijia si 40 de lei. — Resu- 
mat de pe la 1750. 


68775. Vol. VI.  www.dacoromanica.ro 7 


98 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


124. 13 lulie 7228 (1720). Mihai Racoviţă, «Lupului biv 

Vel Vistiarnic», ce are moșie la Glodiani si Sohuliati, pentru 
a-și lua drepturile de «a dzeacia». Pecete mare cu chinovar. 
Vel Logofăt iscălește. 
o 125. lași, 14 Maiu 7230 (1722). «Mihai Răcoviţi Voevod», 
pentru pira lui Stefan Hermeziu ot Vistierie cu Costantin 
Cucoranul vtori Medelnicer. Ei tineaù «doaî surori, featele lui 
Stefan de Visterie, &-ai fost frate lui Andronic». Se ceartă si 
pentru Tibànesti, «care aŭ fost casăle părințăști, și ține Cos- 
tantin Cucoranul; carele i s'ar căde lui [Stefan] să l[e] tie, tiind 
pe fata cia mai mică». Se află la judecată că «Ștefan de Visterie 
trei fetori al avut: 2 feate si un copil, care pe copil încă 
părinţii l-aii deosăbit, și, &-aii fost parte lui, ș'au luat, și așiș 
s'aii dus de aicia». Averea rămăsese deci «împArtitoare» fe- 
telor Judecata, «după obiceaiul pămăntului și după leage tă- 
răi», hotărește ca: «pentru satul Țibăneștii, fiind casăle pă- 
rintàsti, să fie a featii acestii mai mici..., iară Costantin Cu- 
coranul să-ș ià dintr'alt satu, ca să fie si la dănsul de pro- 
tivi, iară din celelalte moșii è-or mai rimianè, asea s'aù so- 
cotit să scoată și cheltuiala nunții featii aciastiî mai mici, 
cari aŭ cheltuit Costantin Cucoranul... Ù-or mai rămăn€ din 
moșii, să aibă a li ţinea frateaste.» — Pecete mare, cu chi- 
novar. 

126. lași, 29 Iulie 7230 (1722). Zapis, iscălit de «Mihai 
zugravu» si «Enachi Arapul». Semnătură grecească. 

127. 17 Decembre 7240 (1732). Danie către Anita fiica 
lui Manolachi Ruset Vornicul. 

128. lași, 14 lanuar 7241 (1733). Grigore Ghica dă dijma 
de la Hăndrești lui Ștefan Vornicul, fiul lui Manolachi Ruset 
Vornicul. — Pecete mare, cu chinovar. 

129. 7 Decembre 7242 (1733). Un popă din Gănești de- 
clară că a iscălit pe un act de la Bărboi Sturza fără a-l ceti, 
că l-a cerut îndărăt și a căpătat răspuns că-l va rupe Sturdza 
chiar, găsindu-l. 

130. 10 Iunie 7245 (1737). Grigore Ghica, lui «Ion Neculci 
biv Vel Vornic», Stefan TabartA Jitnicer și Toader Stărce 
Vornic de Poartă. Ion Silion s'a plins de «dumnealui Bărboi 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE VULTURALĂ 99 


Sturdza» că la Moicesti (Ţinutul Cărligăturei) «ai întrat cu 
plugul în hotarul lui, șă i-ar fi stricat căteva pămănturi de 
grăi: arăndu hotaru în curmezișu, i-ai făcut multă pagubă». 
Să cerceteze — Pecete mare cu chinovar, cu ambele mărci 
ale terilor. 

131. 20 Decembre 7245 (1736). Ordin de hotărnicie de la 
Grigore-Vodă Ghica. Adausul e de mîna Logofătului-Mare. 

132. 20 August 7245 (1737). Grigore Ghica-Vodă, «la bo- 
eriul nostru Vasili Carpù biv Vornic glotnii»: să aleagă iarăși 
lui Andronic, căruia-i mai hotărnicise odată cu Gheorghiță 
Racleș, la «Jigàreni». Lăsase ei la o parte «o cas[ă] și vie a 
unui răzeș de acolloj, anume Andrei Vărcă, si încă acmu, 
în iastă varlă], ar fi pus si o prisac[ă] ominiască tot acolo, 
pe parte lui Andronic Cim., și, trimitindu omul săii să dijmui- 
ească din stup[i] si dentr’ altel[e] ce ar fi pe acel loc, iar acel 
Andrei Vărcă ar fi sărit să bati pe omul lui Andronic, si 
n'aù lăsat să dijmuiască». Pecete octogonală, cu armele am- 
belor teri (vulturul în stînga), cu chinovar. 

133. 21 Iunie 7248 (1740). «Costandin Roset biv Vel Clucer» 
dă partea-i din Gănești «dumisalfe] mamii Anitii, surorii tată- 
ne-mie>. Semnează și «Costantin Costachi Vel Clucer». 

134. lași, 14 August 7250 (1742). Constantin Mavrocordat dă 
voie mănăstirii Gălatei a dijmui satul Popii si un loc de pri- 
sacă cu livadă la «Talpàresti, și alt locu de prisacă la Honzei, si 
alt locu de prisacă cu pomeți la Spineni, pe Rece», etc. «Asij- 
dere si pintru oaminii ce ar sidè pe moşie mănăstirii, să aibă 
a să asedza cu egumenul, să facă slujbă, după hotărăre ce 
s'aù făcut, 12 dzile peanu; iar, cine ari avè a răspunde, să 
margă la diregătoriul Ținutului, cu scrisori è-or avè, să le ia 
sama și, cum s'a găsi cu dreptate, să giudice si [să] dea si 
mărturie.» 

135. 10 Octobre 7251 (1742) Hotarnica Brăeștilor, de 
Costandin Cucoranu ispravnic de Cirligătură, Gavril Pilat 
Vornic de Poartă, Postolachi Scortiscu hotarnic. Se mentio- 
nează «răposatul Toader Păladi Vistierul».— Copie din 1797. 

136.14 [ulie 7251 (1743). «Toader Volcenschii», cu fratele săi, 
Ion, şi cu o femeie, vînd partea lor din Ivăneaști « Visternicului 


www.dacoromanica.ro 


100 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


Stefan Hermezău» cu II lei [va fi revîndutà cu 40 de 
lei]. 

o 137. 20 April 7257 (1749). «Stefan Hermezău Jitnicer» 
di «scrisoare» «la mana fiiti-meù Sandul, pentru satul Fă- 
băneștii..., care satu fiind a răpoosatii Ilincăi, maica copii- 
lor mei acestor mai mari», îl împarte între Sandu si Catrina. 
Moara din sat, făcută de el, să se «tie frățește». «lar, căt 
pentru alte părți, ce sănt cumpăratul de socru-mieii Stefan de 
Visterii, din satu din Olășei si din Armen[elști, asijderele si 
o livadă cu loc de prisacă, — carea atast[ea] sint afară din 
hotarul “Ţăb[ăjneștilor», —le dă Sandului. Toader, cel mai 
mic frate, «fiindu un copil și can prost de minte», nu-i face 
parte. «Dasvrănd Dumnfe]zài să facă milă cu dănsul ca să-s 
tocmască a minte», îi va da din altele. 

138. lași, 30 Ianuar 7258 (1750). Stefan Hermeziu biv Vel 
Jătnicer dă «ginerelui mieii Nicolae Gherghel biv vtori Me- 
delnicer si fiicii meale Catrini» jumătate din Tibànesti, cujumătate 
din moară, ca zestre; restul fiindalfiului săi Sandul. Avea moşie 
«di perăpăosata soata me Ilinca, fata lui Stefan Cluceriul, maica 
fiilor miei acestor mai sus numiţi». Lui Toader i se daŭ părți din 
Hodereni, Soholet, Boghice, tot de la soția moartă. «Toader 
Carp biv vtori Jitnicer martur; s'am scris si zapisul.» 

139. 5 Iunie 7261 (1753). «Costandin Mihail Cehan Ra- 
c[o]vit[i]» Voevod dă carte lui Ion Androfni]c, «a-s lua de 
a dzăcia di pe nistea moșii a lui, anume Glodenii, Marcovi- 


cenii, Jigărenii. ..: din păine, din fän, din prisàci cu stupi, din 
grădini, din toate, după obiceiti». Pecete cu chinovar: octo- 
gonală, cu bourul. «Cant. Vel Logofăt.» $ 


140. 5 Septembre 7262 (1753). Matei Ghica, lui «Aridries 
negutitoriul din Esî», ce are mosiedela socrul săii Enàchità 
la Glodeani, Sohuletu, Tansa, «în fundu la Cărțu si la Bălo- 
sesti», cu toate ale lor: «sì din gràdin[i] cu legumi». Pecete 
cu chinovar. Semnează Vel Logofăt.. 

141. 20 Novembre 7263 (1754). Matei Ghica-Vodă, către 
Gheorghi Beldiman Vel Șătrar. ispravnic de Vaslui. Aii venit 
Radu Racoviță Vel Logofăt, «Ene și maică-sa Zănica, ci 
aŭ țănut-o Dumitrachi, si icu: Gheorghi Carp ot Vistierte»; 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTURIE CULTUKALA CUL 


Zănica arată «că ei sănt baştină, moșani în Gărbeştii Vas- 
luiù». Alt bătrîn îl are eMateiii Hurmuz», altul Gheorghe 
Carp, «fiindui cumpărătură». Ea e oprită de Carp de la 
cosit și dijmă. Carp se oferă a-și primi banii îndărăt, cea- 
laltă fiind «baştină răzăș». Ea se plinge că el a pus prisăcar. 
Carp pretinde «că arfi a lui, plătit de tată-săii, tot acel om 
prisăcar, de l-aŭ făcut; și eli-aii zis de s'aù pus stupii acolo». 
— Se decide ca el, primindu-și banii, să plece. — Copie. 

142. August 7268 (1760). loan Teodor-Vodă întărește 
lui «Ilie Găndul zet Andronic» ocinile din Glodeni si Jigo- 
reni. Pecete octogonală, cu chinovar. 

143. 17 Maiù 7269 (1761). Judecata lui Sandul Hărmezăii 
cu Neculai Gherghel pentru Țibănești. Sandu zicea că i sa 
dat tot, şi el l-a cedat nevestei pentru lipsă în zestre. La 
cererea de acte de la tată, spune că «numai cu gura i-ai 
dat». Gherghel arată zapis. Atunci Sandu obiecteazăcă Gherghel 
«aŭ văndut venitul moșii pe parte lui... lui Gheorghe Carp 
ot Vistier[ie], s'aù cerut să nu văndă lui Carpu, ce să cumpere 
el cu prețul ce daŭ alții». Gherghel arată că întăiii lăsase 
moșia «pe sama cumnatului săii Sandul», dar nu luase decit 
50 de lei în 8 ani, si se stricase și moara, a fost silita 
vinde. În ambele, i se dă dreptate. 

144. II Septembre 7272 (1763). Grigore loan-Vodă, lui 
«Ionità Cuze biv Vel Stolnic, ispravnic de Tinut[ul} Vaslu- 
iului>, pentru plîngerea Saftei, fata Cămărașului Andronic, de 
la Glodeni. «Acel cumnat al sàù, Șerban Găndu, s'ar fi sculat 
în tăriia lui, si får de știrea jăluitoarei ar fi miersu (sic) pe 
numita moșie . . ., si s'aii așăzat cu toată șederea lui acolo, 
si cu vitele ce are.» Să cerceteze. Pecetea cu cei doi lei 
tiind bourul cu coroană și însemnele Domniei; jos: «Io Gr. 
Io. VV. 1761». 

145.7 Maiù 7272 (1764). Sandul Hermeziu biv vtori Logofăt, 
împreună cu «soțul» său, Zoita, și fiii, Mihai si Catrina, dă zapis 
lui Ioanichie episcop de Roman, că-i vinde jumătate din Ţăbă- 
nești și ce mai are pe acolo: «din Olășăi, ci să chiamă parte 
boeriascà». Mersese cu carte de la Logofătul Ioan Bogdan 
la Neculai Gherghel în Suceava, să-i dea de știre. Promite a 


www.dacoromanica.ro 


IV DUOUUMENTELE MUSILLOR P7 P. TARP 


iscăli si el, sai a da banii la lași; dar trec cinci ani în ză- 
dar. Episcopul dă 350 de lei «si un cal». Fraţii să nu se 
amestece, «de vreme ce tată-mei aŭ avut doao gupănese».— 
La 11 lunie 7272 (1764), episcopul arată că Gherghel a restituit 
banii. Semnează acum: Stefan Buhăescul biv Vel Comis, 
Sandul Bosie ot Vistierie, si multi boieri mari si mici. 

146. 4 Februar 1765. Grigorie Alexandru Ghica-Vodă, 
întăreşte lui Ștefan Mera și fratelui săii Neculaiù jumătate de 
Ivănești, ce se afla, în parte, în mînile familiei încă din vre- 
mea lui Ștefan Tomșa. Pecete octogonală, cu chinovar. 

147. 6 Ianuar 1766. Grigore Alexandru Ghica, pentru 
«dumnealui Enachi Hrisoverghi biv Vel Stolnic» si Ioniță 
Burghele Postelnic «din Ținutul Vasluiului», pentru un pro- 
ces privitor la Glodeni si Jăgoreani. Să facă hotàrnicie. Pe- 
cete mică cu chinovar. Semnează Vel Logofătul. 

148. 28 Ianuar 1766. Judecată între Ilie Găndul si fratele 
lui, Șerban; «jăluind Șerban că, fiind el pe lăngă gramaticul 
Teofil, i-ai făcut rădicătură pe 25 viti: adecă 15 viti la un 
văcărit si 10 viti la o conità, si i-ar fi ţinut în samă banii 
ce s'aù făcut pe acesti viti din sinbrie lui, cum si 100 stupi 
i-au rădicat din desătină ; și zici Șerban cà a lui ai fost 
numai 7 viti, adică 5 la văcărit si 2 la conità, si 50 stupi iar 
aŭ fost a lui». Restul, ale frate-siù, care trebuie să plătească 
deci. Acesta dă alte cifre: «socotind facire de bine, ca de la 
un frate, iar nu ca să-i plătiască». «lar noi am giudecat, de 
va rădica Șerban cu sufletul săŭ precum că din sinbrie lui 
i-au ţinut în samă Theofil gramaticul, să-i întoarcă banii Ilie 
lui Șerban pe căte viti s'ar dovedi cai fost a lui. Mai ceri 
Șerban 3 lei pentru 120 căpiţi de rogoz t-ai fost cosit cu 
bani, să-ș facă șură la cas[ă], si, nelăsindu-l Ilie să-ş facă sura, 
i-ati putrezit rogoz[ul]; iar Ilie aŭ răspuns că, fiind-că Şer- 
ban n'are moșie acolo, și întrănd si vrajbă între dănșii, nu 
l-ai lăsat să facă șură.» Se decide plată: «măcar că Șerban 
nare moşie acolo, dar, fiind-că singur Ilie i-ai dat voi de 
s'aù făcut cas[4), să-l fi lăsat să-și facă și sura, si, dacă nu 
l-ar fi mai putut suferi să șadă, l-ar fi scos de acolò, și acele 
ar fi rămas făcuti; ce, cum ar fi hotarăt giudecata, așa ar fi 


wwWw.dacoromanica.ro, 


MATERIALE DE ISTORTE CULTURALĂ 103 


rămas. lar pentru 2 lei ce arată Șerban că aŭ păscut un 
argat a lui vitile lui Ilie, aŭ dat samă Ilie c'aii avut tocmală 
cu argatul să-i de 20 parli] . . . Mai arată Șerban că i-ar fi 
făcut vitile lui Ilie niște ispași în păine . . . Mai arată Şer- 
ban c'aii avut 9 nuci pe parte de moșie ce iaste în sama 
lui și, bătăndu“i Ilie, aŭ luat 18.000 nuci, cu care l-ai dat 
platnic dum. Stolnic Cuza să i le plătiască; iar Ilie aù răs- 
puns că el i-aù bătut, iar, căt ai luat dintrănșii, nu știe; 
ce, știind cà nucii sînt pe parte lui, pentru aceia i-aù bătut, 
dar acum, macar că s'ai ales că nu-s pe parte lui, dar nici 
toți nu sint a lui Toader Etco, a celui cu moșie: căce (?) sint 
să împartă în 4 părți, și din 4 părți o parti are triabă Toader 
Eţco, carile aŭ dat moșie lui Șerban. Pentru atasta am so- 
cotit că răŭ și făr de cali esti cerirea lui Șerban, căci acei 
nuci pin la o vremi îi mănca toți, cine cum pute, iar dela 
o vremi încoaci i-aù stăpănit Șerban si Ilie, fiind-că n'aii fost 
hotărăţi, și mai vărtos că Şerban are a tragi numai a patra 
parte.» Ceartă apoi pentru omul gospod adus de Şerban. 
Se judecă: «de vremi că Șerban esti frati mai mic si, cănd 
n'avè unde să șadă si era izgonit de toți, atuncea Ilie l-aii 
priimit la casa sa și la moșie sa, și i-aù purtat de grijă fimei 
lui, lipsind el pe la Țarigrad, si acmu, în loc de mulțămită 
ce i să cadi să-i mulțămască, ca unui frati mai mari, el îl 
ocărăști şi-l supără cu fel de fel de chipuri, am socotit ciu- 
botile omului gospod să le dè /adaus: amăndoi fiind că l-aii 
adus nesorocit], și, fiind-că unde ședi Șerban nu esti moșie 
a lui, și pentru ca să lipsască vrăjbile si traiul cel răŭ dintre 
dănșii, să-s rădice Șerban de acolo în primăvară, la luna lui 
Mai, și Ilie să-i plătiască casa si altile ce sint făcute pe lăngă 
cas|ă], cu prețul lor, si asè vor rămăne odihniti; și Toader 
Etco, cel cu moșie, să-și cauti alt muștireii să-ș văndă moșie, 
ori să dè tot în sama lui Ilie, și să-i plătiască Ilie venitul 
moșii după tocmala č-aŭ avut cu Șerban.» Domnul aprobă. 

149. 8 Maiù 7274 (1766). Hotarnică pentru Toderascu Etcu 
biv is[pravnic] de copii, ginerile lui Enàchità ce aŭ fost vtori 
Vistiarnic, pentru niște părți de moșii, baștină si cumpără” 
tură, Ca aŭ avut socrul lui Enàchità, ginerile Lupului ci-aù 


www.dacoromanica.ro 


au DUCUMEN'TELE MOŞIILOR P. P. CARP 


fost Visternicu-Mari, la sat, la Glodeni». «La vreme Musca- 
lilor i s'ar fi prăpădit scrisorile», şi-l împresoară «un Ion fi- 
torul lui Andronic ci-aui fost Cămăraș de izvoadea». Cerce- 
tarea se dă lui «Ionit[i] Cuza biv Vel Stolnic, ispravnicul 
Vasluiului», sai «sà orănduiască mazaàli». Marturi: «Ion An- 
dronic si cu cumnată-săii Ilii Gindul», Se arată un act de la 
lancu-Vodă, 7086 (1577-8), altul de la Constantin Movilă, 
7118 (1600-10). 

150. 13 Iunie 1766. Vel Logofăt către Stolnicul Ioniţă Cuza 
(«Ioniti Cuzo»), cu privire la o plingere a Saftei Gînduleasa, 
pentru o prisacă făcută pe Glodeni, «pomi făcănd si hultoani», 
Fiii prisăcarului cer moștenirea, și, Safta luînd poamele, îi împli- 
neste: «pentru poame o iapă cu mănzu.» «Să cercetezi dumneata, 
de vreme ce prisăcariul acela, tatul lui Ion, hacul lui si-aù 
luat pe prisăcărit, si, de aŭ pus pomi acolo la acè prisacă, pe 
moșie Saftii, nu încape el a rămăne mostinitoriù pe pomii 
ce va fi pus; căci știut iaste atasta, măcarŭ dom. să toc- 
mești prisăcarii cu hac la prisaca dom. si pe moşie dum., 
pomii ce-i va pune el acolo, —lăsîndu-să de prisăcărit, n'ar[e] 
nici o triabă cu pomii; ce dum. să dai poroncă ca să nu 
să amestici, nici să superi pe Safta acel Ion si cu frații lui, 
fitorii Lupului Taroiù, întru nimicà la acei pomi, și să-i de 
iapa cu mănzu înnapoi.» Altfel, să li puie zz de soroc la Divan. 
<A dum. ca un părinte»... Adresa: «cinstitului al meù ca un fiiù 
dum. nepotului Ioniti Cuza biv Vel Stolnic, ispravnic de 
Tinutu Vasluiului» [adaus: «Glodenii»]. 

I5I. 15 Iunie 1766. Judecată a lui Costandin Feștilă cu 
alti răzăşi de la Ivănești. Se arată că Miera Uricariul a avut 
patru fi. «Si Gligorcea Duracu, fiind ginere Uricariului, aŭ 
avut către a patra parte..., și, avănd cinci fetori, anume: 
Postolache si Chiriiac si Alixandra și Anusca si Stanca..., 
Nicolae Lozinschie Durac săn Postolache Durac ș'aii văndutu 
partea lui din Tudoresti...» Unul arată «că zapise ce ai 
avut, s'au răsărit (sic) la prada Tatarilor». 

152. 20 lume 1766. Grigore Alexandru Ghica, lui Ion Cuza 
biv Vel Stolnic, ispravnic de Vasluiii, Costandin Grecul biv 
3-ti Comis, Vasăle Buhle, Andrunachi Carpu, mazil din Ti- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 105 


nutul Vasluiii, pentru procesul ridicat de Festilà cu privire 
la Ivănești. — Pecete mică octogonală, cu chinovar. 

153. 28 Iunie 7274 (1766). Hotărnicie la Ivănești. «S'aui 
găsit un călugăr monah, ce-i zac Băcum (s7c), om ca de şes- 
zăci de ani, ce a fost trăitor la acellocii, si ai mărturisăt că, 
arăndi tatăli lui mălaii la poenita din sus de hotar, și viindu 
moșănașii pentru dijmă, și căutăndă pe hotar, aii luat dijmă 
pe gumatate de poianfi]: la vale aŭ luat Ivăneștii, iar pe gu- 
mătate aii luat Mireștii.» 

154. I-iù Iunie 1768. Hotărnicie la Olășăi. Medelnicerul Ne- 
culaiii Gherghel are TibaAnestii: parte ca zestre de la socru- 
săi Stefan Hermezău biv Vel Jitnicear, care si el o avuse 
în jumătate zestre, iar jumătate răscumpărată de la Eoni- 
chie (sir) episcopul de Roman, căruia i se vinduse de San- 
dul Hermeziu biv vtori Logofăt, cumnatul lui Gherghel. Socrul 
lui Ștefan Hermeziu fusese «Stefan de Visterii, &-ai fost si 
Vel Clucer». Acesta o cumpărase supt Constantin Duca, la 
7203 (1694), 23 Novembre, de la «socru-săii Iane Burnazu 
si dea la fetile lui, Marie si Cărstăna», Avuse parte si «Butà 
negustoriul din Iaș|i]». Se întreabă acum «Sava Carpu călu- 
gărul de la 'mănăstirea Cășcoeștii si pe nepoții lui: Lupaşcu 
si Ioniti și Andrunachi și Iordache si Năstasă si Hrumu- 
zachi Mucul, văr[ul] lor, și Iane sin Dumitrache». Pomenită 
emosiia Gărbeştii a Cărpeștilor de mai sus aràtati» si a altor 
răzăși. O moară, «ce aii fost făcut-o Iane Burnaz» încă de 
la 7193 (1684-5). «Piste bahnă de pădure.» «În doi stejări 
buor... Pe buza piscului, păn în zarea dialului, di-asupra 
porniturilor.» «Asijderea am mai cercetat si o a trie parte 
ce este dintr'o a patra parte din Olășăi, ce să numește parte 
boeriască; cari aŭ cumpărat-o Stefan dea Visterii dea la Gher- 
vasăi; cari si lui îi este cumpărată de Necola (sic) Vistier 
de la Carpu Lungu Armașu, după cum arată zapisul Lun- 
gului Armașu din let 7168 (1660), Mart 28... O livadă 
anume Brasovenita, ce esti la Găureni... O Irina Brevene- 
gias[a).» Semnează si «Carpu Brenevig», răzăș. 

155. Iulie 1771. «Necolai Gherghel biv vtori Medelnicer», cu 
fiii, dă «nepot[u]lui mieii Gheorghi Carpu, Log[o]fat ot Visterie», 


www.dacoromanica.ro 


106 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


«sat întreg Tibanestii de la Ţinutul Vasluiului, pe Șacovăţ, 
si cu parte din Olasei si cu un loc de prisacă ce să chiamă 
Brasovenita, cu pomăt, cu locul iai în hotarul Găurenilor», 
pentru 1000 de clei noi». 

156. 29 Iulie 1771. Listă, făcută de Nicolae Gherghel, a 
documentelor de moșie ce dă «la nepotul Gheorghii Carpu 
Loglojfât ot Visterie», căruia îi cedase si moșia. 

157. Ianuar 1775. Grigore Alexandru Ghica, lui «Gheorghie 
Carpu Logofăt de Visterie», «ca se fie volnic. . . a-s lua venitul 
boerii sale, a Logofetii de Visteriia, după hotărăre condicii 
ce iaste în Visterie cu pecete Domnii Mele». — Pecete cu 
chinovar, ovală. 

158. 3 August 1776. Hotărnicie a moșiilor luf «Ionichie 
ieromonah Cogălnitanul». Marturi: «Costandin Cuza Postelnic 
i fratele săi Vasăle Cuza» și doi diaconi. — Copie. 

159. 3 August 1776. «Iermonah Ioanich[ie] Cog , fiul ră- 
poosatului Stolnic Constandin Cog.», vinde «dum. Postelni- 
cului Constantin Cuza i frate-săi Vasile» partea lor din Olășăi : 
«de la părintele mieti, și părintele miei încă îi sint de la pă- 
rintii lui, den mos, den strămoș». Și Cuza era însă crăzeș 
și baștină cu moșiia dumisale». Îi dă 250 de lei. — Adaus prin 
care se arată că banii ati fost restituiti de «Gheorghii Carpu 
Logofăt ot Visterie..., trăgănd dumnealui să răscumpere 
atastă moșii, mai avănd dumnealui moșie în Orășăi». Sem- 
nează: «Costa. Cus. (síc) Păh.».— La 3 lanuar, același se 
îndatorește să aducă pănă la e<mezpăresii» actele ce are 
«de la Cogălnitan». 

160. 17 Februar 1777. Stefan Mera se împarte la Ivănești 
cu «nepoţii săi de vară a doilea: dumnealui căpitanul Ion 
Calmutche și Necolae Calmutche». Scrie «Stefan Zătreanu, 
diiac de Divan». 

161, 20 Iulie 1777. Grigore Alexandru Ghica, lui Grigore 
Beldiman Vornic de Poartă, pentru procesul, înnaintea lui Va- 
săle Razul Vel Logofât, ai lui Ionichie egumen de Doljesti, 
cu privire la o parte din Olășăi. Pecete ovală, cu chinovar. 

162. «Izvod de zestre ce s'ai dat Aniţii, fiici dumisale Ste- 
fan Silionu Postelnic, nepotii dumisal[e] Todiru (sc) Silion 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 107 


biv Vel Medelnicer ; 7286 [1777], Săptemvrie 23... Străchinuţi 
de argintu, cu lingurita ef de argint.... 1 scatușcă..., ibric 
cu lighin, cu minișterguri cu hiru,...malotè cu jderi». 

163. August 1778. Stefan Feștilă biv Vel Medelnicer face 
schimb cu «Gheorghiia Carpu biv Logofăt de Visterie»: îi dă 
o parte din Ivinesti, pentru «o dughiană cu locul iai în 
Tărgul de gos în Ias, în capul ulitii disprea Sfeti Nicolaiù, 
cum si, din dosul, locul aceștii dugheni iaste ca si al altor 
dugheni ce mai are dum[nea][lui] Logofăt Gheorghiia; care 
dughiană a dum[nea](lu]i, ce ai fost cafinè,.. Scrisorile cele 
vechi sint pe opt dugheni.» — Întărire domnească, din 12 Sep- 
tembre 1778, a lui Constantin Muruzi, 

164. 5 Maiù 1779. Constantin Muruzi către Sandul Mi- 
clescul biv Vel Paharnic, Iordachi Darii biv Vel Paharnic, 
ispravnici de Vaslui, pentru jalba Saftei Gănduliasă, văduva lui 
Ilie Găndul, cu privire la pămînturile ei din Locseni, Marcoviceni, 
Jigorăni, Glodeni, Mălineşti, Slobozieni. Cere a i se hotărî. 
Pecete octogonală cu marca, niște crini și inițialele: «Io 
C. A. M. VV. 17..»; cu chinovar. 

165. 21 Iunie 1779. Gheorghe Carp arată Mitropolitului 
Gavriil cum a cumpărat moșia lui Ianache Cogălniceanu. 
Acum, după ce a făcut «iaz si moară», «s'a înștiințat că Sa- 
trariul Petrea Cheșcu ar fi mers împreună cu Medelniceriul 
Ianache Cogălniceanu de aŭ văzut moșiia aceaia, și dintr'a- 
tasta prepuind că Satrariul Petrea Cheșcu, fiind cumnat cu 
Medelniceriul Cogălniceanu, are scopos să întoarcă banii si 
să ià în stăpănirea sa acea parte de moșie, ca unul ce n'aii 
ştiut de vănzarea și răscumpărarea ce s'aii zis», el scrie lui 
Chescu si altui cumnat, Toader Isăcescu Şătrar, să se înte- 
leagă, dacă aŭ acest gînd. De la Toader află că venirea a fost 
provocată de Cogălniceanu, dar că, altfel, Chescu nu e dispus 
a plăti, si se socoate îndatorit față de Carpesti. 

166. 28 Mart 1780. «Nastasie, ce am fost sot lui Lupasc{o] 
Carp mazil, care sint fată lui Ion Miera, strănepoată lui 
Merra (sic) Marmuri Uricarii», vinde partea ei din IvAnesti 
«dumnealui Gheorghie Carp biv Logofăt de Visterie», cu 50 
de lei. Nastasia pune degetul. 


www.dacoromanica.ro 


108 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARE 


167. 23 Novembre 1781. Hotarnică a Găneștilor. Se chiamă 
megiasi : Rotilă, Anbrofie, Stefan a Dadii. «Pe drum pen 


Curechii roșii . . . Făntăna Bortului . .. Cuitibul Stărcu- 
lui... Dealul lui Arventei . . . La Săriipături ,.. Prisaca 
lui Tălmac . .. Pre Hărpazu . . .» — Copie. 


168. 13 Iulie 1783. Ion Hermeziu biv Vel Jicnicer vinde 
lui «Gheorghie Carpu biv Logofăt ot Vist[ierie]» partea-i din 
Ivànesti : tatăl lui o cumpărase de la «Toader Volcenschi si 
Ion Volcenschi . . . Maica dumlijsale Logofăt Gheorghie 
mi-aii fostu driaptă vară al doile.» Scrie «Stefan Hermeziu 
ot Vistierie». 

169. 1786. «Safta Gănduliasa, fata lui Andronec Căm[ă]- 
rasul, soţul lui Ilie Găndului», lasă părţile ei de moșie, «patru 
boi, doai vaci cu vitài lor și zece stupi cu roii loru, ce să 
vor naște, și patruzăci oi, mari cu mici, și un rădvănașu și cu 
doi cai, cu hamuri, cu toate ale căruțăi, si rămătorii, mari cu 
mici». Pentru pomenirea ei, lasă «patru boi și o vacă cu vițălu 
iai și doi mànzatù și triizăci de oi si zece stupi cu roii lor 
și un calu, care va hi mai de pretu». Pomenit Spatarul Io- 
nità Cuza. «Cersind &umătate din copilul de Tàganu lonu.» 
Patru din Tiganì vor mai sluji numai septe ani. Între mar- 
turi: «dohodnecul» «si doi frat, ficori de boeri: dumnalui 
Costandin Cuza si cu fratele dumisale, Vasile Postelnicul». 

170. «Manolachi Roset Vornic aŭ avut trei fete si un fitor, 
anume Năstasiia care aŭ țănut-o Sulgerul Neculai Lazu, Anita 
Sălioneasa /sfers: Ileana], Costăchioai si Ștefan Roset Vor- 
nic.» [Notă de pe la 1816.) 

171. 1786. Costachi Rusăt Vel Postelnic dă lui Gheorghie 
Carp Vel Medelnicer, «carile, în căte rănduri mi s'aii tămplat 
de am vinit la Moldova, totdiauna s'aă aflat slujind la tre- 
buinţăle mele cu credință si cu dreptate si cu ostenele mari», 
trei sălașe de Tigani, ce-i avea de la Alexandru loan Ma- 
vrocordat, 

172. 18 Mart 1786. «Costandin Cogălnitanu (îndreptat; 
fusese «Gogălnitanu»], fior preutului Nicolai Cogălnitanu, 
mazăl de la Tan[u]t[ul] Vasluiului, din satul Dănești», dă 
zapis «cuconului Gheorghi Carp biv Logofăt de Vistirii», 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 113 


iască, si, măcar că să apăra că, nefiind alți dieci cari să 
poată face atastă slujbă, aŭ fost sălit a te orăndui pe dumneata, 
neavănd pe alții, căci, de ar fi avut, nu ti-ar fi însărcinat tot 
pe dumneata si cu Tinutu Botoșanii, cu toate aceste în sfărșit 
mi-ali făgăduit că va căuta doar va găsipe altul, ca să rămăi 
dumneata măntuit.» Pentru moșie, fiind «mulți musterei», a dat 
mai mult. — P. S. autograf: «Am socotit, decăt să perzi moșie, 
mai bini să dai 90 lei mai mult; iar, de nui vei da dum- 
neata, îi voi da eŭ, numai să-ț slujesc.» Concurase si un 
Voinescu; Conachi dă 1.090 de lei. 

193. 18 Septembre 1802. «De la Divan.» Pentru jalba ce 
făcuse Paraschevva, ce-s zice si Tudosiia, fata lui Neculai An- 
drieș ce sai poreclit Băibarac-Roș» și văduva lui Ienachi Mo- 
vilă, vătav, a căruia moștenire o luase, prin învoială cu fratele 
lui, pentru /z2sa zeszrii si luarea asupră-și a datoriilor mor- 
tului. Ea vinde moșia lui loan Carp biv Vel Sluger cu 1.090 
de lei, oferiţi prin Vornicul Manolachi Conachi. — Actul ei 
e din 1-iù Septembre. Pecetea poartă o inimă străbătută de 
o suliță și o sabie, avînd sus o cruce, între semilună și o 
stea si înscriptia: «Parascheva». 

194. 17 Octombre 1802. «Catrà prè-cinstit dum[nealo]r boeri 
caimacami, de la vechilii isprivè. Tecut.» Daù veste de moartea 
Besliagài Ținutului. E dus la Brăila fiul lui, cu lucrurile. 
Cer alt besleagà, «pentru că Tinfujt[ul] acesta este cu apro- 
piere de Ibràila si sufăr licuitorii nu puține zulumuri de spre 
Turci». 

195. [3 Septembre st. n. 1807]. Răducanu Mălăescu (Mălăi- 
lescu?) către Ioan Carp. Venise «astă noapte» de la lași. «La 
Esi mai multe minciuni decăt acum maŭ fost nici-o-datà: unii 
întăresc pace, alti o strică; dar Vodă și Doamna aŭ purces alalta- 
eri, Şoi,la Camenità, si de-acolo la Petrupolis.» — P. S. grecesc. 

196. Răducanu Mălăescu (Mălăilescu ?) către Ioan Carp. «Dar 
am aflat că sar fi mai pus un Jădan în jcasăle deaconiti 
Sfichiului să vănză băutură, şi l-am înștiințat să nu îndrăzniască 
să văndă neîntrebat, că mănăncă bătae. Mă rog poruncește, co- 
coane Ioane, să-m pue putintel vin într'agastă ploscă, de care 
vei voi dumneata, să biai cite putintel, pănă voi veni din sus. 


68775. Vol. VI. . 8 
www.dacoromanica.ro 


114 DOCUMENTELE MOȘIILOR P, P. CARP 


Asupra Țiganilor pune vre-un lucrător de samă. Că și acest 
ce aŭ venit cu răvaș aŭ fost bărfind către fetori că vrà să 
fugă în Cordon.» 

197. 23 August 1808. Rapori de cercetare la Glodeni, 
«pentru să se vadă cità moșie aŭ Nășculeștii în imaș și căte 
vite aŭ de pășinezi (sic) pe ace moșii... Am găsit 6 pä- 
mănturi și 7 pași imas, si pe aceste... săntu 5 cas[e] gos- 
podari si ati 49 vite, boi i vaci, și 7 cai; cari nu le agiungi 
atăta loc la atăte bucate, și pascu mai multu pe moșie dum. 
Sărdariului Ionu Carpu; că acele 6 pămănturi, 7 pași ce 
le aii Năşculeștii mai multu decăt 4 fălci și giumătate nu 
cuprindu.» — Urmează poruncă «de la isprăvnicie Vasluiului» 
«ţii, căpitane Carpu Avrami, ca să mergi la fata locului, să 
apuci pe numiții Nășculești, să împlinești de la dănșii ceia 
ce să va socoti cu dreptu călcare moșii dumisali» (1808, 
29 August). 

198. 4 Maiii 1810. Alexandru Calimah arată că «încă la 
let 1805, Noemvrie 4, făcănd eŭ schimbu cu Stolnicul Gheorghi 
Calier cu o casă cu locul ei în orașul Eşăi, în mahalaoa 
Muntenii de sus, și cu toate binaliie ce să afla, dăndui ei, 
pe acel loc cu casă, în Botoșani o crătmă cu pivniță de 
piatră și doi dugheni, tot supt un acoperemănt>. Vinde deci 
casa aceasta lui Zamfirachi Ral. 

199. 29 Iulie 1811. «Neculaiti Cogălnicianu, dinpreunà cu 
fitorul mei Costandin», dă lui Ion Carp Sărdar partea-i din 
Ivănești. «Varul mei Costandin Cogălniceanu.» Acesta pu- 
sese moşia amanet la Gheorghe Carp, si apoi o vînduse 
vărului. 

200. 26 Ianuar 1812. «De la Divanul Cnijiei Moldaviei», 
pentru cele «una sută șaptezăci și trei pămănturi și a triia 
parte dintr'un pămănt din moșiia Glodeni», cumpărate de 
Serdarul I. Carp cu 5.190 de lei. Cumpărase de la Serdarul 
loan Theodorachi, care iscălește, scriind grecește un sinet, 
0swdop. si, la traducerea sinetului, apare ca «Theodoruls. 
— Vinzarea se face încă din 1810. «Ioanu» saii «Teo- 
dorache» începuse a stringe «pămînturile», dînd cîte 15, 
18 lei de fiecare, de pe la 1800. — O parte din «pàmîn- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 115 


turi» se mai iea la 1804, prin «sultan mezat». Se oferă pre- 
turi de Costandin Gheorghiu și de Logofătul Mihai Sturdza, 
dar cel mai mare preț e dat de « Vel Vor[ni]c de Aprozi Grigore 
Ghica», ce declară că a fost «vechil la hareciul mezatului» 
pentru Theodorachi. — Încă din 1802 însă, si Ioan Carp Serdar 
avea acolo pământuri, tot prin mezat. 

201. 5 Iulie 1812. Neculai Vărgolici vinde lui loan Carp 
partea-i din Ivănești cu 6.500 de lei. 

202. 7 Iulie 1812. Înţelegere pentru o parte din Glodeni 
între loan Carp şi mănăstirea Sf. Spiridon. Carp făcuse o 
reclamaţie, «să le răscumpere..., cu protimisăs de ràzàsie si 
de rudenie». Carp va face și biserica de acolo, ce era înda- 
torită a o face mănăstirea. 

203. 26 Octombre 1812. Învoială a «oamenilor: din Jigo- 
reni cu loan Carp, pentru pășune, nuiele şi lemne. «Si cari 
om avè pănă la patru viti, să dăm căte patru zili di lucru, iar 
cari avem di la patru viti înnainte, să dăm căti opt zili di 
lucru ori la ci a poronci dumnealui boieriul, iar cari n'am 
pute să lucrăm zili, să piătim căti treizăci parale pe zi, — tot 
după cum şi anii trecuţi s'ai urmat.» 

204. 15 Februar 1812. Nășculeștii, sese la număr, vind lui 
Ion Carp Sărdar partea lor din Glodeni («o dăn pe din doaî, 
cu celelalte neamuri a noastre ce să află șăzători acolo»), 
cagiungănd noi la scăpăciuni. si la trebuinț[ă] de parale...; 
făcănd întrebari mai întăi niamurilor noastre din Glodeni și 
râspunzănd cu bani, ca să o ià ei». Se vinde «cu bani gata, 
cite 50 lei...pămăntul..., fiind dumnealui și megiiaș si stă- 
pin celuialalt trup a moșiei». Mai tărziă, ei fac declarație că 
aŭ vindut, de voie, lui Gheorghi Cuza Spatarul. După aceasta, 
Domnul mai poruncește a se face publicaţia legală și o nouă 
întrebare răzășilor. — La 8 Iunie 1813, un coborîtor al Nășcu- 
lestilor vinde si el, ca unul ce locuia în alt Tinut, a sesea parte 
«din patruzeci și cinci pămănturi si o hirtă ce aŭ avut Io- 
naşcu în mosàe Glodenii din fundul Bărlăzălului»: si el în- 
treabă pe vecini întàiù, în ființa hotarnicilor. — E anexată 
spita vînzătorului. 

205. II Iunie 1813. «Ioanichie arhimandrit Frumoasăi» 


www.dacoromanica.ro 


116 DOCUMENTELE MOSIILOR P. P. CARP 


către Serdarul loan Carp, despre încălcarea moșiei mănăstirii 
de timp de trei ani de «acești răzăși cu totul zăluzi». «Mă 
rog fii din partea mănăstirii deplin vechil și pune stepînire 
boerească, ca să-ș vie în simtire bezmeticii și, ceia ce vei lua 
de pe partea mănăstirii, ne vom învoi lesne amindoi; însă nu 
lăsa nici macar un palmac din dreptul (szc); și foarte mă vei 
îndatori.» 

206. 1815, loan Carp se plînge că sătenii din Soholet îi 
năvălesc în pădure, bătindu-i și dezbrAcîndu-i pădurarul ce 
era de pază, — În schimb, răzășii vorbesc de bătăi si «ză- 
logiri». 

207. 15 Septembre 1815. Grigoraş Baltă din Jigoreni face 
o vînzare Căminarului loan Carp, ce avea moșie în Ivănești 
şi Glodeni, — la Jigoreni. 

208. 20 Iunie 1819. Căimăcămia către ispravnicii de Vas- 
luiti. «După ce vă veti îndestula din cărțile cătră dumnea- 
voastră și din cărțile cătră lăcuitori a Căimăcămii pentru ves- 
tire Domnici, și veti face partași pe tot de obște prin publi- 
caţii bucuriei aceștie, apoi să nu cugetat că at esit din toată 
datoria si să vă dat odihnii, asteptind în obiceiù lucruri 
bune de săneși numai adusă și fără sălința dumneavoastră 
pornite spre cunoștința norodului; căci gresiti cu totul si pe 
dumneavoastră aduceţi nepriintà. Noi am ales pe dumnea- 
voastră lucrători dregători ; sănteţi patrioti : fire, niamul, săn- 
gile trebui să vă aducă în cè mai mari răvnă pentru lucrurile 
cele bune, cele drepte, cele cinstite și pricinuitoare de ușu- 
rinta norodului și de dipartare a toate asupritoarile chipuri ; 
cu căt mai ales că din cărțile Mării Sale lui Vodă cătrăteBi 
videt părintiasca îngrijire a Înnălțimii Sale, pănă într'atăta, 
încăt ne arată că dregătorii acei ce să vor abate și la cel 
mai mic lucru a nelegiuitei asupriri, să-l facă pildă cătră 
contenire de istov acestora. Ceri numai decăt Înnălțime Sa 
uitare împilărilor norodului de cătră zapcii, ocolași și alții, 
ceri măngăere lăcuitorilor ca să sămtă iai părintiasca oblăduire. 
. + . Îndată, si în menuntul acesta, să dipàrtati ocolașii cei 
asupritori, să alegeţi căte unul la ocol din pămănteni cu 
stare, din ispititi și cinstiţi, să le dati strasnice poronci ca 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 117 


să s poarte cu blAndete, ca să nu să abată măcar și la măn- 
care neobi&nuită norodului, să facă sălă; să nu cuteze a le 
lua cibote neleguite, — căci este vremi că și cele leguite să-s 
ușureze norodului. Căci nici să-s pomeniască, că să vor osăndi 
cutezătorii. Asămene si logofeţii ispravnici să-s poartă cu bună 
chibzuire, să lipsască paralile de răvașile cele de piste mă- 
sură, să lipsască rubielile pentru răvașile de drum, să conte- 
niască toate împilările, să conteniască cobotile pentru împli- 
nire banilor de datorii, să conteniască vănzările de vite pen- 
tru datoriile sarmanilor (?); să stati cu neadormire pentru 
aceste, să pedepsiţi pe neurmători și să-i triimiteti şi aice, 
ca să-s pedepsască spre pildă; să căutaţi pricinile lăcuitorilor 
cu amăruntul, fără enteres si părtinire, si, în scurt, căte sănt 
în Tanut care fac împilare, în menuntul acesta să le rădicaţi. 

Prin tărguri să fie vănzările făinii şi a cărnii în preţurile 
cele mai eftine; în taxilul banilor ce mai driaptă chipzuire 
să-s păzască, poruncind sătenilor pentru neasuprire celor să- 
raci; să să pricinuiască opștiască mulțumire.» La sfîrșit, li se 
pune în vedere răsplată sai pedeapsă. 

209. București, 15 Februar 1821. G. Pini către Ioan Carp. 
Răspuns la o scrisoare din 19 Februar. Multàmeste pentru 
«l'excellent*miel dont nous avions parlé lors de mon passage 
par Vaslouy». Se oferă a-i fi de ajutor. «Votre tres-humble 
et très-obeissant serviteur» .. . 

210. IO Iunie 1821. Mitropolitul Veniamin întărește tra- 
ducerea hrisovului pe pergament al lui Alexandru Lăpuș- 
neanu, «pentru că orighinalurile să află aice, din a stănga 
Prutului, unde s'aù și tălmăcit si, aflăndu-ne acum si noi aice 
în Chișfijnăii», — după cererea asesorului de Colegiu, «Sandul 
Teodosăi». 

211. 28 Novembre 1823. Domnul întărește pe giudele de 
Tigani al lui loan Carp: cumblănd prin țară cu čata. lui si 
hrănindu-să, nepăgubind pi nimine întru nimică, volnic să fie». 
Ordin la ispravnici, căpitani și lăcuitori a-l recunoaște. Îi va 
apăra, pe Tigani, de alti giuzi, domnești, boierești si mănăsti- 
resti, şi-i va stringe, dacă s'ar împrăștia. Reclamatiile de Ti- 
gani să se facă legal, contra stăpînului adecă, si la Divan. 


www.dacoromanica.ro 


118 DOCUMENTELE MOȘIILOR P. P. CARP 


212. 27 Maiù 1824. loan Sandu Sturdza, către Petrachi 
Sturdza biv Vel Visternic şi Teodor Buhuș biv Vel Agă, ca 
să hotărnicească lui Aga Carp, împreună cu inginerul Chiner- 

213. 20 Iunie 1824. Răzășii de la Jigoreni se înțeleg cu 
Ioan Carp pentru pășuni și luat de lemne și nuiele. Cei fără 
vite vor da «căti patruzăci prăjini de pini albă, pe care să 
o treerăm si să o ducem la hambariù». Cei cu boi datoresc 
si «doi zile de clacă: să avem a ara cu plugurile noastre fiiști- 
care, si sà ducim și căti un car de făn den fănul dumisale fiiști- 
caari la Es, și să dăm și căti doizăci de părali de vită». Acestea 
sint, de altfel, și condiţiile vechi. Iscălește și un Nădăbaicu. 

214. «Cu frățască dragoste mă închin dumitale, arh. Aga. 
Mini dimineaţă, la doo tasuri, ești poftit de cătră Mărie Sa 
Vodă. Poftesc dar ca să te afli negreșit la asul hotărît. 
Și sănt al dumitale ca un frateislugă [Postelnicul]. Dechem- 
vrie 27, 1824.» 

215. 3 Februar 1825. Înţelegere între răzășii de la Arme- 
nești «pentru dispàrtire răsăritului de apusu». 

216. 26 April 1825. Nişte săteni, ca «vechili» ai satului, 
se îndatoresc a lucra lui Ioan Carp, «după așăzare anului trecut, 
ori-care lucru la vreme sa, fără cè mai mică zăticnire», avind 
apoi voie a tăia «pari, nuele și lemne de ars». Sînt tot răzășii 
de la n° 213. 

217. 25 Iulie 1825. Către Manolachi Roset Banul. «Beslega 
din cas[ă] maŭ eşit, și conacul s’aù gătit, și dumnealui beş- 
laga aŭ venit ia Eşi, si, pin nu va veni de la Es, nu să dă- 
sartà casăle ; dar am întàles că vine alt beșlagă, și cuconul 
Iordachi Cazimir este aici la Gănești, sus, în curți, dar nu 
este mulțămit cu hodihna, si vra să să mute în tărgu,la alt 
loc, păn va esi Turcii din cas[ă]....» 

218. 1826. loan Carp se plinge de plastografii făcute în 
paguba sa, «sărbești», de diaconul Miron Juncă. 

219. Ştefan Corodescu din Corodești, Vornic de Poartă, 
arată Domnului că i-a «chicat» con om gospodarii» cu doi 
fii şi două fete văduve; pe care l-a ajutat la bir și cu ğine. 
Însă vine un armisel de la Nazirie, cerîndu-i ca Tigani dom- 
nești. El pretinde măcar despăgubire pentru întreținere. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 119 


Atunci Țiganii se lasă la dinsul, care dă și o sumă de bani 
şi-i oprește ca Tigani ai lui. Apoi însă Tiganul arată pe 
ascuns că ar fi al Mitropoliei. În 1824, fuge noaptea cu 
doi boi, cu carul și goo de lei. Vine în urmă, noaptea, cu 
hoţii «schinjuind pă părintile mei și pre maici-mè, cu foc 
arși si cu răni de suliti; cari astăzi sănt scdieti (?!) cu slă- 
bituni, spre perdere de viiatà». Si altă casă e prădată; «pre- 
cum i-aù văzut lăcuitorii ,supus prin pădure». Cel prădat cere 
de la Corodescu despăgubirea. Acesta află pe vinovat acum, 
adăpostit la un boier. — Se constată că era un Tigan vechiu 
al acestuia, și se închide afacerea. 

220. 27 anuar 1827. Costandin Paladi Hatman dă un zapis 
pentru un Tigan luat de la Ioan Carp de «<răpoosatul bunu- 
mieu Costandin Paladi biv Vel Logfit de Tara-de-gos». — 
Actul bătrînului Paladi e din 18 Iulie 1798. 

221. 18 Novembre 1827. Privilegiul pentru iarmaroacele 
TibAnestilor. 

222. 24 Februar 1828. Vistieria către isprăvnicia de Roman, 
pentru că Domnul a dat «12 iarmaroace pe anu» Tibànes- 
tilor. SA se dea de veste aceasta. E 

223. 3 Iulie 1828. «Gheorghi Carpu, stegar di copii din 
casă i Dumitru Săntului, Vasăle Nascu si cu Gheorghi, fii-săi, 
răzăși din mosiie Glodenii de la Tanutul Vasluiului» ; către 
Divanul judecătoresc al Moldovei. «Unii din răzășii nostri 
s'aù văndut părțile di moșii dumisali boeriului Aga Ion 
Carpu încă din vechimi; cari săntem numai 4 numi nivAnduti, 
si într’acestas chip pătimim greli asupriri di cătră numitul 
boeriù, că în sălă, cu Tiganîi, ni rădică la lucru boiresc, ca 
pe nisti robi, si noi pi moșia dumisali nimică nu ni hrănim, 
nici di arat, nici di cărat; cu totul ni videm în strămbă- 
tate, di pi a noastră moşii baştină.» . 

224. 10 Iulie 1828. «Divanul gudecătoresc a Cnejiei Mol- 
daviei către cinstita ispràv[ni]cii de Tànutul Vasluiului», pen- 
tru «Aga Ioan Carpu, în pricina cărții ci i saŭ fost scris 
după arătare a patru răzăşi de Glodeni, ci să împotrivesc a-i 
lucra zălile de boeresc după învoelile ci pănă acum aŭ pe 
moșiia dumisali Agăi». «Să-i supunet, dacă să vor arăta mai 


www.dacoromanica.ro 


120 DOCUMENTELE MOSIILOR P. P. CARP 


mult nesupuș, a urmă întocma precum prin învoeli pănă acum 
aŭ urmat.» 

225. Vaduleni, 27 August 1829. S. Teodosii către Petrachi 
Carp. «Noi ne aflăm închisi la Vaduleni de frica cumii; unde 
să află si nepotul Neculachi.» 

226. Vaduleni, 27 August 1829. S. Teodosii către Ioan 
Carp. «CC. Ioane, luati-và aminte să nu fit depàrtat și la 
alegire Domnului si la cercetare ce are să facă Divanul or- 
ganizatiei ce să lucriază în București, că apoi veti rămînea 
în veci călcaţi în pitoare. Am fi fost bine să fie unul din 
dumneavoastră la lucrare din București, dar, de vreme ce 
atasta nu s'ai putut, căutați să fiți măcar împreună cu Di- 
vanul la cercetare ce are să facă acii lucrări. Căci cuvînt 
să vă depărteze nu aŭ, pentru că sinteti multi si cu destule 
averi.» 

227. Chisinàù, ro Maiù 1833. N. Carp către tatăl săi, I. 
Carp. Pentru procesul din Basarabia. «Avocatul rus aŭ scos 
din jaloba me toate zugrăvelile cele aprinsă și siloghismo- 
surile cele de critică.» 

228. 29 August 1834. Atestatul lui Mircovici pentru ser- 
viciile Comisului Petrachi Carp ca judecător de Vaslui. 

229. «loan Carp, cu rangul Agă, de faptele bune gol, 
Celui care împle totul, ridică acest pristol. 

Făcătoriului a toate cine-i va faci sălaș, 
Cind întàlepciunia săeș își găti însîs lăcaș? 


Șapte stilpi întimiiară în vecie neclàtit: 

Celor buni spre miîngieri, groază celor rătăciţ. 
Inima iaste oltariul unde cel vecuitoriù 

Îș caută a sa pîrgà de la omul muritoriii, 

Și cugetul, slujitoriul rinduit de Dumnezăi, 

Ci ne îndeamnă la bine, şi ne mustră de la răi. 
Fapta bună iaste jirtfa ci să ceri de la noi, 

Nu spre a sa folosință, ci spre a noastre nevoi. 


Omule, dar, nu supt zidiuri, nici prin multe rugăciuni, 
Să nădăjduești spalaria de a tale spurcăciuni, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 121 


Ci în inima ta intră, cată doritul izvor, 

Si vei afla curăţiria numai prin stărpiria lor: 
Lăcrîmile si cAinta atuncea pot folosi, 

Cînd, pletindu-ti datoria, d'imprumut te-i părăsi. 


«În satul Țăbăneștii, Ținutul Vasluiului, anul 1835.» 


230. 15 Ianuar 1837. loan Carp către —. «Bujor coteiu 
să află sănătos, dar cam năcăjit, că saii sculat patîrnichile 
cu războiă asupra lui... Cumpără [la Petersburg] și de aceste 
sămințuri de curechi, care aŭ venit de la Noă-Zălandă. [Arată 
ce prețuri aŭ blănile,] adecă tulumul de vulpe de Lensca de 
cè bună, adică doî misăzi, cum si tulumi de motuna de vulpe 
nagrà....> 

231. 18 Maiù 1837. Grigori Anghelichi Paharnic către Ioan 
Carp. «Cu prilej[ul] venirii cuconului Grigori Cuza aice la 
Vaslui, în trecire Mării Sale lui Vodă...» 

232. Chişinăă, 28 Iunie 1837. N. Carp către P. Carp. Nu vine 
la Sculeni spre a-l vedè, din causa ploilor mari. «Cel mult dacă 
în urmare de doă zile ne bucurăm de o vreme mai bună și 
de contenirea ploilor, căci a treia zi asas de diminiatà ni se 
arată Iunie în mantaoa lui Noemvrie, cu întunecarea a tot 
orizontului și cu ploae putredă, plină de toată stricăciunea 
si întristarea. Toati calendarurile le cercetàm si le criticari- 
sim: acèle mincinoasà ne mai daŭ ceva măngiere și nădejde, 
însă în zAdar. lar acele ce nemeresc după întîmplare, de si 
să văd că cuprind în sine adevărul, ne măhnesc si ne nă- 
căjăsc, .. .> 

233. lași, 11 Iunie 1841. Petrachi Carp către Nicolae Carp. 
«lar C. Vasile Pogor asară mi-aii spus că nu esă [Canta], pentru 
că, M. Sa Vodă ducîndu-se peste hotar la feredei, și Sfatul rămîne 
în loc, nu poate să lipsască [Canta]. Dar dumneata, tot încet 
încet, vă pregătiţi, căci acum să duce și dumnealui pănă la 
margine, să petreacă pe Vodă, și poate după întoarcere să 
să facă prin Tinuturì. Vodă piste puține zile să pornește.» 


www.dacoromanica.ro 


III. 


ACTE DIVERSE. 


www.dacoromanica.ro 


I. De la mai multe persoane. 


I. Suceava, 17 lanuar 6946 (1438). Ilie si Stefan (macero 
B2KÎEO Mhl HAÎA BOEBOAA H EpAT FCBAMH CTESAH ROEBOAA, Fen- 
APIE SEMAH MAAABCKOH) arată cà Duma de Neamț (Asma 
HHmeyckoH) a slujit cu credință; pentru care-i daŭ un sat 
(O HAWWIeH SEAVAH SY MAAARCKOH) «pe Moldova» (Ha ArsaAaBk), 
anume Roșiori (pouinopu), ca săi fie uric, cu toate veniturile. 
I se dă lui, fraților și coboritorilor. Hotarele să fie cele vechi. 
Marturi: B'kpa Hawa rega Hana RoeROAA H B'kpa EpATA HAIuEro 
eregana KoegoAb si credința a fiului regama (Ilie), Roman, H 
R'kpa Bo apt Hamuy: Jurja Fratovschi, Vlăcia, Isaia, Petru Hudici 
(rovAnua) Vornic, Stan Brălici, Mihail Popsa, Lazăr și fratele: 
Stanciul Postelnic, nnarpa, Duma uepuore Vornic, Petru 
Spătar, Vitolt, $uphga, Cozma Șandrovici, Manoil, Băloș 
Ceașnic, Berindeai Stolnic, Costea uopunu, Coste Andronni- 
coviă, Alexandru Spatar, Stanciul Comis, și ca tuturor boie- 
rilor noștri moldovenesti, și mari şi mici». Întărire și pentru 
urmași, (Aku), efie din fiii, fie din frații noștri, fie din — nostri», 
fie din alt neam. Scrie Logofătul Dinis (AinHeoy). Pecetea ruptă, 
ràmîind numai snurul ros și galben. Pergament. — Cf. Arch. 
ist, Il, 54:5. — În posesia d-lui Tatos din Roman. 

2. 7 April 7066 (1558). Alexandru-Vodă, pentru Magoșa, 
fata lui Văsiii aprod, și nepoții ei, Onciul, Marghita, fiii lui 
Ioan Vrăntanul. loan avuse o moșie de la Petru-Vodă, a treia 
parte din Bogdănești. Această parte, șia cunchiului săii loan 
Stolnicelul», se vinde acum lui Oràs Starostele, pentru zloți 
tătărești. Marturi: fiii: Bogdan, Petru, Ion; boierii: Neagoe 
și Moghilă pîrcălabi de Hotin, Petru Crăcovit pircălab, Bo- 
deiii pîrcălab, Veaverità pircălab, Ioan și Crăste de Neamț, 
Vascan și Spantoc de Cetatea-Nouă (Roman), Dumitru Por- 


www.dacoromanica.ro 


126 ACTE DIVERSE 


tar de Suceava, Andreico Spatar, Liciul Postelnic, Ion Vis. 
tiernic, Bolea Stolnic, Pasco Comis. Moghilă Logofăt. Scrie 
Dumitru Va sjcanovit. Pecete.— Cf. Uricariul, XVIII, pp.154-5. 
— Copie de d. profesor Eusebiu Popovici, din Cernàuti. 

3. Iași, 20 Mart 7114 (1606). Ieremia-Vodà, pentru Vasilie 
Vel Pitar, care dă 500 de zloți tătărești lui Vasilie «Sulje- 
rel», 3AT CTAN H KOSA, pentru a treia parte din Roșiori (Ti- 
nutul Neamţ). Fusese această parte a lui Grozav și Moga, 
diecii, și a Drăghinei, Sofiicăi, Parascăi, fetele lui Băloș sta- 
roste. Pomenit și Cărăiman Vel Ceașnic, căruia i se confirmă 
la urmă. Mentionati: Văscan Pitărel, Simion si sora lor, Gro- 
zava, fiii lui Ivasco Vătag, Onusca, o delimitare făcută de 
Lupul Scoartes părcălab. Se fixează «gloabă la Poarta Dom- 
niei Mele opt boi». Apoi: «Tontia si fratele ei Gheorghie, fii 
MHk a, nepoții lui Ion Rădianul». Altă cumpărătură e de la 
Nicoari Logofăt si Ștefan H cn Hunii Eparia Hy. Vicol 
biv părcălab cumpără Bălăcianii de la ruda sa, Todosiia Tă- 
butoae. Marturi: fiii Costantin, Alexandru, Bogdan Voevod; 
Nistor Uriache Vel Vornic de Tara-de-jos, Crstea de Tara- 
de-sus, Ghiorghie pircălab de Hotin, Ghiorghie si lonașco 
de Neamt, Crstea si Manole de Roman, Vascan Orîs Hat- 
man, Barnovschie Postelnic, Viaveritî Spătar, Gligorie Stolnic, 
Simion Stroiè Vistier, Vorontar Comis. Lupul Stroici Logofăt. 
Scrie Drăgan Tăutul. Slavon. Pergament. Pecete ruptă, ră- 
mîind snur ros si galben. — Proprietatea d-lui Tatos din Roman. 

4. lași, 22 April 7143 (1635). Vasile-Vodă, pentru Io- 
nasco [Covrig] «din Toporàsti», ce aduce mărturie de la 
Mierăuţă Coșescul si de la Ifrim si de la Serapion călugărul... 
si de la Dumitru Stăngaciii», «pentru un loc de prisacă 
ce-i în Zănoaga Toporăștilor», pentru care fusese judecată 
cu un Andonie. — Traducere a lui Debrit din 13 Februar 
1801. — Documentele d-nei Șerban Costachi. 

5. lași, 31 Mart 7156 (1648). Vasile-Vodă, pentru Schitul 
cel Mare din Polonia. După cererea «Mariei, fata răposatului 
leremia-Vodă», îi închină Suceviţa, ctitoria lui leremia; cu 
sfatul Mitropolitului, lui Varlaam, și «altor episcopi ai ţerii 
noastre», și al boierilor. De cinci ani se află călugării Schi- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DB ISTORIE CULTURALĂ 127 


tului în Sucevità. Întăreşte privilegiul. Marturi: fii, Stefan, 
Ioan, Alexandru (sic); boierii, Ghica Vel Vornic de Țara- 
dejos, Toma, Vel Vornic de Tara-de-sus, Gavril Hatman, 
Petriceico, pîrcălab de Hotin, Ştefan Boul şi Damaschin 
pîrcalabi de Neamț, Gheorghe pîrcălab de Neamt, Gheorghe 
«Ilula> «Vorsteher», Gheorghe Päharnic, Ștefan «Spitar , Ior- 
dachi Vistier, Ieremia Venculet Stolnic, Constantin «Obmann». 
— Traducere germană foarte nouă; colecția Eusebiu Popovici. 

6. 15 Februar7181(1673). Stefan Petru-Vodă. Pentru Arsenie 
egumenul și călugării de la Bărnova, ce se pîresc cu biv Vel 
Șătrarul Rugină si cu Sămion de Seleșăii pentru «o bucată 
de loc den hotarul Sileșăului de jos, în Ținutul Dorohoiului». 
Călugării pretind că locul face parte «den hotarul Buhaciu- 
lui» si, deci, din dania ce li făcuse Miron Barnovschi, «cti- 
toriul lor, carele aii făcut sf. mănăstire și o aù hotărit, si o 
aii stălpit, în zilele răpăosatului Vasilie Voevod, Turcul, ce 
a fost Stolnic». Ceilalţi doi aduc acte «de la Ștefan Voevod 
şi de la Petru Voevod și de la Eremia Voevod şi de la Sămion 
Voevod si de la Gaspar Voevod... Si ni-aù mai arătat dres 
de pără si de fierie de remas spre călugării de Bărnova, de 
la repăosatul Dabija Voevod, si Dabija Voevod să fie trimis 
acolo pre Eremie Cârcu ce au fost Portar Sucevii, de aŭ 
străns oameni buni de pen prejur, megieș, şi preoţi şi oră- 
senî den tàrg[ul] Dorohoiul și oameni buni de pren sat den 
Sendricenî, si den Lozna, si den Derzca, si den Sălăşăul de 
sus, si den Pomărlă, și den Magurà, si alti oameni buni». 
Fi arată «cum acea bucată de loc aŭ ţinut Rugină cel bă- 
trăn, iar călugării n'aii avut nici o treabă; .. . nici aŭ fost nime 
dintre dănşii la acea hotărătură {a Turcului], fără numai un 
preot din Pomărla, ce aŭ fost pre acea vreme diacon la satul 
călugărilor, la Buhaci, și împreună cu alti vecini de a lor, 
den Buhaci și den Părcăreni». Hotare: «den gura Jădovcăi 
drept la Urle». «Aŭ avut pără Dumitrașco, cumnatu lui 
Toader Rugină și Ștefan Rugină cu Onciul părcălabul.> «Si 
i-am văzut dresul rupt si dat la mina lui Rugină.» «Da- 
bija-Vodă, carile fiind ctitor și Dabija-Vodă la acea sf. mă- 
năstire si astrucat acole în mănăstire... Dresul călugărilor 


www.dacoromanica.ro 


128 ACTE DIVERSE 


cel de hotărătură de la Văsălie-Vodă, ce ati hotărăt Turcul 
Stolnicul, l-am aflat strămb și viclean și făcut cu meșteșug. 
Deci l-am luat den mina călugărilor, si s'aù rupt înnaintea 
a tot Divanul, și s'aii dat la măna lui Şet|rarul] si a lui Să- 
mion.» «Si s'aii pus fierie 24 de taleri la Vistiariul Domniei 
Mele, după obiceiul țării.» «lar călugării, de vor mai ivi 
căndva vre într'o vreme niscăi deresă, sait vor scorni vre o 
pără, acele deresă să se ia de Divan și să se rumpă, și să 
fie călugării de gloabă 24 de boi.» — Copie de d. profesor 
Eusebiu Popovici, după o altă copie, din vremea anexării 
Bucovinei. i 

7. Iași, 10 Ianuar 7215 (1707). Antioh-Vodă, către Vor- 
nicii de Cîmpulung, pentru muntele Geamănul al mănăstirii 
Suceviţa, «care munte este de spre Cămpullung; deci ziseră 
cum că acum le opresc Cămpulungeni acel munte și nu vor 
să li dea venitul, și-l mănăncă ei de 20 de ani şi mai bine; 
pentru căci, tămplăndu-se pe țară prăzi și răscoale, si nepu- 
tănd părinții călugări a-și căuta moșiea, aii împresurat-o Căm- 
pulungeni de se hrănesc eï, și călugării naŭ mai nici un 
folos de acea moșie». Să cerceteze. — Copie de d. profesor 
Eusebiu Popovici. 

8. Iași, 11 Decembre 7216 (1707). Mihai Racoviţă, «la toţi 
săteani de la sat de la Cuciur a mănăstirii Putnii. Vă dăm 
ştire tuturor: iată că Domniea Mea, întàlegind pentru moarte 
cea de un Jidov, ce sai ucis acolo, cum v'aţi spăilmă[ntat 
si Vaţi răsipit, temăndu-vă de gloabe și de alte cheltuiale 
de spre alti, de care lucru iată că ucigașii, scotindu-se la 
Divanul Domniei Mele, aŭ dat samă că ei sint cei vinovaţi, 
iar voi n'aţi știut nimic. Pentru aceia, dovedindu-se într’ acesta 
chip, cum ucigașii singuri laŭ lepădat pe acel Jidovmert- 
pe taină asupra tărgului Cernăuţilor, iar în știrea noastră 
naŭ fost», — îi artă Domnul. Nu vor avea a se mai teme 
de «globnici si împrejurasi». «lar cui pare cu strămbul, să-și 
întreabe cu ucigașii, pin sint aicea la închisoare... Și într'- 
altă țară de veti fi duși, să vă întoarceti la urmă, și veti 
ave milă. — Copie de d. dr. Gh. Popovici. Í 

9. Iași;/25 Februar 7227 (1719). Mihai Racoviță, lui «Du- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 129 


mitra Macri, staroste de Cernăuţi», pentru pira lui Gligori 
Tabără asupra «ràzesilor lui den sat din Jadova». «Cămpul 
şi pometele nu-s stălpite.» Să cerceteze. — Copie de d. dr. 
G. Popovici. 

10. Iași, 4 Decembre 7227 (1718). Mihai Racoviţă, pentru 
pira Goienestilor cu Vlădeștii cu privire la o parte din Jadova. 
Pomenità o «mărturie din vremea stàpînirei Leșilor în Țara- 
de-sus, de la un Gherman Vornic și a lui Turculet rohmistrul, 
fără de nici-o poroncă domnească». Din însărcinarea Dom- 
nului, episcopul Calistru de Rădăuţi cercetează din noù, che- 
mind pe răzășii Jadovei: «anume Gligorie Tabără și Ion Să- 
maca si Tudosie...si Constantin Crăciunel». «Si, aflind pă- 
rintele că s'aù hotărit cu strămbuli, aŭ scos si stălpii de 
iaŭ lepădat, iară mărturia hotarnicilor si ispisocul de la 
Domnia Me tot aŭ rămas tăgăduit la măna hotarnicilor, pe- 
cum aŭ dat sam[4] Vlădeștii.» «Axentie Uricar» scrie. — Copie 
de d. dr. G. Popovici. 

11. lași, 24 Maiù 7227 (1719). Mihai Racoviţă, pentru Isac 
« Vladiescul» și frate-săii Andronic, cearată mărturie de la 
Neagoe Ciudin biv vtori Comis și Vasilie Robceanul Vel Căpi- 
tan, cari aŭ /zat sama cu Goieneștii la Jadova. Acum se face o 
nouă hotarnică. Nume de răzăș: Ionașco Machidon. «Si cu 
vecini anume Mătei sin Fădor şi Irimiea Scalco, așijderea si 
Timohi cu feciorii», etc. — Copie de d. dr. G. Popovici. 

12. lași, 10 Maiù 7231 (1723). Mihai Racoviţă, lui «Cos- 
tantin biv Vel Comis, staroste de Cernăuţi», pentru pîra 
dintre «loan Tăbără mazil» si «alti oameni din Jadova», ce 
se zic împresurati de Goian. Ei spun «cà numai vatra sa- 
tului Jadova le ieste aliasă de cătră Goian, ear cămpul ce 
iaste și vaduri de moară ce aii acolo în Jadova, ce sănt pe 
apa Săretiului, le sănt neîmpàrtite, și aŭ multă pricină și găl- 
ceavă cu Goian», Să cerceteze. — Copie de d. dr. G. Po- 
povici. 

13, lași, 12 Maiù 7231 (1723). Mihai Racoviţă, lui «Cos- 
tantin biv Vel Comis, staroste de Cernăuţi», pentru pîra 
dintre Ioan Tabără si Goian, «cum cà, făcăndu-se o moarte 
de om în codrul Ispasului, mai an, si trimitànd dumnealui 


68775. Vo. VI. 9 


www.dacoromanica.ro 


130 ACTE DIVERSE 


Vornicul Sturzea slugile dumisale de aii luat bucata tu- 
turor împrejurasilor, apoi s'aii făcut izvod de acolo, tot, anume, 
cari sălişte vor plăti mortea de om; și, viind slugile dumisale 
Vornicului aicea, s'au făcut izvod cu pecete gd. pe acele 
săliști ci-au fost să dea la moartea de om, iar Jadova nu s'ai 
pus la izvod. Si, viind Goian aicea la Iaşi, el si cu alti oa- 
meni împrejurași de-acolo, aŭ făcut multă cheltuială pin ai 
plătit moartea cea de om. Pe urmă, s'aii sculat Goian ş'aii dat 
samă cătră oamenii din Jadova, că el pentru Jadova aii făcut 
cătăva cheltuială si li-a poprit părțile de moşie ce aŭ acolo 
în Jadova si zeciueaste.» Nu vrea Goian să vie la judecată. 
Dacă e drept ce se spune împotriva lui, să-l împlinească. 
«Iar, neputăndu-l așeza acolo, si fiindu-i poveastea într'alt chip», 
să-l sorocească la Divan. 

14. lași, 10 Februar 7232 (1724). Mihai Racoviţă, pentru 
pira dintre Ion Tabără și Toader Goian, cu privire la moartea 
de om din codrul Ispasului. «Făcănd trăsură împrejurașilor, 
pe urmă S'aii socotit că să plătească acè morte de om 3 
hotară, după obicei, si s'aii făcut izvod cu pecete gd. de cite 
sate aii cuprinsu între acele 3 hotară, carii s'aii socotit să 
plătiască moartea cea de om, cine pe căt l-aii ajuns partea.» 
Apoi se expune afacerea, ca în nl precedent. Se găsește că 
Goian n'a avut dreptate; «s'aù si plinit Comisul 6 boi de 
la Goian». Dar el nu conteneste, ci duce lucrurile pănă la 
Divan. La urmă, el tăgăduiește că ar filuat ceva, dar refusă 
să jure. I se pune termin «la miază-păreas», pentru a da 
înnapoi dijma si a-şi lua boii îndărăt. «Iară, neplătind dijma 
pin la zi, să rămăe boii de istov în mănile răzeșilor, căci 
acei boi s'aii și prețuit: 6 boi drept 30 lei, cum arată măr- 
turia starostelui.» — Copie de d. dr. G. Popovici. 

15. 23 Septembre 7233 (1724). Mihai Racoviţă, lui «Costan- 
tin biv Vel Clucer, staroste de Cernăuţi», pentru pîra Goia- 
neștilor asupra «Medelniceroaei lui Turculet, zicind Goianesti 
că, încă fiind ei în cie parte, aŭ trimis domneaei şi le-au 
luat 12 capete de vită, boi cu vaci, fără nici-o judecată, si 
nu știu pentru ce li-aù luat, că datori] nu-i sănt cu ne- 
mică». Să le iea înnapoi, «de ună vreme ce le-a luat vitele 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 13] 


fără de judecată și fără de cale».— Copie de d. dr. G. 
Popovici. 

16. laşi, 20 Ianuar 7245 (1737). Grigore Ghica-Vodă, lui 
Andrii Balșe biv vtori Spătar si lui Talpă biv vtori Comis, 
pentru a hotărnici lui Iosàf egumenul Dragomirnei moșiile 
Drugesti, Zlătunoae si Chisălești, la Ținutul Hirlăului. — Copie 
de d. profesor Eusebiu Popovici 

17. lași, 24 August 7249 (1741). Grigore Ghica, lui «Ion 
Luca Postelnic, căplitan] de Ropce», pentru pira lui Toader 
Goian și fratelui lui, loan Goian Căpitanul, cu privire la con- 
testatiile Vladestilor. Acum se face' plingere pentru cerbi» 
tăiate și «poame străcate» în paguba Goieneștilor, pentru o 
casă făcută de un Ilie Iovniciuc «pe un laz» al lor. Pentru 
o bătaie suferită de Toader din partea unui Vasile Coce, 
«dovedindu se cum că laŭ bătut fără cale,: să-l pui d-ta si 
să-i dai și lui certare: altă dată să nu saie cu bătaie la 
oameni, ce, de are ceva, să-și întrebe cu judecată». — Copie 
de d. dr, G, Popovici, 

18. lași, 27 August 7249 (1741). Grigore Ghica, lui «Ion 
Luca Postelnic, Vel Capitan de Ropce», pentru plîngerea 
lui «Ion Goian Căplitanj», «zicAnd că, mai în trecuți ani, pe 
cănd era el Căpitan la Ropce, căzând un om în pricină, 
arătăndu-l un Turc cum că ar fi tălhar și i-ai furat un cal, 
ai luat Goian Căp|itanul] un cal de la acela om gloabă si, 
ducăndu-l la casa lui, în Jadova, aŭ dat calul pe sama unui 
Toder Arbure, carele era pe acea vreme pe lăngă casa lui 
Goian Căplitanul), si acel Arbure aŭ încălecat pe acel cal 
far|a] știrea lui Goian Căp., si aŭ umblat pe unde i-ai fost 
trebile lui, și au stricat un picior calului, de aŭ rămas schiop, 
şi apoi, îndreptăndu-se omul cela si, mergănd cu carte gd. ca 
săi întoarcă Goian Căplitanul] tot ce i-ai luat și, fiind calul 
stricat, mai vrut să-l primească, si-aù dat Goian Căp[itanul] 
un cal al săii, pe care cal zise că-i da un negutitor 28 lei, 
și calul cel șchiop aii rămas la Arbure, apucăndu-să cu zapis 
si cu zi să plătească lui Goian Căplitanul] acei 28 lei, si aŭ 
trecut peste zi trei ani de atunce, si nu i-ai mai plătit. Să 
cerceteze. «Asijdere, mai jălui Ion Goian Caplitanul}, zicănd 


www.dacoromanica.ro 


132 ACTE DIVERSE 


că, prim[ăjvara înnainte Moscalilor, fiind treabă de nişte 
chile ce era orănduite, aŭ dat el cinci lei și jumătate cu cele 
chile pentru omenii de Jadova, și de atunce păn' acum nu 
i-ai mai dat bani.» Şi pentru aceasta să facă o cercetare. — 
Copie de d. dr. G. Popovici. 

19. 9 Iunie 7267 (1759). Mărturie a lui «Anghelutà Tă- 
bărţă vtori Vistier» si a fratelui lui, Neculae, ce vind «a 
noastră driaptă ocină și moșie: trei dughene, cu loc cu tot, 
care dughene sănt pe Podul Vechiii, întrea o dugheană a 
Petrii Grecului, ce-i iaste dată danie de nepotul nostru, Io- 
niț[ă] sin Neculae Tabartà, si întrea o dugheană ce este lăngă 
pivnita nepotului nostru», pentru 300 de lei, egumenului «de 
la Sfeti Savva». Parte din bani îi dăruiesc vinzătorii către 
mănăstire. «Si nimene din neamul nostru, ori din răzăși saù 
mahalagii, să nu fie volnica le răscumpăra.» Marturi: «multi 
oameni buni». «Vasilie Gane Logofăt am scris zapisul cu zisa 
dumilorsale.» 

20. 8 Iulie 7268 (1760). Doi indescifrabili arată că aù 
venit la ef «tirgovetii de Cernăuţ», si Isaia, egumenul «de la 
Schitul cel Mare ce este în Tara Leșască», «cu Gavril Moţoc 
mazil ot Cernàut, pentru o bucată de loc di tasta parte de 
Prut, pe din sus de tărgul Cernăuţului, din hotarul tărgului, 
ce jAluè Gavril Moţoc că este din hotarul lui, a Mihalciului, 
iară seliste de satu ce se numește Clocutca», Se dovedește 
că «la văliat 7253» (1744-5) s'a judecat Gavril cu tîrgovetil și 
egumenul, la Ioan-Vodi Mavrocordat, — Moţoc aducind «o 
hotarnică vechie de la Stefan-Vodà». Dar Moţoc nu stApînise 
nici-odată de fapt. Călugării arată o «carte de milă de la 
răpăosatul Gheorghie-Vodă și de la alti luminati Domni, că 
dejma locului tărgului Cernăuţului este afierosită danie Schi- 
tului». Moţoc pierde. La 7257 (1748 9), află Moţoc apoi «o îm- 
părțală mai noaă a moşilor săi, din văliat 7152 (1743-4), s'aù 
cerut de iznoavă giudicată înnaintea Măriei Sale răpăosatului 
Gligorie Ghica-Vodă» : iar pierde, neputind dovedi stàpînire 
de fapt. Acum, Moţoc reînnoind jalba, se face întăiii, fără 
resultat, o cercetare de <Păharnicul Enăcachi». Si acum, la 
Divan, Moţoc n'aduce dovada cerută, și nici «scrisoare încre- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 133 


dintatà», şi pierde, după «sf. pravilă» «Si, osăbit, că la atăte 
giudicati, ce s'au părăt înaintea luminatilor Domni si a boeri 
mari, de ar fi avut oarecare strămbătate, i s'ar fi luminat drep- 
tate; ci, umblănd cu păre rele şi fără chip, s'aù dat rămas 
de la toate giudicățile.» «Osàbit, tărgoveții mai arătară o măr- 
turie încredințată cu pecete tărgului, de la toți bătrănii tăr- 
goveti si iscălită de preutif de acolo; întru care adeverează 
că, din moșşi si din părinți, si de cănd aŭ apucat de tin 
minte, tot ei al stăpănit acè bucată de loc.» Dacă deci 
Moţoc ar mai începe pira, «să li plătească [orășenilor] toată 
cheltueala si să se și pedepsească cu poroncă gp., ca pe un 
om nesupus si nestămpărat de judicăţile luminatilor Domni 
si a boerilor. Însă și tàrgoveti să aibă a-și da dejma locului 
la Schitul cel Mare din Tara Lesascà.» — Copie de d. pro- 
fesor Eusebiu Popovici. 

21. 3 Decembre 7270 (1761). Grigorie Ioan-Voda, lui 
«Gheorghe Șetjrarul], ispravnic din Ținutul Sucevei, i Gheorghi 
Carpu polcovnic», pentru o piră a lui Ion Goian din Jadova, 
cu privire la moșiile părintești, neimpărțite. Să împartă ei. 
« Așișderea jălui Ion Goian pe frate-săii Toader, zăcănd că, 
fiind la dajdia mazilească amăndoi fraţii la o cruce, aŭ plătit 
tot Ioan dajdia și pentru frate-săii de vr'o 5 ani, și zice că 
nu i-aă întors.» Să cerceteze. — Copie de d. dr. G. Popovici. 

22. 12 Decembre 7271 (1762). Grigore Ioan-Vodà acordă 
«Schitului celui Mare din Tara Leșască» vechile privilegii (si 
de la tatăl Domnului), pentru untdelemn, scutire de goștină 
și desetină si 120 de lei din vamă. Acum, tiind samă că 
«e locul acesta în Tara Leșască, avănd Schitul puține bucate 
de acestea, și neavănd unde se pășuna, fiind locul foarte 
strămt, le este cu supărare», scuteste 430 de stupi, și fixează 
pentru 300 de oi o gostinà de numai două parale. cAșiș- 
derea și la vremea văcăritului, cănd sar întîmpla a fi, sau 
la cunità, să aibă a scuti 60 pot. (si) vite: vaci, boi, cai... 
Cum si pentru 4 mori ce va avè sfănta mănăstire, încă am 
făcut Domniea Mea milă, și le-am lăsat să fie în scuteală de 
biru ajutorintit.» — Copie de d. profesor Eusebiu Popovici. 


www.dacoromanica.ro 


134 ACTE DIVERSE 


23. 30 Iunie 1765. Grigore Alexandru Ghica, lui Ion si 
Ghiorghi Goian, mazili, pentru partea lor de moșie de la 
Stănești (Ținutul Cernăuţi). Să-și ieie drepturile acolo, «după 
hotărîrea testamentului». — Copie de d. dr. G. Popovici. 

24. April 1766 (?). Grigore Ghica-Vodă, lui Stefan Tabără 
Vornic de Poartă, întărind împărțirea facutà de dînsul Goie- 
nestilor. — Copie de d. dr. G. Popovici. 

25. 20 Iunie 1767. Grigore Ioan-Vodà, pentru daniile făcute 
către «Schitul cel Mare ce este în Tara Lesascà», de Domnii 
de înnaintea sa. Scuteste «metohul Schitului ce este la Mă- 
măești pe Prut, la Tinutul Cernăuțului... Asisderea si pentru 
12 oameni streini, Ruși, ce s'ar duce din Tara Lesascà acolo, 
metohului : întăiii să-i aducă aici Ja Visterie, ca să se așază 
cu birul lor, după putinţa lor, si apoi să se așază cu traiul 
lor la Mămăeşti... Așișderea mai volnecim Domniea Mea pe 
părinții călugări, dupe cărțile domnești ce ni-aù arătat, să aibă 
a lua dejma de pe locul tărgului Cernăuţului: din păne, din 
ovăs, din mălaiii, din hrișcă si din păpușoi, si din tot feliul 
de păni; si nimene din tirgovetì, sai ori-cine ar fi, să nu li 
poprească pănea, dejma; iar pentru cei care nu s'ar supune 
a da dejma, poroncim Domniea Mea starost. să împlinești și 
să-i supui ca să urmeze dupe cum poroncim, după ponturi. 
Așișderea cănd sa tămpla să ducă călugării de aci, den țară, 
de la mitoh, la mănăstire, în Tara Leșască, ori pine, ori miere, 
ori vin, căte un vas-două, pentru hrana lor..., iarăș să aibă 
a trece cu pace, si să fie în pace de vania [=de banii] de 
mortasipie, de părcălăbie și de toate alte slujbe.» — Copie de 
d. profesor Eusebiu Popovici. 

26. Fără dată. Supt Grigore Callimachi (—1769). Judecată 
a lui Gheorghe Goian, mazil, cu +Parascheva Gălculiasă de 
la Hriscanî, iar de la acest Tinut; jăluindu Gheorghie Goian 
că, avănd Parascheva o fată mare, una născută a ei, aii făcut 
tocmală și aŭ logodit, ca să o ià lui-și muiare, și, după așă- 
zare, aŭ rănduit si zi însămnată, cănd să să facă nunta. Si, 
după voroava şi așezare lor, apropiindu-să ziua însămnată, 
aii făcut Gheorghie Goian toată gătire, și' sai adunat nun- 
tașii. Și, începănd nunta, după obicei, s'aii gătit și aii purces 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 135 


să meargă la Hriscani, la Parascheva, ca sà ia mireasa. Si, 
mergănd eï la drum, i-aă întălnit un mazil anume Ioniţă Bantăș, 
si aŭ spus că în zadar să ostinesti, că pe logodnica lui aŭ 
luat-o Ursachi Soroceanul. Si el, auzind aceasta, pe toți nun- 
tașii, căț era, i-au lăsat să-s întoarcă înapoi la casa lui, si 
el singur s'aii dus ca să vază de iaste adevărul după cum 
aù auzit. Si, mergănd, aii aflat adevărul: cum că Ursachi 
Soroceanul i-aŭ luat logodnica. Si nuntașii, întorcăndu-să la 
casa lui Gheorghie Goian, aŭ așteptat pănă aŭ luat răspunsu l 
de la Gheorghie Goian cum că adevărul iaste ceea ce aŭ auzit, 
şi așa s'au împrăștiat si nuntaşi; iară cele gătite toate s'aii 
trecut cu chematii aceia. Si am întrebat pe Gheorghie Goian: 
iaŭ dat Parascheva în ştire cum că ia vrà să-și de fata după 
altul? Și Goian zice că nu l-ai înștiințat. Si, întrebănd noi 
pe Parascheva, ce are să răspundă la jaloba lui Goian, și ea 
aŭ zis că n'are a răspunde nemică, că toate căte jăluiaște 
Gheorghie Goian sint adevărate, si nice înştiinţare nu i-aii 
făcut, si màrturisesti că, fiind indemnată de unii mazili, gre- 
sala aù făcut la aceasta. După toate aceste, aii arătat Gheor- 
ghie Goian izvod de cheltuiala ce-ai fâcut cu nuntașii. La 
care luănd noi samă şi socotind toate cu amăruntul, ce-am 
găsit cu cale și cu dreptate, s'aii fâcut toată cheltuiala șase- 
zeci și şapte lei, o sută sasà bani, afară de unsprăzece lei ce-ai 
dat la schimburile logodnii. Si la toată cheltuiala ce-aù făcut 
Gheorghie Goian, s'ai dat platnică Parascheva Gălculiasă, să 
plătească după cum arată mai sus, iar acei unsprezece lei ce aŭ 
dat Goian la schimburi, am rănduit să-i de îndoit, adecă doaozăci 
doi lei, după cum scrie Armenopul, în sfinta pravilă, cap 187, de 
zice: «doi oameni s'aii logodit dănd arvună, iară care dintr'a- 
măndoi îi va păre răii si să va lepăda, acela să dea îndoit arvona 
ce aŭ luat». Deci şi noi, urmănd la aceasta, asa am rănduit.> 
27. 29 Iunie 1778. «Fiind-cà, din poronca dumisale Visteriului 
Dumitru Tohăneaanu, vătaf alu plaiului de spre Buzăŭ, i dintr'a 
lui Visterului Andreiti Boziian, orànduiti fuserăm noi, cei mai 
jos iscàliti megiiaşi moșneni, ca să cercetàm o pricină a lu 
unchis Ion Roescu cu un Cărstăian Brăncărea, pentru partea 
lui de moșăe... Atastă sfoară de moșăe Roiasca, care i s'al 


www.dacoromanica.ro 


136 ACTE DIVERSE 


dat supt stăpănire lui unchiias Ion cu neaam[ul] săi, slobode 
în hotar, nesupărate de cătră tovarăși moșneni. lar, cănd sä 
va mai împres[u]ra de cătră acestu Cărstăian, saii de neaam[u]l 
lui, nu numai să fiie ascultați, judecați, si să să si globască, 
ca un neîntelegàtor judecăţi si impresuràtor de pămăntu.» 
Iscălesc, adăogind: «din porăncă», moșneni din neamurile 
Vagaon si Cornoiii mai ales. Scrie «Iordache dascàlu». 

28. 22 Iunie 1801. Constantin Ipsilanti, către Ștefan Sturza] 
biv Vel Spatar și ispravnicii de Tutova, pentru procesul ră- 
zăşilor de Toporăști cu mănăstirea Florești. Să cerceteze. — 
Colecţia d-nei Șerban Costachi. 

29. 25 Mart 1810. «Neculaiù Cocoiu din tàrgul Eșii, ot 
mahalaoa Brostenii», vinde «dumisali a gubernii săcritar Ivan 
Ianov» «o livadă», cu vie si pomi, între «via Nistoroai», «via 
lui Dumitru Donig» și «via Iliusăi», «pe locul mănăstirii Sfin- 
tilor Voevozi... ce să numești Dancu, undi are să dè adet 
obicinuit», pentru 170 de lei. O vinde către «dum[nea]luî, căt 
şi cucoana si cuconii dumisali». Iscălește și Safta, «soțul» lui 
Cocoiii. Donici declară că e și «cu bună priimire mè». — Jrd. 

30. 4 Maiù 1814. «Copiia lui Ion Sindile, scos dupà cisla 
de bani ajutorului lipsiiù lefilor, si s'aù cisluitu cum mai jos 
arată anumele lor.» — Provenientà munteană (jud. Buzău). 

31. 4 Mart 1818. Declaraţie pentru «moșiile Epurenii si 
Vicolenii de la Tin[u]t[ul] Botoșănilor, luîndu-le fratile miei 
Grigori Popovici Slugr. în orindà pe patru ani de zile, de la 
dum[nealui] cc. Alecu Calimah Post.>: l-a luat «tovarăș» şi 
pe el (suma arendei fiind de 10.300 de lei). Unul pune «toţi 
banii cumpărători», altul «ostinialà a căuta aceste mosti». La 
cheltuieli nouă însă, și fratele cellalt va da ceva. «Plugurì să 
puiù eu trii, și dum! Slugr. doaî, ca în toată vreme să fie 
cinci pluguri... Cheltuiala hranii casii mele și alte hacuri în 
trebuinta căutatului moșiei să fie de mijloc, și ceia ce, cu 
mila lui Dumnezăi, va prisosi căștig, să împărțim drept în 
doaî; cum si la pagubă, feriască Dumnezău, iarăş părtaş în 
doaî să fim... Cind eù, prin vre un chip,ași esi din drumul 
dreptăţii și a credinţii, atunci, nu numai să răspund fratelui 
mieii acè pagubă, dar încă sînt desfăcut de atastă tovărășie.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 137 


32. 16 Maiù 1818. «Arsănii monah de aice din Es» către 
Domn. Arată că «in hotarul moșiei Borceştii, pe Vale Albă, ia 
Tin. Niamţului, am și eŭ parti de moșie baştină si cu stă- 
pănire vechi». I se dăduse ca hotarnic Lefter Vornic de 
Poartă, pentru a-l împărți «de cătră răzăș si megieșii împre- 
Buraş». Se chiamă «vătavul dumisali Vornicesii Zoita Balș». 
Nevoind să vie acesta, se face carte de blestem. Dar vă- 
tavul ţine si mai departe «în tărie sa» partea călugărului. 
Cere «să fiù rănduit la dumineallui Vel Logft al Tarii-de- 
sos», care să silească pe Zoita a-și trimete vechil. — Col. d-nei 
Șerban Costachi. 

33. Io August 1820. «Alexandru Calimah Vornic» dà un 
Tigan Slugerului Grigorie Popovici, pentru slujba îndelungată 
și bună ce i-a făcut. — Ibid. 

34. I-ii Februar 1824. Foaie de zestre, din părțile Bu- 
zăului, Averea mirelui: «2 boi, I căruță, I vacă cu vital, I 
cal de gine[re], 1 iapă de doi ai, 200 pruni în dijmă, 150 
pruni cu pămăntul lor, la Cuibu (?); 1 zăbunu de manăţă lung, 
2 anteriù de dirzii lungi (sic), 1 ghebă, 1 cătulă de cele 
bune, I căldare, I topor, I sapă. Averea miresei: «1 ma- 
lotea de ghirmisutu, 1 roche stanbă, 1 roche șamalageă mă- 
runtă, rochile cu mănicarurile lor, 4 perne lungă, 3 veli[n]turi 
în lănuri, 2 cămăși voinicești, 3 cămăși famiesti în mătăsuri, 
I cămăşoe fămiiască, I ladă în vremi (szc), 2 mărămi lungi în bo- 
ra[o]gicu, 3 mărămi lungi alese, 35 stergare de masă, I un notenu 
de doi ani, 2 vaci cu mănzaţii lăngă ele, 4 cerveti de păragină cu 
pămănt|ul) ei în dealu Mărtăneștilor, o jumătate de pogonu locu 
de casă din partea păstorescă, alăturea cu Păun sin Stanu; 
200 pruni cu pămăntiul) lor, 4 meri cu [pà]maAnt{ul] lor». 

O 35. 29 Septembre 1824. Declaraţie «la măna vărului nostru 
Ghiorghe Aramă, ci-i zăcu și Bărbieriii, precum să fii știut că ne 
este dreptu văr cu noi, și nol ne aflăm la rănduela ruptasilor ; 
și acmu voește și vărul nostru să-s așeză la rănduela nemu- 
lui nostru, neavăndu nici-on amestecu de bir cu nemine nici 
moșul nostru, tatăl vărului nostru Ghiorghie, — fiindu tot oameni 
de casa d. Vornecului Grigorje] Ghica. Si, fiindu om scăpat 
(Sic), voeste să-s așeză la o cruce cu fiiul săi Ștefan, și noi 


www.dacoromanica.ro 


138 ACTE DIVERSE 


dăm mărturie întocma, după cuprindire nemului nostru. Iar, 
nefiindu adevărată, să fim dator[i] a da 250 lei bani mili, 
si supuș suptu urgie gospod, si da și ban[i] bir cu tara.» 
Iscălesc un Capşa, «Ilisăı Grigorce răptă (sic) a Visterii», — 
Din colectia d-nei Serban Costachi. . 

36. 15 Maiŭ 1829. Pentru o moşie cumpărată la Tutova, 
cu voia răzeşilor, între cari «Ion Cehan ot Călugăreni, Post. 
Ion Motăș ot Chetrești, Gheorghi Rilav (Silav) mazil». Ivindu-se 
însă alții cu pretenţii, cumpărătorul cere a se fixà termin în 
care să i se dea banii. — /bz7. 

37. 13 Octombre 1831. Către Clucerul Dimitrie Popovici. 
«Fiind-că acești bani am apucat ai da mai nainti di a veni 
aprodul la dum[neajlui munsiu Cristanovschi, după o poliţă 
a dumisale Vornicului Costachi Conachi... lată alăturezu 
dumiita]li polita cătră dum. Vor[ni]c[ul] Costachi Conachi, di 
652 lei; căruia i-am și scris că-i voi trimeti o poliţă.» Se vor- 
beşte de o «sămușoară». — /0zd. 

38. 26 Maiù 1833. Filaret Apamias și Athanasie Sevastias 
arată că aŭ cunoscut la Roman, unde eraù ci cu episcopul 
Veniamin, pe tatăl Căminarului Grigore Popovici, protopopul 
Grigorie Făurescu. — Jbid. 

39. Foaie de zestre terineascà din 1835. «2 bolbuni, 2 vaci: 
una cu vițel, alta gonitoare, 1 scurteică pabriii, 1 roche mcotos 
(sic), 2 velinte în lănuri, 4 perne lungi, 2 cămăși voinicesti, 4 
cămăși fămiiești, 5 mărămi lungi, I masă pă masă, 18 stegare 
(sic) mărunte, 2 rămătoare grase» (averea miresei). «Jumătate 
livede, depreună si pă vale ; jumătate livedea după negot, jumă- 
tate locu din valea păcurii, 2 boi buni, fărăb (sc) de rotărie, ju- 
mătate; I rămătoare» (averea mirelui). — Din regiunea Buzăului. 

40. 1850. Plată, «după încheerea Sfatului Administrativă din 29 
Dechemvrie 1849», «pentru fieștecare tăbliță arătătoare numerului 
casăi saii a dughenii din orașul Iașii, să se plătească de cătră pro- 
prietari către trei lei». Tipărit. — Colecția d-nei Șerban Costachi. 

41. Foaie de zestre din 5 Februar 1853. «3 stănjăni de 
moșie... Viia... 1 vacă cu vițel, 1 juncu de un vițel, 2 oi cu miei, 
2 oï mici, I scurteică de tebet blănită, lungă; 1 fermănă de 
postav blănită, 1 roiche musulim, 1 roiche stambă, 2 ondroace 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 139 


stambă, 1 fustă matepolon, 1 ladă, 4 perne lungi, 2 scurte, 4 perne 
de părete, 2 scoarte în feluri, 1 pereche părătare, 1 covor 
încadirlat, 3 cămăși voinicești, 6 cămăși femiiești, 1 salbă 
lungă, de lei 30..., 1 testemel de ale bune, 1 basma de mă- 
tasă, I masă pă masă, 2 fote albastre, 1 maramă de boran- 
gic, I sàrvet de cuiù, 22 șărvete de masă, 2 testemeluri mari. 
Deci noi puţin, iar de la Dumnezeii mult; şi sporul lui Avraam 
si a lui Isaac si al lui Iacov în casa dumnealor.» 


2. Documente comunicate de d. Ermil Pangrati. 


I. Suceava, 17 Ianuar 6998 (1490). Ștefan-Vodă, pentru că 
«Urita fata Malinei, nepoată de fată a lui Jurja Piatra (mapa ; 
mai jos: niiarpn)>, vinde ocina ei, cu uric de la Jurja, «un 
sat de la gura Răbricioarei (phEpHuoapH), anume unde al fost 
Roman și Hodco», «lui popa Sima (non8 enan) și fratelui 
lui, Gavril (ragpÒas), si surorii lor Martei (maptun), pentru 50 
de «zloți tătăreşti» Dai actele de la «unchii noștri Iliaș si 
Stefan». Marturi: fiii Domnului, Alexandru și Bogdan-Vlad, 
si boierii: Duma, Gangur, Dragoș Vornic, Hrăman, Hudič, 
Dajbog, Șteful de Hotin (yorunekoro), Micotă, Reates pir- 
călab de Neamţ, Andreico Cartorovschi, Groze de Orhei (wp: 
Yeuckoro), Secară pîrcălab de Roman, Clănăi Spătar, Boldor 
Vistier, Eremiia Postelnic, Fruntes Stolnic, Sandro Comis, 
Tăutulu Logofăt. Scrie Toader. Pergament cu pecete desfă- 
cută. Si traducere de la «școala slovenească în Sf[e]tii Sava»; 
copie din 1808. — Cf. Uricariu!, XVIII, p. 62. 

2. % X8cwyx, 19 Mart 7037 (1529). Petru Voevod întărește 
lui Matei și fratelui lui, Nichita, si surorilor lui, Mărena (mu- 
pena), Liga (Aura) si Musa, fetele Gutinii (Akru rSTruHu) si 
surorei Gutinii, Măria (Mhpus) si verilor ei primari (Bpa'raHHuete 
Hy) Mihul si sora lui, Dolca (AsaKm) si Crlijstina si Nastea 
(naet), fetelor Siminel (cumunu), si rudei (naemennk) lor, Păcurar 


1 E interesant de văzut cum preface pe marturi un traducător asa de bun ca 
Evloghie ; la el întilnim pe Alexandru, Bogdan si Vlad ca fii af Domnului, 
si pe boieriY: Dragus Vel Vornic, Clănăii Vel Spătar, Boldur Vel Vistier, Iri- 
miia Vel Postelnic, Frunteș Vel Stolnic, Sindrea Vel Comis, Tăutul Vel Lo- 
gofăt, Data e cetită: 6978. 


www.dacoromanica.ro 


140 ACTE DIVERSE 


(nkSpap). fiul Nastei (HacrH), nepoții (rH$Koge) lui Ivasco Goe- 
nescul (roeneck$Aa), ocina lor, ce o are Ivasco de la «pă- 
rintele» Domnului, Stefan-Vodà: AEWWTE]IuM TAE BHA ACA AEWH- 
THH, CEAHIPE KOHSACRO HA peBpHUH H MEpect (szc) ropSHa MAACO H 
peBpnuoap'k, ceanijie HHKoagnno si selistea lui Jurja Blidariul 
(Spa BanAapik). Marturi: fiul, Bogdan, și boierii: Grozav 
Vornic, Negrilă, Tălaba, Scripca, Vlad, Mihul pîrcălab de 
Hotin, Crăje și Huru pîrcilabi de Neamț. Dantul și Zbirarea 
de Roman, Barbovschi Portar de Suceava, Dragșan Spătar, 
Dumsa Vistiernic, Licul Postelnic, Felea Cașnic, Toader 
Stolnic, Ioan Comis. Toader Logofăt. Grigorie Bogza pisar. 
Pergament. Pecete mare atîrnatà de un șnur roșu (pembeă). 
Cf. Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 160. 

3. 22 Mart 7054 (1546). Petru-Vodă. Vine Petre cu suro- 
rile lui Tudora si Vasalca, fiii lui Hanco Golăe, si rudele lor: 
Isac, Maxăm, loan, Nasta, Stanca, Mica, Musa, fii Oltiî, si 
«nepoții de frate ai lor, Luca si sora lui, Magda» si alte rude, 
Gata, Tecla, Marina, etc., si vînd ocina lor, «è-aù avuti pă- 
rinții lor, Hanco Golăe si Olta si Carstàna, de la Domnia 
Mea, pe &umătate de satu de la Răbrice, anume Golăeștii». 
Marturi : fiii Domnului, Iliaș, Ștefan, Costandin ; boierii: Hurul 
Vornicul, Cărca, Borce, Sturze, pircălab de Hotin, Hurul si 
Miron de Neamţ, Sendre [= Șandru], «Tanpa» [Tînpa], pîrcălabi 
de Roman, Petre Vartic Portar de Suceava, Enea [Iurie] 
Spătar, Moghilà Vistier, Hribor Postelnic, Petre Păharnic, 
Neagu Stolnic, Placsa Comis. Maties Logofăt. «S'aii tălmăcit 
la şcoala slovenească la Sfeti Sava.» — Copie mai nouă. — 
Cf. Uricariul, XVIII, pp. 129-31. 

4. 12 April 7056 (1548). Iliias Voevod, pentru Ionii Can- 
drea, H maTSula ero coaoaria, nepoți ($4$Koge) ai Maruscei 
(mapSuiunHH) si «ruda» lor Màrinca si sora acesteia, Negrita 
(nerpurx), si ruda: Țintea, nepoți ai Sofiicăi (codiukn), «toți 
nepoți ai Candri (KanApn), fiul lui Negrilà, — întărindu-li dania 
făcută lui Candrea de bunul (AA) Domnului, «bàtrînul Stefan 
Voevod» : parte de sat «la Stavnic», Jurjeștii, parte din Ta- 
tomiresti, Ha pegpHya. Marturi: fraţii Domnului, Ștefan si Cos- 
tantin, și boierii: Efrem Huru, Borcea Vornic, Petru kpkka, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 141 


Sandro, Sturdze (er8psu), Movila, pîrcălabi de Hotin, Dantul 
Huru si Miron pîrcàlabi de Neamț, Iatco si Ghiianghe pîrcălabi 
de Roman, Negrilă Portar de Suceava, luriia Spatar, Dan Vis- 
tier, Hràbor P[ostelnic], Hamza, Petrașcu Casnic, Neagul Stol- 
nic, Plaxa Comis. Matiiasu Logofăt. Pergament. Pecete mare cu 
snur ros (pembeà). — Cf. Uricariu!, XVIII, pp. 135-7, 142-4. 

5. 26 Octombre 7092 (1583). Petru-Vodà, pentru «Stefanu 
Golăe părcălabii de Neamţu, fetorul lui Lazării Golae părcă- 
labul», care vinde moșia sa, «ce are de la părintele lui, Lazăr 
Golăe, părcălabă, de la bătrănulă Petru-Vodă, o parte dinù 
susii dinii giumătate de sat dinù Golàesti si a cincea parte 
dinii moară», lui «Neculae Tàtarù», cu 160 de zloți tătăreşti. 
— Copie din secolul al XIX-lea, după traducerea de la «școala 
slovenească în Sfetii Sava». 

6. 8 Mart 7096 (1588). Petru-Vodă, pentru «Anita, giupà- 
neasa lui Golăi Logofătul, si feorii lori, Mihăilă si Cărstăna», 
cari vind moşia lor: «din giumătate de sat din Golăești a triia 
parte, din drese de cumpărătură ce are de la bătrănul Petru- 
Vodă». Mai vinde «a sa (sic) baștină ce are acolò diniitru 
acea giumătate de sat, din a triia parte, acea giumătati de 
satù, a cincea parte, toată partea lorii ce se va aleage dintr’ 
acea giumătate de sat, şi cu moară în Răbricea şi cu locii 
de fănați:. Vinzatea se face «semintii lori, lui Necoară Golăi, 
şi femei lui, Sofii, pentru 150 de zloți tătărăști», Fără boieri. — 
Copie din secolul al XIX-lea, după traducerea făcută «la 
şcoala slovenească, la Sfn. Sava». 

7. Suceava, 27 Ianuar 7106 (1598). Ieremia-Vodà, pentru 
Eremia Băseanul Vel Vătag de Vaslui (gaca$Wckin), care aduce 
mărturie de la Joria Vornic de gloată cu privire la vînzarea 
fâcută de Zahariia fiul Mărincii, nepotul lui popa Danciul, 
strănepotul lui Fetion mSuran (acest Fetion primise moşia 
de la <bătrinul Stefan Voevodsi de la Alexandru Voevod») 
lui Eremia: parte din Miclăușani, «ce se zic acum Graurii», 
pentru zloți tătărești; altă mărturie de la același cu privire 
la vinzarea făcută de Dumitru Trusco, fiul Oltii (watun, wark), 
nepotul lui Trifin (rgugnn), lui Eremiia: parte din satul Cră- 
ciunesti, la riul «Golie» (acte de la Bogdan-Vodă și «de la 


www.dacoromanica.ro 


142 ACTE DIVERSE 


Petru Voevod cel bătrîn»), pentru Taaep anunny. Întărire. 
Stroici Vel Logofàt. Vasilie Bucium. Pecete mijlocie; de cearà 
rosie. 

8. lași, 30 Iunie 7110 (1602). Eremia Moghila, pentru Gher- 
man și Andronic, cuoge Takome, ce vind moşia lor la Glodeni 
si Hilimonești lui Eremiia [Baseanul] Uricar. Stroici Vel Lo- 
gofăt. Necoar|ă] scrie. Pecete mică, pe hirtie. 

g. lași, 30 Iunie 7125 (1617). Radul-Vodă, pentru Sora, 
fata lui Toader Grozea, «cneaghina» lui Gligorie biv Vornic, 
care se plinge pentru partea ei din Alexeşti (dată de Ale- 
xandru-Vodă lui Grozea), cumpărată de la Andrăbuș, pe zloți 
tătărești, si alte ocine. «Ghianghea Logofet iscal. Marmure.» 
Pecete mijlocie, pe hîrtie. Slavon. - Pe V°, de o mînă con- 
temporană: «300 pămunturi Alecsăşti, 3 bătrăni». 

10, lași, 30 April 7165 (1657). Gheorghi Ştefan-Vodă către 
« Mogăldia din Negreşti», pentru pira lui «Toderasco Joria cu 
Ion Fărămi si cu diiaconul si cu Corcodel si cu Mahleŭ și 
cu alți răziași din sat din Crăcunești», spuind «cum acei 
oameni sîd pre mosiia sa la sat la Crătunești. Deci s'aii si 
mai părit, si i-aii rămas Toderasco ..., şi le-aii luat si direasele 
si li-aù pus si dzi după o[bi]ceaiul ț[ăjrăi, să iasă de pre mogiia 
sa, și pănă acmu n'ai mai eşit. Deci să-i scoatî din moșie, să 
margi la locurile sale, cu tot ce vor avea; și dă atasta pără 
să nu să mai părască în veaci preste cartia Domniei Meale.» 
Pecete mijlocie, cu chinovar negricios. — Pe V”, la 4 Maiii, Mo- 
gilde se învoieste ca ei să mai stea «în doao săptămăni..., 
si nam apucat de n'a întelni (sic) Moghilde». Martur si 
«Sirbul den Hulturesti». «De acesta să nu mai perim.» 

II. [Data ruptă.] Ștefan-Vodă, lui «Costantin diiacul de la 
Pitàrie si Dumitrașco diiaconul», pentru ca sà stăpînească 
Rohoteștii, singuri, pănă li se va întoarce derăzășii lor cheltuiala 
făcută în pîra cu Păcurariii. «RaAcovit[A) Vel Logft. uè.» Pe- 
cete mare, cu chinovar. 

12, Raport către Domn (rupt; formează cîrpeala altui do- 
cument) ... Măriia dumitali să[năjtos. Facem șt|ilre Mării... 
las, anume Toader, că l-aii lovit niște tălhari... noapte la 
odaia lui, la Mălina, aproafpe de]..., şi laŭ legat si l-ati 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 143 


muncit, și i-ai împușcat femea[ia, care aŭ] murit pe loc, și i-ai 
luat 200 de lei si osabit... tot Gai avut; apoi, ucigăndu-l 
si muncindu-l să... unge dzileli, dzis-ai că mai are bani la 
ovăz, si... di-aù scăpat în un sat... şi aŭ dat ştire l[a]... pà 
tălhari; pă urma tălharilor s'aù dus pi la vad... plătiască; 
apoi în... el după tălhari, pănă... aŭ spus niște omeni din 
Tiajra Munteniascà pre... [o]menì a lui Păcurar că adevărat 
omeni lui l-ai tăl[hărit] si un Tigan di la Păcurar, de aŭ 
mărturisăt în... ni a lui Păcurar; și sa dat si 2 lei Tiga- 
nu[lui]... lor, apoi aŭ mărsu la Păcurar să-i ceae pe acei... 
să-și întreabe la Măriia Ta. Păcurar nai vrut... uduit si 
omenilor laŭ dat frundza de s'aù dus... niște cai..., si i-ai 
doslusut că i-ai... Mării dumitale dăunădzi... [l]ui Păcurar 
l-apucă, di-am mărsu de i-am luat... altora, a mulți, căte 
pagube să fac si cite... margini, toate să află de omeni lui 
Păcurar... lui Hrumut i sai furat niște iape și cai si... 
[lui Păcurar și i-au luat, carile aŭ găsăt de faţă iară... le 
plătească, si aŭ vinit omul lui Hur[mut)... făcut dumnealui 
Hatmanului scrisoari acolo... |pentrju că n'ascultă de mine; 
acmu în urmă... [aco]lo îmblă de-l &arcă, să-l ucigă de 
tot... Măria Sa să-ș afle omeni, să aibă cefrtare].» 

13. lași, 13 August 7167 (1659). Gheorghi Ghica-Vodă, 
pentru «Costandin diiacul și cumnatu-săi Gligorasco, ginerii 
Nastasiei preutiasa popei lui Istratie de Vasluiù si Dumi- 
trasco diiaconul, ginerel|e] Onoghie, și Dumitrașco, fetorul Chi- 
liei, si frate-sàù Ifrim și sementiia lor, altu Dumitrașco, Ro- 
hotescul, și frate-sàù Hilie, și alte sementii..., tot nepoţii si 
strenepotii lui Toader Rohat și a lui Micotă Rohat și a Simei 
Rohat și a lui Mihăil[ă] si a lui Ion si a Musei, fetorii lui 
Micotă Rohat; și aŭ părăt de faț[ă] pre Tiron de Schiai și 
pre Păcurar aprodul de Tatomiresti și Bălan fetorul Caucei, 
si pre nepotul lor, Gligorie, pentru satul Cuhnieștii pe Ră- 
bricea cia Mare, în Ținutul Vasluiului, ce să chiiamă acmu 
Rohoteștii, cu îmbe cuturil[e], dzicăndu ... cum să liagă Tiron 
cu oamenii săi de gumătate de sat de Cuhniești, ce să chiiam(ă| 
Rohotești, șai dzis că iaste a lor de moșie, de spre mosu- 
său Onia Cuhnia, ș'aii arătat si un uric de la Ștefan-Vodă cel 


www.dacoromanica.ro 


144 ACTE DIVERSE 


Bun, înnaintia Domnii Meale, si scriia într'acel uric cum mosul 
lor, Oanea Cuhnia, aŭ văndut acia gumătate de sat lui Toader 
Rohat, moșul lui Costantin și a lui Dumitrașco diiacon, și 
altor frat a lor, si s'aii luoat acel uric de la măna lui Tiron, 
si S'aii dat pre măna nepoților lui Toader Rohat, pentru căci 
aŭ rimas denaintea noastră si din toată leagia ţerăi>. Urmașii 
lui Rohat «s’ai îndireptat si șai pus fierăia 24 de...», ceï- 
lalti neavînd amestec în sat «nice odănuoar[ă] în viat». «Ra. 
covite Cehan Vel Logoft.» Scrie «Corlatu». Pecete mare 
peste hirtie. 

14. lași, 5 Octombre 7169 (1660). Ștefan-Vodă, pentru «An- 
dronic ce aŭ fost Postelnic-Mare» si «slujit-ai cinstit părin- 
telui Domnii Meli cu dreptate si cu credință, astăzi si noî 
slujăște» : îi dă Băloșăștii (Vasluiii); «care sat aŭ fost a ră- 
posatului Iorga ce aŭ fost Postelnic, driaptă cumpărătură de 
la fetorii Băsan[ullui Uricar... Să-i fie de la Domnie dare și 
miluire și uric de întărituri». Corlat scrie. Traducere din se- 
colul al XVIII, 

15. 20 Februar 7170 (1662). «Bejan din satul Băloșăștii, 
Tint. Romanului», vinde lui Ștefan Băisan partea lui din sat, 
«cum si curățături din codru, ci le am făcute cAmp». SA ţie 
şi fiul, Simion, și nepotul, Eremiia Băisan. lea pe moșie «trei- 
zăci si şasă galbini ungurești». Vinde «prin bună știința 
niamurilor si a răzăşilor mei». Martur și «Isailă de Bușăşti>.— 
Copie nouă. 

16. 8 Maiii 7176 (1668). «Simion Fărăm(ă] de Crăduneșşti 
şi Păcurar ot Tatomireşti și Carpu aprodul» arată că s'a adus 
carte domnească, de «Costantin Pitariul», ca să aleagă parte 
din Rohotești. Pun termin ei, crăgiașii» (szc), pentru resti- 
tuirea cheltuielii reclamate de aceşti doi. «lar caare răgiaș nu 
va da banii la dzi, iafr] să fie moșie piitoare.» Între marturi: 
«Focsia fitorul Cretuluî..., Vasilie Găoadzi și Stratul zăt 
Candachiei și Gligorașco diiaconul de Vasluiii, zăt preutiasăï». 
o 17. laşi, 8 Iulie 7189 (1681). «Irina preutiasa popei lui 
Dumitras, fata lui Cotărlă», arată «singură pre meni, căndu 
aŭ fostu la sfărșitul vieţii miali și la daria sufletului miei, să 
es dintr'adastă lume de gos, cu multe valuri pementești, am 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 145 


avut fetori din păcatele _miale, feţi_ şi fiate, și neputăndu-mă 
tinia cu fitorit miel, și nesocotindu-mă eï, și, căndu fu acmu 
la boala mea si sfârșeniia vieții miale, am fostu în casa preu- 
tului Mihail de la bisiarica Mării Sale Do[mnul], din Curte, 
și m'am dat lui la darea sufletului miei, ca-s aibă Molitfa Sa 
a mă griji și a mă comănda de ce trebue duplà] moarte, 
căci că florii mei nu m'ai socotit, neci m'ai căutat de ne- 
mici.» Are moșie, în Ținutul Vasluiii, elăngă Hiliia, din gos, 
ca să chiiamă satul Cotărleștii». O lasă preotului «si preu- 
tiasii lui, Tofanii, si cuconilor lui cei va da Dumn(ejdzăii». 
Marturi: un preut de la Broștiani, altul «de la besiarică de 
la Măji», al treilea «de la bisiarici de la Sf. Dimitrie, si Isaiia 
călugărul de la mănăstiri din Huși și Sirghie torul Bur- 
ghialii și frate-săii Marco și Paraschiva fata lui Dumitrașco 
Apemanul din lași» si Radul Simanul. 

18. lași, II August 7197 (1689). Costandin-Vodă întă- 
rește preutesei lui Mihăilă și fratelui ei, Simion Moga, moșia 
lor «la Cotrulesti», «în gura Răbegoarei». «Vel Logfi. ucil.» 
— Pecete mare, cu chinovar negricios. 

19. 20 Decembre 7199 (1690). Răzăși din familia Hoùul 
daŭ silistea Cotărleștilor lui Teodor «Poroseci». Marturi si: 
«Ionasco Dracsin, Ifteni zet preutesi ot tam și Ion Nagaragiul 
şi Neculai Siman ot Focsenì». — Adaus din 12 Iulie 7207. 
Se vorbeşte si de un băiat căzut în fintînà «cu budei», 
pentru care lucru un răzăș dă un boii. 

20. «U Băloşăști, 11 Iunie 7200 [1692].» Măsurarea satului 
ecu funia de 33 stănjini... Parte Mihăi... O parte o cum- 
părase Alex[a]ndru Vel Postelnic>; o parte era «a Erimiei 
Jora». «Însă dumbrava din puntia cămpului di spre Răsărit 
pin în hotarul Glodeanilor și a Golăeștilor nu s'aii împărțit, 
ci am socotit să tie celi direptu locul săi, cum s'aii stălpit.» 
Iscăleşte și «Dumitrașco Cocortel». 

21. «U Băloșăști, l' 7200 [1692], luni 11.» Raport de hotărni- 
cie, către Domn, de la «Mărdarie Vurnic de Poartă și Vasli]lie 
Buhăescul» : moșia ce cumpărase «dumnealui Alex[a]ndru 
Postialnicul cel Mari de la Apostul Răul și cumnatu săi 
Gheorghii, fizorii lui Ivasco Căpitanul din Negrești», la Bălo- 


68775 Vol. VI. 10 
www.dacoromanica.ro 


146 AUTE DIVERSI 


sàsti. Se s/î/pește «de spre Mihai negustoriul din Iași si Eri- 
mija Jora». «Cu vatra de sat, cu cămpu, cu vladnic, cu vad 
de moar[ă].. .» Iscălituri. 

22. Novembre 7202 (1693). «Tofana, preuteasa popei lui 
Mihăilţă), si Tudosie si Toader, fičorul Purtasiei, si cu alti frat 
si sămințiie a noastră, nepoții si strànepotii lui Anton si a 
Sturdzei si Măriei șa Martei si a Odochieî», «ni-am învoitu cu 
răzeașii nostri, cu Neculaiii Trunchiul si cu fraţii lui, si MierAut 
fiorul lui Ghiorghii si cu frații lui, si altă săminție a lor, 
nepoții si strenepotii popei Simii șa surori-sa Marti}, pentru 
satul Cotàrlestii, în gura Răbritoarei. .., hiind acel sat Co- 
tărleștii îmbland pe trei frat». Ghiorghe Bialit vinde partea 
sa moşilor nostri, lui Anton si Sturdzei si Măriei și Martei 
si Odochiei». «Însă ales n'am putut sti, din care fraate aŭ 
fostu, nehiind oameni bătrăni, să tie minte, numai tot aŭ 
apucat tiind... într'acel sat, cu alti frat; iar ei, Tudosie, 
mă știm să him din Marta... Deč nici ei, nici noi, foarte 
bine n'am știut cine din ce frate iaste, ce pentr'aceaia ni-am 
tocmit de bună voia noastră, de spre amăndoao părțili să 
tinem fràtiaste.» Marturi: «Mărdarie și Dumitrașco Gutul si 
Ghiorghii Stredzăscul Vornicii de Poartă, preutul Neculai 
de la Danco si Vasili Ursariul». — Trei peceti: una cu un 
vultur. 

23. laşi, 18 Mart 7203 (1695). Gligori Hăugar vinde moșia 
sa de la Cotàrlesti «dumisali Dimi Jitniciarului drept 15 lei 
bătuți . Pomenit «nepotul lui Samson». «Iară, de nu s'arii 
mai afla moșiia a mia și s’'arù tămpla să o ià cineva din 
mina dumisali, ca să aibu ai cumpăra eŭ moşie aiurile pen- 
tru moșie.» Marturi: «Ursul protopopa, ce iast[e] la besfe]rica 
domniască pe poartă, și preutul Vasili si preutul Misail, iaràs 
de la besiarica domniască, de la Sta Neculai, si Dumitru ne- 
pot lui Hăugar.» 

24. lași, 29 Iulie 7203 (1695). «Tudosii Dubăi Vel Lo- 
gl[o]fet, Neculai Costin Hatmanul, Vasili Catacozono Vel Spătar, 
Dumitrașco Mavrodin Vel Vistiarnic scriem la sluga Mării Sali 
lui Vodă, la Artenie Bantàs Căpitanul», pentru Tofana soţia 
lui Toader Porosiaci, care a luat ocină la Cotărlești, iar acum 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 147° 


«Tudosie vătavul de Comisei» îi strînge «de a dziacia de pe 
acia parte, 7 merte de grăii și trei clăi de săcar[ă], dzicăndu 
că acel om ce ai dat danie n'are moșie». Să cerceteze. Două 
iscălituri, fără peceti. 

25. Iași, 29 Octombre 7203 (1694). «loan biv Armaş» 
vinde «dumisali Criiceriului (sic) Dimitrascu Cuzăi» partea-i 
din Crătuneşti, «din parte popii Chirilii», pe «lei, bani gata». 
Marturi: «Gavril Bàisan, Gavril Mogaldea, Apostul Răgur 
(sic)». Apoi: «Tudosi Dubăi Vel 39 scal.; m'am întămplat, 
Vasili Costachi Vel Vornic, lordachi Cantacozinò Hatman. 
Si eù Axinti biv Vataf am scris apa —| Copic din 1826; 

26. Iași, 22 Iunie 7205 (1697). Antioh Cost ntin- Vodă către 
«Apostol Răciul căpitanul de Curtiani de la Vasluiù», pentru 
pîra Tofanei «Porosiaè.». «Si, de vor dzice cu toţii cum acel 
om, Costantin, cu soru-sa, Marica, n'a avut moșie acolo, &-aii 
dat răi, să giure patru oameni buni dintre dănșii, precum 
r'are Costantin moșie acolo, şi, giurănd, să lipsască Poro[s]- 
èas[a] de acolo.» — Pecete mare, cu chinovar negrii. 

27. Iași, 20 Iulie 7205 (1697). Antioh Costantin-Vodă, lui 
Andronic de Vistirii», ce are a lua drepturile sale la Golăeşti: 
dijma din «păine mare si din mălaiă si din cănepi și din 
gràdin[i]». «Vel Logft. uè.» — Pecete mare, cu chinovar rosu. 

28. «U Ferest[i]». 28 Decembre 7207 (1698). «Ionasco 
Dragsinul și eu Marica, sora lui Costantin den Feriaștii», 
arată pentru Cotărleștii lui «Toader Porsecă , că vinzătorul 
n'a avut masie. 

29. Iași, 1-ii Iulie 7207 (1699). «Nastasiia Irimiias[a]» dă 
zapis lui Vasilie Buhăescul, «pecum, dănd o iapă a Buhăes- 
cului într'o groapfa] a mia, la sălește, la Oșăști, șau murit 
iapa, ș'avănd noi părlă] cu Buhăescul la dumnialor boiarii cei 
mari Caimacanii, mi-au (sic) dat giudetul platnică, să-i plătesc 
iapa. Deci eŭ, neavănd prilej să-i dai o iap[ă] cu măndzu, ni-am 
tocmit cu dumnalui, și i-am dat partia ce-s va aleage a un- 
chiu mieù, lui Dumitrașco Tăpărlan, fitorul Galbănului de Coz- 
mesti, ce mi-i mie cumpăr[ăjturiă] cu zapis, din sat din 
Buhăești, și partia mia de moșie ce mi s'a aliagi iaràs în 
Buhaesti, de pe îmă-mia, iarăși din partia-i Gălbănoae, ca să-i 


www.dacoromanica.ro 


148 ACTE DIVERSE 


hie dumisale driaptà ocin[ă] și moșie în viaci în viaci». Scrie 
«Vasl[illie Niagul Uricar». Socoteala se face jos, în «pămăn- 
turl». Iscălesc și Necula Buta, Bejan Vornicul glotnii, Va- 
s[illii Rojniţ[ă] Vornic, Apostul Rătul Capli]tan. 

30. Către 1700 (data e ruptă). Dumitrașco Rohotescul 
arată «cum am luatu cinci lei în datorie, căndu foametea..., 
în doao săptămăni să-i daŭ banii», fiind «zălog» partea-i din 
Rohotesti. Marturi: Simion Fărămă, si alții din acest neam. 

31. Către 1700. «Eù Chircă, anume Vasilie, fetorul lui Bu- 
dulală din Tufeşti, si femee mè, Ilena, fata Bărlandei, si coconii 
nostri», vînd părţile lor din Tufesti si «Cotàrliesti» «popei 
Ursului din Scăntee, pentru un poloboc de miere, polobocul 
de 25 de lei». Se înţelege cu «tot vinitul ce sà va alege». 
Marturi: Găde din Scăntee, Gligorie Mierlar, Donosie, Pă- 
trascan fetorul lui Palicas. 

32 Secolul al XVIII-lea. «Socotiala cum s'aù socotitu între 
Tofana preutiasa si 'ntre Tudosie si ’ntre alti frati ai lor, 
pentru mosiia de la Cotărleșt[i].» Analisa actului de la 
Ștefan-Vodă; în sat, erai «trei bătrăn[î]». Ghiorghe Biales 
vinde partea sa, «ce s'ai chemat mai iute Cotarleștii, . . . la 
5 frati, lui Anton și Sturdzei și surorilor lor, Mării si Martei 
si Odochiei», «drept 70 arginţi tAtàrest[i]... Socotitu-s'aii ei, 
frati, în de sini... Preutiasa popei lui Dumitrașco, fata lui 
Cotărlă, nici o pot lepăda din moșie, nici pot sti pe Irina fata 
lui Cotărlă din ce niam iaste: o aŭ primit cu toți frații ce-s 
cumpàr[a]tor[i] din Gavril... Socotitu-s'aii și s'aii întrebat si 
pentru Irina fata lui Cotărlă, să afle de ce niam și din ce 
bătrăn iaste; cu toţii aŭ socotit sio aŭ ales să hie din Sturdzia 
fratelle] cel mai mar[e], iar Tudosie s'aù aflat din Marta, iar 
Toader fetorul Portasii s'aù aflat din Dochiia, iar Mierăuţ 
si Neculai și Stefan i toată sămințiea lor s'ai aflatu din popa 
Sima si din Marta... Neculai Trunchiul... lar un zàpis s'aii 
dat la Tudosie, ce-s răspunde din Marta.» Iscălește: «Vasilie 
Niaglu]l Uricar». 

33. laşi, 7 Maiù 7209 (1701). «Acești frați, anume Tănasie 
fiorul lui Hilie Rohotescul si Acsentie brat Tănasie si Pă- 
trașcu tij frate lui Tànas[ie], Nazarina sor[a] si eŭ, Gligorascu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 149 


fitor lui Siiman, și eu, Apostul frate lui Gligorascu, și eu, Mă- 
riia, sor[ă]», vînd «lui Iordachie Rusăt, Marele-Vistearnic», 
partea lor din Rohotești, «care iaste alăturia cu altu hotar 
a dumisale .. Am văndut tot bătrănul nostru dumisale, ales, 
patrudzàci si patru de pămăn turi, si pămăntul 20 de pași». 
Gligorascu mai vinde «un bătrăn, patrudzăci si patru de pă- 
mânturi, si pămăntul 20 de pași». Dania se face lui Iordachie 
«si Bupăniasăi dumisali Saftei» si urmaşilor, Mai iscălesc: 
Nicolae (?) Buhuş Vel Logofăt, Lupul Cost[a]jchi Vel Spătar, 
Marele-Ciucer, Bejan Hudici Vornic de Poartă, «Tănas vă- 
tav de aprodzii ot tărgu». 

34. I-iù Septembre 7210 (1701). «Alixandru ce am fostu 
Postelnic-Mare în t[alra Moldfo]vei» arată că «dumnealui 
Costin ce au fostu Căpitan-Mare» i-a «făcut bine cu taleri 270 
de cătăva vreame, de săntu pănă acum 3 ani, si, pentru frățiia 
ce am avut cu dumnealui, mi-aù făcut bine făr de dobăndă, 
si, zicăndu-mi dumnealui în căteva rănduri de bani, ca să-i 
dai dumnealui, si eŭ neputăndu..., căndu ai fost acum, iar 
mi-ai zis dumnealui să-i daŭ banii, şi eŭ iar neavăndu de 
unde-i da, iar mam rugaat dumnealui, să facă bine, să mă 
mai asteapte, si dumnealui, pentru fràtiia, iar m'aù mai pă- 
suit». Dacă nu va da la noul soroc, «atunce să aibă dum- 
nealui a finearea si a stăp[ăjnirea satul mieù, Balos[e]stiî», 
ce-l are de la «mosnas de-acolo], din zilele] răposatului Io 
Costandin Cantemir Voevoda». Iscălituri: Ion Păladi Vel Sul- 
ger, Vas[i]lie biv Vel Stolnic, s. a. 

35. lași, 12 Ianuar 7217 (1709). Mihai Racoviţă întărește 
lui Iordache Roset biv Vel Vornic Dămăcușenii si Onceștii, 
«într'un hotar», cumpărătură de la răzăși, aleasă de Bejan 
Hudiè Vornic de Poartă si de Axintie Uricariul: «386 de 
pămiînturi, şi pămîntul cite 20 pas de la om de mijloc». Parte, 
de la nepoții lui Làbusco, si alti «mosinas». «Care zapis este 
cu pecete tîrgului ot Vasluiù.» Alt vînzător e: «Lupul sin 
Flondor ot Dănești». Zapisul lui Savin Cofătariul. «Savastiiana, 
fata Manii.» «lar de acolo iar dialul în gos, dindu-ş coaste 
cu hotarul Tatomirestilor... Buza Holmului... Văiuga Pe- 
rienilor... Drumul Telejănii... Pe un hat, pănă la un stîlpu 


www.dacoromanica.ro 


150 ACTE DIVERSE 


de piiatrà... Matca Văitolocănesi.> Marturi la hotarnică: 
Leonti egumen de Birnova, Tănasii Rohotescul, Vasăle Ar- 
dari, Enachi sin Iacob vătămanul ot Birnova. — Copie din 1807. 

36. 10 Mart 7219 (1711). «Maricuta fa|ta] Driguti, nepoata 
Maricutif, strănepoata Antonicàîi, A[n]tonica fata Irimii Băisa- 
nului», dă «dumisali lui Ion văru-mei», «si i-am dăruit danie», 
parte din «Crăcunește». 

37. Iaşi, 16 Maiù 7219 (1711). «Vastillie Grecul biv vătavi 
za căllăjraș de Tarigradu și Ionașco fitorul Buhăescului &-aii 
fostu Vornic de Poartî si David Cujdea si Gavrilas fitorul 
lui Postolachie Cujdea, si cu alti răziaș frati ai nostri, carii 
‘or mai hi», întăresc lui Vasilie, ginerele lui Antiohie Cujdea 
din Buhăești, stăpînirea peste 18 păminturi la Buhăești si 
Comănești, 

38. lași, 24 August 7220 (1712). Nicolae Alexandru-Vodă, 
«Lupului si lui Ioni[t]ià, nepoții popei Ursului de Scănteaia», 
pentru luarea dijmei la Tufesti si «Cotărlieşti», «de pre parte 
lui Chircă Vasilie, fetorul lui Buduhală din Tufesti si fămeii 
lui, Ileanii, fata Bărlandei». Vînzarea se fâcuse «pentru un 
boloboc de miiarea, drept 25 lei». «Lupul Costachi Vel Vornic 
vo (sic), ne[fiind Vel) Logft.» — Pecete mare, cu chinovar 
roşu. 

39. laşi, 18 Iunie 7221 (1713). «Iftemie, fiorul Nastasii 
preutiasii din Oncești... cu fămeia mea Stratina» si fii, 
vinde «nepatu-mieù Ion Furcoiù, călăraș de T[Alrigrad», e&u- 
mătate de bătrăn» la Cotàrlesti... Căci, avăndi nepotu-mieii 
Ion Furcoiù o parte de moșie în hotarul Oncestilor, si scu- 
lăndu-m[ă] eŭ cu soțul mieù de am vănduti dumisal[e] Vorni- 
cului Iordache Ruset, si hrănindu-s[ă] nepotu-mieù Ioan pe acea 
parte de moșie carii o'm văndut-o noi, ştiindu-s[ă] si el că 
are moșie în hotarul Oncestilor, si viindi noi înnaintea du- 
misalfe] Antiohie Jora V! Log. de ne-am întrebat, și s'aii aflat 
că am văndut ei răi. Deci dumnealui Logft. asea ne-aii ales 
şi ne-ati gudecat, si i-am dat acea &um[ăltat[e) de bătrăn din 
Cotàrlesti.» De faţă e si Jora, care iscăleşte: «Antiohie Jor[a] 
V[e]l Logft., denainte noastră», «si alti oameni buni, rădziași 
si megiiași din sus si din gos, anume Crătun Cheh hotarnic 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 151 


si Toderasco Porcisanul si Cràîun Limpede si Tudosca soru- 
mea, si Ghiniia, iar sor-miè, și alții.» 

40. «Izvod de urice si alte scrisori de moşii a răposatului 
Miron Logf., ce aŭ rămas fiilor săi si, rămăind după moarte 
dumilorsale datorii, să-s plătiască cu aceste moșii, s'aii dat po- 
ronca Mării Sale lui Vod[ă] acest zapis in sama părintelui 
Ghedeon Mitropolitul, să-s vănză cui a da bani la datoriile 
Logft. Miron si a fiilor săi; I" 7222 [1714], Mart 1. 

Un uric pe Hindășăni, vechii, de la Ștefan-Vod[ă], din l 6976, 
d-aii văndut Grozea Micotit lui Stetco Micotiă, si un terfelog ot 
Pătru-Vod[ă], rupt, tij, pe Hindășăni, fără tară. — Un uric vechi 
pre Meresti pe Somuz, dania lui Brat, de la Ștefan-Vod[ă], din l° 
6951, cu pecet[e] de tară. — Un uric vechi pre un sat pe Ber- 
hetu, la poiana lui Roman, dania lui Crăzun părcălabul, de 
la Ilies-Vod[i] i Stef[an]-Vod[i], cu pecete de tară pe Boro- 
dăceni, din It 6945. — Un uric vechi pe Căcăceni și Miclăușeni, 
č-aŭ fost schimbătură cu Bălțăteștii și cu Mănjăștii, cu pecete 
de cară, lt 7139.— Un terfelog rupt, lui Stroit Logf. si lui 
Butum Vornic, pe 2 sate pustii: Tobacul și Gura Văcă- 
retii, de la coada Ialpugului, ot Pătru-Vod[ă), din l' 7097. 
— Un uric de la Pătru-Vod[ă]), din lt 7037, pentru Brăniștori 
si Scheuleni si alt sat, de împàrtalà Ilie și Mărica și alte 
rude, cu pecete de tară.—Un uric vechiii pe Puţureni, ot Ste- 
f[an]-Vodă, de l! 6943, cu pecete de ar(ă]. — Berna Săuca si 
cu Sarăul. — Un uric cu pecete de tară, ot Alecsandru-Vod a], 
l' 7063, a lui Movila Vel Logft., pe &umătate sat Tălebeștii 
pe Bărlad, parte din gos, schimbătură 'între Movila Logft. 
si cu Salomie, cu &umătate sat de Crăinicăuț, și pentru vii 
la Hărlăi, și de Taganî. — Un uric de la Stef[an]}-Vod[a], din 
lt 7060, pre un loc la Răut, în gura Camăncăi, è-aù cumpărat 
Gheorghi Logft. de la Ion săn Niamisi si de la rudele lui, 
si o bucat[ă] de loc la Turie, hotărăt[ă] împregur. — Un terfelog 
fir Car[ă], pre Căiniceni si pre Pleșăni, ot Ilies [și Ştefan- 
Vodă, I' 6940. — Un uric ot Ștefan-Vod[ă], l' 7028, pe Bră- 
nisteni: scrie si alt sat al Irimii Visternicul. —Un uric pe 
Hlinesti, din l' 6967, ot Șteflan]-Vod[ă].» 

41. laşi, 29 Septembre 7223 (1714). Ionit{A] Dura si Ion Hau- 


www.dacoromanica.ro 


152 ACTE DIVERSE 


găr dai zapis «lui Gligori Pelin, ziat Trunchiul», și altui ginere 
al lui si unui al treilea cumpărător, «cà ne-aii dat aceşti ră- 
ziași sias(e] lei si un ortu, cu banii lui Vaslillie; carii audzise 
dumnealui Cărstia Vornicul că-i va rădica 7 orti bani lui. 
Car[i] aceşti bani s'aii dat pentru moarte Ga de om ce s'ai 
facut la săleșt[e] la Cotărlești, în gur[a] Răbrinzoarei, însă pe 
gium[ăltaate de loc de săliști de Cotàrlesti... lar dintr’alti 
răziaş, cini s'ar mai afla în urmî, să lipsască din moșie, dacă 
n'au esit să fie dat bani la moarte cia de om... Si eù 
Toader Orheianul, diiacul de Cămar[ă], am scris zapisul, să-s 
știe.» 

42. I-iù Maiù 7227 (1719) Mihai Racovit[a]-Voda, «la sluga 
noastră, la Acsintii Uricariul», ca să aleagă la Rohoteşti cele 
optzeci de pämĉntur ale lui Iordache Rusàt biv Vel Vornic. 
«Si, alegănd, să le lipesti lăngă alta moșiia ce mai area dum- 
nalui acolo, într'acel sat.» Pecete mare, cu chinovar. 

- 43. Iași, 17 Iunie 7227 (1719). Mihai Ràcovit[A]-Voda către 
răzeșii de Rohotesti, «la Iona tohodariul si l’alti răzeșis. A 
trimes pentru alegere «pe boiarul nostru Cucoranul Vornicul 
si pe sluga noastră Stredzăscul diiacul». — Pecete mare, cu 
chinovar. 

44. <U Scănteae», 20 Iunie 7227 (1719). «Gligorie Cuco- 
ranul Vornic glotnii si Toader Stredzăseul diiac de Cămar[ă], 
trimesi la Rohotesti «ca-s chemăm răzeșii și moșinașii de la Ro- 
hotești, carii aii moşie acolo într'acel hotar, și să măsnrăm cine 
căt are din hotarul dumisale Vornicului Iordachi». Chiamă 
pe un Gligorașco fiul lui Siman, pe un Acsintie, pe «Anisiia 
fata lui Hilie», «şi am mănat si pe Mihfa]lachi ficorul lui Pa- 
naite, să-ș cheme rudeale lui, si l-am aşteptat 2 dzilfe), si 
n'ai mai venit... Am măsurat din bolohanul dumisale Vor- 
nicului Iordachi în gos, şi am aflat 25 de funi, şi funia de 
20 de pas, pasul de 6 palme; carel[e] sint 2 rănduri de pă- 
mănturi, care fac 50 de pămănturi; carele mărgu aceste pă- 
mănturi de spre Răsărit cu capul în apa Răbricii, iar de spre 
Apus margu cu capul în părăul Tatomireştilor.,. Păn[ă] undea 
dă Tatomiriasca în Răbricia ... Carele iaste ača moșie Ta- 
tomireștii a lui Costantinică sin Gribintoae... Este si bo- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 163 


lohan hotar în malul Tatomiriascăi, ce, fiindu buruianul mare, 
nu l-am putut găsi... Ce aŭ dzis moşinașii că Luni or vini 
la Es cu toții, si de nu s'or putia asedza cu fitorul lu Pa- 
naite, ior da într'alt sat moșie, mai gos, ce-s chiamă la Ro- 
hotesti, care aŭ împreună] cu toții.» 

45. laşi, 27 Iunie 7227 (1719). Rohăteștii vind partea lor 
din moșie, socotită în pământuri (pămîntul = 20 de pași, pasul 
== 6 palme) către Iordache Rusăt Vornicul. Masurase Cuco- 
ranul Vornic de Poartă și Toader Strădzăscul «diiacul». Pre- 
tul: <pămăntul cate doi orti bătuți». «Si dumnealui aú cum- 
pàrat toți Rohoteștii deplin, făr căt aŭ rămas un cut din gos 
nevăndut, unde sint nisti pometi în dial.» Asistà «Vornicii 
de Poartă, Gligorie Cucuran si Ghiorghie, şi Axintie Uriea: 
riul». Pecetea «Vornicilor glotniï». 

46. 27 Iulie 7227 (1719). Socoteala pämînturilor din Ro- 
hotești, iscălită de cei doi Vornici de Poartă şi de «Axintie 
Uricar». 

47. laşi, 20 Decembre 7228 (1719). «Chiriiac Hordil[i]» şi! 
cu fiul săii şi fetele, «Măriia si Onosie», vinde «lui Costantin 
[Grecul], ziat Andrii Trîmbiciariul», partea-i de la «siliște la 
Moiciasti să Dămăcușiani, de peste apa Răbricii: patrudzeaci 
si dooî de pămănturi, și pămăntul câte 20 de pași si pasul 
siasfe] palme, precum sint aleasia si stălpite, lăngă hotarul 
dumisali Vornicului Iordachi». lea «căte opt pot. pămăntul». 

Si, căndu am scos atastă moşiia la văndzare, am întrebat si 
pe dumnealui Vornicul Iordachi, fiindu răzeași, și n'aă vrut 
dumn[ea]lut să cumpere, ce mi-aii dat voia, cui voi găsi, 
aceluia să o vîndzu.» Scrie Axinte Uricariul. Iscălesc: Va- 
s illi Burghele Med., Iftiimiia Borozan ot Ias, şi alții. 

48. Iași, 16 Februar 7229 (1721) «Ioniță Baihfe]è și To- 
fana Iurăștas[a]», s. a. mărturisesc «Spat[a]rulu Cuzii Spătar» 
(sic) că aŭ luat niște acte de moşie, — «ca-s n'aibă dumnia[lu]i 
nič un calabalic pentru aceste] zapis[e] căt(e) li-am luat noi 
la măna noastră». 

49. Iași, 17 Mart 7232 (1724). Mihai Racoviţlă], mai multor 
răzeși, ca să aibă ca prinde pe oamenii cari îmblă pentru 
“epuri si hulpării şi pentru albini pe acest hotar anume Cră- 


www.dacoromanica.ro 


104 ACE DIVERSE 


Cunesti si păduria Crăcuneștilor si Glodianii si Hulturestii, 
cămpul si păduria, cu apa Răbricii, peste tot, pàn la Roho- 
testi, si paarte Negrestilor din $os, cu dumbrav[ă] cu tot, si 
vlatnicii (sic), pe carii iai aflat îmblăndu pi aceste locuri ce 
scrii mai sus, săi prindă, să-i aducă aicia la Dumniia Mia, 
să ià certare; pentru căt, îmblănd ei si vănănd, strică și fac 
multe pagube... (?) şi arii cu păni, şapoi cadu alții la nevoe. 
Deci, de i-ar prinde sai i-ar oblici, să-i prindă să-i aducă la 
Iași : ori streini, ori si răziași, să nu îmble făr[ă] st[i]ria acesta.» 
Pecete foarte mică, octogonală, cu chinovar. 

50. 20 Iulie 7235 (1727). «Stefan Hermeziu ot Vist. şi cu 
sotu-meù Ilinca» vînd partea lor din Crăciunești, «de spre 
soare apune», «lui Toader ot Vist., dreptu 140 lei bătuți; 
care moşie ne iaste si noai cumpărătur[ă] de la Pandeli fi- 
corul lui Frangoli Săoariul și, netrebuindu-ne noaî, am vîn- 
dut-o dumisale». Scrie Gligoras ot Vist., si alti «ot Vist.» iscà- 
lesc ca marturi. 

51. lași, 24 Iunie 7236 (1728). «Adecă eŭ Velitco Cuze 
făcut-am zapisul mei la mana dumisali fràtàni-meù celui mai 
mari, anume lui Toader Cuzii, de a mea bună voe: avănd 
între noi o socotial[ă), i-am dat a patra parte de sat de Crà- 
ciunesti, ce sint la “Ținutul Vasluiului, pe apa Răbricii, din 
sos de Scăntiai. Care] adasti parte aŭ fost a moșului nostru, 
a lui Toderasco Jora Sulger, si moșul Jora aŭ fost dat-o danie 
lui Ionit[a] poruşnicului, si eŭ am cumpărat-o de la Costantin 
feorul porușnicului Ioniţă]; ce azastă parte ce scrie mai sus 
am dat-o frățăn[ei-mei lui Toader, ca să:i fie dumisal[e] moşie 
în veci. Si i-am dat si zapisul è am cumpărat eŭ de la Cos- 
tantin fiorul porușnicului Ionit(i). Așăjdire i-am mai dat 
fritànfe]-meù partea mea din Năvărniţ, car[e] să hotărăscu cu 
acești Crătunești; cari atastă parte o aŭ cumpărat tatà-meù 
Cuze Spăt. de la Ion Armașul. Deci si aăastă partea i li-am 
dat tot pentru ata socotială è am avut între noi, si i-am dat 
si zapisul de la Ion Armasul, cari aŭ cumpărat tată-mei. Si 
pe aceste zapise să aibă a-s faci si ispisoc. Si la ačastă toc- 
mală a noastră s'aii tămplat multi boiari și alti, cari mai gos 
s'aii iscălit Velico Cuze iscal » 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 155 


52. 28 Iunie 7236 (1728). Toader Cuzea vinde lui «Toader 
Gheuca ot Vist.» partea sa din «Crătuneşti, ce vin la Ti 
nutul Vasluiului..., carii... aŭ fosta mosuluî nostru, a lui 
Todărașcu Jora biv Vel Sulgeri, şi moșul Jora aŭ fost dat-o 
daniia lui Ioniţă purusnicului». Apoi «aŭ cumpărat-o Vea- 
liécu, frate-mieù», ce i-o lasă lui. Vinzare si la alt sat, «N4- 
vàrnit». Iscălesc: «Toader Clu]jz[a], Velico Cuze». Notă, jos: 
«Adastă moșie, fiind dumna[lju[i] Post. Ioniţă) Cuze nepot, 
aŭ întorsu dumn., s'aù luat moșie. Toader Gheuca ot 
Vist.» 

53. «Suret di pe împàrtala de moșii si vecini &-aù luat zăstri 
Logft. Miron Cuza de la socrul săii, Ion Costăn Hat.; care 
este făcută de Darie Donié Vel Logf., cum mai în &os arată. 
Moșii şi vecini carile s'aù socotit şi s'aii dat zestri Logofătului 
Miron Cuze, ginirile răpăosatului Ion Costăn Hat, să-s știe. Let 
7238 [1730], Ghen. 20: Satul Dumenii, la Tint. Dorohoiului, 
pe lubăniasa, sat întreg si cu vecini, căț s'ar afla de acolo 
de loc, si cu helesteù. — Părțăle din Săpoteni, carile să hotă- 
răscu cu Dumenii, tot la acel Tin[u]t, căt[e| să vor alegi. — Păr- 
tàle din Rumànesti, la Tin[u]t Cărligăturii, pe Bahluiù, cătțe] 
să vor alegi. — Vecini de pintr'alte sati ce i s'aù mai dat. Ne- 
chita si cu frati-săii snie Precoli (szc) ot Volcinetu. 2 frat, snie 
lui Miron Volcinit; acestie nu sai dat cu satul mănăstirii 
lui Bărnovschii. Luca săn Ifrim Bolii. Gligorii sin Nazarii si 
2 fetor a lui Hușcă, vecini din Brànestet. Prodan sin Chi- 
rilescul ot Miclăușeni. Toader si 2 frati a lui, fetor[i] lui Gher- 
man, si cu fegorul lui Chisalit[A], vecini din Șărbăneşti. — Ti- 
gani ce s'aù dat în parte lui Miron Cuza Logft., să-s stiie. 
Iftimiie Gălcă și cu Țiganca lui, Safta, cu doi copii. Irina, 
fata lui Ion Tiganul, cari esti după un Tigan a Isăcescului, 
şi cu copii cat s'ar veni în parte Tigancii. Andrii Tigan[ul], 
holtei, cumnat &udelui Dumitrașco. Crăciun sin Grosoae 
Tigancii, fata Lucăi Tigan; care s'ai venit în parte noastră 
din împàrtalfa] è-aù împărțăt cu dm. Catargiul Vel Logfît. 

Dare Donici Vel Vorc. 

Prin acestu izvod, denainte dumlijlorsale acestor boeri 

carii iaŭ orănduit Mărie Sa Vod[à], ni-am așăzat noi de bună 


www.dacoromanica.ro 


156 ACTE DIVERSE 


voia noastră, precum arată izvodul mai sus. Și pentru cre- 
dinta ni-am iscălit. Miron Cuza Logft. iscălit. Necul[a}i Cost[in] 
iscalit.» — Copie din 23 Decembre 1794. 

54. «Izvod de ce aŭ rămas pe urma Aniţii Vor. răposatului 
Sturdzii Vor., pecum aŭ dat sam(ă] Anisiia cu sufletul ei, 
din porunca Mării Sale lui Vod[ă); It 7238 [1730], Fev. 1: 8 boi 
de plug, 4 boi gonitori, la Nicolai; 1 boii marf[e], tij la Ni- 
colai; 130 oi, la Botianul; 4 bivoli, 6 cai cu rădvanul, 6 si- 
ruri mărgăritari, 30 ug. de aur, 1 căldare mare, la Șold[ă]- 
nias[a]; 5 linguri cu capace, la Sold[A]nias[a]; 1 tingiri mare, 
la Nicolai; 1 tigae, la Șoldăjnias(a]; 1 alt[ă] tigae cu pièoar[e] 
tij, 2 tavale: una la Joroae, una la Nicolai; 12 blide plumbu 
la Sold. 6; 1 căldare micşoar[ă], la Vist. Cant[ajcuz[ijnoe; 1 
bian[ă] de sobol purtată, la Vist.; o cergà noaî cu latà mi, 
la Joroe; 1 pilotă, la Şoldănias[a]; 1 covor, la Soldan; 
1 blană, la Soldan; 1 porizlulri, la Soldan; 1 brăii de 
mătasă] sam, la Soldan; 3 perini, 2 perini la Soldan; 2 
miasfe!, una la Nicolai, una la Șoldănias(a]; 2 prostiri: una 
cusut[a], una alias[ă], la Vist.; 13 sărviate, la Şold[ăjnias[a]; 1 
menestergur[i] bAtutfe] cu bumbac, la Solda[niasa]; 1 Tigancàa 
cun copil, &-aii cumpărat Vor. pe bani, dela Joroae; 1 sca- 
tulcă cu şipuri, la Sold[a]nias[a]; 1 scatulcà de blide, cu 4 clon- 
diri de plumbu, la Nicolai; 1 piulit[i] de aram[ă], la Nicolai; 
2 sfesnici de aram[ă), la Vist.; 1 periachi her[e] de plug, la” 
Vist.; 3 sat[e]: să scoat[ă] Nicolai Cost., impàrtala Logft. Miron, 
să-s vaz[ă] unde dziè(e]; 1 sir mărgăritari, la Anisiia, č-aŭ perit 
dintr'un săcriiaș; 2 putini] de brăndzi; 3 car[e] păpuşoi, aŭ 
luat Nicolai; lighenul, ibricul, la Vist.; 8 lei, care aŭ fost la 
Goia: i-aă luat Botianul. 

Cui &ai dat lor la asul morţii, cu gura sa. 

6 şiruri màrgàri[tare] si bivoliă, lui Nicolai Costin; 2 cai, 
cu rădvanul cu totul, Mării Luizoii; 3 oi, Botianului; 2 cai, 
nepoat[4] sa, Vărnăvoaei; 4 boi, cu carul, Visterniceslii]; 1 
cal din cei de ham, lui Soldan; 1 cal, viziteilor; 2 boi, Anisii ; 
2 boi featii, căci ai slujit-o. 

Asa am audzăt den gura dumisale mamei Vorniceoi, la 
moarte dumfi]sal[e], că m'am tămplat. — Mariia Sărdaroai, Ani- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 157 


siia (pecete). — lar, pentru o Tigancà èaù avut, nemărui 
n'aii dat-o la moarte dumiilsale.» 

55. 17 Februar 7238 (1730). Mardarie Fărimi dă «duhov- 
nicului meii, preutului Neaculaiti de Schintè», parte din Fili- 
monești, 

56. Iași, 31 August 7239 (1731). Toader Cuzea evinde luï 
«Tudearascu ot Visteriia» «treizăci și seaptea dea [pA]mAn- 
turi si gumdtate... din hotarul Graurilor dea sus .. .; 
carii atastă musiia și miia “încă îm esti din mușu-miiaii Tu- 
derașco Jora Sulgeriul». Scris de «Toader C[u]z[a]» însuși. 
Marturi: «Ion Băisan să ràzes».— Si aici înseamnă Toderasco, 
că Ioniță «Cuze», nepotu-săii, a întors banii. 

57. 24 Septembre 7240 (1731). Grigorie Ghica, «lui Miron 
Cuzi Logofăt, nepotul Vornicesăi Anitii Sturdzoai», «sà fiia 
volnic cu carte Domniai Meli a cerca ce'r găsi din rămlă|- 
siturile Vornice[s]i, căci jălui Domnii Meli Miron Cuze că 
alti nepoți a Vornicesăi Sturdzoai aŭ pus măna pe une, pe 
alte, si de altă mimicà n'ai luat. Deci, ori-t-ar găsi den ră- 
m[ălșiturili Vornicesăi, or[i] den Tiganì, ori din moșii, ori din 
bucate, să aibă a lua-ș ce ar gàs[i); iar cine ar mai ave ceva 
a răspunde, să vie de fat(à] la Divan... Din vreme că si el 
este nepot, si alti nepot...luat-aù, și lui parte nu i-aii făcut.» 
Pecete octogonală, cu chinovar. 

58. 15 Mart 7248 (1740). «Pălade Golăe si Anghelut[a] 
Golăe, si cu sora noastră Anusca, fitorii Petrii lui Golăe, ne 
putul lui Dumliltrașco Golăe», daŭ «Sfinții Sale părintelui 
Aftănas Mogăldii (?) egumenului de Florești, si, la mäna Sfinți- 
Sale, [lui] Andrei Burghelia», partea lor din Golăești, pentru 
20 de lei. «Și atastă mosiia am văndut-o Sfinții Sale, căci, una, 
ne iaste și niamu, a doa, si răziașu: alțăi nai încăput a 
cumpăra parte noastră, afar[ă] de Sfintàe Sa și cu niamul 
săi.» 

59. lași, 9 August 7250 (1742). Costandin Necolae-Vodă, 
lui «Ştefan Rusetu biv Vel Paharnic», pentru plingerea lui 
«Ionità Postelnic, fiiul răpăosatului Miron Cuzea, ce aii fost 
Logofăt al doile», care are moșii «la CrAèunesti, a patra parte, 
si o parte în Glodeani și neste părți în Grauri, cu neste pă- 


www.dacoromanica.ro 


158 ACTE DIVERSE 


minturi de acolo, ce are de la unchiu-săii Toader Cuzea si 
de la Băisan,—care părți de moșie fiind Li. di spre alti 
răzeși, nici un folos nu cunoaște, si dzisă că, avănd si un 
om, Fărămă, o pàrticè în Grauri, între părțile ce are acolo 
Postelnicul Ioniță, fiind și acela un om neticnit, ar vrea să-l 
osăbască si pe acela cu părtitaoa lui, să jas[ă] din mijloc de 
o parte». E orînduit întăii la «Sandul Sturdze Vel Logofăt», 
care hotàreste a se alege, «si să i să hotărască osăbi». Se 
ordonă acum a se trimete Comisul Nicolae Racoviţă si Clu- 
ceriul Mărdari si un al treilea, pentru acest scop. «Si, de ar 
fi acele săliști aproape una de alta, să-i dea lui de o parte.» 
Pecete octogonală, cu armele amînduror terilor; chinovar. 

60. 9 Februar 7254 (1746). «Stefan, cu fimeia mè Simina, 
cu fitorii mei, fata Nastasiii, nepoata lui Stroi», vînd ocina 
Siminei, «din parte îmăme& Nastasăi, a sasa parte din sat de 
Oșăști si de Tăcmănești si din Golàesti si de Sărăcineşti..., 
cumnatului mei, lui Donos» si familiei lui, cu «opt lei noi». 
Marturi: Arsănii Ţaga, erei Ţaga, Iordachi Porcescul, Simion 
Iamandi. — Copie din 1804. 

61. 14 Iulie 7257 (1749). Pandeleștii, coboritori din popa 
Mihăilă, vînd lui « Donosie Furcoiù, călăraș de Țarigrad», par- 
tea («diiat[i]») lor din Cotărlești, «dreptu șapte stupi». 

62. 10 Maiu 7258 (1750). Costandin Mihai Cehan Răco- 
vit[a -Vodă, «la Ilie Găndul, ginerel[e] lui Andronic, și la Anușca, 
sora lui Păladi Golăe», pentru <jaluba» făcută de «Marie fata 
lui Sfredel», care seplinge de «Aftănasie egumenul de Florești 
și nepoţii lui, pentru moșie Golăeștii». S'ai judecat «la dum- 
[neajlui cinstitu si credintos boeriul Dfo]mnii Melfe], dum- 
n[ea lui Iordachi Cantacuzin[o Vel Logofăt». Egumenul pre- 
tinde «că scrisoril[e] aceit moșii Goliestif sintu toate la voi». 
Să vie, decă, «la Ispas, negreșitu», cu acele «scrisori», «aice 
la Es». Altfel, «vi s'a trimite om gio]sp[o]du, și v'a aduce cu ci- 
bote». Pecete octogonală, cu chinovar. 

63. 24 Maiii 7259 (1751). «Ioniţă Colban sin Strătulat si cu 
Sanda, femeia mia, den Băsăști, ginirile Mării, fata lui Ilieș, 
nepoat[a] Grăpinii — Ilieș și cu Grăpina, ș'ai fost frati, ficori lui 
Tănase], den sat den Cursăti, den fundul Racovii—», dau «doao 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISFORIE CULTURALĂ 159 


părți de mosiia, gupănului Vasili Costachii biv Vel Pàharnic»; 
parte din Golàesti, «care să împarte cu Măţăștii», si o parte 
din Albești, împărțită cu aceiași. Marturi: Ghiorghi Jiverdian 
mazil, apoi Vornicul de Gușăţăi, un Ignat Vărlan si Vornicul 
de Oţăleni, «Mihăil Ordze». 

64. 5 Februar 7260 (1752). Ion Iurascu dă partea-ì din 
Filimonești lui «Ioniţă Cuzii biv Vel Pitar», «fiindu-mi dum- 
nialui si mie niam, de pe moasi-mè Antunica». 

65. 10 Iunie 7260 (1752). Raport către Domn al lui Toader 
Jora biv Vel Stolnic și Simion Chescu Uricar, pentru hotăr- 
nicie la «Negrilești, ci este alăturia cu satul Botoia», si la 
Bolati, părţile cumpărate de Frangole biv Vel Vamis de pi la 
răzăşi ..., si acum li-ati dat danii Frangole fisoriu lui Pandeli, 
nepotu lui Frangole Vamis, prè-fericitulfu]i patriarh chir Si- 
livestru al Antiohii». Merg cu «Sfintiia Sa părintile Macarie 
protosinghelul». Se chiamă vecini: «Chirila Mosuletà Armaş 
şi Vasili Arămă, ginerili lui Grigori Sărbu, şi alții». Negri- 
lestii fusese cumpăraţi de Frangole «cu patru zapisi si unspre- 
zăci zapisi vechi. .., cari zapisi, socotindu-s[ă], închei satul 
Negrilești tot... Un zapis de la un Grigori și Costandin 
şi Iliana, fitorii lui Bejan chihaia, scriind că ai văndut 
ci lui Frangole Vamis o făntănă căt tini izvoriul ci esă 
la sat la Cărlești, ci aŭ avut-o si ei cumpărătură de la 
Aftinia si fiică-sa Acsana, drept patru lei.» Mosulet arată, 
pentru Negrilești, un act de la Stefan-Vodà, den 7060. «Undi 
aŭ fost casăli și bisărica lui Frangole... Doî petri alăture: 
una bati înnapoi, pi muche dealului, de disparti Negrileștii din 
gos la cămp si Cărleştii din sus la vali... Din piatră la deal, 
pe hărtoapi, pe costisa di spre Răsărit... Culmia dealului, pi 
podiş... Hotar vechiu, ci s'au găsit în capul unui nămaș, de 
lature unui drum vechiù părăsit... Chioia, moşie dum i]s[ale] 
Radului Racoviti Vel Vist[ier] . . . Pi nămaș aŭ pus și altă piatră 
hotar, în coada Chioi ; de acolo tot podișul pe nămaș... Făn- 
tana Duca...» Marturi și Antohi călăraș, Ioniță Fărămă 
călăraș. — Copie din 1844. după original, la măn. «Păpău- 
tuluîa. 

66. Iasì, 23 Maiu 7261 (1753). Costandin Mihail Cehan Ra- 


www.dacoromanica.ro 


160 ACTE DIVERSE 


covit[4}-Voda, lui Stefan Rusătu biv Vel Vist., pentru pira lui 
Andrii Burghele mazil din Ţinutul Vasluiului, ce are la Go- 
lăești «o prisacă de stupi... Astă toamnă, după ce șai 
băgat stupii în zemnic, apoi la 2 săptămăni i-aii surpatu zem- 
nicul, si i-aù furatu 5 stupi din zemnic, și în anul trecutu 
dzisă că i-aii mai furatu 6 stupi din prisacă, de la casa lui, 
si este păgubaș de Il stupi; si are prepus pe împregiurași. 
Pentru care iată că-ț scriem dumjfi]tal[e], sà chem[i]pe săteni 
si pe împregiuraș față, şi să le ei sama cu dreptate, dăndu-le 
strănsoare tuturor: numai, or să scoatà tălharii, ori să plă- 
tiască paguba împregiurașii, să nu rămăe numai el pigubas.» 
«Vel Med.» Pecete octogonală, cu chinovar. 

67. 20 Iunie 7262 (1754). Avirţa... — tta arată că, «fiind 
datoari dumnei vara Ilinca Cuzoe dum. răpăosat soțului 
mieii» cu o sumă de bani, a restituit-o, dar nui se poate da 
zapisul, «răsărindu-să». 

68. «Adică eŭ Anghelina, fata Teclii, sor Terlii, făcut-am 
adevărat zapisul mieii la măna dascalului Euloghie, împreună 
și cu fiica-mea Dorotheia, precum să-s știe că, de nime silit, 
nici asuprit, agiungănd eŭ la îndelungată bătrăneţe, rămăind 
eŭ văduvă de soțul met, Vasilachi Pevitul, niminea nu m'aii 
miluit, nici maŭ întărit, ce, agiungănd eŭ la părintele das- 
calul Euloghie, la toată neputinta mea m'aă miluit, nu numai 
cu păine, ce încă si din măini, căt l-aii îndurat D[u]mn[e]zAù, 
m'aii întărit. Pentru care atăta facere de bine neputănduii 
într'alt chip ai mulțimi, datu-i-am atastă adevărată scrisoare 
a noastră, pentru o moșie anume Hilimoneștii la Tint. Vas- 
luiului, pe Rabritoara Sacă, întru care, căt să va aleage partea 
mea, i-am dat-o de bună voia mea Sfinții Sale danie, lui si 
copiilor lui, nepoților si strànepotilor, si a tot neamul ce să 
va aleage mai aproape, nerusuit nig odănăoară în veaci. Si 
pentru credința ne-am pus deagetile; iar fiiul miei s'aii iscă- 
lit. Ei Anghelina fata Teclii. Dumitrachi fior Pevetuluì, 
iscal. 7263 [1754], Oct. 13. [Pe V°:] Zapis pe Hilimonești, de la 
Anghelina fata Terlii, la Evloghi, care mi l-a dat mie danie.» 

69. 15 Decembre 7265 (1756). Catrina Terloai, cu rudele 
ei, între care Erodiia, «fitorii lui Irimiii Terlit», vînd lui 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 161 


Petriman și lui Vasălache Cuzde partea lui din Hilimonești, 
Scrie «Ștefan Goian Orheianu». 

70. 6 Maiu 7269 (1761). loan Teodor-Vodă, lui «Ioniță Cuza 
biv Vel Stol., giudecătoriă, i la Ghiorghii biv vt. Vist., isprav. 
de Tinut[ul] Vasluiului», pentru plîngerea unui «Grigoraș sin 
Iurascu de la Vasluiii» contra «unui Ioniță călăraș de Ta- 
rigrad i unui Ioniță Scănteian» si unui Vărlan. Spune «că, 
avănd el un tată bătrăn, neputintos, care sidè acolo la Vas- 
luiù, cu o sor[ă] a lui, săracă de bărbat, şi acești de mai sus 
scriş fiind nepot de sor[ă] tatului jăluitoriului acestue, și tăm- 
plăndu-să de aŭ murit tată-săii, o perech[e] de desagi, cu 
multe scrisor[i] pàrintesti, tot pecetluite, si cu alte mAnuntu- 
şuri &-aii avut tată-săii, care arată că aŭ izvod anume de cele 
c-ai fost în desagi, și ai luat eidesagii..., și nu dai samă 
... de nimică», împresurîndu-i si moșiile. Poruncă a cerceta 
si, dovedindu-se că aŭ fost în desagi «scrisori de moșii si 
altele toate, pin la cel putin, să împlinești de la dănșii». 
Pecete octogonală cu chinovar, din 1759. 

71. 12 Decembre 7270 (1761). Judecată între «Marie, fă- 
mee săracă din Es, fămse lui Andrunache č-aŭ fost călăraș 
de Țarigrad», și «Ioniță Cuza», «dzicănd Marie că, pentru o 
datorie vechi a bărbatu-săii, &-ai fost dator dum. Stolnic 
Ioniță Cuza, vă dum. Stolnicul să-i è o casă ce ari aice în 
Es, s'aù trimis Vornici de Poartă de aŭ prețăluit-o, și arată 
prin jaloba ei că casa este cumpărată pe dzăstre ei C-aii avut 
de la părinți». Datoria era de 21 de lei. Dar casa era zălog, 
și Cuza avea si zapisele la el. «S'aù adiverit și dintru ma- 
halagiii.» Se vede că Maria <«îmblà răi». «lar, de va vre 
Marie, fămee lui Andronachi, să dè banii pe casă, prețul ce 
s'aù pus de Vor. de Poartă, să dee banii la dumnealui Stol- 
nicul Cuza, și să-ș & casa.» 

72. 13 Maiii 7270 (1762). Ion Meleghe Vornic de Poartă, 
hotarnic, arată că a ales împreună cu Dinul Roșca, mazil, din 
partea ispravnicului Ionit[i] Miclescul, la Crăčuneşti făzrinu/ 
lui Ioniță Gheuca Spătar. Chiamă și pe «Costantin sin Lupoe», — 
mai multi călărași de Țarigrad, «fiindu din poftă». 

73. 14 Mart 7272 (1764). «Axinie, fata lui Dumitraşcu Fă- 


68775. Vol. VI. 11 
www.dacoromanica.ro 


162 ACTE DIVERSE 


rămă», din Crăciunești, cu «soțul mieii Lupaşcu Puşcaş», dă 
«încredințată scrisoare mè la măna dumlisale] Ioniţă] Cuze 
biv Vel Stolnic», de la care, ca «oameni săraci», aŭ «multă 
apărare si ocrotință»: îi daŭ părțile lor din Crăciuneşti, 
Grauri, Hilimonesti, Perieni. Tatăl lor, Dumitrascul Fărămă, 
le avea de la «maică-sa Gafta, fimeia lui Pascal Fărămă». 
dl'edprros Bapăadăyos papripas, Potos “Eyyheloc paprijpas: » 
Șerban Găndul, Vasili Buzdugan, Andreiù Racleș Păharnic. 
Scrie «Ionit[a} sin èoh[o]dar». 

674 6 Iulie 7272 (1764). «Stefan Chiperiù calug[a]riul», si 
fiu-săii și fetele, vinde partea-i din Tatomiresti, «de spre Ră 
brice», «IO pămănturi». «Si pămăntul să fie de 20 de pas, 
si pasul de opt palme. Așijdirile si o livadă de amu vănduti, 
carea livadă amu făcut-o eŭ din curătură, si alți răzeş n'ai 
trab[ă] la livadă, fiindu-că eù sănguri cu măna mè amu fă- 
cut-o din curătură.» Adaus la urmă: «Eŭ Gavril Trinca 
[cumpărătorul] am dat acest zapis făr de voia mè, din po- 
ronca dum[nealor] boerilor, şi am dat amanet pin m'oi gu- 
deca înainte Mării Sale lui Vod[ă] cu Nastasoia Govntasfa], 
fund închis la vartà». 

75. 1766. Ursachi Buhăescul cu «soţul» sàù, Nastasiia, dă 
lui «Ionite Cuze biv Vel Stolnije» <un loc de prisacă, anumi 
la Buhaesti, unde aŭ șăzut Ilie Palistianfu]», pentru mult 
ajutor ce i-a dat Cuza. 

76. 20 Iunie 1766. «Donosăi Furcoiii», cu fiul, dă lui Io- 
nità «Cuze» biv Vel Stolnic, care i-a făcut mult bine, partea 
lor din Cotărlești (Ținutul Vasluiù). «Să ne pue dum[neallui 
și la pomelnicul bisericii, ca să ne pomeaniască căt ar fi bise- 
rica.» «Alexandru R: Culcer (sic) martur.» 

77. 21 August 1766. Hotarnică la Crătunești, «moşii ră- 
zășască..., a Fărimeştilor și a lurășceștilor, cari moșie să 
tragi Fărimeștilor de pe moașa lor Alexandra..., fată Scă- 
ricuții ... Druma și fimeia lui, Irina, sifata lor, Tecla...» 
Ioniță Cuza era ispravnic de Vaslui. «Am făcut funii de 
doăzăci de stinj., si stînjinul de opt palmi.» «Tot în sus, 
pin Dumbrava Roșie, partea Fărămeștilor.> — Copie. 

78. 1-iù Maiù 1767. «Gavril diiaconu, fitorul lui Donosăi 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 163 


Furcoiu de la Onsesti» (= Oncești), cu surorile, vînd lui «Ioa- 
nità Cuze biv Vel Stolnic» părţile lor din Cotărlești, lingă 
Hilimonesti. 

79. 8 Maiii 1767. «Eŭ Gavril diiacon», cu familia lui, «fi- 
torii lui Donosăi Furcoiii de la Osăşti», dai zapis lui Ioniță 
Cuza biv Vel Stolnic, cedindu-i partea din Golàestì, în hotar 
cu moşia lui Cuza, Graurii. O aveaù «de pe maica noastră 
Tofana, fata lui Stroe Măţă». Ei primiseră binefaceri de la Cuza. 

80. 10 Ianuar 1768. Iordachi Părvul dă lui «Ionit[A] Cuzi 
biv Vel Stolnic», pentru faceri de bine, un loc de prisacă la 
« Bohăești». Cuza adauge jos: «pentru acest dar i-am dăruit 
si eù un cal». 

81. I-ii April 1768. Vinzare la Cràciunesti si Grauri lui 
«Ioniţă Cuze biv Vel Stolnic». « Văzăndu-ne dum[nea]luî la cătă 
sărăcii si lipsă ne aflăm, si ne mai putănd să plătim birul 
Visterii, aŭ făcut dum[neallui milă si ni-ai mutat birul din 
sat den Crădunești, căt m'aii călcat cisla, adecă doi lei si 
patru parale, şi s'aii încărcat aceşti bani în satul dumisale, 
făgăduindu-ne dum[nea]lu că va face pomană si va plăti 
dum[neallui acest bir al nostru: doi ani noi supăraţi nu vom 
fi de tferturi, — numai într’ acești ai mai sus arătați » 

82 1-iii Maiù 1768. Ioaniţlă] Fărămă dă lui <Ioan[i]tà Cuze 
biv Vel Stolnic», ca. «schimbătură» pentru partea Axiniei, 
surorii sale, partea-i din Hilimonești. «Care moșii ne să trage 
si noao de pi tatăl miei.» «lar frati-mieù Tinmus si cu Va- 
sile, de vor ave ceva a răspunde, să-ș caute cu... (şters), 
fiind-că eŭ am de toată cheltuiala cu dizbătu (sic) moșii, si 
ei nici un ban nu mi-ai întorsu înnapoi.» Marturi și Șerban 
Găndul, Manolache Gujde. 

83. «Adecă eŭ Euloghie dascal ot școala gd. dat-am ade- 
vărat zapisul mieii la măna dumisal[e] cinstitului si de Dum- 
nezăii ales bine-credintos dumnealui Ioniţă Cuzea Vel Stolnic, 
pentru ca să se știe că, avănd eŭ o danie din satul Hilimo- 
neștii pre Răbritoara Sacă, de la Anghelina fata Teclii, sor[a] 
Terlii, i-am dat-o dumlijsale de a mea bună voe, se după za- 
pisul cel de danie ce am de la Anghelina si de la fețorii ei, 
ce le-am dat în mănule dumisale, să aibă dumnealui cu pace 


www.dacoromanica.ro 


164 ACTE DIVERSE 


danie mea: dumnealui si cuconi dum[i]sale, nepoți și străne- 
poţi dum[i]sal[e]. Și pentru credința m'am iscălit: Euloghie. 
Lt 1768, Iunie 12.» 

84. 18 Ianuar 7277 (1769). Familia Anghelinei Pevăţoaiei 
dă partea ei din Hilimonesti danie lui «Ioanite Cuze», Stolnic. 
«Eŭ preutul Dum[i]tru, snà preutului Frangol[e] Bantàs», «Cos- 
tandin diiacon, sin Euloghie dascal». — Pe cealaltă foaie se 
începe, de Euloghie însuși, o transcripție a actului. 

85. 30 August 1770. Ioan Gheuca Spat. aratà cà a luat 
cu împrumut o sută de lei dela «Ionit[4| Cuza biv Vel Pah.», 
«cu dobăndă din zăci în douspreci», punîadu-sî actele «ama- 
net». Altfel, Cuza va lua mosia «de istov» pentru 60 de lei; 
«iar cielalt bani să-i împliniască de la mine cu om g[o]sp[o]d». 
— Se prelungeste terminul cu un alt an. 

O 86. 2 Septembre 1772. Divanul Cnejiei, pentru pira lui Io- 
nițlă] Moschi din Ținutul Hărlăului cu privire la partea sa 
din Cotărleşti: «carte de volnicii» pentru a-și lua drepturile. 

87. 15 Decembre 1772. «Ilinca, &upăniasa răpoosatului Ion 
Gheuca biv vtori Spat.», pentru împrumutul soțului ei de la 
Ioniţă Cuza biv Vel Pah. Peste doi anî, banii se fac 140 de 
lei. Cuza primește a lua moșia pentru toţi banii. Scrie ea 
însăși: «Eü Ilinca Ghioculas[a] Spătăroai». 

88. 2 Iulie 1773. «Neaculai Romașcu mazil, nepot lui Antoni 
Mogălde», da lui loan Cuza Vel Spăt. partea sa din Golăești : 
«numai din cămpu, iar cu pădure să nu aibă dum[neallui 
triabă, fiind-că am locuri de prisàè; care si mie mi să trage 
atastă moșie de pe moșul mieii, Anton Mogălde.» Iscălesc si 
Aovxijs Ildorzwxos, Vas[i]le Buzdugan V. Med. 

89. 5 Iulie 1774. «Paraschiva, fata lui Gavril Bănariul, soţul 
ràposat[]lui Andrei Burghelea», cu fiii ei, dai lui Ion Cuza 
biv Vel Spatar partea soțului è în Golăești. «De carea moșie 
neavănd nič un folos, fiind făr de venit, şi la drumul cel marea, 
am socotit aceli părți de moșie să le vănzu dum[nealuli lui Ion 
Cuza Spat. și cu acei bani să-m chivirnisăscu copiei, rămăind 
miè de tatăl lor, și, după creștire copiilor, pentru părțile aceste 
de moşie din satul Golăeștii, ce am văndut, să aibu a le da 
dintr'alte părți din moşiile părinţilor miei, a lui Gavril Ba. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 165 


nariul, saii dintr'a maicA-mè, Mariei.» Vinde «dum. Spat. Cuzii 
drept 50 lei..., bani de argint». Si pe acestia-i ajutase Cuza. 
«Toate părțile soțului mieù, lui Andrei Burghelii.> «Cu loc 
de prisacă, ce este deschis de soțul miei; care se numeşte 
acum ràdiul Burghelii.» 

90. 21 Septembre 1777. Hotărnicie la Filimonești, «care 
S'aii numit mai nainte Nicorinul, Giurgea Blidariului și Co- 
nonovul». Se dă o parte «la neamurile ce se trag din — 
(sic) Scrămbiţă, ce aŭ fost călăraş din Țarigrad ; cari Scrăm- 
bitàsti se răspundu că se trag din Ivascul Goenescul, şi trag 
la stăpănire lor cu scrisori pe Giurgea Blidariului, Conono- 
vul... Ioniţă Puleleii copil din casă, care ţine pe Floarea, 
fata lui Toader Drămbă... Dumitru Halipliu din Eși, care 
trage să ia la stăpănire partea Lupei sin Leontie, brat Scrăm- 
bità... Iane Grecul Casapul .. Gheorghie Siman gpd... 
Moșiia Albota a Sănai... Mosiia Perienilor, a lui Bantàs ne- 
guţitoriul ... Mosiia Bolotài a Perjului... Moșiia Cotărleștii, 
a dumisale Spatar[ului] loan Cuzei...» Se cercetase de Pah. 
Miclescul. «rii pietri..., care caută una la alta... Făcăndu- 
sle] odgon de 20 stănjăni, cu stănjăn de 8 palme domnesti... 
Să loveşte în cap cu moșie Albota a Sinai: — Copie din 
1814. 

gi. 30 Mart 1778. loan Cuza biv Vel Spat. se împacă cu 
răzășii de la Hilimonesti. 

92. 16 Maiù 1778. Hotarnică la Filimoneşti, Cononov si Bli- 
dariii, «pe care moșie o stăpănește dumnalui Spat Ion Cuza». 
Răzășii aduc act de la Stefan-Voda, din 13 Iunie 6968 (1460), 
pentru «Ivascul Goinescul», care cumpărase «de la Bole si de 
la fata lui Ivan». «S'am pus buor întrun plop, într'un chisc 
gol.» 

93. 6 August 1778. Catrina Roset Vorniceasa face vechil 
la Rohotesti pe «Costantin Burghele, sin Tomii Căpitan». 

94. I-iù Maiù 1779. «Ioniță Pulelei copil de casă, den- 
preună cu fămeea mea Floare, i Dumitru Userelul din Es... 
si Iane casapul din Es... i Lupa fata lui Leonte», cobo- 
rîtori din «Ivascul Goenescul», vind lui «Arghirie fiul dum. 
răposatului Ion Cuzei Spat..., fiind noi răzaș împreună cu 


www.dacoromanica.ro 


166 ACTE DIVERSE 


dumnealui în doao hotară de moșii, anume Giurgii Blidariului 
i Cononovul..., care să hotărăscu pe din &os cu mosiia du- 
misale Cotărleștii, si fiind aceste moșii a noastre împresurate 
mai de nainte de cătră răposatul părintele dumisale în mosiia 
Filimonestiî, în Cotàrlesti», o cîstigase prin judecată, dar acuma 
i-o vînd, «cite optsprezece parale si o lățcae stănjenul». Scrie 
«Stefan bătrănul diiac de Divan». 

95. După 1780. Către «gupăneasa Safta Gainduleas[a]», în- 
stiintare despre o hotărnicie ce este a se face la Golăsști, 
«fiindu-cà neste Furcoesti de pe Stemnic să amestică răzeş 
cu noi în Golàesti, și noi nu-i știm să aibă mosìì cu noi... 
Să vii la Băhnari negreșit, cu scrisorile Golăeştilor, și-i veni 
pe la dum. Stol. Arghirachi Cuza, să-ţ dè sureturile care aŭ 
rămas în măna părintelui dumfi]sal(e]..., iar matcile acelor 
scrisori sint la dum. Giupăniasă Saftou, lasă tot la pămănt, si 
să nu fat smintială trebii. Că noi pe Furcoesti nu putem să-i 
facim răzeși; noi avem cu dum. să ne înpàrtim Golàestil.» 

96. 12 Ianuar 7288 (?) (1780). Un individ se îndatoreste a 
nu se mai amesteca în moșiile cumnafilor. «lar, de m'oi 
amesteca, să fiii de mare rușine.» 

97. 4 Decembre 1780. « Vărlan Tăban, mazil ot Crăciunește», 
arată că și-a vindut partea din Hilimonesti «răposatului Ioan 
Spat. Cuza». 

98. 15 August 7289 (1781). «Să:s știe cătă cheltuială am 
făcut eŭ, Ruxandra călugărița, fata lui Poroset, anume să-s 
știe: doi lei am dat lui Trofin mazil, de mai dus la Es, 
zăci lei am dat chirie lui Costan de m’aù dus și maŭ adus, 
viindă Donosie, tatul lui Chiriiac, şi mi-aii adus zapisile; care 
nu-m sănt mie nice de o triab[à], si cele bune li-au închinat 
la Cuza (fiindii întrace vreme om scăpat), zăcăndi că aŭ 
comăndat pe tatul miei, si iaŭ dat soțul miei 25 lei bani 
si, cercetăndi pe urmă, am aflat că nice o pomenire n'aù 
făcut.» 

99. I-iù Septembre 1781. Hotarnică a doi Vornici de Poartă, 
cu Vasilachi biv Vel Pah., ispravnic de Vaslui, la Tatomi- 
resti, «a Nastasii Covrigesii și a mănăstirii Golài». Îi ajută 
«Post. Vasilachi, nepot Cuzii, si cu Apostu Colacu, mazil». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 167 


Covrigeasa aduce o hotarnică din 1779, de la Sandul Mi- 
clescu și Grigori Beldiman, Vornici de Poartă. «Funia de 20 
pași și pasul de 6 palme proaste.» «Din gos de drumul cel 
mari, într'o besicutà în sus, păr întralt hotar vechii.» «Din 
zari în zari,» «Cari atastă sumă de pămănturi umblă lungul 
în tre! racle... Măsurănd si racla din mijloc, din hotarul Căr- 
buneștilor cel din ses, de peste drumul cel mare, din beşi- 
cutà în sus, pe părăul Tatomirestilor.» 

100. 12 April 1783. «Lefter Ciujde ot Crătunește» dă lui 
«Arghiri Cuzi biv Vel Pitar si cucoanei dum[nealu]i Ilincăi», 
pentru «facere de bine,... scutindu-mà de bir si puindu-mă 
si la dajdei», partea-i de la Buhăiești. Să stăpinească «în 
bună pace din alte neamuri si răzăș». Marturi: Irimiia Bar- 
bul, Gavril Blănar, Stefan Capă, Panaite Chelar, Vasili Buhus. 

IOI. 13 Novembre 1786. Alexandru Ioan Mavrocordat dă 
lui Arghirie Cuza biv Vel Stol. dreptul de dijmă la Crăciu- 
nesti. — Pecete ovală, cu chinovar. 

102. Pe la 1787. Socoteli: «măscuroice, mascuri, veri, go- 
daci, boricele godaci (sc), godàcite, purcari». Vedre de 
vin, «cati optu bani vechi de vadră» si «cati 12 bani vechi». 
o 103. 2 Maii 1787. Alexandru Ioan Ipsilant catre Neculce 
biv Vel Med. si Iani Vardală biv Vel Vames, ispravnici de 
Vasluiă, pentru ca să aleagă Şărbăteştii si Rohoteștii, moșiile 
Catrinei Roset Vorniceasa. Pecete de ceară, la adresă. 

o 104. 28 Iulie 1787. Alexandru Ioan Ipsilant către Necolce 
biv Vel Med., Iani Vardalachi biv Vel Vameș, ispravnici de 
Vasluiii, pentru plîngerea lui «Ionite Moschit, mazil de la 
Tin. Hărlăului», «să să scoată de supt împresurare Pit. 
Gheorghie și a lui Andrei Izbaşa bătrănul ce l-ar fi avănd 
întreg într'o moșie Cotărleștii...», precum si să hotărească 
«8 p! pămănturi ce ar fi mai avănd în altă moșie, Brodu- 
restii». Vor merge unul din ei saŭ vor delega un mazil. 
Aceasta, «fiind față tot răzășii si alti Împreguras». Pecete cu 
armele amînduror țarilor supt coroană; în ceară roșie. 

© 105. 15 Februar 1789. Danie în Crăciunești, «cuconului 
Arghirachi Cuza... si celor mai mici frati a dumisale». «O 
livadă făcută de unchiu nostru.» «Elu [o rudă] aŭ cheltuit, 


www.dacoromanica.ro 


163 ACTE DIVERSE 


aù împlinit de la maica noastrà Anastasiia un abaciù si un 
bràù de mătasiă]... Neavăndu niċ o facire ca să le socotim.» 
Adaus de la alții: «Pentru care părți de moșii lăsănd la 
tasul morții maicii noastri blăstăm asupra noastră ca să nu 
le dăm cu bani sai și danii la alții, ce la fiii răposatului 
Spăt. Ioan Cuzăi, avănd în viiata sa multi faceri de bini de 
la răposatul Spat., cari și tatăl nostru iaste îngropat la bisă- 
rica dumisale, în sat, în Glodeni, cum și la pomelnicu puși, și 
socotind facerile de bini şi blăstămu părințăsc, am dat danii.» 

106. 6 Mart 1789. Sinet către Arghiri Cuza Sàrdaru; do- 
bînda fiind «căti un leii pe sută, pe luni». 

107. 14 Mart 1789 Judecată a mai multor răzăși, între cari 
un copil de casă si un ușărel, «ScrAmbitesti» si alti coborî- 
tori ai lui «Băisan Uricariul». Se judecase «cu răposatul Io- 
niti Cuza Spat.» pentru părți la Hilimonesti. Cuza pierduse 
odată procesul. «Pentru 35 lei sai hotărătu să rămăi răb- 
datori Scrimbitesti.» Iscălesc: Vasilie Razul V. Log., Ioan 
Sturze Vel Vor., loan Cant. Vel Vor., Neculae Roslejt V. 
Vor., Lascarache Roset Hat., Vasilie Neculcea V. Stolnic. — 
Copie din 1814. 

108. 17 Septembre 1790. Ioan Gheuca biv Vel Pah. vinde 
două pogoane și jumătate la Nicorești lui «lon Sturzi» Pos- 
telnic, «dreptu 40 iei», fiind lingă viile lui de zestre. Mentio- 
nati: fiul, Alexandru și ginerele, Ioniţă Miclescu 

109. 6 Februar 1791. «Ioniță Agărit..., însă fetor Ca- 
trinii, fetii lui Antoniei Mogăldii>, dă lui Arghirii Cuza biv 
Vel Sărdar partea-i din Golăeşti, «din gJumitate de bătrăn de 
pe Mogălde», si parte din Cărlești, — «cite un leù stăn- 
jănul». 

110. 3 Iulie 1792. Arghirei Cuza Sărdar către Domn. 
«Strămoașa mea, Ilinca Cuzoai Spat., aŭ avut împàrtali cu 
dumnalor boerii Sturzăști de Tagani, moșăi, după cum ade- 
veresc împărțala ce am la măna mia.» În zădar li cere: 
«dumnelor de a purure ni-au urnit, zăcăndu-ne că nemică nu 
stăpănesc din acè împărțală, si alti ori încă, căci vor puni la 
cali. Acum văz că una din moşiile ce să arată prin înpărțală 
în parte noastră, anumi Toderenii, să vinde de dumnalui 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 169 


Vist. Scărlătachi Sturza prin Sultan-mezat». Cere a se judeca 
pentru aceastà mostenire 

III. I-iù Decembre (?) 1793. Danie la Golàesti către «fe- 
ăorul lui Vasli]le Cohodariului». Vinzatorul o avea de la 
mamă-sa, «fata lui Postulachi Mogăldii». 

112. 27 Septembre 1794. loan Cuza cedează pentru o 
datorie de 250 de lei lui Arghiri Cuza Sărd. partea sa din 
Crăciunești. Scrie un al treilea Cuza, Medelnicer, ecu zisa fra- 
telui Ioan». 

113. 23 Decembre 1794. «Gherasim Cant.> către Arghirii 
Cuze Căm., «cu părintiască dragoste». «Căte îmi scrii că ai 
să tragi parte di clironomiie de pe Mironesti, am văzut, dar 
toate altele să le lăsăm cate îmi scrii dm. mai în Jos, și să 
căutăm cele făcute și aşezate de bătrănii nostri, care nici 
Sudecata nu le poate schimba La care iată că-ț trimisăi dm.: 
copie de pe împàrtala și parte din clironomie č-aŭ luat mo- 
sul dum! Miron Cuza Logf., care împàrtal[A] s'aii făcut din 
poroncă domniască, de Darie Donici Vel Vorc., carile este 
iscălit la împărțailă! împreună cu mosul dum' si cu so- 
crul mei, care împartal[i] am găsit-o în scrisorile ce am de 
la socrul mei. Si la toate căte sant arăta[te] la împărţala 
atasta, el nu mam amestecat, nici am stăpănit, nici stăpă- 
nescu, făr numai cele ce am luat de la socrul miei; iar dm., 
de lei fi tiind stăpănite de alții, ţi-i căuta cu acie, iar cu 
mine nu ai nimic, fiind-că eii nici rude, nice nam fost pe 
atunce ca să staii la împàrtalà, nici acum nu sănt dator să 
înzăstrez pe cineva cu moșiile è-am luat de la socrul meii 
zestre. Care aceste ce ti le scriii dum', încă trăind părintile 
dum, i li-am spus, atăt la popa Statii, căt sila Barnovschii, 
cănd sidè, şi n'aii 'mai avut nemică să mal zică, iar, dm. dacă 
mai ai ceva să răspunzi, ori de nu ti-i încredi în sinetul 
acesta ce ti l-am trimis, Budecată este: Divan[ul}; jăluind dm., 
s'a faci cercetare, şi eŭ oi trimite şi cè adevărată împărțal[ă] 
la ginere meii, dum' Hat. Costachii, și sa posledui Și, cum 
a da dreptate, asè a rămăne. Eii moș nam fost Dmv., să 
vă împart. Aceste scrisor[i] di la Divan liam găsăt, m'am 
odihnit pe dănsăle. Si să fii dm. sănlăjtos. Al dum! ca un 


www.dacoromanica.ro 


170 ACTE DIVERSE 


părinte... Os[a]bit de atasta, musul dum’ si moasa, Ilinca Cuzoie, 
aŭ văndut moșie Bărboşii de la Tiînt. Niamţului, ce este 
lăngă Brănișteni; cu care n'ai avut nici-o triab[ă], fiind baștină 
a lui Miron Costin Logft., unde i-aii fost si aşezare, — care 
mai cu cale era să fiie ace moșie în parte socrului met, fiind 
parte bărbătiască, după cum si pravilile hotărăscu; și eŭ cet 
(sic) să-mi răspunzi la acasta, că ceiù moşie atasta de la dm. 
si de la niamurile dmi., că nai avut nici-o triab[ă] să o 
vănză. Măcar că răvașul d[ulm[italji este fár velet — cu 
ce chip ai [potrivijtă (?) dm. atasta, nu ştiii, — dar eŭ am 
însămnat, si am pus veletul si luna, cănd am luat ràvasul 
dumi.» 

114. 12 Maiii 1795. Vinzare a Fărămeștilor la «Cràcinesti» 
către Arghiri Cuz[a], Căminar. 

115. 13 Mart 1796. «Alexandru loan»-Vodă către Dimitrie 
Miclescul biv Vel Stolnic si ispravnicii de Vasluiti, pentru a 
alege părțile din Criciunesti, Golàesti, Càuesti ale lui Ar- 
ghirie Cuza biv Vel Căminar. Pecete cu chinovar, din 1795, 
© 116. 3 April 1796. Ioniță Ros[e]t Sărdar cere Domnului a 
li se hotărnici moșia Rohotesti, de ispravnici si de Postelnicu 
Stefan Cărăcaș. 

117. 31 Maiù 1796. «Iani Turit, ruptas din satul Oncești, 
Tinfu]t[ul] Vasluiului», către Domn. Are «parte de moșii, 
baștină, anumi Pitarincianca, de la Tinfujt[ul] Vaslui», apoi a 
cumpărat «36 pămănturi de la un Neculai Bulucbas[a]». Men- 
tionati: Clucerul Costandin Burchi, Stolnicul Dimitrachi Mi: 
clescu, Neculai Hristoverghi. La o hotărnicie, «alegăndu-le 
la un loc, pe noi ni-aii dat unu piste altul, strămutăndu-ne 
din bastina noastră, care avem ficuti». Cere «să-m străngă 
[Miclescu] părțile ce am de cumpărătură tot pe lăngă casă, 
unde îm este bastina, ca să-m[i] fii parte mea la un loc, să 
nu aibu cu alții răzășăş (síc) gălcevuri si pricini». 

118. 17 Iulie 1796. «Tiduli» dată «la mina vichilului» lui 
Arghir Cuza Căm., pentru moșii luate în parte de la fiii 
«preotului Silav». 

119. 19 Iulie 1798. Ioniță Ros[e]jt Sărdar schimbă cu Banul 
Arghirii Cuza, dîndu-i Rohoteştii pe «o &umătate de loc de 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 171 


casă la Ias, din tot locul ce are dum[nea]lui în Muntenime 
de sus». 

120. 20 Ianuar 1799. «Stefan Baciul de la măn[ăjstirea lui 
Parpanità: mărturisește pentru stăpînirea la Băloşăşti a «mà- 
n[ă]stirii Sfăntului Necolai de la Botoșani, din sus, si Cuza 
din gos... Vasile fitorul lui Gheorghie Poiată... Toader 
Şărpăluţ. .. Postolachi Barbul din Borăști... Ursul Purici ot 
Vultureşti ... Vasile Lupan ot Răngoaia». Toti, aduşi de Căm. 
Arghiri Cuza. 

121. 15 Maiù 1799. «Radul sin Manolach[i] Handocăi ot 
Borăşti» vinde lui Arghirie Cuz[a) Căm. partea sa din Cră- 
ciunești, «de pe mama, Safta, fata lui Vasilach[i] Șiujdii», din 
« Bohoeşti». Martor: «Vasile Băloșel, rupt[as]». 

O 122. 26 Novembre 1800. Nişte răzăși vasluieni arată cum 
s'ai împărţit cu moşiile. «Unii fete, anume Balasa, nu sarfi 
făcut parte, din pricină că ar fi urmat împotriva învătăturii 
tatului lor.» «Chemănd ei pe un preot, duhovnicul mortului, 
ca să le scrie împărțala si că preotul, vizAndu-l cu totul slab, 
şi tulburat de boala morții, neputănd nici să grăiască, n'aă vrut 
să scrie nimică. Si ei de iznoavă aii chemat pe altul, carele ar 
fi scris după cum ei l-aii învăţat Si, că ele [fetele lui], fiind 
toate sadepărtate cu lăcuinţile lor, nu li-aù înștiințat, nici aŭ 
ştiut nimică, pără aŭ murit tatăl lor... Crăciuneștii, care iaste 
zăstre mumii lor, iar nu a tatului lor...» Arată o carte de 
judecată de la Arghiri Cuza, din 8 April 1793, «fiind atunce 
Sărdar si isprav[nife la Tinfu]t[ul] Vasluiului... Pe Bălașa 
cu totul o înstreina [tatăl], din toate părțile de moșii, cu pri- 
cină, că ar fi eșit din casa tătăne-său făr de voe lui şi ar fi 
mersu la Marie, sora ei cè mai mare... Diiata s'au făcut 
cănd tatăl lor aii fost ametit de moarte, la dare sufletului, 
şi că sora lor Bălașa, cănd ai esit din casa părintelui lor, 
au fost copilă făr de minte si, căt aŭ șăzut la sora lor cè 
mai mare, nici o rușine n'aù adus părinților er... Care diiată, 
nefiind încredințată de niscaiva oameni vrednici de credință, 
sai de vre un preot, Budecă numitul boer ca să nu să tie 
nič într'o samă... Tatăl lor nič a grăi naŭ putut, fiind 
asupra morții... Muma lor în vreme ce aŭ fost față la ġu- 


www.dacoromanica.ro 


172 ACTE DIVERSE 


decata de mai sus pomenită, n'au vrut să răspundă ca să 
adevereză că pe fete nu le împărtășăște la parte ei din mo- 
sie Crăciuneştii, ca una ce ià avè atastă putere, să hotărască 
prin diiata ei, iar nu bărbatul eï.. ə Hotàrîre: «să aibă a 
stăpăni frățăște», băieţii ca şi fetele. 

