(A) Potra-George — Contribuţiuni-la-istoricul-ţiganilor-din-Romania (1939)

CONTRIBUTIUNI LA 
ISTORICUL TIGANILOR 
DIN ROMÂNIA 


GEORGE  POTRA 
DOCTOR IN LITERE 


BUCURE STI 
brie REGELE CAROL I 


www.dacoromanica.ro 


CONTRIBUTIUNI LA 
ISTORICUL TIGANILOR 
DIN ROMÂNIA 


GEORGE POTRA 


DOCTOR IN LITERE 


BUCUREŞTI 


Strada Wilson, 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


De sigur că toţi cunoaștem într'o măsură oarecare, cine sunt 
si cum sunt ţiganii, dar adevărata lor origine, răspândirea si 
vremea acestei răspândiri în Europa, este mai greu de ştiut, fiindcă 
lipsesc izvoarele, iar studiile scrise despre ei au fost, bazate în cea 
mai mare parte pe folclor și legende. E drept că au fost si unii 
învăţaţi, străini, care au căutat să scrie mai ştiinţific, studiindu-le 
limba și asemănările ce prezintă cu alte popoare, deducând de 
aici locul de naștere, drumul și aproximativ data venirii lor în 
Europa, cât si răspândirea în toate ţările. 

Asupra ţiganilor din Europa si lumea întreagă s'au scris multe 
şi interesante studii, totuși până în a doua jumătate a secolului 
trecut, nu li se stabilise documentar originea și nici până acum, 
data precisă a venirii lor în Europa. 

Printre lucrările de seamă amintim cercetările si studiile lui 
Paul Bataillard, nu numai pentru ţiganii din Franţa, care sunt 
puţini la număr, în raport cu ţiganii din alte ţări, dar chiar pentru 
ţiganii din celelalte state ale Europei. 

El era acela care, acum cincizeci de ani, avea cuvânt în orice 
chestiune referitoare la ţigani; alte lucrări sunt ale lui F. Miklo- 
sich, Dr. H. Wlislocki si Ascoli care după mărturia lui Paul Ba- 
taillard era «savantul indianist, filologul si tiganologul cel mai 
competent ». , 

In ultimul timp s'a ocupat despre ţigani, într'un studiu foarte 
bine documentat, în special din punct de vedere antropologic, 
Dr. Eugène Pitiard, iar în Anglia apare încă de multi ani o publi- 
catie (Journal of the Gypsies lore Society) în care scriitorii de pre- 
tutindeni se ocupă cu istoricul, limba și întreaga literatură referi- 
toare la ţigani. 

Studiul de faţă este făcut cu scopul de a contribui la cunoaş- 
terea cât mai exactă a acestui «popor enigmatic» după cum îl 


1 


www.dacoromanica.ro 


4 INTRODUCERE 


numea B. P. Hașdeu, popor care în ultimul timp, in special ia 
noi în ţară, a început să se organizeze în diferite asociaţii ce urmă- 
resc ridicarea lor morală si materială, 

In primul rând, ţiganii au trezit în mine un interes deosebit 
prin numărul lor însemnat din țara noastră, prin contactul zilnic 
pe care îl avem fiecare cu ei, prin tigänusii care vând ziare, lustragii, 
florăresele, lăutarii și alte multe ocupaţii cu care se îndeletnicesc 
ei şi de care noi avem nevoie; iar în al doilea rând m'a îndemnat 
numărul apreciabil al documentelor noastre, în legătură cu ţiganii, 
care se referă la tot felul de tranzactiuni : vânzări, cumpărări, 
schimburi, danii, etc. și fiindcă ţiganii din România au fost, după 
statisticile cunoscute, mai numeroși decât în orice ţară din Europa, 
se înţelege că şi documentele au fost în proporţie cu numărul lor. 
Aceste documente cât si curiozitatea de a şti rostul poporului care 
pentru mine forma un semn de întrebare, fără un răspuns precis şi 
satisfăcător, m'au îndemnat a mă ocupa de ei. 

O a treia cauză pentru care am scris acest studiu, e că cerce- 
tările asupra ţiganilor din România au fost și sunt nesatisfăcătoare, 

Mai mult decât Românii, s'au ocupat de ei, străinii, care ne-au 
vizitat ţara şi despre care am scris un capitol special în această 
lucrare; amintesc de o misiune științifică în Dobrogea, pusă sub 
conducerea doctorului Eugène Pittard 1), cel pomenit mai sus, care 
în vara anului 1901, a făcut cercetări antropologice asupra diferi- 
telor populaţii care locuesc acest ţinut şi în special asupra tiga- 
nilor, a căror cutie craniană variază între forma hiperdolicocefală 
si hiperbrahicefalà. 

Scriitorii români care s'au ocupat de ţigani sunt următorii: 

Mihail Kogălniceanu într'o mică broșură (a se vedea lucrarea 
fiecărui autor amintit, la bibliografie) a căutat să schiteze vieata 
ţiganilor din Moldova, să redea câteva noţiuni istorice și un număr 
oarecare de cuvinte ţigăneşti. 

Această lucrare scrisă în frantuzeste a fost tradusă în româ- 
neste la 1906, de Gh. Ghibănescu, 

Barbu Constantinescu, un distins profesor, care s'a ocupat 
multă vreme cu studiul ţiganilor, a publicat: « Probe de limba şi 
literatura ţiganilor din România », interesantă din punct de vedere 





1) Dr, Eugène Pittard, Anthropologie de la Roumanie. (Contribution à 
l'étude des Tsigaines dits Roumains). Biblioteca Acad, Rom. II, 126.606. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 5 


literar şi al limbei şi intenționa după cum se vede din manuscrisele 
păstrate la Academia Română, să publice un studiu intitulat: 
« Ţiganii din România » 1), de altfel numai schiţat în titlurile capi- 
tolelor care ar fi trebuit desvoltate în acea lucrare. 

Dimitrie Dan, un preot din Bucovina, căruia i-a plăcut să scrie 
diferite studii despre populaţiile străine care locuiau împreună cu 
Românii, a scris si despre « Ţiganii din Bucovina », o lucrare mică 
dar interesantă, — autorul cunoştea şi câteva din scrierile bune în 
limba germană, referitoare la ţiganii din acea regiune. 

M. Stătescu, un diletant, a scris de asemenea o broşură care 
cuprinde « Încercări asupra originei Țiganilor », — lucrare slabă și 
lipsită în întregime de documentare istorică. 

O ultimă lucrare, de întinde.e mai mare, scrisă în françuzeste 
este a lui C. Pop Șerboianu. 

In afară de acestea s'au mai scris diferite broşuri şi articole 2) 
despre ţiganii din România, însă un studiu bazat pe material istoric 
care să arate felul cum au trăit ei în decursul veacurilor, in ţara 
noastră, nu există. 


1) Acad. Rom., ms. 3293. 

2) Lorellino, Tiganii noștri. (Calendarul Minervei, București, 1899). 

D. Anghel, Țiganii. (Articol în «Flacăra » I, Iunie 1912). 

G. Galaction, Tiganu. (Articol în + Flacăra », 111.1913, p. 42—43. 

C. Nicolaescu-Plopsor, Din Istoria Țiganilor. (Ziarul « Științelor si Călă- 
toriilor », Dec. 1921). 

C. Nicolaescu-Plopșor, Din Istoria si vieatu ţiganilor noștri. (Rev. Socie- 
tăţii Tinerimea Română, anul III (1922), București). 

C. Nicolaescu-Plopșor, Muzica Țiganilor. (Ziarul «Științelor Populare 
şi al călătoriilor», din 29 M. i 1923). 

Articole în revista « Ilustrațiunea Română» pe anul 1931. 

Munte Suzana, Țiganii. (Almanahul ziarelor « Adevărul » și « Dimineaţa », 
1932. 

Mihail Alex. F., «Poporul enigmatic» în « Realitatea Ilustrată », Octom- 
vrie 1933. 

G. Poira, Țiganii români văzuţi de călători streini. (« Neamul Românesc », 
3 și 5 Decemvrie 1933). 

G. Potra, Artisticul si pitorescul Țiganilor. « Neamul Românesc », 44 și 
15 Decemvrie 1933) și în « Glasul Romilor» din 1 Mai 1937. 

P. Serboianu, Țiganii. (Articol în « Amicul Poporului + din Mai 1933). 

P. Şerboianu, Copilul Tigan. (Articol de ziar). 

G. A. Lăzurică, Botezul ţiganilor. (« Universul » 7.1,1937). 

G. A. Läzuricä, Desrobirea ţiganilor. (e Universul », 26.1.1937). 

Gheorghe Drăgh ici, Origina romilor. (« Glasul Romilor », II, 1937, nr. 5—6). 


www.dacoromanica.ro 


6 INTRODUCERE 


Studiul de faţă se þazează pe o hibliografie insemnatä si un 
considerabil număr de documente, tipărite cât si inedite, mm acestea 
din urmă fiind mult mai numeroase. 

Am căutat să dau în limita posibilităţilor o contribuţie la 
cunoaşterea acestui neam care a trăit în Principatele românești în 
decurs ge atâtea sute de ani. 

Lucrarea cuprinde următoarele capitole: Bibliografie, intro- 
ducere, originea ţiganilor stabilită astăzi că este din India și nu 
Egiptul cum s'a crezut multă vreme, venirea şi răspândirea lor în 
Europa, apoi felul ge trai al lor cât şi categoriile ge ţigani robi, 
domneşti, mânästiresti și boierești, mm felul cum au fost vânduți, 
schimbati sau dăruiţi ca orice obiect de negot, nereprezentând, în 
ochii semenilor lor o ființă umană care trebuia protejată, ci un 
animal hun numai pentru muncile cele mai grele. 

Se arată impresiile pe care lesau avut diferiţi scriitori străini 
ce nerau vizitat ţara, fie în mod special, sau numai în trecere prin 
ea, spre Orient. 

Secolul al XIXulea vine cu gesrohirea lor si cu ridicarea ţării 
noastre pe planul ţărilor civilizate, socotingusse că fiecare individ, 
indiferent ge rasă sau rang social, trehpue să aipă libertate si acer 
Jeaşi drepturi ca toți ceilalţi locuitori ai ţării. 

Primele drepturi au fost date ţiganilor cu multă greutate, 
iar până la eliberarea completă a trecut mult timp, geoarece 
proprietarii robilor cu greu se puteau lipsi de o parte gin averea 
lor, mm ţiganii. 

Starea lor actuală fiind cunoscută ge toţi, deoarece trăesc în 
jurul nostru şi ne izhim la orice pas ge ei, am expusro cât se poate 
de scurt; am spus ge asemenea câteva cuvinte despre artisticul si 
pitorescul ţiganilor, fiindcă prezintă mult interes si ne arată o 
parte din caracterul lor original, importat din ţara de baştină — 
India. 

Am crezut necesar să gau si un capitol de onomastică si topo- 
nimie în legătură cu ţiganii, iar pentru a ne face o idee și mai 
clară ge limba lor, am făcut un vocabular ţiganosromân şi româno- 
ţigan, cu atât mai mult, cu cât până acum, nu a dat nimeniin 
româneşte un vocabular complet al limbii ţigăneşti. 

La sfârșit, în anexă, dau un număr de 156 documente româ, 
neşti, dintre care imensa majoritate sunt inedite. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 7 


Imi dau seama că lucrarea de faţă are, evident, si lipsuri, 
voiu fi însă fericit dacă cetitorul va putea completa aceste lipsuri — 
inerente unui astfel de studiu. 

Mulţumesc foarte mult şi în acest loc, scumpilor mei magiștri 
Constantin C. Giurescu si P. P. Panaitescu, profesorului N. Ionescu, 
fost Director al Liceului Matei Basarab, precum si tuturor acelora 
care prin fapta și sfatul lor, m'au încurajat să termin volumul 
de fatä. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA SI NUMELE TIGANILOR 


ORIGINEA 


Tiganii cunoscuţi în întreaga Europă prin vieata şi moravurile lor, 
dacă nu în directă opoziţie cu cele ale locuitorilor bästinasi din bătrâ- 
nul nostru continent, totuşi originali, sunt dintre ultimii năvălitori 
în massă care au căutat un traiu mai uşor prin aceste meleaguri. 

De unde au venit și când au venit, au fost întrebări la care cu 
greu s'au putut răspunde precis și aceasta de abia spre sfârșitul 
secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea, iar în ceea ce 
privește data exactă a venirii lor în Europa nici până în ziua de 
astăzi n'a putut fi stabilită documentar. 

Legendele ce s'au ţesut în jurul ţiganilor şi prin care se explica 
originea şi locul lor de baştină, dacă n'au fost adevărate, au avut 
cel putin scuza de a fi fost indreptätite pentru acele vremuri. 

Aparitiunea lor în Europa corespunde cu punctul culminant al 
religiei creştine, catolice, când totul era cercetat şi explicat în 
conformitate cu dogmele bisericii, ea fiind prima și ultima instanţă. 

Papii făceau în acel timp mari sfortäri și sacrificii materiale 
pentru aducerea la credinţa Mântuitorului, a tuturor popoarelor 
păgâne din Europa. 

Tiganii în neputinta de a prinde rădăcini în vreun loc, erau 
de un paralelism prea vizibil cu acela a « Jidovului rătăcitor», 
încât să nu se facă o apropiere între destinul acestor două popoare, 
căutând la aceleaşi efecte, aceleași cauze. 

Dumnezeu, pedepsind pe Evrei pentru neascultarea lor, i-a lăsat, 
sub jugul Romanilor, spre a-i răspândi în urmă pe întregul întins 
al pământului. 

Cu ţiganii se repetă aceeaşi poveste, urmând însă, să se găsească 
strămoşii pentru nelegiuirile cărora au fost pedepsiţi stränepotiü. 

Si în această privinţă cheia deslegării s'a oferit ca dela sine. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA ȘI NUMELE ȚIGANILOR 9 


Prin firea lor de câine pripäsit, trăind mai mult cu ceea ce 
găsea aruncat, decât cu ceea ce i se dădea și prin îndelungata 
experienţă a omului veșnic călcat, mau pătruns în târguri cu 
fruntea sus, ci se aciuiau la marginea așezărilor omenești, prin 
ruine, păduri şi tot felul de ascunzisuri ce inspirau teamă pentru 
toţi cei obicinuiti cu drumurile drepte. 

Din aceste adăposturi improvizate, făceau incursiuni, prădă- 
ciuni prin târguri și oraşe (ziarele relatează chiar în ziua de astăzi 
fapte de felul acestora), unde se îndeletniceau cu chiromancia, 
cu ghicitul în ghioc, plumb topit si cu furtisagurile, neuitând însă 
să-şi plaseze leacurile magice, despre care spuneau că însănătoșează 
pe orice bolnav, dacă ar fierbe buruenile întrun anume fel, într'un 
timp anumit, cu semne, vorbe și multe alte mestesuguri, pe cât de 
copiläresti pe atât de misterios impresionante pentru simplicitatea 
şi predispoziția către o mistică ocultă, a credincioșilor Evului-Mediu. 

Faptul că ţiganii erau şi păgâni a făcut ca ei să fie clasati 
imediat, printre cei insuflati de duhuri necurate și vrăjitorii supra- 
firești care le-au adus tot felul de neajunsuri și prigoniri prin 
ţările unde au căutat să-şi stabilească culcusul vieţii. 

În timpul şi mai ales către sfârșitul imperiului roman, vrăji- 
torii erau reorutaț exclusiv dintre Egipteni. 

Aceasta n'au uitat-o nici creştinii, cu atât mai mult cu cât au fost 
izbiţi de unele asemănări exterioare între vechii Egipteni și țigani. 

Posibil că şi ţiganii, sireti din fire, au întărit această presu- 
punere, de o parte spre a exploata faima pseudo-strämosilor lor, 
pe de altă parte spre a nu fi siliți să dea alte lămuriri asupra ori- 
ginii lor, pe care dacă n'au uitat-o, în orice caz nu le-ar fi făcut 
plăcere să şi-o amintească. 

Astfel au fost consideraţi drept rămășiță a vechilor Egipteni, 
pedepsiţi de Dumnezeu pentru păcatele lor si risipiţi de cele patru 
vânturi în toate părţile lumii. 

Ca urmași ai faraonilor după cum se lăudau ei, au fost numiţi 
în batjocură « Faraoni » — nume care era destul de răspândit și 
la noi, în afară de celelalte porecle. 

Pentru ilustrarea și confirmarea acestei teorii, englezul Samuel 
Roberts!) a scris un studiu încercând să dovedească originea 


1) Samuel Roberts, The Gypsies: their origin, continuance and destina- 
tion, as clearly foretold in the prophecies of Isaiah, Ieremiah and Ezekiel. 
London, 1842. 


www.dacoromanica.ro 


10 ORIGINEA ȘI NUMELE ȚIGANILOR 


egipteană a ţiganilor și împrăștierea lor drept plagă cerească, iar 
unii dintre învăţaţi n'au căutat deloc să adâncească faptele ci s'au 
mulțumit să primească afirmările drept certitudini. 

Asa Andreas presbiterul Ratisbonei, în «Cronica Bavareză », 
(p. 112) spune despre ţigani: « Eodem anno (1433), venerunt ad 
terram nostram quidam de populo Cinganorum qui dicebant se 
esse de Aegipto » !). | 

Ipoteza mai sus amintitä era frumoasä dar nimic altceva. 
Cu timpul s'a observat că ţiganii erau cam leneși şi nu se ocupau 
de bună voie cu agricultura aşa cum se ocupau pseudo-strämosii 
lor; astfel că, se desmintea și în felul acesta originea lor din Egipt. 

De altă parte nici asemănarea ţiganilor cu Egiptenii nu era 
decât superficială, iar despre o corelaţie filologicä nici vorbă. 

Cu toate acestea istoricul Thomasius spune cu naivitate că 
țiganii se pretind originari din Egiptul de jos; «en cela ils doivent 
être crus, car ce sont d'honnâtes et braves gens » ?). 

Invätatul german Grellmann, bazându-se între altele pe faptul 
că nicio infiltratiune de popoare nu s'a făcut peste mari întinderi 
de apă, sau terenuri greu de trecut, ci mai curând pe un teren fără 
obstacole, dă la iveală spre sfârșitul secolului al XVIII-lea un 
studiu 5) în care încearcă să dovedească origina industană a tiga- 
nilor. 

De altfel în paralela ce o face între multe cuvinte hinduse si 
tigänesti este o asemănare perfectă. 

După părerea mea, aceasta este teoria cea mai bună, la care 
s'au raliat mai târziu o multine de învăţaţi printre care citez dintre 
străini: A. Poissonnier, P. Bataillard, Ascoli, Miklosich, iar dintre 
români pe: M. Kogălniceanu, Barbu Constantinescu şi toţi cei din 
ultimul timp, care au continuat cercetările pentru cunoașterea 
cât mai completă a ţiganilor. Din mulţimea de neamuri industane, 
există și azi un popor cu mult inferior celorlalte din jurul său 
numit « Cingar », « Cengar » 4) (paria indian, tzengar înseamnă cel 
mai de jos om, cel mai umilit). 


1) A. Poissonnier, l. c. p. 24. 

3) A. Poissonnier, Les Tsiganes en Moldavie et Valachie. Paris, 1855, p. 21. 

3) H. M. Grellmann, Die Zigeuner, ein historischen Versuch über die Le- 
bensart und Verfassung dieses Volks. Lipsca si Dessau, 1783. > 

2) Dr. A. F. Pott, Die Zigeuner in Europa und Asien. Halle 1844—45, 
p. 42 și 46; vezi și Dimitrie Dan, Z. c., p. 5. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA SI NUMELE TIGANILOR 11 


Acești Cingari — râme care trebuiau să-și dovedească fiinţa de 
nimic prin dispariţie in fața Brahmanului, pe care, dacă întâmplarea 
făcea să-l întâlnească, îl ocoleau cu zece paşi, infundändu-si faţa în 
praful drumului 1) — erau huliti de oricare neam sau clasă socială 
care se deosebea de a lor. 

Paria sunt rude de aproape, — veri buni —cu ţiganii. Dela 
Cingari au moştenit privirea de câine bătut, resemnarea sclavului 
şi lipsa celei din urmă demnități. « Se vede că obiceiul ce-l au copiii 
de ţigani de a se da tumba si de-a roata înaintea unei trăsuri, ca 
să cerşească bani dela voiajor, trebue să fie moștenit prin tradiţie 
de când erau paria. 

Acest obiceiu nu caracterizează numai pe ţiganii din România, 
fiindcă tot așa fac puii de ţigan şi în celelalte state ale Euro- 
pei » 2). 

In ceea ce priveşte limba lor, M. Stătescu spune că Barbu 
Constantinescu, fost profesor la Şcoala Normală din București, a 
fost «singurul Român care putem zice că a studiat şi aprofundat 
cu oarecare succes limba țigănească » 3), fapt constatat si de mine 
personal, din lucrările tipărite cât şi din manuscrisele păstrate la 
Academia Română. 

El ne demonstrează în cartea sa că limba ţiganilor e de origine 
sanscrită și că ei sunt veniţi din India $). 

Ipoteza asemănării limbii ţigăneşti cu cea din Industan s'a 
dovedit sigură cu ajutorul filologiei comparate, făcută chiar din 
secolul al XVIII-lea, de trei învăţaţi: Rudiger, Kraus si Zippel, 
iar în secolul al XIX-lea, de Miklosich şi alţii. In ultimul timp, s'au 
completat aceste cercetări graţie observaţiunilor etnografice ale 
marelui explorator francez, Bouilanne de Lacoste. 

Dimitrie Dan după oarecare cercetări, a observat că ţiganii 
vrând să vorbească despre un om de-al lor, un conational, spun: 
Sinte, Sinde (la singular) şi Sinti, Sindhi (la plural) 5). 

Această numire este în directă legătură cu numele poporului 
Sindoi din India vestică 


1) M. Stătescu, 1. c. p. 31. 

=) Ibidem p. 25. 

3) Ibidem, p. 18. 

4) Dr. Barbu Constantinescu, Probe de limba si literatura ţiganilor din 
România. Bucureşti, 1878. 

5) Dimitrie Dan, Tiganit din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 2, 3. 


www.dacoromanica.ro 


12 ORIGINEA SI NUMELE ȚIGANILOR 


Intrebând un ţigan pe un altul dacă si el este un «Sinde» 
înseamnă că-l întreabă dacă este din Sindoi, populaţia din India 
vestică. 

Ca o explicare a acestei numiri de Sinte, Dimitrie Dan, în 
studiul său reproduce după Dr. Schwicher, două povești în care 
e vorba de un oarecare Sin rege al ţiganilor. 

Acest rege avea o fiică pe care o cerea de soţie regele Talani 
şi nevrând să i-o dea, se iscă un războiu din care ieşi învins Sin 
şi după aceia armata și întreg poporul lui a fost obligat să fugă în 
toate părţile lumii si în special în spre apus, numindu-se de atunci 
încoace Sinte, în amintirea regelui lor 1). i 

Această legendă care cuprinde, poate, un sâmbure de adevăr 
fixează şi mai mult locul de plecare al țiganilor. 

In afară de aceasta ei nu întreabă niciodată pe necunoscutul 
oaches, dacă este din Egipt, ci îi pune următoarea întrebare: 

« Mo si tu Rom »? 2) nume care dacă s'ar cerceta serios de filo- 
logi poate că ar duce la o preciziune şi mai mare a originei lor. 

Budai Deleanu scriitorul dela începutul secolului al XIX-lea, 
spune într'o scrisoare către prietenul său Mitru Perea; « auzisem 
totdeauna şi de obşte să zice; cum că, soiul nostru ţigănesc (autorul 
să fi fost de aceeaşi origine?) să trage dela Egipet și purcede din 
Faraonii cei släviti » ?). 

Având nevoie de oarecari documentări pentru epopeia eroi- 
comică pe care avea s'o dea la iveală, s'a dus în Egipt să se con- 
vingă de «visu» de cele auzite, iar după ce se convinge de cele 
constatate poate să spună despre ei următoarele: «Este lucru 
dovedit că ţiganii nu-s Egipteni, cum sau ţinut până acum: 
dar adevăraţi Indieni, ce s'au dovedit prin Englezii ce negutäto- 
resc în părţile acelea si au aflat că limba țigănească, să vorbeşte 
până acum în Siam si în Malabar » ĉ). 

In ceea ce privește tratamentul lor dela populaţia autochtonă 
«ţiganii noştrii şi la Egipet tot aceiaşi sunt ca şi pe la noi, adică 
defäimati si de tot urgisiti » 5). 


1) Dimitrie Dan, Tiganii din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 4. 

?) A. Graur, l c., p. 184. Rom = Tsigaine. — «C'est pour ainsi dire 
un «mot savant», car il a été introduit par des journalistes soucieux de 
ménager les Tsiganes ». 

*) Budai Deleanu, Tiganiada. Bucureşti, 1925, p. 6. 

1) şi 5), Ibidem, p. 39 si 6. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA ŞI NUMELE ȚIGANILOR 13 


Acum, odată stabilit locul lor de origine, urmează corolarul: 
— ce i-a făcut să emigreze din India?; ori, pentru acest fapt, ar 
trebui să stabilim momentul istoric al emigrării lor. 

Dintre cercetătorii români, Dimitrie Dan este de părere că 
țiganii au părăsit patria lor India în urma legiuirilor foarte crude 
ale lui Manu « prin care se degrada omul mai jos decât dobitoacele ». 

Probabil că această nenorocire căzută peste capul lor i-a silit, 
să plece aiurea « ducând însă cu ei, în toate ţările, conştiinţa despre 
înfierarea lor ca lepădătura societăţii omeneşti » 1). 

Pe lângă aceasta, se poate să mai fi fost si o altă cauză care 
i-a făcut să-şi părăsească ţinutul lor de baștină. 

Poate că voiau o activitate liberă şi rodnică în împrejurimile 
întinselor ţinuturi pe care le locuiau. India era o ţară bogată şi 
foarte întinsă, unde puteau să-şi găsească si ei un colț de retragere. 
Dar o evoluţie în spre mai bine nu o puteau avea decât în locuri 
noui, fiindcă ei, dacă ar fi rămas în India, ar fi fost aceiaşi descon- 
siderati si urgisiti de mai înainte, şi atunci la ce bun să mai rămâie 
pe loc; —trebuiau să-și găsească alte ţinuturi şi să pornească 
într'acolo. Emigrarea însă necesita spirit de inițiativă, imitație, 
răbdare şi suferinţă şi câteodată era nevoie şi de conducători 
curagioși. 


NUMELE 


De când și cine i-a numit, sau s'au numit cu numele de ţigani 
nu se poate ști, bănuim numai că numele lor vine dela Cingari. 
După unii scriitori însă, originea numelui «ţigan» se dăduse 
întrun mod forțat dela numirea grecească dbiyxavos cu care 
se numea o sectă creştină samariteană din Frigia şi Licaonia, 
dela care ni s'a păstrat știri până în secolul al XIII-lea ; la această 
sectă e probabil să se fi-alipit şi ţiganii de unde au împrumutat si 
numele Giyxavos sau zorwyavoi ; — dela Greci ar îi trecut acest 
nume, pe de o parte la Bulgari și Sârbi, dela aceştia la Români, 
Unguri, Slavi, Germani, etc., iar pe de altă parte la Italieni ?). 
Prin urmare numele de «ţigani» în limba română, după unii 


1) Dimitrie Dan, Tigani din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 9. 
2) Dimitrie Dan, lZ. c., p. 5. 


www.dacoromanica.ro 


14 ORIGINEA SI NUMELE TIGANILOR 


învăţaţi, derivă din cuvântul grecesc — äGréyxavoc, !) după care 
probabil ne-am influenţat si noi, fiindcă în documentele secolelor 
XIV—XVI, din Muntenia ei sunt numiţi atigani, şi numai în 
urmă cu mult timp această numire şi-a pierdut pe a initial. 

Este sigur că noi n'am împrumutat termenul direct dela Greci, 
ci prin filieră slavă, bulgară sau sârbă, deoarece numirea de atigan 2) 
se găseşte în vechile noastre documente care au fost scrise în limba 
slavă 3). 

Lazăr Şăineanu 4) e de părere că «ţigan» derivă din slavul 
«tiganinu » şi poate că are dreptate. 

După alţi învățați numirea de ţigan este o numire a lor proprie pe 
care au adus-o de unde au venit și derivă după cum am spus mai sus 
dela Cingari numele unui popor inferior care träeste si astăzi în India. 

Este probabil ca adevărata numire să şi-o tragă dela acest 
popor, şi aceasta cu atât mai mult, cu cât s'a dovedit că există 
o mare legătură între moravurile şi obiceiurile celor din Europa 
şi a celorlalţi din India. 

Această numire de batjocură și dispreţ total a prins mai mult 
decât toate celelalte care le vom enumera mai jos, fiindcă orisice 
neam european s'a socotit în drept să-i trateze ca pe niște oameni 
de nimic. 

In afară de Români popoarele celelalte din Europa îi cunosc 
pe ţigani sub următoarele denumiri: 

Belgienii și Olandezii îi numesc Heiden = păgâni, deoarece îi 
socoteau că iși trag originea din Egipt. 

Boemii: Cinkän 5). 

Danezii, Suedezii si Finlandezii: Thatas, Saracini. 

Englezii: Gipsy, deoarece îi socoteau originari din Egipt. 

Francezii: Bohémien, fiindcă prima dată când au năvălit în 
Franţa, ei au venit dinspre Bohemia. 


1) Fr. Miklosich, Ursprung des Wortes Zigeuner in Denkschriften der 
k. k. Akademie der Wissenschaften zu Wien, XXVI, p. 60 si Dimitrie Dan, 
l e p. 5. 

2) Grellmann, Histoire de Bohémiens. Paris, 1810, p. 10 spune că « Isto- 
ricii Evului Mediu îi cunoșteau sub numele de azinghans = atigani ». 

3) « Rev. pentru Istorie, Arheologie şi Filologie». Bucureşti, 1883, p. 
189—192, p. 383—385. Doc. din 1590, Aprilie 24; Doc. (1585—1591) Iulie 12. 

N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, p. &36. — Doc. din 1591, Dec. 11. 

1) Lazăr Şăineanu, Dicţionarul Universal al limbei române. 

5) Toate numirile fără trimeteri se găsesc în Dimitrie Dan, l. e., p. 4. 


www.dacoromanica.ro 


ORIGINEA ȘI NUMELE ȚIGANILOR 15 


Germanii: Zigeuner. 

Italienii: Zingaro, Zingrui, Zingari |). 

Lituanii: Cigonas. 

Ruşii: — upiranm = Țâghan, Tehan. 

Sârbii: — unrannnn = Ciganin. 

Spaniolii şi Portughezii: Egypciano si Gitano. 

Turcii: Chinghianes. 

Ungurii: Czigány, Cigänyiok,?) Faraonemzetség (Rasa lui Fa- 
raon) 3). 

Grecii actuali: â0iypavog, xaraiBs]oc 4), iar Macedonenii prin 
împrumut dela Greci: Ghiftu. 

Maurii şi Arabii: Harami (rätäcitori), Buharieni, Geau. 

După cum vedem mai toate popoarele îi numesc ţigani în 
limba lor, în afară de câteva care îi consideră veniţi din Egipt, 
sau aiurea. 

In ceea ce privește felul cum se numesc ţiganii între ei, este 
foarte interesant, fiindcă ei nu întrebuinţează nici una din aceste 
numiri străine, ci următoarele: 

Manuş (sing); manușa (plural) = om. 

Kalo (sing); kali (plural) = negru 5). 

Sinto (sing); Sinthi (plural) ê) = om de-al nostru, din Sindoi 
(populaţie din India vestică). 

Rom (singular), Romi (plural) = bărbat 7); Romni = femeie. 

« Romi » este numele obișnuit pe care şi-l dau ţiganii, iar în 
ultimul timp asociaţia lor se numește a « Romilor» nu a ţiganilor, 
fiindcă acest nume li se pare că este o batjocură și într'adevăr 
socot şi eu, că au oarecare dreptate. 

Numele de ţigan le reamintește prin instinct originea lor foarte 
umilită în societatea de unde strămoșii lor au pribegit. 

In afară de numirea de ţigani, poporul românesc îi mai tratează 
cu tot felul de porecle, care au o legătură cu vreunul din cusu- 
rurile lor. 

1) Enciclopedia italiană, vol. XXXV, Roma, 1937, p. 956. —; Dicţionar 
român-italian. Buc., 1929 (Alexandru Marcu), 

2) Révai Nagy Lexicona, Budapest, 1912, vol. IV. p. 492. 

3) M. Kogălniceanu, 1. c. Trad. de Ghibănescu, Iași, 1900, p. 5. 

*) Dr. Hector Sarafidi, Dicţionar grec-român, Constanţa, 1935, p.12 si p. 215. 

5) Jesina, Romani Gib. Leipzig, 1886, p. 2. 


°) Dimitrie Dan, l. e., p. 2. 
?) Ibidem, l e, n. 1. 


www.dacoromanica.ro 


16 ORIGINEA ȘI NUMELE ȚIGANILOR 


Astfel citez: Arab, (Paul de Alep spune în secolul XVII, când 
ne-a vizitat că « Boierii mai au o mulţime de sclavi negri cumpăraţi, 
pe care poporul îi strigă: Arab, Arab 1)», Cioară, Cioroi, Cioroipină, 
Baragladină 2), Balaoacheş, Balaur, Faraon ?); Dadă (dela tigà- 
nescul dadă — tată), Burcas, Ciorogac, Gărgăun 4). 

Copiilor li se zice danci sau dănciugi, purdei și chiar ţiganii 
își strigă odraslele lor mai mici, cu numele de (form. sing.) parnavel, 
parpandel 5) şi gânguraşi, iar pe cei mai mari ganguri şi paralei. 


1) B. P. Hașdeu, Arch. Ist. a Rom., Buc., 1865, Tom. I, partea II, p. 95 
și Emilia Cioranu, Călătoriile Patriarchului Macarie, Bucureşti, 1906, p. 96. 

2?) S, FI. Marian, în « Rev. Politică », Suceava, anul III, Nr. 2, p. 15. 

3) Griselini, Jst. Banatului Timisan, p. 146. 

4) S. FI. Marian, «Rev. Politică» anul II Nr. 8, p. 10. 

5) Al. Graur, l. c., p. 179. 


www.dacoromanica.ro 


CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 


Unii istorici, între alţii A. F. Pott, afirmă că ţiganii existau 
în imperiul de Răsărit de prin secolul al XI-lea, când Bizantinii 
au adus mai multe mii de robi din Siria. 

In acest sens citează o scrisoare pe care i-a adus-o la cunoştinţă 
Kopitar, bibliotecar pe acea vreme la Viena. 

Scrisoarea emană dela Teofilact arhiepiscopul Bulgariei, de sub 
domnia împăratului Alexis Comnenul (a doua jumătate a secolului 
al XI-lea), în care ţiganii sunt semnalati cu menţiunea de stxava *). 

Dar, pentrucă la niciun istoric bizantin nu întâlnim vreun 
pasagiu care să întărească asertiunea lui Pott, admitem cu rezervă 
această interpretare a scrisorii arhiepiscopului Teofilact. 

Itinerariul ce au urmat dela plecarea lor din India, a fost 
stabilit cu ajutorul filologiei comparate, care a găsit în limba lor 
elemente persane, armenești, turceşti și greceşti. In ceea ce priveşte 
influenţa greacă, F. Miklosich e de părere că ţiganii au trebuit să 
stea mult timp în imperiul bizantin, deoarece au împrumutat 
foarte multe cuvinte din limba acelui popor. 

Această afirmaţie a fost făcută și de Dimitrie Cantemir, 2) domnul 
Moldovii şi primul nostru istoric, care cunoştea bine, multe din 
limbile orientale. 

Din Asia Mică în urma certurilor dintre conducătorii lor (că au 
avut conducători este un fapt sigur, deoarece există în limba lor 
cuvintele « Tagar » = împărat, şi «Rai» 5) = boier, nobil, care se 
crede că nu sunt împrumutate ulterior din ţările în care au trăit 
si s'au stabilit, ci le-au avut ei mai înainte), probabil că s'au des- 
pärtit în două ramuri după căpeteniile care îi conduceau. 


1) P. Bataillard, Sur les origines des Bohémiens. Paris, 1875, p. 19. 

*) D. Cantemir, Descrierea Moldovei. (Trad. de Gh. Adamescu), Bucu- 
rești, p. 122. 

3) C. Niculaescu-Plopșor si Al. Graur, l. c., p. 183. 


www.dacoromanica.ro 


18 CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 


O parte din ei s'au îndreptat spre Nordul Africei, iar grosul 
a luat drumul Europei prin Colchida şi Crimeea. Se poate ca în 
afară de aceste două ramuri care s'au îndreptat, una spre Africa, 
iar alta spre Europa — să fi rămas o parte pe loc, mulţumită cu 
ceea ce natura săracă le putea da. Odată cu ultimele invaziuni 
mongolice s'au ivit și ţiganii. Tătarii care veneau de prin stepele 
asiatice şi rusești au târit cu ei acest popor care le-a servit drept 
robi. 

In vârtejul cuceririlor, Tătarii au întâlnit ramura de ţigani 
care apucase spre Nord și au pus stăpânire pe ea fără nicio greutate 
— poate dimpotrivă — ţiganii s'au arătat credincioşi nouilor 
stăpâni și foarte umiliti. 

De altfel, vedem că şi drumul pe unde s'au infiltrat ţiganii în 
Principatele noastre coincide cu acelaşi drum al năvălirilor Tătare. 

In diferitele lor expeditiuni de cucerire, Tătarii purtau după 
dânșii, pentru potcovit caii, repararea carelor ce trebuiau să se 
întoarcă cu bogăţiile capturate, şi pentru toate celelalte munci, 
un mare număr de ţigani robi. 

Când însă au fost învinși de popoarele băștinașe, spre a nu-și 
pierde propria lor libertate, s'au salvat prin fugă, înlăturând tot 
ceea ce ar fi putut să-i îngreuneze. 

Intre alte poveri ce-i stinghereau in retragerea lor, erau țiganii, 
lăsaţi în asemenea ocaziuni în mâinile duşmanilor. In privința 
vechei afirmaţii care fixa data apariţiei ţiganilor din Europa la 
începutul secolului al XV-lea, nici nu se mai discută, deoarece în 
același an (1417), îi găsim aproape de Marea Nordului, în Germania 
(Cf. Cronica Bavareză a lui Andreas), iar în 1418, in Elveţia și este 
exclus ca pe acele vremuri să poată parcurge distanţe atât de mari 
întrun timp așa de scurt, mijloacele de locomotiune fiind cu mult 
mai reduse decât cele din ziua de astăzi. 

In mod documentar se dovedeşte că țiganii se aflau cu mult 
înainte, de această dată, pe pământul Europei si mai cu seamă 
în Peninsula Balcanică. 

» Mihail Kogălniceanu în studiul 1) său amintește că la 1260, 
în timpul lui Bela al IV-lea (1235—4270) regele Ungariei, ar fi 
existat un popor prin Ungaria sub numele de Ghinghari 2), sau 
Cingari care nu erau alţii decât ţiganii. 

1) M. Kogălniceanu, l. c., p. 7. 

2) Dimitrie Dan, l. c., p. 10. 


www.dacoromanica.ro 


CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 19 


R. Chelard 1) în studiul său, crede că ţiganii din Ungaria au 
venit din principatele Dunărene, în secolul al XIII-lea, și dacă 
această afirmaţie e adevărată (autorul nu menţionează niciun 
document) atunci de sigur că ei erau acei Cingari din armata lui 


Bela al IV-lea. 


In urma acestor afirmatiuni socot că ţiganii existau în Un- 
garia în secolul XIII, iar mai târziu chiar stabiliţi, alcătuind sate, 
fapt ce ne este confirmat de Dr. Iványi Bela?) în publicaţia de 
documente referitoare la familia Losonczi Bánffy, unde se amin- 
teste pe la mijlocul secolului al XV-lea, sate tigänesti. 


De altfel chiar în istoria neamului nostru se pomenește de ți- 
gani cu mult înainte de 1417. 


e Intr'un document dela Dan Vodă (1384—1386) din anul 1385, 
domnitorul confirmă mânăstirii Vodița tot ceea ce ctitorul ei și 
unchiul lui, dăruise mai înainte, printre care şi «40 sälase de ti- 
gani să fie slobozi de toate slujbele și dăjdiile și de venitul dom- 
niei mele » 3) 

Aceasta dovedește că se găseau încă de mult în aceste ţinuturi 
şi că erau destul de numeroși, dar neavând nicio putere au căzut 
robi dela început. 


e Nu este exclus ca Alexandru Nicolae Basarab Voievod$), 
(1352—1364) când a dat ajutor regelui unguresc la 1345, înainte 
de a fi domn, pentru a respinge pe Tătari, dincolo de Nistru şi 
când a câştigat Sudul Basarabiei de astăzi, numit pe atunci « pär- 
tile tătărești », să fi luat si un mare număr de prizonieri Tătari 
si ţigani. 

Pentru ca domnitorul să poată dărui, dintr'odată, unei singure 
mânăstiri 40 sălaşe de ţigani si cu trei ani mai târziu la 1388, Mircea 
cel Bătrân să dăruiască mânăstirii Cozia, printre multe altele 
şi 300 sălașe de ţigani 5), aceasta înseamnă că ţiganii erau destul 
de numeroși si cu oarecare vechime în principate. 


1) R. Chèlard, La Hongrie millénaire. Paris, 1896, p. 208—211. 

2) Dr. Iványi Bela, Z. c., vol. II, p. 148, 234, 333, 335, 337, 423, 487 ete. 

3) Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana. Buc. 1909, p. 167—171. 

4) I. Lupaș, Istoria Românilor (manual). Buc. 1929, p. 76. 

5) Acad. Rom., ms. 5236, f. 1—5; « Condica Domnească » Nr. 2, fila 114; 
Arh. Stat., M-rea Cozia, Pach. 13 netrebnice, Nr. 1 si în « Foaia Soc. Româ- 
nismului » pe 1871, p. 29—31, doc. din 20 Mai 1388. 


2% 


www.dacoromanica.ro 


20 CÂND AU VENIT ŞI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 


N. Iorga socoteşte că ţiganii au venit în Principatele noastre 
odată cu invazia mongolă (tătară), la jumătatea secolului al 
XIII-lea 1). 

De aceiaşi părere este şi T. G. Bulat spunând că este posibil 
ca ţiganii să fi fost «aduşi din vremuri îndepărtate pe pământul 
nostru, poate, pe timpul primelor iurese tätäresti » 2). 

Dintr'un hrisov 2) de donaţie din anul 1348, emanat dela ţarul 
sârbesc Duşan se documentează cu certitudine existenţa ţiganilor 
încă din primele decenii ale secolului al XIV-lea. « Iată și ţiganii: 
protomeşterul Raico, Boico al lui Zlatar, Vasile al lui Presvet, 
Socol al lui Suchias, Costa ginerele lui Gonsa, Giurco fratele lui 
Diman şi trei frânari, lan, Radu, Dobroslav; si Andrei fratele 
lui Lalză (sau Lalziu fratele lui Andrei) cu ginerile său Caloian; 
ca să dea mânăstirii Arhanghelilor de lângă Prizren) pe tot anul 
câte patruzeci potcoave de cai». 

Dacă aveau obligaţia de a da anual câte patruzeci potcoave, 
înseamnă că ei erau stabiliți mai de mult în acel ţinut şi trăiau 
într'o stare de semi-robie, fiindcă dacă ar fi fost robia completă 
ar fi făcut din ordin potcoave cât mai multe, un număr nelimitat. 

Actul datând din 1348, urmează că ţiganii au fost în Sudul 
Peninsulei Balcanice cu cel puţin trei decenii înainte, spre a fi 
cunoscuți ca lucrători ai fierului și obligaţi să furnizeze obiectele 
trebuincioase mănăstirilor si armatei Statului. Toate aceste date 
însă nu ne lămuresc definitiv apariţia pentru prima dată a tiga- 
nilor în Europa. 

Din Peninsula Balcanică, ţiganii, cei încă nerobiti, înain- 
tează spre Nord-Vestul Europei, așa încât în prima jumătate a 
secolului al XV-lea, îi găsim răspândiţi în toată Europa. Felul 
lor de viaţă, portul, practicarea vrăjitoriei, straniul aspect sub 
care apăreau în ochii creștinilor; ca eretici şi (ponegritori) ai 


1) N. Iorga, Anciens documents de droit roumain. Paris-București, 1930, 
p. 22—23. 

23) T. G. Bulat, Tiganii domnești din Moldova la 1810. « Archivele Ba- 
sarabiei + anul IV, Nr. 2, Chişinău, 1933). 

3) B. P. Haşdeu, Archiva Istorică a României. Tom. III. Bucureşti, 1867, 
p. 191. 

<.. pfl ce nurapne. nnoTomancToph Panso, honko SaaTapeankk . Bacnan Ilnkegernunke, 
Cokoan Goykracornen . Koera l'wnnwnmn 3er. LIOpro Anmanoëk kpaTh . H TA'N oy3aapne * 
[im . Paan . Aoëpocaam H Aaanânun 6paTR Ina pea Been cRonme Raaornienn Aa gaje 
Eca KO TOANINE UETHAH AECETH KONR NAOUR“... 


www.dacoromanica.ro 


CÂND AU VENIT ŞI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 21 


moralei, le-a adus injurii şi persecutiuni din partea tuturor statelor 
prin care treceau. 

Crestinii — si în special biserica catolică —au căutat să-i 
câştige la religia lor, dar au dat greş în faţa încăpățânării tiga- 
nilor care nu erau ispititi de nicio religie şi cu atât mai putin de 
cea crestino-catolicä. 

Cu toate acestea din pricina îndemânării cu care lucrau me- 
talele, erau tolerati în multe ţinuturi, ba pe alocurea bucurându-se 
chiar de oarecari libertăţi. 

Poissonnier citează următorul document din care reese cele 
de mai sus: « Tuturor ofiţerilor si supușilor de orice rang ar fi, 
ordonăm de a acorda pretutindeni o şedere liberă lui Thomas 
Polgar, seful a 25 sälase de ţigani nomazi şi de a nu supăra în 
niciun chip, nici pe el nici oamenii lui, deoarece au făurit la Fünf- 
kirchen, cartuşe de flintă şi alte munitiuni de războiu pentru 
episcopul Sigismund » 1). 

Tiganii prin firea lor erau artişti în ceea ce privește lucratul 
metalelor și în timpul când Turcii amenințau ţările europene, 
ţiganii erau cei mai specialişti fäuritori ai flintelor și ghiulelor 
pentru tunuri ?). 

In 1556, Turcii au acordat ţiganilor diferite privilegii, dar 
rareori se întâmpla ca ţiganii să primească acte de felul acesta; 
de obiceiu erau persecutați si goniti din toate ţările pe unde treceau. 

Așa ţiganii din Franţa au avut de îndurat, între altele, prigoana 
regelui Francisc I, care-i ura pentru nomadismul lor, iar în 1560, 
au fost complet proscrişi atât ei cât si urmașii lor. Această lege 
riguroasă n'a fost mult timp aplicată, deoarece peste puţin se 
instalaseră la Chapelle — Saint Denis — după cum au continuat 
să colinde diferitele provincii si să se stabilească pentru un scurt 
timp chiar în Lorena, Alsacia, Limousin şi Provence. 

Din aceste ţinuturi, numeroasele lor caravane inundară Spania, 
unde s'au stabilit în Murcia, împrejurimile Cordovei, Cadixului 
Şi în special în Andaluzia provincia care le-a plăcut cel mai mult, 
unde practicau cu mult folos geambäsia. 

Spania le-a oferit la început oarecare libertate, iar clima dulce 
si potrivită lor, i-a făcut să se fixeze în diferite provincii de unde 
porneau mai apoi în caravane, să « cerceteze » interiorul țării. 


1) A. Poissonnier, Z. c., p. 30. 
2) R. Chelard, 1. c., p. 208. 


www.dacoromanica.ro 


22 CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 


Am văzut mai sus,că din pricina repetatelor persecutiuni su- 
ferite în Franţa si în Danemarca, țiganii s'au îndreptat spre Suedia, 
Rusia şi Anglia. S 

Insă nici în Anglia nu s’au bucurat mult timp de o soartă mai 
bună ca în Franța, lucru ce se poate constata dintrun act din 
1537, dat în timpul domniei lui Henric al VIII-lea: «...cum, 
un anume popor străin, care nu profesează niciun comerţ sau me- 
serie, pentru a se hrăni, ci colindă în număr mare din loc în loc 
şi foloseşte în taină mijloacele viclene pentru a conrupe supusii 
majestätii sale, făcându-i să creadă că ei posedă arta de a prezice 
norocul prin ghicitul în palmă şi astfel să stoarcă bani; că se fac 
de asemeni vinovaţi de pungäsii si furt la drumul mare; sa 
ordonat prin prezenta că acești vagabonzi, numiţi laolaltă Gypsies 
(țigani) să fie urmăriţi ca hoţi si derbedei, dacă rămân mai mult 
de o lună în regat, iar acei ce vor înlesni intrarea unuia din acești 
Gypsies, vor fi condamnați la plata de patruzeci livre sterline 
pentru fiecare contraventiune » 1). 

Ținuturile germane, de altă parte, erau cutreerate si. ele de 
şatrele acestor necăjiţi care în drumul lor, se adăposteau în câmpii 
sau la marginea pădurii— pe unde îi găsea oboseala şi lipsa. 
« Bărbaţii purtând sacul cu unelte pe umerii goi, iar femeile târind 
după ele copii care sugeau din tâtele lor, ce atârnau » ?). 

Din cauza acestor persecutiuni, într'o bună zi a anului 1584, 
țiganii simțindu-se tari, provoacă o revoluţie destul de mare care 
însă se stinse foarte repede în sângele lor. Această revoluţie este 
amintită de Martin del Rion în «Tratatus de Magia». 

Un tratament bun, în comparaţie cu celelalte ţări, au avut 
în Ungaria unde lucrau și pământul încă din sec. XV, când popu- 
latia Statului era rară, iar lipsa braţelor de muncă era serios 
simțită 3). 

Astfel căpitanul Giovandrea Gromo, în scrisoarea sa către 
un prelat din Roma, din 19 Decemvrie 1564, descriind Ardealul 
din punct de vedere geografic, politic și istoric, spune despre 
țigani: 

«Printre ei locueşte un mare număr de ţigani, de care se 
slujesc ca să lucreze pământurile. 


1) Poissonnier, l. c., p. 37. 
2) Ibidem, p. 25. 
3) R. Chèlard, 1. c., p. 208. 


www.dacoromanica.ro 


CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 23 


Cu aceste două oștiri se intoväräsese mult ţiganii, dintre care 
e un mare număr în acea ţară; şi aceasta am cules despre 
răscoale în ce priveşte Transilvania » 1). 

Dar o deplină îmbunătăţire a situaţiei lor, s'a întâmplat de 
abia în secolul al XVIII-lea, când împărăteasa Maria Thereza 
i-a silit să se stabilească, oprindu-i să mai vagabondeze prin ţară 
si hotărindu-i să locuiască în corturi, bordeie şi chiar să-şi facă 
case la fel cu ceilalţi ţărani. 

Despre ţiganii din Banatul Temişoarei, care în secolul XVIII, 
depindeau de Ungaria, ne vorbeşte Fr. Griselini, arătându-ne 
îmbunătățirile situaţiei lor de către Maria Thereza. 

« Deoarece legile le oprea intrarea în oraşe si mai cu seamă 
în localităţile înconjurate cu ziduri, ţiganii rămaseră la viaţa lor 
rătăcitoare şi desorganizată tocmai prin aceia, atât timp con- 
damnati, până ce glorioasa împărăteasă-regină, nelăsând niciun 
mijloc neincercat spre a popula Banatul, le permise și lor a se 
statornici, a-și instala locuinţe permanente, deși în afara circon- 
ferintei satelor celorlalte naţiuni, dar totuşi în apropierea lor şi 
a poseda pământ. 

Ei n'aveau nimic altceva de plătit, decât contribuţiunea obis- 
nuită si fură numiţi de aci înainte Neobänäteni (Neubanater) 
pentru ca din starea lor anterioară să nu mai lase în urma lor nici 
măcar numele urgisit » 2) 

"De asemenea, în restul statului ungar, numirea de ţigan (Cy- 
gan, Zigan, Zegan) a fost înlocuită cu aceea de «'Țărani noui » 
(pe ungurește Uj Magyar). 

Prin asemenea ordine şi restrictiuni ţiganii s'au desobisnuit 
în bună parte, de vechiul lor fel de vieatä, reușind să fie deopotrivă 
cu ceilalți țărani. 

Impăratul Iosif al II-lea, continuatorul politicei ilustrei sale 
mame, Maria Thereza, silește țiganii să-şi dea copiii la școală 
să înveţe ungurește, să-i trimeată regulat la biserică şi să-şi 
~ a) Dr. A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei 
şi [ării Româneşti, Vol. I, p. 254—255. 


« Tra loro habita numero grande di Cingani, de quali si servono per la- 
vorar la terre». 


«Con queste due militie si accompagnano assai Cingani, de’quali nu- 


nero grosso è in quel paese; et questo in quanto di Transylvania circa le 
fattioni ho raccolta ». 


3) Fr. Griselini, Istoria Banatului Timişan. Buc. 1926, p. 146. 


www.dacoromanica.ro 


24 CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 


muncească pământul pe care baronii şi marii proprietari îl dădu- 
seră din îndemnul împăratului. 

In plus, ca oricare alţi cetăţeni ai ţării, erau chemaţi să-şi 
facă stagiul militar. 

Graţie acestor reforme, ţiganii devin agricultori, meseriași şi 
negustori de obiecte casnice, din lemn sau lut—situaţie în 
care îi găsim până în zilele noastre. 

Din numeroasele studii ale lui Paul Bataillard, cel mai asiduu 
cercetător al tuturor chestiunilor referitoare la istoria si vieata 
țiganilor, reese că ei s'au bucurat de mai multă libertate în Sudul 
Peninsulei Balcanice si Italia meridională, unde-si ridicaseră si 
târguri ce au fost distruse odată cu invazia otomană. 

Pentru aceasta, citează mărturiile unor călători germani care 
spre sfârșitul secolului al XV-lea, au vizitat aceste colonii de 
țigani: Feliz Fabre, Bernard von Breidenbach, contele Alexandru 
de Veldenz şi patricianul din Colonia, Arnolff de Harff, care a vi- 
zitat colonia de ţigani din împrejurimile Naupliei, la Madon; 
unde, intrând într'o mahala în afară din oraș a găsit «vreo 300 
familii de nişte bieti nenorociti, desbräcati numiţi Suyginer, de 
aceeași origine cu cei care rătăcesc prin ţara noastră (Germania) 
pe care însă noi îi numim « Ţărani de Egipt». Aici acest popor 
se îndeletnicește cu tot felul de meserii şi în special cu cismăria 
şi lucrarea fierului » 1). 

Din relatările lui Carl Hopf 2) se vede că în Grecia (Peloponez) 
existau multe ruine cu numele de Guphto-Kastron 8) si care se 
pare că au fost nişte vechi şi solide locuinţe ale ţiganilor. 

Guphto, numele castrului, înseamnă ţigănesc, deoarece la 
Greci termenul se mai află și azi în circulaţie, « Guphtoi fiind 
numiţi ţiganii în Grecia și în multe locuri din Peninsula Balca- 
nică. 

De altfel, tot după cercetările lui P. Bataillard, se arată că 
țiganii au întemeiat spre sfârşitul secolului al XV-lea, un mic 
orăşel numit lelsi în provincia Molisia din Italia meridională. 


1) P. Bataillard, Etat de la question de l'ancienneté des Tsiganes en Europe. 


Paris, 1877, p. 12. 
2) Carl Hopf, Histoire de la Grèce au Moyen-Âge. Cronique grécs-romanes. 
3) P. Bataillard, Etat de la question de l'ancienneté des Tsiganes en Europe. 


Paris, 1877, p. 15. 


www.dacoromanica.ro 


CÂND AU VENIT SI RĂSPÂNDIREA LOR IN EUROPA 25 


Acel orăşel Ielsi se găseşte amintit în mai multe documente sub 
numele de Castrum Gipsiae 1) 

Aceasta denotă că ţiganii au avut mici aşezări unde locuiau 
separați de restul populaţiei. 

Separarea aceasta putea să fie de bună voia lor, sau impusă 
de populaţia băștinașe. 

In timpul invaziunei otomane din Europa, aceste întărituri 
au fost distruse, iar ţiganii risipiţi să se ducă aiurea. 

In concluzie putem spune că ţiganii în Europa sunt constatati 
în mod documentar chiar dela începutul secolului al XIV-lea, iar 
unii dintre învăţaţi — H. Wlislocki 2), îi socotesc veniţi în prin- 
cipatele noastre chiar la 1241, odată cu marea năvălire a mon- 
golilor sub conducerea lui Batu-Chan. 

Filologia comparată, mai indräsneatä decât toţi, presupune ca 
dată a aparitiunei lor în Europa anul 1000, si se poate ca această 
dată să cuprindă o parte de adevăr, fiindcă nu s'ar putea explica, 
felul cum s'au răspândit atât de repede în toate țările Europei 5). 

Răspândirea lor s'a făcut (după P. Bataillard) dinspre Orient 
către Occident, fiindcă în Peninsula Balcanică, România şi Un- 
garia erau foarte numeroși; documentele sârbeşti și românești 
confirmă cele spuse de P. Bataillard. 


1) Idem, l. c., p. 15, nota XX. 

2) Dr. Heinrich von Wlislocki, Vom wandernden Zigeunervolke. Hamburg, 
1890, p. 28; și Dimitrie Dan, L. c., p. 10 (greșit însă anul 1141 în loc de 1241). 

2) Aurel Candrea, Influenţa ţiganilor asupra literaturii poporane române, 
în «Revista Nouă» anul VII (1894). 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI SI 
CATEGORIILE DE ȚIGANI ROBI 


Am văzut în linii generale de unde și când au venit în Eu- 
ropa; vom trece acum la ţiganii din ţările noastre. 

Apariţiunea ţiganilor în Moldova si Tara Românească sa 
făcut după părerea mea în felul următor: 

1. Ei au fost aduşi de Tătari, ca robi, iar atunci când Tătarii 
au fost învinşi de Unguri si Români, o bună parte din ţiganii 
veniţi cu ei, poate chiar toţi, au rămas prin meleagurile noastre. 

Tiganii au trecut astfel din robia Tătarilor, în aceea a nouilor 
cuceritori. 

2. Nu e exclus însă,ca o parte din ţigani,să fi venit si dela 
Sud făcând parte din ramura ce se indreptase în spre Sudul Eu- 
ropei si Nordul Africei — și susțin şi această părere deoarece în 
mod documentar ei apar mai înainte în Peninsula Balcanică 
(Serbia) decât în Principatele noastre. 

Pe baza cărţii din 1348, dată de ţarul sârbesc Dușan se poate 
deduce că ţiganii se aflau la Sudul Dunării cu cel puţin câteva 
decenii înainte de această dată a documentului sârbesc. 

3. O parte din ţiganii veniţi în Moldova, indiferent dacă au 
fost aduși de Tătari sau nu, cred că au făcut parte din ramura 
care se îndreptase spre Crimeea, iar cealaltă parte de țigani, erau 
veniţi din Muntenia și nicidecum toţi din Muntenia, după cum 
spune Gh. Ghibănescu în analiza unui document din 1612: «Şi acest 
zapis ca multe altele ce vorbesc de ţigani dovedește că proveniența 
țiganilor a venit prin danii, sau mosteniri din părţile Munteniei »!). 

In Tara Românească ei apar documentar la 1385, în actul 
de danie și confirmare al lui Dan Vodă (1385—1386) dat mănă- 
stirii Tismana si Vodița ?). 


1) Gh. Ghibänescu, Surete si Izvoade. XXII, p. 129—130. 
:) Alex. Stefulescu, Mânăstirea Tismana. București, 1909, p. 167—171, 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 27 


In ceea ce priveşte starea de robie în Principatele noastre, cro- 
nicarul moldovean Miron Costin, ne spune următoarele: « In ţara 
de jos nu era niciun șerb, toţi se numeau arcași şi călărași, lucrau 
numai pentru dânşii, iar pentru cei bogaţi, lucrau ţiganii cum- 
pärati » !). 

Usurinta cu care ei au căzut în mâinile celor mai tari, se ex- 
plică dela sine, fiindcă ei erau niște «ființe degradate si inferioare 
chiar animalelor. Ei s'au supus de bună voie sclaviei, aceasta fiind 
pentru ei o stare dorită, căci ea îi ridica, deși nu într'un rând 
cu oamenii, dar măcar cu dobitoacele bune și trebuincioase la 
lucru, pe când ei în patria lor formau rämäsita umană si nu erau, 
nici puteau fi de folos pentru cineva, nefiind iertat a-i întrebuința 
la vreun lucru, din care cauză nici nu erau suferiti de nimeni » 2). 

Țiganii din Principatele noastre au intrat în robia celor mai 
bogaţi şi puternici care erau: Domnul ţării, mănăstirile și boierii, 
împărțindu-se astfel categoriile de robi țigani după proprietarii lor. 


A) ȚIGANII DOMNEȘTI 


După stăpânii lor, robii țigani erau împărţiţi în robi domnești, 
mănăstirești și boiereşti, iar atât ţiganii mănăstirești cât şi cei 
boierești se numeau ţigani vätrasi 3) (hotäriti la o anumită vatră) 
şi ascultau numai de stăpânii lor, nimeni altul nedispunând în 
favoarea sau defavoarea lor, — ei prestau orice slujbă ordonată 
de stăpân. 

Robii domnești proveneau din mosteniri, danii, cumpărări 4), 
prăzi de războiu si din toţi aceia cari umblau prin ţară fără stă- 
pân, sau din cei fugiţi dintr'un principat vecin. 

In prăzile de războiu si în special în Moldova, în afară de ţigani, 
erau si Tătari, astfel, în actele de confirmare ale lui Stefan cel 
Mare se pomenește şi de robi Tătari. 

1) P. P. Panaitescu, Miron Costin, Istoria în versuri polone despre Mol- 
dova si Tara Românească. Bucureşti, 1929, p. 108. 

23) Dr. Wickenhauser, Geschichte und Urkunden des Klosters Solka. Czer- 
nowitz, 1877, p. 130. 

3) Dionisiu Fotino, Istovia generală a Daciei. (trad. de G. Sion), Bucu- 
rești, 1859, vol. III, p. 341. 

4) In 1641, jupâncasa Ivana, fata lui Vlăsan logofătul din Vlădila, ju- 
detul Romanați, vinde niște, ţigani lui Matei Basarab. — «+ Vândutu-i-am 


de a mea bună voie, fără de nici o silă, de nimenea ». (Acad. Rom., doc. 
XX1/280). 


www.dacoromanica.ro 


28 TIGANII IN PRINCIPATELE ROMANESTI 


3 In documentul din 29 August 1480, dat la Suceava, Stefan 
Vodă confirmă lui Hărman, pârcălabul de Cetatea Albă, urmă- 
toarele ocine şi cumpărături ale sale... « un Tătar cu numele Costa, 
cumpărat dela [vasco şi Jurie fii lui Călian din Cetatea Albă cu 
80 zloti »1). 

Am văzut că printre robi existau şi Tătari, dar numărul lor 
era mic şi grosul robilor îl formau tot ţiganii. 

Din multele acte de danie ale lui Ștefan cel Mare, vedem că 
viteazul și cucernicul ctitor nu se sfiia să-şi aducă robi şi din 
Tara Românească, — bineînţeles robi ţigani, după cum se poate 
observa din următoarele două documente: 

sa) Documentul din 16 Martie 1490, dat la Suceava, prin 
care Ştefan cel Mare, dăruește mănăstirii Putna, unsprezece să- 
lașe de ţigani, din ţiganii săi proprii aduși din Tara Românea- 
scă 2). 

y b) Al doilea document e dat în Bedeuţi, 8 Septemvrie 1503, 
prin care Ștefan cel Mare confirma mănăstirii Putna, stăpânirea 
peste patru sälase de ţigani robi si peste un holteiu şi trei femei 
aduși din Tara Românească 3) 

Că Ştefan cel Mare a luat ca pradă de războiu ţigani din Mun- 
tenia o spun și cronicele timpului. Astfel, — « In luna Martie în 
ziua de 7 într'o Joi, (1471) Ştefan Vodă plecă în Muntenia și în 
aceeași zi avu o bătălie mare cu Radu Vodă pe un câmp, lângă 
un târg numit Socii. Aici omori mult norod şi duse vreo 17.000 
de ţigani în robie » 4). 

Neapărat însă, că acest număr de robi ţigani, apare foarte 
mare, și e aproape imposibil să fi luat atâţia robi ţigani, numai 
o singură dată, fiindcă armata nu era formată în așa mare mă- 
sură din robi. 


1) I. Bogdan, Doc. lui Ștefan cel Mare. Bucureşti, 1913, vol. I, p. 242. 
. 3) Idem, vol. I, p. 430. 

3) I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare. Bucureşti, 1913, vol. II, p. 227: 
« Am dat și am întărit pre a lor drepţi robi ţigani ce i-au chemat ei din Tara 
Basarabilor, anume Bode cu femeia și cu copiii lor și Mihul cu femeia lui 
şi Vina cu femeia lui şi Goia cu femeia și copiii lor și Radul Gângul si Stana 
și Sofie și Mara. Aceștia ca să fie toţi sfintei mânăstirii noastre uric, ei si 
copiii lor și nepoţii lor și stränepotii lor, robi nerușuiţi nici odänäoarä 
în veci». 

1) Olgierd Górka, Cronica epocei lui Stefan cel Mare, (1457—1499). (Bu- 
curesti, Biblioteca Revistei Istorice Române, vol. 1, 1937). 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 29 


E sigur că präzile de războiu, atunci ca si astăzi, contau foarte 
mult si chiar Domnul era ispitit de numărul robilor, fiindcă orice 
țigan însemna o valoare. 

“O altă sursă pentru înmulţirea numărului robilor domneşti 
‘era si obiceiul de a-şi apropia în mod automat, orice ţigan fără 
stăpân ce ar fi fost prins, prin ţară. 

Globnicii (funcţionarii) domnitorului umblau prin ţară și unde 
găseau ţigani fără stăpân îi scriau la averea domnească. 

Se întâmpla însă, de multe ori, ca acești globnici să facă abu- 
zuri înscriind şi ţigani de-ai mănăstirilor, la domni, așa că: mai 
dădeau de lucru bietilor călugări care trebuiau să ceară prin jalbă, 
dela domn, eliberarea ţiganilor. 

Ca exemplificare redăm documentul din luna Mai 1768: 
« Domnul, către Constantin Sturdza, biv vel stolnic, pentru un 
țigan străin din Tara Românească. .., fiindcă ţiganii străini din- 
tr'altä ţară, care vin în Moldova se iau pe seama domnească, 
rămâind drept ţigan domnesc » 1). 

Constantin Ipsilante, la 1800, därueste unui boier, un ţigan 
« strein venit de pisti hotari aice în Moldova, care după nestră- 
mutat obiceiul pământului s'au luat întru a noastră domnească 
stăpânire » 2). 

Dar nu numai în Principatele noastre era obiceiul ca domnul 
să-şi apropie, ţigani străini, ci şi aiurea, fapt care se vede din 
scrisoarea lui Toma, logofătul lui Ștefan cel Mare, către biräul 
(primarul) Bistriţei, prin care cere să-i înapoeze ţiganii ce-i luase 
în stăpânirea sa, cu ocazia refugierii lor în Ardeal — când năvă- 
liseră Turcii. «Eu Toma, Logofătul domnului Ștefan Voevod al 
Ţării Moldovei, scriu închinăciune şi multă sănătatea domnului 
meu, prea iubitului şi bunului si cinstitului domn Tämas biräului 
Bistriţei. După aceea dau spre ştire domniei tale, domnul meu, 
pentrucă ştii domnia ta, că Dumnezeu năpusti asupra noastră 
răutatea sa și năpusti pe Turci si ne-a gonit şi ne-a răspândit in 
toată lumea. 

De alta intâmplatu-s'a ţiganilor noştri ca să treacă in țara 
Ardealului, ce e drept sunt toţi din ţara Ardealului, dar eu i-am 


1) N, Iorga, Doc. privitoare la familia Callimachi, Bucureşti, 1902, vol. I, 
p. 465. 
23) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI, Bucureşti, 1911, p. 124, 


www.dacoromanica.ro 


30 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


cumpărat pe toţi cu banii mei drepţi, cum imi este Dumnezeu 
martor și am sodas (chezas, garant) dela cine i-am cumpărat. 
Deci, acum auzim că au căzut în mâinile domniei tale; drept aceia 
rog pe domnia ta, domnul meu milostiv şi domn creștin, să nu 
te bucuri de paguba mea, ci să te povätuiascä Dumnezeu pe 
domnia ta, ca să mi-i înapoezi pentru Dumnezeu şi pentru voia 
noastră, fiindcă până acum suntem în pagubă, căci nu ne-a rămas 
nouă ; nici case, nici sate, nici mori, nici marfă, nici oi, nici albine, 
nici vase, nici biserici, nici haine si nimic alta. 

Tare te rugăm pe domnia ta și dacă îmi vei face domnia ta 
această bunătate dela mâna domniei tale, apoi eu, până la moartea 
mea, n'am să uit bunătatea domniei tale, ci în toate voiu pomeni 
pe domnia ta si eu şi copiii mei în veci. Iar pentru că-mi faci 
această rugăciune, apoi eu am să trimet colac (dar, cadou) dom- 
niei tale, un bidiviu, care să pretuiascä o sută zloți ungurești şi 
afară de aceasta încă va mai fi făcută voia şi pofta domniei tale, 
totdeauna dela mine și oamenilor domniei tale, precum ai să vezi 
domnia ta; iar dela aceşti ţigani nu ştiu avea-vei niscai folos sau ba. 

Aceasta mă rog domniei tale, să-mi fii gratiositatea ta domn 
de aci înainte, ca și domnul meu Ștefan Voievod. Şi Dumnezeu 
să înmulțească zilele şi anii domniei tale » !) 

Am transcris întreaga scrisoare a acestui boier moldovean din 
mai multe motive: întâi, ca să arătăm că şi robii din Moldova 
sau Muntenia trecuţi în altă ţară, erau luaţi în stăpânire de domnii 
sau mai marii acelei ţări, ceea ce arată că obiceiul de a avea robi, 
nu era numai la noi; iar în al doilea rând ca să vedem că robii 
ţigani obișnuiau să fugă în Ardeal unde se puteau bucura de o 
viaţă mai uşoară, după cum vedem din scrierile timpului, redate 
în cuprinsul unui capitol din această lucrare. — Era de ajuns ca 
stăpânul să fi plecat în războiu sau aiurea, pentru ca robii s’o 
iee razna peste munți. 

Aflăm apoi, că o parte din ţiganii robi, din Principate, erau 
din Ardeal — nu interesează dacă au fost cumpăraţi de-a-dreptul 
dela Ardeleni, sau dela alţii cari au pus mâna pe ei, fiindcă se 
poate ca si acești robi ţigani din Ardeal, cu tot traiul lor mai bun 


1) Grigore Tocilescu, 534 documente istorice, slavo-române, București, 1931, 
p. 540—542 (Documentul e scris în Câmpulungul Moldovenesc, între anii 
1475—1487, Octomvrie 3). 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 81 


decât aiurea, sä nu se fi impäcat cu soarta de a nu mai putea 
vagabonda pretutindeni, färä niciun stäpân, si astfel au fugit in 
Principatele noastre. 

Se mai vede apoi, că robii ţigani aveau o mare importanţă 
în complexul bunurilor unui boier, încât pierzându-i se con- 
sidera sărăcit, iar pentru a intra în posesia lor, trebuia să dea 
o însemnată sumă de bani sau diferite lucruri preţioase. 

Odată terminate aceste observaţii să vedem în câte categorii 
se împărțeau ţiganii domneşti. 

După relatările lui Kreuchely (Ludwig, baron Schwertberg, 
consul prusian la lași si București) către von Miltitz, ambasador 
prusian la Constantinopol, ne putem face o ideie aproximativă 
despre categoriile, numărul si ocupațiile ţiganilor domnești, înainte 
de revoluţia dela 1821. 

Numărul sälaselor de ţigani domneşti, după statistica lui 
Kreuchely este cu mult inferior celui adevărat, cu atât mai mult 
cu cât, el uită să enumere printre ţiganii domnitorului, pe ţiganii 
ursari al căror număr se urca la 500 sälase. 

è Tiganii domnești erau următorii: Aurarii sau Rudarti 1) (care 
în loc de contributiuni, dări, culegeau aurul din nisipul râurilor 
Olt, Topolog, Argeş si în special Dâmboviţa unde se găsește aur 
mai curat — 700 sălașe; Băieșu ?) sau aurarii valachi care scoteau 
aurul din pietre, — 100 sălaşe; Aurarii aşezaţi locului — 1000 
sălaşe; Lingurarii care lucrează vase de lemn şi orice obiecte 
casnice — 800 sălaşe; Lăeșii care lucrează fierul, — 700 sălașe, — 
în total 3.300 sälase. 

Repetăm că statistica aceasta nu este veridică, deoarece nu- 
mărul ţiganilor domneşti din Tara Românească, era cu mult mai 
mare, însă am ţinut s’o citez pentru a arăta proporţia între dife- 
ritele categorii de ţigani, — şi din care se observă superioritatea 
numerică ce o dețineau ţiganii căutători de aur, deci și impor- 
tanta ce li se dădea. 

Tara noastră a atras atentiunea popoarelor înconjurătoare, 
din cele mai vechi timpuri, pentru aurul pe care-l purtau râurile 
noastre si pentru toate celelalte bogății. 


1) Rudar = ţigan aurar, vine probabil dela rudărie — groapă de unde 
se scot metale (Apud Candrea și Gh. Adamescu, Dicţionarul Enciclopedic). 

2) Hurmuzachi, vol. X (1763—1844), publicat de N. Iorga, București, 
1897, p. 522. 


www.dacoromanica.ro 


32 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


Tiganü, poate, foşti căutători de aur în ţara lor de origine, 
în perigrinările lor au dat peste nisipul aurifer din pâraele de 
munte ale ţării noastre și astfel au început din nou, să culeagă 
acei fluturași pretiosi de aur. 

Domnul permitea șederea lor în ţară, oferindu-le chiar liber- 
tatea în schimbul unei anumite cantităţi de aur, de fiecare individ, 
care trebuia dată tezaurului domnesc. 

Prin vieata lor originală, devenită specială prin ocupatiunea 
lor, ţiganii aurari în deosebi, au atras atentiunea străinilor veniţi 
pentru mai mult timp, sau numai în trecere prin ţara noastră. 

Dela aceștia avem amănunte preţioase asupra modului cum 
ţiganii aurari își câstigau pâinea cea de toate zilele. Astfel Dé- 
midoff 1) în cartea sa ne spune următoarele despre ţiganii aurari 
din Valachia: « ...din singuraticele așezări în jurul acestor râuri, 
cei care ne-au interesat mai mult sunt aurarii, împrăștiați pe 
insule sau prunduri izolate, acești sărmani spălând fără încetare 
nisipurile Dunării, culeg părticelele de aur ce le rostogolise fluviul »; 
iar în altă parte despre felul cum ţiganii spală aurul; «pe un plan 
înclinat căptușit cu pâslă sau postav ordinar, curge neincetat 
apa care trece mai înainte printr'o grămadă de nisip si pietriș 
grămădit pe o leasă în partea mai ridicată a instalatiunei; astfel 
fluturaşii microscopici ai pretiosului metal sunt opriţi în tesä- 
tură. 

Ne-am apropiat să vedem aceşti nenorociti care, fără alt adă- 
post decât enorma lor clae (de păr) de pe cap, se ocupă cu această 
muncă fără sfârșit si călăuza noastră ne-a asigurat că bietii oa- 
meni, care lucrează toată ziua, expuși la strășnicia cerului abia 
câștigă pe zi valoarea a cincisprezece bani frantuzesti ». 

Trecând peste platonicele induioseri ale lui Démidoff, reținem 
abilitatea cu care reușeau să smulgă nisipului și apei « microsco- 
picii fluturași de aur» cu o instalaţie atât de primitivă. 

Dimitrie Cantemir amintește despre ţiganii strângători de aur, 
din nisipul pâraelor de munte că atâta aur adună, încât pot 
să plătească «în tot anul ca bir către soţia domnului patru ocale 
de aur, cari fac 1600 drahme » ?). 


1) M. A. Démidoff, Voyage dans la Russie meridionalle et la Crimée, Paris, 
1854, p. 55. 

2) D. Cantemir, Descrierea Moldovei. (Trad. de G. Adamescu), București, 
Ed. «Cartea Românească ». 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 33 


Acești strângători de aur aveau o viaţă cu mult mai bună 
decât frații lor vätrasii și numai cu obligatiunea de a plăti pe timp 
de un an o anumită cantitate de aur. 

Vieata lor nu le cerea niciun confort și nimic din pretenţiile 
civilizaţiei de care ei nu aveau nevoie, — poate că singura lor 
bucurie era faptul că nu aveau un stăpân direct și imediat. 

O viaţă quasi-liberă aveau ţiganii lingurari, aparținând tot 
domnului; ei lucrau în lemn, cu preferință în salcie, din care 
făceau linguri (de unde li se trage și numele), cofe, donicioare !) 
şi alte lucruri casnice. 

Prin materialul brut, lemnul în speţă, de care depindeau lin- 
gurarii erau nevoiţi să se adăpostească prin crânguri și zăvoaie 
umede, deci cu iarbă multă şi grasă, unde aveau posibilitatea 
să se ocupe în afară de meseria lor, cu creşterea vitelor, de sigur 
în mică măsură, fiindcă n'aveau niciodată sume prea mari de 
bani, ca să-şi cumpere o pereche de boi. 

Actualmente ţiganii din satele de pe lângă Dunăre sunt în- 
stäriti având fiecare familie cel putin câte o pereche de bivoli, 
pentru care au foarte multă dragoste. 

Un lucru interesant e că sălașele ţiganilor lingurari se com- 
puneau din 4—8 persoane 2), ceea ce este mult in comparaţie 
cu ţiganii vătrași, a căror sälase nu întreceau media de patru suflete. 

Altă categorie de ţigani domnești era aceia a läesilor « hierari » 
din care făceau parte și netoţii, vagabonzii trăind din furturi 
şi prădăciuni., | 

Läesii fierari cu scule rudimentare, dar siguranță în mâini 
(execuţie), erau întrun timp singurii « făurari » din Tara Româ- 
nească şi Moldova și chiar astăzi multe din satele noastre au câte 
un asemenea «meşter» bun pentru orice. 

Tiganii după cum sunt muzicanți din instinct, tot așa, din 
instinct, ştiu să lucreze şi metalele, fiind cunoscuţi subt acest 
aspect, chiar din primele documente care vorbesc de existenţa lor. 


1) Donicioare și diferite obiecte de lemn, din Moldova, ajungeau în 
secolul al XIX-lea, anul 1852, să fie expuse și vândute sub pavilion turcesc 
la expoziţia universală din Londra. 

Aceste donicioare erau executate foarte frumos, având gravate pe ele, 
tot felul de motive românești (Gh. Potra, Călătoria unui boier moldovean 
în Europa la mijlocul sec. al XIX-lea, în Rev. Ist., 1933, Nr. 4—6, p. 135. 

2) Acad. Rom., ms. 4843, p. 25; si Acad. Rom. doc. CIX/107. 


www.dacoromanica.ro 


34 TIGANII IN PRINCIPATELE ROMANESTI 


Asa, am arătat la începutul lucrării, documentul sârbesc din 
1348, în care ţiganii erau recunoscuţi ca «experţi » si demni urmaşi 
ai zeului Vulcan, de vreme ce erau obligaţi să furnizeze acelei 
mănăstiri, potcoave de cai și diferite unelte. 

In afară de potcovari, läcätusi, rotari si spoitori erau si multi 
topitori care lucrau bronzul si arama. 

Umblând din sat în sat, din bâlciu în bâlciu, cumpărau bronz 
vechiu şi aramă spre a-l topi si prelucra, făcând clopoței de di- 
ferite mărimi şi forme, nasturi de chimire și hamuri, capete de 
topoare, iglite, lanţuri si tot felul de mărunţișuri. «In Bucureşti 
este și astăzi (1846) mănăstirea cu hramul Nașterii Maicii Dom- 
nului, numită Zlătari, dela constructorii ei (ţiganii) — zlătari » 1), 

Tiganii netoti, inglobati în numărul läesilor, se deosebesc că 
mult de celelalte categorii de ţigani, prin curajul şi viclenia lor, 
însușiri ascuţite din pricina multelor greutăţi ce au avut de su- 
ferit. Fiindcă netoţii sunt cruzi din fire, apelând la cuțite si to- 
poare, la cea mai mică neînțelegere, unii istorici care sau ocupat 
cu vieata ţiganilor, cred că aceştia sunt descendenţii vechilor șefi, 
subt a căror conducere au venit ţiganii din India. 

Netotii nu sufereau jugul robiei si odată prinși, nu aveau 
odihnă până când nu fugeau către unicul lor stăpân si Dum- 
nezeu, — libertatea. 

De altfel netoţii și-au păstrat același spirit independent până 
în zilele noastre şi chiar şi astăzi, sunt singurii ţigani care pribe- 
gesc din loc în loc, furând de ici, de colo, ce găsesc, uneori vite, — 
au însă predilecție pentru cai. 

Corturile lor cäptusite cu o mulţime felurită de petece, erau 
stabilite, după cum se înţelege, pe la marginea orașelor și de multe 
ori pe locurile virane, chiar în interiorul orașului. 

Carol I regele României amintește în « Memoriile » sale de ți- 
gani de felul acesta, care își aveau corturile între palat și grădina 
Cişmigiu — şi asta în a doua Jumătate a secolului al XIX-lea, 
anul 1866. 

Ferestrele odăilor fostului palat regal, în partea de Sud, unde 
locuise mai inainte domnitorul Cuza « dădeau spre o piață deșartă, 


1) Din călătoria lui Uspenschy pe la noi, 1846. (traducere de Ștefan 
Berechet), București, 1920, p. 7. 
Zlătar = aurar, dela vechiul slav z6loto, rus zoloto = aur. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 35 


murdară, unde se asezaserä niște ţigani si porcii se tăvăleau prin 
noroiu » 1). 

In afară de aceste categorii de ţigani domneşti erau si Ursarii 
care colindau ţara în lung şi în lat, plimbând şi îndemnând ursul 
să joace « tananaoa » după care apelau la generozitatea privitorilor 
si obolul era de obiceiu multumitor. 

Ursii erau prinși de mici, fie de ţigani, fie de ţăranii mun- 
teni, dela care îi cumpărau și îi dresau în vederea viitoarei 
meserii, 

Dresarea consta în a-i învăţa să ridice alternativ picioarele 
de dinapoi (cele dinainte fiind rezemate de băț) în urma unor 
repetate şederi pe cuptoare încălzite; căldura cuptorului furni- 
cându-i talpa, ursul ridica când un picior, când celălalt ; joc ajutat 
de perseverenta « dresorului » care cânta tananaoa. După nenu- 
mărate operaţii de acest fel, ursul reușea să se producă cu aceste 
« figuri » numai la auzul tananalei, ceea ce hotära pe maestrul ursar 
să-l înveţe si alte giumbuslucuri, după care putea să umble cu 
el prin târguri și bâlciuri. 

In zilele noastre, în urma interventiunilor « Societăţii pentru 
protecţia animalelor » nu mai sunt permise exhibitiunile ursarilor ; 
iar urechea noastră obișnuită din timpul copilăriei, nu va mai 
auzi pretutindeni, acel «joacă bine măi Marine, cä-ti dau pâine 
cu măsline », — mâncare la care jinduia de multe ori si stăpânul, 
nu numai ursul. 

Ursarii, din fire, se ocupau si cu înmulţirea și creşterea catâ- 
rilor, — astfel găsim amintit: « Catârii crescuţi de ţigani şi ex- 
portali peste Dunăre până la muntele Pelion » ?). 

Ţiganii domnești ţinuţi la o parte de binefacerile civilizaţiei, 
wau suferit o deformare a caracterului primitiv, ca respectivii 
vătrași, care după desrobire s'au stabilit în bună parte ca mese- 
riasi, iar mai apoi, în urma înrudirii prin căsătorii cu băstinașii, 
sau adaptat perfect mediului. 





1) Memoriile Regelui Carol I. Bucureşti, 1909, (Ed. Ziarului « Universul », 
p. 65. 

3). Muntele Pelion se găsește în Grecia (Thesalia) situat în partea Mării 
Egee, deasupra golfului Volo (Pagaseic). E vorba de exportul pe care îl fă- 
ceau Principatele Române la începutul sec. XIX. Philiphides, Tewyeagra, 
Leipzig 1816, p. 40 și 83, apud Hurmuzachi, vol. X. București, 1897. Pre- 
față (de N. Iorga), p. XXVI. 


3e 


www.dacoromanica.ro 


36 “ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


B) ȚIGANII MANASTIRESTI 


O a doua categorie de țigani robi o formau țiganii mänästi- 
resti care erau si ei destul de numeroşi. 

Domnii Ţării Româneşti si ai Moldovii se întreceau în a clădi 
biserici şi mănăstiri pe care le înzestrau cu moșii întinse si nu- 
meroase sălașe de ţigani. 

Daniile de felul acesta erau obișnuite aproape fiecărui dom- 
nitor, iar pentru documentare redäm mai jos câteva acte din care 
putem să deducem cucernicia donatorilor cât și numărul mare 
al ţiganilor din ţara noastră. 

Alexandru Voievod în 8 Iulie 1428, dărueşte mănăstirii Bi- 
strita 31 sälase de ţigani si 12 poeţi de tătari !). 

» Stefan Voievod prin documentul dat în Suceava în 26 Iunie 
1434, dürueste mănăstirii din Poiană trei sälase de ţigani: «a 
binevoit domnia mea cu al nostru bun gând și am făcut pentru 
sănătatea noastră si pentru pomenirea sfânt-räposatilor părin- 
tilor noștri si am dat mănăstirii din Poiană trei sälase de ţigani, 
anume Slav dela Hârlău si Coste, ginerele lui Cernislav si Micu- 
liţea, să fie acestei mănăstiri zise mai înainte, nestricaţi, cu tot 
venitul, în veci » 2). 

Acelaşi domnitor, în 12 Iulie 1434, dăruește mănăstirii Molda- 
vița două sălaşe de ţigani 5). 

Şase ani mai târziu (23 Aprilie 1441, Suceava) Ilie Voievod 
întăreşte mănăstirii din Poiană patru sälase de ţigani 4). 

La 1 Mai 1443, Stefan Voievod därueste mănăstirii Pobrata 
patru sälase de ţigani ë). 

Prin documentul din 26 Aprilie 1444, dat în oraşul Roman, 
Petru Voievod întărește mănăstirii dela Pobrata patru sälase de 
ţigani (ţigani întâlniți în doc. din 23 Aprilie 1441) ©). 


1), 2) şi #) M. Costăchescu, Doc. Moldovenești înainte de Stefan cel Mare, 
vol. I, Iaşi, 1934, p. 212—215; p. 391—393; p. 393—394. 

4) M. Costăchescu, Doc. Moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare, vol. II. 
Iaşi, 1932, p. 80. 

5) Ibidem, p. 126. 

) M. Costăchescu, Doc. Moldovenești înainte de Stefan cel Mare, vol. II. 
Iaşi, 1932, p. 204—206; (şi în Arhiva Istorică a României, Vol. II. Bucu- 
resti, 1865, p. 102—103). La fel Doc. din 5 Martie 1453 și Büiceni, 25 
August 1454, (p. 505). 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 37 


La 3 Septemvrie 1448, în Suceava, Petru Voievod întărește 
mănăstirii Neamţului patru sälase de ţigani dati de Alexandru 
cel Bun 1), 

In același oraş la 22 Ianuarie 1453, Alexandru Voievod întă- 
reste mănăstirii Neamţului mai multe sälase de ţigani, iar spre 
sfârșitul documentului spune: «şi asemenea oricine ar dori din 
boierii noştri să oprească acești ţigani sau să-i ascundă inaintea 
călugărilor, acesta să plătească cu gâtul său» 2). 

# Suceava, 26 Ianuarie 1453, Alexandru Voievod fiul lui Iliaș 
Vodă hărăzueşte mănăstirii Pobrata mai multe moşii, venituri 
si doi ţigani «anume Lalu cu casa şi Banu cu casa ?) ». 


Cu toate că multe din actele de danii lipsesc, dat fiind ve- 
chimea lor şi toate nenorocirile cari s'au abătut peste biata ţară, 
totuși ne putem face o idee aproximativă din cele câteva acte 
enumerate mai sus şi acestea care urmează: 

Ştefan Voievod, prin documentul din 31 August 1458, confirmă 
mănăstirii Moldoviţa stăpânirea asupra ţiganilor Hârman, Bera, 
Badu şi Coman » cu sälasele si cu tot neamul lor»). 

+ In documentul din 1465, 13 Decemvrie, dat la Suceava, Stefan 
Voievod confirmă mitropoliei din Roman (Târgul de Jos) nişte 
ţigani pe cari îi dăruise acesteia Isaia, pârcălabul de Chilia. (Se 
vede dar că era o danie boierească întărită de domnitor). Tiganii 
menţionaţi sunt: Măcicat, Caba, Coste, Babul, Bâzdâg, Carlin 
şi Nan» toţi şapte cu copiii şi cu tot neamul lor, cu tot»5). 

La 1487, Noemvrie 1, Suceava, Stefan cel Mare confirmă 
mănăstirii Bistriţa, unde era egumen Paise, stăpânire peste ur- 
mătorii ţigani, däruiti ei de Alexandru cel Bun: Micula, Tatul, 
Marco, lachim, Gogosat şi fratele său Iachim, etc. ... «cu să- 
laşele lor cu tot » 6). 


Suceava, 1 Noemvrie 1487, Stefan cel Mare confirmă mănă- 
stirii Neamţului, unde era egumen Teoctist, stăpânirea peste 
țiganii däruiti ei de Alexandru cel Bun: Luca fiul lui Latco, Alexa 


1) M. Costăchescu, 1. c., p. 352. 

2) Ibidem, p. 444. 

3) Ibidem, p. 465. 

“) I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, vol. 1. București, 1913, p.13—15. 
5) Ibidem, p. 91—92. 

°) I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, vol. I. Bucureşti, 1913, p. 309—311 


www.dacoromanica.ro 


38 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 


Hertea, Dinga și fratele său Manciul, Steful, Boldor și fratele 
său Gavril... toţi aceștia cu sälasele lor. 

Pe lângă aceștia se adaugă Neanciul, holteiul, dat mănăstirii 
Neamţului de călugării dela Bistriţa ca despăgubire pentru un 
Tătar al ei Cozma pe care îl omorâseră ţiganii din Bistriţa 1). 

Intr'un alt document din 13 Noemvrie 1487, Stefan confirmă 
cpiscopiei de Rădăuţi stăpânirea asupra ţiganilor Pandrea, Radu 
si Butcat, cu sälasele lor cu tot 2). 

Ştefan cel Mare confirmă de asemenea la 4 Aprilie 1488, mi- 
tropoliei de Roman, dania bunicului său Alexandru cel Bun la 
care adaugă stăpânirea peste Tătarii Baciul, Coica şi fratele ace- 
stuia Ninga holteiul, si peste ţiganii Boia, Dadul, Gutinea si 
Carfina holteiul, cu sälasele lor cu tot 3). 

Suceava, 16 Martie 1490, Ştefan cel Mare dăruiește mănăstirii 
Putna 11 sälase de ţigani, din ţiganii săi proprii, aduşi din Tara 
Românească (ţara Basarabilor), anume: « Talpàä cu copiii săi To- 
derică, Jamba, Molda si Piciman; Oprea cu copiii săi Mihu, Dan- 
ciul, Petru, Vasia și Vărher; Daniil, Micu, loan, Bratu, Neagoe 
cu Hârbu, toţi aceştia cu copiii si cu sälasele lor» 4). 

Prin aceste danii si multe altele care au urmat numărul robilor 
“mănăstirești se urca dela o domnie la alta, iar la urcarea unui nou 
domn pe tronul ţării, egumenii obișnuiau să vină cu acte vechi, 
dela domnii precedenţi, să fie confirmate, confirmări care serveau 
caacie justificative în Judecăţile destul de numeroase pe vremea 
aceea, 

Confirmarea actelor prin care se mentionau daniile domnești 
cât şi cercetarea şi verificarea lor se făcea de însuși domnitorul, 
după cum vedem dintr'un act dela jumătatea secolului al XVIII-lea: 
« obiceiul este, cărţile de danie domnești, ori pe ţigani, ori pe moșie, 
să fie iscălite de domnul ce au miluit cu acele danii și nicio carte 
de danii nu s'a obișnuit a fi numai cu pecete, neiscălite de domni 
si nepotrocolăite, ci au fost după vremi»5), 

S'ar putea enumăra încă cu sutele daniile şi confirmările de 
danii €) ale diferiților domnitori, în decursul vremii, dar rostul 


1), 2), 3) şi €) Ibidem, p. 311; p. 314—317; p. 341—344; p. 430, 

5) N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. 1. București, 
1902, p. 427. 

°) Arhivele Statului, M-rea Secul. Pach. I, Nr. 12, Doc. din 29 Iulie 1674, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 39 


acestui capitol, nefiind nimic altceva decât o incercare de a arăta 
proveniența ţiganilor mănăstirești, vom spicui câteva documente 
ale domnilor din Tara Românească, urmând ca cetitorul care ar 
dori să cunoască mai multe documente privitoare la vieata ţiganilor 
să consulte capitolul dela finele volumului, făcut în acest scop. 

Domnii Ţării Românești nu s'au lăsat mai prejos decât domnii 
Moldovii, ci au ridicat si ei mănăstiri înzestrându-le cu o mul- 
time de robi ţigani. 

+ Dan al Il-lea, prin actul din 1424, întăreşte mănăstirii Tis- 
mana ceea ce-i dăduseră predecesorii lui, printre care si 40 sälase 
de ţigani ce trebuiau să fie «slobozi de toate slujbele şi dăjdiile 
şi de venitul domniei mele » !). 

Basarab Vodă cel Tânăr (1477—1482) confirmă mănăstirii 
Tismana stăpânire peste trei sälase de ţigani, anume: « Mircea cu 
copiii săi şi Necula cu copiii săi și luda cu copiii săi, pentrucă 
le-au dat cumnatul meu, jupân Stanciul și sora mea Anca pentru 
ca să fie sfintei mănăstiri moșie si ohabă și spre slujbă sfintei 
mănăstiri şi de către nimeni nezăticnită după cuvântul domniei 
mele » 2). 

è Petru Voievod cel Tânăr, fiul lui Mircea Vodă, întărește (1559— 
1568 Iulie 5) mănăstirii Dobruşa mai multe moșii și trei sălașe de 
țigani 3). Tot el, în 20 Noemvrie 1562, întăreşte mănăstirii Tismana 
si egumenului loan stăpânire peste niște sălaşe de ţigani anume: 
« Danciul şi Radul si Nana și Danciul și Oprea şi Radul si cu ți- 
găncile lor și cu copiii lor, pentrucă sunt bătrâni și drepţi țigani 
ai sfintei mănăstiri dela Tismana și de moștenire, însă i-au fost 
scris globnicii 4} domniei mele, ca să fie ţigani domnești, dar dom- 
nia mea de vreme ce am văzut si am înțeles că sunt ţigani de moș- 
tenire sfintei mănăstiri, domnia mea iar i-am adăugat si am dat 
ca să fie neclintiti sfintei mănăstiri » 5). 


1) B. Hasdeu, Archiva Ist. a Rom., vol. I, p. 19—20; doc. din 5 August 
1424 și N. Iorga, Ist. bisericii româneşti, Vălenii de Munte, 1908, vol. I, p. 46 

?) Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana. București, 1909, p. 191—192; 
doc. din 17 Noemvrie 1479. 


5) Arhivele Statului, Secţia Istoricà. 

4) Globnicii erau funcţionarii Domnului însărcinaţi cu încasarea gloa- 
belor (amenzilor) și în mod special cu înscrierea la averea domnească a tu- 
turor ţiganilor fără stăpân. 

5} Arhivele Statului, Secţia Istoricä. Publicat de Alex. Stefulescu, Mä- 
năstirea Tismana. Bucureşti, 1909, p. 251—252; doc. din 20 Noemvrie 1562. 


www.dacoromanica.ro 


40 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


De asemenea, la 17 lunie 1567, întăreşte mănăstirii Tismana 
stăpânire peste o parte de moșie din Izvarna si peste un sälas de 
ţigani 1). 

Câteva luni mai târziu, în 22 Octomvrie 1567, întăreşte mănă- 
stirii Tismana stăpânire peste mai multe sälase de ţigani ai mănă- 
stirii, care, fugind peste munţi în Tara Ungurească, au fost aduşi 
îndărăt de egumenul Ioan ?). 

Alexandru Mircea Vodă (Alexandru III) confirmă mănăstirii 
Tismana stăpânire în Izvarna peste partea jupâniţii Rada și un 
sälas de ţigani 3). 

Matei Basarab la 1650, confirmă mănăstirii Tismana stăpâ- 
nire peste nişte ţigani în contra pretentiunilor lui Barbu armäselul, 
nepotul Corbenilor, care îi vânduse, deşi fuseseră dăruiţi mänästirii 
de moşii și strămoșii lui » 4). 

La 9 Mai 1715, Ştefan Cantacuzino Voievod întărește mănă- 
stirii Surpatele stăpânire peste un ţigan 5). 

Tiganii mănăstirești nu proveneau însă numai din danii și con- 
firmări domneşti, ci şi din danii, vânzări şi schimburi particulare, 
lucru, pe care îl constatăm din documentele păstrate la Academia 
Română și Arhivele Statului 53 Exemplu de acte de danii: La 1648 


:) Arhivele Statului, Secţia Istoricä. 

2) Arhivele Statului, Secţia Istoricä, (original); Acad. Rom., doc. 
CXXXII/216 (copie), publicat de Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana. 
București, 1909, p. 257—258. 

3) Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana, București, 1909, p. 259; doc. 
din 4 Septemvrie 1568. 

4) Idem, p. 323—325; doc. din 11 Ianuarie 1650. 

5 Arhivele Statului, M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/84. 

¢) a) Danii: 

1648 Ianuarie 20, Acad. Rom., doc. XXI/273. 

1648 Iulie 27, Acad. Rom., doc. XXI/272. 

1653 Decemvrie 4, Acad. Rom., doc. CXXVII/114. 

1675 Mai 17, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/46. 
1676 August 6, Idem, doc. 47. 

1684 Septemvrie 9, Idem, doc. 52. 

1688 Iulie 28, Acad. Rom., doc. XXI/251. 

1689—1690, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/62. 
1692 Noemvrie 15, Idem, doc. 66. 

1693 Octomvrie 15, Idem, doc. 69. 

1700 Aprilie 17, Acad. Rom., doc. GXXIV/114. 

1706 Fevruarie 26, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/81. 
1784 Iulie 25, Acad. Rom., doc. XCI/264. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMANESTI 41 


o oarecare jupâneasă a lui Tudosie, împreună cu fii săi, därueste 
mănăstirii Cäldärusani o tigancä ca să le fie pomană în veci lor 


b) Vânzări: 
1640 Mai 31, Acad. Rom., doc. CXXXIV/92. 
1654 Iulie 30, Acad. Rom., ms. 500, p. 102—103. 
1654 Decemvrie 22, Arh. Stat., M-rea Brăncoveni, Pach. XXII 23. 
1659 Mai 26, Idem, doc. 26. 
1662 Februarie 19, Idem, doc. 30. 
1664 Mai 13, Acad, Rom., dor. XC/68. 
1664 Septemvrie 3, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/34. 
1682 Martie 19, Idem, doc. 50. 
1684 Decemvrie 27, Idem, doc. 53. 
1693 Mai 10, Idem, doc. 67, 
1701 Martie 3, Idem, doc. 73. 
1759 August 3, Acad. Rom., doc. LXV/161. 


c) Schimburi: 
1636 Mai 27, Acad. Rom., doc. CXXIV/107. 
1638 Aprilie 18, Acad. Rom., doc. XC/37. 
1651 Iunie 28, Acad. Rom., doc. CXXVII/75. 
1651 Noemvrie 8, Acad. Rom., doc. CXXIV/94. 
1652 Iulie 17, Acad. Rom., doc. CXXIV/90. 
1653 Ianuarie 8, Acad. Rom., doc. CXXIV/132. 
1660 Decemvrie 14, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. V1/525. 
1662 Iunie 7, Acad. Rom., doc. XC/67. 
1662 Septemvrie 14, Acad. Rom., doc. CXXVI 107. 
1662 Octomvrie 27, Acad. Rom., doc. CXXVIII/109. 
1666 August 3, Arh. Stat., M-rea Bistrița, netrebnice, Pach. VI 527. 
1668 Mai 5, Acad. Rom., ms. 500, f. 102—103. 
1682 Martie 22, Arh. Stat., M-rea Bistrița, netrebnice, Pach. VI 545. 
1692 Septemvrie 1, Acad. Rom., doc. CXXIV/113, 
1695 Februarie 20, Arh. Stat., M-rea Bistrița, netrebnice, Pach. VI 544. 
1699 Ianuarie 12, Acad. Rom., doc. GXXVII 107. 
1704 Aprilie 4, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/74. 
1705 Octomvrie 10, Idem, doc. 78. 
1706 Ianuarie 10, Idem, doc. 79. 
1709 Iulie 24, Idem, doc. 82. 
1712 Decemvrie 30, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. VI 543. 
1125 Februarie 28, Arh. Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXII/86. 
1728 Mai 22, Idem, doc. 88. 
1730 Mai 26, Idem, doc. 89. 
1740 Iunie 17, Idem, doc. 92. 
1744 Ianuarie 11, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. VI/534. 
1746 Ianuarie 10, Idem, doc. 518. i 
1748 Iulie 10, Arh, Stat., M-rea Brâncoveni, Pach. XXI1/94. 


www.dacoromanica.ro 


42 TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 


si părinţilor lor 1); în 1653, Pătrana jupâneasa spätarului Jipa 
dăruește niște ţigani episcopiei Buzăului pentrucă acolo se hără- 
zise loc de veci pentru « oasele » soţului ei 2); în 1688, Neagu, fiul 
căpitanului Măinea dela Gostile, dă mănăstirii Căldărușani, un 
ţigan în locul ţiganului mănăstirii, pe care îl omoriseră ţiganii lui. 
« Precum să se știe că intâmplându-se de s'au sfädit niște ţigani ai 
noștri cu ţiganii mănăstirii Căldărușani, fostu-s'au întâmplat pri- 
mejdie unui tigan al nostru de au lovit pre un ţigan al mănăstirii 
în cap și dintr'aceea i s'au întâmplat acelui ţigan de au murit, deci 
într'alt chip n'am putut face, ci am căzut cu mare rugăminte la 
părintele egumenul Efrim, ca să-i dau ţigan pentru ţigan și nea- 
vând nici sfintia lui ce mai face fost-au bucuros ca să-i dau ţigan 
pentru ţigan » 3). 

Alt document este acela prin care jupâneasa Despa, soţia clu- 
cerului Neagoe Mihälcescu din Cândești, dărueşte, în 1700, epis- 
copiei Buzăului un ţigan bucătar să fie pentru sufletul boierului ei 
şi al coconilor (copiilor) ei 4). 

Logofeteasa Păuna Fratoșticeanca dă mănăstirii Gănescu din 
Craiova, în 1784, două suflete de ţigani pentru iertarea sufletului 
ei, fiindcă, după cum spune ea, nu avea nici un fel de rudenie care 
să se îngrijească de sufletul ei după moarte şi face acest lucru cât 
e «sănătoasă cu minţile întregi nesmintitä de boală » 5). 

Exemplu de act de vânzare este documentul din 7 Aprilie 1675: 
« Adecä eu jupâneasa Lica, împreună cu soţul meu Dragul, fata 
Lincăi ot Vätulesti scrim si mărturisim cu acesta al nostru zapis, ca 
să fie de bună credință la mâna cinstitului părinte arhiepiscop 


1752 August 20, Arh. Stat., Mitr. Buc., netrebnice, Pach. CLIV 8. 
1766 Martie 7, Jdem, doc 13. 
1774 Aprilie 28, Acad, Rom., doc. XCI/108. 
1775 Ianuarie 6, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. VI 540. 
1716 Decemvrie 11, Arh. Stat., Mitr. Buc., netrebnice, Pach. CLIV 19. 
1777 lanuarie 28, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. VI 537. 
1777 Mai 29, Arh. Stat,. M-rea Brâncoveni, Pach. XXI1/99. 
1777 Iunie 19. Idem, doc. 98. 
1792 Iulie 1, Idem, doc. 100, 
1793 Aprilie 26, Arh. Stat., M-rea Bistriţa, netrebnice, Pach. VI/539. 
1) Acad. Rom., doc. XXI 273. 
2) Acad. Rom., doc. CXXVII 114. 
3) Acad. Rom., doc. XXI 251. 
+4) Acad. Rom., doc. CXXIV/114. 
5) Acad. Rom., doc. XCI/264. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 43 


Daniil cum ca să se ştie că i-am vândut un ţigan anume Radul, 
feciorul lui Bălaci si al jupânesei Anicăi, fata Ianei. Pentrucă ajungân- 
du-mă multă nevoie şi sărăcie de dăjdii domnești, eu l-am vândut 
de a mea bună voie la sfânta episcopie (cu) taleri 30, ca să fie 
moşie ohabnică el si feciorii lui si feciorii feciorilor lui, pentrucă 
l-am vândut de a noastră bună voie şi fără nicio silă, iar cine 
s’ar ispiti din feciorii noştri sau din neamul nostru a face sau să 
se ispitească preste zapisul nostru a întoarce, să fie proclet şi 
afurisit de Isus Christos si de 318 oteti (părinţi) si pentru mai 
adevărată credinţă ca să se crează, ne-am pus degetul şi iscălitura 
mai jos şi mărturii au fost boierii care vor iscăli mai jos »!). 

Acest act este tipul obişnuit de scrisoare de vânzare a robilor 
țigani — în care aceştia nu sunt amintiţi decât, ca nişte unelte 
necuvântătoare, dar cu atât mai mult, necesare. 

Un alt document de vânzare este acela prin care Vasile Buhă- 
escu fost mare paharnic, vinde lui Ioanichie episcopul Romanului, 
niște ţigani cu care să înzestreze sfânta mănăstire Precista din 
Roman, care sc construise si se impodobise cu banii lui Constantin 
Racoviţă Voievod 2). 

Se întâmpla, şi asta destul de rar, ca unii ţigani graţie dile- 
ritelor împrejurări să se găsească într'o stare de libertate, dar 
fiind vinovaţi într'o anumită chestiune si pe punctul de a fi pe- 
depsifi, erau cumpăraţi, sau se vindeau chiar ei, unei persoane 
sau instituţii, scăpând astfel de pedeapsa care trebuiau s'o 
ispășească. 

Dăm mai jos un document din Iulie 1654, prin care un ţigan 
se vinde unei mănăstiri spre a scăpa de spânzurătoare. 

« Adecä eu Ghera tiganul scriu si mărturisesc cu acest al meu 
zapis ca să fie de mare credință la mâna părintelui ieromona- 
chului Teodosie ot Strehaia, egumenul... au dat ughi 30, bani 
gata în mâna căpitanului Predei Bologăi, de m'au scos dela spân- 
zurătoare, ca să fiu ţigan la sfânta mănăstire eu si cu tiganca mea 
și cu feciorii mei, cu featele meale, de moşie de baștină » 3). 

Printr'un alt document din 1692, Marica tiganca, feciorii si 
gincrii ei se închină să fie robi părintelui Mitrofan, episcopul Bu- 
zăului, deoarece piereau de foame. ` 


1} Acad. Rom., ms. 500, p. 108. 
2) Acad. Rom., doc. LXV 161. 
3) Acad. Rom., ms. 500, p. 102. 


www.dacoromanica.ro 


44 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


«Să se ştie că fiind noi din Tara Moldovei si perind stăpânii 
noștri pre care i-am avut acolo si întâmplându-se de au fost foa- 
mete mare și neavând cine ne scoate capetele din foame acolo, 
am venit cu toţii aici în tearä de ne-am închinat sfintei episcopii 
dela Buzău, de a noastră bună voie şi de nimenea siliţi, să fim noi 
toţi robi ai casei, numai să ne scoată capetele din foamete. 

Deci întâmplându-se, atunci pre aceale vremi, de era episcop 
părintele Grigorie văzând că ne închinăm să fim robi episcopiei, 
ne-au primit și ne-au dat bucate din episcopie de ne-au scos ca- 
petele din foame, iar nu doară să ne dea niscare bani, ci numai pre 
bucate de mâncare ne-am închinat, să fim robi zidului... ». 

« Şi cine se va trage dentru noi să fim toţi robi aceștii case în 
veaci, iar de s'ar scula cineva cu vreo gâlceavă pentru noi să zică 
într'alt chip, aceaia să nu li să tie nici într'o seamă, nimic, că noi 
suntem robi episcopiei, iar alt nimănui » !). 

Astfel, din danii și cumpărături, mănăstirile au ajuns să aibă, 
după domn, cel mai mare număr de ţigani robi. 

Armate întregi de ţigani munciau din zori până în noapte, 
năduşind și bulbucându-și ochii, fără să crâcnească, de frica tor- 
turilor la care erau supuși, dacă nu ascultau, — însă când le ajungea 
cuțitul suferinţei la os şi mai ales când erau mai putin päzili, 
îşi strângeau în grabă cele câteva bulendre și luau drumul pribegiei. 

Din această pricină erau veșnice urmăriri împotriva ţiganilor 
mănăstirești si nu puţine sunt hrisoavele domnitorilor care îm- 
puterniceau pe egumeni cu urmărirea si ridicarea ţiganilor lor. Locul 
de refugiu era de cele mai multe ori Transilvania, deoarece acolo 
se bucurau de un regim mai uman. 

Documentele prin care se atestă numeroase fugi ale ţiganilor, 
ca urmare a răului tratament la care erau supuși, sunt destul de 
numeroase. 

Dintre acestea citez următoarele: Petru Vodă cel Tânăr la 
1567, confirmă mănăstirii Tismana stăpânire peste niște sălașe 
de ţigani care «au fugit peste munte în Tara Ungurească», iar 
mai apoi egumenul loan îi readusese în mănăstire 2). 

Al doilea document este dela Alexandru Vodă (1563 —1577), 


prin care dă volnicie mănăstirii si ieromonahului «să caute si 


1) Acad. Rom., doc. CXXIV/115. 
3) Arh. Statului, Secţia Istoricä, publicat de Alex. Ştefulescu, Mănăstirea 
Tismana. București, 1909, p. 257—258; doc. din 22 Octomvrie 1567. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 45 


să răscumpere mai sus zişii ţigani ai sfintei mănăstiri oriunde 
se vor găsi și în a oricărui tigänie, fie în tigänia marelui vornic 
sau în tigänia marelui postelnic, sau în a oricărui tigänie din 
boierii mai sus zişi, fie oriunde, iar mai sus zisul părinte iero- 
monah, egumen, chir Ioachim, și oamenii lui să fie volnici a-și 
lua din orice tigänie mai sus zișii ţigani ai sfintei mănăstiri » 1). 

Cu hrisoavele domnului în mână, egumenul proceda la cău- 
tarea si ridicarea ţiganilor săi, răsplătindu-le pentru osteneala sa, 
cu un traiu și o supraveghere si mai aspră decât mai înainte. 

Robii aduși acasă îşi inghiteau din nou durerea în suspine, din 
nou trebuiau să înceapă calvarul vieţii, spre a cugeta mai târziu 
la alte planuri de fugă, mai riguros concepute, dar care în mod 
firesc se terminau tot cu suspine. 

Mănăstirile mai făceau tot felul de schimburi de ţigani, astfel 
erau unii fugiţi în alte tigänii si pentru aceia veneau boierii acelor 
țigani si dădeau alţii în schimbul lor. 

Unii fugiau să se căsătorească și atunci se făcea schimb cu 
un alt ţigan, drept despăgubire, fiindcă după ce se căsătoreau, 
despărţirea era greu de făcut, producându-se mari neînţelegeri, 
mai cu seamă atunci când rezultau copii din aceste căsătorii. 

Pentru exemplificarea celor de mai sus citez câteva documente, 
dând altele la finele acestui studiu. 

La 1638, Preda paharnicul face schimb de ţigani cu Ignatie 
episcopul Râmnicului pentru «a nu sparge sălașul», fiindcă un 
țigan al episcopiei se căsătorise în tigänia lui 2). 

La 1651, Cârstea spătarul de Mäläesti împreună cu soţia sa 
Neacsa fac schimb de ţigani cu părintele Serafim, episcopul Bu- 
zăului, fiindcă acesta nu se îndurase să spargă sălașul « datu- mi-au 
pentru Costandin ţigan şi pentru un copil al lui mic de ţâţă 
anume alt ţigan, anume Crăciun, din tigänia episcopiei, fecior 
Mircei tiganul si mi-au dat bani gata ughi 13 si un cal » 3). 

La 1653, Doamna Elina soţia lui Matei Basarab arată printr'un 
zapis că a primit o tigancä în schimbul alteia ce se măritase cu 
un ţigan al părintelui Serafim, episcopul Buzăului » $). 





1) Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 266; doc. din 17 Aprilie, 
între anii 1569—1570. 

2) Acad. Rom., doc. XC/37. 

3) Acad. Rom., doc. CXXIV/94. 

4 Acad. Rom., doc. CXXIV/132. 


www.dacoromanica.ro 


46 TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 


Din 1786, urmätorul schimb: « Incredintez cu acest rävas al 
meu la mâna sfintiei sale părintelui igumenul chir Teofan Stră- 
hăianu, cum să să ştie că având eu un ţigan anume Ion al sfintei 
mănăstiri, în tigänia sfintiei sale si sfintia sa alt băiat de ţigan anume 
Preda în tigänia mea şi neputând eu să tiu pe ţigan la mănăstire, 
pentrucă avea părinţi în tigänia sfintiei sale si sfintia sa pe al sfin- 
tiei sale, iarăși asisderea, ne-am învoit si am făcut schimb, am dat 
eu pe al meu sfintiei sale si sfintia sa pe al sfintiei sale mie si pentru 
credinţă am iscălit acesta ». 

Chesarie, igumen Strâmbei 1) 


C) ȚIGANII BOIEREȘTI 


A treia categorie de ţigani robi, în afară de ţiganii domnești 
şi cei mănăstirești, erau ţiganii boierești. 

Aceștia proveneau din danii domnești, cuceriri de războiu, 
moșteniri, zestre, cumpărări și schimburi. 

q Astfel, Ștefan Voievod (Ștefan al II-lea, a doua domnie 
1444—1447), la 25 Ianuarie 1446, därueste lui Mihail logofătul 
pentrucă a slujit « drept şi credincios » satul Vânătorii pe Bistriţa 
mai jos de Peatra lui Crăciun; îi întărește si satul Gavriloutii 
dela graniţă, aproape de Sneatin si şase sälase de ţigani. 2) 

Petru Voievod (Petru al II-lea, 1448—1449), printr'un docu- 
ment dat în Suceava, la 27 Iulie 1448, întăreşte boierului Ivan 
Porcu mai multe sate si câţiva ţigani 5). 

In 1532 Vlad Voievod, domnitorul Ţării Românești dă ju- 
pânului Vlaicu clucerul si fraților săi stăpânire peste câteva sate 
şi peste mai multe sălaşe de ţigani 4). 

Bogdan Vodă (Bogdan al IV-lea, 1568—1572), printr'un do- 
cument din 20 Martie 1570, dă lui Dinga postelnicul mai multe 
sälase de ţigani care fugiseră în Polonia si trimesese în mod spe- 
cial dupa ei, pe logofătul Drăgan. «Care toţi acești mai sus scriși 
țigani robi fuseseră mai de mult fugiţi si duși din ţara noastră în 

1) Academia Română, ms. 500, f. 107. 

2) şi 5) M. Costăchescu, Doc. Moldovenești înainte de Stefan cel Mare. 
(1438—1456) vol. II, Iaşi, 1932, p. 237—240; p. 342. 

4) Arhivele Statului, Secţia Istoricä, Mănăstirea Valea. Pach. 16; Doc. 2; 
Documente asemănătoare; Idem pach. 16, doc. 5 din 1536 Octomvrie 24; 
Idem, Mitropolia București, pach. 159, doc. 2 din 1618 Octomvrie 30; Idem, 
pach. 165 doc. 6 din 1625 Iunie 28. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 4? 


Tara Leseascä și nici într'un chip n'a fost stare a-i întoarce de 
acolo » 1). 

Nu se menţionează în document dacă acești ţigani fugiți în 
Polonia au fost mai înainte ai domnitorului sau ai boierului, in- 
diferent însă, cum ei au fost mai înainte, documentul ne arată 
că ei au fost făcuţi danie numitului boier. 

Petru Vodă (în a doua domnie, 1582—1591), la 1586, intoarce 
logofetesii lui Drăgan și copiilor săi «ai lor drepţi holopi?) ţigani 
anume One cu femeia şi cu copiii şi Albu cu femeia și cu copiii 
şi Gliga cu femeia si cu copiii, care mai de sus scriși țigani fost-au 
dreaptă danie răposatului Drăgan logofät dela Alexandru Voievod 
(Lăpuşneanu) si dela Bogdan Voievod (al IV-lea), pentru a lui 
dreaptă şi credincioasă slujbă, fiind aduși acei ţigani de însuşi 
Drăgan logofăt răposatul din Tara Ladianscă 5). Drept aceia să 
le fie lor si dela domnia mea drepţi holopi ţigani și altul să nu 
se amestece înaintea acestei cărţi a noastre» 4). 

In aceeaşi epocă vedem că şi în Transilvania se întâmpla la fel. 

Intr’un document din Alba Iulie, cu data de 3 Februarie 1585, 
principele Sigismund Báthory 5), răsplăteşte slujbele credin- 
cioase ale lui Luca Pistaki de Bungard si îi reinoeste donatiunea 
țiganilor săi Florian și Benedict cu «corturile» lor, deoarece 
hrisovul vechiu se pierduse. 

La 1651, Iulie 2, Matei Basarab dăruește un ţigan lui Neagoe 
vătaful 6). 

In 1659, Gheorghe Ghica Vodă, Domnul Moldovii, dărueşte 
lui Chiriac Sturza mare jicnicer, niște ţigani. « Cu aceştia l-am 


1) Uricariul, XVIII, lași, 1892, p. 169—176. 

3) xoaon — rob (substantiv masculin din malorusă), Gh. Ghibănescu. 
Slovar slavo-român, lași, 1911, p. 68. 

3%) Tara Ladianscä (Ladiianskoi Zemlia) — Polonia. Vezi Bogrea, Anuarul 
Inst. de Ist. Naţ., III (1924—1925), p. 521. 

1) Gh. Ghibănescu, Surete si Izvoade, vol. XIX. Iași, 1927, p. 198—199, 
doc. 145. 

5) «...Florianum Cinganorum cum filiis Nicolae, Ioanne, Cristophoro, 
alias Pompo vocato, ac Davide item Benedictum cum filiis Andrea, et Ia- 
cobo, ipsorumque hacredibus et posteritatibus utriusque sexus universis ac 
tentario ipsorum >. 

Dr. A. Veress, Doc. privitoare la Istoria Ardealului, Moldovei şi Țării 
Româneşti, vol. III. București, 1931, p, 1—2. 

*) Arhivele Statului, Mitropolia Bucureşti. Pach. CLXVI, doc. 3. 


www.dacoromanica.ro 


48 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 


miluit pre dumnealui boiarinul nostru ce scriem mai sus, ca să- 
fie dumisale drepţi serbi ţigani şi jupâneasei dumisale si coconilor 
dumisale, — și alt nimenea să nu aibă a să amesteca peste cartea 
noastră » 1). 

In 1673, Ştefan Petriceicu Vodă, Domnul Moldovii, därueste 
un sălaș de ţigani lui Ilie vornicul despre Doamna « pentrucă ne-au 
slujit cu dereptate si cu bună slujbă » 2). 

In 1694, Constantin Duca Vodă, Domnul Moldovii, hotărăște 
să fie rob în veci boierului Manolache mare sulger tiganul Dumi- 
trasco, ce au fost de moşie a lui Dumitrașco postelnicul, feciorul 
lui Costandin fost mare postelnic, pentrucă i-a pierdut 13 cai pe 
când se afla acest ţigan vizitiu la cai, cu simbrie. «Zicând dum- 
nealui sulgerul cum i-au fost acest ţigan vezetiu la cai cu simbrie 
şi umblând la câmp cu caii n'au purtat grije să-i păzească noaptea 
bine, să nu-i fure cineva, ci s'au culcat într'o noapte de au ador- 
mit toată noaptea si într'acea noapte i-au furat nişte furi doispre- 
zece cai din paza lui şi-i stau caii peitori (sic) precum și Dumi- 
trasco ţiganul mau tăgăduit. Au spus şi el pe cum s'au culcat de 
au dormit si peste noapte au perit acei cai toţi si nu știe cine i-au 
furat și-i stau caii peitori. 

Așijderea mi s'a mai jeluit dumnealui sulgeriul tot pe acest 
țigan, pe Dumitrașco, zicând cum l-au trimes cu o căruţă cu un 
cal la Codäesti de au dus pre o femeie și mergând acolo i-au 
zis oamenii din sat să să ducă acasăsănu mâie (doarmă) în sat, 
ci sunt nişte Tătari în sat și-i vor lua calul de olac si el n'au vrut 
să să ducă acasă, ci-au mas acolo în sat, în Codäesti, la o crâşmă 
si a doua zii-au luat Tătarii calul de olac şi-au perit și acela cal, 
precum si Dumitrașco tiganul nau tägäduit, ci-au spus si el drept, 
cum au mas acolo în Codäesti si a doua zi i-au luat Tătarii calul 
şi s'au prăpădit. 

Pentru aceia așa am socotit domnia mea și i-am giudecat de 
vreame ce au fost acest ţigan tocmit cu simbrie si mau purtat el 
grijea să hie päziti caii bine, l-am dat domnia mea rămas pe Du- 
mitrasco tiganul să plătească caii dumisale sulgiariului și neavând 
cu ce-i plăti caii, atâţia cai, l-am dat domina mea ca să hie drept 
şerb dumisale sulgiariului » 3). 


1) Acad. Rom., doc. V/103. 
3) Acad. Rom., doc. LXXXIX/177. 
3) Acad. Rom., doc. CXXXI11/56. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 49 


O danie importantă a secolului al XVIII-lea, este următoarea: 
printr'un hrisov din 1785, Alexandru loan Mavrocordat dă unui 
boier scäpätat care avea si o fată de măritat căreia nu prea 
avea ce să-i dea ca zestre, mai multe sălașe de ţigani. 

Dania domnească de «patru sälase de țigani» va alina într'o 
oarecare măsură suferinţele boierului scăpătat, iar mila voievo- 
dului va rămâne spre amintire în documentul acesta: «Să face 
ştire cu acest hrisov al domniei mele că prin jaloba ce-au dat Zma- 
randa Zălariu jiupâneasa lui Gheorghe biv vel medelnicer, au 
arătat cum că de câţiva ani bărbatul său bolnăvindu-se cu grea 
patimă de boală, au rămas din boala aceia cu totul orb fără pic 
de vedere; din care pricină rămâind casa lor la proastă cătare 
şi la multă datorie şi având fată mare de măritat, cu lacrămi s'au 
rugat domniei mele ca să fie si ea cuprinsă cu oarescare a noastră 
milă, spre întâmpinarea celor trebuincioase a vieţii lor și mai ales 
pentru ajutorul căsătorii fiicii lor, a căreia jalobă cercetându-se 
de către domnia mea si fiind adevărată m'am milostivit domnia 
mea asupra lor si iată printr'acest al nostru domnesc hrisov i-am 
miluit cu patru sälase de ţigani dintru ai noștri drepţi ţigani 
domnești străini, anume Bratul cu femeia lui Stana cu copiii lor 
şi Radul cu femeia lui Ancuţa si cu copiii lor, ete., care de astăzi 
înainte şi în veci să le fie lor drepţi robi cu tot rodul ce se vor 
naște dintr'inșii, stäpânindu-i cu bună pace atât medelnicerul 
Gheorghe si Zmaranda jiupâneasa lui cât si fii si nepoţii si stră- 
nepoţii lor ca pre a lor drepţi robi cărora li s'au dat și acest al 
nostru domnesc hrisov întărit cu a noastră domnească iscălitură 
și pecete. 

