St. doc. III 1667-1821_pypdf2

STUDII SI DOCUMENTE 


CU PRIVIRE LA 


ISTORIA ROMINILOR 


III. 


FRAGMENTE DE CRONICI SI ŞTIRI DESPRE CRONICARI 


ADUNATE ŞI TIPĂRITE 


CU 0 PREFAȚA DESPRE ISTORIA MUNTEANA IN LEGATURA 
CU ISTORIOGRAFIA SIRRBEASCA 


DE 


N. IORGA 
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI 


EDITURA MINISTERIULUI DE INSTRUCTIE 


BUCUREȘTI 
Stabilimentul grafic I. V. SOCECU, Strada Berzei, 59 
1901 


www.dacoromanica.ro 


STUDII SI DOCUMENTE 


CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMÍNILOR 


III 


www.dacoromanica.ro 


NOTE ASUPRA ISTORIEI MUNTENE CU PRILEJUL PUBLICÄREL CRONICH 
LUÍ PEJACEVICH. 


I. 


Cronica sirbeascá tradusă în latineste, din care reproducenr 
lucrurile ce privesc terile romine, nu e singura formá supt 
care se infátiseazá analele acestea. Există o formă mai scurtă, 
fără continuări, supt care se intimpinä de cele mai multe 
ori, formă din care variante san tipărit în Spomenikul Aca- 
demiei din Belgrad — de două ori pănă acuma — și în 
Glasnikul Museuluï din Seraievo!. Iar alte ori povestirea e 
mai bogată, și, după sfărimarea totală a despotatului sîrb, se 
înregistrează știri asupra celor intimplate la Sudul Dunării. 
În versiunea tradusă, pe care o dăm aici, prelungirea, care 
se ocupă de Mihai Viteazul, de Movilesti, după ce mentio- 
nase și alte evenimente de istorie romănească, pare să fie 
opera unui copiator romin al analelor sirbesti, — poate chiar, 
cum am propus și altă dată?, cronicarul Moxa. În acest cas, 
ar trebui să se admită că Moxa a început înnădind pe sla- 
vonește, înnainte de a da o traducere romănească a corpului 
de cronici, a cronografului innádit de dinsul. 

În această cercetare îmi propun două lucruri: a analisă 
deosebitele știri relative la noi, pe care le dă cronica sir- 
bească, luată in forma ei cea mai complectà, așa cum s'a 


1 Spomenik, III si ultimul fascicul (1901); Glasnik, VI (1894); cf. Bogdan, 
in Archiv f. slavische Philologie, XIII. 
2 În Istoria literaturit romine în secolul al XV111-lea. 


63473. Vol. DI. I 


www.dacoromanica.ro 


I PREFATÄ 


incercat a o restabili in editia sa, de altmintrelea cu totul 
defectuoasä si foarte negligiatä, Ljubomir Stojanovic. Si, pe 
urmä a da lämuririle de multä vreme necesare asupra unui 
povestitor ragusan de la începutul secolului al XVII-lea, Luc- 
cari, care, cum vom vedea, a lucrat, întru cît ne privește, 
după izvoade sirbesti, ce nu ni s'aü păstrat. 


I. Pentru întăia oară e pomenit numele Rominilor în anale 
cu prilejul luptei lui Stefan, — tatăl lui Dusan «Țarul Grecilor 
și Sirbilor», căruia anumite copii posterioare ale Zaconicului 
său îi daŭ si titlul de «stápinitor al Ungrovlachieÿ» 1, — contra 
vecinului săi Bulgarul Mihai. La începutul Zaconiculut a 
ceastă participare a lui «Ivanco» la luptă, ce se dădu în 
1330 la Velbujd, e expusă ceva mai limpede, si se spune cá 
Domnul cu acest nume era «socrul lui Alexandru "Țarul, fiul 
“Ţarului Mihail». 

«Basarab Ivancu» e «Basarab» care se luptâ cu Ungurii, 
şi, Basarab fiind numele lui de botez, s'ar putea ca Ioan să 
fie acela al părintelui săii, «Thocomerus». El era Domnul 
«Ungrovlachilor», al Rominilor supuși regelui Ungariei din 
vechi timpuri, si la rázboiü participará și alti Romini, Rominit 
«tatari», din ținuturile răsăritene care ascultau încă de po- 
runcile Hanului. Cronica, din partei, știe să spuie cá în oas- 
tea biruitorului erau «Basarabi» si «Tatari», Romîni de amîn- 
două feluri, — căci Moldoveni nu eraü încă pe atunci? 

Si pe unii și pe alții, pe «Ungrovlachi» si pe «Sciti», cari 
se deosebiau de o potrivă ca buni arcași, îi găsim si inna- 
inte de aceasta supt steagurile luf Mihai. Si acesta însuși, 
fost dinast al Vidinului, era, după Ioan Cantacuzino, «de 
neam coborindu-se din Misi si Comani», din Bulgari si Mun- 
teni $, poate. 


! Cea tradusă în Engel, Gesch. von Serwien und Bosnien, p. 293 si Spo- 
menik, XXXVII (1900), p. 30 (ms. 157 din Sofia). 

3 V. Zaconicul, ediția Novacovici si Analele, ed. Stoianovié, in G/asuih, 
seria I, LIII. 

3 loan Cantacuzino, ed. Bonn, 1, p. 175. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ II 


II. A doua mențiune privește lupta din 10 Octobre 1394 la 
Rovine, între Mircea cel Mare si Baiazid, care-i pätrunsese in 
țară. La această dată, Sirbii, învinși, erau în bune relații cu 
Turcii și-l serviaü, dindu-li și trupe în cas de räzboiü. Prin- 
cipi sîrbi, dintre cei mal vestiti prin vitejia lor, se aflaü deci 
în armata de năvălire. © versiune a cronicii sirbești pome- 
neste printre jertfele luptei pe «Constantin Jerligovat, pe 
Andreiu, pe Dragoș si pe Comen». Alta menţionează numai 
pe Constantin Jerligovat si pe Dragoș; în altele, în fine, e 
vorba numai de cel d'intăiii. Dar toate pun în prima linie 
pe legendarul Marc Cralievici 1. 


III. Dacă ar crede cineva o versiune a cronicii sîrbești, a pa- 
tra fată a Craiului Lazăr ar fi fost măritată cu «Radul, Voe- 
vodul de la Unguri». Dar, din alte versiuni si documente, 
se stie că această principesă a fost sofia unui alt domn «de 
Ja Unguri», Nicolae de Gara. Cuvintul de «Unguri» a produs, 
fără îndoială, confusia. 


IV. Urmează o dată de cea mai mare importanță: a morții 
lui Mircea. Mai adese ori ea e pusă la 31 Ianuar 1419, dar 
sînt versiuni care o fixează la I-iü a lunei, la 4 Februar, ba 
chiar la 31 Novembre 1418. 

Novembre 1418 nu se poate, fiind-cä incá dela 5 Iunie ale 
acestui an găsim pe Mihai fiul lui Mircea dînd un privilegiu 
Cisnădenilor pentru a întări drepturi acordate înnainte de 
dînsul de răposatul lui tată. Cronologia tabelará analiseazä 
alte două acte, din «1418» si 10 Iulie 1418, date tot în Ar- 
ges, de noul Voevod Mihail. Se pare că incá din 1415 Mi- 
hail era asociat la Domnie de bătrinul săii tată, după aceiași 
Cronologie, — cum îl găsim, de alt fel, și înnainte °, I 

Trebuie să admitem deci 31 Ianuar, dar 1418, nu 1419. 
Greselile in datele de aní nu sint rare in analele sirbesti, si 


1 Cf, pentru acesta, P. S. Srecicovici, in Spomenik, XXXVI, p. 7 şi urm. 
3 Cronologia tıbelar& am tipărit-o in Operele lur Constantin Stolnicul Can- 
tacuzino, 1901. 


www.dacoromanica.ro 


IV PREFATÄ 


cle se explică ușor prin felul, necontenit copiate, cum aü 
ajuns pănă la nof. 

V. Întrerupem aici povestirea pentru a discuta o glosă la 
cronica bulgară tipărită de d. I. Bogdan si care a servit de 
original lui Moxa. În ea se spune că 


Si;man, Tar bulgăresc, a ucis pe Dan Voevod, fratele lui Mircea 
Voevod, în anul 6902 [1393], luna Septembre 23. 


De la Dan n'avem documente, afară de unul singur, din 
WI Octombre 1385, şi poate altul din Decembre 1381. Mat e 
menţionat Intro inscripție la 6983 [1384-5). Știm cá sa bä- 
tut cu Ungurii din Banat. Si atita. Pare să fi fost de la în- 
ceput in luptá cu Mircea si sä-l fi inlocuit un timp. 

Ce s'a fácut cu el? Ráspunde Chalkokondylas: «Muntenit 
aŭ chemat pe Mircea, care stápinise mai de mult acest neam, 
si, prinzând (ovvehdvrec) pe Dan, care domnià pănă atunci, — 
l-aü fácut pe Mircea Domnul lor». 

Uciderea lui Dan nu pare a reiesi din textul Bizantinului. 
În 1387, cînd găsim cel d'intăiii document de la Mircea, Dan 
nu mai era însă în viață, căci documentul îi zice «ráposat». 

Că moartea i s'a tras de la Sisman, aș crede. Pe fiul lui 
Danciul, pe bastardul Ioan, îl vedem rătăcind prin peninsula 
balcanică la 1397 si 1400: fugarul era orb. Tatăl lui se a- 
dăpostise poate la Sisman, si acesta-l va fi ucis pentru a face 
pe plac Turcilor. Dar nu la data gloseï, cînd principele bul- 
gar nici nu domniă, ci cîndva înnainte de 1387!. 


* * 
* 


VI. Înnainte de a trece mai departe, iată cîteva însemnări de 
cronică, necunoscute pănă acum, relative la Domnia lui Mir- 
cea. Aceste note, scrise în grecește, pe un volum miscela- 
neii din secolul al XV-lea, n'aii importanță numai pentru 


1 V. Archiv für slavische Philologie, ut: Onciul, Originile Principatelor 
şi art. d. Litzica în Omagiul Maiorescu; Notes et extraits, seria-a 2-a, pp. 70, 88. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ v 


noi, ci pentru intreaga istorie a Orientului în aceste timpuri 
critice. 

Le reproducem aici în traducere romănească, cu observa- 
file ce suggereazá: 


În anul 1402 a venit Timur-Han si s'a luptat cu Baiazid-bet la An- 
gora, în luna lui Iunie 28, zi Vineri, și l-a învins cu totul, și l-a prins; 
şi a murit, 


Se ştie că vechia dată ce se atribuia bătăliei era 20 Iulie, 
cum se află la Hammer și Zinkeisen. Dar, o scrisoare de 
ofițer venețian, din Constantinopol, arată că în acest oraș a 
venit la 6 August vestea luptei, date la 26 ale lunii prece- 
dente. În Octombre, Gerard Sagredo, venit tot din Constanti- 
nopol, îndreaptă data in 28 Iulie, după știri date de un Cre- 
tan ce fusese «în armata lui Baiazid»!. Cronicile sîrbești, din 
partea lor, aŭ data de 29 Iulie. 

«Iunie» din notițele grecești se explică printr'o greșală de 
scriptură saü de lectură, mai curînd. Căci 28 Julie, si nu 
28 Junie a căzut Vineri, 


Apoi a domnit fiul lui, Emir Suliman-bet, în zilele stăpinirii prea- 
cucernicului și iubitorului de Hristos Împăratul nostru Manuil Paleologul, 
Iar, după [aceia, în] anul 6918, a venit fratele emirului aceluia Suliman- 
bei, Musa-bei, din Tara-Romäneascä, unde domnià Voevodul Mircea, 
și a bătut pe Sarugé-Pasa la Diampoli, în luna lui Februar, ziua 13, 
Vineri, si s'aă închinat cetăţile Romaniei [Rumeliei], cu tot locul. 


Luptele dintre fiii luf Baiazid presintindu-se în cea mai 
mare încurcătură posibilă de izvoarele, bizantine şi osmane, 
care le menționează, cele ce se spun în aceste rînduri sint 
nu se poate mai bine venite, 

În 1409, admisesem in CAZa si Cetatea- Albă, — Musa eáu- 
tase adăpost și ajutor la Mircea, a cărui faimă biruitoare 
mersese deci foarte departe. Notele grecești întăresc presu- 
punerea. La 13 Februar 1410 — saü mai bine la 74, căci 
ziua sáptáminil e Vineri — se dă lupta de la Iamboli cu Sa- 


Y Scrisorile in Cronica lui Sanudo ; Muratori, XXII. 


www.dacoromanica.ro 


VI PREFATÁ 


rugă, al cáruf nume se infäfiseazä întradevăr pe această, 
vreme. Biruinta fu atit de complectá — stim aceasta de aiu- 
rea — încit în Maiü Venețienii afară cá Sultanul Soliman 
ar fi fost ucis chiar in luptă’. 

Si iatá un extract din scrisoarea ragusaná de la 30 Maiü 
1410, către regele Ungariei?, care întărește pe deplin cuprinsul 
notelor grecești: «Un brigantin, care a plecat la 28 din Av- 
lona, trecind azi pe aici, ni-a adus stirea cá solul lui Mircea 
[domnul Avlonei] a venit în cincisprezece zile din părțile Con- 
stantinopolei, cu vestea că Împăratul grecesc a luat Galipole [ur- 
mează amănunte pentru cucerire). lar Soliman a venit cu oaste 
mare la strimtori, cerind de la Împărat şi de la cei din Pera 
trecerea. Care i s'a refusat şi, din causa năcazurilor ce-i face 
fratele Mohammed, s'a întors înapoi. Evrenos si sese fruntași 
aï lui Soliman, veniţi să spionezela Galipoli, aü fost prinși de 
Musa.» 

Notele grecești continuă. 


Veniud deci fratele lui, emirul Soliman, Împăratul Paleologul i-a 
acordat trecerea peste mare. Și s’aü luptat la Constantinopol maY sus 
de Cosmidion, în luna Iunie, zi 15, Duminecă. Si a bătut pe Musa-bei, 
si l-a gonit. 

De aici resultă îndreptări din cele mai însemnate. Abia în 
August se stia de venirea in Europa a lui Soliman, dar se 
vede acum cá el sosise încă din Iunie. Se admitea cá sin- 
gura sa presentä aduse fuga lui Musa. Se dovedeşte acum 
că a fost o luptă. Se credea că înnainte de 1410 o luptă se dä. 
duse lîngă Constantinopol între Soliman si fratele sáü, care 
ar fi fost trădat de Despotul sirb Stefan si că în 1410 Musa, 
cápátind tronul, a încunjurat, ca răzbunare pentru trecut, Con- 
stantinopolea*. Se hotărește acum că lupta de lingă Constan- 
tinopol s'a dat in 1410, si e mai mult decît probabil că 


1 Cf. Chilia si Cetatea-Alba, p. 68; Notes et extraits pour servir à l'his- 
foire des croisades, I (1899), la această dată, 

? În Gelcich, Diplomatarium ragusanum. 

8 Notes et extraits, l. c. 

4 V. povestirile din Jsroriile imperiului? otoman, de Hammer și Zinkeisen. Dar 
cf. analisa lui Constantin Filosofal de Stanojević, în Araki f. situ. Phil, XVII. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ VII 


Musa încercase, înnainte de sosirea fratelui săi, să iea prin 
surprindere cetatea împărătească şi că tocmai aceasta făcuse 
pe timidul Manuil să cheme în ajutorul săi pe Soliman, 15 
Iunie a căzut tocmai intr'o Duminecă. Si, în fine, povestirea 
notelor se confirmă în toate prin aceia a lui Constantin Fi- 
losoful, biograful Despotului Ștefan. Iară locul luptei e același 
în Cronica bulgară tipărită de d. I. Bogdan. 


Să vedem ce urmează în această realitate care se revelează 
deodată înnaintea noastră, 

Ci, adunindu-se Musa-bei iarăși cu Turcii de afară, a venit la Adria- 
nopol și s'a luptat cu Chirisgt si Aryadınv To.., în lunalut Iulie 11, zi 
Vineri, si iar l-a bătut. Si a fugit în (ara. Bulgariei, în părţile Vidinu- 
nului cetate, în locul Ko){oò, în părţile Serbiei. Și l-a hrănit cneazul 
Despot, fiul lui Lazăr. 

Chirisgì nu poate fi Sultanul Mohammed, care purta si el 
această poreclă de: cavalerul. Mohammed era încă în Asia, si 
în lupta din Europa nu credea că trebuie să se amestece. 
Aryornv To... trebuie si fie vre-un Halil-Pașa, poate Marele- 
Vizir de maf Gran 11 Iulie a căzut, în adevăr, Vineri, si 
aceiași e data luptei și în Constantin Filosoful. Și nu se 
poate o potrivire mai desävirsitä cu alte izvoare contem- 
porane si autentice. În adevăr, la 24 Iulie vedem Senatul ve- 
nefian discutind asupra măsurilor ce trebuie luate, din causa 
«schimbărilor ce pot veni în situaţia lui Soliman Celebi și a 
fraţilor săi» şi luind hotărîrea de a zăbovi cu plata tributului, 
Și temerea de lucruri ce se pot întîmpla in Orient:o găsim 
în August, la începutul lui Septembre chiar*. 

Că Musa a luat drumul Vidinului, fugind, e sigur, dar nu 
cá a rămas acolo, unde nu şi-ar fi găsit deocamdată un adăpost 
bun. Căci Despotul Ștefan fusese în armata învinsului, și tre- 
bui însuși să caute un refugiu peste Dunăre, la Mircea. Situaţia 
în Serbia era însă astfel, încît Vuc, fratele lui Ștefan, şi nepotul 
lor, Lazăr, cari luptase pentru Soliman, fură intimpinati da in- 


t Notes et extraits, l. c. 


www.dacoromanica.ro 


VIII PREFATÁ 


toarcere de Evrenos-beg si uciși !. După foarte putin timp se 
putu strecura Stefan in patrie. 

Aceasta era, ni spune cronica sirbeascá, a doua adä- 
postire a lui la Mircea — cäci tot la dinsul fugise, si tot 
din Constantinopol, in 1402, dupá Angora. Fiind-cä stim 
insä cä pe altä cale, prin Dulcigno, se fäcu intoarcerea Des- 
potuluï in 1402, trebuie sá admitem cá aicis’a fäcut o schim- 
bare de dată de către unul din copiștii cronicii. Cu atît 
mai mult, cu cît singură versiunea ce reproducem are acest 
amănunt, de mare importanță pentru noi. 


Continuăm cu notele grecești. 


lar pe urmă, în anul 6919, viind iarăși Musa-bei în părțile Macedo- 
niei, si coborindu-se la Diampoli, la muntele robs Büphovxoëc, s'a 
luptat (âximuehmev) cu Soliman si din cetate în cetate, omul emirului 
Soliman-bei nimic n'a isprăvit (èd:«bevev). Auzind însă emirul So- 
liman-bel, viind cu mulțime de oaste si de domni la Adrianopol, 1 
pornit să împartă (îxiwmsev w:pabtv) poyav la tabără ca iar să-l go- 
nească. Emirul Soliman, ca unul ce căzuse la )esotpobs şi bea vin prea 
mult (xb repmooög), cu bucurie (‘{2vertnozs) domnii si meghistanif 
aŭ fugit din tabăra lui si s’aü dus la Musa-beï. Ci, auzind emirul $u- 
liman-bei, s'a temut si, plecind in fugă (äs evrpor:y pic), l-aŭ prins 
în părţile de Dees si l-aü ucis, in luna Februar 17, ziua Martí, 


E natural cá la 6 Februar moartea lui Soliman nu se putea 
incá sti la Ragusa, si ín scrisoarea de stirí cátre suzeranul 
ungur? se vorbește numai de succesele Sultanului in Asia — 
am văzut din notele grecești că el lipsia la noua pogorire 
de la Munteni a lui Musa—; de încercările de împăcare între 
dingi si de noua permisie de trecere dată de Greci ve- 
chiului Sultan. La 16 ale lunii, se ştia la Veneţia de «noua 
discordie între frații Turci». La 3 April se aflaseîn acest 
oraş moartea lui Soliman, si poate cá a trecut oare-care timp 
între prinderea lui, la 17 Februar — e în adevăr o Marti —, și 


1 Aici cronicile sirbesti, atribuind omorul lui Musa si — cea tradusă în la- 
tineste — finindu-l în ziua de Înviere, greşesc în parte. Tot asa si Constantin 
Filosoful. Cf. Gelcich, p. 123. 

2 Gelcich, Z c. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ IX 


moarte. Căci in analele sirbesti găsim și o dată de Iunie saü 
Iulie pentru sfirșitul lui Soliman. 
Așa s'a întemeiat tronul prietenului lui Mircea-Vodă!. 


s= E 
= 


VII. Venim acum iaräsi la cronica sirbeascá. 
Cea d’intäiü notità cu privire la noi, după moartea lui 
Mircea, e aceasta: 


În anul 6929 [versiune : 6927), August 15, Sultanul Chiriygì a cu- 
prins Tara-Romàneasci. 


Aici trebuie să alegem poate o dată mijlocie. În 1419 Turcii 
aŭ pătruns in Tara-Romäneascä, în adevär, și aŭ pus pe Dan, 
dar luptele pentru tronul muntean, cu Mihail și patronii săi 
Ungurii, continuau. Numai în 1420 — si tocmai prin August — 
se dădură luptele hotáritoare, si Mihail fu ucis. 

Nu va fi farà folos să reproducem aici mentiunile din cro- 
nicile venețiene relative la campania din 1419. 


a) Cronica Dolfin, YII, fol. 749: Se aude de la Dunăre că Turcii 
luptă cu Ungurii supt Pippo de Florenţa. Turcii sînt întàiù bătuţi ; multi 
prinși, 15.000 morţi, innecafl 1600. Dar elrevinsi bat pe Unguri, după 
ştiri din Segna: «e fono malmenadi» peste 12.000. 

6) Cronica Zancaruola, fol. 341 V^: La 2 Septembre se află de 
lupta «de la Dunăre» a lui Pippo cu Turcii, Íntáiii, el iea 12.000 de robi, 
apoi Turcii cîștigă 7.000 si înneacă mulți dușmani. 

c) Cronica din Viena, N° 6208*, pe care o reproduce Sanudo în secolul 
următor (col. 928 D-E]: «La rota che ave i Hongari dai Turchi e la ba- 
taia che fo fra lor sora la Donoia. Del 1419, adi 2 de setenbrio, el 
vene nuova a Venetia chome, siando vegnudi una grandisima quanti- 
tade de Turchi in Hongaria e fin suso la Donoia, el rè d'Ongaría li 
mandó molti zente al inchontro per hoviarli li pasi; de la qual fo 
chapetanio Pipo. E, siando ale man, una gram quantitade ne fono 
morti, de una parte e de l'altra, e ale fin el romase prixoni plui de 
dodexe milia Turchi; e dapoi li Turchi se ingaiardi e fone de chavo 
ale man, E schonfise li Hongari e prexene plui 7.000, e molti sene 
anega nel Danubio.» 