123. 22 Maiù 1801. «Eù monah Theodosii Carpu, dinpre- 
un[ă] cu fiicile meli, Catrina i Mariia», dă lui Arghirii Cuz[a] 
Vel Ban partea-I din Golieşti. Scrie «dascalul Daniil». 

124. 24 Februar 1804 Arghiri Cuza către Domn, pentru 
partea-i din Cotàrlesti, ce o reclamă «un Andrei izbașă» ca 
nepot al vînzătorului. Se judecă întaiù «în vreme Muscalilor, 
fiindu la un departamentu giudecătorii Banu Giurgachi și 
Banu Gheorghi Carpu», apoi, «în Domniia d’intài a Mării 
Tale», la <Neculaii Rusătu» Vel Logofăt. Acum însă Logo- 
fătul Costandin Balşu îi dă dreptate adversariului. 

125. 6 lanuar 1805. Un răzăș oferă lui Arghirii Cuza «o 
moşii di la Buhăești : di la Barzesti, căt si 2 hotară di la 
Medeleni. .., di va fi dum. amente si trebuindoasă». Adaus: 
«cum și pentru un hotar ce este la Cursăști». 

126. Mart 1805. Un «Iordachi Pol., săn Mihalachi Grecul] 
Camr., ot Tan[u]t[ul] Orheiului», cere a i se restitui de fostul 
sai epitrop niște hirtii. Se dă poruncă la Vornicii de Bo- 
toșani (nenumiti). 

127. 15 Decembre 1805. «loan Varnav», «Ilie Vărnav» arată 
lui Arghirie Cuza Vel Ban, «precum să să ştii că, trăgăndu- 
ne noi tot dintr'un niam, din Mironesti, am venit la dum- 
nialui şi ni-am învoit să-i dăm scrisorile de moşii, cum și din 
Tigani să aibă dum. să să gifu]dice, cu toată cheltuiala du- 
mis. si osteniala; si, scotindu-sà aceli moșii si Tigani dup[ă] 
cum arat[ă] scrisorile è-am dat la măna dumisal[e], să aibă 
dum. a tragi din moșii a trie parte, iar Tiganii să-i împăr- 
țască în gumătate.» Scrie Gheorghi Burghele. 

128 27 Mart 1806. Alexandru Muruzi către Vasăle Mi- 
clescul biv Vel Caminar, ca să gzosăfască la Crăciunești pe 
Arghire Cuza biv Vel Ban, de răzăși. — Pecete octogonală, 
cu armele ambelor ţeri; chinovar. 

129 9 August 1806. Balș către Banul Arghiri Cuza. Pentru 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 173 


«pricinile» acestuia cu vătavul scriitorului, «am rănduit de 
aice pe Căpt. di Dărăbani, ca să meargă acolò și să cerce- 
teze cu amàruntul... Imi scri și pentru mosiia Băloșeștii, că 
ai păzit hotar[ul] mei de n'ai luot dum:... Iară păr atunci 
te poftesc să nu te atingi de fân, iar, dacă ai ceva cu mini, 
stăpăn avem: vină să ni gudecim.» În adresă însă, «cu fră- 
tascà dragoste». 

130. 4 lanuar 1807. Vinzare de păminturi, «cite zăci lei 
pămîntul», făcută de «Gligoras Gîndul» lui Arghirii Cuza biv 
Vel Ban. 

131. 10 Februar 1807. «Sămion Munteanu zet Irodiei» și 
cumnatul, Grigoraș Rășcanu, «fitor Irodiei, care Irodiia aŭ 
fost fata Toanit si Ioana fată Paraschivii, sorfa] lui An- 
ghelutà Golài si lui Paladii Anușcăi, fitor(i] Petrii Golăi», vînd 
partea lor din Golàesti lui «Arghiri Cuza si cucoanii dum- 
„neajlui Ilincăi>. Fetei ce are de la soţie, ce i-a adus moșia, 
«să am a-ï da dintralte părţi de moșie ce am di pe mine... 
Fiind-că dum[nea]luì iasti răzeși vechiù și mai ari cumpăraţi 
pe ceilalți moși ai noștri, fratàî Paraschivii.» 

132. 18 Iunie 1809. Cercetare la Cotărlești. Se află o ase- 
zare veche: «gropa puţului vechi, din care izvorește apă, cum 
și pomii... Și aŭ fost și discălicătura lui acol[o]». Răzeși 
sînt pe acolo Malcocii. 

133. 26 Iunie 1809. Vinzare la Cotărlești, lui Arghiri Cuza 
biv Vel Ban. Acum vinzătorul se judecă pentru o parte de 
moșie «Mă îndatoresc ca de acum să nu fiii volnica o vindi 
altora streini, fără numai dumisali, precum m'am așăzat cu 
dumnealui], căci dum[nea]l[uì] maŭ agutat la năpăstuirile 
ce-mi facè răzășii, și preţul l-am hotărăt cu dumnealui ca să-mi 
dei căte șasă lei pe stAnjàn.» 

134. 20 Iulie 1809. Răzăși din familia Borode de la Cră- 
Ciunești recunosc o a/egere de către Arghir Cuza. «Avănd 
noi trebuintà de bani ca să ne mai lățăm moșiia ce avem, 
unde ne sint așezările nostre, la Gărceni, si naŭ vrut din 
răzeș să ne dè bani, purtăndu-ne cu fel de fel de chipuri 
vr'o patru săptămăn[i), arătănd că ne vor da bucate, si nici 
bucate nu ne-ai dat, cum nici bani: apoi noi nu le-am căzut 


www.dacoromanica.ro 


174 ACTE DIVERSE 


belè, ce datorie ne-am făcut si i-am întrebat, si naŭ vrut să 
cumpere de la noi, purtăndu-ne cu vorbi. Iar, văzănd noi că 
dum[nealu]i cuconu Arghiri esti răzăș de ace moșie și să pro- 
timisesti a cumpăra», îi vînd lui, cu 8 lei stănjenul. 

135. 11 Februar 1811. Arghiri Cuza arată cum, fiind el 
«în raeoa Hotinului», i s'aii luat de vechilul Bălșoaiei niște 
fin; la întors, iea si el în loc. Vechilul «aŭ rădicat iarăș căţva 
oamini întrarmaţi, şi aŭ mersu la tărla oilor meli și, ingrozind 
ciobanii și gonindu-i de la bucate, mi-aii luat 4 boi, cu saniia 
ci era pentru adus fănului, si într'o noapte mi-aii rămas bu- 
catile pustii.» Cere să cerceteze Panaite Buzdugan, «fiind om 
bătrăn». 

136. 23 Februar 1811. Arghiri Cuza Ban cere hotarnic 
pentru satele ce-i împresură Vor. Theodor Balș: «la Ținutul 
Vasluiului, undi mi-i așăzare, am părți di moşii, baștină şi 
cumpărături, Băloșăştii, Golăeștii, Cotărleștii, Crăciuneştii, Co- 
nonov și altă săliști, după cum să arată în hartă si am în- 
chipuită di stare locului, și li-aii stăpănit și părinții mei şi 
eŭ în paci», pănă acum «doiitrii ani». 

137. 16 April 1811. «Timofte Mogălde, dinpreună cu su- 
rorile mele, anume Mariia și Chelsiia», fiii lui Pentelii Mo- 
gălde, «nepoți Stefanii, strănepoți lui Gavril Mogăldea», daŭ 
lui «Arghire Cuza biv Vel Ban» în schimb niște părți din 
Golăești (pentru altele în Alexesti), «fiind mai aproape de 
casale noastre, unde trăim cu așezările, în satul Boreştii, fiind-că 
ne este mai cu folos să ne hrănim». Să tie moșie «și cucoana, 
cuconaşii și toţi clironomii». 

138. 19 April 1811. Cercetare pentru Arghiri Cuza. Vecin era 

- şi «Părvul fiul răposatului Ioniti Găndul, ce are răzăşie în Go- 
lăești». Banul are în Golăești jumătate de sat, «de la părinții 
dumisali», asa încît îi e proprietate, «atăt cu scrisori de baş- 
tină, căt si cu stăpănire îndelungată si fără de pricină; si 
cu bastina părințască după protie răzășiei aŭ mai făcut dum- 
(neajlui și alte cumpărături în urmă». «Esti dovadă în sus - 
ratosul și iazul de pe Răbrice... Iar scrisorile de baştină ce 
ai rămas dumisali Ban[ullui de la părinţi, sint aceste: întăi, 
din 6996, Ghenf[a]r 9, precum un Ivan Turcul Sulger, cu frații 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 175 


săi, aŭ văndut a lor driaptă ocină dintru a lor drept uric, un 
sat, Golăeştii, pe Răbrice, lui Golăe de la Răbrice, drept 150 
zloți. Al 2, un suret de pe un ispisoc de la Petru Voevod, 
din 7054, Mart 22, scriind că săminție lui Hangul Golăe și a 
Oltii şi a Crăstinii s'aù învoit între dănșii din dresă de îm- 
părțală ce aŭ avut părinții lor pe &um[ăltate de satul Go- 
jăeștii de la Răbrice, parte din os... (adastà scrisoare esti 
de la Paraschiva, sot lui Andrei Burghele, — pe care ati dat-o 
răposat[u]lui Spat[ajr Ioan Cuza, cănd i-ai văndut părțile de 
cumpărătură ce avè bărbatul ei în parte de gos, si impreun[4] 
i-ati dat si zapisul unui Păladi Golàe, cu frații lui) ; al treile, 
un suret de pe un ispisoc de la Petru Vvd., din 7092, Oct. 
25, precum un Ştefan Golàe săn Lazar Golăe aŭ văndut o 
parte din parte din sis din gumlăltati de sat Golàestii, din 
dresă de cumpărătură ce aŭ ivit tatul săii Lazar de la bă- 
trănu Petru Vvd., lui Neculai Tătarul, și i-ai văndut si o al 
cincile parte din moară. Al 5, un suret di pi un ispisoc de 
la Petru Vvd. din 7096. Mart 8, precum că Anita Bupăniasa 
lui Golăe Logf., cu fii săi, aù văndut la sAmintie lui Nicoară 
Golăe a trie parte din gumatate din satul Golăeștii, din dresă 
de cumpărătură ce aŭ avut; asijdere si bastina sa ce aŭ mai avut 
din a trie parte acei Bumătăţi de sat, parte sa, si cu moară 
în Răbrice, drept 150 zloți tat[a]resti... Un zapis vechi, din 
7259, Mai 24, prin care Ioniţi Colpan cu fimeia lui dă danii 
răposat|ullui boier Vasali Costachi Pah. toată parte din Go- 
lăești ce i-aii rămas de la soacră-sa Marie; cari parte acestui 
zapis, de la Casa răposat[ullui Vasăli Costachi aŭ întrat în 
stăpănire dumisali Banului Arghirii... Păn în ziua de astăz 
să numesti iazul și moara Cuzii de pi Răbrice... Asămine 
pricini cu sfatul de obște s'aii hotărăt la anii 1785, Dech. 
28.» Însemnări în hartă «cu văpsă roșii». «S'aii însămnat cu 
craion.» «Căt pentru spita niamului, a să doslosi acum, după 
atăta trecere de ani, esti peste putinti.» Semnează Banul An- 
dronachi Donici. 

139. 6 Septembre (?) 1811. «Zoita» (Balș) către «cinst. al 
mieù ca un fiiù, dum. arh. Ban Andronache Doniă, cu pă- 
rintascà dragoste», răspunzindu-i la vestea de hotărnicie pen- 


www.dacoromanica.ro 


176 ACTE DIVERSE 


tru Banul Arghirie Cuza, la Tin. Vasluiù, «in care am și eñ 
răzășie si megiesie». Nu poate găsi hirtiile si vechilul cerut, 
«acum cănd purcedi dumnealui». «Supărările acele neconte- 
nite ce am, vor fi stiute dumfita]li. D[umnea]iluli Banul Ar- 
ghire Cuza, după cum atăta vreme ai fost în aşteptare, va fi 
şi de acum, pănă mă voi pune și eii la cale. A dumitali ca 
o maică...» 

140. 21 August 1812. Nichifor Ungurianul si Ion Horlaciii 
din Broscăuţi (Dorohoi) arată că aŭ cumpărat enişte iarbă 
de la un Solomon Jàd[o]v, ce iaste tiitoriù moșiei Vulturestii 
a dum! Spat. Nicolai Balș, si, fiind-că unde ne-ai arătat el ca 
să cosim iarba ce ne-aii văndut, aŭ fost moșiia ds. Banului 
Arghirie Cuza, si noi vrănd a rădica iarba de acolo, dml. 
atunce ni-aii luat doi boi şi apoi, după jaluba ce am dat 
cinst. Divan, nu s'aii găsit cu cale a ni să lua noi boi, — pen- 
tru atasta dml. boeriul ni-aii dat boii... Si din iarba ce am 
cosit, am luat șăsă cară de fin; care l-am văndut în tărgu, 
căte 12 lei si 13 carul de făn.» 

141. « Vasluiii», 14 Octombre 1812. Petri (2) Stolnic către 
Arghiri Cuza Banul. «Eù după datorie unui dregătorii am 
urmat, scriind de doi ori vătavului ca să vii să-ș dei cuvănt 
pentru ce maŭ fost la cercetare; şi el, viind, mi-aii dat res- 
punsu că moșie să află văndută cu anul, şi el, aflăndu-să 
numai un șezătoriii acolò, pentru a sa odihnă, nu are tre- 
buintà a să amesteca la pricinile moșii; ce eii să înstiintez 
pe d[umne]ei Vornicesa», — care nu răspunde. Deci nu poate 
el singur îxcredinfa mărturia. 

142. 2 Iunie 1813. Logofetia cea Mare către Pah. loan 
Tăutul, ca să hotărnicească din noii Golăeştii lui Cuza de 
« Vultureștii, a Casăi răposatului Vornic Feodor Balș». 

143. Maiii 1814. Cercetare la Golăești, unde Țiganii aduşi 
de vătavul din Vultureşti făcuse jaf si pagubă. «Am găsit 
vițălăriia arsă șă ocol[ul] tăiat, bordeiul stricat, olele cu lap- 
tele azvărlete pe cAmpu.» 

144. 26 April 1816. Simina lui Vasili Popa vinde lui Ar- 
ghiri Cuza partea ei din Golăești, de la «strămoșul nostru Si- 
mion Mogălde». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 177 


o 145. 24 Iunie 1816. Logofetia cea Mare către isprăvnicia 
Vasluiului, pentru «jaloba ci aŭ dat lăcuitorii din satul Vul- 
tureștii păntru nisti prosii (szc) ci aŭ avut pe mosiia Go- 
lăeștii si Cotărleştii, unile arati de dănşii, și le-ar fi sămănat 
dum[nea]lui Spat. Arghirii Cuza, iar altile rupti din telina, 
dum[neați[uli arăndu-le, li-aii sâmănat». Domnul poruncise 
restituirea acestor «ogoară si prosii», dindu-se numai sămința 
îndărăt. Cuza arată că eraù părțile pretinse de Zoita Balș. 
Pentru altele, el arată că locuitorii aii așteptat să fie griul «de 
secire... În vremi ci dum[neaji|uli Spat. aŭ adus grăii arnăut 
de pi la alti Țănuturi, de aŭ sămănat într'acele prosii.» Mai 
cere a se aștepta pănă la judecata cu Balsoaia. 

146. 15 Iulie 1816. «Ioniță băcal din satul Crătuneștii» 
arată Domnului că, fiind singur fiii al mamei sale, care sa 
săvirșit în casa lui, nişte vecini îi ieaii acum moșia, «cu acest 
cuvănt, că as fi fitor de suflet, iar nu din trupul ei, si pă- 
rății apucăndu-mă la o crășmă, la băutura vinului fiind, aŭ 
făcut ef o învoială, întru cari m'aii înșălat de am şi iscàlit-0.» 
O carte domnească, în favoarea lui, fusese fogrzlă la ispràv- 
nicie, «prin chipurile ce aŭ metaherisăt». Ei aduc «iconomi- 
coase chipuri» pentru a-l scoate de suflet, «ca să mă în- 
străinează din toate cele părințăștă: păr si diiată iconomicoasă 
au făcut în urma mortài maică-mea». 

147. I-iù August 1816. Plingere a ispravniciei de Vaslui 
către Vistierie contra Gheuculestilor din Albești, cari aù bătut 
pe nişte oameni, ca încălcători. «După cari fimeile acelor 
bàtut aducănd la ispràv[ni]ci|i] pe bărbaţii lor cu carul, căci 
într” alt chip nu să pute să vii.» Chemaţi făptuitorii, nu se 
află; «căci ei, ştiind chipul cumplirii, precum i-aŭ bătut, s'aù 
dus la Es». Doi din cei bătuţi, «Grigori Soriciul si Ivan 
Panzariu», sînt în primejdie de moarte, «fiind zdrobit cu 
totul». «După datorii, înștiințăm cinstita Visterii, ca, precum 
se va socoti, să să pui la cali înfrănare acistor zurbagii; căci, 
dacă va rămăne urmare acistora nepedepsită, apoi lăcuitorii 
birnici rămăn întru o diznădăjduire atăta de mare, încătsă 
împungă fuga în cotro or vide cu ochii și să pricinuiască 
cinstitii Visterii a stăpănirii o mare păgubiri.» 


68775. Vol. VI 12 
www.dacoromanica.ro 


178 ACTE DIVERSE 


148. 6 Mart 1817. «Preotul Gheorghii Curbă Trotoșana 
(sic), gineri de nepoată de fată preotului Toadir Mogolde 
din satul Negreștii, dinpreună cu toți casnicii mei, sotiia mè 
preoteasa Mariia i fii noștri, anumi Gheorghii și Smaranda, 
nora noastră si cu fiicili noastre Marija și Ecaterina», vind 
lui Arghirii Cuza biv Vel Spatar partea lor din Golăești, 
«di pi moșul nostru preotul Toader Mogălde», «căti doizăci 
lei stănj[ănul]... Pe cari bani i-am priimit toți deplin acum în 
măinile noastri». Vinde pentru Arghirii si ai lui, «din niam 
în niam, si în veci». 

149. 12 Maid 1817. «Noi răzășii Mogaldesti, ci ni tragim 
din Simion Mogălde, răzăș din mosiia Golăeștii si Negreștii», 
schimbă partea lor din aceste două moșii cu Arghirii Cuza 
biv Vel Spatar, «luănd noi împotrivă părțile de moșii ci are 
dumi la Tinfu]t[ul] Tutovvii, pi apa Racovii, ci să număsc 
Pungestii, Lucestii și Grosăștii, baștini, schimbu și cumpără- 
turi, ci va fi avănd», «stănjin drept stànjin». 

150. 12 Iulie 1817. Domnul către Arghirie Cuza, pentru 
plingerile ce Zoita Balș aduce contra lui si a fiului lui. «Ne- 
greșit că acum era să să triimată din boerănașii Domniii 
Mele, să te rădice cu greli tobote spre răspundere.» Să dea 
înnapoi iarba ce a cosit. Altfel, va plăti paguba, «si pe dum- 
[neajta, ca pe un nesupus poroncii, vei fi rădicat aice si căzut 
în grè răspundere. Ačasta ti să poruncesti. Și cartea să stei 
la dum(pelei Vor[ni]è[asa].» — Copie. — Pe dos scrie Cuza 
(26 Iulie) îndreptàtirea sa: Zoita nu numește vechil și-i 27- 
tunecà dreptatea. 

151. 22 Iulie 1819. «Caimàcamii cătră dumnealui Com. 
Iordachi Cuza.» Zoita Balș s'a plins «că, în primavara acasta, 
mergănd d[umnea]ta în tărie, cu Arnăuţ si alti oamini, ai 
arat și ai sămănat ogoarăle cele mai buni, de pe driapta mo- 
şiia dumisali Golăeștii. Pentru care, încă de atunce, iaràs prin 
jalobă făcănd arătare, s'a rănduit Vor[ni]c de Poartă spre 
cercetare la stare locului si dare ogorălor în stăpănire d[umi)- 
sali, sămănate gata. Urmăndu-să cercetare, ti-aù făcut știut 
ca mai mult să nu te atingi de acele ogoară, și ai dat răs- 
punsu că la vreme săcerii să va face moarte de om. Vreme 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 179 


săcerii aŭ venit, s'aù rănduit acolo zapcii ca să ste pănă 
cănd vechilu dumisali Vornicesăi va săcera tot acel grăii 
sămănat pe ogoarăle de Golăești. Ti să face știut si dumitali 
ca mai mult să nu îndrăznești a mergi acolo, la acele ogoară, 
să să întămple vre o pricină, că vei fi căzut întru toată răs- 
pundire. lar pe oamenii ce vor îndrăzni a rădica măna, să 
vor aduci si să vor pedepsi» (propositia aceasta e adausă). 

152. 20 Septembre 1824. Cercetare pentru două locuri de 
prisăci la Buhăești. Se întreabă si «un Lupu vătămanu, om 
bătrăn, ca de o sută și mai bini de ani». 

153. 27 Octombre 1824. Arghirii Cuza (abia se poate is- 
cali) către Domn, pentru procesul ce are cu Zoita Balș. Ho- 
tàrîrea de supt «Domnul Calimah» n'a fost «după dreptatia 
scrisorilor meli, ce cum aŭ socotit Domnul... După care în 
urmă ce chipuri aŭ mai uneltit dum[ne]ei cu răzășii ce sint 
dati la mini, nu stiù, că iarăş aŭ început a-mi răpi și a stă- 
păni dreptul mieù, în lipsa mè din a stînga Prutului.» I se 
pun termine, dar ea «maŭ mai adaos a veni . «Orîndatorii» 
Zoitii se opun la oprirea venitului, hotărită de Domnul de 
acum. «Măriia Ta ești Domn patriiot, şi ştiut esti Mării Tale 
că cei tari pre cei slabi îi împiliază,.. Destul esti de cînd 
să lantuesti acastă pricină...» 

154. 11 Mart 1827. Iordachi Cuza Aga către Domn, ară- 
tînd cà, «părintili mei, Postelnic Arghirie Cuza, în trecuta lună, 
Dichv., în 25 zili, întămplăndu-i-să grabnică săvărșirea vieții», 
el nu se poate lămuri singur în avere și cere aiseadăogi ca 
niște cercetători biv Vel Logofâtul Costantin Catargiu și Vor- 
nicul Iordachi Rășcanu. 

155. 25 April 1828. Doi răzăşi Frunză si alti coboritori 
ai lui Gavril Mogildea vind lui Iordachi Cuza biv Vel Agă 
partea lor din Golăești, cu 15 lei stînjănul («cari bani cu- 
prind doă suti patruzăci si noă lei, treizàci si cinci parjale]»). 


www.dacoromanica.ro 


IV. 


Cîteva registre de socoteli inedite, după originale, 
în Archiva Statului din laşi. 


www.dacoromanica.ro 


Analogon ci s'au făcut între Măriia Sa Alexandru 
Ioan Voevod şi între Măriia Sa Alexandru Costandin 
Voevoda [1784-5] *. 


Sama d'intăi a Caimăcămii, în cari s'ai încărcat o slujb'a 
cheltuelii țării si trii dăjdi a mazăli și ruptaș, în vreme Mării 
Sali Alexandru Ioan Mavr[o]cordat Voevoda. 

Analogon ce să vine să ia Mărie Sa Alexandru Costandin 
Voevod din slujbile scoase de cătră Măria Sa păr la sfăr- 
situl lui Deche mvrie 1784: 

121. 502. A triia parte din 364 506 lei, ce cuprinde slujba 
agutorintii după tablile ce aŭ dat ispravnicii, bez 25.118 lei 
ce s'aù scăzut scutelnicii boerilor i altora, ce saŭ dat din 
slujba agutorintii pe 2 èfert[u]ri. 

3.617,43, din banii Cămării |între cari] 141,80 din 1.760 lei 
ce s'aù văndut slujba conitiî pe un anu, începăndu-să de la 
zi întăi a lui Dechemvrie... 

7.969, 102, din venitul Botoșanilor, însă: 5.853,40 a triia 
parte din 17.560 lei ce aŭ cuprinsu TAnutul Bot[o]sanilor la 
slujba agutorintii, după tabla ce aŭ dat Vornicii. 

1.848,80, a triia parte din 6.146 lei, ce cuprind răsurile 
Botoșanilor la slujba agutorintii, pe 17.560 lei, —- bez 200 lei, 
liafa unui Vornic de Botoșani pe luna lui Dechemvrie. 

177,72, din 499 lei, 60 bani, ruptile Cămării ot Bot[o]sani, 


1 Ambii Mavrocordaţi. Alexandru loan, zis si Firaris, înlocui, în ziua de 


12 lanuar 1785, pe Alexandru Constantin, zis si Delibei. Vezi izvoarele în 
Iorga, Documentele Calhmachi, 1, p CLXIX, nota 2. 


www.dacoromanica.ro 


184 CÎTLVA REGISTRE DE SOCOTELI MOLDOVENEŞTI 


ce plătesc èfertful] lor pe 6 luni, adică din 26 Octomvrie, ce 
să începe éfertul Svete Dimitri, și păr la 23 Aprilie, ce să 
începe éfert[ul] lui Svete Gheorghii..., pe lună, 83 lei... 

90,30. A tria parte din 270 lei, go bani, ce cuprind rup- 
tile Cămării ot Bot[o]șani; ce aŭ dat a patra parte de bani 
la slujba agutorintii. 

10.800, Q, ce aŭ rămas să ia de la Visterii, cari sănt să-i 
plătiască Mărie Sa Vodfa]:...în cheltuiala rădicării Mării 
Sali, în 9.442 lei, 24 bani, ce aŭ cuprinsu toată cheltuiala, după 
peč. gospod..., în tainaturile de la Balti..., în ruzimireva 
Hotinului..., din birul satilor lemnari..., scutelnicii Mării 
Sale beizadè Iancul. [Total:] 62,149,102. 

Bani ce sint asupra Mării Sali Alexandru Costandin Voe- 
vod... 

4.544 lei, 87 bani. Ce s'ai luat de dumnealui Paharnicul 
Ioan Cananò din slujba agutoriintit TaAnfujtfu]luf Ias... Ce 
aŭ luat Măria Sa din banii ce aŭ dat lăcuitorii pentru 
făina Vozii, si s'aù plătit de Mărie Sa Alexandru Ioan Ma- 
vrocordat Voevod la Bină-Emini. [Total:] 167.595,20. 

Slujba cheltuelii ţării, ce s'ai scos de la luna lui Di- 
chemvrie 1784. [Total:] 389 624 lei. 

Scutelnici ci s'au scăzut la slujba atasta a agutorinţăi [= 
3.294 liude]. 

Hrisoavile : Măriia Sa beizadè Iancul Mavrocordat, Măriia Sa 
beizadè Dimitrașco Mavrocordat !, Măriia Sa beizadè Grigoraș 
Ghica 2, Spitalul, spitàriia, suiulgii, Iordachi Caraomfil, Gheor- 
ghii Nacu, 2, dascal[u] de la școala moldoviniască, 2, Ghiorghi 
Evloghi 3, 1 vătav de școală = 349 liude. 

Milile : 10 Irinopol Leon, 4 Amfilohi episcop, 20 Paisi Sta- 
ret... 30 celebi Lucachi..., 6 Ianachi Cara Pah.‘. 


1 Aceștia sînt fraţii lui Alexandru Constantin Mavrocordat. V. Gezealogia 
Cantacuzinilor, p. 390. 

2 Pare a fi un fiii al lui Scarlat Ghica (:0:4., p. 401). V. si vol. V, p. 390. 

8 Cunoscutul tălmăcitor din slavoneste. V. și mai sus, p. 160, n° 68; pp. 
163-4, n° 83. 

4 Avem întăiii pe episcopul de Irinopolis, apoi pe Amfilohie de Hotin, 
scriitorul, si pe Lucachi della Rocca, ginerele lui Alexandm Ghica Drago- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 185 


Giupănesăle ... 20. Bănias|a] Mariia Calimah, 20 Mariia, 
sor(a] Preasvintài Sali părintelui Mitropolit... 14 Paharnicului 
Costandin Canand!... 

Hrisoavile: 20 Măriia Sa Domnița Ruxanda Racoviţă 2; ...100 
Măriia Sa Domnița Ralù Mavrocordat, 20 Măriia Sa Dom- 
nița Ralu Calimah, 20 Măriia Sa Domnița Elenco Ghica, 20 
Măriia Sa Domnița Ruxanda Ghica, 20 Măria Sa Domnița 
Soltana Moruz, 20 Măriia Sa Domnița Catinca Moruz, 20 
Măriia Sa Domnița Zoita Ghica, 20 Măriia Sa Domnița Mă- 
rioara Calimah... 

Milile ... 3 Pitariul Necolai KogfAlniceanu]... 2 Marija Ca- 
nanoai... Mariia lui Durac... 

Boerii greci: 40 Lavrentii Tripoleos, 200 Logofătul Cos- 
tachi Mavrocordat, 200 Postelnicul Iancul Caragè, 20 Pos- 
telnicul Manolachi Ciuchi, 140 Căminarul Alexandru Hangeri, 
140 Aga Grigoras Ipsilant, 140 Spatarul Mihalachi Racovità, 
140 Spatarul Dimitrachi Hangerì,140 Spatarul Costachi Ghe- 
rachi, Paharnicul Necolai Carp, 48 Doftor Fotachi, 32 User 
Stavrachi, Vardalah Vam[eș). [Total: 24.998 lei pentru scu- 
telnici.] 

Tri dăjdi a mazăli și ruptași, è-aù dat la slujba agiutorintài 
= 9.802 lei, 60. 

[Toate veniturile =] 252.806,60. 


Bani ce s'aii cheltuit din veniturile aceştii sămi: 
Bani triimis la Țarigrad... Cu poliţă si haznè, de dumnealor 


manul (v. Zstoria /steraturit romîne, II, pp. 20-1); Paisie e reformatorul de 
la Neamţ. 

1 Băneasa era văduva lui Dumitrasco Calmășul, fratele lui Tona-Vodà Calli- 
machi; o nepoată a Mitropolitului Iacob e pomenită în memoriile lui Toader 
Vîrnav (storia viepit mele, Rîmnicu-Sărat, 1893, p. 9; din Gazeta Săfeanului). 

2 O fată alui Stefan sai loniță Racoviţă. Cf. Genz. Cazi., pp. 44, 395. Dintre 
Domniţele ce urmează, Rali Mavrocordat e pomenită în Genealogia editată de 
Legrand, p. 8; Ralù Callimachi e fiica lui Giigore-Vodă (Xenopol, Casa Cas 
machi, p. 172); cele două d'intăiii Ghiculese pot fi surorile lui Grigoraș; Sul- 
tana e mama lui Constantin-Vodă Moruzi; Catinca poate fi o fată a ei; Zoita 
Ghica e fata Dragomanului Alexandru (Gen. Cant., p. 403), iar Mărioma e 
sora lui Ralu de mai sus. 


www.dacoromanica.ro 


186 CÎTEVA REGISTRE DE SOCOTELÌ MOLDOVENEŞTI 


boerii Caimacami, 100 000... Ce s'aii luat de la Dimitre Hagi 
Panaghiote ... Patru politi ci sai luat pe măna lui Andrii 
Pavli, și s'aii triimis cu călări, la 12 zăli a lui Ghenar... 7.500 
Polita lui Dumitru Costa saigi, cari s'aii triimis la Țarigrad, la 
tovarăşul săi Vameş Aftanasachi, ca să-i de la dumnealui Spa- 
tarul Stefan Misoglu!, în socotiala Ținutului; 1785, Maiù 1. 
[Total:] 31.500. 

Polità plătite aice: La Galaţi, la Alì Căpitan, omul Mării 
Sale Capitan-Pasa... La Galaţi, lui Emin-Aga... 2 000. Po- 
lita ce s'ai plătit dumisale Costachi Rosfe]t Hatman, Lupului 
şi Avram, Jădovi leși, cari banii aŭ făcut teslim Jădovii acestie 
la Cămara gospod, la Focșani, la 29 a lui Fevruar, cari 
s'ai dat dar la Focsani; 1785, Mart 15 2 500 lei. Polita lui 
Giambas Sărchi, cari lei iaŭ luat gospod la Țarigrad de: la 
acesta, și s'aù plătit la Osman, vechil acestuia, viind cu gos- 
pod. [Total:] 14.100. 

La Porti: 7 lei, 60, zăci_stecle ‘api de melisa, ci s'au 
triimis Mării Sali Mehmet-Pasà de Ta Bender; 1785, Fevr. 
13. 43 lei, 3 cantare miere, ce sai cumpărat și sai tiii- 
mis Mării Sali Osman-Pasà de la Bălți, căt[e] 13 cantarfe] 
şi patru lei chiriia; 1785, Fev. 22. 70 lei pentru 4 hamuri 
cu frăile lor, ci s'aii triimis Mării Sale Aidozlu-Mehmet-Pasà, 
trecănd prin Moldova...; 1785, Mart. 11. [Lui «Bechir-Pasà 
Vidin-Muhafezi >, 2.500 lei.] 9.000. Ci s'aii triimis dar noului 
prè-înnaitului Vezir, prin măna Postelnicului Necodim, trecînd 
pe la Ismail la Țarigrad; 85, Maiii 2. 6.000. 6 părechi me- 
tanii mărgăritar cu zmarand, ci s'aù triimis hediè Mării Sali 
Saiz-Ahmet-Pasa, Sălistra-Valesi, afară de hediaoa ce i s’aùi trii- 
mis după diosăbit[ă] petfejrje]; 85, Maiù 9. [Total:] 18.120,60. 

Cheltuiala rădicării Domnii de la Țarigrad [= 4.141,40]: 
Copii de casă, armășei, masalagii, «un ogiac de Tàaganî, cu 
3 Tagani lij», teslar, rotar, «jAmlar», «zapciù de săimeni», 
10 săimeni, un căpitan de Arnăuţi, «un odobase tij», 15 le- 
venti de la Iași si Focșani, trAmbaciù, dobos, curălar, comisei, 
care, căruți, cai de la Putna. «110 la 2 căruţi ci aŭ mersu 


1 Cumnatul Domnului (Gez. Cant, p. 392). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 187 


de la Focsani cu pitarii i masalagii întru întAmpinare 
gospod ... 48, la 9 leventi c-ai venit cu dumnealui Hatma- 
nul de la Țarigrad pără la Sălistra, căte 5 lei, ... 85, Ghenarie 
23... 5.164. Chiriia cailor ci aŭ venit cu gospod pără la 
Dunàres: «104, cite 24 lei si hrana, la 7 oturacuri»; «dar lui 
Chiragi-Bașa ... Oamenilor împărțiți după testrafat, de la în- 
ceput[ul] Domnii pără la întoarcire lor la Țarigrad ... Evmiaoa 
pe 42 zăle, de la zăoa cucăi păr la Focşani... 15 zăli de la 
Focșani păr la purcedire... Tainat... 160. Pentru căftane ci 
s'aii îmbrăcat în zăoa întrării în Eși... Cheituiala întoarcerii 
la Țarigrad . .. Bacsis la Falcan, la Dunăre si la alai; 50 preţul 
cailor lui Mehter-Basa ... Cpugiii, Zornazan-Basa... Chi 
riia carălor si hrana cailor în Țarigrad... 10.500. Ci s'aii 
dat slăvitului Salahor-Aga Schemni-A gasi, întorcindu-sà la Ta- 
rigrad»: fuzmet si blanà. «Cheltuiala măruntă ci s'aii făcut la 
conaccii rănduiţ la Calanji-Mehahemde și chihaelile satilor, si, cu 
Agaoa Conacciii si cu beșlii &-aii venit împreună; 85, Mart 20. 

Cheltuiala rădicării Mării Sale Alexandru Costandin-Vod[ă] 
[= 9.442,24]: «96 cai slobozi», «cară mocănești», «strem- 
arabasă», căpitani arnăuți, levenţi, săimeni, masalagii, ogeac 
Tigani gospod, comisei, jimlar[i], vezetei, «zapciù agesc, &-ai 
mersu cu lina la Galati».] 

La locurile stiute de gospod: 

roolei. Zahariaoa.[ Făină: 4! bani oca, orz: 5 parale oca. 
Total :] 8.843,48. 

Tainaturile: [2 ortale, emaci, «părechi păine, cate !/ pa- 
rale ..., căte 351 cifturi pe zi...» Carne, 5 parale oca. «Me- 
remet furnului si a sacalilor si a sătilor»; «hrana calului ci 
este pentru trebuinta furnului».] Lui Husàin-Derviè-Agà, viind 
de la Rușciuc pentru cherestiaoa dubasălor . . . Cherestiaoa duba- 
sălor de la Ghiurghiov ... Pentru oile ce sint de să daŭ la Is- 
mail... Lui Chirigì-Basa, prețul unui capot. [Total: 572 lei.] 

Cheltuiala beilicului. [Total: 1.800,69. 

Conacile. [Hotin-Enicer-Agasi; Februar 1785.] Salahor-Aga 
Schimni-A gasì, intorcindu-sà la Țarigrad ; [Mart!. Total: 254,63.] 


1 Acest dregător turc, Aga de Scaun, instalase pe Domn, 


www.dacoromanica.ro 


183 CITEVA REGISTRE DE SOCOTELÎ MOLDOVENEŞII 


Cheltuiala haznelii [trimese la Constantinopol]. Total: 735; 
(26 Ianuar 1785]. 

Celor triimiș cu trebi. [Cheresteaua la Rusciuc. Total: 1.127 
lei.] 

Cheltuiala gazăturilor [19,45 pe Ianuar, prin Hatmanul Cos- 
tachi Ghica !. Prin Post-Meisterul din Cernăuţi, la Herţa. 
Total :] 53,111. 

Călărașii [1-iù Februar: doi, ce merg «întru întămpinare 
gospod»?. Total: 1.045 lei]. 

Lipcanii, 234,60. 

Cămara gospod, 3 800 l. Lui Samariia Jădovul, pentru ča- 
prazuri semseli, pischiuluri, sireturî si altile ci aŭ dat la 
Domnie la Țarigrad; [Mart 1786. Total: 4.975.) 

Curte gospod. [Viile de la Groapă.] 1.527 lei. 

Grajdiul gospod. [21 cai = 449,90. 3 lei, 30 bani, falcea 
de fin. Total: 1.125,36.] 

Căftanile [cite 40 si 30 lei. Total: 550].. 

Evmiaoa. [Pentru Delibasa si neferi, leventi af Hatmanului. 
Total: 1.038]. 

Milile: 250 lei. 

Alte cheltuiele: Musamale si lumini . . ., facirea pilului taușu- 
lui de aprozi. 

[Totalul cheltuielilor = 2.309,37,17.] 


IL 
Socotelile pe 1786; No. I. 
«Sama Mării Sale Alexandru loan Mavrocordat.» 
Venituri : 

Sama a cincia: 26.500 l., 72. 

1 E cel mai mic dintre cei doi începători ai familiei moldovenești de 
astăzi (v. Gen. Cantacuzinilor, p. 403. și articolele de polemică ale d-lor 
Radu Rosetti și Mihail Ghica, în Corvordiz? literare din 1902), E de observat 
că nu i se zice Hatmanului Costachi Ghica «beizadeà», ceia te înlătură o pa- 


ternitate domnească. 
~? Alexandru loan Mavrocordat, ce sosia din Constantinopol. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 189 


«Slujba agiutoriului cheltuialilor ţării, de iarnă; 1785, De- 
chemvrie»: pe «birnici, dugheni, cră&me», «cAldiri de rachiù, 
dugheni, băcălii, pitării i rachierii», postasi : la Putna, «men- 
zăluri» la Tecuci, «magazalile», «zalhanalile». Total: 428 491,103. 

Scutelnicii: beizadè Dumitrachi Mavrocordat, beizadè Io- 
nità Racovità, beizadè Grigoras Ghica, Sofronie Irinopoleos, 
Lavrintie Tripoleos, Amfilohie episcop, Paisie staretul mà- 
năstirii Niamtul, cu saborul săi, Manolachi Conachi Ban, 
Gheorghie Beldiman Ban. «16 Enacachi Calimah Paharnic», 
Gavril Conachi Stolnic, «Dimitrachi Saule Gramatic», « Doftorul 
Fotachi, doftorul obștii», Iordachi Cananò Pitar, «Alexandru 
Beldiman biv cauș 1», «2 dascalu de la şcoala moldoviniască, 
2 Gheorghie Evloghie dascal, 1 vătavul de la școală, 2 
Dobri starostile de negutitori». 

«Giupănesile» : «Domnița Roxandra Racoviţă ..., Domnița 
Elenco Ghica, Domnita Roxandra Ghica, 20 Domnita Ralù 
Calimah, 20 Domnița Marioara Calimah..., 20 Bănias(a] 
Marie Calimah..., Marie, sor Preosvintii Sali părintelui Mi- 
tropolit», Pàharnicului Constantin Cananò, «2 Marie Cana- 
noai» ?, «Catrina lui Lohman gerah», etc. 5.585 liude. 

3 dăjdi a mazili, negustori si ruptași la ajutorinta de 
iarnă: 9.816 lei. 

AI seselea sfert [April]: 39.475 lei, 22. Scutelnici = 5.625 
liude. 

«Dajdea al cincile», mazili, ruptași, pe I! lună, de la r-it 
April la 15 Maiù = 3.177 lei, 115. 

Totalul veniturilor: 473.601,72. 


Cheltuieli : 


Baeram-Pesches: 7.500 lei. Polita dumnealui bașcapichi- 
haie, pentru socotiala blănarilor ci aii dat blani la baeram- 
peșcheș...; 86, Fevruarie 28. 

Zarphane : 75.000; 5 Ianuar 1786. 


1 E poetul. V. Iorga, /sf. dif. rom., II p. 59. 
2 Sora lui Ioan-Vodà Callimachi. 


www.dacoromanica.ro 


190 CÎTEVA REGISTRE DE SOCOTELÎ MOLDOVENEŞTI 


«Bani triimiș la Țarigrad cu politi si cu haznè»: «la dum. 
Dragumanu Manolachi»; total: 130.500. 

«Politi plătite aicea.» «Doi politi a lui Monsu Pineli, ce s'aù 
plătit lui Andrii Pavli.» «Datorii la Mărie Sa Doamna, soacra 
gospod!, și Domnița Elenco.» Total: 80.413 lei. 

«La Porti»: 1.900. i 

«Daruri la locuri stiute de gospod»: 14.780. 

«Daruri la Turci mari și mici»: [Cal de la Han. Alt dar de 
la fiul lui Crîm-Ghirai. De la un Sultan, «o părechi de pis- 
toali> Ozu-Muhafiz cere un «gerah». «2 oameni ai Mării 
Sali Cerchez-Pașa, viind aicea cu Anghel gerah.» Total: 
7.799. 

Zaherea. 7.500 de chile de grîu la Isacce, si 7.000 de oi: parte 
cumpărate de capuchehaiele la Ismail chiar. De la locuitori, 
105 bani oaia, «pentru că maŭ dus oile, si aŭ dat bani», 
«183.324 ocă făină si 518 miert, 8 dimerlii orz, ci s'aù dat 
în răzămerioa Hotinului pe 4 luni..., după fermanu împără- 
tescu...» Făină /Zava/e la Vozie. Total: 50.167 lei, 105 b. 

«Cherestè. 12 670. Toată cheltuiala ci s'au făcut de cei răn. 
duit în părțile Tarit-Muntenesti la tăetul a 189 bolovani, 24 
coti lungul, 12 parmaci Camâar, si adică tăetul si cărat pără 
la Chirești, si trecut[ul] Dunării cu gheceturi; care din po- 
roncă împărătiască sati triimis la Salistra; 86, Iunie 20. 

Conacile... Conacile Mării Sale Ismail-Paşa, trecănd de la 
Hotin la Cănşani...; 85, Dech. 18. «Duzlu-Mehmet-Pasa, de 
la Bender la Focșani; Decembre 18. «Celi ce s'ai cheltuit la 
conac, la venire Mării Sale Doamnii, făcănd oturac 8 zăli 
la Glodeni, în Tin. Vasluiului; 86, Ghen. 19... Osman-Pasa, 
de la Bălţi la Bender; April 20. «<Spătarul Rășcan și Căpitanul 
Vartholomeiă la Bălți. Total: 4.784,69. 

Cheltuiala musafirilor de la beilic. 1.906,90. 

Cheltuiala haznelii: 1.393. 

Daruri la mari și mici. « Petrachi, Vatavul Domnitit Sultana °. 


1 Domnul ţinea pe Zamfira, fata lui Nicolae-Vodă Caragea (Iorga, Zsf. lt, 
rom. Il, pp. 75-6. 
? Sora Domnului. Fu soţia lui Iordachi: Carageà (Gez. Cant., p. 392). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 191 


150 dar dascalului Gherasim.» [Lipcan din Bucuresti.] Dum- 
chirigi Lucachi... 150, dar lui Dimitrachi Capioglan, c-ai venit 
cu Marie Sa Domnița Sultana, și s'aii întorsu cu hazniaoa 
la Țarigrad; 86, Ghen. 8... Lui Manolachi Căpitan de dă- 
răbani, pentru osteniala ci aŭ făcut la epistasie păinii tăr- 
gului... Unui negutitor Zoi Lambaniţiot!... Dar lui vtori 
Vistier a Mării Sali Mihai-Vodă?, viind pentru căteva pricini; 
86, Aprilie 4... Dar Paharnicului Condili, omul Mării Sali 
Nicolai-Vodă, viind cu mujdè pentru Domnii noi; 86, Aprilie 
215.» Total: 4.975 lei. 

«Cheltuiala celor triimisi.» Total: 900 

Călăraș de Țarigrad: 1.880. 

Lipcanii : 34,90. 

Cupărie: 960. 

Cămara gospod: «postav englezesc pentru beniș». Total: 
4 504. 

Ittohodărie: 590. 

Curte gospod: 5.486,63. 

Beciul i cuhne (separat, pentru Domnița Sultana, cu Nicoli 
becer). Total: 8.300. 

Divictărie: 150. 

Emiclicurile: 6 225,90. 

« Botezuri i cununii: 500 cheltuiala botezului fiicii Mării Sale 
Domniţii Elenco Ghica...; 86, Ghen. 12.» Nunta fiului lui 
Sandul Miclescul Ban, cu fiica Spatarului Costin Catargiu; 
15 Februar; a Căminariului Enachi Ruset cu fata Vornicului 
Bogdan, 25 Februar. Total: 1.365. 

«Milile... Lui Manoli biv star. de negutitorì, fiind bătrănu 
si sărac, ca s4-s mărite o fată.» 52,la mănăstirea Neamţului, 
praznicul. Total: 6717. 

Serbătorile Nașterii și Sfintul Vasile. (Total: 1.147.] 


1 Polizoì Lampanitziotes V. despre el /sf. lit. rom., II, p. 28 (dedicase o 
traducere lui Alexandru Ioan Mavrocordat); Doc. Ca/limachi, 11, tabla. 

2 Suţu ; Domnul muntean. 

3 Abia la 3 Maiŭ st. n. Nicolae Mavrogheni plecă din Constantinopol 
(Acte și fragm , Il, p. 206, n° 2). 


www.dacoromanica.ro 


192 CITEVA REGISTRE DE SOCOTELI MOLDOVENEŞTI 


«Pomozanii... 5 lei Sămbătă, la al doile săptămănă din post 
[7 Mart], cănd s'aii făcut episcop de Romanul... 

Alte cheltuieli. 664. Cheltuiale ci s'aii făcut de dumnealui 
Vel Comis, mergănd întru întămpinarea Mării Sali Domniţii 
Sultanii, sora gospod; 85, Dech. 24... 8.000 ocă cărbuni, 


cite 2 bani» si 15 care de lemne, cîte 5 lei, la Vozie. Totalul 
cheltuielilor : 424 541,34. 


Socotelile pe 1786. No. 2. 


Venituri : 

Rămășița Simi al șasăle, 4.326 lei, 27. 

Slujba agiutoriului cheltuelilor Visterii . . .; 1786, Tuli, 
206.657,20. 

2! dăjdii mazili, ruptasi, la ajutor, 7.837,95. 

Sfertul întàit, la Iulie, 39.868,32. 

Scutelnici: Luminatul beizadè Dumitrascu Mavrocordat..., 
beizade Grigoraș Ghica, Ianache Calimah Paharnic (16 lei). 

Slujba desătinii...; 1786, 106,50. 

Sfertul pe August, 40.268,96. 

Scutelnici: [dajdea mazililor si ruptasilor pe timpul de la 
15 August pănă la sfirsitul lui Septembre, 3.268,64. 

Sfertul pe Septembre, 42.714.109.) 

Scutelnici. — [Totalul veniturilor: 419.689,58.] 


Cheltuieli: 


Banï triimiş la Țarigrad: 142.400, cu Costandin Roset Hat- 
man; 86, Iulie 10. 

Bairam-Peșcheș [2.000 lei, pentru reparații la Akkerman. 
Total: 23.416.] 

Polità plătite aicea, 25.470. 

Polità triimisä la Țarigrad, 19.600. 

Datorii și dobănzi ce s'aii plătit, 8.995. 


1 E vorba de episcopul Iacob Grecul (Melhisedec, Cron. Romanului, II 
p. 115). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 193 


La Porţi, 6728. 

La locuri stiute de gospod, I 050. 

La obrazà de cinste. Dumnealui Ioan Cant[acuzino] biv Vel 
Agă, nepot gospod, pentru cheltuiala drumului [la Constan- 
tinopol]; 86, Iuli 14. [Cu el si Roset, și Comisul si Balasa 
Gulianò.] 500 dar dumnealui Neculai Cant[acuzino], nepot 
gospod; 86, Iuli 18. [Total: 4.5001. 

Ismailul: gAiundelicuri pentru lucrătorii «de la bineao Is- 
mailuluî», pe două luni; 4.703,100.] 

Galionul. 3.331,21, pentru facerea lui. (Total: 10.662,74.] 

Tainaturile : 503,8. 

Ghiuvergileaoa. ..: la zarphaneaoa împărătiască. (Cumpàratà 
de Banul Befl]diman și starostele Grigoraș; 7.056,56.] 

Daruri la Turci mari si mici.... Pentru pricina topusciu- 
lui. [Ceasornic de aur lui Crîm-Ghirai, 138 lei.) Tatălui Mării 
Sale Sarescher-Pașă, vind pentru vitele lăcuitorilor, ce s'aii 
furat. [Total: 20.293,78.] 

Ramazanlăcul i bairamlăcul, 878. 

Conacile. Hotin-Enicer-Agasi ; Iulie 12. [Total: 651,117.] 

Musafirii: 6.077,60. 

Gazeturile : .. . Cărți cu ràspundentii. [Total: 454,48.] 

Cheltuiala haznelii si alte chirit...200. Chiriia casii în care 
aŭ șăzut Tarsita Ros[e]t de la 15 Fevruarie pănă la 15 Av- 
gust; 86, Avgust 15?. go. Chiriia unui strem-arabasă ce aŭ 
mersu cu Tarsita Roset la Țarigrad; 86, Avgust 17. [Total: 
4 056,80.] 

Daruri la creștini. [Om al «Porții» la București.] Elencăi 
Vamosoai Muntiancăi . .. 100. Dar meșterilor ce lucriază la 
Podul Roș, mergind gospod; 86, Avgust 16. 40. Dar Odo- 
bașii de lipcani a Mării Sale Necolai-Vodă; 86, Avgust 23... 


1 Ecaterina, sora lui Alexandru Ioan Mavrocordat, se măritase cu Rădu- 
canu Cantacuzino din Țara-Romănească (Gez Cant., p. 392). V., pentru el, 
Bălcescu, în Magazinul zsforic, I, p. 190; Ger. Cant, p. 190 si n. I, Ni- 
colae era fratele lui Ioan (aceleasi izvoare). 

2 E vorba de fiitoarea Domnului (v. /st. Zi rom, II, pp. 76-7). Autorul 
comediei politice analisate aici nu se aştepta ca Domnul să repudieze asa de 
curind pe iubita luf rovtàva. 


65773. Vol. VI. | 13 
www.dacoromanica.ro 


194 CITEVA REGISTRE DE SOCOTELI MOLDOVENEȘTI 


100. Tarsitii Roset, ducăndu-să la Țarigrad; 86, Avgust 9. 
(Total: 3.566.] 

Celor triimis cu trebi. [Levenţi la Fălciiii, pentru a cumpăra 
zahereă, cu 1000 de lei. «Doftorul Giorgachi» la Vozia, la 
Pașă. Total: 1.633. 

Calarașii de Țarigrad, 1.810. 

Lipcanii, 248. 


Camara gospod: ... 150 ceprazuri pentru maloteaoa Mării 
Sale Doamnii; 85, Octomvrie 4... Apă detrandafir, burdan- 
giului... 1.749, ce sai cheltuit Cu îmbrăcăminte casăi în 


care șădi Mărie Sa Domnița Soltana, sora gospod; 86, Ghen. 
I, 225. Pe un razais-șal pentru un rănd de straia a Mării Sale 
Doamnii. .. 250. Cumpărare unii narghilea poliită, pentru tre- 
buinta gospod. [Un postav capiolanului venit de la Constanti- 
nopol cu Domniţa.] O stofà cu fir... Un manicar pentr: tre- 
buinta gospod...7 agabanii, ce sai luat pentru gospod... 
2 hindica savai în ciubuce, pentru trebuinta gospod... 622 
dramuri argint, ce aŭ lucrat Dănilă Jad[o]v, cu lucru cu tot... 
2 copii a Mării Sale Domniţi Soltanii! . . . 512 ce s'au 
cheltuit cu mantiia Preaosvintiei Sale părintelui Mitropo- 
lit... Dumlucuri zof.., cetarè...115 l, 2 policandre ce 
sai pus la chiuoscu de la Copoù; 86, Mart 17... 
Meremetul frăilor si a căpestrilor, şi altele asămine mănun- 
tasuri ce s'aă fâcut... Un tar ce s'aù luat pentru trebuinta 
gospod... 104. Dar maiorului?, bez o blană cacom, ce i s’aù 
dat de gospod; 86, Apr. 9. 127. O blană singap, ce sai 
dat lui Vasilie vtori Vistier, ce au venit de la Bucuresti; 86, 
Apr. 14... Savai în dungi, cu fir... Sava! roșii cu fir... Savaì 
vănătă cu fir... 250. 2 craturi diiamanturi mici, ce s'aii cum- 
părat pentru trebuinta gospod... 1.738, diiamanturi ce sai 
cumpărat pentru meremetul cuțătului gospod. .. 760.0 blană 
samuri, cu care saii îmbrăcat pe Dragoman Manolachi în ziua 
alaiului; 86, Av. 20. [Total: 24.865 lei.] 


1 V, Gen Cant, p. 392. Soţul Sultanei, Iordachi Carageă, murise tînăr, în 
1765 în ă (v. Doc. Callimachi, I, p. CXLVI). 

2 De bună samă, maiorul Salonschi, consulul rusesc. V. Hurmuzaki, X 
tabla. 


E] 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 195 


Curte gospod, 5.165. 


Grajdiul gospod... Canafuri și moțuri... Tenechè la mo- 
turi... Hamuri pentru Mărie Sa Domnița Sultana ... Total: 
5.453 


Beciul gospod.i cheltuiala cuhnii, 7.100. 

Cupărie i șărbeccerie, 1.269. 

Ittohodarie, 585,60. 

Devictărie, 100. 

Ciubucciurie, 313. 

Caftanile, 780. 

Emiclicul, 5 411,90. 

Cununiile. [Com. Gulianò cu fata Spat. Iancu Razu; 86, 
Iunie 28. Sărd. Ioniță Sturza cu fata Log. Necolai Roset; 
August 86.1.) j 

Lefele ... Lui Alecse Casornicariul, pentru tasornicul din 
Curte cè vech[e]. [Total: 360 ] 

Milele... Unui căpitan Theodori, ce i s'aù înnecat corabie... 
50. Mili unui Taliian, ce aŭ venit aicea cu famelie sa... Lui 
Clint Fransuà, Liah... Unui sărac de la Chișănov, ce era dator 
unui Benderliă. (Total: 1.337,105.] 

Pomozanie, 42. 


Alte cheltuiale: ... Pentru doftorii, de dumnealui doftor sior 
Casim? . . . 488,66. La Tarsiţa .. . Necola Brandabarul [= Bran- 
daburul ... 45 lei, împliniala pe 450 lei, ce i-au împlinit de la 


Băniasa Mariia, şi iaŭ dat Banului Hrisoverghie; 86, Ap. 
9... 292,93. Cheltuiala ce s'aŭ făcut de Stolnicul Costandin 
Gheuca, ispravnic de Roman, cu îngropare Mării Sale beizadeà 
Ioniță Racovița; 86, Iuli 29... Cailor Mării Sale Halil-Pasa, 
pănă la Gabrova... Tocmitul drumului din Codru Iașului. 
(Total: 7.578,93. 

Totalul cheltuielilor: 399.015,70 4.] 


1 Nu e altul decit viitorul Domn al Moldovei loan Sandu Sturdza. Soţia 
acestuia. Ecaterina, era fata lui Roset Roznovanu. 

> Doftorul «Casăm», probabil un Armean (Chesim), era un om influent si 
primia bacsisuri pentru stăruințe (Melhisedec, Croz. Rom, Il, p. 129). 

è Era poate fiul lui Mihai Racoviţă. Cf. Gez. Cant, p. 44. 

t Sama a opta e analisată în Iorga, Documente și cercetări asupra storiet 


www.dacoromanica.ro 


196 CITEVA REGISTRE DE SOCOTELÌ MOLDOVENEŞTI 


III. 


Socoteli din 1806-7. 


1806. Rănduiala rit, la Pănzăreni, Noemvrie 13. |— Sînt 
socoteli de furnituri pentru războiiă. 

Și o a doua, care începe cu: «Rănduiala lemnilor». Se daŭ '] 
La spital ot Curte, la Spiridon, la Ipsilant, la senatoriul, aghiu- 


tantului Haltori, la politmaister,... maiorului Necorità, la co- 
mandat, ...la praviansca Comisie..., dumisale Vornicul Ian- 
culeo . . „ la Aghenti . . ., Catargiului ..., la Hatmanul 
Manu . . „ la moasa Colţoaii, Bibiroai, la mătușa mè, etc. 


[A treia:] Sama Visterii, în care s'aă încărcat èfertul întăi ur- 
màtorit pe trii luni: Octomvrie, Noemvrie, Dechemvrie, banii 
vădrăritului i doi éferturî a vămii si a ocnii si iratul Botoșenilor, 
iaràs pe trii luni: Octomvrie, Noemvrie i Dechemvrie, i de banii 
ci să lua din èferturi supt numi di cheltuiala zahirelii; 1806. 

Cfertul întàiù : 721.479,3. 

Scăderile : Ce ai luat Mărie Sa Alexandru-V odă Moruz în bani 
gata: 319.351,60. Ci s'aî dat cu pecetluituri în cheltuelile ci să 
cuvin Mării Sali Alexandru Moruz. .. 524,39, ci s'aù cheltuit la 
trecire pe aice a slăvitului Halip-Efendi, ci aù fost triimis elciù la 
Franţa; Noemvrie 2. 202. Ghevmiaoa luminatului beizadè Mihai 
Racovite pe Noemvrie... 2.838,60. Ci s'aii dat alelhesap du- 
misali Agăi Frangopulo, în 150 galbini olandej și alti lucruri, 
pentru trebuinta dumnealui, triimetindu-sà la Viena; Noemvrie 
20... 8.225, ci sati cumparat de către Mărie Sa Doamna 
doi ineli și un calenghiii cu berlanturi... 6.616. Cheltuiala 
Mării Sali lusuf-Pașă, mergănd la Hotin și întorcăndu-să din 
Tinutu Esif înnapoi. [Total:] 26.837,108. 

Ci sănt dati farà pecetluituri, în cheltueli care să cuvin iaràs 
la Mărie Sa Alexandru Moruz. 7.975. Ci sai dat dumisali 
Spatariului Ioan Cananò, în socotiala giuvergilelii... 1.253. 
Ci s'aù dat de cătră dumnealor părcălabii de Galaţi la dum- 
nialui Caminar Riga Shină, di aŭ plătit navlu pentru adusul 


financiare si economice a principatelor romîne (extras din «Economia Naţio- 
nală>), București, 1902, pp. 4-7. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 197 


lucrurilor Mării Sali de la Țarigrad si chirie adusului pàn[à] 
la Eş... 75. Şcoala de la tărgul Botosenilor, ci ari să 
iă la tot èfertul, din 300 lei pe an, după hotărăre hrisovu- 
lui gospod, care are săi tragă din iratul Botosenilor. [Total : 


46 073,87]. 
[Aici vine partea publicată în Documentele Callimachi, II, 


p. 134] 

Alti bani ci s'aii cheltuit în pămănteştï trebuinte cu pecetlui- 
turi si date pentru oșteni. | Generalului Michelson : «jambonuri», 
«vutcă îndoită, odogaci și vanilie», «ghiuden», 3 lei oca, «20 
limbi», «12 ocă batog», «200 meri mari domnești», prin Spat. 
Toader Balș; 13 Novembre 1806. Boieri mumbașiri la Ținuturi, 
pentru madelele «oștenilor Împărăteștii Măriri a Rosiei»; 20 
Novembre. «Jicnicerului Costandin Tirichioglu, mergànd mei- 
mendarii ca Turcii ci să ridică de la Hotin; Dechemvrie 5. 
40, la patru calaraș triimețindu-să la Țara-Rumăniască . .. 
1.301,60. Cheltuiala betului gospod si alte lucruri, în 6 zili 
ci aŭ șezut Mărie Sa Vodă aici în Eş... prin Mihale Be- 
ceriu... Cu Frantascul: ...5,60 pe 2 garafi poleiti și o cupă 
pentru Mărie Sa Vouă. 5 pe 2 cutii cu afumători, pentru 
odăi si pentru drum. 9 pe 2 stecli de cristal pentru băut 
apă. 12 pe 2 chisăli poleiti, pentru dulceti ... 56. Chirie unui 
car mocănesc, ci aŭ mersu cu lucrurile Mării Sale lui Vodă 
păr[ă) la Focșăni; Dechemvrie 15... 250. Dar lui basèuho- 
dariù a Mării Sali lui Vodă, după poronca Mării Sali, ci aŭ 
venit cu vestire pentru intrare Mării Sali în Bucuresti; De. 
chemvrie 232... 50 la Grigori Poblog ot Vist., mergănd mei- 
mendariii cu dumnealui senior Bulcanov! ci aŭ fost ghenaral- 
consul rusăsc, păn[ă] la Dubăsariii; Dechemvrie 26. [Total :] 
12 620,39. 

Bani ci s’ati mai dat, pe care nai apucat a să faci 
pecetluituri, iaràs pentru trebuintile  oștenești. [Total :] 
18.045,72. 


1 Bulcunov. V. Llurmuzaki, X, p. XXIX, n° 2. 
? Ipsilanti intrà în Bucuresti la 15/27 Decembre 1806 (Naum Rîmniceanu, 
în Erbiceanu, Croz. grec, p. 269). 


www.dacoromanica.ro 


198 CÎTEVA REGISTRE DE SOCOTELÌ MOLDOVENEŞTI 


Alti bani ci aŭ mai dat Visterie în alti madeli, cari s'aù 
dat iarăș în trebuinti. [Total:] 19.537,30. 

Plata zahireli, după cum s'aă rănduit ca să să dè țării din 
banii €fertului întăi alelhesap, după suma ce cuprindi, în giu- 
mătati din prețul fiatului. [Total:] 141.697,60. 

Banii ci s'ai cheltuit de cătră părcălabii de Galati si de 
cătră Visterie în trebuintile zahereli. [Total: 7.172. 

Total: 768.578,36. 

«Trec dati mai mult», 47.099,33. Semnează Mitropolitul 
Veniamin si sese boier: (I-iu lanuar 1807). 

Pe altă hirtie, e adaus:] 

Bani ci au sa iai lăcuitorii pentru madelile ci aŭ dat din 
sama ci s'aù închiet, a 3 luni: Octomvrie, Noemvrie și De- 
chemvrie. [Total:] 180.666 910,91. 

[Semnăturile.] 

Ce rămășițuri sănt înpotriva banilor ci aŭ să ià lacuitorif... 
Dumnealor boerii năziri asupra zidirii Curţii. [Total:] 45.135.90. 

Ci s'au cheltuit cu pecetluituri din suma din dos arătată 
[Cu Prozorovschi, în călătoria lui prin țară. Si pentru Apraxin, 
Michelson, Lascarov.] 100, cheltuiala dumisali Banului Toma 
Cara, mergand spre întampinarea trupului Exelentii Sale 
glavnoe-comandir gheneral Mihelson; 1807, Săptemvrie 12!. 
[Prohod la Bîrlad, 20 Octombre. 200 de lei la Mitropolit, 25 
August.] 64. Cheltuiala ce aŭ făcut dumnealor ispravnicii de 
Tanutu Esi cu gătire unui emeclic la Borde, pentru venire 
Măriei Sali Alexandru Moruz Voevod, și toată ace gătire s'aii 
luat de cătră oșteni ce aŭ trecut pe acolo; 1807, Mart 8... 
Poloboc în cari sai pus varză, si sai trimis la Falciiii ., 
400 căpățini varză. [Total:] 18.724,95. 

[Semnăturile ] 


1 Pentru Jurisconsultul Carra, v. /st, 44 rom, II, pp. 448-9. Generalul 
Michelson murise la Bucuresti în ziua de 31 August st, n. (Naum Rimniceanu, 
p. 275). Peste opt zile abia, el porni «într'o ladă cu spirt»: «sic Ey Povrti 
pé ombprov, spre Rusia (#5:4,). Pană atunci Moruzi se mentinuse într'o parte 
a Moldovei (Acre și fragm , Il, p. 418, nota 4; p. 421). 

2 Cu o zi maY înnainte, Moruzi fusese înlocuit la Constantinopol cu Ale- 
xandru Hanger (#0:d., p. 270). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 199 


[A patra :] Sama Visteriei, în cari s'au încărcat venitul vamii si 
a ocnii pe 13 luni, dela 1806, Dechemvrie, si păn la sfărșitul 
lui Dechemvrie 1807, iar celelante toate venituri s'au încărcat 
pe un an, adică de la 1807, Ghenari, și păn la sfărșitul lui 
Dechemvrie, și s'au scăzut si banii ci s'au dat, și sau cheltuit 
după pecetluiturile dumilorsali boerilor; unde este arătat si 
rămăşița ci aŭ mai rămas din veniturile acestui anu. 

Încărcătura : 

Cifertul al doile, următorii pe trií luni, Ghenarie, Fe- 
vruarie și Martie, 334.543,13, bez 87.325 lei, 20 bani, ce sai 
făcut scădere de la Tinuturi, din 421.868 lei, 33 bani, ciera 
suma Èfertului intàiù, după pitacul Mării Sale Costandin 
Alexandru Ipsilant Voevod, unde poronceste ca să să lasă 
a trii parte pe la Tinuturî, din suma cifertului alelhesap, în 
plata zahirelii. [Se scade a treia parte însa numai «la Ti- 
nuturile de os, cari aŭ dat cè mai multă zahirè».] 

Dugheniile si cràsmile ci plătescu iarna la èfertul al doile: 
30.866 46. 

Birul Jidovilor hrisovuliti, pà trii luni: Ghenarie, Fevruari 
şi Martie, 11.570,27. 

Daj lie al doile a mazililor i a ruptasilor, pe trii luni: Ghe- 
nari, Fevruari si Martie: 12.743. 

Cifertul al triele, ci s'au împlinit de la tirgoveti birnici i 
Jidovii orăndari de prin sate, pe Aprilie, Mai si Iunie: 16.510,92. 

Biral Jidovilor hrisovuliti la èfertul al triile, următoriu 
pe tri. luni: Aprilie, Maiu si Iunie: 11.363. 

Dajdie al triile a mazili i ruptas, urmatoare pe trii luni: 
Aprilie, Mai și lunie: 12.606. 

Ruptile Visteriei si negutitorii hrisovuliți; dajdie Svăn- 
tului Gheorghie: 19.896,15. 

Cifertul al patrăle, ci s'aù împlinit de la tàrgoveti birnici i 
Jidovii orăndari de prin sate, pe trii luni: Iulie, Avgust si 
Septemvrie : 7.681,115. 

Birul Jidovilor hiisovuliți la èfertul al patrăle, următorii pe 
trii luni: Iulie, Avgùst si Săptemvrie, 16.973. 

Dajde al patràle a mazili i ruptaş, următoare pe trii luni: 
Iulie, Avgust si Săptemvrie: 12.755,15. 


www.dacoromanica.ro 


200 CÎTEVA REGISTRE DE sOCOTELI MOLDOVENEŞTI 


Cifertul întàiù, ci saü împlinit de la tărgoveti birnici i 
Jidovi orăndari de prin sate, pe Octomvrie, Noemvrie si De- 
chemvrie: 8.799.I1. 

Birul Jidovilor hrisovuliti la &fertul întàiù, următoriii pe trii 
luni: Octamvrie, Noemvrie si Dechemvrie, 16.933. 

Dajdie întăiii a mazili i ruptas, următoare pe trii luni: Oc- 
tomvrie, Noemvrie și Dechemvrie, 12.729,75. 

Ruptile Visteriei si negutitoriî hrisovuliti, dajdie Sfăntului 
Dimitrie: 20.070,45 

Venitul Botosenilor: 26.932,75, èfertul al doile, urmatoriu pă 
trii luni, Ghenarie, Fevruarie si Martie: 16.017 birnicii. 27,90 
dajdie al doile a mazili iruptas: 2.561 dughenile i cră&mile = 
18.605,90. 6.976.105 răsurile acestor bani, căte 15 parale de lei. 
I 350 birul Jidovilor hrisovuliti din tărgul Botoșenilor, care dau 
cite 450 lei pe lună = 26.932,75. 4.589,45. Cifertul al triele, ur- 
mătoriii pe trii luni, Aprilie, Maiù și lunie: 1,171 birul targo- 
vetilor și a Jidovilor orăndari de prin sate, bez răsurile care 
saü luat de cătră Casa Răsurilor. 1.356. Birul Jidovilor hri- 
sovuliţi din tărgul Botoșenilor, cari daŭ cate 450 lei pe lună. 
2.045,15 ruptile Visteriei i negutàtorii cu hrisov, si brias'a 
Armenilor, dajdie Svăntului Gheorghie, adică: 855,15 ruptile 
Visteriei, 190 negutitorit cu hrisov. 1090 briasla Armenilor 
cu hrisov = 2.045,15. 23,30. Dajdiial trile a maz hi ruptas, 
adică: 12,90 mazilii, 10,60 ruptaşi = 23,30 = 4 589,45. 2 503,30 
Cfertui al patrăle, următoriu pe trij luni: Iulie, Avgust si 
Septemvrie, însă: 1.130 birul tàrgovetilor si a Jidovilor oràndari 
de prin sate, 1.350 birul Jidovilor hrisovuliti din tărgul Boto- 
senilor. 23,30. Dajdie ali patrăle a mazili i ruptas, însă: 
12,90 mazilii, 10,60 ruptasii = 23,30 = 2.503,30. Cfertul întăiu, 
următorii pe trii luni: Octomvrie, Noemvrie si Dechemvrie, 
însă 1,112 mahalalile din tărgu si Jidovii orăndari de prin 
sate, 1.356 Jidovii hrisovùliti din tărgu, 23,30 dajdie întàiù 
a mazili si ruptas, adică: 12,90 mazilii, 10,60 ruptasit = 23,30. 
2.020,60 ruptile Visteriei i briasla Armenilor și neguţitorii 
cu hrisov, dajdie Svăntului Dimitrie, adică: 829,60 ruptile 
Visteriei, 1000 briasla Armenilor cu krisov, 200 negutitorii 
cu hrisov = 2.029,60 = 4.5 14,90. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALÀ 201 


Birul ce saŭ luat de la Ținutul Hotinului, patru dări, 
supt numi de &fertură, [la cîte 3 luni = 106.488]. 

Bani ce s'ai luat din țară pentru cheltuelile menzilului, după 
tablele ci aŭ dat dumnealor ispravnicii di pi la Ținuturi = 
99.151,90, 

Rusumaturile: 197.908,40, vama pe 13 luni... ce aŭ avut-o 
în cumpărătură dumnealui Logofătul Costandin Balș... 
194.666,80, ocna pe triisprăzăci luni, de la Dechemvrie 806... 
200.000 lei suma cumpărăturii pe un an, de cătră dumnealui 
Logofătul Costandin Balș... 45.000. Venitul horelcii ce întră 
în tara, care să ià cite 60 parale de vadră, fiind văndut du- 
misali Logofâtului Costachi Ghica... 154.000. Goștina ci să 
ia di pi oi, cari sai văndut toptan dumisali Logofătului Cos- 
tandin Balș la 7 zile a lunii lui Aprilie... Desătina ce să 
ià di pi stupi si rămători, cari s'aù văndut pe Tinuturì. 
[loan Cananò Spatar iea Putna, Orheiii și Hotărniceni.] 186.000. 
Vădrăritul ci să ià di pi vin, cari sai văndut toptan dumi- 
sali Vistierului Iordachi Roset la 16 zile Săptemvrie, cu trii 
vadele. 57.500. Venitul Țiganilor gospod pe un an, de la 
Ghenari 1807.. 

Venitul Basarabii. [Cumpàrat de Vistierul Alexandru Balş 
și maiorul Ioan Măcărescu, «si din poronca prestrălucitului 
cniaz Prozorovschi i s'aii luat din mănă, vănzăndu-să acest 
venit de al doile»| = 36.050. 

Venitul moșiilor Hotinului... Di la Jidovii orăndatori a 
moșiilor. [Total:] 270.540. 

Total: 1.981.072.58. 


Cheltuieli: 


Lipsă de la precedenta samă: 47.099,33. 

Bani luați de Mărie Sa Costandin Alexandru Ipsilant Voevod 
din bani ciferturilor i a rusumaturilor si alte venituri a Viste- 
riei... I 190. Ci sai dat Mării Sali Doamnii Saftii din banii 
venitului moșiilor, cănd aŭ trecut Mărie Sa de la Caminità 
prin Hotin, prin dumnealui Aga Iordachi Balş, ce aŭ fost 
meimendariù. [Total:] 457.884,71. 

Conacile Mării Sali Costandin Alexandru Ipsilanti Voevod i a 


www.dacoromanica.ro 


202 CÎTEVA REGISTRE DE SOCOTELI MOLDOVENEŞTI 


Mării Sali Doamnii Saftii si a Mării Sale Domnitiì Roxandrii . . . 
Conacile Mării Sale lui Vodă viind, la Ias; 807, Mart!... Tij 
conacile Mării Sali lui Vodă i a Mării Sali Doamnii si a oa- 
menilor Măriilor Sale, trecănd prin Tinutu Hotinului la Caminiti, 
și în cità vremi aŭ șezut la Hotin, după izvod iscălit a du- 
misali Spătariului lanco Racoviţă; 1807, Săptemvrie 8... Ci 
S'aii cheltuit cu venire Mării Sali Doamnii de la Caminiţi la Es, 
prin dumnealui Aga Iordachi Balș... Meremetul unii cămări 
ce s'aù luat de la Mărie Sa, dup[ă] tocmala ci ai facut isprav- 
nicul de Curte. .. Slujitorii Curti ci aŭ fost la Mărie Sa Doamna, 
adică ...: 4 copii din cast, 5 lipcani, 2 armasi... Legatul 
harorilor și a sipetilor Mărie Sali Doamnii, prin măna bece- 
riului Anghel... Lucrul Țiganilor, pentru meremetul rădvani- 
lor.. ; 1807, luni 28... În conacile Mării Sali Doamnii, 
ci s'aii cheltuit prin dumnealor ispravnicii Tinuturilor de mai 
gos arătate, viind de la Hotin la Esù...; 1807, Săptemvrie 
20... Tij conacile Mării Sali Doamnii, mergănd de la Esi la 
Caminiti. [Constantin Neculce, ispravnic de lași, Comis *. 
Pine 2 parale, oca de carne de oaie 10 parale, pui de găină 
8 parale, găini 15 parale, curcani 1 leù, ocade unt I leu oul, 
2 parale, luminari 1 leu, oca de vin 14 parale, oca de sare 4 
parale, oca de oțet 20 deparale ...; «puricale» 5]; 1807, Săptemvrie 
30... Ci sau cheltuit la conacile Mării Sali Domniţii Ro- 
xandrii Mavrogheni, de la Hotin la Es side la Es la Barlat, 
prin ispravnicii Tinuturilor...; 1807, Iunie... La calabalicul 
Mării Sali lui Vodă prin Vasluiii, trecănd la Esi; 1807, Mai 
16 *. [Total:] 4 908,84. 

Cheltuieli făcute cu străngire oștenilor și a slujitorilor di pi 
la Tinuturì, ci s'ai strănsu din poronca Mării Sali Costandin 
Ipsilant Voevod... Maiorului Pangal, pentru oștenii noi ci să 


1 Cf, Cronica lui Naum Rîmniceanu, în Erbiceanu, Cronzcarz greci, p. 
272. Ruxanda era fata lui Nicolae-Vodă Mavrogheni, măritată apoi cu Ale- 
xandru Manu (Blancard, Zes A/avroyer, p. 389 si urm.). 

2 Cf. Ist. dat. rom. I, p. 245, nota 5. 

3 Povicale, fructe. 

4 Doamna rămase la Iași, Domnița singură vind în București. Ipsilanti 
plecă din reședința sa munteană la 31 Maŭ st n. (Naum Rimniceanu, 7. c). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 208 


străngu ... Ostenilor din comanda maiorului Pangali !. [Total]: 
8.494,60. 

Mutpacul Curţii pe vreme ci aii șezut dumnealui Postel- 
nicul Grigori Caliarhi; [Ianuar-Maiù]. De la 14 Săptemvrie 
si pin la 20, fiind Exelentia Sa gheneral Lascarov si alt 
gheneral, ci s'aù aflat la Curte, și dumnealui Postelnicul Gri- 
gori Caliarhi. [Total:] 6.864 72. 

Cheltuiala Postelniciei pe vreme dumisali Postelnicului Gri- 
gori Caliarhi : 366. 

Maisetul Marii Sali Hasan-Pasa de la Benderiù si cona- 
cile Mării Sali Carà-Mehmet-Pasa de la Hotinù. [Ultimul, «ci 
s'au rădicat de la Hotin si au mersu piste Dunăre»; cel d'in- 
tăiu pomenitla 3 Maiu, ultimul la 8 Mart 1807. Total :] 3.747,103. 
— Banii ci s'aù dat în cumpărare vacilor i a cărnii pentru 
oșteni... De la casapi... Prin dumnealui Banu Iordachi Milu, 
în vreme ci au fost la armie de la Ismail, cu ştire dumisali 
Vornicului Gavril Conachi. [Tainuri si) la volintiri si Turci 
ci să află în Esi; [1807, August 31]. Pănă la vreme ci ai 
venit vacile de la Tinutu Sucevii. [Total:] 104 206,3. 

Banii dati tiitorilor menzilurilor si în alte trebuinti a men- 
zilului ... 60.000 ...agiutoriu după hotărăre Mării Sali Costan 
din-Vodă Ipsilant, pentru stracăciune ci s'aii pricinuit menzi- 
lului cu umblare cè multă în vreme întrării oștilor. [Total :] 
352.139,40. 

În cheltuiala lotcilor ci s'aă făcut la Galaţi. [Total:] 13.414,66 
La cei triimis cu trebi... Pentru întocmitul podurilor de p' 
la Ținuturi. [Plîngere de Cazaci ce trec prin Soroca, fară a 
li se da «celi trebuincioasă spre mulțămire lor».] 

Doi mii cară de la Hotin la armie de la Ismail... Lui 
Neculi Sandangi 1, triimetàndu-sà la Orheiù spre rădicare unor 
boerinas, săi ducă de la Orheiù la Ismail; 807, Mai. 
[Lupu Bals Vornic, mehmendar pentru generalul Michelson.] 
Pentru cercetare pricinilor negutitorilor turci si disfacire 
de pricinile ci ai avut cu lăcuitorii... 100. Cheltuiala Şa- 


1 Pentru corpul «elino-macedonic> al lui Nicolae Gavrilovici Pangali, v 
1rd., pp. 271-2. 


www.dacoromanica.ro 


204 CÎTEVA REGISTRE DE SOCODELÌ MOLDOVENEŞTI 


trarului Iordachi Alexandri, mergănd la Ismail; 807, Avgust 
26... Cheltuiala dumisali Spatarului Iordachi Catargiu, mer- 
gănd la Ismail ca să ste acolo pentru împărțitul carălor... 
150. Cheltuiala Paharnicului Iordachi Drăghici, triimitindu-sà 
la Ismail cu trebuinte; 807, Avgust. 503. Dumisal Spa- 
tariului loan Cananò, ci s’aù rănduit meimendariù Marii 
Sali Doamnii Safta Ipsilant ...; 807, Săptemvrie 9... 500. 
Cheltuiala dumisali Vornicului Dimitrachi Ralet, ci au fost 
meimendariii înnainte Luminatului cnez Prozorovschi; 807, 
Săptemvrie 30 .. . 250. Cheltueala dumisali gramaticului 
Iordachi Balş, mergănd la Exelenţia Sa gheneral graf 
Lengeron [= Langeron]; 807, Octomvrie 24. [Toader Carp 
Ban, cu Lascarov, la Bucurestisi Galati; Toader Găluşcă la 
Focșani, înnaintea lui Prozorovschi, 10 Novembre 1807.] Chel- 
tuiala vatavului de Divan Costachi Drăghici, mergànd la unile 
din Tinuturi pentru pornitul carălor di dărvală la armie 
de la Falciiù; 807, Noemvrie 23... Cu Turci robi de la 
Dubăsariii si păn la Ibraila... La Fălciiii, spre cercetare boalii 
ce s'aii însămnat acolo; [doftorul Rolentu]; 808, Ghenar 14... 
Jaloba ce aŭ dat lăcuitorii dela Chilie asupra străngătorilor 
venitului... 500. Cheltuiala dumisali Banului Alecu Beldiman, 
mergănd în Tinfu]tu Eșii pentru pornire fănului la Fălciiii; 
808, Fevruarie 5. [Total:] 20.203,93. 

Cheltuială ci s'au dat celor ci s'au aflat în slujba armiei de 
la Ismail si alte locuri..., 100 Satraruluî Iordachi Alexandri, 
pe luna lui Avgust, fiind la armie de la Fălciiii: 807, Avgust. 
[Comisul Iancu Bals la București, cu Prozorovschi; la Craiova, 
Bucuresti, Galati, Falciiù, Iași, cu el; 808, Ianuar 27.] 3.250 
dumisali Comisului Costachi Conachi, în care sed osteni pe 
13 luni, de la zi întăiii Dechemvrie 806. [Total:] 5.850. 

Banii ce s'aù dat în cumpărătoare zahirelilor pentru tre- 
buinta oștenilor, i banii cheltuit în trebuinti de a zahirelii. 
[Si prin Serban Negel.] 108.500,30. Zaharè cumpărată, atăt 
prin dumnealor ispravnicii Ţinutului, căt si prin alti [în anu- 
mite condiţii] = 254.032,66. 

Zahirè ce s'aii cumpărat prin nazarlicul dumisale Logo- 
fătului Costandin Balş = 127.374,69. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 209 


Cheltuieli urmate în trebuintàle zahirelii: 22.285,9. Banii 

dati pentru păcura ce s'aii dat la carăle împărătești pentru 
căratu proviiantului: 4.143,42. 
. Ispràvnicie Curţii . . . Pentru Mărie Sa Doamna, la casile 
de la Galata . . .; 807, Iuli 31. [Pentru Prozorovschi, de 
la 7 Decembre și pănă la sfărșit. Doă  mături nem- 
tàsti , . . 6 scaune pentru pusul sfesnicilor cu lumînări.,. 
Un scaun mare ce să numesti jălțu . .. Un lăhan mare 
pentru spălatu cămășile cniaz[ullui . . . Patru crivaturi de 
lemn... 7 fănare ce s'aii poroncit să se puie prin salà... 
23 cot plisă pentru 2 canapele, cite 3 lei cotu, de la Poli- 
zachi... Pe trii catocuri... La mirodenii si otàt pentru afu- 
matul în odăile cniazului ...Pe oafumătoare... Trii vătrare 
şi cu cleşte... Pe o foiţă de suflat în foc... 16 scaune bune 
îmbrăcate cu plisă, căte 10 lei... Răsuflători la o samă de 
ferestre [de la un «Jidov»]. Astadi pentru măcat... Castan- 
boulu pentru perine ... Sacacuri... pentru măcat. [Totai:] 
29.05 5,39. 

Evmieoa luminatului beizade Mihăiţă Racoviţă !. 2.322. 

Cheltuieli făcute cu comandirii oștilor în conace şi în alte 
trebuinţă. [Postelnicul Mateiù Negel, ispravnic de Soroca. 
Total:] 6.274.117. 

Tainaturi, 3.251.102. 

Chirii ce s'aii dat pentru ducere muhumaturilor, si chirii 
pentru alte lucruri, în cheltueli, în trebuintile arteleriei: 
10.480,39. 

Lefile ce s'ai dat... De cătră dumnealor ispravnici olatu- 
rilor. [Total :] 3.733,60. 

Cheltuială ce s'au făcut la bisărica din Curte, unde mergi 
pre-strălucitul cniazu. [Total:] 2.040,24. 

Mile ce s'aii dat. [Mai ales, la Magdalina monahia.] 1.865. 

Dobănzi ce s'aù plătit pentru banii ce s'aù luat cu împru- 
mutare: 5.281,24. 

Cheltuieli făcute în trebuintile spitalelor si plata doftorilor 
pentru bolnavii oșteni. [La Beilic, Hlince, Sf. Spiridon, Tătărași, 


1 V., pentru el, Zsé. dif. roma, II, p. 18, nota 6. 


www.dacoromanica.ro 


206 CÎTEVA REGISTRE DE SOCOTELI MOLDOVENEŞTI 


Podul-Lung, Curte gospod, Galata. «Contraccii.» Manolachi 
Dimachi îngrijitor. « Doftorul Reihnicu.> «18 dugheni, ce s'aă 
luat, pentru ca să fie spitaluri oștinești, de la dumnealui să- 
nioru Sălingu»]. [Total:] 227.339,13. | 

Fănu ce s'ai cumpărat pentru trebuinta oștilor, 23.395.105. 

Scăderi ce s'aă făcut din slujbile rusumaturilor i din alte 
venituri a Visteriei. 4.000. Sameșilor de carvasară, din banii 
&fertului a lunii lui Iunie, pentru cuvănutul tulburării ce s'aù 
întămplat a fi întru aceiaș lună. [Total:] 23.196,60. Chel- 
tuială ce s'ai dat la lipcani, călărași de Țarigrad, copii din 
casă si neferi, ce s'ai triimis cu poronci pe la Țănuturi. 

Alte cheltueli... 150 la școala gretască din tărg Boto- 
șanii, ce are a lua după hrisov din iratul Botosanilor, pentru 
doi tferturi ... Împrumutare de la dumnealui chir Andreiù 
Pavlu... Aga Dimitrachi Ghica... Pentru zalhanao mănăs- 
tirii Galata... Prin geraful Frangole, la 27 vinovaţi bolnavi 
din temniţă... 390, cheltuiala ce s'aù făcut prin Satrarul Ior- 
dachi Alecsandri pe hărtie, etc.... Magazaoa amonitiilor de 
la Galata... Lui Mihaiù Botezat, cheltuială, triimetàndu-sà îm- 
preună cu dumnealui Caminarul Drăcachi Rosăt, mergănd la 
Hotinu pentru punire la gurămăntu pe Jadovii ce au ţinut 
moșiile de la Hotin în orăndă...; 1808, Mart 26... Prin 
dumnealui Polcovnicul Manolachi Vărnav, ci aŭ fost ispravnic 
olaturilor Benderiului, Câușani, Achchermanu și Chilie. [Ma- 
zili la Orheiù, slujind pe lîngă ispravnici. La Putna.] 144,24 
din conacul Mării Sali Scarlat-Vodă Calimah. 52,72 din co- 
nacul luminatii Doamnii Zmăranda Calimah. 263,79 din co- 
nacul de 15 zile la al doile venire a Domnului Alexandru 
Muruz; 1806, Noemvrie. [Total:] 62.206,2. 

[Total: 1.961.053,9. 20.019,49 «rămășițe». 

Semnează Mitropolitul Gavriil si opt boieri.] 


www.dacoromanica.ro 


V. 


Condica de porunci, corespondențe, judecăţi si cheltuieli 
a lui Constantin Mavrocordat ca Domn al Moldovei 
(1741-2). 


După original, în Biblioteca Academiei Romine. 


www.dacoromanica.ro 


Condica de cărți de poroncă si de tot felul dea trebuintà 

ce s'aii dat din parte Divanului în anul d'intàiù a Domnii 
Mării Sale Domnului Costandin Nicolae Voevodii; ce s’aù în- 
ceput de la Săptemvrie, vlet 7250 [1741], la al trispràzeè 
ani a al cincile Domnie şi la întăiul ana al doile Domnie a 
Moldovii, — cari să încheie pănă la sfărșitul lui Dechemvrie, 
let 7251 [1742]. 
o I. 29 Octombre 7238 (1729). Grigorie-Vodă, «la boiarii 
nostri, starost[ele] de Putna si la părcălabii de Bacăi si la 
alt vamis». S'aù plins «oamin[i] de Comănești si din Dăr- 
mănești, dzăcănd că, mergănd ei de-s aduc căti putuntea 
scumpie si căt[e] un vas de vin din gos, sai viti cănd ș'aii 
trecut în Tara Unguriască, n'aii avut obiceiù să dea vamă 
ca alt[ă] ţară, iar acum îi supără și-i vămuescu, aseminea 
cum si pe alt pămăntenli]». Să facă după vechiul obiceiii. — 
Fol. 9 Vo-rol, 

2. 3 Novembre 7243 (1734). Constantin-Vodă arată că a 
venit la el «Sava vătavul de străjeri de la Comănești si aŭ 
jeluit, dzăcănd precum la dănsul este peceate străjăi de Co- 
măneşti, si ori-cine ar merge în Tara Unguriască, vrănd să 


! Pe fol, 10 V°, se menţionează un ordin de la Grigore-Vodă (14 Decembre 
7238==1729), în care li se iartă si cei «2 pot., 2 oc[ă] vin di car de vasăl[e] 
lors. — Pentru scumpia celor din Comănești, alt act pe fol. citat: «numai cănd 
s'a tämpla să ducă scumpie în fara Unguriască, atuncea sà plătiască vama si păr- 
călăbie ,.. Așijdir[e)] si pentru vite, boi, va, cat, -ar vinde la negutitori stre- 
infi], din Fara Unguriască, iaràs să li dea vamisi pað[e].» Drepturile lor în 
amîndouX privintile le arată și Enachi Roset Vel Păharnic, care e Vel Vames, 
și cine a fost înnainte de dînsul. Nu dădeaii vamă «niè de peaști ce ș'ar adué[e] 
pentru triaba casălor lor... Asijdir[e] si pentru cărăușii -ar adu&[e] or-ce fel 
de scunpie din ţară, or[i] vin, or pești, or scunpie, or băcăle, sal or ce fel 
de negot ar fi, să triacă pe la Comănești, pe toţ să-i discarce acolo, si să în- 
carce ei tot negotul si să-l ducă în fara Unguriască sai und[e] ar fi voia ne- 
guttorilor.» Fusese trimeși cu jalba la Iordachi Cantacuzino Vel Vornic, si 
el adeverise astfel obiceiul. 


68775. Vol. VI. 14 
www.dacoromanica.ro 


210 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


triacă pe acolo, el ai avut obiceiii vechiii de punea pecete 
străjii pe peò[e]tluitur[4] și lua căte doi ban[i] de pez[elte, si 
dintr'acii 2 banfi] un ban aŭ avut obiceiii să ià părcălabii de 
Bacăii si un ban vameșii și a trie ban dintr'acii doi banfi] (séc/) 
aü avut obiceiii de lua vătavul de străjări pentru pezlejt[e]>. 
De un an, ieaŭ totul pîrcălabii. Domnul află că i se cuvine 
si vătavului, avînd pecetea, și «fiind si el purtător de grijă] 
acolo... Să-ş ia si el a trie ban dintr'acii doi banfi], după 
obiceiù.» — Fol. 9 V°. 

3. 7246 (1737-8). Carte de scutire pentru Costandin Can- 
tacozino Vel Armaş, «fetorul lui Matei Cantacozino Măguria- 
nul din Tara-Rumàneascà», care «s'aii căsătorit aice, luînd iaràs 
fată de boiar mare, a dum. lordachie Cantacozino Vel 
Vornic», si «S'aii făcut pămintean aice». Pomenită o carte analogă, 
de la Constantin Mavrocordat, din 7243 (1734-5)1.—Fol. 56. 
o 4. 5 Novembre 7246 (1737). «Carte» a lui Grigore-Vodă 
«pentru podvoz, olăcării, dată pantirilor de Comănești, să-s 
apere, nim[e)] să nu-s atingă de dănșii, nič să între aï gu- 
d[e]ca nim[e), sai aï globi, si nič cu un fel de angărie să 
între în satul lor, fär d[e] căt, cănd s'a timpla vr'o pri(ijnă 
între dănșii, căpitanul lor să-i tremit[ă] ai&, la dumnealui Hat- 
manul, și dumnealui să le caut[e] gnd[ejcata.» — Fol. 10 V°. 
o 5. 2 Ianuar 7249 (1741). Grigore-Vodă, «oamenilor ru- 
măn(i] si Armenilor tàrgoveti de Roman, să fie volnit a 
popri pe oameni) streinfi] sai Turci de Roman, carți) vănd 
peste sărat cu oca de mănă, pe toţ să-i popriască...: cu oca 
să nu fie volniè a vinde, fär căt cu diriticata, tArgovetii de 
acolo, cu preţul ce s'or pute tocmi... Asijdirea întăritură și 
de la Măriia Sa Costandin Voevod pentru peaște și băcălii, 
alţii streinfi] să nu fie volniè a vinde cu oca, făr căt cei de 
tărgu ; l' 7243 [1735], Fevruarie 5.» 

6. 4 Maiti 7249 (1741). Grigore Ghica, lui Costachi Razul 
Hatmanul sai «părcălabul Hätm[ănieï]», pus de el: să 
poa“* lua «șugubin[ă] și tălhuşagur(i] si alte pričļ[iļní, şi vite 
de pripas la căplijtan[i] şi la călăraș, la săimen[i] si la tot Ti- 
ganii, după obiceiii, și a-i certa si a-i globi, fiestecare după vina 


1 Cf, Genealogia Cantacuzinilor, p. 118. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 211 


lor.» — 7. «Însă cu cheltuelille] să nu super[e] goștinarii pe 
oamen[i], fără căt făn[ul) să-l dè si măncar[ea] lor, ce s'ar în- 
tămpla să aibă omul, iar carne saii grAuntà de cai să nu tare 
la oamin[i], ce să-ș cumpere cu ban[i].» — 8. Pentru un boii luat 
«pentru pivniceritul a doi vasle] cu vin». Pomenit cel ce «aŭ 
fost cumpărat pivniceritul în toat[ă] tara». Peste sese ani «aŭ 
luat Moscalii boul». — 9. Hotàrîre a se da chirie pentru niște 
boi duși în cãräuşie. — Fol. 55-5 Ve. 

10. 21 Maiii 7249 (1741). Grigore-Vodă către pîrcălabii de 
Bacăii, pentru sătenii din Comănești si Dărmănești, «să dat 
pat[e] de podvoz, si nič cu alte beilicuri, nič cu altel[e] să nu 
fie supàrat... Nič cai de olac de la dănșii să nu lf] sfă] ià, 
pentru căă ei sănt di triaba si di paza poticilor.» — Fol. 10. 

II. Jurămînt de oameni bătrîni pentru niște săteni, «cum că 
nu-s vecin[i]), ce sint camenfi] de moșie, de pe partea băr- 
băt[ejască».— 12. Judecata lui Neculaiii Hristoverghi Șătrar «cu 
tot tirgovetii ot Barlad», «pentru o pric[i]nà de ban[i], de cănd 
aü fost Hristoverghi Șătrar cu niște hărtii acolo la acel Tanut 
a Tutovii, dzăcănd tărgoveții că i-ar fi dat 30 lei înpăcă- 
ciun|e] pentru flecăi ; si s'aii aflat că îmblă răii, si s'aii dat 
rămaș.» — 13. Proces cu o femeie care vinde vin si «med» si 
nu vine la măsurătoarea vaselor și la plată, ci fuge. Ea n'are 
chizeş, și se dă «pe mina» Medelnicerului. — 14. Judecată către 
nemesnicul mănăstirii Suceviţa si «Iatco Jidov ot Bot[o]san[i], 
pentru o casă de orăndă»: Jidovul zicea căi a lui şi-l scot 
călugării în timp de iarnă. — 15. Judecată a unui om din Ținutul 
Lăpușna cu Medelniceriul Toader Carpu, din Curlucen[i], de 
acolo, pentru o casă cu «heiurile» ei. — Fol. 52 și urm, 

16. «Hrisovul ce s'aii înnoit Domnului de Movilăii pentru 
iarmaroace.» — Fol. 6. 

17. «Dich. 1 d., un mezil lui losif vtori Logofăt, mergănd 
în Teara Ungurească: 4 cai de càrut[i] și doi cai slobozi, și că- 
làuz[A]; 7250 [1741], Dichemvrie 2. Un menzil lui Latcar Pos- 
telnic, mergind cu rădvan la Focsani înnainte Mehter-basfi] : 6 
cai i un ciliuz...Lipcan ce mergi la Soltanul...» — Fol. 9. 

18. «Cărţi date oamenilor g° de volnicie, carii aŭ mersu cu po- 
ronci g°» (7250=1741-2). — 19. Chemare la judecată a lui Necu- 


www.dacoromanica.ro 


212 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


laiù Costăn Vel Jicnicer, ce are a se împărți cu Iordachi Canta- 
cuz[i]no. — 20. Pentru «șărbii Tig[anì]» ai Pobratei, să se caute în 
țară. — 21. Pentru o pagubă făcută de «un Bărsan, anum(e] Bucur, 
č-aŭ fost trăitor mai înnainte la Soveja» : se va împlini de la el 
sai de la «chizes», Ion Cap-de-lup. — 22. Pentru «oamenii carii 
ai dat banfi] pănă acum cu satul Sascutul» si n'aii făcut, ca 
de obicei, «fin de boerescu».— 23. Pentru iapa luată de oamenii 
din Iubănești și de Toader Goian Căpitan! «unor Turci Ben- 
derlii», — 24. «Lui Hoisan salahor, să margă la Hus, să prindză 
pe Mehmet brat Hăisan i pe Mostafa a Tărdzăului i pe 2 
Turci Laj, è-aù vinit de curund de la Bugag si, puindu-i în 
fiiară, cu bună paz[ă] să-i ducă la Bindir, de vriame ce sănt 
zulumgii, ca să dei samă de răutăţille] lor.» — 25. <Răspunsu 
cărții lui Gheorghie Căplijtan de Codru, pentru Turcii zulumgii 
din Hus.» — 26. «Răspunsul cărții lui Iliiaș Vel Căpitan de Do- 
rohoiii, pentru Smail Turcul, è-aù luatii bejenar[i] din sat Buhaii 
a Bărnovii si i-ai trecut în raia: acasta este din blăstămăţiia 
lui Iliias; ce dar sà caute să trimatà vr'o 20 liud[e] la Hotin, 
la capichihaia, să dia mare jalobà.» S'a scris si acestuia: «să 
spue dum[i]sal[e] Inicer-Agas[i], sà trimiatà să-l aducă, să-i 
facă mare zaptu, să-i vie de hac, si pe oameni să-i scoată, să-i 
diai în iasta partea. .., si să înștiințeză pe Măria Sa Vodă 
că s'aii isprăvit.» Voie a se căuta «drepți șărbi si Tiganfi)», 
în toate Țigăniile. — 27. Către «Grigorie è-ai fost Căpli]tan- 
Mare la Covurluiii», să dea un «argat», arătat ca «soţie» de doi 
hoţi, «carii săntii cumnat Căpitanului Grigorie si sAntù închiș 
în temnit[i]». — 28. «Să aducă pe 2, 3 din oamenlii] din Buciun, 
din vreame că nu s'aù supus poroncii.» — 29. «Să fie volnic a 
merge la Focsan[i] si să ià de acolo pe un copil din casfà] 
ce s'aii trimis zapciù asupra samesului Agăi Loglolfeţăl, si 
să pue în butuè si pe copil și pe Log., și cu bună paz[ă] săii 
aducă aic, si pe alții carii mai săntii la acel Tanut cu pe- 
<[elţil[e], carfe] aŭ rămas de la Lupul Aga, cu tot istovul, 
să-i aducă aiè.» — 30. A se scoate un Turc din odaia si prisaca 
ce şi-a făcut, care să se și strice. — 31. «La Jane și la Smucil[ă! 


1 V, mai sus, p. 13I. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 213 


şi la Morohai și la Avrom Jid. ot Orheaiti, să plinească de 
la dănșii câmăna pe 6 căldări ce aii, de fac horilcă, căte 2 gal- 
beni și 6 pot., pe obiceaiù.» — 32. Pentru «podul ce este făcut pe 
dubas» pe Prut, al mănăstirii Cetăţuia, «la mosiia m[ăjn[ăjst[i)rei, 
unde sed călărașii la Tabără»: să-i aibă «brudina», ca din vechiii, 
— 33. Scutire de dăjdii pentru o cîșlă turcească pe apa Elanului. 
— 34. «La Vel Căpt. de Soroca, pentru marfa unui Iordach[i] ot 
Smil, č-aŭ perit la Soroca, și este marfa lui la Movilăii.» — 35. 
«La un Jid. anum[e| Ruvin, să pliniască 50 lei, cu cari ban[i] este 
el dator dum. Vornicul Iordachi Cant., din cumpărătura iarma- 
roacilor.» — 36. Pentru niște oameni «è-ati măncat din bani dom- 
nești, din poclon[ul] steagului i a tfert[ului] d'intăi». — 37. Pentru 
un boii care «s’aù purtat în patru mànfi] cu vinzare». — 38. Către 
Vel Căpitan de Dorohoi, «să aducă față pe un fetor a lui Du- 
mli]tru Păuleţ, Ungur de la Cotnari], și pe o fată de Moldovan, 
ce al luat elù, si pe tatăl fetei si pe tatăl fitorului si pe nănașă- 
săi, și să le iå sama si, precum va afla, să înstiintidzA pe Mărie Sa 
Vod[ă], trimitind aice si fitor[ul] si pe fată; că? jălui prefectul! 
Manzis din Ias cà, după ce s'aii cununat, s'aii dus acest 
fetor împreună cu nănaș-săii si aŭ luat pe tată-săii de barbă, 
silindu-l să-s botedzi.» — 39. A se împlini de la pîrcălabul de 
Hirlăii suma cu care a rămas dator din cbanii părcălăbii». — 40., 
Pentru o datorie privată a căpitanilor de Galaţi și Birlad. — 41. 
Lucru la mănăstirea Trei-lerarchi. — 42. Pentru familia, rămasă 
în închisoare, a unui hot, ce a fugit: «pe carii cu chizeși să-i slo- 
boadi». — 43. Pentru niște stup! boierești furati: cor să afle tăl- 
harii [sătenii], or să plătească paguba». — 44. Urmărire de vecini, 
după «izvod de vecin[i]».— 45. «Să margă la un Arman ot Bot[o]: 
san[i] anum[e] Hagi Lelan, care ţine Moldovancă creștină: pentru 
atasta să-l aducă aiò.» — 46. Urmărirea unor oameni cari «aŭ 
fost puşi la ocol cu pet[elțile è-aù fost esit la Av[gust], la Dom- 
nie Sa Grigorle]-Vod[ă]», si aŭ mîncat banii, pe cari-i răspunde 
Ștefan Ruset Vel Pah., fiind «cap slujbii>. — 47. Ordin la pîr- 
călabul Măzărachi de la Chisinàù. — 48. Pentru a se lua de «la 
tărgoveţii de Bae», 135.000 de șindile, comandate de Aris- 


1 Misiunilor catolice: Francisc-Anton Mansi. 


www.dacoromanica.ro 


214 CONDICA LU CONSTANTIN MAVROCORDAT 


tarh Banul «pentru acoperămăntul măn[ăjstirii S(fe]tiî loan din 
Jas». — 49. Căpitanul de Greceni să aducă zece oameni de acolo, 
«ca-s dei samă pentru un tălhar ce l-aù spà[n]zurat acolo».— 
50. Împlinire de 30.000 de sindil[e], «de la un om den Bae».— 
51. «Să margă la Băeș, să pliniască 60,000 de șindile» pentru 
Trei-Sfetitele. — 52. «SA margă pe la boiarii carii s'aii scos la 
niamuri, si lor li s'aù fànut în samă la Vist., iar cărţile n'a 
vrut sà-s scoat[4] de la Log. Lupoianfu].» — 53. A se aduce 
«4 liud[e] ce s'aù găsăt far pet[elți».— 54. Carte de aducere . 
pentru niște Turci din Lăpușna, jăfuitori. — 55. Să se iea jură- 
mînt pentru o gilceavă de hotare. — 56. Să se aducă Mihalachi 
Sturdza biv Vel Clucer, ispravnic de Roman, în pîrà eu tîrgo- 
vetii de acolo. 3 57. «Tàrgovetilor de Roman, ca-s să aperi de 
cătră boiarii zlotas ce sănt acolo cu bani pet[elţilor, sà n'aibă 
a să amesteca la cisla lor, făr dle] căt atăta voe să aibà,-car[e] 
n'a merge la cislă sai n'a vre sà-s de bani, să-i ste bumbașir: 
să margă la cislă tot si sà-s dei bani.» — 58. Urmărirea datoriilor 
lui «Cerchez Suliman din cărvăsărie». — 59. Pentru datoriile ce 
are Cămărașul «la saugiei de Ocnă i la alții de acolo», să se 
cerceteze la «cămărașii de Ocnă». — 60. A se aduce un individ 
chemat și copilul de casă ce mai fusese trimes la acesta: co- 
pilul va plăti «tobotele». — Fol. 29 V° si urm. 

61. 25 Ianuar 7250 (1742). Domnul, «la boiarii zlotaș, car[e] 
este cap slujbii la Tànutul Romanului, i la părcălabul de 
acolo, pentru jaloba č-aŭ jeluit Moldovianii si Armeani, tăr- 
goveţii de Roman, pentru Turcii de acolo si alții, carii nu-s 
păzăscu negutitoriia lor, ce aŭ cu miiarea, si să întind de-s des- 
chidu si dugheane cu băcălii și cu pește sărat și închid hrana 
acelor de loc, carii aŭ vechi] dughen[i].» Să li se iea sama, și 
să fie opriți. — 62. Către Dinul biv Vel Armaş ot Sutav(a], pen- 
tru o datorie ce are fostul egumen de la Burdujeni! față de 
gebegiul de la Hotin. — 63. Să se aducă de la Răchiteni pentru 
mănăstirea Trei-Sfetitele câzrzori, grindz? si amnarì de ste- 
jar. — Fol. 46 V°-7. 

1 V, asupra mănăstirii lui Toader Movilă la Todireni, Marian, în Ax. 4c. 


Rom., XXII, p. 25 si urm. sì mal departe, la actele Domnilor mai vechi: Is- 
trati Dabija. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ -215 


64. «Mezilurile. 7251 [1742], Octombre 5. Pașa ce merge la 

Hotin». — 65. Pentru un «parangoz» (sic) 1, ce merge la Galati. 
— Fol. 43 si urm. 
o 66. Fără dată. Constantin-Vodă, fiind Domn al terii, anunță 
«tuturor boiarilor şi boerenasilor, mazilii i altor dregători, 
vorniceilor, vătămanilor și tuturor lăcuitorilor țărăi», că, «avănd 
purure milă de țară şi de sărat, întocma ca de o patrie a 
noastră», a ascultat rugămintea tuturora, «cersind și pohtind 
așădzămăntul dăjdilor ce s'au făcut Țărăi-Romănești». E! ho- 
tireste deci următoarele: 

«Pentru dajdea văcăritului si a coniții, fiind lucru știut că 
mult[ă] pagubă si stricAciunfe] pric[ijnuiaște țărăi, pănă încăt 
lăcuitorii, neputănd să plătiască văcăritul si conita, văndzăndu-ș 
dobitocil[e], să micsura hrana sa; care aduce mare stricăciune 
săracilor, s'aii socotit de s'aii rădicat aceste dăjdi... 

Pentru pogonărit așijdere, mult din lăcuitori îș părăsiia viel[e] 
și nu-s mai adiogè dintr’adastà pričļiļnă, si vinul în toat[&] 
tara să scumpis[e]; care si atasta mar[e] pagubă țărăi și tuturor 
de obștie fiind, s'aii socotit si atastă dajde de sa rădicat. 

Pentru cheltuialil[e] slujbasilor si ale altor dregătorii] care 
mărgu pen țară cu trebi, si aceste multă măncătur(ă] si pa- 
gubă prib[ijnuia săracilor, că cu atastă pritlijnă da îndămăna 
vorniceilor si vătămanilor de ficè măncătur[ă], cisluind banii 
îndoit și întreit pe sărac[i], care cheltuială să agunge cu dajde 
lor ce o trigè, — s'aii hotărăt, și pentru atasta li s'aù rădicat,.., 

Fiestecar[e] zlotas aŭ dregător să cheltuiască cu banfi]. [Se 
va plăti de zlotasi în bani conacul, cu prețul curent, si nu se 
va mai găti de «vornici saii vătămani»; se va da «vornice- 
lului si vătămanului» «foe iscălită> pentru aceste cumpărături. 

În locul acestor dăjdi, vor fi] patru èferturi întrun an, adică: 
Noemvri, Dechemvrie, Ghenar, Cfertul d'intăiii, etc, Să caute tot 
omul să iasă, să-ș ià petlelte si să între în foe domniască de 
cislă, atăta casnicii căt si holteii de vărstă, sluj[i]tor[i], păstor[i], 
argat, slugi boiresti și altora; aŭ drşsă va numi mazil sai 
negutitoras, saŭ curtian, aŭ càpli]tan, aŭ oamin.i] strein[i] așă- 


1 Marangoz, lemnar la corăbii. V. si Sàineanu, /x/fuenta orientală, 11, p. 154. 


www.dacoromanica.ro 


216 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dzati în țară, aŭ ruptaș Cămării, aŭ vornicii i vătămanii, saii 
ce om saŭ rufet vor fi, —toj să-s pue la cisla satului si să-$ 
ià pet[elț pe fetilfe] lor, afară din boiarii mazili si negutitor[i] 
ce vor fi în foia domniască petlejtluit|ă], — aciia să nu ià pe- 
è[e]te... Jid[o]vii și Armenii să-ș ià și ei peg[elți osăbite si să-s 
cisluiască si ei între dănșii osăbit, iaràs după orănduiala atasta ; 
însă cij ce sănt pe lăngă tărguri să-s cisluiască între dănşii 
cu foe domniască de cislă, iar cii ci sänt răslijpiț pen sate, 
să-ș plătiască pez[elte sa si să nu-s cisluiască cu satul. Orbii, 
şchiopii, ciunţii, carii nu pot să-s hrăniască, s[i] holtei carii nu 
sint de vărstă, cine li va da pezlelți, li va plăti ban[i] îndoit; 
holteii de vărstă, ce ar[e] casă si est[e] fär de părinți, ca un 
casnic să-s cisluiască; si să plătiască pe căt[e] capete îl va 
agunge cisla satului ; holteii de vărstă ce ar[e] părinți si sed 
în cas[ă] cu tată-săti, să nu fie volnit a-i pun[e] la cisla sa. 
tului măcar un ban mai mult decăt 20 de paral[e], — din 
vrem[e] că casa aceluia, căt îi vinfe] după prilejul lor, să în- 
carcă părinții lor la cislă. 

Foi de cislà cu peò[e]lte domniască sai dat zlotașilor, 
ca să dia pe la toatle] satil[e], să-s cisluiască; însă cislă 
sis facă pe capitille| oaminilor, pe dobitoa0[e], pe vii, 
pe hrana omului si tot prilejul săi, si fiesticare, cum îl va 
agunge cisla, cu dreptate să-ș plătiască dajd[e] sa. La fieste- 
car[e] sat s'a răriduit căte 2 foi de cislă; ce una dintra- 
cest[e] sà rămăe iscalit[i] de boiarii zlotaș la sat, si alta să 
rămăe, asemin[e] ca atasta, iscălită de popa si de vornicel 
si de vit[iman], la boiarii zlotas, să o trimiță] la Visterie. 

La cisla satului boiarii zlotas sat vornicii sai v&t[Amaniî] 
nič de cum să nus amesteò[e], afară de oamenji] lăcuitori aï 
satului ; ei săngur[i] cu toţi la un loc să-ș facă cisla între 
dănșii, socotindu-s[ă] în scris a fiestecàrue bucate si tot pri- 
lejul, și fieștecine să-s încarce după putinţa sa; dar, de nu vor 
fat[e] aşa... să va pedepsi cu mar[e] certar[e]. Unde vor 
fi unul, doi saii treat păr la 10 ominfi] osăbiț, orce fel 
de briaslă, curten[i], căpitan[i], sluj[i]tor[i], negutitoras, pe acestie 
pe tot săi traget la satul und[e] vor fi mai pe apr[o]ape, si 
să-s cisluiască cu satul; și, căt îi va azunge după bucate, hrana 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 217 


si tot prilejul lor, să-i încarce, iar niè cum strà[m]batate să 
nu l[e] facă... Orijijcari sat mari si cătuni, adică lăturaș pin 
prezur, cu tot în foe domniască de cislă să-s cisluiască; 
iar boiarii zlotas la tabla Vist. să li scrie osăbit satul si 
osăbit cătunili, fieșticarili cu numilfe} pămăntului, und[e] si 
pe č[e] moșie] șăde: acolo să-ș dea dajde sa, iar nu să șadă 
întrun sat si să-ș dè dajde la altul sat... Boiarii zlotas nič 
de cum peòt[e]ti la călător(i] să nu dè; că cini va da, îi vă 
plăti peò[e]t[e] întriit; ce pe tot omul la satul săi: să-l scrie, 
iar vornicelul si văt[ăjmanul pe oamin[i] cei va avè călătoriț, 
pe tot aciia, atăta casnicii căt si holtiei, să-i de înscris la bo- 
iarii zlotas, si să-i scrie la foe de cisla satului, cisluindu-i după 
prilejul lor; si peè(e]til[e] acilora'să le lasă la vornicei și la văt[ă]- 
mani; si, cănd va vini călătoriul la satul lui, să-i dè pet[elte vorni- 
celul și vàt[xmanul], scris[ă] pe fetile lor. Cà, la cercătur[ă] în urmă 
găsindu-s[ă] călătorul fär de peî[e]te de la sat aŭ nescris pe fata lui, 
va plăti peò[e]te împătrit, iar vornicelul si văt[ămanul] satului ace- 
luia să va globi cu toată casa, și să va pedepsi cu mare) certar[e]. 

Indată după cislă și împàrtala peî[e]tilor, s'aii hotărăt cer- 
cătur[a], cu mare] tărie, si orcare nu va avè petlejte, saii 
va avea şi nu va fi scris pe fata lui, acela va plăti peò[e]te 
lui îndoit, iar vornicelul si văt[ămanul] satului aceluia cu mar[e] 
pedeapsă va pedepsi și să va globi. 

Boiariul zlotaș mai mult decăt 105 parale, adică 105 de pec[e]te 
să nu ià, măcar jum[ăltate de ban, niè vorniceii, nič vAt[A]manii 
mai mult decăt banii domnești să nu cisluiască ; că, care va lua 
mai mult, va plăt(i] înzăcit. Zlotașul sai vornicelul saii vät[áma- 
nul] nici de cum să nu îndrăzniască a lua banii dăjdii de la un 
om pentru un altul; numai fiestecar[e] după cum îl va ajunge 
cisla satului, în voe domniască sà-s dia bani. 

Nič un om dintr'un sat într'altul de acum înnainte să nu-s 
mute, că unul ca acela ce va îmbla mutăndu-s[ă], să va globi și să 
va pedepsi. Ori oamini răzeș ce șăd pe moșiile] lor, aciia nimărui 
să nu fie supus, nič să lucredză, nič să clăcuiască cuiva, ce 
să fie pre sama g|ospojd. Or oamini ce vor sàdè pe moșiia boi- 
riască sai măn[ăsltiriască, stăpănul moșii aciia să-i stăpăniască și 
să-i lucredze după obiceiii, că aşa este cu dreptate, iar nu altora. 


www.dacoromanica.ro 


218 CONDICA LU) CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Nič un fel de clacă, nič cheltuel[i] saù alte supărării] 
ce avè lăcuitori păr acum de la dregătorii Țănuturilor, de la 
căpliltanli], de la vornicei si vàt[Amani], de acum înnainte să lip- 
sască acestea toat[e). În scurt, nimărui să nu mai clăcuiască: 
nič un fel de cheltuial[ă] să nu mai plătiască. Boiarii zlotas 
să scrie la tablă satilfe] pe rănd, fiestecare cu cătunul lui 
osăbit, cum vor vini, sat după sat, iar nuamestecat: un sat 
din sus între ceale de gos, saii unul den gos între celfe] de sus. 

Tabla să facă într'o coală] de hărtie întriagă, s'’într’o 
față de coală 2 răndurii] de nume, si fiestecar[e] sate cu că- 
tunelfe] sale cinuit (s7c) din gos. Iar la marfgi]ne tablif să 
scrie fiest[e]car[e] sat si cătun si numilfe] pămăntului si stă- 
pănul moși[i] aciia, si cu soma de màd[ulare] a fieștecărue sat 
și cătun, osăbit, si cătunul de ce sat fine, scriindu de josul sa- 
tului acelui mari, numindu-s[e] ot tam, — după cum li s'aù dat 
izvod. Tabla ce va aduè o la Vist[ierie], să scrie zlotasul nu- 
mil[e] omului, poriclil[e], si numil[e] tătăni-săi, după cum scrie în 
foe gd. de cislă, și pe holtei cei de 20 de parialle sà-i pue la 
tablă mai gos decăt ceialalt casnicii, osăbit, la fieste-car[e] sat. 

Asijder[e] si la foile de cislă, carei den boiarii zlotas 
nu vor fi sărguitor(i] asupra slujbii si nu va slujfi] cu drep- 
tat(e], în urmă găsăndu-s la cercătur[ă] oameni făr de pe- 
lejț ai cu petlejț nescris[e] pe fetil[e] omenilor, fiind ho- 
tărăt ca să-s facă cu mar[e] tărie cercătur[ă], s'aii hotărăt, ră- 
sura ce est!e] sà ià, să o piiardză, și să fie lipsit de mila dom- 
niască și dezlipit de slujba Curţii. Iar carii s'a pune toat[ă] 
silința şi nevointa asupra slujbii cu dreptat[e], și va găsți) pri 
tot omul, negăsăndu-s sporiii la cercătur[ă] în urmă, fiestica- 
rilfe] osăbit[ă] milă, după slujba sa, va avea de la Domniia Mea. 
Pecete gospod. Și iscălitura Mării Sal[e]).» — Fol. 57 și urm. 

67. 14 Octombre 7250 (1741). Șărban Cantacozinò se plinge 
lui, Constantin Mavrocordat cà e gonit din ţară: «care, nepu- 
tănd suferi, am lipsit din pămăntul mieii; maŭ luat din Ias 
omul Mării Sale lui Gligore-Vod(ă] cu pază, și maŭ dus la 
episcopul de la Rădăuț, să m[ă] călugțăjrească făr de voia mea.» 
Nu s'a făcut, de fapt, călugăr, «fir decăt portul hainelor 
mi i-am schimbat de sila Mării Sale, pin maŭ scos Dum- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 219 


neze de am scăpat aič, în Teara Ungurească,» A fost despoiat 
de toate. Se roagă a se putea întoarce ca om liber. Domnul 
trimete afacerea la Mitropolit, și acesta opreşte lepădarea 
cinului călugăriei. Iscălesc: Mitropolitul Nechifor, Ghedeon 
de Roman, Nictarie egumen de Galata, Ezechiil de Trei- 
Sfetitele, Neofit de Cetàtuie, Agapie de la Aron-Vodă, Ma- 
carie de Bărboi, Paisie de Sf. Ioan, Mitropolitul Libiei, Var- 
laam episcop de Roman, Paisie egumen de Barnovschie, Ghe- 
rasim de Golia, Damiian de Sf. Sava, Filaret de [Sf.] Ar- 
hanghel, Ionichie de Danco. — Fol. 68-8 V°. 

68. Lista odoarelor bisericii <dup[ă] Poartă... Un sicriias dear- 
gint coptusit, în care ai fost mostele lui S[fe]ti Pandeliimon, si 
l-aii luat Mitropolitul Autonfie]. cănd s'aii dus la Moscali, mos- 
tele... 1 blid de argint poleitu, cu 4 evanghilesti, dat de la 
Măriia Ta: le-ai luat boiari caimacani, de le-aii dat lui fărma- 
șant !, cu cheile Porții.» — Fol. 69. 

69. Ordin a nu mai sta «doftorul Dăpaste»? saii ori-cine 
altul în casele lui Manolache Costache Vel Spatar. — 70. Pentru 
un om care s'a plins «cum că socru-săii i-au luat fămeia lui 
cu furtișagul de la dănsul». 71. Cămănarul să iea <camănă 
dup[ă] la cărtume mari si miè, cite 2 bani de vadra de vin 
si de mied, si căte 6 p[o]t[ronici] de cepàritul de bute, si dă 
poloboc căte 3 pt., si de căldare ce face holircă, sà ià cAte 2 ug., si 6 
pt. răsura, si de la mesercii ce tae vite, să ià cAte 3 pt. de vacă, 
şi o ocà de carne de oae si de capră sà ia căte 5 bani, si de 
miel să ià cate 2 bani, de teascul de čar[ă] sà ià cate 2 
ugh[i] și 6 pt. răsura, de holirca ce vine din sus si din jos, 
să ià căte 2 zlot si 2 oc[ă] holircă de cof|ă], si de bute de 
vin ce s'ar vinde, să ià cite 3 oc[ă] vin din bute; de blănar 
şi de cojlojcar sà ià căte 2 ugh[i] si 6 pt. ràsura de an; şi ni- 
mini scutealnic sà nu fie, or cărtumă vlădicească, or boerească, 
or măn[ăjstirească, ori sluj[i]toreascA, — tot să dea camăna, după 
obiceaiii, pă testamentul ce iaste la Visterie.» — 72. Carte. de 


1 Feldmaresalul Münnich. Caimacamii aŭ fost Sandu Sturdza Vel Logofit 
si Iordachi Cantacuzino Vel Vornic de Tara-de-jos (Neculce, pp. 407, 408), 
2 Despre acest medic și scriitor istoric, v. Zst. Zi. rom., l, pp. 461-4. 


www.dacoromanica.ro 


220 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dijmă pentru mănăstirea Sf. Sava. «Si să bată Trimisul mă- 
n[A]stiri căte o clae de fiestecare păine, ca să ià măsur[ă] de căt[ă] 
păine va esi din clae, și acel om ce va lucra moșiia, să aibă 
datorie a lua acea pâine la sama lor, să triere denpreun[ă] cu 
păine lor, si gràuntel[e] treerate gata să le dea tot la măna vor- 
[ni]c[uluì] de sat, sai la alt om, ce s'a întămpla mai de frunte ; 
la a căruia seam[ă] să va da acea păine, unul ca acela încă 
să fie dator a o împlini la omul [măjnăstirii.> — 73. Iertare 
de «usor»_ pentru doi Tatari, după privilegiu de la Grigore 
Ghica. — 74. «Pentru judii de Tigani gospod, lingurari, ca să 
aibă a-i stăpini pà tot Tiganii de la čata lui, pe izvodul ce 
S'aii dat cu peceate gospod, și de toate să fie apirat, numai 
să-ș dea birul lor pà an, dup[ă] obiceai.» — 75. «La starostii de 
Putna, pentru jalba lui Gavriil Vrăncean, pentru o iapă ce 
aii cumpărat din Teara Ungurească cu un an mai în urmă 
cu eșire Neamţilor în ţeară, de la un neamis.» Un «Mocan» 
spune «cà ar fi iapa lui, luat[ă] de Neamti». — 76. Pentru «podul 
lesiscu unblător» de la «vadul Iarovii»: «s’aù fostu învoit cu 
Leaf[ul] care ţine pod[ul] și făcea si lui Ilie [proprietarul] parte 
din venitui podului, pentru malul de tasta parte... Asijderea 
si pentru orănda acelui loc, zicănd că ș'ai găsit Ilie oràndar 
jidov, care-i da prețul orăndării.> Domnul hotărește «cà nu i să 
căde lui, nič altuia să fac[4] alișverișuri cu Leașii», ci «sà-s 
fac[ă] el singur pod, cu cheltuiala sa». E liber a pune orîn- 
dariul ce vrea. — 77. «Jalba lui Ion Borundeai, judele de la Valea- 
Sac[4], să-i caute judecata ce are cu Stefan jitarul de la Ro- 
diana», care n'a păzit bine un lan. — 78. Toader Paladi vtori 
Vistier are voie a căuta Tiganii Ceaureștilor, «de vreame ce 
dumisale i să cade a-i stăpăni dup[4] &up|ăjneasă»!. ja «Să 
aibă a stringe braniste de vară de la toate cărumele cate 
să vor afla în Iași, și de la breasle, dup[ă] obiceaiii.» — 80. «Să 
aibă a strănge de la tot Tiganul de her, càt să vor afla în 
Ias si pe la alte tărguri, lucrănd la her, cate un leii pe an, 
de Tigan; care bani să plătescu Țiganilor ce lucrează peste 
an la grajdul gospod, pentru ca să nu să ià Tigani de bei- 


1 V, mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 221 


lic.» S 81. «Lui Pascale Vel Ispravnic de Curte, ca să aibă a 
opri seul de la toate mesernitile dàn Ias, să nu să vănză 
la alții, făr căt numai la Domnie; să-s dea tot seul cu prețul 
lui, pe bani gata, pentru treaba lum(ăJaăriijlor de Curtea 
gospod.» — 82. Să se scrie averea lui Şărban Cantacozăno !, — 
83. «A stringe dajdea morilor pe tumbuze, căte să vor afla în 
apa Prutului, i a Siretului, i a Nistrului..., de morjà] căte — 
pe an, or[i] moar[i] boerească, or[i] mănăstirească, or[i] tur- 
ceasci.» — 84. Numire. «Să fie càpl[itan] la Trotus, asupra pantu- 
rilor delaGrozesti.» — 85. «Lui Ioani Postelnic, mergănd la Petre- 
purcu.» — 86. Vel Căpitan de Soroca să-i afle cai acestuia, «pàn 
la Vasilcăă. . . Şi să-i dea lui Ioani si umblător, să meargă păn la 
Chiov.» — 87. Pentru o casă «de lăngă bisearica ungurească». 
— 88. Către Dinul Armașul și Antohe Carageă, Vornici de Boto- 
sani, pentru un locuitor căruia «i-aù făcut meșteșug în stup». — 
89. Către aceiași, pentru o datorie a lui Sandul Sturzea Vel Lo- 
gofät, din averea negustorului Pană, ce a murit: «si să fac[ă]foae 
iscalit[à] de dumnealor, si de tàrgovet si Jidovi». — 90. «Pentru 
5.500 oi împărătești ce sănt la Vaslui, la Tutova, la Tecut; 
care sint să iarneze în tearA: să le dea pace gostinarii.» — 
91. «Pentru 1.500 oi, ce aiispus Hasan-A g[a], omul Casapbașii, 
cà sănt drepte a lui, cumpărate cu banil săi, — sà le dea pace 
de goștin[ă].» — 92. «La lăcuitorii din tărgul Focșanii, pentru 
vechili-beșleaga de acolo, anume Vel, ce aŭ luat căte un 
ort de la toat[e] prăv[ălliele; făr[ă] poruncă ; s'ati poruncit'să ` 
întorcà tot bani înnapoi, iar, nevrănd să le întoarcă, să meargă 
la Paleologa [ispravnicul], să împlinească.» — 93. «Carte cu 
tărie» la același Veli. — 94. «La părcălab[ul] de Soroca, pentru 
Ruvăl Jid.» ce are «datorie la niște Jidovi în ceia parte» și 
cere «sà fac[ă] zàbor». «Dup[à]_obiceaiul marginii, să va plini 
de l[a] dănșii», dacă nu daŭ dregătorii poloni. — 95. Pentru 
Costantinachi Vel Căpitan de Soroca, în sama căruia e podul 
dela «vadul Movilàuluî». — 96. «Negutitorilor streini i de tearà», 
pentru netinerea iarmarocului de la <Tărgșor» (Nicolina). 
«Să aibă a se ceti din tărgu în tărgu, păn la Focsani.» — 97. 


1 V, pp. 218-9, n° 67. O notità asupra lui Șerban Cantacuzino, în Docu- 
mentele Bistriței, II, p. XXXVII. 


www.dacoromanica.ro 


222 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


29 Octombre 7250 (1741): pentru plingerea ce o face mănăs- 
tirea Radu-Vodă din București asupra unui «proeg|u]m[en] ce 
aŭ fost la Radul-Vod[ă]; care aŭ venit cu noi aiè»: în Țara- 
Romănească, se vor înstiinta Caimacamii. — 98. Să se dea bani 
pentru nevoile unui Ture mare, care trece spre Hotin. — 99. 
«Pentru jalba căpitanilor i a călărașilor de Tabăr[ă].» — Pen- 
tru un furt întîmplat «pă cănd Muscalii>. — 100. Zece cărți către 
«dregătorii, vameșii dup[ă] margine», să nu lase să treacă 
ori-cine. «Asijderea, si ceale ce ar suna și sar lucra pă acolo, 
orce fel dă voroave vet auzi, despre Tara Ungurească, aù 
despre Tara-Rum[i|neascA, or de la lăcuitori, de toate aceaste 
ales si necontenit să ne facet știre.» — 101. Pentru Tiganii ce 
lucrează la grajdul gospod, să se iea un leii pe an de la cei din 
tîrguri. — 102. «O carte la Costandin Vornic de Cămpullungu, 
pentru Papă lanoș, cu oameni lui, ce aii venit acolo, pentru 
ce să-i poprească acolo, trăgăndu-se să vie ai la noi; ciiat[ă] 
cA-t poruncim Domniia Mea să-i sloboz, cu tot ai lui, să vie aic să 
grăiască cu noi; Noem.2 d. 7250 [1741].»— 103.Pentru «satul Bu- 
dele, ce iaste pă apa Nistrului. . ., în dreptul Movilăului, unde să fac 
iarmalocile» (szc).— 104. Trimetere de «pliccu cărți» la căpitanul 
de Trotuș, ca să le ducă mai departe, «cu timiras», la vameșul 
de «Britco»!. — 105. «Dumisale Hasan-Agăi Gorbagi, pre care 
l-am făcut Sărdar la Galati. ..: să apere pe oamenii lăcuitori de 
spre Turcii zulumgii... Acelora să le vie de hac si, careï or 
fi mai vinovat, să-i trimiț[ă] în hiiar[e] aiè la noi.» — 106. Pentru 
«trei tălhari bosneagi», cari aŭ atacat «pà doi Tàtarì», din satul 
<Gurecli, a lui Cantemir-Mărze». — 107. Ordin către pîrcălabul 
de Neamţ. — 108. Mentiunea « pàrcàlabilor de braniste». — 109. 
Pentru dichiul dintr'un sat al Mitropoliei, care primeşte nişte lu- 
cruri de la un hot. Va fi adus cu Armasul.— 110. Către Vornicii 
de Botoșani și Iliiaș Vel Căpitan de Dor[o]hoiù: Vornicul Costan- 
din Roset aratà cà «la ocolul Botosanilor, la mijlocul tăeturii, 
s'aŭ găsit 2 Jidov[i] și un Rus tàiat și junghiat, și i-aù aflat 
vornicel[ul] de l[a] Drăcșani». De ce n'aii dat știre? «Ce fel 
de dreglăltori sintet și ce grij[4] purtat, de nu ne-at înștiințat, 


1 Bretc, pas spre Secuime. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 223 


ci am avut știre de la alții?» 2111. « Vornicului Iordache Roset 
si omului pà care îl va pune Vornic la tărgu la DărloJhoiii, 
să fie volnic a păzi dreg[ăjtoriia sa si a apăra pă oameni de 
spre unii și alții, să nu-i supere; însă de la tărgoveț alt 
nimic să nu ià, făr numai gloabele obitnuite și vitele de pripas, 
or ce fel s'ar afla la tàrgovet; iar Vel Căpitan de Dor[o]hoî 
să nu sà ameastece acolo la tàrgovet, nič la gloabe, nič la vite 
de pripas.» — 112. «Să meargă la Màacarest[i], dinpreun[#] cu 
oamenii din Màc[A]resti, să aibă a prind(e] pă Baiaractar Turcul, 
ce şade acolo, să-l pue în hiiar[e] și să-l aduc[ă] aici», pentru 
că a făcut scăpat pe un hot. — 113. «Pentru un Rus de la Va- 
silcăi, ce aŭ fost zeberit aiò pentru pricina unor boi ce aŭ 
fost zeberit acel Rus, a unui om din Moldova, mergănd omul 
cu chirie la Nijna; și, zeberindu-se Rusul la Domniia lui Gli- 
gore-Vodă, s'aii trimis acolo, la părcălabii de Soroca, ca să 
scrie acolo la dregțăltorii Vasilcăului, ca să asaze pricina atasta 
cum s'o cădea cu dreptate. Că Măriia Sa vă marginea să-s 
linișască (szc), fár zàboar[e], si pofteste ca să-s păzească cu 
dreptate de spre amăndoao părțile.» — 114. Către oamenii de la 
Buciumi, satul mănăstirii Dancului: «voi mai nainte, pentru 
că șădeți pe locul mănăstirescu, ficeat mănastiri clăci si alte 
poslușanii, la căte vă porunciia călugării, și cu toate aceale 
erat multumit, dar acmu Domniia Mea, pentru ușurința voastră, 
am rădicat aceale și am hotărăt cu carte Domnii Meale... 
numai 6 zile într'un an săi lucrat, la ce var pune, iar nu 
mai mult.» Dar ei nu vreaù. Dacă nu, com trimite de vă 
va aduce ait, si pre unii vom spănzura, pre alții vom tri- 
mite la ocnă>.— 115.«La boiarți] zlotaș cu banii pecelțlilor de 
la Ținuturi», pentru un imigrat din Ungaria. — 116. Pentru niște 
vite ale <bisericilor ungurești» din Galati și Bacăii. — 117. Împli- 
nire de bani «din évertul vàmii». — 118. La căpitanii de Vaslui, 
Birlad și Puţini (=Puteni], «pentru un Boșneag ce s'ai răspunsu 
om Coltac-Pașii, care n'ai avut poruncă ca sà ià cai de olac»: 
să nu mai dea decît celor cu «firman sai buiurictiii» (sic) 1 — 
119. Către Vel Căpitan de Soroca, pentru «jalba lui Andronache 


1 Buiurulduii : ordin. 


www.dacoromanica.ro 


224 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cupet de Botoșani», privitoare la o femeie din Movilăii, care ¿aŭ 
fost gazdă unor catane moschicesti, si l-aii fost jăfuit pe dănsul». 
— 120. Pentru 12.000 de «sindril[el» reclamate de la cunii oameni 
de Băiaș (sîc)>!, 2 121. Către Hrisoscol biv Vel Stolnic, staroste 
de Cernăuţi, și Iordache Vel Căpitan de Cotman, cari n'aù 
trimes încă nici-un tălhar la Domnie, ci ar fi liberînd pe 
hoţi, luîndu-li prada. Să-i trimeată de acum, «scriindu-ne si 
faptele lor pe amàruntul». — 122. Tot asa si la alti dregători. — 
123. Către locuitorii unei slobozii domnești. S'a hotărît «prin 
ponturile rănduelii, oamenii &-or șădea pe moșiile altora, de stă- 
pănul acelui cu moşie să aibă a asculta»: asa să facă si ei, 
dînd însă numai sese zile de lucru pe an și dijma. — 124. 
«Lipoveanilor de la Hărlăti», dintre cari unii s'aù plins «că 
s'aù dat peceți la călugării vostri». «Sä v[ă] dat unul altuia 
[cartea], că voi îi stit care pă unde să află, si să v[ă] 
aleaget zeace oameni dentre voi, si bătrăni si teneri, si den 
preoţii vostri &-or fi mai de isprav[ă], si să veniţi aiè, ca 
să vorovim cu voi, şi vom pune la o cale.» — 125. Suret scos 
dup[ă] un zapis jidovescu; Octomvrie 14 d. [7250=1741]. 
Adecă noi căpitanii breaslii si împreun[ă] cu toat[ă] breasla 
noastră, de l[a] mic păn la mare, am socotit tot cu voința 
noastră pentru acest obiceaiii noii, care sai făcut de să 
face bas-staroste cu arcale pe la boiari, si apoi s'aii făcut 
în urmă iaràs staroste al doilea tot cu arcale. Deč acum am 
socotitu tot, de la mic pin la mare, să lipsească acest obi- 
ceai noii, pentru că am avut mare sărăcie, si mul[tà] rușine 
am tras pentru acest obiceai, avănd mare pizmă; carei din- 
tratastă pizmă s'aù făcut mare gălčavă, și hahamil între noi, 
de i sai făcut mult[ă] pagubă. Deč noi cu toţii] ne-am strănsu 
la școal[ă], si am socotit cu mare blestem si cu afurisănii, si 
cu mare gloabă, ca cum acest obiceai să nu mai fie ni&-odată 
între noi, numai să fie staroste de rănd, den an în an, pă 
obiceaiul cel vechii, pentru să fie de slujba Mării Sale lui 
Vod[ă] si a tàrài; dar nič acei staroști ce s'or pune, scutit 
să nu fie, ci să-ș dea fiestecare birul săii. lar de acum în- 


1 Locuitorii din Baia. 


www.dacoromanica.ro 


MALERIALL DE ISTORIE CULIURALA 225 


nainte cine s'ar mai scula păste acest zapis și tocmeală a 
noastră, ca să pue vr'o pricină asupra noastră și asupra haha- 
milor, să fie de blestemul ce s'ai pus, si de mare gloabă, să 
dea la Vistierie Mării Sale lui Vod[ă] 50 ug. ungurești si la 
școală 50 lei, si să petreac[ă] mare urgie. Si adastà toc- 
mală s'aii făcut cu voe tuturor breslasilor care mai jos să vor 
iscăli și s'or pune si degetele. L' 7250 [1741], Septemvrie 
20 d. Ursul Staroste. Minas Staroste. Iosif snă Ursul Staroste. 
Marco zeat Iacob. Lazăr zeat Solomon. Leiba Hotincean. 
Leiba zeat Ursul. Cerbul săn Moisi. Cerbul brat Boroh. Lupul 
Moisăi. Smil Saul. Naftulei Leiba sin Minas. Minas zeat Leibii. 
David V[e]niamin. Avram Crafu. Cerbul. Novac. Minas ot So- 
roca.» — 126. «Pentru niște bolovani si alte leamne ce aù rămas 
la vadul Galaţhi]lor, den lemnul ce era să meargă la Voziia, si 
s'aii dat la trei mănăstiri: la Precista i la S[fe]ti Nicolae i la 
Mavromol, de Grigor[e]}-Vod[4].» — 127. «Pentru Ghiorghe si 
soru-sa Ana, den satul Stràsenii ot Ţinutul Lepușnii, ce aii fost 
în pricină de curvie cu niște Turci, — că bine aŭ făcut de i-aù 
trimis aiò, si pe fapta lor îș vor lua plata. Numai si pe o 
Jidovcă, de carii scrii dumnealor că iaste aseamene acestora, 
pe acie încă să o trimit[ă] ai.» — 128. «Nişte bejenii ce le-aù 
poprit la Cuhur Cohoranul Căpitan, vrănd să fuglă] în raià.» 
— 129. «O carte la episcopul de Roman, să trimită un pen- 
ticostar pe romănie; l' 7250 [1742], Mai 8.» — Fol. 70 și urm. 
© 130. Către «Hristoscul Vlasto, staroste de Cernăuţi», pentru 
niște Turci, cari furase o fată. De acum înnainte să nu mai 
trimeată la Domnie asemenea făcători de rele, ci să dea de 
ştire la Hotin: «că, fiind Hotinceni, acolo să cad[e] să-i tri- 
mitem; nu-i putem trimite aiurilfe), si cu trimisul lor sà fac 
cheltuiale.» 2- 131, Pentru gostina ce «s'aù strigatla cochii vechli] 
într'acest an», pentru toată tara, si boieri, si cler, «si Sărbii, 
Cămpulungenii si Vrăncenii»: «să aibă a plăti gostina driaptà, 
de dzece burate un leii; făr numai Turcii, pe unde s'or afla, 
să aibă pate]... Si care unde aŭ dat an, acolo va d[a] și 
estimpu, si toba “ii holtei vor da und[e] vor plăti stăpănii, 
iar cii însurat, undle] le va fi sàderia.» Să se strîngà banii 
în grabă. Pentru rest v, n° 7. 


68775. Vol. VI. 15 
www.dacoromanica.ro 


226 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


o 132. 15 lanuar 7250 (1742). Numire de judecători, pe la 
Ținuturi, pentru «tot obrazul, orfi] boiar, or[i] ce briaslà ar 
fiə». Vor da cărți de judecată, trecute «la protocol». Vor 
împlini datoriile, «luîndu-s dzăciuiala pe obiceiii... Si pentru 
tàlharî în tot chipul să cearce, să-i prind[ă] si să-i cearte si, 
globindu-i, să-i trimită ai, trimitAnd si vina lui în scris, cu 
carte deschis[4], cu amănuntul si cu dovadă], si carte să o 
treacă la protocol. Și potropopii la gudecăţ mirinești să nu-s 
amestiò[e].» Apel la Divan. «lar afară dintru acestea mai 
sus arătate cliè sai altă angărie, preț de un ban să n'aibă 
a lua de la lăcuitor[i]. Gloabe de la nimeni să nu ià, far 
numai de l{a] tălhar[i). Cine nu va veni la gudecat[à], să-l 
aduc[à] făr de voia lui cu treapăd, or-ce obraz ar fi; de la 
omul de frunte să ià 6 pot., al doilea 3 pot., al treilea măn[ă], 
5 par.» 

o 133. 18. 10 Maiii 7250 (1742). Către aceiaşi. De ce nu trimet 
hoți? «Si tălharii, și măcar și pănă la un stup di sà va dovidi 
cineva că aŭ furat, acesta tot tălhar este, si furtușag marfe] 
să socotesti.» Vor da «si cărți slobod[e] de gudecatà, pe 
ceale ce s'or dovid[i] faptelfe] lui: o carte să dai la mäna pă- 
g[u]basuluî, și una sà rămăe la dum[neata], să-s scrie la pro- 
tocol.» Se vor trimete totdeauna hoţii, «afară din furtusagurfi] 
mit, de o găină sai altilfe] ca acestea, cari să număscu pot- 
logării ... Apoi cà s[i] oamini cu jalobi pre mult vin ai, de 
la Tànutul acela, de supără Divanul, și pentru miè priò[i]nì, 
pănă de un leii, de doi, si socotind că, or usil[e] dumfitale] sănt 
închisă, or nu stat la gudecatà... Noi pentru atasta v'am 
făcut ispravnit pe la Țănuturi, pentru odihna nărodului, și 
un om prost de va avè cu vre un boiar gudecată, or-ce obraz 
va fli, şi ma vre să vie pe sorocul dumitale) la gudecatà, să 
trimit să-l adu... Cartilfe] de gudecată ce dat, să fie într'o 
coală de hărtie, si cărț slobod[e], iar nu pet[e]tluiti cu tară.» 
0134. 5 Maiù 7250 (1742). Către licuitori. {Noi în destul 
ne silim, pentru odihna norodului, si penf u atasta Diva 
nuril[e] noastre pe toate dzilil[e] nu lipsăscu, si dum(nea]lor 
boiarii, osăbit, de altă parte, necontinit gudecă.» A făcut 
ispravnici pe la Tinuturi. De ce mai vin deci la Divan? 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 227 


«Care và cade mai mult cheltuiala decăt dobănda voastră.» 
Numai apelurile se judecă la Divan, dar atunci trebuie 
înstiintatà si cealaltă parte, «şi să luat si mărturie de la 
2, 3 oamin[i], cum că l-at îmbiet la Divan si, de na vre 
să vie, atunce l-om adut[ej noi, căt că noi pe un om săngur 
nu-l putem gudeca, pănă nu sănt amăndoi de faț[ä]. Si carte 
adasta să-s citiască în toat[e] satel[e] acelui TàAnut, și să-s 
iscăliască într'Ansa preutul si vornicelul a fieșticăruea sat, 
cum că s'ai citit la satul lor.» — Către ispravnicul si, zlotașii 
de Suceava. Să cerceteze «pentru călugării ce să vor fi aflănd 
la Țănutul acelansàdzAnd pen sate si pen cătunur(i], afară den 
măn([ăjstiri». A mai aflat «cà să supără lăcuitorii cu multe 
năpăști de cătră disetnit, năpăstuindu-i si cu izvoadilfe] de 
anul trecut, si pre cel ce n'aù stup nič mascur le pun nă- 
past[e] asuprà, cari vin, zălojăscu si li ei ban[i]; cari prit[ijnă 
aeve am aflat-o, că si înnainte noastră s'aii purtat jaloba atasta.» 
Să se cetească o poruncă mai de înnainte a lui în Ținuturi: 
pe vinovaţi «îi vom împlini întreit, şi pe desetnit îi vom pe- 
depsi». — 135. Către desetrfici chiar : vor impune numai stupi și 
mascuri, «vădzăndu-i cu ochii voștri».—1 36. La «vornicii satelor 
si toți lăcuitorii» "Ținutului, chemîndu-i la jalbe. — 137. Către 
<părcălabi si vamis, căm[ăjnar[i], bezmànar(i] și mortasàp[f] si 
buorar[i]», pentru plîngerile făcute de negustorii străini la ca- 
puchehaielele de la margine, pentru abusurî, «Care lucru, a 
să supăra cineva afară din obiceiii, măcar și pănă la un où, 
nič de cum nu suferim, nič vom suferi.» Îi ameninţă cu 
ocna. Si pentru «un obiceiii răi č-am înțăles cà s'aii făcut 
de spargu părcălabii vasăle cele cu vin a oamenilor și eù din 
bute cate o tidvă de vin:...0 litră de vin să nu maï ià de 
la nime.» Cei păgubiți să se plîngà la ispravnici.{- 138. 19 
Septembre. Către caimacamii Moldovei, ca să gătească toate 
pentru venirea lui, însă cu plată; cînștiin[țăn]du-se si de purcea- 
dere Mării Sale, că aŭ purces la 17 zile ale aceștii luni». — 139. 
Către aceiași, «pentru neînstiintare adease : că de la Domniia Sa 
Gligorie-Vod[ă] vin cărți, iar de la dum[nea]lor nu, ci ca să în- 
stiinteze adease. A doao, pentru unii din fetorii] de boiari pă- 
mănteani, că s'a cerut să-s călătorească cu Domniia Sa Gli- 


www.dacoromanica.ro 


228 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


gorie-Vod[ă]!, si mai mult gti Logofăt fetorul Sturzii Vel 
Logofăt, s'aii poruncit să-s oprească, să-s trimiț[ă] înnainte 
Domniii cum mai fär de zăbav[ă]. A treia, pentru Schim[ni)- 
Agasă Imbrihorul, ca sà i-s gătească case bune, mar[i], si să-l 
odihnească cu toate ce vor fi trebuintoase, luăndu-l cu cu- 
vinte de cinste, spuindu-i pentru tearà, că iaste sărac[ă] si 
prădat[ă], din întămplare vremilor cu ràzmirite. A patra, ca 
să-s trimit[A] foae de tot boiar[i], boerenași, căpitani și ma- 
zăli şi, cei ce ai fost cu dreg|ăltorii, anume dregătoriile, și cei 
ce n'ai avut dregătorii, — de tot să-s trimit[A]catastih» (20 Sep- 
tembre). — 140. «3 cărți la tot boiarii i boerenașii i căpitanii, 
preotfii], vornicii si alti mazăli, ca să ias[A] pă Ja conace în- 
nainte, căț sănt păn prejurul drumului, ca să-i înveate Măriia 
Sa, și să le poruncească ceale ce sănt de folosul și buna 
cărmuire a tuturora de obste» (20 Septembre). — 141. Către 
aceiași, pentru a-i trimete pe tînărul Sturdza (19 Septembre).? 
— 142. Mai multe cărți către clerici și boieri munteni, să-și 
poată urmări Tiganii în Moldova. — 143. «Un pitac cu tiu- 
tulus», pentru un furt. — 144. «Pentru datoriile de vin vechiii, 
cine are să dea... Cu preţul lui, precum să va vinde acum 
la corătă /sîc).» Dobinda va 'fi «din zeace a doisprece». 
— 145. «Lăcuitorilor din Ias... Nimin[i] de nimic din 
casa lui să nu-s jăcuiască, nič covor, nič scoarță, nič 
mindir, niè plapom[ă], nič vase, nič blide, niè lighian, nič alt 
preț de un ban; nič de la creștin, nič de la Armean, nič de 
la Jidov.» — 146. «Pentru venitul ce are pimnicear[iul] din viile 
de l[a] Odobesti, a neguttorilor, căte 2 pt. de pogon.» — 147. 
«Pentru niște rămășiț de vin a dum[isale] V[e]l Logf., de 3 
ani.» -2 148. «Să aibă a căuta venitul Vornicii din Teara-de-sus, 
pe obiceai, si să ià de fata mare ugh[i] 12 șugubin[ă] si doi 
galbeni tobotele fetorilor, si de văduv[ă], 12 lei si doi galbeni 
tobotele fetorilor, si, or unde ar afla șugubin[ă] saii morti de 
om, or în tărgu domnescu, or în ce sat, să ià venitul.» — 149. 


1 În mazilie. 

2 Domnul veni în Scaun la r-iii Octombre 1741, după Neculce (p. 416) 
Pentru numirea lui, v. raportul olandes din 16 Septembre, în Doc. Callimachi, 
I, p. Lv, nota I. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 229 


«Lăcuitorilor, să aducă păine de văndut la Ias: grăii, orzu, mă- 
laiii, făin[ă), si carăle boilor nič la un beilic nu să vor lua, și păine 
ce vor aduce, încă vor vind'o cu preţul ei.» — 150. Pentru două 
iarmaroace la Fălciiii, si pentru ziua de tirg. — 151. Pentru mer- 
gerea la Focșani a Divan-Efendiului lui Grigore Ghica. 152. 
Vornicului de Tara-de-jos, pentru «Horheai», Lăpușna, Bărlad, 
«să aibă a lu[a] sugubinele, de fată mare burdihoasă 12 ug. 
sugubin[4] si 2 ug. tobotele fetorilor, si de văduv[ă] 12 lei i 
2 ug. tobotele fetorilor». — 153. «Tàrgovetilor de Fălcii, ca să 
străngă ei toată dijma dup[ă] locul domnescu, a tărgului Făl- 
ciiul, să le fie pentru cheltuiala tărgului.> — 154. Pentru un om 
omorît de doi Turci la Ținutul Sorocei. — 155. Banului, pentru 
ca trimesul lui la Ocna să iea venitul: «căte trei ban[i] de drobul 
de sare, atăta steţii, căt si drobii,— den toat[ă] sare ce să va 
încărca de la ocnă, pă obiceai, însă și sare ce să va fi încăr- 
cat de la schimbare Domniilor pănă acum». — 156. Spătarului, 
ca să-și iea venitul «dupl[ă] jumătate de starostie a Cernău- 
ților».— 157. Lui Vel Cupar pentru venit: «de toate cărtumele, 
cite 44 bani de cărtumă si 2 oc[ă] vin, orce fel de băutură 
ar fi, atăta la tărguri, căt și la iarmaloce». — 158. Plingerea unui 
Jidov din "Ținutul Sorocei contra unuia de peste hotar, care-i 
oprise <hacul» pe trei ani și-i luase si «18 ug. aur ungurești, 
carii i-aii fost trimis un frat[e] a lui Iosàp deait acolo, ca să-i 
cumpere horilcà». — 159. Către Vel Căpitan de Codru, pentru 
că «lăcuitorii di pe Prut, den satele de pe di iastă parte», se 
pling «pentru Tătar[i], că fac multe furtușagurii], si mai vărtos 
Tătarăi ce. sănt mai de margine, de spre Orumbet-Olu. Ai 
cercat Măriia Sa lucrul acesta cu mijlocire ca să-s opriască 
Tătarăi a nu mai trece Prutul pe aiurile în iastă parte, făr 
numai pe podul de la Fălciiii, precum aŭ fost obiceiul veachiii. 
I-aù vinit carte de la — mărzacul, carile să află acmu într'a- 
tastă vreme mai cap între Tătarăi mărgineni, scriind cum 
si dum(nealui] aŭ dat poroncă Tătarălor, numai pe pod[ul] de 
la Fălciiii să triac[4].» Să nu-i mai lese locuitorii pe aiurea; 
-călcătorii «să-i prindză și să-i pună în heră si să-i aducă la 
Vel Căpitan, și el să-i trimită la mărzacul mai sus numit, ca 
să-ş ià plata lor.» — 160. Pentru săteni ce aŭ bătut pe un copil 


www.dacoromanica.ro 


230 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


de casă, «ce mersese să pliniască fănul de boerescu».— 161. «Un 
boiar a lui Mihai-Vod[ă]! mărgănd la Tighine.» —162. «Vel User, 
mărgănd. la Smail.» — 163. Răspuns prin Vel Căpitan de Soroca 
la guvernatorul de Movilăii, care arătase că fusese trimes să 
visiteze pe Domn, dar nu îndrăznise, pentru ciumă. «Boală 
de ciumă nice n'aî fostu, nice este; atăta: s'aù fostu in- 
sămnat de mult la o cas[ă], și pe urmă aŭ ferit Dumnezeii». 
— 164. Altă scrisoare de la guvernatorul de Rascov, pentru 
niște oameni «de acolò, din gruntul dumilorsale», cărora «li-aù 
cursu strămbătate». — 165. Ordin ca egumenii să vie cu ac- 
fele lor de proprietate la Bobotează. — 166. Proces al unor 
Dorohoieni cu niște Turci, pentru niște berbeci. — 167. Pentru 
o datorie a lui «Hagi Mane Arman i Andronic staroste de 
Armeni din lași». — 168. «Pentru Lipovenii ce sănt asezat la 
Băneşti si la Ruștori si la Dragomirna si la Salce si la Hä- 
țăști si la Sănăuţi si la Zamostie, ce sint la Ținutul Sucevei, i 
la Budești pe Cracăi, ot Ținutul Niamţului, i la Hărlău..., 
şezănd pe moșii omenești... Unii dintre dănșii aŭ arătat si 
tocmala ce aŭ cu stăpănii moșiilor, de daŭ pe an de cas[ă] 
cate un leii, alții căte 2 zlot; ača tocmală, vrind ei a mai 
sàdè pe aceli moșii, sà rămăe tot nestrămutată.» Ceilalţi, «mai 
mult de căt un leii de cas[ă] pe an sà nu dè stApànilor moșii, 
si altă dijmă sà nu dè, nici ca clàci sà nu-i supere; însă, vrănd 
ei a să mută pe locuri domnești, să șad[ă] cu pace, si neci 
leul acela să nu dè, net altă dejmă [v. si n° 124].» — 169. Către 
niște locuitori ce se învoise a /ace boierului «cite un stog 
de fin de om pe an, si să-i aducă si păne de acolò la casa 
lui>. — 170. Către starostele de Cernăuţi, pentru ciobanul de 
oi fugar al unui Turc. — 171. Numire de Sărdar turc la Ga- 
lati, cu «5 neferi si 10 Arnàùt, cu stegariu lor». — 172. Pentru 
‘un boier care să-și apere pădurea, «să nu o tae nime».— 
173. Altuia tot asa, pentru «rediurile» sale. — 174. Confir- 
mare pentru satele unui boier: «și să pue vornicei pin sate, 
şi tot oamenei să asculte de dumnalui Vornicul». — 175. 
Pentru niște Turci benderlii, ce se pling că se cere a doua 


1 Domnul muntean. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 23] 


oarà gostina ce al dat ei si ciobanii lor. — 176. Pentru niste 
negustori ce sed în dughenile Goliei si refusă a da chiria: 
«cite un leii... pe lună». — 177. <Năvodarilor celor ce vă- 
niază peste pe malul Bratesului si fac stricăciune viilor.» — 
178. Acelorasi: «să-s părăsască de a mai faî[e] vadur[i] pe 
drepti viele ce sănt pe mal, ș'ardu gardurile si hàragif... De 
a mal vini jalobă ca atasta, acolo în mal să vor spăndzura; 
căt acolo este cănpu cu mult greti.» — 179. Pentru un Turc 
ce luase în arendă o baltă a Mitropoliei la Galaţi si stricase con- 
tractul. 180. Pentru un salakor turc, care vine să urmărească 
pe Turcii «de la Lăpușna», cari fac 24/umuri «tàrgovetilor». . 
Să prindă pe vinovaţi, si să-i ducă în fiare la Bender, «si pe 
ciialalti încăș pe tot să-i goniascà de acolo, din vreame ce 
nu sănt tirgoveti multàmiti cu dănșii»>. — 181. Şărdariul e 
mustrat: să scrie si la capuchihaiaua de Bender si să tri- 
meată si «pe o muiare curvă, ce să află în casa unui Turcu», 
— 182. Pentru o căruță luată la conace de la «Marcu Jidov 
din Bărlad>.— 183. Datoria unui Armean din Suceava. — 184. 
Starostelui de Cernăuţi, pentru a scoate cun tianc cu multe 
de toate», oprit la Sniatyn unor Armeni din Roman, «cu niște 
pric[i]ni răsuflate». — 185. Pentru o casă în Bacăii: un orășan 
«ungur», Martin Cancia, pretinde că_nu e pe loc domnesc, 
ci «pe locul lui, unde aŭ curàtàt el, si i-aù tăiat pomeţii».— 
186. Ordin către Antiohie Caragè Vor[nicul] ot Bot[o]sani i Iliias 
Vel Căpli]tan de Dorohoiii», ca să facă o hotărnicie la Pipàuti. 
— 187. Pentru un Ture din Galati, cerut la Brăila «cu do- 
vagiei, pentru blestemitielfe] ce aŭ făcut». — 188. Pentru un fii 
al lui Grigorașco Moţoc, «cari-i pribag la Moscal[i]». — 189. 
Pentru «jaloba preutului Dumitrașco ot Călimăneşti i a Cuzii 
Postelnicul cu frații lor, răzeșii de Pàtàsti» (Ținutul Putna). — 
190. «La ghinărariul de Brașov, pe jaloba Manii si Ion, Băr- 
sanii de Cașin, carii aŭ strănsu 950 mascurfi] de la Muserhud 
si dintr'alte sate din Tara Unguriască, si iaŭ adus în Mol- 
dova, de ial îngrăşat, avănd tocmală căte un zlot de mascur, 
şi pe urmă stăpănii mascurilor li-aii poprit din tocmala lor 
căte 15 bani] de mascur.» — 191. Către «goberna de Săbii» 
pentru o judecată. — 192. Recomandare pentru «proin episcop 


www.dacoromanica.ro 


232 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Minas», care se duce «cătră Locurile Sfinte». — 193. Către 
Vel Căpitan de Covurluiti, pentru o plîngere a călărașilor 
de Puţeni, e«zăcănd călărașii că, amistecindu-s Căplijtanul [de 
Putenî], Movila, vitile sale în vitille] satului, la rupta unui 
văcărit, în trecutul an după Moscal[!], si neplătindu-ș Movila 
văcăritul săii, aŭ luat zlotasii vite a lor... și li-aii pus de 
aŭ stătut zălog un an la Dum(iltru vamesul în Bărlat, și, mă- 
cari că Movila ș'aii dat banii săi, șai măntuită rămășița, 
dar ei săntii păgubaș de sănbra a 4 boi și de hrana a 2 vat 
cu vitài, ce al stătut zălojite..., şi încă li-ai luat Dumji]tru 
Vameșul și 14 lei cheltuiala acelor vite de un an, ernaticul 
şi  văcăritul». — 104. Plingere a unui Alexandru Necoară 
contra lui Movilă, «că i-ai dat Movila banfi], ca să-i îmbraé[e] 
pe la oameni, unde ar găsi, să-i facă 160 vedre vin, ză- 
cănd că la vreamea culesului viilor s'a trimite si vas[e] să-ș 
străngă vinul, si, la vreame netrimitàndu-s vasle], cif cu da- 
torie s'ai văndut vinul, si el, cu învățătura Căp(ijtanului Mo- 
vilii, aŭ luat ban[i] de pe la oamen[i), cu bașul lor, si i-aii 
dat ban[i]». Apoi Movilă «iar i-aii lipădat ban[i), și i-ai luat 
un vas de vin din pivnita lui așădzat[ă], si plătit si de 
vădrărit, şi aŭ văndut vadra de vin cite un leii.» Se hotă- 
reste jurimînt în biserică. — 195. Pentru niște vite luate de 
Movilă, «dănd samă că, fiindu fugit oamen[i] de Puten[i] peste 
Săretiii, la vreme cănd esis[e] cătanil[e] din Tara Unguriască 
pe supt munte, atunce amestecăndu-s[ă] ei cu alt bejenar[i], 
s'ar fi pripășit la dansif niște mănzaț, si iarăș ominfi] de af 
lor i-aii colàcit.» — 196. Pentru niște «părți de moșii cu ve- 
€li]nt» la Ținutul Cernăuţilor. «Hermeziu, car[e] aŭ murit în 
Ţara-Romăniască!.., Părţile ce sănt frățăști... Unit din ve- 
cin[i] ai fost si cu Hermizeul în Țara-Romăniască, pănă la 
moartea lui, si de acolo aŭ venit la pămăntul lui, și i-ai în- 
surat.» — 197. Către Căpitanul de Ciuhur, să poată «aduč[e] 
liudzi, „oamen[i] strein[i], din raiaoa Hotinului, or[i] din Tara 
Leșască, să fie beșlei, la fiestecar[e] sat cite un beșlei, "să 
fie pentru paza marginii si de apàrar[e] lăcuitorilor de pri- 


1 V, capitolul precedent. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 233 


c{i]nile Turcilor ce trăescu acolo: vor fi scutit de &ferturți], 
nemică nu vor da, numai ef vor păzi slujba lor, care este de 
odihna lăcuitorilor, cum am (sic) fostii si mai înnainte la ata mar- 
gine». — 198. «La Costandin Vornicul ot Cănpullungu, pentru 
jaloba è-aù jel[u]it oamenii, Cănpullungenii, din Vamă, pentru 
nisti vite a unui Arman, anum[e] Bărnad, din Tara Lesascà, 
car[e] li-aŭ fost adus acolo, în munții Cănpulungului, făr de 
voia lor; car[e] vit[e], măncănd o samă si Moscalii, atunce 
s'aù fost făcut carte la dregătoriul Cănpulungului, și ar fi 
plinit si de la dănșii 91 lei, 10 pot., luîndu-le vite dreptii 
acești bani.» — 199. Pentru o datorie ce are un locuitor din 
Tismenicza (Polonia) față de moștenitorul lui Pană negustorul 
din Botoșani. «Iar, de n'or căuta la dreptate, apoi nič noi 
n'om sufer[i] a rămănea omul nostru păg[ujbaș, ce cu 
alte mijlocir[i] i să va plini paguba.» — 200. Pentru un Polon 
care a dat lui Toader Sfeclă «2 boi pe păine, si i-aii dati nu- 
mai 9 cetferiè, iar 11 cetferiă aŭ rămas, și, mergănd să-i 
deai păinea, l-ai zăberit stăpănul lor de oiapă, cu hamurfi] 
cu tot, cu II păndză de sač, pentru o fămiae din raia, ce aŭ 
scăpat de la Moscali și s'aii fost măritat după un Rus, de 
unde siadfe] Sfeclă, și, avănd ià alt bărbat în raia, aŭ fugit, 
si dzič[e) Liahul că aŭ luat ata fămiae un habaciii si 17 cot 
de pănză». — 201. Pentru «Sandul Tuduri, cupet ot Ias», prins 
în Polonia și zăberitde 13 ughi, pentru niște cărăuși. — 202. 
Pentru niște vite ale unui Turc rob la Ruși, lăsatela cun Gavril 
vătăman în Trifești». — 203. «Giudeluî de Tigani hătmănești», 
să-și stringă Tiganiî, «si să-ș dei poclon hătmănescu, pe obiceiù... 
Asijdirea si pentru Tiganii streini], ce ar vin[i] dintr’ altă 
țară, pe tot să aibă a-i pune la Cata lui... Pentru moarte 
de om si pentru șugubin[ă], îi va fgudeca dum[nea]luî Hat- 
manul, si, pe unde vor îmbla ci, nime cai lor la olac să nu 
le ià, nič caArutile lor la podvoz.» — 204. Pentru bani rămași 
«la Lefter starostilfe] ot Chișinăii, cu zapis, de pe nisti cofe 
a lui Enachfi] cafigiul al Domnie Sal[e] TI Voda: — 
205. La «Zudele de Tiganii streinli 1 i 
Ţara-Romăniască»: să poată sta în Moldova «acestă șărbu 

omnescu, cu toată tata lui». Nu vor da decit «birul pe an, 


www.dacoromanica.ro 


234 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


după tocmiala lor». — 206. «Pastport s'aii dat la Dumji]tru 
Duca si la Hristofor, negutitori, mergănd la Liptţiica.» — 
207. Numire de besleagà la Movilă, cu 6 neferi, pentru a 
apăra pe locuitori de Turci.—208. Pentru Lupul Balsi Med., 
ce are datorie la doi Ieniceri. — 209. Proces al lui «Miron 
Hăncul, sän Dum[i]trasco Hăncul, nepotul lui Mihalce Hăncul» !. 
210. — Pentru nişte Turcì iamaci de la Hotin, cari ai mers la 
iarmarocul din Botoșani, bătînd oamenii în cale și luîndu-li 
provisii, «si aŭ băut şi holercă de pe la oamin[i]». S'a plins 
Domnul Pasei si lui Ienicer-Agasi. Un alt Turc fură pe un 
copil, supt cuvînt ecă la vreme Moscalilor, cănd aŭ mersu la 
Hotin, ar fi ucis acest copil pe un frat[e] a celui Turc». — 
211. Către pircălabii de Chișinău. — 212. Pentru un om și 
ciobanii săi, cari aii bătut, rupîndu-i mîna, pe un copil de casă, 
trimes pentru rămășițe de cunità. — 213. Egumenului de la 
S[fe]ti Arhanghel, care are de la Grigore-Vodă «părcălăbiia iar- 
ma[|roajcilor de la Tărgușor» (Nicolina, lingă Iași). — 214. Che- 
mare la Galaţi, Focșani și Botoșani, pentru iarmarocul de la Fru- 
moasa, «la medzàpàres». — 215. «Pentru Cănpullungu rusăscu : 
să între în lotru (szc) la dànsii, sà ià petlelțli]le, aŭ să iasă din 
țară, şi să între sluj[i]tor[i], să sadzà acolo în locul lor, aŭ să 
dzică că aŭ hotărăt să stei împotrivă de ruptoar[e], 4 èfer- 
tur[i], căte 100 lei să-i diai, aii să vie din toate satile, adunăn- 
du-să 20 oameni; fugind, să-s stringe cine va vinfi], să 
şază acolo la locurile acelea, păr la 300 oameni; si sà-s 
ià petlelțille] si banii lor, să-s rădi&[e], ca să fie sluj[i]- 
tori] pentru pază.» — 216. Pentru cererea orășenilor de Siret 
de a li se da zi de tîrg Martia și iarmaroc la Sîntă-Măria-Mică, 
«din vrem[e] că sli] acela este tărgu gospod». — 217. Des- 
fiinteazà «nemisniciele», supărătoare pentru locuitori, trimetînd 
la judecata dregătorului si a pîrcălabilor «car[e] or fi priti]ni 
de părcălăbii». 2 218. Către starostele de Cernăuţi si Vor- 
nicii de Botoșani, sà nu supere pe «Armenii ce sănt negu- 
titori] de boi, din Tara Lesascà», a căror judecată, pentru 


1 Acesta din urmă e răsculatul împotriva lui Duca-Vodă în a doua Domnie. 
V. notita din Doc. Bestrajet, II, p. XXV. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 235 


datorii, e numai la Divan. —219. Întrebări făcute la Tinuturi : 
«starea locului de la Țănutul — si osăbite fieşticare ocoale, după 
orănduiala ce arată mai Şos; hotarălețărăi . . ., hotarul acelui Țä- 
nutu ...:cu ce Ținut, la ce ocol și la cesatii...; Scaunii[e] dom- 
nești : [situația lor geografici]; mănăstirile: zidirea, velfea]tul si 
mile ctitorilor, înnoirea şi veletul înnoirii şi al ctitorilor, stare 
locului ..., si ce hram iaste; mănăstirile închinate ..., schi- 
turile ...; bis[e]ricile de piiatrà...; bisericil[e] de lemnu...; 
tărgurile. ..; vămile, la ce tàrgur[i]; mortasipie, asijdirea; 
camăna, așijdire; munții. ..; scălile, adic[ă] drumurilje] ce trec 
în țara Ardialului, de la ce ocol şi sat să începe drumul, pe 
unde trece peste munte și la ce loc intră în Ardial, anume 
satul saii cetate; poticile, adică drumurile ceale mic, de piùor 
si de cal...; apile mari: numile lor, din ce munţi esu, si nu- 
mele muntelui, treač[e] pe la cutare. loc, la cutare ocol și 
sat, într'ata apă căte alte ape daŭ, la ce loc, numile ocolului 
şi a satului, si apa acè marle] unde dă, la apa cutare, la ocol 
i la Tanut și satul cutar[e]; apile miè...; dialurile cu vii...; 
dialurile făr de vii...; movilile...; răpile...; văile marii 
cu pădure saii cu cinpu...; vălcealile...; pàduril[e]...; tufă- 
rile ...; luncile...; cănpiele...: anume sis sai dial, poe- 
nile...; bălțile. ..; helistille...; vadurile: pe la apile unde nu 
sănt poduri...; meziluril[e)...; siliștile, adică mosiele unde aŭ 
fost sat și acum este pustiiii, la ce ocol, etc.; mosile: mă- 
n[ă]stireşti ; ceale fär de oamin[i], numele pimăntului, etc.; mo- 
şiile velitilor boiar[i]...; moșile boiarilor al doil[e], tij ; moșiile 
boiarilor mazili, adecă cei è-aù avut boerie al trielea; mosile 
rizesilor tij.» — 220. Plingere a unor răzeși din Putna, între cari 
un «Marin Brăncovanul»; si «Vas[i]lie Săverian ... și Grigoraș 
Venitic..., din niamul Borzeștilor»; în proces cu nişte Bontășeşti!, 
cari aŭ un Găfrîn acolo. — 221. Pentru Turci din Brăila, cari 
pradă în Tecuci. — 222. Pentru nuiele și pari, cerute de Domn 
la Tinuturi.— 223. Poprzrea unui sat, pentru juvaiere: «un 
lantuh aur cu 96 bulbuî..., 6 mătcalurii] și o părech[e] 


1 V, Convorbiri literare, 1903, Octombre: Manifestafit nouă ale unet şcoli 
vechi, III 


www.dacoromanica.ro 


236 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


sărji aur, căt[e] cu un rubin în mijloc..., un inel aur, izma- 
ragd>. — 224. «Lui: Ogac-Uaus si staroste de Putna, pentru 
dughianile Turcilor zulumgii de la Focsan[i], să le opriască, 
si să pue într'à[n]sàle alti neguțitor[i], iar pe acei zulumgii, 
prinzăndui, să-i pue în fiară și să-i triimit[ă] la Brăila, să-i 
dei în măna lui Inicer-Agasli], să le vie de hac.» — 225. «La 
starost[ele] de Putna, ispravnicul marginii», pentru jalba unui 
Căpitan către «Căpt. marginii» de «ceia parte», că i-a dat «73 
lei... pentru o căplijtănie, și apoi l-ai scos, și aŭ rămas pă- 
gubas de ban[i]». Să «vorovascà cu dregătoriul marginii». — 
226. La niște săteni, «ca-s sà aperi..., pentru priè[i]lna ve- 
ă[i]nătății si pentru 10 lei ce le cere dum[nea]luî pentru lucrul 
boerescu, pănă vor sta la Divan».— 227. Starostelui de Putna, 
ca sà trimeată «10 cărămidar[i] si un miimar, meșter de lemnu: 
tocmindu-i cu hac, să le dei și arvoni». 2 228. Către «isprav- 
nicul marginii Putnii», pentru «un emir tătar, car[e], fiind zor- 
bagiù, l-ai prinsu și îl cer alții de ai lui în chizàsie, cu zapis, 
cum că s'a lăsa, dar Mărie Sa Vod[ă] maŭ priimit și aŭ scris, 
asè în heră cum este prinsu, să-l trimit[à] cu Hasan-Salahor, 
ce s'ai trimis de aiî, să-s trimit[ă] la Bender». — 229. Pentru 
Grozesti (Lăpușna), fosti ai lui Neculai Costăn Logofăt si 
dati lui Gheorghie Turculeţ Postelnic, pentru o datorie de 
180 lei ai Logofătului. — 230. «Leiba Jidov de Es, ce s'aii trimis 
la paza Ocnii.» — 231. Pentru niște bani furati de un Evreii 
din Rascov, de la un om ce-i stătuse în gazdă. — 232. Să se 
caute de la boierii bătrîni «cărți de părcălăbie», și să se trimeată. 
— 233. Scutirea Armenilor poloni de cai de olac si «de drum»: 
nič de p[e] la odăile lor, nič din oile lor la conaé[e] nim[e] 
să nu le ià, nič oi, nič cai.» — 234. Către «Scărlat polcovnic, 
pri caril[e] l-am făcut Domnie Mè Vornic la Bot[o]san[i], să fie im- 
preună cu Caragè» (7 April7250=1742)!.— 235. Întàrire pentru 
o casă, cu voie de «a găzdălui sai a sàdè în casal[e) dum[isale]». 
— 236. Pentru niște Turci cari fură o fată în Tinutul Cernău- 
ților.— 237. Voie pentru un om al lui Alistarho Ban, să treacă în 
«Tara Unguriască», pentru a lua niște documente de la Șerban 


1 V. vol. V, p. 238, n° 96. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 237 


Cantacuzino. > 238. Lui «Vasilachi Postelnicul, capicheh[a]ia 
de la Măriia Sa Sultanul, pentru o roabă, Nastasiia, care s'aii 
luat cănd catanel[e], la vreamea Domnii Sale lui Mihai-Vodă, 
de un Tătar Behtemir, den sat din Mengiri, care căutăndu-să 
atuncea pe porunca Înpărății, nu sai putut afla, si, rămăind 
la acel Tătar, iar un Dumitru Sărbul, tocmindu-să cu Tătarul 
pentru acea roabă, să i-o dea femeaia și, slujind cinci-6 ani, 
să fie ertat, cu copii ce va avea, si, netiindu-sA Tătaru de toc- 
mal[ă], s'aii scris la cap[i]cheh[a]ia, să stea să scoată un mumbașir 
de la Măur Sult[anul] pe tocmeala ce aŭ avut, să-i scoaț[ă] fă- 
meaia și copiii de la Tătarul acela.» Lai 239. <La Vornicii de 
Botoșani. Facem ştire că aici, la Divanul Domnii Meale, aŭ 
venit tArgoveti de Botoşani, Rumăni si Jidov(i], jAluind pen- 
tru așăzămăntul tărgului, și ales pentru tărgul Făinii, căci, mai 
înnainte vreame, cu căţva ani, tirgul Făinii au fost mai la 
vale, iar apoi, strămtăndu-să acolo, îndesindu-să dugheanele, 
fiind în fata tărgului, unde să vinde altă marfă si băcălii, si 
pe aciia și mesearnita, de vr'o 20 de ani s'aii mutat tărgul 
Făinii în deal, de sint așăzaţ o samă de Jidovi si alti tăr- 
goveţi rumăni, și acum o parte din tărgoveţii cei din fata 
ulitif trag ca să mute si tărgul Făinii iaràs în vale. Si în tre- 
cute zile s'aii fost dat și o carte legată, scriind după jalba 
lor, iar altă parte Jidovi si alti tirgovet rumăni, ce ş'aii făcut 
case în deal, de spre ţintirimul Bisearicii Albe, unde iaste 
acum tărgul Făinii, jăluescu că le-i cu strămbătate lor, de 
vreame că acolo, în preajma caselor lor, atăta hrană aù și 
ei, făcăndu-să tărgul Făinii din Duminecă în Duminecă, și, 
de să va strica, ei rămăn fără nici un căștig. Pentru care 
arătară și cărțile Mării Sale lui Grigorie-Vodă, scriind că s'aii 
mai purtat atast(ă] pricină, si aŭ poruncit cu tărie ca să ră- 
măe toate aleșverișurile la locul lor, si tărgul Făinii de acolo 
din deal să nu clătească, și atastă poruncă și Domniia Mea 
-cu cartea noastră asemene am fost poruncit a să urmă. Si, 
cu toate aceastea, văzum și carte ta de judecată, Vist. An- 
tiohie Carageà, scriind că ai luat seama, întămplăndu-să 
acolo si cățva boiari mazili din Ţinutul acela, care si eï 
aii dat mărturiia lor că tărgul Făinii acolo în deal iaste așă- 


www.dacoromanica.ro 


238 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


zat de vr'o 20 de ani, si iaste cu cale asAzat, de vreame că 
din vale, unde s'aii văndut făină mai în trecuta vreame, în- 
deșindu-să casele, n'aii unde sta carăle; și tu ai hotărăt făcănd 
dreptàt la amăndoao părțile, însă tărgul Făinii să rămăe tot 
acolo unde să află acum, în deal, și altă marfă acolo să nu 
să sue, fără numai făina să să vănză, iar băcălii si pita si 
alte mărunțișuri să să vănză de la vale, la Tărgul vechiù, în 
fata uliții, ca să aibă cu toții alişveriş și hrană. Si pentru 
atasta acum de iznoavă îţ poruncim, de vreame că partea 
tàrgovetilor cei din vale cu lăcomie trag și tărgul Făinii 
acolo la dănșii, si alții să rămăe fără nici o hrană, și dom(neata], 
împreun[ă] și cu alți mazili, at găsit cu dreptate a rămănea 
tărgul Făinii în deal, și alte aleșverișuri din vale, pecum ară- 
tăm mai sus, așa dar să dai poruncă tuturor tărgoveţilor, 
ca să urmeaze toți, și nici de cum tărgul într'alt chip să nu 
să strămute. Şi să nu mai umble amestecănd lucrurile și pur- 
tăndu-să cu cheltuială pe la Iaș. Încă și meideanul acela unde 
să face tărgul Făinii în deal, de va fi loc domnescu fără 
pricinlă), niminea să nu-l astupe cu casfa}-saù dugheane,. ci 
sa rămăe loc siobod. Și de acum atastă pricină să nu să 
mai poarte, că, carii vor mai amesteca, să vor pedepsi; și 
cartea de la măna lor să nus ià.» — 240.-Pentru un furt, 
de care locuitorii se apără. «De vreame că urma bucatelor 
aù trecut pen satul si pen vadul lor, nu pot ei să să măn- 
tuiască cu atăta că nu ştiii, că sănt datori să dea seama; 
că, trecănd tălhariul pen satul lor, nu să poate ca să-lu 
sămtă si să nu știe... Să-i aduci pe tot față, și să le dai 
strănsoare ca să dea seama, numai să afle tălhariul, ori să 
gure oameni din sat, pe carii vor pofti păgubașii, cum nu 
iaste tălhariul din satul lor, nici stiù să aibă oameni răi în 
satul lor și, &urànd, să aibă pace, iar, negurănd, să plătească.» — 
241. Pentru un Jidov, căruia i s'a furat un cal de la căruță 
la Roznov. «Jăluind lui Vel Vornic [proprietarul satului], i-ar: 
fi plinit paguba Jidovului de la satul dumisale; deci, de vor 
jura doi oameni că nu știii ei să fie oameni tălhari în satul 
lor, si perirea acelui cal nu iaste de spre dănșii, să le îm- 
plinească banii de la Jidov, ce i-aii luat de la sat, pentru 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 239 


calul lui.» — 242. Ordin de la hotarnici, lui Velieco Cuze biv 
Post. si «Carpu Rusul biv vel Căpitan». — 243. Poruncă pentru 
a hotărnici tirgul Piatra de spre Costăn Dare Pitariul și mä- 
năstirea Bistriţa. — 244. «Pentru un robu, ce ni-aii scris Mărie 
Sa Hanul că ai fugit»: urmărire ; «numele lui, Hasan». — 245. 
Pentru pămînturile «Lupului, ginirelle] lui Toader Botedzu, 
ce aŭ fost rohmistru». — 246. Ordin de lucru pe moșii mă- 
năstirești la tîrguri: cafară den cii ce aŭ dughenfi] pe mo- 
sie». È 247. Către ispravnicul de Roman. «Viind vrem[e] co- 
roilor i a soimilor, sà căutaț să purtat de grij[4), după obi- 
ceiul ce s'ai trimis de la acel Tinut si de alte date, să ni 
trimit si acum 2 coroi si_un ulii, si pe vamini de ispravă 
să-i trimitet, ca să-i aducă fär de striciciuni.» 2 248. Soco- 
teală : «3 soimi Cănpul lungu, 3 șoimi Ocna, 4 șoimi Vran- 
cea, 2 coroi aii ulii Bacăul, 2 coroi, 1 uliù Cărligătura, 2 
coroi, 1 uliii Vasluiul, 8 coroi, 4 ulii Sărdariul de la aciale 
Țănuturi : 10 șoimi, 16 coroi, 8 ulii fac peste tot». — 249. 
Recomandatie pentru Trimeși ai «Mării Sali ghinărariului de 
Săbiiii, «ca să cumpere 2 armàsar[i]».— 250. «Ponturile ce 
li-aù trimis dum[neajlui starost[ele] Nanovschie cu Milinschie, 
Căm[ă]rașul dumli]sal[e]; t 7250 [1742]. Mai 31.» Cere iar- 
maroc la Horodenca: sà se dea de stire, în ţară pentru 
el. Să poată paste 200 de boi, cari sar scoate fără vamă. 
Să-și facă 200 de stoguri de fîn. Să poată cumpăra 200 de boi. 
<Pentru 500 de cară lemne într'un an, să fie volnica tăia 
și a căra din păduri[le] țărăi Moldovii, aŭ din ale Cirimusu- 
lui, aŭ din ale Bucuvinii păduri, pentru triaba arsului în ca- 


săl[e] sale de la Horodenca ... 500 de copaè de cer pentru 
dresul casălor sale de la Horodinca, carilfe] li-aù stricat Ca- 
zacii ... Să roagă pentru ucidire a doi Jidovi de la moșiile 


sale si a unui om ce era cu diînșii, carilfe] s'aù tănplat pri- 
mejdie supt pădure Drăgșanilor.» Pentru oameni ai săi 
fugari în Moldova. Pentru un Evreii al săii, căruia nu i sa 
plătit de un boier niște grîu. Și Armenii săi «sà fie volnit 
cu boei lor în tara Moldovei». — 251. «Să poată oamenii din 
Tara Leșască a ara si a sămăna, cu datul obitnuit, pe pă- 
măntul Moldovii.» — 252. 27 Ianuar 7249 (1741). Grigore- 


www.dacoromanica.ro 


240 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Vodă, pentru iarmaroacele de hotar, «di spre CernAut, caril[e] 
din vechilfe] vrem[i] s'aù numit otace, si, din pric[i]na vremii 
tulburărilor ce s'aii întănplat de cătăva vreme, s'aii fost pă- 
răsit». S'a înţeles cu Nicolae Potocki, vecinul de acolo. Se 
vor face ca supt «unchiii>, Nicolae-Vodă, și supt Mihai-Vodă, 
«supt Horodinca, fiind loc mai cuvios si mai cu îndămăna, 
atăta căt pentru stare dobitoacilor, căt si pentru neguttoriia 
și strănsura nărodului, îmbe părțile». Moldova va avea «vă- 
mile obiénuite si gudecăţile si toată orănduiala ce să cuvine». 
Vor fi opt iarmaroace pe an: la Sf. Gheorghe, Dumineca Mare, 
Sf. Nichifor, Sînpetru, Sf. Ana, Sf. Samoil, Înnaltarea Crucii, 
Sf. Dumitru. «Cate 15 zile pe loc.» 53) Pentru un ne- 
gustor polon «car[e] aŭ venit... ai la gospod cu nisti lu- 
cruri gospod». — 254. Scutire a 200 de boi de negot ai lui 
Potocki de vamă, de cornărit, de conità. — 255. Conducerea 
«Muscalilor ce aŭ venit de la Trgàd (szc), mergănd la Soroca (2 
Iunie 7250 [1742]). — 256. Ispravnicului Putnei, «pentru dumneii 
Catrina Logofetias[a], a răpăosat[ului] Costandin Costachi, să 
o las[ă] să triacă cu paci, lăsind-o Domnie Mè ca să miargă 
la Bucuresti, la Domnie Sa Mihai-Vodă, să-ș scoat[4] datorie 
ce are» (6 Iunie 7250 [1742])!. — 257. «Să aducă pe potro[po]pu 
de acolo și pe Ion biv potrăpop si pe popa è-aù cununat pe 
om, iar è-ai cununat pe Toadir Hordilă, lăsindu-ș fămee si 
dăndu-i voe di-aii luat pe alta. — 258. «Lt 7250 [1724], Iu- 
nie 6. O carte dată de un copil din cas[ă), să margă la Bo- 
t[o]sanî, să aducă pi hahamul si pe tatul copilii și p&Jidove 

t-aii văzut fapta, si pe Solomon si Leiba și sel (sic) č-aŭ zis 
c'or mărturisi că i-aù dat 2 ughi haham(ul] cu di-asila, si 
pi un Jid[ov] è-ai zis c'aii văzut tocmind muma copilii rochie, 
si pe Boroh Jidovul si Solomon, &-aii dat sam[X] Jidovca, muma 
fetii, c'aii zis că, de a pără, o'r scoate din tărgu, si pe 2 Jidovi 
bătrăni, să aliagà dintre dănșii, să-i aducă, să ste fat[2] la 
Divan pentru pricina copilii Iancului cu figor[ul) Cerbului, 
l'aù silit-o, stricănd-o, precum ai dat sam[ă] tatul fetii si 
mumă-sa,» — 259. Contract al unui boier cu satile sale: dijmă 


1 V., pentru Constantin Costachi, Zsf. Jit. rom., II, p. 399. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 941 


și 2 lei pe an (la Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru). —260. Var 
adus pentru Domn de la Dumbrăveni. — 261. Ordin către 
oameni mănăstirești a lucra pe moșia unde șed, «după cum 
s'aii hotărăt cu carte tipărită». — 262. Liberarea unei femei 
din Lăpușna, «t-ai fost trimis(ă] la ocnă, pentru că ar fi fost 
tiitoare la un Turcu». — 263. «Pentru un Jidov şi un Arman, 
ce s'aù ucis la codrul Hertei de tălhar(i].» — 264. Către «oa. 
minii de la sat de la Comăneşti», să-şi /ăzească potica. 


«Acum, în -vremille] acestor tulburări, făcăndu-se] pantir[i], 
au fosti plaiul în sama lor, iar acum, lipsind pantirài, aŭ 
supt răspunderea capetelor. Să dea prin ispravnici la Domnie 
«cărțile vechi» ce vor fi avînd. — 265. Tot asa către «lă- 
cuitorii de Ocnă, tot pentru paza plaiului». Și la cei de Cașin, 
de Grozesti si Dărmănești. — 266. Pentru niște boi furati 
unui Tatar în Ținutul Grecenilor. — 267. «O carte sai dat 
dumnealui Șărban Duca biv ftori Păharnic, pe o parte 
de moșie din Zlătarţi] ot Putna, ce e cumpărătur[ă] moșu-săii 
Ducăi-Vod[ă]... Pentru o moșiea sa, anume Prăjăştii, ce sănt 
la Niamtu, ca să-i stăpăniască.. — 268. Apărare a unei moșii 
de <olăcari». — 269. Pentru moșii «din Mărgineni ot Bacăi», 
cumpărate de «la răzeşii unguri de acolo». — 270. Judecată 
a egumenului de Cașin, care arată un act de la Gheorghe 
Stefan-Vodà: «ce cuprinde multe moșii, că este făcut pentru 
lucru de chivernisal[ă], avănd Ștefan-Vod[ă] pribegie din 
țară, — ca să nu pue cineva dintr’ alții măna pe moșiile sale.» 
Sesocoate ca Zrezi un alt act, care cuprinde mai putin. — 271. 
Tovărăşie de «cră&mari» romîni din lași. — 272. Pentru un si- 
hastru prădat de tălhari. — 273. «Preutilor de la patru bisă- 
rič domnești], ce săntii în tărgu, în Botosan[i], cu o biserică 
din Păpăuți, după testament, &-ai avut de la Domniia Sa 
Grigori-Vod[ă], în car[e] hotărăști pentru 2 iarmaroat[e] mari 
ce să fac pe an acolo, la tărgu, afară din oraș, de alăturea 
tărgului: unul la Sffe]tii Ilie şi altul la Săntă-Măriia-Mică : la 
acestea 2 iarmaroè[e] să aibă preutii a faù[e] ei dughianil[e], 
si venitul dughenilor pe obiceiul vech[i], ce este hotărăt; de 
să ias[i] de dughianà, acel vinit să fie a bisericilor, pentru 


68775. Vol, VI. 16 
www.dacoromanica.ro 


942 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


unt-de-lemnu și tămăe, şi alte odăjdii bisăricești, si sănbriia 
preutilor de chivirnisala lor; însă prin Vornicii de Botoșani) 
să-s dei sama, cum arat[à] testamentul.» — 274. Pentru un hot 
din Ținutul Greceni, care prădase «în raeoa Ismilului». — 275. 
«Pentru Turcii ce sed la Agud cu cas|a], pe loc[ul] mănăs- 
tiriî [Miri] si calcă locul, si nu vor să dè venitul.» — 276. 
Vornicului, Costandin Ruset, ca să iea venitul moșiei sale, «car[e] 
este în cel[e] doî èasur[i] ci licuescu Tàtaràî»!. — 277. Nu- 
mire de beșleagă la Chișinău, «după orănduiala cum scriii și 
alte cărți de beslegie». — 278. Pentru beșleagă, «ca să-i dei 
leafa lui, căte 15 lei pe lună [Vel Sărdariul), cu toate taina- 
turil[e] lui». — 279. Pentru moșia «lui Ianàs, tărgovăț de la 
Bacăi».— 280. Pentru o plingere a tîrgovetilor de Bacăii, 
«că pe locul tărgului din trecutele vreami, din bătrănii lor, aŭ 
avut unii și alții vii, și, acei bătrăni vănzind viile la alt[e] 
mànli] striene, ce naŭ fost tArgovet de baștină, stăpănesc 
acie şi locul, și-l vänd la alții, și danii îl daŭ. Si s'aii scris ca 
să-i popriască pe unii ca acie, să nu fie volnita vinde din 
locul tărgului, și să-l împartà tàrgovetilor, ca să fie de hrana 
lor.» & 281. Către ispravnici, pentru cărțile de judecată, care 
nu sînt bine făcute. «2 oameni cănd vor veni să-s ġudečļ[e] 
și-i vi hotără gudecata, întăi să-s scrie pricina omului celui 
ce părește, apoi să-s [s]crie răspunsul celuelaltu, în ce chip 
aŭ dat sam[ă], apoi hotărărea gudecăţii, că s'ai hotărît gu- 
decata lor într’ acestas chip, — ca-s fie lucru lămurit si de în- 
tales, să poată întàlegea Divanul, precum dreaptate și stràm- 
bătate. Si de acum înnainte să ştii că, de nu vor vini ğu- 
decățile întiposite după poroncă ce-t poroncim, le vom 
trimite rupte cu oameni domnești, acolo, la dumn[eaj]ta, și nu-t 
va fi cu cinste dum.; însă, pentru gurămănturi, socotit pentru 
lucru, nu punet 2-3 oameni să gure, și pe cela ce nu va sti 
de acel lucru, nu-l silit cu gurămăntul, și, ales, pentru ce fieste 
lucru mic este cu păcat a silipe oamenila gurămăntu. Apoi, 
pentru tobotele fitorilor dumfi]lorvoastre, ni-aii venit jalobă 
că eŭ cite 6 orti si 2 lei; pentru care am hotărăt mai multu 


1 V, Iorga, Chila si Cetatea- Albi, pp. 248 9. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 943 


decăt 6 pot. ciubote fitorii dum. să nu è.» L 282. Către «Pavel 
Sărdar, ispravnicul Orheiului i Lapusnif», pentru că «te ati[n]gi 
cu călcare si de_oamin[t} bisàricesti, atăta dum[nea]ta, căt si 
nemesnicii dum., pănă si bisaàricilfe)] călcaț, cercănd pric[i]ni 
de gloabe asupra călugărilor si asupra preoților ; care lucru 
să cuvin[e] a gudeca cu fgudecata bisăritască». S'aii plins 
Mitropolitul și episcopii. «De at făcut asa, de la noi ača 
volnicie n'aț avut, din vriam[e] că noi la aceale ce sănt în 
gudecata bisăritască, nu vom să ne amestecăm.> Să nu mai 
fie nemesnici, cum i-a mai scris, «că nemesnicii aduc priò[i]ni 
de mestecătur[i] necuvioas[e] ca acestea... Partea bisăritască 
să fie Budecat cu &idecata _bisăričască. el: cănd va avia 
vr'un niffian Sudecat[i] cu vre un călugăr sa preut, si va 
Tămănia cu vr'o vină călugărul saii preutul, să faè[i] stir[e] la 
episcopul, si să va pedepsi cu gudecata hisăriăască, iar mi- 
Tianul să va pedepsi de-laAspravateul-Pănutului.» — 283. «Pe 
jaloba coml[i]sariului, lui Libomirschii, peantru 20 de boi si 8 
car[e] cu sar[e], è-ai zăborăt pentru priè[i}na lut Mostafa Turcul 
din Bender, t-aii avut cu Jid. dela Rascov; fiind acest zabor 
far d[e] poroncă, s'aă poroncit să-s dei înnapoî.» —- 284. «Pe 
jaloba lui Ionit[à] Postelnic, săn lui Miron Cuzai, č-aŭ fost Logo- 
făt, pentru moșiia Cràè[u]nestif dela Vasluiù, Avgust 9 [7250= 
1741]!.» —285. «O carte s'aii dat Sfinții Sal[e] prefectul de la 
bis[ă]rica catolitascà de aiè, di Ias, ca să-ș stăpăniască 3 cirti de 
vii de la —.» — 286. «La Ioniţă Pisotchi, părcălabul de Bae», 
pentru ca «tirgovetii» sà trimeată «sindila Treisvetitelor». — 
287. «La uşurgii de la Oronbetoglu, să ţii în sat — lui Ali 
Mărza, fiiul lui Isuf Mărza, din uşorul sat[e]lor lui.» — 288. 
«Pentru un protopop č-aŭ dispàrtit o fămeae de bărbat, să 
caut[e] să-i trimit[ă] aiè, pe fămeae cu bărbatul ei.» — 289. Fir- 
man pentru a selua averea unui Turc mort în Galaţi: o luase întàiù, 
ca «tovarăș», «Cabà-Hasan, Sărdar|ul] nostru». — 290. Proces 
al <tărgoveţilor de Hărlăii» cu «mortasipii» de acolo, cari li-ar 
fi luînd «mortasipie de pin saci cu făină, şi apoi și din păni de 
pin covàtu, piste obicei». — 291. «Pentru Athănas[e)] ce s'aii 


1 Actul la care se raportă acest regest e analisat mai sus, pp. 157-8, n° 59 


www.dacoromanica.ro 


244 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


trimis capichihae lăngă Elagas[i], ca să-i dè liafa lui de acolo, 
căte 25 lei pe lună.» 2. 292. «Pentru Jidovii de Căuşen [i]», cari 
«aŭ pohtit asàdzar[e] pentru vama de holercă ce o cumpără 
ei din tar[a] leşască si o trec aiù în ţară], de o duc la Cău- 
sen[i], si s'aii tocmit ca-s dea vamă pe cufa de holercă cite 
4 lei vech[i], însă si cufa, mai mar[e] de 70 vedre să nu fie». 
Se admite. — 293. Pentru Sărdarul Turc din Galaţi, care face 
«blăstămăţiia» de a se împotrivi firmanului; pîrcălabul să-l 
dea lui Ienicer-Aga. — 294. Zlotasilor de la Tecuci, «sà ţăe în 
sam[a] pecetil[e] pe gumătate la 30 de oamen[i] ce sănt pen- 
tru slujba dum. Casabaşii, la saigit». 2 295. O gloabă de la 
un hot prins în alt Tinut se dă ispravnicului din locul unde 
se făcuse furtul, «din vrem[e] că di acolo sai vădit și s'aŭ 
gonit». -— 296. Către Vel Căpitan de Soroca, pentru 
«Turci zorbagii». — 297. Turci cari daŭ bani cu împru- 
mut în Ţinutul Roman. -- 298. Pentru ca să se aducă 
«Jid[o]vii de Movilài» la Vel Căpitan de Soroca, pentru 
datorii din camănă. — 299. Către pircălabul de Galaţi, ca 
să cumpere vin de «Niculisàl» saù «Niculitàl» (unde stà un 
beșliagă), «fiind pe plàcer[e]». — 300. «Pentru 'Turcil brăileni 
carii s'aii asàdzat acolo, la Focsanji] cu corturi], si fac multe 
zulumurți] lăcuitorilor». Se trimete <Husain-Ag(aj, beșliaga 
nostru», si Enachi Comisul, «ca să stri&[e] toate dughenil[e], 
si să poftiască cu mar[e] tărie ca să nu-s facă iarmaroc». S'a 
scris si lui Inicer-Agas[i] de la Bender.\- 301. Se cere pircă. 
labului de Galati a recomanda un Turc ca Serdar: «numai să 
nu arete pe vre un blăstămat, că apoi n'a put[&] da samă.» 2 
302. La ispravnici, pentru «jalobe... că aŭ luat lăcuitorii 
ban[i] de pre la Turci, pe miere si pe nut si pe perjà si pe 
altele, s[i] acmu, niavănd mere saù nuò sai perji să l[i] dè, îi 
supàr[a] cu basul far de cale, de le eŭ banii îndoit». Vor res- 
titui banii cu dobinda «din dzeč[e] 12 pe an». 2 303. Ur- 
mărire de robi tătărești în Tinutul Suceava. — Scutire a «12 
oamin[i] strein[1], cAràmidar[i] car[i] aŭ vinit de la margin[e]»: 
vor da numai cîte 10.000 de cărămizi pe an. — 304. Lui «Du- 
mitru Vamesul, pre carfe]le saŭ pus Capli]t[an] de fimiţ sic) 
la Trotuș, cas aibă întru toatfe] a purta de grija ţămirului, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 245 


si tot pantàrài să aibă a asculta de dănsul.» — 305. Un vor- 
nicel trimes la ocnă, «de nai scos ominii tot la pecet, ci 
i-ai făcut raileni si bijinar[i].» 2 306. «Ianach[i] Hatman i păr- 
călabu Sucevii. Dat-am scrisoare noastră dum[neajlui Cos- 
tandin Hristoverghi Postelnic, pre car[e] l-aă socotit de s'aù 
făcut Căpliltan la Horodiste si purtător de grije la toat[e] 
poroncilfe] Mării Salle] lui Vod[ă] s[i] a noastre, cele ce s'ar 
tămpla a fi: pentru aceia vă dăm în stirfe] și voi, căplilta- 
nilor de acolo, să-i dat ascultar[e] întru toate, si nime să nu is 
pue împotrivă: iar carii n'ar fi supus ascultări lui, să va adué[e] 
ait[i], si să vor pedepsi. L' 7251 [1742], Octomvrie 4.» — 
O 307. «Cim[à]rasilor de Ocnă, după fermanul împàr[i]tescu, 
să fie volniă a popri saria munteniască de la Brăila în os, 
să nu lasfe] sà triacă sare munteniască, precum și sare moldo- 
viniască de la Brăila în sus nu treéfe], pe obiceiul vechii.» — 
308. Tot asa pîrcAlabuluî de Galaţi. — 309. Iertare pentru un 
vornicel închis la ocnă.— 310. Scutire pentru vinul ce aduce din 
Constantinopol în Polonia «dumnealui Voevozi Rusca» !. 2311. 
Pentru venitul de morţi de om si șugubină al Vornicului-Mare: si 
«2 pot. de cufa de holercă si 2 ocă holercă, 2 pot. 2 oc[ă] peşti 
de carul cu pești; asijdir[e] de carul cu sare, ce va vin[i] la 
tărgu sà văndză, să ià un drobu de sare, si doi ban[i] de 
toat|ă] dughiana, si de toată bute de vin ce sa vinde în 
tărgu, să ià căte o vadră de vin de bute, si dintr'alt[e] aliş- 
verisur[i] a tărgului [Bărlad), din toat[e] să aibă a lua pe obi- 
ceiul vechii ; si, pentru tălhar[i], încă să aibă a cerca și, prin- 
dzăndu-i, să ià ce vor gàs[i] la dănșii, si pe tălhar[i] să-i trimită 
aid la Es.» — 312. «La carii sănteț rAnduit dă stringit uşorul 
la parte de la Oraolu», să scrie dijma unei moşii boierești 
«pe car[e] ati arat Tătarăi..., si cu zapcilăcul vostru să o 
ducă Tătarăi la Chiş(ijnăi, după obiceaiii»: Domnul a dă- 
ruit-o proprietarului. — 313. Către «tot sătenii de pin sa- 
til[e] de la codrul Chigheciului, pentru pricina &-aii făcut 
mărzacii cu Gheorghie è-ai fost Capli]tan»: venise mum- 
basir de la Hanul. Să arăte si ei plingerile contra Tata- 


1 Voevodul polon al Rusiei. 


www.dacoromanica.ro 


246 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


rilor. — 314. Să se urmărească niște vecin, luindu-li-se «cite 
doi lei pàntru slujba ce săntu obiènuiti a face». — 315. 
Către Vel Căpitan de Tecuci, «ca sà ràdiè[e] toate podu- 
rille] de pe Săret, să lasă numai unul, car[e] s'a socoti la loc 
mai trebuitor». — 316. Scutire de dări pentru «acest Jidov 
strein din Tara Leșască, anume David .. . fiind bun meşter ar- 
gintar..., poftind Domnie Mè a ven[i] si a să afla la orașul 
acesta orcăți de multi oamin[i] mester[i], cu bun mestersug.» 
— 317. «Jaloba unui Marco Jidov di Bărlad, è-aùjeluit pe un 
Hersul Jidov di la Focșeni, di ceia partie, zicănd Marco di 
Bărlad, ca, fiind el tovarăș cu altii Marcu, di Eș, și ducănd 
horilcă în Tara-Romànasca, aŭ pus vichil pe Hersul»: acesta 
opreşte 40 de galbeni. — 318. Jaloba lui «Ioniță Cuze Pos- 
telnic>, pentru cà, Sendre biv vtori Sluger «si alti răzeș», fä- 
cînd «pod imblàtor» pe o moșie a sa anume «Pățăștii», 
trecătorii strică finatele «si altele» ale lui Cuza. Sai săi 
dea «venitul locului», saii să plece. — 319. Pentru oamenii, 
«Mold[o]ven[i] si Jidovi», cari sed pe moșia Budile la So- 
roca, si nu plătesc nimic proprietarului. — Fol. 88 si urm. 