Poftind dar domnia mea si pe alţi fraţi luminati domni ce 
vor fi în urma noastră la domnia aceștii ţării, să nu strice această 
puţină miluire ce am făcut domnia mea cu această casă scăpătată, 
ce mai vârtos adăugând să întărească, pentru a domniilor sale 
cinste și vecinică pomenire » 1). 

Alexandru loan Calimach, Domnul Moldovii, în 1798, dă- 
ruește niște ţigani lui Petrache Casimir fost mare stolnic «spre răs- 
plătirea slujbelor sale ce-au slugit si slugeste ţării aceștia cu cre- 
dintä si cu silință »2). 


1) Revista «Ion Neculcea » fasc. 6, Iaşi, 1927, p. 218—219. 
2 jAcad. Rom., doc. XIV/112. 


www.dacoromanica.ro 


50 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


Constantin Ipsilante, la 1800, därueste un ţigan unui boier 
pentru slujbele sale credincioase: « Pe Petre Paltea holtei, ţigan 
gospod, l-am dat domnia mea danie si miluire cinstitului si cre- 
dinciosului boierului nostru dumnealui Ioan Canano biv vel spätar 
spre răsplătire slujbelor dumisale ce au slugit ţării aceștia cu «cre- 
dintä şi cu silintä. 

Iată dar i s'au dat această a noastră domnească carte cu care 
să aibă a-l lua întru a dumisale stăpânire, ca să-i fie rob in veci; 
asupra căruia să-i fie cartea domnii mele, aceasta de danie şi mi- 
luire statornică, neclätitä si nestrămutată nici odinioară în veci, 
care s'au întărit cu a noastră domnească iscălitură si pecete» !). 

La 1801, același domn dăruește niște ţigani domnești, veniţi 
de peste hotare, boierului Nicolae Stamatin biv vel sărdar «spre 
răsplătirea slujbelor sale ce au slugit şi slugește curţii gospod și 
ţării cu credinţă si cu dreptate » ?). 

Alexandru Nicolae Sutul, Domnul Moldovii, în 1802, därueste 
niște ţigani lui lancul Sutul mare muhurdar, — « spre räsplätirea 
slujbelor sale ce slujaste domnii mele si țării cu credinţă si dreptate. 
Care ţigani de acum înainte să-i fie drepţi robi în veci cu femeile 
şi cu toţi copiii lor, cu ginerii și nurorile lor» 3). 

Acelaşi domnitor, în același an, cu câteva luni mai târziu, 
därueste lui Ioniţă Canano fost mare spătar nişte ţigani străini din- 
tr’altä ţară si care veniseră în Moldova. 

« Din darul și bunätätile cele după putință care pot asemăna 
omenirea cu voința dumnezeiască, cum că una și cea mai întâi 
este facerea de bine de către toţi cei vrednici de laudă cu un glas 
se mărturisește, care si după vieatä rămâne păzită. 

Drept aceia dar, din ceasul ce dumnezeiasca pronie ne-au în- 
coronat cu stema acestii bine credincioase ţări și ne-am suit la dom- 
nescul nostru Scaun, cât ne-au fost prin putinţă am chibzuit folosul 
si fericirea tuturor stărilor si cele mai dinainte danii si faceri de 
bine a altor luminati domni, le-au întărit, altele si din nou am făcut. 

Acum dar luat-am domnia mea aminte si pentru al nostru cin- 
stit si credincios boier dumnealui Ioniţă Canano bir vel spătar, că 
să cade a fi împărtăşit cu oarescare ajutor din mila domnii mele 
spre răsplătirea slujbelor ce au slujit ţării aceștia, atâta în vremea 





1) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI. București, 1911, p. 124. 
2) Acad. Rom., doc. CLXXXV/321. 
3) Acad. Rom., doc. VII/47. 


www.dacoromanica.ro 


TLGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 51 


altor luminati domni, cât si acum in vremea domnii mele aflân- 
du-se slujind cu credinţă si cu dreptate. Si iată că dintru ai noştri 
drepţi ţigani domnești ce s'au aflat veniţi de peste hotar în ţara 
aceasta, care după nestrămutat obiceiu(l) pământului s'au luat 
întru al noastră domnească stăpânire, i-am dat domnia mea danie 
aceşti țigani .... să-i fie dela domnia mea danie şi miluire » !). 

La 1815, Scarlat Alexandru Calimach, Voievodul Moldovii dă- 
rueste boierului Dimitrie Plaghino mare postelnic, douăzeci sälase 
de ţigani din ţiganii domnești, deoarece totdeauna am avut grije 
«a răsplăti slujbele tuturor celor ce s'au aflat şi se află slugi dom- 
neștii noastre curţi si prin cât au fost cu putinţă, pre toţi aceia 
ce după cuviinţă si dreptate li s'au căzut, nu i-am lăsat neîmpăr- 
täsiti de domnescul nostru ajutor si milă »2). 

In afară de aceste dăruiri domnești, drept recompense, date 
boierilor pentru faptele lor credincioase faţă de ţară, sau ajutoare 
în caz de nevoie, numărul ţiganilor boierești se mai sporea prin 
foile de zestre care le aduceau jiupânesele la căsătoriile lor. 

Aproape nu exista foaie de zestre, de altfel destul de numeroase, 
care să nu cuprindă și câţiva ţigani, parte din avutia miresii. 

Marica Doamna, văduva răposatului Constantin Brâncoveanu, 
dă prin foaia de zestre din 11 Septemvrie 1723, nepoatei sale 
Mariuta fiica lui Ștefan Brâncoveanu omorit la Constantinopole, 
mulțime de lucruri prețioase, sate și moșii, case și vii, printre care 
citez numai « satul Mogoşoaia peste tot hotarul cu casele de piatră; 

curţile, cu vijia, cu helesteul cu moara» si pe lângă aceastea 
« nouăsprezece sälase de ţigani de acolo » 3). 

La capitolul cuhnie (bucătărie) sunt menţionate toate vasele 
şi obiectele trebuincioase, în plus «o tigancä văduvă» probabil 
bucătăreasă sau femeie de ajutor şi « două fete de ţigan in casă». 
Nouăsprezece sälase de ţigani, care, chiar pe vremea aceea, formau 
un număr apreciabil de indivizi, este destul de important şi se 
explică ușor cum astăzi, o bună parte din populaţia satului Mo- 
gosoaia este țigănească. 

\ Ioan Canano, în 1806, dă zestre fetei sale Elena, patru sälase 
de ţigani 4). 


1) Acad. Rom., doc. X1/223. 

*) Acad. Rom., doc. CLXX XI 44. 

3) Din colecţia de documente a profesorului Nicolae Ionescu. 

4) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI. București, 1911, p. 186. 


4r 


www.dacoromanica.ro 


52 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 


După aceste dăruiri domnești și foi de zestre, veneau celelalte, prin 
diate (testamente) ale părinţilor sau diferitelor rude. 

Astfel, Constantin Brâncoveanu lasă prin testament fiilor săi, 
să împartă ţiganii în modul următor: «Tiganii câţi sunt de vatră 
să-i împartă în patru părţi, însă câţi vor fi în Potlogi să fie în 
partea lui Constantin, câţi vor fi în Mogoşoaia să fie în partea 
lui Stefan, câţi vor fi în Obilești să fie în partea Radului; câţi 
vor fi la Doicesti să fie în partea lui Matei. 

Tiganii de laie încă să-i împarţă iar în patru părți sau să aibă 
globnici, să strângă dajdea după la ţigani, după obiceaiul lor si 
să impartä tot in patru părți !). 

La 1717, Bejan Hudici, vornic de Poartă 2), lasă la moartea 
sa în afară de alte lucruri și vietäti, două copile de ţigan soţiei 
sale, iar restul ţiganilor fiului său Antiohie. 

Unii dintre boieri fiind rude între ei, sau pentru diferite ser- 
vicii, își dăruiau ţigani unii, altora. 

Astfel, în 1640, jupâneasa Candachia soţia Ursului pitar din 
Văsiani därueste un sălaş de ţigani frätâne-sau, lui lanco Fräti- 
man 8); în 1635, Septemvrie 16, jupâneasa Herica din Văcărești 
dărueșşte fiului său Alexandru, un copil de ţigan 4); în 1658, Irina 
şi Isac Misăhănescul dăruesc un sälas de ţigani marelui logofăt 
Racoviţă Cehan si « jupânesei dumisale Tofanei și coconilor dumi- 
sale, ca să le fie lor derepti ţigani dela noi däruiti » 5). 

Mai târziu, în 1680, Gavril Costache mare vornic därueste lui 
Pavel Bujoranul, la cununia lui, o fată de ţigan anume Ilinta «iar 
cine va vrea ori din feciorii mei sau fiecine din semintia mea să 
strice această danie si dar ce-am dăruit şi vrea să ia pre tigancä, 
aceia să fie neiertati de Dumnezeu si de noi în veaci » ê). 

Preda Palade, fost mare armaș, în 1693, därueste lui Manola- 
che Hrisoverghi fost jicnicer un ţigan ce i-a fost şi lui de danie 
dela mätusä-sa Maricuta Andriesoaia seträreasa ?). 


1) Acad. Rom. ms. 404, f. 14 (Copie după catastihul original de averea 
lui Constantin Brâncoveanu, publicat de N. Iorga, Studii și documente, vol. V. 
Bucureşti, 1903). 

2) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI. București, 1909, p. 311. 

3) Acad. Rom., doc. XXII/169. 

1) Arhivele Statului, Mitropolia Bucureşti, Pach., CLXVII, doc. 4. 

5) Acad. Rom., doc. LXXXIX/155. 

*) Acad. Rom., doc. 1X/52. 

7) Acad. Rom. doc. CXXX/80. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 53 


Acelaşi boier primește cu doi ani mai târziu dela stolnicul 
Mihalache Racoviţă, o tigancä «cu tot rodul ei ce va avea » !). 

Un oarecare Constantin Scărleţ prin zapisul din 1712, Martie 26, 
dărueşte o copilă de ţigan ginerelui său, lui Ilie și nepoatei sale 
Irina, fata lui Durac °). 

In 1765, un străin, Francisce Turi având un ţigan de baştină 
dela moșii și părinţii lui îl därueste lui Stefan Roset fost mare stol- 
nic « fiindcă m'au ajutat si mă ajută la supărările mele » 2). 

Un boier în 1770, dărueşte altuia, o roabă tigancä schioapä 
şi îl roagă s'o primească fiindcă e bună pentru toate slujbele: 
«Fata cam schiopäteazä putin, măcar că nicio pricină nu-i dă, 
nici la slujbă, nici la măritat, nici la făcut copii, nici la nimic, 
dar cu toate acestea eu am scris vărului Constandin Canand, 
căruia vreai să o dai ca să o primească, cum şi părintelui Iftimie » 4). 

O călugăriţă dă nepoatei sale pe care a crescut-o si a măritat-o, 
patru suflete de ţigan, iar după un timp oarecare s'a întâmplat 
ca unul din ei să-i moară. 

Pentru acest motiv şi pentru faptul că nepoata sa îi fusese 
cu credinţă tot timpul, i-a mai dăruit un ţigan în locul celui mort. 

Documentul datează din 22 Iunie 1778 si începe astfel: « Mo- 
nahie Căsandra așa si iscäleste, fiica lui Krupenski, arată nepoatei 
meale Catrinii stolnicesăi... că crescând-o, am şi măritat-o și 
i-am dat zestre patru suflete de ţigan, pe feciorii lui Prună... 
(numele fiilor lui Prună, lipseşte din publicaţie). Şi întâmplându-să 
de au murit un fecior holteiu dintr'acele patru suflete, mai ră- 
mâindu-mi un copil de ţigan tot feciorul lui Prună anume Luca, 
deci eu pentru multă căutare si agiutoriu ce am avut eu la ne- 
putinţa mea dela nepoată-mea, cu alta nu am avut cu ce să o 
mulţumesc, i-am dat zestre şi pe Luca holteiul feciorul lui Prună, 
în locul celui ce-au murit. 

Despre alte rude ale mele n'am avut nicio căutare și tuturor 
le-am făcut parte din ţiganii ce am avut. Iară pentru aceasta 


1) Acad. Rom., doc. CXXX/72. 

3) Acad. Rom., doc. CLXXIX/24; documente de același fel la Acad. 
Rom.: 1722 Martie 15 doc. CLXXIX/35; 1724 Iunie 15 doc. CLXXIX/44: 
1727August 5 doc. CLXXIX/55; 1741 Martie 15 doc. CLXXXV/188; 1785 
August 15 doc. CLXXXVI/72; 1795 Iunie 5 doc. CLXXXV/313. 

3) Acad. Rom., doc. XXXV/138. 

+) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI. București, 1909, p. 336. 


www.dacoromanica.ro 


54 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 


aşa am socotit, fiindcă nepoată-mea Catrina mi-au răsplătit cu 
asupră demăsură zestrea ce i-am dat, cu mila și agiutorul ce am 
avut într'atâta vreme; care şi după moartea mea iarăşi nădăj- 
duesc să-mi grijească sufletul mieu » 1). 

In 1794, sărdăreasa Elena Cantacuzino dă lui loan Tăutul fost 
mare sulger o fată de ţigan drept răsplătire pentru serviciile ce i-a 
făcut, în calitate de vechil, în niște judecăţi ce a avut cu sulgereasa 
Cantacuzino, cumnata ei 2), 

Foarte important este şi testamentul lui Matei Ghica către 
fiul său Iordache, din anul 1820, redat mai jos. 

După cum boierii, între ei, își dăruiau de multe ori şi ţigani 
fugiţi, tot așa si vindeau, însă bineînţeles, că cel care îi primea 
sau cumpăra era obligat să se ducă să-i cante și să-i aducă acasă 
la el. 

Aceste vânzări se făceau însă cu prețuri reduse, mult inferi- 
oare adevăratei valori, fiindcă cel care îi cumpăra, risca să nu-i 
găsească sau să-i capete greu, cu judecată, dela nouii stăpâni care 
puseseră mâna pe ei. 

Astfel, logofătul Bratul, feciorul lui Voico logofătul din Ragul, 
în 1634, vinde niște ţigani lui Neaniul vornicul «solul ce au venit 
dela Tara Moldovii, ... însă acești ţigani ce scrie mai sus sunt 
fugiţi la Moldova în tigänia domnească » 3). 

In 1770, Neculae Brâncoveanu därueste unchiului său Lupu 
Balş mare logofăt toţi ţiganii brâncovenești fugiţi în Moldova care 
« s'au închinat pe la unii și alţii si pe alţii i-ar fi dat danie domnii 
pe la boieri şi pe la mănăstiri » 4). 

In al cincilea rând numărul ţiganilor boierești sporea prin cum- 
părături. 

Ocaziile erau destul de numeroase 5), voiu aminti însă numai 
câteva: 


1) N. Iorga, Studii și documente, vol. XVI. București, 1909, p. 337; (ori- 
ginalul la Academia Română doc. CLXXIX 93. 

2) Acad. Rom., doc. I 114. 

83) Acad. Rom., doc. LXXXIX/135. 

4) Acad. Rom., doc. XXXV 2. 

5) Acad. Rom., — 1631 August 5 doc. CLXXIX/10; 1635 Noemvrie 18 
doc. CLXĂIX/5; 1636 Martie 28, doc. CLXXIX/9,1637-1638 doc. CLXXIX/8; 
1717 Decemvrie 1 doc. CLXXIX/29; 1719 Iulie 27 doc. CLXXX/100; 
472% Mai 2 doc. CLXXXVI/65; (in acest doc. confirmarea e făcută de mi- 
tropolit) ,1724 Noemvrie 3,doc. CLXXIX/52 :1737 Iulie 28, doc. CLXXIX/65. 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 55 


1600 — Gligorie Bogdan cumpără dela Alexandru nepotul lui 
Nădăboico vornicul, un ţigan pentru un cal bun prețuit 15 gal- 
beni 1). 

1602 — Marcu Cudalbu armäsel din Chilieni, judeţul Tutovi, 
vinde de bună voie lui Crâstea mare vornic niște ţigani pe care îi 
răscumpărase cu 2000 aspri «din mâinile Tătarilor când au pră- 
dat până la Vlașca »?). 

9 Prin documentul, probabil a anului 1605, după cum spune Gh. 
Ghibănescu, Sultana fata lui Mircea Vodă Ciobanul (1545—1554; 
1558—1559), vinde cu 300 aspri o tigancä vämesoaei Mărica 
Grămoae. « Scrie Sultana fata Mircei Voievod din Ţara Munte- 
nească că a vândut o tigancä jupânitei Marica, marei vämesoae 
şi pentrucă a cumpărat jupânita Marica pe acea tigancä drept 
200 aspri, bani gata, să-i fie moşie si de ohab(ă) si nepoților si 
stränepotilor ei; si iată marturi boiari: jupan Dumitru postelnic 
si jupan Toma vames si Nicola vames si şoltuzul din Trotuș si 
Voicil logofăt a scris în târgul Trotuș3). 

La 1610, Apostol si Gligorcea, deregätori de Bârlad, mărtu- 
risesc că Nicoară spătariul a cumpărat niște ţigani dela un oare- 
care Stefan şi Mafteiu «dereptu 20 de galbeni» 4). 

1614 — Maria fata lui Stoica postelnic de Bucov vinde lui 
Stoica logofăt de Tărceni un sälas de ţigani si astfel, cu banii luaţi 
poate să scape de năpasta ce căzuse pe capul ei 5). 

1634 — Pribeag Şimon din Săvestreni, ţinutul Făgărașului, 
vinde slugerului Todoran un sälas de ţigani pe care il câștigase cu 
judecată domnească dela mănăstirea din Brădet 8). 

1635 — Feciorii lui Dumitraşcu Grama, nepoţii lui Trepädus 
armașul, vând niște ţigani lui Neaniul vornicul de gloată 7). 

La 1635, printr'o carte de mărturie, mai multi boieri arată că 
Dumitru Hoom, feciorul Nastasiei Ciolpăneasa, nepotul Doamnei 
Marichii, a vândut nişte ţiganii marelui logofăt Pätrasco Başotă » 8). 


1) Acad. Rom., doc. XXXVII/112. 

2) Acad. Rom., doc. IX/50. 

3) Revista « Teodor Codrescu » anul I, 1915—1916, p. 49. 
4) Acad. Rom., doc. CLXXXVI/6. 

5) Acad. Rom., doc. XX/225. 

6) Acad. Rom., doc. XX/89. 

7) Acad. Rom., doc. CI11/159. 

8) Acad. Rom., doc. CLXXIX 6. 


www.dacoromanica.ro 


56 TIGANII IN PRINCIPATELE ROMANESTI 


Gavril Tăutul printr'un zapis din 1650, vinde nişte ţigani 
vistiernicului Gheorghe Roșca 1). 

Prin zapisul dela 1685, Februarie 18, jupâneasa Anghelina şi 
fiul ei vând un ţigan jupânului Raniti 2). 

La 1692, Gorovei, ginerile lui Lupaşcu Bucium din Nänest, 
vinde o tigancä postelnicului Vasile 3). 

La 1696, Safta jupâneasa lui Iane jicnicerul vinde o tigancä lui 
Vicol căpitanul cel mare «de nime silită, nici asuprită » 4). 

La 1707, Gherghina Birceanul, feciorul Udrii postelnicul din 
Birci vinde un ţigan lui lanache Văcărescul vel paharnic 5). 

Documente de felul acestora sunt nenumărate și aproape im- 
posibil de a fi reproduse toate în textul lucrării, le voiu reda în 
capitolul « Documente» dar nici acolo pe toate ci numai pe 
cele mai importante în ordine cronologică. Totuşi mai amintesc 
aici următoarele: 

1. 1646 Iunie 20—Penteleu vornic de ţinutul Bârladului vinde 
un ţigan lui Pan paharnicul ë); 2. 1647 Ianuarie 7—Vlad postel- 
nicul din Bârsești vinde lui Pan paharnicul?) din Căpreni un ți- 
gan împreună cu doi fii; 3. 1650 Iunie 22, Grigorasco Jora vinde 
două sălaşe de ţigani lui Pană cämärasul, vamesul de Focşani 8); 
4. 1652 Septemvrie 2—Neagoe postelnicul de Poiană vinde lui 
Pană cämärasul de Pärdesti un ţigan si un fecior 9); 5. 1657 Mar- 
tie 15— Actul prin care Iliaș vinde lui Brândus o tigancä 19); 6. 1661 
Ianuarie 20—Jupâneasa Neaga din Besta, judeţul Dolj, vinde lui 
Pan căpitanul, o copilä de ţigan 11); 7. 1661 Aprilie 15—Diicul fe- 
ciorul Predei clucerul din Greci vinde lui Pan căpitanul din Pâr- 
desti, două sälase de ţigani 12); 8. 1661 Mai 14 — Drăghici împreună 
cu frate-säu Papa, vinde lui Pan căpitan din Căpreni, un copil de 


1) Acad. Rom., doc. CLXXX/81. 
2) Acad. Rom., doc. CLXXX/151. 
3) Acad. Rom., doc. CLXXIX/18. 
1) Acad. Rom., doc. LXXXIX 190. 
5) Acad. Rom., doc. CLXXX 132. 
€) Arhivele Statului, M-rea Brâncov?ni, Pach. 22, doc. 10. 
7) Idem, doc. 11. 

8) Idem, doc. 15. 

°) Idem, doc. 19. 

10) Idem, doc. 25. 

11) Idem, doc. 27. 

12) Idem, doc. 28. 


www.dacoromanica.ro 


Leii 
A 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


țigan 1); 9. 1663 Octomvrie 7 — Horvat dela Ciocänesti dă act lui 
Matei postelnicul prin care arată că a primit 18 galbeni pentru ti- 
ganca care i-a vândut-o 2); 10. 1666 Mai 30 — Balica paharnicul 
împreună cu frații săi Mihart iuzbașa si Dumitrașco logofăt vând 
lui Matei feciorul lui Pan vel armaș, o tigancä 2); 11. 1666 Iulie 
2 — Ionașcu paharnicul dă la mâna lui Matei postelnicul act de 
vânzare pentru o tigancä 4); 12. 1667 Ianuarie 19 — Radu vtori 
logofăt, feciorul lui Udrişte Năsturel logofăt, vinde lui Matei postel- 
nicul, niște ţigani 5); 13. 1669 Februarie 14 — Diicul postelnicul 
din Greci vinde jupânesei Stancăi dela Brâncoveni, un ţigan ê); 
14. 1682 Noemvrie 26 — Matei fiul lui Pan biv vel clucer Pâr- 
descul vinde nişte ţigani jupânesei Stanei şi fiului său Matei 7). 

In afară de acestea mai redau o serie de documente prin care se 
arată numărul mare de ţigani cumpăraţi de un logofät de Vis- 
terie. 

1. 1709 Septemvrie 21 — Iaşi — Zapisul lui Gavril, feciorul lui 
Miron Stârcea, prin care vinde un ţigan nepotului său Ilie de Vi- 
sterie 8); 2. 1710 Iunie 29 — Zapisul pârcălabului Stefan Häbäsescul, 
prin care vinde niște ţigani nepotului său Ilie de Visterie, niște ți- 
gani ce-i are de schimb dela hatmanul Antiohie Jora ?); 3. 1711 
Mai 15, lași — Zapisul Alexandrei, ce a fost soţie lui Dumitrașco 
Drägusescul biv vtori comis, si al feciorilor ei, prin care vinde un 
țigan Sandului cupetul +°); 4. 1713 Iulie 23, laşi — Zapisul lui Va- 
sile medelnicerul prin care vinde niște ţigani lui Ilie de Visterie 11); 
5. 1719 Iulie 30, Iași — Zapisul lui Gavril Leca postelnicul prin 
care vinde o fată de ţigan nepotului său Ilie de Visterie 12); 6. 1722 
Mai 15 — Zapisul Saftei, fata lui Gheorghe Hăjdeu, ce au fost 
armas mare, prin care vinde nişte ţigani lui Ilie logofătul de 


1) Idem, doc. 29. 

2) Arhivele Statului, M-rea Brâncoveni, Pach. 22, doc. 32. 
3) Idem, doc. 37. 

4) Idem, doc. 38. 

5) Idem, doc. 39. 

€) Idem, doc. 40. 

7) Idem, doc. 51. 

2) Acad. Kom., doc. CLXXIX/22. 
*) Acad. Rom., doc. CLXXX/101. 
10) Idem, doc. CLXXIX/23. 

1) Idem. doc. CLXXIX/25. 

12) Jdem, doc. CLXXIX/20. 


www.dacoromanica.ro 


58 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNESTI 


Visterie !); 7. 1723 Mai 20 — Zapisul Mariei jupâneasa Sandului 
Manii negutätoriul, prin care vinde un ţigan aceluiaşi 2); 8. O vân- 
zare la fel s'a făcut între aceleași persoane prin zapisul din 1723— 
1724, laşi 3: 9. 1724 Martie 15, laşi — Zapisul Alexandrei stolni- 
ceasa, fata Plescäi, prin care vinde o ţigancă lui Ilie log. de Viste- 
rie 4); 10. 1724 Octomvrie 20 — Zapisul lui Zaharia Lepädat si al 
soţiei sale Rucsanda prin care vând o tigancä lui Ilie log. de Vi- 
sterie 5); 11. 1725 Mai 15, laşi — Zapisul lui Neculai Soldan po- 
stelnicul prin care vinde niște ţigani cumnatului său, lui Ilie log. 
de Visterie £); 12. 1726 Martie À — Zapisul lui Toader Stârce si al 
lui Ilie, feciorul stolnicului Ionașco Mustiaţă, prin care vând un 
țigan nepotului Ilie log. de Visterie 7); 13. 1754 Mai À — Zapisul 
lui Mihai Frâncescul prin care vinde nişte ţigani Barbului Văcă- 
rescul vel vornic 8); 14. 1768 Iulie 27 — Fetele lui Miron Hâncul 
căpitanul vând pe Cozma tiganul, cipitanului Costandin Grecu 
ot Vaslui 9). 

După cum se vede dintr'o parte a documentelor redate, re- 
feritoare la ţiganii cumpăraţi sau schimbaţi, de Ilie de Visterie, 
se pare că acesta ajutat de rudenii bogate şi de «noro» şi-a făcut 
în scurt timp o avere foarte mare. 

Numărul de ţigani cumpăraţi întrun timp aşa de scurt, ne-o 
dovedește. 

Şi în secolul XIX, ca şi în celelate secole, vânzările de ţigani 
erau foarte numeroase. 

Astfel, în 1833, Cneghina Elenca Uracov, fiica răposatului agă 
Răducan Roset, soţia cneazului Alexandru Uracov vinde dvoreni- 
nului Dimitrie Beldiman 178 suflete de ţigani « fiindcă slujba băr- 
batului meu, cum şi cea mai mare parte a zestrei mele, mă cerea 
a trăi în Rusia si după împrejurări neavând mai mult trebuintä 
de arätatii ţigani, i-am hotărît spre vânzare, mai vârtos având a 


1) Idem, doc. CLXXIX/38. 

) Idem, doc. CLXXIX/40. 

5) Idem, doc. CLXXIX/45. 

4) Acad. Rom., doc. CLXXXI 43. 
5; Idem, doc. CLXXIX 46. 

€) Idem, doc.. CLXXIX/51. 

7) Idem, doc. CLXXIX 54. 

8’, Idem, doc. CLXX X11434. 

) Acad. Rom., ms. 1669, ‘. 57. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 59 


împlini cu banii ce-i voiu cuprinde de pe dânșii si un mare interes 
a zestrii mele din Besarabia » 1). 

Tot la această categorie în afară de vânzările şi cumpărările 
pe care le făceau boierii între ei, trebue să punem si pe ţigani li- 
beri care din diferite împrejurări grele pentru ei se vindeau robi 
boierilor, după cum unii se vindeau mănăstirilor, aşa cum am vă- 
zut la capitolul ţiganilor mănăstirești. 

Exemple sunt numeroase, redau numai câteva: 

1676 — Ignat tiganul se leagă să fie rob comisului Dumitrașco 
pentrucă l-a scos dela nevoie când a fost băgat în temniţă după 
ce jefuise cu alţi ţigani mănăstirea Barnovschi. «Apoi văzând 
c'am căzut la nevoie, am căzut la picioarele lui Dumitrașco comi- 
sul de m'au scos dela nevoie, dela temniţă, ca să hiu dumisale rob 
în veci şi nime să n'aibă treabă cu mine, căci, că dumnealui m'au 
scos dela nevoie. Iar pentru mine ca să nu fug este chezas fratele- 
meu Andrei şi Sima ţigan » ?). 

1679 — Gavril tiganul cu soţia şi trei copii se vând șerbi lui 
Pavel Bujoranul pentrucă i-a plătit capul, către Stan tiganul cu- 
{itarul dela care furase o iapă. 

« Eu Gavril am furat o iapă a lui Stan tiganul cutitarul și m'au 
prins şi-am căzut la legătură și la închisoare și la mare nevoie si 
neavând cu ce-mi plăti capul despre pägubas şi de gloaba armasu- 
lui, numai am căzut la dumnealui Pavel Bujoranul şi-au dat pen- 
tru mine pägubasului o iapă cu mânz si cinei lei, bani cheltuială 
şi zece lei bătuţi gloaba armasului Constantin căci dumnealui m'au 
prins. 

Şi pentru căci m'au plătit dumnealui dela moarte, eu m'am 
dat dumisale cu tiganca mea şi cu acești trei copii, care mai sus 
scriem, să fim a dumisale ţigani în veaci de veaci şi cuconilor du- 
misale, iar de mi se va afla undeva vreun stăpân să n'aibă treabă 
că dumnealui ne-au scos dela moarte» 5). 

1682 — Urâta tiganca se vinde serbä lui Mihalache Topa 
« pentru două iape cu mânz ce mi-au dat dumnealui de am dat lui 
Stan tiganul de m'am plătit de dânsul, că i-am fost datoare cu 
două iepe cu mânz. 





1} Acad. Rom., doc. CIX 107. 
23) Acad. Rom., doc. CV/92. 
3) Idem, doc. IX/30. 


www.dacoromanica.ro 


60 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


Și neavând noi cu ce plăti iepele lui Stan, (fiindcă) au fugit 
Gheorghe tiganul meu în Tara Turcească, apoi Stan m'au apucat 
pe mine cu copiii şi m'au ţinut un an la casa lui, la opreală, și ne- 
mai viind Gheorghe tiganul meu să ne plătim, mă vânduse Stan 
dumisale clucerului Cantemir şi mam vândut dumisale jupânu- 
lui Mihalache pentru căci era si Gheorghe tiganul meu a dumi- 
sale » 1). 

O altă cumpărare subt formă de răscumpărare este următoa- 
rea: 

1690 — Doi fraţi Stefan si Toader Darie fac cunoscut pârcă- 
labului despre tiganul care i-a păgubit că l-a răscumpărat dela 
ei, fiind condamnat la moarte, Jora sărdarul, dându-le în schimb 
o iapă si un mascur. 

« Cinstit dumneata părcălabe facem ştire dumitale pentru Nis- 
tor tiganul pe cum ni-au furat 20 de mascuri în zilele Ducăi Vodă; 
deci noi am umblat pe urmă și l-am prins si l-am dus în temniţă 
la Eşi (Iaşi) şi măria sa Duca Vodă l-au dat să-l spânzure neavând 
cu ce plăti, deci Nistor tiganul au căzut Andriescioaei si cu alți 
oameni buni după dumnealui Jora sărdarul de l-au plătit dela 
streang si ne-au dat nouă o iapă și un mascur partea lui Nistor 
pentru dânsul și el să fie rob nerăscumpărat în veci dumisale Jorăi 
sărdariului. 

Aceasta facem ştire dumitale, să fii dumneata sănătos » 2). 

Un document de toată frumuseţea e următorul: 

1697 — Tiganul Mihai zlătarul împreună cu femeia și copiii săi 
se vând robi lui Costin Neaniul vel căpitan za margine, fiindcă 
picase la mare năpastă. — « Căzând eu cu feciorii mei la robie la 
Bec-Mărzea pentru un cal murg cu o nară spintecată, ce l-am fost 
cumpărat dela o slugă a Bec-Mărzii, drept taleri 20, care pentru 
aceşti bani așa ne-au fost tocmeala de i-am dat o pereche de sa- 
haidace ferecate. Apoi Bec-Mărzea cunoscând acel cal la mine au 
mai cerut la mine un cal ce-au zis că i-au mai perit dempreună 
cu acel cal ce l-au cunoscut la mine și m'au apucat cu strânsoare 
mare să-i dau preţul acelui cal, taleri 100. Pentru care gâlceavă 
trăgând şi divan pentru acel cal înaintea mării sale lu(i) Antiohie 
Vodă la scaunul mării sale la lași, — şi m'au dat Judecata plat- 
nic lui Bec-Mărzii ca să-i dau acești bani toţi deplin, taleri 100. 
~ n Acad. Rom., doc. IX/40. 

23) Acad. Rom., doc. IX/58. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEŞTI 61 


Deci eu neavând banii să-i dau am căzut la robie cu copii mei 
şi petrecând nevoie în robie rugatu-m'am dumisale cu chezäsie 
mare, ca să mă dea pre chezäsie, să-mi cäpuesc (sic) banii și 
să mă răscumpăr și dupre rugămintea mea datu-ne-au în che- 
zäsia acestor ţigani .... care acești ţigani chezesi m'au luat în 
chezäsie dela Bec-Mărzea ca să mă cäpuesc cu banii. 

Deci negăsindu-se nimene ca să ne răscumpere dela păgâni, 
am venit la dumnealui Costin Neaniul vel căpitan si căzând cu 
mare rugăminte la dumnealui ca să ne răscumpere, deci dumnealui 
s'au milostivit de ne-au dat taleri 110 de ne-am răscumpărat dela 
păgâni. Şi ne-am vândut dumnealui .... că noi alt stăpân, pre 
altul n'am mai avut fără decât acum pre dumnealui (se vede că 
acești ţigani înainte de a cădea năpasta pe capul lor, au fost li- 
beri), ca să-i fim dumnealui robi de acum înainte » 1). 

1718 — Ivan feciorul lui Dumitru tiganul, sârbul, din Tara, 
Turcească, împreună cu femeia şi copiii lui se vând lui Ion logo- 
fătul de Podbanitä, pentru a nu pieri de foame. 

« Precum să să ştie că fiind noi ţigani den Tara Turcească, 
de moșii noştri de fel de acolo, fără stăpân, am fost venit aicea în 
Tara Rumânească, încă mai naintea răzmeriţii si ne-am fost lipit 
lângă casa dumnealui si am fost multă vreame si cât am fost ne-au 
căutat şi ne-au miluit ca pre niște străini, iar după ce sau făcut 
räzmeritä în ţară, atuncea de frică am trecut peste Olt, ducându-ne 
la Târgovişte. Şi făcându-să lipsă și foamete mare de bucate, în 
toată țara, ajungând ocao (sic.) de bucate de grâu si de mălai câte 
zeace bani si mai mult si văzând noi nevoia și foamea, că vom 
să murim cu toţii ne-am tras cum am putut şi am venit iar la 
casa dumnealui, la Podbanitä. 

Deci noi văzând nevoia că vom (era) să perim de foame fiind 
și dentr'acoace de Olt foamete şi într'alt chip neavând cum face, 
ne-am vândut noi de a noastră bună voie si cu tocmeală dumnealui 
logofătului Ion, în pret taleri şaizeci si cinci. Şi într'acest pret ne-au 
dat bani şi bucate de ne-au plinit suma banilor ce scriu mai sus. 

Drept aceia .... să aibă a ne ţinea si a ne stăpâni si să-i fim 
robi stătători dumnealui si coconilor dumnealui, nepoților, stră- 
nepoților câţi Dumnezeu îi va dărui, noi și copiii noştri și cine se 
va trage din noi, neam de neamul nostru, să fim robi stătători » 2). 


1) Idem, doc. LXXXIX/192. 
2) Idem, doc. XII 160. 


www.dacoromanica.ro 


62 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


Urmează un document interesant din timpul ocupaţiei austriace 
în Oltenia, prin care, un oarecare Pena tiganul, frate cu Ivan din 
documentul de mai sus, feciorul lui Dumitru tiganul, sârb, din 
Ţara Turceascä se vinde rob logofătului Ion Podbäniceanul, fiind- 
că-l plătise de nişte bani ce furase dela un negutätor din Măgurele. 
După ce luase banii a trecut Oltul si s'a dus la Craiova unde i-a 
cheltuit. «Şi viind jupânul Pascul fratele dumnealui jupân lon 
aici la Craiova cu negustoria dumnealui, m'au găsit și m'au prins 
și m'au pus la grea închisoare cu porunca cinstitei administrații, au 
să-i dau dumnealui banii care i-am furat, au să mă spânzure ca pe 
un hot. Si eu ţiind o tigancä a dumnealui logofătul Ion, anume 
Stana, care tigancä iaste dumnealui dată de schimb dela măria sa 
Gheorghe Cantacuzino si fiindcă si fraţii mei Iovan (Ivan) şi Ni- 
cola sunt vânduți la dumnealui, din vreamea foametii, nefiind nea- 
mul nostru de aici de (din) Ţara-Rumânească au vreunui (vreunor) 
boieri, au a vreunei mănăstiri, ci fiind noi din Ţara Turcească, 
fără de stăpân, eu am căzut cu multă rugăciune şi cu plecăciune 
la dumnealui logofătul Ion ca să mă scoatä dela moarte și să mă 
plătească dela dumnealui jupân Ion si dela frate-său Pascul. Si 
dumnealui m'au plătit de toţi banii dela aceşti negutätori si eu 
pentru aceşti bani care mi i-au dat dumnealui de m'am plătit de 
negutätori, m'am vândut la dumnealui ca să-i fiu ţigan ohabnic 
şi stătător eu şi tot rodul ce să va trage din mine în veaci»!). 

Toţi aceşti ţigani de mai sus, din categoria boiereşti, împreună 
cu cei mănăstirești alcătuiau așa zișii țigani vătrași care se impär- 
teau la rândul lor—după serviciile la care erau repartizaţi, în două 
grupări bine distincte: a) ţiganii cäsasi (de curte) şi b) ţiganii 
de ogor (agricultori, grădinari şi pădurari). Tiganii de ogor având 
o situaţie cu nimic superioară animalelor, formau grosul robilor. 

In loc de altă argumentare este de ajuns să amintim cartea 
de moștenire ?) din 26 Februarie 1820, a lui Matei Ghica către 
fiul său lordache Ghica biv vel vornic, în care erau lăsați moste- 
nire unui singur fiu 271 sălașe compuse din 1.104 suflete (indivizi). 

Ca să ţină numai pe lângă curte 1104 ţigani, ar îi fost un lucru 
de necrezut, deoarece n'ar îi avut la ce să-i folosească — oricât 
de mare si pretențioasă ar fi fost curtea; iar ca să-i ţină fără de 
niciun rost, iarăşi nu ne vine a crede; și atunci nu-i rămânea 

1) Acad. Rom., doc. XII/144. 

2) Acad. Rom., ms. 4843, 


www.dacoromanica.ro 


TIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 63 


decât să-i folosească la munca câmpului si moșiilor destul de 
întinse pentru un număr si mai mare de robi. 

Starea acestor robi era asemenea animalelor de muncă și 
aceasta ne-o arată coeficientul indivizilor care formau o familie. 

In timpul acela un număr oarecare de progenituri, alcătuia 
o bogăţie în plus pentru proprietarul respectiv. 

Coeficientul de patru suflete într'un sălaș de ţigani era destul 
de mic, când se ştie că ţiganii sunt foarte prolifici — lucru observat 
şi în zilele noastre. 

Posibil însă, că și alţi factori au contribuit la quasi-sterilitatea 
lor, deoarece știau că vor fi despărțiți de odraslele lor prin vàn- 
zare și schimburi, dar hotăritoare a fost starea materială extrem 
de mizerabilă în care se zbăteau. 

Pe un rang superior robilor de ogor (dacă se poate spune așa) 
se aflau robii căsaşi. Aceştia îndeplineau toate funcțiunile pe 
care le necesitau huzuroasele curţi boierești; dela cele mai umili- 
toare până la servitoarea care mătura în casă, bona care creştea 
copilașii cuconitei, doica în a căreia obligaţie era alăptarea lor, 
feciorul, vizitiul, rândașul si bucătarul. 

Cea mai mare parte din ţiganii cäsasi o formau meseriasii: 
fierari, potcovari, läcätusi, lemnari, zidari, cismari, croitori, blă- 
nari, pitari (brutari) și lăutarii, meserie în care erau neïntreculi 
pe vremea aceia. 

Intr'un document dat la Râmnic în 1781, se ordonă de Later 
Ludovicus Kiss, probabil unui inferior al său, următoarele: «să 
poruncești la ţiganii dela Sibii să ne facă 25 mii de cuie de acest 
feli, după cum trimesăi un cuiu de mostră, fiindcă ne trebuesc 
pentru mănăstire, de coperit » !). 

Tot din secolul al XVIII-lea, într'o foaie de zestre sunt amin- 
tite «două ţigănci în casă fiind mari cusutorese » ?). 

Spre a scoate cât mai multe foloase de pe urma robilor ţigani, 
stăpânii acestora, îi dădeau de mici să se specializeze pentru 
anumite slujbe; așa găsim întrun document din 1814, cum un 
oarecare Iohan Freilih se angajează să înveţe în curs de cinci ani, 
meșteșugul curelăriei, pe un băiat de ţigan al lui Nicolae Glo- 
goveanul biv vel clucer. 


1) N. Iorga, Studii si documente, vol. VIII, p. 97. 
2) Convorbiri Literare, XXII (1888), p. 628. 


www.dacoromanica.ro 


64 ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 


« Deci mă leg printr'acest zapis ca la sărvârșirea sorocului să 
am a-l da dumnealui, desăvârșit meşter la acest meșteșug, încât 
să nu aibe la cel mai mic lucru trebuintä de alt meşter, iar când 
nu i-l voiu da învăţat, atunce să am a-i plăti eu dumnealui toată 
pieiciunea ţiganului si slujba ce putea face într'acest estim de 
vreme » 1). 

Intr'alt zapis din 1816, un bărbier se obliga să înveţe meste- 
sugul bărbieriei pe un ţigan al aceluiași boier si «la implinirea 
sorocului să fiu dator a-i da băiatu desăvârșit bărbier învăţat 
întocmai ca și mine având idee de a rade atât la prostime cât şi 
la epochemeni după cum eu rad; şi dumnealui să fie dator a îm- 
brăca băiatu un an cu haine si să-mi dea si o chilă de mălai, iar 
alt nimic » 2). 

Soţia clucerului Glogoveanu, Elena dă unui Gheorghe pânzaru 
un ţigănuș al ei ca să-l înveţe meșteșugul până în trei ani. « Deci 
de acum în trei ani să am a-i da pe tiganu ce s'au zis desăvârșit 
la acest meșteșug. Şi pentru osteneala mea să aibe dumneaiei 
a-mi da postav un giubelic, iar când la soroc de trei ani nu voiu 
urma de a-i da dumneaei pe ţigan învăţat întocmai precum știu 
eu, să am a-i plăti toată pierderea de vreme cât putea a-i posluși » 3). 

Acelaşi boier, Nicolae Glogoveanu, biv vel clucer dă un băiat 
de ţigan să înveţe meșteșugul croitoriei în «soroc de patru ani 

Zapisul lui Stanciul croitorul spune să-l dea « desăvârșit meşter 
întocmai ca si mine având știință atât la cusut cât si la croit la 
fel de fel de lucruri cât le metaheriseste un croitor meșter, iar 
pentru îmbrăcăminte să fie dumnealui clucer dator pe doi ani 
să-l îmbrace cu haine cât si cămăşi si orice-i trebue, iar pe doi 
ani, fiindcă mă folosesc și eu de băiat, să fiu eu dator a-l îmbrăca » 4). 

Astfel robii specializaţi într'o anumită meserie se bucurau apoi 
de stima celorlalţi si de un traiu mai bun. 

Tiganii căsași ai aceleiași curţi nu trăiau la un loc, ci erau 
despărțiți printr'o împrejmuire formând o categorie separată con- 
dusă de un vătaf cu puteri mari, care, la rândul lui, era direct 
răspunzător față de stăpân, pentru lucrul si abaterile ro- 
bilor. 


1) Acad. Rom., do”. CLXXX/188. 
2) Acad. Rom., doc. CLXXX/160. 
3) Acad. Rom., doc. CLXXX/157. 
1) Acad. Rom., doc. CLXXX/178. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII IN PRINCIPATELE ROMÂNEȘTI 65 


Meseriasii bucurându-se de o oarecare autonomie şi diferite 
avantagii, prosperau foarte încet, dar sigur; ceilalţi, cu gospodăria 
caselor boierești, fiind tot timpul în jurul stăpânilor, se sileau care 
mai de care să se facă pläcuti, divulgând unele secrete ale celor- 
lalti ţigani, care intenționau să-și păgubească stăpânul. 

Işi linguseau stăpânii până la dezgust, dar vanitatea omului 
gol, nu e niciodată sătulă de laude, chiar când nu le crede, nu le 
înlătură. 

Firea ţiganului e cea mai lingusitoare, se aseamănă cu a Evreului 
— şi e născut aşa, nu format mai târziu graţie împrejurărilor. 

De multe ori îşi arătau albul dinţilor în semn de râs, când 
stăpânul primea binevoitor ceea ce i se spunea şi luându-și o în- 
fätisare mâhnitä, ștearsă, când stăpânul era incruntat ; lăudându-i 
faptele nevrednice tot atât de mult ca pe cele bune, ei rămâneau 
în aceiaşi mizerie, în care erau sortiti să trăiască, până la ivirea 
unei zile mai bune. 

Meseria în care excelau era lăutăria și pentrucă talentul mu- 
zical la ţigani necesită o deosebită atenţie ne rezervăm dreptul 
de a-l trata într'un capitol special. 

In afară de meseriile amintite, întâlnim prin documente, ti- 
gani ce profesau unele ocupaţii aproape imposibile de exercitat, 
dacă ar fi fost intr'o stare de robie. 

Asa, într'o statistică a Moldovii de peste Prut, din 1798, se 
vorbește de un ţigan cârciumar în târgul Chișinăului 1); ocupa- 
tiune care necesita, după părerea mea, o oarecare libertate, dacă 
nu deplină. 

Din acest capitol, cu multe exemplificări, se vede foarte clar, 
categoriile de ţigani robi, după felul proprietarilor care îi stăpâ- 
neau, cât şi ocupațiile lor. 


1) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI. București, 1909, p. 119. (Această 
statistică este cuprinsă în capitolul XIV și a fost făcută cu un scop filan- 
tropic. Fiecare individ care fusese ajutat cu bani, i se trecuse numele în 
această statistică, iar printre ei se afla și Ioniţă, cârciumar din târgul Chi- 
șinăului, ajutat cu 6 lei). 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


In toate timpurile au existat oameni mai tari si alţii mai slabi, 
indiferent dacă forţa celor tari a constat în mărimea pumnului 
şi agilitatea membrelor, numărul şi perfecțiunea armelor sau în- 
grämädirea de bunuri. 

In totdeauna a existat unul care să poruncească şi unul care 
să execute. 

Tiganii au făcut parte din categoria celor slabi si de când 
sunt cunoscuţi în istorie, ei nu s'au bucurat de o situaţie cel putin 
omenească, 

Strămoșii lor din India făceau parte din acea clasă de oameni 
netrebnici — paria !) —; strămoşii lor mai deaproape erau robi, 
iar actualmente dacă nu mai sunt robi, totuşi egali în tratament 
cu conlocuitorii ţărilor în care se află, nu sunt. 

Tot Paria au rămas, iar blestemul milenar cu nenorocirile lui 
se pare că i-a urmărit de aproape în toate peregrinările lor. 

După concepţia originei divine, strămoşii lor îşi aveau naşterea 
din praful de pe tălpile primului zeu — Lumina — şi de aceea 
rostul lor în vieatä era rostul prafului călcat de toţi si spulberat 
de vânt în cele patru părţi ale lumii. 

Aceștia sunt Paria din al căror sânge sunt plămădiţi ţiganii 
alungaţi pretutindeni de urgia Brachmanului, coboritor din pieptul 
primului zeu, ceea ce însemna mișcare şi foc, întâietate. 


1) Un exemplu de ce înseamnă «paria » chiar în ziua de astăzi în India, 
e faptul următor: « O femee aparţinând castei nobile căzuse într'o fântână, 
în satul Nagpur, lângă Calcuta. Doi tineri «paria » alergară la tipetele ei si 
tocmai se grăbeau să se cufunde în put când persoana aflată în primejdie, 
recunoscându-i, le strigă: nu coboriţi; nu contaminati apa! Prefer să mor... 

Tinerii știind că dacă ar fi profanat apa fântânei cufundându-și corpurile 
în ea, fie chiar pentru salvarea unei vieţi omenești, ar fi fost schingiuiti 
fără îndurare de către nobilimea satului, ascultară dorinţa femeii. 

Si ea bineînţeles, s'a înnecat. (Ziarul + Dimineaţa » 10 August 1934). 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 67 


Preceptele moralei creștine printre care se numără şi acesta: 
« Ajută pe aproapele tău, ca pe tine însuţi », era odinioară, ceva 
prea vag și pornit dela egal la egal, ca să ne gândim că şi ți- 
ganii sunt «aproapele» nostru. 

Pe «aproapele » nostru l-am folosit de multe ori în locul ani- 
malelor, bune numai la munca câmpului. 

Aceasta a fost vieata ţiganilor si a trebuit să treacă mult timp 
până când oamenii liberi si puternici s'au gândit să dea şi tiga- 
nilor oarecare satisfacţie sau libertate. 

Timpul îndelungat cât si numărul mare al ţiganilor din Prin- 
cipatele noastre, a făcut ca să se reglementeze oarecum drepturile 
şi îndatoririle lor. In această privinţă ne stau la dispoziţie nenu- 
măratele documente, din care putem constata drepturile şi obli- 
gatiunile ţiganilor. 

Natural că talgerul obligatiunilor atârna mult mai greu decât 
acel al drepturilor, dar acest fenomen nu era specific numai la 
noi, în România, ci se practica în toate ţările. 

Dintre obligatiunile ţiganilor cele mai însemnate, în afară de 
prestarea muncii obligatorii — de vreme ce erau robi —erau 
dăjdiile. 

Pentru a cunoaște într'o măsură oarecare dările la care erau 
supuși, arătăm mai jos privilegiile marelui armas, subt ordinele 
căruia stăteau vătrașii, vătafii, muzicantii (lăutarii), aurarii, lăeşii 
şi ceilalţi ţigani. 

Veniturile armașului erau considerabile şi proveneau din urmă- 
toarele surse: « Din tributul ţiganilor, plătit domnului, pe care 
el îl percepe și din care îi rămâne un surplus cu atât mai însemnat, 
cu cât el nu calculează niciodată pe dreptate. 

Aurarii care culeg aurul râurilor, trebue să predeie această 
recoltă marelui armaș, care, la rândul său o preda domnitorului. 
Surplusul ce-i rămâne şi el ştie să-l facă cât mai mare, abia se 
poate calcula. 

Alte venituri ale marelui armaș sunt: 

a) Ploconul care se därueste din partea ţiganilor pentru pesches 


sau din aceia a zapciilor (zobtshis) sau tzirbachis . 18.000 piastri 
b) Din ploconul bäesilor sau a aurarilor va- 
lachi câte 20 piastri de un ludur 1), din 40 luduri 800 piaștri 


1) Cf. nota din Hurmuzachi X, p. 523; liude — unitatea de contribuţie. 
După raportul lui B. Ştirbei către Kiseleff asupra stării Valachiei. 


5e 


www.dacoromanica.ro 


68 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


c) Areatul sau daruri făcute de ţigani: pentru 


înmulțirea spre vânzare a cailor. . . . . . . . 10.000 piastri 
d) Pentru diferitele vătăfii de muzicanți us 

atât în Bucureşti cât si în ţară .... „8.000 piastri 
e) Din zapciucäriile puscäriei, iusbäsiei, ceausiei 

si a vätämänilor . . . . . . . . . + « « 3.000 piastri 
j) Armäselul pentru fân si Temne Se pe 750 piastri 
g) Armäselul acelora ce vor să fie scutiti de 

serviciu ... no, E e 600 piastri 


h) Diferite Venturi, de asempii; amenzile si 
alte produse destul de însemnate a puscäriei cu 
toate că trebuesc împărţite . . . . . . . . . 12.000 piastri 


Total . . 53.150 piastri 


După socoteala 1) de mai sus redată de Xreuchely, prin 1822, 
întrun raport către von Miltitz, judecând numai veniturile marelui 
armas de pe urma ţiganilor, putem să ne închipuim la cât ajun- 
geau dările ţiganilor către domnie. 

Dările ţiganilor sporeau de multe ori averea din care domnul 
ţării cumpăra sate si moșii pentru sine. 

Astfel, Mihai Viteazul, care era destul de bogat prin căsătorie 
şi funcţiile pe care le ocupa, înainte chiar de a fi domn, cumpără 
nişte sate în județul Romanați «din trudă, din slujba ce am 
slujit domnia mea și din bucatele domniei mele, din dajdia satelor 
şi ţiganilor » 2). 

Dintr'un tablou al veniturilor si cheltuelilor pe anul 1827, 
printre sumele primite pe seama domnitorului care rămâneau 
personale ale lui fără a se vărsa în casa vistieriei, era și birul pe 


In limba slavonă, ludie înseamnă om». Așa dar când se zicea înain.e: cutare 
număr de ludii, se înţelegea numărul oamenilor plătind contribuţie Personală. 
Această contribuţie mărindu-se multi contribuabili nu erau în stare să plătească 
întreaga capitatie, aveau mijloace spre a plăti numai jumătate, o treime sau 
un sfert din capitatie. Atunci se adunau la un loc doi, trei, patru și chiar 
mai mulţi contribuabili, erau considerați ca un singur individ şi-i număra 
ca o ludi’, fiindcă întradevăr nu plăteau cu toţii împreună decât suma ce 
ar fi trebuit plătită de fiecare din ei; mai târziu se înţelegea prin ludie o sumă 
oarecare de bani plătită de un număr oarecare de țărani + (Convorbiri Literare, 
XXII (1888), p. 741 și Despre Barbu Dimitrie Știrbei— Recunoașteri şi mărturii, 
Vălenii de Munte, 1913, p. 35. 

1) Hurmuzachi, vol. X. Bucureşti, 1897, p. 523. 

2) Arhivele Olteniei, anul X (1931), p. 131. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 69 


ţiganii Statului care se ridica la suma de 112.747 lei (Muntenia), 
sumă destul de importantă, dacă știm că, aceea care se cuvenea 
pentru exportul porcilor şi care export era destul de însemnat, 
se ridica de abia la 78.500 lei ?). 

Intro legiuire a anului 1833, se arată că «ţiganii Statului vor 
fi obligaţi ca în afară de dajdie de cap de 30 piastri anual şi a 
zecimei dajdiei de cap, să lucreze câte 6 zile pe an, la lucrările 
de folosinţă publică » °). 

Zecimea pe care trebuia s'o plătească ţiganii în afară de cei 
30 piaştri de cap, era onorariul nazirului, boier însărcinat cu 
încasarea dăjdiilor pe ţigani. 

Nazirul a cărui funcţiune consta în a inspecta și strânge dă- 
rile dela toţi ţiganii Statului, se alegea după vechiul obiceiu, 
din boierii ţării, indiferent din ce grad ar fi fost, fiindcă totul 
depindea de cinstea și bunul lui nume. 

In afară de ceea ce i se cuvenea prin lege, nu avea voie să 
reţină nimic din impozitul sau amenzile luate dela ţigani. De 
asemenea era responsabil de orice asuprire sau abuz exercitat 
asupra ţiganilor, fie de el personal, fie din neglijenta lui de către 
subalternii săi. 

Nazirul avea o cancelarie cu următorii functionari și cheltueli: 
El primea 1000 de piastri, Samesul 300, doi funcţionari 250 lei 
(unul 150, iar celălalt 100), cheltueli de birou 50 si șase ocolași 
primeau fiecare câte 100 de piastri. In total se plătea pentru 
cancelaria nazirului suma de 2200 piaştri anual» 3). 

Alte dări plătite de ţiganii robi sunt «câte un leu de ţigan 
căsar si câte jumătate de leu pentru ţigan holteiu, banii cheltu- 
ială pentru lucrul grajdului gospod (domnesc), dela ţiganii cu 
meșteșug ce locuesc prin târguri; iar după spusele cronicarului 
Neculce, mai iscodeste Mihail Racoviţă (a domnit cu întrerupere, 
în Moldova, dela 1703—1726),4) pe lângă o mulţime de impozite 


1) Raportul lui B. Știrbei către Kisseleff. (Convorbiri Literare, XXII, 
1888, p. 746) si Despre Barbu Dimitrie Știrbei. (scriere comemorativă). Vă- 
lenii de Munte, 1913, p. 41. 

2) Acad. Rom., ms. 1032, p. 940. 

3) Acad. Rom. ms. 1032, p. 94—95 (Din proiecte și propuneri făcute de 
N. Şuţu, votate în 1833). | 

4) N. Iorga, Doc. privitoare la familia Callimachi, vol. I. București, 1902, 
p- 423—424. 


www.dacoromanica.ro 


20 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


puse pe biata ţară si «tigänäritul » care însemna câte «doi gal- 
beni pe fiecare cap de țigan » 1). 

Tigänäritul însă, nu fusese pus prima dată de Mihail Racoviţă, 
fiindcă îl găsim şi la 1714, în timpul lui Nicolae Mavrocordat, 
care în urma unei hotäriri dă un hrisov domnesc prin care iartă 
această dajdie ce fusese de ajutor la nevoie si scăpase ţara dela 
mare greutate atunci când era «ca o corabiia ce să află în mij- 
locul Mării, cuprinsă din toate părţile de valuri holburate si fără 
linişte » 2). 

In timpul lui Mihail Racoviţă această dajdie destul de grea, 
provoacă nemulțumirea mănăstirilor si boierilor care aveau nu- 
meroși robi ţigani şi siliră în scurtă vreme pe domnitor, să-l 
suprime, bine înţeles că domnul nu consimtise lu aceasta decât 
în urma strângerii unei însemnate sume de bani, pentru a-și sa- 
tisface gustul si trebuinta. 

Suprimarea tigänäritului s'a făcut prin hrisovul din 23 Octom- 
vrie 1725: «Eu Mihail Racoviţă... facem știre cu această carte 
a domniei mele tuturor cui se cade a şti, pentru rândul tigä- 
năritului care s'au urmat până acum, de s'au luat dajde pe 
ţigani din toată ţara, care obiceiu a fost izvodit de mai multă 
vreme » 3). 

Domnitorul Mihail Racoviţă arată în această carte de domnie 
că el n'a pus dajdia pe ţigani din răutate sau lăcomie ci « din în- 
tâmplarea vremilor ce au vinit asupra acestui pământ, jacuri de 
cătane și prădzi, robii, şi altele asemenea acestuia, rămâind ţara 
la mare slăbiciune și cu multe datorii învăluită şi noi ca să putem 
rădica poruncile stăpânilor și neavând de unde mai lua şi cu ce 
chivernisi, iarăși s'au atâtat si s'au urmat a se lua acest tigä- 
nărit ». 

Arată apoi în mod siret că ţara sufere si el nu poate să ră- 
mână indiferent la aceasta «de altă parte văzând si jalobele du- 
milorsali boiarilor si mai vârtos si a mănăstirilor, precum li s(e) 
pustiesc ţiganii », a hotărit si socotit că această dajdie «nu iaste 
de nici un folos ţării, drept aceia am şi legat (oprit) acest obiceiu 


1) A, D. Xenopol, Istoria Românilor, Ed. III, vol. IX, p. #1. 

2) N, Iorga, Studii şi documente, V, p. 100, doc. 100, din Iași, 1 Iulie 1714. 

3) Arhiva Soc. Științifice şi Literare. lași, 1895, p. 338—340 si Revista 
« I. Neculce », Iași, 1922, p. 305—307 si N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, 
p. 103, doc. 112 fregest). 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 71 


al tigänäritului si l-am şters ca să nu mai fie de acum înainte 
în veci». 

« Numai ţiganii cei domneşti şi cei de toiag hătmănesc, vor fi 
cu dajde(a) lor cum au avut obiceiu»1). 

Mai favorizați însă, în privinţa dărilor, erau ţiganii mănăsti- 
resti care « aveau un privilegiu că dările ţării nu le plăteau, trebuia 
însă să plătească venitul gostinei si a desetinelor, dar numai la 
mâna egumenilor mănăstirilor 2); iar lucrul la care erau supuși 
privea numai m: năstirile şi mitropoliile. 

Astfel, Stefan cel Mare, hotărăşte prin documentul din 1 Iulie 
1460, ca, ţiganii mitropoliei Sucevii, «să nu fie intrebuintali 
decât pentru slujbele mitropoliei » 5). 

La 1627, Miron Barnovschi Moghilă, Voievodul Moldovii scu- 
teste de bir pe ţiganii mănăstirești 4). 

Scutiţi complet de dări — în afară de cazuri speciale — era 
vätaful sau bulibasa, supraveghetorul sälaselor, însărcinat de 
cele mai multe ori cu încasarea dajdiei, pentru care, probabil, 
ii venea şi lui o cota-parte de fiecare cap de familie. 

Ca semn distinctiv purta un biciu de curele (un fel de cnut 
fără plumbi), iar în cazul când autoritatea sa era stirbitä, se adresa 
administraţiei ispravnicilor. 

Aceste cazuri erau destul de rare, căci robii erau mai mult 
galägiosi decât fäptasi ai relelor. Şi acum, fiindcă am amintit 
de vätafi, vom arăta în câteva cuvinte şi felul de organizaţie 
autonomă a ţiganilor. 

In afară de vätafi, ţiganii aveau juzi și cnezi, după cum se 
poate vedea din următoarele documente: La 1414, Alexandru cel 
Bun därueste boierului Toader Pitic mai multe sate printre care 
satul dela gura Jeravätului, unde au fost cnezi Lie şi Țigănești 5), 
(probabil mai multi fraţi). 

Intr'alt document dela 1428, därueste mănăstirii Bistriţa, 31 
de eakat uuranr în frunte cu Kiasn Koman 6). Confirmnă acest 


1) Acad. Rom. doc. CLXXXI/138. 

2) Melchisedec, Notiţe istorice si archeologice. Bucureşti, 1885, p. 154. 

3) I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, vol. I, București, 1913, p. 39. 

1) Acad. Rom. doc. CLXXXI/71. 

5) M. Costăchescu, Doc. moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare, vol. I. 
București, 1931, p. 103—105, 

$) Archiva Istorică a României, vol. I. Bucureşti, 1865, p. 121. 


www.dacoromanica.ro 


72 VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


fapt si documentul din 5 Martie 1458, dela Vlad Ţepeş: KkHes'n 
ARHrAHCKH 1). 

Despre juzi este documentul cu data 13 Iulie 1448, din timpul 
lui Petru al II-lea din Moldova, prin care dă lui loan Porca 
«uurann Ha HAVE CHHAT'R H HHKSAA HKSAEH AH PORAD H KOCTÉ » 
si alţi insi. 

Juzii strângeau dajdea dela ţigani, iar existenţa lor și a enc- 
zilor, ne întăreşte convingerea că la venirea ţiganilor în Europa, 
formau grupuri mari conduse de șefi cari s'au numit apoi cu nu- 
mele juzilor şi cnezilor români, bine înţeles funcțiuni și nume 
împrumutate dela slavi. 

Intr'un document din secolul XIX se amintește de un Andrei 
« Budele » (judele) din Botoșani, despre care N. Iorga spune că 
era jude de ţigani din acel oras ?). 

Peste un număr oarecare din acești juzi, probabil după 1i- 
nuturi, exista şefia unui bulucbașă (bulibasa) care în afară de 
încasarea dijmei, judeca toate diferendele între sälasele unei cete, 
sau chiar neînțelegerile membrilor unui aceluiaşi sälas. 

O numire a unui bulucbașă de ţigani cu toate drepturile ce 
îi erau conferite de domnitor, ne-o arată doc. 3) din 3 Iulie 1753. 





1) Venelin. « Baoko-Boarapexia rpamoTu +. Petersburg, 1840, p. 91. 

2) Acad. Rom. doc. XLIX/65 și N. Iorga, Studii si documente, vol. V, p. 70. 

3) Revista Istoricä, III, p. 15—46. «Dat-am cartea Domniei mele lui 
lancul, pre carele l-am făcut Domnia mea bulucbaș peste giuzăi de ţigani 
domneşti lingurari ce säntu în parte Țărăi de giosu, ca să fie volnec cu carte 
Domnii mele a ţine pe toţi giuzăi cu cetile lor, după izvoadele gd. (gospod) 
ce li s'au dat și toţi să aibă a asculta de dânsul de toate ce li-au da învăţă- 
tură din poruncile Domniei mele. Iar care din Tägani va umbla fugari de la 
cetile giuzălor gd., cum și dela ciata lui, să aibă a-i căuta împreună cu 
giuzăi si, oriunde i-ar găsă, să-i ia si să-i aducă pe la fiistecarele ciata lui. 

Așijdere si pentru alţi Tigani ce vor fi räzleti printr'alte ceti boierești sau 
mănăstirești, orice fel de Tigani ar îi, să-i ia pe toţi si să-i aducă aice, la cre- 
dincios boierul Domnii mele dum. Ianach vt. (vtori) Cămăraș, ca să-i puiu la 
tabla gd., și nime întru nimic să nu-i supere, fără ei își vor da dajdie lor 
pe an după obiceiu. 

Așijdere poruncim Domniia mea şi dum. boerii ispravnici de pre la Ti- 
nuturi i căpt. i părcălabi de pe la târguri și slujitori, i vornici de prin ţara 
Domnii mele pentru hrana lor, hrănindu-să cu dreptate, nime întru nimică 
să nu-i supere, nici să-i globească, fără numai bulucbaşa lor să-i giudeci si 
să-i globascä, şi globile ce s'ar face prin cetile lor să le ia bulucbasa și să 
le aducă aice la dum. numitul vt. cämäras. Așijdere poruncim si voi, olăcari, 
ori cu ce fel de porunci veţi fi, cati lor la olac să nu-i luaţi, nici carăle lor la 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 73 


Ei judecau adulterele, inseläciunile, bätäile si tot felul de 
abateri. 

Deoarece nu se puteau folosi de a pedepsi cu moarte sau în- 
chisoare, căci tiganul trebuia să lucreze stăpânului, « certau » vi- 
novatul cu chinuri corporale, iar în Transilvania până mai acum 
cincizeci de ani, voievozii ţiganilor aplicau « legea lui Manu pentru 
pedepsirea celor vinovaţi, adică excluderea cu desăvârșire din co- 
munitatea țigănească » !). 

Dăm mai jos o reglementare din 1804, a drepturilor vätafilor 2) 
(vornici şi epistaţi). «Orice pricini de judecăţi si de împliniele 
vor fi între dânșii numai epistatul (supraveghetor, vätaf, vechil) 
și vornicii lor (a ţiganilor) să le caute cu dreptate după vechiul 
obiceiu, iar ispravnicii si alţi dregători să nu se amestece cât 
de puţin, fără numai când se va întâmpla moarte de om şi atunce 
cu vina lor, înscris, să se trimeată la divan; iar când ţiganii vor 
avea alte pricini cu alţi lăcuitori ai ţării, atuncea ispravnicii ți- 
nutului să le cerceteze pricina si de va rămâne să ia tiganul dela 
lăcuitor ceva, să-şi împlinească dreptul său. Jar de va fi pricină 
ca să ia lăcuitorul dela ţigan, atunce ispravnicul să nu se amestece 
a împlini nimic dela ţigani, ce numai nazirul (supraveghetor la 
fel ca epistatul) şi vornicii de ţigani căutându-le pricina vor face 
si împlinirea » 3). 

In sälas puterea este a bărbatului care dispune de femeie si 
copii; de aceea în toate catagrafiile ţiganilor e pomenit intäiu 
bărbatul (capul familiei), apoi soţia şi în rândul al treilea copiii, 
de exemplu: « Ion sin Petrişor, țigan din Tara Ungurească, scripcar. 


podvozi să nu le luaţi. Asijdere și pentru un mascuri doi ce voiu avé după 
carele lor să n'aibă supărare de către desätnici, cum și pentru tot lucrul gd., 
ori la ce lucru ar fi ei, să nu fie supăraţi, si pe la păduri pe unde vor lucra 
lemn, cei cu moșiile să aibă a-i zăcui din 20 vase un vas, iar mai multe su- 
părare să nu le facă, și pe la târguri pe unde ar merge cu vase de a lor, cu 
pârcălabie sau cu altă ceva să nu să supere, căoricarii s’ar ispiti a li face 
mai mult val piste carte Domnii mele, unii ca aceia vor fi de pedeapsă de 
către Domnie mea. Aciasta poruncim ». 

1) Dimitrie Dan, Tiganii din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 8. 

3) Intr'un protocol oltean din 1722 este vorba de numirea unui « välaf 
de lăutari ». (N. Iorga, Studii și documente, vol. V, p. 140). 

3) Acad. Rom., ms. 91, p. 113 (verso) — 115. (Hrisov gospod dela Ale- 
Sandru Moruzi pentru ţiganii lingurari și ursari, din 20 Februarie 
1804). 


www.dacoromanica.ro 


74 VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


Maria femeia lui, fata lui Tomascu, nepoata lui Gheorghe Ungu- 
reanul si Andrei copilul lor»!). 

Se menţionează de asemenea « văduvoi » sau «vădană» dacă 
este cazul. 

In deobste la moartea şefului de sälas — bărbatul — condu- 
cerea trece pe seama ginerelui, sau feciorului mai mare; mama 
şi toţi ceilalți membrii ai familiei trebuiau să-i dea ascultare. 

De asemenea la neînțelegeri grave, se cerea sfatul bătrânilor 
care se bucurau de un respect foarte mare. 

Legi speciale, care să privească exclusiv drepturile și îndato- 
` ririle ţiganilor, nu existau. Se amintește însă, pe ici pe colo, prin- 
trun hrisov sau carte de urmărire, ce se cuvine robului si ce nu; 
obligaţiile si îngrădirile la care este supus, când si cum va fi ju- 
decat şi ce pedeapsă va suferi. 

Dacă unele din aceste, aşa zise legi, erau crude şi arbitrare 
pentru robii ţigani, nu trebue să uităm mentalitatea acelor vre- 
muri, cu atât mai mult cu cât, multe din ele arată oarecare omenie, 
altele nearătând mai multă indulgență nici boierilor. 

Redau mai jos câteva paragrafe de legi privitoare la robi. 

« Pentru ceia ce ucig pre alții, pentru să poată scăpa să nu-i 
ucigă pre dânşii: robul nu va putea să se suie împotriva stăpâ- 
nului său... drept aceia când va bate stăpânul pe rob, cu măsură 
şi cu vină să cădia să se plece; iară de se va afla că aceşti mai 
mari trec peste măsură, şi-şi ies din obiceae, de-i bat deapururi 
şi foarte cumplit și vine lucrul de stă în cumpănă de moarte să 
şi-i ucigă de tot, nu cu toiag sau cu biciu ci cu arme goale, atuncia 
cei mai mici vor putea sta împotriva celor mari »?). 

Din această lege reiese că robul putea fi stâlcit in bătăi, dar, 
cu «măsură » şi mai ales cu toiag de lemn sau cu biciu; însă de 
îndată ce, în loc de biciu stăpânul se serveşte de arme goale 
«atuncea cei mici vor putea sta împotriva celor mari». 

Adică să se apere; şi cum s'ar putea apăra un rob cu mâinile 
goale, în fața stăpânului înarmat. 

In orice caz legea miloasă ca întotdeauna cu cei obijduiti, 
a hotărit ca în fața morţii si robii să fie deopotrivă cu ceilalţi 
oameni. 





1) Acad. Rom. ms. 4843, f. 3 (verso). 
3) Longinescu și Patrognet, Legi vechi româneşti, Bucureşti, 1912, p. 115. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 75 


Amintesc de asemenea câteva sancţiuni pentru crimele făcute de 
robii ţigani. « Oricare rob sau năimit sau slugoiu, de va răpi vreo 
femeie, nu se va certa numai cu moartea, ci-l vor şi arde în foc » 1). 

« Robul sau năimitul, sau sluga, de va face silă featei stăpâ- 
nă-său, să-l ardă de viu, iar de va fi fost cu voia fetei să-i facă 
moarte şi ei »2), 

«Oricare zlătariu va amesteca aurul sau argintul cu alte lucruri 
fără ştirea stăpânului, ce se zice, de va spurca lucrul şi să va afla 
mincinos, cu alta nimica, numai cu capul să plătească» 5). 

« Uciderea ce-o face muiarea (femeiea) sau robul, sau cel slobod, 
sau cunoscut, sau necunoscut, deapururea toţi întrun chip să 
vor cerla » 4). 

Dupä cum vedem legile erau foarte aspre si vina robului era 
sanctionatä cu maximum de pedeapsă. 

Del Chiaro, un italian învăţat, secretarul lui Constantin Brânco- 
veanu, ne-a transmis felul cum își petreceau boierii ultima seară a 
Carnavalului. 

Câţiva ţigani din curţile boiereşti sunt mânjiti cu funingine 
şi obligaţi apoi să stea cu mâinile la spate în faţa unui vas cu 
făină în care se găsesc aruncate câteva monete pe care trebue să 
le scoată cu dinţii. 

«Urmează si alte distracţii: să prinză cu gura, alergând, un 
ou suspendat în aer, sau să tragă cu dinţii o monetă înfiptă 
într'o lumânare lângă flacăre, fără să o stingă. Evident că se 
alegeau cu părul ars și buzele fripte. 

Se mai punea o lumânare aprinsă în mijlocul unei grămezi 
de făină, în care erau ascunși bani şi pe care tiganul trebuia să-i 
scoată cu dinţii, stingând lumânarea cu nările. 

Flacăra suflatä aprindea făina si aprindea și părul ţiganului » 5), 

Ca o ilustrare a tratamentului ce sufereau ţiganii — si aceasta 
chiar în secolul al XIX-lea, amintesc că, boierul Eftimie Cananău 
scrie unei rude de-a sale că un parvenit, susținut de cei mari, îi 
face neajunsuri «și țiganii mei îi bate de-i omoară; doi ţigani 
tineri insurati de curând, i-au fost bătuţi până s'au umflat si au 


1) Longinescu și Patrognet, l. c., p. 152. 

2) Ibidem, p. 198—199. 

3—4) Ibidem, p. 77, p. 87, 

5) Del Chiaro, Revoluţiile Valahiei. (traducere de S. Cristian) Iași, 1929, 
p. 29—30. 


www.dacoromanica.ro 


76 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


murit amândoi, un ţigan au scăpat si s'au dus la Hotin să să tur- 
cească » 1). 

Ermitul din Gauting în drum spre Constantinopol prin 1836-1818, 
rămânând câteva zile în Craiova pentru a vedea orașul, povestește 
următoarele: « Seara după ce căldura s'a mai domolit, alergaiu 
prin oraş si văzui o scenă (pe) care nici fantazia cea mai îndrăzneață 
nu o poate închipui. Printre alte vite o bo(ijeroaicä avea și mai 
mulţi ţigani, printre care se afla și o fată foarte frumoasă de 15 
ani, pe care o vânduse unui ştrengar cunoscut, pe doi galbeni. 

Fata trebuia luată tocmai pe când eu treceam pe dinaintea 
colibei mizerabile, din care auziiu un plânset. Intrebaiu de pricina 
plânsului, care mi se şi spuse. Părinţii, fraţii, surorile plângeau, 
dar ea fu răpită din braţele mamei si dusă. 

Mă apropiaiu de barbar ca să i-o cumpăr, dar el era bogat şi 
râse de cei 50 galbeni cei-i (îi) ofeream, pentru ca să-i pot oferi ei 
libetatea ; zicea: că doară el o cumpărase pentru plăcerea sa si 
dacă nu va voi săise supună o va bate până va voi; şi că dacă 
eu vreau să cumpăr ţigani, el are cinci sute, printre care se găsesc 
şi fete foarte frumoase, care nu s'ar împotrivi, deoarece pe el 
l-au slujit toate; dar de aceasta este chiar amorezat şi nu o dă 
cu niciun pret. 

Eu m'am dus la caimacam și am vorbit pretutindeni cu cea 
mai mare indignare, dar ei au râs de prostia mea: «ţiganii sunt 
proprietatea noastră și putem face cu ei tot ce voim», 

In București vede mai multi ţigani cersetori fără mâini despre 
care auzise că stăpânii lor au pus să li se taie. « Unul dintre ei mi-a 
povestit că tatăl său a sugrumat pe boierul care voise să-i taie 
mâinile şi că de aceea a fost spânzurat». 

Adeseori boierii dădeau posibilitatea copiilor lor să se « distreze », 
punându-i să biciuiască pe bietii tigänusi. 

Se zice că această educaţie este ceva zilnic; părinții omoară 
şi mutilează după plac; copiii trebue să fie de cu vreme deprinsi 
cu aceasta, să aibe și ei plăcerile lor. Toţi sunt trataţi mai rău 
decât vitele » 2). 


1) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI. București, 1911,p. 170. 

2) Din Reise nach dem Orient, vom Erimiten von Gauting. 1836—1837. 
Stuttgart, 1839, p. 71 și următoarele (traducere de Gh. Bogdan-Duică, cu 
titlul: «Craiova de odinioară, după călători streini » In Arhivele Olteniei, 
anul III (1924), p. 10. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 71 


De asemenea citez din «Amintirile» Dr. I. C. Severeanu, a 
cărui credinţă n’o putem pune la îndoială, mai ales că cele po- 
vestite sunt numai fapte trăite. 

.Ba încă s'a vorbit mult cum Grigorie Sturdza, fiul domni- 
torului Mihail Sturdza, fiind la masă si pentrucă robul bucătar 
pusese prea multă sare în supă, a scos pistolul dela brâu și fără 
nicio vorbă, l-a împușcat » !). 

Să nu ne mirăm; nu este singurul caz. Un al doilea, povestit 
de același Dr. I. C. Severeanu, e următorul: « Eram la şcoală si 
am auzit zornăitul fiarelor; când m'am uitat, am văzut doi are- 
staţi cu fiarele de picioare, care duceau pe o scândură cadavrul 
unui ţigan, fost arestat. 

Cadavrul era dezbrăcat în pielea goală; mâinile şi picioarele 
atârnau pe laturile scândurii, fiind foarte îngustă, iar organele 
sexuale erau descoperite la vederea a toată lumea. Convoiul acesta 
jalnic, era condus de doi soldaţi, unul înainte şi altul în urmă. 

Până să ajungă la biserică unde se îngropau morţii, cadavrul 
a alunecat de pe scândură în stradă. Arestaţii care-l duceau, 
i-au tras câte o înjurătură şi l-au pus iar pe scândură. 

In curtea bisericii, alți arestaţi, sub pază săpaseră o groapă 
în care au aruncat cadavrul gol şi-au dat pământ peste el » ?). 

Venind vorba de înmormântarea ţiganilor, ţinem să arătăm 
că în secolele trecute, ei nu erau înmormântați la un loc cu cei- 
lalţi creștini, după cum se poate vedea din următorul document. 

«Şi au făcut Ștefan cel Mare si biserica cea dintâi, durată 
de stejar, unde-i tintirimul vechiu, de se îngroapă robii acum » °). 

Situaţia robilor ajunsese foarte grea si nu numai a robilor ti- 
gani, dar chiar a rumânilor sau vecinilor. 

C. Giurescu arată însă în studiul său « Despre rumâni » că între 
robie și rumânie sau vecinătate era o mare deosebire. 

« Ele nu numai că nu s'au confundat niciodată, dar nici măcar 
nu s'au atins. Erau două stări cu totul deosebite. Faţă de rob, 
rumânul sau vecinul era socotit ca om liber» 4). 


1) Dr. I. C. Severeanu, Din amintirile mele. București, 1929, p. 44. 

2) Ibidem p. 41. 

3) Dimitrie Dan, T'iganti din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 17 (un pomelnic 
al mänästirei Probata din 1825, citat de autor după Melchisedek). 

) C. Giurescu, Despre rumâni, p. 242 (Analele Acad. Rom., Memoriile 
Sectiunii Istorice, Seria II, Tom. XXXVIII. Bucureşti, 1916. 


www.dacoromanica.ro 


78 VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


După Mihai Viteazul însă, lucrurile se pare că s'au schimbat 
oarecum, fiindcă ţăranii decăzuseră într'o situaţie foarte rea 1), 
putând fi schimbaţi cu ţiganii, câteodată la egală valoare, iar 
altădată rumânii pretuind de trei ori mai mult decât ţiganii. 

Acest fapt reiese precis din documentele de mai jos: In 1645, 
Popa Şerban din Drägoesti pe Mostişte, judeţul Ilfov, împreună 
cu feciorii lui se răscumpără de rumânie, dând niște ţigani în locul 
lor, afară de moşie pe care n'au voie a o răscumpăra. 

« Deci când au fost acum în zilele domnului nostru Io Matei 
Vodă (Basarab), iar noi am căzut la tot săborul mănăstirii ca să 
ne slobozească, să ne răscumpărăm de rumânie. 

Derept aceia părintele egumenul si toţi călugării într'alt chip 
nu ne-au putut slobozi că n'au voie a cumpărarea moșia mănăstirii, 
numai ce-am căutat de am cumpărat ţigani de am dat în mănă- 
stire, capete pentru capete .... şi aşa ne-a răscumpărat dela 
mănăstire, însă numai capetele şi feciorii ce ne va da Dumnezeu, 
fără de moşie si noi încă să fim niște oameni în pace și slobozi de 
rumânie cu feciorii cu tot în veac » ?). La 9 Ianuarie 1651, clucerul 
Socol trimite o scrisoare către Braşoveni « despre rumânul său fu- 
git la Râșnov și răscumpărat cu trei suflete de ţigani » 5). 

Documentul din 24 Februarie 1653, ne arată că un popă, rumân 
de moşie, al lui Jordache postelnicul se învoieşte să dea acestuia 
doi țigani pentru a se putea răscumpăra el și feciorii lui de rumânie 4). 
Se vede însă, că nu s'a ţinut de angajament, fiindcă postelnicul 
obține dela Domnie o carte de urmărire. Găsindu-l, prin zapisul 
din 6 Martie 1653, popa Manea din Stäncesti se obligă să cum- 
pere lui Iordache postelnic, un ţigan, pentru care să fie iertat 
feciorul său de rumânie. «Şi am pus zi până la Paşte » 5), ter- 
menul final când trebuia să dea tiganul cumpărat. Probabil, că- 
el, popa Manea, iesise din rumânie în acest interval, dând un 
țigan sau bani în locul lui, așa cum îi fusese invoiala la în- 
ceput. 

1) A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, vol. I, partea 1. București, 
1910, p. &. 

3) Acad. Rom., doc. XX/17. 

3) Colecţia Hurmuzachi, (N. Iorga), vol. XV. București, 1913, partea II, 
p. 1195, doc. 2240; N. Iorga, Brașovul si Românii (Studii si documente, vol X ). 
București, 1905, p. 132—133. 


4) N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, p. 483. 
5) N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, p. 484 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 79 


La 1707 un oarecare boier a făcut «schimb doi rumâni Alexa 
şi Stan, dând cap pentru cap, un ţigan şi o ţigancă»!). 

In acelaşi an, episcopul Ilarion, năstavnicul mănăstirii Znagov, 
admite împreună cu tot soborul, proegumenului Vasilie să răscum- 
pere doi rumâni, dând în locul lor două suflete de ţigani « cap pen- 
tru cap. In urma acestei înţelegeri se dă zapis ca cei doi rumâni să 
fie lăsaţi în pace «iertati şi slobozi de rumânie de către noi (epis- 
copul) si de către tot săborul sfintei mănăstiri, ei și feciorii lor câţi 
Dumnezeu le va da»?). 

Schimb deci de vecini sau rumâni pentru robi ţigani şi vice- 
versa, aceasta însă nu s'a întâmplat pretutindeni şi întotdeauna. 

Cu toată situaţia mizerabilă pe care o aveau rumânii, căsăto- 
riile dintre ei si ţigani erau interzise 3), totuşi pe sub ascuns ele 
sau făcut. Astfel avem un document în care se spune că soţia lui 
Tudor tiganul «iaste rumână » 4). 

Stăpânii ţiganilor (domnul ţării, mănăstirile, boierii), văzân- 
du-se în pericol a pierde robii prin căsătoria lor cu rumânii sau 
vecinii, intervin să se dea, după obiceiul pământului, următoarea 
hotărire: « moldoveanul ce va lua tigancä, rămâne si el ţigan, 
cum și femeia româncă moldoveancă ce va merge după ţigan 
rămâne si ea ţigancă»5). 

Din căsătoriile între ţigani şi rumâni sau vecini, cei mai în 
câştig erau stăpânii ţiganului sau ţigăncii, deoarece primeau pe 
gratis un rob. 

Documentul din 13 Mai 1759, spune că «de vreme ce Profira 
s'au primit de s'au unit cu Neculai tiganul Merăi şi a lui Lupascu, 
se numește si ea tigancä si nu i se cade a-şi cere partea din fecior, 
rămâind şi ea ca o tigancä, deși era Ruscă, si s'au dat toţi feciorii 
lor la stăpânirea Merăi si lui Lupaşcu» ô). 





1) A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. I. București, 1903, p. 419 
nota 22. 

3) Acad. Rom., doc. LXVIII/52. 

3) Revista «I. Neculce » vol. I, Iași, 1921, p. 119—120. (Ordin circular 
dat de către Moruzi Vodă, la isprăvnicia Vasluiului ca să se oprească cununiile 
între Moldoveni și Tigani). 

4) Acad. Rom., ms. 5292, f. 49 verso. 

5) Hurmuzachi, vol. XV, partea II-a. Bucureşti, 1913, p. 1195. 

î) N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I. Bucureşti, 
1902, p. 425. 


www.dacoromanica.ro 


80 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


Jar acum, după ce am văzut sancţiunile ce ar fi suferit ţiganii 
pentru crime şi diferite abateri, precum şi situaţia căsătoriilor lor, 
dăm mai jos: pedepsele ce erau prevăzute împotriva celor ce ar 
fi făcut vreo silnicie ţiganilor sau drepturilor lor, după cum urmează: 

«Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pre 
ce om, de va fi boieriu să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă ce 
se dzice om mai de gios, de’ntâi să-l poarte de coadele cailor, de 
aci să-l spânzure ; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i taie capul. 

Denafarä de această cumplită certare, ce va lua asupra sa, 
cela ce va vinde feciorul sau robul altuia, cade-i să dea si preţul, 
ce au luat, îndoit părinţilor sau stăpânului acelui rob vândut ». 

« Carele se chiamă lotru şi când se va certa (judeca), nu numai 
cela care are muieri slobode în casa lui să chiamă ce încă si cela 
ce-și dă roabele si slujnicele de se desmiardă bărbaţii pentru 
dobândă » 1). 

Numeroase cărţi domneşti se dau împotriva acelora care abuzau 
cu ceva contra ţiganilor. 

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, nimeni n'are voie să 
despartă prin vânzare sau schimb, ţigan de tigancä (soț şi soţie) 
până nu vor crește copiii mari. 

Astfel, la 1795, Teodor Callimach, domnul Moldovii (între 
1795—1799), dă o carte prin care face ştiinţă «tuturor cui să cade 
a ști pentru tigäncile ce sunt a unui stăpân şi să cunună după 
ţiganii altor stăpâni de vreme ce s'au hotărit cu testament, acele 
ţigănci să nu se tragă de către stăpânii lor ca să le despartă dela 
țiganii lor, ci să rămâie după ţiganii lor nesupărate şi unde sar 
afla ţiganii acolo să meargă si tigäncile după bărbaţii lor si ti- 
ganca încă să slujească la stăpânul ţiganului şi să n'aibe voie 
stăpânul a o despărţi până vor creşte copii şi atunci să se împartă 
pe obiceiu si să se scoată un copil din mijloc să se dea la stăpânul 
tigäncii pentru slujba ei » ?). 

Spre a nu fi insträinati membrii sälaselor, s'a hotărît ca cel 
ce-o vrea să vândă vreun ţigan sau tigancä, să fie dator să intrebe 
întâiu rudele lui până la a patra spitä si de nu vor cumpăra ei robii 
țigani, numai atunci îi poate vinde la străini. 

1) Longinescu şi Patrognet, Legi vechi românești. București, 1912, p. 36 
și 171. 

2) N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I. București, 
1902, p. 426—427. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 81 


De aceea zapisul de vânzare va fi iscălit si de rude până în 
a patra spitä spre a nu face apoi recurs că li s'a făcut nedreptate. 

«Cine s'ar fi dovedit car îi vândut robi, sau lucruri nemiscä- 
toare fără protimisis va plăti drept osândă a zecea parte din prețul 
lucrului vândut » 1). 

Rudele vor iscăli « zapisul vânzării în soroc de douăzeci zile 
(de vor fi în București) şi de patruzeci zile de vor fi în afară în 
pământul "Ţării Româneşti; iar câţi vor fi afară din țară să nu 
aibe priotimisis, nici să se facă lor în ştire» ?). 

Din pricina puterii necontrolate ce o aveau peste robii ţigani, 
mănăstirile si boierii, si de care abuzau mai întotdeauna, unii din ti- 
gani fugeau dintr'un principat în altul si din amândouă în Transil- 
vania sau în Polonia unde socoteau că vieaţa este mai uşoară. 

Boierii şi mănăstirile spre a stăvili exodul ţiganilor, cer «acte 
la mână spre a-i putea ridica de oriunde s'ar găsi si să-i dea în 
judecată pe acei care-i stăpânesc pe nedrept, iar pe ţiganii fugiți 
«să-i iei de grumadzii, că-s drepţi ai noștri» 2). 

Scrisorile domnești serveau drept autorizaţii de ridicarea ro- 
bilor fugiţi, oriunde s'ar fi găsit ei. 

Din numeroasele documente de felul acesta cităm următoarele: 

Petru Rares în 1541, dă scrisoare credincioșilor săi boieri 
« Gavrilas logofăt si Costin păhărnicel » pentru ca oriunde ar găsi 
ei pe dreptii sclavi (robi) ţigani ai lor, anume Greaca tiganca cu 
fii săi, fie între sclavii ţigani ai orişicui, ca să fie tari şi puternici 
cu această scrisoare a noastră a-i lua şi a-i aduce la casele lor; 
şi nimenea să nu cuteze a-i opri sau a-i apăra dinaintea acestei 
scrisori a noastre» 4). 

Prin urmare ţiganii fugiți puteau fi ridicaţi după ordinul dom- 
nului din tot locul unde sar fi găsit «ori în țigani gospod, ori 
boiereşti, ori călugărești » 5). 

Un document la fel e cel din 20 Martie 1570 8), iar mai târziu 
in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ţiganii puteau să 





1) Codul Caragea (editat de Ion Palade), Bucureşti, 1907, p. 23. 

2) Idem, p. 23. 

3) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI. București, 1909, p. 313—314. 

^) Archiva Istoricä a României, vol. II]. București, 1867, p. 197 (în ori- 
ginal + pe dreptii sclavi ţigani » = npasax ko4onn uhraun). 

5) N. Iorga, Studii si documente, vol. XVI. Bucureşti, 1909, p. 313—314. 

€) Doc. din 1570 Martie 20 (Uricarul, vol. XVIII. Iași, 1892, p. 169—176) 


6 


www.dacoromanica.ro 


82 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


fie ridicaţi si aduşi înapoi «prin marafetul ispravnicului de 
Tinut »1). 

Evadärile, din tratamentul mizerabil pe care-l suportau, erau 
destul de dese si este lesne de înţeles că nu mic era numărul ti- 
ganilor robi ce aveau pe conștiință si spinare, una sau mai multe 
fugi, sau măcar, o tentativă de fugă; evadările erau în directă 
dependenţă de modul cum erau trataţi. 

Boierii se așteptau de multe ori la fuga robilor ţigani pe care 
îi aveau si chiar atunci când erau prinși şi aduși înapoi se temeau 
să nu le fugă din nou. 

Un exemplu de felul acesta se vede din scrisoarea unui boier 
către fratele său, prin care-l roagă să-i trimeată tiganul fugit, 
păzit sdravăn, ca nu cumva să mai fugä. 

« Cinstite al meu mai mare ca un părinte, dumneata bădiţă 
Sandule, cu multă plecăciune sărut cinstita mâna dumitale. lată 


Documentele referitoare la ţiganii fugiţi se numără cu sutele, amintesc 
însă, numai pe cele de mai jos: 

1567 Octomvrie 22, Arh. Stat., Secţia Istorică. 

(1585—1591) Acad. Rom., doc. CXXVI/115. 

1619 Ianuarie 21, Acad. Rom., doc. CXXIV/177. 

1625 Aprilie 21 Arh. Stat., M-rea Secul I/4. 

1655 Aprilie 17, Acad. Rom., doc. LXXXIX/131. 

1671 Septemvrie 17, Acad. Rom., doc. LXXXIX/176. 

1674 Octomvrie 16, Acad. Rom., doc. LXVIII/86. 

1680 Martie 20, Acad. Rom., doc. IX/24. 

1699 Februarie 22, Acad. Rom., doc. CXXIV/135. 

1716 August 25, Acad. Rom., doc. X/87. 

1722 Septemvrie 21, Acad. Rom., doc. CLXXX/79. 

1724 Noemvrie 3, Acad. Rom., doc. CLXXIX/47. 

1725 Mai 25, Acad. Rom., doc. CLXXIX/50. 

1731 Martie 14, Acad. Rom., doc. CLXXX/113. 

1734 lunie 1, Acad. Rom., doc. CLXXX7/111. 

1740 Iulie 18, Acad. Rom., doc. CLXXX/84. 

1742 Octomvrie 3, Acad. Rom., doc. CLXXX7/105. 

1746 Aprilie 17, Acad. Rom., doc. CLXXX/99. 

1756 Ianuarie 1, Acad. Rom., doc. CIV/67. 

1775 Noemvrie 21, Acad. Rom., doc. CXXIV/93. 

1781 Iulie 16, Acad. Rom., doc. 1/249. 

1782 Martie 25. Acad. Rom., doc. CXXXI1I/118. 

1819 Februarie 12, Acad. Rom., doc. CXVIII/185. 

1834 Martie 18, Acad. Rom., doc. CLXXXIII/35. 

1) N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I. București, 
1902, p. 464. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 83 


bäditä, c'am trimis acest pantär la dumneata să-mi dai tiganul 
să mi-l aducă; numai mă rog dumitale să pui să-l puie la mare 
pază, când mi l-adușe»!). 

Cazurile acestea sunt numeroase și în tot cuprinsul ţării, ele 
continuând până în ajunul completei lor eliberări. Astfel, la 1835, 
Ioan Olcescu din Furduesti, judeţul Argeș, înaintează jalbä De- 
partamentului pricinilor din Lăuntru că «i s'au făcut nevăzut un 
ţigan rob al său din curtea sa cu aceste semne, Dumitru numele 
lui, vârsta de ani 15, la faţă albenet butfoios, nasul cârn, la trup 
mărunt și gros, ochi negri, părul capului negru; precum asemenea 
şi la 22 Iunie anul 1836, i-au mai fugit altul anume Iordache, 
în vârstă de ani 18, la trup de mijloc, suptiratic, la obraz negru 
şi buzat, la cap chel» ?). 

Aceste cazuri, cu toate preciziunile necesare, se făceau cu- 
noscute prin ziarele timpului, pentru ca să se poată prinde mai 
usor ţiganii fugiţi. 

In afară de răul tratament, o altă cauză care-i făcea să fugă 
dela stăpânul lor, era căutarea unei soţii, căci spiritul de familie 
— cu toată sărăcia lor — era foarte desvoltat la ţigani. 

Stăpânii care cunoșteau această patimă matrimonială a tiga- 
nilor căutau să prevină legătura casnică, sau când faptul era 
consumat, să-l repare. 

Vom da mai jos două scrisori care să oglindească cele afirmate 
de noi: Catrina Donici roagă foarte mult, pe fiică-sa să găsească 
o ţigancă pentru a-l căsători pe fiul bucătarului «că neînsurat 
nu-i nădejde a-l ţine». 

Și orice-i face sileşte de-i însoară (e vorba şi de alții) de ti-(i) 
voia să nu te pägubesti de dânșii». Anul 17043). 

Un ţigan neînsurat fugise dela stăpânul său si găsind o tigancä 
la moşia unui boier, se însoară cu ea. 

Noul stăpân trimite o scrisoare boierului dela care fugise 
tiganul «ca să ştie că este la el și să-l întrebe cât cere pe el, că-i 
va plăti, şi îi va da după cum îi va fi « pohta », numai să-l lase, 
fiindcă s'a căsătorit cu o ţigancă de a lui» 4). 


1) N. Iorga, Studii si documente, vol. XVI. București, 1909, p. 332. 

2) Buletin Gazetă Oficială pe 1838, Nr. 37, p. 146; alte cazuri asemănă- 
toare la p. 262, 279, 298, 331, 355, etc. 

3) N. Iorga, Studii și documente, vol. XVI. București, 1909, p. 302. 

4) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI, p. 305—306. 


6* 


www.dacoromanica.ro 


84 VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


Un alt act interesant care se referă la o cununie de țigani robi 
e următorul, din anul 1844, Iulie 13. 

«Cu multă plecăciune mă închin dumitale cu sănătate cu- 
coane Scärläticà. 

Știu că având dumneata o întinsă gospodărie, trebue să fii 
tare indeletnicit cu o mulţime de trebi si nici că vei fi aşteptat 
să primeşti dela mine scrisoare dimpreună cu mirele fetei dumitale 
de ţigan, dar pentrucă insotirea prin legiuita cununie, oamenii 
vorovăsc că ar fi fericirea muritorilor, eu m'am silit a da sfârşit 
acestii bune fapte. Deci iată că trimit pe mirele, ca după voroava 
şi alcătuirea dintre noi, are a se însoţi cu roaba dumitale, precum 
şi pre alt băiat de ţigan spre îndeplinirea ţigăncii. 

Alăturez aici deosebit înscris şi te rog luând şi dumneata îm- 
părtăşire la o atât de bună faptă, a căreia dulceaţă îţi este si 
dumitale cunoscută, să dai voie a se cununa şi a binevoi a-mi 
trimite și dumneata un asemenea înscris. 

Cu toată plecăciunea mă însemnez Gheorghe Pruteanu. 

Cucoanei Zoitäi sărutându-i mânile o rog să ie(i)e şi dum- 
neaei impărtăşire » 1). 

Din aceste trei scrisori, de mai sus, vedem grija pe care o aveau 
anumiţi stăpâni pentru robii lor, de altfel se întâlnesc destul de 
rar aceşti stăpâni de omenie, care se purtau cu înţelegere faţă 
de robii ţigani, unii acordându-le chiar libertatea. 

Cu toate că recompensările şi eliberările de ţigani erau foarte 
rare, vom da cetire câtorva acte de omenie: 

Intr’un document din 1737, se spune: «ca să se știe că aceşti 
qigani s'au tâmplat de au aprins o arie cu pâne (grâu) şi au făcut 
multă pagubă; pitarul Ilie şi dumnealui (e vorba de rugămintea 
mitropolitului Sucevei) au iertat acea pagubă » 2). 

La 8 Mai 1740 un boier liberează «iartă din robie», pe un 
țigan care voia să ieie pe fata unui preot, şi spune că va fi slobod 
să se ducă oriunde i-ar plăcea, atât el cât şi feciorii lui şi să fie 
oameni slobozi °). 

Alt document din 20 Martie 1794 este un act de liberare a 
unor robi ţigani, de către Dositei (Dosoftei), mitropolitul Ungro- 
vlahiei. 


1) Revista « loan Neculce » fasc. 6, lași, 1927, p. 235. 
2) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI, p. 326. 
3) N. Iorga, Studii şi documente, vol. V, p. 102, nota. 


www.dacoromanica.ro 


VIEATA ROBILOR TIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 85 


« Toate lucrurile ceale bune câte au râvnă sufletească si să fac, 
sunt şi lui Dumnezeu plăcute și de oameni lăudate și sufletului 
de mare folos şi ajutor, drept aceia şi smerenia noastră aceasta 
socotind în sine, din bun cugetul nostru, ne-am indemnat şi am 
iertat cu desvărâşită slobozire din jugul robiei, pe Oancea tiganul 
cu nevasta lui Maria şi cu copii lui câţi îi are până acum și câţi 
îi vor naşte de acum înainte, carele măcar că el au fost al mănă- 
stirii Căldăruşanilor. 

Si numai femeia lui au fost cumpărată de noi, însă si pentru 
dânsul avem ţigan dat în loc de mănăstirea Cäldärusanilor si 
fiindcă ne-au slujit cu toată sârguinţa şi cu toată dreptatea, la pos- 
lușania casei ce s'au încredințat, am rămas mulţumiţi de dânsul 
şi indatorati a fi cunoscută slujba lui, pentru care si dela noi i 
se face plată cu mulțumire, iertäciune din supunerea robiei atita 
pre dânsul cât şi pre femeia si copiii lui. 

Si spre a lor. încredințare le-am dat și această carte a noastră 
ca să o aibă de bună adeverire»2). 

Acest document de mai sus este iscälit de Filaret mitropolitul 
Ungrovlahiei. 

In 1803, postelnicul Ene Săseanu din bunăvoința lui iartă din 
jugul robiei pe Maria tiganca, — «fiindcă m'au căutat din mică 
copilăria ei cu toate slujbele cu dreptate, atât pe mine cât si pe 
copiii mei şi cunoscând dreaptă slujba ei, după moartea mea să 
nu aibă nimerea (nimeni) treabă cu dânsa, atât feciorii mei cât și 
featele mele și alt neam al meu,rugândsipeprea sfintia sa părin- 
tele episcop ca să întărească acest zapis cu iscälitura»?). Si 
într'adevăr în afară de alte persoane care întăresc acest act se 
află si iscălitura, în grecește, a episcopului Constantin de Buzău. 

Din testamentul unui boier oltean, din anul 1820, extragem 
următoarele: « Pă Gheorghe Talaz ţigan impreună cu nevasta lui 
Ilinca si cu fiu-său Matei, prin diata răposatei soţii mele, i-am 
iertat, însă după moartea mea, însă şi eu printr'o diată ce am 
făcut pe aceea vreme i-am fost iertat. 

Deci, fiindcă în 38 de ani de când m'am căsătorit, i-am avut, 
în curte nelipsiti și mi-au slujit cu toată credinţa odihnindu-mă 
la toate pentru slujba lor, îi iert pe câte trei si iert si pă copilul 


:) Acad. Rom. ms. 760, p. 103. 
2) Acad. Rom., doc. CXXVII/190. 


www.dacoromanica.ro 


86 VIEATA ROBILOR ȚIGANI IN DECURSUL TIMPULUI 


lui Matei anume Tănasie, cum si câţi copii va mai face cu Ilinca 
nevasta lui. 

Incă dăruesc si loc de casă pă care i l-am dat dă si l-au îngrădit 
ca să-l stăpânească fără dijmă si fără nicio supărare » !). 

In afară de iertările stăpânilor lor, ţiganii mai puteau deveni 
liberi în următoarele cazuri: încheind contracte de răscumpărare 
cu proprietarul sau cumpărând diferite proprietăţi; in modul 
acesta ţiganii erau desrobiţi, devenind « Români noui»; o ase- 
mănare cu cei din Ungaria care deveneau « Unguri noui » ?). 

Un document dela Ioan Vodă cel-(uumplit spune următoarele: 
«am dat acestui ţigan anume Nicola o treime din cincimea sa- 
tului Baloteştii 3) şi cu loc de moară în apa Putnei, care teritoriu 
şi-l cumpărase el cu 120 zloți tătăreşti încă în zilele lui Alexandru 
Vodă (Lăpuşneanu) dela Toma şi sora lui Stana si nepotul lor 
Dumitru, trebuind bani lui Toma pentru a se răscumpăra din 
pedeapsa morţii, deci să-i fie lui Nicola cu tot venitul și nimenea 
să nu se amestice contra acestei cărți a noastre. lași 1572 » 4). 

In afară de iertare si răscumpărare, ţiganii se puteau desrobi 
şi din vina stăpânului. 

Exemplu: « Cel ce-şi va da roaba să se desmiardă nestine cu 
dânsa pentru dobândă, acesta-si pierde puterea ce are asupra 
roabei, şi rămâne roaba slobodă şi mai vârtos giudetul să-l sår- 
guiască să o mărite; iară de nu o va mărita cât mai curând să-l 
certe pe stăpân cu ocna » 5). 

« Pentru Calpuzanii ceea ce fac bani răi şi pentru certaria lor: 
de să vă scula o soţie (tovarăș) de-a calpuzanilor și va vădi către 
giudeţ pre cealialalte soţii, ceia vor pieri toţi pre deala lor, iară 
cela ce i-au vădit, să nu aibe nicio certare; iară de nu va îi soţie, 
să aibe dar dela giudet ; iară de va îi rob, să nu-i dia alt dar, numai 
să-l slobozească, să nu mai fie rob »). 


1) Archivele Olteniei, 1925, p. 176—177. 

2) Hurmuzachi, vol. X. București, 1897. Prefaţa de N. Iorga, p. 80. 

3) Comuna Baloteşti, e situată pe malul drept al Putnei, între Măgura 
si Putna (apud Dict. Geografic, vol. I, p. 519). 

4) Archiva Istorică a României, vol. I, p. 111. 

5) Longinescu si Patrognet, Legi vechi românești. Bucureşti, 1912, p. 171. 

5) Ibidem, p. 78. 


www.dacoromanica.ro 


VALOAREA ROBILOR TIGANI 


Prin «valoarea robilor tigani», nu înţelegem decât preţul de 
vânzare, sau schimbul în natură echivalent valorii individu- 
lui rob. 

S'a arătat că, după legile ţării, ţiganii erau consideraţi în sfera 
bunurilor nemiscätoare, urmând a fi schimbaţi, vânduți ori dă- 
ruiti după placul stăpânilor, servind câteodată şi ca unitate de 
schimb. 

Preţul robilor varia după vârstă, sănătate, hărnicie, «de au 
fost fugari ori ba » si după însemnătatea slujbei ce-o îndeplineau. | 

Se putea vinde chiar o «jumătate» de rob adică jumătate 
din numărul copiilor care is’ar fi cuvenit unuia dintre soţi, si un 
document din 1724, ne arată o vânzare de felul acesta. 

« Deci eu am vândut numai giumătate de tigancä, cu partea 
ei ce ar fi având din copii, drept cincisprezece lei bani vechi» 1). 

Vom arăta câteva confirmări si acte de vânzare spre a cu- 
noaşte preţul robilor ţigani şi criteriul după care era dat. 

Prin documentul din 29 August 1480, dat la Suceava, Ştefan 
cel Mare confirmă lui Hărman, pârcălabul de Cetatea Albă, câteva 
ocine şi cumpărături ale sale «şi un ţigan cu numele Lalu cum- 
părat dela Voica, fata bătrânului Ponici, cu 70 zloți» ?). 

In Septemvrie 1480, acelaşi domnitor, confirmă clucerului 
Duma şi soţiei sale Nasta «stăpânirea peste trăi sălaşe de ţigani 
cumpăraţi de Petru Brăescul dela Drăgoiu și dela Ioana cu 50 
zloți tätäresti » 5). 

In secolul al XVI-lea, vânzările ţiganilor în Muntenia se făceau 
în aspri. Astfel, pe la 1555, egumenul Mitrofan cumpără dela 
Socol postelnicul, două ţigănci cu 250 aspri şi altele două im- 
3) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XVI, p. 317. 


2) și 2) I. Bogdan, Doc, lui Ștefan cel Mare, vol. 1. București, 1913, p. 242 
? $ 
si p. 245. 


www.dacoromanica.ro 


88 VALOAREA ROBILOR TIGANI 


preună cu un băiat pentru 1000 aspri !); iar la 1571, logofătul 
Tatu cumpără dela sfânta mitropolie, «un ţigan în preţ de 1000 
aspri bani gata » ?). 

Probabil că acest ţigan să fi fost un tânăr priceput, voinic 
şi sănătos, de s'a plătit o sumă atât de mare pentru el. 

Dela Alexandru Vodă al II-lea (1568—1577) se păstrează un 
document din 12 Ianuarie 1575, prin care se dau lui Plop vătatul, 
din Dobrunul, două tigance Visana si Sora cumpărate cu 100 
aspri turceşti si alte roabe » 5). 

In 1600 4), un ţigan este vândut pentru un cal «prețuit dirept 
cincisprezece galbeni bani buni »; în 1602, Ion tiganul cu soţia sa 
Boba si un copil sunt vânduți cu 4000 aspri 5), iar în același an o 
tigancä, singură, este vândută cu 1200 aspri 6). 

In 1612, găsim un alt document curios prin care un ţigan 
Dumitru se vinde cu toate ale sale negutätorului Stan «cum să-i 
fie ţigan de moșie şi de strămoșie, dirept un cal şi dirept 600 bani 
(aspri) şi mi-au dat hier 20 oca drept 200 bani, de mi-am făcut 
ciocane şi mi-au dat o pereche de foi dirept un galben şi am mai 
luat eu Dumitru tiganul ughi şase de m'am plătit de un Turc, 
ce mi-a căzut asupra » ?). 

In 1613, marele paharnic Lupu Mehedinteanul cere confir- 
marea dela Radu Mihnea Vodă pentru ţiganii care îi cumpărase, 
«un sălaș cu 5000 aspri gata și două ţigănci cu 2 boi, preţul 
2000 aspri» 8). 

Tot Radu Mihnea confirmă la 8 Ianuarie 1613, lui Vlädut 
Bibescu stăpânire peste niște sälase de ţigani pe care le cum- 
părase. «Si iarăşi au cumpărat Vlăduţul un ţigan anume Stan 
cu tiganca lui şi cu feciorul lui, dela Floarea fecior Râmeii din 


1) Alex. Stefulescu, Mănăstirea Tismana. București, 1909, p. 245. 

23) Archiva Istorică a Romänici, Tom. II, p. 48. 

3) St. Metes, Relaţiile comerciale ale Țării Românești cu Ardealul. Si- 
ghisoara, 1921, p. 139 nota 4; amintește « două tigance webe », fără să dea 
explicaţia acestui cuvânt; Const. Căpitanul Filipescu, Istoriile Domnilor 
Țării Româneşti, ed. lorga. București, 1902, p. 74, nota 3. 

4) Acad. Rom., doc. XXXVII 112. 

5) Acad, Rom., doc. IX 50. 

€) Acad. Rom., doc. CXXVI/98. 

?) A. D. Xenopol, Ist. Românilor. lași, 1890, vol. III, p. 561 (apud Archiva 
ist. a Rom., p. 128). 

8) Alex. Stefulescu, Doc. din Gorj. Târgu-Jiu, 1908, p. 332—342. 


www.dacoromanica.ro 


VALOAREA ROBILOR TIGANI 89 


Bäesti drept 4000 aspri si iaräsi a cumpärat Vlädutul si cu fratele 
säu Radu cel vitreg un sälas de tigani dela Neagoe din Crasna 
drept 9600 aspri; si iarăși au cumpărat Vlädutul două tigance 
anume Stana și Voica dela Androne din Albeni drept 600 aspri 
gata » !). 

Vedem că un sälas a fost plătit cu 4000 aspri, iar celălalt 
cu 9600, de bună seamă că al doilea se compunea din cel putin sase 
persoane si acestea toate sănătoase si în perfectă stare de a munci. 

Un an mai târziu, în 1614, un sälas este prețuit si vândut 
cu 10.800 aspri gata ?). 

La 1631, se vinde în Moldova, la Iaşi, tiganul Platon pentru 
«20 galbeni bani buni si o iapă»); 1634— logofătul Bratul 
vinde pe Sinca cu tiganca lui si Simeon si muma lor « derept doi cai 
şi cinci cofi de postav, însă aceşti țigani sunt fugiți la Moldova în 
tigänia domnească 4) — 1640 — o tigancä este vândută în pret de 
10 galbeni și neavând cumpărătorul bani au dat în schimb doi boisi 
300 aspri 5) — 1643 — un ţigan este vândut pentru 100 vedre de 
vin €) — 1644 — o tigancä este pretuitä cu următoarele vite: două 
bivolițe mari, două gonitoare, doui mänzati şi două vitele'7). 

Matei Basarab la 1644, confirmă jupânesii Anca, soţia lui 
Frăţilă stolnicul din Rovinari stăpânire peste mai mulţi ţigani. 
« Si iar să fie jupânesei Anca o tigancä anume Stana tiganca, fata 
lui Ianăş tiganul pentrucä a cumpărat-o Frăţilă stolnicul, băr- 
batul jupânesei Ancäi dela Cioană comisul și dela frate-säu 
Gheorghe cu 4000 aspri gata si cu zapis de vânzare dela mâna 
lor si cu mărturie : 8). 

Preţul robilor si în special al femeilor roabe crește necontenit 
în decurs de o sută ani, fiindcă vedem că la 1555, două ţigănci se 
vindeau cu 250 aspri, la 1590, una singură cu 600 aspri si la 
1644, ajunge să fie vândută o tigancä cu suma considerabilă de 
4000 aspri. 


1) Alex. Stefulescu, Doc. din Gorj, Târgu-Jiu, 1908, p. 328. 

2) Acad. Rom., doc. XX/295. 

5) N. Iorga, Studii si documente, vol. XVI. Buc., 1909, p. 296. 
+) Acad. Rom., doc. LXXXIX/135. 

5) Idem, doc. GXXIV/92. 

*) Idem, doc. GX XIV/102. 

7) Idem, doc. XC/44. 

#) Alex. Stefulescu, Doc. din Gorj. Târgu-Jiu, 1908, p. 511. 


www.dacoromanica.ro 


90 VALOAREA ROBILOR ȚIGANI 


Probabil că această tigancä să fi avut însușiri deosebite, să 
fi fost frumoasă, sau poate valoarea banilor era mai mică în acel 
timp. 

Țiganii nu erau vânduți, obișnuit, numai dintro necesitate 
materială, ci de multe ori erau și vânzări de răscumpărare. 

Astfel avem un caz foarte interesant în care un ţigan furase 
şase cai si fusese prins de căpitanul ținutului care îl condamnase 
la spânzurătoare. 


Ca să scape de această osândă, el se vinde împreună cu familia 
lui, ieromonahului 'Teodosie dela mănăstirea Strehaia, care plă- 
teste pentru el suma de 30 galbeni, bani gata, căpitanului ca 
să-l scape dela spânzurătoare. 

Atât zapisul ţiganului dat «la mâna părintelui ieromonah », 
cât si al căpitanului Preda Bologă că a vândut pe tiganul răscum- 
părat, împreună cu familia lui, mănăstirii, ca să nu se mai amestice 
nimeni în această vânzare, «iar cine se va scula cu vreo pâră, 
să maibe nicio treabă la mănăstire, ci să caute la mine », se gă- 
sesc în capitolul « Documente » al acestui studiu. 

De asemenea ţiganii închiși pentru oarecari hoţii, puteau fi 
scoşi dela închisoare dacă plătea cineva pentru ei. 

Exemplu: «Acest ţigan este al meu Gavril Lecăi, cari l-am 
scos din temniţă; i-am dat pentru dânsul 16 lei, lui Toader stol- 
nicul, pentru un cal ce i-au prăpădit tiganul acesta »!), iar mai 
târziu, în 1709, un oarecare Hăbăşescul a scos pe tiganul Gavril 
Nevriga dela pierzare, fiindcă făcuse nişte furtisaguri 2). 

Pentru documentare cât mai complectă, dăm mai jos, câteva 
acte de vânzare și cumpărare. 


Intr'un document din 1630, se spune «Eu Gavril Tăutul am 
tocmit cu dumnealui Gheorghie Roşca, vistiarnicul și i-am vândut 
ai noștri de moșie ţigani, anume Tecla cu feciorii săi Constantin 
și Lupul și cu fetele ei Catrina și Vasilca si cu feciorii lor, drept 
douăzeci lei, bani gata, ca să fie dumisale direaptă cumpărătură 
dela noi, ca să-și facă si deres domnesc pre dânșii» 3). 

Intr'un document (ispisoc sârbesc) din 1635, dela Vasile Lupu 
se vede că un oarecare Dumitru Hromu, nepotul Doamnei Maricăi. 


1) N, Iorga, Studii si documente, vol. XVI, p. 314—315. 
2) N. lorga, Studii si documente, vol. XVI. p. 306. 
3) Ibidem, p. 295. 


www.dacoromanica.ro 


VALOAREA ROBILOR ŢIGANI 91 


«au vândut ai săi drepţi şerbi ţigani anume Pepelea feciorul lui 
Gavril şi cu feciorii lui drept zece ughi roşii » '). 

La 17 Aprilie 1675, jupâneasa Lica împreună cu soţul ei vând 
un ţigan anume Radu cu 30 taleri «ca să fie moşie ohabnică el 
si feciorii lui si feciorii feciorilor lui» 2). 

La 1692, Iunie 17, « Gorovei zet Lupaşcu de Ninesti, vinde 
pe tiganca Mărie cu un copil, — cu 20 lei bătuţi » 3). 

In 1650, soţia unui boier lasă cu limbă de moarte pe un ţigan 
al ei, unei rude ca să-l vândă şi din preţul ce se va obţine pe el să 
se plătească datoria ei la doi Turci şi să-i facă 300 liturghii si 8 
sărăcuste 4). 

Vânzările nu se făceau numai cu bani, ci de multe ori în alte 
bunuri si chiar produse alimentare, care echivalau valoarea robului. 

In acest sens este un document din 1641, dela Vasile Lupu: 
«adică noi Ion Focea uricar cu femeia mea Mărica, stränepoata 
Petre Ezereanului, scriem şi mărturisim cu scrisoarea noastră, 
cum noi, de a noastră bună voie, am vândut al nostru drept ţigan 
anume lonașcu fecior lui Ursu Piscoaei. Acesta l-am vândut 
dumisale vornicului Savin drept un poloboc de miare, prețuit 
drept zece galbeni, cu feciorii lui ce-i va avea. Acest ţigan este 
mie dare și miluire dela măria sa domnul nostru Vasile Voievod, 
pentru slujba noastră, ce am slujit măriei sale. 

Deci să-i fie dumisale ţigan și rob cu feciorii lui ce va avea si 
să-şi facă dumnealui direasă domnești » 5). 

Din cuprinsul documentului acestuia rezultă că mierea care 
o dădea pentru acel ţigan, valora numai zece galbeni; deci, ți- 
ganul era probabil bătrân sau cu alte defecte, fiindcă valoarea 
lui se reduce numai la jumătate, în comparaţie cu ceilalţi robi 
care i-am văzut până acum. 

In al doilea rând, se vede că ţiganii vânduți, aveau nevoie 
căteodată de confirmarea domnului «prin derese domneşti ». 

In 1709, un oarecare boierinas având față de un Turc o da- 
torie de 40 vedre miere şi neavând de unde să-i dea nici miere 


1) N, Iorga, Studii si documente, vol. XVI, p. 296. 

2) Acad. Rom., ms. 500, p. 103. 

3) N. Iorga, Studii și documente, vol. XVI, p. 301. 

4) Acad. Rom., doc. XLIX 17. 

5) T. Codrescu, Uricariul, vol. XX, p. 71 (apud. V. C. Nicolae, Privire 
asupra vechei organizări administrative a Moldovei. Bârlad, 1913, p. 84). 


www.dacoromanica.ro 


92 VALOAREA ROBILOR ȚIGANI 


nici bani şi ca să nu-l dea Turcul în judecată își vinde un ţigan 
nepotului său, pentru a plăti nepotul, mierea, Turcului. 

Nepotul «au plătit cinci orti de vadră precum umblă miarea 
acum » 1); în total 200 orti preţul mierei şi totodată preţul ţiganului. 

Un boier căruia îi fuge o tigancä după un ţigan străin, este 
silit s'o vândă vrând, nevrând, fiindcă tot nu se mai întorcea la 
el, spunând că «n'am putut s’o tin la casa mea si am vândut-o 
dumisale, drept 16 lei bani buni» ?). 

Unul face schimb un ţigan pentru o bucată de pământ « pentru 
o ocină în satul Galbini din judeţul Neamţului» 3). 

Dar ceea ce este și mai interesant, e schimbul unor ţigani 
pentru niște acte; fapt întâmplat spre sfârşitul secolului al 
XVII-lea: « Adecă eu Apostol Catargiul scriu cu această scrisoare 
a mea pentru tocmeala ce am cu dumnealui Miron Stărce pentru 
niște direse a Corăstanului ce's la mine; deci dumnealui mi-au 
dat două sälase de ţigani, care mi-or plăcea, dintr’acesti ţigani a 
Corăstanului, iară eu să-i dau dumisale toate zapisele şi uricele 
câte vor hi a Corăstanului la mine » #). 

Sub Antioch Cantemir o tigancä e poprită pentru datoriile 
soțului şi vândută lui Constantin Cantemir pre când au fost in 
boierie — clucer mare — «pre două iape cu mândzi 5). 

Altădată, un vad de moară este echivalent cu două ţigănci ê). 

In 1732, o tigancä este vândută cu 32 zloți 7); în 1734, o fată 
de ţigan vândută cu 37 zloți 8); în 1746, o fată de ţigan cu 20 
taleri °); în 1749, patru suflete de tigani cu una sută taleri 10); 
in 1759 nouă suflete de ţigani vândute cu 250 taleri 11). 

La anul 1759, Mierla tiganul este vândut împreună cu soţia 
şi trei copii pentru 120 lei 12). 

La 1760, Gheorghe Beldiman mare stolnic dă o casă, «in 
lași, la capătul râpii pe Vitioae » lui Toma Luca fost de asemenea 
mare stolnic, în schimbul a trei suflete de ţigan 13). 


1) N. Iorga, Studii și documente, vol. XVI. Buc., 1909, p. 306. 
2) Ibidem, p. 312. 

3) Ibidem, p. 327. 

t) Ibidem, p. 304. 

5) Ibidem, p. 344. 

°) N. Iorga, Studii și documente, vol. XVI. Buc., 1909, p. 344. 
7—1) «Convorbiri Literare » (1888), p. 902—906. 

'2) Gh. Ghibänescu, Surete și Izvoade, vol. XXV, p. 44—42. 
13) Acad. Rom. ms. 783, f. 37 verso. 


www.dacoromanica.ro 


VALOAREA ROBILOR TIGANI 93 


1760 — Stefan Bosie fost mare jicnicer dă o pivniţă din uliţa 
Hagioaei lui Vasile Buhäescul fost mare paharnic, pentru niște 
țigani. 

«Această pivniţă am dat-o dumisale paharnicului Vasile Bu- 
hăescul schimbäturä pe ţigani, adică mi-au dat dumnealui mie ți- 
gani pe acea pivniţă cu tot locul, moşie dreaptă moșie, de vreme că 
si țiganii moșie să socotesc, iar bani dela dumnealui n'am luat şi 
pe câte suflete mi-au fost tocmeala cu dumnealui să-mi dea, mi-au 
plinit deplin » 1). 

1774 — Giura Colivera schimbă cu mănăstirea Strehaia, șapte 
bivoli ai săi cu un ţigan al mănăstirii « precum să să știe că am fă- 
cut schimb cu sfânta mănăstire de am dat la sfânta mănăstire 
bivoli şapte, însă două bivolite cu puii lor si trei turmaci gonitori 
si ei mi-au dat dela sfânta mănăstire mie un copil de ţigan anume 
Drăghici » 2). 

1779 — Nicolae Cantacuzino mare paharnic dă vărului său, lui 
Vasile Neculce mare stolnic, niște ţigani schimb pentru un armăsar 
mare si alte trei perechi 3). 

La 1784, o familie de ţigani compusă din cinci suflete este 
vândută cu 235 taleri, patru suflete cu 200 taleri, iar un copil 
ce este ciung de o mână cu 35 taleri 4). 