! Notele se află pe un ms. miscelaneu de la începutul secolului al XV-lea. 


Saü tipărit in Papadopulos Kerameus,Iepoooopictw y] Broten, IV, pp. 
32-3. 


www.dacoromanica.ro 


x PREFATÁ 


VIII. Analele sîrbesti dai apoi această ştire: 


tu anul 6940 a mers Tarul Murad la Unguri, supt Braşov. 


Expediția aceasta o menţionează si Cronica din biserica 
Brașovului!, adáugind că Sultanul a luat cu sine pe senatorii 
orașului, iar locuitorii ceilalți s'aü refugiat în cetate. 

Domn era atunci Vlad Dracul. El urmase lui Dan al 
I[lea, sacrificat prin pacea ungaro-turcä din toamna lui 14292, 
dar găsi un concurent în persoana lui Alexandru, fiul lui 
Mircea, de la care Cronologia tabelará? citează acte din 17 
Novembre 1431 si 15 Mart 1432 (gresit 1433). Vlad merse 
la Nürnberg să cistige sprijinul Împăratului Sigismund, si 
era acolo in Februar 1431. În Ianuar 1432 îl aflăm însă în- 
tors la Tirgovistet. 

Dar la această dată el fusese acum la Poartă — tocmai la 
Brusa? — si se impácase' cu Turcii. Acestia-i deveniră oaspeţi 
în curînd, căci trecurá Dunărea «la începutul lui Iunie». Oas- 
tea se împărți în două, după ştiri sosite la Ragusa, din 
Serbia, Bosnia, Zenta și Belgrad. Parte merse în Moldova, 
«in Modua», unde trăia încă Alexandru-cel-Bun, și fu învinsă 
acolo cu totul, la 22 Iunie, scäpind numai puţini. Se vor- 
beste aiurea de o ciocnire a lor cu Svidrigailo, atunci pa- 
tronul Moldovei. Iar alta, cu beglerbegul Anatoliei, luă calea 
munţilor. La 11 Iunie, oastea se afla la o milă de Tirgo- 
viste?. Ea se presintä, în adevăr, la Brașov, dar fără succes, 
prădă trei zile tara Bîrsei şi suferi pierderi, la intors, în munți. 
Ca un învins se întoarse beglerbegul la Adrianopol în ziua 
de 22 Iulie. 


1 În Quellen der Stadt Kronstadt, IV (supt pre-ă). 

2 V, Notes et extraits, seria a 22, 

* În Operele lut Constantin Stolnicul Cantacuzino, ce am tipărit. 

4 V. vol. I din această carte, p. LXXXV. 

* După Ducas. 

$ O raportează Windecke, biograful Împăratului Sigismund ; Geschichts- 
schreiber der deutschen Vorzeit, Lieferung 79 (Leipzig, 1886). V. si mai departe. 

7 Ştiri inedite din Brașov, în archivele acelui oras; copie la Bibl. Ac. 
Kom.: «in Synta, uno miliari a ‘l’ergovista, erant constituti». Cf. Gelcich, Z, c. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XI 


Sultanul n'a condus deci pe aï säï, dar plecarea luf era 
aşa de probabilă, încît Ragusanii se gindiau la 17 April 
1432, cu privire la o lipsă a Sultanului, in rindul intáiu la 
«Valachia», si luau măsuri pentru casul strămutării lui la 
Sofia. 


IX. În 1437, analele sîrbesti pomenesc expediţia făcută de 
Turci la Sibiiu, «cu Romîniî». 

Aceastá expeditie a avut loc, de fapt, in 1438, si am ti- 
pärit aiurea un extras din opusculul care o povesteste. Vlad 
Dracul, Domnul de atunci, jucá un rol de impáciuitor. Si 
despre aceasta asigura pe Brasoveni incá din Februar regele 
Ungariei, care, prin confirmarea sa de privilegii, dăduse lui 
Vlad dreptul de a se întitula și «i)omn pe laturile plaiului, 
al Almașului si Făgărășului»*. Comandantul trupelor osmane 
era Mezet-beg, pe care cronica bisericii din Brașov îl cali- 
fică greşit de beglerbeg al Rumeliei. Biruitorii se intoarserá, 
arzind, pria Tara Birsei.' 

Campania n'a fácut mare zgomot, de si pierderile suferite 
de cetátile si cimpiile ardelene au fost mari. O singurá men- 
tiune in Bizantini: la Ducas. 

Probabil insá la aceastä nävälire se raportá povestirea 
cronicarului turc Neşri, care o pune in 1435-6. O repro- 
due, pentru insemnátatea eí, dupá traducerea d-lui I. Moisil, 
profesor*. 


Se spune ct, voind Sultanul Murad sí treacä în Ungaria, a trimis 
mai întàiîi oameni la Vulc-Oglu [Despotul Serbiei] vestihdu-l: «Trec 
pe la Semendria în Tara Ungurească. Gäteste-te»: Lui Iflac-Oglu | Dom- 
nul muntean], Dracula, de asemenea i-a trimis vorba : «Striuge-ţi rápede 
toată armata si iesi-mT înnainte». Dracula răspunse: «Sint gata să te 
slujesc, Sultane; gata siut să-ţi dau calul mici, cînii de vinätoares. 

Asa dar stäpinitorul, ‘plècind cu o armatä mare, a mers spre Vidin. 
Călăuzit de Laz-Oglu [Despotul Serbiei), a trecut la Vidin. Trecut-au 
şi topi achingiii, luînd mai multe cetăți de-ale Ungariei... Cálcind 


1 Notes et extraits, seria a 28, 

2 Scrisoarea- regală in Hurmuzaki, 12. 

3 După versiunea ungurească dată de Thüry, in Torök történétirók, publi- 
caji de Academia maghiară; I, p. 54 


www.dacoromanica.ro 


XII PREFATÁ 


şi sfárimind Tara Ungurească patru-zeci și cinci de zile, satt încărcat 
cu tot felul de prăzi, — așa de multe, încît mulțimea lor numai Dum- 
nezeii o stie. 

Apoi, luînd pe Dracula de călăuz, aŭ intrat mevătămaţi in Țara- 
Romănească, unde Iflac-Oglu i-a dăruit cu nenumărate daruri, si Ba 
dat ospeje mari. Nici un ghiaur nu s'a pus în potriva stápinului : 
cu toții s'aii supus. Jar el era biruitor si izbinditor. Apor a sidit ce- 
tatea Giurgiului, a pus ostași întrînsa, și s'a întors la Adrianopol. 
Această campanie s'a făcut în anul Hegirei 839. 


X. Cronica sirbeascá mai notează: 


La anul 6950 a bătut Iancu Voevod pe Mezet-beg în Tara-Romä- 
nească. 


Data e 25 Mart, după o versiune, 20 după alta, 29 după 
o a treia. Spuindu-se că lupta s'a dat într'o Duminecă, cea 
d'intăiii dată trebuie primită. 

Să urmărim această luptă în izvoare ce n'aii stat pănă 
acum la dispositia cercetătorilor. 


Izvoarele turcești vorbesc de o scoatere din Scaun a lui 
Vlad Dracul de către Turci, pe la 1438. Sultanul s'ar fi găsit 
la Scopie, și: 

Isac-beg D spune: «Màrite Sultane, cît timp Volc-Oglu [Despotul 
Serbiei] va fi în Semendria, atita timp nici Caraman-Oglu, nici Ungurul 
nu vor fi liniștiți, şi nici pe Dracula să nu ţi-l crezi prieten, căci e fá- 
farnic. Murad răspunse: «Să ieșim numa din iarna aceasta, si nădăj- 
duiesc cá la primăvară vom isprăvi cu amindoi». Apoi, mergind la 
Adrianopol, petrecu acolo iarna. 

Cum s'a desprimăvărat, vesti pe Dracula și pe Vuc-Oglu să vie la 
Poartă. Vuc-Oglu nu s'a dus, Dracula însă s'a dus, cu cei doi fii ai 
sai, Și j-aü închis în cetatea Galipoli. 

La această povestire a lui Negri, Seadedin, care scrie pe 
vremea lui Mihai Viteazul, adauge cá fiii luf Vlad: adecá 
Vlad și Radu, aü fost închiși și el, însă la Egrigóz, în Cara- 
mania. 

Că Domnul muntean a fost prins, e un fapt. Îi găsim con- 
firmarea și într'o scrisoare francesă pe vremea cînd visuri 
de cruciată făceau pe Apuseni să se gindească la lucrurile 
orientale, precum și în cronica burgundă a luf Wavrin. Această 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XIII 


prindere s'ar părea cá a trebuit să se întimple după 1438, 
cind am văzut că Vlad era colaboratorul credincios al Tur- 
cilor. Si scriitorul bizantin Ducas pune prinderea lui Vlad în 
legătură cu campania ardeleană, 

În 1439 constatăm că el era în Scaun,'la 8 Septembre 
1439; după un document solemn «dat în Argeş, iară scris 
în Tirgoviste»'. Însă campania contra Semendriei si pedep- 
sirea familiei lui Brancovici se întîmplară în primăvara aceluiași 
an. Care ar fi explicaţia? 

Aceia cá prinsoarea lui Vlad a durat foarte puţină vreme si că, 
lăsindu-și ca ostateci fiii, el putu să părăsească îndată închi- 
soarea sa din Galipoli, —ar părea plausibilă. Dar propun alta, 
care se întemeiază pe alt ceva decît logica singură a faptelor. 


De la 1431 pănă la sfirşit, Domnia lui Vlad Dracul a fost 
vrednicá de porecla lui. Un zbucium pe care nu-l putem cunoaște 
în de ajuns, obscure främintäri pentru neatîrnare, o ocupă în- 
treagă. Întors abia din Nürnberg, el asistă la luptele purtate 
de Moldoveni contra Turcilor, pentru soarta teriï sale. La 
2 Iulie din acest an o scrisoare ardeleană spune că abia se 
poate furișa cineva din Moldova, că niște fugari vestesc că 
Domnul Moldovei a adunat foarte multă oaste și Marele 
Provisor al sáü cu trupe din bielsug, a venit spre Putna. «Se 
zice însă că merge spre Tara-Romäneascä; dar alții pretind 
că spre Ardeal» 2. 

Ce sens are această expediție moldovenească în Muntenia ? 
Am arătat în altă carte? cele ce avu să le sufere Alexandru- 
cel-Bun de la vecinul säü muntean in 1429. Regele Sigis- 
mund, la care se adresă protectorul Moldovei, Vladislav al 
Poloniei, refusà să deie ori-ce fel de satisfacție. Atunci 
Alexandru se uni cu Litvanif şi, sprijinindu-se pe acești noi 


1 Arch. istorică, I', p. 84. 

2 «Narrant ut Vaivoda moldaviensis summ: cum multitudine congregatu 
est et igitur magnus provisor cum suis multiplicibus versus Puttnam venit. 
Tamen fama viget ut versus Transalpinas suos exercitus moveret, aliqua vero ut 
nostros aggrederetur, Copii de documente ardelene, în Bibl. Ac. Rom. 

3 Chilia si Cetatea-Albà, 


www.dacoromanica.ro 


XIV PREFATÁ 


aliați, el își va fi căutat răzbunarea contra lui Dan si se uni 
pentru aceasta un moment și cu Turcii, cărora ni se spune că 
liar fi închinat chiar Statele sale. Poate cu acest prilej 

căzu Dan, luptindu-se mai mult cu Moldovenii decit cu Turcii, ` 

Cred rä el va fi stabilit un nou Domn, precum ‘era natu- 
ral, în preponderanfa pe care o cistigase acum Moldova asu- 
pra (ent vecine. Cine să fi fost acest Domn? 

Nu Vlad Dracul. Acesta era un pribeag în Februar 1431. Un 
pribeag în suita rătăcitorului Cesar Sigismund, de Ja care cău- 
tase însă a fugi cu citva timp înnainte, pentru a căuta un 
sprijin în Polonia, atunci cind regele acestei teri ajuta pe 
Alexandru contra lui Dan. Caci el e «Laico fiul lui Mircea Voe- 
vod», care fu oprit cu de-asila, in fuga lui, aproape de granità!, 

Erau pe atunci doi puternici boieri munteni: «jupin Al- 
bul» și un Aldea. Despre Aldea ni spune o scrisoare fără 
dată a lui Vlad, înnainte de stabilirea lui pe tron, că mer- 
sese la Turci și li cerea ajutor pentru a ataca din nou Bra- 
sovul. Din altă scrisoare a lui Vlad îl vedem, împreună cu 
Albul, bucurindu-se de sprijinul moldovenesc, pe cind Dra- 
cul e dușmănit de Voevodul celuilalt principat. Există o 
menţiune a jurămîntului făcut de «lo Albu» regelui polon la 
1403, ceia ce trebuie să se prefacă, de sigur, în 1430 *. 

Nu poate fi Albu, ci Alde. Albu, impácat cu Vlad, ca 
unul ce era mai putin compromis, se aflá in Divanul aces- 
tuia la 14373. Însă ca Domn nu se putea numi cineva Alde; 
trebuia alt nume. Cele consacrate prin obiceiu erau Basarab, 
Mircea, Vlad, Dan. Aldea era însă omul lui Alexandru-cel- 
Bun, si Muntenii avură si ef un Alexandru-Vodă, acela pe 
care l-am constatat domnind în 1431-2. 


În 1432 l-am văzut pe Vlad silit să meargă cu Turcii la Brașov, 
În 1433 se păzesc pasurile ardelene. 


1 Hurmuzaki, 12, p. 566. 

? În Inventariul din Cracovia tipărit de Rykaczewski sau în Jablonowski, 
Zródla dziejowe, YX (1878). 

$ Venelin, Documente daco-bulgare, pp. 78-80. O scrisoare slavonă de la 
«Aldea Voevod», în Brașov, 


www.dacoromanica.ro 


PBEFATÁ XV 


In anul 1434, pe la jumätatea lui Maiu, se semnaleazä 
«Turcí in pártile muntene». 

in ultima zi a luf August 1436 insä vedem o oaste arde- 
leaná, cu episcopul, Voevodul si vicevoevodul la satul Bod 
de lingă graniţă, gata «pentru ajutorul lui Vlad, Domnul 
muntean» ZIL 5 ale lunii, Voevodul era «in lagărul de Ja 
Boia», şi-l vedem trimitind un sol la Brașoveni, al căror «frate 
si prieten» se declară ?. În Novembre, vestitul Ioan de Ragusa, 
fiind în Constantinopol, vorbește despre răscoala Terii-Ro- 
mänesti, care plătia înnainte tribut, despre «nimicirea» ei de 
către Turci, «de puține săptămîni», si despre vinzarea si chi- 
nuirea supt ochii săi a pringilor 5. 

Să nu fi fost prins atunce și Domnul, a cărui închisoare 
şi liberare numai în schimb pentru scumpi ostateci ar avea 
un înțeles? Nu cunosc nici un document original de la Vlad- 
Vodă în 1437. Dar în 1437 se stia în Ardeal de «sosirea 
înfricosatilor Tursi» €. În anul următor, reconciliat, Vlad con- 
ducea pe foştii săi temniceri în Ardeal, pe care nu putea acum 
decit să-l crute, și nu să-l apere saü să-l ajute în apărare. 

Despre vre-o înlocuire a lui Vlad din partea Ungurilor nu 
vorbește nimic anonimul din 1486 sau Nesri, ci numai am- 
plificatorul tärziü, Seadeddin. Ín 1441, din potrivá, vedem 
pe Voevozii ardeleni luind partea Domnului intr’o neintele- 
gere cu Brasovenii?, 


Campania lui Mezet-beg, un comandant de granitá, e ex- 
pusä destul de pe scurt de cel d'intáiu. Begul intrá «prin 
Valachia» in Ungaria, si e bätut. Infloririle cu lenea coman- 
dantuluí s'aü adaus pe urmä la narafiune. Dar putem primi 
din Seadeddin notifa cá «Voevodul Valachiei a sărit si el 
cu o armată de rátáciti, din munții înnalti si nesträbätuff ce-i 
slujiau de cetate». Aceasta cind oastea invinsä se intoarse, 


1 «Pro succursu d. Wlaad Vaivodae partium transalpinarum.» 7342. 
3 Ibid. 

è Acte si fragmente, YII, Anexe. 

d «Adventus sevissimorum Turcorum.» Copiile citate, 

* lbid. 


www.dacoromanica.ro 


XVI PREFAŢĂ 


căcă lupta lui Mezet cu Hunyady, fostul apărător, în 1439, 
al Banatului temesan si al Olteniei vecine, se dădu lîngă 
Poarta de fier. 

În această d’intäiü campanie s'aü dat două lupte în Ardeal. 
Învinsit aŭ fost Ungurii în lupta de lingă Alba-Iulia (nu 
Sibiiu), in Sint-Imre, și episcopul provinciei, Lépes, a căzut, în 
ziua de 18 Mart, precum spune epitaful luf. Turcii s'aü re- 
vărsat de acolo mai departe, apucînd către pasugile care duceaü 
în șesul unguresc. Aici, la Poarta de fier, sa dat lupta a 
doua, şi dovada o găsim în privilegiul dat de rege la 1444 
nobilului romîn Chendriș, din suita lui Hunyady. În el se 
numără astfel succesele Corvinului: «cel d'intăiă la Belgrad, 
al doilea în Transilvania, lingă locul Kapu, al treilea în 
părțile Terii-Romänesti». Si mal explicit în confirmarea din 
1462 a actului: «fn locul sis Waskapus, si apoi «in părţile 
muntene» !. Se știe că pănă și Huber, care nu avea cunos- 
tintà de aceste documente, pusese greșit lupta din Septembre 
la Poarta-de-fier, lăsind nehotărit punctul: de care Poartă se 
vorbește 2. 

Aceasta e întăia campanie, și ea înseamnă încă o schim- 
bare în politica lui Vlad. 

Contra lui și patronului său, pleacă atunci eunucul Seha- 
beddin, beglerbegul Rumeliei, cu oastea sa, cu achingii și 
leniceri. Fiind că era vorba acum să se pedepsească, nu 
numai «vagabondul» de Hunyady, ci şi vasalul trădător al 
Sultanului, trupele pătrunseră iarăși în Muntenia. Ostașii 
teri se retraserä la munţi, pe Ialomița în sus, Aici veni säi 
găsească pe Turci Hunyady, şi-i zdrobi. 

Victoria Ungurilor și Muntenilor a fost desävirsitä. Si cea 
mai bună dovadă o avem în faptul că, după obiceiü, ge- 
neralul turc învins își pierdu situația ce o avuse pănă acum. 
La 12 lanuar 1443, Ragusanii trimiteau o ambasadă la Turci, 


1 Hurmuzaki, 12, IL, la aceste date. În ultimul (p. 139), se vorbește de o 
luptă la «Vulcan» cu Turcii, 

3 Archiv für Österreichische Geschichte, LXVIII (1886), unde si indi- 
catia izvoarelor, 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ XVII 


care trebuia sá visiteze pe «Sehabeddin, fost beglerbeg» si 
pe «Hasan-beg, noul beglerbeg» al Rumeliei !. 


Cronicile sirbesti stabilesc pentru lupta de la Ialomiţa, 
care e si a noastră, dacă nu mai mult a noastră, data de 
6 Septembre (in alte versiuni, 2, 25). Dar cele ce se spun 
despre inlocuirea lui Vlad cu Mircea, despre täierea capuluï 
acestuia de un «Basarab», despre rázbunarea exercitatä de 
Turci, despre prádarea ferif şi arderea Tirgovistei — fără 
dată de lună şi zi — parcă se referă la evenimente trecute, 
și nu la cele din 1442. 

Aș înţelege astfel menţiunea. Scotind pe Vlad in 1436, 
Turcii ar fi pus, nu pe fiul acestuia Mircea, care se intim- 
pină și în 1439, ci pe un alt pretendent cu acest nume, 
din neamul luf Mircea cel vechiü. Basarab ar fi «Basarab 
cel Bátrin» de mai tárziü. Din Cronologia tabelară, ştim că 
el era fiul luf Dan al II-ea si fratele luf Danciul. Iar arderea 
Tirgovistei e cu putință, in înnaintarea către munţi a Tur- 
cilor. 


Acum, iată mentiunile cronicilor italiene inedite asupra 
campaniei. 


Cronica Zancaruola, fol. 472 Vo- 3. Notto per memoria de presenti 
[e] quelli che xe à de vegnir, azid che tuti se regrazia el Nostro Signior 
messer Yhesu Christo, che tante grazie luy se à degniado de far et 
chonzieder ali ssoy christianny, chome antigamente lluy feva ali soy 
popoli, i qual chombateva vigoroxamente per la fede et per lo ssuo 
Sancto nome. 

El vene nuova quà in Venetia, adi xxvImj° de hotubrio, per le tere 
et messy che manda lo Serenisimo prinzípo miser... (sic), rë di On- 
garia he di Polonia, he da ttuti queli prinzipy et barony de Rosya, chome 
el gran Vaívoda delo exerszito de Tturchy, el qual se chiamava Al- 
morato-bey, chon tuto el forzio delj Turchy, che jera per numero 
hominy 80", senzia D soy chareazy et ganbelj et vituarje, loro aveva 
pasado el Danubio et la Sava, et jera andadi in uno paexe che se 
chiama Taraselvana. Et, siando andady per tuto quello paixe schor- 
syziando et robando. chome zià moltj anny pasadj loro aveva fato, et 


! Notes et extraits, seria a 2-a. 


63473. Vol. DL n 


www.dacoromanica.ro 


XVIII PREFATÄ 


aveva prexo una grandenisima preda et robaris; et menava zià quella 
via in (2) preda, et, sapiando questo el dito Vaivoda di Hongari, se 
messe in ponto chon zircha chavali xxv m et, armandose del seguio 
dela Santa Croce, loro andò a trovarli diti Turchy. Et questo fò adi ij 
de setembrio. E prinzipia la dita bataia ds ora di terzia, e dura infina 
note. E fo una durjsima bataia, per modo che, con lo autorio dell hony- 
potente Dio, li christiany romaxe vensentori; et fono rechovradi tuta 
la preda, et oltra di sió el fó morto ét schonfito pluy de 70 m, Turchy. 
Et fó tanta la quantità di morti chef Danubio tuto choreva saugue. Et 
fono trovadi mortti la masior parte di soy chapetany ; et have paviony 
Vm he cbavaj vivj et ganbelj et mulj innumerabeli quantità, per modo 
che apena el non se podeva insir fuora de chorpy morty. E questa së 
insina qui stada la setima schonfita che abia abudi in Tturchy. E zerta- 
mente questo se puo dir esser stado solamente myracholo del Nostro 
Signior misser Vhesu Christo; el qual sia semper laudado et exaltado 
in sechula sechulorum, amen. 