II. Condica dea giudeacăţile Divanului din anul d’intàiù a Mării 
Sale Domnului Costandin Necplae Voevodii, începăndusă dea 
la luna lui Săpt. 7250 [1741], pănă la sfărșitul lui Dichemvri, vlet 
7251 [1742]. [VO:] Giădecăţile boiarilor Divanului. Condica de 
anul al doilea a Domniei Mării Sale Domnului, stăpănului 
nostru, Costandin Nec[ullai Voevodi, l' 7251, Ghen. 1 [1743]. 

320. Proces al Moldaviţei, pentru niște «posăzi» ce i s'ar fi 
dăruit în al XV! veac. — 324. «Vamesii de otace» cu «va- 
meșii de Roman», pentru boi cumpăraţi la Roman si Boto- 
sani, «ș'aii trecut în raià», cufe de horilcă și altele. «Asijdere, 
vameșii de otace ai cerut la vameșii de Roman vama pe o 
sam[ă] de boi ce s'aii cumpărat la Roman, si, vrănd a trece la 
raiă, aŭ apucat vama vameșii de Roman». Se află «că vameșii de 
otace aŭ vămuit cu cale, de vreme că ei aŭ cumpărat (cu) vama 
boilor celor de negot din toată fara, ori pe unde ar trece, 
după cum aii arătat si izvod de ponturi, iscălit de dum[nealor] 
boerii. lar pentru horilcă și altă marfă, afară din marfa ce vine 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 247 


la Ias si din negotitorii cazaclii, iaste obiceiii, ori la carii tăr- 
guri în țară ar ave a merge horilcă saii altă marfà, ca să să 
descarce unde întră la margine: acolo să vămuește». — 322. 
Proces pentru niște marfă de Țarigrad, în care «bucății beldare, 
g&hermesutur(i]». Se dă jurămînt. — 323. Pentru o moștenire: 
«fiindu-i fămeaia bolnăvită de bătăile lui, aŭ lepădat-o, și la 
bătrăneţă aŭ luat pe altă fămeia, si încă s'ati dat si pe uliţă». — 
324. Proces de moșie: fusese dată «pentru 900 berbeci si 
20 boi de negotu si 20 ialovite &-aii luat Petriceico-Vod[ă] 
de la Prodan Drăgușescul Jăt.!, iară rudele lui Petreceico saii 
a Doamnei să n'aibă triabă» (e vorba de Tătărești, în Ținutul 
Dorohoi). — 325. Pentru un om dosit de la peceti; pomenită 
«rupta suseanilor». «I s'ai prăpădit boul pentru dănsul, si dzi- 
cănd că nu iaŭ fost argat.» — 326. Pentru o casă din Iași, 
«în fata uliții rusàsti, înpotriva bisearicii lui S[fe]ti Nicolai, ală- 
turi cu chivărsăria lui Macarie». — Fol. 185 si urm. 


III. «Cărți domnești date pe jalobe.» 

327. «Fiind el argatu la Turcu, i-ar fi îndrăgit Turcul femeia, 
și nu-l lasă Turcul să-s ducă de la dănsul.» — 328. Se 
trimet la Vlădici jalbe de fete necinstite. — 329. Hotări- 
rea Păpăuţilor, luaţi de «Neculai negutitoriul din Botàseni» 
de la «Costandin Costin Neniul, biv Vel Paharnics2. — 
330. Cerere ca un blănariii să dea 120 de lei pentru 
«4 taneali de sobol, si 10 spinări si gus, si 4 zagarale de 
vulpi, ce i-aù dat». — 331. Proces al unui biv «vàtaf de că- 
lăraș de Tarigrad». — 332. Proces al lui Gligori Balș Pos- 
telnicul cu «Costantin fiiul lui Gheorghii Cananò Postel- 
nicul», pentru cumpărarea unui boii «vitioan», care se află 
fulgerat. — 333. Proces între «Cerbul Jidovul de la Ro- 
man» «cu Pavăl cărăușul», care-i dusese «o bute de vin păr 
la Movilă, și cu tocmală să-l descarce de iasta parte de 
Nistru, iar, după č-aŭ sosit acolo, l-ar fi silit Cerbul să-l 
triac|ă] în ceae parte si, băgănd carul și cu boii în pod, aŭ 


1 Pentru Drăgușescul, mai v. vol. IV, p. 275, nota I. 
2 V., pentru aceasta, si vol. V, p. 238. 


www.dacoromanica.ro 


248 CONDICA LUÏ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


luat podul apă, și i s'aii înnecat un boii, și acum îș cerea 
boul de la Cerbul». E trimes la «podari» și la «stăpănul 
podului» ; «de vreame că eii brudină, ei sint datori să plă- 
tiască paguba ce sar întămpla». — 334. Pentru unul care 
luase «la Grigorie-Vod[ă]», «împreună cu ispravnicul Ion, po- 
gonăritul de vii la Tecuă, si fiind ispravnicul samis pe slujbă».— 
335. Pentru o «slugă», care-și cere restul din plată: «să-i plă- 
tiască pecete si să-l îmbrace», fusese «tocmal[a])». Stăpînul 
arată că «i-aù făcut 1 pàrechi tubote roșii, de 2 lei, și i-aii dat 
si 5 orti bani si nisti pelceli la blănitul unui contàs». Se 
decide c<să-i dè Gavril cite 1 leii pe lună, în cătă vreme i-ati 
slujit, precum dat si alţii altor slugi de sama lor». — 336. 
Pentru niște Tigani de la «Crăstăna fata Gramii Stolnicul, 
nepoata lui Orăș Hatmanul, &upăniasa răpoosatului Statie 
Clucerul». — 337. Pentru datoria ce aveaii «Novac Jidovul 
de Es, fiorul lui Mihil haham», «Lupul» și «Iosàp fizorul 
Ursului» la «Leiba Jidovul de Botoseni», care «aù eşit 
mufluz». Acesta avea «o cas[ă] în tărgu în Botoșani, preţul 
ei de 250 lei»: creditorii o cer. Dar datornicul o vinde, ca 
si «casa altui Jidov din Tara Leșască, anume Ilie, carele s’aù 
așăzat în Botășeni». Unul din creditori o reclamă pe cea 
d'intàiù, «curamă la căte trii», pe cînd ceilalți numai pen- 
tru dînsii. Se găsește un zapis fără marturi şi făcut «cu 
mestesugu». — 338. Judecată a unui fost «Vornic la Soveja»: 
unul dase altuia bani «la Telejin, la Izvoarà, în Ţara-Rom[ă]- 
niască, ca să cumpere... oï și caşcaval». Acesta se învoise 
«ca să aducă oile la 18 munți, ce cumpărasă stăpănu-săi 
Hristodor, să facă cășcăvălărie, tocmindu-să să d& oca căte 
3 parale». Alt martur spune cà la plată sai dat «si 
zlot si lei». Se aduc marturi «12 oameni, preuți și mi- 
reni». — 339. Judecată pentru o casă din laşi: cati aflat 
altă dovadă, adic[ă] scrisă] pricina acestor cas[e] în condica 
vechi a tărgului, care să făce în vremile trecute, de soltuzul 
de Es, scriind în condic[ă] că acè cas[ă] cu pivnit[X] ati cum- 
părat-o Ene Pevetul înpreunà cu femeia sa Paraschiva, muma 
Lupii». — 340. Pentru o cumpărătură a lui «Nicolai G-aii fostu 
Cămlăjraș din lontru». — 341. Proces între Ion Cracalie si 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 249 


văru-săii Stărce. «Pentru niște pricini trecute, din vălet 7225 
[1717], din vreme catanilor ce aii fost esit den Tara Ungu- 
riască aice în ţară, la a trie Domnie a Măriei Sale Mihai- 
Vodă: făcăndu-să Vasili Stărce cetaș cu catanele, și făcănd 
jafuri în țară, jefuind nești boi a unui Turc dela Hotin, aŭ 
vrut el să tragă pe văru-săii Cracalie soție la cătăniia lui.» — 
342. Judecată de leșeni: «în trecuţi ani, la vălet 7243 [1774-5), 
întămplăndu-să de aŭ arsu Tărgul de sus». — 343. Judecată 
a lui «Vasilie Brăescul, fi&orul lui Ilie Brăescul, nepotul lui 
Ion Pisoschii, strănepotul lui Simeon Barbovschii», din Be- 
cești (Cernăuţi), cu «Costantin Brahă si frate-săii Toader Brah|ă], 
fitorii lui Ghiorghiţ[ă] Brahă, nepoţii lui Pănteleiii Barbov- 
schii, și popa Vasilie, ce s’aù răspunsu nepot de fată lui 
Antioh, strănepot lui Dumitru Barbovschii». El si «Brăjeștii» 
se certaù de la moșie în sat. «S'aii adeverit că Bumătate de 
acel sat, de Becești, aŭ fost a lui Drăgan Barbovschii, carele 
ai avut cin-șeasă fitori, anume Pănteleii..., Simeon..., si 
Dumitru... si Isac..., si Costi...,şi Petrea... Aşijdire în- 
tr'acel sat aŭ avuta patra parte de sat Theodosie Barbovschii 
Mitropolitul, fratele lui Drăgan Barbovschiì!, şi s'aii dat parte 
sa danie nepoților săi de frate... Așijdere Anusca, sora lui 
Drăgan si a lui Theodosie, [are trei fete]. — 344. Proces al 
lui «Andreiù gram(ajticul, fiiul Sfinții Salle] părintelui Mitro- 
politului, împreună si cu niște Grec plăcintarli]>, pentru o mo- 
sie. 2 4 Proces al lui «Manole negutitoriul din tărg din 
Botășeni>? cu niște Jidovi din Snetin, ce-i fusese fovards? la 
negof. Ei cer juràmînt, și judecata pare a voi marturi. Ei cer 
deci negustori ca «socotitori». Tot îi scot cu datorie si ne- 
gustorii. — 346. Pentru un Iftimie Umbrar, care stă la temniță 
în a doua Domnie alui Antioh-Vodă («a răpăosatului Antiohi- 
Vodă»), își vinde moșia, «si el s'aii dus în Tara Leșască, s’aù 
perit, căndu avut Svedzii războiii cu Moscalii la Poltava». — 
347. Proces al lui «Simeon snă popa Ion, cu unchiu-săii Ghe- 
deon, proin egumen, ce-i zic si Căzacul, feèorul lui Savin, 


1 Pentru Teodosie, v. vol. X1 din Hurmuzaki, tabla. 
2 V., pentru el, documentele botoșănene din vol. precedent, 


www.dacoromanica.ro 


250 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


ce aŭ fost Vornic». — 348. Judecata lui «Necolae croitoriul 
de aice din Îas, fegorul lui Ion Olariul, cu cumnatu-sài Ni- 
colae căpitanul agesc», pentru o casă «la Ulița Mare, în ca- 
pul rîpii Pevetoae, la mahalaoa Tălpălarilor... S'aù răsărit za- 
pisul mai an-tArt, cănd aŭ venit ostile moschicesti la Ias.» — 
349. Proces de moșie. Pomenit un act din 7091 (1582-3) de 
la Petru Șchiopul, «în carel[e] scrie pe satul Măndreștii că, 
fiind d'inceput în niamu lui, Movileștilor, şi din pricina pră- 
dzilor de ostilea turcești G-aii fost vinit în ţarlă] asupra lui 
—— et _ F . 

Ştefan-Vod[à], tămplăndu de li s'ai răsărit dresăli pe moșii 
v e . Ey n - G . ` x 

è-aÙ avut, aŭ lipsăt satul acela de la stăpănirea lor, si, îmblind, 
aŭ fost rămas mai pe urmă la sama domniască, și Domnil, pe 


Chii, car(e] mànàstir[e] este săhăstrii acum la Sucevità.» Sa-: 
tul Șărbăneștii «d'inceput aŭ fost a lui Petri Hudič, moșul 
Movileștilor, a lui Irimii-Vod[ă! si a lui Gheorghii episcopul 
de Rădăuţi, ctitorii mănăstirii Sucevitài». Se arată că acest 
sat «ar fi un cut din cuturilfe] megieșilor satului] lor». Supt 
Vasile Lupul, satul era al lui «Vasii]li Stărce părcălabul>. — 
350. Proces cu «fitorii popii lui Vasfilli, &ai fost protopop 
în Botășeni». — 351. Cerere de a se plăti de chiriaş o casă 
arsă. Fiind mult timp de atunci, cererea se răspinge. — 352. 
Pentru vinzare de vin: «căte 123 lei noi pe bute, si belelil[e] 
pivnitii si cercur[i] la but să fie dispre Vasii]lachi, iar lemne, 
luminfi), drojdiilfe] să fie dispre cră&mar»>. — 353. Pentru 
niște boi: «aŭ dat boii în vaci la văcar, s'aù peritu un boi, 
iar unul, viind acas[ă], ucis, aŭ muritu». — 354. Proces al unui 
Tigan anume Bărgău. <Cănd aŭ arsu Tărgul de sus, în Dom- 
nia diintăi a Mării Salje] lui Costandin-Vodà.» — 355. Pentru 
niște lucruri: cun tămbar de șahmarandu cu pacè de sobol, 
cu șireturi de firu, cu 12 bumbi de aur, 6 cu diiamanturi în 
vărfu, iar 6 cu rubinurfi], si o sucnă de canavață cu flor[i] 
de firu, cu petilfe] cusute cu sirmă, cu sponce de argintu, si 
un brài de 30 lei>, etc. Pomenit un «CaltineràAi». — 356. 
«Sărdar pe salahor(i] la Vozie.» — 357. Proces cu un pretins \ 
«vecin» al săii, al lui Gheorghie Cananò Post[elnicul],» zicănd 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 251 


că-l trage vecin din sălişte, dea pe socru-săii Dumitrachi Ar- 
masul»: omul fusese iertat de Dumitrașco. o. 358. Pentru o 
fată ce naşte un copil. și apoi «aŭ început... a să acoleasa 
dă un fetor a cestui Ștefan, de aŭ dzis că el aŭ făcut-o grè, 
d'aù făcut copilul, si, oblicind globnicii, aŭ vinit la casa lui 
Stefan si i-ai luat gloabà 14 lei p'... Sai dovedit că 
fata Andriculias(i] ca o țorfă să acoleseaște cu năpaste de 
fetorul lui Ștefan. Si asè aŭ hotărăt Măriia Sa Vod|ă] giu- 
dfe]cata: pentru gloaba è-aù dat Stefan, să rămăia păgubaş, 
si fata încă să rămăia ca o ţorfă, și să aibă pace fitorul lui 
Ștefan di spre fata Andrliculesfi].» — 359. Pentru o datorie 
la «Parfene Băibărăcarii». 2- 360. Patru oameni dintr'un sat 
jură la Mitropolie, «pre sfânta icoană a Precistii», împreună 
cu feciorul de boier Ilie Zmuncilă, pentru însușirea de «ve- 
cin» a unui om.— 361. Proces pentru Tigani. Pomenit un 
act de la Gheorghe Ghica pentru «Costasco Motocu č-aŭ 
fostu părcălabu la Hotin». Moţoc avea acte de la Barnovschi, 
de la Alexandru-Vodà și Ștefan «Tomse», de la «Moiseiù- 
Vodă» si Vasile Lupu. Între acești Tigani, un «Durduta», 
Bărliba, Solenca, Daiul. «La Domnie din mijloc a Mării Sale] 
lui Mihai-Voda.» Mentionati si «Artenii Bantăș si Neculai 
Bantis». — 362. Pentru niște «Tigani omenești». — 363. Pro- 
ces al unui surugiù cu «Fràtita č-aŭ fost căpitan de meizil 
(sic)», pentru <hacul lui č-aŭ fost să ià de la Domnie». — 
364. Pentru nişte cai dati «la conacul Imbrihorului G-ai adus 
pe Măria Sa în Scaun». — 365. Proces între cumpărătorii 
mortasipiei Iașilor. Se amestecă si un Căpitan de dărăbani, — 
366. Doi oameni ce aŭ «simbrà în plug... După ces'aii trecut 
simbra.» — 367. Proces cu un «<sobariii». Zăberire de către 
un <Rus> a unui om al Hatmanului ce-l judecase. — 368. 
«Lui Ion condurariul, Niamtu, pentru că Lai năpăstuit Ion 
doftorul, Niamtu, că i-ar fi furat 11 ughfi] de aur, si Ion con- 
durariul, Niamtu, s'au îndreptat cu &urămănt, ġurănd cu alt 
om dinpreună.» — 369. «Lui Solomon țămbelarul, Jid. de Es.» — 


1 Acest Gheorghe Cananò, sal un fiii omonim, a ţinut pe Maria, sora lui 
Toan-Vodă Callimachi. V, Doc. Callimachı, Il, pp. 212-4. 


www.dacoromanica.ro 


252 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


370. Pentru o casă din Iași, «di pe răpă, ot ulița Frecăului>. — 
371. Pentru o fată care-și cere bărbat si se vede a fi «acole- 
sitoare făr de cale». — 372. Plîngere a unei slugi luate «de 
la tată-sâii, de la Dristor, tocmindu-l cu simbrie căte 15 lei 
pe an»; stăpînul contestă dreptul lui la simbrie, «fiind el 
atunce un copil mic». «Rădică cu sufletul lui» că e așa, si 
sluga rămîne «ribdatoriù de ace simbrie». El mai avea «o 
femei în casă, tocmită cu simbrie; nu ș'ar fi plinit anul si 
acestu Costandin i-ar fi dat drumul, dăndu-i si niște borfe 
a ei ce avea, şi s'aii dus din casa lui Anastasachea păr a 
nu-ș plini simbrie.» — 373. «Lui Panaite č-aŭ fostu Capt. ot 
glos]p[o]ida», care se judecă «cu doi călțăjraș ot g[os]p[oj}da» 
pentru un cal luat «ca să nu rămăe poronca gospodi î în pămănt». 
— 374 «Nişte borfe è-ar fi luat un Dumitru Coh[o]dariù . . 
din Mitropolie, la turburare Moscalilor, ducăndu-s(ă] cu Mos- 
calii.» — 375. Pentru vin băut în războiii de Turci. «Acei 
ani ce i-aii slujit, nu i-aii slujit cu simbrie: aŭ slujit ca si alti 
săteni, fiind si el sătian, pe obiceiul boirescului.» — 376. Ju- 
decată pentru o sz/ă: se adeverește la judecata episcopului 
de Roman, «precum acè fată aŭ fost stiutà de îmbletele iai 
în lucruri proaste, si Adam, aflănd-o la o crășmă, stănd ià 
acolo pentru prilejul săii», etc. — 377. «La iarna cè mare, după 
tulburare Moscalelor.» — 378 Moşie zîzgută cu anul unui Ji- 
dov. — 379. Pentru «vamesul de Chișinăi, carile aŭ fost si păr- 
călab la Orheiti». <Amestecăndu-l [niște plumb, un Tigan] cu 
o litră dintr'acel argint, ca să-l lămuriască.> «Argintu sirmà.» 
«Sirbul neputăndu a-i păsui [pe Tiganî], că era purcezător 
după turme.» «L-aii scos cu chizăşie sa [un mazil] de la în- 
chisoare, ce i-ai fost închis<un Jidov aice, în Ieș, carele s'aù 
aflat amăgit de dănșii, de s'aii văndut niști aramă în loc-de 
aur». O «cirsmarite» i se plinge pircălabului pentru niște 
bani ce-i perise dintr'un «secreï» ; «pe gura ei i-ai bătut» 
[acesta, pe Țigani]. — 380. «Lui Iutco si Leibel si lui Izrail 
Jidovul de Bot[o]san[i], pentru un helesteù ce aŭ fost cum- 
părat de la dumnealui Vel Logofat, ca să-l vănedze la Cala- 
findești, satul dumlijsale, jeluindu ei că nu i-aă lăsat să vă- 
nedză heleșteul pe căt s'aù căzut a-l văna după tocmală, si 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALÀ 253 


asè s'aii asedzat să le dea dumnealui voe să-l mat tae și la 
Paști, să-l văneze pănă la Ispas, si să mai dea Jidovul 30 
lei dum[isale] lui Vel Logofăt.» — 381. Pentru o vînzare de 
moşie din partea egumenului de Galata: ««luindu voe si de 
la Svintie Sa părintele patriarhul de Ierusalim, cu carte Svin- 
ţii Sale, si sà văndză din moşii pentru ača datorie ; si atastà 
gudecată singur Măria Sa Vod[ă] o aŭ hotărăt, să întoarcă 
părintele Nectarie banii lui Panaite cupetu si să-s ià moșiiale 
iarăș la sama mlăjn[ăjstirii, găsindu Mărie Sa că nu-i cu cale, 
nici iaste volnic a vinde egumenul moșiile m[&]n[a]stirif.» — 
382. Proces al lui «Mamus polcovnicul» cu o slugă a lui, 
luată «de la Roştucu», pentru leafă neplătită. — 383. Pentru 
«Ion cibotar Useriul si Gavril cibotar Setràrel», cari aii proces 
cu «Mane Tălpălariul, la niște piei de vacă, de triaba meşter- 
șugului lor». —- 384. Pentru un cal pierdut. Vasile Costachi 
biv Vel Stolnic venise cu soţia lui «de la maica dumisale, 
dea la Pășcani, la Iași». Maica era «Spitàroaia Catrina Păș- 
cănița»!. — 385. Proces al lui «Cozma călugărul de la Mitro- 
polie», care s'a dus «cu părintele Antonii Mitropolitul de 
aice cu Muscalii» ; «care și un pet de la Antonie Mitropo- 
litul ni-aii arătat Iftimie, în care pet scrie la Lupul Botedza- 
tul Medelnicerul ca să facă păsuială de bani păr în 10 dzile, 
păr la întorsul Sfintiii Sale din sus, si a da banii, si, tămplăn- 
du-sà de nu saii mai întorsu Sfintiia Sa de la Moscali». — 
386. Niste oameni «ot Fălciiii» arată cà, «la turburare Mos- 
calilor, timplandu-sà eï la o arie, aŭ nimerit niște Lipcani 
dez diminiatà acolo la dànsi la arie; pe care lipcani între- 
băndu-i eï de unde vin si unde mărgu, șaii dat sama pre- 
cum aŭ știut, și s'aii dus dela dànsii; iar mai pe urmă, viind 
si acel Horeico si cu altul, cu Pană, aŭ făcut cestoralalți în- 
demnu să margà să-i prindă pe acei lipcani, că n'ar fi oa- 
meni buni. Și sai luat după dănșii și, aăungăndui, i-ai 
prinsu, si i-aii adus la tabăra lor, unde era bejeniti, si, nepu- 
tindu-sà eï indrepta din cum aŭ dat ei samă, li-ai luat lip- 
canilor armele, caii și altă tot; din carii cai si Horeico si 


1 V, si vol. V, p. 592. 


www.dacoromanica.ro 


254 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cu Pană ș'aii luat căte un cal. Si, tiindu-i pe lipcani acolo 
la bejenie, cănd aŭ fostu mai pe urmă, aŭ venit acel Simion 
Vameșul, dinpreună cu Căzac de acei moschicești, s'ai luat 
pe lipcani de acolo de la dănșii, cu tot è-ai avut ei, cu iz- 
vod anume], si, aducàndu-i la Es, si încăpănd la măna Moscali- 
lor, i-aii prădat de tot è-ai avut, luindu-i si pe dănși robi.» 
Ei cer, la scăparea lor, despăgubire de la Simion, care arată 
cine-i prinsese. O parte, «ce mijlocire aŭ făcut, nu să știe, că 
aŭ cădzut platcă numai Vărlan si cu acei tri oameni». — 
387. Proces al lui «Manole cupet ot Botàseni... Avănd un 
negutitoriù turcu, anume Ali-Besliaga din Botășeni, fân de văn- 
dut.» — 388. Pentru niște odoare depuse «la Alexandru è-ai 
fostu Căm[ă]nariii-Mare la Domnie Măriii Sale Mihai-Vod[ă]». 
Acesta le vinde cînd «aŭ cădzut Măriia Sa Grigorie-Vod[ă] 
Domnu aice în tarà». — 389 Proces al lui «popa Cărste, 
armenescu, de aice din Ias». «Un loc si cu dugheni ce iaste 
pe Podul Vechii, în ulița Arcăriil.» Me 390. Proces al unor 
Evrei din Botoșani. O văduvă dintre ei iea pe «un Jidov 
Leiba din Bucuresti». Casa fusese «cu acoperemăntul ei 
prostu, cu niște stuh, si, după t-aii întrat losăp în casa 
aceia, o aŭ tocmit si o ai coperit cu sindilà s'aù îngrădit-o 
cu zăpladzi, s'aù făcut si alte damuri în ograd[&], suind-o la 
bun preţ... lar, după ce s'aii tămplat di-aù perit Iosip astă 
toamnă, de Căzaci, la vreame Muscalilor ... Arătănd un zapis cu 
slovă moldoveniască, făcut de la mina lui Iosăp la măna Leibii.» 
Judecată supt Grigore-Vodă, fiind de față «Tudorachi č-aŭ 
fostu Vornic la Botăşeni». S'a văzut atunci «că acel Anșil, 
după vărsta ce s'aii vădzut, era om de 25 ani și mai bine, 
si, după obiceiul ce aŭ Jidovii a să însura la 15 ani, cum 
di aŭ răbdat Anșăl a trece atàte ani piste 15 ani, fiind Iosip 
om cu prilej si cu sirmaè, si să nu-i pomeniască nimică, nice 
lui, nice cătră alții de tocmala acelui zapis, cu însurăciune 
lui? Aŭ arătat Estera si zapisàlfe] văndzării, scrisă cu slovă 
evreiască, unul de la Leia si de la bărbatul ei, Leiba, altui 
de la doi marturi ce s'aii tămplat la acè văndzare, si aŭ dat 
mărturie după obiceiul legii lor la măna lui Iosàp», între el 
fiind şi «cumnatul lui Betàl, hahamul de aice, din Es... Din 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 255 


potonca &udecăţii ducăndu-l la scoala-jidevascà _hahamul si 
CACI 


cu toată adunare breslii Jidovilor și strămtorindu-l cu blăstă- 
mul tegit Tor, atunce singur lacov ai mărturisit tot adivărul 
de viclesugul acelui zapis... El aii dzis că-ș aduce aminte 
Caii iscălit într'un zapis, tămplăndu-se și el la acè vreame la 
Botăşeni, la nuntă, atunce cănd aŭ luat Leiba pe Leia, muma 
lui Ansal, și EI li-aii cetit și cununie ; și, mărturisind Iacov asè 
cătră Ansàl si cătră oamenii lui, i-aii pus ei 2 ughfi) de aur 
în mănă, rugăndu-să Anșăl să nu să lepede de mărturie, că 
iasfe o pricină mare»; dar ci nu vreau să-i arăfe, cum cere, 
numai acel zapis. Nu recunoaște iscălitura în al doilea act. 
«Si Anşăl cu oamenii lui ai si prinsu a sili pe Iacov asupra 
mărturii, mai făgăduindu-i și altu dar peste acei 2 ugh[i), ru- 
găndu-să ei să nu-i dè de smintială, că va da de primejdie. 
De vreame că ei s'a apucat denainte &udecăţii că or dovedi 
că-i zapisul dreptu, si aducăndu-le Iacov aminte că poate să-l 
siliască &udecata pe dănsul la gurămănt, si atunce îi caută a 
arăta adivărul, şi ei l-aii învăţat pe Iacov să ià condeii cu 
cernială, să poarte peste iscălitura cia vicliană, și, făcănd atasta, 
poate priimi si &urămăntu, cà măna lui s'aii purtat peste acè 
iscălitură. Măcar că el ačasta maŭ vrut să o facă. Și aceste 
toate li-aii arătat Iacov la școala lor, înnainte hahamului si 
a toată Jidovime, apoi și înnainte dumlijsale Vel Logft. aii 
arătat Iacov adivărul, fiind de față și Tudorache Vornicul de 
Botășeni si Beţăl hahamul de aice, din tărgu, împreună cu 
toată Jidovimea.» Fusese «puși la pediapsă» vinovatii si za- 
pisul rupt. În cel bun era iscălit în adevăr «Mihal pevetul si 
credincos breslii jidoviaşti». O Evreică spune «că la lege lor 
nu-i acestu obiceiii a_să-pune fitorii în zapis, ce toată tărie za- 
pisului redzimă în marturi, — scotind la atastă mărturie si pe ha- 
hamul și pe alţi bătrăni ai Jidovilor.» Şi acum se întărește casa, 
Esterei, — 391. Pentru «Costantin Matoeni căpt., cu cinci liud[e] 
vănători de la stiagul lui», cari «saŭ tocmit scutelniè la 
dănsul, căte 12 lei de om într'un an, și, pe tocmala è aù avut 
ei, nu sai scutit mai mult de 9 luni..., și ceria 15 lei de 
la Costantin căpt.». Acesta arată «cà el aŭ fostu căpt. mai 
mult de un an, vr'o 2 luni peste an, dar, schimbăndu-să la 


www.dacoromanica.ro 


256 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


9 luni Agie, si puindu-să la Mai Panaite Agă, aŭ datjalobă 
stiagul s'aù pohtit ca să nu mai fie nici unul scutelnic, ce 
să slujască toți, și acei bani ce-i are căpitanul lor si Aga de 
la scutelnici să facă cislă, să plătiască cu toții la aceste 2 
stiaguri de vănători, și, asidzindu-s[à] cu Aga Panaite într'acestu 
chip, aŭ rămas să nu mai fie scutelnit de acolè înnainte, ș'aii 
dat cu toţii banii scutelniciei, șa Agăi, șa căpitanilor; iar 
care din scutelnit apucasă de plătisă deplin, li-aù întorsu 
ciialalți pe căte luni mai avea să să scutiască. Ce Costantin 
Căpt., tămplăndu-să di-ai mărsu cu poruncă domniască la 
Petriburgu si zăbăvind căteva luni..., nice o supărare n’aù 
avut pănă acum..., și acmu să scoală de cer banii.» Se aduce 
martur <Costantin Botezatul, iar căpt. de vănători, de la 
stiagul al doile», care arată că s'a făcut «ačastă așădzare cu 
voia stiagurilor: aŭ dat cu toţii scutelnicie, alții si căpitanilor, 
căt s'au făcut pe aceste trii luni». Vînătorii pierd procesul. 
— 392. Proces cu un «Costantin Stroescul, mazil din Tara- 
Romăniască.» 2- 393. Proces cu un «cipt. mazil din Es» 
pentru o casă. «La vreame turburării Moscalilor; iar atunce 
la rădicarea lor de aice din Ias, dànd și Tătarăi peste Moscali!, 
și fiind mari calabalăc între dănşii, care să îngrijasă tot 
lăcuitorii de aice din oraș, să nu rămăe în măna Tătarălor 
la robie, și, cari încătro putè, să da în lături: altài băgăndu-să 
pin mja]n[a]stiri, alții năzuind si cătră oarda moschitască, — ca 
cum ar fi putut fieșticare a să feri, să nu încapă la lucru de 
primejdie ; de vreami că de odată era lucru neștiut cu ce 
gănd era vinirea Tătarălor. Care dintro tămplare ca aceia 
ferindu-să si ia [o «femei săracă»] di spre parte Tătarălor, cu 
o copilă mai mică, ce o avea, iaŭ luat Moscalii acè copilă, 
si, vădzind că i s'au luat copila, aŭ purces și ià după copilă, 
ca doar ar putea-o scoate; și făcănd Paraschiva cătăva ză- 
bavà, căutăndu-ș copila, naŭ mai putut-o găsi şi, peste ceva 
vreame trecută, scăpănd si ià de s'aii întorsu înnapoi, cănd 
aŭ venit aice, s'aù aflat casa văndută » Cumpărătorul arată 


1 Tatarii, mai mult Lipcani, fusese aduși de Toader Paladi Vistierul, cu 
care mai era și un Pasà (Neculce, p. 411). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 257 


«că, avănd Paraschiva un ginere anume Dumitru, G-aii fostu 
tohodar la Măriia Sa Grigorie-Vod[ă], care îi tinia pe o fată 
mai mare; după ce s'aii tras Domnie de aice de la Gălata 
în &os, spre Gălaţ, aŭ fugit de lăngă Domnie aice, la Ias, și 
S'aii dat și el suptu stăpănire Moscalilor. Și, avănd un Dumitru 
bastoh[o]darit a Măriii Sale Grigorie-Vod[i] o ladă cu borfe 
aice în Es la Mitropolie, ar fi luat lada lui baștohodar cu 
borfile, s'aii dus cu Moscalii, si soacră-sa atasta, Paraschiva, 
încă din voe sa sar fi dus cu Moscalii». Grigore-Vodă dă 
casa, prădatului. Ea spune că nu dase casa de zestre, și mai 
curînd voiă s'o ţie «de comăndul săii», si că la cumpărare ar 
fi spus mahalagiii cum stă lucrul. Se aduce prin Vornicii de 
Poartă mărturie de la ei: un Căpitan, «t-aii fostu si porusnic», 
un blănar, un «chihae ot căl[ăjraș ot Vel Căpitan», un «ma- 
hal», şi «Paladi Căpăţină», un «cizmar», — în sensul femeii. 
Doi din ei sînt duși la Mitropolitul Nichifor, «di-aii gurat cu 
patrahirul în gurmadzi, s’ati priimit blăstămul Sfinţii Sale, 
precum Paraschiva n'aii datu-ș casa de dzestri». Cumpără- 
torul aduce apoi «doi oameni streini, marturi» în sens con- 
trar. «S'aii adiverit, că sint oameni răi, niște betivi, și aflat 
întru tălhușaguri, cari si acum, în vreame aceștii giudecăţi 
s'aii aflat cu dovadă, c'aii furat niște darà.» Ceilalţi, ai femeii 
eraii «marturi și guritori oameni de credință». Se mai {ine 
samă si de aceia «că Prè-Puternica Împărăţie aŭ ertat hain- 
lăcul tuturor; dar că ià era un cap de femei: ce hainlăc era 
să facă ?!». — 394. Pentru o moștenire. «La cheltuiala morții 
neputăndu-re (sic) îmbla ei la bani.» «Îmblăndu-re ei sin 
casă, cercănd ca să mai caute bani,i-ar fi zărit nişte oameni 
streini, tufeccii, ș'ati mersu di-aii spartu casa, șati luat din 
casă un brăii de argintu a unui Arman... Care tufecii aflăn- 
du-să și 'ntralte furtușaguri, i-aii surgunit Domniia de 
aice.» — 395. Pentru un cal. «Și pe urmă, primenindu-să Dom- 
niile, di-ai mărsu Măriia Sa Grigorie-Vod[i] în Tara-RomA- 
niască și Măriia Sa Costandin-Vod[i] aŭ venit aice cu Dom- 
nia întăi.» — 396. Domnul oprește pe fratele unei Tigance de 
a o lua de la bărbat, încercarea fiind făcută supt cuvint că ea ar 
fi în stăpînirea altui stăpin. — 397. Procesul lui «Manole negu- 


68775. Vol. VI. www.dacoromanica.ro 17 


258 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


țătoriul de la Botășeni cu preutul Iftemii de la Drăgușan[i]», 
care spune «că, la vreme tulburării Muscalilor, s'ati vorovitu eï 
cu un Verdeș Căpt. și cu un diiacon de la Stroești, și s'aii dus 
ei la Botășeni, s(i] aŭ luat acestu preutu și cu diiaconul 15 lei 
arvonă pe miere de la Manol[e] cupet, iar Verdis Căpt. aŭ luatu 
singur 15 lei pe mierea, de la Manol[i], și s'aii apucatu ei să-i 
ducă mierea Gioi, și, neputăndu ei să-i ducă miere Gioi, i-aii 
dus miere la săptămăna, Duminecă; si, cănd aŭ întratu cu 
carăle cu miere în ogradă, iată și Căzacii venie să încarce 
tărgul si-s prade, si ei ai ingugatu, si s'aii dus pănă la Dră- 
gușan[i]. Si, a3ungàndu-i Căzacii, şaii apucat boii, ș'aii fugitu ; 
iar miere ai rămas peitoare de Càzaè.» Ei cer plată de la 
Manoli. Acesta arată «cum că li-aù dzis să discarce miere 
si-s puie într'o groapă în taină, să arunce gunolilii, ca doară 
a scăpa, si ei nau primitu, șai îngugat și s'aii dus cu miere 
acasă» ; zăbovind apoi si pănă 'n Dumineca ccăndu aŭ fostu 
prada». Un diacon, martur, arată «că s'aii păgubitu neguti- 
toriul de 8 poloboace de mier[e], si i-aii luat si 370 lei, bani, 
Căzacii dintr'un sàcriiti». Manoli cîştigă. ® 398. Procesul Lo- 
ghinei preuteasa din Iași cu un cumnat «din raè». «La vreme 
tulburării Muscalilor, ș'aii adus el 2 fete, si li-aii purtat ià de 
grijă pin bejenii.> Se cer «marturi» saii cgurători» (același 
înțeles). — 399. Mentionat un «Toader biv Vornic de lemne».— 
490. Procesul lui «Ioniță Loizu, negutitoriul din Es». Acesta 
jură, «si, findu negutitor, s'aii credzut». — 401. Pentru stri- 
carea unei vii, «care era gata de cules, numai cătii să între 
cu Gubărul, și Lai păgubit si de niște miiare č-aŭ avut într'o 
putină, ca 3 vedre, si i-aii aprinsu si niște loznit, cu poamil[e] 
ce era pe loznit[4]». 2 402. «Màrturiia de gudecata dumnea- 
lui Ion Neculce Vornic; l' 7250, Fev. 10!» Vite luate unor 
Cimpulungeni, supt cuvint cà ar fi înștiințat de urmărire pe 
niște hoți dintre ai lor. Trimesi la Vornicul de Botoșani. — 


1 «Aŭ pus [Domnul] din mazili, pre mine, Ioan Neculce biy Vel 
Vornic, si pre Iordachi Dulgherul biv Vel Postelnic, si pre Aristarh biv Vel 
Ban, să fie judecători aice în Iași, dinpreună cu boierii cei mari, la toate 
trebile si judecăţile si sfaturile să fie nelipsiff; si le-aii făcut și nafacà, leafă, 
cîte cinzeci de lei de boier pre lună» (Cronica lui Neculcea, p. 417). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 259 


403. Proces al < Vătavului de cărăuș si şoltuzului de ait de 
tărgu» cu un «dărăban ot Ias». — 404. Proces al «preutului 
Mihălache, protopopul ot Ias». — 405. Pira lui «Ianàs doftorul 
cu Ion Condurariul», prepus de cel d’intàiù ca hot [v. n° 368] — 
406. Procesul unui om «din tàrgu din Lăpușna». — 407. Plin- 
gerea unui «Grec coràbieriti» că egumenul de la Sf. Gheor- 
ghe din Galati i-a pierdut niște bani dati în deposit. Egume- 
nul spune că, «mărgănd el într'o sară, după è-aù înnoptat, la 
niște negutitori pentru voroava», află la întors casa prădată, 
Hoţul s'ar fi aflat ciar un corăbieriii grec și, fugind ella Ibraila, 
de acolo să fi trecut în Tara-RomAniasci». Grecul e trimes 
la Mitropolit, care să caute «la sf[ălntă pravilă». Si, fiindcă Gre- 
cului <îi stàruiaste inima cu prepus ca acela asupra egumănului», 
acesta să iea blestem. Egumenul scapă. £ 408. Judecată a lui 
«Toader sin lui Ilie Încălcilă, puscas ot tărgul Socevii», cu un 
Evreii din acest loc și altul din «tărgul Cernăuţului». Ilie luase 
un boù, «un giuncu mănzat, la un iarmaroc a bulèuluî, la tărgul 
Socevii», și-l vinde apoi unuia dintre Jidovi. Acesta-l 27zpăre- 
chiazà şi-l vinde «la iarmarocul de la tărgul Siretiului, la Ispas». 
Un Turc îl reclamă ca de furat. Jurà trei «Moldoveani» pentru 
el. — 409. Pentru niște boi globiţi, cari se află «boi tătărăști 
de furat... Aŭ venit Tătarăi la casa lui [în Ținutul Fălciiă], 
si s'aù plinit boii de la dănsul » — 410. Pentru o dare de foc. 
«Atastă pricină iaste vechi, aproape di pe căndu aii perit 
soarile, cari s'aii socotit de atunce ca triidzăă si mai bine 
de ani... Ei, trăind ușă de ușă, tot dinpreună, și nimic de 
atasta naŭ pomenit.» — 411. «Dzàcind Ion Gigătul că la 
vreme tulburării Moscalilor, cănd aŭ pràdatù Moscalii Foc- 
şanii, ei, fiind în bejenii, în măgură, mistuit în niște răpi, si 
discălecănd un căpitan de citanfe] în Cucuiat, la o crăămă, 
cu căteva cătan[e], iar acest Dumitru din Cucuiat aŭ mersu 
la dănșii si aŭ băut cu dănşii pănă în noapte, și apoi 
aŭ luat pe catane noaptia, și iaŭ dus în măgură, la be- 
jenie, unde era Gigătul și cu Dumitru Vamesul, si căpitanul 
de cătane aŭ mersu de ai prinsu pe Dumitru Vameșul, iar 
acest Dumitru din Cucuiat aŭ mersu la Gigătul, si el săngur 
l-ai luat de cheptu și laŭ dat în măna cătanilor, și i-aù cău- 


www.dacoromanica.ro 


260 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


tat el toate borfil[e], pe unde aŭ fost mistuite, si li-ai luat 
cu măna lui, de li-aii dati cătanilor.> — 412. «Scoțăndu-să 
niște tălhari la pierdzare, și fiind Brah[ă] zapciù asupra pier- 
dzării lor, iar unul dintr'acei tălhari..., avănd si el parte de 
moșie... în Străoani, aii strigat atunce la pierdzare lui că, 
cine i-ar scoate capul, s'ar da rob și i-ar da și ace parte 
de moşie...; iar Brah[4], audzind asè, lar fi dat pe acel 
Costantin în lături, ș'ar fi luat zapis cu mestersug din măna 
lui pe moșie, si pe urmă tot și l-aŭ pierdut». Si alti tălhari aŭ 
fost pierdufi: moșiile lor «aŭ rămas în sama domniasc[ă]». Brahă 
era Armaş. — 413. «Dzăcănd că, în vriame tulburării Mosca- 
lilor [în Ținutul Fălciiii], eșind el cu bejeniia de la Delean[i) 
ot Tutova, cu carul cu 4 boi, să margă la țarină, si, cum aŭ 
eşit din codru, de la bejenii, l-aii lovit niște Tătar(i], și l-ai 
robit pe dănsul, și i-au luat acii 4 boi, si alti 6 vite i-aù luat 
de la bejenii, si, pe urmă, scăpănd el de la Tatar[i] cu un 
cal tătărăscu, l-ati prinsu acest Iovul, slug|ă) lui Ilie Costach[i], 
fiind dum. Ilie Costach(i] Vel Căpitan la Codru, şi i-aù luat 
calul.» — 414. Proces pentru un loc din ocolul Hirlăului, ți- 
nut de Pilătești. Pomenità o danie a lui Moise-Vodă către 
Pătrașco Cogolea Logofătul, pe Scubintì si Dealul lui Vodă. — 
415. Proces pentru o dugheanà si pivniță în lași, «în Tărgul 
de sus, pe podul Hagioae, în răndul dughenilor de la vale, 
unde să vinde pestile cel proaspăt». Fusese cumpărată de 
la o_sJidovcă», a unui Jidov <tipsier». «Iscaliturile a multi 
mahalagii si uliceni.» Fusese pivniță «proastă si mică, făcută 
de lemnu, si o hrubă vechi, &-aii fost cu puţăn[ă] ziditură de 
piatră, și gărlicul în afară ai fostu tot de lemnu; în care piv- 
nità îș ţine Jidovul căte un poloboc-doaî de băutură». Noul 
. proprietar o face de piatră, «și di-asupra, pe gàrliè, cerdac 
cu căștoară, și ca cum din pajiște aŭ rădicat acel lucru». 
Egumenul de la Cetàtuie spune că pivnita fusese a lui 
Duca-Vodă, care o dăduse mănăstirii. <Prețuindu-să coșul 
de piatră căte 7 lei, și stănjinul de săpat, cu lucru cu 
tot, căte 3 lei»; căsuţa ar face 20 de lei. — 416. «Un 
tănbar cu alimii de jder și cu zagarà de sobol.» — 417. 
Pentru niște boi: «la Domniia Mării Sal|e] Grigor[ie]-Vod[à], 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 261 


find el cu slujba cornăritului la Ținutul Cernăuţilor». 
— 418. Procesul lui Toma Luca biv vtori Medelnicer, epi- 
tropul surorii lui, Ilinca, «Log[o]fetesài lui Hurmuzach|[i], nora 
Cărstii biv Vel Pit[ar]».—419. Plingere contra lui «Hurmu- 
zachi Visternicul». Acesta arată «că, cănd aŭ eşit Căzacii din 
Tara Ungurească, de aŭ trecut pe supt munte, atunce aŭ luat 
ata iapă, de aŭ vinit mai în grabă, de ai dat stir[e] Mării 
Sal[e], lui Grigorjie]-Vod[ă], de faptile acelor Cazač».2 420. 
Pentru averea, neîmpàrtità, a lui Dumitrașco Caurul Logofăt. 
Vine «Ion Neculce biv Vel Vornic, fiind vechil din parte 
Mării Sal[e] Domniţii Anitif, fiica răposatului Antiohie-Vod[ă], 
s[i] altui niam al Mării Sal[e], Uaureştii», pentru un «loc de 
casă> din lași, ce se împàrtia între Ceaurul și soră-sa Ilina 
Băneasa ; «pe car[e] loc aŭ fost făcut si cas[e] Vasii]lie Caurul 
Stol. fitorul lui Dumli]trasco Caurul, agutat de soru-sa, Dom- 
nita Catrina, a răpoosatului Antiohie-Vod[ă] ; si ei fiind 7 frat, 
fetorii lui Dum[i]trasco Caurul, aŭ avut tot parte în locul ca- 
sălor, cum si într'alte moșii pàrintisti, în toate... Pentru fap- 
tille] cele proaste a unuia din frat, lui Vasfi]lie Caurul Stol- 
nicul, făcănd el hainie, închinăndu-să în parte Nemtilor, cănd aŭ 
avut oștir[e] puternicii stăpănii noștri cu Nemţii, la 7225 [1717], 
esind el cu catane în tar[4], aŭ păgubit pre multi peminten[i). 
Atunci Măriia Sa Mihaii-Vod[ă]...ai luat acele casă cu tot 
locul lor, şi le-aii dat danie dumfi]sal[e] Sandului Sturdza Vel 
Logofăt, arătănd la hrisovul Mării Sal[e] că si pe însuș Mărie 
Sa lati pagubit Vasilie Caurul de o somă de ban[i], den 
cumpărătura unei desetini de la Bacăii.» Mosiile se dai la 
alti păgubaşi. El, Domnul, «într’ ata tulburari č-aŭ avut a- 
supra lui Vasfi]lie Caurul», nu bagă de samă că averea era 
neîmpàrtità: «măcar că 2 frat, anum[e] Costandin și Alexan- 
dru Cupar, aŭ murit holtei, dar pe urma lui Alicsandru aŭ 
rămas datorie — lei, si pe 5 frat aŭ rămas împărţitoare mo- 
şiii[e] părințăști, anum[e]: Vasfi]lie Caurul Stolnicul, și Alic- 
sandru brat eg, și Ecaterina Domnit[a] lui Antiohie-Vod[ă], 
şi BupAnias[a] lui Ion Hatmanul, si Smăranda a lui Stefan 
Catargiu, si Anita a lui Aslam Spàt.». Sturdza «aŭ mai dzis 
ca fetil[e], parte fămeiască, n'aii fost obiceiù a avè parte în 


www.dacoromanica.ro 


262 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


casă lor din Ias, făr_numai fițorii, si cum că fetil[e] ar fi maï 
luat si alte dzestre de la părinți, si osăbit că [&ujmătate de 
acel loc de casă, è ati fost a [linii Bănesăi, dăndu ià danie 
nepoată-sa, Anit[i] Aslănoae, şi dum[nea]lui l-ai cumpărat de 
la Anita, iscălind și dum[nea]luf Toader Vel Vist.!». Iscălesc: 
«Nechifor Mitropolit, Nectarie arhimandrit, egumen de Galata, 
[Gherasim], eg[u]men de Golia. Costach[i] Razul Vel Vist. 
(Vor. ?), Iordach[i] Cant. biv Vel Vornic, Enach[i] Hatmanul, 
Alistarho biv Vel Ban 2>. — 421. Proces între < Neculai Alban, 
Moldovan, si Ghinit sin Vasli]lie Tofic» cu Toader Păladi Vel 
Vist., care-i reclamă ca vecin? la Valea-Sacă, după «Cauresti, 
niamul gupănesăi dum., si, la Domniia Mării Sal[e] lui Mihai- 
Vod|ă], find satul Vale-Sacă dat de Măriia Sa lui Iordach[i} 
Rus[e]t Med....Asijdire esind la Divan cumnatii dum. Vel 
Vist., fiii răpoosatului Antiohii-Vod[ă], iarăș s'aii dovedit că 
sănt vec[i]ni, si i-aii luat în stăpănire lor.» Sînt dati și acum 
ca vecini, daù si zapis Vistierului, care se roagă să fie ier- 
tati. Semnăturile de mai sus, pe lingă cari Sturdza Vel Log., 
Ion Neculce biv Vel Vornic?. — 422. Proces al lui Haim Lungul 
si alti trei Jidovi din Roman, cari se asociase pentru negot; 
«şi Ş'aii dat el iscăliturile tus-patru, pe patru èfertur[i] de hărtie, 
tot dintr'o c[o]alà tăiate, ca să ţie ei tot o frăție si să spri- 
j[ilniască unul pe altul or la ce li s'ar tămpla.> — 423. Proces: 
al unui «biv Vel Căpitan ot Ias». Pomenit un «mosan și ră- 
zàs». — 424. Proces allui « Cogălnitanul> cu Neculai Jora Med., 
pentru o vacă. — 425. «Acestui om &-aii fost cràèmar Vornicu- 
lui Ion». Cal înnecat într'un put la sat: «si puțuls'aii aflat că 
l-aŭ făcut un Jidov».— 426. «Dumisal[e]luî Șărban Duca biv vtori 
Pàh.», pentru parte din Zlătari (Putna). «Duca-Vod[4], mosul 


1 Paladi. 
2 V., pentru neamul Ceaureștilor, vol. V, pp. 576-7. Pentru confiscarea mo- 
şiilor lui Vasile Ceaurul, Zst. 24. rom., I, p. 217 și notele. — Hatmanul Ioan 


e Buhuș (v. vol. V, p. 574). 

8 Toader Paladi luase pe Anita, fiica lui Antioh Cantemir. Un act relativ 
la dinsa după moartea lui Paladi, în vol. V, p. 108, n° 137. Tot ea trebuie 
să fie și 'Avirţa [Aopvh]tta de mai sus, în acest volum, p. 160. Sora ei mai 
mare, Maria, fu soţia lui Constantin Dudescu din Țara-Romănească (Genealogia 
Cantacuzinilor, p. 419; unde se află şi descendența Aniţii). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 263 


lui vtori Päh.» — 427. «Cartea de gudecată de la dum[nea]lui 
Vor. Ion t.» — 428. Pentru un boii perit, «să face curamà» între 
plugari. > 429. Proces al mănăstirii Caşin. Se aduce un act «din 
velet 7099 |1590-1]. de la Suè Mihaii soltuzul şi doi[s]predzàci 
părgari din tirgu din Trotuș», pentru Ion Doboş din Hilipești, 
Vrănsanul, fratele lui, Petra, etc., cari vind un loc lui «Ion 
Popitul» pe «zloți tătărăşti>; apoi un act de la Gheorghe 
Stefan, pentru cumpărarea moșiei Poenile. «Egumenul si la 
atastă pricină a lor aŭ răspunsu că scrisorille) mănăs- 
tiri, după ce s'aii fostu închinat adastă mănăstire la o 
vreme la Sfăntul Mormăntu, aŭ înblat scrisoril[e] si pe la 
Țarigrad si pe la multe măni, și aceste li-aù străns cate 
una di pe la mănăstirile] Sfântului Mormăntu, si aŭ fost 
mosiil[e] necăutate... Asè ai gudecat după dreptate ce s'aii 
căzut, că mai cu credință este ispisocul domnescu decăt gu- 
rile] oamenilor.» — 430 Pentru niște vecinž, între cari cîțiva 
din neamul «Nosăiii>. — 431. Proces al lui «Lupul Crupen- 
schi Vel Pitar si cumnată-săti, Ioniță Cuze Postelnic?, cu 
Ion biv 3 Armaş, pentru un Tigan».— 432. Pentru niște 
Cimpulungeni piriți de «Ion Străjeriul» de acolo, că sînt 
«gazdă de _tălharți]». Pomenit si «Afenduli cupet». — 433. 
Peñtru moşie. Pomenit «Dumjiltrasco Suè biv Vel Agă, is- 
pravnicul de Putna», «Ionit(4] Arapul Vornic de Vrance». 3 
434. «Priè[ilna care aŭ Milie, fitorul Zamfirii, si Chirco, fitorul 
Haidei din orașul Primiti, cu chir Dumitrie Liptcanul.» Se 
aduce «carte de la negutitorif din Bucuresti si de la alti oră- 
sen[i] a lor». Să se trimeată un om e«îndeadinsu». — 435. 
Proces al lui «Postolache Liptcanul», pentru vite date «la 
păștune», din care una ajunge la «Golàe Armașul» si la 
Căptar: «ei n'aii vrut să o colăčască la părcălabi, după obi- 
ceiù, č-aŭ tinut-o în vitele lor, tăgăduită... Tămplăndu-să de 
aŭ incoltit lupchii ata gonitore... Scornindu-să pricină de aŭ 


1 Neculce. I s'a zis și «Hatmanul Ion» (Y. vol. V, p. 540, n° 11). Șerban 
era poate fiul lui Constantin-Vodă Duca: acesta mat avuse un fiii cu acest 
nume (v. /st. dz. rom., I, p. 342). Saŭ mai curind era fiul luf Grigoraș bei- 
zadeă, fiul lui Constantin Duca (zid. III, p. 49). 

2 V. mai sus, p. 157 și urm. 


www.dacoromanica.ro 


264 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


esit la median din gurile acelor ce li-aii fostu dat carne pe così, 
pricinuind ei că n'or merge să le cosască, cà vita n'ai fostu a 
lui Golăe si a lui Căptar.» — 436. Pira lui «Dumitru Osma- 
ch[i], negutitoriul din Ias», contra lui «Necolaiù blănar si Za- 
harie cruitoriul den tirgu den Bot[o]san[i]» Pomenit croitorul 
Costandin, tot de acolo, care luase marfă ade 120 de lei de la 
negustor, cu aceștia drept chizeși. — 437. «Fiind Eni cafegiul 
cu slujba acolo la Sudav[a]»: așază oameni la siliste. E înțeles 
cu egumenul de Solca: «lucrul de boirescu să fie al cafegiului, 
ar dijma mosi[i] să fie a eg[u]menului». — 438. Pentru « Costan- 
din Stroescul Postelnicul din Țara-Rumăniască» |v. si mai sus). 
— 439. «La foametile cele mari, la dzilele răpousatului Dumji]- 
trasco-Vod[i] Cantacuz[i]no, si de atunci pănă acum fiind 70, 
80 de ani.» —440. Pira unui Turc din Bender pe un cîmblător 
de Orheiă»: Turcul ar fi avut «un cal în herghelie tărgului»; 
avea si cellalt unul, pe care vrea să şi-l prindă. «Si, negă- 
sind pe herghelegiii la herghelie, n'a putut să-ș prind[4] calul 
acolo în cămpu, ş'aii luat o sam[à] de epi cu calul lui; si s'a 
luat si calul Turcului acestue cu epile. Si, ducăndu.-li în tărgu, 
li-aii închis într'un ocol, de ş'aii prinsu calul lui... Mergănd 
epile prin sàliste tărgului... Acel cărdu de epi.> Se va plăti 
8 lei paguba Turcului. E liber însă omul a-i scoate de la 
acel în groapa căruia căzuse calul: «din vrem[e] ce maŭ as- 
tupat-o bin[e], să nu rămăe cursă în mijlocul tărgului». Altfel, 
vor face curamà tărgoveţii: «din vrem[e] că ei tot să hrănesc 
pe locul tărgului, aŭ tot datorie să curățască tărgul di cursă 
ca aceste, ci li aduce pagubă.» — 441. Un Evrei de la So- 
roca, dintr'un sat, se plînge că Vel Căpitan i-a luat gloabă 
de 40 de «galbeni ungurești si un cal, si i-aii luat si sotnicul 
5 lei, pe gura unui tălhariii», care-l declară «soție». I se dă 
tot înnapoi, nefiind altă dovadă, şi hoţul fiind scăpat. Prins din 
noii, hoțul spune că l-a pîrit «de săla bătăi». — 442. Procesul 
lui «David din tărgu din Chișinăii», Jidov, cu «acești tărgo- 
veti de acolo, anume Tanas[e] Hincul si Ion Costăn și Du- 
m[iltraşco Budul i Păladi i Andronic Gratea... În vrem[e] 
Moscalilor, înblănd oștile] la locuril[e] aceale, s'aù rădicat 
tot tirgul Chis[i]nul, cum si alte sate toate s'aii tras cu be- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 265 


jeniia la codru; si, mergănd si el cu bejăniia sa la codru, i-ar 
fi rămas cătăva marfă în dughiană, — car[e] marfă i-ar fi luat 
nisti fitor[i] din oaminii acestiia..., anum[e] un poloboc de 
holircă de 80 de lei si 1.100 oc[ă]tiutiun, 75 oc[ă] bunbac torsu, 
fier şi orez de 120 de lei, frenghii de 70 de lei, un poloboc 
di dohot de 32 de lei, 60 drobi de sare, 30 oc[ă] de aram[ă], 
30 părechi tobote, si i-ar [fi] fărmat si oale ca de 50 de lei... 
l-ar fi vădzut pe 2-3 călăr[i] că s'aii fost întorsu din bejănii si 
aŭ fost îmblănd prin tărgu.> Jidovul pierduse procesulla Sărdar 
şi făcuse acum apel, spuind că acesta făcuse «hatir»; zice 
că ar fi fost si închis pentru această plingere. Nouă cerce- 
tare. Nişte săteni arată «că ei cu a lor casă i-aii scos tot ne- 
gotul &-ai avut Jidovul acolo, în dughiana lui». El fusese cu 
adevărat închis pentru o datorie, «nevrănd ta să plătiască, ca 
un mufluz, si cunoscAndu-s[4] pe semnilfe] lui că îmblă ca să 
fugă... Vădzănd si nătăngiia Jidovului, cum că-l dovedescu 
oamenii, si el nië de o gudecatà nu s[ă] țăne » Pirîţii aduc 
martur si pe Lupul Agă, biv Sărdar!. Cum li ar fi fost cu pu- 
tintA a fura marfa Jidovului, cînd «ei, a lor ce avea, nu pute să 
străngă la aceia vreme»? — 443. Judecata lui «Ion Mardaros ne- 
gutitoriul din Es» cu un Tigan «din Tara Ungurască». Il adusese 
pe acesta si pe fratele lui cu tocmealà de un număr de zloti pe an, 
«ca să-l facă cuia de şindilă, saù or-ce li-ar poronci». Se apucă 
a le vinde de la un timp, «si zăbale si de altile». Închisi 
la Aga. Se învoiesc a da fiecare pe zi «2 oc[a] de cue». Se 
pling că nu pot. Acasă, spune negustorul, faceaù si 3 ocă 
pe zi. «Fără de nart(u]] lui, îi curge pagubă di spre Tigani.» 
Domnul decide restitutia celor primite, luarea cuielor si ple- 
carea Țiganilor, ca «oaminfi] slobodzi». — 444. «La vrem[e] că- 
tanilor c-aii fost la Domnii Mării Salle] Mihaii-Vod[ă], fiind 
acest Gheorghiţ[ă] morar gazdă dea catani, și avănd un frate 
şi un văr a lui catane, le ţine gazdă la dănsul.» Se petrece 
lucrul la Ținutul Putna. — 445. Proces cu «Niagoe Cocărlie 
Vornecul g[o]sp[oj]dii», care-și curtenise un nepot, «arătăndu-l 


+ Pentru o piîră a Turcilor contra acestui Lupu, efeciorul ini Anastasie Vor- 
nicnl», v. Neculce, p. 418: atunci își pierdu el Sărdăria. 


www.dacoromanica.ro 


266 COND:CA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


că este fetor harnecu ş'aii mai slujit si la alții, și s'aù apucat 
pentru dănsul şi chizàsu». Vel Sărdarul îl pune deci «la slujbă, 
di aù strànsu banii poclonului stiagului și a €fertului dintăi ; 
care, fiind el un blăstămat», pierde bani. E «pus la poprialà». 
Neagoe-l scoate, «luîndu-1 asupra lui că va plăti». Sint luni de 
atunci. Acum Neagoe promite a-l da iarăşi la temniţă, dar nu 
vrea Sărdarul, ci cere «dreptate». Se decide plata. 2 446. Untăl- 
hariù din temniţă pretinde a fi lăsat niște bani la socri, cari tăgă- 
duiesc. Se decide să jure aceștia, lăsindu-li-se patru zile «ca 
să-ș mai è sam[a], fiind oamini bătrăni». Jură de fata hotuluî, 
duși de un Vornic de Poartă, fiind present un protopop și 
un preot.— 447. Procesul lui «Manole negutitoriul de Boto- 
seni cu Ion Gule si c'un cumnat al săii de acolo»: Gule i-ar 
fi bătut un «argat rus», care se îmbătase. Manoli era «în tărgu, 
la dughiana sa»; trimete «un copil de la dughianà»: îl bat 
şi pe acesta, «suduind si pe Manole de mumă si de fimee». 
Marturi sînt si zlotașii : li se plinge. Aud sudalmele si «negustori 
turci, și moldoveni, si jidovi... S'aù pus la închisore ca-s li-s 
de iertare pecum ar fi poronca Mării Sale lui Vodă si pe 
hotărăre giudecății.» — 448. Alt proces al lui Manoli, cu «Ste- 
fan fetorul Abăgeriţii», pentru o datorie. — 449. Proces pen- 
tru ojuncă: « Avănd o vità ce rămăsăsă săracă de mamă, aŭ fostu 
înblănd ràzliatà, și tămplăndu-s[ă] di aŭ murit și unui om vi- 
tàlul de supt vacă, si rămăind vaca făr de vitàl, i sar hi rugat 
ei |unei femei], de i-aii dat acè vità să o supue Ja vac[a] lui, și, 
neprimind-o vaca, aŭ adus-o iar acasă.» — 450. Boieri mari cari 
cumpără desetina la ua Tinut si o trec unui Căpitan: cei d'intăiii 
se îndatoresc să caute și bani pentru acesta, de la Turci. Se daii 
banii «la Cămară». Căpitanul nu poate plăti, la urmă, cistovul», si 
e închis. Îl scoate mama lui, dar el fuge la Munteni. Ise iea 
moșia. — 451. Pentru o bute vîndutà «spartă, bătută cu bun- 
bac si cu muschiù pintre doage» ; care se strică. — 452. Pentru 
un «fliacàù» care fură niște făină. — 453. Pentru mazilul Iordachi 
Gherghel, care cumpără cu Ioniță Bontăș un cal, «ca să-l dea 
la caii împărăteșt[i] ce să orănduisă la Măriia Sa Grigorie- 
Vod[ă] ; care cal, fiind prost, nai trecut cu alti cai; ș'aii dat 
ei bani pe calul împărătesc după preatul ce era socotit de 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 267 


la Domnie, si calul acela l-aii luat ei ca să-l văndză, să-ș în- 
toarcă banii, ce dideasă pe dănsu». Îl ieaù la urmă «Mos- 
calit». — 454. Proces al unuì căldărariii, pentru o casă în lași, 
cu «dugheană de lucrul căldărăriii în mijloc>. — 455. Pentru 
niște oameni chemați pe vremea Rușilor de Mitropolitul An- 
tonii ca să aducă vin. «Si atunce, rădicăndu-s[ă]] Moscalii din 
Es, si mergănd si Antonii Mitropolitul cu dănșii, si luînd Mos- 
calit 4 boi a Mitropoliii, din carăle ceali cu podvoadă a Mi- 
tropolitului, iar Cozma călugărul li-ai luat 4boi a lor și i-ai 
pus la carăle acele cu podvoadă ; iar, un car mai trimitindu- 
să aducă vin, aŭ luat Moscalii și boitde la carul acela. »Cozma 
dă vina pe Mitropolit. Hotărire: «Sa le plătiască satul lor boii, de 
vreami că ei au slujit pentru tot satul aice, la porunca stăpăniască». 
— 456. Pentru o Jidoavcă din Botosani, care încredințează 
unui om din Deleni să-i camistuiască» niște borfe, pe vremea Ru- 
silor, «dindu-i și plata lui: o vacă cu vitàl». Apoi zice că «s'ai 
furat». Dar ea află la dînsul «nisti blide costoriii, o prostirea, 
niște paput», din ale ei. — 457. Pentru «judele de Tigani gospod 
lingurari». Scutiti Tiganii lui de podvoade, de desetină și «lucru 
domnescu, ori la piiatră, ori la trier, ori la seacere dom- 
neasc[ă], or[i] la grajduri gospod». a 458. «Toti tirgovetii de 
Hus» fac mărturie despre un pîrît, «că este om drept si nič la 
un fel de răutate nu s’aù simţit nit-odatà... Numai pe atăta 
c'ar fi făcut vrajă cu o psaltirea, ș'ar fi căzut vraje asupra lui 
[pîrisuluî], si, nemai avănd altă dovadă, nič într'o samă nu 
s'aù ținut vraje aceae».-2 459. Pentru o dare de foc. «Fe- 
meae lui încă fiind bolnavă, dusă la o soră a ei... Să 
apuce pe megiesii lui, pentru aprinderea casăi, să-i plă- 
tiasc[ă] casa și toată paguba, c-ai avut din casă; aŭ, de vor 
sti pe alt cineva vinovat, să-l dea de grumaz.» — 460. Pen- 
tru niște vase cu vin. «Pe socotiala aciil màsoristi.» — 461. 
Nişte oameni urmăriți ca vecin? arată că sînt numai de spre 
mamă dintr'un neam de zecini. — 462. Procesul unui om cu 
Scărlătachi biv Vel Clucer, care, «fiind Armas-Mare, si vă- 
dzind calul la dănsu, că iaste bun, frumos, i-aii pus pricină 
c'ar fi de furat, si i-aii luat calul, luîndu-i și gloab[ă]>. — 463. 
Pentru un cal, iuat de un Turc la olac, «unui Niamtu, la 


www.dacoromanica.ro 


268 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Toader Botedzatul biv Căpitan za dărăbani». Lăsasa Turcul 
«alt cal, cu bour». — 464. «Dzicănd Darie Căpt. că, la turbu- 
rarea Moscalilor, mergănd Berdos [din Sănești] dinpreunà cu 
Căzacii, aŭ adus dentr'acele jacur[i] 7 vite turcești acolo în 
sat... Şi acea vacă tăind-o Căzacii acolo în mijlocul satului, 
tot sătenii aŭ măncat dintr'ănsa... Să o plătiască cu toții.» 
— 465. Pentru un boii perit de la plug. «Numai dănd sam[à] 
Istrate holt[eiă], că el aŭ fost pogoniè, dătător de sam[ă] 
numai de dzi, și Costantin de noapt[e], fiind cornač.»—466. 
«Pe acea vreame [a Muscalilor] ar fi fost tot'lacuitorif 
dintr'acea parte bej[e]nit acolea : în coastele satului lor, si, ne- 
putind niè el sta locului, aŭ rămas stupii fär de pază, si, din 
tăbărașii aceiia, care cum putea, si or ce găsiia, mănca tot...; 
cari unii din jăcaş s'aù prinsu și faț[ă] la furtușaguri, si s'aii 
orănduit la dum. Sărdariul, ca să apuce-p& satilE č-aú fost 
cu bejăniile acolă, aŭ să scoată tălharii, aŭ să să facă curamà 
peste tot, pe toate pagubele.» — 467. Pentru un sătean dus 
«cu Moscalii». — 468. «Esind văcărit la Grigorie-Vod[ă], s'ar fi 
năpăstuit Pricopii cu o vit[à], de spre vicari.» — 469. Pira celui 
Marco si lui Tanas[e], besliî din Es». Toader Jicnicerul dà «o 
iapă de beilic pe sam[a], să-i poarte de grij[ă] păr a lua-o, si 
aceşti beslif i-aii luat iapa de olac». — 470. Un cal de furat 
la un Jidov din Iași, care-l luase de la altul din Bétosani. 
Jidovii jură. — 471. Pentru «60 de cojoace» luate fără plată 
de «Pit. Ilie, cheltuitorii la Visterie» supt Grigore Ghica. — 472. 
«Câșla Baiaractariului», care are slugă pe un Armean. — 473. 
Piră de Jidovi. Se arată că la 1701 Matei Sturdza a vindut unui 
Evrei «de la Sleten» [Sniatyn] «200 vedre m[i)ere» fără a le 
da. Jidovul reciamă pe Sandul Sturdza Vel Logofăt, care spune 
că e numai «văr premare cu părinte dum.» acel Matei. «Si 
Mateiù Sturdza toat[ă] viiata lui ai petre[cult-o pen tarli] 
streine, pin fara leșiască si pe la Moscali, fiind joimir la 
stiaguri... Ct la atàta sosis[e), că la moarte lui s’aù în- 
gropat cu milostenie de la Visteriia gospod !.> — 474. Plingere . 
a Săcăreștilor contra lui Sandu Sturdza, care nu li e neam, 


1 V. vol. V, p. 593. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 2:69 


nici cu un anume Săvenel!, «dar dum. aŭ dovedit agasta cu 
o împărțală în velet 7150 [1642], Ghen. 21, ce s'aù împărțat 
ginerei lui Vorontar, anum[e] Grigori Urechi Vornic şi Toma 
Cantacozino Stolnic și Lupul Butum Stolnic și Savin Vistier, 
cu mosì è ad avut de pe socro-lor Voruntar, în car[e] îm- 
părțare arat[4] a fiişticărue ce parte i s’aù vinit; si părțil[e] 
din Tămpeşti si din Balasinesti s'aii venit în parte lui Savin 
Vist.l Deci Măria Sa Vod[ă] ni-ai întrebat pe noi cum iasti 
dreptat[e] și obiceiù, care încapi să cumpere mai întăi: ră- 
zășul cel vechii, aŭ rudenie văndzitoriului; si noi [cu] dreptate 
asè am arătat că mai întăiii încape singele rudenii văndze- 
toriului, apoi răzășul?.» — 475. Mărgăritare și «o crutulit[X] de 
aur» împrumutate «la nuntă, pentru podoaba și cinste nunţii». 
2 476. Proces între un Armean din Suceava, Găină, și altul 
din Botoșani, Borde. Se Face jurimînt aici, «în biserica lor». 
Menţionat”? «Tudorach[i] Vornicul». 

477. 28 Octombre 7250 (1741). Domnul către Iordache Pos- 
telnic, capuchehaiaua de Hotin: pentru cererea lui Samsongi-Ali- 
Aga, «cu care ne pofteaste să împrumutămpă Măriia Sa Pașa 
cu zeace pungi de bani». Cu toate asigurările de prieteniei va 
spune că «acest lucru iaste de to: piste putință, de vreame 
că acum iaste Domnie noao si, de cănd sai făcut mutare, 
aŭ trecut pin acum șasezet de zile, și haraé[ul] stăruiaște asupra 
noastră, și noi pin acum nit treizet pungi de bani nam 
putut să lăsăm, pe zaigealile și alte osebite atătea cheltuiale 
a Domnii noao, de carele nu putem să mai zicem; si am în- 
trat la atăta datorii. Și să cădea acum să ne împrumuteaze 
pe noi Măriia Sa Pașa si dum. Samsogi-Aga, precum și altă 


1 V. genealogia lui mat departe. 

2 Actul e de o mare însemnătate geneologică, pentru că numește pe gi- 
neri lui Voruntar. Cf. Tanoviceanu, în Arch. soc. st. și dit. din Last, II, pp. 
34-6. Numele de familie al acestuia ar fi Prâjescu, dupa d. I. Tanoviceanu, în 
ziarul Secolul din Iunie 1903. Numele de botez, neobișnuit la noi, mă făcuse 
a-i atribui o origine italiană (vol. IV, pp. 569-70). Încolo n'am nimic de răs- 
puns insultelor d-lui Tanoviceanu, afirmaţiile mele fiind basate pe izvoare pen- 
tru care firește nu-mi pot lua nici-o râspundere, ca unul ce nu le-am scris eŭ. Cf. 
si vol. IV, p. 273, nota 3: de unde si din actul nostru ar ieși data morţii 
lui Voruntar. 


www.dacoromanica.ro 


270 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dată să făcea la alti Domni; cum si pà noi acum la Țarigrad 
ne-aii împrumutat, atăta maghistanii si stăpănii, căt alt priia- 
teni, si, cu banfi]i ce am luat în datorie pin acum, n'am putut 
împlini soma Eaigealilor si a cheltuialilor a Domnii noao, si 
ne-ati scris capichihaelile noastre cum că trag mare siclet 
si nevoe. Care aceaste toate cunoscăndu-le dum. Samsogi- 
Agă, ne mirăm, cum ne sileaște a da si bani împrumut Mării 
Sale Pașii. Al doilea, spune dumisale, că acest obiceaiii nič 
o dat[ă] naŭ fost. că nu Domnii sà împrumuteaze pe Pași, 
care sănt păn prejur, ce numai Domnii să împrumută de la 
fieștecare, de vreame că Domnii, avănd datoria, mult nu le 
dă îndemăna a sà neguttori ca zarafi: Domnii trimet Pașiilor 
obudieturi, pocloane, dar bani să dea înprumut, ni odat[ă] 
n'aii fost. De vreame că, daca daŭ, nu pot să mai ceară 
de la Pasi; si cu atastă poftă rugăm pă dum. să nu ne si- 
lească. Si, precum aŭ arătat dum[nealui] silintà a face pofta 
Mării Sale Paşii cerănd bani la noi, atăt să-s silească si la 
prieteșugul cel bun, ce are cătră noi, a tocmi lucrul cătră 
Măriia Sa Paşa, ca să nu-i pae răii.» Se va convinge si el. 
«Ait, într’ atăcea ani, càt Pași aŭ fost, măcar den carei ținem 
minte noi: Nuuman-Pasa, Mustafa-Pașa, Iachiia-Pasa, Sară- 
Mehmet-Pasa, Coltac-Pașa, şi poate că s'af (sic) întămplat 
cate odat|ă] să ceară, dar, arătănd Domnii aceaste pricini, 
sai lăsat de a mai cere, si nici de cum nici-o-datiă] de la 
Domni maŭ luat. Se zicem si atasta: măcar de am fi avut 
şi puteare, va găsi cu cale dum. Samsogi-Aga să facem noi 
acesta noŭ obiceaiii si să rămăe acasta la alti Domni den 
pricina noastră ?» Crede că a scris numai silit de Pasà. 
— 478. Către Cimacamii munteni pentru egumenul de la Radu- 
Vodă: a fixat termin la Focșani pentru judecata cu el [v. n° 97]. 
— 479. «Tuturor lăcuitorilor de la toate mah[ajlalile de aič 
din laşi» pentru furturi de cai: să caute tălharii în două săp- 
tămini; altfel, vor plăti ef, — 480. «Pentru răndul călaraşilor 
de menzilul de la Bărăiacul, carei, tiind acel drum cu caii lor 
si cu toate alte cheltuiale a lor, si jăluind Domnii Meale cum 
să află în grea stare, cà, osăbit de mezil, sint supàrat si cu 
alte beilicuri», pe cînd aveaii de la Nicolae-Vodà «testament 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 271 


de apărare», întărit de Mihai-Vodă: nu vor da deci Hatmanului 
pocloane şi slujbe: «nič leamne, nici orz sà nu deà, nit vin 
hătmănescu să nu li-s leapede, nič un fel de clăt hătmănești 
să nu fac[ă], și, în scurt, nič c'un fel de beilic să nu fie supă- 
rat... Ascultarea lor toc la dumnealui Hatmanul să fie.» Birul 
îl vor da după fesfament. E iertat să se așeze cu ei, în aceleași 
condiţii, «si alti oameni streini, fär bani în Visterie, far pri- 
cinà». — 481. «Pentru acest om anume Vasilie, carele aŭ 
fost Sfed si, trăgăndu-l inima cătră pravoslavnica credință, 
s'a botezat.» — 482. Pentru venitul moșiei «Budele, pre care 
să face iarmarocul Movilăului pà obiceiii», a lui Iordache Can- 
tacuzino Vel Vornic. «Asijderea si venitul podului și a lun 
trelor ce umblă preste ap[4]... Însă prețul ce ar da alții, 
voe să aibă Vel Căpitan de Soroca a da el si să ià podul 
în seama lui.» — 483. Pentru «satele căte sănt a sfintelor mă- 
n[a]stiri a Ierusalimului, pre testamentu[l] ce aŭ, ca să nu fie 
niè mănăstirile, nič satele măn[ălstirilor amestecate cu {eara 
nic la o dare, ci ei îs vor da cu ruptoarea lor deosebi la 
Visterie, precum sint tocmite.» Toate drepturile de judecată 
şi dările în natură pe un satal Galatei se reservă egumenului. 
— 484. Mustrare către Vel Căpitan de Soroca, că a cerut voie 
de a îngriji podul si a ascuns drepturile lui Cantacuzino. «Si, den 
iarmaroc ce să face, iar Vor[ni]c[ul] ià venitul din dughiane, 
dup[ă] obiceiii. Si înţeleasem că iaste pod si la Silibriia, si iarăș 
stăpăn[ul] moșiii ià venitul.» Va da parte din venitul podului 
lui Cantacuzino, «că, măcar cà sănt apele g[ospo]d, iar malul 
este mosenescu, si, cite poduri vor mai fi pe prundurile Nis- 
trului pe apă, de iesta parte de la hotarul Hotinului pàn la al 
Horheai iluî, tot în seama ta să fie; însă cei cu moșiile fär 
parte nı vor fi.» Să scrie de toate, si ce parte aveaù la iar- 
maroace <părcălabii» și «căpitanii». «Că dumnealui Vornicul 
ne-ai arătat ai că numai pă pod aŭ găsit mușterii aiă, de-i daŭ 
200 lei.» — 485. Pentru Anastasie Vornicul gospojdii, dîndu-i 
şugubina la Ținutul Vasluiului. © 486. 16 Iunie 7242 [1734]. 
Întărirea privilegiului Armenilor poloni. Ei si oamenii lor 
sînt scutiți de «hàrtii» și ori-ce «angarii», «ei numai ce 
vor da vama și cornărit pe boi de negot si pe alte vite, vat, 


www.dacoromanica.ro 


272 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


ia[r] pe cai vor da cuniţ[ă], pe obiceaiii.» — 487. Pentru aceiași. 
«Zicănd că, la cireziie lor fiind boi graș, să face spaimă în- 
tr'ănşii, sà sparie si fug și zioa și noapte; alte dăț, si jum[ăj- 
tate cireada să rupe de fuge, si, pă unde îi găsescu țăranii, 
îndată îi duc la dregătorți], si le iaŭ dregători cate un leii 
de boii.» De acum se vor lua numai «doi lei de tot boi căț 
să vor tămpla fugit la un loc».— 488. Pentru un boier 
din Ținutul Bacăi, «prădat de Neamti, de laŭ lăsat numai 
cu sufletul». — 489. Pentru un om «ce aŭ fost în Curte, la 
steagul Cazaè[i]lor», «înbătrănit într'atastă slujbă». E iertat de 
«simenie» si alte «angariî». — 490. «Pentru orăndărie din tărgul 
Sucevii, ce iaste a sfintii Mitropolii», unde Mitropolitul Antonie 
punsese doi Jidovi: să fie scutiți de «beleale» şi «de cei cinci 
lei de pimnite... Așijderea si Jidovii ce ar veni streini sai 
cei de loc. ca să aibă a da 2 bani de sfart (szc) orănda lor, 
dup[ă] obiceaiul vechii, și să fie slobozi a vinde, orăndarii 
să nui oprească.» Să fie scutiți orîndarii de cheltuielile tîr- 
gului, dînd numai «birul Visterii», pentru untdelemnul Mitro- 
poliei. — 491. Hrisovul mănăstirii Dancului (8 Novembre 
7243 = 1734): iscălit de Costandin Costache V. Log., San- 
dul Sturdzea Vel Vornic al Terii-de-jos, Iordache Canta- 
cozin[o] Vel Vornic al Terii-de-sus, Costandin Roset Hat., 
Mihalache Roset V. Post, Andrei Roset V. Spat., Iordache 
Roset V. Pah., Ioniță Cantemir V. Ban, Toader Palade V. 
Vist., Ioan Bogdan V. Stol., Costandin Balş V. Med., Iordache 
Roset V. Cluè., Armago Sărd., Costandin Carageà V. Slug., Di- 
mitrie V. Post., Lupul Bogdan V. Șătrar. — 492. Scutire de 
alăm a unui Turc care slujise în oastea lui «Chiupriuli-Zadè», «O 
mie trei sute vite, cinci sute de iape, doao mii de oi: fac alămul 
100 lei, 6 pt.» (10 Novembre 7250=1741). Se modifică în mai 
putin: iertare parțială de z/ăz si uşor. — 493. Mănăstirii Mira 
i se dă o parte din vama si mortasipia Focsanilor; se prevede 
cînd ele ar fi vindute saù date în credință. Mănăstirea era zi- 
dită «din temelie» de Constantin-Vodă Cantemir. Să fie «cu așă- 
zarea păcum fin și sfintele măn[ăjstiri a Ierusalimului, cu rupt[ă] 
căte trei ugh[i] de om într'un an, să dea Visterii, și acești 
bani să-i dea în patru &verturi», nemai dînd alt nimic. — 494. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTURIE VULLU NADA 


În hrisovul Mirii iscălesc : Costandin Costache Vel Logofăt, San- 
dul Sturza Vel Vornic al Terii-de-jos, Iordache Cant. Vel 
Vornic al Terii-de-sus, Costandin Roset Hatman, Mihalache 
Roset Vel Paharnic, Costache Razul Vel Spatar, Ioan Can- 
temir Vel Ban, lanache Roset Vel Paharnic, Toader Palade 
Vel Vistier, — Vel Stolnic, Costantin Vel Comis, Lupul Bog- 
dan Vel Medelnicer, Radul Racoviţă Vel Clucer, Costandin 
Caragea Vel Sluger, Costandin Vel Caminar, — Vel Jicnicer, 
Dimitrie Vel Pitar, — Vel Satrar (5 Iunie 7243=1735). 
— 495. Mănăstirii Răchitoasa i se dă mortasipia Galatilor 
încă de la Mihai-Vodă. Acum o tin însă boierii, «si trag 
toate cheltuialile leamnilor și a lumănărilor». Să iea de la 
ei 100 de lei pe an. — 496. Pentru Sf. Nicolae din Șchei 
(2 Septembre 7242=1733). — 497. Scutirea unui sat de 
«clăč g[o]s[po]d, podvozi, cai de olac, conace, solàrit, gloabe 
vornicești, sugubini, gloabe părcălăbești». — 498. Scutire pen- 
tru Ac-Sofi-Mehmet, «fiind priiatenul nostru si megiias, aler- 
gător la trebile țărăi si purtător de grij[à] într'ada parte 
de loc, la toate ceale ce sint de folos pămăntului»: nu 
va da alăm pe vite și ușur pe farinà. — 499. Pentru Vel 
Vornic: voie a pune «Vornici la tirgul Bărladului», pentru 
a-și stringe venitul Vorniciei, «Ţinutul Tutovei, a Tecutului, 
a Putnii, Cuvurluiul, Fălciiul». Vor lua gloabă: «de fată mare 
20 de lei, de mueri 12 lei de la cei ce le vor fi făcut, iar 
de la fămei numai dobotele, cite 2 ug., pă obiceaiù... Pen- 
tru preoți, diiaconi, țărcovnit[i], calug[&rì]), fesorii de popă, 
nămeţii lor, oamenii bisericești, de să vor întămpla vre unii 
dintr'acește să fac[ă] pă cineva a făta din mirence, fieste- 
care dintr'aceşte să aibă a-i globi potropopul care ar fi, iar 
vornicii vor lua 2 ug. Gobotele de la fămei, fiind mireancă. 
Iar, de să va întămpla de spre parte fâmeiască să fie o fată, 
ori preoteasă sal diiaconeasă saii țărcovniciț|ă] saii fată de 
popă sai căluglăjriţ[ă], fiind făcut de vr'un mirean saù neam 
ginere de popă, fiind mirean, să nu fie din oameni biseri- 
cești, să ià globa păntecilui oamenii dumnealui Vornicu- 
lui, pentru cè bărbatul iaste obiceaiii de daŭ gloaba păn- 
tecilui; iar fimeia va certa-o potropopul si va lua Gobo- 


68775. Vol. VI 18 
www.dacoromanica.ro 


DAL CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


tele pà obiceaiii... Pentru rudenii, pentru cuscrii, cume- 
trii, sănge amestecat, de sa tămpla a fata, să ià vornicii 
gloaba păntecilui, iar protopopul va lua tobotele, și să-i certe, 
si să-i judece pe pravilă pentru sănge amestecat ; iar, de să 
va tămpla vr'o gresal[i] får păntece, să nu fie a fata, de 
aceste è-or fi sănge amestecat, iar potropopul săi Sudece 
cu pravilă și să-i globească. Pentru morți de om, negăsin- 
du-s[ă] ucigasul, să plătească 12 sate dup[à] împrejur[ul] mor- 
t[ului] de om_pe-abiceiii, si tobote să dea, iar, prinzăndu-s(ă] 
tălharul ucigaș, să ià cobotele oamenii lui V! Vornic, si tăl- 
har[ul] să-l dea pe măna lui V! Armaş. Așijderea pentru 
tàrgovet[i] den Bărlad și ocolul tărgului, de fapte reale, de 
furtisaguri, de bătăi, de greșăli ce or fi, cine ar face, ori 
den Moldoveani sati Armeni sati Jădovi, cine ar fi, pà grese- 
lile ce ar avea, Vornicii de Bărlad săi judece, să-i globească, 
pă fiestecare dup[i] cum îi va fi vina. Așijderea să aibă a 
lua și venitul Vornicii den tărgu, den cară cu peaște, 2 
pt, 2 oclă] peaste, de bute de vin, de cofa de orilcă iar 
cite 2 p', 2 oclă] băutură), și alte venituri] &-or fi.» — 
500. «Vamesilor de [la] —, să fie volnit a căuta venitul vă- 
mii : bucate ce ar treace din tearà, și negote ce ar veni dentr' 
alte țări, să aibă a lua vama duprela tot, după obiceai, cum 
scrie catastihful] vămii, ce aŭ la mănă; numai neguttorii 
ce ar veni cu negoate la Ias, pă acie să nu-i vămuiască, ci 
să le dea cărțulii să rim. (?) la Ias să plătească vama.» — 
Fol. 489 Ve. 

501. 4 Iulie 7241 (1733). Costandin-Vodă. Pentru «doi preut si 
un diiacon si un tàrcovnic de la biserica domniască de la Curte, 
din tărgu din Botosan[i], unde este hramul Sfântului Neco- 
lait, ca să fie în paè[e] de dajde domniască si dajde vlădi- 
ciască si de sulgu si de dijmă de păine si de podvoz 
si de chile si de conaò[e] si de olăcării si de toate dä- 
rille] si angăriile cite s'ar esi pre alt preut.» Vor lua 
«vamă, din tărgu de vite ce s'ar vinde, căte 2 banfi], si de 
cal căte un pot., precum aii fost obiceiii de vac, și să aibă 
a lua de trunchiul de mesàrnità, Duminicil[e], cite o pecie 
de trunchiù. Asijdiria, să aibă a lua vamă din mota dom- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 275 


niascà ce este acolo, precum aŭ fost obiciaiul de vac.» Or- 
din la Vornic «si șoltuzii, cu pàargar[i])». — Fol. 485 V°. 

502. 3 Iulie 7242 (1734). Se daŭ toate drepturile bisericeşti 
în «eparhie Sfinteeì Sale si la Ținutul Sorocii», lui Teofil 
episcop de Huși. «Și pentru carii să însoară si säde necu- 
nunat... Protopopul pre carile l-ar pune părintele la acel 
Tinut.» -— Fol. 450 V°. 

503. 2 Septembre 7242 (1733). Pentru biserica din Șchei. 
— Fol. 498 V°. 

504. 6 Septembre 7243 (1734). Domnul face danie bisericii 
Adormirii din Cernăuţi, «făcută» de Nicolae-Vodă.— Fol. 493. 

505. 7245 (1736 7). «Pentru Cerbul Jidovul, fecorul Cauşului, 
care face vutcă pentru treaba domnească». — Fol. 413. 

506. 7249 (1740-1). Pentru Iordache Cantacozino Vornic. 
«Spuindu-ne dum. Vornicul că, cănd i s'aii jăfuit avearea du- 
misale den Horodinca de oștile moschicesti, împrăștiind oșteanii 
moschicești toate scrisorile dumisale.» — Fol. 411 V°. 

507. Fără dată. Pentru Miron fitorul lui Costin Hatmanul, 
care, fiind mut, şi fitor de boer mare», i se acordă scutiri, 
— Fol. 497 Vo. — Urmează altă scutire, din 28 Februar 7249 
(1741): «aflăndu-să la gre neputinţă, fără gură, mut»!. 

508. 19 Iunie 7250 (1742). «Măn[ăjstirile Ierusalimului i a 
Sănaei i S[A]nt[a]gorii i altora ce s'aii orănduitu untru (szc) lemnu, 
tămăe din vam[à], pe obiceiii ce s'aii așădzat mai pe urmă.» 
— Fol. 452 V°. 

509. Fără dată. Pentru Lupul Porutchie biv Vel Căpitan, 
fost si pircălab de Tărgușor (Nicolina). — Mentiune. — Fol. 
457 Ve. 

510. 10 Iulie 7250 (1742). Pentru biserica domnească din 
Piatra2. — Fol. 470 V°. 

511. 23 Octobre 1735. Pentru lavra cea mare de la Atos. 
Cu boierii ca marturi?. — Fol. 492. 


1 Era fiul lui loniţă Costin si nepotul de fiii al lui Miron cronicarul. V, 
Ist lit. rom. l, p. 64. Din el și din «Mutenco», fiul lui, se trag Costineștii 
următori, V, si vol, V, p. 424, n-le 4 si 5. 

2 V. Documentele Callimachi, tabla, 

3 În Novembre următor, Mavrocordat trecu în Țara-Romănească (Hurmu- 


www.dacoromanica.ro 


276 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


512. 10 Septembre 7251 (1743). Pentru mănăstirea Dancul. 
Are moșiile «Buciumii si Poiana lui Păun; de pe car[e] moșii 
sà scoat[e] toat[ă] piiatra ce să car[ă] aiè la Ias, de toat[e] 
trebuintil[e|] orășenilor ; carii acii ce scot piiatrà din pămănt 
eŭ cătle] 2 lei pe cos, si cif ce o carlă], încă, cu hacul lor, 
căte 4 lei de cos, și măn[ălstirii nič un vinit nu daŭ». I se 
dă deci zâăciuală: «or pila]tră boiriască, or măn[ăjstiriască, 
or a cui ar fi... că si atasta este un madem trebuitor». — 
Fol. 501. 

513. 23 Decembre 7251 (1742). Pentru «Hristodor, &-aii 
fost Cap[i]tan de Levinti», străin. — Fol. 505. 

514. Fără dată. Pentru Iordache Cant. Vel Vornic, care a- 
rată un act din 7181 (1672-3) pentru a se hotări la De- 
leani partea lui Iordachi Vistierul de a «Domnitiî Ru- 
xandra» Lupu. Vecini; Tudorut, Cătrăgeasa, Zacoschie, Chir- 
ciul, Ion Fratco, Hearea, «Pătraşco a i Floroae>, Lupul Vre- 
mis, Gheorghie Tigànas, Bortiţ|ă], «Mihail Cofetar», «Ignat 
Dzară». «Domnița Ruxanda aŭ fost vară primar[e] cu mosul 
dum., si, neavănd fitorți], aŭ rămas si part[e] ei la stăpănir[e] 
niamului, satul întreg.!» — Fol. 547 V°. 

515. 4 Februar 7250 (1742) şi urm. Listă de oameni cari, 
«după dovidire, [sănt] să să scoată la niamur[i]?, după cum 
s'aù hotàràt: 

Andrei Balsovici vt. Spat., fiul lui Vasile Balsù vt. Log., ne- 
potul lui Ionasco Balsù V. Vor. la 7185 (1676-7). Iscăleşte comi- 
siunea: Ion Neculce V. Vor., Alistarho Ban, Toader Păladi 
V. Vist., Costachi V. Vor.3. — Toader Buhuș, al lui Nicolae 
Buhuș V. Armaş, nepot al lui Sandul Buhuș Hatman +. — Ga 


zaki, IX!, p. 662, n° DCCLXVIII). Prin urmare si de aici se vede că data de 
15 Septembre 7244 (1735), pe care o dă Neculce (p. 385) pentru instalarea 
urmașului lui, e greșită. 

1 Iordachi Cantacuzino și Vasile Lupu eraŭ cumnati, ca unii ce finuse pe 
fetele lui Bucioc. Ruxanda era fiica Doamnei Tudosca Bucioc. V. Tanoviceanu, 
în Arch. soc st, și ht. din Tast, IIl, pp. 27-8. 

? Adecă: «sà să scoatà de la dajde si să să puie la rindul boiarilora, 

% În următoarele cercetàri, participă şi alţii. 

4 V, val. V, p. 575. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 277 


vril Miclescul, fiul lui Vasilie V. Jit. (cu fraţii Gheorghe și Gri- 
gorie). — Ilie Zmăcilă [=Zmucilà], fiul lui Grigorie 3-ti Spat. 
supt Antioh-Vodă, fiul lui Savin V. Ban.— Neculaiù Bră- 
escul Post., fiul lui Solomon V. Med., nepotul lui Gavril V. 
Stol. — Costantin Ciudin V. Med., fiul lui Vasilie V. Post., 
nepotul lui Gheorghiță V. Stol.— Ion Bașătă vat. za Stol. 
Sänt. (sic), fiul lui Pătrașco V. Stol., nepotul lui Zosăn Hatmanul. 
— Lupul Crupenschie V. Pit., fiul lui Sandul V. Med. (fraţi: 
Grigorie biv V. Päh. și Vasilie Post.).— «Gheorghie Canano 
Post. săn Costantin Vel Căm[i]nar» (26 Ianuar 7250=17421). 
Toader Darie, fiul lui Mihălachie V. Spat. (frate: Vasilache). 
— Costandin Savinel, fiul lui Iordachie, nepotul lui Ștefan V. 
Păh. al lui Dabija-Vodă. — «Toader Post. Cuzea, Veliùco brat 
ego Cuze, Ion săn Miron vnuc Cuzea.» Tatăl celor doi d'intăiii 
e Dumitrașco V. Spat. (30 Ianuar 7250=7242 2). — «Ion Bojo- 
ren[u] Vor.», fiul lui «Chiziiac capichihae» al lui Mihai Racoviţă 
(7212==1603-4), fiul lui Cărste Vor. de Tara-de-jos supt Ieremia- 
Vodă (7108=1 599-600). — Toader Boj[o]rean si fratele, Lupul, 
fiii lui Pavel Bojoranu V. Sluger; nepotul aceluiași Cărste 3,— 
Sandul Jora și fratele Mihălachi, fiii lui Grigorie V. Vist., fiul lui 
Costandin V. Cluè. lui Ducăi-Vodă. — Sandul Darie si fratele 
lui, Darie, fii lui Iancul vt. Post., fiul lui Darie V. Spat.— 
Andreiù Prăjescul, fiul lui Stefan Cluè., nepotul lui Toader V. 
Cluè. al Dabijei-Vodă. — Grigore Moţoc si Neculai, fratele 
săii, fiii lui Ilie V. Med. al Ducăi-Vodă. — Cărstea Iamandi biv 
V. Pah., fiul lui lamandi V. Med. (frati: Ionità 3 Post. şi 
Stefan Post.). — Dumitrașco Stroit, fiul lui Stroe (sic) vt. Spat., 
nepot lui Dumitrașco Zmăcilă (sic) V. Păh.î.— Se scot «la 
mazili si cu tara să nu fie, ce să-s scoat[ă] la aleși»: Vasilie 
Cracalie cip. za bărani și fratele lui, Grigoraș; mos: Cracalie 


1 El, saù fiul săi, cum s'a mai spus, tinu pe sora lui Ioan-Vodă Callima- 
chi, Maria, văduva lui Ursulet. 

2 V. capitolul precedent. 

3 V, capitolul citat. 

4 V., pentru acest al doilea rind de Stroicești, vol. V, pp. 535-6; Docu- 
mentele Callimachi, tabla (v. si mai sus). 


www.dacoromanica.ro 


278 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


staroste 1. — Grigorie si Neculaiii Moţoc, fiii lui Ilie V. Med., 
nepoți lui Gheorghii. — Sandu! Tăutul, fiul lui Vasilie, ne- 
potul lui Toader. — Ștefan Mavrodin Păh., fiul lui Mavrodin 
V. Vist. al lui Antonie-Vodă, fiul lui «Mavrodin Grec». — 
Fol. 527 Ve. 

516. «Pis u condică: lt 7250 [1742], Mart 18.» «Dum[i]trasco 
Clué[e]riul, fizorul lui Vasfi]lie Logft., si Vasfi]lie sán Toader Ior- 
dachie [Cantacuzino]?, ginerilfe] lui Vasilie Logft.», își împart ave- 
rea, «cu odoare si argintur[i] si bucate». Averea venia «despre pă- 
rintilfe] nostru, Vasfi]lie Logft., fičorul lui [Dumitrașco] Stefan 
Logft. Caurul, si di spre maica noastră, Irina?, fata lui Dumitru 
Buhuș». Satele sînt: Spinoasa, Pășcanii, Valea-Sacă, Medcăii (ju- 
mătate), Viliheștii, vie la Cotnari, «in Dialul-MAndru», alta «la 
Cruè[e]», o a treia «la Orben[i]». Odoarele, între care «un inel cu 


eémi (sic) ... un leftu cu izmărandu..., un leftù pajoră..,, 
o pàrech[e] de nastur[i] de aur..., si o cutmă cu Gapsă cu 


mărgăritar[e], drept 400 lei. .., o pàriach[e] sărji cu zamfir..., 
un zichir cu eîmi..., 3 mătcale de aur... si din argintu 
s'ati venit un păhar cu toc, 25 dramurfi], si 2 piulit 103 
dramurfi], si 3 piuliti de argintu, și 130 matce, si 6 cai, si 6 
iape, si un stràjnic», etc. «lar haine fămeești: tănbare, sucne, 
cămeș, mAfram[e] (sic), nu s'aii pus nič una la împărțală; s'aii 
dati în parte lui Vasfi]lie Iordachi.» Datoria lui Vasile Ceaurul 
era de 1.554 de lei, 3 potronici, care cade în sama fiului. Marturi: 
«dum[nealui] Ilie Vornicul, Sturdzea, si dum[nea]luî Alicsandru 
Buhuș Hatman si dum[nea]lui Chiriiac Sturdzea Păharnicul 
si dum[nea]lut Toader Iordachie Vistiernicul4.»— Fol. 539. 

IV. «Condica deaca (sic) de luna lui Octovri, de răspunsuri 
ce s'aù răspunsu unora și altora, pe cărțil[e] lor č-aŭ scris 
Domnului. 7251 [1742].» 

517. Lui Ion Bogdan, «pentru conač[e]le Mării Sale Pașii ; că 
nu vei pută birui săngur la 2 conat[e), si la Bărlad si la Čo- 
ràsti». S'a mai scris lui «Spătariul Manolachea Costachea». 


! V, vol. V, Documentele Botosanilor. 

? Vasile acesta muri farà urmași (Ger. Cantacuzinilor, p. 46). 
3 Irina nu mai trăia la 1705. V. vol. V, p. 95, n° 87. 

4 Actul e deci de la sfîrşitul secolului al XVIllea, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 279 


SA poată porunci «orcuî din mazilii cei mai de os, si is- 
pravnicilor și tirgovetilor de Bărlad» (1-iŭ Octombre). — 518. 
Aceluiași, ca să i se supuie cei pomeniti mai sus. — 519: 
Catre Ilies Vel Căpitan de Soroca. «Plicul cu cărțile si ràclita 
&-aii adus înblătoriul de la Liov, si cu tabla èfertuluî, cu iz- 
vod de oameni fugit, cu morți, li-aŭ adus; dar altă dată să 
nu maj mestici trebile Visterii a scrie cu vestile la un loc, 
ce os4hit șă scrii trebile Visterii.» — 520. «Lui Dumjfi]tru Va- 
m[e]sul, ce s'ai orănduit Căpt. de timiriù la Trotuș» : să-l as- 
culte timirasii. «Si angărie, măcarii preț de un ban, de la dăașii 
să n'aibă a lua.» — 521. Lui Costachea Vel Căpitan de Tecut, 
pentru că Vechil-Beslaga se plînsese cà nu i-a dat toată leafa 
si tainul. «SA te răfueşti», împliniad tot, «căt el aŭ slujit 
pe ban[i] pe acì.» — 522. Să se «pue în heră» si să se aducă 
« Brus[ăs] Căpt, de Greceni». — 523. «Pentru Osavt călugărul, 
carile (să) tilmaceste Penticostariul !, și să află si întralte 
slujbi a Domnii Melea : scutire. — 524. Către «zlotas cu Èfer- 
tul al doile», să caute, «unde vit afla ca de acestu fel de 
oameni], adec[ă] răspopy, aŭ carea să vor numi ipodiiacon[i], 
aŭ si preut si diiacon[i] ge nu ştiii carte si nu săntu învredni- 
citi slujbii bisăricești, pentru prostiia si nestiinta învățăturii le- 
turghie nu slujăscu, aŭ călugări ce sed pe la casălea lor; aŭ 
pe la sate, afar[ă] din màinàstir[i]; care să poartă cu amăgală, 
pentru ca să să scutască de bir, —pe unii ca acie pe toți 
săi punit la bir, si să ve facet izvod de dansii osăbit, si să 
ne trimiteţi adasta. Încă nič la bisericile de mir călugăr să 
nu-s ţie, fără numai la mănăstirți],» — 525. «Gostinarilor de 
Ținutul —, să fie volnic cu carte Domnii Mele a luoa gos- 
tina de oi, precum sai socotit de sai strigat la cochi 
vechi într'acest an.» Toţi (și boieri, și cler, și scutiți) «vor 
da goștina driapt[ă]: pe dzeč[e] bucate un lei; fără numa, 
Turcii să aibă pace». Fiecare va plăti unde e deprins. «Coban(i] 
holtei vor da unde vor plăti stăpăn[i] lor, iar cei însurati vor 
da unde le va fi ședere.» Să se aducă iute banii «la Viste- 
rie gospod» [v. n° 128]. — 526. Trimete o carte ispravnicului 


1 Această carte n'a apărut atunci. 


www.dacoromanica.ro 


280 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Ținutului Sucevii: «si îndată să o trimit să să cetascà în tot 
Ținutul, ca să sà înștiințeadză toți, si iar să ne-o trimitet în- 
napoi, iscălită de preuti si de vornicei, precum s'aii cetit în 
toate satile. Și care din lăcuitori s'ar fi năpăstuit cu acestu 
fel de angărie, viind la dum[neata], să ei sama, și, G-ai afla 
C'aii avut năpasti, să plinești, si să ne faci știre cu amăruntul.» 
!— 527. «Părcălabilor, vamfelsilor, cămănarilor, bezmănarilor, 
mortasăpilor, buoararilor», că negustorii străini «ce trec piste 
hotar», s'aii plins capichihăilor de la margine pentru angăriile 
lor, că ieau cei pomeniţi mai mult peste ce se cuvine. Se pling si 
negustori de țară și alții. «Să và deschidet ochii fiistecar[e]lea din 
voi, și pre să vă feriti, și, cum am dzis, pănă la un où afară din 
obiceiii de la nim[e] să nu và lunecati a lua... Pre cin[eji 
vom afla c'aù luat un ban sati pănă la un où mai multu din 
obiceiii, pe unii ca acie, ca un călcătoriii de poroncă, cu 
ulița și ocna îi vom pedepsă... Și poroncim și voi, tuturor 
lăcuito[rillor trai, ca să întàlegit toți poronca atastă, afară 
din obiceiii nemică să nu dat, iar cui sa lua cu sila ceva 
piste poroncă, să facet st[i]re ispravnicului de Tinut; cà aii 
poroncă să vă plinască si să ne facă știre și noi, ca să-i pe- 
depsăm pe acei părcălabi, vam[e]si sai alții, cinfe] ar fi. Si 
atastă carte să aibă datorie ispravnicul de Tinut a o trimite 
în tot Ținutul, să să cetească, si să ne-o trimită aici, iscălit|ă] 
de preuti si de vornicei, precum s'aii citit prin toate satile. 
[Pentru rest, vezi n° 35].» 2-528. «Dumn[e]ta, giudecătoriule 
de la orașul Gherlii, din Tara-Ungurascà», pentru «acestu ne- 
gutitor arman, anum[e] Doros, lăcuitor di aice, din pămăntul 
Moldovei», ce ar avea pagubă de la rude din Gherla. Tri- 
mete si <răvașul lui cel de jalobă». — 529. Către «Vasii]le 
biv vt. Logft., ce să află cu salahoriila Vozie... Cele scris[e] 
am întàles, dar, iaràs, pre multe scrii. Dziè că te îndamnă 
inema a nu mai vin[i] la casa ta ș'ați arăta obrazul înnainte 
nostrà. De carea noi urgie asupra ta nu avem, iar tu, de 
nu vei vre să vii la casa ta, nu vini. Ne arăţi ca să scrim 
la capichihaia ce are dumineallui Capugibasa la Tar[i]grad, 
pentru isprava săneatului. Dar noi acolo n'om scriia, nič 
alte vorbe multe nu știm; noi punga cea de banfi] ce ne-i 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 281 


scris să-ț trimitem, t'am trimis, si dm. cum știi chiverniseaste; 
si sănetul să ne scot de toat[ă] soma salahorilor deplin, si 
sà ne adus, cum țam scris si nainte. Si pintru cielanti agi, 
ce ne mai scrii că trebuește acelora să li să dea cite ceva, 
dar tot precum t'am scris, ce-i socoti, le-[i] da și acelora.» — 
5 30. «Negutitorilor creștin[i] &-aii făcut negutitorie de miere aici 
în Es, carfi] jăluiră că-i supără beslaga de Es să-i dè cite 
I leii de bute de miere, pecum ai obiceiù de daŭ Turcii, 
si ci, fiind creștini si sănt birni€, n'aii avut obiceiù să dè 
acel leii de bute.» Să nu dea.— 531. «Preutilor ungurești du 
(sic) la biserica ungurască din Es», pentru scutirea de la Gri- 
gore-Vodă: întărire. — 532. Lui Vasile de la Vozie. «Să porți 
grije ce s'ar mai înnoi și, ce vei înțălege, ades[e] să ne fat 
știre.» — 533. Către «Gavril Neculce V! Căpt. de Cotman», 
pentru niște «călcători de hotariù» : vine si starostele, cu care 
să urmărească energic lucrul. Tot așa și starostelui de Cer- 
năuți, Gheorghiță. — 534. Pîrcàlabului de Galaţi, pentru «Ena- 
chi Postelnicul, Rale Postelnicul i Catacalo»: sà opreascà pe 
Rale. — 535. Catre Dinul ispravnic de Suceava. «Carte ce 
ni-ai trimis, am luoat, si, pentru supărările ce fac Turcii 
oamenilor, și-i bat, si ban[i] č-aŭ dat oaminilor pe poamlfe] 
si pe altele îs plinescu de la dănșii îndoit si întreit, si la po- 
ronca noastră nu să supun, si ne aràti că n'ai ce lea faci, 
că fac ce le este voe, si nu poţi să-i opresti, —atasta iaste 
blăstămăţie ta: pentru ce să nu aperi pe oamini, si pentru 
ce să-i las în voe lor, sà fac[ă] ce le iaste voe? Sai, dacă 
nu poţi tu si nu ești harnic de slujba adasta, ca să aperi pe 
lăcuitori, să știm, să punem pe altul, car[e]le va pute să le 
ste înprotiva lor, și să apere pe oamini. Ne arăţi că sănt în 
Bosance vr'o 7-8 Adalăi, și pe aiurile, si num[e]lé lor nu le 
scrii. Pentru ce să nui scrii anum[e]: ce Turci săntu, si de 
unde sănt, si ce fel de răutăți și supàràr[i] aŭ făcut, si cui 
aŭ făcut anum[e]: una căte una. Că iată si Gauș înpărătescu 
am adus, cu carea să le putem veni de hacul lor. Pe carea 
dauș l-am orănduit să vie și la iarmarocul de la Botoseni si 
acolo la Sudav[a]. Si să cauti să dai izvod ca aceala, anum[e], 
de toţi Turcii și de faptile lor cu amănuntul, și el îi va prinde, 


www.dacoromanica.ro 


282 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


or de acolo, de la Botosenfi], or de la Sudav[a], si, cui ce 
vor hi luoat ràù si cu strămbul, va plini de la dănșii, si să 
vor risufla lăcuitorii. Numai să nu cumva sà tăinuești pe 
vrunul si să nu-i aratì pe toți»; căci altfel el va da toată 
paguba. «Din vrem[e] că noi în tot chipul sălim ca să ră- 
suflăm și să odihnim pe lăcuitori.» — 536. Către starostele 
de Cernăuţi, pentru ceausul trimes contra Turcilor răăfăcători. 
S&F caute pe acești «Turci zulumgii ce s'or hi aflănd acolo 
la acel Tinut, or cu càsle așezați, or pin sate înblănd cu 
alișverișul», arătind anume «ce zulum, ce jav, asuprelli] de 
cam[a]tà, bătăi si altile ca aceste... Să nu cumva amistuești 
pe vr'unul.» — 537. Către Mihalachi Sturdza, ispravnic de 
Roman, pentru izvodul călugărilor de acolo. «Si, màcarù că 
am conoscut că multe basne ne arăţi, dar, cu toate aceste, 
călugării trăitori pe la casăle lor, ai pris[ăjcari, aŭ văcari, nu 
suferim să fie, că nu să] cade; ce, car[e]iaste călugăr, tre- 
buia să șadă la mănăstirea, să păzască biserica, și cu isprăv- 
nicii să cerci prisăc|ijle si bucatele mănăstiri, iar nu să li și 
păstorască.» A scris și episcopului. «Si tu încă altă dată 
basne ca aceste nu ne mai scrie; că le cunoaștem; și acum 
am lăsat, iar altă dată] n'om suferi.» — 538. Lui Ghedeon 
episcop de Roman, pentru același lucru. «Poroncim Sfinţii 
Talea pe unii ca aceștie... să-i orănduești pe la mănăstiri.»— 
539 Către Vel Căpitanul de Soroca, «pentru podurile din 
apa Nistrului, ce fac stăpăni podurilor și cum le ţin... Să le 
iai în sama ta toate», dînd stăpinilor însă venitul. — 540. 
Către ispravnicii de Suceava, Dorohoiti, Soroca, Cernăuţi. 
«Ne poftește Mări Sa Paşa č-aŭ mărsu la Hotin pentru nisti 
ogar[i], ca să-i trimitim de aici; det să cauţi să cerci, si, 
unde vii afla 2 ogar[i] bun[i], frumos, săi ei și să-i trimit 
la Hotin, la capichihae ... Însă ogar[i], unde să vor găsă, 
să-i ei după poroncă, iar nu far de ban[i], ce săi platesti 
cu ban[i), càè nu voim a să fač[e] jav.» — 541. Trimeterea la 
Chișinăii cu slujba a lui «Mehmet-Aga Cultauș înpărătescu».— 
542. Se dă știre «cAp|i]t[anilor] de pre la mezilur[i] si voi, lăcui- 
torilor ţărăi, pe unde să va tămpla a vin[i] acest aus înpărătescu 
anum[e] Ali Săidag[i], cite 6 cai de olac din conac în co- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 283 


nac, — carfe] înblă pin Tinutur[i] pentru folosul țărăi, ca-s ră- 
dit[e] pe tot Turcii zulumgii, din toate Tinuturilea.» — 543. 
Voie pentru ceaus a merge «la Vornicul de Bot[olșani, la Vel 
Căpt. de Dorohoii si la ispravnicul Sucevii, la starostile de 
Cernăuţ si la Vel Căpt. de Soroca», pentru «Turcii răi».— 
544. Către episcopul de Roman, pentru călugări. Reînnoieste 
ordinul precedent, «Că& datorie călugărilor iaste biserica a 
păzi, iar nu vaò[i]le, sai stupii sai viilea.» Cît despre preoții 
necărturară, «pe unii ca acie încă să-i avli și să-i alegi, și să-i 
dai în măna zlotașilor, să [li] puie biriii». Dacă nu poate cerceta 
însuși, să puie pe un protopop. — 545. Către ispravnicul de 
Cernăuţi si Gavril Neculce Vel Cip. de Cotman, pentru «călcare 
hotarului, ce s'aii făcut dare Leg: în doi rindar.. . Dar la 
noi cum de n'ai scris [ci la Hatman) osăbite “cărți, înștiin- 
tAndu:ne si pe noi? “Apoi si din răvaşiije &-ai scris la dum- 
nealui Hatmanul, iarăș nimic nu înțălegim. Deci să ni scrii 
poveste cu amănuntul, una căte una, cine aŭ fostu acei căl- 
cători de hotară... Si cu ce pricin[i] nu te porti cum să 
cade? Si să-ț deschidzi ochii a ni sluji precum iaste plăcere 
noastră. Și apoi să știi că te-oi scoate.» A scris «la Mărie Sa 
Hatmanul Coroni», si va trimete scrisoarea printr'om anume. 
Să dea si ei știri precise acestui dregător. «Si, în carte ce 
vet scrie, să iscăliască egumeni si preuti, mazili si căplijtani, 
ca o în chip de mărturie, și să cAutat un căpitan, om de is- 
prav à], să știi limbă, să-l trimetet cu carte acolo ca în chip 
de davagii.» — 546. Gostinarilor, să poată lua «tràsur[à] 
oi» de la cei ce nu plătesc gostina, «or Sărbi, or de la alţii, 
si să facă istovul». — 547. Se trimete un om gospod la gos- 
tinari pentru a li lua jumătatea făgăduită din dare si netrimeasă 
de dînsif. — 548. Către «Hatmanul Coroni», «prieteniască scri- 
soare ... Noi, atăta în Domnie d'intăiă, citù si acmu, la Domnie 
atasta, cu de adinsul ni-am sălitu a păzi buna megiisie!.» A dat 
dreptatea lor chiar si acelora dintre Poloni cari nu erai «raco- 
màrduit cu cărți de la stăpăni lor». Nu face zăloară. 
«De un an încoace», de si el dà aceiași dreptate si are 


1 V, Prefaţa. 


www.dacoromanica.ro 


284 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


aceiași «coresponde[n]tie», tot vin jalobe. Se cer în ză- 
dar de la Domnie zăfoară; «socotind a fi un lucru pre 
fără de cale a să zăberi oameni nevinovaţi, pintru oarecarea 
pricini cari sprejănescu asupra Budecătorilor; că, făcăndu:să 
dreptate, nu rămăn pricini de zăboară». Acum află si despre o 
călcare de hotar. «Şi, acesta fiind lucru și mai marea, încăș 
noi la Curțile n'am agunsu, a înstiinta, nič prin mijlocul sololului 
(sic)! a ceare atastă dreptate; știind că Mărie Ta ești vechii pă- 
rintescu prietinul nostru, nu niam îndoit că nu vom găsă 
atastă dreptate... Poftim pe Mărie Ta ca să răndueşti co- 
misari din parte Mării Tale»: și el va numi boieri, ca să 


negocieze la margine. Să se pedepsească vinovați; «după 


_———_T_TTY_ ie 
obigeiul marginei». — Fol. 550. 


V. «Condica de luna lui Noevri.» 

549. Către Logofătul de la Vozia. «larăș prè multe vorbe ne 
scrii și ne sfătuești; care sfat noi de la tine nu-l cerem. 
Destul că bani saă datu, acele 10 pungi de bani, și ne scrii 
că ai scos și săbiptăhrirul și, dacă l-ai scos, pentru ce nu-l 
trimit? Să cauti numai decătu să ni-l trimit, din vreme ce am 
datu bani. Acele pricini ce ne arăţi într'o tidulà, de dziù că 
mai săntu, osăbite de căt|e] ni-af scris, în cele multe vorbe 
ce ni-ai scris, cum de nu li-ai însămnat și aceale, să ne scrii 
ce pricinli] sintu?» — 550. «Dumisale Vel Agă, să dea po- 
runcă cu tărie tuturor aparilor domnești, boerești, măn[ăjsti- 
rești, ca, de s'ar întămpla a să aprinde foc în oraș, ori-undeva, 
care să ferească Dumnezei, fieștecare apari, cum a vedea focu, 
îndată să alearge cu apă; că să știe, că acolo la foc să va 
face căutare, si care apariù nu să va afla, să va trimite 
la ocnă.> — 551. Către «Căpitanii de Vasluiii si de Băr- 
lad si de la Putenî», «trecind dursolol lesescu j la Ta- 
figrad», cu «Antoh Caragè Vist.». Ce se va da, «i s'au 
dat ban[i] dumisale din Vistliejrie ca să le plătiască toate... 
Si toate le va plăti cu bani: numai smintială nič de cum 
la nič unile să nu fie... Cu bani plătindu-i, să le luat. 


1 Polon ce trecuse prin ţară. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 255 


Că iată şi solul de poimànfi], Gioi, Noevrie 11, purcede de 
aice.» — 552. «Dum. Ioan Seuler» /fe margine: «din Tara 
Ungureasc[4].»]. Pentru lipsăre cărţilor dumfi]tale, cà luîm cu 
atăta întărdziere, avem părere de răii, de vrem[e] ce poftim 
adesă a ne scrie şa lua cărțile dumjfijtale; macari că nu 
pottim cele ce atingu, ce numai prietenești lucruri... şi, căt 
pentru supărarea ce t'am făcut cu istoriile a le tălcui. Si, căte 
s'ar fi mai gătit păr acum, iarăș să ne trimit.» — 553. Călă- 
rașii de Het neavînd menzil în sat, să nu dea cai de olac. 
Catrà Solomon Botez biv Vel Vornic de Cimpulung. «Am în- 
tiles Domnia Me că în tara Ardealului iaste multă boală de 
ciumă, și mai vărtos la Bistrità, si nu iaste de acmu de cu- 
rund, ce tocma încă de astă vară; care şi acole la Câmpul- 
lungu să fi murit nişte oameni] de ciumă; si cum de nu 
ni-ai făcut ştire pănă acum?» Să dea ştiri precise: «Mor si 
acmu tot într'un chip, ati s'aiimai contenit?... Încă și cei ce 
vor veni din Tara Unguriască pe vr'o potică, tuturor să li 
să ià sama, să nu cumva fie bolnav, și car[e] vor fi cu prepus 
c'ar fi din satile acel[e] cu boală, să stè de o parte 10-15 
dzile să să lămurască, să nu să amestic[e] îndată cu cel să- 
nătoș. În scurt, să porti grijlă), chivernisănd, să nu s[ă] 
atite vr'un foc, si să cerci şi să afli adivărul unde iaste boală, 
la ce sat în Tara Unguriască.» — 554. Către Logofătul de la 
Vozie. A primit «sAnetur[i]le de salahorfi] si de carfejle ce 
ni-af trimis... Dar mà mir cum di ai priimit sanetur[i] ca a- 
ceste, cu atăta lipsă di dzile si cu atăta pagubă. lată că ti 
li-am trimis iar înnapoi,ș'am scris acest mehtup la dum. Ca- 
pugibasi, care, sosănd, îndat[ă! să mergi, la Achchirman sai 
undi li-i afla, și, dind mehtupul, să-i dziè și din gură, să 
socotiască dum. de iznoav[ă] și să ni schimbe sàneturfi]le făr 
de paguba tàrài, că& ştim că la aceste lucruri iaste pin pu- 
tinta dum. Si iată că t'am trimis si izvod de soma salaho 
rilor si caràlor si a Țiganilor č-aŭ lucrat si de tot chiriaoa 
è-aù dat, si în 6 luni, de la Sfeti Gheorghi păr la Sfeti Du- 
mfijtri sà fac 180 dzile, şi, poate dumnealui Capugibasa să 
arete 190 de dzile; si, scotindu-s-[i] 12 dzile sărbătorii], 
rămăn 178 de dzile; si, or c'ati vinit salahorii mai înnainte de 


www.dacoromanica.ro 


286 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCURDAT 


Sfeti Gheorghi, or c'aù lucrat mai mult căteva dzil[e] dup[â) 
Sfeti Dumli]tri, fiind trebuintà. Si, cum a fi, te sAlesti de scoate 
sAnetur[i]le deplin pe toate dzilile.» — 555. Către Vel Căpitan 
de Soroca, «pentru netocmire Causilor și zorbaoa č aŭ făcut 
acei Turci». Să scrie capuchehăilor de Hotin și Bender. Pen- 
tru o odaie a unui «Chiurdu» la un sat de acolo, «am tri- 
mis om gospod să-i aprindză odae, si pe argatii, cei tin[e] 
fără pecet, să-i ià si să-i aducă aici». — 556. Lui «Aftanasa 
cap[u]chehae de lăngă dum[nea]lui Elagasà», pentru < Vasălca 
fata lui Coștiică», «carfe] oamin[i] sănt din cei ce s'aii scos 
de la Tatarfi), si, întorcăndu-să ei în urmă, ca să-s străngă 
păni și altele ce li rămăsesă», bărbatul ei era dator unui Ta- 
tar «cu 20 de carfe| de nueli cu pai], să-i scoată din pă- 
durea»; cere carul cu boii de la Tatar, care nu vrea. «S'aî 
sărit asupra lui cu un par, si l-aù lovit în cap, si diminata 
laŭ lovit: păr în sară aŭ murit. Si, vădzind Tătarul gresala 
lui, aŭ si făcut știre la alti Tatar[i] si la mărzaă si la cadii, 
şi s'aù strănsu vr'o — de Tătar(i], șai apucat pe famie la 
mijloc, sălindo-o de frică, și o învăța să dzică, precum că băr- 
batul ei aŭ fost Turcu si è încă iaste turcità; că, nedzicănd asè, 
o vor ard'o cu foc şi copii îi vor lua robi, iar, de a dzice 
asè, ior da 30 de oi şi o vacă cu guncA. Si è, fiind fămie, 
în mijlocul atàta Tatar[i], şi de atăta groază, aŭ dzis si è că 
au fost bărbatul ei Turcu si è încă este turcită, numai ca să 
să vadză scăpată de acolo. Si pe gura ei ș'ai făcut Tătarul 
hogetur[i] şi mărturii de la cadii și de la hogi și de” la alti 
Tàatar[i], șai dat si fămei 27 de oi si o vacă cu guncà, s'aii 
trimis-o la tată săi acas[i]. Si fămie acasta, mergănd cu tată- 
săi de aŭ jăluit la dum. Sărdarul», el o trimete și la Domn, 
care scrie lui Elagasă. «Să-i scoţi dreptate fămei și săngile, 
moarte] bărbatului ei »— 557. Si lui «Pavlachea Sărdar», pentru 
aceasta; să-i fie femeii «la dm. Elagasă ca în loc de dava- 
giù». — 558. Capuchehaiei, pentru un «fedor a Berescului» 
din Tutova, furat de «nişte Tătari»: îl află părinții rob la Ta- 
tari «la un sat» «în gura Berheciuluî». — 559. Lui «Ion Can- 
temir bezadè», să caute Tiganì «d'e Cantemirestilor si a Čau- 
restilor». — 560. Sărdarului, pentru boi fugiți din alaiul «solu- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 287 


lui moschicescu» la Soroca; reclamă Vel Vornic Costachi. — 
561. Lui «Scarlat părcălabul de Gălaţ» «că astă prim[ăJvară, 
după Paști, s'aii furat de aici din Es un copil anum[e] Zan- 
pir, mergănd la vii; pe carea copil îmăsa l-ai ţinut mort, 
iar acum, mărgănd nişte chirli]gii la Gălaţi, să încarce peste, 
aŭ dat piste acel copil în Gălaţ». El spune că, «esind el să 
margă la vii, l-ai furat 3 Tatarfi] și l-ai dus de l-aŭ văndut 
la un Turcu, eminul din Galati, spuindu-li copilul cà area 
şi îmă aici în Es, o călugăriţă... Să-l eï, să ni-l trimit aicea, 
iar eminul s'a căuta cu Tătarăi c-ai văndut pe copil». — 562. 
Către Costandinachi Vel Căpitan de Tecuè, pentru «un pod 
îmblător» pe care el îl a/undase. «Cari noi nu t'am poroncit 
pentru vadurile celi vechi, să le opresti, si, fiind vad vech[i] si 
venit mănăstirescu, cum de l-ai afundat? Ce să cauţi să dai voe 
[să] înble podul.» — 563. Pentru vite oprite, într'un proces de 
Sirbi, care se judecase «și la Brăila». Cel cu vitele nu mai poate 
aştepta pe adversar și lasă chizăş. — 564. Către ispravnicul de 
Cernăuţi, pentru afacerea de hotare. A văzut scrisoarea Hat- 
manulii Coroanei. «Si, de vrem[e] că ai si tu coràspondintie 
cu Hatmanul, bine iaste. Celi ce vei avè a isprăvi de la 
dm., trebuintile si folosurile marginii, scrie, si trimite, si is- 
privesti; numai te fereşte la lucruri mari, carea nu cuprind 
mint(i]a [ta] nice să cuvint a da răspunsul de la fine, să nu te 
atingi... Pentru băj[âjnari sai tălhar[i] din parte Tàrài Lesesti, 
d-ar fugi la Moldova, si poftesti dum. Hatmanul ca să nu-s 
mai priîmasci la Moldova, cum si la Tara Leșască va 
poronti dum. a nu să-mai priimi, — la adasta tu te fi a 
nu pricepe, ni descoperi nimicà cu răspunsul tăi.» — 
565. Către pircălabul de Galaţi, pentru ce scrie Serdarul turc. 
«Ce noi pe dum. nu-l știm a fi vechil Sărdăriii, ce-l știm a 
fi Sărdar deplin... Și, pentru Caba-Hăsan Sărdariul, căndu 
a vini acolo, i s'aii dat voia să-l puie în heră, să ni-l triimită 
aice.» — 566. Către gtarostele de Cernăuţi.. «Ne scrie dum. 
Crivocovschie, Comisariul dum[i]sale Hatmanul Coruni», că, 
«oamenii nostri sfădindu-să cu podanii dum[nealu]i Hatmanul 
pentru moșii, ar fi bătut s'ar fi rănit oamenii nostri pe oa- 
meni lor, zăborăndu-le și niște boi.» Cînd a fost? «Osăbit, 


www.dacoromanica.ro 


288 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


să cauti, sà cerci un izvod de cisla solăritului de anul cel tre- 
cut > — 567. Către starostele de Putna, «pentru Vrănceni, c'ai 
înțăles că scot bulgări de sare din sar[e] ci este acolo, pen- 
tru casăle lor, si încă duc de vănd si pe afar[4).» Să nu mai 
scoată, «ce cu salamurà» (sic). — 568. Lui Pavlachi Sărdar, 
«pentru conacurille] Mării Sali Paşii, ce i-ai făcut, carfe] aŭ 
mersu la Benderii ... Dar pentru stagurile t-aii eşit înnainte 
Pas[i] de: la Bender, si li-ai dat conac, acie sint osti împă- 
ràtesti: aŭ tainuri, nu trebue să li fi dat conac... Si pentru 
acel Turcu ce s'aii aflat mort pe Ichil.» — 569. Către capu- 
chehaia de Hotin, «pentru zorbaoa &-aii făcut Turcii la Mo- 
v[illiù, la iarmarocul de la Sfeti Arhanghel». Ceausii pun pe 
vinovatii turci în fiare. — 570. Către Radul Răcoviţă V. Spa- 
tar, «pentru străjerii de pe la potiù(i]lle muntelui de la acel 
Tinut, înțălasăm (szc) Domnie Me precum că ei ascultă] nu- 
mai de vam[e]şi, iar de Căpt. de la târgul Trotușului nu as- 
cult[ă] ... Cinle] ar îmbla pe potiă, să fii și la știrea Căpt.» — 
571. Vechilului de Beșleagă de la Lăpușna, «pentru acel 
mărzaci». A scris lui «Ela-Agas[i]» ; dar de acum să scrie el 
direct Sărdarului — 572. Către pircălabul de Galaţi. «Pentru 
cumă ce s'aii însemnat acolo, nu ne scrii cu amăruntul; si 
pentru o pricină ca acast[a] de ce să ne scrii greceaste? Si 
să caut să ne scrii anumfe], si cu amăruntul, cum sai pri- 
cinuit boala, și cu cine saü amestecat, si cit oameni aŭ mu- 
rit, şi căt[ă] vreame ai bolit, si ştintu-se-aii îndat[i] că iaste 
Cuma, aŭ tăgăduitu-s'aii, și făcutu-se-aii amestecătur[ă] mult[ă], 
şi cu ce pază se păzește? Si pentru acesta lucru într'adinsu 
scriem, măcar că paza iaste la Dumnezeii, dar și la omeni 
cu chiverniseală. Să te afli deșteptat, și, ce pază mai mare a 
coprinde mintea ta, aceia să o fat, și pă acei bolnavi, pă 
tot, să-i scof din tărgu de o parte, și pă cei ce să vor fi 
amestecat cu Gumasii și or fi sănătoș, iarăș afar[ă] din tàrgu, 
de altă parte; şi pază să pui, ca nime să nu mai meargă la 
dănșii, nič ei să nu mai între în tărgu: amestecătur[ă] să 
nu-s mai fac[ă], si casele lor iar să-s închiz[4], și pază să pui: 
nimeni într'aceale case să nu mai între; și poruncă cu tării 
să dai în tot tărgul acela, om de tărgu de acolo, de Galat, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 289 


aici să nu vie, nič cu neguţtorie, nič cu altă treabă. Si bă- 
căliile încă să s[ă] oprească acolo, aiè să nu mai vie; încă si 
călărașii de Țarigrad, cănd vor veni saii vor mearge, numai 
decăt să-i treacet Dunăre, iar în tirgu nič de cum să nui 
lași: bumbașăr să le pui, numai să pornească. Si, în scurt, 
or cu ce chip de bun[a] chiverniseal[i] vei găsi, în toate chi- 
purile să te silesti cu paza, a nu să face amestecăturlă]. Si, 
Dumnezeii să ferească, dar de om afla că şi din slab[ă chi- 
verniseala ta s'aii făcut vre-o amestecăturță, nu-i putea da 
seama. Osăbit de atast[a], si pentru conacul solului de acolò 
să ne faci stire..., pentru ceale ce să vor fi luat, platitu-l’aù 
Antohe Caragea toate, au mai rămas-aŭ vr'unele neplatite.» — 
573. Lui Ion Bogdan Stolnicul; pentru același lucru. Va 
merge «la tărgul Bărladului» si va porunci «ispravnicilor, si 
tuturor tàrgovetilor, si Turcilor negutitor[i]» a întrerupe rela- 
țiile cu Galati. «Asijdire și pentru răndul vămii, sà ne faci 
ştire, acolo cum să plătești vama, la Bărlad, pentru cei tre- 
cători în sus, în gos saii cari descarcă acolo, si de tot feliul 
de marfă.» — 574. Lui «Pavlachea», pentru femeia cturcită»,. 
«Si pe femie de o vor întreba, să de samă că iaste la noi, 
și fămie să nu miargă la casa ei, ce să o ascundzi dumn[ea]ta 
la un loc, unde îi socoti dum[nea]ta, păr s'a alegi gudecata ; și 
de iznoavă am scris la dum[neaj]lui Elagas[i] si la capichihae, 
ca, or t-ar ave dumnalui saii alti mărzaci sai Tatarfi] la 
oamenii nostri, să nu scrie, ni să ară nimică, fără căt nu- 
mai la noi să scrie.» Pentru «un Turcu Chiurd-Osman, că 
ar fi cumpărat o moșie... de la nește călugări; care poronca 
noastră nu iaste ca să văndză ei moșii la Turci». Dacă e 
adevărat, «să o iai în sama domniască, şi la Turcul acela să 
miargă Caus să-i aprindă cășla, si pe dănsul să-l ridice de 
acolo». Si egumenul de la Sf. Sava spune «că si pe moșiile 
mănăstirii de acolo, de la Soroca, ar fi făcut niște Turci 
cășle în tăriia lor». Si lor să li se facă tot asa. — 575. Ca- 
puchehaiei Aftanasă, pentru femeie și corespondența directă 
ce trebuie să aibă Elagasi cu Domnul. «De Sărdarul, să nu 
pominești numele lui: ca să nu scrie la dănsul, ce să arăţi 
un lucru acoperit: ca să nu scrie la oamini nostri, ce numai 


68775. Vol. VI. www.dacoromanica.ro 19 


299 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


la noi » — 576. Către Ilies Vel Căpitanul de Soroca. «Carte 
ce ni-ai trimis, am luoat, şi cele scrisă am vădzut; dar pentru 
ce să ne scrii grecești? Aŭ aştepţi să-țţ dăm noi Logft. să 
scrie rom[ă]neaști? Să-ţ cauti Loglo]fetàl, să ne scrii rum[ă]- 
„neaști! Să nu ne mal scrii greceşte! Pentru acel Turcu Mus- 
tafa, Čaŭ fost asedzat cu cășlă la Braicăii, la carea s'aii tri- 
mis un copil din cas[ă] di i-aù aprinsu cășla, și pe dănsul 
să-l rădice, cu toate bucatele lui. Întàiù ne scriai că ţine si 
oameni făr dea pecet, iar acmu îl îndreptezi... Pentru acei 
Coban[i] turcești, din vreme că şedeare lor iaste si iarna si 
vara cu bucatele lor aici în ţară, pentru ce să nu dè si pe- 
ceti î» — 577. La sfîrşit, o pagină cu extrase din pravilă. — 
Fol. 564 și urm. 


VI. «Condica lunii lui Dechevri.» 

578. Lui «Iordachea cap[i]chihae de Hotin», pentru un Turc 
din Iași. «car[e], avănd dughian[ă] cu băcălie, s'ai sculatu cu 
găltavă asupra unui Grec creștin, ș'aii început a-l bate, ș'aii scos 
si cuțitul, si l-ai giunghiat în 3-4 locuri]; pe care l-am trimis 
acolo ca să-i vie de hac.» — 579. Către Iordachea Roset Vel 
Vornic: «pentru Turcii brăileni si Tatarfi], ce înblă la acel 
Tinut si fac multe supàrarfi] lacuitor[i]lor». Face besleagà pe 
un Turc «de la Piatră». Să-şi iea «besli din oameni] strein[i] 
ce s'ar găsă făr[ă] bir». — 580. Către capuchehaia de Bender, 
Dumitrachi, pentru un Turc râd, care, abia scăpat de la în- 
chisoare, din Bender, a venit la Soroca, «s'aîì prinsu pe o 
fată mare si cu săla aŭ vrut să-ș rădă de ià, si, sărind Căpt,, 
l-ai prinsu, si, puindu-l în heră, laŭ trimis la Chiș[ijnăi, la 
Caușul». A scris Pașei să-i vie de hac, «ca să nu mai scape 
cu viiață..., că apoi om scrii la stăpănțij». — 581. Către Vel 
Căpitan de Soroca, pentru aceasta și pentru «acei Tatar[i] 
c-ai venit cu carte de la dumnealui Ela-A gas[i], ceràndu-t 16 
cai, cu epi. Tu ședzi si tac: nu purta niè o grijă], si, de or 
mai veni la tine, să le dai răspunsu, la noi să vii și la not 
să tară; am scris dum. Elagas[i], or è-ar avè dumnealui 
saii Tătarăi cu oamini nostri, la noi să scrie și dea la not sà 
cară, iar nu de la oamini nostri.» — 582. Lui Ionit{X] Arapul, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALA DE ISTORIE CULTURALĂ 291 


Vornic de Vrance. «Întiliasim de multe lucruri ce să lu- 
cradză în Tara-Rom[a]niascà, si noi pe tinfe] cănd ti-am trimis 
acolo, într'adinsu fam poroncit ca să te afle desteptat, si ne- 
contenit să cerci, și în tot chipul să ispitești, și, de toate ce 
vii audzi, si ce vei adeveri, si ce s'ar clăti din parte acie a 
Tarài-Romfa]nesti, ales sà ne înstiintàdzi; și iată acum iaste 
cătăva vreme dea cănd de la tine nemică, nič-o înstiintare, nu 
am luat, și ne miràm ce lucru iaste, — cà noi slujba ta din co- 
pilărie o știm mai desteptatà, și pentru acie tam rănduit 
acolo, socotind că te vom avè de folos, si n'a rămăne nemică 
să nu ni înstiintàm de la tine. Dea socotești tu câ ne va în- 
ştiinţa ispravnicul Putnii, ce-t pasă ţie? Noi așteptăm totdea- 
una osăbit înştiinţare de la tine; tu datorie ta să o faci, a 
ne sluji precum știi că iaste pofta noastră. Si să cauti dară 
nedormit să te afle; si noi să te mai învăţăm a slujlij?! Tu 
ştii: întriabă și de alții, cei ce vor hi înblănd într'ace parte 
de loc, si trimite si tu oamini tăi de éarcà, și află tot adea- 
vărul ce s'ar clăti, și sar lucra, si sar înnoi, or lucruri] 
mari, or mit, toate cu amănuntul: una căte una, să le afle, si 
necontenit, adeasă să ne înstiintàdzi; să-ț deschiz ochii: nu 
arăta blăstămăţie. Atasta scriem» (4 Decembre). — 583. 
Către Pavlachi Sărdarul, pentru știri de la «vechilul beșliagăi 
de la Lăpușna, pentru o samă de Turci de acolo, precum 
șai făcut cășle pin sate, si sed Turcii cu bucatel[e] lor, si 
în tirgu aŭ rămas numai 3-4. Pentru care niam mirat C'ai 
înblat si pin Tinut, și nimică de aceste nu ne scrii». Să tri- 
meată pe «Causul ce este acolò», ca să strice odăz/e şi săi 
risipească. «Si pentru acel Turcu ce ne scriei mai în trecu- 
tele dzile că s'aii găsit mortu, si l-at rădicatu, si l-aţ triimis 
la Bender, pentru ce l-at ràdicatu făr de știre si poronca 
noastră ?» — 584. La «Athanasie Căpt. de Grecen[i]>, pentru 
un Sandul Butunoiul, care se va aduce cîn butuè ... Si, pen- 
tru odaia lui Pase-Marze, s'aii triimis beșlii să o răsăpască 
si bucatele să-i goniască: să stai si tu înpreună cu beșliul.»- 
— 585. «Dechemvrie 7 [1742]. Scrie Domnie Me la credintos 
boeriul nostru, dumnealui Ion Neculce biv Vel Vornic. Fa- 
cem știre: iată că t'am trimis un izvod de dăjdile è-aù fost 


www.dacoromanica.ro 


292 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


a Domnilor trecuț; ci poruncim, dumneata, afară den izvod 
ce-i mai sti şi dum., şi dăjdile şi angherii, obiceiuri č-aŭ fost 
la Domni trecut, si care Domni aŭ adaos dăjdile, si cari li-aii 
scăzut, şi ce boeri aŭ fost îndemnător[i], or la adaos, ori la 
scădere, ori la vr'o dajde ce s'aii adaos, —de toate de amă- 
nuntul pă ni faci nisti trătaji, si să ne trimit. ACasta poron- 
cim.» _G86. Către starostele de Cernăuţi. «Pentru fata cea 
de Leah, aù venit aicea si aù i stitut de Tai înnainte noas- 
trà cu sluga tătăne-săi si cu Liahul ce và să o è; şi ià tot 
asè aŭ dat samă si cătră noi cà cu sluga tătăne-său alt[ă] vo- 
roavă n'aù avut, făr decăt numai ca să o scoată în ţară, iar 
voia ei este ca s[i] margă tot după Liahul pe care aŭ socotit 
de Lat trimis tată-săii. Ce noi i-am dat voia ca s[ă] margă acolo 
la Cernăuţi, înpreună cu acel Liah, şi, de dzice ià încredințată 
cum că are de la tată-săi ertăciune si pozvolenie ca să s[ă] 
cunune cu acesta, neoprită să margă în ceia parte; iar, de 
vor vre ca să mai ià şi altă graţie de la tată-săă, să șadză 
acolè la Cernăuţi, să scrie la tată-săii, şi, viindu-i graţie de 
la tatà-siù, ori acolè s'or cununa, ori în tara leșasc[ă], 

tată-săii, vor merge şi să vor cununa: di spre noi, voia ai; 
şi, de vor vrè ca să triacă acmu în ceia parte, iarăş voia 
să aibă. Și iat am dat si povatà, pe chihae de călăraș, ca să 
margă înpreună cu dănși pănă la Cernăuţi. Și toate, cine 
ce i-a fi luat, pănă la un cap de ață să i s[ă] dè, nemică să nu 
i s[ă] opriască. Si, pentru sluga tătăne-săii, nevrănd să margà 
în Tara Leşască, far de Voia lui nu lam putut da, è-aù ră- 
mas aice slobod.» — 587. Către Vel Căpitanul de Tecuò. 
«Pentfu oameni, că-i trag în ceia parte la slobozenii, ce 
strig[ă] de 8 luni, să fim în odihnă; şi ziè ca să dăm şi noi 
cărți de mil[ă] ca aceale de atastă parte. Ce noi cărți ca 
aceale n'om da, de vreame ce destul iaste mila ce am făcut, 
care arat[ă] în pecet anumle], si dum. de jaf încă te fereaste; 
şi chiverniseaşte pă lăcuitori, căutănd dreptate lor, precum 
să cade...; si cu pecetfi]le te sileaste, si la cercătur[i] soco- 
teaste să nu sfă] afle ceva pà urma ta. Si, păzind aceaste, 
destul[à] milă le iaste lor, cAè si datoriia ta adasta iaste.». — 
588 «Pentru un zapis de datorie de 500 lei, &-aii avut Sfăn- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 293 


tul Mormănt la Costantin Cantemir beizadea, fiiul răpousa- 
tului Antioh-Vod[ă]» ; dase numai 100 din ei. «Acmu, în- 
tămplăndu-să a vini aici, la Moldova, prè-ferfi]citul, preînță- 
leptul Sfintie Sa chir chir Parfini, patriiarhul Sfăntului Mor- 
mănt>: voie a urmări averea, către «Enictarea, egum[en] de 
Gălata». — 589. La «dum. Mufache Comli]s... Pentru peceti 
ce ne scrii, că te sălești, la atasta tabla va alege; pentru 
oamenii ce aŭ venit cu peceti de pe la alte Ținuturi, să le 
ial banii, și ei vor vini la Visterie de să vor îndrepta la cine 
aŭ dat aciă trii lei. Tabla să triimiti fără zăbavă. Pentru cei 
20 lei, gloaba vorniceilor, după zapisăle lor ce ne scrii, acastă 
dată nu dăm voia ca să li ias[4], ce dum. te săleşte a face 
slujbă plăcută,— că mai avem noi si alte mili.» — 590. Către 
Ghedeon episcop de Roman. «Mulţi vin de poftescu diiaconie 
şi preutie, carea unii dintr'ănşii ar hi și vrednic de dar, dar, 
tot, nu socotim, si pentru acasta aŭ mai fost voroav[ă], si 
noi am dat răspunsu si atunce cum că noi la hirotonie lor 
nu ne amestecim, far căt pentru vrednicie lor, a sà ispiti 
în biserica Curţii domnești înnainte noastră, as’ am poron- 
cit, și tot asè poroncim. Si pe carfe]le vom cunoaște că este 
vrednic de darul acesta, să-i rădicăm întăiii birul, șapoi să 
să rănduiască a i să da și darul. Si pentru acesta lucru, pe 
tot acii ce vor hi din eparhie Sfinţii Tale, și vor veni la 
Sfintie Ta, să poftască diiaconii saù preuţii săi ispitesti Sfin- 
tie Ta cu deadinsul, făcăndu-s[ă] tircovniè, rănduindu-i sà 
învetà intàlesul, ș'apoi să-i trimit aice, la noi, ca să slujască 
si în biserica Curţii domnești 10-20 dzile, să vedem si noi, si 
să li rădicăm și birul; si, după ce-i vom rădica de bir, îi vom 
trimite la Sfintie Ta de le vei da și dar[ul]. Așijdere si pe 
car[e] într'acest an vei hi diiaconit saù vei hi preutit, avănd 
pecet de bir, ș'aii rămas păr acum în bir, pentru carea n'è 
spus si Sfintie Sa părintele Mitropolitul, cum si Sfintia Sa 
țaii trimis unul aŭ doi ca sà le dai daru, si pe acie săi 
trimiţi aice ca sà slujască înnainte noastră, si să-i rădicăm 
de bir, — cà, păn' n'or vine aici, birul nu li s'a rădica.» — 
591. «La Iordachi Vel Căpt. de Codru. Carte ce ne-i scris 
am înțeles, pentru satul Băhnarii si Baltatit de la Vasluiù, 


www.dacoromanica.ro 


294 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


că, rădicăndu-să de acolò, i-ai oprit acolo, la Fălcii. Pentru 
atasta bine ai făcut, iar că le-ai arătat loc de asedzare si 
let dat si pecet, atastă voia n'al avut; ce ne trebuia săi 
fii oprit şi să neînstiintedzi; că i-ai (szc) luat la urmă, bine aŭ 
făcut ; numai să-i întrebi pentru toate jalobile lor, și una cite 
una să ni le triimiţi în scris. Pentru oamenii de Cretesti, că 
i-al amestecat la cislă, bine ai făcut, și, de a vinf[i] vornicul 
să jăluiască, vom da răspunsul.» o 592. Către Dum[i]trascu 
Su biv Vel Agă, ispravnic de Putna. I-a văzut judecata în- 
tre un negustor și un «Bărsan», esi acele basne multe G-ai 
scris într'acè carte de gudecată : de ce triabă era, că nič o 
temelie noi într'ănsa n'am găsăt, si, din vrem[e] ce nu știi a 
face cărți de judecăți, iată că cartia rupt[ă] ţi-am trimis, și 
t'am trimis și formaţie, în ce chip să urmedzi a face călriţ 
de gud[e]cat[ă] ; si de acum înnainte asè să urmedzi, să nu 
mai scrii atàtea basne : 

Formatie cărților de gudecată. 

Hristodor aŭ cerut 546 lei de la Stancul Bărsan, de 9g 
ani, ce dzis[el cà i-aù dat, însă cu Eni lalzvoarà, si Stancul 
tăgăduește. Hristodor aŭ dzis că va dov[e]di cu marturli].» 
2 593. Către egumenul de Pobrata, să vie la judecată cu 
patriarchul de Ierusalim, care susține «cum că mai în trecut[e] 
vrem[i] ar fi fost mănăstirea închinat[ă] la Sfăntul Mormănt». 
— 594. Pentru datoriile pe la oameni ale unui Turc mort și 
zapciul venit să le împlinească. & 595. Către părcălabul de 
Gălați, «pentru acei Turci, ce scrii Caii trimis Pașa de la 
Sălistra să-i ià pentru un coroer moschicescu ce s’aù ucis, 
fiind prepus pe acei Turci, și nai vrut să-i dai fără po 
ronca noastră, — n'ai făcut bine că i-ai oprit: săi fi dat; si 
pe unii ca acești nit-o-dată să nu-i opresti, ce săi dai. 
Și pe acești, de nu i-or fi mai cerut păr acum, căt de în 
grabă să-i trimiti la Brăila. Si de acmu, cănd ni-i mai scri, 
să nu mai scrii grecește, ce rom[ă]neşte să ni scrii. — 
596. Sărdarului. «Jaloba Jidovilor de tărgul Orheiului am vă- 
dzut; ce iată că li-am făcut carte de apàrar[e]), să să aperfe] 
de spre toatle], și nimic hahamului să nu dè; ce să-i chem[i] 
față, si să li dai carte să s[ă] aperea.» — 597. «Tuturor Jidovilor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 295 


de Es, care] aŭ jăluit Domnii Mele pe hahamul lor, că-i su- 
pără luîndu-li bani, si alte angării, băgăndu i la cheltuială.» 
N'ai a-i da lui sai la «alti Jidov[i] è-ar veni dintr’alte parti : 
fár de voe lor sà nu dè nič un ban, afar[ă] din milostenii 
ce vor da cu voe lor.» Nici hahamul să nu ceară: «că, de 
ni-ar jàlui mai mult, apoi n'a fi bine de tine.» — 598. Lui 
Hrisoscul Cred. (szc), pentru nişte săteni pribegi pe carii 
aşezase în "Ținutul Vasluiù. «Tie să cade să înstiintàz pe Vel 
Căpitan de Codru, si de la dănsu sat ei răspunsul, iar nu 
să fat din capul tit.» — 599. Către Vel Căpitan de Codru. 
Săteni fugise «de răul boirescului> Oamenii se «plinsese, că 
ei aŭ moșiile lor la Răpile Crasni s[i] acolo vor să s]i] asedzi, 
la moşiile lor». Să li aleagă el, cu mazili. — 600. «Carte 
dat[ă] de Armaş», pentru a urmări banii furati unui Turc. 
Pomenit un «Hihohie». Cei închişi spun «cà n'ai fost numai 
ei în cas[ă], ci aŭ avut Turcul si 2 fămii: Catrina si Marie, 
şi Necula văcar, si un fitor a lui». — 601. Pentru Mustafà, 
făcut besliagila Bot[o]zenî. — 602 Citreispravnicul de Cernăuţi, 
pentru o plîngere a lui «Crivocovschii» (v. mai sus) cu privire la 
hoţul polon fugar « Alecsa Dobosèuc», care, cercat de Leşi, «s'ar 
fi dat acmu de iarnă spre parte Moldovei, ca să sà mistuiască. 
Pentru carfe], tălhariă ca acela în pămăntul nostru a Moldovei 
nu s[ă] află, nič poate să să amistuiască ... Sa-l caute într” alte 
părți de loc, ci în tara nostră nu s[ă] află.» — 603. Lui Vel 
Căpitan de Dorohoi, înnoindu-i ordinul: «pentru oamenii 
din raeoa Hotinului, ca să să oprască pentru lemni si pen- 
tru fin si pentru aràturli]...Iar, pentru acie cari să trag din 
raè, să vie să s[ă] asedzà, dup[ă] %-or vin[i] si să vor asedza, 
atunci să n[i] fa știrea, si vii ave răspunsu. » 2 604. «Pentru 
acest negutitor striind, din ‘Tara Leşască, anum[e] Avram, care 
negutitor aducind marfă scumpă, negutitorind la Olanda, si 
poftind Domnie Mè a veni si alti, or cati de multi neguti- 
tor[i] ca aceşti, sà să afle la tara atasta ca de acest fel de 
oamini, cu marfă scumpă», — îl scuteste de bir. — 605. Către 
ispravnicul de Suceava, pentru plingerea unui Armean de acolo 
asupra datornicilor lui. — 606 Către starostele de Putna, care 
scrisese lui Vel Postelnic că «Vel Căpitan de cie parte» ve- 


www.dacoromanica.ro 


296 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


nise la el, să se înțeleagă pentru Tigani fugari, ca eï să se 
restituie reciproc. «Să faci o legătur[ă] acolo, la margin[e), de 
Tigani t-or fugi din Tara-Rum[aA]niascA în iasta parte, săi 
dai, cum si Tigani č-ar fugi din Moldova de cie parte, să 
să dè, Însă acmu de o dată să sà străngă Tigani è-or fi fu- 
git în cie parte la un loc, acolo, si cesti din iaste parte, din- 
coace, si să facet un schimbu: să-ț dè Tigani acei din cie 
parte negat e], și să li dai și dum. Tigani acești dincoat[e), 
dincolo.» 2 607. Lui Vel Căpitan de Soroca, «pentru cislele 
ce fac lăcuitorii acelui TAnut, de pun în cislă si oi și stupi 
si toate. lată că de aicea s'aii hotărăt, stupii să nu să pue 
în cislă, căci aii dajde mai grea, iar oi, cine va avea, să să 
pue 30 de oi drept o vacă, adecă căte un ban de oae, si 
așa să dai poruncă în tot Ținutul, asa să urmează să s[ă] 
cisluiască.» — 608. Către acelaşi. Capuchehaia de Hotin scrie 
«pentru un ficor a lui Răvenco, — è-aù fugit cu o Turcoaică, 
cu 2 fete si un copil, și, vrănd să tracă în Tara Leșască, l-aù 
prinsu străjării de la Sălibrie si i-aù dus la nemesnicul tău 
de la Mov[i]làù, și ial iaŭ ținut, nemesnicul, acolo 27 de 
dzile, păr aŭ oblicit Mărie Sa Pașa, ș'apoi ti i-ai trimis la 
tine». Acum îi cere Pașa. «Întàit, nemesnicul tiù pentru ce 
să ţie oamini ca acie atăte dzăle, si nič să fi-i trimită la tine, 
nië să-ţ facă ştire? Al doile, si tu, de un lucru ca acesta, de 
ce să nu ne scrii, din vrem[e] că la toate ce să lucriadză si 
să clătescu aice, în pămăntul Moldovii, noi avem a răspunde, 
și Mărie Sa Pașa de la noi să cad[e] să-i fară. Ce caută de 
te poart[ă] cu ochi deschis, si nemesnic ca acela de ce să fie 
acolo, din vreme că ascunde lucrur[i] ca aceste si nu te în- 
ştiințadză acasta ?» — 609. Si capuchehăii de Hotin, pentru 
acest lucru, De ce a scris numai lui Vel Postelnic; de ce 
cere Pașa de la el? — Fol. 579 și urm. 

VII. «Condică de cărțile c-aii vinit în luna lui Săptemvrie 
[1741] de pe la boiari.> 

610. De la Logofătul de la Vozia, cu ce Turc «este 
acum trebuinte să s|ă] cheltuiască ...; să i să trimită 500 
de lei dar, și, cu darurile ce mai sint la Vasilie, să va 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 297 


pute aduce pe Capigibase iaràs în cheful lui. Așijdere si 
cumnatului săi, vechilului cetăţii, să i să trimită ceva, si 
lui Divan-Efendi, si lui Gembul-Ahmet-Efendi, t-aii fost ca- 
dei si este dus cu Capăgibașe, si să li să scrie si cărți cu 
chip de preiatesug.» 2 611, «De la Vasilache Mădzărache Vis- 
tierul..., pentru un Ac-Marze, ci sà pune împrotivă si nu lase 
usorgii sà ià usurul, saù pe alămgii să ià alimul din 2 sate 
tătărăști ..., care sate pănă acmu aŭ dat vinitul tot pămăn- 
tului Moldovei; puind pricină... că este loc hănescu, și pe 
spusele lui i-ai dat si Măriia Sa Hanul, cănd aŭ trecut la T[a]- 
rigrad, iarlăc, pe cumui loc hănescu, şi să nu dè nemici.» 
Să se intervie la Hanul, ca acesta să ordone lui Elagasi a lua 
de la Mîrzac «toate sAneturile... Aŭ fostu și la Sălcuţa să scrie 
ușurul, și subașul de acolo i-ai răspunsu că are mehtup de 
la Hanul, cu poftă cătră Măriia Sa Vod[ă] să-l lase sà ià su- 
bașul ; ce, viind subasul Ía Ias, să-i dè răspunsul.» — 612. De 
la Spătariul Manolache [Costachi], de vreme ce i s'aii poruncit, 
va esi la Focșeni înnainte fiiului Măriei Sale Apdula-Pase 
Musunolu, ce merge Pașe la Hotin, și va vini depreună pân 
la Iași. Si bani cAt vor trebui pentru conace, încă după po- 
roncă va cere de la Dumitrașco Aga, si va plăti conacele. 
Numai, mai cere agiutor la gătire conacelor si pe ispravnicei 
Tinuturilor.» — 613. «De la Iliias Căpitanul de Soroca, în- 
ştiințănd că la satele di spre margine Nistrului sănt sedzetori 
căte 3-4 Turci benderlii, mai multi fără triabă, si mănăncă 
tot di pe la săraci, și le trag fetele și fămeile, și le fac mare 
călcare. Ce sà s[A] scrie la Bender, să vie un bunbasir, să le 
facă zapt, si să-i rădice de pin sate, si să fie si la iarmaroc 
la Movilăă, la pocroave, si osebit să vie si de la Ho.in un 
Gauș pentru paze iarmarocului; că vechilul beșliagăi este un om 
de nemică.» — 614. Pavlachi Sărdariul scrie că «din &fertul acesta 
de la aceli 2 Tinuturî aŭ mai trimis 3.000 lei... Darà, pentru 
stare lăcuitorilor, după poroncă li-aù cetit carte pe la sate, 
iară pe vornicei i-aù adus si fate, si s'ai iscălit; dară, cu 
toate aceste, s'au foarte măhnit lăcuitorii, vădzind că și holtei 
s'aii adaos cate 3 lei, ș'aii început a să duce, si neferit dzic 
că n'or putè sta să poarte banii acestie.» — 615. De la el, 


www.dacoromanica.ro 


298 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


«pentru Bechirbei mărzacul si odabase cu 2 siimeni de la Ela- 
gasf[i], tai îmblat cu Medelnicerul Costantin Doniè pin Bugiac, 
di-aii scos 60 de robi moldoveni, c'aù făcut slujba lor... 
Ce să le dè osteniala lor? Si pe oamenii ce s'aù scos din 
robiia, i-au datu-i pin sate să saze, fiind foarte săraci. Pentru 
Jidoavca ta de la Lăpușna, pe care o trage alt Jidov la Ială- 
Agasi să se giudece, şi i sai poroncit Sărdariului, de va mai 
veni Jidovul acolò, să-i dzică să vie la lași, să s[i] giudece; 
iaràs aŭ venit bunbasir să ià pe Jidoavcă, sà o ducă la Elă- 
Agasi.» — 616. De la Vel Căpitan de Codru. «Astă vară ai 
fostu prinsu Tătarăi un tălhar, carele după faptele iui era 
să s[a) spăndzure; iară apoi, dzicănd el că s[ă] va turci, l-ai 
turcit Caimacan[ul] si l-aŭ făcut om al săi.» Fuge, urmărit de 
Tătari, «pe lature codrului»; «un bič si un harbit» i se află 
în satul Larga, «lăngă Codru»: Caimacamul «aŭ mersu di-aii 
luat farmută pe un om anume Gheorghiţe, si 4 cai, si aŭ răs- 
punsu că pănă nu i să va găsi pe tălhar, nu va da farmu- 
taoa». Să scrie si Domnul lui Elagasi. — 617. De la Logofătul 
de Vozie, pentru scrisoarea domnească în care se arată că Turcii 
aŭ găsit că, din 500 de salahori, «100 de salahori nu sint buni 
de nemică». Răspuns: «salahorei sint deplin, şi lucriaze ; dară 
toată pricina este pentru că s'aù măniiat Capigibase pentru 
rămăşiţa lemnului de la Domniia Sa Grigorie-Vod[ă]». Pe- 
titie a lui Satărbașe, ca să i se dea de către Armaş un rest de 
la strîngerea «&fertul[ui] al doile din anul trecut». — 618. De 
la Căpitanul de Soroca, «pentru niște Turci din Movilăi..,, 
cum că fac multe ràutàti, îmblănd cu sabiile goale si cu cutitele, 
îngrozind làcuitorii... Pe Alibase vechilul beșliagăi, încă l-ati 
gonit acei Turci, si cu fuga aŭ scăpat, trecănd de ceia parte, 
în Movilaù. Mai trebueste să s[ă] trimită si niște Arnăuţi de 
acești ce să află lăngă Domniia, să să afle de paza lăcuito- 
rilor.» — 619. De la starostele de Putna, «c'aii vinit la iar- 
marocul Odobestilor la vr'o 3-4 Turci iamaci de la Brăila, ş'aii 
întinsu v'o 20 de corturi si v'o 7-8 cafenele si mesernite, care 
altă dată n'aù fostu; si fac multe supărări lăcuitorilor. Ce, de 
va socoti Măriia Sa Vod[ă], bine va fi [să scrie) la Inicer-A gasi de 
la Brăila, să trimită un &aus cu cățva neferi, să fie pentru paza 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 299 


iarmarocului.» — 620. De la Serdar. A dat celor ce-ai scos 
robii 110 lei: trimete 1.500 de lei, «bani de la Tinut». — 621. 
De la Logofătul de la Vozia. «Lucrătorii cetăţii, știind 
cum că el [omul domnesc] aduce plata lor, după è-aù venit 
el, arătăndu-le că bani n'ai adus, că banii sint la Măriia 
Sa Vod[ă], aŭ făcut mare tulburare, s[i] aŭ îmblat în multe 
chipuri : dară Vasilie Logof]i]t, pentru ca să-i potoale, să nu 
mai îmble, aŭ luat cu datoriia 1000 de lei, şi i-aù dat la Per- 
Mehmet-Aga, să-i dè pe la meșteri, si cu atasta i-ai mai potolit, 
însă si pentru ceialalti bani s'aii apucat cătră dănșii că vor 
sosi pănă în 10 zile. Ce să roagă să margă banii mai în 
grabă și, dănd banii, va lua sebeptahrilul. Pentru robii mol- 
doveni, arată c'aù îmblat oamenii lui 3 săptămăni, si n’aù 
isprăvit nimic; căci, mărzacul bumbașir vrănd sà pliniască 
poronca Hanului cu tăriia, şi cu siimeni să scoată robii, nu 
laŭ îngăduit Nohai, ce l-aii scos dintre dănșii afar[ă], si s'ai 
apucat Nohai că în 2 săptămăni să vor afla la Ela-Agasi, la 
Bugiac, cu robii» Să trimeată un om şi Domnul. «Pentru 
Capigibase, aŭ luat veste că s'ati asedzat cu Muscalii ș'aii 
început a hotără. Pentru pricina salahorilor, ce i-aii scris Măriia 
Sa Vod[a] că iaŭ venit bănuiala că sint răi, adasta să va 
pute face să fie bine, numai să i să trimită capigibasei dar 
bunișor, si să nu se mai scrie la T[a]rigrad sà s[4] mai aţiţe 
galgavaà: aŭ vorovit si cu vechilul cetății, ş'aii luat asupra lui 
că toate le va asidza.» — 622 De la Manolache Vel Spatar, 
pentru conacele de la n°. A dat ordine ispravnicilor. «Pașa vine 
numai cite 6 tasuri pe zi, si trebue dintr'un conac să-s facă 2 
conace.» — 623. De la ispravnicul de Roman. «Dupe poroncă, ai 
luat zapise de la vătămanii satelor, de încredințare, cà făr de pe- 
cet nu să vor mai afla, şai trimis si izvod la Vist., de 128 liude 
fugit, cu 4 morți.» — 624. De la Serdar, «înstiintind că o carte 
gretasc[ă], cu bănuială, aŭ luat-o, în care i s'aii bănuit că nu face 
silinte să afle pe toţi oamenii fără peceti... De iznoavă aŭ 
purces de tarcă si mai cu tăriie si incredintadze pe toate 
satele cu zapise; si, pe citi ai aflat făr peceti, li-ai luat bani, 
si i-aii pus osăbit la tablă. Pentru bejenarii carei aŭ venit 
acmù, nu li-aii luat bani, dară iarăși i-ai luat la izvod.» Nu 


www.dacoromanica.ro 


300 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


i-a sosit un «ferman de triaba hambariului de la Bender. 
Pentru solul lesescu, de s'a tămpla să triacă în gos pe acolo, 
va purta grije, si, pe poroncă ce i s'aii dat, alt conac nui va 
face, ce-i va da un pesches.» Lipcanul sa dus cîntinsu»> cu 
peschesurile pentru El-Agasi. «Mai însemniaze într'o tidulà 
că trei Turci benderlii s'aù răs de 2 fete a unui om din Chi- 
sinàù, şi, sărind oamenei, aŭ prinsu pe unul si l-ai pus în 
hiară, de s'au trimis la Inicer-Agasi, iară 2 aŭ scăpat; la care 
aŭ trimis Inicer-Agasi să-i prinze şi pe aceia. Pentru o mueri 
ce nemerise în Chişinău, acmu aŭ venit un mărzac să o ià, 
si ei n'ai dat-o, strigănd fameia cà este creștină si nu le 
este roabă»: s'a plins mîrzacul la El-Agasi. — 625. «Ion Bog- 
dan» mai cere un boier pentru conacile «Paşei ce vine la Ho- 
tin...; si Vornicei di Bărlad să arată nesupuși la atastă triabà.» 
— 626. «De la Hrisoscul Vlastò ot Cernăuți ...; după poronci, aŭ 
luat zapise de la lăcuitori, că nu să vor mai afla oameni fără pe- 
ceti; asijdere si pecetile morţilor li-aù luat de pe la casele lor. Là- 
cuitorii aŭ rămas făr un fir de păne, că li-aù bătut bruma si n'au cu 
ce să mai plătiască birul. Oamenì bejenari din Tara Leşască, di 
lipsa pănei, es în țară tot vărtos.» Locuitorii aŭ iscalit de primire 
la o carte domnească. Trimete bani din <rămășiţțăj».—627 De 
la Iliaș Căpitanul de Soroca. Pentru oamenii fugiţi ; «de care, de 
nu să vor rădica, s'or strica si ceialalti». — 628. Dela Logofătul 
din Vozie. «În trecute dzile, după spusul oamenilor ce venie de 
la Crăm, aŭ fostu înştiinţat aice c'ai început a hotără, dară 
astădzi, Mercuri, Septemvrie 29, sosind 2 Tàtarù de la Capigi- 
base, cu cărți, aŭ spus cà l-ai lăsat tot la Ilcăsuiii, la capul ho. 
tarului, şi, de cănd s'aù dus, sed tot pe loc si hotărăscu, astep- 
tănd de la Țarigrad răspunsul pentru învoiala hotarului; care 
sosind acmù, și raspunsul, c'un Gohodar è-aù vinit, să va 
curma și de a hotărătului.» Cere bani pentru «meșterii de la 
lucrul cetăţii». Să se pornească cu zapciu «2 oamem t-aii 
trimis la Iaşi, anume Vasilie Lipcanul din Máji si Ionite fitorul 
lui Solomon, Siman din Tărgușor..., să vie la lucru». 


VIII. «Cărţi de luna lui Octomvrie 
629. De la același. «Aŭ luat carte gospod ce i aŭ mersu cu do- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 301 


jană; de care îl îndiamnă inema nici să-ș vie la copii și să-ş 
arete obrazul înnainte Domnii, si cere hotărăre de iartare cu 
milă, și asè va vini cu inemă bună. 500 lei ce i-aŭ trimis, i-ati 
luat înpreună cu mehtupurile, și la vreame le va da; și, bu- 
nu-i Dumnedzăii, are nădejde că să va isprăvi de-i vor da 
senet deplin. Si, de socotește Măriia Sa că va fi vr'o îndoială 
pentru isprava, să scrie la Cheresli-Ahmet-Iafendi, bas-ruzna- 
megi ot Țarigrad, ce este capichihae lui Capigibașe, că din 
cuvăntul acelue nu va ieși. Pentru scosul robilor ce i sai 
făcut știre că aŭ scris Măriia Sa Vodă la capichihae la Crăm 
să s[ă] isprăvască, să mai înnoiască poronca la bumbașirul cel 
rănduit ; ce acel trimis încă pănă acmu pe la dânsul maŭ 
vinit; iară, de va vini, va scrie și el la capichihae, la Crăm.» 
Pentru darurile ce i s'aii recomandat, «dară el n'are de unde 
să de; ce, de va socoti Măriia Sa, trimită-le de aice. Mei- 
marii-lsuf-Aga i-ai dzis pentru obiènuitul peșcheș al săi, 
de paidos.» — 630. De la Mădzărache, «pentru Mehmet-A ga 
besliaga, c'ai mersu Vineri spre Sămbătă la casa unui tăr- 
govăț, dinpreunà si cu ș'alt Turcu, și s'aù răs de fata tărgo- 
vățului, și pănă în dzuî aŭ si fugit; după carei sai luat 
cățva Turci benderlii să-i ajungă.» — 631. De la Manolache 
Costache Spătarul și Dumitrașco staroste, pentru «tidule ce 
li-ai trimis Vel User ce vini cu Pașe... În vreme că Pase 
vine pe dzi numai căte 4 tasuri, și la tot conacul cere să s|ă] 
afle casă, atasta va fi cu greii, că este peste putinte, și s'aii 
spăriiat foarte ; dară încăș, cu bun nărocul Mării Sale, or sta 
cu toată silinta, și vor plini toate; numai cer să nu le lip- 
sască ajutoriul de la Măriia Sa Voda], si s[ă] trimită de aice 
și cățva slujitori împreună cu poroènecul, să fie de alergă- 
tură, și bani să li să trimită, că de la zlotasi nu li-ai venit 
nici un ban.» £6327 De la Gavril Neculce Vel Căpitan de 
Coţmani. «Viină în Moldova 4 cară de bejenari, i-aù luat 
gonasi pe urmă, si, agiungàndu-i pe urmă, noapte, la cămpu, 
pe sesul Prutului, mai din gos de satul Lăjenii, aŭ dat nă- 
vală să prindze pe bejenari, și, zmulgăndu-se unul den beje- 
nari, aŭ plecat fuga să facă știre în sat, să nui lase. Iară 2 
din gonași, luîndu-se după dănsul, sai împușcat unul pe 


www.dacoromanica.ro 


302 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


altul, anume că împuşcă pe pejenari (sic), şi pe loc aŭ mu- 
rit; iară 6 gonași aŭ rămas la carăle bejenarilor, s'aù prinsu 
pe doi din bejenari şi pe fămeile lor, şi i-aii bătut; cu to- 
poarăle aii rănit 3 fămei, iară pe bărbaţi, pe unul l-ai mai 
omorăt: nu este nădejde să ias[a], si pe altul l-ai rănit în 3 
locuri. Şi, sărind după gonași oamenii din Lajeni, nu i-ai 
putut ajunge, fiind noapte, si aceia călări. Pentru care, mă- 
carii că el pentru atasta aŭ scris la gobernatul de Cosov, 
să prindze pe tălharii aceie, dară osăbit ai înștiințat s’aice, 
să aibă răspunsu, pentru că s'ai făcut pria mare călcare de 
hotar: piste hranite 3 cale pănă la acela loc.» — 633. De la 
Vasile din Vozie: cere bani, căci «fac mare siclet lucrătorii 
cetății ; ce, pentru Dumnedzăi, să sjă| trimită banii mai cu- 
rund... Lipcanii ce s'au trimis la Crăm cu pricina robilor, 
cu mare greii aghia aŭ sosit la Voziia în 2 săptămăni. S'aù 
scris si el la capichihae la Crăm pentru poveste robilor, pe- 
cum i-aù poroncit Măriia Sa Vod[ă]... Celi ce sai înnoit 
di spre parte locului celui cu tulburare, va întàliage Măriia Sa 
din tidulà.» — 634. «De la Gheorghie Săhrăzli biv Vel Căpt. 
de Codru, rugăndu-se să nu fie uitat saii ca să s[ă] lipsască 
din stăpăniască mila domniască. Pentru că el de nevoe i-au 
căutat a să trage de la Codru di spre parte Focsenilor : una, 
pentru multa supărare ce ave de spre Tatari: al doile, pen- 
tru cumplita boală ce i sai tămplat giupănesii sale, şi, 
de vreame că la alte èferturi trecute n’aù fostu orAndyjt ne- 
căiure, să roagă Mării Tale să-l pui la éfertul acesta, că 
n'are cu ce să cheltui.» — 635. De la Vel Căpitan de So- 
roca. «Cum boiarii carei aŭ moșii la margine, aŭ văndut toate 
vadurile Jidovilor, încă ş'alţii, carei ai căte un petec de mo- 
şiia la malul Nistrului, caută şi aceia să pue orăndari pe la vaduri, 
ş'aii făcut luntre de îmblă în vad, pentru brudină, si fac ce li-i 
voe Jidovii pe la vaduri, de să petrec oameni fel de fel piste 
Nistru; pentru care să roagă sà s[4] scriia carte Mării Tale la 
cel cu moșiile, să nu fie margine în sama Jidovilor; că, de 
nu să] va rădica acasta, el nu poate da samă de margine » 
— 636. De la ispravnicul de Roman. «Cu 7 liude cei are 
scutiți, nu să poate cuprinde, ce să roagă să i să maiadaogă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 303 


de vreame că si el să află în slujba domniască.» — 637. Ace- 
lași trimete lista călugărilor, cari nu stai pe la mănăstiri. 
Toti iese a fi calugàriti de Mitropoliti, episcopi, egumeni si 
a avea un rost pe la mănăstiri saù biserici. — 638. De la 
ispravnicul de Suceava. Turcii cumpărători de poame aŭ 
văzut cartea domnească, «dară..., nu căt ca să se supuie 
poroncii, ce încă mai tare s'aii întărtat asupra lăcuitorilor, 
s'aù bătut pe unii din oamenii |de Bosance, si le iaii banii în- 
doit si întreiti; că acei Turci nu sint din cei șădzători, ce 
sint vr'o 78 Turci adălăi». Cere «beșlii pentru dănșii». Turci 
din «raè» vin si ieaii boii unui om dator cu miere. «Să tri- 
mită vr'o 15 Arnàuti, să ste apărători la tărgul Sucevii, la 
tirgul Bae, la tărgul Săretiului, şi asè doară să vor potoli 
Turcii.» —639. «De la căpitanul de Coţmani, către Hatman, 
«pentru o moarte de om, &-aii făcut oamenii Liasilor pe locul 
Moldovei..., si șede lucrul baltă... Aŭ mai vinit și alti Lesî, 
cu vro 30 de ostaşi, la Vijnite, ș'aii jăcuit casa unui Jidov, 
si i-ati luat si un copil de l-a dusu-l în Tara Leşască; însă 
Jidovului i-aii luat 42 ugh[i] de aur ungurești si 18 lei bani 
de argint, si, dinpreună cu copilul, s'aă dus piste hotar.» Jidovul 
avea un proces cu nobilul polon pe locul căruia stătuse, nu se 
înfatisase la judecată, «fără căt aŭ vinit acmu cu calabalăc, 
ș'aii făcut celi ce s'aii arătat mai sus». — 640. Dela Sărdar. 
Trimete bani; «numai lăcuitorii n'aii nici o agonisità». De 
cînd un User a mers cu scrisoare domnească la «Inicer- 
Agasì din Bender», s'aù mai contenit Turcii, căci a venit 
un ceauș de a ridicat pe cei ce supăraii pe locuitori». — 641. 
De la Vasile din Vozia. «Divan-Efendi a Hanului aŭ sosit 
cu robii acolo la Voziia. Capăgibașa încă aŭ isprăvit hotarul cu 
bucuriia, ș'aii mărsu la Hanul să-ș arete slujba.» Pentru plînge- 
rile Capigibasei, că nu i s'aii dat destui bani din Constantinopol. 
«Iară pentru că i S'aii trimis bănat că di-aii dat ata 1000 
lei din săbiptahril, bine era să nu-s bage capul în primejdie, 
să iă bani străini, să facă slujbă ; dară aii socotitcă mai mult 
i-ar hi bănuit Măriia Sa peurmă, de nu i-ar fi dat, de vreme 
ce Capigibase nu era acolò, sà vorovască celi cei scriia Mă- 
riia Sa Vod[ă].» — 642. De la starostele de Cernăuţi. A primit 


www.dacoromanica.ro 


304 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cărțile Domnului, dintre care una «pentru railiani din raiaoa 
Hotinului, să nu-i lase cu plugurile sà are în Moldova, ce să 
fie margine poprită ... Alta pentru un ogar, să trimitàla Hotin. »— 
643. De la Vel Căpitan de Codru. A căutat satele Molda- 
viței de la Ținutul Fălciiii: într'unul staii «Codreni». «Ezerul 
Blistatul si Blistàtàlul, ce să numescu Luciul si Prundul.» — 

IX. «Pe Noemvrie [1742] > 

644. De la Vel Capitan de Soroca. Un ceaus trimes pentru 
Turci văl în Tara-de-sus se întîlnește la iarmarocul de 
Movilăii cu ceausul de Chisinàù, si nu se înțeleg «S'aii 
sculat Mahmet Caus s'aù întărtat pe Turci si pe negutitor[i], 
de ş'aii luat cu toţii armele ş'aii mersu cu zorbà asupra lui 
Ali-Aga Cauș, şi în taina lor aŭ scos de la fiiară s'aù slo- 
bodzit nişte Turci făcători de rele, ce iaŭ fostii prinsu Ali- 


Aga ...: Chiur-Mahmet, ce s’aù răs de 2 fete mare, ș'aii luat 
si o fămei de la bărbat, şialtul... c-ai întrat în taina lui la 
o dughian[ă] omeniască, și altul ... care tine cășlă...,şi ţine 


argatì fără bir. S'aii slobodzit pistoalele si asupra lui Iliias ... 
Vădzind Ali-Aga Caus zorbalăcul negutitorilor, s'aù rădicat 
şi vine la Ias. Care acastă pricină saü întărtat mai mult 
pentru ca să nu dè neguţitorii sama obicnuită.» —645. De 
la Vasile din Vozia. După cartea Domnului, Capigibasa «în- 
dată s'aii întorsu înnapoi de la Chișinăii, de s'ai dus la Ach- 
cherman». — 646. De la Sărdarul. «Pentru trecere lui Ahmet- 
Coltag-Pașe, că l-aii petrecut cu toate conacele, multàmit... 
În nărocul Mării Sale lui Vod[i]», Turcul dă «cate un benis 
de postav» lui Mădzărache si Sărdariului. Se află un Turc 
mort lingă două sate, ucis de Tătari, «căci și cu sabiia aŭ 
fostu tăiat si cu săgețile rănit; care și pin căruța lui s'aii 
găsit săgeți înfipte». Ceausul îl duce la Bender. «Care Turcu, 
măcar c'aii fost un becisnec, pirpiriii, îmblănd cu scafe, dară, 
avănd un frate și fimei cu copii la Bender, aù făcut vechil-pe 
un Efendi, va să vie la Măriia Sa Vodă], să tară giudecată 
pentru acel perit... Să știia Măriia Sa Vod[ă] cá, pe cănd 
au perit Turcul acela; era vreme jarmarocului la Movilăi, de 
trece Tătarii și alții la iarmaroc, și tot pe acela șliah a triia 
dzi sai găsit si un Moldovan, iară tăiat de Tătarii > Ceausul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 205 


de la Chisinàt spune «că s'aii fâcut mare calabalăc [la iar- 
maroc, fiind trei ceauși, al treilea, de la Hotin], sculăndu-se 
toți Inicerii într'o sară, la un čas de noapte, di-aii mersu la 
gazda lui Ali-Caus-Aga cu sabiile si cu pistoalele, si cu fuga 
ai scăpat Ali-Aga; după aceia aŭ mersu si la gazda lui Vel 
Căpitan, și iara numat să-l tae, de-i iar fi potolit Mehmet- 
Caus [povestiforul]|.» — 647. De la Sărdar. «Pentru un om din 
robii ce s'aii scos de la Tàtar[i] de Costantin Doniè Med., 
că, ducăndu-se omul acela cu fămeia si cu copii lui, să-ș 
rădice păne din urmă, s'aù sculat Tătarăi si l-aii omorăt, si 
fămeia cu copii, vădzind asè, aŭ fugit de acolo, si, viind la 
Sărdariul, Sărdariul aii trimis-o aice, socotind să nu o caute 
Tătarăi: acmu aù vinit Tătarăi cu Odabase de la Elagasi, 
să de pe fămei, puind Tătarăi pricină car fi turcită mu- 
iare cu copii.» — 648. De la Ion Bogdan biv Vel Stolnic, 
ispravnic de Tutova. <Banii din €fertul ce s’aù scos peatru 
mucarer, i-ai trimis la Galaţi, iară alti bani, căț mai trece 
piste orănduială, ai făcut teslim de tot istovul la Vel Comis, 
trecănd la Taregrad; numai de acmù, dacă va da pecetile, 
va trimite tabla si sama la Visterie.» Turcii încarcă pe locui- 
or? cu cametele, lipsind beşleaga. — 649. De la ispravnicul 
de Neamț, «pentru Turcii brăiliani si de pe aiurile și Tä- 
tarăi ce mergu la acele părți de fac alişveriş, cumpărănd vaci, 
oi, unt si altele, cum să știe Măriia Sa că fac multă supă- 
rare lăcuitorilor, că le iai făn, ordzu, cu sila și fără de bani, si 
altele mai fac; si dumnalui nu-i poate supune... Să facă un bes- 
liagă si acolò la tărgul Niamtul—, care și om ca acela este un 
Mahmet din tărgul Petrii, ce sed[e] acolò de vr'o 20 ani, si, 
de va socoti Măriia Sa Vod[ă], să-i dè si vr'o 2-3 liude din 
oamenii streini, så fac[a] beşlii.» — 650. De la Vel Căpitan de 
Soroca, pentru un Turc, «care si la casa Sărdariului aii mărsu 
cu zorba călare, ş'aii slobodzit pistoalele, si pe urmă aù cădzut 
si la pediapsă, la Tighine.» Scăpînd, se leagă de o fată, și-l 
pun 62 menit în fiară. «Care şi tălhariii este -mare și che- 
săgii ... S'aù găsăt o iapă tătărască de pripas, si pe urmă 
întreb?nd-o Tătarăi, s'aii colăcit iapa, darà Tătarul n'aii 
vrut si aştepte pănă va sosi iapa de la herghelie, ce sau 


68775. Vol. VI. 3 20 
www.dacoromanica.ro 


306 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dus. Iară acmù numai è-aù vinit un mărzac, apucănduil pe 
Iliias să dè iapa aceia, şi să mai dè încă 15 capite de iape, 
ce dzic că li-aii peri: tot odată, s'ai vrut sá ià farmutà pe 
oamenii de unde s'aii găsit iapa, dară el n'aù vrut să-i dè 
pe oameni.» — 651. De la ispravnicul de Neamţ. Nu e ciumă 
în Zara Ungurească, «în prejma Ținutului Niamţul, adecă 
în tara Giurgiului şi a Ciucului, fâr căt să aude că impotriva 
Ținutului Sucevei..., la un sat ce să chiamă Sienl-Mare si 
la alt sat ce să chiamă Pinticul, aŭ fostu oarice boală de 
ciumă, darà acmu de curînd aŭ întAles cum să fi vinit ghe- 
nărariul de la Braşov în primblare la ţara Giurgiului şi, în- 
tilegind pentru boală de ciumă că să află la ata parte, 
aii pus straje cu mare taina, să nu lase să viia nime de la 
satele acele la tara Giurgiului si a Ciulucului (séc/).» — 652. 
De la Vasile din Vozia, pentru sineturi pe care un Turc «vre 
să le schimbe si vrè face ceva», dar fratele Turcului «l-aù 
contenit să nu facă..., că poate să dzică ceva [Meimariù-A ga], 
şi apoi să va face de mascare lastăpăni... Carele, după ce 
s'aù gătit să purtagă, dzic c'ai scăpat niște cuvinte că, după 
ce va trece Dunăre, va grăi întralt chip cu Bina-Emeni; și, 
aflănd asè Bina-Emeni, l-ai poprit să margă împreună.» S'a 
întîlnit «in Căuşeni» cu Vel Căpitan. 

X. «Pe luna lui Dechemvrie [1742] » 

653. De la Costantin Vel Căpitan de Covurluiii: «tabla de 
tfertul mucareriului n'am putut sà o fac acmu, de vreame 
ce m'am aflat împărțind pecetile». — 654. De la «Hrisoscul 
Credincer», care mersese «cu banii pecetilor», pentru fugari 
«de supărare boiarescului, fiind mosiia lui Ion Pălade 3ti 
Logft.». Ia oprit, «imblindzindu-i cu voroava». — 655. De la 
Vel Căpitan de Soroca, pentru un Turc «care aŭ avuta face 
cu neguțitoriia» pe acolo, «dind el bani pe miiare si pe 
hanos, ş'aii avut si cAtva stupi si oî... Acmu, împușcăndu-l 
niște Turci la tàrgul Orheiului», s'a trimes din Bender să i 
se stringă moștenirea. Spun că el ar fi fost Ienicer, «si cele 
c-ai avut, sint să le ià Inicer-Agasi, neavind pe nime».— 
656. De la Vel Căpitan de Dorohoiu. «Făcănd si aci 20 
liude sluj[i]tor[1], oameni streini, îi voi așăza pe margiue pe 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULIURALĂ 307 


unde voi socoti, şi voi păzi tare margine. Înştiințădzu 
pentru oameni din raè că la alt[ă] vreme n'au fost volnici a 
lua din Moldova lemne și fân să fac[ă], si altele; ce si Măriia 
Ta să faci ata poprială. Pentru liudii din țară Gai trecut 
în raè sai si alții, înțelegănd de mila Mării Tale ce li s'au 
făgăduit, să cer o samă să vie iarăş înnapoi; numai dzic să 
aibă cevaș vreme de răsuflare.» — 657. «Dechemvrie 19. O 
carte de la Ion Neculce biv Vel Vornic. După poronca Mării 
Tale ca sà fac trătaz de căte oi ţinia minte că sai făcut 
în țară, si obiceile, si bune si proaste, la ce Domnu ar fi 
eşit, iată că t'am scris căt am ținut minte și le stiù că sănt 
adevărate. Asijdere si căte am audzit den oameni bătrăni, iaràs 
li-am scris; ce de aceli tam audzit, chizes nu sint.» — 658, 
Iordache, capichihae de Hotin, către Iliiaș Vel Căpitan, pentru 
unul care furase o Turcoaică. — 659. Același la Vel Postelnic, 
pentru același lucru. «Cine i-ar da 10 lei colac, i-a spune 
unde sănt prinşi.» «Fiind pricină de liage» (judecată). «De 
vreme că şi fiorul lui Răvenco este de raiè, pe toți i-a 
omoră, căci ei fugiia să să facă mortetì la Liași.» 

«Pe luna lui Ghennuarie [1743].» 

660. De la Mădzărache, «pentru un Gebegibas[à4] mazil 
č-aŭü trecut de la Hotin în gos...: la Chișinăii, sosind, i-ai 
spus conaccii lui, că ei cite 15 cai de olac si cite o 
chilă de ordzu, şi de măncat din cale afară; și, mărgănd si 
eù la gazda lui, de m'am împreunat, am cerut buiurultiul ce 
are, de mezil, si sai aflat scriind numai de 3 cai la 3 
liud[e] si 2 cai la o cărut[ă]; numai, el avănd şi 4 căruţe cu 
chiriia, lua cai de olac si pune la căruţe si de aice numai 
căt aŭ scris poronca, atăta i sau dat: 5 cai.» Dar mai de- 
parte a făcut «supere» oamenilor: «la Roșcani ai bătut 
pe vornicul si pe alt sătian la talpe, să-i găsască oae», si 
alte 2u/umuri pe unde a mma? lovit. Să trimeatà bumbasir 
pentru «Turcii benderlii», pe cari nu-i poate pune la cale. 
«Nu vor să-ș plătiască vama pe căruțţile ce cumpără; nu ştim: 
Inicer-Agasì le dă acest obraz, ori ce socotială este de siat 
asa tari: stiù că astă vară, cănd era Theodosie capichi- 
h[aie], aŭ răspunsu Inicer-Agasì că, pănă nu vei aduce Marija 


www.dacoromanica.ro 


303 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Ta ferman, să scrie anume pentru Benderlii, ca să dè vamă 
de căruţă noaî si de altele, nu vor da; ce, căt pentru căruțe, 
asè aŭ rămas, darà acmu nici de peste nu vor să plătiasc[ă], 
si, spuind èausuluî, care este aice, nu le face nici o supunere. 
Solul leşăscu è-ai fostu în Cràm, acmu viind pin Chișinăii, 
aŭ șădzut de Gioi pănă Simbătă»: arată ce a cheltuit cu 
el.— 661. De la starostele de Cernăuţi, pentru cai ai săte- 
nilor periti în drumul solului lesesc. <Ș: poronez gospod 
aù fostu, cai&-or peri„să să plătiască de la Vistierie; cari acmu 
să roagă păgubașii să li să tdia în samă la &fert, cate căt 
vii socoti Măriia Ta». — 662. De la Căpitanul de Greceni. Vin 
la el «2 Turci din Volcăneşti, de pe hotarul Tardi Turcesti» : 
«mergàind la cărġmă de sai îmbătat, aŭ venit iaràs, la 
mine, să mă ucigă, și, tămplăndu-se la mini un mărzac în 
cas[ă], si, nevrănd să-i lase pe Turci să între la min[e], aŭ făcut 
pricini între dănșii, si aŭ tăet un Laz si o mănă a unui Tătar. 
Ce mă rog dum. [Vel Postelnic], să m[ă] isprăvești, să lip- 
săscu din căpitănie, că n'am cheltuială să pot sAtura Tătarăi, 
Turcii de horilcà» (Decembre). — 663. De la Vel Căpitan de 
Dorohoiù. «În trecutul an [1740], la poclonul stiagului, fiind rän- 
duit ocolul Botosenilor cu Ținutul Hărlăului tot la un loc, li-am 
dat peceti, si, după poroncă, am dat cătul (szc) 2 fitori de 
căpt satului Socrujeni a lui Budzilă.» Acum vede că oricine 
trebuie să-și aibă cisla la satul lui, și-i schimbă. Plîngere a 
vătămanului. — 664. «De la Adam Luca Sulger. Fac ştire că, 
după poroncă, iat|ă] si eŭ astădzi, Ghen. 21, am sosit la 
năuți, la margine, si, avănd veste că comisarii leșăști vor 
mai zăbăvi, iată Sulgeriul Gheorghit[4] s'ai slobodzit să între 
în Cămpullungu rusăscu, cu slujitori, cu oameni de pin sate; 
iară ei am rămas aice la margine pentru grije Comisării. 
lată acest Liah vint de la Hatmanul Corone-l-am trimis la 
Marita Ta.» — 665. Starostele de-Cernàuti trimete bant 1dih 
banii Gfertului al doile, de la Noemvrie». — 666. De la Mădză- 
rache, pentru numele unor Turc? răi. 2 667. «De la Dumi- 
trasco biv Vel Armaş č-aŭ mersu cercătoriii la Ținutul Lă- 
pusnei» : oamenii pe cari i-a găsit «făr peceti», il trimete «În 
butuci, la Măriia Ta». © 668. De la Vel Căpitan de Doro. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 309 


hoiii, pentru nişte Cîmpulungeni «casniă», cari stăteaii de un 
an la Ținutul Hiîrlăii, asa că li-a dat peceti. «Dară acmu si 
Vornecul de Cămpulungu li-aù trimis pecetil[e] albe, si le face 
mare supărare» : îi trimete la Domn.— 669. De la pîrcălabul 
de Gălaţi, pentru pornirea unui Turc din oraș: avea să iea 
sese pungi de bani. «Pentru cahveniaoa lui, pe poroncă aŭ 
surpat-o Hasan Salahor, ogiacul cafenelii, şi apoi aii închis 
si cafeniaoa si feredeul; si iată țiam trimis izvod de acarea- 
turile lui, ce are aice. Giamii aice am cercat, si nai Turcii, 
fără căt la Ramazan să străngu la cafenè, și acolo să închină 
tiravi.» — 670. Gheorghite Sulger dă de știre lui Adam Sul- 
geriù că comisarii poloni vor fi la 21 Tanuar în Snetin. — 
671. Pentru un mîrzac: «găsește mărzacul obraz la Ela-A- 
gasi». E de temut să nu pretindă si alții, ca și acest mîrzac, 
că staii pe loc hănesc și n'aii nimicde dat. — Fol. 579 si urm. 


XI. «Condică. Condica de trebile Visterii din anul d’intàit a 
Domnii Mării Sale Domnului Costandin Necolae Voevoda; 
ce s'aii început dea la Septemvrie a anul[uî] 7250 [1741], la al 
triisprădzec|e] an a al cincele Domnie, si la întăiul an a al 
doile Domnie a Moldovii, — care să încheie pănă la sfărșitul 
lui Dechevri, anul 7251 [1742].» 

672. «Scara condicii» (fol. 617 V°22 V°). 