Tot din acest an într'o foaie de zestre sunt trecute zece suflete 
de ţigani pretuite la suma de 500 taleri, ceea ce arată că valoarea 
unui rob ţigan, în acea vreme, era cam de 50 taleri 5). 

Intr'un document ni se arată că «a cumpărat Vladul un ţigan 
anume Dragul fiul Danii dela Socol din Padii cu 1500 aspri gata 
şi, iar a cumpărat Vladul o tigancä anume Neacsa dela Radul 
Paște cu 1000 aspri gata; și iar a cumpărat Vladul un ţigan 
anume Lupul si o tigancä anume (loc liber în document), dela 
Radul Arcăi cu 2000 aspri gata £). 

La 1800, «egumenul mănăstirii Govora dă o fată de ţigan 
schimb pentru o pereche de tingiri de aramă» 7). 





1) Acad. Rom., doc. XVI 43. 

23) Acad. Rom., doc. XCI 108. 

3) Acad. Rom., doc. CXXI 2. 

4) « Convorbiri Literare » XXII. (1888), p. 910. 

5) Ibidem, p. 626. 

î) Alex. Stefulescu, Doc. din Gorj. Târgu-Jiu, 1908, p. 331. 
7) « Convorbiri Literare » XXII (1888), p. 626, 


www.dacoromanica.ro 


94 VALOAREA ROBILOR TIGANI 


La 1803, a fost vândută Manda tiganca cu 170 taleri, probabil 
fiindcă a fost «o tigancä cu meșteșug bun », iar la 1805, o tigancä 
este făcută schimb pentru o pereche de boi buni de frunte iar un 
«bou de frunte» valora pe acea vreme 10 taleri 1). 

1814, Varlam se învoeşte cu părintele Neofit Mireon nästav- 
nicul mănăstirii Znagov ca să dea sfintei mănăstiri patru capete 
de bivoli «însă două bivolite fătătoare si doi bivoli mari» pentru 
un ţigan care se « incârdosise » cu o tigancä de a lui ?). 

Vânzarea de robi ajunsese să se facă pe o scară atât de în- 
tinsă, încât în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ţiganii robi 
erau îngrășaţi si ţinuţi foarte bine pe mâncare, deoarece fiind 
vânduți cu cântarul, valoarea lor depindea de greutatea pe care 
o aveau. 

Ocaua de carne de ţigan se vindea cu 2 galbeni; chiar copii 
de tâtä se vindeau cu cântarul, din care se cuvenea cantaragiului 
de fiecare individ vândut, tânăr sau bătrân, câte o jumătate 
de sorocovät « numai pe cei cu meserii alese la curte; ca bucătarii, 
lăutarii, etc., nu-i vindeau cu cântarul, ci îi plătea aparte după 
meșteșugul lor » 2). 

Roaba (femeia) de obiceiu era plătită mai puţin cu o treime 
decât bărbatul, iar copii nevrâstnici pe câte jumătate de pret. 

Cei mai putin pretuiti erau «ţiganii bătrâni si sterpi si läesi 
de cei fugari » 4), deoarece nu prezentau pentru viitor, cei dintâiu, 
puteri de muncă și perpetuare a rasei, iar ceilalţi, garanţie de sta- 
bilitate. 

Din documentele menţionate mai sus, am văzut că prețuirea 
robilor se făcea dela individ la individ si se schimba în fiecare 
secol, după valoarea banilor. 

Nu se făceau numai vânzări şi cumpărări, ci şi schimburi 
țigani pentru țigani », 5) apoi cu diferite lucruri si animale, de va- 
loare echivalentă robului ţigan. 


1) « Convorbiri Literare», XXII (1888), p. 626. 

2) Acad. Rom., doc. XX 84. 

3) Jean Bart, Intro Sâmbătă. (« Cugetul Românesc », 1922, Martie 2). 
t) N. Iorga, Studii si documente, vol. XVI, p. 180. 

5) Exemplu: 1636 Februarie 9 — Acad. Rom. doc. CLXXIX/11. 


1677 lunie 25 — Acad. Rom. doc. CLXXX/133. 
1703 Noemvrie 22 — Acad. Rom. doc. CLXXXIII/74. 
1716 Iulie 20 — Acad. Rom. doc. CLXXX/112. 


1724 Septemvrie 25 (Arh. Stat, M-rea Secul. Pach. I Nr. 26). 


www.dacoromanica.ro 


VALOAREA ROBILOR ȚIGANI 


95 


Reiese dar, din notele arătate, că robii ţigani aveau o valoare 
însemnată și că în ziua de astăzi, conform valutei, un individ rob 
ar însemna între 8.000—20.0000 lei, 


*) (urmare la nota 5 dela p. 9%). 


1725 
1730 
1730 
1742 
1772 
1772 
1778 
1784 


Septemvrie 6 — Acad. Rom. 
Aprilie 19 — Acad. Rom. 
Aprilie 19 — Acad. Rom. 
Februarie 2 — Acad. Rom. 
August 25 — Acad. Rom. 
Septemvrie 7 — Acad. Rom. 
Decemvrie 2 — Acad. Rom. 
Iulie 6 — Acad. Rom. 


doc. 
doc. 
doc. 
doc. 
doc. 
doc. 
doc. 
doc. 


CLXXIX/53. 
CLXXIX/57. 
CLXXIX/58. 
CLXXX/82. 

CLXXX/108. 


CLXXX1/102. 


CLXXX 104. 
CLX XX /98, 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 


Ne vom ocupa în acest capitol de informaţiile pe care le-au 
lăsat străinii referitor la ţiganii care erau cuprinși în actualele 
hotare ale României Mari, pe acele vremuri însă, unele provincii 
în care locuiau erau supuse popoarelor vecine. 

Călătorii care erau în trecere prin ţara noastră sau care aveau 
ținte mai depărtate, misionarii catolici trimesi din Apus pentru 
a întări sau face noui adepţi, tot felul de oameni, diplomaţi care 
trebuiau să se ducă în Orient pentru aranjarea chestiunilor politico- 
comerciale și profesorii sau secretarii familiilor boierești din se- 
colele XVIII şi XIX, ne-au lăsat o mulţime de amintiri foarte 
interesante despre ţigani. 

Si pentrucă ar fi păcat să rămână uitate prin volumele care 
s'au tipărit, m'am gândit să le redau în acest capitol, să ştim și 
noi ce credeau acești străini şi cât îi interesau ţiganii din România 
de astăzi. 

Primii care încep să ne procure știri despre ei, sunt chiar din 
a doua jumătate a secolului al XVI-lea si continuă până în zilele 
noastre, — în special în ultimul timp Francezii, Englezii și Ame- 
ricanii. 

Dacă i-am pomeni pe toţi călătorii am face o listă destul de 
numeroasă, — vom căuta însă, să-i amintesc numai pe acei care 
au pagini cu totul interesante despre ţigani. 

Intre acești străini au fost unii adevăraţi artişti care au căutat 
să-i imortalizeze într'o gravură sau schiţă oarecare. 

Aşa, artiştii francezi care au călătorit în ţările noastre pe la 
sfârşitul secolului al XVIII-lea si până în a doua jumătate a se- 
colului al XIX-lea, au fost necontenit frapati de pitorescul putin 
obișnuit al ţiganilor noștri. 

Orientalismul, misticismul, lenea de multe ori legănată subt 
coviltirurile cärutelor care îi duceau de colo, colo, şiretenia si 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 97 


coloarea bronzatä a tiganilor, au fost motive pretioase pentru 
penelul artistului, sau pana scriitorului. 

Erau ţigani şi în ţările din jurul nostru, dar nu prezentau 
atâta farmec ca cei din România. 

Scriitorul şi pictorul străin se izbea în ţara noastră, de bor- 
deiul si figura veşnic caracteristică a ţiganului si astfel, era văzut 
«subt toate aspectele lui de maimuţă umană, lângă demnitatea 
sigură a ţăranului nostru, lângă neastâmpărul raselor orientale » 1). 

Și intr'adevăr nu este nimic mai exact spus, asupra ţiganului, 
decât că este o maimuţă umană, deoarece el este cel mai fidel 
imitator al laturei vesele umane. 

Veselia lui se confundă cu sărăcia neagră, iar durerea si lipsa 
sunt atât de trecătoare, că i se par că nici n'au fost. 

Ştie să treacă peste toate necazurile si nu ţine seamă de ele, 
absolut deloc; ori tocmai aceste însușiri atrăgeau atenţia tuturor 
şi în special a străinilor, care au lăsat tot felul de mărturii despre 
ţiganii noștri. 

Călătorii străini care au trecut prin {ara noastră ating un 
număr destul de însemnat si numai în cartea lui Al. Sadi Ionescu 2) 
sunt amintiți 199 de astfel de călători, începând din prima ju- 
mătate a secolului XIII (1246) si până la 1650, dar în afară de 
aceştia si dela această dată până în zilele noastre, sunt încă multi 
alții, pe noi nu ne interesează însă, decât acei care pomenesc de 
țigani. 

In ceea ce priveşte aceşti străini îi voiu aminti în ordine cro- 
nologică. 

Primul este Cristian Chessaeus care vorbeşte în « Ruinae Pa- 
nonicae» despre ţigani cari sunt lipsti «absolut de orice drept 
omenesc », având si câteva versuri referitoare la ei: 


« Hic etiam Zigani plebs est adsueta rapinis 


Stamineisque habitare casis, incude metallum 
In varias optant, ut proles Lemnia, formas » 2) 


1) N. Iorga, Istoria Românilor prin călători, vol. IV, ed. II. București, 
1929, p. 4. 

2) Al. Sadi Ionescu, Bibliografia călătorilor străini în ţinuturile românești. 
București, 1916. (Acad. Rom. II, 128576). i 

3) St. Bezdechi, Christian Chesaeus si Românii (în « Anuarul Institutului 
de Istorie naţională» vol. IV, p. 448). 

C. Chesaeus, Ruinae Panonicae. Viteberg, 1571, ed. I si ed. IT, la 1797 p. 22. 


? 


www.dacoromanica.ro 


98 ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 


Urmează Paul Sirassburg 1), ambasadorul regelui Suediei, 
Gustav Adolf al Il-lea, care în 1632, în timpul domnitorului 
Leon Vodă trece prin Tara Românească spre Constantinopol şi 
îl interesează lăutarii din jurul domnului. 

La 1712—1714, avem solia lui Stanislaw Chomeţowscki, voie- 
vodul Mazoviei, vorbindu-ne de asemenea despre muzica tiga- 
nilor 2). 

La 1759, solia lui Josif Podoski amintește despre «careta 
domnească cu ferestre de cristal, trasă de şase cai era dată cu lac 
pe dinafară şi aurită. Vizitiii erau îmbrăcați în diferite culori şi 
erau ţigani » 3). 

Am credinţa că cei mai interesanti călători străini ce au trecut 
prin ţările noastre au fost diplomaţii, deoarece aceşti oameni în 
majoritatea cazurilor aveau oarecare învăţătură și cunoscători ai 
diferitelor chestiuni politice şi sociale din timpul lor, puteau să 
facă observaţii mai juste decât oricare alt călător. 

Unul dintre cei mai importanţi scriitori din secolul al XVIII-lea, 
şi care a scris despre ţiganii din Banatul Timişan a fost Fr. Gri- 
sellini. 

Acesta a scris un capitol întreg despre ei şi îmi permit a reda 
câteva fragmente pentru a se vedea felul cum au fost văzuţi şi 
socotiți de el. 

In ceea ce priveşte aspectul fizic al ţiganilor el spune că, «in- 
fätisarea lor extraordinară este întru toate uniformă. Au ochii 
negri strălucitori, de care culoare este și părul lor lung şi cret; 
culoarea feţei măslinie, buze roşii, dinţi foarte albi; faţa mai mult 
ovală, obrajii putin umflati, bărbia ascuţită și fruntea îngustă; 
la statură bine făcuţi, nici unul pântecos » 4). 

În sate şi orașe au aceiaşi religie ca si cei multi, adică religia 
dominantă a regiunei sau Statului; «ei sunt supuşi aceloraşi pre- 
judecăţi, superstiții şi obiceiuri, ca și Valachii. 

1) Tim. Cipariu, Archiv pentru filologiä şi istoriă, Blajiu, MDCCCLXVII 
(1867). 

« Revista Nouă», anul VII, 1894, p. 66. 

« Românul + anul XLIII (1899), Nr. 274—276. 

23) P, P. Panaitescu, Călători Poloni în Ţările Române. Bucureşti, 1930, 
p. 136. 

3) Ibidem, p. 203. 


1) Fr. Grisellini, Istoria Banatului Timisan (trad. în rom. de N. Bolocan) 
Bucureşti, 1926, p. 147. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 99 


« Numai atât că ei tin severul post al bisericii greceşti cu o 
mult mai mare scrupulozitate. Valahii se abtin dela femeile lor 
numai ultimele zile ale postului mare, iar ţiganii dela începutul 
si până la sfârşitul postului mare, precum și în timpul postului 
Sfintei Mariei-Mari, si Crăciunului si mai cu seamă în ajunul 
sărbătorilor » 1). 

Cu toate că fuseseră împroprietăriți pe locurile stăpânilor lor, 
nu le plăcea să-și muncească pământul, deoarece « tiganul este 
cel mai rău si neglijent plugar. El va preferi o muncă mai grea 
şi chiar mai primejdioasă, cu un câștig mai mic, decât să stoarcă 
pământului binefäcätor un câștig si un traiu mai bun »2). 

De felul cum își trăesc vieata, locuinţa, hrana si îmbrăcămintea 
nu are decât cuvinte de compătimire, fiindcă trăesc mai rău decât 
animalele. 

« Locuinţele lor nu erau decât niște mizerabile cocioabe în- 
cheiate din împletituri de nuele, de paie, sau bordeie în pământ 
de 10—12 picioare adâncime, compuse din pari, nuele si paie 
și acoperite cu coceni de porumb. 

Groaznica înfăţişare a unui astfel de bordeiu nu se poate descrie. 
Sustrase aerului şi luminei zilei, mai negre decât locuitorii lor, 
igrasioase și puturoase, ele par a fi mai mult vizuine de animale 
sălbatece, decât locuinţa unor fiinţe cugetătoare. 

In interior, în mijlocul bordeiului se află vatra de foc cu un 
burlan de pământ care ajunge până în cos; la această vatră ti- 
ganii se încălzesc și-și gătesc mâncarea ; bărbaţii, femeile și copiii, 
unii despoiati pe jumătate, iar alţii de tot, dorm în timpul iernei 
în jurul vetrei pe pământul gol sau cel mult pe piei murdare de oaie. 

Unde n'au lemne, ei ard bălegarul vitelor, care împreună cu 
aburul aschiilor de molift de care se servesc pentru luminat, pro- 
duce un miros insuportabil si omoritor » 5). 

Femeile tigance nu au nicio ruşine și sunt lipsite cu totul de 
morală. Desfrâul lor atinge un punct maximum şi nu este con- 
siderat ca ceva rău, extraordinar, ci ca ceva obișnuit. 

Țiganca «în floarea vârstei condusă de o poftă perversă şi 
ca tinere fete instruite şi încurajate de către mamele lor se dedau 
la cele mai mari nerusinäri. 


1) Fr. Grisellini, 7. e., p. 148. 
3) Ibidem, p. 152. 
3) Idem, p. 152. 


72 


www.dacoromanica.ro 


100 ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 


Ele se arată cu jocurile lor înaintea oricui dela care speră a 
primi câte ceva în dar»!). 

Urmează apoi o serie de informaţii referitoare la uritele lor 
obiceiuri care îi pune de multe ori mai prejos chiar decât ani- 
malele. 

Tot despre caracterul urit al femeilor, amintesc spusele unui 
alt scriitor care însă träeste cu mult mai târziu și scrie despre 
țiganii din Moldova si Muntenia. 

« Femeile au caracterul cel mai depravat; niciuna din ele nu 
exercită în mod regulat starea de prostituată publică; dar în 
același timp ele nu ştiu ce înseamnă refuzul favorurilor când li 
se face cea mai mică ofrandă bănească » ?). 

Alţi scriitori sunt Carra °) şi Sulzer 4), în același timp 1781, 
cu ştiri interesante ; Andreas Wolf la 1805 si la 1812, italianul Felice 
Caronni, prietenul lui Ioan Esterhăzi, după câteva călătorii prin 
Ungaria si Ardeal alcätueste o carte în care vorbește despre ti- 
gani, arătând si diferitele studii sau articole care s'au scris în 
legătură cu acești nomazi ce se întâlnesc pretutindeni şi fac nota 
caracteristică a ținuturilor unde se găsesc. 

Nu trece cu ușurință peste nicio chestiune; toate il interesează, 
iar dacă are posibilitatea le aprofundează. 

Caronni ë) va face o mică bibliografie a ţiganilor si își va putea 
procura şi dicţionarul tigano-latino-maghiar al lui Mihai Farcaș. 

La 1815 este italianul Sistini 6), iar la 1817—1818 englezul 
William Macmichael, în drum spre Moscova trece prin ţările 
noastre care-l interesează foarte mult. In jurnalul său de călătorie 


1) Fr. Grisellini, l. e., p. 155. 

2) F. Colson, De l'état present et de l'avenir des Principautés de Mold. et 
de Valachie. Paris, 1839, p. 141—150. 

3) Carra, Histoire de la Moldavie et de la Walachie. Neuchatel, 1781. 

4) F. J. Sulzer, Gheschichte des transalpinischen Daciens, das ist; oder 
W'alachen, Moldau und Bessarabiens. Wien, 1781. 

5) Caronni, « Mie osservationi locali, regionali, antiquarie sui Valach, 
specialmente e Zingari transilvani, la mirabile analogia della lingua valacca 
collitaliana, la nessuna dela Zingara colle altre conosciente, con un rapporto 
su le miniere piu ricche di quel Principato ». Milan, 1812 [in « Anuarul Inst. 
de Istorie Naţională ») vol. IV, p. 448 şi la N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, 
vol. IV et IT. Bucureşti, 1929, p. 19 si 23. Acad. Rom., Mem. Sectiunii Isto- 
rice, Seria III, Tom. V, Bucureşti 1926, p. 143—147. 

°) Sistini, Viaggio per la Valachia. Firenţe, 1815. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 101 


se cuprind multe ştiri interesante în legătură cu ţiganii. « Sunt 
oameni înalţi si negri », formând un număr apreciabil din locuitorii 
principatelor. 

Idee cu totul greșită, fiindcă ţiganii în raport cu populaţia 
totală a ţării insemnau prea puțin. Se poate să fi fost informat 
greșit de un rău-voitor, fiindcă nu putea el să colinde întreaga 
ţară să se convingă de ceea ce a lăsat scris; s'ar fi putut întâmpla 
că văzând pe ţăranii noștri, în special vara, la munca câmpului 
släbiti de nevoi și arşi de soare să i se pară, pentru el occidental 
cu pielea mai albă, că o bună parte din populaţia celor două prin- 
cipate este țigănească. 

In ceea ce priveşte originea lor, bazându-se pe marea asemă- 
nare a limbii ţigăneşti cu a populaţiei din Industan, pe iubirea 
pentru hainele roşii, nicovala de piatră, dansurile voluptoase ale 
femeilor şi meseria lor de ghicitoare, conchide că ţiganii sunt 
originari din India. 

Aminteşte totodată cele două categorii de ţigani: nomazii 
care rătăcesc prin toată ţara si cei stabiliţi în sate și oraşe exer- 
citând tot felul de meserii și slujbe si «care vorbesc numai walak, 
ca si localnicii, ceilalţi însă, care rătăcesc, au un dialect al lor» !). 

Se vede dar, că ţiganii stabili, dela orașe, nu ţineau atât de 
mult la limba lor, iar procesul de românizare a ţiganilor se făcea 
mai întâi si cu mai multă ușurință la orașe. 

De asemenea « nu uită să-și aducă aminte de țiganii din palria 
lui — Anglia —- și să-i asemuiască cu cei dela noi, in ceea ce pri- 
veste furtisagurile si tot felul de înșelătorii, care ii deosebeşte 
de toate celelalte popoare». 

Lancelot cu tovaräsii lui de călătorie, după ce privește la bâlciu 
pe «ţiganii turci care se dau de-a tumba înaintea lor», în drum 
spre Pitești, Curtea de Argeş, fixează în albumul său, micul bor- 
deiu, pornit în toate direcţiile, a unui poteovar ţigan. 

Despre cele văzute spune: «cârciumile scunde acoperite cu 
stuf sau șindrilă, răsună de sunetele vioaie ale viorilor subt arcu- 
şurile mânuite cu multă patimă de aceşti tigänusi. 

Hanurile cu lungile lor cerdacuri pe care sunt așezate tara- 
furile de lăutari sunt singurele locuri distractive pentru pătura 


1) Archiva Soc. Științifice si Literare din lași, anul VII, 1896 p. 10 36 
(N. Iorga, « Un călător englez în terile românești înainte de eterie »). 


www.dacoromanica.ro 


102 TIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 


țărănească si burghezime, atât în zi de supărare cât şi în zi de 
veselie ». 

Un alt călător, scriitor german, scrie subt pseudonimul « Er- 
mitul din Gauting » 1), despre care am vorbit întrun alt capitol, 
spune despre Principatele noastre lucruri defavorabile, dar care 
astăzi sunt ştiri foarte preţioase pentru istorie. De asemenea 
amintește că în Muntenia numărul ţiganilor se ridică cam la 40.000. 

Un străin care a rămas mai mult timp în Principatele noastre, 
reuşind să-şi însușească și limba, este elvetianul Emile Kohly de 
Guggsberg, preceptor la comisul Gherghel din Botoşani. 

El scrie pentru nepoţii lui Gherghel un memoriu în care arată 
diferitele reforme «pe care starea civilizaţiei le cere » 2). 

Acest memoriu a fost tipărit în anul 1841, la «biroul foii co- 
munale » din Iași, cu titlul « Le Philodace ; apperçu sur l'éducation 
chez les Roumains, suivi de quelques remarques relatives à la pro- 
spérité des Principautés. 

Reformele arătate în acest memoriu sunt numeroase si «ele 
trebuesc înfăptuite cât mai curând». Ele sunt de două feluri: 
ideale si materiale. 

= Cu acestea din urmă trebue să se înceapă ca să dispară cu 
desăvârşire mizeria şi robia. Robia prezintă cea mai mare ruşine 
pentru ţară, pata cea mai neagră în fața străinilorg; iar mai de- 
parte găsim fraze ca acestea: « Veţi îndrăzni vreodată să vă nu- 
măraţi printre neamurile civilizate, atât timp cât se va putea 
citi într'unul din jurnalele noastre: de vândut o tigancä tânără » 3). 

Memoriul acesta a făcut o puternică impresie în principate 
si a aţâţat ambiția celor doi domni, Mihail Sturdza si Gheorghe 
Bibescu, să libereze ţiganii Statului şi ai mănăstirilor. 

Bouquet în ajunul revoluţiei din 1848, întipărește în galeria 
chipurilor sale, figura ţiganului surugiu din Moldova, apoi pictorul 
Theodore Valério 4), elev al lui Charlet ; face o călătorie prin Orient, 
trecând prin ţara noastră pe la 1855. 


1) Ermitul din Gauting, Reise nach dem Orient, în N. Iorga, Istoria Ro- 
mânilor prin călători, vol. IV, ed. II. București, 1929, p. 29. 

2) N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, vol. IV, ed. II. București, 1929, p. 83. 

3) K. de Guggsberg, Le Philodace. lași (au bureau de la feuille commu- 
nale), 1841, p. 35 si N. Iorga, l. c., p. 86. 

t) Valério, Souvenirs de la monarchie autrichienne. Suite de dessins d’après 
nature, gravès à leau-forte. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VAZUTI DE CĂLĂTORI STRĂINI 103 


El se interesează de toate figurile caracteristice ale locuitorilor 
ţării, printre care nu poate uita acele ale ţiganilor din Banat şi 
a «puiului de ţigan din București». 

Urmează englezul J. H. Skeene!) care-și tipărește amintirile 
sale la Londra în 1853; Démidoff 2) a lăsat pagini foarte frumoase 
despre ţiganii români care se ocupau cu extragerea aurului din 
pietre (mine) si albia râurilor. 

Un alt călător, a cărui perspicacitate era dublată de un obiec- 
tivism ştiinţific, este Wilhelm Hamm 3) care se afla în Principatele 
noastre în anul 1859. 

Frământările Unirii îl preocupă, iar observaţiile făcute cu 
această ocazie sunt cu totul desinteresate. 

Pe Neigebauer 4) îl interesează foarte mult situaţia cât și 
numărul străinilor din ţara noastră si astfel ne vorbeşte de toate 
categoriile de ţigani, precizând numărul lor la 300.000, cifră mai 
aproape de realitate decât a tuturor predecesorilor săi, fiindcă 
Ermitul din Gauting cu douăzeci ani mai înainte (1838) nu se 
sfieste să susțină că numărul ţiganilor din Muntenia sar ridica 
numai la 40.000 suflete 5). 

Cred că Neigebauer are dreptate deoarece într'o lucrare apărută 
la Berlin în 1837, se arată că Valachia şi Moldova au 200.000 
ţigani, iar cu un an mai târziu o statistică necomplectă a Moldo- 
Valachiei arată un număr de 257.165 suflete de ţigani 8). 

Neigebauer amintește de «preţul obișnuit al unui ţigan că 
este de zece galbeni » 7); de răspândirea lor în Moldova, Bucovina 
şi Ardeal şi termină admirând gestul boierilor care și-au eliberat 
ţiganii de bună voie, dându-le și pământ de muncă pe timp de 
20 ani, fără obligaţia de a plăti vreun bir. In timpul celor douăzeci 


1) J. H. Scheene, (în N. Iorga, Jst. Rom. prin călători, vol. IV, ed. II). 
Bucureşti, 1929, p. 102. 

2) M. A. Démidoff, Voyage dans la Russie méridionalle et la Crimée par 
la Hongrie, la Valachie et la Moldavie. Paris, 1854. 

3) Südôstliche Steppen und Städte, nach eigener Anschauung geschildert, 
von Dr. Wilhelm Hamm., Frankfurt. a. M., 1862, în N. Iorga, Ist. Rom. 
prin călători, vol. IV, ed. II. București, 1929, p. 57. 

4) N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, vol. IV, ed. II, București, 1929, p. 65. 

5) Stein, l. ce. — In Moldova 12.000 ţigani, iar în Muntenia 90.000 
țigani. 

e) F. Colson, l. c., p. 142. 

7) N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, vol. IV, ed. II. Bucureşti, 1929, p. 67. 


www.dacoromanica.ro 


104 ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CĂLĂTORI STRĂINI 


de ani ei se înstăreau și apoi intrau în categoria ţăranilor care 
plăteau dijmă boierului pentru pământul muncit. 

Richard Kunisch în călătoria sa dela Viena la Constantinopol 
trece prin Muntenia din care reţine mai multe impresii ce le pu- 
blică la Berlin în 1861, sub titlul « Bukarest und Stambul ; (skizzen 
aus Ungarn, Rumänien und der Türkei) » şi retipărit tot la Berlin, 
în 1869, sub titlul « Eine Fahrt nach dem Orient: Reisebilder aus 
Ungarn, Rumänien und der Türkei » !). 

Acesta este un observator fin si foarte preţios, iar dacă nu 
i-au plăcut multe lucruri, l-au mulțumit ţiganii cu mizeria, zdren- 
tele în care trăiau si felul lor de a fi; având o viaţă fără nicio grije. 
«S'a îndrăgostit de naivitatea, de copilăreasca spontaneitate a 
ţiganului, care nu plânge » ?); lui îi revine meritul de a fi printre 
primii care au pătruns adevăratul caracter al ţiganilor, cu viaţa 
lor intimă, așa cum se desfăşoară aevea. 

Din legendele pe care le-a cules dela ţigani, din cele ce-a văzut, 
din cele auzite, alcätueste o nuvelă foarte interesantă care are ca 
personagiu principal o frumoasă tigancä — Anita — iubită de un 
boier care o îmbrăcase în cel mai mare lux, dar care nu putuse 
să-i împace si sufletul, fiindcă tânăra tigancä nu era obișnuită 
cu vieata aceia de colivie aurită. 

Tot dela ţigani află de « Sburătorul » 2) care caută fetele visă- 
toare; de inelele din păr de cal cu care se leagă iubirile populare 
si de toate obiceiurile ţiganilor, împrumutate dela băștinași, dar 
acoperite cu misticismul acela cald din părţile Orientului înde- 
părtat. 

Tiganuü sunt păstrătorii cei mai buni ai tuturor cântecelor, 
legendelor şi vrăjitoriilor, fiindcă ei au grije de cele mai puţine 
în vieata aceasta —, deci timpul cel mai mult liber pentru a se 
ocupa de ele. 

De fapt, acest lucru se vede si în ziua de astăzi, când întâlneşti 
la periferiile oraşelor, la câte un colţ de stradă, o tigancä bătrână 
cu un ghioc în mână, chemându-te cu vorbele «treci la baba 
să-ţi ghicească » si de multe ori nu se lasă de omul naiv până când 


1) N. Iorga, Trei călători în Țările Românești, (Acad. Rom., Mem. Sect. 
Ist., Seria III, Tom. V, București, 1926 și N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, 
vol. IV, ed. II, București, 1929, p. 37. 

3) N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, vol. IV, ed. II, București, 1929, p. 43. 

3) Idem, p. 43. 


www.dacoromanica.ro 


ȚIGANII ROMÂNI VAZUTI DE CĂLĂTORI STRĂINI 105 


îl convinge să-i ghicească. Se jură că-i va spune tot adevărul și 
"numai adevărul, cum îl chiamă, ce lucruri importante va avea 
de făcut şi tot felul de « broderii», (dar numai cu condiţia de a 
da banii înainte, fiindcă altfel ghiocul n'are putere să ghicească) 
pe care unii oameni simpli le pun în legătură cu anumite eveni- 
mente din vieata lor. 

Rudolf Kuleman !) în studiul său extrem de dceumentat asupra 
ţiganilor, publicat în « Unsere Welt» din 1876, ne-a lăsat de ase- 
menea pagini interesante asupra ţiganilor din ţara noastră. 


N. lorga aminteşte într'una din scrierile sale de excursia pe 
care a făcut-o în munţii Carpaţi ai Ţării Româneşti în 1911, îm- 
preună cu vestitul mineralog englez Lowi. 

In drum spre munţi, dincolo de Câmpulung, la satul Valea- 
Caselor, au văzut nişte ţigani care timp de o jumătate de oră, de 
abia au scos câteva firisoare de aur din albia râului, care trecea 
pe acolo, iar mai în josul aceluiaşi râu, au întâlnit ţigani «care 
din pricina răcelii apei, nu lucrau » ?). 

Printre ultimii călători străini, dinainte de războiul mondial, 
care au lăsat mărturii despre ţiganii dela noi este francezul Pau? 
Labbé. 

Gaston Doumergue care i-a prefaţat volumul spune că, Paul 
Labbé « écrit comme il voit et il voit bien, d'un regard vif, auquel 
rien wéchappe ». 

Tiganii din România îi plac, deoarece sunt cu trăsături fru- 
moase, zvelti şi bronzati. Ii împarte în trei mari categorii: prima 
şi a doua sunt țigani mai asezati care şi-au pierdut întru câtva 
limba si tipul lor primitiv; a treia categorie, din contră, este foarte 
originală — nomazii care cutreeră țara si întreaga Europă «lă- 
sând pe toate drumurile morții lor si cântecele lor. Ei träesc din 
ceea ce câștigă, din ceea ce fură, din ceea ce dau pădurile si câm- 
piile; ei se culcă sub stelele în care ei citesc ». 

Vieata lor este fără niciun stăpân si fără nicio socoteală de dat 
nimănui străin; legi pentru ei nu există decât capriciile lor. « Ei 
sunt fii dragostei si ai libertății » 8). 


1) N. Iorga, Ist. Rom. prin călători, vol. IV, ed. 1I. București, 1929, p. 76. 

3) N. Iorga, Studii si documente, vol. XXI. Bucureşti, 1911, p. 8. 

3) Paul Labbé, La vivante Roumanie. (préface de Gaston Doumergue). 
Librarie Hachette et C-ie, Paris, 1913, p. 25. 


www.dacoromanica.ro 


106 


ȚIGANII ROMÂNI VĂZUȚI DE CÂLĂTORI STRĂINI 


După cum vedem ţiganii noștri au format un obiect de atracţie 
şi curiozitate pentru toţi străinii; și nu putem să încheem acest ` 
capitol decât prin cuvintele unuia din aceşti vizitatori: « erau prea 
plini de originalitate ca să nu fie observați». 


LISTA STRĂINILOR CARE AU LĂSAT ŞTIRI DESPE ȚIGANI 
(A se vedea la bibliografie) 


1571 — Cristian Chesaeus 
1632 — Paul Strassburg 


1836 — 1837 — Ermitul din 


Gauting 


1712 — 1714 — Stanislaw Chome- 1839 — F. Colson 


towski 

1759 — Iosif Podoski 

1750 — Fr. Grisellini 

1781 — Carra 

1781 — Sulzer 

1787 — Comitele d’ Hauterive 

1789 — Raicewich (are o ediţie 
şi în anul 1822) 

1805 — Andreas Wolf 

1812 — Caronni Felice 

1815 — Sistini 

1815 — Dionisie Fotino 

1817 — 1818 — William Macmi- 
chael, Lançelot 


1839 — Perrin Raoul 

1841 — Kohly de Guggsberg 
1848 — Bouquet 

1848 — E. Anton Quitzmann 
1851 — Wilhelm de Kotzebue 
1853 — J. H. Skeene 

1854 — Démidoff 

1855 — Théodore Valerio 

1855 — Elias Régnault 

1857 — Dr. Camille Allard 
1859 — Wilhelm Hamm 

1861 — Richard Kunisch 

1876 — Rudolf Kuleman 

1911 — E. Lowi 

1913 — Paul Labbé. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 


« Nimic pe lume nu e mai scump și 
mai slăvit decât libertatea; ea este 
odorul cel mai nepretuit ce l-a dat 
Dumnezeu oamenilor » 1). 


Situatiunea rumânilor şi a vecinilor agravându-se din ce în 
ce, multi au emigrat în ţările vecine spre a scăpa de serbie. Din 
această cauză ţara era ameninţată să se despopuleze, iar boierii 
care aveau lipsa braţelor de lucru au cerut lui Constantin Mavro- 
cordat să vie cu o lege pentru oprirea emigrărilor. 

Acest domnitor, care în decurs de peste treizeci ani, de domnie 
(1730—1769), şi-a schimbat de nenumărate ori tronul dintr'un 
principat într'altul, era un bun cunoscător al învățăturilor filo- 
sofilor francezi. Ca om cult si animat de cele mai generoase idei 
de libertate el introduce în Principatele româneşti, reforme în 
favoarea ţăranilor, dându-le posibilitatea de a se elibera din serbie, 
prin plata unei anumite sume si fixează zilele de lucru la 24 pe an, 
fiindcă altfel numărul acestor zile ajungea de câteva ori mai mare. 

Inceputul a fost greu, dar odată înfăptuit, celelalte libertăţi 
aveau să meargă mai lesne; de aceea peste puţin timp după drep- 
turile căpătate de ţăranii șerbi, au căpătat si robii ţigani dreptul 
de a nu fi despărțiți între ei, adică de a nu fi däruiti sau vânduți 
copii separați de părinţi si contrariul, fiindcă spune mitropolitul 
(ării: «şi ei sunt făcuţi tot de Dumnezeu ca si ceilalți oameni 
și este mare păcat de a îi împărţiţi ca niște dobitoace ». 

9 Legea pentru protecţia ţiganilor a fost făcută în timpul dom- 
nitorului Grigore Alex. Ghica, prin anaforaua din 1766, care 
la rândul ei a servit de bază celei din 1785, şi întărită mai târziu 
în același an de către Alexandru loan Mavrocordat. 


1) V. Alecsandri, Proză (Istoria unui galbân). Bucureşti, 1910, p. 59. 


www.dacoromanica.ro 


108 DESROBIREA 


« De vreme ce la impärtirile de ţigani se făceau multe ameste- 
cături şi nedreptate si despărțirea copiilor de părinţii lor, ...iar 
cât pentru cei ce sunt corciti cu parte moldovenească, adecă un 
moldovean de a fi luat tigancä sau ţigan, moldoveancă, care 
după urmarea obiceiului pământului ce au fost întărit cu hrisoave 
domneşti erau robi ca și alţi ţigani. 

Pentru unii ca aceștia hotărind domnia mea să se urmeze 
întracest chip. Adecă parte moldovenească să nu fie supărată 
cu slujba întru nimică ci să fie slobodă, iar parte țigănească să 
se numească slobodă, însă supuși la toată slujba stăpânilor săi 
în toată vieata lor ca si ţiganii si de s'ar si strămuta să fie volnici 
stăpânii a-i trage la slujba lor si a-i lua de unde ar fi şi cu această 
slujbă a lor vor câștiga răscumpărare si slobozire copiilor lor, adecă 
câţi din copiii acestora vor îi în vârsta copilărească până la șapte 
ani şi câţi se vor naşte de acum înainte vor fi de tot slobozi ca 
fiecare din moldoveni si volnici a merge unde-i va fi voia; iar 
câţi din copiii acestora vor fi mai în vârstă, dela șapte ani în sus, 
să fie supuşi în toată vieata la slujba stăpânilor lor»!). 

Dela data acestei anaforale, starea ţiganilor începe să se im- 
bunätäteascä, bineînţeles foarte încet, până când la mijlocul se- 
colului al XIX-lea, ajunge la o libertate definitivă. 


A) IMPREJURĂRI ŞI FACTORI CARE AU CONTRIBUIT LA 
DESROBIRE 


Revoluţia franceză sdruncinase vechile instituţii prin ideile 
generoase de libertate și egalitate. Refugiati ai revoluţiei si apoi 
ai Restaurării străbat toate ţările Europei în căutarea unui adăpost 
sigur până ce furtuna se va potoli. Unii dintre aceștia se stabilesc 
în Principatele noastre gäsindu-si ocupaţie de perceptori 2) pe 
moșiile boierilor și profesori prin casele celor bogaţi. 

Ei infiltrau pretutindeni si în special elevilor lor, în afară de 
ştiinţă si literatură, idei de generozitate, libertate, si tot suflul 
umanitarismului din timpul acela. 

Pe lângă aceste idei liberale aduse din Occident, nu trebue 
să uităm curentul latinist de peste Carpaţi, care ne trezea spiritul 


1) Papiu Ilarian, Tesaur de Monumente Istorice vol. III. București, 1864, 
p. 193—196 și Th. Codrescu, Uricariul, vol. I, p. 464—169. 
) Exemplu: Kohly de Guggsberg. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIRE A 109 


de naţionalitate prin care ceream dreptul nostru la vieaţă, fără 
amestecul şi controlul străinilor. 

Când însă îţi ceri unele drepturi eşti obligat să recunosti si 
tu pe ale altora. Aşa sa şi întâmplat, 

Tineretul luminat cu entuziasmul lui si vârstnicii cu bunul simţ 
ponderator şi experiență au pornit la eliberarea ţiganilor si nu 
s'au oprit în cale până n'au izbutit să facă dreptate. 

+ M. Kogălniceanu scrie la 1837, o cărticică despre ţigani care 
după părerea sa «va slugi pentru moment la acele voci care s'au 
ridicat pentru ţigani, deşi din nenorocire acest interes nu va fi 
decât trecător, căci aşa sunt Europenii» 1). 

Din fericire vorbele marelui om de Stat, de mai târziu, nu s'au 
adeverit, fiindcă peste 20 de ani, eliberarea ţiganilor era termi- 
nată aproape complet, în ambele principate. 

ə La 1834, Ioan Câmpineanu unul din marii luptători politici 
pentru înălțarea neamului românesc, — după îndemnurile pro- 
fesorului său, francezul Laurençon, dă cel dintâi exemplu, slo- 
bozind din robie toţi ţiganii pe care îi mostenise dela părinţi ?). 

Câmpineanu a fost primul și singurul boier care şi-a eliberat 
țiganii mosteniti, în mod oficial, pe vremea aceea. 

Conform unei legi din 1833, s'au răscumpărat dela particulari până 
la 1839, numai 185 suflete pentru care s'a plătit 86.328 lei « spre a 
deveni ţigani ai Statului, sau cum se zicea, spre a fi desrobiti » 5). 

Probabil că la început această desrobire mergea foarte incet 
din cauza lipsei de bani. 

In Moldova la 1835, s'a retipărit din ordinul Domnului « hri- 
sovul sobornicesc al lui Mavrocordat, din 1785, pentru danii, 
schimburi, vânzări și pentru ţigani. 

O rezoluţie domnească din 5 Mai 1839, dăduse țiganilor pro- 
timisis asupra persoanei lor când proprietarul voia să-i vânză. 
La pret egal, în loc de a-i vinde altuia, proprietarul de ţigani era 
obligat să-i desrobească dacă ei ofereau preţul» 4)... 

«In 1840, Marele Vornic din Lăuntru, Mihalache Ghica, în- 
dreaptă către Adunare o dare de seamă amănunţită despre acti- 
vitatea departamentului său ». 


1) M. Kogălniceanu, (traducerea lui G. Ghibänescu), 1903, p. 3. 
2) A. D. Xenopol, Istoria part. politice, vol. I. Buc., 1910, p. 163. 
3) I. C. Filitti, Domniile sub Reg. Organic. Buc., 1915, p. 86. 

4) Ibidem, p. 536 şi p. 498. 


www.dacoromanica.ro 


110 DESROBIREA 


In acest raport e vorba şi de ţiganii Statului care sunt în număr 
de 5.672 familii şi « pentru a căror statornicire la sate se lucrează 
neîncetat » 1). | 

In scurt timp s'a născut o ambitiune în sentimentele de umani- 
tate, fapt ce i-a înălţat până la cel mai inalt grad de civilizaţie si la 31 
Ianuarie 1844, în Moldova, sub domnia lui Mihail Sturdza şi la 1847 
în Muntenia sub domnia lui Gheorghe Bibescu se hotărăşte eman- 
ciparea ţiganilor Statului şi mănăstirești, cuprinzând în măsura lor și 
mănăstirile închinate, ai căror călugări și egumeni s'au scandalizat 
foarte tare, nevoind cu niciun chip să admită desrobirea ţiganilor, 
deoarece, ziceau ei, că li se stirbesc drepturile lor sfinte pe care 
le-au moştenit dela inceput, când le-au fost mănăstirile închinate. 

Sau mai bine zis, cum spunea A. D. Xenopol «tindeau să con- 
stitue un stat eclesiastic în sânul Statului român » 2). 

La 1843, Gheorghe Bibescu hotărăște un fond anual de 43.000 
lei pentru răscumpărarea ţiganilor particulari, iar în Moldova 
la începutul anului 1844, chiar domnitorul Mihail Sturdza elibe- 
rează pe toţi ţiganii Statului şi ai mănăstirilor, 

Tiganii însă, cu toată libertatea pe care le-o dăruise domni- 
torul, nu erau toţi recunoscători, în naivitatea lor, faţă de bine- 
făcător, fiindcă în mișcarea dela Iaşi, anul 1846, împotriva domni- 
torului, pusă sub conducerea boierului Costache Moruzi, erau şi 
«patru sute de ţigani înarmaţi » 5). 

Totuşi la 1844, când domnitorul a făcut eliberarea ţiganilor 
mai sus amintiţi, tinerii învăţaţi s'au arătat foarte entusiasmati. 

Hotărîrea domnească vestea lumii întregi că principatele ro- 
mânesti tind la o situaţie demnă de cinste în fața statelor civili- 
zate din apusul Europei. 

Tinerimea moldovenească era rău văzută de Domn, pentru 
ideile ei înaintate; tinerii nu puteau suferi abuzurile financiare 
şi nedreptätile domnului, cu toate acestea ei au hotărit să for- 
meze o delegație din mijlocul lor, care să se ducă să-i mulţumească 
si să-i arate că, «în faţa unui act mare, junimea română știa gândi 
şi lucra, înalt şi bine» 4). 


1) I. C. Filitti, Domnule sub Reg. Organic. Buc., 1910, p. 163. 

2) A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. I. Buc. 1903, p. 356. 

3) P. P. Panaitescu, Emigraţia Polonă si Revoluţia Română dela 1848. 
București, 1929, p. &. 

4) M. Kogălniceanu, Desrobirea țiganilor. (+ Biblioteca pentru toţi » Nr. 394). 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 111 


Delegația a fost formată din Costache Negri, Vasile Alecsandri, 
Costache Rola, D. Rallet, P. Mavrogheni si M. Kogălniceanu 
însărcinat si cu ținerea discursului de mulțumire. 

Domnitorul foarte încântat de această manifestare, le-a răs- 
puns că el ma făcut altceva decât să le pregătească calea pe care 
trebue să meargă ei în viitor. 

Dar faptul acesta nu s’a terminat aci, fiindcă tinerimea începe 
o propagandă în scris si viu graiu pentru a determina pe toți stă- 
pânii de țigani să facă la fel. 

Astfel, Cezar Roliac, primul poet semănător de idei socialiste 
din ţara noastră, publică în « Foaie pentru minte, inimă și lite- 
ratură », la 1844, o scrisoare pentru cetitorii revistei spre a le arăta 
ce s'a făcut în Moldova si a dojeni pe toţi aceia care n'au găsit 
cu cale să imite acest gest frumos. 

«In lunile acestea s'a săvârșit o faptă mare într'o partea Ro- 
mâniei; unde ati fost d-voastră de n’ati auzit-o? 

In Moldova s'au slobozit toți ţiganii mănăstirești și birul lor 
sa hotărit a fi de aici înainte un fond pentru răscumpărarea 
țiganilor boierești. 

S'a făcut si mai mult, prinţul (domnul) Moldovei a dat slo- 
bozenie la toţi ţiganii săi, a jertfit un venit de patru mii galbeni 
pe an, —cum vi se pare aceasta domnilor! 

Aici nu sunt vorbe, sunt fapte si fapte mari. 

Formati societăţi, declamati, scrieţi, läudati, satirizati, puneţi 
în lucru toate resorturile intelectuale si morale şi robia cade, 
căci e căzută pe jumătate si d-voastră veţi fi binecuvântati de 
generaţiile viitoare ca niște adevărați apostoli ai misiei cereşti, 
a frätiei şi libertăţii ». 

Tot în această scrisoare se face un indemn tuturor intelectua- 
lilor: « Veniti, domnilor, veniţi toţi câţi ati pus odată mâna pe 
condei, porniţi de un sentiment nobil, profesori, jurnaliști și poeţi, 
veniți să facem pentru întâia oară o cauză comună, cauza tiga- 
nilor si să ne luptăm pentru slobozenia lor: religia, interesul Sta- 
tului şi duhul înaintării noroadelor ne vor fi în ajutor. 

Tiganul întinde mâna și reclamă în numele d-voastră drep- 
rurile morale ce vreţi în societate şi vă adjură în numele datoriilor 
ce vă impun aceste drepturi»). 


1) + Foaie pentru minte, inimă și literatură + pe anul 1844, p. 315—316. 


www.dacoromanica.ro 


112 DESROBIREA 


Tot Cezar Boliac într'o foarte frumoasä poezie, « Fata de buier 
şi fata de ţigan», se arată impotriva «situaţiei ţiganilor robi şi 
cerea desrobirea » 1). 

Aceste îndemnuri cât si apariţia gazetei « Propäsirea » (al cărei 
titlu a fost cenzurat după primul număr, fiindcă arăta o ten- 
dintä ce nu convenea puterei suzerane — Rusia) au fost de un 
real folos la înfăptuirea cât mai grabnică a eliberării ţiganilor. 

In « Propäsirea » tinerii învăţaţi și-au așternut ideile lor bine- 
făcătoare pentru prosperarea Statului, în toate direcţiile. 

Mihail Kogălniceanu, redactorul gazetei, scoate la Nr. 5 din 
6 Februarie 1844, un supliment extraordinar tipărit pe hârtie 
verde, ceea ce însemna speranță — unde — «in proză şi în versuri 
se cânta marea reformă ». 

El însuși scrie un articol întitulat « Desrobirea ţiganilor » în 
care laudă märeata faptă a domnitorului, arătând că prin acest 
act ţara se înalţă «deopotrivă cu staturile cele mai civilizate în 
privirea principiului moralului si a dreptăţii » şi că «toţi românii, 
toţi iubitorii de omenire, toţi partizanii ideilor nouă şi-au unit 
glasul spre a aplauda un act care dă slobozenia unui popor în- 
treg » 2). 

Tot în această gazetă și-a publicat pentru prima dată poetul 
Vasile Alecsandri « Istoria unui galbân », o strașnică satirizare a 
societăţii din timpul acela, în care amintește şi de ţiganii cei chi- 
nuiti, dar si de farmecul și pitorescul deosebit ce-l prezintă 
şetrele acestor nomazi. 

Intr'un articol 2) se elogiază desrobirea tig nl rdin Moldova 
care a însemnat unul din cele mai mari acte ale domnitorului. 

Articolul cuprinde un scurt istoric al ţiganilor, — ce sunt, de 
unde au venit si cum au ajuns robi, — de asemenea avantagiile 
oferite prin Regulamentul Organic « care le-a îmbunătăţit oarecum 
situaţia ». 

« Generala Adunare însufleţită de un zel vrednic de toată 
lauda, au mai votat un fondos pentru răscumpărarea ţiganilor 
dela particulari. 


1) I, C. Filitti, Domniile sub Reg. Organic, p. 125. 

2) M. Kogălniceanu, Desrobirea țiganilor în + Propășirea » 1844, Nr. 5, 
Suplement, p. 1—2. 

3) « Albina Românească » (Gazetă politică și literară). Iaşi, 1844, Nr. 14, 
Joi 17 Februarie. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 113 


Suntem incredintati că, curând sau mai târziu, astă pildă 
frumoasă nu va fi pierdută pentru proprietarii particulari, care 
de bună seamă nu se vor putea împotrivi chiar mișcării simti- 
rilor inimei lor, nici acei (aceleia) a opiniei publice, ce fiind în 
astă încungiurare unanimă, este cinstitoare pentru Moldova ». 

Câteva luni mai târziu dela data tipăririi acestui articol, Sfatul 
Administrativ hotărăște « ca familiile ce se împărtășesc de asemenea 
binefacere (desrobirea), în curs de opt ani, începători dela data 
acestui act, să fie scutite de orice dare şi îndatorire către guvern 
şi după încheierea acestui termen, vor plăti numai pe jumătate 
dările precum este statornicit pentru colonişti (băjenari) » !). 

Doi ani mai târziu, în anul 1846, Bibescu Vodă a fost de pă- 
rere că sumele care erau hotărite din 1834 şi 1843, pentru răscum- 
părarea ţiganilor erau neîndestulătoare si «că eparhiile aveau bani 
de prisos », de aceea la 11 Februarie 1847, făcu să se voteze pro- 
iectul «prin care se desrobeau, fără indemnitate ţiganii mitro- 
poliei, episcopiilor, mănăstirilor şi așezămintelor publice, fără 
deosebire, câte se află în cuprinsul Ţării Româneşti. 

Proiectul legiuirei fusese alcătuit şi iscălit de Gheorghe Fili- 
pescu, Manuil Băleanu, A. Vilara, M. Florescu, polcovnicul Odo- 
bescu si Ion Câmpineanu 2). 

Capitatia pe care o vor plăti acești desrobiti, intraţi în rândul 
dajnicilor, avea să servească la răscumpărarea de ţigani ai par- 
ticularilor ». 

De această lege Domnul zicea că « duhul veacului și înaintarea 
civilizaţiei o cerea de mult» si întărind-o adăuga: «seanta (se- 
dinta) dela 11 Februarie va face o epocă în analele istoriei patriei » 3). 

Legea fusese votată cu unanimitate, după o scurtă cuvântare 
a mitropolitului. Un an mai târziu, cu ocazia revoluţiei din 1848, 
în Muntenia, toţi ţiganii sunt declaraţi «cetăţeni liberi ». 

« Singuri, ţiganii ştiură să profite de revoluţie. 

Ei erau robi legaţi de pământ. Constituţia le dădu libertate 
și nepierzând vreme, au părăsit aşezările lor, s'au dus în alte 
părți, unde începură să trăiască ca oameni liberi. 

La Bucureşti pe o piaţă fusese aşezată statuia Libertăţii, lângă ea 
vedeai adesea pe bieţii ţigani în genunchi, cu lacrămi în ochi. 

1) « Albina Românească », 1844 Iunie 4. 


3) « Analele Parlamentare » vol. XIV partea I, Bucureşti, 1905, p. 1117. 
3) I. C. Filitti, Domniile sub Reg. Organic, p. 349—350. 


www.dacoromanica.ro 


114 DESROBIREA 


Unii strigau: Libertate, libertate! De ce ai venit așa de târziu 
la noi?» (Din studiul d-lui profesor P. P. Panaitescu unde e 
vorba de un raport al colonelului Zablocki, asupra misiunii sale 
în Tara Românească, în luna Decemvrie, a anului 1848))). 

Ministerul de Interne pentru a grăbi cât mai mult această 
eliberare înmulțește numărul funcţionarilor însărcinaţi cu acest 
serviciu şi schimbă localul Comisiunii cu un altul mai mare, 
fiindcă cel dintâi devenise neincăpător 2), dar revoluţia este ină- 
busitä din cauza nepregătirii suficiente, a armamentului redus 
şi stricat, dat spre reparare «ţiganilor fierari » 3) si a conducă- 
torilor siliți să fugă prin străinătate, astfel că, țiganii revin în 
starea pe care o avuseseră înainte de revoluţie. 

După potolirea revoluţiei, Comisarul împărătesc din Princi- 
pate și Caimacamul Țării Românești dau ordin Ministerului de 
Interne «să puie în lucrare îndeplinirea coprinderii acestui decret: 
Hotărim ca, toate acturile slobozite în vremea revoluţiei în pri- 
vinta ţiganilor particularilor rămân desființate si că bileturile 
slobozite fiecăruia din acei ţigani dela 11 Iunie din urmă până la 
13 Septemvrie curgător să se ia înapoi și să se desființeze » 4). 

Turburările fiind potolite, urmează la tronul Munteniei, Barbu 
Știrbei (1849—1856), care stärueste de asemenea pentru elibe- 
rarea ţiganilor. “a 

Pentru a trece la fapte, el dispune ca vânzările de robi dela 
particulari la particulari să nu mai fie permise, ci acei care doresc 
să-i vândă să fie obligaţi a se adresa Visteriei care îi cumpără şi 
îi pune imediat în libertate. De asemenea Statul cumpăra robii 
care sufereau tot felul de chinuri si neajunsuri din partea stă- 
pânilor » 5). 

Ofisul domnesc din 1850, dispune: « Pentru darurile sau vân- 
zările de ţigani ce se urmează între particulari, poruncim a se 
păzi următoarele dispoziţii: Nimeni nu este volnic a despărți o 
familie de ţigani, prin dar sau prin vânzare și niciun act de 
vânzare sau de danie pentru ţigani nu se va adeveri de vreo 


1) P, P. Panaitescu, « Emüigrafia Polonă și Revoluţia Română dela 1848. 
București, 1929, p. 114. 

3) Anul 1848 « Acte și documente », vol. II. Buc., 1902, p. 590. 

3) P. P. Panaitescu, [. c. mai sus, p. 111. 

€) Acad. Rom., ms. 3867, foaia 6. 

5) « Vestitorul Românesc», 1851, p. 81. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 115 


judecătorie, nici va fi ţinut în seamă,dacă nu va cuprinde în sine 
pe părinţi cu toţi copiii lor » 1). 

In 20 Februarie 1856, Barbu Știrbei sancţionează legea privi- 
toare la desrobirea tuturor ţiganilor, adică a celor particulari, 
fiindcă ceilalţi fuseseră desrobiti mai înainte 2). 

La faptele frumoase ale domnitorului s'au alăturat acele ale 
boierilor, stăpânii ţiganilor, care au început să-și libereze robii 
în mod gratuit, fără nicio pretentiune de despăgubire. 

Se păstrează o listă 3) de numele acelora care şi-au liberat 
ţiganii, nepretinzând în schimb nicio despăgubire dela Stat, con- 
form legiuirii promulgate in 1856, de Barbu Știrbei. 

Numărul acestor boieri atinge cifra de 420, iar al ţiganilor 
liberati de ei, — 2.611. 

Amintesc aci pe acei care au liberat mai mult de 8 ţigani: 
Arion Marioara (12), Alexandru N. (12), Arion Elena (10), Argin- 
toianu Costache (88), Alexandra Vâlcea și Costache fiul ei (11), 
Bolintineanu Tănase (8), Brosteanu I. Zamfir (20), Babic Am- 
brosie (9), Bălăceanu Costache (146), Buteulescu Costache (15), 
Brâncoveanca Safta, simonahia (71), Brătianu Macsimina, stareta 
(10), Bibescu George, printul (81), Budisteanu Dräghici (16), 
Berlescu Costache (11), Bäläceanca Elenca (17), Brătianu loan si 
Dimitrie frate-säu (46), Burchi Stefan (21), Bălăceanu Ioan (88), 
Burchi N., cäpitan (27), Budisteanu Dimitrie, cäpitan (9), Calo- 
tescu George Stanciu (9), Clinceanca Zinca (15), Cotofeanu Gheor- 
ghe (15), Constantinescu, parucicul (13), Cerchez C., maior (9), 
Câmpineanu Ioan (11), Cantacuzino Constantin (29), Cretulestii 
(frații) (98), Danaileasca Maria cu fiul ei Niţă (16), Filipeasca 
Elena (9), Farcaș Drăghiceanu, căpitan (15), Filipescu Costache (8), 
Goleasca Marioara (21), Golescu Radu, maiorul și frații (90), 
Gheorghiadis Gheorghe (11), Greceanu Ioan, maior (26), Gre- 
ceanu C. (21), Gheorghiadis Hristache (10), Ghica Tudorita (15), 
Hagi Iordan Marioara (10), Isvoranu Ion din Mehedinţi (8), Li- 
pănescu Grigore (17), Măldărescu Alexandru şi Nicolaie (10), 
Moscu Constantin I. (30), Nădăianu Ioan (11), Niculescu Iosif (11), 
Nicolaidis Dimitrie (10), Orășeanu N. T. (17), Obedeanu Grigore 











1) Codul Caragea, [editat de Ion Palade). București, 1907, Apendice XIII. 

2) Istoria Renaşterii Române, vol. II, p. 961 si « Buletinul Oficial » din 
1856, Nr. 13. 

3) In colecţia George Potra. 


ge 


www.dacoromanica.ro 


116 DESROBIREA 


(9), Podeanu, maior (11), Polizu Dimitrie (21), Paris Scarlat cu 
sotia (9), Predescu Teodor (37), Poroineanu Sache (15), Polizu 
Lucsandra născută Oteteliseanu (8), Persiceanca Catinca (8), 
Pisacov G. Basile (14), Plagino Alexandru (22), Racoviţă Gri- 
gore (20), Racotă, fraţii (15), Racoviţă cu fii (25), Rătescu Ioan (12), 
Slătineanu loan (26), Solomon, colonel (9), Săvoiu Constantin (12), 
Ursanu Matache (14), Väcäreasca Zinca si Paleologu Ioan, îm- 
preună (113), Voinescu Ioan, colonel (15), Vlădescu Mihalache (12), 
Vlădoianu Stefan, colonel (26), Zmadoviceanu Chiriţa Tancu (20). 

Teodor Codrescu în ziarul « Zimbrul » din 1856, publica aproape 
în fiecare zi, scrisori de ale boierilor, adresate Visteriei prin care 
anunțau că-și liberează ţiganii robi de bună voie. 

Pentru exemplificare, amintim că, logofătul Gh. Sturdza după 
o călătorie prin străinătate, la întoarcerea sa în țară, unde găsise 
reforma domnitorului Gr. Ghica din Moldova, pentru eliberarea 
țiganilor, adresează Ministerului de Finanţe o scrisoare prin care 
anunța că-și liberează toţi robii ţigani în număr de 900 suflete, 
fără nicio pretentiune materială, fiindcă emanciparea ţiganilor 
este «un pas mare către renașterea socială și morală a patriei ; 
eu am salutat-o și am binecuvântat-o din toată inima. 

Pentru aceasta ca om şi creștin nici mă cunosc în dreptate de 
a pretinde vreo desdăunare, pentru desfiinţarea unei instituţii 
barbare si contrară tuturor legilor dumnezeești si omenești. 

Cugetul meu nu-mi permite a vinde pe aproapele meu » !). 

Din cele de mai sus se vede că exista mult entusiasm si bună- 
voinţă, dar mare parte a boierilor tot nu credeau de cuviință 
a-şi slobozi robii, mai ales că, fondurile destinate răscumpărării 
de robi erau prea restrânse si particularii cei avari mar fi vrut 
să-şi piardă o bună parte din avutul lor. 

Astfel, au rămas numeroşi ţigani, — 16.023 vätrasi si 566 
lăeşi — pentru care Statul a trebuit să plătească în rate, drept 
despăgubire, suma de 4.613.112 lei). 

In Moldova se întâmplase la fel si chiar mai înainte de a în- 
ecpe Barbu Ştirbei, în Muntenia. i 

Grigore Ghica pânä a nu se retrage dela domnie, conform 
tratatului din Paris, vru să dea țării sale încă o pildă vie de uma- 
nitarism si dreptate. 


1) Th. Codrescu, Uricariul, vol. X, laşi, 1888, p. 314 
3) Ibidem, p. 33. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 117 


Petre Mavrogheni si Mihail Kogälniceanu au fost insärcinati 
sä redacteze proiectul de lege pentru desrobirea tiganilor parti- 
culari si «regularea si modul repartitiei despägubirei cuvenite 
indrituitilor », 

De îndată ce acest proiect de lege a fost terminat, el a fost 
prezentat divanului Ad-hoc pentru aprobare si a fost votat in 
unanimitate punându-se imediat în practică. 

Cauza care l-a îndemnat pe Grigore Ghica să libereze ţiganii 
particulari a fost tocmai lipsa de iniţiativă a boierilor de a-și 
elibera robii și lipsa de fonduri din partea Statului pentru înfăp- 
tuirea acestei iniţiative atât de frumoase. 

Problema desrobirei complete a ţiganilor era «una din acelea 
ce trebue a merge înaintea oricăreia alta, ca una ce derează (de- 
rivă) din însăși legile omenirei și priveşte cu osăbire la demnitatea 
ţării » 1). 

Unii scriitori spun că o altă cauză care l-a îndemnat pe Grigore 
Ghica, în 1855, să libereze ţiganii particulari a fost «tortura 
crâncenă a unui rob »?), pentru care a intervenit la Domn chiar 
generalul Paar, comandantul armatei austriace de ocupaţie. 

Ideea și fapta aceasta au fost foarte bine venite în faţa străi- 
nätätii dela care ceream să ne recunoască anumite drepturi, iar 
în ţară formase un curent favorabil, alimentat de scrierile si fap- 
tele oamenilor învăţaţi. 

Gheorghe Asachi, drept o manifestare de bucurie, scrie « fi- 
ganii »— o piesă de teatru, jucată pe scena Teatrului National 
din lași, în același an — 1856. 

Acestea toate în ceea ce privește ţiganii din Muntenia și Mol- 
dova, fiindcă în celelalte provincii lucrurile se deosebesc puţin. 

Spre exemplu: în Bucovina la sfârşitul secolului al XVIII-lea, 
împăratul Austriei Iosif al II-lea hrănit la școala filosofilor fran- 
cezi, prin rescriptul dat în Cernăuţi 3) la 19 Iunie 1783, desfiintä 
robia ţiganilor din această provincie. 

Fapta era foarte importantă si demnă de toată lauda, cu atât 
mai mult că ea se făcuse chiar înaintea marei revoluţii franceze. 

In ceea ce privește Basarabia sub stăpânirea rusească, ţiganii 
s'au bucurat de anumite drepturi și în despărţirea populaţiei pe 


1)—3) Th. Codrescu, Uricariul, vol. X. lași, 1888, p. 28—30. 
3) Dimitrie Dan, Tiganii din Bucovina. Cernăuţi, 1892, p. 13. 


www.dacoromanica.ro 


118 DESROBIREA 


clase (tagme sau soslovii) ei ocupau locul al VIII-lea înaintea 
Evreilor care făceau parte din clasa a IX-a 1). 

Tiganii care își făceau o stare materială oarecare, fugeau dela 
stăpânii dintâi şi hoinăreau prin ţară sau își căutau stăpân «de 
formă » prin alte locuri. 

Intr'o scrisoare din Chişinău, 25 Decemvrie 1839, a lui D. Rusu 
(rudă de a scriitorului Al. Russo) către cumnatul său, se spune: 
«pentru ţiganii robi läesi, vei ști că au prins la aripi, adică iarăși 
cu meșteșugul lor (s)au îmbogăţit si fiestecare au cai și cäruti 
si s'au împrăștiat prin toată Basarabia». 

După ce arată locul și persoanele la care au fugit ţiganii, 
îl sfătuește să-i vândă, iar cu banii luaţi pe ei să-şi cumpere niște 
cai dela care va avea mai mult folos, fiindcă cu vremea tot îi va 
pierde «că-i va lua hazneoa » (Statul) 2). 

Liberarea ţiganilor din Basarabia a avut loc în anul 1861, 
iar așezarea și împroprietărirea lor s'a făcut, ca și pe la noi, în 
jurul mănăstirilor şi așezărilor mai importante, unde vieata era 
mai ușoară. 


B) URMĂRILE DESROBIREI 


Veacuri întregi au așteptat ţiganii ziua în care, fără sila ni- 
mănui să se miște în voia lor, să meargă unde vor voi si să facă 
ceea ce le va trece prin cap. 

Ziua sosise, dar i-a găsit nepregätiti. 

Poate că eliberarea lor au așteptat-o secole de-a-rândul, însă 
niciodată n'au crezut că va veni şi când s'a întâmplat nu le venea 
să creadă. Pentru moment au stat locului, buimäciti si nu s'au 
trezit din această amortealä decât după nenumăratele afirmatiuni 
și îndemnuri din partea proprietarilor, că se pot duce după voie— 
unde le este lumea mai dragă. 

Se temeau că această desrobire e numai o amăgire și că peste 
putin timp vor pune mâna din nou pe ei şi vor suferi același tra- 
tament de mai înainte. Dar Ocârmuirea nu glumise, erau liberati 
complet şi nimeni nu se gândea că ar fi ceva vremelnic. 

Asa s'au petrecut lucrurile în primele zile ale desrobirei tiga- 
nilor; însă după ce au trecut primele friguri şi s'au obişnuit cu 


1) I. Nistor, l. c., p. 290 (capitol special despre ţigani). 
2) N. Iorga, Studii şi documente, vol. XIX. Buc., 1910, p. 18. 


www.dacoromanica.ro 


DESROBIREA 119 


noua lor stare socială, o bună parte din ţigani au fost improprie- 
täriti pe locurile mănăstirilor si boierilor. 

Sate întregi erau compuse numai din ţigani si cu tot ame- 
stecul — prin căsătorie cu românii — de atunci și până acum, 
se poate vedea și astăzi această caracteristică a satelor din jurul 
mănăstirilor şi în special ale celor din jurul Bucureştilor: Mo- 
goșoaia, Colentina, Pasărea, Cernica, Tunari, Sindrilita, Tân- 
ganu, etc. etc. 

In Memoriile Regelui Carol I 1) cu ocazia unei excursii făcute 
de print,la mănăstirea Pasărea, se face o descriere a satului Sin- 
drilita compus exclusiv din ţigani: « Interesant e satul, din apro- 
pierea mănăstirei, locuit numai din ţigani; o ceată de copii 
goi pe jumătate, arsi de soare, cu părul negru si cu ochii scân- 
teetori, zac în pulberea drumului, sar în sus şi se grămădesc în 
jurul träsurii prinţului, uitându-se cu curiozitate la dânsul». 
Iată-i deci, în orice loc, ca pretutindeni. 

Tiganii satelor erau conduși de un vätaf ce intra în tratative 
cu moșierii sau arendasii lor si se obliga să scoată la munca câm- 
pului, în timpul sorocit, ţiganii de sub conducerea lui, în schimbul 
unei anumite sumeide bani si a întreţinerii oamenilor lui. 

Când moşia nu mai avea nevoie de braţe de muncă, se îndreptau 
spre alte locuri, unde se simţea lipsa oamenilor de lucru și astfel 
îşi susțineau existenţa, ba de multe ori, se întâmpla, ca unii, 
prin economiile lor să-şi poată cumpăra un petec de pământ de 
care se legau cu trup si suflet până la sfârşitul vieţii lor. 

Aceasta, în ce priveşte ţiganii lipsiţi de orice meșteșug, fiindcă 
meseriaşii, îndată ce au fost desrobiti s'au adaptat uşor eveni- 
mentelor, așezându-se la marginea târgurilor si satelor, exerci- 
tându-si mestesugurile cu o linişte şi siguranță atât de mare, 
încât s'ar fi părut că nimic n'a intervenit în vieata lor. Astăzi, 
şi unii și alţii, sunt împrăștiați pretutindeni, încât nu există aproape 
niciun sat fără ţiganii săi. 

Totuşi, nu toţi ţiganii- s'au stabilit locului, fie ca meseriași 
sau agricultori, ci o bună parte din ei, simțind dorul de libertate, 
fără stăpân, au început să colinde ţara în lung şi în lat întocmai 
ca strămoșii lor. Ba, unii s'au aventurat chiar dincolo de hotarele 
ţării, ajungând până în Vestul şi Sudul Europei. 

1) Memoriile Regelui Carol I al României, Editura ziarului « Universul ». 
București, 1909, vol. II, p. 8. 


www.dacoromanica.ro 


120 DESROBIREA 


S'au lipsit de bunăvoie de vieata așezată, cu avantagiile ei, 
şi şi-au îndreptat gândul si paşii spre locuri necunoscute. Cu toate 
rigorile legilor care se sileau să oprească vagabondajul ţiganilor, 
ei nau putut fi înfrânți dela chemarea locurilor necunoscute. 

Doreau să se ducă cât mai departe, să vadă cât mai multe. 
Vieata lor, fără grija zilei de mâine, se scurgea pe drumuri şi în 
popasurile ce le făceau la marginea satelor și orașelor. 


www.dacoromanica.ro 


STAREA ACTUALĂ 


Tiganii răspândiţi pe tot cuprinsul ţării nu se feresc nici de 
munte, nici de şes, cu toate că au preferinţă pentru acesta din urmă. 

Muntenia a fost şi este cel mai populat ţinut cu ţigani din 
România. 

Aproape toţi s'au așezat pe unde au putut și numai o mică 
parte, în corturile lor negre de fum, mai colindă ţara în lung și 
în lat, 

Durata poposirii lor pe lângă sate si oraşe e în raport direct 
cu cinstea de care dau dovadă si toleranța autorităţilor. 

De multe ori însă mau ocazia a sta un timp mai îndelungat 
în același loc, fiindcă ei obişnuesc să se mai ocupe şi cu furatul 
şi atunci poliţia îi alungă în altă parte. 

De îndată ce se opresc întrun loc se și apucă de muncă, își 
repară coviltirele roase de ploi şi soare, iar sgomotul ritmic al 
ciocanelor anunţă făurirea potcoavelor şi a tot felul de unelte 
necesare lor sau pentru vânzare. Ex.: pirostrii, scoabe de prins 
bârnele, cioace (cuie mari tigänesti), etc., etc. 

Femeile se îndeletnicesc cu spălatul şi cârpitul « bulendrelor » 
fără de început si sfârşit ale bărbaţilor, iar copiii se sbenguesc pe 
spinarea unui cal deșelat ori în vadul apei sau lacului din apropiere. 

Unele dintre ţigănci colindă satul sau orașul ca să-şi vândă 
bidinelele smolite « fabricaţie proprie », să ghicească naivilor si să 
mai spioneze de unde se poate fura ceva, căci acești nomazi își 
împlinesc nevoile lor mai mult din ce apucă pe ici pe colo și de 
multe ori nu se dau la o parte dela tâlhării mai mari, în special 
furturi de cai; de asemenea fură copii dela locuitorii pe unde trec. 

In ultimul timp însă acești ţigani nomazi se imputineazä, 
intrând si ei în numărul celor aşezaţi. 

Cu toate că sunt ţigani agricultori, dintre care unii devenind 
gospodari de frunte şi-au dat copiii la şcoli, încât astăzi au ajuns 


www.dacoromanica.ro 


122 STAREA ACTUALĂ 


profesori, advocati, preoţi, medici, ofițeri etc., totuşi majoritatea 
țiganilor a rămas în orașe și târguri, ocupându-se cu tot felul 
de meserii. 

Numai Bucureştiul adăposteşte circa 30.000 de ţigani, din care 
număr o treime o ocupă lăutarii. Aceștia sunt cei mai bine organi- 
zati din toţi meseriasii ţigani, fiind grupaţi într'o uniune a lău- 
tarilor conduși de un președinte, titrat al Academiei de muzică, 
în a cărui sarcină cade soluţionarea neînțelegerilor şi lipsurilor 
profesionale. 

Fiind vorba de muzică, nu putem trece mai departe fără să 
amintim că și astăzi, întocmai ca în vremurile trecute, lăutarii au 
dat din mijlocul lor virtuosi neiîntrecuţi. Pentru aceasta este su- 
ficient să pronuntäm numele artistului Grigoraș Dinicu, Petrică 
Moţoi, Fănică Luca, Juga, etc. ca să știm că întreaga falangă de 
lăutari ţigani între care se afla un Barbu Lăutaru, Cristache 
Ciolac si multi alţii, n'a luat capăt în zilele noastre. 

Totodată tiu să arăt că în dorinţa de a fi în ritmul vremii 
și a nu se găsi la un moment dat dezarmat, muzicantul ţigan 
nu se mai mulțumește cu ceea ce «prindea după ureche», ci în- 
vatä teoretic întreaga tehnică muzicală și execută orice bucată 
exclusiv după note, lucru de care ei se simt foarte mândri. 

Ceilalți ţigani în afară de lăutari sunt meșteri lăcătuși, fierari, 
potcovari, spoitori de vase de aramă (tingiri si căldări), zidari, 
salahori, geambași 1), hornari, negustori de haine vechi, de fier 
vechiu, vânzători de ziare, vânzători de diferite märuntisuri, 
väcsuitori de ghete; iar femeile: chivute, florărese, vânzătoare 
de porumb fiert și « floricele ». 

Aproape toți meseriașii țigani, mai sus amintiţi, își practică 
meseria lor în plină stradă sau piaţă şi orişiunde se aşează se 
simt bine şi foarte la locul lor. 

Autorităţile însă, nu privesc cu ochi buni acest vagabondaj 
de aspect oriental si se silesc pe cât pot să-l distrugă. Oricine ar 
Îi trecut de-a-lungul Dâmboviţei, — în Capitală — înainte de a 


1) În geambășie ţiganii sunt neîntrecuti; știu să cumpere. să se tocmeascä 
si să vândă foarte bine. 

Din cel mai nenorocit cal, prin șireteniile lor, scot totdeauna unul de 
preţ, în fața cumpărătorului naiv. La ei orice gloabă costelivă trage căruţa 
îinpiedicată la toate roţile, iar calul lipsit de vedere merge pe orice drum, 
cu pasul cel mai sigur. 


www.dacoromanica.ro 


STAREA ACTUALA 123 


se fi dărâmat Halele Centrale si acoperit râul, ar fi dat între alţii 
si peste așa zișii frizeri sau cismari, care-şi serveau clienţii în aer 
liber. Se vedea adeseaori, cum muşteriul stătea cu un braţ re- 
zemat de bara ce străjuia Dâmboviţa și cu piciorul descältat în 
aer, până când «maestrul cismar » potrivea cuiele de lemn unei 
pingele desprinse, sau cosea petecul de altă coloare la gheata 
omului nevoiaș. 

Din cauza numărului mare al ţiganilor din Bucureşti ei se 
află răspândiţi în toate cartierele periferice ale oraşului, în special 
în «Gura țigănească» între Raion si Dudești: Obor și carti- 
erul Tei. 

Interesant şi sugestiv în același timp este cartierul general 
al țiganilor nomazi — « zlătari » — situat într'o groapă dincolo 
de gara de Est (Obor), unde între sedimentele depuse de serviciul 
salubrităţii, duhnind a hoit şi materii în stare de putrefacție, 
există o singură groapă curată cu dimensiuni respectabile, — să- 
lasul unui număr însemnat de corturi. 

Din aceste corturi, compuse din zeci de petece smolite pentru 
a fi impermiabile contra ploii, pornesc în zorii zilei în oraș ţigani 
si tigance în căutarea lucrului si adunarea tuturor resturilor arun- 
cate prin gunoaele Capitalei. 

In groapă nu rămân decât cei neputincioşi si bulibaşa supra- 
veghetorul corturilor şi a întregului bun ţigănesc. 

Toată ziua nu se aude decât lătratul câinilor sau tusea răgu- 
sitä a unei babe bolnave, însă de îndată ce se face seară și țiganii 
se întorc de prin oraș «groapa devine o mare de capete. Atunci 
încep socotelile, împărţirea banilor și a sticlelor cu ţuică, între 
tovarășii care se înjură se scuipă, se bat cu pumnii, cu bâtele sau 
cu cutitele » 1). 

Bulibașa e obligat atunci să facă uz de autoritatea sa, poto- 
lind si judecând până noaptea târziu certurile supușilor săi. De 
multe ori însă, bătăile sângeroase trec peste autoritatea lui și 
atunci această sarcină revine poliţiei care îi linisteste pentru 
mai mult timp. 

Este foarte interesantă descrierea pe care ne-a lăsat-o poetul 
V. Alecsandri, a unei seri de vară într'o şatră de nomazi și se 


1) « Ilustraţiunea Română ». (Această groapă, actualmente, a fost aco- 
perită cu pământul și molozul provenit dela diferite clădiri ale orașului). 


www.dacoromanica.ro 


124 STAREA ACTUALĂ 


aseamănă foarte mult cu aceea din ziua de astăzi, cu toate că sunt 
de atunci aproape o sută de ani. 

« lar când se întorc cu toţii seara la corturi, atunci să auzi, 
räcnete de copii ce cer de mâncare, latrete de câini goniti dela 
ceaunul cu mămăligă, nechezuri de cai ce vin dela păscut, cân- 
tece de fläcäi si fete mari ce se întorc din luncă dela culesul fra- 
gilor, sfezi, dismierdări, vaete, hohote, chiote, sunete de cobze, 
de scripce, de drâmbe; toate acestea la un loc, ridicându-se în 
văzduh odată cu fumul ce iese de sub fiecare șatră. Și puţin mai 
în urmă, cum s'au culcat soarele, cum s'au stins focurile, pare 
că nici nau fost, nici nu mai sunt... O tăcere adâncă domneşte 
peste tot; oameni si dobitoace toţi se odihnesc; numai câinii se 
aud lătrând la lună și numai vr'o babă cloantä se zäreste cule- 
gând burueni pentru discânteci » 1). 

In anii din urmă ţiganii din ee apusene au început o 
mișcare de emancipare morală si materială. 

In Cehoslovacia, lângă Praga, doctorul Antoche Slatin, ţigan 
de origine, profesor la o catedră de filosofie, a reuşit să scoată un 
ziar intitulat « Afrintea Bulache» (Propăşirea noastră) redactat 
în limba țigănească si care după cum sunt informat, are peste 
5.000 de abonaţi. 

In afară de asta consiliile municipale ale orașelor Ilzhorod și 
Berehoro, tot din Cehoslovacia, au construit școli speciale pentru 
copiii de ţigani. 

In aceste școli se predă la fel ca în celelalte școli ale Statului 
Cehoslovac, cu deosebirea numai, că aici educaţia muzicală ocupă 
un loc de frunte, printre celelalte materii 2). 

O mișcare asemănătoare s'a făcut si printre ţiganii din ţara noa- 
stră si astfel în 1933, s'a format o asociaţie generală a ţiganilor 
din România, care însă n'a durat mult, fiindcă s'a despărţit în 
două din cauza neînțelegerilor. Cea de a doua, înființată în 1934, 
s'a intitulat « Uniunea generală a Romilor din România » si are 
ca președinte dela început și până în prezent pe d-l Gh. Niculescu, 
comerciant, de flori în piața Sf. Anton din Bucureşti. 

Această asociaţie urmăreşte emanciparea ţiganilor din întreaga 
țară și întradevăr prin stäruintele ei s'au putut face multe lucruri 


1) V. Alecsandri, Istoria unui galbân. Opere complecte, Buc., 1910, p. 66. 
3) « Universul », 16 Aprilie 1937. 


www.dacoromanica.ro 


STAREA ACTUALĂ 125 


folositoare: unii au fost împroprietăriți de autorităţi si astfel au 
fost fixati locului, nemai umblând dintr'o parte în alta a ţării. 
Apoi, cu ajutorul Sf. Patriarhii, asociatia a adus la botez sute de 
suflete, de asemenea la ortodoxim, iar pe cei cari trăiau necăsă- 
toriti i-a întărit prin forme legale. 

Pentru neînțelegerile dintre ei şi pentru orice chestiune de drept 
au înfiinţat un contencios sub conducerea avocatului Ilie Dia- 
conu, ce dă consultaţii juridice gratuite. 

Asociaţia a obţinut ca un dispensar și o maternitate să dea 
asistență medicală gratuită tuturor membrilor ei. 

In ceea ce privește publicistica, odată cu întemeierea asociaţiei, 
au scos gazeta « Glasul Romilor » unde se publică tot felul de arti- 
cole referitoare la interesele lor. 

Actualmente asociaţia are înscrişi—susţine ea—aproape 800.000 
membri 1), Statistica oficială a statului nu dă însă, în anul 1930, 
decât cifra de 270.795 ţigani. (A'uarul Statistic al României 
1935—1€36, p. 37). 

In toate manifestările lor: botezuri, căsătorii, misionarism, etc., 
au fost ajutaţi şi patronati de persoane marcante ale vieţii noastre 
de Stat; de asemenea la toate balurile și serbările care le-au dat 
în scop de binefacere. 


1) Tiganii din România pe filiale si subcentre, după statistica asociaţiei: 


Judeţul Alba . . . . . . . . Filiala și 6 subcentre 10.798 membri 
» Arad RE ai » » 25 » 33.857 v 
» Argeș . . . . . . . » e 2 » 6.718 » 
» Bihor . . . . . .. » » 18 » 27.892 » 
» Brasov . . . . . . . » » 12 » 14.983 » 
» Brăila . . . . . . . n » 2 » 5.642 , 
» Buzău . . . . . . . ) » 19 » 28.726 » 
» Caraş . . . . . . . » » 9 » 7.175 » 
» Cetatea Albă . . . . » » 2 » 1.916 » 
» Clüj e ci dé se 2 à » » 28 » 36.724 , 
» Dâmboviţa . . . . . ’ » 2 » 2.431 » 
» Dolj . . . . . . . . b » 16 » 21.078 » 
” Făgăraș . . . . . . » >» 9 » 8.002 
» Iunedoara . . . . . » » 17 » 23.560 » 
» Ialomița ...... > » 12 » 12.479 » 
» laşi . . . . . . . . » » 7 » 9.977 » 
» More ice ses » » 36 » 142.516 » 
» Maramureș . . . . . » » 2 » 2.303 , 

Mehedinţi. . . . . . » » 3 , 8.715 » 
» Mureș . . . . . . . è » 25 » 28.141 » 


www.dacoromanica.ro 


126 STAREA ACTUALA 


In ultimul timp ziarele ne relatează că pretutindeni ţiganii 
s'au emancipat în mod excepţional şi chiar statele respective 
le-au dat tot concursul. 

Statul sovietic a înțeles chiar să le ofere un loc de distracţie 
mai aleasă. Astfel au făcut la Moscova printre alte teatre pentru 
minoritari și un teatru ţigănesc, unde cu adevărat reprezentațiile 
se dau în limba țigănească. 

Este foarte curios acest fapt deoarece teatrul ţigănesc din 
Moscova este singurul din lume !). 

Ţinutul imens, rece si îndepărtat al Siberiei, cu localitatea 
Vilekie Haiduki ne oferă informaţia proclamării unui rege al 
țiganilor, pentru încoronarea căruia au venit delegaţi din toate 
părțile lumii. Ţările cele mai îndepărtate ca Spania, Brazilia și 
Argentina și-au trimes reprezentanţii lor la această deosebiti so- 
lemnitate 2). 

După cum vedem totul merge în pas grăbit şi ne-am putea 
trezi, într'o bună zi, cu vestea înfiinţării unei Universităţi tigà- 
nesti sau cine ştie ce altceva. 


Judeţul Muscel . . . . . . . Filiala şi 2 subcentre 4.409 nembri 


» Näsäud . . . . . . . » » 26 ă 25.090 , 
» Neamţ . . . . . . . » » 2 » 3,923 » 
Lă Odorhei ù Je iii à à > » 4 » 6.642 » 
° Prahova . . , . . . » » 5 » 18.576 » 
d Putna ....... > » h » 7.080 » 
» Roman dz ah e hp & ) » 2 » 4,516 » 
» Romanați. . . . . . » » 3 » 5.983 » 
» Satu Mare Ceata ap oh » » 15 » 29.734 » 
) Sălaj i E E bio ` » 7 » 20.867 » 
» Severin . . . . . . . ) » 7 » 13.643 ` 
» Someș . . . . . . . » » 11| a 19.941 » 
» Târnava-Mure .. à. » » 17 » 17.618 Ù 
n Târnava-Mici . . . . » » 21 » 19.853 } 
n Tecuci . . , . . . . » » 2 D 7.475 n 
» Timis-Torontal. . . . , » 41 , 93.162 » 
» Trei-Scaune . . . . . » » 2 » 3.005 » 
» Turda . . . . . . . » » 20 » 29.178 » 
, Vlagca . . . . . . . » » 8 » 14,203 » 
» Vileea à à e... + . » » 3 » 5.962 » 
Total. . . . . 40 fil. si 454 subcentre 784.793 membri 


1) Ziarul «Credința » 27 Septemvrie 1934. 
2) Ziarul « Dimineaţa », 13 Iunie 1934. 


www.dacoromanica.ro 


ARTISTICUL SI PITORESCUL TIGANILOR 


Dintr'un capitol anterior, am văzut că o mulțime de călători 
străini au scris cu tot entusiasmul unor firi alese, despre curioasa 
atracţie ce-au simţit-o la vederea mizeriei ţiganilor. 

Cine nu se oprea pe loc, la vederea corturilor afumate, cârpite 
peste tot de nu știai care bucată a fost la început; a copiilor pră- 
fuiti dându-se tumba pentru un ban; a mârtoagelor cu pielea 
întinsă pe oase şi a frumoaselor ţigănci cu floarea între dinţi sau 
la ureche. Au interesat totdeauna siragurile de mărgele din jurul 
gâtului, câteodată chiar de galbeni, cârpele impestritate, dar care 
reliefau si mai mult eleganța trupului înalt cu unduiri de svår- 
lugă. 

Siragul de perle albe ca spuma laptelui în contrast cu bronzul 
feței şi încheieturile mânilor și picioarelor gata să se rupă la orisice 
mișcare, de fine ce erau, au fost motive puternice de inspiraţie 
pentru pana sau penelul artistului. 

Maieştrii pictori au căutat să imortalizeze tipuri caracteristice 
de ţigani — pânzele pictate sunt destul de dese şi multe foarte 
preţioase. 

Grigorescu a întipărit de-a-pururi figura veselă si surâzätoare 
a tinerei ţigănci cu pieptul bronzat şi rotund,; despre o altă pic- 
tură, tot a lui, care reprezintă de asemenea o tigancä, proprie- 
tatea urmașilor lui I. Ghica dela Ghergani, Alex. Vlahuţă spune 
că e o «superbă și nepäsätoare Veneră a celui mai pitoresc si mai 
visător neam de pe pământ » 1); iar Verona a făcut să trăiască pe 
pânzele lui, pentru totdeauna « Ursarii », în jurul unui foc, într'un 
înserat de toamnă. 

Tiganii au ceva specific care te predispune la reverie, si tocmai 
această parte caracteristică şi originală alcătueşte pitorescul lor. 


1) A. Vlahuţă, N. I. Grigorescu. București, 1910, p. 185. 


www.dacoromanica.ro 


128 ARTISTICUL ȘI PITORESCUL ȚIGANILOR 


Limba lor gâlcevitoare ca formă, chiar dacă în fond nu e, și 
dantura albă regulată alcătuesc caracteristicele cele mai pitoreşti 
ale lor. 

Muzica ocupă un mare loc în viaţa lor. 

Si, întradevăr, nimic altceva n'ar fi reușit să arate nelinistea 
chemărilor și dorurilor lor decât muzica — acea fluiditate care face 
să dispară toate necazurile și linişteşte chiar animalele în furia lor. 

De aceea « muzica lor e dulce și melancolică, stridentă și săl- 
batecă; e un dor straniu în fiecare notă si cu cât sunt strunele 
mai vesele, cu atât mai mult ești aplecat să plângi»!). 

Tiganul încă de mic copil, fără nicio învăţătură, stăpânește 
vioara şi-o face să cânte. Este deajuns să capete o vioară şi de- 
vine muzicant. Urechea lui prinde cu uşurinţă orice sunet și mâna 
poartă arcusul cu măiestrie. Nimic nu este prea greu, ca să nu-l 
poată reda, iar în ceea ce privește memoria nicio bucată nu este 
atât de lungă, încât să n'o poată ţine minte. Aceasta cu atât mai 
mult cu cât nu cunoaşte notele şi nimic din complicatele teorii, 
cu care se fălesc concurenţii săi. 

In ceea ce priveşte memoria şi talentul ţiganilor în muzică 
e suficient să amintesc două cazuri: a) Marele compozitor 
Liszt în călătoria sa spre Odessa unde fusese invitat de Țarul 
Rusiei, trecând prin ţara noastră la începutul anului 1847, a dat 
mai multe concerte dintre care unul foarte interesant pentru noi, 
în casele vistierului Alecu Balş. 

La această sindrofie a fost invitat şi vestitul Barbu Lăutarul 
cu taraful lui. 

La inceput a cântat câteva cântece naţionale apoi unul ti- 
gănesc care a uimit pe toată lumea adunată si în special pe Liszt. 

Muzica țigănească cuprinde «{ipete de mâhnire, izbucniri ne- 
bune, melancolice ale pustietätilor », — Liszt asculta cu multă 
încordare şi « uneori nervii lui simțeau sguduituri, care se oglin- 
deau pe fata sa cea iscusită. Când ultimul acord se auzi el își apucă 
mâinile și pieptul său apăsat avu un suspin de usurare. 

Ah! cât e de frumos zise el. 

Toţi boierii bătură din palme; Liszt luă din buzunarul său 
un pumn de galbeni și turnându-i în paharul lăutarului zise: Să 
bem amândoi, lăutarule! 


1) Regina Maria, Tara Mea, p. 51. 


www.dacoromanica.ro 


ARTISTICUL SI PITORESCUL TIGANILOR 129 


Amândoi ciocnirä paharele. Liszt era atât de impresionat, 
încât tremura, când turna pe al său. 


In fundul sălii boierii deprinși cu aceste curioase melodii, vor- 
beau între dânșii, punând după fiecare bucată, câţiva galbeni în 
paharul minunatului lăutar. 


După câteva momente Liszt se sculă şi îndreptându-se către 
lăutar, îi zise: Barbule, mai făcut să cunosc muzica ta; am să 
te fac s'o cunoşti pe a mea. 

Bătrânul lăutar drept răspuns, puse mâinile la piept și se în- 
chină până la pământ. Liszt se puse la clavir în mijlocul unei 
tăceri, ce se făcu deodată. 


Lăutarul cu scripca în mână asculta cu luare aminte fără a 
pierde din vedere pe tainicul muzicant. Liszt începu cu un preludiu, 
apoi sub îmboldirea inspiraţiei lui extraordinare si a încordării 
nervilor săi, improviză un marș unguresc, al cărui cântec lung 
şi melodios domina mereu în mijlocul arpegiilor, trilurilor si greu- 
tăţilor înspăimântătoare cu care împodobea cântecul său. Apoi 
insufletindu-se, îmbătat de melodie cu faţa sa galbenă și caracte- 
ristică şi cu capul dat inapoi, cu ochii pe jumătate închiși, mergea 
dela un capăt al clavirului la celălalt, făcea să curgă din degetele 
sale o ploaie de mărgăritare care veneau cu încetul, să se conto- 
pească în întâiul motiv ; degetele sale cu o repeziciune de necrezut 
alergau pe clavir, făcând să se audă notele metalice, spre a reveni 
mereu la acel cântec dela început, mare, magistral și trist, ca un 
cântec de organ. Era în adevăr prea frumos. Niciodată Liszt, nu 
se urcase la o așa înălțime; boierii ascultau fără a pricepe ceva, 
lăutarul însă pricepea ; mânca cu ochii pe cel ce cânta, nu pierdea 
nicio notă si fisionomia sa era straniu mișcată în tot timpul acestei 
strălucite improvizări. 

Liszt se sculă în mijlocul aplauzelor frenetice ale adunării. 
Barbu Lăutaru se duse drept la dânsul și dându-i la rândul său 
un pahar de șampanie, îi zise româneşte: la rândul meu stäpâne, 
te rog să bei. Paharele se ciocniră din nou. 

Barbule Lăutarule, îi zise Liszt, ce zici de această melodie? 

E aşa de frumoasă stăpâne, răspunse bătrânul lăutar, că, 
dacă-mi dai voie, am să mă încerc să ţi-o cânt si eu. 

Liszt zâmbi cu un aer de neîncredere, făcând semn cu capul, 
că primește. 


www.dacoromanica.ro 


130 ARTISTICUL SI PITORESCUL TIGANILOR 


Läutarul se intoarse către taraful său si după ce puse scripea 
la gât, începu a cânta marșul unguresc. 

Nimic nu fu uitat, nici trilurile, nici arpegiile, nici variatiunile 
cu notele repetite, nici acele adorabile treceri din semiton în semiton, 
care-i sunt atât de obişnuite pentru a reveni la întâiul său 
motiv. i 

Barbu Lăutaru cânta cu amänuntime pe scripca sa toată impro- 
vizatiunea pianistului, ce asculta inspăimântat opera, ce cu un 
moment mai înainte o cântase pe clavir pentru întâia dată si 
pe care poate o și uitase. 

Taraful său îl urma cu preciziune, observând nuanțele şi ui- 
tându-se drept la Barbu, carele mergea cu cântecul inainte, stră- 
pungând inima lui Liszt. 

Când se sfârşi cântecul, Liszt se sculă deodată și mergând 
drept la bătrânul Barbu, îl sărută călduros, apoi luând după 
vechiul obiceiu paharul cu șampanie, i-l întinse, zicându-i: Bea 
Barbule Lăutar stăpânul meu, bea căci Dumnezeu te-a făcut 
artist şi tu eşti mai mare decât mine!» 1). 

b) Alt caz interesant s'a întâmplat in 1900, cu ocazia Expo- 
ziţiei Universale din Paris, la care a luat parte şi România. 

Intr'un pavilion erau adunaţi muzicanți ai diferitelor ţări, 
pentru executarea unui concert. La un moment dat, în toiul 
execuţiei, lumina electrică se stinge — sala rămâne în intunerec, 
ar orchestra amuteste. Numai ţiganii români au continuat să 
cânte până sa aprins lumina din nou, fiindcă ei nu prea aveau 
de suferit din cauza luminii. Notele, pe care dacă le știau nu le 
vedeau, le aveau întipărite cu mult inainte. 

Tiganul de altfel are ureche muzicală foarte fină, putând prinde 
ușor orisice cântec. 

In ceea ce privește muzica ei sunt specialişti întrecând orice 
națiune, «chiar pe Persi precum au mărturisit și însuși Hanul 
fratele Sahului Persiei, carele trimis la Napoleon Bonaparte ca 
ambasador și întorcându-se din Franţa prin Tara Românească 
în anul 1810, s'a minunat de talentul lăutarilor ţigani mai vârtos 
la muscal. Ei cântă și din gură de minune și fără a avea o 


1) Apud. C. Bobulescu, Lăutarii noștri. București, 1922, p. 161—167. 
(S'a extras din ziarul francez + La Vie Parisiene » din Paris, 1874, 28 Noemvrie 
și s'a publicat de T. Burada în « Convorbiri Literare » anul XXI (1888), sub 
titlul «Cronica muzicală a orașului Iaşi». 


www.dacoromanica.ro 


ARTISTICUL ȘI PITORESCUL ȚIGANILOR 131 


învăţătură oarecare sistematică compun și cântece foarte dulci, 
încât si muzicanţii Europei îi admiră » !). 

In trecut, muzica domnească era compusă din muzică «pă- 
„mânteană » (lăutari ţigani) şi muzică străină — in special tur- 
cească care a decăzut incetul cu încetul, luându-i locul cea dintâi. 
« Lăutarii ţiganii cântau deobiceiu din gură insotindu-se cu ghi- 
tare, cobze, viori, naiuri si mai târziu cu flauta, viole, contra- 
basuri, cimbale, formând o adevărată orchestră » 2). 


In scrisorile ambasadorilor străini ni s'a păstrat amintirea 
unor cortegii domnești în care intrau în rândurile prime — tara- 
furile de lăutari. 


Astfel Kreuchely-Schwertberg, consul prusian în Iași şi Bucu- 
resti, scrie lui Miltitz, ambasador prusian la Constantinopol, despre 
intrarea lui Grigore Ghica in București (1822 — 6 Noemvrie). 


Poporul curios se aduna in număr foarte mare pe străzile pe 
care trebuia să treacă cortegiul domnesc, care aducea oarecum 
veselia si satisfacția mulţimii. 

In rândul al șaptelea în fața domnului, venea armașul călare 
cu ofiţerii săi şi înconjurat de peste 200 ţigani, cântând din tot 
felul de instrumente şi «îmbrăcaţi de asemenea bine intocmai 
ca burghezii » 2). 

Tot în această epocă, în timpul revoluţiei dela 1821, când a 
avut loc bătălia dela Drăgăşani se spune că «batalionul sacru » 
care trebuia să se jertfeascä în această luptă, înainta «având în 
fruntea sa şi muzica de ţigani a boierului Constantin Golescu, pe 
care o luase dela Colintina » 4). 


Amintim că muzica turcească decăzuse cu mult în acest timp, 
fiindcă de abia în rândul al 20-lea urma terbana (meterhaneaua 
şi toată muzica turcească a prinţului). Motivele muzicale tigä- 
nesti au făcut pe unii compozitori, cum a fost spre exemplu Liszt, 


1) D. Fotino, Ist. generală a Daciei, vol. III, p. 239. Bucureşti, 1859; Și 
D. C. Olănescu, Teatrul la Români « An. Acad. Rom. Mem. S. L., Seria Il, 
Tom. XVIII. București, 1897, p. 144. 

2) D. G. Olănescu, Raport general asupra expoziţiei din Paris. București, 
901, p. 180. 

3) Doc. Hurmuzachi, vol. X. București, 1897, p. 183. 

+) N. Iorga, Izvoarele contimporane asupra mişcării lui Tudor Vladimi- 
rescu, Bucureşti, 1921, p. 307. 


www.dacoromanica.ro 


132 ARTISTICUL ȘI PITORESCUL ȚIGANILOR 


să aranjeze opere nepieritoare. « Rhapsodies hongroises nu sunt 
decât nişte teme ţigăneşti aranjate de el» !). 

In afară de România, existau ţigani foarte meşteri în muzică 
în Ungaria. La mijlocul secolului al XVIII-lea, un oarecare ţigan 
Barnamihaly, în Ungaria, ajunsese un muzicant celebru, fiind an- 
gajat să cânte la capela contelui Emeric Czaky. 

In Principatele românești ţiganii lăutari erau si sunt si astăzi 
foarte numeroși, Ei erau cântăreții baladelor românești, — cu toate 
că le deformau oarecum prin «floricelele» pe care le adăugau. Fol- 
cloriștii au cules de multe ori baladele noastre populare dela acești 
ţigani, care în realitate nu dădeau exact balada curat românească, 
dar care totuși a fost bine că s'a cules, fiindcă altfel nu se păstrau 
nici acelea pe care le avem. 

G. Dem. Teodorescu a cules dela Petrea Creţu Solcanu, lău- 
tarul Brăilei câteva zeci de mii de versuri, — si numai din acest 
exemplu putem să ne dăm seama de memoria extraordinară a 
țiganilor, 

In afară de artă, — lăutăria — a fost pentru ei o meserie mai 
ușoară pentru câștigarea existenţei. 

Cine şi-ar putea închipui la sate o horă, petrecere sau nuntă 
fără lăutari ţigani? 

« In grupe de trei si patru merg din sat în sat, totdeauna unde 
e nevoie de muzică, cântând răbdător, neobosit ceasuri întregi, 
în soare sau în ploaie, noapte și zi, la nunţi, la îngropări ori la 
sărbători » 2). 

Lăutarii ţigani « dăruiţi de natură cu o minunată pricepere 
a muzicii, nu numai a muzicii naţionale, ci a oricărei alta le-ar 
atinge auzul, au putut, din vremile cele mai vechi, să încânte, 
— cuvântul nu e prea pretentios, — nenumăratele generatiuni de 
oameni ce i-au ascultat. 

Scriitorii cei mai cu vază, călători de înalte trepte sociale 
şi chiar suveranii, care au avut prilejul de a-i auzi, au admirat 
iscusinta, talentul şi dibăcia lăutarilor dela noi». 

«In laşi, pe la inceputul veacului (XIX), toată muzica se în- 
cheia în taraful lui Barbu Lăutaru și al lui Angheluţă, iar la Bo- 
toşani era al lui Năstase. Barbu însă era cel mai vestit. El făcea 


1) Nicolaescu Plopsor, Muzica Țiganilor, în ziarul «Științelor si Călăto- 
riilor » Martie 1923, 
23) Regina Maria, Tara Mea, p. 50. 


www.dacoromanica.ro 


ARTISTICUL SI PITORESCUL TIGANILOR 133 


desfätarea boierilor la mese si la petreceri, el dădea târcoale ma- 
halalelor cu tinerii care voiau să-și cânte patima dragostei către 
vreo Afroditä. 

Alecsandri a făcut dintr'însul un tip ce va rămâne viitorimii. 
Cântecele lui de lume, ca: Ajungă-ţi puiule, — Lună, lună, mult 
ești plină! — Iată floarea vieţii mele, — Soarta mea ticăloasă, — 
Vezi nemilostivo, vezi! — Dacă strig cine m'aude? și altele multe, 
băgau văpăi în inimi tinere şi bătrâne; iar horile si danturile de 
salon, pe care le mestesugea el, ar fi desteptat si pe un mort»!). 

Voiu aminti numai câteva nume de ţigani muzicanți care au 
ajuns celebrităţi locale, iar alţii trecând mult departe peste gra- 
nitele ţării, ex.: Bulan, Ionică, Dumitrache și Anastasiu (Musca- 
lagiu) care delectau publicul din București pe la mijlocul secolului 
al XIX-lea. 

Peste vreo treizeci de ani erau renumiţi: Marinică Buzatu, 
Năstase Ochi Albi, Buică si Petrea Creţu Solcanu. 

Sfârşitul secolului trecut și începutul celui actual s'a mândrit 
cu Cristache Ciolac despre care Radu Rosetti a scris cuvinte atât 
de duioase și interesante, încât merită a fi menţionate si cunoscute 
de toţi 2). 

Mulţi, chiar foarte mulţi oameni mari şi de talent l-au ascultat 
pe acest strașnic lăutar, dar din păcate niciunul n'a scris nimic 
despre el, afară de Radu D. Rosetti, care l-a zugrăvit întrun 
chip cât se poate de minunat. 

Cristache Ciolac o viaţă întreagă a cântat pentru fericirea 
tuturor acelora care l-au ascultat şi l-au chemat. 

«Ceea ce a fost Barbu Lăutaru pentru generaţia lui, a fost 
Cristache Ciolac pentru a noastră. 

N'a fost artist priceput în ale mestesugului să nu-l considere 
ca un fenomen. Enescu se delecta la ariile lui populare şi Ku- 
belic de câte ori venea în ţară nu se mai sătura ascultându-l. 

« In loc de antereu, Cristache purta fracul modern, în loc de 
taclit, șirul sclipitor de decoraţii la cari în urmă se adăugaseră 
Bene-Merenti, Steaua României și Legiunea de onoare. 

« Inalt, frumos, legat armonios, cu o față de mulatru, cu ochi 
blânzi, degaja o simpatie infinită. Când își pleca languros capul 
pe vioară si începea să cânte, legănându-se după cadenta melodiilor, 





1) D. C. Olănescu, Teatrul la Români, p. 168. 
3) Radu D. Rosetti, Eri..., Ed. e Universul», București, 1931. 


www.dacoromanica.ro 


134 ARTISTICUL SI PITORESCUL ȚIGANILOR 


nu-l mai pierdeai din ochi. Se simţea iubit şi rând pe rând 
își fixa privirea asupra admiratorilor, multumindu-i pe toţi. Când 
raza vizuală venea dela un sex diferit, arcușul pornea mai cu foc, 
coardele vibrau să se rupă. 

« Aproape patruzeci de ani, n'a fost chiolhan la vie, nuntă, 
banchet sau orice fel de petrecere în familii cuprinse, fără banda 
lui Ciolac si tot pe el îl chema oficialitatea să mângâie urechile 
monarhilor si persoanelor distinse venite să viziteze Curtea Re- 
gală Română. 

La câte alaiuri domnești n'a cântat el «Trăiască Regele», 
câte evenimente mari din istoria României moderne nu le-a slăvit 
cu vioara lui fermecată! C'a fost masă mare de 10 Mai, pe el l-au 
chemat; banchet la inaugurarea podului peste Dunăre, tot pe el; 
şi tot lui s'a adresat oficialitatea când s'a serbat nunta de argint 
a regelui Carol, căsătoria regelui Ferdinand sau mai știu eu ce 
praznic împărătesc ». 

Când ne vizitau țara străinii printre primii cunoscuţi era și 
Cristache Ciolac și despre o astfel de cunoștință ne pomenește 
în același articol Radu Rosetti. 

« Mi-a rămas întipărită în minte pe vecie noaptea petrecută 
cu Jean Richepin dela Academia Franceză, care după o conferinţă 
ținută la Institutul Pompilian sa delectat savurând pe Ciolac 
până la ziuă. 

Nu știu dacă Liszt a sărutat pe Barbu Lăutarul; dar Richepin, 
entusiasmat, care de altfel își făcea o glorie să spună că descinde 
din neam de ţigan, încălzit și de un vin generos, a ciocnit cu el 
până în zori si la despărţire l-a îmbrățișat plângând». 

In ultimul timp, înainte de a muri, din cauza unei boale ne- 
miloase, R. Rosetti s'a dus să-l viziteze acasă unde trăia retras 
părăsit chiar de ai săi, care altădată îl adorau ca pe un zeu. 

Vremea i se scurgea în depănarea amintirilor dintre care unele 
erau mărturii vii pe pereţii camerei unde locuia. « Ici Legiunea 
de onoare sub portretul preşedintelui Republicii care i-o oferise 
cu o dedicație măgulitoare, colo autograful lui Enescu; mai încolo 
fotografia Țarului, dată cu mâna lui, omagii iscălite Sarah Bern- 
hardt, Paderewsky, Robert de Flers, atâţia si atâţia ale căror 
inimi le-a încălzit cu arcusul lui de vrăjitor». 

Actualmente avem ţigani muzicanți celebrități europene care 
încântă cu arcușul lor mii de persoane. 


www.dacoromanica.ro 


ARTISTICUL SI PITORESCUL ȚIGANILOR 135 


Astlel, Fănică Luca foarte cunoscut şi apreciat pentru desă- 
vârsitul lui talent în cântecul naiului, a putut în vara anului tre- 
cut cu ocazia Expoziţiei dela Paris, la care a participat şi România, 
să uimească pe toţi vizitatorii doritori de o muzică rară, iar prin- 
tre aceştia se numărau oameni din toate păturile sociale și de pre- 
tutindeni, dela cei mai simpli până la capetele îincoronate ale di- 
feritelor state din lume. 

Acolo la Paris a obţinut succese nebănuite; — cântând pretu- 
tindeni devenea din ce în ce mai cunoscut si în același timp mai 
dorit. 

Sărbătoarea naţională a Franţei — 14 Iulie l-a avut în pro- 
gramul ei măreț. iar posturile de radio i-au difuzat cât mai de- 
departe fluerăturile « Stelutei » și ale sälbaticei « Ciocârlii ». 

Vestitul pictor american, Leslie Cauldwell incântat de marele 
talent al compatriotului nostru a ţinut cu tot dinadinsul să-i facă 
portretul. Si i l-a făcut, neprimind în schimb, nimic, cu toate că 
valoarea acestui tablou e destul de mare. 

Dar în afară de Franţa au voit si alte ţări să asculte pe vestitul 
fluerätor al zeului Pan, astfel Englezii l-au angajat să cânte la 
marele teatru Palladium din Londra, iar Americanii au fost refu- 
zaļi în ofertele lor, de altfel destul de ispititoare, fiindcă lui Fă- 
nică Luca «i se usca sufletul în piept de dorul ţării ». 

După mărturisirile pe care le-a făcut unui ziarist român !), spunea 
că atunci când a ajuns la graniţa țării, în gara Jimbolia, îl podi- 
dise plânsul și-i venea să-și umple gura cu tärânä, să muște din 
pământul scump al țării româneşti. 


1) Ziarul « România », 3.VI11.1938. 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICĂ SI TOPONIMIE 


Toate numele de botez cât si de familie, pe core le-am dat in 
acest capitol, sunt scoase din diferite studii, colecţii de documente 
tipărite cât şi inedite. 

O parte din ele sunt extrase din documentele secolului al 
XV-lea, iar cealaltă parte din documentele secolelor XVI—XX. 

Multe din ele sunt specific tigänesti, ele sună cu totul curios 
şi nu se găsesc la ceilalţi locuitori ai ţării: n'am avut însă posibi- 
litatea să fac o comparaţie cu celelalte nume dela ţiganii din di- 
feritele țări ale Europei, sau de aiurea. 

Pe lângă numele tigänesti sunt multe de origine românească 
şi încă din cele mai pitoreşti; nume de localități: Bârlad, Giurgiu, 
Hârșova, Hertea; nume de sărbătoare: Crăciun, Duminecă; nume 
de animale: Cârlan, Cioară, Ciocârlan, Cocoș, Curcă, Furnică, 
Lebăda, Lupa (Lupoaica), Lupul, Mierla, Păun, Rätoiul, Sosoi 
(epure), Tapu, Ursul; nume de plante: Ciulin, Leustean, etc., etc. 

Diminutivele sunt de asemenea foarte frecvente la ţigani, 
astfel: Albicu, Dochita, Dudulet, Fetiţa, Gavrilicioru, Lupulică, 
Märinel, Praluta, Sävita, Sorica dela Sora, Stänicä, Todoricä, 
etc., etc. 

In ceea ce priveste influentele sträine care s’au exercitat asupra 
lor ele se văd foarte bine din acest capitol de onomastică. 

Aceste influențe după comparații şi presupuneri ar fi urmă- 
toarele: slavă-veche, turco-cumană, tătărească, greacă, sârbească, 
ungurească şi rusească. 


PRESCURTĂRI PENTRU TOPONIMIE 


Acad. Rom. ms. (Academia Română, manuscrisul). 
Arch. Ist. a Rom. (Archiva Istorică a României). 
B. C. M. I. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA SI TOPONIMIE 137 


Bogd. I. A T ; 
Bogd. d (Documentele lui Stefan cel Mare) vol IT 


Conv. Lit. (Revista Convorbiri Literare). 
Cost. I. | Documente moldoveneşti înainte E vol. I 
Cost. II. Ștelan cel Mare vol. II. 


D. G. R. (Dicţionarul geografic al României). 
: ss S. şi Izv. (Surete si Izvoade). 

CES OA Ghibäneseu) | I. si Zap." (Ispisoace si Zapise). 

Ind. Stat. (Indicatorul statistic al satelor si unitätilor admini- 
strative din România. Bucureşti, 1932. 

St. si doc. (N. Iorga, Studii si documente). 


| Tism. (Mänästirea Tismana). 
ele (ăleanlu s9iefuileaen) { Doc. d. Gorj (Documente din Gorj). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 


A 


Acsänie (Ghib. XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Acsente (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Adam (Acest nume vine probabil 
dela alte neamuri din forma 
Adamus care se gäseste la Un- 
guri, Poloni si Ruteni; Arh. 
Stat. M-rea Secul, Pach. I, Nr. 
6 Ianuarie 1637, idem Nr. 7 
Iulie 1671). 

Agachi (St. si Doc. XXI, p. 184). 

Agafiia (St. si Doc. XVI, p. 298, 
c. 1650). 

Agapie (St. si doc., XVI, p. 331, 
c. 1750). 

Albicu (diminutiv din Alb; St. 
si doc. XVI, p. 299, c. 1680). 

Albu (Ghib. XIX, S. si Izv., 
p. 199, Acad. Rom. doc. 
XX/79). 

Aldea (Acad. Rom. doc. XC/25 
din anul 1619). 

Alexu (Bogd. I., 1 Noemvrie 
1487). 

Alexandru (Acad. Rom. ms. 4843, 
1820). 

Alexea Hertea (Bogd. I, 1 Noem- 
vrie, 1487). 


) 


Alistar (Nume de familie întâlnit 
de mine prin județul Muscel; 
în legătură cu numele Alistar 
se găsește în N. Iorga, St. și 
doc., V, p. 515, Alistarhi Spă- 
tar; St. si doc. VI, p. 276, 
doc. din 4 Februarie 1742, 
Alistarho Ban. 

Ambrosie, Anbrosie (Ghib. XXIV, 
S. şi Izv., p. 50, 15 Mai 1754. 

Anca, Anucta (Stef. Doc. din 
Gorj, p. 342, 2 Mai 1613; St. 
si doc., V, p. 442. 

Andonie (St. si doc., XVI, p. 298, 
31 Martie 1645.) 

Andrea (Bogd. I, 1 Aprilie 1470). 

Andrei (St. si doc. V, p. 170; 
St. si doc. XVI, p. 320, 5 Au- 
gust 1727; influentä ungu- 
rească dela Indres, Andras). 

Andrei Türcanu (St. si doc., XVI, 
p. 325, 25 Iulie 1736). 

Andreico (Bogd. I, p. 311, 1 
Noemvrie 1487). 

Andronica (Conv. Lit. 1888, p. 
902, 25 Noemvrie 1727). 
Angelina (Conv. Lit. 1888, p. 
904, Doc. din 3 Iulie 1746). 
Anisăe (Ghib. XXIV, S. si Izv., 

p, 45, 23 Ianuarie 1754). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 139 


Anija, Anuta (Acad. Rom. ms. 
4843, 1820; St. si doc., V, 
p. 101; Conv. Lit. 1888, p. 903, 
15 Iunie 1734). 

Antimie (St. si doc., XVI, p. 331, 
c. 1750). 

Antohi (Acad. Rom. ms. 4843, 
din anul 1820). 

Apostol Mavrichi (St. si doc. XVI, 
p. 325, 25 lulie 1736). 

Arhiri (Acad. Rom. ms. 4843, 
1820). 

Armean (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Avram (Arch. Ist. a Rom. I, p- 
134, 22 Mai 1572, Acad. Rom. 
doc. LXXXIX/155, (1658). 

Avramia (Arch. Ist. a Rom. I, 
p. 134, 22 Mai 1572). 

Azenia si Azinia (St. si doc., 
XVI, p. 325, 25 Iulie 1736). 

Axentie (Acad. Rom. doc. 
LXV/161, (1759). 


B 


Babul (Bogd. I, 13 Dec. 1465; 
intâlnit la Macedoneni ca di- 
minutiv dela numele Barbul). 

Baboi (Acad. Rom. doc. IX/40, 
(1682). 

Badea (Bogd. I, 1 Noemvr. 1487; 
(Acad. Rom. doc. CXXIV/107, 
(1636). 

Badiu (Cost. II., p. 506). 

Badu (Bogd. I, 31 August 1458). 

Baico (Ghib., XIX, S. si Izv., 
p- 43, 31 Iulie 1559). 

Bamboiu Nicolae (Acad. Rom. 
doc. XXIV/6, (1800). 


Bana (Posibil ca acest nume să-și 
aibă originea în cuvântul ma- 
cedo-român Bănă subst. fem.— 
vie, viaţă. Haşdeu îl pune în 
legătură si cu verbul bănare=a 
trăi. Acest nume dacă într'a- 
devăr vine de acolo explică 
oarecum venirea ţiganilor din 
Sud pe unde au trăit și au 
împrumutat acest nume). 

Bancea (Stef. Tism., p. 324, 11 
Ianuarie 1650). 

Banciul (Acad. Rom. ms. 5291, 
f. 25). 

Bandor (St. si doc. XVI, p. 320, 
1729). 

Barbul (Stef. Doc. d. Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Bascal (St. si doc. XVI, p. 325, 
25 Iulie 1736. Acest nume 
poate fi de origine turcească 
dela basca — impärtitor, des- 
pärtitor, sau dela cuvântul tra- 
cic, bascä—lânà ; B. P. Haşdeu 
credea că acest cuvânt se putea 
să aibă o origine primă, indo- 
europeană). 

Batos (Cost. II., p. 344). 

Băbiļa (Acad. Rom. doc. CIX/107, 
(1833). 

Bădiţă (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Bädijoi (Ghib. XXIV, S. si Izv., 
p. 48, 15 Mai 1754). 

Bălaia (St. şi doc. XVI, p. 29%, 
c. 1640). 

Bălașa (Acad. Rom, ms. 4843, 
din anul 1820). 


www.dacoromanica.ro 


140 ONOMASTICA 


Bălăuţ Ion (Acad. Rom. doc. 
CIX/107, (1833). 

Băta Nastasie (St. si doc. XVI, 
p. 330, doc. 95). 

Bătog (St. si doc. XVI, p. 298, 
c. 1650). 

Bătol Toader (Acad. Rom. doc. 
CXXX/80, (1693). 

Bâra (Cost. II., p. 506). 

Bârlad (Cost. II., p. 239; Ghib., 
S. si Izv., I, p. 113). Ghib. S., 
şi Izv. III, p. 181, 193; Ghib., 
S. si Izv., XXI, p. 46). 

Bázálă (Cost. II., p. 80). 

Båzdág (Bogd. I, 13 Dec. 1465; 
expresiune trivială, i-a sărit 
cuiva bâzdâgul (bâzdâcul)—i-a 
sărit tandära, s'a supărat din 
nimica toată. Etimologie ne- 


cunoscută, probabil din ru- 
seste bzdjochb). 
Becşea (Arch. Ist. a Rom. I, 


p. 134, 1572). 

Bejan (Ghib. I. si Zap., V, partea 
I, p. 14; Acad. Rom. ms. 783 
f. 37 v. din anul 1760). 

Belibou (St. si doc. XVI, p. 330, 
c. 1750). 

Bera, Berea (Bogd. I, 31 August 
1458; Cost. II n., p. 506). 
Berbeace (Ghib., XX, S. si Izv., 

p. 28, 2 Mai 1592). 

Berheci (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Bicoe (Stef., Tism., p. 258, 22 
Octomvrie 1567 (Acad. Rom. 
doc. CXXXI1/216). 

Blega Oancea, (Acad. Rom. doc. 
X1/233, din arul 1802). 


Boba, tigancä (Ghib., XX, S. și 
Izv., p. 109, 23 Martie 1602; 
Acad. Rom. doc. 1X/50, (1602) ; 

CXXVII/98, (1602). 

Bobariciu (St. si doc., XVI, p. 
307, doc. 34). 

Bobric (T. Codrescu: Uricariul, 
XVIII, p. 173, doc. 1570.) 
Bodea (Bogd. II, 8 Septemvrie 
1503; Arch. Ist. a Rom., I, 

p. 134, 1572). 

Bodin,(Acad. Rom. doc. XCVI/36, 
(1657). 

Bogdan (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Bogza  (Ghib., XXII, S. și 
Izv.), p. 149, 11 Septemvrie 
1622). 

Boia (Bogd. I, 4 Aprilie 1488). 

Bojin (Acad. Rom. ms. 5292, 
i. 25). 

Boldor, Boldur (Bogd. I, 1 Noem- 
vrie 1487). 

Bologa (Acad. Rom. doc. XX/215. 
(1696). 

Bordea (Acad. Rom. 
CXXVI/19, (1616). 
Borha Stefan (Acad. Rom. doc. 

V/103, (1659). 

Boroghinä Simion (Acad. Rom 
doc. CIX/107, (1833). 

Bonco, Boncul (Arch. Ist. a Rom. 
I, p. 134, doc. 1572; St. si doc. 
XVI, p. 299, c. 1680). 

Borugă (Acest nume de familie 
l-am întâlnit la un ţigan ac- 
tual; acest cuvânt ar însemna 
trecătoare îngustă între două 


doc. 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 141 


dealuri încât de abia poate 
trece un car, apud. T. Po- 
rucic 1). 

Bosilca (Stef., Doc. d. Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Bosna (Cost. II., p. 447). 

Boştoc  Văsăli (Ghib., XXIV, 
S. şi Izv., p. 48, 15 Mai 1754). 

Botocdan (St. si doc., XVI, p. 
325, 25 Iulie 1736). 

Bratul (Bogd. I, 1 Noemvr. 1487; 
Acad. Rom. doc. XCVI/36, 
(1657). 

Brăţea (Rev. T. Codrescu, I, p. 
50, 18 Mai 1575). 

Breazä Tudor (Acad. Rom. doc. 
XXXV/192, din anul 1802). 
Buda (Acad. Rom. ms. 5291, 

f. 25). 

Budai (Acad. Rom. 
XLVII/145, (1818). 
Budina (Acad. Rom. doc.C1X/107, 
(1833). 
Budur (Arh. 
(1532). 
Buhaci lon (Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 45, 23 Ianuarie 1754). 
Buhiea (Rev. T. Codrescu, I, p. 

50, doc. 18 Mai 1575). 

Buică (Conv. Lit. 1888, p. 906— 
907, 5 Noemvrie 1759). 

Bulaiu Neculai (Ghib., XXIV, 
S. si Izv., p. 46, doc. din 15 
Mai 1754). 

Buliţă Ion (St. si doc. 
p. 330, doc. 102). 


doc. 


Stat. Sect. Ist. 


XVI, 


1) T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din limba română în 


bia, « Arch. Basarabiei +, 1933. 


Buna (Acad. Rom. 
CXXVIII/109, (1662). 

Bunaci (Ştet., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Buncul (Acad. Rom. 
CXXVI/19, (1616). 

Buraga (T. Codrescu, Uricariul, 
XVIII, p. 173, doc. 1570). 

Burbina (Stef., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Burice (Acad. Rom. ms. 4843, 
i. 15). 

Butuci (Acad. Rom. 
LXXXIX/177, (1673). 

Bufcat (Bogd. I, 13 Noemvrie 
1487). 

Buţuiu Crăciun (Acad. Rom. doc. 
XX/79, (1756). 

Buză (Ghib., Z. si Isp., I, p. 31, 
doc. c. 1768). 

Buzälan (Acad. Rom., ms. 4843, 
1820). 

Buzdugan (Cost. II., p. 239). 

Buzea (Bogd. I, 4 Noemvr. 1487). 

Buzuca bărbat (St. şi doc., XVI, 
p. 298, doc. e. 1640). 


doc. 


doc. 


doc. 


C 


Caba (Bogd. I, 13 Decemvr. 1465 
şi 12 Aprilie 1458). 
Caisin (Acad. Rom. 

CXXX/42, (1695). 
Calicea (Stef., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1643). 
Calie (St. si doc., XVI, p. 305, 
c. 1700). 


doc. 


Basara- 


www.dacoromanica.ro 


142 ONOMASTICA 


Calincea (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487). 

Calotă (Acad. 
LXVIII/52. 
Careia (Uricariul, XVIII, p. 173, 

doc. 1570). 

Carfin (a) (Bogd. I, 13 Decem- 
vrie 1465 si 4 Aprilie 1488). 
Caraman (Cost. I., p. 214). 

Casandra (Acad. Rom. 
CIX/107, (1833). 

Casuchea (St. si doc., XVI, p. 295, 
Decemvrie 20. 1712). 

Catalina (Stef, Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Catrina (St. si doc. XVI, p. 295, 
c. 1630; Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 45, 23 Ianuarie 1754 I, 
Acad. Rom. doc. CXXIV/113, 
(1692). 