Fol 473 V? : 

Adi xvj dezembrio el se have nuova per dele parte di Ragussy 
chome, adi viij novembrio siando andato uno notabel chapetanio del 
Tturcho, el qual domynava la Blachya apresso le marane, he jera 
quello che novelamente lo aveva abudo Stines, lo qual se chiamava 
Ttorabey, con xv? Turchy, luy passa la famera (sic). E, voziando 
andar a trovar 1lj christiany despervezudj e, chome volse el nostro Signior 
Djo, lo lj fo fato a suvir (?), per modo che lj diti christiany, sapiando 
che li aveva pasado la Sava, loro lor j dà adoso; et femde mortj quassyo 
tutj de quelj Tturchy ; el dito chapetanio he uno ssuo fol he quellj 
che scampava, loro se anega voiando pasar a guazo, et altrj si afoga 
in la nave; et la mazor parte dj loro sé morti et disfatj; che Djo de 
abia belaridj (sic /)!. 

6) Cronica F 160 din Dresda, fol. 193, povestește pe scurt în ace- 
lași chip. Numărul Turcilor uciși e însă aici de 80.000 si se specifică: 
«VI gambelj», sese cămile 1 

2). Cronica adausä la ms. 6208 din Viena*, fol: 460: «da 500 pavi- 
oni et 500 ganbeli et muli». 

4) Sanudo, ms. autograf din Bibl Sf. Marc la Veneţia: întocmai ca 
in Zancaruola, pentru întăia ştire. Pentru a doua: «Scrive eciam come, 
adi 6 del ditto messe, el capitaneo di Ongari sora il fiume del Danubio 


1 Cf. versiunea dela Milan: «Ancora per lo ditto gardenal fuò schritto come 
adi vI del ditto mexe el capitanio de li Ongari e Valachi passò el fiume 
del Danubio e fuo ale man con Turchi, E, come piaque a Dio, li li rompe. 
Se have morti vum mue, E molti ne son stà menadi prexoni peri christiani 
sopradetti» (fol. 583). Cum se vede, in Novembre a mai fost o ciocnire, la 
Sava sali Dunăre. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ XIX 


fo alle man con Turchi et li rupe, et ne haveva morti 8400 di loro, et 
molti è stà fatti presoni.» Cf. ediţia din Muratori, col. 1106, A. 
Celelalte cronicí, de mai tärziü, n’aü nimic noii, 

in divergenta izvoarelor, e de o mare insemnätate scrisoarea 
luf Bartolomeiii de Genova, călugăr latin din Constantinopol, 
datatá din 3 Februar 1443. Ín ea lucruri adevárate se a- 
mestecá cu lucruri false (Curtea Sultanului era pe atunci la 
Adrianopol). 

Scrisoarea mentioneazá intäiü expeditia luf Mezet, arátind 
cá ea s'a făcut «ou quaresme l'an M ime et XLII». La în- 
tors, prădătorii turci sînt atacați de Unguri, «et en occirent 
xxxvI mille». Lupta s'a dat «ou dimence de la Passion», 
adecă Ja 18 Mart. O dată apropiată de a cronicii sirbesti, 
dar poate cá innadins cälugärul a cáutat sá facá o särbätoare 
creștină din ziua biruintii 13, 

Cele ce urmeazá ni se par gresite. Sultanul, bánuind cá 
Vlad-Vodä ar fi fost amestecat in lupta din Mart — disant 
gu'il estoit sachant de la desconfiture faicte par les chres- 
tiens —, il chiamă să se indreptäteascä. I se dä la sosire un 
ospăț, și apol e prins si ucis. Mosiile boierilor sint date la 
spahif, si un beglerbeg cu 12.000 de oameni e trimis sä cir- 
muiascá tara. Dar Romíinii și Ungurii il înving si pe acesta. 

Scrisoarea are datä, si autorul ef era in situatie sá poatä 
bine observa evenimentele, dar aceastá parte din povestire 
n'o putem admite. Ín adevár, e sigur cá Vlad a luptat con- 
tra fugarilor luf Mezet. O diplomá acordatá lui Hunyady ni 
Spune apoi că în urma succesului biruitorul Voevod arde- 
Jean a făcut alianță cu cele două principate romănești din 
vecinătate. Cît de naiv trebuie să admitem pe acel care a 
fost totuși poreclit Dracul, ca să credem că el sa grăbit 
să primească invitația Sultanului după cîte făcuse? 

Omorul lui Viad e o greșeală a călugărului. După in. 
chinarea sa turcească, Voevodul a fost restabilit pe tron. 
Dacă s'ar admite data de 1442 pentru prindere, cînd să se 
fi făcut restitutia ? Înnainte de 1444, de sigur, cînd Vlad se 


t Scrisoarea se află în ediția Dupont («Société de l'histoire de France») 
a Cronicii lui Wavrin, IL. 


www.dacoromanica.ro 


XX PREFATÄ 


vede iarăși domnind. Atunci ar trebui să credem cá Turcii, 
la rîndul lor, eraü așa de naivi, încît să stabilească într'un 
loc hotăritor, la un pas către provinciile lor, un cm suspect, 
un iertat pentru vinovăția de trădare, și aceasta în anii cind 
vitejia lui Hunyady cutremura necontenit Împărăţia ! 

Pe lingă Vlad Dracul și Turcii de la 1442, istoricul mo- 
dern ar trebui să fie el însuși destul de naiv. 

Iar că aproape aceleași lucruri se spun si în cronica Bur- 
gunduluf Wavrin, aceasta nu dovedește că asemenea lucruri 
trebuie crezute. Jean de Wavrin scrie tărziii istoria luptelor 
dunărene, după spusele nepotului säü Valerand, care de si- 
gur că nu-și luase note, cînd, în 1445, naviga pe Dunăre 
luptîndu-se cu Turcii. De altmintrelea, această povestire e 
plină de greșeli și neconsecvente, si e înflorită de imaginaţie 
de la un capăt pănă la altul. Domnul ar fi avut un singur 
fiù, în vristá de 13-14 aniși Turcii ar fi lăsat fara în voia lui. 
Vlad avea trei fii: doi, Vlad si Radu, eraü la Turci din 
1436 măcar, ostateci. Cel mai mare, Mircea, poate va fi fost în 
țară. Dar nu lui i-ar fi dat Sultanul moștenirea părintească !... 

Ar fi fost 100.000 Turcii beglerbeguluf si ar fi căzut 
80.000! La întoarcere, capul lui Sehabeddin ar fi plătit in- 
fringerea, si pe acest Pasà l-am găsit in viață la 1443, de 
si mazil. Locul de beglerbeg ar fi fost suprimat, ceia ce e 
absurd. Un «Caragab» (Carageà-beg) ar fi succedat de fapt— 
fără titlu — învinsului, și nică vorbă nu e de un Paşă cu 
acest nume pănă în 1444. 

Tot ce urmează asupra Ungurilor: calitatea de guvernator 
acordată prin anticipație lui Hunyady, încoronarea lui Vladislav 
de Polonia ca rege ungur strămutată de la 1440 la 1442, 
asistența unor Romini la dietă, — totul e falș. Abia dela misi- 
unea lui Karystino în Apus incep,'ici si colo, știri utilisabile. 

Totuși ceva a trebuit să se intimple în vara anului 
1442 pentru a face ca Vlad să se căiască de schimbarea a 


1 Bertrandon de la Brocquiére (ed. Ch. Schéfer) menționează în 1433 «xx 
gentilzhommes de Walaquie, lesquelz estoient ostages pour ledit pays de Wa- 
laquie» (p. 190). 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XXI 


la față. Dar nu va fi fost alt ceva decît închiderea celor doi 
principi ce státeàü în Turcia ca ostateci. Tinereta lor si 
framusefa luf Radu, unul din ei, vor fi oprit luarea de măsuri 
mai aspre în potriva lor. 


XI. În 1443, cronica sîrbească menționează ciocnirea, de la 
3 Novembre, a lui Hunyady si a Despotului Gheorghe Bran- 
covici cu Turcii, fâră a pomeni o participare a Rominilor la 
lupta de la Zlatita. Data e însă a luptei de lîngă Nis. 

Totuşi Munteni aii luat parte la «lunga campanie». În Iu- 
lie, cînd era vorba să pornească ostile, cardinalul de Sant’ 
Angelo, legat pontifical, pomenește, între cei ce se vorreuni 
cu eroul Hunyady, şi pe «Voevodul băsărăbesc» cu 20.000 
de oameni!. 

După Wavrin, Vlad ar fi fost liberat din Galipoli mai tăr- 
ziu, după pierderile Turcilor, si ar fi cîștigat tronul în schim- 
bul unor îndatoriri. Dar Domnul muntean era, cum am văzut, 
Vlad Dracul — și nu un presupus Dan Voevod —, şi el își 
va fi trimis contingentul. De un ajutor muntean nu vorbește, 
ce e dreptul, Hunyady, în cunoscuta-i scrisoare din 8 No- 
vembre 1443, dar aceasta nu enumeră decit forțele dusma- 
nilor. Fusese chiar propusă de Iulian Cesarini, legatul, calea 
prin Tara-Románeascá pentru expediție, şi vedem pe cance- 
lariul Boemiei recomandind-o. Si în Octombre credeau Ra- 
gusanii că regele ar putea să fie acolo. 


XII. În 1444, — lupta de la Varna, fără mențiunea concur- 
sului románesc. 

Ajutorul muntean a fost condus — acest punct e acum 
stabilit — de însuși Vlad Dracul. La 7 August, trei zile după 
proclamația prin care regele Vladislav declara că începe ia- 
răși războiul, Domnul era la Tirgoviște și întăria tratatul 
de comerţ încheiat odinioară de «Mircea Voevod răposatul, 
părintele nostru», şi reînnoit acum, din partei, de «domnul 
Ioan de Hunyad, Voevodul ardelean»?. 


1 Cronicile citate mai sus și aceia din Acte și fragmente, III, p. 11. 
? Copiile citate. 


www.dacoromanica.ro 


XXII PREFATÀ 


Peste putin, expediția iacspu. Vlad o urmă, reunindu-se 
la Nicopol, cu mai multe mii de soldaţi, și se luptă vitejeşte 
la Varna, nu fárá să «e gindească, el sau feranif săi, în 
rindul întàiù la prada turcească, din care ni se spune că se 
îndulcise din bielgug la 1442 !. 

Merită să fie semnalate însă două locuri din cronicile ve- 
netiene inedite. Cel d'intáiü vorbește de pregătirile de trecere 
la Nicopol (trecerea grosului armatei se făcu la Orșova însă) : 


Nota per memorja chelj che xé ad pervegnir per honor dj chris- 
tianj chome lo exserzito di christianj e gera andadj per pasac la 
Danoja, adj xviij de setenbrio i se mese tuti in ponto e aprexe[n]tase 
suxo la riva dela Donoja, ad uno logo che se quiamava... (Sic), che 
xè per mezo Nicho(sto)polj; dove li aveva fato far una grandi- 
nisima quantitade de navilj d'ogni sorta. E, siando apariade tute 
chose che lj feva de mestier, chon el nome de spirito santo, li se 
mese a pasar; dove là li fò al'incontro molti Turquj; e quì di fo morti 
asaisisimi da una parte e dal altra. Pur ale perfin el rë de Ongaria 
con li soj christian] vigoroxamente hodenne la soa intenzion, zo& 
qui pasa tutj. E, adj xxIj del dito mexe, tutj fono pasadj, e vene 
conquistando tuto el piaxe, e in fin& quelo zorno haveva abudo tre 
grosi luogi. E và seguando la vitorja. Pregando Idio che sia semper con 
loro. E quelo segirà, di tempo in tempo jo ve ne faro nota. Nota che 
la zente cristiana fò persone xx" e holtra. 

(Cronica F 160 din Dresda.) 


Poate cá e vorba aici de trecerea Rominilor, cari luară, 
cum s'a văzut, acest'drum al Nicopolei. 

În alt pasagiu, ce am publicat înnainte?, ni se descrie o 
luptă la Dunăre, pentru o cetate, care, la prima vedere, nu 
se poate identifica. Aș pune-o bucures și pe aceasta în sama 
luptătorilor noștri, pentru că de vre-o ciocnire la Dunăre a 
oștilor regale cu Turcii nu stie nici un izvor. Dar în realitate 
e vorba de lucruri petrecute în 1445, cînd, în adevăr, în 
Septembre, «septe corăbii», cu legatul si căpilanul burgund, 
Wavrin, erai pe Dunăre, atacind cetăţile turcești. 


XIII. Se spune că după luptă Vlad Dracul ar fi oprit în cale 
pe Ioan Corvin si nu i-arfi dat drumul decit cu sila si cá de 


1 cf. Kohler, Die Schlachten von Nikopolis und Varna, Bresslau, 1882. 
* Acte si fragm, L c, 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XXIII 


aici ar fi resultat între cei doi oameni o dușmănie care nu 
se mintui decît prin moartea celui mai slab. Aceasta o a- 
firmă Chalkokondylas, un scriitor bine informat despre noi, 
și Thurócz, iar, cu oare-care modificare, Dlugosz, după care 
Hunyady ar fi fost oprit de «aï säl» (af luf Vlad) si liberat 
cu cinste de Voevod. 

Să vedem ce argumente aduce Bizantinul, 

Vlad ar fi fost furios pe Hunyady cá fa prädat ín cale 
cetăţile, Dar știm prin cel mai bun povestitor al campaniei, 
Andreï de Palatio!, că Ungurii n'aü trecut prin Tara-Romä- 
neascä si că s'aü întîlnit numai la Nicopol cu Vlad. 

Hunyady ar fi pîrit pe Domn cá fine cu Turcii, si ar fi 
fost o mare ceartă între dingil. Si Palatio afirmă că la Ni- 
copol Vlad s'ar fi dezvinoväfit pentru că se inchinase Tur- 
cilor, prin frica de acestia si lipsa de ajutor din Ungaria. 
Dar de o asemenea inchinare si de o puttare favorabilá Tur- 
cilor a luf Vlad in 1442-4 nu e nici o dovadă. Din potrivä, 
in 1442 el se declarase nu se poate mai lámurit pentru crestini 

Dar să ne mai oprim asupra lucrului, 

Palatio nu spune nimic de prindere, ci arată că aii scăpat 
bine numai aceia pe cari Lan călăuzit Muntenit °. 

În Maiü 1445, Hunyady, vorbind Papei despre catastrofa 
de la Varna, acusá pe dinaștii vecini, ai Terii-Románesti, 
Moldovei, Serbiei, etc., că Lan îndemnat la luptă fără a-l spri- 
jini. Dar el nu zice nimic despre oprirea sa de Vlad. Pe 
cînd în 1448, arestat de Despotul sirbesc Gheorghe Branco- 
vici, el nu s'a sfiit să proclame public lipsa de credinţă si 
nerecunostinfa acestuia. 

Actul de violenţă al lui Gheorghe se explică prin faptul 
că în adevăr ţara acestuia fusese prădată de cruciați în cale. 
Gheorghe se închinase de fapt Turcilor înnainte de campanie. 
Nimic din aceste motive nu intervine la Vlad. 

Corvin se întoarse apoi îndată în Ardeal, și despre el nu 


1 Un tratat al iuf si în anexă la ediţia citată a lui B, de la Brocquiere. 
* Palatio a fost tipărit si în Lewicki, Codex epistolaris, II (în Mon. medii 
aevi Poloniae). 


www.dacoromanica.ro 


XXIV PREFATÁ 


s'a auzit nici un zvon fabulos ca despre ceilalți șefi creștini, 
Si, în fine, in 1445, Papa scrie direct lui Vlad, intrebind 
dacă nu e la el legatul și îndemnindu-lla luptă t, Ar fi făcut-o 
dacă, informat, cum trebuia să fie, de Hunyady, ar fi știut 
despre trădarea Voevodului? 

Explicaţia e aceia că s'a strămutat în 1444 ceia ce se în- 
timplà in 1448, atribuind lui Vlad rolul lui Gheorghe. Nimic 
mai ușor decit aceasta pentru cronicari cari nu scriu 
despre lucruri apropiate și imediat după săvîrşirea lor. 


XIV. S'a pretins după bătălia de la Varna, multă vreme, 
că regele Vladislav ar fi scăpat de moarte și s'ar fi refugiat 
cu cardinalul Iulian — care și el, de fapt, murise în luptă — 
«in părțile Terit-Románesti» 2. Pentru a-l căuta acolo pornirá 
prin gurile Dunării, pe la Chilia, prin cursul inferior al rîului, 
pe la Brăila, două din corăbiile trimise în Orient, pentru 
triumful credintiï, de ducele Burgundiei. 

Un sol fu expediat în Ungaria, și se luă o înțelegere cu 
baronii rămași fără stápin și cu Vlad Dracul pentru o expe- 
ditie, pe uscat si pe mare, la Nicopol, după strinsul griului, 
Ştiri în această privință se dădură comandantului flotei, car- 
dinalul de Venetia, nepotul Papei, si el veni, cu toate pute 
rile, aducînd cu sine si pe pretendentul turc Saugi. Ca loc 
de intilnire se dáduse Bráila. 

Ínnainte chiar de a sosi flota intreagä, Wavrin, «cäpitanul» 
burgund, merse cu tinárul Mircea-Vodá la Vlad si, fiind acolo 
si delegati unguri, un tratat se incheié pe la sfirsitul lui Iulie 
1445. Se hotári intäiu un atac in potriva Silistrei, pe care 
odinioară o därimase Rominii. Știm cá aceasta s'a intimplat 
în cursul marilor biruinfi, din 1423, ale lui Dan al II-lea 
contra Turcilor 3. 

Sosirea lui Hunyady, la care se trimisese Saugi, fu însă 
zăbovită pănă in Septembre. Pănă atunci flota rămase să 


1 Lewicki, Z, c. 
2 V. Notes et extraits, seria I, L 
š Cf. Chilia si Celatea Albă si Notes et extraits, L c, la această dată. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ XXV 


facá o expedifie contra cetäfilor dunärene, cu ajutorul singur 
al Rominilor. Ea plecá din adápostul de la Bráila la 16 
August. Silistra, innaintea cäreia se infäfisä intáiü, era foarte 
bine apáratá, si gindul de a o ataca fu päräsit. 

Corăbiile burgunde pleacă spre Nicopol, urmate de tînărul 
Mircea, pe o luntre. Ele se opriră din noi la Turtucaia, garniso- 
nată numai de o sută cinci-zeci de Turci. Opt tunuri, cite erau 
pe corăbii, ajungeau ca să iea castelul pătrat și turnul cetății. 
Totuși, acesta fiind masiv, numai focul putu să scoată, în ziua 
de 30 August, peapärätori, în fruntea lor cu un subași. Învin- 
gătorii se luară la ceartă apoi pentru cistig, în dauna prinsi- 
lor, cari fură măcelăriți. Aceasta nu-i împăcă însă, si Voe- 
vodul se despărți supărat de comandantul frances, pe cînd, 
pe malul bulgar, Turtucaia ardea în bruma nopții «ca un 
cărbune, asa de roșii îi eraü zidurile». «Et disoient les com- 
paignons de Pytardie que, pour une nuit Saint Jehan, ils 
n'avoient jamais veu plus beau feu.» 

Dupä citeva neplácerf cu cardinalul, care fusese oprit in 
cale si nu se luptase la Turtucaia, cruciații si Romînii ple- 
cară spre Giurgiu, unde credeai iarăși cá aü a face numai 
cu vre-o trei sute de Turci, pe cînd oamenii lui Vlad singuri 
eraă 5.000, cu două tunuri mari (bombarde). Domnul însuși 
venise să vadă cum se iea cetatea, pe care tatälsäü, adecä 
Mircea, o zidise în insulă. 

Tunurile făcură aici mai multe daune decit folos. Dar, 
cînd mijlocul de constringere al focului fu întrebuințat, co- 
mandantul, care era, — cum vedem din Cronica venețiană, — 
iarăși fiul vestitului Turacan-bei, se predete lui Vlad Dracul, 
care luă ast-fel în stäpinire cetatea Giurgiu, «la Georgie» 
pentru Wavrin, iar, pentru bail, informatorul Venetienilor, 
Fusia (de unde Tusia). Cu acest prilej, Vlad ar fi explicat 
aliaților săi ce ușor pot pătrunde Turcii la dinsul si in Ar- 
deal prin acest pas întărit si ce lesne if poate el face aí 
räspläti paguba la intors. El asigurase cá nu era piatrá din 
cetate care să nu fi costat o piatră de sare pe Mircea si 
că, avind Giurgiul, femeile din tara luf ar lua Tara Turceascá 
numaï cu fusele. 


www.dacoromanica.ro 


XXVI PREFATÁ 


Turcii din cetate se dăduse în schimbul asigurărilor celor 
mai sfinte. Dar șeful lor ar fi fost acela care prinsese oare- 
cind pe Vlad; şi, cum se obișnuia în acele timpuri aspre, ei 
fură ucişi, prin trădare, de tînărul Voevod Mircea, după or- 
dinul «drăcescului> säü tată. 

După cererea lui Vlad, cäruia venise ziua răsplătirii, cres- 
tinit merseră la Rusciuc. Aici Turcii fug, arzind tot în urmă. 
Bulgarii, bucuroși de isprăvile coreligionarilor lor, alergară 
să se dea în minile Domnului. Oprit! in cale de Turci, în- 
cunjuratí pe un deal, ei furá liberati de Voevod cu 4.000 
din ai săi. Ei trecurá «trei zile si trei nopți», si ar fi fost 
«de sigur 12.000 de oameni». «Si ziceaü cei ce Lan văzut cá 
eraü aga cum sint Tiganií.» 

Trecind supt bătaia tunurilor înnaintea Nicopoleï, bine apă- 
rate, corábiile se oprirá la Turnu: «turn rotund, incunjurat 
cu ziduri en manière de brayes», ocupat de Turci, cu pagubă 
mare a lui Vlad. Aici, la 12 Septembre, veni trimisul din 
Ungaria cu vestea că sosesc Ungurii. Ei si sosiră în adevăr, 
cu Hunyady în fruntea lor. 

Expediția munteană a guvernatorului, făcută pe uscat, fi- 
rește, era cunoscută pănă mai dăunăzi numai prin scrisoarea 
lui cătră Papă, cu data de 29 Novembre 1445 !, Amänuntele 
asupra ei se pot afla numaï din izvorul frances, de o extra- 
ordinará bogätie. 