673. Pentru rămășița desetinei : «carii nu ș'ar fi istovit banii 
pin acmu..., nedănd bani], să le bată stupii». — 674. «8 cirt 
pentru vădrărit, pe obiceiù : Sfintia Sa părintele Mitropolitul și 
episcopii de pre la Scaune și boerii cu boerii, păr la Vel Co- 
mis, să nu dè. Mănăstirile Sănai si a Sfăutagurii si mănăs- 
tirjille de țară să scutiască păr la 200 vedre; testamenturile 
şi cărțile gspd. ce să vor înnoi, să să ţie în sam[ă]; si tot 
să scutiască numai pe vinul ce vor avè drept, din viile sale, 
iar pe vinul ce vor vinde, saii vor cumpăra, să plătiască ca 
altă țară cite 4 ban[i] de vadră. Oamenii streini ce aŭ vii 
în țară, să dia căte 6 ban[i] de vadrà. Vinurile ce vor trece 
dintraltă țară, să dia căte 2 bani. Si ceni va face vr'un mes- 
tesug, den cei ce scutesc: să răspundă vin omenesc asupra 
lui, tot vinul acela să să ià în sama domniască. Și cel as- 


www.dacoromanica.ro 


310 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cunsu și a celui &-ar ascunde. Si nimi să nu scutiască vinul 
de pe loc, pără nu va plăti banii vădrăritului ; Octomvrie 3 » — 
675. «La căpli]tanii de Vasluii și la tărgoveţii de acolo», si 
tot asa la Birlad, Puteni, la Negre Căpitan si la Gălăţeni, pen- 
tru conacele lui Imbrihor-Agasi, care merge la Constantinopol 
(4 Octombre). — 676. Pentru conacele unor Turci cari fusese 
robi la Ruși; să se plătească locuitorilor, cu mărturii, cona- 
cele. — 677. Lemne aduse la Curte din Ținuturile Iaşi si Căr- 
ligitura: «căte 3 p!. pe car». — 678. Pentru «rAm[a]sita dăj- 
dilor de pre la mazăli si de la preutii de la acele Tinutur[i}». — 
679. «24.000 lei. S'aii orănduit să dia boerii împrumut, pre- 
cum arată în gos; Octomvrie 6 [urmează numele].» — 680. 
Pentru rămășițe de «conità turcască» și cornărit. — 681. «Să 
culiagă viile lui Enăchiuţ si a lui Șerban Catacozuno!, ce sănt 
la Putna.» — 682. Pentru izvodul conacului de la Tecuci al 
Domnului. — 683. «Să străngă răm[ălșiţa dăjdii ce s'au scos 
pentru poduri, pe preut aice în Ias.» — 684. La doi Turci, în 
Botoșani și Birlad, pentru ca să strîngă ei conita turcească pe 
acolo. — 685. «Așădzare ruptii ce s'aii scos la Octovri, cite 
105 paral[e] de om căsar si de holtei tij, 4 èferturfi] într'un 
an, începăndu-să éfertul d'intăi de la luna lui Noevri-Dechem- 
vrie-Ghenarie, si éfertul al doile: Fevruarie-Mart-Aprilie, si fertul 
al triile : Mai-Iuni-Iuli, si &fertul al patrule : Avgost-Săptemvrie- 
Octomvrie [v. n° 66], iar acest èfert ce s'aii scos la Octovri iaste 
osăbit, pentru banii staguluî ; Octomvrie 8.» — 686. «Să pliniască 
răm[ăjșiţa èferturilor ot Mai i ot luni la Mărie Sa Gligor[e]- 
Vodă.» — 687. «Pentru Costantin Căpitan, mergănd înnontru 
cu doi Moscalli]», la Chiev». — 688. «O carte la Palaloga Ar- 
mas, starostele de Putna, pentru Hătmăniasa Ilinca?, si cu 
fiiul dumlijsale Ionit[X], să-i lasă să triacă în ceia parte, mer- 
gănd la Bucuresti; Octomvrie 10.» — 689. «Celor t-aii fost zap- 
cii pentru banii podurilor pe mazăl[i] si preut la Ținutul Ia- 
s[u]lui i Cărligăturii.» — 690. Lista «boerilor ce s'aii pus zlo- 
tas pe la Tinuturì cu banii stiagului ce s'aii scos la Octomvri» : 


1 Fugarul în Ardeal. 
3 Racoviţă, văduva lui Dumitrașco Hatmanul şi cumnata lui Mihai-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISLORIE CULTURALĂ 311 


si «Costantin Vornic de Cămpullungu», «Neculai Costin Vel 
Jit.», Gavril Neculce Spăt., Costantin Miclescul Pitar (cîte 4-5 la 
Tinut).— 691. Cercetare pentru «banii hărtiilor» puși supt 
Gligore-Vodă. — 692. Lui Ioniță Răcoviţă treti Spătar, să stringă 
«ràm[àA]sita pečt. ot Fălcii». — 693. Să iea conicerzì conità «de 
pre la Turci i Sărbi si de pe la alții oamin[i] streini». — 694. 
«S'aii dat pe la goştinarii de oi de pe la Tinuturì într'acest 
an, ca sà dià tot gostinà, de la mari parla mic, din 10 bucate 
un leii, Bărsanii, oamenii de la Greceni, Sărbii, Cămpulungenii, 
Vrăncenii si alţii, ori-cini să va afla cu oi aice în ţară, tot să dia 
ca si altă țară, får de căt numai Turcii să aibă pace», etc. v. 
n° 131, 525].--695. Pentru a se stringe mortasăpia în Tara-de- 
sus si în Tara-de-jos. Testamenturil[e] si cărţile gd., pe unde 
să vor afla si nu vor fi înnoite de Domnia Mia din Domnie 
atast|a] de acmu, să nu să tie în sam[ă). Asijdere si pentru 
crășme ce să vor afla în tărguri, văndzind vinu saù medu sai 
altă băutură, să aibă a le lua bezmăn după obiceiù.» — 696. 
Pentru banii podurilor. «Să è vite si zăloage de pe la acii 
ci n'or fi dat bani pără acmu, să le vândză, să facă istov 
la Visterie.» — 697. «Pe la tărguri si pe la iarmaroace, ca să ià 
cotàritul după obiceiti.» — 698. La Tutova, «ca să-i fac[a] niște 
lemnu, cherestè de corabie»: de ce nu s'a încărcat la Galati, 
în primăvară? — 699. Cerere de 600 de care de lemne pen- 
tru Curte, «cu bani, cite 2 pi. de caru», din anume sate.— 
700. Scuteală «lui Toader Habic, Romăn din Tara-Unguriascà, 
si doi cumnat a lui, anum[e] Ion si Gligorfe], iar oamini streini, 
c-ai vinit din Tara-Unguriasci». — 701. «Somile goștinilor 
de oï», dînd toţi, «si Grecenii», «fir numai Turcii cari aù 
plătit la cunicerfi)»: Suceava, 9.090 de lei vechi, Neamtul 3.350, 
Roman 800, Bacăŭ 2.400, Tecuci 350, Covurlui 130, Tutova 
1000, Vaslui 1000, Fălciiii 670, Greceni 350, Lăpușna 300, 
Orhei 1.509, Soroca 700, Cernăuţi 2.310, Hirlăii-Dorohoi 1 650, 
Botoșani 850, Cărligătura 400, Iași 1.500, Birsanii 5.500. — 
702. «Tàrgurile domnești, precum s'ai socotit de s'aii orAnduit 
să aducă lemne de foc la Curte gospod, anume»: Suceava 
180 de care, Baia 120, Piatra 150, Neamtul 40, Romanul 
180, Bacăul 100, Trotusul 100, Agiudul 50, Focsanii 350, 


www.dacoromanica.ro 


312 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Tecucii 100, Galatii 350, Bîrladul 200, Vasluiul 100, Fălciiul 
80, Husii 50, Chișinăul 200, Lăpuşna 50, Orheiul 50, Cer- 
niutii 200, Hirlăul 200, Botosanii 350. La Botoșani se scrie 
«lui Antoh Caragè i Dinul Armaş, Vorniù». — 703. Ordinul: 
«De vrem[e] ce pentru tot lăcuitorii ce sid pe moșiile lor 
s'aù hotărăt ca să nu lucredză, nič sa clăcuiască nemărui, asiè 
şi pentru cei ce șăd pe moșiile boerestì și mănăstirești, după 
obiceiù, ce sănt cu cale să lucredză si să clăcuiască stăpă- 
nilor celor cu moşiile, fiind dar şi tărgurili pe locuri gospod, 
să cade a face căte oarecare slujbă Domnii, — însă Domnie 
Mia de toate altele îi lăsăm, nič să vor supăra cu nici un 
lucru, fără numai acmu, fiind trebuintà de lemne pentru focu 
la Curțile gospod, si, de vrem[e] că vinu niè într'adast[i] toamnă 
nu S'aii făcut, ca să aducă aice la Es, cu care cară să rădica 
trebuinta atasta ; si, fiind orănduite toate tărgurile în Domnie 
Domnii Sale lui Gligor[e]-Vodă cite o sam[ă] de cară de 
lemne pentru triaba atasta, ce să aduce la Curte gospod, 
din care rănduială numai doi, trei tărgurli] aŭ adus, iar 
celelalte toate aii rămas, —iată dar poruncim, îndat[ă] ce vet 
lua carte Domnii Mele». să se trimeată. «Însă carăle să fie căte 
cu 4 boi.» Dacă zăbovesc ei îna se face zapcii, va veni un 
om gospod, si li væ lua ciubote. «Si carte atasta a Domnii 
Mele să o cetit si lor, ca să o înțăliagă si să să înștiințedză 
că cu alt nu să vor supăra. Însă carii vor fi adus din orăn- 
duiala atasta la Domnie Domnii Sal[e] Gligor[e]-Vodà, si vor 
avè peč de la Clucerul de Curte &-ai fost atunce aici, să 
aibă pace. Si la carăle aceste tot căț sănt asidzAtorfi) în tăr- 
gurile aceste, orce briaslă a fi, vor da cu tot[i].» — 704. «Lui 
Vasălii, blănar bărsan de la Trotuș.» — 705. Stolnicului Bogdan, 
să iea de la Birlădeni niște bani pentru cari se jeluise «Nica 
Vornicul de Bărlad că s'aă luat cu datorie de la Turci si 
s'ati cheltuit în trebile tărgului, la grajdiul è-aù făcut pentru 
mezăl în anul trecut, si la fân, si la ordzu, şi la alte cheltuiali 
a tărgului; şi aŭ dat sam(ă] Nica Vornicul că ai făcut cislă 
pentru acești bani, împreună cu tot tărgoveţii, şi o sam(â] de 
tàrgovet al dat banii, iar unii n’aù vrut să dia.» Să cerce- 
teze, — 706. Numire de «vechili besliagài». Lefi: la Roman 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 313 


12 lei pe lună, iar neferului 6; «si tainul lor un car de făn 
pe lun[à], 6 pt., si căte 2 carfe] lemni pe lun[ă|». Cam așa şi 
aiurea (banii chiar sînt egali). — 707. Sărdarului, «să pue să facă 
20 roate, însă dzece roate mari si dzece roate mită, pentru 
cinci carăte domneşti, şi 30 roate pentru rădvanuri şi cară 
de la grajdiul gospod, şi banii pe roate să le dia de aice 
dum. Vel Comis, cănd or aduce roatele aice.» —708. Către 
«vornicul de Bărsan[i| de la Soveja», supuindu-i pe Birsani 
la toate.—709. Tot așa celui de Bîrsani de la Cașin. — 7 10. 
Pircălabului de Galaţi, «pentru 5 iucuri ce i sad poruncit 
să fac[ă] de la Gălaţi, si 5 săimeni să tragă iucurile, si 4 säi- 
meni si doi călaraș să margă slobozi cu hazniaoa ce merge la 
Țarigrad cu Chiriiac vătavul de călăraş». Se dă cheltuiala 
«de aice».2- 711. Pentru a se lua care, care să aducă griù 
şi orz «la beciul gospod, din păne de uşor ot Fălcii, si sà 
de chirie căte 15 paral[e] de mertà, din banii poclon[u]lui 
stiagului». Din alte Ţinuturi, care pentru «pine de uşor ce 
iaste la Chis[i]nàù», cu același preț. — 712. La starostele de 
Putna, pentru «ca să cumpere 2.000 oc[a] săi sleit, să-l tri- 
mită aice pentru triaba cherhanelii». — 713. «Lui Costantin, 
pe carile s’ai socotit să fie Clucer satelor gospod ot Falciiù». 
— 714. «Gostinarilor de bărsani..., de dzece bucate un leii: 
testamenturile şi cărțile domneşti pe unde să vorafla, sà nu 
să tie în samlă], fiind Domnie noaî. Aşijder[e]le, si de la Un- 
gurenii streini c-ar fi trecut cu oile lor din Tara Unguriască 
aice în țară, iarăș să aibă a le lua gostina gostinarii de Băr- 
sani, ca si de la alti Bărsani, fiind oamen[i] streini.» — 715. 
«Izvoade de dajde Tiganilor lingurari», sfertul Octombre. 
Giuzi: Lupul, Lutul, Sălca, Vicol, Micul, Tivle, Grosul, Ursul, 
Purcar, s. a.— 716. Să se aducă Tiganii Ceaurestilor la Vel 
Vistier. — 717. Să se aducă stoguri de fin «din fănul gospod 
ce iaste la Movila Mari, să-l ducă la grajdiul gospod»: se dă un 
leu de dusul stogului. — 718. «Precum s'aă văndut camenile 
într'acest an; Octomvrie 22: 1.300 de lei Iaşii, 750 Tara de- 
gos, 180 Romanul, 35 Fălciiul, 230 Lăpuşna, Orheiti, Soroca, 
50 Cernàutii.» — 719. Către zlotasi. A făcut sferturile, «so- 
cotind mai bine a așădza tara». Să fie cu luare aminte. «Unde 


www.dacoromanica.ro 


314 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


să va afla, să va cunoaşte chip de raet (sic) de mesterşug 
sai de nesalintà..., din rănduiala Curţii domneşti să va lipsă. 
Și iată, fiind trebuintà ca să trimetem o som[ă) de banfi] la 
Țarigrad, ca să să dia pentru cheltuialilje] ce s'aii făcut la prè- 
puternica Poart[ă] si pre la alții meghistani, fiind Domnie 
noî, pre la toate Tinuturil[e] s'aii orănduit căte o som[ă] de 
bani din frunte banji]lor... Și, de nu-i veti avè dum. strănşi 
den Tinut, cum vet pute, si cu datorie, să-i facet... Par la 
sfarsitul aceştii luni negreşit... să-i pliniţ dum., căt la dzi 
întăi a luy Noevri vom să-i pornim la Țarigrad.» Altfel, va 
trimete «alt zapciii, mai cu grele cubote, de va plini banii; ci ni 
vom si scărbi asupra dumitale) Si, fiind acum şi cătăva vrem[e] 
de cănd at esit dum[neavoastrà] la Tinut, îndată să ne trimitit 
o foae de cislă şi doî de la dot sate, ca să vedem Domnie 
Me de urmadză a-s face dreptate lăcuitorii în cisla lor.» Să 
scrie «cu copilul acest den cas(ă]», — 720. La goştinari, «să 
pliniască pe guml[à]tate de bani ce s'aii orănduit; Octomvrie 
22.5 — 721. «Pentru răm[ășița cuniţii i a hărtiilor.» — 722. 
«Pentru caii de timir, trimitindu-sà şi un căplijtan anume: 
pentru caii ce or fi slabi, să-i ià să-i aducă aice, iar carii or 
fi de triabă, să rămăe la ţimiruri, si în locul celor ce să vor 
aduce aici, să cumpere boerii aceşti numit mai sus alți cai 
din banii peč., cu prețul căte 15 lei calul» — 723. Să se 
<lipască» la banii steagului din Roman toți oamenii lui Vel 
Logofăt la un loc. — 724. Către Costachi Razul Vel Vornic, 
care scrisese «pentru vornicii si alți oameni] de frunte, lă- 
cuitor[i] de acolo, de la Orheiù, că, strângandui dumnalui 
şi cetindu-le ponturile, si arătăndu-le pentru toate, deè, cer- 
sind ei ca să s[ă] schimbi orănduiala căt pentru oi, stup[i], 
să nu să pue la cislă, avănd bucatel[e] aceste dajde lor osă- 
bită,— fiind cu cal[e), aŭ lăsat Mărie Sa, pentru aceste să nu 
să pue la cislă. lar, pentru altele ce mai cer ei, ca să să 
străce socotiala şi aşădzare ce s’aù făcut, nič de cum nu 
să poate. Ce, după cum s’'aù făcut hotărăre pentru folosul 
obștii, asia va rămână. Si, pentru vornicii, atast[(à] dat[ă] tot 
asia vor rămăne, iar mai pe urmă sa socoti şi sa puni la 
o cale pentru dănșii; Oct. 24 » — 725. Către «tot lăcuitorii 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 315 


Ținutului Lapusnii, Orheiului, Soroc[a]». Razul a scris că 
li place tot în noua așezare, «numai satele cele mai mari și 
cătunurile, ca să-ș facă fiesticari cisla lor osăbită, iar nu sa s[ă] 
lipască la un loc, precum iaste porunca Domnii Meli. Pentru 
cari Domnie Me, necăutănd ale Visterii trebuintà, si socotind 
întaias dat[4] a vă pune la o cale bună ca acasta, cu lucru 
hotărăt am lăsat ca să lipsască toate cele ce era asupra 
voastră, si, pentru toate cumpănind şi aşădzind între tot o 
dreptate, a schimba hotărăre noastră s[i] a muta dreptate, 
nič de cum nu priimim. Si, după cum hotărăsc ponturile 
Domnii Meli, cu carile v'am înștiințat, fiind lucru bun si drept, 
cum celor sărac, aşia celor fruntaș, trebue să fie priimită şi 
plăcută.» Pentru celelalte, ca în n! precedent. — 726. «O carte 
legată, la Dum[i]trașco Paladi Vel Clucer, că, spuind dum. 
Vel Vistierul Mării Sale lui Vodă pentru vierii Mării Sale 
Mihai-Vodă de la Nicorești, că nu vor să lucredză viile şi să 
le îngroape, aŭ poruncit Mărie Sa Vodă dumiijsale Vel Vis- 
tier să trimită bani pentru lucrul viilor la Dumlijtraşco Pă- 
lad[i], ca să-i dia în mäna vierilor, să le lucredză; iar, de nu 
vor vria ei să lucredză, si făr de voe lor să-i zapciiască, si 
să le lucredză ; Oct. 24.» — 727. Mortasipia Galatilor, dată 
de Vistier unuia, «far de știre Mării Sale lui Vodă», e dată 
de acesta altuia. — 728. «La Echim bunbas (sic) de Scăntee, 
ce s'aù trimis de aici cu un om gsd. 1000 parale, care facii 
n să dea la oameni cîte 2 parale de scîndura de teiù.— 
72 a pîrcălabul Galatilor, «sà cumpere 5.153 oc[à] miere, 
cari fac 117 cantare 5 oclă], si 490 oc[a] tară, si să le tri- 
mità la Țarigrad, la boerii capichihăi pentru Ramazan» ; plă- 
tind din banii steagului. — 730. Vornicilor de Botoşani, «pen- 
tru cai ce s'aù trimis acolo la Botoșani, să să ernedză cu fănul 
č-au rămas de la Tudorachi &-aii fost Vornic acolo». Se trimet 
Și trei «vizitii» ; restul se va lua coră de pin sate, ori de acolo din 
Botoșani». — 731. Pentru «rămășiţa folaritului». — 732. «Pen- 
tru iusorul a unor sate.» — 733. Restitutie de sate de la Ținutul 
Sucevii, care dăduseră birul la ocolul Botoșani. — 734. «La Vel 
Capitan de Tecut, pentru dumnalu: Gligoras Costachi biv Vel Co- 
mis, fiind trecere dum[i]sali pe acolo pe la Tecuè, să margă în 


www.dacoromanica.ro 


316 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Ţara-Romăniască ; să aibă voe; Oct: 27.» — 735. I se dă aceluiași 
un copil de casă pănă la margine, şi conacuri. — 736. «La Va- 
săl[e] capichihae de la Măria Sa Sultanul, pentru doi Tătar[!] 
de alui Cantimir Mărze, de pe Sărată, carii trecănd peste Prut, 
pe o vale ce să chiam[ă] Nărnova, între Pănicești şi între 


Cuteşti..., s'ati ucis doi... de niște talharfi]» ; cari nu se 
află, «macar că s'aii dat strinsoare si-împreguras[i]lor» — 


737. «Pentru emacii de la Hotin, ce facii supărări și străcă- 
Cuni lacuitor[i]lor.» Să trimeată oameni acolo cu jalbă la 
Samsongi-Baș[â]. «si vor avè dreptate, fiind om întalept si 
mare prieten Mării Sale lui Vodă». Se trimete și besleagA.— 
738. La pîrcàlabul de Galati, «pentru untul gospod ce iaste 
acolo, să caute mușterii cu preț mai mare decăt 4 p' oca», 
întrebînd si pe Domn ; «căt aice s'a aflat mușterii de aŭ dat 
cite 4 pt.». — 739. Să se trimeată «6 poloboatle] de mere 
domnești», cu plată. — 740. «Pentru peste de munte, ca să 
aședză doi pàscar[i], să fie pentru triaba gospod, să pue zapcii 
asupra păscarilor pe parcalabii de Niamtu, si de da (sic) ori 
pe săptămán[ă] să trimità pești aice, cu pantàrii de acolo.» — 
741. «La Stefan Rusăt Vel Păharnic, pentru dumniei Ilinca 
Hătmăneasa, cari iaste sà marga la București, si dzăce că are 
5, 6 fitori munten[i], oamin[i] streini si cu capetel[e], si vor 
să margă cu dumnei. Ce, de [a] fi asia, să fie cu capetel[e), 
să aibă pace să marză, iar, de sănt vr'uni de acolo de loc 
şi cu casă, si vor să margă numai păr la margini, dăndu-li 
peč., să-i cisluiască cu satul, Oc. 30.» — 742. Pentru 300 
de drobi de sare la beciul gospod: cămărașii de Ocnă vor 
da 30 lei pe ocă. — 743. «Mălai... din uşor 1.» — 744. Iertare 
de dăjdii pentru un Sîrb, care «va să-ș aducă femeia aice în 
țară». — 745. «Asàdzare mezăl|uriljor precum s'aii făcut», 
cu ceauși, căpitani, chihăi. Total: 8.375 lei noi. — 746. «Să 
apuce pe tàrgovetii de Bărlad si pe alţii de pin preăur», 
pentru jalba unui Armean și unui Romîn de la Suceava, tri- 
mesi «de dum. Vasălache Saigiu», «să cumpere oi... Pe 
vrem[e] de chindie»-i lovesc septe Tatari, cari li ieaii si peste 


1 Usurul tătăresc. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 317 


1000 de lei. «Cari Tatar[i] și Duminică toată dzua și Luni 
aŭ fost tot în Barlad; pre car[i] Tătar[i] un fior de popă 
din Bărlad să-i fie ştiind de Ja ce oarde sant, și să-i fie si 
cunoscănd ... Să îndreptedză urma Tatar[i]lor acelora, de 
und[e] sint, si de la ce oardă si de la ce mărzacii»>, dînd 
știre la Căpitanul de Covurluiii sai la Căpitanul de Codru, după 
apropiere «Banii sănt bani împărăteşti, si niè de cum nu să 
poate să rămăe gos pricina atasta.> Tatarii să se închidă de 
către mîrzac: Domnul va da de ştire Sultanului. Dacă Bîrla- 
denii nu dai lămuriri, «pe Vornicii de Bărlad, pe Nica si pe 
alții, &-or fi mai capete acolo în Bărlad, să-i ià zapciul acesta si 
să-i aducă aici.» — 747. Pentru Ungurenii imigrati în Ținutul 
Bacău: nu vor da nimic trei luni; «numai la foae de cislă să 
nu-i pue cu alţii, ce să fie osàbit». — 748. «Pentru alti oameni 
strein[i] ungureni, pe unde sar afla, păr la dzeci-doispreci, 
în cislă cu alti oameni de țară să nu să mestece; iar cite 
doi sai trei Unguren[i] ce s'or mai afla într'alte sate, în foae 
satului să-i pue, — dar în cislă cu satul să nu între, ce să le 
pue bani drepţi, cite 105 parale de om, si asia să plătiască, 
arătănd în foae Ungurii anume.» —749. Pentru 12 Unguri 
imigraţi : li se refusă «osăbită tocmal[4]...; ce s'aii poruncit 
la zlotas sâ-i pue osàbit la foe și să le dia peceti, nemeste- 
căndu-i cu alții, si ei, de vor vria, s'or cislui între dănșii».— 
750. La zlotasii cu banii steagului. Cere știri «si de stare 
licuitor[i]lor cum să află, cu ce bucurie aŭ primit așădzare 
atasta ; de care ştim si săntem far de nič o îndoial[ă] că 
tuturor li iaste plăcută, fiind de obștie folos și tuturor cu 
dreptate». N'ai trimes bani si foi de cislă. «De Vineri], 
Noevri 6, negresit vom să pornim banfi] la Țarigrad» (2 Novem- 
bre). — 751. A pus la menziluri «cip[i]tani oameni de Curte 
Domnii Mele, orănduind să să cumpere și cai». A scris la zlo- 
tași să li dea bani căpitanilor: «ca să să asedzA mezalur[i]le, tot 
odată, şi ca s[4] nu să supere lăcuitorii țărăi, nič cu cai a le lua 
de olac, niè cu cheltuiala oaspeţilor, precum pără acmu; ce si 
cheltuiala cu oaspeţii tot căp[itanii să o poarte, cu bani de 
la gospod. Si niè mezăluri, să să dè asia, la fiistecari, precum 
să da pără acmu, nu vom Domnie ME, ci numai celor ce vor 


www.dacoromanica.ro 


318 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


merge cu carte gospod de aici si celor ce vor vini de acolo 
cu răvașăle dumnealor. Însă, cănd s'ar tămpla a vini si vr'un 
Ag[ă] cu calabalăc mai mult, din fos, pe la Galat aŭ pe la 
Focşani, ia unii ca acie, prindzind dumnalor cai cu chirie, 
asè cu cai cu chirie să vie păr la Ias; si mezilurile la unii 
ca acie să nu să supere, ce numai la toh[o]dari ce să vor 
tămpla a vini cu trebi în olac...; însă pria cu ochi deschis... 
Si, pentru măncare lor, iarăş ce să va căde.. .», cu izvod (2 
Novembre). — 752. «Somele coniti ce s'aii aflat a măn[ăjsti- 
r[i]lor», etc., la «let 7249 [1741], la Iun[i] 2.184 mănăstirile. 
3.276 [lei] boerii valiti. 889 boerii al doile. 4.899 mazaliî. 844 
Šupănesăle săraci. 461 neguţtorii 4013 preutii. 105 485 bir- 
nicii țărăi. 1.545 văduvele femei. 1.315 Ţiganii > — 753. Pentru 
menziluri. «Să nu să dia cai tuturora, numai asia tivilichiù, 
după cum sà da pără acmu.» Să se iea cai si nutreţ, cu 
bani. «Cailor să le punet fier, cu numelfe] mezàl[u]luî.» — 
754. Pentru 12 Sirbi din Ţinutul Orheiti: «ca săi pue cut 
osăbit, si sà le ià peceţi, să sà cisluiască între dânşii; să nu 
fie amestecat cu alții». — 755. Lui Vel Capitan de Greceni, 
să margă cu Stolnicul Sturdze săn Scărlătache Cluè si cu 
Gheorghii Vel Căpitan de Codru «la oamenii de Greceni si 
de la Vadul Isac[u]luì è-aù fugit în Tara Turtasc[ă], neprimind 
ponturile aşădzării č-aŭ făcut Mărie Sa Vod[a], si să le ce- 
tiască şi carte Ga deșchisă ce li s'aii scris de la Mărie Sa Vodă 
lor, într'audzul tutfu]ror, și sà s[ă] săliască în tot chipul ca să-i 
întoarcă înnapoi; Noemvrie 4.» — 756. Către Vasăl|i] Sturdza 
Stolnic. «Bànuind Mărie Sa Vodă asupra dum[i]sale pentru 
ce n'aii mersu săngur, cu capul dum[i]sale, acolo la Greceni, 
Cai trimis pecet si ponturi la Căpitanul de Greceni; si 
trebue să margă, să li arăte şi dumnealui din gură folosul 
lor. Si iată, banii ce eraii orănduiț să să trimită la Gălaţ, li 
s'aù mai dat soroc, mutăndu-să să fie la Gàlat; Noevri 9.» 
— 757. Către Căpitanul de Codru. Dacă oamenii nu vreaù 
să se întoarcă, va merge el la «Voevoda de Riani [Reni] cu 
mehtupul gospod ci i s'aii scris», pentru a-i restitui. « Arătăndu-i 
dumisale si adasta, ca să nu fie pricin[ă] şi altora să triacă... 
Si, aducăndu-i la locul lor, trii-patru oamenii) dintre dănșii 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 319 


îndat[ă| să-i trimită aici. — 758. Pentru 27 Unguri veniţi la 
Cotnari: scutire pe cîtva timp. — 759. «SA cumpere 20 cai 
albi, pentru cociile înpărăteşti.» — 760. Celor datori cu gostina, 
«să li ià oi, căte I lei». — 761. Scutire de «banii petlelt[ii] . . . 
pentru sangài de Ocnà si alti liudfe] a Ocnii». — 762. Se 
acordă cislă deosebită Ungurilor de la Călugăra. — 763. Cîm- 
pulungenii să plătească «pentru 270 mert mălai &-ai luat... 
la Domnie Domnii Sale Gligorli]-Vod[ă] din mălaiul de ușor 
de la Chis[i]n4ù, cate 2 lei merta». — 764. Pentru birnicul 
Tipul, fugit din satul Jăbălie. — 765. «Pentru 12 Ungureni sti- 
clari de la Bacău»: scutire, dînd pe an «500 de table de 
sticlă de fereste si cite 100 sticle de băut aplăj». — 766. 
«La torcarii gospod de la Focsani»: usurare la dări. — 767. 
Un dregător e scos de la «birul țărănesc» si pus la «dajde cu 
mazălii». — 768. Ordin a se scrie Turcii dintr'un Tinut, cari su- 
pără pe locuitori, împreună cu averea lor, — 769. La Căpitanul 
de Greceni, pircălabul de Galaţi si capichihaia de Bender, care, 
acesta, «să îndemnedză pe negutitorii de Bender să vie să 
cumpere sare de la Ocnă, si, pe sare č-or lua, să vie aice la Es, la 
dumnealui Vel Vistier Căpitanul de Greceni, să să a&ungă cu 
neguttorii de Smil, şi părcălabul de Gàlat să să agungă cu negut- 
torii de Gàlat». — 770. «Pentru niște călugări ce sănt afară din 
mănăstiri, si unii aŭ babele lor cu dănşii...: să li dia tutu- 
ror pečjete], si, pentru vornicii si vătămanii de pin sate, să dia 
atast[ă] dată.» — 771. «Pentru călărașii hAtmanest[i], să-i aducă 
la rănd, carii nu s'aù plinit răndul şi aŭ fugit, ca să-i aducă 
să șadă aici la Ias, să-ş pliniască rândul.» — 772. Pircălabului 
de Galati: «să gătiască dzeci sdimeni si doi căl[ăjraș de 
Galat, să margă cu haznaoa la Țarigrad, cu dumnalui biv 
Vel Postelnic», dîndu-li de drum 130 de lei noi. —773. Ace- 
luiasi, «pentru vozarii carii sint la ghecetur[i]; să pue oameni 
cu bani din venitul ghecetirilor; iar vozarii să dia ban[i] 
lor.» 2 774. Pentru mîrzacul care făcuse furtul de lingă Bir- 
lad. Vor merge păgubaşii cu Căpitanul de Codru și doi 
Birlădeni la căpetenia lui. — 775. «Un izvod de neguttorii 
streini ce sai aflat aici în laşi, anume»: un bogasier 
grec, la Sf. Sava; un alt Grec, cu «negot de Țarigrad», tot 


www.dacoromanica.ro 


320 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


acolo; doi mătăsari greci, împreună cu «un rob răscumpărat 
de la Turci», tot acolo; un băcal «ot Rod» [Rodos], tot acolo; 
un băcal ianiniot, tot acolo ; unul, cu «negot de Țarigrad», la Sf. 
Vineri. — 776. Cei însemnați arată că caici în ţară ședzător[i] nu 
sănt, ci numai, ei aducănd negot cu rădicata, șădzind o lunà-doî, 
îl vănd și iar să duc», neavînd dughianà: nu li se daŭ peceţi. — 
777. La «copii din casa ta mică» trimeși la Tinuturi, pentru 
a cerceta pe ispravnicii cari nu răspund pentru bani. Ieati ciubote 
între 20 si 30 de lei.— 778. Pentru conacele lui Iordachi Postelnic, 
care merge cu haznaoa, «si împreunlă] cu dum. mergi sicucoana 
Mării Sale Iancului beizadè!»: se va plăti tot. — 779. Către lo- 
cuitori. A iertat tot ce dădeaŭ eï, — puindu-li în loc șferturi,— «nu 
numai dăjdi, ce și jafuri feliur[i] de feliuri, carele trecè peste 
dăjdile ce era». Cel ce nu iea peceti și se află, va da «pe- 
cete lui îndoită; carii, cu fertul dintàit, ce iaste să iasă, 
să faci întreită ... Acmu, ca o ispità făcănd Domnie Mè cer- 
care aice în tărgul Ias[i]lor, multi s'aù găsăt si făr de pecet, 
si cu pecet nescrisă pe fet[e]le lor; carii, după hotărăre, aŭ 
plătit îndoit.» Ar face «si pe afar[i], adecă pre la toate Tinu- 
turile ..., cu boerànas osàbit»; dar, Domnie Mia, iarăș cu milă 
aducăndu-ne cătră voi, ca să gonim cel mai răi de asupra 
voastră,—adecă cii ce or esi, si să vor afla acmu, ca să ià sli] 
pecet la cercătura ce iaste să fie, sà nu plătiască întreit,— iat[ă] 
am mai lungit vreme aceia», încă cu 15 zile. Cei aflați vor 
da cele 105 parale de pecete, «si cercătorilor ostiniala lor: mai 
mult nu, numai dzeci parale. Pentru atasta dar, de vremi că 
Domnia Mè am gonit folosul și dobănda Visterii, — carelfe] 
putet și voi sà cunoastit că, de cănd cu mila lui Dumne- 
dzăii am vinit la Scaun, am fi putut lua și văcărit pără acum, 
şi altele ce era răi obiénuite asupra voastră, cite am fi 
vrut; — ce căutaț dar si tot să esit la boerii zlotaș... 
Să nu așteptați cercătura ce va să fie.» Iaràsi amenințări 


1 Mavrocordat, fratele Domnului. Constantin-Vodă a avut si un fiii Iancu 
(cf. Genealogia Cantacuzinilor, p. 390 si cele două Généalogte des Maurocordato, 
publicate de d. Legrand), dar acesta nu era încă de vristă. «Cucoanà» pare 
a însemna aici, nu fată, ci soţie: în -care cas, ar fi întăia soție a lui Ioan 
Mavrocordat, Maria Guliano (Ger. Cant, p. 391). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 321 


de plată întreită si răspundere a vornicelului si vătămanu- 
lui. «Osăbit de atasta, de pre la căteva locuri ni-aù venit 
jaloba, de pre la cei sărat, precum îi gonit și nu-i primiț 
la cisla voastră după hotărăre, si cislele voastre iarăș 
nu le facet cu dreptate, puind capetile mai mult si a- 
supra vitelor mai putin, si pre mulți dintre voi, carii ar fi de 
sam[ă], îi arătaț bătrăni si nevolniè, si holteii numai pe cei 
cu mustață] îi socotit; cu care pricinfi] încArcat săracii.» Li 
lăsase numai lor grija cislei, crezîndu-i drepți. «Si vitele, pre- 
cum s'a cădia, să le facet capete.» Altfel, se vor strica cîșlele, si se 
vor pedepsi « cei ce vor fi mai fruntaș» (17 Novembre).-- 780. Se 
trimete un copil de casă pentru a aduce în butuci pe vornicul 
de Faraoani si ai lua bucatele, «pentru că s'aù înștiințat 
gospod, c'ar fi gonit pe oaminii cei sărat și cei streini dintre 
dănșii». — 781. Să se facă listă de «Ungurenii streini», cari ce 
vor da, «pe sama vorniceilor de pe la sate», fiind scutiți pe trei 
luni. — 782. Sărdarului, să dea «80 lei la doi săimeni hAnesti, 
fiind liafa lor de 4 luni..., carei aŭ umblat de aŭ strănsu uşorul 
de la Tatar[i])». Urmărire: să se vindă «c-ar găsă la casăle 
lor>.—783. «O cartela Vasălache, capichihae de lăngă Mărie Sa 
Sultanul, pentru iarlăcurile alămului ; Noemvrie 20.2 — 784. Pen- 
tru birul unor străini; «si holtei s'or socoti numai cei cu 
mustàti». — 785. Pentru străinii ce ar veni, <audzind carte 
Domnii Mele»: nu vor da nimic pănă la Maiù; apoi sferturi 
de cîte 105 parale, «căsarii si holtei», — «cii ce vor fi de vărstă, 
cu mustàti, iar nu copilandricii» (sic). Nu va maida «nič văcă- 
rit, ni€ cuniță] s[i] alte ce era mai înnainte», care sînt cu totul 
desființate. «Asijderele cu beilicuri sai clàè, sai alte angării 
saii cheltuiale cu zlotasii si cu alti dregători si oamin(i] dom- 
nești, nič macar preţ de un ban nimărui nimic nu vor da.» 
— 786. Vornicilor de Botoşani, pentru niște fin făcut de Banul 
Aristarhu. — 787. Către piîrcălabul de Galati, pentru bani 
plecați «cu Toader Rahtivan la Țarigrad». Un diac merge la 
Galati, ca să mai stringă de la Tinuturì pentru același 
transport. Vor veni «18 pungi, la care trebuesc 4 iucuri si 
Sum[i]tate; dar, socotind că ta gum[ăltate de iuc or fi 
galbeni, si or trebui numai patru iucuri, — care acele 4 iucuri 


68775 Vol. VI. 21 
www.dacoromanica.ro 


822 CONDICA LUÏ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


să le fat dum. de acolo de la Gălaţ, cate 8 lei iucul...,si 
4 oamini slobodzi ce or trage iucurile... Iar siali pentru 
iucuri, s'aii dat de aici.» Poate aștepta o zi-două cu haznaua. 
—- 788. «17 cărți ce s'aii scris pe la boerii zlotas cu èfertul 
de'ntăi a lui Noevri, Dechemvrie, Ghenarie. Într' acesta chip 
scriind: Facem știre dum. că acmu, după obiènuitul poclon 
a stiag[u]luî, fiind vrem[e) si de începere așădzării lăcuitori- 
lor cu 4 tferturi pe an, pe paral|e], de tot omul căte 105 de 
&fert, după cum ponturi de obstie s'aii dat în știre tuturor, 
acmu fiind vremi a să scoate èfertul d'intăi : Noevri, Dechemvrie, 
Ghenarie, iată pre dum. v'am orănduit zlotaș la Ţinutul —, si 
v'am trimis sì cătră lăcuitor[i] cărţile Domnii Mele deșchis(e) ; 
care, cetindu-le tuturor pre la toate satele, să le dat căte o 
carte de aceste, si să căutaț îndat[ă] să puneţi să străngă 
bani, după așădzare poclonului stiagului, luînd foae de la 
boerii zlotas è-aù fost cu poclon[ul] stiag[u]luî, de tot oamenii 
t-aii aflat de acel Tinut. Si, de vremi că acmu avem tre- 
buintà pentru o somjfà] de bani mai în grabă, să căutaț să 
puneţi nevointà, si, păr la dzece dzile a lui Dechemvrie, să luat 
de tot omul cate un lei pol, și să-i trimitet aice la Visterie, 
ca să-i trimitem la Țarigrad. Iar alti bani ce mai rămăn păr la 
105 parale, iarăș păr la 40 dzil[e] să và săliț dum[neavoastrà] 
ca să facet si istovul, pentru ca să aibă și lăcuitorii vrem[e] 
de odihnă si de răsuflare pără la tfertul al doile.» Să facă cer- 
cătură pentru peceti. Să poprească peceti din ale poclonului 
steagului, pentru cei ce s'ar descoperi. Aceștia vor plăti amîn- 
două dările, si 10 lei pentru osteneala zlotașilor. — 789. Pri- 
vilegiu de a nu se cislui cu «tîrgovetii, pentru 7 oameni streini 
greci, ce s'aii aşădzat acolo, la tărgu la Chiș(i]năii». — 790. 
Către starostele de Putna, «pentru c'ai jăluit vornicul de 
Mocanfi] de la Cașin, dzicănd c'aii fâcut trei cară pentru 
triaba gospod, și Bărsanii de la Soveja nu vorsă de și ei agu- 
tor la acele cară». — 791. «Pentru Bărsanii de Cașin, pentru 
cari dentre dănșii era mai înnainte trăitori pintr' alte sate, 
si toate cheltuialilie] îs da acolò, dar acmu unii ca acie pri- 
cinuesc și nu vor să-ș plătiască răm(ăjşițurile trecute.» — 792. 
Să se restituie bucatele «vătămanului de Faraoani, ce s'aii purtat 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 323 


pe uliţă». — 793. Pircălabului de Gàlati, «pentru untul gospod și 
pentru hotărăre rufeturilor de acolo din Gilat». — 794. Locui- 
torilor Cîmpulungulu? rusesc. Aminteste misura ce a luat de- 
a se da în șferturi 10 lei pol, «bani noi», pe an. «Care așă- 
dzari, trimitind Domnie Me boeri, tot lăcuitorii, multàmindu-sà, 
s'aù odihnit, si, fiestecarile[e] cu bucurie priimind, aŭ eşit, si 
s'au luat pecet.» Stiindu-ila hotar, «că và megiesit si cu Un- 
gurii si cu Lesii, si traiul vostru fiind mai greù decăt la alti 
lăcuitori, neputăndu-vă cuprind[e], ca alții, de agunsu pentru 
hrana voastră, şi fiind si ca un chip de strajă] locului la 
parte aceia. .. Holteii vi-i lăsăm ca să nu dia nimic » Si casa. 
rilor li scade (cifra e în alb). Dar săiea si ei peceti, «ca să 
aveți sămnu la mina voastră». Doi boieri îi vor scrie, dînd 
peceţi si holteilor, «ce vor fi holtei întregi, cu mustăţi, iar 
nu copilandricii... Pentru atasta dar, macar că asupra voastră 
cele ce era asupra altii țări știm Domnia Mè că nu îmbla, 
dar, pentru mai bun așădzămăntul și a vostru, si ca să nu deosă- 
bim asàdzimintul de obștii, iată vă poruncim, nesocotind 
vre o împotrivire in găndul si socotiala voastră, să priimit 
cu toții pe triimisii boerii nostri, ca să vă scrie...lară, de 
vă vet sAmeti și vet arăta vre-o împotrivire și vre-o nesupu- 
nire la porunca Domnii Mele, iată Domnie Mea, ca să esim 
din păcat, și atasta vă arătăm, că celor nesupuș după toată 
dreptate li să cade a li veni de hac, și atunci, nu numai cu 
slujitor[i] de ai nostri, ce si cu ostil[e] împărătești vă vom 
pedepsă: de vrem[e] că raeoa împărătiască să numără că săn- 
tet, să cade să fit supus stăpănilor voștrii, iar nu împotrivi- 
tori; Dechemvrie 2.» 2 795. «La Antoh Caragè Vornic de 
Botoşani, pentru fânul domnesc č-aŭ fost făcut de tărgoveții 
de Botoșani, să-l dia să-l mănănce caii domnești ce i-au trimis 
de aici acolo, la Botoșani.» — 796. La Vel Căpitan de Tecuci, 
ca să-și iea 20 de oamen[i] «pentru slujba si poruncil[e] ce 
are; dar să fie oamen[i] osăbiţ, să nu fie amestecați pin sate, 
ce să fie cu pecet[i]le lor osàbit, și să fie în loc de călăraș, 
si să fie scutit de pecet.» — 797. Pentru Turci datori cu cor- 
năritul. — 798. «16 cărți legate s'aù scris pe la Tinutur[i], 
pentru vornicii de pin sate, socotind Domnie Me că ei săpt 


www.dacoromanica.ro 


324 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


alergători pentru slujba și folosul satelor». Deci, «sà [să] cisluiască 
țăranii pe dănși, pe fieștecarii sat, iar vornicii să fie scutiți 
de bani; numai ei să fie purtători de grij[ă] pentru strănsul 
banilor, și pentru alte alergături şi ostenele ale satului... 
Banii peceţ[i]lor vorniceilor să-i cisluiască țăranii pe dănșii, 
iar vornicii, după cum poruncim, să fie scutit.» 2 709. «La 
Sărdariul, pentru oamenii lui Solcul de la Bender, să le dia 
pecet tuturor si să li ià banii deplin, si pe unul dintre dănșii 
să-l pue în butuè, şi să-l trimită aici. Si, pentru Gobanii Tur- 
cilor benderlii, să l[i) dia pecet si să li ià banii de pe la tot, 
si să li ià si gostin[a] de pre la %obani, cate 6 bani de oae, 
pe oile.lor, fără 2 parale tai mai dat la cuniceri.» — 800. 
«5 foit de copii ce li-aii dat pecet, si nu sânt de vărstă.» — 
801. La starostele de Putna, «să chemfe] pe Mocanii de la 
Soveja, si să să tocmască cu dănșii, să fac[ă| doî cară mo- 
cănești, căte cu 8 cai, ce să ducă banii poclon[e]lor bairam- 
lacului la Țarigrad» ; la 1o anuar, carele să fie la Galati. — 802. 
«Dum[i]sale Vel Sulger, să nu fie alții volnit a cumpăra vite, păr 
nu va plini soma dum[i]sale Vel Sulger, pentru traba Sulgerii.» 
— 803. Pentru iucuri și cei ce trag iucurile la ducerea haznalei (26 
Decembre). — 804. La locurile de menziluri. Află că, «nu numai 
că nit cu bani pentru cele de trebuintà nu vet se dat la căpitan|ul] 
ce iaste orănduit asupra menzălurilor, ca săi grijasc[ă], ce 
încă niè în cas|ă] să poposască nu-i priimiti, și nič un fel de 
agutor cătră unii ca acie, cănd să tămpla de vin, nu dat, nič 
aràtat... Menzălul am rădicat de asupra voastră, ce şi chel- 
tuiala care a voastră datorie era să dat, am poruncit cu banii 
Visterii să să cheltuiască... Jalobe ca aceste de acmu să nu 
ni mai vie... Cănd sar tămpla a veni oaspeți și maï gloată, 
cu porunci, la cele ce ar fi de trebuintA să dati ascultare 
căpitan[ullui.» — 805. «Pentru Lipovenii de la Sutav[a], cari 
aŭ jăluit aici că sănt năpăstuiţ cu cAfva oamini, să-i cerce și 
să-i afle, si să le facă dreptate ; și, pentru 2I călugări, ce li 
Sai dat pecet, să li dea pace de ban[i], și niè la tablă să nui 7 
_pue » — 806. Pentru «Andronachi bucătar gospod», care avea 
pecete la Iași, și se mai dase una nevestei lui, la Putna. — 
80}. Cercătură. «Si pe vornicelul satului, und[e] vor afla oa- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 325 


mini mistuit, bucatel[e] lor ce va ave, să le ià pe sama dom- 
niasc[4], şi pe dănsul să-l trimită la ocnă.» — 808. Împlinire 
asupra lui «Stefan Gherghel și Zamfir, vameș de la Botoșeni». 
— 809. Starostelui de Putna, «pentru Dumitrașcu staroste, să-l 
las[A] să triac[ă] în Tara Munteniască, pentru datoriile lui, ce 
are la Mihaî-Vod[4]». — 810. Pentru untul domnesc de la Gă- 
lati, zegufat de un negustor. «Să-l căntăriască tot untul cu cănta- 
riul vămii.» © 811. Spătarului: «să aibă a popri negot neguttorii 
ce ar fi cumpărătorți| de păine, cum să nu fie volnic a cumpăra 
grăi” si ordzii, păr va plini dum. Vei Spat. toată pine ce iaste 
orănduită să cumpere pentru triaba Împărăţii 1; Ghenarie 11.»— 
812. «La Gheorghi Vel Căpitan de "Codru, pentru gloabe si 
altele ce s'ar fate] la tărgoveții de Hus, carele sănt obiè- 
nuite a lui vtori Păharnic; ce să caute să nu să amestece el la 
nimic, căt, fiind tărgu domnesc, nu să amestecă Căpitanul; ce 
iaste a lui vtori Păharnic.» — 813. Către Vel Căpitan de Coţ- 
mani, pentru «că Lesii de ceia parte trimit dincoaci in tartde- 
tae lemne și altele ce le trebui, de toate; si încă si adasta ar fi 
sunănd-o, dzicănd precum că trii luni ar fi slobodzi să tae 
si lemne şi altele de toate, ce li-ar trebui, din Moldova. 
Pentru care i s'aii scris, de aŭ făcut atasta din socotiala lui, 
pre fără cale aù făcut-o, si i s'aù scris să să poarte cu so- 
cotială, si margine acia să fie foarte poprità de cătră Les, să 
nu audă Mărie Sa că iaŭ Leșii macar o surcè din Moldova 
făr de știre Domnii; că, de s'ar mai înțălege, atunci a tri- 


3 Grîul se trimetea la «Anadol», la Trapezunt, unde trupe turcești luptaii 
cu Perșii (Hurmuzaki, IX}, p. 684, n° pecxcvIu). Despre ordinul, din Mart 
1742, de a se trimete provisiile adunate în terile romine la Trapezunt, vezi 
si raportul olandes următor, din 2 ale lunii: «Niet alleen zyn die ordres af- 
gezonden, maar men hadde ook ordres aan de princen van Wallachyen en 
Moldavien gezonden van de magazynen langs den Donauw van aile behoef- 
tens te voorzien, Deze zaken aldus staande, haeft men voor eenige dagen 
ordre gezonden om alle de voorschreven behoeften inteschepen en naa Tre- 
bisonde te zenden» — «Nu numa! că s'aii trimes ordinele, dar s'aii dat si 
ordine Domnilor Terit-Romànesti și Moldovei a prevedea cu toate cele de cu- 
viintà magazinele de-a lungul Dunării. Asa fiind lucrul, acum citeva zile, s'a 
ordonat ca toate aceste lucruri de nevoie să fie puse în corăbii și trimese 


la Trapezunt.» Si Neculce pomeneşte de această trimetere de griii (p. 418). 


www.dacoromanica.ro 


326 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


mete, și cu urgies'a ràdfilca de acolo; Ghen. 12.» — 814. Se 
daŭ bani Spatarului, «să cumpere zaharià». — 815. Către sta- 
rostele de Cernăuţi. Să trimeată zsfo0+/ pănă în 15 zile, «că mai 
ful oaza Ve pasuialfà].» Si pentru lemnele Lesilor: el 
scrisese «că nu știe din ce pricini sănt Leșii slobodzi păr 
la atăta de trec dincoaè[e] de-ș tae ce le trebui, de toate. Care, 
pentru atasta, cum poate dziîfe] că nu știe din ce pricin[ă] 
iaste, căă dumnealui iaste purtător de grijlă] marginii acolo, 
si, de s'a fat[e] vr'o stricătune marginii, iaràs de la dumnealui 
să va cere să dia sam[a].. Dacă e vinovat Căpitanul de Cot- 
mani, să spuie anume (12 lanuar). — 816. Către Vel Capitan 
de Codru, pentru pliâgerea unui sătean, «că i s'aii tăiat un 
bou la conacul Domnii Mele de la Rosiiaè, și, fiind orànduit 
să dia o ialovit[] Stănileștii la acel conac, aŭ dat un boi 
pentru ialoviț[ă], la conăcari, şi conăcari l-ai dat acestui 
Costantin pentru boul lui.» — 817. Vechilului de beșleagă de 
la Botoșani, «pentru Turcii hotinceni carii cumpără vite, si 
cu vor să +[ă] pliniască vama pe obicei». — 818. «La Vornicul 
Costachi, răspunsu cărții dumfisale] pentru 600 cară de lemne ce 
poftisă Paşa de Bender pe gospod ca să-i trimită, — precum că 
li-aii lăsat, să nu-i mai duc[ă]; numai să de poruncă oameni- 
lor de pin sate, cin[e] va vrè, să ducă lemne, să le văndză 
pe bani acolo la Bender.» — 819. Către Vornicul de Boto- 
șani, pentru cheltuielile tirgovetilor cu Vornicul si cu Iaco- 
vachi Useriul și cu besleaga. <Osăbit, aŭ mai jăluit tàrgovetiî, 
dzicănd că aii avut obiceiù d'aii avut un şoltuz si 2 părgari 
și un grosar, si banii lor îi plătit tărgoveții; iar atm nu 
li-ai Tăsat nič părgar, nic grosari. Pentru care s'aii scris Vor- 
nicului de Botoșani, pentru acei 4 oameni, să le cisluiască 
banii lor pe tărgoveți, și pe Armeni, și pe Jidovi. Asijdere si 
pentru niște Greci, neguttori streini, ce sänt trăitori de mult[ă] 
vrem[e] acolo cu dugheni, și acmu aŭ jăluit că nu i-ati pus 
la cislă cu dănșii, ce iaŭ lăsat de-ș plătesc pet. osăbită, si 
s'aii poruncit ca să-i pue la cislă cu dănşii, de vrem[e] ce 
sănt trăitori de mult cu dinsii acolo; că čle] ei sint să plă- 
tiască mai mult decăt pet[e]t[ea] lor, să-i cisluiască la un loc 
cu tărgoveţii ; Ghenarie 13.» — 820. Pentru vite scrise la cunifà 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 327 


în două locuri, plingere a vornicelului, căruia i se luase și 
un cal. — 821. «Pentru Ungureni de Tifesti», cari dăduse un 
cal la cagărlăcul> Domnului. — 822. Slugi de boieri să plă- 
tească deosebit de satul lor. — 823. «Salahor-Mehmet-Aga 
care aŭ venit la 16 dzilfe] a lui Dechemvrie cu 2 fermanuri: 
unul porunceste pentru 30 chile] ordzu, și prețul căte 20 bani 
chila stambol, și 13.000 chile de făină, căte 55 de bani chila; 
care zaharè să o pogorăm la Gilat; ce iaste orănduită ca 
să margă la Anadol.\Alt ferman poroncește pentru conacile 
lui Romentoh, solul moschicescu, viind de la Țarigrad, să i să 
gătiască de la Tulce pără la hotar 200 cară, cite cu 4 boi, si 
800 boi slobodzi, și 400 cai, si, la 30 coaaci, ce săntu socotite 
de la Tulce și pără la hotar, căte 100 chile stambol ordzu 
pe dzi, si cite 20 car[e] lemne pe dzi, si cate 10 cară fân 
pe dzi, si 1.500 căntare paia, la aceste conace!.» — 324. 
«Ghen. 15. Niaŭ vinit poroncă ca să gătim si lui Ilci- 
Pasia ?, ce vini de la Moscu și trece la Țarigrad, de la 
hotar si pără la Tulce, iarăș 25 car[e] căte cu 4 boi, și 
2 000 pini, cite 100 dramuri pine pe dzi, si 250 oc[â] carne 
oaia pe dzi, si 300 chil[e] stambol ordzu pe dzi, si 60 cară 
paia pe dzi, si 20 car[e] lemne pe dzi, si 15 cară fan pe dzi.» 
Se dă sarcina lui Costachi Razul Vornic. — 825. «La Vor- 
nicul de Cămpulungu, pentru c'aù jeluit vameșii de Bot[0]- 
seni, de Sutavă, c'aii avut obiceiù de lua vamă cite I p‘. 
de tar (Sc) care trece în Tara Unguriască, iar acmu sai în- 
tinsu Vornicul de Cimpulungu si ià el acè vamă.» Se întă- 
reste vechiul obiceiù. — 826. La Vornicul Costachi si la Pav- 
lachi Sărdariul. «Pentru cele ci cerea Măriia S[a] Pasià pentru 
chihaeoa Mării Sale, și a oameniloru Mării Sale, carii mergu 


1 Pentru această sole, gi zăbava ei de trei luni la Bender din causa schim- 
bărilor din Kusia (revoluţia care dădu tronul Elisavetei), v. cronica lui Ne- 
culce, pp. 418-9. Cererile lui Romantov pentru conacele sale de dincoace de 
Dunăre aŭ rămas vesute. el ar fi pretins vinuri frantuzesti de Tokaj, rachiii 
din Antile si elvre rare, «ca o »atirà în potriva pretenpilor solului turc» 
(Hammer, Gesch. des osmanischen Reiches, ed. din Pesta, IV, p. 381). Cf. si 
raportul venètian din Hurmuzaki, IX!, pp. 683-4, n° DCCxCVII. 

2 klcì-Pasa, Pasa-ambasador. 


www.dacoromanica.ro 


828 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


înpreună cu solul, ne scrii dum. că ai luat înştiinţare de la 
capichihae de Bender si de la Alexandru Ușeriul precum 
nič de cum nu să pot acele ca să nu să dia, și să rămăe 
fär de bănuială. Ce noi lui Theodosie Portariul si lui Ale- 
xandru Ușeriul nu liam poroncit ce să vorovască cu mu- 
hurdariul s[i] cu Divan-Efendis[i] si să ià răspunsu de la 
dănșii pentru aceste, ce cu sînguru Măriia Sfa] Pas[a].» Să vor- 
bească direct. Cele care se cer pentru solul rus și Elci-Pașa, 
<nu le putem cuprinde. Ce, ca sà nu rămăe Măriia S[a] Pas[a] 
bănuit, ce vii mai socoti dum. piste acè 1000 lei, încă ceva 
să mai dai, ș'așia iai să tocmască și să aședză triaba acasta.» — 
827. La Sărdariti, «pentru 2 femiei ce li-aù fostu fiindu niște 
Turci, si li-ai trimis aice, li aŭ adus; și s'or fat[e] surgunu de 
aici». Se bucură că e bun ceaușul de la Chișinăii: i se dă 
deci «un postavu suptire». — 828. Lui Costantin Vornicul de 
Cimpulung, pentru «vestile ce ne scrii dispre Tara Ungu- 
riască >. I se orîngduiește «ràsura lui de la poclonul stiagu- 
lui». — 829. La Căpitanul de Greceni. Cam mult s'a chel- 
tuit «cu acel Sultan», acolo. S'aii scăzut prețurile în izvod. 
«Si, pe izvodul acesta ce fam triimis, iată că am făcut Dom- 
nie Mè milă cu dănșşii, si le plătim cu banii nostri»: Îi va da 
«în mănule lor». Să cumpere cai de menzil, cu 12 lei calul.— 
830. Vornicului Costachi: i se mai trimet bani. Pentru Elci, «ma- 
car că păr acmu poroncă cu firman încă nu ni-ati venit, dar 
înștiințare de la capichihăi avem; ce dumneata vei purta 
de grijă] ca, de nu să va pute rădica adasta de asupra 
noastră, să nu să tămple smintialță]». — 831. Vornicului 
Costachi: să nu dea pentru solul rus peste firman, pe care-l 
va retrimete cu Alexandru biv Vel User. «De vreme că 
acmu și solul aŭ venit.» — 832. «Dajde mazililor, ci sai 
scos la—: 56 ug. Sutava. 42 ug. p' Niamtul. 15 ug. Roman. 
13 ug. pi Bacăul. 72 ug. Putna. 15 ug. Tecutul. 14 ug. p! 
Covurluiul. 65 ug. Tutova. 74 ug. p' Vasluiul. 17 ug. p' 
Fălciiul. 54 ug. Lăpușna, Orheiul, Soroca. 41 ug. p! Cer- 
nàut. 91 ug. Hărlăul i Dor[o]hoiù. 19 ug. p' Cărligătura. 82 
ug. p! Iașii, Ținutul i tărgul.» — 833. Către starostele de Cer- 
năuți: să trimeată «si sama sli] tablă si tot istovul la Visterie, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 329 


nemai urnind vremea; că a să lungi mai mult, nu vom Dom- 
nie Me, de vremea că acmu vom Domnie Me să scoatem și 
&fertul lui Fevruarie». — 834. Zlotașilor de la banii steagului și 
de la șfertul întăiii. «Ca să] pliniască de pe la vornicii, pentru cei 
ce nu ș'ar fi dat banii păr acmu, de vreme că n'ai sărguit pe 
oamini ca s4-s de bani păr acmu » — 835. Pircălabului de Gă- 
lati. « Viindu tohodariul nazărului de Brăila aici, ne scrie si 
dumnealui nazărul și ne pofteste pentru cherestioa ce iaste acolo 
la Gàlat, ca să o lăsămu să o ià dumna[lu]i, fiindu-i trebui- 
toare. Ce, căt pentru cherestioa acie, Domnie Mè știm că aŭ 
dat-o Domnie Sa Grigorie-Vod[ă] pre la mănăstiri.» Află că 
mai e «altă cherestè vech[e] acolo, 110 bol[o]van[i]». Se poate 
s'o iea pe aceasta. «Si, pentru haragiuri ce să da acolo si 
într'alți ani la cei ce veniè de la Tarigradu și mergea, 
iaràs zăcem dumisale, precum întralți ani, asè șacmu omul 
dumlijsale nazărului să dè, iar alții să nu sà amestec[e]» (20 
Ianuar). — 836. «Un izvod de neguttorii streini ce s'aù aflat 
aici în Iași»: la Sf. Sava un negustor de bogasie din Neo- 
chori, unul de negoţ de Țarigrad, din Trapezunt; un băcal din 
Rodos, un «bogasiiar» din Ianina. La Sf. Vineri, un alt 
Grec, din Neochori, cu negot de Țarigrad. «Dzearec Arman 
sin Mărdară ot Armenime, îmblă cu negot din Tara Ungu- 
riască, si are si doi feCori ungureani, anume Marin si Ion. 
Ivan sin Stari den Brașov, ot Tărgul de gos, are negot de 
Braşov, si are si doi copii, iar din Tara Unguriască, anume 
Bucur și Pătru.» La Barnovschi, un bogasier grec din Tra- 
pezunt, si un al doilea. La Sf. Vineri, un băcal din Trapezunt, 
cu tovarășul său; alt bogasier grec. La Sf. Sava iar, un bo- 
gasier din Ianina, o «slugă» din Trapezunt, si alte slugi de 
acolo. La Sf. Vineri iar, un bogasier din Trapezunt. «Ilie 
sin Costantin șachiargii g[o]sp[o]d, Moralàù, șiade supt vamă.» 
— 837. «Lui Ioniță, copil în cas[a] miclă], să fie volnic... a 
duce de aici pe Antoh Caragè Vistier la Botășani, și acolo 
să pliniască — lei, rămășița Gfertului d'intăi: Noemvrie, De- 
chemvrie, Ghenarie, de Ținutul Hărlăului, i Dor[o]hoiù, i 
Botășani, și păr la 7 dzile a lui Fevruarie să pliniască tot 
bani, si, de unde a fi ràmàsit[A], să ià vite, să o văndză; si, 


www.dacoromanica.ro 


330 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


neplinind banii păr la sorocul ce s'aî pus, pe Antohi Caragè 
să-l aducă iară aici.» — 838. Scutire pentru doi oameni din 
«Tara Turtască, s[i] s'or lua pecetile lor în loc de albi la 
Vist[e]rita». — 839. Mentiunea Comisului Gligoras, dus cu 
un copil de casă în Țara-Romănească. — 840. Să se dea în- 
napoi la vama Cimpulungului niște bani luați mai mult de 
Vornic saii cheltuiţi cu el, «trecănd în sus și în gos». — 841. 
Să se iea ol, «cite I leii oaia», pentru gostina neplătită. — 
842. Către capichehaia de Hotin, pentru «oameni de pe Cu- 
hur», cari se pling că «Turcii emaci de la Hotin..., de trec 
la Movilăii, trec peste dănșii, si le eŭ vite şi bani.» Să-i spri- 
jine în jalba lor la Samso[n]gibasa. — 843. «Pentru un om 
č-aŭ murit, să-l radă de la tablă, și să-i ià și pecete.» — 844. 
Copii de casă trimeși la foștii zlotasi, pentru ca «să li ià 
vite si altele è-ar găsă la casăle lor, să să văndză», pentru 
lipsă a sumelor. — 845. Către starostele de Cernăuţi. «lată 
şi izvod de răsura tovarășilor dumitale, cărue, căte căt vei ține 
în samfa] ràsura lor, t'am trimis dumitale... Iar cielalti bani 
să-i istovască cu un tas mai înnainte... Sporiul ce'i sporit 
dumneata la èfertul acesta a lui Noe[m]vri, încă am vădzut; 
ce sporiul acesta îl vei puni dumneata în tabla atasta ce 
vei face, de tfertul lui Noe[m]vri.» Pentru Căpitanul de Cot- 
mani, i-a scris iar; «și, de nu te va asculta de acmu înna- 
inte, ca pe un boer bătrăn și ca pe un staroste, atunci îl 
vom rădica de acolo din căpitănie; asis dumnata să-l rădic, 
și să-l trimet aici» (25 lanuar).— 846. «Pentru o femei &-aii 
tinut-o un Caramehmet Turc de la Lăpuşna, care, femie 
aciia, s'aii adus aice la Es, să stia păr vor veni frații si ru- 
dele ei; dar pe Turc să dzicà Vornicul caus[u]lui de la 
Chis[i]nàù să-l pue în heră si să-l trimită.» — 847. Pentru 
niște oameni morţi; înnainte de a se șterge din table, să se 
vadă, «cu bun[4] dovadă și cu mărturie de la vornicel si de 
la preut, precum nu iaste alt mestersug». — 848. Pentru un 
om căruia-i arsese casa și pecetea. — 849. Pentru un altul, 
«carele, mergănd la tărgu la Roman, ș'aii uitat pecete», sii 
s'a dat alta. — 850. Pentru un Grec «de la măn[ălstire de la 
Bursuî..., cărue iaŭ pus un om năpaste, iar Grec, în spa- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 331 


tele lui». — 851. Pentru datornici din Putna ai unui Armean 
polon.— 852. «16 càrt s'ai scris pe la boerii zlotaș ce s'aii orăn- 
duit cu èfertul al doile, la Fevruarie, Mart, Aprilie, pre la Ti- 
nutur[i]... Holteii, am făcut Domnie Me milă, și am mai scădzut: 
am lăsat de holteiù cite 5 lei pe 50 paral[e] la €fert, si cele 
cinci paral[e] risura dumilorvoastri.» Se vor da peceti nouă 
holteilor. « Holteii cei cu părinţi si cei ce nu vor avè casele 
lor osăbite, acie vor da cite 50 parfa]le la sfert, iar cii cu 
mami și cu casă, acie nu să vor socoti holtei, ce ca un cas- 
nic va da birul lui.» Să se gătească. «Cic, viind vremi acmu 
de prim[ă]var[ă], ca sà să poată apuca si lăcuitorii de pă- 
mănt, nu vom să umblat mult prin inut.» Cercărura, după 
noua milă, să se facă și mai strîns. Pentru holteii aflați de ei, 
vor lua «cite I leù și banii drepţi a pecetii», fără a li cere 
sfertul întàiù și banii steagului. Si către săteni. «Cisluindu-vă 
holteii..., făcăndu-vă dreptate între voi... Să vă putet apuca 
de pămănt si de hrana voastră. Ce dar, de vremfe] cà Dom- 
nie Me poruncile si trebuințăle cu conacele solilor si cu za- 
harelel|e], ce săntem orănduiț din porunca Împărăţii, toate cu 
bani le facem si le rădicăm, și nič unel[e), după făgăduinţa ce 
vam dat asupra voastră, nu aruncăm, si voi dar, oamen[i] 
ce vet fi avănd dosăț între voi, cariipără acmu nu vor fi eșit 
ca să-ș ià pecet, făr de nič o zAticnire și lunecare pre tot să-l 
scoateţi la boerii zlotas, ca să-ș ià pecet» (30 Ianuar). — 853. 
Între zlotași iarăși, Antioh Carageă, Ilie Neculce, etc. La 
«tărgul Iașii: Vel Postelnic». — 854. Lui Costachi Vornic, 
«pentru 50 cară si 100 cai, ce cere mai mult Mărie Sa Pas[a] 
de Bender şi Capugi-Bas[a] ce iaste orănduit cu solul mos- 
chicescu, peste 200 cară și 400 cai ce sănt orănduite să să 
dè, cu ferman împărătescu:... nimic alt afară din căt scrie 
fermanul înpărătesc să nu dia» (26 Ianuar) — 855. Ca să 
aducă pe vătavul de cocieri de la Orheiù si pe doi cocieri, 
la grajdiul gospod, dup[ă] obiceiii» (26 Ianuar). — 856. Către 
pîrcălabii de Gălaţi și Căpitanul de Codru, «pentru satel[e] 
de pe Prut, de la Covurluiii, ca să dè poruncă olăcarilor si 
surugiilor, să nu mai margă prin sate, ce să-i îndreptedză 
pe drumul mezil[u]rilor». — 857. «Satelor de pe Prut, de la 


www.dacoromanica.ro 


332 CONDICA LUÏ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Covurluiù ..., sà să apere de spre olàcar[i], să nu dè caii 
de olac, nič căruţă, nimàruî.» — 858. Pentru un om ce murise: 
să se dovedească si să se caute, dacă nu se poate afla altul, 
«să încap[ă] în locul acelui mort». — 859. Împlinire la Ioniţ[ă] 
Bazotă şi Ioniță Pisotchii. — 860. Către locuitorii din Tecuci, 
Covurluiii, Tutova, Fălciiii. «Viind poruncă de la puter- 
nica Înpàràtie ca să să cumperi o sam(ă] de pani, făin[ă] 
de grăii şi ordzu, care păiui iaste poruncă ca să să străngă 
la Gaălaţ, şi, de la Gălaţ, de prim|ă]vară, cu corăbii să să ră- 
dice, şi, cercăndu-să prețul pănii pecum dai neguţtorii acum, 
s'au aflat că pe grăi daŭ căte 3 lei pol chila de 18 dimerlii 
si chila de ordzu cite 50 paral[e]. Ce Domnie Mè, ca să nu vă 
pricinuim pagubă, de vremfe] că gràul iaste să să facă făin[ă] 
şi să-l ducet la Gàlat, si ordzul iarăș așijdere, — iată vă 
dăm pe chila de făină de grăi cate 4 lei, numai grăul 
să fie curat şi făina măcinată bin[e]; şi pe ordzu căte un 
lei pol.» Grija o va avea Manolachi Costachi Vel Spătar. 
EI va împărți suma de zaherea la Ținuturi si va plăti apoi 
(27 anuar). — 861. Se trimet pecetile holteilor. «Însă dum- 
navoastră pre să vă deschidet ochii, mai cercind; căt poate 
multi, cu oaricare gănd de mestersug, căsar(i] fiind, s'or fi răs- 
punsu holtei... Și numai acelora ce or fi dovedit holtei, să 
le schimbat pecet[i]le» (27 anuar). — 862. «Desatnicilor», pen- 
tru urmărire. — 863. Răspunsul către Manolachi Costachi (28 
anuar). Află iar, că «chila de grăi de 18 dimerlii [este] căte 3 
lei pol, şi de ordzu cite 1 leu pol... Să-l driagă bine si săl 
macine.» Va orîndui la Tinuturì, fiind grabă, neasteptind pe 
vinzători numai. «Banii, gata să-i dai dum. pe la măna oa- 
menilor ; să nu las să rămăia să ià mai pe urmă banii... La 
Mart, iaste să vie corăbiile să încarce păine atasta, să o ducă.» 
Să se-ajute cu. mazili. «De vreame că Domniia Mea dăm 
preț mai bun decăt neguttorii, caută dumn[ea]ta, făina să fie 
bună și ordzul curat, ca să nuo cărtiasc[ă], cănd vor veani 
să o ià, — că apoi dumnlealta vei plini-o bună.» — 864. 
Pentru văduva lui Savin Zălgiu: i se iea pecetea. — 
865. «Pentru c'ai jăluit Cămpulungenii de la Vama Cămpu- 
lungului, cum că li-ar fi mâncat cățva bani cielalti Cămpu- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 333 


lungeni la čferturil[e] trecute, la Domnie Sa Gligor[e]-Vodă.» 
— 866. Plîngerea unei femei, că i s'a pus la cislă un copil, 
«si el tràeste într'o cas[ă] cu tată-săŭ, si să tini cu tată-săii». 
— 867. Către Antoh[i] Caragè, Vornicul de Botoșani, pentru 
jalba negustorului Manoli că, la banii steagului, «avànd el un 
văcar cu doi fetori, și nişte &obani la oi, si doi argati, si pri- 
sicari, i-au scos pre toţi la zlotaș, de li-aù luat pecet...; si, 
fiind ei aproape de un sat Mănăstirenii, aii luat răvaș de la 
zlotaș la săteni de acolo, să-i cisluiască cu dănșii în sat, pe 
putere lor. Și, mergănd la săteni cu răvașul zlotasfi]lor, ei nič 
de cum n'ai vrut să-i priimască; și păstorii acie, vădzănd că 
rămăn sănguri să-ș plătiască peceţiille, și find oamen[i] sărat, 
văcariul, si cu fitorii lui aŭ fugit; si zlotași aŭ plinit banii 
stiag|ullui acelor fugit de la dănsul, si acmu cer și éfertul 
d'intăi tot de la acest neguttor.» Dacă e adevărat, să răspundă 
sătenii. — 868. «o cai si 2 sanii pentru dusul banilor la Tari- 
grad, cu Răhtivan ; Ghenarie 30.» — 869. Zlotas[i]lor è-aù fost 
cu hărtiile la Avgust, la Domnie Sa Gligor[e]}-Vodà»: îm- 
plinire. — 870. Pentru salahorii de la Vozie, cari primise întàiù 
20 de lei la plecare, apoi 5 lei acolo si patru saci de făină.— 
871. «Pentru doi vătămani din Dorna è-aù jăluit că ei au fost 
străngători de bani la acel sat, si pecetile lor nu li-aù plătit 
satul.» — 872. Pentru «Iordachi diiac lui Tudorachi è-aù fost 
Vornic la Botoșani» 1. — 873. Vornicului Costachi. Dacă «so- 
lul»2 va trece peste zilele termenului, îi va face conace, dar va 
lua «sănet> (3 Februar). — 874 La Căpitanul de Greceni, 
«pentru oamenii cei noi ce s'aii adaos pe la sate»: vor fi 
scutiți pănă la Maiii. — 875. Pentru banii șfertului al doilea 
din Suceava: «săi trimită la Cămara gospod» (4 Februar). — 
876. Pentru Birsanii de la Cașin și Soveja, cari se pling că 
starostii de Putna si «căpliJtlanii] carii sint dreglăjtor|i] pe la 
Tinut» li ieaii «mel de perdè, pe unde li s[ă] tămplă oile, și obi- 
ceiù n'aii avut, făr de căt să dè numai celui cu moșie (să 


! Pentru Vornicul Tudorachi, v. vol. precedent, p. 666. ti găsim la 1753-45 
ibid., pp. 247-8, nle 120, 123. 
2 Rusesc. 


www.dacoromanica.ro 


334 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dè) mel[ul]». — 877. Pentru egumenul de la Soveja, ce iea 
o vacă pentru o pagubă în păpușoiii, care, «ispășind oame- 
nii», se află foarte mică. — 878. Jalba acelorași asupra pan- 
tirilor, cari li-ai tăiat un cal și două vaci «din tarfi]ni». — 879. 
« Cășli]nenii> (Bîrsani) se pling că la plecarea spre Constan- 
tinopol a lui Grigore-Vodă, ei aii dat trei care, dar nu şi 
« Sovejenii». — 880 Către starostele de Cernăuți, pentru o 
datorie a unui Armean polon din «Stănislav> fat de Lupu 
Aga, «din boi c-au-cimparat de la Halipliul tai fost sta- 
roste la Cernăuţi, la Domnie Sa Grigorii-Vod|ă]». Banii sà 
se trimeatà «în olac». — 881. Pentru banii de cas ce dato- 
resc doi Turci din Focşani Birsanilor din Cașin si Soveja.— 
8382. Pentru Mihai Catichi, vamesul de Focșani, învinuit de 
aceşti Bîrsani că li-ar fi luat, «osibi de gostinà, č-aŭ dat, 
cite 4 parale de oae, încă si căte 1 leii i p' de stănă, după 
cum aii fost dănd mai înnainte, cănd da căte 2 parale de 
oae. Dar acmu, într'acest an, socotindu-s[i] de aŭ dat si Băr- 
sanii gorștină ca ș|i] altă țară», se anulează obiceiul. — 883. 
Scutire pentru doi băcali străini din Galati. — 884. Către 
pîrcălabul de Galati, «pentru 100 căntare miiare è-aù cumpă- 
rat, si i s'aù poroncit ca să le trimită la Țarigrad, la capi- 
chihài». — 885. «Vamesilor de Focșani, să-ş ià tultul Bărla- 
dului de pre la tot din Ținutul Putnii, si de la cei è ar duce 
vite la Focşeni, de văndut, și pe aiure, aice, în ţară, de pre 
la tot, să ià tultul pe obiceiii.» — 886. Doi beslii si un co- 
pil de casă se trimet pentru rămăşițile de conità turcească 
în Tara-de-jos. — 887. Scutire de beilicuri a 10 cocieri gos- 
pod. — 888. Lui Manolachi Costachi, pentru plingerile locui- 
torilor de Tecuci de spre Turci: «acolo iaste beșliag|ă] si Că- 
pli]i[an]-Mare la Tecut», ca să-i apere. — 889. «Gostinar[i]lor 
de oi de Ținutul Sucevii, să aibă a cerca gostina de iznoav[à], 
jăluind că aŭ pagubă.» — 890. «Pentru tocmitul ocnii.» — 891. 
«Pentru jaloba ci-aù dat birăul si cu tot șangăii de Ocnă, si 
oamenii de Dărmănești, pentru o moşie anume Nimira si alt 
hotar» ; pentru care se judecă ei cu egumenul de Cașin. — 892. 
Cercătură. Se va lua de la căsari 105 parale «banii Vis- 
terii și 105 parale pentru triapădul lor», «si de la holtei ia- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 335 


răș banii îndoiţ, cite 55 parale.» Pentru pecetile nescrise, 
albe, se va lua un lei. — 893. «Să dia cate o căruț[ă| cu un 
cal și un podvodar la un călăraș.» — 894. Lui Ioniță pol- 
covnicul, ispravnicul Vrăncii, pentru plingerea lui Ion Gigătul, 
fost Vornic la Vrance. — 895. Rămășiţa de la dor se îm- 
plineste de la cei ce-l cumpărase. -— 896. Către Hrisoscul 
Stolnicul. «Pentru lăcuitori, scrii dumneata s[i] aràt că de pe la 
multe locuri ar fi lipsit oamini ; care, pricina ce ar fi, nu putem 
şti. Dumn[ea]ta arăţi că, nelipsindu banii de asupra loru, ne- 
contenit, de la hărtiile lui Avgust s[i] păr acmu, cu èfertul de'n- 
tăi s[i] cu poclonul stiagului, să pricinueste străcăciuni lăcui- 
toriloru. Cari acasta, mai mult o socotim că den nesilinta 
dum[itale] iaste adasta. Ci iat[à] că scriem dum., de nu-t iaste 
-dumlitale] voia să ni slujești si sà ne odihnesti, şii]-ţ iaste cu 
supărare, fă-ne știre, ca să știm. lată acmu şi Căp[i]tan-Mare la 
Coţmani am făcut Domnie Mea pe Gavril Neculce, fiiul dum[i- 
sale] Vornicului Ion; carile, viind acolo, pe de o parte el, si pe 
de alt[i] parte dumneata, să înblat, îmblăndzind pe oamin[i], pe 
toți, ș'arătăndu-li s[i] mila Domnii Mele, c-am făcut cu holteii 
lor acmu, de i-am lăsat ca să dè cate 5 lei întrun anu; si 
celle] mai înnainte răi obiîénuite ce era asupra lor, carele 
trece mai mult peste aieste, ce le dai acmu, precum sli] ei 
le pot cunoaște. Ș[i] nu numai pe aceşti ce sint acmu, ce ș[i] 
pe cei ce sintu fugit, să te silesti dum. a-i aduè[e], pe toți, 
si săi odihnești. Iată s[i] 20 de bărani ît dămu dumitale, ca 
să fie de slujbă acolò; cărora acmu, la &fertul acesta d'intăi, li 
se vor ţine banii pecetilor în sam[ă] ; si, cu 20 de îmblători, 
ce ti S'aii dat mai înnainte, destui ît sintu. Pentru căl|ă]- 
ras de paza marginii, vei avè dum. răspunsu cu Vel Căpi- 
tan. Pentru“armile acelor emat de Ta _ Hotin, iată că s'aii 
scris carte la Ismail, vechilul besliagar, ca si le triimità 
la dumnealui, să le triimit(i) la Hotin: (10 Februar). 

397. « Mortasăpilor de Tmutit Putnii si de Ținutul Tecu- 
cului și a Tutovei, să fie volnit a lua mortasăpie deplin, 
pe obiceiti: de la boeri mari or mit, cari or cumpăra vat, 
saii boi, saii cai, sau oi, de pre la tot să è portapie (sic); 
așijderi si de la neguttori turci, si armeni, și jidovi, si alţii, 


www.dacoromanica.ro 


336 MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 


carii ar cumpăra vite, orl în tărgu, orila țară, la Tinut, — de 
la tot să ià mortasăpie driaptă» (9 Februar). — 898. Către sta- 
rostele de Putna, «pentru jaloba oaminilor de Cucueţi, ca 
să le scot[X] vornicelul lor si sà pue pe altul, pe care or so- 
coti, si, cele ce or avè luate răii, încă să le pliniască de la 
dănsul.» — 899. Pentru lipsă din cisla tirgoveţilor de Huși 
la șfert. — 900. Către zlotași. Li cere banii. «Că, fiind sănă- 
tate, la 5 dzile] a lui Mart vom să pornim pe dumnealui Vel 
Comis la Țarigrad, și cu dumnealui iaste să trimitem o som[à] 
de bani, să să dia la datorniò, carii s'aii luat cu datorii, de s’aù 
plinit bani pocloanje]lor.» Iar în cele patruzeci de zile fixate, să 
dea tot «la Visterie ... Căt la ata vrem[e] făr de nič o smintial[ă] 
vom să pornim pe dumnealui Vel Comis.» Altfel, va trimete 
zapcii (12 Februar). — 901. La căpitanul de Vaslui, pentru a se 
lua restul de goștină de acolo. — 902. Către Stoica biv vătav 
de copii: s'a trimes Vel Sulger la Cimpulungul rusesc, care 
nu dă birul. A ameninţat cu slujitori. «Si iat[ă] slujitorii s'au 
pornit de aici, sănt acolo aproape, păr va veni răspunsu de 
la Stoica : de vor să s[ă] pleace la poronca atasta, si, de or vrea, 
să viie doi-trii oaminfi] cu dănsul aici, sai, de n'ar vr[è], să 
fac[ă] știre, și, el însuși, să se grăbească a veni.» — 903. «Dum- 
nalui ispravnicul Putnii, pentru 1.800 lei è-ai dat Paleo- 
loga pe zaharè, să è acii bani înnapoi, de pe unde sar fi 
dat, săi trimită la Visteriia; căci asupra zaharel[i] s'aă oràn- 
duit dumnalui Vel Spătar, să cumpere toată zaharaoa.» — 
904. Către Vel Căpitan de Codru, «pentru un om č-aŭ pus 
păstori la temnit[4), si altul păzitori la mezil, și pentru beșlii, 
cărora scrii să li să rădici peceţile. Pentru atasta, i S'aù 
scris: păzitori la mezil sà pui Fălcienii, cite un om de răndiă; 
asisdere si la temniță de acolo, de la Fălciii, iară ei să pă- 
zască; iar, pentru beșlii, s'or trimete de aici, — iară de acolo să 
nu facă. Pentru 6 fecori, slugi a Căpitanului, ce li-aii dat 
pecet, — fiind Muntenfi], li s'aù rădicat. Pentru 244 lei, ce scrii 
Căpitanul c'aii dat liafa Arnăuţilor, și să roagă ca să i să 
orănduiască banii, i s'aii scris că baniinu i s'or orăndui; iară 
el, de are a mai răspunde pentru acești bani, să vie aici, să-i 
ià de la cine i-ar fi dat. Pentru 150 de lei, liafa de 3 luni: 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 337 


Avgust, Săptemvrie, Octomvrie, îarăș i s'ai scris că liafă nu 
i s'a da, de vreme că area mansup.» — 905. Aducere de diac 
cu izvoadele șfertului întăi. — 906. Pentru «țăranii» de la 
Novaci (Ținutul Fălciiă), cari nu voiai să cisluiască cu ei pe 
un locuitor. — 907. La un sat din Suceava, pentru a împlini 
banii de bir, dati pentru ei de egumenul de Cetàtuie. «Si să 
aduc[ă] si pe vornicel aice, cu doi-trei liude de acolo, că? 
spus[e] egumenul că vor să lipsască din sat.» — 908. Către Ră- 
ducanul, biv Vel Păharnic, pentru că se plingea de lipsa de 
peceti pentru holtei. «Pentru holtei, cari scriia dumneata că-i 
mai găsăști acmu, pentru unii ca aceia, să faci dumneata 
o chivernisală: de vor fi aceia care găsăști acmu, mai cu 
putință, li va da pecet de căsari, iar, de vor fi vruni 


mai cu putință, din cei cu părinți, — după cum si dum- 
n[ea]jta ne scrii că pe une locuri au trecut căte doi, trii 
de nu eï socotit în holt[eì], — fiind mai cu putință, îi vei so- 


coti dumneata pe unii ca aceia în căsari, și-i da peceti de 
aceste de holtei la holteii cari-i găsăști acmu, s’or fi mai sărat: 
precum va socoti dumneata ca fi mai drept; și mai de folos, 
asè si fac[4]» (16 Februar). Ò 909. Pentru un Tigan bătut 
de «un om, Bărfilă , si i-ar fi stricat o mană». Sal dcs- 
păgubească Bărfilă. — 910. Pentru un boi luat de la o 
slugă boierească de un zlotas (2). «Care bou sai fost luat 
pentru ramasita a 2 pluguri a lui Moisă: Cucoranul zlo- 
tasul] ot Rumànesti, din banii stiagțu lui, si bani aŭ fost 
dat, si boul maŭ vrut să-l de, tiindu-l fără cale.» — 911. Pen- 
tru un birnic mort se cere mărturia preutuluî, si a vornice- 
I[u]luî, s[i] a vătăman[ullui», pentru a fi șters din cislà. — 
912. «Slujitorilor săimeni din Curte, sa fie volnit a-s stringe 
rim[a]sita ce s'au orănduit în lef[ile lor de 5 luni», putind 
lua si zăloage si a le vinde.— 913. Mustrări pentru zlo- 
tasii cu sfertul al doilea Li se poruncise a găti răpede, «ca 
să aibă si oamenii răsuflare pănă la Mai». Comisul trebuia să 
plece la Constantinopol cu banii la 5 Mart, «pentru banii ce s'au 
luat cu datorie, de s'aii dat pentru plocloanile cele obi&nuitea 
bairamlăcului >. Amenintare cu oamenii domnești (18 Februar).— 
914. La Antoh Caragè, Vornic de Botoșani, să aședză timir la 


685775. Vol. VI. 22 
www.dacoromanica.ro 


338 CONDICA LUÌÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Botoșani și la IubAnesti: să cumpere 4 cai, și să pue doi la Boto- 
şani şi doi la lubăneşti; si fin, ordzu, căt ar trebui păr la Sfiti 
Gheorghii la acești 4 cai, iarăș să le cumpere ; si să caute si doi 
oameni, unul la Botoșani si unul la lubănești, și oamenii acestie 
să fie scutit de banii pecetfillor.» — 915. «De vreme ce si 
acum aŭ vinit Bălțăteștii cersind ca să iasă din vecinătate», 
s'a văzut că sînt vecinii lui Iordachi Cantacuzino Vornicul; 
«însă, pentru slujbile dumisali, jeluind tare că-i asupreste 
peste putinţa lor, căt nici vreme de hrana lor nu le dă», 
ceia ce tăgăduiește Vornicul, se decide; «cele ce vor fi ale 
dumisal[e], a se lucra de la dănșii, toate cu scrisoare dumi- 
salfe] să le fac[ă]; si, cănd vor vide ei că-i supără mai multu 
decăt alti boeri, peste obiceiii, cu scrisorile dumlijsale vor 
vini la Mărie Sa Vod[ă], si, cunoscăndu-s[ă] că săntu mai mult 
supăraț, vor avè dreptate de la Mărie Sa.» — 916. «Mortasăpii 
si Cămănarii de Roman» să se tie în obiceiii.— 917. «La 
Costantin Vornicul de Cămpullungu, ca să nu s[ă] atingă la 
venitul vamășilor întru nimicu, får de căt la cele ce săntu 
venitul Vornicii» : să dea știri din «Tara Unguriasci». — 918. 
Pentru niște «vechi ruptas de Cămar[ă]» din Ţinutul Putna: 
si acum «să-l scoată din cisla țăranilor» ; era o veche slugă a 
Vistierului. — 919. Să se trimeată în butuci doi-trei din sate 
ce nu se supun boierului. — 920. «Pentru 6 oameni fântănari 
de la Domnie Sa Grigori-Vod[ă]..., carii poartă de grijă pururi 
pintru făntăna ce este la orașul Focș|ajnii, și tocmăscu unde 
ce să strică, de nu continești apa»: vor da «numai cite un 
galbăn de om, la vreme hărtiilor». — 921. La pircălabii de Ga- 
lati, pentru cheltuieli «de oaspeți» ; «si pentru soltuz, c'au pus, 
pre bini. Dar ortul de casă, ce era obiceiù de lua pentru 
cheltuiala oaspeţilor, să nu è ni un ban soltuzul, ce să chel- 
t[u]rascà tot părcălabi cu bani domnești; numai sà cheltuiasc[ă] 
cu socotială.» — 922. Către Sărdar. Luni după Sf. Teodor, 
pleacă Comisul cu banii. «Pentru slujfi]tor[i] de la vad de la 
Jcra, de ple] Nistru, ce scriia ca să fie sluj|ijtori acolo, pre- 
cum aŭ fost și mai înnainte, de paza marginii.» Răspuns: 
<S'ati dat căt aŭ socotit Mărie Sa: îmblători, călăraş, şi, cu căt 
i s'ai dat, destui sint: va pute chivernisà; iar alti slujitori nu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 339 


sa mai da. Pentru rufeturil|e] ce sănt acolo, la acele Ti- 
nuturi: aprodzi, copii din casfà], cociiari, călăraș, — pentru 
acestie, s'aù scris numai copiilor din cas(ă], cia tre€[e] mai 
mult cisla lor peste 100 parale], ce li să rădică de la Vis- 
terie, să-i cisluiască satele; iar cisla călărașli]lor și aprodzilor 
si a cocierilor și altor rufeturi è-a treèfe] mai mult peste 100 
paral[e|, să-ș plătiască ei; iar satele să nu să super[e) cu cisla 
lor, și sà rămăe si ei multAmit cuatasta.» — 923. Lui Ioniță 
Sturdza, biv Vel Sulger, «pentru oamini, că aii fugit de pin 
satele de acolo, si cere răspunsu : lua-s'or banii celor fugit de 
la cei è-aù rămas? Si nu i sai dat voe, ca să aibă paò[e]; 
numai el să caute pe acei fugit. Si altă poruncă i sai dat 
ca s[ă] facă cercătură, să nu dt lipsă din soma ocolului lui, 
să găsască alti oameni în locul lor; și sai triimis sti] 100 
peceti de holtei» (22 Februar). — 924. Zlotașilor din Ținutul 
Suceava, «pentru holteii Lipoverilor, să li schimbe [pe]cetile, 
să li dè peceti de holtei; si, pentru călugării lipoverii], să li 
dè pat[e] de pecete, s[i], pentru 8 Lipover[ì), ci Paŭ fugit în 
Tara Lesascà, să li de pace cestoralalti pentru banii acelor 
fugit.» — 925. Pentru beșleaga-vechil de la Cernàuti,cu 6 ne- 
feri si 20 de lei pe lună (neferilor cite 6) și tain (carul de fîn 
cite 6 pot. si cel de lemne cîte 18 bani).— 926. Un beșlii e 
trimes pentru a prinde «nişte Turci brăileni, doi liud[e], fă- 
cănd neguttorfie], înblă pin tar[4], făcănd zulumuri oameni- 
lor». —-- 927. Către Bogdan Stolnicul: nu i se mai pot trimete 
alte peceti de holtei. «Si, pentru isprăvnicie dum., că s'ar fi 
întindzînd părcălabii de acolò la giudecăţ, la gloab[e], cari 
č-aŭ poruncit să-ș păzască; numai părcălabilor, mai mult 
să nu s[4] amestiè(e]; și să li arăte și carte, ca s(ă] înțăliagă că 
asè s’aù hotărăt.» — 928. Către Căpitanul de Focsani. — 
929. Scutire pănă la Maiù a pribegilor «den Tara-Rum[à]- 
niască». — 930. Multàmirî ceausului de Chișinău, făcindu-i-se 
și dar: «I pt. sai atlaz, dar de la gospod». — 931. Către un 
zlotas : mai mult de 400 de peceti de holtei pentru Ținutul 
lui, Vaslui, nu i se vor da (25 Februar). — 932. «Pentru 400 
vedria de vin ce pofteste solul să i să cumperia, și să i să 
tiia în samă din banii ce aria să ià, sai poroncit Sărdariu- 


www.dacoromanica.ro 


310 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


lui să-i cumperia si să-i tiia în samă din banii ce aria să ia 
solul; Fevruarie 26.» — 933. «O carte la oamenii de Răchiteni, 
Moldoveni, poruncindu-li-să ca să nu s[ă] mute la Roman, unde 
poftesc ei, ci să șadză la Răchiteni; că, de or mai îmbla, 
apoi s'or aducia aicia si să vor pedepsi că grè pediapsă.» — 
934. Să se iea pecetile dela feciorii lui Toader Moţoc, fiind, 
ca vechi mazili, la dajd[e] maziliasc[ă]», — 935. Către Vor- 
nicul Iordachi Ruset. Pentru bani primiți. «Altele, cite ne 
aràt dumneata, pentru lăcuitorți], încă am vădzut; de care nu- 
mai de la dumneata ne vin fel de fel de pricin[i] ca aceste, 
mai multe decăt de pe la alți zlotaș. Care noi socotem, 
că cu dumneata om fi mai odihnit decăt cu alții. Ce, cu 
toate aceste cite scrii dumneata, dumn[ea ta te sălești cu 
trimisul banilor mai în grabă.» Scrie că istovul nu se 
poate face decit pe la Io Mart. «Dar de ce să nu se 
poat[ă]? Atàta vreme este de cănd at esit dum[neavoastrà] 
la Tinut! In patrudzăci de dzil[e], de ce sà nu sà poat[ă] strange 
un fertu? Ce, cu căt vei săli dumneata a face istovul mai 
în grabă, cu atita este mai de folos lăcuitorilor decăt cu acele 
ce aràt dumneata. De è[e] să [să] mai lungascà mai mult, sà mai 
umblat atăta vreme pintre lăcuitori], frămăntăndu-i ? Și, mai 
in scur., acmu vom să pornim pe dumnealui Vel Comis în Tari- 
grad si, cu dumnealui, să pornim o somă de bani la Țarigrad... 
Si mai multu supărare ca de aceste să nu ne mai dai dumneata.» 
Pentru un tovarăș, să-i dea drumul și să-i plătească răsura: 
«căci și noi, ca să-ș prindză ceva, l-am pus zlotaș acolo». — 936. 
Procesul Birsanilor cu Vamesul de Focșani, care li luase pe ne- 
drept «căte 1 leu i p! de turmă... Dar si Bărsanii să de de tot 
numele căte 10 bani răsura, precum daŭ și altă țară ; iar nu de 
turmă să dè cate 10 bani; ci, de vor fi avut IO sau 20 de 
oamini oi la o turmă, să de de tot numel[e] cate 10 ban[i].» — 
937. Către Antoh Carageă, Vornic de «Botàs[e]n[i]», pentru 
jalba Armeanului Zaharie, de acolo, cu privire la un argat al lui 
pus la pecete, cînd nu mai era la el. «Si dumneata, numai pentru 
ca alii jeluit Domnii Mel[e], l-ai bătut și l-ai pus la închisoare, și 
ai rupt și carte noastră ci t'am fost-o scris. Pentru care, ce 
lucrur i] sănt aceste ce le fat dum., să rumpi carte noastră. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 241 


si sà bat într'acesta chip pe oamen[i] pentru că ni-ai jeluit 
noi; cu ce cale le fat dum. aceste, — că Domnie Me ştii dum. 
că nu suferim să s[ă] supere oamenii păr la atăta, si făr de 
cale?! Ci acmu atasta n'am credzut-o Domnie Mea să o fi 
făcut dumneata ; că, de am îi credzut, știm Domnia Mea ce să 
cade să facem. Iat[ă] că-ț poroncim sà cauti să dai pace 
Armanului; mai mult să nu-l superi], și de lucruri ca aceste 
să te părăsăști; să nu mai audzim, — cà apoi na fi bini de 
dumneata. Că, osăbit de atasta, ni-aù mai jeluit că li ei și carne 
si li lepedzi numai căte 2 parale pe ocă; care si atasta iar 
fără de cale o faci dumneata. Ce, după cum dzicem, să te pă- 
răsăști de lucrur[i] ca aceste, că Domnie Mea ști că nu vom 
să să supere căt de putin măcară lăcuitorii.2 Să lase si pe 
argat (28 Februar) — 938 Către ispravnicul de Suceava: i 
se trimete zapciti, pentru a da banii orănduiți asupra Cămă- 
rii, — 939. Cerere de bani de la un zlotaș: Comisul pleacă 
«de Lun[i] får de gres», și trebuie bani «ca să plinim haz- 
nioa» (I-iù Mart). — 940. Către Caragè și Vel Căpitanul de 
Dorohoi. «Si, acmu, mai multu a mai urni pricini ca aceste, cà 
nu putet scoate bani, nu vom Domnie Mie], de vreme că de 
pe la alte Țănuturï acmu fac si istovul; ce sà punet toată ne- 
voința asupra slujbii» (1r-iii Mart). — 941. «Armenilor de Ro- 
man, să s[4] aperia de sprea olăcari, nemărui cai de olac sà nu 
d[è].» — 942. Un cal și o iapă luaţi de «bulubasà de Gălaţi» 
si «chihae de surugii» supt Grigore-Vodă: periseră mergînd 
«pin toate mezălurile, den Gàlat si pin la Vasluiti». — 943. 
Să se șteargă din tablă «un diiacon ce saii diiaconit de cu- 
rănd». — 944. Lui Carageă, «Vornic de Botàs[enji. Iată că 
S'aii triimis pe odobas[a] de beșlii, cu — neferți], sà s[ă] afli 
acolo, la Botàsen i], pentru Turci, acmu la vrem[e] iarmarocu- 
lui». Îi poate da şi «oamen[i] dea agiutor». — 945. Să se scoată 
bani «la Vasluiù, înnainte dumfisale] Vel Com[i]s» (3 Mart).— 
946. Către zlotași: Comisul pleacă «de Mercur[i] a doa săp- 
t[ăjmăn[ă] în postu, får gres» (3 Mart). — 947. Pentru cai de olac 
lui «Gligoras Comlijs, mergănd cu caii dum[isale] Vel Comfi]s 
la Gàlat» (3 Mart). — 948. Copii de casă merg de olac la zlotași; 
«pentru banii din €fertul lui Fevruar: păr Mart sara, Mart 


www.dacoromanica.ro 


342 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


o, să s[ă] afle căte cu o somă bun[ă] de ban[i] aici2 (3 Mart). — 
949. Unui mirzac, pentru că Tatari de ai lui aù venit la Gre- 
ceni, la Căpitan și locuitori, «îngrozindu-i si cersindu-le 400 
lei pentru 2 cai ce le ar fi perit; care noi, audzindu pentru 
dumneata că ești înțălept, n'am socotit să să fie fâcut atasta cu 
știrea dumitale ; ce prieteneste poftim pe dumneata, de ai dum- 
n[ealta vr'o dovadă ca acie asupra loru, te scoal[ă] dumneata si 
vinu aice, ori triimite oamenii dumitale aice, și îi vom aduc[e] 
si pe lăcuitorii de acolo aici, și vom căuta pricina atasta aici» 
(3 Mart). — 950. Către Căpitanul de Greceni. Si pentru acest 
cas. A scris Sultanului pentru a trimete un om «de paza 
licuitorilor». A scris si «la Dumlijtrachi vătaful de aprodzi, 
caril[e] iaste la Crimu», pentru a spune Hanului. — 951. «La 
starostel[e] de Putna, ca să dè voia unor oameni cu Căpitan, 
ce trimite Mihai-Vod[ă], să lucredzi viile de la Necorești, să 
triacă la margine cu pace, să vie să lucredzi ville; Martu 4.» — 
952. Sărdariului, care cerea bani pentru sol. «Noi de aicia nu 
v'om mai trimite nici un ban: dum[neavoastrà] avet bani acolo; 
ce stit, facet, că de aicia nu vom mai trimite. »— 953. Către 
un zlotaş. «Dumnealui Vel Comis nezăbăvit purcede la Ta- 
r[ilgrad» (5 Mart). — 954. Trimetere de bani la pîrcălabul de Gă- 
lati. Preţuri: 12 lei calul, 1 lei merta de orz, 2 lei pol sto- 
gul de fin. — 955. «Pentru fidorii cal[4]ras[illor hăt[mănești] i 
a lui Vel Căpitan, carii sănt holtei..., mai mult decăt 20 pa- 
rali la cislă să nu-i supere sătenii, si pe căllăjraş mai multu 
peste putinţa lor să nu-i încarce la cislà.» — 956. Se dai cai 
si călăuz «la 2 călțăjraş de Țarigrad, mărgănd la Bender în 
tămpinare Mării Sali Hanului». — 957. cUnui giudfe] ursar, 
cu 6 liud[e] a lui, să-ș dia dajd[e] lui la Sveti Ghiorghiia; 
pe 5 liud[e] 6 ug. pe an.» — 958. Către starostele de Cer- 
năuți. «Macar că destulă jalobă arat dumneata pentru Ti- 
nutul acela a Cernăuţului, dar, cu tote acele, te sàlesti dum- 
neata de mai triimete ban[i]; căt mai puţini] banfi] decăt de 
la dumneata, niè de la un Tinut naŭ venit. Ce, cum dzicem, 
te silesti dumneata, de triimete bani, căt trebuintàle Domnii 
Mele, ce avem, le știi dumneata» (9 Mart). — 959. «La Gheorghi 
Vel Căpitan de Codru, pentru păstorii și bucatele prietenului 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 343 


Mării Salle], Cuciuc-Celebizadea, carii, din pricina turbu- 
rărilor, s'aŭ fost mutat pe o moșie a dumisale vtori Vis- 
tier, anume Vitoteștii, si acmu vor iar să sfă] mute la locul unde 
S'aă asedzat mai înnainte, si Mărie Sa li-aii dat voe... Ce, 
cănd să va rădica, de vor pricinui ceva vr'unii din răzeși, să 
nu le dea ascultare, de vreame ce dumnaluì iaste om mare.» 
— 960. Pentru untul gospod negutat de Vel Vistier cu un 
«neguttor turcu... Pesămina el pără acmu nai mai mărsu 
la Gălaţ să-l vadză.» Îl dă deci lui Vel Cămăraș. Să-l cîntă- 
rească, «si să scoţi și dara, pe obiceiù, la 100 oc[ă] 7, și ce 
a rămănia lamurà, unt, să-l dai dumn[ea]ta pe măna omului 
dumisalia». — 961. Către Serdar. l-a venit un ciohodar bun- 
bașir de la Pașa, «ca sà pliniască de la dumneata banii ce 
sănt orAnduit ca să s[ă] dè la sol. Si scrii dumneata că de la 
Căpitanul de Soroca ban[i] păr acmu nu țaii mai venit; ce 
noi pe dumneata te știm zlotaș acolo, la trustele Ținuturile: 
cum la Ținutul Orheiului, Lăpușnii, asè si la Ținutul Sorocàî ... 
Acmu de aice t'am trimis 2.850 lei noi, și iaràs om mai tri- 
mete, de t'om plini 10 pungi de bani de aici. Iar, mai mult, 
nu t'om trimite» (10 Mart).—962. Către ispravnicul Sucevii : 
«să cerce la varnitele gospod ce sint acolo, la Suciavă», si 
să trimeată vr'o 20 de care; dacă nu, să le facă el. — 963. 
Pentru socoteli vechi ale conacului domnesc.— 964. Către 
Manolachi Costachi: a venit bumbașirul pentru zaherea. S'o 
tie gata pentru corăbii (11 Mart).—965. «La Gavril Neculce 
Vel Căpitan de Cotmane, pentru càl[i]rasii de Coțmani, care 
sed pe moșii episcopii Rădăuţilor, să le dei paci de călă- 
ràsie; să rămăe să dè bir cu tar[a], si să lucredzi părintelui 
de Rădăuţi, pe obicei, — de vreme că șed pe moşie episco- 
pului de Rădăuţi. Iar căpitanul de Cotmanî să-ș caute alți 
călăraș ..., de pin alte sate de pe margine, aice: cum de 
la Chisăleii și de la Maletinti, de la Carapciu si de la 
alte sate. Iar Cotmanilor să le dè pace.» — 966. Pentru «doi 
oameni stricati de pitoare», pe cari «i-ai pus capi la cislă». — 
967. Să să aducă «pentru triaba g[rà]dinii domnești», pari des- 
picaţi, cite 3 bani, poprele («popreaoa») cite 3 bani, care de nu- 
iele cîte 3 potronici, 3 bani, si care de spini cîte 3 potronici. 


www.dacoromanica.ro 


344 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


— 968. La zlotaşi: fiind încheiate cele 40 de zile, să facă tot 
zstovul. «Si păr la 15 dzile a lui Martu să vă aflat aice, să 
dat tablă şi sam[ă] la Visterie» (11 Mart). — 969. Pentru vă- 
duva lui «Ioniţ[ă] Cosciug, croitor de pe ulița trepedziniascà». 
— 970 Către Vel Căpitan de Codru, pentru săteni de la 
Răndzăști (T. Falciiù). «Iai aŭ luntre acolo, drept satul lor, de 
trec Prutul pentru hrana lor; acmu dumnealui Vel Câpitan 
li-ar fi poprit ca s[ă| nu mai îmble... De sar face vro pri- 
cină de furtușag, iat să dè samă.» Se învoiește Domnul. — 971. 
Către ispravnicul de Putna. «Pentru Arnăuţii ci-ai fost acolo, 
că, fiind trebuitor[i] aice, s'aù rădicat de acolo, și s'aii scris 
ca să caute 20 oamen[i| holtei, să facă slujitori, si, împreună 
cu alti siimeni ce sint acolo, să fie pentru paza marginii; si 
acelor 20 oameni li să vor rădica banii pecetilor lor. Iar, pen- 
tru un zapciù, ce scrie, să s[ă] facă cu liafâ, adasta nu s[ă] poate.» 
Nu-i mai dă pecetì de holtei. Si «pentru oaminii din Tara-RomA- 
nească ce aŭ luat bani pe gràù». — 972. Către Carageà, Vornicul 
de Botoșani, pentru «acii 20 de Arnăuţi si un tauș, ce i-ai poprit 
acolò, la Botàsen[i], din Arnăuţii &-ai mersu în sus». Aprobă ce 
s'a dat «ciahusului (szc) ci-ai vi[ni]t de la Hotin..\ Iar, pintru 
negufitorii turci ce umblă pi în sate cu neguțţitorie, și scrie 
la Mărie Sa Vodă, ca să scrie Mărie Sa la Inicer-Agas[i] de la 
Hotin, fără tischereoa dumlisalej, că sint omen[i] bunli], să nu-i 
sloboadă, ca să să părăsască de răutăţile ce fac pren sate, 
si s'aù scris că va purta Mărie Sa Vodă] de grije si va 
ispră|vi].» — 973. Lui Ion Bogdan. «Să-ş plinască dumji]sale» 
de la un om. 974. Pentru niște săteni neplàtiti, pentru ceia ce 
dase la conacul lui Coltag-Pașa, supt Grigore-Vodi.\{- 975. 
Către Vel Căpitan de Dorohoi; i se trimet cărți de slobozie 
pentru pribegii din raià, cari se vor pune la siliști deosebite. 
— 976. La starostele de Cernăuţi, pentru solăritul Ținutului, 
«ce scrie dumnjea]lui să-l rădice ; și s'a scris că solăritul iaste 
a dumlisale] Vel Logofăt, șia nu-l va rădica, şi să-l străngă 
după poroncă; Mart 13». +977. Carte de slobozie. Li se asi- 
gură străinilor scuteală prealabilă si apoi regimul sferturilor. 
«Ei în de ei de vor vre să să cisluiască, în voe lor lăsăm ; iar, de 
n'or priimi să s[4] cisluiască, îs va plăti fiestecare banii săi osă- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 315 


biți» (12 Mart). — 978. «3 càrt de slobodzies'aj dat dum[isale] 
Ion Neculce biv Vel Vornic, în care s'ai scris 3 silisti a 
dumfisale], anume: Honjom de la Ţinutul Cernăuţilor, si Lozenii 
de la Ținutul Dor[ojh[oi], si Iznovàtul, tij ot Ținutul Dorfo]- 
h[oi]; a cărora cărţi sorocul le iaste păr la luna lui Iulie; 
Mart 13.» — 979. Către starostele de Putna, care ce- 
ruse a face sese slujitori, din cei vechi. «De vreame că 
sluj[i]torii acei vech[i] s'ati dat la țară, să dè bir, atastă voe 
n'om da dumjisale], får de căt acei triidzăt de sluj[i]torî, ce sint 
făcuţi de dum[nealui] A ga Paleolog[a], după cum i-aù făcut, asè să 
rămăe, si sà mai cauţi si dumneata, din holtei, 20 de holtei, să-i 
fat sluj[iltori, ca să s[ă] împliniasc[ă] 50 de sluj[ijtori, si cu acie 
vii pute chivirnisi margine si poroncile ce vor fi.» Ei vor fi 
scutiți. I se trimet beșlii. Cărți de menzal, să dea numai celor 
cu firman saù cu ordin domnesc. — 980. Se trimet oameni 
domnești la zlotași, «si numai de căt să-i scoată cu tot is- 
tovul din Tinut» (15 Mart). — 981. O carte de dovadă din 
sat, pentru bir, se refusă, fiind «numai iscălită de popa». o 
982 Către ispravnicul de Suceava și Solomon Botedzu, Şătrar 
pentru jalba Cîmpulungenilor asupra Vornicului lor de mai 
înnainte, Mihalachi Jitnicer, ce li-ar fi mincat bani «din cis- 
lele birului lor». — 983. Către Radul Racoviţă. Pomenit Ilabar 
Comisul, dus în Tara Ungurească. — 984. Către Sàrdar, «pentru 
acei 4 Tatar[i] è-aù vinit cu iarlăc de la Marie Sa Soltanul, 
scriind pentru lemnu de 100 de selia, sà s[á] taia ș|i]să s ă] tri- 
mit[ă] acolo unde a fi de trebuință». El răspunsese că va 
întreba pe Domn. «Bun răspunsu ai dat. Și, de or mai vini 
să ciară, să dai răspunsu că lăcuitorii aŭ asè poronci împă- 
răteşti si trebuintà asupra lor, întăi cu treceria si cu conacele 
lui Elci-Pasia, caria încă cu lăcuitorii Ținutului acelora nu 
să pot cuprindia.» Pentru conacele acestuia, pe ce judeţ să 
se orînduiască (19 Mart). — 985. Către ispravnicul de Putna. 
« Diiacul, samișul acela încă ai vinit aicia.» A aflat «pentru 
acel oamini ¢-aŭ fugit de acolo, di pin satel[e] de la Vrancia, 
si ceealti lăcuitori de acolo, din Vrancia, că păr acmu stai 
asia, nu vor ca să s[ă] apucia de hrana lor..., și și de pin sate 
de acolo, din Ținutul acela, aŭ fugit căte doi trei oamini, și 


www.dacoromanica.ro 


846 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


ceealti incă nu vor să s[ă] apucia de hrana lor... Asè sint ei 
învàtat de altă dată, de mai înnaintia; acum de primăvară, 
tot asè să arată, socotind pentru asedzar[e] birului lor, ce era 
peste an, ca să-i mai ușuredză. Dar acum, de vreme ce sati 
făcut atustă de obstiia asedzaria și dreptate tuturor, ce milă 
mai mult pohtesc să aibă?» A făcut bine cà a cătat săi 2mm- 
blinzeascà prin Vornic si că i-a chemat și la el. «De vreme 
că Domnie M[è] am făcut milă, și, pentru holteii lor, de s'ai 
ușurat, si s[i] alții streini vin la mila ačasta a Domnii Mele: 
după cum ne scrii dum[neata], că căte doi-trei oameni pe la sate 
tot vin, din ceia partia încoacia» (19 Mart). — 986. Pentru 
menzilul Putnei, ca sà se îndrepte. «Si sai triimis și un 
firman, pentru menzilur[i], să nu dè la Turci cei &-ar îmbla 
cu cai de olac, si nu li-a scrii firmanul de Moldova.» — 987. 
«Să aibă a lua boi, ori a cui ar găsi, și să-i scoatà înnainte 
agărlăcului dumfi]sal[e] Vel Postelnic, să-l ducă păn la Scăn- 
tei, si Scănteianii să gătiască fan, Is[i] li s'a plăti cu banfi], 
si ordzu.» — 988. Pentru «cunita turciască... A scrie tote 
vitele si oile turcești i a Sărbi streini, ce maŭ bir în țar[ă], sli] 
să le ià cunit[a] după obiceiù, cite 2 pt de vit[ă), și 2 pa- 
rali de oae, si Turcei streini, care cumpără vite de salhanà, 
ș|:] alti, cănd ar vre să-ș scoat[i] din tar[4], iarăși să aibă a 
le lua cunit[A] pe obiceiii; iar carei mar vrè să-ș dè banii pe 
obiceiù, să le ià vite din ceredzi, s[i] să le văndză, să fac[4] 
istovul; Mart 20.» -— 989. Încărcare de fin la «fanàrie gos- 
pod2.— 990. Pentru niște zlotași de la același Tinut, cari vreaii a-și 
da fiecare sama deosebit. «Ș[i] cănd ș(i] la ce zlotării ai vădzut de 
la un Tinut 3-4 table și 3-4 sămi de osțljujbă ?> (21 Mart).— 
991. Pentru Birsanii din Ținutul Putna, cari se pling «precum 
că la holtei lor nu l'at schimbat pecetile», afară numai de 30 din 
ele.— 992. Birsanilor, «să să apere despre beeliccii, ci umblă 
cumpărănd oi: nime oi fär de voe lor să nu li ei, nič să le 
lepede banfi] pe oi, ci cu tocmală și cuvoe lor să li văndă, 
și numai oi ce or fi de văndut, iar nu sfi) prăsăla>. — 993. 
«Pentru Toader Vele ci-aù fost Săiman în Curte, carele, fiind 
vănător pentru traba gospod, și tămplăndu-să primejdie de 
şaŭ străcat o mănă cu pușca», e scutit de bir. — 994. Lui 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 347 


Radu Răcoviţă, «pentru 30 de oamin[i] ungureni, ce sedu la 
satul dumfisale], la Călugăra, la Ținutul Bacăului, poftindu-să 
ei ca să s[ă] mute la moșie a preuţilor de la bisărica cato- 
licască de aici, de la Es, anume Trebis..., si sănt și alti 
oamin[i] acolo asedzati la Trebeși, iarăși Ungurii], de le- 
gea lor... Să le dè voe să fie slobodzi să s[ăj mute.» 
— 995. «La Cămărașul de Ocnă, pentru sudeti de traba 
halcalii, să trimită în Tara Ungurască să le aducă.» — 996. 
«Mergănd un Lipcan în Ţara-Romăniască, la Grigoraș Co- 
misul, pentru cărți pe romănie, de triaba beasearié[ijlor, să 
triac[ă] cu paè[e]; si sai poruncit dumisali Vel Vistier di-aù 
scris la Com[i]sul Gligoras. Ce, pe càt banfi] ar scrie Comisul 
c'aù dat pe cart, să-i dè dumnfea]luî starostele [de Putna] la Că- 
pitan de margine, să-i triimită la Comli]sul. Si, aducănd cărțile, 
să-i dè si un om cu o căruț[ă], să le aducă aici lalas; Mart 
24.» — 997. Pentru un zlotas, care deosàbise dintr'un sat «12 
oamenjfi] č-aŭ fostu mai cu putință». E oprit, dacă e drept cum 
scrii sătenii. — 998. <Tărgoveţilor de Soroca, ca să să aperea de 
pricea ce-ar îmbla de olac, ori înnuntru, la Chiov, ori încoace: 
nimărui cal de olac să nu dè; ni la &ohodar, de ar trece] 
cu poronci împărătești, — ce Vel Căpitan de Soroca să li nă- 
mască cai cu chirie, si, pentru măncare acelora iarăș Vel Că- 
pitan să cheltuiasc[à].» — 999. Tot asa si «oamenilor de Ra- 
covăţ». — 1000. Căpitanului de Cuhur, care scrisese Vistierului 
«că multi din lăcuitorii cei de ceia parte, din spre parte 
Hotinului, s'ar fi adeverind că or treci dincoace și s'or asedza 
în țară ; numai, unii dintre dănșii sint vecini și să tem că vor 
avè supărare de spre stăpănii lor; alţii ar fi fostu breslași, 
siimeni, călărași, si iarăși aŭ temere ca să nu să trag[ă] iarăș 
la briasla lor. Pentru care, iată că-ţi scriem: carii vor fi lipsiţi 
din țară mai de multu, mai înnainte de Domnie noastră, si 
vor vre acmu ca să triacă iarăși dincoace,-tuturor acelora să le 
adeverești milă de la Domnie Me; că nime întru nemică nui va 
supăra: vor fi în odihnă păr la luna lui lunie», de cînd vor în- 
cepe a da la șferturi. «Asijdire si cei ce or fi fostu ori ce fel de 
breslas» (25 Mart). — 100r. Trimete bani si ordine pentru care 
de lemne de la Ținuturile vecine Sărdariului, cu prilejul tre- 


www.dacoromanica.ro 


348 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cerii lui Elci-Pasa. — 1002. Către Vel Căpitan de Codru și 
Vel Căpitan de Greceni, pentru aceste lemne. — 1003. Sta- 
rostelui de Putna, să poată scuti de bir 20 de slujitori noi. — 
1004. Să se aducă Vasile Costachi biv Vel Stolnic, cu unom 
gospod, pentru «niște bani č-aŭ rămas răm(ălșiț[ă]». — 1005. 
Pentru patru oameni «din sat, din Stiulbicanî ot Cămpullungu» 
(unul: «Hăţul»). — 1006. Pentru niște săteni, cari, fiind la «loc 


strămtu ..., poftesc să s[ă] mute la alte silisti»: în voia Săr- 
darului; «însă să nu fie vr'o tulburare de spre alt înpregiu- 
ras». — 1007. Conacele lui «Abdula-Pase Musunolu, trecànd 


de la Bender în gos»: fin cîte 1 ban oca, pîne cite 3 bani, 
ouă cite 2 la un ban, oaia cite 1!/2 leii, găina cîte 3 parale, 
mielul cîte 6 potronici, «igurt căte I para» oca, «caimac» cite 
2 parale oca, lapte cîte o para oca, «emur ordzu cite 2 pa- 
ral e)», carul de lemne cîte 6 potronici. — 1008. «La capichihae 
de Bender, să scoată buiurultu la taus de la Chișinâi, ca s[ă] pli- 
niasc[ă] vama de la Turcii ce șăd cu dugheani în Chis[i]nàù, 
și în Orheiù, si la Lăpușna, si, pentru ràm[a)sitfi] de vam ă] 
c-ar avia vameșii de Chiș(ijuăi pe la Turcii benderlii, iaràs 
si scoat[ă] bumbașiar să pliniască.» — 1009. Pentru săteanul 
«lon Gălian», căruia i se furase pecetea. — 1010. Lui Mano- 
lachi Costachi si pîrcălabului de Galati. «lată acmu, pentru 
zaharè, ni-aù vinit bumbasiar, dumnalui Haznatar-Mustafà-A gà, 
Sacci-Hambari-Emini». A trimes oamenii lui la lași, cărora li 
s'aù dat «daruri 2 belacoasie] și un éasornic, scriindu-i sli] 
un mehtup». Să facă teslim zahereaua la sosirea corăbiilor 
(28 Mart). — 1011. Către aceiași: a venit si firman, printrun 
călăraș de Tarigrad. Să dea darurile și să ceară de la Trimes 
<un mehtup la stăpăni, precum că s'ai gătit toat[ă] zaheriaoa» 
(aceiași dată). — 1012. La «Vel Căpitan de Doroiù», pentru 
şepte oameni veniţi din raià: vor fi scutiți pănă la Maiù. — 1013. 
Pentru a se lua de la un boier doi Țigani gospod, de către 
Drume și Stefan Păpănaca, giuzi. — 1014. Pentru o iapă luată 
de olac unui «Tigan de la Focsen[i]». — 1015. Pentru « Moscul 
de la Țarigrad», care «are si cirt de haraè din Tara Tur- 
tască»: va fi deci scutit. — 1016. Pentru un «om streini anume 
Sava Lazul», tot cu «cărți de hărat din Tara Turtască». — 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 3419 


1017. Pentru pecetea dată rău aiurea decit la satul săii unui 
cărăuș. — 1018. Către Căpitanul de Greceni, pentru conacul 
de la Greceni al lui Musunoglu: va lucra cu Vel Căpitan 
de Codru. <Că& Măriia Sa Vod[ă) fár de plat[ă] nu va să 
s[ă] ià de la nime nimic» (30 Mart). — 1019. Lui Jora Me- 
delnicerul, care va aduce pe Pașă «păr la trecere hota- 
rului». — 1020. Scutire de bir pentru străinul «Sava Gre- 
c|ul|>. — 1021. Către Hrisoscul biv Vel Stolnic. «Pentru îm- 
blătorii ce îmblă la Liov, le vei da dumneata căte 8 lei cheltu- 
ială. Pentru dumneata, ne scrii să te lăsăm să vii la Eș; dar 
acmu nu tom lăsa; dumneata după Pasti ni-i mai scrie dum- 
neata, si t'om lăsa» (30 Mart).-- 1022. Plingere a patru «Armeni 
.., cà străngu capre pintru săftieni» si ai supărare din spre 
beiliccii: li eŭ caprile și le dau ce li iaste voe; pentru care 
știm că capre pentru triaba Împărății nu trebui.» Săi apere 
ispravnicii. — 1023. Unui om gospod, să p//nească de la vameșii 
de Cernăuţi «35 [lei], care bani aŭ luat de la Bercu Jid[ovu]] din 
Movilău, pe doi cofe horilcă. Aşijdire, să mai pliniască 35, care 
bani aŭ luat de la Hescu Jid[ovul| ot Botășeni, vam[a] pe 3 cof e] 
horilcă; pentru că asè s’aù tocmit vama într'acesta an: ne- 
gustorii care vin la Ias, să le dè pace la margine; precum li 
s'au dat si izvod de ponturi. Asijdere sà mai pliniască 5 
zlot, pe cinci cof[e] horilcà.» —- 1024. Lui Vel Căpitan de 
Covurluiii, pentru o slobodzie ce và sà facță el» acolo: greșit 
s'au dat peceti la locuitori. — 1025. Unui om gospod «la vamesi? 
de Chisinau, să pliniască de la dănșii 375 lei èfertul d'intăiii 
a vămii Chis[i]nAuluì: (30 Mart). - 1026. Pentru un -flăcău cu 
capul, anumea Ililip», din Cornul Negru (Ținutul Iași), care 
a fugit. -De vreme c'au fugit din sat, cu toţii să-l plătiască, 
cat săntu la cislă într'un loc; si, cănd lor găsă, atunci iarăș 
cu toţii să-ș ia banii de la dansul.» — 1027. Plinire de goștină la 
Angheluţlă] Golăe !. — 1028. Către Medelnicerul Jora, pentru 
trecerea lui Musunolu. Să | aștepte la Falciiù: «să faci pod pe 
dubas[e], pe luntri mereu, precum s'aii mai făcut și cănd aù 
trecut Mărie Sa la Bender». Pentru conace-i va fi scris «Că- 


1 V. p. 157, n° 5$. 


www.dacoromanica.ro 


350 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


pitanul cel Mare». Paşa pleacă la 1-iù April din Bender: 
sint trei conace pănă la Galaţi. Pentru orez, zăhar, se va în- 
griji Vel Căpitanul, «cu vechil Narti a Pașii». Totul se va 
plăti oamenilor pe izvod, din «tfertul ce este să ias[ă] acmu, 
la Mai» (31 Mart). — Si la alti trei boieri, pentru același 
Pașă. — 1029. Lui Carageà, Vornicul de Botoșani. «Pentru 
Caii jeluit tàrgovetii, s[i] Armeni, si Jidovi, neguttori de Bo- 
t[o]seni, pentru locul de tărgu unde să vindea făina.» De vre-o 
cinci-șese ani sa schimbat, de «niste Jid[ovi], cu mijlocire Vor- 
nicilor de Bot[o]seni, şi pe seamne dănd s[i] măzdă vor (sc), 
pecum să cunoște, ar fi mutat tărgul Făinii lăngă casăle lor, 
pentru alejveris[ul] lor. Apoi, mai pe urmă, venind Jidovii și 
tàrgovetii de Bot[o]senì, și dănd jalobă la Domnie Sa Grigori- 
Vod[ă], iaràs laŭ mutat la locul cel vech[î], undea era mai 
înnainte, de vac. Si mai pe urmă Jidovii aceia iarăș sau 
agunsu cu Vornicii de Bot[olşeni, si l-aii mutat lăngă casăle 
lor, unde sli] mai înnainte îl mutas[e].» Să fie în locul vechii, 
«să nu îmble după vorovel[e] acelor; și, macar de ţar s[i] 
da ceva dumitale, să nu cauti la aceia, ce să cauti poronca 
noastră ; și, unde aii fost acel tărgu de vac, iarăș acolo să 
fii: mai mult jalobà să nu vie» (1-iî April)! — 1030. Sărdaru- 
lui si lui Iordachi Vel Căpitanul de ași, și lui Teodosie Portar. 
Vor duce pe Musunolu până la trecerea Prutului. Apoi, «Sàr- 
dariul să s[ă] întoarcă înnapoi la Orheiii, și cu Theodosăia 
Portar», iar al treilea să meargă pănă la Gălaţi (31 Mart).— 
1031. «La dum. Stefan Ros[e]t Vel Păharnic, pentru c'aii dat 
jalobă tirgovetii de Vasluiù pentru slugili si argatii Turcilor 
de la Vasluiù, dzicănd că nu vor să dè agiutor la mezil si 
la altele poronci dinpreunà cu tàrgovetii; ce i s'aii scris să 
triimită dumnalui si s[ă] pliniascà banii pecetilor deplin de 
la dănșii, si în cislà cu tàrgovetii să nu-i pue, ci să-ș plă- 
tiască pecetfi]le lor osăbit.» — 1032. Să se aducă Lupul Balș 
Medelnicerul, pentru datorie la un Turc. — 1033. «Către Săr- 
darul ture de Gălaţi, «pentru 7 oameni], slugi turcești de 
acolo ..., carii i-aù luat pecet, și acmu pun pricină și nu vor 


1 V, mai sus, pp. 237-8, n° 239. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 351 


să-ș plătiasc[ă] banii>. — 1034. Către Antohi Caragè, pentru un 
boier care nu vrea să plătească gostina gostinarilor de Hirlăă, 
zicind că a plătit-o celor de Botoșani: se va da pe jumătate 
la Hîrlàù. — 1035. Mai multe porunci pentru a se plăti cifer- 
tul de Octombre, lanuar sai April al mortasipiei, din deo- 
sebite părți. — 1036. «La măna vamlelșilor de Bărlad, să aibă 
a pune vămășei pe la schele, la Ținutul Tecuè[u]lui, pă la 
prival[e], să aibă a lua vam[a] mar[e] si mică, după obiceiù; Ap. 
2.» — 1037. «Vam[e]silor ot Bărlat, pentru Turcii negutitor|i] ce 
căntăresc tară sfi] unt, să nu fie volniè să căntăriasc[ă] far 
de căntariul vameșilor ot Bărlad.» — 1038. «La Bărlad, să s[ă] 
facă iarmaroc la Sveti Ghiorghie.» — 1039. «La beșlii, să pli- 
niasc[i] bani vămii de pe Turcii ce cumpără] vite s[i] nu-ș dau 
vam[a] după obiceiii.» — 1040. Pentru «basbul[u]basia ... boe- 
riul Domnii Mel[e] Fote», care merge la Fălciiii înnaintea lui 
Musunolu. — 1041. Ispravnicilor. «Orănduindu-ne puternica În- 
pàr[i]tie cu o sam[ă] de banli) ca s[ă] dăm în leflille Inice- 
r[illor de Bender, și neputàndu-s[i] plini cu răm[ăjșița èfer- 
tului al doile a cestui ci-aii trecut, cheltuindu-s[ă] ban[i] la 
alte trebuinti și poronci, am orănduit pe tot boerii ispravnici 
de pe la Ţinutur(i), ca s[ă] ne găsasc[ă] împrumut de pe la 
neguţtor|i], de pe la prietin'i], precum și] pe dumneata ti-am 
orănduit să ne găseaști — lei într'o lună, cu dobănd[ă] cite 10 lei 
de pungă.» Trimete un copil de casă pentru a-i lua. Să afle 
banii răpede, «de vreme că havalagiii staù aici, ș[i] iaste să 
le dăm banii și să-i pornim cum mai în grabă si far de ză- 
bav[ă]. S[i] acești ban[i], cu dobănda lor. .., ti-i vei lua dumneata 
din èfertul al triile, ce iaste să iasă! acmu, la Mai... Căci să 
nu aràf dumneata că nu pot găs[i] cu atăta dobind[à] ce dim: 
nu pot să ziè. Căč acolo sint si neguttor i] turci, carii cu do- 
bănda atasta pot găs(i] dumneata. Si, de ni-i fač[e] smintial[ă), 
să știi că vom ave părere de răŭ asupra dumitale» (2 April).— 
1042. Sumele: 500 Suceava, 1000 Neamtul, 500 Roman, 500 
Bacăii, 1.500 Putna, 1000 Tecuciii, 1000 Covurluiii, 1000 Tu- 
tova, 1000 Vasluiii, 500 Fălciiii, 1000 Orheiii, 500 Cernăuţi, 
100 Hirlăii-Dorohoi-Botoșani, 500 Cîrligitura, 500 lași, 1000 
tirgul Iași. — 1043. Călăraşilor de Tabără, pentru mezilul de 


www.dacoromanica.ro 


852 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


acolo. «L-am lăsat iar în sama vostră, să faceţi caii, și să-l 
purtaţi] ; si, pentru purtar[e] mezilului, iată și Domnie Me vă 
rădicăm pecetilfe , la 90 de numirea, căsari, holtei, și vă dăm 
şi caii cei vechi, și voi încă să mai facet cai, căț or mai tre- 
bui, și să purtat mizilul; căci pecetil[e] acelor 90 de oamini 
cuprind întrun an 90 sli] mai bini de lei; dar mizilul cu 
atăți bani nu sar purta; numai Domnie Me n'am socotit 
aceia, ce ca o milă am făcut cu voi și vam rădicat aceste 
pecet.» La nevoie, li se va da ajutor de tmpregiurasi si bani 
de la Vistierie. Li pune căpitani «pe Ursul și pe Lion». — 
1044. Si către starostele de Putna, anuntindu-i că se va orîndui 
menzilul de acolo. — 1045. La zlotasi: «să aibă a lua si a 
stringi dajd[e] pe priot si pe diiaconi, ce s'ai scos la April, 
pentru banii scoalelor, cite 1 ug de priot si de diiacon, dupa 
asedzar[fe] ce s'ai făcut... Și să ià s[i]trAsurî, cite 3 pot de 
ug., a străngătoriului» (3 April). — 1046. Pentru mezilul «Capu- 
gibasi carele aŭ fost cu solul moschicesc! în sus, și] acmu 
s'au întorsu, de merge în os, si s'aù triimisș i] zapcii» (3 April).— 
1047. «La boerii zlotaș cu èfertul al triile, a lui Mai», pentru unom 
care este asescoatedintablă (4 April). — 1048. Către Medelnice- 
rul Jora. Află că Pașa Musunolu nu poate trece Prutul «pe la 
Giurgiulești, find gărlele mari». Capitanul de la Greceni să nu 
cerce în zădar a-l mai duce pe acolo. Dacă a plecat însă, el 
şi «poroénicul», vor face ce e cu putință pentru a-l trece. În- 
torsul ar fi și mai costisitor (4 Apri]).— 1049. Către cercătorziidin 
Tinutul Bacăi, pentru un «Jidov, Tancul din tărgu din Ocnà», 
care, esind din tirg, își uitase pecetea. — 1050. Pentru Gli- 
gor|i] Bătoi si Ion Brăvlig, cari-si pierduse pecetile. — 1051. 
Pentru văduva unui Stamati biv baș-tauș: pentru văduvie, va 
aduce dovadă «de la preutul și vornicelul de la ace mahală». 
— 1052. Către Vel Căpitan de Greceni. A primit de la Hanul 
«acest iarlăc» pentru supărările ce făceau Tatarii locuitorilor 
de acolo. Îl va arăta el Tatarilor Q 1053.  Bărăiacul s'au toc- 
mit cu mezilul de acolo într'acestu chip: Mariie Sa Vodă] 
să le rădit e] banii pecetilor la 105 liude întrun an, să nu dè 


1 Komanfov. V. p 327 si nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 352 


nië un ban, ce de toat[e] Gferturili să fii scutiţi, si ei să poarte 
mezilul cu cai si cu toat[ă] cheltuiala lor pără la anul; cai 
cei vechi incă i-aii dăruit lui; Aprilie 5.» — 1054. Către isprav- 
nici. «Precum într'alți ani, şi acmu, aù venit omenii dum[isale] 
Casabașii şi niaŭ adus firman de la puternica Împărăție 
pentru o somă de oi ce aŭ poroncă să cumpere de aici, din 
țară, cu ban[i] gata; care firman poronceste să nu fie volnic 
nime, măcar negutitori streini, măcar de tar[a], sà cumpere, 
nić lăcuitorii să nu vandà nemărui oi, făr numa: la omenii 
dum[isale] Casabasi, pàn vor plini soma olilor (szc) ce sănt 
orănduite. Si, de ar fi s[i] cumpărat niscar[e]va negutitor, po- 
runceste fermanul să le dè banii şi să li è oile. Deč, luînd dum- 
neata carte Domnii Mele, sà dai în știre îndat[ă] pentru adasta 
tuturor lăcuitorilor de la Ținutul acela, ca, viindu omenii du- 
m[isale] Casabasii, nime să nu îndrăznască a vinde la niscar[e]va 
negutitor[i] streini sau si de țară, că apoi să vor pedepsi... 
De s'or afla nescar[i] negutitor[i] cu oi cumpărate, să nu 
cumva să le scoată din Ținutul acela, si sà le tracă; că, unde 
sa vor afla, să fie oprite pin vor veni oamenii dum[isale] Casa- 
bașii, sà le ià, după cum este poronca împărătiască.» Să dea 
știre, ca căt[ä] som[a] de oi vet afla pin acmu cumpărate 
la acel Tinut de negutitor[i], anume negutitorul cine ar fi, și 
soma oilor» (7 April). — 1055. «Lui Havar Comisul, Căpitan de 
pantir[i] de Grozăști, pentru o casă din tărgu din Trotuș , unde 
stă; o reclamă un Turc, ca alui. «Să stăpăniască Havaru Co- 
misul; că Turcii casă ș|i] asedzare în Moldova n'’aîi, ci, cînd (?) 
apuc[ă] (?) să șad[ă], să caute neguttorie lui; că, neurmăndu 
poroncii, i s'a triimitfe] de l-a aduč[e] aič, și să va pedepsi cu 
urgie » — 1056. Apărare de gazdă a caselor din Iași, ale lui 
Radul Racoviţă. — 1057. «Lui Havar Comisul, să aibă a lua 
dijma de pe locul tărgului Trotus[u]luî, fiind moșie domniasc|[& ; 
însă numai de la cii strein[i), dar tàrgovet[ilor de acolò nič 
de cum, din nimic4 sà nu le ià » — 1058. Către «satile de la 
Braniște», pentru a aduce niște fîn. — 1059. Pentru pecetea lui 
Ion Morcotiè. — 1060. «Pe 4 căl[ăjraș &-aii fost vechi călăraș 
din Ștefănești şaŭ fugit pintr'alti sati, să-i jà de grumazi si să-i 
duc[à] iar la Stefànesti.»—1061.«La 3 Armaş, să margă să stia 


68775. Vol. VI. 


23 


www.dacoromanica.ro 


354 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


zapcii asupra lingurarilor, ca s[ă] fac[ă] lopàt pentru triaba ce- 
tățăi Voziii» pănă la Paști, «si le s'or plăti cu bani] de la 
Visterie, cu preţul lor». — 1062. Către zlotașii șfertului al treilea. 
« V'am arătat dum[neavoastrà] că toată trebuinta ce avem, si mai 
vărtos salahorii si carțălle ce sint rănduite pentru triaba ce- 
tății Vozii, pentru cari poroncesti firmanul împàrfi]jtesc la 
Sveti Ghiorghie să s[ă] afle acolo, să înciapă la lucrul cetăţii, 
si vam pus dum[neavoastră] soroc păr la 15 dzile a luniilui 
April să strànget de la tot omul căte 1 leă p|, șitoată soma 
acelor banfi] să triimitet aice, ca s[ă] chivernisim, să rădicăm 
trebuintile ce v'am arătat. Ce, socotind că poate va fi smin- 
tială si n’et plini dum[neavoastră] poronca Domnii Mele, nu-t 
triimete banii, ca s[à] nu s[ă] facă smintială poroncii împă- 
r[a]testi, scurtănd si vrem[e], de vrem[e] cà Sveti Ghiorghie 
iat[A] cà s'aù apropiat, și a nu s[ă] porni carlălle sf[i] sala- 
horii păr la Sveti Ghiorghi nu s[ă] poate, — ce iat[ă] am triimis 
zapcii asupra dum[neavoastrà], mai mult ca s(â] vadă] sli] 
lăcuitorii, să s[ă] îndemne și iai pentru datul banilor. Care] 
zapciù are poroncă de la Domnie Me să ste acolo lăngă dum- 
|neavoastră) și, răndurii], ràndurfi], căte cat banfi] îț strànge, 
să-i triimitet cu oamenii dum[neavoastrà], iar la soroc, adecă 
la 15 dzile a lunii acestie, negresit, toată soma, cu copilul din 
cas[ă] acesta să-i trimitet dum[neavoastrà] la Visterie. Si, dànd 
banii acestie, s[i] lăcuitorii de cielalti ban[i] s'or mai păsui, ca 
să dè mai pe ’ncet, s[i] nië dum[neavoastră] cu alti zapcii nu 
v'om mai supăra. Osăbit de atasta, de să vor răndui nisca- 
riva bani la Ținutul acela, din frunte banilor cestora, căte 1 
lei p', ce và poroncim dum[neavoastrà] ca să-i triimitet la Vis- 
terii, să nu dat dum[neavoastrà]: ce banii acie ce să] vor oràn- 
dui, îi vet da după ce vet plini soma banilor ce và poroncim; 
Aprilie 3.» — 1063. Către ispravnici. Pentru Vozia, «ni-aù 
orănduit s[i] pre noi o sam[à] de cherestè si 800 salahori si 
150 cară pentru lucrul cetății; si, de vreme cà Domnie Me 
d'inteiaș dat[A) cănd s'aù făcut asedzare atasta asupra țărăi, 
prin pontur[i] tuturor am arătat că toate căte din poronca 
Înpărțălții s'ai orănduit, cum salahori, cară, cherestè saii 
or[i]-ce alt, pentru trebuintàle cetăți], saii ș[i] altele, lăcuitorii 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 355 


cu nič un fel, precum altă datăj,să nu sfă] supere, ce toate 
cu banii Visterii să s[ă] facă; si, cu ràmisita &fertului trecut 
mai fiind sfi] alte havalele orànduite, cheltuindu-s[ă] la 
acele, salahorii sfi] carăle aceste fiind trebuintà a sà fat[e| 
acmu, ca s[ă] fie la Svete Gheorghie acolo... La car[e] fiind 
să li s[ă] dè hacul lor de trii lunfi] acmu înnainte, cuprind 
càtva banfi], s[i] carii cu datorie am cercat ca s[ă] găsim 
ban[i], să luîm, sà rădicăm poronca atasta, și nič într'un 
chip nu s'aŭ putut sà s[ă|] găsască. Ce, vădzind că vreme 
s'aii apropiiat, și neputănd într'alt chip, macar că, după ho- 
tărăre aședzării ce s'aii făcut, vreme èfertului al triile iaste 
la Mai să s[ă] scoată, dar trebuinta atasta ni-aii dat pri- 
cină ca s[ă] scoatem tfertul acmu, — care nu iaste atăta; că, 
ș[i] păr la Mai 20 dzil[e], mai mult n'ai rămas; și Domnie 
Mè, măcar că s'aii scos pentru o trebuintà ca aceia acmu 
mai înnainte, dar, iaràs, din făgăduinţa noastră n'om esi, ce 
tot la hotărăre noastră vom sta, și nimică asupră lăcuitorilor 
nu va mai fi, numai èfertul al patrule, la vreme, după cum 
s'aii asedzat.» Să se pornească cu zlotașii, luînd «cite I lei 
pol», până la 15 ale lunii. «Salahorii si cară să află aice, si 
astiapt[à] ban[i] să le dăm, să-ș facă gătire și s[ă] purtadă.» 
Îndemn și locuitorilor, a se grăbi (3 April). — 1064. Sărdaru- 
lui. Va da 15 lei pe lună lui Anastasă Ușerul, trimes pe lingă 
<Saraschir-Soltanul». -2 1065. «Tàrgovetilor de Chișinău, să dè 
de tot anul căte 5 lei într'un an, de la èfertul lui Mai înnainte, 
în patru Èèfertur[i], căte 55 paralfe] la èfertu, de om, și cele 
5 par[alle sănt a zlotașilor ; și să poarte și mezălul Chişinău- 
lui, cu cai lor, si cu cheltuiala musafirilor è-ar trece în sus 
si în gos. Sfi] la azasta asedzare să fie si Jid[o]v[i], sfil Ar- 
meni, si ominfi] boirești, s[i] orce braslă ar fi; iar, cu altă, cu 
nimică sà nu fie supàrat. Asijdere, si cat omin[i] striin[i] ar 
veni, tot într'atastă asedzare să fie; April 9.» — 1066. Lui 
Mădzărachi, «ca să-i cisluiască cu dreptate». — 1067. Tot asa 
<Puţănilorii». — 1068. «La Andriiii Balș Spătar, i Antohi 
Carage Vistierul i Ilies Vel Căpitan de Dorohoi, că n'aù 
putult] să margà să scrie stare Ținutului, s[i] să poftescu 
să-i las[ă] pe la Sveti Ghiorghi.» Îi lasă. — 1069. Să se strige 


www.dacoromanica.ro 


306 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


«iarmarocile Movilăului». — 1070. Pentru jalba unui om, că 
«astă vară» i s'a luat de Drug vornicel» si «Ion Micheduti» 
un cal al luî drept al lor, la conacul lui «Coltag-Pașa». — 1071. 
Către Antohi Caragè, pentru că, un sat din ocol «fiind orăn- 
duit... să care lemnu de casfe]le de la Frumoasa [astă 
vară », săteanul pus la slujbă e ţinut prea mult. — 1072. Scu- 


tire pentru cei ce sar așeza la Codru, între Codreni. Apoi 
vor fi «în mila si asedzare ce am făcut Domnie Me și cu 
celalti codri». — 1073. Codrenilor, să nu dea nimic de olac.— 
1074. Lui Iacovachi Vel User, mergănd înnainte Hanului 
s[i] a unui Pașfăj» (14 April). — 1075. La pircălabul de Ga. 
lati, «pentru haremul fiiulu' Mării Sali Pasi de Hotinu, care 
vini din sos  .; să-i de unrădvani şi I bulucbașiă, cu 5-6 slu- 
jfijtori, ca să vie pe lăngă harem păr aice la Ias:. — 1076. 
Către Vel Căpitanul de Dorohoi, pentru ca șepte care din sa- 
tele de lingă «olatul Hotinului» să meargă, cu chirie, pentru a 
încărca agărlăcul lui Samsongibasa Hotinulni. — 1077. Către 
un zlotas. Din pricina ior, n'au plecat încă salahorii şi carele. 
Amenintare cu un nou zapciu (21 April). — 1078, Către Vel 
Căpitanul de Dorohoi. Pentru pămănturile acelor omin[i] 
Gal fugit în raè, că ai socotit să le dai să le semene alti 


omeni c-ai v[ini t acmu,— bini ai făcut să le dai altor omeni; 
iar călugării aciia a cărora or fi moşiile, după cum a fi luat 
dijmă acelor è-aù fugit, s[i vor lua sfi] de la acestie.» — 1079. 
Către «tot vorniceii de pen satea de la Ținutul Bacăului . Află 
de la ispravnic «precum oamenii, lăcuitori de acolo, de pin satele 
acelui Tinut, s'ar fi strămutat de pe la casale s[i] locurile unde 
side, ducăndu-s[ă” unei de la un sat la altul, alții de la un 
loc la altul, alții sfi] pentr’ alte Tinuturî, scornind ei vorovă 
între dănșii că ar fi voi si poroncă de la Domnie Me ca să 
s[à] mute cine unde i-a plăce. Ce noi pentru atasta s[i] în 
ponturi, la bani stiag[u lui, am dat poroncă, nim[e] de pe la 
locurile lor, de und[e| li s'aă aședzat banii, să nu s[ă] mai 
strămute, sf[i] acmu iaràs và dăm tare poroncă.. .ca să păzăț 
poronca atasta.» Să se aducă pribegii la «urma lor». Altfel, se 
vor pedepsi şi fugarii și vornicii. — 1080. Către Radu Racoviţă. 
Să trimeată banii în grabă, că mai sînt «sli] alte havalele». A scris 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE ( ULTURALĂ 397 


că n'a aflat vechi cărți de părcălăbie și mortasipie. Pentru oprirea 
oilor: «pin nu vor [ve]ni omenii saigiilor înpărătești ca s a] le 
întorcă banii», Pentru sătenii fugari (22 April).— 1081. Lui Cara- 
geà si lui Vel Căpitan de Dorohoi, pentru bani. «S i], pentru du- 
ghenile turcești, Lai dat voe să li radice, s[i] ca finio să o străce, 
să nu mai fie... Mehmet Colac, nepotullui Ali Caraghiozuolu», 
va fi ridicat de acolo. «Si unchiului lui...să-i de tare po- 
roncà să s|ă] păzască de ràutàt si să-ș caute negutitorie lui, 
cum ș[i] alții, că apoi s[i] el să va pedepsi.» Lui Scărlat 
Postelnicul îi vor da răszra, dar nu leafa de 60 de lei pe lună, 
care o cere (22 April). — 1082. Ordin către «odobasa de beșlii», 
ca să iea «în herà» pe Colac. — 1083. Să trimeată bani sta- 
rostele de Putna. De aiurea a venit  sfi] istovul acelor 2 
zlot... Ne scrii dumneata precum s'ar fi rădicat de acolo, de 
la margine aceia, vr'o 60 de oamini, și) ai fugit în cee parte, 
ș[i , întrebănd dumneata pricina lor, de ce au fugit, ar fi ară- 
tat dum[ijtale că din pricina €fertului acestue, scoțăndu-să cu 
ceva dzile mai înnainte... La carii nič de cum nu socotim, ar 
fi de pricina atasta a èfertului; ci să cerci dumneata mai bine 
şi să ne înștiințădzi adivărul, ci i-au fost pricina... Măcar că, 
dumneata știi că, de s'ai sli scos èfert[ul] acesta cu 5-6 
dzile mai înnainte, ce lucru mare este?! Dar s'aii scos pentru 
multe trebuinţi... Că, de nu s'ar fi scos &fertulacmu, trebue 
să s[ă] facă carele si salahorii pe Tinutur i]; carii mai cu greu 
Var fi cădzut lăcuitorilor.» Li se scrie și acum. «Atasta este 
ș|! obiènuit, fiind margine, că-ș fac sunet ei s[i] fug în cè 
parte, și iar trec dincoace.» În amintește cum se ridică pe- 
cetile morţilor (24 April).— 1084 Cheltuieli pentru Musunolu (24 
April). «S'aù făcut izvodu moldovenescu, si s'aii pecetluit, sli 
s'ai poprit la Visterii... Și, pentru găini şi curcani, încă li 
s'aii pus preț, cite 4 parale găina ș[i] căte 12 parale curca- 
nul... lar, pentru lemne, de vrem[e] că nič o ancării asupra 
lăcuitorilor de acolo nu este, or hi ș(i] de la dănșii fănul, de 
vremfe] că aŭ rămas să sfi}-l ià cine va fi dat, înnapoi; iar, 
pentru lemnul acela ce s'aii luat de pe la Turci pentru triaba 
podurilor, la trecere Mării Sale Pasi, s[i] acum acei cu lemnul 
nu vor să s[A-1 è înnapoi, arătănd că este sfredelit și mai 


www.dacoromanica.ro 


358 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


scurt, si s'ai s[i] vechit, — pentru atasta, de vrem[e] cà s'aù luat 
la o poroncă ca adasta, s[i] lemnul lor este față], lemnul să 
s[t}1 è înnapoi. Iar, de ar tot pricinui s[i] n'or vrè să-l ià, cum 
vei socot[i], asè vei face: le-i mai da cite ceva bani peste 
lemnul lor, s[ij să-ș ià și] lemnul. Sfi] ne fă știre ce-i da» 
(25 April). — 1085. A se da bani «pentru cheltuiala chirha- 
neliî s[i] a jicniții gospod». — 1086. Către «tàrgovetii de Chi- 
ş[ilnău», să ție menzilul cum s'a hotărît, «într'unan, cu cai 
lor, s[i] cu toat[ă] chelt[u]ial[a] drum(ullui; a musafirilor ce ar 
treč[e] pe acolo, — începăndu-s[ă] anul de acmu în Tinut; sfi] 
ei să fie scutiți, 120 de oamin[i], de bani pet[elților lor, nič 
un ban să nu dè], iaràs pără la anul. Dară s[i) pentru chel- 
t[u}ial[a] drum[u]luî, mai fiind s[i] alt oamini sedzator[i) acolo 
în Chisinàù: Armeni, Jidov[i], Greci sli] alti oamini afară 
dintr'acesti 120, — carii acestie, orcAti ar fi, tot îş vor plăti 
banii peé[e]tilor. Dară s[i] la chelt[ulial[a] drum[u]luî, dup[ă] 
poronca ce aù dat dumnealui Sărdariului, făcănd dumnealui 
socotial[ă], să-i pue pe tot să d[è], duplă] cum va socoti 
dumnealui... Numai cănd s'ar timpla să vie niscarlijva oa- 
mini mari, Pasi saù Capigibaș, chelt[uliala acelora să va da 
banii de l[a] Vistierie.» — 1087. Către Sărdar, pentru plingerea 
străinilor pomeniti din Chişinăă, că tirgovetii îi pun la men- 
zil. Îi scuteste, dar, «ce-i socoti dumneata că a fi cu cale, 
făcăndu socotială, pre tot, i-i pun[e] dumneata sli] pe dănșii, 
ca sà prindză la atastă trebuintà, iar, mai mult, la nimic să 
nu-i supere.» — 1088. Aceluiași, «pentru 12 hotnogi ce ar face, 
să fie de poroncile ce trebuescu lăngă Sărdar, omin[i) strein[i] 
din Tara Leșască» : nu vor da bir; ordin către dregătorii din 
Ținutul Orheiului pentru aceasta. — 1089. A nu se lua vamă 
şi mortasăpie pentru caii de menzil ce-ar cumpăra Căpitanul 
de Vasluiti. — 1090. «Pentru lăcuitorii ce sedu în satile de pe 
locul celor 2 tasur[i] de spre Benderu; carii, acele sate, aŭ 
avut obicei încă de la Domni Sa Mihai-Vodă de da gostinà 
cite 2 parale de oie; dar, într'acestu an fiindu Domnie noi, 
s'aù tamplat de aŭ dat și ei goștină ca sfi] altă ţară, de 10 
oi I lei, ș[i] acmù iat[ă] am făcut Domnie [Mè] milă cu 
dânșii», dîndu-li vechia scădere. Vor plăti tot redus și cei 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 359 


ce s'ar așeza, din oamenii străini, de acum în acel loc. Dar 
să nu amestece alte oi în ale lor; «fàr de cătu bucatel[e] 
ce or ave drept[e] a lor» (25 April). — 1091. Pentru doi oa- 
meni ai lui Costandin Cant[a]coz|i]nò vtori Spatar, ce trec «în 
ceia parte... cu trebile dumj|i]sale» fv. n° 3]. £ 1092. « Aprodzi. 
lor de Divan, ce sănt trăitori la Ținutul Fălciiului, să fie volni€ 
cu carte Domnii Mele a să apăra de spre sătenii de acolo, 
de unde le este traiul lor, de podvodzi s[i], de alte beilicură, 
de toate, la nemic cu dănșii să nu-i supere, de vreme că ei 
aŭ slujba lor osăbit, aice, la Curte Domnii Mel[e]; numai ba- 
nii pecet[i]lor vor fi tot împreun[ă) cu a sătenilor, după cum 
si păr acmu.» — 1093. Către Vel Căpitanul de Soroca. «S'ai 
deosăbit Ținutul Sorocii di celelalte Tinuturfi]; ci de acmu 
să fie în sam[a] lui, s[i], tabla ce face, sà o facă deosăbi de 
Lăpușna s[i] de Orheiù, s[i] răsurile va lu[a] dumnealui de 
la Soroca, iar Orheiul și Lăpuşna să fie în sama Sărdarului, 
și l[i] va lu[a] si răsurile» (24 April). — 1094. Să se dea încă 
1000 de lei lui Vasilé de la Vozia, pentru a încheia socotelile 
(28 April). — 1095. Către un zlotaș: după iarmaroc, va putea 
veni la Iaşi. — 1096. Către Mădzărache, pentru că «tàrgovetii 
de Chiș|ijnăă... ș'ai luat carte Domnii Meli de asedzar[e] 
lor, ca sfà] dè de tot omul căte 5 lei, s[i] tărgoveții creștini, 
si Armeni, si Jid|ovli, si Greci, si oamini boerestì, càt or fi 
trăitori acolo în tărgu, și ei să tie mezilul de acolo cu caii 
lor și cu toată cheltuiala drum[u]lui». Dar străinii s'aù plins 
acum în urmă, și sa făcut o nouă așezare. «Să s[ă] scu- 
tiasc[ă] din tàrgovetài de acolo 120 liud[e] de tot banii pe- 
cetàlor, si ei să ţăe mizilul» (28 April). — 1097. «Pentru trii- 
dzàè de mii drainità de triaba Curţii gospod», de adus de 
la < Băeși»1.— 1098. «La Ion Bogdan Vel Stolnic, ca să pli; 
niasc[4] banii vămi de la Turcii de Bărlad, pe căt[e] vit[e] 
ar fi cumpărat de salhana ș[i] de alt[ă] neg[u]titorie.» — 1099. 
Pentru slobozii. — 1100. La zlotași. «Pentru un leii è-aù ră- 
mas să dè lăcuitorii, să facă istovul èfert[u]luî: iaste vreme 
acmu să-l străngă, ca s[ă] aibă si lăcuitorii răsuflare păr la 


1 Din Baia. 


www.dacoromanica.ro 


360 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


vreme èfertulu al patrali, fiind ș[!] vreme acmù a tot lucrul.» 
Vor trimete întàiù la Vistierie, și apoi la poruncile ce ar mai fi 
avînd. «Căă Visterie are mult[ă] trebuință si porone; ș[1] să isto- 
vască întăi la Visterie, apoi vor da s[i] und[e] s'ai orănduit» (5 
Maiŭ). — ? 1101. Pentru nişte Sîrbi impuşï prea mult, cari aveai si 
«cart de hăragi». — 1102. Pentru doi străini din Galaţi, cari «aŭ 
trăit pin mănăstiri], si] cu tărgoveții la nimică n'aă mai fost 
amestecat, de cându trăesc. Ei, ca niște strein i], să-ș plătiască 
numai pecete lor driapt[i], mai mult să nu-i supere.» © 1103. 
«Pentru cocieri gospod, să dè poroncă sătenilor să le facă 
cisla driapt[4], s[i] la alte beilicur[i] întru nimicà să nui su- 
pere, de vreme că iai sint nelipsit de la slujba gospod » 
Vătavul lor ar fi fost si bătut de săteni. & 1104. Către sta- 
rostele de Cernăuţi. «Gazeturli]le è-ai triimis_de la niști 
Domni leşești, li-aii adus, s[i] aceste gazetur[i] sint vechli]; 
nu-s nič de o triabà, nič trebui Mării Sali gazetur[i] de la 
Domnii acei lesesti, — că Mărie Sa are de unde lua gazeturjì ; 
si s'ati triimis înnapoi; nič să de voe Domnilor acelor leșești 
ca s[ă] tae lemne saù nuele dincoace saŭ să are: nič de 
cum să nu îndrăzniască a o fač[e]; că, de a simți Mărie Sa, să 
va scărbi asupra dumneavoastră; Mai 6.» — 1105. «L i] ajunge 
lor chiriia căte 6 lei de car de la Hotin păr aicia la Iași.» — 
1106. Pentru un sat al lui Lupu Aga: «i-au rătuit de toate 
bilèle ce aŭ fost asupra lor pără acmu, ș(i] cu bani li-aŭ făcut 
bini, i-ai îndatorit de ș'aii plătit nevoile lor. Acmu unii dintre 
dănșii să scoală de să duc, de să apuca] lemnari pe la 
altài, și dum[i]sale nu vor să-i dia ascultar[e] precum alte 
sate boerești, si, din pricina acelora ce vor să s|ă] puia lem- 
nari pe la alții, s[i] ceialalti s'or împrăștiia, si s'a răsipi 
satul... Nim[e] din sat să nu să mute, nič lemnari la alti să 
nu să apucia, ce, după cum alte sate boerești daŭ ascultare stă- 
pănilor după porolnjca Domnii Melle), asè si ei să fi supus, si 
dumnealui încă, mai mult, piste poroncă nui va supăra.> Alt- 
fel, să li ze de hac ispravnicul. — 1107. La starostele de 
Cernăuţi, «ca s|ă] dea bărani la vameşii de Cernăuţi, sà fija 
de paza vadurilor în trecătoar[e] boilor la otacia, si cheltu- 
iala bărarilor (sic) să o dè vamesii». — 1108. Către Gavril N e- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 351 


culce, ca să dea vameşilor «călăraș» pentru același scop. — 
1109. Catre starostele dẹ Tată acmu, apropiindu-să 
vrem e] iarmaroacilor, ca Să—să-făcă piste vară la otace; ce, 
după cum ai fost obiceiù, le s'aii făcut iarmaroaò[e] la Colacin ; 
s[1] acmu poroncim Domnie M[è] si să] fac 4] iarmaroaè e] 
iarăş acolo la Colacin, și iarmaroacile și trecătoarea] boilor 
tot acolo la Colacin să fiia. Ce să dia în ştire] tuturor ne- 
guttorilor streini sli) de țară, cine ar jajvia vite de vindut, 
sau negot, să margă acolo la Colacin, càè iarmaroace acolo, 
la Colacin, s'or face păr la tomnă; Mai 9.» — 1110. Pentru 
un Grec străin, ce sede de doi anila Bacăii: va plăti pecetea 
lui osebit. — 1111. Pentru cheresteaua ce se trimete la Vozia 
cu carele. «Triaba lui [Vasile Budzilăj iaste acasta: pentru ham- 
bariul s[i] odăile de la Benderiă, că aŭ pornit dum[nealui] Săr- 
dariul lemnele și] 50 de salahori pedestri, dăndu-li şi hacul 
lor căte 5 lei pe lună, și dzăce cară cate cu 4 boi, dăndulli 
și] acelora hat căte dzece lei de car pe lină)», etc. Să tri- 
meată Sărdariul «tahvilul de la Tefterdar-Efendi pentru banii 
primiți. Pentru Caușul sfi] neferii ce'i scris sà-t trimitfà] de 
la Bender, bini ai făcut.» — 1112. Pentru conacele lui Sam- 
songi-Bașa și ale unui Baș-Ciohodar al Vizirului. — 1113. La 
zlotaşii de Covurluiă, ca să dea leafa Sărdarului de Galati. 
— III4. Către Vel Capitan de Dorohoiu, «pentru o samă de 
oamini di pi la sate, carii la èfert[ul] al doile s'au dosăt s[i] 
s'aù făcut că săntu fugit . Acum să-i cerce si esà li è banii 
pecetilor, si să li ià s[i îndoială, pentru osteniala zlotasli lor, 
iar de Èfertul al doile să le dè patle ; s[i] pe tot oamenii acie 
să-l triimită aici». — 1115. Catre Vornicul Antoh, de Botoşani, 
pentru cinci oameni din Deleni, fugari. Săi șteargă, dacă nu 
poate afla alții în loc. «lar, de s'or afla mai pe urmă în satul 
lor falr] de pecete, să aibă a da càte 20 lei globă de tot omul, 
cit s'or afla, s[i] ei să să pedepsască.» -— 1116. Pentru o vacă 
ce s'a luat «încă la vrem[e) Moscalilor, cănd era Gligorie- 
Vod[ă] la Galat, trimitind pe Ahmet-Pase cu oste la conacul 
lor... Să cisluiască preţul vacei pe càt bejenari or hi fost 
într'acè tabără.» — 1117. Unui sat, să nu dea cai de olac. 
«Caè mezilurile s'ati asedzat, sfi] olăcarii să è cai de olac de 


www.dacoromanica.ro 


362 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


pre la meziluri, iar nu de pen sate.» — 1118. Către Buzilă. 
Pentru niște care, «de nu le va fi făcut, să nu le mai fac[ă], 
că are nedejde Mărie Sa să le rădice stăpănii» (12 Maiii). — 1119. 
Către Manolachi Vel Spatar, «pentru păine, că ni-aù venit că- 
lăraș de la Țarigrad, si ne scriii stăpănii s[i] cu tare poruncă, 
ca să să facă păine aasta teslim cu un cas mai înnainte 
la măna dum[isale] Mustafa-Aga, Sacce-Hambar-Emini». Să-și 
dea toată silinta si el (13 Mait). £- 1120. Lui Gavril Neculce, 
pentru oamenii din Carapciù, cari se pling «că iai dai sli] 
banfi}, s[i] îi pune de s[i] slujăsc la poronci... Is'aă dat scă- 
der[e] 20 de pecet, ca s|ă] fac[ă] 20 de oameni] ca s[a] fie de 
slujbă.» — 1121. Împlinire de cunità de la «Ali-Agasi Sălitra- 
riul». — 1122. «Să aibă a merge la mesărcii de Roman, și, după 
obiceiul ce aŭ de daŭ cite 66 oc[i] săii pe tfert la mărtasipi 
de Tara-de-sus», ceia ce n'aii dat de trei sferturi: împlinirea 
lor. — 1123. Pentru câlărașii de Tabără, «ce să sai la poron- 
cile s{i] trebile ce s'or tămpla pe acolo a treci». — 1124. Pen- 
tru procesul Cîmpulungenilor cu Mihălachi Jicnicerul. ® 1125. 
Către Vartic Căpitanul de Heč, «de vrem[e] că lor si birul 
pe giumătate li sai rădicat, ca să fie de paza cămpului 
pentru oameni răi, si de purtat[ul] mezilulțui] sfi] alte poronci». 
2 1126. Pentru plingerea lui Toader Bărbieriii, care «n’ar[e] 
nimică si iaste holteiii, și l-aii pus... dzeaè[e] lei la &fert», si 
«Nedelcu Bărbierul, care iaste însurat, dar numai 2 viteare, 
ș[i] cu briciul să hrănește, s[i] iaste 4 lei p' la èfert». Si alții 
se pling că zlotasul «nu face cisle drepte s[i] s'aii amestecat 
dumn[ea]lui în cislel[e] lor». Să iea sama, și să îndemne la cisle 
drepte si pe tirgovetii de acolo, din Roman. Altfel, se va trimete 
altul pentru aceasta: «s[i] tàrgovet[i]lor li s'a vini de hac, și nice 
dum[i]sale nič o cinste nu-i va fi». — 1127. «Să aduc[A] pe — 
Turcu de la Suciavă, cari îmblă cumpàrind oi la Suciavà, și 
poronca Înpărății iaste, cu firman înpărătesc, nime să nu cum- 
pere oi afară din saigii.» Oile se vor da de ispravnic acestora, 
cari-i vor restitui banii. }- 1128. De «acolo unde să fatle) pă- 
cura» în Ţinutul Bacău, să se trimeată 60 de vedre la graj- 
diul gospod, «pe obiceiù». — 1129. Mai multe porunci pentru 
plingeri în privința felului cum s'a făcut cisla. — 1130. Plînge- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 263 


rile de cislă prea mare ale lui «Lebàd[i, Arman, om bătrăn», 
din Botoșani. — 1131. Plingere pentru «un Rus è aŭ fugit» din 
satul Romănești de la Cirligătură: satul îl va găsi saù îi va 
plăti cisla. — 1132. Pentru o femeie «oarbă de ochi, care am 
văzut-o Domnie Mè, s[i] iaste săraclă], s[i] n'are nimică, nič 
cas[ă] mare, > sed[e] cu un frate»: feciorul ei nu va plăti 
nimic la bir -2 1133. Către loan Bogdan. «Noi pe dumn[ea]ta 
ti-am făcut ispravnic_ Tinutului Tutovei, șițam dat Ținutul în 
sam(ă], să giudet pe oameni; si să plinești è-a fi de plinit, s i] 
tot asè vei urmă ; şi în sam[a] dumitale] este. Dar, căt pentru 
targovetii de _Bărlad, acie sănt în sam[a] dumfi]salfe] Vel Vor- 
nic de Tara de-ă -Bos, s[i] trebuie dumneata la dănși să nu te 
atingi întru nimică, ce sà las pe oamenii dumfiļsal[e] Vei 
Vornic sà le caute; s[ij, care precini n'or putè asedza oamenii 
dum[nealui] Vel Vornic, atunce pot vini tàrgovetii de Bărlad 
sli] aice la dum[nea]luf Vel Vornic, ș[1] dumnealui le va căuta. 
În scurt, dumn[ea]ta I4' tărgoveţii de Bărlad întru nimică să 
nu te atingi, ce dum[nea]lui Vel Vornic le va căuta tot|e] 
cele è-or avè» (18 Maiii). 2 1134. Către Vel Capitan de Te- 
cuî, «pentru un Bărsan ci-ai adus s[i] o car[te] de la ghinăra- 
rùl de Brașov, din Țara] Ungurascà»: oile ce are Birsanul, ar 
fi ale unor oameni de peste munţi, dar sătenii din Gura Ber- 
heciului, unde stà, le pun la cislă. Să cerceteze (21 Maiù). —: 
1135. Săse aducă «niște vecini a dumjfisale] Spătăroe Pășcăniţii», 
airi aŭ chemat-o în judecată la Divan, si nu s'aŭ înfățișat. 
2 1136. La Vel Căpitan de Dorohoiii, «pentru sluga dumi- 
[sale] Iordachi Ros[e]t Vornic, ce iaste la tărgu la Dorlojhoiii, 
ce supără pe oamen[i] cu clă de plugur[i] ș[i] cu altele, ști] 
iaste om răii ; s'aù scris dum[isale] Vel Vornic să-l scoată, 
să pue pe altul, să fie_cu omenie. Ș[i], pentru un tălhar, ce 
l-aii slobodzit acela, iarăș'să-l caute pe tălhar, saii să-l trii- 
mită dumn[ea]luì Vorniculpe dănsul aice, în locul tălharțu lui.» 
— 1137. Lui Roset: «pe sluga acie a dumjijsali, ce l-ai fost 
pus vornicel în tărgu în Dorjolhuiii, să-l sa s[i] să pue 
pe altul». — 1138. Pentru «datorie de răm(ălșlilță din părcălă- 
bia ot Braniște» a unui Blebe. > 1139. «Pentru 38 liude păstorți! 
de la odae dumji]sale Casabașii-Agalar ce este la Ținutul 


www.dacoromanica.ro 


364 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Tecuciului, ca să dè de om numai căte 5 lei într'un an, în 
patru èfertur[i), cate 5 par[a]le de om la un èfertu.» — 1140. 
«Vornicilor si tuturor sàtenilor din sat din Faraoan î]>: scu- 
tire de «fulàrit», cum aŭ fost totdeauna scutiți. Motivul era 
că, «viindu nişte Barsan[i] mai în trecut[i] ani, sli] s'ai făcut 
starfe] într'un loc cu sătenii. ..; ş|i], viind fularii de aŭ luat 
fulărit Bărsanilor, aŭ fost pus la izvod Faraonii». Și Mihai- 
Vodă li dase «carte de îndreptAèun e] s[i] de apărare.» — 1141. 
Catre Manolachi Vel Spătar. Trebuie să meargă singur la 
Sacce-Emini și să iea de la el «tescherè» si pe zahereaua 
neridicată, ca să se poată scrie «la stăpâni». Să meargă pîr- 
călabul de Galati atunci. Corabia încarcă. «Pentru untul s[i] 
miere ce scrii că cere dumnealui Mustafà-Ag[a] Sacci-Ham- 
bar-E mini, iat[ă] că sai poruncit lui Scarlat să-i cumpere 
300 oc[ă] miere si 200 oc[ă] untu, s[i], mergănd acolo, să le 
dai dar de la gospod (fără dată). — 1142. Pentru o plingere 
a lui Lupu Aga, «că, avănd o prisacă de stup[i] la satul 
Volcinetul din Ținutul Orheiului, la vreme Muscalilor, au 
măvcat Muscalii o sam[ă] de stupi..., iar, mai multi, ominii 
de Volcineci», cari-i oferă 60 de stupi. Să se plinească restul, 
<căte cu un rutghi matcă», precum si merte de griù și «sat 
de madzeri». — 1143. Către Vel Căpitan de Soroca, pentru 
slujitorii de paza marginii: se ridică 20 de peceti. — 1144. 
Către Vel Căpitan de Dorohoiii, pentru că Lipovenii se pling 
de tirgoveţii din Hîrliù, «că trag multă supărare de cătră 
'nșii : cănd să tămpla de pier[e] ceva din tărg, îi apucă pe 
dănsii de plătescu, s[i] pagubă s[i] gloabe, ce iaste; li s'ai 
poroncit să nu mai fie amestecat cu dănşi, să le caute de 
dreptate: mai mult să nu-i supere». £ 1145,/Către Vorniciï 
de Botoşani, pentru oamenii de Cosula, cari se pling că Ioniț[ă] 
Zosin Postelnic li-a mincat lą o cislăä 18 lei. — 1146. Pentru un 
om din Ținutul Bacău, care arată că, «la banii stiag[u]luì ne- 
fiind el acas a), iaŭ luat pecet[e]un unchii a lui, ș|i] i-au pus 
porecla pe numele măni-sa: chemănd pe mă-sa Chiliiana, i-ai 
dzis ș[i] lui: Toader Chilian ; s[i], tămplăndu-s[ă) di-aii mers la 
nisti oi la Ţinutul Niamţului, găsindu-l Cupariul la cercătur ă , 
si întrebăndu-l cum îl chiamă si) ce poreclă are, si el, ne- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 365 


ştiind că l-ai pus în pecete Chiliian, au spus că porecla de 
pe tată-săi iaste Lateș, dar, necredzindu-l Cupariul că iaste 
tot acela, i-ati luat pecete cè de la Băcani, s[i i-aù dat altă 
pecete». — 1147. Ordin a sfîrsi zlotașii șfertului cu strînsul 
banilor (25 Maiù) — 1148. Către Vel Căpitan de Soroca. «Că 
au dat jalobă oamenii de Vărtejeni pe un vornicel din satul 
lor, precum lor nu li trebue vornicel ca acela, s i] arătară că 
este alt om între dănsii, si] pe acela îl pofteste tot satul să 
fie vornicel; viindu-t carte Domnii Mele, se-i chemi fat[4] și, 
de vremfe] că pe vornicel, pe acela carele aŭ fost par acmu, 
nu li trebueste satului să fiia vornicel, și omul acela ta-l pof- 
tesc ei să fiia vornicel, de a fi om vrednic ca acela să porte 
de grijlă] oamenilor, si de vrem[e] că-l poftesc s[i] satenii, să-l 
pu: dumneata pe acesta vornicel, s[i] să-l scot pe celalalt.» — 
1149. «Pentru un om ce l-ai lovit cataroi și l-au mutit, și i-au 
luat și o mănă sli] un pitor>; e deci scutit de bir. — 1150. 
Pentru jalba Florii Ungurian..., că nu-ï fac dreptate țăranii la 
cisl». — 1151. Lui Buzilă. Turcii cer 1000 de scînduri de teiu, 
ce ar fi rămas de la un firman. «Făr de firman nu putem 
să dim, de vrem[e] că, ș[i] alt[i] dată cănd am mai dat, nu 
ni s'au ținut în samlă ... Pentru dumn[ealiui, că va să margă 
la hotărăt s[i] dzice că va lua 60 de cară dentr’aceste &-au 
mersu pentru lucrul cetăţii, de va fi să margă dumn[ea]lui 
și a vre sà iă, — cum va vrè dumnfea]luì să facă: noi după 
poronca ferman[ullui li-am triimis la locul cetăţii. Pentru doa 
tezcii de Tiganfi, sint aceste osibit de salahori în ferman.» 
Trimete daruri I post[av] dar șlijatlaz... Iar, pentru alt ce 
ne scrii dumneata că caută a cere, la aceia noi n'om da 
nimică, că nic altă dat[ă] nu li s'ai dat.» Pentru doi robi 
ce vrea să scoată de la niște mirzaci. Cere sineturi; «macar 
că dumn[ea]luì dzice că, s[i] acmu s[i] la Casăm! să de, 2 să- 
netur[i], nu va pute... Sfi] asè poftim, acmu să ne dè sine- 
turu], s[i] noi cătră dump[ea]lui vom arăta prietesugul nostru» 
(29 Maiù). = 1152. «La toate &ferturile, să le ţii dumnealui în 
sam[ă] |ispravnicul Putnei] torcar[i]lor banii pecefti]lor lor, 


1 Turceste : Sf. Dumitru. 


www.dacoromanica.ro 


366 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cite 100 paralfe] de om la èfert, iar inar[illor dup[ă] cum 
îi va agunge cisla le va ţine în sam[ă] tot banii.» — 1153. 
Pentru o jalbà de bir a «Lupului Cotorvă din Sareatele» 
(Ținutul Falciiù ) — 1154. Pentru birul unui anume Buţă. — 
1155. Către Ion Bogdan, fiind-că tirgoveţii de Birlad s'aă 
plins «pentru slugile s[i] păstorii Turcilor de acolo, din Băr- 
lad, carii sint la cislă cu dănșii și] daù numai 50 de parale, 
iar, ce tret[e] mai mult, să încarcă tărgoveţii; pentru care am 
scris să-ș plătiasc[ă] tot acei oamenii] turcești pecet,i]le lor de- 
plin.» — 1156. Sărdarului, «pentru 800 de liatur[i] si 850 de mer- 
ticur[i] ce trebuesc la Bender pentru triaba odăilor s[i] a ham- 
bar[e]lor, a topciilor de acolo, sà Ile] orănduiasc[ă] pe Ti- 
nut..., si sà I[e] plătiasc[ă] cu banfi], precum sai plătit si 
alt[ă] dat[ă], si sà s[A] agiungă cu caplijchihae de Bender 
pentru cele] ce ar trebui acolo, sà l[e] facă, ca s[ă] nu mai dè 
supărar[e] Mării Sali lui Vod[4] pentru nimic... Încă să scrii 
la capichihae de Bender, să vadă: atăta trebue ; măcar că de 
la Bender atăta scrii, dar poate să trebui mai mult sai mai 
putin; Mai 31.»9-1157. Cai de olac și «calauj», «la beiul, 
fiul Mării Salfe] Suleiman-Pas[a], mărgănd la Drista» (21 
Maiù). — 1158. Beșleagăi de Focșani, să ajute pe cuniceri la 
luarea cunitei de la Turci. — 1159. Tot asa si la alti beslegi; 
dădeaii Turcii «pe vitele de salhana». — 1160. Scăderea dese- 
tinei pănă la un leù pe 10 stupi pentru «Caraenea, carel[e] 
este trăitor în Tara Leșasc[â], la Snetina- 1161. Tot asa, 
«Leibii Jid[ovul], tij de la Snetin».— 1162. Scutire pănă la o 
sumă de stupi (de acolo înnainte va da «țărănește») pen- 
tru «Pană neguttoriul de la Bender>.-2 1163. «Pentru Arme- 
nii de Chis[ilnàù: iată si ei, fiind briaslă de cinste, și negut- 
tori, s[i] de folos pămăntului, de vreme că toate tărgurile cu 
alișverișurile lor să deșchid, și socotind Domnie M[è] că să 
cadfe] să nu fiia osàbit cu obiceiuril[e] de neguttorii romăni, 
după cum sint ales sf[i] Armenii de Ias si de pe la alte tăr- 
guri, s[i] cu dănşii am făcut Domnie Mè milă: pentru de- 
sătina de stupi sli] gostina de mascuri ș|i] de oi, ca s[a] dia 
s[i] ei pe toate bucatele drepte a lor ce vor avia, de dzece 
bucate un leii, precum daŭ si neguttoriî romăni de Ias, si 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 367 


Armenii de Ias, de pe la alte tărguri, s[i] li-am întărit lor 
atastă milă a Domnii Mele cu testament stătător la măna 
lor.» Si pentru Armenii străini cari ar veni acolo (1-iù Iu- 
nie). — 1164. Lui Vasile Rosăt biv Vel Medelnicer, pentru 
«un Jid[ov] a dum[i]salia starostelui Canovschiia», care «au jă- 
luit pe dumnealui că Lai năpăstuit cu niște bani s 1) cu niște 
ordzu, ș[i] are giudecatà cu dumn[ea]ta pentru cal>.— 1165. 
Pentru pîra dintre Sandul Bosiia Vătavul si Ibraim zleom- 
giul, Turcul, de la Vaslui. — 1166. <O carte la starostile de 
Putna, trimitind Mărie Sa Mihai-Vod[ă] un ispravnic a Mării 
Sal[e], din "Ţara-Rumăniasc[ă] și cu oaminii, ca să-i îngră- 
diască viile Mării Sal[e] ce are în Moldova, să-i lasă la 
margine, să viia să-ș îngrădiască viile; lunie 2.» — 1167. Către 
Vornicul de Botoșani și Vel Căpitanul de Dorohoi, pentru 
niște Evrei poloni uciși supt Grigore-Vodă, «aproape de ma- 
zilie: dar tot să cercia ei». — 1168. Către capuchehaia de 
Hotin. «lată cà țam trimis acest suret de pe firmanul îm- 
pàar[A]tesc ce ni-ai venit pentru iarmarocul Movilăului ; car[e) 
suret îl vei arăta s[i] Mării Sale Pașii; luni 2.» — 1169. «Să 
să fac[a] iarmaroc la Svitie Petăr în Bărlad.» — 1170. «SA să 
facă iarmaroc la tărgul Tecutului, de Singieni.» — 1171. Se 
iartă de a veni loan Bogdan pentru procesul cu mănăstirea 
Răchitoasa, «avănd alte calabalăcuri s[i] giudecàt a Tinutu- 
lui». — 1172. Să se împlinească Dinul biv Vel Armaş cu 300 


de lei ce-i datorià «saigiilor împărătești». — 1173. «Pentru nisti 
tălhari t-aii prădat pe săhăstriia Tigla, — ca s[ă] dia strănsoar[e] 
împregiurașilor de acolo , si s'aŭ trimis și un Armaş... Pentru 


ca s[ă] să înfricoședză oamenii», va trimete la Curte «pe vor- 
nic s[i] pt alti oameni è-or fi de ispravă». -È 1174. Va da An- 
tohiia Caragè «10 Arnàutî, din Arnăuţii ce sint acolo la Botă- 
seni, ca să fiia pentru paza iarmarotului de la Făntănă». — 
1175. Pentru tălhari ce s'aù ivit la Cirligătură. «Să cercia și 
să l[e] ià urma din loc în loc, s[i] numai să-i aflia.» Să sară 
si locuitorii la căutat. «Si, prindzăndu-să, bacșișul va fi de 
la Domnie Mè, cite 50 lei de tălhar.» Altfel, împregiurașz 
vor despăgubi și vor suferi urgia domnească. — 1176. «La 
Scarlat părcălabul de Gàlat, mergănd dumnealui Leorănzi 


www.dacoromanica.ro 


368 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Vamesul la Țarigrad, să-l las[à] să triacă cu pace la mar- 
ginia Dunării; Iunie 5.» — 1177. Un om străin din Galati își 
va plăti pecetea osedz/, «pentru voe Svintii Sale părintelui 
Proelav.» — 1178. Către Vel Căpitan de Soroca. Oamenii strà- 
ini veniţi din Polonia sat de aiurea vor fi scutiți de bir pănă 
la August. Oricine a venitîn primăvară se bucură de această 
scutire. — 1179. Pentru un cioban, căruia i se dă pecete si a 


doua oară la satul unde se dusese «să-ş è muere .— 1180, 
Pentru birul unui Vasile Cautes. — 1181. Pentru scutirea văduvei 
Istina, al cărei bărbat se va dovedi întăiu că a murit.— 1182. 
Către Buzilă. Scrisese acesta «pentru lucrul cetății..., că cu 


săpatul aŭ cădzut greù, căţ, ce să sapă, cade iarăși, fiind locul 
purtat la o cetate ca aceia: ușor, știm că na fi; ce, cum 
a fi, asè trebui să lucredzi, s[i] asea sălești dumneata ca să 
nu-t dè pricină». Scînduri de teiù nu poate da fără firman. 
«Pentru 300 salahori ce nu sai plinit, după poronca ferma- 
nului, salahorit aceştie, știu sti] stăpănii, și așteptăm şi ferman 
să ne viie... Vom isprăvi, s[i] ne să vor rădica. Nu poate 
trimete fără firman pe Paraschiv a] Bulubaș(ă], cerut de Bina- 
Emini (8 lunie) — 1183. Către același. Tot pentru cei 300 de 
salahori cari lipsiau din 800. « Bina-Emini] era să scrie s 1] 
Mării Salle] Hanului s[i] sà triimită) si la noi omul du- 
m[isafe]; si, că laï poprit, bine ai făcut. Numai noi, pen- 
tru acelle] 3co sala horil, s[i] întrait[ă] carte fam mai 
scris, ca să grăești cu dumnealui Bena-Emini], să nu ne 
ste dumnealui pricină la atasta; că, socotiască dumnealui, 
s 1] acelfe] 500 salfa'hori è-am dat, căndu s'au mai orănduit 
de la tara ačasta atàta? Si noi, nu să fim datori Miriei!, ce 
multi bani avem trecuţi la poroncile è-am făcut, s[i] am făcut 
pentru atasta ardzu-madzar, s[i] am triimis la stăpăni, sfi] avem 
nedejdia să ni-i rădic[e ; ştiind sj stăpănii că ne trecu mulț 
bani, tam dat pentru pcroncilfe împărăteşti, ș'așteptăm să 
ne sosască... Noi la atasta, nu împrotiv[à] să ne fie dum- 
nealui, ce s[i] agiutor nedejduim să ne fie; sfi] asia si noi 
vom cunoaște hatărul duml[i'sal[e]... De lemnul de anu, noi la 


1 Vistieriei StavuluY turcesc. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULLURALĂ 369 


acie trebue să socotiască dumnealui că nic o triabà n'avem, 
de vreme ce lemnul acela au fost orănduit la Grigorie-Vodă, 
s[i] dumn[ea lui Domnii Sale] aŭ dat sănet, sfi acum, cum 
pute m] noi să dăm lemnul acela, ciò, bani sà dămu, după) 
cum ș(i] mai sus am dzis, noi datori nu sintem; lăcuitorii încă, 
celle è-ati fostu orănduiti în anul trecut, aŭ dat.» Scîndurile 
de teiu nu le dă fără firman. Trimete leafa unor Tigani: 
cite 6 lei de omu pe 3 luni» (9 Iunie). — 1184. Lui Mano- 
lachi Costachi, să mai stea pănă s'a încărca toată zahereaua 
(9 lunie).— 1185. «Pentru tărgoveţii de la Galat, č-aŭ fugit: 
să cerce [Vel Căpitan de Covurluiu] ca să nu fii vr'un mers- 
teșug, s[i], adeverind că or fi fugit, să să zapis de la emini, 
de la vornicei, de la oameni de pin mahalali, că sànt fugit , 
etc. © 1186. «De doi beşli, să margă la neguttorii turci de la 
Bărlad, pre izvod c-ar da vamesei, de vite &-ai cumparat iai 
de salhana si de alte neguțtorii, să aibă a plini tot banii 
deplin, de pe la dănșii: vama după obicei, cite 4 potronici 
vechi de vac[3 si căte 5 potronici vechi de boti » N'au ascul- 
tat de besleaga si de Stolnicul Bogdan, puind pricin[a]ca au 
obiceiù să dè vam a]la vremea cănd să tai salhanalelea; ce 
fiind vămele într'acest an văndute, am hotărăt Domnia Mea 
să de tot vama, cănd cumpără vitele de la tărgu; det să 
pliniască tot banii ș| să i aducă aice; lunie 9. — 1187. «De 
doi beșlei, să aibă a merge la iarmarocul Bărladului s[i] a 
Tecutului la dzia însămnată, ca să fii de paza iarmaroacilor, 
pentru venitul vămii &-ar arăta vamesi, pe obicei.» Vor sili 
pe cei ce n'ar voi a da, fie Turci, cori alti omeni streini, ne- 
guttori» (9 Iunie). — 1188. < Bărsanilor dela Soveje, la starostele 
de Putna, pentru 200 lei &-ai jeluit Bărsanii că ai la un ne- 
guttor din Țara-Romăniască, de pe caşcavalii ce i-ai dat în 
anul trecut; puind pricină acel neguttoriù că aŭ Vrăncenii 
pricină pentru hotarul muntilor, ș|i] s'au scris la starostele 
că vorovască cu Căpitanul de ceia parte sf[i) să mijlotască să 
să] scot[ă| banii de la neguttoriù » — 1189. Pentru 59 de 
oameni fugiți de la Putna: găsindu-se, vor plăti îndoit, si o 


amendă de 20 de lei. — 1190. Pentru birul lui Ion Murgoè 
din Ținutul Covurluiù. — 1191. Pentru doi oameni uciși de 
68775. Vol VI. 24 


www.dacoromanica.ro 


870 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Tatari la «Hănăseani, de la Codrul Chigheé[u]lui». — 1192. 
Pentru birul lui Simion Vàrgoliè de la Ținutul Covurluiù: 
e scos din cisla satului, pe cînd sătenii voiai sàl iea de 
la casa lui, departe «ca de doî &asuri», și să-l așeze în mij- 
locul lor. — 1193. Lui Ion Bogdan. Va lăsa tirgul Birladului 
în sama Vornicului. «Asijdire, i s'aii mai scris c'aù întàles 
Marie Sa c'ar fi făcănd cu toate satele Ținutului Tutovii clàè 
de plugurți], s[i] aŭ îngrădit viile s[i] ograda) la casa dumi- 
sale; s[i] i s'aù scris ca s[ă] dè sam[à] în scris, cu acestu 
copil din cas[4].» 2- 1194. Către Vornicii de Birlad. Ion Bog- 
dan nare a se amesteca la dinșii. «Ce tote pricinilea sli] 
giudecàt[i]le è-or ave tărgoveţii de Bărlad, să le caute Vor- 
nicul de Bărlad, pe obiceiii.» — 1195. Pentru «Andronic bu- 
cătariul de la cuhnie de gos»: cu privire la birul lui. — 1196. 
«La starosteli de Cernàut sfi] la Căpitanul de Cotmani șfi] la 
vamesii de pe la schele, pentru oamenii din Melie sli] din 
Vijnità, de la Ținutul Cernàutuluî, care, viind aice, au jeluit 
Domnii Meli că traiul lor iaste pe loc grei, și păr acum hrana 
s[i] chivernisala lor li-aii fost cu pădure» /întrerupt]. — 1197. 
Pentru «2 čobani č-aŭ tocmit oamenii saigiilor de acolò la 
oile înpărăteaști..., care'de acei oameni sint ‘chizes vai[a]- 
manul şii] oamenii dintr'aceale sate, si Gobanii aceiia, furănd 
26 oi din oile împărlăjtești, aŭ fugit». Săi trimeată în butuci 
Vel Căpitan de Cotmani, împlinind oile de la dînșii saii de 
la chizesì. — 1198. Plîngere de săteni asupra unui vornicel 
care li-a mincat bani la cislà. — 1199. «17 cărţi G-aii scris la 
dregătorii de pe la Tinuturì, ca să ià din čfertļ[ul] viitor căte 
6 potronici de om pentru lefele Inicerilor de la Bendir, iar, 
pentru cielalti banfi], păr la 105 parali, să aibă păsuială pără 
la vrem[e] — sji] pără în 10 dzil[e] să fie negreșit banii deplin în 
Visterie, căte 6 potronici de om; Iunie 15.» — 1200. Si către 
locuitori, pentru aceasta (15 Iunie). — 1201. Lui Dinul Armas, 
ispravnicul Sucevei, pentru tălhari trimeși la Iaşi. «Pentru 
‘omenii de Berhomit, carii s'aii dus la Potila, si le ï dat peceti 
s[il acmu zic că nu vor sà-s dè banii pecet[i]lor; ce, pentru 
atasta, dumneata să iai bucate de-a Potililor, cari-i găsi afar[ă], 
sli] să plinesti banii pecet[i]lor, — de vrem[e] că le-i dat pe- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 371 


cet. Pentru vinire dumitale la Ias, acmu nu iaste vreme să 
vii, căč, viindu-ne o havalè pentru lef[i]le Inicer[i]lor de la 
Bender, s'aù pus de tot omul să dè căte 20 de parali din 
éfertul viitor» (17 Iunie). — 1202. Pentru «oamenii de Măn- 
cești» (Tinutul Lăpușna), să dea, după vechiul lor privilegiu, 
goștină, de 20 de oi un lei. | 1203. Către vamesii de Su- 
ceava, «pentru Cămpulungenii carii aduc marf[ă] din Tara 
Unguriasc[ă] s[i] pun pricină de nu daŭ vamfà], dzicănd că 
aŭ testamentur[i] să nu dè; det, or pe carii iar gisfi] îm- 
blăndi cu neguttorie, pe negotul č-ar scoate din Tara Ungu- 
riasc[ă], sà aibă a li lua vam[a] pe obiceiù; Iunie 17.» — 
1204. Urmăriri contra lui Toader Calmăţchi, Ursachi Da- 
videl, Andriias Căpitan de Ștef[ăjaești si alţii. — 1205. Unor 
săteni, să poată căuta și aduce, în vederea birului, pe ai 
lor împrăștiați prin alte sate. — 1206. Voie a se căuta vecini? 
lui Dumitrașco Tăutul. & 1207. Lui Costandin Vornicul de Cîm- 
pulung. «Pentru 40 lei t-ai luat vamă de pe niște taiuri 
(sic) è-aù trecut în Tara Unguriasc[a], s[i] el n'ai avut triabă 
să i vămuiasc[ă], că aŭ fost să-i văm[uliasc[ă] vameșii de 
Suav[ă]»; cărora să li restituie banii. — 1208. Către Serdar, 
pentru Ifrim Prutenescul de la Ţinutul Lăpușna, care arată 
«pentru oamenii de țară carii aŭ fostu înstriinat în raeoa 
Hanului s[i] pen Bugiag, carii acum, cu iarlăcul Mării Sale 
Hanului, îi luim noi, precum unii n'aù mai așteptat săi trii- 
_mitim să-i ià, ce, cum aŭ audzit, s'au tras singuri în țară, și 
ni-aii cerut acest Ifrimu Prutenescul s[i] o carte de slobodziia, 
dzicănd că să ceru o sam[ă] de oameni striini să vie în țară, 
să să aședză pe Cogălnic la o siliște, la Budàiù..., numai 
să ceru să să aședză osăbit». Face cartea de slobozie, dar 
o trimete Sărdarului, ca s'o dea el (18 Iunie). — 1209. Către 
«dregătorii Tinutur[i]lor... Iat[A] ni-aù venit firman de la 
puternica Împàrfà]tie, în car[e] ne poroncesti cu mare tărie ca 
s[ă] cercăm preţul grăului, ordzului, untu, miere, tara, săul, pas- 
tramaoa, cercheziagă (sic), fasole, mălaiul, brăndza s[1] altel[e] 
aseam[e]ne chip de zaharè, cum s'aii văndut în anul acesta, 
s[i] cu căt preţ fiesticar[e] le ar fi cumpărat neguttorii; asij- 
dere s[i] pentru anul acest viitor cu ce preț li-aù arvonit, de 


www.dacoromanica.ro 


372 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


vreme că pururi neguttorii sint obiénuiti a da bani înnainte, 
s[i] lăcuitorii, pentru nevoile lor, încă iau ban[i] înnainte, cu 
tocmalà, ș[i], la vrem[e], să dai de toate aceste, cersind pu- 
ternica Împăr[ălție de la noi adev[a]ratà înștiințarțe.» Să 
dea liste iscălite de boieri şi negustori, «turci s[i] creştini, 
asijdere ș|:] preut sf[i] alții din lăcuitorii ce sint mai fruntaș... 
Coh o]dariul pre înnălțatului Vizir Agem, ce ni-aii adus fer- 
manul, stă aice, așteptănd ca slă| ià răspunsu ș[i]s[ă] margă 
în grabă» (8 Iunie). — 1210. «Armenilor din Tara Lesasca, din 
tărgu Horodenca a starostelui Cănovschii, carel[e] tin în Mol- 
döva vite de negot, adecă epc, vaci, giunci, să aibă a plati 
cuniti, cite 40 de bani] de vit[ă], s[i] cunit[à] de oae cate 
60 de banfi], s[;] deseatina de stupi, de 10 bucate un lcu, 
după asedzaimintul ce aŭ si] alti Armeni de Tara Leșascâ» 
(9 Iunie). 9- 1211. Către Vel Căpitanul de Soroca, pentru 
jalba unor Sîrbi, «dzicănd că traiul lor ș[i] cas[ă]le s[i] fameile 
le sint în Tara Leşască, la Mov{i]laù, sfi] sint cu oile aice, în 
țară, dar astă toamnă, la vrem[e] gorștinii, găsindu-i goştinarii 
de Ținutul Ias[u]luî, li-aă luat gorstina la Es, după cum aú 
fost hotărătă alasta pentru oamenii streini], s[i] acmu ja- 
luesc că le faèfe supàrar[e] s[i] Vel Căpitanul, cersindu-le 
gostina la Soroca.» E oprit. — 1212. Către Vamesul de Galati, 
«pentru neguttorit de Rumeli, carii era obiînuit de vine pe 
aice, pin Ias, s[i] plitè vam[a] cite 6 lei vechi de o povoarà, 
iar acmu ș'aii deschis alt drum, ce iaste la Tomarova, s[i] prind 
cară cu chirie, s[i] din țară, de-s încarc[ă] marf[a]... Or 
cănd s'ar timpla să ias|a] carii-va acolo la Tomarova șar 
vrè sà prind[ă] cară, să le triacă pe acolò, pen vadur[i]le 
voastre, nici de cum să nui lăsaț car[ă'le să triacă, măcar 
si din Țara-Rom[ă]niască; că, de om înțălege c'au trecut 
vr'unii niscarva carfe], sa stit cà urgie lui Dumn[e]dzai va 
Jua» (19 Iunie). — 1213. Beşlii la negustorii turci si străini de 
Ja Birlad, pentru vamă, «să aibăa lua trăsură din cirezile lor, 
pe căt le s'ar fa&le] vama, sfi] să l[e] aducă la Sulgerie gos- 
pod». — 1214. Către Vel Căpitanul de Soroca, pentru a pune 
la mazili pe un fost sotnic de acolo, care se întoarce din pri- 
begia sa în Polonia. — 1215. Către niște cercători: să aducă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULLURALĂ 313 


fără a li da peceti, peceice vor descoperi, la Curte. — 1216. 
Cerere de şindilă pentru acoperemîntul bisericii Aron-Vodă, 
cu bani de la egumen. — 1217. Către Dinul Armaș, «pentru 
pricina unii slugi a Banului, ce iaŭ eşit înnainte neste tăl- 
hari, și l-ai s[i] rănit în trei locuri... Si pentru niște tălhari, 
anum[e] Doboș vătav de tălhari, din Tara Leșasc[ă], sfi] cu 
alte soţăi a lui, carii, fugind de acolo, au mersu în sat în 
Răstoacie, în Cămpulungu Rusăsc » Va opri, luîndu-li buca- 
tele, şi pe alti oameni din Răstoace., cari s'ar găsi pe aiurea.—- 
1218( Starostelui (e Cernăuţi? Să ceară pe tălhari de la să- 
tenii din Răstoace. — 1219. Către StefaAnità Rusăt Vel Păhar- 
nic «că, jăluindu o sam[a] de tirgoveti de Vasluiù pe ciia- 
lalti tărgoveţi precum, căndu să tămplă de trec Turci mari 
pe acolo, s[1] nu agiungu surugii, nu vor să sae cu toții ca 
să dé agiutor, ce i sai poroncit dumfisale] să le dè po- 
roncă... să sai cu toţii..., s[i] să pue s[] căte un om, să 
fie de rindu la odae, cite o săptămănă, ș[i] să aduc[4] cate 
un car de lemne și] 2 carfel de iarbă pe săptămănă.>» — 
1220. Catre Mădzărache «Pentru pricina unii mori a lui Ge- 
nali-Mola Tătar, ce iaŭ aprins-o bumbaserul Mării Sale 
Hanului, scriindu-i-să precum să dè răspunsu Tătarului ace- 
iuia că noi nu iam aprinsu moara, ce i-aù aprinsu omul Mă- 
rii Sale Hanului.» Oamenii n'aii cu ce-i plăti moara; dacă zice 
că are mehtup al Hanului, să vie să-l arăte la Domnie. — 
1221. Către Sărdar, pentru aceasta. «Cum de n'aiă înștiințat 
pe gospod de pricina atasta, ș|[!] lasă de să face supărare 
oamenilor? Ce să caute să s[ă] poarte cu vrednicie, cum să 
cade unui Sărdar, — c'apoi Mărie Sa a găsă pe altul mai vred- 
nic, s[i] l-a pune în locul dumfisale]. Să nu lasfe] nici de cum 
pe omul lui Elagas[i] să pliniasc[ă] lemnul morii de la oameni, 
ce să-i spuie că moara nu i-am aprins o noi, cei-aù aprins-o 
Mărie Sa Hanul.» — 1222. Carte de «dijmuit» pe moșii. — 1223. 
Voie lui Carageà a împlini datoriile ce ar fi avînd la Boto- 
șani (21 lunie). — 1224 Către starostele de Cernăuţi, pentru 
un cal reclamat de un topciù din Hotin (ar fi fost la «Jăpa 
Căpităriul, carele este dus cu Muscalii»), și «o iapă ce i-ar fi luat-o 
Căpitanul de la bărani... Pentru car[e) aŭ sfi] giurat Căpi- 


www.dacoromanica.ro 


374 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


tanul...că nu stiia nimic. Si i s'aii poruncit starostelui... 
ca s[ă] dia poroncă Turcului, dea pricini ca aceste de la Mus- 
cali să nu s[ă] mai acolisasc[ă' de oameni, că si Împărăţiia 
ca aceste pricini poronceste să nu să] cautia, sfi] este 
și] firman pentru aceste... Că dumnealui pentru une pri- 
cini ca aceste, ca s[i] apere pe sărat de năpăști, din pri- 
[cini ca aceste este staroste s[i] ispravnic acolo.» — 1225. Si 
către capuchehaia de Hotin. Turcul se lăudase «că șa plini 
singur, a face zăbor». Să se plîngà la Topcibasa. O 1226. 
Către Sărdar. «Pentru pricina unui Turcu benderliù, carilje] 
cumpărănd niște oi din Tara Leșască și aămind un Rus din 
Tara Lesasc[à] čoban la oile lui, și viind cu oilia păr acolo, 
spre Orhei, piste noaptia aŭ dat lupii in oi,'ș[i] i sat pră- 
pădit căteva oi: Rusul acela aŭ fugit în Tara Leșască.» E 
restituit: Turcul cere oile saù omul, ca să-l ducă la Bender. 
«Pentru cia să ià asupra lui o pricină de găltavă ca alasta, 
s[i] noî snpăraria?» Să trimeată pe Turc a se judeca «la 
marginia..., ca să te măntueşti s[i] de găltava Turcului s[1] 
de chizesiia Leşilor.» 2 1227. Către Căpitanul de Codru, «pentru 
un mărzac s[i] 3 Tătar[i] G-aii trecut dincoacia, de căuta 
uli si corui, s[i], mergănd la casa acelui om, la sat, la Tărzăi, 
aù sărit ș[i] laŭ tăiaș (sic), si că e-i prinsu pe Tătar[i]. Si, 
viind fetoru lui Iș-Mărzia, pe mărzac si pe doi Tătar[i] e-è 
dat, iar pe acel di-aù tăiat pe om, îl ţii la poprială.s În ase- 
menea casuri, nu e de așteptat răspuns, ci de trimes 
prinsit la Curte. Să si facă așa, dacă Tatarul este ela închi- 
soar[e]». © 1228. Vameșului de Greceni, că «va vimui pe 
neguttorii de Rumeli carii vor trecia prin hotarul țărăi, pin 
satul Grecenilor, pe obiceiù: căte 7 lei, bani vechi, de o po- 
voară, si, de sar punia vr'unil împrotivà», să intervie Vel 
Căpitan de Greceni si «vornicii de prin sate». — 1229. Să se 
aducă la cisla lui un om plecat /a séliste. 2 1230. «Tirgove- 
tilor de Bărlad, pentru fetorii de preot de acolo din Bărlad, 
să-ș plătiasc[ă] pecetili lor deplin, s[i], pentru slugil[e] turcești 
de acolo, de la Bărlad, să-i cisluiascà pe fiestecaril[e] după 
putinţa lui, și asè să sla) plAteasc[&] fiestecaril[e] banii săï. »— 
1231. Scutire de bir pentru «coamen[i] streini è-ar veni or den 


www.dacoromanica.ro 


MATRRIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 375 


ce parte de loc sà s[ă] asedzi la tărgul Gălaţii lor, să fiie slu- 
jliltor[i] la triaba slujbit». — 1232. Zapcii pentru lefile Ienice- 
rilor. «De vrem[e] că Cuciuc-Uaus șed[e] aice de aștiaptă să 
ià banii mai în grabă, să-i ducă Ja Bender.» Îi vor lua în zece 
zile (26 Iunie) -— 1233. Pentru «vama Bot[o]senilor, i Romanul, 
i Sutava», proces. — 1234. La doi ispravnici si Vel Căpitanul 
de Codru și cel de Greceni, «pentru floare de plomăn galbăn, 
[să] străngă căt de multă și s[ă] triimit(ă ] aici». — 1235. Către 
Vel Căpitan de Codru. «Pentru un tălhar car[ejle iaste acolò, 
ş[!] dziè că zic mărzacii cei cu pricina să s[à] spăndzure acolo, 
că aice nu l-or da să-l aducă.» Trimete om gospod să-l aducă: 
un armas. — 1236. Pentru a se ?x/rz/uca la cislă niște oameni 
„săbii fără dreptate. a 1237. Către Sărdar. Pentru dot 
mirzaci cari aŭ cerut de la un sat sese boi si un cal, «sfi] li-ar 
fi dus urma păr în dreptul satului Pășcanii [Tinutul Lăpușna], 
ș|!] acolo, dindu în șliahul cel mare, nu li-aù maï putut dute) 
urma; ș|i] s'aù acolisit de dănșii, dzicăndu că de acolo din 
sat iaste tălhariul». A scris lui El-Agasi, «ca săliiă sama si, 
dup[ă] cum scrie canunilmioa, să-i giudece, ca să să măntu- 
iască de Tătarţi], de vreme ci ei nu sá stiù vinovat; să scrie 
şi dumnealui la capichihaia, să ste ș[i] el ş(i] să să giudece 
dup[ă] canunelmea». — 1238. Pentru oameni fugari ai lui 
«Gheorghii Cananò». — 1239. Pentru un cumnat ce tot plă- 
teste fără dreptate cisla cumnatului săi, care lipsia la îm- 
pàrtirea pecetilor. — 1240. Pentru a se líni «čfert[ul] vămii 
Trotușului, de luni». — 1241. Lui Manolachi Costachi. Zahareoa 
cumpărată de el s'a socotit a fi în preţ de 1.779 de lei. «Dar 
dumneata ai luat păr acmu 17.000 lei, ș|i], socotindu-să prețul 
zaharelii, căt aŭ cuprinsu, mai rămăn asupra dumitale 12 pungi 
de bani s[i] mai bine; pentru care ni-aù fost de mearare de 
un lucru ca acesta, să ţii dumneata 12 pungi de bani dom- 
nești, sli] să tač.» Să vie îndată să dea samă, «dei hi măn- 
tuit triaba», saŭ să dea izvod (2 Iulie). — 1242. Către Sărdar, 
«pentru călărașii de la Horodiste, de la Orheiù, ca sà scutiască 
20 peclejți la 40 liude, căte pe Jum[a]tate, s[i] să poarte slujba 
lor, de la èfert|ul] lui Av[gus]t.» — 1243. Să se p/ineascà de la 
«Adam Bantăș» partea lui din vama Botosanilor, Romanului, 


www.dacoromanica.ro 


876 COND.CA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Sucevei. — 1244. «Vamesilor de Focşeni: pe cini vor pune 
vămășei pentre Siretiuri s[i] la Soveja, la Putna s1) la Po- 
peni, la Ținutul Putnii, să fie volnici a lua vama.» — 1245 
Către Sărdar. «lat[ă] aice aŭ vinit un tohfo]dar a dumisale 
tefte r'darțijului de la Bender pentru 1000 de lei ce iaste si 
ià dumnealui pentru traba odàilor s[i] a hambarfe]l>r de la 
Bender» : să trimeată el, dacă i-a mai rămas ceva. — 1246. Săr- 
darului, pentru plîngerea unor săteni «că aii luat niște bani 
de la un Jidov, si Jid[ovul] le cere pe lun[i] dobind[a] pe bani», 
precum si pentru niște oameni dintre ei, «bolnavi, străcaţ», puși, 
totuşi, la cislă. 2 1247. Vameșilor de Fălcii, «să-șîă vam[a] pe 
14 but de vin è-aù adus Codrenii din Tara Turciască], sli] 
de pe la seicilfe] ce vin pe Prut de încarcă pin e)..., și de 
pe la neguţtorii armeni den Tara Turciasc[a] să-ș ià vamă), 
pe tot negotul è ar aduce, pe obiceiii. Asijdere s[i] pe vitele 
i-ar cumpăra de la Causfe]nî, încă să aibă a-ș lua vam[ă] » — 
1248 Către zlotașii «cu èfert[ul] al patrali», pentru niște fu- 
gari. — 1249. Către vameșii de Botășeni, Roman, Suceava: 
«să aibă a lua vama pe vitele c-ar cumpăra la iarmaroc la 
Botășeni, la Roman, la Suèav[a] neguţtorii turci hotinceni 
saii armeni, și] li-ar trece Prutul în raeoa Hotinului, s[i] nu 
li-ar trece pin schelele de la Cernăuţ, pe la Movilăi, pe 
la Soroca: de pre la unii ca aceia, de pre Ja tot, să aibă a 
lua vamjà| vamășii de Botăşeni, pe vitele c-ar cumpăra; iar 
vameșii de Cernàut să-ș păzască șchelile lor: Cernăuţii, Mo- 
vilăul, iar la iarmaroc la Botășeni să n'aibă triabă a vimui 
vite G-ar cumpăra neguttorii hotinceni sfi} li-ar trece în raè.» 
— 1250. Stricarea unei cumpărări de vamă, făcută cu înse- 
lăciune: între cumpărători e și «Gligoras Păharnicul, Vames 
de Bot[olșeni>.— 1251. A se lua cunita de la niște Sirbi 
negustori la Tecuci. — 1252. Să se facă, cu bani, scînduri de 
nuc la Ținutul Putna. —1253. Îndemn către ispravnicul de 
Suceava, «de vreme că ș|i] čfert[ul] au eşit»: să ajute pe 
zlotaș, Comisul Isofache. — 1254. Voie pentru «vorniceii sli] 
vàt[A]manif de la sate, de la Baltatesti s[i] de la Podo. 
leni, de la Ținutul Niamtuluî», pentru a urmări oamenii 
fugari. — 1255. «Lui Neculai, giude de Tigani lui Mihai- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA dir 


Vod[4] , să caute pe fugarii săi si să-i aducă «la Olănești» 
{r0 Iulie). — 1256. Pentru două sate, «dzicănd că i-au asezat 
zlotaș|'] deosăbit; acum îi supără să fie mistecat». — 1257. 
Pentru un om dintr'un sat de la Orhei, care se zwprdy- 
tiase : el venise într'un sat boieresc si era oprit acolo. Se ho- 
tărește a plăti în ultimul sat un an de zile, rămiind cu sederea, 
insă tot în cel vechii. — 1258. Către Sărdar. Trimesese toată 
cheresteaua la Bender. «Pentru bani, că mai cer la Bender, 
noi, ce de bani or fi mai trebuind să dè acolo, nu știm»: 
să facă socoteală cu Turcii la Bender: «de or mai trebui 
ceva bani, dă dumneata, să s[ă] màntuiasc[a] lucrul». Si 
pentru salahorii de acolo: li poate plăti, dacă trebuie, o a 
treia lună. «Pentru oamenii ce cere polcovnicul de Dubăsari, 
să nu dai dumneata nici un om, c'am scris noi la Mărie Sa 
Hanul, pentru pricina atasta» (12 Iuhe). —1259. Mentiunea unei 
dobinzi plătite de un dregător: 10 lei de pungă pe trei luni. — 
1260. Pentru bir plătit de un cioban, chizeș, pentru alt cio- 
ban, fugar. & 1261. Către starostele de Putna, pentru plinge- 
rea unor săteni «pe vornicelul ci aŭ în satul lor, precum le 
face mult[e] stràmbàtàti s[i] nu le este pe pacesti lor (sic, 
si cer să li s[ă] pue vornicel pe un Burcă Căpitanul, carele îi 
este sedere în sat cu dănșii» Poate s'o facă, numind pe Burcă, 
«ori pe altul, pe car[e] a socoti dumnealui». © 1262 Sărda- 
rului. Proces al unui sat cu Tătarii, «pentru pricina acelui 
Tătar ce s'au omorăt la satul acela în anii trecuți. De vreme 
că n'aù vrut să ste mărzacul s[i] cu Tătarii la giudecatlă], 
iaste bine să eï dumneata un ilam de la cadiul, s[i acela 
iaste de folosul oamenilor.» Să dea cei r000 de lei ceruti 
de tefterdar pentru leafa «meșterilor ce lucriadză în hamba- 
riuri» la Bender: dar să cerceteze mergînd aici. — 1263. Că- 
tre Armasul Dinul. «Pentru acei bani ce-t.cerfe] Antiohii 
Caragè, acel bani sint bani pecet[i]lor slugilor dum[isale|», bani 
luaţi de Dinul și plătiţi de Carageà. Si pentru tălhari trimeși de 
Armaş la Curte. — 1264. «18 cărți s'aii scris la zlotasii cu cfertu 
ce s'ai scos la Iuli. Avăndu mare trebuinţă pentru o sam[ă] de 
bani, ca sà triimitem la Tarigradu, și pentru hacul salahorilor 
s[i] a carălor ce slujesc la cetate Vozie..., rănduri trimitindu 


www.dacoromanica.ro 


378 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


la Visterie căte citi bani vet pute strănge,— păr la 25 dzille] 
a lunii aceștie a lui Iuli, negresit să facet tot istovul.» Se tri- 
mete și zapciù (14 Iulie). — 1265. Si «cărți de zapcii ce sai 
triimis pe la zlotasti ce sint cu &fertul ce s'aii scos la Iuli[e]». 
Să răpadă la Vistierie ce-ar putea trimete. — 1266. Pentru 
oamenii fugiți de la Birsani (36 de liude), să se iea zapisul 
cuvenit «de la Bărsani s(i] de la vornicel[ul] lor, s[i] de la preu- 
tul satului» (Cașin). — 1267. Pentru niște Ungureni de la Mar- 
gineni (Ținutul Bacău), cari aŭ fugit «în Tara Unguriască» 
și «în Tara Munteniască». — 1268. Către isprawnicul de Tati, 
să cerceteze pentru un om care ar fi murit, după mărturia 
dată de «soltuzul den Tàrgusor» (Nicolina).— 1269. «O carte le- 
gat|ă] tij la ziotas[i] cu &fert[ul] lui Avgust de Ținutul Fălciilui>, 
pentru un cas de bir. > 1270. «La Solomon Botez Vornic de 
Cămpullungu, pentru neguttorii carii trec cu tarur[i] în Tara Un- 
guriasc[ă)] : să aibă a lua 1 potronic Vosnicul de CAmpullungu, 
s[i] 1 potronic să ià vamă, și după cum aŭ mai fost obiceiii 
[și] mai înnainte, iar mai mult să nu sfă] ià, de vreme că ş(i] 
vama iaste cumpărătur[ă)». — 1271. Pentru plîngere de săteni 
«că plătesc 3 nume nàpaste». — 1272. Către Sărdar. «Pentru 
oameni moldoveni ce sintu fugiți din pămăntul Moldovii pin 
sate tătărăști, iată acum sai scos ș(i] iarlăcu de la Măriia 
S[a] Hanul pentru toți acie, ori de pe unde or fi, să să ià: 
sli} să să duc[ă] iaràs la urmă, la locurile lor.» Sa numit 
pentru aceasta Medelnicerul Constantin Donici (19 Iulie). 