Cazamir (Cazimir ?) (Ghib., XXIV 
S. şi Izv., p. 45, 23 Ianuarie 
1754). 

Căcăi (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Căldaru (Arch. Ist. a Rom. I, 
p. 134, doc. 22 Mai 1572. 

Căliman (Cost. II., p. 81). 

Călin (Cälina) (St. si doc., XVI, 
p. 298, c. 1640, Acad. Rom. 
doc. CXXIV/126, (1656). 

Cäpätin (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 49, 15 Mai 1754). 

Cărăiman (St. si doc. XXI, p. 
184; XVI, p. 298, c. 1650). 

Cärbune (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, doc. 22 Mai 1572). 

Cărlan (St. şi doc. XXI, p. 
184). 


Rom. doc. 


doc. 


Cärloira (Stef. Tism., p. 245, 
c. 1555). 

Cărstăna (St. si doc. XVI, p. 305, 
c. 1680). 

Căsar (St. şi doc., V, p. 109). 

Căsoaia (Ştet., Tism., p. 245, 
c. 1555). 

Căţa (St. si doc., XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Căţul” (Acad. Rom. 
CLXXXV/188, (1741). 

Cernat (Bogd., I, 12 Aprilie 1458; 
Cost., I, n., p. 214). 

Cernislav (Cost. I., p. 393). 

Chesco (St. şi doe., XVI, p. 305, 
c. 1700). 

Chetrarul Vasile (St. si doc., XXI, 
p. 185, 1792—4793). 

Chiera (Acad. Rom. doc. XX1/279, 
(1641). A 

Chilebaş Marie (Ghib., XXIV, 
S. şi Izv., p. 50, 15 Mai 1754). 

Chimigeri Macsän (St. si doc., 
XVI, p. 308, e. 1710). 

Chiria, Chira (Acad. Rom. ms. 
4843, 1820 — prin influență 
grecească). 

Chiriac (Acad. Rom. 
XCVII/182, (1802). 
Chirtizu Toader (St. si doc. XVI, 

p. 325, 25 Iulie 1736). 

Chiţa (Acad. Rom. doc. 
CIII/159, 1635; ms. 4173). 
Ciocan (B.C.M.I., 1929, p. 111, 

nume din secolul XIX). 
Ciora Drăgoi (Arch. Ist. a Rom., 
I, p. 134, doc. 1572). 
Cioräia (St. si doc. XVI, p. 298, 
c. 1640). 


doc. 


doc. 


www.dacoromanica.ro 


ONOMA STICA 143 


Ciorică (B.C.M.I., 1929, p. 111, 
nume din secolul XIX). 

Ciorsacu (St. si doc., XXI, p. 185, 
1792—1793). 

Ciulin (Acad. Rom. doc. 
XX1/279, (1641; CXXIV/90, 
(1652). 

Ciurcă Vasile (St. si doc., XVI, 
p. 326, doc. 83). 

Climintie (Clement) (St. si doc., 
XVI, p. 307, c. 1709; Acad. 
Rom., ms. 4843, anul 1820). 

Coca (St. si doc., XVI, p. 331, 
c. 1750). 

Cocoş (St. si doc., XVI, p. 298, 
c. 1650). 

Cojan (Cost. I., p. 214). 

Coljea (St. si doc., XVI, p. 298, 
c. 1650). 

Coman (Bogd. I, 1 Noemvr. 1487 
si 31 August 1458; Cost I. 

214, Acad. Rom. doc. 
CIX/107, (1833). 

Comancea (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487), 

Constantin (St. si doc., XVI, p. 


295, e. 1630; vezi Costan- 
din). 

Costanda (Stef., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613, Acad. 
Rom. doc LXXXIX/155, 
CXXIV/115. 


Costandin Bădros (Ghib., XXIV, 
S. si Izv., p. 47, 15 Mai 1754). 

Coste (a) (Bogd. I, 13 Decemvrie 
1465; Cost. I., p. 214 si 
393; Ghib., XIX, S. si Izv., 
p. 42, 31 lulie 1559). 

Cotora (Cost. I., p. 214). 


Coţagă (Acad. Rom. doc. XLIX/2, 
(1592). 

Cozma (St. si doc., XXI, p. 185, 
1792—1793). 

Crăciun (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487; T. G. Bulat l. c., p. 1; 
Ghib., XXII, S. si Izv., p. 129, 
4 Ianuarie 1612 — nume de 
sărbătoare. 

Crudul Ion (Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 48, 15 Mai 1754). 
Cucueta. Cucueata (Arch. Ist. a 
Rom., I, p. 134, doc. 1572). 
Curca (Cost. lI., p. 343; Acad. 

Rom. ms. 5291, f. 27). 

Curchea (Cost. I., p. 214). 

Curchi (Ştet., Tism., p. 334, 23 
Iulie 1659). 

Curciu (Acad. Rom. ms. 
f. 49). 

Cutu (Vasile a Cutului) (St. si 
doc., XVI, p. 307, c. 1709). 


5292, 


D 


Dadoi (Ghib., XXIV, S. si Izv. 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Dadul (Bogd. I, 4 Aprilie 1488; 
Cost. II n., p. 344). 

Dafina (Ştei., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Dafna (Dafina?) (St. şi doc., 
XVI, p. 326, doc. 82). 

Dan (Acad. Rom. doc.CXXVI/19, 
(1616). 

Danciul (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487 si 16 Martie 1490; Acad. 
Rom. ms. 5291, f. 25 si ms. 
4843, p. 15; Cost I, p. 
214). 


www.dacoromanica.ro 


144 ONOMASTICA 


Dundea (Acad. 
XLVII/92). 
Durie (Acad. Rom. ms. 4843, 

anul 1820). 

Dutco (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Dămiian (St. si doc. XVI, p. 325, 
25 Iulie 1736; Acad. Rom. 
ms. 4843, anul 1820). 

Dănilă (St. şi doc., XVI, p. 331, 
c. 1750). 

D’cusarä (Ghib., XXIV, S. și 
Izv., p. 49, 15 Mai 1754). 
Despa (Ştei., Tism., p. 352, 4 

Noemvrie 1668). 

Didoiu (Stef., Tism., p. 245, c. 
1555). 

Dighija (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487). 

Dilan (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 46, 15 Mai 1754). 

Dinga (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487; 
Cost. IT n., p. 443. Am găsit 
un boier moldovean purtând 
același nume). 

Dobra (Stef, Tism., p. 245, 
©. 1555, Acad. Rom. doc. 
CXXIV/127, (1653). 

Dochia (Arch. Ist. a Rom., | 
p. 134, doc. 1572). 

Dochiţa (St. şi doc., XVI, p. 305, 
c. 1700; diminutivul din Dc- 
chia, — vine din grecescul Ev- 


Rom. doc. 


Li 


dochia). 

Docu (Acad. Rom. doc. 
LXXXIX/190, (1696). 

Doda (Acad. Rom. ms. 5292, 


f. 48 verso). 


Dodanu (St. si doc. XVI, p. 324, 
doc. 78; Rev. p. Ist. Arch. si 
Filologie I (1883), p. 191, doc. 
24 Aprilie 1590). 

Dodul (St. si doc. XVI, p. 331, 
c. 1750). 

Dolca (St. si doc. XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Dorcä (Stef., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Draga (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Drăgana (Ştet., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Drăghici (Ştef., Tism., p. 324, 
11 Ianuarie 1650). 

Drăghina (St. si doc., XVI, p. 
298, c. 1640). 

Drägoia (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, doc. 1572). 

Dragomir (a) (Conv. Lit., 1888, 
p. 902, 25 Noemvrie 1727; 
Ghib., XIX, S. si Izv., p. 97, 
18 Martie 1576). 

Dragsin Mazăre (Arch. Ist. a 
Rom., I, p. 134, doc. 1572). 

Drăgulici (Conv. Lit., 1888, p. 
627—628, sec. XVIII). 

Drăgune (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Drumana (Uricariul, XVIII, p. 
173, doc. din 1570). 

Dudäu Lupul (Ghib., XXIV, S. 
si Izv., p. 52, 15 Mai 1754). 
Dudea (Acad. Rom. doc. XX/79, 

(1756), 

Dudulea Toader, Dudulet (St. si 

doc. XVI, p. 298, c. 1650). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 


Dulcanu (Acad. Rom., ms. 4843, 
anul 1820). 
Duma (Cost. II., p. 344). 
Duman (u) (St. si doc., XVI, p. 
298, e. 1650). 
Dumbravă (Acad. 
XCVI/36, (1657). 

Duminecă (Acad. Rom. ms. 5292, 
f. 49). 

Dumitraşcu (St. si doc. XVI, 
p. 320, 1 Martie 1726). 

Dumitrasco Tacul (St. si doc. 
XVI, p. 325, 25 Iulie 1736). 

Dumitru (Stef., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613; Cost. II n., 
p. 239). 

Durca, femeie (St. si doc., XVI, 
p. 324, doc. 78). 

Durda (Acad. Rom. ms. 5291, 
f. 25). 

Durnoiu Toader (Acad. Rom. doc. 
X1/233, (1802). 

Dușea (Ghib., XXI, S. si Izv., 
p. 129, 4 Ianuarie 1612). 

Duţă (Stef, Tism., p. 352, 4 
Noemvrie 1668). 


Rom. doc. 


E 


Eftimie (Conv. Lit. 1888, p. 
904—905, 20 Decemvrie 1749). 


Ehava (Iehova?) (Cost. I p., 
214). 

Eladii (Heliade?) (St. si doc. 
XVI, p. 330, doc. 91). 

Elina (Acad. Rom. doc. 


CXXIV/92, (1640). 
Enachi (e) (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820; St. si doc., V, p. 


145 


101—102; Ghib., XXIV, S. şi 
Izv., p. 48, Mai 1754). 
Eremia (Acad. Rom. 
CII1/159, (1635). 
Erina (Acad. Rom. doc. XX1/280, 
(1641, vezi Irina). 


doc. 


F 


Fară (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 46, 15 Mai 1754). 

Fântâna (St. si doc. XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Fărâmă (Ghib., XXIV, S. si Izv. 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Fătul (Acad. Rom. doc. CII1/159, 
(1635). 

Felea (St. si 
184). 

Fetiţa (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 52, 6 Iunie 1754). 

Filip (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 49, 15 Mai 1754). 

Floca (St. si doc., XVI, p. 320, 
1 Martie 1726). 

Flore, Floare (St. si doc., XVI, 
p. 305, c. 1700). 

Fonie (St. si doc., XVI, p. 331, 
c. 1750). 

Fräsina (Frusina) (Bogd. I, 15 
Sept. 1480; Arch. Ist. a Rom., 
I, p. 134, doc. 1572). 

Frățil (Ghib., XIX, S. si Izv., 
p. 10, 8 Mai 1549). 

Fronia (Arch. Ist. a Rom., I, p. 
134, doc. 1572). 

Furnica (St. si doc., XVI, p. 298, 
31 Martie 1645, Acad. Rom. 
doc. IX/30, (1679). 


doc., XXI, p. 


www.dacoromanica.ro 


146 


G 


Gaciţa (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Gafia (Arch. Ist. a Rom., I, p. 
134, doc. 1572). 

Gafita (Ghib. XXIV, S. şi Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754; Acad. 
Rom. ms. 4843, anul 1820). 

Gaftona (Uricariul, XVIII, p. 173, 
20 Martie 1570). 


Gago (Acad. Rom. doc. 
CXXVII/75, (1651). 
Gagul (Acad. Rom. doc. 


LXXXIX/154, (1658). 

Garofa (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Gavril (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487; 
Acad. Rom. ms. 4843, 1820; 
Arch. Ist. a Rom., I, p. 134, 
doc. din 1572; Gavril Bolocan 
(Ghib., XXIV, p. 47, 15 Mai 
1754). 

Gavrilicioru (St. si doc., XXI, 
p. 185, 1792—1793). 

Gäitan (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1€20). 

Găli (St. şi doc., XVI, p. 320. 
De la — galie — s. f. = glob, 
ghiulea «cu galii de her înfier- 
bântare ars în susâori» (Do- 
softei v. 134). Acest cuvânt 
pare a fi de origine po- 
onă . 

Gälima, tigancä (Ghib., XIX, S. 
si Izv., p. 195, 12 Ian., 1586. 
Poate că se spunea așa uneia 
care vorbea prost, bâlbâit; gă- 
lima = bâlbâita ? dela galima- 


ONOMASTICA 


tie = vorbire confuză, lipsită 
de înţeles. 

Găngul Andrei (Bogd., II, 8 Sept. 
1503; St, si doc. XXI, p. 185, 
1792—1793. 

Gănuleasa Mariuţă (St. şi doc., 
XXI, p. 185, 1792—1793). 

Gârdea (Cost. II., p. 343). 

Gefer (St. si doe., XVI, p. 299, 
c. 1680). 

Ghelemeiu Ursul (Ghib., XXIV, 
S. si Izv., p. 49, 15 Mai 1754). 

Ghengulas Marie (Ghib., XXIV, 
S. şi Izv., p. 50, 15 Mai 1754). 

Gheorghe (St. si doc., V, p. 144). 

Gherghina (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Ghinea (Acad. Rom. doc. XC/67, 
(1662). 

Ghira, Ghera (Acad. Rom. ms. 
500, p. 402—103) . 

Giosia (St. si doc., XVI, p. 320, 
1729). 

Giurgiu (Cost. I n., p. 214). 

Glävan Sava (Ghib., XXIV, S. 
şi Izv., p. 50, 15 Mai 1754). 

Gliga (St. si doc., XVI, p. 295, 
20 Mai 1586; Ghib., XIX, 
p. 199). 

Gligoraş (St. şi doc., V, p. 101). 

Gloabes (Acad. Rom. doc. 
CXXVI/19, (1616). 

Gogoşat (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487). 

Goia (Bogd. II, 8 Septemvrie, 
1503). 

Golea (Cost. I., p. 214). 

Gontea (Acad. Rom. 
CXXVII/75, (1651). 


doc. 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 


Gorgan (Acad. Rom. ms. 1669, 
foaia 57, (1768). 

Gratia (Ghib., Isp. si Zap., II, 
p. 79, 26 Noemvrie, 1765). 
Grigoraş, Gligoras, Grigorie (Acad. 
Rom. ms. 4843 anul 1820; 
Arch. lst. a Rom., I, p. 134, 

doc. 1572). 

Gripina (Agripina?) (Arch. Ist. 
a Rom. I, p. 134, doc. 1572). 

Griul (St. si doc., XVI, p. 298, 
31 Martie 1645). 

Grosul (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Grozava (Arch. Ist. a Rom. I, 
p. 134, doc. 1572). 

Gruie, Gruiţă (Acad. Rom., ms. 
4843, anul 1820; St. si doc., 
XVI, p. 299, c. 1680; Conv. 
Lit. 1888, p. 907, Ianuarie 
1760). 

Gudul (Acad. Rom. ms. 4843). 

Gugui (Acad. Rom. doc. XC/44, 
(1644). 

Guguian, (Acad. 
XCVI/36, 1657). 

Gură-gata (Acad. Rom. oc. 
CLXXXVIII/227, 1736). 

Guţilă (St. şi doc. XI, p. 99). 

Guţinea (Bogd. I, 4 Aprilie 1488). 

Guzea (St. si doc., XVI, p. 333 
—334, doc. 103). 


Rom. doc. 


H 


Hac (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Halânga, Halunga (St. şi doc., 
XVI, p. 305, c. 1700; Acad. 
Rom. ms. 5292, f. 25). 


147 


Halga (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Hamrade (Acad. 
XX/17, 1645). 

Ilangan Gligoras (Ghib., XXIV, 
S. si Izv., p. 49, 15 Mai 1754). 

Ilârbu (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Hărman, Herman (Bogd. I, 31 
August 1458; Cost. I., p. 214). 

Hârșova (Acad. Rom. ms. 500, 

f. 106 v.). 

Hearta sau Hortea (Cost. Il., 
p. 353). 

Herjea (Bogd. I, 1 Aprilie 1470). 

Hilip (Filip?) (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820, influenţă ru- 
sească). 

Hinca (St. şi doc., V, p. 551, 
doc. 1591). 

Holovaiecu Trifu (Arch. Ist. a 
Rom., I, p. 134, doc. 1572). 

Holban (St. şi doc., XXI, p. 184). 

Horbatii Stefan Grosul (St. si doc., 
XVI, p. 307, c. 1709). 

Horin Ion (Ghib., XXIV, S. și 
Izv., p. 48, 15 Mai 1754). 

Horoscu (Acad. Rom. 
CLXXIX/47, 1724). 

Horpina (Uricariul, XVIII, p. 
173, 20 Martie 1570). 

Horusco (St. si doc., XVI, p. 295, 
20 Decemvrie 1712 si p. 305). 

Hurmuzachi (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820, Acad. Rom. 


Rom. doc. 


doc. 1833) CIX/107. 
I 
Iachim, Ioachim (Bogd. I, 4 
Noemvrie 1487). 
10% 


www.dacoromanica.ro 


148 


Zacob (Acad. Rom. doc. XLIX/17, 
(1650). 

Janăș (Stef, Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613, influenţă un- 
gureascä dela Ianos). 

Iancu (Acad. Rom. ms. 4843, 


anul 1820). 

Jane (Acad. Rom. ms. 5292, 
f. 49; doc. CXXIV/135, 
(1699). 


Idita (ludita?) (Acad. Rom. ms. 
500, f. 106 v.). 

Ifrim (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820, derivat din Efraim). 

Tftica (Säftica ?) (St. si doc., XVI, 
p. 338, doc. 115). 

Ihnat, Ignat (St. si doc., XVI, 
p. 298, c. 1640). 

Ilca (Arch. Ist. a Rom., I, p. 134, 
doc. 1572). 

Ilie (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Ilinca (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 
Jlința (Acad. Rom. doc. IX/52, 

1680). 

Joan, Ion (Bogd. I, 16 Martie 
1490; Acad. Rom. ms. 500, 
f. 107; Ghib., XX, p. 28, 2 
Mai 1592; Ion Bârsan, Ion 
Ciocârlan (St. si doc., XVI, 
p. 325, 25 Iulie 1736). 

Jonascu (Ghib., XX, S. si Izv., 
p. 28, 2 Mai 1592). 

Jonijä Ciulei (St. si doc., V, 
p. 258). 

Jonosu (St. si doc., XVI, p. 302, 
doc. din 1700). 

Zordachi (Acad. Rom. ms. 4843, 


ONOMASTICA 


anul 1820; Ghib., Isp. si Zap., 
V, p. I, p. 231). 

Irimia (vezi Eremia) (Acad. Rom. 
ms. 4843, anul 1820). 

Irina (Arch. Ist. a Rom., I, p. 
134, doc. 1572; Acad. Rom. 
ms. 4843, anul 1820). 

Isac (Acad. Rom. doc. XCVI/36, 
(1657). 

Isirota (Uricariul, XVII, p. 173, 
20 Martie 1570). 

Istina dela Justina, se obisnueste 
în Ardeal (Ghib. XXIV, S. si 
Izv., p. 46, 15 Mai 1754). 

Istodor (Acad. Rom., ms. 4843, 
anul 1820). 

Istratie (Ghib. XXIV, S. si Izv., 
p. 48, 15 Mai 1754). 

Jia (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Iuda (Stef, Tism., p. 191, 17 
Noemvrie 1479). 

Juraşco (Ghib., Isp. si Zap., V, 
partea II, p. 24, de influență 
rusească ca şi Pătraşco, Vi- 
draşco). 

Ivan (Const. I p. 214; Bogd. 
I, 1 Noemvrie 1487; St. si doc., 
XVI, p. 298, c. 1650). 

Ivanco (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487) 

Ivașco (Cost. I n., p.214. Acad. 
Rom. doc. XCVI/36, (1657). 


J 


Jädauca (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Jamba (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Jipa (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 


Jumulea Stefan (Acad. Rom. doc. 
X1/233, 1802). 
Jurea (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487). 


Kadina (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Kighiceana (Arch. Ist. a Rom., 
I, p. 134, doc. 1572). 

Kia (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Kondurachi (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820). 


L 


Lalu (Bogd. I, 29 August 1480). 

Langa (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Larion (Ilarie ?) (St. şi doc., XVI, 
p. 307, c. 1709). 

Lajco, Latcu (influenţă rusească 
ca şi Stetco; Bogd. I, 1 Noem- 
vrie 1487; Cost. II p. 353). 

Lazăr (St. şi doc., XVI, p. 299, 
c. 1680). 

Lazaroi, tigancä (Ghib., XXII, 
S. şi Izv., p. 140, 13 Sept. 
1619). 

Lazor Minciună (St. si doc., XVI, 
p. 330, c. 1750). 

Lebădă (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 50, 15 Mai 1754). 

Leca (Stef., Doc. din Gorj, p. 342, 
2 Mai 1613). 

Lefter (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Leontie (Acad. Rom. doc.LXV/145, 
(1717). 

Leuştean (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 


149 


Lepädatul (Acad. Rom. ms. 4843, 
p. 15). 

Liana (Stef., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Liciul (St. si doc., XVI, p. 320, 
anul 1729). 

Litovca (Uricariul, XVIII, p. 173, 
doc. 1570). 

Liţu (Stef., Doc. din Gorj, p. 342, 
2 Mai 1613). 

Luca (Bogd. I, 1 Aprilie 1470, 
1 Noemvrie 1487; St. si doc., 
XVI, p. 295 si p. 337; Cost. II 
n, p. 443). 

Luchian(Acad.Rom.doc.CVI/294, 
(1804). i 

Lud (Acad. Rom. doc.CXXIV/126, 
1656). 

Luna, tigancä (B.C.M.I., Vălenii 
de Munte, 1929, p. 111). 

Lupa (Uric., XVIII, p. 173, doc. 
din 1570). 

Lupasca, Lupaşcu, (Ghib., XXIV, 
S. şi Izv., p. 49, 15 Mai 1754). 

Lupul (trad. slav. vâlc = lup; 
St. si doc., XVI, p. 295, c. 
1630; Stef., Tism., p. 258, 22 
Oct., 1567). 

Lupulică, diminutiv dela Lupul 
(Acad. Rom. ms. 4843). 

Luja (Acad. Rom. ms. 4843, arul 
1820). 


M 


Machedon Gheorghe (St. si doc., 
XXI, p. 185, 1792—1793). 
Macsän şi Macsin (St. si doc., 
p. 299, c. 1680; Acad. Rom. 

ms. 4843, anul 1820). 


www.dacoromanica.ro 


Maghita (St. si doc., XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Mahra (Uric., XVIII, p. 173, 
doc. din 1570). 

Malca (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Malcociu (Acad. 
XX/79, (1756). 

Manciul (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487; Acad. Rom. ms. 5292, 
f. 49). 

Manda (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820; Conv. Lit. 1888, 
p. 912, Februarie 1803). 

Mane (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 49, 15 Mai 1754). 

Mangul (Acad. Rom. 
XX/79, (1756). 

Mara (Bogd., II, 8 Septemvrie 
1503; Ghib., XX, S. si Izv, 
p. 28, 2 Mai 1592). 

Maranda (din Smaranda) (Acad. 
Rom. ms. 4843). 

Marco, Marcul (Bogd., I, 1 Noem- 
vrie 1487; Cost. II., p. 214; 
Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Mardarie (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Marja (Uricariul, XVIII, p. 173, 
20 Martie 1570). 

Margarita (Conv. Lit., 1888, p. 
901, doc. 30 Martie 1725). 
Marghioala (Acad. Rom. ms. 4843 

anul 1820). 

Maria (Stef, Tism., p. 245, c. 
1555). 

Marica, Martica (St. şi doe., XVI, 
p. 298, c. 1640; Conv. Lit. 


Rom. doc. 


doc. 


ONOMASTICA 


1888, p. 904—905, doc. 20 
Dec. 1749). 

Marişca (Uricariul, p. 173, 20 
Martie 1570). 

Matei (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Matina (Üricariul XVIII, p. 173, 
20 Martie 1570). 

Măcicat (Bogd. I, 13 Dec. 1465. 
Există şi satul Mäcicätesti). 
Măciucă Constantin (Conv. Lit., 
1888, p. 910, Martie 1791). 
Mäguja (St. si doc., XVI, p. 295 

si p. 305). 
Mäinea (Acad. Rom. 
CLXXXI/44, (1815). 
Mălina (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Mănasie (Acad. Rom., ms 4843, 
anul 1820). 

Mändachi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Märgärita (Acad. 
CIX/107, 1833). 

Märina (Uricariul XVIII, p. 173, 
20 Martie 1570). 

Märinel, diminutiv dela Marin 
(Acad. Rom. ms. 4843, 1820). 

Maäslina (B.C.M.I., Vălenii de 
Munte 1929, p. 111). 

Mătasă (Cost. I., p. 214). 

Măzărachi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Mäzgoae (Stef, Tism., p. 302, 
18 August 1625). 

Melinte, Melintie (St. si doc., 
XVI, p. 295 si p. 305). 

Mertic (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 50, 15 Mai 1754). 


doc. 


Rom. doc 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 151 


Mesa (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487). 

Miarla, Mierla (Ghib. XXV, S. 
si Izv., p. 41—42; Uric., XVIII 
p. 173, doc. din 1570). 

Mica, Micul (Acad. Rom. doc. 
XCVI/36, (1657); doc. 
CXXIV/134, (1640); doc. 
CXXIV/135, (1699). 

Micula (a), Miculiţă (Bogd. I, 
1 Noemvrie 1487, 1 Aprilie 
1470; Cost. II., p. 239). 

Miculie (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 50, 15 Mai 1754). 

Miculitea (Cost. I., p. 393). 

Midus (Acad. Rom. 
CXXIV/133, (1692). 

Mierăuţ (Acad. Rom. ms. 5292, 
f. 49). 

Mihai, Mihul (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820; Bogd. I, 1 
Noemvrie 1487; Bogd. II, 8 
Sept. 1503; Cost. II., p. 443; 
St. si doc., XII, p. 260). 

Mihart (St. si doc., XI, p. 224, 
notă). 

Mihăilă (St. si doc., V, p. 117). 

Mihocu (Acad. Rom. doc. 
CXXIV/107, (1636). 

Mihuţă, nume obișnuit în Tran- 
silvania (Uric., XVIII, p. 173, 
doc. 1570). 

Milu (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Mircea (Ştei., Tism., p. 191, 17 
Noemvrie 1479; Cost. I., p. 
214). 

Miron (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Modoran (Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 45, 23 Ianuarie 1754). 


doc. 


Molda (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Moni (Acad. Rom. doc. XC/48, 
(1646). 

Moş (Acad. Rom. doc. XX/79, 
(1756). 

Motrea (Uricariul, XVIII, p. 173, 
doc. din 1570). 

Mulga, bărbat (Conv. Lit. 1888, 
p. 627—628, doc. sec. XVIII. 

Musteaţă (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Muşa (Ştef., Tism., p. 245, c. 
1555; Acad. Rom. ms. 5292 
p. 48 v.). 


N 


Nan, Nanul (Bogd. I, 13 Dec., 
1465, 1 Noemvrie 1487 si 1 
Aprilie 1470; Cost. I., 214). 

Nana, bărbat (Ştef., Doc. din 
Gorj, p. 342, 2 Mai 1613). 

Narco (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487, 
poate gresit pronuntat dela 
Marco). 

Nastasia (St. si doc., XVI, p. 330 
c. 1750; Acad. Rom. ms. 4843, 
p. 15; Nastea (Ghib., XX, 
p. 28, 2 Mai 1592; Arch. Ist. 
a Rom., I, p. 134 Mai 1572). 

Natasca (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, Mai 1572). 

Natul (Arch. Ist. a Rom. I, p. 
134, Mai 1572). 

Neacşa (Stef., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Neaga, Niaga (Arch. Ist. a Rom., 
I, p. 134, Mai 1572; Ghib., 
XXIV, S. şi Izv., p. 49, 15 
Mai 1754). 


www.dacoromanica.ro 


152 


Neagul (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Neanciul (Bogd. I, 1 Noemvrie 
1487). 

Nechita, Nichita (Bogd. I, 1 
Noemvrie 1487). 

Necula, Nicule,Y Nicolai (Stef. 
Tism., p. 191, 17 Noemvrie 
1479; Cost. II p. 343; St. 
si doc., V, p. 106). 

Nedeiu (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 
Nedelcu (Acad. Rom. ms. 4843, 

anul 1820). 

Negoiţă (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Negreaiu Frâncul (St. si doc. XVI 
p. 295, 20 Dec. 1712). 

Negru (Acad. Rom. doc. X1/233, 
din anul 1802). 

Nenul (Cost. II p. 443). 

Nestor, Nistor (Ghib., XX, S. si 
Izv., p. 28, 2 Mai 1592). 

Nevriga Gavril (St. si doc. XVI, 
p. 306). 

Nica (Ghib. XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754; Ştef., 
Doc. din Gorj, p. 342). 

Nistor (a) (St. si doc., XVI, p. 
298, c. 1640). 

Niţă (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 


O 


Oanta (Bogd. I, 1 Aprilie 1470). 

Oagca (St. si doc. XVI, p. 320, 
5 August 1727). 

Ochiiană Toader (St. şi doc., XXI, 
p. 184). 


ONOMASTICA 


Ochiia (forma ruseascä dela nu- 
mele grecesc Evdochia, St. si 
doc. XVI, p. 298, 31 Martie 
1645). 

Olecsa Boboriciu (St. si doc., XVI, 
p. 307, c. 1709); 

One (St. si doc., XVI, p. 295, 
20 Mai 1586; Ghib. XIX, p. 
199). 

Oniţă (dela Ion, de unde derivă 
şi Onu, Onut, Nuţu, Onciu; 
Arch. Ist. a Rom., I, p. 134, 
doc. din 1572). 

Opre (a), (Bogd. I, 16 Martie 
1490; Stef. Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613; Stef, 
Tism., p. 352). 

Oprina (St. si doc., XVI, p. 325, 
25 Iulie 1736; Acad. Rom., 
ms. 4843, anul 1820). 

Opris (Acad. Rom. doc. 
CXXXIIT/64, 1578—1583). 
Oprita (Stef., Tism., p. 302, 18 

August 1625). 

Ostahie (Ghib., XXIV, S. si Izv., 

p. 48, 15 Mai 1754). 


P 


Pagul Neculai (St. si doc., XXI, 
p. 185, 1792—1793). 

Palad (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Palaghia (Pelaghia, Acad. Rom., 
ms. 4843, anul 1820). 

Pana (Stef, Tism., p. 334, 23 
Iulie 1659). 

Panaghiţa (Acad. 
CIX/107, 1833). 


Rom. doc. 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 153 


Panaite (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Pandrea (Bogd. I, 13 Noemvrie 
1487). 

Panhilie (Panfilie). (Acad. Rom. 
doc. LXV/161, 1759), 

Pantea (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572). 

Paraschiva,  Părasca (Ghib., 
XXIV, p. 49, 13 Mai 1754; 
Uricariul, XVIII, p. 173, 20 
Martie 1570). 

Pardos (Ghib., XIX, S. si Izv., 
p. 10, 8 Mai 1549). 

Parfenie (Acad. Rom. doc. 
LXV/149, 1742). 

Pascalina (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Pascul (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 
Pavăl (Pavel) Pitaru (St. si doc,. 
XXI, p. 185, 1792—1793). 
Pălte Petre (St. si doc., XVI, 
p. 124). 

Pătici Dumitru (Conv. Lit. 1888, 
p. 627—628, doc. sec. XVIII). 

Pătru (Stef., Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613, Acad. Rom. 
doc. XC/54, 1652). 

Păun (Conv. Lit., 1888, p. 900, 
8 Martie 1707). 

Pena (Acad. Rom. doc. XI1/144, 
(1730). 

Pepelea (St. şi doc., XVI, p. 2%, 
18 Noemvrie 1635). 

Petcul (Acad. Rom. doc. 
CLXXX/44, 1815). 

Petre (a), (u), (St. si doc. XVI, 
p. 298, c. 1640; Bogd. I, 16 


Martie 1490; St. si doc., XII, 
p. 252). 

Petrica (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572). 

Petriman, Piatriman (St. şi doc., 
XVI, p. 298, c. 1640). 

Piatrea (St. şi doc., XVI, p. 298, 
c. 1650). 

Piciman (Bogd. I, 
1490). 

Piciorog (Bogd., I, 1 Noemvrie 
1487). 

Picul (Bogd., I, 1 Noemvrie 1487) 

Pintilei (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Piruda (St. si doc. XVI, p. 320). 

Piscoaia (V. C. Nicolau' Vechea 
org. adm. a Moldovei, p. 81—84 
vezi lucrarea citată la biblio- 
grafie). 

Pistol (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Platon (St. şi doc., XVI, p. 2%, 
5 August 1631). 

Popujia Rätoiu (Bogd. I, 1 
Noemvrie 1487). 

Postolache (Acad. Rom. doc. 
XCVI/36, (1657), dela Apo- 
stol. 

Praluta, diminutiv dela Pralea, 
obișnuit în jud. Buzău; Bogd., 
I, 1 Noemvrie 1487). 

Preda (Ghib., XXIV, p. 50, 15 
Mai 1754; Acad. Rom. ms. 
500, f. 107). 

Pricopie (Procopie), (Acad. Rom. 
ms. 4843 anul 1820). 

Proca Vasile (Acad. Rom. doc. 
CLXXXVIII/227, (1736). 


16 Martie 


www.dacoromanica.ro 


154 


Prodan (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Prodea (Acad. Rom. ms. 5292, 
f. 48 verso). 

Profira (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 52, 6 lunie 1754). 

Prună (St. şi doc., XVI, p. 337). 

Prundur Tudor (Acad. Rom. doc. 
X1/233, (1802). 

Pulsin Lupul (Stef., Tism., p. 324, 
11 Ianuarie 1650). 


R 


Radu (Acad. Rom. ms. 
anul 1820). 

Radu (l), (Bogd. I, 13 Noemvrie 
1487; St. şi doc., XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Rafia (Acad. Rom. doc. XCV1/36, 
(1657). 

Ratu Ianoş (St. si doc., XVI, 
p. 298, c. 1650). 

Räduca (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Räscärachi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Räscol (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Recea (Acad. Rom. doc. 
CXXIV/118, (1675). 

Riza (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Rocsandra, Ruxandra (Ghib., 
XXIV, S. şi Izv., p. 45, 23 
Ian. 1754). 

Roman (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Romäscanu (St. si doc., XVI, p. 
299, c. 1680). 


4843, 


ONOMASTICA 


Romasco (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, doc. din 1572). 

Ruju Avram (Acad. Rom. doc. 
VII/47, (1802). 


S 


Safta (Acad. Rom. ms. 
anul 1820). 

Salomia (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572). 

Sanda (Acad. Rom. ms. 4843; 
St. si doc., V, p. 101; Ghib., 
XXIV, S. şi Izv., p. 45, 23 
Ianuarie 1754). 

Sava (u), (Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 45, 23 Ianuarie 1754; 
St. si doc., XVI, p. 305). 

Săbuna (Acad. Rom. doc. XLIX/3, 
(1596). 

Săntilie (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 50, 15 Mai 1754). 

Săvița, diminutivul femenin dela 
Savu (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Scânteia (Ştei., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Scrana (Acad. Rom. doc. 
CXXVII/75 (1651). 

Severin (St. şi doc., V, p. 436, 
1591 Decemvrie 11). 

Sima (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487). 

Simeon (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Simina (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Simdziana (St. si doc., XVI, p. 
298, c. 1640). 

Sinat (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487; 


4843, 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 


Cost. II., p. 343; Cost. I, 


p. 214). 
Sinca — bărbat — (Acad. Rom. 
doc. LXXXIX/135, (1634). 


Singur (Rev. «T. Codrescu», I, 
p. 52, 5 Mai 1720). 

Slav (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487; 
St. si doc., XVI, p. 298; Cost., 
I n, p. 393). 

Slăvoaia (Stef, Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Smaranda (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Snagovan (Ghib., Isp. şi Zap., |, 
p. 31, doc. c. 1768). 

Soare (Conv. Lit., 1888, p. 904— 
905, doc. din 1749). 

Sofia (Bogd. II, 8 Septemvrie 
1503; Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, doc. din 1572). 

Sofronia (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Sofronie, câteodată Sofrine (St. 
si doc. XVI, p. 325 si 305). 
Solca, Solce (St. si doc., XVI, 

p. 315, 15 Mai 1722). 

Soltan (a) (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Sora (corespondentul numelui 
Frate), Stef., Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613; St. și 
doc., XVI, p. 298, e. 1640, 
Acad. Rom. doc. CXXIV/134 
1640). 

Sorica, diminutiv dela Sora, 
( Ghib., XXIV, S. si Izv., p. 45, 
23 Ianuarie 1754). 

Spilea (B.C. M. I., Vălenii de 
Munte 1929, p. 111). 


155 


Staia (Bogd., I, 15 Septemvrie 
1480). 

Stan (a) (Bogd. II, 8 Septemvrie 
1503; Stef. Doc. din Gorj, 
p. 342, 2 Mai 1613). 

Stanca (Stel., Tism., p. 245, c. 
1555). 

Siänicä, diminutiv 
(Acad. Rom. ms. 4843, 1820). 

Stanimir, influenţă veche slavă 

ca si Radomir, Tocomir; « Şapte 
biserici cu averea lor proprie », 
Buc. 1904). 

Stat, Stăit (Stef., Tism., p. 258, 
22 Octomvrie 1567; Stef., Doc. 
din Gorj, p. 495, 25 Ianuarie 
1642). 

Siänigoi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Stävärachi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Stegaru (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Stelea (Acad. Rom.doc.CXX1V/90, 


dela Stan, 


(1652). 

Stoica (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Stratina(Acad. Rom. doc.XCVI/36, 
(1657). 


Stratul (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 50, 15 Mai 1754). 


Ș 
Sandro (Cost. I., p. 214). 
Serban (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 
Siman (Sisman?), (St. si doc. 
XVI, p. 295, 20 Decemvrie 
1712). 


www.dacoromanica.ro 


156 ONOMASTICA 


Șofultea (Sofletea?), (Cost. I p., 
214). 

ÿosu, poate dela Sosoi care în- 
seamnă în tigäneste iepure). 

Șlefan, dela ungurescul Istvan, 
fiindcă în slavoneste se spune 
Stephan (Ghib., XXIV, S. si 
Izv., p. 45, 23 Ianuarie 1754). 

Ștefana (Acad. Rom. doc. 1/444, 
(1794). 

Steful (Bogd. I., 1 Noemvrie 
1487; St. si doc. XVI, p. 298, 
c. 1640). 

Știrban Radu (Stef. Tism., p. 
352) 

Ștrenga (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 314, 22 Mai 1572). 

Șuica (Arch. Ist. a Rom., p. 134, 
22 Mai 1572). 


T 


Tabară (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tacul (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 48, 15 Mai 1754). Nume în- 
tâlnit astăzi în regiunea Vran- 
cei. 

Talpă (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Tanas, Tanasie (Ghib., XXIV, 
S. şi Izv., p. 50, 15 Mai 1754). 

Tasie, dela Athanasie, (Acad. 
Rom. ms. 4843, anul 1820). 

Tatul (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487, 
Acad. Rom. doc. CCXVI/1, 
(1506). 

Tăbac (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tăbrian Constandin (Acad. Rom. 
doc. CXVII/182, (1808). 


Tăbucioae, Täbucoae (Ghib., XX, 
S. şi Izv., p. 28, 1592). 

Tămpa (Bogd. I, 16 Martie 1490). 

Tărcanu (St. si doc. XVI, p. 308, 
c. 1710). 

Tăsaia (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 51, 15 Mai 1754). 

Tecla (St. si doc., XVI, p. 295, 
c. 1630). 

Tenfä (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tertelici Toader, Tertelici ca şi 
Tilici, Drägulici, Pasici, etc., 
prin influenţă sârbească ; Ghib. 
XXIV, S. si Izv., p. 49, 15 
Mai 1754). 

Tetia (Uricariul, XVIII, p. 173, 
20 Martie 1570). 

Tetica (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tica (Acad. Rom. ms. 4843, anul 
1820). 

Tiia (Filof(tiia), (Acad. Rom. 
ms. 4843, anul 1820). 

Tiionu, Tionu (St. si doc., XVI, 
p. 298, c. 1640). 

Timofti (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tinca (bärbat) (Acad. Rom. doc. 
CXXVII/114, (1653). 

Tiruc (Ghib., XXIV, S. şi Izv., 
p. 46, 15 Mai 1754). 

Tutea, Titia, Tita (St. şi doc. 
XVI, p. 305, c. 1700 ; Uricariul, 
XVIII, p. 173, 20 Martie 1570; 
St. si doc., XVI, p. 320, c. 
1729; Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 157 


Toader (Bogd., I, 1 Noemvrie 
1487; Toader Dudulea (St. si 
doc. XVI, p. 298, c. 1640; 
Toader Tufar (Ghib., XXIV, 
S. si Izv., p. 50, 15 Mai 1754). 

Toasca (Conv. Lit. 1888, p. 627— 
628, sec. XVIII). 

Toda (Arch. Ist. a Rom., |, p. 
134, 22 Mai 1572). 

Todorică, diminutiv dela Toader, 
(Bogd., I, 16 Martie 1490; 
Tudorachi (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820). 

Todosca (Acad. 
CXXX/72, (1695). 

Todosia (e), (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 18 20). 

Tofana (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Toma (Bogd. I, 1 Noe mvrie 1487; 
Cost. I., p. 214; Acad. Rom. 
ms. 4843, anul 1820). 

Tomanică (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Tomaşcu (Acad. Rom. ms. 4843; 
anul 1820). 

Topală (St. si doc., XVI, p. 185, 
1792—1793). 

Tota (Bogd. I, 1 Noem vrie 1487). 

Totocu (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Totoi (St. si doc. XVI, p. 308, 
c. 1710). 

Tova (Acad. Rom. doc. XL/86, 


Rom. doc. 


(1598). 

Trida (Acad. Rom. doc. CIX/107, 
(1833). 

Turnecea (Acad. Rom. doc. 


CXXIV/118, (1675). 


Trifan (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572; Acad. 
Rom. doc. XX, p. 225, 1614). 

Trutea (Cost. I., p. 214). 

Tuja (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 51, lunie 1754). 


T 


Tacul Dumiiraşco, Tancul (Arch. 
Ist. a Rom., I, p. 134, 22 
Mai 1572). 

Tapu (Arch. Ist. a Rom., I, 
p. 134, 22 Mai 1572; Acad. 
Rom. doc. XX/225, din anul 
1614). 

Täcno, Ticno (Ghib., XXIV, S. 
si Izv., p. 45, 23 Ianuarie 
1754). 

Tica, Ticul (St. si doc. XVI, 
p. 305, si 325, 5 August 1727). 

Tigan (Cost. I., p. 543, doc. 
din 1437 ; Codr. Cosmin, 1927— 
1928 part. I. Cernăuţi 1929, 
p. 583; St. şi doc. XII, p. 97, 
doc. din 1778). 

Tinca (Bogd. I, 1 Aprilie 1470 
(probabil Tinca). 

Tincul (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 47, 15 Mai 1754). 

Titul (Bogd. I, 1 Noemvrie 1487). 

Tugulea (Acad. Rom. doc. 
CCXVI/1, (1506). 

Tui (D profesor N. Iorga spune 
că numele terminate în —ui 
sunt de origine turco-cumană. 
Ex. Bahlui, Călmățui; Revista 
Istorică, XIX, p. 307). 

Tujmie (Rev. «I. Neculce » Iaşi, 
1922, p. 303, 1658). 


www.dacoromanica.ro 


158 


Tunghel (St. si doc., XVI, p. 308, 
c. 1710). 

Tunta, Tonta (St. si doe., XVI, 
p. 295 si 305, 1712). 


U 


Unguraș (T. Gh. Bulat. c., p. 1, 
doc. 1570). 

U ngureanul Ioan (Acad. Rom. 
doc. CLXXX V/321, (1801). 
Urco (St. si doc. XVI, p. 298, 

c. 1640—1650). 

U rîta (Uricariul, XVIII, p. 173 
20 Martie 1570; Acad. Rom. 
doc. IX/40, (1682). 

Ursa (Ștet., Do c. din Gorj, p. 342 
2 Mai 1613). 

Ursei (Acad. Rom. doc. ; 
CXXIV/134, (1640). 

Ursul (Ghib., XX, p. 109, 23 
Martie 1602; St. si doc., XVI, 
p. 298) (Ursul Bărcă). 

Uzuca, bărbat — nume de origine 
tätäreascä ; (St. si doc., XVI, 
p. 298, c. 1640—1650). 


v 


Vadila, bărbat (Acad. Rom. ms. 
5292, f. 48 verso). 

Vania (St. si doc., XVI, p. 320, 
1729). 

Vasia, Vasiica, Vasilca (Bogd. I, 
16 Martie 1490; St. si doc., 
XVI, p. 298, e. 1640; St. si 
doc., XVI, p. 295, c. 1630). 

Vasile, Vasilie, Vasăl (e), (St. şi 
doc., V, p. 117; Ghib., XXIV, 


ONOMASTICA 


S. si Izv., p. 45, 23 Ianuarie 
1754; Acad. Rom. ms. 4843, 
p. 15). 

Vărhăr (Bogd. I, 16 Martie 4490). 

Värlan (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Värluia (Stef. Doc. din Gorj, 
p. 372, 24 Aprilie 1618). 

Vărvara (St. şi doc. XVI, p. 295, 
20 Decemvrie 1712). 

Väscan (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820; Uricariul XVIII, 
p. 173, doc. din 1570; Acad. 
Rom. doc. XCVI/36, (1657). 

Văturachi (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Văzdoaga (St. si doc., XVI, p. 
326. 

Veziri (Acad. Rom., ms. 4843, 
anul 1820). 

Vicol Fagure (Ghib., XXIV, p. 
48, 15 Mai 1754). 

Vicol Giosia (St. şi doc., XVI, 
p. 320, 1729). 

Vina (Bogd. II, 8 Septemvrie 
1503). 

Vintilă (Stef, Doc. din Gorj, p. 
342, 2 Mai 1613). 

Visa (e), (Ghib., XIX, S. si Izv., 
p- 42, 31 Iulie 1559; Acad. 
Rom. ms. 5292, f. 49; St. si 
doc. XVI, p. 320). 

Vişan (St. si doc., V, p. 621). 

Vitolt (Arch. Ist. a Rom., I, p. 
134, 22 Mai 1572). 

Vlad (Bogd. I, 4 Aprilie 1470; 
Cost. I, p. 214; Cost. IT, p. 353; 
Acad. Rom. doc. XXI/280, 
(1641). 


www.dacoromanica.ro 


ONOMASTICA 159 


Vlas (Ghib., XXIV, S. si Izv., 
p. 52, 6 Iunie 1754). 

Vlaşin (Uricariul XVIII, p. 173, 
doc. din 1570). 

Voica Voico, Voicu (St. si doc., V, 
p. 436, 11 Decemvrie 1591; 
Ștei., Tism., p. 352; Cost. I n., 
p. 214; Ghib., XIX, p. 42, 
31 Iulie 1559; Bogd. I, 1 
Aprilie 1470). 

Vonca (Cost. II, p. 443). 


Z 


Zaharia (St. si doc., V, p. 551). 
Zamfir, Zanfir (Acad. Rom. ms. 
4843, anul 1820). 


Zavadin (Acad. Rom., ms. 4843, 
anul 1820). 
Zavid (Bogd., 1, 1 Aprilie 1470; 


Cost. I, p. 214; Cost. II, 
p. 353). 
Zavinca (Acad. Rom. doc. 


CIX/107, (1833). 

Zirnea Ionașco (Acad. Rom. doc. 
XXI1/169, (1640). 

Zmău (Zmeu) (Acad. Rom. doc. 
CXXI/2, 1779). 

Zazulia (Uricariul XVIII, p. 173, 
doc. din 1570). 

Zăican (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 

Zoița (Acad. Rom. ms. 4843, 
anul 1820). 


www.dacoromanica.ro 


TOPONIMIE 


Balta Tiganului, baltă pe moşia si comuna Fântânelele, plasa 
Siretul, jud. Botoşani 1). 

Cotul Tiganului, în apropierea comunei Suraea, pe pârâul Putna, 
jud. Putna (Cost. II n. p. 171 nota 6). 

Dealul Tiganului, la vărsarea Jiravăţului în Bârlad (Cost. I n. p. 107. 

Dealul Tigänestilor în jud. Muscel (Acad. Rom. ms. 5292 f. 47). 

Grindul Tiganului (grind de 110 ha în plasa Sulina, jud. Tulcea; 
în D. G. R. vol. V, p. 676 si I. Iordan: Toponomastik p. 101. 

Muncelul Tigancii, la gura Cuejdiului pe râul Bistriţa în Moldova 
(Doc. 14.1.1629, doc. 10.X.1631, în anuarul Lic, «Petru 
Rares », Piatra-Neamt, 1936, p. 139 si p. 142). 

Rudari, sat în jud. Dolj (Ind. Stat.). 

Rudari, sat în jud. Dâmboviţa (Ind. Stat.). 

Rudari, sat în jud. Dâmboviţa (Ind. Stat.). 

Rudaru, sat în jud. Vâlcea (Ind. Stat.). 

Rudăria, sat în jud. Caraș (Ind. Stat.). 

Rudäria, sat în jud. Gorj (Ind. Stat.) 

Rudäria, sat în jud. Vâlcea (Ind. Stat.). 

Rudeni, sat în jud. Argeş (Ind. Stat.). 

Rudeni, sat în jud. Ilfov (Ind. Stat.). 

Tätärusi, sat în jud. Baia (Ind. Stat.). 

Tătăruşi, sat în jud. Iași (Ind. Stat.). 

Tătăruşii Noui, sat în jud. Soroca (Ind. Stat.). 

Tätärusii Vechi, sat în jud. Soroca (Ind. Stat.). 

Țiganca sau Țigănești, sat în jud. Argeş (D. G. R. vol. V, p. 675 
şi Ind. Stat. p. 907). 

Țiganca, sat în jud. Cahul (Ind. Stat.). 

Țiganca, sat în jud. Tulcea, plasa Isaccea (D. G. R., vol. V, p. 675). 


1) M. Costăchescu, Doc. moldoveneşti înainte de Stefan cel Mare, vol. I, 
lași, 1933, p. 233. 


www.dacoromanica.ro 


TOPONIMIE 161 


Țiganca, deal în jud. Tulcea, plasa Isaccea (D. G. R., vol. V, 
p. 676). 

Țiganca, pârâu în jud. Roman, se varsă pe partea stângă a Sire- 
tului (D. G. R., vol. V, p. 676). 

Tigänasi, sat în jud. Iași (Ind. Stat.). 

Tigänasi, sat în jud. Mehedinţi (Ind. Stat.). 

Tigänauca, sat în părţile transnistriene pe malul stâng al Ni- 
strului, dela Movilău până la Ovidiopol, în faţa Cetăţii Albe. 
La Tigänauca, Duca-Vodă își construise un palat frumos cu 
«beciuri din piatră» si cu grădini imense de toată fru- 
musetea 1). 

Tigänasi, comună în jud. Mehedinţi, plasa Blalnita, la 42 km 
departe de orașul Turnu-Severin (D. G. R., vol. V, p. 676). 

Tigänasi, insulă în Dunăre, jud. Mehedinţi (D. G. R., vol. V, p. 676). 

Tigänasul (Cäminäresti), sat în plasa Turia, jud. Iaşi (D. G. R., 
vol. V, p. 676). 

Tigänei, sat dispărut în jud. Putna; poate că a fost spre Sud-Est 
de Dimaciu unde astăzi e Cotul Tiganului la o depărtare 
de vreo 4 km dela Dimaciu pe râul Putna 2). 

Țigănești, com. în jud. Ilfov, plasa Snagov; pe terenul acestei 
comune se află mânăstirea Țigănești (D. G. R., vol. V, p. 676). 

Tigänesti , com. în jud. Muscel plasa Podgoria, la Sud de Câmpu- 
lung (D. G. R., vol. V, p. 676; 

Țigănești, sat si mănăstire în jud. Odorhei (Ind. Stat. si Dicţionarul 
Geografic al Basarabiei, p. 218). 

Țigănești, sat în jud. Tecuci, plasa Nicorești (D. G. R., vol. V, 
p. 677; Ind. Stat.). 

Țigănești, sat în jud. Tecuci, plasa Berheciul (D. G. R., vol. V, 
p. 677; Ind. Stat.). 

Țigănești, sat în jud. Teleorman, plasa Marginei, pe partea dreaptă 
a râului Vedea, situată la 8 km de orașul Alexandria (D. G.R., 
vol. V, p. 676; Ind. Stat.). 

Țigănești, mănăstire de călugărițe zidită la 1812 si situată pe o 
peninsulă din lacul Bălteni în judeţul Ilfov (D. G. R., vol. V, 
p. 677). 

Țigănești, pădure în plasa Snagov, judeţul Ilfov (D. G. R., vol. V, 
p. 678). 


1) Codrul Cosminului » anul I. Cernăuţi, 1926, p. 528. 
3) I. Bogdan, Doc. lui Stefan cel Mare, vol, Il, p. 46. 


www.dacoromanica.ro 


162 TOPONIMIE 


Țigănești (Ţigăneştii de Criș) — Czigânyfalva — în jud. Bihor, 
plasa Aleşd 1); (Ind. Stat.). 

Țigănești (Tigänestii de Beiuș), sat în jud. Bihor, plasa Beiuș 2); 
(Ind. Stat.). 

Țigănești- Ursoaia, moșie în comuna Rusavätul, jud. Buzău (D.G.R. 
vol. V, p. 678). 

Tigänesti-Vechi, sat în jud. Tecuci, plasa Nicorești, aşezat pe 
malul stâng al râului Bârlad. In acest sat s'a născut la 1777 
poetul si marele Logofăt Costachi Conake (D. G. R., vol. V, 
p. 678). 

Tigani, movilă si punct trigonometric lângă Dunăre între comuna 
Selistoara și Gârcovul din jud. Romanați (D. G. R., vol. V, 
p. 676). 

Tigani (Czigány), plasa Cristur, jud. Sälagiu 8). 

Tigänia (Czigânyfalva), plasa Timiş, jud. Caraș-Severin 4). 

Tigänia, sat în jud. Dâmboviţa (Ind. Stat.). 

Tigänia, sat în jud. Argeș în apropierea mănăstirii Curtea de Argeş. 
Satul a fost intemeiat de ţiganii stabiliţi acolo de episcopie. 
(D. G. R., vol. V, p. 678). 

Tigänia, sat în jud. Prahova, plasa Târgsorul, comuna Cocorăşti, 
udat de râul Prahova (D. G. R., vol. V, p. 678). 

Tigänia, sat în jud. Prahova, comuna Târgșorul Nou (D. G. R., 
vol. V, p. 678). 

Tigänia, sat în jud. Ilfov, comuna Tigänia-Crivina, plasa Sabarul. 
(D. G. R., vol. V, p. 678). 

Tigänia, sat în jud. Vâlcea, plaiul Horezul, comuna Costești, 
situat pe ambele maluri ale râului Bistriţa (D. G. R., vol. V, 
p. 678). 

Tigänia, sat în jud. Vâlcea, plaiul Cozia, comuna Călimăneşti 
(D. G. R., vol. V, p. 678). 

Tigänia, parte din satul Cotori-Tigänia, jud. Muscel, plasa Râurile, 
comuna Stâlpeni (D. G. R., vol. V, p. 678). 

Tigänia, mahala în comuna Govora, plasa Ocolul, jud. Vâlcea 
(D. G. R., vol. V, p. 678). 


1) și 23) S. Moldovan și N. Togan, Dicționarul numirilor de localităţi cu 
poporatiune română din Ungaria, p. 61 si 234. 
3) si 4) Idem, p. 234. 


www.dacoromanica.ro 


TOPONIMIE 163 


Tigänia dela Adumati, altă numire a cătunului Afumaţi, comuna 
Bivolita, plasa Târgului, jud. Teleorman (D. G. R., vol. V, 
p. 678). 

Tigänia-Brâncoveanca, altă numire a satului Elisabeta din plasa 
Cälmätuiul, jud. Teleorman (D. G. R., vol. V, p. 678). 
Tigänia-Crivina, comună rurală, plasa Sabarul, jud. Ilfov (D. G. R., 

vol. V, p. 678). 
Tigänia dela Drăgănești, cătun al comunei Drăgăneşti, plasa 
Târgului, jud. Teleorman (D. G. R., vol. V, p. 678). 
Tigänimea, sat care aparţinea în 1931 de comuna Călugăra, jud. 
Mehedinţi (Ind. Stat.). 

Tiganul (Vasluetul), pârâu în plasa Codrul, jud. laşi (D. G. R., 
vol. V, p. 676). 

Ursari, sat în jud. Lăpușna (Ind. Stat.). 

Ursari, sat în jud. Roman (Ind. Stat.). 

Ursari, sat în jud. Turova (Ind. Stat.). 

Zlătăreasa, sat în jud. Tecuci, plasa Berheci (D. G. R., vol V, 
p. 794). 

Zlătărei, comună rurală, plasa Oltul de Jos, jud. Vâlcea (D. G. R., 
vol. V, p. 794). 

Zlătari, sat, plasa Siretul de jos, jud. Bacău (D. G. R., vol. V, 
p. 794 si Cost. II p. 23). 


n° 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR 


Vocabularul limbii tigänesti are un numär de cuvinte destul 
de redus, în raport cu celelalte limbi ale popoarelor civilizate pe 
care le cunoaștem. 

Cu timpul însă, acest vocabular s'a înmulţit prin cuvintele 
noui, pe care le-au împrumutat din ţările pe unde au trecut, sau 
dela popoarele în mijlocul cărora trăiesc. 

Cuvintele adevărat ţigăneşti se aseamănă la ţiganii din toate 
ţările, dar dacă am face o comparaţie între vocabularul ţigănesc 
din România, spre exemplu, cu al ţiganilor din altă ţară, am vedea 
că este o mare deosebire, fiindcă sunt cuvinte noui, imprumutate 
din acea limbă a poporului respectiv. 

Pe lângă cuvintele lor originale, ţiganii au în vocabular tot 
felul de cuvinte străine, orientale, bengale, industane, malabareze, 
persiene, turceşti si greceşti, nemai vorbind de celelalte noui pe 
care le-au împrumutat dela popoarele în mijlocul cărora locuesc. 

Printre învățații care s'au ocupat cu limba ţiganilor si au 
dat o listă de cuvinte, sau un vocabular, citez pe Grellmann care 
(la 1783 ediţie germană şi 1810 ediţie franceză) face chiar un studiu 
comparativ între limba țigănească şi cea industană. 

Alţi scriitori care au căutat să anexeze studiilor lor câte un 
vocabular, sunt: Mihail Kogălniceanu la 1837, care dă un glosar 
frantuzesc-tigänesc de 700 cuvinte pe care mai târziu, în 1906, 
când Gh. Ghibänescu face traducerea studiului, îl înmulțește la 
806 cuvinte, aranjându-l să fie tigänesc-românesc (dar felul ne- 
exact în care M. Kogălniceanu a scris acest vocabular mă face să 
cred că el nu l-a cules din viu graiu, ci l-a luat după diferite texte 
germane şi franceze); I. A. Vaillant 1), la 1868, cu un vocabular 


1) I. A. Vaillant, Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langue des 
Bohémiens ou Cigains, Paris, 1868. 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR 165 


tigano-francez; Wlislochi la 1884, cu un vocabular tigano-german 
si Jesina la 1866, cu un dictionar tigano-german si germano-tigan. 

Trebue să mai citez, ca români, pe lângă Mihail Kogălniceanu 
pe Barbu Constantinescu care a dat traducerea din tigäneste în 
româneşte la o mulţime de cuvinte, pentru a face să se înţeleagă 
cântecele si poeziile ţigăneşti în limba românească. Ultimul român 
este Pop Serboianu care și-a tipărit studiul în frantuzcste, la Paris, 
dând şi un dicţionar tigano-francez. 

Mam hotärit să dau si eu un vocabular mai întins 
tigano-român (1556 cuvinte) si unul mai redus, româno-ţigan 
(514 cuvinte) pentru a servi de aici înainte tuturcr acelora care 
se vor ocupa în mod serios de limba ţiganilor. 

Totalul cuvintelor ţigăneşti este alcătuit din vocabularul lui 
M. Kogălniceanu (cu multe cuvinte străine ţiganilor din România) 
completat de Gh. Ghibănescu; cuvintele traduse de Barbu Con- 
stantinescu și toate celelalte cuvinte adunate de mine dela diferiţi 
ţigani, printre care citez pe d-ra Florica Constantinescu, fosta 
secretară a Uniunii Generale a Romilor şi Costică « Spoitorul » 
din cartierul Tei Bucureşti. 

Cuvintele care provin din vocabularul lui Kogălniceanu sunt 
însemnate cu litera K.; cele din studiile tipărite ale lui Barbu 
Constantinescu cu litera C. și cu C. ms. din manuscrisele aceluiaș 
ce se păstrează la Acad. Rom.; iar cele adunate de subsemnatul, 
pentru completarea celor de mai sus, cu litera P. 

Unele cuvinte dela un autor sau altul, le-am exclus, fiindcă 
nu sunt altceva decât cuvinte românești cu o terminatie ligi- 
nească oarecare. 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 


A 


ab = peste (K.) 

abeau = nunta, pl. = îl abeava (C.) 

abor = cât (C. ms.) 

abraso — iabraș. se zice că un cal 
este iabraș când pe la nări și 
coadă are păr alb 

acană = acum (P); acana = acea- 
sta (C. ms.). 

te acehes = a tăcea (P.) 

acharimos = chemare (P.) 

te achorles = a chema (P.) 

achimos = tăcere 

achor = nuc (P.) e akharin = nucul 
(C. ms.) 

achoriu = nucă (P.) akhoe = nuca 
(C, ms. 3923). 

aciu devlasa = rămâi cu Dumnezeu, 
adio (P.) 

adacdate = deodată (P.) 

adladepai = aschie (P.) 

agor = margine; gean ando agor 
le vasesko = mă duc la margi- 
nea pădurii (C. ms.) 

ahor = adânc (P.). 

aiecte = simplu (K.) 

airat = aseară (P.) 

aiukearimos = așteptare 

ajukerél = dela ajukerearau = aș- 
tept) (C.) 

akanak vezi acana acum; Kai 
geas akanak = unde te duci a- 
cum (C. ms.) 

akhoro = urciorul 

akra — câmp (K.) 


alau = nume (P.) alau = cuvânt, 
numele, (G. ms.) 

aleä, avileäs, avilé = a venit (C.) 

aleau = viu (dela a veni) (C.) 

alemas, ailemas = aci (C.) 

alo = cuvânt (K.) 

alo = tipar (K.) 

allullo = ros (K.) 

amantos = amant, iubit (P.) 

ambri — ruch = arbore, pom (P.) 

amelitisardem,  camleru= (amenin- 
tätor (P.) 

amortisardas = amortit (P.) 

an = în (K. și P.) 

anau = numele (läeseste) — (C. 
ms.) 

anda = pentru, din (C. și P.) 

andasoste = despre (P.) 

andau (în loc de anda-o) = din (C.) 

andere (în loc de ande) = în (K.) 

to ando carfi = a agăța (P.) 

andriric = lature, margine (K.) 

androssasterkardo = încătușat (K.) 

angali, muş = braț (P.) 

angar = cărbune (K. și P.) 

anglä (prepozitie) = înainte (C.) 

anglal = dinainte (P.); angli = 
înainte, geal angli = merge înainte, 
prosperează (C. ms.) 

anzard (dela anzarau și inzoran) = 
întind (C.) 

aok = cap (K.) 

apono = alb (K.) 

arai = boier, gentilom, nobil (K.); 
a se vedea rai 

araiunah = doamnă (K.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ȚIGANO-ROMÂN 167 


arakhlemas (dela arakhau) = gă- 
sesc (C.) 

te des arămaio a a blestema (P.) 

san dino arămaio = blestemat (P.) 

areslineas (areslino, dela aresau) æ 
ajung (C.) 

arest (dela arestau) = ajung (C.) 

arincino = plăcut (K.) 

arisarna, arisardem a a ara (P.) 

arpa = orz (K.) 

arti = artă, chip, meșteșug (K.) 

asaé-l (dela asau) a râz (C.) 

asas — râs (P.) 

asfea m lacrimă (P.) 

aşel, acel (dela acéau) = rămâi (C.) 

aspin æ piatră de ascuţit (K.) 

așundas (dela așunau) = auz (C.) 

ate, gade a aici (P.) 

te auriggu a a desbrăca (K.) 

aver = altă (K.) 

avlin = curtea, pl. 

avri æ afară (C.) 

avulo (dela avdu) = (C.) 

avzis, aighes æ astăzi (P.) 

ayaka = așa (C.) 


îl avlina (C.) 


B 


baboya æ anteriu pl. = îl baboyă 
(C.) 

bachico m oaie (K.) 

bachi = oaie (P.). 

bacre, uspritudlilom æ berbece (P.) 

bacro = miel (P.) 

bah = noroc (P.) 

baharadohilo: (bakro) = miel (K.); 
vezi bacro 

bakero = berbece (K.); vezi bacre 

bako = obosit (K.) 

bakringhero = păstor (K.) 

bakro (vezi bachico = oaie) (K.) 

bal, — a = păr de pe cap (K. si P.) 

balai — albie, balie (P.) 

balal = în urmă (K.) 

baleo m porumb (P.) 

balamd æ negustor, pl. a îl ba- 
lame (C.) 


balano — mako = stejar (K,) 

balendar (dela o bal æ părul din 
cap, pl. a îl bal (C.) 

bali = scroafä (K.) 

balici = purcicä (K.) 

balo = porc (P.) 

balou = în urmă (K) 

balolo = păros (P.) 

balora = purcel (K.) 

balu = nisip (K.) 

balval m vânt (K.) 

bana = clădire (K.) 

bandi, banghi æ strâmba (C.) 

te bandoben = a lega (K.) 

banduk = pistol (K.) 

te bangheores a a strâmba (P.); 
bangheareau a strâmbez (C. ms.) 

te banghia, te banzo — a apăsa 

bango æ încovoiat, schiop (K.); 
bango æ strâmb (C. ms.) 

bango — strâmb (P.) 

te bangoben — a schiopäta (K.) 

bani = lac, fluviu, mare, ocean, 
pârâu, râu, gârlä (K.) 

bâno æ ban, pl. a îl banurea (C.) 

bar — colină, costișă (K.) 

bar piatră, grădină, curte, pl.—îl 
barea (C.) 

baragaesheri = măgar (K.) 

barahilo = greu (K.) 

bareakiri = grădinăresc, dela o 
bar (C.) 

bareares — creștere (P.) 

bareol (dela barivan) — cresc (C.) 

bareskrolen = a străluci (K.) 

bari = mare (C.) 

baricani = (masc.) = fudul (C.) 

baricano (fem.) = fudulä (C.) 

baringhero æ coräbier, matroz (K.) 

baro æ mare (K. si P.) vezi bari 

barorea — piatră (dela o barord) 
pl. = îl barori (C.) 

bars = corabie (K.) 

bars = anul, pl. a îl bărșa (C.) 

barvalo și barvello m bogat (K.) 
și P.) 

bas (prepozitie) a la, lângă, (K.) 


www.dacoromanica.ro 


168 VOCABULAR TIGANO-ROMAN 


te basaben — a cânta (K.) koba 
basaben = musicä (K.) 

basno cocoș (C.) 

te bauzo, baughio = a apăsa (P.) 

baxt = fericire (K.) 

bear — vânt (K.); vezi balval 

bechari sticlă (dela germ. be- 
cker) (K.) 

beciucher încet (K.) 

behiir — mulțimea (K.) 

belbich = seară (K.) 

o beng dracul, pl. îl benga (C.); 
vezi benk 

bengolo — aghiutä, dräcusor (P.) 

baek drac, șearpe, balaur (K.) 

belea (dela e beli) furca cor- 
tului (C.) 

beng, bengolo drac, aghiutä 

berecheto belşug (P.) 

berui albină (P.) 

besso gros (K.) 

beş stau (K.) 

beş an (K.) 

besau — stau, sed (C.) 

te beses — a sta (P.) 

bezeach — päcat, pl. 
(C. si P.) 

bi nu (se întrebuințează ca ne- 
gativ în compunerea cuvintelor 
(C.); ex. bibaldo = nebotezat 
bipoghime neîncăltat (C. ms.) 

bibbi babă (K.) 

bibi mätuse, pl. îl bibeá (C.) 

biboldo — nebotezat (se întrebuin- 
teazä la desemnarea Evreilor (C.) 

te biggherit — a căra (K.) 

bikaris = mistreţ (K.) 

bikin (dela bikindu) = vând (C.) 

te bikken a vinde (K.) 

birdo greutate (K.) 

birliu — albină (K.) 

bisa — ploaie (K.) vezi brişint, 
bresindo 

biseal, biceal (dela bicealu) = tri- 
mit (C.) 

bişiek douăzeci si unu (K.). 

bisothilo vultur (K.) 


îl bezeacha 


bitto mic (K.) 

boborka = castravete, pepene (K.) 

bok — foame (K.) 

bokhalo — înfometat (C.) 

bokk — foame (G.) 

bokoli — turtă, pl. = îl bokolă (C.) 

te bolanas a boteza (P.) 

bolau botez, înting (C.) 

bolepen — cerul, lumea (K.) 

bolimos — botez (P.) 

bolka — scoarță (K.) 

bolo porc (K.); bezi balo 

boldinem (dela boldau) întorc (C.) 

boreă (dela e bori) noră, pl. îl 
boreá (C.) 

borum — larg (K.) 

bosimangri  scripcă (K.) 

te boșri a cânta din vioară (K.) 

bouro — culbelc, melc (K.) 

brac sân (P.) 

bral = pe, peste (K.) 

bräsänd — ploaie (P.); vezi bișa 

brat = lipsă (K.) 

braval — vânt (P.) 

bresindo = ploaie (K.) 

briia fertură (K.) 

te brisaben a ploua (K.) 

brisint ploaie (P.); vezi bisa, 

bresindo. 

brișind ploaia, pl. —îl brisinda (C) 

brohl = pară (K.) 

brumita — inelus, pl. = îl bru- 
mite (C.) 

te bukaloben — a flămânzi (K.) 

buchas carte (dela germ. buch) (K) 

buchlipen — loc (K.) 

buciuma — buturugă (P.) 

buhl = dosul (K.) 

buklo cetate (K.) 

buko — ficat (K.) 

bulhailo — larg (K.) 

bur — buruiană (P.) 

burnusori — bräcinarul (G. 1ns.) 

burruco = prăvălie (K.) 

te burvin = a plânge (K.) 

but = gloata (K.) 

but mult (C. si P.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 169 


butin — lucru, muncă (K.) 
butsi = lucru (K.) 

buzlo larg, lată (P.) 
buzui capră (P.) 


c 


caca, caia asta (P.) 

câcai căldare (P.) 

caha casă (K.) 

caiarsa, alunichisardan 
(P.) 

calabaluco = bagaj (P.) 

cali neagră (P.) 

calo — negru (P.) 

caluigio, bucho ficat (P.) vezi buko 


alunecus 


calopiperi  aluniţă (P.) 
cam ureche (K.) 
camizono bluză (P.), camizon 


cuvânt popular întrebuințat la 
periferia orașelor; origine fran- 
ceză. 

cană când (P.) 

canauvo nap (K.) 

canci nimic (P.) 

candoi — șoarece (P.) 

camingaru = suvitä (K.) 

caningo iepure de casă (K.) 

canni — găină (K.) 

capai-anicursa arcan (P.) 

capiu — gâscă (K.) 

caremosopral — acoperiş (P.) 

carestâr, amestechis = amestec (P.) 

caring — încotro (P.) 

cass — fân (K.) 

cas, casti — băț (P.) 

caşuco = surd (P.) 

catepaşe = apropiere (P.) 

cau — spre (P.) 

caughi = pieptene (P.) 

cavlo = moale (P.) 

cazom — câte (P.) 

au cazom — încât (P.). 

ceaceo = credincios (P.) 

ceaces — drept (P.) 

ceai, cei, sei — faţă, pl. = îlciaya 
(îl seya) (C.) 


ceaililém (dela ceailivau) — mă 
salur (C.) 

ceanga (dela e ceang) genun- 
chiul (C.) 

cear iarba, pl. îl cearea (C. 
si P.) 

cear, zelimos verdeață (P.) 

ceayori fetiţă (diminutiv dela 


ceai fată) (C.) 
cedilo a frige (K.) 
cehao fecior (P.) 
cehao-suchar Făt Frumos (P.) 
cehao-baro  fläcäu (P.) 


cehaoro  bäietas, fecior (P.) 

cehaudimos miros (P.) 

ceheao, ticcino copil (P.) 

ceheaorăschi  copilăros, copilărie 
(P.) 

cehei, rachssi domnişoară (P.) 

cehenot lună (P.) 

ceherai stea (P.) 


cek virgină (K.) 

cemut lună (K.); vezi cehenot 

cerosz ceriu (K.) 

te cerru a fierbe (K.) 

cetogas ținut (K.) 

chaca papuci (K.) 

chado = mâncare (K.) 

chadsabasgro arzător (K. și P.) 

kola kam chadşabasgro soarele 
arde (K.) 

te chadsaben a străluci (K.) 

chadsido ars, fript (K.) 

chadsole arde (K.) 

chadum sabie (K.) 

chaiu = găină (P.) 

chalu — pantaloni (K.) 

cham = soare (P.) 

te chamaben a mânca (K.) 

chamasgri — masă (K.) 

chanmi  borţoasă, gravidă (P.) 

chao = copil (C.) 

te chandes a mirosi (P.) 

changhiri, changri = biserică (P.) 

chaumo — bortos; vezi chanmi (P.) 

char, magari — mägar (P.) 

cher casă (P.) 


www.dacoromanica.ro 


170 VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 


cheheroro = căsuţă (P.) 

te chelau = a juca (P.) 

chelrinos = joc (P.) 

chenerea = cismä (P.) 

cherchimos = amărăciune (P.) 

cherco = amar (P.) 

cherdas = naştere (P.) 

cherdem caicipa = afacere, am de 
făcut ceva (P.) 

cheră = acasă (P.); vezi cher 

te cherel-bezeaho — a păcătui (P.) 

te cheres = a naște (P.) 

chidimos = adunare (P.) 

chidino = strâns (P.) 

chinnamangri = secure, topor (K.) 

chinet = a lovi (K.) 

chinglet = a sfâsia (C.) 

chir = furnică (P.) 

chiar = brânză (P.) 

chocheben = a minţi (K.) 

chola, gamoben = dragoste (P.) 

chomeresgro = pâine (K.) 

chur = călcâiu (P.) 

churi = cuţit (K.) 

churoro = cârlan, mânz (P.) 

ci = nu (se întrebuinţează mai mult 
de lăeși) (C,) 

te ciaben = a rămânea (K.) 

ciabo = fiu, băiat, copil (K.) 

ciacio = adevăr, drept (K.); vezi 
ceaces 

kola ciaciaben — a spune adevă- 
rul (K.) 

te ciacvie = a arunca (P.) 

ciaiagro rom = ginere (K.) 

ciam = buca obrazului (K.) 

ciammendini = lovire (K.) 

me ciano = eu știu, a ști (K.) 

cianga = genunchiu (K.) 

ciar cenușă, sperlă (K.) 

ciar = hot (P.) 

te ciaraben — a linge (K.) 

ciater — șatră, cort (K.) 

ciben — pat (K.) 

cic = noroiu (P.) 

cicat — frunte (P.) 

cido = culcuș, așternut (K.) 


te cihadipe = a vărsa (P.) 

chib = limbă (P.) 

cihor, cior = barbă (P.) 

te cihos = a pune (P.) 

te cihudes = a svârli (P.) 

te cihues = a tăia (P.) 

cik = noroiu (C.); vezi cic 
cikateben = a strămuta (K.) 

te cil = a palpita (K.) 

cilhimau = chitară (K.) 

cimaster = veşnic (K.) 

cindo-rup = argint viu, mercur (K.) 
cineben = rănire, rană (K.) 
cingârdan = strig (C. ms.) 
cingheardi (dela cinghearau rup (C.) 
cinnaben = a ferestrui (K.) 

cino = cositor (K.) 

cioa = a fura (K.) 

cionas-ma (dela ciau) = pun (C.) 
cior = barbă, gură (K.) vezi cihor 
cior = tâlhar (K. si P.) 

cior = saträ (K.) 

ciordano (dela ciordan = fur) (C.) 
ciordas = furt (K. si P.) 

te ciordem = a fura (P.) 

cioren = a fura (P.) 

ciorero = urit (K.) 

cioro = sărac, mizerabil (C. şi P.) 
ciorori = sărăcie (K.) 

ciosoi, șoșoi = iepure (K.) 

cip (cib) — limbă (K.) 

circlo = pasăre (K.) 

cirikli = vrabie (C.) 

ciricliro = păsăruică (K.). 

ciro = timp, vreme (K.) 

ciucea haină (K.) 

ciucic = mamelă, tâtä (P.) 
ciuckini = bici, cnut (K.) 

te ciucoie — a arunca 

ciuhri, churi — cuţit (P.) 

te ciumaben = a săruta íP.) 
ciumidau sărut (C.) 

ciupini = bici (P.) 

ciutino (dela ciau) (C.) 

te civaben = a pune (K.) 

civava — viaţă (K.) 

ciuri = cuţit, pl. = îl ciurea (C.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 171 


clidin = chee (dela grecescul 24.62) 
(K.) 

te clisn = a închide (K.) 

coc = bunic, unchiu (K.) 

cociae = nasture (P.) 

cocioliba = bordei (P.) 

coliu — piept (P.) 

coloupiri, provingra=cartot (P.) 

coppa = cuverturä (K.) 

cora = oarbă (P.) 

coro = orb (P.) 

te cosăs = a șterge (P.) 

costi = băț, baston (K.) 

coté acolo (P.) 

craton = bumb, buton (K.) 

te cua = a scoate arma (K.) 

cuciahu = cleiu, argilă (K.) 

cuchui = boabă (P.) 

cuitus = adăpost (P.) 

currio = oală (K.) 

cutta = ban, para (K.) 


D 


dab = lovitură (C.) 

te daben = a da (K.) 

dad = tată, pl. — îl dad (C. si K.) 

dadesgripen = bunicä (K.) 

dadesgropal  unchiu (K.) 

dadika = täticu (C.) 

dai — mamă (K.) 

dalo = atunci (K.); dala = atunci 
(P.) 

dandalou = mușc (C.) 

te dandales = a musca (P.) 

te dandesdal = a lovi (P.) 

dant = dinte (K.) 

dar = frică (P.) 

te daraben = a (se) teme (K.) 

dardo = în picioare, în sus (mehom 
dardo = sunt în picioare (K.) 

darimos = teamă (P.) 

darya = dinte (K.); vezi dant 

dașni = găină (K.) 

dat = si (K.) 

deba (în loc de, de, dau (C.) 

debank = pâne neagră (K.) 


deblank = pâne albă (K.) 

deblo = zeu (K.) 

dei = mama, pl. =îl deya (C.) 

deino = alienat, nebun (P.) 

te deinsledal = a iubi (P.) 

deisa = mâine, ieri 
(deisa me homes koi = am fost 
ieri, deisa me vabo koi = voi fi 
mâine) (K.) 

deisale = mâine (K.) 

del = a lovi (K.) 

del (dela dau) = dau (C.) 

Del. Deve, Devel = Dumnezeu, 
pl. îl Devlă (C. si K.) 

del-ame, dal amenghi (C.) 

o del te miluiltu binecuvântare (P) 

delecedoman — pat (K.) 

te delman = a întreba (K.) 

Deloro = Dumnezeu (K.); (a se 
vedea Del și Deve) 

deișel două sute (K.) 

denili = nebună, proastă (G.) 

derai — stăpân (K.) vezi rai 

te desdumo — a vorbi (P.) 

deuv = idol (K.) 

Deve, Devol = Dumnezeu (K.) 

di = dacă (K.) 

diamba = brotăcel (K.) 

diansbut = aglomeratie (P.) 

te dic — a vedea (K.) 

te dichau = a vedea (P.) 

te dichezma — binevăzut (P.) 

dichlo = basma (P.) 

dichomos = vedere (P.) 

te dicles suno = a visa (P.) 

diic = durere (K. şi P.) 

diiplo = cenușă (K.) 

dikindos = văzând (C.) 

diklo = văl (K.) 

dilimos = nebunie (P.) 

dilo, deino — nebun (P.) 

diman = arvună (P.) 

te dimiac = a da foc (P. 

te dinașimos, nașebeu a alerga (P.) 

diopre = ascuţit (P.) 

diro, diri, dvie — al tău, a ta, ai 
tăi, tale (K.) 


www.dacoromanica.ro 


172 VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 


dives, divus ziua (K.) vaver-dives 
= poimâine (K.) 

diz oraş, pl. îl dizá (C.) 

doga = lucru (K.) 

dorsok, de kaná — de cât (G.) 

doro doro, pl. îl dorurea (C.) 

dorusvacherla — adevărat este (P.) 

drin kope des treizeci (K.) 

dritto(o) — al treilea (K.) 

drom(o) drum (C.) 

dromna  gresalä (K.) 

drosiu  brumă (P.) 

te dsaben a merge (K.) 

dsado  îngheţata (K.) 

dsaido  räcituri, piftie (K.) 

dsamba broasca (K.) 

dsi inimă (K.) 

te dsivaben a vieţui (K.) 

dsukklo câine (K.) 

dșulo  păduche (K.) 

dșurie lovire (K.) 

duber îndoit (K.) 

dud lumină (K.) 

duddramangru lampă (K.) 

dudum dovleac, tärtäcutä (K.) 

e dugheana prăvălie, pl. îl du- 
gheâne (C.) 

dui doi (K.) 

duijene amândoi (P.) 

dui-șel două sute (K.) 

duito(o) — al doilea (K.) 

dukalmo-ma = mă doare (C.) 

dume voi (K.) 

dumino nebun (dela germ. dumm) 
(K.); vezi deino 

dummo — dosul (K.) vezi ghev 

dur departe (K. G. si P.) 

durimos depărtare (P.) 

durearáu — depărtez (C.) 

te durkeben a prorooci (K.) 


duruvli butea pl. îl duru- 
vleá (G.) 
E 
eas lemn (P.) 
ecopralavesti alandala (P.) 


efta  șeapte (K.) 

ek unu (C.) 

ekezeros o mie (K.) 

ela vino (C.) 

ennia nouă (din grecescul évvéa 
(K.) 

enonechi lumânare (P.) 

erio rău (K.) 

te erisailo a întoarce (P.) 


F 


faizel-la, fal-la (dela fal-ma) îmi 
pare (C.) 

far pană, peniță (K.) 

feizrile mâine (K.) 

felheșine  zăcitoare (K.) 

felhoeșnodi nour (K.) 

àc felo — calitate (P.) 

finitringhero  sticlar (K.) 

flammus — flacäre (K.) 

foliasi izvor (K.) 

fortoltu — viol (P.) 

te fortoltu — a viola, a forţa (P.) 

frill = unt (K.) 


a 


gaba acesta (K.) 

gaben mâncăruri (K.) 

gád — cämase, pl. îl gada (C. 
si K.) 

gade — aici (K.) 

gader (dela, unde, de unde) (K.) 

gadni foarfeci (K.) 

gadsi muiere (K.) 

gadso păgân (K.) (ebraic — goi; 
turcesc — ghiaur) 

gaia = acela (K.) 

gal = sat (K.) vezi gane 

galvay fată (K.) 

te gamaben — a iubi (K.) 
kola gamaben = a iubi, dragoste 

gambaiughero — ceasornicar (K.) 

garadi (dela garado ascund (C.) 

garatul ascuns (P.) 

gane sat (K.) vezi gal 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ȚIGANO-ROMÂN 173 


gazhdo degetul cel mare (K.) 

te geal — a duce (P.) 

geamutro ginere (P.) 

te geanes a ști (P.) 

te geau a merge (P.) 

gesipe ziua (P.) 

ghas tuse (K.) 

te ghasen a tusi (K.) 

ghe, ghes, ghesa — ziua (C.) 

gheb  bortä, gaură (K.) 

ghele (in loc de gheliné mă duc (C.) 

ghelinéas (în loc de ghelo, dela 
giau) — merg (C.) 

ghelmederis  plämädesc (C.) 

ghelé-ghelatas dus, s'a dus (P.) 

gheosi inimă; o ghi — inimă, 
pl. il ghiyá (C.) 

ghere — groapă, sant (K.) 

ghereta  cretä, tibisir (K.) 

ghes — ziua, pl. îl ghesa (C.)} 
vezi gesipe 

ghev oraş (K.) 

ghev = dosul (K.) vezi dummo 

ghib — orz (K.) 

te ghilaba a cânta (P.) 

ghilabadas cântat (P.) 

ghilabadimes = cântec (P.) 

ghilabal cântăreţ (P.) 

ghilabas cântare (P.) 

ghili cântec, pl. — îl ghileâ (C.) 

ghinau = în număr (C.) 

te ghiu a numi (K.) 

ghiu grâu (P.) 

ghiri — furnică (K.) 

ghiromni femeie (K.) 

ghiv = cântec (K.), vezi e ghili 

ghivaben a cânta (K.); vezi ghi- 
laba 

gina = päduche (P.) 

giorni = Catâroaica, pl. — îl gior- 
nea (C.). 


giuclano  câinesc (P.) 
glan înainte (K.) 
glurchel câine (P.) 


goba acesta (P.) 
godoya-koya, koi — aceea (G.) 
te gohené a înşela (K.) 


goi  cärnat (P.) 

goia acela (P.) 

te goiemen = a încredința (K.) 

goii cârnaţi de porc (K.) 

goni cotul mânei (sancrist, ganu 
genunche) (P.) 

gono — sac (C.) 

gono  desagi (K.) 

gor adânc (K.) 

goro sabie (K.) 

gorum ochiu (K.) 

gostring inel (K.) 

gosvro manieră (K.) 

gosiu — balegă (P.) 

te gosoben a minţi (K.) 

gost — lemnul (K.) 

gotter — bucata (K.) 

govr mormânt (K.) 

graci  armäsar (K.) 

grai cal (K. o gras calul C.) 

granza hambar, pătul, (K.) 

gras — cal (P.) vezi grai 

grasnea (pluralul dela e grasni = 

iapa) (C.) 
grast  armăsar (vezi graci) (K.) 


greni iapă (K.y tarno greș — 
mânz 

groapa paiesa  băltoacă (P.) 

grumni vacă (K.) 

gruvni animal (K.) 

gudlam zahar (K.) 


gudli  vuict, sgomot (K.) 

gudlo dulce (K.) 

gullub pantaloni (K.); vezi kam. 

gumu bivol (P.) 

gunno sac (K.); a se vedea gono 

gurdo bătut (K.) 

te guren — a bate (K.) 

gurghe Duminecă, săptămână; 
(țiganii n'au nume pentru zilele 
săptămânii) (K.) 

guristi, cutto ban (K.) 

guru gurub bou (K.) 

gurung  cioarä (C.) 

gusto deget {K.) 

gvin miel (K.) 

gvittrolo tunet (K.) 


www.dacoromanica.ro 


174 VOÇABULAR TIGANO-ROMAN 


H 


habari = adeverinţă (P.) 

habe m mâncare (P.) 

hai m rac (K.) 

hăi m măgar (P.) 

hai, thai, ai m și (C.) 

haing, hain m fântână (P.) 

halile (dela halivau) m sunt mân- 
cat (C). 

halineäs (în loc de halas, dela 
hau) m mănânc (C.) 

halipe m ceartă (P.) 

te halpes m a certa (P.) 

hamosopro m agricultură (P.) 

hamosopro lo câmpi m toate grâ- 
nele de pe câmp (P.) 

hani m fântână, put, izvor (K.) 

haning m put, fântâna, pl. îl ha- 
ninga (C.) 

hanti m puţin (C.) 

hapristi ciro m vreme de masă (K.) 

har m vale (C.) vezi hor 

harcuma m aramă (P.) 

harcumloli m aramă roșie (P.) 

harkomo m aramă, pl. m îl har- 
come (C.); vezi harcuma 

harmi m platoșă (K.) 

harnearau m scurtez (C.) 

harni æ scurt (C.) 

harori (dela e har) m valea (C). 

hasardeom, hasardem m pierz (C.) 

hâsmeti m afacere, treabă (P.) 

hastrailem (dela hastrau) m scap (C) 

hau, hai — o m Si (C.) 

te hau ma mânca (P.) 

hau m gaură (P.) 

te hav ma veni (K.) 

te hecco ma se grăbi (K.) 

hedio m munte (K.) 

herbuzo m harbuz, pepene (K.) 

herro m picior (K.) 

te hiciaua ma purta (K.) 

hirhil m mazăre (K.) 

te hivitaleya ma abate (K.) 

hohaiel m minte (P.) 

te hohaies ma minți (P.) 


hohaimos, hohamuo æ mincinos (P) 

hohavdilem (dela hogavdivan) —mă 
insel (C). 

holeaimos m necaz (P.) 

holearico m necăjit (P.) 

holearime m supărat (P.) 

holearimos m supărare (P.) 

holi m necaz, pl. m îl holeâ (C.) 

homokoro m piatră (K.) 

hor m vale (P.) vezi har 

huffo m bonetă (K.) 

te hulanau m a împărți (P.) 

huleavd6 (dela hulavau) m piep- 
tene (C.) 

hulistem (dela huleau) m scobor(C.) 

hunte m trebuincios (C.) 

hurdi (fem.) m mică (C.) 

hurdo (masc.) m mic, mărunt (C.) 

hureado m îmbrăcat (dela hureas 
vau m îmbrac) (C.) 

huteau m (eu) săr (C.) 

te hutel m a sări (P.) 

huvea m gaură, groapă (P.) 


iacho m ochiu (P.); vezi iak 

jag m foc (P.); vezi iak 

iagai m armă, pușcă (P.) 

iagaro m pădure (K.) 

iak m ochiul (K.) 

ak m foc (K.) 

iammadar æ general, hatman (K.) 
iangustri m inel (K.) 

iaok m cap (K.) 

iardâmi m ajutor (P.) 

iaringhero m șepcar, bonetier (K.) 
iaro æ făină, mălai (K.) 

iaros m ou (K.) 

te ichinisailo m a obosi (P.) 
ichino m oboseală (P.) 

iegag m sat (K.) 

ieghekorobăr m cremene (K.) 

ieko m ghiatä (K.) 

iemia æ o milă (măsură marină) (K. 
te ien ma cunoaște (K.) 

ierni m ceară (K.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMAN 175 


iesinghingri = capră (K.) 

iiv = grâu (K.) 

iive = omăt, zăpadă, neauä (K.) 
ilo = inimă (P.) 

te incheores = a ţine (P.) 
inkalavan = scot (C.) 

te insurilpes = a se însura (P.) 
insurimos = căsătorie (P.) 


iob = el (K.) 
te iodra = a intra (K.) 
ioi = ca (K.) 


ion = ei, ele (K.) 

isema = odaie, cameră (K.) 
ital (interjectie) = iată! (C.). 
ifalo = rachiu (C.) 

izdral = tremurat (P.) 


J 


jangle = năvală (P.) 

jau, giau = mă duc (C.) 

jazo = iaz, pl. = îl jázurea (C.) 

jele, ghele, gheline (dela jau) =mă 
duc (C.) 

jilțiharcuma = alamă galbenă (P.) 

jua = purice (K.) 

jungali (fem.) = rea (C.) 

jungalo (masc.) = rău (C.) 

juvleă (dela e juvli, giuvli=femeie) 
pl. = îl juvleä (C.) 


K 


kadea, gadea = așa (C.) 

kai = ea, unde (C.) 

kak = neam, gen (K.) 

kako = văr (K.) 

kali (fem.) = neagră (C.) 
kalo (masc.) = negru’ (C.) 
kalsis = pantaloni (K.) 

kam = soare (K.); vezi gullub 
kambana = clopot (K.) 
kammava = datorie (K.) 

kan = ureche (K.). vezi khan 
kana = când (C.) 

te kandini = a suferi (K.) 
kangri = biserică (K.) 


kani = cot (K.) 

kanralo = mărăcinos (C.) 

kanro = mărăcine pl. =il kanra (C.) 

kara-ma, kerau-ma = mă fac (C.) 

kardem, kerdem (dela kerau)=fac 
(G.) 

te kari = a impusca (K.) 

karro = scai (K.) 

karodi = rac (K.) 

kâsa = cine (C.) 

kaste = ca să (C.) 

katuna = cort (se obisnueste la 
lăești) pl. = îl katune (C.) 

kecica = capră (K.) 

kej = mătase, pl. = îl kejä (C.) 

kejlana = mătăsos (C.) 

nani kek = nimenea (K.) 

kel = plăcere, distracţie, joc (K.) 

te kelaben = a juca, a dansa (K.) 
de unde vine jocul chilibaoa 

keldeâs (din kelau) = joc (C.) 

kelin = piept (K.) 

te kellitopra = a acoperi (K.) 

te kelloben = a atinge (K.) 

ker = casă, zidire, pl. =îl kerà 
(C. și K.) 

te keraben = a face (K.) 

kerdileas = sbor (C.) 

kerdol (dela kerdivau) = mă fac 
(G.) 

khălau, khelau = joc (C.) 

khamorô (dela o kham) = soare, 
pl. = îl khamä (C.) 

khan = ureche, pl. = îl khan (C.) 
vezi kan 

khanceschiri (dela khânci) = ni- 
mic (C.) 

khanci = nimic (C.) 

khangarea (pl. = dela e khan- 
gări) (C.) 

khangări, khanghir = biserică (C.) 

khanikâs (dela khânik =nimeni (C.) 

khanili = leneșă 

khas = fân, pl. = îl khasä (C.) 

kheré = casa (C.); vezi cher 

khoyâkere (adj. dela e khoi = seu) 
pl. îl khoyä (C.) 


www.dacoromanica.ro 


176 VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 


kil unt (K.) 
kikai căldare, pl. îl kikaye; 


kikaveari căldarar (C.) 
kileavin prun, pl. -Îl kilea 
vina (C.) 


killin joc, dans (K.); vezi khaläu 
kiló păr (C.) 

te kin a cumpăra (K.) 

kinas (dela kinau cumpăr) (C.) 
kinau cumpăr (C.) 

te kindir a se despărți (K.) 
kindo — gol (K.) 

kinghearau ud (C.) 

kiral f 
kiras \ 
kirchenghero  cismar, ciubotar (K.) 
kirchissagro ruk  ciresiu (K.) 
kirghissin  cireasä (K.) 

kirmo vierme (K.) 


brânză (K.) 


te kisla a încăleca (K.) 

kiraél (dela kirivau) ferb (C.) 
kiruvau fierb (C.) 

kiro seamă (C) 

kișimmo cârciumă, crâșmă (K.) 


klidiu, bango-klidiu cârlig (K.) 
klindinesä (dela o klindiné cân- 


tar (G.). 

klidino  cäntar (C.) 

klusturi  märäâstire (dela germ. 
kloster) (K.) 

ko, kir6 al tău (C.) 

koba, o u el; koia, i = ea; kola, 
i e ei, ele (K.) 

kociavicia  ariciu (K.) 

koed lo  negreatä (K.) 


koi a lui, aceasta (K.) 
koi acea (C.) 

koia, i ea (K.) 

kola ele (K.) 


kolagre ale sale (K.) 
kolagro a sa (K.) 
kolengro pe (K.) 

pl.  kolengre a lor (K.) 
kolesgre ai săi (K.) 
kolesgro al său (K.) 


kon cine (C,) 
kon, kona acel (C.) 


kor gât, pl. — il korâ (C.) 

korâr-la (imperativul din korarau 
orbesc) (C.) 

kori (fem.) oarbă (C.) vezi cora 

koro (masc.) orb (C.) vezi coro 

kote aci (C.) 

kotor codru, pădure (C.) 

kotora (dela o kotór) (C.) 

te kovokardas a încânta (K.) 


krohilo mistreț (K.) 
kubrigen  räzboiu, luptă (K.) 
kunare țărm, mal (K.) 


kuni cot, măsură (K.) 
kurkó — săptămâna (C.) 
kurmi meiul, p),  îlkurmea (C.) 


te kuroben a cäsäpi (K.) 

te kuroben a întâlni (K.) 

koba kuroben  räzboiu (vezi ku- 
griben (K.) 

kuromanghero  dorobant (K.) 

kuștikasa brâu, pl. îl ku- 
știka (C.) 

kutca aci (C.) 

kutwnaskero soldat (K.) vezi 
lurdo 


kuzhilo — deget (K.) 
L 


lab cuvânt (K.) 
laccho bun (P.); vezi lacio 
te lacear a lipi (P.) 
laceartan  asternut (P.) 
laceho blând (P.) 
lacerdom, lacardem 
laci (fem.) bună (C.) 
lacio  (masc.) bun (C.) 

lacihi bună (P.) 

lacihimos bunătate (P.) 

lacihilo  falș (K.) 

nai lacio  apătos (P.) 

te lacit a afla (K.) 

ladavku încarce (C.) 

lagavo ruşine, pl. îllagiave (C.) 
lageamos  rușinos (P.) 

lageao rușine (P.) 
landi (dela o lou) 


aranjat (P.) 


sarea (C.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ŢI GANO-ROMÂN 177 


laka (în loc de laka, dativul dela 
oi ea) (C.) 

lan = ea (C.) 

landavdi (dela ladavdo) = încăr- 
cat (C.) 

langs = lângă (K. 

lasdo = bun (pentru oameni si ani- 
male) (K.) 

lascardi (dela lacearau = dreg) (C.) 

te latsakerit a vinde (K.) 

lave = nume (K.) 

lazahalo, lubechir daspas adul- 
ter (P.) 

le = ele (K.) 

te leben = a lua (K.) 

te leiauna a purta (K.) 

leium — pâine (K.) 

leși susai las leșinat (P.) 

liel = scrisoare, răvaș (K.) 

lill — scrisoare, carte (K. si P.) 

lila-but — blibliotecä (P.) 

te limmaughi = a produce (K.) 

lindri = somn (G.) 

linkearau — (eu) tin (C.) 

linkearél = tin (C.) 

lipa = tei, pomul de tei, pl. = îl 
lipé (C.) 

livin — raclă, sicriu, cosciug (K.) 

lo — el (K.) 

loevu — argint, monetă (K.); vezi 
rup 

loie — bani (P.) 

lokes — încet, înceată (K.) 

lolipurum = ceapă (K.) 

loló (mas.) — roșu; loli (fem.) = 
roșie (C.) 

lon sare (K.) vezi lun 

bi-londi = nesărată (C.) 

lonkeren  siliträ (K.) 

106, lova = ban, monetă (C.) 

lou = sare (P.); vezi lon 

lubekirdaspas = adulter, a curvi 
(K.) 

lubenita = pepene (P.) 

luiné = Luni (C.) 

lulaua = lulea, pl. = îl lulaye (C.) 

luludi, lulughi = floare (C.) 


lun — sare, vezi lon) (C.) 

lunine, luine — apa (C.) 

te luno — a însura (K.) 

lurdo — soldat (K.) vezi kutwnas- 
kero 


macico=mâţă, pisică (K.); din un- 
gurescul macico 

maciho = pește (P.) 

macio = peste (K.) 

macio = pește, pl. îl macé (C.) 

macinghero — pescar (K.) 

madiho = muscă (K.) vezi matlin 

mahlo = tovarăș (K.) 

maklau = ung (C.) 

maladem (dela malavau găsesc 
(C.) 

te maladopes = a întâlni (P.) 

mal6 = deal (P.) 

mama le oseschi muma pădurii (P) 

mami — bunică (K.) 

mamoșischi — omenesc (P.) 

te man = a tăia (K.) 

mande (dela me eu) (P.) 

mandradei mamă (P.) 

manet o lună de zile (K.) 

mangaben — a cersi (K.) 

mangava — rugăciune (K.) 

manghésa (dela mangaú 

manniși femeie (K.) 

manos = om (P.) 

manuş — om, pl. 
menii (K. și C.) 

marazo = necaz, pl. — îl maruzu- 
rea (C.) 

mardi (fem.) = bătută (C.) 

mardo (masc.) = bătut (gurdo) (C. 

te maren = a bate (K.) 

marél (din marau) bat (P.) 

te mares, guren = a bate (K.) 

mareskero = pitar, brutar (K.) 

marestuche-joco batjocură (P.) 

maricli = plăcintă, fagure (K.) 

marinos = bătaie (P.) 


cer) (C.) 


îl manus = oa- 


12 


www.dacoromanica.ro 


178 VOCABULAR TIGANO-ROMAN 


mâr la (imperativul din marav) = 
bat (C,) 

maro = pâne (K.) 

maro = al nostru; mari =a noar 
stră, plural mare (K.) 

du maro =al vostru, du mare 


(pl) = (K.) 
du mari = ale voastre, du mare 
(pl.) = (K.) 


mas = carne, mâncare (K,) 

maseskero = casap, măcelar (K.) 

massob = treaz (K.) 

mașkar = mijloc, pl. = îl maşı 
karâ (C.) 

mașkre = între (K.) 

matilen (dela mativau) = mă îm- 
bät (C.) 

matinos = beţie (P,) 

mativau = mă îmbăt (C.) 

matlin = muscă (K.) vezi madiho 

mauchidinci = arvunä, acont (P.) 

mauro = pâne, pl, = îl mauri (C,); 
vezi maro 

mavis = albastru (P,) 

mazlôzel (dela mazlozau = dreg, 
încing) (C.) 

me — eu, pe mine, noi (K.) 

me, mire, minri = ale mele (C.) 

te meches = a lăsa (P,) 

mehom = sunt (mare infinitiv) (K..) 

mekhleas (din mekhau = las) (C,) 

melalo = murdar, melali = mura 
dară (C.) 

melelo = negru (K.) 

men = gât; e men = gâtul (K,) 

te meraben =a muri (K.) 

koba meraben = moartea (K.) 

merél, merâu = mor (C.) 

mericla = salbă (K,) 

meșo = miel (K,) 

miciach = aspru (K,) 

migamea = milă, măsură (K,) 

mire = ai mei, ale mele (K.) 

miri = a mea (K.) 

miro = al meu (K,) 

te mișchilpe = a mișca (P,) 

mișchimos = mișcare (P,) 


mișdo = bun (la lucruri) (K.) aus 
torul respectiv a scris greșit 
acest cuvânt 

misto = bine (P.) 

cher mișto = binefacere (P.) 

misto ailau = binevenit 

mistoro = binisor (P.) 

mó, miró, minrô = al meu (P.) 

mohoros = mohor, pl. = îl mohor 
rurea (C.) 

molibo = plumb (K.) 

momal = aliat, tovarăș (P.) 

momeleânţa (dela e momeli) = lur 
mânarea, pl, = îl momelea (C.) 

moméskä (dela o mom = ceară). 
pl, = îl mâma (C.) 

mondo = lună (K.) 

te mongna = a căuta (K.) 

mossin = braţ (K.) 

mot = vin (K.) 

mothau = spui (P.) 

motho = spune (P.) 

mrașa = rouă (K.) 

te mudaraptu = a ucide, a omori (P.) 

mudardem = ucigaș, omoritor (P.) 
te mudares = a omorî (P.) 

mui = gură, pl, = îl muia (C.) 

te muk = a lăsa (K,) 

mukhlou (dela mukhau = las) (C.) 

mulea, mulcâs, mulas (dela mer 
rau = mor) (C.) 

mulo = mort (K,) 

mulo = peste (K,: vezi o macio) 

mubro = spirit, duh (K.) 

mumeli = lumină (K.) 

te mumi = a suferi (K.) 

mumli = candelă (K,) 

te muncamatele = a cobori (P,) 

murga = pisică (K.) 

muri = mură (K.) 

muscatela = balsam (K,) 

musi, vas = antebraf (P.) 

muş = braţ (K.) 

musi = capelă (K,) 

te muterben =a se pisa (K,) 

muttremangri = caaiu (K,) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMAN 179 


naffli = sunt supărat (K.) 

nák = nas (K.) 

nakh = nasul, pl. = îl nakha (C.) 

nak (dela nakhau = trec) (C.) 

te nakkeben = a sughita (K.) 

nai = nu are (C.) 

nai = unghie, deget (C.) 

nai, ni-nana = ci (C.) 

te naiestu = a se scälda (P.) 

na-nai, nana-mai = numai (C.) 

naioan r baie (P.) 

namo = numai (în loc de nana- 
mai) (C.) 

nana = nu era (P.) 

nanaș naștiu = anevoie (P.) 

nane = bade, nene (P.) 

naneleskekso = îndărătnic (K.) 

nango = singur, numai (K,) 

nangé (masc.) = gol, nanghi (fem) 
= goală (C.) 

nanilaș = rău (K.) 

nas, nai-sas r n'a fost (C.) 

nasfal = boală (P.) 

nasfali (fem.) dela nasfalo — bol- 
nav (C.) 

nasul = rău (P.); prea nasul —fio- 
ros (P.) 

nașaldeom, nașaldem = fug luând 
ceva (G.) 

te nașaben = a curge (K.) 

nasimos = fugă (P.) 

nav = nume (K.) 

necumimul = concubină, ţiitoare (P.) 

nei = nu (K.) 

neleolda = nebotezat (P.) 

nepringeardo = necunoscut (P.) 

nerel = moare (P.) 

nevé (pl. dela neó = nou}; fem. 
nevi (C.) 

nevo = nou [(K.) 

ni, nana = nu (C.) 

nie li = vară (K.) 


Q 


oacheso = brunet (P.) 

obres = anul (P.) 

okolka (pron. demonstr.) = aceea (C.) 
on = el (C.) 

opas = jumătate (P.) 

opre (prepoziție) = sus (C.) 

e órba = vorba, pl. = îl orbe (C.) 
ordon = căruță (P.) 

oroslano = leu (K.) 

or-sav = oricare (C.) 

or = rouă (K.) 

os = pădure (P.) 

te ovel = a veni (P.) 

ozale = ager (P.) 


P 


pabui = măr (K.) 

pac, paca = aripă (K. și P.), pl.ril 
pacheä 

te pagheanta (dela e poghi poala) 
(G.) 

paghel (dela pagau  frâng) (P.) 

te paggherben = a rupe (K.) 

paho = ghiatä (K.) 

pai = apă (K.) 

pai-zoralo = apă tare, acid azo- 
tic (P.) 

pal = frate (K.) 

pal = scândură (K.) 

pala = după (P.) 

palaireat = miazănoapte (P.) 

palanghes = miazăzi (P.) 

pale ma dară, iar, după, înapoi (K.) 

palmande = urmare (K.) 

paloș = sabie, pl. = îl paloșurea (C.) 

palto = degetul cel mare (K.) 

panda = 50 (K.) 

panduki = banul (C.) 

pani = apă, pl. = paiá (K. siC.); 
vezi pai 

baro pani = mare, apă întinsă (K.) 

pano = floare (K.) 

papinoci = momifä (K.) 

papiu = gâscă (P.) 

12° 


www.dacoromanica.ro 


180 VOCABULAR TIGANO-ROMÂN 


păr = burtă, pântece, pl. = îl pară 
(K. şi G.) 

păr-zelino = «burtă verde», om 
gras (P.) 

paramici = basm, poveste (P.) 

parnemus = albus de ou (P.) 

parni (fem.) = albă (P.) 

parno (masc.) = alb (K.) 

paro = greutate (K.) 

parra == mal (K.) 

te parrac = a mulţumi (K.) 

te pastuche, soutuche = a adormi 
(P.) 

pasves = insulă (K.), vezi ves 

pas = jumătate, pl. = îl o pas si 
îl o pasima (C. K.) 

pașa = lângă, pre lângă (P.) 

pașan = păduche (K.) vezi păzhum 

pase = aproape (P.) 

patrin frunză, foaie, pl. = îl pa- 
trineá (C. si K.) 

pazari = aldämas (P.) 

peav, peau = beau iv.) 

peco — copt (P.) 

te pekgum = a frige, a coace (K.) 

pekleân = frig (C.) 

pen, phen = soră (K.) 

te penaben = a zice; vezi te phenes 
(K.) 

baro peng = leu (K.) 

peors — piept (K.) 

peperi, piperi = ardei (K.) 

per = pântece (K.) 

te peraben = a cădea (K.) 

perau cad (C.) 

perdo = plin (K.) 

perel (dela perâu) (C.) 

pevli = väduvä (K.); vezi phivli 

phabau, phabivau = arz (C.) 

te phaghilas = a rupe (P.); vezi 
paggherben 

phago = boală, betesug, schiop (P.) 

phen = soră (P.) 

phenâu — zic (P.) 

phendineas (în loc de phendas, dela 
phenau = zic (C.) 

te phenes = a zice (P.) 


pherdo = plin (P.); vezi perdo 

phiko = numărul, pl. —îl phike (C.) 

te phirel = a umbla (P.) 

phivli = văduvă (P.) 

phivlo = văduv (P.) 

phraloro = frate (dela o phral), 
pl. îl phral (C.) 

phu = pământ, pl. = îl phuya (C.) 

phucherdo = umfläturä, burtos (P.) 

phuevi = bubă (P.) 

phukili == mă umilu (C.) 

phurami = veche (P.) 

te phurdau = a sufla (P.) 

phurde (dela phurdau = suflu) (C.) 

phaudads (dela phaudasau = în- 
chid (C.) 

phango = legat (P.) 

pharadas, (dela pharavau =sparg (C.) 

te pharau = sparg = a crăpa (P.) 

pharavel, dela pharavau =sparg (C..) 

phar6 = greu (P.) 

phun = pământ (P.) 

pi = pe (P.) 

pibblerauni — curcan (K.) 

picheal = picătură (P.) 

pido = băut, bäuti (K.) 

pien = a bea (K.) 

pien tuuli —a bea tutun, a fuma (K..) 

pilas, pel-but, pico = băut, bäu- 
tor (P.) 

pimos = băutură (P.) 

piri = oală, pl. = îl pireä (C.) 

piro = liber, slobod (K.) 

piro = picior (K.) vezi puuro 

te pirronit = a deschide (K.) 

pisla = putin (K.) 

pisa — miel (K.) 

plaiu = munte, pl. = îl plaiua (C.) 

plașla = suman (K.) 

pleisserdum = recompensă (K.) 

pleme — val (K.) 

plimbosilem (dela plimbôu-ma mă 
plimb (C.) 

po = cap (K.) 

po = al său (K.) 

podo = plin (K.) 

pofe = câmp {K.} 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMAN 181 


pohenda — nucă (K.) 

pohtan — pânză (P.) 

pokinel (dela pokinäu = plătesc (C.) 

polade (dela polavau = întind (C.) 

pomya = măr (K.); vezi pabui 

pop sobă, tigaie (K.) 

por = pană (K.); pori = pană, 
coadă (K.)y vezi posi 

por = mat, pl. = îl pora (C.) 

porau = casc (C.) 

poreanta (dela e pori = coada (C.) 
îl = îl porea 

pos = pai (K.); vezi pul 

posi = coadă (P.) 

posom = bumbac (P.) 

posi = smârc, glod, noroiu (K.) 

prabal — acr (K.) 

te prahoule = a îngropa (P.) 

pral = sus, înalt (K.) 

prandizeu, dela prandizau = mă- 
rit (C.) 

pratness = întunecat (K.) 

te pretterdum = a ameninţa (K.) 

pricopsime = bogat (P.) 

priesterben = a ruga (K.) 

prinierdo = cunoscut (K.) 

pringeardo = cunoscut (P.) 

pringeardol, prinjardol (dela prin- 
giarau = cunosc (C.) 

pro = prin (C.) 

provingra = cartofi (K.) 

pul = pai (K.); vezi pos 

pup = pământ (K.) vezi phuu 

pura = usturoi (K.) 

purana = vârstă (K.) 

purano = antic, vechiu (P.) 

puri, phuri = bătrână, babă (K. 
și P.) 

purilos = bătrânatec (P.) 

purimata = bătrâneţe (P.) 

puro, phuro = bătrân, babalâc (K.)} 
vezi puri 

puruciau = nepot (K.) 

purum, purumb, loli-purum —ceapă 
(C. și K.) 

pusavau = intep (C.) 

pusramangara = furculitä (K.) 


put — mult (K.) 

putardo — deschis (P.) 

te putari = a deschide (P.) 
putium = chestie, cerere (K.) 
puuro = picior (K.); vezi piro 
păzhum — päduche (K.) vezi pasan 
puzhum lână (K.) 


rachlio — flăcău, holteiu (K.) 

rachsii = domnişoară (K.) 

te rackerben = a vorbi (K.) 
koba rackerben = limbă, graiu 
koba rackriben = vorbă (K.) 

radsa = noapte (K.) 

rag = principat (K.) 

o rai = prinţ, boier (K.) 

e rai = prinţesă, boieroaică, cu- 
coană (P.); pl. îl rai 

raikai (în loc de raikani) — boie- 
reasă (C.) 

raimos = boieresc (P.) 

a răki = aseară (C.) 

rakli = slugă (K.) 

rakli = fată (P.) 

rani = prințesă (K.)y vezi e rai 

rașai = popă (P.) 

rat = sânge (K.) 

ratalo = sângeros (P.) 

ratli, ratti = noapte (K.); vezi 
radșa şi ratli 

ratya = rachiu (în limba țigănească 
rachiu se mai numește și italo (C.) 

o rayoro = boieraș, pl. =îl ra- 
iori (C.) 

reat = seară, noapte (P.) 

renade = vulpe (K.) 

repani = gulie (K.) neogrec perdu 

reta = rață (K.) 

rezh = mătase (K.) 

ricineâriskero — ursăresc (C.) 

o ricinô = ursul (C.) 

rikevala = memorie (K.) 

rincano = frumos (K.) 

rittero = soldat cu platoșă (K.) 

roi = lingură (K.) 


www.dacoromanica.ro 


182 VOCABULAR TIGANO-ROMAN 


te roies = a plânge (P.) 

roimos = plâns {P.) 

rom = om, bărbat (K.) (în limba 
țigănească înseamnă ţigan) 

romanés = figäneste (P.) 

romani (adj. femenin dela o rom) = 
țigănesc (C.) 

romaro = bärbätel (P.) 

romino = ţigan (K.) 

romni = femeie, soție (K. si P.)) 

romnicel = ţigan (K.) 

ropen = mizerabil (K.) 

rosa = trandafir (K.) 

rozho = furcă (K.) 

rovél (dela rovau = plâng) (C.) 

rovli = ciomag, pl. = îl rovleà (C.) 

ru = lup (K.); vezi ruiu 

te ruddi = a îmbrăca (K.) 

rughimos = rugăminte (P.) 

ruiu = lup (P.) 

ruk = arbore (K.) 

rundo = cerc, farc (K.) 

rup = argint, pl. =îl rupâ (K. 
și C.) 

rup-giindo = argint viu (P.) 

ruzha = floare (K.) 


sa = tot (C.) 

sa = râsul (K.) 

te saien = a râde (K.) 

sanche = adică (P.) 

sani (fem.), sano (masc.) = subţire 
(K. si C.) 

or sao = oricare (P,) 

sap = șarpe, balaur (K. și P.) 

sappin, sapuni = săpun (K.) 

sar = cum, ca (P.) 

sare, sarore = toţi (G.) 

saro = făină (K.) 

sas = era (C.) 

sasdo = sănătos (K.) 

saster = fier, ghiaţă (K.) 

sastri = fier (P.) 

sastringhero = fierar, meșter (K.) 

sastruni (dela o sastri = fierul ( C.) 


te sburiel = a sbura (P.) 

scaurnin = scaun (K.) 

scenio = auzul (K.) 

sea = tot, toată (P.) 

te sel = a lua (K.) 

te selitapraa = a ridica (K.) 

te sellitaria = a tăia, a scoate (K.) 

sem = sunt (C.) 

semambitioso = ambițios (P.) 

semenis, benzeusin = asemănare (P.) 

senelovisa = a înfuria (K.) 

serti, miciach = aspru (P.) 

o sfârco le ciuceao = sfârcul țâţei 
(P.) 

sgârcime = sgârcit, avar (P.) 

si = da (P.) 

sicom = ursäreste |C.) 

sie = suflet (K.) 

sik = särguintä (K.) 

sik = gust (K.) 

te sikeraben = a învăţa (K.) 

sili-man, silis-man = am (C.) 

silis, silos (în loc de si) = este (G.) 

simanghea (pl. dela e simanghi) =ză- 
log (C.) 

te simanghi = a creea (K.) 

simazi (simaghi) =zălog, amanet (C). 

te sivaben = a coase (K.) 

te sivit = a coase (K.) 

sivri = ciocan, pl. = îl sivré (C.) 

skil = rece, frig (K.) 

smentino = smântână (K.) 

soben = a dormi (K.) 

sofa = pat, culcus (K.) 

te soimos = a dormi (P.) 

sola = mâine (K.) 

solahadimos = jurământ (P,) 

somnac, somnacai = aur (C.) vezi 
sonnai 

somnacuné = de aur (C.) 

somnal = sfânt (P.) vezi somnac 

sonnai = aur (K.) 

sonnikey = aur (K.) 

sorlo = puternic {K.) 

so, sos, si = ce este (P.) 

sostar, di = dacă, de ce (P. si C.) 

soste, dela so = ce (C.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMAN 183 


te soutuche = a adormi 

sovava = somn (K.) vezi suth 

soves (dela sovâu = dorm (C.) 

sovlearau = adorm (C.) 

spinga = bold (K.) 

te staben = a sălta (K.) 

staclinghero = ariciu (K.) 

staddi = capelă, pălărie (K.) 

staghi = căciulă (P.) 

te stakkerben =a călca în pi- 
cioare (K.) 

starrapan = închisoare (K.) 

stepre = scoală-ţe (K.) 

sterna = stea (K.) 

stigga = uliţă (K.) 

te stildum = a apuca (K.) 

stirna = pisică (K.) 

strafil = îulger (P.) 

su = ac (P.) 

sub ac (K.) 

suchar, șuchar = frumos (P.) 

sucarimos = frumuseţe (P.) 

suhlo = acru (P.) 

sung m Miros, mirosul, pl. = îl sun- 
ghéa (C.) 

fe sung ~ a mirosi (K.) 

suno — vis (P.) 

suth somn (K.); vezi sovava 

sua lacrimă (K.) 


$ 


șa = buruiană (K.) 

șach - varză, curechiu (K.) vezi șoc 
șah varză, pl. = îl șah (C.) 
saducca — pastelcä (K.) 

te șamander = a se despărți (K.) 
șașo = iepure (K.); vezi şoșoi 
segari = vânat (K.) 

șelenghero = îrânghier (K.) 

sello = izvor (K.) 

sero = cap (K.) 

setra = vioară (K.) 

seck = ţărână (K.) 

sin  coloare (K.) 

șindealo= cuţit, pl. = îl șindeâla (C.) 
te singher = a se certa (K). 


şilav = mătură, pl. = îl șilava (C). 

șilavau = mătur (C.) 

te siven = a sui, a pune {K.) 

te sivitrada = a vâri (K.) 

sivya = cleşte (K.) 

șnablus = cioc, plisc (K.) 

soc = varză (K.); vezi şach 

soker = cinstit (K.) 

te sokerben = a pretui (K.) 

șommit = lanţ (K.) 

somnakai = aur (K.; vezi somnac 

son = lună (K.) 

$oro, po =cap; o şoró = capul, 
pl. = îl șere (C.) 

soste = izmene (K.) 

sosoi = iepure (P.) 

o ștarto = al patrulea (K.) 

șubbus = rochie (K.) 

sucarimos = farmec (P.) 

suco — uscat (P.) 

te succo = a usca (K.) 

șudri = rece (P.) 

te sudrian = a răci (P.) 

șudrimos, prabol = aer (P.) 

sukar = frumos (P.); vezi sukker 

sukaroro = frumusel (P.) 

sukar-ararkblen {fut = bine te-am 
gäsit (C.) 

sukker = frumos (K.) 

sukkerben = frumuseţe (K.) 

sukrohilo = sec (K.) 

fe sunaben = a înte.ege (K.) 

fe şundan = a auzi (P.) 

șunta (imp. dela așunau = aur, 
formă foarte rară (C.) 

sut = oţet (K.) 

șuti = uscat, suki (fem.) suko(masc. 
(C.) vezi suco 

șveto = ceriu (K.) 


T 


ţa = dar, de (P.) 

tabios, fabilas, chadsido = ars (P.) 
te tabolo, aştares = a aprinde(P.) 
tabuk = tobă (K.) 

takivau = mă încălzesc (C.) 


www.dacoromanica.ro 


184 VOCABULAR ȚIGANO-ROMÂN 


talau, telau, telao = supt, dede- 
supt (C.) 

tallo baltă, lac (K.) 

tamlo  întunerec (K.) 

tang — îngust (P.) 

tangó strâmt (P.) 

tanya = cort (K.) 

tarnepen — copil (K.) 

e tarnivan întineresc (C.) 

tarno = tânăr; târni — tânără (K. 
si G.) 

tasilo = înnecat (P.) 

tatimos cald, călduros (P.) 

tató (tatto) căldură (K.) 

tattopani = rachiu (K.) 

tava, tau — aţă (P.) 

teha = mâine (în loc de theară) (C.) 

tela supt (prepozitie) (C.) 

tele jos (G.) 

telal — de jos (C.) 

telel — animal (K.) 

te televres — a pleca (P.) 

b emm câmpie (K.) 

teșta — corp, trup (K.) 

te thabdel — a curge (P.) 

thagâr — împărat, rege, pl. îl 
thagara (C.) 

than loc, pl. 

thar  mäsea (P.) 

tharau — arz (C.) 

them — ţară, pl. = îl thema (P.) 

thearo — mâine (P.) 


îl thana (C.) 


thovau — späl, thodo = spălată (C. 


thua — fum (P.) 

thub — fum (K.) 

thulilas = îngrășat (P.) 
thulo gros (P.) 

ticcino = copil, plod (K.) 
tigno = scurt (K.) 
tikasko (dela tika) 
tikni mică (P.) 
to, ko, kiro = al tău (P.) 

tober = topor (K.); vezi tover 
te tofe = a fuma (K.) 

tokam = numai (C.) 

toer = topor, pl. = îl toeré (G.) 
tol = cântar, pl. = îl toleä (C.) 


tată (C.) 


tombun — tobă (K.) 

tovadei = porumbel, hulub (K.) 

tover = topor, bardă (K.); vezi 
tober, toer 

trașa (dela trașau — mă tem (C.) 

trupo = corp, trup (K.) 

truppai = ustă? (K.) 

truș = sete (C.) 

trușul = cruce, pl. = îl trușulă (C.) 

truzhilo = sete (K.) 

te tsacioben = a se certa (K.) 

tsilka = scoarță (K.) 

tu (pronume) = tu (P.) 

tud = lapte (K.) vezi zud 

tuggonso = supărat (K.) 

tulo = grăsime (K.) 

tumaro al vostru (P.) 


T 


țara = cort (C.) 

tarurea (dela e ţara = cortul (C.) 
fâcne = mititei (P.) 

tefniakero = pește (K.) 

ticnida — urzică, pl. = îl ticnida (C, 
tidada, tirdava (dela ţirdau —trag C. 
țiria — usturoi (K.) 

tora puțin (P.) 

tua = parice (K.) 

turuvlea = opincä (P.) 


U 


uceavau, uces — înalt (C.) 

uci = înaltă (C.) 

ucivau = mă înalţ (C.) 

ugiledo — dator (P.) 

urdon — căruţa, pl. = îl urdoná (C.) 
te ustcaies = a călca (P.) 

te ustel — a se scula (P.) 

ustilas = s'a sculat (C.) 

ușteado — călcat (C.) 

uști (dela usteau = mă scol (C.) 


V 


te vaben = a deveni (K.) 
puro vaben = a îmbătrâni (K.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR TIGANO-ROMAÂN 185 


vaggaulus = iarmaroc (K.) 

vallin = garafă, sticlă (K.) 

valval = vânt (C.) 

vardindos (dela vardiu privesc (C.) 

vardo = car. căruţă (K.) 

varinhilo = vițel (K.) 

vas = mână, pl. = îl vas (C.) 

vass = mâna (K.) 

vast = mâna (K.) 

bi vastengo = fără mâini (C.) 

la vastesa (dela o vas = mâna (C.) 

te vattogudli = a striga (K.) 

te vazh = a vâna (K.) 

vaziné (dela văzdau = ridic (C.) 

veleto = valet, serv (K.) 

verda = han (K.) 

vermo = sant (K.) 

veș = ostrov, insulă (K.) 

ves = pădure (K.) 

veșiskero = pădurar (K.) 

vezheokero = vânător (K.) 

te vias = a ajunge (K.) 

viknia — -soim (K.) 

vind = iarnă, timp urit (țiganii 
n'au cuvinte pentru primăvară 
și vară, sic.) (K.) 

vingro = fals (K.) 

virthus — crâșmar (K.) 

vodi — suflet (K.) 

vudda = poartă (K.) 


vudres = pat (K.) 

vuddrusti ciro = vreme de cul- 
cat (K.) 

te vusza a abate (K.) 

te vusrit = a arunca (K.) 