Vedem pe Hunyady visitind pe legat si pe Wavrin bolnav 
de reumatism, incercind a lecuk pe acesta din urmá. El par- 
ticipă la asediul «Turnului». Acesta fiind rotund, flacăra se 
prelinge numai pe lingă el; sfärimarea apărărilor exterioare 
nu înspăimîntă nici ea pe Turci. Aşa se pierd în zădar cinci- 
sprezece zile și, pentru a nu se zăbovi prea mult campania 
proiectată, creștinii merg la gura Jiului, unde asteptaü luntri 
muntene pentru trecere. O oaste turcească, în cinci cete, îi 
urmă pe cellalt mal. În cale, Ungaro-Rominii se opriaü în 
cimp pentru noapte, chiuind de trei ori sara — «à l'heure 
que on sonne les pardons parmy le pays de France» — și 


t În Schwandtner, Scriptores, II (Scrisorile lui Ioan de Zredna) 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ XXVII 


dimineaţa, și chiar une ori noaptea, pentru a speria pe duș- 
man? și a face să nu li se depărteze caii. 

Abia în şese zile se suiră corăbiile în susul apei pănă la gura 
Jiului, nu fără să sperie în cale pe Turci prin chiuiturile al cá- 
ror Sacret îl aflase de curind cruciații. Aici văzură Rahova dă- 
rimatá în 1396, cu desävirsire, de Ungurii lui Sigismund regele. 

Ruinele fură întărite cu tunuri şi arcași, cari finurä in loc 
pe vrăjmaș. Timp de «două zile și două nopți» trecură apof' 
oștile. Lupta fu oferită, dar Turcii se retraseră, arzind. Hu. 
nyady-și aducea aminte de Varna si, observind cá n'are 
nici provisii, el porunci întoarcerea. lar aliaților apuseni li 
dădu sfatul caritabil să plece cît mai iute din Dunăre, 
unde în curind i-ar prinde ghiata şi corăbiile ar fi arse de 
Turci. Cruciații ascultară, și la 2 Novembre ei eraü la Con- 
stantinopol. Firește că ei nu se gindirá a se amesteca în 
afacerile ungurești, recomandind un print burgund pentru 
tronul vacant !. 


Deci, in 1445, Domn in Muntenia era tot Vlad Dracul, si 
fixarea la această dată a scoaterii lui prin Hunyady e o 
greșeală. Schimbarea s'a făcut numai după cîtva timp, și în 
alte împrejurări decît cum se crede de obiceiii. 


XXV. În 1446 toți fácurá pace cu Turcii. Burgunzii se in. 
toarserá ; Venetia reînnoi tratatele sale cu Sultanul. Afacerile 
interioare ocupaü Ungaria, unde in Iunie Hunyady fu ales 
formal ca regent. Vlad crezu că-i e iertat și lui să se im- 
pace cu Turcii, cari făceau pregătiri, al căror scop nu-l cu- 
noaștem, în April al acestui an. El impácá pe Sultan, pro- 
babil prin daruri. 

Ceva care nu e bine lămurit interveni însă în relaţiile 
dintre guvernatorul ungur și Voevodul muntean, de vreme 
ce Hunyady crezu că Vlad nu mai poate fi tolerat. Se pare 
că Vlad restitui Sultanului pe Bulgarii ce se refugiase la 


1 Cum s'a pretins, V, Fessler, Geschichte von Ungarn, IL. Cele povestite 
de noi se razimă exclusiv pe Cronica lui Wavrin. 


www.dacoromanica.ro 


XXVII PREFATÁ 


dinsul: acestia ar fi «cele patru mii de suflete crestine libe- 
rate de la Turci in räzboaie anterioare si pe care, fäcind 
pace, le-a dat iar robiei», după o scrisoare contemporanät, 
De Crăciun în anul 1446 Hunyady nu era la Buda, ci plecase 
în Ardeal și Tara-Romäneascä. În Ianuar, el se luptă aici cu 
«rebelul» Coroanei ungurești. La 15 ale lunii încă, se stia 
că el e acolo, cá «Tara-Románeascá a fost supusă iarăși Un- 
gurilor», cá e un bun început, dar cá pentru a-l desävirsi 
mai trebuie lucru si presenta personală a biruitorului. Altfel 
s'ar aduce de peste munți o «praecaria pax», si învinșii eraü 
încă de temut. Ceia ce arată că la această dată Vlad era 
încă vii si se afla în fruntea partisanilor săi, 


Dar Corvin nu-l mai voiă pe dinsul. El avea cu sine un 
Domn mai sigur. Să ne ocupăm de acesta. 

Ar fi fost, după Chalkokondylas, «Dan fiul lui Basarab» ; 
după Thurócz, «alt Voevod»; după Dlugosz, un anume 
«Stanciul». Istoricii noştri se ştie că ai făcut din el un «Dan 
al Uess, admis de toată lumea..I se atribuia chiar o Dom- 
nie anterioară, care am văzut că nu se dovedește prin nimic. 

Însă nici un document de la acest Dan nu sa păstrat. 
În 1448, la 31 Octombre, ca Domn se constată un Vlad, 
care scrie Brasovenilor, în timpul lipsei lui Hunyady, atunci 
în luptă cu Turcii 2. 

Acest Vlad e «Vladislav, fiul lui Dan», si se admite cá 
el ar fi fost moștenitorul lui «Dan al IIIle»», atunci în lagä- 
rul unguresc. Fiul ar fi administrat tara în lipsa tatălui. 

Dar tonul scrisorii e al unui de-sine-stápinitor. Vlad, che- 
mat la o sfätuire în Ardeal, refusă, pănă la întoarcerea din 
războiu, nu a tatălui său, ci a lui Hunyady. El descrie scurt 
$i energic lupta de la Cossovo, si, iarăși, e vorba de Hu- 
nyady, dar nu de tată. «Dubium est de vita ipsius», spune 
el de viața luf Hunyady, iar de viața tatălui sáu n'are nici 
o grijă. Revenind guvernatorul, spune Vlad, «vom face» — 


1 În Schwandtner, II; scrisorile citate, 15 Ianuar 1447. 
* Copiile citate. Analisată în I. Bogdan, Vlad Jepes, pp. 67-8. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ XXIX 


adecá eZ — «pace cu dinsul». Nu scrie asa un ispravnic de 
Scaun, 

Deci Vlad era Domnul din 1448. Ce loc rămîne pentru 
Dan? Cine l-a scos? Cind a murit? Cum? Nici un răspuns. 

Un «Dan fiul luf Basarab» nu se poate, Basarab fiind nume 
de botez, și singurul Basarab ce sar putea presupune că 
trăia pe atunci, fiind cu totul tînăr. Se poate însă «fiul 
lui Dan», și acesta ar fi Vladislav, care nu uita să pome- 
nească numele tatălui său. 

Mai e o greutate însă. Thurócz spune că, venind asupra 
luf Vlad Dracul, Hunyady prinse pe acesta și pe fiul săii; 
Mircea, cari, cum știm pe mai multe căi, fură tăiați la Tir- 
sor. Si adauge: «Fiului răposatului Dan Voevod i-au scos 
ochii». Si Dlugosz afirmă si el că pe StanciwDan, «pe care 
avea de gind a-l face Domn, l-a orbit». 

E o saradà curată, Ce căuta «fiul luf Dan» — notati: fu? 
luf Dan — la Curtea dușmanului familiei sale: la Vlad Dra- 
cul? Saü, dacă-l adusese Corvin, de ce săi scoată ochii? 
Și, dacă i-a scos ochii 747, pe cine a pus Domn, pe altul? 
Si, maï sint exemple de scoaterea ochilor in Ungaria seco- 
lului al XVlea? 

A fost însă vorba aici de «Ioan» (Iw) fiul lui Danciul 
Voevod, care rátácia ia peninsula balcanică la începutul se- 
colului al XVlea, Acesta, ni se afirmă, era ord. 

Dan Voevod din 1429, ni spune Cronologia tabelară, a 
avut «doi feciori, pe Danciul i Basarabä». Basarab de pe 
vremea lui Stefan-cel-Mare era fiul luf Dan al Illea, 

Aceasta — pe la 1470-80 — e vremea cînd se manifestă 
fiii acestui Domn mort tînăr, probabil. Vladislav Dan și fra- 
tele lui, Dan, rămîn deci să fie fiii lui Iw Dan orbul, fiul lui Dan!- 


! În documentele din Brașov tipărite de Miletici în Sfornicu/ bulgar, XIII, 
sint mai multe scrişori atribuite lui Dan al Ililea. Aceia de la «Dan fiul lui 
Dan Marele-Voevod», mentionind pe «Împăratul rege» (Sigismund) e de la 
al Illen, Aceia în care se presintă plingeri contra lui e Dracul» si aceia în care 
«Dan» iea titlul de c45prew (cf. Bogdan, Vlad Jepes, p. IO, n. 1) sint de 
la pretendentul Dau, omorit de Țepeș (v. articolul mieü asupra acestuia, în 
Convorbiri literare pe 1901). 


www.dacoromanica.ro 


XXX PREFATÁ 


XVI. Aü luat parte Rominii la lupta de la Cossovo din 1448, 
in care — cum spun, dînd ziua, si cronicile sîrbesti -— a fost 
învins marele Hunyady? Bizantinii afirmă lucrul, mentionind 
pe «Dan» și numărul trupelor lui. 

Hunyady nu pomenește nimic despre Munteni, cari n'aü 
dat decit poate vre-un contingent fără însemnătate. Am vă- 
zut cum Vladislav, Domnul real din 1448, considera expe- 
difia ca un lucru cu totul străin de dinsul. Si aceasta într'o 
scrisoare către Brașovenii lui Hunyady, nu intr’o indreptá- 
fire către Turci. 

Dar iatá cá, in cronicile turcesti chiar, la Negri, se vor- 
beste de un atac muntean in 1448, innaintea lupteï decisive: 


De ceialaltă parte, Valahii, cari erai cu Ungurif, si-aü făcut planul 
să treacă Dunărea si să prade cu foc și sabie Ținutul Nicopolei. Dar 
Pașii acelor margini: Mehmed-beg, fiul lui Firuz-beg, și Hasan-beg, și 
alții, luînd cu sine citeva mii de achingii, aŭ plecat să alunge îndă- 
rät și să împrăştie pe Valahi; care plan reusindu-li bine, creștinii aü 
fost împrăștiați si aŭ suferit o mare infringere. 


Însă povestirea se aplică la alt ceva. Examinind-o bine, 
se vede cá ea caută a traduce pe turceşte realitatea expe- 
diţiei de pe Dunăre, din 7445. 

Rolul luf Vladislav în războiul turco-unguresc fu altul: el 
negociè pacea si fu cuprins intr'insa. 


XVII. Expediția lui Mohammed al II-lea contra lui Țepeș e si 
ea pomenită în analele sirbesti, și se înseamnă înlocuirea 
Voevodului revoltat prin fratele sáü credincios Radu, 

Una din cele mai vechi cronici turcești, anonimul de la 
1486, povestește lucrul astfel: 


După aceia Sultanul Mohammed a făcut expediţie în potriva Terii- 
Romänesti si a ajuns pănă la Dunăre. Dracul-Oglu Kazikli, necutezind 
să se măsoare pe față cu Sultanul Mohammed, a plănuit un atac de 
noapte, dar a fost bătut si a fugit. Fiindu-i oștirea din noŭ bătută, a 
rămas singur si, päräsindu-si tara, s'a dus în Ungaria. Dar regele Un- 
gariei a ucis pe Kazikli Voevod, După aceasta Sultanul Mohammed 
a pus Domn al Muntenilor pe fratele lui Kazikli. 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ XXXI 


Ne oprim putin aici pentru a discuta cunoscuta scrisoare 
care a fost causa întemnițării lui Țepeș refugiat la regele 
Ungariei. Jatä-f intäiü cuprinsul ! : 

Imperatorum imperatori et dominorum domino qui sub sole sunt, 
magno admirato et magno Sultano Mahumeti, in ozanibus fortunato 
loannes Voivoda et dominus Valachiae humilem subiectionem. Servus 
ego magni imperii tui, certiorem te facio me hodie ad terram meam 
proficisci cum exercitu, et confido in Deo obtenturum me illam, nisi tuo 
praepediar imperio. Ideo Magnitudinem Tuam supplex oro ne meum erro- 
rem et peccatum magnum meum inspicias, quoniam imprudenter in te 
peccavi et malum feci in terra tua, sed misereatur mei tua clementia 
atque indulgeat ut legatos ad te mittere possim. Mihi nota est omnis 
transylvana regio ct omnis Hungaria et conditiones locorum rerumque 
calleo. Si placuerit imperii tui Magnitudini, possum pro redemptione de- 
licti mei totam regionem transylvanam tuis manibus tradere, Cuius pos- 
sessionem adeptus, poteris omnem Hungariam Tuae potestati subiicere. 
Legati mei plura ad te deferent. Ego, quoad vixero, tuus ero incon- 
cussae fidei servus, Deus magni imperii tui multos faciat annos. Scriptum 
in Kothel, VII? idus novembris 1462. Fuerunt et aliae binae litterae, 
ciusdem fere sententiae: unae ad Bassam, alterae ad Thoenonae [Molda- 
viae] domivum, ut pro se intercederent apud Magnum Imperatorem. 


Se spune si aceia cá scrisoarea a fost tradusá in latineste 
din bulgáreste. 

Să-i vedem acum sensul. 

La 11 Iulie Sultanul era în Adrianopol, iar flota nu i se 
întoarse de la Chilia decit mai tärziü. Sultanul «instalase» 
pe Radu, fratele lui Vlad, numai de formă, căci locuitorii 
feri nu se vedeai nicăiri. Bailul scrie: «Mohammed a lăsat 
pe la hotarele terii (circa i confini) pe fratele lui Dracul cu 
citeva cete de Turci, pentru ca să ispitească pe Munteni ca 
să lase pe Dracul și să vie la cestälalt». 

Se auzi în Iulie că Radu ar fi fost prins de Vlad şi tras 
în fapä cu «aproape 4.000 de Turci». Vestea porni de la 
Constantinopol, ajunse la Venetia și se räspindi pretutindeni ?. 

Dar era o zădarnică inselare a creștinilor, şi lucrurile stä- 
teaü altfel. Radu izbuti a pune mîna pe familiile boierilor 


1 Commentarii, ed, din 1614, pp. 296-7. Despre amănuntele ce se dau acolo 


asupra vieții și cruzimii lui Țepeș, voiă vorbi aiurea. 
3 Cf. Chilia și Cetatea Albă, unde se daŭ izvoarele ` Acte si fragmente, UL 


www.dacoromanica.ro 


XXXII PREFAŢĂ 


adăpostite undeva pe la munte. Pe de altă parte, poate în 
urma unei ciocniri cu Stefan, oastea rămasă cu Vlad se îm- 
prästiè. Acesta e cuvintul: «dispercio Velladi», spune un 
izvor contemporan!. 

Ştirea aceasta sosi la Caffa abia la 21 August, multă 
vreme după ce plecase Sultanul, si chiar flota. lar la 19 solii 
lui Vlad, probabil înstiintati că nu mai represintà pe nimeni, 
plecaü din oraş. 

Deci, atunci Domnul fără noroc trecu munţii in Ungaria. 


De aici avea drept să aștepte ajutor. Regele veni în Ar- 
deal; la 17 Septembre, el era la Turda. Planul săi era să 
facă o mare expediţie în principate, de care să se asigure. 
În locul luf Radu s'ar fi întors Vlad, iar alt aliat turcesc, 
Ștefan al Moldovei, ar fi fost scos în folosul lui Petru Aron, 
predecesorul săii. Vedem în adevăr că Matei îl cere dela 
Voevodul Ardealului în 1462. 

La 20 Novembre, regele era în Braşov si se pregätia, de 
„Sigur, să treacă munții pentru a pune iarăși in Scaun pe 
Vlad. Acesta din urmă plecă împreună cu avangarda, pe care 
o comandă cineva împăcat de curind cu Matei, Giskra, te- 
mutul șef de bande?. 

La 26 Novembre însă, Tommasi, ambasadorul venețian, 
care se afla în lagăr, trimitea acum guvernului săi vestea 
că Dracul a fost oprit (casus retentionis Draguli) şi regele 
adăugea o scrisoare a sa, cuprinzind, pe lingă lămuriri în 
această privinţă, fără îndoială și scrisoarea de trădare a lui 
Vlad. Ea fu comunicată si Papei, pe atunci Più al Die, în 
memoriile căruia, redactate mai tărziu, ni s'a și păstrat. Iar, 
la 15 Ianuar 1463, Venetia multämia lui Matei pentru scriso- 
rile în care i se comunica acest zz/es/zs casus al «Domnu- 
luf de odinioară al Terii-Romänesti, care a încercat să facă 
o astfel de crimă în potriva persoanei regale si a regatului»?, 


! Socotelile Caffet, în Acte si fragmente, TII. 

* Cf. Fessler, Gesch. v. Ungarn, Hurmuzaki, II și II°; cronica austriacă 
din München, în Bogdan, Vlad Țepeș. 

3 Acta extera, la această dată. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATA XXXIII 


Se poate spune în ce împrejurări a fost scrisă, expediată 
și prinsă scrisoarea? Credem că da. «Rothel», de unde e 
datată, este «Rochel, Ruchel», cum se numește si în cores- 
pondenta brașoveană Rucärul, «Azi plec în tara mea cu 
oastea», spune Vlad, și aceasta se potrivește cu presenta sa 
la pasul de trecere. 

Data de 7 Novembre a scrisorii e si ea potrivită cu iz- 
voarele și, ca și stilul, se poateaduce în sprijinul netăgădui- 
tei autenticitàti a misivei. 

Vlad venia cu Ungurii, dar el știa bine că numai cu dinșii 
nu poate să rămiie. În lumea turcească se mintia mult și se 
primiaü multe minciuni, pănă la ceasul potrivit pentru ráz- 
bunare. Învinsul din Iunie se făcu a uita întreaga campanie 
care-i zdrobise tronul, și el vorbește numai, cerind iertare, 
despre prădăciunile ce făcuse în anii precedenţi. Și, ca să 
induplece si mai mult pe Sultan, ii fâgăduia să-l călăuzească 
în Ardeal, ca odinioară Vlad Dracul pe Murad. 

Dacă scrisoarea ar fi mers unde trebuia, Vlad ar fi dom- 
nit in linigte despre toate pártile. Dar era fratele sáu Radu 
pe aproape, si erau Sasiï, cari încheiase încă din August o 
pace cu noul Domn!, Cineva prinse scrisoarea și o dădu 
regelui. Acesta întrerupse imediat expediția, si trimise lui 
Giskra porunca de a opri pe Vlad și de a-l trimitela Buda, 
unde să se pocáiascá în temniță. 


XVIII. Cronica sirbeascä înseamnă la anul 1472 moartea lui 
Radu-cel-Frumos. Apoi. o campanie fără succes a lui Mehmed- 
Pasa în potriva lui Stefan-Vodä, în același an 1472. După 
aceasta, luptele în Albania ale beglerbegului, pe care tot 
atunci, în 1474, l-ar fi bătut și ucis Voevodul moldovean. 
O iarnă aspră. Apoi, in 1474 încă, uciderea lui «Țepeș 
Vlad» de către «Basarab». În sfîrşit, campania din 1475 și 
lupta de la Racova. 


1 «Cum Illustri principe Radul, nunc Vaivoda partium transalpinarum» 
Cópii de documente brasovene la Ac. Rom. 


63473. Vol. III, III 


www.dacoromanica.ro 


XXXIV PREFATÁ 


Sá vedem ce e adevärat si ce e fals ín aceastä incur- 
cáturá. 

Un timp, Radu trăi in bune relații cu Ungurii. În 1463, 
Februar, el dá ştiri în Ardeal despre pregătirile Turcilor 
contra acestei provincii. În Chilia lui státeaü probabil încă 
Ungurii aduși de loan Corvin, tatăl regelui Matei, 

Dar în 1465 cetatea fu cucerită de Ștefan-cel-Mare, care, 
înnainte de a face acest pas, se închinase Polonilor. 

Aceasta însemna lupta cu Ungurii. Ea nu se intimplä încă 
în 1466, cînd vedem în Septembre pe Turci, supt vestitul 
sangeac Ali-beg, apárind la Vidin, cu 10.000 de oameni. 
Dar regele putu să treacă în Moldova la 1467, — pentru a 
fi învins și gonit. 

În 1468, din Suceava, toți boierii Moldovei, asa cum îi 
găsim şi aiurea, scriù Brașovenilor, la 27 Iulie, trimitind la 
dînşii pe un anume Ilias, căruia să-i spuie ce doresc, în 
toată încrederea. Era, probabil, vorba de negocieri de pace!, 

lar această pace nu se încheie decit foarte tărziu. Abia 
era vorba de dinsa în acest an 1468, cînd se zvonia în pri- 
măvară de pregătirea unei năvăliri turcești si se numia chiar 
acela care ar fi să-i stea înfrunte: Ali-beg, blestemul dumne- 
zeiesc asupra ferilor vecine, 

“Turcii nu par să fi venit însă, nicăieri, Dar în anul ur- 
mätor, 1469, lupta izbucni între Moldova polonă și Tara: 
Romănească închinată Ungurilor, cari o sprijiniaü mal mult 
decit chiar Sultanul. La 10 Mart se știa în Ardeal cá «cei 
doi Domni se gătesc cu oștile», În Februar însă, la început, 
Radu era la București, şi nu spunea nimic de așa ceva. Și 
iarăși, în Novembre, Vornicul Neagu nu spune nimic despre 
ce s'ar fi întîmplat. 

E de crezut că, deocamdată, dușmanii se tinurá numai la 
pregătiri și ameninţări, 

Dar la 27 Februar 1470 se menţionează de Cronica mol- 
dovenească luarea Brăilei, care fu distrusă, A doua zil gă- 


1 Tot ce s'a spus pănă aici se razimă pe copiile de d@cumente ardelene, 
în Bibl, Ac, Rom, 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÀ XXXV 


sim pe Radu la Buzäu, plingindu-se Brasovenilor cá vind 
arme lui Stefan. 

Radu va fi fost acela care a indemnat pe Tatarí in po- 
triva Moldoveï, in vara aceluiasi an, — cea d'intäiü nävälire 
a lor. Dar oștile nu se intilnirä încă in cîmp deschis. 


În 1471, primăvara aduce pe Ștefan. Acum se dă o luptă, 
la Soci, în ziua de 7 Martie. Radu e bătut; i se iea sceptrul; 
i se prind boierii, din cari numai doi sînt iertati. Fugarul 
chiamă pe Turci, și-i vedem veniţi în ţară. El întărește o 
cetate la hotare, Crăciuna, și Ștefan e silit a cere mijlocirea 
Polonilor !. 