1273. Si ordin către Donici. — 1274. «Pentru 300 cară de 
spini, să mai orănduiască la Cărligătură, pentru să să is- 
prăvască grădina gospod de supt Curte, sl[i] oamenii dom- 
neaşti sf[i] boiaresti să nu-i orănduiasc[ă), iar carii s[i) den- 
traceia den voe lor ar vrè să ià bani, să-i dea s[i] ace- 
lora.> Se vor da 2 lei de car, din șfertul «ce strănge la 
Cărligătură» (19 Iulie). — 1275. Scutire parțială pentru «Pa- 
nait, omul dum[isale| Divan-Efiandi, la silişte, la Crăngen(i]».— 
1276. «Luì Șerban s[i] lui Dum[i]trascu, Tiganfi] ungurești, 
să aibă a s[ă] apăra de spre giudzi domnești saù boerești.» — 
1277. «O carte la starostele de Cernăuţi, pentru gostina 
unor Armeni de tara lesascà a starostelui Canovschii s[i] a lut 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 319 


Voevoda Haliţchii, care sed la cuturi și] la Snetin, să le dè 
poroncă să-și plătiască goștina acè de astă toamnă; iar de 
aice înnainte li să va tinè în sam[à] toate după cum le scrie 
carte, iar gostina aceia de astă toamnă să ș'o plàtiasc[4], că 
astă toamnă la goștină n'ave carte gospod la măna lor, de 
aședzare ; c'apoi, de mor da banii, li se vor lua oi, de sor 
vinde pentru banii goștinii ;\ Iulie 20.» — 1278. «14 cărț date 
dum[isale] Vel Ispravnic pè la moșiile domnești, să aibă a 
lua de a dzece din păt. (sic), din fânaț, din gràdinfi], din 
priseci, din tot locul, să è dijma pe obli]ceiù; Iulie 20. Însă: 
I carte la tărgul Sutavii i la tărgul Bae, 1 carte la tărgul 
Niamtul i Piiatra, 1 carte tărgul Bacăul i Trotusul, 1 carte 
Romanul, 1 carte Hărlăul, Dorohoi, Bot[o]senî, Cotnariul ; 1 
carte Vasluiul, Scănteia; 1 carte Bărladul, 1 carte la Fălciiti 
i la Hus, 1 carte la Lăpușna, 1 carte Orheiul, Chis[i]nàù, 
Onitcani; 1 carte Tărgul-Frumos, 1 carte Agiudul, 1 carte 
Cernăuţul; Iulie 20; 1 carte satul gospod Vaslilleuţii; Iulie 
20» (şters tot). — 1279. Unui zlotaș: «pără la 25 dzile acestit 
luni a lui Iulie să facet ș(i] istovul» (21 Iulie). — 1280. Către 
Dinul Armaș și Isufache (de la Suceava). «Răspunsul unii 
cărți a lor: 600 lei nici era să-i mai trimitet dum|neavoastră] ; 
de pre la alte Tinuturì vin pungi de bani, și] de la un Tinut 
mare ca acela să trimit dumneata numai 600 lei? Ce lucru 
iaste acesta? Aŭ pe sămne asteptat să vă mai trimitem șii] 
alti zapcii, s[i] mai cu grele tubote? Ce, de vreme că dzăceț 
că acmu, după iarmarocul lui Sfeti Ilie, vet trimite o som[ă] 
bună de bani, — dar nu vom să trimitet, ce tot istovul banilor 
să facet; că apoi ne vom scărbi asupra dumilor voastre; Iuli 
21.» — 1281. «Lui Toader Niaga, vătav de Tigani dumisale 
Vel Vistier, de la Focsenfi]», pentru a căuta Tiganiî Ceau- 
reștilor. — 1282. La Vel Căpitan de Soroca, «pentru un Maftei, 
Rus den Tara Leșasc[ă], pentru un calcei-aii luat astă iarnă 
un Burcă șoltuzul de la Mov(illăii, cănd ai trecut solul mos- 
chicesc, si laă pripaAdit». — 1283. Sărdarului, pentru «banii 
din éfertul al patrule». Să grăbească restul. Cerere de bani a 
«tefterdariului de Tighine» (22 Iulie). — 1284. «17 cărţi legate 
s'aù scris pe la Tinutur[i], la boerii zlotas cu tfertul a pa- 


www.dacoromanica.ro 


280 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


trăle. Iat[ă! acmu, viind cà:[A]ras de la Țarigrad, scriu boerii 
capichihăi că stăpănii vor să ne facă mucarer, ș|i] avem mare 
trebuință de o sum[ă] de bani, ca s[ă] triimitem la Țarigrad, 
de vreme că boerii capichihă! să află acolo în mare stran- 
soare pentru bani. Ş|i], măcar că ș[i] oamen(i) domneşti mai 
în trecute dzile vi sai trimis și] vi s'aù sli] scris, păr la 
25 dzilfe] a lunii aceștie să facet tot istovul èfertului acestue, 
s[i] iaste acmù 22 dzile, astăz, a lunii acestie sint, s[i] vedem 
că de la dumneata banji] putin[i] aù vinit; ci acmuiaràs de 
iznoavă cu atastă carte...vA mai poroncim» a mîntui iute, 
amenintînd cu alt zapciù si cu «marfe] tulburare» (22 Iulie). 
— 1285. Să se împlinească niște bani «è-aù luat el an vamă 
de pe niște cară cu pei de vacă, s[i] peile aŭ fostu vămuite 
la Focșani, ș[i] li-aă vămuit s[i] el». — 1286. Către Sărdar. 
«Alt nu-t lungim, făr căt istovul cerem de la dumneata » 
Pentru peșcheșul cerut de Tefcerdar: să dea întăiu sinetul, 
«si, apoi, ce vom socoti, vom fat e]» (15 Iulie). — 1287. «Lui 
Havar Comis, să ià dijmă de pe la oamenii ce sed pe locul 
tărgulu domnesc de la tărgu de la Trotuș: din fân, din fă- 
nat, din prisăci cu stupi, din legum[e], din toate, pe obiceiù.» 
— 1288. Nişte sătem se pling că cei mai bogaţi sai dus în 
alt sat si nu li pot ţinea cisla: vor sta pănă la sfîrşitul anu- 
lui tot într'o cislă. — 1289. «Un sluj[i]tor, ce s'au trimes la 
Bende r] să aducă patlagele.» — 1290. «Deseatnicilor de la 
Ținuturi, să aibă a lua deseatina de stupi s[i] gorștina de 
mascur[i]>, dînd toți, «ș|i] mazilii, s[i] aleşii, s[i alte rufeturi, 
ș 1] bresle ce sint de slujba Curţii, și] ţăranii tot», după žes- 
tament. «Testamenturile manastir[i]lor Ierusalimului și a Svăn- 
tagurii sà s[ă] tie în sam[ă », precum. și «cărţil[e] gospod, ce 
s|ă vor afla din Domnie atasta...Stupii vor plăti und[e] să 
vor afla, iar mascurii undfe] va fi șidere stăpăn ullui.» Jumă- 
tatea banilor se va da la 15 August, iar restul la sfîrșitul 
aceleiași luni. Celor ce nu vor da, li se vor /aze stupii, vîn- 
"zîndu-se mierea. «Asijdere, pentru măncare deseatniè[i]lor, ho- 
t[ăjrăm Domnie Me, acei ce voravè stup[i], a plăti, saii mas- 
cur[i], numai păine, oî, brăndză, lapte s[i] bucate de sāc, ce 
s[a] va tămpla la làcuito:[i], sli] ia!rjbă pentru cai; iar cu alte 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 381 


să nu fie supărat; ce, de vor trebui de alte bucate, să-ș cumpe-e 
cu ban[i]; Iulie 27 > — 1291. Înselatorii la desetinà vor plăti 
îndoit (27 Iulie). — 1292. «La Radu Vel Spatar, pentru doi 
Jidov[î. Avram sli] Boroh, è-au vinit din raiaoa _Hotinţujh 
si] să cer ca să] margà la tărgu la Bacău: să dè dumnealui 
poroncă tàrgovetfi]lor să-i las[e] să-ș fac[ă] cas(a] la targu, 
pe locul domnescu, unde le va plăce, și] în cisla cu tàrgo- 
veţii să nu fie amestecat.>» — 1293. Acestor doi Jidov[i ..., 
de apărare, cai de olacu sau căruţ|elie lor podvoz sà nu facă; 
de spre tot să aibă a s[ă apăra 2.1294. «Pogonariloru de 
tiutiun de pre la Tinuturì, să fie volni a lua pogonăritui 
de tiutiun de pre la toți, dup[a] obiceiu, precum s'au luat 
si] într’alti ani, si, cum mai în grab a), sa străngă banii +: 
să-i aducă la Cămara gospod; Iulie 29.> — 1295. «O carte 
legată s'aii scris la zlotasii cu banii èfertului al patrule de 
Tinutul Sucevii, ca să d[e] 1.280 lei liafa pre iubit fratelui 
nostru Alecsandru beizad è), de 3 luni: Mai, luni, Tuli, sf] 
cu carte atasta li s'a tinè în sam[ă] la Visterie. — 1295. 
Către ispravnicul de Putna, «ca să de poroncă Mocanilor, 
pentru un car, ca să facă, pentru dusul banilor la Țarigrad, ca, 
iată, de Duminec[a], Avgust I, vor să să porniască o soma 
de bani'la Tar[i grad, s[i] Mercuri, Avgust 4, vor fi bani la 
Gàlat, şi trebui să să afle cănd or sosi bani la Gălaţ, să fie 
[s1] carul acolo. S[i] sa-i dè [si] cheli[u]iala lui, 150 lei noi, sli] 
s'or țănè dum[isale] în sam a], la Vistierie ; Iulie 28 » — 1297. 
«Lui Vaf!, Pisar ot Cernăuţi, să cerce vama Cernăuţului i 
Movilăul, s|i] să-ș ià vama de pre la toţi, pe obiceiii, cumpa- 
rind [şi] el vama acestor schele împreună cu alții; Iulie 29.» — 
1298. Pentru birul Ioanei «Budzoae». — 1299. Lui Costantin . 
Donici, pentru oamenii acie ce sint pentre Tătar 1]: iat[ă] au 
scris Mărie Sa un mehtup la Ela-Agas[i], cărue i s'aii trimis dar 
un ciasornic de aur, ca să dia un om al dum|isale], să margă 
înpreună cu dum[nealuì] Doniè Medelniceriul, sà scoată pe acei 
oameni ce să vor afla pentre Tatari; Avgust 2.» — 1300. Pentru 
birul unui om «stricat de o mănă, de cataroi». — 1301. Cum- 


1 Wolf? V. vol. I-II, tabia. 


www.dacoromanica.ro 


382 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


părare de fin și orz pentru caii de timir. — 1302. Să se îm- 
plinească datoria ce aŭ niște Turci «de la Bàarlad», cu do- 
bînda «din dzăċ[e] doïspreč[e] pe an». — 1303. «2 cărț date 
vames[i]lor de Bărlad, să caute venitul vămii la Tutova sfi] 
la Nicorești, s[i] pentru tultul Bărladului, sà jà pe toate bu- 
tile, si de la cei ce vor încărca, ș|1] de la cei ce vor vinde (?).» — 
1304. Lista zlotașilor «cu èfertul d'intăi, è-ai eşit la Avgust, |! 
7250 [1742]». Se înseamnă răsurile lor în sume foarte deosebite, 
adecă : Suceava 650, Neamţ 633, Bacăŭ 430, Putna 1.100, Te-. 
cuciù 530, Covurluiù 310, Tutova 320, Vaslui 260, Falciiù 
380, Lăpușna-Orhei 905, Cernăuţi 250, Hîrlàù-Dorohoi 260, 
Botoșani 140, Cîrligàtura 125, lași Tinut, 360, lași tîrg; — «let 
7250, Avgust I». — 1305. «18 cărţi s'aii scris de zlotărie &fer- 
“tului d'intăi, ce s'ai scos Ja Avgust I, într'acesta chip precum 
arată mai gos: La toţi lăcuitorii de Ținutul —, facem știre tu- 
turor, de vreme că, îndată ce cu mila lui Dijujmnedzăi am 
luat Domnia atasta a Moldovei, am pus Domniia Mea în 
găndu ca să punem la rănduială veniturile tàràî si să să ră- 
dice acele ràsipitoare dăjdi şi mari cheltuiale ce at avut, 
carele de purure aducia mare stăngere tuturor. Dec, am oràn- 
duit Domniia Mea așădzare a 4 tferturi, şi, macar că Dom- 
nie am luat-o la dzi întăi a trecutului Septemvrie, dar èfertul 
cel d'intăi ai esit la Noemvrie, şi sai urnit zăbavă 2 luni, 
de vream[e] cà èfertul d'intăi era cu cale să ias[ă] la Sep- 
temvri, precum si noi haraciul de atunce îl plătim; și, vă- 
dzind că, de o parte, soma Oamenilor aŭ eşit puțină, nu pre- 
cum nedejduiam, de altă parte, că datorie să înmultàsti, din 
lună în lună să adaoge la capete, și, bani, ca să dăm la da- 
torie, putință nu iaste, de vreme că aŭ fost îngeput, una 
peste alta, atăte havalele, cu trecere solului moschicesgu și 
a solului stăpănilor nostri, cari s'au întors de la Moscali, si 
pentru geaphanea si hambariurile ce s'aii făcut la Bender, 
si pentru zahareaoa ce s'aù trimis la Anadol; car|e], aceste, 
macar că ni-aù adus la mare supàrar[e], poprindu-ne ca să 
nu puteam da bani la datorie, dar, iarăși, nu numai că n'am 
vrut Domniia Mea să vă facem supărare, ce, socotind uşu- 
rinta voastră, s'aù făcut mai mar[e] scădere, și s'ai pogorăt 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 383 


de la al doile &fert cate 5 parale de holtei, avănd nedejde 
precum vor lipsi greutățile pe urmă, si să putem si noi si 
voi sà ne răsuflăm. Si, fiind noi tot asupra grijii usurintii 
voastre, iarăși aŭ vinit alt[i] havale, pentra salahori si carăle 
ce s'aù triimis la Ozù; avem atuncea si așădzare menzilurilor 
la 50 de pungi de bani, si, supărăndu-ne mult, nefiind bani 
la mănă, cu ră inimă ș[i] cu mare silă ni-aù fâcut de am- 
scos Èfertul al triile mai înnainte de vrem[e] lui, cu 15 dzile; 
și, acolo unde ne aflam ca să plătim hacul salahorilor, al so 
sit s[i] altfă] havale, ca să dăm 60 pungi de bani Enicerilor 
de la Bender, sfi] 20 de pungi de bani Casapbașii, s[i] 25 [de 
pungi de] bani pentru Anadol; s'aii schimbat si Veziriul si alti 
mulți ai Porții, cu carii s'aù cheltuit cAtiva bani pentru obicinui- 
tele pocloanele lor, şi, iaràs ficind datorie la Țarigrad, s'au 
dat acele obiènuite darurile lor; si, vădzănd iarăș că s'au 
luat sfi] al patrule èfert, şi datorie, mergănd, tot să înmul- 
taste, si să plătim nu putem, pentru havalelile aceste sat 
trimis s[i] harzumazar de cătra parte tuturor pămăntenilor, 
de s'aii făcut atăte jalob[e]. Dar, cu toate aceste, căte ura- 
una viindu-ne tar[e] poroncă împărătiască, si neputăndu-să 
face într'alt chip, am plătit; s[i], măcar, că avem plătit, îm- 
preună cu alte cheltuiale care s'au fost tămplat la havalele, 
mai mult de trei ani haraciul, în vreme a 6 luni a Domnii 
noastre, la sama mirii iar nu cuprind nič giumatat[e], și așea 
mai mult decăt 200 de pungi de bani păgubim. S[i]. vădzănd 
atăta snpărăr[i], s[i] că în toate luni plătim la Țarigrad atăta 
pungi de bani dobănda banilor, și, ca să să chivernisască 
nevoile, nu iaste putință, încă de cănd aŭ eşit ċfertul al triile 
păr acmu, ni-am sfătuit împreună cu boerii nostri trebuinta 
lucrului ; si unii aŭ dzis ca să adaogem un éfert, s[:] să le 
facem 5, iară alții aii dzis ca să le străcăm de tot, s[i] să 
scoatem văcărit, cunità, s[i] celelalte vechi obiènuite dăjdi; 
pentru care oțărăndu-ne, s[i] nici de cum ca să audzăm n'am 
vrut, ştiind că toată stăngere pămănturilor acestora aii stătut 
dăjdile acele. Deci am curmat Domniia Mea, — precum s|i] boerii 
noștri cei mai multi aŭ dzis, ca să nu s[ă| strice, — ce să să 
găsască un fel de scopos ca să să tie aceste èfertur[i]. Carele, 


www.dacoromanica.ro 


354 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cunoscănd căt sint de folosătoare la voi, si cát và bucurat 
la acest așădzămănt al èferturilor acestora, am curmat ca să 
îmblăm iaràs drumul éferturilor. Si, de vrem[e] ce să încheaie 
acum anul acesta a Domnii Mele, s[i] s'ai fost tămplat sfi] 
altă greșal|ă], a acelor 2 luni, s[:] s'aù luat la acest an deplin 
4 tfertur|i], după aşădzămănt, iat[ă] acmu,la dzi întăi a lui 
Avgust, scoatem èfertul cel d'intâi. Care èferturi vor îmbla 
4, cite 3 luni: acest d'intăi, Avgust, Septemvrie, Octomvrie ; 
al doile, Noemvrie, Dechemvrie, Ghenarie; al triile, Fevruarie, 
Mart, April; al patrule, Mai, Iunie, Iulie. S i] orănduim la acest 
Tinut zlotaș pe —, s[i] vă poroncim, îndată ce va sosi carte 
Domnii Mel[e], să ne agiunget cu o soma de bani, ca să cău- 
tăm trebuintil[e] noastre; ş[i] să luaţi acmu bani gata, înnainte, 
căte un leii pol de om casnic, s[i] căte 50 parale la holtei, — să tri- 
miteț cı un das mai înnainte adastà so mà de bani la Visterie, ș|i] 
ciaialanti mai pe urmă îi veti stringe. Adasta scriem.» — 
1306. Să se urmărească vitele pentru șfertul al patrulea (7 
August). — 1307. Către Vornicul de Botoșani. Se pling tirgo- 
veţii «ca aŭ mare strănbătate de spre 'cislaș, s[i] dzisje]rà că 
li-aii fost făcut Antohi Caragè cislă driaptă!, iar'pe urmă aŭ 
stricat-o cislaşii. Ce s[ă] stè Vornicul între dănșii, si, de a fi 
fost cisla lui Caragè driaptă, tot aceia să rămăi; os ăjbit, mai 
jaluirà c’aù cheltuit căţva bani sfi] nu știi la ce sai dat; 
care al arătat şi] izvod anume. Ci i sai triimis jaloba lor, 
să vadă... Şi mai jăluiră că li-ai luat Nicolai Cogălnitanul 
15 lei, neavănd banfi în grabă la Èfert; care aŭ apucat” iar 
pe Cogălnitanul, č-aŭ fost diiac la Caragè, s[i] el a dat sam[ă] 
că numai 5 lei aŭ luat si i-aù dat la măna lor, iar 10 lei 
sint la un Thoader Stihi.» Să cerceteze (7 August) 1308. 
Pentru «jaloba lui Isac Jidov[ul] din Răusean[i], dzicănă c'aii 
avut un argat, iar Jidfov, s[i] s'aii botedzat de la èfertul 
d'intăi, ș|t) s'aii dus de slujeşte la Timuș șij-i plăteștetel 
banii peceţii la toate èfertur[i]le păr acmu, s[i] el, simbrie č-au 
fost, i-au plătit». Să se cerceteze. — 1309. Pentru «o slugă č-aŭ 
fost la Eni vătavul de copii de la Grigor[e|-Vodà .:., fiind el 
cu slujbă cuniţii.» — 1310. Sărdarului. «Pentru acel màrzac ce 
ne scrii că aŭ făcut acè nebunie, di-aù săgetat un omu, — iată 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 385 


vom scrie la Ela-Agas[i].» Trimete «tahvilul» cerut de tef- 
terdar: însă acesta să dea sinet. — 1311. Pentru birul «unui 
moșniag, anume Stefàni», străin din Galati. — 1312. Zapciù la 
stringătorii șfertului întăiă. «Avem trebuintà pentru o somă 
de bani, ca s[a] trimitem la Tarigrad.» Dînd suma fixatà, «de 
alti bani, păr cănd vit lua poronca Domnii Mele, să avet 
îngăduială.... Ș|i], de pe unde vit lua banii, sà dat s[i] pecet- 
luituril[e] dum[neavoastrà] lăcuitorilor, pe bani ce-t lua, de vreme 
că la èfert[ul) trecut, cănd am poroncit Domnie Mea ca să 
s[ă] ià căte 20 parale înnainte, ziotas[iji naŭ luat numai cate 
20 parale, è-aù luat de pe la unii s[i) Èfert deplin» (11 Au- 
gust). — 1313. Să se dea lui Manolachi Costachi banii împru- 
mutati de el pentru zaherea. — 1314. «15 cărţi dat[e] s[i] 15 
foit[e] s'aù făcut pentru dajde mazililor ales, ce s'aă scos la Av- 
gust; Avgust Il.» — 1315. Să se aducă biv Vel Căpitan de 
Codru, pentru a da samă de sfertul al patrulea. — 1316. Pir- 
călabului de Galati, «să fac[ă] 3 iucuri pentru banii ce mergu 
la “Țarigrad, care nu încap în carul mocănesc; să dè cate 
50 lei pe iuc, si căte 10 lei celor de tras iucurile» (16 August). 
2_ 1317. Pentru un Turc ce se făcuse chizeș al unui om 
închis, care fuge pe urmă, iar Turcul «nu va să dè nič bani, 
niè pe om», si creditorul apucă pe dregătorul domnesc de 
acolo. — 1318. Zlotașilor: vor lua bani și de la cei cărora, 
veniţi de curind, li s'a încheiat scuteala. Îi va scrie și la 
tablă «os[a]bit, să-i răspundă oamen[i] noi»; si să se facă, 
pentru Domn, si listă deosebită. «Făcănd pecet, să vor trii- 
mite s[i] pentru aceștie s[i] pentru cielalti lacuitor[i], de s[ă] 
vor schimba pecetile tuturor, pentru îndreptare anului acestue» 
(16 August). — 1319. Să se caute orz pentru menzil, cu 6 
potronici merta. — 1320. Către zlotasi. «Aŭ jăluit Jidovii din 
tărgu din Hărlăă, pe un Samoil Jidov de acolo, cà s[ă] ames- 
tecă la cislă s[i] le strică cisla, si nu-i las[ă] după cum îș fac 
iai cisla, cu dreptate.» — 1321. «La Vasli]le Macri, Pitar, Vornic 
de Bot[ălșeani, pentru c'aă jăluit Jidovii din tărg de acolo 
pe cislas, că nu le fac cislă driapt[ă], și iai sint mai mult 
săraă.» Să nu se mai facă: altfel, un om gospod «va aduă[e] pe 
acei cislaș în butuè, s[i] s[ă] vor pedepsi». — 1322. Către Vel 


(se) 


68775. Vol. VI. 5 


www.dacoromanica.ro 


996 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Capitan de Greceni, «pentru Tătarăi ce fac străcăciun|e| lă- 
cuitorilor de acolò». S'a trimes capichihaie la Elagasi, Atha- 
nase Userul, care va avea grijă. — 1323. «18 cart la lăcui- 
torii de pre la Tinutur[i). Facem ştire că, la èfertul acesta a 
lui Avgust, ce s'aii scos acum Èfertul d'intăi, v'am arătat toate 
greutatil[e] s[i] nevoile, că, îndat|ă] ce, cu mila lui Dumnedzăi, 
am luat Domnie, etc. [ca mai sus. După ce vorbeşte de 
hotărîrea de a păstra sferturile :] Si; din toate, cè mai bună 
s'aii găsit cu cale s[i] s'aii socotit: să maï adaogă acmù la 
somă: adec|ă], cum căserii, asè s[1] holteii, să dè tot omul la 
èfert cite 120 paral[e], s[i] 5 paralfe] răsura zlotașilor; însă 
holteii vor da numai cate 6 parale, iar 6 paral[e|, făcând 
cisla cu bun[A] dreptate, să vor cislui asupra căsarilor, si nu- 
mai holteii cei ce sintu cu părinții, iar holteii cei ce sint cu 
mame, acie vor da dup[ă) cum îi va agiunge cisla, pre pu- 
tinta lor; ș|i], de vrem[e] ce să închei acum anul acesta a 
Domnii Mele și], anu, s'aii întămplat gresal[à] acelor luni ..., 
acmu dar, la dză întăi a lui Avgust, s'aii scos čfertul acesta, 
ce străngu boerii zlotas. [Care vor fi viitoarele şferturi.] ȘIi] 
iată și atasta vă făgăduim Domnie Mea că, cu agiutoriul lui 
Dumn[e]dzAù ușurăndu-n|e] de datorii, să fit încredințaț că 
vom fate] Domnie Me milă, si vom mai usura din soma 
atasta, lăsăndu-vă mai gos încă, de ne va da măna, și decăt 
în anul trecut.» Zlotasii să iea deci restul pănă la cele 120 
de parale, fără deosebire. Să se cerceteze înnaintea locuitorilor, 
cari vor adeveri (19 August). — 1324. La zlotaşii aceluiași 
sfert. Pentru noii veniți în țară, «sfi] li s'ar fi plinit acmu la 
Avgust sorocul». Îi vor scrie, si li vor lua bani. «Osăbit de 
atasta, pentru oamenii ce ar arăta lăcuitorii de la acel Tinut 
că aŭ oameni fugit de pin satele lor; care oameni ştim 
Domnie Mea că din țar[ă] nu sintu esit, numai înblă mu- 
tăndu-s[ă] dintr'un Tinut într'alt. Pentru carii poroncim, dum- 
neavoastră pe unii ca acie să-i cercat, s[i] să-i aflat; că de 
acum. de s'or sfi] rădica, zapisă noi de la săteni nu vom 
priimi. Ce, de la dumneata, s[i] cu zapisul dumitale luîndu, de 
vom s[i] rădica, dar că vom fac|e] cercătură, cu mare tărie, 
să stit; sli), de vom afla, atunci toat|ă] urgie asupra dumnea- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 387 


voastră vom porni, ficăndu-v[ă] de-i vet plăti dumneavoastră sli] 
tot banii acelor ce-i vet arăta fugit. lar dumneavoastră, zapisă 
de la săteni să luat, sfi] toat[ă] gloaba ce sai hot[ălrăt, 
adec[4] de omul fugit, s[i] s'ar afla, căte 20 lei, — sà luat; căè 
noi, pentru acel ce-i vet arăta fugiţi, de la dumneavoastră vom 
[lua] samă; si pre dumneavoastră de acum vă știm: intr'altu 
chip nu vom mai rid[i]ca; Avgust 19.» — 1325. Zapciilor 
trimeși la zlotași: «Facem stir[e] că, iată, socotindu-să pentru 
chivernisala trebuintàlor, s'aii mai adaos la soma oamenilor, 
ș[i] s'aù făcut, cum căsarii asia s[i] holt[ei], de tot omul să 
dia la èfert cite 120 paral[e]. Deč tu ești triimis din poronca 
Domnii Mele ca să zapciești s[i] să plinestì cel[e] 6o parale 
de căsariii și 50 paral[e] de holt[ei], precum să scosăsă èfertul 
mai înnainte. Acmu dar, iată ît poroncim sà stai tot lângă 
zlotaş, zapciindu-i, ca să plinesti ș(i] cielalti bani păr la 120 
par[ajle de tot omul, ș(i], rinduri pornindu banii aici, tu cu 
tabla Ținutului s[i] cu toat[ă] soma banilor, făcăndu istovul, 
să vii; Avgust 19.» — 1326. Împlinirea lui Angheluţ[ă] Golăe. 
— 1327. Scutire de bir pentru «un copil anumfe] Ion, de la 
Dangen[i] ot Lăpușna, carel[e], fiind Jidov, s[i] s'aù botezat». 
— 1328. Pentru nouă oameni ce se zic fugari din Răchiteni 
(Ținutul Suceava) «în Tara Turtasc(ă]» ; să cerceteze (21 Au- 
gust). — 1329. Tot asa pentru sese fugari din Băhnari (Ținutul 
Vasluiii) (23 August). — 1330. O parte din sfertul întăi (2.175 
lei, 7 potronici noi) să se dea Sulgerului, pentru cheltuiala 
Sulgeriei gospod pe Iulie (23 August). — 1331. Către Toader 
Jicnicerul, care scrisese, «pentru Mărie Sa Pașa, că nu vă 
să margă pe de ceia parte de Prut; dzăce ca veni pin 
lași, dzicănd că cale cè driaptă pin laşi s[i] pe la Bărlad 
îi iaste. Ba nu iaste asia: cale rè bună s[i] driaptă, pe de 
aceia parte de Prut iaste, sli] «It[i] Pase, cănd aŭ trecut 
în gos în sus (sic), tot pe acolo aŭ mărsu, sf[i] pe acolo 
iaste obiceiù vechiù ș|i] știut de toţi. lar, de vă Mărie Sa 
să treacă peste obiceiù, cum a socoti Mărie Sa. S[i] asè, 
toate căte îț scriem, cu îndrăznială să i le dză& Mării Sale. 
Cele de trebuinta conacelor Mării Sale, noi t'am dat izvod; 
însă: la pită, la carne, la ordzu poți să mai adaogi ceva, iar 


www.dacoromanica.ro 


388 CONDICA LUI CONSTANTIN MAYROCURDAT 


la celelalte să dai răspunsu că nu să află... Iată s[i] acestu 
User t'am trimis, ca să-ț fie de tălmăcit; Avgust 23.» — 1332. 
Carte de olac pentru Uşer, «ce merge la Mărie Sa Pașe care 
vine de la Hotin». — 1333. Pentru sese fugari dintr'un sat 
la Putna. Să cerceteze. «S[i], după cum li s'ai ș|i] mai scris, 
pre să cerci, că, de s'or s[i] rădica zapis[e]le sătenilor, nu 
s'or priimi, ce a dumitale; s[i], cu zapis[e]le dumitale, asè 
să vor rădica. Ca, fâcăndu-s[ă] cercătur[ă], s[i] de s'ar afla 
vr'un mestersug, dumneata va plăti tot banii acelora, s[i] 
toată scărba asupra dumitale va vi (szc); Avgust 25.» — 1334. 
Si pentru alti sese fugari din același Tinut. — 1335. Si pentru alti 
douăzeci și sese de fugari de acolo, «carii, fiind oamen[i] strein[1], 
nu s[ă] stiù ce s'aii făcut». — 1336. Pentru jalba cunui Un- 
gurian, Stoe Finceş..., că, fiind iai 30 de liud[e], 15 liude 
holtei dintre dAnsii aŭ fugit, s[i] le poart[à] iai birul lor» (25 
August). — 1337. Pentru cinci oameni fugiţi din Ținutul Su 
cevii. — 1338. Pentru doi «Ungureani» fugiţi din Ținutul 
Neamt.— 1339. Pentru alti patru fugari, din Ţinutul Roman. — 
1340. Pentru călugărițile de la mănăstirea Topolița (Ținutul 
Neamţ), că «li-at fugit un om de la mànàstir[e], s[i] trag su- 
părare călugărți]țil|e]». — 1341. Pentru cinci fugari de la Cot- 
nari. — 1342. Pentru'«Vas[i]!e Mosemultà, căl[ă]raş hătmănesc, 
că-i pune la cislà Gavril Huşanul o iapă stricată», — 1343. Plîn- 
gere contra lui Andrei Balş Spatar, din partea unuia cei slujise 
și i se luase la plecare vite, «s[i] i-aă dat trisur[4] pentru banii oa- 
menilor lui>. — 1344. Sa se aducă în butuci nişte săteni cu vor- 
nicul: şi fiul lui «Cornohal». — 1345. «O carte de om gospod, 
să aib'a merge, ș|i], pe un izvod ce i-ar da vornicelul de Dom- 
nesti, — de oameni fugit, ori-unde ar fi, să aibă a-i lua, cu tot 
č-or avè, s[i] să să aducă la urmă » — 1346. Către starostele 
de Putna. Pentru jalba acestui Bărsan Ion Brumar de la 
Sovejă, pe Ion Hàretul, Bărsan ot Cașin», pentru o bătaie 
între ciobanii lor. — 1:47. Pentru plîngerea Bîrsanilor de la 
Soveja, că «gorstinarii è al fost cu gorstina bărsăniască..., 
l[ij-ai luat năpaste 300 oi». — 1348. Pentru arătarea acelo- 
rași Bîrsani, «că Ji-aù fugit 80 liud[e], fiind oameni strein|i]>.— 
1349. Pentru fugari din Ținutul Putna. — 1350. Pentru niște 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE Di ISTORIE CULTURALĂ 389 


holtei, pe cari «i-ai fost cisluit căte 50 paral[e], dar pe urmă 
li-aii luat Lorongi cite 100 paralfe]». — 1351. Pentru 30 de 
fugari de la Putna. — 1352. Ceartă între Sovejeni si Cășineni, 
pentru carele date la mersul lui Grigore-Vodă la Constan- 
tinopol. — 1353. Pentru fugari de la Ținutul Vaslui. — 1354. 
«O carte de apàrar[e] Vornicului s[i] Bărsanilor, 4 Bărsan[i] 
de la Sovej[a], pentru doi Tigan[i] ce lucriază la cară ce 
merg la ‘Tar[i]grad, — sà nu-i super[e] giudzii s|1] nim[e], pe acei 
doi Țigan(i]; Avgust 27.» — 1355. Scutire de cai și căruțe 
de olac a Birsanilor de acolo. — 1356. Pentru 17 fugari din 
“Ținutul Neamţ. — 1357. «2 cărți date de om gospod, una la 
Scăntieni si alta la Dobrovăț, să d[è] bani pe niște lemne, 
pentru tocmitul odăilor Arnàutàloru de la Curte.» Si «dra- 
nit, cite 1 leii pe miia», pentru aceleași odăi. «Si sà l[e] 
dia banii în mănă, 30 lef » — 1358. Către un zlotas. «De acmu 
trebue să găndiască s[i] pentru istov» (27 August). — 1359. 
Să trimeatà Birsanii din Soveja si Cașin la Galati un car 
mocănesc, care va fi acolo pănă la 5 Septembre. — 1360. 
Către Radul Racoviţă. Să grăbească cu banii, «ca să aibă lă- 
cuitorii s[i] ceva răsuflare... Pentru oameni fugit, ce ne scrii 
dumneata s[i] cei răspunsu ca să știi, de nu s'or ţine în 
sam[ă], să plinești de pe Ja cielalti —, adec[a] pe sămne mult[ă) 
somă de oamini vei să ne arăţi fugit. Cari, lingà atăta milă 
ce facem Domnie Mea cu dumneata, căndu socotiem să ne 
arăţi sporiii, dumn[eajta, atăta lipsă ne arăț. Ce noi, pentru 
acei fugit, am mai scris...: carii vor fi esit din țar[ă], să-i 
scoţi dumneata din tablă; însă cercăndu bini, că mulţi nu 
sintu esit din țar[ă], ce îmblă din sat în sat ș|i] den Tinut 
în Tinut, mistuindu-s[ă], după obiceiul lor. S[i] de acum za- 
pisa de la tàran[i] nu vom mai priimi, ce de la dumneata» (ca 
mai sus n° 1324) (28 August). — 1361. Sărdarului. «Să trimit 
somà bună,de bani», gindind şı la istov. «Pentru oamenii 
č-aŭ fost pupus pe la Tătarli], că sai scos o sam[ă] și, 

asedzat pin sate, — de atasta ni-aii părut bine; ci, si pe..uu 
ciialalti, {&aù mai rămas dosit, navem îndoială că, fiind si- 
linta duni[i]tale, s'or scoate ș|i] ceialalt, tot... Pentru măr- 
zacul acela s[i] odobas[a] cu simenii, carfe] ăit îmblat pentru 


www.dacoromanica.ro 


390 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


scosul oamenilor pe la Tàtar|i]», ca sà li se dea ceva, așteaptă 
socoteala, «căci nu știm ce obraz a fi mărzacul acela». Pen- 
tru Aga din Chisinàù, dintre beșliii ce i s'aii dat, «doi sai 
întorsu de pe drum, iar doi aii fugit de acolo. Și dzăci 
dumneata că, cu acei 6 lei, ce s[4] da liafă beșliilor, 
s'or găsi neferi acolo, de slujbă. Ci noi, să mai dăm liafă 
la alțăi, de vrem[e] că avem beșlii aicia, n'om da; numai 
iată cam trimis alti 4 beșlii în locul acelora, iar acei G-aii 
fugit, s'or lua ei plata aicia. Pentru acel neguttor de la 
tărgul Lăpuşnii, ce Lai socotit dumneata să fiia acolo pen- 
tru apărar|ea] lăcuitorilor, ș|i] dzăci pentru liafă, ce, — liafă 
la acei de loc ședzători, ce liafă?! Nici la Grigor[e]-Vod[ă] nu li 
S'aii dat; numai dumnealui să șadză acolo, să fija de apăraria 
lăcuitorilor, s[i] om face raiat la altele. Iar, pentru beslii, 
caută-i dumneata doi oameni, să fiia de slujbă lăngă dum- 
nalui, s[i] să ][i] țăia în samă banii pecetàlor acelor doi oa- 
mini; Avgust 28.» — 1362. Pentru 6 fugari de la Ținutul 
Suceava. — 1363. Către Solomon Vornic de Cîmpulung și Du- 
mitrachi Vătav de aprozi, pentru fugari de la Cîmpulung. 
Să bage bine de samă, pe răspunderea lor. «Căt știm Dom- 
nie Mè, că, de s[i] sint fugit, dar din tar[a) n'or fi esit» (30 
August). — 1364. Să se cisluiascà satele «pentru vitele làcui- 
torilor de la Lăpușna, Orheiii, Soroca, ce saii prăpădit în 
trecere solilor». — 1365. Pentru plîngerea de bir a unei femei, 
Acsana. — 1366. Lui Vasile Budzilă. «Ni-aii venit acmu fer- 
man de la Puternica Poartă, în care ne scrii stăpănii că, din 
500 salahori cu care ești orănduit de lucredzi la cetate Voziei, 
100 de salahori nu săntu buni de nimic, s[i] dzàc cà nu nt 
ior tinè în sam[à])... Di-ai făcut vre un chip de mestersug, 
pot socoti, acè de pe urmă la ce-i vini, șI], de nu ne vor 
tinè noi în sam[a], iată că dumfitale| rămăne să dai sam[ă|, 
si] nici noi nui vom țăn€ în sam[ă], și], de unde so- 

testi, ca să dai banii înnapoi. Ce, di-aù fostu jaloba lor 
t-aii dat la Poartă pentru adasta, rà, s[i] salahorii vor fi 
de triabà tot, să te salesti ca să ei un elam de la cadiul, 
sli), de-i pute, s[i] un arz-mazar de la spahi <;i] alții de 
acolo, în chip de mărturie cà salahorii săntu deplin 500, sfi] 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 394 


oameni de triabă, buni de slujbă» (31 August). —1367. Im- 
plinirea slugilor Turcilor de la Gălaţi, pentru bir. — 1368, 
«La episcopul de Roman, pentru 6 călugări ce i-aii pus vieri 
la Necoresti, să trimită 60 lei, slujba lor de un an, căci pra- 
vila poroncește, călugării să s[ă] afle pe la mănăstiri, iar nu 
pe la vii; Avgust 31.» —— 1360. Pentru plîngerea de bir a 
văduvei Istina. — 1370. La starostele de Putna, pentru ce-ar 
trebui lui Manolachi Costachi, la conacele lui Musunolu. — 1371. 
Lui Vasile Logofătul de la Vozia. «Ni-ai vinit firman de la puter- 
nica Poartă casă dăm 5 lei lui Bina-Eminide acolo de la Voziia, 
pentru lucrul cetàtài. Ș|i] poronca ni-ai vinit c'un tohodariii a 
dum[i]sale. Si, netămplăndu-s[â] bani acmu la Vist[eJriia, iam 
dat rispunsu că banii îi vom trimite la dumneata.» Să iea 
«sibihtahrir» de la el (3 Septembre). — 1372. Lui Manolachi 
Costachi: Să iasă la Focșani înnaintea lui Musunolu. Să dea 
izvod amănunţit de cheltuieli. S'a trimes pentru aceasta și Ia- 
covachia Vel User. — 1373. Pentru patru fugari de la Trebeș. — 
1374. Pentru «un moșniag.. ., car[e]le iaste slabu, și] nu iaste 
de bir». — 1375. Plingere «că i-au pus un fitor holtei cap la 
cislă, și ial are trei fedor[i])». — 1376. «Tocmala menzilurilor 
dintr'acestu an, după cum arată „mai fos anume; leat 7250 
[1742]» (necomplet). — 1377. Pentru sese fugari din tîrgul 
Suceava. — 1378. Plingerea unui sătean, «cà, fiindu holt[ei], 
nu l-ar fi cisluindu țăranii dup[à] poronca gospod, cite 2 
zlot, ce lar fi puindu capu bun, ca un casnic». — 1379. «O 
carte dată de om gospod, să margă la dumnealui Vornicul Ion! 
și să pliniase[ă] 116 lei, 5 potronici de bani; car|e| bani 
al rămas rAm[a]git[à] din banii desătiniot Cărlig|ăjtura; Săp- 
temvrie 8.» — 1380. Pentru birul unni «om străcat si orbu 
de ochi: nu pote vidia». 


XII. «Condica de cărțile de poroncă și] răspunsuri ce s'aii 
scris de la Visterie la luna lui Octomvrie, leat 7251 [1742].» 
1381. «La starostele de Putna, săstrăge pe margin[e], să dia 


st|i]re neguttorilor streini ș|1] de ţară s[i] altor lăcuitori», pentru 


1 Neculce 


www.dacoromanica.ro 


392 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


iarmarocul de Sf. Dumitru de la Tărguşor (Nicolina).— 1382. Si la 
starostele de la Cernăuţi, pentru aceasta. — 1383. Unui vornicel 
de sat, ca să aducă înnapoi pe fugari. — 1384. Către Mădză- 
rachi. «Părcălăbie Chișinăului dintr'acestu anu, iată s[i] acum 
S'aii dat iaràs în sama lui, cu preţul &-ai dat în anul trecut: 
1000 lei; să poarte de grijă, s[i] să triimit[ă] banii pe &fer- 
turi, s[i] slujba să o străngă pe carte din anul trecut.» — 
1385. «La carii sint rAnduiti cu slujba ușorului la parte de 
spre parte Uraolu»: se cedează lui Iordachi Cantacoz[i]no 
Vornicul uşorul de pe o moşie a lui. — 1386. Se poruncește 
[ela ușorgii, ca să st[è] zapcii asupra Tătarălor», cari să ducă 
pînea «tot la Chișinăii, după obicei». 2 1387. «Tărgoveţilor 
de Gilat, ca să fie volniè a să apăra de spre toți cia ce ar 
înbla cu menzil pe apa Dunării, nemărui ei menzil pe apă 
să nu dia; ce, unde ar socoti părcălabul cu-i cu cale, acolo 
părcălabul să aibă a da, plătindu el cu banfi], iar tàrgovetii 
nić de cum să nu să supere.» — 1388. Numirea lui Antohie 
Caragè ca întovărășitor ai «solului lesesc». — 1389. Vornicului 
de Tecuci: să petreacă pe Musunolu de acolo pănă la Bîr- 
lad. — 1390. Lui Ion Bogdan Stolnic, să meargă cu Paşa pănă 
la Vasluiii.— 1391. Lui Stefan Roset Păharnicul: să-l ducă 
pănă la lași. — 1392. Lui Indirniliu biv vel User: tot așa.— 
1393. «4 cărți de oamini gospod si pe izvod ci-ar da Gri- 
gor[e] Basbulbas[a] din Curte, de oaminii care] aŭ luat bani 
pe podială, pentru podurile ce să fac aicie în Ias; si să st[è] 
zapciù să aducă toată podiala deplin, si să-i aducă si pe 
dănșii cu pecetluiturile care aŭ la mănă, ca s[ă] dia sam[ă].» 
— 1394. La Vel Căpitan de Dorohoiii, «pentru solul leșesc 
ce vine din sus, înnainte cărue iaste triimis Bechir-Aga 
Cap[u]gibas[a]». Pentru Turc, sa trimes Carageà. Pentru 
sol, Vel Căpitan «sà rănduiasc[ă]... 47 cai pe Tinut..., ca 
s|ă] facă lăcuitorii cu chirie, căte 2 lei p! de cal, dela Hotin 
păr la las». — 1395. La starostele de Cernăuţi: pentru alti 
47 de cai. — 1396. Pentru tot atîtia cai, lui Vel Căpitan de 
Soroca. — 1397. Carte de olac pentru un «îmblitor». — 1398. 
Alta, unui călăraș «t-aii mersu cu cărți la conaccii». — 1399. 
Împlinirea unui Ciorneiii, pentru «roo drobi de sar[e] č-aŭ 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 393 


luat de la Ocnă> si altul ce a luat tot sare. «Sai po- 
priască vie s[i] moara, pără s'or plini banii domnești.» Și îm- 
plinirea analoagă a lui Bănariul. — 1400. Către starostele de 
Putna, «cu un pivnicer ce sai triimis de aice pentru vinul 
gospod, ce iaste obiceiii de să ià, cite o vadră de cram[ă]»: 
să-l aducă. — 1401. «Pentru lemnul ce s'aii socotit să aducă 
oamenii de pe suptu Codru pentru făcutul șoproanilor de 
triaba cailor Mării Sal[e] Paşii ; însă 30 grindzi s[i] roo car[e] 
frundzar.s — 1402. Si oamenilor de Dobrovăț, pentru aceasta : 
«însă 120 furci s[i] 120 de cumpene, și] să le platiasc[a] cu 
ban[i]». — 1403. Să se caute 60 de care de fin, în și lingă lași, 
pentru Pașa. — 1404. «Să aibă a merge [un Vornic de Poartă] 
pe supt Codru, s[i] sà scoat[ă] oameni ș[i] cară cu boi, să 
tocmască toate podurile de piste toate părailea, de la Santa s[1] 
păr aice», — pentru Paşă. — 1405. Se cer de la Ținutul Roman, 
treizeci de cai pentru «agărlăcul» Pașei, care vine la lași. 
Vineri: va da 2 lei de cal. — 1406. Si la alte Ținuturi. — 
1407. De la Ținutul Lăpușna se cer care, cite 6 lei pănă la 
hotar. — 1408. «Aga să fac[ă] de la breslele de Ias 20 càrut 
căte cu 2 cai», cu 5 lei căruța, «s[i] 40 oamen[i] slobodzi», cu 
cite 1!/2 lei, pănă la hotar. — 1409. Mazilii de la Vaslui, «sà 
fac[ă] conacul Mării Sali Pași[i], de la Scăntei». — 1410. «O 
carte de 3 cai de olac è-ai întorsu o cociia č-aŭù vinit cun 
beiù, t-aii venit cu Mărie Sa Pas[a]». — 1411. Câtre «Solomon 
Botedzu Setrar, Vornicul de Cămpullungu», să dea «20 putini 
de brăudză bună, ca de 2-3 vedre una, să fie pentru masa 
gospod ..., precum a f|i] preţul». — 1412. Vornicilor de Bir- 
sani din Cașin și Soveja, să trimeatà «20 casì de cei mari 
ș|1] 20 burduj de brăfnjăză de cè bună, ca să fie pentru masa 
gospod», — cu plată. — 1413. «Octomvrie 8. 18 cărți s'au scris 
pe la lăcuitorii de pre la Tinuturî, într'acesta chipu. Facem 
st[ilre că, la èfertul de'ntăi, &fertul acest trecut, a lui Avgost, 
trebuintàl[e] toate, ce s'a întămplat, pre răndu s[i) pre largu vi 
li-am arătat; care trebuintà neputăndu-să cu alt chipu a să 
urni, ni-aù silit a scoate Èfertul căte 3 lei de omul căsariii s[i] 
de holteiii, dar scoposul nostru aŭ fostu, rădicăndu datorie 
ce ne sta asupră, să lăsămu Èfertul iaràs cum aŭ fostu, — dup[ă] 


www.dacoromanica.ro 


394 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


cum sfi] atunci în cărți vam arătat. [i], la acè socotial|ă | 
aflăndu-ne, iată puternicii stăpăni, socotindu, ni-aii trimis 
mucarer ; cu carile cătăva somă de ban[i] cheltuindu-sà, iarăș 
cu datorie s'aii luat de s'ai dat. Pentru care stăndu Domnie 
Mea a socoti, denpreună cu boerii nostri, cum ș|i] în ce 
chipu să facem ca să rădicămu den mijloc atastă datorie, 
iarăș într'alt chipu nu s'ai putut, ce, sfătuindu-ne, s'aii so- 
cotit, sfi] pentru mucarer s'a scos, acum, un Èfert, tot pe so- 
cotiala tfertului celui de'ntăi, cum căsarii asia s[i] holteii, cate 
3 lei. Dec, măcar că cunoaștim Domnie Mea supărare voastră, 
dar la o trebuintà ca atasta ce sai întămplat, fieșticarile să 
vă silit, să vă nevoiţi, ca să dat s[i] acești bani], cu carii 
vom pute măntui si atastă trebuintà. S[i], iată, cu toată ade- 
vărătate, vă arătăm, ș[i] vă făgăduim Domnie Mea că de 
acum înnainte celelalte &ferturi ce sintu hotărăte piste anu, 
adecă după unul, è-aù eşit, păr la 4 èfertur[i], vor fi numai 
cite 100 parale de căsar, s[i] holteii de vărstă cite 50 parale,— 
mai mult nič un ban, s[i] cei bátrăn[ī], ce nu sintu de hran[â |, 
saù nevolnicii nu să vor supăra. Precum s[i] den peceti vă 
vet adeveri. Carele får de zăbav[ă|, pentru îndreptare lăcui- 
toriloru, de anul acest al doile să vor triimite, ca să să îm- 
part[ă] tuturoru. Pentru ačasta dar, nerămăindu în cugetul 
vostru nic un chipu de îndoială, să fit încredintat că mai 
mult la alte èferturì înnainte nu vet fi supàrat, s[i] iată sli] 
boeri zlotas rinduim cu èfertul acesta pe—; la măna cărora 
să vă sili, să vă dat banii, sli] răsura încă, căte 5 pa- 
rale, precum sfi) la alte &ferturi.» Să iea zlotașii s[i] de 
la cei veniți de prin alte Tinuturî: dacă va fi vre-un bir dat în- 
doit, se va vedea pe urmă. — 1414. Carte de z/otărze se trimete 
la Vel Căpitanul de Soroca. — 1415. Pentru un om al lui 
Vel Vistier, «ce s'aii trimis la Bucuresti». — 1416. «La boe- 
rii vădrari, pentru banii vădrăritului, să facă sălință cu străn- 
sul banilor, și] pe nime de acolo fără bani să nu las[ă] să-ș 
rădice vinul, ce de la toți acolo să pliniasc|ă] banii vădrări- 
tului; că, de or lăsa pe cineva, or avè bănuială, sli] păr la 
fărșitul lunii acestie a lui Octomvrie negresit să fac|A] tot 
istovul banilor la Vistierie, de vremje] cà bani acestie sint 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 395 


socotit să s[4] tremită la Țarigrad cu dumnealui Vel Comis, 
s[i] la farsitul lui Octomvrie este să purtad[ă| dumnealui 
Vel Comis la Țarigrad.» — 1417. Numele zlotasilor «cu èfer- 
tul /adaus:] ce sai scos la Octomvrie pentru mucarer». In- 
tre ei, la Botoşani: «Vasile Macri Pitarul, Costandin Vel 
Cafegiii»> ; la Cirligătură, «Ion Neculce Vornicul; răsura: 120 
lei». & 1418. Către starostele de Cernăuţi, «pentru 126 stupi 
a unor Turci de la Hotin.., carii sintu în Ținutul Cernăuţilor 
s[i] maŭ vrut să-ş plătiască desătina, — sä caute dumnealui să i 
cheme s[i] să l[i] dzăcă să-ș plătiască desătina, nemai puind 
pricin[ă], — că apoi li să vor bate stupii [si] li sà va vinde 
mierea». — 1419. Pentru fugari de la Ținutul Covurluiii. — 
1420. Se trimet care la Chișinăii, «sà încarce ordzu de ușur».— 
1421. Si la Fălciiii pentru aceasta. — 1422. Pentru fugari de 
la «Lipovenii de la Zamostiia». — 1423. P/inzre de cunità de la 
«Haidinolu s[i] Satàrul de Galati». — 1424. Se dă la menzil 
o parte «din ordzul de usur ce este sà viia de la Tatar[i] 
de la Orumbetolu, acolo, la Fălciii». — 1425. Zlotaşilor: «pen- 
tru 2 părți din soma banilor, sà trimità la Visterie, păr la sfărși- 
tul lui Octomvri»; altfel, se vor trimete zapcii. Cei din Țara- 
ue-jos vor trimete banii la Galati. — 1426 «O carte dat[ă) văta- 
vului de vănători, lui Tănas[ă), să aibă a da poronc|à] vănă- 
torilor ca s[ă] aducă vănat, nelipsit, la Curte gospod.» — 1427. 
«La un fetoru a dumfisale] Vistierul, mergăndu la Gălaţ să 
cumpere nişte bucat[e] de triaba nunţii dum[i]sal[e]}!.» — 1428. 
«La goştinarii de oi...: păr la sfărșitul lui Octovri să dat 
gium[a]tate de ban[i], si la 20 dea dzilfe] a lui Noevri să 
fac[4] tot istovul», avînd să plece la r-iù Novembre Comisul 
la Constantinopol. — 1429. Pentru partea din sfert ce s'a orîn- 
duit lui Vel Cămăraș. 2- 1430. «Capitanului de la Bărlad, sà d[è] 
poroncă tărgoveţălor de Bărlad, cănd or fi calabalăcuri si 
alte trebuinţă la mizil, să sà ià să d[è| agiutor; însă nu cu 
paguba lor, ce numai cu osteniala.» — 1431. «Octomvrie 20. 
O carte la văt[ăjmanul ș(i] la tot sătenii de la Grum[ăjdzăști: 
luînd carte gospod, îndat[ă] să tae 800 de bradzi, carii 


1 Vistierul, Toader Paladi, își mărita fata. V, mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


396 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


sintu pentru nunta dum[i]sale Vornicul Costaca (sic) sli] a 
dumnealui Vel Vistier, s|1], tăindu-i, să-i încarce s[i] să-i aduc|à] 
aici, la dumnalor, ş'aducăndu-li, îs vor lua plata de la dum- 
n[eajlor.» — 1432. Si zapciù pentru aceasta. — 1433. «3 cărți 
s'aù scris: una la Soroca, una la Harlaù sli] alta la Cer- 
năuţi, pentru oamenii de raeoa Hotinului, să-i popriasc[ă], 
să nu-i lasă să ari pe locul ţărăi; numai carii or vria să 
viia sà să aședză în țară, aciia să aibă voia să să hrăniasc[ă] 
şi să s|ă] aședză în țară.» — 1434. Pentru un birnic de la 
«slobodzăia gospod ot Orheiù». — 1435. «Pentru cheltuiala 
solului lesesc ce vinia din sus si trecia în gos.» — 1436. «18 
cărț date și 18 izvoade de dajde aleasilor ce sai scos la 
Octomvri 20 pentru mucareriii » — 1437. «O carte la sta- 
rostele de Putna, pentru Rari Postelnicul, să șadă acolo la 
Focsenì în sama dumisale], si, pentcu grije lui, i s'a purta de 
aice.» — 1438. «La Bahrin, sluga dumlisale] Vel Vistier, de 
la Vale Sacà, pentru nisti meari domneşti ce i sai po- 
roncit să trimită pentru nunta dum[i]sale, s|i] păr acmu 


nu Jiaù mai triimis.» Merge zapciui. — 1439 Pentru fu- 
gari de la <Lipoverii de la Poiana Pustiia» (Ţinutul Su- 
ceava). — 1440. Pentru cei de la «Lipoverii de la Hantàsti» 


(tot de acolo). — 1441. «Octomvrie 26. O cartia sai scris la 
dumnalui Radul Vel Spatar, ca să viia şi dumnealui, să 
să] afia la nunta fiicii dumlijsale Vel Vistier.» — 1442. 
Pentru «Lipovenii de la Bodeşti» (Ținutul Neamţ), dintre 
cari fugiseră 15. — 1443. Către Comisul Isufachi. — 1444. 
«La atâta som|ă] de bani, sà triimit dumneata numai 500 
lei?! Pre atasta putem socoti că iaste să fat dumneata smin- 
tială.» Să vadă și la celelalte ocoale, nu numai la al lui. Să 
cerceteze pe cei strămutați. I-a dat şi cei patru slujitori ce- 
ruți. Să crute numai pe cei veniți de curînd. «Si asè, ade- 
verindu dumneata ș|i] incredintindu pre tot lăcuitorii că de 
acum înnainte alte èferturi vor plăti numai 100 paral[e] de 
căsar, s[i] 50 parale de holt[ei]» (27 Octombre). — 1445. Pentru 
doisprezece fugari de la Cotnari. — 1446. Pentru trei fugari «în 
raia» din Ținutul Hirlăului: iar e vorba de «mărturii, și zapis de 
la vornicel și] de la săteni». — 1447. Către locuitorii din Ținutul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 397 


Lăpușna, Orheiii, Soroca, pentru fugarii ce ar vrea să se în- 
toarcă, cari cer bir deosebit. Admite, cu boierii, «fiind spre 
adaogeria țărăi», si pentru străini si pentru îxstre:naf?. Vor da 
în patru sferturi 105 parale caspzezi, iar holteii (ce? de vristà) 
55 (28 Octombre). — 1448. Pentru opt fugari din Bosance.— 
1449. Către zapcii: să încheie cu datul banilor pănă la 10 
Novembre măcar, fiind să plece Comisul cu bani, «la datorie 
s[i] la alte cheltuiali» (31 Octombre). — 1450. Pentru douăzeci 
si sese de fugari din Ținutul Neamțului. « Să-i păsuiasc|a | de banii 
acelor fugiți păr mai pe urmă: că iată că vor să să] trimità 
sfi] peò[ejt, sà s[ă] dia pentru îndreptaria oamenilor, s[i], pe 
carii i vor găsi, li vor da peò[e]t; iar, pentru cei fugit, să 
n'aibă supàrar[e] ceialalti» (31 Octombre). — 1451. Pentru cinci 
fugari de la "Ținutul Roman. — 1452. Pentru plingerea de bir 
a Savinei «de la Ținutul Lăpușni, Orheiuluî». — 1453. Către 
Vel Căpitan de Covurluiii, «jàluind vornicii di pin sate, de 
la Piniù şi] de la Brănești, precum li-aŭ luat căte 3 oameni 
dintr'un sat pentru slujba Căpitănii: pentru car[e| lui i s'au 
dat poroncă ca să fac[ă] dzăcia căl[ăļraş pentru slujba lui, 
şi pecetàle să li să rădicia de la Visterie; dar acii 10 oa- 
menì să fiia oamini streini, iar nu oamini de pin sate». — 
1454. Către «vorniceii de pin sate de la Ținutul Covur- 
luilui, jăluind că le eŭ [caii] părcălabi de Gălaţ și Vel Căpitan, 
şi-i țăn cate o săpt[ăjmănă, sii portă, sii flămăndzăsc; 
si li s'aù făcut cartia dată, să s[à| aperia, să nu dia cai de 
olac; numai cănd s'ar timpla sà viia vrun Turcu marfe] 
si alti Agî, calabalăc maria, si cănd a fi aproapia de Gălaţ, 
atuncia sà d[è] s[i] ei cai de olac, agiutor mizilului.2 — 1455. 
Pentru 10 fugari din Ţinutul Sucevei: iar făgăduiala de 
«pecet ..., pentru îndreptaria tuturor» (31 Octombre). — 1456. 
Pentru fugari din Ținutul Covurluii : iarăși făgăduiala pome- 
nità. — 1457. Se cere a se ierta de bir moșnegii cari nu pot 
lucra: Domnul amintește că și în ponturile sale se prevede 
lucrul. 


XIII. «Condica de luna lui Noevri» |cercături de condeiii 
grecești ale lui Gheorghe Icioglanul). 


www.dacoromanica.ro 


398 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


O 1458. Carte de mortasăpie. «De vita ce s'a vinde în tărgu, să 
ià 4 paral[e] de la văndzător, ș!] 4 paral[e] de la cumpărător, 
s[i] de cal, de iap[ă] 3 potronici de la văndzător, s[i] 3 potro- 
nici de la cumpărător, s[i] de oaia 2 bani, s[i] de sacul de făină] 
de grăii 2 paral[e]: o pară cel ce vinde, o pară cel ce cumpără, 
s[i] de sacul de gràuntà cate 4 bani, s[i] de sacul de mălai 
o pară, ş|i] de cară ce or vini în tărgu, căte 2 potronici, şi căte 
2 oc[4] or ce a fi în car. Asijderea să aibă a lua s[i] camăna 
s[1] bezmănul, după obiceiii, de la cărșmel|e] ce s'ar vinde în 
tărgu, orce fel de băutură, s[i] de la vite ce s'ar tăia la scaun, 
să aibă a lua căte 3 potronici de vită, s[i] căte 5 ban[i] de oae, 
s[i] căte 2 banfi] de miel, ș|t] de la mesercii să aibă a lua, 
de trunchiii, căte căt este obiceiul, pe &fert; pentru săi, ce 
aŭ a da iai la mortasipie. S|i] nimea scutelnic să nu fija la 
aceste, s[i] să aibă a lua s[i] de la blănar[i] s[i] de la cojo- 
car|i], cite 2 ughi la potronic, pe an, după obiceii.» Scutirile 
se vor ţinea în samă numai fiind de la această Domnie (fà 
dată). — 1459. Pentru plingerea oamenilor din Bănila, că «li- 
aŭ fugit 15 Ruși -aü fostu cu dănșii luat peceti; s[i] 2 oa- 
meni de sat, s[i] aŭ rămas numai 3 oameni». — 1460. Plin- 
gere de săteni asupra unui vornicel, cu tatăl si fraţii lui, «precum 
fac cislă numai ci, s[i] pe ceialalti nu-i priimăsc, si asupresc cu cis- 
la, s[i] nu le fac dreptate ; s[i], mărgănd la staroste de Putna de 
al jeluit, aii orănduit starostele pe un Stavro Grecul ca săi 
cisluiasc[ă]... Pe urmă aŭ sărit acel vornicel s[i] cu frații lui, 
ș[i] cu tată-săi, ș[i] i-ai bătut denainte lui Stavro.» Să fie 
aduși la Iasî.-— 1461. La starostele de Cernăuţi, «triimetàn- 
du-s[i] de aici cu trebi pe Ioani Postelnicul în Tara Lesasc[4], 
la Voevoda Chiovschii»: să-i dea «o căruţ|ă] cu doi cai,'ş[!] 
doi cat de călărie să tocmască cu chirie...,s[i] doi înblători 
să margă cu dănsul, să sada acolò căt va zăbăvi; s[i] chel- 
tuiala să le dè îmblătorilor pe obiceiii, ș[i] să ile] dè sli] 
liafa lui, cite —lei pe lună», cit va sta.— 1462. Se trimet 
zapcii la zlotași, pentru două părți din suma șfertului, ca să 
se trimeată cu Vel Comis. Aù trecut «2 sorocuri» (9 Novembre) 
(ștearsă). — 1463. «Pentru triaba solului leșesc ce merge la 
Țarigrad, s[i] s'aù triimis s[i] "2 copii de cas[ă] de aice, ca 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 399 


să ste zapcii împreună cu oamenii dum[isale]» : să-i gătească cai 
la Vaslui, dăndu-li-se chirie de 21/2 lei pănă la Galati. Dar vor fi 
aduși, pănă «mänï sară» la Iași întăii (9 Novembre). — 1464. 
«Noemvrie 9. O carte la Vornicul Ion [Neculce], să orăndui- 
asc|ă| 40 stoguri de fin din fănul gospod, ce iaste la Căr- 
lig|ă tură, să-l aduc[ă] aice, la grajdiul gospod.» — 1465. Or- 
dir la Cîrligàturà, pentru caii esolului lesescu». — 1466. Lista 
cailor gàtiti pentru el la Tinuturi (9 Novembre). «La 10 cai 
să vie si cite 2 oameni, ca să poarte grije cailor.» — 1467. 
Lui Ioniță Buzdugan si Mătei Hurmuz, pentru a găti cona- 
cele solului (aceiași dată). — 1468. Zapciù la zlotași, pentru cele 
două părți din suma sfertului (ro Novembre) (e în locul poruncii 
șterse). — 1469. «18 cărț sai scris la lăcuitorii de pea la 
Tinuturi într'acest chip: Facem stir[e] cà, iat[ă), acum s[i] pe- 
cet noaî de anul acesta, pentru îndreptar[e] tut|ujror, s'aă 
triimis, sà s[A] dè petlete] de 105 par[a]I[e] de căsaș si 55 pa- 
ral|e) holteiă, după făgăduinţa č-am dat Domnie ME, s[i], de 
acmu, după soma alasta vet plăti èfertur[i]le, la vrem|e| cănd vor 
esi, — mai mult nič un ban. Ș|i], după hotărăre, vă veti cislui fiesti- 
car|e]le după putinţa lui, s[i] holteii cu părinți numai 20 de pa- 
ral[e]. De voi, licuitor[1), tot, neîmblănd cu mestersugur[i], să esit, 
cum căsarii, asè s[i) holtei, să vă luat pecet pe fet[e]i[e] 
voastre ; căt, după atăta milă Cam făcut Domnie Mè cu 
voi, mesters[u]gur[i] niè de cum nu vom suferi; ș|i] să va 
fate] cercătur[ă] cu mare tărie, ș(i], unde vom afla om far 
de pecet[e] sai s[i] cu pecete nescris(i] pe fet[e], vornicul 
satului s[i] den cei mai bătrăni săten[i] s'or pedepsi, s[i] pe- 
cet[e] va plăti îndoită.» Îndemn către zlotasi a împărți pece- 
tile fără /farr. Bătrînii si mevo/zici? să nu fie supăraţi. «Nič 
ban[i] peste pecet ce le dat lăcuitorlijlor să nu luat, căci 
banii èfertuluf vor da cănd să va scoate éfertul, la vreme 
lui.» Să facă izvod deosebit, al celor «è-aù îmblat cu meş- 
terșuguri, arătănd că sint fugit, s[i] s'ai scos din tablă». 
Trimete un număr de pecetì, fiind sigur că le vor îmbrăca 
pe toate, si vor mai cere. Să se lucreze «cu apofas». Ame- 
nintàri cu zrgze (tO Oztombre). — 1470. Lui Isufachi, care 
nu voise a da Câmărașului, pentru Câmară, suma ce i se 


www.dacoromanica.ro 


400 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


rîinduise. — 1471. «Pentru ordzul de la iusoru.» — 1472. Împli- 
nire de «camănă de la Focșeni, din anul trecut» ; şi pentru 
rămăşița mortasăpilor de Bărlad si de Focșeni. — 1473. Să 
se aducă Medelnicerul Carpu, pentru rămășița vădrăritului 
de la Ținutul Tecuciù. — 1474. Se trimet bani pentru orz 
de menzil, «căte 6 potronici merta». — 1475. «La Iordache 
Postelnicul, capichihae de Hotin, pentru Turcii ce n'ai fat 
cunità pe vitele ce aŭ aice în țară, — sà margă la dumn[ea]- 
lui Inicer-Agăsi ca să dè un bumbasir, s[i), pe carii ar arăta 
cunicerii că nai plătit cunita pe obiceiù, să aibă a plini de 
pe la toți.» — 1476. Pentru unsprezece fugari din tîrgul Hîrlaù. 
— 1477. Pentru unsprezece fugari din Ținutul Roman. — 1478. 
Pentru alți opt fugari de acolo. — 1479. Pentru patruzeci si 
şcpte de fugari de la Baltàtesti (Ținutul Neamţ). — 1480. Pen- 
tru zece fugari de la Roznov. — 1481. Aducerea lui Carpu Me- 
delnicerul cu rămășița vădrăritului de la Tecuci: i se vor lua 
«10 lei cibote»; să vie «păr măni sar[ă]». — 1482. Milă pentru 
Bărnova, «fiind mănăstiria săracă»: va avea 30 de posluşnici.-— 
1483. «O carte de beșleii, să margă la neguttorii turci de la Băr- 
lad şi de la Vasluii, si (de) la alti neguttorì streini cari ar fi fä- 
cut miere au alt[ă] neguttorie, şi, pe izvod ce ar da vamesiî, 
de vama ce n'ai plătit, să pliniasc[ă] de pre la toţi toţi banii, 
deplin.» — 1483. Tot asa, «la cunicerii de vitel[e] turcești de 
la Tin[u]turile de 3os». — 1484. Să se iea zrăsură de cunità 
de la un fost Serdar de Galati. — 1485. Pentru birul unui 
«feèor can de suflet, luat de mic», care acum se duce «Ja 
niște rude a lui» si tatăl adoptiv tot plăteşte pentru el. — 
1487. La «Vornitasa Pălădoaia», «pentru fănul ce este obiâ- 
nuit de facu țăranii ce sed pe mosiia dum[isale]».— 1488. 
Pentru fugari de la Birsanii din Cașin. — 1489. Către zlotasii 
din Tara-de-jos, ca să gătească istovul la trecerea Comisului 
(21 Novembre). — 1490. «La Vel Căpitan de Soroca, să de 
pat|e] oamenilor lesesti ce aŭ vite si fân dincoace, să dè 
cuniț|ă] dup[ă] obiceiù.» — 1491. «Cunicerilor de cunita le- 
sasc[a] de Ținutul Sorocăi, să fie volnit a lua cunita și tră- 
sură de la acei ce aù vite, făn, dincoace, dup[ă] obiceiul 
vechiti.» — 1492. Către zlotasi. Să dea zs/0v/ si să împartă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 401 


pecetile. Asteaptà «s[i] somă de oamen[i] mai multi decăt în 
anul trecut». Altfel, va face Domnul «cercătură cu alte obraze, 
și] cu mare tărie» (23 Novembre). — 1493. Pentru «15 Un- 
gureni streini, care aŭ venit an ș|i] s'a aședzat la o slo- 
bodzie la Bogdănești, la Tin[u]tul Bacăului; jeluind pe Băr- 
sanii de la Cașin, precum, cănd aŭ venit ei, s'ai fost asedzat 
cu rupta cu dănșii, s[i] li-aă fost dat s[i] o sam[ă] de bani, din 
tovmalà è-aù avut cu dănșii, ș[i], pe urmă, esind hărtiile la Mărie 
Sa Grigore-Vod[ă], li-aŭ dat şi] lor hărtii, s[i] i-aù pus osàbit, 
și] aŭ purtat birul lor tot osàbit; dar Bărsanii de la Cașin 
i-ati pusu ș[i] la cheltuiala] unor cară è-aù făcut de aŭ mărsu 
cu agărlăcul Mării Sale la Țarigrad, ș[i] altele, de aŭ venit cu 
Domnie Mea». Ispravnicul, care nu li făcuse dreptate, să-i 
judece din noi. — 1494. Unui zlotaș: i se zăbovește 7a4/a, dar 
să trimeată un feczor cu banii (23 Novembre). — 1495. Pentru 
cinci fugari de la Ionàseni. — 1496. Pentru alti sese fugari din 
Tirgul Neamţ. Și «doi Ungureni è-aù fost la mănăstiria Niam- 
tul». — 1497. Pentru alti sese fugari de la Ținutul Neamţ. — 
1498. Plinire la doi Turci din Agiud. — 1499. «S[ă] pliniasc[ă) 
12 lei, banfi] noi, de la Codrescul stegțariii], care ban[i] i-ai 
luat de la Bărsani, căte un leă de tărlă.» — 1500. Către Val 
Căpitan de Soroca. «Pentru oamin[i] de Tar[a] Lesasc[4], c'aŭ 
cercat citva oameni să triacă dincoace ; silindu-s[i] ca s[ă] 
aducă oameni căt de mult. Ș[i], de vreme că acmu sli] pece- 
tille s'a lăsat mai gos, mai mult decăt atăta, ce milă poh- 
tesc, mai mult de căt atăta?!... Pentru cei &-ai trecut din- 
coace, di-aii făcut finet, s[i] dzice că, înghițind apele, or veni 
de or lua finet[e] de noapte, —că, trecănd acei oamen[i] din 
cie parte s[i] luînd niscarfe]va fin, s'a triimite om gospod 
de a plini fănul de la oamenii ce or fi dincoace, aproape de 
finul acela.» — 1501. Pentru fugari din Ținutul Tecuci. — 1502. 
«Pentru Mihălachi zugrav de la tărgul Trotușului..., om 
strein.» — 1503. Către zlotași: să facă zsfovu/ si să trimeată 
tabla; apoi vor redacta alta pentru șfertul viitor (25 No- 
vembre). — 1504. «Pentru iucuri mergănd cu bani după dum- 
nealui Vel Comis» (25 Novembre).— 1505. Se iartă de bir 
«călugării ce sint poslusnici la mănăstir[e] la Runcu», afară 


68775. Vol. VL 26 
www.dacoromanica.ro 


402 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


de «cei ce or fi cu babe, ședzind pe la cas[e]le lor». — 1506. 
Către Neculai Cohfo]ranul, «pentru oamenii de pe margine 
aceia a Ciuhrului..., că s'ar fi turburat din pricina cu co- 
nacele Pasilor ș(i] a solului. Ce, pentru conaòfe], de ce să 
s[â] tulbure, că& noi conacele acele toate cu bani li-am plătit? 
Iar, de n’ati dat pevr'unile bani Toader Jitniceriul, — să ne fač 
ştire; că om plini îndoit de la dănsul. Alt[ă] dat(ă], iai toate 
aceste le ficè făr de bani; acmu noile plătim toate cu bauli; 
apoi pentru ce sà cărtiasc[ă] ?| Pentru biru lor, îi ai deosăbi 
de o ţar[ă] pe dănșii; de hotărăre ce s'aii făcut, — nič de cum 
nu li s'a face alt[i] aședzare, càè sli] pecetile acmu s'ati 
micsurat... Apoi, alt[ă] milă, ce cer mai multu de căt atăta?! 
A nu s[ă] cislui între dănșii, iarăș, nu s[ă] poate, că cisla 
iaste bună, — că, cine pe ce are, pe aceia dà; decislă, n'ai ce 
bănui. Si trebue să le arăț tu toate aceste lor, ca să nu le 
între în capetele lor fumuri de aceste ce ne scrii tu. Pentru 
oamenii de raè, scrii că trec dincoace de tai lemne sfi] al- 
tele ce le trebue, si dzič că nu pot să-i poprești. Ce iat[ă] 
că fi s'aă triimis patru Arnăuț de aice, ca să stè acolo 
lăngă zii (sic), să-i popriasc[ă] pe oamenii de raè să nu triacfà] 
dincoace, la lemne sati la alt ce li-ar trebui: s[i)] nië de cum 
să nu-i lăsați» (26 Novembre). —: 1507. «Noemvrie 26. Un 
iarlăc a Hanului s'aă trimis la Păvlachi Sărdariul, în care 
iarlăc scrie la Căimăcanul Tătarălor de la Bugiac, să nu ià 
vamă TaAtarài de la Moldoveni. | — 1508. «Altu iarlăc a Ha- 
nului s'ai trimis tij la Sărdariul: care iarlăc scrie la Elagasii] 
pentru oameni de satul lui Serinbeiti, carii pără acmu daŭ 
usurul lor la Domnie Moldovei: acmu ar fi găsănd pricină 
s[i] dzăc că ar fi dat Enicerilor de la Bender, Pentru care, 
să trimită un om din parte lui, sà pliniascji] de la dănșii, 
atăta usurul, căt si alim[ul], s[i, de or fi dat ei ușurul aiure, 
sà marg, să-ș ciaia iar oamenii lui la Elagas(i], sà pliniasc[ă] 
de la dănșii tot usurul; și să poruntască Elagasii], atăta la 
Oraolu, căt s[i] la Orumbet-Olu, ca sà nu mai samene afară 
din locul ce aŭ orănduit, de vreme că lor li s'aii orănduit 
de la Împărăție loc, ș(i], afară din locul acela, la altă parte 
a Moldovei să nu-i lasă să are.» — 1509. Plingere a unui că- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 403 


lugăr că i s'a luat iapa de săteni pentru fiul săi fugar: «sfi] 
ial cu fegorul lui nu s'a ținut». — 1510. Plinire de goștină 
la Ținutul Fălciiii, de la «dumnfeei] Băniasa Ban[u]lui Gavril 
ș[i] la Lupul fiiii-săii». — 15 11.Plîngere a unui teran asupra unui 
mazil. «Ședzănd pe moșie acelui mazil, s[i] vrănd să pui un 
poloboc vil (sic), ca să-l văndză la casa lui, a mărsu acel 
mazil, s[i] l-ai bătut păr la morte, ș(i] li-aii s[i] încruntat.+— 
1512. Un negustor de la un sat se plinge că sătenii i-ai 
făcut cislă prea mare. — 1513. Pentru fugari. Unii se aflase: 
«deè de, pen casăle lor n'aii fostu eşit... Să cerci, cî poate 
s[i] acmu ar fi făcăndu meșterșuguri, și, pre unde ar dovedi 
că or fi multi fugiţi, nu cite 2-3, să-i rădici, să nui pue în 
tablă, s[i] să fac[ă] izvod osàbit». — 1514. <Noemvrie 30. O 
carte S'aii scris la Ion Neculce Vornicul, pentru c'a dat ja- 
lobă liude ot Turbătești că în anul trecut aii fost birul lor 
cu oamenii den Nedieni, s'aù tras mult[ă] supàrar[e] de spre 
dănșii; ce, de aice, altă] isprav[ă] nu l[i] s'aù făcut, ce, cum va 
socoti dumnealui, să-i asez[e] acolo, ca s[i] nu mai jăluiasc[ă]. » 
— Fol. 617 şi urm. 


XIII. Condica pe luna lui Dechemvrie; leat 7251 [1742], 
Dechemvrie 1. /adaus:] I de Ghenar. 

1515. Urmărire de goștină a unor Sîrbi de la olatul Gre- 
ceni și de la Cahul. — 1516. Zapciii pentru tabla și istovul 
ultimului sfert (7 Decembre). — 1517. Sărdarului. Pentru pri- 
cini ivite la peceti. «Dar si noi, ce putem să facem într'alt 
chip, de vreme că atăte poronci ce s'au adaos asupra nostră, 
caril[e] le știi dumneata, poronci stàpînesti fiind, cu soli mari 
ca aciia, cu cetăți, — cum să pută să s[ă] lasă gos? Acum, 
trecănd acèle, nădăjduim pe Dump[e]dzàù, precum si pre la 
stăpăni avem făgăduință, că nu vom maï avia supăraria ca 
cu acâle, osăbite, și, precum și pecetàl[e] s'aii trimis cu scă- 
deria: 100 paral|e] căsariul si 50 parale holteiul...Să fie în- 
credintat și ei că mai mult decăt patru, după cum s'aii ho- 
tărăt si li-am făgăduit Domnie Mè, nu vor fi supàrat... Să 
nu să mai sunia între dănșii voroavia răsuflatia. Însă, de vreme 
că Domnie Mè am făcut milă ca atasta, de s'aù pogorăt 


www.dacoromanica.ro 


404 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


dajdi lor la atîta,— de mestesugurì sà s[ă] lasă... Și lipsă di 
soma anului trecut să nu ne arăţi, că apoi om vria să cer- 
căm cu alt obrazu», și va fi pedepsit el, aflîndu-se mai mult, de 
cercători. Dacă nu poate face tabla vechiului șfert așa de iute, 
«ce să faci ecstrat, asia după cum ne scrii» (7 Decembre). — 
1518.Către Vel Căpitanul de Dor[o]hoiù. « Pentru slujitori de 
paza marginii, s'a făcut carte Domnii Mele pentru 20 de liude 
oameni streini, din raia și dintr'alte părți de loc.» Li se trimete 
și «carte de slujitori... Îţ bagă minte în cap, și marginia să 
fiia binia păzită..., că apoi n'a fi binia de tinia.» — 1519. 
Cartea de slujitori pomenită. — 1520. Către un zlotaş. «Sama 
făr de tablă nu să potrivește, de vreme că și dumneata scrii 
că, la unia locuri, dănd dum[neat]a cu pecetì, afli oameni mai 
putàin[i] fugit, decăt t'aù arătat ei dumitale.» Îi arată lipse în 
samă. «Socotind acum că, cu tabla făcănd, după cum ai luat dum- 
neata banii, nu ni-i arăta atăta lipsă.» Dacă nu iese totuşi 
nici asa, «vom putè socoti că numai gura țăranilor ai căutat, 
iar nici o cercaria sai încredinţaria ...n'ai ficut» (7 Decem- 
bre). — 1521. La episcopul Ghedeoan de Roman, la Toder 
Cantacoz[i]no si la ispravnicul de Roman, pentru plîngerea 
tîrgovetilor de acolo cà Mihilache Sturdzea Clucer «li-ar fi 
cisluit bani mai mulți, piste banii pecet[i]lor ... Că, afar[ă] din 
banii cislilor, aii mai dat căte 3 parale de nume, ș[i] căte 2 
parale de leii». Să se aducă pecetile la ei și să jure. — 1522. 
Către un zlotaș [lipsește începutul). «Pentru lăcuitori, scrii 
dumneata că să află în maria tulburar[e], arătăndu că în anul 
trecut aŭ dat mai mult decăt 4 èfertur[i] La anul trecut, 
lăngă atăte poronci stăpăneşti ce sai mai adaos asupra 
nostră, cum putem s[i] noi întralt chip să facem? Acmu 
dar, cu mila lui Dumnedzăii, acele, cum aŭ fost, s'aù rădicat 
în anul acesta, după cum s[i] făgăduință avem de la stăpăni 
că cu alt[e] nu vor mai fi supàrat» A scăzut si pecetile. 
«Aceste ce sună între dănșii, [trebuia] să lipsască. Cărora să 
li făgăduești dumneata că, mai mult decăt hotărăria si făgă- 
duinta Domnii Mel[e], decăt cu 4 &ferturi, mai mult nu vor fi 
supàrat...În carte dumitale, ne scrii că, cum pentru èfertul 
lui Octovri, asia si pentru éfertul lui Noevri te vei sili 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 405 


dumneata; ce noi știm că čfertul lui Noevri pănă acmu 
încă n'am scos; — cum poj scriia dumneata atasta? Ce, 
pe sămnia dumneata ai făcut atastă gresalà si spaimă 
între lăcuitori; căci noi știm că, de cănd ai mersii dum- 
neata acolo, numai èfertul lui Octovri, ce saii scos pen- 
tru mucarer, t'am poroncit de'i strănsu, iar &fertul la 
Noevri, n'am scos. Cănd s'a scoate, atuncie om poronci ș[i] 
dumitale de-i strănge. Ce dumneata trebuia cărțile] Domnii 
să l[e] cetesti binia, și să le înțălegi, si să urmedzi după cum 
Îît poroncim.» — 1523. Pentru șepte fugari de la Ținutul Tecuci. 
— 1524. Plinire de rămășiță de vădrărit la Putna, de la «Ion 
Neculce Vornicul» (9 Decembre). — 1525. Porunci de istov 
pentru goștină (9 Decembre).— 1526. Carte de slobozie pen- 
tru Toader Pàlad[i] Vel Vistier.— 1527. «Să margă la Gă- 
lat, să rădice pe Caba-Hasan, t-aii fost Sărdar acolo, cu casa 
lui cu tot, să-l ducă la Brăila, de vreme că s'aii arătat ne- 
supuitor firman[u]lui împăr[ăjtesc... S[i] casa acè t-aii sedzut 
el acolo la Gàlat, de vreme că a fi a lui, să o cumpere un 
călugăr, sati altul cine a vrè, s[i] să-i de ban[i]: mai mult să 
nu s[à] răspundă pe dănsul.» — 1528. «Doaî iarlăcuri a Mării 
Sal[e] Han[u]lui s'ai dat la dumnealui Hatmanul; unul, la 
parte Oraolu și altul la parte Orubetolu ; în care iarlăcurți] 
scrie pentru alăm ca s[i] dè tot mărzacii s[i] Tătarăi alăm: 
pe epi, pe va, pe oi, pe făn, pe toate, după obiceiii: însă 
pe făn, cu stănjin, căte 5 paralfe] să ià.» — 1529. «Cart de 
cercătar|a] gorstini...; or turme boeresti, orsirbesti, or tir[A]nene 
(sic)» (11 Decembre). — 1530. «La starostelfe] de Putna, 
c'aù jăluit gorștinarii de Putna pe salhanagii de acolo, c'ar 
fi tăiat căteva oi s[i] nu Lat plătit gorstinà.» — 1531. «Pentru 
Turcii neguttori ce nu vor sà-s plătiasc[ă] [la Bărlad) vama pe 
polobocele de rivac..., cite 6 orti vechi de polobocul de 
răvac» : sà iea banii Ismail-Aga de acolo. — 1532. «Dechemvrie 
14. Càrt s'aù scris pe la Tinuturi, la zlotașii cu Èfertul ce 
s'ai scos la Octovri, pentru mucareri, într'acesta chip: Facem 
știre dumitale că, dup[ă] socotiala a patru &ferturi, ce s'ali 
așezat de anul acesta, éfertul d'intăi s'aù luat la Avgust; 
fiindu dar şi] vreme èfertului al doile a să scoate la Noevri, 


www.dacoromanica.ro 


406 CONDICA LUt CONSTANTIN MAVROCORDAT 


pentru banii mucareriului, ce s'aii întămplat, &fertul al doile 
nu S'aii scos atunce, ce s'ai lăsat păr să vor strănge banii 
mucareriului. Acmu dar, trecănd s[i] destulă vreme de la 
Noevri s[i] pără acmu, iat[ă] poroncim dumitale, dup[a) pece- 
tile ce vet îmbrăca, să luat acmu sli) banii &fertului al doile». 
Să arăte citi oameni aŭ aflat la noua dare de peceţi. — 1533. 
Împlinirea datoriei «de la Hasanachi neguttor ot Orhetii» către 
un dregător din Bender. — 1534. Către Vel Căpitan de Codru, 
să dea «cat oameni or trebui alimgiilor», cari sînt un boier, 
un bulubașă și un Căpitan. — 1535. Pentru plingerea călăra- 
şilor de Crasnaleuca, că li se tin caii la Hotin si se întorc 
încărcaţi. Să se arăte Pașei. «Că apoi ni vor da pricin[ă] ș[i] 
om strica mezălul de acolo.» — 1536. Sărdarului. Să trimeată 
un om la h înnaintea «solului leşescu. carilfe] aŭ fostu 
la Cràm, la Mărie Sa Hanul s[i] acum, întorcăndu-s[ă], este să 
vie pe aice pela noi» (18 Decembre). — 1537. Pentru un Un- 
gurean pe care nu-l primesc în sate oamenii din Ținutul Su- 
ceava. Să-l așeze ispravnicul undeva. — 1538. Înştiinţare pen- 
tru mila făcută Bisericii Sf. Mormiînt, cazutà «la gria dato- 
ria dintru oariacar[e] pricini a limbilor strein[e]». Va da toată 
tara, «după cum s'aii orănduit în foaia atasta cu pecetia 
gospod». Să stringă ispravnicii. Preoţii și diaconii vor da 
cite 2 lei noi (20 Decembre).— 1539. Lista stringătorilor 
de la preoți si diaconi. La Cirligătura e Ion Neculce biv 
Vel Vornic. & 1540. Către Vel Căpitan de Tecuci, «pen- 
tru oamenii de la Nicorestii-dea-sus, pe jaloba lor, dzicănd că 
aŭ s[i] vornicel si vătăman, s[i] s'aii scris ca sà rămăia aŭ 
vornicel aŭ vat[i]man, iară pe unul să-l scoată, s[i] să-ș plă- 
tiască birul săii, — ca să nu s[4] mai superea oamenii plătind 
pe doi. Si s'aii mai scris, iarăș pe jaloba lor, jăluind că 
sănt 3 salisti legat la un loc, sli), fiind oameni multi, li-i 
piste putință să s[ă] azungà la cislă; ci sà socotiască 
dumnealui si, după cum a fi cu cali, să li fac[ă] dreptate 
şi pentru aceia.» — 1541. Se orînduieste sfertul al doilea 
de la mai multe Tinuturi la Vel Cămăraș, peniru cheltuie- 
lile Cămării (21 Decembre). — 1542. A se aduce gorstinarul 
Ioniţă] Beldiman. — 1543. Către starostele de Putna. «După 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 407. 


cum cunosti..., încă pănă acum n'ai înțăles poronca Domnii 
Mele, de vrem[e] cà hotărăre ponturilor pentru pecet, precum 
an s'aŭ dat, s[i] acmu tot acele ponturi sint, — carele arat[4], 
fiestecarile, unde va fi sedere lui, acolo să plătiască.» Deci 
să arăte care, cînd și unde s'a mutat. Pentru fugari: «ș(i] 
acum si pin păduri măcar că unii ca aciia să pot găsă; sli], 
de n'om afla, atunci nimic, s[i] ne om odihni la căt a fi; iară, 
aflănd, atunci om avè a vorovi cu dumneata. Atasta scriem» 
(22 Decembre). — 1544. «Să margă la Costantin, fitorul lui 
Gheorghii Canano, să-l aduc[i] cu tabla de banii goștinii 
de ocolul Ceremus[u]lui, de la "Ținutul Cernăuţilor.» — 1545. 
Pentru «datorie è aù arătat Neculii (síc) călăraş de Ocnă, că 
are la şangăi de Ocnă s[i] la alti oameni de acolo». — 1546. 
Pentru nişte Ungureni ce se pling, «că, fiind oameni streini, 
dumnealor zlotașii li-aii luat pecete deplin, cite 3 lei de om, 
și nu iaŭ pus ca să s[ă] cisluiasc[ă] cu alt sat, să li cad[ă] 
mai ușor». Se dă cercetarea Vornicului Iordachi, «fiind dum- 
nealui boeriù mare s[i] cap acelui Tinut» [nenumit]. — 1547. 
Pentru un Jidov care sa mutat din Ținutul Putnei la Bacăii, 
în tîrg, și e încă supărat de sătenii de la întăiul sălaş. — 
1548. Zapcii pentru sama şi tabla șfertului lui Octombre. 
«Iară pe zapciul ce s'aii trimis mai înnainte, să aibă a-l pune 
în butuci s[i] să-l aducă] aici, de vreame cà n'a urmat po- 
roncii Domnii Meli.» — 1549. «S'aii scris de orănduial[a] de 
bani ce s'aii orănduit din èfertul al doile dum[i]sal[e] Vor- 
nicului Costachi pentru poduri: 1000 lei la Orheiù, 500 lei la 
Vasluiii, 500 lei la Ținutul Ias.» — 1550. «Dechemvrie 30. O 
carte s'aii scris la dumnealui Vornicul Ion, răspunsul cărții 
dumisale pentru oamenii ce lipsăscu de acolo [Neculce], de la 
acel Tinut: s'aii scris ca sà cerce dumnealui cu bună cercătură, 
ca să nu fie lipsă de somă, că, pe urmă, făcănd marea cer- 
cătură, s[i] aflăndu-s|ă] oameni făr de pecet, va avè mare 
bănat şh] scărbă de la Domnie Mè.» — 1551. Către Ion 
Bogdan, ispravnic de Tutova, pentru plîngerea lui <Dumli]tru 
Căpitan de Bărlad că i-ar fi luat Barlădenii o jiradă de fàn, 
di-aù dat la caii de mezil, s[i), rămăind bucatele lui far fan, 
i-ar fi perit bucatele lui. Osfa]bit, aŭ mai jăluit, că, la Domnie 


www.dacoromanica.ro 


408 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Domnii Sal[e] Grigorle]-Vod[ă], mărgănd bez[a]deoa Domnii 
Sal[e]! la Tar[i]grad cu Grigoraș Postelnicul (trimetîndu-i-se] po- 
roncă lui fiind Căpitanul la Bărlad, ca s[A] fac[ă' cona[ce] la Băr- 
lad, ş[i] alt[e] de la tàrgovet n'aù luat la cona[c], numai 7 mert 
ordzu, iar altelfe] toate el li-ai făcut, cu cheltuiala lui.» — 
1552. Pentru Turcii si cei din raiă cari nu si-aù mai dat cu- 
nita. — 1553. Către zlotașii de Dorohoi, să cerce bine, să nu 
fie lipsă. — 1554. «La Ioniță] lamandii Căpitan, pe jaloba 
vames[i]lor de Botăşeni de anul trecut, dzicindu că aŭ că- 
tiva datorie pe la Jidovi, pe la Armeni, di pe marfa c-ai 
avut»; să se împlinească. — 1555. Unor oameni din Ținutul 
Lăpușna, «să fie volnit a s[ă] apăra de spre un mărzac, anume 
Sultan Murat, pentru pricina unui Tătar ce dzice ial că s'ar 
fi ucis în sat la dănșii; care pricină iaste veche de căţva 
ani, sir] ii s'aù îndreptat de pricina ceia, avăndu si mărturie, 
Turci». Acum mîrzacul îi chiamă în judecată la Elagasi. Cine 
are ceva asupra lor, să vie la Domnie. — 1556. Si către «Tă- 
nas[e] Useriul, capichehaia de la Ela-Agas[i]», pentru același 
scop. Acesta scrisese Sărdarului recomandînd o împăcare. 
«De care lucru, pentru ce să scrii tu răvaș de aceste la boeri, 
de pricini] vechi ca de aceste? Nu t'am scris noi tie, căndu 
s'ar întămpla pricini ca de aceste, ș(i] ar ave cineva din Tă- 
tar[i] vre un prepus de ceva asupra lăcuitorilor țărăi, să vie aice 
să s[ă] giudece, la Divanul Domnii Mele?... Si am scris sfi] 
dumisale Ela-Agas[i] de pricin|i] ca de aceste, s[i] ni-aù venit 
ș[i] răspuns de la dumnealui precum, pricini ca de aceste căndu 
s'or întămpla, aice la Domnie Mè vor vini de să vor giudeca. 
Și tu pe sămne ai uitat. Ce, iat[ă] pentru pricina atasta. 
Care mehtup, să i-l dai tu, si să-i spui s[i] din gură, priciny 
ca de aceste, trebue să vie aice, la Domnie Me... Și niè tu 
de acmu înnainte la pricini ca de aceste să nu te mai porti 
într'acest chip, — cà apoi n'a fi bini di tini.» — 1557. «La dum- 
[nea]lui Alidaus, pentru c'ai jeluit vameșii de Botășeni i de 
Movilàù, dzicănd că aŭ cătăva rămăşiț[ă] din vama pe la Turci, 
di pe negot è-aù văndut, de pe boi, și nai putut scoate.» 


! Scarlat sal Matei. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 409 


Să scoată acum, «cu mari zapcilăc».— 1558. «O carte sai 
mai scris la dumnealui Vornicul Iordach[i] R[oset]... /rupt] 


aŭ trimis si 10 coale adecă bo... [rupt] de holteiù» (3 No- 
vembre; sic). 


«Protocol de luna lui Ghenar; leat 7251 [1743].» 

1559. «La Ilies Vel Căpitan de Soroca. Pentru soma pece- 
t[i]lor, scrii cà din soma cfert[ului] lui Octovri sănt lipsă numai 
45 oamini; ce noi vom, de acolo, de la acel Tinut, mai mult[ă] 
somă decăt la èfert[ul] lui Octovri. Pentru oaminii streini din 
Tara Leşască, ce s'aii adeverit ca să triac[ă] dincoace, s[i] să 
rog[ă] ca să aibă pusuială (sic) păr în, primăvară, pără să 
vor asedza, ca să-ș fac[ă] casă, — pentru acè, într'acesta chip 
S'aii hotărăt: tuturor să le dea pecet, după hot[ăjrăre; s[i], de 
un Èfert, atunce cănd vor treci, să aibă pace de bani, iar la 
alte èfert[u]ri vor da ș(i] ei ca și alții.» — 1560. Sărdarului, să 
facă 50 de slujitori la Orheit și 5o la Lăpușna, dintre coameni 
streini». Vor lua si ei peceţi, dar nu vor da bani. — 1561. Că- 
tre strîngătorii sfertului. Să împartă pecetile cu luare aminte. : 
«lar, de la car[e] vom cunoaşte pricinuiri de pagub[4], cu ta- 
blele îi vom aduce aice, ș(i], und(e] om afla cà maŭ îmblat 
cu silintà, cu unii ca acie vom vorovi Domnie Mè... [rupt], 
ca s[i] nu mai avet a mai arăta prifcinî). Iat[ă], pentru lă- 
cuitorii ce s'aii dosit păr acmu sfil maŭ eșit ca s[ă] ià pecet, 
de la unii ca acie poroncim Domnie Me să luat căte—de 
om, pentru osteniala dumneavoastră... Și, pecet, de vor fi luat 
de la alt Tinut, să triimitet zlotas[i]lor pecet albe de la dum- 
neavoastrà; iară carii să vor fi mutat mai înnainte de Avgust, 
pe unii ca acie să-i lisat să-ș dè banii unde s'or fi aflăndu: 
mai mult să nu-i supàrat. Pentru oamenii carii să vor fi mutat 
de la Ţinutul acela la altul, pentru carii, agungănd între 
dumneavoastră, de và vet tocmi, bine; de nu, hotărăre 
de la Domnie Mè iaste. Carii sà vor fi mutat de la Av- 
gost, pe unii ca acie poruncim să-i aducet la urmă» (18 
Ianuar). — 1562. Împlinire pentru «èfertul vămii al patrule, 
c-aii fost să d[è] el, pentru vama Hangului».— 1563. Tot 
așa pentru «èfert[ul) vămii ot Mov[i]liù». — 1564. Plinire 


www.dacoromanica.ro 


410 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


de banii «èfert[u]lui mucarelii» la unele Tinuturì. -- 1565. 
Către Dumitraşcu biv Vel Aga, staroste de Putna. Pentru 
nişte oameni veniți din Ținutul Bacăi, unde-și aveai si pe- 
cetile. În Ținutul Putna li se mai /zazăză altele pe la case; 
«pre alţii i-au legat ș(i] i-aii dus la dumneata». Dar oamenii se 
aflau acum înnapoi la Ținutul Bacăii. «Ce noi, dumneavoastră a 
întra într'alte Tin[u]turi nu vam poroncit, s[i] sà dat s[i] căte 
2 pecet la un om. Sf[i], de atasta, să stit că prea niam tal- 
burat. Carea, pe sluj[ille dumnealui t-aii trecut în Bacăi, de 
aii luat pe oamini, acu era să-i aducem aice și să-i pedep- 
sim; că, măcar că cu poronca dumitale ai mersu, dar la 
un lucru ce este piste poronca Dom[niei], era mai cu cale 
să nu v[ă] fi ascultat. Ce, iat[ă], poroncim, pecetil[e] acele să 
le luat înnapoi, s[i] tràsura è-at luat, iaràs să o dati oame- 
nilor înnapoi.» Dar să dea izvod la Domnie. — 1566, Se tri- 
met zapcii pentru a lua iute «o somà bună de bani» din 
sfertul de Novembre; «de vrem[e] că avem trebuintà ca să 
trimitem banii pocloanilor bairamlăcului la Tar[i]grad». Ti 
nuturile de jos să dea banii de-a dreptul la Galati (data 
ruptă). — 1567. Plinire de vădrărit de la unul care «ş'aii pus 
vinul pe dumnealui Vel Log[o]făt, s[i] acum s'a dovedit că 
esti a lui». — 1568. P/zuzre, «pe izvodu è ar da cornarii, de 
rămășița celor ce aŭ boi scris la cornărit s[i] nu şaŭ dat 
banii». — 1569. Către starostele de Cernăuţi. Să facă si ta- 
bla. «Ș[i], pentru pecet de Cămpul lungu, că i sai triimis 
500 pec[eti] de căsari ș[i] 300 de holt[ei].» — 1570. Pentru 
niște săteni ce se pling «precum sint slugi boeresti s[i] alții, 
c-ai fost tot cu dănși la cislă păr acmu, dar acmu s'aii dăo- 
săbit; ce stà] caute dumnealui sf[i] să nu-i deosăbasc[ă]». — 
1571. Zlotasilor cu șfertul de Novembre, Pentru cei mutati 
de la August se poruncise cà, edăndu pecet albe înnapoi 
ziotașilor, pe dănșii să-i aducet înnapoi iaràs pe la locurile 
lor. Acmu, îat[ă], poroncim dumitale să nu le facet nič o su- 
părare, ce să-i lisat unde să află, numai sà avet izvoade făcute 
de toți aceiia», trimetîndu-le odată cu tabla. «S[i] atunce vom 
hotără Domnie Mè, care vor fi de luat înnapoi si] cari nu.> 
Să se sfirşească cu ajutorul «milostenii părintelui Patriiarhu- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 411 


lui». Copilul de casă ce s'a trimes, să stea zapciù si pentru 
aceasta (18 Ianuar). — 1572. Plinirea tultului Bărladului (17 
Ianuar). 2 1573. Pentru niște Ungureni din Ținutul Neamţ, 
fugiţi. «S[i], pentru un vătăman è-aù fost în sat la dănșii, să 
li porondascà să-i plătiasc[ă] pecete, de vrem[e) că li-aŭ fost 
vătăman în sat.» — 1574. Pentru oamenii din Șetrărei, cari 
nu sint primiţi la cislă de cei dintr'un sat vecin, «la esfi]tul 
pecet[i]lor». — 1575. Cercăzură de gostinà la două Tinuturi 
(21 Ianuar). — 1576. «Ghen. 22. O carte dată de om gospod, 
să margă la Iordache Cantacozono biv Vel Vornic, s[i] să pli- 
niască de la dum[nea]lui 21 lei, 6 potronici, bani vech[i] ; cari 
bani aŭ rămas să dè dascalului din scolà eliniască, din Dom- 
nie d'intăiă ; s[i] să-i aduc[à] la dascal.» — 1577. «O carte 
dată s'au scris la lăcuitorii s[i] la neguttorii de Falciiù, acmu, 
la Triisvetitele, să sà facă iarmaroc în tărgu în Falciiù: deci 
dumneavoastră, neguttori, să và stringet, s[i] să cumpàrat, 
s[i] să vindet, fără nici o pricină.» © 1578. Plingere a unui 
vornic de sat, că a fost urmărit pentru niște săteni fugari. 
Domnul decide că, «de vrem[e] că acii 3 oameni [sint] fugit 
ș[i] nu e-i rădicat dumneata [ispravnicul] din soma lor banii 
lor, trebui să-i plătiasc[ă] oamenii din sat; dar vornicul nu-i 
cu cale să li plătiasc[ă]. Așijderi, aŭ mai jăluit precum s'aù 
ales 10 oameni, carii aŭ fost mai cu putință] în sat, ș[i] aŭ 
rămas cei mai săraci, cari nu sănt trainici să plătiasc[ă] pe- 
cet[i]le. Pentru cari, hotărăre ponturilor o ştii dumneata: cu 
ce cali s'au osăbit acif oamini?» — 1579. Lazlotașii șfertului 
al doilea: să încheie (24 Ianuar).— 1580. Plingere a unui 
sătean, «Vasili Chibzuială ot Pipirig ot Niamtu», pentru că 
vătămanul i-a luat un cal în sama birului, dar, chiar după 
plată, îl oprește pentru birul ginere-săă, «s[i] gineră-săă l-ai 
lipsăt vătăman[ul] cu sătenii». — 1581. Să se scoată de la 
cisla cu tîrgoveţii din Gàlat un Grec, om străin: «numai cu 
capul să-l scoat[ä] din cislă și să dea.» — 1582. Către Ior- 
dachi Roset biv Vel Vornic. «Să dai poroncă Petrenilor, să 
fac[ă] 100000 de șindilă, pentru triaba mănăstirii Trisfetitelor, 
s[i] să le dai s[1] bani, o sotă de lei noi..., cite un leii de 
mii.» — 1583. «La vamesii de Cernâuţ..., sà pliniască 


www.dacoromanica.ro 


412 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


220 lei pentru vama boilor starostelui Canevschi.» — 
1584. Pentru jalba «tàrgovetilor de Niamtu, pentru chel- 
tuiala č-aŭ făcut cu dumnealui Iordache Rulsejt biv Vel 
Vornic în patru dzàle». — 1585. Către Andrei Ruset, pentru 
jalba «celor mai sărat, că li fac strămbătate» la cislă. Iordachi 
Roset să fie poftit a plăti, «c'apoi sa plini de la dumnealui 
cu alt chip». — 1586. Către starostele de Putna. Va cruța 
de bani de milostenie numai pe aceia «carii tor arăta pe- 
cetluiturile Svintii Sale Patriiarhului, c'aii dat banii aicia, la 
Ias». — 1587. Către Vel Căpitan de Covurluiù. Nu trebuia 
să dea tabla, ci numai «ecstratul>, avind să fie o cercà- 
tură, pentru a face pe locuitori să se înfățișeze. Pentru spor, 
va face «tablă osăbită». Pecetile rămase, să le oprească pentru 
cine ar apărea mai pe urmă (31 anuar). — 1588. «Ghenarie 
31. 18 foiţă s'aii scris prea la toate Ținuturile], să străngă 
banii milostenii Patri[arhului], împreună cu omul Svintii Sale.» 
La Suceava e «Gheorghie Canano Postelnic», la Tecuciù 
Ionità Costin, la Vasluiù Stefan Miclescul Vel Setrar, Anghe- 
lutà Golăi, Chiriiac Porotchi, la Orheiti Carpu Medelnicerul, 
Neculaiii Donici; la Soroca Costandin Doniè Medelnicerul si 
Carpu Căpitanul; la Cirligătura Costandin Miclescul Pitar ; 
la Iași Tinut, Vasăle Cogălniceanu Căpitanul. In carte se vor- 
beşte iar de «limbile striine» care aŭ ruinat Patriarchia (31 
Januar) — 1589. Cărţile de cercăzară. «Videm că de la toate 
Ținuturile iaste lipsă de oameni», cari sai strămutat însă 
numai. «Ce Domnie Mè, cu toat[à] trebuinta Visterii, măcară 
căt s[i] peste putință de sar întămpla... [asez]iri /rupt] ce 
s'aù făcut, a să strica nu să poate, — preacum [și] vreame va 
arăta. Însă cu hotărăre ca atasta, că noi în anul trecut si pără 
acmu nici o cercătură ca aceia, preacum s'ar fi cădzut, nam 
făcut, s[i] acmu iarăș, ca să-ș vii tot la înțălegerea, ca să 
cunoasc[ă] buna așăjdzar(e] ce sai făcut, am mai dat si] 
vream[e], lăsănd la boerii zlotaș ca să fac[ă] cercătură.» Cei 
dosifi vor da pentru osteneala zlotașilor încă 10 parale. «Cari 
s[i] a&asta cu svatul de obște, iarăș pentru folosul lor, ca să-ș vii 
la înţăleger|e), s'aă făcut, — ca să-i triac[ă] primejdii viitoare. 
Deci, la cari sat să va afla om făr de pecete, sai sfi] cu pecete 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 413 


nescris[ă] pe față, unora ca acelora pecet să nu li dea, ci, cum 
pre dănșii, asè s[i] prea vornicelul s[i] vătămanul satului, cu 
butuă să-i aduc[ă] aici, ca să-ș ià pediapsa ča rănduit[ă] s[i] 
hotărăt[ă], s[i] toate bucatele lor pără la un où să li ià pe 
sama domniascà.» — 1590. 18 «sureturi» se trimet la toţi 
zlotaşii. 


XIV. «Condică de hrisoave vechi a Domnilor trecuţi, de 
milile mănăstirilor i altă obstiia, ce s'au scos cu poronca 
Mării Sale Domnului Costandin Nicolae Voevodi, în anul 
d'intăiă, — s'aii început de la Sapte[m]vri, let 7250 [1741], 
la al triisprăzeci ani al cincile Domnie și la întăiul an a 
al doile Domnie a Moldovii, care să încheia pân la sfăr- 
situl lui Dechemvrie, vleto 7251 [1742].» 

1591. 7 Iulie 6938 (1430). Alexandru-Vodă arată că «Jiurju 
Jumatea [Jumătatevici], cu frati săi, cu gupănul Steful si cu gupà 
nul Măndrul», împart «a părintelui lor Ioan Jumatea: Jurjii, 
curtil|e] de pe Jijiia, ce să cheaamà Giumătăţeanii, și, din sus de 
Hărlăi, Deleanii si Miclăujenii .. . Iar gupănului Șteful s'aii dat 
Șărbăneştii pe Săriat si cu mori în Săriat, si alte sate, caril[e] 
n'am putut citi numil[e], fiind uricul stricat, iar cu morfi] în 
Siret, si Rosiiacit...; iar parte Măndrului: Balinţii pe Siret, 
curțile] si cu morilfe] ce sănt în Sireat, și cu Tătarăi ce sănt 
la aceale Curți, în Cărligătură si Voriste, unde au fost cur- 
til[e] lui Dumbravă, si, din sus de Hărlău, Vlădeanii». Marturî: 
«Bupànul Mihăilaș si gupănul Cupcea [Cupcici| Vornicul si gupă- 
nul Negrilă [Negre] si tot boiarii.» Niagul Vel Logofăt. — Tra- 
duce «Gheorghie Mitropolit>?. Marturi: Antonie Mitropolitul, 
Catargiu Vel Logofăt, Darie Doniè Vel Vornic, Costantin — 
Vel Spătar, Sandul Sturdza Vel Ban, Iordachi Ruset Vel 
Vornic, Apostol Leca (sic) Vel Sărdar. -- Fol. 545 V°. 

1592. leremia-Vodă, pentru Lavra cea Mare a Sf. Atanase 
din Atos. Boieri, după fiul : Costandin, — Ureche Vornicul Terii- 
de-jos, Grigorta Vornicul Terii-de sus, Gheorghie pircălab 
de Hotin. Slavon. — Fol. 490. 


1 1723-9. krbiceanu, 4/4. 4/0/d., p. LVII. 


www.dacoromanica.ro 


414 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


1593. Început de act dela Ieremia Movilă; «7... Oc. 25», 
Pentru «acestu adevărat al nostru credinéos şi cinstit boiar, 
dum[nea]lui Toader Movila, fratil[e] Domnii Mealje), fiiul ră- 
posatului părintelui Domnii Meale, al dum[i]sal[e] loan Movila 
Vel Logofăt, si a &upănesăi dum[i]salle] Griacăi, nepot Anuş- 
căi şi strănepot Marușcăi si dumisal[e] Scripcăi, brănișteri . .. î». 
—Fol. 47 V°. 

1594. 20 Iunie 7118 (1610). «Mărica şi soru-mea Ceacea, 
fetile Olușcăi, nepoatele lui Copaè părcălabul», vînd moșie 
la Soroca. Marturi: Simion Avradin Păhărnicelul și Drăgșan 
Su[i]gerel. 

1595. 21 Maiù 7134 (1626). Miron-Vodă, pentru satele 
Mănjăști si Baltitesti, «drepte domnești, ascultătoar[e] de oco- 
lul cetăţii Niamtului», date de Constantin Movilă lui Pătraşco 
Logofătul, si pentru «că iaŭ dat si 6 cai si 600 galbini ro- 
sii, car[i] iaŭ dat în triaba țărăi». — Fol. 547. 

1596. Iași, 20 Mart 7135 (1627). Miron Barnovschi, pentru 
Hangul. Arată ce să se cînte. «O adunare să fie între toți 
călugării împreună... Dintru toate limbele viind, să să facă 
călugări la mănăstire, si, de va socoti egumenul și săborul că 
va fi acela om bun de slujba besearecii, să-l priimască; iară 
Ungureni nici de cum să nu-i priimascăa să călugări acolo.» 
Egumenul să fie preot. Hrana să fie la toţi aceiași. Călugă- 
rii străini aii drept a sta numai trei zile, afară numai dacă 
daù «zapis de la sine cum că n'a mai lipsi, ce acolo va 
sidè păr la moarte». — Fol. 375. 

1597. Fără dată. Gașpar-Vodă, pentru «Coste Butoc Vel Vor 
nic de Tara-de-$os», întărindu-i moșiile, dintre care una fusese 
pe jumătate <Domniii Meale de slujbă, la ocolul Pietrii». 
Una era cumpărată «de la Bobiş Nemișca».— Fol. 385. 

1598. [Sfîrsitul lipseşte.) Evstratie-Vodă, pentru o moșiea mă- 
năstirii Todireani, care are satul Hrenăuţii, la Hotin, «danie... 
Tudoru Cărnul Moviloviè, fratele răposatului Irimiia Moghila- 


1 Se vede de aici că Teodor Movilă (v. mai sus, p. 214, nota) era numai 
frate după tată al celor trei frati Movilesti mai cunoscuți: Ieremia, Simion si 
Mitropolitul Gheorghe. El era, în adevăr, fiul Greacăi, pe cînd mama celorlalți 
se chema Maria. V. Arch. 1st., 11 p. 128 si Hmmuzaki, XI, pp LLI. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 415 


Vod[ă], carele si sfinta măn[ălstire Tudoreanii o au făcut [cu] 
cheltuiala sa, — den ispisoc de la Irimiia Moghila Voevod, iar 
lui “Toader Movilovit i-ai fost cumpărătur[ă] [de] la Lupul Vartic 
ce aŭ fost Armas-Mare, fetorul lui Iorasco Vartic Postelnic, 
nepot Petrii Vartic ce aŭ fost Hatman, pentru 360 ugh[i] de 
aur», Să cerceteze acum Condrea Vornicul şi «Marco fetorul 
Silitrarului» 1. — Fol. 438. 

1599. laşi, 29 Decembre 7184 (1675). Antonie Rosàt, pentru 
diata Tlenii, văduva lui Mironasco Cogole Vel Clucer, presin- 
tată de fratele ei Miron Stîrce biv pircălab. Lasà o moșie 
lui Nicolai fiul Stîrcei sati fraților acestuia, Gheorghe și Ale- 
xandra,— afară numai «de va fio cucoană ce iaste în robie, 
vie»2. — Fol. 386 V°. 

1600. Lista privilegiilor pentru catolici, de la Antonie Ruset 
înnainte. — Fol. 464. Si pentru biserica de la Trotuș. Privi- 
legiul lui Ruset priveşte pe «lon Zanbatii, episcopul ungu- 
resc din tirgu din Bacăii» (sau — regest — <Zanbatii, Băr- 
cum»), 

1601. 29 Maiti 7204 (1696). Antioh-Vodă, pentrua se ho- 
tărnici satul Făureștii al lui Manolachi Ruset Vel Postelnic, 
«dat de răpoosatul socrul dum[i]sal[e], Dum[i]tru Buhuș è-aù 
fost Visternic-Mare»t. — Fol. 539 V°. 

— 1602. 17 Novembre 7208 (1699). Antioh-Vodà, pentru că- 
lugării de la Suceviţa si Dragomirna, cărora li se amestecă 
la «iazerul de la Dorohoii» «vornicii de Dorohoiii și părcă- 
labii de la acel Tinut și alții care îş sosescu, si șoltuzul si 
tirgovetii, si vănează peaștele din iazer». — Fol. 446 V°. 


1 Cf. vol. V, pp. 611-2. Petru Vartic e acel ce a fost ucis supt Petru Rareș, 
Turasco e cel mort pe la 1586; în Arch. ist., 11, p. 144 nota — sati Hurmu- 
zaki, XI, p. 9oo — se află numele mamei și fraților lui Lupu. 

2 V, pentru Ciogolesti, Doc. Bistrifer, II, p. XXIL 

3 Cf. Melchisedek. Papismul, p. 28, în care se citează, după Foaia pentru 
minte, etc . tocmai acest act, scriindu-se răii numele <piscopului: <Zambatei 
Burcuţă»> (cf. si W. Schmidt, Romazo-catholici episcopatus res gestae, p. 89, 
n° 3; p.94n. 2). De sigur cà e vorba de un Ioan Szombathely, trimes ca epis- 
cop din Cic (Ciuc). Cf. vol. I-II, p. 79 si urm. 

4 De aici resultà o nouă înrudire între Duca-Vodă si Rosetești. Iordachi 
Roset. fratele lui Manolachi, ținea pe Maria, fata aceluiași Dumitru Buhuș. 


www.dacoromanica.ro 


416 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


1603. Fără dată. Antioh Cantemir întărește o hotărnicie 
pentru Iordachi Ruset Vel Vistier. Se chemase marturi din- 
trun sat: iuzbasa, chihaia si un călăraș, hotnogul. Iordachi 
avea moșie «de spre socrul dumlisale), răposatul Necolaiù Ră- 
covit[à] &ai fost Logofat-Mar[e], si pre Cehan č-aŭ fost 
Vornicu-Mar[e|, moșul socrului dumlisale]»!: Nicolae le avea 
pentru că plătise bani domnești furati si pentru cai furati. 
«Fruntea tarinit.» «Tarmurile văii.» «Bisărica lui Cehan», la 
Păhnești. «Fundătura satului.» Se impune răzeșilor «să-ş caute 
24 de oamin[i], să margă să gure la biserică» asupra drep- 
turilor lor. Nu-i află. — Fol. 493 V?. 

1604. 15 Mart 7209 (1701) (sic). Grigore-Vodà, pentru 
Mihălache Hristoverghi biv Vel Armas, care se face călugăr. 
— Fol. 462 V°. 

1605. 16 Octombre 7213 (1704). Mărturie, pentru moşiile Sf. 
Mormiînt, a tuturor boierilor timpului, — în mîna patriarchului 
Dosoftei de Ierusalim. Mănăstirile-s îndatorite și despoiate. Patri- 
archul lasă pe cele de la munte în sama Domnului. Reţine el însă 
cele cinci din lași și «măn[ălstioara» de la Galati (Galata, Bar- 
novschi, Sf. Sava, Cetăţuia, Birnova și Sf. Gheorghie din Ga- 
Jati), care n'aii datorii, dar sînt îngreuiate, «din vremfe] ce ș'aii 
văndut bucatil[e] si aŭ dat la nevoile țărăï şi a vremilor, ca- 
rile sint adiverite întru tot». Se roagă la Domn, cler, boieri: 
«cum cii cu boiriei, asa si mazilii boiari carii sänt la ţară, ca 
sà păzim cinste carii ai avut strămoș(i] nostri cătră Sfăntul 
Mormănt». Se decide ca, de la cele sese mănăstiri, «Domniia 
nič odată bani împrumut să nu ceae de la eg[u]menîi, nič 
mult, nič puțini, măcar la ce nevoe ar sosi pămăntul nostru». 
Vor da ruptă la Vistierie (Galata 50 ughi, etc.). « Venitul ce 
ar fi să margă la Sf[ă]ntul Mormănt pentru cinste țărăi noastre 


1 Dec. Iordachi Ruset a fost însurat de două ori (v, nota precedentă). Pentru 
neamul Racovitestilor, v. vol, V, pp. 607-8. Cehan Vornicul, tatăl luî Răco- 
vità Cehan, se chema Ionașco (Ur:cariul, XVIII, p. 477). Linia Racovitestilor 
ar fi atunci aceasta: “Toader Cehan pîrcălab, fiul lui, Ionașco Vornicul, fiul 
acestuia; Racovità Cehan, fiii luy Ricoviţă: Nicolae si Ioan al II-lea, — acesta 
din urma tată] lui Mihat Racoviţă Voevod, care venia văr bun puternicului 
Iordachi Roset, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 417 


si pentru veânica pomenire noastră si a părinților nostri.» 
Se face ruptă și pentru vecini? lor: 2 ughi și jumătate pe 
an, în patru șferturi. Bucatele lor vor fi scutite, ca odinioară ; 
oamenii le vor plăti la mănăstire. Judecata se păstrează egu- 
menilor, afară de casurile domnești. Scuteală de prestații. — 
Scrie Axentie Uricariul. — Fol. 506. 

1606. 18 Ianuar 7220 (1712). Nicolae Mavrocordat. Pentru 
«bisearica cea domnească din tărgu din Bărlad, care iaste 
zidit[i] de răposatul Vasilie-Vod[ă|>, ale căreia acte s'ai 
pierdut «pă răscoale, cănd aŭ prădat Tătarăi Teara-de-jos, 
la zilile lui Dumitrașco Cantimir-Vod[à], — că s'aù hainit, — si ai 
arsu de tot si tàrgul Bărladul și sfintele biseareè, cu totul». 
O scuteste de «dajde împărătească si de dajde domnească și 
de toate dările si angheriile pre căte ar hi pre alti preoți în 
teara Domnii Meale», de desetină și goștină, la 2 preoţi si 
2 diaconi, 2 tircovnici si 2 poslusnici. Vor lua «la zioa tăr- 
gului patru banfi] de vità, doi bani cela ce vinde și doi bani 
de la cela ce cumpără, si de cal 2 potronici, 1 potronic de la 
vănzător si un potronic de la cumpărător, si căte doi bani 
de toată dughiana, și de carul de peaște 2 oc[ă] de peaște, 
si dentr'altele, duplă] obiceaiii». Poruncă și către soltuz si păr- 
gari. — Fol. 404 V°. — Întărire la 25 Mait 7241 (1733). 

1607. 10 Ianuar 7221 (1713). Nicolae-Vodă, pentru mănăs: 
tirea Bursucii (T. Fălciiti), «zidită den temelie de răposatul Ga- 
vril Costach[i] è-aù fostii Vornic-Mare»!. — Fol. 454 Ve. — 
Mentiunea unor acte din 14 Iulie 7201 (1693), de la Constantin 
Duca (si pentru «o cărămă mare... la tărgu la Bărlad»), de 
la Constantin-Vodă (Cantemir), din 14 Iulie 7193 (1685), de la 
Antioh-Vodă, de la Mihai Racoviţă, de la Dimitrie Cantemir, 
7219 (1711), 8 lanuar, de la Grigore-Vodă. 

1608.1555.«Leat7222 [1714], Iulie 15. Adecă noi, boiarei țărăi 
Moldovei, mare si mici, si mazili, carei sintem iscăliți mai Šos, 
mărturisim cu acest al nostru zapis pentru 10.000 lei ce s'ai luat 
de la dumnalui Iordache Rusăt biv Vel Vornic, în Domniia întăit 


1 În 1711, Lupu Costachi, fiul lui Gavril, și-a făcut o tabără de așteptare 
aici, ela mănăstire la Bursuci» (Neculce, p. 313). 


68775. Vol. VI. | 27 
www.dacoromanica.ro 


418 CONDICA LUÎ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


a Mării Sali Domnului nostru Io Neculai Alexandru Voevod, 
fără împrumuta è-aù dat dumnalui, ca și alti boiari, în două 
rănduri, la Visteriia; că si aceli 900 (szc) lei iarăș s'au dat în 
Visteriia tardi, de s'aii dat în bir și în baiaramlăc, — precum să 
află pus și la izvodul sămii ci-aii făcut Măriia Sa Domnul 
nostru Neculai Alexandru-Vod[4], — împreună cu alte venituri 
d-aii luat Măriia Sa din țară. Dăndu-se dar acele zece mii de 
lei în bir si în baiaramlăc, este datoria noastră si a tàràî. 
Pentru care lucru, ni-am apucat ca să isă plătiască dumisale 
aceste 10.000 lei pe 'ncetul din țară, ca să nu fie stănsă 
casa dumisale. Si pentru credință am iscălit, și ni-am pus pe- 
cetile. Si sint iscăliți acești boiari mai ġos numit: 

Antiohie Jora Vel Logft., Lupul Vel Vor., Catargiul Vel 
Vor., Gavril biv Vel Vor., Ion Buhus Hatman, Dumitrasco 
Cuze biv Vel Spăt., Gheorghie A[po]stol biv Vel Pah., Ion 
Balse Vel Ban, Jora Vel Vist., Neculai biv Vel Sulger, Ior- 
dache Ruset Aga, Stefan Luca Vist., Lupu biv Vist., Cru- 
pensche Med., Macrei Pitar, Pàtrasco Basotà Stol., Sandul 
Sturze Stol., Ștefan Ruset Stol., Mogălde biv Sărdar, Vasilie 
Hăbășăscul Med., Iordache Cant[a]cuzinò, Gavril Costachi 
Vel Clucer, Pătrașco Catargiul, Ion Abăza Logof[ă]t, Mano- 
lache Pitar, Stefan, Gavrilas Stărce. — Fol. 1-2. 

O 1609. I-iù Mart 7223 (1715). Nicolae-Vodà, pentru Mitro- 
polie. «Cà mai dinainte vreame avea sate cu vecin[i] si 
poslusniè, pentru slujba si poslusaniia S(fijntii Mitropolii, iar 
acum, fiind tara agunsă la mare scăpăciun[e] si răsăpă din 
zavistiia nepriitoriului, precum este vederat întru tot...» Face 
ruptă sătenilor de la Bosance: cinci șferturi de 45 ughi, 
pentru a fi poslușnici Mitropoliei. Vor plăti prin Mitropolit 
Vistieriei, iar nu prin zlotasi. Darea pe bucate li se iartă toată, 
rămiind a se da Mitropolitului. «Precum scrie si la uricul 
cel vechiii..., de la bătrănul Costantin Cantimir-Vod[ă].» 
Judecăţile sînt iarăși păstrate Mitropolitului, «după obiceiii č-aŭ 
făcut Domnii cii bătrăn(i]>. La Divan se reservă furtul și 
omorul. — Fol. 487. 

O 1610. Hrisovul lui Nicolae-Vodă pentru mănăstirea Hangul. 
Asistă și Samuil de Alexandria. Maria lui Ilie Vistiernicul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 419 


apare «cu nepoţii dumisale Costantin Costachea Vel Stolnic ! 
si Iordachea Cantacozino Vel Șătrariii. Nefiind acte ale aces- 
tora, e rugat a judeca, după pravilă, patriarchul, «ca acela 
ce are titulus Budecătoriii lumii». Citate texte pentru a do- 
vedi că nu se iea îndărăt de la locuri sfinte. Mitropolitul arată 
că si lui i s'aù mai plins călugării. Sava episcopul de Ro- 
man pretinde că ar fi reclamat bucuros și el cînd era egumen 
la Hangu. Domnul observă că schimb nu se putea face cu 
moșiile mănăstirii, nefiind nici un motiv puternic: ca arderea 
clădirii, robia călugărilor. Dania lui Barnovschi era bună, «că, 
de n'ar fi fostu cu dreptate, nar hi întărit danie lui Barnov- 
schie-Vod[ă] Vasile-Vod[ă], fiindu-i nepriiatin lui Barnovschie- 
Vod[ă] si fiindu-i Butoc socru. Iscălesc: Ghedeon Mitro- 
polit, Sava episcop Roman[u]lui, Calistru episcop Rădăuţilor. 
Orest episcop Hușilor, Gavril Miclescul Vel Logft., Lupul 
Costachi Vel Vor., Ilie Catargiu Vel Vor., Ion Păladi Vel 
Spat., Ion Balș Vel Ban, Costantin Ros[e]t Vel Păh., Darie 
Donit Vel Vist. (20 Iulie 7223 —1715).—Fol. 330 și urm. 
Cf. Uricariul, V, p. 365 si urm. (= condica, fol. 387 si urm.)?. 

1611. lași, 20 Iulie 7223 (1715). Nicolae-Vodă închină mă- 
năstirea Hangul, Alexandriei. Marturi: clerul înnalt moldo- 
venesc și boierii din n! precedent, pe lingă cari se maï în- 
seamnă: Dumitrachea Ramadan Vel Postelnic, Costandin Cos- 
tache Vel Stolnic, Costandin Cuchi Vel Comis8. Aveaii astfel de 


1 Constantin era fiul lui Vasilafco Costachi și poate al unei fete a lui Ior- 
dachi I-iù. 

2 D, Xenopol a adus înnainte această judecată (v. Ji. Romilor, Vi p. 
13 si urm.) ca o dovadă de spiritul de hrăpire de care ar fi fost însufietifi 
si cei mai buni din Domnii fanarioți. Cine va ceti însă documentele ce ur- 
mează, se va încredința că, dacă Mihai Racoviţă a stricat hotărîrea predece- 
sorului săi, dînd înnapoi Vistiernicesei Maria cele două moșii, el n'a făcut-o 
cu alt scop decît ca să fie plătit, prin cedarea acestor moșii, pentru o da- 
torie, adevărată saù închipuită, a răposatului soț al Mariei. De altmintrelea, si 
fără aceasta, câţi ar fi dispuși a atribui lui Mihai Racoviță mai mult respect 
de dreptate decît lui Nicolae Mavrocordat | 

è? Cumnatul Domnului, care ţinea atunci pe Pulcheria Ciuchi, moartă peste 
cîțiva ani la Bucuresti. Cf. Genealogia Cantacuzizzlor, p. 388 si Radu Po- 
pescu, Magazinul istoric, IV, 43. Ceremonia îngropării e descrisă amănunţit 


www.dacoromanica.ro 


420 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


metoaşe și celelalte Scaune patriarchale, şi chiar al Alexandriei, 
«în Tara Munteniască». Scrie Axintie Uricarul. — Fol. 379 
V° şi urm. — Și altă copie urmează. Se mai vorbeşte de să- 
răcia Scaunului si de primejdia de moarte ce îndurase Samuil. 

1612. «Catastihù bresle pograbacilor, tata toclilor, a sfintei 
mănăstiri Tresfetitele.» Privilegiu de la Samuil de Alexandria. 
«Fiind ei holteai neînsurati, aŭ obiceai ca să-ș fac[ă] din 
toate rufeturile cite 4 Cocli.» Ai drept a fi globiţi şi cer- 
tati numai de Mitropolit. Să nu-i supere «sal vornicii de 
tărgu, saù soltuz cu părgarii, saù ceausul neguttorilor», care 
«i-ar amesteca la schimbu», «saii vătav de car[4]us» (7223= 
1715, August). Cazastiful breslei e din 20 August 1675, de la 
Mitropolitul Dosoftei, care vede privilegiul lui Dosoftei de Ieru- 
salim, dat în 7182 (1664), 9 Iulie, în Sf. Sava, unde era «găz- 
duit». «Si, fiind si noi atunci la Scaunul Mitropolii Suceavei 
Mitropolit, si întămplăndu-ni-să noao într'acea dată] a fi venit 
noi de la gazda noastră la gazda Sfinţii Sale, si de preun[ă] 
fiind noi cu Sfintiia Sa», vine la el starostele Vasilie Gialalăi!, 
«cu toclii, cu pominoc». Li să dă voie a lua de la bresle, si de 
la «croitor[i] de abale ce să chiiamă abagiiari», si de la «sărat, 
ce să zit[e) săidăcar|i]», mesercii, suranari, tălpălari si alte 
«misereale». «Asijderea, de la sfănta mănăstire de la Goliia 
în jos, să aibă treabă si să fie volnic a scrie tocli starostele 
de la Sfintiia Sa Precista şi starostele de la St. Ioan Zla- 
toustu, iar starostile de la Sfeti loan Crăstitel si starostile de la 
Tiesfetitele să n'aibă treabă în jos. Asijderea de la sfănta mă- 
năstire de la Goliia în sus, ca să aibă treabă si să fie volnit a 
scrie tuclii starostele de la Sfeti Ioan Crăstitel şi starostile dela 
Tresfetitele, iar starostele de la Sfintiia Sa Precista și starostele 
de la Sfeti Ioan Zlatoustu să n'aibă treabă în sus.» Penalită- 
tile ca şi la breasla cioclilor din Focsani (v. mai departe). «lar la 
praznic să dea tot toclul căte un ortu, să fie de treaba prazni- 
cului.> Urmează scutirea lui Antonie-Vodă, din 20 August 


în Del Chiaro, Cf. şi a doua Genealogie a Maviocordaţilor, tipărită de d. 
Legrand. 
1 Gealalăit erai un fel de Tatari (v. Doc. Zistrifer, |, p. 14, D° XVI). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 421 


7184 (1676). Apoi un privilegiu de la patriarchul Hrisant 
de Ierusalim: Antonie starostele cioclilor îi spusese «că ai 
fost patru ceate de &ocli, iar acmù aŭ rămas numai 2 ceate». 
A menințări cu blestem către cvătaful de cărăuș sati vornicei 
de tărg» (18 Februar 7222=1714). După aceasta vine scu- 
tirea de la Constantin Duca (11 August 7201=1693), de la 
Antioh-Vodă (20 Februar 7204=1696), de la Mihai Racoviţă 
(r-iù Februar 7211 = 1703), de la Nicolae-Vodă (2 Mart 
7218=1709), de la Dimitrie Cantemir (28 Decembre 7219= 
1711), de la Grigore Ghica (14 Iunie 7237=1729). — Fol. 414. 
o 1613. laşi, 1-iù Septembre 7224 (1715). Nicolae-Vodă face 
ruptoare pentru cele două sate cîstigate de mănăstirea Han- 
gul. Unul va da «cîte o mie și optdzăt de galbini pre an, 
si acești bani îi vor da pe șasă &verturi, care fac căte 180 
ugh[i] la un èvertu, și să naibă a priimi oameni de țară 
pre alții între dănșii, nice cu cislă, nit fără cisl». Sătenii 
din Cracăoani și cei 26 de poslușnici a mănăstirii vor da 93 
de ughi si 12 potronici, în sese sferturi. Alt sat e taxat cu 
3 bani. «De să vor însura fečoriï vecinilor acestora din Cră- 
căoanii sà (sic) poslușnicii Hangului si din Băiceni, saù de 
are veni căndva din vecinii cei fugiţi, să aibă egumenul a-i 
aduce si pre aceia și să-i tocmască numerile lor la tabla Vis- 
teriii cu ruptă... Nici bucatele lor pentru alții să nu li să 
tragă.» Sint scutiți «si de chile, si de cară de Hotin, si de 
cară de oaste, și de salahori, și de conace, și de podvodzi, 
şi de cai de mezil, şi de cai de olac, și de cai împărătești, 
şi de cară de braniște, si de ialovità, si de sulgu, si de iliş, și 
de untu, si de miere». Sînt opriţi de a intra la ei «globnicî» 
saă «vornicii cei mari», deșugubinari saii pircălabi. Pentru 
furt saii omor, vor veni la Divan. Scrie Axintie Uricariul.— 
Fol. 382 V’. 

1614. lași, 20 Septembre 7224 (1715). Nicolae-Vodă face 
oboroc Scaunului Alexandriei 205 de lei din «gostina de oi 
a Baltatestilor, carea aŭ el tocmală cu ruptoare». — Fol. 384. 

1615. Iași, 20 Septembre 7224 (1715). Nicolae-Vodă dă niște 
Tigani Hangului, între cari un anume Strămbeiii.— Fol. 384 V°. 

1616. Fără dată. Nicolae-Vodă, «pentru 5 preot și un diia- 


www.dacoromanica.ro 


422 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


con ce sănti la 2 bisàrit armenești ai€ în tărgu în Ias, şi 
carii aŭ obiceaiii, ca tot preoții ce sănt în tărgu în Ias pe 
la bisericile] moldovinesti, să nu dè nemică, nič zlot, nič 
let..., nič la ghiatà, nič la gunoiii.» Scutiti si de eca- 
mănă cojocăriască». «Nič să aibă a le duè[e] Turci saù Tă- 
tar[i] sau alti oamin[i] strein[i] la casàl[e] lor far de voia lor, 
nič asternuturilfe] lor să nu le ià ușărei la Turci sai la Tä- 
tar[i], nič soltuzul sat părgarii la casăl[e] lor să nu I[i] facă 
nič un zulum». Mai ai privilegii. — Fol. 470. 

1617. 22 Iunie 1717. «Anita, gupàniasa lui Pavăl Ruginà! 
Vel Comis, fata lui Ionasco Armasul», dă Sucevitii satele Bros- 
căuții si Trăbujanii, «carei sà botàriscu cu tirgul Dor[o]- 
hoiului». Să se pomenească «màtusi-mè Anita Ursăchioae si 
pe mine, cu soţu-meii». Scrie duhovnicul ei. Iscălește: «Anita 
Ruginoae Vel Comis». — Fol. 504 V°. 
© 1618. 10 Decembre 7227 (1718). Mihai-Vodă, pentru jalba lui 
Ilie Catargiu Vel Logofăt, cu privire la paguba-i «de cătane, în 
vrem[e] răscoalei, la i! 7225 [1717], osăbit de alte pagube č-aŭ 
avut dum[nea]lut de spre alte cătane, de aŭ jăcuit casa du[mi- 
sale] de la Răcăciun[i], de la Tanutul Putnii, fiind asedzar[e] 
dum[isale] acolo, si s'aù măncat mult stupi, si multe but cu 
vin s'aù băut, si alte bucate ce aŭ avut, s'aù luat, — din carfe] 
jac si curtilfe] dum[i]sal[e] într’acel sat, cu toate damuril[e] 
č-aŭ avut pegur curți, i-ai dat focu ei, de li-aii arsu. Si, dintr'a- 
ceale cătan(e] fiind unii si din càpitenielfe] pămăntului, ca- 
pete catanelor, căpli]tan[i] de cătane, anume : Ilie Contàscul si 
cu Ionit|i] fiorul lui Aslan Căm[ălrașul 3, cărora nu lar fi 
cădzut lor, numindu-s[ă] mai capete si piminten[i] statornici, 
si a jăcui pe alt peminten[i| și casă boeresti; ce li sar fi 
cădzut, ca unor pAminten|i], să aper[e] pe alti peminten[i] și 
casele boirești, si sà s/x] fie ferit de lucruri] reale, dar ei, mai 
vărtos, fiind capete cătanelor, îi îndemna si îi trimitea de 
prăda pe pemintean[!] si casă boiresti; den car[e] păminteanți] 

1 E unul din tovarășii de pribegie în Rusia ai lui Dimitrie Cantemir (Ne- 
culce, p. 332 și Viaţa lui Constantin Cantemir, ediția rusească a lui Bantăș 


Caminschi; anexă), 
? V, Cronica lui Amiras, p. 124, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 423 


si casa boiariului nostru de mai sus numit la marțe] lipsă 
cu jacul lor aŭ adus-o.» DA p/azuzci pe acei «tălhari de că- 
tan[e]». Ilie arată că cei doi boieri i-au luat, «cu cătanil[e] de 
la stiaguril[e] lor, 12 gropi de păini de la Răcăciuni si 8 but 
de vin de la vielle] dum[isale] de la Orben[i]... Si, căt naŭ 
putut rădica ei cu carăle ce aduses[e] ei să încarce păinea, 
lăsănd gropile destupate, li-aù jecuit alti, cine cum aŭ putut.» 
Ei daii vina pe Vasilie Caurul, care li-ar fi poruncit. Dă lui 
Ilie Făntănealile lui Aslan. Domnul îl iertase pe acesta, dar 
«peste puțănă vreme iar s'aii făcut hain pămăntului s'aù fu- 
git în Tar[a] Leșască, socotind că iar ar găs[i] vreme, ca un 
făcător de reale, si va vin[i] de a fat[e] stricăciun[e] pemin- 
tenilor în tar[A]... Si, fiind mar[e] scumpete de păine, foam- 
tea (sic) G-ai dat Dumnedzăi într'acest pămănt, de aŭ agunsu 
merta de păine la 5 lei și mai binfe], si dumnealui aŭ cum- 
părat pàne întrast preţ casăi sal[e].» — Fol. 515 V°. Se 
adauge că Stefan Rus (szc) biv Vel Vornic ar fi cerut apoi satul, 
«arătănd că el încă ar fi avut prad[i] de Moscalli]», si mai 
e și «cumnat lui Aslan». — Întărire lui Ilie la 28 Mart 7249 
(1741). 

1619. 9 Maiii 7227 (1719). Mihai-Vodă. «Gano și Cos- 
tandine, juzii de fauri», ca să dea două sălașe unui boier. — 
Fol. 430. 

1620. 25 August 7228 (1720). Mihai Racoviţă arată că la 
7224 (1716) sa început războiul cu Nemţii, «și, dănd Dum- 
nedzăii biruintà Nemtilor asupra stăpănilor noștri, iar o samă 
de boiar[i] si mazili de ţară, vădzănd izbăndă Nemtilor..., 
îndată s'aii împlut de gAndur[i] riale asupra țărăi; între carii 
cel mai întăiii începător si povatà fost-aii Vasli]lie Caurul biv 
Vel Stolnic, plăcăndu-i a-s fačļ|e] nume tălhărescu, mers-aŭ 
săngur în Țara Unguriască de s'aii închinat la ghinărariul de 
Brașov si ş'aii luat nume de grof, căt si pămăntul nostru, a 
țării noastre, l-ai închinat Nemţilor pănă întrapa Săretiu- 
lui, si cuibul săii șai pus în mănăstirea Caşinului. Care adu- 
cănd cătră sine si pe alti boiar[i] si mazilfi] și fitor[i] de 
boiar[i] de țară, s'aii trimis de acolea si la cetatea Niam- 
tului, de aŭ apucat prădănd si jefuind pe tot, si manòstir[i], 


www.dacoromanica.ro 


424 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


și boiar[i], si pre cine îs afla, făr de nič-o milă si socotinţă; 
si, find si Turci negutitor[i] pen tArgur[i], trimitea poghia- 
zur[i] acest începător de rele Vasli]lie Caurul, de robiia pre 
Turci şi-i ducè poclon ghinărariului de Brașei, ca să-ş mă- 
giascà cinstea sa Care fapte înțălegănd stăpănii nostri, n’aù 
putut suferi, si cu ria urgie s'aii scărbit asupra tardi noastre,— 
cum era să s[ă] dei toată tara în robie și în sabie, încăpănd si 
Domniia Mea în prepus cum că si noi am fi fost agunşi cu 
dănșii. Numai, Dumn[e]dzàù vrànd să discopire dreptatea 
noastră și nu pără în sfărșit să prăpădiască acesti pămăntii, 
sfatuit-ai dar Vasfi]lie aurul si cu soțiele lui de ai trimis 
2 poghiazuri: cu unul, săngur Caurul aŭ mersu de aŭ robit 
pre sora noastră Mariia, a răpoosatului Costandin Vel Stolnic, 
şi aii dus-o de aii închinat-o ghinărariului de Braseù, iar cu 
un poghiaz s'aii pornit Frantuj, căp[ijtanul de cetatea Niam- 
tuluî, de aŭ vinit asupra noastră ait în Ias, să ne ià şi pre 
noi în robie, si pre alţii boiar[i], carii să afla pre lăngă noi, 
să-i omoară, şi casale lor să le jefuiască de tot ce ar avè. Si, 
în vreame ce ni-ai încungurat poghiazul în Curte gospod, 
iar Dumn[e]dzàù, nevrănd ca să fie pre voia lor, dănd izbăndă 
noi, care si Frantuj Căpitanul aŭ cădzut la măna noastră, — 
atunce am eşit si noi dintr'acel prepus di cătră stăpăn|i). 
Numai, după izbăndă è-am făcut, pornind Tătarăi ca să le 
spargim și cuibul d[i]n cetatia Niamtuluî, măcar că lam si 
spartù cu agutoriul lui Dumnedzăiă, însă Tătarăi, cum ai trecut 
Siretiul, aù şi început a prăda si a robi tara pănă în munte; 
care robie şi pradă nu s[ă] va putea uita în veò, și nič cu atàta 
nu S'aii părăsăt acel făcător de rele Vasli]lie Caurul, ce iar 
aŭ început a faè[e] poghiazur[i] si a prăda, și spre Prut, la Ti- 
nutul Covurluiului și a Fălciiului, agunge poghiazurile lui: aŭ 
jefuit şi aŭ prădat pre bieţii peminten[i] făr de niè o milă; 
si cuibul lor era la măn[ăstir[e] la Casin și la Miera. Si acolo, 
din poronca puternicii Înpărății, în 2 rindurfi] am mersu cu 
multim[fe] de Tătar[i] asupră-le, de i-am scos din Cașin si 
din Miera, si iaràs nespus[4] pradă și robie s'aii făcut nevi- 
novatilor lăcuitor[i], pentru spurcatele lui fapt[e]. Deč vom 
să arătăm pentru acii boiar[i] și mazil[i] è-aù făcut ada zarvă, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 425 


carii cu faptil[e] lor aŭ adus țării marfe] perire si robire ne- 
spus[4], cum nič unii dintre dănșii nič o nevoe saù strămbă- 
tate di spre noi n'aù avutti, numai ei, ca nisti oamini din fire 
răi, nesocotind la ce a vinfi] lucrul, cu faptil[e] lor aŭ adus 
tArdi stàngir[e] cu robiia è-aù făcut. Carilfe] întăii Vasii]lie 
Caurul, cumpărănd de la noi disiatina de stup[i] la Tinutul 
Bacăul pentru 1.750 ugh[i], — din care somà ne-aii dat 450 ugh[i], 
iar 1.400 ugh[i], cu banfi] mierii, naŭ vrut să ni-i dei, fiind 
venitul nostru, — ce cu aciia ban[i] aŭ adunat cătră sine tAlhar[i], 
cum S'ai pominit mai sus... Cu gudecata arhiereilor și a 
toată boerimea», îi iea deci satele Bociulesti, Hâlăuceşti si 
Spinoasa, «și curtil[e] din Ias». Pe aceste cu7/7 le dă lui Sandul 
Sturdza Vel Ban, «pentru că, si cănd aŭ vinit Freatu Că- 
pii]tanul si cu Velicco Sulgeriul cu cătanile, cu oaste, asupra, 
noastră, iar de la dum[nea]lui am avut știre de vinire acelor 
tălhar[i] asupra noastră la Ias, făcăndu-ni știre din Cărligă- 
tură, fiind fugit de cătane si ti[m]plindu-sfe] de aŭ trecut la 
vinire acii tălhari pe la satul dumlijsale, pe la Ruginoasa: în- 
științindu-s[ă] și dumnealui dintr'o slug[ă] a dumjifsal[e], în- 
dat[ă] aii trimis de ni-aii dat știre de vinirea acelor cătane, 
ca să ne păzim... Osăbit, pornindu-s[e] oaste tătărască după 
acii tălhari, pără la Cetatea Niamtului, prada ce sai făcut, 
s'ali pomenit mai sus, iar, la întorsu, lovind pe la satul du- 
m[ijsal|e), pe la Ruginoasa, multă pradă i-ai făcut, de i-ati 
măncat G-aii găsăt la casa dumjfisale] tot: păini, stupi, vaè, boi 
i-aii luat, iar, căndu ai fost la a dooa vinire a oștii tătărăști, 
cănd ai mersu în sus si Domniia Me la Cașăn cu Aslanii 
[= Aslanai]-Mă[r]za, cu oaste, iar sai tămplat de sai făcut 
mare pagubă, că i-ati măncat multe prisiè de stupi de la Ta- 
nutul Niamţului si de la Bacăŭ 1.» — Fol. 539 V°. 

91621. 4 Ianuar 7235 (1727). Mihai-Vodă, «la slugile dumi- 
sale Hatmanului, care stringet poclon hătmănescu dup[ă] la că- 
lăraș, facem știre că venir[A] călărașii de la Podul Bărăiacului, 
si ni s[a) jAluir[A] precum at màrsu si le cearet 61 lei poclonul 
hătmănescu... Acel mezil iaste în seam[a] Domnii Meale; s'aii 
luat den seama dumisale Hatmanului.> — Fol. 435. 


1 V., pentru alte acte asămănătoare, 757. 48. romîne, I, p. 217 și notele, 


www.dacoromanica.ro 


426 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAY ROCORDAT 


1622. 13 April 7235 (1727). Grigore-Vodă, «<hahamului 

jidovescu, lui Iacob, si lui Boroz de la Soroca, ca să fie vol- 
stia merge la otacile de la iarmaloc si să aibă a lua cu- 
rupca dupl[ă] la tot Jidovii din Teara Leşască, pe cum le iaste 
obiceaiul lor de vac, si să aibă a lua si de la mesercii jido- 
vesti pre obiceaiii, precum le scriù cărțile si de la alti Domni». 
— Fol. 432 V°. 
O 1623..18 Iulie 7235 (1727). Mihai-Vodă. S'ai plins «Pavel 
Catargiul Vornicul de Vrancea si Stefan Vamesul de Vrancia 
si Stefan Necoar[à] si Marco si Stefan Găuria, sti cu tot 
Vrăncenii ..., pentru răndul solăritului, că ai avut vechii 
obiceiii de aŭ dat solărit: de fum căte 35 lei ban[i]». Aveaŭ 
si festameut, de la Mihai-Vodă chiar, dar se pierduse. Con- 
firmă. — Fol. 483. 

1624. 8 Iulie 7236 (1728). Grigore-Vodă, pentru nişte ve- 
cină. Părinţii lor, împrăștiați la risipirea satului de răscoale, 
sînt aduși /a urmă de Postelnicul Constantin Ciobanul, si «aŭ 
mai năzuit si aly oamin[i] strein[i], làturas, pentru sprij[i]- 
niala: si, cărora aŭ fost strein[i], li-aù făcut scrisoar[e] la 
mănă, căt or vrè să sad[à), si, cănd or vrè să iasă, volnit să 
fie». Între vecin sînt : «Năstas|e] Lutafăr si Arsănie Coc- 
matir>, «Negur|ă] Tărcan». — Fol. 544. 

1625. 31 lanuar 7237 (1729). Grigore Ghica dă voie lui 
Hasan-Aga, Sărdar de Galaţi, a-și aduce la satul săi «oameni 
streini, den teara turăască si dentr'alte țări, or-căt de mulți 
ar aduce». — Fol. 437 V°. 

O 1626. 9 Maiù 7237 (1729). Grigore-Vodă, pentru «oamenii 
din Bălțătești, de la Ținutul Niamţului,... fiind ei de a pu- 
rurea păzitor[ï] la straj[a] Hangului si alte potit prin munți, 
la marginea hotarului din spre Tara Unguriască». Eraii scu- 
tiți de mortasăpie si părcălăbie, «pentru ceale ce aŭ ei de 
văndzare, de vănd la tàrgur[i]: sucmani, cergi, bràe, catrintà, 
brăndză, lănă, si bucate: oi, miel, vite, cai..., nič folàrit, cum 
şi pentru vinuril|e] ce aŭ dus din gos, cu carăle si cu boi lor, 
de n'aii dat ortul Trotușului, nič părcălăbie». Nu erai jude- 
cati de «globniò, sugubenar[i], părcălabi... Măcarii că si alte 
sate aŭ luat cu mijlocir[e] cart de apicale ] cu tocmală ce 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 427 


or da la folărit, car[e] s'aii și stricat unilfe] dentr'aceale cart, 
dar acești Bălțăteşti, fiind vech[e] strajă domniască di spre 
Tara Unguriască, de păzăscu ei s[i] dzi şi noapte poticil[e] 
Ungurilor, nič de cum nu li s'aù putut strica aceale vech(i) 
testamentur[i] ce scriii pentru folărit si pentru toate aceste 
de sus arătate», etc. Judecata lor va fi la «ispravnicul lor», 
afară de casuri domneşti. — Fol. 533. 

1627. 1-ii Maiù 7238 (1730). Grigore Ghica, pentru mă- 
năstirea de la «Van[a]torii Pietrii, făcută de răposatul Domnu 
Irimiia Moghila-Vod[a]>. — Fol. 434. 

O 1628. 5 April 7238 (1730). Grigore-Vodă, pentru «jaloba de 
purure de la părcălabii de Orheit, Lăpusna, Soroca, precum 
al călcare cu strămbătate de spre Sărdarii, amisticăndu-s(ă] 
în gloabilfe] si în obiceile părcălăbeşti de alte date, și Sărda- 
rii aŭ arătat priù[i]ni înpotriva părcălabilor, — silindu-s[ă] a-și 
deșchide cale mai largă spre folosul lor, trăgănd obicee la 
partea lor». Se dovedeşte: «cà mal înnainte vreme aü avut 
Sărdarii hotnogi de straj[4] pe la toate marginili acestor Ti- 
nutur[i], și, ce să lucra, de la dănșii ave știre Sărdarii, si, stri- 
căndu-s[ă] aè[e]le bresle, în locul acelor hotnogi aŭ rămas de [aŭ] 
pus Sărdarii nemesnit la marginfe], de sănt si de straja mar- 
ginii și, ce s[ă] lucriadză, di la dănșii iaŭ înstiintar[e]». Să-i aibă 
si de acum Sărdarii pe nemesnici, «si să poarte grija pentru 
caei tătărășt[i] sai tălhar[i] de cai tătărăști saii turcești, unde 
s'or afla, să-i prindă si să-i ducă la Sărdariul..., Sărdariul 
să aibă triabă. Iar la gudecăţ saii la gloabe acii nemesniè 
să nu să] amestiă[e], nič să gudeè[e] pe nim[e], nič să globască. 
Asijdire la alte furtusagurf[i], car[e] să număscu potlogării, 
Sărdariul sà nu s[4] amestit[e), nič la gudecat, nič la gloabe; 
ce numai să fie părcălabil să aibă triabă: moarte de om cănd 
s'a facle], va avè triabă Vornicul cel Mare. Al doilea pri- 
îfilnà aŭ arătat Sărdariul că, după č[e] s'au stricat sluj[i]torii 
de pe margin[e], s'aù rămas țăranii, ar fi luat Sărdarii cate 
o vulpe pe an din tot satul. Pentru acasta încă s'aii socotit, 
cănd ar fi Sărdar noii, numai o dată să ià cate o vulpe pe 
an de tot satul, iar apoi altă dată să nu mai ià, nič cu zlo- 
tăriia, nič cu alt chip de socotială. Robii, or unde s'or afla, 


www.dacoromanica.ro 


428 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


la Sărdariul să s[ă] ducă. Pentru vite de pripas, afar din cai 
tătărăștă sai turcești, cu alte bucate de pripas, or a cui ar 
fi, să n'aibă triabă Sărdariul, ce să margă toate la părcălabi. 
Gălcev(i] marli] de s'ar faăle], car[e] să tae sai să bat, de 
arată săngi, aceste încă a părcălabilor să fie, ei să ġudeč[e], 
ei să globască, și, măcar din prié[i]ni ca aciste de sar tăm- 
pla să gudet[e] si Sărdariul, dar gloaba toat[ă] la părcă- 
lab să dè. Si vornicii de pen sate numai Sărdariul să aibă 
triabă a-i pune și a-i scoate, iar alții să n'aibă triabă ; si, pe carii 
den vornicei sai din lăcuitor(i] i-ar afla Sărdariul că sănt 
priè[ilnà de răsăpe oamenilor, pe unii ca aciia iarăș Sărda- 
riul să-i certe si să le vie de hacul lor. Si, la tàrgurfi] ce 
sănt la acele trii TAnuturì, mergănd Sărdariul, să aibă a ğu- 
deca și a globi pe obiceiul vechii: trei dzil[e] numai, o dată 
într'un an. lar, cănd s'ar tămpla sà margă Sărdariul cu alte 
poronci, la Budecăţ și la gloabe să nu s[ă] amesteò[e]. Însăş 
la gudecăţil[e] dum[ijsal[e] de va afla si vr'o gudecată a vre 
unui părcălabu rea făcută, pe măzdă saii pre voe veghetă, 
Sărdariul acialea gudecăţi să nu le strièfe], ce si le trimită 
aice la Domniia Me. La tărgul Oniţcanii, toate ġudecățil[e], 
or furtusagur[i], or bătăi, or-ce prit[ilnă, Sărdariul să le gu- 
detle], si să le globască pecum ai fost; iar părcâlabii mai 
mult decăt cei 2 potronici părcălăbiia să nu ià. Si toată mar- 
gine în sama si în purtar[e] de grija Sărdariului să fie. Cu 
satil[e] toate, Sărdariul să [n'] aibă triabă întru nimică [a] să 
amistica, ce numai Clucerii si vornicii satelor să aibă triabâ.» 
Fol. 474 Ve, 

1629. «Breasla doclilor. Cata sfintii, prè-cuvioasei Maicii noas- 
tre Paraschivii, den {ċara Moldovii, den tărgul Focsanilor» (pri- 
vilegiul înnoit de Grigore Ghica la 10 Septembre 7239=1 
Mitropolitul fiule, arată că a venit i el Andrei Sco 
de ciocli, «si cu tgt Voiniciii Sale breslas èocli», și cere «în- 
noire privileghiii breslii sale, ci iaste obiènuit den veaci». În- 
tàreste deci privilegiul lui Dosoftei de Ierusalim, «fiind aiè 
în ţeară Sfintiia Sa, viind de la sfânta cetate'a Erusalimului 
pentru cercetare pravoslaviii, în zilile “creștinului pravoslavnic 
Ion Stefan Petre Voevod, Domn ţărăi Moldovei, fiind atunci 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 429 


la cursul anilor de 'nceputul Lumii 7182 [1674], în luna lui Iulie 
în 9 d.». La Dosoftei se jăluise «Vasilie staroste de Gocli pre 
sluj|i]torii care sint cu slujbe domnești, și pre dumnealor sta- 
rostii den tărgul Focșanii, cum ei nu le țin în seamă privi- 
leghiia lor cea de veacu, care privileghiia ai ei breaslei sale 
de întăritură, de milă si de scuteală, de la fericitii, pravoslav- 
nicii, de de mult ràposatii Domni», netemîndu-se de blestem, 
«ca niște prestăpniă, si streinat de mila lui Dumnezeù», puindu-i, 
«ca si la alte breasle», la dări și Zucru. Dosoftei socoate că breasla 
cioclilor «nu iaste ca alte breasle, ci acești nevoitor[i] &ocli sint 
voniè holteai, neînsurat, si breasla foarte de treabă pentru 
îngroparea morţilor, a săracilor si a streinilor, a celor ce mor 
ai€ în tărgu, în Focsani, pre ulite si pre supt garduri, pren 
gunoae, — pre tot îi străngu și-l grijescu și-l îngroapă precum 
să cade, singuri cu măinile sale rădică patul și cu oasele, și 
pren umerile sale îi duc la sfănta bisearică, si din mila cres- 
tinilor celor îndurători si dentr'alt sàù prilejăl (sic) chieltuescu 
de acopere oasele cu pănză, si le plătescu preoților de le as- 
trucă ; gropile cu mănile sale le sapă; asijderea si trupurile 
celor perit care pier aiè în tărgu, în Focsani la locul cel de 
pierzare pentru vina lor, cu porunca Domnului, trupurile aces- 
tora două zile străjuesc și a treia zi îi îngroapă». Se arată actul 
acesta lui Grigore-Vodă la 7239 (1730). Întàreste și el prin 
hrisov cu iscălitură și pecete mică. Sfinteste si Mitropolitul, 
pentru ca, la moartea creștinilor, «sà aibă ef a-i petreace cu 
făcliia si cu lumini, și singuri să ridice patul eu oasele, si să 
le ducă păn la sfănta bisearică, întru ‘slava “lui Dumnezeii si 
lauda rodului omenescu... Să fie starostele cu frații să aleag[ă] 
să puie vătaf cu toții... Să aibă ‘ef a griji] și a îngropa 
pă tot oamenii care să vor pristăvi în oraș ai în "Focșani, 
ori bogat, ori sărac, mai vărtos pre oamenii cei streini și 
nemearnig, care nu va avea pă nimefiî să-i grijască la moarte 
lor... Si pentru oamenii cari vor fi de ptfire cu porunca 
Dă anala și Je vor tăia capetele... Numai cu cei den afară 
de oraş să n'aibi treabă; iar, de va, fi Tigan, fie perit si în 
oraş, ca să n'aibă acolo,toclit... Cine va veni și să va pleca 
breaslii, si nu va fi scris la alte breasle, ce să fie volnic-a-l scrie, 


www.dacoromanica.ro 


430 CONDICA LUI CONSIANTIN MAVROCORDAT 


fie și ucenic, la meșteri. lar bărbănţa lor să nu fie nimica, 
pentru că& că nu sănt ei ca alte breasle de mest[e]ri. Așij- 
derea are obiceaiii (are) starostele de veacu a scrie Gocli de 
la toate breslile, den meserealile tuturor, a tot felul de mes- 
tersug: den blănari, den croitori, den ceprăgari, den abageri, 
den săhăidăcari, den zlătari, den cizmari, den soponari, den 
curelari, den mesercii, den olari, den trăistari, den teslari, 
den salari, den lac[A]tusî, den pănzari, den pietrari, den sto- 
liari, den soronari si tălpălari, den făcliiari, din bărbiiari si 
dintr'alte breasle, din toate » Asa să fie. «Asijderea a scrie 
starostele volnic să fie, cum pre meșter, asa pre ucenic, si 
făr de voia meșterului. Asijdere, Goclul care să va însura, să 
n'aibă voe a lipsi den breaslă pin la anul, pin la praznic; 
şi să fie în pace de dări si de alte mănunte, de toate, ca si 
cum aŭ fost neînsurat păn la praznic. lar de la praznic să 
nu lipsească acela, însuratul, și să scrie în locul lui altul, ne- 
însurat. 

Pentru globe si cercetare starostelui si a Goclilor. Asijdere, 
nimene din judecăţile mirenest[i], din boiari, din starost[i], să 
n'aibă voe, niè treabă a globi sai a certa pă starostele. aŭ 
pà toclii, numai [Mitropolitul], iar altul “nimeni, ori pentru 
ce vin[ă]; adas[ta] tot să stit. Cine va (va) sări spre starostile, 
gloabă 2 taleri, și o sută de toiage la pămănt. Cine va sări 
spre vătaf, gloabă un ug si 50 de toiage. Cine va da pa[l]mà 
unul altuia, 15 potro[ni]é gloabà si so de toiage. Cine va 
lovi cu pumnul în mas[i], un taler. lar care din cei tiner[i] 
ce nu va da cinste celor mai bătrăni, să-i dea 50 de toiage. 
Tar carele den tocli va mearge la alt &udet si nu va 
mearge la staroste, să-l bat[ă] cu roo de toiage. Iar carele 
din èocli nu va asculta de starostele si va vrea Să strice 
breasla, acela doclu să fie trecliat şi! procliat, şi să fie afu- 
risit, şi din breaslă să fie lepădat, ca o oae răiosă din turmă. 
Iar la praznic tot toclul să dea căte un ortu, să fie de treaba 
praznicului.» Se încheie cu un strașnic blestem. — Fol. 399 
si urm, — La 24 Februar 7242 (1736), întăreşte apoi Daniil, 
episcop de Roman; Grigore Ghica întărise, cum s'a spus, 
la 10 Septembre 7239 (1730). Vine și o listă de Domni, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 431 


pănă la Constantin Mavrocordat și soția lui Catrina, si o 
listă de Mitropoliti : 

Theoclit Mitropolitul, Calistrat Mitropolitul, Theofan Mitro- 
politul, Grigorie Mitropolitul ot Putna, Ghiorghie Mitropolitul 
[ot Rășca; șters]; Anastasie Mitropolitul Crimca ot Putna, Ma- 
carie Mitropolitul, Theodosie Mitropolitul, Mitrofan episcopul, 
Gheorghe episcopul, Eftemie episcopul, Isaie episcopul, Gheor- 
ghie episcopul, Eustatie episcopul, Agafton episcopul, Ghedeon 
episcopul, Nicanor Mitropolitul ot Agapie, Mitrofan Mitropoli- 
tul, Anastasie episcopul, Ioan episcopul, Filoftei episcopul, 
Efrem episcopul, Mitrofan episcopul, Evloghie episcopul, Theo- 
fan episcopul, Varlaam Mitropolitul ot Săcul, Ghiorghie episco- 
pul, Ghedeon Mitropolitul ot Agapie, Anastasie episcopul, Sava 
Mitropolitul, Dosoftei Mitropolitul ot Pobrata, Theodosie Mi- 
tropolitul, Ioan episcopul, Serafim episcopul, Meftodie epis- 
copul, Calistru episcopul, Lavrentie episcopul, Pahomie epis- 
copul, Sava Mitropolitul ot Putna, Misail Mitropolitul ot Să- 
cul, Ghedeon Mitropolitul ot Agapie, Ghiorghie Mitropolitul 
ot Neamţu, Antonie Mitropolitul ot Putna, Ghedeon episco- 
pul, Daniil episcopul, Misail episcopul. — După aceasta, lista 
boierilor din timpul confirmării lui Ghica: Ilie Catargiu Vel 
Logofăt, Costandin Costache Vel Vornic, Costandin Roset 
Vel Vornic, Costantin Hatmanul, Iordache Cantacozinò Vel 
Spatarul, Iamandi Vel Postelnicul, Sandul Sturzea Vel Vis- 
tiernic, Andronachi Vel Paharnic, Costache//el Ban, Toader 
Costache Vel Stolnic, Aristarhii Vel Comis, Neculae Vel Sà- 
trar. În sfirșit, lista celor 23 de ciocli de atunci, numai cu 
numele dg botez. 

1630. Iași, 20 Septembre 7239 (1730). Grigore-Vodă, pentru 
actul de mărturie din 25 April 7225 (1717) al episcopilor Ghe- 
deon, Sava, Ioreste și boierilor Ilie Catargiul Vel Logofăt, 
Darie Doniciù Vel Vornic, Gavril Miclescul Vel Vornic, Du- 
mitrașco Racoviţă Hatmanul, Ion Păladi Vel Spatar, Di- 
mitrie Macrii Vel Ban, Costantin Rusăt Vel Paharnic, Cos- 
tantin Costachea Vel Vistiernic, Iordachie Cantacozinò Vel 
Comis, Stefan Rosăt biv Vel Stolnic, Costandii Silion vtori 
Logofăt, Lupul Gheuca treti Logofăt, Vasile Rojnità si Gli- 


www.dacoromanica.ro 


432 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


gori Cucoranul si Cujbă, Vornici de Poartă, pentru «între- 
bare» ce ai avut «înnainte lor D[o]mniia Sa Mihai Raco- 
vit[a]}-Vodî cu dumneiai Mariia Visternidasa», «pentru 6 pungi 
de bani, care ai jăluit D[o]mniia Sa Mihai-Vod[ă] la tot Di- 
vanul de obște că i-aii rămas cu acești bani datorii Ilie Can- 
tacozinò Vistierul din cumpărătura ocnii, din D[o]mnia d'in- 
tàiù a Dfo]mnii Sale». O luase cu 12 pungi pe an, «din luna 
lui Săptemvrie în 8 dzile, după obiceiù». Cinci luni nu dă 
nimic Domnului, «urnindu-l1 cu cuvinte din dzi în dzi, pănă 
ce i sai tămplat si mazilie D[o]mnii Sale... Aù mai dat 
D[o]mniia Sa o pungă de bani, 500 de lei, în datorie lui 
Vasilachea Cantacuzind Spătariul, fratele lui Ilie Vistierul, și 
el îi pusesă D[o]mnii Sale zălog o pajiră cu rubinuri; și, după 
moarte lui Vasilachea Spătarul rămiind [lie Visternicul epi- 
trop frăține-săii, aŭ dzis că-i va da D|ojmnii Sale el ace 
pungă de bani, căci, acè pajiră cu rubinuri fiind a lui Ursachi 
Stolnicul, i l-ai dat D[o]mniia Sa.» Ilie pribegeste apoi la 
Munteni și moare!. Divanul condamnă pe Maria, dar Dom- 
nul îi iartă trei pungi. «lar alte doao pungi ai ținut dumi- 
sale Vistiernicesăi în samă, căci întru a doao Domnie a 
D[o]mnii Sale didesă si Ilie Cantatozind împrumută patru 
pungi de bani, cum ai dat si alti boiari, și-i plătisă D[o]m- 
nija Sa doao pungi de bani, iar doao pungi i-ai fostu rămas 
neplătite.» Mai iartă două, ca să-i dea banii îndată. Neavînd 
bani, ea zălogește Bàltàtestii si Mînjestif pe zece ani. Domnul sză- 
finete moșiile si dă apoi «miluire» lui Iordache Cantacuzino 
Vel Spatar, «precum am vădzut și ispisocul D[o]mnii Sale din 
vi[ea]tul 7229 [1720-1], acel de miluirea», satul Mînjàstif. «OsAbit 
ni aŭ arătat d[ujmn[eallui Vel Spat. și altu ispisoc a D[o]m- 
nii Sale lui Mihai-Vod[ă], scriind într'acel ispisoc cum l-ai 
ținut D[o]mniia Sa Mihai-Vodă acestu sat pànî la mazilire, 
iar atunce, socotind D[o]mniia Sa cum acestu sat aŭ fostu 
a părinţilor, a moşilor dumisale lui Iordachea Cantacuzinò 
Vel Spatar?, și avînd d[u]mn[ea]lui Vel Spatar si cîtva bani 


1 După întoarcere. V. vol. V, p. 587. 
2 Iordachi nu era fiul lui lie, ci nepotul lui de frate. El stătea la Deleni. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 433 


cheltuiţi în trebile țărăi, fiind Visternic-Mare, care bani ne- 
fiind putință ca săi dè, fiind învăluit cu alte nevoi a pă- 
miîntului, aŭ făcut milă, si i-aii dat dumisale lui Iordachea 
Cantacuzinò Vel Spatar acestu sat Bălțăteștii..,, pentru ba- 
nă t-ai avut cheltuiţi la Visterie, în trebile tàràî.» Întă- 
rire 1. — Fol. 390. 

o 1631. 3 Februar 7239 (1731). Grigore-Vodă fixează, după 
cerere, un zart pentru «neguttorii iniceri de la Bender..., 
pentru pășune bucatelor lor ce le pășuniaze aice în ţară... Cu- 
nita cîte 3 potronici, bani vechi, de vită, cum daii și Hotin- 
cianei,| şi de suta de oi căte 2 lei, bani vechi; iară čobani 
lor, carei vor fi oameni streini, vor da goștina căte 2 parale 
de oae... De boi cei de negot să de cate un leii vechi 
cornăritul, de boi, osăbit de alt leii de boii, vama ce plă- 
tescu la iarmaroace, la vames... Pentru desetina stupilor ce 
tin eï aice în tar[à]..., să dè 10 stupi un leii vechiù, pre- 
cum dati mazilii s'alt breslași, si stupii lor, ce vor fi pe lo- 
curi gospod, nimărui dijmă din stupi, pentru loc, sà nu dè.» 
Ceilalti se vor învoi. «Însà si vitele lor, carile poartà odaia 
după oi, acele încă li-am iartat: cunità să nu dè.» — Fol. 
449 V°. 

1632. 25 Februar 7241 (1733). Grigore-Vodă, «pentru breasla 
cizmarilor si a solonarilor de aiè din Iaşi». Întăreşte privile- 
giul dat acum de Mitropolitul Antonie. — Fol. 445 Ve. — 
Urmează, din 7249 (1740-1) —, rupta cizmarilor din Iași, «pe 13 
liud[e] căsari si pà 3 liude holteai, ca să dea pe an căte 60 
ug[hi] de omul căsar, și de holteai cate 3 ug[hi]», în trei șferturi 
(Maiii, Septembre, Ianuar); dînd si «ràsura, căte 3 potronici 
de ug». 

1633. 7244 (1735-6). Grigore-Vodà, «pentru acest om anume 
Nicolae, ce aŭ fost Jidov si s'aù creștinat». Scutiri. — Fol. 
409. — Urmează-attă pentru «Ion Botezatul», fost Jidov. 


Cu o fată a lui a logodit Grigore Ghica în Domnia d'intàiti pe fiul săi cel 
mai mare, Scarlat. V. Amiras (Zezopisife, III, ed. a 2-a), pp. 171-2. 

1 Pentru alte acte ale Spătarului, se trimete într'o notă (fol, 391 Vo) «mai 
înnainte, spre scăndur[ă]>. 


68775. Vol. VL , 28 
www.dacoromanica.ro 


434 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


1634. 7244 (1735-6). Pentru o casă a lui Iordachi Canta- 
cuzin[o] Vel Spatar, în Iași, «pe Uliţa Strănbă». Scutire 
«de camănă, de bezmăn, de cepărit, de braniște, de buoru, 
de locu agescu, de pecete agască și de alte angării de toate 
tar fi pe alte crăâme». — Fol. 357. 

o 1635. 7 Februar 7244 (1736). Grigore Ghica, pentru Cîm- 
pulungeni: Nu vor da, după obiceiù, vama pentru ġucatele 
ce duc ori-unde, si în Ungaria. Se va strica scuteala dacă ar 
duce ducate străine. Nu vor da mortasipie pentru nimic: enič 
de vità, nič de brănză, nič de sucman, nič de altele». La 
oamenii domnești, «copii de casă, armășăi», vor da numai 3 
galbeni ciodote, aprodului însă 2. «AA șijderea si pentru strănsul 
banilor a &verturilor, saii a gostinii, pà obiceaiii ce au avut, 
ori în care laturi, si lătunoiale satelor, nime alt din zapcii 
sati de alti slugi vornicesti, nimini alții măna în bani să nu-s 
bage ca să ià vr'un ban de la cineva, nič să s[ă] ispitească la 
atasta ca să străngă bani, făr decăt numai vătămani lor.. 

Să-i dea la vătămanii din vatra satului, si ei să-i dea în măna 
vornicilor; si de galben să-i dea cite un potronic răsura, 
afar|ă] din răsura Visterii, ca să fie pentru cheltuialile zap- 
iilor... Pentru ernatecul oilor lor, aducăndu-le în toate ernile 
în coace în tearà, la ernatic..., ori la care braniste si pre a 
cul moșie», nu vor da dijmă, «căt lor asa li s'aù făcut obi- 
ceaiti», cu acte!.—Fol. 407 V°. 

9 1636. 15 Februar 7244 (1736). Grigore-Vodă, «pentru slu- 
j[i]torii joimir[i] roșii de la steagul cel mare agescu, care slu- 
j[iltorì, încă în ceialalt[ă] Domnie a noastră, am socotit Dom- 
nie Mea, denpreun[à] cu tot Sfatul nostru, și den pajăște i-am 
făcut pàn la 120 liud[e]; pre care i-am numit Domniia Mea 
cu acest nume, adec[i] joimiri roșii?, si i-am dat Domniia 
Mea ca să fie supt steagul cel mare agescu, fiind și atunci 
tot dumnealui cinstit și credintos boiarul Domnii Meale Ia- 


1! V., pentru privilegiile Cimpulungenilor, Documentele Callimachi, cap. I 
al Prefeţii. Privilegiul acesta e anterior celor analisate acolo. 

2 V, Amiras (Zetopisife, III, ed. a 2-a, p. 158): «Mai făcuse si alt steag, 
ae Roşii, cu port arnăuţesc, și cu bărate roșii de postav». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ ` 435 


nache Vel Agf[à]!... Avea tot cai buni si arme.» Erai scutiți, 
scutind și unele vite. Asa staii «păn la premenirea Domnii 
noastre, de aiè în Ţeara-Rumănească ?, miluindu-ne puternica 
Împărăţie. Si pre tot i-am lăsat Domniia Mea grijit si pre 
cai buni, ca pre niște sluj[i]tori aleși. Iar, dup[4] meargerea 
noastră de ait, nu sà aibă vr'o milă saù vr'o căutare, ci cu 
tot felul de biruri fost-aii stropsiti, atăta căt aŭ rămas foarte 
stricati: mai mult si din pricina zapciilor ce-i avea, nefiind 
vreadnici a-i chivernisi și a-l apăra, fost-aii călcaț de obște...» 
Îi scuteste din noii «de 4 &vertur[i] de hărtii, de fumărit, de 
satarale, de ilișuri..., și de toate tămplările ce ar fi pre alt[ă] 
tearà... Si pentru fitoril lot holteai, ce vor avea din trupu- 
rile lor, sai frat holteai, ce vor fi nedespărțiţ de casele lor» 
(aceștia daŭ cun galben hărtie»).—Fol. 441 V°.—Si pentru 
«aceste doao steagur[i] vànator[i] si puscas; care acesti sluj[i]tor[i] 
nici odinioar[ă] mai nainte vreame nu sai pomenit, făr de 
căt în vremile altor Domni ce aii fost mai nainte de noi 
era vănători de aduce vănat Domnii, dar unii ca aceia nu 
să numiia sluj[i]tori». În întăia Domnie deci, el i-a făcut «den 
pajăște» 3. În fiecare steag erai 55 de oameni. «Era foarte 
niște oameni stricurati și grijit... l-am adus Domniia Mea de 
șăde pre rănd în Curte cu săptămăna, ca si ceale 4 steaguri 
de siimeani de Curte, și cu niè un fel de bir.» 

1637. 10 April 7244 (1736). Grigore Ghica, «pentru sfănta 
sihăstrie din codrul Deleanilor>, cu hramul Sf. Nicolae. — 
Fol. 422.— Întărit de Constantin Mavrocordat (1-iù Septembre 
7242=1733). 

01638. 27 Septembre 7245 (1736). Grigore-Vodă, «pàntru 
Husein biv Voivodă, carele ai esit acmu din Tara Turtască 
cu 2.500 oi, cu ale tobanilor lui; care, viind la Domnia Sa, 
S'ai tocmit ca să dea gostinà cite o pară de oae, însă si 
tobanii lor, care vor fi oameni streini și vor avea cărţ de 
haraci din Tara Turtască, vor da goștină ca si stăpăni lor, căte 
1 Ipsilanti (Psiolul). 
2 În 1736. V. şi raportul olandes din 2 Maiii al acestui an, în Prelaţă. 


3 V, Amiras, Z. c., p. 158: «Cum si un steag de vinători ce făcuse: îi 
purta în port unguresc, si cu bărate negre de pislà», 


www.dacoromanica.ro 


436 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


o pară de oae; și bani gostinii lor îi vor da la goștinarii care 
vor fi cu gostina bărsănească». — Fol. 482. 

1639. I-iù Decembre 7245 (1736). Grigore-Vodà, «pentru 
popii ungurești de la Săboani i ot Grozesti, si de la Fa- 
Taoani..., fiind acei preuti ca și niște streini îÎntr'adastà 
țară» ; scutire. — Fol. 448.— Cf. si fol. 463-3 V°. 

1640. 7245 (1736-7). Grigore-Vodă, pentru «David Jidov, 
argintar gospod..., aflăndu-se nelipsit de la locul Curţii gos- 
pod». E iertat de vamă, camănă, bezmăn, mortasipie, părcă- 
lăbie, etc., Zărzi si dări. 

1641. 13 April 7245 (1737). Grigore-Vodă, către starostii 
de Cernăuţi și Vel Căpitan de Coţmani, pentru că ei ieai, 
contra privilegiului, la trecerea Armenilor poloni, cu caii, în 
tara lor, «3 potronici starostii şi cAp|[i]t[A]nii... Supăr să 
n'aibă pentru caii ce ar fi din iapile lor, iar pentru alti cal, 
ce or fi ficut de ai€ din tearà, pe aceia vor da starostii şi 
cAp[i]t[A]nii pà obiceaiù.» — Fol. 439. 

1642. «De la Socola», 22 Iulie 7245 (1737). Grigore-Vodă, 
pentru procesul lui Alistarho biv Vel Stolnic cu Gheorghie 
Turculet Postelnic, pentru parte din Hliniţa. «Dzăcănd dum- 
[nea]lui Alistarho Stolnicul precum ata moşie este driaptà 
moșie în partea maicii sale Domniţii Saftii!, si făr de drep- 
tate este dată ata moșie de mătușa dum[ijsal|e] Domnița 
Iliana? lui Turculet, cu zapisul săi, pentru 180 lei da- 
torie soţului săii, repoosatului Neculaiii Costăn Logofăt?.» 
— Fol. 466. 

1643. 7246 (1737-8). Grigore Ghica, pentru un vătaf de să- 
dăcari, urmînd tatălui săi în vătăfie: «ca să fie de lucru 
gospod la Cămar[ă]». Scutiri. — Fol. 408 V°. 

1644. — 1738. Grigore-Vodă, pentru mănăstirea «Gàlata de 


1 Fata lui Duca-Vodi. 

Soţia lui Nicolae Costin. 

® V. Zst Lt. rom., III, pp 48-9 și 49 n. i. Numele de familie al lui Aris- 
tarh era Hrisoscolei: v. familia lui în documentul citat (unde iscàlitura gre- 
ceascà trebuie de cetit “Aprot&pyog, si e a lui). Pentru alți Hrisoscolei, v. 
Ist. lt. roma I, pp. 53-4, 11, p. 617. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 437 


Bos», făcută de Isac Balica Hatmanul! și închinată la Sinai. În 
întăia Domnie a dres-o, «din temelie mărind-o, precum să 
vede, facănd si zidiii pin pregur și cas[e] de piiatră, sio am 
îndzăstrat cu toati ci să cad». Se gîndeste si la Sf. Arhanghel, 
făcută tot de Balica, și la Sf. Vineri, «de Urechi Nistor Vor- 
nicul», — cea d'intăii fiind acum domnească. Se înţelege cu 
Paisie de Constantinopol, «fiind şi Sfintiia Sa de la Sinaia». 

1645. 20 Mart 7246 (1738). Grigore-Vodă, pentru Galata, 
căreia i-a înnoit zidul. Jos: «gripsosul? patriersiei» (Sf. Mor- 
mint). — Fol. 459 V°. 

1646. 13 April 7246 (1738). Grigore-Vodà, pentru Enachi 
Brasovanul din lași. «Fiind si obiceiii pentru păreginile ce 
vor fi părăsite pe locuri mănăstirești, să le dei cui sa 
găsă, să le lucreadze, si să dei dijma la mănăstire... Si din 
pomii cei vechi, înpresurat de pădure, carile i-ati destupat si 
în patru-5 ani abiia aŭ închegat-o de aŭ făcut-o vie, si, 
dacă s'ai făcut vie dia roadă», se obiectează că via, mă- 
năstirească, «aù lucrat-o făr de știre Păharnicului». Enachi 
primise numai «pàragine». — Fol. 473. 

1647. I-iù Decembre 7247 (1738). Grigore-Vodă, «la că- 
mănari si la mortasipi si la carii iaŭ seii dup[ă] la trunchiù, 
dup[ă] la mesercii şi la bezmenarfi], si la alții carei vet unbla 
lor cu ce fel de slujbe si porunci a Domnii Meale pe mesercii, 
si pentru doi mesercii den tărgu den Sutavă», ai Mitropo- 
litului, ce sînt scutiți. — Fol. 444 V°. 

1648. 7237 (1738-9). Grigore-Vodă, pentru «Jidovii den tărgu 
den Bărlad»: face, «dup[i] obiceaiul vechiii, precum aŭ fost 
de altă dat[ă], mai nainte vreame», un «staroste de Jidovi», 
Marco al lui Lazăr, «pentru poruncile gospod ce sănt pă 
jidovi... Să fie purtător de grij[i] la toate nevoile voastre 
si la cislile voastre, si să s[ă] afle el si cu 2-3 dintre voi, pà 
care iți socoti, și tot dup[ă] cum or socoti ei sà urmat.» — 
Fol. 410 Vo. 

1649. 7247 (1738-9). Grigore-Vodà, pentru cîșla « Samașă- 

1 Balica reluase atunci clădirea din vale, făcută de Petru Șchiopul si nă- 


ruită (Ureche, p. 236). 
2 Griptorul: vulturul, 


www.dacoromanica.ro 


438 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


ruluî», unde stati 3.000 de oi, 260 de stupi, 500 de cai. — 
Fol. 409 V°. 

1650. 14 Februar 7247 (1739). Grigore-Vodà, pentru Du- 
mitrasco Stroici Postelnicul, fiul luf Stroici Spătar, nepotul lui 
Dumitrașco Păharnicul, pentru satul Iztrinești. «Dat-aù sam[ă] 
Dumi[i]trasco Stroiă Postelnicul că zapisil[e] Iztrinestilor li-aù 
dat moase-sa la gineri-săii Milescul Sărdariul, sà s'aii prăpădit 
la dănsul, pribegind la Muscal[i], arătănd si diiata moașă-sa, 
în car[e] scrie cà li-aii dat la Milescul fär voe ei!.» — Fol. 503 V°. 

1651. 20 Mart 7247 (1739). Grigore-Vodă, pentru mănăstirea 
Cetăţuia, făcută de «Duca-Vodî Batrînul; ponorăndu-să dialul, 
aù cădzut de citeva vreama zidiul..., ce peste puțină vreamă 
s'ar fi primejduit si singură beseareca». — Îi dă deci scutelì. 
— Fol. 448 V°. 
© 1652. II April 7247 (1739). Grigore-Vodă, pentru Armenii 
poloni cu cirezi. Vor da «pentru boi de negot... cornăritul 
căte un leii, un potronic vechiù de boii si cite un leii de 
boii vama... Si, pentru vitele si herghelii de iape ce ai în 
Moldova, să de cunita pe obiceai, căte 40 de bani de vità 
și de iapă.|.. Pentru venitul starostelui de Cernăuţ si a lui 
Vel Căpitan de Cotmani și a Vameșilor celor Mari, si veni- 
tul Gramaticiii, să urmeaze cu toții luăndu-ș venitul lor dup[ă] 
obiceaiul vechiii, căte un potronic de boii starostile, și căte 
un leii de ciread|ă] lui Vel Căpitan de Cotmani, si căte un 
leii de ciread[i] vameșilor ce mergu la otace, si cite 4 bani 
de boii gramaticiia,'și căte doi potroniă de ciread[ă] călăra- 
silor ce păzescu la trecătoare.» Scutiti oamenii lor estreini, 
mazur[i] de Teara Lesascaà», de ori-ce dare; și <oamenii de 
ţeară, holteai, ce vor avea păstori pă la bucatele lor», — cari 
vor da la hirtii 2 galbeni de om. Pot così fîn cu voia pro- 
prietarilor, prin oameni de țară si dînd «dijma locului». «Pen- 
tru 200 de stogur[i] de fin domnescu, ce iaste obiceai de 
iaŭ de la Botoșani», vor da 2 lei pol «vechi» pe stog. Pen- 
tru boii «ce să rup cărduri dup[ă] în cirez și fug, sà aibă a 
da colacul la cine ar găsi boii, căte doi lei de cărdu.. ., iar, 


1 Pentru Stroicești, y, Documentele Callimachi, IL 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 433 


cănd s'ar răzli din ciread[4] căte un boii sai cate dol boi, 
atunce vor da părcălăbie cite un leii de boi.» Ori-ce jude- 
cată a lor se reservă la Divan. — Fol. 439. 