Y 


yag, yoro(k) = ochiu, pl. îl yaga 
(C.) 

yakhali = deochiată 

yaleasca = jalea (C.) 

yaska = iască (C.) 

yav = plimbare (K.) 

yoggramangri = pușcă (K.) 


Z 


zahâro = zahăr, pl. = îl zaharu- 
rea (C.) 

zeleno, zelino = verde (P. si K.) 

zelo = întreg (K. 

te zhasvaver = a se divorța (K.) 

zhedum = eroare, gresalä (K.) 

te zhinaben = a scoate (K.) 

te zhingher = a ocări (K.) 

zlach = plantă (K.) 

zubrui = anteriu, haină lungă (P.) 

zud = lapte (K.); vezi tud 

zumi = ciorbă (P.) 

zuralo = tare (P.) 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ROMÂNO-TIGAN 


A 


ac = su 

acasă = a cherè 

acela = goia 

acesta = goba 

acolo = coté 

acont, arvună = mauchidinci 

acoperiş = cearemosopral 

a acoperi = te kellitopra 

acru = șuhlo 

acum = acană 

aldämas = pazari 

adânc = ahor 

adăpost = cuitus 

adecă = sanche 

adevăr = ciaces, ciacis 

adevărat este = dorusvacherla 

adeverinţă = habari 

adio, rămâi cu Dumnezeu = acui 
devlesa 

a adormi = te paștuche, te soutuche 

adulter = bezahalo, lubechirdaspas 

adunare = chidimos 

aer = şudrimos, prabol 

afacere, am făcut ceva = cherdem 
caicipa 

afacere, treabă = hâsmeti 

afară = avri 

a afla = te lacit 

a agăța = to andi carfi 

ager = ozalo 

aghiuță = bengolo, scaraoschi = 
beng 

aglomerajie = diansbut 

agricultură = hamosopro, hamoso- 


pro lo câmpi = toate grânele de 
pe câmp 

aici = ate, gade 

ajutor = iardâmi 

alamă = jiltiharcuma (alamă gal- 
benă) 

alandala = ecopralavesti 

alb = parno 

albastru = mavis 

albie = balai 

albină = berui 

albus = parnemus, parnemus aresco 

a alerga = te dinasimos, te nasaben 

aliat, tovarăș = momal 

alienat, nebun = deino 

a lipi = te lacear 

alunecus = caiarsa, alunichisardan 

aluniţă = calopiperi 

amândoi = duijene 

amanet = simazi, simaghi 

amant = amantos 

amar = cherco 

amărăciune = cherchimos 

ambițios = semambitioso 

amenința (a) — te pretterdum 

ameninţător = amelitisardem, cam- 
lem 

amestec = careștâr, amestechisi 

amorfit = amortisardas 

anevoie = nanași, naștiu 

animal = gruvui 

antebrat, musi = vas 

antic, vechiu = purano 

anteriu, haină lungă = zubrui 

an = obres 

apă = pai 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ROMÂNO-TIGAN 187 


apă tare (acid azotic) = pai zoralo 

apätos = nai-lacio 

apăsa (a) = te banghia, te banzo 

aprinde (a) = te tabolo, te astares 

a da foc = dimiac 

aproape = pase 

apropiere = Catepase 

ara (a) = te arisarna, te arisardem 

a räci = sudrian 

aramă = harcuma;  harcumloli = 
aramă roșie 

aranjeat = lacerdom, lacardem 

arbor = ambri, ruch 

arcan = Capai, anicursa 

ardeiu = peperi, piperi 

argint = rup 

argint viu = rup-giindo 

aripă = pac, paca 

armă, pușcă = iagai 

armäsar = graci 

ars = tabios, fabilas, chadsido 

a arunca = te ciucoie 

arvună diman 

arzător  chadșabasgro 

ascuțit  diopre, ascutime 

aseară — airat 

asemănare = semenis, benzeusin 

asin, măgar = char, măgari 

aspru = Serti, miciach 

asia = caca, caia 

astăzi = avzis, aighes 

asternut = laceartan 

asasin, omoritor = mudardem 

aschie = atladepai 

ascuns = garatut 

aţă = tava, tau 

atunci = dala 

aur = somnac, somnacai 

a auzi = te şundan 

avar, sgârcit = sgârcime 


bogat = barvalo 
babă = puri 
babalâc = puro 
bade = nane 


bagaj  calabaluco 

băiat = cehao 

baie = naioan 

bäiejas = cehaord 

balaur = sap 

balegă = goșin 

băltoacă = groapa paiesa 
bandit = cior 

bani = guristi, cutto 

barbă = cihor, cior 

bărbat = rom 

bärbäfel = romord 

basm = paramici 

basma — dichlo 

băț = cas, casti 

bătaie = marimos 

bate (a) = te mares, te guren 
batjocură = marestuche joco 
bătrân, babalâc = puro, phuro 
bătrână, babă = phuri 
bătrânatec = phurilas 
bătrânețe = phurimata 

bătut mardo, gurdo 

băut, băutor = pilas, pel-but, pido 
băutură = pimos 

belşug = berecheto 

berbece = baere, upritudlilom 
betesug, boală = phago 

beție = matinos 

bibliotecă = lila-but 

bine = mişto 

binecuvântare = O Del te miluiltu 
binefacere = cher-misto 
binevăzut = te dichezma mișto 
binevenit = misto-ailau 
binişor = mistoro 

biserică = changhiri, changri 
bivol = gumu 

blând = laceho 

blestema (a) = te des arâmaia 
blestemat = san dino aranaia 
bluză = camizond 

boală = cuchiu 

boală = nasfal 

bogat = pricopsime 

boier = rai 

boieresc = raimos 


www.dacoromanica.ro 


188 VOCABULAR ROMÂNO-ȚIGAN 


boieroaică = rai 

bolnav = nasfalo 

bordei — cocioliba 
borţos = chanmo 
borfoasä = channi 

botez = bolimos 

boteza (a) = te bolanas 
bou = guru, gurub 
brânză — chiral 

braţ = angali, mus 
brumă = drosiu 

brunet = oacheso 

bubă = phueni 

bumbac posom 

bun  laccho 

bună = lacihi 

bunătate = lacihimos 
bunic, babalâc, bătrân = phuro 
burtă = păr 
burtă-verde, gras = păr-zelino 
burtos = phucheardo 
buruiană = bur 
buturugă = buciuma 


c 


căciulă = staghi 

câine = giuchel 
câinesc = giuchano 
cal — gras 

călca (a) = te ustcaies 
cälcdiu = chur 

călcat  usteado 

cald = tatimos 
cäldare  câcai 
căldură — tató 
călduros  tatimos 
calitate = àc fel6 
cămașă — gad 

când = cană 

cânia (a) = te ghilaba 
cântare = ghilabas 
cântăreţ — ghilabal 
cântat — ghilabadas 
cântec — ghilabadimos 
cap = şoro, po 

capră — buzui 


cărbune — angar 

cârlan  churoro 

cârnat — goi 

carne — mas 

carte = lil 

cartof — coloupiri, provingra 
căruţă = ordon 

casă = cheher, cher 

căsătorie = iusurimos 

căsuţă = cheheroro 

câte = cazom 

căzut = pelas 

ceapă = purumb, purum, lolipurum 
ceartă = halipe 

certa (a) = te halpes 

chema (a) = te acharles, achorles 
chemare = acharimos 

chior = cord 

ciorbă = zumi 

cismă = cheherea 

coadă = pori 

cobor. (a) = muncama tele 
cocos = bașno 

concubină, ţiiloare = necunimue 
copil — ceheao, ticcino 
copilăresc, copilărie = ceheaorăschi 
copt = peco 

crăpa (a) te pharau 
credincios  Ceacso 

creştere — bareares 

cruce  trusul 

cunoscut — pringeardo 

curge (a) = te thabdel 

cuțit  ciuhri, churi 

cuvânt — lab 


D 
da = si 
dacă sostar, di 
dară = pale 
dator  ugiledo 
deal = mald 
deget — nai 


deodată = adacdate 
dep arie = dur 
are — durim os 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ROMÂNO-TIGAN 189 


deschide (a) = te putari 
deschis = putardo 

despre = andasoste 

din — anda 

dinainie  anglal 

domnişoară — cehei, rachssi 
dormi (a) = te soimos 
dragoste = chola — gamoben 
drept = ceaces 

duce (a) = te geal 

dulce = gudeo 

Duminecă — Gurghe 
Dumnezeu — Del, Deve, Devel 
după = palo 

durere = diic 

dus, s'a dus = ghelù, ghelatas 


F 


fäntänà = haing, hain 

jarmec — sucarimos ; vezi frumusețe 

făt frumos — cehao — sucar 

fecior = cehaoro, fiu = ciabo 

femeie romni 

ficat = calingio, bucho 

fier = sastri 

fioros = prea nasul 

jlăcău — cehao — bard 

floare  lulughi 

joce iag 

frică dar 

jrumos = Șucar 

frumusele = sucarimos 

frunte cicat 

frunză = patriu 

fugä  nasimos 

fulger = strafil 

jum thua 

jura (a) = te ciordem, cio a, furt = 
ciordas 

furnică — chir 


găină — chaiu 
gâscă = papiu 
gaură = hâu 


ginere = geamutro 
gol — nango 

grâu = ghiu 

greu — pharè 

gros = thulo 

gură mui 


hot = cior 


iarbă = cear 

iepure = SOSOi 

îmbrăcat = hureado 
împărți (a) = hulanau 

in — an 

înalt — uceo 

înapoi = palpale 

încât = au cazom 

încotro = caring 

îngrăşat  thulilas 

îngropa (a) = te prahoule 
îngust — tang 

inimă — ilò 

înnecat = tasilo 

însura (a se) = te insurilpes 
întâlni (a) = te maladopes 
întoarce (a) = te erisailo 
iubi (a) = te deiusledal 


J 


joc  chelrinos 

Jos — tele 

Juca (a) = te chelau 
Jumătate = opaș 
jurământ  solahadinos 


L 


lacrimă = astea 

lângă = pașa 

lapte = tud, zud 
larg, lată = buflo 
lăsa (a) = te meches 


www.dacoromanica.ro 


190 VOCABULAR ROMANO-TIGAN 


legat = phanglo 

lemn = eaş 

leşinat = lesisusailas 
limbă = cihb 

lovi (a) = te dandesdal 
lumânare = enonechi 
lună = cehenot 

lup = ruiu 


măgar = hăi 

mâine = thearo 

mamă = mandradei 

mamelă = ciuci 

mână = vas 

mânca (a) = te hau 

mâncare = habe 

mânz = churoro 

mare = baro 

mărunt = hurdo 

mäsea — thar 

merge (a) = te geau 

miazănoapte = palaireat 

miazăzi = palanghes 

miel = baero 

mijloc = mascar 

mincinos = hohaimos, hohamuo 

minciună = hohaimos 

minte = hohaiel 

minţi (a) = te hohaies 

miros = cehaudimos 

mirosi (a) = te chaudes 

mişca (a) = te mischilpe 

mișcare = mis-chimos 

mititei = tâcne 

moale = covlo 

moare = merel, dela te meraben = 
a muri 

mort = mulo 

moș = phuro 

muiere = romni 

mult = but 

muma-pădurii = i mama te ose- 
schi 

muşca (a) = te dandales 


naşie (a) = te cheres 
naștere = cherdas 

nasture = cociae 

năvală = jangle 

neagră = cali 

nebotezat = neboldo, biboldo 
nebun = dilo, deino 
nebunie = dilimos 

necăjit = holearico 

necaz = holeaimos 
necunoscut = nepringeardo 
negru = calo 

nimic = canci 

noapte = reat 

noroc = bah 

noroiu = cic 

nuc = achor 

nucă = achoriu 

nume = alan 


oaie = bacri 

oală = piri 

oarbă = cora 

oboseală = ichino 

obosi (a) = te ichinisailo 
ochiu = iacho 

om = manos 

omenesc = mamoșischi 
omori (a) = te mudares 
opincă == turuvlea 


P 


păcat = bezeah 

păcătui (a) = te cherel — bezeaho 
păduche = gina 

pădure = 0$ 

pământ = phuu 

pânză = pohtan 


păr = bal 
păros = balalo 
pe = pi 


pepene = lubenita 


www.dacoromanica.ro 


VOCABULAR ROMANO-TIGAN 191 


peşte = maciho 

piatră = bar 

picătură = pichial 
piept = coliu 
pieptene — canghi 
plânge (a) = te roies 
plâns — roimos 

pleca (a) = te teleores 
plin = pherdo 

ploaie = brășând 
popă = rasai 

porc = balo 

porumb = boleo 
poveste — paramici 
pune (a) = te cihos 
puţin = tora 


R 
rás — asas 
rău nasul 
roşu = lolo 


rugăminte = rughimos 

rupe (a)= te phaglilas, te paggherben 
ruşine = lageao 

rusinos = lageamos 


sac = gono 

sân = brac 

sânge = rat 

sângeros = ratalo 

sărac = cioro 

sare = lou 

sări (a) = te hutel 

şarpe = sop 

sbura (a) = te zburil 
scălda (a se) = te naiestu 
schiop = phago 

scula (a se) = te ustel 
seară = reat 

sele = truș 

sfârc (de ţăţă) = o sfârco le ciuciaco 
soare = cham 

şoarece = candoi 

soră = pheu 


soție, femeie = romni 
spre = can 

spune = motho 

sta (a) = te beses 

stea = ceherai 

şterge (a) = te cosăs 

a sii = te geanes 
strâmb = bango 

strâmba (a) = te bangheoreș 
strâmt = tangò 

strâns = chidino 

strica (a) = 

subțire = sano 

sufla (a) = te phurdau 
supărare = holearimos 
supărat = holearime 
surd = caşuco 

sus = oprè 

svårli (a) = te cihudes 


T 


täcea (a) = te acehes 

tăia (a) = a scoate = te cihues, te 
man, te sellitaria 

tålhar = cior 

tînăr, tânără = tarno tarni 

tare — zuralo 

tată — tikasko, dad 

teamă — darimos 

teme (a se) = te daraben 

timp, vreme = ciro 

tobă = tabuk, tombun 

topor = toer, tover 

lol, toată = sa, sea 

tovarăș = mahlo 

trag = tidada, firdava 

trandafir = rosa 

treaz = massob 

trebuincios = hunte 

tremurat = izdral 

trup, corp = testa, trupo 

turtä = bokoli 


T 


țară = them 
țărână = seck 


www.dacoromanica.ro 


192 VOCABULAR ROMÂNO-TIGAN 


farce, cerc — rundo 

țărm, mal  kunare 

țâță  ciucic 

țigan rom, romino, romnicel 

figäneste = romanes; geanes roma- 
nes? = știi figäneste ? 

ține (a) — te incheores 

finut — cetogas 

țipar — alo 


U 


ucide (a), omori 
uliţă — stigga 
umbla (a) — te phirel 

umflătură = phucherdo 

umflu (mă)  phuchili 

unchiu, bunic coc. dadesgropal 
ung = makalau 

urciorul = akhoro 

ureche — cam 

urit  ciorero 

urs ricino 

ursäreste = sicom 

uscat — $SUCO 

usturoi pura, tiria 


te mudaraptu 


vacă  grumni 

văduv phivlo 

văduvă — phivli 

val diklo 

vale hor 

valet, serv  veleto 
vâna (a) te vazh 
vâénätor vezheokero 
vânt  balval, hear, braval 
eär kako 

vărsa (a) te cihadipe 
varză sah, soc 


văzând — dikindos 

veche — phurami 

vedea (a) = te die, te dichau 

vedere = dichimos, dichomos 

veni (a) te ovel, te hav 

verde = zelino 

verdeață = cer, zelinos 

veșnic  cimaster 

viață = civava 

viefui (a) — te dsivaben 

vin mot 

vinde (a) 
kerit 

vioară — setra 

viol — fortoltu 

viola (a), forţa = te fortoltu 

virgină. fecioară — cek 

vis — suno 

visa (a) te dicles suno 

vițel = varinhilo 

viu = aleau 

voi — dume 

vorbi (a) —te desdumo te rac- 
kerben 

vostru (al) — tumaro 

vrabie  cirikli 

vreme, timp  ciro 

vulpe renade 

vultur — bisothilo 


te bikken, te latsa- 


z 


zahăr — zahoro 

zălog, amanet 

zapadă in, iive 

seu deblo 

zi — ghes 

zice (a) te phenes 

zidire, casă = cher, ker 

ziuă dives, divus, gesipe, (ghe- 
sipe), ghes. 


simazi, simaghi 


www.dacoromanica.ro 


NUMERALE!) 


Pentru a arăta influenţa străină exercitată asupra limbii lor, 
tiu să dau ca probă aici, numeralele, pentru a se vedea că pe 
lângă asemănarea numeralelor ţigăneşti cu cele din limba hindusă, 
s'a exercitat, pe lângă alte influențe, si cea grecească. 


= 


2 


© I M OU > Lo 


10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 





= jec, ec. 

= dui 

= trin, drin 

= star 

= panci, pangi, banș 
= $0, sou, șob (k) 

— eftà 

= octo, ohto 

— eñia, ennia 

— des 


— desuiec, desiek 

— desudui, deșdui 
deșutrin 
deșuștar 

— desupanci 

= desuso 

= desuefta 
desuocto 

= desueñia 

= bis 

— bistuiec, bisiek 

— bistudui 

= bistutrin 

= bistestar 

= bistepanci 

= bisteso 

= bisteefta 

= bisteochto 

= biseñia 

= trianda, drin kope des, 
tranda (k) 





31 = triandaiec 

32 — triandadui 

83 = triandatrin 

34 = triandastar 

35 = trianda-panci 

36 = triandaso 

37 = triandaefta 

38 = trandaochto 

39 = triandaeñia 

40 = saranda, staranda, ștar- 
verdeș 

50 = pendă, iepâssel, panda, pan- 
civerdes, ponsaudis (k) 

60 = șovârdeș, soandis (k) 

70 = eftavärdes, eftâverdeș 

80 = ochtovârdeș, octoverdeș 

90 = eñiavärdes, eviandis, enia- 
verde, enniandis 


100 = sel, cel, plural — șela (P.) 
200 = duivârșel, deisel, duisel 
400 = starvärsel 

600 = șovârșel 

800 = ochtovärgel 

900 = eñiavargel 
1000 = desvärsel, desversel, eke- 


zeros (ungurește), sero (k) 
2000 = bişvarşel 
3000 = triandavarșel 
5000 = pendavargel. 


1) Numeralele sunt luate după Wlislochi, M. Kogălniceanu si G. Potra. 


13 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 
A) Regeste 


1483 Mai 12, Türgoviste. Vlad Vodă, Domnul irii- Româneşti, 
dărueşte un sälas de ţigani stolnicului Dragomir. 
Acad. Rom. doc. XC, 5. 


1496 Iunie 18, M-rea Clavacioc. Radu Vodă, Domnul Tärü-Romä- 
neşti, întăreşte stăpânire mănăstirii Govora, peste un ţigan 
cu copiii lui. 

Acad. Rom. doc. XI1/257. 

1506 Iunie 23, București. Porunca lui Radu Vodă, Domnul Țării- 
Româneşti, prin care întărește boierului său Dragomir 
Măţilă stăpânire peste tiganul Tugulea dimpreună cu al 
său copil Tatul, ce i-a fost dat de vărul său Căzan. 

Acad. Rom. doc. CCĂVI 1. 


1511 Aprilie 19. Vlad Vodă (Vlad IV zis şi Vlăduţ), Domnul 
Ţării-Românești, întărește mănăstirii Govora, stăpânire 
peste ţiganii däruiti de jupânita Neaga, fata lui jupan 


Dan Durduca. 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1518 Octomvrie 30. Neagoe Basarab, Domnul Tärii-Românesti, 
întărește mănăstirii Govora, stăpânire peste un ţigan, 
dăruit mănăstirii de Tatul dela Râmnic. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1520 Septemvrie 5. Neagoe Basarab, Domnul Tärii-Românesti, 
întăreşte mănăstirii Valea, stăpânire peste un loc de mănă- 
stire, peste o parte din moșia Bäjestii şi Curestii, peste via 
din Golești și peste nişte sălașe de ţigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 195 


1520 Septemvrie 16. Neagoe Basarab, Domnul Țării- Românești, 
întărește mănăstirii Seaca din judeţul Olt, stăpânire peste 
satele Muşeteşti, Vaideei si Criva, peste moara din Olteț, 
dela Leotesti și peste câteva sălaşe de țigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1523 Iulie 11. Vladislav (III), Domnul Ţării- Românești, întăreşte 
mănăstirii Dobruşa, stăpânire peste satul Crivina, ocina din 
Poiană, peste câteva sălașe de ţigani, si peste găleata dom- 


nească din Crivina. 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1525 Aprilie 19, Bucureşti. Porunca lui Vladislav, Domnul Țării- 
Românești, prin care întărește lui jupan Stanciul gramatic 
stăpânire peste toate părţile de moșie pe care tatăl său 
Stanciul Obrazlat le-a avut în satele Drugănești, Cornäteni, 
Contesti, Vintilești si Cliciu si peste ţiganii ce se vor alege 
ca ai tatălui său. 

Acad. Rom. doc. CCXVI 2. 


1526 Martie 31. Radu Vodă (Radu IV dela Afumaţi) întărește 
mănăstirii Govora stăpânire peste mai multi ţigani, unii dă- 
ruiti mănăstirii de Magdalina monahia, iar alţii cumpăraţi 
de egumenul Dorotei. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1526 Iulie 12, Târgovişte. Porunca lui Radu Vodă, Domnul Ţării 
Românești, prin care întărește lui jupan Radul mare logofăt, 
soţiei lui Voica, fratelui ei jupan Pârvul si nepoților lui: 
Danciul şi Preda, feciorii Boicăi, stăpânire peste niște 
sälase de ţigani. 

Acad. Rom. doc. CCXVI/3. 


1526 August 6. Radu Vodă (dela Afumati) întărește lui Vlaicu 
clucerul stăpânire peste tiganul rămas din ţiganii monahiei 


Magdalina. 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1529 Septemvrie 25. Cartea lui Barbu Banul Craiovei, prin care 
întăreşte mănăstirii Bistriţa stăpânire peste stupăria din 
Murgas și peste mai multe sälase de țigani, coborite lui dela 
părinţi și dela Pârvu Banul. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


13* 


www.dacoromanica.ro 


196 DOCUMENTE 


1532 Julie 24. Vlad Vodă, Domnul Țării- Românești, întăreşte 
jupânului Vlaicu clucerul stăpânire peste tiganul Budur. 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1532 Decemvrie 29 Vlad Vodă, Domnul Țării- Românești, dă jupâ- 
nului Vlaicu clucerul şi fraţilor stăpânire în Năpârsteni, 
Găvăneşti, etc. şi peste mai multe sălașe de țigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1533 Februarie 2. Vlad Vodă (Vlad VII, Vintilă) întărește mănăstirii 
Argeş stăpânire peste două sälase de ţigani däruiti de 
Basarab Voievod. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1533 Aprilie 16. Vlad Vodă (Vlad VII, Vintilă) întăreşte mănăstirii 
Bistrița stăpânirea peste moşia Stroesti și trei sälase de 
țigani dăruite de jupâneasa lui Barbu Banul. 

Arch. Stat. Sect. Ist. 


1535 Aprilie 1. Vlad Vodă (Vlad VII, Vintilă) episcopiei de Râmnic, 
dă stăpânire printre altele si peste ţiganii däruiti episco- 
piei de Doamna Anca. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1535 Noemvrie 23, Bucureşti. Radu Vodă, Domnul Ţării- Româneşti, 
întăreşte stăpânire lui Mihnea postelnicul peste moșia din 
Bădeni şi peste niște țigani ce i-a dăruit mumă-sa, jupâ- 
neasa Stanca, în care moșie fraţii săi Radul şi Vlad să nu 


se amestece. 
Acad. Rom. doc. CXXVI/15 


1536 Iulie 7, Târgoviște. Radu Vodă, Domnul ării- Româneşti, 
întăreşte stăpânire lui Radomir dvornicul si fiului său 
Drăghici scriitorul peste moșiile Petrosul, Mereani, Bră- 
zesti si peste mai multi ţigani. 

Acad. Rom. doc. LIX/27 


1536 Octomvrie 24. Radu Vodă (Paisie) întărește lui Vlaicul logofătul 
şi fraţilor lui stăpânire peste mai multe ocine şi munţi din 
Stăneşti, între care si muntele Mamaia, cum şi peste mai 


multe sălaşe de ţigani. 
Arh, Stat. Sect. Ist. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 197 


1537 Iulie 2, Târgovişte. Radu Vodă, Domnul Țării- Românești, 
feciorul Radului Vodă, întăreşte stăpânire peste niște 
ţigani a Bratului armașului si a fratelui său Vlaicu. 

Acad. Rom. doc. CXXVI/136. 


1538 Iulie 16, Târgovişte. Radu Vodă (Paisie) întăreşte stăpânire 
lui Drăghici spătarul și fratelui său Udrişte mare vistier, 
feciorilor lor și vărului primar Vintilă comisul, peste câteva 
moşii și mai multe sălaşe de ţigani. 

Acad. Rom. doc. XXXIX 5. 


1538 August 28. Radu Vodă (Paisie) întăreşte Sarei călugăriţa si 
soru-si Ana stăpânire peste toate satele și țiganii lui Stoica 
al lui Milco, fiindcă aceasta a vândut lui Basarab Voievod 


satul Aninoasa, ocină dreaptă a Sarei. 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1539 Ianuarie 8. Radu Vodă (Paisie) întărește mănăstirii Cozia 
stăpânire peste mai multe sate, peste vinăriciul domnesc, 
găletăria din judeţul Vâlcii şi peste 300 sălașe de țigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1540 Iunie 22, Târgoviște. Radu Vodă (Paisie) întărește stăpânire 
Stanciului postelnic și soţiei sale Moma, peste toate moșiile 
şi ţiganii ce i-au agonisit. 

Acad. Rom. doc. XXX111/214. 

1545 lume 16. Mircea Vodă (Ciobanul) întărește așezământul 
jupanului Radul pârcălabul, care lasă după moartea soţiei 
sale Caplea, satul Elhovätul și trei sălaşe de ţigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1546 Iulie 7. Cartea arhiepiscopului Paisie dela Buzău, prin care 
mărturisește că Țintea marele armas, la moartea sa, a dat 
de pomană sfintei episcopii, satele Rähovul si Cozleacii, 
două sălașe de ţigani si via dela Bucov. 

Acad. Rom. doc. CXXVI/206. 


1548 Aprilie 5, București. Mircea Vodă (Ciobanul) întărește stă- 
pânire episcopiei Buzăului, peste un sălaş de țigani si peste 
patru pogoane de vie din dealul Săsenilor, ce le-a dat danie 
sfintei episcopii, Miclea logofătul. 

Acad. Rom. doc. CXXV1/136. 


www.dacoromanica.ro 


198 DOCUMENTE 


1548 Julie 2, Bucureşti. Mircea Vodă (Ciobanul) întăreşte stăpânire 
lui Mihail pisetu și feciorilor lui peste mai multe părţi de 
moşie din moșia Fata și peste mai mulți ţigani. 

Acad. Rom. doc. XL 29. 


1548 Septemvrie 1. O mărturie a cinci oameni dată unui jupân 


Nicula pentru fugirea unei tigance. 
Arh. Stat. M-rea Bradu Pach. VII 1. 


1552 Aprilie 28, Iaşi, Stefan Vodă (Stefan VI, Rareș) întăreşte 
stăpânire lui Gheorghe logofătul, peste mai multe moșii 


şi peste un țigan. 
Acad. Rom. doc. VI/49. 


1555 Martie 31, Vaslui. Alexandru Vodă (Lăpuşneanu) întărește 
stăpânire lui Dan portar de Suceava peste mai mulți țigani 
şi părţi de vie din plaiul Gladcovului, Horodistea si din 


plaiul Voievodului. 
Acad. Rom. doc. V/75. 


1555 Mai 10. Cartea lui Pătrașcu Vodă (Pătraşcu cel Bun) prin 
care întăreşte lui Udriste slugerul si soţiei sale Stanca, 
stăpânire peste câteva moşii și mai mulți țigani, coboriţi 
prin moștenire dela jupânita Musa, mama Stanchii. 

Arh. Stat, Sect. Ist. 


(1559—1567) Iulie 5. Petru Vodă întărește mănăstirii Dobruşa 
stăpânire peste satul Crivina si peste moșia Poiana lui Ciolan 
şi altele, întărind şi trei sălașe de ţigani. 

Arh. Stat. Sect. Ist. 


1562 Noemvrie 20. Petru Vodă, fiul lui Mircea Vodă, întăreşte 
mănăstirii Tismana şi egumenului loan stăpânire peste 
următoarele sälase de țigani: Danciul, Radul, Nana, Danciul, 
Oprea si Radul cu tigäncile si cu copiii lor, poruncind tot- 
deodată globnicilor domnești să nu mai socoată pe acești 
ţigani ca fiind « domnești » deoarece domnul i-a «scos din 
catastih ». 

( Publicat de Al. Stefulescu, Tismana, p. 251—252.). 
Originalul la Arh. Stat. Sect. Ist. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 199 


1564 Aprilie 10, Ilärläu. Stefan (Tomşa I) Vodă, Domnul Mol- 
dovii, întăreşte stăpânire lui Toader logofătul peste o 
moșie şi peste niște ţigani. 

Acad. Rom. doc. LXIV 108. 

1567 Iunie 17. Petru Vodă (Petru II, 1556—1567) întăreşte 
mănăstirii Tismana stăpânire în Izvarna peste o parte de 
moşie si peste un sälas de ţigani, închinate mănăstirii de 
jupânita Rada si de nepoţii ei Dragomir logofătul, Radul 
si Badea. 

(Publirat de Al. Stefulescu Tismana, p. 255—256.). 
Arh. Stat. Sect. Ist. 


1567 Octomvrie 22. Petru Vodă (Petru II) dă mănăstirii Tismana 
să tie mai multe sälase de ţigani care fugiseră peste 
munte în Tara Ungurească si au fost aduși înapoi de Ioan 
egumenul mănăstirii. 

(Publicat de Al Stefulescu, Tismana, p. 257—258.; originalul la 
Arh, Stat. Sect. Ist.; copie la Acad. Rom. doc. CXXXII 216.) 


1569 Mai 31, Bucureşti. Alexandru Vodă (Alexandru III, 1567— 
1577), Domnul Ţării- Românești întăreşte mănăstirii dela 
Cricov cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, 
stăpânire peste jumătate din satul Zănoaga, anume peste 


partea Mandestilor, și peste un sălaș de ţigani. 
Acad. Rom. doc. XL 39. 


1569 Iulie 2. Alexandru Vodă (Alexandru III) întăreşte episcopiei 
Buzăului stăpânire peste niște ţigani ce i-a dat la moartea 
sa stolnicul Radu din Boldesti si mumă-sa jupânita Maria. 

Acad. Rom. doc. CXXVI 21. 


1570 Martie 29, București. Alexandru Vodă (Alexandru III) întă- 
reste stăpânire părintelui Atanasie, episcopul Buzăului, 
peste niște țigani. 

Acad. Rom. doc. CXXVI 172. 

1570 Noemvrie 12, București. Alexandru Vodă (Alexandru III) 
întărește mănăstirii Mărgineni cu hramul Sfinţilor Arhangheli 
Mihail și Gavril, stăpânire peste satul Zănoaga, anume peste 
jumătatea din parte Mändestilor din Stäncesti şi peste un 


sälas de ţigani. 
Acad. Rom. doc. XL 41. 


www.dacoromanica.ro 


200 DOCUMENTE 


1571 Ianuarie 9. Cartea lui Alexandru Vodă (Alexandru III) rela- 
tiv la niște ţigani ai mitropoliei, däruiti de Radul stolnicul. 
Arh. Stat. Mitr. Bucureşti, CLV/1. 


1571 Martie 20, Bucureşti. Alexandru Vodă (Alexandru III) întă- 
reşte stăpânire lui Zlate, peste satul Tămbureşti partea 
Cojescului a treia parte, asemenea pentru Comani, Cojesti 
şi Buora și peste țigani tot a treia parte. 

Acad. Rom. doc. XL/42. 


1572 Aprilie 15, Bucuresti. Porunca lui Alexandru Vodä, Domnul 
Täriüi-Românesti, prin care întărește lui Stroe vätaf stăpânire 
peste părţile Chirei, Vilaiei si Oancei din Svintesti, peste 
părțile: Stoicäi Grosul si Schitei din Borâla și peste două 
sălaşe de ţigani. 

Acad. Rom. doc. CCXVI/5. 


1572 Iulie 28. Alexandru Vodă (Alexandru III) întăreşte stăpâ- 
aire lui Lupul vätaf si lui Pârvu grămătic peste satul Nicnia, 
lui Lupu vätaf şi peste mai mulți țigani ce i-a cumpărat, 

Acad. Rom. doc. XL/45. 


1575 Ianuarie 19. Alexandru Vodă (Alexandru III) întărește lui 
Berivoe logofătul stăpânire peste Neacsa tiganca. 
Acad Rom. doc. X X1/288. 


1576 Februarie 15. Alexandru Vodă (Alexandru III) întăreşte 
stăpânire lui Stoica mare postelnic peste un ţigan care a 
fost de moștenire al jupâniţei Maria din Ragul. 

Acad. Rom. doc. CĂXVI|18. 


1576 Februarie 15, Bucureşii. Zapisul jupânitei Slavna cälugärita 
şi al Jupânitei Stanca Bengäi, cu fiul ei Vladislav, prin care 
vând un sälas de ţigani lui Dumitru postelnicul din Lă 
custeni. 


Acad. Rom. doc. CXXVI/I 7. 
1577—1583 | Iulie 23. Mihnea Vodă (Turcitul) întăreşte mitro- 


1585—1591 poliei stăpânire peste un țigan. 
Arh. Stat. Mitr. Bucureşti CLXVI/1. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 201 


1578 Aprilie 27. Mihnea Vodă (Turcitul), Domnul Tärii-Românesti, 
feciorul lui Alexandru Voievod, întăreşte lui Neagoe fost 
mare logofăt, stăpânire peste o tigancä anume Anca. 

Acad. Rom. doc. XĂI/287. 


(1578—1583) Iunie 14. Mihnea Vodă (Turcitul) judecă pricina 
episcopului Atanasie dela sfânta episcopie a Buzăului ce 

a avut cu Dragomir Roade-mei, pentru un ţigan. 
Acad. Rom. doc. CXXXII/145. 


(1578—1583) Iulie 12. Mihnea Vodă (Turcitul) Domnul Țării- 
Românești, întăreşte stăpânire lui Drăghici și Giurgiu 
postelnici din Tomeni peste tiganul Opris ălăutariu pe 
care îl cumpărase tatăl lor Stroe biv vtori dvornic dela 
jupâneasa Despina din Drägoesti. 

Acad. Rom. doc. CXXXI11/64. 


1578 Octomvrie 4. Mihnea Vodă (Turcitul) întăreşte stăpânire lui 
Baciul din Câmpulung, peste un sălaş de ţigani. 
Acad. Rom. doc. XX1/193. 


1579 Mai, Bucureşti. Mihnea Vodă (Turcitul) întărește stăpânire 
lui Giura din Şerbăneşti peste moşia Fata, anume peste 
partea ce-a cumpărat-o dela fiica lui Stanciu pentru 1700 
aspri și peste mai mulţi țigani, ce i-a cumpărat dela alţii. 

Acad. Rom. doc. XL/51. 


1579 Iulie 19. Zapisul lui Stoichita fost mare postelnic, prin care 
dăruește nepotului său Creţu, moşia Berindesti de pe apa 
Buzăului şi nişte ţigănci. | 

Acad. Rom. doc. CXXVI/97. 


1530 Martie 16, Bucureşti. Mihnea Vodă (Turcitul) întărește stă- 
pânire lui jupân Mitrea mare dvornic şi a jupânesei lui 
Neaga, peste nişte ţigani, pe care i-a cumpărat dela Radul 
postelnicul şi dela jupâneasa lui Maria. 

Acad. Rom. doc. CXXVI/20. 


1580 Iunie 10, Suceava. Cartea lui lancu Vodă, Domnul Moldovii, 


dată în privinţa unor ţigani. 
Acad. Rom. doc. XL/49. 


www.dacoromanica.ro 


202 DOCUMENTE 


1581 Martie 18. Cartea lui Mihnea Vodă (Turcitul) prin care schimbă 


cu Dragul postelnicul, o tigancä pe un țigan. 
Arh. Stat. Mitr. Buc. CLI X,1. 


1581 August 21, Suceava. lancu Vodă, Domnul Moldovii, întă- 
reste stăpânire lui Condrea Bucium, mare vornic de Tara 
de jos, peste părţile de moșii, ce a cumpărat dela unii si 
alţii, anume: Nänesti, Tescani, Bizäghesti, Proselnici și 
Otesti, precum si peste ţiganii ce a cumpărat, iarăși dela 
unii şi alții şi peste drepţi ţiganii lui. 

Acad. Rom. doc. V/70. 


1581—1582, București. Mihnea Vodă, Domnul Täri-Românesti, 
întăreşte stăpânire lui Mitrea fost mare dvornic şi a jupâ- 
nesei lui Neaga peste un sălaș de ţigani, care sălaș de ţigani 
a fost de moştenire al jupânesei Neaga şi al fratelui ei 


Pätrasco postelnic. 
Acad. Rom. doc. CXXVI/207. 


1582 Septemvrie 2, Suceava. lancul Vodă, Domnul Moldovii, întă- 
reste vânzarea făcută de Gavril si fraţii săi a unei ţigănci 
pe nume Teodora lui Eremie Chicer diacul, pentru 500 


aspri. 
Acad. Rom. doc. ALIXȚI. 


1583 Mai 20. Porunca lui Mihnea, Domnul Ţării Româneşti, prin 
care întărește slugii sale postelnicului Radu din Slavica 
stăpânire peste partea lui Staicu şi a jupânitei lui, Leana, 
ce o au in Pisculesti si peste o ţigancă ce a cumpărat-o dela 


Badea din Vâlsănești. 
Acad. Rom. doc. CCĂVI 9. 


1585 Ianuarie 13. Hrisovul lui Petru Vodă (Cercel) relativ la niște 
țigani. 


Arh. Stat. Mitr. Buc. CLX 1. 


1585 Noemvrie 6, București. Porunca lui Mihnea Vodă, Domnul 
Ţări Românești, prin care întărește lui Drăghici și lui 
Giurgiu postelnici stăpânire peste părţile jupânitei Buica 
din Sventesti si peste ţiganii jupänitei Buica. 

Acad. Rom. doc. CCXVI/I 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 203 


1587 Iunie 10, Tecuci. Petru Vodă (Șchiopul, a doua domnie) 
Domnul Moldovii, întăreşte stăpânire mitropoliei de Ro- 
man, cu hramul sfintei Paraschiva, peste mai multe sälase 
de țigani. 

Acad. Rom. doc. LXIJ8. 


1585—1591 Iunie 23. Mihnea Vodă (Turcitul), Domnul Țării Ro- 
mânesti, dă voie părintelui arhiepiscop Luca dela Buzău 
ca să ție și să caute pe ţiganii fugiti pe care îi are dela 


Stoichita fost mare postelnic. 
Acad. Rom. doc. CXXVIJII5. 


1588 Ianuarie 26. Ilrisovul lui Mihnea Vodă (Turcitul), Domnul 
Ţării Româneşti, prin care întăreşte mănăstirii Dobruşa, 
stăpânire peste niște ţigani. 

Acad. Rom. doc. LXXXIX 15. 


1589 Ianuarie 24. Mihnea Vodă (Turcitul), Domnul Ţării Româ- 
nesti, întărește stăpânire jupânitei Stanei peste un ţigan 
pe care l-a cumpărat dela jupânita Anca din Cräsani. 

Acad. Rom. doc. CXXVI 72. 


1590 Martie 25, București. Porunca lui Mihnea (Turcitul), Domnul 
Ţării Românești, prin care întăreşte slugii sale Giurgiu 
postelnic stăpânire peste o {igancä. 

Acad. Rom. doc. CCXVI/13, 


1590 Aprilie 18, București. Mihnea Vodă (Turcitul), Domnul Țării 
Româneşti, întăreşte stăpânire lui Radu fost mare armaș, 
peste mai multe vii din Strejesti si peste mai multi ţigani 
ce i-a cumpărat. 

Acad. Rom. doc. XL/70. 

1592 Martie 15, Iași. Aron Vodă, Domnul Moldovii, întărește 
vânzarea făcută de Ilea jitnicerul a unui ţigan pe nume 
Coţagă cu soţia și copiii lor, lui Macri aprodul pentru 20 


taleri frumoși. 
Acad. Rom. doc. XLIX 2. 


1593. Mai 27, Iași. Aron Vodă, Domnul Moldovii, întărește stă- 
pânire mitropoliei de Roman, cu hramul sfintei Paraschiva, 
peste mai multe sälase de ţigani. 

Acad. Rom. doc. LXI/1I1. 


www.dacoromanica.ro 


204 DOCUMENTE 


(1593—1600) Decemvrie 20. Mihai Vodă (Viteazul), Domnul Ţării 
Românești, feciorul lui Pătraşco Vodă, întărește stăpânirea 
lui Detco logofăt peste niște ligance ce le-a cumpărat dela 
Voinea şi dela fiul său Stanciul. 

Acad. Rom. doc. CXXVIII/213. 


1595, București. Mihai Vodă (Viteazul), Domnul Ţării Românești, 
feciorul lui Pătraşco Vodă, întărește stăpânire lui Stoica 
al doilea logofăt, peste nişte ţigani. 

Acad. Rom. doc. XXIX/283. 


1596 Aprilie 16, Gherghița. Mihai Vodă (Viteazul), Domnul Ţării 

Românești, feciorul lui Pätrasco Vodă, întărește stăpânire 

lui Jipa din oraşul Buzăului, peste un ţigan pe care l-a 
cumpărat dela Tudor logofătul din Slăvitești. 

Acad. Rom. doc. CXXVI/78. 


1596 Iulie 20, Suceava. Eremia Moghilă, Domnul Moldovii, intă- 
reste vânzarea făcută de Toader Turcitul și Tăutu diacul 
cu fratele său Toader, a două ţigănci pe nume: Marfa cu 
fiica si Săbuna cu copiii săi, lui Macri mare armas, pentru 
200 zloți tätäresti. 

Acad. Rom. doc. XLIX/3. 


1598 Martie 28. Eremia Moghilă, Domnul Moldovii, întăreşte 
stăpânire lui Sava Topovici, peste nişte ţigani ce au cum- 
părat dela Obreja aprodul. 

Acad. Rom. doc. X[55. 


1596 Iunie 26, Suceava. Eremia Moghilă, Domnul Moldovii, întă- 
reste episcopiei Romanului stăpânire peste niște ţigani, 
ce i-au fost däruiti de Agaton episcopul d'acolo. 

Acad. Rom. doc. LXI/12. 


1598 Septemvrie 9. Zapisul lui Jipa din Tälpäsesti prin care dă 
jupânului Stoica mare vistier si soţiei sale Dochia, un 


țigan pe nume Tova. 
Acad. Rom. doc. XL/86. 


1599 Martie 28, Iaşi. Eremia Moghilă, Domnul Moldovii, întărește 
vânzarea de ţigani a lui Obreja aprod către Sava Topa. 
Acad. Rom. doc. 1X[12. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 205 


B) Documente în extenso 


1. 
1600 Iaşi. 


Zapisul lui Alexandru, feciorul Tudosiei, nepotul lui Nădă- 
baico, prin care vinde lui Gligorie Bogdan, pe un Ursul figanul, 
pentru un cal bun prețuit 15 galbeni. 


Adecă eu Alixandru fecior Todosiei, nepot lui Nădăbaico 
dvornic scriu şi mărturisesc cu (a)cest zapis al mieu, cum eu de 
bună voia mea am vândut un ţigan anume Ursul tiganul cu fe- 
ciorii lui; vân(du)tu-l-am lui Gligorie Bogdan dirept un cal, pre- 
tuit dirept cinsprezece galbeni bani buni, ca să-i hie lui dirept 
ţigan si în tocmeala noastră au fost Ivaşco Crăje şi Ghiorma si 
Vasilie Crăje, eu si Vasilie Crăneanul şi Lupul din Toväesti si 
Costache și Ivaşco Mărăganul şi Eremia Nădăbaico şi Stamate 
şi alţi mulţi oameni buni. 

Mai spre mare credinţă ne-am (pus) pecetile ca să să știe. 

Iaşi 7108 (1600). 

Az Sava diac sam pisahmo i bihom vă siiu tocmalu. 

x Eu Necula Ghiorma mărturisesc cum mai sus scrie. 
x Az Vasilie Cräje. 
Doc. original, hârtie,rupt în câteva locuri. Intärit cu șase peceti inelare 


în negru. 
(Acad. Rom., doc. XXXVII/112) 


2. 
1601 Mai 25. 


Zapisul logofătului Şerban Doicescul şi al jupânesei sale Ca- 
plea, prin care fac schimb de ţigani cu păharnicul Matei Tătăranul. 


Adecă eu Şerban log(ofät) Doicescul denpreună cu jupâneasa 
mea Caplea scriem si mărturisim cu acesta al nostru zapis ca 
să fie de bună credință la mâna dumnealui Matei päh(arnic) Tă- 
tăranul, cum să să ştie că am făcut tocmealä cu dumnealui de 
i-am dat pre Neacsa tiganca si dumnealui mi-au dat pre Stana 
tiganca, schimb cap pentru cap. Derept aceia i-am dat acest zapis 
al nostru la mâna dumnealui ca sä-i fie aceastä tigancä ce scrie 
mai sus de moșie si stătătoare lui si feciorilor lui în veaci. Si 


www.dacoromanica.ro 


206 DOCUMENTE 


boiari mărturie care vor iscăli mai jos si noi pentru mai adeve- 
rită credință mai jos ne-am pus peceţile 1) şi iscălituri ca să să 
crează. 
7109 (1601) Mai 25. 
x Eu Şerban Doicescul 


x Eu jupâneasa Caplea a (lui) Şerban logofăt Doicescul. 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/8) 


3, 
1602 August 20. 


Zapisul lui Măciucă clucerul si al jupânesii lui Maria prin 
care vând o figancä Doamnei Neaga. 


Eu Măciucă cluceriul şi ju(pâneasa) (lui) (Maria scris-am 
noi al nostru zapis ca să stea (la) mâna Doamnei Neagăi, cum 
să se ştie cam vândut pre o tigancä anume Boba tiganca. Deci 
o-am vândut derept 1200 aspri şi ne-au dat banii toţi gata și 
i-o-am vândut de a noastră bună voie, cu ştirea tuturor megia- 
şilor, de prin prejurul locului, cum ca să-i fie Doamnei Neagăi 
de moşie şi nepoților si stränepotilor si de nimeani ligănat, nici 
clătit, preste vânzarea noastră. 

Si mărturii Papa vistierul si Stanciul slugear si Oancea lo- 
gofăt si din Procicu, Neagu, si din Boziani, Dragomir si alţi mulţi. 
Aşa să să ştie. 

7110 (1602) August 20. 

Doc. original, hârtia foarte stricată din cauza umezelii, cuvintele puse 


între paranteze nu se pot ceti în original, în acele locuri doc. fiind rupt. 
(Acad. Rom., doc. CXXVI/98) 


4, 
(1610) Februarie 15, Bârlad. 


Cartea lui Apostol si Gligorcea, deregätorii de Bârlad, prin care 
mărturisesc că Stefan şi Mafteiu au vândut nişte ţigani lui Ni- 
coară spălariul. 


1) De pecete nici vorbă, nu știau nici să iscălească, pentru care motiv 
şi-au pus degetele peste respectivele semne făcute cu cerneală. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 207 


Adecä eu Apostol si Gligorcea deregătorii de Bârlad, iată a 
venit naintea noastră Stefan si Mafteiu si au vândut a lor ţigan 
anume (loc liber) lui Nicoară spätariul, derept 20 de galbeni, 
deci noi am văzut de bună voia lor tocmeala, deci noi le-am făcut 
zapis dela noi ca să-i hie lui dela noi intäriturä până-și face si 
domnescii şi în tocmeala lor au fost Gligorie stolnicel de in Po- 
liteani si au fos Vartic vistiernicel de in Bätinesti si au fost Pre- 
cup seträrel de Incärjäoani şi Crăciun de Orblai, Ionașcu de 
acolea si multi oameni buni. 

De aceasta scriem și mărturisim cu (a)cest zapis al nostru 
şi ne-am pus pecelile 

Pis u Bârlad, Februarie 15. 


Doc. original, hârtie, întărit cu cinci peceti în tuș negru, neprecise. 
Pe verso este scris de altă mână mult mai târziu — 7097 (1589) Oct. 7 — 
nu știu de unde rezultă data de 1610? 
(Acad. Rom., doc. CLXXXVI/6) 


(1612) Iulie 18. 


Cartea jupânului Enache mare ban de Craiova dată în pricina 
de judecată a jupânesei Velicăi, a banului Vodei, ce au avut cu 
globnicii domnești din Craiova, pentru o ţigancă. 


Jupan Enache velichi ban Cralevschi scris-am această a noastră 
carte jupânesei velicăi a banului Vodei (ca) să-i fie ei o tigancä 
pre nume Maria si cu trei fete ale ei pre nume Neacşa si Rada 
si Paraschiva, pentrucă această tigancä cu featele ei o luat si 
au zis că iaste domnească. Iar când au fost acum au venit jupâ- 
neasa Velica cu globnicii de faţă înaintea noastră de s'au pârit 
şi au spus, feciorul Gudlei globnicul că această tigancä ce iaste 
mai sus scrisă nu iaste domnească. Deci am dăvărat cu multi 
boiari că iaste megieseascä a jupânesei Velicăi, moșie ohabnică. 
Derept aceia am dat cartea noastră jupânesei Velicăi ca să fie 
volnică să tie această tigancä ce iaste mai sus scrisă. 

Toe govorim inaco da nest po nas reci. 

(1612) Iulie 18. 


Doc. original, hârtie, pecetea căzută. 
(Acad. Rom., doc. CXAVI/99) 


www.dacoromanica.ro 


208 DOCUMENTE 


1614 Octomvrie 12. 


Zapisul Mariei, fata lui Staico postelnic de Bucov, prin care 
vinde un sălaş de ţigani, lui Stoica logofăt de Tărceni, drept 10.800 
aspri gata. 


Vă imë Otfja i Sina i svătogo Duha, Amin. Troiţa edinosästna 
i nerazdealna. 

Eu jupâneasa Maria, fata jupânului Staico postelnic de Bucov, 
scris-am aceasta a mea carte Stoicăi logofătul de Tărceni ca să-i 
fie un sälas de ţigani anume Tapul !) faur si cu tiganca lui, anume 
(loc liber) şi cu feciorii lor câţi vor avea, pentrucă acești ţigani 
ce sunt mai sus scriși ei sunt ai mei dela părinţii mei de moșie 
de strămoşie, deci când au fost acuma în zilele Domnului nostru 
Radul Voevod feciorul Mihnei Voevod, iar mie mi-au căzut o 
năpastă mare pre cap, deci văzând eu atâta nevoie mare pre capul 
meu și cheltuială, iar eu am făcut acest sälas de ţigani Tapul 
faurul vânzători şi m'am tocmit de a mea bună voie cu Stoica 
logofătul de i l-am vândut derept 10.800 aspri gata şi mi-au 
dat acești bani toţi gata de mi-am rădicat nevoia, de m'am îm- 
brăcat şi mi-am hrănit coconele și după aceasta s'au întâmplat 
la această a noastră tocmealä multi boiari mărturie: Mușat pos- 
telnic şi Dumitru logofăt şi Radul logofăt. de Cămşor şi Muşat 
logofăt si Stepan logofăt ot Țigănești și Buta şi Steful ot Merlesti 
şi Crăstea logofăt ot Buciumeni. Derept aceia să-i fie acest sălaș 
de ţigani moșie, derept ohabă: Înaco da neast po moe reci. 

Pis az Neagoe logofăt 
7123 (1614) Octomvrie 12. 
Stepan logofăt 


Doc. original. Intărit cu patru peceti inelare, în negru. 
(Acad. Rom., doc. XX/225) 


7. 
1616 Aprilie 28. 


Radu Vodă, Domnul Tüärii-Romänesti, întăreşte stăpânirea co- 
conului Radul, nepotul jupânesei Velicăi, ce au fost a Vodei banul, 
peste țiganii mătuşii sale Velica şi să ţie şi nişte pâine şi nişte stupi, 


1) Tapul (în original e scris Tavul dar mai jos e corectat cu Tapul. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 209 


ce are în satul Cornet în bună pace de către jupâneasa Mara, sora 
lui Vodă banul. 


Milostieiu bojieiu Jo Radul Voevoda (i gospodini) davat gos- 
podstvo mi sie povelenie gospodstva mi, acestui cocon anume Radul 
nepotul jupânesei Velicăi ce au fost a Vodei banul ca să fie volnie 
cu cartea domniei meale să-și tie ţiganii ai mätuse-sa Velicăi si 
ai lui, anume Ciupina cu feciorii lui Gloabes si Buncul si Bordea 
și Dan şi Dumitru și featele Ciupinei anume Maria și Tudora 
şi Anca, pentru că sunt ai lui de moşie. Şi iară să fie volnic Radul 
cu cartea domniei meale, niște pâine şi nişte stupi ce are lăsat 
la Cornet, să-și ia toate bucatele câte va avea în sat şi de nime- 
nilea opreală să n'aibă. Derept aceia şi tu jupâneasă Maro sora 
Vodei banul ce ţii satul Cornetul încă să cauţi câte bucate va avea 
acest cocon acilea să i le dai și mai mult val să n'aibă, că așa iaste 
învățătura domniei meale. 

Inaco da neast po rect gospodstvo-mi i is(pravnic) sam reci 
gospodstvo mi. 

7124 (1616) Aprilie 28. 


Doc. original, hârtie, scris frumos, monogramă mică roșie, pecete apli- 


cată căzută. 
(Acad. Rom., doc. CXXVI/19) 


8. 
1618 Septemvrie 15. 


Gavril Moghilă Vodă, Domnul Tüärii-Romänesti, hotărăşte ca 
Stefan cu jupâneasa lui Stana şi fratele ei Radul, nepoţii jupânesei 
Velicăi, jupâneasa Vodei banul, să împartă cu nepoţii Vodei banul, 
cu Dona, Mihai şi cu Dima, pe din două toate moşiile, satele şi 
țiganii ce vor fi câştigat amândoi, banul Vodă cu jupâneasa lui 
Velica, de când s'au împreunat amândoi. 


Milostieiu bojieiu Io Gavril Moghila Voevoda i gospodină davat 
gospodstvo mi siiu poveleanie gospodstvo mi, lu(i) Stefan si cu ju- 
pâneasa lui Stana şi fratele ei Radul, nepoţii jupânesei Velicăi, 
jupâneasa Vodei ban ca să fie volnic cu această carte a dom- 
niei meale de să impartä cu nepoţii Vodei ban cu Dona si cu Mi- 
hai și cu Dima, toate moșiile, satele și ţiganii şi altele ce vor fi, 
de toate să aibă a împărţi tot de în două fräteste, însă nepoţii Vodei 
ban ei toți să ia o parte, iar nepoţii jupânesei Velicăi să ia altă 


14 


www.dacoromanica.ro 


210 DOCUMENTE 


parte, jumätate din toate, din sate si din figani si din toate ce va 
fi până la un cap de păr, însă ce vor fi câștigat amândoi, banul 
Vodă cu jupâneasa lui Velica, de când s'au împreunat amândoi, 
iar moșiile lor ce-au avut amândoi mai de mult, să şi le ţie cine 
ce va fi avut pentru c'au avut piră înaintea domniei si față cu 
jupâneasa lui Stana si cu cumnatu-său Radul, avut-au piră cu 
nepoţii Vodei ban ce sunt mai sus scriși, pentru moșie, sate şi 
țigani, si alt câştig ce-au fost al (a)cestor boiari Vodei ban şi ju- 
pânesei lui Velicăi, câștigate amândoi împreună, de când au fost 
în zilele Radului Voevod feciorul Mihnei Voevod întâmplatu-s'au 
amânduror moarte, de-au perit de către Radul Voevod, când au 
fost acuma după moartea lor, deci au căzut acele moşii toate, 
sate, ţigani, pre mâna lor, acuma în zilele domniei mele, iar ne- 
poţii Vodei ban ce sunt mai sus scrişi, ei nu vrea să facă parte 
acestor nepoți ai jupânesei Velicăi, ce zic ei că sunt aceste moșii, 
sate si ţigani cumpărate numai de unchiu-său Vodă ban. 

Intr'aceia domnia mea am căutat si-am judecat pre derept 
şi pre lege de'mpreună cu cinstitul și prea luminatul părintele 
vlădica Luca mitropolitul și cu toţi deregătorii domniei mele, 
şi-am văzut domnia mea cum nu iaste cu cale și cu dereptate 
să tie numai acele moșii şi bucate numai nepoţii Vodei ban, ci 
le-a ales domnia mea cu tot Divanul domniei mele ce vor fi câștigat 
acei boiari amândoi împreună, de când s'au împreunat, să aibă 
a împărţi toţi, în două, nepoţii Vodei ban cu nepoţii jupânesei 
Velicăi din toate ce vor fi din două, numai moşia lor ceia ce va 
fi avut, să şi-o ţie. Şi-au rămas nepoţii Vodei ban de lege si de 
judecată dinaintea domniei mele, de aceia am dat şi domnia mea 
lui) Stefan cu jupâneasa lui și Radul cum să fie volnic să îm- 
partä tot cum scrie mai sus, în cartea domniei mele. 

Inaco da neast po reci gospodstvo mi, 1 ispravnic sam reci gos- 


podsivo mi. 
7127 (1618) Septemvrie 15. 


Doc. original, hârtie, pecete căzută. 
(Acad. Rom., doc. CXXVI/28) 


9, 
1619 Ianuarie 21. 


Gavril Moghilă, Domnul Țării- Româneşti, dă voie lui Ştefan 
şi Radului ca să-şi strângă ai lor rumâni câţi vor fi fost la legătura 


www.dacoromanica.ro 


PPE AES 24d 


lui Aihan Kadi in satuh ler ini, Läcusteni, asemenea s&h strán gă 
şi pe:eâildlți pigëunh atkot €e par fi: fagui. 


Miostiiu bojiiu Io Gavril Moghila Voevoda i gobpodini dacat 
gospadsiwo in. sie; pevelențe, gospodsteu,, mă lu(j) Stefan. si. Radului 
casă: fic voliielleuréenrteardomaiumeale-si ou: sluga. domnii: meale 
anume (loc liber) de să-şi strângă ai lor rumâni câtivor fifost 
la legătura lu(i) Mihaiu Voevod in satele lor, de în sat de în Lă- 
custeni, anume Gherghe si Lupul si Radu prăcălabul și Dumitru 
cu frații- şi si toţi câţi au fost lă:(le)gătura lu(i) Mihaiu Vodă in 
sat în "Lkcusteni, lori üunde-i vor afla, ori în satele domnii meale, 
ori în: geie dial ori călugărești, surilă oragetoţi sări: strângă 
să-i ducă: turmă Tè satiinde ii moșia: shunde iau apucat legă 
tura lu(i) Mihai Vodă. Incă si alţi rumâni: Stan și Calotă si Ma- 
nea şi să 'tibă Hi stii îngotea gi di Jor gant ce. vor avea fugii 
de pretutinăeiteh, pre: tindet or afla in'tara dintii: mele: toi 
in țiganii doliti ‘mlale; Gil iri: titänie boiéréisct! ori: că gămenisăă 
si de nimenea' 'opreală' sa t aibă. 

Inaco da nest, po ‘reci gospöđstódi mi 

Is(pravnic) | Papa” peal idgo tt. Pis’ Idoxiė. 
7127 (1649) Ghéharie 21. 

Doc. original, hârtie, pecelia căzută. 

(Acaă Foii, doc. (XX1V/177) 


10. 
1619 Septemvrie 23. 


Zapisul lui Dragomir, feciorul armaşului Pătru din Färcäsesli, 
prin care face schimb de ţigănci-tui jupâneasa Evdochia. vistiereasa. 


Vă imë Otta i Sina i svëtoga Duhay Amin. 

Eu Dragomir feciorul armaşulni Pătru, ot Kărcăşeşti! scrisrau) 
zapisul mieu la mâna jupânesei Evdochiei, xistiéreasar pentruc 
am avut o ţigancă anume Opriana după un ţigan al ei anume 
Aldea, de aceia mi-au dat altă ţiganvăiia'enanunie' Voica, de 
mi-au dat ţigancă pentru ţigancă si dm'datizapisul':miew laimând 
ei, pentrucă această ţigancă mai sus zisă 'dnúme :Opriâma dia: fost 
a mea fără de a frätine-mieu Drăghici: pentrucä:mi#b dat imie 
tata nostru Pătru armașul, derept aceid am! dati !țitanoa “mea 


14% 


www.dacoromanica.ro 


212 DOCUMENTE 


si mi-am luat schimbul tigancei dela jupâneasa Evdochia vistie- 
reasa și i-am făcut zapisul mieu ca să-i fie moşie ohabnicä. 
7128 (1619) Septemvrie 23, 
(L. P) i 


Doc. original, hârtie. Intărit cu o mică pecete inelară în tus negru. 
Pe verso: « Zapis a lu(i) Dragomir snă armașul pentru schimbul unei ţigănci 


anume Opriana >. 
(Acad. Rom., doc. XC/25) 


11. 
1622 Mai 1, Bârlad. 


Zapisul lui Gavril, fiul lui Bădin, prin care vinde un sălaş de 
țigani, vornicului Dumitrașco Gheuca, drept 30 de galbeni. 


Eu Gavril sin Bădin scriu şi mărturisesc cu acest zapis al meu 
cum am vândut de bună voia mea un sälas pe Ursul tiganul cu 
tiganca lui si cu feciorii lui cu toţi câţi va fi având, dvornicului 
Dumitrasco Gheucäi, dirept 30 de galbeni. Şi direse ce am avut 
domnești încă le-am dat pe mâna lui. Si în tocmeala noastră au 
fost dvornicul Vartic şi Costantin Bujoranul. 

Gavril (Bădin) 
Vartic iscal vornic. 
Bârlad, 7130 (1622) Mai 1. 


Doc. original, hârtie, întărit cu trei iscălituri dintre care una indescifrabilă. 
Pe verso; « Zapisul dela Gavril Bădin pe Ursul tiganul ce l-au vândut 
lui Dumitrașco Gheucäi stolnicului ». 
(Acad. Rom., Pach. 1X/34) 


12. 
1625 Aprilie 21. 
Hrisovul lui Radu Mihnea Voizvod, Domnul Moldovu, către 
egumenul mănăstirii Neamţu, dându-i voe să cheme înapoi ţiganii 
fugiți în Tara Ungurească, scutindu-i de orice dări şi munci. 


Io Radul Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi, 
dat-am cartea domnii meale rugătorilor noştri egumenului si a 
tot săborul dela svânta mănăstire dela Neamţu spre aceia ca să 
aibă a-și chema a lor tägani cari au fugit în Tara Ungurească, 
ca să vie toţi în ţară la svânta mănăstire, iar dela domnia mea 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 213 


vor avea pace, nici o nevoe nu vor avea de (la) nime, nici un 
lucru nu vor lucra domnii meale, numai ce vor avea ei, ce vor hi 
treabele si poslușaniile sventei mănăstiri, aşijderea și voi toate 
slugile noastre cari veţi îmbla pentru täganii, si slugi hätmänesti 
si judeti si vätasi de ţigani încă să aveţi a lăsa foarte în pace, întru 
nemic să nu-i inväluiti. 

Site pişet inac ne beadet. Sam gospodin veleal. 

Hârlău, 7133 (1625) Aprilie 21. 
Doc. original, cu pecete inelară domnească, în ceară roșie, bine con- 


servată, 
(Arh. Stat., M-rea Secul 1/4) 


13. 
1629 Ianuarie 8. 
Alexandru Vodă, Domnul fării- Româneşti, feciorul lui Iliaș 
Vodă, volniceşte pe călugării şi posluşnicii dela episcopia Buzăului, 
ca să ia niște figance dela Jipa, nepotul Vlădicăi Luca, pentrucă 
sunt ale sfintei episcopii de Buzău de moşie. 


Milostieiu bojieiu Io Alexandru Voevoda i gospodini snă pocoi- 
nago Lo Iliaș Voevoda davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva- 
mi, călugărilor si poslusnicilor dela sfânta episcopie dela Buzău, 
ca să fie volnic cu (a)ceastä carte a domnii meale si cu sluga 
domnii meale anume (loc liber) să ia niște tigance dela Jipa ne- 
potul vlădicăi Luca, pentrucă sunt ale sfintei episcopii de Buzău 
de moșie, iar cui va părea strâmb să fie (vie) de faţă naintea 
domniei meale. 

Inaco da nest po reci gospodsivo-mi, i ispravnic sam reci gos- 
podstvo mi. 

7137 (1629) Ghenarie 8. 


Doc. original, hârtie, monograma domnească roșie, pecetea căzută. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/139) 


14. 
1634 Mai 28. 


Zapisul Bratului logofătul, feciorul lui Voico logofătul din Ragul, 
prin care vinde doi ţigani lui Neaniul vornicul. 


Adecă eu Bratul logofăt snă Voico logofătul ot Ragul scris-am 
acesta al mieu zapis cum să să ştie că m'am tocmit de a mea 


www.dacoromanica.ro 


344 DOCONÉÈNLE 


bünävoie cu Neaniub vornicul, solul cë au venit dela! TarasMot- 
dévit, deiam vändut doi igant amânări (amândoi) frați, anume! 
Sincă cu-ţiganea lui si Simeon și mumia lor. erept-doi eai‘dbéinoi 
ébti de postév, însă! uoeşști) tigamiyceldorie mai sus send fugiţiile: 
Moldova în fignis domnedsoă. 

Si la tocmeala noastră fost-au mulți bojari märtunie, anumes 
jupan Ivaşco vèt dvomic şi Bălan: olori wormie și Gherghe atori 
vorniè si Durnitru-stdré-vornit și Neaniul vornic și Ghiorma clucer 
şi Radul vataf za postelnieei si alti boiari..mulţi carei nu, sunt. sarisi 
aici. 

‘2142 (1634) Mai 28. 
Bratul logofät 
Si pentru credinţă am iscälitteu cu mâna mea să să ştie. 
(L. P:) Ivasco dvornic 
(L. P.) Bălan vornie 
t. PJ} Glierghe”vornie 
E D) Dumitra vornié 

Doc. original, hârtie, întărit cu patru peceti inelare, frumoase, în tuș 
neeru..si. cinci iscălituri.- Pe verse: Stoica Rălea tiganul tatăl Sincăi și a 
lu (i) Sinuon. 


CSi am văzut domnia mea si uricile Brătului de moșie pre aceşti țigani ». 
Acad: kom., He. TON XIN V3) 


15. 
1634 Mit 31, Târgovisle. 


Zapisul lui Pribeag Simon din ținutul Făgăraşului, din satil 
Süvestnenii, prik oane vinde sbugerialui Tadoran, din satul. Wlü- 
desti, un sälas de ţigani, în preț de 50 galbeni. 


Seris-am eu Pribeag Simon din tinutul -F ägäraquini ot sel 
Săvestrenii acesta zapi al me, cwm pă să stie că am vândut 
eu un sälas de ţigani anume Stan ţiganul si cu tiganca lui anume 
(lăsat loc liber care mai târziu a fost complectat cu cuvintele: 
4 şi Copi») stagerului Todoran ot sel Vlädestii derept 50 de gal- 
beni Dani gat, săni fie dumnealui: de magie si tawn wândut aceşti 
țigani ce sunt mai sus scmigi de a mea bună voie, că iam 460$ 
cu judecată dreaptă dinaintea dom(nului) nostru luminat Voevod 
far alt cineva din ruda mea sau din podrugia mea sau din. feciorii 
mel st nu aiba nime a välui pre slugerul "Toaoran pentru Stan 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 215 


tiganul si pentru tiganca lui anume (loc liber), că i-am vândut 
eu de a mea bună voia mea. Si acești țigani să să ia dela mănăstire 
din Brădet să-i ducă la casa dumnealui lui Todoran sluger, pentrucă 
acești bani ce s'au dat 50 de galbeni, i-au luat dumnealui cu 
camătă. Şi când am făcut eu acest zapis la mâna slugeriului To- 
doran au fost multi oameni buni: popa Tanasie cliiarful (ecle- 
siarhul) si popa loan și popa Cherfotă si popa Ivan ot Sveata 
Petca si oameni buni de în oraș, de în (o)ras de la Trägoviste, Stan 
vătatul de grădinari, cel domnesc, Udrea logofătul și Voico logofăt 
şi Dima cup(et) si multi oameni buni ce nu sunt scriși. 
Si am scris acest zapis ot grad Trägoviste (Târgovişte). 
7142 (1634) Mai 31. 
(Urmează câteva iscălituri grecești) 
Şi eu popa Tanasie clesiarh am pus pecetea mea. 
Şi eu popa Chirfotă mărturisesc 


Doc. original, hârtie, întărit cu iscälituri și 9 peceti în tuş negru. 
(Acad. Rom., doc. XX./89) 


16. 
1635 Ianuarie 12. 


Zapisul lui Costandin (Cantacuzino) mare postelnic prin care dă 
voie părintelui Efrem, episcopul Buzăului, să ia oriunde va găsi 
o țigancă, din tigänia Doamnei Elinei. 


Jupan Costandin vel postelnic scriem cartea noastră de 
credință la mâna părintelui (episcopului Efrem Buzăvschi, ca să 
se știe cum (indescifrabil) sfintia lui zicând că au avut episcupia 
o tigancä în tigänia răposatei Doamnei Elinei, plătită mai denainte 
vreame. Intr'aceia noi am socotit, ca să nu ne fie păcat, ce am 
dat cartea noastră la mâna părintelui episcopului, cum unde va 
afla sfintia lui o tigancä din tigänia Doamnei Elinei să aibă a 
luarea sfintia lui o tigancä, au fată, au tigancä bătrână; una, să 
nu ne fie păcat, alta şi pentru pomeana la sfânta episcopie. Aceasta 
am scris şi pentru credință am pus și pecetea si iscala. 

7143 (1635) Ghenarie 12. 
Costandin vel postelnic 


Notă : Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/88) 


www.dacoromanica.ro 


216 DOCUMENTE 


17. 
1635 Martie 1. Iaşi. 


Cartea boierilor prin care mărturisesc că Procopie, Ionașco, 
Gligorie si Erina, feciorii lui Dumitrasco Grama, nepoții lui Trepädus 
armaşul, stränepotii lui Oprea ce au fost armaş mare, au vândut 
nişte țigani lui Neaniul vornicul de gloată. 


Eto az Pätrasco Başotă vel logofăt si Savin vel dvornic dolneai 
zemli si Dumitrasco Şoldan vel dvornic ot vişneai zemli şi Gavril 
Gherman präcalabu Suciavscomu şi Gheorghie vel ceasnic si Ior- 
dachie vel vistiarnic şi Grama vel stolnic şi Toma vel sulgear şi 
Furtuna biv vel postelnic si Gheorghie Roşca biv vistiarnic si 
Apostol biv vel pitar si Ionascul Prăjescul postelnic si Tänasie 
Gheorghie Năvrăpăscul dornic glotnäi i inih boleari ot dvor gos- 
podinu ego milostiiu, scriem si mărturisim cu (a)cest zapis al nostru 
cum au venit înaintea noastră Procopie cu fraţii lui, lonaşco si 
Gligorie şi sora lor Erina, feciorii lui Dumitrașco Grama, nepoţii 
lui Trepädus armasiul, stränepoti Oprei ce au fost armaș mare, 
de a lor bună voie, de nimene nevoiţi nici asupriti si au vândut 
a lor direpte şerbe tigance aneme (anume) Chita si Fătul cu feciorii 
lor, featele (lui) Eremia tiganul, din ispisoc de miluire ce au avut 
strămoșul lor Oprea ce au fost armas dela Pătru Vodă. Acelea 
le-au vândut Neaniului vornicului de gloată dirept cincizeci de 
taleri bătuţi și s'au sculat Neaniul vornicul şi au plătit aceia 
bani cum mai sus scriu, deplin, întru mânele lui Procopie și a 
fraţilor lui denaintea noastră. 

Deci noi văzând a lor de bună voie tocmalä şi deplin(ă) plată, 
făcut-am și noi dela noi, vornicului Neaniului acest zapis ca să-i 
fie de mărturie, să-și facă si direase domnești și (s)pre mai mare 
credinţă pusu-ne-am şi pecetile si iscăliturile cătră acest adevărat 
zapis, 

Și eu Borăleanul uricar cu mâna mea am scris să să știe. 

Iaşi. 7143 (1635) Martie 1. 


Doc. original, hârtie; întărit cu nouă peceti în tuş negru și zece iscă- 
lituri. 
Pe verso: « Zapis pre tigance ce-am cumpărat dela Procopie Grama si 
dela fraţii lui. | 
(Acad. Rom., doc. C111/159) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 217 


18. 
1635 Aprilie 3. 
Matei Basarab dăruește părintelui Efrem, episcopul Buzăului, 
o tigancà fără de bărbat din tigänia domniei sale dela Brâncoveni, 
însă din ţigancele domniei sale cele de moşie. 


Milostieiu bojieiu Io Matei Băsărab Voevoda i gospodină davat 
gospodstvo-mi sie poveleanie gospodstva-mi otțu Efrem, episcop 
Buzăvschi, ca să hie volnic cu această carte a domniei meale, ori 
unde va afla o ţigancă din tigänia domniei meale dela Brânco- 
veani să aibă a luarea o ţigancă fără de bărbat, pentrucă o am 
dat domnia mea la sfânta episcopie pentru pomeană. Așijderea 
şi voi globnicilor care veţi fi, în vreme ce veţi vedea această carte 
a domniei meale, iară voi încă să căutaţi să-i dati o tigancä fără 
de bărbat la episcopie, că o am dat domnia mea, însă din tigancele 
domniei meale ceale de moşie; Si de către nimenelea să n'aibă 
opreală, să n’aibä, că așa iaste învăţătura domniei meale. 

Inaco da neast po reci gospodstvo mi, i ispravnic sam reci gos- 
podstvo mi. 

7143 (1635) Aprilie 3. 

Doc. original, hârtie. Iscălitura domnului foarte clară. Pecete inelară 


în roșu. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/140) 


19. 
1636 Mai 27. Bucureşti. 


Zapisul popei Eremia, egumenul mănăstirii Strâmba prin care 
face schimb de ţigani cu jupâneasa Marica. 


Adecă eu popa Eremia egumen ot sventa monastire Strâmbul, 
scris-am acesta al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mâna 
jupâneasii Maricăi, cum să să știe că au schimbat cu jupâneasa 
Marica, cu un ţigan anume Mihocu cu feciorii lui, anume Neacsul 
şi Ion să hie la mâna jupâneasii Marica ca să-i hie ei de moşie (şi) 
feciorilor ei, iar eu jupâneasa Marica, eu am dat pre Dragomir 
tiganul si cu fiu-său Radul și Tudosie si Badea, iar pe Badea fe- 
ciorul (lui) Dragomir tiganul îl iau eu popa Eremia egumenul pentru 
feciorul Lupului, iar tiganca lu(i) Dragomir să o plătească jupâ- 
neasa Marica, pentru un fecior a Lupului tiganul. 


www.dacoromanica.ro 


218 DOCUMENTE 


Si am schimbat noi de a noastră bună voie fără nicio silä şi 
cu ştirea a tuturor boiarilor anume: Tudor (v)ornicul (indesci- 
frabil) si Lupul vel căpitan, i ot Fäntesti, Vlaicul, i ot Că... (loc 
rupt) Ionașco postelnic, i ot To... (loc rupt), i ot Cernätesti, Pavel 
postelnic, i ot Tutovani, Mihnea si Misail (loc rupt)... Bărcan. 

Si mai pentru adeverită credință pusune-am si pecetile şi iscä- 
liturile. 

Pis u Bucureşti az Stan gramatic, 

7144 (1636) Mai 27. 
L. P. L. P. L. P. L. P. L. P. L. P. 

Pavel postelnic, Ionasco postelnic snă Miroslav logofătu, Lupul 
vel căpitan, Vlaicul, Irimie. 

Doc. original, hârtie, rupt în câteva locuri. Intärit cu șase peceti 


inelare în negru si cu iscălituri. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/107) 


20. 
1637 Ianuarie 13. 


Hrisovul lui Vasile (Lupul) Voievod, Domnul Moldovii, prin 
care dă poruncă aprozilor, slugilor hätmänesti și vătafilor hätmänesti 
ca să nu mai ia țiganii mănăstirii Secul. 


Io Vasilie Voevoda bojieiu milostieiu gospodar zemli Moldavscoi, 
scriem domnia mea la slugile domnii meale la aprozi si la slugile 
hätmänesti şi la vătaşii de tägani şi la judeti ce vor îmbla derept 
täganii la tänutul dămu-vă ştire că sau jeluit egumenii cu 
tot Säborul de pre la sfentele mănăstiri că le învăluiţi ţăganii 
şi-i mânati aicea la Iaşi şi le luaţi ciobote şi-i globiti, drept 
aceea nu-i pot ţinea ce fug pentr’ alte ţări, de care lucru nu vă 
iaste învăţătura dela domnia mea, să le faceţi atâtea nevoi täga- 
nilor mănăstirești, derept aceea deacă veţi vedea cartea domnii 
meale, deacmu înainte, voi nicio treabă cu täganii mănăstirești 
să n'aveţi treabă, cu ţăganii Săcului mănăstirei anume Stan Robul 
şi Stänisor şi Radul şi Pătrul și Necula şi Parhila şi Adam, întru 
nemică să nu-i inväluiti, nici ciobote să le luaţi, nici la lucru să-i 
mânati, numai să nu să amistuiască în täganii lor niscari tägani 
domneşti, iar ţăganii călugărilor cu fămeile lor si cu feciorii lor 
să aibă treabă călugării a lucra cu dânșii ce vor fi treabele lor 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 219 


bregiur (la) svănta mănăstire, iar cine-i va invälui cu capul va plăti. 
Aceasta scriem domnia mea, într'alt chip să nu hie, 
Sam gospodină veleal. 
laşi. 7145 (1637) Ghenarie 13. 
(Işcălitura proprie a domnului). 
L. P. 


-Doer origänal, hârtie, întărit cu iscälitura domnească si pecete în ceară, 
rdsia bine donservată. 
(Arh. Stat., M-rea Secul, Pach. 1/6) 


21. 
1638 Aprilie 18. 


Zapisul' lui: Prédé paharnicul, prin care face schimb de tigani, 
chi“ă réhiete YTohhié Bhiscopul Râmnicului. 


-Adecä eu Prédarpahämnicul (dau) acesta al mieu zapis ca să fie de 
mard crèdinhăi(la) mâna părintelui Ignatie (e)piscopul si la alți 
călugări, ca să fie de éredintä cum să să știe că am făcut schimb 
pentru amtiganee-auavub{e)piscopia ot Râm(nic) anume Oprea 
la ġdi, tocio? pentru a nu sparge sălașul datu-i-am ţigan pentru 
țigan, anpme..Stançiul Poni: Oprea ca să fie sfintei (e)piscupii 
moşie. Si am tocmit mei:;de aunoastră bună voie si la tocmeala 
noastră fost-au mulţi boiari mărturie, anume: Tatul sulger, Buni 
logofăt, Särban logofăt, Ivan logofăt, Albul clucer, Marcu logofăt 
si alți multi boiari si Preda postelnic. 

N-am, seris. eu Prodan logofăt. 

7146 (1638) Aprilie 18. 
L. À | 
Pereda .păhavniț 
mari alte brer aspălituri) 
Doc. original, hârtie, pecetea inelară in tuş negru, cu un desemn vechiu 


ciotie! 
tAcad. Rom: daa XC437): 


28, 
1639 lanuarie 22. 


` Cartei lui Mater Băsarab.prin cure volniceşte pe Stanciul logo- 
fătul din Boțbreană casă ie o tioune di tiatfrin Condili postel- 
nicului. 


www.dacoromanica.ro 


220 DOCUMENTE 


Milostieiu bojieiu Io Matei Basarab Voevoda i gospodini davat 
gospodstvo mi sie poveleanie gospodsiva mi slugii gospodstva mi 
Stanciul logofăt ot Bojoreani ca să hie volnic cu această carte 
a domnii meale şi cu sluga domnii meale, na ime (loc liber) de 
să aibă a-şi luarea o tigancä din tigänia Condili postelnic, 
pentrucă au venit Stanciul logofăt aici înaintea domnii meale 
la divan împreună cu Condili postelnic si aşa jeluia Stanciul 
logofăt cum a avut o tigancä, deci au făcut schimb cu Preda 
comis din Albești, bărbatul jupânesii Stancăi cum să-i dea tigancä 
pentru ţigancă, apoi s'au prins Predii comisul moarte de au murit 
şi au rămas tiganca neplătită si am văzut domnia mea si zapisul 
Predii comis la mâna Stanciului logofăt, de schimb, ca să-i dea 
tigancä pentru tigancä si au rămas tiganca neplătită. Deci domnia 
mea am judecat împreună cu tot divanul cum să hie volnic Stan- 
ciul logofăt cu cartea domnii meale si cu sluga domnii meale să-şi 
ia o tigancä din ţiganii Predii comis, pentrucä au stătut de faţă 
cu Condilie postelnic si au rămas de leage si de judecată de în 
divan. Că așa iaste învăţătura domnii meale. 

Inaco da neast po reci gospodstvo mi i sam reci gospodstvo mi. 

L. P. 7147 (1639) Ghenarie 22. 


Doc. original, hârtie, rupt în câteva locuri, pecete inelară cu tus roșu. 
(Acad, Rom., doc. XC/38) 


23. 
1640 Mai 81.+ 


Zapisul părintelui Averchie, egumenul schitului Ciolanul, şi al 
lui Gavril cel bătrân, nepotul lui Ciolan, prin care vând o tigancà 
părintelui Stefan episcopul Buzăului, în pret de doi boi şi 300 aspri. 


Adecă eu egumenul Averchie din mănăstirea dela Ciolan și 
cu alți călugări cu toţi si cu Gavril cel bătrân, nepotul lui Ciolan, 
scris-am acest zapis al nostru de mare credinţă, să fie la episcopie 
la Buzău, să se știe cum ne-am tocmit cu părintele episcopul 
Stefan de i-am vândut o tigancä anume Elina, fata Costei ţiganului 
al Ciolanului si io am prețuit derept aspri 10 galbeni, deci ne-au dat 
2 boi că n'am (n'au) avut, deci au fost mănăstirea lipsită de vite, şi 
s'au aflat tiganca de adăman (sic) într'altă parte. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 221 


Deci ne-au ajuns părintele episcopul Stefan cu judecata să 
nu ne dea nimica, iară apoi am rugat pre părintele să nu ne lase 
fără de nimica, deci ne-am tocmit de ne-au dat alţi 2 boi și aspri 
300, si când ne-am tocmit fost-au multi boiari și părinţi mărturie: 
egumenul dela Banul, er(o)monahul Righin si monahul Matei si 
din episcopie Ghelasie dicheiul şi Nechifor și Rafail cel bătrân 
şi Paisie și diacon(ul) Ioan si popa Mihai si diacon (indescifrabil) 
din Mărăcineni, căpitanul Sava Benghiul și Lupse vornicul si 
Vasilache si Jipa coconul, ot Verneşti Jipa postelnicul si Stanciul 
Grecul și Balea logofăt și Jipa logofăt ot Rätesti si alți multi 
oameni buni. Amin. 

Pis Maie măsiața 81 o Nedele văse sviatyh. 

(Scris în luna Mai 31, în Dumineca tuturor sfinţilor.) 

leat 7148 (1640). 

Doc. original, hârtie, bine păstrat. Pecetluit cu șapte peceţi inelare, în 


negru, dedesuptul cărora se afla iscălitura fiecăruia. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/92) 


24. 
1640 Decemvrie 19. Dereneu. 


Zapisul jupânesei Candachiei a Ursului fost pitar, din Văsiani, 
prin care dărueșie un sălaş de ţigani, [rățâne-său, lui Ianco Frà- 
timan. 


Adecä eu Candachia jupâneasa lui Ursu biv pitar ot Väsiani 
însămi (însumi) mărturisesc cu această scrisoare a mea de nime 
nevoit(ă) nici învoită, ci de bună voia mea, de am dat frätine-meu 
lui lanco Frätiman un sălaș de ţigani, anume Ionasco Zirnea sin 
Danciului, cu toţi feciorii lui şi cu nepoţii lui si cu stränepotii lui 
ca să-i fie frätine-meu lui Ianco moșie şi cuconilor lui si nepoților lui. 

Si când i-am dat au fost popa Maftei ot Dereneu și frate-meu 
Gligorie ce e de-acolea și nepotu meu Moiseiu sin Frätiman biv 
paharnic ot Văsiani si Istratie sin Poleitul ot Suceava și Arsenie 
sin Bou ot Zubrästi si Saula dregătorul ot Tareuca şi nepotu-meu 
Dumitraşco sin Gligorcea şi alţi oameni buni de pre acolea. Si 
după scrisoare ca să-și facă şi zapis domnesc ca să nu mai aibă 
treabă nimea dintru fraţii mei, sau dintru nepoţii mei, peste scri- 


www.dacoromanica.ro 


222 DOCUMENTE 


soarea mea, după moartea mea. Si de mai mare credinţă ne-am pus 
pecetile si iscäliturile. 
Si eu Stefan Mătiaşescul am scris ca să să știe. 
Pis ot Dereneu. 7149 (1640) Dechemvrie 19. 
Candachia, Popa Maftei, Gligorcea. 
(urmează opt iscälituri indescifrabile, dar de sigur a celor care 
sunt menţionaţi în doc.). 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. XXII/169) 


25. 
(1640—1649). 


Cartea părintelui arhiepiscopul Buzăului pentru ţiganii sf. 
episcopii ce se află fugiți în Moldova la Lupaşco din Horgesti de 
pe apa hăcătăului şi la Gheorghiţă din Buciuleşti de pe apa Bistritei, 
feciorul logofătului Dumitrașco. 


Arhiepiscop chir Stefan ot Buzău. 

Să se ştie nişte 1) tigance ale sfintei episcopii la Mo(l)dova, la 
Lupasco din Horgesti de pre apa Răcătăului, trei tigance, anume 
Mica şi cu două feate anume Crăstina și Nastasia. Și pre Mica 
o ţine Ursei tiganul. Si la Gheorghiţă din Buciuleşti de pre apa 
Bistriţii feciorul logofătului Dumitraşco sunt două tigance anume 
Sora şi Crăciuna, featele Radului tiganul al episcopii din Buzău. 

Episcop Stefan ot Buzău 


Doc, original, hârtie, 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/134) 


26. 
1641 Ianuarie 13. 


Zapisul jupânesei Ivana, fata lui Vlăsan logofătu dela Vlădila 
din judeţul Romanați, prin care vinde nişte ţigani, lui Matei Ba- 
sarab. 


Adecä eu jupâneasa Ivana fata lu Vlăsan logofät ot Vlădilă 
ot sudstvo Rom(anati) scris-am acesta al mieu zapis să fie de mare 


1) Textul original al doc. e greșit în acest loc. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 223 


credință la cinstita mână a domnu(lui) nostru Io Matei Basarab 
Voievod, ca să se ştie cum am vândut, domnului nostru niște 
țigani anume Radul Cerneaiu şi cu tiganca lui Visa si cu feciorii 
lor pre nume Stan si Erina și fata Erinei, Stana si Mrăzea si Mărin 
şi Vlad si Cărstea si (loc liber) za ughi 70, bani gata, care ţigani 
au fost de moșie iar din. tigänia domnu(lui) nostru Io Matei Ba- 
sarab Voievod, daţi mie, când m'au cununat jupâneasa Calea şi 
Barbul postelnic şi domnu nostru lo Matei Voievod, încă mai 
denainte vreame. lar când au fost acum, vândutu-i-am de a mea 
bună voie, fără de nici o silă, de nimenilea, cum scrie mai sus, 
ca să fie iară la domnu nostru, cum i-au fost ai domnii lui de moşie, 
să fie şi acum și am luat toţi banii de în mâna domnu(lui) nostru 
Io Matei Voievod ughi 70, pre acești ţigani ce scrie mai sus, dena- 
intea a tuturor boiarilor ai Divanului care au fost la această toc- 
meală a noastră, mărturii anume: jupan Teodosie vel Ban şi jupan 
Hriza vel dvornic şi jupan Gligorie vel logofăt și jupan Radul vel 
vistier si jupan Preda vel spatar şi Dragomir vel clucer şi Socol 
vel stolnic si Radul vel comis şi Vucina vel paharnic şi Costandin 
vel postelnic si Drägusin vel armas şi Diicul vel agă. 
Aceasta mărturisesc ca să se ştie și pentru credință pus-am şi 
peceate. 
I napisah az Lepădat logofăt 
U Trägoviste (Târgoviște) 7149 (1641) Ghenarie 13. 
(L. P.) Eu jupâneasa Ivana 
Hrizea vel dvornic 
Gligorie vel logofăt 
Radul vel vistier 
Costandin vel postelnic 
Socol vel stolnic 
(L. P.) Dragomir vel clucer 
Radul vel comis 
Fiseantea logofot. 
Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. XXI/280) 


27. 
1641 Iunie 4. 


O însemnare subscrisä de Matei Basarab despre toți ţiganii si 
țigancele cu care au făcut schimb, încă pe când era boiarin. 


www.dacoromanica.ro 


224 DOCUMENTE 


Să se știe ţiganii si tigancele cu cine-am făcut domnia mea 
schimb încă de când am fost domnia mea boiarină. 

Radul fecior Stanului fost-au tiganca a jupâneasii Grăjdanii 
ot Väleani, dat-am pre Crăciuna tiganca, pentru Stana tiganca 
si am dat pre copila Crăciunii pre Chiera pentru copila Stanii, 
copilă pentru copilă şi Ganga feciorul Stanului fostu-i-au tiganca 
alui Mihail postelnic ot Văleani, dat-am pre fata lu(i) Vlad tiganul ot 
Brâncoveani de am plătit pre Musa tiganca la Mihail postelnic, tigancä 
pentru tigancä și aceste schimburi am făcut domnia mea în boierie. 

Nicola feciorul Stanului fostu-i-au tiganca a Vladului ot Dra- 
novetu şi a lu(i) Vädislavü, dat-am bani gata de o am cumpărat 
dela dânşii pe Dobra tiganca. Incă tot de când am fost domnia 
mea boiarin, Gotea feciorul Stanului, fost-au tigancä a domnii mele 
de moșie, Stoia tiganca, Ciulin feciorul Danciului fostu-iau tiganca 
lui Boba de moșie a domniei mele, Nedelco feciorul lu(i) Ciulin 
fostu-i-au tiganca lui Pociva (?) a domnii mele de moșie, Stoica 
feciorul Hätäganului fostu-i-au tiganca a jupâneasei Voicăi care 
iaste după Marco logofăt. 

Si am dat pentru ţiganca Stoicăi o tigancä a domnii mele de 
moșie, anume Stanca în mâna jupânesei Voicäi, tigancä pentru 
tigancä şi frate-său Stanciul fostu-i-au tiganca a lu(i) Dumitru 
Banul de Väräti, dat-am pre Musa tiganca fata lu Drăgan fratele 
lu(i) Găină de am plătit tiganca lu(i) Dumitru Banul, tigancä pentru 
tigancä, Antonie feciorul lui Taico (Staico) fostu-i-au tiganca lu(i) 
Stroe ot Greci, dat-am pre Malea tiganca care au fost a domnii 
mele de moșie, în mâna jupânesei lu(i) Stroe pentru Dragomira 
tiganca ce au fost a ei. 

Nica tiganul fostu-i-au tiganca a lu(i) Stroe ot Greci, dat-am 
pre Visa tiganca fata lu(i) Anghel, care au fost a domnii mele de 
moşie, de am plătit pre Neaga tiganca, tigancä pentru tigancä. 

Și aceşti ţigani datu-i-am domnia mea la mănăstire la Căldăru- 
şani, deci să n’aibä nimenilea treabă nici cu ţigan, nici cu tigancä, 
nici cu copii, că toate le-am plătit domnia mea den boierie. 

7149 (1641) Iunie 4. 
lo Matei Voevoda 


Doc. original, hârtie. Intărit cu iscălitura domnului. 
Pe verso: «Catastif de schimbul ţiganilor mănăstireni ». 
In josul doc.: + La omul Gheormei Radul la vel iuzbașă, să dea omul 
să apuce pre Badiul Mărariul ot Băbeani. 
(Acad. Rom., doc. XXI1/279) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 225 


28. 
1643 Mai 7. 


Zapisul părintelui Climis, egumenul m-rii dela Vaideei, prin 
care vinde părintelui Neofit, egumenul mănăstirii dela Meledic 
a lui Vintilă Vodă, un ţigan drept 100 vedre de vin. 


Adecă eu Climis egumenul dela mănăstire dela Vaideei scriu 
şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis ca să hie de mare credinţă 
la mâna părintelui Neofit, egumenul dela mănăstire dela Meledic, 
cum să să ştie că au miluit märia sa domnul nostru Matei Voie- 
vod un sälas de ţigani sfânta mănăstire numile (cu numele) Vai- 
deei, pre nume Vasilie tiganul și s'au fost tâmplat tiganca acestui 
ţigan de n'au fost domnească, ci au fost a mănăstirei a Meledi- 
cului a lui Vintilă Vodă, deci n'am putut sparge sălaşul ci ne-am 
tocmit dinaintea märiei sale domnului nostru si am luat pentru 
ţigan o sută de vedre de vin dela părintele Neofit egumenul dela 
mănăstirea lui Vintilă Vodă şi am lăsat acest sälas ce e mai sus 
scris să hie al mănăstirii a Meledicului şi ne-am tocmit de a noastră 
bună voie din (în) Divanul domnului nostru. 

Si la tocmeala noastră au fost multi boiari mărturie și dinaintea 
jupan Radu(lui) velichii comis și Gherghe spătar si Moisie spa- 
tariul și ot Mărăcineani, Sava căpitan și (indescifrabil) şi Vasilache 
şi Lupse vornicul şi ot Vernesti, Jipa si Stanciul $i Balea logofăt 
şi Dumitru căpitan za pitari şi ot Odobeani Lefter si Ianni lo- 
golăt. Şi pentru mai mare credinţă am pus si pecetea. 


Mai 7, leat 7151 (1643). 
Eu Crăciun părinte, jupan Sima ot Odobeani, Balea logofăt mar- 
tor, Sava căpitanul, Gherghe spătar, Jipa postelnic, Moise spătar 1), 


Doc. original hârtie, puţin cam ros în locurile unde a fost îndoit. Pe- 
cetluit cu patru peceti inelare, în negru, având si mai multe iscälituri gre- 
cești și românești, dintre care câteva indescifrabile. 

(Acad. Rom., doc. CXXIV/102) 


29, 
1643 Octomvrie 30. 


Zapisul preotesei Stana Borcea către Matei Basarab Vodă, 
pentru schimbul unor ţigani, 


1) Acest text e scris în slavonește. 


15 


www.dacoromanica.ro 


226 DOCUMENTE 


Adecă eu Stana preoteasa biv clisiereasä si cu știrea fecio- 
rilor miei, scris-am și mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să 
fie de mare credinţă la cinstita mână a domnuțlui) nostru Io 
Mateiu Voievod pentru o tigancä ce am avut noi cumpărată dela 
jupâneasa Călina si dela mumă-sa Stana și tiganca anume Fiinţa, 
deci această tigancä au fost luat pre un ţigan al domnu(lui) nostru 
anume Radu țigan, deci acești ţigani i-au dat domnu nostru la 
sfânta mănăstire dela Căldărușani hramul sf. Dimitrie si ne-au 
dat domnu nostru pentru Fiinţa tiganca pre Voica tiganca, tigancä 
pentru tigancä, de s'au plătit de către noi. Deci să fie Fiinţa ți- 
ganca de acum nainte a sf. mănăstiri ce e mai sus scrisă, de mo- 
sie în vecie si nouă Voica tiganca care ne-au dat domnu nostru 
iar să ne fie de moşie neclătită în vecie. Si am pus şi blăstem cine 
va întoarce această schimbare, au ei, au feciorii mei, acela om 
să fie blăstemat de rm (318) sventi Oteţi ije vă Nikei?) si am 
pus si mărturii boiari si preoţi, anume popa Dragul clisiarh si 
jupan Sima vistiar ispravnecul ce e pus de domnu nostru la scaunul 
Bucureştilor şi jupan [on căpitan si jupan Radu logofătul și jupan 
Manul și popa Stoica şi popa Mărzea. 


Pis popa Tatomir 
7152 (1643) Octomvrie 30. 


(L. P.) Eu Stana biv clisiereasă. 
Ion căpitan, Eu Manul pârcălab, mărturie, Radu 
logofăt Dudescu, Damaschin logofăt, mărturie. 
(urmează o iscălitură indescifrabilă) 
Doc. original, hârtie, întărit cu trei peceti în negru și șase iscälituri. 
Pe verso se află scris: « Zapis de o tigancä dela preoteasa popei Borcei 


ot București » si o însemnare în grecește. 
(Acad. Rom., doc. XXI/278) 


30. 
1644 Iulie 27. 


Zapisul ieromonahului Ștefan egumenul m-rii Cozia prin care 
dă schimb o ţigancă arhiepiscopului Ignatie al Râmnicului, pentru 
nişte bivoli. 


Adecă eu ermonah Stefan, egumen ot Cozia, împreună cu tot 
săborul scrim si mărturisim cu acesta al nostru zapis ca să fie 


1) In original e scris + Nekei » 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 227 


de mare credinţă la cinstita mâna părintelui nostru chir Ignatie 
arhiepiscop Râbnicescâi cum să să ştie că au luat un ţigan al 
sfinţii lui anume Neagoe Golac tiganul, au luat o ţigancă a sfintei 
mănăstiri a Coziei, anume pre Stanca tiganca dela Ocnă fata 
lui Gugui tiganul, deci noi am zis să ne dea sfintia lui tigancä 
pentru tigancä cum iaste obiceiul, iar sfintia lui au socotit că au 
avut niște capete de bivoli la noi, anume două bivolite mari si 
două gonitoare și doi mânzati şi două viteale, deci au socotit 
sfintia lui de au lăsat aceşti bivolaşi pentru tigancä, deci şi noi 
nam eşit din cuvântul sfinţii lui ci am prețuit tiganca derept 
20 de galbeni şi am prețuit si bivolii ce au ajuns acei bani, nici 
au ajuns mai mult nici mai puţin, şi ne-am tocmit de a noastră 
bună voie fără de nici o silă să fie plătită tiganca cu acești bivoli. 
Să fie tiganca moşie sfintei episcopii si bivolii ai sfintei mănăstiri 
Cozia de moșie. Si la tocmeala noastră fost-au jupan Spahiul 
căminar ot vel ocnă şi Stroici postelnic ot Otetelesti. 
7152 (1644) Iulie 27. 
(L. P.) Stefan ermonah, egumen ot Cozia, împreună cu 
tot săborul. 


Doc. original, hârtie, pecete în tuș negru. 
(Acad. Rom., doc. XC/44) 


31. 
1645 Aprilie 4, Târgovişte. 
Matei Basarab, Domnul Ţării- Româneşti, volniceste pe părin- 
tele Neofit, egumenul m-rii Menedicul ca să-şi întoarcă o sută de 
vedre de vin pritoc dela părintele Climen egumenul m-rii Vaideei, 
ce au dat pentru un țigan, pentrucă acel ţigan nu i-au fost cu pace 


egumenului Neofit ci l-au luat Eremia Dabija Moldoveanul, al 
cui a fost tiganul. 


Milostieiu bojieiu Io Matei Basarab Voevoda i gospodină davat 
gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi, părintelui egumenului 
Neofit dela sfânta mănăstire Menedicul hram sventi Necolae ca 
să fie volnic cu această carte a domnii meale şi cu sluga domnii 
meale na ime (loc liber) de să-şi întoarcă 100 de vedre de vin 
pritoc dela egumenul) Climen(t) dela mănăstirea Vaideei, hram 
sventi Necolae, pentrucă au fost cumpărat igumenul Neofit un 


15* 


www.dacoromanica.ro 


228 DOCUMENTE 


țigan anume Vasilie dela egumenul Clima (sic) derept aceaste 
vedre de vin pritoc ce scrie mai sus, iar acum nu i-au fost tiganul 
cu pace lu(i) Neofit egumenul, ci l-au luat Irimie Dabija Moldo- 
veanul al cui au fost. Deci au (venit) (loc rupt) egumenul Neofit 
aici naintea domniei meale la Divan de s'au pârit de faţă cu egu- 
menul Clima ce au rămas de leage şi de judecată denaintea dom- 
niei meale din Divan. Derept aceia am dat domnia mea egumenului 
Neofit ca să fie volnic cu această carte a domniei meale şi cu 
sluga domniei meale ce scrie mai sus, de să ia 100 de vedre de 
vin pritoc dela egumenul Clima acest vin ce scrie mai sus si de 
nimenile opreală să n'aibă. 
Inaco da nest po reci gospodstvo mi. Pis ot Trägoviste. 
7153 (1645) Aprilie 4. 


Doc. original, hârtie roasă la ambele capete de carii — monograma și 


pecetea dom nească în roșu. 
(Acad. Rom., doc. GXXIV/181) 


32. 
1645 Aprilie 25. 
Zapisul postelnicului Bălaci prin care face schimb de ţigani 
cu paharnicul Negoiţă feciorul lui Preda postelnic. 


Adecă eu Bălaci postelnic scris-am si mărturisesc cu acesta 
al meu zapis ca să fie de mare credință la mâna lu(i) Negoiţă 
paharnic sin (feciorul) lui Preda postelnic cum să știe că mi-au 
fost dator o tigancä anume Stanca cu o fată, iar Negoiţă paharnic 
mi-au dat pre Rada tiganca. Si când am făcut această tocmeală 
fost-au mărturie Sârbul si Costandin ot Totivan (Tutovani?) și 
popa Mosu ot tam, Badea ot tam și Läpadat ot tam si Coman. 

Şi pentru credință pus-am şi pecetea. 

7153 (1645) Aprilie 25. 
(Urmează o iscălitură indescifrabilă lângă o amprentă digitală). 
Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/5) 


33. 
1645 August 7, Bucureşti. 


Zapisul lui popa Şerban ot Drăgoești pe Mostişte judeţul Ilfov, 
împreună cu feciorii lui prin care se răscumpără de rumânie dela 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 229 


m-rea Znagovul, dând nişte ţigani în locul lor, afară de moșie pe 
care mau voie a o răscumpăra. 


Adecă eu popa Şerban ot Drägoesti pe Mosteste ot sudstvo 
Ilfov, împreună cu feciorii mei Dima si Sava și Oprea scriem 
acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la sfânta mă- 
năstire Snagovul, hram Văvedenie Bogorodite i otțu egumen Ignatie 
ca să să știe cum am fost rumâni mănăstirii din Drägoesti de 
moșie. Deci când au fost acum în zilele domnului nostru Io Ma- 
tei Vodă, iar noi am căzut la tot săborul mănăstirii ca să ne slo- 
bozeascä, să ne răscumpărăm de rumânie. Derept aceia părin- 
tele egumenul si toţi călugării într'alt chip nu ne-au putut slobozi, 
că n'au voie a cumpărarea moşia mănăstirii, numai ce-am căutat 
de am cumpărat ţigani de am dat în mănăstire, capete pentru capete. 

Insă am dat o tigancä anume Anca cu feciorul ei Ion care i-am 
cumpărat dela Andrei Grec(ul) ot Broşteani ot Iolomita za ughi 
55 şi altă tigancä anume Nana care o am cumpărat dela Andreica 
din Horez pre Hamrade ot Gorj, derept 27 de galbeni și aşa ne-am 
răscumpărat dela mănăstire, însă numai capetele si feciorii ce 
ne va da Dumnezeu, fără de moșie. Ca să poată fi mănăstirii, 
acești ţigani ce scriu mai sus de moşie și întărire și noi încă să 
fim niște oameni în pace și slobozi de rumânie cu feciorii cu tot 
în veac, 

Aceasta am scris, 

Pis Dumitru logofăt u Bucureşti. 
7153 (1645) August 7. 
Eu popa Șerban i sină ego Diman, 
Sava z Oprea 
Eu popa Vladul 
lanache feciorul lu(i) Anghel de (din) Bucureşti 
Eu popa Bratu 
(Eu) popa Bran 
Șteful postelnic, Radul logofăt ot Țigănești 
Damaschin logofăt, mărturie. 

Doc. original, hârtie. Intărit cu pecetea mănăstirii și iscălitura eclesiar- 
hului; de asemenea cu trei peceţi inelare boierești, precum si mai multe 
iscălituri. 

Pe verso: « Zapisul rumânilor din Drägoesti ce s'au răscumpărat ei sin- 
guri dela mănăstire și au dat ţigani si așa s'au slobozit eis. 

(Acad. Rom., doc. XX/17) 


www.dacoromanica.ro 


230 DOCUMENTE 


34. 
1646 August 21. 


Cartea lui Ignatie arhiepiscopul Râmnicului si a toată Me- 
hadia, prin care face schimb de ţigani cu Iordache vornicul. 


Ignatie, milostiiu bojiiu arhiepiscop Răbnicescâi i vseia Mehedia. 

Scris-am episcopia mea, cartea episcopiei meale, ca să fie 
de mare credinţă la mâna dumnealui Iordache dvornicul cum 
să să știe că au fost fugit un ţigan al sfintei episcopii, anume 
loan la dumnealui, după aceia noi neputându-l aduce si prinde 
tocmitu-ne-am cu dumnealui de ne-au dat pentru dânsul o ți- 
gancă anume Stanca si o am dat după tiganul Moni ca să fie 
cap pentru cap şi ohabnică sfintei episcopii în veac. 

Drept aceia pentru credință am dat cartea noastră iscălită. 

7154 (1646) August 21. 
Smereni arhiepiscop Ignatie 
Doc. original, hârtie. Scris frumos iscălitura arhiepiscopului interesantă. 
(Acad. Rom., doc. XC/48) 


35. 
1647 Iulie 20. 


Zapisul lui Lupu feciorul Neculii dela Cătun prin care vinde 
lui Ghiorma mare Ban al Craiovei, o fată de ţigan de zece ani. 


Adecă eu Lupul fe(cio)rul Neculii ot Cătun scris-am zapisul 
nostru să fie de mare credință la mâna jupan(ului) Ghiormei 
vel Ban Cralevschi cum să se știe că i-am vândut o fată de ţigan 
de 10 ani anume (loc liber) fata Todorii tiganca, derept ughi 14 
si o am vândut eu de a mea bună voie si cu știrea frätâne-meu 
Ghinii şi cu ştirea tuturor fraților mei si a toată rudenia mea 
ca să-i fie moşie ohabnică dumnealui și coconilor în veci. Si când 
o am vândut fost-au multi boiari mărturie: părintele popa Stan- 
ciul clisiarh dela beserica domnească ot Craiova şi popa Lupul 
și lane diaconul și jupânul Chiriţă şi Pană cămăraș ot Căpreni 
şi Dima armasul ot Mierea si jupan armas ot Căpreni și Hamzucul 
postelnic ot Sinesti şi Oancea ceausul ot Craiova si multi boiari 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 231 


care s’or pune iscăliturile mai jos si pentru credinţă pus-am și 
pecetea mea. 
7155 (1647) Iulie 20. 

Eu popa Stanciul 

Eu popa Lupul 

Eu jupan armașul 

Eu Dima armas ot Mierea, mărturie 

Oancea ceauș, en Pan peh(arnic) 

(urmează si alte iscälituri) 
Hamzucul ot Iazuri. 


Doc. original, hârtie. Intärit cu iscäliturile de mai sus și două peceli 
inelare. 
(Acad. Rom., doc. VI/55) 


36. 
1648 Ianuarie 9. 


Matei Basarab scuteste pe toți țiganii câţi vor veni din Tara 
Moldovii si din Tara Turcească și vor fi fără de stăpân si se vor 
lipi lingă sf. mănăstire dela Măcsineni, să fie în pace de către toți 
globnicii domneşti si de către toți boierii din ţară. 


Milostieiu bojieiu Matei Busurab Voievoda i gospodină davat 
gospodstvo mi sie poveleanie gospodstva mi, tuturor ţiganilor câţi 
vor veni din Tara Turcească si Moldovii si vor fi fără de stăpân 
şi să vor lipi lângă sfânta mănăstire a domniei meale dela Măcsi- 
neani, ca să fie în pace de către toţi boiari .de aici din ţară și de 
către toţi globnicii domniei meale şi de către globnicii boierești, 
de către nimenea nici un val, ci să aibă bună pace de către tot 
omul, numai să aibă a asculta de părintele egumenul, de toate 
lucrurile deci, de va da imvätäturä, iar de alţi oameni să aibă 
bună pace de către tot omul, că cine să va ispiti a-i învălui acela 
om va avea mare certare de către domnia mea. 

I. ispravnic sam reci gospodstvo mi. 

7156 (1648) Ianuarie 9. 


Doc. Original, hârtie, rupt si lipsă în câteva locuri. 
Peste monogramă se află iscălitura originală a domnitorului: Io Matei 
Voievod. 
(Acad. Rom., doc. CXXVI 203) 


www.dacoromanica.ro 


232 DOCUMENTE 


37. 
1648 Ianuarie 20. 
Zapisul jupânesii Tudosii împreună cu [iii ei, prin care dă- 
rueste mănăstirii Căldărușani, o ţigancă. 


Adecă eu jupâneasa Tudosii şi cu fiu-meu Tudor postelnicul 
si cu fie-mea Ioana, scris-am acesta al nostru zapis ca să fie de 
mare credinţă la sfânta mănăstire ot Căldărușani care este hra- 
mul sfântului mucenic Dimitrie, cum să să ştie că am avut nişte 
tigance la sfânta mănăstire, anume Safta ţiganca cu fetele ei, 
care tigancä o fost dat jupâneasa Tudosii sora Doamnei Mar- 
ghiti când o au cununat. 

Deci într'aceia găsitu-le-am la sfânta mănăstire ot Căldăru- 
şani, deci dintr'aceste tigance care scrie mai sus dat-am o tigancä 
anume Stana fata Saftei tigancei ca să ne fie de pomană nouă 
şi părinţilor noştri în veci, iar celelalte noi ni le-am luat şi când 
am dăruit această tigancä la sfânta mănăstire tâmplatu-s'au 
boieri mărturii, anume: Iordache vornicul ot Cozlici și jupanul 
Tudor ot Târsor si s'au întâmplat atunci când o am dat această 
tigancä de au fost Varlaam egumenul în sfânta mănăstire și 
pentru credinţă pus-am si pecetile ca să să crează. 

Pis lanache postelnic u Berlesti 
7156 (1648) Ghenarie 20. 

Doc. original, hârtie. Intărit cu pecetile și iscăliturile următorilor: 

Tudor postelnic, Varlaam igumenul, Iordache vornicul, Tudor ot Târșor, 


Borcea logofăt. 
(Acad. Rom., doc. XXI/273) 


38. 
1648 Aprilie 22. 
Cartea lui Matei Basarab prin care dă în stăpânirea Predei 
feciorul Stoicăi şi jupânesei sale Tudorei din Veşti pe un rumân 
Neagoe cu toată moșia lui si un sălaș de ţigani. 


Milostieiu bojieiu Io Matei Basarab Voevoda i gospodini davat 
gospodstvo mi sie poveleanie gospodstva-mi, Predăi feciorul Stoicăi, 
şi jupâneasei lui Tudorii fata lu(i) Dumitru de Uești si a jupânesei 
Caplei nepoata Stanciului ca să-i fie ei un rumân pre nume Nea- 
goe cu toţi feciorii lui de sat de Uești si cu moșia lui câtă va avea 
toată partea lui de preste tot hotarul cu tot venitul și cu dealnita 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 233 


lui de în sat şi un sälas de ţigani pre nume Stoica tiganul cu ți- 
ganca lui anume Rada și cu toţi feciorii lor; pentrucă aceşti 
rumâni cu ocina lui de sat de Uesti si cu dealnita lui și acest 
sălaș de ţigani ce scrie mai sus datu-i-au Dumitru şi cu jupâ- 
neasa lui Caplea şi Stanciul cumnatul lui Dumitru zestre fie-sa 
Tudorei şi ginere-său la nunta lor, căci, că alte zestre n'au avut 
să-i dea, nici dobitoace, nici haine, nici n mic fără de numai 
acest rumân cu feciorii lui şi cu dealnita lui de (din) sat și 
cu toată partea lui cum scrie mai sus şi acest sälas de ţigani 
ce scrie mai sus si cu zapis cu mărturii, pre nume Dumitrașco 
comis care i-au cununat şi Preda feciorul comisului Bratului 
şi i-au ţinut trei ai (ani) pre sama lor, iar când au fost acum ei 
n'au vrut să-i dea ci s'au rădicat cu piră de au venit naintea dom- 
niei meale de s'au pirit de față cu ginere-său si cu fie-sa Tudora 
şi așa pâria și zicea naintea domnii meale cum nu i-au dat zestre 
acest rumân cu moşia lui si cu feciorii lui si acest sälas de ţigani 
ce scrie mai sus. 

Intr’aceia domnia mea am căutat şi am judecat pre dirept 
şi pre leage si am dat domnia mea lu(i) Dumitru si jupânesei lui 
şi cumnatu-său Stanciului leage ţării doi boiari pre răvaşe domneşti 
care au fost la tocmeală, pre nume: Dumitru comis feciorul Mitrei 
pitar si Preda armas feciorul Bratului comis de Oesti ca să jure 
Dumitru şi cumnatu-său Stanciul cu aceşti doi boiari cum nu 
i-au dat zeastre aceşti rumâni și ţigani ce scriu mai sus si cum 
iaste zapis derept cel mincinos. Deci când au fost la zi şi la soroc 
ei n’au putut jura, ci au rămas de leage si de judecată denaintea 
domnii meale de în Divan şi am dat domnia mea Predei şi muerii 
lui ca să fie volnic cu această carte a domniei meale și cu sluga 
domniei meale po ime (loc liber) să-şi ia rumânul și ţiganii care 
scriu mai sus să-i ducă la casa lor să le fie rumâni si cu toată par- 
tea lor de moşie și ţiganii în veac stătători, că am văzut domnia 
mea amândouă rävasele și cartea jurătoriului la mâna Predei 
şi a jupânesei lui Tudorei. 

Inaco da neast po reci gospodstvo mi i ispravnic sam reci gos- 
podstvo mi. 


7156 (1648) Aprilie 22. 


Doc, original, hârtie, pecete mare în tuș roșu. Peste monogramă se află 
iscălitura domnului. 


(Acad. Rom., doc. XCVI/31) 


www.dacoromanica.ro 


234 DOCUMENTE 


39. 
1648 Iulie 27. 
Cartea lui Paisie patriarhul Ierusalimului si a toată Palestina, 
prin care dă voie lui Varlaam egumenul m-rii Căldărușani să stă- 
pânească nişte ţigani ce au fost dati m-rii de jupâneasa Tudora 
călugărița. 


Paisie cu mila lui Dumnezeu patriarh al sfintei cetăţi Ierusa- 
limului şi a tot Palestinului. 

Intâmplându-se umerenia noastră a venire la sfânta mănăstire 
la Căldărușani venit-au înaintea umereniei noastre egumenul 
Varlaam dela acea sfântă mănăstire dela Căldărușani cu un zapis 
al jupâneasei Todorei care jupâneasă s'au călugărit la acea sfântă 
mănăstire, arătând egumenul Varlaam acel zapis al jupânesei 
Todorei naintea umereniei noastre pentru nişte ţigani ce au fost 
inchinati si dati la sfânta mănăstire până au fost vie ea, cu voia 
ei, deci umerenia noastră văzând zapisul ei si mărturisind egu- 
menul Varlaam cu tot săborul lui dela mănăstire cum că acei 
ţigani i-au dat si i-au închinat la sfânta mănăstire la moartea ei. 

Deci văzând umerenia noastră zapisul ei şi mărturisind şi egu- 
menul într'acea potrivă am dat cartea umereniei noastre egume- 
nului Varlaam ca să ţie pre acei ţigani ce sunt mai sus scriși, să-i 
tie la sfânta mănăstire cu pace cum i-au dat acea jupâneasă, iar 
alt nimenilea treabă să n'aibă cu acei ţigani, iar cine va vrea să 
strice zapisul acei jupănease care i-au închinat şi cartea umere- 
niei noastre, acela om să fie blestemat și afurisit de 318 oteți 
ije vii Nikei, asijderea și de umerenia noastră afurisit si proclet, 
însă de va fi zapisul acei jupânease aşa lăsat la moartea ei cum 
scrie mai sus, să fie cum am scris mai sus, acei oameni care am 
scris mai sus, supt acea legătură si supt acel blestem. 

Iar pacea si darul si blagoslovenia umereniei noastre să fie 
pre creştinii cei adevăraţi, Amin. 

7156 (1648) Iulie 27. 


Doc. original, hârtie, întărit cu iscălitura grecească a patriarhului. 
(Acad. Rom., doc. XXI/272) 


40. 
1650 Martie 12. 


Zapisul Nastasiei jupâneasa Udrei lui Vasilie, prin care lasă 
lui Vasilie Udrea pe Iacob țiganul cu un copil al său, spre a-l vinde 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 235 


şi a-i plăti datoria ce are către doi turci şi a-i face 300 de liturghii 
şi 8 sărăcuste. 


Eu Nastasia, jupâneasa Udrei lui Vasilie, scriu şi mărturisesc 
cu acest zapis al meu cum eu am lăsat cu limbă de moarte la dat 
sufletului meu, lui Vasilie Udrei pe Iacob tiganul si cuconii lui 
să aibă a-l vinde cine să va găsi cu bani gata să-mi plătească da- 
toria ce sunt datoare eu a (către) doi turci şi să-mi facă 300 de 
liturghii şi 8 sărăcuste şi altul nimenca din fraţii noştri să n'aibă 
a să amesteca întru ne(mi)că naintea cestui zapis al meu, iară 
cine să va amesteca hie proclet şi triclet și neiertat de Dumnezeu 
si de 318 de Oteti si de 12 Apostoli si de mine păcătoasa. 

Aceasta am mărturisit naintea duhovnicului meu popa Petre. 


7458 (1650) Martie 12. 
(L. P.) (L. P) 


Doc. original, hârtie, întărit cu două peceti inelare în negru. 
Pe verso : « S'au scris la condicä » 
(Acad. Rom., doc. XLIX/17) 


41. 
1650 August 16. 
Zapisul lui Ivan tiganul prin care se bagă a fi rob ţigan părin- 
telui Serafim episcopul Buzăului. 


Adecă Ivan tiganul scris-am zapisul meu la mâna părintelui 
episcop Serafim ot Buzău cum că m'am închinat ţigan sfintei epis- 
copii, cum că am luat o tigancä a (e)piscupiei, fata lui Ignat, deci 
să fiu rob sfintei episcopii în veaci. Și sunt chezași pre mine Oprea 
şi Ignat și Costea și Marin si pentru credinţă ne-am pus și degetele 
peceti. 

7158 (1650) August 16. 
x Oprea x Ignat x Costea X Marin x Ivan 


Doc. original, hârtie. 
Pe verso : « Pentrucă s'au robit la episcopie un sälas de ţigani». 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/111) 


42, 
1651 Iunie 28. 


Zapisul lui Sava cel mare din Mărăcineni şi al feciorilor săi 
Radul şi Avram prin care fac schimb de țigani cu părintele Serafim 
episcopul Buzăului. 


www.dacoromanica.ro 


236 DOCUMENTE 


Adecă eu Sava cel mare de Mărăcineani cu feciorii miei anume 
Radul şi Avram ce scriem si mărturisim cu zapisul nostru de mare 
credință la mâna părintelui episcopul chir Serafim dela Buzău, 
cum să să ştie c'au fost luat un ţigan al nostru anume Gago pre 
o fată a Oprei tiganu a episcopiei dela Buzău, anume, fata Scrana. 
Deci cât au locuit tiganul nostru cu ţiganca episcopiei făcut-au 
un copil si o copilă. Drăcii tiganca i s'au întâmplat de au murit, 
şi schimbul părintelui nu l-am fost dat la episcopie, fiind încă 
tocma din zilele părintelui episcopul Stefan, iar când au fost 
acum părintele episcopul Serafim şi-au luat copila cea din tiganca 
episcopiei, care iaste din fata Oprei tiganul, şi ne-a apucat de 
i-am plătit schimbul carele au fost să-i dăm pentru fata Oprei, 
care scrie mai sus. 

Si ne-au mai întors părintele episcopul Serafim bani ughi 4; 
însă numele figancei care o dăm schimb o cheamă Ioana fata lui 
Gonţea tiganul. 

Si când ne-am tocmit cu părintele fost-au la tocmeala noastră: 
Iordache vornicul şi Popescul căpitan si Lupșa iuzbaşă si ceausul 
Mircan ot Mărăcineani și Stanciu culcer feciorul lui Mârseviţ si 


popa Mihai şi Vreameș vătaful. 
7159 (1651) Iunie 28. 


(L. P.) Sava, (L. P.) Iordache vornicul, (L. P.) Lupsa iuzbaşă, 
(L. P.) Mircan ceaus. 


Doc. original, hârtie, întărit cu peceti inelare si iscălituri. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/75) 


43. 
1651 Noemvrie 8. 


Zapisul lui Cărsiea spătarul de Mălăeşii şi al soţiei sale Neacsa, 
prin care fac schimb de țigani cu părintele Serafim, episcopul Bu- 
zăului, 


Adecă eu Cârstea, spätar de Mäläesti, cu soţia mea anume 
Neacșa scriem și mărturisim cu zapisul nostru de mare credinţă 
la mâna părintelui episcopului chir Serafim dela Buzău, pentru 
c'au fost luat un ţigan al nostru anume Costandin pre o tigancä 
a (e)piscopiei dela Buzău, încă în zilele părintelui episcopului 
chir Stefan, iar când au fost acmu în zilele părintelui lu(i) Serafim, 
eu am venit cu carte domnească să iau tiganul său să-mi dea 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 237 


schimb. Deci neindurându-se părintele să spargă sălașul datu-mi-au 
pentru Costandin ţigan si pentru un copil al lui mic de tâtä, anume 
alt ţigan, anume Crăciun din tigänia episcopiei, fecior Mirce(i) 
tiganul şi mi-au dat bani gata ughi 13 şi un cal. Deci, într'aceia 
dacă ne-am tocmit noi de bună voie și mi-au dat părintele schimb 
şi banii ce scriu mai sus si un cal, făcutu-i-am si noi zapisul nostru 
la mâna sfintiei lui, ca să aibă a ţinea de moşie pre Costandin 
tiganul si pre copilul lui ce scrie mai sus, de nimenea val sau bân- 
tuială episcopia pentru Costandin sau pentru copilul lui să n'aibă, 
pentrucă ne-am tocmit noi cu părintele de bună voia noastră. 

Si la tocmeala noastră fost-au împreună cumnatu-mieu Caraton 
adälmäsar şi mărturie şi diacii mărturie, Gherghe spătar și Moise 
spătar şi Popescul spătar și Grigorie iuzbasa şi popa Mihai dela 
episcopie si fiu-său Mihai, călugării dela episcopie, Serghie eclesiarh 
şi Ghelasie dichiu şi Nicolae diacon igumenul dela Aluniș si alţii. 


I napisah Mihail Rasodir 
7160 (1651) Noemvwrie 8. 