Acuma Domnul Moldovei se gindia la stabilirea unui om 
al său în Scaunul muntean, sil și avea la indäminä, pe Ba- 
sarab, fiul lui Dan, căruia i se dădea porecla de Laiotä, 
însă numai de dușmani. El trăise și în Ardeal, pe la Sighi- 
şoara, cu fiul care-l purta numele?. 

În vre-o zi de primăvară din 1472, vedem pe Radu «in ta- 
bără», așteptind. El scrie Brașovenilor, «intr'o Duminecă». Ce 
face regele? S'a împăcat cu Casimir din Polonia (Nu încă, Măria 
Tal)? E la rege «fratele Pongrácz, Voevodul Ardealului» ? 
«Si, mai ales, ce face Ștefan, dușmanul nostru, si Laiotá? Tot 
vreaü să vie cu oaste să prade tara noastră?» Îi mai daŭ 
dijmă (ca să nu-i prăde si pe dinșii) Secuii din Scaunele 
Odorheiului şi Cicului? «Si să-mi mai spuneţi despre Secuii 
celor două Scaune, adecă Odorheiul și Cicul, precum și 
din alte Scaune, dacă aü dat dijma oamenilor către dugma- 
nul nostru, în ce parted va duce??» 


1 Cronicile Moldovei. 

3 Scrisoare fără dată, între copiile de documente ardelene din Bibl. Ac. 
Rom. 

3 «Ex castro thabor... Frater Pongracz Vaivoda transilvanus ... Item etiam 
de statu Stephani Vaivcdæ hostili nostro et de Layota, si voluerint exerci- 
tuali venire ed desolandum regni nostri... Tum etiam de Siculis duorum sedis 
videlicet Odwarhel et Cykh, item etiam de aliis sedibus, si decimam homi- 
nes suorum dederunt hosti nostro, qua parte voluerint eisdem transferre.» 
Documentele ardelene citate. 


www.dacoromanica.ro 


XXXVI PREFATÁ 


În neputinta de a se apăra a lui Mater, ocupat aiurea cu 
Podiebrad al Boemiei, cu Casimir, — Ștefan ajunsese pe tă- 
cutele stăpinul de fapt al Secuilor. Și se știe cum, nefiind 
el încă pe deplin împăcat cu regele, ef îl ajutau in 1475 la 
lupta dela Podul Înnalt, — adevărat însă că și cu ştirea 
acestuia. 


În 1472 n'a fost vre-o ciocnire cu Radu. Și nici în primă- 
vara următoare. 

Dar catastrofa lui Radu se întîmplă în acest an, 1473. Cro- 
nica Moldovei e foarte imbielsugatä si precisă. La 8 Novembre 
se împart steagurile la Milcov, care era acum al ha Stefan. 
La 18 începe lupta la «Cursul Apei». În noaptea de 20 toc- 
mai fuge Radu în Cetatea Dimbovitei, în «Scaunul săi», 
Bucureștii. La 23 Stefan ajunge aici: Radu fuge din noŭ. 
A doua zi cetatea cade, şi biruitorul iea averile fugarului și 
familia acestuia ` Doamna, Domnița. La 25, întorsul spre Su- 
ceava. 

Radu se duse la «Turci», la Giurgiu adecă, pe drumul 
drept ce ducea acolo. Trebui o lună ca din cetăţile vecine 
să se adune citi trebuiaü ca să-l restituie: în ajunul Crăciu- 
nului însă, Basarab nu se mai găsia în București, ci fugia 
spre Moldova, cu Turci după dinsul. În sara anului nou, 
dușmanul ajunsese pănă la Birlad şi azapii porniau în sus, 
arzind cu foc ţara acelui ce provocase pe Sultan 1, 

Radu rámase el Domn, dupá campanie? Nu mai avem nici 
o dovadă despre aceasta, Nici un document de la el, nici o 
mentiune despre el. Ni aducem atuncí aminte de menfiunea 
cronicii sirbesti că el a murit in «1472». 


Basarab se intoarse atunci in Bucuresti, dar el se supuse 
Turcilor. in 1474,acestia se luptaü în Asia, tu Uzun Hasan, 
$i el merse acolo 2. Acum el devenia dugmanul. 

Cu Ungurii nu se impäcase pe deplin Stefan la această 
datá. Se stia insä de pe la inceputul luf 1474 cá beglerbegul, 


! Cronicile Moldovei, 
® Cronică italiană, în Chilia si Cetatea Albă, 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÀ XXXVII 


ce luptà in Albania, va veni asupra Moldoveï. Ardealul 
era amenintat deci. O intelegere se va fi fácut intre Voevodul 
moldovean si Voevodul Ardealuluï Stefan Báthory. Vechiul 
dușman veni întäiü la Munteni. La 1-iü Octombre, el iea cetatea 
Teleajenului și o arde, Báthory se coboară în țară, dar, de-o 
camdată, la 5 ale lunii, e bătut. Cronica Moldovei pome- 
nește lupta Ungurilor cu Muntenii și adauge că în fruntea, 
Ungurilor se gásia Tepelus. Acesta era Basarab cel Tinär, 
fiul Domnului muntean, si el trebuie să fi rămas în Ardeal, 
«Si au fost bătuți Ungurii.» În schimb, la 20 ale lunii, «aŭ 
bătut și pe Basarab», adecă Ungurii 1, 

Dar Tuicii, cari se gátiaü să se arunce asupra lui Stefan, 
veniră atunci. Ei ocupară toată Tara-Romäneascä și o întă- 
rirá. Domnul Moldovei se refugiè in smircurile pádurcase de 
la Vaslui, unde se întări. Aici îl găsim în Novembre. 

Laiot luă parte la lupta din 1475, în care Ştefan izbuti să 
învingă pe Turci. La 11 Iulie era la Tirgoviste, in Scaun?. El 
veni în Moldova si în 1476, căci biruitorul n'avu timp să-l 
scoată, După aceasta însă îi sosi și lui ceasul de pedeapsă: 
Unguri si Moldoveni împreună îi întrară în farà, cucerirä Tir- 
govistea, ridicînd acolo un castel, și veniră la Bucuresti. In 
ziua de Crăciun pîrcălabul noului Vlad-Vodă, "Țepeș, putea 
să anunţe cucerirea cetăţii. 

La 5 lanuar 1477 însă, Ștefan era cuprins de grijă pentru 
soarta lui Țepeș. Auzise, de bună samă, că Turcii, întorcîn- 
du-se, îl ucisese, dînd iarăși Domnia lui Basarab. El întreba 
din Hirláü, ce se știe «despre Măria Sa Vlad, fratele nostru, 
în Tara-Románeascá» și bănuia ceva ráu?. 


XIX. Basarab rămăsese deci, dar nu pentru mult timp. În 
primăvara sau vara anului 1477 îl găsim la Floreşti, recunoscut 
îndată de Unguri. Dar în 1479 Domn era fiul lui, Basarab 


t Aceleași cronici. 

* Miletici, Documentele din Brașov (Shornicul bulgar, XIII), p. 81. 

3 Copii de documente ardelene; la Ac. Rom.: «De facto magnifici Ladislai, 
fratris nostri, in Magna Walachya..., aliquod malum». 


www.dacoromanica.ro 


XXXVIII PREFAŢĂ 


cel Tinär, iar tatăl pribegià în Ardeal. As admite că el fu 
scos de Turci, cari năvăliră in acest an peste munți intr'o 
vestită expediţie. La jumătatea lui August, guvernul Ardea- 
lului se îngrijia «dacă sînt Tu?ci în părțile muntene și dacă 
Basarab are ceva oaste» !. Tinárul Basasab merse cu dînsii în 
acest război, dar, cînd el se mîntui prin victoria creștinilor, 
nu se dădu Scaunul înnapoi bătrinului. El fu însărcinat să apere 
Sibiiul de cetele prădătoare, și se poruncia hotărît orășenilor 
să nu-l ajute în gîndurile de Domnie ce ar putea sà aibă. 
D vedem pe dinsul însuși vorbind de invasia ce pregăteşte 
e Tepelus» 3, Fugind din Scaun,el luase cu sine pe soţia aces- 
tui fiii al săi. Muri prin 1480, căci în acest an se pomenește, 
către sfirsit, de «Romînii și oștenii răposatului Basarab cel 
Bătrîn, cari stai fără nici o treabă în părțile Ardealului» 3. 


Domnia :lui Basarab cel Tinär se întinde între campania 
din 1479 și moartea Sultanului Mohammed. 

Dacă acesta ar mai fi trăit, ar fi trecut vreme mai puţină 
pănă la sfărimarea Ungariei și supunerea desävirsitä a teri- 
lor dunărene, Cei ameninţaţi de peire vor fi aflat cu o nes- 
pusă bucurie sfîrşitul cuceritorului Constantinopolei. 

Încă din 1481 auzim iarăși numele unui pretendent adă- 
postit de multă vreme în Ungaria, Vlad, fiul lui Vlad Dracul 
si fratele, de la altă mamá, al lui Țepeș. Gap, mai bine, 
Vlad i-a fost numele Domnesc, căci nu putem ști acel pe 
care l-a purtat mai înnainte, cînd i se zice numai Cälugärul. 
E un fapt însă cá era un fiü nelegitim. 

Basarab Tepelus voi să-şi omoare concurentul, dar acesta 
era sortit să-l învingă. Prevăzind ce-l așteaptă, el chemă 
Turci în ajutor, si aceștia veniră încă din timpul iernii: re- 
gele Matei se temu pentru Ardeal, iar Ștefan pentru Chilia. 

Poate cá s'ar fi întîmplat una sai alta dacă ar fi trăit Sul- 
tanul : sangeacii dunăreni nu puteai sta multă vreme degeaba. 


1 Jbid. 

? Ibid. 

* Ibid.: «Walachy et gentes quondam Bozorab Maioris in partibus vestris 
otiosi sunt » 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÀ XXXIX 


Dar la 3 Maiü Mohammed își încheia zilele glorioase, si abia 
la 20 sosia urmasul sáü in Constantinopol. 

Pe atunci se si pusese in miscare ostile luf Stefan si ale 
omonimului säü, Voevodul Ardealului. Pe la 20 Iunie ele se 
găsiaii în Muntenia, în șesul Rîmniculuî Sărat. Voevodul 
Moldavei comandă în persoană expediția. El învinse, ca tot- 
deauna cînd n'avea înnaintea sa oști strivitor de numeroase. 
Turcii şi Munten fură zdrobiţi, și Tepelus luă fuga, avînd 
abia cîțiva tovarăși de nenorocire pe lîngă dînsul. Lupta se 
dădu la 8 Iulie, intro Duminecä. 

Expediția e povestită de cronici, amintită de inscripţia 
pusă de învingător în biserica comemorativă! și descrisă cu 
amănunte într'o scrisoare a regelui Matei, unul din manifes- 
tele pe care obișnuia să le trimeată în lume, chiar cînd alt 
cineva îi cistiga o victorie. 

Scrisoarea aceasta se poate apropia de două, scrisori a- 
dresate rudelor sale din Modena de regina Beatricea a Un- 
gariei 2. E vorba în ele deo întîlnire a luf Stefan cu Basarab, 
dintre cari cel d'intăiu avea la 60.000 de Moldoveni si Unguri, 
iar al doilea 20.000 de Turci și Munteni Neprevăzătorul Basa- 
rab ar fi atacat intäiu. Dar neprevederea-i se dovedi îndată, cînd 
pierdu 8.000 dintre ai săi si scápá abia cu «patru oameni». 

Dar Beatricea ar fi scriind la 9 Iulie 1480, și lupta de la 
Rimnic se dete la 4 Iulie 1487. Sint douá date de îndreptat, 
dintre care, fiindu-se samă cá / se scria la sfirsit 7 si că un 
copist putea să uite uşor acest 7, una se poate îndrepta lesne. 
Pentru a doua, mi se răspunde de la Modena că e așa în ori- 
ginal: bánaiesc totuşi că a tcebuit să fis 19 (XVIIH, nu VII. 

Căci e văzut că regele și regina povestesc aceleași lucruri 
şi că e cu totul imposibilă o mare campanie din 1480, pe 
care n'o mai menţionează nici un izvor, si o zdrobire com- 
pletă a lui Basarab, care s'ar fi ridicat pentru a fi zdrobit 
din noü, în tocmai aceleași condiţii, cu un an mai türziü. 

Ce s'a făcut învinsul? ÎL găsim la Argeș, apof, intr'oscri- 


1 În Archiva diu laşi, VI, pp. 475-6. 
2 V, Chilia si Cetatea- Alba. 


www.dacoromanica.ro 


XL PREFATÄ 


soare cu dată de lună, la Pitești, la 6 August!. Apoi dis- 
păru, înnecat în nenorocirea lui?. 


«Călugărul» domni atunci, devenind Vlad-Vodă. Să ve- 
dem ce lucruri, nouă se desfac din acțiunea lui politică, Ce- 
tim itr Cronica Moldovei, la data de ro Mart 1482: «Luat-aü 
Stefan-Vodá cetatea Cráciunel, si aü așezat într'însa pircä- 
labi pe Vîlcea si Ivanco». 

Cräciuna era cetatea de la Milcov, pentru clädirea cáreia 
— o nouă Chilie! — se värsase atita singe supt Radu-cel- 
Frumos si urmasul acestuia, Basarab. Stefan o ceruse pro- 
babil de la omul sáü, noul Domn, si, acesta refusind, el o 
luase cu de-a-sila. 

Răspunsul veni mai tírziü, în 1484, fiind-că pănă atunci 
Turcii n'avură răgaz să se gindească la lucrurile de la Du- 
năre și Marea - Neagră. Sultanul cet noŭ, Baiazid al II-lea, 
veni în persoană să iea Chilia și Cetatea-Albă, și lîngă dîn- 
sul apăru, cum era de așteptat, Vlad Călugărul. făcuse, 
spune melancolic cronicarul moldovean, «casi ceilalți Domni 
muntenești, de nu se lepădase de Turci». 

La o nouă pedeapsă a unui noii Domn muntean, nu era degin- 
dit. Ungurii trăia în pace cu Turcii si, multă vreme, aceştia nu lä- 
sară liniștită Moldova. Polonii erau prea departe şi prea Poloni... 

Dar nici piciorul Călugărului nu mai călcă în Moldova, 
cum și era de așteptat cît timp Sultanul nu făcea o expediție 
personală sau nu-trimitea pe un fiüalsáü cu oastea. În 1486, 
anul luptei de Ja Șcheia, Turcif zrecură numai pe la Munteni. 

În 1490 muri regele Matei, și tot atunci expiră pacea un- 
garo-turcă. Zilele de năvălire se întorceau. Războiul reincepu 
in 1491 încă, si se credea că Turcii vor trece si pe la Brăila, 

n 1492, toamna, pe un timp cînd și Ștefan-cel-Mare plătia 
tribut Sultanului, 5.000 de Turci trecurá pe la Nicopol și 
întrară în "urnu, pe care Ungurii îl asediase la 1481. De 
aici, strábátind tara, pătrunseră în Birsa, dar [ärä Vlad. El stătea 


1 Agurä si Miletici, Documente romine (SZorzicu] bulgar, IX), p. 340. 
2 Copii de documente ardelene, la Ac, Rom, 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ XLI 


cu minile încrucişate, pe cînd o ceată mare turcească täbä- 
rise la Slatina si negustorii si oamenii cu stare căutau un 
adäpost in Ardeal. 

Dar, la întors, teranii. — cei de o parte, ca si cei de 
alta —, prinserà pe Turcii incarcafi gu pradă, în pasul Tur- 
nuluï-Rosu, şi-i nimicirà. Neil sangiaci, Ali-beg din Semen- 
dria și Malcoci din Vidin, comandase trupele!, 

În 1493 intrarea «Cálugárujui» cu Turcii în Ardeal se 
credea iminentă. 

În 1494, iarăși frică de Turci, cari státeaü la Vidin, la 
pîndă. 

În definitiv, Călugărul nu era pe placul nimărui, nici al 
Ungurilor, cari nu se încredeaii în el, nici al Turcilor, 
cărora nu li se părea om de ispravă, nici pe placul boieri- 
lor. În 1494 venia în ţară un «fiù de Domn» cu scrisori 
de la pretendentul Mihnea, care se intitula «fiul Dracului» 
şi era, el singur putea să stie ce. Emisariul își pierdu na- 
sul, iar, în anul următor, acel care i-l tăiase, tronul. 

Bietul călugăr răspopit şi Domn mazil, prin voia ferif, 
trecu munţii, sperind să trăiască în feodele ardelene ale 
Domnilor munteni, pănă-și va căpăta iarăşi Scaunul. Acest 
din urmă lucru încercă să-l facă, ba încă, într'un singur an, 
de cîteva ori, — însă în zădar. La urmă, în toamnă, regele-i 
porunci din noii să plece din feode și să se ducă la Voe- 
vodul Ardealului, care-i ştie destinația. 

Cronica noastră pomeneşte şi ea aceste lucruri, dar ea 
pune în 1495 chiar moartea lui Vlad, care nu se întimplă 
decît prin 1509. 


XX. Urmașul Cälugäruluï fu «fiul săi» Radu. Ungurii răspund 
la solia lui în 1496 prin alta. În anul următor, ei opresc pe 
Mihnea de a-şi cerca norocul, și el se duse la Turci, de la 
cari putea nădăjdui mai mult, 

În 1498, Radu protesta cá nu e «nici un Turc» la dinsul, 
si avea dreptate, Îndemnati de Stefan-cel-Mare, sangiacii du- 


1 Cf. Fessler și documentele ardelene citate. 


www.dacoromanica.ro 


XLI PREFAŢĂ 


năreni găsise un alt cîmp de activitate în Polonia; si Podo- 
lia, Galiţia plätiaü pentru liniştea Birseï și Ardealului. În 
părţile muntene era în sfirșit liniştea pe care o doria şi ev- 
laviosul Domn, care începuse gonind pe tatăl săii din Scaun. 

De la 1500 la 1503 se formară iarăși planuri de luptă 
contra Turcilor, în toată Europa. Stefan se manifestă din 
noü în acest sens, pe cînd Radu era bănuit în 1500 că sia 
adus pägini in fará!. 

La 1503 însă, din noi Ungurii se impäcarä eu Sultanul; 
in 1504, muri Stefan-cel-Mare. 

Atunci venirä patru ani grei pentru Radu. În 1 504 încă, 
vara, el fu chemat la Poartă, precum a fost chemat de sigur 
şi noul Domn moldovean, Bogdan. Acesta putea să refuse, 
dar bietul Radu — cel Mare numai pentru popi — se duse. 

În 1508, după ce revenise, Turcii trec Dunărea și fac un 
lagăr la Turnu. În 1507, ei ocupă din țară «unele vaduri cu 
vămi», afară de Giurgiu si Turnu, pe care le aveai, de Se- 
verin, care era de mult al Ungurilor, și de Brăila, care era 
să mai rămiie ferif cîtva timp. Ei cer nenorocitului Domn 
4-5.000 de Bulgari, ce ar fi fugit în tara lui. Pentru aceştia 
din urmă, Radu se răscumpără cu bani, dar la Constanti- 
nopol trebui să meargă încă odată. Aceasta-i era răsplata 
pentru că se încumetase a cere la 1504 de la Poloni locul 
lut Ștefan-cel-Mare și pentru că, în Octombre 1507, se încur- 
case într'un rázboiü zădarnic cu Moldova?. 

De aici se întoarse zdrobit, şi muri la începutul anului 
următor. Ceia ce știe si cronica sirbeascà. 


XXI. Ungurii, cari încheiase abia, pentru Ardeal, un tratat cu 
Radu, voiaü pe fiul lui Basarab cel Tinär, pe Danciul, dar 
Turcii aduserá îndată pe Mihnea, prin Man La 21 ale 
lunii el era în Argeș si declara că a cistigat cetăţile si 
boierii, iar de Turci să n'aibă grijă Ardealul. Pornind din 
Tirgovişte, el supusese Poienarii. 


t Copil de documente ardelene, la Bibl. Ac. Rom. 


2 Ibid. 
® Acta Tomiciana si cronicile moldovene. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XLIIL 


Dacä nu era fiul lui Tepes, Mihnea ar fi meritat sä fie. 
El se cufundà rápede în voluptätf diabolice. Un sărac îi 
ceru să-i scuteascá de bir sărăcia. — Ai nevastă? — Am. — 
Atunci cum nu poți plăti birul? — Las nevasta! — Dar nu 
te voiü lăsa eü pe tine!... Și nenorocitul fu omorit!. 

În ultimele zile din 1509, cînd regele-l primise acum ca 
vecin, el îşi toca boierii. 

Vestea acestui omor, pe care-l făcu tunoscät în Ardeal o 
scrisoare din 1-iŭ Januar 1510, se ráspindi pretutindeni, si 
pe un mineiü pästrat la Biblioteca din Sofia se ceteste : 
«S'a scris în anul 7017... Si în acest an a ucis Mihnea- 
Voevod pe boierii muntenî»?. 

Era un timp cînd cei mici își puteai permite ori-ce. Trebui 
o mișcare a feril pentru ca Mihnea să fugă în Ardeal. Ca un 
credincios al regelui, el fu primit foarte bine aici, și Sibiiul 
se bucură de presenta acestui oaspete bogat. Se stie cá aici a 
fost el ucis de: Danciu Voevod si de Sirbul Dimitrie Iacsici, 
un om important, adese ori trimis în solii (13 Mart 1510). 


Moartea lui Mihnea e menționată de cronica noasiră, cu 
atît mai mult cu cît lacşicii eraü o foarte mare familie sîr- 
bească. Ioan Despot, mort in 1502, finuse pe Elena Iacșici, 
si el era fiul pretendentului Stefan si nepotul de fü al Des- 
potului Georghe Brancovici. Dimitrie Iacșici cel bátrin, mort 
în lupta de la Semendria și tatăl ucigașului lui Mihnea, 
poate, avuse și o fată, pe care Radu-cel-Mare o măritâ în 
1504 cu Pirvu, nepotul săi de sorá$. 


XXII. Vlad-Vodă, urmașul lui Mihnea, era fiul lui Viad Cälu- 
gărul. Íntr'un act din 1 510, el vorbeste de «ráposatul sáü tatä si 
de Radu Voevod», pe care nu-l numește însă fratele săi, de 
si erat. Cronica sirbeascá stie si ea de suirea pe tron a lui 


1 Documentele ardelene citate, 

3 V. Spomenik, XXXVII (1900), p. 304. 

š Engel, Geschichte v. Serwien si documentele ardelene. 

4 Documentele citate. O scrisoare a Iacșicilor, din 1500, în Archiva de 
Stat din Budapesta, documente slavone. 


www.dacoromanica.ro 


XLIV PREFATÄ 


«Vlad Călugărovici», dar nu in versiunea noastră. Ea face pe 
Vlad să urmeze îndată după moartea «fratelui sáü». 