1653. 27 Maiii 7247 (1739). Grigore-Vodă. Proces, în care 
și soția unui «vAtaf de fustas». — Fol. 467. 

1654. 17 Iunie 7247 (1739). Grigore-Vodă. Un preot îi 


arată că tatăl săi, călugăr, «aŭ cădzut... într'o năpaste de 
curvie ..., dzăcănd [un om] că s'aii apucatii... de o fată a 
lui si aŭ răpit-o, și, vrănd... ca să-l ducă..., să-lde în măna 


episcopului ...>. Fiul caii stătut după Sărghie ca să tacă 
mulcum, să nu mai scoată în oamin[i] ocarà tătăni-săi, si 
i-aii datii si 55 lei de la săne, ban[i] gata». Dar omul tot pî- 
reste. Se judecă la episcop, carei iea cun cal de 50 leî>, si 
la Mitropolit, care iea şi el «46 matce si 20 ocă de tară si 
altil[e], și Mărdar[e] Clugeru[l] i-aù luat 27 vedre vin», ca 
«gloabà». Domnul chiamă afacerea la el, si nu găsește dovadă 
contra călugărului, ci numai «așa, pen niște siamne; dar în- 
cis, cu toate acialea, s'aii cunoscut că călugărul Sava cu 
voe fetii ai făcutii prit[i]nă de curvie, iar nu cu sila, den 
vreame că casa lui Sărghie de a călugărului aŭ fost de de- 
arte una de alaltă, căt ar arunca un om cu băţul odată, și, 
reame aciaia cănd s'ar fi răpit fata, aŭ dzis fata că i s'aù 
făcut dzua, mergănd ià la ràsnità, si după fapta călugărului 
ş'aii luat plata, cu bătae si cu pediapsă de închisoar[e]». Ce 
era vinovat preotul ca să i se iea averea lui? Pomeniti bani 
dați «înpăcăciune». — Fol 524 V°. — La urmă, se adauge ju- 
decata lui Nechifor Mitropolitul, împreună cu Sandul Sturdza 
Vel Logofăt si Ion Neculce biv Vel Vornic. — Fol. 524 V°. 
1655. 10 Iulie 7247 (1739). Grigore Ghica, pentru «Cos- 
tandin ce ai fost grăd[inar] gospod, carele s'ai jăluit Dom- 
nii Meale că, dintr'o boală ce ai tras, aii rămas olog de 
pitoare, și coșul lui încă aŭ rămas vătămat și stricat, si la 
ochi, de nu veade, — atăt el căt si muiarea lui». — Fol. 443 V°. 
1656. 30 Iulie 7247 (1739). Grigore-Vodă, pentru «Paladie 
Golăe si frate-săi Anghelut[a] Golăe biv Cluè[er] si al[t] frat ai 
lor, fetorii lui Golăe ce aŭ fost ispravnic pă satele domnești, 
nepot si strenepot lui Dumitru Golăe ce aŭ fost Păharnic- 


www.dacoromanica.ro 


440 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Mare» !, pentru niște Tigani. Aduc un act de la Petru-Vodă, 
din 7 Februar 7098 (1590), pentru Dumitru Golăe Vel Pahar- 
nic, ce a cumpărat Tiganì de la Anton Pitarul, «și apoi, înstrei- 
năndu-se mosul lor Golăe si tatul în 'Țeara-Rumănească, în 
cătăva vreame, si Tiganii rămăind aiè[i] în tearà, etc. Și apoi 
viind tatăl lor iar aiè în ţeară», supt Dumitrașco Cantacuzino, 
se face împărțeală la 7183 (1674-5). Între Tiganiî, «Stefan Pă- 
păneca și Toader Gorgan si Drume, Chifanie». — Fol. 430 V°. 
© 1657. 7248 (1739-40). Grigore-Vodà, «pentru răndul aprozilor 
de Divan, care breaslă... aŭ fost mai de cinste între alte 
breasle și slug a Curţii domnești», dar a sărăcit si «s’aù 
fost stricat de tot». Să fie, «păr la 30 de oameni..., la izvod 
cu peceate gospod», dînd 3 galbeni de om pe an, în două 
șferturi (Sf. Gheorghe și Dumitru). «Fetorii holteai să dea la 
hărtii numai 1 ug.» Scutiti de tot restul. — Fol. 413. 
0 1658. 7248 (1739-40). Grigore Ghica, <Nicăi Vornicul de 
Bărlat». pentru sugubine, pripasuri, «den vatra tărgului>: «ni. 
men|i] din boiari saii din alt[i] să n'aibă amestec». — Scutire 
unui om: «Vasilie, strein, Ghiurgiù»?. — Si pentru «Ghiorghe, 
Ghiurgiù». — Fol. 406 V”. 
O 1659. 1-idù Mart 7248 (1740). Grigore Ghica, «pentru răn- 
dul Bărsanilor ce sănt asàzat ait în tearà, la Putna si la Ba- 
căii» : li dă 7uptà 3.000 de lei vechi, în patru sferturi (Mart, 
Iunie, Septembre, Decembre). Li se acordă peceti roșii, «atăta 
căsașilor, căt si holteilor». Să nu treacă însă alte bucate ca 
ale lor. Goștina de oi o vor da «bàrsineaste, cite 6 bani 
de oae, si, pentru tărle», iar ca Birsanii. Pentru pîri, numai 
«Vornicii lor să aibă treabă cu dănșii şi a-i judeca si ai certa»; 
apel la Divan. Pentru furt și omor, judecată numai la Divan. 
entru miei și alte bucate, şi brănză, lănă, cergi, butei, cè ar 
ie la Galati si la alte tărguri de vănzare», vor fi scutiți de 
vamă, mortasipie, părcălăbie. Cele exportate vor da vamă. Aù 
voie a rătăci cu oile iarna, «si de vară, pă locur[i] slobode, 
încă să n’aibà opreală, însă ferind tarinile si făneaţile» ; nu vor 


1 V. si mai sus, cap. penultim, p. 157, n° 58, 
? Georgian. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 441 


da dijmă, afară de «unde or ținea ei stăne așăzate piste 
vară» : aici se vor tocmi cu proprietarii. «Nu vor putea cum- 
păra în paguba lor Birsanii străini, față de acești birniè pă- 
măntului » Caii și căruțele lor nu-s supuși la podvozi. — Fol. 
407 V°. 

1660. 13 Mart 7248 (1740). Grigore-Vodà, pentru «Stoica 
Căpitanul de drăgani și pentru frate-săii Ghiorghe Băcan..., 
oameni streini». Scutire, «picum, dup[à] ce ai vrut Muscalii 
să s[ă] rădice den orașul Iașilor, ca să meargă la ţeara lor, aŭ 
dat jaf la dughiana lor, ş'aii prădat de tot ce aŭ avut, şi aŭ 
luat și carte ce aŭ avut de milă». Dughiana «sà fie ferită si 
de schimburi de spre neguttorì, si de toate cheltuelile agești: 
de fânar si de plimbare Agăi, si de altele cite ar mai fi pre 
alte dughiane cu bălăchii» (sic = băcălii). — Fol. 434. 

1661. 20 Mart 7248 (1740). Grigore-Vodă, pentru mănăs- 
tirile Galata și Sfintul Arhanghel. «Întănplăndu-s(ă) în Dom- 
niia noastră întăiii de am discălicati tàrgusoru ce este supt 
Gălata, cu așădzaria a trii iarmaroat[e} pe an.» — Fol. 437. 

1662. 1-iù Maiù 7248 (1740). Grigore-Vodà, pentru «proto- 
popa Ion, preutul de la biserica gospod de pe poartă, — că, 
în anii acestiia, întămplăndu-s|ă] a avia prè-puternicii stă- 
pănii nostri ostir[e] cu Nemtii si cu Moscalii, Domniia Mea 
încă, de spre partea țărăi aceştiia, am eşit cu urdiala cănpu, 
și protopopa Ion, fiind preut domnescu și om de triabă, și 
avănd de la noi poroncă ca să s[ă] afle la paza bisericii gospod, 
căt om fi cu urdiia afară, iar el ai păzită slujba besericii 
precum să cade, și, ori în care parte a trai aceștiia am în- 
blat cu urdiia la cănpu, el încă de noi nu sai dizlipită, nič 
slujba bisericii pren silinta lui nu s'aù continit, și mai vărtos 
că, si în părțille] de gos cănd eram, de spre Gălaţ, el aŭ ur- 
matii totii după Domniia Mè... Sa fie ertatii de poclonul 
Sfinţiei Sal[e] preosfințitului părintelui Mitropolit si alte dăr[i] 
de toate, de s'ar mai întămpla să iasă pe preut.» Si privi- 
legii pentru ducatele lui. Urmează privilegiul din 6 Iulie 7249 
(1741) pentru fiii lui, «Lupul Medelniceriul» si Sandul. 

1663. 5 Maiii 7248 (1740). Grigore-Vodă. Pentru mănăstirea 
Slatina, ale cărei privilegii s'aii pierdut, <întănplăndu-s[ă] . 


www.dacoromanica.ro 


442 CONDICA LU CONSTANTIN MAVROCORDAT 


vin[i] Moscalii aiè în țară, si, prădănd măn[ă]stirea, li-ai luat 
si aciale cărți». — Fol. 481 V°. 

1664. 10 Maiii 7248 (1740). Pentru «preoții de la patru 
bisări& domnești ce săntu la tărgu, la Botoșani, cu o bisiarică 
din Pàpàut», care «sant sărat[e] și lipsite de toate trebuintil[e] 
lor», si preoții maŭ nici un venit. «Din 4 iarmaroatle] care 
ce este obiceiii de să fac pe anacolo..., 2 de lature tărgului 
şi 2 în tArgu..., pentru 2..., unul de la Sfetii Ilie și altul la 
Săntă-Mărie-Mică, ce să fac afară...,— la aceste...,săaibă... 
să facă ei dugheanile iarmaroacilor, și venitul dugheanilor 
după obiceiii, ce să lua de dughian[à] pănă acum..., Lam 
dat... bisăricilor... Iar vinitul dugheanilor de la alt[e] 2 
iarmaroè[e]: unul de la Vinirea-Mar[e] și altul de la Sfetii 
Theodor, ce sà fac în tirgu, să aibă tàrgovetii de Botosian[i] 
a faò[e] ei dughenile, si să ià ei acel vinit..., precum s'aii 
luat.» Strîngerea celui d'intăiii venit o vor face Vornicii de 
Botoșani, cari-l vor da «la un negutitor ce ar fi mai de frunte 
de acolo din tărgu», și acesta va avea grija bisericilor, cum- 
părînd <cărți» și altele; el va răspunde față de Vornici. Restul 
se va împărți preoților, «după orănduiala și cinstea lor». — 
Fol. 484 V°. 

91665. 8 Iunie 7248 (1740). Grigore-Vodă. Scutire de «bani 
grajdiului de pe la Tigan[i)», a Țiganilor Mitropoliei. — Fol. 
485 V°. 

1666. 22 Iulie 7248 (1740). Grigore-Vodă. Scutire pentru 
biserica de la Războeni, pe satul lui Sandul Sturdza Vel Lo- 
gofăt, cu călugări. — Fol. 471 Ve, 

1667. 23 August 7248 (1740). Grigore-Vodă, Scutire pen- 

tru «Ivan Brasoveanul», așezat în Iași. — Fol. 424. 
O 1668. 3 Septembre 7249 (1740). Pentru un scutelnic al 
lui «Iosif monah, dascalul din scol[a] sloveneascà», Îi lasă lui 
Iosif «cincizeè de stupi, ca să dea deseatin(ă] boereaște : den 
zeace bucate un leii». — Fol. 434 V°. 

1669. 12 Septembre 7249 (1740). Grigore-Vodă. Scutire 
pentru episcopia Hușilor. — Fol. 513. 

1670. 10 Octombre 7249 (1740). Grigore-Vodă, «pentru o 
“ntă măn[ăjstir[e] de la Chisinà[ù]»: va lua 2 ocă de unt- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 443 


de-lemn, o litră de tămiie pe lună, de la «vama gospod de 
la Chișinăi». — Fol. 486 — Urmează scutire pentru «un ţăr- 
covnic si un poslusnic, oamini streini, ce s'ar afla la biserica 
de la Chișinăii, care biserică, fiind mai înnainte domnească», 
e risipită de Tatari pe vremea Rușilor si reclădită de Lupul biv 
Vel Agă., 

O 1671. 12 Novembre 7249 (1740). Grigore-Vodă, «pentru 
breasla ușăreilor, carele aflăndu-s[ă] de pur[ulrea nelipsit de 
la slujba Curţii Domnii Meale», vor da 2 ughi de om pe 
an. — Fol. 429.— Constantin Mavrocordat decide (23 Iulie 
7243 =1735), că ei vor da, «la vreame hărtiilor, de om căte 
un galben». — Fol. 429 Ve. 

O 1672. 20 Novembre 7249 (1740). Grigore-Vodă, «pentru 12 
liud[e] sticlari, oameni care aŭ eşit din Teara Ungurească si 
s'aù așăzat la săliște la Călugăra, la Ţinutul Bacăuluï> : vor 
da numai «500 table de sticle si 100 sticle de cealelalte, 
pentru treaba Domnii». Ce ar da mai mult, se va plăti, «cite 
doao parală de sticlă... Cu alţii, cum să vor putea tocmi». 
Vor da gostinà 2 parale de oaie, cbărsăneaște». La văcărit, 
vor scuti 2 vite de om. Sînt daţi în sama lui Radul Racoviţă 
Vel Paharnic, pe moșia căruia se află. Li se adauge voie a 
lua lemne din păduri. — Fol. 440 V°. 

9 1673. I-iù Decembre 7249 (1740). Grigore-Vodă. Pentru 
«sangàii, oamenii si alte răflejturi a ocnif». Iarăşi, li iartă 
dările, afară de «èvertul lor de așezare, cum s'or tocmi cu Că- 
mărașii>. La văcărit sai cunità, vor scuti pănă la 600 de 
vite și 100 de cai. La desetina stupilor, 200 de stupi «si cu 
mascuri». Goștină de oi vor da «pà obiceaiul lor», 60 de bani 
de om. — Fol. 441. 

1674. 29 Decembre 7249 (1740). Grigore-Vodà. Pentru 
călugării de la săhăstria episcopului Pahomie, «den deal de 
mănăstirea Neamţului». — Fol. 436 V°. 

1675. 7249 (1740-1). Grigore-Vodă, pentru «Frantii si Ion, 
care aù venit acmu den Teara Ungurească, si sănt meșteri 
bărari>. — Fol. 413 Ve. 

1676. 7249 (1740-1). Grigore-Vodà, lui Vel Comis, pentru 
braniste: «2 potronici de carul cu vin si 2 oc[ă] vin», etc. 


www.dacoromanica.ro 


444 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


Tot așa pentru carul cu pește, cu băcălie, cu sare, cu postav, 
cu blane, cu bogasie, cu miere, cu holircă, cu nuci, cu peri, 
cu in saii cinepă, «cu cafè sai cu sticle», cu păcură, cu funii, 
cu albii, cu «uloiù», cu scumpie, cu lină, cu oale, și ede plută 
ce mărgu pe Prut». Pentru șugubine și omoruri în braniste, 
pripasuri «de tearà or tătărești». Să prindă si şă dea lo- 
cuitorii pîrcAlabilor pe Turcii ce sar purta răi. — Fol. 
410 Ve. 

1677. 7249 (1740-1). Grigore Ghica. Pentru Vel Comis, 
ca să stringă pentru sine «braniste de var[i) aič în tărgu, 
pe obiceiii, dup[4] la cràsme și dup[ă] la breasle». 

1678. 7249 (1740-1). Grigore-Vodă. «Întănplăndu-s(ă) moarte 

lui Gheorghie Ursache la Cernàut!, s'aù fostu lăsat supt epi- 
tropiia dumisal(e] lui Enache Halipliul, ca să-l grijască după 
moartea lui.» E îngropat la biserica domnească a Adormirii 
din Cernăuţi, dîndu-se si 50 de «stup[i] matce» acolo, Să fie 
ale preotului Costasco. — Fol. 492 V°. 
01679. 7249 (1740-1). Grigore Ghica. Pentru cei «28 oameni 
îmblători de la Cerniut, cu vătaful lor, carii fiindu în toată 
vreamea de slujba poroncilor Domnii Meale», sînt iertati de 
«biruri»: «nič &verturi, nic hărtii, nič alt nič un fel». Li sai 
dat si pecetluituri roșii «pă featele lor». La desetină, vor da, 
pănă la 50 de ducate, I leù de zece bucăţi. La văcărit, «cănd 
s'ar întămpla văc|ălrit»>, vor scuti fiecare un cal «și 2 vite». 
Privilegiul datează din întăia Domnie. — Fol. 406. — Același, 
pentru ca Vel Cupariul să strîingă «slujba boorului de la 
toate cărtumele, ori cu ce fel de băutură sar afla la acel 
Tinutù, si la iarmarocile ce s'ar face piste an.. ., să ià bourul, 
de cărtumă căte 44 bani, si 2 oc[ă] dreapte de băutură», 
— fără vre-o scutire.— Fol. 405 V”. 

1680. 15 Ianuar 7249 (1741). Pentru «breasla părgarilor, 
de ait den Iaș... Pe 209 liud[e] ce sănt, ca s[ă] aibă a da eï 
de om numai doi galbeni de om pe an» (la Sf. Gheorghe si 
Sf. Dumitru). — Fol. 440. 

1681. 17 Ianuar 7249 (1741). Grigore-Vodă, pentru un vier 


1 V, vol. V, p. 412. Cf. iâiz., pp. 582-3. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 445 


al lui Toma Spiter, dat după plecarea lui «besiarecei ungu- 
resti». — Fol. 448 1. — Cf. fol. 463 Vo2. 

1682. 13 Februar 7249 (1741). Grigore-Vodă. A adus 
«apa denainte porții Curţii domnești, din care să îndăstulează 
toat[ă] obşte». Vor fi «fiestecind 2 oameni suiulgii pe treaba 
atasta stătători..., cu nafacao lor». Alege pe Dima si fra- 
tele săii Constantin. «Măcar că'n anii ce aŭ trecut, sai in- 
tămplat în tara atasta si multe întămplări cumplite, precum 
boala éumii, de care foc alții tot ai părăsit orașul, esind 
afar[4] pà la tearà, apoi si venirea Moscalilor în orașul acesta, 
despre carii răotăț şi nevoi ce aŭ făcut lăcuitorilor tarài 
ştiute sănt, încă și haznao ai potricălit-o pe multe locuri, 
stricăndu-o, iar ei, acești 2 omeni, și 'ntraceale vremi nu 
s'aù dăzlipit de la trebuintile haznalii.» Îi întărește deci ca 
suiulgii. Leafa lor e «10 lei pà luni], de la Visteriia Dom- 
nii Meale, și căte un postav suptire de Paște, de la Cămara 
gospod, den an în an. Așijderea si tainur[i]le de păine si 
de carne si de lumănări.> «Cheltuiala haznalii» o vor lua «de 
la siimeanil hătmănești, că asa sänt ei siimeanii legat cu tes- 
tamentul Domnii Meale: ertăndu-se de bir, sà trag[ă] ei 
cheltuiala haznalii». Vor scuti şi un număr de ducaze la dijdi, 
și vor avea si un scutelnic. «Dup[4] moartea lor, iaràs den 
neamul lor cine va fi meșter de ap[a], să încap[ă] în locul 
lor, și nime alti meșteri de apă streini sà n'aibă acea în- 
drăzneală de dat supărare vre unui obraz din cei ce să află 
lăngă Domniia Mea.» — Fol. 428. 

1683. r-ii April 7249 (1741). Grigore-Vodă, pentru «Petre 
Păuleţ de la Trebes, carele, fiind un sărac si strein, și aflăn- 
du-se presecar la preotul prefector>. — Fol. 424 V°. 

1684. 2 April 7249 (1741). Grigore Ghica, pentru «State 
Grecul, ce aŭ fost mai nainte paic la Domniia Mea si, însu- 
răndu-se, aŭ luat pe Zmaranda ce aŭ fost Jidovcă și sai 
botezat». — Fol. 434. 

1685. 2 April 7249 (1741). «Pentru Ursachie Jicniceariul, 


1 Pe același fol., scutire pentru «Sandul dascal ungurescu de la R&chitenì, 
de vreme ce este stricat de amăndoai mănule». 


2 Tot acolo pentru satul Trebis, ace este a băratului din tărgu din Bacàù», 


www.dacoromanica.ro 


446 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


carele adiv[A]rat aŭ fost fetor de boiariù de frunte, și era 
şi al nostru cirac», mort «la vărsta tinearetelor sale, fiind 
încă holteaiù neînsurat», lăsînd averea în sama Domnului, 
afară de Burăuţi, «care l-ai rănduit el să fie dar Domnii 
Meale». Îl dă mănăstirii Barnovschi, «de vreame ce părin- 
ţii lui Ghiorghie Ursachie sănt astrucat la mănăstire... Stiut 
lucru iaste că aceaste drease s'aii jăfuit de Cazaci, în vreame 
ce aŭ venit ostile moschicești aič în pămăntul Moldovii, de 
S'aii prădat teara». Marturi, boierii. — Fol. 447. 

1686. 25 April 7249 (1741). Grigore-Vodă, «lui Vasili]lie 
Cogdlnitanul č-aŭ fost porusnico», care are niște case ce 
n’aù fost «conacde oaspet... Acum, în Domniia noastră, în- 
tănplăndu-s[ă] a fi casăl[e] agesti stricate, cu poronca noas- 
trà aŭ fost conăcită Agiia într'atastà cas[ă], iar acum, deser- 
tăndu-să casăle, şi socotind Domnie Mia slujba lui č-aŭ slu- 
jită din tineretilfe] lui si păa acmu, la bătrănețle).» Să nu 
fie deci supărat, el și copiii. — Fol. 502 V°. 

1687. 9 Maiù 7249 (1741). Grigore-Vodă. «Pentru acest om 
anum[e] Sandul, care de fel aŭ fost Armean s’aù priimit pra- 
voslavie leage; careleè aflăndu-se acum șăzător la moșiia ce 
are dup|ă] fămee la —», etc. —Fol. 446. 

1688. 21 Maii 7249 (1741). Grigore Ghica, «starostilor de 
Jidovi și tuturor Jidovilor de tărgu de Iași, si pă cine vor 
pune ei, să fie volniè...a stringe crupca ce aŭ văndut-o el, 
de la tot Jidovii, dup[i| scrisoarea lor, precum aŭ legat si 
precum aŭ așăzat, carele precăt să dea, pe alișverișul lor; 
pentru căt atastă crupcă aù făcut pentru folosul și ajutorul 
și chiverniseala a breslii a tuturor, pe obiceaiul lor, cum si 
de alt[A] dat[ă] aŭ fost acest obiceaiii de s'aŭ făcut... Ca- 
rele nu va da obiceaiul, să va pedepsi cu judecată și globa ce 
s'au legat la zapisul lor.» — Fol. 432 Ve. 

1689. I-iù Iunie 7249 (1741). «Pentru șangăi ce tae sare la 
ocnă, carei de 'nceput, de la strămoșii lor, si păn acmu, leafa 
lor aŭ fost orănduit|ă] si așăzat|ă] a li să da cate un ban 
de o sare pă sările ce sint obitnuiț să dea la căutări.» 
O creste «cu doao părți mai mult»; deci 3 bani. — Fol. 441. 

1690. 15 Iunie 7249 (1741). Grigore-Vodă, «tirgovetilor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 447 


jidovi si-romàni de Botoșani, carei ai jăluit Domnii Meale 
că, neîncăpănd ei tot să-ș fac[ă] case mai înlăuntru, unde 
iaste frunte ulitii, s'aii așăzat mai pe de laturi, unde să vinde 
făina si să face tărgu den Duminec[ă] în Duminec[ă), de 
cAstig[4] şi ei hrana lor, si acum să scoal[ă] unii și alții şi 
cu lăcomie să întind ca să trag[4] si făina pe la dughianile 
lor, acei ce tin dughiane la fata ulitiî, unde să vănd negoa- 
t[elle şi mesearnita și altele... Tărgul făinii să nu să clă- 
tească den deal, den jocul lui, de unde s’aù văndut si păn 
acum. Asijderea si băcăliile, si negoate, si mesearnita, si pitàrie 
să stea toate la locul lor, si să nu să mai stràmute, trăgănd 
unii la alții, — ca să aibă hran[4] cu toţii.» — Fol. 435. 

1691. 4 Iulie 7249 (1741). Grigore-Vodă permite Vel Is- 
pravnicului Matei si vornicelului ce va pune. acesta «la si- 
liste la Cotnari» să cheme «Ungureani din Teara Ungurească..., 

‘or[càt] de multi». Nu vor da nimic pănă la Decembre, iar 
de atunci 7zzză. — Fol. 427. 

1692. 10 Iulie 7249 (1741). Grigore-Vodà, pentru un că- 

lugar, care «s'ai închinat cu celi ce are el, moșii, stupi, la 
Sf|A]nta Mitropolie». — Fol. 472. 
9 1693. 25 Iulie 7249 (1741). Grigore-Vodă, pentru «breasla 
blănarilor și a coj[o]car[i]lor de aiè den tărgul Iașii, si de la 
alte tărguri», cari sînt supăraţi de cămănari, ce li ieai si lor 
«cite 4 lei, 2 potronici de om pre an... Nu să aseamănă, nič 
să cuvine a avea vr'o cale slujba camăna cu blan[&]rie, de 
vreame că camăna de 'nceput s'ai obiénuit asupra băuturii 
si a meserniţii.» — Fol. 445. 

1694. 27 Iulie 7249 (1741). Grigore Ghica, pentru «bise- 
rica din Chis[i]nài, unde să cinstește hramul Sfăntului si Ma- 
rele făcătoriii de minuni ierarhu a lui Hristos Nicolae; care 
beaserică fiind mai înnainte domniască si, în vreme tulburărilor 
d-aii venit Moscalii aicea în țară, s’ai răsăpit de Tatar[i] din 
temelie, și la acie vrem[e] fiind Sărdar din poronca nostrà 
credintos boeriul nostru dumnealui Lupul Năstasă biv Agă, 
slujind Domnii Mele cu credință, mai vărtos într'acele vremi, 
și cerănd voe de la noi ca să fac[4] dum[nea]lui atastă bisea- 
rică, Domnia Mea i-am dat voe şi blagoslovenie ca să o facă, 


www.dacoromanica.ro 


448 CONDICA LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT 


si aŭ făcut-o dum[nea]luf din temelie, cu toată cheltuiala du- 
m[i]sale, Şi fiind si acest loc, tărgul Chiș(i]năii, ce să numește 
Buicanii, a mănăstirii Gălății, unde iaste zidită atastă bese- 
rică, aŭ cumpărat dum|neallui acel loc cu toate veniturile 
drept — ei, si l-aù închinat sfintei bisearié; care beserică cu voe 
nostră o aŭ făcut dum[|neallui metoh mănăstirii Gălății.» — 
Domnul îi dă, între alte zile, pe an, «căte o sută de lei din 
mortasăpie Chis[i]niulut... Si din păne ușorului ce să (să) 
străngea de la Tatar[i] acolo la Chișlijnăi, să aibă a lua trei 
dzAè dea chile de grăi și doîdz4è de chile de mălaiu pe 
an.» — Fol. 394. 

01695. 5 August 7249 (1741), Grigore-Vodà, «pentru Pam 
buc Armeanul», viind în țară «cu merstesugul săii, știind a 
face strune... Unde ar găsi, pre la trunchiuri saù la sulgerie, 
mate de oae de treaba meșteșugului săi, să fie volnic a 
strănge, de vreame că aceale altora nu sănt de treabă.» — 
Fol. 435 Ve. 

1696. April 7250 (1742). Șărban Cantacuzino, nevoind să 
se întoarcă si arătind hainie, moșiile se iaii de Domn. Una, 
Horodniceni, se dă lui Dinul Cantacuzino biv Vel Armas.— 
Fol. 480 Vo. 

1697. Fără dată. Grigore-Vodă, pentru plingerea «Vrànce- 
nilor... că lăcuitorii ce lăcuescu la Ţănutul Putnii n'ai avut 
obiceiii a plăti vama saii ortul starostescu pe vinuril|e] ce le 
rădică de la vii si le duc la casăl[e] lor, cum nič acmu lă- 
cuitorii ce lăcuescu la alte sate întracel Tinut nu plătescu, 
numai pe dănșii, pe Vrănceni, îi supără». Întărește scutirea. 
— Fol. 483 V°. 

1698. Fără dată. Grigore Ghica, pentru niște vecin? recla- 
mati de mănăstirea Soveja, ca unii ce ar fi «cumpàrat de ră- 
paosatul Mateit-Vod[i], Domnul Ţărăi-Romănești, ctitoriul 
sf|i]ntii mănăstiri, de la un Iane Parvana Sulger, — aràtànd eg[u)- 
menul si zapisul lui Iane Parvana, cel de văndzare, cu care 
al văndutii aciale moșii [Ruptură și Costești, în Ținutul Tu- 
tova] și scrie: cu vecini, si, osăbit, arată egumenul si izvod 
de vecin[i] anume, iscălit de Iane Parvana și de alți boiar[i]». 
Oamenii explică astfel: «în trecută vreame, la Vasilie-Vod[â] 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 449 


sal mai înnainte, moșii, părinții lor aŭ cădzut într'o slobodzie 
a lui Iane Parvana, si, puindu-l Vasfi]lie-Vod|i] o împrumută 
mare pe acel Iane Parvana, el aŭ lipsăt în Tara-RomAniascà, 
si atuncea aù văndut aceale răpăosatului Mateiii Basarabu 
Voevod, şi el, cănd aŭ lipsăt, apucănd si izvoadile de cisla 
satului, aŭ pus pe tot oamen[i] &-aii fost într'ata slobodzie 
într'acel izvod, numindu-i pe tot: vecin(i].» Domnul ţine samă 
că: «sate boeresti de multe or[i] se tănplă, din vre-o pric[i]nà, 
de rămăn fără stăpănire și necăutate, și cu multă vriame, iar 
acesta, fiind sat mănăstirescu, mànastiril[e] nit-odatà fără stă- 
pănir[e] nu rămăn». — Fol. 396 Ve, 

1699. Fără dată. Grigore-Vodă. Proces al lui Iordachi Can- 
tacuzino biv Vel Păharnic cu niște pretinși zeczzi: unul e 
«botnariù», altul «rotariù». El arată un act de la «strămoșul 
Domniei Mele, răpoosatul Gheorghie Ghica-Vod[i]... De cate 
ori, la căț Domni sai strigat și cărți cu poroncă: cine n'a fi 
vecin si să află pen sate boerești, să iasă fiestecare pe la 
moșiele lor, cum și la Domniia a triia a lui Mihaiii-Vod[ă] 
aasta poroncà s'aii strigat.» De ce n'aii ieșit atunci? (Ne- 
terminat.) — Fol. 543. 

O 1700. Fără dată. Grigore Ghica, pentru strîngerea morta- 
sipiei în lași: «să ià 2 zlot de car sati de poloboc cu horilca, 
și 2 oc[ă] horilcă den tot carul ce întră în tărgu la vam[ă], 
2 p[o]tronici, si 2 zlot de rachiù ce ar veni dentr'alt|ă] teara 
si 2 oc[ă] rachiii, 2 potronici de carne de peaște sărat sal 
proaspăt si 2 oc[ă] peaste, 2 potronici de polobocul cu miiare 
ce vinde cu banfi] gata la Turci, 1 potronic de putina cu 
miiare, 1 ban de toat[ă] precupeaja ce vinde în tărgu si de 
tot neguttoriul ce scoate negot la tarab[ă] de toată săp- 
tămăna, cite un ban, si de tot băcal|ul] si precupet[ul], 2 
potronit de bolobocul cu perji si 2 oc[ă] perji, 2 p[o]tronici 
de poloboc cu oloiii si 2 oc[ă] oloiii, 2 potronici de bute cu 
vin ce treace păn tărgu sai s'ar vinde cu darădicata si ar 
esi den tărgu afară, 2 potronici de bolob[oc|jul cu curechiii 
si 2 despicături curechiii, 5 bani de caru cu cofe și 2 
cofe, 4 bani de carul cu sare, 4 bani de carul cu harbuz 
şi 2 harbuz[i), 4 ban[i] de carul cu fiestece fel de poame 


68775. Vol. VI. 29 
www.dacoromanica.ro 


450 CONDICA LUÌ CONSTANTIN MAVROCORDAT 


si o oc[ă] de pome, 4 bani de putina cu brănză ce să vinde 
cu darădicata, 2 potronici de carul cu tutun si 2 oc[ă] tiu- 
tiun, 2 potronici de polobocul cu coase, carul mocănestu i 
ungurescu, 2 potronici de căruța cu racii și 100 de raci, o 
bucat[ă] de carne de tot trunchiul ce tae în tărgu de vănd, 
den legumi ce să vănd cu sacul în tărgu, de toate să ià 
căte oarece legumi, şi den tot carul ce ar veni cu fânină, 
să ià cite 4 bani, ori cu ce fel de fănină ar fi, și de polo 
boc cu dohot vadră pol din toate.» — Fol. 405 V°. 

1701. Fără dată. Grigore-Vodă, pentru Iordachi Cantacu- 
zino biv Vel Spătar, căruia i se împresoară la Deleni edi 
spre fitorii lui Macsut, avănd Macsut danie o bucată de 
loc din hotarul tărgului Hărlăul, de la Antohie-Vod[à}». 
«Făntăna Doamnii.> «Nisti spartur[i] de poeni și drept în 
capul chiscului.» «Poiana Părcovacii.» Ioniță Macsut aduce 
un act de la Petriceico, pentru o danie «Drăgoțăscului»: 
Macsut cumpără de la acesta. (Neterminat.) — Fol. 549. 

1702. Fără dată. Grigore-Vodă. «Pentru Ghiorghiţă č-aŭ 
fostii Spătar-Mare, ginirilfe] lui Alexandru Buhuș č-aŭ fost 
Hatman», care Gheorghiţă treguse cu Dimitrie Cantemir la 
« Moscali, unde și pănă astăz să află», averea-i rămtind, «după 
obiceiul pămăntului», în sama Domniei ; «din care moșii Dom- 
niia Sa Mihaiù-Vod[i], la Domniia a triia, făcănd milă cu 
Luca Visternicul, fiind om de casa Domniei Sale, i-ai fost 
dat o moșie, un sat anume Petrișul și dzece sălașă de Ti. 
gau[i] pentru o chizășie... De vrem[e] ce credintos boiariul 
nostru Toader Carpu biv Vel Medelnicer, fiind giner[e] lui 
Gheorghit[X] Spătar, avănd și copii cu adastă &upănias(ă]..., 
aflăndu-s[ă] aicia în țară mai vărtos cu slujbă driaptă cătră 
Domniia Mia, și dum[nea]luì si copiei săi, si mai ales în vrem[e] 
da de trebuintà, cănd aŭ vinit Minih Feltmarsal cu ostile 
moschicești de aŭ călcat pămăntul Moldovii, în anul 7247 [1739], 
la care vreme acii mai multi ne-ai părăsăt si s'ai dizlipit 
di cătră slujba noastră, și dum[nea]lui cum si fiei dum[isale] 
aŭ arătat slujbă cu credință pănă în sfărșit...; osăbit că 
avănd si mar[e] prădăciune de cătră ostile moschicești, și maï 
vărtos de cumnati săi, fitorii lui Gheorghiţlă] Spăt., carii, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 451 


slujind Moscalilor și viind si ei cu oștil[e] moschicesti aicea, 
aŭ mersu la bejăniia duml[ijsalle), în màn[X]stir[e] în Golăia, 
şi i-ai luat tot Z-aù avut»>,—îi dă «toate mosiel[e] si Tigan[i] 
č-aŭ fost a lui Gheorghit[A] Spăt.», afară de Petrișul si de 
Țiganii lui Luca. «Care moșii si Ţiganii si lui Gheorghit[à] 
Spătarul i-aii fost de dzestre de la sorà-sa Alixandra, fata 
lui Ureche, gupăniasa lui Alixandru Buhuș è-aù fost Hat- 
man!» — Fol. 511. 


17. vol. V, p 575- 


www.dacoromanica.ro 


VI. 


Documente păstrate în Museul Gorjului, la Tirgu-Jiù, 


www.dacoromanica.ro 


I. Tîrgovişte, 9 Iulie 7009 (1501). Radu-Vodă, lui Minea 
şi fiii, pentru o ocină cumpărată cu dacpHHH Srpncku. Dom- 
nul o cumpărase de la Șimon, cu 22 de florini. Marturi: 
Barbul Logofăt, Tudor Vistier, Danciul Comis, Stroe Spatar, 
Badea Paharnic, Izvoranul Stolnic, Radul şi Dragomir Vel 
Stratornici. Monogramă roșie. Pecete roșie ruptă. Pergament. 

2. Bucuresti, 21 Iunie 7013 (1505). Radu-Vodà, pentru 
Radul Comis si fratele lut, Patru Spatarul, dindu-li a patra 
parte din Corbi. Mentionat: Balica. Marturi: —-, Prăvul de 
Craiova, Bodea ot Cojesti, Stroe Vel Vornic, Bogdan Logo- 
făt, Prăvul Comis, Calot|ă] Vistier, — Păharnic, Dragomir 
Stolnic, Neagoe Vistier. Scrie Tudor Gramaticul !. 

3. Bucuresti, 13 Decembre 7017 (1508). Mihnea-Vodă, fiul 
lui Vlad, pentru un Neagu ce are ocină la Ursati. Pomenit: wr 
kSpateanul. Vinzare cu aspri. Nume: Jitiian. Marturi: Barbul Ban 
şi Părvul Vel Vornic, Tudor Logofăt, Danciul Vel Armaș, 
Harvat Spatar, Calotă Vistier, Badea Păharnic, Ivan Stolnic. 

4. Tîrgovişte, 4 Iulie 7029 (1521). Basarab-Vodă, pentru 
un Mircea, de la Cernădie. Nume: Nanciul. La cumpărătură, 
«si Domniei Meale me-ai dat un cal». Boieri: Preda Vel 
Ban, Udrea Vel Vornic, Harvat Vel Logofăt, Dumitru Vel 
Vistier, Hamza Spatar, Jitiian Stolnic, Drăghici Paharnic, 
Badea Comis, Neagoe şi Stănilă Vel Postelnic. Scrie Radul 
al Lupului 2. — Traducere din secolul al XVIII-lea. 

5. București, 10 lunie 7033 (1525). Vladislav-Vodă, fiul 
lui Vladislav-Vodă, pentru Dragomir și fratele lui, Slavciul, 
şi Stanciul și fratele lui, si Maniul şi fratele si fiii, dindu-li Pes- 
tişanii, Gemeneale, Gruiul. Socoteala se face în aspri. Măr- 
turie de boieri la cumpărătură. Jigoranul Vel Vornic, Dragan 


1 Cf. si Divanul din 1502, în Ergel, Gesch. der Walachey, p. 189. 
2 Cf. Cronica lui Constantin Căpitanul Filipescul, ed. mea, p. 49, fiota 4. 


www.dacoromanica.ro 


456 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


Vel Logofăt, Capot[ă] Vistiernic, Stan Spatar, Neagoe Comis, 
Vrăjoghe Clucer, Hamza Portar, Petru Păharnic, Gonţea Ar- 
mas, Petriman si Malaiù Vel Postelnici, Dobrue Păharnic. 
Scrie Stoian. Monogramă cu roş. Pecete mică. Pergament!. 

6. Bucuresti, 17 Decembre 7040 (1531). Vlad-Vodă, fiul 
lui Vlad?, pentru Stoian Pitarul şi soţia lui Stana, întàrindu-li 
ocinile ce aŭ de la tatăl acesteia. «S'a dat un cal [la cumpărare 
lui Basarab Voevod.» Boieri: Dràghiè biv Vel Vornic, Tudor 
biv Vel Logofăt, Șerban Vel Vornic, Vlăsan Vel Logofăt, 
Radul Vistier, Drăghit Spatar, Udriste Păharnic, Danciul 
Comis, Staico Stolnic, Staico Vel Postelnic. Scrie Nanul: Mo- 
nogramă cu ros. Pecete pe hirtie. Pergament. 

7. Tîrgovişte, 30 August 7043 (1535). Radul-Vodă, fiul lui 
Radul, pentru ocinà la Zorilesti. Boieri: Serban Vel Ban, 
Dràghiè biv Vornic, Tudor biv Logofat, Vintilă Vel Vornic, 
Stroe Spătar, Udrişte Vistier, Dragul Stolnic, Staico Comis, 
Radul Pasadie Păharnic, Badea m3., Vel «Postelnicul». Vlaicul 
Vel Logofăt. Monogramă cu ros. Pecete peste hirtie. Pergament. 

8. Tîrgovişte, 23 April 7050 (1542). Radul-Vodă, fiul lui Radu- 
Vodă, pentru Roman si fiii lui, și surorile: Mariia si Marga,— 
la Corcolaţi. Boieri: Barbul de Craiova, Cr[îjstian biv Vornic, 
Prăvul Vel Vornic, Staico Logofăt, Tudor Vistier, Dantul 
Comis, Stroe Spatar, Radul Vel Paharnic, Dragomir Stolnic, 
Radul si Dragomir Vel Stratornici. Scrie Stanèul Gramatic. 
Monogramă cu ros. Pecete cu ros. Pergament. 

9. Tîrgovişte, 8 Iunie 7053 (1545). Radul-Vodă, fiul lui 
Radul-Vodă, «Nanuluî» şi altora, între cari Slabciul, la Pes- 
tisanii-de-sus. Pomenit si «prislopul erer$awg>». Marturi: 
Coadă] Vel Vornic, Tatul — /ruzz] Logofăt, Udriste Vel Vor- 
nic, Dragomir Spatar, Albul Stolnic, Radul Păharnic, Badea 
Comis, Stanciul Vel Postelnic. Ispravnic: Deatco Armaş. Mo- 
nogramă cu roș. Pecete peste hirtie. Pergament. 

Io. Bucuresti, 5 Maiii 7057 (1549). Mircea-Vodă, pentru 
Radul din Peștana. Nume: Minţică. Monogramă cu ros. Pe- 
cete pe hirtie. Pergament. 


1 Cf. la Divanul din documentul tipărit în Arc. istorică, I, p. 104. 
2 V Cronica lui Constantin Căpitanul, p. 52, unde în notă e de îndreptat filiatia. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 457 


11. 23 Iulie 7065 (1557). Pàtrasco-Vodà, pentru ocină la 
Hermani s. a. Monogramă cu ros. Pecete pe hîrtie. Pergament. 

12. 17 Septembre 7075 (1566). Petru-Vodă, pentru ocină la 
Albeani, H H3BAAHT WT ARS BupSRE 34. 4. acnpu rom. (si La pla- 
tit de două biruri drept 50o de aspri bani). Mărturie a boje- 
rilor. Monogramă cu roș. Pecete peste hirtie. 

13. Bucureşti, 17 Octombre 7077 (1568). Alexandru-Vodă, 
pentru satul Bilogesti: între altele partea lui Tepșa. Mono- 
gramă cu roș. Pecete ruptă. Pergament. 

14. 7078 (1569-70). Alexandru-Vodă, pentru Stan Vatavul, 
cu fiii lui, dîndu-i ocina din Carpen, partea lui Bălan, pentru 
plată în aspri. Marturi boierii. Monogramă cu roș și negru. 
Pecete ruptă. Pergament. 

15. Bucuresti, 4 Iulie 7078 (1570). Alexandru-Vodă, pentru 
Vaî-de-ei. Nume: Rusul, Jdul, Jiva, Iuga, Grozea, Opris, Găletarul 
Pătru, Severin. Monogramà cu ros. Pecete cu ros. Pergament. 

16 5 Ianuar 7080 (1572). Alexandru- Vodă, lui Drăgoii 
și fiii lui cu privire la o cesiune de moșie (Borcești). Cumpăratorul 
plătise birul lui Chivran, vinzătorul (weTaaa /sic/ ec BHpHHRA... 
AA NAATH BHpSa KHBpanog). Mărturia boierilor. Monogramă. 
Pecete cu ceară, ruptă. Pergament. 

17. Tirgovişte, 11 Septembre 7085 (1576). Mihnea-Vodă, 
lui Jitiian şi fratelui lui. Nume: Betul. Monogramă cu ros. 
Pecete ruptă. Pergament. 

13. Tirgoviste, 23 Iulie 7087 (1579). Mihnea-Vodă, pen- 
tru ocină la Frăteşti. Nume: Huh[u]rez (si: Hurez). Pomenit 
HOKOHNAP MHpUA ROEROAA. Vlăcoae vinde ocina ei «la vreme 
de bir». Citate: KHHTă NOKOHHAM MHpUEB BOEROAA H KHHP DSKOHHAP 
po AH'TEAI PCA BAMH AAR AH ApS BOROA A. Monogramă cu roș. Pecete. 

19. București, 31 Octombre 7088 (1579). Mihnea-Vodă, 
pentru ocina Găleşoe, partea Zoicăi (3cHkh8) și a Mărinei. 
Nume: Voicilă, Rupture, Stanciul Zbiera. Monogramă. Pe- 
cete cu roş, ruptă. Pergament. 

20. Bucureşti, 18 Mart 7088 (1580). Mihnea-Vodă, pen- 
tru Giurgie si fjii lui, dindu-li ocina din Sepànesti, partea lui 
Brăde si lui Andrei, etc. Alte nume: Jitiian din Boia, Milos, 
Radu, Voimir, Vlăsan. Plata se face în aspri de argint. Mar- 


www.dacoromanica.ro 


458 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORIULUÌ 


turi boierii. Monogramă cu ros si pecete, cusută cu brun-lili- 
achiù. Pergament. Iscălitura Domnului: «Mihnea-Vod[ă| sin...». 

21. Bucureşti, 1-iù Maiù 7091 (1583). Mihnea-Vodă, pen- 
tru Jitiian, ce are ocină la satul Broșteni. Nume: Roman, 
Crilipa, s. a. Monogramă cu ros. Pecete peste hîrtie. Per- 
gament. 

22. 29 April 7092 (1584). Mihnea-Vodă, pentru ocină 
în Albeani. «A plătit Neagoe birul lui Stroe», luîndu-i mo- 
sia: pentru sese ani (wecTh) se fac 1.500 de aspri de bir. Mo- 
nogramă cu roșu. Pecete ruptă. Pergament. 

23. Tîrgovişte, 7095 (1586-7) (luna lipseşte). Mihnea-Vodă, lui 
Rustea şi fiilor lui, dîndu-i satul Tălpăseștii, partea lui David. 
Între nume: Vasiiù, Slapciul, fata lui Bilt (BnaweR), Martin, 
Cumpărătura se face gh AHH NETpS ROHROA, CHh MMHAUER BOH- 
goaa! Monogramă cu roșu. Pecete peste hirtie, cusutà cu ros. 
Pergament. 

24. Bucuresti, 7 Februar 7095 (1587). Mihnea-Vodă, pen- 
tru Gaàlesoaia. Marturi boierii. Monogramă cu ros. Pecete, cu 
snur albastru (ruptă). Pergament. 

25. Tîrgoviste, 7 Septembre 7096 (1587). Mihnea-Vodă, 
pentru Dragomir Postelnicul, Albul, Ignat, dîndu-li ocinà la 
Balesti: wr kaša che RHHOrpaA. Se pomenește o judecată 
NPH AHH MOKOHNAPO NETOS ROEROAS CHh AHQUER EOEROAS. Ci- 
tate (românește): «hotarul Sarapatinilor», «Valea Calului», 
«hotarul Brăcarilor>, «drumul Trăgului», «visinii Voinigeş- 
tilor>. Pomenit un Coico. Monogramă cu negru, ştearsă. Pe- 
cete roșă, ruptă. 

26. Bucuresti, 2 Februar 7101 (1593). Alexandru-Vodă 
fiul lui Bogdan, pentru Mitrea și fiii, întărindu-li satul Poeani, 
vîndut cu aspri. Mentionati: Dadul, Tigul. Și pentru Clăceşti. 
Localitate: «la brad». Si din Bobesti. Mentionate: «la Cre- 
met», ANA A03ie WT A0c8A Rpaeg. Boieri: Danciul Vel Vornic, 
Barbă Albă Vel Logofăt, Pană Vel Vistier, Radu Vel Spă- 


1 E interesant că nu se pomenește înrudirea lui Petru, fiul lui Mircea Cio- 
banul, cu Mihnea, fiul lui Alexandru, fii al altuî Mircea. Cf. şi n° 18, apo? vol. 
V, pp. 438, 703 si St. Orășanu, în Cozzorber? Literare pe lunie 1903. V. 
şi n° 25. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 459 


tat, Hadărbal Vel Stolnic, Tudor Vel Comis, Manta Vel Pos- 
telnic. Monogramă cu negru. Pecete cu ros, ruptă. Pergament!, 

27. Bucuresti, 2 Iulie 7103 (1595). Mihail-Vodă, pentru 
Calotă Vel Spătar si fiii lui, dîndu-li satul Codreani. Nume: 
Sămbotin, Berbenit|4]. Done cer KHA TEX EHUIBEUHH ARAL WT 
HPRIKAE RPEME MEPA, TAK WHH CST BHAH CHPOMAY H Né MO- 
KHT Aå RAATHT HEMORE AAXEORE («căci aŭ fost acești oameni 
ce se zic mai sus mat înnainte vreme megiași și aŭ fost săr- 
mani si nai putut plăti dăjdile lor»). Marturi: loan Vel 
Vornic, Miroslav Vel Logofăt, Tudosie Vel Vistier, Radul 
Vel Cliucer, Radul Vel Comis, Stroe Vel Stolnic, Şerban Vel 
Păharnic, Preda Vel Postelnic. Scrie Crăciun. Monogramă cu 
ros. Pecete cu ros. Pergament?. 

28. 3 Decembre 7104 (1595). Vinzare la «Hiesti, din teiu 
pruneșăscii, din teiul sohodolenescii, din vramnita Haestilor, 
partea Arăbeţilor şi a lui Șărban Zgreben.. ., partea lui Că- 
Gulat şi partea Nebunului ... Păr în livădia lui Litovoe?... 
În matcă la trestie ... Milco băiașu». — Copie sai traducere din 
sec. al XVIII-lea. 

29. C. 1600-30. Adeverinti pentru un mosnean, popa 
Tatomir, «cum iast[e] mușu-seii, popa Stan, mosten din Ha- 
iasti, din descălecată, si împart[e] ocina cu Stoian», etc. «Popa 
Stan... căniădi aŭ fugit de pre adasta ocină, aŭ fugit de să- 
răcie, că aŭ tăiat uni hotar; deci l-aii închinat Radul Spafiul 
din Seciii ot Griveani, de aŭ dat iape 3; decie aü fugit 
sAr[Ajcie». 

30. 7110 (1601-2). «Se ştie cumii aŭ cumpărat popa Lajco di 
la Stantul Gură-Molia 2 locuri în plopi dere[pt] bani] 280, si 
aŭ cumpăratii di la Idul ot Livade, di în drum pănă în vale 
în rupto, derălpt] banfi] 120, si aŭ cumpăratiă di la Stevetù unu 


1 Cf, cu Divanul din Hurmuzaki, XI, p. 905. Belabrad ‘din alte acte si 
Barbă-Albă de aici sînt aceiași persoană. E o interesantă dovadă că se tra- 
duceaii în slavoneste pănă și nume de familie. 

> E cel mal apropiat de lupta de la Călugăreni dintre actele cunoscute 
pănă acum ale lui Mihai-Vodă. 

* E numele vechiului Voevod ce s'a luptat cu Ungurii în secolul al XII- 


lea. V, și Safe și preoft în Ardeal, p. 161, nota 3. 


www.dacoromanica.ro 


460 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


lazu şi o crivinà di în susu de vadul Dragul|uli, si dreaptă banfi 
165, şi cumpărată di la Stoca 2 locuti în plopi în ruptă, de- 
reptii banfi] 220, ‘si o crivina iar di vadul Dragul /sus: bani] 
şi curetura di la gura Làeurdisul[u]i, în banfi] 180; și iar aŭ 
luată popa Lajco silișta si locul la punte pop în zelogii, în 
ban[i] 280, de la Crătuniipena la Paști; iar de purori banli] 
la zie se fija stătorii. Si acestiia di la Stoica, di omni boni 
mături: Daco si Radul Crăţan si Steile, Staico Tiganu; si 
s-u pusi si pecetilea. Vă leat 7110.» 

31. 20.Maiii [1601-11] Radu [Şerban], «ceștii mueri anume 
Ana», la Albeani. «Că aŭ fost Anasor[ă]cu Neaga [pe care o 
moștenește] pre sfănta evanghile. Deč, cănd ai fost la pris- 
tăvirea Neagăi, iar ia aŭ lăsat s'aù dat toat[a] ot[i]na ei 
surori-sa Anei, cu blăstăm la moartea ei.» Fiul Anei are si 
el parte, «pentru cai plătit Dumitru oè[i]na Albuloi de bir 
încă în zilele lu Alixandru Voevod». Altă parte e «în Valea 
Hrănei, păntru că o aŭ fost plătit de bir tatu-sài Vladul încă 
în zilele lu Pătru Voevoda... 1 plaiii de vie în Ciucu, si pre 
unde aŭ fost făcut tatu săŭ Vladul groape de vit[a], si căt 
iaste stărpu..., cuîmpàratoare. Si am văzut [Domnia Mea] 
şi cartea cinstituloî RAACT... NOMS NphB caRETHHKO TCABĂNII 
ASNAH MpEAcR REAHKH BAN Kpaatkeki şi am înțeles și Domnie 
Mea... H paASa Kawy. BS3crekSa nue. Monogramă cu ros. Pe- 
cete pe hirtie. 

32. Tîrgovişte, 2 Iunie 7113 (1605). Radul-Vodă, nepo- 
tul de fiii al lui Băsărab, pentru Pătru Logofăt din Plăvitani, 
dindu-i ocină la Goești. Pomenità o Catalena. Se dă ocina cu 
vecini fiindcă «a plătit birul lor, toate dările (A4%E0RE) ce aŭ 
fost preste an, întrun an, întăiii în luna lui Martie dir de 
9.000, la Dumitru si la Oprea dirar?, as. 1.650, si la dir la 
7.000, la Dumitru Obogeanul si Prăvul dira72, 1.250, si iarăși 
la dir la 9.000, Stan din Bășcoi si Cerne dirar?, as. 1.650, 
și iarăși la un dir, la 5.000, la Săliman șila Manea dirari, as. 
1.030, iarăși la Stanciul Postelnic si Dobromir ovčar oi 6, si 
la ir la 6.000, la Urluianul si Oprea, aspri 840, iarăși la der 
la 7 000, la slugile lui Voda Ban, aspri 1.050, iar la un dir la 
2.000, la Stanciul si Stoian 577272, as. 1.370, iarăși la un dir, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 451 


la 5.009, Maftei Postelnic și Prode &irar:, as. 1.370». Mono- 
gramă cu ros, şi inițială roșie la început. Pecete pe hirtie, cu 
snur ros. Pergament. Slavon. 

33...[Prins de pecete|, 7114 (1605—6) Radu-Vodă, pen- 
tru Pătru Logofăt, dîndu-i ocină la Goești. Nume: Devul 
Turtil[ă], Vlădică, Zota, Càltà. Marturi boierii. Monogramă cu 
roș. Pecete peste hirtie. Iscălitură. Slavon. 

34. Tîrgovişte, 24 Maiù 7115 (1607). Radu-Vodă, unul 
«Dumitru din Tărgu-Jiiului», pentru moșie la Dănești: Nume: 
Bubul, Staiul, Dumitru al Coşoaei, Benea, Mintună, Frăncu, 
Albeaiii. — Traducere din secolul XVIII-lea, de un preot care 
declară că, de-ar fi fiind greșeli —, «de să va cerceta prin 
alti dascal[i] și să va găs[!] vre-o gresal[a], să îndreptati fără 
ponos, că să va f[i] greșit; iaràs alt meșteșug n'am făcut». 

35. 20 Octombre 7115 (1606). Zapis pentru o datorie. 
Marturi Stanciul Curteanul, Şandru ot Comănești. — Traducere 
din secolul al XVIII-lea. 

36. 7 Novembre 7119 (1610). Radu-Vodă, pentru oa: 
meni din Lilesti. Fără boicri. Monogramă cu ros. Pecere 
ruptă. 

37. 27 Februar 7119 (1611). Radu-Vodă, «Predei Băr- 
săscu Sulgeriii», pentru părți din Baia. — Traducere, 

38. Fără dată (ruptă). Până la 1611. Radu-Vodă (Șerban), pen- 
tru Stanciul Ghigăi, dindu-i ocină la Copătosa, partea lui Stan 
Cărneleagă, unchiul lui, ș. a. Boieri: Radul Cliug. Buz[ejscul, 
Preda Vel Ban de Craiova, Cernica Vel Vornic, Stoica Vel 
Logofăt, Lupul Vel Vistier, Mărzea Spătar, Gligorie Comis, Băr- 
can Stolnic, Stanciul Paharnic, Leca Vel Postelnic. Ispravnic 
Stoica Vel Logofăt. Monogramă si inițială cu ros. Pecete ruptă!. 

39. Tiîrgoviste, 27 Februar 7119 (1611). Radu-Vodă, lui 
Preda V. Sulgear, «ca să fie volnic cu cartea de... sa- 
tele și moșiile lui Căzan, însă de în Bae jum[ăltate, etc., si 
de în Tigàniia lui partea lui toat[ă]>. El avuse pîrà cu Căzan, 
«cum aii fost dat în măna lui Căzan 6.000 aspri de argintu 


1 Cf. cu documentul din 1605, în vol. V, p. 177,00. 18; pp. 293-4, 
no. 14; p. 295. 


www.dacoromanica.ro 


462 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÌ 


turceșt[i]». Se învoise Domnul ca Preda să iea satele datorni- 
cului, dacă acesta nu va plăti la termin. Fără boier! Mono- 
gramă cu ros. Pecete pe ceară, de inel. 

40. 7 Februar 7120 (1612). Radu-Vodă, pentru Preda 
Vel Sulger, «ca să fie el volnic cu carte Domnii Meal[e) să 
aib[ă] a-s luare de la Căzan de în Baia bani 30.000, pentru 
că i-ai rămas lipsfă] aceşti bani dea în oiarie de în Vlăce. 
Iar, să nu-i va da banii gata la măna lui, iar boeriul Domnii 
Meal[e] Preda Sulj. să fie volnic cu cartea Domnie Meal[e] 
să-i tie moșiil[e]. Însă de în Baia, și dă în Ciuperceni, şi de 
în Alun, oare-cătă să va aleage partea lu Căzan. Însă să fie 
volnic boerinul Domnii Meal[e] a ţineare aceste moșii într'o 
jumătate de an: să nu-i va plăti Căzan aceșt|i] bani cea sănt 
mai sus, iar boerinul Domnii Meal[e] Preda Sulj. să fie vol- 
nic a-s face si cărți de moşie pre aceste ot[ine] cea sint 
mai sus scris[e]|.» Formula slavonă. Monogramă cu ros. Pe- 
cete mică, roșie, ruptă. 

41. 7 Februar 712[0| (1612). Radu-Vodă, pentru Preda 
Vel Sulger (Bărsăscu).-— Traducere. V. n! precedent. 

42. 22 [Iunie 7120 (1612). «Scris-am noi, buni me- 
giiaşi», între cari un Tancal, un Srăbul, un Negreaiii, un Ci- 
cul, un Iovan, un Neaniul, un Mirciul, <acestor oameni anume 
Giurca si Ursul din Negoest[i|, &-ai avut pără înaintea jupănu. 
lui Radul Cliuceariul Buzăscul cu Dumitru fetorul Vlădulei 
din Poianţă] păntru nişte oè[i]nî &-ai văndut Moneasă lu 
Butan din Mirosloveani, partea Neagăei Dulimăneasei. .., 
pentru c'aii tostu Neaga la bir, det ia aŭ murit, birul în 
urmă i-aii rămas, în tată i Monease aŭ fostu, căzut-aii birul 
Neagăi dup[i] capul i Moneasl[i]. Deè într'ac[eia] Imoneas|a] 
a sta întraltu chip nai ştiut, ci ia ai văndut partea de 
otlilnă a Neagăi lui Butan, de i-ai plătit birul ei, că aces 

..cună iară aŭ fosti din funea i Moneasi; det pentru aceaia 
birarii tot aŭ tras pre Moneas[a] pentru birul Neagăi. Iară 
Dumitru fecorul Vlădulei, el acum să (?) apucă de atastă 
oé[i]nà, si o ià de la Butan, şi zice că i-o aŭ dat mă- 
tuse-sa, de saii înfrățit Neaga cu ačast[a] (2), muma lui 
Dumitru. lar dup[ă] aceaia jupănul Radul Cliuè. Buzfe]s- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 463 


cul el aŭ dat pre noi să le căutăm dreptate și s[ă] judecăm 
cum vom şti noi, cu sufletele noastre.» Se decide ca Dumitru 
să tie partea tatălui lui, «iară de atastă očnu de partea 
Neagăi, featei i Dulfi]mànease, se se veaghe, .. . eia să n'aibă 
nič meteah cu acastă očnă.» 

43. 8 Ianuar 7121 (1613). Radu-Vodă, pentru Jup[à]nestì. 
Pomenit un Arca, Radu al Paștii, Hamza. — Traducere din 
secolul al XVIII-lea. 

44. Tîrgovişte, 13 April 7121 (1613). Radu-Vodă, pentru 
Ursul fiul lui Mone ot Ciuncu. Plătește acesta «birul Dulù- 
mănesei». Marturi boierii. Monogramă cu roșu. Pecete ruptă. 
Pergament. 

45.2 Maiù 7121 (1613). Radul-Vodă, pentru Lupul Vel Pă- 
harnic (Mehedinteanu), întărindu-i ocine laNeagomirii din Mehe- 
dinți, Ursoia, Ponurălul, Dobra, Ruptura (șters cu ros la 7149), 
Rogojălul, Tămna, Lacu, Padesul-de-sus, Toplit[a], si Țiganii, 
între cari : Liiana. Pomenită vremea cînd «aŭ venit Ungurii aici, 
în tara Domniei Mele și aii prădat toată tara Domniei Mele: 
atunci i s'a întîmplat dregătorului miei mai sus zis pribegie în 
tara Moldovei, cu Domnul lui!>. Se cumpărase moșiile, supt 
Mthai- Vodă mai ales, sai și supt Radu Şerban, cînd Lupu era 
vtori Armaș. — Splendid document pe pergament, cu mono- 
gramă și inițiale în aur; pecete atirnată cu șnur roș-verde. 

46. 28 Maiù 7121 (1613). Radu-Vodâ Mihnea, pentru moşie 
la Brătești. Nume: Purcariul. Monogramă cu roș. Pecete ruptă. 
Pergament. 

47.Tirgoviste, 17 Mart 7123(1615). Radul-Vodă, pentru Crode 
Logofăt din Popeșt[i]. Monogramà cu ros. Pecete ruptă. Per- 
gament. 

48. Tîrgoviste, I-iù April 7126 (1618). Alexandru Ilias, pentru 
niște săteni din Stolojan. «Si aù plătit și datoriile lor si partia 
lor de bir în trei ani, în zilele lui Serban-Vod[à], de lună 
căte un galbin...În cîmpi, la jugastri... Un loc în crivini. 
Un loc în cămpii, păn în hănsul cel marfe].» Se dă un loc 


! Adecă Radu Șerban. E vorba de năvălirea în Țara-Romănească a lui 
Gabriel Báthory (1610-1). 


www.dacoromanica.ro 


464 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


«în zilele lui Mihai-Vod[4], pentru o vacă de zestre, car[e] 
S'aii fost răpus într'o prad|ă] a tătăni-său Datco.» — «Iar la 
limba rumănească s'ai scos acum, la Iunie 24, lt 7249 [1741]>», 
de popa Părvul. 

49 Tîrgoviste, 24 April 7126 (1618). Alexandru-Vodà, pentru 
Udrea din Rosiia, dîndu-i silistea Brădeţii si silistea Bărcani- 
lor. Si «partea lui popa Gherghe, fratele lui Dobromir Banul, 
din Corbi, toată partea lui». Pomenit Stanciul, fiul popei. La 
hotare: WT uepmSpuae KIKAR, Spărturi, «lazul lui Stroe» (erpoer) 
«tri plute», «stupina Iugài» (rnR), «riu vărsături», «vàna seacă», 
«valea părăului». Mentionat un Trufele din Temesanî, o «Ati- 
gancă auume Vrălina, Atiganii Negreaiù si Reptil, Stan Lău- 
tariul» (de la «Nica Arbănaşul» ot Căpreani). Marturi fusese 
la cumpărat: din Runcu, Radul Pipa și Radul Răspopul, 
etc. Marturi boierii. Monogramă ci ros Pecete peste hîrtie, 
cusută cu snur ros și albastru. Pergament. 

50. 1-iù Mart 7127 (1619). Radul Mihnea, pentru un călugăr 
de la Potovalişte. Pomenit un Romcea, Stancul Măţu, Iuga, 
Musatù, Pojogeanul, Stantul Epure, Bunda, Mătora, Bulèa al 
Gramei. «Pentru fartatiia lor... O maram[ă] si o dulam[ă] ... 
Tiganca Camsa, Corna, Băldia.» — Copie sai traducere din 
secolul al XVIII-lea. 

51. Tîrgovişte, 26 April 7127 (si de la Hristos: 1619). 
Gavriil Moghila, pentru Ion din Grivi. Nume: Màilat, Serbul, 
Ratea, Gutul, Puia, Gărgana, Ciuteala, Opriana, Bolde, Mi- 
culetul. Pomenità «o crivină de căzezi». Marturi boierii. Mo- 
nogramà cu ros. Pecete pe hîrtie. Pergament. Slavon. 

52. Tirgoviște, 18 Novembre7128(1619).Gavril Moghila, pentru 
ocină la Vierășani. Monogramă cu ros. Pecete ruptă. Pergament. 

53. Tîrgovişte, 24 April 7128 (1620). Gavril Moghila, pen- 
tru Dumitru ot Hurezi. Vînzare «za I mascur gras... 
34 EAHă Ser 84 494pey, Pomeniti: Benga, Dijmariul, Danutà, 
Bărcea, Balboc, Pilea. Monogramă cu ros. Pecete ruptă. Per- 
gament. 

54. Tîrgovişte, 25 April 7128 (1620). Gavril Moghilă, pentru 
Simean, dîndu-i un loc în Lazuri. Pergament. Monogramă cu 
roșu și inițială. Pecete ruptă. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTUBALĂ 465 


55. Tirgoviste, 26 April 7128 (1620). Gavril Moghila, pen- 
tru călugărul de la Potovalişte. — Copie saii traducere din se- 
colul al XVIII-lea. 

56. Tirgoviste, 26 April 7128 (1620). Gavriil Movilă, pentru 
părți în Gilesoaia. Nume: «Dealul Racoţei», Nănuţa. Vinzarea 
se face si pentru un porc. Mentionat un fapt petrecut npe AHI 
IMEPEAH KOLKOA, Pomenit un Racoți si satul Cebăluiţă. Boierii mar- 
turi. Monogrami cu ros. Pecete ruptă, cu snur ros. Pergament. 

57. Bucuresti, 3 Maiù 7128 (1620). Gavriil Moghilă pentru 
o moșie la Scoarța, partea lui Frume, si alui Lăduţă a lui 
Vădislav, a jupanitei Visei ot Vădeani, a lui Cràceiù. Po- 
menit: «Piscul stupinilor». Martur si Mărinicul. Divanul. Mo- 
nogramă cu roș. Pecete ruptă. Pergament. 

58. Bucureşti, 3 Maii 7128 (de la Hristos 1620), pentru 
satul Costeanii. Pomenit «părintele archimitropolitul chir Luca 
Vlădica», Stoica Vistierul si jupăneasa Dochia !. Monogramă 
cu roșu (si inițială). Pecete peste hirtie, cu snur roşu. 

59. Tirgovişte, 13 April 7129 (1621). Radu-Vodă Mihnea, 
pentru o ocină la Vierășani si Blănești. Monogramà cu ros. 
Pecete ruptă. Pergament. 

60. Tîrgovişte, 6 Februar 7130 (1622). Radul-Vodă Mihnea, 
pentru mai multi oameni, între cari un «Matiul», cari aii moșie 
la Pestisanii-de-sus. Monogramă cu ros. Pecete rosà, ruptă. 
Pergament. 

61, Tîrgovişte, 13 Maiù 7131 (1623). Radu-Vodă Mihnea, 
lui Stan al Blăjoaiei din Drăghiani, care are pâmint wr Ha 
HNp'EKAE EREME, WT AHH NhTOS BOEROA, uepuea 2. Nume: Mihorca, 
Breazea, Bumbul, un orășan din «Trăgul Jiiului». Cartea i se 
pierduse, cu averea, «de pàgînii Tatari» 5. Marturi boierii. Mo- 
nogramă cu roșu. Pecete cu hirtie. 

62. Bucureşti, 20 Mart 7134 (1626). Alexandru-Vodă, unor 


1 V. vol. V, p. 289, nota I; p. 296, rota 2; p.297, nota I, pp. 681-3. Pen- 
tru Mitropolitul Luca, din Cipru, v. Zst. 44. rom., I, p. 28. 

2 E cea d'intăiii pomenire a acestei porecle, în privința motivării căreia, v. 
ale mele Contribufiunt la istoria Munteniei (An, Ac. Rom, XVII), p. 61, 


nota 5. 
3 În 1624, V. vol. V, p. 626, la n° II. 


68775. Vol. VI. 30 
www.dacoromanica.ro 


466 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÎ 


moșneni din Sătcelu, pentru o parte din Măgrești. În același 
sat e și un «Știrbeaiii». Monogramà cu ros. Pecete pe hirtie, 
Pergament. 

63. Bucuresti, 10 Maiù 7134 (1626). Alexandru- Vodă, unui 
orășan din «Tràgul Jiiului». Nume: Iovan, Luntan, Remotea, 
Haidăul, Hude, Iovan Mazălul, Hătul, Baltatul, Negrul, Ji- 
motea. Pomenit un act «în zilele lui Șerban Voevod.» Mo- 
nogramă cu ros. Pecete pe hirtie. Pergament. 

64. Bucuresti, 17 April 7135 (1627=1628 1). Alexandru- 
Vodă Iliaș, pentru satul Gureani, unde fusese «tot oameni judet ?, 
cu moșile lor, din moș, din strămoș». Ajung Rumîni supt «Ser- 
ban-Vodă... lar după aceaia, căndu aŭ fost în zilele Domnii 
Meale, în Domniia d’intàf aita în pămăntul rum[ă]nesci, iar 
Stoica Vist. el aŭ făcut vicleșug de cătră Domniia Mea cu 
ră viclenie, si aii fost făcut Stoica Vist. Domnii Meale mult[e] 
pagubi, şi aŭ fost rămas dator Domnii mult[ă] sum[ă] de 


1 E sigur că Alexandru Iliaș a fost numit abia în toamna anului 1627. V. 
vol. IV, p. cLv. Reproduc aici raportul olandes din Constantinopol, 13 No- 
vembre 1627, pe care promisesem a-l da acolo: 

«Ever acht dagen is den prince von Valachie verandert, twelck syn 
eygen schoonvader, een Griech van dese stadt (die met den groote disguste 
secretelyck vuyt Valachie vertrocken ende thuys gecoemen was, te weege 
heeft gebracht, alhoewel de Stenden van de selbige provintie met den nieuw 
erweelden, voor desen andermael geregneert hebbende, ende van haer verdre- 
ven, seer qualych tevreden syn, ende de mimisters van den prince van Tran- 
silvanie (die syne formele partye is) daerjegens alle moegelycke resistentie 
hebben gedaen. Sulck dat veel luydens twyfelen, dat door instigatie van de 
Transilvanen, die liever cen ander nabuyr soude hebben, wel cenige nieuwe 
scandalen mochten ontstaen.» 

Adecă: 

«Tocmai acum opt zile a fost schimbat Domnul Țerii-Romănești, pe care 
schimbare pănă si socrul săii, un Grec din acest oraș (care plecase pe furis 
din ţară, cît se poate de dezgustat, şi venise aict), o pusese la cale, cu toate că 
boieri din acea ţară sînt foarte nemultàmitt cu cel noti ales, care mai domnise 
odată înnainte de aceasta si fusese gonit, si cu toate că ministrii principelui 
Ardealului care era sprijinitorul săi în toată forma) s'aii împotrivit cât aŭ putut 
la aceasta, încît că mulţi bXnuiesc că, prin atîtarea Ardeleanuluî, care ar vedea 
mai bucuros pe un altul ca vecin, s'ar putea să se isce unele tulburări nouă.» 


1 V. I. Bogdan, Despre cnezi români (An. Ac. Rom, XXVI). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 467 


banil.» Acum, în a doua Domnie, pentru această datorie, se 
ieaù, cu Divanul, satele lui Stoica. «Deci i-am judecitii si 
i-am slobozit Domniia Mea și pe acel sat Gureani ce s'aii zis 
mai sus, de s'aii răscumpărat cu bani de cătră Domnia Mea, 
de rum|ălnie, drept galbinii gata 200.» Între săteni: Nă- 
nil[ă] Latco. — Traducere din 7253 (1744-5), a popei Părvul. 

65. București, 25 Maiù 7136 (1628). Alexandru-Vodă, pen- 
tru fiii lui Mosor (mocophR). Pomeniti: Tămpa, Pilat, < Curmă- 
tura Bàlestilor», «Poiana Sàciului». Monogramă și iniţială cu 
roşu. Pecete peste hirtie. Pergament. 

66. București, 2 Septembre 7136 (1627—8). Alexandru Iliaș, 
«acestor preoți, anume popa Drag[o]mir de Grigorie (sic), 
i ot Negoest[i] pop Lupul ot sudstvo Gorjil,— ca să fie capul 
lor și bucate ce vor avea, în patle] de spre sate și slobozi 
de bir si de găleat|ă] de fan, de boii, de oae seacă, de cal, 
de miare, de tară, de cai de olac, de măldăr, de podvoad[e!, 
de mertice, de oae de sulgii si de lucrul domnescu, și de 
toate măncăturil|e] căte sănt preste an în teara Domnie 
Meal[e]; — numai alegăndu afară să dea dijma de stupi și gor- 
știna si vinăriciul şi birul vlădicescu, — alt nimica să nu dea, 
ce să hie în pate]. Pentru că i-am ertat Domnia Mea pre 
tot preuţii de la ţeară si de la orașe, ca să fie numai de 
paza sflijntelor beseareè, si în zi si în noapte, cu bună pace: 
pănă căt voit fi Domnia Mea în Domnie, să roage pe Dum- 
nezeù pentru sănătatea Domnii Meal[e] si pentru sufletul pă- 
rintilor Domnie Meal[e], și pentru toată creștinătatea, ca să 
fie Domnii Meal[e) pomeană în veacu; iar ei să fie în paè[e] 
și ertat în zilel[e] vieții Domnii Meal[e], capul lor si buca- 
tele lor. lar care preut va avea fetorì aŭ frat aŭ părinți aŭ 
alte rude, aceaia să-ș dea birul cu satul. Drept aceaia si vol 
birarilor si voi săteanilor si voi toate slugile Domnii Meal[e], 
carii vet umbla în slujbe într'acest județ, în vream[e] ce vet 
vedea tastlă] carte a Domnii Mealle], iar voi încă să căutaţi 


1 E vorba de răscoala Lupului Mehedinteanu contra lui Alexandru-Vodă 
Jlias în 1618 (v. vol. IV, p. CKXXII si urm.). Stoica favorisa pe răsculați. De 
aceia supt Gavril Movilă, urmaşul luy Alexandru, el e bine cu Domnia (vol. 
V, p. 178), ajungînd si din noñ Vistier (add, p. 297, n° 19). 


www.dacoromanica.ro 


468 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


foarte să và feriti si în paè[e] să-i lăsaţi. A pus si blestem 
pentru urmaşii săi. Scrie Lepli]dat Logofătul. Monogramà cu 
roşu. Pecete de ceară, ruptă. 

67. «f Scris-am eŭ Stan fitorul călugărului Mardarie acesta 
al meù zapis la măna popei, cum să s[ă] știe că i-am vAndut 
2 răzvoare de vie în dealul Negoiestilor, si am văndut eŭ 
Stan aceste 2 răzvoare de vie și casa și 1 bute, de le-am 
văndut popei Pătru dereptu 2.700 de aspri gatah, și am văndut 
eŭ Stanu atastă vie si casah!, ce săntu mai sus scris[e]. eŭ 
de a mea bun[A] voe si cu ştirea tuturor megiieșiloru din 
prejurul locului. Si aŭ fost mărturie: din Negoesti pop Lupul 
i Pătru Caldaşin i Vladul i Ricul i Pătru ai Lupului i Ilie 
al Epurei i Ion al Buice i Stiriian Grecul, si din Bàlest[i] 
Florea, si din Albeani pop Roman i Vladui Berivoescul. — 
Ghinar 18, vă leat 7139 [1631]. — ł Ei Stan amu pus si pe- 
ceat[e] mea.» — Pergament. 

68. 8 April 7130 (sic) (1632). «Noi satul Porceanil» daŭ 
zapis «Radului Armașului V: ot Jup[ă]aeștii pentru că, fu- 
gănd noi de năpăștiile Domnului nostru Matei Voevod în 
Tara Ungurească, deci pe dum. l-aii apucat armas domnest[i] 
de ai dat pentru noi ug. 49. Deci noi, venind din Tara Un- 
gurească, dum. ne-ao apucat cu armas domnești pentru bani.» 
Zălogesc moșia «Gornitelul si, la vale, Valea Cășiţei, pe scur- 
sura văii în piiatră..., pentru că ne-aù fost plătit dum. de 
bir cu ban[i] gata fără voia dumnealui». — Copie. 

69. I-iù Iunie 7140 (1632). Zapis către «Danciul Logofăt ot 
Părăiani?: vinzare de ocină cu Rumîni (Romcea, Lazăr, Tigul, 
Lupul stupar, Pătru al Sitei). Între marturi: Hamza Capi- 
tanul, Preda Vorniculti, Stoia, Ghioca Ocnariul. Peceti. 


! Pentru această particularitate de graiii, cf. ce zice d. Hasdeii (Cuvenze 
den bătrăni, I, pp. 98-100). 

2 V. vol. IV, pp. coLzv, 35, 268. Peste douăzeci de ani el era Mare- 
Postelnic. El a fost ucis, cu fiul sat Preda, de către Mihnea-Vodă (Cro- 
nica lut Constantin Căpitanul, ed. Iorga, p. 145; Stoica Ludescu, în Maga- 
zın, IV, p. 351). Mai v. si vol. V, Documentele Brîncoveanu, n!e 38, 39; 
Documentele Știrbei, n° 50. De aici se vede, că soția sa era o Cocorască şi 
că Danciul mai avea un fiii: Petru, El stătuse întăiii la Malesti, — Pentru 
Pirăianii din secolul al XVIII-lea, v. vol. V, pp. 419-20, n° 96. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 469 


70. 28 April 7142 (1634). Matei-Vodă, pentru satul Gu- 
reani (între «moșneni»: Bălin, Coico, Mănilă). Pomenit «pis- 
cul cîmp[u]sorului», «mărul porcarului», «pin în grohot», 
«pînă în pristopul (sic) Darului», «pînă în cornete», «în vîr- 
ful colnicelor», «piatra Nantului», «crivina lui Pardos»!. «Iară 
după aceia, cînd aŭ fost în zilele răposatului Sarbanù-Voda, 
iară satul Gureani, ce s'aù zis mai sus, el aŭ fost căzut dator 
Stoicăt ce aù fost Vel Vistier ug.50. Deci, după aceia, cînd au 
făcut Stoica Vistierul sfinta mănăstire Strîmba [în Gorj), iar satul 
Gureani, ei aŭ făcut Stoicăi Vistier 50.000 de șindrilă pentru 
acei ughi 50, si de aciia aŭ fost ca niște oameni plătiţi. 
Iară, cănd, aŭ fost în zilele lui Alecsandru-Vodă Iliias, dupa 
moartea Stoicăi Vistier?, iar Domniia Luî ai apucat satul Gu- 
reani pentru datoriia Stoicăi.» Răscumpărare. Acum «Milos 
logofătu din Gureani, nepot de frate Stoicăi Vistier, el aŭ 
căzut în spinarea satului Gureani, zicind cà nu s'aù plătit de 
acea dat[o]rie». Piră la Divan. Se dé lege de 12 megiași, 
sătenilor (între ei Arvat, Rujean, Sarul 5). La termin, «satul 
Gureani aŭ jurat în Scaunul Craiovei cu toată leagea deplin». 
Învinge prin aceasta. — Copie saii traducere din secolul al 
XVII-lea. 

71. 5 Septembre 7143 (1634). «Serbul fitorul lu Dumitru 
Sfatul ot Albeni» vinde un loc cumpărat de la «Crătun al 
Gălgului și di (sic) la Reantea», în hotar cu locul «Braicăi». 
Pomenit Vlad Vulpariul. «În brăzeiii, în cale plopisul», «în 
cornet di la Măţul», «supt gruetul Fin[tà]nelelor». Între 
marturi: «Caldasin si frate-săii Stantul Comăc și Lupul Cos- 
toboiù si Vladul Buitoiul... și Radul Znop și... Scarlet și 
Radul Pestrei». 

72. 13 April 7143 (1635). Carte pentru «megiiași tocmeal- 
niè»: Ivăniș, Ursul, Stănislav s. a. Să cerceteze întrun pro- 
ces: catastă oùnA de moșie, megiișească aŭ fost, ai rum[à]- 
neasc4». Monogramà cu ros. Pecete mare cu chinovar. 


1 Cf. Bogdan, Documente si segeste, p. 55. 

2 În a doua Domnie a lui Alexandru. V. mai sus, n° 65, 

3 Acest nume se întîmpinà în actele romăneşti ale lui Mihai-Vodă (v. An. 
Ac. Rom. XX, p. 457). 


www.dacoromanica.ro 


470 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÎ 


73. București, 7 Maiù 7144 (1636). Matei-Vodă dă un.loc 
cu vie, în satul Grivii, «la Curpen, pe obrejie, la cireș... Si 
aŭ fost a/dămășari i din Curpen Barbul», ete. Nume: Fugle, 
«vrăhul dealulov», Gărgana, Tangonie ot Curte, Preia!, Mă- 
rita, locul Murmenţi, Becan, Hololan, Bibarta, Hote, Suliţă, 
Șușmăneasă. Vînzare drept «oï cu miei». Monogramă cu ros. 
Iscălitura domnească. Pecete pe hîrtie, cu snur ros. Perga- 
ment. Slavon. 

74. 20 Octombre 7145 (1636). «Stan[ca] si Caple, fe- 
tel[e] Stancilui Botișului» 2 vînd ocina lor «derept 2.120 de 
banți]». Marturi : «Tudor Vet., ispravnicul Scaunului Craiovei,. 
si Dan Vătaf și Nicola Vătafot Vărăni..., si Badul judeţul 
ot Craiov[a]» °. 

75. 12 Maiù 7145 (1637). Vinzare din «munte, din Tàn- 
pel[e] ceale marii*..., din funea făurească». Marturi: Picul, 
Vladul Măţului, Oprea Biaca. 

76. 26 Maiù 7145 (1637). Pătrul ot Negoești și fratele săii 
Apostol vind «un plait de vie... Și le-amii văndut din vărful 
dealului, unde am pus apa de aŭ cursu spre apa Călnicului 
si spre apa Tofriei, în lungù stăjeni 155», etc. Martur și 
«postelnicu Hamzucul ot Popești», Nicul. Scrie popa Roman. 

77. Craiova (?), 6 Iulie 7146 (1638). Matei-Vodă, pen- 
tru satul Cărbești. Pomeniti: Bucșă, Radul Copat, Dragodan, 
Buzilă, Benetic. Scrie «Stan spudeaiii» 5. Monogramă si ini- 
țială cu ros. Pecete pe hirtie. Iscălitura Domnească. Slavon. 

78. București — (alb pentru lună și zi) 7147 (1638-9). Matei- 
Vodă, pentru «Barbul Capitan ot Poian[i], ot sud — (sicy» ê, 


1 Pentru acest nume, care e si de femeie, v. si vol. IV, p. 16, n° 26. 

2 Botosanii își trag numele de la un Botăș. 

® Pentru ispravnicii Băniei Craiovei, v. vol. V, p. 627. Pentru sfatul o- 
rășenesc al Craiovei, :0i4., p. 300, n° 32. 

+ Si dealul de lîngă Brașov se chiamă Tîmpa. eTîmpele» par a fi fost 
munţi ce înfățișaii un anumit aspect. 

5 Yrovdaiog. V. Genealogia Cantacuzinilor, p. 292: «era desăvirşit 
spudei», 

8 El fu unul dintre fugarii în Ardeal cari aduseră Domnia lui Matei-Vodă. 
Apoi, el ajunse Mare-Clucer (v. vol. VI, pp. 20, 35 si Stoica Ludescu, în. 
Magazin, IV, p. 314). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 471 


dîndu-i un loc la Bucuresti, «în mahalao calicească, la Gor- 
gan» (slavoneste). Pomeniti doi «dăr[ăjbanţi», jupan Stroe Vel 
Șifari, jupan Mitrea biv Vel Pitar... i Nita biv Vel Aglă].. 

i Ghiorma Capitan i i Bunea vtori yia i Udriste Ne storel, 
vt. (rupt), Para Peharnic, Gheorghe Vistier, Costandin vtori 
Postelnic, Ivasco vtori Postelnic, Ivan vtori Postelnic, Marco 
Logofăt, Șerban Logofât, ...i ot Desa Radul Logofăt. 

i ot Farcaş Radul Căpitan, i ot Văleani Ghinea Sluj., i ot 
Pimnità Radul Cliu6...,i ot Spineani lacov..., Drigoiù 
Logofăt ot Fălcoiii. . ., Loi Sluj.» şi mai multi iuzbași, între cari 
e Andrino». Monogramă și inițială cu roşu. Pecete peste hîrtie. 
Iscălitura Domnului!. 

79. 6 Mart (c. 1640). Raport către Domn al lui «Dan- 
ciul Mald[a]rescul» si «Stan Armasul», mânafi «cu cesti Bă- 
eşi, să adevărăm cum li e tocmala cu Vladul den Bărsești. 
Mers-am, Domne, la dinșii, cu Vladul den preunà, strănsu- 
s'aù, Domne, megiesii toți ceia ce aŭ mărturisit în zapisul 
cela ce mi-i dat Mărie Sa să le iaŭ samja], are Vladul trebă 
cu Bae, aŭ cum le va firăndul.> Doi frati mărită o soră, i se 
spune, «după Drăgan Buzoenul, si o înzăstrat. Decii să iai 
Mărie Ta sam[ă] că acè fată aŭ făcut 2 fetori si o fatlă)», 
din care pornesc Alunenii si Barsestii. «Decii, cè fată sai 
rupt de frati-s, de i-ai dat o funi... Den Căzan fratele eiì] 
Spătarul aŭ fostii acel cocon Socol ce ai perit la Tismana ? 
Decif acestii Socol este Stanciului si lui Stan nepot de văr 
primare... Decii Mărie Ta vei adevăra și-i vei judeca cum 
te va năstăvi Dumnezei. [Daù lista megiasilor. Decii, cum 
te va năstăvi Dumnezeu pre Mărie Ta.» 

80. 7149 (1640-1). Vinzare «în gruiutul Viişoriei», «cu sti- 
rea tuturu fraților nostri, din sus și din jos». Între marturì: 


i Stroe e Leurdeanu, Ghiorma un viitor Ban, Bunea e Gràdisteanul, 
Ghcorghe e Caridi din Trikke, Ivasco, Golescu, Radu din Deasa Joacă un rol 
în pribegia si luptele lui Matei-Vodă (v. Stoica Ludescu, în Magaziz, 1V, 
PP. 312-3). «Loi» poate să fie «prietenul Loiz», din 1656, al lui Preda Brîn- 
coveanu Cf. vol. V din această colecţie, p. 121, n° 2I 

1 În lupta din 1631 cu oamenii lui Leon-Vodă. V, Magazin, IV, p. 313 


www.dacoromanica.ro 


472 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


Florea cel ulogă, Lipan, Mirtoia, Stiriian Gr[e]cul [v. n° 69). 
«Şi adămașu datu 3 pol. de vin.» 

81. 26 Mart 7149 (1641). «Cum să s|ă| știe că nem 
strănsu noi rudele lu Socolul, toți, după mortea lu Socol, si 
am socotit datoriia ce aŭ căzut după mortea lu Căzan; ci 
am socotit să plătim datorie cu Baia, iar alte moşii se le îm- 
părțimu.» Se arată părțile: «cines cu frăţiia lui». Martori : mai 
multi boieri «si alții mulţi, cà; își vor pune măinile mai josu». 
Degete. 

82. 9 April 7150 (1642). Vinzare la un sat, Între mar- 
turi: Radu Totàî, Udrea Lungul, Costandin Glăcese[u], Du- 
mitrașco Berevoesc|jul. 

83. Tirgoviste, 26 April () 7150 (1642). Matei-Vodă, 
pentru zpegzașzi din Petreștii Scurtului (J. Gorj). Nume: Bu- 
duran, Ciuhul, Timpa, Milos Logofăt, nepotul de fiù al lui 
Stoichiţă Vistierul 2. Proces cu mănăstirea Strămba fv. n° 70). 
Boiieri: Dragomir Vel Vornic, Radul Vel Logofăt, Stroe Vel Vis- 
tier, Diicul Vel [Agà; v. vol. V, p. 298, n° 23], Preda Vel 
Clucer, Dumitru Filesanul Vel Stolnic, Radul Vel Comis, Dră- 
gusin Vel Paharnic, Costantin Vel Postelnic. Scrie Soare Lo- 
gofăt. Monogramà cu ros (si inițială). Pecete pe hîrtie, cu 
verde. Iscălitura Domnului. 

84. Tîrgovişte, 3 Ianuar 7151 (de la Hristos 1643). Ma- 
tei-Vodă, pentru Tatomir Rosul (uepgen) din Crăbești. Nume: 
Barbul Beleuja, Lupul fiul lui Latco, Stanciul Vănătoriul, Cră- 
ciun a lu Harhot, Mihaiù al Aninii, Oprea Postelnic Păpă- 
răzachii, «Dealul Corăi», Colan, Achim. Monogramă cu ros. 
Pecete cu rosu (ruptà). Pergament. 

85. Tirgoviște, 2 August 7151 (1643). Matei-Vodă, pen- 
tru «Hamzai Gherghina, ce sint la Roșii, ot sel ot Alun» (Gorj). 
Pomenit «un Rumăn anume Mihil, fegorul lu Vlad, nepot lu 
Dan Gorun, de fetor, de sat den Colibași... , fetorul Ceplea- 
nului». Fiul unui Rumîn se vinde din noŭ altuia, după moar- 

' Nu e vorba de Socol Cornăţeanul, ucis de Seimeni tot supt Matel-Vodă, 
dar abia în 1643, ci de cel mort la Tismana. V. nota precedentă. 


2 Pentru Stoica, v. și mai sus, p. 469 și nota 2, Stoichiţă i se zicea mai 
pe ales vremea lui Mihai-Vodă (v. tabla la vol. XII din colecţia Hurmuzaki), 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 478 


tea tatălui săii. «Deč, deac’ aŭ prinsu stăpănii de veaste, iar 
Hamza și Gherghina, ei aŭ sorocit pre Dumitrașco Peharni- 
cul [noul cumpărător], și aŭ venit înnaintea Domnii Mealfe] 
la Divan, de se-aii părăt față unii cu alalti.» Cel din urmă 
arată «cum i-ai fost mărturisit lu Mihil [Rumànul) satul Ne- 
goeștii cătră Dumitrașco, cum iaste Mihil judecu, nu e rumăn 
nimenuilea». Dar se constată a fi în adevăr <Rumăn de moșie». 
«Să se apuce Dumitrașco Peharnicul de marturii carii aii fost 
mărturisit de Mihil că nu iaste Rumăn, ce iaste om slobod, 
să-ș jà banii, de va avea vre-o mărturie.» Ceilalți stăpîni «sà-s 
jà pre Mihil Rumănul...,să și-l ducă, cu tot ce va avea, la 
casa lor». Scrie Lepădat Logofătul. Pecete cu chinovar. Mono- 
gramă şi inițială cu ros. 

86. 23 Novembre 7152 (1643). Ordin către mai multi 
(între cari un Petriscan), «ca să jure de cătră Danciul Logofăt 
[v. n' 93] cum cà nu s'aii văndut, însă partea lui de otnă, 
far de altor frat, den sat den Baia». Monogramă cu ros. 
Pecete mare cu chinovar. 

87. 7152 (1643-4). Matei-Vodă, pentru Vlad Bărsăscu, cu 
privire la mosia Baia. — Traducere. 

88. 8 Ianuar 7152 (1644). Matei-Vodă, pentru Anca ju- 
păneasa lui Frăţilă Stolnicul din Rovinari (Gorj), cu privire 
la o vie. Nume: Negrita, Moldoveanul!, Ianos Tiganul, Coană 
Comisul, Cirștovă (Cărștov). «Si din rumturà cu grumazii», 
«moșie la rumtură, cu grumazi, cum umblă apa.» — Tradu- 
cere de dascălul Lupu (secolul al XVIII-lea), în două exemplare. 

89. Tîrgovişte, 18 Ianuar 7152 (1644). Matei-Vodă, pentru 
«Udrea Postelnic si fratele săi, fiii Vladutului din sat din Bi- 
besti din județul Gorj 2». Nume: Radul Grusa. Se arată și «un 
frate al lui Vlăduţ, anume Lupul». «În zilele răposatului Şer- 
ban Voevod.» Pomeniti: «Popa Potàrcàsi jupăn Micul Potàrcan». 
Supt Matei-Vodă, moare Vlăduţul si încep proces fii; Lupului: 


! Un «Moldoveanul de în Scoarța» face în 1591 o vînzare înnaintea pir- 
călabului de ‘firgu-Jiti (Hasdeii, Cuvezte den batrànt, I, pp. 58-9). 

? Aceştia încep neamul Bibeztilor. Cf. vol. V, p 309, n° 65 si p. 6S4 
(Mihai, în 1696). 


www.dacoromanica.ro 


474 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÎ 


Stancul și Oprea, cu jupànita Neacsa a Vlăduţului. Mentionat: 
«vrăhul Cebanului». Monogramă cu ros. Pecete pe hîrtie. Per- 
gament. 

90. București, 20 Mart 7152 (1644) (de la Hristos 1643). 
Matei-Vodă, lui Stanciul Bàiasul si Stan, fiii lui Stroe, dîndu-li 
Bă 34 diepS (cf. n° 81) si Ciuperceanii. Mentionat: Dănățoiul 
din Tirgu-Jiù. Monogramă cu ros (si iniţială). Iscălitura Dom- 
nului. Pecete pe hirtie, cu snur ros. Pergament. 

91. Tirgoviște, 20 Mart 7152 (1644). Matei-Vodă, pentru 
Stančul Băiaşu ș. a. «Nepot Stancului, ce-i iaste nepot d'in- 
tăi.» — Traducere. 

92. 3 April 7152 (1644). Mărturie a unor săteni din Seceli. 
Pomenit popa Cucur. «Si ubroc de gru, dereptu bani 60, si 
adălmaș ved. za vin 3.» Nume: Pirtei, Dănac, Vasi, Măgăli, 
Radul Dàràbantului, Udrea al Vatahul[u]î. 

93. 24 Iunie 7152 (1644). Matei-Vodà, lui Danciul Lo- 
gofăt de Milesti!, pentru o pîrà privitoare la Baia. Monogramă 
cu ros. Pecete cu chinovar. 

94. Tîrgoviste, 1-it Novembre 7153 (1644). Matei-Vodă, pen- 
tru satul Aninisul. Nume: Cărăiman, Vălceaoa Moh[o]rîtà, La- 
cul Părăi, Lihul, Lăvăilă, Stăna Lupului Răulei, pe coasta de 
la Răstoc, Lupul Ploscariul, Plaiul Ràchitealelor. Monogramă 
cu ros. Pecete pe hirtie. Pergament. 

95. 18 Februar 71[5]3 (1645). Matei-Vodă, pentru Stanciul 
Băiașul si alții «de în Baia de Hier» «de să-ș ià toți Tiganii 
cati aŭ fost ai lui Socol den Bae». Pomenit «jupan Diicul Vel 
Agă? și Antona din Slăvitești. Monogramà cu ros. Pecete 
mare cu chinovar. Iscàlitura domnească. 

96. Tîrgovişte, 5 Maiii 7153 (1645). Matei-Vodă, pentru 
nişte săteni din Suià (J. Argeș) î. Pomenit Căzan Spatarul. Di- 


1 El nu e altul decit Danciu Piriianu. V. mai sus, p. 468 si nota 1. Să fie 
tot Pîrîian si Barbu Banul Milescu de supt Șerban Cantacuzino? E de ţinut în 
seamă că Danciu avuse si el un fit Barbu (vol. V, p. 122, n° 30) si că, pe 
lingă Petru fiul lui Danciu, aflăm un Petru Milescu. V. vol. V, pp. 605, 689. 

2 Buicescu, pretendent la Domnie. V. tabla vol. IV, la «Diicul», 

3 V, pentru Suici un act de la Nicolae-Vodă Pătrașcu, în Convorbirile lite- 
rare pe Iunie 1903, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 475 


vanul ca mărturie. Monogramă cu ros. Pecete peste hîrtie. 
Iscălitura Domnului. — Și traducere. 

97. 8 Decembre 7153 (1644). Matei-Vodă, unui sătean «de la 
Bae», pentru Tiganul Dragna. Pomenită <jup[A]neasa Antona 
din Slăviteșt[i]». Monogramă cu ros. Iscălitura Domnului. 

98. 11 Novembre 7154 (1645). Mai multi (si un aprod) 
din «Baia de Fieru» daŭ un zapis la «nepoții Midii>, «că 
nea-aii fost Rumăni de moșie, de in Bae; dit acum noi i-am 
judecitu de a noastră bună voe și fără de nici o silljă..., ca 
să fie slobozi în vecii, ei si fecorii lor..., si i-am cumpărat 
dereptu ug. 20». Marturi: «părintele popa Stanciul Clisiiarul 
de la Bes[ejrica Domnescă ot Craiova, i pop Lupul ot tam, 
i Stràtimir Vatah, ispravnicul Scaunului Craiovei». Peceti. 

99. 7154 (1645-6). Vinzare în «talere». 

100. April 7154 (1646). Matei-Vodă, pentru Jupănești. — 
Tradus de protopopul Radu din Dolj, la 1782. 

IOI. 15 Maiù 7154 (1646). «Hamza, i Bălač, si Cărstea, fe- 
torii Sobandei ot Bircii», pentru o vinzare de vie «pan în 
vie Musteî, drept ban[i] ug. 12». Martori: Oprea Dièul, Ni- 
cola Beleaia, Postelnicul Barbul Bengescul, «i ot Negoestii 
Caloenù», Calotă snă Hamzucul ot Popești. 4 

102. 28 Maiù 7154 (1646). «Matei Bas[a]rab Voevod», pen- 
tru Stanciul si fiul său, din «Bae», cari să tie partea «Ra- 
dului feĉorul lu Tecuè*..., si cu un Rumànu anume Dragfo]mir 
Ciuciul. Pentru c'acest Rumăn l-ai fost dat unchiu-sàù Predii 
Clucer din Bràsesti ?, iar Preda Brăsescul el l-ai fost văndut 
Danciului Logofăt, cu partea de moșie, cănd ș'aii văndut si 
alte părţi. lar, cănd aŭ fost acum, iar Istratie, cu Hamza, ei 
aŭ venit cu pără de sai părăt de faț[ă] naintea Domniei 
Meli]e cu Filip, si asa păriia Istratie cu Hamza, din Alun, cum că 
l-aii văndut Sorita, cumnata lui Istratie, fămeaia lu Dumitru, 
lu Hamza din Alun.» Monogramă cu ros. Pecete cu chinovar. 
Iscălitura Domnului. 


! Deci Tecuci era și un nume de botez: această iămurește originea tirgu- 
lui Tecuciului. 
? A fost ucis la 1658 de Mihnea-Vodă. 


www.dacoromanica.ro 


476 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


103. 7158 (1649-50). Matei-Vodă, pentru niște săteni din 
Baia. — Traducere. 

104. 7158 (1649-50). «Pred[a] feèor lu Bălaur din Baia» 
vinde o moșie. «Si me-aù dat unii boii derepi lei 6 si banfi] 
gata lei 3... Si ami dat adălmaș v[e]dre 2.» 

105. 9 Februar 7158 (1650). Matei-Vodă, pentru a se 
implini niște oameni ce fugise, lăsîndu-și platnici «chezașii», 
cari, daă aceștia «si vin, vendre 100, pentru dobănda banilor». 
Monogramă cu roșu. Pecete mare cu chinovar. 

106. 11 Ianuar 7159 (1651). «Nicola si Negoiţ[ă] ot Răs- 
căiaţ» se tocmesc pentru «2 copii de Tigan din TigaAniia 
Drăgoeștilor». Marturi: «Stan Ariimașul Otesanul si Grozaav». 

107. 21 Septembre 7162 (1653). Matei-Vodă, «tie, Opricane 
Rosule din Turcenest[i]..., pentru că aič, naintea Domnii 
Meal[e], [s'a jeluit] Iorga copilul din casa Domnii Meal[e] pentru 
o mătuș|ă] ce şade în casa lor de săntu 15 ai, si de nimenilea 
bàntuial[i] pin acum n'aù avut, iar, căndu iaste acum, tu 
te-ai sculat de ai mersù de o trag, si ai luat si un boii al 
slugi: Domnii Meal[e] Iorgài copil. De care lucru, în vream[e] 
ce veri vedea atast[ă] carte a Domnii Meal[e], iar tu sà caut 
să las mAtus[a) foarte în bunfă] paò[e], nemic să nu o mai băn- 
tueșt|i], si să dai si bou slug[i] Domnii Meale, ce-i luaot (sic); 
că apoi, de nu veri asculta de porunca Domnii Meal[e], bine 
să știi că mare certare și urgie veri petreace de cătră Domnia 
Mea.» Monogramă cu roș. Pecete de inel. 

108. 4 August 7162 (1654). Costandin Șărban- Vodă, «tie, 
Filipe Pos. ot Baia, si voao altor părtaş de oè[!]nà, carei aŭ 
văndut moșie răposatul|uli Matei-Vod[ă].... Să căutaț pentru 
cărțile voastre carel[e] at luoat bani de la Matei-Vod[ă], afar[4] 
den moșiia și den Rumănii boiarenului Domnii Meal(e] jupan 
Danciul Vel Sluj. [Părăianul), să v[A] gàtit banii tot, căț atluoat 
voi de la Matei-Vod[a], si să venit cu eiaiè la Domnie Mea. 
Pentru că aicea, înnaintea Domnii Meal[e], jăluit-aii boiarenul 
Domnii Meal[e] Danciul Vel Sluj., cum că i-ai lepădat Matei- 
Vod[ă] bani pre moșiia lui și pre Rumăni în sil[4], far de 
voia lui si fár de nič o dereptate. Deč el ș'aii gătit banii 
tot, căț i-ai lepădat Matei-Vod[ă]. De care lucru iat[ă] că 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTORALĂ 4177 


v[ă] scrii Domnie Mea să căutaţ s[4] v[a] gătiț banii cat 
at luoat si voi pre pàrtilfe] voastre, să-i aducet aicea Ja 
Domnie Mea; că apoi, dacă nu vet veni cu banii, o voiù 
trimeate Domnie Mea de o vor aduòfe] și cu treapàd.» For- 
mula slavonă. Monogramă cu roşu. Pecete de inel, cu chi- 
novar. 

109. 15 Maiii 7162 (1654). Vinzare de vie, «cu piîmnità, cu o 
bulă cu lină (sic), cu tarcà (séc), din dealu de la Alun», ca să fie 
«moşie hoabnici». Între marturi: «ot Scăuiani Preda Rosul... 
În Tărgoviste, în casa Mircei dăr[ăjbanţul. Si ami scris et 
Calot[a] sin Hamza ot Popeşti [v. n° 101]... Şiai dat aldă- 
masì veadre de vin 3, vadra căte ban[i] 66.» 

110. 26 Iulie 7162 (1654). Constantin Șerban-Vodă, «aces: 
tui om anum[e| Stanciul Beşteleia ot Anenis ot sudstvo Gor- 
jil..., ca s[a] fie el în pat[e] de acum înnainte pentru ru- 
m[i]nie de cătră Radul fratel[e] lu Piele... Pentru că i-ai 
fost năpăstuit... cu un zapis mincinos ca să-i înpresoare și 
să-i rum[ă)nească, că aŭ fost zis cum că aŭ plătit Stoica Piele 
pre un frate al lor, anumfe] Stan, de o datorie de ug 25.» 
Radu Piele se purtase «ca un om asupritor si neavănd uice 
o treab[ă) cu acest[i] oameni». Domnul în Divan află că za- 
pisul e «ficlean și mincinos». Monogramă cu chinovar. Pe- 
cete peste hirtie. În colt, jos: Necula Logofăt Băldit. 

III. 15 Maii 7163 (1655). Împăcare «păntru Tigani si 
pentru Rumănii cari aŭ rămas dela l[a] mosi noștri încoce. 
Deaci noi amü stătut toți la socoteală dea ne-am socotit si 
ne-am așezat de tote gălcevile.> Afurisenie pentru călcătorul 
învoielii. «Si, la ce judecată arii mearge, să nu li s[ă] creaze 
nici unuia, nici altueia, si să fie închinată pradă ug. 50.» 
Între marturi, și Radul Turbătescul. 

112. 7164 (1655-6). Împăcare de săteni de la Arcani: 
«Cum găltav[ă] si pări să nu avem unii de către alti di ici 
nainte pintru posii (sic)e moșului Stoica — că eŭ Stan am 
luat fat[a] Stoicăi, pe Safir[a], că noi am voit zestre de la 
Postelnicul Drăghit, iar Postelnicul să fei moșei moșu-seii 
Stoica, moșii mostniî, că i-ai lăsat la morte lui, iar fat[a] 
să o zestreteze (síc). Si iar să s[ă] știi c'aii dat Postelnicul 


www.dacoromanica.ro 


418 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


Drăghit zestre fetei u[n] boti si 2 vaè cu lapte, si 2 stup[i], 
si ol, si o ràmàtor[e], si un straiti, si tot ce trebueste îm- 
brăcămintele feti.» Mărturie de «om[e]ni buni)». 

113. 23 Iulie 7164 (1656). «Barbul Segài din sat din 
Cicu» dă zapis lui «pop Mătiia» pentru vinzare de loc, «din 
fune paicescă». Între marturi, un «Riman». 

114. Tirgoviste, 30 Iulie 7164 (1656). Costantin-Vodă, 
pentru Diicul Vel Cliucerul din Buicesti și fiii lui i, la Arceşti din 
Romanați. Nume: Călin, Dumitra Artasca, Mainea Popescul 
Vel Sluj., Badea Com[ă]neanul biv Vel Comis, Badea Că. 
pitanul ot Nucet..., Badea vataf za aproz..., Pano vtorii 
Postelnic Căpreanul..., Mogfo]su Cliug. Păulescul..., Radul 
Cliuè. ot Milcov.» Monogramă cu ros (și inițială). Pecete pe 
hirtie. Pergament. i 

115. 2 Decembre 7166 (1657). Oameni din satul Orbi, 
«de în județul Jiiului de sus» ?, daŭ zapis «lui Dragot[4] P[o]s- 
telnic, fičorul jupănului Barbului Vornicul ot Poiav[ă] r CÀ 
ne-amii văndutii dumnelui, noi şi cu tote mosiel[e] nostre gi 
cu tot fitorii nostri, însă cu tote mosil[e] nostre de în par- 
tea megieșască, cătă ne se va aleage părțile nostre de preste 
tot hotarul megiesescu..., cu plaiù de vie în deal». Se vînd 
cu fiii ce aŭ «si căț ne va mai da Dumnezăii. Și nu ne-am 
văndut de vr'o silă saù de vr'o nevoe, ci ne-amii văndut de 
(de) a nostrà bun[4) voe si cu știrea a tuturor megiiasilor de 
înprejurul locului, totii pre bani gata... Cum sà fim dum- 
nelui rumăni, moșie ohamnică, dumnelui și coconilor dum- 
nelui.» Marturi : «boiari si megiias buni de împrejure: de Ro- 
gojina Barbul Postelnic, de Tărgul-Jiiului Dumitru părcăla- 
bul, de în Orbi pop Stan, de Bumbești Lupul Dănăiaș si 
fiiii-săii Alecsă, si Sava fiorul lui Mladin, de Teleşti.» Scrie 
un popă. Peceţi.— Cf, Stefulescu, Încercare asupra istorică 
Tirgu- Xiiulul, pp. 72-3. 


1 V, maf sus, p, 474, nota 2. 

? Pentru acest sat, v. vol. V, pp. 143-4, n° 82 Barbu Poienarul luă parte 
la pribegia d'innaintea Domniei lui Matei-Vodă, precum si la cea din 1655 
(cînd era Clucer). V. vol. IV, pp. 20, 35. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 419 


116. 14 August 7166 (1658). Stanca din Lolesti face 
vînzare «popei lui Cucuru ot Satcel[e]». Marturi: «Văsii Be- 
leșca ot Lolesti, i Stan Tenche», si cu fiul Pirtea, «Crătun 
al ui Danac», Radul Toporcea. Scrie «Popa Răduţul ot Purcari». 

117. 7167 (1658-9). «Noi Rumini di Baia carfi] n'am tras 
di partea lu Căzan» dăm zapis «nepocilor lu Căzan», că «ne- 
aŭ fost văndut ditru Dantului piîntru detorii a uchiu-săii lu 
Căzan, apoi a fost omii răii, că n'ai tot trăi cu disil, ci por-- 
tat pă la Matei-Vod[ă] si l-ai scos si ni-ii vondut lui Ma- 
tei-Vod(ă]. Dup[ă] aceia, am fost dot domneșt(i), păn în zile 
Mihnei-Vod[ă]. Apoi] Mihnea-Vod[ă] aŭ zis că loi no-i treboe 
sate, ce a mănat la noi la Rumăn[i) nist[e] omeni domnești 
și apucat cu marfe] strinso sà dem bani, şi i-am dati !, Apoi 
noi ami avot glădavă cu acești nepotii a lu Căzan... piîntru 
u fun (sic = fune) de loc ce le aŭ fost împresurat Matei-Vod[à] 
făr[ă] bani. După aceaia ne-ami tocmit cu dişii să-ș tie moșiia 
ata fonfe] di loc, îns[ă] fár Rumăn[i], si noi să fim pre altă 
fun[e) judec[i].» Intre marturi: Lupul Sorlar, Dumitru Midoiul, 
Bartic, Negoe al Borei. Degete. 

118. 4 Februar 7168 (1660). «Barbu biv Vel Vornic» 
(Poienarul), cu fiul, Preda, si nepotul, Dumitrașco, și Paraschiva, 
pentru niște oameni din satul Orbi (unul, Hamza, altul, Manta): 
«fost-am cumpărat pre eï cu fitorii lor si cu toat[à] partea lor 
de moşie». Aceștia se vînduse supt Mihnea-Vodă, iar acum, supt 
«Gligorasco Voivod» (Ghica), se răscumpără cu boi si bani. 
Intre marturi: «Petru Stegariul ot Curpen», un armășel tot 
de aici, Stan Hotopeanul, Oprea Vlăgiu. Mai mărturisesc si 
Iordachi Clucerul si Preda Păharnicul Brădescul 2. Iscălitura 
si pecetea lui Barbul Vornic. 

119. «Msta Fàurar 4 dni» 7169 (1661). Gligorie Ghica-Vodă, 
pentru <Stantul Rosuli Hamza, nepoții Otei din Hurez» (J. Gorj), 
dîndu-li ocină în satul lor, «partea lui Nădărște». Acum Ma- 
nea si «Simnicoar[ă]» ridică proces, «scotind ei si o cartea 


1 Pentru dezrobirea Rumînilor de Mihnea-Vodă, v. si vol. V, pp. 122-4, 
n° 30, si mai departe, aici, 

2 Preda era fiul lui Barbu Brădescu,alt luptător pentru venirea în Domnie 
a lui Matet-Vodă. V., asupra lui si a familici lui, vol, V, p. 20, nota 2. 


www.dacoromanica.ro 


480 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


lu Matei-Vod[ă), rea si mincinoas[ă]». Sînt însă răspinși. Mo- 
nogramă și inițială cu ros. Pecete ruptă. Iscălitură domnească. 

120. — Iulie 7169 (1661). «Scris-am noi, buni megiiaș... 
[si «Dan Boi ot Nenis»] al nostru răvaș acestor omeni, a: 
num[e] Stantul Bestelei cu fetorii lui..., carii am fosti luat 
pre răvașul Banului den în Craiova, cum să căutăm și s[ă] 
adevărăm bine pre amàruntul» pentru muntele Tartà[rA]ul, re- 
clamat de Novăceni. Se caută, cu «slugile Banului», «pre unde 
aii fostu siamnele bătrăne pusă de moșii și de strămoșii lor, 
și cu omeni domnești, căndu aŭ dat de sugubinah [v. n° 67] pen- 
tru acel munte anum[e] Trătăreul, fost-aù dat boi 10. Deč si noi 
am aflat seamnele. . ., scosu-le Radul Drăgoescul si are . . ule ; 
iar noi le-m pus iar... și le-m noit și le-m întărit; șam aflat 
cu sufletele nostre... to[t]u muntele a Novăcenilor, de căndu 
al dat ata desugubinà; iar cui va fi fostu acel munte mai 
naite, el s'aii ascunsu ca să] nu dea acia deşugubin[ă] 
greah, &-aii dat-o Novăcenii de silă pre acel munte desu- 
gubina, căci ai eșit apa muntelui în sat în Novat și cu săn- 
gele mortului; deci-i [aŭ] dat 100 de boi desug[u]bina, și mun- 
tele să fie al lor. Decii noi asa am a[deverlit cu sufletele nos- 
te, și asa am făcu[t] adastà judecat[i). Fost-aii și Udre Văt[ajf 
cu 70 de plăiaș și cu Pătru Vameșulde în cee ţară, tot măr- 
turie.» Iscălesc și caz Cre... lui dunelu V! Ban». Pătru pune 
şi el numai degetul. 

121. 20 Septembre 7170 (1661). «Pătru Stănoman din Cretesti 
am avut 2 feate mari, si zeastre n'am avut să le daŭ, ci de 
una s'aii apucat văru-meii Stanču Coplea să o înzăstreaz[e], 
si i-aii dat vac 2 și unu boi și un gonitor si un strai și un 
berbeace și 3 veadre de vin şi o păreache de cizme.» Pen- 
tru aceasta, Pătru-i dă moșie. Între marturi, un Curtean și 
un aprod. 

122. Bucureşti, 10 Maiii 7173 (1665). Radul-Vodă Leon, 
«Vladului Rosul feè[o]rul lu Drăghit ot Fărcășeani», pentru 
ocină în Dodeești, «partea mosu-sàù, lu Pătru Armasul». Di- 
vanul. Monogramă si iniţială cu roșu, Pecete ruptă. Iscălitura 
Domnului. 

123. 17 lunie 7173 (1665). Radul-Vodă Leon, «voao 6 bo- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 481 


iari, anum[e] Barbule ot Rog[oljina si tie Calot[ä] iuz|bașa] 
den Gherghesti şi tie Neagule iuz[basa] ot Bălcești si tie 
Vlăduţule Pos[telnicule] Bengescul si tie  Prodeo Causule ot 
Goesti si tie Ioane ot Pestisani», dîndu-li cercetarea unei îm- 
presurări de moșie, Monogramă cu roșu. Pecete cu chinovar. 

124. Bucureşti, 4 Novembre 7174 (1665). Radu-Vodă Leon, 
pentru «Hamza Sifaru, fetorul Manii Paharnic, nepotul Ra- 
dului Postelnicu ot Hurez ot sud Gorj», dindu-i moșie la 
Bicesti. Pomenite: «Furcătura Aninoasăi..,, piscul Creţului 
pănă în Hamarazia..., piscul Prigorii, gura Ursoaii.. ., girnita 
gumiînă. .. obîrşiia Jidovului în măgură». — Traducere. 

125. 20 Iunie 7174 (1666). Un oràsan din Tirgu-Jiuluî vinde 
o ocină la Dănești. Se aduce si afurisenie de la Vlădica Ste- 
fan. Iscàlesc, ca marturi: Curuia Medelnicer, Mihart Postelnic, 
Preda biv Stolnic, Barbul Filiesan, Dumitrasco (?) Postelnicul 
Poenarul [v. si n° 118], eŭ Vasilie Păian[u], cù Pred[a] Pàian[u] !. 

126. 4 Februar 7175 (1667). «Radul fitoru lu Cănepă ot 
Hiresesti» dă zapis pentru o vinzare. 

127. București, 11 Maiù 7175 (1667). Radul Leon, pentru niște 
«oameni» din Aninisu (Gorj), «ce sà fie de acum nainte în 
pač[e] si slobozi de rum[ăjnie, ei si cu feè[o]rit lor, de către 
Drag[o]mir Pilescul» si neamul lui, «ruda lor». «Ei aŭ fost 
tot megiiași, si aŭ avut pas de rum[&]nie, iar, cănd aŭ fostii în 
zilelfe] lu Costandin-Vodfi]», Pilescul îi încălcă cu «zapis 
mincinos, ca să-i împresoare si să-i rum[i]neascà în sil[4)». 
Acum din noii se face revendicarea. Cîstigà tot sătenii. 
Monogramă și iniţială cu roșu. Pecete pe hirtie. În colt jos: 
«Az Radul Vel Logofăt Cret[u]lescul». 

128.15 Maiù 7175 (1667). Proces pentru o vie. «Diċ Măria Sa 
Vodiă] nea-ai dat si jurători 4 boiar[i].» Merg cu pîra și 
mai departe însă: «pănă aicea la Corte». Martori: «Hira Logo- 
fătul ot Cacova . .., ot Perisan[i] Crăstiian Golescul, ot Mag... 
neștii Stoica Urichearul», ş.a. 

129. 19 Maiù 7175 (1667). Radu Leon, «pentru Filip Ar- 
mășelul din Alunu», dindu-i partea Ivei si altele. Un frate 


1 Pentru Preda Păianul, v. vol. IV, p. 20, nota 2. 


68775. Vol. vi  WWW.dacoromanica.ro 31 


482 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


vinde partea celorlalți, cari se pling de aceasta, fără a li 
da bani, «ce iaŭ măncat pe tot Iva... Am dat Paraschive și 
Stantului leage 4 megiiaș pre rivas[e] domnești, ca s[ă] jure 
Paraschiva si Stantul cum nai măncat ei de acei bani de 
pre vii. Det, căndu aŭ fost la zi ș'aii strănsu leage deplin ș'aii 
jurat, det Filip nu s'aii suferit cum sà pierză banii, ce aŭ venit 
iar de faț[ă] cu Paraschiva si cu Stancul. Deč Domnie Mea 
am judecat pentru parte Paraschivei și a Stantului: de vii, 
de pimnit[à], &-aii văndut Iva lui Filip, să tie Filip toat[ă] 
parte Ivei, de moșie, din Alun si den Ştefăneşti si den 
Cupercean|i] si den Radestit[4], și partea de vie, și la pimnit[3] 
tot a treia partie], să-i fie lui stătoare în veac; pentru că as’ 
am judecat Domnie Mea.» Monogramà cu ros, pecete cu 
chinovar. 

130. 20 Ianuar 7178 (1670). «Ianutà snă Rudiane ot Al- 
beni» vinde lui «Iacov Armașul ot Miruslăvenii... un loc 
de vie si cu locul sterpi, căt s'aù fost cumpărat mai de de 
multii..., pre căt aŭ fost cumpărat mai naifn]te de vreme, 
de moșu-meii sà de moșu-săi..., unde ne-ii fost viile cele 
bătrăne..., si ca săii fie dumnealui moșiia hobatnic[ă] dum- 
neloi». Iscălește «ei Ianutul ot Albeani», Hamza Logofăt, 
Udrea, Zafir, ş. a. 

131. Bucuresti, 18 [luna e prinsă de pecete] 7179 (1670-1). 
Antonie-Vodă, pentru Dobra, «car|e] aŭ fost jup[ă]neasă 
Vladului Logofăt Bărsescul, și cu feè[o]rii ei, anum[e] Mateiù 
Paharnic i Viadul i Dumitrașco i Raduli Părvul», cu privire 
la moșia lor din Ostroveant (J. Arges): socoteala se face în 
«fălci de loc». Monogrami și iniţială cu roșu. Pecete pe hîrtie. 
Iscălitura domnească: «lo Antonie Voevod». 

132. «7179 [1671], Agostru 17.» «Eŭ Neagoe Bouru, dinpre- 
un[4] cu frate-mieii Dum[i]tru, fedorii Stanei, fata lui Dragomir 
Sotropi», dai zapis lui «Dragomir Măgălea din Lolesti... că 
am luoat de la dumnealui bani pe 6 berbeò, cite aspri 10 
tocma. Nefiindii nici ban[i] nici berbeci la zi și la soroc, ne- 
ai apucat cu marfe] strànsoar[e], de am dat 3 locuri pentru 
bani..., alăturea cu Văneaţa, pi din jos cu locu unchiului 
Stan Arghie, altii loci în Drăcoia, din costă cu măru pătulat, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 483 


păn în valea Drăcoia, pe de apus — (rupt) ..., altă locù din 
potănă (sic) Pietroiului, la dal, alăturea cu valea Maluluî..., 
pe despre lacu din vărtoapă...; cu știrea tuturor mosteani- 
lor, si din sus, si din vale. 2 vedre de vin adălmaș, vadra 
cate bani 45.» Martur si <Crăcun Dănacu», «Stantu Ţăncii», 
«Tudor Biialeschi», «Lupu Pufuil[ă]», «Manasiia Cambrii», 
«Vasilie Toporcea» Scrie popa din Secel. 

133. 13 Mart 7180 (1672). Vînzare către «Brant fitorul 
Vigului... Nu m'amù îndurat de moșie, ci o'mii răscumpărati, 
de am dat... un răzoră de grăi dereptù ug. 1..., și em 
dat un carii dereptii ban[i] 200, ban[i] 50, si i-am [dat] o 
putină dereptii ban[i] 120.» 

134. 31 Octombre 7181 (1672). Vinzare de loc, «în otarul 
Tăm[ălşeștilor». 

135. 18 April 7184 (1676). Vinzare către popa Mihil din 
Aninis. Între marturi: Lutul, Radosul, Nimul. «Si am scris eù 
Nica ot tărgul Gilortului [Cărbuneşti], la màn[a]stirfe] la 
“Crasna.» 

136. 28 Iunie 7184 (1676). «Manea Stolnic, ispravnicul Scau- 
nului Craiovei, dat-am carte noastră omului nostru, anum[e] —, 
ca s|ă] fie volaic cu adastà carte a noastră de-s apuce cu 
scrisoare pre Dumitru abagiulii ot Vel Ocnă ca s[ă] dea t! 16, 
care ban[i] aŭ avut ei socoteaal[ă], etc., încă înnaintea părintelui 
nostru chir Stefan arhipiscup Rămniceschii, — precum am vă- 
zut și carte Sfinţii Salle] de judecat[ă], si scriind cun că 
aii fostii luat Dumitru Abagiul acești bani dobăndă de pre 
dobănd[ă]. Direpti aceia, să hie volnic omul nostru ce scrie 
mai sus, să-l apuce să dea acești banfi] ce scrie mai sus, 
toți deplin. lar, nedànd banii, să-l aduc[i] pre el aicea la 
Scaunii, și de către nimelea opreaal[à] să n’aib[i). Atasta 
scrieem (57c).» Pecete mare, verde, ruptă. 

Jos: «Eŭ Nedelco iuzbas, sluga Manii Stolnicului ot Craiova. 
Ati zis că at dat mie trapàd, iar n’at dat un ban, — pre su- 
fetul miei; ci at spus pevest[i] (sc), — că eŭ săntii viii păn 
acum, si mare rusin[e]sà cade s[i] voo, precum v'at băgat voi.» 

137. Bucuresti, 23 Ianuar 7187 (1679). Şerban-Vodă, pentru 
Găleșoia. Redactat de Șărban vtori Logofăt (Greceanu). Mo- 


www.dacoromanica.ro 


484 DOCUMENTE DIN MUSFUL GORJULUI 


nogramă cu roșu. Sus, iniţială si vultur cu aur. Pecete peste 
hîrtie. Semnătura domnească. Pergament. 

138. 21 Iulie 7191 (1683). «Barbul Vel Ban i Badea Bă- 
I[ăcean]ul Vel Vornic i Gligorie Vel Logofăt i Statie Vel 
Vistier i Costandin Brăncoveanul Vel Spătar, ispravnicii [Scau- 
n]ului Buc{u]restilor!, dat-am cartea noastră de judecat[i] popei 
lui Mihil Besteleaiù ot Aniniș ot sud Gorjiiti», în proces cu 
«Dumitru Abagiul, gineril[e] Manei Stolnicul Bulucea», și cu ju- 
păneasa acestuia, pentru o datorie de 184 de taleri. Se plă- 
teste în parte cu «nişte boi, 16, boul po taleri 3, un. lei 48». 
Iscălesc: B. Milescul Vel Ban, Badea Vel Dvor., Gligorie Vel 
Logofăt, Dráty Bmornăp., C. Brincoveanul Vel Spătar. 

139. 19 Iulie 7197 (1689). Domnul către niște «megiias» 
pentru o jalbă «aiè naintea Domnii Meai[e], la conacul de la 
Tintàreani»?, cu privire la moşia Corcolaţi, care ar fi împre- 
surată. SA cerceteze ei. Monogramă cu roșu. Pecete mare, cu 
chinovar. 

140. 17 Februar 7198 (1690). « Vladul nepotul Trănei ot 
Negoeşti» dă zapis «lui Zahir ot Albeni, ca s[A] hie de mare 
credințe» pentru o vinzare de «răzore de vie 2, înse cu obrati viei 
la vale si viia părăsit[ă] de 35 de ai; și amù văndut-o de a 
mea bun[ă] voe si cu știrea tuturor frat[i]lor mii si a me- 
gesilor din sat; si ami văndut-o înse în ban[i] gata ug. 3, 
ban[i] 66». Marturi: «Matei ot trăg Benghii 3, Antonie, Gălu, 
Dianul, Roman, Călaian, Ion s[i]n Muste, Radul Țoţăi». La 
urmă: «si aii dat Zafir adălmaș vread. de vin, I, banfi] 40». 
O 141. «Tie, popo Mihàil[4] ot Aninis, săn[ăjtate. Altă, să caut 
să te scolii cu oamenii tăi de acolo, să mergii înpreun[ă] cu 
oamenii noștrii, să prinzii pre nistfe] oamenii din Cernădiia 
cea Mare, carii aŭ sărit de aŭ bătut nișt[e] vătășăi de sursat, 
mergănd ca să le dea banii, iar ei aŭ sărit de iaŭ bătut. 
Deč să caut, în vream[e] ce vei vedea atastii răvaș al nostru, 


1 Pe vremea lipsii lui Şerban-Vodă, dus cu Turcii la asediul Vienei. 

2 Brîncoveanu se retrăsese înnaintea Nemtilor. 

3 Ca si tirgul Gilortului de mai sus, n° 135. Aici fu învins la întoar- 
cerea sa în țară, Hrizea-Vodă (v. Ludescu, în Magazin, IV, p. 343; cf. vol. 
IV din colecţia noastră, p. CCLXXXIV). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 485 


iar tu să mergi cu oamenii tăi şi cu feorii noștrii, să-i 
prindet și să-i băgaț în butuč, si în nișt[e] cară să-i aduclă] 
aici. Iar bucatel[e] să le dai toate pre chizășie acolea, în ceale 
sate. Atasta-ț scriù. Fiisăn[ă]tos. Mart 27 d., l' 7198 [1690]!. 
Barbul Vel Ban.» — Pe V°, o socoteală grecească în potronici. 
o 142. 2 Iunie 7198 (1690). Costandin-Vodă, «sateanilor dă 
la Cărligei..., că aicea înnaintea Domnii Meajle] să jălui popa 
Beșteleai și cu săteani de acol[o] dă la Aniniș cum că, la 
seaama cea mare si la seaama cea dă a doo, vai dat boia- 
rinul Domnii Meal[e] Cornea Vel Paharnic [Brăiloiii] Aninisanilor 
ca să-i ajutat la aceaste dăjdi, iar voi n’at vrut să-i ajutat, ce 
vai tras, dă vai luat niște vite, si altele vă le-aii luat zapcii 
carii aŭ fost, si voi n’at vrut să vă dat banii și să vă scoatet 
vitelle], ci le-at lăsat dă s’aù petrecut; si acum voi mearget 
dă traget vitelle] popei lu Besteleai pentru vitelfe] voastre. 
De care lucru, ei nu v’aŭ tras dă capul lor pe ’ntregul, ci v'aii 
tras cu porunca lu Vel Peharnic, precum am văzut Domnia 
Mea și [cartea] lu Vel Peharnic la măna lor; ci aŭ trebuit 
să vă fit dat banii si să vă fit...,sà nu le fiț lăsat să piară... 
Ce iat[ă] că và poruncescu Domnia Mea, după ce vet vedea 
atastă carte a Domnii Meal[e], iar voi să căutaț să dat bună 
pace popei lu Besteleai si sîteanilor dă acolo, dă la Aniniș, 
să nu mai vie cu jalobă, — că apoi voi trimite Domnia Mea 
de-i vet da ci le vet lua trăsuri cu treapăd, si vet păți si 
răii.» Monogramă cu ros. Pecete octogonală, cu chinovar. 

0 143. 23 Iulie 7198 (1690). «Noi satul Cernădie> (nume: 
Dumitru Vlădoiul, Mărzacul, Ion Buicescul, Flore Măţănescul, 
Ion Mircescul) dă popei Mihel ot Aninisu si lui «Mihel 
Novjă]tanul» carte de «mar[e] mărtorisal|a], cum să s[ă) știe 
că, fugindu noi, tot satul Cernădie, [pentru] nevoile nostre, 
la munte, de& dumn[eallui Vel Păharnic, trim[ijțind martalog 
la n|oi, ne-aii] luat cu toate bucatele nostre. Deč noi ne'm 
rugat de pop[a] Mihel si de Mihel Nov(ăltanul, de s'aii dus 
pântru noi la dumnealui Vel Păharnic, de ne-aù luat pre chi- 
zășie lor si ne-aù scos tote bucatele nostre, si să ni așezăm 


1 E Barbu Milescu, care fusese Banul lui Șerban Cantacuzino. 


www.dacoromanica.ro 


486 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


prin casfe]le nostre și să ne dim dăjdile ca alaltà țar[ă]. Iar, 
de vom îmbla noi cu alte cele și nu vom veniisă ne așezăm 
pre casfe]lle nostre, si vom lăsa pre pop[a] Mihil si pre Mihil 
Nov[ăjtanul la nevoe, să fie volnic pop Mihil și cu Mihil 
cu atast al nostru zapis să ne vănză, cu copii cu tot, și cu 
moșie cu tot, precum aŭ făcut zapis la mäna dumnealui 
Vel Păharnic.> Marturi. 

o 144. «La conacul de la Brăncoveani», 25 Septembre 7203! 
(1694). Costandin-Vodă, pentru «Radul Zmeul fet[olrul Albului, 
nepotul Neagului, si lui Ivan feèfo]rul Neagului, den satu den 
Vierășan[i], și lui Ion feèfo]rul lui Stan al Neculii, cu nepotu- 
săii Drighiù ot Dol-Petresti, ot sud Gorjii..., ca să fie de 
acum înnainte în pat[e] și slobozi de rumănie — de cătră 
Mihai si de cătră frate-siù Dumitrașco, fec[olrii lui Tudor Bi- 
bescul?, si de cătră verii lor, feè'o]rit Udrii Biciianul, si de 
cătră feč[o]ri lor». Fusese liberi pănă supt Gavriil Moghilà, 
cind îi reclamă «Stamatie biv Vel Ag[ă] și Radul și Neagoe 
din Crasna și Dumitru den Filiiaș»5. Sătenii jură că sînt li- 
beri. Tot așa iese a donua judecată, la Radu Mihnea. Acum 
se face o nouă piră, la Tirgoviste, «zicind cum căaii fostu 
cumpărat moșu-săi Vladul moșie în sat în Jupànesti si cu 
acești Rumăni... de la Radul Past[e], dereptu ban[i] gata 
9.000, încă den zilel[ e] — ga Ann — [Radului]-Vod[ă]», aràtînd și 
carte domnească, «mai veache cu 8 anï decăt cartea lui Gavriil- 
Vod[ă]>. Teranii se declară iar «tot judec, si [nu] Rumăni». 
Se judecă «la conacul de la Urezi*... Iar Mihai si Dumi- 
trașco la zi și la soroc nič o marturie n’aù adus, nič de fat[à] 
naŭ vrut să vie.» Dar vin apoi, iar fără acte. Pierd definitiv. 
Monogramă și inițială cu ros. Pecete peste hîrtie. Pergament. 
Iscălitura domnească. 


1 După însemnările lui Brîncoveanu Chiar, tipărite în Revista Rominză, |, 
Domnul stătu aicea de la 25 la 26 Septembre numai. Cf. și Greceanu, în 
Magazin, II, p. 214. 

2 Mihat iscăleşte într'un act din 1696 (vol. V, p. 309, n° 65). 

3 Din tovarășii de pribegie ai lut Matei Basarab. V. vol. IV, p. 19 sè 
Ludescu, în Magazin, IV, p. 311. = ; 

4 Domnul venise de la Horez, unde cercetase lucrul minăstirii. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 487 


145. 24 April 7204 (1696). «Cornea |Brăiloiii] Vel Ban. Scriem 
cartea noastră ție, Calotă diiacone, snă popei Predii. Cătră atasta-ţ 
facem în știre că, aicea la noi, spusă Zamfir den Albeani, zi- 
cănd cum că, avănd el niște vii la Negoesti, etc. Fiind niște 
tealinà a lui Stan Mustescul între via lui si ’ntre viia ta... 
De atăta vream[e] el iaste mosnean, si luii sà maï cade a o 
cumpăra. Ce să cauti sd-t iai banii si să-i las tealina să o 
stăp[ă]nească cu paè[e], să nu-l mai porti de val, că apoi 
îi vei lua banii făr de voe. Atasta scriem. [Data.| Iar, de va 
fi lucrul într'alt chip, sà vini de faț[ă]. Cornea Vel Ban.» Fără 
pecete. 

146. București, 8 Maiù 7207 (1699). Costandin Băsărab 
(Brîncoveanu), pentru Necula Șarlăui ot Șăpotu, dîndu-i acolo 
niște «funi», care fusese «mai de nainte vreame ale săteanilor bir- 
nici din ȘŞăpotu» și fusese vindute pe ughi. «Iară apoi, mai 
căzăndu-se Neculii Șarlăul a cumpăra, |altul| naŭ îngăduitiă, 
ci cu judecată aii întorsu banii.» Pomenită cartea lui Manea 
Stolnic, fost cispravnic Scaunului Craiovei». «Aŭ rămas ca 
să-i fie Neculii Șarlăul de moștenire.» Nume: Bănda. «În ca- 
pul crivinilor celor mari», «valea călușălului», «alt loc în cri- 
vinutà». Monogramă si inițială cu ros. Pecete ruptă. Iscălitura 
domnească. Pergament. 

147. Decembre — [c. 1700]. Vinzare. Între marturi, «judetu 


Iane cu 12 prăgari și Nica Logofăt Dumitrescul..., i Ia- 
nușu ot Trăgu-]uiul... și Gherghe a lu Răfcăi... si Dumitru 
snă Barbutul[u]i... Posteinic Ion ot Cornetii, prăcălabul Ju- 
iuluî». 


148. 23 August 7208 (1700). Învoială între niște boieri, 
Crăsnarii. Fusese «jalbă la dumnealui Vel Ban, si dumnealui 
ne-aii fostii rănduit 2 boiari ca să ne așază si să ne înparţă. 
Să lăsăm drumul cel mare, care slujaște la toate casăle, slo- 
bod, așăjderea și calea fântănii să fie slobod[ă].» Altfel, «să 
fim slobozi să rupem acel gardù». 

149. Fără dată. Sfirșitul secolului al XVII-lea. Bîrsestii 
arată că au venit «cu o carte a Mării Sa bezade, de sorocù 
la noem. (sic?) . .. la Scaun la Craiovă, și, vindii Negoeste cu 24 
[me]geiase, și nefiind Cài[màcamul] Staico [Bengescul] la Divan, 


www.dacoromanica.ro 


483 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


nu puturăm să ne ispràvim, nece nu putem a mai sedia în 
vriamia lucrului, ce ni-amii voit noei de bun[ă] voia nostră 
de ne-amù pos zi păn la Viineria Mare să venim cu tote 
atuncia la Divan iar.» 

150. April 7209 (1701). «Să s[ă] ştie boiarii, adev[ă)răto- 

rii si hotarnicii» pentru Micălescul, Necula Rănghetei din 
Ursat, s. a. (între ei: Barbul Păharnicul Bengescul, Stamate 
Răgulenul, Mihaii Bib[escu], Stoichita Șarlăul, Drăghit Saule i 
Hrize Rog[o]janul, Radutul Crăsnarulu, Vladul Socenul, Udre i 
Piele, Gherghina Birciianul, Pătru Măgăla, Iorga Dumitrescul, 
Bràil[a| Brăiloiul, Gheorghe Părăţ, popa Armega, Nica Po- 
peuca, Părvul Stolojanul, Ghina Mazar[e]). Monogramă cu ros. 
Pecete mare cu chinovar. 
Q 151. Bucuresti, 27 Novembre 7213 (1704). Costandin Băsă- 
rab (Brîncoveanu), «Neculii Calescul» și nepoților, pentru un 
munte, «si cu piéorul strejii», reclamat de <megiiași», de cu- 
rind. «Pohtit-aù cu toţii denpreunà, ca să ià 24 de megiiasi 
ca să caute si să adev[e]reaze pentru acestu munte.» Între 
ei: «Brăilă părcălabul den Vădeani, i popa Măicanu den Le- 
ești. ..,î Roman vătavul ot... ji Barbul vătaful de plaiă. Se 
aduce si «o carte cu blestem si groaznică afurisanie a prea- 
sfi|iInțitului nostru chir Theodosie Mitropolitul ţărăi, scriind-o 
asupra acestor 24 de megiiași... și asupra altor moșeni si 
împrejureani de acolo». Sătenii învinuiesc înnaintea Banului 
Cornea pe megiesi de «fitàrii si voe veghiatà». Li se scrie 
«să să adune a doao oară» : se face, dar cu acelaşi resultat, 
»zicindu cum că ar fi facutu dreptate si adev[elrinţă 
bună, iar nu fàtàrii, precum aŭ fostu zis megiiașii den 
Grivii si den Rusàsti». Deci si Cornea dă cartea lui. Dom- 
nul confirmă. Monogramă si inițială cu roșu. Pecete peste 
hîrtie. Îscălitura Domnului si a lui Radul Cant[a]cuzino vtori 
Logofăt. 

152. I-iù Iunie 7215 (1707). Raport către Ban. «Cinstite 
dumneata Bane, să fii dumneata săn[ă]tos. Cu plec[ă]une 
sărutăm cinstit|a] măna dumitale», etc. 

153. 8 Iunie 7215 (1707). «Costandin Stirbeai Vel Ban» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 489 


către «Paharnic[ul] Barbul de la Bengesti»!. Să judece o con- 
testatie. Nume: Tăma. 

154. 7 Mart 7217 (1709). Vinzare de moșie în Susesti. 
Nume: Aspra. 

155. 12 Decembre 7218 (1709). Mărturie de 12 boieri 
cercetători pentru Lupul Corbeanul. Nume: Preducan. Împăr- 
firea unei mori, după roate. 

156. 26 Maiù 7220 (1712). «Costandin Stirbeai V! Ban» 
numește sese boeri pentru o judecată, între cari Staico Postel- 
nicul Bengescul. Pomenită: «Dumitra fata lui Brăil|ă] Brăi- 
loiul, sora lui Dumitrașco Sàitan»; să i se cerceteze zestrea. 

157. Fără dată (după 1718). De la Divanul Craiovei. «Ceia 
ce coprinde în instrucție pentru slujitori, armășăi, călărași, 
catane, plăiași, scutelnici, pescari, vănători si pentru cum- 
păneala satelor.» 

158. Fără dată (tot supt Germani: după 1718). Declaraţie a 
unui boierinaș, Sănătescu. «Din casa tatu (stc) nu am luat niciun 
cap de aţă, că pe mine m'ai luat unchiii-mieii Radu de la tată- 
mieù, numai de 3 ani, si m'aù crescut si m'aii făcut fetor de su- 
flet... Pentru frati, de i-am scos din pușcărie, cănd i-ai 
găsăt gazdă de hoți; ci pentru aceşti t! 20 ce i-am dat de i-am 
scos din pușcărie... m'aii prădat frate-mieù Gheorghe cu un 
Turci: mi-ai luat un cal de 4 și un boii de 3 viceï (sic)... 
Pentru pricina ce am avut cu jup. Gherghe Rămniceanul, 
am vorbit cu dumnealui cănd iera cumnatu-săii Idochil is- 
pravnic la Tăr. Jiului, să m[ă| scoț[ă] di la catastihu 
țără[i), să m[ă] pue la Cumpanie, si maŭ purtat cu vorba, și 
iei i-am dat 2 linguri de argint, caretrigè îl. 5, si i-am mai 
dat o părech[e] de pistole cu tivele de givertù, mari, care 
mi-aù dat jup. Nanul t! 12 numa pe tavi, si i-am dat vin, 
ved. 31, vadra căte par. 7, si rachi[ii] oc[ale] 5, oc[aua] cate 
par. 5; si am si eŭ de la dum. zlot 9. Si eŭ i-am dat aces- 
tea ce am scris mai toate, si nu mi s'aù făcut nici o isprav[4], 
ci am rămas tot la țară, de am dat biru.» 

159. 1-iù Iunie 7226 (1718). Învoială pentru moșie. «Poiana 
“1 Pentru Constantin Știrbei, v. vol. V, p. 687. Barbu Bengescu servi inte- 
resele germane în lupta cu Turcii. 


www.dacoromanica.ro 


490 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORIULUI 


ruginei pin în piscul de pestre Rugina si pestre în Hăm(ă|- 
rizea.» Nume: Gutanu, Ion Tăndălescul. 

160. 17 April 7227 (1719). Judecată de 5 «megiiaşi». 
Nume: Dăinea. 

161. 13 Novembre 7228 (1719). Învoială față de oamenii 
din Potovaliște. Fusese alt act «în zilele răposatului D[o]mn 
Matei Basarabii Voivod, iară, cănd aù fost acuma în zilele 
Mării Sale Gheorghe Cantacuzino Voevodul!, venit-aii>, etc. 

162. 30 Novembre 7231 (1722). Vănzare din partea lui 
Dumitru Dănărăcu către fiul «Preadei Croitoriul Neturuc». 
Nume: Braia. «Mosie mostinà.» «Brăilă snă Pătrașco Holin- 
gher», martur. 

163. 4 April 7231 (1723). «Staico Bengescul, consiliiariul 
al Chesariceştii Măriri, dat-am atastă a mea adevărată scri- 
soare dumnealui vărului Costandin Brăiloiul, pentru că, adu- 
căndu-mă Dumnezeù la casa dumisale, si vàzind din mji]la 
lui Dumnezeù că are dumnealui coconi si cocoane si le tre- 
buiaste multă, milostivitu-m'amiă de am dăruit un loc de vie.» 
Aleg sese megiași, pe cartea lui. Multi marturi, între cari si: 
«Dositheù monah] Brăiloiut» ?. 

164. 30 Decembre 7233 (1724). «Anuţa, împreun[à] cu fiiă- 
meii Costandin ot Bibesti» |v. mai sus, n° 144], dà zapis «ve- 
rilor miei, anum[e] Viadaului vàt[af] Crăsnarul, Barbului i Vlă- 
dufu i Matei Crăsnar», vînzîndu-li partea-i din Jupănești. Iscă- 
lesc: «<Anuţa Bibeasca. Costandinii Bibescul». 

165. 20 Maiù 7234 (1726). Nicolae-Vodă scutește lui Ior- 
dache Cretulescul Vel Vornic? 100 de pogoane de pogonărit. 
Monogramă cu roșu. Pecete de inel, cu chinovar. Iscălitura 
domnească. 

166. Craiova, 20 Februar 7238 (1730). «Necola Nicolič 
Căpitanul, Sărbul de la Tărgul-Jiiului», dă zapis cluminatului 
Mării Sale Gheorghie Cantacuzino», vinzîndu-i «un laz din 
hotarul Tărgului-Jăiului», cu «stubeiul si unde aŭ fost teas- 


1 De fapt, Banul si beizadeaua. 

2 Pentru acești Brăiloi, cf. Genealogia Cantacuzinilor, p. 284, nota 3. 

$ El ţinea pe Domnița Safta, fata Brîncoveanului (Genealogia Cantacuzini» 
lor, p. 371 si urm.). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 491 


cul din lazul Sfinţii Sale părintelui Dositheù Brăiloiul pănă 
în matca Hamàraàzii». Scrie «Părvul Rosianul Logofătul de 
la Cantelarie». Pecete. 

167. 2 April 7238 (1730). Un Tigan al Tismenei se în- 
voiește cu un boier, ca fiul lui să iea pe o fată de Tigan de 
la acesta, stînd la el, «pin vom aduè[e] schimbi de potriva 
Tigancei dumnealui». Dacă soții fug, «sà aibù eŭ cu fetorii 
miei a plăti birul Tigancei dumnealui: pe an, ti, 5 tl. 

168. Februar 1732. Patru boieri hotăresc la Jupănești par- 
tea lui «Buda Ianàs, fetorul dumnealui Buda Miclăuș, den 
tara Haţăgului, din satu Rău-lui-Bărbat, de către Nicolai 
Voinigescu si de cătră văru-săi popa Matei», s. a. Buda 
cumpărase de la «Hamza Post. Bengescu din Tărgu Gilor- 
tului ... cu leat 7138..., intru care scrie că aŭ fost vindut 
o parte de moșie din Jupănești drept bani gata 5.000 dum- 
nealui Bărbat Miclăuș, încă cănd ai fost boiari pribegi în 
Tara Ungurească, si pe acest zapis aù fost făcut acest nemes 
hrisov lui Leon-Vod[ă), de stăpănire, cu leat 7139 [1630-1}», 
întărit la 7141 [1632-3]. Nouă cumpărătură la 7138 [1629-30], 
cu bani «și un cal bun» Acum se ?fiereazà copaci la hotar 
şi se pun pietre, bolovani. «Nucul Popicăi, pă unde ai 
umblat Jiiù mai de mult.» Nume: Barbu Bărbone, Nicola Po- 
peanga, Avram Popecii, Palità. — Copie !. 

169. 1-iù Novembre 7241 (1722). «Ion Bibescu, fedorul Căpit. 
Mihai Bibescul ?, împreună cu jupăneasa mea Catrina si cu 
fetorii miei», dă zapis «cumnatului Predei Hurezanul Porta- 
riu» si soției lui, «surori-mea Ancuţăi>, pentru vinzarea păr- 
tit lor din Jupănești, ca să plătească bani pentru scoaterea 
altei moșii ce era zălogită. Plata în «zlot vechi». «Iar, pentru 
partea de moşie a frățăni-mieii Costandin Bibescul, č-aŭ fost 
văndut-o dumnealor Crăsnarilor får de știrea mea... si a 
verilor miei», va întoarce cumpărătorului banii, «pentru că să 
cade să o tie mai bine soru-mea de căt alţii strein[i]». Mar- 
turi: «et Vasile Bibescul», «Dumitrașco Cătunariul». 


1 Documentul lui Matei-Vodă pentru Bărbat Mateiaş si al Brincoveanului 


pentru Andrei și Nicolae Buda, le-am tipărit în vol. IV, pp. 342-3. 
? Pentru Mihai, v, mai sus, p. 473 si nota 2. Pentru Ion, v. vol. V, p. 149, n° 87. 


www.dacoromanica.ro 


492 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


170. 9 April 7241 (1733). Vinzare. Pomeniti: «lazul lu 
Tătar, în piiatră», «lazul Cătăroaei, drept în Amărade», «în 
piiatra cea mare», «făntăna lui Bilug». Marturi și mai mulți 
din Tărgul-Jăiului. 

171. 13 Novembre 1735. Hotărnicie. Pomeniti un Cămă- 
ràsel, un Comiserel. Nume: Otetea, Burnici, Pashul, Staiul 
(toți din sec. al XVII-lea), Popa Iupèanul. 

172. 17 Decembre 1735 (72). «Din Tărgul-Jăiului, Scaunul 
Vorniciei.» Judecata lui Barbu Hagiulù cu «Irimiia sluga Mării 
Sale Domnei Rocsandei a răposatului Mării Sale) ghin[ărar] 
Gheorghe Cantacuzino beizadea» !. Semnează Franciscus Nagy 
Vornicul, Radu Boj. Vor. Pecete de ceară roșie, ruptă. 

173. 23 Decembre 7244 (1735). Vinzare a unui loc cum- 
părat de la «Pătru Sănoman». 

174. Februar 7244 (1736). «Lăpădat Cocoi» vinde o mo- 
sie unui ales. Marturi: patru din neamul Bojincă. 

175. 4 Novembre 7245 (1736). Costandin Andriescul, vinde 
« Măriei Sale Domnii Rucsandei Cantacoziniti» partea-i din 
Dănești. 

176. 16 Maiù 7246 (1738)(de la Hristos 1737). Preda Hure- 
zanul vinde Crăsnarilor ce a luat de la Ion Bibescul, fiind «de 
la socru-mieù, Mihai Bibescul». Martur: Părvul Săulescul 2. 

177. 4 Decembre 7247 (1738). <Frujăna, jupăneasa dum- 
nealui Udriste Som[A]nescul», dă moșia ei cumnatului, care 
a ajutat-o cu bani la îngroparea soțului: «şi locurile din 
zăvoi, din belci, si locurile de la casa cea noao a noastră, 
din gura Jăețului celui micu». 

178. 17 Mart 7248 (1740). «Mfatei] Cant[acuzino] Vel 
Banu» dă un ordin de hotărnicie către Ion Tundrea, Mihai 
Lacea i s. a. 


1 Deci data de 1739 pe care o atribuie Gerealogia Cantacuzinilor (p. 284) 
morţii lut Gheorghe ar fi cu mult prea tărzie. Se mențonează un act din 
Septembre 1737 al lui Gheorghe (Socotelile Brașovului, în An. Ac, Rom., 
XXI, p. 158—266), dar mavem chiar originalul. V, si mai departe, n° 175 : 
în Novembre 1736, Gheorghe era mort. 

2 V., pentru Săuleşti, vol. V, p. 309 si n. 1; p. 310, n° 68, 

3 Matei e tatăl Banului Mihai, scriitorul, El fu numit în Octombre următor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 493 


179. 22 Septembre 7249 (1740). Liberare de Rumînî. Între 
marturi, un sfegar:4, un căprarii, doi straj-mesterì. 

180. Craiova, 28 Octombre 7249 (1740). «Iordache fost 
Mare-Vames, Tosirchi fost Mare Comis, Costandin Stràm- 
beanu Mare-Pitar, Costandin Obedeanu fost Mare-Setrar, 
Caimacamii Scaunului Craiovei», fac o judecată. Nume: Nan: 
drea. Pomeniti: «Costandin Obedeanu biv Vel Setrar, ce aŭ fost 
pe acea vreme, în zilele Nemtilor, Mare-Comisar, și Dumitrașco 
Foamete, Baloi.» — Copie din sec. al XIX-lea. 

181. Ianuar 7250 (1742). Mihai Racoviţă numește ispravnic 
la Gilort pe Dumitrașco Crăsnaru. Monogramă cu ros. Pecete 
octogonală de inel, cu chinovar. 

182. 10 Maiù 7250 (1742). «Costandin Știrbeai, din preună 
cu jupăneasa mea Dumitrana, fiica dumnealui Cos[tan]din 
Strămbeanul biv Vel Stolnic și nepoată Giurcăi Corcoveanul» !, 
dă zapis unor oameni, între cari un Budara, pentru răscum- 
părare de ruminie. Iscălesc: C. Stirbeaî, D. Stirboaica. Pe- 
ceți cu arabescuri. 

183. 16 Ianuar 7251 (1743). Hotarnică, pentru «o părti- 
cică de moșie... Ne-amii adunat cu toţi la sor[o]cul ce s'aù 
pusii». etc. 

184. 9 Februar 7251 (1743). Foaie de hirtie pentru o «Fru- 
jina, Frujàna». 

185. 5 Iulie 7253 (1745). Vinzare de vie. Nume: Vlădaia, 
Blidea. «Obratuli viei.» Martur si: «Radul din Adufi». 

186. 6 Februar 7254(1746). Hotarnică. Nume: Dan Durlea, 
Hasan. Iscălesc C. (?) Bibescul biv 3-ti Logofăt si Mihai Său- 
lescul. 

187. 8 Iulie 7254 (1746). Alegere de către boieri din porunca 
lui Dumitrache biv vătaf de aprozi, ispravnicul Jiiului de sus. 
Nume: Lihoescu, Medrega, Radosul. 

188. 26 Iulie 7254 (1746). «Dumitrașco Bibescul, din pre- 
un[ă] cu frate-mieii Costandin», daŭ zapis «verilor nostri, 
anume Dumitrașco și Mihai Crăsnari», pentru partea din Jupà- 


(Geneal. Cantacuzizilor, pp. 112-8). V. si n° 180: Caimacam la Craiova în 
vremea boli lui. 
1 Cf. vol. V, p. 310, n° 72, si p. 688. 


www.dacoromanica.ro 


494 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


nești, învoindu-se, la Bucuresti, înaintea lui Gligorie Gretanu 
Vel Ban. Marturi și Mihai Săulescul, C. Săulescul [v. n° 186]. 

189. 15 Octombre 7257 (1748). Judecată a Brăiloilor. Po- 
menit «popa Țigăran», «dm. Vel Ban Dudesc[u]»!, «Sterca 
Brăiloiul». 

190. 22 Maiii 7257 (1749). Grigore Ghica, pentru un proces de 
moșie. Nume: Plopsor. Pomeniţi: « Vălceaoa samarului», Ion Cru- 
tul. «lar care dentr'ănșii să va scula cu găltavă pentru aiastă 
{mosi]e, unul asupra altuia, să dea pradă la Cămară florinti 
400, si s'ai legat și besereceaste, și să fie și lipsit de 
partea lui de moșie.» Intăreşte Domnul. Monogramă cu 
roșu. Pecete mică, octogonală, cu chinovar (mărcile am- 
belor ţeri). 

I9I. C. 1750. Testament. «Un mineiă cu t! 13 pl, o ca- 
zanie cu t! 6, bani 30, un octoih rujmăjnescă cu t 4, 
bani 30, o psaltire rumănească cu ti 2, ban[i] 45, un Caslovi 
rum[ă)nescii t! 3, banfi] 30; o liturghie de cele bobate (sic = bo- 
gate) t! 3 pf, alta liturghie, de ceale mici, t! 1, un catavasiiari 
cut! 1, ban[i] 20, o psaltire slovenească t 1 pi, bani 2, un ca- 
tavasiiari de ceale miè[i] cu bani 9, 6; un potiri Lam cum- 
părat cu t! 1, ban[i] 3, zveazdele, ale mele... 1 molitvenicù 
cu tl 9.» 

192. 1750. Diată <la vremea mea de slăbiciune i de în- 
fricosare de moarte». Să tie fata ei cavaetulii pămîntului». 
«Me-aù mai luoat si doaă părechi de fiară de vînat, hotàste, 
si aŭ trecut muntele la Tara Nemţască.» Martur: un Aldescu. 

193. 20 Mait 7258 (1750). Judecată de megiasi din po- 
runca ispravnicului. Nume: Metea, Guta, Tărtabă. 

194, I-iù August 1750. Grigore-Vodă, lui «Gheorghe Crăs- 
nar ce aù fost zapciti la breslași din sud Dolj», ca sà împli- 
nească pe un Căpitan si pe alt om pentru «èvertul lui Mai». 
Monogramă cu ros. Pecete ovală, cu chinovar. 

195. 2 Mart 7259 (1751). Hotărnicie pentru Barbu Său- 
lescu «si cu mătușile lui si cu surorile lui Costandin Al- 
bean[u]», la Dràgoesti (]. Gorj), din ordinul lui «Ianachie Hi-. 


* Constantin. V. vol. V, p. 603 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 495 


ton (Hrisoscoleù)! Vel Ban al Scaunului Craiovei». Pomenit 
«Bunea Călărașu», vecin al moșiei. 

196. 22 April 1754. Costandin-Vodă Racoviţă, către is- 
privnicul de Gori, pentru cercetarea a trei munţi. Monogramă 
cu roș. Pecete octogonală, cu chinovar, avind mărcile reunite 
ale principatelor și «lo Co. Ch. Rac. VV.; 1753». 

197. 22 Iunie 7262 (1754). Hotărnicia Aninișului, «din 
porunca dumnealui lanache Hrisoscoleos, Vel Ban al Cra- 
iovei». 

198. 20 Novembre 7263 (1754). Hotarnică. Se pomenește 
o earte a lui Enache Hrisosculeo Vel Ban din 7258 (1750). 

199. 27 Ianuar 7263 (1755). Vinzare de livadă la Targu-Jiiii. 
Nume: Hotul, Uoromela, Lulescul, Soroiă. 

200. 17 Iulie 7263 (1755). Hotarnică. Nume: Dănăţoii, Udrea 
Bodreanu, Paschiia, Cutuca, Bustuis. 

201. 4 Ianuar 7264 (1756). O femeie, văduva lui Pătru 
Boroiù din Cărligei, arătă că, «mergăndii omul mieii cu vràs- 
mășie de ucidere asupra lui Bran și a fiiii-săii Sandu noaptea, 
findi îndemnatii omul miei și de alti dușmani a lu Bran, 
deci Bran, văzăndi groză la capul lui, s'au apărată de moarte, 
și aŭ dat de aŭ spartii capul omului miei, de aŭ murit. Si, 
vizAndi cumii spune sfănta pravilă, mami milostivit si i-amii 
ertat.» Nume: Condea. 

202. 2 Februar 1756. Judecată. Pomenită o datorie la 
un Turc, zălogirea unei moșii la acesta și o «poruncă dom- 
nească ca cei ce-ș vor fi dat moșie supt stăpănirea Turcilor, 
să dea bani ce vor fi datori si să ià moșiia de supt stăpă- 
nire Turcilor»?. Nume: Nicola Băloi. 

203. 8 Februar 7264 (1756). Vinzare de vie. Nume: «Ra- 
dul Tărziul». «Cu vasele ei: cu bute, cu lin si cu farcà, i cu 
postavà.» 

204. 27 April 7264 (1756). Hotărnicie din porunca Caima- 
camilor Craiovei. «Luănd porunca de la Costandin Bibescul, 
ce aii fost Portărel de județ.» Nume: Stănoman, fiul lui 
Stănislav. 

1 V vol. V, p. 325, n° 131 si nl următor de aici. 

3 Pentru o astfel de poruncă, v, vol. V, p. 327, n° 118. 


www.dacoromanica.ro 


496 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÎ 


205. 2 Mart 7265 (1757). Vinzare în Peștișani. Nume: 
Nicola Bogdan, Ion Modurul ot Peștișani. 

206. 2 Mart 7265 (1757). Vinzare «Gherghinii Sprăncena- 
tul» : un «loc alător = [arător]». 

207. 15 Iulie 1757 Vînzare. Nume: Cotoroga, Boghean. 
«Mosie în Aliman.» — Copie. 

208. 24 Iulie 1759. «Noi Caimacamii Scaunului Craiovei» 
fac o judecată. Iscălesc ei: l'e@py1s “Pava3âvos, B. Sti[rbei] Stol- 
nicu, B. Găbl: cul biv Vel Stolnic. 

209. 5 August 1759. «Jupăneasa Anita Tutoianca, sotiia 
răposatului Paharnic Gheorghiţă Tituoianul, dinpreună cu so- 
ru-mea Safta, fiiele dum. răposatului Dumitrașco Bibescul», dati 
zapis «verilor noștri Gheorghie Crăsnariul biv Comisi... lui 
Ioniță Pah..., lui Stefan i Răducan Crăsnariul, fii dum[nea]- 
lui răposatului Mihai Crăsnariul biv Crucer, și a verilor dum- 
[neajlor, anume Sandul i Radului i Drăghiţi», vînzînd partea 
lor din Jupănești. Pomenità «datoriia dum[nea]luì răposatului 
taicului nostrul». La iscălituri: «Eŭ Safta sora Haniţăi, Bi- 
beasca». 

210. 15 Ianuar 7268 (1760). Declaratie de datorie la doi 
Turci din Cărbunești. «Si, fiind ei rănduit de la dumnealui 
Vel Ban Stefan Văcăresc[u] ca să scot datoriile Turcilor», 
etc 1. Se iea moşia, dîndu-se platnicului datorieî. 

211. 2 April 7268 (1760). Vinzare din partea lui Udrea 
Harlit. Pomenit «un codru de loc ce am la morișora de spre 
poiana lui Haină». 

212. 15 Decembre 1760. Ordin de judecată de la «Ior- 
dach[i] biv Vel Postelnic, Caimacamu Craiov[ei]». 

213. 26 April 1761. Scarlat-Vodă Ghica, Caimacamilor 
Craiovei, pentru o moară. Monogramà cu ros. Pecete octo- 
gonală, cu chinovar; ștearsă: armele ambelor principate. 

214. 17 Septembre 7271 (1762). Învoială cu Radul Brăi- 
loiul biv Vel Paharnic. Între marturi: «Floru ierei hartofilax?, 
popa Andronie referendarios». 


1 V, mai sus, p. 495 nota 2. 
2 Vestitul caligraf și dascăl. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 497 


215. 1763. Judecată. Nume: Fiseanţa. 

216. 2 Iulie 1764. Judecată a lui «Diiamandi biv Vel Stol- 
nic, Caimacam Craiovei». «Încă din zilele Neamţului.» Proces 
al Brăiloilor. Iscălitură grecească. 

217. 9 Decembre 1767. Vinzare de moșie la Bilugești, lui 
«Gheorghe Șainoiul polc[ovnic]». Pomenit «Carciul Tiganu.» 
«Scrie popa Dobre Stanislaviè ot Targujfiiù].» 

218. 15 April 1768. Învoială de a se înfățișa la Domnie 
pentru un proces. Nume: Ion Sălbaiii, Beldea. 

219. I-iă Septembre 1768. Hotărnicie. Nume: Vlădoiul, Raita, 
Burlan. «Cursuràtura luncetului.> 

220. I-iù Mart 1769. Danie de vie. «Un răzvor ce l-am fost 
dat surori-mea Marie, să-l mănănce căt va trăi.» Martur și 
Ionașco Spahiu. 

221. 29 Octombre 7279 (1770). «Pentru nepotii-mie Todo- 
ran, fiind datoriii la Cara-Amet de la Cocade, el de frică n’aù 
cutezat sà ias[4] la Turci, numai aŭ zis că să-i dea sluj[i]torì 
să lovească pe la rude; maŭ venit el nič pe la noi, ci ad 
venit unii codeghidiii și cu Băran Cărligelilu, catana lu Mihai 
Trucari, si mi-aii dat fntetalà de ban[i]. Ea, neavănd bani, 
le-am dat o vacă legată cu funie noao. Ci pentru ačast[á] 
vacă vor avea judecată cu fedorii miei, —că eŭ n'am fostii da- 
tor nimică... Pop Părvul ot Albeanì.» 

222. 16 August 1771. Manoli-Vodă Roset către Căpitanul 
Mihai Zorilescu. I s'aii arătat acte dela Radu-Vodă, 30 August 
7043 (1534-5) şi de la «Radul Basarab-Vod[ă]> (Șerban), din 
II Ianuar 7114 (1606). Monogramă cu ros. Pecete octogonală 
cu chinovar: vulturul şi «Io Mch. Rust. VV. 1770». 

223. «Molitfei Tale, preote de la satul Albeaniî, sănătate. Mä- 
ria Sa Vod[a], ca un bun stăpăn milostiv, după ce prea-pu- 
tearnica Împàritie lai miluit cu Domnia acestei țări la 
Tarigrad, pe loc aù pus în tot fealiul de silintà ca sà afle 
mijlocii si să apere si să sprijinească pe toții de obște de 
toate realele si vătămarea ce ați avuti mai nainte. Pre- 
cum si de cănd l-aii adus D[u]mnezet aicea, iar maŭ căutată 
nič un enteres al Mării Sale, adecă folos, ci, cu zi cu noapte, 
priviighează Măria Sa pentru odihnea voastră. Acumù po- 


68775. Vol. VI. | 39 
www.dacoromanica.ro 


498 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


runceaște Măria Sa noao, și Prea Sfintia Sa părintele episco- 
pulii porunceaște protopopilor, ca să vă îndemnăm pe toții 
de obște, în toate sărbătorile si duminecile să meargeti la be- 
searică, cu mare cu mic, fămei, copi, feate, flăcăi, să ascultatii 
sfânta liturghie; la care dracul are mare silinte asupra nea- 
mului creștinescii ca să-l depàrteaze de la atastă sfântă casă, 
ce ne iaste maică și ne înbracă cu sfântul botezii; scoțăn- 
du-ne din păcatul strămoșului Adam, ne-ai făcut fii si moş- 
teani raiului, si ne hrăneaște cu sfânta cuminecătură. Si, 
după ce ne veade depărtăndu-ne de sfânta bisearică, atunci 
să bucură, să aibă căștig. Si iată cà, din porunca Mării Sale 
lui Vod[ă| si a Preasfintii Sale părintelui episcopul, vă dămii 
poruncă voao, tuturor lăcuitorilor, să căutaţi în toate sărbă- 
torile si în toate duminecile—să meargeti la besearică, cu fá- 
meile si cu copii vostri, să ascultați sfinta liturghie, si s{4] 
nu așteptați să bată toaca, să meariigeţii la liturghie, ce si 
la utrănie. Si la aceștea ești purtători de grij[i] Molitfa Ta, 
preote, cene nu te va asculta și nu va păzi besearica, să-l dai 
la măna Căpt. plășii, dănd în scris pricina lui, și dum. Căpt. 
să-l trimità aicea, pe un sluj[i]toriù, să-ș ià căzuta pedeapse. 
Și tu, părcălabe, să cauţi să faci un jug la bisearică si s[ă] 
o și îngrădești foarte bineși cu cuviință, și cene nu va mearge 
să asculte sfânta liturghie, i s[ă] dă preotului la mănă, să 
aibă voe si puteare să-l pue în jug; iar cene nu-ți să va su- 
pune după porunca noastră, să aibi a-l da în mäna Căpt, 
să-l aducă aicea, și să-și ià mai mare pedeapiise. Si asupra 
acestor juguri să fii bumbașir văt[ă|șelul ce iaste orănduit la 
acel sat, — sà fie dator să ne arate la care sat s'ai făcut jug 
și la care nu s'aii fâcut. Dar si voi, preoților, să vă lăsaţi 
de beție; si nu toții, ci numai unii cari) avet patima aasta; 
că, nu numai sănteţi betivi, ci faceți mii de blestemății si 
necinstiții cinul preotescii, care în ceri si pre pămănt iaste 
lăudatii si cinstit de la D[ujmnezeii și de la toți Împărații, 
de toți dascalii, de toți filosofii si de toate neamurile: mai 
în scurtii, îngerii slujăscii și stai cu mare frică, cănd tu, pă- 
cătos și glava ta plină de vin, preot hind, slujești sfănta şi 
înfricoșata taină care, așteptănd să ià sfărșit, să s[ă] ducă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ © 499 


jertvă dupre pămănt la ceri, de la oameni păcătoși, lui 
D[u]mnezeti, iară Molitfa Ta silesti cănd să esi de la bisa- 
rică, să mergi să beai rachiii cu prioteasa, sai la cărtumă, — 
ca cum aștepți să însăreaze, să închiz prăvălia, să mergi 
la cărcumă. Vai de noi, mireani, de o mie de ori vai de 
voi, preoți, că voi veţi să fiți lumină lumii și v'at întu- 
necat de tot; voi sănteți sarea: dacă vati împuțţit voi, 
care creștin va să să întărească cu sarea voastră? Și iară 
zică: nu toţi, ci numai unii. Si nu scriemŭ aceastea ca sà và 
ocărămii, — ferească D[ujmnezei, ci ne rugăm să ne erttaţi, 
dar ne îndeamnă datoria cea creștinească, acealea ce nu să] 
cade pentru prostiia şi nepriceaperea voastră, iar după pros- 
tiia si nepriceaperea voastră, trebuinţă iaste să vă scriemii asa; 
care sănteți voi datori să ne invatati pe noi, iar nu noi pe 
voi. Peseamne sfârșitul lumii iaste. D|ujmnezeii milostivul să 
ne miluiască si să ne îndrepteaze pe toți, prin mare mila 
Sfinţii Sale; Iulie 5 dni, 7283 [1775]. 

Și să ne învrednitască D[u]mnezeù și binele de veat să 
dobăndim. Unde sint mulțimile si ceatele îngerilor, frumu- 
seatea sfinților, lumina drepţilor, de unde aŭ fugit toată grija 
şi toate suspinele și lacrămile, unde sănt curţile ceale cu zi- 
duri de piatri scumpe si ulitàle de aur, pline de lumină si de 
veselie, unde iaste linişte și odihnă făr de nič o scărbă, 
si viață dulce får de nici un urătiă, întru ‘npàràtia cea largă 
și desfătată a Ceriului; carea noao tuturor să ni-o dea 
pentru mare mila sa D[o]mnul Nostru Is. Hs., a căruia 
iaste toată cinstea și slava, cu Părintele si cu D[ujhul Sfănt; 
amină.» 

224. 1776. Jalbă. Nume: Topà, Hutà. — La 12 April, hotă- 
rire de la «Manolache Romanò, biv Vel Paharnic, Caimacam 
Craiovei» (iscălit grecește). 

225. 20 Iulie 7284 (1776). Notă genealogică a unui preot 
- din Albeani. Strămoșul săi a avut un fii, «care l-aù tăiat hai- 
ducii de Tara Îngurească, fiind voinicù, neînsurat... Aŭ fost fä- 
cut-o și fata frate cu fetorii pe moșie, adecă pe partea Radului 
celui tăiat de haiduè ... Înpàrtarea... Unii s'aù mai înmulțit, ci 
le vine mai putin, iar, carii sint mai puțăni, le vine mai mult.» 


www.dacoromanica.ro 


500 DOCUMENTE DIN MUsEUL GORJULUI 


226. 7285 (1776-7). Socotealà. «Am dat pe un noatin ban[i} 
90, si pe cartea de jud[ejcat[ă] taleri 2, si pe 2 soroace parale 
14.» Pomenit «Agi Stan Jiianul Medelniceariul t» si «dum: 
nealui Stolnicu Văc|ăJrescu». 

227. 30 Septembre 1777. Învoială de moșie a lui «Nicon 
Carageà». 

228. 8 Octombre 7286 (1777). Vinzare de vie lui «Dumi- 
tru Borangiu». 

229. 19 Februar 1778. Judecată, după pîra dată de «Ilinca, 
fămeia lui Dato ot Cămpul Fomii», la Caimacamul Craiovei. 
Theodorache Negri biv Vel Clucer. Pomenit «ripàosatul Pav- 
laiche biv Vel Spătar, fiind Caimacam». Un «înstriinat la 
Tara Nemţască», 

230. 27 Novembre 1779. Cercetare din porunca «dumnealui 
Gligorie Razu biv Vel Cluè., Caimacam Craiovei... Spre ră- 
sărit trăsuri trei, cu stănj[ăjnul răposatului Costandin-Vod[ă] 
Brăncoveanu.» Partea «Rovitoilor», «numiți Roveti». 

231. 25 Maiti 1780. Plingere pentru o pretenţie de răscum- 
părare venită de la vînzători după 21 de ani. 

232. 14 Iulie 1780. Hotărnicie. Între munți, o «suliță de 
piiatrà», spre ai despărți. «S'ati pusii piiatră cu cărbuni în 
vărful sulițăi de piiatră, unde aŭ făcut mărturisanie acei 4 
megiiași. » 

233. 23 Novembre 1780. Vinzare din partea fetei «lui Simion 
Fantea» din Brădiceani. «Avànd noi Făntoi o parte de moșie.» 

234. 25 April 7289 (1781). Zapis. Amenintare pentru acei 
ce ar fi «să mai străce acestù testemănt». 

235. Septembre 1781. Alexandru Ipsilant, «dumneavoastră 
veliti boeri si al doilea i boeri de neam și boerinași mazăli, neg[u]- 
țători, ruptași, breslași, slujitori de ori-ce breaslă, scutelnici 
mănăstirești și boerești, i voao părcălabilor și tuturor lăcuito- 
rilor țărani duprin satele ot sud Mehfe]d[inti] . . . În anul acesta 
întămplăndu-să multă lipsă de bucate la prea-înnalta împără- 
teasca cetate a Tarigraduluî ..., socotind Domnii Mea si 
lipsa cea cu neajungere a ţării, văzănd si trebuinta cererii, 


1 Trimesul din 1774 al boierilor la Constantinopol, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 501 


silitori din toate vărtutea am fost de a chivernisi, atăt ne- 
tăgăduita țării datorie, căt si lipsa neajungerii.» Pusese pe 
terani a da «numai o parte foarte uşoară», scăzind-o apoi 
și aceasta; «care scăzămănt l-am împlinit cu cumpărătorile 
ce s'aii făcut, atăt din ţară, căt și după aiurea... Dăspre o 
parte, silitori săntem a să face teslim la schela Brăilii, iar, 
dă spre alta, nu am lipsit întru a da arătare de lipsa și nea- 
jungerea ce saii întămplat întracest an, ca, pe căt sar 
putea, să mai scază din orănduita cerută sumă.» Vine ordin 
ca «silintà din toată vărtutea sà s[ă] pue si negresit să să 
împlinească acea orănduită cerută sumă de grăi, orzu și 
meiii». Să dea, deci, «dup[4] ce îs va opri trebuinéoasa sămănţă, 
care nu vom Domniia Mea a să lipsi nimeni de dănsa, și 
voim a o semăna cu îndestulare: si, dup[4] ce îș va opri 
trebuincoasa sumă ce are a răspunde în datoriia de primă- 
vară, precum vam mai arătat, și dup[ă] ce îș va opri şi cea 
dă trebuinta hrănii pănă la vremea rodurilor viitoare, — ceia 
ce ar prisosi, la vericine... să-l dea, fár dă a nu tăgădui 
pentru a sa lăcomie, cu socoteală să-l vănză cu preț neîn- 
destulat, căci o treabă ca atasta, fiind că e o treabă mare si 
madea dilicată, căndu fiescarele nu să va arăta cu tot ade- 
vărul următor, înșiv[ă] o cunoastet că, nu numai că poate a 
veni treaba de a fi opstea lipsită de acele bogate mili îm- 
părăteşti, ce pe toată vremea să răvarsă de l[a] bogatul noian 
al milostivirii împărăteşti, ce încă poate veni la mare pri- 
mejdie toată opstea.» Îi sfătuieşte, «nu ca Domnu ce cu mi- 
lostivire în toată vremea am fost si săntem la toate ale 
opștii bune chiverniseli, ce întocmai ca și părinte». Reco- 
mandà pe boierul însărcinat cu stringerea. Se vor lua buca- 
tele în scris, Se va opri sămința. «De care sămănţă, și mum- 
bașirlăc să le facă a și-l semăna.» Restul va merge «la orăn- 
duita schelă>. Să nu mai scadă suma ca altă dată. Să gîn- 
dească și că. pe ascuns de Domnie chiar, Turcii pot face 
«cercetări tăinuite», prefăcindu-se că sînt negustori cu pre- 
turi bune. Se va face catastikh de toate numele, Să nu fie 
<hatăruri, voi veghete, lenevire». Amenintàri si cu moartea. 
Monogramă cu ros. Pecete cu chinovar. 


www.dacoromanica.ro 


502 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


236. 23 April 1783 (si cu cifre arabice). Testamentul Ilin- 
căi, «sotiia răposatului Mihalache Trapezond». «O casă de la 
Buc[u]resti, ce am făcut în mahalao lui Mihai-Vodă.» Are 
un ginere la Rovinari (J. Gorj). «Iar, pentru fie-mea Ilinca, ce este 
căsătorit[ă] la tara Moldovei, am mersii eŭ acolo, si ceia ce 
mi-aii dat măna si mi-aù fost prin putință, i-am dat și eï, 
prin măna Portăresii Zoita a Portariului Gavrilaiche.» Pecete 
cu coroană si două păsări tiind o cruce. Iscălește si un psalt 
grec. 

237. 14 Iunie 1783. Carte de la «Ianache Hrisoscoleii biv 
Vel Ban, Caimacam Craiov[i]». 

238. 22 Iunie 1783. Cercetare de hotare în munţi. «Si, 
ca să descoperim mai bine adevărul, am întrebat si Ungu- 
reni, anume pe un Rusalim de la ohaba Ponorului, pe Mihai 
Bela ot Răușor, din Tara Ungureasclă], care tin munţii cu 
dat... Muntele Mănesiei, părăul Sturului, muntele ce să 
chiamă Soarbele.» Citată o carte dela 1781 (Sic), de la «Măria 
Sa Manoli Voivod... Ne arătară numiți moșneni și cu alti Un- 
cureni (sic), streini, din Ţara Ungurească, că acest munte 
Slave[n]i l-ai luat Unguri cu hotarul lor din vechim[e].» 

239. 21 Iunie 1784. «După jalba ce aii dat în anii trecuţi 
la răposatu Gligorie Raz[u] biv Vel Clucer, ce aŭ fost Cai- 
macam al Craiovei», etc. «O càrpinist[e].» 

240. 13 Iulie 1783. Judecată între Ion Brăiloiii, Nicolae 
Cărlotă, ș. a. 

241. I-iù August 7292 (1784). Zapis al lui «Pătru Sănti- 
onii> către emoșulii Iiionii Croicu». 

242. «1785 (sic), Ghen[a]r 19 [si] 24.» Hotarnică. «Din vei- 
che stăpănire numai 4 mosi ar fi fost într'acel hotar, adecă 
Palitoi i Cărleștii i Crintoi i Tărăi. Si, aflăndu-ne si noi cu 
stăpănirea într'acel hotar, aii arătat cum că nu sintem mos- 
neani veichi, a ne ști și noi de moși, ce sintem zestraș si cum- 
părători cu părți mici de la dănșii. Acum, căutănd a lua si 
noi parte pă un moși, să să facă cinci moși, nu neaii îngă- 
duit, ci i-amii trasù la judecată înnaintea dum[nea]lor boia- 
rilor isprav[ni]ci de la acest jud[e]t Gorj.» Se admite la sfir- 
sit ca ei, «noi Popeci», să facă «al cincilea moș din veichime, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 503 


iar nu sintem veniți din Tara Ungurească, si cum că stă- 
pănirea o avem de moștenire, iar nu zestre și cumpărături vechi, 
si cum că ştim într'un adevăr că, atăt la mosiia din sat, cum 
și la datu muntelui, am împărțit tot pă cinci moși pănă acum, 
si, de vom priimi noi mărt[ulrisanie într'acest chip, să avem 
a lua a cincea parte de peste tot hotaru Porceanii; însă din 
sat, din plai, din munte afară, din cumpărături; și zestre ce 
vom avea din părțile lor, cu zapisă si cu foi de zestre, ade- 
vărat acealea să le căutăm a le lua din partea celor ce ne 
va fi dat.» Iscàleste si un Oprișoi. Pe întărirea ispravnicilor, 
pecetea octogonală a Ţinutului, cu un cerb și inscripția: «pe- 
cetă Gorjii». 

243. 20 Ianuar 1785. Zapis al unei Guran către un Topal. 
Scrie Gheorghe Dodentu. 

244. 15 Maiù 1785. Vinzare din partea văduvei lui Drodul. 

245. 15 Mait 1785. «Gheorghe Păhă ot Tărgul Jiiului» vinde 

lui «Barbu săn loan Dudăi» «o livadie». 
o 246. 7 Iunie 1786. Carte de mazil de la Nicolae Petru Ma- 
vrogheni-Vodă. «Purtindu-s dajdia sa cea orănduită de l[a] 
Visterie, să fie înpărtășit de milile ce din vechime are a- 
ceast[ă] breaslă, de a scuti adic[i] drepte bucatele lui de 
dijmărit și de vinări&.» Monogramă cu ros. Mare pecete hexa- 
gonală, cu vulturul si: «Io N. P. M. VV.». Jos în colț: «Vel 
Vister». 

247. 11 Decembre 1786. Vinzare de «un căpătăi de răzvor 
de vie, cu iobratul lui, la vale». Marturi doi din neamul Cuh. 

248. 17 Februar 1987 (sic). Foaie de zestre. Vacă, «ju- 
nincă>, «cămăși fomeești», «cirpe fomeesti albe», «serùvete», 
«tivilichie de mătas[ă], antereù iară de mătaslă], 1 haină voi- 
nicească, I paAtur[à] de Brasovi, îi pareiichie de cizme fome- 
ești, I siliste de cas[4]..., I livadie». 

249. 19 Ianuar 1788. Carte de la «Theodorache Adib (?), 
biv Vel Clucer, Caimacamu Craiov[i]». Pecete cu doi lei, o 
roată goală în mijloc și inițiale (cu negru). 

250. 4 Novembre 1790. «Fiind-că biserica de la vale are 
numai un preot și străngăndu-ne noi mahalagii, care, bine- 
rà, păzim atast[ă] sfânt[ă] casă cu cele trebuintoasă, am gă- 


www.dacoromanica.ro 


504 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


sit pă acest Ianaiche zăt Nicolae Moligă, carele, fiind vred- 
nic, l-am asàzat grămătic la adastà sf. biseric[a], fiind si mai 
nainte silitori spre ajutor[ul] sfintelor slujbe cu preot[ul] ce este, 
și avănd nădejde ca să iă şi darul preoții, să rămăe desăvăr- 
sit al biserici, i-am dat si loc aciia lăngă biseric[i], de ș'aă 
început a face casă; însă din locurile ce are bisărica date 
danie de ctitori cei stiuti; pe care loc are să dea chirie căte 
doaă oc[ale] tar[ă] pe an, păn va lua darul preoţiei, iar, dup[ă] 
ce va lua darul preoții, căt va trăi și va sluji, el va rămă- 
nea nesup[ăjrat de atast[ă] chirie. lar, dup[ă] ce dup[ă] vreme 
si el ca un om va lipsii din lumea atasta, locul să aibă a 
rămănea tot al sf. bisericii atasta.» Iscălesc un polcovnic, un 
anume Holingher, un croitor, un «Giurgovenu». 

251. 9 Mart 1792. Învoială. Între marturi: Nicodim ert- 
monahul, Vasăle Curea, Nicolai Mangul, loan Văţuţoiul, Ioan 
Gonta, slujitoriul ot Vălăao, Costandin Carlan, Milco Dom- 
dincul, Neagul Corcoiul. 

252. 17 Mart 1792. Carte de la «Costandin Suţu, biv Vel 
Căm(ă)raș, Caimacam Craiovei». Pecete cu coroană, mărcile 
Judeţelor și o creangă cu ghindă. 

253. 22 Decembre 1792. Declaraţia unui călugăr că el şi 
cu tatăl săi aŭ szrzcat un nume întrun act, înlocuindu-l cu 
altul. «Ci dumneavoastră veţi ceare cartea Stantului Bulmeză, 
si veti cerceta, că să cunoaşte că stà zasul [=n] Stancăi desupra, 
i am stricat, și eŭ, văzăndi că să cunoaște cerneala, am um- 
blat prin toatele slov[e]le cu condeiul, numai ce ai rămasu 
iscla]liturile boiarilor necălcate cu altă cerneală.» Era Stanca, 
si el a făcut Saua. Si alte douà declarații ale lui. 

254. Februar 1793. Foaie de zestre. «Săliște de casă aici 
în Targ[-Jiù], alăturea cu Moș Bărbuţu», vaci, cal de ginere (de 
30 tal.), «t! 100 bani gata pentru haine, 1 roichie de șam ala- 
gea, IO; I antereù sam alagea, 4; I tilivichie aseamenea, cu 
sangap, 10; I camaș|ă] cu fir, grea, și 3 cămăși fămeești cu 
mătasă, 18; 2 cămăși de borangic albe, numai pepţi, 10; 
2 mărămi lungi cu fir, veichi, 6; 1 peşchiri turcesc cu fir, 
veichi, 3; 2 scoarță: una nooà si una veiche, 30; 4 perini 
curàteale, veichi, 6; 2 perini de lănă, veichi, 1,20; I masă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 505 


mare de pănz[ă) muschitască, de ceale bune, 6; 4 talere cu 
şerveatele, cu cutitfe]le i cu lingur[i]le lor, 9,20; 1 cămașe 
de socru, 5; 1 cAmase de soacrà, 6; I pareaichie de paftale 
de argint curat, cu colanu, 12; I pàreaiche de cercei argint 
curat si suflati, 3; 10 galbeni împărătești pentru salbă, po 
t! cinci, par. 10, 52, 20; I inel de aur cu piiatră bălaș, 10; 
I ghiordan cu pietri aseamenea, 2,20; I păreaichie conduri 
cu terlici i cu càltuni 2,20; 4 bazmale la bradù i colăcași, 
4; I plapomă 10; 1 saltea, 10; 1 ladă cu cerșafu ei 5,20.» 

255. 25 August 1793. Vinzare în hotar «cu mosiia dum- 
nealui Pesistenariul» sai «Pecenariul». 

256. 9 Octombre 1793. Judecată după porunca «dumn[ea]lui 
Hatmanului Costache Carageà, Caimacamu Craiovii», «Stăpă- 
nirea fiindu-le fost de-a valma, adecà locureste, de la ho- 
tàrniciia de 12 boeri până la cea de patru, nici cum nu 
poate fi cunoscut, — cà, citi stănjăni stăpănea unul, atăta si 
altul ; căci stăpănirea, cănd este de-a valma, locureste, ur- 
mează așa: fiestecare mosnean, căt loc poate de coprinde 
și-l curăță, acel loc îl ţine singur, pă seama lui, și un moş- 
nean curăță și coprinde locu mai mult, iar altul mai puțin. 
lată dar că nu este stăpănire de o potrivă pà stănjăr, căt 
unul și altul». 

257. 31 lanuar 1794. Judecată a Divanului pentru o moară. 
Toată în grecește. 

258. 4 Maiù 1794. Învoială cu mănăstirea Tismana. Sus: 
“O ‘Pipvixoo Nexraptos ovyfebatot». Jos: «Stefan Arhigm. Tism.». 

259. 20 Novembre 1794. Diată. «C&ndu fugitii cu muiarea 
meșterului Ioan, amii dat la optù gonaci t! 80 si la prot[o]- 
popu Papa am dat glob[ă] t! 40, si mai ami la frate-miu 
Mihai, că aŭ mai furat treizăci de cai, și i-ai văndut la 
Calafat, și, aflălnjdu-l păgubași, el aŭ trecut în Tara Nemu- 
tasca, si nea-aù apucat la Nicoli Camarasu, si am plătit cai, 
si am dat de gloab[ă], și am luat harfe]le plugului si toate 
màruntisurile ca[s]i . .. Si, lund frate(te)-miù tot, si rămăindi să- 
racù, mam căs|ăjtorit; cu ban[i] turceștii si biru, de alta, am 
încăput la grea datorie turèascaà.» Are proces cu cumnata, 
care zice «cà am prădat-o cu Turci». 


www.dacoromanica.ro 


506 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÌ 


260. 9 Mart 1795. Zapis. Marturi: Miloiii, loan ‘fanghiu, 
Giurca Nodea. 

261. 29 Maiù 1795. Mărturie pentru satul Busuioci. «Mihai 
Mutulescu aŭ cumpăratii doo funii de moșie dinù hotarulă 
Gruiarilor, de la nește Greci Arbănași. Și, mai trecăndii ceva 
vreme la mijlocii, si avăndii numitul Mi[tijcă călătorie, ca sà 
meargă la Craiova, le-aii aju[njsii vreme de masă la Groşi, 
la unii Lupù cărtumaru. Sfi], viind doi boiari din Hurezani, 
călători, să meargă la Bucuresti, după trebile ce aŭ avuti, 
s'aii găsită cu tot[i] la acelti Lupii cărumaru în gazdă. Si, 
findi la cină cu toţii], aŭ dati rugătune numitului mai susii 
ca sà l[i] vănză o fune de moşie dintr'acele doo, iar numi- 
tul Mi[ti]că aŭ tăgăduitiă că nu are moșie de vănzare, şi, findă-l 
înpreunatii (sic) cu vinu, s'ai culcat, iar boiari Hurezani aŭ 
făcută zapisă pe o funie de moșie și, lundu-i degetu, adurmitiă, 
laŭ pus în locii de pecete, s[i], băgănduii în sănii t! 12, siaù 
plecati boiari Hurezani. Și, desteptindu-si dimineaţa, i-ai 
spus acelii Lupi cărâmaru ce aŭ făcut numit[i] boiari, si, 
vindă acasă, aŭ adăstatii pănă aŭ veniti boiari de la Bucu- 
resti, si atunci s'aii întămplatii de aŭ bolnăvitii Micu Bordescu, 
s[1] aŭ trimisi acei t! 12 pe unii Amza, ce l-aii avutii fetor 
mai mare, și acelii Amza, dacă aŭ lotii banii, n'au vrutů să-i 
ducă numițilorii boiari ca să scot[3] moșiiea, ci aŭ fugitii cu 
bani în lume. lar Micu Bordesculii s'aii întămplatiă de aŭ 
amuţitii dintr'ata bolă, și după voe lui Dumnezăii aŭ murită. 
Și aii rămas ata fune de moșie încutrupită de acei boiari.» 

262. 30 Iulie 1795. Vînzare de «stàj. 8 pl si una cirtà, 
partea maicăi>. Marturi: Stănel, Borcan, Mămăliță, Pirtea s. a. 

263. 1-iii Decembre 1796. Carte de mazil dela Alexandru- 
Vodă Ipsilant. Monogramă cu ros. Pecete octogonală, cu 
chinovar: doi lei țin un scut cu vulturul și boul; jos: 1796; 
legenda: «Io Al. VV.». 

264. 18 Decembre 1796. Pomenită o judecată înnaintea 
«dum[nea]lui biv Vel Stol[ni]c Dum|i]traichie Bibescu is. [de 
Gorj'»!. 


1 V, vol. V, Documentele Brincoveanu si Știrbei. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 507 


265. 21 Ianuar 1797. Carte de la «Iancul Carageà biv Vel 
Post., Caimacam Craiovi». Pecete cu o albină, un cerb, vn pește 
și două roate (?) în registre orizontale; jos: 1796. 

266. 8 Mart 1797. Vinzare <Gorobeștilor>. Martur: un 
Zbenghe. «Si, cănd s'aii făcut zapisul, s'au fâcut cheltuial[ă] 
de parale 20.» 

267. 25 April 1797. «Din porunca duml. Iancul Carageà 
biv Vel Posteal[nic], Caimacam Craiovi», judecată. Pomenità 
«stăpănirea Neamţilor ta d'intăi», răposatul Ban Costandin 
Știrbeai, «Dosul Mateiului», «gărnița înfierat[ă]>. 

268. 1iii Maiù 1798. Carte de mazil de la Jo Costandin 
Gheorghie Hangeri Voevod. Monogramă cu roș. Pecete ovală, 
cu vulturul în scut ţinut de doi lei și legenda: «lo... Hg. 
VV., 1797». 

269. 13 Novembre 1798. Zapis. Nume: Tacotă, «Nastasija 
Monanità», Dumitrașco Gridan. 

270. 8 Decembre 1798. «Fecori Lupului Ozmanà» vînd 
ocină lui «Ionù fetoru Năsturicăi». Martur si «Dumitrasco 
Petecu». 

271. 12 Iunie 1799. Zapis al lui Ion si Aldea, fii lui Ne- 
gutà. 

272. 29 Iunie 1799. Foaie de zestre (pomenit Manea Bus- 
tuchina). Ocină, vite, «o căldare mare, fiiarà de così, i o 
săcure, i un vătrai, i doo putini, i o bute». Pune «degeatul cu 
cerneală», 

273. I-iii Iulie 1799. Carte de mazil de la Alexandru 
Moruzi. Monogramă cu roș. Pecete octogonală, cu chinovar: 
ambele mărci romănești între lauri, și legenda: «Al. Cst. M. 
VV. 1793»1. 

274. 23 Iulie 1799. Carte de la «Andon biv Vel Cămr,, 
Caim. Craiovi». Pecete ștearsă, cu mărcile județelor și data 
de «99». 

275. 1iŭ Decembre 1799. Împrumut cu dobîndă: «la zăce 
doi în anù». Marturi și: Mihai Bălul, Rădoi Lungoci, Liica 
Petrescu, 


1 Alta e din 21 Septembre, același an. 


www.dacoromanica.ro 


508 DUCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


276. 14 Mart 1800. Carte de la «Nicolache biv Vel 
Post., Caimacam Craiovii». Pecete cu mărcile unite ale Ju- 
detelor și numele Caimacamului în litere risipite. 

277. 7 Maiii 1800. Carte de la «Nicolache biv Vel Post., 
Caimacam Craiovi». Aceiași pecete. 

278. 20 Novembre 1801. Zapis al «Costandinei sotiia Pre- 
duti de la Săcel». Un fii al ei a vrut să ucidă pe cineva, 
«din prigonirea ce am avut pentru mogsiie». Ucide pe o fată 
a lui. «Cu știre domnascà», tatăl fetei îl urmărește, și-i prinde 
tovarășul. Apoi, soţul ei se iea «cu cutitu în mind» după 
altă fată. Fa fuge la fratele ei, spre o pivniță. «Si băiatu, 
de unde durmiia în tinda pivniti, din strigătu feti s'aii deș- 
teptat și, văzind pe bàrbatu-metì, i-aii zisii, pentru ce alung[ă] 
fata. Așa spun ceia ce s'ai întămplat acolo cà, la întreba- 
rea ce i-aii făcut băiatu, i-eii zisii și lui că va să-l omoare si 
pe el cu cuțitul, năvălind și asupra lui ca să dea; și băiatu, 
văzind asa năvălirea bărbatu-meii, aŭ luat un par dă hărdăú 
şi, dănd într'ănsul numai odat[ă), l-aù și omoràt; si din asul 
acela aŭ si fugit. Atast[ă] întămplare cunoscăndu-s[ă] si de 
mine si de alți că iaste de la diiavolul, de au ucisii fii-meii 
pe fie-sa, cum și fii-săii pe bărbatu-meii, ne'm învoiti acum 
între noi ca nici eŭ să mai caut nimic de la el pentru mor- 
tea bărbatu-mieii, nici el de la mine pertru moartea fie-sa, 
ci să fim ertati unul de cătră altul, si să petrecem de acum 
înnainte bine, vecineste, căutănd fiestecare pentru sufletu 
celor morți. Si fii-săii, venind de unde va fi tugit, să să odih- 
nească in pace de cătră mine, fiindcă l-am ertat de bun[ă] 
voia mea, — precum și numitu aŭ ertat pe fi-meù pentru moar- 
tea fie-sa, — dăndu-mi asemenea zapisă la mina mea. Dup[ă] care 
întocmai tot urmănd, iar de se va întămpla de acum înnainte 
a mai sări fii-meii saii fii săii unul asupra altuia cu pricin[à), 
noi să fim îndatoriti ai da în măna judecăţi, ca cu viiata să 
să pedepsasc[ă].» Se chiamă marturi, 

«Sud. Gorj. 

Cu acest zapis de împăcătune viind amăndoocă părţile înainte 
noastră, împreună si cu mArt[u]riile, [precum] să arată, am intrat 
si noi în sciuta cercetare si s'aii dovedit toată curgerea pri- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 509 


cini întocmai piecum în zapisul acesta să cuprinde, şi stim(?) 
a fi întemeiată împătuirea ce aù făcut din bunavointa lor: 
s'aù adeverit şi de noi cu iscăliturile; 1801, Noiemvrie 20 » 

279. 1802. Jalba. A venit la jăluitor un sătean «cu armă 
de moarte». l-a ucis fata. «Si pă aici ca să prinzu pà mai 
sus numitu Gheorghe fetoru lui Preduti.» Domnul decide să 
se spînzure vinovatul. Cind i se urmărește altă fată de către 
Preduţă, fratele ei zice: «Nene Preduti, ce gonesti pe soru- 
mea; nu ajunge că aŭ omorăt fiiù-tàù pà ceailalt[i] sor a 
mea?» Deci numitu Preduti aŭ strigat cătră fiiu-meii, zicAnd: 
«Si pă tine te omor». Pe loc, luminate Doamne, s'ai dat și cu 
cutitu dup[à} el pă usa pivniti și, văzănd băiatu asa, s'aù 
spăret, luănd un par de hărdăii, si, de friclă] ca sà nu-l 
tae, cum laŭ lovit odatfi], de loc aŭ si murit. Milostive 
Domne, maŭ tras sotiia răposatului la dum[nea]lor boeri is- 
prav[ni]cì si, judecăndu-ne, aŭ zis dum[nea]lor că, în vreme 
ce fiŭ-săŭ ai împușcat copila mea, de aŭ murit, si acum iar 
el s'au sculat de aŭ venit cu moarte asupra copiilor mei, 
să fie moarte pentru moarte, dup[i] cum sai făcut, tot din 
pricina lui, si, în vreme că nici eù nu le-am dat nimic pen- 
tru moartea fii-mea, nici pă mine nu mai îndatorat ca să-i 
dai nimic. Și sotiia răposatului nu m[ă] las[ă], ci mă trage ca 
să-i plătesc datoriia birbatu-seù, ca taleri șaptezăci, și săi 
daii să-i cumănde sufletu. Eù acestia nu le-am cerut lor pen- 
tru copila mea.» Cere a fi judecat de ispravnici. «Am si 
adeverinţa satului si a dumnealui zapciului pentru că s'ai sculat 
el cu moarte asupra casii mele.» — Ordinul de judecată e 
din 9 Februar. Pecete cu chinovar: în oval vulturul și bou- 
rul. Inscripţie : «Io Mih. Cst. VV.; 1798 (?)». 

280. 15 Februar 1803. Carte de la «Costachi Carageă, 
Caim. Craiovei». 

281. 28 Februar 1803. Carte de la același .« Costache Caragè, 
biv Vel Postelnic, Caimac[a]m Craiovi». Pecete cu negru. 

282. 12 Iulie 1805. Carte de la «Mihalache Manu, biv Vel 
Vor., Caimacam Craiovi», Pecete cu mărcile județelor, inițiale 
si anul 1810(?!). 