(urmează trei arnprente digitale în dreptul cărora se găsește 
însemnat câte un nume). 


Doc. original, hârtie, o parte din doc. dela cuvintele «ca să aibă a 
ţinea de moșie » în jos, și cuvintele subliniate mai sus, sunt scrise cu cer- 
neală ruginie. 

(Acad. Rom., doc. CXXIV/94) 


44. 
1652 Iulie 17. 
Zapisul lui Ciulin, vätaful de ţigani domneşti, prin care dă 
părintelui Serafim, episcopul Buzăului, nişte ţigani în schimbul 
altor ţigani, după cum au fost învăţătura Doamnei Ilinei. 


Adecă eu Ciulin vätaful, care sunt vätaf de ţigani domnești, 
scriu și mărturisesc cu acesta zapis al mieu ca să fie de mare cre- 
dintä la mâna părintelui episcopului chir Serafim ot Buzău, cum 
să să ştie că au luat Oprea tiganul al sfintei episcopii o tigancä din 
tigänia domnească anume Musa, fata Stelei tiganul, deo au dat 
după fiu-său Oprea, iar eu Ciulin, vätaful am luat altă tigancä 
dela părintele episcopul, anume Ioana, schimb pentru schimb, 
cum au fost învăţătura Doamnei llinei. 

Deci (de) acum înainte să aibă pace părintele episcopul de 
către toţi țiganii care vor fi vătași de ţiganii domnești. Si mărturie 


www.dacoromanica.ro 


238 DOCUMENTE 


fost-au Popescul căpitan si Gheorghe spätar si popa Mihai si 
Tarasie si eromonahul Mihail eclesiarh si popa Serghie si din 
țigani, Ignat tiganul si Lupul tiganul si Slav tiganul. 
Şi pentru credinţă mi-am (pus) pecetea. 
7160 (1652) Iulie 17. 
(L. P.) Ciulin vätaf 
x Dumitru vătai 
(L. P.) Prodan cupet 
Doc. original, hârtie, dintre cei trei iscäliti singur Dumitru vătatul pune 


degetul, ceilalţi, peceti în negru, frumoase. 
(Acad. Rom., doc. GXXIV/90) 


45. 
1652 Iulie 18. 
Zapisul lui Crăciun armasul, prin care marturiseste că a primit 
banii ce-i dăduse pentru un ţigan lui Stamatie paharnicul. 


Scris-am eu Crăciun acesta al meu zapis ca să fie de mare 
credinţă la mâna lu(i) Stamatie paharnic, cum să să ştie că mi-au 
vândut Stamatie paharnic doi ţigani, anume Preda si Pătru si 
o tigancä anume Mara. Deci când am trimes la aceşti ţigani la 
Stamatie paharnicul să mi-i dea, iar Stamatie paharnicul mi-au 
dat numai un ţigan anume Preda şi tiganca Mara, iar pentru 
Pătru tiganul n'au avut să mi-l dea ce mi-au dat banii îndărăt, 
căci am fost dat pre Pătru tiganul. Şi când mi-au dat banii, zapisul 
lu(i) Pătru nu i l-am dat că l-am fost perdut si i-am făcut acest 
zapis la mâna lui Stamatie paharnic, cum de va afla acel zapis 
vreodată ce scrie pre Pătru tiganul să nu să crează, ci să fie min- 
cinos să să spargă. 

Și mărturie Stanciul paharnic, Bengi comis si Gherghina stol- 
nicul și Preda paharnic și pentru credință mi-am pus pecetea ca 
să să crează. 

7160 (1652) Iulie 18. 
(L. P.) Eu Crăciun armas 
Stanciul paharnic, Preda paharnic ot Urdari, Oancea 
paharnic ot Costereni, lane postelnic ot Drănic, 
Negoiţă paharnic ot Buciumeani. Gherghina stol- 
nicul ot Sitia, Crăstian paharnic ot Cäldurusani. 
Doc. original, hârtie. Intärit cu o pecete inelarä în tus negru si 8 iscälituri. 
(Acad. Rom., doc. XC/54) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 239 


46. 
1653 Ianuarie 8. 


Zapisul Doamnei Elina prin care arată că a primit o figancä 
în schimbul alteia ce se măritase cu un ţigan al părintelui Serafim 
episcopul Buzăului. 


Jo gospojda Elina, zapisul domniei meale, la mâna părintelui 
episcopului Serafim ot Buzău cum să să știe că au avut domnia 
mea o tigancä a domniei meale anume Musa tiganca dupre un 
țigan al părintelui episcopul, anume după feciorul Oprei tiganul. 
Deci s'au plătit părintele de domnia mea de mi-au dat pentru 
Musa tiganca pre (loc liber) tiganca. 

Deci domnia mea am dat zapisul domniei meale la mâna 
părintelui episcopului si părintele încă au dat zapis la mâna dom- 
niei meale. 

Ca să să crează aceasta scriu domnia mea. 

7161 (1653) Ghenarie 8, 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie, pecete inelară în roșu, foarte slabă. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/132) 


47. 
1653 Februarie 18. 


Zapisul lui Averchie, egumenul mănăstirii Ciolanul, şi a lui 
Gavril călugărul, nepotul lui Ciolan, popa Jipa, Dragomir feciorul 
diaconului, Mircan, Jipa Sorescul şi Dragomir feciorul lui Gavril 
călugărul, prin care fac schimb de ţigani cu părintele Serafim epis- 
copul Buzăului, 


Adecă eu Averchie egumenul dela sfânta mănăstire dela Cio- 
lanul si cu Gavril călugărul nepotul lu(i) Ciolan, împreună cu 
popa Jipa si cu Dragomir feciorul diaconului si Mircan şi Jipa 
Sorescul şi Dragomir feciorul lu(i) Gavril călugărul nepotul lu(i) 
Ciolan, scris-am acesta zapis al nostru ca să fie de mare credinţă 
la mâna părintelui, episcopului sfintia lui chir Serafim, dela sfânta 
episcopie dela Buzău, cum să să știe că am făcut noi schimb cu 
sfintia lui de am dat pre Stan tiganul să fie ţigan de moşie sfintei 
episcopii, iar părintele episcopul ne-au dat pentru Stan tiganul 
două tigance anume Dobra şi cu fie-sa Stana. 


www.dacoromanica.ro 


240 DOCUMENTE 


Iar pentru altă tigancä, iar a noastră, care o au fost luat feciorul 
lu(i) Marin tiganul, anume Stana, iar am făcut schimb cu sfintia 
lui, de ne-au dat nouă în locul Stanei tigäncii altă tigancä anume 
Floare, iar fata Dobrei tigancei, care iaste după Costea tiganul. 

Si ne-au dat sfintia lui după schimb o vacă şi un bou şi ne-am 
toc(mit) de a noastră bună voie şi când ne-am tocmit si am făcut 
acesta zapis fost-au mărturie anume Nectarie igumenul dela 
Bradul i ot Buzău Popescul căpitan i brat ego Melestean si Neagul 
iuzbașă și alţi multi boiari. 

Pentru credinţă ne-am pus pecetile si degetile si iscäliturile. 

Pis az popa Gavril. 
7161 (1653) Februarie 18. 

Si din călugării sfintei episcopii anume Mihail eclesiarhul şi 
Ghelasie dichiul si eromonah Serghie si popa Tanasie și popa 
Malahia şi diacon Dosoteai (Dosoftei) şi diacon Gavril şi alţi călu- 
gări Buzeani (dela Buzău) si din curte-ne fecioru Manei vätaful 
anume Radul si Neagul şi Oprea curteanul si Radul si Stan și 
Apostol. 

(L. P.) Popescul cäpitan 

(L. P.) Melestean 

(L. P.) Neagul iuzbasa 

(L. P.) Dragomir snă Gavril călugărul 


Doc. original, hârtie groasă, patru peceţi inelare în negru. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/127) 


48. 
1653 Decemvrie 4. 


Zapisul Pătranei, jupâneasa Jipei spătarul, nepotul Jipei celui 
bătrân din Buzău, prin care dă episcopiei Buzăului, nişte țigani, 
pe care îi lăsase răposatul soțul ei, la moartea sa, ca să se dea sf. 
episcopii spre a se îngropa în sf. episcopie. 


Adecă eu Pătrana, jupâneasa Jipei spătariul, nepotul Jipei 
celui bătrân din Buzău, scriu și mărturisesc cu zapis dela mâna 
mea, cum s'au întâmplat 1) când au vrut să moară soția mea 
(soţul), Jipa spătariul, de au zis să se îngroape în sfânta episcopie 
si au dat partea lui din ţigani, pre Stanciul feciorul Tincăi tiganul 


1) Acest cuvânt e scris greșit în document. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 241 


si cu doi feciori ai lui anume (loc liber) să fie de moșie ai sfintei 
episcopii, în veaci pentru pomeana unde-i zac oasele. 

De care lucru pentru rândul tigancei ce iaste după Stanciul 
tiganul carele să scrie mai sus, să să știe că iaste a popei lu(i) 
Mihai, ci de va naște feate, măcar câte, să fie ale popei lu(i) Mihai, 
iar de va naște dintrânsa si din Stanciul, feciori parte bărbătească, 
măcar câţi, ei să fie toţi ai sfintei episcopii, cum s'au scris mai 
sus, că sunt daţi de pomeană sfintei episcopii de soţia mea Jipa 
spătariul, pentru sufletul dumnealui. 

Și când s'au făcut acest zapis fost-au mărturii boiari, pre 
nume: Gherghe spătar si Moise spătar si Popescul căpitan si 
Borcea căpitan și Todor iuzbașe brat și popa Mihai și fiu-sän 
Mihai și tot săborul sfintei episcopii. 

Şi acest zapis l-am făcut să fie la mâna părintelui episcopul 
Serafim din sfânta episcopie dela Buzău. 

Ispisah az Mihail Rasodir 
7162 (1653) Dechemvrie 4. 


Doc. original, hârtie groasă. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/114) 


49, 
1654 Iunie 14. 


Cartea lui Stoian Vasile, pârcălabul Sucevei, prin care întăreşte 
mănăstirii Neamţului stăpânire asupra unor ţigani. 


Stoian Vasilie, hătman i părcalab Sucevei. 

Adecă a venit Vlădica Sava și cu toţi călugării dela mănăstirea 
ce iaste la târgii la Neamtü și și-au adus ale lor direase şi urice 
pre ai săi direpti ţigani ce le spun într'acele zapise și urice de 
moșii și de s'o pârit anume Stratul şi Căzacul si Maftei si Lupul 
si Ifrim şi Luchian si Vasilie și Tiron și Larion si Bejan şi Dumitru 
si Ion și ig(umenul) Vasilie si Necolai, deci si noi văzând ale lor 
direpte zapise și urice scriind pre acești ţigani, care sunt mai sus 
scriși, deci şi noi le-am făcut acest zapis dela noi, ca să le hie 
lor întăritură, aşijderea şi voi ficiorii noștri şi vătaşi ţigăneşti și 
giuzi tot ca să-i lăsaţi în pace.pre acești țigani cari spun într'acest 
zapis, întru nemic să nu-i învăluiţi, nici la lucru să-i aduceţi. 
Aceasta scriu, într'alt chip să nu faceţi. 

Iaşi. 7162 (1654) Iunie 14. 

Doc. original, hârtie, pecetea căzută. 

(Arh. Stat., M-rea Secul, Pach. 1/7) 


16 


www.dacoromanica.ro 


Ds- 


242 DOCUMENTE 


50. 
1654 Iulie 8. 
Cartea lui Costandin Șerban Vodă, Domnul Țării- Românești, 
prin care volniceşte pe Stamatie paharnicul ca să-şi ia o țigancă 
dela Gherghie vornicul din Sărdănești. 


Milostiiu bojieiu Io Costandin Șerban Voevoda i gospodini davat 
gospodstvo mi siiu poveleanie gospodstva mi slug(i) gospodsiva mi 
Stămatie paharnic ca să fie volnic cu această carte a domnii meale 
şi cu sluga domnii meale po im (loc liber) de să-şi ia o ţigancă 
anume Maria dela Gherghie vornicul ot Särdänesti, care tigancä 
au fost după un ţigan al lu(i) Stamatie peharnic, iar Gher- 
glie vornicul el au mers de au luat tiganca, de au spart sălașul 
şi având ei pârisi, gâlceavă pentru acea tigancä, deci să fie volnic 
sluga domniei meale să meargă să ia tiganca să o dea ţiganului, 
că domnia mea nu dau să despartà sălașul, iar după ce vor sta de 
față si să va afla că iaste tiganca a lu(i) Gherghie vornicul i să 
va da tigancä pentru tigancä, că domnia mea nu dau (voie) să să 
despartä sălașul, că nu să cade să se despartä sălaşul. Iar de nu o 
va da de voie, să o ia și fără voia lui si iar să ia niște boi și alte 
bucate dela Gherghie vornicul ce au luat dela Stămatie pehar- 
nicul şi să ia dela Brăiloi si dela Sorghie şi dela Căclaul si dela 
alţii tot ce vor fi luat dela Stămatie peharnic pentrucă fiind Sta- 
matie peharnic aici, ei i-au luat aceste bucate cu jaful. Ce să-și 
in tot cum scrie mai sus dela tot omul, iar cui va părea strâmb 
să vie de faţă. 

I ispravnic sam reci gospodstvo mi. 


7162 (1654) Iulie 8. 
(L. P.) Io Costandin Voevod 


Doc. original, hârtie. Intărit cu pecetea inelară si iscălitura domnească. 
(Acad. Rom., doc. XC/56) 


61. 
1654 Iulie 30. 


Căpitanul Preda Boloagă dă zapis lui Teodosie ieromonahul 
mănăstirii Strehaia, că i-a vândut pe tiganul Ghera împreună cu 
toată familia lui. 


Adecă eu căpitanul Preda Boloagă scris-am acesta al meu 
zapis ca să fie de mare credinţă la mână părintelui igumenului 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 243 


Teodosie, cum să să ştie că i-am vândut pe acest ţigan anume 
Ghera și cu tiganca lui anume Stana si cu copii cu tot, anume: 
Sultana, Salifir (Zamfir?), pentrucă acest ţigan carele iaste 
mai sus scris el au fost de moşie mai denainte vreame al răposa- 
tului Matei Basarab Voievod. lar când au fost acum în zilele 
lui Constandin Şerban Voievod, iar acest ţigan carele iaste mai 
sus scris, el au fost furat șase cai; — deci fiind noi pârcălab aici 
la Strehaia l-am prins cu cai si l-am dus să-l spânzure ca pre un 
hoţ. Iar părintele egumenul care iaste mai sus scris, el s'au sculat 
împreună cu tot soborul, mici şi mari carele sunt ai sfintei mănă- 
stiri, de au dat ughi 30, bani gata, în mâna jupânului Predei 
Boloagă de l-a scos dela spânzurători, ca să fie ţigan de moșie 
mănăstirii si de nimeni val si bântuială să aibă; iar cine se va scula 
cu vreo pirä, să n'aibe nicio treabă la mănăstire, ci să caute la mine. 

Şi când am vândut pre acești ţigani, fost-au la tocmeala noastră 
anume: Radul căpitan, Lupul ceausul si Gherghe pârcälabu(]). 

De aceasta am scris. Şi am scris eu Tudor logofăt. 

7162 (1654) Iulie 30. 
(L. P.) Preda căpitan Boloagă 
(Acad. Rom., ms. 500, p. 102—103) 


52. 
1654 August 31. 
Cartea lui Costandin, fost mare postelnic, prin care poruncește 
globnicilor săi, să lase în pace pe tigäncile, ce le-a dat, după toc- 
meala Radului mare comis. 


Jupan Costandin, biv vel postelnic, scris-am carteanoastră vouă 
globnicilor noştri. Dau-vă în știre pentru niște tigance ale noastre 
ce sunt la episcopie din Buzău că am avut tocmeală cu dumnealui 
jupan Radul vel comis, de mi-au dat alte tigance ale dumnealui, 
de au plătit tigancele noastre. Şi ne-am făcut și zapis pre tocmeală, 
des den vreame ce veţi vedea această carte a noastră să aveţi a 
le dare bună pace, de nimic să nu bântuiti, că cine va mai face val, 
certare va avea de către noi. 

Aceasta scriu, într'alt chip să nu fie. 

7192 (1654), August 31. 


Doc. original, hârtie, pecete în ceară verde, neclară, în josul căreia se 
află însemnat « biv vel postelnic ». 
(Acad, Rom., doc. CXXVIII/86) 


16* 


www.dacoromanica.ro 


244 DOCUMENTE 


53. 
1655 Ianuarie 9. 


Constandin Şerban Vodă, Domnul Țării- Românești, porun- 
cește părintelui Mihai dela episcopia Buzăului, ca să dea lui An- 
drei din Târgovişte, fetele tigäncit lui ce a murit în figänia episco- 
piei. 


Milostieiu bojieiu Io Costandin Șerban Voevoda i gospodini 
piset gospodstvo mi tie părinte popă Mihai dela sfânta episcopie 
dela Buzău, către aceasta-ti fac în știre domnia mea că aici 
înaintea domniei meale la Divan au avut pirä Andrei ot Trägo- 
viste (Târgoviște) cu părintele episcopul, de față, pentru o tigancä 
a lui care o au aflat acolo si acum o fac moartă, iar Andrei a spus 
cum că are fete. Deci iar câte (las) domnia mea cu numele lu(i) 
Dumnezeu să ai a mărturisi cu dreptul cum veri (vei) şti cu su- 
fletul tău la drept, de să va afla vreo fată dintr'acea tigancä, 
iar să (de) nu să va afla nimic si nu va îi a lui să rabde, însă cum 
veri adevăra cu sufletul tău aceasta-ti scriu domnia mea. 


I ispravnic sam reci gospodstvo mi. 
7163 (1655) Ghenarie 9. 


Doc. original, hârtie nu prea bună din care cauză cerneala s'a întins 
puţin. Doc. e întărit cu monograma şi pecetea mare domnească, în roșu. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/146) 


54. 
1655 Ianuarie 10. 


Cartea mitropolitului Ignatie prin care porunceste lui popa 
Mihai din Buzău ca să cerceteze pricina ce are Andrei cu Serafim 
pentru o figancä. 


Ignatiiu bojieiu milostieiu arhiepiscop vsoe zemle Ungrovla- 
hiscoe i proci. 

Pace si blagoslovenie trimitü molitvei tale popa Mihai ot Buzău. 

Alta ti se face ştire că aicea naintea măriei sale lu(i) Vodă 
avut-au Andrei pâră cu fratele Serafim pentru o tigancä. Deci 
Vodă au trimes la tine cum vei ști cu sufletul tău. Deci de vei 
socoti pe direptate să fii iertat și blagoslovit, iar de vei fätäri 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 245 


să fii supt blestemul milostivului Dumnezeu si al smereniei 
noastre. 


Aceasta am scris. 


7163 (1655) Ghenarie 10. 
Vlădica Ignatie 


Doc. original, hârtie. Semnătura mitropolitului foarte interesantă. 
(Acad. Rom., doc. CXXVI/88) 


bb. 
1655 Ianuarie 26. 


Zapisul lui popa Mihai dela episcopia Buzăului prin care 
face mărturie pentru o tigancà a sf. episcopii. 


Eu popa Mihai dela episcopie dela Buzău mărturisesc cu su- 
fletul mieu pentru Calea tiganca cum iaste a sfintei episcopii 
de moșie, milă domnească, dela cei domni de demult şi o am 
pomenit aicea și au murit aicea şi nici o gâlceavă n'au avut pă- 
rintii până acum. Așa am mărturisit si către Andrei si către Ne- 
cula, aşa mărturisesc si înaintea judecății, iar de voiu mărturisi 
cu strâmbul să fie blestemul carele scrie în cartea măriei sale și 
în cartea părintelui Vlădicăi, acel blestem să fie asupra mea. 

Ş'am scris eu cu mâna mea denaintea părintelui şi a tot să- 
borul de i-am pus mărturie si au fost si Popescul căpitanul. 

7163 (1655) Ghenarie 26. 
(L. P.) Eu popa Mihai. 


Doc. original, hârtie. Pecete inelară în negru având scris pe ea: «popa 
Mihai ». 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/85) 


56. 
1655 Martie 30. 


Cartea lui Costandin Șerban Vodă, Domnul Tării-Romåneşti, 
prin care dă în stăpânire lui Dumitraşco spătarul şi Alexandru 
postelnic, feciorii Ghiormei banului, mai mulţi ţigani foşti ai Ra- 
dului cupetul. 


Milostieiu bojieiu lo Costandin Voevoda i gospodină davat 
gospodstvo-mi sieiu povelenie gospodstvo mi bolearii gospodstvo mi 
Dumitrașco spatar și Alexandru postelnic, feciorii Ghiormei 


www.dacoromanica.ro 


246 DOCUMENTE 


banul, ca să fie volnici cu această carte a domniei meale de a 
ţine pre Stana tiganca și pre fiu-säu Stanciul si cu fata ei anume 
Rada, care ţigani au fost ai Radului cupetul. Deci după moartea 
Radului cupeţul, iar răposatul Matei Vodă fost-au luat pre Stana, 
domnească, si au miluit pre boiarinul domniei meale Ghiorma 
banul, iar pre fiu-său Stanciul l-au fost cumpărat pre bani cu 
zapis dela mâna lor si tot i-au ţinut pre acesti(a) cu bună pace 
până acum, iar când au fost acum, iar Muşat aprod si cu fata 
Radului cupetul şi au venit de s'au pirit de față cu Dumitraşco 
spătar şi Alexandru postelnic pentru aceşti ţigani ce scrie mai 
sus, zicând Mușat aprod că ţine aceşti ţigani în silă şi fără de 
nici o treabă, iar Dumitrașco spätar si Alexandru postelnic ei au 
scos si cartea lui Matei Vodă care au fost miluit pre Ghiorma 
banul si cu această tigancä ce scrie mai sus, iar pre fiu-său 
Stansiul ei l-au fost cumpărat cu bani cum am văzut domnia mea 
şi zapisul de cumpărătoare şi s'au citit în Divan. 

Derept aceia domnia mea am judecat cu toţi boiarii Divanului 
şi am dat domnia mea lui Dumitrașco spătar si Alexandru pos- 
telnic ca să ţie pre acești ţigani ce scriu mai sus cu bună pace, 
iar pentru Rada tiganca fata Stanei țigancii, domnia mea am 
judecat să aibă a da Dumitrașco spätar și Alexandru postelnic 
lui Mușat aprod, tigancä pentru tigancä şi să-şi tie ei acești ți- 
gani ce scrie mai sus cu bună pace. 

Inaco da nest po reci gospodstvo mi. 

7163 (1655) Martie 30. 

Doc. original, hârtie, pecete mare timbrată, stricată. Peste monograma 


roşie iscălitura domnului. 
(Acad. Rom., doc. XGVI/35) 


57. 
1655 Aprilie 17. 

Cartea lui Costandin Șerban, Domnul Ţării- Româneşti, prin 
care poruncește părintelui Serafim arhiepiscopul Buzăului ca să 
dea lui Andrei cälärasul din Târgovişte, fetele unei tigance ce fu- 
gise dela el, de multă vrme şi se aflaseră acum, acele fete, la sf. 
episcopie. 

Milostieiu bojieiu Io Costandin Șerban Voevoda i gospodini 
pişet gospodstvo mi cistneiïsomu Olju nașemu chir Serafim arhie- 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 247 


piscop Buzävschi zdravie, către aceasta îți fac în ştire domnia 
mea că aicea înaintea domniei meale la Divan venit-au Andrei 
cälärasul ot Târgovişte de a spus pentru o tigancä ce şi-au aflat 
acolo la episcopie fugită de multă vreme. Deci acea tigancä au 
murit si i-au rămas featele ei și s'au adevărat cum iaste a lui 
acea tigancä şi v'ati fost pârit şi de faţă înaintea domniei meale 
şi sfintia ta acum nu vii să o dai, pentru carele lucru să cauţi 
deverirea (adeverirea) sfintia ta, niscare cărţi sau zapis, pre 
acea tigancä, de cumpărătoare. Sfintia ta să vii aicea la Divan 
să te întrebi cu dânsul, iar de nu vei avea deresuri pre acea ti- 
gancă într'alt chip să nu faci sfintia ta nici să nu-l mai porţi 
de val, ci să-i dai featele carele vor fi ale acei ţigănci. Să nu 
mai vie cu vre o jalbă la domnia mea, că te-au aşteptat ca să vii 
sfintia ta acum să te întrebi de față al doilea rând şi n'ai venit. 

Insă acea tigancä de va avea veri feate, veri feciori, în două 
să-i împarţă precum iaste leagea, nimica de val să nu-l mai porţi. 

Aceasta-ţi scriu domnia mea, într'alt chip să nu faci. 

I ispravnic sam reci gospodstvo mi. 

7163 (1655) Aprilie 17. 
(L. P.) Io Costantin Voevoda. 
Doc. original, hârtie. Peste monograma domnească destul de simplă se află 


iscälitura Voievodului, iar alăturea, în roșu, pecetea inelară. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/131) 


58. 
1656 Aprilie 22. 
Zapisul lui Oprea vătaful si al unor țigani ce-l dau la mâna pă- 
rintelui Serafim, episcopul Buzăului, prin care iau în chezăşie 
pe Tudora tiganca că nu va fugi cu Pădure figanul din figänia 
sf. episcopii. 


Adecă eu Oprea vätaful şi Costandin tiganul si Ion Arsul si 
Stanciul al lu(i) Tinca tiganul si Ivan tiganul si Călin tiganul 
si Pavel snă Gligorie tiganul si Lud ţigan si Stan Brădeanul si 
Iane snă Marco tiganul şi Stan ţigan scriem şi märturisim cu 
acesta zapis al nostru, cum să să ştie că am luat noi aceşti ţigani, 
care suntem scriși mai sus, în chezäsie pre Tudora tiganca dela 
părintele episcopul chir Serafim Buzăvschi, cum nu va fugi cu 
Pădure tigan(ul) din tigänia sfintei episcopii, nicăirea, ci va şedea 


www.dacoromanica.ro 


248 DOCUMENTE 


cu Pădure tiganul în tigänia sfintei episcopii, iar de va fugi un- 
deva noi să avem a o căuta si a o plăti cu ughi 100. 
Si pentru credință ne-am pus toţi degetele. 
7164 (1656) Aprilie 22. 


x Oprea Vätaf x Costandin x Ion x Pavel 
x Stanciul X Ivan x Cälin x Stan 
x Lud x Stan x lane 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/126) 


59, 
1656 Mai 7. 


Zapisul lui Drăghici paharnicul prin care vinde o fată de ţigan 
vărului său, lui Stamatie paharnicul. 


Adecă eu Drăghici paharnicul scris-am zapisul meu la mâna 
vărului Stamate paharnic cum că am dat o fată de ţigan anume 
Stana tiganca și o am dat de a mea bună voie, dere(p)t bani gata, 
ughi 25, să-i fie lui moşie ohabnică, lui şi coconilor câţi îi va da 
Dumnezeu. 

Și mărturie, Pätrasco postelnic ot Rovenari si Radul postelnic 
ot Corbești si Pătru părcălabul ot Poiană și Oprea ot tam si Radul 
Grecu ot tam si pentru credință pus-am si peceta (sic) şi iscă- 
litura mai jos. i 

x Drăghici paharnic 
7164 (1656) Mai 7. 

Doc, original, hârtie. Intărit cu pecetea inelară și iscălitura lui Dră- 

ghici paharnicul. 


Scrisul doc. e foarte rău, litere sărite și cuvinte foarte fncurcate. 
(Acad. Rom., doc. XC/59) 


60, 
1657 Mai 18. 


Cartea lui Gheorghe Ghica Vodă prin care întăreşte stăpânire 
peste mai mulți țigani tornicului Vasile Avram Misăhănescu. 


Adică domnia mea am dat şi am întărit boiariului nostru, 
lui Vasile Avram Misăhănescul vornic, feciorul lui Ion vistier, 
si feciorilor lui, Ionasco şi Costandin şi Mărie, pre ai săi drepţi 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 249 


serbi tigani din ispisocul de danie si de miluire ce-au avut mosul 
lor Ion vistier dela Ion Vodă pre aceşti serbi ţigani si din direse 
de întăritură dela Irimie Movila Vodă si dela Costandin Movila 
Vodă şi dela Stefan Tomşe Vodă si dela Gaspar Vodă, pre anume 
Vasile tiganul si cu femeia lui şi cu feciorii lor şi Isac cu femeia 
lui şi cu feciorii lor și Ivaşco cu femeia lui şi cu feciorii lor şi 
(loc liber) cu femeia lui şi cu feciorii lor, toţi feciorii lui Gugu- 
ian ţigan şi Danciul cel bătrân. 

Aşijderea şi Oniţă şi cu femeia lui Zamfira şi cu feciorii lor şi 
Stratina şi Gheorghie şi Postolache şi Dumitru şi Irimie cu femeia 
lui şi cu feciorii lor şi Ticse si Simeon sin Cretului nepot lui Dum- 
bravă cu femeia lui şi cu feciorii lor şi Micul si Dumitru si Văscan 
cu femeile lor şi cu feciorii lor si Costantin feciorul lui Toader Bratu 
cu femeile lor si cu feciorii lor și Rafia tigancä fată lui Bodin cu fe- 
ciorii ei, pentru aceşti mai sus scrişi țigani, casei boeriului nostru 
mai sus numitului Vasilie Avram Misăhănescul vornic sin Ion vis- 
tier si feciorilor lui Ionașco şi Costantin si Mărie si dela domnia 
mea i-am dat drepţi șerbi ţigani si uric şi întăritură cu tot venitul 
nesträmutati și neclätiti nici odănăoară în veci. Si altul să nu 
să amestece înaintea aceștii cărți a noastre. 

Trad. românească depe ispisocul sârbesc dela Gheorghe Ghica Vodă 
din văleat 7165 (1657) Mai 18, care nu se mai păstrează, Are însemnat: 


« Acest suret l-am scris eu Simeon Chesco uricar la văleat 7249 (1741). Mai 28, 
(Acad. Rom., doc. XCVI/36) 


61. 
1658 Mai 26 Iaşi. 


Cartea lui Gheorghe Ghica Vodă, Domnul Moldovii, prin care 


poruncește slugilor domnești ca să lase în pace pe câtiva ţigani ai 
lui Racoviţă Cehan marele logofăt. 


Noi Gheorghie Ghica Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemle 
Moldavscoi, scriem domnia mea la slugile noastre la aprozi si 
la slugi hätmänesti si la juzi si la vätasi ţigăneşti, dămu-vă știre 
dacă veţi vedea cartea domniei meale, iar voi să lasati în pace 
pre Gagul tiganul si pre frate-säu Fănachi si pe Costantin snà 
Ursul şi pe lonașco cäldärarul si pe Ion de unde să vor hrăni 
în ţara domniei meale pentru căci sunt ţigani derepti de moșie 
a boiarinului nostru a dumisale Racoviţă Cehan marele logofăt 


www.dacoromanica.ro 


250 DOCUMENTE 


si și-au arătat si derese domnești ce au avut mai de mult și s'au 
aflat scriși acei ţigani ce mai sus scrie. Pentr'aceia nime întru 
nemică să nu-i învăluiască. 
Toe pisem gospodstvo mi. 
Sam gospodină velel. 
Iaşi, 7166 (1658) Mai 26. 
(L. P.) 


Doc. original, hârtie, pecete mare cu tuş roşu. 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/154) 


62. 
1658 Iulie 9 Iaşi. 


Zapisul fostului căpitan Isac Misăhănescul şi al femeii sale 
Irina, prin care dăruesc un sälas de ţigani lui Racoviţă Cehan 
mare logofăt și jupânesei sale Tofanei. 


Adecă eu Isac Misăhănescul biv căpitan si femeia mea Irina 
scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru cum noi de bună 
voia noastră de nime siliți nici asupriti, ci de bună voia noastră, 
am dat si-am dăruit un sälas de ţigani, anume pre Micul feciorul 
lui Avram nepotul Hetrii cu femeia sa cu Costanda și cu feciorii 
lor. 

Aceia i-am dat si i-am dăruit dumisale lui Racoviţă Cehan 
marele logofăt și jupânesei dumisale Tofanei şi coconilor dumi- 
sale, ca să le fie lor derepti ţigani dela noi däruiti si să-și facă 
si derese domnești pre dânșii. 

Și noi pentru credință pusu-ne-am si pecetile ca să să știe. 

(L. P.) pecetea lui Isac. 
(L. P.) pecetea lui Spiridon. 
Iaşi 7166 (1658) Iulie 9. 


Doc. original, hârtie, două peceti cu tuş negru. 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/155) 


63. 
1659 Mai 4, Iaşi. 


Gheorghe Ghica Vodă, Domnul Moldovii, dărueşte lui Chiriac 
Sturza mare jicnicer, nişte ţigani. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 251 


lo Gheorghie Ghica Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi, adecă domnia mea m'am milostivit de am dat si 
am miluit pe boiarinul nostru credincios Chiriac Sturzea ma- 
rele jicnicear cu aceşti șerbi ţigani pre nume Simion fratele Ga- 
nei judelui și cu femeia lui anume (loc liber) şi cu toţi feciorii 
lor si pre Stefan Borha si cu femeia lui (loc liber) si cu toţi feciorii 
lor, care au fost domnești. Cu aceștia l-am miluit pre dumnealui 
boiarinul nostru ce scriem mai sus, ca să-i fie dumisale derepti 
serbi ţigani si jupâneasei dumisale și cuconilor dumisale, — si 
alt nimea să nu aibă a să amesteca preste cartea noastră. Iarăşi 
după a noastră viaţă pre cine Dumnezeu va aleage să fie domn 
întru a noastră ţară a Moldovei să n'aibă a strica a noastră danie 
şi miluire, ce ca să aibă a întări. Aceasta dăm știre. 

Sam gospodini veleal. 

Iași, 7167 (1659) Mai 4. 
Io Gheorghie Ghica Voevoda 


Doc. original, hârtie. Pecetea căzută, Intărit cu iscălitura domnului, 
In josul doc. e însemnat: Constantin Surdul. 
(Acad. Rom., doc. V/103) 


64. 
1659 Septemvrie 5, Tutora. 


Gheorghe Ghica Vodă, Domnul Moldovii, judecă între Iuraşco 
feciorul Anghelinii Isăpoaie, cu Sefer aprodu, pentru un ţigan. 


Noi Gheorghie Ghica Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi, cum sau pârit de față înaintea domnii meale Iurasco 
feciorul Anghelinii Iusăpoae, nepotul Cozmei lui Veardeş, cu 
Seferi ce-au fost aprod, pentru un ţigan anume Ion feciorul lui 
Moisăi tiganul, zicând Seferi aprodul cum acel ţigan Ion au fost 
jumătate a lui de pre (indescifrabil) lui Ion, si Iurasco l-au vândut 
slugii noastre, lui Poiană uricariului, și-a dat samă si lurașco că 
l-au vândut lui Poiană derept 12 ughi, de câtăva-i vreame, de 
vreo 12 ani. Deci domnia mea i-am socotit dacă l-a cumpărat 
Poiană pre acel ţigan de atâta vreame, am lăsat să tie Poiană 
tiganul cum l-au cumpărat, iară lurașco să întoarcă lui Seferi 
aprodul jumătate de ţigan, precum g'au vândut jiumătate, şi să 


www.dacoromanica.ro 


252 DOCUMENTE 


ia galbeni si de această pâră să nu mai pârască nici odânăoară 
în veaci. 


Sam gospodină veleal. 
Tutora, 7168 (1659) Sept. 5. 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie, întărit cu pecete mare în chinovar. 
Pe verso se află câteva rânduri din același document, dela început, dar 
sa renuntat la ele, textul fiind scris complet pe partea cealaltă. 
(Acad. Rom., doc. 1X/25) 


65. 
1660 Februarie 22, Bucureşti. 


Gheorghe Ghica, Domnul Țării- Româneşti, întăreşte stăpânirea 
părintelui Serafim episcopul Buzăului peste un ţigan ce l-au dă- 
ruit sf. episcopii Jipa spătarul, nepotul Jipei cel bătrân din Bu- 
zău, pentru care ţigan a avut pâră episcopia cu Despina si rudele 
ei din Alicseni, ce au zis că sunt rude Jipei spătarul. 


Milostieiu bojieiu Io Gheorghie Ghica Voevoda i gospodină davat 
gospodstvo mi sie poveleanie gospodstva mi, sfintei si dumnezeestei 
episcopii dela Buzău şi părintelui chir Serafim episcopul, ca să 
fie sfintei episcopii un ţigan anume Stanciul feciorul Tincăi ti- 
ganul si cu toţi feciorii lui câţi va avea, pentrucă acest ţigan au 
fost al Jipei spătarul, nepotul Jipei cel bătrân ot Buzău, de cum- 
părătoare dela Tudor ot Slävitesti, încă mai denainte vreame, 
iar apoi Jipa spătarul au dat și au inchinat la moartea lui pre 
acest ţigan la sfânta episcopie pentru pomeană si pentru sufletul 
lui. Si au dat la sfânta episcopie și cartea lu(i) Mihai Vodă, care-au 
fost făcut(ă) de Jipa cel bătrân pre cumpărătoarea acestui ţigan 
şi tot l-au ţinut sfânta episcopie pre acest ţigan cu bună pace, 
iar când au fost acum în zilele domnii meale s'au rădicat cu pâră 
Despina şi cu rudele ei ot Alicseni, zicând cum că sunt ei rudă 
Jipei spătarul si vrând ca să ia pre acest- ţigan dela sfânta epi- 
scopie. Deci au venit la Divan haintea domniei meale împreună 
cu părintele episcopul Serafim de s'au pirit de faţă și au mărtu- 
risit în Divan boiarinul domniei meale Gherghie vel pitar si multi 
boiari, cum că au fost dat Jipa spătarul pre acest ţigan la sfânta 
episcopie şi cum ware Despina cu. rudele ei_nicio treabă. Intra- 
ceia domnia mea am judecat pre dirept împreună cu toţi boiarii 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 253 


Divanului și n'am putut domnia mea călca pomeana mortului, 
că-i zac şi oasele lui în sfânta episcopie. Derept aceia am dat 
domnia mea sfintei episcopii ca să ţie pre acest ţigan ce scrie mai 
sus cu bună pace, să-i fie stătător cu toți feciorii lui în veac, 
pentrucă a rămas Despina si cu rudele ei de leage si de judecată 
denaintea domnii meale din Divan. 

I ispravnic sam recoh gospodstvo mi. 

Pis az Costea logofăt u București, 


7168 (1660) Februarie 22. 


Doc. original, hârtie, pecete timbrată. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV 138) 


66. 
1662 Iunie 7. 


Zapisul Pârcului postelnic din Breaza, prin care face schimb 
de țigani cu părintele Ghenadie egumenul mănăstirii Dobruşa. 


Adecă eu Prăvul (Pârvul) postelnic ot Breaza scris-am zapis(ul) 
mieu ca să fie de mare credinţă la mâna părintelui egumenului 
Ghenadie ot Dobruşa, cum să să ştie că mi-au fost luat un ţigan 
al mănăstirii o tigancä a mea anume Neguita si cu fata ei anume 
Anca, deci ne-am tocmit noi de bună voia noastră si mi-au dat 
schimb pre Ghinea tiganul şi mi-au dat și bani gata ughi 7; şi 
ca să-şi tie mănăstirea tigancele cu bună pace si ca eu să tiu ce-am 
luat de la mănăstire. Deci să fim tocmiti, mănăstirea de către mine 
şi eu de care (către) mănăstire, 

Și când am făcut acest zapis şi ne-(am) tocmit fost-au multi 
boiari mărturie, (a)nume: Albul postelnic și Radul si Stoica po- 
stelnic şi Dumitru croitoriul ot Bălăceni si pentru credinţă pusu- 
ne-am și peceltile. 

7170 (1662) Iunie 7. 


X Albul postelnic X Stoica postelnic x Radul 
x Dumitru x Pärvul 
Doc. original hârtie, o pecete în tus negru și patru amprente digitale; 
cinci îscătituri. 
(Acad. Rom., doc. XC/67) 


www.dacoromanica.ro 


254 DOCUMENTE 


67. 
1662 Octomvrie 27. 


Zapisul lui Paisie Vlädica, egumenul mănăstirii Izvoranii, prin 
care face schimb de țigani cu Serafim episcopul Buzăului. 


Adecă eu Paisie vlădica, igumenul dela mănăstirea ce să 
chiamă Izvoranii, scriu si mărturisesc cu aceasta al mieu zapis 
ca să fie de credinţă la mâna părintelui episcopul chir Serafim dela 
Buzău, cum să să ştie, că au fost luat un ţigan al episcopiei pre 
o tigancä a mănăstirii Izvoranii, anume Buna, deci noi am făcut 
schimb cu sfintia lui, de mi-au dat altă tigancä pentru Buna, 
anume Oprina să fie mănăstirii de moşie, iar Buna să fie sfintei 
episcopii stătătoare de moșie. 

Şi mărturii fost-au jupan Gherghe biv vel pitar şi popa Par- 
tenie egumenul dela Bradul și popa Grigorie egumenul dela Banul 
şi popa Rafail egumenul dela Ciolanul. 

I ispisah az popa Gavriil şi pentru credinţă pus-am iscă- 


litura. 
7171 (1662) Octomvrie 27. 


Urmează câteva iscălituri, greceşti apoi următoarele: Gherghe 
biv vel pitar şi Rafail egumen ot Ciolan. 


Doc. original, hârtie groasă, scris mare, foarte clar, cerneală neagră. 
(Acad. Rom., doc. CXXVIII/109) 


68. 
1664 Mai 13. 


Zapisul lui Paraschiva postelnicul, feciorul Pârvului postelnicul 
din Vulcănești, prin care vinde un copil de ţigan părintelui Stefan 
egumenul mănăstirii Sadova. 


Adecă eu Paraschiva postelnic, snă Pârvul postelnic ot Văl- 
nesti 1), scriu şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis ca să fie de 
mare credință la mâna părintelui Ştefan igumenul ot Sadova si a 
tot săborul sfintei mănăstiri cum să să ştie cam venit eu de a 
mea bună voie de i-am vândut un copil de ţigan anume Neagoe, 
feciorul Oprei tiganul, derept bani gata ughi 15, şi l-am vândut 
eu de a mea bună voie, fără de nici o silă. 


1) Gresit, fiindcă mai jos e scris Vläcänesti (Vulcănești). 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 255 


Si la aceastä tocmealä fost-au multi boiari si oameni buni 
mărturie, anume: Drăgan căpitanul ot Giorocil şi Stoica cäpi- 
tanul ot tam şi Gavril păharnic ot Zrănavă si Crăciun armașul 
ot Comosteani și alţii care-şi vor pune pecetile si iscäliturile si 
pentru mai adevărată credință pusu-mi-am și pecetea şi iscălita 
(iscălitura) mai jos ca să să crează. 

Pis az Nichifor eromonah 


7172 (1664) Mai 13. 
(L. P.) Paraschiva postelnic 


X Eu Grăjdan ot Vläcänesti 
Badea logofät 


Doc. original, hârtie, pecete cu tus negru, trei iscälituri. 
(Acad. Rom., doc. XC/68) 


69. 
1670 Mai 18. 


Zapisul lui Pan vätaful za copii, feciorul lui Pan Pepenu din 
Târşor, prin care face schimb de ţigani cu vornicul Negoiţă Tă- 
tăranul şi cu Iane iuzbasa de Tătuleşti. 


Adecă eu Pan vätaf, feciorul lu(i) Pan Pepenu ot Tàrsor, scriu 
şi mărturisesc cu acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă 
Ja mâna lu(i) Negoiţă vornicul Tătăranul cum să să ştie că mi-au 
fost dator niște tigance, pre nume Boga tiganca si cu fetele anume 
Ioana şi Maria, deci pentru aceste tigance mi-au dat pre Costandin 
tiganul şi cu frate-säu Stan, feciorii Danciului tiganul, deci pre 
Costandin tiganul datu-l-am lu(i) Iane iuz(basa) de Tätulesti 
pentru Stoiana tiganca care o ţine Neagul feciorul Poloagäi 
ţi(ga)nul ce sau dat schimb pentru tigancä, iar pre Stan tiganul 
l-au dat la mâna mea, și ne-am tocmit de a noastră bună voie ca 
să-i fie tigancä stătătoare si am facut zapisul mieu la mâna lu(i) 
Negoiţă vornicul să-i poată fi aceste tigance stătătoare cu pace în 
veci şi mărturie boiari care-și vor pune iscăliturile mai jos. 

Aceasta am scris şi pentru credinţă pusu-mi-am și eu pecetea... 
(loc rupt). 

7178 (1670) Mai 18. 
(L. P.) Pan vätaful za copii 

Doc. original, hârtie, rupt în câteva locuri din cauza umezelii și îndoi- 

ză (Acad. Rom., doc. CXXVI/85) 


www.dacoromanica.ro 


256 DOCUMENTE 


70. 
1671 Iulie 29. 


Cartea lui Duca Vodă, Domnul Moldovii, prin care întăreşte 
mănăstirii Secul stăpânire asupra familiei ţiganului Adam, cum- 
părat în preţul unor helesteie, în vremea lui Barnovschi Vodă. 


Jo Duca Voevoda bojieiu milostieiu gospodar zemli Moldavscoi, 
scriem domnia mea la rugătoriul nostru la egumenul şi la tot 
săborul dela sfânta mănăstire dela Bistritä. Dămu-vă știre că la 
domnia mea veni rugătoriul nostru egumenul dela sfânta mănă- 
stire dela Săcul, să jälui zicând înaintea domnii mele egumenul că 
ai avut o tocmală pentru niște hälesteae si ai dat un ţigan anume 
pre Adam tiganul si cu femeia lui Tinca si cu toţi feciorii lui în 
preţul acelor helăşteae și aceia tocma (tocmeală) ai făcut din zilele 
lui Barnovschi Vodă şi de atuncea sunt 37 ai (ani) si acel ţigan 
de atunci până acmu au fost tot (dat) pre sama rugătorilor noștri 
călugărilor dela sfânta mănăstire dela Săcul, precum ne-au arătat 
ei si un zapis dela voi; iar cându-i acmu voi faceţi trăsură ţiganilor 
şi vreţi să-i luaţi pentru acesta lucru. 

lată că vă scrie domnia mea să lăsaţi în pace pre Adam tiganul 
cu tiganca lui, cu feciori cu tot, să nu-i mai inväluiti, iar de va 
părea vreo strâmbătate vei veni după vremea lucrului la un prilej, 
de față, de veţi întreba. 

Toe piset. 

Sam gospodini veleal. 

Iaşi. 7179 (1671) Iulie 29. 


Doc. original, hârtie, pecete mare în tuș. 
(Arh. Stat., M-rea Secul Pach. 1/12) 


71. 
1671 Septemorie 17. laşi. 


Cartea lui Duca Vodă, Domnul Moldovii, prin care volniceste 
pe Dumitrașco fost pitar a-şi căuta şi aduce acasă pe un ţigan ce-i 
fugise. 

Noi Duca Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi, 
dat-am cartea domnii meale boiarinului nostru lui Dumitrasco ce 


au fost pitar, si pe cine va trimete, ca să fie tare si puternic cu cartea 
domnii meale a cerca si căuta în ţara domnii meale unde-l va afla 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 257 


în ţara domnii meale pre Gavril Mărture tiganul, căci este drept 
ţigan al dumisale. Deci ca să aibă a-l lua de grumazi și să-l ducă 
la moșia dumisale pentru căci iaste ţigan de moșie, şi nime să nu 
cuteze a ţine sau auzi peste cartea domnii meale. 

Inac ne budet. 


Sam gospodini väleal. 
Iași. 7180 (1671) Septemvrie 17. 
(L. P). 


Doc. original, hârtie, pecete mare cu tuş. 
(Acad., doc. Rom. LXXXIX/176). 


72. 
1672 Mai 22. Iaşi. 


Duca Vodă, Domnul Moldovu, împuterniceşte pe Lazăr si Niculae 
juzii de ţigani, a căuta şi a strânge pe toți țiganii lui Topa ce au 
fost armas. 


Io Duca Voevoda bojiiu milostiiu gospodariu zemli Moldavscoi, 
dat-am cartea domnii meale cestui jude de ţigani, anume lui 
Lazăr și lui Neculai iarăşi jude de ţigani să hie tari şi putearnici 
cu cartea domnii meale a căuta si strânge pre toți ţiganii Topei 
ce-au fos tarmas și a nepoților lui, feciorii lui lonasco Topa, pre 
direasă ce au. Şi nime să nu cuteaze a ţinea pread listom nașem. 

Iaşi. 7180 (1672) Mai 22. 

Iar cine va avea niscai direase pe acei ţigani să vie să stea 

de faţă. 
Alexandru Buhuş hatman îscal. 
Doc, original, hârtie. Intărit cu pecete mare în chinovar, ștearsă, și cu 


iscălitura hatmanului. 


Ceea ce este scris în josul datei se pare, după cerneală, că e scris de hat- 
manul Buhuș. 
(Acad. Rom., doc. 1X/68) 


73. 
1673 August 5. laşi. 


Carlea lui Stefan Petru Vodă, Domnul Moldovii, prin care 
dărueşte un sălaș de țigani lui Ilie vornicul despre Doamna. 


Noi Stefan Pătru Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol- 
davscoi, scrie domnia mea si dăm știre că domnia mea m'am milo- 


17 


www.dacoromanica.ro 


258 DOCUMENTE 


stivit si am miluit pre boiarinul nostru credincios Ilie vornicul 
despre Doamna cu un sälas de ţigani din ţiganii care sunt a Doamnei, 
anume Butuci feciorul lui Gheorghe cu tiganca lui Ghinita cu 
feciorul lor Vasile, ca să-i fie dumisale direpti și șerbi, neclätiti 
în veci, pentrucă ne-au glugit cu dereptate și cu bună slujbă. 
Pentru aceia să fie dumisale în veci robi și ţigani si coconilor 
dumisale şi pre cine va aleage Dumnezeu să fie domn după a 
noastră viaţă, ca să aibă a-i întări şi a-i înnoi dereapta danie si 
miluire. 
Aceasta scrie domnia mea si däm stire. 
Iaşi, 7181 (1673) August 5. 
(L. P.) Noi Stefan Petru Voevoda. 


Doc. original, hârtie, pecetea inelară si iscălitura domnului, clare si 


frumoase, 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/177) 


74. 
1674 Octomvrie 16. Iaşi. 


Dumitrasco Cantacuzino, Domnul Moldovii, împulernicește pe 
Ion Ciolpan a-şi căuta un ţigan ce-i fugise. 


Noi Dumitrașco Cantacuzino Voivoda bojiiu milostiiu gospodar 
zemli Moldavscoi, dat-am cartea domnii meale slugii noastre lui 
Ion Ciolpan ca să fie tare şi putearnic cu cartea domnii meale a 
mearge și a cerca în {ara domnii meale ori unde-și va afla al său 
drept şerbii de moşie ţigan anume Liontie, ori în târgiă ori în 
satele domnii meale, ori în sate boierești, ori în sate călugărești, 
ori în slobozii, ca să aibă a-l lua de grumazi unde-l va afla pentru 
căci e ţigan de moşie si când au fugit tiganul dela Ion i-au furat 
şi patru zeci de lei bătuţi, pentr'aceia ca să aibă a-l lua de grumazi 
şi nimenea să nu cuteaze a ţinea sau a popri peste cartea domnii 
meale, iar cui va părea cu strâmbul să vie să stea de față să și-i 
întreabe. Toe piset. 


Sam gospodini veleal. 
Iaşi, 7183 (1674) Octomvrie 16. 


(L. P.) Alexandru Buhuș hatman iscal. 


Doc, original, hârtie. Intărit cu pecete mare în chinovar, aproape ștearsă 
si iscälitura hatmanului, 
(Acad. Rom., doc. LXVI11/86) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 259 


75. 
1675. 


Zapisul lui Negoiţă paharnicul din Tătărani si al fiului său 
Matei prin care declară că Turnecea tiganul a răscumpărat pe 
noru-sa, tiganca [iului său Voico, plătind 40 lei bani gata. 


Adecă eu Negoiţă, paharnic ot Tătărani, împreună cu fie-meu 
Matei scris-am al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mâna 
Turnecii tiganul si a feciorului Voico și la alţi câţi va avea si a 
nepoților lui, cum să să ştie că (a) (ră)scumpărat pe noru-sa, tiganca 
lui Voico, dela mâna noastră, derept bani gata lei 40, ca să nu mai 
avem noi treabă cu dânsa, căci o am (ră)scumpărat noi de bună 
voia noastră si fără nici o silă, iar cine s'ar ispiti din rumedenia (?) 
(rubedenia) noastră a facerea într'alte chipuri, piste zapisul nostru, 
să fie blăstemat de vlădica Isus. 

Si când sau făcut acest zapis și această tocmeală fost-au 
mărturii: Pascul pârcălab ot Tătărani, Stoica tiganul Talpă, 
Necula ţigan ot Brânceani si Tudosie vätaf, Ivan viorarul ot Tătă- 
rani și pentru adevărată credință pusu-ne-am mai jos şi iscäli- 
turile ca să se crează. Si (a)ceastă tigancä iaste fată a Recii. 

Pis Ion logolăt. 

7182 (1675). 
(L. P.) Negoiţă paharnic. 
Doc. original hârtie, pecete inelară în tus negru, imitând în desemn, 


pe cele apusene; deasupra reliefului se află inițiala numelui său, N, 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/118) 


76, 
1676 Noemvrie 14. 


Zapisul lui Ignat figanul prin care se leagă să fie rob comisului 
Dumitrașco, pentrucă l-a scos dela nevoie când a fost băgat îm temniţă 
după ce a prădat împreună cu alți țigani mănăstirea lui Barnovschi. 


Adecă eu Ignat ţigan, ce-am fost a lui Tuderasco Joriu, scriu 
si mărturisesc cu acest al meu zapis precum am căzut la temniţă 
pentru niște furtisaguri când a furat niște ţigani mănăstirea lui 
Barnovschi si m'au pus si pre mine soţie (tovarăș), apoi văzând. 
c'am căzut la nevoie, am căzut la picioarele lui Dumitrașco comisul 
de mau scos dela nevoie, dela temniţă, ca să hiu dumisale rob în 


17* 


www.dacoromanica.ro 


260 DOCUMENTE 


veci si nime să n’aibä treabă cu mine, căci, că dumnealui m'au 
scos dela nevoie. 

Iar pentru mine ca să nu fug este chezas fratele-meu Andrei 
şi Sima ţigan s'au prins chezaşi denaintea căpitanului Ionașco. 

Si când am scris zapisul fost-au dumnealui vistiernicul Ma- 
grodin (Mavrodin) şi eu am scris zapisul, popa Ion ot ţârcov ot 
sventi Gheorghe si s'au prilejit şi alţi oameni buni si pentru cre- 
dintä ne-am pus și degetul, să să ştie. 

7185 (1676) Noemvrie 14. 
(urmează mai multe iscälituri). 


Doc. original, hârtie, scrisul este foarte greu de cetit. 
(Acad. Rom., doc. CV/92) 


7, 
1679 Aprilie 5, Bujoreni. 


Zapisul lui Gavril țiganul cu tiganca și copiii lui prin care se 
vând serbi lui Pavel Bujoranul, pentrucă i-a plătit capul, către 
Stan tiganul cujitarul, dela care furase o iapă. 


Adecä eu Gavril tiganul feciorul lui Săcuian tiganul si a Fur- 
nicăi si cu tiganca mea cu Nastasia şi cu trei copii ai noştri anume 
Năstasie si Vasilie si Ioana scriem și mărturisim cu acest zapis 
al nostru, precum eu Gavril am furat o iapă a lui Stan tiganul 
cutitariul și mau prins și-am căzut la legătură și la închisoare 
şi la mare nevoie, ce văzându-mă eu la atâta nevoie și neavând 
cu ce-mi plăti capul despre pägubas și de gloaba armasului, numai 
am căzut la dumnealui Pavel Bujoranul şi-au dat pentru mine 
pägubasului o iapă cu mânz si cinci lei bani cheltuială şi zece lei 
bătuţi gloaba armașului Costantin căci dumnealui m'au prins. 

Şi pentru căci m'au plătit dumnealui dela moarte, eu m'am 
dat dumisale cu tiganca mea si cu aceşti trei copii, care mai sus 
scriem, să fim a dumisale ţigani în veaci de veaci şi cuconilor 
dumisale, iar de mi se va afla undeva vreun stăpân să n'aibă 
treabă, că dumnealui ne-au scos dela moarte. 

Şi când m'au plătit dumnealui, m'au plătit denaintea dumi- 
sale comisului Costantin si Costantin armasul si preotul Ioan de 
Fidesti si preotul Gavril ot Bujoreani si Gavril Poroșnicul si Mi- 
lea vätaful. Si eu Dumitraşco diacul am scris si multi oameni buni 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 261 


sau prilejit si pentru mai mare credință ne-am pus degetele 
pecete, dempreună cu aceşti boiari ce s'au prilejit, ca să să știe. 

Gavril snă Săcuian 

Bujoreni, 7187 (1679) Aprilie 5. 

Vasilie snă ego 

Nastasia ţiganca 

Nastasie snă ego, — Furnica 

(urmează alte multe iscălituri). 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. IX/30) 


78. 
1680, Iulie 1, Epureni. 


Zapisul lui Gavril Costache mare vornic prin care dărueşte lui 
Pavel Bujoranul, la cununia lui, o fată de țigan anume Ilinta. 


Gavril Costache, vel dornic dolneai zemli, scriu și mărturisesc 
cu (a)cest adevărat zapis al mieu precum am dat si dăruit a noastră 
direaptă tigancä de moșie, anume Ilinta fata lui Ignat ţiganului 
mieu, lui Pavăl Bujoranului la cununie, ca să-i fie lui direaptă 
tigancä si lui și jupâneasei lui si cuconilor lui si nepoților lui și 
stränepotilor lui, iar cine va vrea ori din feciorii miei sau fiecine 
din semintia mea să strice această danie şi dar ce-am dăruit şi 
vrea să ia pre tigancä aceia să fie neiertaţi de Dumnezeu si de 
noi în veaci, și unde o va afla ca să aibă Pavăla o lua de grumazi 
şi să o ducă la casa lui. 

Şi pentru credinţă am iscălit, ca să fie de mare credinţă. Aceasta 
scriu, 


Epureni, 7188 (1680) Iulie 1. 
Az Gavril Costache vel vornic iscal. 
Doc. original, hârtie, pătat de umezeală. 
Pe verso se află scris: ı Zapis dela vornicul Gavrilitä pe Ilinta ce-au ţinut 


Stefan Vâjul ». 
(Acad. Rom., doc. IX/52) 


79. 
1681 August 3. 


Zapisul lui Şerban şi al fratelui său Stoica, feciorii lui Drăghici 
din Prăjma, jud. Vlaşca, prin care vinde o tigancä Vâlcului Licoiul 
din Verneşti, jud. Buzău. 


www.dacoromanica.ro 


262 DOCUMENTE 


Adecă eu Şerban, împreună cu frate-meu Stoica sin Drăghici 
ot Prăjma, sud. Vlașca, scris-am acesta al nostru zapis ca să hie 
de bună credinţă la mâna dumnealui Vläcului Licoiului ot Ver- 
nesti ot sud. Buzău, cum să să ştie că i-am vândut o tigancä 
anume Drăgana tiganca care o-am fost luată și noi de schimb 
dela Frijoreanul si o-am vândut de a noastră bună voie, fără de 
nici o silă, derept bani gata ughi 10, ca să-i hie dumnealui moşie 
stătătoare si feciorilor dumnealui. Si când s'a vândut această ti- 
gancă fost-au mulţi boiari mărturie care vor iscăli mai jos, ca să 
să crează, şi pentru mai (a)devărată credință pusu-ne-am și iscă- 
liturile mai jos. 

7189 (1681) August 3. 


Az Şărban Stoica sin Drăghici ot Preajma. 
(urmează trei iscălituri). 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXIV 91) 


80. 
1682 Iulie 10, Bârlad. 


Zapisul Uritei figanca, fata lui Baboi, prin care se vinde serbà 
lui Mihalache Topa, pentru două iepe cu mâna. 


Adecă eu Urita tiganca, fata lui Baboi tiganul, tiganca lui 
Gheorghe ţiganului, scriu si mărturisesc cu acest adevărat zapis 
al meu la mâna dumisale jupânului Mihalache Topei ca să hie 
de bună credinţă şi de mărturie, precum eu de bună voia mea, de 
nime nevoit(ă) m'am vândut dumisale ca să-i hiu dreaptă tigancä 
pentru două iepe cu mânz ce mi-au dat dumnealui de am dat 
lui Stan tiganul de m'am plătit de dânsul, că i-am fost datoare 
cu două iepe cu mânz. Si neavând noi cu ce plăti iepele lui Stan, 
au fugit Gheorghe tiganul meu în Tara Turcească, apoi Stan m'au 
apucat pe mine cu copiii şi wau ţinut un an la casa lui, la opreală, 
şi nemai viind Gheorghe tiganul meu să ne plătim mă vânduse 
Stan, dumisale clucerului Cantemir, apoi eu am venit dela dum- 
nealui cluceriul Cantemir și m'am vândut dumisale jupânului 
Mihalache pentru căci era si Gheorghe tiganul meu a dumisale. 
Şi când m'am vândut dumisale pe aceste două iepe cu mânz ce-am 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 263 


luat dela dumnealui de am dat lui Stan de m'am plătit de dânsu 
sau tâmplat dumnealui Abaza Coruiu vornicul şi dumnealui 
Vasile Gâlcă vornicul si dumnealui Vasile Popa vornicul şi preotul 
Ignat de Bârlad şi preotul Grăjdan din Ceucani şi preotul Miron 
din Bojesti si Gligorie otetul (preotul) de acolo, Hilohie de acolo, 
si Todor Cojocariul ot tam si Costantin Necoară ot tam şi alţi boieri 
şi oameni buni megiasi care mai jos au iscălit și pentru ca să hie 
de bună credinţă mi-am pus și eu degetul pecete dempreună cu 
dumnealor. Şi având ași face și deres domnesc de pre zapisul meu 
ca să hiu dreaptă sarbä ţigancă dumisale si jupânesei si coconilor 
si nepoților în veaci. 

Să să ştie şi eu Gavril snă Pascal am scris zapisul si am și iscälit. 

Bârlad, 7190 (1682) Iulie 10. 


(In afară de iscälitura Uritei tiganca mai sunt altele, vreo 
cincisprezece, ale martorilor). 


Acad. Rom. Doc. IX/40. 


81. 
1687 Ianuarie 18. 


Sanda, [ata lui Păcurar din Tatomiresti, cu soțul ei vând moşia 
lor din satul Șcheae, cumpărată de Păcurar dela Florea și dela Tigan, 
lui Gh. Arbänasul, bacal din Iași, cu preţul de 16 lei bătuţi. 


Adecă eu Sanda, fata lui Păcurar din Tatomiresti, si cu soţul 
mieu Toader, ficiorul Focsii din Tatomiresti, scriem si märturisim 
cu acest adevärat zapis al nostru, de nime silit, nici asuprit, ce 
de a noastră bună voie am vândut a noastră driaptă ocină si 
moșie, o parte de ocină din sat din Scheae, care iaste cumpărată 
de tatul (tatăl) mieu Păcurar dela Florea si dela Tigan. Aceasta 
o-am vândut dumisale giupânului Ghiorghe Arbänasul bäcalul 
din laș(i) si giupăneasăi dumisale și cuconilor dumisale. 

Aceasta o-am vândut drept 16 lei bătuţi, din vatra satului 
si din tarini si din fânat si din poeni si dintr'apă şi din locuri de 
prisăci si din poamele ce i s'ar veni. Această cumpărătură din tot 
locul cu tot venitul, ca să-i hie dumisale driaptă ocină şi moşie 
si giupăneasăi dumisale si cuconilor si toată sämintia dumi- 
sale. 


www.dacoromanica.ro 


264 DOCUMENTE 


Că eu am întrebat pre toată ruda noastră şi pe toţi räzeasi 
si nime wau vrut să-l cumpere, iar dumnealui mi-au dat banii 
gata si la această tocmeală s'au prilejit frate-mieu Banul ficiorul 
lui Păcurar si Dumitraşcu väru-mieu ficiorul lui Päsätul (?) si 
Toader ficiorul lui Stefan de Drägusani si Toader ficiorul Cher- 
chetoaiei ginerile Cătălinii si Stefan ficiorul Cătălinii tot din 
Şcheai si mulţi oameni buni si bătrîni si pentru mai mare credinţă 
mi-am pus diagitile şi pecetile si acești marturi toţi. Si eu Ior- 
dache diiacul di cămară am scris zapisul cu învăţătura vânzăto- 
rilor şi tuturor marturilor ca să să crează. 

S'a scris la leat 7195 (1687) Ghenarie 18. 

Urmează iscăliturile vânzătorilor, cumpărătorilor, martorilor şi 
diacului care a scris zapisul. 


Doc. original, hârtie. Aparține colecţiei d-lui Prof. Nicolae Ionescu, 


82. 
1688 Iulie 28. 


Zapisul lui Neagu, fiul Măinei căpitanul, prin care dă m-rii 
Căldărușani, un ţigan în locul ţiganului m-rii, ce a fost omorît de 
către ţiganii Neagului. 


Adecă eu Neagul, snă Măinei căpitan ot Gostile, scriem și măr- 
turisim cu acesta al nostru zapis, ca să fie de bună credinţă la 
mâna sfintiei sale părintelui egumenului Efrim ot sfânta mă- 
năstire Căldărușani, precum să să ştie că întâmplându-se de sau 
sfădit niște ţigani ai noştri cu ţiganii mănăstirii Căldărușani, 
fostu-s'au întâmplat primejdie unui ţigan al nostru de au lovit 
pre un țigan al mănăstirii în cap şi dintr'aceia i s'au întâmplat 
acelui ţigan de au murit, deci într'alt chip n'am putut face, ci am 
căzut cu mare rugăminte la părintele egumenul Efrim, ca să-i 
dau ţigan pentru ţigan, și neavând nici sfintia lui ce mai face, 
fost-au bucuros ca să-i dau ţigan pentru ţigan, deci ne-am tocmit 
de a noastră bună voie ca să-i dau ţigan de potriva ţiganului 
mănăstirii Căldărușani. 

Si am făcut cum am putut și i-am dat un ţigan tânăr anume 
Staico care ţigan îmi este si mie de cumpărătoare dela Matei 
paharnicul Părdescul, ca să-i fie sfintei mănăstiri ţigan stătător 
în veaci. Şi când am făcut acest zapis fost-au mulţi boiari măr- 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 265 


turie care vor iscăli mai jos şi pentru mai adeverită credință am 
iscălit mai jos ca să să crează. 
Si am scris eu Mihai logofăt ot vel Poartă cu învăţătura lor. 
7196 (1688) Iulie 28. 
(L. P.) Neagul snă Măinii căpitan ot Gostile. 
Ianache Văcărescul, mărturie. 
Gheorghe Fălcoianul, mărturie. 
(urmează o iscălitură indescifrabilä). 
Pe verso: « Zapis al Neagului sin Măinei căpitan ot Gostile 
pentru un ţigan al mănăstirii Căldărușani ce l-au omorît niște 
țigani ai lui și au dat alt ţigan în loc la mănăstire, anume Staico ». 


Doc. original, hârtie. Se află într'o condică, la un loc cu alte doc. dela 
nr. 218—288 din pachetul XXI. 
(Acad. Rom., doc. XXI/251) 


83. 
1690 Decemvrie 20. 


Stefan si Toader Darie fac cunoscut pârcălabului pentru Nistor 
figanul, pe care l-au răscumpărat dela ei Jora sărdarul, dându-le 
o iapă și un mascur. 


Cinstit dumneata pârcălabe facem știre dumitale pentru 
Nistor tiganul pe cum ni-au furat 20 de mascuri în zilele Ducăi 
Vodă, deci noi am umblat pe urmă şi l-am prins și l-am dus în 
temniţă la Esi (laşi) şi măria sa Ducă Vodă l-au dat să-l spânzure 
neavând cu ce plăti, deci Nistor tiganul au căzut (la) Andriescioae 
şi cu alți oameni buni după dumnealui Jora sărdarul de l-au 
plătit dela streang şi ne-au dat nouă o iapă si un mascur partea 
lui Nistor pentru dânsul şi el să fie rob nerăscumpărat în veci 
dumisale Jorăi sărdariului. 

Aceasta facem ştire dumitale, să fii dumneata sănătos. 


Iași, 7199 (1690) Dechemvrie 20. 
Ștefan Darie 
Toader Darie 
Doc. original, hârtie. 


Pe verso: un început de scrisoare către un oarecare uncheș Tănase. 
(Acad. Rom., doc. IX/58) 


www.dacoromanica.ro 


266 DOCUMENTE 


84. 
1692 Septemvrie 1. 


Zapisul marelui armas Toma şi al lui Stoica vätaful domnesc, 
glomnicii, prin care dau părintelui Antonie egumenul mănăstirii 
Alunişul, o figancü din țigănia domnească, schimb pentru altă 
țigancă. 


Jzvodul zapisului pentru Catrina {iganca. 

Scrisoarea noastră ca să fie de mare credință la mâna egu- 
menului Antonie ot Aluniș, cum să să știe, ca să să ştie, că au 
avut părintele egumenul Antonie o ţigancă anume Rada, deci 
o-au luat în tigänia domnească în ceata lui Midus lăiaşul, deci 
noi glomnicii anume Toma vel armas si Stoica vätaful domnesc 
am făcut schimb de i-am dat tigancä pentru tigancä, anume 
pe Catrina tiganca, ca să fie sfintiei sale Catrina tiganca stătă- 
toare în veci si feciorilor lui si nepoților lui câți Dumnezeu îi va da. 

Si când s'au făcut această scrisoare fost-au multi oameni buni 
mărturie, anume care să vorpune (iscăli) mai jos ca să să crează. 
Si noi pentru mai adevărată credință pusu-ne-am iscăliturile ca 


să să crează. 
7201 (1692) Septemvrie 1. 
Az Toma vel armas. 
Eu Stoica vätaful, martor. 
Eu Grade armasul, 
Eu Fătul ot Brănești, martor. 

Doc. copie românească, hârtie, pecete religioasă în colţul stâng, de sus, 
al documentului. 

Pe verso însemnat de I. Tuducescu. «Copie din zilele lui Ştefan mitropo- 
litul [1732—1'738)», fiindcă pecetea, de care e vorba mai sus,e a mitropolitului 
Stefan. 

Insemnat de asemenea pe verso: « Zapisul Tomi armașul; ia lui Midus 
țigan pentru Catrina ţiganca ce s'au făcut schimb, 7201 (1682) Septemvrie 1 ». 

(Acad. Rom., doc. CXXIV/113) 


86. 
1692. 


Zupisul Maricăi jiganca şi al feciorilor şi ginerilor ei, dat la 
mâna părintelui Mitrofan episcopul Buzăului prin care declară 
că fiind ei din jura Moldovii şi pierind stăpânii lor, pe care i-a fost 
avut acolo şi întâmplându-se de au fost foamete mare şi neavând 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 267 


cine să le scoată capetele din foamete acolo, au venit cu toţii aici în 
țară de s'au închinat sf. episcopii dela Buzău, în vremea când era 
episcop părintele Grigorie, să fie cu toţii robi ai casei, numai să 
le scoată. capetele din foamete. 


Adecă cu Marica tiganca dimpreună cu feciorii miei Vasilie 
şi Catrina si cu ginere-mieu Vasilie si cu Costanda tiganca lui 
şi cu feciorii lor anume Lupul, Sanda, Maria şi iarăși cu alt gi- 
nere al mieu anume Dumitrașco zlătariul, dat-am această scri- 
soare a noastră sfintiei sale părintelui chir Mitrofan, episcopul 
Buzăului, cum să să ştie, că fiind noi din Tara Moldovei si perind 
stăpânii noștri pre care i-am avut acolo și întâmplându-se de 
au fost foamete mare si neavând cine ne scoate capetele din foame 
acolo, am venit cu toţii aici în tearä de ne-am închinat sfintei 
episcopii dela Buzău, de a noastră bună voie şi de nimenea siliţi, 
să fim noi toţi robi ai casei, numai să ne scoaţă capetele din foamete. 

Deci întâmplându-se atunci, pre aceale vremi, de era episcop 
părintele Grigorie, văzând că ne închinăm să fim robi episcopiei, 
ne-au primit și ne-au dat bucate din episcopie de ne-au scos 
capetele din foame, iar nu doară să ne dea niscare bani, ci numai 
pre bucate de mâncare ne-am închinat să fim robi zidului, — fără 
cât numai ginere-mieu Dumitrasco s'au vândut rob iar episcopiei, 
pre bani taleri 60 ci pentru aceasta am dat această scrisoare a 
noastră la mâna sfintiei sale părintelui, pre carele Dumnezeu 
ni l-au câştigat de ne iaste stăpân, ca să-i fie sfintiei sale această 
scrisoare a noastră de mărturie, cum că noi toţi suntem inchinati 
robi episcopiei până acum şi de acum înainte. Şi cine se va trage 
dentru noi să fim toţi robi aceștii case în veaci. Iar de s'ar scula 
cineva cu vreo gâlceavă pentru noi să zică într'alt chip, aceaia 
să nu li să tie nici într'o seamă, nimic, că noi suntem robi epi- 
scopiei, iar alt nimănui, 

Si pentru încredințare ne-am pus deagetele mai jos ca să se crează, 

Leat 7200 (1692). 
x Eu Marica impreună cu feciorii miei. 
x Eu Vasilie împreună cu {iganca si cu feciorii miei, 
x Eu Dumitraşco zlătar împreună cu femeia și copiii miei. 
Doc. original, hârtie. 


Pe verso : « Zapisul Maricăi tiganca ». 
(Acad. Rom., doc. CXXIV/115) 


www.dacoromanica.ro 


268 DOCUMENTE 


86. 
1693 Aprilie 24. Chiuprichini. 


Zapisul lui Preda Pălade, fost mare armas, dat la mâna cumna- 
tului său Manolache Hrisoverghi mare jicnicer, căruia îi dürueste 
un ţigan ce i-a fost si lui de danie dela mătușa-sa Maricuta An- 
driesoaia seträreasa. 


Adecă eu Preda Pälade, biv vel armas, scrim şi märturisim cu 
acest adevărat zapis al meu, precum de nimenea silit, nici asuprit, 
ci de a mea bună voie am dăruit al meu derept rob ţigan, anume 
Toader Bătol cumnatului meu Manolache Hrisoverghi vel jicnicer 
ca să-i fie dumisale derept rob el şi cu femeia lui si cu câţi copii 
va avea, şi când i-am dăruit acest ţigan au fost de fată dumnealui 
Lupul Costache biv vel medelnicer şi dumnealui Costea ce-au fost 
vătaf de aprozi si dumnealui Solomon Costea biv vätaf si dum- 
nealui Toader Sturzea și dumnealui Pricop postelnic şi dumnealui 
Şerban armasul, care ţigan mi-au fost si mie danie dela mătușă- 
mea Maricuta Andriesoaei säträroaei. 

Si pentru credință am iscălit eu cu mâna mea, ca să fie de 
credință. 

Pis u Chiuprichini, 
Preda Pălade vel armas. 

Lupul Costache biv medelnicer. 
Solomon Costea. Cărstea vătaf. 
Şerban armașul. 
Toader Sturzea az iscal. 
Pricop postelnic. 

7201 (1693) Aprilie 24, 


Doc. original, hârtie. Pe foaia a doua se află o copie întocmai a doc. 
(Acad. Rom., doc. CXXX/80) 


87. 
1693 Septemvrie 6, Iaşi. 


Cartea lui Constantin Duca Vodă, Domnul Moldovii, prin 
care întărește stăpânirea Saftei jupâneasa a răposatului Ion Raco- 
viță ce-au fost vornic mare, peste un ţigan. 


Noi Costantin Duca Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi, scriem domnia mea și dăm ştire, iată că domnia 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 269 


mea n'am milostivit și am miluit pre dumneaei Safta jupâneasa 
a răpăusatului Ion Racoviţă ce-au fost vornic mare, cu un ţigan 
anume Gligorie, din ţiganii domneşti, pentru căci dumneaei l-au 
crescut de mic şi l-au scos peste atâta foamete şi l-au însurat. 
Deci de la domnia mea ca să-i fie dumisale danie şi miluire ne- 
clătit(ă) în veaci şi coconilor dumisale, acest ţigan. 

Si după a noastră viaţă pre cine va aleage Dumnezeu a fi 
domn ca să nu strice această danie şi miluire a noastră ci mai 
vârtos ca să întărească si să înnoiască direapta a noastră danie 
şi miluire. 

Aceasta scrie domnia mea şi face știre. 

lași, 7202 (1693) Septemvrie 6. 
(L. P.) Noi Costantin Voevoda. 
Doc. original, hârtie, scriere foarte frumoasă. 


Intărit cu iscälitura si pecetea inelară a domnului. 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/187) 


88. 
1694 Iunie 13. 


Constantin Duca Vodă, Domnul Moldovii, hotărăşte să fie serb 
în veci boierului Manolachi mare sulger, tiganul Dumitrașco, ce 
au fost de moşie al lui Dumitrașco postelnicul, feciorul lui Costandin 
fost mare postelnic, pentrucă i-a pierdut 13 cai pe când se afla acest 
țigan viziliu la cai, cu simbrie. 


Noi Constandin Duca Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi, adecă s'au pârit de față înaintea domniei meale 
credincios boiarinul nostru dumnealui Manolache vel sulger cu 
Dumitrasco tiganul, zicând dumnealui sulgerul cum i-au fost 
acest ţigan vezitiu la cai cu simbrie şi umblând la câmp cu caii 
n'au purtat grije să-i păzească noaptea bine, să nu-i fure cineva, 
ci s'au culcat într'o noapte de au dormit toată noaptea si într'acea 
noapte i-au furat nişte furi doisprezece cai din paza lui, și-i stau 
caii peţi)tori (sic) precum si Dumitrașco tiganul mau tägäduit. 
Au spus si el pe cum sau culcat de au dormit si peste noapte 
au perit acei cai toți si nu știe cine i-au furat și-i stau caii pei- 
tori, 

Asijderea mi s'a mai jeluit dumnealui sulgeriul tot pe acest 
țigan, pe Dumitrasco, zicând cum l-au trimes cu o căruță cu 


www.dacoromanica.ro 


270 DOCUMENTE 


un cal la Codäesti de au dus pre o femeie si mergând acolo i-au 
zis oamenii din sat să să ducă acasă să nu mâie (doarmă) în sat 
că sunt niște tătari în sat şi-i vor lua calul de olac si el n’au vrut 
să să ducă acasă, ci-au mas acolo în sat în Codäesti la o crâsmä 
şi a doua zi i-au luat tătarii calul de olac și-au perit și acela cal, 
precum și Dumitrașco tiganul n'au tăgăduit ci-au spus si el drept 
cum au mas acolo în Codäesti şi a doua zi i-au luat tătarii calul 
şi s'au prăpădit. 

Pentru aceia așa am socotit domnia mea şi i-am giudecat 
de vreame ce au fost acest ţigan tocmit cu simbrie si wau purtat 
el grijea să hie päzit(i) caii bine, l-am dat domnia mea rămas 
pe Dumitrașco tiganul să plătească caii dumisale sulgiariului 
şi neavând cu ce-i plăti caii, atâţia cai, l-am dat domnia mea 
ca să hie drept şerb ţigan dumisale sulgiariului şi fiind acest 
țigan de moșie a dumisale lui Dumitrașco postelnicul, feciorul 
lui Costandin ce-au fost postelnic mare si tâmplându-se si dum- 
nealui de față la pâra lor, întrebatu-l-am domnia mea împreună 
cu tot sfatul nostru, plăti-va dumnealui paguba dumisale sulgia- 
riului ce i-au făcut tiganul, au ba, si dumnealui nu sau apucat 
să-i plătească paguba, ce-au zis să-l ia de grumazi de vreame ce 
i-au făcut atâta pagubă. 

Pentru aceia ca să-i hie drept serb ţigan în veaci, si de acmu 
această pâră să nu să mai pârască nici odată in veaci, peste cartea 
domniei meale. 

Iaşi, 7202 (1694) Iunie 13. 


Doc. original, hârtie, pecete mare aplicată în tuş roșu. 
(Acad. Rom., doc. CXXXIII/56) 


89. 
1695 Mai 23, Bucureşti. 
Zapisul lui Mihalache Racoviţă ce a fost stolnic, dat la mâna 
lui Manolache Hrisoverghi, ce a fost sulger mare, căruia îi dăruește 
o tigancä. 


Adecă eu Mihalache Racoviţă ce-am fost stolnic mare făcut-am 
această încredințată scrisoare a mea la mâna dumisale lui Ma- 
nolache Hrisoverghi ce-au fost sulger mare ca să fie de mare cre- 
dinfä la mâna dumisale, precum i-am dăruit dumisale o tigancä 
anume Todosca care este femeia lui Caisăn tiganul, cu tot rodul 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 271 


ei ce va avea, ca să-i fie dumisale roabă în veci, care tigancä a 
fost dăruit(ă) şi mai dinainte dumisale sulgerului Manolache. 

Si acmu apucându-mă dumnealui Vasilie vornicul cu mare 
mustrare că am dăruit tiganca lui Manolache sulgerului si n'am 
dăruit-o dumisale şi m'au apucat dumnealui Vasilie vornicul, 
fără voia mea, de i-am făcut zapis, zicând că de nu oiu (voiu) face 
zapis nu oiu (voiu) putea trăi alăturea cu dumnealui, dar eu nu 
i-am dăruit-o, ci de nevoie am făcut zapis, iar tiganca aceia este 
dăruită dumisale lui Manolache sulgerului, cu toată voia mea, 
mai de mult şi i-am făcut această încredințată scrisoare a mea 
ca să-i fie de mare credință, la mâna dumisale lui Manolache 
sulgerului şi ca să adeverez acel zapis ce am fost făcut când am 
dat acea tigancä dumisale mai dinainte, iar zapisul ce am făcut, 
dumisale vornicului Vasilie să nu să ţie în samă şi să să strice, 
că-i l-am făcut fără voia mea si vărul Iordache încă d'ar vrea să 
ia acea tigancä, sau să o dăruiască cuiva, căci are si dumnealui 
treabă cu tiganca, eu oiu (voiu) da alţi ţigani dumisale vărului Ior- 
dache pentru această ţigancă, căci am dăruit-o eu de bună voia mea. 

Că din mosi şi din țigani ce ne-au rămas dela mosul Toma 
sunt si eu frate cu dumnealui vărul Iordache la toate, deci eu 
pentru mai mare credință am făcut această scrisoare ca să-și 
întrebe cu dumnealui vornicul Vasilie când a fi vreme. 

Pentru aceasta am dat această scrisoare ca să fie de credinţă. 

Mihalache Racoviţă stolnic. 
Bucureşti, 7203 (1695) Mai 23. 

Iordache Toma am întărit cu acest zapis să fie de credinţă, 
dăruind-o Badea spătariul şi de mine dăruit(ă). 

Doc. original, hârtie, 

(Acad. Rom., doc. CXXX7/72) 


90. 
1695 Iunie 17. 


Zapisul lui Preda Păladie fost mare armas şi al jupânesei sale 
Agafija prin care dăruesc un ţigan lui Manolache Hrisoverghi, ce 
au fost sulger mare, pe care țigan îl aveau de moşie dela unchiul 
lor Andreas ce au fost setrar mare. 


Adecă eu Preda Păladie biv vel armas si cu jupâneasa mea 
Agafiţa dat-am si am dăruit un ţigan a(l) nostru care ni-i de moșie 


www.dacoromanica.ro 


272 DOCUMENTE 


dela Andrees ce au fost setrar mare unchiul nostru, anume Cai- 
sin feciorul lui (loc liber) ţiganului, l-am dăruit dumisale lui Ma- 
nolache Hrisoverghi, ce au fost sulger mare, ca să fie dreaptă da- 
nie dela noi, dat dumisale şi jupânesii dumisale si cuconilor du 
misale şi nepoților dumisale iar de să va apăra tiganul şi de va 
zice că nu este de a lui Andreeş șetrarul să vie să se cerce în 
uricele noastre care (le) avem noi dela unchiul nostru Andrees, că 
i-am hi dat, dumisale si ispisocul, numai hiind (fiind) şi alţi ți- 
gani într'acele ispisoace nu i l-am dat și i-am făcut dumisale acest 
zapis ca să aibă dumnealui a stăpâni pe ţigan cu copiii lui câţi s'or 
veni în partea lui ca să fie dumisale pomană dela noi şi jupânesii 
dumisale şi cuconilor dumisale în veci neclintit. 

Și i-am dat dumisale si o carte a măriei sale Ducăi Vodă care 
carte au trimis unchiu nostru Andreeş de i-au strâns pe acești 
ţigani de pe unde au fost imprästieti, iar dumnealui ca să aibă 
a-şi face şi ispisoace domneşti de pe acest zapis al nostru. 

Si pentru mai mare credință am si iscălit ca să fie dumilor-sale 


de mare credinţă. 
7203 (1695) Iunie 17. 


Preda Păladie biv vel armaș. 
(urmează câteva iscălituri indescifrabile). 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CXXX/42) 


91. 
1695 Noemvrie 14. 


Zapisul lui Costea cupetul prin care vinde o copilă de ţigan 
Radului din Drăgănești, pentru o iapă în pret de 13 taleri şi un 
taler şi jumătate, bani gata. 


Adecă eu Costea cupef, scrisoarea mea la mâna Radului ot 
Drăgănești, precum să să ştie că i-am vândut o copilă de ţigan, 
anume Cărstina, care copilă o am cumpărat si eu dela Marica si 
o am vândut de a mea bună voie şi mi-au dat pă (pe) copilă o 
iapă, drept taleri 13 şi bani gata taleri unu si jumătate și o am 
vândut ca să fie tigancä stătătoare în_yeac și când o am vândut 
au fost mulţi oameni mărturii care vor iscăli mai jos şi pentru 
credință am iscălit mai jos cu mâna mea. 

7204 (1695) Noemvrie 14. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 273 


Si am scris eu Filip dascălul cu zisa jupânului Costea si (sunt) 
martor. 
Eu Radu diacon. 
(urmează o iscäliturä indescifrabilă). 


Doc. original, hârtie, format mic, cam pătat din cauza umezelii. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII 102) 


92. 
1696 Iulie 2. 


Zapisul monahului Ioanichie pentru schimbul unui tigan al 
mănăstirii Znagovul, cu alt ţigan străin, când se afla egumen la 
m-rea Znagov, Antim tipograful. 


Monah Ioanichie care wau chemat pre nume Miiădescu Iane 
logofăt, fecioru lui Gherghe Sufariul ot Târgovişte, împreună cu 
feciorii mei Gherghe si Iane, dat-am acest zapis al nostru ca să 
fie de bună credință la mâna sfintiei sale părintelui Antim tipo- 
graful care iaste egumen la sfânta mănăstire Snagovul, cum să 
să ştie că luând un ţigan al mănăstirii pre o tigancä a noastră 
anume Dragomira tiganca, fata lui Stan Bologăi, deci după obi- 
ceiul ţării n'am putut despărţi sălașul si dându-ne şi schimb, 
nu ne-am putut (în)voi cu schimbu(l) că n'au fost tigancä de 
potriva ei având si un copil, ci ne-am tocmit cu bani dirept bani 
gata taleri 15 și stupi 10, de s'au potrivit preţul tigancei si am 
luat acești bani și stupi toţi deplin în mânele noastre. 

Dirept aceia am dat acest zapis al nostru la mâna sfintiei 
sale ca să fie această tigancä stătătoare sfintiei sale si sfintei 
mănăstiri in veaci. Si la această tocmeală fost-au preoţi si oameni 
buni mărturie care vor iscăli numele mai jos. 

Si noi pentru mai adeverită credință am iscälit mai jos ca 
să să crează. 

7204 (1696) Iulie 2. 
Ioanichie monah. 
Eu Gherghe sin Ioanichie cäl(ugär). 
Eu Stoian, mărturie. 
(urmează iscălitura grecească a martorului Panaiotis). 


Doc. original, hârte întărit cu patru iscălituri 
(Acad. Rom. doc. XX/215) 


18 


www.dacoromanica.ro 


274 DOCUMENTE 


93. 
1696 Septemvrie 20, Iași. 


Zapisul Salftei ce a fost jupâneasa lui Iane jicnicerul, fata lui 
Septelici ce au fost vornic mare, prin care vinde o tigancà lui Vicol 
căpitanul cel mare. 


Adecă eu Safta ce au fost jupâneasa lui Iane jicnicearului, 
fata lui Septelici ce au fost vornic mare, scriu şi mărturisesc cu 
(a)cest adevărat zapis al meu la mâna dumisale lui Vicol căpi- 
tanului celui mare, să fie de bună credinţă, precum să să ştie 
cum eu singură de nime silită, nici asuprită, ci de a mea bună 
voie, am vândut al meu drept serb tigancä anume Marița ți- 
ganca, fata lui Istratie tiganul, nepoata lui Gavril tiganul şi cu 
un copil al ei anume Gheorghiţă, care tigancä iaste după un 
ţigan a lui Brah căpitanul, anume Docul, din care ţigani i-au 
fost cumpărat părintele meu Ilie Septelici ce au fost vornic mare 
dela Toader ce au fost armas şi dela Măricuţa fata lui Cărstian 
logofătului. 

Această tigancä Marița si cu copilul ei (loc liber) am vândut 
dumisale lui Vicol vel căpitan drept 40 lei bătuți si mi-au făcut 
dumnealui plata deplin întru mânile mele, pentru aceia ca să-i 
fie dumisale dela mine dreaptă sarbä tigancä si cu copilul ei si 
dumisale şi jupânesei dumisale si coconilor dumisale. 

Si această tocmealä s'au făcut denaintea dumilorsale boia- 
rilor celor mari şi a multi boiari de curtea mării sale lui Vodă 
si slugi domnești, care pentru credință eu mi-am pus peciata 
si dumnealor toți mai jos s'au iscälit. 

Iaşi, 7205 (1696) Septemvrie 20. 
Safta jupâneasa lui Iane jicnicearului, 
Ştefan sin Safta. 
(urmează alte opt iscălituri). 


Doc. original, hârtie. Intărit cu zece iscälituri. 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/190) 


94. 
1697 Ianuarie 29, 


Costantin Vodă (Brâncoveanu) porunceste lui Matei Tătăranul 
să dea înapoi țiganii ce i-a vândut, pe care i-a fost dat de pomană 
tatăl său sf. episcopii. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 275 


Milostieiu bojieiu Io Costandin Voevoda i gospodini pisah gos- 
podstvo mi tie Matei Tătăranul, către aceasta-ti fac în ştire domnia 
mea că aici naintea domnii meale spuse sfintia sa Mitrofan epi- 
scopul dela Buzău, pentru nişte ţigani care i-au fost dat tată-tău 
la episcopie, cu zapisul lui de pomeană, zicând cum că i-ai luat 
dela episcopie. şi-i vinzi. într'altă parte, de care lucru iacä-ti po- 
runcesc domnia mea să cauţi în vreama ce vei vedea această carte 
a domnii meale, iar tu să lași tigani la episcopie ca să și-i stă- 
pânească cu pace, că nimic treabă cu dânșii n'ai,că iacă am dat 
părintelui episcopului carte de volnicie ca să-i ia pre toţi dupre la 
cine i-ar găsi vânduți de tine, pentrucă i-ai vândut rău, și să-i 
ducă la episcopie. 

Tolico pisah gospodstvo mi. 

(L. P.) 
7205 (1697) Ghenarie 20. 


Doc. original, hârtie, pecete în tus roșu. 
(Acad, Rom., doc. CXXIV/137) 


95. 
1597 Octomvrie 8. 
Zapisul lui Mihai zlătariul tiganul prin care se vinde împreună cu 
femeia si copiii săi, să fie robi lui Costin Neaniul vel căpitan za margine. 


Adecă eu Mihai tiganul, feciorul Neculii zlătariul din Taşi, 
dimpreună cu femeia mea anume Galtona, fata lui Ion Bugăi si 
dimpreună și cu feciorii mei, anume Costandin şi Iane si Bucă, 
scriem și mărturisim cu acesta adevărat zapis al nostru ca să fie 
de bună credinţă la cinstita mâna dumnealui Costin Neaniul vel 
căpitan za margine, înaintea a multor boiari, care mai jos să vor 
iscăli, precum să să știe că, căzând eu cu feciorii mei la robie la 
Bec Mărzea, pentru un cal murg cu o nară spintecată, ce l-am 
fost cumpărat dela o slugă a Bec Mărzii drept taleri 20, care pentru 
acești bani, așa ne-au fost tocmeala, de i-am dat o pereche de 
sahaidace ferecate. 

Apoi Bec Mărzea cunoscând acel cal la mine au mai cerut la 
mine un cal, ce-au zis că i-au mai perit, dempreună cu acel cal, 
ce l-au cunoscut la mine şi m'au apucat cu strânsoare mare să-i 
dau preţul acelui cal taleri 110. Pentru care gâlceavă trăgând şi 
Divan pentru acel cal înaintea mării sale lu Antiohie Vodă la 


18* 


www.dacoromanica.ro 


276 DOCUMENTE 


scaunul măriei sale la lași, si mau dat judecata platnic lui Bec 
Mărzii, ca să-i dau acești bani toţi deplin taleri 110. 

Deci eu neavând banii să-i dau am căzut la robie cu copiii 
mei si petrecând nevoie în robie rugatu-m'am dumisale cu che- 
zäsie mare, ca să mă dea pre chezășie, să-m(i) cäpuesc (sic) banii 
şi să mă răscumpăr și dupre rugămintea mea, datu-ne-au în che- 
zăşia acestor ţigani, anume: Ganea și Găbea şi Pavăl şi Gligo- 
rasco si lon Mutul si Tudor care acești ţigani chezesi mau luat 
în chezäsie dela Bec Märzea ca să mă căpuiesc cu banii. 

Deci negăsindu-se nimene ca să ne răscumpere dela păgâni, 
am venit la dumnealui Costin Neaniul vel căpitan şi căzând cu 
mare rugăminte la dumnealui, ca să ne răscumpere. Deci dumnealui 
s'au milostivit de ne-au dat taleri 110, de ne-am răscumpărat dela 
păgâni. 

Și ne-am vândut dumnealui cu femeia mea şi cu copiii mei 
după cum scrie mai sus; —și ne-au dat dumnealui toţi banii 
deplin în mânele noastre, căci, că noi, alt stăpân, pre altul n'am 
mai avut, fără decât acum pre dumnealui, ca să-i fim dumnealui 
robi de acum înainte, de moșie dumnealui și cuconilor și nepoților 
dumnealui, câți Dumnezeu îi va dărui în veac, căci, că dumnealui 
şi-au făcut pomeană de ne-au răscumpărat dela păgâni. Pentrucă 
ne-am vândut noi de a noastră bună voie dumnealui ca să fim ai 
dumnealui robi neräscumpärati în veci cu toată odrăslirea noastră. 

Și când s'au făcut acesta adevărat zapis întâmplatu-s'au mulţi 
boiari şi oameni buni mărturie si din Tara Moldovii şi din Tara 
Muntenească, care să vor iscăli mai Jos. 

Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus și degetele mai 
jos ca să să crează. 

Și am scris eu Mihalache logofăt ot Focşani. 

7206 (1697) Octomvrie 8. 
x Eu Mihai zlätariul Xx Eu Gaftona x Eu Costandin 
x Eu Iane x Eu Bucă. 
(L. P.) Dionisie egumenul ot Dobrovăț, martor 

(urmează o serie de mai multe iscälituri românești si greceşti). 

Doc. original, hârtie, întărit cu multe iscälituri si pecetea lui Dionisie. 
Tiganul cu soția și cei trei copii și-au pus degetele. 

Pe verso doc. se află scris: Zapisul lui Mihai zlătar țiganul cu feciorii lui. 

Trei feciori au avut Mihai zlătar: Costandin, Iane și Bucä si trei fete: 


Paraschiva, Marie si Marie. 
(Acad. Rom., doc. LXXXIX/192) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 277 


96. 
1699 Ianuarie 12. 


Zapisul lui Grigorie Cornescul, pércälabul de curtea domnească, 
prin care dă părintelui Mitrofan episcopul Buzăului, o figancà 
domnească schimb pentru un ţigan ce au fost închinat episcopiei 
cu mănăstirea Aninoasa de vornicul Neagoe Tătăranul si de fiul 
său Matei paharnicul. 


Eu Grigorie Cornescul, pârcălabul de curtea domnească, 
dat-am acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la cinstita 
mână sfintiei sale părintelui chir Mitrofan episcopul Buzăului, 
cum să să știe că având episcopia un ţigan anume Stoian feciorul 
lui Stan tiganul, care ţigan au fost închinat episcopiei cu mănă- 
stirea Aninoasa de Neagoe vornicul Tătăranul şi de fiu-său Matei 
paharnicul. Deci acest ţigan fiind meşter zlătar si supuindu-să 
curţii domnești, fost-au luat o tigancä domnească anume (loc 
liber) cu care au făcut si o fată anume (loc liber). Deci întâmplân- 
du-se de au fost luat si un țigan al episcopiei anume Marin, iarăşi 
pre o tigancä domnească anume Stana, cu care au făcut si un 
copil anume Radul, şi neputându-se sparge sälasele nici unul nici 
altul, (în)voitu-m'am cu sfintia sa, după cum iaste obiceaiul ţării, 
de am lăsat sfintei episcopii pe acea tigancä Stana fata lui Stan 
tiganul Jiianul, cu copilul ei Radul. Si sfintia sa au lăsat pe Stoian 
tiganul zlătariul cu copila lui, (loc liber) pe seama domnească, 
făcându-se schimb cap pentru cap. 

Drept aceea am dat acest zapis al mieu la mâna sfintiei sale 
ca să-i fie de acum înainte Stana tiganca cu copilul ei Radul, 
moşie stătătoare și ohabnică în veaci la sfânta episcopie, şi să o 
stăpânească cu bună pace. Și când am făcut acest zapis fost-au 
şi mărturii care au iscălit mai jos, si eu pentru mai adevărată 
credinţă pusu-mi-am mai jos pecetea şi am iscălit cu mâna mea 


ca să să crează. 
7207 (1699) Ghenarie 12. 


Cornescul pârcălab de Curte. 


Doc. original, hârtie. 
Pe verso: + Zapis de schimb cu o tigancä domnească făcut de Cornescul 


pârcălabul domnesc ». 
(Acad. Rom., doc. CXXVI1/107) 


www.dacoromanica.ro 


278 DOCUMENTE 


97. 
1699 Aprilie 26. 


Zapisul țiganilor Savin şi Vasilie, dat la mâna paharnicului 
Matei Tătăranul prin care iau în chezăşia lor până se vor duce în 
Moldova să aducă zapisul lui Negoiţă Tătăranul, care zic ei, cum 
că i-au vândut acolo Dimii vameşul. 


Adecă eu Savin dempreună cu Vasilie ţigani dat-am zapisul 
nostru la mâna dumnealui Matei paharnic Tătăranul ca să fie 
de bună credinţă, cum să să ştie că luăm în chiză(şi)ia noastră 
pe Costandin tiganul dempreună cu tiganca lui anume Musa si 
cu featele lui anume Maria şi Nastasia şi Tudosca până să vor 
duce în Moldova să aducă zapisul lui Negoiţă Tătăranul, care zic 
ei cum că i-au vândut acolo Dimii vameșul. Ci să aducă zapisul 
de acum până într'o lună să să dea în mâna lui Matei paharnicul 
Tătăranul, iar nefiind zapisul la zi si ar lipsi acești ţigani, ce scrie 
mai sus undevaşi, să fim noi în locul lor. Si când am făcut acest 
zapis au fost mulţi oameni buni mărturie și pentru credinţă ne-am 
pus si noi deagitele mai jos ca să să crează. 

Si am scris eu Micul logofăt ot vel vistiar, cu zisa lor. 

7207 (1699) Aprilie 26. 
X Eu Savin x Eu Vasilie Lătul, 
Az Muslu meșterul Nălban, mărturie. 
Särban trămbitaşul (trâmbiţaşul) mărturie. 


Doc. original, hârtie, întărit cu patru iscălituri 
(Acad. Rom. doc. CXX1V/104) 


98, 
1704 Ianuarie 21. 


Carte dată de Mihail Racoviţă, Domnul Moldovii, egumenului 
mănăstirii Neamţului pentru ca să caute prin toată ţara ţigani de 
muncă pentru mănăstire. 

Noi Mihail Racoviţă Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi dat-am cartea domnii meale rugătoriului nostru egu- 
menului dela svănta mănăstire dela Neamţu și pe cine va trimete 
să hie volnic cu cartea domnii meale a căuta și a cerca în ţara 
domnii meale, drepţi ţigani ai sfintei mănăstiri Neamtul, ori în 
ţigani domnești, ori boiereşti, ori călugărești sau prin târguri Său 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 279 


prin slobozii sau în ocină sau ori hie unde si i-ar afla să hie volnici 
a-i lua cu tot ce ar avea ei și să-i ducă la svănta mănăstire să hie 
păntru treabele și posluşania sfintei mănăstiri, nime să nu hie 
volnic a-i opri înaintea cărţii domnii meale, iar de-ar avea cineva 
a răspunde să vie de faţă la divan, cu direasă ce ar avea. 

Iași, 7212 (1704) Ghenarie 21. 


Notă : Doc. original, hârtie, stampilă cu tuș roșu. 
(Arh. Stat., M-rea Secul, Pach. 1/16) 


99. 
1705 Aprilie 15. 


Constantin Brâncoveanu, Domnul Țării- Româneşti, scrie lui 
Filoteai egumenul dela Focșani, poruncindu-i ca să îngrijească şi 
să certe pe niște ţigani ai mănăstirii, spre a nu mai umbla prin 
tară după jafuri şi altele. 

Milostieiu bojieiu Io Costandin Voevoda i gospodini pisah gos- 
podstvo mi tie părinte Filoteai egumenul dela Focşani, către 
aceasta îți fac domnia mea în ştire, că aicea la domnia mea spuse 
credincios boiarinul domnii meale Radul Dudescul biv vel căpitan 
cum că și-au fost găsit două tigance ale dumisale, anume Maria 
si iar Maria măritate după niște ţigani din tigänia mănăstirii de 
acolo den Focșani, precum Ion (indescifrabil) si altu Ion Chelul 
şi şi-au fost luat amândouă tigancele ce scriu mai sus după ţiganii 
mănăstirii denaintea sfintiei tale şi le-au adus la casa dumisale 
la satul Dudeștii, iar apoi în urmă s'au fost sculat ţiganii aceştia 
de au mers de i-au furat tigancele dela casa dumisale de s'au dus 
cu dânsele în Tara Moldovei. Deci boiarinul domnii meale umblând 
pre urme, cu colace, i-au aflat că sunt la Moldova si cu multă 
cheltuială i-au scos de acolo și și-au adus tigancele iar la casa 
dumisale si sfintia ta nu te-ai dat certare ţiganilor mănăstirii ca 
să nu mai umble cercând si jefuind casele boarilor ci i-ai lăsat in 
voia lor. Deci când au fost acum al treilea rând, iar au mers acei 
țigani ai mănăstirii ce sunt mai sus ziși, la casa dumisale ca să-i 
fure tigancele şi aflându-i, i-au prins și iacă ti i-au trimis la sfintia 
ta. De care lucru de au făcut acei ţigani, așa rău au făcut, ci iacă-ţi 
poruncesc domnia mea în vreame ce vei vedea această carte a 
domnii meale si aducându-ţi pre ţiganii aceştia acolo, caută de-ti 
dă ţiganilor certare şi le fă zapt ca acela, ca să nu mai umble cer- 


www.dacoromanica.ro 


280 DOCUMENTE 


când casele boiarilor, ci să-i lase tigancele în pace, că de acum 
înainte de-i vor mai afla cercând pre aici pentru tigance, și-au le 
vor mai fura, nici sfinţii tale nu-ţi va fi cu cinste si fără de voie 
si cu cheltuiala sfinţii tale le vei găsi de le vei pune la loc. Iar pre 
ţiganii aceia voiu porunci domnia mea de-i vor spânzura acolo 
unde-i vor afla, nimic glumă să nu-ţi pae (pară) pentrucă așa 
iaste porunca domnii meale. 
I ispravnic sam reci gospodstvo-mi. 
7213 (1705) Aprilie 15. 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie, întărit cu sigiliul inelar domnesc. 
(Acad. Rom., doc. XI1/216) 


100. 
1707 Aprilie 10. 


Cartea episcopului Ilarion, năstavnicul mănăstirii Znagov, 
pentru nişte rumâni ce i-au răscumpărat un moș Vasilie pro-egu- 
menu, dând în locul lor nişte ţigani. 


Ilarion episcopul, nästavnicul sfintei mănăstiri Znagovul, 
împreună cu tot săborul sfintei mănăstiri, dăm acest zapis al 
nostru la mâna moșului Vasilie pro-igumen ca să fie de bună cre- 
dintä, cum să să ştie că făcând metania aici la această sfântă 
mănăstire, lăcuind cu toți fraţii, gândit-au întru inima sa ca să-și 
facă pomeană pentru sufletul lui şi a părinţilor lui, să răscumpere 
două suilete de rumân. Deci ne-au întrebat şi noi văzând ca va 
(vrea) să-și facă pomeană, l-am volnicit să cumpere două suflete 
de ţigani, cap pentru cap, să-i dea sfintei mănăstiri, însă rumânii 
care să sămnează pe nume, Alexandru feciorii lui Ignatie, rumânul 
mănăstirii şi pe Stana, nepoata Radului tiganul, fata Maricăi 
tigancei. 

Deci el au umblat de au cumpărat două suflete de ţigani, unul 
dela Sibiu logofăt, feciorul Radului logofăt ţigănesc, copilul anume 
Stanciul feciorul lui Calotă tiganul si o tigancä mare anume Vasilca, 
fata Mariei ţigancii, care o au fost cumpărat dela Ignatie egumenul 
dela mănăstirea Gruiul. Deci cumpărând aceste două suilete de 
ţigan le-au dat la sfânta mănăstire pentru Alexandru si Stana. 
Dirept aceia am dat zapisul nostru la mâna moșului Vasilie pro- 
egumen ca să fie aceste două suflete ce s'au zis mai sus în pace 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 281 


şi iertati și slobozi de rumânie de către noi si de către tot säborul 
sfintei mănăstiri, ei si feciorii lor, câţi Dumnezeu le va da și alţi 
fraţi părinţi care ar fi lăcuitori într'această sfântă mănăstire încă 
să aibă a le darea bună pace. 

Şi la această tocmeală fost-au multi părinţi si boiari mărturie 
care vor pune iscăliturile mai jos şi noi pentru mai adevărată 
credinţă am întărit zapisul cu iscăliturile noastre. Si am scris eu 
loanichie monah cu zisa părintelui episcopului și a tot săborul 
sfintei mănăstiri ce iaste mai sus zisă. 

7215 (1707) Aprilie 10. 
Ilarion episcop proin Râbnâii. 
Damaschin episcop Buz(ăului). 
Antim al Râmnicului (grecește). 
Ghenadie eromonah, Vasilie eromonah, Varvara eromonah. 


Doc. original hârtie, pe verso o însemnare grecească, 
(Acad. Rom., doc. LXVIII/52) 


101. 
1708 August 20. 


Cartea lui Mihail Racoviţă, Domnul Moldovii, prin care ordonă 
lui Patrulea, vătaful de puscasi, de a nu mai bate ţiganii dela mănă- 
stirea Neamţului si nici de a le mai lua caii de olac. 


lo Mihai Racoviţă Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi scriem domnia mea la sluga noastră Patrulea, vätaful 
de pușcași de cetate(a) Neamţului, către acesta facem știre că 
aici la domnia mea au făcut jalbă sfintia sa părintele mitropolitul 
pentru ţiganii sfintiei sale cari sunt a cetăţii, zicând precum le 
iei caii de olac si le faci mari supäräri, podvodäristi în toate părţile 
şi bani, care ei acel obiceiu mau mai avut, de cari lucru încă'mi 
scrie; de acmu înainte foarte să te feresti de acei ţigani a cetăţii, 
întru nimic de dânșii să nu te mai atingi, nici caii lor de olac să nu 
le mai iei, că mai viind jalbă la domnia mea, bine să ştii că va 
veni om domnesc de te vor aduce aici si nicio cinste nu-i. 


Pentru aceasta scriem. 
7216 (1708) August 20. 


Doc. original, hârtie. Intärit cu pecete în tuş roșu, (legenda Io Mihail 


Racoviţă Voevoda zemli Moldavscoi). 
(Arh. Stat., M-rea, Secul, Pach. 1/20) 


www.dacoromanica.ro 


282 DOCUMENTE 


102. 
1717 Oclomvrie 1, Iaşi. 
Mihail Racoviţă, Domnul Moldovii, dăruește episcopiei Roma- 
nului un țigan anume Ioan pe care l-a iertat dela moarte, pentru a 
fi rob episcopiei. 


Io Mihai Racoviţă Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi facem știre cu această carte a domniei meale tuturor 
cui să cade a ști pentru acest ţigan anume Ion feciorul lui Leontie 
țiganul, carele făcându-se cătană împreună cu alţi vicleni din 
țară şi rădicându-se asupra domniei meale si a ţării cu cătanele 
din Tara Ungurească, făcând jacuri si prăzi, din care fapte reale 
a lor au căzut si ţara la mare robie. Deci prinzându-se si acest 
țigan ce mai sus scriem împreună cu alţi vicleni şi scotându-se 
la pierzare ca să să omoare după fapta lui, cu moarte groaznică, 
precum şi-au luat şi alţii plata, din cei vicleni, după faptele lor. 

Apoi socotind domnia mea pentru sfânta episcopie dela Roman, 
fiind prădată de acei făcători de reale, m'am milostivit și din 
osăbită a noastră milă l-am iertat de moarte și l-am închinat ca 
să fie rob în veaci sfintei episcopii și uric de miluire stătător în 
veaci de veaci. Si cine mai pe urmă (indescifrabil) stăpân să 
n'aibe nici o putere a-l lua dela sfânta episcopie, nici cu un fel 
de pricini, căci era orânduit tiganul de moarte si nar hi avut 
parte de dânsul. Deci cu feciorii lui cu tot să fie serb în veaci sfintei 
episcopii, drept aceia și în urma noastră pre care-l va milui Dum- 
nezeu cu domnia ţării Moldovei poftim să nu strice a noastră danie 
ci să întărească aseameni sfintei episcopii pentru a sa vecinică 
pomenire și altul nimea să n'aibă a să amesteca pread sim listom 
gospodstvo mi. 

lași, 7226 (1717) Octomvrie 1. 
(L. P.) Mihail Racoviţă Voevod. trealago gospodstva 


Doc. original, hârtie. Intărit cu iscălitura și pecetea inelară a domnului. 
Jos în colțul drept al doc. iscălit Axintie uricar. 
(Acad. Rom., doc. LXV/145) 


103. 
1718 Decemvrie 6. 


Zapisul lui Ivan, feciorul lui Dumitru tiganul sârbul din Tara 
Turcească, prin care se vinde el împreună cu femeia si copiii lui, 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 283 


lui Ion logofătul de Podbanitä, pentru ca să nu piară de 
foame. 


Adecă eu Ivan, feciorul lui Dumitru tiganul sârbul din Ţara 
Turcească, din oraş din Târnova, dempreună cu tiganca mea 
anume Stoica, fata Manei tiganul sârbul, si cu copii noștri, însă 
doar feate mici, anume Ivana si Pena si un copil anume Ivan, 
dat-am zapisul nostru la mâna dumnealui Ion logofăt den Podba- 
niță, precum să să știe, că fiind noi ţigani den Tara Turcească, 
de moşii noștri de fel de acolo, fără stăpân, am fost venit aicea în 
Tara Rumânească, încă mai naintea räzmeritei si ne-am fost lipit 
lângă casa dumnealui si am fost multă vreame, si cât am fost 
ne-au căutat și ne-au miluit ca pe niște străini, iar după ce s'au 
făcut räzmeritä în ţară, atuncea de frică am trecut peste Olt, 
ducându-ne la Târgoviște. Si făcându-să lipsă și foamete mare de 
bucate, în toată ţara, ajungând ocao (sic) de bucate de grâu și de 
mălai câte zeace bani si mai mult, și văzând noi nevoia şi foamea, 
că vom să murim cu toţii, ne-am tras cum am putut și am 
venit iar la casa dumnealui, la Podbaniţă. Deci noi văzând nevoia 
că vom să perim de foame, fiind si dentr'acoace de Olt foa- 
mete și într'alt chip neavând cum face, ne-am vândut noi de a 
noastră bună voie și cu tocmealä, dumnealui logofătului Ion, în 
pret taleri şaizeci şi cinci si într'acest pret ne-au dat bani și bucate 
de ne-au plinit suma banilor ce scriu mai sus. 

Drept aceia am dat şi noi acest zapis al nostru la mâna dum- 
nealui ca să aibă a ne ţinea si a ne stăpâni si să-i fim robi stätätori 
dumnealui și coconilor dumnealui, nepoților, stränepotilor câți 
Dumnezeu îi va dărui, noi si copiii noştri. Si cine se va trage din 
noi, neam de neamul nostru, să fim robi stătători. Şi la vânzarea 
noastră când am făcut acest zapis, fost-au si alți boiari mărturii 
care mai jos să vor iscăli şi noi pentru mai adevărată credinţă 
ne-am pus numele si degetele mai jos ca să să crează. 

Si am scris eu Tanasie logofăt Târnoveanul, cu zisa lor. 


7227 (1718) Dechemvrie 6. 


Eu Ivan tiganul cu tiganca mea Stoica. 
David Livizanul, martor. 


www.dacoromanica.ro 


284 DOCUMENTE 


Bälas cäpitan, martor. Costandin Ghica, martor. Tudor 
Ghica, martor. Popa Vasilie, martor. Costandin cäpitan 
Ciolac, märturie. Popa Vlad, martor. 


Doc. original, hârtie întărit, cu toate iscäliturile celor de mai sus. Pe 
verso: « Zapisul lui Iovan figanul sârbul de vânzare. » 
(Acad. Rom., doc. XI1/160) 


104. 
1723, Mai 2, Suceava. 


Gheorghie mitropolitul Sucevii şi a toată Moldova, întăreşte stă- 
pânirea lui Toader Bădiliţă, vornicul de Suceava, preste o copilà 
de tigan. 


Smeritul Gheorghie mitropolitul Sucevii şi a toată Moldova. 

Facem știre cu această mărturie a noastră precum veni Toader 
Bădiliță vornicul de Suceava, si ni-arătă un zapis de danie si de 
miluire dela părintele răposatul Ghedeon ce-au fost mitropolit, 
scriind în zapis precum Toader Bädilitä au arătăt multă slujbă 
sfintei mitropolii de Suceava, deci pentru a lui multă slujbă i-au 
dăruit sfintia sa -o copilă de ţigan anume Axinie fata (loc liber) 
tigance să-i fie dumisale danie și moșie în veci şi fiilor dumisale 
şi nepoților şi stränepotilor dumisale si poftind sfintia sa răpo- 
satul Ghedeon într'acel zapis cine ar fi în urma sfinţii sale mitro- 
polit (să) nu strice a sfinţii sale danie pentrucä sfintia sa a 
adaos mitropoliei cumpărând sate cu vecini şi țigani au dat mitro- 
poliei. 

Deci și smerenia noastră văzând acel zapis cu poftă încă și 
cu blăstăm și dăm și întărim ca acea copilă de ţigan anume Axenie 
să fie dumisale roabă în veci și pre cine va alege Dumnezeu în 
urma noastră să fie mitropolit poftim să nu strice a noastră danie 
si întăritură precum nici noi nu stricăm a altora ce-au fost mai 
înainte de noi, ce dăm si întărim. lar cine ar strica, să fie precum 
scrie zapisul părintelui Ghedeon și mila lui Dumnezeu să fie cu toţi. 

Suceava, 7231 (1723) Mai 2. 
(iscălit), Gheorghie mitropolit Sucevii. 
Doc. original, hârtie, întărit cu iscăltura personală a mitropolitului. 
(Acad. Rom., doc. CLXXXVI/65) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 285 


105. 
1724, Septemvrie 25. 


Scrisoarea lui Delişco pârcălab, ginerile stolnicului Preda, către 
arhiepiscopul Iorist de Huşi peniru o țigancă în schimbul setrarului 
Solomon Botori. 


Adecä eu Delisco pârcălab, zet stolnicului Predäi, făcut-am 
scrisoarea mea la mâna părintelui sfinţii sale chir chir Iorist arhie- 
piscop de Huși pe cum mi-au dat o tigancä sfintia sa pentru setrarul 
Solomon Botori, că cică eu am avut o ţigancă la domnia lui şi am 
scris la sfintia sa părintele chir chir Iorist şi mi-au dat sfintia 
sa o ţigancă pentru setrarul Solomon. Deci eu i-am făcut această 
scrisoare a mea la mâna sfinţii sale ca să-i fie de credinţă şi pentru 
credinţă m'am si iscälit. 

7233 (1724) Septemvrie 25. 


(Arh. Stat., M-rea Secul, Pach. 1/26) 


106. 
1724 Noemvrie 3. 


Mihai Racoviţă, Domnul Moldovii, dă voie unui om al părin- 
telui Nicodim Başolă, de a căuta si a ridica, de unde ar găsi, pe o 
țigancă, să o ducă la casa sfintiei sale. 


lo Mihai Racoviţă Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli 
Moldavscoi dat-am cartea domnii mele părintelui Nicodim Basotä 
si pre cine va trimite să fie volnic cu cartea domnii mele ce arată 
şi oriunde ar afla pe o tigancä anume Marie fata lui Horoscu tiga- 
nului care este de moșie a părintelui Nicodim Basotä cu deres, 
care au tinut-o Toader Părcea, țigan mănăstirii Dobrovätului, si 
ei au doi feciori si două fete. 

Drept aceia dară oriunde ar afla-o să aibă a o lua cu partea 
ei din feciorii ce i s'ar veni şi să-i ducă la casa sfinţii sale părin- 
telui Nicodim Basotä. 

Şi nimene să nu stea împotriva cărţii gospod, iară cine ar avea 
ceva a răspunde să vie la divan cu direse ce va fi având. 

7233 (1724) Noemvrie 3. 


Doc. original, hârtie. Intărit cu pecete inelară domnească în tuș roșu. 
(Acad. Rom., doc. CLXXIX/47) 


www.dacoromanica.ro 


286 DOCUMENTE 


107. 
1728, August 8. 


Zapisul Hâncului ţigan zlătar, către Costandin tiganul, pentru 
un cal, 


Adecă eu Hâncul, tiganul zlätar, dat-am scrisoarea mea la 
mâna lui Costandin tiganul ca să știe că am avut o gâlceavă pentru 
un cal care mi l-au fost luat Costandin și au perit la dânsul, deci 
eu Hâncul l-am apucat pentru cal; el mi-a dat banii și am făcut 
pace ca să nu mai aibi (am) treabă cu Costandin pe cum scrie mai 
sus. Si când s'au făcut această scrisoare fost-au și alți boiari măr- 


turii care mai jos să vor iscăli, anume: 
7236 (1728) August 8. 


Eu Hâncul cu fiul meu Sandul ne-am împăcat. 
Costandin pe cum scrie în sus. 

Eu Ion vätaf al lor, martor. 

Si am scris eu popa Ilie cu zisa lor si martor. 
Eu Crăciun ceaus, martor. 

Eu Mihai Arsenovici (indescifrabil) martor. 


Dor. original, hârtie, format foarte mic. 
(Acad. Rom., doc., IX/241) 


108. 
1729 Decemvrie 27. 


Constantin Bălăcescul dă zapis lui Partenie egumen la mănă- 
stirea Strehaia, pentru schimbul unui ţigan, care a fost mai mic 
decât cel dat de mănăstire şi pentru care a mai trebuit să dea două iepe. 


Adecă eu Costandin Bălăcescu dat-am zapisul meu la mâna 
sfintiei sale părintelui egumenul dela Strehaia chir Partenie, 
precum să să știe că am venit de m'am tocmit cu sfintiia sa de am 
făcut schimb cu un ţigan anume Preda Burgheli care ţigan l-au 
fost dat văru meu Matei Bălăcescul, dumnealui Dumitrașco Poe- 
nariului și Dumitrașco Poenariul l-au fost dat la sfânta mănăstire 
Strehaia schimb. Deci, fiindcă acel ţigan au avut tigancä la mine 
şi nevrând să șază tiganul la Strehaia fără tigancä, au fugit. Deci 
eu tocmindu-mă pentru tigancä ca să nu fugă cu dânsul, am venit 
la sfintia sa de l-am rugat de am făcut schimb de mi-au dat sfintia 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 287 


sa pe acel ţigan anume Preda Burghieli și eu i-am dat sfintiei 
sale alt ţigan, anume Radul, feciorul Papei tiganul, care ţigan îmi 
este şi mie de zeastre dela dumnealui socru meu Golumbeanul și 
fiindcă tiganul carele l-am dat eu la sfânta mănăstire au fost mai 
mic, nu au fost de potriva ţiganului sfintiei sale, eu am mai dat 
la sfânta mănăstire, două iape, una cu mânzü, alta stearpä de 
s'au potrivit, ci să aibe sfintia sa a stăpâni acest ţigan anume 
Radul cu bună pace în veaci de către mine, şi de către tot neamul 
meu. Pentrucă această tocmealä am făcut-o de voia mea fär’de 
nici o pricină. Iar de s'ar scula cineva a să apuca de acest ţigan cu 
vreo gâlceavă, acela să-şi caute cu mine, iar sfintia sa să-și stăpâ- 
nească tiganul cu bună pace si eu pentru mai adevărată credință 
am iscălit cu mâna mea și am pus pecetea mai jos ca să să crează, 
şi când s'au făcut acest zapis au fost mulţi boeri mărturie cari să 
vor iscăli mai jos. 


7237 (1729) Dechemvrie 27. 
(L. P.) Costandin Bălăcescul 


(Acad. Rom., ms. 500, f. 105 v—106, 


109. 
1730 August 2. 


Zapisul lui Pena tiganul prin care se vinde rob logofătului Ion 
Podbăniceanul, care l-au plătit de nişte bani ce furase dela un negu- 
țător din Măgurele. 


Adecă eu Pena tiganul, feciorul lui Dumitru tiganul sârbu din 
Tara Turcească, care sunt frate cu Iovan si cu Nicola, dat-am zapisul 
mieu la mâna dumnealui Ion logofăt Podbăniceanul, precum să să 
ştie că fiind eu în casa dumnealui jupân Ion dela Măgureale, peste 
Olt, i-am fost furat din casa dumnealui niște bani orti si Costandin 
care au fost cununile cocoanelor dumnealui suma banilor peste 
tot lui cincizeci. Si trecând eu de peste Olt am venit aici la 
Craiova cu banii şi i-am mâncat şi i-am cheltuit eu acei bani toţi. 
Şi viind jupânul Pascul, fratele dumnealui jupân Ion, aici la Craiova 
cu negustoria dumnealui, m'au găsit si m'au prins si m'au pus 
la grea închisoare cu porunca cinstitei administrații, au să-i dau 
dumnealui banii care i-am furat, au să mă spânzure ca pe un hot. 
Si eu ţiind o {igancä a dumnealui logofătul Ion, anume Stana, 


www.dacoromanica.ro 


288 DOCUMENTE 


care ţigancă iaste dumnealui dată de schimb dela măria sa Gheor- 
ghie Cantacuzino si fiindcă şi fraţii miei Iovan si Nicola sunt 
vânduți la dumnealui din vreamea foametii, nefiind neamul nostru 
de aici de (din) Ţara Rumânească, au vreunui (vreunor) boieri, 
au a vreunei mănăstiri, ci fiind noi din Tara Turcească, fără de 
stăpân, eu am căzut cu multă rugăciune și cu plecăciune la dum- 
nealui logofătul Ion ca să mă scoată dela moarte și să mă plă- 
tească dela dumnealui jupân Ion și dela frate-său Pascul. Și dum- 
nealui mau plătit de toți banii dela acești negutätori si eu 
pentru acești bani care mi i-au dat dumnealui de m'am plătit 
şi de negutätori, m'am vândut la dumnealui ca să-i fiu ţigan 
ohabnic stătător, eu si tot rodul ce să va trage din mine în 
veaci. 