Vlad (Vlädut) fusese stabilit de Turci, și anume de san- 
geacul de Nicopol. Acesta se numia Mehmed-beg si era, după 
cronica sirbeascä, fiul luf Ali-beg, cel din 1462 si 1479; 
Ali-beg Mihaloglu. Ali avuse un frate, Iskender, si familia 
era o familie vestitá. 

El aduse pe Vlad, îl puse să jure și-l aduse în Scaun, îm- 
preună cu Moldovenii. Dar acei cari vorbise la Constantinopol 
fusese alții: nişte boieri de țară, dușmani af lui Mihnea, 
Pirvulestit. 

Cine eraü ei, acești schimbători al Domnilor? Cronica 
munteană li ştie numai numele, iar Viaţa lui Neagoe adauge 
şi aceia că se chemaü după «moşie» «Banovtii adecá Băsă- 
räbestil». 

Stim pe un Pirvu, fiul luf Staico si ruda dupá mamá a 
lui Radu-cel-Mare. Pirvu, care a fost Vornic si Ban, avea un 
frate, Barbu, si acesta era Ban al Craiovei încă din 1499. 
Un al treilea frate, Danciu, tot Vornic, se intimpiná în 1507. 
Mai era şi un al patrulea, Radu. Neagoe, care a ajuns Domn 
în locul lui Vlädut, era fiul lui Basarab (cel Tinär) si al unei 
femei cu numele de Neaga!. În aceasta aș vedea o soră a 
lui Pirvu, Barbu, Danciu si Radu, cei patru Craioveşti. Partida — 
o partidă locală, de separatism oltean — era a Pirvulestilor 
prin Pîrvu, a Banovfilor prin Barbu si Pirvu, ambii Bani, și 
a Băsărăbeştilor prin înrudirea cu neamul lui Basarab ce 
Tinär. Preda, fratele lui Neagoe, avuse un fiii, care se chema 
tot Barbu şi a fost Ban, iar Neagoe însuși ar fi avut un fiü 
cu acest nume de Barbu ?. 

Vládufá, sfătuit răi, se înduşmăni cu Pirvuleştii. Ei, cari-l 
ajutaseră a învinge pe Ungurii lui Mircea, fiul lui Mihnea, se 
revoltară şi aduseră contra lui pe Mehmed. Acesta învinse 
pe boierii lui Vlad, ucizind pe un anume Datco «si pe cel- 
Lalti boieri ai Voevodului, cu 4—5.000 de oameni». Biruitorul 


1 Spomenik, XXXVII, p. 44 (ms. din Sofia). 
2 Pentru acesta din urmă, v. Prefendenjt domnești, la art, Nicolae Basarab. 
Cf. si Rechnungen aus d, Archiv d, Stadt Hermannstadt, 1, 1880. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XLV 


alergä în spre capitală si, pe neprevestite, prinse pe Domn și-l 
täiè în București «supt un păr», in 1512 '. 

Cronica sirbeascä dä data. Alibegovici și Barbu aŭ tăiat 
pe Vlad la 25 Januar. Si Cronica terii pune la 8 Februar 
începutul Domniei luf Basarab-Vodă Neagoe. 

XXIII. Pe vremea lui Neagoe, Tara-Romäneascä avea le- 
gături foarte multe și strînse cu Serbia, supusă Turcilor. Din Ser- 
bia aduse Barbu moaștele Sfintului Grigore Decapolitul în Bis- 
trita întemeiată de dinsul, la 1497, inpreuná cu fraţii săi Pîrvu, 
Danciu si Radu 2. Fratele Despotului Ioan Stefanovici, Gheor- 
ghe, in cálugárie Maxim, fiul Anghelinei lui Arianit Comnen, ve- 
nise la Munteni supt Radu. Am văzut că acesta märitase cu unul 
din Craiovesti pe fata lui Dimitrie Iacsici cel bätrin. Maxim 
împăcă pe Radu cu adversariul lui, Bogdan-Vodă, și căpătă ca 
răsplată Mitropolia Ungrovlachiet. Supt Mihnea el făcu să fie 
trimis la regele Ungarief pentru încheiarea păcii. Dar nu se 
mai întoarse, ci trecu iarăşi în Serbia, unde Marco și Ștefan 
Tacsici îl așezată la Crusedol 3. 

Cind veni în Tara-Románeascá, Maxim aduse cu sine, ni 
se spune, oasele părinților. Dar poate şi pe fata lui Iacsici 
si două alte rude feminine: pe Milita, fata luf Lazăr, unchiul 
săii, şi a Elenei Paleologhina, și pe o fată a fratelui săii pro- 
priu loan: Elena, zisă și Ecaterina. Deci: o vară si o ne- 
poată. 

Vara se mărită întăi, înnainte de suirea pe tron a lui 
Neagoe, cu acesta. 

Una din fetele Militeï si ale lui Neagoe poartă un nume 
sirbesc ce aminteşte pe un membru al familiei Brancovici; e 
Anghelina: așa se chema și mama lui Maxim. 

Alte două fete ale lui Neagoe se chemaii Stana și Ruxanda. 
Aceasta din urmă se mărită la 21 Ianuar 1526 cu Radu de 
la Afumaţi, iar cea ma! mare, Stana, deveni soția lui Stefänitä- 


1 Din documentele ardelene vedem pe Vlad gätindu-se contra Turcilor 
în 1511. 

? Tocilescu. în Ar. Ac, Rom., VIII: Mănăstirea Bistriţa. 

3 Cf. Engel, Z, c. și Viaţa publicată în Arch. istorică. 


www.dacoromanica.ro 


XLVI PREFATÁ 


Vodă al Moldovei !. Cu Doamna Stana, fata cea mai mare 
a lui Neagoe, merse, de sigur, în Moldova si nepoată-sa 
Elena. Trecu foarte puţină vreme și Stana-si omori bărbatul. 
Cel ce veni Domn în loc, era însurat, dar nevasta lui muri 
în 1529. Atunci Petru Rareș luă de soție pe fata lui «Ioan 
Despot». Urmasif el domnirä peste Moldova. 

Totuși abia dacä-st aduc aminte cronicile sîrbesti de per- 
soana lui Rareş. Domnii munteni din acest timp li sînt ne- 
cunoscuți. După alte izvoare neíntrebuinfate încă, vom face 
legătura pănă la Mihai Viteazul. 


XXIV. In Septembre 1521 moare Neagoe ?, ruda și favoritul 
partidei Pirvulestilor. El lasă ca moștenitor pe fiul săi în vristä 
de septe ani, Teodosie, ar ca tutori pe Basărăbeasă, vă- 
duva lui, și pe frate-säü, Preda. Acesta urmase ca Ban lui 
Barbu. 

Muntenia Mare nu era însă multämitä cu predomnirea ol- 
teană. În regiunile Buzăului — cam aproape de Moldova! — se 
ridică Voevodul Vlad, zis si el Vlädutä (Vladissa), care fu- 
sese innainte Dragomir Cälugärul. Lupta se dädu la Tirgo- 
viste, si invinsul fu Preda, care cázu in luptä. Pirvu Craio- 
vescul îi urmâ ca Ban. 

În «ajutorul» lui Teodosie veni Mehemed, care se întorcea 
prin Tara-Severinuluï de la cucerirea Belgradului de Soliman- 
cel-Mare, ceia ce-l zăbovise pănă atunci. În Octombre încă, 
se dă lupta. Socoteli contemporane scrii: «Teodosie Ju res. 
tabilit, iar duşmanul lui, Vlad, ucis». Turcii pătrunseră pănă 
în Secuime, înnainte de a se întoarce la Nicopol. Teodosie 
rămase în Bucureşti. 

Dar în Ianuar erai iarăşi doi Voevozi, si Mehemed trecea 
din noi Dunărea. Boierii de ţară proclamase un noii Domn: 
Radu de la Afumaţi, un Muntean, pe cînd Oltenii in- 
cunjuraii încă pe copilul Domn. Ei cerură de fa Poartă în- 
tărirea lui, dar solii fură gîtuiti saü ciuntifi. Mehemed fu 


1 Documente ardelene la Bibl. Ac. Rom.; Curtea-de- Argeș, publicaţie festivă, 
* Zvonuri de näväliri muntene în 1513 si 1515 în documentele ardelene, 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ XLVIL 


invins intäiü de Radu, care era un bun ostean, — la Glu- 
bavi si Șrefeni, se întoarse iarăși, si fu învins a doua oară, 
la Clejani. Clejanu se află in drumul de la Giurgiu la Bu- 
curesti si, ca si Mihaf Viteazul mal tärziü, Radu státuse in 
calea dușmanului. Însă, după cea d’intäiü ciocnire, Mehemed, 
care voià, se zice, Domnia, născut fiind din vre-o Domnità 
de harem, — luase la dinsul pe Teodosie. Copilul fu dus 
Ja Constantinopole, unde muri. 

Dar, de la Clejani, Turcul nu mai trecu înnapoi Dunărea. 
El ráspinse pe Radu într'o nouă întîlnire. Boierul Benga — 
începătorul Bengestilor — căzu. Doamna văduvă, apoi Radu- 
Vodă, pribegiră în Ardeal, în April. Înnainte de a se face 
acest pas, el se incercase de mai multe orf cu Turcii: «la 
Ciocănești, la București, la Tirgovişte», și apoi, în Argeș,la 
Argesel, Plata (?) și Alimänesti. 

În Iunie, Zapolya, care guverna Ardealul aproape după 
placul ]ui!, îi dădu oaste. În marea luptă de la Grumazi pe 
Teleorman, el învinse. Biruitorii ajunseră pănă la Nicopol şi 
Sistov. 

Dar, cind Ardelenit plecará, Mehemed se íntoarse. Se bä- 
tură la Gherghița, la București de douá ori, la Slatina. Încă 
o ciocnire la Poienari, cu locuitorii din munţi»?, si Radu se 
adăposti în Ardeal iarăşi (August). 

Toamna (Octombre), Zapolya în persoană vine cu dinsul. 
Se dă luptă, la Rucăr. Viitorul rege ungar innaintä însă nu- 
mai pănă la Pitești, si nu stătu decit puține săptămîni. Un 
Domn fusese tăiat, altul prins, Mehemed aruncat peste Du- 
năre. Creștinii pătrunseră pănă la vadul de la «Didrih»?. Radu 
fu gonit însă din noŭ, în Februar 1523. Întors, el se gîndi 
că trebuie să facă pace. Dar solii săi veniră cu știrea că 
Poarta a numit Domn pe un Vladislav-Vadă. Radu se re- 
trage deci, în April (pe la 25). 


1 Fessler, / c. 

2 Acolo si în Argeș erai trupe ungurești, cu un Nicolae Tomory, castelan 
de Făgăraș (documentele citate). 

3 D. Hasdeü ka identificat, în Arch. ista cu Giurgiul. 


www.dacoromanica.ro 


XLVIII PREFATÄ 


Vladislav e primit bine. I se închină la urmă si Pirvulestir. 
Dar el face Postelnic, degradindu-l, pe puternicul Ban Pirvu. 
Acesta fuge si, ridicind oaste, goneste pe Vladislav. 

in locu se ridică un fiii al luï Radu-cel-Mare, boierul Bä- 
dica, in Domnie, Radu. La 30 Novembre 1523 el era instalat. 

Dar nu domni mult, de si tinea si cu Turci! si cu Ungurii. 
Aceștia trimiseră contra lui, omul «boierilor bătrîni», pe 
cavalerescul Radu, care ajunse, în Ianuar 1524, la Tirgoviste. 
Pe de altă parte, Turcii se făcură a confirma pe Bădica, şi-l 
uciseră, în aceiași lună Ianuar, prin aducătorul steagului. 

Parte din boierii lui periră odată cu el. Pirvu însă rămase 
în viață. Radu de la Afumaţi nu se lăsă înşelat prin che- 
marea la Giurgiu, pentru a i se face cinste. 

Rămase Vladislav, în luptă cu Radu. Radu fu gonit în 
Mart, de Turci. În Maiü, Vladislav cere pace Ardelenilor, 
cari o primirà. La urmă, acesta găsi sprijin la unii Turci 
dunăreni, și-și bătu concurentul. Ambii fură chemaţi pe la 
Novembre la Poartă. Vladislav căpătă o pensie, iar Radu 
Domnia. La 28 Februar 1525, elera instalat în Tîrgovişte 2. 
Datoriă tronul sáü luf Balibeg, sangeacul din Belgrad, care 
luä in 1524 Severinul unguresc. Dar el se rázima si pe Pir- 
vulesti: Pîrvu Banul înlocui pe Banul Tatul al lui Vladislav. 

Era in ajunul luptei de la Mohács, care a sfárimat regatul 
Ungariet. 


XXV. Radu nu se dovedi ca Domn ceia ce fusese ca preten- 
dent. Ín 1525, anul ce precedá marea bätälie, el primi soli de 
la Ardeleni si Poloni, pentru fericita sa instalare. Protegiatul lui 
Balibeg făcu oferte la toată lumea. În 1526, el se însură, în 
Ianuar, cu aceia din fetele luf Basarab, firește cea mai mică, 
pe care voià s'o ieie și Ștefăniță al Moldovei. Se mai adäugi 
adăpostirea de pribegi moldoveni la Radu. Ștefăniță năvăli în 


1 E curios că documentul lui Vladislav -Vodă din 1524, 24 Iulie, are 
între boieri și pe Bădica Comis (Arch. ist, I). Trebuie să fie o greșeală 
de dată. — Toată povestirea se razimă pe Socotelile ardelene (ale Brașovului, 
în Quellen, 1; ale Sibiului, în Hurmuzaki, XI) si pe inscripția lui Radu de 
Afumaţi, în Curzea-de- Argeș. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ XLIX 


fara vecinului sáü, si nu mai găsi nici un sfint Mitropolit care 
să-i stea în cale. Se dădu o luptă la Tirgor (5 Februar), în 
urma căreia Radu se supuse t, 

Ín August își cercará pentru cea din urmă oară puterile Turcii 
si Ungurii regelui Ludovic. Radu promisese în toate părţile şi 
scăpase să nu fie amestecat, cu toate proiectele făcute, în 
lupta celor doi puternici?, Dar nu scäpä de o nouă năvălire 
a Moldovenilor, în toamnă. Iar, la întors, nici Ștefăniță nu 
scăpă de otrava noueï sale soții. 

După lupta de la Mohács, cearta începu între Zapolya sí arhi- 
ducele austriac Ferdinand pentru coroana ungurească, și în 
această luptă un rol de căpetenie era reservat Domnilor noștri. 

La începutul anului 1528, Radu era foarte rău informat 
asupra celor ce se petreceaii în jurul lui, deosebindu-se în- 
tr'aceasta de agerul si siretul om ce se suise de curînd pe 
tronul moldovenesc. Zapolya fugia peste graniţă și el il 
credea stápin pe situaţie. Îl vedem la 23-4 Februar gilcevin- 
du-se cu Brașovenii si Sibiienii pentru afaceri de negot si 
pentru adăpostirea a doi pribegi, dintre cari unul e numit — ce 
fel de pretendent?! — Sigismund Sasul?. El ameninţa cu Sul- 
'tanul și cu «Craiul Ioan care a intrat în Buda». Vedem, puţin 
după aceasta, pe Voevodul Ardealului dindu-i lămuriri foarte pe 
larg, care vor fi potolit pe bietul creștin. Se pare chiar căi 
se dădură ca răsplată posesiile ardelene «Alwyncz [Vintul] 
şi Borberek». 

Hotărit că Radu n'avea noroc. Fusese cu Zapolya cînd îi 
mergea ráü și, cînd puterea începea să-i crească, inláturind pe 
Ferdinand, el se dădu cu acesta. Și ordinele de la Poartă erai 
limpezi: «loan Voevodul: trebuie pus pe tronul unguresc. 

Eraü printre boierii nemultàmiti si de aceia cari stiaü ce 
se petrece pe lume. Era, aproape, Rareș, care era gata să-i lă- 
murească și mai bine. Träjaü încă dusmäniile vechi între Mun- 


1 Cronicile Moldovei, 

1 V. si Acte si fragmente, I: Documente din Berlin, I. 

3 Se plinsese contra lui încă din 1526 (Documentele citate). De aici inna- 
inte întrebuin{Am si nouăle documente tipărite de d. Schuller, in Archiv für 
siebenbürgische Landeskunde, XXVI, XXVIII si an, 19or. 


63473. Vol. III, IV 


www.dacoromanica.ro 


L PREFATA 


teni si Olteni, pe cari se rázima Munteanul Radu. Pe la sfir- 
situl anului acestuia 1528, boierii de opositie se adunarä în ta- 
bără la Slatina şi pornirä in sus către reședința Domnească +, 

Radu nu era pregătit. El luă fuga în spre Craiova, unde 
cîrmuia puternicul Pirvu. Dar cäläretii duşmani se luară după 
dinsul. Fu ajuns la Rîmnicul Vilcei si prins, împreună cu fiul 
şi tovarășul săi de Domnie, Vlad. Sosind îndată și capit 
răscoalei, Neagoe Vornicul şi Postelnicul Drăgan, ei puseră să 
se taie capul Voevozilor, la 2 Ianuar 1529. 


XXVI. În locul luf Radu fu ales un « Basarab, fiul celui din urmă 
cu acest nume de Basarab». Dar el nu se putu ținea în Scaun, față 
cu multii duşmani at alegerii sale. Il vor fi tăiat Oltenii, căci a fost 
tăiat îndată. Din partea lor, Turcii țineau la Radu. Mehemed, 
care fu bănuit că a întețit pe conspiratori pentru a da un tron 
«fiului sái», fu mazilit si trimis pe moșiile sale, la Plevna. 

Un moment, tara rămase fără Domn. Dar se aflä că o oaste 
împărătească se apropie de Dunăre și, în Mart, noul Domn, 
Moise, fiul lui Vladislav, care trăise cu tatăl sáü la Constan- 
tinopol încă din 1525, se gäsia la Giurgiu. Dintru întăiii, 
boieri! refusară să-l primească cu oâstea-i de Turci, amenin- 
tind cá fug în Ardeal. Dar, la urmă, trebuiră să se supuie. 
În April, Moise se afla în Scaun. 

Se arătă un Domn prudent. El crufä pe șefii revoltei si, 
cînd, după ce în zădar ceruse si el feodele ardelene, Vint si 
Borberek, trupele muntene intrará în Ardeal (Septembre), le 
comandaii Neagu și Drăgan. Se știe că ele făcură mai multă 
pradă decît altă ispravă și că in zădar asediè, timp de mal 
multe săptămîni, Logofătul Lăudat cetatea Branului. 

Puterea lui Drăgan, care nu se sfia să calce pacea cu Ar. 
delenii, pe care o încheiase Voevodul, alte motive, necunoscute 
nouă, hotăriră pe Moise să-şi schimbe îndreptarea. De unde 
făcuse Ban după moartea lui Pîrvu, la 28 April 1529 °, pe un 
Radu, el se impácá cu Barbu II și-i dădu pe ‘sora sa de nevastă. 


1 Socotelile Sibiiului, 
* Tocilescu, Raportul citat, p. 193. 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ LI 


La nuntă täiè pe boieri, în ziua de 13 Februar 15301, Si, 
fiind-că Drăgan singur, scăpase, îl ispiti, şi-l. tiiè și pe dinsul, 

Resultatul fu că ceilalți boieri se duserä la Poartă cu plin- 
gare. Şi de aici se trimise un noi Domn, Vlad. Ü 

Moise făcuse poate promisiuni Imperialilor. De nu, — le 
ficu după nenorocirea sa. Întăiii oamenii luf Marc Pemflinger, 
care se plingea cá Rares ia usurpat cetatea Ungurașul si 
care cerea, în cas de biruintà, Nicopol, Turnu, Giurgiu și 
Plevna, pätrunserä in Tara-Romäneascä gi biruirá pe Vlad: 
acesta oferi pace, fágáduind 3.000 de florini si 1000 de oa- 
meni. Apoi, la 18 August, trecu prin Turnu-Ros o nouă si 
mare oaste ardeleană. Eraü in ea oamenii episcopului de Ar- 
deal, era Gaspar Horvâth si Ștefan Majlâth. EI aduceaii pe 
Moise, pe care-l întovărăşia si cumnatul săi Banul. 

Lupta se dădu la Viișoara, și oastea fu nimicită. Periră 
Moise și Barbu; iar Majláth căzu in minile biruitorilor. 


XXVI. Despre acest Vlad, care domni pănă la 1532, ştim 
puţine. Că a fost si el om al Turcilor și al lui Zapolya, că a luat 
în 1531 pe fata lui Rares si că «s'aü înnecat in Dimbovitä 
la Popeşti». În Braşov vestea morții lui ajunse la 8 Octom- 
bre 1532. Gritti, care trecuse în acest an pe la Tirgoviște, 
poate să nu fi fost străin de acest accident, 


Un «Vintilá-Vodá din oraş de la Slatina» fu ales în locul 
lui, de ţară, si luă iarăși numele de Vlad. El îşi primi abia, 
în Maiü următor steagul. 

Vlad cel noii täiè «mulfi boieri». Si, după cit se pare, maf 
mult din Craiovești. Cînd Gritti, care avea totdeauna o mie 
de planuri, trecu prin ţară și ajunse, cu Voevodul împreună, 
la Piteşti, nemultämitif venirá în lagăr pentru a cere acestui 
om puternic la Impäräfie «un alt Voevod» (1534). 

Dar Vlad află, prin mijlocirea aliatului său Majláth, că- 
ruia făcu multe îndatoriri, in 1536 si 1537. Stringind oaste, 


1 Cronica ardeleană reprodusă în anexele la Hurmuzaki, IL. Notele Ja su- 
cotelile sibiiene, în vol. XI al publicaţiei. 


www.dacoromanica.ro 


LH PREFATÁ 


el, färä a se gindi la ráspundere, incunjurä pe Italian. Acesta 
trebui sá permitá a i se cáuta in tabárá. Numaï din cortul 
luf se scoaserá septe fruntași ai boierimii, dintre acei cari 
aveaü innalte relatif si adusese servicii însemnate. Prinşii fură 
de toţi şepte-zeci şi cinci, si cef mai greü bánuiti fură închiși, 
în cetatea Poienarilor. La mulţi li se tăiase nasul și buzele. 

După această lovitură, Vlad mai zábovi cîtva timp. Apoi 
în Iunie 1537 el porni «să vîneze preste Jiü cerbi», de aceia 
cari ridicaü coroana feril în coarne. Era iarăși un sfat de 
măcel, între Vodă şi boierii lui. Dar ceilalți îi apucară în- 
nainte și-l tăiară pe dinsul, 

Așa ajunse Domn Radu Paisie, cu care începe o nouă 
epocă. 