283. 20 Decembre 1805. Instructii pentru vatavul de plaiii 


www.dacoromanica.ro 


510 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


de la Muntele (J. Mehedinţi). Mare număr de hoți, cari se pricep 
a-și găsi tovarăși. Să facă deci bună pază. «Să umble tu, vă- 
tașe, singur prin toate [satele] plăeșăști... Ca să nu să în- 
tămple vre un om dă la vre un sat din plaiii, măcar să s[ă] 
adape cu găndul la acest fel de netrebnicii; să-ț deșchizi 
ochii; ca si pentru cei ce vor veni dă lăuntru, saù cu pasu- 
surf sait fär dă paşușuri, în grab[ă] sà înstiinteze la dum[nea]- 
lui Vel Spăt[a]r. Si pă cei ce vor fi cu pașușari, să-i lisat 
după orănduiala să treacă, iar cei ce vor fi făr de pașușuri, 
să-i oprit acolo, și sà înstiintati dumnealui Vel Spàt[a]r, si 
vei avea răspuns în ce chip să urmezi... Că s'au sfetit dă 
dăcindea hoţi trecut aiciii sai dă aici trecuţi acolò. Acolo în 
plaiù te vom spănzura si pă tine si pă cat veti [fi] din plăiaș 
i potecaș.» Ponturi: 1) Va păzi hotarul despre «Transil- 
vaniia», «Ardeal». «Înlăuntru în Ardealu să nu îndrAznesti 
a lăsa pă nimini să treacă neavănd răvaş de drum de la 
dum(neajlui Vel Spătar.» «Răvașele dă trecătoare» le va tri- 
mete Spătarului, care le va arăta Domnului; 2) Cei cu fașuș de 
la General, vor fi sfituiti a merge întàiù la ispravnici, cari 
să-i călăuzească mai departe; 3) Să arăte porunca «cu înfri- 
coșare de moarte» la pircălabii și preoţii satelor plăieșești, 
făcîndu-i răspunzători pentru hoți, tălhari si gazdele lor. Ple- 
cînd din sat oameni, ei să arăte acest gînd pircălabului «și cheza- 
silor lor». Va strînge bani numai prin plăiași; 4) Cei ce trec 
acolo din «satele din vale», îl vor înstiinta; 5) Va face raport 
Spătarului la cîte două săptămîni; 6) Va însemna pe «càt 
vor veni spre licuintà a să așăza în tara Domnii Mele»; 7) 
Va privi cliniia hotarului țării de a să păzi», cum a poruncit | 
Mihai Suţu, în a doua Domnie, ca să nu fie din nici o parte 
încălcare a hotarelor. Pecete ovală, cu chinovar. 

284. 1806. Jalbă. «Nu aŭ nici o carte, decăt ajutor aŭ pe 
un 3 Logofăt al Departamentului dă Patru ot Craiova și pă 
Cluzr. Barbu Viişoreanu, făcăndu-să dum[nea]lor vichili si 
davagii la aceste trei sate, făr di a avea ceva amestic, ci 
numai pentru mită. Și acum pă toamna trecută am băgat 
noi nește Ungureni în moșăia noastră, și mai sus numiți Gă- 
vănești, pentru ca să facă pricină, aŭ mersu la acei Ungu- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ poll 


reni, la turma lor, si iaŭ legat si iaŭ bătut foarte răi, pur- 
tăndu-i si prin păduri legat, ca pe hot.» 

285. 30 Ianuar 1806. Carte de la «Iorgache Arghiropol, biv 
Vel Postelnic, Caimacam Craiovi». Pecete cu mărcile Judete- 
lor, inițialele lor, «Ghe. Ar., C. C.» și anul: 1805. 

286. 20 Decembre 1806. Costandin Ipsilant- Vodă numește pe 
«Theodorache Vlădimirescu biv vtori Comis» «vătafla plaiul 
Muntelui-de-sus, sud. Mehedinţi». Instructiî foarte întinse, 
pentru păzirea ordinii. «Însă, fiindcă ne-am înștiințat Domniia 
Mea cum că vătașii plaiurilor, cu această puțină slobozenie ce 
aii de a face oareșcare certare spre înfrănarea și îndreptarea 
celor ce cad în deșărt [greșeli] și vini, dintre lăcuitorii satelor 
plaiului, să întindu a pedepsipre oameni cu bătăi strajnice și 
cazne nesuferite, care ei nu sănt slobozi și volnici a o face 
aceasta, —iată cu hotărăre poruncim trajnic (sic) ca de acum 
înnainte foarte să să ferească vAt[a]fu plaiului de niște urmări 
ca acestea, și să nu fie volnic vătafu de plaiù a certa pe lă- 
cuitori satelor plaiului ce vor cădea în pricini de viti mici, 
mai mult decăt doaăzăci, treizeci bețe. Care și aceasta cercare 
să nu să cuteze a o face cumvas făr de vină dă faptă dove- 
dită, pentru pizmă sau înteres, că, aflăndu-și, în urmă să va 
pedepsi apoi îndoit.» Cele mari privesc pe ispravnici. « Chel- 
tuiela, ori pentru vănat|ulri, ori pentru șoimi, ori pentru alt 
verice, să nu fiie volnic văltalfu de sinesî, far dă știrea si 
porunca Domnii Mele, în scris a face cisle pe sate în plaiù, 
ci la vremea aceia, după ce să trimit soimi, ori la vremea vă- 
nat[u]rilor, vătaful, făcănd foaie de cheltuială cu arătare 
anume la ce şi cite cat sai cheltuit, și printr'a cui mănă, 
să să cerceteze de către ispravnici județului.» Atunci se va 
face cisla; se vor da chitante. Nu va lăsa plaiul pentru cule- 
gerea «banilor dăjdii din sat în sat», ci va trimete 
pliiasi pentru aceasta. «De la toți caznicii cati să află lăcui- 
tori în plaiù să aibă a lua clacă: căte o zi pe anu; așijderea 
să ià și de la turmele de oi ce vinu în țară, de turmă căte 
un miel micu dentr'acea primăvară; aşijderea să ià si căte un 
cas de stănă, și să fie de toate potvăzile și angariile apărat»; 
e scutit și de «poclonul dumnealui Vel Vornic, ti, —». Nu va 


www.dacoromanica.ro 


512 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORIULUÌ 


face abusuri, «cu pricină că ai dat avaet mai mult la dum- 
n[ea]lui Vel Vor[ni]c si că ai căutat să-ți scoti avaetul din 
spinarea săracilor, ci încă si pă vătăşăi satelor si pà părcă- 
labi să nu-i îngàduesti; ce să petreacă lăcuitorii cu dreptate, 
după cum este vrerea Domnii Meale.» Se vor face cercàr? 
«cu feluri de mijloace». De va fi prins cu purtarea rea, «ho- 
tărăre avem a te pedepsi în alaiii cu bătaie, acolo la vederea 
tutulor, și apoi cu [toia]gul si cu ocna,— întorcănd și jafurile 
acele înnapoi». Monogramă cu roşu. Pecete cu coroană, loc 
de armele ambelor țeri și inscripția: «Io Cst. Ip. VV. 1802». 
— Întocmat aceleași lucruri se cuprind în porunca, din 20 
Iulie 1815, a lui Carageă-Vodă către «Pavel Vlădimirescu» 1, 
numit «vataf la plaiul Muntelui, sud Mehf[e]dint», 

287. 12 Mart 1808. Mai multi oameni dai zapis «la cins- 
tită măna dumnealui biv Vel Slugr. Theod[o]r Vlădimirescu, 
comand[i]r», vînzîndu-i «vadul nostru de moar[ă] ce-l avem 
pă apa Topolnit[i] din veichime, pă moșiia sfintei măn[ă)stiri 
Coziia, ce este di la vale de moara Gărdăreanului, — care să 
stăpănește de Logofătul Pătrașco, fiind luoată de zestre, și din 
osul ei este a rip[o]s[atu]luf Medelnicer Hagi Iorgachi, care 
acum să stăpănește dă Sfintiia Sa Hagi proin protopop 
Gheorghe», cu 600 de taleri. «Si săai[bă] dum[neallui putere 
a face moarță] pe dănsul, oricum îi va da mina dum[nea]- 
lui... Cu cuprinsul ce este dă la vale dă tarin[4), cum si în 
țarină să stăpănească pași dă pămănt, în lată patruzeci și 
patru, si, în lung, din moar[ă] și păr în drumu cel mare a 
Cernet[u]luî; ci atăt dum[nea]luî, coconi dum[nea]lui, nepot, 
strAnepot, cit milostivul Dumnezeii îi va dărui, să stăpănească 
în veci si nestrămutat.> Iscălesc: «Velea Argintaru» și «Ma- 
ria Stăiculeasă»>, si doi boierinasi: Grecul Aqugepas Mnyáňns 
papenpas si Logofătul, iar, jos de tot: Gheorghe Iupitanu. 

288. 7317 (sic), 15 Mart. Vinzare din partea lui «Pàtra- 
sir...cu frate-mieù Niculce i frate-mieù Părvo Pălițiii, dinù 
satul Porceni-Mușteni». 

289. 20 Maiti 1809. Foaie de zestre: «I binișii de atlaz 


1 Nepotul de nepot al lui Tudor, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 513 


îmblănit cu cacom, I rochie asemenea, I binişi de dimie 
îmblănit cu sangeapu, I rochie de fludă neagră, 1 binisù dă 


maltefu negru dăzblănit, 1 rochie de agabanii albă..., I 
scurteică iarăși dă atlaz dă purtare, o rochie dă irpichir (szc) 
iar[a]si dă purtare, 1 scurteic[ă] dă chiteic[ă] cu cacom..., I 


boccealăc dă ginere, I boccealăc de nași, I cămaș|ă] dă 
socră, 1 testemel de cumnat, 1 batistă dă cumnat, 2 pro- 
sope dă obrază, 2 peschire dă măni, 6 şărvete, I mas[4] dă 
pănză, 2 farfurii cu linguritàle loru de argintu...,1 pereche 
de jartiele (?) de argint poleite cu aur, 1 saltea dă chertom 
(sic), 3 perine asemenea, I plapom[4] tot dă chertom, cu cear- 
şafu ei; 1 cearsafii dă asternut, 2 perini dă pufù, I mare 
asemenea, I fustă de ghermesăt ghiurgiulie, I fustă peste, dă 
purtare, 2 testemele, 1 fes albii, 2 perechi pantofii, 2 perăchi 
strămfii, 1 gevrea de schimbă, 5 gevrele, 1 brăniște dă șticăr 
(?)..., 12 talere dă cositori, 12 părechi de cuțite cu lingurile 
lor, 6 tipsii mari dă bucate, dă cositoriii, 2 tăfii de aram[a), 
3 tingiri cu capacele lor, 1 lighiian de aram[ă] cu ibricul lui, 
I ceaun dă aramă, I sfesnic dă tunbac, I tes dă beia ase- 
menea dă tunbac, 1 càdelnit[i] de tumbac, 1 scortà dă 
pat, 1 ladă mare, I tavă dă farfuriă.». 

200. 18 August 1811. «Nectarie, cu mila lui D|ujmnezei 
smeriti episcopii, după porunca preaosf[i]ntitulu Mitropolitù 
chirio chirii Gavriil, ali prea-sfintului îndreptătoriului sinodii 
členů, si ali aceluiaşi în Moldaviia, Valahiia si Basarabiia 
exarhi si cavalerii, ce s'aii dati ca să fie orînduiti unii das- 
cali si un ţercovnicii la fiestecare besearică, următori fiindă 
şi noi, orînduim pe acestă — ca să fie —, la besearica dinù 
satulii —, sudii —, unde să prăznuiaște hramuli — ; carele să 
fie păzitoriii acolò, ajutindi preotului la toate slujbele be- 
searicești, fiindi întru toate supusi; dăndu-i-să si lui parte 
dinu bisearică, de—; carele, după hotărîrea ce s’ai făcuti în Di- 
vanulii Cnejiei Moldaviei și ali Valahiei, iaste scutitii de toate 
dările Visteriei care esă pe mireani, mai virtosi că si cucer- 
niculă Protopopii ali plășii de acolo deosebită adeverire 
ne-ai dati pentru diînsuli, că si de la săteni aŭ luati încre- 
dintare pentru dinsuli că nu are nici-o pricină în satù și 


65775. Vol. VI. | 33 
www.dacoromanica.ro 


514 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


iaste slobodi de spre rîndulù dăjdiilorii. Dreptii aceaia scriemù 
Cucerniciei Tale, protopoape ali plășii, și Molitvelori Voastre, 
preoţilor, ca să cunoasteti pe numitulii dinii porunca noastră 
orînduitii ; căruia spre încredințare de —, i s'ai datii atastă arhie- 
rească carte a noastră. 18 —, în luna lui —.» — Tipărit. Mono- 
gramă. Jos (manuscris): «trecut în condică». — Pecete ovală, cu 
scut ținut de doi grifoni cu crucea în gură, coroană și: «Nctr. 
Rmnc. 179...» (șters, ca și armele din scut, unde pare a fi 
vulturul cu crucea). 

291. I-iù Februar 1813. Foaie de zestre. «I rochie cu an- 
terei, .., 2 cărpe de borangicu,...1 strai,...1 salbă det! 
30,...1 pereiche cizme,...2 oprege, I cicicu de încinsu, 6 
şire de hurmuzi.» 

202. 13 Decembre 1813. Zapis. «La vreme cu morte ne- 
veasti, fin (sic) o am omorăti, maŭ apucatù cumnatu-mieti 
pentr[u] zăstre si Armasul de globă, și eŭ, neavănd bani, mi 
i-ai dati acești mai sus numif frați, şi eŭ li-am văndutii partea 
mea din moșie par[in]tescà, cu t' 30, si partea mia de moșie 
ce am cumpărati.» În alt zapis, se zice: «la tămplare nei- 
veste». 

293. 20 Maii 1814. Hotărire a ispravnicilor Gorjului. «Cà 
numitu aŭ luat cu vorbe pă un frate al lor nevărsnic, anume 
Cost[an]d[ijn, ce este străcati de betiie, și, scotindu-l din fire, 
i-ai dat trei galbini, unu de căte tlr. 12, să-i vănză mosiia 
părinţilor lor.» 

294. 1815. «Luîndu ei o curea de moșie de zestre în 
hotaru Telești, ce să chiiamă Bogdănești.» 

295. Fără dată. Carte de la «Gheorgh[e] Sut[u], biv Vel 
Spat., Caim. Craiovei». Pecete cu vulturul austriac, coroană 
și inițialele: «Gr. Su. Cm. 1819».— Tot de la el, carte din 
8 April 1820. 

296. 6 August —. Cercetare de stricăciune, de «noi, oameni 
ispàsitori». Fixează suma. Fiecare iscălește, adăugind la nu- 
mele săi: «ispăşitor». 

297. 1817. Carageă- Vodă, către lăcuitorii din «sud Gorji». A 
cruțat fara ca Domn, «cunoscănd nevoile ce ati pătimit din vre- 
mile... răzmiriții și necazurile ce aţi tras în feluri de răs- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 515 


punderi ale ostirilor». Dar ei s’aù arătat totdeauna zeloși 
la plată. «Maï vărtos că, de vre-o doi-trei ani încoace, din 
urgie dumn[e]zeiascA, s’aù iuvit pe alocurea nerodirea tim- 
purilor, care este nu puțină nenorocire pentru voi, iar pen- 
tru înșine nemarginità măhnire, văzăndu-vă că pàtimiti.» Jert- 
feste si el; «spre al vostru desăvărșit răpaos», desființează «oràn- 
duiala cărălor de sare», pe care le va da acum «cumpă- 
rătorul ocnelor». a) «Din cinci &ferturi du preste an ale Vis- 
terii (bez banii haraciului, fiind dajdie împărătească, si bez 
banii |ălor, cu un putin adaos de parale şaizeci, si al mizil- 
hanelii, find netăgăduite cheltueli aie țării) và scădem pă 
anul acesta, lui 1817, mai mult de căt cu banii jumă- 
tate; adecă din t! doaăzeci și doao, ce erati îndatorat să 
răspundeţi la un èfert, carii cu răsura lor să făcea t! doaă- 
zeci şi șase si şaisprezece parale, acum aveţi sămi răspun- 
deti numai ti zece si gumàatate si osăbita răsură, pe parale 
opt la, lea c) sFiindgä in na lu Peni şi Marti, ceï mai 
multi isprăvesc -cu-prețurile si să află cumpărători spre iz- 
băvirea vitelor lor, şi alţii iarăși, din nenorocirea timpului, pe 
alocurea cumpărători și chear de bucate, pentru hrana lor, 
iar în luna lui April si Maiù asemenea să află cu toții în 
lucrarea pămănt[ului, cu sămănături şi altele, — am chibzuit că 
întru această curgere de patru luni să nu raspundeti nică 
pă aceşti cite t! doisprezece, parale doaăzeci şi patru, de 
lude, la un Gfert, ci să începeţi a-i răspunde tocmai la 
viitorii Iunie, iaràs prin răpaos; adică înpreunănd cu banii lui 
Iunie şi Iulie si banii lui Fevr. si Marte, si cu baniilui Avgt. 
și Septv. şi bani lui Apr. si Maiù, şi la Ocmv. si Noemv,, 
care este celde al cincilea èfert, să răspundeţi numai banii &fer- 
tului, drepți, no t! doisprezece, parale doaizeci și patru; carii sint 
împreunaţi cu răsura; — ne mai avănd alte datorii după urmă 
Și, pănă la acea vreme altacsisului banilor, Visteriia Domnii 
Mele să să afle întru răbdare, împlinindu-sì trebuintele cum 
va putea... După ce vă veti desface de toate rămăşițurile 
dăjdilor trecute pănă la sfărșitul următorului Ghen(alr, în 
luna lui Fevr[uar] și Marte aveţi să rispundeti nimai banii 
lefilor de doao luni si o parte din banii înezilhanelilor, iar 


www.dacoromanica.ro 


516 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


în Apr. si Maii numai banii aceștii diminii (si cu al vostru 
răpaos), căci istovul mizilhanelilor aveţi să-l daţi în cel de al 
treilea èfert, al lui Iunie si Iuli... Să știți că aceste scăderi 
ie-am făcut cunoscute mai întăi printr'acest al nostru pitac 
la toată obștea părinţilor arhierei si a dumn[eajlor veliților 
boeri haleă şi mazili, al doilea le facem cunoscute și voaă..., 
să vi le citească în vileag” de obște si în auzul tuturor.» Vis- 
tierul va face «să înpàrtiascA pă la toate bisericile, spre a sta 
în măna preoților». Monogramă cu roș. Pecete ovală, cu 
chinovar: cai de mare tin scutul cu vulturul. Inscripția: 
«Jo Gh. Cr. VV. 1812». 
o 298. 1818. Jalbà pentru un atac făptuit, din pricina unei 
moşii, de patruzeci de oameni. Unei slugi ise iea briul «si 
şuba şi punga de la brăi cu t'—si o teacă cu cuţitele; care 
acei ban[i] îi dedusăm noi ca să ne cu[m]pere sare de pe 
drum». Tot ei fac ca să se trimeată de la isprăvnicia de 
Gorj contra jăluitorului «catan[e]», care-i leagă un copil și-i bat 
«murariu si păndariu». lï strică «o plasă de gardii de stä- 
bor», îi daŭ porcii în vie. «Si, ducăndu-m[i] copilu acas[ă] 
legat, laŭ întins la îmbătură, și şedea pe el desupra, zicăndu-i 
să deșchiză ușile pimnitài, să le dea rachiù să bea.» Îl duc 
«cu un curmei de tei de găt, și i-ai puscăldarea în spinare, 
și copilu legati, și aŭ plecat cu ele pen sat, și aŭ umblatii 
cu copilu doă zile pen sat, si pe la cazane, si ocărăndui 
numiţi om[e]ni si înjurăndu-lii, fâcăndu-lii : tocoi vărgat și gu- 
leratii; si aŭ fostii zisii: dă să joce ca ursu. Si, ducaAndu-lù la 
Tărgu-Jiiul, ai arătat la dumnealor boeri ispravnici că ei 
am fugit, iar nu sănt venit la cistitulù Divan; și mi-a băgat 
copilu în puscàriia ha mare, si în pro. (sic) copil mici de zece 
ani, — avăndii neste logofeti la Scaunu isprănicatului rudă cu ei, 
că le ară porumbi și-i lucreaze si li-i dă gata si le faceînte- 
rese, și le-aii văndut și moșie: pentru acea totdeuna le face 
indamanà.» — Hotărirea, din 13 Septembre, de la «Lucachi 
Arghirop[o]l biv Vel Poste., Caim. Craiove». Pecete frumoasă 
cu coroană, Judetele si, în mijloc: Cmn. Cr. 

299. 5 Maiù 1820. Foaie de zestre. «I prăvăliia, adecă hanu 
cu tinutu lui si cu locul jumătate... 12 talere de cositor 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 517 


cu tacAm[ul] lor, 1 păreiche paftale de argint, candel[à] de 
argint, iconiță de sidef, 1 farfurie de argint cu linguriţă, 1 
scoarță, I saltè cu trei perini, 1 plapom[à] de tocat, 1 čar- 
şaf, 2 perini de puf cu èarsaf[ul] lor, 1 masă mare, 12 şer- 
vete, 2 prosoape, I cruce de sidef, I păreiche de cercei de 
argint poleitù, I inel de aur cu antică, 5 cămăși femeesti, 
I cămaș[ă] de ginere, 1 cămașe de nași, I lighiian cu ibricu 
lui de aram[à], I tipsii de cositor, 1 malotea de ghermesut 
cu șder, I roche de basma, I scurteică de pambriù verde, 
I rochiie de șamalagea, I scurteică de ghermesut, I boccea.» 

300. 20 Octombre 1820. Carte de la «Ioan Tipalt, biv 
Vel Post., Caimacam Craiovii». Pecete cu coroană, leù si: 
«Io Tp. Cm. Cr., 1820». 

301. 1821. Jalbà a Bălașăi, soţia lui Papa Vistierul. Acum 
un an, «aŭ venit Vistieri Paapa în Vlădimiri, si m'aii luat întru 
căsătorie, si, petrecăndi nece doo luni de zile, făcăndu-să rebelie, 
si pornindu-să Arnăuţi si panduri, făcănd jafuri, acumi s'au 
sculat un popa Gligorie i frate-săi Staicu, Săuleștii, i Purcari, 
i Logft. Costaiche Negreanu, Vistieriu Lăudati Frumusanu, 
zicăndii că li s'aù jăfuit casele, luîndu-li-să multe lucruri, 
zicăndă că cu alți căpitanii panduri aŭ fostii si barbatu-imiei, 
Vistieriu Paapa, la casăle mai sușilori numit, cănd li sai 
lotă acele lucruri, și acumi mă apucă pă mine». E ocărită,i se 
bat slugile. «Va fi cu păcatii, că săntă fată de boeri... Eŭ 
cu bărbatu-miei la un locii nu'm fost neci doo luni de zile: 
nu-i știi nici binele, nici rău. Si, de cănd aù plecat de aici 
de aŭ mers la Tàrgu-Jiiluf, căndi era Măriia Sa Silitrariù, si, 
de acolo pornindu-lii la vale, auzindi cà s'aù dus la Dii, nu 
știii, mortii e sal viii, si eŭ portii năcazuri car[e], la casa pă- 
rintilor mici, nu am pătimitii.» — Carte de la (după pecete) 
«Ioani Samurcas biv Vel Postel., Caimac. Craio :», cu armele 
Judetelor (3 Novembre). 

302. 5 Maiù 1821. Zapis pentru un împrumut făcut de 
biv Vel Vistier Pavel Vlădimirescu (50 de taleri). Martur si 
«Dumitrașco Cărăvan ot Vlădimir». 

303. 1824. Jalbă de la «Balasa, sotiia răposatului Vistieriù 
Paapa sudii Go|r]j» [v. n° 391]. Arată că în 1821, «ficAndu-s[t] 


www.dacoromanica.ro 


518 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUI 


răzvrătire, la altele [soțul ei] nu s'aù mestecatii, decăt aŭ fostii 
si elă vr'o lună de zile cu nume de ispravnicpă ata vreame 
în sudi Go[rlji. Si, vindă slavit Silictar-Aga la Tărgu Jiiluî, 
aŭ mersi si numitu bărbatu-mieii la Silictariii, săngur de 
capu lui, socotindù că nu va pătimi perder[e] de viață, ne- 
stiindu-[sà] vinovat nimic după socoteala lui. Si de acolo, de la 
Targu-Jiilui, l-ai triimesi la Diî, și l-ai prăpădit, dup[ă] cum 
am auzit. Și mai în urmă, aflăndu-s(ă] ispravnic la Gorj d-lui 
Stolnicu Dinu Bălteanu, aŭ venit d-lui cu vre-o trii-patru 
Turci la casa bărbatu-mieii, și ne-aù lotii tootii ce am avut, 
atăta ale meale, ce am avut de zeaştre, ce am avut de la 
tată-mieii, căt şi ale bărbatu-miei, l|ulăndu-ne boi, vaci, cai, 
haine, cazane, harămuri, rămători, capre, — tot ce am avutii..., 
lăsăndu-mă săracă cu uni copilaș mici pă ușile altora; nu 
lote de nescarva jafuri] de barbatu-miei, ci bune și drepte 
al[e] nostre, și pănă astăz mă aflu săracă, răbdătoare de toate.» 
Acum i se cere și o datorie a soţului. — Ordin, din 5 Octombre 
1824, al lui «Dimitrie Ralet, biv Vel Hatman, Caimacam Cra- 
iovel» (pecete cu: «Dimitrie Ralet, Caimacam Craiovi»; altfel, 
ca lui Costachi Ghica). 

304. 8 Ianuar 1824. Diatà de preot. «Un pinticostar, este 
al miei, cumpărat cu t! 34, un ceaslov bogat, cumpărat cut! 
20, îl las sfintei bisarici.- U pesaltire mică, cumpărată cu t! 7... 
Un patrafir de plisă cu siret decel bun, am cheltuit t! 40... 
U nesfite de atlazi, ce am cheltuit t! 140... Un stihari de 
chertom, cu săngefi de ghermesît împrejur, ce am cheltuit 
t! 40... Un pereiche de ruchevetà de belicosă.,. Sfintele 
moaște ce le-am împodobit eii, atît cu argintu, căt și cu aur, 
am cheltuit t! 143, fiindcă numai sfintele moaște le-am căș- 
tigat cu mare rugătune de la răp[osaltul Ion Tanchea.» 

305. 8 Ianuar 1824. Carte de la «Costandin Cămpineanul 
biv Vel Logofăt, Caimacam Craiovei». Pecete cu Judetele, 
inițiale și anul 1822. 

306. 15 April 1824. Judecată a ispravnicilor Gorjului. «A- 
cest neam de oameni fiind în răutățile mai în ani trecuţi, 
un nepot alacestui Toader aŭ înpuscat pe o soru-și, ca de opt 
ani, găsănd-o mortà ca dobitoacele, si în tot[4] vremea cu 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 519 


felurimi dă zavistii si furtisaguri s’aù ţinut de casa părin- 
teasc[ă]. Acum, întămplăndu-să moarte într'o zi şi tatălui săi 
și unchi-săii, rămăind singur, aŭ cugetat numiţi ca să-l 
omoare si pă dănsul, și, negăsind altii chip, aù pricinuit că le 
încutrope moșiia: fără nici-o poruncă ai venit cu zurbă 
acum în Sămbăta Fluriilor, i-ati rupt o grădinuţă, unde avea 
pusă răzoare lăngă casă, ai azvărlit cu pietrii pă casă. Ja- 
luitoriul, închizindu-să înlăuntrul, aii scăpat. A doa zi, Du- 
minecă, în prăznuirea Sfintei Întimpinări a Domnului, iar au 
venit la casa numitului, iarăși fără nici o poruncă, avănd pietri 
în săn și alte arme spre război de morte, și, de o dată cum 
aŭ aguns, Șerban, unul din fetori numitului Toader, dănd cu 
o piiatră tocmai în capuii, aŭ căzut gos cu capul spartă. 
Atunci ati dat și Toader cu:muichiia unui topor. Si, văzindu-l 
slugile sale la sfârșitul cel din urmă al vieții, au sărit asu- 
pra zorbagiilor ucigași, tare coprinzindu-i: ce va fi făcut, nu 
ştie, fiind la schindinà! de morte. Atăta numai, după ce s'aù 
mai deșteptat și s'aii oprit curgerea săngelui din spargerea 
capului; ar fi dat de vre-o căteva ori întracel ucigași al 
săii și, după aceia, voind ela scăpa, aŭ dat într'o baltă, unde, 
din răceală, saii ce va fi pricina, nu să știi, ce s'au întămplat 
de aii murit, cerănd a să aduce ceilalți, a să face îndreptare.» 
Se opune că ei «n'aù venit cu zurbà, ci ca să-și mă- 
soare moșiia, și că polc{ovnicul] nu este lovit în cap»; «care 
să văzu și de cătră noi sămn de morte, de frate-săii Șerban, 
ci atunci, în mestecarea pricinii, poate să-l fi lovit muerile ce 
erea adunate». Nu se crede, «că nici este lovitură de muere. 
Si, cu tote că polcjovnicull ati adusii o adeverinţă a 13 oa- 
meni, între care si doi preoți, ia tot sat|ujl Săcelul, prin care 
tare legătur[ă] ce fac, înștiințază de adevăresc toate arătările 
sale, încă mai cu asupră, dar, nedăndu-să atăta crezămănt, 
ca la o pricină întămplătoare de moarte, s'ai îndatorit dintre 
amàAndoao părțile să-şi aduc[i] adevărate mărturii a face arătare 
prin viul grai de ființa adevărului cum aŭ fost; si părăţi nu 
adusără nici o mărturie; iar, după polc., ai venit zece măr- 


1 Kiydovoc = si prilej, împrejurare. 


www.dacoromanica.ro 


520 DOCUMENTE DIN MUSEUL GORJULUÌ 


turif», între cari un «zapciti de mazili» si Matei Corolea, Cos- 
tandin Sporici. «Jăluitoriul însă, atăta putem zice, că sà să 
fie putut stăpăni, măcar că nu avea cum, de vreme ce 
arădicasă sămn de moarte asuprà-i, — nimini nu sar osàndi.» 

307. 21 April 1824. «La pricina ce am avut între noi, 
unde aŭ dat fi-meù cu piiatra în capuii, si el aŭ dat în fi-meiă, 
din carfe] aŭ și murit, — de aceà noi, vàzindù că e gresala 
a tuturora, am ertat cu toti, unul pà altu, cu voia tuturora, 
si altă pricin[ă] intre noi să nu mai fie; iar, de să si va în- 
tămpla să moar[ă] Posteanicu dintr'atastă bătae, să nu mai 
avem a mai căuta uni la ati nimică.» Marturi: coameni de 
isprav[ă]». Isprăvnicia Gorjului: «după rugălunea ce ne-aù 
făcut, s'aă adeverit si de către noi ca să-şi aibă urmarea 
intocma». 

308. 8 April 1825. Carte de la «Dimitrii Ralet, Caimacam 
Craiovei». 

309. 8 Februar 1826. Carte de la «Alexandru Ghica biv 
Vel Logofăt de Tara-de-sus, Caimacam Craiovii». Pecete cu 
data pe o bandă mijlocie (1824), sus si jos Judetele, iar pe 
margine numele si titlul. 

310. 30 Mart 1827. Carte de la «Costache Ghica biv Vel 
Hatman, Caimacam Craiovei». Frumoasă pecete, cu mărcile 
Judeţelor si inscripţia : «Costandin Ghica, Caimacam Craiovi». 

311. 15 Octombre 1827. Foaie de zestre. «Una fubea de 
ghermesut cu jder, îmblănită cu cutupuri de jder, una scur- 
teaică de ghermesut cu jder, îmblănită cu cutupuri de jder, 
una rochie de ghermesut stacojie, una rochie de anghichet (?), 
una rochie de stambă, una fermenea de pambriii stacojie cu 
fir, una rochie de batistă, un boștulăc de inu, 1 păreiche 
pantofi, 1 păreiche stràmji, 2 păreichi Gorapi dă bumbacu, 
I boșta roșie, 2 semețături, 6 cămăși fămeești, 1 cămașe de 
socru, 1 cămașe de soacră, 1 cămașă de ginere, 1 testemel, 
7 batiste, 4 brănișoare cusute, 1 masă de pănză mic[ă), 
cot[u]r[i] 12..., 1 ladă mare de Brașov..., doaă scoarță 
mari, una foe de scoarță nealeasă..., I păreiche cisme nem- 
tasti.» 

312. «Aprilie 8, 7336 (1828) (sic).» Foaie de zestre pen- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 521 


tru fiii. Vacă cu vițel, 2 capre cu iezi, 3 oi, altă oaie, un 
berbece, un porc, «cinci rănduri de vie, 6 cămăși cu mătasă, 
2 zăvelci noi, 2 brăne albastre noi, 2 peschire lungi, o pă- 
tură noao, un peșchir de ginere, o bazma de nași, măneci 
de nașe, o păreiche de iminei noi, taleri 18...;în cunun[ă] 
si în salbă, 2 hanene (sic) noii». 

313. 15 Maiù 1828. «Foae de ispășie» pentru căutarea 
unei pagube făcute de gîste. 

314. 8 Februar 1829. Foae de zestre. «I rochiie de 
saliù ..., 1 spilcă de argint poleită.» 

315. C. 1830. «Eŭ sînt săraca si ticăloasa aceia carele nu 
am nimică după sufletul mieù, fără numai șapte fete si trei 
copii mici, carei îi hrAnescù de căpătat, si bărbatu-miei, fiind 
de tot ticălos și nevolnică, nu săntemii vrednici a ne ago- 
nisi nici hrana, și ne aflăm de azi pănă măine, amărănd pă- 
măntu. Și, fiindcă săntemiă și noi cu privileighi între boeri- 
nași de neam», li se cer «banii asut[o!rului>. Semnează <Măriia, 
sotiia lui Răducan ticălosu». 

316. 10 Septembre 1830. «Trecindù vremia rebelii», etc. 

317. 1831. eHerbinte jăluesc... ca să am drept cu acel 
Dinu ginerele Cucului, carele aŭ tăiat măna fiiti-mieii, că va fi 
cu mare păcat să rămăi eii păgubașe și datoare, pentru mul- 
tele cheltuieli ce am cheltuit prin Craiova și peaice, și zăce 
copii ce-m sint dup[à] capul miei, căci acest copil mi-i hră- 
nea și mi-i chivernisa, iar acum aŭ rămas să-i hrănesc eŭ, 
atăt pe acei săraci, căt și pă acest ticălos.» Cereai seplăti 
«dărăpănarea» fiului. 

318. 13 lunie 1831. Carte de la «Alexandru Scarlat Ghica 
biv Vel Dvorc., Caimacan Craiovii». Pecetea are si armele 
familiei Ghica: anul e 1830. 

319. Craiova, 2 August 1833. Vinzare de «cirte». 

320. 6 Novembre 1833. Foaie de zestre. «I scurteică de 
postav roșie, 1 mînecari..., I pătură de Brasov..., 2 zăvelci 
albastre încretite..., 7 cărpe, șapte, însă dooă teioară, doi de 
borangic, una de golgi, si dooă de tort... 5 basmale, cinci, 
de tirg, 3 pereichi mîneci..., 1 pereiche cizme roși.» 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


VII. 


NOTE EXPLICATIVE LA DOCUMENTE. 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


|. Documentele moşiilor M. S. Regelui. 


P. 3, n° 1. Acest document sa tipărit în traducerea ger- 
mană — dreasă apoi de editor—a Comisiunii cadastrului, în 
Wickenhauser, Woronetz, pp. 112-3.— Hirlăul, de unde e 
dată cartea domnească, fusese părăsit de multă vreme, ca 
reşedinţă: Alexandru Lăpușneanu mai stătu în acest Scaun 
al «Bahluiului» (Doc. Bistrizei, I, p. LXI; o scrisoare din Hirlăii 
a unui Trimes polon, în Iorga, Documente geografice, I — 
extras din Buletinul Geografic, trim. IV, 1899, — pp. 4-5). 
Dintre Domnii următori, găsim la Hirlăi numai pe lancu-Vodă 
într'o zi din Septembre 1580 (Hurmuzaki, XI, p. 897; întreg 
în Arch ist, III, p. 198). Petru Șchiopul, contemporanul lui 
Iancu, întărește totuși catolicilor din Hîrlàù drepturile lor 
(Hurmuzaki, XI, p. LXIv, nota 7), si tîrgușorul, cu străinii săi, 
rămîne pănă dăunăzi o capitală de Tinut. Pe Ieremia Movilă 
îl găsim tot numai o singură dată în Hirlău (Doc. Bistrijet, 
II, p. xvn). Radu Mihnea e însă acela care, îndrăgind Hir- 
lăul, îi dădu pentru cîtva timp iarăși vechia însemnătate; «că 
tocmise și Curțile cele domnești (cf. Rev. p. istorie, archeo- 
logie şi filologie, I, pp. 178-80) şi biserici aŭ făcut nouă cî- 
teva» (Miron Costin, p. 288). El își petrecea acolo verile, iar 
toamna se coboria, de bună samă, după vechiul obiceiù, la 
culesul viilor, spre Cotnari. Moartea-l prinse în Hirlăă (v. vol. 
V, pp. 16-7 si Socotelile Brașovului — extras din An. Ac. 
Rom., XXI, —p. 62=170). Urmașii lui nu părăsiră ripede 
locuința pomposului Radu-Vodă. Înnainte de Moise Movilă 
întîlnim aici pe Miron Barnovschi (Doc. Bistrzzei, I, p. XCIV). 
Cf. si vol. V, p. 73. — «VaAmenii» sînt locuitorii din Vama 
Cîmpulunguluî. La coborîrea lor din munte, ciobanii cimpu- 


www.dacoromanica.ro 


526 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


lungeni dădeai de pămînturile Voronetuluî și Moldaviţei. Cf. 
Iorga, Doc. Callimachi, I, Prefaţa, cap I. 


No. 2. Actul întărește pe cel precedent. El nu se află la 
Wickenhauser. 


No. 3. Despre Șerban Cantacuzino acesta, am vorbit adese 
ori. V. mai ales Doc. Bistrifez, Il, p. xxxvi. Mai compară 
astăzi cu tabla Documentelor Callimachi si, chiar în acest 
volum, pp. 218-9, n° 67; p. 221. După propria sa plîngere 
din 1740 către șpanul de Maramureș, genealogia acestui 
omonim moldovean al lui Șerban-Vodă Munteanul se deslu- 
şeşte astfel : 


Toader Iordachi 


Ioan 


A 


| | l 
Iordachi Șerban Toader. 


Toţi fac parte din ramură Delenilor, și Șerban e unchiul 
bun al lui Ioan Canta cronicarul. 

E interesant să se observe desfășurarea plingerilor sale din 
pribegie, în care fusese aruncat pentru trădare și pentru că 
nu voise a o ispàsi în haina de pocăință a călugărilor. În 
1740 el scrie comitelui de Maramureș, în primăvara urmă- 
toare către contele Károlyi (Hurmuzaki, IX!, pp. 675-6, n° 
poexc; pp. 680-2, n° pooxorv). În Octombre 1741 al ace- 
luiasi an, el se adresează lui Constantin-Vodă Mavrocordat, 
care înlocuise încă din Septembre pe Grigore Ghica, duș- 
manul lui Șerban pribeagul (raport olandes din 16 Septembre 
1741; v. în acest volum, p. 228, nota 2). Domnul trimete 
afacerea la Sfatul săi, care hotàreste că cineva care s'a făcut 
călugăr, de voie saii fără voie, nu poate lepăda rasa. Se orîn- 
duiește atunci scrierea averii fugarului ce nu voiă să vie la 
mănăstire. La urmă, cum se vede din Genealogia Cantacu- 
zinilor, el trebui să trăiască în călugărie si muri fără urmași. 
Hotarnica e dată de Șerban ca Vornic de Cîmpulung, a doua 
oară. V. Doc. Bistrifiz, Il, pp. 103-5, n° cccuxxiv. Cf. si n! 
următor (1734: Vel Medelnicer si poate tot Vornic). — E inte- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 527 


resant titlul de cel Mare, ce se dă lui Alexandru-cel-Bun. — 
Actul de la Petru Rareș pe care nu-l găsiaii Moldavitenii, e 
ace] publicat în traducere de Wickenhauser, Mo/dowitza, pp. 
79-81 (anul 7042). 


La n° 4. Familiile Stefanel (d. T. V. Stefanelli) și Lateș 
există si astăzi. Între iscălituri trebue a se ceti «Nechitis>, în 
loc de «Nesutus». 


La n° 6. Vornicul Costachi, care face hotarnica, e Con- 
stantin (v. Zsz. Zit. rom., II, p. 399). Mai v. n° 13, p. 9. — Pentru 
Negrestii din Cîmpulung, v. Doc. Bistr., II, pp. 28-9, 33 
(secolul al XVII-lea). — Dinu sait Constantin Cantacuzino Pă- 
harnicul era atunci Vornic de Cîmpulung. În anul următor, 
1756, îl găsim ca martur la o vînzare făcută de Tofana, văduva 
lui Solomon Botez, fost Vornic de Cîmpulung (Doc. Callimachi, 
II, p. 174-5, n° 7). Tot de la el e actul următor din Doc. 
Callimachi. Supt loan-Vodă Callimachi, el ajunge Ban (2242., p. 
178, n° 26). Ca biv Vel Ban, el iea, supt Grigore-Vodă, al 
doilea Callimachi, isprăvnicia Sucevei (z227., p. 185, n° 58), 
pe cînd la Cimpulung îi urmează, în 1762, Ilie Cristea (#5:4., 
p. 187, n° 72; cf. pp. 191-2, n° 87. El e acel pe care-l po- 
meneste actul din Doc. Callimachi, I, p. 461, n° 117) si Ni- 
colae Pătrașco (i024., I, pp. 442-3, n° 61; cf. p. 466, n° 135), 
cumnatul lui Ioan-Vodă. În această însușire îl găsim mai 
multă vreme (v. tabla Doc. Callimachi). El era fiul lui Ior- 
dachi al III-lea Cantacuzino (Păşcanul) (Genealogia Canta- 
cuzinilor, tabla genealogică la pp. 46-7). Pentru soția lui, v. 
ibid., p. 48. I se zice de obiceiii, chiar după trecerea în boierii 
mai înnalte, tot Păharnicul. V. și n! următor. — «Voivodeasa» 
pe care o pomenește numirea plaiului, trebuie să fi fost din 
vremea cind Voevozii nu erai încă Domni. 


La n°. 8. Putila făcea parte din Cimpulungul rusesc (F. Cer- 
năuți), unde aflăm ca Vornic pe această vreme pe Nicolae 
Gafenco (Documentele Callimachi, II, p. 175, n° 9; cf. p. 
180, n° 38; p. 194, n° 103). Si alti ciobani se coboriaii în 
jos, pentru pàsunea oilor, pe aceleaşi pămînturi din văi. 


www.dacoromanica.ro 


528 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 9. Intre Februar și Octombre ale anului 1763 sar 
fi făcut o schimbare aproape generală a dregătoriilor, căci 
Divanul din Februar (Documentele Callimachi, 1, p. 457, n° 98) 
e mai cu totul altul decit cel de aici. Dar «Arg.» e Arghi- 
rie (Bostangioglu), care mai fusese Ban (#524., n° 99), și avem 
a face aici șz cu mazil. 


La n° 10. Obiceiul Domnilor de a da particularilor saù ru- 
delor /ocuri domneşti, fără drese de proprietate — de oare ce 
în cele mai multe locuri proprietatea pe aceste pămînturi era 
mai veche decit Domnia —se observă din secolul al XVI- 
lea încă. Pe această vreme se daù moșii ce se tin de ocolul 
cutărui tîrg (v. d. e. casuri în Tanoviceanu, în Prinosul Stur- 
dza, pp. 426-7, 428 şi urm.). Fanariotii practicaii pe o scară 
mai largă acest sistem, impus de faptul că și ei aveaii oa- 
meni de răsplătit și înzestrat, și li lipsia pustiul saii moșiile 
confiscate, din care se exercitase dărnicia Domnilor prece- 
denti (v. în această privință a mea Gesch. der Rumanen). Ei 
dăruiră astfel tirguri întregi la mănăstiri saù la particulari, 
începînd prin dăruirea veniturilor domnești din mortasi- 
pii (din Focsani d. e.). Astfel, Herţa, vatra tirgului, ajunse 
a bisericii de acolo, apoi a unor Armeni, în sfîrșit a bisericii 
din Curù-Cesmè, lingă Constantinopol (v. IV, p. 65, n 295-6). 
Vasluiul devine moșia lui Costachi Ghica Hatmanul (v. 
vol. VII), pentru a se răscumpăra numai foarte tărziii și foarte 
greii, de la coboritoarea acestuia, Elena Subin, sora lui Gri- 
gore Alexandru-Vodă Ghica al II-lea. Birladul căzu în mîna 
Miclestilor, si-si căpătă înnapoi moşia și vatra abia sub Scar- 
lat- Vodă Callimachi (v. Papadopol-Callimach, oz istorică 
despre Birlad, Birlad, 1889; Hrisovul Cassel obștei tirgu- 
lui Birlad, Birlad, Catafani, 1901; Doc. Callimachi, tabla; 
vol. VII din această colecție). Șcheia căzu în robia Ruseteș- 
tilor încă de la începutul secolului al XVIII-lea și sărăci pănă 
ajunse un simplu sat (tabla Doc. Callimachi; cf. Melchisedec, 
în Revista pentru ist, arch. şi fil, III, pp. 707-8). Printr'un 
schimb, Constantin Racoviță dădu Episcopiei de Roman vatra 
tîrgului, ca să capete de la Episcop niște locuri pentru cti- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 52 


toria sa, biserica Precistei (Doc. Callimachi, I, pp. 4856, n° 
177), şi Alexandru Callimachi recunoscu, la 1798, drepturile 
vlădiceşti : «căci, după cum toată tara aŭ fost domniască si 
Domnii aŭ dat cui aŭ vrut, aseminea si tărgul acesta». Tir- 
gul-Frumos fu hărăzit, la 23 Iunie 1813, de Scarlat-Vodă Cal- 
limachi fiicii sale Ralu, de la care tirgovetii se răscumpărară 
peste cîtva timp (Doc. Callimachi, I, pp. 588-9, n° 41 si 
pp. și n° următoare). 

Principiul că orice posesiune fără dovezi scrise e o usur- 
patie, care trebuie să înceteze în folosul Statului, întrupat în 
Domn cu toate capriciile și interesele lui momentane, fu 
admis ca o normă. Din fășii răzășești, neapàrate de hrisoave, 
ultimul Domn din familia Callimachi cusu împreună o moșie 
pentru unicul săi fiii (2224, I, pp. 538-41, n° 257). Constantin 
Ipsilanti, un om ager și cult, dar fără îndoială lipsit de altă 
grijă decit a binelui săii propriu, făcu din toată Vrancea o 
uriașă stăpînire pentru Vistierul Iordachi Ruset Roznovanu 
(Tanoviceanu, /. c., pp. 430-1 și tabla Doc. Callimachi, la 
numele: Vrancea. Cf. Zs7. lit. rom. în sec. al XVIII lea, 1l, 
p. 82). 

Același stApînitor îndrăznet în hrăpire se atinse de vechile 
drepturi pe care Cîmpulungenii le plătise în biruri si le apă- 
rase prin răscoale. În veacul al XVIII-lea li mersese răii 
acestor teranì liberi si stăpini pe pămînturile lor, cari se gă- 
siaii cu totul înstràinati într'o societate clădită din noi pe 
alte temelii decit cele istorice. Pășunea, pescuitul, vinatul li 
se îngustase, întărindu-se drepturile feudale ale mănăstirilor 
și boierilor. Mai mult, — un Domn, care-și trăgea totuși neamul 
norocos din acest Cîmpulung ciobănesc, Grigore Callimachi, 
dădu un număr de munți, în puterea principiului pomenit 
mai sus, mătușii sale, Jitnicereasa Maria (Doc. Callimachi, 
Prefaţa, cap. I; cf. si vol. II, Prefaţa). Ipsilanti avea deci un 
model, întrun Domn de ţară care lăsase un nume bun; îl 
mai îndemna și faptul că, prin anexarea Bucovinei la Austria, 
rămăsese pe pămîntul moldovenesc, în noul Tinut sucevean, 
cîteva frînturi numai din domeniul de munţi și vale al Cîm- 
pulungenilor. El smulse de la bietiî oameni, cari eraii acum 


68775. Vol. VI. od 
www.dacoromanica.ro 


530 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


prea puţini si prea îngenunchiați de nevoi ca să se mai poată 
apăra, moșiile Dorna, Sarul și Păltenișul, și-și făcu milă cu 
dînsii, dăruindu-le beizadelei Alexandru, fiul săi cel mare. 
Ipocrisia adause o batjocură la despniare, căci Dornenii fură 
chemați în toată forma de ispravnic (no 12) ca să li se ves- 
tească binefacerea stăpînului, — pe care, ca oameni fără știință 
de carte, nu vor fi înteles-o pe deplin. 


La 6 August se redactează dania către beizadeà, la 23 se 
poruncește facerea hotărniciei (n° 11). La 9 Septembre, isprav- 
nicul trimete stăpînului multàmita teranilor, de acum fără 
moșia pe care o păstrase aproape jumătate de mileniu (n° 
12). Hotărnicia nu se pune în scris decît la 15 Novembre (13). 

În Iulie 1801, Constantin Ipsilanti pierdu Domnia Moldovei 
(v. Doc. Callimachi, I, p. cLxxxvI, nota 1). Încă de mai 
înnainte el își aștepta soarta: numit în Mart 1799 (204., p. 
CLXXXII), el stia cà sorocul maziliei îi va veni în acest an 
1807. I se păru că rugămintea către urmași cu care Domnii 
își încheiaii daniile, n'ajunge pentru ca să asigure respectarea 
din partea acestora a măsurii de samavolnicie, si astfel el 
ceru, încă din lanuar, o mărturie solemnăa marii boierii mol- 
dovenești (n° 14). Peste cîtva timp, în 1806-7, Constantin- 
Vodă, care dobîndise Domnia munteană și o pierduse, fu 
așezat de Ruşi ca sub-guvernator indigen al amînduror prin- 
cipatelor ocupate de dinșii (v. mai jos, p. 196 si urm.). După 
aceia el trecu în Rusia, unde-sì trăi rămășița vieții, fiind în- 
gropat apoi la Chiev (v. Hurmuzaki, X, p. 110, nota 2. O 
fotografie a monumentului săii funerar se află în Bibl. Ac. 
Rom.). Cu un an înnainte de a se aseza mazilul în oras, cele 
trei moșii cîmpulungene ale fiului săti eraii vîndute de Hat- 
manul Sandu Sturdza (tatăl lui Ioan Sandu Sturdza Voevod), 
un întăiă cumpărător, Logofătului Constantin Balș (n° 15), 
și acesta primi actele de stăpînire din mîna vechilului beizadelei, 
care luase serviciu în armata rusească, Tufeccibașa Gheor- 
ghe, — poate Olimpiotul Iordachi, amestecat în revoluţia sîr- 
bească si mai tărziii unul din ajutătorii de căpetenie ai ace- 
luiasi Alexandru Ipsilanti (Aricescu, /st. revo/ufiuuză romiîne 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 531 


de la 1821, I, p. 61). Mosiile se contopiră apoi într'un sin- 
gur trup: Broștenii, pe care Constantin îl transmise lui Alecu 
Balş (n° 16). De la Bălșeşti proprietatea a fost cumpărată 
de M. S. Regele. 


La n° 13. În rîndul 2 de jos de pe p- 8, e de cetit: «pris- 
lop» (ca pe p. 9, rindul 2 de sus), si nu «prilog». — Măr- 
turia lui Toma Balș, ca fiii si moștenitor al unei Cantacuzine, 
se explică prin faptul că Șerban Cantacuzino (v. lămuririle 
la n° 3) avea moșii în aceste părți de lingă Cimpulung, la 
Horodniceni (cf. N. Beldiceanu, în Arc. soc. şt. se lit. din 
Zagiî, II, p. 523 si Hurmuzaki, IX, p. 681) si o Cantacuzină, 
dintre Păşcani, Safta, a luat pe Lupu Balș (Genealogia Can- 
tacuzinilor, p. 47). — Pe p. 9, r. 4 de sus, a se ceti: «Bogo- 
linului>, în loc de «Bagolicului». În rîndul 12 de sus: «ià dea- 
lurile», în loc de: «iadulurile». 


2. Slobozia-Zorleni. 


La n° I. Actul e de la Stefan-cel-Mare. Boierii nu sint dati 
în întregime. Cei exprimaţi corespund marturilor actului din 9 
Octombre 1467, în traducere la Wickenhauser, Mo/dowiza, 
I, p. 69. «Stefan» din documentul nostru e, cu adevărat, 
Șteful. 


La n° 2. «Drumul Horjiù» = drumul lui Horga. Numele, 
care e și al unui scriitor din Ardeal (v. /sf. Zit. rom.), era 
întrebuințat. 


La n° 3. Evloghie, care e vestitul dascăl și traducător, a 
cetit răi data acestui document. Ea ar trebui să fie 7036 (1528). 
«Micil» e Mihul și a fost pîrcălab la Hotin ; «Cret» e Cîrjă pîrcălab 
de Neamţ, nu de Novograd (Roman). Dar Mihul e mma? zărzaii 
Hatman. Vistierul «Ciuroc» (!) e Dumsa, boierii ce urmează 
sînt născociţi: avem a face deci cu ur act falsificat, pe care 
Evloghie l-a tradus însă de bună credinţă. Cf. UVricariul, XVIII, 
documentele de la Petru Rareș, mai ales cel de pe p. 108. 


La n° 4. E cel d'intăiii act privitor la viața orășenească 


www.dacoromanica.ro 


532 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


a Birladului. Din comparatia cu cel următor se capătă în- 
semnata lămurire, că şoltuzii se schimbaù cu anul. 


La n° 6. Chiriac e cunoscut printr'o scrisoare a lui către 
Bistriteni. V. Hurmuzaki, XII, pp. 307-8, n° cocoLIx si Doc. Bi- 
striteî, I, p. LXXXII (regest). Domnzșorul Petru care fu prins 
lîngă lași, e Petru Cazacul. V. Pretendenfi domnești, p. 46 si 
urm. Boierii corespund celor din actul de la 4 Maiù același an 
(regest în Hurmuzaki, XI, p. 905), afară de pîrcălabii de Roman. 


La n°7. Boierii sînt cei din Divanul toamnei 1594 (Stinghe, 
Ist. besérecei Schéilor Brașovului, Braşov, 1899, pp. 2-3 din 
Apendice). 


La n°8. Cîrstea se chema și Cămănarul (după o veche dre- 
gătorie a sa) (v. n° 9) si Gheonovici, deci fiul lui Gheone. El 
face parte din Divanul pomenit în observaţia precedentă. 
După căderea lui Aron-Vodă în Maii, el își pierduse locul. 


La n° 9. Efrim fostul Vistier e cel dela n° 7. Pentru neamul 
Hurul, v. Uricariul, XVIII, p. 472 (Efrim Hurul de supt 
Petru Rareș). Mai adauge Doc. Zistrifeî, II, pp. XXXVIII, 
III (5), 112 (8). Lupea Huru a fost socrul lui loan-Vodă 
cel Cumplit (v. Hurmuzaki, XI, Prefaţa). De curind Acade- 
mia Romină a cumpărat un fragment de act (de la Petru 
Șchiopul?) relativ la Lupe Huru biv pîrcălab. 


La n° 13. Pàtrasco treti Logofăt trebuie să fie Hurul de 
la n° 10. — Pentru Corlat se pot adăugi următoarele: 
La 1!“ Ianuar 7145 (1637), o femeie lasă moşia ei «nànasu- 
lui» Corlat Uricariul (mai multi vătămani marturi; Bibl Ac. 
Rom., doc. 142/LXXx1x). Mai v. vol. V, p. 619, nota la n° 
71. Alt Corlat Uricariul, aici, p. 30, n° 63; p. 35, n°° 74, 77, 
78. Pentru fiul lui, Pascal, v. vol. V, p. 87, n° 49. Cf. p. 90, n° 64. 


La n° 14. Nu poate fi decît de pe la 1650. Numele de Pepelea 
nu era prea rar. Academia Romînà a cumpărat de curînd un 
zapis fără dată (c. 1600), prin care «Albul ot Miculinti i 
Toader vătah, Stefan Huba i Niculaiù i Macsin ot Miculinţi 
i Iurasco snă Steclii» vînd ocină lui Coman feciorul lui Ber- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 533 


cheaz (asupra căruia v. vol. V, p. 531 si urm.!). Scrie «az Stur- 
dzea vnuc Pepeleì |Uricariul)» (Sturdzea e nume de botez: întîiul 
Sturdza, ce apare supt fiii lui Rareș, e Ion Sturdzevicì, deci 
fiul unui Sturdzea. Cf. numele de familie Cuzea. Mai tîrziù 
supt influența grecească se stabilesc formele: Sturdza, Cu za) 
Cf. şi Iorga, Studi? as. istoriei Rominilor, p. 52. 


La n° 16. Pentru Marii-Vătavi, mai cf. următoarele acte 
inedite, printre necatalogatele Academiei Romine : 

1. 11 Mart—. «În casa lui Nădăbaico.> «Nădăbaico Vel 
Vătah ot volost vasluiiiscoiii i Ilea Setrar» dai mărturie 
oficială pentru Crăčun si Sisul din Miclești. Slavon. 

2. «U—,3 April 7092 [1584].» Petru-Vodă, pentru Solo- 
mon Log. şi ruda lui (‘reca er) Măria călugărița, fata lui Ar- 
bure Portar de Suceava, și pentru Grigorie Udrea «biv Vătav 
ot volost sucavscoi>. 

3. 24 Mart 7105 (1597). leremia-Vodă, pentru Mihăilă 
Vel Vătav (traducere). 

4. 7 Maiù 7117 (1609). <Nădăbaico Vel Vătah ot volost 
vasluitiscoio», pentru satul Micleștii. 

Pentru pircălabi de Chighecii (starostele apare din causa 
vecinătății cu granita Ținutului), v. vol. V, p. 71, n° vi. 


La n° 17. Gheanghea ajunse apoi — peste zece ani, — Mare- 
Logofăt al Moldovei (Uricariu!, XVIII, p. 452): Vasile Lupu îl 
trimese la mănăstire la suirea sa pe tron (lorga, Studi? as. isto- 
zei Românilor, p. 16). Aici ele Vornic de Birlad, unde vedem 
mai tirziii, după ce el fusese disgratiat, pe fiul (2) săii Pavalascu 
(Papadopul-Calimah, Bîr/zd, pp. 50-1). 

La n° 18. Andrei Chiriac e fiul lui Toader de la n° 6. Pentru 
«lotrul» Petru, v. 2524. Hrisoverghi din lista boerilor a acel 
de pe lingă Petru Șchiopul (v. Hurmuzaki, XI, tabla). Cristea 
recăpătase vechea sa dregătorie de supt Aron-Vodà. — O 


1 Originalul nu 7 de la p. 532 a iutrat la Ac. Rom. cu hârtiile Micle- 
stilor, Numele e clar: Bercheaz, În alt act pentru el, cu aceiași dată (244), 
se pomeneşte un «biv ureadnic» si un evătăman». — Fata lui, Antemiia, luă 
pe Isac Căpitanul, iar ginerele acesteia a fost Stefan Rugină (act necatalogat, în 
Bibl. Ac, Rom.). 


www.dacoromanica.ro 


584 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


traducere greșită a documentului nostru e păstrată într'o 
condică, de unde a tipărit-o d. Hasdeii, în Arc4. ist., III, p 80. 


La n° 19. Pentru Precup, v. n° 12. Enaagu e o Bilava (nume 
masculin: Bilăi; v. Hurmuzaki, XI, tabla). Pentru judele Bora 
(de unde: Boreștii), v. n° 1. «Galbenii roşii» sînt cei de aur. 
Pentru banii dati Tatarilor, v. n° 6. «Voiutul» e șoltuzul 
(numele e polon). V. Relafiile cu Lembergul, I, p. 53 (în 
original e «voiut»). Carapotom apare ca soltuz în vol. V, 
pp. 69-70; cf. p. 601. 


La n° 20. Pentru Procop Negre, v. vol. V, p. 73, n° xI. Vasile 
ajunse apoi staroste (de Chigheciù?). Altă fată a lui Cristea, 
Schiva, era măritată cu Dabija Vornicul. V. vol. V, p. 215, n° 23. 


La n° 21. Vasile e cel de la n° precedent. Pentru Colibani, 
v. n° 12. 


22. Un alt Scherlet, gelepul, jucă un mare rol în istoria 
terilor noastre pe această vreme. Dumitrașco e fiul lui Andrei 
Chiriac. 


23. Pentru Ifrim Vistierul, v. n° 9. Pentru Vasile, n° 21. 


La n° 24. V. n° 22. Pentru întăriturile lui Alexandru Iliaș în 
favoarea lui Scherlet, v. vol. V, p. 215, n° 24. Un act din 
T April dă în parte alti boieri (tipărit în Uricariz/, V, p. 
379; reprodus în Urechiă, Miron Costin, I, p. 199). Am 
reprodus lista boierilor asa cum se vede în act. Comparînd 
însă cu alte acte, se vede că, în loc de «Coplea» trebuie 
cetit: «Cogolea» si că pîrcălabii de Hotin sînt: acest Cio- 
golea si Alexa Mustaf[à]. 


La n° 25. Iscălitura lui Gavril ar trebui sà fie tot: «Mirca», nu 
«Meica». Furtună Comisul e Mihail (Uricariz/, XVIII, p. 526). 


La n° 27. Nevoile lui Alexandru-Vodă Iliaș veniaù din luptele 
ce stirnise ca să puie Domn în Țara-Romănească pe fiul 
săi Radu, 


La n° 28. Pentru Carapoton, v. n° 18. «Boul» (ca si «Lu- 
pul», «Ursul») e nume de botez. În numele boierului Boul 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 535 


nu e vorbă de o poreclă: Toader Boul înseamnă Toader 
fiul Boului. 


La n° 29. Numele, ce lipsește, al Marelui-L.ogofăt e Ionașco 
Gheanghea (v. la n° 17). Numele Hatmanului Bașotă trebuie 
de îndreptat în Iorasco, nu Petrasco. 


La n° 30 Actul e însemnat pentru campania din 1633 a 
lui Abaza-Pasa contra Cameniţei. Domnii romini luară parte 
la dinsa, și încă la 30 August, Moise Movilă nu plecase din 
Iași. V. si Sîrbu, Mateiz Băsăradă, p. 40. 


La n° 31. Pentru Dumitrașco Chiriac, v. n° 22. Fiul lui, 
Toader, poartă numele străbunului, Toader Chiriac. Pentru 
Turcui Palauzoglu, v. n° 24. Dumitrașco va fi emigrat în 
luptele de după moartea lui Radu Mihnea. 


La n° 33 Pentru boierii din acest timp, v. Iorga, Szudz 
asupra istoriei Rominilor, pp. 50-1. Gheanghca biv Vel [Logo- 
făt] (v. n° 29) nu ascultase deci de porunca lui Vasile Lupu, 
ca să meargă la mănăstire. Pentru Clucerul lupu Prăjescu, 
v. zid., p. 53: el era ginerele lui Ghenghea si cumnatul lui 
Grigorie Ureche. V. z:7., si regestul următor al unui do- 


cument întrat de puțină vreme la Academia Romînà: 

« Gligorie Ureache Vornicul-cel-Mare de Tara-de-gos, dinpreun[ă] cu fămeia 
mia Lupa, si Toma Stolnicul-cel-Mare, cu fimeaia mia Aniţa, si Lupul Butum 
Stolnicul cu fămeia mia Antimiia și Savin cu fămeae mia Nastasie» arată că 
edinnainte maicii nostre, dumisal[e] gBupăneset Solomii Comisoe», s'aii învoit 
pentru moșiile ede pe socru nostru Voruntar [Prăjescu] Cumisul si de pe a 
socră noastră... Zapis ďd'iupărțal[ă] ce s'aii înpàrtit dumneaci socră noastră cu 
frate-siti răpoosatul Neagoe Postelnicul... Toate satel[e] carele s'aii fost venit 
cu împărțal[a] Condrei Vamășul [v. vol. V, p. 576] de pre gupàAneasfa] lui si 
de pre Sofroniia, iar după mortea le-am înpàrtit cu Dumitrasco Neagoe fitorul 
Postelnicului Negoe, și s'aii venit pe partea Vornicului Urech[è] si a Bupănesei 
dumisal[e], a Lupei, sumàtat[e] de sat de Negretesti la Ținutul Neamţului, cu 
loc de hăleșteii si de moar[ă] pre părăul satului, si satul Strășeni pe Băcu, la 
Ținutul Lăpușnii, şi Bumătat|e) de satu la Cruhliceni, iar la acel ‘finut, si a 
opta partea din sat din Vlăsănești pre Prut, ce-s la Ținutul lașilor, si gu- 
mătat[e] de satu de 'Tătărini pre Miletin, ce-s la Ținutul Hărlăului.» Toma 
iea, între altele, Siliștea] pre Prut, parte din Kăuseni pe Jijie. Bucium iea 
jumătate din Vorontărești, satul Unchetesti, Cumceanii pe Prut, a treia parte 
din Căldeşti pe Siret. Savin iea Giurgestil, parte din Tălpești, Balosinești, 


www.dacoromanica.ro 


536 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


Ilisemì, Zudureanii. «laşi, 7152 [1644], Ghen. 21.» Iscălitura. — Traducere 
de Sandul Sturdzea Vel Ban (începutul sec. al XVIIIIea). 

D. Tanoviceanu, în studiul săii din Arc. soc. st. şi lit., 
III (p. 19, nota 3), stia cà a doua soţie a lui Toma (Can- 
tacuzino) se numia Ana. Cf. Iorga, Despre Cantacuzini, p. LI, 
nota I. Savin ajunse Mare-Vornic (v. vol. V, p. 25, n° 114). 
E un Prăjescu, cumnat al celorlalți împàrtitori. 

Pentru Iarali, ruda lui Vasile Lupu, v. vol. III, p. 33, 
nota 1; IV, p. 339. Între documentele venite de curind la 
Academia Romină, se află unul (din 20 Septembre 7171 
== 1662)), prin care Evstratie Dabij[a] îngăduie lui «Panhilie 
fetorul răpăosatului Iarali &-aii fost Cluciariul, si fămeaia lui, 
Nastasiei, fata Ducăi Comisul», vînzarea moșiei lor de la 
Miclesti si Berindesti către «Gligorie Marele-Păharnic» (din 
Miclești). La 21 Decembre 7170 (1661), Panhilie făcuse 
vinzarea unei părți din Miclești, ce-i venia tot de pe ne- 
vastă (2%24.). 


La n° 34. Numele Logofătului e Gavril[as]. 


La n° 35. Pentru acest Nicorità Hatmanul, v. vol. V, p. 
569 si Tanoviceanu, în Secolul din 22 Iunie 1903. 


La n° 36. Pentru Bujoreni, v. mai sus, n° 13. Deci An- 
ghelina, sora lui Cîrste Gheonovici, luă pe un Bujoreanu. 


La n° 37. Cf. cu n! 34. De aici se vede că Toader Pălade 
Vistierul-cel-Mare era fiul unui «Visternic» Păladie (nume de 
botez; v. n° 36). El e tatăl lui loan, care iea pe fata lui 
Ioan Racoviţă, deci pe sora lui Mihai-Vodă. Din această 
căsătorie se naște al doilea Toader Paladi, si el Vistier, care 
iea pe Domnița Anita, a lui Antioh Cantemir (vol. V, p. 
108, n° 137; cf. p. 623, p. 110, n° 144). Un frate al acestui 
Teodor, Constantin, e numit după Constantin-Vodă Cantemir, 
bunicul Anitei (scrisori italiene și latine de la ei, în vol. V, 
p. 664; v. mai departe, n° 111). Al treilea frate era Dumi- 
trașco, numit după Dimitrie Cantemir (2054., p. 253, n° 136; 
cf. p. 667); el ţinea pe o Ilenita (Doc. Callimachi, Il). Al 
patrulea frate poate fi Ion. Alt Ion Paladi apare peste două- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 537 


zeci de ani: era și el un boier învățat, care cetia latineste 
(p. 104; cf. Prinosul Sturdza, p. 10; pare a fi Marele-Vornic 
de la 1827. V. Hurmuzaki, X, tabla). Un Preda Păladi, pe 
la 1700 Vornic de Cimpulung, în Doc. Bistrzfei, Il, p. 99, 
n° cccLxv. Un Costandin Paladi era la 1800 Vornic de 
Tara-de-sus. — La această dată Toader Păladi Į" era numai 
Pitar. 

Numele Buciumas îl mai găsim în actul lui Radu-Vodă, 
din laşi, 25 Februar 7126 (1618), pentru «Trifan Crasnăș 
diiac si fratele lui, Simion, fiii preotesii Mariicăi, nepoții lui 
Crasnăş Vistierul» (v. Ureche, p. 202). Se pomeneşte «Bu- 
cumaș Pitarul din Soleşti». 


La n° 49. Pătraşco Danulovici sai Danovici e compilatorul 
unui cronograf (v. Zst l:t. rom., I, p. 85 şi urm.). Si aiurea 
el se intimpinà ca treti Logofăt. Pentru Bujoreanu, v. n° 36. 
Pentru urmărirea de datorii către Cîrmuire, v. şi actul, ine- 
dit si necatalogat, din 3 Mart 7172 (1664), Iaşi, prin care 
Evstratie-Vodă hotàreste pentru Gligore Vel Păharnic în piră 
cu Telea si Stefan Burnaz (pomenit Mihăil[ă] Bondrul). «Aŭ 
fostu cAdzut acești oameni la închisoare tare pentru zlotii 
birului de an, è-aù fostu Dumitrașco Vornicul de Poartă 
zlotaș la Ținutul Tutovei». 

Între hîrtiile Miclestilor (la Ac. Rom.), se afli un «izvod de bani ce s'aii 
dat în dzilele lui Stefan-Vodà [Lupu]». La «slugile Vistearnicului», «la dajde 
înpătrită», edireptarilor Dumitru Uricar, radi Gavril», «za iliş». e«Izvod de 
bani ce aŭ dat Petrea ban[i] de dajde în dzilele lui Alexandru-Vodì, potro- 
nicul căte 16 bani» «Za sulgu», eu ruc Stefan gălbănuar ot Orheiti», epentr'o 
oae de sulgu în mina Popăscului», «u ruc Stefan Moimăscul», «dajde întreitî», 
«radi Gavril, radi sulgu, pentro vacă ce aŭ măncat Alexandru-Vodî la Scân- 
teae», «în dajde de fumătate de poloboc de mirare... Cisla face 25 ug., 5 
pot., bani buni .. Izvod de bani ce am dat pent|ru] Simion Gaţul. [Si la] 
slugile Banului, ... slugile Vistearnicului, ... za sulgu..., za ilis..., za 
maslo i med, u ruc Obreajie părcălabii... Cisla face la Simion Gaţul 7 ug. 
i pol, da s znaet, bani buni ə 


La n°45. Todosiica Joroaia era sora lui Gavrilità Costachi, 
si a unui alt frate, Antioh, mort înnainte de 1679, lăsînd un fiù 
din flori (v. n° 70). Era, de bună samă, văduva unui boie- 
rinas Jora. De aceștia erai destui în Moldova-de-jos, pe la 


www.dacoromanica.ro 


538 EXPLICA III LA LOCUMENTE 


jumătatea veacului al XVII-lea. Astfel, la 26 Octombre 7149 
(1640), avem o judecată la «Racoviţă Cehan vtori Logofăt, 
Gheorghe Roşca biv Vistier, Gheorghi 3 Logofăt, Ionascu 
pîrcălab de Orheiù, Grigoraş sin Jorăi Gheorghe cu fraţii săi 
şi Gavrilas sin Ionasco Jorăi si cu fraţii săi si Isac nepotul 
lui Toader Jorăi». — Vasile Lupu dă, din Iaşi, la 19 Novembre 
7153 (1645), o întăritură pentru «Gheorghie Ştefan treti Lo- 
gofăt [viitorul Domn; v. vol. IV, p. coxvulr, nota 2; p. COXXIV, 
nota I; vol V, p. 573] i Gheorghie Roşca biv Vistier şi Pavel 
Vornicul de gloatà [Bujoreanu?] si Gligorasco Jorea si Io- 
nasco Jorea şi Isac vnuc Toader Jorea», cari toţi aŭ moşii în 
Ținutul Vaslui. — La 15 Iunie 7153 (1645), din Suceava, Vasile- 
Vodă judecă pe Grigorasco Jora în piră cu Bejan Balse, 
pentru silistea Măşcătiani, la Ținutul Hirlăt. — Din Iași, la 25 
Septembre 7161 (1652), acelaşi Domn dă lui Necula negustorul 
ca zălog aceiaşi moșie, până ce Grigoraşco Jora îi va plăti 
600 de lei bătuţi. — În Iunie 7166 (1658), zapis pentru Toader 
Jora (martur Bejan Gheuca). — Din Iaşi, la 20 Iulie următor, 
Gheorghe Ghica întăreşte lui Ionasco Balș pîrcàlabul Măscă- 
tianii, dati de Toader Jora biv Sulger, care-i avea de la Ro- 
xanda, soţia fratelui lui, Gligorasco. — Din acelaşi neam trebuie 
să mai fie Costachi Jora Vel <Orăjnic», care dă lui Gligorie 
Vel Postelnic din Micleşti satul Cricesti din Ținutul Vaslui 
pentru satul Dubăsari din Ținutul Orheii (marturi : « Pătraşco 
Logofetul al treil[ea] şi Ursul şi Roşca si Enachi, Vornicii de 
Poartă, si Corlat Uricariul şi Apostol Uricariul» (#5:4.). 

Firi Todosiicăi aŭ fost Antiohie, botezat probabil de An- 
tiohie Costachi, fratele mamei sale (v. n° 70), si, poate, Gri- 
gorasco (v. Žst. lit. rom., I, p. 349, nota 1). Antiohie în- 
cepu a «face politici» pe vremea lui Constantin-Vodă Can- 
temir, ca uneltitor împotriva căruia a fost pîrît. El înlocui 
ca Hatman pe Nicolae Costin, fu înlocuit, în 1711, prin 
Ioan Neculcea şi urmă ca Logofăt-Mare lui Costin, mort în 
dregătorie. Soţia lui pare să fi fost o Domnità, fata Mariei 
Sturdza si a lui Grigore Liù Ghica (vol. V, p. 93, n° 77). 
Fata şi-o mărită după Iordachi fiul lui Lascarachi Roset, 
unul din Cupăreşti (v. 7sz. Zif. rom., ìl. cc. în tablă). Un 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 539 


Toader Jora (cel de mai sus?), fiii al Todosiicăi, apare încă 
de la 1678 ca Sàùtrar (v. n° 67). El zice mamă si acesteia si 
Saftei Racoviţă, a doua soție a lui loan Racoviţă (mama 
vitregă a lui Mihai-Vodă; cf. Tanoviceanu, în Arck. soc. st. 
și lit. din Iaşi, II, p. 189), aşa încît ar resulta că aceasta din 
urmă, soră cu Todosiica, era mătuşa lui Toader. 


La n° 44. Pentru Bujoreni, v. n° 40. De la Tenachi Că- 
mărașul Ocnei s'ai păstrat trei scrisori adresate Braşovenilor 
(v. Iorga, Socotelile Brașovului, p. 155). Pentru uciderea lui 
de Poloni în 1689, v. Neculce, p. 232: «pre Enachi Grama- 
ticul, fiind Camaras la Ocnă». 


La n° 45. Pentru bătrînul Scherlet, Scîrlet, și soţia lui, 
Maria, v. n° 22. Pentru Isàroaia, se pot căpăta lămuriri din 
regestul următor, în care o vedem reclamînd o datorie ce 
avuse faţă de ea Kotnarski, secretariul latin, asasinat de Timuş, 
al lui Vasile Lupu. 

Tasî, Septembre 7171 (162). Evstratie Dabi)[a]-Vodà, pentru «gupsniasa 
lui Isariă €-aii fost Jitniĉariŭ ..., precum i-ait fost dator lui Isar C-ail fost 
Jitnicear Cotnarschi: pisariul cu cătăva samă de bani». În zapis era iscălit şi 
«Toderasco č-aŭ fost Log[o]fât-Mare. Pentr' acesta lucru Domniia Mea am so- 
cotit, cu tot Sfatul nostru, den ce să va afia de a lui Cotnarschii pisariul că 
ai luat Vornicul Toma, ori sate, ori vii, ori boi, vac, iape, orí oï, uri fie 
den ce să va aila că va fi luat Vornicul Toma, tot să aibă a le pune la mij- 
loc, să facă curamă, si altă pre unde să va afla, de a lui Cotnarschii pisariul, 


tot să aibă a să lua.» Iscălitura Domnului. Pecete ruptă. În colț: e Mihăil». 


Pentru alt Isar, v. vol. IV, p. 349.— Un Isar Cămărașul a 
fost ucis pe la 1635, cum se vede după următorul regest 
(documentul e în hirtiile Miclestilor la Ac. Rom.): 

20 lunie 7143 (1635). Simion Pilipovschi arată că efecorii noștri „.aii jăfuit 
si aŭ prădat.. pe Isar Cămăraşul la Buoreni, şiaii luat de la dănsulii multă 
avere, trei mii de lei nani gata, şi zapise de noao mii de lei, si [Lat] împușcat 
pe dănsul, și pe alti priiatini ai lui, neguţitori, i-aù ucis. După aceara, prinzin- 
du-i pre dănșii, i-ai pus la temniță, si aŭ hotărît giudecata ca s[ă] piară ca 
niște făcători de răii. Deci, neavăndu cu ce [plăti capitele sale de acea faptă, 
căci bani aŭ dat el numai | ] sute și cincizeci de let, am dat noi pentru 


gresala fedorilor [nostri] Bumătate de sat de Serbicenì.» Traducere de Evloghie. 


La n° 46. Această interesantă listă a cailor Curţii e pro- 
babil de pe vremea lui Duca-Vodă, în a treia Domnie. 


www.dacoromanica.ro 


540 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


La n° 48. Pentru fiii lui Ionașco Țăranul, v. n° 36. Can- 
temir e viitorul Domn. Cf. Jst. lit. rom., I, p. 299. 


La n° 40. Pentru Bujoreni, v. n° 36. 


La n° 41. Pentru Bejan Gheuca, v. n 34, 38. Pe lingă Dimitrie 
si Simion, pomeniti acolo, mai era pe acest timp un Gheuca, 
mare boier, Vistierul Vasile, care muri tăiat pentru trădare 
din porunca lui Duca-Vodă în a treia Domnie, la 212 Oc- 
tombre 1679. Cf. Vita Constantini Cantemyrii, p. 14; Ni- 
colae Costin, p. 19; Neculce, pp. 214-5 (uciderea s'a făcut 
Sîmbătă, ceia ce se potrivește cu 2 Octombre, şi nu 2 No- 
vembre, cum scrie Costin). Comisul Ștefan nu e Scărlet (v. 
n° 45), ci Ştefan Cerchezul, prietenul lui Cantemir (Zst. dít. 
rom., I, pp. 315, 333; vol. V, p. 209). Pentru familia Roşca, 
v. n° 29 si vol. V, p. 591. 


La n° 51. Pentru Ștefan Gherghel, v. mai departe, docu- 
mentele Carp. 


La n° 54. Postelnicul e Stefan Scarlet. 


La n° 56. Vasile Gheuca si Stefan Cerchezul aŭ fost po- 
meniti în n! 41 (v. limuririle de mai sus, la acest n"). 


La n° 57. Pentru fiii Teranuluî, v. n° 48. 


La n° 59. Alboaia e văduva lui Albu. Se întrebuința si 
numele femeiesc 4/02. V. actul din Iași, 28 Ianuar 7185 
(=1677), prin care «Dumbrav[i] si cu soțul meii, cu Alba, fata îi 
Tironease, din sat din Glodeani», vînd ocina lor de la Miclesti 
«lui Vasilie è-aù fost Logofit-Mare» (Bibl. Ac. Rom., acte 
necatalogate). Ilie Sturdza e fratele lui Chiriac. Asupra lui 
poate lămuri următorul regest: 

La 24 August 7217 (1709). «Anita Spătăroae răpăosatului Chiriiac Sturzăi 
G-ali fost Spatar-Mare» vinde cun loc de cas[ă] .. „între casa dum[i]sale Vorni- 
culuf Manolachi și între casa dum[i]sale lui Vas[i]lie Caur Com[i]sul», «dumi- 
sale Manolachi Ruset Vel Vornic» (Bibl. Ac. Rom., acte necatalogate). 

Cf. vol. V, p. 593, si limuririle asupra acestor frati date 
ibid., la p. 619. 


La n° 60. Apostol Catargiu e cel de-al doilea cu acest 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 541 


nume. V. n! 53, 60. Cel d’intàiù e pomenit în n! 22. V. si 
vol. V, p. 92, n° 71. Cf. ibid., p. 608. 


La n° 6r. A se ceti «Gahiia», în loc de «Galia». V. ni! 
următor. 


La n° 62. Costăchioaia, sora lui Vasile și a lui Costandin 
(v. n° 70), e soția lui Costachi Sulgerul, tatăl lui Gavrilità. 
O chema Tofana (v. n° 70), si era dintre Bujoreni (v. si 
Amiras, în Letopisife, III, p. 113: «Vasile Costachi Vornicul 
cu frații săi, si cu Bujorenii, rudele lor»). Pentru Abăza, v. 
si traducerea în rusește a Vieţii lui Constantin Cantemir, de 
Bantîs-Caminschi (/sforzza, ete. Moscova, 1783). V. si vol. V, 
p. 219, n° 33. 


La n° 68. În Bibl. Ac. Rom. (acte necatalogate) se păs- 
trează si următorul zapis bîrlidean nedatat: 

Eŭ Costantin Munteanul de Brălad scràîi spre mene acestìi zapis, că ami 
luat 20 de boi de la Dabijea brăcălabul alti bani am dat, ce am rămas cu 
70 de galbeni si 2 carăgie, cum mai sà aibu a da di luna lui Iunife] din 12 
într'o săptămănă, fir ni on cuvăntu, neĝ cu priò, [nici] cu aşteptat, numai la 
dzi. Si S'aii scrăsu în casa Căzacului, dinnaintea şoltuzului Int Iane si denaintea 
Căzacului. Și ai scrăs popa Toader cu măna sa. Toader. 


La n° 68. Dumitrașco-Vodă supt care se face pribegia Orhe- 
ienilor, e Cantacuzino : ea e provocată de năvălirea Tatarilor. — 
Toader Iordachi e Cantacuzino. Contàs ca și Miron Costin era 
dintre casnicii Doamnei Safta a lui Gheorghe Ștefan (v. vol. 
IV, p. 275, n° ccviri). De la dînsa am mai găsit în ulti- 
mul timp un zapis, păstrat în Bibl. Ac. Rom.: 

O llisalta gpjda gspdinii lo Ghiorghie Stefan Voevod bjiiu mlstiiu gspdrii 
zemli moldavscof, scriem Domniia Nostrà la toate slugile Domniei Nostre, 
si la vatasi, si la ġudzì de Ţigani cani vet înbla cu toate trebile si cu toate 
slujbile de la Dommia Nostră, la Tigani can sintu a Domnie Nostre, dămu- 
v[ă] ştire, deaca veţi vedea cartia Domnief Nostre, iar voi toţi ca s[ă] aveţi 
a lăsa foarte în pace pe cestu Tigan a dumisali a ini Răcowiţi ce aŭ fost Logo- 
f[ă]t-Mare, anume pe Petrica, cu fi&ori lui, carele este fior lui Macovei Ti- 
gauului, şi dumisale Logol[#]tuluì Răcoviţi direptu Tigan de la unuculu dumi- 
sali, de la Ionașco Cehan, ce aŭ fost Vornic-Mare!, de cumpărătură. de la Bră- 
novschii-Vodă, precum ne aŭ arătat si dries de cumpărătur[ă] de la Branovschii- 


1 Acest lonașc> e Vornic-Mare în epoca 1620-30; Urzcariul, XVII, p. 477. 
V. schița genealogică din vol. V, pp. 607-8. 


www.dacoromanica.ro 


542 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


Vod[ă] si deres de'ntăritur[ă] de la Alesandru-Vod[ă]. Pentru acia nime detru 
slugile Dombiei Nostre întri nemic să nu aiba a-l învălu[i] peste cartea 
Domn:ei Nostre. 

Toem pisem i nac neucinite. U las, vi 7164 [1655], Mai 31. 

f Sama gpdja veleal. — Pecete ruptă. «Ionașco.» 


La n° 70. Epurenii s'aii numit probabil de la Epure din n° 51. 


La n° 73. Pavel Bujoreanul a fost pîrît si el ca uneltitor contra 
lui Constantin Cantemir (Žst. lit. rom., I, p. 318). V. mai 
departe, p. 36, n° 79. 

La n° 74. Pentru Cantemir v. mai sus, n° 48. Tot ca Serdar 
apare el in 1681 (vol. V, pp. 44-5, n° 209). 


La n° 76. Cehan era un nume de persoani, care a devenit 
pe urmà nume de familie. V. vol. V, pp. 607-8. 


La n° 79. Scîrlet din Zorileni era fiul Tudosiicăi Jora (cu alt 
bărbat). Fiii lui sînt Stefan si Dabija. 


La n°81. Băcanii fusese satul Gheuculestilor. El trece apoi la 
Toader Păladi și de la acesta la Ioan, fiul lui. Peste un an, loan 
se însură la Băcani cu fata lui Ioan Racoviţă, și Cantemir- 
Vodă bănui că s'ar fi pregătit aici un complot împotriva lui 
(Ist. lit. rom., I, pp. 316-7) O înrudire pare să fi existat 
între Velicico si Pălădeşti. V. n 37-8. 

La n° 83. E, cred, Ilie Tifescul, care pîrî lui Cantemir- 
Vodă pe boierii strinși la nunta din Băcani (Neculce, p. 240). 
Cf. vol. VII, p. 9r, n° 13. Văduva lui Alexandru Buhuș e 
Alexandra fata lui Nicolae Ureche (vol. V, pp. 574-5). «Nenea» 
e, pentru Ilie, Antiohie (Jora), care-i va fi fost unchiii. 

La n° 84. Pentru Vasile și soția lui, v. n° 21. 


La n° 85. Ilie Enachi să fie Tifescul? Pentru Isăroaia, v. 
n° 45. — Gavril Păharnicul, fiul lui Grigore Păharnicul-cel-Mare, 
e din Miclești. V. documentele de la Academia Romină citate 
pănă aici si mai jos, p. 277 (urmașii lui Vasile fratele lui Gavril). 

La 10 August 7148 (1640), se face o vinzare din partea 
răzăşilor Dragus! a părţii lor din Miclești, <gupănului Gligorie 
Vornicul de Botășani», pentru 40 de ga/benì buni. 


1 Coborîtor din Dragus, Vornicul de Cimpulung pe la începutul secolului. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 549 


La 12 August următor, act al lui Vasilie-Voda, pentru eNe- 
culai fitorul lui Stefan Drăguş», care vinde partea-i din satul 
Miclesti, «care să număsc din Bendereștii», lui «Gligorie c-ai 
fost Postelnic, dregător de Botoşani», cu 40 de ughi. I se 
mai vind părți din Rusăni, din Nouresti. Tradus de «Miron 
diiaconu», la 1805. 

La 10 April 7149 (1641) i se vinde, fiind el Postelnic, o 
parte din Niştoreani, de zeii FEremie Băsărabă» (2054.) (cf. 
asupra numelui acestuia Studi? as. istoriei Rominilor, p. 52). 

O interesantă scrisoarea Doamnei lui Dabija-Vodă, Ecate- 

rina Dafina, către sotia lui Grigore, e următoarea: 
o G[os)ploy]da Ecatirinaa, g[o]sp[o]d[:]nf io Evstratie Daby[a], Voevod by. mi. 
glo]ssp[o]d[a]rà zemli moldavscoi, scriem Dumniia Noastră la dumneae la Păhărni- 
Casa Ca Mari sănătate. Mai întăi facem stir[e] dumitali sà certe fitorii sı să le dai 
gri)[a] sa nu înble binindu vinul Armeanilor sati Jidovilor, ce foarte [sa] le dai 
învăţătură să înble cu isprav[aà], cà acmu iacă nu iaste ca an vinu multi, să nu să 
bage samă, ce acmu iaste vin prè putin. Deci sà-t fie si dumitali amente si [să 
dai] certari fiorilor să nu sà ispitiască sà bănească vinul, că, [dacă ...] vom 
înțeleage că s'aii cheltui[t] nescari vin, vinul omului aceluia îl voi [face vin 
dom]nescu și pre fitori îi voi pune la închisoare, pini a vini Măriia Sa Voda. 
Acasta-ţi facem ştire dumitale, și neme să nu înCapă a culeage pănă nu va 
vini omul nostru acolo. 

G[os]p[o];da saam. U Ias, lt 7172 [1663], Sept. 27. 

La dumneaei, la Pah*rnitasa Ca Mare], să s|A] deai. 

V. si Zst. lit. rom., l, p. 124, nota 3. Păhărniceasa luă, 
după moartea lui Grigore din Miclesti, pe Vasile Ceaurul 
(v. vol. V, pp. 53-4, n° 244). Ea arată să fie fata Anghelusii 
Isăroaia (v. n 85, 88). V. si vol. V, p. 51, n° 236. 

Adăugim aceste acte ale Miclestilor, la Academia Romină: 

Tast, 2 Ianuar 7201 (1093) Judecată la Constantin-Vodă a lui e Vas[i]lie t-au 
fostu Jicuiciar-Mare si Gavnl Postialnicul». — Sint fiii lui Grigore din Miclesti. 

19 Mart 7223 (1715). Hotarmcă la Şărbești pentru Gavril Vel Logofăt. Sînt 
aduşi ca marturi* Grigoraş Golăi, Dorofteiii, Ion, Isac, Andrieș, Carpu, Ne- 
culai, Grecu. — Copie. 


! Din Miclestî, la 7159 (1651), 17 Iunie, vînzare către Gligorie Jicnicerul. 
Din lași, la 18 Maiii 7166 (1658), Gheorghe Ghica întărește lui Grigore. 
Comisul nişte 'ligani, între cari: Gheonie, Cucona, Pantura, Ichiliia, Filica, 
lonasco Golia si Nastasia și Marica si Alexandra, Chifa (bărbat), Chireana, Rada. 
Din Iași, la 10 April 7171 (1663), Isirate-Vodă îngăduie lui Gligorie Vel 
Păharnic să oprească ocina lui Ioniţ[ă] Prăjescul biv Vornic pentru postav si 
catclazu», dat «căndu aŭ fostu [Prăjescul] Vistiarnic, în dzilele Ghicăi-Vodi». 


www.dacoromanica.ro 


44 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


De la Gavril Miclescu, după moartea fratelui sil, avem un «Izvod de bu- 
cate și de odoar[ă] si de bani si de boi si de negotu, G-aii fost la mănăstiri la 
Focșiani, și aŭ trimis cumnatà-mia de li-aù luat după C-aù murit frate-mieù , să 
s[ă] ştii: 3 lădzi cu haine si cu odoară..., I mahlă cu covoră si cu scorte, 
4 perdeale de Țarigrad, 198 de boi de negotu, boul cite 14 lei. lar cheltuiala 
boilor, la Nahoreanul negutitorul. 150 de ialowit[e], ialovita cate 12 let. ti) 
la Năhorianul, li-aú văndu' la Dausca [Danzig], și am dat bani la cumnată- 
mia, 479 vaci, cu boì, tj la cumnată-mia, Soa de oi, ti) la cnmnatà-mia, 
caril[e] li-aŭ cumpărat de la Motasipul; 176 de iape, cu mici cu mari; 20 de 
but de vin..., I armăsariii turcescu...; I gropă de grăii..., I gropà de 
săcar[ă] ...; 1 sabie ferecatà cu argintu..., 5 cai mi-aii luat Ghiorghiţ(ă] Zmă- 
cicăni [Zmucilă], căndu l-aù triimis cumnată-mia cu stiag la meni.» 

26 Maiii 7251 (1743). Listă de acte împărţite între Logofătul Gavril Mı- 
clescu şi ecumnată noastră Catrina» [a lui Vasile] elzvozăl.> «Ce aŭ fost 
dator nenii [fratelui].. Un izvod scris cu slova nenii ... Neasti trătaze de moșii 
și de alte lucruri, scriși cu slova neanit... Un izvod, îns[ă] de cănd trăia 
meane, dm anul 7225 [1718], Mart 1, scrie cu slova badii lui Mih[a]lachi.» 

O fome de zestre din familia lui Gavril e aceasta: eIlaine si alte ce aŭ trebuit 
Anichi, ce i s'aii dat de la noi, fără G-aii avut de la înmă-saa. Un tămbar la- 
banii de tabin..., zagaraoa... , bogasiul săngif ibrişim ..., ceprazil[e], 1 sucnă 
de tabin cu ape...,izmî..., I roche taftî naramgie leșască..., gàitan cepra- 
zil[e] 1brisin săngif, hogasiii postăvel ibrișin, 1 habaciù.., bumbiî ibrisin..., 
2 covoar[e] agimesti...,un atlaz la obiial..., 12 lingurî de argint...,12 coj 
de adămasci faţă de piloti, un săcriii mare... 20 copi de taftă la periui .. 
un peschir..., un toc de blide..., un toc talgere.. , 12 sfesnici ..., 2 pă- 
har'e], 240 dram[uri] . .., radvanul..., hamurt cu heare cu tot..., streanguri .. ., 
3 copi sift postav la hamuri, 2 sel[e] cu poclădzi .., 1 cal de călărie... 
friia ..., seaca cu abdiocarà [sters], cu poclidzi..., abàioara.» 

Tot asa si lista de: «Unealte G-am dat featei Logofatulut [Miclescu] la 
nuntă, căndu s’aŭ măritat de ale mălt de la Păharmcul.. Seaptedzàci bel- 
Gugi de argintu, 1 față de adămască vearde leșască, 2 sfeasmci lesesti... 29 
coti păndză trepezeneaască.. , 4 pirechi de măneci, cusute cite de noao 
palme, 4 năfrămi bărbătești, 1 măneştergurii de mănă, cusută = 


22 Novembre 7250(1741). Testamentul lui Gavril biv Vel Logofăt. Din ın- 
tăia căsătorie are pe . 1) Costandin Pitarul, care 1ea pe fata Vornicului Manclachi, 
«cununănd Măria Sa Mihaf-Vodi» ; 2) Maria, căsătorită cu Costandin Donicu biv 
Vel Medelnicer, «cununăndu-o Domnia», 3) Anisia (după Lupul Bogdan Medel- 
nicer), 4) Ștefan.— « Acumu, din mila lui Dumnezăii, mi s'aă rădicat ceelalţ copii 
ci amu cu fămeiia al doile» (doi afeți», două fete). Împarte astfel moșiile: 
1) Sandu va lua, la f. Vaslui: Micleștii, Movilenii, Berindestiî, Nistorenii, Ru- 
sănii; 2) Costandin Pitarul: Șărbeștii, Nuorestii; 3) Stefan Vel Șătrar: Gu- 
gestii, Fășcanii, Măngeştii, Burduganii, Boţăștii , 4) Maria: «Bălteni ot Cor- 
nul lui Sas, la Prut»; 5) Anisia: Fîntînelele, Botești; 6) Neculai: Chirceștii, 
Părășănii, Putsisami, Poiana Cîrnului, parte din Șărbești, 7) Ioniță. Popeştit 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 545 


Boldestii, Moiceştii, Brăndișanii, Cărsteştii; 8) Safta: Băicenii si Tulbureli din 
Botoşani ; 9) Paraschiva: Frumoasa peste Prut și Totoiastif, Gavril moştenise 
pe frate-săii Jicnicerul. Împărţise cu acesta Lucami, Mogoșăștii, Bălboyi (peste 
Prut), lingă «Podoleni lui Mihai-Vodi». Le cumpără el de la acest frate. «Aŭ 
întrebat MihaY-Vodă pe frati-meù să i le vă[n]dă, si frati-mei ai spus că li- 
am cumpărat ei di la frati-mei, şi Mihai-Vodă aŭ zis că m'e da alte moșii 
pentru aceste, și m'aii chemat Mihai-Vodă de m'aii întrebat, S[i] i-am spus 
că-s cumpărati de mini, si m'am dus la Porsàsti, că ei nu priimescu, căci iară 
cumpărati de mini; iar trati-meă, find scăpat sfi] bolnav, li-aù vândut lui 
Mihai-Vodă drept trii suti de lei; s[i], întămplăndu-să moartea frățini-meii, 
bani i-ai Iuoat cumnată mè cu copii, s[i] i-ai istovit pe ci li-aii trebuitu, pe 
trebili lor.» 

În lume 7271 (1763), proces al Stolnicului loniţ[â] Miclesc[u] si Andrii 
Prăjăscul cu Neculai Eni Sulgeriul, pentru moștenirea emosuluî» lor Neculaiti 
Morianul. Mama lu! Ioniţă era fata Morianului, iar soția lui Andrnî a dona 
fată. Soţia lui Eni e fata lui Vasăle Morianul, «frate cu maica Stolniculni Io- 
niță Miclesc[u]». Alt ginere al lui Neculai e Andrunachi Isăcescul. Pomenit 
Ion Morianul. «Fraţi încă aŭ fost de toți şăsi. adică Vasile Morianul si Ion 
Morianul si Bălașa Logofetiasa Miclescului si Catrina, c-ai finut-o Andrunachi 
Isăcescul, si Sanda éè-aîi tinut-o Sandul Bosie Vătavul, si Marie, c-ai ținut o Pră- 
Jiscul», — Copie. 
` La 12 lanar 1765, proces al Jicnicerulu1 Sandul şı Șatrarului Sandul, M1- 
clestiî, cu un Evrei, Isac Sura. Evreul dàduse peutru ebrànzà de oi si de vaci» 
<174 lei de bani i cu zăharu, si cu colane de fir de căti dramuri», El face 
caşcaval plătind brinza, «oca căti 2 parali». Avea cdsdrie. 

La 16 Februar 1782, liana Cumisoe a lui Stefan Buhăescu lasă grija sufle- 
tului ei cumnatului Sandul Hatmanul (Miclescu) si cumnatei, Mărinţa. Are la 
Logofătul Gheorghe Carpu a Tiganci. 

În 1793, proces al Mariei Micleasca Pâhărniceasa cu Stolniceasa Ileana, fata 
Stolnicului Ioan Miclescu. — Ambele trăiaii si la 1800. — Maria are pe Gheorghe» 


Vasile Căminariul, loan si o fata măritată cu Stolnicul Alexandru Hrisoverghi. 


La n° 88. «Ion P' Vel Sulger» e Ioan Păladi. Ion Sturdza e 
fiul lui Ilie şi tatăl lui Sandu de supt Grigore Matei Ghica-Vodă 
(v. vol. V, p. 593). Cf. pentru Sturdza și mai jos, n° 094. 


La n° 94-7. Darie Donici și loan Sturdza fusese la Tari- 
grad în calitate de Trimeși extraordinari ai lui Mihai Racoviţă. 
Imprumuturi de la Turci se făceaii si în ţară. Avem astfel, 
între documentele necatalogate ale Bibl. Ac. Rom., unul din: 


lași, 9 Ianuar 7215 (1707), prin care «Lupul Costache Vel Vornic» tm- 
prumută de la «Hagi Smail», puind zălog «un inel cu zanfir s[i] un inel cu 
diiamantu si un inel cu izmărand s[i] o pereche de sărji cu rubinuri, s[i] cate 


68775. Vol. VI. 35 
www.dacoromanica.ro 


546 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


cu 2 picoar[e] de mărgăritar și cinci șăruri de mărgănitar». Dobînda sà fie 


«zăci în unsprăzeci». 
La n°98. Pentru Safta lui loan Racoviţă, v. si mai sus, n° 43. 
La n° 100. V. şi documentele d-lui Al. Callimachi, în vol. V!. 


La n° 106. Pentru Toader al Il!** Palade, v. mai sus, 
la n° 37. 


La n° 112. <A lua de pică> ea lua de c4ica. Alte mij- 
loace violente pentru a intipàri în mintea unui copil, v. în 
vol I-II, p. 152. 


La n° 113, 115, 122, Dintre fiii lui Gavrilità Costachi, So- 
lomon nu muri fără urmași, si tot asa fratele săi Costachi 


! Din 22 Marti 7235 (1727), avem, într'o colecţie particulară, un raport pentru 
hotărmcia făcută «la Zorileani si la Bălăciani, ce se sniătii la Ținutul Tutovii, 
pe apa Bărladului, din sus de tărgul Bărladului, de spre Răsărit», foaste ale 
lui «Dabija Scărlet ce aŭ fost Piharnmc-Mare si a frăține-săit Stefan Scarlet 
ci aŭ fost Armas-Mare». Să se aleagă partea luf lon Păladie. Se chiamă mar- 
turi din tîrg si din apropiere. Se arată nle 96, 99. «S'aii aflat loc niî de v 
hran[4], că era turtiali și rădăcini de stejar, care nici aste de arat, niģ ca 
c'un fel, nici leamne de foc, care pe la alte hotărături locuri ca aceaste nu sa 
pomenescu, iar Mih*lach[1] și Dumitrașco, can cărtindu, am socotit sà pru- 
mască dumnalui Spătar Paladi aciaste pământuri, care nu sniitu nici de v 
hran[ă], doi drept unul, și asia cu socoteal[a] noastră au prumit si dumnea- 
lui Spătarul ; nu li-aŭ agiunsu 150 pămănturi.» Păladie arată partea ce are 
în Zorileani de la Enachi si Bejan Scarlet. Are si acte de la alti doi frați, 
Antioh Vel Căpitan si ptefan Vătav. «Unde iaste un pust de asupra putului 
întru pisc... În drumul cel mare care vini de la Fxlcri si miarge la Bărlad, 
si s'aŭ făcul cruce într'un stejar... În coada văi adănci... Pe miste ripsoare. 
Păn în coada văi Curălariul... La dial, pe o dalmà spre Bujorăni... Într'un 
drum părăsit... Într'un drum părăsit: să chiam[ă] Colnicul Lung .. Spre gura 
Zorileanilor ... Gura răpit... Pre o răp[ă] ce să chiamă Ferișul.. . În dialul 
Chipărcului .. .» Iscàlesc hotarniciî, iar în jurul pecetii Birladulni se scrie: 
«robii Mării Tale Dima, Lupul, Văntul, Vasfi]lia, Ioscul, Zanit, Lupul sin 
Pascul, Panaite Lupul sin diiaconul si cu toți orasani dea Bărlad si soltuzul 
Toma cu părgari. Si aŭ pus şi pecetfe) oraşului tărgul Barladulut». La urmă 
«Stefan Scarlet vătavul de Stolnicei» dă a opta parte din Zoriliani și a patra 
parte din Bălăciani pe 150 de «lei bătuți». «Să-i dezbat vecinii, sa-i dau în 
măna dumisali», afară de «un vecin ce mi-au ertat dumnalut, anum[e] dot 
ficorți] a lui Călin». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALA 547 


Logofătul (Neculce p. 271; vol. VII, pp. 91-3, n° 14)!. Vasile 
Costachi, fratele mai mare al acestora si al Lupului, ucis de 
Turci, avu ca fiii pe Constantin (soţul fetei lui Iordachi Ruset) 
(Ist. lit. rom., Il, p. 399), cărua i sa zis Negel, boier cu 
multe însușiri aristocratice (#074.). Al doilea Negel, fiul lui 
Costachi, tinu pe o fată a lui Mihai-Vodă Racoviţă (Gen. Cant., 
p. 43; fata lor iea pe Iordachi Ghica Iorgulescu). Al treilea 
Negel, Vasile, frate cu precedentul, tinu pe Ilinca fata lui Iordachi 
al II" Păşcanul (zġid., p. 47). Fiul lui Vasile, care trăia încă 
la 1760 (26id., p. 366, nota 2), e Grigore, soţul Mariei, fata lui 
Dinu Canta, și tatăl Mitropolitului Veniamin (v. si Doc. Can- 
tacuzinilor moldoveni, în vol. VII). Un frate al lui Constantin 
Negel tinu pe Safta Cantacuzino, despărțită de Barbu Văcă- 
rescu (Gen. Cant., p. 325). Acest frate e Gavril. — Iordachi, 
pe care-l tăi& pentru hainie Grigore-Vodă Ghica (Neculce, p. 
369), li era văr (26:7.), fiind fiul lui Lupu Costachi. Alt Ior- 
dachi, Păharnicul, zis Venin, avu pe Manolachi Stolnicul, pe 
Lupu (2), pe un Medelnicer Costachi, însurat cu Safta Bog- 
dan, pe Gligoraș Păharnicul și pe Safta, care iea pe Sandu 
Miclescu (v. mai sus, p. 545). Nu știm înrudirea lui Scărlătachi 
Costachi de la n° 124. Manolachi lăsă numai o fată, Anas- 
tasiica, care se măritase cu Vornicul Ioan Cantacuzino (De- 
leanul). Si Scărlătachi lăsă numai o fată. Din ramura Costà- 
cheștilor acestora e Mihălachi din 1777 (Doc. Callimachi, J1, 
p. vini, nota 6), Vornicul Constantin, a cărui văduvă, Maria, 
trăia în 1808 (hîrtiile Miclestilor, în Bibl. Ac. Rom.) si Ior- 
dachi, sotul Mariei Callimachi, seful armatei moldovenesti (el 
își zise Boldur). — Pe lingă Mitropolitul Veniamin, Grigore 
Negel avu pe Șerban și Matei. V. mai ales tabla Doc. Calli- 
anachi, unde se însirà Costăcheștii ce vin din Solomon si 
Costachi, fiii lui Gavrilità. Cf. vol V, p. 592. 

La n° 116. Domnul de venirea căruia se vorbește aici, e 
loan Teodor Callimachi (Septembre 1758). 

La n° 119, r. 3-4 de sus, cetește «maimini» (mamină). 

La n° 121. Actul de la Stefan-cel-Mare, citat aici, e n° 1.’ 

1 O fată era măritată. cum se vede de acolo, cu Pavel Bujoreanu. V. si 


aici, p 538. 


www.dacoromanica.ro 


548 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


La n° 125 si urm. V. asupra familiei Conachi Zst. lit. rom., 
II, p. 495 si urm., si Doc. Callmacki, II (v. tabla). 


La n° 134. Pentru Medelnicerul Iorga (Iorga e numele săii 
de botez), v. vol. VII, p. 126, n° 21 (i se dă un loc în Bo- 
toșani în Domnia d'intăiii a lui Grigore Alexandru Ghica). Poate 
să fie același cu Iorga Vamesul din 1746 (v. vol. V, pp. 244-5, 
n° 111). Ioniță Sturdza nu e Domnul de la 1822. Soţia aces- 
tuia era Ecaterina Roznovanu. În 1822, cînd Ion Sandul 
Sturdza fu numit, din Postelnic ce era, Logofăt-Mare, Marea- 
Vistierie o avea alt Ioniţă Sturdza (v. Hurmuzaki, X, p. 146; cf. 
Doc. Callimachi, II, p. 718), tot deosebit de acesta. În n°° 136-7 
se vede o Băneasă Maria Sturdza. Ioniță de aici face parte din- 
tre nepoţii lui Sandu Sturdza, de supt Callimachi (v. n° 138). 
Căminarul Ioniță muri pe la 1810 încă (Doc. Callimachi, II, 
P. 45, n° 93). 

La n° 138. Ar resulta de aici că < Vornicul» loan Paladi II, 
mort în Rusia, a lăsat pe Nicolae, Constantin, Maria și o 
altă fată măritată după Sandu Sturdza Stolnicul, în vremea 
Callimachilor. 


La n° 139 și urm. Pentru Alecu Callimachi, v. Prefaţa vol. 
I din Doc. Callimachi. 


3. Poieni. 
La n° 2. Despre raseoala lui Lupu Păharnicul contra lui 


Alexandru Lăpuşneanu- el îşi va fi luat fără îndoială un 


nume domnesc — n'avem știri. 


La n° 5. Pentru Marii-Vătavi, v. si mai sus, p. 533. — Pentru 
Ioan Caraghiuzăl, boierul din fruntea Divanului lui Bogdan Lă- 
pusneanu, v. Hurmuzaki, XI, p. xxIx. 


La n° 10. Axintie e cunoscutul cronicar. Îl ştiam diac al 
Domniei numai de la 1707 (v. Zst. lit. rom., I, p. 132). Între 
hîrtiile Miclestilor, cumpărate de Ac. Rom., se află un zapis, 
cu data de 17 Decembre 7209 (1700), scris de «Acsintie diiac 
de Cămară», 


La n° 14. Asupra dascălului («spudeii>) muntean Dima, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 549 


pomenit aici, nu se mai știe nimic. — Pentru Candachia Goioaia, 
v. vol. V, p. 15, nota 1 și p. 572.— Pentru Vasile Ureche, 
v. Gidei, Studiù asupra cronicarilor moldoveni din sec. XVII, 
Bucureşti, 1898, p. xiv, notele: el era fiul lui Grigore, cro- 
nicarul — În Februar 7126 (1618), Radu-Vodă întărește o 
vînzare de vii la «dricul de sus» al Hușilor, făcută lui Lupul 
treti Logofăt (gîndindu-se cineva la ştiinţa de carte a lui 
Vasile Lupu, Domnul de mai tàrziù —treti Logofătul era 
totdeauna cărturar — și la înnaintarea lui începută supt Radu 
Mihnea, — ar admite că acest boierinaș e același cu strălu- 
citorul Voevod de peste douăzeci de ani. V. vol. IV, p. 
CLXXI). 


La n° 15. Cam pe acest timp scrie un răvaș către Gligorie 
biv Comis, din Miclești, «fratele Septelici Vel Postelnic» 
(hirtiile Miclestilor, la Ac. Rom.; fără an, lași, 10 April). 


La n° 17. Căpitanul (de margine) Costin e Costin fiul lui 
Gavril Neaniul. V. vol. V, p. 230, n° 75. Cf. Tst. lit. rom., 
III, p. 49-50. 


La n° 19. Data ar trebui să fie 7232 (1723-4), pentru a co- 
respunde Domniei a treia a lui Mihai-Voda. 


La n° 21. Alexandru Vel User nu e altul decît Amiras. 
V. Zst. lt. rom., l, pp. 469:70.— Actul de retragere al lui Ca- 
listru de Rădăuţi, în Hasdei, Forja de istorie şi literaturà 
(1860-1) si în vol. V, p. 105, nota I. 


La n° 25. loan Bogdan era fiul lui Lupu Bogdan si al 
Domnitii Ruxanda a lui Constantin Cantemir-Vodă. Tatăl 
lui Lupu Bogdan însuși era Bogdan cel tăiat de Duca-Vodă 
odată cu Gheuca (v. mai sus, p. 540, la n° 41). Cf. și 757. lit. rom., 
I, p. 299, nota 8. Din loan Bogdan se născu Manolachi (v. 
ib1d., tabla). Acesta muri ucis supt Constantin Moruzi. În se- 
colul următor apare un Constantin Paladi — ginerele lui Scarlat- 
Vodă Callimachi — care poartă și numele de Bogdan. 


La n° 26. Note asupra Rusetestilor se pot găsi în Despre 
Cantacuzinì (Cupariul si fiii lui) şi în vol. V din această co- 


www.dacoromanica.ro 


250 SXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


lecţie, pp. 588-9 (Iordachi I" Roset), pp. 592-3 (fiii lui: Ni- 
colae, — asupra căruia v. acum si St. Greceanu în Revista p. 
ist., arch. şi filologie, Iunie 1903; Constantin, ginerele lui Ioan 
Bogdan, v. n° 25; si Ștefăniță), p. 623 (urmașii lor). Iordachi 
Vornicul, de care e vorba în documentul nostru, e Cilibiuli 
Vornic-Mare al lui Constantin Mavrocordat. Urmașii săi po- 
meniți aice par să fie fiii lui Vasile Cilibiul și nepoţii lui Ior- 
dachi: Vasile fusese Vistiernic pănă în ajunul Domniei lui 
Ioan Callimachi, iar apoi și Hatman (v. cronica lui Ienachi 
Kogălniceanu). Din vol. I-II, pp. 151-3, se vede că acești Ro- 
setești sînt din ramura Tetcanilor. Constantin ținea pe Nastasia, 
fata lui Iordachi II Cantacuzino Pășcanul (Gen. Cant., p. 47). 


La n° 29. Dimitrie Beldiman e fratele poetului, Alexandru. 
V. Ist. lit. rom. II, p. 89. Pentru al treilea frate, clericul 
Filaret, titular de Apamea (Apamias), v. C. N. Mateescu, în 
revista Cuvîntul Adevărului din Rîmnicul-Vilcei, n! din 1! 
Decembre 1903. 


4. Broşteni (acte nouă). 


Aceste acte nu privesc moșia regală Broștenii, ci un alt Bros- 
teni din același Judeţ. Identitatea numelui m'a făcut să adaug 
acest apendice, care păstrează, de altminteri, toată însemnă- 
tatea sa culturală. 


La n° 1. La acest vechiù act romănesc, alătur următorul, 
care trebuie să fie de pe la 1600, căci «nepoții» Huhulei care 
dă actul apar în Mart 7153 (1645). E păstrat în hirtiile Mi. 
clestilor la Academia Romînă. 

Eú Huhulea ot Nistoreani însumi pre mene fac atasta mărturie şi zapisu 
cum am luat desăti taler 1 cetir tăleri ot Onilă pre doau părți a Huhulei den 
a patra parte de satu de Nistoreani, ce este partea lui. Si aŭ fost Drăguș Gheor- 
ghie şi Stefan Drăguș și Susul si Crăciun si Sorea vătah si mulți oment buni. 
Și Dumitru diac napisal. Da s znam, 


La n° 2. Alti Goroveiești se întimpină în părțile Botoşani- 
lor. V. vol. V, Documentele d-lui Al. Callimachi. 


La n° 3. Întîmplările cu Nemţii si Tatarii, atinse în acest 
act, sînt din 1717.— Constantin Comisul «Gălăţanul» din a 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE Di ISTORIE CULTURALĂ 551 


treia Domnie a lui Mihai Racoviţă, e Costandachi. El era cumnat 
al Domnului, ca si loan Paladi si Iordachi Cantacuzino De- 
leanul. Toti trei făceaii parte din Divanul lui Mihai-Vodă 
(Neculce, p. 350; cf. Gen. Cant., p. 49). 


La n° 11. Iordachi Cantacuzino e, de fapt, Ienachi, fiù si 
el al lui Dinu Cantacuzino Munteanul V. Documentele Can- 
tacuzinilor moldoveni în vol. VII, partea II. Văduva lui, Maria, 
apare în n° 13. Neculai Canta din n° 15 e unul din nepoții 
săi prin fiul Iordachi. 


II. Documente relative la moşiile Ţibăneşti şi Găneşti ale d-lui 
P. P. Carp. 


La n° 2. Nicăiri nu se mai pomenește numele lui Vlaico 
cu acest atribut de «unchiù al Domniei Mele» (Stefan-cel- 
Mare). Ca boier fâră dregătorie însă, Vlaicu e menționat în urice 
de la 1456 pănă la 1468 (Uricarzul, XVIII, pp. 463-4). De 
bună samă, el era fratele Oltei sai Mariei, mama Domnului 
(Melchisedek, în Ax. Ac. Rom., VII, p. 192; pentru numele 
Oltea, v. aici, p. 141, n° 7). După nume, el era Muntean, — 
şi astfel s'ar lămuri venirea în Domnie a lui Ștefan cu ajutor 
muntenesc. Documentul dă cam aceiași boieri ca și cel din 10 
Tanuar următor, în Ur:car:ul, XIV, pp. 66-8. 


La n° 8. Alexandru Lăpușneanu venise la Vaslui, din Hîrlàù 
(Doc. Bistriţei, I, p. 1). 


La n° 9. Cf. cu documentul din 7 ale aceleiași luni, tipărit 
în Uricariul, XVIII, pp. 148-50. 


La n° 12. Gheorghe e Mare-Logofăt supt însuși Petru-Vodă 
Șchiopul, în 1578 (Hurmuzaki, XI, p. 895), în 1579 (Wicken- 
hauser, Putua, p. 212), după Ioan Golie. 


La n° 13. Petru-Vodă statu la Galata în toată această 
ultimă vară de Domnie. Acolo-l găsim si la 30 Iulie (Hur- 
muzaki, XI, p. 904). 


www.dacoromanica.ro 


552 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 14. Cristea e Gheonovici, Marele-Vornic al lui Aron- 
Vodă. V. cap. I si notele de pe p. 552 si urm. 


La n° 20, Documentul ni dă originea lui Dumitru Buhuș 
sait Dumitrașco, care ajunse Vistier-Mare si era, pănă acum, 
strămoșul cunoscut al acestei însemnate familii (v. vol. V, 
pp. 574-5). E interesant, iarăşi, că această indicație genea- 
logică face să se coboare Buhusestii din Stravici. Un alt Stra- 
vici (Straovici), Bratul, se întimpinà adesea în documente pe 
vremea lui Alexandru-cel-Bun (Uricariul, XVIII, pp. 454-5); 
dupà el vin: Stefan si fratele acestuia, Jurj Straovici, care e 
<Giurge Stravici» din documentul nostru (26i4.). — În docu- 
mentul următor, Dumitru Buhus apare în slujba cărtură- 
rească a treti Logofătului. 


La n° 21. Pentru Plotunesti, satul si răzășii, v. Ghibănescu, 
în Arch. soc. st. și lit. din lași, I. 


La n° 23. Lupul Vornicul e Hăbâăşescu, care era în 1625 
vtori Logofat(v. vol V, pp. 16-7). Apoi el ajunge Postelnic (nu 
Mare-Postelnic, :6i4., p. 18, n 83; pp. 20-1, n* 89,91). În 1631, 
acest Lupu era Vornic-Mare de Tara-de Jos, pe cind Vornicia 
Terii-de-sus o avea «Grecul» Vasile Lupu (vol. IV, p. CLXXI, 
nota I; cf. Tanoviceanu, în ziarul Secolul din 28 Maii 1903). La 
1642, trăia numai văduva sa, Marica, sora lui Gheorghe si 
Ion Prăjăștii (vol. V, p. 27, n° 122). Ion fiul lui Lupu Hä- 
băşescu era biv pîrcAlab la 1662 (v. n° 43). Fiul săi Stefan 
apare în n° 119. Pentru Stefan Moimăscul, v. si mai sus, p. 537, 
la n° 140. Pentru Vasile Banul, nașul, vol. V, p. 17 nota 3; aici, 
n° 47. Savin e Prăjescul. Il4vos poate fi Pană Cămărașul (v. 
Ghibănescu, în Arch. soc. și. și lt. din Ias, II, p. 615). Eus- 
tratie Logofătul e cel cu Pravila (Bianu și Hodos, Bióliografia 
românescă veche, pp. 150, 158 si, mai ales, St. Orășanu, Cro- 
nicarii moldoveni din sec. X VHI" , Bucuresti, 1899, pp. 98-9). 
El era de sigur biv zreti Logofât, si o lucrare a sa inedită 
e din 1632 (Bianu, în Columna lui Traian pe 1882, p. 217). 
Bașotă trebuie să fie lorașco (v. vol. V, p. 18, n° 84). — 
Actul trebuie să fie din 1631-2. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 553 


La n° 24. Arvasia se numia strămoașa Callimachilor. V. Doc. 
Callimachi, 1, pp. xvin-1x. Între hîrtiile Miclestilor, la Ac. 
Rom., e si un zapis pentru vînzarea unei moșii din partea unei 
«Aruvasiia hvata loi Ionasco Tănasie» (23 April 7193=1685). 
Pentru un boier Bolea, v. Chilia se Cetatea-Albà, p. 197. 


La n° 25. Iordachi e Cantacuzino. V. Tanoviceanu, în Au: 
Ac. Rom, XXIV, p. 121. 


La n° 27. Armașul Lungul e Carp Lungul, fiul lui Gavril (v. 
n° 35) — Pentru acest Huhule, v. mai sus, p.550.— Uricariul 
e Ieremia Băseanul, de supt Movilesti. 


La n° 31. Hotărnicia pomenită e de la începutul veacului 
al XVIII, 


La n° 41. Cf. cu boierii ce se constată în 1662 (vol. IV, 
p. CCLVIII, nota I). Ura cu care se vorbește de năvălirea 
lui Constantin-Vodă Șerban, cu Cazacii, se explică și prin 
aceia că abia la sfirsitul lui Februar 1661, cu citeva săptă- 
mîni înnaintea acestui zapis, el fusese silit a părăsi Scaunul, 
usurpat, al Iașilor. V. vol. IV, pp. cccIx-x și notele. 


La n° 42. Întăiul Dirac e Serdarul, tovarășul lui Hîncu în 
răscoala de la 1671, contra lui Duca-Vodă. Ce va fi avut 
fiul său Gligorcea cu întàiul Ghica, nu ştim. Îl vedem însă mai 
tărziu, pe vremea lui Stefinità Lupu, luptînd în fruntea unei cete 
de Cazaci, supt steagul năvălitorului Constantin-Vodă Șerban 
(Miron Costin, p. 363) Pentru fiul săii Apostol, v. n° 63; 
pentru el și alt fia, Chiriac, n° 73 (si alte rude). El mai avu 
trei fete. Din Postolachi Durac se născu Nicolae Lozinschi 
Durac (v. n° 151). Gligore Păharnicul e cel din Miclesti (v. 
mai sus, p. 543). 


La n° 48. Iordachi Spătarul e tot Cantacuzino, care fusese 
atîta vreme Mare-Vistier. 


La n° 49. «Dasovanul» înseamnă locuitorul din Dasov, Ocea- 
cov. Mănăstirea de la Dealu-Mare fusese făcută de Iani Ha- 
dîmbul (v. vol. V, pp. 581-2, 583-4, 620). 


www.dacoromanica.ro 


554 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


La n° 50. Nicolae Buhuș era fiul lui Dumitrașcu (v. mai 
sus, la n° 20). El moare înnainte de 1667 (v. aici, n° 52). Cf. 
vol. V, p. 574. 


La n° 51. Pentru alt Burnaz, v. maï sus, p. 537, no 40. 


La n° 52. Domnul e Ilias Alexandru. 


La n° 55. Fentru cariera lui Miron Costin, v. mai sus, n° 
48, si Gidei, o. c., p. 172. 


La n° 56. Pentru familia Neaniul, v.p. 559, n° 17. Acest Gavril 
ajuns Vel Stolnic, în a treia Domnie a Ducăi-Vodă, fuge în 
Polonia (N. Costin, p. 23). — Biv Serdarul Gavrilità e Cos- 
tachi. Supt Gheorghe Ghica, el fusese Vel Jicnicer (Miron 
Costin, p. 364). 


La n° 589. Stamatie Postelnicul era de loc din Chios (vol. 
IV, pp. 274-5, n° CVII, si p. 275, nota 1). Fiul săii pare a fi 
acel Comis Sandu Stamatie, care luà pe «a doua varà a 
Doamnei» lui Duca-Voda (N. Costin, p. 22). 


La n° 60. Trebuia: «Dășovanului» (v. n° 49). 


La n° 63. Vatavul de Postelnicie Constantin Beldiman e 
dintre înnaintașii poetului. V. Zst. lt. rom., IL, p. 88. — 
Panvă e Pavel. 


La n° 65. Alexandru Buhus era probabil fratele lui Nicolae 
Logofătul. V. la n° go. 


La n° 70. Pentru Ionasco Tălmaciii, care era la 1670 Vel 
Păharnic, v. vol. IV, p. 275, n° 108. El luptase alături de 
Gheorghe Ștefan-Vodă, întors în ţară, contra lui Gheorghe 
Ghica (Miron Costin, p. 359): rămase cu Păhărnicia de 
atunci și trăi pe lîngă Safta, văduva Domnului săi pribeag. 
V. si vol. V, p. 584. — Miron Vornicul e Costin. V. și m 
următor. 


La n° 72. «Fosti parnic» însamnă, probabil, «fost PAharnic», 
nu «fost tiparnic». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 555 


La n° 83. Ilie Drăguţescul fugi la 1684 în Polonia cu Ştefan- 
Vodă Petriceicu (Neculce, p. 224). 


La n° 86. Pentru Ioan Paladi,v p. 536. Toader din Miresti 
e unul din cei trei Mirescul, tustrei Căpitani (loan, Toader, 
Pavel), cari întovărășiră în pribegia lui pe Dimitrie Vodă Can- 
temir (Neculce, p. 332). V. și aici, n! 94, 116. 


La n° 88. În Ţara-de-jos, pe Birlad, fusese un Tinut al Ol- 
tenilor. V. Chilia şi Cetatea- Albă, p. 95. De aici acest Vasile 
Olteanul. 


La n° gI. Toader Albotà înnaintă în boierie, ajunse Pitar 
si se așeză în Ținutul Botoșanilor: la 1702 îl găsim la Boto- 
sanì chiar, cu soţia și cei trei fii ai săi (vol. V, pp. 226, n° 61). 
Stirce era diac de Vistierie: familia lui e bucovineană. Ior- 
dachi Toma e fiul lui Ștefăniță Păharnicul şi nepotul de fiii 
al lui Toma Cantacuzino. V., asupra lui, vol. V, p. 590. Abia 
în 1705 el era Medelnicer; v. 2227., p. 50, n° 231. Cf. si Ta- 
noviceanu, în Secolul din 28 Maiù 1903. 


La n° 94. Ștefan diacul de Vistierie e Bărcă; v. n° Ior. 


La n° 95. Toderașco Vistierul e Cantacuzino, fiul întăiului 
Iordachi. 


La n° 105. Pentru familia Morenilor, v. mai sus, p. 545 si 
vol. V, p. 48, n° 221 (Nicolae de aici, în 1692). Iordachi 
Cantacuzino e același cu biv Vel Stolnicul din 1692, adecă 
Iordachi Păşcanul, fiul lui Iordachi Vistierul și al Alexandrei 
(v. și vol. V, p. 45, n° 212), ginerele lui Apostol Catargiu 
II. Ilie Catargiu, care era în 1692 abia vtori Postelnic, e fiul 
acestui Apostol si al Catrinei (2224). Din partida Cantemi- 
reștilor, Ilie a fost odată Caimacam al lui Antioh-Vodă. Supt 
Nicolae Mavrocordat el gustâ închisoarea și se făcu vinovat 
de pribegie, După ultima stàpînire a lui Nicolae-Vodă, el ajunse 
Marele-Logofăt al lui Mihai Racoviță. V. /sz. līt. rom., tabla. 
Pentru urmașii lui în sec. al XVIII“, v. tabla la Doc. Calli- 
machi. — O soră a lui Ilie ţinea pe Sandu Sturdza (vol. V, Z. c.). 


La n° 108. Pentru Dumitrașco Ceaurul, v. vol. V, p 576. 


www.dacoromanica.ro 


556 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 114-5. Pentru Nicolae Donici, v. Zst. lit. rom., Il 
P. 450. 
La n° 121. Bunita era si nume de familie. Un Toader 


Bunita de la începutul secolului al XVII e pomenit în vol. 
V, Doc. d-lui AI. Callimachi. 


La n° 123. V. n° 120. 


La n° 124. Lupu nu poate fi Lupu Costachi, care nu mai 
traia la această vreme. V. si n° 149. 


La n° 125. Pentru antecesorii lui Ștefan Hermeziu, căsă- 
torit cu Ilinca lui Stefan Bărcă (un Grigore în sec. al XVIII'*), 
v. mai sus, p. 57, n° 9; vol. VII, p. 111, n° 34 (Gheorghiţă, 
în 1712) El nu era Grec, ci un răzaș tutovean. Stefan si alti 
doi Hermeziu în vol. VII, p. 116, n° 51 (1770), p. 120, n° 64. 
Fiul lui Stefan I'" e Sanduldela n° 138. Pentru Cucoreni, v. 
vol. V, p. 584 si aici, n° 135. 


La n° 127. Manolachi Ruset era fiul Cuparului celui bătrîn, 
Anita era sorà cu Stefan de la n° 128. V. mai sus, p. 550. 
Fiul lui Stefan e Constantin de la n° 132. Anita se măntă 
cu un Silion, o soră a ei cu un Costachi, iar cea mai mare 
din trei cu Sulgerul Nicolae Lazu (v. aici, n° 170; cf. si n° 
171). Pentru Constantin Costachi (al III"), v. mai sus, p. 550. 
Pentru alt Constantin Roset, Vel Vornic, în același an, 1740, v. 
vol. V, p. 57, n° 255. Cf. ġid., n° 257. 


La n° 138. Nicolae Gherghel e pomenit si în n° 27 (la sfîr- 
sit). La începutul veacului, trăia Lupasco Gherghel Jicnicerul 
al doilea, căsătorit cu Alexandra, fata lui Stefan Brăiescul 
(v. vol. VII, p. 107 si urm., p. 111, n° 36). Fiii săi sînt Ste- 
fan (iġid., p. 113, n° 40) şi Gavril (p. 115, n° 47). Nicolae 
se întimpină si la 1774 (zd:d., p. 116, n° 52). El are pe Şer- 
ban, Iordachi (#24., p. 117, n° 54) si lenachi (ibid, p. 118, 
n° 59); o fată a lui jea pe Constantin Stroiescu (76/4., p. 120, 
n° 67). Mama acestor copii era Catrina, fata celui d'intàiù 
Stefan Hermeziu (v. la n° 125), si sora lui Sandu (v. n° 143). 


La n° 139. Toader Carp e deci ginerele lui Stefan Her- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 557 


meziu. Vel Logofătul Cantacuzino e Iordachi. Fiul săi e 
Gheorghe de la n° 141, 155-7. 


La n° 141. Gheorghe Beldiman e tatăl poetului. V. Zst. 
lit. rom., II, p. 88. 


La n° 144. Ioniță Cuza e acel care fu ucis mai tărziii din 
porunca lui Constantin-Vodă Moruzi. V. și nl 148-50, 152. 


La n° 145. Sandu Hermeziu e fiul lui Stefan. V. la n° 125. 


La n° 147. Ienachi Hrisoverghi e ginerele lui Ianachi Cal- 
limachi. V. Doc. Callimachi, Il, Prefaţa. 


La n° 149. Data actuluï de la Iancu-Vodă e falsă. 


La n° 158. Ioanichie Cogălniceanu e pepotul cronicarului, 
fiù al fratelui acestuia. V. maï departe, n° 159 și Zst. dik. 
rom., I, p. 482. El ajunse egumen de Doljeşti (n° 161). Cei 
doï Cuzesti pomeniti aici trebuie să fie fiii saŭ nepoții lui 
Ioniţă, care era încă în viață. V. şi n° 169. 


La n° 160. Pentru familia Calmutchi, v. Doc. Callinacki, 
I, Prefaţa, cap. I. Cf. şi aici, n° 176. 


La n° 161. Nu știm ce rudă era acest Beldiman cu familia 
poetului. Vasile și Grigore Razu eraù poate frati (Doc. Calli- 
macki, I, p. 416, nota 1). Înnainte de dînsii fusese un Con- 
stantin Razu supt întàiul Cantemir si un al doilea, om cu în- 
semnătate, în prima jumătate a sec. al XVIII-lea. Ei erai fii 
acestui Costachi. 


La n° 165. lanache e Joanichie Cogălniceanu. Din acest 
document se vede că de la Vasile Cogălniceanu, tatăl lui 
Ienache cronicarul — care apare aici ca Medelnicer — și al 
lui Constantin, tatăl călugărului, aŭ rămas și două fete, mă- 
ritate cu Petru Chescu si cu Teodor Isăcescu, amîndoi boie- 
rinași cunoscuți. V. tabla Doc. Callimachi. Petru Cheşcu a 
fost un vestit hotarnic. El avea părți în Horodiste și Cuzlăii 
(vol. V, pp. 541-2, n° 18). 


La n° 168. loan Hermeziu era din altă ramură decît a lui 
Ştefan. 


www.dacoromanica.ro 


558 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 172. Și acest Cogălniceanu va fi fost rudă cu fa- 
milia cronicarului Cf. si n! 180, 199. 


La n° 173. Pare a fi foaie de zestre a Catincăi Carp, fata 
lui Gheorghe, măritată cu Toma Cozma. V. n° 190. 

La n° 177. Pentru Lupu Stroiescu, v. Doc. Bistrifei, II, 
pp. XXI-II. 

La n° 183. loan era fiul lui Gheorghe Carp. 

La n° 186. Data actului de la Alexandru Iliaș e falsă. 

La n° 195. E vorba de plecarea lui Constantin-Vodă Ip- 
silanti și a Doamnei lui. 

La n° 204. Gheorghe Cuza pare să fie al lui Nicolae Cuza. 
V. Xenopol, Cuza-lodă, p. 18. 

La n° 208. Caimacamii țineau locul lui Mihai-Vodă Suţu. 


La n° 209. G. Pini e vre-o rudă a consulului rusesc din prin- 
cipate, care era Alexandru Pini (v. vol. X din Hurmuzaki, 
tabla). Călătoria lui în ajunul mișcărilor revoluționare nu e 
fără interes. 


La n° 231. Grigore Cuza e unchiul lui Alexandru loan Iiă. 


La n° 232-3. Fiii lui loan Carp sint Nicolae și Petru, — 
acesta din urmă tatăl d-lui P. P. Carp. 


ill. Acte diverse. 


1. De la mai multe persoane. 


La n° 2. Orăș starostele e tatăl lui Vascan Oràs, din vre- 
mea Movilestilor. V. Hurmuzaki, XI, p. LXXXV si nota 4. 


La n° 3. Cozia se dovedeste de aici a fi un nume comun. 
Asa sai numit întàiù si Cuzeștii. V. si vol. V, p. 8 si nota I. 


La n° 5. Maria Movilă fu soţia lui Stefan Potocki. V. Papiu, 
Zesaur, II, p. 140. —În Arch. Statului din Bucuresti, actele 
mănăstirii Cosula, pachet 12 (Schitul-Mare din Galiţia, lingă 
Stanislaw) se află copia unei «Fassio substantiae» din 9 Ia- 
nuar st. v. 1783, din care extragem rîndurile următoare: 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 559 


Monasterium Skit Magnum nuncupatum, graeci ritus non uniti, subsistit per 
se in loco remotiore: in montibus carpaticis situm possidet.,. 
I. Fundationem primara ab ]llust. Magnif. d. Maria Mohilanka, coniuge Ste- 


phani Potoski, factam, cuius instrumentum combustione monasteri) a Turcis illara 
perduum est. 


[Expensae :] 

Pro cultura vinearum in Lurcica Moldavia et adductione vini... 200 [fl. imp.]. 

Pro advectione omnium alimentorum ex Bucovina et Turcica Moldavia, cum 
hic nibil victuale in Galicia preter olera adsit... 3.250. 

Ilinc apparens dece»sus. 

Supplet proventus ex bonis in Bucovina et Turcika Moldavia existentibus, 
et quidem in Bucovina. 

1. A principe Moldaviae Basilio ad monasterii conservationem, occasione in- 
corporationis monasteri) suczaviensis in Bukovina huic claustro Skitensi in 
Galicia, anno 1648, fundatus est pagus Mamajeszti in districtn czernovicensi, pro 
memento perpetuum dicendo, hinc... 1,250... 

4 Anno 1659, a principe Moldaviae Georgio Gika assignatae sunt ad fun- 
dationem huis monasteri) decimae frumenti ad proventus civitatis Czernovicz, 
et assequenubus principibus confirmatae, ex quibus... 100. 

La n° 6. Pentru Rugină şi fiul sáu Pavel Jicnicerul, v. vol 
V, p. 621 si vol. VII, p 104 și urm. -— Turcul e Turculet, 
tatăl lui Costasco, cunoscutul viteaz (v. vol. V, pp. 584-5). 


Cf. si n° 10. Văduva lui, în n° 15. 


La n° 16. În privinţa Balsestilor din sec. al XVIII: pot 
servi următoarele două regeste, după originale aflătoare în 
Bibl. Ac. Rom. (hirtiile Miclestilor). 

1. «<Socotială de înpărțială de mosito avem de pe părinţii nostri, de pe Bal- 
şăștă, precum s'ati împărţit pe trií părți, să s[4] ştie, let 7226 [1718", Apr. 17.» 
Partea lui Andrei Bal; parte din Merești, Albești «Parte lu! Ion Balş Vor- 
nicul și a fratelui dumisale, lui Paval, care s'aii dat iar frarelui dumnealui, 
dumnealui Vornicului, la moarte sa» . parte din Ruşi, Aibesti, heleşteii la Du- 
mesti, Curtești, Partea Amţei B3lsoriet. Marturi. Adam biv Vel Sulger, Toader 
Bașota biv Vel Satrar. — Ei toți sînt fili lui loan Balş, si fata a fost soția lui 
Constantin, fiul lui Constantin-Vodă Brincoveanu. 

2. 20 Mari 7264 [1756] Mărturie dată lui Glegore Balse biv Vel Armaş 
şi lu Tordache Bale treti Vistier. Se vorbeşte de «riposata Catrina Ursachivia. 
mătușea dumilorsale». Pomenit «dumnealui Lupul Balpe biv Vel Ban». 


V. şi n° 32. 


La n° 19. Vasile Gane a fost un om de casă al Callima- 
chilor. V. Doc. Callimackî, tabla. 


La n° 20. Păharnicul Ienacachi e Milo. 


www.dacoromanica.ro 


560 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 38. Filaret de Apamea e fratele lui Alexandru Bel- 
diman. V. mai sus, p. 550. 
. 
2. Documente comunicate de d. Ermil Pangrati. 


La n° 3. Avem aici pe începătorul neamului Golie, Hanco. 
Fiul său e Lazăr pîrcalabul. El are pe Stefan (n° 5), pe Ie- 
remia si pe loan (n° 6). Alti copii decit cei doi de la n° 6 
ai lui Ioan sînt pomeniţi în actul din Uricariul, X, pp. 139-43 
(cf. Hurmuzaki, XI, pp. xxvi-vir). De aici se vede că Marele-Lo- 
gofăt Dumitru din 1606, soţul Cărstănei, era ginerele lui Lazăr. 

La n° 7. Pentru Vel Vătavi, v.p. 533. Băseanul e Uricariul. 

La n° 10. Pentru Toderaşco Jora, v. mai sus, p. 538. 

La n° 12. Deci Hrumut, numele unui pretendent din sec. 
al XVie (v. Chilia si Cetatea- Albă, tabla), face parte din no- 
menclatura comună romănească. 


La n° 19. Nagaragiii sînt un fel de musicanti din 7zekfer- 
haneă. V. Sàineanu, /nffuenja ortentală, III, p. 88. 


La n° 20. Alexandru poate fi Ramandi. V. aici p. 149, 
n° 34, si vol. V, p. 46, n° 215. 

La n° 21. Buhăieșştii jucară un rol în secolul al XVIII-lea. 
V. tabla Doc. Callimachi si aici, mai sus, p. 545. V. si n° 20. 
La n° 37 apare Ionașco, fiul lui Vasile. 


La n° 22. Si de aici se vede că Sturdza e la origine nume 
de botez. V. mai sus p. 533 si mai departe, n° 32. 


La n° 25. Axintie biv Vătav poate fi Uricariul. 


La n° 33. Safta e a doua soție a lui Iordachi Ruset. Pentru 
cea d’intàiù, v. vol. V, p. 589. Nici un Buhuș nu seaflă ca 
Logofăt-Mare pe acest timp. 


La n° 34. Pentru Costin Neaniul, v. mai sus, p. 554. 
La n° 36. E vorba de Ieremia Băseanul. 


La n° 39. Pentru Joresti, v. mai sus, pp. 537-9- 


La n° 40. Logofătul Miron e Costin, cronicarul. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 561 


La n° 14. Iorga Postelnicul e vărul lui Vasile Lupu. V. 
vol. III, p. 32; IV, pp. 339-40. 


La n° 15. Mai sus am văzut un Bejan Gheuca. Între hir- 
tiile Miclestilor, la Academia Romiînà, se află un act, din 24 
Decembre, — al lui «Bejan Buzneai», din Ținutul Vaslui. 


La n° 47. Andrei pare a fi trîmbitasul /eșesc, cea mai fost 
pomenit. 

La n° 48. Spatarul Cuza e Dumitrașcu, tatăl lui Miron, 
Toader si Velicico (pentru care v. si p. 239, n° 242). V. vol. 
V, p.93, n° 78; p. 106, n° 125; p. 539, n* 8-0. Din n° 51, se 
vede, că el luase pe o fată a lui Toderașcu Jora, soră cu 
Irimiia (vol. V, p. 540, n° 11). Fiul cel mai mare al lui Du- 
mitrașco, Miron Cuza, luă pe fata lui Ioan Costin, fiii al lui 
Miron cronicarul (v. n° 53; cf. n° 40 si Jst. lit. rom., I, p. 
64). Din n° 53 ar resulta cà si Ilie Catargiu luà parte (ca 
alt ginere? Dar v. vol. V, p. 96, n° 87; p. 99, n° 97) la îm- 
pàrtirea moșiilor lui Ioniţă Costin (v. vol. V, p. 587). Nicolae 
Costin, alt participant, e fiul lui Ioniță (7st. lit. rom., l. c). 
O rudă li era si Anita Sturdza, mătușa lui Miron. Ioniță fiul 
lui Miron (v. și mai sus, p. 59), apare la 1742 ca simplu Pos- 
telnic (v. si p. 246, n° 318).La 1752 e biv Vel Pitar (n° 64); 
tot asa la 1757-8 (vol. V, p. 540, n! 13-4). În 1760 el era 
biv Vel Stolnic (vol. V, p. 541, n® 15-6; Doc. Callimachi, 
I, p. 432, n° 39). El ţinea pe fata unui Jitnicer Toader (Doc. 
Callimachi, l. c.). Nu ştim în ce chip Domnița Anita, fata 
lui Antioh-Vodă Cantemir și soţia lui Toader Paladi, era vara 
Ilincăi, soția lui Miron (v. n°° 67, 110, cf. vol. V, p. 108, 
n° 137 şi zâzd,, p. 623). În 1761 fonitàe judecător la Vaslui 
(n° 70). În 1763 e ispravnic tot acolo (Doc. Callimachi, I, p. 
458, n° 102). Pănă la războii el nu se urcă mai sus decît 
vechia sa Stolnicie. Divanul de pe vremea ocupatiei rusesti 
îl face Păharnic (n° 85), apoi Spătar (n° 87). Uciderea lui 
din porunca lui Constantin Moruzi se face la 18/29 August 
1778. La ea contribui amintirea serviciilor ce adusese Ruși- 
lor și uneltirile contra celor ce conduceaii pe Domn, Vasile 
Razu, Ionità Logofătul Cantacuzino (Deleanu) si Vistiernicul 

68775 Ya VI 26 

www.dacoromanica.ro 


562 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


Iordachi Balș: între complicii osînditilor se pomenește si 
Spătarul loan Canta, cronicarul. Cf. Xenopol, Cuza- Vodă, p. 
17 si Jst. lit. rom., Il, pp. 84-5. Ioniță Cuza avea drept cumnat 
pe un Lupu Crupenschi (p. 263, n° 431). — Fiul cel mai mare 
al lui Ionità e Arghir saù Arghirachi, pe care-l găsim făcînd 
o cumpărătură la 1779 încă (n° 94). La 1783, el era biv Vel 
Pitar (n° 100), peste doi ani biv Vel Stolnic (n° 101). La 
1789 e Sărdar (n° 106). La 1794 ajunsese Căminar (n° 113). 
De la 1798 îl vedem Ban (n° 119). El fusese si ispravnic 
de Vaslui (n° 122). Tinea pe o Ilinca (n° 131). La 1816, e Spătar 
(n° 145), apoi Postelnic. Fiul săi (Arghirie trăia încă la 1824) 
e Iordachi Comis, apoi Agă (pp. 178-9). — Cuzeștii vasluieni 
sînt coboritorii lui Arghirie. — În 1789 se pomenesc «frații 
mai mici» ai lui Arghirie (n° 105; cf. n° 99). Ei pot fi loan 
si Nicolae (cf. n° 112 si Xenopol, Cuza-Vodà, p. 18). D. 
Xenopol dă apoi următoarea derivație genealogică : 
Nicolae 


| > Al | 
Grigore Gheorghe Ioan 


Dumitrachi Alexandru Ioan I" 

La n° so. Pentru Stefan Hermeziu si soția lui, v. mai sus, 
p. 556. Pandele fiul lui Frangule Săuariul (şi Mare-Vameș) e 
pomenit în această calitate de creditor al Costineștilor, și în 
vol. V, pp. 132-3, n°° 64-5. 


La n° 67. V. nota la n° 50. 


La n° 68. Evloghie e vestitul dascăl, caligraf și traducător. 
V. și n° 83 si mai sus, p. 12 și urm. Fiul lui, Constantin, e 
pomenit la n° 84. 

La n° 113. Gherasim Cantacuzino e Spătarul, călugărit, Ior- 
dachi Deleanu. V. vol. VII, p. 83, nota 1 si actele la care 
se raportă. 

IV. Citeva registre de socoteli inedite. 

V. altele în Iorga, Documente și cercetări asupra istoriei 

financiare si economice a principatelor romîne, Bucuresti, 1900. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALI DE ISTORIE CULTURALĂ 568 


V. Condica de porunci a lui Constantin Mavrocordat. 


La n° 11. Satrarul Nicolae Hrisoverghi e tatăl lui Ienachí, 
ginerele lui Ienachi Callimachi. V. Doc. Callimachi, Il, Prefaţa. 
Un Manolachi Hrisoverghi a fost Marele-Comis al lui Ni- 
colae Mavrocordat în întăia Domnie (Neculce, p. 296). Alt 
Hrisoverghi, în Std? si doc., I-II, pp. 188-9, n° 140. Un Con- 
stantia Hrisoverghi, maï departe, p. 245, n° 306. 


La n° 20. Nicolae Costin II împarte cu Ienachi Cantacuzino 
Deleanul (v. si maï sus, p. 561) averea lui Ionità Costin, 
tatăl lui Nicolae si socrul lui Cantacuzino. V. si Doc. Can- 
tacuzinilor din Moldova, în partea a doua a vol. VII. Cf., 
însă, Gen. Cant., p. 49, care-i dă de soție o «Ruseteasà». 


La n° 21. Pentru rolul Lajilor în Moldova — zaheregii mai 
ales —, v. Hurmuzaki, X, p. xIx. Peste cîțiva ani, si tot în 
această Domnie, Constantin Mavrocordat scăpă tara de aceşti 
strașnici oaspeți si chenți. — «Zulumgii» înseamnă asupritor. În 
limba noastră din secolul al XVIII!“ pătrunsese şi cuvîntul 
«zulum», asuprire. În Sàineanu, /nff. orientală, se dă (III, p. 
131) numai acest din urmă cuvint. 


La n° 29. Aga Lupul era ginerele Mitropolitului Nichifor 
Grecul (Zst. lit. rom., II, p. 531 şi nota 1). V. si Neculce, 
p. 418. 


La n° 46. Pentru Ștefan Ruset Păharnicul, fiul lui Iordachi, 
v. mai sus, p. 550. 


La n° 48. Aristarch e Hrisoscolei, nepotul de fiică al lui 
Duca-Vodă. Un Ienachi Hrisoscoleii era ginerele lui Matei 
Ghica, tatăl lui Grigore-Vodă (Gen. Cant., p. 398). Un Iordachi, 
fiii al lui Aristarch (lenachi Kogălniceanu, p. 227), apare în 
Domnia Callimachilor (v. Doc. Callımachı, tabla), ca si un 
Grigorasco (fbid.). 


La n° 59. Pentru şaugăii Ocnei, v. Ghibănescu, în Arck. 
soc. st. şi lit. din Iasì, Il, p. 593 şi urm. 


La n° 61. D. Gr. Goilav, din Botoșani, îmi comunică un 


www.dacoromanica.ro 


564 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


act domnesc din 1° Maiù 1827, întărind vechile privilegii 


ale Armenilor din Roman: 

— Se face știre cu acest hrisov al Domniei Mele pentru briasla neguţitorilor 
armeni den tîrgul Romanului, care?, prin jaloba ce aŭ dat cătră Domniia Mea, 
aŭ arătat cum cà aŭ hrisoave g[os]pod de lacei mat înnainte de noi Domni, 
cuprinzătoare, atît pentru darea birului, cît si pentru alte rînduele a neguțţito- 
miel lor, în ce chip să să păzască si să să urmezi, făcînd rugăminte ca să li 
să înnoiască privileghiurile si să să hotărască si pentru darea birului, în ce 
chip să să urmezi. Deci, cercetînd Domniia Mea si încredintindu-ne den hri- 
soavile glos]pod ci nı-aŭ arătat că, atît pentru darea birului, cît si pentru 
alte rîndueli a neguţitoriei lor, aŭ avut privileghiuri în ce chip să să urmeză, 
si, socotindu-să că briasla aGasta, cu neguţitoriia carea fac, aduc folos si 
Cămării g|os]pod si lăcuitorilor înlesnire la alişveriş, — să cuvine, după drep- 
tate, a avè si acum acele privileghiuri. Nu li-am trecut cu viderea rugăminte, 
ce prin hrisovul acesta le întărim si hotàrîm. Întănă, tot birul breslei acestiia 
să fie pe anu una mie doaî sute lei, banii Visteriei, si osăbit cîte cinsprăzăci 
parale de tot leul, răsura. La cari bani să plătiască cu toții, după driaptă 
cisla ce vor face între dînșii, afară de Mihalache și Cîrstea Misiri, care sînt 
asazati la rînduiala ruptelor de Cămară, prin osăbită carte a Domniei Mele, 
şi suma banilor acestora să aibă a-i plăti cu doi vadele, adecă giumătate de 
bani la Sv[ăjntul Gheorghie si giumătate la Svn Dimitrie. Al doilea pentru 
dughenile ce vor avè neguţitorii armeni a breslei acestie den Roman, atit în 
tirgul Romanului cît si la alte Tin[u]turt, adecă la Tîrgul-Frumos, la tîrgul 
Niampuluî, si la tîrgul Bacăului, să aibă a da la agiutorinja de iarnă cîte cinsprezăci 
let de o dughianà bogasierie, zăct lei dughiana brasovenie, zăci lei dughiana 
căvăfărie, optii lei dughiana băcălhe şi optu lei dughiana rachierie si optu lei du- 
ghiana mumgerie, si cîte cinsprezăci parale de lei răsura. lar cafinelile ce vor avè, 
atît la Roman cît si la Niamtu, fiindcă plătesc havaetul lui Cafegì-basà, să nu 
să supere. Al triile, pentru crîtmile ce vor avè, să plătiască în vremea agiu- 
torinţii cîte tre! lei de bute și cîte șaizăci parale de poloboc. Al patrăle, fitoril 
i fraţii lor, căt si calfile celor ce slujăsc pe la dugheni, fiind holtei să nu fie 
supàraj cu dare de bir saii de havalele, cum și cînd vor umbla pe la iar- 
maroace și zile de tirg, si prin sate cu marfă de vînzare, si acei ce sà număsc 
desăgari, să nu să superi de cătră dregători, nici să li să iă vre un ban cu 
pricină de bir, sati cu nume de alte cheltuele, fiind-că et toate dările îs plătesc 
după așăzarea la Tinfu]tu Romanului. Însă aceștia tot să fie adiveriţ prin 
mărturia dregàtorillo]r de Roman, cum că sînt din briasla negutitoril[o]r 
de acolò. Asăminea si argaţii cei ce vor avè pe la casăle lor, fiind holtel, să 
nu să supere. Așijdire si păstorii ce vor avè pe la bucatile cășlilor, fiind 
mazurì, rus, oameni streini, şi adeveriti prin mărturiia dregàtorilor de margine 
că sînt streini si că maŭ avut vre un amestec de bir cu lăcuitorii ţării, să fie 
aparaţ si scutif de tot birul Visteriei, cum și de toate orf ce dări, Al cincilea, 
cu cai de menzil, zaherè, salahori si alte ori-ce havalele vor fi pe alții lä- 
cuitori, să nu să supere cît de putin briasla aGasta. lar, la cheltuelile ce să 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 565 


vor întîmpla acolò în Roman, să dè si ci agiutoriii celoralalti tîrgovet 
cîte sas[a]zàci bani de casă pe an, iară de la celelalte tîrguri pe unde vor 
avè dugheni, să nu să supere nici cu o cerire de bani, supt nume de chel- 
tuelile târgului. Al șasălea, cibotarif den briasla aGasta, ce vor lucra pe la 
casăle lor si nu vor avè dugheni, să nu să supere cu vre o cerire de dare 
pentru lucrul meșteșugului lori. Al șaptile, la vremea slujbei desătimi, pe 
toate bucatile ce vor avă: stupi i sfini, să aibă a plăti cîte patru parale 
vechi de stup i sfini, iar mai mult să nu să supere. Al optule, pentru 
boi ce să rup cîrduri de pin cirez și fug, cum și cai, epi din herghele, 
să aibă a da colac la cine i-ar găsi, numai cîte doi lei de cârd. arii, cînd 
să va resleti din ciriadă cîte un boii sat doi, cum si din herghelii cite un 
cal, iapă saii cite doi, atunci vor da colac cîte unul lei. Al noule, pentru 
trebuinta casălor lori, slobozi să fie a tăia oi si capri; iar, a vinde carne 
si la alţi streini sînt opriţi. Al zăcile, pentru moșiile ci le tin cu auul pentru 
pășunel[e] bucatel[o]r,*şi pentru finul ce fac spre hrana bucatelor lorii, macar 
că este dată poroncă de obştie: în ce €hip să să urmezi, dară prin hrisovul 
acesta poroncim ca pentru cel ce li să va cădă protimisire la cumpăratul ve- 
nituril[o]r de moșii cu anul păr la Sfintul Gheorghie fiestecine să aibă a-s 
căuta protimisire sa după dreptate ; iară, după sorocul aratat, nimine să nu 
fie volnic a cere protimisire. Asijdire si pentru acei care nu vor fi avind loc 
de arat saii de cosit pe moșiile care să află șăzători, si nu va fi venitul aceil 
moșii vindut la alţii pentru negutitorie, de nu să vor pute învoi cu stăpînii 
moșiilor ca să li să dă loc cu dejmă pentru aratu, atunci dumv. dregători a 
Tinu[tu]rilor să le găsiţ loc pe moșiile ce să megieșăsc prin învoială, si cu. 
dejmă să-ș facă arătunile trebuintoas® pentru hrana lori, dindu-le loc de o parte, 
iar nu Înprăștiet, cu stricăciunea moșiei. Al unsprezăcile, neguţitorii breslei 
acestiia, umblînd prin ţară pentru alijverișul lor, și avînd pricină de giudecatà 
cu cineva, poroncim Domniia Mè dumv. dregători af Tinuturilor, să avet a-i 
giudeca cu dreptate, sai, nemulțămindu-să cu giudecata de acolo, cu zi de so- 
roc si mărturiia dumv. de toată curgirea pricinii, să vie la Divanul domnesc. 
Drept aceia poroncim Domniia Mea dmv. ispravnici, giudecători, cum și altor 
zapcii și slujitori si slujbasilor desetnici, pentru toate să avet a urmă întocma 
după cum mai sus să cuprinde prin hrisovul acesta. Poftim dar Domniia Mè 
pe alţi frat luminaţ Domni, pe care Svînt[u]l Dumnezeù îi va orindui în 
urma noastră la Domniia aceștei ţări, să nu strice atastă așăcare, ce mai vîrtos 
să o întăriască pentru a Domniilori Sale ve&nicà pomenire. Scrisu-s'aii hriso- 
vul acesta la Scaonul Domniei Mele în orașul Eșii, întru cè de'ntăiii Domnie 
a noastră la Moldavvia, în anul al cincile, 1827, Maiă I. 
Iscălitura, pecetea. 


La n° 67. Pentru Șerban Cantacuzino acesta, v. mai sus, 
pp. 526-7. Actul din vol. V, p. 238, n° 94 ar fi deci 
din 1740. 


La n° 68. Mitropolitul Antonie chemase pe Ruși la Iași, 


www.dacoromanica.ro 


566 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


si pentru aceia-i întovărăși în retragerea lor, primind de la 
dînşii apoi Mitropolia Cernigovului si a Bilagorodului (v, 
Neculce, pp. 411, 413). El era Cernàutean, din neamurile de 
jos (un nepot al săii fiind cîmblător», curier) (vol. VII, p. 94, 
n° 22). V, Ist. lit. rom., l, p. 244, nota 3. Lăsă o reputaţie 
de om cărturar. O cumpărătură a lui, vol. V,p. 105, n° 121. 
Pentru chipul cum fugi, v. mai departe, p. 253, n° 385. 


La n° 73. Pentru usur, v. Chilia şi Cetatea- Albă, p. 247. 


La n° 76. La laruga se încheie pacea turco-polonà din 
1617 (Socotelile Brașovului, p. 41). 


La n° 78. Toader Paladi ţinea pe Anita fata lui Antioh- 
Vodă Cantemir și a fetei lui Dumitrașcu Ceaurul, Ecaterina 
(Necuice, p. 257). De aceia avea drepturi asupra moștenirii 
Ceaurestilor, confiscată de Mihai Racoviţa pentru trădarea lui 
Vasile Ceaurul, fratele Anitei, în 1717. V. si vol. V, p. 577. 


La n° 88, Pentru Antioh Vornicul de Botoșani v. vol. V, 
p. 238, n° 96; pp. 664-5. Dinul Armasul apare si în n° 62. 


La n° 110. Ilias Căpitanul de Dorohoi e pomenit si în vol. 
V, p. 238, n°96. 


La n° 10-1. Constantin Ruset e fiul lui Iordachi Ii: Pen- 
tru el si Iordachi Cilibiul, v. mai sus, p. 550. 


La n° 119. Andronachi negustorul de Botoșani e poate 
cumnatul lui Ioan-Vodă Callimachi. V. Doc. Callimachi, JI, 
Prefaţa. 


La n° 129. Episcopul de Roman era Ghedeon. Probabil 
că Domnul, un luminător al clerului și un mare partisan al 
traducerilor, ceruse un Penticostariii romănesc manuscript, 
pentru a-l tipări, — ceia ce nu s'a făcut. 


La n° 130. Pentru Hrisoscul Vlastă, v. si n° 121. Din această 
familie se cunosc: baronul Grigore Vlastò, ginerele lui Şerban- 
Vodă Cantacuzino, Arapachi, capuchehaie în sec. al XVIII, 
și fiul acestuia, ginere al lui Ioan-Vodà Callimachi. Fata lui 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 567 


Grigore Vlastò luă pe Constantin Păşcanul Cantacuzino (Gen. 
Cant., p. 48), ful lui Iordachi Cantacuzino şi al Catrinei, vara 
lui Nicolae Roset contele (vol. V, p. 57, n° 256 şi nota 1; 
așa să se îndrepte zâ:7., p. 592). Grigore Matei-Vodă Ghica 
ar fi măritat pe o fiică a sa după Arapachi (Gen. Cant., p. 
399). Hrisoscol va fi fost fratele lui Arapachi Vlasto. Dar 
din Neculce, p. 364, se vede că acel Vlasto care a ţinut pe 
sora lui Grigore-Vodă Ghica era Andronachi, frate mai cu- 
rînd cu Grigore. Deci am avea: 


Vlastò 
| | 
Grigore Andronachi 
= a Arapachi Hrisoscol 
Pàscanul 


Grigore, 
ginerele lui Ioan-Vodà Callimachi. 
Un Ienachi Vlastò, în /sf. /7£. rom., I, p. 342, nota 3, 


La n° 139, 141. Acest tînăr Sturdza, fiul Sandului, e Ion, 
care fu Marele-Spătar al lui Matei-Vodă Ghica (Ienachi Ko- 
gălniceanu, p. 227). Ionità fusese trimes într'o misiune la Ta- 
tari, din partea Rusilor (Neculce, p. 411). 


La n° 159. Orumbet-Oglu era unul din triburile Tatarilor 
din Bugeac. V. Chilia si Cetatea-Albà, p. 260. 


La n° 189. Cuzea Postelnicul (iar Cuzea ca nume de botez) 
n'are a face cu familia cunoscută a Cuzestilor. 


La n° 218. Pentru Armeni poloni, negustori de vite în 
Moldova, v. apendicele la Raicevich, Osservazioni, şi Doc. 
Callimachi, II corespondenţa lui Giuliani. 


La n° 229. Vestitul Costasco, tatăl (?) lui Gheorghe Turculet, 
fusese botezat de Miron Costin. V. vol. V, p. 406, n° 22. 


La n° 238. E vorba de venirea Tatarilor la 1717. 
La n° 267. Șerban Duca era poate nepotul de fiii al lui 
Constantin-Vodă. V. n° 426. 


www.dacoromanica.ro 


568 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


La n° 306. Ienachi Hatmanul, fost Vel Spătar muntean, 
era Ciuchi, frate cu a doua soție a lui Nicolae Mavrocordat, 
tatăl Domnului. Cf. Neculce, p. 416 si Gen. Caut, p. 388. 
Mai fusese un frate, Păharnicul Constantin (2224.). 


La n° 336. Pentru aceste personagii, v. si vol. V, p. 18, 
n° 77. 

La n° 349. Însemnată e arătarea înrudiril dintre fraţii Mo- 
vilă de la sfirsitul veacului al XVI-lea si Petru Hudici, unul 
din boierii lui Stefan-cel-Mare (v. Uricariul, XVIII, p. 461). 


La n° 384. Deci si de aici se vede că această Catrina Pàs- 
cànita, soţia lui Iordachi Pășcanul, avea, pe lingă fiul Con- 
stantin, si o fată, măritată cu cel de al doilea Vasile Cos- 


tachi (Negel). V. p. 547. 


La n° 388. Alexandru e Amiras. 


La n° 390. Pentru Vornicul Tudorachi de Botoşani, v. vol. 


V, p. 248, n° 120; p. 249, n° 


în 1753). 


123 (el reapare acolo deci 


La n° 395. E schimbarea de Domnie din Maiù 1733. Pentru 
dinsa, v. şi raportul olandes din Constantinopol, 2 Maiă 1733: 


.... De Waiwoden of zoo 
genaamde princen van Wal- 
lachien en Moldavien zyn 
onder malkanderen veran- 
dert; namentlyk de prins 
van Wallachien na Molda- 
vien gesonden is, en die van 
Moldavien na Wallachien. 
Dit geval zal apparent de 
harmonie van die familie niet 
vermeerderen, na dien die 
Heer die prins in Walla- 
chien was, door deze slag 
geruineert is.... 


... Voevozii sal asa zisii 
principi ai erii-Romănești 
si Moldovei aù fost schim- 
baţi între sine; Domnul Fe- 
rii-Romănești a fost trimes în 
Moldova, si cel din Moldova 
în 'Ţara-Romănească. Acest 
cas de bună samă că nu va 
mări buna înţelegere în a- 
ceastă familie, de oare ce 
Domnul care a fost în Țara- 
Romănească e ruinat prin a- 
ceastă lovitură .... 


La n° 398. Pentru negustorul Manole din Botoșani, v. do- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 569 


cumentele d-lui Al. Callimachi în vol. V si Doc. Callimachi, 
tabla (II, p. 668). 


La n° 418. Stefan Luca luase pe sora lui loan Neculce 
(vol. V, pp. 405-6), fată a Vistierului Neculce și a surorii bune 
a lui Iordachi Stolnicul Pășcanul, Catrina (altă fată iea pe 
Vistierul muntean Done; Gen. Cant., p. 366, nota 2). Toma 
Luca pare să fie născut din această căsătorie. O soră a lui 
Toma, Ilinca, iea pe Hurmuzachi Logofătul, fiul lui Cîrstea 
Hurmuzachi, Vornic de Botoșani (v. vol. V, p. 233, n° 83, 
si p. 663). Un frate (saii văr) al lui, Adam Luca, face o ho- 
tărnicie alături cu bătrînul Hurmuzachi la 1733 (#0:4., p. 233, 
n° 84). 

La n° 453. Pentru Iordachi Gherghel, v. mai sus, p. 556. 


La n° 469. Toader Jicnicerul pare să fie socrul lui Ioniţă 
Cuza. V. mai sus, p. 561. 


La n° 474. Actul pentru împărțirea averii lui Vorontar e 
acum la Academia Romină: am dat extrase din el mai sus, 


Pp. 535-6. 
La n° 272. Pentru alğäm, v. Chilia si Cetatea- Albă, p. 247. 


La n° 496. Hrisovul pentru biserica din Șchei s'a tipărit 
în Stinghe, /st. desér. Schéilor, pp. 184-7. 


La n° 499. De aici se vede că, în afară de drepturile Vor- 
nicului de Tara-de-jos, Bîrladul adăpostia un Vornic al ora- 
suluî, care represinta pe acel Mare-Vornic. 


La n° sol. Biserica Sf. Nicolae din Botoşani e a Păpău- 
filor. 


La n° 502, Interesant pentru întinderea dioceselor. Vlădica 
de Huși, pe atunci Ghedeon al II-lea, avea deci, supt ascul- 
tarea sa si Ținutul Sorocei. De altmintrelea, de dinsul se ți- 
neaii toate locurile din Basarabia mijlocie; la 1715 episcopul 
Orest reclamă două sate de pe hotarul Bugeacului, precum 
si tîrgul Dubasarilor de peste Nistru. In privința lor avea 
însă un concurent în episcopul pămînturilor turcești din preajma 


www.dacoromanica.ro 


570 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


Moldovei, care resida în Brăila (al Proilavului) (Melchisedek, 
Chron. Hușilor, I, pp. 190-1; cf. Chilia şi Cet-Albà, pp. 
234-5). Patriarchul de Alexandria, făcut judecător, dădu 
lui Orest numai satele bugecene; Episcopia de Huși nu pă- 
răsi însă drepturile sale asupra Dubasarilor. În schimb, Vlă- 
dica de Roman avea supt ascultarea sa si Galaţii ; dar, aceștia 
fiind ocupați în parte de Turci, Proilavul se amesteca și aici 
(Melchisedek, Chron. Romanului, II, pp. 28-9; Chilia şi Cet.- 
Albà, l.c). 


La n° 512. Poiana lui Păun face parte astăzi din moșia 
Poieni. V. cap. I, partea a II-a. 


La n° 514. Domnița Ruxanda vine vară cu tatăl lui Ior- 
dachi Deleanul, Toderascu Iordachi, iar nu cu moșul acestuia, 
Iordachi Vistierul. 


La n° 515. «Mavrodin Grecul» nu e cunoscut. Fiul săi e 
acela care fu batjocurit la scoaterea din Domnie pentru a doua 
oară a lui Dumitrașco Cantacuzino. El servi apoi pe Con- 
stantin Duca, Antioh Cantemir și Mihai Racoviţă (v. Neculce, 
pp. 228-9, 266). 


La n° 523. Pentru această traducere a Penticostariului, v. 
mai sus, p. 566. 


La n° 528. În Gherla se asezaserà Armeni, veniţi din Mol- 
dova, cu Oxindie Virzirescu, care li fu episcop unit. V. 
sfirșitul prefetii vol. Ii: din Doc. Bistrifei si Benkö, Transylvania, 
I, p. 487. Numele Armeanului de aici e, de fapt, Toros. 


La n° 533. Gavril Neculce era_ fiul cronicarului. 


La n° 535. Dinu, ispravnic de Sucéava, e Cantacuzino mun- 
teanul. V., mai jos, p. 527. 


La n° 545 si 548. În ms. Czartoryski 619 din Cracovia 
se află un număr de scrisori ale lui Constantin Mavrocordat 
către tălmaciul polon Giuliani, de la care el doria știri poli- 
tice, căci, zice Neculce, el căuta «corespondenţi din toate 
ferile străine să aibă» (p. 380). Locul acestor scrisori n'ar fi, 
socot, nicăiri mai potrivit decît aici: 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 571 


I 


Signor mio osservandissimo, 


Essendo stata la lettera cortesissima che V. S. Ill" mi hà 
scritto, per molte settimane smarrita per cagione di un vi- 
aggio che hò fatto per regolamento della Valachia neo-ri- 
cuperata, di là del fiume Aluta, però è convenuto che io 
sino a questo giorno ne differisca la risposta. Rendo però a 
V. S. Ill" le dovute grazie per la favorevole assistenza, che 
si è compiaciuta di compartire in quelle scabrose circonstanze 
al signor Caragia; il motivo delle quale, oltre la di lei cris- 
tiana generosità, essendo stato senza dubbio ancora il rifflesso 
di farmi cosa grata, così non mancherò di conservarne pre- 
sente la memoria e di darne le prove, ogni qualvolta mi som- 
ministrerà l'occasione di mostrargli la mia dovuta riconos- 
cenza. 

Con che bramandole l'adempimento di ogni più vera feli- 
cità, con tutta la stima et osservanza rimango: 


Di V. S. Ira 


Obligatissimo servitore 
C. de Scarlatti", 


A Bukuresti, li 14 di luglio 1740. 


II. 


[«C. de Scarlatti» către același; Bucuresti, 25 Novembre 
1740.] 

Anzi cercando di dar motivo a V. S. Ill”? di accrescere 
la mia riconoscenza, la prego di cominciar meco per l'avenire 
una frequente corrispondenza di lettere-e di communicarmi 
qualche novità particolare, giachè le publiche notizie ci ven- 
gono somministrate dalle gazette di Olanda, di Colonia, di 
Lipsia, di Vienna e di Mantova. Abbenchè nelle circonstanze 
presenti non si possa tirar fin'ora alcuna certa conseguenza, 
le persone però versate negl'interessi politici, e singolarmente 
gli uomini letterati, possono ancora molte volte, per mezzo 


1 P, 83. 


www.dacoromanica.ro 


572 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


dei loro lumi, passar a traverso dell'oscurità dell'avenire. Mi 
farà dunque piacere di parteciparmi quello che nelle circon- 
stanze presenti spacciano quei che hanno cognizione delle 
Corti e di aggiungervi il suo parere; per essempio circa la 
prossima elezzione dell’ Imperator de’ Romani, li concorrenti, 
le fazzioni, i dissegni, e l'essame delle pretensioni più fon- 
damentali di cadauno ; sopra tutto circa la moderna successione 
della Serenissima arciduchessa Maria-Teresa all’ eredità della 
Casa d'Austria e ai regni di Ungaria e di Boemia. Che pensa 
della tranquillità dell' Europa? Sarà ella sogetta a qualche 
torbido ? Gli affari di Settentrione sono essi del tutto agiustati ? 
Che giudica di questa guerra frà la Spagna e la Gran-Bre- 
tagna e della mossa delle squadre francesi? Sopra queste e 
altri simili materie aspetto dunque il suo savio sentimento, 
e l'assicuro della mia gratitudine 1.» 


III. 


Același către același; Bucuresti 10 Iunie 1741. 

Răspuns la «due fogli di V. S. II™ che mi sono stati sin- 
golarmente graditi per le notizie che si è compiaciuta di com- 
municarmi, accompagnate delle sue saviissime rifflessioni; del 
che rendendogliene le dovute grazie, la prego di continuarmi 
tal piacere con altre sue nuove di rimarco, le quali mi saranno 
tanto più grate, quanto saranno più frequenti. Nè mancherò 
io di contrasegnare a V. S. Ill" la mia riconoscenza nei bra- 
mati riscontri di suo serviggio?.» 


IV. 


Im ste, signor mio Colendissimo, 


Avendo la Sublime Porta deliberato che dal prencipato della 
Valachia io mi trasferisca in questo della Moldavia, hò sti- 
mato conveniente di darne parte a V. S. Ill" per pregarla 
di aver meco un’ amichevole corrispondenza di lettere, le 


1 P, 103. 
2- P. 137. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 573 


quali mi saranno tanto più grate, quanto saranno più frequenti 
e accompagnate da qualche innocente notizia e dalle sue 
prudenti riflessioni sopra gli affari moderni. Gliene professerò 
una distinta obligazione, essendo, con tutta la più affettuosa 
considerazione e stima, 
Di V. S. IP» 
Affezionatissimo per servirla: 


C. de Scarlatti*. 
A Iassy, li 11 di ottobre 1741. 


V. 


Im? s", signor Colendissimo, 


Coll’ occasione di un espresso mio officiale che spedisco 
di nuovo in Polonia con alcune commissioni appartenenti a com- 
mercio, non manco di rinnovare a V. S. IlI? le assicuranze 
del desiderio che tengo di seco avere qualche amichevole ed 
innocente corrispondenza per appagare la mia curiosità con 
qualche singolare notizia degli affari moderni, accompagnata 
dalle sue prudentissime rifflessioni, essibendomi con reciproca 
prontezza ad impiegarmi nelle sue brame in qualunque incontro 
di compiacerle in queste presenti. Prendo nello stesso tempo 
la confidanza di raccommandare alla sua amichevole assis- 
tenza il sudetto essibitore della presente, allora che avrà esso 
l'onore d'insinuarsi appresso di V. S. Il". Alla quale augu- 
rando il colmo di ogni più vera felicità, con una rispettosa 
stima mi confermo 

Di V. S. Ile 
devotissimo et affezionatissimo 
per servirla: 

C. de Scarlatti?. 


A Yassi, li 12 di novembre styl. nov. 1741. 


1 P, 145. 
3 P, 147. 


www.dacoromanica.ro 


574 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


VI. 
Ill®° signor, signor Osservandissimo, 


Mi sono sommamente gradite le giudiziose riflessioni e 
singolari notizie che V. S. Il!" coll’ultima sua lettera delli 
8 corrente mi hà inviato, e desidero che non passi alcuna 
posta senza che mi scriva. Non mancherò di mostrargli 
evidenti gli effetti del mio totale aggradimento Intanto 
gli mando 50 ducati d’oro per le spese che possono oc- 
correre da Lei. Mentre nelle nuove che mi sono d'altronde 
venute circa l'elezzione dell’ Imperatore non vien riferito che 
i ministri di Prussia, Sassonia e Hanover abbiano fatto pro- 
testazione, se non avessi una intiera fede a V. S. Ill”*, ne 
avrei forse dubitato. Laonde si compiaccia di confermar- 
mene la certificazione di questo punto in tutte le sue circon- 
stanze. Con che bramandole dall’ Altissimo ogni più vero bene, 
sono perfettamente 

A Jassy, li II di febraio 1742, styl vet. 

di V. S. Il" 
suo affezzionatissimo 
C:a SI: 
VII. 


Monsieur, 


Hò ricevuto col salito aggradimento e stima la riverita 
lettera di V. S. [I delli 14° scorso, colla relazione che 
si è compiacciuta di communicarmi. Aspetto con gran desi- 
derio il suo gratissimo arrivo. Mă la prego che anche prima 
che Lei arrivi a Leopoli, di farmi sapere ciò che troverà neces- 
sario che sia allestito per l’incaminamento del signor ablegato. 
In ciò mi farà V. S. [ln un sensibile piacere. E, con tutto 


il rispetto, mi confermo 
di V. S. Il" 


obligatissimo et affezzionatissimo servitore: 
C. de Scarlatti. 
A Jassy, li 26 giugno (5 luglio ), styl vet, 17422. 


1 P. 195. 
2 P. 242. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 575 


VIII. 
Monsieur, 


L'inopinata nuova della pace conclusa trà la Regina di Ongaria 
et il Rè di Prusia, che V. S. Ill-ma mi notifica come cosa 
certa, mi hà, a dire il vero, fatto talmente stupire che, se non 
avessi una credenza totale nella sua sincerità, avrei avuto 
molta pena a prestarne fede. Se la cosa è vera, assicuro V. 
S. Ill-ma che glie ne devo un’ obligazione singolare per la 
sua attenta vigilanza nel communicarmi una nuova di tale im- 
portanza, e me le professerò sempre tenuto per l'avenire 
di simili nuove, purchè siano veridiche. Per altro, la prego, 
subito, con tutta la premura, di darmene la confirmazione, 
con tutte le circonstanze che non possino lasciar in qualun- 
que minimo punto questa gran nuova in dubio; mentre essa 
conosce la grande importanza che vi è congionta, che non 
si avanzino notizie di tale conseguenza senza fondamentali 
ragioni. Ne aspetto dunque subito da V. S. Ill-ma la confer- 
mazione, e, con tutta la cordialità, mi confermo 


Di V. S. Ill-ma 
obligatissimo et affezionatissimo servitore: 
C. de Scarlatti! 


A Jassi, li 30 di giugno (11 luglio) 1742. 


IX. 
Ill"° signor, signor Colendissimo, 


Hò ricevuto la lettera che V.S.I.siè compiaciuta di scri- 
vermi li 2 del corrente, e gli rendo le dovute grazie per le 
nuove che mi hà cortesemente communicate. Mà dico since- 
ramente che hò qualche difficoltà di prestar fede che l’Impe- 
ratore possa intrare in alcuna alleanza contro la Francia. Mi 
safà molto grato il sapere in qual tempo V. S. Ill”» sia per 
arrivari a Leopoli. Mi ralegro molto che i suoi affari la portino 
di passaggio per questo prencipato, essendochè mi procure- 


1 Pp. 225-6. 


www.dacoromanica.ro 


576 EXPLICAŢIE LA DOCUMENTE 


ranno il piacere di assicurarla di viva voce ch'io sono, con 
una distintissima stima, 


Di V. S. Ill»a 
obligatissimo servitore: 
C. de Scarlatti. 
A Jassi, li 12 di agosto (styl. vet.) 17421. 


X. 


Ill"* signor, signor Colendissimo, 

Mi vien resa in questo punto la lettera di V. S. Ill" delli 
3 di ottobre stil. nov., et un’altra "di S. E. de Benoe, delli 
4 detto. La ringrazio sommamente delle nuove che si è com- 
piacciuta di communicarmi, e mi sarà sempre gratissima la 
continuazione. La prego intanto più distintamente di scrivermi 
subito il giorno preciso quando partirà la legazione di Leo- 
poli e in che giorno giongerà a Hottino, per poter fare le 
disposizioni necessarie. 

La lettera di S. Ecc. non mi fà menzione del giorno fisso 
della sua partenza; anzi dà quel romore ch'è falsissimo: pare 
che sia in qualche incertezza. Ma V. S. Ill”* vede che s'inol- 
riamo in un'aspera staggione, che un'officiale di rango, cioè 
l’aga, stà quì aspettando, e che la dilazione potrebbe rendere 
il viaggio loro di giorno in giorno più incommodo. Hò scritto 
ancora sopra di ciò a S. E. de Benoe. Con che, assicurando 
V. S. Ill»e della mia amicizia e osservanza, mi rassegno 

Di V. S. Im 
obligatissimo servitore : 
C. de Scarlatti. 
A Jassy, li 29 di settembre stil. vet. 1742?. 


XI. 
I° signor, signor Colendissimo, 
Hò ricevuto -con distintissimo aggradimento la lettera di V. 
S. I™ ultimamente scrittami, accompagnata colle nuove im- 
portanti che si è degnata di communicarmi. Desidero che Lei 


1 P. 255. 
1 P, 309. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 577 


mi spieghi qual sia quella Corte vicina che in breve farà una 
mutazione quale potrà apportare non picciolo danno agli 
Austriaci. Frà tanto aspettando nuovo preciso aviso del loro 
arrivo in questi paesi, con ogni maggior stima mi confermo 
Di V. S. IP 
obligatissimo servitore: 
C. de Scarlatti '. 
A Jassi, li 12 di ottobre, stil. vet., 1742. 


XII. 
Ill"° signor, signor Colendissimo, 


Premesse le dovute grazie per le nuove che si è compia- 
ciuta V. S. Ill”= di communicarmi colla sua ultima lettera 
da Leopoli, delli 17 corrente, stil. nov., non manco assicu- 
rarla essermi stata gratissima la notizia dell'intrapreso viaggio 
verso questo paese di S. E. ablegato, — tanto più che mi 
significa che potrò avere il bramato contento della presenza 
di V. S. Ill". Frà tanto la supplico che, subito che questa 
mia lettera sarà capitata alle sue mani, di avisarmi del pro- 
seguimento del viaggio, circonstanziando ogni giornata del 
loro camino, per regolare le giuste disposizioni che si devono 
prendere. E, con tutta la stima e osservanza, rimango 


Di V. S. 1m 
obligatissimo servitore : 
C. de Scarlatti ?. 
A Jassi, li 23 di ottobre stil. vet. 1742. 
[Pe V°, de altă mînă:] 
Ricevendo la sua delli 29 ottobre. 
P. S. Mi ralegro molto dell’ aviso datomi delle ultime dis- 


. . . Lă 
posizioni del loro viaggio: per mia parte non mancherò a 
miei doveri. Ch' una Potenza confinante sia per collegarsi 


1 P. 333. 
2 P. 355. 


68775. Vol. VI.  WWw.dacoromanica.ro 37 


578 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


di nuovo co' Francesi, essendo notizia importante e avendone 
V. S. Ill'** vedute le authentiche lettere, avendo sperato che 
secondo la vostra confidente amicizia, ne avesse spiegate le 
particolarità 1, 


XII, 
Monsieur, 


Jai reçu la lettre que vous m'avés fait l'honneur de m'e- 
crire le 6 septembre; je vous suis bien oblige des nouvelles 
que vous m'aves communiqué. J'ai recu aussi par la même 
voie la lettre de monsieur Benoe? et les nouvelles qu'il m'a 
envoi€. Je vous prie, Monsieur, de continuer notre correspon- 
dance et de me croire tres parfaitement, Monsieur, votre tres- 


humble serviteur: 
C. de Scarlatti. 


XIII. 


Ile ste, sr mio Colendissimo, 


Sono stato non poco sorpreso dell' aviso della fuga di 
una fanciulla zingara appartenente a V. S. Il. Il che da 
me inteso, hò dato subito ordini rigorosi acciò si facciano 
tutte le possibili ricerche per ritrovarla. Nel che si assicuri 
che sodisferò al mio dovere, come pure in tutte le occasioni, 


1 P. 355. 
2 În privința ambasadei lui Benoît, corespondența olandesi dă următoarele 


ştiri : 

t Constantinopol, 22 Decembre 1742. Benoît ar fi trecut Dunărea, și e as- 
teptat în donă săptămîni: «De Heer Benoit, envoyé extraordinaris van Polen, 
werd gesegt den Donauw algepasseert te wesen, en binnen veertien dagen hie 
te konnen zyn». 

2. 4 Maiii 1743. Benoit va avea la 5 audiența de plecare; va porni în cursul 
lunii: «De Heer Benoit, envojé van Polen, steet morgen andentie van afscheid 
by de Groten-Heer te hebben, en zal waarschynelyk nog gedurende deze lo- 
pende maand van hier vertrekkena, 

3. 22 Iunie 1743. Benoît a plecat: «De Heer Benoet, envoyé van Polen 


is vertrokken.» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 579 


nelle quali potrò consegnarle. Con quale distintissima con- 
siderazione io sono 
Di V. S. Il" 
Votre tres-affectionné serviteur : 
C. de Scarlatti*. 


A Jassi, li 23 di novembre, stil. vet., 1742. 


XV. 
Monsieur, 


Hò ricevuto con particolare aggradimento la lettera che V. 
S. Ill" si è compiacciuta di scrivermi. La prego di conti- 
nuare regolarmente a parteciparmi qualche novità singolare, 
e le rendo grazie per quelle che mi hà communicate. Si assi- 
curi frà tanto della mia benevolenza e dell’ attenzione che 
avrò sempre in ciò che la riguarda. GI ultimi pachetti ri- 
cevuti sono stati subito spediti in Polonia. Resto, con tutta 
a più perfetta stima, 

Di V. S. IN" 
Affezionatissimo per servirla: 
C. de Scarlatti?. 


A Jassi, li 27 febraio, stil. vet., 1742. 


1 P. 375. 

2 P, 397.— În legătură cu aceste scrisori se află, pe pp. 641-2 din același ma- 
nuscript, una pe care o adresează luî Giuliani «Antoin (2) Gibel, secretaire du 
Roy et des postes générales de la Couronne [de Pologne]», la 18 Iunie 1744, 
din Varșovia, Gibel roagă pe tălmaciii a înfățișa o scrisoare (care lipsește) lui 
Mavrocordat: «à Son Altesse Monseigneure le Prince Constantin, ci-devant gou- 
verneur de Moldavie, et la seconde à Monsieur Riso, son premier-chambelan . .. 
La negociation de cet correspondance est. le dit Prince Constantin etant encor 
à Jassy, le bureau de poste a avancé par son service, cet-à-dire pour le paquet 
de lettres qu'il recevoit de Paris, 201 4, ducat d'or. Ce seigneur etoit toujours 
«fort ponctuelle, mais, comme le malheur en vouloit qu'il etoit deposé, cet somme 
en reste en arriere. Ce pourquoy, Monsieur, vous obligerai infiniment le Marchal 
de la Couronne, Monsieur de Biberstein, qui reçu la charge du génêral de 
poste de la Courrone, pour atirer le dit prince ă satisfaire un si juste pre- 
tention.» Pe p. 1071 se află apoi un ràvas, cu totul neînsemnat, si fără dată, 
trimes lui Giuliani de Rizu, care se iscàleste. «Giacomo Riso.» 


www.dacoromanica.ro 


580 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 551. Vistierul Antioh Carageà a fost Vornic de Bo- 
toșani. V. mai sus, p. 566. 


La n° 553. Solomon Botez se întîlneste ca Vornic de Cîmpu” 
lung odată cu Toader Calmășul (v. Doc. Callimachi, I, p. 
XXXVI). Cu tot numele săii, se pare că era un bun Romiîn. 
Pe fata lui, Paraschiva, o ţinu Gavril, fiul cronicarului Ioan 
Neculce (iġid., Il, pp. 174-5, n° 6). 


La n° 555. «Chiurdul» e un Curd. El ţinea codaie» de 
vite. V. si n° 574. 


La n° 556. «Elagasà» e Iali-Agasi, Aga Mării, adecă al 
satelor bugecene din vecinătatea Mării. 


La no 559. Beizadeaua loan Cantemir era fiul lui Antioh- 
Vodă. El rămase în Moldova (Gen. Cant., p. 418). El na 
lăsat urmași. Cantemirestii ruși de mai tărziii se coboară din 
fratele lui Ioan, Constantin, care a jucat un rol, ca și un 
al treilea, Dumitraşcu, în războiul ruso-turc ce se încheiase 
abia la data documentului nostru (Neculce, pp. 408, 410; 
cf. Ist. lit. rom., I, p. 486, nota 2). Între documentele de 
curînd venite ale Ac. Rom. se află (doc.35/LXXXIX)0 scrisoare 
rusească, din 30 Mart 1772, a cneazului Constantin Cantemir. 
V. si mai jos, n° 588. 


La n° 560. E vorba de ambasadorul solemn, generalul 
Romantov, care intrà la Constantinopol în ziua de 28 Mart 
1741 (Doc. Callimachi, I, p. 54). După raportul olandes inedit 
din Constantinopol, 11 lanuar 1741! se vede că prin Mol. 
dova primise Poarta, la 8 Decembre 1740, vestea despre 
moartea Tarinei Ana. 


La n° 582. În Țara-Romănească, spre care pîndia Constan- 
tin Mavrocordat, și el doritor de o arendă mai bogată, stă- 
pînia Mihai Racoviţă, un dușman (Doc. Callimachi, I, p. 55). 


! «Al twee dagen te voren, hade de Porta met een exprès van den prins 
van Wallachyen alhier de tydinge ontfangen van het overlyden van de Cza- 
rinne, hoewel niet met volkome gewisheid ; als wanneer daags daaraan met 


een russise courier de confirmatie daarvan alhier is ingelopen,» 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 581 


La n° 592. Dumitrachi «Suè» biv Vel Agă e unul dintre 
cei cinci frati Sutesti de la început (v. Doc. Callimachi, 1, 
PP. LXXVI, CVII). 


La n° 597. «Cred.» însemnează Credincier. V. n° 654. 


La n° 604. În privința rarelor relații ce aveam cu Olanda, 
notez următoarele : 

La 19 April 1740 ambasadorul la Constantinopol al State- 
lor-Generale scrie că scrisorile și le trimete prin Domnii ro} 
mîni («door middel van de princen van Vallachyen en Mol-' 
davien»). 

La 4 Maii 1744, un secretariii anunță că ambasadorul, Cal- 
koen, a pornit spre Adrianopol, «over Adrianopolen ende so 
verders nae de frontieren van Hongarien» : el merse însă 
prin Semlin. 


La n° 622. V. n° 612. 
La n° 634. «Săhrăzli» e Seresli, deci original din Seres. 


La n° 657. E răspunsul lui loan Neculce la întrebarea 
din n° 585. 


La n° 664. Pentru Adam Luca, vezi mai sus, p. 569. Cf. si 
n° 670. 


Despre reforma fiscală a lui Constantin Mavrocordat. 


La n° 686. Deci supt Grigore Ghica se făcuse o reglemen- 
tare a contribuţiilor asemenea cu șferturile fixate de Con- 
stantin Mavrocordat (v. n° 66). lată cum staii lucrurile de 
fapt. 

În întăia Domnie încă, Grigore-Vodă scoase, pe lîngă 
obișnuita dare de instalare, dani? steagului, pe lingă văcări- 
tul introdus de Constantin Duca și primit cu bucurie de Mihai 
Racoviţă !, si șferturile normale, care vin încă din orînduirea 
lui Constantin Mavrocordat în întăia Domnie (V. Neculce, p. 
207, cf. zăzd., p. 365); dar adause și contribuţia extraordi- 


1 El fusese desființat însă de Antioh Cantemir (vol. V, p. 97, nota 1), 


www.dacoromanica.ro 


582 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


nară a «hirtiilor>, care se cereaii după averea omului. În întăia 
Domnie, Constantin Mavrocordat iea ultimele «hirtii» decre- 
tate de predecesorul săii și, odată cu ele, banii steagului» 
ce i se datoriat lui; nu lipsesc dijmele de tot felul, între care 
si odiosul văcărit (7427., pp. 376 7). Urmașul săii, care e tot 
Grigore Ghica, stringe banii steagului, văcărit și, îndată, 
«hirtii grele», care fac tara să fugă (#0:4., p. 387). Întors în 
Domnie la 1741, Constantin-Vodă desființează, pentru întăiași 
dată, dijmele : văcărit, conità a cailor, pogonărit 1, întreținerea 
slujbașilor în drumurile lor (ceia ce Neculce numește «jacuri 
de ciocoi»), caii de olac şi «cheltuiala oaspeților» (n° 751): 
banii steagului îi cere în sumă de 100 de parale, adăugindu-se 
5 parale venitul încasatorilor. De aici înnainte vor fi numai 
patru șferturi de cite 105 parale pentru oricine (afară de flăcâii 
fără casă, cari vor da numai 20; aici, n° 66; — cf. Neculce, 
pp. 416-7). Sferturile nouă trebuiaii să pornească de la No- 
vembre, cu toate că Domnul își luase Scaunul în stApinire 
încă de la t" Octombre: aceasta pentru ca _birnicii să se 
odihnească după banii steagului, răspunși în Octombre (cf. 
n° 685). 

Greutățile veniră însă îndată, si bunele intenții ale Domnu- 
lui fură zădărnicite de înlintuirea de fier a împrejurărilor. 
Constantin Mavrocordat era, de sigur, un om deștept, dar, să 
fi fost un cîrmuitor extraordinar, şi încă n'ar fi fost în stare 
a împăca aceste două lucruri inconciliabile : o dare fixă, ca 


* Dar nu si pe tutun.—Răminea însă goștina, străveche, de oi, desetina, pe porci 
si albine, si coniţa străinilor. Gostina fu stabilită, fără deosebire, la 1 leii pentru 10 
capete de oaie (cf. aici, nle 693, 694). Tot asa rămîn dările ridicateasupra mărfuri- 
lor aduse în tîrguri, mortasipia, si, unele din ele, la bilciuri, cotăritul (n!e 695- 
7), cămănăritul sai camăna, pe crișme (n° 718), etc. Se plătesc, în sfîrșit, nega" 
părat, dăjdile speciale, în folosul ţerii, ca banii şcolilor și podurilor (din oras)e 
Mai găsim — obiceiurile eraŭ prea împleticite, în acele timpuri de datină si pri- 
vilegii, ca să se poată lămuri printr'o singură măsură îndrăzneață — furmtu- 
rile pentru Curte (carele cu lemnele de la orașe; n° 703, păstrăvi din munte; 
— n° 740). Dar Domnul plătia în bani multe din cele ce-i trebuia, precum 
roate (n° 702), saŭ le lua din anumite vechi venituri (grîù si orz din x, urut 
Tatarilor, n° 711). Furmturile pentru Turci erai să fie plătite. Fireşte că se 
păstrai înțelegerile deosebite ale Vistieriei cu anumite categorii de contribua- 
bili (Tigani — v. n° 715 —, Bîrsani — v. n° 714 —, Evrei, Armeni poloni) 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 583 


sferturile sale, si o cerere nemărgenită, ca aceia ce-l venia 
de la Constantinopol. Aceasta se văzu îndată. Pe cînd cule- 
gerea șfertului întăiii trebuia să înceapă după 1" Novembre, 
se trimeseră porunci pentru adunarea unei «sume de bani 
din frunte banilor» încă de la sfîrşitul lui Octombre, pentru 
că datornicil domnești din Țarigrad cereaù plată fără întîrziere 
(n° 719). În același timp se poruncia stringerea în pripà a 
vechilor datorii (n! 720-1). Sorocul pentru expedierea bani- 
lor la Constantinopol trebuia să fie 6 Novembre (n° 750). 
Ceva mai tirziu va fi plecat cw chaznaua» Trimesul, Postel- 
nicul Iordachi. 

Din unele Tinuturi nu venise nici-un răspuns de la is- 
pravnici, şi Domnul trebui să trimeată copii de casă ca să 
se làmureascà de unde venia tăcerea. Cei ce dideaù știri si 
bani, vestiaii si despre fuga peste hotare a multor locuitori, 
pe cari nu-i jignia măsura cea bună a Domnului, ci nedreapta 
împărțire, cis/uire, între săteni a sumei cerute, după singura 
numărătoare a capetelor, de la satul întreg, si tot asa stoar- 
cerile cutărui împlinitor. De la Domnie veni îndemnul ame- 
nintàtor de a se aduce îndărăt fugarii si asigurarea, făcută 
mai mult pentru a înspàimînta — căci tot se lungiră termi- 
nele —, că oamenii pe cari cercefătorii nu-i vor găsi scriși la 
cislă, vor avea să plătească îndoit în mînile lor (n° 779). Cu 
toată nădejdea lui Mavrocordat că vestea cea bună a unei 
singure dări, statornicită odată pentru totdeauna, va aduce 
țerii vechi locuitori pribegitì si oaspeţi noi, aceștia nu se 
gràbiaù să vie (n° 785). 

Cind se începu strîngerea normali a întăiului sfert, alte 
nevoi băteau la uşă. Se orîndui ca, din cele 105 parale, 60 
sà se afle neapàrat în Vistierie pînà la 10 Decembre, pentru 
o nouă trimetere la Constantinopol. Însă iată că sosesc nouă 
cereri împărătești, puține zile după data de mai sus: să se 
dea orz! şi făină pentru trupele asiatice în luptă cu Perșii, 
să se gătească strălucite conace lui Romantov, solul rusesc 
întors de la Poartă, si cam tot asa e/céu/uò turcesc ce era 


! În n° $23, evident trebuie a se ceti, 30.000, nu 30 (za nu a) de chile. 


www.dacoromanica.ro 


584 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


să vie din Petersburg (n° 823-4, 830). Dajdea mazililor, — 
cari, cum se știe, erati despărțiți de birnicii săteni — nu putea 
aduce sume mari. Se hotăresc atunci împliniri strașnice, cu 
vînzări de vite și tragere la răspundere a dregătorilor (n° 
832, 837, 841, 844). Ce făcu, ce drese, Domnul putu să-și 
păstreze încă neatinsă reforma. 

Ba încă, pentru al doilea sfert, Februar-Mart-A pril, se scăzu 
holteilor darea pe jumătate, păstrindu-se aceiași răsură; 
dar tot odată se întăriaii măsurile pentru descoperirea tuturor 
celor ce datoresc biruri (n!* 852, 861). Cele d'intăiii porunci 
pentru noul șfert pornesc încă din Ianuar, și tot în Ianuar 
Poarta cere altă zaherea pentru primăvară (n! 860, 863), pe 
cînd un transport de bani apucă drumul capitalei turcești 
(n° 868). În Februar, cercătură nemilostivă: data acesta, re- 
calcitrantii vor plăti în adevăr îndoit (n° 892). Se tot zoreste, 
în aceiași lună, stringerea șfertului al doilea: pe ziua de 5 
Mart e să plece Marele-Comis, ducînd alti bani la Constan- 
tinopol, tot datornicilor (n° 900); cu împrumut se luase sumele 
care plătiră Bairamlicul (n° 913). Tonul față de ispravnici, 
ce se codesc, temindu-se să nu fugă locuitorii la începutul 
lucrului la cîmp, se face foarte aspru. Totuși, cu o foarte mică 
zăbavă, Comisul poate pleca la Constantinopol (p. 342). Cînd 
Poarta impune lui Mavrocordat să răspundă el — firește, în 
sama tributului, care de mult timp nu se mai plătia la un 
termen, ci se împărția prin anticipație la atîtea lucruri, în- 
cit se încurcaii socotelile — lefile Ienicerilor din Bender, re- 
formatorul fiscal voi mai bine să facă un împrumut, care era 
să fie plătit apoi din sfertul al treilea, de cit să strice restul 
șferturilor : îi trebuiai vre-o 12.000 de lei (n'° 1041-2). Dar îm- 
prumutul nu izbuti. Însă în primăvară Turcii hotăresc să se 
dreagă cetatea de hotar spre Rusia a Oceacovului; și neapărat 
salahorii și carele se cer, ca o legitimă contribuţie de războiii, 
de la Domnul Moldovei : terminul'e scurt, ziua de Sf. Gheorghe, 
cînd se începe ceia ce s'ar putea numi anul militar turcesc. 
Iarăşi se îndeamnă ispravnicii a strînge neîntîrziat un acont: 
de 60 parale din sfertul al treilea, a cărui culegere trebuia 
să se înceapă, după rînduială, abia la rii Maiii; ca o slabă 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 585 


mingfiere, se făgăduia locuitorilor cà stringerea restului acestui 
sfert se va mai trăgăna (ale 1062, 1063). Încă odată Domnul 
asigură că «din făgăduinţa noastră n'om esi» (n° 1063). Trebuie 
să se ție samă si de faptul, pe care si el îl pomenește, că 
salahorii si carele n’aù fost aruncaţi în sama ţerii, cum era 
înnainte obiceiul să se facă (n° 1083). 