Si când am făcut acest zapis fost-au multi boieri si preoţi mari 
care mai jos să vor iscăli şi eu pentru mai adevărată credinţă, 
m'am iscälit mai jos ca să să crează. 

Si am scris eu Mihai logofăt din Podbanitä, nepot stegariului 
Radu cu zisa lui. 


x Eu Pena tiganul 
7238 (1730) August 2. 


Eu Calotă ot Podbanitä, martor. 
Eu popa Ion ot tam, martor. 

Eu popa Vladul, martor. 

Mirea Gănescu armaș. 

Eu Velicicu snă Neguleasăi, martor. 
Eu Vișan sin Neguleasăi, martor. 
Eu sin Hortă părcălab, martor. 


Pe pagina doua a doc. se află scris: 


60 de oi s'au dat pentru Pena ţiganul, însă berbeci, unul câte 
zloți 2; mai făcând cheltuială pentru dânsul nevrând negutätorii 
fiind hot, cu tot zloți 120. 

Zece zloți am dat auditoriului pentru Pena tiganul când (au 
fost) furat două ciuturi dela jupan Chitul si dela Dobrotan, de 
l-am scos din puşcărie. 

La armașu (am) mai dat patru zloți. 


Doc. original, hârtie, rupt într'un loc în partea de sus. 
Pe verso: «Zapis pentru Pena tiganul de vânzarea lui, anul 1730. 
(Acad. Rom., doc. X1I/144) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 289 


110. 
1736 Mai 2. 


Grigorie Ghica Vodă, Domnul Moldovii, volniceşte pe un ar- 
mas domnesc să meargă la Vasilie Proca figanul, ginerile lui Gură- 
gata şi la Neculai tiganul, fratele Sandului, giudele dela Botoşani, 
şi să aibă voie a-i lua cu tot ce-ar avea ei, să-i ducă unde va fi po- 
runca părintelui Antonie mitropolitul. 


Noi Grigorie Ghica Voevoda bojieiu milostieiu gospodar zemli 
Moldavscoi dat-am cartea domniei mele slugii noastre cestui 
armaş să fie volnic a merge la Vasilie Proca tiganul zet Gurägata 
si la Neculai tiganul fratele Sandului giudele dela Botoșeani si 
să aibă voie a-i lua cu tot ce-or avea ei, să-i ducă unde va fi po- 
runca sfinții sale părintelui chir Antonie mitropolitul, pentru 
căci sunt dati mitropoliei cu ispisoc dela domnia mea si măcar 
că în ispisoc s'au fost dat pe Sandul giudele și pe frate-său Neculai, 
dară nefiind obiceiu a se da ţigani gospod danii și Sandul fiind 
dat împotriva obiceiului, numele lui s'au scos din ispisoc şi s'au 
dat în locul lui pe Vasilie Proca si cu Neculai fratele Sandului. 

Aceștia de acum înainte să rămâie a sfintei mitropolii că aşa 
s'au tocmit și la ispisoc şi să nu mai umble ei cu jaloabe şi o carte 
dată ce-au luat Sandul giudele si cu frate-său Neculai mai în 
trecute zile ca să se apere de părintele mitropolitul să aibă a o 
lua armasul din mânile lor să o aducă aicea ca să să şteargă nu- 
mele lui Neculai. 

Si nimenea să nu stea împotriva cărţii domnii mele. 

7244 (1736) Mai 2. 

Doc. original, hârtie, pecete mică în tuş. 

(Acad. Rom., doc. CLXXXVIII/227) 


111. 
1739 Martie 20. 


Zupisul lui Misail, episcopul Buzăului, dat la mâna lui Ion 
vătajul de ţiganii scaunului domnesc, în pricina unul schimb de 
țigani. 

Misail milostiiu bojiiu episcop B(u)z(ăului). 

Scrisoarea noastră la mâna lui Ion yätaful de ţiganii scaunului 
domnesc ca să-i fie de adevărare (sic) pentrucă având noi o 


19 


www.dacoromanica.ro 


290 DOCUMENTE 


{igancä anume Stanca fata lui Stan vätaful, măritată după Ursu 
tiganul domnesc şi având şi ţiganii domneşti o ţigancă anume 
Nastasia măritată după Stoica snă Rizea tiganul episcopiei, si 
având vätaful de ţigani voie si poruncă dela măria sa Vodă ca 
să facă schimb, pe unde să află lucruri de acestea, am dat noi 
zapis la mâna lui Ion vätaf, și-i la mâna noastră, că de acum înainte 
să avem noi a stăpâni pe Nastasia tiganca cu două feate ale ei 
(loc liber pentru numele celor 2 fete). Si ţiganii domnești să stă- 
pânească pe Stanca tiganca cu două feate ale ei Rada si Ioana. 


Şi pentru credinţă am iscălit. 
7247 (1739) Martie 20. 


Misail episcopul Buzăului. 
Doc. original, hârtie patinată de vreme, asemănătoare la coloare perga- 


mentului. Iscălitura episcopului foarte frumoasă. 
(Acad. Rom., doc. CXXVIII/108) 


112. 
1742 Septemvrie 13. 


Zapisul lui Ion Băisan prin care vinde postelnicului Nicolae 
Bucium, partea lui dintr'un ţigan. 


Adecă eu Ion Băisan făcut-am zapisul meu la mâna dumnealui 
postelnic Nicolai Bucium precum să să ştie că având un ţigan 
de impärtalä anume Parfenie care având numai un copil în 
partea lui, anume Neculai, care s'au vinit mie jumătate şi du- 
misale jumătate, ni-am socotit si i-am vândut partea mea întreagă 
lui, neîncăpând alții pentru aceia, dându-mi banii deplin i-am 
dat acest zapis al meu ca să-i fie dumisale, ca să-i fie rob în veci, 
nimeni să nu să amestece si pentru credinţă am iscälit. 

7251 (1742) Septemvrie 13. 

Ion Băisan m'am iscälit. 

Ion Grama martor. Enachie logofătu. 


Doc. original, hârtie, format mic. 
(Acad. Rom., doc. LXV/149) 


113. 
1744 Ianuarie 10. 


Ioan Nicolae Vodă, Domnul Moldovii, volniceste pe popa Me- 
todie, dichiul mitropoliei de Suceava, ca să apere pe ţiganii mitro- 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 291 


poliei de toți zapcii care vor fi strângători de banii grajdului de pe 
la țigani. 


Noi loan Nicolai Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol- 
davscoi, dat-am cartea domniei meale rugătoriului nostru chir 
popa Metodie, dichiul sfintei mitropolii de Suceava, pentru ţiganii 
mitropoliei, care sunt sezätori în cutul mitropoliei să fie volnic 
a-i apăra despre toţi zapcii (care) or fi strângători de danii grajdului 
de pre la ţigani, ca să nu le facă nicio supărare ţiganilor celor 
din cut, fără numai care vor fi grăitori cu casă în târg în Soceava, 
aceia să dea la banii grajdului, iară acei din cut să aibă pace. 

Nime mai mult să nu-i supere preste cartea domniei 
meale. 


Iaşi, 7252 (1744) Ghenarie 10. 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie, pecete mică în tuş. 
(Acad. Rom., doc. CLXXXVI 64) 


114, 
1746 Iunie 8. 


Postelniceasa Catrina, fiica lui Ion Sturdzea fost mare vornic, 
vinde fratelui ei Sandu Sturdzea mare logofăt, o figancà care este căsă- 
torită cu unul din țiganii lui. 

Adecă eu Catrina, postelniceasa fiica răposatului Ion Sturzea 
ce-au fost vornic mare, märturisäscü cu acest adevărat zapis al 
mieu pentru o ţigancă a mea anume Anita, fata lui Ion tiganul 
pre care tigancä o ţine Carp tiganul dumisale fratelui mieu bade 
Sandul Sturze(a) vel logofăt, deci m'am tocmit cu dumnealui 
bade(a) Sandul si i-am vândut acea tigancä cu partea ei ce i sa 
veni din copii, drept (loc liber) lei si mi-au făcut plată deplin în 
mânele mele, pentru aceea de acmu înainte să stăpânească dum- 
nealui pe Carp tiganul, împreună cu tiganca lui Anita, fata lui 
Ion tiganul, să-i fie sălaș întreg şi pentru credinţă am iscälit gam 
pus şi pecete şi s'au iscälit şi alți boieri cari s'au întâmplat. 

(L. P.) Catrina 
S'au scris în laşi anul 7254 (1746) Iunie 8. 


(Acad. Rom., ms. 1669, p. 26) 


1% 


www.dacoromanica.ro 


292 DOCUMENTE 


115. 
1752 Ianuarie 28. 
Lajco împreună cu frații săi, foști robi ai mănăstirii Strehaia, 
dă zapis egumenului Silivestru, peniru ţiganii care i-au dat în locul 
lor, ca să se libereze din robia mănăstirii. 


Adecă eu Latco împreună cu fraţii mei, scriem şi mărturisim 
cu acesta al nostru zapis, la mâna sfintei mănăstiri Strehaia si 
părintelui igumenului Silivestru şi a tot soborul sfintei mănăstiri, 
pentrucă fiind noi rumâni din Coşcodia, am dat la sfânta mă- 
năstire, de capetele noastre, cap pentru cap, schimb pentru schimb, 
însă ţigancă pentru rumâni, — am dat un ţigan anume Stoica 
şi o tigancä anume Maria și un copil anume Dumitrașco ca să 
fie robi sfintei mănăstiri în locul nostru şi mărturie au fost când 
s'au scris acest zapis multi boieri si oameni cari vor iscäli, si 
pentru mai adevărată credință ne-am pus și degetele mai jos 
şi iscăliturile ca să să crează. Si am scris eu popa Isac ot Lac. 
x Eu Latco, x Eu Nicola, x Eu Preda 


7260 (1752) Ghenarie 28. 
(Acad. Rom., ms. 500, f. 10% v) 


116. 
1756 August 12. 


Foiţă de birul țiganilor lăeţi care au ieșit și au venit din ţară. 


Foitä de birul ţiganilor läeti care au ieşit si au venit în ţară. 
7264 (1756) August 12. 


Vasile snă lu(i) Căcăi taleri 2 vechi 
Stan snă Crăciun Orbă » >» » 
Stan snă Halga » 9 » 
Gavrilă snă Ivan » 9 » 
Florea snă Mangul » p » 
Radul Cäcäi » 1% » 
Ioniţă brat Radul » 9 » 
Feciorul Palii Sandul » 9 » 
Albul snă Crăciun Butuiu » 2% » 
Jipa brat Albul » 2 » 
Nedelco brat Jipa : » 1% » 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 293 


loan snă Leustean taleri 214 vechi 
Ştefan snă Armean » 214 » 
Dudea snă Malcociu » 1% » 
Crăciun snă Moș » 2% » 
Ioan snă Crăciun » 11% » 
Gheorghiţă snă Paraschiva » 2% » 
Ifrim snă Gherghe » 2% » 
Draga tiganul brat Cäcäi, » 11% » 
Samoilă snă Ioniță » 2% » 
Crăciun brat Samoilă » 11% » 
Lazăr brat Gheorghiţă » 2 » 
Lupul snă Bädita » 1% » 
Ciocea Stoica snă Crăciun Orbă » 1i% » 
Necula snă Ivan brat Gavrilă » 1% » 
Drägan Stefan fecior »” 1% » 
Andrei snă Gheorghiţă » 1% » 
Puiuca snă Crăciun Orbă » À » 
Datco snă Halga » 1 » 
Tudor snă Ivan » 1% » 
Rafail arhi-egumen Znagov 
Ion snă Tudoran » 1% » 
Manea snă Baban » 2 » 


Taleri (indescifrabil) ce era mai nainte biru țiganilor läeti 
care iesise în țară fiind fugiţi din vätäsia (loc liber) în egumenia 
fratelui arhiegumen răposat chir Rafail. 

Neofit egumen Znagovanu, 
1778 Februarie 12 m'am făcut egumen la această mănăstire. 
Doc. original, hârtie, de format foiţă, adică o jumătate de filă în 


lungul ei. 
(Acad. Rom., doc. XX/79) 


117. 
1759 August 3. 


Zapisul lui Vasilie Buhäescul fost mare păharnic pentru nişte 
țigani ce i-au vândut lui chir Ioanichie, episcopul Romanului, 
câte 30 lei tiganul de slujbă şi câte 15 lei, copiii. 


Adecă eu Vasilie Buhăescul biv vel paharnic adeverez cu acest 
zapis al meu la mâna sfintiei sale Ioanichie episcopul de Roman, 


www.dacoromanica.ro 


294 DOCUMENTE 


să să știe că având sfintia sa trebuintä de nişte țigani ca să cum- 
pere să înzestreze sfânta mănăstire Precista din Roman cu banii 
mării sale Costantin Racoviță Voevod ctitorul sfintei mănăstiri, 
i-am aflat eu acești ţigani mai jos arătaţi şi i-am vândut sfinţii 
sale dintru ai noştri drepţi ţigani ce-am avut, anume pe lon 
tiganul cu tiganca lui Marie şi cu doi copii a lor si Panhilie tiganul 
cu tiganca lui Todosie şi cu doi copii a lor şi Axintie sin căldă- 
rariul cu tiganca lui {loc liber) si cu doi copii a lor şi Tănasie sin 
Andrei cu tiganca lui (loc liber) şi cu doi copii a lor care aceste 
două sälase îmi sunt mie de schimbătură cu dela dumnealui Ior- 
dache Hrisosculeu comis sin Aristarho vistier şi Sandul Galail 
sin Ion lăutariul ce ţine tiganca (loc liber), care peste tot cuprinde 
17 suflete cu mari cu mici, însă zece suflete de slujbă şi șapte 
copii mici ce nu-s de slujbă. Şi după tocmeala ce-am avut cu 
sfintia sa, câte treizeci de lei tiganul (de) slujbă şi cei mai mici 
ce nu-s de slujbă câte 15 lei sufletul, mi-au plătit deplin cu bani 
gata întru mânile mele si de acum înainte acești ţigani mai sus 
numiţi, cu tot rodul lor ce să va trage dintru dânșii, ca să fie drepţi 
şerbi ţigani sfintei mănăstiri Precistei în veci. Si am dat si scrisori 
ce-am avut pre acești ţigani şi sureturi de pe unele din scrisori 
ce-au rămas şi la mine si am dat și izvod iscălit de mine arătând 
mai cu amănuntul rădăcina ţiganilor de unde mi s'au tras mie 
acești ţigani, ca să să aflela mănăstire și pentru credință am 
iscălit, —și pe zapisul nostru să-şi facă ispisoc. 
7267 (1759) August 3. 
Vasilie Buhăescul biv vel paharnic adeverez. 
Marie păhărniceasa adeverez. 

Doc. original, hârtie, întărit cu două iscălituri. 

Pe verso: Zapisul dumnealui paharnicul Vasile Buhăescul pentru ţigani. 
Veleat 7267 August 3. Panhilie cu Tudosie ţiganca lui. loan ţigan. — care 
sunt cumpăraţi de episcopul Ioanichie, pentru mănăstirea Precista cu banii 


lui Costandin Cehan Voievod. 
(Acad. Rom., doc. LXVY 161) 


118. 
1759 Septemvrie. 


loan Teodor Callimahi, Domnul Moldovii, poruncește ca nime- 
nea să nu indräsneasct a călca hrisovul prin care se stabileşte orân- 
duiala cum are a se urma în privința stăpânirii ţiganilor. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 295 


lo Ioan Teodor Voevoda bojiiu milostiiu gospodar zemli Mol- 
davscoi, în ştiinţă dăm tuturor cui să cade a ști pentru tigancele 
ce sunt a unui stăpân si să cunună după ţiganii altor stăpâni, 
de vreme ce s'au hotărit cu testament acele tigance să nu să tragă 
de către stăpânii lor ca să le despartă de ţiganii lor ci să rămâie 
după ţiganii lor nesupărate si unde s'or afla ţiganii acolo să meargă 
şi tigancele după bărbaţii lor si tiganca încă să slujească la stă- 
pânul ţiganului şi să n'aibă voie stăpânul ei a o despărţi până 
vor creşte copii si atunci să să impartă pe obiceiu şi să să scoată 
un copil din mijloc să să dea la stăpânul {igancei pentru slujba ei. 

Şi această rânduială fiind legată și așezată cu testament, acum 
ne-am înștiințat domnia mea din jaloba sfintiei sale cinstit părin- 
tele si rugătoriul nostru chir Ioanichie episcop Romanului că 
peste hotărirea testamentului, merg unii și alţii si trag tigancele 
ce sunt omenești după ţiganii episcopiei şi a mănăstirii Precistei 
să le despartă de după ţiganii mănăstirești și pentru aceasta dăm 
poruncă cu tărie ca nimeni să nu îndrăsnească a călca testamentul 
şi dăm volnicie si sfintiei sale să-și apere tigancele ca nimeni să 
nu le despartă de după ţiganii cinstit cununate, urmând fieste- 
carele după testament. Aceasta poruncim. 

7268 (1759) Septemvrie. 
(L. P.). 

Doc. original, hârtie, întărit cu pecete domnească, în tuş roșu; — jos 

în colțul drept însemnat: «procit vel logofăt». 


Pe verso: « Carte domnească pentru ţigani să nu se despartă ». 
(Acad. Rom., doc. LXIV 154) 


119. 
1760 Aprilie 6. 
Zapisul lui Ştefan Bosie, fost mare jicnicer, pentru schimbul 
făcut cu Vasilie Buhäescu, dându-i o pivniţă din ulița Hagioaei, 
peniru nişte tigani. 


Stefan Bosie, biv vel jicnicer, adeverez cu acest zapis al meu 
la mâna dumisale Vasilie Buhăescul, bio vel paharnic, să să ştie 
că din bună voia mea am făcut această tocmeală si schimbătură 
cu dumnealui; dat-am eu dumisale o pivniță de piatră cu tot 
locul ei ce este pe podul Hagioae în faţa târgului de sus, alăturea 
cu uliţa ce taie piste pod si să pogoară spre pivnita lui Alevra, 
şi în dosul dughenei să hotărăște iar cu locul caselor lui Alevra. 


www.dacoromanica.ro 


296 DOCUMENTE 


iar dinspre răsărit cu locul mänästirei Cetätuei, care această pivniţă 
cu locul ei îmi este si mie cumpărătură de la Liber jidovul, iar lui 
Liber jidovul i-au fost cumpărătură dela Vasile Botezatul ce au 
ţinut pe Marie ce-au fost jidoavcă si s'au botezat, iar Mariei Bote- 
zatei i-au fost miluire si danie dela sfintia sa părintele patriarhul 
Sfântului Mormânt chir (loc liber) după cum mai pre larg arată 
cartea sfintiei sale acea de danie și alte zapise de vânzare și cartea 
de judecată dela dumnealor veliti boieri ce s'au judecat cu călu- 
gării de Cetätue. 

Această pivniţă am dat-o dumisale paharnicului Vasile Bu- 
hăescul schimbătură pe ţigani, adică mi-au dat dumnealui mie 
ţigani pe acea pivniţă cu tot locul, moșie dreaptă moşie, de vreme 
că şi ţiganii moșie să socotesc, iar bani dela dumnealui n'am luat 
şi pe câte suflete mi-au fost tocmeala cu dumnealui să-mi dea, 
mi-au plinit deplin. 

Drept aceia de acum înainte această pivniţă,cu tot locul ei, 
să-i fie dumisale dreaptă ocină și moşie si schimbătură stătătoare 
în veci. Şi după zapisul meu să-i se facă şi ispisoc de întăritură 
dela măria sa Vodă. 

Insă să să știe și aceasta, că din toată socoteala ce-am avut 
cu dumnealui paharnicul, atâta pentru schimbul pivniţii cât şi 
pentru alți ţigani ce-a fost dator a da dumnealui mie pe bani 
gata ce i-am dat dumnealui, ne-am răfuit cu dumnealui pahar- 
nicul si nici dumnealui paharnicul nu mi-au rămas dator cu ni- 
Mică, că ci-am avut a lua unul dela altul ni s'au plinit deplin. 

Și am iscălit să să ştie. 

7268 (1760) Aprilie 6. 
Ştefan Bosii biv vel jicnicer, adiverez. 
Dositei episcop Rädäutului. 
Ioanichie episcop Romanschi. 
Ioanichie episcop Husului. 


Copie românească. 
(Acad. Rom., doc. XVI/43) 


120. 
1760 Iunie 26. 


Adeverinta stolnicului Gheorghe Beldiman că a dat o casă în 
Iaşi pe ulița Sirâmbă, pe Vitioae, stolnicului Toma Luca în schimbul 
a trei suflete de țigani. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 297 


Adeverez printr'această scrisoare cum că am făcut schimb 
cu dumnealui Toma Luca, biv vel stolnic, dând dumisale o rasă 
ce am avut în târg în laşi la capul râpii pe Viţioae învoindu-ne 
noi între noi pentru numita casă; — mi-au dat dumnealui trei 
suflete de ţigan anume: Ioniţă, Costandin și Todosie feciorii Gher- 
ghinii tigancii fetii lui Fane fecior lui Bejan. Care ţigani să-i aibă dum- 
nealui a-i lua dela Iordache Bädros si Tuderasco fratele lui, după 
cum arată și cărţile de judecată ce mi-au dat dumnealui, iar de se 
va tâmpla alte pricini și nu mi-au da dumnealui ţiganii, după cum 
am avut tocmală, să aibă dumnealui am plăti preţul casei. Și i-am 
(dat) dumnealui zapisul casei si alte scrisori ale casei și pentru cre- 
dintä am iscälit. Si s'au dat această scrisoare la mâna dumnealui. 

Gheorghie Beldiman vel stolnic. 
Costandin biv vel căpitan, martor. 
Ion biv vel pitar, martor. 

Ștefan Hurmuz, martor. 


Copie românească într'o condică !) cu copii de documente. 


121. 
(1760). 
Porunca vornicului Costache către Ghiuţă judele (de țigani) cu 
să caute în ceata care ştie că se află Cârstea tiganul pe care l-a fost 
dat setrarului Hrisoverghi şi găsindu-l să-l pună în butuci şi să-l 
trimită cu om la casa setrarului. 


Jude Ghiutä mai mult nu voiu a-ţi scrie fără cât pentru Cârstea 
tiganul carele a fost dat dumisale setrarului Hrisoverghi, că il 
ştii din ce ceată iaste, ci iată cä-ti poruncim să cauţi viind omul 
dumisale sätrarului la tine să mergi să-l cauţi pin (prin) toate 
sălaşele și numai să-l găsești si să-l pui in butuci si impreună cu 
omul dumisale să-l aduci până la casa dumisale sätrarului (un 
rând întreg nu se poate cili, doc. fiind rupt) alte meşteşuguri 
să nu faci, că neaducându-l vom trimete si te vor aduce pe tine 
legat pe lângă cal, şi-ţi voiu face mare certare. Aceasta (iţi scriem). 

(iscălitura vornicului indescifrabilă) 

Doc. original, hârtie. 


Pe verso documentul este datat cu anul (1760). 
(Acad. Rom., doc. CXXXII/172) 


1) Acad. Rom., ms. 783, f. 37 v. 


www.dacoromanica.ro 


298 DOCUMENTE 


122. 
1765 Septemvrie 1. 


Zapisul lui Francisc Turi prin cure dărueşte lui Ştefan Roset, 
jost mare stolnic, un țigan cu figanca și copiii lui. 


Adeveresc cu această scrisoare a mea la mâna dumnealui 
Stefan Roset, biv vel stolnic, precum să să ştie, că având eu un 
țigan al mieu aicea în Tara Moldovii anume Ion căoaciul heraru, 
care ţigan mi-au fost şi mie de baștină dela moșii si părinţii miei 
şi viind acest ţigan de câţiva ani aice în Tara Moldovii si viind 
şi eu de m'am aşezat cu șederea mea aice în Tara Moldovii, fiindcă 
am avut bun prietesug cu părintele dumnealui stolnic, cum și 
acum cu dumnealui, fiind eu om strein m'au ajutat si mă ajută 
la supărările mele, i-am dăruit eu acest ţigan al mieu, de mai 
sus numit, anume Ion căoaciul cu tiganca si cu copiii lui ca să-i 
fie dela mine danie dumisale şi jupânesii dumnealui şi coconilor 
dumisale si nepoților şi stränepotilor dumnealui în veci. Si pentru 
mai adevărată credință am iscälit mai jos ca să să crează. 

1765 Septemvrie 1. 

Franciscus Turi de Temesfalva dono datus ex bona voluntate. 


Doc. original, hârtie. Iscälitura si scrisul lui Franciscus Turi sunt cu litere 


latine. 
(Acad. Rom., doc. XXXV 138) 


123. 
1768 Decemvrie 2. 


Cartea de adeverinţă a lui (Nicolae Dudescu?) fost mare pa- 
harnic, cu privire la o fată de țigan a lui Mihai Ştiucă din Cernești 
ce se îndrăgise cu un ţigan al lui Matei Susäscul tot din Cerneti. 


Dat-am cartea mea de adeverinţă lui Mihai Ştiucă ot Cerneti, 
sud. (jud.) Mehedinţi, precum să să ştie că la leat 1754 August 
22, având pricină de judecată cu Matei Susäscu ot tam, pentru 
o fată de ţigan ce s'au îndrăgit cu un ţigan a lui sus numitului 
Matei Susäscu şi au si cununat-o cu ţigan și nedându-i schimb, 
purtându-l cu vorbe, cu astăzi mâine, prelungindu-l, au și făcut 
tiganca patru copii cu ţiganul lui Matei. Şi văzând Mihai Ştiucă 
atâta prelungire, au dat jalbăla dumnealui lanache Hrisoscoleu, 
vel ban al scaunului Craiovei, si după jalba lui, fiind ei împreună 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 299 


cu dumnealui Costin, biv vel sluger ispravnic la sud. (jud.) Me- 
hedinţi, i-au orânduit pe amândouă părțile la noi ca să-i luăm 
seama lui Matei Susäseu cu Mihai Ştiucă si după porunca dum- 
ncalui vel ban am adus pă Matei Susäscu faţă si arătându-i jalba 
lui Mihai Ştiucă ce au fost dat la dumnealui vel ban pentru acea 
fată de ţigan, fără numai s'au rugat de noi ca să-l îngăduim cu 
soroc două săptămâni si va da schimb sau bani si într'aceste 
două săptămâni ne-am mazilit din isprävnicie si au rămas lucru 
baltă şi neprelungindu-se multă vreme la mijloc până a-și lua 
cartea Mihai Ştiucă cu de al doilea judecată, să-şi împlinească 
liganca, s'au întâmplat de au murit și Matei Susäscu si acum 
fiindcă Mihai Ştiucă apucă pe fiica răposatului Matei Susäscu 
pentru acel ţigan, ea tăgăduia că nu știe să aibă ei vre-o tigancä 
în tigänia tătâne-său. Eu după cum mai sus arăt ştiu foarte bine 
cum Matei Susäscu înaintea și înaintea dumnealui sluger Costin 
şi-au pus soroc două săptămâni, căau schimb să dea, ori bani, 
și ca pentru să se incredinteze, la orice judecată o va trage pe 
fiica răposatului Matei Şuşăscu cum că i-au dat această adeve- 
rintä. Intr'adevăr însuși cartea dumnealui vel ban mă arată pă 
mine și pe dumnealui slugerul Costin ca noi să o luăm. Si puind 
față pe amândouă părțile, au rămas după cum mai sus arăt si 
pentru adeverinţă am dat astă carte a mea la mâna lui Mihai 
Ştiucă ca să-i fie de mărturie cum că Mihai Ştiucă cere tiganca 
cu cale si cu dreptate şi răposatul Matei Şuşăscu înaintea noastră 
altă pricină nu au pus, după cum mai sus arăt, fără numai în două 
săptămâni să-i dea ori schimb ori bani. 
Și pentru întărire am iscălit. 
(Dudescu) biv vel paharnic. 
1768 Dechemvrie 2. 


Doc. original, hârtie, Iscälitura paharnicului indescifrabilă, se pare însă 
că este a lui Nicolae Dudescul. 
(Acad. Rom., doc, GXXXII/159) 


124. 
1770 Octomvrie 28. 


Cartea lui Neculae Brâncoveanu prin care därueste unchiului 
său Lupu Balş mare logofăt toţi ţiganii brâncovenești fugiţi în 
Joldova. 


www.dacoromanica.ro 


300 DOCUMENTE 


Dat-am scrisoarea noastră dumisale unchiului mieu Lupului 
Balș vel logofăt pentru ţigani noștri ce-au fugit din Ţara-Româ- 
nească la Moldova si s'au închinat pe la unii şi alţii si pe alţii i-ar 
fi dat danie domnii pe la boieri şi pe la mănăstiri. 

l-am dat dumisale voie printr'această a noastră (scrisoare) 
să trimeată dumnealui armäsei dela divan ca să aibă a-i strânge 
ori unde i-ar găsi, ori în ţiganii domnești, ori boierești, ori mă- 
nästiresti, să-i strângă pe toţi ţiganii de unde i-ar găsi şi să-i 
ia supt stăpânirea dumisale şi nimene alţii să nu aibă treabă a 
să amesteca, fiind drepţi ţigani ai noştri Brâncovenesti, pe care 
i-ar arăta judele lor că sunt ţigani ai noștri, să-i stăpânească 
dumnealui, și să aibă a-i stăpâni cu bună pace, a nu avea nici o 
supărare de către nime, 

Aceasta. (scriem). 

1770 Octomvrie 28. 
Neculae Brâncoveanu. 

Doc. original, hârtie. 

Pe verso: «Carte dela dumnealui nepotul Neculai Brâncoveanul pentru 
țiganii Brâncovenești ce sunt fugiţi în Moldova, să-i strâng pe toţi, să-i iau 
supt stăpânirea mea. 

Altă însemnare: «Cartea dumnealui logofătul Brâncoveanu pentru ți- 


ganii dumisale ce-i are la Moldova. 
(Acad. Rom., doc. XXXV/2) 


125. 
1774 Aprilie 28. 


Zapisul lui Giura Colivera prin care schimbă cu Onofrie egu- 
menul mănăstirii Strâmba, şapte bivoli ai săi cu un copil de ţigan 
al mănăstirii. 


Adecă eu Giura Colivera ot Brădiceani dat-am zapisul mieu 
la mâna sfinţii sale părintelui igumenul Onofrie al sfintei mă- 
năstiri Strâmba și la a ctitorilor acestii sfinte mănăstiri, anume 
Barbul căpitan Răioşanul şi la a Nicolei Măgălei, precum să să 
ştie că am făcut schimb cu sfânta mănăstire de am dat la sfânta 
mănăstire bivoli şapte, însă două bivolite cu puii lor şi trei tur- 
maci gonitori şi ei mi-au dat dela sfânta mănăstire mie un copil 
de ţigan anume Drăghici, feciorul lui lanäs tiganul, însă acești 
bivoli, i-am cumpărat si eu dela Costandin Cepleanul si i-am 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 301 


dat de a mea bună voie ca să aibă a-i stăpâni sfânta mănăstire 
în veaci. 
Şi când am făcut acest zapis au fost si alţi boiari care să vor 
iscăli mai jos. Şi pentru credință am iscălit mai jos să să crează. 
Si am dat si bani gata talere șapte. 
1774 Aprilie 28. 
Costandin Cepleanul martor. 


Doc. original, hârtie. După textul de mai sus urmează o jumătate pagină 
cu un scris foarte interesant și greu de descifrat. 
(Acad. Rom., doc. XCI/108) 


126. 
1779 Ianuarie 15. 


Răvaşul lui Paisie, starețul m-rii Secului către Ionichie, iero- 
monah al m-rii Neamţului prin care-l roagă să luse pe un ţigan 
al acelei mănăstiri să-și aleagă logodnica din ţigăncile mănăstirii 
Neamţului. 


Cu cea întru Domnul (indescifrabil) dragoste mă inchin sfin- 
ţii tale cinstite părinte lonichie ieromonah clisiarh sfintei mă- 
năstiri Neamţului, pricina de alt nu iaste cătră sfiinţia ta, fără 
decât pentru un ţigan al nostru holtei, feciorul lui Mihăilă Gogul 
țigan, ce s'au învoit cu fata lui Ion Buhodan ţigan al mănăstirii 
Neamţului. Poftesc pe sfintia ta fiindcă m'am înștiințat cum că, 
fiindcă ești rânduitor în locul prea cuviosii sale părintelui egume- 
nului, ca să dai voe ţiganului ca să-şi ia logodnica si în locul acestii 
tigance veţi trimete si sfüntia voastră pe alt fläcäu de ţigan ca 
să ia pe altă tigancä din ţiganii noștri. De aceasta instiinteazà 
pe (indescifrabil) şi rămâi al sfinții către Dumnezău rugätor. 

1779 Ghenarie 15, 
Paisie stareţul Săcului. 


Doc. original, hârtie. 
(Arh. Stat., M-rea Becul, Pach. 11/99) 


127. 
1779 Iunie 6. 


Zapisul lui Nicolae Cantacuzino mare paharnic prin care dă 
vărului său lui Vasile Neculce mare stolnic nişte ţigani, schimb 
pentru un armăsar mare şi alte trei perechi. 


www.dacoromanica.ro 


302 DOCUMENTE 


Adeverez cu această scrisoare la mâna dumnealui vărului 
Vasile Neculcea vel stolnic precum să (să) ştie că ne-am invoit 
între noi de i-am dat nişte ţigani ce eram să iau dela dumnealui 
vornic Costandin Sturza după impärteala ce am avut cu dum- 
nealui vornicu și dumnealui vornicu făcând răvaș să trimit să 
iau pe ţigani, pe Ştefan Albu Drosoaie cu tiganca-i Nastasia fata 
Zmăului și pe Ştefan fecior Badii. M'am învoit cu dumnealui vor- 
nicul şi i-am dat acești ţigani schimb pe un armăsar mare și pe 
trei perechi iar de armăsari, care i-am dat si răvaş dumnealui 
vornicul pe acei ţigani. 

Deci dumnealui vornicul să aibă a-i stăpâni pe aceşti ţigani 
cu pace atât dumnealui cât si coconii dumnealui si nepoţii dum- 
nealui în veci, ca pe niște ţigani ai dumnealui drepţi, ce i-am 
făcut schimb de bună voia mea si sunt din drepţi ţiganii mei, 
iar când ţiganii aceştia vor ieşi cu vreo pricină ieu (eu) să aibă 
(am) a răspunde, iar dumnealui vărul Vasile cât de puţin supărare 
şi pentru a dumnealui încredințare am și iscălit, cum şi de s'a 
intâmpla acești ţigani a fugi ieu (eu) amestec să n’aibü (n'am), 
ce dumnealui să fie pägubas. 

1779 Iunie 6. 
(L. P.) Nicolae Cantacuzino vel paharnic, adeverez. 
Doc. original, hârtie, scris interesant, pecete inelară cu frumoasa stemă 


Cantacuzinească și inițialele N. C. 
(Acad. Rom., doc. CXXI/2) 


128. 
1784 Iulie 25. 


Zapisul Păunei logofeteasa Fratosticeanca prin care dă m-rii 
Gănescu din Craiova, metohul episcopiei de Râmnic, două suflete 
de ţigani, pentru ispăşania sufletească. 


Fiindcă eu de fii norocire nu am avut să-mi câştig si nici alte 
rudenii de aproape care să-mi fie cu durere din inimă în care să 
fiu nădăjduită că-mi vor căuta sufletul dupe sfârșitul mieu nu 
am până sunt în viaţă și sănătoasă cu minţile întregi nesmin- 
titä de boală și neștiind sfârșitul cum mi să va tâmpla, am so- 
cotit să-mi orânduesc cele ce mi să cade a le da, pentru spăsenia 
sufletească şi mai vârtos puind toată nădejdea ca după pristăvirea 
mea, să mă îngrop la sfânta biserică metoh sfintei episcopii ce 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 303 


să numește mănăstirea Gănescului unde să präznuiaste hram(ul) 
erarhului şi sfântului Nicolae. 

Şi sfintei biserici îi las două suflete de ţigani, însă o {igancä 
şi un ţigan, care după ce mi să vor strânge oasele acolea, să aibă 
sfânta episcopie a lua aceste două suflete de ţigani ce le dau da- 
nie sfântului metoh, oameni mari de vârstă, harnici de muncă, 
ori din câte suflete de ţigani să vor găsi după moartea (mea) si 
să le stăpânească în bună pace de către toate rudeniile mele si 
de către toţi cei ce vor căuta a clironomisi cele rămase în urma 
mea, fiind danie bună si de voia mea, după cum să vede că am 
întărit cu iscălitură si cu mărturii. 

Păuna Frätosticeanca logofeteasă. 
1784 Iulie 25. 


Pe verso : 

Filaret milostiu bojiiu episcopu(l) Râmnicului. 

Dumneata logofete Nicolae, blagoslovenie. 

Această adeverinţă pentru două suflete de ţigani ce au afie- 
rosit aici la mănăstirea Gănescul metoh sfintei episcopii, dum- 
neaei Păuna Frätosticeanca logofeteasa ; îţi poruncim să se treacă 
în condică şi să să păstreze si fii blagoslovit. 

1784 Iulie 27. 
(L. P.). 
Doc. original, cu o însemnare la urmă: + Scrisă în condica cea nouă + 
(Acad. Rom., doc. XC1/26%) 


129. 
1786 Decemvrie 23. 


Cartea lui Alexandru Pascale mare armas, prin care volniceşte 
pe Necula armäselu, ca să ridice pe țiganii rudari, ce s'au așezat 
spre iernatic pe moşia mănăstirii Znagov, şi să-i împrăștie de acolo. 


Dela Alexandru Pascale vel armas. 

De vreme ce unii din vătaşii rudari şi cu cetaşii lor şi după 
(de pe) la alte vătăşii s'au poposit spre (i)ernatic pe moșia sfintei 
mănăstiri Znagov fără de a nu-și lua voie dela iconomul sfintei 
mănăstiri, cărora li s'au poruncit în scris ca să să mute pe alte 
moşii, şi luăm răspuns că nici la porunca noastră au arătat supu- 
nere, nici că au pus în gândul lor a să muta, ci mai cu deadinsul 
îşi fac gătirea (iernii. 


www.dacoromanica.ro 


304 DOCUMENTE 


Din luminata porunca mării sale, dăm volnicie Neculei armăşel 
să meargă, şi mai întâi dintr'acea moşie să ridice pe vătaşi cât- 
si pe cetașii lor, ca să să ducă unde vor vrea pe alte moșii, iar 
pentru nesupunerea ce-au arătat-o la acea întâi poruncă a noastră, 
să ia pă unul doi din vătași şi să-i aducă aicea la noi. Aceasta. 


1786 Dechemvrie 23. 
(L. P.) 
treapäd(u) județul(ui). 


Doc. original, hârtie, întărit cu pecete în tuş negru. 
(Acad. Rom., doc. XX/151) 


130. 
1792. 


Alexandru Costandin Muruzi Vodă, Domnul Moldovii, supune 
o ceată de țigani sub ascultarea lui Stancul Ungureanu, jude de 
țigani gospod de rudari, ca să umble prin țară să se hrănească, pres- 
criindu-le anume ce regulă să păzească. 


Noi Alexandru Costandin Muruzi Voevoda bojiiu milostiiu 
gospodar zemli Moldavscoi. 

Dat-am cartea domnii mele (lui) Stancul Ungureanu jude de 
țigani gospod de rudari ca să aibă a ţine pe toţi ţiganii dela 
ceata lui după izvodu ce i s'au dat, care ţigani să asculte de judele 
lor la toate cele ce le-ar arăta din porunca gospod, iar alţii nimeni 
să nu să amestece la ceata lui, și încă pentru ţiganii din ceata lui 
ce vor fi fugari (loc rupt) şi găsindu-i să-i aducă la ceata lui, 
cum şi câţi ţigani (loc rupt) dintr'altă ţară si nu vor fi boierești, 
mănăstirești sau a altora de aici din ţară, fugiţi şi veniţi mai pe 
urmă cu nume de ţigani străini, după obiceiul lor, ori unde îi va 
alla să-i eie (ia) pe toţi aceia şi să-i aducă la ceata lui. Si făcând 
izvod de numele lor să-l aducă la dumnealui Răducanu Roset vel 
comis intr'acäruia purtare de grije s'au dat într'acest an toţi 
țiganii gospod, ca să-i aşeze la catastihul gospod, care și acei 
țigani să asculte de acest jude la toate si de către nimeni să nu 
fie supăraţi căci ei își vor da dajdia lor pe an după obiceiu. 

Pentru aceasta dar, poruncim domnia mea si dumneavoastră 
ispravnici de pe la ţinuturi si căpitanilor şi slujitorilor si tuturor 
lăcuitorilor de pin (prin) sate, ca pe unde vor umbla acești ţigani 
după hrana lor prin ţara domnii mele, hrănindu-se cu dreptate 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 305 


fără a pricinui vreo pägubire, sau supărare, ori ei ori vitele lor, 
nimeni întru nimic să nu-i supere, fiindcă si judecätile ce vor avea 
între dânșii, de pricini mai mici, dumnealui vel comis si vornicul 
lor le va căuta, ferindu-se a nu lua dela dânșii împăcăciune, iar 
când vor avea pricini cu alţii din lăcuitori, ispravnicii ținutului le 
vor căuta, cum și pricinile pentru ucideri si furtisaguri. 

Iarăşi dregătorii ținutului unde să vor întâmpla le vor cerceta 
şi vor instiinta pe domnia mea, ca să să hotărască cu Divanu gospod. 
Osăbit poruncim domnia mea și celor ce vor umbla în olac cu 
porunci gospod să nu ieie caii acestora de olac, nici căruțele lor, 
şi afară de aceasta am mai făcut domnia mea milă cu acest giude 
(jude) si cu ceata lui şi poruncim să aibă pace de desemnici pentru 
un mascur doi ce vor avea după căruțele lor, cum si pentru lucru 
la curtea gospod. 

Iarăşi să nu fie supăraţi de aceste de toate ce să arată mai 
sus, hotărim să fie iertati, iar cine ar cuteza peste cartea domnii 
mele a le face mai mult val sau supărare se va pedepsi ca un îm- 


potrivitor poruncii gospod. 
1792. 
(L. P.). 


Doc. original hârtie, rupt în câteva locuri; întărit cu pecete domnească 


în tuș roșu. 
(Acad. Rom., doc. XXXV 194) 


131. 
1793 Noemvrie 8. 
Mihai Costandin Suţu, Domnul Moldovi, poruncește lui Co- 
stache Manul biv vel cămăraş, nazirul slujbei ţiganilor domnești, să 
ia dela păhărniceasa Vitoriana, pe țiganii cobzari, fiind domnești. 


Noi Mihail Costandin Suţu Voevod cu mila lui Dumnezeu 
Domn "Ţării Moldaviei. 

Cinstit credincios boieriul domniei mele dumnealui Costache 
Manul biv vel cämäras, nazirul slujbei ţiganilor gospod, fiindcă 
pentru ţiganii cobzäresti ce însuși ei de bună voia lor prin jaloba 
ce-au dat domniei mele s'au arătat că sunt drepţi ţigani gospod 
şi de multă vreme închinându-se ei la răposatul Lupul Gheuca 
sărdariul au petrecut în slujba sa, apoi dând moarte Lupului 
Gheuca sărdariul, au rămas la fiică-sa păhărniceasa Vitoriana jupâ- 


20 


www.dacoromanica.ro 


306 DOCUMENTE 


neasa dumisale paharnicului Iani, căruia numit boier i s'au po- 
runcit prin dumnealui, ca de are niscaiva hrisoave domnești de 
danie asupra acestor ţigani, sau vreo impärtealä cu care să-i fi 
luat dela domnie, să arate. 

Dumnealui au dat răspuns că scrisorile i-ar fi la ţară, după 
aceasta i s'au poruncit prin domneasca nostră carte din (loc liber) 
zile a trecutei luni ca pâră (până) în treizeci zile să să afle la divan 
cu orice scrisori dovezi va avea asupra acestor ţigani, care vadea 
hotărită împlinindu-se si trecând, nici dumnealui, nici măcar vechil 
răspunzător cu scrisori la divan nu s'au arătat si iarăşi deosäbit 
prin dumnealui s'au făcut osăbită întrebare şi dumisale stolni- 
cului Ştefan Rizu, clironom răposatei Vitorinei paharniceasa, ca 
de știe şi au niscaiva scrisori pe ţiganii cobzäresti să arate si dum- 
nealui asemenea au dat răspuns, prelungind pricina, că scrisorile 
ar fi la dumnealui paharnicul Iani şi paharnicul Iani încă ase- 
minea prelungindu-le şi iară nu le-au scos la faţa judecății. 

Poruncim domnia mea ca toţi ţiganii cobzäresti acei ce au 
fost în stăpânire(a) paharnicesei Vitorinei să-i ia întru al noastră 
domnească stăpânire ca nişte drepţi ţigani domnesti ce n'au fost 
dati nimărui pâră (până) acum si să-i treacă la tabla ţiganilor 
gospod, împreună cu alţi ţigani domnești dela care să ia obicinuita 
dajdie. 

Aceasta poruncim. 


1793 Noemvrie 8. 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie de format lung (circa 45 cm), întărit cu pecele 
domnească în tus roșu. 
Pe verso în partea de jos, însemnat: « S'au trecut la condicä ». 
(Acad. Rom., doc. 1/53) 


132. 
1794 Martie 24. 


Jalba către domn a căminarului Arghirie Cuza în pricina unui 
țigan ce se află rătăcit în ţinutul Lăpuşnei. 
Prea Inültate Doamne 


Pomenit întru fericire domnu Costandin Dumitru Moruzi) 
Voevod mi-au dat si m'au miluit cu hrisov două sälase de ţigani, 
anume Crăste cu femeia lui si cu copiii lui si Ioan lăutar cu femeia 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 307 


si cu copiii lui, din ţiganii gospod. care dintr'aceste două sälase, 
Crăste cu femeia si cu copiii lui să află supt stăpânirea mea, iar(pe) 
Ioniță lăutar căutându-l în câteva rânduri nu l-am putut să-l 
găsesc, 

Acum din giuzii ce umblă prin ţară l-am oblecit, s'ar îi aflând 
la ţinutul Lăpușnei, prin sate umblând din loc în loc. 

Mă rog Inältimii Tale ca să faci luminată porunca Inältimei 
Tale ca să se trimeatä un armăşel cu volnicie si oriunde îl va găsi 
să-l aducă cu femeia şi copiii lui, ca să nu fiu pägubas de slujba 
lui, si va rămânea Inältimei Tale mare pomană. 

A Inältimei Tale prea plecată slugă, 

Arghirie Cuza cäminar. 
Doc. original, hârtie format mic. 
Pe verso: Mergi la dumnealui Costache Asan biv vel căminar 
(1794 Martie 24. 
(Acad. Rom., doc. CVI/143) 


133. 
1794 Iunie 3. 


Zapisul lui Barbul, robul sfintei episcopii de Râmnic, prin care 
se leagă a nu mai dosi dela lucru. 


Adecă eu Barbu robu sf. episcopii dat-am încredinţat zapisul 
mieu la mâna sfintiei sale părintelui iconomu, precum să să știe 
că m'am legat cu zapisul mieu la mâna sf. (sale) cum că nu voiu 
mai lipsi nici odată din lucru, iar întâmplându-se să mai dosese 
dela lucrul episcopiei să am a da taleri zece gloabă şi pedeapsă 
cât va vrea sf. a mă pedepsi Si m'am iscälit puind şi degetul mieu 
în loc de pecete. 

Eu Barbu robu(l) sf. episcopii, adeverez. 

1794 Iunie 3. 


Doc. original, hârtie. format foiţă. 
(Acad. Rom., doc. XCII/145) 


134. 
1794 August 26. 


Zapisul Elenei Cantacuzino sărdăreasa prin care dă lui Ioan 
Tăutul fost mare sluger, o fată de țigan, drept răsplătire pentru 
serviciile ce i-a făcut. 


20% 


www.dacoromanica.ro 


308 DOCUMENTE 


Spre räsplätire ostenelilor ce-au fäcut pentru mine dumnealui 
Ioan Tăutul biv vel sulger de au fost vechil, în locul meu, la jude- 
cätile ce am avut cu dumneaei sulgereasa Cant(acuzino) cumnata 
mea, pentru moștenirile fiului meu Costandin care după dreptate 
au luat sfârşit lor, l-am multämit si eu pe dumnealui cu 
o fată de ţigan, anume Stefana, pe care de acum înainte şi în 
veci să o stăpânească dumnealui, fiii si nepoţii si strănepoţii 
dumisale, ca pe a sa dreaptă roabă, cu tot rodul ce să va naște 
dintr'ânsa. 

Asupra cărei fete de ţigan i-am dat și această scrisoare iscă- 
litä de mine si de alte obraze cinstite, marturi. 

1794 August 26. 
Elena Cantacuzino. 
(Indescifrabil) vel logofăt, martor. 


Doc. original, hârtie. Pe verso; Scrisoarea de danie de la dumneaei săr- 
dăreasa Elena Cantacuzino, pentru o fată de ţigan. 
(Acad. Rom., doc. 1/114) 


135. 
1796 Octomvrie 23. 


Alexandru Ioan Calimach Vodă, Domnul Moldovi, aseazi la 
tabla Visteriei pe Ioan sin Bârsan bulibase țigan domnesc lingurar. 


Noi Alexandru Ioan Calimach Voevod, cu mila lui Dumnezeu, 
Domn Tärii-Moldaviei. 

Acest Ioan sin Bârsan bulibașe ţigan domnesc lingurariu este 
așezat la tabla Visteriel a da cele obicinuite, patru dăjdi pe an 
şi la Sfetii Gheorghe câte un leu de nume, banii masalalilor, 
bez, răsura câte cinci parale de leu și cu mai mult să nu fie 
supărat, fără decât la luatul acestui peciu să aibă a da câte trei 
lei și patru parale la cămara gospojdii. Şi pentru ca să fie ales 
si cunoscut dintr'alţi ţigani i s'au dat acest peciu gospod spre a 
să folosi cu păzirea pronomiilor lor, ce prin osăbit hrisovul dom- 
niei mele li s'au întărit. 

1796 Octomvrie 25. 


Foaie tipărită, rămânând liber de completat, locul unde se pune numele 
respectivului ţigan. 
(Acad. Rom., doc. LIX/7) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 309 


136. 
1800 Iulie 23. 
Carte pentru nişte ţigani rudari ca să nu fie supăraţi de către 
nimeni cu nimica. 


Fiindcă asupra ţiganilor mei rudari ce i-am cu hrisoave gospod, 
am făcut jude pe acest Necolai Bamboiu ca să strângă obicinuita 
dajdea lor, la vreme, cum si pe ţiganii ce sunt împrăștiați dela 
ceata lui să aibă a-i strânge şi a-i lua supt zaptul său, în stăpânirea 
mea. 

Deci hrănindu-se cu dreptate și nepăgubind pe nimeni cu 
nimic, poftim pe dumnealui căpitan și vornicei şi locuitori, ca 
nimeni să nu-i supere cu pricini de năpăstuire, iar având cinevasi 
dovadă asupra lor, mergând înaintea domniilor sale ispravnicilor 
de ţinut îşi vor afla dreptate. 

Si pe ţiganii ce-i are în ceata lui să-i apere despre juzi domnești, 
boierești şi mănăstirești, ca făr” de știrea mea să nu-i încuscrească 
cu ţigani străini, căci când a fi să-i însoare, sau să-i mărite, de va 
fi trebuintä, întâi mă voiu invoi cu stăpânii acelor ce va cere tre- 
buinta și apoi să vor cununa, cu răvașul meu, iar într'alt chip 
să nu fie volnici, precum hotărăște săbornicescul hrisov. 

1800 Iulie 23. 
(iscălitură indescifrabilă). 


Doc. original, hârtie pătată în câteva locuri. 
(Acad. Rom. doc. XXVI/6) 


137. 
1802 Februarie 20. 


Alezandru Niculae Sutul, Domnul Moldovii, dăruieşte nişte 
țigani lui lancul Suţul mare muhurdar. 


Noi Alexandru Necolai Sutul Voevod cu mila lui Dumnezeu 
Domn Țării Moldaviei. 

Fiindcă pe Adam ciubotariu şi Gheorghie herariu și Avram 
Rujul ciubotar si Petre sin Adam ciubotariu si Toader ţigan holtei 
ciubotar și Ioniță Stantij ţigani gospod veniţi de peste hotar, în 
ţara aceasta, care după nestrămutatul obiceiu a pământului, s'au 
luat întru a noastră domnească stăpânire, i-am dat domnia mea 
danie si miluire credinciosului boierul domniei mele, dumisale Iancul 


www.dacoromanica.ro 


310 DOCUMENTE 


Sutul vel muhurdar, spre răsplătire slujbelor sale ce slujaste domnii 
mele si tärii cu credintä si dreptate. 

Care ţigani, de acum înainte, să-i fie drepţi robi în veci cu femeile 
şi cu toţi copii lor, cu ginerii și nurorile lor. Și carte(a) domnii 
mele aceasta să-i fie de danie şi miluire stătătoare neclătită şi 
nerusuitä în veci, care s'au întărit cu a noastră domnească iscä- 


litură şi pecete. 
1802 Fevruarie 20. 
(L. P.). 


Doc. original, hârtie, întărit cu pecete si iscălitura domnească. 
(Acad. Rom., doc. VII/47) 


138. 
1802 Septemvrie 8. Iaşi. 


Alexandru Niculae Suţu Vodă, Domnul Moldovii, dăruește lui 
Ioniţă Canano fost mare spătar, nişte ţigani străini dintr'altă tară 
şi care veniseră în Moldova. 


Cu mila lui Dumnezeu noi Alexandru Necolai Suţu Voevod, 
Domn Ţării Moldaviei. 

Din darul si bunătăţile cele după putinţă, care pot asemăna 
omenirea cu voința dumnezeească, cum că una si cea mai întâi 
este facerea de bine de către toţi cei vrednici de laudă cu un glas 
se mărturisește, care si după viaţă rămâne păzită. Drept aceia, 
dar, din ceasul ce dumnezeeasca pronie ne-au încoronat cu stema 
aceștii bine credincioase ţări si ne-am suit la domnescul nostru 
scaun, cât ne-au fost prin putință am chibzuit folosul şi fericirea 
tuturor stărilor şi cele mai dinainte danii și faceri de bine a altor 
luminaţi domni, le-am întărit, altele si din nou am făcut. 

Acum dar, luat-am domnia mea aminte și pentru al nostru 
cinstit și credincios boier dumnealui Ioniţă Canano biv vel spätar 
că să cade a fi împărtășit cu oareşicare ajutor din mila domnii 
mele spre răsplătirea slujbelor ce au slujit ţării aceştia, atâta în 
vremea altor luminati domni, cât si acum în vremea domnii mele 
aflându-să, slujind cu credinţă si cu dreptate. 

Şi iată că dintru ai noştri drepţi ţigani domnești ce s'au aflat 
veniți de peste hotar în ţara aceasta, care după nesträmutat obi- 
ceiu pământului s'au luat întru al noastră domnească stăpânire, 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 311 


i-am dat domnia mea danie acesti tigani arätati mai jos, anume: 
Marin Tätäranul, Negru sin lui, Vasile sin lui, Cârstea Martin, 
Ion sin lui, Radul sin lui, Ivan Ungureanul, Stefan Jumulea, Ion 
Nebun brat Oprijanu, Oancea Blega, Ion brat Dragomir, Tudor 
brat lui, Stan brat lui, Staicu sin Tucă, Tudor Prundur, Toader 
Durnoiu, toţi aceştia cu femeile si copii lor, gineri si nurorile lor, 
să-i fie dela domnia mea danie şi miluire cu tot rodu ce s'au născut 
şi sar mai naște dintrânșii. Asupra cărora să-i fie hrisovul acesta 
de danie stătător neclătit în veci, care s'au întărit cu al noastră 
domnească iscălitură şi pecete. 

La care poftim domnia mea cu dragoste si pe alți frați luminaţi 
domni, care vor fi în urma noastră la domnia acestii ţări, să nu 
surpe această puţină milă ce-am făcut cu dumnealui spătar, ce 
mai vârtos adăogând să întărească pentru al domniilor sale cinste 
şi vecinică pomenire. 

Scrisu-s’au hrisovul acesta la scaon(ul) domniei mele în oraș 
Esii întru cea dintâi domnie a noastră la Moldavia, în anul dintâi. 


1802 Septemvrie 8. 
(L.P.) 


Doc. original, hârtie, format mare, întărit cu iscălitura domnului și pecete 
mare în tuș roșu. 
(Acad. Rom., doc. X1/233) 


139. 
1802. 


Mihail Costandin Sutul Vodă, Domnul Țării- Româneşti, po- 
runceste ispravnicilor de pe la judeţe şi altor slujbasi ca să nu 
supere cu dijma sau altele, pe ţiganii lingurari de sub vălăşia lui 
Tudor Brează, fiind volnici a se hrăni cu meșteșugul lor oriunde 
prin țară. 


Milostiiu bojuu noi Mihail Costandin Sutul Voevoda i gospodină 
zemle Vlahiscoe. 

Tudor Breazä pre carele l-am orânduit domnia mea vätaf si 
purtätor de grijä la toatä ceata lui de tigani lingurari, pentru birul 
lor cel obicinuit, ca la vreme si la soroc să aibă a-l trimete aici la 
dumnealui vel armas. Așijderea poruncim domnia mea să umble 
în toată (loc rupt) «ţara » domnii mele să să hrănească cu meste- 


www.dacoromanica.ro 


31% DOCUMENTE 


sugul lor cum vor putea si pe ynde vor umbla si vor şedea cu 
säzämânt, sohat sau chirie să nu li să ia, veri pe ce moşie ar fi, 
domnească, mănăstirească, boierească say megieșască, numai şi 
ei foarte să se ferească a nu face stricăciuni la livezi de fân și de 
pomi sau la arătură, nici supt poalele viilor să nu să supuie a face 
stricăciuni, afară numai unde își vor ara ei bucatele, acela cu 
moşia să le ia dijma după obiceiu, iar mai multă supărare să nu 
li să facă, nici cai sau căruțele lor de olac să nu li să ia, veri la ce 
porunci si trebi domnești ar fi să nu să supere nici de către glob- 
nicii domneşti, mănăstirești sau boiereşti, cum şi de către vamesi 
să nu să asuprească la cele ce vor vinde în ţară, lucruri făcute de 
mâinile lor, adecă fuse, linguri, mosoară, hălbii, copăi, furci si 
alte ce fac pentru hrana vieţii. Si aşi da dajdia lor de nume, după 
porunca gospod, în trei ani odată la cămara domnii mele, pentru 
care poruncim domnia mea, dumnealor ispravnicilor de prin 
judeţe şi căpitanilor de pe la căpitănii, vameșilor de pe la târguri, 
zapciilor de prin plăși, polcovnicilor de poteri și vamesilor de plai 
si pârcälabilor de prin sate şi altor slujbasi domnești, mănăsti- 
resti sau boierești, veri care cu orice fel de slujbe veţi umbla în- 
tracea parte de loc, toţi să aveţi a vă feri atât de acest vätaf și 
de toată ceata lui, nimeni de nimic să nu-i supăraţi, ca să să poată 
hrăni, să-şi agonisească bani birului lor. 

Si alţi slujbasi străini să nu-i judece fără numai vătașii_Jor 
la sfäzile ce vor face, între dânșii să să aşeze, iar când să va în- 
tâmpla niscareva pricini mai mari între dânșii cu alţi pământeni, 
atunci dumnealor ispravnicilor şi alţi dregători, ori în ce parte 
de loc să va întâmpla, împreună cu pirâşii lor să-i trimiteţi aici 
la domnia mea si de aici își vor afla dreptatea şi hotărîrea. 

Aşijderea si oriunde să vor dovedi careva ţigani haimanale 
veniţi din Tara Turcească ori din Moldova say din Tara Ungurească, 
supuşi veri pe la cine ar fi, pentru unii ca aceeia să aibă numit(ul) 
vätaf purtare de grije ca să le aducă numele lor înscris la dum- 
nealui vel armas să-i aşeze la catastihul Visteriei între ceilalți 
țigani domnești, iar de vor fi veniţi de (din) vătăşia altuia, 
atunci să-i apuce să le ia bani birul și să-i ducă la urmă-le, 
dându-i în seama vătafului lor împreună şi cu banii ce va fi luat 
dela dânșii. 

De să va întâmpla a să insura niscareva țigani domneşti luând 
tigance mănăstireşti sau boierești, numitul vätaf să nu aibă voie 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 313 


a despărţi cununiile, făr'de numai prin ştirea domnii mele cu 
judecată își va lua acel stăpân schimbul. 
I ispravnic sam reci gospodstvo mi. 
1802. 


(L. P.). 


Doc. original, hârtie, cu pecete si monogramă domnească în roșu, păstrat 
foarte rău și rupt în câteva locuri. 
Pe verso o pecete în negru cu legenda + Matei vel armas ». 
(Acad. Rom., doc. XXXV/192) 


140. 
1803 Octomvrie 26. 


Zapisul postelnicului Ene Săseanu, prin care iartă pe Maria 
țiganca, de sub jugul robiei. 


Adecă eu Ene postelnicul Săsean dat-am credincios zapisul 
mieu precum să să știe că eu din bunăvoința mea am iertat pe 
Maria tiganca mea, de subt jugul robiei, — care această tigancà 
și mie îmi este rămasă din neamul mieu; — fiindcă m'au căutat 
din mică copilăria ei cu toate slujbele cu dreptate, atât pe mine 
cât si pe copiii miei si cunoscând dreaptă slujba ei după moartea 
mea să nu aibă nimerea (nimeni) treabă cu dânsa atât feciorii 
mei, cât și featele mele și alt neam al mieu, rugând si pe prea 
sfintia sa părintele episcop ca să întărească acest zapis cu iscă- 
litură. 

Şi spre încredințare m'am iscälit. 

1803 Octomvrie 26. 
Ene postelnic. 
Popa protopop Buzäu(lui). 
Popa Adămache duhovnic, martor. 

Şi am scris eu Ioniță logofăt cu zisa dumnealui şi sunt si măr- 

turie. 


Doc. original, hârtie. In susul doc. iscăleşte mare, grecește, episcopul «al 
Buzăului Constantin întărește ». 
Pe verso: «Cartea lui Ene postelnicu Săseanu ce au iertat o tigancä a 
lui si s'au întărit $i (de) episcopul». 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/190) 


www.dacoromanica.ro 


814 DOCUMENTE 


141. 
1804 August 3. 


Zapisul Alexandrei Gânduleusa prin care se împrumută cu nişte 
bani dela banul Arghirie Cuza, puind amanet nişte țigani. 


Adecă eu Alexandra Gânduleasa dat-am adevărat şi credin- 
cios zapisul meu la cinstita mâna dumisale banului Arghirie Cuza 
precum să să ştie că având trebuintä de niște bani am căzut la 
dumnealui cu rugăminte de mi-au făcut bine cu 20 lei, adică cu 
douăzeci de lei, si am pus amanet un sälas de ţigani, adică anume 
Luchian ţigan cu tiganca lui Smaranda, cu un fecior a lor anume 
Vasile pâră (până) îmi vor veni feciorii de unde sunt duşi si dând 
banii (v)oiu lua zapisul acesta dacă nu să face tocmeală să-i vindem 
de istov dumisale, fiindcă sunt cu șederea tot supt purtare de 
grije a dumisale. 

Si pentru credinţă mi-am pus numele si degetul ca să să crează, 
cum şi alţii au iscălit mai jos, carele s'au întâmplat faţă când am 


luat acești bani. 
1804 August 3. 


Eu Alexandra Gânduleasa adeverez si am pus degetul si la 
facerea acestui zapis când s'au dat banii de sus numiții, m'am 
întâmplat si eu faţă si am iscălit. 

(Indescifrabil). 

Acest zapis cu zisa dumisale Alexandrei Gânduleasăi când au 
luat banii, l-am scris eu Miron Iorga diaconu. 

Doc. original, hârtie. Pe verso: « Zapis Alixandri Gânduleasäi de 20 lei 


pentru Luchian ţigan, 1804 August ». 
(Acad. Rom., doc. CVI/294) 


142. 
1808 Mai 3. 


Zapisul ursarilor domnești prin care se împrumută cu bani dela 
Joan Carp fost mare sărdar. 


Adecă noi ursarii gospod care mai jos ne-am pus numele și 
degetele, dăm al nostru zapis la cinstita mâna dumnealui cuco- 
nului loan Carp, biv vel sărdar, precum să să știe, că ne-am rugat 
dumnealui de ne-au făcut bine cu 200 lei, adică două sute lei, 
pâră (până) la Sântă-Măria Mare, ani 1808 Septemvrie 8, pe care 


www.dacoromanica.ro 


Lă 


DOCUMENTE 815 


bani la arätata vadea sä avem toatä purtarea de grije a-i da 
dumnealui atât capetele cum si dobânda lor, să avem a da dum- 
nealui patruzeci de lei pentru acele două sute pâră (până) la 
arătata vadea, iar când nu am avea purtare a da bani capetele 
cum şi dobânda precum zicem mai sus, atuncea dumnealui să aibă 
a îinplini dela noi, cai, iape sau ori ceea ce ar găsi, noi nici un cu- 
vânt să nu ne rămâie, ci încă şi cheltuiala ceia ce s'ar face cu îm- 
plinirea banilor să o avem a o răspunde noi. 
Si pentru mai adevărată credință ne-am pus numele şi degetele, 
fiind chezesi unul pentru altul. 
1808 Mai 3. 
x Eu Gheorghie bulubas plat(nic). 
X Eu Chiriac bulubas plat(nic). 
x Eu Vasile Melinte plat(nic). 
x Eu Costandin Täbrian plat(nic). 
x Eu Lazăr Savin plat(nic). 
x Eu Vasile bulubas plat(nic). 
Acest zapis l-am scris eu cu zisa arätatilor bulubasi. 
(Indescifrabil). 


Doc. original, hârtie, 
(Acad. Rom., doc. XCVII/182) 


143. 
1811 Iulie 21. 


Zapisul lui Stoica, vätaful de ţigani al schitului Țigănești, dat 
la mâna economului episcopiei Buzăului, pentru căsătoria a două 
suflete de țigani. 


Credincios eu, cel mai jos iscălit, cu acest zapis al mieu la 
cinstita mâna sfintiei sale părintelui economul al sfintei episcopii 
Buzău, precum să să știe că având noi un flăcău în tigänia noastră 
anume Drăgan și vrând ca să să căsătorească am găsit o copilă 
anume Ana a lui Alexandru dela mănăstirea Vintilă Vodă a sfintei 
episcopii și nevrând a ni să da fata m'am dus la stăpâna noastră 
la stareta ot schitul Tigänesti si am arătat pricina cu toate fetele 
de ţigani din tigänia noastră că sunt rudă şi ni s'au dat voie prin 
carte că ori unde vom găsi sau schimba altă fată să dau în loc, 
sau făcând copii, fetele să fie ale sfintei episcopii și feciorii să fie 


www.dacoromanica.ro 


816 DOCUMENTE 


ale sfintelor maici si aşa învoindu-ne am luat pă numita fată spre 
căsătorie cu Drăgan. 

Şi pentru încredințare am pus numele și degetul spre incre- 
dintare mare; — la această legătură au fost și alte obraze 
față. 

Eu Stoica vătaf de țigani al sfântului schit Țigănești, 
adeverez. 
Eu Stanca vätäsoae a vătafului Costandin, martor. 
Eu Petrea vames, martor. 
Eu Tudoran bogasier, martor. 
Si am scris eu Costandin ot (m-rea) Vintilă Vodă, martor. 


Doc. original, hârtie. Pe verso; Zapis pentru o tigancä ot schitul 
Țigănești. 
(Acad. Rom., doc. CXXVII/84) 


144, 
1814 Septemvrie 4. 


Zapisul lui Iohan Freilih, prin care se angajează să înveţe, în 
curs de cinci ani, mestesugul curelăriei pre un băiat de ţigan al lui 
Nicolae Glogoveanu fost mare clucer. 


Incredintez cu acest zapis al meu la mâna dumnealui biv vel 
clucer, Nicolae Glogoveanu, precum să se ştie că am luat dela 
dumnealui un băiat de ţigan anume Toma în soroc de ani cinci 
gl învăţa meșteșugul curelăriei. ` 

Deci mă leg printr'acest zapis ca la săvârşirea sorocului să 
am a-l da dumnealui desăvârșit meșter la acest meșteșug, încât să 
nu aibă la cel mai mic lucru trebuintä de alt meşter, iar când nu 
i-l voiu da învăţat atuncea să am a-i plăti eu dumnealui toată 
pieiciunea ţiganului şi slujba ce putea face într'acest de estim 
de vreme. 

Şi pentru credință am iscălit. 

(1)814 Septemvrie 4. 

Iohan Frilih (iscălitură proprie cu caractere gotice). 

Ioan Freilih (în chirilice de altă mână). 


Doc. original, hârtie, format mic. 
(Acad. Rom., doc. CLXXX/188) 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 317 


145. 
1814 Octomvrie. 


Zapisul lui Varlam prin care se învoeste cu mănăstirea Znagov, 
dându-i patru capele de bivoli, pentru un țigan. 


Eu cel mai Jos iscălit, dau acest zapis al mieu, la sfânta mănă- 
stire Znagov să să ştie că un Stan sin (loc liber) holop al sfintei 
mănăstiri carele în multe rânduri fugind dela sfânta mănăstire 
după firescul lui nărav si preumblând când la o parte când la alla, 
în cea dupe urmă întâmplându-se a să încărdoşi cu o tigancä a 
mea de care şi nestând mijloc a să despărţi și socotind că poate să 
si fugă amândoi în lume, ca să nu pierz atât eu tiganca cât si 
sfânta mănăstire tiganu m'am învoit cu prea sfintia sa părintele 
vlădica Neofit Mireon năstavnicu sfintei mănăstiri şi am dat sfintei 
mănăstiri patru capete de bivoli, însă două bivolite fătătoare și 
doi bivoli mari și să rămâie si el al mieu. Precum şi zapisul prea 
sfintiei sale ce mi s'au dat cu pecetea sfintei mănăstiri coprinde. 

Si spre încredințare am iscălit atât eu cât si alte obraze ce 


s'au aflat la acea învoială faţă. 
1814 Octomvrie. 
Varlam adeverez 


Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. XX/84) 


146. 
1815 Decemvrie 30. Iaşi, 


Scarlat Alexandru Calimach, Domnul Moldovii, dăruieşte boie- 
rului Dimitrie Plaghino, fost mare postelnic, douăzeci sälase de 
țizani din țiganii domneşti. 


Datorie oblăduitorilor de noroade domni si ighemoni este nu 
numai a purta de griji spre întemeerea ţărilor ce și pe acii ce-l 
află slujind domniilor sale să-i cuprinză şi să-i împărtăşască cu 
domnestile mili. 

Drept aceia dar si domnia mea din ceasul ce mila sfântului 
Dumnezeu am primit ocârmuirea stăpânirii si ni-am suit la părin- 
tescul si domnescul nostru scaon, al acestei de Dumnezeu păzite 
ţări, cu neadormită priveghere am fost, spre a răsplăti slujbele 
tuturor celor ce sau aflat, si să află slugi domneștei noastre curţi, 


www.dacoromanica.ro 


318 DOCUMENTE 


si prin cât au fost cu putință, pre toţi aceia ce după cuviinţă și 
dreptate li s'au căzut, nu i-am lăsat neînpärtäsiti de domnescul 
nostru ajutor și milă. 

Intre care luând domnia mea aminte şi pentru al nostru cinstit 
şi credincios boeriu dumnealui Dimitrie Plaghino, biv vel postelnic, 
că după dreptate să cuvine a fi împărtășit cu oarescare al noastre 
domnești mili, spre răsplătire slujbelor dumisale ce au slujit atât 
mai nainte cât și acum să află slujind domnii mele si țării cu cre- 
dintä şi dreptate. 

Si iată prin acest al nostru domnesc hrisov i-am dat domnia 
mea danie si miluire douăzeci sälase de ţigani, dintr'ai noştri 
drepţi ţigani domnești străini, veniţi de peste hotar aici în Mol- 
dova, care după nestrămutat obiceiul pământului s'au luat întru 
al noastră domnească stăpânire, anume: Petcul sin Măine bucătar, 
(urmează loc liber pentru ceilalţi care nu s'au mai scris). 

Toţi aceştia cu femeile, copiii lor și cu tot rodul cât este născut 
şi se va mai naște dintru dânșii ca să fie drepţi robi în veci. 

Asupra cărora hrisovul domniei mele acesta, să-i fie dumisale 
desăvârșit danie si miluire statornică neclätit si nerusuet nici odi- 
nioară în veci, care s'au întărit cu al noastră domnească iscălitură 
şi pecete. 

S'au scris hrisovul acesta la scaunul domnii mele în orașul 
Iaşi întru cea de a doua domnie al noastră la Moldavie, în anul 
al patrulea, în cursul anilor dela Mântuitorul Hhristos. 

1815 Dechemvrie 30. 


Doc. original, hârtie lustruită; pecete mare cu tus și iscălitura domnească 
(Acad. Rom., doc. CLXXXI/44) 


147. 
1816 Septemvrie à. 


Zapisul Dinului bărbierul, prin care se angajează să înveţe 
meșteșugul bărbieriei pe un ţigan al clucerului Nicolae Glogoveanu. 


Zapisul meu la cinstita mâna dumnealui cluceru Nicolae Glo- 
goveanu precum să să ştie că am luat eu pe unu dintre ţiganii 
dumnealui ca să-l învăţ la mestesugu bărbieriei cu soroc de un 
an şi jumătate și la împlinirea sorocului să fiu dator a-i da băiatu 
desăvârșit bărbier, învăţat întocmai ca și mine, având idee de a 
rade atât la prostime cât și la epochemeni după cum eu rad. 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 319 


Si dumnealui să fie dator a îmbrăca bäiatu un an cu haine și 
să-mi dea şi o chilă de mălai, iar alt nimic. 

Şi când la acest soroc nu-i voiu da băiatu învăţat precum zic, 
întocmai ca si mine, să fiu dator a-i plăti munca ţiganului în câtă 
diiastimă de vreme au sezut, fiindcă si dumnealui asemenea ade- 
verintä mi-au dat mie si pentru adevărată credință m'am iscälit. 

1816 Septemvrie 5. 
Dinu bărbier adeveresc. 
Doc. original, hârtie. 
(Acad. Rom., doc. CLXXX/160) 


148. 
1816 Octomvrie 22. 


Zapis peniru facerea lui Florea feciorul lui Ioan Ungureanul, 
jude de ţigani peste ceata lui Dundi. 


Fiind trebuintä de a să rândui jude de ţigani la (indescifrabil) 
sälas din ceata Dandii jude, ce i-am luat zestre de la socru-meu 
s'au socotit că Florea, feciorul lui Ion Ungureanul, a fi jude, 
căruia i s'au dat si izvod arătător de numele fiestecäruia ţigan și 
de copiii lor ce i s'au dat pe seamă. Si s'au dat şi povätuire în ce 
chip si cu ce rânduială să să poarte prin cercetasii lui si să nu-i 
lase a se räsleti câte unul din ceată, nici a să amesteca cu alți 
ţigani străini, nici a da şi a lua schimb fără ştirea mea. Vi să po- 
runceste şi vouă cetași să-l cunoaşteţi de jude si să dati ascul- 
tare şi supunere la cele ce (va) arăta din porunca mea, iar când 
pe vreunul vă va asupri fără cale să vie aice să-l arate şi își va afla 


a sa dreptate. 


(1)816 Octomvrie 22. 
(Indescifrabil). 


Doc. original, hârtie groasă. 
(Acad. Rom., doc. XLVII/92) 


149. 
1817 Februarie 15. 


Zapisul lui Gheorghe pânzaru, ce-l dă cocoanei Elenchii Glogo- 
veanca, că a luat un tigänus al ei ca să-l înveţe meșteșugul pânzăriei 
până în trei ani. 


www.dacoromanica.ro 


320 DOCUMENTE 


Adicä eu care mai jos mä voiu iscäli incredintez cu acest zapis 
la cinstita mâna dumneaei cocoanei Elenchii Glogoveanca, precum 
să să ştie, că am luat un tigänas al dumnealor anume Nicolai ca 
să-l învăţ mestesugu pânzăriei. 

Deci, de acum în trei ani, să am a-i da pe tiganu ce s'au zis desă- 
vârsit la acest mestesug. Si pentru osteneala mea să aibă dumneaei 
a-mi da postav un giubelic (gubelic?), iar când la soroc de trei ani 
nu voiu urma de a-i da dumneaei pe ţigan învăţat, întocmai precum 
ştiu eu, să am a-i plăti toată pierderea de vreme cât putea a-i 
posluși, 

Si pentru mai adevărată credinţă m'am iscälit. 

(1)817 Februarie 1. 
Eu Gheorghe pânzar. 
Eu loan adeveresc. 


Doc. original, hârtie, format mic. 
(Acad. Rom., doc. CLXXX 157) 


150. 
1817 Mai 1. 


Zapisul Stanciului croitorul, prin care se angajează ca în soroc 
de patru ani să învețe mestesugul croitoriei pe un băiat de ţigan al 
lui Nicolae Glogoveanu fost mare clucer. 


Incredintez cu acest zapis al meu la cinstita mâna dumnealui 
biv vel clucer Nicolae Glogoveanu, precum să să știe, că am luat 
pă un Mihai băiat tiganu dumnealui ca să-l învăţ la mestesugu 
croitoriei cu soroc de patru ani, să i-l dau desăvârşit meșter în- 
tocmai ca și mine având știință atât la cusut cât și la croit la 
fel de fel de lucruri câte le metaheriseste un croitor meșter, iar 
pentru îmbrăcăminte să fie dumnealui clucer dator pă doi ani 
să-l îmbrace cu haine cât si cămăși și orice-i trebuie, iar pă doi ani, 
fiindcă mă folosäsc si eu de băiat, să fiu eu dator a-l îmbrăca si la 
împlinirea aceștei diestim (acestui timp) de patru ani să fiu dator 
a-i da dumnealui ţiganu desăvârșit meșter după cum să cuprinde 
mai sus, iar când la acest soroc din nesilinta mea nu va ieşi băiatu 
învăţat, mă leg printr'acest zapis, că ori cât va pretinderisi dum- 
nealui dela mine munca ţiganului să fiu dator, fără de cuvânt, a-i 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 321 


plăti. Şi pentru mai adevărată credinţă neștiind carte am pus deget 


în loc de pecete ca să se crează. 
1817 Mai 1. 
x Eu Stancu croitoru adeveresc. 


Doc. original, hârtie, format mic. 
(Acad. Rom., doc. CLXXX/178) 


151. 
1818 Ianuarie 20. 


Porunca epistasiei țiganilor domneşti către căpitanul Ion Bä- 
zădică, ca să cerceteze pricina ce are dascălul Adam cu nişte țigani, 
cărora le-a dat bani pentru muncă şi acum nu voiesc a face. 


De la epistăsia ţiganilor gospod. 

Către căpitanul Ion Băzădică: — dumnealui dascălu(l) Adam 
au arătat aice că ar fi dat bani pe muncă la Lupaşcu Tulumbă şi 
la Budai cu alţii ai lor. Si au cerut pentru punere la cale, ca ori 
banii să-i dea sau să-i muncească după zapisul ce au dat. 

Deci să mergi dumneata să cercetezi şi să pui la cale ca să-i 
muncească după zapis, sau să-i deie banii, iar fiind osăbită pri- 
cină și acolo nu să vor supune a plini, să-i trimiti aicea. 

(Indescifrabil). 
(1)818 Ghenarie 20. 


Doc. original, hârtie pătată de umezeală. Pe verso: Către căpitan Ion 
Băzădică ocolas. 
(Acad. Rom., doc. XLVII/145) 


152. 
1819 Ianuarie 21. 


Zapisul lui Alexandru căldăraru, pentru luarea unui ţigan a 
spătarului Dracache Roset, ca să-l înveţe mestesugul căldărăriei. 


Adică eu Alexandru căldărar incredintez prin acest zapis al 
mieu ce fac la cinstita mâna dumisale coconului Dracache Roset, 
biv vel spătar, precum să fie știut, că am luat un ţigan a dumisale 
anume Vasăle, ca să-l învăţ meșteşugul căldărăriei. 

Mă îndatoresc dar, ca în curgere de un an, să-l dau dumisale 
învăţat bine ca să lucreze meșteșugul acesta a căldărăriei întocmai 
precum şi eu lucrez. 


21 


www.dacoromanica.ro 


322 DOCUMENTE 


Imbrăcămintea numitului țigan şi mâncarea sa, să fie de a 
mine şi dumnealui boierul la împlinirea anului, făcând tiganul 
teslim dumisale învățat bine, să aibă am da şase coti postav. 


Şi spre încredințare am pus degetu. 
1819 Ghenarie 21. 
Eu Alexandru cäldärar adeverez 


Doc. original, hârtie. Pe verso: Zapisul lui Alexandru căldărar pentru 


Vasäle tigan. 
(Acad. Rom., doc. XXIV/67) 


153. 
1830 Septemvrie 17. 


Haimanul Costandin Palade därueste trei suflete de ţigani stol- 
nicului Vasile Botăş « pentru multe slujbe ce au săvârşit către ţară ». 

Costandin Palade hatman fac știut prin această scrisoare ce 
dau dumisale stolnicului Vasile Botăş că pentru multe slujbe ce 
au săvârșit cătră ţara noastră în vreme trecută, deși răsplătire i 
să cuvine mai multă, dar acum spre o dovadă numai a bunei 
noastre plecări către dumnealui, am dăruit trei suflete de ţigani 
din drepţi robii mei și anume pe Neculai Matei cu femeia lui Maria 
şi un copil loan, pe care în puterea acestii scrisori a mele, de astăzi 
înainte şi în veci, atât dumnealui cât si urmaşii dumnealui, din 
neam în neam va stăpâni arätatii ţigani, cu tot rodul ci să va naşte 
dintrânșii, fără nici o supărare dinspre nimene, spre care urmează 
a mea iscäliturä. 

1830 Septemvrie 17. 
Constandin Palade hatman 


(Acad. Rom., ms. 1528, p. 1) 


154. 
1833 Noemvrie 19. 


Zapisul cneghinii Elenca Uracov, fiica răposatului agă Ră- 
ducan Rosăi, soția cneazului Alexandru Uracov, prin care vinde 
dvoreninului Dimitrie Beldiman 178 suflete de ţigani läesi, în pret 
de câte 4 galbeni sufletul. 


Zapis 


Jos iscălita cneghina Elenca Uracov, fiica răposatului agă 
Răducanu Rosăt, incredintez prin acesta, că la însoţirea mea 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 323 


cu cneazul Alexandru Uracov, între altele mi s'au dat zestre si 
250 suflete ţigani läesi si fiindcă slujba bărbatului mieu, cum si 
cea mai mare parte a zestrii mele, mă cerea a trăi în Rusia şi după 
împrejurări neavând mai mult trebuintä de arătaţii ţigani, i-am 
hotărit spre vânzare, mai vârtos având a împlini cu banii ce-i 
voiu cuprinde de pe dânşii și un mare interes a zestrii mele din 
Besarabia. Aşa dar, găsindu-se muşteriu dumnealui dvoreninul 
Dimitrie Beldiman, i-am și vândut una sută șapte zeci şi opt 
suflete, cuprinzătoare de treizeci şi două sălaşe a cărora nume şi 
poreclă pre larg sunt arătate în catagrafia din dosul aceștia, cu 
preţ câte patru galbeni sufletul, care bani i-am și primit deplin 
în mâinile mele. Drept aceia am dat dumisale acest zapis cu 
care să fie volnic atât dumnealui cât și urmaşii dumisale a stăpâni 
arätatii ţigani ca pe nişte drepţi robi a dumisale în veci, nesupărat 
de către nime, căci orice pretenţie (se) va naște din partea oricui 
asupra acestor ţigani, eu să fiu răspunzătoare, iar dumnealui întru 
nimică să nu fie supărat. 

Și dar pe temeiul acestui zapis își va face dumnealui și întări- 
turile cuviincioase din partea ocârmuirei și spre credință urmează 


a mea iscălitură. 
Anul 1833, luna Noemvrie 19 zile. 
Cneghina Elenca Uracov 


Pe pagina 2 și 3 a doc. urmează următoarele: 


Catagrafie de ţiganii vânduți 


Nr. Numele celor bătrâni Numele copiilor 

7. Simion Boroghină căldărar Costandin, Gheorghie, Ioan 
Maria, femeia lui. Ioniță, Neculai 

4. Gheorghie Slabu Ilinca 
Safta, femeia lui. Catrina 

5. Gheorghie Parno ce-i zic Ioniță 

si Bälcut Marghioala 

Catrina, femeia lui. Ioana 

8. Andrei căldărariu Ion, Smaranda, Irina, Vasile, 
Maria, femeia lui. Safta, Simion 

6. Toader sin Ioniță Stefan, Coman, Petrache, 
Irina, femeia lui. Maria 


21° 


www.dacoromanica.ro 


4. Gheorghie Stanciu, văduv 


Numele celor bătrâni 





. Şerban sin Ioniţă 


Ioana, femeia lui. 


. Grigorie Perdus 


Rada, femeia lui. 


6. Neculai Slabu 


121. 


Ioana, femeia lui. 


. Iordache dobosariu 


Catrina, femeia lui. 


. Negoiţă Stanciu 


Tanacita (Tanasita) 


. Stan Slabu 


Catrina, femeia lui. 


. Vasilie Slabu 


Ileana, femeia lui. 


. Ion Bäläut 


Rada, femeia lui. 


. Neculai Leiba 


Floare, femeia lui. 


. Ion Ciurariu 


Maria, femeia lui. 


. Jon Cioinä 


Rada, femeia lui. 


. Gheorghie Negiul 


Fetita, femeia lui. 


. Vasile Tetcă 


Zoita, femeia lui. 


. Rada vädana 


. Gheorghe Cioină 
Nastasia, femeia lui. 


. Vasile sin Dobrin 


Ioana, femeia lui. 


DOCUMENTE 


Numele copiiilor 
Catrina 
Maria 


Hurmuzache, Vasile, Maria, 
Anica, Neculai 


Stoica, Catrina, Dumitru 


Gheorghie, Hurmuzache, 
Floare, Smaranda 
Anita, Trida, 

loan 


Irina 


Ioana, Vasile, Gheorghie, 
Toader, Maria 

Catrina, 

Gafita 

Dumitrache, Gheorghie, 
Maria 

Anita, Andon (Anton?), Vasile, 
Nastasia, Negoitä 

Stan, Ion, Ileana, 

Catrina 

Smaranda 

Neculai 

Stan, Toader, Maria, 

Vasile, Marghioala 

Gheorghie, Catrina, Maria, 
Ştefan, Iordache, Floare, Ioana 
Vasile, Stan, Gheorghie 
Neculai, Safta 


. Casandra 


Toader 
Marghioala 


www.dacoromanica.ro 


[er] 


DOCUMENTE 


Nr. Numele celor bătrâni 
. Dumitru Slabu 
Ancuţa, femeia lui. 
. Ion Perdus 
Floare, femeia lui. 


. Sava hierariu 
Casandra, femeia lui. 


. Stanciu doboșar 
Maria, femeia lui. 


. Stamate Perdus 
Florica, femeia lui. 


. Neculai Perdus 
Ilinca, femeia lui. 


Numele copiilor 
Dragomir, Floare, Voica, 
Gheorghie, Irina 
Panaghita 
Smaranda 


Gheorghe, Stoian, 
Maria 

Ion, Märgürita, Vasile, 
Gheorghe, Ioana 


Zavinca, Toader, 
Safta, Gheorghe 


liana 
Stefan 


325 


8. Cristea ciobotaru 
Băbiţa, femeia lui. 


8. Costache Vărlan 
Fetiţa, femeia lui. 


Ion, Catrina, Safta, Sanda, 
Ioniță, Bălașa 

Manolache, Stan, Măriuca, 
Budina, Safta, Manca (?) 


3. Vasile doboșariu loana 


Casandra, femeia lui. 


5. Costandin Stângu 
Armanca (indesrifrabil) 


Ioana, Ancuta, 

Negoiţă 

178. Adecă una sută șaptezeci și opt suflete și cuprind toţi ţiganii 
ce mai sus să arată, care i-am vândut dumisale dvoreninului 


Dimitrie Beldiman. 
Anul 1833 luna Noemvrie 19. 


Cneghina Elenca Uracov 


(Mai jos pe acelaşi document:) 
Divanul Apelativ al Ţării-de-Jos 


In urmare cererii ce-i iscălită în dos de cneghina Elenca Uracov 
(născută Roset) au făcut Divanului prin jaloba ce au dat si în 
temeiul otnoseniei logofetii Justiţiei cu No. 1677 însoţită cu trei 
copii, cea întâi de pe nota consulatului împărăției Rosiei de 
supt No. 381 către logofetie ; cea al doilea de pe înscrisul dumnealui 
cneazului Alexandru Uracov dat în consulat pentru sigurisirea 


www.dacoromanica.ro 


326 DOCUMENTE 


preţului ţiganilor vânduti de către dumneaei Elenca Uracov prin 
acest zapis; şi cea al treilea de pe înscrisul dumisale agoaei (soţia 
agăi) Mărioara Roset prin care siguriseşte pretenţia dumnealui 
aga Scarlat Donici. 

S'a încredințat zapisul acesta cu iscăliturile cilenurilor și 
pecetea divanului. 

(urmează trei iscălituri indescifrabile). 
(L. P.) Directorul cantelariei, Gheorghie Stamate 

Secsia I, No. 778. 

1834 Martie 2. 

Jos iscălitul știut fac că mai sus arätatii ţigani afară de patru 
sălaşe anume Gheorghie Stanciu, Ion Cioină, Särban sin Ioniță 
şi Costache (indescifrabil) cu femeile lor cuprinzătoare de douăzeci 
si șapte suflete ce am apucat a vinde paharnicului Ioniţă Sion, 
rämäsita de una sută cincizeci si unul suflete, i-am vândut dum- 
nealui, kk. Neculai Rosăt, fratele vânzătoarii chneghine Elenco 
Uracov cu preţ câte patru galbeni şi jumătate sufletul, primindu-mi 
si toţi banii deplin, am dat dumnealui si toate documenturile ce 
am avut asupra acestor ţigani. Deci de astăzi înainte si în veci 
va stăpâni atât dumnealui cât și urmaşii dumnealui arätatii 
țigani ca pe nişte drepţi robi a dumisale. 

Si spre credință urmează a mea iscălitură. 

Dvorenin Dimitrie Beldiman 
1834 Iunie 13. 


Doc. original, hârtie groasă lustruită, de formatul unui ziar. 
(Acad. Rom., doc. CIX/107) 


155. 
1848 Sepiemvrie 28. 


Delă pentru desființarea bileturilor de slobozenie ce se dăduse 
țiganilor particularilor și pentru întoarcerea acelor ţigani la urma lor. 


Noi comisarul împărătesc în Printipaturi şi caimacamul Țării- 
Româneşti luând în băgare de seamă că ţiganii, care făcând 
parte a proprietarilor particularilor, ori că au fost aşezaţi pă 
moșiile acestora, s'au că s'au aflat în slujba casei fiecăruia, s'au 
liberat în vremea revoluţiei de îndatoririle cărora legea organică 
îi supune și că acest punct atinge neapărat cestia prosperității 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 327 


țării, hotărâm, ca toate acturile slobozite în vremea revoluţiei 
în privinţa ţiganilor particulari rămân desfiinţate şi că bileturile 
slobozite fiecăruia din acei ţigani de la 14 Iunie din urmă, până 
la 13 Septemvrie curgător, să se ia înapoi și să se desființeze. 

Se deosibesc din această categorie numai acele bileturi, prin 
carele, particularii de bună voie, își au sloboziti ţiganii lor, fiind 
aceasta un drept ce îl au în puterea legilor ţării, că, condiţia 
țiganilor particularilor trebue să rămâie în starea ce au fost mai 
înaintea evenimentelor dela 11/23 Iunie. 

Că dispoziţiile decretate de obșteasca adunare din anul 1832, 
în anul 1843, și la 11 Februarie 1847 pentru treptata liberare a 
acestei clase de oameni, trebue să-și aibe iarăși a lor putere și să 
fie puse în lucrare întru toate întocmai. 

Indatorăm tot de odată pe proprietari ca să trateze pă ţigani 
după legile iubirei de oameni și asemănat cu dispoziţiile Regula- 
mentului organic. 

Domnul ministru din Lăuntru este însărcinat să puie în lucrare 
îndeplinirea coprinderii acestui decret. 

Toader Constandin Cantacuzino 
28 Septemvrie 1848 


Ducurejti 10 Octomvrie 


(Acad. Rom., ms. 3867, f. 6) 


156. 
20 Februarie 1804. 


Hrisovul lui Alex. Constantin Moruzi, Domnul Moldovii, prin 
care hotărăşte ca ţiganii lingurari şi ursari să nu mai fie dat 
danie de către domnie, nimănui, etc, etc. 


Hrisov gospod pentru ţiganii lingurari şi ursari. 

Cu mila lui Dumnezeu noi Alexandru Constantin Muruzi 
Voevoda Domnu Tärii-Moldaviei. 

« In știință să face cu acest hrisov a domniei mele tuturor ce 
li să cuvine a ști, că după ce din mila sfântului Dumnezău am 
domnit acum de isnoavă al doilea rând, aicea într'această bine 
credincioasă si de Dumnezeu păzită ţară a Moldaviei, cu nea- 
dormit cuget noi am fost asupra tuturor de obște, ca să punem 
la cale mai bune statornicii și orânduieli si folositoare urmări. 


www.dacoromanica.ro 


eo 
DWD 
oc 


DOCUMENTE 


Care încât au fost cu putere ne-am silit si multe bune puneri 
la cale sau săvârşit până astăzi, cum prin osäbite hrisoave a 
domniei mele să văd. 

Asijderea nu am trecut domnia mea cu vederea si pentru 
rândul țiganilor lingurari si ursari, ce din vechiu sunt ai cămării 
domniei, care prin jaloba ce au dat domniei mele, făcând rugă- 
minte, ca şi de către domnia mea, să li se întărească hrisoavele, 
ce au pentru bună statornicie lor si pentru a nu să mai da danii 
din neamul lor pe la nimene, cu care jalobă fiind ei rânduiti de 
către domnia mea, la ai noştri cinstiți si credincioşi boieri si lui 
Costachi Balş, fiind atunce vel logofăt de Tara de jos si lui Lucache 


Arghiropulo biv vel spatar, si... Iordachi Roset vel vistier, ca 
să cerceteze, atât jaloba lor, cât si hrisoavele ce au. Care rânduiti 
boieri după cercetare ce-au făcut prin anaforaoa...; ce iaste din 


anul trecut 1803 Decemvrie 28, aşa arată, că câte ponturi au 
găsit drepte si cu cale si fără păgubirea obștii, le-au lăsat în stare 
precum au fost, așăzându-le şi mai bine. lar cele ce s'au găsit 
pricinuitoare de strâmbătate si păgubire obștei acele le-au stră- 
mutat și le-au aşezat cu bună rânduială, ca nici obștii să nu să 
păgubească, nici ţiganii domnești să nu să supere, peste dreptate, 
cum pre larg cere aceias anafora. 

Care cercetându-o domnia mea cu toată luarea aminte din 
punct în punct s'au găsit bună si cu cale. Drept aceia dau domnia 
mea prin acest al nostru domnesc hrisov, hotărim si asezäm de 
acum înainte si în veci așa să să pazască, nestrămutat. Adecä: 
1. Hotărim şi legăm ca de acum înainte țiganii lingurari şi ursari, 
danie de către domnie să nu să mai dea, măcar la orice obraz ar fi, cum 
şi câţi ar fi câştigat înainte hrisoave dela luminatii domni pe acest 
fel de ţigani și n'or fi apucat a-i rădica până acum din tigänime 

_domnească să nu li să dea în stăpânire din neamul ţiganilor ursari 
şi lingurari. 

Ce să aibă domnia a da acelorlalti ţigani domnești, în locul 
lingurarilor și ursarilor, intärind acelora stăpânire prin osăbit 
hrisov. 

Căci şi prea iubita doamna noastră au avut danie, douăzăci 
sälase lingurari, cu hrisov din leat 1781, Noemvrie 20, dela feri- 
citul întru pomenire, pre-înălţat părintele domniei mele si in urmă 
i-au fost dăruit dumisale hatmanului Răducanului Roset pe care 
i-au şi stăpânit până în vremea cei dintâi domnie a noastră, 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 329 


când cunoscând domnia mea răsipire ce sau fost făcut tiga- 
nilor am fost dat dumisale hatmanului Răducanu din alți ţigani 
domnești străini ce s'au aflat atunce aice în ţară, cum pre larg să 
arată la hrisovul domniei mele, ce s'au dat atunce dumisale hat- 
manului de schimbătură, care iaste din leat 1792 Noemvrie 8. 

2. Si ori câţi alţii vor avea împărţale cu domnie si după ce să 
va face cercetare prin boierii ce vor fi rânduiti prin tidulä gospod, 
fiind faţă si vornici de ţigani si bulubasii si jiuzii de ţigani gospod, 
câte suflete de țigani lingurari şi ursari va rămâne să ia oricine, 
să nu să dea nimănuia dintr'aceste două niamuri; ce să aibă a da 
dintr'alt niam de ţigani domnești ce vor îi în Moldova. 

Intărind aceluia stăpânire cu hrisov gospod, însă noi la câte 
impärtele vor îi înainte hrisovului, întărit cu blăstăm, iar câte vor 
fi dela facerea hrisovului încoace, cum şi daniile de să vor afla 
făcute cu or(i)ce alte amestecături, acele să se urmeze după cuprin- 
derea hrisovului mai sus arătat. 

3. Oricare pe supt cumpăt fără știrea domniei, a cununa vreun 
țigan al său cu tigancä domnească, sau tigancä a sa cu ţigan dom- 
nesc, ca pe urmă să poată a cere și lua în stăpânire ţigani dom- 
nești. Oricând vor dovedi pe unul ca acela, nazirii, epistatii si vor- 
nicii de ţigani gospod, că au săvârşit asămine chip de viclesug 
spre păgubire cămării, atuncea partea ce(a) străină, ţigan sau tigancà 
de va fi, să să ia cu totul în stăpânire domniascä şi să să treacă 
la tablă, păgubindu-ni ca acia purtător spre pilda altora după 
obiceiu ce s'au urmat și mai înainte. 

4. Orice pricini de judecăţi si de implinele vor fi între dânșii, 
numai epistatul și vornicii lor să le caute cu dreptate după vechiul 
obiceiu, iar ispravnicii și alţi dregători să nu se amestece cât 
de puţin. Fără numai când să va întâmpla moarte de om și atunce 
cu buna lor, înscris să să trimită la divan. Jar când ţiganii vor 
ava alte pricini cu alţi lăcuitori ai ţării, atunce ispravnicii tinu- 
tului să le cerceteze pricina si de va rămâne să ia tiganul dela 
lăcuitori ceva, să-i si împlinească dreptul său, iar de va fi pricina 
ca să ia locuitorul dela ţigan, atunce ispravnicul să nu să amestece 
a împlini nimic dela ţigani, ce numai nazirul şi vornicii de ţigani 
căutându-le pricina, vor face şi împlinire. 

5. Hotărim domnia mea ca de acum înainte, ţiganii lingurari 
şi ursari să nu mai fie supăraţi cu poclonul înnoirilor hrisoavelor 
ce au, nici hrisoavele lor să nu să mai înnoiască, ce toate hrisoavele 


www.dacoromanica.ro 


330 DOCUMENTE 


să se deie la o sfântă mitropolie, ca să fie deapururea păzite, 
împreună cu alte hrisoave a ţării. 

6. Darea birului lor să fie la cămara gospod, după cărţile de 
poruncă ce să vor da dela visterie, mai adaugânduase la fiestecare 
dajdie, câte un leu de toată crucea, după cum însuși ei s'au primit 
şi au așezat înaintea cinstitilor boierilor de soiu arätati. 

7. Pe unde vor ierna ţiganii gospod, fiindcă ei fac multă stris 
cäciune si tăiere în păduri fără de nicio băgare de samă, cu care 
că aduc multă scădere în păduri, dar pricinuesc si păgubire celor 
cu moșiile, hotărim domnia mea, ca întâi să să învoiască cu stăr 
pânii moșiilor, atât pentru iernatec cât și pentru văratec. Insă 
învoiala să nu fie cu vreo cerere asupritoare de cătră stăpânii 
moșiilor, ce să să socotească, ca nici ţiganilor gospod, să li să prici. 
nească vreo greutate si asuprire peste dreptate si peste putinţă, 
nici stăpânii moșiilor să nu rămâie să să păgubească de drept 
venitul lor, Cum si pentru fânatul ce le va trebui, asămine si 
pentru loc de arat pâine și alte sămănături ce vor face, în Jocul 
ce fac și lăcuitorii ţării, să dea si ei zăciuiala ca si alţi lăcuitori, 
iar pe unde vor poposi când umblă cu sätrile si vor sta la un loc 
cinci, şase zile, pe loc slobod, unde să nu să facă nicio stricăciune, 
să nu fie supăraţi de cătră stăpânii moșiilor cu nimică. Insă si ei 
să feriască tarinele si fânatele ce sânt și pentru trebuinta stăpâ, 
nilor moşiei si a lăcuitorilor, Iar de vor face vreo stricäciune, să 
ispăşească și să plătească păgubire ce să va dovedi că au făcut. 
Cum și pentru, vasăle, albii, coveti si altele ce vor vrea să facă 
din păduri, pentru alisverisul lor, să aibă iarăși a să învoi cu stăs 
pânii moșiilor. 

8. Pentru un mascur, doi, ce va avea fiestecare lingurar si 
ursar să nu să supere de desătină, după vechiul obiceiu. 

9, Așijderea poruncim domnia mea cu cai de olac să nu să 
supere, 

10, Aşijderea hotärim domnia mea, ca de acum înainte, cu 
lucrarea cenușii pentru fabrica de steclärie si de botäsürie, să nu 
fie supăraţi, nici cu salahorie, nici cu unele de aceste, însă la zapcii 
lor, sau cu plată, ce să fie pururea slobozi a să hrăni fieștecare cu 
dreptate si cu meșteșugul lor, nepägubind pe nimenea cu nimicä, 

11. Oricând să vor întoarce în ţara aceasta, ori din lingurari, 
ori din ursari, din niamul care va îi drepţi ţigani gospod, lingurari 
si ursari, întorcându-să înapoi dintr'alte ţări, de unde au fost 


www.dacoromanica.ro 


DOCUMENTE 331 


fugiţi, să nu să dea nimăruia danie, ce să-i ia în cetele ţiganilor 
gospod, după cum s'au urmat și până acum si pentru ca să să 
păzască acest asäzämânt, nestrămutat în veci, preosfintia ta 
părinte mitropolit, împreună cu iubitorii de Dumnezeu episcopi 
de pe la scaune, să legaţi, cu arhieresc blăstăm, scriind mai jos în 
hrisovul acesta şi iscălindu-vă. 

Și spre a avea ţiganii gospod la mâna lor luminare de îndreptare 
spre paza pronomiilor ce s'au asäzat mai sus, să li să dea aseminea 
copie de pe hrisovul acesta. Si spre aceasta iaste credinţa însumi 
domniei mele de mai sus scris. 

Noi Alexandru Constandin Muruzi Voievod si credinţa a prea 
iubitilor fiilor domnii mele, Costandin Voievod, Dimitrie Voievod 
si Necolae Voievod şi credința a trei arhierei a ţării, preosfintia 
sa părintele mitropolitul Moldaviei, kirio kir Veniamin şi iubi- 
torii de Dumnezău episcopi de pe la scaune, sfintia sa kir Ghe- 
rasim, episcop Romanului, sfintia sa kir Meletie, episcop Husului 
si credinţa cinstiţi și credincioşi boieri divanului domniei mele și-a 
lor Costache Ghica vel logofăt de Tara de jos, Iancul Razul vel 
logofăt de Tara de sus, Neculai Balș vel vornic de Tara de jos, 
Alexandru Ianculeu vel vornic de Tara de jos, Gavril Conache vel 
vornic de Țara de sus, Dimitrie Sturdza vel vornic de Tara de sus, 
Dimitrie Ghica vel vornic al obștei, Luchache Arghiropulo vel 
postelnic, Alexandru marele hatman i pârcălab Sucevei, Neculai 
biv vel postelnic, epistat cămărășiei, Iordache Roset vel vistier, 
Alexandru Balș vel agă, Grigorie Ghica vel vornic de aprozi, 
Neculai Bas vel spatar, Dimitrie Bogdan biv vel spatar, epistat 
comișiei, Vasilie Roset vel ban, Neculai Dimachi vel căminar si 
credinţa a tuturor boierilor divanului domniei mele a mari şi mici. 

Inscrisu-s'au hrisovul acesta la scaunul domniei mele în orașul 
Eșii, întru a doua domnie a noastră, la Moldavie, în anul al doile, 
în cursul anilor de la Mântuitorul Hristos 1804 Februarie 20. 

(L. P.) Alexandru Muruzi Voievod. 
Costache Ghica vel logofăt procit. 
De mine s'au alcătuit după înaltă poruncă, Șerban Sulzer. 


S'au trecut la condica divanului, Matei Costin, clucer. 


(Acad. Rom., ms. M, p. 113 v—]15) 


www.dacoromanica.ro 


Ms. 


Ms. 


Ms. 


BIBLIOGRAFIE 


MANUSCRISE SI DOCUMENTE DELA ACADEMIA ROMÂNĂ 


91. « Condică de anatorale și hrisoave ». 

186. (Capitolele privitoare la: + Foaia dela toţi ţiganii cu numele co- 
piilor lor și cu vârste fieșicăruia, 1825, cum arată și « Tiganii de laie 
ce s'au luat înscris pe létu (1)824 ». 

257. « Pomelnicul mănăstirei Govora» (copie făcută de Ieromonahul 
Visarion din mănăstirea Tismana la 1777, după cum se constată 
din însemnarea de pe foaia 51). 

404. « Catastihul averii lui Constantin Brâncoveanu ». (Catastih de 
toate satele cu rumânii și moșiile, casele, viile, ţiganii, ce avem și 
dela părinţi si am cumpărat si noi, care am împărțit copiilor noştrii, 
după cum am socotit mai cu dreptul, cum semnează înainte anume. 
7216 (1708). 

500. «Condica Sfintei Mănăstiri Strehaia, întru care să cuprinde toate 
cărţile și zapisele de moșii, scrise la anul 1791, la metohul Episcopii 
în Craiova ». 

671. « Condica Mitropoliei Ungrovlahiei din timpul lui Constantin 
Brâncoveanu — zisă și condica lui Antim—în care sunt trecute 
odoarele, cărțile şi documentele moșiilor Mitropoliei, atât din Târ- 
goviște cât și din București ». 

760. « Viaţa ctitorilor » manuscris miscelaneu — partea III; cuprinde 
copie de pe cartea de slobozenie dată de Filaret Mitropolitul Ungro- 
vlahiei în 1794. 

783. Condică cu copii de documente (din sec. XVIII). 

861. Cinurile ostäsesti a Moldovei — 1832 — (cuprinde o însemnare de 
țiganii care au venit dela Cordun, etc.). 

866. « Principatele Unite ». Registru de ofrande pentru ţiganii emanci- 
pati. 


. 1032. Proiecte şi propuneri (Naziria ţiganilor Statului). 
. 1038. « Interne ». Acte, proiecte de regulament, memorii, etc. din anii 


1841—1864. Tiganii nomazi. 


. 1457. Catagrafia Mitropoliei Ungrovlahiei. 
. 1528. Documentele ţiganilor cumpăraţi si däruiti (1830—1839). 
. 1669. Documente privitoare la ţiganii familiei Sturdza din anii 1720— 


1831. 


www.dacoromanica.ro 


Ms. 
Ms. 


Ms. 


Ms. 


BIBLIOGRAFIE 333 


. 3867. « Dosare — 1848 — XXXVIII. Delă pentru desființarea biletu- 


rilor de slobozenie ce se dăduse țiganilor particularilor si pentru în- 
toarcerea acelor țigani la urma lors. 


. 3923. Barbu Constantinescu, «Țiganii în România» vol. I. 

. 3924. Barbu Constantinescu, « Tiganii în România» vol. II 

. 3925. Barbu Constantinescu, «Țiganii în România », vol. III. 

. 4173. Condică cu copii de documente privitoare la: moșii din județele 


Dâmbovița, Slam-Râmnic, Olt, Vlasca, Buzău, Ilfov, case în Bucu- 
resti si Târgovişte, adeveritä de Nicolae Filipescu vel logofăt si de 
Manolache biv vel stolnic în 1787. 


. 4229. Insämnare de țiganii ce sunt împrăștiați de răposatul Logofăt 


Costachi Ghica, cum si de țiganii ce sunt răpiți de familia Ghicu- 
lestilor, care țigani sunt drepți de danii logofătului Ioan Cantacuzino. 
Sec. XIX, in folio. 
4332. Condica țiganilor pe leat 1837 si 1838. Sec. XIX, in folio, foi 90. 
4843. Condică de țiganii lui Iordache Ghica biv vel Vornic, partea sa 
ce i s'au venit la împărțeala averii mamei sale Maria Cantacuzino, 
1820. Sec. XIX, in folio. 


. 5182. Perilipsis 1) de pe scrisorile moșiilor, viilor, dughenilor si țiganilor. 


Sec. XIX, in folio. 

5291. Catastii de proprietăţi diverse ale fraţilor Drăghici, Şerban, Con- 
stantin, Mihai, Matei si Iordache Cantacuzino, împărţite între ei. 
Sec. XVII — 1668. 

5292. Catastif de toate satele și moșiile, rumânii viile și ţiganii cum- 
părături, proprietatea lui Şerban (Cantacuzino) Voevod. Sec. XVII, 
1680. Dec, 13. 


Documente grupate pe pachete. 


DOCUMENTE DELA ARHIVELE STATULUI 


1. Documente din Secţia Istorică. 
2. Documentele Mitropoliei București. 
3. Documentele mănăstirii Bistriţa, Bradul, Brâncoveni, Cozia, Govora, 


Hanul-Greci, Mărgineni, Mihai Vodă, Secul, Valea Episcopiei Ar- 
geșului, Schitului Seaca. 


COLECȚIA DE DOCUMENTE A D-LUI PROF. NICULAE IONESCU, 
FOST DIRECTOR AL LICEULUI MATEI BASARAB 


COLECȚIA DE DOCUMENTE GEORGE POTRA 


1) perilipsis = rezumat. 


www.dacoromanica.ro 


STUDII 


V. ALECSANDRI, Desrobirea Țiganilor, poezie în +Propäsireas Nr. 5 
anul 1844; si în Opere Complecte, Poezii vol. I, Bucureşti, 1896. p. 200. 
Albina Românească, 17 Februarie 1844 (articol elogios pentru desrobire). 
Dr. ALLARD CAMILLE, Mission medicale dans la Tatarie-Dobrouicha. 
Paris, 1857. 
* ALLARD P., Moyen-Âge (Esclaves, serfs et main mortables). Paris. 
Analele Parlamentare, 1X, partea I. Bucuresti, 1898; si XIV partea I. Bucu- 
resti, 1905, 
* ANDREAS (MUI-SHUKO), With Gypsies in Bulgaria. Liverpol, 1915. 
* Annuaire de la Principauté de Valachie. Bucarest, 1842. 
Anuarul Institutului de Istorie Naţională, vol. II (publicat de Alex. Lape- 
datu și loan Lupaș). București, 1924. 
Anul 1848 în Principatele Române (Acte și documente). Tom. II și 1V. Bucu- 
rești, 1902—1903, 
Z. C. ARBORE, Basarabia în secolul XIX. București, 1898. 
* V. ARECO, Das Liebesleben des Zigeuner. Leipzig, 1910. 
Arhiva (Organul Societăţii Ştiinţifice și Literare din Iaşi) anul VI. Iași, 1895. 
Arhiva Istoricä a României (edit. de B. P. Hașdeu) vol. I și II. Bucu- 
rești, 1865—1867. 
GH. ASACHE, Tiganii (idil cu cântece). Tipografia Institutului + Albinei », 
Iași, 1856, 
* GII. I. ASCOLI, Zigeunerisches, Nachtrag zu Pott. Die Zigeuner in Europa 
und Asien. Halle, 1865. 
P. S. AURELIAN, Schițe asupra stării economice a României în secolul al 
XVIII-lea, București, 1882. 
* B. A., La Principauté de Valachie sous le hospodar Bibesk. Bruxelles, 1848. 
J. BART, eIntr'o Sâmbătă » în revista « Cugetul Românesc » din 2 Martie 1922, 
P. BATAILLARD, Nouvelles recherches sur l'apparition et la dispersion des 
Bohémiens en Europe. Paris, 1849. 
— Sur les origines des Bohemiens ou Tsiganes. Paris, 1875. 
— Etat de la question de l'ancienneté des Tsiganes en Europe. Paris, 1877, 
— Les Zlotars (dits aussi Dzvonkars), Tsiganes fondeurs en bronze et en 
laiton, dans la Galicie orientale et la Bukovine. Paris, 1878. 
— Les Gitanos d'Espagne et les Ciganos de Portugal. Lisabonne, 1884. 


*) Necercetate, fiindcă nu le-am putut găsi în Bibliotecile noastre, 


www.dacoromanica.ro 


STUDII 335 


* G. BARROW, The Zincali, or an account of the Gypsies of Spain. London, 
1846. 

BAUER, Memoires historiques et geographiques sur la Valachie. À Francfort 
et Leipsic, 1778. 

P. BAYLE, Dictionaire historique et critique. Tom I, A—B, Amsterdam, 1740. 

I. C. BACILX, Pictori francezi prin ţara noastră (1822—1856) în Revista 
« Transilvania », 1923, Nr. 4—5. 

N. BĂLCESCU, Istoria Românilor sub Mihai Viteazul. Ed. Minerva. Bucu- 
rești, 1902. 

N. BĂLCESCU si A. TREBONIU LAURIAN, Magazin istoric pentru Dacia. 
Tom. II. București, 1846. 

N. BĂNESCU, Vieaţa şi opera lui Daniel (Dimitrie) Philipide în « Anuarul 
Institutului de Istorie Naţională al Universităţii din Cluj» vol. II. 
1923. București, 1924. 

K. BERCOVICI, The story of the Gypsies, New-Jork, 1928. 

ST. BERECHET, Călătoria lui Porfirie Uspenski pe la noi la 1846 (din ru- 
seste). Biblioteca « Slavo-Română » Nr. 1—2. Bucuresti, 1920. 

ST. BEZDECHI, C. Chesaeus despre Români în « Anuarul Institutului de 
Istorie Naţională » vol. II. București, 1929. 

I. BIANU, Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. I (numerile 1—300). 
București, 1907. 

I. BIANU și R. CARDAS, Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. II. (Nu- 
merile 301—728). Bucureşti, 1913. 

I. BIANU și G. NICOLAIASA, Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. III 
(numerile 729—1061). București, 1931. 

GH. BIBESCU, Domnia lui Bibescu (Coresopndentä și documente, 1843— 
1856, traducere de B, Florescu), vol. I şi II. București, 1893—1894. 

Biblioteca « Flacăra » Nr. 9, Jertfa lui C. Negri. București, 1912. 

BLACK GEORGE F., A Gypsy Bibliography (cuprinde 197 pagini de bi- 
bliografie referitoare la ţiganii din întreaga lume). London, 1913. 

Pr. C. BOBULESCU, Lăutarii noştri. (Din trecutul lor, schiță istorică 
asupra muzicei noastre naţionale corale cum și asupra altor feluri 
de muzici). București, 1922. 

I. BOGDAN, Documentele lui Stefan cel Mare, vol. I și II. București, 1913, 

BOULANGER RENE, Les Bandjaris în « Revue Anthropologique +, XLII. 


(1932). 
BUDAI DELEANU I., Tiganiada (Poemă eroicomicä în 12 cânturi, pu- 


blicatä de Gh. Cardas). București, 1925. 
T. G. BULAT, Contribufiuni documentare la Istoria Olteniei. Secol. XVI, 
XVII si XVIII. Râmnicul-Vâlcea, 1925. 
— Tiganii domneşti, din Moldova, la 1810 în « Arch. Basarabiei » anul V, 
Nr. 2, Chişinău, 1933. 
—  Dregătoria armăşii şi ţiganii la sfârşitul veacului al XVIII. (« Arhivele 
Basarabiei » anul VIII, Nr. 1 Chișinău, 1936). 
„Buletinul Comisiei Istorice a României, vol. IV. București, 1925. 
Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, fascicola 61. Vălenii-de-Munte, 1929. 
Buletin ofifial al Prinţipatului Țării Româneşti, Bucureşti, 1851. 


www.dacoromanica.ro 


336 STUDII 


Buletin Gazetă oficială pe anul 1838. București. 

* R. CAMPUZANO, Origen, etc. de los Gitanos y Diccionario de su dialecto. 

A. CANDREA, Influenţa ţiganilor asupra literaturii poporane române. (Rev. 
Nouă», anul VII, 1894). 

D. CANTEMIR, Descrierea Moldovei (trad. de G. Adamescu). Ed. «Cartea 
Românească », București. 
M. CARRA, Histoire de la Moldavie et de la Walachie. (Avec une disserta- 
tion sur l’état actuel de ces deux Provinces). Neuchatel, 1781. 
CHARLES UPSON CLARK, Bessarabia (Russia and Roumania on the 
black sea). New-York, 1927. 

CHÈLARD RAOUL, La Hongrie millénaire. Paris, 1896. 

I. CHELCEA, Câteva observajiuni etnografice asupra Rudarilor din Muscel. 
(Rev. « Natura » 15 Mai 1934). 

À M. DEL CHIARO FIORENTINO, Revolujiile Valahiei ad. de S. Cris- 
Cristian). Iaşi, 1929. 

* CISLO, Krymskikh Tatar, nagaitzev, Tzygan. (Zurnal ministerstva gosu- 
darstvennykh). Petersburg, 1861. - 

T. CODRESCU, Uricariul sau colecțiune de diferite acte care pot servi la 
Istoria Românilor, vol. X Iaşi, 1888; vol. XVIII Iaşi, 1892. 

T. CODRESCU, ziarul + Zimbrul » pe anul 1856. 

Codrul Cosminului (Buletinul Institutului de Istorie și Limbă) vol. I, Cer- 
näuti, 1925; vol. IV, Cernăuţi, 1929. i 

F. COLSON, De l’état présent et de l’avenir des Principautés de Moldavie et 
de Valachie. Paris, 1839. 

Columna lui Traian, editată de B. P. Hașdeu, anul III, 1872. 

Dr. B. CONSTANTINESCU, Probe de limba şi literatura țiganilor din Ro- 
mânia. Bucureşti, 1878. 

M. COSTĂCHESCU, Doc. Moldovenești înainte de Stefan cel Mare (1374— 
1437) vol. I, Iasi, 1931. 

— Doc. Moldovenești Inainte de Stefan cel Mare (1438—1456), vol. II. 

lași, 1932. 

* DECOURDEMANCHE I. A., Grammaire du Thingane ou langue des Bo- 
hemiens errants. Paris, 1908. 

M. A. DEMIDOFF, Voyage dans la Russie méridionalle et la Crimée par 
la Hongrie, la Valachie et la Moldavie. Paris, 1854. 

Despre Barbu Dimitrie Stirbei, Recunoasteri și mărturii. Vălenii-de-Munte, 
1913. 

Dicţionarul Geografic al României, alcătuit de I. Lahovari, g-ral C. I. Bră- 
tianu și Gr. G. Tocilescu, 5 volume. București, 1898. 

DIEFENBACH L., Völkerkunde Osteuropas, vol. I si II, Darmstadt, 1880. 
(Vol. I, cuprinde: Türkisches Reich, Albanesen, Illyrier, Griechen, 
Rumânen). 

DIMITRIE DAN (paroch în Lujeni, Bucovina), Tigani din Bucovina. 
Cernăuţi, 1892. 

M. EMIRIT, Sur la condition des esclaves dans l’ancienne Roumanie. (Revue 
historique du Sud-Est Européen, VII, 1930). 

Figuri contimporane din România. București, 1909. 


www.dacoromanica.ro 


STUDII 337 


I. C. FILITTI, Les Principautes roumains sous l'occupation russe. Bucu- 
resti, 1904. 
I. C. FILITTI, Domniile Române sub Regulamentul Organic (1834—1848). 
Bucuresti, 1915. 
FR. N. FINK, Lehrbuch des Dialekts der deutschen Zigeuner. Marburg, 1903. 
Foaie pentru minte, inimă şi literatură, pe anii 1843 și 1844. Brașov. 
Foaia Societăţii Românismului. București, 1871. 
* I. FOHERCZEG, Czigány Nyelvtan, Budapest, 1888. 
D. FOTINO, Jstoria generală a Daciei (sau a Transilvaniei, Țării Munte- 
nești si a Moldovei) traducere de Gh. Sion. București, 1859. 
* GASTER MOSES, Zigeunerisches aus Rumänien în + Miklosich Beiträge», 
partea IV. Wien, 1878. 
GASTER MOSES, Zigeuner-Märchen aus Rumänien. Stuttgart, 1881. 
AL. G. GALASESCU, Eforia Spitalelor civile din București. București, 1899. 
GÂRBOVICEANU PETRE, Sapte biserici cu averea lor proprie. Bucu- 
resti, 1904. 
— Biserici cu averi proprii. Seria II. București, 1910. 
* B, E. GENT, New dictionary of the terms ancient and modern of the Can- 
ting Crew (Beggers and Gypsies) in its several tribes. London, 1902, 
GH. GHIBANESCU, Surete și ZTzvoade (documente slavo-române între 
1546—1587), vol. XIX. Iași, 1927. 
—  Surete și Izvoade (documente slavo-române între 1587—1618), vol. XX. 
Iași, 1928. 
—  Suvete și Izvoade (documente slavo-române între 1412—1722), vol. 
XXII. Iași, 1929. 
—  Surete și Izvoade (documente slavo-române între 1428—1757), vol. 
XXIV. Iași, 1930. 
— Slovar slavo-român. laşi, 1911. 
A. GHICA (Principesa Aurelia Ghica), La Valachie Moderne. Paris, 1850. 
I. GHICA, Scrieri, vol. IV (publicat de P. V. Haneș). București, 1915. 
C. GIURESCU, Despre Rumâni (Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist. Seria II, 
Tomul XXXVIII. București, 1916. 
`C. C. GIURESCU. Legiuirea lui Caragea (un anteproect necunoscut) în 
« Bulet. Com. Ist. a României» vol. al II-lea Buc., 1924. 
C. G. GIURESCU. Istoria Românilor, vol. II. Bucureşti, 1937. 
* M. I. GOEJE, Memoire sur les migration des Tsiganes à travers l'Asie, 
Leide, 1908. 
A. G. GOLESCU, De l'abolition du servage dans les Principautés Danu- 
biennes. Paris, 1856. 
O. GORKA, Cronica epocei lui Stefan cel Mare (1457—1499). Bucureşti, 
« Biblioteca Revistei Istorice Române » vol. I, 1937. 
A. GRAUR, Les Mots Tsiganes en Roumanie (+ Buletin Linguistique ») pu- 
blié par A. Rosetti, anul II, 1934. Bucureşti, «Cultura Naţională », 
ST. GRECEANU, Genealogiile documentate ale familiilor boeresti, vol. I. 
București, 1913. 
M. G. GRELLMANN, Die Zigeuner, ein historischer Versuch über die Lebens- 
art und Verfassung dieses Volkes. Lipsca si Dessau, 1783. 


www.dacoromanica.ro 


338 STUDII 


M. G. GRELLMANN, Histoire des Bohémiens (ou tableau des moeurs, usages 
et coutumes de ce peuple nomade). Paris, 1810. 

* G. A. GRIERSON, Gipsy languages (Linguistic Survey of India, vol. XI). 
Calcutta, 1922. 

FR. GRISELINI, Istoria Banatului Timisan (traducere din limba germană 
de Nicolae Bolocan). București, 1926. 

GUGGSBERG, (Kohly de), Le Philodace. Iaşi 1841. 

Dr. W. HAMM, Siidâstliche Steppen und Städte, nach eigener Anschauung 
geschildert. Frankfurt a. M. 1862. 