XXVII. Iată acum — în relaţie cu știrile bogate ce cuprinde 
asupra lui Mihai Viteazul cronica noastră — o scrisoare nouă, 
a lui Mihnea-Vodă Turcitul, care trebuie să se adauge la acelea 
ce le-am tipărit în Analele Academiei Romíne, XVIII. Am 
găsit-o la Veneţia, între hirtiile grecești din Candia. 

Cum se vede, e scrisă în Iunie 1595, dar Radu n'a venit 
în Ragusa decît în lanuar 1596, 


AAAA 


Tmpiwrare wa) nrarfnpleve poo mystwvn Baron) Borgarny. Ayevına 
Gov ou yepero, ite wal Ty prrmpov TNE Gosvtna co yspeto xal mv 
Upiwrarny xal ebtteuegearg pov perepa wepu Mupţiâipav roha yepero, 
wpos io òro ri apsvrnu sus to nos Miley w Dpuvtleoxos orny Noxo- 
moda, xal syo sPpqozopovy cto Ilourouyn, xal pete (sic) eo nya Bekatta va 
TAYO GTO OTITA Bob, pite PTOS eunopev va site ipsva ps carae, pe 
shews Geob sboc« pas skypa va satt oxi» too, que pie evapapie nare 
ROD spropeoape, xal Milaus: asp tovto agitosv w Ppavrtesxos, ape topt 
uzov’ WRON spyste, xal Greivo xe toy Kiptabny va sas door tot : <o *poxoy 
mos amw4piuuomto phauronpw pove Sa tyy doka tov Patovh Boda, dep- 
tepwy pe tav Bombiav tov Otob xut pe tav Bobhmv rov x«kov apyovtov 
xat Qv pae Baleus va pXt va DoksÜops wol va orovèatope Bux TPV xal 
xaGÀootvi too miàto0, to wrtwy w Bebe vz To pept egyoÀa xal ps yapa. 
Qhoç to sd pas va paupia, wat qyz oto peso sch aha, xat VE xot 
PTES N py] PE Tous Xpiotquvons, xol spi amedoxuv, xul wapopsy wa- 
pray xaXov Bovhnay, wat poe xpuxovn fro vns wpus, tote qofops "e en va 
piv EXope epxoüuey N ARO THY paxpa otpata te, 9 «xo TAY Ücacav, m 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ LII 


nto uho cnrozeç Ba c'apro cÓokepe'S To vou pac va ehè v apevina 
mov pe Tv pava «o0 oto Puyovbn, nai va pubs n «osvena aoo, xıpa Map- 
iU", «v syts trates q'Aoog ato PayooÇ va nitatovy "vo, wakov tonov 
va epprsxovte swg va Bug w sos ruloaym. Atu Tapto, ms pov Putovi 
Bora, na eer, pitepa «oo, Bos, mv wpuv wrov va eM w Kipra wa) 
m Dpavitecnos, va omohte va eibtre oco Payovim, mai va xubeote gpuvinpa. 
va piv eB(ukets Noia mos eier trote, Üopuv wrtn a Payoulen ege 
mpapateprades val sBpvsxouvts mon ovv Doten, xoi eyouv wa aemps. 
Suvgapeva tov apsven ung Biuyias, wol va piv axtxaaobv «rote Št zç: 
en ammastovy TETES dohes, dev ‘tevere y ohna, xoi Batouv Xp va 
mpoczjovte* Bo c^ mọto va pey’ Env git tn cecrvoc trote. Ka} ano sodov, 
AREIVATE WILY RAUROIOSTNYG, WTN eti gearen xat Ee, Brugge eo- 
dracmue’s apra Tu gopgorg RBS. KUL «im eropotz wrav emokeptouue 
pe tovc Ovypous xai estyhaque vov Teazoni: pt va pas pept wantu skodo’ xol 
Gens pab: ano tov Kore ov soe ste so nude, axo uho pepos, wrov grote 
bugos wa) ee xal Q apsvrna 046, Bzv pae eotyhay Tmnorsg, wai ERNYLPLOTNRn- 
pe wanta gene val top: Hußpubopestev TOG vz Tu xapoptv: sol top: RARE 
‘Sto GEYEpt pag yprubovvre mes foire wast efo non. ergo NÉsvpete ot dev 
Exa, wa; miza GÀ va Rovio Tmrorzs mpapa stny Doknv, aal to eya 
pepoc ectovtus, xal dev yepe equ ext ToyTmrodvwmaron (Sic) og TAY env 
Tov" val ahw wake edo w woopog sive mim «xavoo Gta Fodapra vul ARO 
zou rohy sws to [lootoovwt wai otpatzg zal zaupne ve wo {par org tu 
poboutu, VAL cogobpsOteV va Div ZULO TES TO Tpapia* ape RPWÇ to ytvo- 
mopw uv dor: w Beoe to, «ro rg ‘propsospe Deimtpe vaut. Ape eXope 
Ünpog zpos tov Osov, ewç votes va (ttv m Sob). pas nabos fizhouz. Ako 
m pes eotnhes m agevina saç, "av cocta ner’ Byvpiotoupe vv upev- 
TNA Gob, NYLE LOV, ui dev spent vz GTNANG N aperta COY, WTOV ges sšgvov 
TOTOY, FE MERE gue va GTNNOLE e qosvena GOL Ue PAPTNPUY cy o tov 
Ozov wen op: dea ums wpas dev gà: vom yn. sro TNROTES TV gët, 
GOU, us SYO otzÀj.tvoUQ ovfpurong Se TORODS vu pus efpovv non. Gouda 
wat eyo bapo va pty ehboov din: xal tovg mavrsyevo nali nuspa, vut tore 
NTN CYTOL, pe Toy mo) Xpuvbv tov mast, Dis Tv (4pevT n GOD, xol 
TCG ext va (uev nrofect, Delais exe Moov, made pe tovs wvüpuzobç pus, 
Ma, Amo NTN europesoue Üs)ope, Gr tne apevina opp, Hass pus va stn- 
hops Govha va: edo va x«poov euopor Ponha, «pe swap pia ms evav 
watenfzho «xo tyy Data wot top. pus Xptatere aprob" rahs ba ty 
Boule TNS apevina 000 xat ta orga ts apevina cov, w Hrpayint 
Teyi xal w Movoruga rete, za adele cov, Hyovpa varny xal Kanos- 
KATY, RONA YEPETOLY e oësucda GOL, wat gtÀobv TOD Xšpt GOV SWG peyok- 
tepog Tous aðshpov, vol uro gy papih pas roha Saç Yepetouy vul 
qiw mpetru cov xal tyy pitepa cov wat tyy xpa Mapyiwpa. Kal a 
apavrna cov, tou Mapytwpa, wrav otshos en (parv, (99s e to sp. cov 
popenxa fra va spropsoo va uvarvoco. Kol 1 povn re &osvtta cag nom 
sal uuh, «pi. Hoovvmov a 


www.dacoromanica.ro 


LIV PREFATÄ 


La margine: Adu, pe e/pupac vaca ro ro nanıym got, wat ew note Be oque 
wariy, wal pe keeg enn ahw, a rat aac an o Kiretn va toy r'cteBeore. 
Ako, xopa Mapiwpa, raparako ce va BUANG xomov va RUNE grou aveven 
tov Kanslo, pat me tov Puzov), qui atov Mepro, va ege dogs ee payes 
Mob, xul va mu (Sic) RUOLO, prop: Belag "Bruhn xaveva WAAEp(ü VA ge- 
POUY TOY oëzurg sue TO Peqoot, wu) va mov u-ratne, waÜog RUL sme opo, 
wal wagy redy oov rt, 

Too capitato cat myampevs Won Tto xat NE ey ttp» Rob 
prepa wpa Mapiwpa typis Sol <o. 


Iată si traducerea scrisorii, pe care am tipărit-o pästrind 
ortografia, fără accente, a originalului: 

Prea-cinstite și iubite fiule Radu Voevod. Mult mă închin Domniei Tale 
și mamei Domniei Tale mă închin, si mă închin mult si prea-cinstitei si de 
neam bun mamei mele, doamna Mărioara. Ci îți daŭ de ştire Domniei Tale 
cum cá a venit Francesco la Nicopol; si eŭ sint la Vidin, si nici eŭ n'am 
avut voie să merg acasă la mine, nicY el n'a putut să vie la mine, cu tabăra Di: 
cu mila lui Dumnezeii ni s'a dat voie să vie acasă la el, dar am făcut cum 
am putut și am venit, De aceia a zăbovit Francesco, dar acuma aud că vine, 
gi trimit si pe Chiriazi să-ți dea de știre: intäiu, cum s'a zăbovit steagul numai 
pentru slujba lui Radu-Vodă, al doilea, cu ajutorul lui Dumnezeü si cu voia 
domnilor celor buni și prieteni ai mei, ne-am pus să slujim și să sirguim pen- 
tru cinstea și binele copilului, pe care Dumnezei să-l aducă bine și bucuros. 
Ci copilul mieü este departe, si e la mijloc și marea, și este si chiar războiul 
acesta cu creștinii. Și ne-aii trimis si pe noi si facem oaresi-ce treabă bună, 
gi aŭ nevoie de noi acuma. Acuma aiita frică avem să nu fim împiedecaji saü 
de drumul cel lung saii de mare saii de alt ceva. De aceia mi-am pus în gind 
să vii Domuia Ta cu mama ta la Ragusa; şi să scrii Domnia Ta, doamnă 
Marioară, dacă ai ceva prieteni la Ragusa, să caute un loc bun să stea pănă 
ce va da Dumnezeü bine. Pentru aceia, fiule al micii, Radu-Vodă, și tu, mama 
lui, Vigo, în ceasul ce va veni Chiriazi şi Francesco, sà ieșiți să veniţi la Ra- 
gusa, și să staţi cuminte, să nu scoateţi vorbă că aveţi ceva, gindindu-vä bine 
că Ragusanii sint negustori si se găsesc mulți în Tara-Komäneascä, si aŭ si 
bani Împrumutați la Domnul Terit-Romänesti ; si să nu afle cineva de pe acolo: 
cînd se află de aceste slujbe, nu să mai face slujba și sînt cari caută să ofm- 
piedece (3), Pentru aceia să nu afle nimeni nimic. Si, despre cheltuială, așteptați 
putin, căci si eŭ acum staii tot asa, căci am cheltuit cu oștile foarte mult, și altele 
le-am pierdut cînd rc-am bătut cu Ungurii și am trimis pe lancu. Nu-mi mai faceți 
nici o cheltuială, Și vei afla de la Chiriazi cum a fost și iarăși, din altă parte, 
de unde aveam nădejde si noi și Domnia Ta, nu ni-eü trimis nimic, si ne-am 
apucat de niște case, și acuma ne mirím cum să le facem, și acum, iar, la 
Sefer, ni se cer alte cheltuieli. Și eŭ bani gata știți că n'am, și am vrut să 
trimit să vind ceva lucruri la Stambul si o parte simțind, si nu sint eŭ aict.,. 
(è) din cinstea lut, Și iarăşi, alta, aici lumea e toată in picioare, și de la 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ L 


Stambul pänä la Vidin si drumurile si cimpif sint toate pline de osti, si ne 
temem să nu ajungă lucrurile la un sfirsiträu. Dar la începutul iernii (+), daca 
va da Dumnezeü sănătate, din ce voiü putea, voiü face, dar avem credință în 
Dumnezeü ca pänä atunci afacerea mea sä fie sfirsitä, dupä cum ni este voia. 
Alta, dacä mi-ai trimis ceva Domnia Ta, aŭ venit toate în bună stare,-si-tı 
mulțămim Domniei Tale, Gul mieü; si nu trebuie să trimifi Domnia Ta, care 
eşti în loc străin, ci se cade ca noi să-ți trimitem Domniei Tale. Dar martur am 
pe Dumnezeü cá acum în acest ceas, n'am putut să-ţi trimit ceva Domniei Tale, 
dar am trimis oameni în anume locuri sa-mi câute bani cu împrumut, și na- 
dăjduiesc să ru vie fâră ispravă, și-l aştept în fie-te zi. Si atunci, dacă vom 
fi făcut ceva cu Vizirul, care să trăiască întru multi ani, pentru Domnia ‘la 
şi cum are să fie lucrul, îţi voiă da socoteală, iar cu oamenii mei; si, din ce 
voiu putea, îţi voiii trimite Domniei Tale. Mi-ai spus să trimit pecetea si acolo 
să facă alta ca aceia, dar am făcut una la un Tigan muntenesc. Și acuma e 
de nevoie să fiii aici. Jarăși, pentru slujba Domnie! Tale, și fraţii Domniei 
Tale, Ibrahim-beg si Mustafă-beg, și surorile tale, Ihuma-Catün si Caise-Catün, 
mult se închină Domnie! Tale sr sărută minile, ca unul mal mare frate 
al lor. Si din familia mea (haremul), mult gi se închină și Domnie: Tale 
însuţi si mamei tale, si doamnei Mărioarei. Şi Dumneata, doamnă Mărioară, 
cind trimifi vre-o scrisoare. scrie-mi cu mina Domniei Tale greceste, ca să pot 
să cetesc. Si anii Domniei Tale fie-(( multi si bunt, Amin. r-iü lunie. 

Alta, mi-ai scris, să-ți trimit xar!vn (cal?) al tái și eŭ n'am xartvn. Sı-mi may 
spui alta, despre care, dacä-ti va vorbi Chiriazi, să-l crezi, Alta, doamnă Mă- 
vioara, mă rog Domniei Tale să faci chip să mergi la domnul Capello împreună 
cu Radu, și la Bembo, să li dai scrisorile mele și să cerci, poate să scopi vre-o 
corabie să ducă pe Domn la Ragusa. Şi să-l îngrijesti ca și pănă acum, şi ca 
pe un fiü al Dumitale, 

Prea-cinstitului și iubit fiii al mei și prea-cinstitei mele mame, doamna 
Mărioara, — să se dea cu cinste, 


I, 


Cronicile sirbesti aü fost întrebuințate pănă acum la nol 
în două lucrări. Una s'a scris în secolul al XVII-lea pentru 
a servi ambiția nobiliară a familiei Brancovici, cealaltă e 
opera Grecului Fotin. 

Să examinăm în legătură ştirile bune sai rele, aducătoare de 
lumină saü de incurcáturá, pe care le cuprind aceste două scrieri. 


Fotinó conţine întăiă, după un izvor sirbesc, știrea că în 
războiul dintre «Mihail Craiul Bulgariei» și «Sisman Domnul 
Sirbiei» a fost chemat de Bulgari Dan Voevod al Terii-Ro- 
mänesti si că ela perit în luptă, la 1298. Se stie înțelesul pe 


www.dacoromanica.ro 


LVI PREFAŢĂ 


care l-a dat d. Hasdeii ! acestei menţiuni, pentru a întări exis- 
tenfa lungului şir de Domni cu care doria să înzestreze istoria 
poporului nostru. . 

Un Sisman pe la 1298 a existat, dar era principe bulgá- 
resc la Vidin. Dar pe acest timp domnià in Bulgaria Svia. 
toslav fiul luf Terteres, si nu Mihaï. Íncercarea de a-l identifica 
pre Mihai cu un pretendent ce apare un singur moment, 
sprijinit de Bizantini, şi dispare, — nu e serioasă. 

Pe urmă, de această luptă nu ştie nici un izvor bun şi con- 
temporan: nici sirbesc, nici grecesc, cu toate cá se povestesc 
foarte pe larg lucrurile dunărene. Și nici un istoric pănă 
acuma n'a descoperit extraoidinarul eveniment. 

Avem, prin urmare, la Fotino, o confusie între lipta de la 
1330 a lui Mihail Bulgarul cu Sirbii, luptă la care participará 
Muntenii, şi între ştirea morții unui Dan Voevod, ucis de 
către Sişman, știre care circula, cu data nesigură, prin cro- 
nicile terif şi cele străine. 

A doua știre e aceia despre o căsătorie între «Craiul Mi- 
hai» și fata lui Dan. Nu putem şti în ce formă lucrul era 
afirmat de cronica sîrbească, «a lui Simion», pe care a avut-o 
la indáminá Fotino, dar e, evident, jvorba de incuscrirea 
ştiută dintre fiul lui Mihai, Alexandru, si fata lui Basarab. 
Restul e închipuire zădarnică. 

Si, fiind-că e vorba de căsătoriile dinastilor vecini cu prin- 
cipese romîne, — nu se poate admite că acel &pyuv ts Bla 
yias, pe a căruia fată ar fi luat-o, după Gregoras, regele sîr- 
besc Milutin, era un Domn muntean. Pentru Bizantini, pănă 
tirziü, este o singură B\ayia, cea din Tesalia ?. Cind vreaü 
să vorbească de Rominii din Dacia, ef nu găsesc cuvinte po- 
trivite si culeg la întimplare în vocabulariul archeologic. Un- 
gurii sînt la Cantacuzino Odyxgor, Rușii “Pus, Tatarii Sciti. 
Dar cînd, la povestirea luptei de la Rusciuc, între Bizantint 
si Țarul Alexandru, cronicarul trebuie să facă deosebire în- 
tre Tatort págini, autentici, si Rominif de supt stăpînirea lor, 


! În Negru- Vodă. 
2 Cf, loan Cantacuzino, I, p, 320 și urm ; III, p. 94. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ LYIL 


cari si ef suná din buciume, «trimbita sciticä», cu «sunetul säl- 
batec», cari si ef nävälesc cäläri si aruncă săgeți din goana ca- 
lului, el nu găsește altă expresie decît « Geţii de dincolo de Istru». 

Terteres, țarul bulgar, luptă cu Bizantinii fiind ajutat de 
«Alanis, si, asa cum ni-i descrie Gregoras pe aceştia, am re- 
cunoaşte in ei iarAst Romini. Cind in 1330 începe războiul 
dintre ţarul Mihai și vecinul săi al Serbiei, cel d'intăiă trece 
prin «Panonia», şi nu ne putem opri de a vedea în această 
țară pe a noastrá!. O singură dată Cantacuzino întrebuințează 
termenul de Ungrovlahi — necunoscut lui Gregoras, lui Pa- 
chymeres, — pentru a fixă o deosebire necesară. Ştim că 
în relaţiile lor cu Slavii şi Grecii din peninsula balcanică, 
Domnii hostri adoptará același termen. Dar el nu veni de la 
dînsii, precum nu a venit nici termenul de «Transalpina», 
întrebuințat de Domni în relaţiile lor cu Ungaria. Unora si 
altora, vecinilor de la Nord şi Sud, li se vorbia pur și sim- 
plu limba lor. 

N'avem prin urmare nici un motiv pentru a înlătura măr- 
turia altui Bizantin, că soţia lui Milutin era fiica Despotului 
tesaliot. Știm că acesta era Ioan Angelos si că lua şi titlul 
de stäpinitor al Vlachiei2. 


În 1298 Cronica lui Fotinó ar fi pus ca Domn muntean 
pe Stefan Mailat, care a îotemeiat Făgărașul. Stirea se află, 
la. 1300, şi în Cronica lui Brancovici, care dă si ea titlul 
fără sens de «Voevod muntean» lui Mailat. Ar fi greü de ex- 
plicat in ce chip această notitä ardeleană, explicabilă la scrii- 
torul brancovicesc, se găsia şi în cronica sirbeascá a lui Fotind. 


«Dupä cronicile unguresti si sirbesti», mai spune Fotinó, 
S'ar vedea cum «Ioan Basarab, Ban al Craiovei», a ajuns 
Domn in tara de dincoace de Olt. Nici un izvor cu inteles 
şi însemnătate n'a putut da istoricului grec această ştire. 


' Gregoras, I, pp 173, 428, 431, 459, 465-6; il, pp. 19-20, 303. 
2 Penuu deoscbirea de sucotealà in ordinea femeilor lui Milutin, intre pri- 
mul si al doilea izvor, v. Onciul, Originile principatelor. 


www.dacoromanica.ro 


LVIII PREFATÄ 


Tot de la «Simion» al săi, pretinde a fi luat Fotinò si 
amänuntul cä lupta ungaro-munteanä din 1330 a fost pro- 
vocatä de intrigile cälugärilor catolici, cari ar fi fost pedep- 
siti apoi— «lupif turbati» — pentru această acțiune a lor. 
Acest amănunt lipseşte in «Cronica lui Brancovici», care, 
totuşi, pomenește lupta. Cum e și ușor de văzut, această știre 
se raportă, nu la războiul din 1330, ci la luptele de mai 
tărziă pentru stăpînirea Vidinului. 


Cronica brancovicească amintește de presenta timp de doi 
ani a Tatarilor în «Transilvania» la 1330. Fotinó are în 
această privință o povestire întreagă. Pe la 1342, Vlad-Vodă 
(Laic), avind frică de regele Ludovic şi de Tatari, chiamă 
pe «socrul» săi, Stefan al Bosniei. Cu acesta bate pe Ta- 
tari, cari stătuse doi ani în Ardeal, dar nu pe Unguri. Vlad 
e supus de aceştia, iar Ștefan alungat. 

În 1342, Banul nici nu s'a mișcat din Bosnia. Ștefan a 
avut o singură fată, care s'a măritat cu Ludovic de Unga- 
ria, în 2253 însă, In fine, la 1342 nici nu domnià Vlad-Vodă. 

Explicaţia ar fi aceasta. Ludovic, care a fost mal tărziii 
ginerele Banului Ştefan, avu în oastea sa contra Tatarilor 
trupe bosniace. Si, poate cu acest prilej, Vlad-Vodă, fácind 
causă comună cu aceștia, se va fi ciocnit cu Unguri, cărora 
ştim că le oferi pacea tot în 1342. 


Ştirea falsä despre căsătoria unei fete a lui Lazăr cu un 
Domn muntean se găsește și aici, dar Domnului nui se 
zice Radu, ci Dan. 


În lupta din 1371 a creștinilor cu Turcii, Rominii war fi 
luat parte, pentru că ajutorul muntean, cu fiul de Domn Dan, 
ar fi sosit prea tärziü. Și totuși —, cu Dan saü fără, — Mun- 
tenif s'aü luptat acolo!. 


Cele ce urmeazá; marele rázboiü al luf Hunyady, ajutat 


1 Cf, studiul miei asupra Zuptelor pentru stăpînirea Vidinului, în Convor- 
dirile be 1900. 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ LIX 


si de Vlad Dracul, cu Turcii înnainte de 1443, reocuparea 
de Vlad in 1448 a locurilor ce-i fusese luate înnainte de 
guvernatorul ungur, luptele lui Tepes cu Hadim, visita luï 
Basarab cel Tinär la Sultan in 1470,— sint toate greseli, 
şi dovedesc, saü că versiunea cronicii sirbesti pe care o avea 
Fotinó era foarte tirzie si desfiguratá, — cum sînt multe pe 
care învățați romini le-aü întrebuințat pentru a «lumina» 
timpurile obscure ale istorieï noastre, saü cá el n'a stiut ce 
sä facá din materialul cei stätea la disposifie. 