Dar, cu toată făgăduiala de îngăduire, încă de la 5 Maiii 
se cerea locuitorilor să dea ràmàsita de 40 parale din sfertul 
al treilea (n° 1100). Peste putin, leafa nouă a Ienicerilor din 
Bender e aruncată în spinarea lui Mavrocordat, pentru cine 
ştie ce depărtat haraciù al viitorului. Terminul șfertului al 
treilea se încheia la 31 Iulie. Și totuși la 15 Iunie încă lo- 
cuitorii sint poftiti, cu eea mai mare politetà rușinată, să dea 
6 potronici (= 20 parale; v. n° 1312) din sfertul al patrulea 
(n° 1199, 1200). Înnainte de sfîrsitul lui Iunie, Ceausul vine 
zapciù la Iaşi pentru lefi; deci poruncă ispravnicilor să se gră- 
bească (n° 1232). Șfertului al patrulea, care trebuia să fie al 
lui August, i se zice curent sfertul lui Iulie, uitîndu-se banii 
steagului din Octombre (n° 1264): pentru cheltuielile pomenite 
si pentru o nouă cerere de bani din Constantinopol se fixează 
ca termin din urmă alstrîngerii lui: 25 Iulie (nl 1264, 1279, 
1283). 

Acum vine știrea că puternicii de la Poartă ar fi gata să 
întărească pe Domn pentru un noŭ an de cîrmuire — căci 
se ajunsese la regimul anual — să-i dea mucarerul, si sà pri- 
mească mulțămire pentru această binefacere (n° 1284). Ma- 
vrocordat socoate pentru aceasta șfertul al patrulea, precum 
și desetina si goștina, ce sînt a se strînge în August (n°° 
1290-1). Dar bani îndestulători nu iese, si atunci Domnul în- 
dreaptă cătră ţară o proclamație de îndreptăţire, prin care 
caută să împace principiul șferturilor cu cea d'intăiii neapli- 
care a lor. 

El înșiră toate cheltuelile neobișnuite ce a avut să ridice: 
între cele din urmă, 12.500 de lei pentru războiul persan, 10.000 
pentru furniturile Constantinopolei si îmbielșugatele daruri fá- 
cute cu prilejul schimbării — la 7 Aprilie, după Hammer — 
a Marelui-Vizir si a dregătorilor ce atîrnaù de dinsul. A plătit 


www.dacoromanica.ro 


586 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


astfel în jumătate de an haraciul întreit, iar Turcii l-ai socotit 
numai ca un haraciù și jumătate: a păgubit ast-fel 100.000 
de lei !. O plîngere a țării n'a fost ținută în samă. Atunci s'a 
chemat Divanul; boieri rutinari aŭ vorbit atunci — doar nu 
putea să-i atingă atita pe dînsii, cărora li se crutaiù multe! — 
de văcărit si cunità; Domnul li-a respins sfaturile, şi a aflat 
soluția, descoperind «gresala», ce făcuse încă de la început, 
că pornise șferturile de la 1°" Novembre, atunci cînd el fusese 
numit încă din Septembre st. n.2, saù, mai precis, din ultimele 
zile ale lui August st. v. Deci el se crezu în drept a-și socot 
drepturile fiscale — care, de fapt, începeaù din ziua numirii — 
de la 1} August. Astfel, un noi șfert porni de la 1!" August 
1742, pe cînd, prin plata șfertului al patrulea (cu banii stea. 
gului, — al cincilea) din Iulie, tara putea să se creadă asigurată 
de plăți tocmai pînă la 1: Novembre (n° 1305). 

Din acest sfert întăiii al anului al doilea se ceru fără ză- 
bava suma de 60 de parale. Apoi, după cîteva săptămîni — în- 
ceputul era greii! —, birnicii aflară că șferturile nouă vor fi 
mai mari decît cele vechi: se vor plăti 120 de parale, ră- 
miind aceiași răsura; pe lingă aceasta, și holteii fâră gospo- 
dărie, scutiți pănă atunci. vor da bir, în sumă de 12 parale 
la sfert, din care însă jumătate, puindu-se la cisla cäsarilor 
(gospodarilor însurati) cădea tot pe umerii lor împovàrati (n° 
1323). Holteii «cu mame», adecă stăpîni în casa mamelor vă- 
duve, rimiîneaù să dea tocmai cît birnicii obicinuiti, și aceasta 


1 Ar ieși deci că tributul era atunci numai de 60.000 lei. 

2 Rapoartele olandese notează trecerea lui din Ţara-Romănească în Moldova 
la 16 Septembre (Doc. Callimachi, I, p. LV), cele francese ia 10 ale lunii (Hur- 
muzaki, Sul. 13, p. 564, n° DCCOXVIII, cf. n° precedent, din care se vede 
că la 22 August. st. v Mavrocordat era încă in București), rapoartele vene- 
tiene anunţă schimbarea la 19 Septembre (iòd. IX!, p. 683, n° pcexovi: din 
ele se vede cît a dat Mavrocordat ca să fie strămutat, și nu scos cu totul: 500 
de pungi = 250.000 lef). Grigore Ghica a primit vestea maziliei la 13/24 Sep- 
tembre (Neculce, p. 415). Cum s'a spus, Constantin-Vodă veni însă la lasi, 
de și va fi fost înștiințat cam la aceiași dată cu Ghica, abia la 1/12 Octombre: 
lucrul se explică prin faptul că urmașul săii în 'Țara-Romănească, Mihai Raco- 
vità, din motive pe care nu le cunoaștem (poate nu găsi bani!) intrâ în Con- 
stantinvpol abia la 17 Octombre (Hurmuzaki, Supl. 1! p 565, n° DCCOXX). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 587 


chiar de la noul sfert întàiù (n° 1325). Findcă oamenii tre- 
Puiaii să se ascundă si să fugă mai mult decît pănă acum în 
fata acestor surprinderi fiscale, zlotașii, cari aveait voie să 
încaseze la fie-câre descoperire enorma sumă de 20 de lei, 
fură făcuți răspunzători pentru ori-ce birnie fugit, care sar 
ivi totuşi la cercàaturà (n° 1324). Adeverinta de lipsă a unui 
birnic nu se mai primi din mîna sătenilor (n° 1360). 

Constantin-Vodă își primi mucarerul, si rămase astfel Domn 
încă pe un an de zile. Pentru acoperirea cheltuielilor neapàrate» 
făcute cu acest prilej, se împrumutară bani, și pentru plata 
acestor bani se mușcă iarăși un coltisor de principiu. Locui- 
torii n'aveai nimic de plătit pănă la 1!" Novembre, dar încă 
din Octombre se ceru «un Èfert tot pe socoteala tfertului 
celui de'ntăiii», în sumă de alte 120 de parale. Pentru a îm- 
buna lumea, se făgăduia însă că sferturile obișnuite 2, 3 si 4 
vor fi iarăși numai de o sută de parale, iar pentru holtei de 
50 (n°° 1413, 1469; dar holteii fără casă proprie fură ridicați 
pănă la suma de 20 de parale). Tot atunci se strînse cu as- 
prime vădrăritul si gostina, pentru ca să se împlinească banii, 
cu cari iarăși Vel Comisul era să plece peste puţin spre ne- 
sitiosul Constantinopol (n! 1449, 1462, 1465), si încă si atunci 
o parte din bani trebui să se trimeată după dînsul (n° 1504). 
După aceasta, în Decembre, se dădură nouă asigurări că șfer- 
turile nu se vor înmulti și nu vor fi crescute, adăugindu se, 
ca garanţie, că şi estăpinii» s'aii învoit a-și mai întàrca pof- 
tele (n° 1517). Din scrisorile trimese pentru aceasta vedem 
că teranii stia să-și facă socotelile si că se plingeaii amar 
pentri călcarea frumoasei făgăduieli domneşti a celor patru 
şferturi (pp. 404-5). Sfertul al doilea ar fi trebuit să se cu- 
leagă în Novembre, însă poruncile pentru strîngerea lui se 
dădură abia în a doua jumătate a lunii următoare (n°° 1532» 
1541, 1549, 1571): încheierea încasărilor se ceru înnainte de 
sfirșitul lui Ianuar (n° 1579). După aceasta urmà o nouă cer- 
cătură (n° 1589). lar ce a fost mai departe, nu știm, căci 
Condica se oprește aici. 

Pentru cine a urmărit cu luare aminte această expunere, 
răzimată numai pe documente contemporane, și anume — ceia ce 


www.dacoromanica.ro 


588 EXPLICAȚII LA DOCUMENTE 


nu se poate pentru altă vreme — pe toate documentele fiscale 
contimporane, se va încredința de două lucruri: de bunele 
intenţii ale lui Constantin Mavrocordat și de caracterul im- 
posibil al situației sale, care-i impunea să facă, mai mult pen- 
tru alții, ceia ce a făcut. 


La n°734. Gligoras Costachi (Grigore I'"), e, de bună samă, 
acel fiii «al lui Negel Vel Logofât» Costachi care a luat pe 
una din fetele lui Mihai-Vodă Racoviţă. Cealaltă s'a măritat 
mai tîrziù cu Scarlat, fiul lui Grigore-Vodă Ghica (Gen. Cant., 
p. 43). Dusul Comisului Costachi în Țara-Romănească, unde 
domnia tocmai Mihai-Racovità, se limureste deci foarte bine. 


La n° 741, Si Ilinca, văduva lui Dumitrașcu Racoviţă, se 
ducea la Mihai-Vodă, cumnatu-săti. 


La n° 757. Renii erai ocupați de Turci, cari-l numiaii To- 
marova. 


La n° 786. Aristarch e Hrisoscoleii, fost Comis (Neculce, 
p. 386), iar acum coleg al lui loan Neculce, ca judecător în 
lași (ibîd., p. 417). 

La n° 826. Alexandru Userul nu e Amiras; cf. n° 831. 


La n° 839. Comisul Gligoras e Costachi. V. si mai sus. 


La n° 867. Pentru negustorul Manole, v. Doc. Callimacki, 
tabla și vol. V, Doc. D-lui Al. Callimachi. 


La n° goo. Vel Comisul era (v. Neculce, p. 416) «Chiriță 
Dracul» (Constantin Suţu; cf. Doc. Callimachi, I, p. LXXVI). 


La n° 908. Răducanul e, cred, Racoviţă, fiul lui Dumitraşcu. 
La n° 947. Pentru Comisul Gligoraș, v. mai sus. Cf. și n° 996. 


La n° 982. Solomon Botez a fost apoi Vornic de Cimpu- 
lung. V. mai sus, p. 580; cf. și n° 1270, 1363, I4II. 


La n° 996. În Țara-Romănească, tipografiile din Rîmnic si 
București urmaii tradițiile din sec. al XVII-lea si dădeai tot 
felul de cărți religioase în romănește (7st, Jit. rom., I, pp. 513-19), 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 589 


pe cînd pe această vreme nu se lucrează, în materie de ti- 
părituri, nimic în Moldova (î&2., pp. 530-1). 


La n° 1068. Pentru Andrei Balș, vezi mai sus, p. 559. El 
era al doilea Spătar. Tatăl săi era tot un boierinaș, Vasile 
Balș, fiii însă al Marelui-Vornic Ionașcu (p. 276, n° 515). Cf. 
si n° 1343. 

La n° 1090. Lămuriri asupra celor «două ceasuri», teren 
cedat pentru întrebuintarea Tatarilor (ultima întărire a ce- 
siunii se făcu în 1729), v. Chz/ia şi Cet. Albă, pp. 248-9. După 
harta lui Rhigas (un exemplar la Ac. Rom., două la d. Al. 
Callimachi, unul la mine), hotarul Bugeacului, necuprinzînd si 
acest teritoriu, era în 1797, la Nord, de spre Ţinutul Chisi- 
năului, următorul: el pornia de la Orac-Mirza, ceva la Apus 
de obîrsia rîului Valea-Strimbă, unde se întîlniaù Ținuturile 
Fălciii si Chisinàù cu Tatarii, trecea spre Răsărit pe la Ca- 
racuzà, pe supt Farladan, pe la Cara-Mirza (ce rămînea în 
Moldova), se ridica spre Nord pănă atingea cursul Bicului, și 
urmăria această apă pănă la vărsare. Raialele Ismail, Chilia 
şi Akkerman rămineaii deosebite de pămintul Hanului. Ho- 
tarul e, de altfel, cam același în harta lui Cantemir, alipită 
la Descriptio Moldaviae. Cf. Chilia si Cet-Albà, p. 244. 


La n° 1106. Pentru Lupu Aga, v. mai jos, p. 590; cf. si 
n° 1142. 

La n° 1130. Pentru Lebădă Armeanul, v. vol. VII, Doc. 
Goilav: d. e. p. 136, n° 49. 

La n° 1145. Ioniță Zosin pare să fie Bașotă, asupra căruia 
v. p. 277. 

La n° 1177. Pentru episcopul Proilavului (Brăilei), v. mai 
sus, pp. 569-70. Nu-i cunoaștem numele. 


La n° 1392. «Indirniliul» înseamnă Adrianopolitanul. 


La n° 1424. Orumbetoglu era al doilea trib al Bugeacului. 
Cf. n° 1508. 


La n° 1441. Radu e Racoviţă; Marele-Vistier, Toader Pa- 
ladi. Pentru nunta fetei acestuia, v. si mai departe. 


www.dacoromanica.ro 


590 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


La n° 1521. Toader Cantacuzino e Deleanul, Marele-Stolnic 
de mai tîrziù, fratele lui Şerban si Iordachi. 


La n° 1542. Pare să fie Ioniță Beldiman din /st. lit. rom., 
II, p. 88. 


La n° 1565. Dumitrașcu Aga e Suţu; v. p. 581. 


La n° 1591. Ion fiul lui Jumătate apare în documente încă 
de la 1407. Jurj Jumătatevici, fiul lui Ioan și moștenitorul 
Jumătăţenilor, moșia familiei, se întîlneste încă din 1427 (Wi- 
ckenhauser, Woronetz, p. 147 ; cf. Uricariul, XVIII, pp. 454-6), 
împreună cu frații săi, cari ajung si ei la boierie încă din 
1433: Şteful si Mîndrea (nu Mîndrul). Dar la 1436 găsim 
numai pe cei doi frati mai mici. În cursul războaielor ce ur- 
mară, neamul își pierdu însemnătatea, și numai odată mai în- 
tîlnim, în 1448, pe Steful (#5:4., pp. 459-61). Pentru boieri, cf., 
Arch. ist, Il, p. 122. 


La n° 1592. Boierii de aici se întîlnesc și în 1599 (Hur- 
muzaki, XI, p. 907). Ei ocupă aceste dregătorii între anii 
1597 și 1600 (Uricariul, XVIII, pp. 475, 487). 


La n° 1595. Pătrașcu Logofătul e Basotà. 


La n° 1596. Miron Barnovschi avea o slăbiciune pentru afa- 
cerile bisericești: el a dat și un îndreptar pentru viața în 
mănăstiri (v. Urechià, în Ax. Ac. Rom., X, p. 251 si urm). 


La n° 1597. Costin Bucioc a fost Mare-Vornic în toatà 
Domnia lui Gașpar-Vodă. ` 


La n° 1598. Pentru Teodor Movilă, v. n° 1593 si vol. V 
p. 531, n° 3-4. 


La p. 413, nota I. A se îndrepta, în loc de «fata aceluiași 
Dumitru Buhus», «fata înfiatà a văduvei lui Dumitru Buhus». 
V. vol. V, p. 589. 


La p. 416, nota I: cum se vede la p. 541, Ionasco Cehan 
era unchiul lui Ràcovità Cehan. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 591 


La n° 1603. Pentru genealogia Racovitestilor, v. și mai sus, 
în aceste note, p. 590. 


La n° 1604. Pentru familia Hrisoverghilor, care începe cu 
un boier al lui Petru Șchiopul, v. mai sus, p. 563. 


La n° 1605. Pentru rolul cultural al lui Dosoftei de Ie- 
rusalim, v. /sf. lit. rom. I, pp. 42-5. 


La n° 1624. Constantin Ciobanul a fost Postelnic în a doua 
jumătate a sec. al XVII-lea. O fată a lui s'a măritat în familia 
Cantacuzinilor (v. vol. VII, Doc. Cantacuzinilor moldoveni). 
O scrisoare a lui privitoare la niște daravere cu «Ursulet» si 
«Topa» se păstrează la Ac. Rom. (doc. X/122). El o iscă- 
leste: Costandin Vel Stolnic. 


La n° 1630. Un act de la această Marie se dă în vol. VII, 
loc. cit, Ilie si Vasile erai fraţi, fiii lui Toderascu Iordachi 
Cantacuzino. Iordachi era fiul unui al treilea frate, Ioniță (v. 
zâd.; cf. si n° 1634). 

La n° 1656. Pentru Goliești, v. p. I4I. 


La n° 1686. Vasile Cogălniceanu e tatăl lui Ienachi, cro- 
nicarul (Zst. lit. rom., I, p. 481). 


La n° 1694. De oare-ce Lupul Sărdariul, ispravnic de Hotin, 
care a fost judecat pe această vreme pentru hainie față de 
Turci în ultimul războiti, era, după Neculce (p. 418), «feciorul 
lui Anastasie Vornicul», și Aga Lupul se întimpină aici ca 
«Lupul Năstasă», se vede că amîndoi sînt una și aceiași 
persoană. Mai tărziii «Lupul Anastase» se întîmpinà ca Stolnic 
(vol. V, p. 105, n° 130). È 


La n° 1701. Maxut (Maksud), fost rob si apoi boier mol- 
dovean, e foarte cunoscut. V. tabla la /sf. it. rom. Drăgu- 
tescul e Ilie; mare partisan al lui Petriceicu, el îl întovărăși în 
cea din urmă din pribegiile lui (Neculce, p. 224). 


La n° 1702. Gheorghiță era Vel Paharnic la fuga lui în 
Rusia (Neculce, p. 332). Luca Vistierul e Stefan Luca, cum- 
natul lui Neculce. V. mai sus, p. 581. El pribegi la venirea 


www.dacoromanica.ro 


592 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


în Domnie, după Mihai-Vodă, a lui Nicolae Mavrocordat (Ne- 
culce, p. 297). Fireşte că la p. 451, r. 3 de jos, trebuie de 
citit: «socră», şi nu «soră». 


VI. Documente păstrate în Museul Gorjului, la Tirgul-Jiii. 


La n° 3. E interesant sà se compare boierii lui Mihnea- 
Vodă cu aceia ai urmașului lui în 1510, «<Vlad-Vodă fiul lui 
Vlad» (Vlăduţă). De la acesta avem un act dat 8 AgHAHY (Dridu; 
v. Const. Căpitanul, p. 49, nota 4), 10 Iulie 7019 (1511), 
pentru «jupan Nichifor», care cumpàrase mosie la Rogozesti, 
de la Bărbăteiii, Stan, Coman si jupanita Mănzea, pentru aspri 
(să fie «slobod de slujbe si dajde pe 7 ani», de bir n Aa 
UHHET ReAHK$ RoHcK$ 1). Barbu rămîne Ban, Pîrvul e supt Vlad 
«fost Vornic», si se adauge un Bogdan biv-Vornic care jucase 
un rol supt Radu-cel-Mare, cumnatul săi (Al. Lapédatu, V/aa- 
Vodă Călugărul, 1903, p. 31, nota 1; p. 65); fostul Spătar 
Horvat («Haorvat») e acum Vistier; Spatar e un com noii», 
Semca ; nici Neagoe Comisul, de bună samă viitorul Domn, 
nu ieșise la iveală mai înnainte; dar Stolnicul e tot Ioan («Ivan»); 
Stanciul, Marta sînt: Păharnic și Postelnic, iar Mare-Logofăt 
găsim pe Onča (scriitorul e Nicola; pecete mică). 

Prin urmare Pirvuleștii, fiii lui Neagoe cel vechiù, cari aveaii 
oare care însemnătate supt Basarab al II-lea și un rol de frunte 
supt Radu-cel-Mare (n° 1, 2), aduc scurta stăpînire a lui 
Mihnea, o schimbă cu a lui Vlidutà, pănă cela urmă pun în 
Scaun pe propriul lor nepot Neagoe, fiii poate al unei surori 
a lor, Neaga (numită după întăiul Neagoe) și al aceluiași Basarab 
al II-lea, supt care ei își începuse cariera. Cf. vol. III, p. XLIV; 
Cron. lui Const. Căpitanul, p. 31, nota 1; p. 32, nota 1, Lă- 
pédatu, 0. c., p. 31, nota 5. Nu s'ar putea admite că Neagoe a 
fost, cum spune Constantin Căpitanul, fiul Pîrvuluì : nu s'a văzut 
nici odată în istoria noastră și nici nu se poate înțelege din 
punct de vedere moral, ca fiul unui boier sà fie declarat fiul 
unui Domn de însuși acel ce era socotit tatăl săii, care să 


1 Pentru «oastea cea mare» (expediţia personală a Domnului), v. I. Bogdan, 
în An. Ac. Rom, XXVI, p. 113 si nota 9. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 598 


iea pe urmă întăiul loc între sfetnicii Voevodului creat prin 
această mărturisire rușinoasă. 


La n° 4. De la Basarab al III-lea (Neagoe) s'aii tipărit sai re- 
sumat în colecțiile romănești (deci nu la Venelin) următoa- 
rele acte interne: 

I. Actul din 29 Septembre 1512, în Arch. ist, I, p. 142. 

2. Actul din 3 Maiù 1518, în Stud? se Doc., V, pp. 169-70, n? 2. 

3. Actul din 6 Maiù 1519, în ediţia lui Const. Căpitanul, 
P. 49, nota 4. 

4. Actul din 9 Iulie 1520, în Studi se Doc., V, pp. 473-5, 
n° I (cf. ibid., pp. 706-8). 

5. Actul din 30 Novembre 1520, 2422, p. 170, n° 3. 

Cf. Stefulescu, Män. Tismana, ed. a Il-a, p. 177. La Ac. 
Rom., între actele depuse ale Bărcăneștilor, se află unul a cărui 
dată e îndreptată greșit: Tîrgovişte, 20 Septembre 7172 (poate 
7026, căci boierii — afară de Barbul Stolnic — corespund n°" 2 
de aici), prin care se întărește lui Șerban Spătarul ocină la Băc- 
leșul (scrie Stoica Grămătic). 

Boierii din actul nostru, putin deosebiți de cei ce se constată 
în 1520, represintă ultima formă a Divanului lui Basarab, 
care muri peste cîteva luni, în Septembre următor. 


La n° 5. De la Vladislav-Vodă s'a tipărit un document în 
Arch. ist., I°, p. 104 (Dridu, 24 Iulie 1524). Cf. Bogdan, Doc. și 
regeste, p. 167. El nu dă, ca acel de aici, descendența Domnului 
din « Vladislav- Vodă» (sà fi vrut Vladislav a se da drept fiul lui 
Vladislav Dan cel înlocuit de Țepeș? Ar fi avut atunci vr'o septe- 
zeci de ani!). În ceia ce privește boierii, observăm lipsa în docu- 
mentul nostru a Banului Pirvu; abia citeva nume sînt ace- 
leași în 1524 si 1525. Data acestui act ajută să arăte (cf. 
vol. III, p. xLVuI) că lupta pentru tron, între Vladislav si 
Radu de la Afumaţi, care-l răpuse la sfirșit, nu sa mîntuit 
în Februar 1525, ci simţitor mai tîrziù, de si în același an. 
E adevărat că n'avem nici o dovadă despre aceasta, ci puti- 
nele știri arată că Vladislav, chemat la Poartă în iarna 1524-5, 
nu mai fu lăsat săplece!. Cu toate că sînt sigur cà am copiat 


1 Însă raportul venețian din Februar 1525, în «Marino Sanudo, vol. XXXVLII», 
pe care-l citează Hammer (Gesch. des osm. Reiches, II, al ediţiei din Pesta, p. 


68575 Vol. VL.  WWW.dacoromanica.ro 38 


‘504 EXPLICATIÎ LA DOCUMENTE 


data exact, as fi aplecat să admit cà documentul e din 1524 
(cf. si actul din 13 Iulie, Bucuresti, fără an, în Bogdan, o. c., 
pp. 163-5), dacà nu s'ar ivi printr'aceasta o greutate. Anume 
că boierii, precum s'a spus, nu sînt aceiași în documentul 
din Arch. ist. şi în al nostru. În cel d’intàiù găsim ca Vel Lo- 
gofăt pe Teodor, care se întimpină (Bogdan, o. c, p. 167) 
şi în 1523. Deci e vechiul Logofăt, pe cînd aici Logofăt e 
Drăgan, unul zoğ. Si lipsa lui Pirvu, care părăsi numai după 
cîtva timp pe Vladislav (acum cred că după vara anului 1524), 
are însemnătatea sa. Arieși că Pirvuleştii ai sprijinit pe Vla- 
dislav pănă în ultimul moment, făcindu-l apoi să cadă prin 
desertiunea lor. 

Bibl. Ac. Rom. a căpătat de curînd în deposit (Hirtiile Bărcă- 
nestilor) unul dintre cele d’intàiù acte din Domnia statornicită a 
lui Radu dela Afumaţi. Printr'acest act, datat: Tirgovişte, 17 De- 
cembre 7034 (1525), «Radu-Vodi fiul lui Radu» dă lui $xT$A 
moșie la Crătmari, luată de la Radul Covlătiriii, si la Băbeani 
(plata în aspri), la Albești, Rătunda şi Neagovani. Marturii 
— şi aceasta ne interesează aici — sînt în parte boieri din ve- 
chiul Divan (1523-4)allui Vladislav, dar nu găsim pe nici-unul 
din cei noi ai acestuia. Lista cuprinde pe : «Pîrvul de Craiova» Vel 
Ban, Teodor Vel Logofăt, Dragomir Spătarul, Șerban Stol- 
nicul, Badea Postelnicul, — toţi trădători si, ca noi dregători, 
pe Manea Vel Vornic, Neagoe Vel Vistier, Radul Comis, 
Radul Păharnic, Mihnea Vel Postelnic, Bălaur Logofăt, pe 
lingă bătrîni mazili, ca Drăghici Biv Vornic, Radul biv Lo- 
gofăt (scrie Tudor Grămătic). 

Dar întrebarea se hotàreste, prin citeva acte nouă, re- 
sumate saii menţionate de d. Bogdan în Doc. și regeste, 
pp. 270-1, n° xcr. In Maiù 1525 încă, Vladislav e în Bucu- 
resti. La 7 Decembre — anul e evident 1525 — Radu-Vodă 
anunţă Brasovenilor cà Vladislav a fost bătut si tăiat de 
Banul Pîrvu, în părţile oltene. Năvălirea aceasta din urmă 
pornise din Mehedinţi: deci Vladislav, care în Maiù, Iunie și 


46, nota 6) pentru oprirea lui Vladislav la Poartă, zu se află în ediția com- 
plectă (Barozzi-Berchet) a vestitelor Dzariz ale lui Sanudo. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 595 


Iulie se află la București, luptă împotriva lui „Radu, care 
stătea, si în Februar și în Decembre, la Tîrgoviste. Vladislav 
nu mai era în 1525 Domnul Sultanului, de supt ochii găruia 
se furisase nu şțim cum; dar îl vor fi ajutat Turcii de la 
Dunăre. Ardelenii, cum se vede din Socotelile Sibiiului, nu 
voiaii să știe decit de Radu, căruia eraù gata să-i trimeată 
mireasa, fata cea mică a lui Neagoe (Hurmuzaki, XI, p. 849; 
socoteli braşovene n'avem pentru acest an). 


La n° 6. Acest Vlad e Vlad înnecatul, care se dădea drept 
fiul lui Vlăduță, mort la vrista de aproape optsprezece ani, 
ceia ce deschidea calea căutătorilor de filiații (Làpèdatu, o. c., 
p. 63, nota 2). Documente de la el se cunoșteai două (Ve- 
nelin, pp. 149-52). 


La n° 7. Documente de la Radu Paisie (fii al lui Radu- 
cel-Mare; căci al lui Radu de la Afumaţi nu e; în docu- 
mentul din vol. V, p. 289, n° 2, el pomeneşte pe acest Radu 
și, mult înnainte, lingă Vlad Călugărul, pe «părintele săi») se 
cunosc pănă acum următoarele: 

1. Act din 24 Novembre 1537, în vol. V, p. 289, n° 2; 

2. Document fără dată, în vol. V, p. 290, n° I. Judecînd 
după boieri (apariția lui Tatul Vel Logofăt, atunci cînd el 
nu capătă această demnitate, în locul lui Vlaicul, decit în 
1540 — Bogdan, Doc. și regeste, p. 279, n° CXIV; p. 284, n° 
CXXXI — si lipsa Banului Șerban, care dispare la 1539 — Bogdan, 
Doc. şi regeste, p. 277, n° CIX), el e posterior anului 1537. 

3. Act din 23 Octombre 1544 (nu 1546, cum s'a tipàrit, 
v. Hurmuzaki, XI, p. 1, nota 2), în Arch. ist, I}, p. 49. 

3. Act din 15 Mart 1542, resumat în Hurmuzaki, XI, 
p. 887. 

Adaug documentul inedit (colecţia Al. Tzigara-Samurcas), 
din Tîrgovişte, 14 Septembre 7049 (1540), cu următorii boieri : 
Staico Vor., Vlaicul biv Log., Tatul Log., Dràghiè biv 
Spat.. Udriste Vist., Stroe Vel Spat., Stoica Păh. (nemen- 
ționat aiurea), Badea Comis, Albul Stol., Badea m3., Vel 
Post., şi Pădure Logofăt. 

N° 7 de aici are o mare importanță, fiind-că e din cele, 


www.dacoromanica.ro 


596 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


d'intăii luni de Domnie ale lui Radu-Vodă. E interesant că în 
fruntea Divanului noului Domn se află tot cei trei mari frun- 
tași bătrîni ai boierimii muntene, cari făcuse, încunjurase şi 
ucisese la srirșit pe Vlad-Vintilă (Cron. lui Constantin Căpi- 
tanul, p. 53, nota 2). Îndată se raliă la dinsul si Tatul (Bogdan, 
Doc. şi regeste, p. 184, n° cLXXIX). Si Udriste Vistierul figu- 
reazà supt amîndoi Domnii; Vintilà Vornicul înnaintase, urmînd 
norocului (#5:4., pp. 302-3). 


"N° 8 e, fără nici-o îndoială, din 7008 (:34, nu 34). Cf. 
poierii cu cei din n° 1. L-am pus însă la data însemnată în 
copiile mele. 


Data n°" 9 oferă dificultăți: încă din Mart al acestui an 
(Hurmuzaki, IX, p. 1) nu mai era Domn Radu, ci Mircea 
Ciobanul. Afarà de trei boieri (Dragomir, Radul, Stanciul), 
Divanul corespunde celui de la n! 3 din lista de documente dată 
mai sus. L-aș pune, prin urmare, în 1544. Mircea-Vodă luă 
dintre ultimii boieri ai lui Radu pe Coadă și Badea, iar dintre 
mazili pe Vintilă Vornicul, pe Radu Pașadia (de la n° 7). 
Pe urmă, firește, sportul cu măcelurile al noului Domn făcu 
o strașnică încurcătură în lanterna magică a Divanurilor. 

E important și numele lui Datcu Armașul, căruia îi face 
o danie si Radu Paisie (vol. V, p. 289, nota 1). E Datcu al 
doilea, soțul Calei din Brincoveni (2427, pp. 638-9). — La 
Udriste, dregătoria trebuie să fie Vistier. 


La n° 10. Între hîrtiile Bărcăneștilor se aflà un act al lui 
Mircea-Vodă, dat tot în București, unde Ciobanul a stat ex- 
clusiv, părăsind Tirgoviștea, din care sînt datate zoaze actele 
predecesorului săii, — la 25 Mart 7053 (1545). Mai însemnat 
e alt document al lui Mircea, din întăia Domnie (București, 
5 Iulie 7058 = 1550), prin care dă unor oameni «ocină din 
dijma lui Urdă la Grec ($pAm& 8 rpeko) în hotarul Vişinei 
(EHWHHER), trei funii ($e), și ocină de la dijma cu pietre (AHxMma 
chc KAM6HH), ocina din Brastovità, doua Se», etc., precum și 
la Făntăneale și Izlaz. Mircea numește în document pe Vlad 
Călugărul (kaaSrepa), stràbunul sat (AA: prin tatăl lui Mircea, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 597 


Radu-cel-Mare, al cărui fii se vede deci cu siguranță că era) 
(Doc. Golescu, depuse la Ac. Rom.). 


La n° 11. Petrascu-cel-Bun fi iarăşi un Domn mai mult 
tîrgoviștean (saù gherghitean) după Bucureșteanul Mircea. Din 
acestași an avem un act al lui, fără însemnarea lunii (Tîr- 
goviste), pentru «Maria ce a fost soţia (u'reanuua) lui Bale Pă- 
harnicul din Pietrosani» si fata ei Dobra: o soră a Dobreî, 
Neacsa, lăsase ocina ei, la moarte, acesteia si mank8 en. Ea 
făcuse si un zapis 27 extremis, la care chiamă coameni buni 
şi drepţi: popa Dumitru din Trăgșor si jupanita Stana Măn- 
deasca H Howp$ca Snantiiia ana si Stan părcălab de — şi 
popa — din Stàncesti si Badea Comis de Buciumeani și Oprea 
Sain si Dragusin» (Doc. Bărcănescu, depuse la Ac. Rom.). 


La n° 16. Din același an si tot din Bucuresti (30 Iunie), e 
alt act al lui Alexandru-Vodă, care dă ocină la Vladuleani 
lui Coresi Logofăt (deosebit de diaconul Coresi; v. Nerva 
Hodoș, în Prinosul Sturdza, p. 239: să nu fie Coresi şi un 
nume de botez?). Se pomenește și Radu Călugărul (adecă 
Paisie; v. Pretendenfi domnești, p. 75). 


La n° 16. În col. Tzigara-Samurcas se află un act al lui 
Alexandru-Vodă, din 3 Februar 7083 (1575). 


La n° 17. Mihnea-Vodă urmă tătălui săi abia în anul 1577. 
Ar ieși că din data de la Facerea Lumii a documentului 
nostru e să se scadă numai 5508. 


La n° 18. E de observat că Mihnea numește pe predece- 
sorul săii Alexandru «tată», dar nu zice nici într'un fel lui 
Mircea Ciobanul. Ar fi încă o dovadă că Mircea-Vodă, al 
cărui fii fusese Alexandru, e Mircea al lui Mihnea, și nu Mircea 
al lui Radu (Ciobanul). — Din anul precedent (București, 25 No- 
vembre 7087 — 1578) mai cunosc un act inedit de la Mihnea, 
pentru un Lupșan. În aceiași colecție a documentelor băr- 
cănești e si un act, din București, 11 August 7083 (1575), al 
lui Alexandru-Vodà (nume ca: Răducul, Gago). — Alt act al 
lui Alexandru-Vodă, dat din Tîrgovişte, 29 August 7079==1571), 
cuprinde si cuvîntul de veczui (n WT ReUHHI). 


www.dacoromanica.ro 


598 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 

La n° 22. Data trebuie să fie greșită sai falsă: pè aturici 
domnia Petru Cercel. — Între documentele Bărcăreștilor se 
află un act de la Mihnea, din 21 August 7093 (1585), prin 
care întărește ocină lui Mihai din gapoiu Trăgşor (socoteala 
în pogoane). 

La n° 27. Pentru Calotă Spătarul, apoi Ban, v. vol. V, 
p. 641. 

La n° 28. Litovoi de supt Alexandru-cel-Bun e pomenit, 
tot în 1407, si în Cronica Hușilor, Il, p. 5 (Ravas Litovoi). 


La n° 31. Faptul că documentul e scris în romănește, pe. 
cînd Radu Șerban ţinea foarte mult la forma solemnă slavonă, 
că pomenește o carte a lui Preda Buzescul, dată pe un timp 
cînd tara va fi fost fără Domn, că ispravnicul și poate chiar 
scriitorul e Radu Buzescul însuși, toate acestea arată că do- 
cumentul a fost dat în grele și nesigure timpuri de luptă. 
Nefiind nici însemnarea locului, ar iesi cà el a fost dat într'o 
pribegie, în care Radu Șerban se simtia totuși, se nădăjduia 
Domn. Socot deci că actul nu poate fi decît din 1602. Cf. 


vol. IV, pp. 14-15. 


La n° 36. In col. Tzigara-Samurcas se află un act dela ace- 
lași Domn, datat «Gherghița, 7117» (boieri: Lupu Log., Nica 
Vist., Mrăzea Spat., — Stol., Radu Cluc. Buzescul, Cernica Vor.). 
— Între hîrtille Bărcăneştilor la Ac. Rom. se află un act al 
lui Radu Șerban (Tîrgovişte, 6 Iunie 7116=1608), în care se 
pomenesc Stanciul Tarcariù, Radul Părcălaboiul, Gherghe 
Petrecescul şi neamul sàù, al Petricestilor, Crăstea Banul. 


La n° 40-2. Mai cunosc un act din acest an, Tîrgovişte, 
20 Octombre 7121 (1612); doc. citate, — În col. Tzigara-Sa- 
murcaș se cuprinde un document, din 7 Decembre 7121 
(1612), pentru Turturea Păharnicul, ce are moșie în satul Gău- 
riciii. Boierii sînt cam acei din n° 8, pp. 479-80, al vol. V, 
însă la început trebuie suplinit acolo Tudor Vel Ban; după 
Dediul, Crăstea Spătar; după Bratul, Lupul Păharnic, și, în 
loc de Fota, e forma «Foti». 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 599 


La n° 47. Din anul precedent (11 Decembre 7123=1614), tot 
din Tîrgovişte, avem o întărirea lui Radu Voevod către Radu 
Logofătul din Zăvoiii, pentru niște oameni, Măican, larul, cari 
«fusese acești oameni mai înnainte cneji (kHe5)>, pănă ce se 
daŭ ca vecini lui Mihai- Vodă. Acesta iea Ardealul «n eToaan 
ECT MCARS EMS KpAAiO $ CTOA EEAHIPAAS H RACEM SEMAE APAEACKOE, 
A Bh MocatkA, HA reA,cRS MS MOCAAMO ECT 110 NpERBBAIOBAEHAT H WT 
CpAZHAP WTpok$8 FRCAS EMS HEKOAAE ROEROA,A, AA BHTH Tel AAgeau 
BEMAE RAALUKOE, H YCTHTOM$ UP EPEK NOCAAA MO ECT CKUNTAS WT 
MCTHTAM NONT, H CAC BEAHKA CEAMAENTE, H MPORGATTHC ANOrA 
Epkmena . ..!» Apoi vine Simion-Vodà «H HAKH che cKkHnTpog8 
WT UCTHTOM$ upio TSpkS? (Doc. Bărcăneștilor, la Ac. Rom.). 


La n° 48. Din același an (29 April) si loc cunosc un act 
al lui Alexandru Iliaș în col. Tzigara-Samurcas. Se dă o ocină 
lui Manolache Șifariul. Boierii sînt: Dumitru Ban, Vintilă 
Vor., Nica Log., Stoica Vist., Parus Spat., Gorgan Stol., 
Lamba Com., Mrăzea Päh., Ianiul —. 

La n° 49. Dobromir Banul e cel de la sfîrsitul sec. al XVI-lea, 
mort supt Petru Cercel, de mîna călăului (Cron. țeriï si vol. 
V, p. 434, nota 1), lăsînd un fiù, Mihail Postelnicul, care se 
stinge în a doua Domnie a lui Mihnea-Vodă (224.). 


La n° 50. Traducătorul a greșit data: Domnul muntean 
era la această dată Gavril Movilă. 


La n° sr. Din același an și loc (28 Iunie) e actul prin care 
Gavril-Vodă întăreşte mănăstirii Sf. Ecaterina din Bucureşti, 
care e meroy$a la «Sinaia», satul Berești, pe care bătrinul 
Ivasco Vornicul din Golești îl cumpărase de la «un frate al 
lui» (deci Albul) și-l dăduse mănăstirii. Se pomenesc: Epis- 
copul Maxim, ce a stat la Sf. Ecaterina și SNAN IBAIKO BEA 
AROP., BhAEHSA, AHENCIS IBAIKO CTApar ARSA. TOAECKSA, H HH- 
KOAA REA MHT., AHenCI$ nan gHeT. (doc. citate la Ac. Rom.). 
Pentru Ivasco Băleanul, v. Cron. muntene, p. 37. Cît despre 

1 «Si se ficu Domnia Sa Craiti în Scaunul Belgradului si peste toată tara Ar- 
dealului, și în urma aceasta Domnia Sa trimese pe prea-iubitul săii fiii Nicolae 
Voevod, să fie Domn în "Țara-Romănească, și cinstitul Împărat îi trimese si el 


schiptru de la cinstita Poartă, si cu mare împăcăciune trecu multă vreme > 
? «Iarăşi cu schiptru de la cinstitul Împărat turcesc » 


www.dacoromanica.ro 


600 EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


Pană Vistierul, el e un vestit boier al lut Radu Șerban (v. 
vol. V, p. 625). 


La n° 61. Deci la 3 Maii Radu Mihnea era încă Domn în 
Muntenia. Peste cîteva luni el trece în Moldova (Septembre ; 
vol. IV, p. cLI). Printre cele d'intăiii documente ale urmașului 
săi, Alexandru Radu (Coconul), trebuie să se socotească cel 
din Tîrgovişte, 10 Novembre 7132 (1623), pentru satul Ojo- 
geani din Ialomita, altul decit acel, vestit printr'o luptă (vol. 
IV, p. oxorx), de pe Prahova (se pomenesc Buiul, Banciul) 
(doc. cit. la Ac. Rom.). — În col. Tzigara-Samurcaș se află un 
act din 7133, de la același Alexandru-Vodă Coconul. Diva- 
nul se deosebește întru cîtva de cel din 1626 al acestui 
Domn (v. vol. V, p. 438, n° 6); el cuprinde pe Papa Vor., 
Fiera Log., Vlad. Vist., Mihu Spat., Bartolomeiii Stol., Bratul 
Com., Gherghe Păh., Costandin Postelnic. 


La n° 65. Tot din București, la 18 Iulie următor, Alexan- 
dru Iliaș dă o întărire (Bibl. Ac. Rom., doc. cit.) (nume: Chicul). 


La n° 70. La 3 August următor, din București, Matei-Vodă 
întărește lui Ivasco Vel Vornic moșiile lui de la Ojogeni, Slă- 
tioarele-de-jos si Măraţi (Bibl. Ac. Rom., doc. cit.). 


La n° 73. Din același an, Bucuresti, 26 Ianuar (7144), 
avem un act de la Matei-Vodă, prin care dă moșii lui Preda 
Vornic din Ceaplea si soției lui, «Margăi»>. Pomenit și «jupan 
Stanciul Ruzeriù Epat iag K$NuS» (Bibl. Ac., Doc. Golescu). 


La n° 79. În acest an, 7148, la 10 Mart, din Tirgoviște, 
Matei-Vodă dă un act pentru Bunea al doilea Vistier; e po- 
menit Ioan al doilea Postelnic, fiul Clucerului Nedelco Bo- 
teanul (Bibl. Ac. Rom., doc. cit.). 


La n° 102. Din 10 Iunie următor, e actul, păstrat la Ac. Rom., 
doc. Scarlat Ghica, prin care se face o întărire lui Pan Pepano, 
cunoscut prin legăturile sale cu Matei al Mirelor si ale unui 
urmaș al săi cu Cantacuzinii (Operele lui Constantin Cantacuzino, 
PP. XXXVI-VII, p. 13 si urm). Dacă Pan Pepano a trăit pe 
vremea lui Matei Basarab, e de crezut că există o ediție mai 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 601 


veche decit cea din 1672 a poemelor lui Stavrinos şi Matei 
al Mirelor ; cf. Legrand, Bibl. grecque du XVII siècle: 


Matei-Vodă, lui «Pan Pepeno, fratele lui Ghine cupetula, pentru moșia 
Codrenii. «Acest de mai sus arătat sat, Codrenii, de mai înnainte vremea aii 
fost a lui Calotiv [= Calotă] Banu, iar după aceia, în zilele ràpoosat[u]luî 
Mihail Voevod, aŭ fost trimis la cumnatul sal, la Ban Părvul de la Mih[ălești, 
carile, luînd de la gmpăn Gherghiia din Bogdinmșă tatăl giupànes[1] Sami 
Stolnicesii a lui Stroe Stolnic, cincizeci mii de aspri bani gata, i-ai dat în 
măna Banului Calotiv, și ș'aii făcut trebuintile sali ce i-aii trebuit, si, pin când 
aŭ trăit Han Calotiv, el n'aii purtat grij[A] ca sà plătiască aceşti de mai sus 
arătaţ bani. Dup[ă] aceia, în zilele răpoosat[u]lui Şerban Voevod, dup[ă] ce aŭ 
murit Banu Calotiv, giupăniasa Stolnicasa, fiica lui Gherghie din Bogdănești, 
al fost apucat pe Banu Părvul de la Mih[4lești... pentm acești... banî.» 
Se ieai Codrenii. Rimîn Simei si efratelui săi Chircăi Paharnic». «lar dup[ă] 
aceia, când aŭ fost în zilele lui Radul Voevod Mihnea si în zilele lui Ale- 
xandru- Vod[ă] Iliias, iar giupănias[a] Săma Stolnitasa, trăgănd multă nevoe 
şi urgie de sprea aceşti Domni, atunci Isariii Cupeţul şi Ghine fratele lui Panu 
Pepeno s'aii fost aiat la vremea e! de nevoe, cu atăta trudă si ostenială, și 
al agintorat-o cu atifa bani s[i] alte Incruri, pin cănd i-aii scos capul de la 
peirea si din rea urgiia, iar altul nimine din săngele si din rudeniile et nu 
s'aù aflat la vremea de greutate eí. Ea si Chirca cedează deci Codrenii, dînd 
carte si «răpoosat parintele Vlădica Luca Mitropolitul» [un act de la acesta, 
în Bibl. Ac. Rom, ca doc, 232/LXXILI]. Acum se ridică «Danciul Logofăt săn 
Hamza ot Periiani și Isac Logofăt săn Părvul Logofât, nepoţii Banului Ca- 
lotàv», cu «cuvinte netrebnice». Isac era efeGor Meidintului Logofăt». Sînt 
osînditi edup[i] legea să dea gloabă 12 boi». — Traducere din 1792 de Pol- 
covnicul Pav[el] Bebriţ (520), tălmacii ot Vistierie». 


Un Constantin IIeraon e martur într'un act din 1666 (Bibl. 
Ac. Rom., doc. 10/X1). 

Stolniceasa Sima e văduva lui Stroe Buzescu; v. Conv. lit., 
1903, «Manifestaţii nouă ale unei școli vechi, Il». 


La n° 117. Mihnea-Vodă a fost, cum se spune în notă, 
un mare dezrobitor de rumîni, — din motivul fiscal al ràs- 
cumpărărilor prin bani, de alminteri. Cu privire la acest 
obiceiii al lui, avem un act, din 4 Mart 7168 (1660), al lui 
Gheorghe-Vodă Ghica, în care vorbeşte de niște oameni din 
Nedeita, cari ai dat fără dreptate niște galbeni, «pre vreame 
ce aŭ fost mersu satul Nedeita la Mihnea-Vod[ă], de aŭ dat 
banii, de s'aii răscumpărat de rumănie». 

În aceleași hirtii ale Golestilor, depuse la Ac. Rom., se 


www.dacoromanica.ro 


602, EXPLICAŢII LA DOCUMENTE 


află de la acest Mihnea-Vodă un act, ciudat prin nerușinărea 
lui, în care act el se încearcă a îndreptăți omorul de la 
Teleajen al unora din boierii săi. Ori-cite păcate ar fi avut 
Mihnea, e totuși un fapt că boierii de omorul cărora se vor- 
beşte aici, îl părăsise si pirîse (v. vol. IV, pp. coxcvur-vin): 
9 Decembre 7167 (de la Hristos 1658). Mihail Radul-Vodà, «credintosului 
priiatenului Domnii Meale, jupănuiză Bolog Mateii, ca să-i fie luî tot satul 
Stânceştii ot sudstvo Gori! si cu toți Rumănii căţ să vor afla si cu toat[ă] 
oG[i]na. lor... Pemu ci acestii sat Stàncestii fost-ai al Predit Vornicul 
| Brăncoveanul, de cumpăr[ă]toare, incă mai denainte vreame; iar după aĉaia, 
căndu al fosta acum în zilele Domnii Meale, pre vreame G-am fostu la Te- 
leajin mergâtor în slujba cinstitului si putearnicului Împirat, în Tara Ungu- 
rească, dinpreun[ă] cu Măriia Sa Hanul si cu toatfi] Tăt[ăjrămea și cu Ca- 
zacii și cu Pașa de Silistra, cu Turcif, si Ghica-Vod[4], cu Moldoveanii, iar Preda 
Vornicul, el s'aii sculat dinpreun[i} cu Părvul Vistiiariul si cu [stratie Postel- 
nicul asupra Domnii Meale si a țărăi, cu rea ficlenie, ca s[ă] facă răutate 
Domnii Meale si ţărăl. Într'adaia, vszind Domniia Mea si toatf4] ţara ficleniia 
lor, ajunsu-i-ati leagea și judecata, sà piiar[ă] după lucrurile și vina lor, si 
șaii luat plata, ca niște oameni răi si călcători de jurământu, si ati rămas toate 
mașăile lor pre seama domnească. Derept acaia, fiind dumnealui jupànul Bolog 
Mateîù priiaten și slug[ă] dereaptă ţirăi, i-am dat şi l-am miluit cu acest sat 
Stănceștii, ce iaste mai sus scris, ca să-i fie de moşie.» Marturi. Manul Vel 
Ban Cralevschii, Barbul Vel Vornicul de Tara de-sus (wr rognie aemae), Radul 
Vel Vornicul de 'Țara-de-jos (wr Aoanhe armat), Radul Vel Logofăt, Stroe Vel 
Vistier, Udriste Vel Spatar, Diicul Vel Cliucer, Vasilie Vel Stolnic, Manta 
Vel Comis, Ghiorghie Vel Păharnic, Alixandru Vel Postelnic, Drigoiù Vel 
Sluger, Vădislav Vel Pitar. Ispravnic Radul Vel Logofăt. Scrie Preda Logofăt 
IscaAlturà. Monagramà Pergament. 


La n° 138. IsprAvnicia de Scaun corespunde în Tara Ro- 
mănească Căimăcămiei din Moldova. Ct. Soc. Brașovului, p. 
112. În Tara-RomàneascA eraii patru, cinci ispravnici; în 
Moldova trei caimacami. Astfel, la 2 Decembre 7219 (1710), 
între mazilia lui Nicolae-Voda Mavrocordat și sosirea lui Di- 
mitrie Cantemir, «lordachii Rusătu, Vornic, Antiohie Jora, 
Hatman, Dabi[ja], Căimăcamii», daŭ un zapis «fratelui nostru 
Gavril Vel Vornic [Costachi]», ca să-și caute vecinii» (Bibl. 
Ac, Rom., doc. Micleștilor). 


La n° 149. De fapt, scrisoarea e mai tărzie, căci beizadeaua 
e Gheorghe Cantacuzino, guvernatorul Olteniei pentru Ger- 
mani. — De curind Ac. Rom. a căpătat un act, din 20 Iunie 


www.dacoromanica.ro 


MATERIATA DE ISTORIE CULTURALĂ 603 


7230 (1722), prin care acest Cantacuzino scrie <Vornicului 
Stefan» (Prășcoveanul) pentru un popă din satul lui (<N. 
Deporta, sec[re]t[ariù]»). 


La n! 153, 156. Între hirtiile Golestilor, la Ac. Rom., am găsit 
următoarele acte relative la Știrbei, care sînt să se adauge 
la cele resumate pe pp. 686-8 din vol. V: 


3 Mart 7199 (1691). Vinzare de Rumîn! către «dumnealui Mateiii Postelnic, 
coconul dumnealui Rad[u]luî Com[i]sului Știrbiaiii ot Izvor». Între marturi si 
<Bacul ot Dălgopol[e], snă Gherghinei judeţ». 

30 August 7209 (1701). «Rafail monah Stirbeai, car[e] mi-aii fost numel[e] pe 
mirfe]nie Radul Com[i]s», dă zapis Glavatogului, unde e egumen Stefan, care 
a venit la el la Argeș și i-a vorbit «pentru o moșie carea o am fost dat la 
sfănta măn[ä]stire Glavacogul pentru îngroparea frăține-meii Ivan Slugeariul, 
încă din zilele luf Matei-Vodi o am fost dat, anumfe] Conţeştii: aGastă mo- 
sie o al fost cumpărat frate-meti Ivan Slugeariul de la socru-săii Mitrea Ru- 
deanul.» Marturi: călugării Ghenadie, egumen de Argeș, Pahomie, Ivan tot 
de acolo, clisearul si paraclisearul. 

20 April 7222 (1714) Ștefan-Vodă Cantacuzino, lut «Matei Postelnic Ştir- 
beaiii», pentru nişte Rumini din Izvor, «nepoții Radului Duvalmului . . . Pentru că 
acești aŭ fost ai mosu-sàù, lui Tudor Cluè. Stirbeai, si aï fràtini-sàù, lui Arvat 
Spătar». Rămăsese, după moartea lui Tudor, «pă seama Radului Comis Stir- 
beai si pă a luy Ivan Slug. Milcoveanul», care, acesta, «în zilele răposatului 
Raaduluf-Vod[i]», își mărită «o fată, anume Vlădaia, după Raadul Sufariul, fe- 
Corul lui Gherghe dă Tărgovişte: i-aii fostu datu zeastre Milcoveauii surori-sa 
Vlădaei, fata lui lvan Slugeariul». Sufariul vinde, supt Grigore-Vodă, Comi. 
sului Radu Știrbeai. eSi Radul Comisul i-aii stăpănit cu bună paace, pănă 
căndu i s'aii întămplat pribegie în Tara Ungurească, în zilele răposatului unchiu- 
lui Domnti Meale Șărban-Vodă», cînd pe Rumini îi cer «Papa, feborul lui Arvat 
Spătar, și cu nepoţii lui». Protesti Radul, «după ce aŭ venit Raadul Comisul 
den Țara Ungurească, în zilele Mării Sale lui Constandin-Vod[ă]». Se judecă 
cu ei ecinstitul și credinGosul boiariul Domnii Meale Constandin Stirbeaiti 
Vel Baan». El cîștigă la <Măriia Sa Constandin-Vod[â]». Domnul pune pe 
«Toma Cantacozind care era vt. Logofăt, de aŭ scris cu chinovari roşu pă mar- 
ginea acei cărți a răposatului Matei-Vodă, cu care să făcea Papa... stăpănitor 
acelor Rumăni, cum că maŭ avut niè o treabă cu dănșil>. Matei Știrbei stă: 
pînește pe Rumini «20 de ani, în zilele Mării Sale, cu bună pace». Apot Ru- 
mîmi fac proces: eaii fostu ras pă unde aŭ fostu scris atuncea cu chinovar». 
Iar cîștigă Știrbei. «Numai, întămplăndu-să mazilie Mării Sale Costandin-Vodă, 
n'ali apucat ca să dea carte.» Face acum noul Domn, «știind pe cum aŭ fostu 
aĉastă judecată, si, den voia și porunca lui Dumnezeă, miluindu-ne cu Dom- 
niia țărăi acestiia». Monogramă cu ros. Iscălitură domnească. Pecete peste 


www.dacoromanica.ro 


604 EXPLICAŢIE LA DOCUMENTE 


hirtie. «Constandin Conţescul vt. Logofăt.» Cf. și articolul despre Știrbei, ti- 
părit de d. Ilie Nicolescu, în Zzzerazură si artë romînă pe 1903. 


La n° 180. In copie se spune că originalul ar fi la Bibl. 
Ac. Rom.: nu l-am putut găsi acolo. «Tosirchi» e un nume 
neadmisibil. 


La n! 197-8. Pentru acest Hrisoscoleù și alții, v. mai sus, 
p. 563. Cf. si n° 237. 


La n° 239. Razul era un boier moldovean; v. asupra lui 
mai sus, p.557. O scrisoarea lui Grigore, din 1755, în vol. 
V, p. 666. 


La n° 265, 267. Iancu Carageà, Caimacamul, e viitorul Ioan 
Gheorghe Caragea. Pentru un Costachi Carageă, tot Caima- 
cam la Craiova, v. nl 280-1. 


La n° 285. lordachi Arghiropulo e dintr'o familie care a 
dat și Dragomani Porții. V. Doc. Callimachi, Il, p. 662. 


La n° 301. La Ac. Rom.,doc. 147/LXXXVIII, se află o scri- 
soare, din 15 April 1821, a lui Iordachi Negrut, poate ruda 
poetului, cu privire la aceste întîmplări din 1821: 


. «+ « Îngrijare ci aveţi di auzurile aceste ci în tot menuntul crescu si 
sporesc pătimim sfi] noi de dănsăle, dar di o samă de vremi nu li mai cre- 
dim, ci li socotim toati nimică a fi. Turci din prin sarhaturi poate vor işi 
asupra eteristilor, însă, după poroncile ci aŭ, pi raih nu vor supăra la nimicăi 
si poati că nici să vor sui pe acolo pila dumv. Pentru acesta, nu avè nici-o 
îngrijari, căci ei am purtari de griji a ti înștiința cănd va fi vre o frică... 
Butca dumniai cu greii să lucriază, căci Niamtu aŭ esàtu răi si îl trag dator- 
nicei în toate părțăle, [Iscălit:] Ianache Negruţ Sardar, 


La n° 310. Constantin Ghica e fiul Domnului de atunci, 
Grigore Ghica. Grigore avuse un frate cu numele de Costachi, 
care muri în Ardeal la 1822. În Arch. bisericii din Schei (Bra- 
sov) se păstrează permisia, din 23 April, pentru ducerea în 
țară a rămășițelor acestui Costachi Ghica, general și consi- 
lier titular rus. V. și Hurmuzaki, X, p. 322, nota 1. 


www.dacoromanica.ro 


EXCURS. 


Culegerea de inscripţii moldoveneşti din Bucovina 
a d-lui Dr. E. Kozak 


(Die Inschriften aus der Bukowina, |, Viena, 1903.) 


www.dacoromanica.ro 


O carte care să strîngà la un loc toate inscripțiile slavo- 
romîne si romănești din Bucovina si să le presinte cu toate 
lămuririle istorice trebuitoare, era, chiar după culegerea epis- 
copului Melchisedek, îmbogățită apoi de notele păr. S."Fl. 
Marian !, o nevoie de căpetenie pentru istoriografia romînă, 
al cărei avînt se împuterniceste necontenit. Am fi fost bu- 
curoși să ni-o dea un Romin, unul dintre acei Romini buco- 
vineni cari aŭ o cultură superioară, știi să lucreze și posedă 
mijloacele materiale trebuitoare pentru tipărirea unei lucrări cos- 
tisitoare. O primim însă cu recunoștință si din mînile strà- 
inului, d. dr. Eugen A. Kozak, profesor Ja Universitatea din 
Cernăuţi, care ni oferă astăzi întăiul volum, cuprinzînd in- 
scripțiile pe piatră, din colecția completă a inscriptiitor bu- 
covinene. 

Opera, tipărită luxos, de și în editura proprie a autorului 
— un exemplu pentru multi dintre ai nostri, cari, și cînd thel- 
tuiesc citeva sute de lei pentru o cărțulie de poesii mediocre, 
se gîndesc la cununile de lei noi ale Academiei răsplătitoare 
a meritului ce se îmbulzește —, cuprinde «133 de inscripții 
slavonesti, 16 romăneșşti, 13 armenești, 4 grecești, 2 latinești 
şi 2 arabice», întovărășite de note și lămuriri, așa încît totalul 
are peste 200 de pagini de un format mare. 

Dacă d. dr. Kozak, care a descris așa de amănunțit: tlà. 
dirile, a cetit asa de exact inscripţiile si a strîns asa de sîr- 
guitor amănuntele explicative, ar fi în curent cu ceia ce sa 
lucrat pănă în 1904, data publicației sale, pe terenul, nu 


1 An. Ac, Rom., VII. Studiile episcopului Melchisedek s'a tipărit și în 
Revista pentru istorie, archeologie si filologie, anul I 


www.dacoromanica.ro 


608 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


tocmai bătut, al istoriografiei romănești, am încheia aici o 
notità de laudă pe deplin meritată, — deplîngînd, cel mult, 
ntrebuintarea statornicà a unei ortografii străine pentru numirea 
unor locuri care se află în regatul Romăniei (Neamț scris 
Njemc, etc.) si unor persoane care aŭ fost numai ale noastre 
(Nekulăe pentru Neculce, etc.). De oare ce însă, ceia ce scrie 
micul cerc al istoricilor romîni nu ajunge decît foarte tîrziù 
la Cernăuţi, pe cari nu i-aș fi bănuit așa de departe, sînt 
silit a da aici, și în romănește, știri, scoase din publicaţiile 
celor din urmă cinsprezece ani, care ar fi putut sa se afle 
în nemțește, deci pentru folosul mai multor cetitori, în chiar 
cartea d-lui Kozak. 

Voiii lua, pentru această operă de întregire si — întîm- 
plător — îndreptare rind pe rînd capitolele din care se alcà- 
tuiește marea publicație a d-lui Kozak. Observaţii generale 
vor veni la sfîrșit. 


I. Arbure. 


E o biserică făcută de Luca Arbure, cunoscutul Mentor, 
răsplătit apoi prin ucidere, al lui Stefan-Vodà cel Tiînăr. D. 
Kozak schițează întăiă cariera tatălui, numit în inscripţie, al cti- 
torului. D-sa zice că Arbure bătrînul n'ar fi fost numit «tot- 
deauna Luca». De fapt, n'a fost numit nici-odatà așa, pen- 
tru că Arbure era numele săii unic. D. Kozak caută pretutindeni 
în broșurelele lui Wickenhauser — care, precum am arătat în 
Note critice asupra culegerilor de documente interne româneşti, 
București, 1903, nu face decit să reproducă, «îndreptind»> stilul, 
vechile traduceri insuficiente ale comisiei bucovinene de de- 
limitare din 1782 — note asupra luî Arbure I-iù. Lucrul nu 
mai era de nevoie: în Uricariu!, XVIII, pp. 480-1, d. Gh. 
Ghibănescu dăduse încă de mult lista pîrcălabilor de Neamţ, 
din șirul cărora face parte acest boier, și, dacă nu se între- 
buinteazà acolo unele din càrtisoarele lui Wickenhauser, se 
trimete la ediții complecte de documente romănești din acel 
timp, date în colecţiile noastre (Uricariul, Archiva istorică, 
Columna lui Traian). D. Kozak crede că Arbure nu se mai în- 
tîmpină în Divanul lui Stefan-cel-Mare încă din 1475: ei bine, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 609 


din lista d-lui Ghibănescu se vede că el funcționează încă 
în 1476. 

De la tată, d. Kozak trece la fiù. Luca Arbure (singurul Luca) 
îşi are tot «cursul onorurilor» expus în Ghibănescu, 7. c.; d. 
Kozak îl dă în chip mai putin complet, răzimat iarăși numai 
pe Wickenhauser. Supt Ștefan-cel-Tinăr, d. Kozak declară că 
a găsit pe Arbure numai de patru ori: în Ghibănescu, d-sa 
îl mai afla în tocmai patru alte documente, din colecțiile 
noastre (p. 490). Pentru fuga boierului Serpe, care precede 
moartea lui Arbure al II-lea, d. Kozak trimete la prefața din Wi- 
ckenhauser, Woronetz, p. 65; izvorul e, de fapt, Ureche, cro- 
nicarul nostru, zecitat de scriitorul german. Tăiarea lui Ar- 
bure am povestit-o, întrebuințind amindouă izvoarele, în Do- 
cumente românești din archivele Bistriței (Bucuresti, 1899), I, 
p. xim (aici se aflà si ipotesa propusă acum de d. Kozak asupra 
legăturii dintre fuga lui Serpe și osînda lui Arbure). Supt 
Bogdan Orbul i se întăresc lui Luca niște moșii (Studi? şi 
doc., V, p. 550, n° 1). În sfirşit, tot în Studii și doc, V, p. 
212, n° 5, d. Kozak arfi găsit mențiunea unui sat confiscat de 
la Luca Arbure pentru «viclesugul» care i-a legitimat și tàiarea. 


II. Dragomirna. 


O bisericuță de acolo e făcută de frații Stroici si de Anas- 
tasie Crimca 1. D. Kozak ar fi dispus să admită pănă la un oare- 
care punct mărturia lui Wickenhauser că Anastase era episcop 
de Rădăuţi încă de la 1592. Se putea sti că aceasta e im- 
posibil. Din cartea mea Re/afz/e comerciale ale ferilor noastre 
cu Lembergul, I, Bucuresti, 1900, seria episcopilor de Ră- 
dăuți pe acest timp apare așa: 1592, Gheorghe; 1594-5 Mar- 
darie. Abia supt Ieremia Movilă, la 710... (lipsește cifra 
unităților, în actul tipărit de Melchisedek, Cron. Hușilor, 
p. 9I si urm.), apare după zisul Mardarie, episcopul Teo- 
dosie (Barbovschi), apoi Mitropolit. Și încă — precum se 
poate vedea din regestul, datat 6 Maiù 1598, ce am tipărit 


i Numele e de comparat cu al boierului «Crancovici» de supt Petru Rareș 
(v. Studi? si doc., V, p. 212, n° 6). 


68775. Vol. VI. www.dacoromanica.ro 39 


610 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


în volumul XI din colecția Hurmuzaki, p. 907!, înnainte de 
Teodosie a fost Amfilohie, schimbarea făcîndu-se între 6 Maiù 
1598 și 30 Mart 1599 (tot de acolo se vede că, de oare cela 6 
Maiii 1598 nu e episcop de Huși, iar la 30 Mart 1599 îl găsim — 
actul din Melchisedek trebuie datat 7 107-8, adecă 1598 ori 1599). 
Acest Amfilohie se găseşte, lingă Agaton de Roman, într'un act, 
de la 22 Ianuar 1597, al lui Ieremia Movilă, pe care-l cunosc în 
traducere germană după materialele adunate de W. Schmidt și 
păstrate astăzi în Bibl. Museului Naţional din Budapesta (vol. 
VII). D. Kozak reproduce mai departe (p. 114) data greșită din 
Melchisedek (1592 deci, pentru 1599°, și declară că episcopul 
Gheorghe, a cărui piatră mormintală, din 1593, a găsit-o, era 
«necunoscut» : din cele spuse mai sus, se vede că zu era. 

Crimca ajunse Mitropolit și el, după Teodosie. D. Kozak se 
mulțămește cu data de «1609» dintr'un catastif tărziu, pentru 
alegerea lui în această demnitate. Avem însă o știre sigură 
în cronica munteană (Magazin istoric, IV, p. 306) că Anas- 
tase era Mitropolit în 1611, cînd el boteză la Suceava pe 
fata lui Radu-Vodă Şerban. Mai mult încă: dintrun raport 
venețian din 29 Maii 1610, tipărit în colecția Hurmuzaki, 
IV?, pp. 308-9, n° cocxv, se vede că scoaterea lui Teodosie 
se făcu de Pasti în acest an I610 si că Mitropolitul mazil fu 
chinuit supt învinuirea că ar fi vrut să otrăvească în împăr- 
tășenie pe Domnul de atunci, Constantin Movilă. Asupra 
acestui raport atrisesem atenția încă din 1898, în Pretendenfì 
domnești în secolul al XVI-lea (Analele Academiei romîne, 
XIX, p. 257, nota 4). 

Cît despre Stroicesti, Lupul si fiul său Ionașco, apoi Vis- 
tierul Simion, se cuvenia a se da note biografice, care lipsesc 
cu totul. Ce uşor se putea face o schiță a vieţii, însemnate și 
din punct de vedere cărturăresc, a Lupului! Si pentru Simion 
s'ar fi aflat toate indicațiile trebuitoare în tabla vol. XI din 


1 Verificînd asupra actului chiar, care se află în Arch. Statului, Galata, X, 
7, am îndreptat data cum se vede în text. 

? Un act al lui Jeremia pentru episcopia din Huși si în Sf? se doc, V, 
pp. 212-3, n° 9. el e din 1606, cum se vede comparînd numele boierilor cu 
cele din Hurmuzaki, XI, p. 908, ultimul regest. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 611 


Colecția Hurmuzaki. Ionaşco apare, cu mumă-sa, Păscălina, în- 
trun act din 5 Maiù 1611 (Hurmuzaki, XI, p. 908). La 
această dată se spune limpede că Lupu nu mai trăia — «după 
mortea Logofătului, Dumnezău-l earte» —; din documente 
(v. Uricariul, XVIII, p. 450) el dispare încă din 1609!. El 
n'a putut presida deci — cum crede d. Kozak — la o presupusă 
clădire a Dragomirnei din 1609 la 1610. Mănăstirea e de fundaţie 
ceva mai veche, cînd Anastase era numai episcop de Rădăuți. 
Nu ne vom ocupa de o veche inscripție greaca ratacită la 
Dragomirna şi care dă prilej autorului sa arăte cunostintile 
colegului său Kaindl si ale unui diletant local cu numele de 
Zachariewicz, care putea fi lăsat, credem, în pace. 
Inscripția de pe mormîntul unui Medelnicer, purtind data 
de 4 lanuar 7181 (1673) şi totuşi însemnarea ca Domn a luï 
Dimitrie Cantacuzino, face pe d. Kozak să creada că în Mol- 
dova secolului al XVII-lea se începea înca anul — dacă sa 
început vre-odată, vom vedea la capătul aceste: cercetari — 
la 1-ji Mart. De fapt, nu mai e nici un asemenea cas în 
toată suma nemărgenită de documente moldovenești ce ni 
s'aŭ păstrat din acest veac. E o simplă greșeală de săpător. 
De altmintrelea. şi întregirea ce propune d. Kozak (un 
verb slavonesc, în loc de un nume propriu) nu e buna. «An... 
[adecă: A°...] biv Medelnicer» e un nume. Pe acel timp 
trăia Medelnicerul Deadiul, din Rădulești, care a jucat în 
pribegiile şi intrigile boierilor moldoveni din această vreme 
un oarecare rol şi a ajuns apoi Serdar și Spătar. D. Kozak 
se putea lămuri comparind a mea /sforze a /feraturii ro- 
mine în secolul al XVI-lea, i, pp. 352, 361, 377, 379, 
399, 474, si ale mele Suzi sr documente, V, p. 50, n° 229; 
p. 94, n° 83. Fata lui, Ana, a fost a doua soţie a lui Mihai- 
Vodă Racoviţă. La încheiarea acestei rectificari vad că epis- 
copul Melchisedek cetise (Revista pentru istorie, archeologie 
și filologie, 1°, p. 69) mai bine: «Deadu». 
Piatra pusă de un Dumitrachi pe mormîntul părintelui săi 
la Iunie 7188 (1680) ar oferi greutăţi de înţelegere, pentru 


1 V, si Studit și doc., V, p. 215, n° 20. 


www.dacoromanica.ro 


612 INSCRIPŢIE ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


că se spune că Domn era un «Dum», ceia ce d. Kozak 
întregește ca: «Dumitrasco». De fapt, numele Domnului este, 
nu «Dum.», ci Duca, si, în adevăr, peste Moldova domnià 
atunci Duca-Vodă. 

Pentru Maria fata lui Constantin-Vodă Mavrocordat, mări- 
tată cu Gheorghe Balș Păharnicul, moartă la 15 Februar 1770, 
d. Kozak nu poate da nici-o lămurire. Din Genealogia 
Cantacuzinilor, pe care am tipărit-o în 1902, se vede (pp. 390-1) 
că ea tinuse pe un fiii al lui Lupu Balş Logofătul, Iordachi, 
și că i-a lăsat o fată. 

La p. 25, d. Kozak ni destăinuiește că «se socoate în 
genere că Voevodul Miron Barnovschi Moghilă (1620-29) e 
şi îngropat la Dragomirna» și adauge: «dar această presu- 
punere nu se confirmă». N'a putut susținea aşa nici un om 
serios: Barnovschi, care domni de la 1626 la 1629, fu ucis 
la Constantinopol în ziua de 2 Iulie 1633 (ale mele Studi? 
Și documente, IV, p. 201: raport olandes din 12 Iulie). Cor- 
pul sàŭ fu îngropat la Patriarchie; «spun să-i fie adus oasele 
în țară Vasile-Vodă», adauge Miron Costin (p. 297) E de 
crezut că — dacă știrea e adevărată — el va fi fost îngropat 
în ctitoria sa din laşi, mănăstirea Barnovschi, cu toare că 
în testamentul săi, tipărit de d. Hasdeii (Archiva istorică, 
I?, p. 189), el lăsase să fie adus la Dragomirna. 


III. Homorul. 


Vechea bisericuţă ar fi fost, după Schematismul metropo- 
litan, distrusă de Tatari între 1527 şi 1530. D. Kozak so- 
coate că această aserțiune «ar trebui întăiii dovedită». Nu 
era nevoie de nici-o aşteptare, şi afirmaţia se poate înlătura 
lesne prin faptul că n'a fost nici o năvălire de Tatari pe 
acea vreme. În această privință se putea lămuri d. Kozak 
prin cartea mea Stud istorice asupra Chiliei si Cetăţii. Albe, 
Bucuresti, 1899, p. 184. ' 

Noua mănăstire a fost întemeiată de cunoscutul Logofăt 
Teodor al lui Petru Rareş, care a avut un rol și în mișcarea 
literară a timpului: d. Kozak nu vorbește nimic asupra 
vieţii lui. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 613 


Numai discutind data morţii lui Teodor, însemnată pe 
piatra lui de mormînt la Homor, d. Kozak dă ceva amănunte 
istorice. Dar, la admiterea datei de 18 Septembre 1538 pen- 
tru intrarea lui Petru Rareş în Ciceù, d-sa trebuia să adauge 
că ziua, însemnată de cronica slavonă, se întăreşte si docu- 
mentar, precum am dovedit în Doc. Bistrifeî, I, p. XXXII. 
De unde va fi scos d-sa că lui Toader i se zicea Bobojog? 
Fi admisesem! numele de familie Balş, referindu-mă la Doc. 
Bistriţei, I, p. xLIv, dar Toma Balos e din 1548 si inscripţia din 
cartea d-lui Kozak arată că Toader acesta murisela 1539 încă?, 

Fiind vorba de mormîntul Vistierului Ion Solomon (p. 35); 
d. Kozak se mulțămeşte a cita pe Wickenhauser, Solka. 
Trebuiaii întrebuințate, de același, Kzmpolung, Radauts, Ar- 
chiva românească a lui Kogălniceanu si regestele la Hurmu- 
zaki, XI, în Prefaţa căruia, p. XLVII, d-sa ar fi găsit o notă 
despre Ion Solomon. 

La inscriptia unui Gheorghe mort după 7070 (1562), cum 
se poate admite că el e același care face o donaţie (deci era 
om matur) la 7007 (1497), nu pot înțelege (v. Kozak, `p. 36). 

La expunerea carierei episcopului de Rădăuţi, Eftimie, d. 
Kozak admite că lupta de la Verbia (fireşte d-sa scrie ru- 
seşte «Verbija») s'a dat la 10 Novembre 1561: am tipărit 
(Hurmuzaki, XI, p. 58) descrierea contemporană din care 
resultă ziua de 18 Novembre, pe care o dă şi Ureche (p. 
211). D-sa crede că nu s'a hotărît încă în privința persoanei 
lui Eftimie care a scris cunoscuta cronică slavonă a Moldo- 
vei; astăzi se ştie însă că acel Eftimie nu e acesta, din Ră- 
dàuti, ci călugărul de la Neamţ (v. a mea /sforza /iferaturzi 


române, Il, pp. 543-4). 
IV. Iligsesti. 


Ionașco Isăcescu, pomenit aici, în calitate de ctitor al bi- 
sericii, e cunoscut; i se face o vînzare de Toader Calmășul: 
actul e tipărit de mine în Documentele Callimachi, I, p. 433; 


1 Ise, lit. rom, I, p. 540. 
» La Ac. Rom. se află întărirea domnească, din 9 Mart 7043 (1535), a unei 
vînzări către dînsul, ca Mare-Logofăt. 


www.dacoromanica.ro 


614 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


nota. Lucrul şi cartea ai rămas necunoscute d-lui Kozak, 
— ca toate publicaţiile mele de altmintrelea. În inscripţie d-sa 
cetește: «[oncula Alixandru Voevod» și explică: «Jankul 
Alexander der Vojevode», cînd era pur și simplu : «Io Niculaî 
Alexandru Voevod», adecă: Nicolai Mavrocordat, fiul lui 
Alexandru Exaporitul (p. 40). 


V. Creşciatic. 


Sirbul «Hagi Preda, ctitorul», nu e un Sîrb, pentru care 
determinatie d. Kozak duce luptă în notă, ci un Bulgar. 
Sîrbi se ziceaii de mult la noi Bulgarii: în cronica munteană 
din Magazin, IV, p. 314, Mitropolitul Ignatie e arătat ca 
Sîră din Nicopol. Toader Nacul, pomenit la p. 43, e o 
cunoscută personalitate, despre care, ca Vornic de Cîmpulung, 
e vorba în Doc. Bistrifei. 


VI. Mileşăuţi. 

Se începe cu o curioasă polemică împotriva celor ce dădeai 
o origine romană (miles!) saù gotică acestui nume. De ce 
ar fi satul Varnița un «bekanntes Tatarenschlachtfeld», nu 
pricep. Lupta de la Riîmnic (pomenită în inscripție) e lumi- 
nată si prin izvoare străine. D. Kozak avea de citat aici ale 
mele Szuazi si documente, Îl, PP. XXXVIU-Ix sal studiul d-lui Al. 
Lăpedatu, în Convorbiri literare pe 1903, despre Vlad Călugărul. 


VII. Părhăuţi. 


Cariera întemeietorului Gavril Totrusan (din Trotuș) e iarăşi 
luxos, dar insuficient redată. Dacă d. Kozak se adresă listelor 
d-lui Ghibănescu, din Uricariul, XVIII, ar fi văzut că Gavril 
apare ca Vistier încă la 25 August 1516, şi l-ar mai fi aflat 
în trei acte ca Logofăt, apoi înalte două pomenindu-l după 
ieșirea din Logofetie. În ale mele Studi? si doc., V, p. 212, 
ar fi găsit încă un act din ultima categorie. Izvor pentru 
pretinsa trădare a lui Gavril în 1538 nu ni se arată. Că el 
ar fi fost Logofătul lui Lăcustă nu dovedește nimic: în Wi- 
ckenhauser, Moldawitsa, p. 81, n° 42, se întărește numai o 
danie făcută de «Totrusan Logofătul» (ceia ce nu arată că 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 0615 


el funcţiona încă)!. Cu el a fost ucis si boierul Petrașcu (pe 
care d. Kozak îl uită). Mai mult, în ale mele Documentele 
Bistrifeî, I, d-sa ar fi găsit pe Totrusan Vistier si Mare- 
Vames încă din IsIio (p. X), lar fi văzut în expediţii (p. 
xu). Data morţii lui, 11 Mart 1541, o putea sti din do- 
cumentul polon ce am tipărit în C%ilza şi Cetatea-Albà, p. 
349 (n° vir) si tot de acolo că Totrusan a fost în adevăr 
Marele-Logofàt al lui Alexandru-Vodă Cornea. Vămeșia lui 
Totrusan la început ar fi permis d-lui Kozak să admită că 
Anjinco Vamesul, îngropat la Parhàuti, era tatăl lui. 

Pentru Murguleti, d. Kozak ar fi avut la îndămînă o bogată 
colecție de acte în Archiva istorică, III, p. 197 si urm., si 
note complementare în Doc. Bistrifei, II, p. xvi. Teodor 
Murgulet nu se putea numi «Turca»: n’are nici un sens. 


VIII. Petràuti. 


Biserica de acolo, clădită în 1487, comemorează, probabil 
biruința de la Scheia (v.a mea Chrlza şi Cetatea- Albă, p. 169). 

Pentru piatra de supt Aron-Vodă e cu neputinţă de primit 
cetirea d-lui Kozak, pentru care ea ar veni de la un Pra- 
doschi (9). Mi se dăduse acum cîtva timp o altă cetire, pe 
care mă multàmesc a o aminti: v. Analele Academiei Române, 
XXI, p. 268. Această inscripție, dn Decembre 7103, nu 
poate fi strămutată în 1595, căci Aron-Vodă a fost scos din 
Domnie încă din Maiù al acestui an. E deci, neîndoielnic, 
Decembre 1594. 

Altă piatră e închinată de «cneaghina Marghita» maicei 


1 Astăzi actul resumat acolo de Wickenhauser se află la Academia Romină, 
Prin cl, din Hirlaii, 24 Marii 7047 (1539), Ștelan-Vodă întărește Moldavitei 
un Joc pe care I n Moţoc, fiul lui Ivanco, îl vinduse namens R'puoa$ nans 
ToTpSinati$ asropers: ceia ce poate însemna si «fost Logofâta. ‘lo'rusan figu- 
reaza insă ca Logofăt în actul lui eStefan-Votà fiz/ lui Ștelan-Vodă», din 23 
Mau 70... (rupt, prin care se face o danie boierului Crăciun (marturi: Po- 
pescul, Manca si Grozav, pircalabi de Neamţ, .. rul si Ma..., Mihul..., Drag- 
san Spat, Crasnăș Vist., lIuru (?)..., Lohan Stol si fiii Domnului. Alexan- 
dru si Stefan) (Bibl. Ac. Rom., Pec. 31). — În Bibl. Ac. Rom. se mai află, cu 
privire la Totrusan, o întărire către el a Părhauţilor (Vaslui, 7 Mart 7031 = 
1529: 1 se zice biv Logofăt). 


www.dacoromanica.ro 


616 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


sale Protasia în Septembre 7108 (deci 1599). D. Kozak traduce 
«cneaghina» cu rst si nu încearcă să identifice. E clar 
însă că această Marghita e soţia lui Simion-Vodă Movilă, și în 
1599 el nu era încă Domn muntean, cum ajunse abia în 1600: 
deci «cneaghina» se cuvine a se traduce numai prin jupã- 
neasà, si mai sînt casuri de simple boieroaice care-și zic 
cneaghine. 


IX. Putna. 


D. Kozak nu găsește știri despre schimnicia Putnei după 
anexarea Bucovinei de Austriaci. Din ajunul anexării putea 
găsi informație în ale mele Documente Callimachi, I, p. 421, 
n° 1: pe la 1760 stătea acolo schimnicul Sila. 

Citind cronica slavonă a Moldovei, d. Kozak se întreabă 
unde să fi fost Lipnic, în care loc Stefan-cel-Mare a cîștigat 
marea sa biruintà asupra Tatarilor. Lipnic e în fostul Tinut 
al Sorocei, în Basarabia. și aceasta se poate vedea din lista 
de sate basarabene pe care o dă d. Arbure, în a sa Basa- 
rabia, Bucuresti, 1899, p. 723. Deci era inutil a cita lectura 
greşită Lipinţi. 

Pe p. 66, nota 1, d. Kozak se folosește de faptul că în 
Cronica putneană s'a făcut un adaus ceva mai sus decît tre- 
buia, pentru a presinta încă odată ipotesa, scumpă d-sale, că 
noi începeam anul noii rusește, la Mart. D. Kozak se întreabă 
dacă luarea Brăilei de Stefan-cel-Mare n'a fost în 1471. Îi 
răspundem că nu, de oare ce pentru această campanie a lui 
Ștefan avem si un izvor documentar, citat în ale mele Stud? 
şi doc III, p. xxxv. Brăila sa luat la 27 Februar 1470, 
cum spune letopisetul bistritean. Era în adevăr în 1470 o 
Marţi, ca în cronică. 

În nota despre întăiul egumen de Putna, Ioasaf (e zădar- 
nic a discuta dacă putea să-l cheme Iosif), dacă d. Kozak 
ar fi cunoscut ale mele Stud:Z și doc., V, ar fi putut spune 
că loasaf a venit de la Neamţ, unde era egumen în 1463 
(v. Z. £, p. 386, n° 1). 

Neculce nu spune că la Putna Stefan a pus maï mult aur 
decît pictură, ci că în această pictură predomina aurul, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 617 


Inscripția din Arck. românească pe care d. Kozak o dis- 
cută la p. 67, nota 3, e de răspins fără discuţie: ce putea fi 
vorba de Dragoș într'o pisanie a lui Stefan-cel-Mare! 

Altă inscripție, din 6989, nu poate fi declarată neauten- 
tică pentru că Stefan e numit acolo încă în viaţă «Mare». 
«Mare» pentru el are tot atîta valoare cità si pentru tatăl său, 
calificat în aceiași inscripție de «mare». Acest titlu se dă, 
în Tara Romănească, lui Nicolae Alexandru pe epitaful săi 
(Onciul, Originile principatelor, p. 182). El se dă de patriar- 
chul constantinopolitan aceluiași Alexandru. Mircea-sì zice 
«Mare Voevod». Înscriptia e deci contemporană — căci cine 
şi-ar fi permis, si pentru ce, impietatea de a pune inscripții 
false în numele lui Stefan-cel-Mare ?! Și d. Kozak observă că 
noua inscripție din 1481 se poate lămuri prin încheiarea zidu- 
lui în acest an. 

La știrea de pe p. 71 că, întrun manuscript din 1502, 
satul Cotmani e numit «vestitul», se cuvenia să se adauge 
si motivul: petrecerea acolo, în 1497, a Polonilor regelui 
loan Albert, porniţi asupra Moldovei (Cronica bistrițeană). 

Nu se poate admite că bogatul, mîndrul Vasile Lupu, un Cre- 
sus pompos al vremii sale, a dărimat Putna ca să scormonească 
bogății în mormintele domneşti. Tot ce spune pentru aceasta, din 
auzite, Neculce, într'o Samà de cuvinte (p. 186), n'are nici-o 
valoare istorică. Vasile-Vodă a voit numai să refacă Putna, 
care se ruinase. Presupusul hot de biserici a înnălțat minunatele 
mănăstiri Trei-Ierarchi si Golia în Iași, si, unde n'a clădit, 
a dres. Pentru Pobrata o spune aceasta un foarte frumos act 
al Mitropolitului Dosoftei, tipărit în Candela, IV (1885), pp. 
147-50: «Nime nu cutedza să să faci ctitor, să o acopere, 
păni diade voe Vasilie-Vodî dumisale Iorgăi Postialnicul, vă- 
rului săi, de o aii acoperit, iară tripăzările au vîndut că- 
lugării cu săborul un munte dumisale lui Gheorghie Păhar- 
nicul-Mare, fratele lui Vasilie-Vodî, Dum(nejdzău să-l pome- 
nească, nu pre bani, ce pentru să dereagi tripădzăriile ciale 
de dires si ciale de iznoavî să le faci». În 1635 stim sigur 
(Doc. Bistriţei, I, p. xcvi) că erai călugări la Putna. Pe 
atunci era egumen Simon, iar apoi apar proegumenul Gher- 


www.dacoromanica.ro 


618 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


vasie (fbid., p. 57. n° LXXV į; p. 76, n° 011), egumenul Teofan 
(7did., II, p. 8, n° cLxxm). Data de 7170 pentru sfirșirea 
mănăstirei reînnoite, poate fi, nu numai 1662, cum admite d. 
Kozak, ci și 1661, căci Dabija-Vodă începu a domni în acest 
din urmă an. La 3 Decembre st. n. se ştia la Poartă că el 
a fost ales (Hurmuzaki, IX ?, p. 176). 

Pentru a doua restaurare a Putnei, făcută de Mitropolitul 
Iacov, Constantin-Vodă Racoviţă n'a putut contribui, dacă 
ea s'a făcut după 1760, cum pare a zice d. Kozak, căci 
de atunci el nu mai domnește nici-odată în Moldova. Părinţii 
lui Iacov n'aii fost îngropaţi după 1760, ci în 1758 (v. a mea 
Ist. literatur române, I, p. 531). De fapt reparația se făcuse 
încă din 1756 (#0:d., p. 534). 

Mitropolitul Teoctist I-iù e îngropat la Putna Piatra lui 
mormiîntală poartă data: Novembre 6986. D. Kozak, doritor 
totdeauna de a arăta că în vechime socotiam anii rusește, 
de la Mart, nu bizantin, de la Septembre, interpretează data 
ca 1478. Dar în cronică — unde în adevăr nu se întrebuin- 
ţează stilul de Septembre, ci acel de Ianuar (nu de Mart; v. 
la urmă) —data e firește cu o unitate mai puţin: Novembre 
6985 (deci tot 1477). Ei bine, d. Kozak înlătură cronica pe 
motivul că s'a scris mai tirziii decit epitaful. În realitate, nici 
aceasta nu e adevărat: însemnările se făceau în cronică ime- 
diat după fapt si unele epitafe se scriaù ani de zile după 
îngroparea mortului. 

Că Teoctist ar fi fost Sîrb, Bulgar, nu e altă dovadă de- 
cît un sinodic din a/ XVIII lea veac În Jst. literaturi ro- 
mâne, II, pp. 535-6, am arătat că spusa sinodicului nu se 
poate susținea şi în alte puncte: Mitropolitul Damian de la 
sinodul din Florența a mai stàpînit încă multă vreme după 
acest sinod. Szrdia lui Teoctist vine din faptul că el a fost 
sfințit de un patriarch sîrbesc. 

Nota 3 la p. 76 e plina de încurcături. D. Kozak repro- 
duce notita slavonă din care se vede clar că Teoctist a ajuns 
Mitropolit abia supt Alexandru-Vodă. În aceiași notità se 
spune că «la leatul 6961, a fost archiepiscop chir Iosif din 
manăstirea Neamţului, supt bine-credinciosul Voevod Alexan- 


www.dacoromanica.ro 


MATERAILE DE ISTORIE CULTURALĂ 619 


dru. Si apoi, în zilele lui Alexandrel fiul lui Iliaș Voevod», 
s'a făcut mitropolit Teoctist. D. Kozak exclamă: iată «o 
personalitate cu totul nouă, archiepiscopul Iosif, ca premer- 
gător imediat al lui Teoctist»! De loc: Iosif supt «A/ezar. 
dru-Vodă» (îndată apoi se spune că «pe urmă, supt A/ezan- 
drel Iliaș») e vestitul Iosif, întemeietorul Mitropoliei moldo- 
vene, supt Alexandru-ce/-Bun, iar data de 1453 e pusă prin 
confusie la începutul propositiei întàit, pe cînd trebuia să 
înceapă pe a doua (Alexandrel domnia în 1453). Peste cîteva 
rînduri de altmintrelea, și d. Kozak se gîndeşte la posibili- 
tatea (ba siguranfa) unei confusii între cei doi Alexandru. 
Din a mea /st. literaturiì romine, II, p. 535, d. Kozak pu- 
tea să afle si data morții lui Damian. Legăturile cu Ohrida 
n'aii venit din causa luării Constantinopolei de Turci în 1453, 
ci din causa întreruperii relaţiilor cu acest din urmă oraş 
prin cucerirea de Sultani a ținuturilor intermediare. O mare 
parte din lucrurile ce spune d. Kozak despre Teoctist, si 
unele ce nu le știe, se aflai încă din 1901 în a mea Zst. 
lit. rom., Il, pp. 535-6. Părerea lui Wickenhauser că Teoc- 
tist era la moarte călugărul Rafail (culeasă de d. Kozak, cu 
singura obiectie că nu se dă izvorul), nu merită nici-o men- 
fiune, fiindcă e ridiculă: N'avem piatra funerară a lui Teoc- 
tist, care nu știe de nici-un Rafail?! Mitropolitul Iacov, care 
și-a schimbat în adevăr numele în schimnicie, poartă pe 
mormîntul săi (Kozak, p. 78) și numele de schimnic. 

La mormîntul Mariei din Mangop, se trimete, pentru fa- 
milia din care ea făcea parte, la /storia Rominzlor de d. A. 
D. Xenopol: însă astăzi e de consultat —cum se va con- 
vinge și d. Kozak vazind această carte —a mea Chilia şi 
Cetatea- Albă, p. 142 și urm. Data de Decembre 6985 pen- 
tru moartea ci—în inscripţie, ca si în cronică —ar fi de 
înțeles: 1477, si nu 1476. Ei am luat tot data de 1477 încă 
din 1901, dind în /st. lit. rom, II, p. 567 nota 3, toate lă- 
muririle ce dà acum, ca din nou, d. Kozak. Cît de putin se 
împacă de altmintrelea părerea de aici a d-lui Kozak cu alta 
pe cate o are puţin mai departe, vom vedea vorbind de 
inscripția funerară a Domnei Maria a Ila, fiica lui Radu-Vodă, 


www.dacoromanica.ro 


620 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


În nota 3 de la p. 82, d. Kozak discută numărul și ordi- 
nea soțiilor lui Stefan-cel-Mare. Si d-sa e aplecat a admite 
că Maria din Mangup era a treia soţie a Domnului. Aceasta 
nu e adevărat: pomelnicul de la Bistriţa, singurul izvor care 
vorbeşte de Marusca, însirà pe Doamnele Evdochia si cele 
două Marii, cu titlul de gospojde, iar apoi la urmă pune și 
pe «Marusca mama lui Alexandru», deci o concubină. Dar 
Ștefan nu venise cu acest Alexandru, care era om matur încă 
la 1476, din Tara-RomAneascA. El apare în acte încă de la 
1463 (ale mele Studi? şi doc., V, p. 386, n° 1). Însă căsă- 
toria lui Stefan cu Evdochia de la Chiev se făcu în Iunie 
sai lulie ale acestuiasi an 1463, si Alexandru nu figurează 
în acte anterioare ale lui Ștefan. Caracterul de concubină și 
bastard al Maruştei şi lui Alexandru nu poate fi supus în- 
doielii. Marusca era poate aceiași cu Maria, concubina din 
Hiîrlăă, care dădu naștere lui Petru Rareș (Melchisedek, în 
Analele Academiei Române, VII, p. 191). În adevăr acesta 
muri ğtrîn în 1546. De la 1467 la 1472 Stefan a fost apoi 
neînsurat (pănă ce iea pe Maria lui Mangop). 

În 1479 şi 1480 mor copiii lui Ştefan: Bogdan și Petru. 
Despre ei se poate zice numai că se ivesc în documente pe vre- 
mea cînd tatăl lor era însurat cu Evdochia, dar nimic nu do- 
vedeste —d. Kozak se iea însă după d. Xenopol — că ei ar 
fi fost fiii acesteia. 

Ce se spune despre Maria fata lui Radu-Vodă lap. 88, e 
în parte fals. Expediția lui Stefan, care luă cetatea Bucures- 
tilor şi prinse familia lui Radu, e din 1473. Dar nici Maria- 
Despina, soţia învinsului, n'a fost trimeasă îndărăt la soţul 
ei, care muri îndată după înfrîngere (v. ale mele Studi? şi 
doc., III, p. xxxvr si monografia d-lui Al. Lăpădatu, în Tran- 
si/vana pe 1901; v., de altfel, si chiar nota d-lui Kozak), 
nici Maria, fata Despinei, n'a purtat vre-odată oficial numele 
de Voichita, nici Stefan n'a luat-o de soție pănă la moartea 
Mariei din Mangop, în 1477 (dacă ar fi fost despàrtenie, Doamna 
ar fi plecat din ţară sai sar fi călugărit, ceia ce nu s'a În- 
tîmplat). Ureche, izvorul acestor știri, greseste, si aceasta am 
arătat-o încă din 1901, în critica letopisețului săi (/st Zzze- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 621 


raturii române, Il, p. 567). Bogdan-Vlad, fiul Mariei lui Radu 
(Vlad era numele bunicului mamei sale, Vlad Dracul), nu era 
încă născut la 27 Maiti 1480 (Uricariu/, XIV, p. 71). Naste- 
rea lui cade între această dată si cea de 1"" Februar 1481, cînd 
el figurează printre marturi după fratele cel mare, Alexandru, 
singurul rămas în viață (Arch. istoricà, 11, p. 75). Deci maŭ 
fost în același timp doi fii ai lui Ștefan cu numele de Bog- 
dan), căci întăiul Bogdan murise încă din 14791. 

D. Kozak are dreptate însă cînd arată că Maria, fata lui Ste- 
fan-cel-Mare, moartă în 1518, era «zisă cneajna», nu fiind-că era 
botezată Cneajna, ci pentru că supt acest nume se deprin- 
sese a spune lumea fetei nemăritate a Domnului. E, la drep- 
tul vorbind, singura îndreptare nouă și bună, pe care am 
găsit-o pănă aici. Si încă, pentru a lămuri lucrul mai bine, s'ar 
fi cuvenit ca d. Kozak să apropie acest cas de altul, anume 
de actul lui Stefan-cel-Mare, din 1470, care întărește mănăs- 
tirii Neamtul dania ce-i făcuse mătuşa sa «cneaghina», fata 
lui Alexandru-cel-Bun si a Mărinei (Rev. p. istorie, arch. şi 
filologie, VII, pp. 377-8). 

La publicarea din noii a inscripţiei depe mormîntul Mariei, 
întăia soție a lui Petru Rareș, d. Kozak uită să mai dea lămurirea 
că ea a avut un fiù Bogdan care dispare si el cinci ani după mumă- 
sa, la 1535 (despre Bogdan vorbește numai aiurea). Se putea ști 
aceasta din Ana/ele Academiei Romine, XIX, p. 212. Ea muri în 
lipsa bărbatului ei, care cîstigase cu o săptămînă înnainte de 
a ajunge văduv lupta de la Feldioara, în Ardeal (v. Doc. Bis- 
trifeî, I, p. XXII). 

La p. 93, d. Kozak pretinde că lui Stefan-cel-Tînàr, fiul 
lui Bogdan-Vodă, i sa zis și Crudul («der Grausame»): de 
unde? În notă, d-sa crede că vrista de II ani, dată de un 
raport polon, lui Stefan la suirea lui pe tron în 1517, e 
bună. O cercetare a actelor lui Bogdan-Vodă lar fi convins 
că nu. După raportul citat, Stefan s'ar fi născut deci în 1506; 
dar la 1507 Bogdan n'avea nici un fiii (Urzcarizi, XVIII, p. 

1 Lui Bogdan îi atribuie data de naștere 1474 (fals) un pretendent din 


secolul al XVII-lea, care stia că el era fiul Mariei a doua (Hurmuzaki, XII, 
apàrut în 1903; p. 386). 


www.dacoromanica.ro 


622 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


85). Tot asa în 1508 (Wickenhauser, Putna, p. 189). De alt- 
mintrelea se știe că abia în 1510 Bogdan încheie cu Po- 
lonil tractatul prin care declara că renunţă în sfirșit la pre- 
tenţiile sale de logodnic al fetei de rege Elisabeta. Numai 
pe urmă el se însură. În Mart 1513, după aproape trei ani, 
Domnul, însurat în ţară cu Doamna Ruxanda, avea trei fii: 
pe Ştefan, din concubina Stana (Kozak, p. 110), pe Petru 
şi pe Iliaș (Arch. zstorzcă, I*, p. 120). Ei apar toți si în 1514-5 
(Wickenhauser, Putna, p. 106; Arch. istori, |!, p. 157). Iliaș 
muri pănă la suirea pe tron a lui Ştefan, care pomenește nu- 
mai pe fratele sati Petru (cf. Wickenhauser, Putna, p. 192; 
Orest Papescul, Citeva documente moldovene, Cernăuţi, 1895, 
p. 22; ale mele Stud? s: doc, V, p. 387, n° 5), ba încă pănă 
la începutul anului 1517, cînd Bogdan avea numai doi fii 
(Studii şı doc., V, p. 550, n° 1). Petru, care se întîlneste încă 
la 1522 (Wickenhauser, Putna, p. 204), si moare în Septembre 
1526, cu cîteva luni innaintea fiatelui saul, trebuie să se fi nas- 
cut deci în I511-2, iar Stefan în 1509 II. Așa incit el avea în 
April 1517 cel mult opt ani, cu toată mărturia cronicii, unde, de 
altminterelea, interpunctiunea, schimbătoare de sens, a d-lui 
Kozak nu e de admis: sfinţirea unui fiu de Domn, cînd 
tatăl săă era încă în viața, nu se poate admite, si agrega- 
rea la tron, obișnuită și în Moldova, nu putea aduce după 
sine această ceremonie. De altfel, Bogdan-Vodă era prea tînăr 
pentru ca la 1515 încă el să se fi gîndit, bun sănătos cum 
se vede să fi fost, la succesia tronului. N'avea nici patruzeci 
de ani! 

În 1526 Ștefăniță duce război cı vecinul sà Radu de la 
Afumaţi, dintre cari si unul si altul voiaii să se însoare cu 
cea mai mică din fetele lui Neagoe Basarab (ale mele Std: 
ş? doc., III, pp. XLVIII-IX; Analele Academiei Romine, XIX, 
p. 209, nota 7). Radu, învins, luă totuși pe Domnita Ruxanda, 
pe cind Stefan trebui să se multàmeascà, de si învingător, 
cu sora cea mare, Stana. Aceste lucruri trebuiati spuse pentru 
a se înțelege otrăvirea Domnului Moldovei, pe atunci încă 


1 Ureche, p. 189. 
www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 623 


un băiețaș de șaptesprezece ani, de această soţie a sa. După 
moartea lui Stefanità, Stana se călugări ca Sofronia, si muri 
şi ea peste patru ani. 

Nu pot admite — ca d. Kozak la p. 94 — cà episcopii mol- 
doveni eraii în stare și aveai aplecare să-și sape singuri 
epitafele ; «și-a sàvîrsit», de pe piatra lui Teofan de Rădăuţi, 
înseamnă că a pus pe un meșter să-i sape inscripția mor- 
mîntului. 

D. Kozak neglige si însemnarea datei cînd Teofan a luat 
Scaunul săii episcopal în stàpînire: ea se poate sti însă. Încă 
în 1655 era la Rădăuţi Iorest, cum se vede din ale mele 
Studi şi doc, IV, p. 44. O scrisoare a lui către orașul Bis- 
trita în Ardeal am resumat-o în Doc. Bistrifei, II, p. 9, n° 
OLXXIV. Alte două, din 1642 si c. 1642, cînd era egumen al 
Putnei, le-am dat 2/27., I, pp. 73-4, n° xcvili si II, p. 8, n° 
CLXXII. 

La p. 95, e de sigur de cetit — deci nu trebuie semn de 
întrebare la traducere — cuvintul keattknin înnaintea numelui lui 
Alexandru Lăpușneanu. A se compara cu îndoielile d-lui 
Kozak relative la același titlu de «mare» alipit la numele lui 
Stefan-cel-Mare 

La săhăstria Putnei, d. Kozak nu poate da nici-o limu- 
rire asupra lui Ilie Cantacuzino, întemeietorul. El era fiul lui 
Toderaşco Iordachi și nepotul de fiù al lui Iordachi Vistierul ; 
moare în 1709. Cariera lui e schitatà în ale mele Stade? 
și doc., V, pp. 587-8. Starețul Sila, fost schimnic, e şi el 
cunoscut: pentru reparația mănăstirii sale putnene, el călători 
peste Milcov (v. a mea Zst. l:t. române, I, p. 535, nota 4). 
Cf. si Doc. Callimachi, I, p. 421, n° 1, unde găsim un 
privilegiu din 1757 pentru dînsul, si tabla ambelor volume din 
colecția citată (în mai multe locuri e vorba de sihăstria Putnei). 


X. Rădăuţi. 


Nu e probat prin nimic că Alexandru-cel-Bun a ĉntemeiat 
episcopia de Rădăuţi, fiindcă pe vremea lui, și mult încă după 
dînsul, nu sînt episcopi de Rădăuţi. El a supus numai mă- 


www.dacoromanica.ro 


624 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


năstirii rădăuțene un număr de cincizeci de biserici de sate 
D. Kozak putea afla numele acelor sate în întărirea din 1490 
a lui Stefan-cel-Mare (Uricarzul, XVIII, p. 58 si urm.). Pentru 
organisarea Bisericii moldovene de Alexandru-Vodă nu era 
de recurs la Ureche, ci la recentul articol al d-lui I. Bogdan, 
în Convorbiri literare, pe 1901. În 1463 — cum se vede din- 
trun act resumat în Studi? și doc., V, p. 386, n° 1—nu 
era încă un episcop de Rădăuţi. 

Cînd a domnit Bogdan întemeietorul, nu poate fi lăsat 
astăzi în sama cronicilor divergente (v. ultima părere în cartea 
mea Safe și preoți din Ardeal, Bucuresti, 1902). «Mistr. lan», 
care i-a săpat inscripția din porunca lui Stefan-cel-Mare, e, de 
bună samă, nu un Ceh — cum vrea d. Kozak —, ci un Sas: 
venirea Husitilor în Moldova se face nu tocmai pe la 1480, 
cum admite d-sa (v. Chilia şı Cetatea-Albà, p. 90, si 
Zwei alte ungarische Texte aus einer Handschrift der Rk. 
Hof- u. Staatsbibliothek von Friedrich Keinz, München, 1879). 

E interesant cà, prin ediția d-lui Kozak se vede astăzi că si 
piatra mormintală a lui Ștefan I-iù, pusă de Stefan-cel-Mare, 
ca și cronica slavonă, pomenește, nu presupusul lui omor la 
Hîrlaù, ci lupta lui cu Ungurii Împăratului Sigismund la «Hin- 
dov». Însemnarea s'a făcut însă după cronică, aşa încît se 
poate să fie numai reproducerea unei greșeli de copie: Hin- 
dàù pentru Hirlăii, căci aici Domnii își aveaii reședința, și o 
diplomă latină contimporană cu lupta spune că Sigismund a 
urmărit pe Voevodul moldovean pănă în reședința lui!. Un 
«Hindov» nu e cunoscut. Pentru aceste lucruri d. Kozak se putea 
lămuri din Studi? şi doc., LII, p. XXIX, ceva mai noii decit 
articolul lui Huber din Archiv für österr. Geschichte, LXVI. 

Roman-Vodă nu e Roman Mușat, ci fiul Musatei, cum 
voiù dovedi — si se putea vedea lesne — în a mea Geschichte 
der Rumânen (supt presă). Nu e de loc probat că Anas- 
tasia fata lui Laţco, a luat pe Roman-Vodă si a fost astfe] 
mama lui Alexandru-cel-Bun. Am adus argumente contra 


1 «Circa larem seu domum proprie residencie ipsius Stephani Voyvode» (Hur- 
muzaki, 1°, p. 333, n° CCLXXIII). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 625 


acestei păreri încă din 1901 în 757. /zferaturii române, Il, p. 
532, nota I. E hotăritor faptul că Anastasia mama lui Alexan- 
dru e înmormintată la Roman, pe cînd acea de care e vorba 
aici găsise locul ei de odihnă la Rddaufi!. 

Dacă Cronica putneană, izvorul cel mai autentic pentru ca- 
riera lui Stefan-cel-Mare, zice că el era nepotul de fiii al lui 
Alexandru-cel-Bun, și nu al lui Bogdan fratele lui Alexandru, 
nu înțeleg cum se poate susținea că «întrebarea ar aștepta 
încă o lămurire istorică», — precum face d. Kozak, la pp. 107-8. 

Bogdan-Vodă, fiul lui Alexandru, căruia Ștefan îi pune o 
piatră la Rădăuţi, numindu-l $Hkey, unchii, nu poate fi — 
cum observă bine d. Kozak — un Bogdan fiii allui Alexandru, 
feciorul cel mai mare al lui Stefan-cel-Mare însuși (admiţin- 
du-se, cum face Melchisedek, că s'a săpat $HKoy pentru 8H- 
HS$Koy, BH$Koy). Un asemenea nepot de fiii Bogdan ar apărea 
în mărturiile documentelor lingă tatăl săi Alexandru, — ceia 
ce nu se întimplă. Dar tot așa de puţin se poate admite că 
e vorba în adevăr de un Bogdan fiul lui Alexandru-cel-Bun 
si frate al lui Bogdan, de sigur fiù al lui Alexandru-cel-Bun 
(o spun și izvoarele polone; v. Chilia și Cetatea- Albă, p. 102), 
tată al lui Stefan-cel-Mare. Săpătorula pus fară îndoială acest 
$Hkoy pentru wres, căci acesta e tatăl lui Stefan: altfel ar 
ieși că în gropnita Rădăuţilor, împodobită de marele Domn, 
el n'a uitat decit pe tată-său! 

De altmintrelea, putem să alcătuim cu toată precisia lista 
fiilor lui Alexandru-cel-Bun, după multele acte ce sai păs- 
trat de la el. Ei apar astfel în documente: 

În Mart 1407 Domnul aduce, însemnînd nelămurit că are 
si fi, numai mărturia fratelui siù Bogdan (Melchisedek, Cron. 
Hușilor, Apendice, p. 5). Îndată după aceasta sînt pomeniti 
însă, în Septembre, fiul Roman și fata Vasilisa, născuţi din 
a doua căsătorie a lui (întăia fusese cu catolica Margareta), 
Ana (Melchisedek, Cron. Romanului, I, p. 104; originalul în 
Bibl. Ac. Rom.). În 1409, e citat numai Roman (Arch. îs 
toricà, 1?, p. 11). 


1 Asupra acestui punct îmi atrage atenția d. G. Popovici. 


68775. Vol. VI. www.dacoromanica.ro 40 


626 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


În anul următor, 1410, mai multi fii nenumiti, — alusie la 
o bogată posteritate nelegitimă (7%:7., p. 12). Roman murise 
deci. 

Dar la 1409 încă se născuse Ilie, din aceiași Doamnă Ana 
(zisă Neacsa) (Bogdan, Cron. inedite, p. 35; cf. Ist. lit. rom., 
II, p. 533, nota 4). 

El n'are parte să fie pomenit anume în documente, căci, 
din motive politice, Alexandru lasă pe Ana-Neacsa (1427) 
pentru a face o strălucită căsătorie, cu Polona Ringala. Nu 
se pomenesc nici alți doi fii, născuţi din relații nelegitime, 
pe cînd Ringala era Doamnă, Ștefan (n. 1410-1), fiul Stancăi, 
si Petru (n. 1421-2), fiul Marinei lui Marin. Căsătoria cu 
Ringala nu dă însă urmași la tron (cf. Cron. inedite, p. 35). 

În 1421 aceasta, care părăsise probabil de mai mult timp 
Curtea soțului ei, cere divorțul (Sud: şi doc., I-II, p. XXXII). 
Încă din 1418 începe deci a fi adus înnainte numele lui Ilie 
(Wickenhauser, Mo/dowitza, p. 60). Numai el se găsește la 
1422 (Arch. istorică, 1, p. 132), la 1427 (Wickenhauser, 
Putna, p. 147), la 1428 (ibid, p. 200; Arch. istorică, |!, p. 
121; Uricariul, Il, p. 252; XVIII, p. I). 

Către sfîrşitul vieții sale, în 1429, Alexandru înseamnă pe 
toți fiii săi, naturali sai legitimi: Ilie, Ștefan, Petru, Alexan- 
dru (Arch. ist., 11, p. 122). În 1431 nu mai eraii în viață 
decît cei trei d'intăiii (2024., p. 122). Se ştie că Ilie și Stefan 
se luptară împreună după moartea tatălui lor și că Petru, 
care domni si el, tinu partea lui Stefan ! (:554., p. 123). 

Unde mai rămîne deci loc pentru fiui Bogdan, fiii legitim, 
căruia să i se fi făcut o îngropare domnească la Rădăuţi? 

E importantă și noua lectură a pietrei VIII, din care se 


1 Pomelnicul de Ja Bistriţa (Bogdan, Z. c., p. 65; cf. Gr. G. Tocilescu, în 
An. Academiei Romîne, XVIII, pp. 335-6) trebuie înțeles asa. După fratele 
lui Alexandru-cel-Bun, Bogdan, si mama lor Anastasia (deosebită de Anastasia 
fata lui Latco, căci aceia e îngropată Ja Rădăuţi, pe cînd aceasta la Sf. Pa- 
raschiva din Roman; Melchisedek, Cron. Romanulur, |, p. 101), apare Doamna 
Ana, surori, nepoate, fete ale ctitorului, ca: Maria si fata ei Ana, Maria 
Vasilisa, pomenită si în documente, Anastasia, toate gospojde, adecă Doamne 
şı Domnite. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 627 


vede că Stefan a închinat-o, nu unei neexistente Maria. fata 
cneaghinei Anastasia, fată ea însăși a lui Laţco, ci Anasta- 
siei chiar. Dar obiectia mea din /st. /zferaturz romine, II, 
p. 532, nota I, rămîne: nu se dă numele soțului Anastasiei. 
Deci, ori ea n'a fost măritată, ori a luat pe cineva al cărui 
nume a fost șters din lista Domnilor legitimi, Iurg Litvanui !. 
Nici întrun chip însă nu s'ar fi uitat numele lui Roman-Vodà 
pe lingă al Anastasiei, dacă aceasta i-ar fi fost soție. De 
asemenea o astfel de căsătorie—un titlu de legitimitate 
pentru Romanizi — ar fi fost pomenită cu mindrie în vre una 
din cronicele lor; ceia ce nu se întimpină. 

La p. 110 se dă inscripția Stanei, mama lui Ștefăniță — 
despre care, nespuindu-se «Doamnă», trebuia să se însemne 
că a fost numai concubina lui Bogdan-Vodă. De ce trebuie 
să fie Sirboaică, dacă o chema Stana, nu pot înţelege. 

La p. 113, dîndu-se inscripția de pe mormîntul Mariei Ni- 
culescu, Munteanca, trebuia să se explice că Niculeștii erai 
înrudiți cu familia Cretulestilor si că acest Alexa Niculescu 
chiar, soțul Mariei, apare într'o petiție din 15 lanuar 1773 
către ambasadorul rusesc la congresul din Bucuresti. V. Ge- 
nealogia Cantacuzinilor, p. 377, nota I; p. 512. 

Cînd, la p. 114, d. Kozak lămurește inscripția episcopului 
Gheorghe de Rădăuţi, mort în 1593, d-sa comite greșeli care 
aŭ fost notate mai sus, p. 609. 


XI. Reuseni. 


Data de 1450 pentru uciderea lui Bogdan-Vodă în acest 
loc nu se poate admite. Atitea izvoare o fixează în 1451. 
V. Chilia si Cetatea- Albă, p. 105. Totuşi, în adevăr, 16 Oc- 
tombre 1451 a fost Sîmbătă si cronica bistrițeană zice că 
Bogdan a fost tăiat Vineri. Explicaţia e aceasta: ucigașul, 
Petru-Vodă, veni în adevăr Vineri, dar ucise pe Bogdan «în 
faptul zilei» următoare, de Sîmbătă, 16. 

E sigur că inscripția romănească de pe pp. 118-9 e răi 


1 În articolul săii despre ocoalele lui luga (în Convordirile literare pe 
1891) si d. G. Popovici e de această părere. 


www.dacoromanica.ro 


628 INSCRIPȚII ROMANESTI DIN BUCOVINA 


citată: ea n'are nici-un sens, și nici personagiile nu co- 
respund. 


XII. Siretiù. 


Cu privire la originile orașului, d. Kozak spune că sar 
putea găsi ceva în «felurite tălmăciri ale izvoarelor grecești 
din vremea mai veche». Foarte curioase aceste izvoare! Sire- 
tiul ar fi jucat un rol «și în timpul dominaţiei cumane»: si 
mai curios! Ar fi fost «cea mai veche residentà a Voevozi- 
lor Moldovei» : nu, aceia a fost Baia. Episcopatul latin de 
Siretiù s'ar fi strămutat apoi la Bacàù: am arătat însă în 
Prefaţa la vol. I-II din Stud: se documente că episcopatul de 
Bacăi nu resultà de loc dintr'o strămutare a acelui din Si- 
retiii. Un «cartier grecesc» na existat nici-odată în Siretiù. 
Numele Sasca nu arată că a fost un episcopat latin, ci că 
ai fost cîndva Sași în Siret (tot așa pentru Sasca de lîngă 
Baia). <TatarStina» d-lui Kozak dovedește, nu pradă repe- 
tată din partea Tatarilor, ci existența pe lîngă acest oraș, 
ca și pe lingă multe altele, a unei așezări de robi tatari ai 
Domnului, de Tătărași (ca în lași, Suceava, Botoșani, etc.). 
Pentru faptul că biserica Sf. loan e făcută de Margareta, mama 
lui Petru si Roman-Vodă, nu trebuie, cum crede d. Kozak, 
«0 cercetare mai de aproape»: este un act de la Petru, care 
spune deslușit că biserica Sf. loan, întàiù catolică, a fost zi- 
dită de mama acestui Domn (v. Studi? şi documente, I-II, 
p. XLIX). 


XIII. Solca. 


Cu privire la Solca nu e nici-o contrazicere între izvoarele 
documentare și Miron Costin: mănăstirea a fost cu totul ter- 
minată numai în 763c, fiind însă mai veche. D. Kozak putea 
să admită data de: a doua Domniea lui Ștefan Tomșa, 7130, 
a lui Costin, pe care pare că vrea sà o îndrepte în “1620: 
Tomșa domneşte, în adevăr, a doua oară de la 1620 la 1623. 
Cronologia Domniilor din secolul al XVII-lea se dă în cărțile 
mele: Socotelile Brașovului (din Analele Academiei Române, 
XXI) si Studit și documente, IV, Prefaţa. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 629 


Inscripţia romănească de pe p. 126 e neîndestulător cetită : în 
loc de «aŭ bătut Neamti (?) pre ut... abe în zilele]... Ducă», 
trebuia «ai bătut Neamti pre Turci la Beč în zilel[e] Ducăi», 
căci e vorba de despresurarea’ Vienei, în 1683. În loc de «aŭ 
făcut... Abăza Stolnic [i] cu prea-iubità giupănease dmisale 
Serbeil», trebuia: «ai făcut... Abăza Stolnicul prea-iubità[i] 
giupAnease[i] dumisale Serbei». Restul e prea defectuos re- 
produs ca să pot înţelege ceva. Lipsesc si ori-ce note asu- 
pra lui Abăza: el e Abăza Stolnicul de supt Antonie Ruset. 
Se putea consulta Studi și doc., V, p. 617. 

A doua inscripţie, p. 127, pomenește un « Vornicii la Domna», 
<adecă Vornic de spre Doamna», cum se mai zice, în ser- 
viciul Doamnei. D. Kozak traduce însă «Richter bei der Lan- 
desherrschaft», adecă la Domnie, — ceia ce e alt ceva si mare 
nici sens. 


XIV. Sf. Ilie. 


Cuvintele grecești pe p. 129 sint iarăși răii cetite: ele nu 
daii nici-un înţeles. În a doua inscripție e vorba deo femeie, 
al cărei nume se termină ...odiia; d. K. traduce însă: Draga, 
un nume pe care nu l-am aflat în onomastica romănească!, 
A treia inscripție ar începe așa: «supt plilat[ră pi...», pe 
cînd e, firește: «supt atastă piatră)». 


XV. Sf. Onofrei. 


La inscripţia lui Ştefan-Vodă Petriceicu si a soției lui Ma- 
ria, trebuia să se spuie că Doamna se numia Mariana, — 
precum se vede din actul tipărit în Arch. :storicà, III, pp. 
272-3. Ea sar fi căsătorit apoi cu un Polon (Cantemir, Zst. 
imperiului otoman, p. 417, nota 5). Cf. si Hurmuzaki, Sx- 
plement IL, vol. III. 

Pentru episcopul Ioanichie de Roman, eraii de cules știri 
în Doc. Callimachi, |, acte interne. 


1 O singură dată am găsit o Dräga. 


www.dacoromanica.ro 


630 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 
XVI. Suceava. 


Forma «Soceava» se mai află si în actul din 1443 pe care 
l-am menţionat în Studi? și doc., V, p. 3, n° 5. Deci forma 
durează și după Alexandru-cel-Bun (cf. Kozak, p. 131, nota I), 

Cele două figuri decapitate din biserica Sf. Gheorghe, care 
se află lingă ale lui Bogdan-Vodă și fiilor săi Ștefan și Petru, 
sînt, de sigur, figura Doamnei și a celui mai mic dintre fiii 
domnești, Iliaș (v. mai sus, p. 622). Inscripţia de la Petru 
Șchiopul, foarte importantă pentru asociarea la Domnie a 
fiului săi Ștefan, în loc să fie aruncată în notă, trebuia pusă 
în text si explicată prin Prefaţa la vol. XI din colecţia Hur- 
muzaki. Tot asa se puteai da lămuriri despre importantul 
Mitropolit Teofan, care a făcut pridvorul (Hurmuzaki, XI 
Prefatà). 

În aceiași biserică se află piatra de mormînt pusă de Vasile 
Hatmanul și soţia lui Marina fetei lor Maria, în 1654-5. Răsfoind 
prin publicaţiile romănești, d. Kozak ar fi putut da lămurirea, 
neapărată, că acesta e fratele lui Gheorghe Ştefan-Vodă, Va- 
sile Ceaurul, — ceia ce dă inscripției o mare însemnătate, 

Inscripţia de pe p. 137 vine dela un personagiu din numele 
căruia d. Kozak poate ceti numai: «Ion... lip»; aceasta ar 
fi: Ioan Filip, iar nu, cum ni se propune, chiar cu semn de 
întrebare: «loan Lip»! Numele Domnului de atunci e cetit: 
«Nolgrngov» (noarpuroR), și d. Kozak explică, mirat, că pe 
atunci, în 1762, domniă Constantin Mavrocordat. Nu, ci dom- 
niă Grigore Callimachi, — așa încît numele «necetibil» e «Io 
Grigore»-Vodă. 

În biserica Sf. Dumitru e îngropat Bogdan, fiul lui Petru 
Rareș și al Doamnei Maria. Se știe (cf. Analele Academie? 
Române, XIX, p. 212) că acest Bogdan, singurul fiii cu nu- 
mele de Bogdan al Voevodului, dispare din documente la 
1534 (=7042) (Studii: şi doc., V, p. 212, n° 5; Wickenhau- 
ser, Moldawitza, p. 79; Uricariul, XVIII, p. 120). A doua 
soție a lui Petru, Despotovna sirbească Elena, zisă si Eca- 
terina, fata lui Ioan Despot (v. Convorbiri literare pe 1903, 
Manifestări nouă ale unei școli vechi, I), se întîlneste do- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 63] 


cumentar abia în 1535 (Marian, în Analele Academiei Române, 
VII, p. 297). E ciudat că în 1535 apar în același timp, în 
locul lui Bogdan, cei doi fii mai mari ai Domnului cu Elena, 
si Ilie si Stefan: nașterea amîndurora trebuie deci pusă în- 
tre Mart 1534, cînd ei lipsesc din acte(Studiì şi doc., l c.), 
si Mart 1535 (Arch. istorică, I}, p. 83), cînd sînt pomeniţi 
și unul și altul. Cînd tatăi lor pierdu Domnia, în 1538, ei 
n'aveaii deci decît trei-patru ani, şi de aceia și vorbeşte cro- 
nica rusească a lui Macarie de «micii copii» ai Voevodului 
pribeag (Bogdan, Cronzcele moldoveneşti, p. 209). 

Din Cicei unde se adăpostise — d. Kozak rusifică și această 
biată cetate romîno-ungurească, făcînd din ea un «Citev> —, 
Petru căpătă voie de a pleca, spre îndreptàtire, la Constan- 
tinopol; călătoria am descris-o, după scrisorile Domnului însuși, 
în Doc. Bistrifei, I, pp. XXXIV-VI, carte pe care, ca pe toate 
lucrările mele, d. Kozak n'o cunoaște. D-sa se multàmeste a 
spune că in April 1540 mazilul era la Constantinopol, îm- 
preună cu un fiii, pe care-l arată în adevăr lîngă tatăl sai 
un raport diplomatic (Hurmuzaki, II!). 

D-sa crede că acest fiù era Ile, dar copiii de patru ani 
nu se ieai în asa drumuri de primejdie, si apoi corespon- 
denta citată, ca si Cronica lui Macarie, spune explicit că 702 © 
copiii (Iliaș, Ștefan, Ruxandra; v. Ureche, p. 196) rămaseră 
în Ciceù. Cind Petru recăpătă în 1541 Domnia, el trebui să 
trimeată ca zălog la Poartă pe Ilie!, cu toată virsta lui fra- 
gedă, care-l expunea să-și piardă tot caracterul romănesc 
(Hurmuzaki, II*, p. 225, n° CxCI1). Fiul care fusese până atunci 
la "Țarigrad, rămîne sà fi fost Bogdan: de oare ce el nu se 
mai află în documente de la 1534 încolo, elva fi fost trimes 
la această dată ca zălog al tatălui sii. El moare fără să mai 
revie în țară. Data de 3 Septembre 7048 ar trebui atunci 
interpretată 1540, si ar însemna, nu ziua îngropării —în 1541 —, 
ci a morţii la Constantinopol a fiului de Domn. Conjectura 

1 Nu putem constata din acte, de oare ce ele nu s'aii tipărit pentru 
a dona Domnie a luf Rareş decît din ultimul an, dacă Ilie dispare din do- 


cumente cu prilejul plecării sale. La >firsit, tatăl săii ff căpătase însă voia de 
sc întoarce. V, si Studi? și doc, V, p. 212, n° 6. Cf. vol. VI, p. 140, n° 3 


www.dacoromanica.ro 


632 INSCRIPȚII ROMĂNEȘTI DIN BUCOVINA 


ce face d. Kozak în privința existentii altui Bogdan, n'are 
valoare. 

În aceiaşi biserică e îngropat Toma Vistierul lui Rareș în 
a doua Domnie, mort la 21 August 1543. Piatra e pusă de 
KkHkrHHa... ka, ceia ce înseamnă «jupăneasa... ca», iar nici 
de cum «soţie», cum crede d. Kozak (ea zice mortului numai 
«prieten»), și încă mai putin «Doamnă», cum adauge în pa- 
rentes d. Kozak (pe lingă toate, numele Doamnei Elena-Eca- 
terina nu se termina cu cele două litere păstrate). De Toma 
ni spune d. Kozak cum că «e cunoscut în Istorie», /Vx-? e 
cunoscut, dar i-ar putea fi cunoscut dacă, întrebuintind Doc. 
Bistriței, ar fi văzut că Toma, Tomșa a mers în 1529 cu 
oastea asupra Bistriței (I, pp. xxv-vI; cf. vol. I, p. vi). Cf. 
și Uricariul, XVIII, p. 503. 

Numele fiului Mogildesei nu poate fi bine cetit: din lite- 
rele «M. It. co» nu se poate face nici un nume romdrese po- 
sibil. Mogildea era pe atunci — 1593-4— un Vornic de gloatà 
(Doc. Bistriţei, l, p. 7, n° x1; II, p. vini). Unul mai vechiă, 
Ibid, p. XLVII. 

Biserica Sf. Nicolae din Suceava e înnoită de Nicoară Pră- 
jescul, Mare-Vistier între anii 1610 si 1611, supt Constantin- 
Vodă Movilă. V. si Studiî si documente, V, p. 11, n° 52 
(cumpărătură a lui în 1609), n° 54 (alta în 1610) (de la 1625 
apar fiii lui: Ionasco, Lupul). Pentru d. Kozak, el e pur si 
simplu «Nikora PerZeskul», adecă, cum am zice pe romă- 
neste, Perjescu. 

În biserică, e mormîntul Marelui-Vistier Iani Calugherà, din 
Pogoniana, de unde a fost și cronicarul-poet grec Matei al 
Mirelor. Iani se găsește prin acte, în calitatea sa de Vistier 
al lui Aron-Vodă, în slujba căruia muri cu cîteva luni înnainte 
de mazilia Domnului săi (la Mart 1595). Asupra lui si unui 
omonim, Francisc Calugheră, am dat știri în vol. XI din co- 
lecţia Hurmuzaki, p. 756, nota 1; cf. și regestele de la sfir- 
sit, p. 905. Mai tirziu, Mihai Viteazul a pretins că Iani stătea 
în înțelegere cu dușmanii lui Aron-Vodă și că pregătia, prin 
uneltiri în ţară și în Ardeal, usurparea tovarășului sat Ste- 
fan Răzvan ; pentru aceasta, el ar fi perit de moarte silnică 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 633 


(Hurmuzaki, XII, pp. 383-4). Pentru d. Kozak toate acestea 
sint lucruri necunoscute și mortul de supt piatra de la Sf. 
Nicolae rămîne să fi fost numai un obscur «lane, Kaluger 
(sic!) genannt». Greşită e si cetirea cuvintelor ce vin după 
data de lună, ca Rh nonepi$, ceia ce dă apoi curioasa tradu- 
cere: «in Poperju» (Poperju?! Trebuie să fie locul de origine 
— tot asa de autentic — al... Perjestilor de mai sus). E evi- 
dent că aici trebuia să fie data de săptămînă, în forma pe 
care a dat-o Melchisedek (Revista p. istorie, archeologie şi 
filologie, I?, p. 64) saii în alta, pe care d. Kozak, ca filolog, 
o va fi știind mai bine. 

Mai departe, d. Kozak dă un epitaf al lui Mihail Cărăs- 
cul. D-sa transcrie nemteste «Kăreskul», și trece înnainte, fără 
explicații. A existat însă familia suceveană a Cărăştilor si, 
întrun act din 28 Decembre 1638, apare un Gligorie Că- 
răscul (Stud:? şi doc, V, p. 75, n° XVIII, 2). 

La p. 147 nu pot admite un răposat de la începutul se- 
colului al XVII-lea, om în stare să aibă epitaf după moarte, 
si care să fi purtat numele de: «Bursucii Atanasie». Nici-o- 
dată, apoi, nu se punea la noi numele de familie, porecla, 
înnaintea numelui de botez. 

La pagina următoare epitaful grecesc din Iţcani se presintă 
într'o lectură imposibilă: pv50Yt xe (la Melchisedek xbp2), tre- 
buia resolvat în umo6âz x[bpre (c<adă-ţi aminte, Doamne»). Dacă 
Melchisedek a greșit cetind numele mortului Manuil Msa)m- 
popatoc, ceia ce n'are sens, greșită e si interpretarea îndrep- 
tătorului săii de astăzi care, din literele povan, ce precedă 
cuvîntul, care pare sigur, pwuwaiov, face Movpirn. Un Grec de la 
începutul secolului al XVI-lea care să se cheme Murati, Mu- 
rad, e imposibil. A50&vroc nu trebuia dezlegat prin abddévtav, 
care nici nu există: forma abdlivros există în limba neo-elină 
a acestui timp în locul genetivului bun 750&rov (de la að- 
Bevene). Tod peyăhov xopiw Lrsedvo (pentru xbpiob Ztegdvov) 
e arbitrar desluşit ca tod peyáhov w*bpliov] le (szc; într'o 
inscripție greacă!) Zrsedvw. Si la dată — mai bună decit cea 
din Melchisedek — am îndoieli: de ce cuvîntul ivâwriwvoc ar 
fi sărit? În nota 2 se vorbeşte în zădar despre titlul de «cel 


www.dacoromanica.ro 


634 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


Mare» ce sar fi dat lui Stefan îndată după moartea lui: si 
aici «mărimea» e atributul legitim al persoanei domnești și 
n'are nimic personal. 

O piatră din Museul Sucevei pomenește pe loan Drăgoiii 
pîrcălabul, mort în :8HK, — cum ceteste d. Kozak, interpre- 
tind apoi 7020 (—1511, fiind luna Octombre). În Drăgoiii d-sa 
e dispus a vedea un Dragoș; lucru imposibil, numele fiind 
cu totul deosebite. Dacă e Dragoş, atunci d-sa are prilejul 
de a vorbi de pircălabul Dragoş, — pentru care dacă ar fi 
căutat în lista alipită la Uricariul, XVIII, l-ar fi găsit si pănă 
la anul 7016 (pp. 481-2). Drăgoiii acesta de aici e însă un 
pîrcălab de Suceava, demnitar mic si care nu se înseamnă 
în mărturiile documentelor. 

De sigur că inscripția arabă pe alabastru roșiatec de la p. 
152, —o proslăvire a numelui lui Allah — e pusă de Soliman- 
cel-Mare, cînd, în 1538, el a pătruns pănă la Suceava. Se 
ştie că el a pus o inscripţie si pe poarta Tighinei (v. a mea 
Chilia şi Cetatea- Albă, p. 186). Altă dată, în 1485, Turcii ve- 
niră numai ca bande de prădători la Suceava, pe care o ar- 
seră (zid. p. 168). Niciodată înnaintea saii în urma acestor 
ani, o oaste turcească n'a pătruns pănă la vechea capitală a 
Moldovei. Inscripţia lui Soliman se explică prin petrecerea 
lui în castel, unde s'a găsit piatra, si prin rugăciunea pe care 
a făcut-o aici, şi care trebuia să lase măcar această urmă. 

E imposibil ca inscripția slavonă reprodusă fragmentar pe 
p. 153 să fie a lui Miron Barnovschi-Vodă. În ea trebuie să 
se pomenească cineva mort pe vremea lui, și atit. Un Domn 
care avea atitea ctitorii în alte părți n'avea de ce să fie adus 
spre îngropare la Suceava, si e foarte îndoielnică aducerea 
oaselor lui chiar de la Constantinopol. Miron Costin, pe care-l 
citează aici d. Kozak, aminteşte tocmai pe acea pagină că 
se spune numai că Vasile Lupu — deci nu «die getreuen Bo- 
jaren» (ar fi permis aceasta Turcii cari-l decapitase?) —a 
făcut strămutarea. Barnovschi n'a plecat din Polonia «anfangs 
7141» («la începutul lui 7141»), ci după gonirea lui Alexan- 
dru-Vodă Ilias pe care voiă să-l înlocuiască, si acesta se 
afla încă în Scaun pe la mijlocul lui Maiii (Analele Academiei 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 635 


Române, XXI, p. 75). El n'a fost tăiat în «Iunie», ci la 2 
Iulie st. n., cum am spus si mai sus, p. 612. 

La p. 154, cred că «Annica» e mai curînd decit «Annicia», 
cum îndreaptă d. Kozak, un nume potrivit pentru o Suce- 
veancă, fie şi catolică, din anul 1586. 

Inscripția soției lui Tarnawski trebuie să aibă «generosa», 
în loc de «Mi... Il (2) rosa». 

Suceveanul Onciul, care pune fetei sale inscripția slavonă 
de pe aceiași pagină, e cunoscut; soția lui, Tudosia, și fetele 
ci, Agafia și Marica lui Manu, poartă ceva mai tàrziù un 
proces pentru nişte vii. V. ale mele Studzi și doc., V, pp. 11-2, 
n° 56. 

Inscripţia ce urmează are însemnătatea, care se cuvenia să 
fie notatà de d. Kozak, cà aratà pe un Stolnic (un Mare- 
Stolnic), care e Portar de Suceava fără să fie Hatman, pe 
cind de obiceiii Hatmanul era și Portarul vechii capitale. 
Dar poate Stolnic e cetit răi pentru Vornic (v. Studi? şi 
doc., P. 74, n° XVII, I) Numele de «Fealta» (în traducerea 
d-lui Kozak: «Fjalta») pentru mama Mariei soția lui Gavril 
e imposibil: trebuie «Feata». Sah poate e a se înțelege — de 
şi e mult mai puțin probabil— numele tatălui Mariei: Feal- 
tin, obicinuit la Sașii din Moldova (v. Studit şi doc., V 
passim). 

Mă întreb dacă d. Kozak a cetit bine în a doua inscripție 
de pe p. 155: Zota knner., din care faceapoi «Zota der Ka- 
pitân». Eŭ stiù pe acel timp în Suceava un Zota KSneu, un 
negustor Zota, — asupra căruia v. Studi? și doc., V, p. 75, n° I. 

Pe p. 156, d. Kozak vorbeste de «anul 1686, cînd Ioan So- 
bieski ținea ocupată Suceava». De fapt orașul a fost ocupat 
de Poloni îndată după lupta de la Hotin (1673), si ei nai 
fost scoși decît în 1674 (Cronica lui Muste, în Letopisife, 
II, p. 14; Neculce, p. 208; convenţia pentru predarea însăși 
e datată din 9 August: se află în Hurmuzaki, Supl. 113, 
pp. 105-6). După expediția nenorocită a regelui Ioan, Su- 
ceava era moldovenească în 1687 si era vorba s'o întărească 
Moldovenii (Hurmuzaki, Z. c., pp. 157-9). În 1686, Craiul 
trecu numai prin Suceava. Cetatea n'a mai fost, pănă la 1691, 


www.dacoromanica.ro 


636 INSCRIPŢIE ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


în mîna Polonilor (cf. Schmidt, Suczawa, p. 186 si urm.; Ne- 
culce, p. 239) şi abia atunci se făcu «ocop pe giur capistea 
armenească de spre Areani> (N. Costin, p. 38; cf. Doc. Bis- 
Zriței, I, p. cvi). 

În privința istoriei Zamcăi îl pot lămuri pe d. Kozak prin 
ancheta din 16 Mart 1782 (copiată în vol. VII din copiile 
lui Schmidt, aflătoare în Bibl. Museului din Budapesta). 

Se întreabă Armenii Bogdan și Hariton Pruncul, «nach 
dem der in selbem wohnende Calugier keine Sprache könne». 
Ei spun că exista, «als die Stadt Soczawa noch in ihrem 
Flore war, ein Bisthum, und zwar das einzige armenische 
Bisthum diesseits der Donau..., wovon der letzte Bischoff 
sich Axenti genannt habe [v. asupra lui, Doc. Bistriţei, 1, 
pp. cv-vi), Lange Zeit sei das ganze Bisthum, wozu dieses 
Klösterle gehörte, öde und verweysst gewesen. Das dermahlige 
Kloster sey vor ohngefàhr 55 Jahren von einem aus Arerad 
Ararat] hieher geschickt wordenen Bischoffe, Namens Ignati 
[la Ianuar 7253 = 1745, Ioan Mavrocordat întăreşte dreptul de 
a nu se tăia lemne din braniştea lor, supt pedeapsa de a lua vi- 
novatilor toporul si de a fi duşi la ispravnic, lui Ignatie «épis- 
cop armenesc» si oamenilor săi), erbaut worden, welcher die 
diesfălligen Schrifften von der iiberbliebenen Friedschaft des 
letzten Bischoffes Axenti zu Gerla oder Samos-Ujvar in Sieben- 
biirgen abgeholt, die Kirche wieder erbauet und dass der- 
malige Kloster hergeistellt, sonach die Guter wieder an sich 
gezogen habe». Locul Zamcăi se întinde de la santul orasu- 
lui pănă la al Șcheii; documentele ar fi «wirklich in Wien», 
dar marturii nu ştii ce e scris în ele, nici cine a făcut do- 
natia. De curind, boierul Balş, cumpàrînd un loc, încălcase; 
apoi hotărnicește Iordachi Cantacuzino Deleanul. Marturij 
făgăduiesc să întrebe pentru acte «bei denen Armeniern in 
Siebenbiirgen». 

Din laşi, la 21 April 1677, Antonie-Vodă Roset dă «epis- 
copului armenesc din Suceava», episcopiei și mitocului ei, 
cinci familii de scutelnici. Ei aŭ voie a mai chema Armeni, 
«ori din Turcia ori din Polonia», cari vor fi si ei scutiţi. 
Dijma de pe moșie va fi a episcopului, nu a Domniei. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 637 


În măsurătoarea din 26 Octombre 1768, Spătarul Ioan 
Cantacuzino (cronicarul) şi Lupul, Vornic de Poartă, arată 
că Volcineştii merg pănă la poarta Zamcăi saii pănă la «rîul 
din jos». Se dă Armenilor din Zamca «pămîntul Zamcài si 
pădurea de acolo pănă la riul de supt Zamca» (2474,). 

Pentru Hagigadar, foasta minăstire (mitoc), sînt iarăși, în 
plăcuta situație de a lămuri, după aceleași izvoare, pe d. 
Kozak. 

La 16 Mart 1782, se face şi cercetarea pentru «Mitok, 
sonst Hadschgadar genannt, bei Suczawa, auf den Gropile 
genannten Gründen» (pentru care v. Suzi și doc., V, pP. 75, 
n° XVII, 2). Cei doi marturi pomenitì și mai sus arată că 
Mitocul e făcut de conationalul lor Bogdan Donovacovici, 
pe un loc domnesc dat de Ieremia-Vodà. El are si ceva pă- 
mînt (dar Gropile sînt ale mănăstirii Sf. Ilie) si trei iazuri: 
drepturile Mitoculuî aù fost atacate în 1779 de dichiù. egu- 
menul Macarie, dar fără folos, 

Cartea lui Ieremia Movilă e datată din Suceava, 22 Ianuar 
1597. Bogdan Donovacovici era un Liovean, care, împreună 
cu multi Armeni, expusese Domnului «dass in den Zeiten des 
Fürsten Despot, wegen vielen Unruhen, Kriegen, Verwiis- 
tungen, dann unfriedlichen Rebellionen deren Fürsten der 
Moldau, so damals in der Moldau waren (es waren nahmlich 
der Fürst Alexander mit denen Turken und Tataren auf einen 
Theil, auf den anderen Theil hat sich autgemacht der Du- 
mitrascho Weschnowezki mit denen Kosaken, auf den dritten 
Theil der Fürst Domsche mit denen Moldowanern, endlich 
auf den vierten Theil der Fürst Despot mit denen Hungarn 
und Deutschen in der Festung Suczawa»). Atunci Drăgan 
Donovac, tatăl lui Bogdan, fuge la Lemberg, și, în lipsă, i 
se confiscă averea: casa, via, livezile, stupii, supt cuvînt că 
ar fi luat cu sine și bani domnești. Dar pentru cinstea lui 
jură «multi Romîni și Armeni din Suceava». Deci Ieremia i 
dă îndărăt casa, «în strada cea mare armenească, între bă- 
trinul Abraham si Ion Nizkirka», via lui, ce este între Ar- 
meanul Simon si «bătrinul Francșa», un loc pentru trei bolți, 
«la începutul bolților mănăstirii armenești», «welche die lee- 


www.dacoromanica.ro 


638 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


dige Bursche [breasla holteilor] der Stadt besitzen», pășunile ce 
sînt «unter dem Heugrund der Armeniern», două iazuri, sese 
fălci la Cotnari (unde era și Armeanul Varlam), «pe care răpo- 
satul Domn Petru [Șchiopul] le-a vîndut Vamesului Simion 
pentru 12.000 de aspri», iar după moartea acestuia le-a trecut 
mănăstirii Galata, «auch in der Stadtschrift [catastiful] Kotnar 
einschreiben lassen»: i se dà în schimb mănăstirii 300 de 
lei, «si pentru ca răposatul Petru-Vodă să-și aibă odihna». 
Martur: Nistor Ureche. Stroici Logofăt. Scrie Dumitrașco 
Roșca, 


XIV. Suceviţa. 


Suceviţa e fundaţia Movilestilor. D. Kozak începe prin 
asertiunea cà Ion Movilă a luat pe «sora Voevodului Ale- 
xandru Lăpușneanu, Maria». Ar fi foarte interesant, dacă ar 
fi adevărat. Însă din izvoarele aduse de d. Kozak, singurul cu 
greutate, Okolski, spune numai că și soția lui Movilă — știm 
că Maria era a doua soție a lui loan; v. Studi? şi doc., VI, 
p. 414, n° 1593 — era «din neamul Despotilor sîrbesti», din 
care se coboria, prin mama ei Despotina Elena-Ecaterina, 
Doamna Ruxanda a Lăpușneanului. Dacă ar fi fost cumnatul 
acestuia, e greii de crezut că loan ar fi servit asa de lesne 
si de bine pe Despot Heraclide, care înlocui pe Alexandru 
în 1561. 

D. Kozak schiţează apoi, în nota 1 la p. 161, cariera bo- 
ierească a Logofătului Movilă. D-sa întrebuințează circ? acte 
pentru aceasta; dar alte sepfe sînt notate de d. Gh. Ghibă- 
nescu, în Uricariul, XVIII, p. 49; un al optulea în Hurmu- 
zaki, XI, p. L, nota 7. Din această Prefatà a mea la vol. 
XI din colectia Hurmuzaki putea sà vadà d. Kozak si rolul, 
rămas necunoscut d-sale, ce a jucat Movilă supt Despot. 

Dintre fii lui loan Movilă, d. Kozak uită pe Toader, despre 
care vorbește părintele Marian, în Ax. Ac. Rom., XXII, si 
pentru care am dat știri nouă în Studiz și doc., V, p. 531, 
n° 3-4. El e de altmintrelea pomenit, cu fraţii săi, și în So/ka 
lui Wickenhauser, pp. 64-6. 

Pentru presenta în Divanele domnești a viitorului Jeremia- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 639 


Vodă, d. Kozak aduce opt acte; alte opt se citează în Uri- 
cariul, XVIII, p. 475. Ieremia ar fi domnit de la Decembre 
1595, — ceia ce e cu totul falș, căci el ocupase tronul încă 
din August (v. Hurmuzaki, XII, p. 99 și urm.). Peste citeva 
pagini (p. 165)... şi d. Kozak e de această părere. 

Gheorghe Movilă ar fi fost episcop de Rădăuţi «de pe la 
1580 la 1588». Cu totul fals! El n'a mai fost episcop de Ră- 
dăuţi încă din 1587: vadă d. Kozak actele ce am tipărit în 
Hurmuzaki, XI, p. 901 (cf /sforzia literaturiù române, II, p. 
556, nota 1). În cartea mea, citată, Re/azizle cu Lembergul, 
pp. III-3, am arătat că Gheorghe, ajuns Mitropolit după 
această dată, a plecat în 1591 în pribegie cu Petru Șchiopul. 
Pe de altă parte, dacă în 1577 Isaia e încă episcop deRă- 
dăuți, încă din 1579 locul acesta îl ocupă Gheorghe Movilă 
(Hurmuzaki, XI, pp. 894-5). 

D. Kozak adauge că Gheorghe a fost Mitropolit «de pe la 
1589 pănă pe la 1603». Nu, Mitropolia lui a ţinut de la 
1587 pănă la o dată ce nu se poate fixă încă. 

Despre înnaintarea în boierii a lui Simion Movilă se daŭ 
şi ştiri nouă (ocuparea de el al dregătoriilor de aprod si 
Păharnic; pentru aceasta din urmă însă era să se citeze şi 
Ureche, p. 238). Pentru situația lui ca Hatman se pomenesc 
patru acte; dar alte patru se citează de d. Ghibănescu, în 
Uricariul, XVIII, p. 493; un al cincilea se da în Hurmuzaki, 
XI, p. 907, al seselea în Stud: și documente, V, p. 6, n° 30 
Simion n'a fost Domn muntean «de la 1598 la 1600», «si 
de la 1601-2», ci de la 1600 la 1602, —cu totul alt ceva 
deci! Dacă el a urmat în Moldova lui Teremia mort la 30 
Junte st. v. 1606, nu înțelegem cum începe Domnia sa în 
«Iulie». Alegerea de Domn nu se făcea așa încit locul stă- 
pînitorului să fie liber un timp apreciabil. 

Mai departe, d. Kozak așază Domnia lui Iancu Sasul între 
15 Februar 1580 şi 17 Octombre 1582. Din documente care 
eraii tipărite de mult si pe carele-am întrebuințat în Prefaţa 
la vol. XI din colecția Hurmuzaki, se vede că Iancu, numit 
în Novembre 1579, porni din Constantinopol la 7 Decembre 
si că anul noi îl apucă în reședința sa. Cît priveşte sfîrșitul 


www.dacoromanica.ro 


640 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


Domniei lui, încă la începutul lui Septembre 1582, Iancu, ma- 
zilit în August, nu mai era în Moldova. 

La 1581 fugise din țară Movileștii. D. Kozak vorbește de 
acest eveniment tocmai ca acum zece ani, deși el a fost din 
noi explicat, cu izvoare nouă, de mine, în Hurmuzaki, XI, 
p. L. Se știe astăzi că la fugă a luat parte și Mitropolitul 
Teofan. Atunci leremia era numai Păharnic, si nu încă Vor- 
nic. Trebuia de spus că Balica era cumnatul Movilestilor, si 
de aceia a mers cu ei. Şi Teodosie Barbovschi, apoi Mitro- 
polit, pornise din Pobrata, de unde se ridică și Gheorghe 
Movilă. V. Candela, IV, 1885, p. 147: «atàta cît, deosàbi 
de episcopi, si 2 Mitropoliti aù stătut din Pobrata: Gheorghie 
fratele Irimii-Vodî si Theodosie Barbovschi, carii fiacerî Su- 
cevita». Deci si Teodosie, ceia ce a scăpat din vedere dilui 
Kozak, e ctitor al Suceviţei. 

La revenirea ca Domn, în 1582, a lui Petru Șchiopul, nu 
găsim, cum spune d. Kozak, pe Movilești în «locurile ce le 
avuse». Ieremia e numit abia acum Vornic; Simion nu face 
parte din Divan; numai Vlădica Gheorghe rămine la Ră- 
dăuți (v. Hurmuzaki, XI, p. LIM. 

La fuga lui Petru-Vodă, în 1591, Luca Stroici nu era Mare- 
Vistier, cum spune d. Kozak, ci Mare-Logofàt (v. si Ureche, 
p. 238); nici măcar Simion fratele lui Luca nu era Vistier 
(Hurmuzaki, XI, p. 903; el fu Vistier abia supt Ieremia-Voda, 
— Uricariul, XVIII, p. 505). 

Pentru data cînd s's sfîrsit mănăstirea de piatră a Sucevi- 
tei, era de trimes la Doc. Bistrife, Il, p. 116, n° xx. Bogza 
Logofătul, ce iscălește acolo, se întîmpină în 1597 (Uricariul, 
XVIII, p. 451). 

La inscripția lui Ieremia Movilă era iarăși, de trimes, pentru 
Gavril Stolnicul, ce a făcut piatra, în urmă,la p. 155. Astfel 
ar înceta nedumerirea d-lui Kozak: «asupra persoanei Stolni- 
cului Gavril nu se poate spune pentru moment nimic sigur». 

La p. 172 se află iarăși greșeli în expunerea vieții lui Si- 
mion Movilă. El n'a fost făcut Domn muntean de «fratele 
său Ieremia» și în «1599», ci de Poloni, în 1600. «Domnia 
lui a ţinut aici putin mai mult de cît un an, căci în pri- 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 641 


măvara anului 1600, el a fost gonit de Mihai Viteazul, care 
apoi visitâ Moldova cu o expediţie de răzbunare», scrie, foarte 
ciudat, d. Kozak. Mihai n'a avut pe cine goni, căci, cita fost 
el în viață, Simion n'a luat Țara-Romănească; expediţia în 
Moldova se făcu în Maiii-lunie, din Ardealul cucerit de Mihai; 
si anume pentru a goni de acolo pe Sigismund Báthory. 
Simion nu se stabili în Tara-Romàneasca «îndată după moar- 
tea lui Mihai», cum crede d. Kozak, ci îndată după cuceri- 
rea Moldovei de Poloni, în 1600, si nu în c1601». Acte de 
la Simion nu se află numai în Venelin, cum socoate d. Kozak, 
ci cinci altele în Hasdei, Cuvente den bàtràni, p. 107 si 
urm., și al seselea în ale mele Studi şi doc., V, p. 177, 
n° 16. El nu părăsi tronul «în urma unei conjurații a boieri- 
lor», ci bătut de Radu-Vodă Șerban, care venise din Ardeal. 
Vada d. Kozak Prefaţa mea la Studi? şi doc., IV. 

Gavril Movilă n'a domnit în Țara-Romănească de la 1617, 
cum spune d. Kozak. la p. 173, ci, precum am arătat în So- 
cotelile Braşovului, p. 45 şi în Prefaţa la vol. IV din Studi? 
şi doc, de la 1618. Melania e numele călugăresc al mamei 
lui Gavril, Doamna lui Simion-Vodă, care se numia în mirenie 
Marghita (nici-odată însă, cum crede d. Kozak, la p. 173: 
« Margarita»). Pănă la sfirșit, ea își zice în acte publice Mar- 
ghita (Cuvente den bătrâni, I, p. 227; act necunoscut d-lui 
Kozak). Saii ea avea un dublu nume, ca Elena-Ecaterina lui 
Petru Rareș. 

La p. 173, e mormîntul Anghelinei fata lui Gheorghe pir- 
călab de Hotin și a Cristinei. D. Kozak zice că Gheorghe 
«ist in der Geschichte bekannt» si citează în nota 6 acte 
din anii 1597-1606, care-l pomenesc, intrebîndu-se apoi dacă 
e același cu pîrcălabul Gheorghe, al lui Petru Șchiopul. Fata 
lui ar fi «Fürstin» (asa traduce d-sa cuvîntul Ku'krnua). 

De fapt Gheorghe se află, nu din 1598, ci din 1587 și 
chiar înnainte, în calitatea de pircălab de Hotin. El apare în 
alte opt documente la Ghibănescu, Uricariul, XVIII, pp. 487-8; 
a noua oară în Hurmuzaki, XI, p. 907, a zecea în Studi și 
doc, V, p. 80, n° 10. Din Uricarzul, se vede că el a fost 
pîrcălab si în 1607, nu numai pănă în 1606, cum crede d. 


68775. Vol. VI. 4l 
www.dacoromanica.ro 


642 INSCRIPȚII ROMANESTI DIN BUCOVINA 


Kozak. E de bună samă acelaşi cu Gheorghe de supt Petru 
Șchiopul, fiind-că ambii sînt pîrcalabi of /a Hotin. Cu atît 
mai mult, cu cît Gheorghe e pîrcàlab și supt Aron-Vodă, în- 
tre Petru și Ieremia (Hurmuzaki, XI, p. 318; dar cf. pp. 
904-5). În 1619, nu mai trăia el, dar Cristina, soţia lui, era 
tot la Hotin (Studiit și doc., V, p. 81, n 16, 17, 18). Un act 
din 1617 de la Radu-Vodă Mihnea adauge pretioasa lămu- 
rire că Gheorghe fusese socrul lui Ieremia Movilă, tată deci al 
soţiei lui Ieremia, — dar nu al Doamnei Elisaveta, care se chema 
Ciomirtan (@di4., p. 397, n° 12). Căci la mănăstirea Putna se 
află o evanghelie, dăruită în 1599 de Gheorghe și Cristina: 
o notă dă și familia lui Gheorghe, care e Izlozean (Melchise- 
dek, în Rev. p. ist., arch. şi filologie, I, p. 266). Anghelina, 
fata lor, nu e «Doamnă», ci e «jupAneasà». lată ce se putea 
spune, şi trebuia să se spună, despre acest boier: așa se ex- 
plică şi îngroparea fetei lui în Sucevita!, 

Epitaful Teodosiei fetei lui Simion (p. 174), ca si al Zam- 
firei fetei lui Ieremia-Vodà (p. 166), sînt de sigur interesante. 

În inscripţia de la p. 175 nu poate fi «[Io Mo]ghila Voe- 
vod», căci Movilesti aŭ fost doar mai multi pe tronul Mol- 
dovei. Dacă va fi fost Morse Movilă, atunci loan Postelnicul, 
mort în Domnia lui, ar putea fi Ienachi pomenit în 1632, 
supt Alexandru Ilias (Uricariul, XVI, p. 21). 

Nicoară din n! următor e, credem, Prăjescu. V. mai sus p. 633. 
El apare, tot ca treti Logofăt, în Stud? şi doc., V, p. 9, n° 43. 
Deci nu era de nevoie a se scrie: «asupra lui Nicoară... ar 
trebui ca izvoare nouă să mai dea lămuriri» (Kozak, p. 176). 

Postelnicul Gheorghe, despre care iarăși d. Kozak declară 
cà nu poate da, cu toate sîrguincioasele sale cetiri, nici-o 
lămurire, e totuși cunoscut. El veni în Tirol, la sfirsitul anu- 
lui 1593, împreună cu /zremia Movzlă si Luca Stroici, pen- 
tru a îndemna pe exilatul Petru Șchiopul spre o fugă care 
i-ar fi dat iarăși tronul. V. Hurmuzaki, XI, pp. 375-6, n° DXXII. 


1 În Bibl. Ac. Rom., ca doc. 12/LKXI1, se află un act al lui Gheorghe, 
dat din Bălasinești, — Un Gheorghe pîrcilab de Roman, în Octombre 7106 
1597) (Bibl. Ac. Rom., doc. 212/x111). 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 643 


N! următor e inscripția pusă de Ara soția lui Gheorghe 
(deci [kH'krHWa] anna, iar nu... aHA?), unei fete a sale. 

Pentru toți Vîrnăveştii si Silionestii din inscripția de la 1765, 
a se vedea tabla la Doc. Callimachi. 


XVIII. Vama. 


La inscripția lui Mihai Racoviţă pentru expediţia sa în 
Ardeal, r. 2 de sus, e a se ceti: «vàlet», nu: vă let»; rîndul 
4 de sus, cuvintul punctat la început e, Ze sigur: «aceastea» ; 
r. 5 de sus «par» e «partea»; r. 6,pentru «cii mai de...>, 
trebuie a se ceti «cii mai de Jos» (nu «de frunte» ; aceia eraù 
boierii, pomeniti mai sus). «Altriile] răndua Domnii melfe]» 
înseamnă ca treia Domnie», si nu se poate traduce, cum 
face d. Kozak, cu: «in dritter Reihe meiner Regierung». 

În rindul 1 din fata ostică, în loc de: «Ban se», propun: 
«&-asè»; răndul 2 de sus, p. 182, în loc de «si Vod cătan 
pe Necolai Mavrocordat» trebuie: «Pivod[i] Cip[i]tan[ul] pe 
Necolai Mavrocordat» (acesta a fost surprins în adevàr în 
capitala sa de ofițerul imperial Pivoda); rîndul 3 de sus, 
«Buc... şti l-aii dus la Sibii», nu e «Buc[ure]ștă l-ai dus», ci 
«Buc[uresti], șz l-ai dus». Corectura: «în agutoriul de Dum- 
nădzăi» pentru vechia cetire: «cu agutoriul lui Dumnedzăii», 
nu e de admis, nefiind romàneste; tot asa erăspăndat»> din 
răndul 4 de sus (nici crăspăndit», nici «ràspins» nu poate fi, 
ci «răslijpit> ; atunci «dat», ce urmează, ar fi «dar»); rîndul 5 
de sus: «cerdac... tri lăngă movilă] am făcut» e: «cerdac 
[de piatră lăngă movil[ă] am făcut». «Lăngă... cel mar... 
go ja [= jos] Cetàtui unde aŭ fost si războiul» e: «lăngă 
[drumul] cel mar[e| [ceva ca :] îx josu? Cetàtuii». Cf. Neculce, 
p. 353: «supt dealul Cetăţuiei, pre unde aŭ fost războiul 
bătăliei, lîngă drumul cel mare ce merge la Țarigrad». Ce- 
tăţuia e, d-le Kozak, o mănăstire lingă lași, unde se ştie că 
a fost lupta din 1717, deci nu se traduce «cu Festung»! 

La r. 4 din faţada nordică, locul alb trebuia întregit cu: 
«Măria Sa», titlul ce se dă Sultanului tatar (si nu Hanului, 
căci acesta n'a luat parte la campanie); la r. 5, locul alb e 


www.dacoromanica.ro 


644 INSCRIPȚII ROMÂNEŞTI DIN BUCOVINA 


de împlinit cu: «am»; aldoilea loc alb din același rînd poate 
fi înțeles «d[a]t», adecă predat; la r. 6, în loc de «al... >», as 
ceti: xapoi>; la r. 7 «Muncar», care e cu totul lipsit de sens, 
e cetit răi pentru <Munca?» ; locul alb se poate interpreta: 
«si s'aù»; lar.8: caii prădat... |Majramorășul car... pr...» 
poate fi: «ati prădat tot Maramorășul; care pradă». În ul- 
timul rînd: «...am sa...ni la Unguri] si ap...n...» e 
«si jaf sa pomeni la Unguri, și apoi ne-am...» 

La r. 1 din fațada vestică, locul alb e «ispravnic», cel ce 
a făcut deci piatra; la r. 3, «pr...aralor de...şa anumfe)» 
e «pricina ghenerazilor de Ardeal, și anum[fe]»; la r. 4 nu 
poate fi «gănărarul», ci «ghinàrarul» (= r[H]u[b]pap84); «și 
[b]aron Tadet[e]g» e, de fapt «si baronul de Tigh[e] (Ture = 
Tige)» ; nu stiù numele comandantului de Bistrița pe care 
cronica lui Chiparisa îl numeşte «Frenta» (Franz), pentru a 
putea îndrepta pe «Santamo» din cetirea inscripției de d. 
Kozak; în r. 7: «căt pent...t...lăcomie lor trimitind... 
a... răi» e, de sigur: «căci pentru spurcata lăcomia lor tri- 
mitind asupra țărăi». 

Așa încît în locul lecturii d-lui Kozak se putea avea ur- 
mătoarea: 

«Din mila lui Dumnăzăii Domn[ul] Io Mihai Răcovit[ă] 
Voevod, Domn si oblăduitor a toat[ă] Moldavi[a], la vălet 
7224 [1716], al triil[e] răndu a Domnii Mel[e], ràdicat-a puter- 
nica Împărăţie turăască oaste asupra Nemtilor, si la atastea mes- 
tecături] multă prad[ă] s'aii făcut bietii țări] a Moldovii 
de spre parte] [N]emtilor, poftindu-i si chemăndu-i o sfamà 
de boe]ri [a] Moldovii și din cii mai de [jos], de pur[uri] cum 
săntu Moldo[venii, încăjt nu aŭ rămas m[ăjn(ăjstlire] sai 
jbijser[ică] /ca aşa: care să nu fi fost prădată; zre? litere 
neînfelese]. 

Cu o samă de Nemti si Moldoven[i], Munten[i], Unguri], 
Sărbi, cat[av]ja adunătur[ă]; è-asè fär de veste ni-aii lovit la 
Scaunul nostru în Eşi, cu [gàn]du ca s[ă ni è, p]recum aŭ 
luat Pivod[ă] Cap[i]tan pe Necolai Mavrocordat Domnul mun- 
tenfescju din Scaunul tàrài, din Bucuresti], și Lai dus la 
Sibii, iar noi, cu agutolriul lui Dumnădzăi i-am biruit si iam 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 645 


răspin[s], dar și movil[ă] am făcut pe trup[urile lor] si minu- 
nat[ă] cruce și cerdac [de piajtră, lăngă movil[ă] am făcut, 
lăngă [drumul] cel marfe] (din josul] Cetàtui, unde ai fost și 
războiul. 

...acestu stălpu, și am mersu pe muntel|e] ce s[i] chiam[&] 
Măstăcănișul si pe muntele] Suhardul, pogorăndu-ne pen co- 
dri si ape, am vinit în T[a]ra Unguriască, înt(r'un] sat anum[e) 
Rodna, si de acolo înpreun[ă] cu [Măria Sa Sult]anul si cu mul- 
tim[e] de Tatar[i], pràdàn[du] si arzăndu, păn la cetate Bis- 
tritîi, [am] încungurat-o de toat[e] pàrtilfe], și s'aii d[at], nu- 
mai cetate singur[ă] aŭ rămas. [Apoi s’]aù slobozit Tatar[i] 
în prad[ă], trecănd de Muncaè, la Ungurime den afar[4] ; si 
S'aii întorsu prin Maramorăș, aŭ prădat [tot Maramorășul] ; 
car[e| pr[adà si j]af s'a [pome]ni la Ungur[i]; si apo[i] ne-am 
întors lja num... 

...Iordache Cantacozoné Vel Comis [ispravnic]; și atastă 
prad[a] si robie ce făcu în [pAmàn]tul tirei Moldovii si a ț[ări un- 
g]uresti s'ai făcut din pr[icina] [ghinàr]arilor de [Ardeal], si anu- 
m[e] Stefan Ștlinvil ghilnàrarul den Sibii si [b]aronul de Tigh[e] 
[ghin]ararul den Brașov si Santamo (?) [ghi]nàrarul de Bis- 
trità; carfi] pentru adast[a să] deei samă înnainte lui Dum- 
nă[zăii), la înfricosatul [g]udet, căt pent[ru spurca]t[a] lăcomie 
lor trimitind [asupr|a t[&]ràî pentr[u] dobănda l[o]r /citeva 
litere neîntelese]. 

Tentativa lui Ferent nu s'a făcut în «1716», cum spune 
d. Kozak, în explicaţii, ci în 1717. Cu Mihai-Vodă n'a mers 
«Hanul», ci un Sultan tatar, fii al Hanului (Amiras, în Le- 
topisite, III, p. 133), nici «Pașa de la Hotin», cum iarăși crede 
d. Kozak, ci «Ilias Colceag-bei, care era Salcol-Agasi la cetatea 
Hotinului» (7054., p. 134). Ca izvoare, d. Kozak citează pe 
Neculce, pe Muste, dar uită pe Amiras, foarte pe larg (v. 
mai sus) și cronica specială a acestor lupte a lui Chiparisa, 
tipărită de mai multe ori (v. a mea /st. /iferaturii române, 
I, p. 214, nota 2). 


www.dacoromanica.ro 


646 INSORIPŢII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


XIX. Vatra-Moldavita. 


Intre cele mai vechi mănăstiri din terile romAnesti, d. 
Kozak numără fără dreptate Bisericanii, care e abia din se- 
colul al XVI-lea, așa încît n'a putut fi întemeiată, cum spune 
d-sa, de călugări transdanubiani refugiaţi la noi după că- 
derea politică a ţerii lor. 

În biserica Moldavitei e îngropat Efrem de Rădăuți. De 
la acesta există o scrisoare către Bistritenî, pe care am dat-o 
în Doc. Bistriţei, I, pp. 28-9, n° XXXVII 

Gheorghe Drăganovici va fi fost fiul lui Drăgan pîrcalabul 
(v. Uricariul, XVIII, p. 487). O văduvă a Postelnicului Dră- 
gan se pomenește la 1606: soțul ei trăia la 1589 (Studi? şi 
documente, V, p. 396). 

Cu privire la mormîntul soţiei lui Constantin Stîrcea pîr- 
călab de Hotin pot adăugi, după ale mele Doc. Bistrife?, II, 
p. x, că el, Stîrcea, era la această dată fost pîrcălab si că 
trăi în această calitate măcar pănă la 1644. El va fi fost 
tatăl lui Miron Stîrcea, a cărui descendență se arată tot acolo. 
Începătorul familiei e Stolnic la începutul secolului al XVI-lea 
(Uricariul, XVIII, p. 520). Constantin Stîrcea chiar, de care 
e vorba în epitaf, dă un act din 1599 altui boier (Arch. 
istoricà, III, p. 202). 

Turcul pomenit la p. 193 e fără indoială tatăl lui Costasco, 
vestitul ostaș moldovean al regelui Poloniei. Costasco a fost 
botezat de cronicarul Miron Costin (ale mele Studi? și doc., 
V, p. 406, n° 5). 

Episcopul «Gheorghe de Roman», îngropat la Moldavita 
în «1666», nu poate să fi avut ființă: păstoria lui Dosoftei, 
în care cade acest an, na fost întreruptă prin nimic. EI tre- 
buia să fie deci un episcop mazil, care va fi păstorit înnainte 
de Dosoftei si poate fi identificat — cum propune d. Kozak, 
— cu Gheorghe, odinioară episcop al Hușilor. 

Anastasie episcop de Roman e îngropat si el la Moldavita. 
D. Kozak lasă în alb cifra unităţilor din data morţii sale. 
Dar, de vreme ce el era episcop în Mart 1657 și găsim pe 
urmașul săii la 10 Maiii 1658 (Melchisedek, Cron. Romanului, 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 647 


P. 277), putem admite pentru moartea lui Anastase data de. 
riù anuar 716[6]=1658. În nota 5 la p. 195 greșit se atri. 
buie lui Kogălniceanu Arck. istorică, în loc de Arch. romã- 
unească, 

Pe p. 196 se dă o inscripţie care se termină cu aceste 
cuvinte (în slavonește): <a fost supt egumenul». Pe un scut 
în stînga e «Arsenie», pe altul în dreapta «Agaton». D. 
Kozak socoate că Agaton e egumenul și Arsenie scriitorul 
inscripției. Se pare însă a fi contrariul, căci în Doc. Bistrifet, 
I, p. 49, n° LXIv, găsim cam pe atunci pe egumenul Arsenie 
de Moldavita. 


XX. Volovat. 


La p. 197 e o greșeală de genealogie domnească. Maria 
saii Marinca, Doamna care primi donația Volovăţului în 1454, 
era mama lui Alexandrel, si nu a donatariuluî, care numai 
din pietate o numește «mamă» (cf. Chilia si Cetatea-Altă, 
p. 106). 

Notita lui Nicolae Costin la Cronica lui Ureche că la Vo- 
lovăţ ar fi fost întăiii biserica de lemn a lui Dragoș-Vodă (!), 
strămutată apoi de Ștefan-cel-Mare la Putna si înlocuită 
cu una de piatră, nare nici-o valoare. Documentul din 1723 
al lui Mihai Racoviţă nu confirmă, ci copiază această știre 
fantastică, precum face si acel Ioan Teodor-Vodă, căruia era 
mai bine să i se zică pe nume: Callimachi, decit să i se scrie 
numele cu litere slavone («der Iw Iwa @ewao at»), cum face 
d. Kozak la p. 197, nota 4. 


XXI. Voroneţ. 


La p. 200 se spune că «o samă de cuvinte» ale lui Ion 
Neculce sînt o «introducere» la cronica sa: ele sînt o com- 
plectare a cronicilor anterioare. 

D. Kozak aduce înnainte un important act domnesc din 
1471, din care se constată că atunci era o mănăstire a Vo- 
ronețului, unde stătea egumenul Misail. Observ că în 1463 
acest egumen și orice egumen de Voroneţ lipsesc din clerul 
moldovean. V. ale mele Studič şi doc., V, p. 386, n° 1. 


www.dacoromanica.ro 


648 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


Asupra sihastrului Daniil era de văzut şi Melchisedek, în 
Analele Academiei Române, IV, partea administrativă, pp. 25-7. 

Asupra lui Barnovschi Hatmanul îngropat la Voroneţ, supt 
o piatră pusă în 1567, eraù de dat știri ce se află adunate 
în Doc. Bistriţei, II, pp. vI-VII. Propuneam acolo identificarea 
lui Barnovschi, din botez Toma, cu Tomsa-VodA, ce şi-a luat 
numele Zomnesc de Stefan. Dar înnaintea epitafului, carei 
zice numai Barnovschi Hatmanul, ipotesa mea cade, 

Reproducîndu-se epitaful Marelui-Vornic Gligorcea, mort pe 
la 1° Novembre 1599, trebuia să se spuie că el se numia 
Gligorcea Crăciun şi că fusese colegul lui Nistor Ureche de 
la 1597 la 1599 (Uricariul, XVIII, p. 475). 

| Tot aici e îngropat Mitropolitul Grigore «Roşca, vărul lui 

Pătru-Vodi Rareş, din Voroneţ de postrig». scrie Mitropolitul 
Dosoftei (Dinulescu, în Candela, IV, p. 147). Despre dînsul se 
ştie, fără ca aceasta să fi ajuns la cunoștința d-lui Kozak, 
că a fost timp de douăzeci și trei de ani egumen la Pobrata : 
el a făcut pe Petru Rareș să-și aleagă această mănăstire ca 
loc de înmormîntare. În Octombre 1557 el slujeşte la sfin- 
tirea mănăstirii Slatina (Ureche, p. 210). Încă în 1562 (= 
1564) îl vedem ocupîndu-se de această mânăstire (Arc. is- 
toricà, I°, p. 22), ca fost Mitropolit. Îi găsim în 1560 ca Mi- 
tropolit al lui Alexandru Lăpușneanu (Melchisedek, Cron. 
Romanului, I, p. 194). Dar ele acela care a sfinţit ca Domn pe 
Despot-Vodă (Ureche, p. 212). Teofan ajunse Mitropolit la 
22 Septembre 1564, după întorsul lui Alexandru Lăpușneanu 
Gbid., p. 221). Încă la 4 Februar ale aceluiași an avem însă 
o scrisoare a lui Grigore ca «Vlădică al Sucevei> (Doc. Bis- 
Zriței, II, p. xxx1x). Ca dată a morţii a lui se dă în inscripţie: 
5 Februar 7078, si d. Kozak n'are de sigur dreptate cînd 
tilmiceste aceasta prin 1571, în loc de 1570. 

Dacă Teofan a urmat după Grigore din Pobrata n'a fost alt 
Teofan în secolul al XVI! înnainte de dînsul. Deci nu s'ar 
putea admite data de 1550 pentru o inscripție pusă la Vo- 
ronet de un Mitropolit Teofan, care, cum spune d. Kozak, 
ar fi murit în acest an «înnainte de a se sfirși zugrăveala». 
comandată de dînsul. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 649 


Văscan Movilă (fratele lui Ioan), tatăl «necunoscutului» al 
cărui mormînt se descrie la p. 211, a fost pîrcàlab de Ho- 
tin si după 1552: îl aflăm pănă în 1559 (Ghibănescu, în 
Uricariul, XVIII, pp. 484-5). Pentru cariera lui trebuia să se 
compare Hurmuzaki, XI, pp. L-LI, de unde d. Kozak ar fi 
văzut că el ocupă pircălăbia și supt Despot. Postelnicul Văs- 
can, pomenit si în Uricariul, XIV, p. 84, pare a fi altul. 

Se poate sti foarte bine cine e fiul, cu numele sfărimat, 
al lui Văscan, care s'a înmormîntat la Voroneţ în 1582. E 
Dumitru, Marele-Vătav, născut, spune un document din 1599; 
din Văscan și Nastasia, care, adauge inscripția, a făcut mor- 
mîntul din Voroneț (Arch. istorică, II, p. 202). Încă la Ia- 
nuar 1582, cînd se face întărirea domnească a unei vînzari 
de moșii a lui Văscan și Dumitru, ziși amindoi si Movilità, 
tatăl și fiul erai amindoi în viață (Hurmuzaki, XI, pp. L, 898). 
D-lui Kozak i-a scăpat din vedere și că la p. 162, nota 5, 
a tipărit însuși un act domnesc prin care se judecă plîngerile 
aduse de Marica Movilă ! si de frații Gheorghe, Toader, Ie- 
remia, Simion, Scheauca, Greaca, în potriva vinzării unui sat 
făcută fâră ştirea lor de «Dumitru Aprodul, fiul lui Văscan 
Moghilă pîrcălabul de Hotin». 


XXII. Zahareşti. 


Nicoară Hirovici, frate cu loan Hîrovici, care e menţionat ca 
pîrcălab de Hotin, nu numai în actul, citat de d. Kozak, din 
Wickenhauser, Mo/davitza, ci si în alte două (v. Uricariul, 
XVIII, p. 485), era fiul lui Hîra Cămărașul, credinciosul lui 
Petru Rareș, pomenit în Ureche, p. 202 şi într'o scrisoare po- 
lonă ce am tipărit în Chilia şi Cetatea-Albà, p. 348. El ajunse 
și staroste de Hotin. Nicoară nu apare în documente pentru 
simplul motiv că ele nu sînt tipărite mai pentru toată Dom. 
nia a doua a lui Petru Rareș și nu daii Divanul, chiar cele 
inedite peEcare le ştiii, decît pe anul 1546. 


1 Un act de la ea si de la nora sa Elisafta, o poruncă adresată ureadni- 
cului, vătavului de vierf și vierilor lor din Hirlăti, datat : Iași, 24 April 7114 
(=1606, cînd leremia-Vodă era poate bolnav), se păstrează în Bibl. Ac. Rom., 
ca doc. 17/LXXII. 


www.dacoromanica.ro 


650 INSCRIPȚII ROMĂNEŞTI DIN BUCOVINA 


žo oF 
* 

După ce am arătat astfel amănunțit lipsurile si greșelile 
cărții d-lui Kozak, venim la ideile conducătoare false, care 
întunecă această lucrare. 

D. Kozak avea să pomenească nume de localități ce se 
află în Bucovina. Acolo două popoare se luptă pentru stă- 
pinirea prin număr: Romiînii, pe cari ei îi privesc ca singurii 
vechi stàpînì, si Rutenii, cari apar ca niște venetici din ul- 
timele timpuri. D. Kozak e Rutean, și e firește să ţie, în 
margenile adevărului istoric, fiindcă d-sa e un om de știință, 
la Ruteni. Cartea d-sale, scrisă în nemteste, nu se adresează 
însă micului public rutean, ci și Romînilor si largului public 
german, european. Ar fi fost deci de cuviinţă ca d-sa, care 
evident că nu era să părtenească numirile romănești, să 
dea nomenclatura oficială, care ar fi împăcat pe toată lumea. 
Adoptarea ortografiei rutene e tendentioasà, nepotrivită cu 
caracterul unei opere de știință. lar, cînd d-sa găsește cu 
cale a numi rusește localități din Romănia liberă și chiar 
din Ardeal, nu ştii cum am putea califica, în margenile po- 
liteții, acest ofensător abus. 

D. Kozak procede tot asa si cu numele de persoane: ce- 
tim necontenit Myron Costin, Nekulte, Rakovica, etc. Limba 
romînă se scrie însă cu litere latine si numele proprii de 
persoane ca şi de locuri trebuie înfăţişate asa cum le scriem xo}. 

Mai departe, d. Kozak se face a crede că numele date 
localităţilor de vechile documente slavone — slavona fiind la 
noi limba Statului si limba literară —sînt totdeauna vechile 
nume autentice. De fapt nume geografice aŭ fost slavisate 
adesea de pisari în mare parte străini; așa Hrălov, Dorogunea, 
pentru Hirlăii, Dorohoiù (Dorogoit); pănă și boierul Barbă 
Albă apare astfel obișnuit ca Belobrad (Studzz și doc., VI, 
p. 459, n° 26). A crede altfel, a admite că aceste nume aŭ o 
valoare etnografică sigură, ar fi același lucru ca și cînd 
sar admite, pentru marele număr de nume latinisate ce 
se află în diplomele latine din Apusul Europei, că pretu- 
tindeni a fost la inceput, pe cînd se scriat acele diplome, o 
populație de limbă latină. 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 651 


D. Kozak merge pănă acolo, încît proclamă în Prefatà, p. 
v, că «în Voevodatul Moldovei poporul rusesc formă, lingă 
Vlachi (sic), un puternic factor în viaţa de Stat si bisericească». 
Nu poporul rusesc, ci cultura slavonă, — ceia ce e cu totul 
deosebit. Saiă, fiindcă în Prusia lui Frederic-cel-Mare se scriaù 
versuri si răvașe frantuzesti, Francesii formaù «un puternic 
factor» şi asa mai departe?! 

D. Kozak a constatat, ca și d. Giurescu (Convorbiri lite- 
rare, XXXIV, pp. 693 şi urm., 738 și urm.), şi ca oricinea 
întrebuințat cronicile slavone din secolul al XV-lea, că ele nu 
schimbă anul la I-iii Septembre. Din publicația d-lui Kozak 
se constată că în multe inscripţii e tot așa. Dintre documente, 
multe urmează aceiași normă (cf. listele de boieri din Ghi- 
bănescu, Uricariz!, XVIII). 

Atunci de cînd se începea anul? Începutul din Septembre 
e imperial bizantin. Asupra noastră, pe lingă influenţa bizan- 
tină, care era transmisă și prin cultura slavonă a Bulgarilor 
si Sîrbilor, se exercita și influența latină, introdusă prin Un- 
guri, din tara cărora pornise principatul moldovenesc, prin 
Poloni, cari căutaii să-și întipărească suzeranitatea asupra 
lui. Dar la cele mai multe popoare de cultură latină data de 
I-ii Ianuar pentru începutul anului învinge în secolul al 
XV-lea. 

D. Kozak își bate joc însă de cine primește această părere. 
După d-sa vechiul început de an era cel de la 1-iŭ Mart, 
domnitor în Rusia (moscovită) pănă la 1492 (p. v). Pentru 
aceasta s'ar cuveni să aducă dovezi, dar de fapt nu găsește 
zici-una. Una singură din datele cuprinse în cartea sa, acea 
de pe mormîntul lui Calughera, s'ar putea interpreta astfel. 

Cît despre documentul xx/273 din Biblioteca Academiei Ro- 
mine, citat de d. Kozak, după d. Xenopol, iată cum stă lucrul. 

E un act păstrat numai într'o traducere de pe la 1850, a 
lui Gheorghian Pesacov, şi autorul originalului e Udriste Năs- 
turel, cunoscut pentru apucăturile sale de «savant» ce căuta 
greutăţi în slavonește. Nici-un alt cas de o asemene datare 
nu e cunoscut pentru toată această epocă. 

D. D. Onciul îmi atrage însă atenţia asupra actelor din 6940 


www.dacoromanica.ro 


652 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


ale lui llie fiul lui Alexandru-cel-Bun, care ar admite o inter- 
pretatie în sensul d-lui Kozak, 

Chestia stă însă astfel, şi din dezlegarea ei se vede că 
nici pentru epoca lui Alexandru-cel-Bun, d. Kozak nue în drept 
să admită simpaticul An Noii rusesc ca început al anului în 
vechia cancelarie a- Domnilor moldoveni. 

Dlugosz, cronicar contemporan, foarte precis și vrednic, 
de toată încrederea, fixează moartea lui Alexandru-cel-Bun 
în vara anului 1433. La 3 Iunie 1433 Ilie, fiul săi, încheie 
un tratat cu Polonii (Hurmuzaki, I°, pp. 580-1, n° CCCCLXXXII), 
pomenind în el pe «răposatul» săii tată. Data Cronicii bis- 
tritene, I-iù lanuar 1434 (Bogdan, Cronici inedite, p. 35) e 
falsă. 

Se găsesc însă două acte ale lui Ilie, dintre care unul e 
datat 6940 fără lună, iar celalt are și luna și ziua (13 lanuar), 
fiind din același an 6940 (v. Bibl. Ac. Rom., v1/143=Ae7, 
2. ist, arch. şi fil, VII, pp. 370-1 si LXxIV/5: traducere 

Se pot face două ipotese: I. Anul se începea la 1-iù Mart, 
și atunci am avea 6940 lanuar si «poate Ianuar-Februar> 
(pentru întăiul document) =1433. 

Avem însă de obiectat că după Dlugosz Alexandru a 
murit în vara anului 1433. Un al doilea argument, decisiv, 
e că avem un act de la 16 Februar 6940 (Uricariul, XVI: 
pp. 58-9), de la A/exandru. 

A doua ipotesă a exprimat-o d. I. Ursu, în Relațiunile 
Moldovei cu Polonia,  Piatra-N., 1900, p. 33, nota, p. 49, 
nota 5. Ilie ar fi fost asociat la Domnie de tatăl săŭ, bătrîn 
si «disgratiat de Polonia». Afară de motivare, aceasta e ipo 
tesa cea bună. 

În 1432 Alexandru-cel-Bun are de luptă cu Turcii pe cari-i 
bate (Studi? şi doc., III, Prefaţa: după Thalléczy si Gelcich, ' 
Diplomatarium ragusagum, p. 572) si cu Polonii, în Pocuția 
cărora el năvălește í Chilia si Cetatea-Albà, p. 90).'În astfel 
de împrejurări, un om înnaintat în virstă poate să aibă ne- 
voie de un ajutor. 

Dar e o dovadă că Ilie a fost asociat la tron. În Chilia si 
Cetatea- Albă, p. 302, am dat în regest un act al unui vogf” 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 653 


teutonic, din care se vede că în Februar 1432 se vorbia în 
Polonia de războiul ce pregătiait Down: din Moldova («die 
Herren us der Walachey»). Deci atunci erai do? Domni în 
această ţară. 

Dăm aici în întregime acest act (Archivele din Konigsberg, 
Schublade XVIla, no 15) si altul, din Iulie 1432 (2fzd, Schub- 
lade XXIVija), care fusese si el citat în Chilia si Cetatea- 
Albă. 


Unsern undertenigen Gehorsam czuvor, alle Czeith in Behelichkeit. Er- 
wirdiger, genediger Her Meister. Ewer Gnode geruche czu wissen daz an 
Unser Frawen Obende Lichtmesse seyn gekomen dez Koniges von Polen Bo- 
then czum Heren Grosfursten, alz Her Dopke von Semo, Houbtman czu 
Woyniczen, und Her Johan Mansik von Dambrowka, und Andreas, dez Ko- 
nigen Screiber; dy selbigen Bothen haben gebrocht den Leithes-Briff czum 
Tage czu czien; in deme Leithes-Briffe bernereth seyn alle dy genen dy von 
dez Grosfursten Wegen czum Tage czien sullen, alzo Bisschoffe, Prelaten, 
Bayoren (sic), etc., alz Euwer Gnode, dy wol wyrth fynden in der Vsschrift dez 
Leithe-Briffen dy hiryne geslossen ist, alzo daz unsre Orden und dy fuwer 
Gnoden Bothen mit den Heren us der Walachey, alz wir vornomen, nicht 
methe czum Tage seyn geleithet, noch geladen czu czien mit dez Heren Gros- 
fursten Bothen. Wme den Willen der Herr Grosfarste ach nicht wolde off- 
nemen den Leythis-Briff, und sprach, wy dem were das dy Heren des Ordens 
und der Walachye nicht ach czum Tage geleythet weren, synth dem mole 
daz sy yn den Frede genomen wern, der gehalden soi werden von Sunthe 
Johannis Baptisten Tage czukomende ober eyn Jor, und sprach czu Mansike : 
wir haben dyr is vor gesayth in den Waynachthen heligen Tagen, wer 
is Sache daz dy Heren dez Ordens und der Walachy nicht wurden in den 
Geleiths-Brilf gescreben mit den unsern Bothen czum Tage czu czyen, so 
solde och vor dem Tage nicht. (sc) nicht werden, und wir welden och ane 
sye keynen Tag halten. Do antworthe Manssik und sprach, der Konig hetthe 
gegeben den Leithe-Brifi noch deme alz der Tag und Frede czu Lawczke 


1 În privinţa autenticitàpit actelor, am de observat că acel inedit («13 Ia- 
nuar 6940») pomenește pe frații luî Ilie: Stefan, Peru si pe fiul Domnului, 
Roman, pe cînd cel din Rev. p. ist, arch. si fil. dă pe frații Stefan si Bogdan 
(tatăl lui Stefan-cel-Mare: zz e pomenit aiurea) si øscřrun fii. Boierii din 
acest din urmă act se potrivesc cu acei din documentul lui llie datat 15 Iunie 
6941 (1433) (Yricarzul, XY1Il, p. 51). Scriitorul Oancea, se află, în adevăr, 
în 6941-2 (ibid, p. 527). Autenticitatea acestui act ar resulta deci ca sigură, 


față de autenticitatea guâroasă a celnilalt, păstrat numat în traducere. 


www.dacoromanica.ro 


654 INSCRIPȚII ROMANESTI DIN BUCOVINA 


gemachet und offgenomen ist mit den eygentlichen Personen dy denne vor Lawczke 
sunderlichen benwemet und usgesacz worden, und Manssik sprach ach fort, der 
Tag gynge czu och, wy her solde und mochte, ydach so welde der Konig yo halden 
den vorscrebenen Frede von Johannis Tag obir eyn Jor. Dez antwerthe (szc) dez 
Grozfurste und sprach, unser Bruder Konig und ir alle wissset wol dy feste 
Vorscreibunge dy wir gethon haben mit den Heren dez Ardens und der Wa- 
lachye, ane dy wir keynen Tag nicht halden wellen, noch nichts thun, wen wir 
merken das ir uns geeth noch ere guthe und noch alle unsir redelichk, (sic), 
wurdet ir uns brengen daz wir tetheu weder dy Vorscreibunge dy wir so 
feste vorscreben haben mit den Herrn dez Ordens unde der Walachye, und 
weilen ir och micht ebeclichen (szc) begeben is gee (sic) uns an den Leip 
adir an allen Dyngen wy Got wil, und well yo ane sy keynen Tag halden. Do 
besprochen sich dy Polen und goben sulche Antwerth, mochte is geseyn das 
sich d... (rup) der Tag vorezien und lengen mochte, sy walden boseen ap 
dy Heren des Ordens och czu dem Tage mochten komen und eyn sulches sy 
von in selbest rethen, wy wol is in nicht befolen were, sunder sy meynethen 
is vorbas an den Konig czu brengen. Och, genediger Her Meister, so wisset 
das gar vorsmelich waz dem Grosfursten daz ım der Konig schreif slecht. 
Herczog czu Littauwen, etc., nnd nicht Grosfurste, und sprach zu den Polen : der 
Heilige Vather der Bobest, der Romische Konig und alsust alle ander Heren 
Schreiben uns: Grosfurste, ane alleyne unsir Brudir Konig czu Polen mit den 
Seynen, alzo daz wir dorynne irkennen daz uns der Konig und dy Polen eyn 
sulches nicht engunen, und mit eyme sulchen seyn dy Bothen dez Koniges 
von Polen noch an demselbigen vorbenwnthen Onsir Frawen Obende von 
Grosfursten gescheiden, und wme Beqwemekeit Willen hot gesanth der Her 
Grosfurste Andruschen Symorowitcz mit seynem Ingesegel czum Tage, darwme 
dy Polen och Bothen ap man mochte desen Tag mit Boqwemek. (sc) halden, 
daz dy Heren dez Ordens und der Walachye dorezu mochten komen, adir 
eynandir beqweme Czeith czu legen, in der alle dese Dyng noch Redelichk. 
(sic) werden geflegen. Gegen czu Mosty, am Unsir Lieben Frawen Tage Licht- 
messe, im XXXI) Jore. 


[2 Februar.] Voth cium Brathean. 
[Pe Vo:] Dem erwirdigen Homeister mit allir Erwirdikaıt dd. (sc). 


II. 


Unsern undertenigen Gehorsam czuvor in allir Bohegelichkeu, erwirdiger, ge- 
nediger Her Meister. Euwer Gnude geruche czu wi.sen daz Herr Reybenitez 
und Fochs, Euwer Gnoden Bothen, seyn gekomen ues der Walachye czum 
Grosfursten am Sontage vor Kathedra Petri [27 luli]. Dy selbigen Euwer Gnoden 
Bothen haben uns gesayth, wy sy dy Heren der Walachye haben gar fruntlich off 
genomen und guthlichen entphangen unde in vyl Ere irezeigeth, dortzu kostlichen 
begobeth und gar liplichen und fruntlich alzo von den Heren der Walachye seyn 
sy gescheiden, alzo sy Euwer Gnoden daz wol muntlichen werden selber 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORII CULTURALĂ 655 


sorgen, und wrbas, genediger Her Meister, so hot uns gesayth Her Reybenitz 
und Fochs, Euwer Gnoden wirth korezlichen Bothschaft gesanth von den 
vorgenanthen Heren der Walachie, und, dez ersten so Her Reybenitez und Fochs 
vom Heren Grosfursten mogen Orlop haben, so wellen sy sich och ane Sumen 
furdern czu Lande und czu Euwer Erwirdigen Gnode komen ; hirwme, gene- 
diger Her Meister, sy bitthen Euwer Gnode czu bestellen Hew und Haber 
czwischen Ragnithe, daz sy haben off daz sy mit bohaldener Habe czu Lande 
mogen komen. Gegen czu Slonyn, am Sontage vor Kathedram Petri [27 Iul], in 
XXX) Jore. 
Voith czum Brathean. 


[Pe Vo:] Dem erwirdigen Homeister, mit allir Erwirdigkeit dd. 


Sînt din potrivă dovezi că Mart nu se poate admite nici 
măcar în secolul al XV!* ca început al anului. Astiel, la 24 
lanuar 6984 Iuga Vistierul dă Putnei niște lucruri si vite si 
satul Șărăuţii (Orest Popescul, pp. 13-4). La 1°" Iunie 6984 
el adauge la această danie, pe care o repetă în noul act, și 
o vie și un cîmp (bd, pp. 156). După felul nostru de a 
socoti, e bine: dania mai bogată din 1°" Iunie 1476 vine după 
dania mai săracă din 25 lanuar 1476. D. Kozak socoate însă 
Ianuar 6984 la anul următor 1477, si ar ieși că dania mai bogată 
a precedat pe cea mai săracă. Se cuvine să se observe încă 
si aceia că întrun al treilea act, din Iunie fără dată de zi, 
Iuga se multàmise a reînnoi dania de la început, pe care o crescu 
îndată, 

Altă dovadă: ar fi poate că Logofătul Costea fiul lui An- 
dronic apare la 9 Februar 6950 (după noi 1442, după d. 
Kozak, 1443) si la 8 Mart 6950 (Uricariul, XVIII, p. 446). 

O cercetare foarte atentă, care ar întrebuința si ineditele, 
ar aduce fără îndoială si alte argumente În cît s'a lucrat 
pănă acum pentru stabilirea istoriei Romiînilor nu s'a simţit 
nici-odată nevoia absolută dea admite data de Mart pentru 
a putea interpreta potrivit cu faptele cunoscute un document, 
mai ales după 1440. 


D. Kozak e foarte aspru cu predecesorii săi, cu predece- 
sorij romîni mai ales, răposatul episcop Melchisedek și părintele 
Marian. Niciodată d-sa nu scapă ocasia de a însemna gre- 
şelile de cetire ce aù făcut ei si de a afirma că textele date 


www.dacoromanica.ro 


656 INSCRIPȚII ROMANESTÌ DIN BUCOVINA 


de dinșii sînt «neutilisabile din punct de vedere filologic», 
adecă pentru a stabili recensia slavă a inscripției. 

Vorbind în abstract, d. Kozak are toată dreptatea, de 
cele mai multe ori, dacă nu totdeauna (v. casul cu Dediul, 
la p. 611). Dar munca științifică nu sejudecă în abstract. D. 
Kozak ar fi fost mai putin aspru dacă s'ar fi gîndit la faptul 
că amindoi aceşti predecesori ai săi eraii oameni fără școală 
filologică specială, că nici unul din ei nu urmăria alt scop 
decit a da materialul zszorzc, că, în sfirșit, Melchisedek a văzut 
lucrurile cu ochii grăbiţi ai unui călător, cu ochii obosiţi ai 
unui batrîn si că le-a tipărit fără cea mai mică pretenţie. D. 
Kozak e Rutean, e doctor în filologie, e așezat în Bucovina, 
a avut la dispositie, cum spune însuși, fotografii și estam- 
paje. Se putea ca d-sa să nu ceteascà mal bine? Si unde 
e meritul, care s'ar cuveni să se proclame cu mîndrie, cînd 
cineva face numai ce era natural, zeapdrat să facă? 

Apoi, dacă Melchisedek a tipărit fără grija de a păstra 
aspectul de limbă al inscriptiilor, Wickenhauser, diletantul 
german din Cernăuţi, a tipărit aproape ridicul în multe ca- 
suri. Si el stătea în Bucovina si avea fel de fel de legături. 
De ce oare d. Kozake asa de blînd cu Wickenhauser, căruia-i 
face onoarea de a-i discuta cele mai monstruoase ipotese, pănă 
şi filologice, si păstrează tot despretul săii pentru venerabilul 
și meritosul episcop de Roman? 

Încheind, tin să afirm, după atitea dovezi aduse, că învă- 
tatiî străini nu mai pot cerceta, ca pănă mai dăunăzi, istoria 
noastră fără a se adresă la lucrările noastre, la zoaze lucră- 
rile noastre. A face ca d. Kozak, care se mulțămește cu cro- 
nicile si cu Wickenhauser mai mult si pretinde, uitîndu-se 
peste umăr, a ne lămuri pe noi asupra lucrurilor noastre, a 
face ca d. Iakob Bleyer, care tipăria acum cîteva săptămîni, 
în Archiv f. srebenburgische Landeskunde (N. F., XXXII, 1), 
poema lui Beheim asupra lui Vlad Tepes, fără să știe căea 
apăruse cu cîteva luni în urmă în tesa d-lui Grig. C. Con- 
duratu (Michael Beheims Gedicht uber den Woiwoden Wlad 
II. Drakul), fără să-şi fi dat cea mai mică osteneală de a 
cerceta ce s'a tipărit la noi asupra lui Țepeș, — între care un 


www.dacoromanica.ro 


MATERIALE DE ISTORIE CULTURALĂ 657 


volum întreg de d. I. Bogdan, înseamnă a face cărți greșite, 
necomplecte, care trăiesc de azi pănă mine și cer imperios 
să fie înlocuite. Prin Ițcani și Predeal nu se intră într'o țară 
de barbarie, a cărei activitate științifică poate fi ignorată de 


doctori în filosofie săsești și de profesori de Universitate de 
la Cernăuţi. 


68775. Vol. VI. 42 


www.dacoromanica.ro 


TABLA CUPRINSULUI 


Prefaă ...... . Pane sel di cda sat G 
L Documentele moşilor M. s. Regelui Eog 
I. Brostenit ...... 
II. Slobozia-Zorieni . ....... . 
II. Poient . . . . . a a’’ i 8 
IV. Acte nouă privitoare la moșia Broșteni . 


II. Documente relative la moșiile Țibănești si Gănești ale d-lui P. P 


CAD s scor dieta e a . 
III Acte diverse . ........... 
. De la mai multe persoane . 
2. Documente comunicate de d. Ermil ‘Pangrati = 


IV. Citeva registre de socoteli inedite, după originale în Archiva Sta- 


tului din lași... cc... 


II. Socotelile pe 1786; No. 1... .. Sa 
Socotelile pe 1786, No.2 ....... 
III. Socoteli din 1806-7 


V. Condica de porunci, corespondente, judecăți şi şi cheltuieli a a lui ao 


I. Analogon ci s'aii făcut între Măriia Sa Alexandru Toan Voe- 
vod și între Măriia Sa Alexandru Costandin Voevoda [1784-5] 


stantin Mavrocordat ca Domn al Moldovei [1741-2] 


VI. Documente păstrate în Museul Gorjului ; la Tîrgu-Jiù . 


VIi. Note explicative la documente . . . Da 
I. Documentele moșiilor M. S, Kegelui a 


I, Broșteni . . ........ 0. 
2. Slobozia-Zorleni 
3. Poieni 
„Broşteni ........ - 


www.dacoromanica.ro 


123 
125 
139 


181 


183 
188 
192 
196 


207 
453 
523 
525 
515 
531 
548 
550 


680 


Pag. 
II. Documente relative la moșiile Tibinesti si Gănești ale d-lui 

P. P. Carp. soso o p ant e: a dre a e SSL 

III. Acte diverse. .. ... . . sile eil a tà in 60 
+ De la mai multe persoane . . . se a e 558 

2. Documente comunicate de d, Ermil Danga ; . + + + 560 

IV. Citeva registre de socoteli inedito. . . ..... sala 562 
V. Despre reforma fiscală a lui Constantin Mavrocordat. . . . 581r 
-VI. Documente păstrate în Museul Gorjului, la Tirgu-]ii . . . . 592 


www.dacoromanica.ro 


ADAUS. 


La p 597. n. 18. Pentru părerea cealalta în privința originii lui Alesan- 
dru Mircea ar vorbi următorul act (Arch St, S. Sava, XXXII , 69): 

Iași, 3 Novembre 7126 (1617) Radul Vodă câtre vamesul de Rent (MHTHHKWM 
wr pun). Pentru calugari din Galata «SA lăsaţ foarte în pate] de vamă 
oare cat aste hotarul s[fin] er manasuri Galata în azer în Cavul, ca sa nu luaţ 
mce o vama de peaste, ca să aiba a lua calugănii de ia sfânta mănăsure, cumu 
au luat de veac, cum iaste uric cu blastemi, dat de zezzc/pz224/ Domnu Meale, de 
Pătru- Veda sr cum s ntu întarituri şi de la alti Domni Aimintrea să nu và 
amestecați nice într'un chip înnamtea cărui Domun Meale». — Dar si de aici 
se vede nelămurirea vechnlui nume de înrudire, 4/:4zee tatăl lui Radu, iar 
nu Radu însuţi, venia nepot sau nepot de văi) lui Petru Șchiopul. 


La p. 5t3, r 3 de sus, ceteste «cumnatul», in loc de eginereles. 


Eiata vol, V-VI se va găsi la sfirgitul broșurii de /rdice. 


www.dacoromanica.ro