P. V. HANES, M. Kogălniceanu în « Noua Revistă Română », 1908—1905 
p. 372. 

B. P. HAŞDEU, Joan Vodă cel Cumplit. București, 1865. 

d'HAUTERIVE (comitele), Memoriu despre starea Moldovei la 1787. Ed. 
Acad. Rom., 1902 (text francez si traducere). 

* HEISTER, Notizen über die Zigeuner. Königsberg, 1842. 

J. HOYLAND, A. hist. Survey of the customs of the Gypsies. Jork, 1816. 

HOPF CARL, Die Einwanderung der Zigeuner in Europa. Gotha, 1870. 

* HUDSON G., Gli Zingari in Ispagna. Milano, 1878. 

HURMUZACHI, Vol. IV, partea 2 (1600—1650). Bucureşti, 1884. 

— Vol. VII (4750—1818). București, 1876. 

— Vol. X (1763—1844), publicat de N. Iorga. București, 1897. 

— Vol. XV, partea 2 (1601—1825), publicat de N. Iorga. București, 1913. 

Indicatorul Statistic al satelor si unităților administrative din România. Bucu- 
resti, 1932. 

I. IORDAN, Rumänische Toponomastik, vol. I și II. Bonn und Leipzig, 
1924—1926. 

T. IORDĂNESCU, O istorie a ţiganilor. (« Convorbiri Literare» LXIII), 
1930. București. 

N. IORGA, Un călător englez în ţările românești înainte de Eterie (Dr. Wil- 
liam Macmichael), în « Arhiva Soc. Ştiinţifice și Literare » VII, 1896. 

— Istoriile Domnilor Țării Româneşti, compilate si alcătuite de Const. 
Căpitanul Filipescu. București, 1902. 

— Documente privitoare la familia Callimachi, 2 volume. București, 
1902—1903, 

— Documente privitoare la Constantin Vodă Brâncoveanu. București, 1901, 

— Istoria bisericii române, vol. I. Vălenii-de-Munte, 1908. 

— Nevoia reinoirii cunoștințelor istorice. București, 1912. 

— Studii si documente, vol. V, București, 1903; vol. VI, București, 1904; 
vol. VIII, București, 1904; vol. X (+ Brașovul și Românii », scrisori 
si lămuriri). București, 1905; vol. XI, București, 1906; vol. XII (Scri- 
sori și inscripţii ardelene şi maramureșene). București, 1906; vol. XIII 
București, 1906; vol. XVI, București, 1909; vol. XIX, București, 
1910; vol. XXI, București, 1911, 

— Izvoarele contemporane asupra mișcării lui Tudor Vladimirescu. Bucu- 
resti, 1921, 

—- Voyageurs français en Orient. Paris, 1928. 

— Istoria Românilor prin călători, vol. IV, ed. II. București, 1929. 


www.dacoromanica.ro 


STUDII 339 


N. IORGA, Anciens documents de droit roumain, vol I si II. Paris—Bu- 
carest, 1930—1931. 

IVÁNYI BELA, Oklevéliér a tomay nemzetségbeli Losonczi Bánffy Család 
Történetéhez. Második Kötet (1458—1526). Budapest, 1928. 
JÉSINA P. J., Romäñi Cib oder die Zigeuner-Sprache. (Gramatik, Wörter- 

buch, Chrestomathie). Leipzig, 1886. 
— Verzeichnis von Werken und Aufsätzen, welche in älterer und neuerer 
Zeit über die Geschichte und Sprache der Zigeuner. Leipzig, 1886. 

Journal of the Gypsy Lore Society. (Third Series). 

R. FR. KAINDL, Das Unterthanswesen in der Bukowina. Ein Beitrag zur 
Geschichte der Bauernstände und seiner Befreiung. (Archiv für öster- 
reichische Geschichte), vol. 86, zweite Hälfte. Wien 1899. 

M. KOGĂLNICEANU, Esquisse sur l'histoire, les moeurs et la langue des 
Cigains. (Connus en France sous le nom de Bohémiens, suivie d’un 
recueil de sept cent mots cigaines). Berlin, 1837. Are traducere ro- 
mânească de Gh. Ghibänescu, « Schiţă despre ţigani». Iaşi, 1900. 

— Desrobirea ţiganilor (« Biblioteca pentru toți» Nr. 394). 

* KONOW, Gipsy languages of India, în colectiunea Survey of India, XI, 1925. 

W. de KOTZEBUE, Lascăr Viorescu. O icoană a Moldovei din 1851, trad. 
din germană de A. «Conv. Lit. », XXII, 1888. 

R. KUNISCH, Eine Fahrt nach dem Orient. Berlin, 1869. 

PAUL LABBÉ, La vivante Roumanie. Paris, 1913. 

G. I. LAHOVARI, Hârtii vechi, două foi de zestre din al XVII-lea şi XVIII-lea 
secol. (« Convorbiri Literare » XXII, 1888). 

G. I. LAHOVARI, Robi (1700—1800) în «Conv. Literare», XXII, 1888. 

LONGINESCU $. G. si A. PATROGNET, Legi vechi româneşti si izvoarele 
lor. Bucuresti, 1912. 

MANO C. G., Documente din secolele al XVI-lea—XIX-lea privitoare la fa- 
milia Mano. București, 1907. 

MARIA REGINA ROMÂNIEI, Țara Mea (traducere din englezește de 
N. Iorga), Iași, 1947. 

MELCHISEDEC (episcopul Romanului), Cronica Hușilor si a Episcopiei cu 
asemenea numire. București, 1869. 

— (episcopul Romanului), Wotițe istorice si arheologice adunate de pe 
la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova. Bucureşti, 1885. 

Mémoires du Prince Nicolas Soutzo Grand-Logothète de Moldavie 1798—1871 
(publiés par Panaioti Rizos), Vienne, Gerold et C-ie, 1899. 

Memoriile Regelui Carol I al României, Editura ziarului « Universul ». Bucu- 
rești, 1909. 

METES ŞT., Relaţiile comerciale ale Țării Româneşti cu Ardealul până în 
veacul al XVIII-lea. Sighișoara, 1921. 

MIKLOSICH F., Über die Mundarten und die Wanderungen der Zigeuner 
Europas. Fasc. I—XII. Wien, 1872—1880. 

MISKOW JOHAN, Jaija Sattler and the Gypsies of Berlin în « Journa of 
the Gypsies » L. S. Third Series, vol. X, partea 2. 

MUNSTER SEBASTIAN, Cosmographia. Basilae, 1550 și ediție germană 
tot la Basel, 1588. 


22% 


www.dacoromanica.ro 


340 STUDII 


* NEIGEBAUER |I. F., Beschreibung der Moldau und Walachei. Breslau, 
1854. 
* NEUSCHOTZ OSVALD, Moldauische Zigeuner-Silhouetten. Gzernowitz, 
1886. 
* NICOLAE ION, Cazania Țiganilor, Braşov, 1924. 
C. NICOLAESCU-PLOPSOR, Muzica Țiganilor (Ziarul «Științelor Populare, 
din Martie 1923). 
I. NISTOR, Istoria Basarabiei. (Biblioteca Așezământului I. C. Brătianu, 
Nr. 1), Cernăuţi, 1923. 
AL. ODOBESCU, Antichităţile judeţului Romanați. Bucureşti, 1878. 
D. C. OLĂNESCU, Teatrul la Români. Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. Lit. 
Seria II; Tom. XVII (1895—1896. București, 1897. 
D. C. OLĂNESCU, Raport general asupra participării României la Expoziţia 
universală din Paris (1900). Ed. I. V. Socec, Bucureşti, 1901. 
G. OPRESCU, Țările Române văzute de artişti francezi. București, 1926. 
PALADE ION, Codul Caragea (reprodus după manuscrisul original româ- 
nesc). București, 1907. 
PALEK JOHANN, Die Erwerbungen der Bukowina zu Osterreich. Czernowitz, 
1889. 
* — Die Anfänge der deutschen Besiedelung der Bukowina unter der Mi- 
litärverwaltung. Czernowitz, 1899. 
— Die Zigeuner in der Bukowina. Czernowitz, 1908. 
„PANAITESCU C. IOAN, Robii (Aspecte tigänesti, etc.). București, 1928. 
P. P. PANAITESCU, Miron Costin: Istorie în versuri polone despre Moldova 
şi Tara Românească. Bucureşti, 1929. 
—  Emigratia polonă si revoluția română dela 1848. (Studii si documente). 
Bucureşti, 1929. 
— Izvoarele slave externe ale Istoriei Românilor (Curs pe 1933/34). Bucu- 
resti, 1934. 
A. PAPIU ILARIAN, Tesaur de monumente istorice pentru România (atât 
din vechiu tipărite cât si manuscripte). Tomul III. Bucureşti, 
1864. 
* PASPATI A. G., Etudes sur les Tchinghianés ou Bohémiens de l’Empire 
Ottoman, Constantinople, 1870. 
PERETZ ION, Robia (curs predat la Facultatea de Drept din Bucureşti, 
pentru anul III licenţă). București, 1934. 
PERRIN RAOUL, Coup d'oeil sur la Valachie et la Moldavie. Paris, 
1839. 
PEUCER CASPARO, Comentarius de praecipius divinationum. Witemberg, 
1580 si Frankfurt, 1593. 
* PISKEL R., Beiträge zur Kenninis der deutschen Zigeuner. Halle, 1894. 
PETULENGRO, Report on the Gypsy tribes of North-East Bulgaria în «Journal 
of the Gypsy, New, series IX, partea I si II. 
PITTARRD EUGÈNE, Anthropologie de la Roumanie. Contribution a l’ Étude 
des Tsigaines dits Roumains, f. loc. si an. (Acad. Rom., II, 126.606). 
F PITTARD EUGENE, Les Tsiganes ou Bohémiens in Le Globe. Paris- 
Geneva, 1931. 


www.dacoromanica.ro 


STUDII 341 


' POISSONNIER A., Notice historique sur les Tsiganes ou esclaves zingares 
de Moldavie et de Valachie. București, 1853 si ediția II în 1855, cu titlul 
«Les Tsiganes en Moldavie et Valachie ». 

-POTRA GEORGE., Despre ţiganii domneşti, mänästiresti şi boiereşti. (Revista 
Istorică Română, V—VI, 1935—1936) și extras. București, 1936. 

POTT A, F., Die Zigeuner in Europa und Asien, 2 vol., Halle, 1844—1845. 

PRAY G., Annales Regum Hungariae (ab anno Christi 997 ad annum 1564). 
Vindobonae, 1764. 

PREDARI FRANCESCO, Origine e vicende dei Zingari, Milano, 1841, 

PUȘKIN A., Tiganii (poem tradus de A. Donici). Bucureşti, 1837. 

RAICEWICK, Bemerkungen über die Moldau und Wallachey. Viena, 1789. 

— Viaggio in Valachia e Moldavia (con osservazioni storiche, naturali 
e politiche). Milano, 1822. 

RAICEVICH, Voyage en Valachie et en Moldavie (traduit de l'italien par 
M. Bejeune). Paris, 1822. 

Raportul lui B. Știrbei către Kisseleff asupra stării Valachiei în 1832, (+ Con- 
vorbiri Literare +, XXII, (1888), p. 737, 841, 1025, 

REGNAULT ELIAS, Histoire politique et sociale des Principautés Danu- 
biennes. Paris 1855, (Are traducere românească de Ioan Fătu, tipărită 
la Iași, 1856), 

Regulamentul Organic (Cap.: + Despre regularisirea ţiganilor sfintei Mitro- 
polii, a episcopiilor și a tuturor mănăstirilor»). Bucureşti, 1847. 

* REINBACH, Die Zigeuner. Salzwedel, 1861. 

I. POP-RETEGANUL, Tiganii (schiță istorică), Blaj, 1886. 

Revista s I, Neculce », laşi, 1921, 1922, 1927, 

Revista Istorică (N. Iorga), anul III. 

Revista « Teodor Codrescu » anul I, lași, 4945—1946. 

RICHARD KUNISCH, Bukarest und Stambul. (Skizzen aus Ungarn, Ru- 
mänien und der Türkei). Berlin 1864 (Apud. N. Iorga, «Ist. Rom. 
prin călători » vol. IV. Bucureşti, 1929, p. 43). 

ROCHAS V. de, Les Parias de France et d'Espagne » (Cagots et Bohémiens). 
Paris, 1876. 

RUBY de PECHON, Gueux, Bohémiens et Cagoux. Paris, 1862, 

RUSSO ALECU, Scrieri editată de P. V, Hanes (Capit. « Desrobirea Ti- 
ganilor » p, 238—244). Bucureşti, 1910, 

* JOHN SAMPSON, The dialect of the Gypsies of Wales, Oxford, 1926. 

SAMUEL ROBERTS, The Gypsies (Their origin, continuance and destina- 
tion, as clearly foretold in the prophecies of Isaiah, Ieremiah anå 
Ezekiel). London, 1842. 

SCHESAEUS CRISTIAN, Ruinae Panonicae (Libri quator: continentes 
statum Reipub. et religionis in Ungaria, Transilvania vicinis et re- 
gionibus imperante Ioanne Secunde electo Rege Ungariae). Witeberg, 
1574. 

Dr. I. H. SCHWICKER, Die Zigeuner in Ungarn und Siebenbürgen. Wien 
und Teschen, 1883. 

SERRURIE GRIGORIE, Colectiune de poesii scrise în exil, București, 1858. 

Dr. G. D. SEVEREANU, Din amintirile mele. Bucureşti, 1929. 


www.dacoromanica.ro 


342 STUDII 


* W. SIMSON, History of the Gipsies. New-York, 1879. 
SION GH., Suvenire contimpurane. (Capit. s Emanciparea Țiganilor », Bucu- 
resti, 1888. 
SISTINI, Viaggio per la Valachia. Firente, 1815. 
SKEENE J. H., Frontierlands of the cristian and the Turk, comprising 
travels in the regions of the lower Danube in 1850 and 1851. London 
1853 în N. Iorga, s Ist. Rom. prin călători», vol. IV, p. 99). 
SOWA RUDOLPH v., Die Mundart der slowakischen Zigeuner ». Göttingen, 
1887. 
* SOWA RUDOLPH v., Wörterbuch des Dialekts der deutschen Zigeuner in 
Abl. für die K. des Morgene XI, partea I. Leipzig, 1898. 
SPRENGLER R. F., Diss. historico-juridica de Cinganis sive Zigeunis » 
Lugd. B. 1839. 
STĂTESCU M., Incercări asupra originei Țiganilor. Craiova, 1884. 
STEIN, Christian Gottfried Daniel: Handbuch der Geographie und Statistik, 
3 volume, Leipzig, 1826. 
STURDZA D., Istoria Renaşterii României, vol. II. Bucureşti, 1889. 
SULZER F. J., Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der Wala- 
chey, Moldau und Bessarabiens. Wien, 1781. 
SERBOIANU P., Les Tsiganes. Paris, 1930. 
STEFULESCU AL., Mănăstirea Strâmba. Târgu-Jiu, 1906. 
— Documente slavo-române relative la Gorj. Târgu-Jiu, 1908. 
— Mănăstirea Tismana (partea III, doc. mănăstirii Tismana). Bucu- 
resti, 1909. 
TELEAJEN SANDU, Tigani dela Piscul Urlii (Rev. Fundațiilor Regale), 
Mai 1934). 
THOUVENEL EDOURD, La Valachie en 1839 (Revues des deux Mondes. 
15 Mai 1839). 
TOCILESCU GRIGORIE, Revista pentru istorie, arheologie și filologie, 
anul I, ed. II. București, 1883; anul I, vol. II. Bucureşti, 1883. 
— 534 documente istorice slavo-române (din Tara Românească si Moldova 
privitoare la legăturile cu Ardealul 1346—1603). Bucureşti, 1931. 
URECHIĂ V. A., Istoria Românilor. Tom. V (Capit. IX: « Tiganii »). Bucu- 


resti, 1893. 
VAILLANT I. A., Les Romes (Histoire vraie des vrais Bohémiens). Paris, 
1857. 


VAILLANT I. A., Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langu? des 
Bohémiens ou Cigains. Paris, 1868. 

Vestitorul Românesc (Ziar pe anii 1848 si 1851). 

Dr. A. VERESS, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi 
Țării Româneşti (1527—1572), vol. I. Bucureşti, 1929. 

— Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Țării Romă- 

nesti (1585—1592), vol. III. București, 1931. 

Dr. WICKENHAUSER, Geschichte und Urkunden des Klosters Solka. Czer- 
nowitz, 1877. 

WILKINSON W., Tableau historique, géographique et politique de la Mol- 
davie et de la Valachie (traduit de l'Anglais par M.). Paris, 1821. 


www.dacoromanica.ro 


* 


Dr. 


STUDII 343 


H. WLISLOCKI, Eine Hildebrandsballade der transsilvanischen Zi- 
geuner, Leipzig, 1880. 

Adalék a Czigány philologia történelméhez. Leipzig, 1881. 

Erdélyi Czigány Kurucz dalok. Leipzig, 1881. 

Haideblüten (Volkslieder der transsilvanischen Zigeuner). Leipzig, 
1881. 

Die Sprache der transsilvanischen Zigeuner (Grammatik, Wörterbuch). 
Leipzig, 1884. 

Märchen und Sagen der transsilvanischen Zigeuner. Berlin, 1886. 
Zur Volkskunde der transsilvanischen Zigeuner. Hamburg, 1887. 
Vom wandernden Zigeunervolke (Bilder aus dem Leben der Sieben- 
bürger Zigeuner. Geschichtliches, Ethnologisches, Sprache und Poesie). 
Hamburg, 1890. 

Wörterbuch des Dialekts der deutschen Zigeuner. Leipzig, 1898. 


AL. XENOPOL, Istoria partidelor politice în România, vol. 1. București, 


1910—1911. 
Domnia lui Cuza Vodă, vol. I—II. București, 1903. 


AL, XENOPOL, Istoria Românilor din Dacia Traiană. (Ediţia III, îngrijită 


de I. Vlădescu), vol. I—XII. Bucureşti, 1930. 


www.dacoromanica.ro 


CUVINTE SI FORMULE SLAVE 


az=eu ; elo az=iată eu. 

bez=afarä de .... 

biv=fost ; biv vel stolnic=fost mare stolnic. 
brat—frate ; i brat ego=și fratele lui. 


cilenuri —membri (ai unei societăţi). 
cupef —negustor, comerciant. 
cut =parte de sat. 


deala (delă) =pricinä, proces; vor pieri toţi pre deala lor. 

dealniță (delniță) =loc de arătură, lung şi îngust. 

dolneai zemli=al Țării de jos. 

globnici (domnești, mănăstirești, boierești) =oameni însărcinaţi cu 
strângerea dărilor şi în special a gloabelor (amen- 
zilor). Globnicii domnești aveau și misiunea de a 
scrie la averea domnească pe toţi ţiganii din ţară 
găsiţi fără stăpân. 

holop (xsaon) —rob, sclav; substantiv masculin din malorusă. (Gh. 
Ghibănescu, Slovar slavo-român, Iaşi, 1911, p. 68). 

I inih boleari ot dvor gospodinu ego milostiiu=și alţi boieri dela 
curtea mării sale domnului. 

Inac ne budet=altfel să nu fie. 

Inaco da nest i ispravnic sam reci gospodstvo mi=altfel să nu fie si 
ispravnic insusi cuvântul domnii mele. 

iscala —=iscälitura. 

I ispravnic recoh gospodstvo mi= şi ispravnic am zis (am spus) 
domnia mea. 

na ime=pe nume, anume. 

năsiavnic  —=conducätor, administrator (al unei biserici, al unei 
mănăstiri). 

neruşuei (nerusuit)=nestricat, neclintit. 


www.dacoromanica.ro 


CUVINTE SI FORMULE SLAVE 345 


ohabnic —perpetuu, inalienabil, de veci, care nu se poate 
înstrăina ; tigancä ohabnică. 

oinoşenie =relatie, raport, 

ot—de, din, dela ; îi ot...=—și dela...; ot grad—din orașul ; 





ot sel==din satul. 
ot sventa monastire==dela sfânta mănăstire. 
ori hie în ce vejă(?) l-ar afla—legäturä (probabil că vine din sla- 
vonescul gsh (văz;). 
pis—am scris ; i napisah= și am scris ; pis az= am scris eu. 
pis saam reci gospodstvo mi= s'a scris după însuși cuvântul domnii 


mele. 
podrughia  —sotia (cuvânt slavonesc). 
poslușanie  —slujbă, serviciu. 
poslusi =a sluji, a face slujbă. 


` poslujnic, posluşnic==servitor boieresc sau mănăstiresc scutit de dări. 

pristăvire (a pristävi)—a muri; după pristävirea mea, după moar- 
tea mea. 

proclet blestemat ; să hie proclet si triclet (de trei ori ble- 
stemat). 

pread sim listom gospodstvo mi= înaitea acestei cărţi a domnii mele. 

sam gospodini veleal (velel) = însuşi Domnul a poruncit. 

sam pisahmo i bihom vă siiu tocmalu=singur am scris şi am 
fost la această tocmeală. 

sărăcustă =—sărindar, să-mi facă liturghii şi sărăcuste. 

sije piset inac ne lâdet—astiel scrie si altfel să nu fie. 

slobozii (slobozie)—loc în care oamenii erau scutiți de dări. 

snă (sănă)=fiu 

suret (sureturi) = copie (de pe o scrisoare, de pe un act). 

Sveata Petca—St. Vineri ; ot sveata Petca—dela sfânta Vineri. 

toe govorim inaco da nest po nas reci=aceasta spunem, altfel să nu 
fie după zisa noastră. 

toe pişem gospodstvo mi—aceasta scriem domnia mea. 

tolico pisah gospodstvo mi—astfel a scris domnia mea. 

treatago gospodstva= a treia domnie. 

tretim=al treilea. 

vă imě Olja i Sina i svătogo Duha, amin. Troiţa edinasästna i nera- 
zdealna—In numele Tatălui si al Fiului și al Sf. 
Duh, amin. Treime de o fiinţă și nedespärtitä. 


www.dacoromanica.ro 


846 CUVINTE SI FORMULE SLAVE 


vävedenie Bogorodițe=intrarea în biserică a Näscätoarei de Dum- 
nezeu. 

visneai zemli = al Ţării de sus. 

volnic —liber; ca să fie volnic. 

vtori=al doilea, 

u=la. 

ughi —galbeni unguresti. 

za—de; căpitan za margine—cäpitan de margine; vătai za postel- 
nicei—vätai de postelnicei ; în pret za ughi 
18—in pret de galbeni 18. 

zet=ginere ;  Delişco pârcălab zet stolnicului. 


www.dacoromanica.ro 


CUVINTE STRĂINE 


acolisi =a se lega dusmäneste de cineva, a nu lăsa din stă- 
pânire ce a apucat odată. 

afierosit =sfintit, închinat; a afierosi—a risipi averea. 

adäman —atäman, căpetenie; şi s'au aflat tiganca de adăman 


într'altă parte. 

amistui (amistutascä) =amestecat, încurcat, irosit, etc. «numai 

să nu să amistuiască... 

arealul (aretul)—coprins, imprejurime 

bacal =—băcan 

botäsärie —locul, atelierul unde se fac opinci în formă de 
papuci, făcute din pielea scoasă de pe la coatele 
picioarelor de dinapoi ale cailor și vitelor. 


bucate cereale. 

căclaul (coclau, coclaură )—râpà präpästioasä, loc neumblat, pustiu 

căoaci =fierar, potcovar (se obicinueste foarte mult în 
Transilvania). 

căpuesc —=câstig; să-mi cäpuesc banii. 

ciobote —despägubire în bani pentru alergätura slujbasilor 


inferiori însărcinaţi cu executarea unui mandat; 
nici ciobote să le luaţi. 

colac răsplată dată celuia ce găseşte un lucru pierdut, 
celuia ce denunţă pe un tâlhar. « umblând pe urme 
cu colace, i-au aflat că sunt la Moldova...» 

dăvărat, am dăvărai=—am adeverit. 

desemnici (desetnici)—slujbasi însărcinaţi cu strângerea dărilor 
pe stupi si râmători; să aibe pace de desemnici 
pentru un mascur. 

direse acte. 

epochemen (ipochimen)—persoanà, personaj. 

giubelic, giubelin, gubelic—boier cu giubea. 


www.dacoromanica.ro 


348 CUVINTE STRĂINE 


glomnici (vezi globnici) 
groseni (dela gros)—veche monedă de argint. 


grumazi —(« să-l ia de grumazi ») să-l pedepsească. 

istog = cu totul, adevărat («să-i vindem de istov dumi- 
sale ». 

masala —tortä de rășină înfiptă întrun drug de fier. 

masalagiu =purtător de tortä. 

metaharisi =a obişnui, a pofti. («Fel de fel de lucruri câte 


le... un croitor meşter »). 
metoc (metoh) —sucursală de mănăstire pusă sub protectiunea al- 
teia mai cu vază, pământeană sau străină. 


muhurdar  —păstrătorul sigiliului domnesc, secretarul curţii. 
năimit =lucrători, slugi cu simbrie 
nezăticnită = nezădărnicită. 


oblecit (a oblici)—a afla în taină; acum din juzii ce umblă prin 
ţară l-am oblecit. 


olac = curier, stafetä, cal de poştă; cai de olac. 

ort (orti)  —un sfert dintr'un leu vechiu, adică 10 parale. 

peciu —foaie de cununie, autorizaţie dată de protopop 
pentru celebrarea cununiei; peciăi gospod=act 
domnesc. 

peşcheş —dar către Poartă, dar în genere, plocon. 

pritoc =transvazare, vinurile trase la pritoc; 100 vedre de 
vin pritoc. 

pronomii  =privilegii (cuvânt arhaic de origine greacă). 

răsură —dare suplimentară ce se plătea pentru lefile sluj- 
basilor şi boierilor. 

sahaidace  —tolbe; — «0 pereche de saha:dace ferecate ». 


sohat (suhat)—päsune (mai ales pe lângă ape, pe locuri mocirloase). 
teslim predare, înapoiere. 

treapădul judefului—omul care duce diferite porunci în judeţ. 
turmaci gonitori=—viţel, vitea de bivol în al doilea an. 


vadea =termen de plată. 

val necaz; (şi mai mult val să n'aibă...). 

vălui =a supăra, a necăi. 

vechil —loctiitor, mandatar. 

zapt —cConfiscare, sechestru; posesiunea unui lucru răpit, 


confiscat dela altul, a confisca, a pune stăpânire. 


www.dacoromanica.ro 


RÉSUMÉ 
CONTRIBUTIONS À L'ÉTUDE DES TSIGANES DE ROUMANIE 


Cette étude, fondée sur un matériel informatif de plus de 250 
ouvrages roumains et étrangers et sur quelques milliers de docu- 
ments inédits et édités, a sa raison d’être dans le manque d’une 
telle monographie, dans notre pays où il n’y avaient que des 
fragments ou des articles de Journaux, sans documentation histo- 
rique. 

L'origine des tsiganes est rappelée, dans cet ouvrage, ainsi que 
l’époque et les circonstances dans lesqueles ils sont venus en 
Europe et se sont éparpillés dans différents pays. Au début, il y 
a quelques siècles, selon des légendes et de nombreux écrivains, 
ils étaient considérés comme des descendants des anciens Egyp- 
tiens, d'autant plus qu’il pratiquaient aussi la magie. Il a fallu 
beaucoup de temps jusqu’à ce que l’étude de la similitude de la 
langue hindoue et celle des tsiganes ait prouvé leur origine. Ensuite 
il est question de l’évolution historico-sociale des tsiganes de la 
Roumanie d'aujourd'hui, en nous indiquant les différentes caté- 
gories de tsiganes esclaves. 

L'apparition des tsiganes en Moldavie et en Valachie est due 
aux circonstances suivantes: 

1. Certains d’entre eux auraient été amenés comme prisonniers 
de guerre par les Tatars au temps de invasion de ces derniers 
dans notre pays. 

2. Le reste serait venu du sud et appartiendrait, selon toute 
probabilité, à la masse qui se dirigea — venant de l'Asie — vers 
l'Europe méridionale et l'Afrique du Nord. 

Les documents attestent la présence des tsiganes dans la 
Péninsule des Balkans (Serbie), en 1348, bien avant leur apparition 
dans les Principautés Roumaines. 


www.dacoromanica.ro 


350 RESUME 


3, Les tsiganes de Moldavie proviennent, en partie, du rameau 
qui s'était dirigé vers la Crimée, Le reste serait venu de la Valachie, 

Dans ce dernier pays, la présence des tsiganes nous est attestée, 
en 1385, dans un document concernant la donation faite par le 
prince Dan (1385—1386) au monastère de Tismana, 

Les tsiganes des Principautés Roumaines sont, dès le début, 
réduits en esclaves, Ils sont assujettis au prince, aux monastère, 
aux boyards et se divisent, par conséquent, en plusieurs catégories: 

a) Les ţigani domneşti appartenaient au prince regnant, Les 
documents nous attestent, au début, la présence, parmi ces tsi- 
ganes, de nombreux esclaves tatars. Aux tsiganes, prisonniers de 
guerre, venaient s'ajouter ceux qui n'avaient pas de propriétaires 
et qui étaient pris dans le pays même (coutume que l’on constate 
aussi chez les peuples voisins). 

Les țigani domneşti formaient plusieurs catégories, savoir: 

Les aurari ou rudari qui extrayaient l’or des sables des cours 
d’eau; les băeşi, qui extravaient lor des roches; les lingurari, 
les lăeși mm dans cette dernière catégorie on comptait encore les 
tsiganes netoti (nomades) réputés pour courageux et rusés ; mm les 
ursari qui faisaient exécuter par leur ours la tananaoa, danse qui 
amussait beaucoup le peuple, 

b) Les ţigani mănăstirești qui devaient leur situation aux 
donations faites par le prince, aux legs, aux ventes ou aux simples 
échanges entre particuliers, Les documents concernant cette caté- 
gorie de tsiganes sont en grand nombre, 

À la suite des donations et des ventes, les monastères tinrent, 
après le prince régnant, le second rang en ce qui concernait le 
nombre des tsiganes esclaves, 

c) Les ţigani boiereşti, qui provenaient des donations des 
princes, des conquêtes, des héritages ou des ventes, Certains dona- 
tions étaient des récompenses accordées aux boyards pour leur 
preuve de fidélité, D’autres n'étaient que de simples secours, 

Le nombre des ţigani boiereşti était augmenté par les actes 
dotaux, les testaments et les ventes assez fréquentes, 

Les țigani vătraşi (appartenant aux boyards et aux monastères) 
se divisaient, d’après leurs services, en deux catégories: 

a) Les ţigani cășaşi (de curte) domestiques et artisans (fors 
gerons, maréchaux ferrants, serruriers, scieurs de bois, menuisiers, 
cordonniers, tailleurs, pelletiers, boulangers, musiciens), 


www.dacoromanica.ro 


RÉSUMÉ 391 


b) Les ţigani de ogor (agriculteurs, jardiniers, forestiers). 

Dans les Principautés les tsiganes étaient jadis, comme au- 
jourd'hui, assez nombreux et ils avaient une vie pénible, puisque 
l’état d'esclavage dans lequel ils vécurent jusqu'à la moitié du 
siècle dernier signifiait travail et soumission complète envers leurs 
maîtres, qui pouvaient les vendre, les donner ou les échanger, 
selon leur guise. 

Malgré les difficultés par lesquells ils ont passé, le souci du 
lendemain ne les a jamais rendue pensifs et le travail une fois 
achevé tout était oublié dans une bonne humeur générale. La 
danse et la musique instrumentale ou le chant leur faisaient oublier 
toutes les misères de la vie. 

D'après les lois du pays les tsiganes étaient considérés comme 
des biens immeubles, leur prix variant selon l'âge, la santé, l'ap- 
plication au travail et le genre d'emploi qu’il exer; aient. 

Parfois les tsiganes étaient vendus ou se vendaient à la suite 
de graves punitions. On cite le cas d'un tsigane, qui ayant volé 
dix chevaux et se voyant condamné à être pendu par le capi- 
taine de la contrée, se vendit lui et sa famille, pour écahpper au 
supplice, à un hiéromonaque du monastère de Strehaia, qui paya 
30 écus d'or au capitaine. 

Les ţsiganes étaient toujours passibles du maximus de la peine 
prescrite; l'écrivain italien Del Chiaro, le boyard moldave Eftimie 
Cananău, l’Ermite de Gauting et beaucoup d’autres nous rap- 
portent dans leurs intéressants mémoires que, mème innocents, 
les tsiganes étaient souvent soumis à toutes sortes de vexations. 

Ce n'est que plus tard, vers la fin du XVIII-ème siècle et le 
commencement du XIX-ème que certains maîtres eurent pitié 
de leurs esclaves tsiganes. 

Au XIX-e siècle, les Roumains des Principautés, par leurs 
valeureux dirigeants, sous l'influence des idées libérales d'Occident, 
finissent par supprimer l'esclavage, en donnant la liberté aux 
tsiganes, qu’ils colonisèrent sur les domaines des monastères et 
des boyards. 

Afin d'obtenir le maximum d'avantages des esclaves tsiganes, 
leurs maîtres leur faisaient apprendre certains emplois. Plusieurs 
documents intéressants nous montrent comment certains enfants 
de tsiganes étaient déstinés à apprendre différents métiers ainsi 
que les conditions de l’engagement conclu dans ce but entre le 


www.dacoromanica.ro 


352 RÉSUMÉ 


boyard et l’ouvrier patron. Les tsiganes spécialisés dans un métier 
jouissaient de l’estime des autres et d’un meilleur traitement de 
la part de leurs maîtres. 

Le long des siècles et jusqu’à nos jours de nombreux voya- 
geurs étrangers se sont occupés dans leurs écrits des caractère 
pittoresque et drôle de nos tsiganes, Parmi ceux-là quelques uns 
essayèrent, en véritables artistes, d'immortaliser dans des gra- 
vures et par des descriptions les tsiganes de Roumanie, qui avaient 
plus d’attraits que ceux des pays voisins. 

L'écrivain et les peintres étrangers étaient frappée dans notre pays 
par la cabane et la figure caractéristique des tsiganes dont la gaité 
se confondait avec la misère noire qu'ils subissent avec insoucience, 

L'un de ces écrivain nous relate qu’ «ils étaient trop pleins 
d'originalité pour passer inaperçus ». 

En ce qui concerne la musique, le tsigane des son enfance et 
sans études fait chanter son violon. Il souffit qu’il possède un 
violon pour qu’il devienne musicien. Son oreille saisit avec facilité 
chaque son et sa main manie l’archer avec grande habilité. Sa 
mémoire auditive est très développée au point qu'il ne lui est pas 
difficile parfois de reproduire avec fidélité ce qu'il vient d'entendre. 
Barbu Läutaru, en 1847, a émerveillé le grand compositeur Liszt 
autant par sa mémoire que par son exécution musicale. Un cas 
semblable a eu lieu en 1900 à l’occasion de l'Exposition universelle 
de Paris à laquelle participa aussi la Roumanie. 

Dans les Principautés Roumaines les tsiganes musiciens étaient 
et sont encore très nombreux. Parmi les plus célèbres de jadis il 
faut citer Barbu Läutaru, Bulan, Anastasiu (Muscalagiul), Mari- 
nică Buzatu, Năstase Ochi Albi, Buică, Petrea Creţu Solcanu, 
Cristache Ciolac, et parmi les contemporaine: Grigoraș Dinicu, 
Fănică Luca, Petre Motoi, luga et bien d’autres. 

Leur état actuel est décrit d'une manière plus succinte puisque 
plus conue. On cite les différentes occupations des tsiganes: läu- 
tari (membres de petits orchestres), serruriers, forgerons, maré- 
chaux ferrants étameurs, maçons, maquignons, ramoneurs, mar- 
chands de vieux habits, de vieille ferrauille, de journaux et de 
petite quincaillerie, de maïs fouilli et grillé. 

Les tsiganes des différents pays d'Europe se sont émancipés de 
nos jours. Chez nous ils ont fondé une association; ils font paraître 
une revue mensuelle «La voix de Romis», (« Glasul Romilor »). 


www.dacoromanica.ro 


RÉSUMÉ 363 


Un chapitre spécial indique les différents noms et surnoms 
qu'ils ont porté ainsi qu’une liste toponymique; certains sobri- 
quets furent adoptés comme noms d’endroits où ils ont séjourné. 

Un vocabulaire plus développé tsigano-roumain rt un autre 
plus succint roumano-tsigane précède le dernier chapitre qui con- 
tient 156 documents in extenso, parmi les plus intéressants rela- 
tifs aux diverses manifestations et aux différents aspects de la 
vie des tsiganes en Roumanie. 


23 


www.dacoromanica.ro 


INDICE) 


A 


Abaza Coruiu, vornic 263 

Academia Română, ms. sau documente 
păstrate la, aproape la fiecare pagină 

Adam, dascăl 321 

Adămache, popa — 313 

Africa 18, 26 

„Afumaţi, sat 195 

Aga'ija, soţia marelui armaș Preda 
Păladie 271 

Agaton, episcop de Roman 204 

Alba Iulie 47 

«dibeni, sat 89 

„Albesti 220 

„lbina Românească, gazeta 11 n, 113 n 

Albu, clucer 219; postelnic 253 

Alecsandri Vasile, poet 107 n, 111. 
112, 123, 124 n, 133 

„ilevra 295 

Alexandra vezi Gânduleasa 

Alevandra, soţia lui Dumitrașco Dră- 
gusescul, biv vtori comis 57 

-Lexandra, stolniceasa, fata Pleșcăi 58 

Alexandra Vâlcea 115 

Alexandru, căldărar, 321, 322; mare 
hatman și pârcălab al Sucevei (1804) 
331 ; feciorul Tudosiei, nepot lui Nă- 
dăbaico vornic 55, 205; postelnic 
245, 246; rumân 280; feciorul He- 
ricăi din Văcărești 52 


Alezandru, domnul Moldovii, fiul lui 
Ilias (1453) 37 

Alexandru cel Bun, domn al Moldovii 
36, 37, 71 

Alexandru Ianculeu, vel vornic 331 

Alezandru Ioan Calimah, domn al Mol- 
dovii 49, 308 

„llezandru Lăpuşneanu, domn al Mol- 
dovii, fiu legitim a lui Bogdan III 
47, 86, 198 

„llezandru Marcu, prof. universitar, 
scriitor 15 n 

Alexandru Ioan Mavrocordat 49 

Alezandru Mircea Vodă (Alexandru 
III), domn al T.-Rom. 1567—1577 
40, 44. 88, 199, 200, 201 

-Alexandru N. 115. 

Alexandru Nicolae Basarab, domn al 
Tärii-Românesti 19 

Alezandru vezi Pascale 

Alexandru de Veldenz 24 

Alicseni, sut 252 

Alsacia 21 

Aluniș, m-re 237, 266 

Americani 96, 135 

Ana, sora călugăriţei Sara 197 

Analele parlamentare 113 n 

Anastasiu ( Muscalagiu), lăutar 133 

Anca, doamna 196 

Anca, jupânifa din Crăsani 203; soţia 
stolnicului Frăţilă din Rovinari 98 


1) Nu s'a făcut indice de numele ţiganilor din cuprinsul documentelor. 
deoarece, ele se găsesc toate în capitolul onomastică, care de asemenea a fost 
lăsat la o parte, precum și lista străinilor care au lăsat știri despre ţigani 
din capitolele bibliografie, cuvinte și formule slave și străine, rezumat. 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 355 


Andaluzia 21 

Andreas, presbiterul Ratisbonei 10, 18 

Andrei, cäläras ot Târgoviște 244, 247 
jude de ţigani din Botoșani 72 

Andrees, îost mare setrar 272 

Andrei Grecul ot Broşteni 229 

Andreica, din Horez 229 

Andriescioae 60, 265 

„Androne, din Albeni 89 

Anghel D., scriitor; articol citat, p. 5, n 

Anghelina 56 

Anghelina Iusăpoae 251 

„Îngheluţă, lăutar 132 

Anglia 3, 22, 101 

Aninoasa, m-re, 277; sat, 197 

Antim, egumen și tipograf la m-rea 
Snagov, viitorul mitropolit Ivirea- 
nul 273 

„Antim, episcop de Râmnic 281 

Antiohie, fiul lui Bejan Hudici 52 

Antiohie Jora, hatman 57, 

Antiohie Vodă, domn al Moldovei 60, 
275 

„Întoche Slatin, cehoslovac, profesor de 
filosofie 124 

Anton (Sf.), piaţă în București 124 

„Antonie, egumen la m-rea Aluniș 266; 
mitropolit 289 

„Apostol 240; biv vel pitar 216; dere- 
gător de Bârlad 55, 206, 207 

„Apostol, vezi Catargiu 

Arabi 15 

Arbänasu Gheorghe, băcal din lași 263 

„Archiva Istorică a României 71 n, 81 n, 
86 n, 88 n 

Archiva Soc. științifice si literare 10 n, 
101 n 

Ardeal 22, 29, 30, 100, 103 

Ardeleni 30 

Argentina 126 

.irges, judeţ 83; m-re 196; râu 31 

„irghirie, vezi Cuza 

Argintoianu Costache 115 

Arhanghel, Mihail şi Gavril (Sf.), hra- 
mul m-rii dela Cricov 199 

Arhivele Olteniei, revista 68n, 76 n, 86 n 


„irhivele Statului 38 n, 39 n, 40 n, 
44 n, 46, n, 47 n, 52 n, 56 n, 57 n 

Arion Elena 115 

Arion Marioara 115 

Aristarho, vistier 294 

Arnolff de Harff 24 

Aron Vodă, domn al Moldovei (1592) 
203 

Arsenie, feciorul lui Bou dela Zubrästi 
221 

Arsenovici Mihai 286 

Asachi Gh. 117 

Asan Costache, biv vel cäminar 307 

Ascoli G. I., tiganolog 3, 10 

Asia Mică 17 

Atanasie, episcop de Buzău 199, 201 

„lustria 117 

Averchie, egumen la m-rea Ciolanul 
220, 239 

doram, feciorul lui Sava cel mare 236 

A xintie, uricar 282 


Babic .imbrosie 115 

Băbeani, sat 224 

Baciu 201 

Badea 199, 202, 228; logofät 255; spă- 
tar 271 

Bădeni, moșie 196 ; 

Bädiligä Toader, vornic de Suceava 284 

Büdin 212 

Badiul Märariul ot Băbeani 224 

Bădros Iordache 297 

Băeşti, sat 89 

Băisan Ion 290 

Băjeşti, moșie 194 

Bălăceanca Elenca 115 

Bălăceanu Costache 115 

Bălăceanu Ion 115 

Bălăceni, sat 253 

Bălăcescu Costandin 286 

Bălaci, postelnic 228 

Bălan, vtori vornic 214 

Bălaş, căpitan 284 

Balea, logofăt 221, 225 

Băleanu Maniul 113 


www.dacoromanica.ro 


356 INDICE 


Balica, paharnic 57 

Balotesti, sat 86, passim 

Balş Alecu, vistier 128; Alexandru, vel 
agă 331; Costache, vel logofăt de 
Țara de jos 328; Lupu, vel logofăt 
54, 300; Neculai, vel spatar 331, vel 
vornic, 331 

Bamboiu Necolai, jude de ţigani ru- 
dari 309 

Banat 103; Banatul Timișoarei 23; 
Banatul Timisan 98 

Bánffy Losonczi 19 

Banu, m-re 221, 254, 264 

Barbu, armäsel 40; ban de Craiova 
195, 196 

Barbu Lăutaru 122, 128, 129, 130, 132, 
133, 134 

Barbu Räsäionu, căpitan 300 

Barbu, vezi Știrbei 

Bărcan 218 

Bârlad 55, 56, 206, 207, 212, 263 

Barnovschi, m-re 59, 259 

Barnovschi Miron Moshilă, domn al 
Moldovii (1626—1629) 71; Vodă 256 

Bürsesti, sat 56 

Bart Jean, scriitor 94 n 

Basarab voevod 196, 197; Basarab cel 
Tânăr (Tepelus, 1477—1482), 39 

Basarabia 19, 59, 117, 118, 323 

Basotä Nicodim 285 

Basotü Pätrasco, vel logofăt 55, 216 

Bataillard Paul, scriitor francez 3, 10, 
17 n, passim, 25 

Bătineşti, sat 207% 

Batu-Chan, mare conducätor al mon- 
golilor 25 

Băzădică Ion, căpitan, ocolas 321 

Bec Mărzea 60, 61, 275, 276 

Bedeuţi, sat 28 

Bejan 241 ; 

Bejan Hudici, vornic de poartă 52 

Bela IV, regele Ungariei 18, 19 

Beldiman Dimitrie, dvorenin 58, 323, 
325, 326 

Beldiman Gheorghe, mare stolnic 92,297 

Belgieni 14 

Benga Stanca, jupâneasa Bengăi 200 


Benghiu Sava, căpitan 221 

Bengi, comis 238 

Berechet Stefan 34 n 

Berekoro, oraş în Cehoslovacia 124 

Berindesti, moșie 201 

Berivoe, logofät 200 

Berlescu Costache 115 

Berlesti, sat 232 

Bernard von Breidenbach 24 

Besta, sat în judeţul Dolj 56 

Bezdechi Și. 97 n 

Bibescu George (Gheorghe), domn al 
Munteniei 102, 110, 113, 115 

Bibescu Vlăduj 88, 89 

Bistriţa, râu 46, 222 

Bistriţa, m-re 36, 37, 38, 71, 195, 196, 
256 

Bizäghesti, sat 202 

Bizantini 17 

Bobulescu C., preot, scriitor, 130 n 

Boemi 14 

Bogdan Duică, Gh 76 n 

Bogdan Ioan 28 n, 37 n, 74 n, 87 n 


Bogdan voevod (Bogdan al IV-lea, 
1568—1572), domn al Moldovei 46,47 

Bogrea 47 n 

Bohemia 14 

Boica 195 


Bojesti, sat 263 

Bojoreani, sat 220 

Boloagä Preda, căpitan 43, 90, 242, 
243 

Boldesti, sat 199 

Boliac Cezar 111, 112, vezi Cezar 

Bolintineanu Tănase 115 

Borâla, sat 200 

Borăleanu, uricar 216 

Borcea, căpitan 241 ; logofăt 232; preot 
226 

Bosie Stefan, fost mare jicnicer 93. 
295, 296 

Botäs Vasile, stolnic 322 

Botezatu Vasile 296 

Botoșani 72, 102, 132, 289 

Bou, ot Zubrästi 221 

Bouilanne de Lacoste, explorator si scrii- 
tor francez 11 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 357 


Bouquet 102 

Boziani, sat 206 

Brădet, m-re 55, 215 

Brădiceani, sat 309 

Bradu, m-re 240, 254 

Brăescu Petre 87 

Brah, căpitan 274 

Bräiloi 242 

Bran, popä 229 

Brânceni, sat 259 

Brâncoveanca Safta, simonahie 115 

Brâncoveanu Constantin 51, 52, 275, 
279; Neculae 54, 300; Stefan, fiul 
lui Const. Brâncoveanu 51 

Brâncoveani, sat 57, 217, 224 

Brâncovenești, ţiganii 300 

Brânduș 56 

Brăneşti, sat 266 

Braşoveni 78 

Brătianu Dimitrie 115; loan 115; Mar- 
simina, stareță 115 

Bratu, armas 197; comis de Oesti 233; 
logofăt 54, 89, 213, 214; popă 229 

Bräsesti, moşie 196 

Brazilia 126 

Breaza, sat 253 

Brosteanu I. Zamfir 115 

Broşteni, sat pe apa Ialomitii 229 

Bucium Nicolai, postelnic 290 

Buciumeni, sat 208, 238 

Bucov, sat 55, 197 

Bucovina, ţiganii din 5, 103, 117 

București 11, 31, 34, 68, 76, 81, 103, 
113, 119, 122, 123, 124, 134, 133, 
165, 194, 197, 198, 202, 203, 218, 
222, 226, 229, 253, 327 

Budai Deleanu 12 

Budisteanu Dimitrie, căpitan 115 

Budisteanu Drăghici 115 

Buhäescu Vasile, fost mare paharnic 
43, 93, 293, 294, 295 

Buhuș Alexandru, hatman 257, 258 

Buica jupâniţa 202 

Buică, lăutar 133 

Bujoranu Constantin 212; 
59, 260, 261 

Bujoreni, sat 260, 261 


Pavel 52, 


Bulan, läutar 133 

Bulat T. G. 20, passim 

Buletin gazetă oficială 83 n 

Bulgari 13 

Buni, logofăt 219. 

Buora, sat 200 

Burada T. 130 n 

Burchi N., căpitan 115; Stefan 115 

Buta 208 

Butculescu Costache 115 

Buzäu, episcopie 42; episcop de 45, 85, 
197, 199, 201, 204; Efrem episcop 
de 215; 220, 222, 235, 236, 237, 239, 
240, 243, 244, 245, 247, 252, 254, 
262, 267, 275, 289, 313, 315 


c 


Căclau 242 

Cadix 21 

Caisin 272 

Calcuta, oraş în India 66 n 

Căldărușani, m-re 41, 42, 85, 224, 226, 
232, 234, 238, 264, 265 

Călina 226 

Callimach, Ioan Teodor, domn al Mol- 
dovei 80, 295 

Calotă, rumân 211; martor ot Podba- 
niță 288 

Calotescu George Stanciu 115 

Câmpineanu loan 109, 113, 115 

Câmpulung 105, 201 

Cămşor, sat 208 

Cananău Eftimie 75 

Candachia, soţia pitarului Ursu din Vă- 
siani 52, 221, 222 

Cândești, sat 42 

Candrea Aurel, sat 25 n 

Cannano (Canano) Constantin 53 

Cannano Ioniţă, biv vel spätar 51, 51, 
310 

Cantacuzino Constantin 115, 308; po- 
stelnic 215, Dumitrașco (Dimitrie), 
domn al Moldovei 17 n, 32 n, 258, 
Elena, sărdăreasa 54, 308; Gheorghe 
62, 288; Nicolae, mare paharnic 93, 
302; Ștefan, domn al Munteniii 


www.dacoromanica.ro 


858 


(1714—1716) 40; Toader Constandin 
327. Cantemir Antioh 92 

Cantemir Constantin 92; veziConstantin 

Cantemir Dimitrie 17. 32 

Caplea, jupâneasa 232, 233; soţia pâr- 
călabului Radu (1545), 197; soţia 
logofătului Şerban Doicescul 205 

Căpreni, sat 56, 230 

Caraton, adălmășar şi mărturie 237 

Carol I, rege al României 34, 119, 134 

Caronni Felice, scriitor italian, priete- 
nul lui loan Esterhàzi 100, passim 

Carp Joan, biv vel sărdar 314 

Carpaţi, munţi 105, 108 

Carra, M., scriitor 100, passim 

Cârstea, spătar de Mäläesti 45, 236 

Cărstian, logofăt 274 

Căsandra, călugăriță 53 

Cătălina 264 

Catargiu Apostol 92; vezi Apostol 

Catrina vezi Donici 

Catrina, stolniceasa 53, 54, postelni- 
ceasa, fiica marelui vornic Ion Stur- 
zea 291 

Cätun, sat 230 

Căzacul 241 

Căzan 194 

Cehoslovacia 124 

Cepleanu Constantin 300, 301 

Cerchez, maior 115 

Cernülesti, sat 218 

Cernăuţi 117 

Cerneţi, sat 119 

Cernica, sat 119 

Cetatea Albă 28, 77 

Cetăţuia, m-re 296 

Ceucani, sat 263 

Cezar, vezi Boliac 

Charlet, renuinit pictor francez 102 

Chelard R. 19, passim, 21 n, 22 n. 

Cherchetoaia 264 

Cherfotä, preot, martor, 215 

Chesarie, egumen la m-rea Strâmba 46 

Chessaeus Cristian 97, passim 

Chiaro, del, italian, secretarul lui Const. 
Brâncoveanu 75, passim 

Chilia 37 


INDICE 


Chilieni, sat 55 

Chira 200 

Chiriac, bulibasä de tigani domnesti 
ursari 315 

Chiriţă, martor 230 

Chişinău 65, 118 

Chițu, 288 

Chiuprichini, sat 268 

Chomeţovscki Stanislav, voevodul Ma- 
zoviei 98 

Ciocänesti, sat 57 

Ciolac Cristache 122, 133, 
stantin, căpitan 284 

Cioanä, comis 89 

Ciolan 220, m-re 220, 239, egumen 
dela 254 

Ciolpan Jon 258 

Ciolpăneasa Nastasia 55 

Cioranu Emilia 16 n 

Cipariu Timotei 98 n 

Cişmigiu, grădina 34 

Ciulin, vătat de ţigani domnești 237 

Cliciu, sat 195 

Clima, egumen 228 

Climent, exumen la m-rea Vaideei 227; 
Climis (Idem) 225 

Clinceanca Zinca 115 

Codäesti, sat 48, 270 

Codrescu Teodor, revista 55, 91 n, 116, 
passim, 117 n 

Codul Caragea, editat de loan Palade 81n 

Cojescu 200 

Cojeşti, sat 200 

Colchida 18 

Colentina, sat 119, 131 

Colonia, localitate în Germania 24 

Colson F. 100 n, 103 n 

Coman 228 

Comani, sat 200 

Comosteani, sat 255 

Conache Gavril, vel vornic 331 

Condili, postelnic 220 

Condrea Bucium, mare vornic de Tara 
de jos 202 

Constantin, armas 59, episcop de Bu- 
zău 85, 313; fiul domnitorului Alex. 
Const. Moruzi 331; parucic 115 


134; Con- 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 359 


Constantin Brâncoveanu 52, 275, 279, 
vezi Brdncoveanu 

Constantin Canano 53, vezi Canano 

Constantin Cantemir, domn al Moldo- 
vei 92, vezi Cantemir 

Constantin Duca Vodă, domn al Mol- 
vei 48, 268, 269 

Constantin Necoară 263 

Constantin Șerban voevod, domn al Mun- 
teniei 242, 243, 244, 245, 246, 247 

Constantin, vezi Scàrlet 

Constantinescu Barbu, profesor, 
nolog &, 10, 11, 165 

Constantinescu Florica, fosta secretară 
a Uniunii generale a Romilor 165 

Constantinopol 31, 51, 76, 104, 131 

Contesti, sat 195 

Convorbiri Literare, revista 63 n, 68 n, 
92 n, 93 n, 9ân 

Corăstanu 92 

Corbeni, neamul Corbenilor 40 

Corbesti, sat 248 

Cordova 21 

Cornăjeni, sat 195 

Cornescul Grigorie, pârcälab de curtea 
domneascä 277 

Cornet, sat 209 

Costa, tătar 28 

Costache, martor 205 

Costache Lupu, biv vel medelnicer 268 

Costache Moruzi 110, vezi Moruzi 

Costache Negri 111 

Costache Rola 111 

Costăchescu M. 36 n, 37 n, 4&6 n, An 

Costea 273, cupet 272 logofăt 253, vätaf 
de aprozi 268 

Costea Solomon, biv vätaf 268 

Costandin (Costantin) 247, 248, 249; 
armaș 260; biv vel căpitan 297; fost 
mare postelnic 48, 223, 243, 270 

Costandin ot Totivan (Tutoveni?) 228 

Costică, spoitor din cartierul Tei (Bu- 
curesti) 165 

Costin (vezi Neaniul) 

Costin, biv vel sluger, ispravnic al jud. 
Mehedinţi 299: pähärnicel 81 

Coscodia, sat 292 


tiga- 


Costereni, sat 238 

Credinţa, ziarul 126 n 

Coţofeanu Gheorghe 115 

Cozia, m-re 19, 197, 226, 227 

Cozleaci (Cozlici), sat 197, 232 

Cozma lui Veardes 251 

Crăciun 225, armas 238, armas ot Co- 
moșteani 255, ceauș 286, de Orblai 
207 

Crăciun, sărbătoare (Naşterea Dom- 
nului) 99 

Craiova 42, 62, 76, 195, Enache mare 
ban de 207, 230, 287, 298 

Crăje Ivasco, martor 205 

Crăje Vasilie, martor 205 

Cralevschi, Ghiorma vel ban Cralevschi 
230, vezi Craiova 

Crăneanul Vasilie, martor 205 

Cräsani, sat 203 

Crasna, sat 89 

Crästea, logofät de Buciumeni 
mare vornic 55 

Crăstian, paharnic ot Căldărușani 238 

Creţu 201. 

Crequlesti, fraţii 115 

Crimeea 18, 26 

Criva, sat 195 

Crivina, sat 195, 198 

Cronica Bavareză 10 

Cudalbu Marcu, armäsel din Chilieni 55 

Curesti, moșie 194 

Curtea-de- Argeş 101 

Cuza (Alexandru Ioan) domnitor 34, 
Arghirie ban 314, căminar 307 


208, 


Damaschin, episcop de Buzău, logotăt 
226, 229 

Dâmboviţa, râu 31, 122, 123 

Dan, domn al Munteniei (1384—1386) 
49, 26; al II-lea (1424) 39; portar 
de Suceava 198 

Danaileasca Maria 115 

Danciul 195 

Danemarca 22 

Danezi 14 


www.dacoromanica.ro 


360 INDICE 


Daniil, arhiepiscop 43 

Darie Ştefan, 60, 265; Toader 60, 265 

Delişco, pârcălab, ginerile stolnicului 
Preda 285 

Démidoff M. A., scriitor rus 32, pa- 
ssim, 103, passim 

Dereneu, sat 221, 222 


Despa, soţia clucerului Neagoe Mihäl-, 


cescu 42 

Despina, jupâneasa 201, 252, 253 

Detco, logofăt 204 

Diaconu Ilie, advocat 125 

Diicul, postelnic din Greci, feciorul clu- 
cerului Preda din Greci 56, 57, vel 
agă 223 

Dima 229, armas ot Mierea 230, 231; 
cupet 215; nepotul banului Vodă 
209; vames 278 

Dimachi Neculai, vel căminar 331 

Diman 229 

Dimineaţa, ziarul 126 n 

Dimitrie (vezi Cantemir) 

Dimitrie (Sf.), hramul m-rii Cäldäru- 
șani 226, 232 

Dimitrie Bogdan, fiul domnitorului 
Alex. Const. Moruzi 331 

Dimitrie Dan. preot, scriitor 5, 10n 
11 n, 12, 13, 14 n, 15 n, 18 n, 25 
n, 73n, 77n, 117n 

Dinu, bărbier 319 

Dionisie. egumen la m-rea Dobrovăț 
276 

Dionisiu (vezi Fotino) 

Dobrotan 288 

Dobrovăț, m-re 276, 285 

Dobrun, sat 88 

Dobruşa, m-re 39, 
253 

Dochia, soția inarelui vistier Stoica 
204 

Doicescul Serban, logofăt 205 

Doicesti, sat 52 

Dolj, judet 56 

Dona, nepotul banului Vodä 209 

Donici Catrina 83 

Dorotei, egumen 
195 


195, 198, 203, 


la m-rea Govora 


Dositei, episcop de Rădăuţi 296, mi- 
tropolitul Ungrovlahiei 84 

Dosoteai (Dosoftei), diacon 240 

Doumergue Gaston 105 

Dracache Roset, biv vel spätar 321 

Drägan, logofät 46, 47, cäpitan ot 
Joroci 255 

Drăgăneşti 272 

Drugänesti, sat 195 

Drăgăşani sat, 131 

Dräghiceanu Farcas, căpitan 115 

Dräghici 56, feciorul lui Petru armasul 
din Färcäsesti 211; paharnic 248 
postelnic din Tomeni 201, 202; ot 
Prăjma (Vlașca) 262; scriitorul 196: 
spătar, 197 

Drăgoeșii, sat pe Mostiste, judeţul Il- 
fov 78, 201, 229 

Drägoiu 87 

Dragomir 239 

Dragomir, feciorul armaşului Pătru din 
Färcäsesti 211, 212; vel clucer 223; 
logofăt 199; martor din Boziani 
206 

Dragomir Matilä 194 

Dragomir Road»-mei 201 

Dragu 42, clisiarh 226; postelnic 202 

Drägusani, sat 264 

Drägusescul Dumitrasco, biv vtori co- 
mis 57 

Drägusin, vel armas 223 

Dränic, sat 238 

Dranovequ, sat 224 

Duca Vodă 60, 256, 257, 265, 272 

Dudescu, biv vel paharnic 299 

Dudescu Radu, biv vel cäpitan 279; 
logofät 226 

Dudesti, mahala în Bucuresti 123; sat 
279 

Duma, clucer 87 

Dumitrache, lăutar 133 

Dumitrasco 221; comis 59, 233, 259; 
diac 260; logofăt 57, 222; fost pitar 
256; postelnic 48, 270; spătar 245, 
246 

Dumitru 233, 241, ban de Värästi 224; 
cäpitan za pitari 225; comis 233; 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 


croitor ot Bäläceni 253 ; logofăt 208. 
229; postelnic 55, 200; rumân 211, 
de Uesti 232; vätaf 238, vtori vor- 
nic 214 

Dunäre 32, 33, 35 

Durac 53 

Durduca Dan, jupan 194 

Dusan, ţarul sârbesc 20, 26 


Efrem (Efrim) egumen la m-rea Căl- 
därusani 42, 264; episcop de Buzău 
215, 217 

Egipt 12 

Egipteni 9 

Elena (vezi Cantacuzino) 

Elena, soţia clucerului N. 
veanu 64 

Elhovăţ, sat 197 

Elina, doamna, soţia lui Matei Ba- 
sarab 45, 215, 237 239, 

Emeric Czaky, conte 132 

Emile Kohly de Gugsberg, elveţian, pre- 
ceptor la copiii comisului Gherghel 
din Botoșani 102 

Enache (Enachie), logofăt 290, mare 
ban de Craiova 207 

Enciclopedia Italiană 15 n 

Ene (vezi Săseanu) 

Enescu George 133, 134 

Englezi 14, 96, 135 

Epureni, sat 261 

Eremia, egumen la m-rea Strâmbu 217; 
Moghilă, domn al Moldovei 204 

Eremie Chicer, diac 202 


(ilogo- 


Erina 216 

Ermitul din Gauting, pseudonimul unui 
scriitor german, 76 passim, 102 
passim, 103 


Esterhäzi Ioan 100 

Europa 3, 4, 8, 14, 18, 20, 25, 26. 72, 
105, 108, 110, 119, 131 

Europeni 109 

Evdochia, visticreasa 211, 212 

Evrei 118 

Escreanu Petre 91 


361 


F 


Făgăraş, ţinutul 55, 214 

Fălcoianu Gheorghe 265 

Fănică Luca 122, 135 

Fănteşti, sat 218 

Farcas Mihai, autorul unui dicţionar 
tigano-latino-maghiar 100 

Fărăcşeşti, sat 211 

Fata, mosia 198, 201. 

Fătul ot Brăneşti, martor 266 

Feliz Fabre 24 

Ferdinand, rege al României 134 

Fideşti, sat 260 

Filaret, episcop de Râmnic 303; mi- 
tropolitul Ungrovlahiei 85 

Filip, dascăl 273 

Filipeasca Elena 115 

Filipescu Costache 115, Gheorghe, 113 

Filitti I. C. 109 n, 110 n, 112 n, 113 n 

Filoteai, egumen dela Focșani 279 

Finlandezi 14 

Fisantea, logofăt 223 

Florea 263 

Florescu M. 113 

Foaie pentru minte, inimă si literatură, 
revista 111 n 

Focea Ion, uricar 91 

Focsa 263 

Focșani 56, 216, 279 

Fotino Dionisie 27 n, 131n 

Francis Turi, din Timişoara 53, 298 

Franța 3, 14, 21, 22, 130, 135 

Frâncescu Mihai 58 

Francezi 14, 96 

Francisc I, regele Franţei 21 

Frăţilă, stolnic din Rovinari 89 

Frăţiman Ianco, biv paharnic ot Vš- 
siani 52, 221 

Fratosticeanca Păuna, logofeteasă 42, 
303 

Freilih Iohan, meşter curelar 63, 316 

Frigia 13 

Frijoreanu 262 

Fiinfkirchen, localitate în Germania 21 

Furduesti, sat 83 

Furtuna, biv vel paharnic 216 


www.dacoromanica.ro 


362 


Ga 


Galaction G., articol de 5 n 

Galbini, sat în judeţul Neamţ 92 

Gălcă Vasile, vornic 263 

Ginduleasa Alexandra 314 

Gănscu, m-re în Craiova 42, 303 

Gin'scu Mirea, armas 288 

Gaspar Vodă, domn al Moldovei (1619— 
1620) 249 

Gavril 202, 263, călugăr, nepotul lui 
Ciolan 239; cel bătrân 220; diacon 
210 ; feciorul lui Bădin, da zapis 212; 
fe ‘iorul lui Miron Stârcea 57; fecio- 
rul lui Säcuian 261; logofăt 81; pa- 
harnic ot Trănav 255; pisar 240; 
porușnic 260; preot la Bujoreani 260 

Gavril Costache, vel dvornic dolneai 
zemli 52, 261 

Gavril Gherman, pârcalub al Sucevei 216 

Gavril Moghilă, domn al Munteniei 
(1618 1620) 209, 211 

Gavrilonţi, sat pe graniţă, aproape de 
Sneatin 46 

Germani 13, 15 

Germania 18, 24 

Ghedeon, fost mitropolit al Sucevii 284 

Ghelasie, dichiu 237, 240 

Ghenadie, egumen la m-rea Dobruşa 
253; eromonah 281 

Gheorghe Drăghici, articol citat 5 n 

Gheorghe, fratele lui Cioană comis 89; 
logofăt 198; pânzar 64, 320; spătar 
238; (Zălariu) fost mare medelni- 
cer 49 

Gheorghe (Sf.) biserica 260; sărbătoa- 
rea 308 

Gheorghiadis Gheorghe 115; Hristache 
115 

Gheorghie, bulibase de ţigani domnești, 
ursari 315; vel ceasnic 216; mitro- 
polit al Sucevei și a toată Moldova 
284 

Gheorghiţă din Buciuleşti 222 

Gheorma Radu 224 

Gherasim, episcop de Roman 331 

Gherghani, sat în jud Dombovita 127 


INDICE 


Gherghe (Gherghie) 273; pârcălab 243; 
vel pitar 252, 254; rumân 211; spă- 
tar 225, 237, 241; vornic ot Sărdă- 
nești 242; vtori vornic 214 

Gheorghe Sufariul ot Târgoviște 274 

Gherghel, comis din Botoșani 102 

Gherghina Birceanu 56; stolnic ot Sitia 
238 

Gherghița, sat 204 

Gheura Dumitrasco, vornic 212: Lupu, 
sărdar 305 

Ghibänescu Gh. 4, 15 n, 26, passim, 
47 n, 55, 92 n, 164, 165 

Ghica Costache, vel logofăt de Tara de 
jos 331; Costandin, martor 284; Di- 
mitrie, vel vornic al obstei 331; 
Gheorghe (Gheorghie), domn al Mun- 
teniei și Moldovei 47, 249, 251, 252 

Ghica Grigore 116, 117, 131, 289; Gri- 
gore Alezandru 107; vel vornic de 
aprozi 331 

Ghica Ion, scriitor și om politic 127; 
Iordache, biv vel vornic 54. 62 

Ghica Mate. 54, 62; Mihalache, mare 
vornic din Lăuntru 109; Tudor, mar- 
tor 284; Tudorita 115 

Ghinea 230 

Ghinghari 18 

Ghiorma, ban 245, 246; mare ban al 
Craiovei 230; clucer 214; Necula, 
martor 205, 

Giovandrea Gromo 22 

Giura Colivera 93, 201; ot Brädiceani 
300 

Giurescu C. 71, passim ; C. Constantin 7 

Giurgiu, postelnic din Tomeni 201, 202, 
203 

Gladcov, plaiul 198 

Glavacioc, m-re 194 

Gligorcea 221, 222, deregător de Bâr- 
lad 55, 206, 207 

Gligorie 216, 221; vel logofăt 223; 
preot 263 ; stolnicel din Politeani 207 

Gligorie Bogdan 55, 205 

Glogoveanu Elenca 319 

Glogoveanu Nicolae, biv vel clucer 63, 
64, 316, 318, 320 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 


Goleasca Marioara 115 

Golescu Constantin 131 ; Radu, maior115 

Golești, sat 194 

Golumbeanu, socrul lui Costandin Bă- 
lăcescu 287 

Gorj, judeţ 229 

Górka Olgierd 28 n 

Gorovei, ginerile lui Lupașcu Bucium 
de Nînești 56, 91 

Gostile, sat 42, 264, 265 

Govora, egumenul m-rii 93, mänästire 
194, 195 

Grade, armaș 266 

Grăjdan, preot din Ceucani 263, ot VIă- 
cănești 255 

Grăjdana, jupâneasă ot Văleani 224 

Grama Dumitraşcolu) 55, 216 

Grama Ion 290; vel stolnic 216; Pro- 
copie 216 

Grămoae Mărica, vämesoae 55 

Gräsänesti, sat 196 

Graur A., lucrare citată 12 n, 16 n 

Greci 13, 15, 24 

Greci, sat 56, 57. 224 

Grecia 24 

Greceanu C. 115; loan, maior 115. 

Grecu Costandin, căpitan ot Vaslui 58 

Grellmann M. G. 10, 14 n, 164 

Grigoras Dinicu 122 

Grigorasco Jora 56 

Grigorescu, pirtor 127 

Grigorie, egumen la m-rea Banu 254, 
episcop de Buzău 44, 267; iuzbașă 
237; popă 254 

Grisellini Fr. 16 n, 23, 
passim 

Grosu Stoica, 200 

Gruiu, m-re 280 

Gudiea, globnic 207 

Guggsberg, kohly de 102 n, 108 n 

Gustav Adolf al 1[-lea, rege al Suediei 98 


passim, 98, 


H 


Hăbășescu 90; Ştefan, pârcălab 57 
Hagi Iordan Marioara 115 
Hagioae, podul 295; ulița 93 


363 


Häjdeu Gheorghe, fost armas mare 57 

Hamrade, râu 229 

Hamzucu, postelnic ot Sinesti 230 

Häncul Miron, cäpitan 58 

Hârlău, oraș 199, 213 

Hărman, pârcălab de Cetatea Albă 
28, 87 

Haşdeu B. P., &, 16 n, 20 n, 39n 

Henric al VIII, rege al Angliei 22 

Herica, jupăneasadin satul Văcărești 52 

Hoom Dumitru, feciorul Nastasiei Ciol- 
päneasa 55 

Horgeşti, sat 222 

Horodistea, sat 198 

Hortă, pârcălab 288 

Horvat, dela Ciocănești 57 

Hotin 76 

Hopf Carl 24, passim 

Hrisoscoleu Ianache, mare ban de Cra- 
iova 298; Iordache, comis 294 

Hrisoverghi, setrar 297 

Hrisoverghi Manolache, vel jicnicer, 
cumnatul lui Preda Pălade 52, 268, 
mare sulger 270, 271. 272. 

Hriza, vel dvornic 223 

Hromu Dumitru, nepotul doamnei Ma- 
rica (1635) 90 

Hurmuz Stefan 297 

Hurmuzachi, colecția de documente 
31 n, 35 n, 67 n, 68 n, 78 n, 79 n. 
86 n, 1431n 

Huşi, oraş 285 


Ialomița, râu 229 

Ianach(i), vtori cämäras 72 n 

Ianache, feciorul lui Anghel din Bucu- 
resti 229; postelnic 232 

Ianco (vezi Frățiman) 

Iancu, buluchase peste juzii de țigani 
domneşti lingurari 72 n 

Iancu Vodă, domn al Moldovei 201, 
202 

Iane 273; diacon 230; iuzbașe de Tă- 
tulesti 255; jicnicer 56; 274; postel- 
nic ot Drănic 238 


www.dacoromanica.ro 


364 


Lani, paharnic 306 

Lanni, logofăt 225 

Iaşi (Eşii) 31, 60, 89, 92, 102, 110, 
131, 132, 198, 203, 219, 250, 251, 
256, 257, 258, 263, 269, 270. 274, 
291, 297, 311 

Idoxie, pisar 211 

Telsi, orășel în Italia meridională. 24, 25 

Ierusalim, oraș 234 

Ifrim 241 

Iftimie, preot 53 

Ignatie, arhiepiscop de Râmnic 227, 
230; egumen la m-rea Snagov 229; 
episcop de Râmnic 45, 219; mitro- 
polit 244, 245; preot dela Bârlad 
263; rumân 280 

Ilarion, nästavnicul m-rei Znagov 79, 
280; episcop proin Râbnâii 281 

Ilea, jitnicer 203 

Ilfov, judeţ 78, 229 

Iliaș 56, Iliaș Vodă 37 

Ilie, ginerile lui Const. Scărleţ 53; lo- 
golăt de visterie 57, 58; pitar 8; 
popa 286; voevod, domn al Moldo- 
vei (1441) 36; vornic despre doamna 
257 

Ilina, doamna 237 (vezi Elena) 

Ilustraţiunea Română, revista 123 n 

Ilzhorod, oraș în Cehoslovacia 124 

Incurjăoani, sat 207 

India 11, 12, 13, 14, 15, 66, passim, 
101 

Industan 11, 101 

Joachim, egumen 45 

Ioan 320; sin Bârsan, bulibașe de ți- 
gani domnești lingurari 308; diacon 
221; egumen 44%, 199; egumen la 
in-rea Tismana 39, 40, 198; popa, 
martor 215; preot la Fidesti 260. 

Ioan Nicolai, domn al Moldovei (1744) 
291 

Ioan Vodă cel Cumplit, domn al Mol- 
dovei (1572—1574) 86 

Joana 87; fiica postelnicului Tudor 232 

Ioanichie, călugăr 273; episcop 294; 
episcop de Huși 296; episcop de 
Roman 43, 293, 295, 296; monah 273 


INDICE 


Ton, căpitan 226 ; egumen 241 ; logofăt, 
pisar 259; logofăt de Podbanitä 61, 
283; biv vel pitar 297; popa dela 
biserica Sf. Gheorghe 260; popa dela 
Podbanitä 288; vistier 248, 249 

Ionașco (Ionascu) 216, 248, 249; că- 
pitan 260; de Orblai 207; paharnic 
57; postelnic 218 

Tonagco, vezi Präjescu 

Ionescu Nicolae, profesor, fost director 
al liceului Matei Basarab 7, 51 n, 
264 

Ionescu, Al. Sadi 97, passim 

Ionică, lăutar 133 

Tonichie, eromonah la m-rea Neamtu 
301 

Ioniţă (vezi Canano) 

Iordache 271; diac 264; postelnic 78; 
vornic, 230, 236; vornic ot Cozlici 
232 

Jordachie, vel vistiarnic 216 

Iorga N.14 n, 20, passim, 29 n, 38 n, 
50 n, 51 n, 52 n, 53 n, 54 n, 63 n, 
65 n, 69 n, 70 n, 72, passim, 73 n, 
76 n. 78 n, 79 n, 80 n, 81 n, 82n. 
83 n, 84 n, 87 n, 89 n, 90 n, 91 n. 
92 n, 94 n, 97 n, 102 n, 103 n, 104 n, 
105, passim, 131 n 

Lorist, arhiepiscop de Ilusi 285 

Iosif al II-lea, împărat al Austriei 117 

Ipsilanti Constantin, domn al Moldo- 
vei (1799—1801), 29, 50 

Irimie 218 

Irimie Dabija 228 

Irina, fata lui Durac 53; soția căpi- 
tanului Isac Misăhănescu 52, 250 

Isac 250; preot ot Lac 292 

Isaia, pârcălab de Chilia (1465) 37 

Istratie, sin Poleitul ot Suceava 221 

Isus (Hristos) 43, 259 

Iscoranu Ion din Mehedinţi 115 

Italia 24 

Italieni 15 

Iuga 122 

Turagco, feciorul Anghelinei Iusäpoae 
251 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 365 


Ivan, logotăt 219; popă la biserica Sf. 
Vineri din Târgoviște 215 

Ivan Porcu 46; viorar ot Tătărani 259 

Ivana 223; fata logofătului Vlăsan ot 
Vlădilă 222 

Ivaşco 28; vel dvornic 214 

Ivâny, Dr. Bela 19, passim 

Izvarna, sat 40, 199 

Izvorani, m-re 254 


J 


Jereavăţ, rîu 71 

Jesina P. I 15n 

Jimbolia, gara 135 

Jipa (vezi Sorescul) 

Jipa, cel bătrân ot Buzău 240, 252; 
coconul 221 ; logofăt ot Rătești 221; 
din orașul Buzău 204; popa 239, po- 
stelnic 225; postelnic ot Verneşti 
224 ; spätar 42, 241, spälar, nepotul 
lui Jipa cel bătrân ot Buzău 252; 
din Tălpășești 204 

Jora, särdar 60, 265 

Joroci, sat 255 

Journal ot the Gypsies lore Society 3 

Jurie 28 


K 


Kiseleff (Paul) 67 n, 69 n 

Kiss Ludovic, pater 63 

Kogălniceanu Mihail 4, 10, 45 n, 18, 
passim, 109, passim. 110 n, 111, 112, 
passim, 117, 165 

Kopitar 17 

Kraus 11 

Kreuchely (Ludwig baron Schwei- 
berg', consul prusian la lași, apoi 
la Bucureşti 34, 68, 131 

Krupenschi 53 


L 


Labbé Paul 105, passini 
Lac, sat 292 

Lăcusteni, sat 200, 211 
Jançelot 101 

Läpädat 228 (vezi Lepädat) 


Läpusna, tinut 307 

Larion 241 

Laurengon, profesorul francez al lui 
Ioan Câmpineanu 109 

Lazăr, jude de ţigani 257 

Lăzurică G. À., articol citat 5 n 

Leana 202 

Leca Gavril, postelnic 57, 90 

Lefter 225 

Leon Vodă, domn al Munteniei 98 

Leotesti, sat 195 

Lepädat, logofät 223; Zaharia 58 

Leslie Cauldwell, vestit pictor american 
135 

Liber, jidov 296 

Lica, fata Lincäi ot Vafulesti 42; ju- 
pâneasa 91 

Licaonia 13 

Lie, cneaz 71 

Limousin 21 

Lipänescu Grigore 115 

Liszt, compozitor german 128, 129, 130, 
131, 134 

Lituani 15 

Livisanu David 283 

Londra 103, 135 

Longinescu si Patrognet 74n, “5n, 
80 n, 86n 

Lorellino, articol citat 5 n 

Lorena 21 

Lowi, mineralog englez 105 

Luca, arhiepiscop de Buzäu 203; mi- 
tropolit 210 

Luca Pistaki de Bungard 47 

Lucache Arghiropulo, vel postelnic 331; 
biv vel spătar 328 

Luchian 241 

Lupas loan, prof. univ. la Cluj 19 n 

Lupasco din Horgésti, 222 

Lupaşcu, (Bucium) de Ninesti 56, 91 

Lupșa (Lupse) iuzbașă 236; vornic 
291, 225 

Lupu 230, 241, vel căpitan 218; ceaus 
243; popă 230, 231; rumân 211; din 
Toväesti, martor 205; vätaf 200 

Lupu (vezi Gheuca) 

Lupu (vezi Mehedinteanu) 


www.dacoromanica.ro 


366 INDICE 


Măciucă, clucer 206 

Macri, mare armas 204 

Madon 24 

Maftei 55, 206, 207, 241; popa dela 
Dereneu 221, 222 

Mägälea Nicola 300 

Magdalina, monahia 195 

Magrodin (Mavrodin?}, vistiernic 260 

Măgura, deal în jud. Putna 86n 

Măgurele, sat 62, 287 

Măinea, căpitan ot Gostile 42, 264, 265 

Malabar 12 

Mălăeşti, sat 45, 236 

Malahia, popa 240 

Măldărescu Alezandru 115; 
115 

Mamoia, munte 196 

Măndeşti, neamul Mändestilor 199 

Manea Sandu, negutätor 58 

Manea, popa din Stăncești 78; rumân 
211; vätaf 240 

Manolache (vezi Hrisoverghi) 

Manolache, vel sluger 48. 269 

Manu Costache, biv vel cämäras 305 

Manu, legea lui 13, 73; pârcălab, măr- 
turie 226 

Mara, sora banului Vodă 209 

Mărăcineni, sat 221, 225, 236 

Märaganu Ivaşco, martor 205 

Marco (Marcu), logotăt 219, 224 

Marcu (vezi Cudulbu) 

Marea Nordului 18 

Marghita, doamna 232 

Mărgineni, m-re 199 

Maria, fata postelnicului Stoica de 
Bucov 55, 208; jidoavcă botezată 
296; jupâneasa 199, 200; jupâneasa 
neguţatorului Sandu Manea 58; so- 
ţia clucerului Măciucă 206 ; soţia pa- 
harnicului Vasilie Buhăescu &94, so- 
{ia postelnicului Radu 201 

Maria Mare (Sf.), sărbatoare 99, 314 

Maria Thereza, împărăteasa Austriei 23 

Marian S. FI. 16n 

Marica (vezi Grämoae) 


Nicolaie 


Marica, doamna 55; doamna, soţia lui 
Const. Brâncoveanu 51; jupâneasa 
217; soţia uricarului Ion J'ocea 91 

Maricuga Andriesoaia, șetrăreasa 52, 
268; fata logofătului Cärstian 274 

Mărie 248, 249 

Marinicà Buzatu, lăutar 133 

Mariuţa, fiica lui Stefan Brâncoveanu, 
nepoata domnitorului Const. Brân- 
coveanu 51 

Mârseviţ 236 

Martin del Rion 22 

Märzea, popa 226 

Matei, vel armas 313 ; feciorul lui Const. 
Brâncoveanu 52; feciorul paharni- 
cului Negoiţă ot Tătărani 259; fe- 
ciorul lui Pan vel armas 57; feciorul " 
lui Pan biv vel clucer 57; monah 
221; paharnic, feciorul vornicului 
Neagoe Tätäranu 277; postelnic 57 

Matei Basarab, domn al Munteniei 40, 
45, 47, 78, 89, 217, 220; din li- 
gänia lui 223; iscälit la finele doc. 
din 1641, 224, 225, 226; act dela 
227, 229; act dela 231, 232, 243, 246 

Matei Costin, clucer 331 

Matei (vezi Părdescul) 

Mäliasescu Stefan 222 

Mauri 15 

Mavrocordat, Alexandru loan, domn al 
Moldovei {Firaris) 1785—1786, 107, 
109; Constantin, domn al Moldovei 
107; Nicolae, domn al Moldovei și 
Munteniei 70 

Mavrogheni Petre 111, 117 

Mehadia (Mehadia) 230 

Mehedinţeanu Lupu, paharnic 88 

Mehedinţi, judeţ 115, 298, 299 

Melchisedec, episcop de Roman 71 n,77?n 

Meleştean, fratele căpitanului Popescu 
240 

Meletie, episcop de Huși 331 

Memoriile Regelui Carol I 35 n, 119 n 

Menedic, m-re 227 

Mercani, moșie 196 

Merleşti, sat 208 

Metes Și. 88 n 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 


Metodie, dichiul mitropoliei de Suceava 
291 

Miclea, logofăt 197 

Micul, logofăt ot vel vistiar 278 

Mierea, sat 230, 231 

Mihai, eclesiarhul 240; eromonah și 
eclesiarh la Buzău 238; logofăt 46; 
logofăt ot vel poartă 265; nepotul 
banului Vodă 209; piset 198; popa 
221, 236, 238, 241; popă la epis- 
copia din Buzău 237, 244, 245; po- 
stelnic ot Văleani 224 

Mihai (vezi Racoviţă) 

Mihai Sturza, domn al Moldovei 102, 
111; vezi Sturza 

Mihai (vezi Ştiucă) 

Mihai Voevod (Viteazul) 68, 78, 204; 
legătura lui 211; se amintește un 
doc. al lui 252 

Mihail Aler. F., ziarist, articol citat 
5n 

Mihail (vezi Kogälniceanu) 

Mihalache, logofät ot Focșani 276 

Mihălcească Neagoe, clucer din Cân- 
desti 42 

Mihart, iuzbașu 57 

Mihnea 218, postelnic 196 

Mihnea Vodă (Turcitul), domn al Țării- 
Românești 200, 201, 202, 203, 
208 

Miklosich F., 3, 10. 11, 44n 17 

Milco 197 

Milea, vätaf 260 

Miltitz, von, ambasador prusian la Con- 
stantinopol 31. 68, 131 

Mirădescu Iane, logofăt 273 

Mircan. ceaus ot Mărăcineni 236, 
239 

Mircea Vodä 39; Ciobanul, domn al 
Tärii-Românesti 55, 197, 198 

Miron Costin, cronicar moldovean 27 

Miron Iorga, diacon, scrie doc. 314 

Miron, preot din Bojesti 263 

Miron (vezi Stârcea) 

Miroslav, logofăt 218 

Misähänescu Isac, biv căpitan 52, 250; 
Vasilie Avram, vornic 248, 249 


367 


Misail 218; episcop de Buzău 289, 290 

Mitrea, mare dvornic 201, 202, pitar 
233 

Mitrofan, egumen 87; episcop de Bu- 
zäu 43, 267, 275 277 

Mitru Perea, prieten al scriitorului Bu- 
dai Deleanu 12 

Mogoșoaia sat 51, 119 

Moise (Moisei) 221 ; spătar 225, 237, 
241 

Moldova (Tara Moldovei, Žemle Mol- 
davscoi) 4, 17, 26, 27, 29, 33, 36, 
39, 44, 47, 48, 49, 50, 51, 65, 69 
71, 72, 80, 100, 102, 103, 109, 110, 
111, 116, 117, 199, 209, 203, 204, 
tigani fugiti la 214, 218, 229, 231, 
249, 251, 256, 257, 258, 267, 268, 
269, 276, 278, 279, 281, 289, 284, 
285, 289, 291. 295, 300, 304, 305, 
308, 309, 310, 311, 312, 318, 327, 
329, 331 

Moldoveni 79 n 

Moldoviţa (Moldaviţa , m-re 36, 37 

Molisia, provincie în Italia meridio- 
nală 24 

Moma, soţia postelnicului Stanciu 197 

Moruzi Alexandru Constantin, domn 
al Moldovei 73 n, 79n, 304, 327, 
331; Constandin Dumitru 306 

Moscova 100, 126 

Moscu Constantin115 

Mosteste (Mostiște), râu în jud. Ilfov 
18, 229 

Mosu, martor 228 

Movilă Constandin şi Movilă lrimie, 
domni ai Moldovei 249 

Munte Suzana, scriitoare, articol ci- 
tat 5n 

Muntenia 14, 26, 28, 30, 69, 87, 100, 
102, 103, 104, 110, 113, 114, 116, 
117, 121 

Murcia 21 

Murgas, sat 195 

Muslu Nälban, meșter 278 

Mustiaţă Ionașco, stolnic 58 

Muşat, aprod 246; logofăt 208 

Muşeteşti, sat 195 


www.dacoromanica.ro 


368 INDICE 


N 


Nădăbaico, vornic 55; Eremia, martor 
205 

Nădăianu Ioan 115 

Nagpur, sat lângă Calcuta în India 66 n 

Năneşii (Nînești), sat 91, 202 

Năpârsteni, sat 196 

Napoleon Bonaparte 130 

Nasta, sotia clucerului Duma 87 

Năstase, lăutar 132; Ochi albi, lăutar 
133 

Nastasia [vezi Ciolpăneasa), jupâneasa 
Udrei lui Vasilie 235 

Nașterea Maicii Domnului, hramul bi- 
sericii Zlătari 34 

Nauplia 24 

Năvrăpuscu Tănasie Gheorghie, vornic 
de gloată 216 

Neaga, doamna 206; jupâneasa din 
Besta 56; jupânita 194; jupâneasa 
marelui dvornic Mitrea 201, 202; 
soția spătarului Cârstea ot Mălăești 
45, 236 

Neagoe 232; din Crasna 89; logofăt 
201, 208; martor din Procicu 206; 
postelnic de Poiană 56; vätaf 47 

Neagoe Basarab, domn al Tärii-Rom. 
194, 195 

Neagu, feciorul căpitanului Măinea ot 
Gostile 42, 464, 265 

Neamţu, cetatea 281; județ 92; m-re 
37, 38, 212, 241, 278, 301 

Neaniul Costin, vel cäpitan za mar- 
gine 60, 61, 275, 276 

Neaniul, vornic 54; vornic de gloată 
55, 216; vornic, sol venit dela Tara 
Moldovei 214 

Necolai 241 (vezi Niculae) 

Necula, armäsel 304; dela Cătun 230 
Neculai, jude de țigani 257; biv vel 
postelnic, epistat cămărășiei 331 

Nechifor 221 

Nectarie, egumen la m-rea Bradul 240 

Neculce, cronicar 69 

Neculce(a) Ioan, revista 49 n, 70n, 
79n, 84n 


Neculce Vasile, vel stolnic, 93, 302 

Negoiţă, paharnic 228; paharnic ot Bu- 
ciumeni 238; paharnic ot Tătărani 
259 

Negul, iuzbașă 240 

Neguleasa 288 

Neigebauer 103 

Neofit, egumen la m-rea Meledic (Me- 
nedic) 225, 227, 228; egumen la 
m-rea Znagov 293 

Neofit Mireon, nästavnicul m-rei Zna- 
gov 94, 317 

Nichifor, eromonah 255 

Nicmia, sat 200 

Nicoară, spătar 55, 206, 207 

Nicola, vameș 55 

Nicolae (Necolae, Neculae, Niculae), 
diacon, egumen la m-rea Aluniș 237; 
feciorul domnitorului Alex. Const. 
Moruzi 331 

Nicolae (Sf.), hramul m-rii Gänescn 
303, hramul in-rii Menedic 227 

Nicolae V. C., 1. c. 9% n 

Nicolaescu C., — Plopsor, articol citat 
5n, 17n, 132n 

Nicolaidis Dimitrie 115 

Nicula 198 

Niculescu Gh., preşedintele Uniunii ge- 
nerale a Romilor din România 124; 
Iosif 115 

Nistor Ioan, profesor universitar 118 n 

Nistru 19 

Niţă, fiul Mariei Danaileasca 115 


o 


Oancea 200; ceaus ot Craiova 230, 231; 
logofăt 206; paharnic ot Costereni 
238 

Obedeanu Grigore 115 

Obilesti 52 

Obor, mahala în Bucureşti 123 

Obreja, aprod 204 

Odessa 128 

Odobeani, sat 225 

Odobescu, polcovnic 113 

Oesti (Uești), sat 233 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 369 


Olandezi 14 

Olänescu D. C., 131 n, 133n 

Olcescu Ioan, din Furduesti 83 

Olt, judeţ 195; râu 31, 61, 62, 287 

Oltenia 62 

Olteț, râu 195 

Onofrie, egumen la m-rea Strâmba 300 

Oräseanu N. T. 115 

Orblai, sat 207 

Oprea 229, 248; armas mare dela Pătru 
Vodă (1635) 216; curtean 240; vă- 
taf 247 

Otesti, sat 202 

Otetelesti, sat 227 


P 


Paar, general, comandantul armatei 
austriace de ocupaţie în Principate 
la anul 1855, 117 

Päcurar 264; din Tatomiresti 263 

Paderewsky 134 

Padii, sat 93 

Paisie 221 ; arhiepiscop de Buzău 197; 
egumen la m-rea Bistriţa 37; egu- 
men. la m-rea Izvorani 254; patriar- 
hul Ierusalimului și a Palestinei 234; 
stareţ la m-rea Secului 301 

Palade Constantin, hatman 322 

Palade Preda, biv vel armaș 52, 268, 
271, 272 

Paleologu Ioan 116 

Palestina 234 

Palladium, teatru în Londra 135 

Pan, vel armaș 57; căpitan din Că- 
preni 56; căpitan din Părdești 56; 
paharnic din Căpreni 56; vätaf za 
copii, feciorul lui Pan Pepenu ot 
Târsor 255 

Pană, cămăraş ot Căpreni 230; că- 
măraș de Părdești 56; cămăraș, va- 
meș de Focșani 56 

Panaiotis, grec, martor 273 

Panaitescu P. P. 7, 27 n, 98 n, 110 n, 
114 

Papa 56; vel logofăt, ispravnic 211; 
vistier, mărturie 206 


Papiu Ilarian 408 n 

Paraschiva, postelnic 254, 255 

Paraschiva (Sf.), hramul mitropoliei 
de Roman 203 

Părdescu Matei, paharnic 264 

Pârdescu Pan, biv vel clucer 57 

Pârdeşti, sat 56 

Paris 116, 135, 165; expoziţia univer- 
salä din 130 

Paris Scarlat 116 

Partenie, egumen la m-rea Bradu 254, 
egumen la m-rea Strehaia 286 

Pârvu 195; ban de Criiova 195; po- 
stelnic ot Breaza 253; postelnic ot 
Vălnești (Vulcănești) 254 

Pasărea, m-re 119; sat 119 

Păsăţul 264 

Pascal 263 

Pascale Alexandru, vel armaș 303 

Pascu, fratele logofătului Ion Podbă- 
niceanul 62; pârcălab ot Tătărani 
259 

Paşte, sărbătoare 78 

Pătrana, soţia săptarului Jipa 42, 240 

Pătrașco (vezi Basotä) 

Pätrasco, postelnic 202; postelnic ot 
Rovinari 248 

Pătrașco(u) Vodă (Pătrașcu cel Bun) 
198, 204 

Pătru, armas din Färcäsesti 211; pâr- 
călab ot Poiană 248 

Patrulea, vătaf de pușcași de Cetatea 
Neamţului 281 

Paul de Alep 16 

Păuna (vezi Fratoşticeanca) 

Pavel (vezi Bujoranul) 

Pavel, postelnic 218 

Peatra lui Crăciun 46 

Pelion, munte în Thesalia (Grecia) 35 

Peloponez 2% 

Peninsula Balcanică 18, 20, 24 

Penteleu, vornic de ţinutul Bârladu- 
lui 56 

Pepenu Pan, ot Târșor 255, vezi Pan 

Persiceanca Catinca 116 

Persi 130 

Petrache Casimir, fost mare stolnic 49 


24 


www.dacoromanica.ro 


370 


Petre, popa 235 

Petrea, vames 316 

Petricä Motoi, maestru läutar 122 

Petrosul, moșie 196 

Petru Rareş, domn al Moldovei 81 

Petru Vodă (II), domn al Moldovei 
36, 37, 46, 72; Cercel 202; Șchiopul, 
domn al Moldovei 47, 203; cel Tânăr 
39, 44, 198, 199 

Philipide 35 n 

Pişacov G. Basile 116 

Pisculesti, sat 202 

Piteşti 101 

Pittard, Dr. Eugène 3, 4 

Pitic Toader 71 

Plaghino Dimitrie, biv vel postelnic 
51, 318 

Plagino Alexandru 116 

Plescäi, fata 58 

Plop, vätaf din Dobrunul 88 

Pobrata (Probata), m-re 36, 37, 77n 

Podbaniţă Ion (Podbäniceanu), logofăt 
61, 62, 283, 287 

Podbaniţă Mihai, logofăt, nepot ste- 
garului Radu 288 

Podbanitä, sat 61, 283, 288 

Podeanu, maior 116 

Podoski Iosif 98 

Poenariu Dumitrasco 286 

Poiana lui Ciolan, mosie 198 

Poianä, m-re 36; sat 56, 195, 248; 
uricar 251 

Poissonnier A., tiganolog 10, 21 n, 22 n 

Poleitul ot Suceava 221 

Polifeani, sat 207 

Polizu Dimitrie 116, Lucsandra 116 

Polonia 46, 47, 81, 87 

Popescu, cäpitan 236, 238, 240, 241; 
spätar 237 

Porca Ion 72 

Poroineanu Sache 116 

Portughezi 15 

Potlogi, sat 52 

Potra Gh., articol citat 5 n, 33 n, 4115 n 

Pott. A. F., tiganolog 10 n, 17 

Praga 124 

Prăjescu Ionașcu, postelnic 216 


INDICE 


Prăjna, sat 262 

Precista, m-re în orașul Roman 43, 294 

Precup, seträrel din Incärjäoani 207 

Preda 195, 232; armas, feciorul comi- 
sului Bratu de Oesti (Uesti) 233; 
clucer din Greci 56; comis din Al- 
besti 220; paharnic 45, 219; pahar- 
nic ot Urdari 238; postelnic 219. 
228; vel spätar 223 

Predescu 'Teodor 116 

Pribeag Simon din Săvestreni 55 ; vinde 
un sălaș de ţigani 214 

Pricop, postelnic 268 

Principalele româneşti 107, 132 

Prizren, localitate în Jugo-Slavia 20 

Procicu, sat 206 

Procopie 216 (vezi Grama) 

Prodan, cupet 238; logofăt 219 

Proselnici, sat 202 

Provence 21 

Prut, râu 65 

Pruteanu Gheorghe 84 

Putna, m-re 28, 38; râu 86, passim 


Răcătău, râu 222 

Racolă, fraţii 116 

Racoviţă 116; Cehan, mare logofăt 52, 
249, 250 

Racoviţă Constantin, domn al Moldo- 
vei 43, 294 

Racoviţă Grigore 116; Ion, mare vornic 
269 

Racoviţă Mihai, domn al Moldovei 69, 
70, 278, 281, 282, 285 

Racoviţă Mihalache, mare stolnic 53, 
270, 271 

Rada 40, 199 

Rădăuţi, episcopie 38 

Radomir, dvornic 196 

Radu 196, 199, 240, 253; tost mare 
armaș 203; căpitan 243; vel comis 
223, 225, 243; cupet 246; diacon ot 
Drägänesti 272; feciorul domnitoru- 
lui Const. Brâncoveanu 52; feciorul 
lui Sava cel mare 236 ; fratele vitreg 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 


al lui Bibescu Vlädut 89; logofät de 
Cämsor 208; logofăt ţigănesc 280; 
logofăt ot Țigănești 229; mare lo- 
gofät 195; vtori logofăt 57; nepotul 
jupânesei Velica, soţia banului Vodă 
209; pârcălab 197; pârcălab, rumân 
211; postelnic 201, 202; postelnic 
ot Corbesti 248; stegar 288; stolnic 
200; stolnic din Boldești 199; vätaf 
za postelnicei 214; vel vistier 223 

Radu Grecu ot Poiană 248 

Radu Mihnea, domn al Țării Româ- 
nești (1611—1616) 88, 209 

Radu Vodă (Paisie), domn al Țării 
Româneşti (1535—1545) 196, 197; 
cel Frumos (1462—1474) 28; Radu 
IV cel mare (1496 1508) 194; fe- 
ciorul Mihnei voevod 208, 210; Radu 
dela Afumaţi 195, 196, 212 

Rafail, cel bătrân 221, egumen la m-rea 
Ciolanul 254; arhi-egumen la m-rea 
Znagov 293 

Ragul, sat 54, 200, 213 

Răhăvul, sat 197 

Raion, mahala în București 123 

Ratlet D. 111 

Râmnic, episcopie 45, 196, 219, 230; 
oraș 63, 194 

Raniti 56 

Rasodir Mihai, pisar 237, 241 

Râșnov, localitate în Ardeal 78 

Rătescu Ioan 116 

Rätesti, sat 221 

Regina Maria 128 n, 132 n 

Révai Nagy Lexicona 15n 

Revista Istoricä 12 n 

Revista pentru Istorie, Arheologie si Fi- 
lologie 14 n 

Revista Nouă 98 n 

Razu Jancu, vel logofăt de ţara de 
sus 331 

Richard Kunisch 104 

Richepin Jean, membru al Academiei 
Franceze 134 

Righin, egumen la m-rea Banul 221 

Rizu Stefan, stolnic 306 

Robert de Flers 134 


871 


Roma 22 $ 
Roman 294; episcopie 204, 282, 293; 
mitropolie 37, 38, 203; oraș 36 

Romanați, judeţ 68, 222 

Romani 8 

Români 13, 14, 26 

România 4, 5, 25, 96, 97. 105, 124. 
124 130, 132, 135, 164 

România, ziarul 135 n 

Românul, ziarul 98 n 

Roșca Gheorghe, vistier 36, 90; biv vi- 
stiernic 216 

Roset Iordache, biv vel vistier 328, 331 

Roset Mărioara, soţia lui Răducanu 
Roset agă 326 

Roset Neculai, fratele Elencăi Uracov 
născută Roset 326 

Roset (Rosetti) Radu, advocat și scrii- 
tor 133, passim, 134 

Roset (Rosăt) Răducanu, agä 58, 322; 
vel comis 304; hatman 328, 329 

Roset Stefan, biv vel stolnic 53, 298 

Roset Vasilie, vel ban 331 

Rovenari (Rovinari), sat 89, 248 

Rucsanda, sotia lui Zaharia Lepädat 58 

Rudiger 11 

Rudolf Kuleman 105 

Rusi 15 

Rusia 22, 58, 128, 323 

Russo Al., scriitor 118 

Rusu D., rudä cu scriitorul Al. Russo 
118 


Săcul, m-re 48, 256 

Sadova, m-re 254 

Safta, fata lui Gheorghe llăjdeu 57; 
soţia jicnicerului Lane și fată a ma- 
relui vornic Şeptilici 56, 274; soţia 
marelui vornic lon Racoviţă 269 

Säineanu Lazăr 14 n 

Samuel Roberts, l. c., 9 

Sanda, fata lui Päcurar din Tatomi- 
resti 263 

Sandu, cupet 57 

Sara, călugăriţă 197 a 

Sarafidi, Dr. Hector 15 n 

4* 


www.dacoromanica.ro 


872 


Sarah Bernhardt 134 

Sdrbi 13, 15 

Sârbul, martor 228 

Săseanu Ene, postelnic 85, 313 

Săsenilor, dealul 197 

Saula, dregător ot Tareuca 221 

Sava 229, 236; căpitan 225; diac 205; 
cel mare de Mărăcineani 236; vlă- 
dica 241 

Săvestreni, sat 55, 214 

Savin, vornic 91; vel dvornic dolneai 
zemli 216 

Săvoiu Constantin 116 

Scarlat Alex. Calimach, domn al Mol- 
dovei 51 

Scärläticä, boier 84 

Scärlet Constantin 53 

Scheae (Scheai), sat 263, 264 

Scheene J. H. 103 n 

Schita din Borâla 200 

Schwicher (Dr.) 12 

Seaca, m-re în judeţul Olt 195 

Seferi, aprod 251 

$eptilici Ilie, fost mare vornic 274 

Serafim, episcop de Buzäu 45, 235 
236, 237, 239, 241, 244, 246, 247, 
252, 254 

Serban (Särban), armas 268; fiul lui 
Dräghici ot Präjna 262; popa din 
Drägoesti pe Mostiste 78, 229 : trâm- 
bitas 278 

Serbänesti, sat 201 

Serboianu f. Pop. 5, 165 

Serghie, eclesiarh cälugär la episcopia 
din Buzäu 237, 238 

Severeanu, Dr. I. C. 71, passim 

Siam 12 

Siberia 126 

Sibiu, logofăt 280; oraş 63 

Sig'smund Båthory 47 

Sigismund, episcop 24 

Silivestru, egumen la m-rea Strehaia 
292 

Sima ot Odobeani 225; vistier. isprav- 
nic 226 

Sindrilita, sat 119 

Sinesti, sat 230 


INDICE 


Siria 17 

Sistini, scriitor italian 100, passim 

Sitia, sat 238 

Skeene J. H., scriitor englez 103 

Slătineanu Ioan 116 

Slavi 13 

Slavica, sat 202 

Slăviteşti, sat 204, 252 

Slavna, călugăriță 200 

Snagov (Znagov), m-re 79, 94, 229, 273, 
280, 303, 317 

Sneatin, oräsel 46 

Socii, târg 28 

Socol, clucer 78; postelnic 87; vel stol- 
nic 223 

Solcanu, Petre Creţu, lăutar din Brăila 
132, 133 

Soldan Dumitrașco, vel dvornic ot viş- 
neai zemli 216 

Soldan Neculai, postelnic 58 

Solomon, colonel 116 

Sorescul Jipa 239 

Sorghie 242 

Spahiul, căminar ot vel ocnă 227 

Spania 21, 126 

Spanioli 15 

Spiridon 250 

Staico, postelnic de Bucov 208 

Staicu 202 

Stamate (Stamatie), martor 205; pa- 
harnic 238, 242, 248 

Stamate Gheorghie, directorul cancela- 
riei divanului apelativ al Țării de 
jos 326 

Stamatin Nicolae, biv vel särdar 50 

Stan 240; gramatic 218; negutätor 88; 
rumân 211, vătai de grădinari, cel 
domnesc 215 

Stana 226; jupâneasa 203; preoteasă 
226; soţia lui Ştelan boier de-al lui 
Gavril Moghilă Vodă 209 

Stanca (vezi Benga) 

Stanca jupâneasă 196; jupâneasă dela 
Brâncoveni 57 ; soţia slugerului Udri- 
şte 198 

Stanciu 201, 204. 225, 232, 233; croitor 
64, 321; clucer, feciorul lui Mârseviţ 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 


236; gramatic 195, logofät ot Bo- 
joreani 220, paharnic 238; popă 230, 
231; postelnic 197; sluger, martor 
206 

Stanciu Grecu 221 

Stanciu Obrazlat 195 

Siäncesti, sat 78, 199 

Siänesti, sat 196 

Siârce(a) Miron 57, 92; Toader 58 

Stătescu M., advocat, tiganolog 5, 11 

Stetan 55, 206, 207, 264, 274; arhie- 
piscop de Buzău 222; boier de al 
lui Gavril Moghilă Vodă 209; egu- 
men la m-rea Cozia 226, 227; egu- 
men la m-rea Sadova 254; episcop 
de Buzău 220, 221, 236; fiul lui 
Consl. Brâncoveanu 52; mitropolit 
1732—1738) 266 

Stefan de Drănușani 264 

Stefan cel Mare 27, 28, 29, 30, 37, 38, 
71, 77, 87 

Stefan, domn al Moldovei (1434—1435) 
36; singur în domnia doua 46 

Stefan Petriceicu, domn al Moldovei 
(1672—1674) 48, 257, 258 

Ștefan Tomșa, domn al Moldovei 199, 
249 

Stefan Vodă (Stefan VI Rares) 1551— 
1552, 198 

Steful ot Merlesti 208, postelnic 229 

Stefulescu Alexandru 19 n, 26n, 39n, 
40 n, 44n, 45n, 88n, 89n, 93n 

Stein (Cristian Gottfried Daniel) 103 n 

Strehaia, m-re 43, 90, 93, 243,286, 292 

Strejesti, sat 203 

Stepan, logofăt ot "Țigănești 208 

Stirbei Barbu, domn al Munteniei 
(1849—1 856) 67 n, 69 n, 114, 115, 116 

Ştiucă Mihai ot Cerneti 298, 299 

Stoica 232, căpitan ot Joroci 255; fiul 
lui Drăghici ot Prăjma 262; vtori 
Jogofot 204; vtori logotăt de Tärceni 
55, 208, al lui Miko 197; popa 226; 
postelnic 200, 253; postelnic de 
Bucov 55, 208; vătai domnesc 266; 
vătat de ţigani dela schitul Țigănești 
136; mare vistier 204 


313 


Stoichița, fost mare paharnic 203; fost 
mare postelnic 201 

Stoian 273, 

Stoian Vasilie, hatman și pârcălab al 
Sucevii 241 

Sirăhăianu Teofan, egumen 46 

Strâmba (Strämbul), m-re 46, 217, 300 

Strassburg Paul, ambasatorul regelui 
Suediei, Gustav Adolf II 98 

Stratul 241 

Stroe 224, biv vtori dvornic 201 

Stroesti, moşie 196 

Stroici, postelnic ot Otetelesli 227 

Sturza (Sturdza) Chiriac, mare jicnicer 
47, 251; Constantin, biv vel stolnic 
29; vornic 302; Dimitrie, vel vornic 
331; Gheorghe, logofăt 116; Gri- 
gorie, fiul domnitorului Mihail Sturza 
77; Ion, mare vornic 291; Mihail, 
domn al Moldovei 77, 102, 110; 
Sandu, vel logofăt 291; Toader 268 

Suceava (Soceava) 28, 36, 37, 46; mi- 
tropolia din 71; mitropolitul Sucevii 
84, 87, 198, 202, 204, 241, 242, 284, 
291; pârcälab de 331 

Suedezi 14 

Suedia 22, 98 

Sultana, fata lui Mircea Vodă Cioha- 
nul 55 

Sulzer F. J. 100n 

Sulzer Șerban 100, 331 

Surdul Constantin 251 

Surpatele, m-re 40 

Susäscu Matei, 298 

Sujul, Alex. Nicolae, domn al Moldo- 
vei 50, 309, 310; Iancu, vel mu- 
hurdar 50, 310; Mihail Costandin, 
domn în Moldova și Muntenia 305, 
311 

Șutul Nicolae 69 n 

Sventești (Sointesti), sat 200, 202 


T 


Tămbureşti, sat 200 
Tănase (Tănasie) 265, popa 215, 240 
Tânganu, sat 119 


www.dacoromanica.ro 


84 INDICE 


Tard Ladianscă (Leșească) 47 

Tara Muntenească 55, 276, vezi Mun- 
tenia. 

Tara Românească 26, 28, 29, 31, 33, 
36, 38, 61, 62, 81, 98, 105, 113, 130, 
194, 195, 196, 197, 198, 199, 200, 

f 202, 203, 204, 283, 288, 300, 326 

Tara Turceascä 60, 61, 62, 231, 262, 
283, 287, 288, 312 

Tara Ungurească 40, 44, 73, 199, 312; 
cätanele din 282; figani ce au fugit 
în 212 

Tarasie 238 

Tärceni, sat 208 

Tareuca, sat 221 

Târgovişte 61, 194, 195, 197, 215, 223, 
228, 244, 247, 273, 283 

Târnova, oraș 283 

Târnoveanul Tanasie, logotăt 283 

Tärsor, sat 232, 255 

Tătărani, sat 259 

Tătăranul Matei, paharnic 205, 275, 
278; Neagoe (Negoiţă), vornic 255, 
277, 278 

Tätari 18, 19, 26, 27, 48, 55 

Tatomir, popa 226 

Tatomiresti 263 

Tatu(l), logofăt 88; dela Râmnic 194; 
sulger 219 

Tütulesti, sat 253 

Tăutu, diac 204 

Tăutu Gavril 56, 90; Ioan, fost mare 
sulger 54, 308 

Tecuci 203 

Tei, mahala în Bucuresti 165 

Teoctist, egumen la m-rea Neamţului 37 

Teodorescu G. Dem., profesor si scrii- 
tor 132 

Teodosie, vel ban 223, egumen la m-rea 
Strehaia 43, 90, 243 

Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei 17 

Tescani, sat 202 

Theodore Valerio, pictor, elev al lui 
Charlet 102 

Thomas Polgar 21 

Thomasius, istoric 10 


Tigänesti, cnezi, probabil mai mulți 
frati 71; m-re 229; sat 208; schit 
316 

Timişoara (Temesfalva) 298 

Tintea, mare armas 197 

Tiron 241 

Tismana 26, 39, 40, 44, 198, 199 

Toader 204, 264, fost armas 274; fe- 
ciorul Focsii din Tatomiresti 263; 
logofät 199, stolnic 90 

Toader Turcitul 204 

Tocilescu Grigore 30 n 

Todor, iuzbase 241 

Todora, jupâneasa 234 

Todoran, sluger 55; sluger din satul 
Vlădești 214, 215 

Tofana, soţia marelui logofăt Racoviţă 
Cehan 52, 250 

Toma 271; vel armas 266; logofătul 
lui Stefan cel Mare 29; vel sulgear 
216; vames 55 

Toma Luca, hiv vel stolnic 92, 297 

Topa, fost armaș 257; Ionasco 257 

Topa Mihalache 59, 60, 262 

Topa (Topovici) Sava 204 

Topolog, râu 31 

Totivan (Tutoveni), sat 228 

Toväesti, sat 205 

Tränav, sat 255 

Transilvania 23, 44, 47, 73. 81 

Trepädus, armas 55, 216 

Trotus, soltuzul din 55 

Tuderasro 297 

Tudor, bogasier 316; jupân ot Tàrsor 
232; logofăt 243; logofăt din Slävi- 
testi 204; postelnic 232; ot Slävi- 
testi 252; vornic 218 

Tudor Brează, vătat de ţigani lingu- 
rari 311 

Tudosia 205 

Tudosie 41; jupâneasa lui 232; vătat 
259 

Tuderasco Jorin 259 

Tuducescu Iuliu, însemnare făcută de 
266 

Tunari, sat 119 

Turc, Turci 15, 21, 29, 91, 92 


www.dacoromanica.ro 


INDICE 376 


Tutora, sat 252 
Tutova, judeţ 55 
Tutovani, sat 218 


U 


Udrea, logofăt 215; postelnic din Birci 
56; lui Vasilie 235 

Udriste, sluger 198; mare vistier 197 

Udriste Năsturel, logofăt 57 

Veşti, sat 232, 233 

Ungaria 18 19, 23, 25, 86, 100, 132 

Ungrovlahia 84, arhiepiscop de 244 

Ungureanu Ioan, jude de ţigani 319 

Ungureanu Stancu, jude de ţigani dom- 
nești rudari 304 

Unguri 13, 15, 26 

Universul, ziarul 124n 

Uracov Alexandru, chneaz rus 58, 323, 
325 

Uracov Elenca, chneghina, soţia cnea- 
zului Alex. Uracov 58, 322, 323, 325, 
326 

Urdari, sat 238 

Uricarul, revista 47 n, 81n 

Ursanu Ma'ache 116 

Ursu, biv pitar ot Väsiani 58, 221 


v 


Väcäreasca Zinca 116 

Văcărescu Barbu, vel vornic 58 

Văcărescu Ianache, vel paharnic 56; 
mărturie 265 

Văcărești 52 

Vaideei, m-re 225, 227; sat 195 

Vaillant I. A., scriitor francez 164 

Väjul Stefan 261 

Valachia 32, 67n, 103 

Valachi 98, 99 

Vâlcea, judeţ 197 

Valea, m-re 194 

Valea Caselor, sat 105 

Văleani (Văleni), sat 22% 

Valério 102 n 

Välnesti (Vulcăneşti?), sat 254 

Välsänesti, sat 202 


Vânători, sat pe riul Bistriţa 46 

Vărăţi, sat 224 

Varlam (Varlaam) 94, 317; egumen 
la m-rea Cäldärusani 232, 234 

Vartic, vistiernicel din Bätinesti 207, 
vornic 212 

Varvara, eromonah 281 

Văsiani, sat 52, 221 

Vasilache 221, 225 

Vasile (Vasilie) 235, 241; pro-egumen 
79, 280; eromonah 281; medelnicer 
57; popa, martor 284; postelnic 56; 
mare vornic 271 

Vasile Lupu, domn al Moldovei 90, 
91, 218 

Vasile Popa, vornic 263 

Vaslui 58; isprävniciea de 79 n, 198 

Văţuleșii 42 

Văvedenie Bogorodite, 
Snagov 229 

Velica, jupâneasa banului Vodă 207, 
209, 210 

Velicicu, feciorul Neguleasäi, martor 
288 

Venelin “2 n 

Veniamin, mitropolit al Moldovei 331 

Veress, Dr. A. 23 n, 47n 

Verneşti, sat 221, 225, 262 

Verona, pictor 127 

« Vestitorul Românesc » 11% n 

Vicol, mare căpitan 56, 274 

Viena 17, 104 

Vilaia 200 

Vilara A. 113 

Vilekie Haiduki, localitate in Siberia 
126 

Vinulă, comis 197 

Vintilă Vodă 225, in-re 315, 316 

Vintilesti, sat 195 

Vişan, feciorul Neguleasäi, 
288 

Viţioae 297, la capătul râpii pe 92 

Vitoriana, fiica sărdarului Lupu Gheuca 
305, 306 

Vlăcul Licoiul ot Verneşti 262 

Vlad 196; popa 229, 284, 288; po- 
stelnic din Bârsești 56 


hramul m-rei 


martor 


www.dacoromanica.ro 


376 INDICE 


Vlad Tepes, domn al Munteniei 72 

Vlad Vodă (Vlad III Călugărul) 194; 
Vlad VII Vintilă 46, 196 

Vlădescu Mihalache 116 

Vlädesti, sat 214 

Vlädilä, sat 222 

Vladislav, fiul jupânitei Stanca Bengăi 
200 ; Vladislav al III, domn al Țării 
Românești (1523) 195 

Vlădoianu Stefan, colonel 116 

Vlahuță Aler. 127 passim 

Vlaicu 218; fratele armasului Bratu, 
clucer 46, 195, 196; logofăt 196; lo- 
gofät ot Vlädilä 222 

Vlașca 55, judeţ 262 

Vodă, ban al Craiovei 207, 209, 210 

Vodița, m-re 19. 26 

Voica 87, 224; soția marelui logofăt 
Radu 195 

Voicil, logofăt 55 

Voico, logofăt ot Ragul 54, 
215 

Voievodului, plaiul 198 

Voinea 204 

Voinescu Ioan, colonel 116 

Vreames, vătaf 236 

Vucina, vel paharnic 223 

Vulcan, zeul focului 34 


213, 


wW 


Wickenhauser (Dr.) 27n 

Wilhelm Hamm. scriitor german 103 

William Mocmichael, scriitor englez 100 

Wilislocki, Dr. Heinrich von, scriitor 
german 3, 25 n, 165 

Wolf Andreas 100 


x 


Xenopol A. D. 70 n, 78 n, 88 n, 109 n, 
110, passim 


z 


Zablocki, colonel polonez cu misiune 
politică în Tara-Româneascä în 1848, 
114 

Zănoaga, sat 199 

Zimbru, ziar 116 

Zippel 11 

Zlätari, biserică în Bucureşti 34 

Zlate 200 

Zmadoviceanu Chiriţa Tancu 116 

Zmaranda Zălariu, soţia marelui me- 
delnicer Gheorghe Zălariu 49 

Znagov (vezi Snagov) 

Zoiţa 84 

Zubrästi, sat 221 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 1. — Popasul unei setre de nomazi la marginea satului Vida (Vlasca). 
Fotografie făcută în 1936. 


(> à 
s > e | 


5 





Fig. 2. — Sfatul celor « mari». 
Fotografie făcută în 1938, la satra situată pe gropile dintre cartierul Gherase 
si Gara de Est (Bucuresti). 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 3. — Bulibașea setrei de nomazi situate pe Fig. &. — Tigan nomad căldărar; haina are 
gropile dintre cartierul Gherase și Gara de Est bumbi și podoabe de argint. 


(București). Fotografie făcută la Găeşti (Dâmboviţa) în 1935. 
Fotografie făcută în WiWw.dacoromanica.ro 





Fig. 5. — Tigan nomad cäldärar; haina impodobitä cu bucäti de argint. 
Fotografie făcută la Găești (Dâmboviţa) în 1935. 





Fig. 6. — Țigani nomazi: tată si fiu. 
Fotografie făcută în 1938, la șatra situată pe gropile dintre cartierul Gherase 
și Gara de Est (București). 


www.dacoromanica.ro 





Fig. 7. — Tigan tânăr. 
Fotografie fäcutä în 1938, la satra situatä pe gropile dintre cartierul Gherase 
si Gara de Est (Bucuresti). 





Fig. 8. — Saträ de nomazi; în fatä, Gh. Niculescu, președintele ţiganilor 
din România. 
Fotografie făcută în 1938, la șatra situată pe gropile dintre cartierul Gherase 
și Gara de Est (Bucureşti). 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


Introducere . . . . . . . . .. i 
Originea și numele țiganilor . . . . . . . .. fo 
Când au venit si răspândirea lor în Europa . . . . . . . . 


Tiganii în Principatele românești si categoriile de ţigani robi . . . 
a) domnești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 


b) mănăstirești . . . . . . . ... ..... 
c) boiereşti . . . . . .. : 


Viaţa robilor ţigani în decursul timpului. . . . . . . . . . . . 
Valoarea robilor ţigani (preţul de vânzare, schimburile) . . . . 


Ţiganii români văzuţi de călători străini ......... 
Desrobirea . . . . . . . . . . . . . . a 


a) Imprejurări si factori care au contribuit la desrobire. . . . 
b) Urmările desrobirei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Starea lor actuală . . . . . . . . . . . . . 


Artisticul și pitorescul ţiganilor . . . . . . . . . . . . . .. 


Onomastică și Toponimie . . . . . . . . . . . . . 


Vocabular tigano-român, româno-tigan, numerale . . . . .. 


Documente (Regeste, doc. in extenso). . . . . . . . . . 
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . .. 


Cuvinte si formule slave și străine . . . . . . . . . . . . . . . 
Rezumatul francez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 


Indice . .. irita CE iti capeti aa a decisă cea aul 


www.dacoromanica.ro 


96 © 
107 
108 
118 
121 
127 
136 
164 
194 
332 
344 
349 
354 


FUNDAŢIA REGELE CAROL I 
SECTIA ISTORICÀ 


INTEMEIATĂ DE 


MAJESTATEA SA REGELE CAROL II 


CONDUSĂ DE 


AL. TZIGARA-SAMURCAŞ ŞI CONST. C. GIURESCU 


I. BIBLIOGRAFIE 


Dr. ANDREI VERESS, Bibliografia română-ungară, vol. III. Ro- 
mânii în literatura ungară şi Ungurii în 
literatura română. (1839—1878), Bucu- 


reşti, 1935, XVIII + 387 p. in 8° . Lei 300 
(Vol. i-u au apărut tn editura Fundației Regele 
Ferdinand 1). 


II. DOCUMENTE 


P. P. PANAITESCU, Documente privitoare la istoria lui Mihai 
Viteazul, București, 1936, 177 p. in 8° Lei 100 


EMIL VÎRTOSU, Tudor Vladimirescu. Pagini de revoltă, 
Bucureşti, 1936, 80 p. in 8... . . Lei 45 
GR. NANDRIS, Documente româneşti în limba slavă din 


mănăstirile Muntelui Athos. 
(1372—1658), Bucureşti, 1937,309 p.in 8% Lei 150 


AUREL V. SAVA, Documente privitoare la târgul şi ținutul 
Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, 326 p. in 8 Lei 160 


Dr. ANDREI VERESS, Documente privitoare la istoria Ardea- 
lului, Moldovei şi Ţării Româneşti, 
vol. IX. (1614—1636), Bucureşti, 1937, 
XXVI + 409 p in 8% . . . . . . . . Lei 400 
(Vol. I—VII au apărut în editura Fundaţiei 
Regele Ferdinand |). 
Dr. ANDREI VERESS, Documente privitoare la istoria Ardea- 
lului, Moldovei şi [ării Româneşti, 
vol. X (1637 — 1660), Bucureşti, 1938, 


XVI + 388 p.in8 ........ Lei 400 
DAMIAN P. BOGDAN, Acte moldovenesti dinainte de Stefan cel 
Mare, 77 p.in 8% ......... Lei 50 
P. P. PANAITESCU, Documentele Țării- Româneşti I. Docu- 
mentele interne, 1369-1490 . . . . . Lei 300 
Sub tipar 
DAN SIMONESCU, Condica de obiceiuri vechi şi nouă a lui 


Gheorgachi logofătul. 


Dr. ANDREI VERESS, Documente privitoare la istoria Ardealului, 
Moldovei şi Țării Româneşti, vol. XI 
(1660—1690) 


www.dacoromanica.ro 


P. P. PANAITESCU, 
V. CHRISTESCU, 


MARCELLE F. 
LAMBRINO, 


C. ANDREESCU 
gi C. STOIDE, 


GEORGE POTRA, 


G. I. BRĂTIANU, 


Sub tipar: 
EUG. PAVLESCU, 


II. STU D II 
Mihai Viteazul, Bucureşti, 1936, 269 p. 
HE sue he io à le 


Apärarea militarä a Daciei Traiane, Bu- 
curesti, 1937, 272 p. in 8 ..... 


Les vases archaïques d'Histria, Bucureşti, 
1938, 375 p. in 8 ......,.. 


Stefänitä Lupu, domn al Moldovei 
(1659-1661) 


Contribuţiuni la istoricul Țiganilor din 
România, Bucureşti, 1939, 354 p. in 8 


Une nouvelle histoire de l’Europe au 
moyen âge, Bucuresti, 1937, 21 p. in 8° 


Istoria breslelor moldovenesti 


Lei 150 


Lei 140 


Lei 250 


Lei 120 


Lei 200 


G, 51.526. 


www.dacoromanica.ro 





CU AGE L