Cit despre «Cronica luf Brancovici», ea dá, cu cea mal 
mare încurcătură în date —Radu-cel-Mare domneşte la 6980!—, 
data «morții» lui Vlad Călugărul, a lui «Basarab-Vodä al 
doilea» (Neagoe) si a luf «Stefan Voevodul de la Volosca» 
(Stefan-cel-Mare !). 


Venim acum la Luccari. 

Ar trebui sä am alt material la indäminä decit acela ce 
se află la Bucureşti pentru a schiță biografia acestui cronicar. 

Era dintr'o mare familie ragusană, care a avut dese rela- 
tit cu terile noastre. În secolul al XVlea, cînd găsim la Tir- 
goviste negustori din Ragusa, ca Bogdan Vlagievici, Racat 
Boghisicì și frații Iurcevici: Maroe si Marin, un Vucsici, un 
Bosniovici, — în acest secol nu întîlnim pe nici un Luccari, cum 
s'ar putea crede!. În veacul următor, către sfirșit (1583), un 
Secondo de’ Luccari tinea bancă la Silistra, sârăfe adecä, îm- 
preună cu fratele săii Ioan, și făcea afaceri cu Curtea munteană?, 

Iacob, fiul lui Petru Luccari, autorul Cronicii Ragusei sai 
Analelor ei pe scurt, petrecuse, cam ni spune însuși, mai 
multă vreme ín Bosnia, în calitate de ambasador. El státu 
un timp la Constantinopol, unde făcu cunoștința unui Marocan 
venit ca să învețe matematica și filosofia. La Sofia, el avu 
prilej să vadă adesea moaștele unui mare Tar sirbesc. 
Trecuse poate și prin Polonia, de vreme ce vorbește, ca 
un cunoscător, de feranii de acolo: «hlopzis. Stie că la 
Samocov, în Bulgaria, sint mine de fier. Vede un chip «nel 


1 V, anexa la această Preis, 
2 V. Contribufiile mele Ja storia Munteniet, în An. Ac, Rom, XVII, 


www.dacoromanica.ro 


LX PREFATÄ 


monasterio di Santa Maria nella giurisditione di Stanimacca, 
città di Tracia». 

Cronica şi-o scrise în 1601, cum iarăși singur ni spune: 
«în anul 1601, cînd scrii această carte». Se știe că ea apăru 
în 1605. 

Luccari, care a fost invinovátit de neexactitate și pe care 
uu l-aă urmat, nici nu l-aü ținut măcar în samă scriitorii ra- 
gusani ulteriori, era un om foarte învăţat și adunase lämu- 
riri din tot felul de izvoare pentru istoria sa, Afară de cele 
apusene saii de o natură mai generală, el citează docu- 
mente din Archivele Republicii, cronici de familie ale nobi- 
lilor ragusani, cronici sirbesti, bulgărești, bosniace, armenești, 
persane, povestiri despre Hrvoe şi despre Stefan Dușan, 
tratatul Armeanului Haython, călătoriile lui Marco Polo, scrie- 
rile luf Paul Giovio. 

Între ce spune el și între analele anterioare!, din care o 
parte a fost atribuită unui strămoș al lui, Piero di Giacomo, 
care a fost ambasador la Neapole pe la sfirsitul secolulut 
al XVlea, nu e nici o asämänare. Între altele, in acelea lip- 
sesc ori ce lămuriri privitoare Ja noi. Căci ele urmăresc nu- 
mai dezvoltarea Ragusei, pe cînd Luccari spune tot ce știe 
despre felurite lucruri, îndată ce i se oferă ocasia. El crede 
că trebuie să-și lămurească publicul asupra tuturor terilor a 
căror istorie o atinge. 

Ce spune despre noi? 

El începe cu războiul din 1330. Pretinde cá un strábun al 
lui, Nicolae, fiul luf Marco de’ Luccari, a fost la Vlaico 
Voevod, pentru a-l îndupleca să nu se amestece în războiul 
dintrè Sîrbi și Bulgari, sau, dacă se poate, să ajute pe «Dusan». 
in schimb, soli bulgari cereaü alianța Domnului. La urmă, 
Vlaico s'ar fi hotărît să rămiie neutru. Lupta s'ar fi dat fără 
de dinsul. După izbindä, Stefan ar fi pus un noii Tar în 
Bulgaria, în loc s'o anexeze, numai pentru «a nu atita împo- 
Diva sa ura Ungurilor și Muntenilor». 


t Publicate în două volume, în Monumenta Slavorum meridionalum, Scrip- 
feres (Analele scurte, Ragnina, Restj și Gondola). 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ LXT 


Acest Vlaico ar fi fost fiul luf «Negru-Vodá», care in 1310 
ar fi luat in stäpinire fara —aici se plasează ceva eruditie 
archeologicä, dupä izvoare proaste si amestecate, si o descriere 
a regiunilor —, fäcind cetate in Cimpulung si ceva «cortine 
di mattoni cotti», ziduri de cărămidă, la București, Tirgoviste, 
Floci și Buzáü, fără a mai pomeni Argeșul, unde e îngropat. 
Vlaico ar fi fâcut cetatea Giurgiului si o alta lingă Bran. 
Apoi iarăși, descripfie și archeologie, cea din urmă, — proastă. 

Mai departe, Vlaico și-ar fi măritat fata după Uros al 
Serbiei, şi negociator al căsătoriei ar fi fost același Nicolae 
Luccari. Fata ar fi purtat numele de Slava. 


Înnainte de a trece la alte notițe, să ne oprim asupra 
acestora. 

Engel citează un «rodoslov sîrbesc» care vorbeşte la 1368 
de ridicarea in potriva usurpatorului Vucayin a uneï ostiri de 
Turci si a luf Strasimir de Vidin, din partea Voevodului 
Vlaico, socrul luf Uros, victima lui Vucaşin t. 


În toate aceste lucruri, e un sîmbure de adevăr si împrejur 
multă încurcătură. Dar să urmărim asemenea știri sirbesti 
despre «Vlaico» întrun al treilea izvor. 

Prin liberalitatea aceluiași nobil ragusan, care tipărise Cronica 
luf Luccari, apăru în 1601 cartea, marele in folio al lui Mauro 
Orbini despre «Regatul Slavilor». Ambele lucrări staü, evi- 
dent, în legătură. 

În cea din urmă se află două ştiri relative la noi, si amín- 
două privesc pe Vlaico, cuceritorul Vidinului, cel mai popular 
peste Dunăre dintre Voevozii munteni ai secolului al XIV-lea. 

Pe la 1350, ni se spune, Craiul sirbesc peti și luă în cásá- 
torie pe «fata principelui muntean». E Slava lui Luccari. 

Mai departe, Orbini atinge luarea Vidinului de Ludovic, 
care lasă acolo soldati unguri, «Sai pentru că aceștia prädaü 
în fara sa, sait din altă pricină», Vlaico vine cu oaste mare și 
iea Vidinul. Orașul fu ars, iar Ungurii se retraserä ¿In cas- 


1 Gesch, von Serwien, p. 321. 


www.dacoromanica.ro 


LXII PREFATÁ 


telele vecine». Locuitorii fură strămutați de cealaltă parte a 
Dunării, iar Voevodul rămase la asediul castelelor pomenite. 
Dar în ele, care eraii tari de felul lor, se găsiau 400 de ostasi 
unguri și șeizeci de balestrieri genovesi. Resistenta durà pănă 
la întoarcerea regelui: atunci, mai slab fiind, Vlaico se în- 
toarce în tara sa. «Apoi făcură pace»: Vlaico dă înnapoi pe 
Vidineni, iar Ludovic dă drumul luf Strasimir, fostul stápin 
al orașului, Dar îl supune la jurămînt și-l oprește ca zälog 
cele două fete, dintre care una, Dorotea, iea pe Tvrtco al 
Bosniei. În fine, mai tárziü Vidinul e atacat de Turci, cari 
pradă si în Muntenia. Însă Domnul de aici li iea luntrile, îi 
ucide şi-i înneacă, 

Mentiunea luf Nicolae Luccari, care, cum se vede din Re- 
formațiunile ragusane, trăia în 1330, dar n'avu nici o misiune 
în Serbia saü la Munteni, — nu trebuie să ne înșele. Nu 
din cronica familiei sau din hirtiile acestui strămoș a luat 
scriitorul nostru ştirile despre «Vlaico», Dacă ar fi avut 
acest izvor, nu ar fi confundat pe adevăratul Vlaico cu «Ba- 
sarab Ivanco» din 1330. Avem a face mal ales cu o stire 
de proveniență sirbească, cu un 70d0slov necunoscut, de unde 
a luat si Orbini, 

Vestea despre căsătorie e bună, si din apropierea lui Luc- 
cari cu Orbini și anonimul lui Engel se vede că Anca, sora 
lui Vladislav, a fost măritată cu Uroş, si nu cu Vucașin. 
O luptă a acestuia cu cel doi cumnati af mortului e posibilă. 
Ea nu sar potrivi însă ca dată: în 1368, Strașimir era încă 
în castelul din Croatia, închis. Va fi fost mal tirziü. 

Dar povestirea despre Vidin, în Orbini, se dovedește a fi 
absolut exactă si consună cum nu se poate mai bine cu iz- 
voarele autentice, contemporane, cu scrisoarea regelui Ludovic 
din 29 August 1369. Așa a fost: cetățile aü scăpat necu- 
cerite, regele a alergat în grabă, pacea s'a făcut fără vărsare 
de singe oic, cele două principese aü fost oprite ca ostatece, 
ciocniri cu Turci avură loc pe Dunăre. Pănă și mențiunea 
balistarilor genovesi trebuie să fie adevărată: Bertrandon de 
la Brocquiére ni spune cá în lupta de la Golubaci a Ungu- 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÄ LXUI 


rilor si a Muntenilor lui Dan al Ilea cu Turcii, ar fi fost de 
partea creştinilor şi «lle arbalestriers lombars et jengevois»*. 

Cît despre știrile despre începutul principatului muntean, 
e o singură presupunere de fäcut. Luccari, în relaţie cu Mun- 
tenia, a cunoscut, direct saii indirect, acele anale slavone ale 
provinciei ce existaü pe acel timp?. Si nu e fără însemnătate 
că ele vorbiaii despre descălecatul lui Radu Negru, la o 
dată oare-care. Dar discutarea acestuZ punct ne-ar duce prea 
departe. 


Și Luccari și Orbini vorbesc de lupta de la Rovine, după 
o versiune particulară, mult mai bogată decît cele ce ni s'aü 
păstrat, a cronicii sirbesti. Sultanul ar fi trecut pe la 
Severin — ceia ce e mai puţin probabil, Severinul fiind pe 
atunci unguresc, — si lupta sar fi dat ssupt orașul Cra- 
iova». Marcu Cralievici ar fi fost ucis, în această luptă, de 
un Muntean cu numele de Ratco. Trupul fu dus însă spre 
îngropare într'o mănăstire sirbeascä. 

Aici e poate ceva de cules, pe cînd cariera lui Musa e 
fals expusă. Protegiatul Voevodului romin s'ar fi luptat «cu 
Grecii si Muntenii», si ar fi fost ucis in fuga sa după infrin- 
gerea din urmă, de «feranii regelui Mircea». Pe cînd tocmai 
el fugia către acel veșnic adăpost ce era fara lui Mircea! 

Luccari stie cine a fost Vlad, «poreclit pentru ciudata sa 
purtare Dracul», El pretinde că innainte de abdicarea sa 
Murad ar fi făcut pace cu «Grecii si Muntenib. La 1447, 
Ioan Hunyady ar fi fost ajutat de «Dan, Craiul muntean, 
si Daud, fiul lui Siavus Turcul». Neorinduiala care aduse în- 
fringerea la Kossovo ar fi fost produsă de Munteni. 

Se știe că lupta s'a dat în 1448. Că Dan n'a fost la Kos- 
sovo, fiind-că nici n'a existat, — s'a arătat mai sus. În schimb, 
David Turcul, prieten al creştinilor, e o realitate. Așa se 
amestecă la scriitorul nostru ceia ce e noii şi bun cu lucruri 
încurcate și greșite! 


1 Ed. Schéfer, p. 225. 


* Ne gindim si la pove;tile despre origini pe care le-aü spus lui della 
Valle călugării de la Dealu. 


www.dacoromanica.ro 


LXIV PREFATÄ 


Luccari adaugä cá pe urmä Dan a fäcut pace cu bani, 
«precum totul se vede din memoriile iui Murgul, trimisul 
säü>. În Murgul, trimisul lui V/adislav Dan, trebuie să cre- 
dem. Dar cine e Murgul, ce sint memoriile sale si de unde 
à luat Luccari stirea ? 

.Aceasta e si va fi, multá vreme mácar, o problemä. Sá fi 
fost cindva la Ragusa un Murgul, care sá fi arátat ín scris 
ce a fácut stápinul sáü in aceste imprejurári din 1448? Ceva 
ca «expunerea la ambasadá» asa de interesantá, fácutá la 
Venetia în 1477 de Caloiani Tamblac, «unchiul» luf Ştefan- 
cel-Mare? Sá fi väzut Luccari in Tara-Romäneascä oare-care 
însemnări slavone dintr'o vreme așa de îndepărtată? Din 
nenorocire nu se pot face decît presupuneri. Dar dintre ele 
trebuie înlăturată aceia că Murgul a fost un cronicar și că 
de la dînsul și-a luat Luccari știrile despre Radu-Negru si 
«descálecare». 

Luccari pretinde cá după 1453 «Tatariï din Moldova», tre- 
cînd Dunărea pe bäsici umflate, ar fi prădat Plevna. «Ta- 
tarii din Moldova» sint o noțiune din vremea lui Luccari, 
si ef nu existaü cu o sută de an! în urmă. lar despre această 
prádáciune nu se stie nimic. 

Acum intáiü, în întreaga lucrare, se menționează Moldova ; 
deci, ca si pentru alte feri, se daŭ generalitát descriptive 
si archeologice. Vorbind de prádáciunile Cazacilor in prin- 
cipat, Luccari aratá cine sint el si pomeneste ajutorul ce 
aü dat luf «Aron si Mihat>, cu cari aü därimat Silistra si 
alte «cetăţi vecine». Prin ei ar fi scos «Imperialii» pe Sinan 
din Tara-Romäneascä si pe Andrei Bâthory din Ardeal. 

După ce vorbește deci de «aceastá minunată säminfä de 
soldaţi mercenari», Luccari se întoarce la Moldova. «Tara, 
după ieșirea Hunilor», spune el, «a fost mult timp goală de 
locuitori, dar Tatarii, intrind de spre partea Niprului, aü 
împoporat o parte, lăsînd restul pentru tainitele și peșterile 
fiarelor.» În 1358, «Dragusa saü Dragoie» — acesta e un 
nume ragusan —, «nobil din Hust, oras din Ardeal», o su- 
puse. Urmeazá Sas, «il quale ridusse la provincia a' parti- 
colari di Valachia». Dupá el vine Bogdan, care a dat nu- 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÁ LXV 


mele terif «si a primit titlul de Craiü de la Împăratul Gre- 
cilor». Se enumeră: Latco, «Musatin», Roman, Stefan, «care 
términá Casa lui, Dragoș». Iugas Alexandru, Ilie, care se 
închină Polonilor, Roman al II-lea, Petru, Ciubăr, supt care 
s'ar fi făcut prădăciunea Plevnei, urmează. 

Se stie că data întemeierii Moldovei se află şi la Moxa, 
din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea. Dar cea d'in- 
táiü ráspindire mai departe a ştirilor cuprinse în Analele 
moldovenești se găsește la Luccari. 

Scriitorul ragusan menţionează luarea Chilief si Cetätir- 
Albe, cu concursul luf Vlad Călugărul, de Turci, şi înseamnă 
că pe atunci era Domn moldovean «Stefan cel Bätrin» 
(Batrin) explicind si ce înseamnă «batrin» in romäneste. 
Se menţionează și pagubele suferite de Ragusani cu acest 
prilej. La una din expedițiile de pradă ale Turcilor în contra 
Poloniei se spune că năvălitorii aŭ fost distruși la întoarcere 
de Ștefan. E vorba, pentru secolul al XVI-lea, de prada 
Oceacovului si Benderului si de pagubele ce suferirá Ragu- 
sanii acolo. În fine se daü ştiri despre Petru Cercel și Petru 
Cazacul, din care se face un Ragusan. 

Aceasta e cronica lui Luccari, și cu dinsa incheiem Prefaţa. 


N. IORGA. 


63473. Vol. III. M 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÍ. 


Adun supt acest titlu un numár de informatif care mi-aü 
ajuns la cunoştinţă în timpul tipăririi acestei Prefete. Ele in- 
tregesc în unele părți expunerea dată pe basa materialului 
cunoscut. 


I. Alexandru-Vodă, ris Obypofhaxias, concurentul luf Vlad 
Dracul la tronul muntean, dă, la 9 Februar 1433, 3.000 de 
aspri mănăstirii Zografului la Atos. Regest, după Uspenski, 
în Miklosich, S/avische Bibliothek, I, 1851, p. 173 (citat întàiù 
in colectia W. Schmidt, la Museul national din Budapesta). 


II. Pentru relaţiile luf Vlad Dracul cu Ungurii si posesiu- 
nile luf peste munfl pot aduce acum citeva lucrurí nouä, 

În vol. VI din «Analectele» lui Eder (Museul National 
mentionat, fol. germ. 288, VI) se mentioneazä zz act slavon 
al luf Viad-Vodä pentru niste boierf ardeleni, din 1441. 

Vidi etiam literas in pergamena exaratas et olim sigillo pendente e filis 
bombycinis fuscis rubris munitas, quod abest. Character est valachicus, sed 
voces nemo Valachorum intelligit. Vicarius Valachorum disunitorum ait esse 
lingua moscovitica exaratas anno 1441 per Vlad Vayvodam Valachiae conti- 
nereque collationem immunitatum nobilitarium pro quodam Theodoro eiusque 
duobus fratribus; ad calcem litterarum occurrunt characteres onciales, qui, ut 
item characteres quidam minusculi in ipso contexti et initio literarum, rubro 
colore scripti sunt. Conatus sum imitari. Ad latus sinistrum legentis 


tr (p R^ 


Ad latus dextrum legentis : 


EA E RE 


www.dacoromanica.ro 


LXVIII EXCURSURÍ LA PREFAŢĂ 


În Exercitationes diplomaticae ale aceluiaşi (ibid, fol. lat. 
2242, p. II) se intimpiná aceastá notä despre actul din 1432 
al luf Vlad-Vodá, ca stäpinitor al feudelor cisalpine : 


In tabulario conventus quondam de Colosmonostro extant littcrac Ioannis 
Vlad Vaivodae anno aerae constantinopolitanac 6940, id est aerae vulgaris 
1432, exaratae, quibus se non modo Valachiae dominum, sed etiam ducem de 
Omlas et Fogaras profitetur et Stephano atque Romano Boér fratribus pagos 
quosdam districtus Fogaras, in his pagum Vajdafalva et quasdam portiones in 
Felsö Szombathfalva donat. 


Dacä acest act e cunoscut si tipärit acuma, nu e tot asa 
si cu cel ce urmează si se află tot în acel volum al lui Eder 
(p. 48): 


Prudentibus ac circumspectis viris iudicibus et iuratis, senioribus consuli- 
busque Scptem Sedium Saxonicalium harum partium transilvanarum, amicis 
nostris honorandis. 

Litterarum. ipsarum. summa haec est. Quaesti fuerant Saxones Stephano de 
Hederfaja incolas sedis Zeredahel a familiaribus Stephani arceri a glandium 
usu pro porcis suis in districtu Omlas. Respondet Stephanus sibi pro suis ser- 
vitiis hunc districtum a Regia Maiestate cum iisdem iuribus collatum fuisse 
cum quibus eundem decessor ipsius à magnifico Wlad Vaivoda tenuerit, se vero 
ab hoc ipso priore possessore comperisse id semper moris fuisse ut incolae 
sedis Zeredahel et alii vicini, nonnisi obtenta ab officialibus districtus omla- 
siensis venia, silvis uti possent. Idem deinceps etiam fieri vult Stephanus, 
Datum in castro nostro Scharos vocato, feria secunda proxima post festum beati 
Francisci Confessoris, anno Domini, etc, LX-mo quarto. Praesentis vero, propter 
absentiam sigilli nostri, capellani sigillo fecimus consignari. 


Stephanus de 
Hederfaya, 


Copia trebuie sá fi fost luatá de Eder dupä original, in 
Archiva nationalá a Sasilor, dar in colectiile Academieï noastre 
nu se aflá altá copie. 


III. Íntre izvoarele relative la campaniile din 1443 si 1444. 
ale crestinilor, nicf unul nu se ocupä mai pe larg de rolul 
jucat de Vlad Dracul decit povestirea in versuri, tinguirea 
poeticá a luf Michael Peheim saü Mihaï Bohemianul. 

Autorul era un soldat rătăcitor, care-și vindea vitejia prin 
terile Răsăritului, la el acasă sai în Ungaria, multämitä si 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ LXIX 


strinsel legături de pe atunci între cele două feri. A servit 
pe un magnat ungur şi a plecat foarte nemultämit, mormáind 
imprecatiuni versificate ; s'a dus cu cruciații cersitori la lupta 
în potriva Turcilor și a avut durerea să-și vadă șeful, comi- 
tele de Cilly, jertfit de ambiția și invidia Hunyazilor. 

În «lunga campanie» și la Varna n'a fost, dar a găsit cine 
să-i spuie cum aŭ fost lucrurile, Acel informator se numia 
«Hans Mágest», care se luptase poate în amîndouă expe- 
ditiile, dar de sigur în cea din urmă («der selb waz in dem 
Streite»), Fusese prins de Turci și ţinut rob timp de șei- 
sprezece anf. După aceasta, deci pe la 1460, el povesti în- 
timplärile din acele răsboaie luf Beheim, care le puse în scris 
si în rimă, făcînd din ele un «Lietlin», un mic cîntec. 

Un «Lietlin» de mai multe sute de versuri, care se chiamă: 
«Von dem Kung Pladislau wyder mit den Türken Strait». 
L-a tipărit Karajan, în «Quellen und Forschungen zur vater- 
lándischen Geschichte, Litteratur und Kunst» (Viena, Brau- 
miiller, 1849), învățată lucrare, care pretinde a fi însă numai 
«ein Denkmahl des treuen Zusammentrinkens» din partea a 
doisprezece prieteni vienesi. 

Ce valoare poate să aibă cîntecul Cehului se înțelege. După 
selsprezece ani un om simplu, care nu-și lua note, cu grei 
poate să povestească cu amănuntele de cronologie şi topo- 
grafie ce se intimpiná în izvorul nostru un lung şi încurcat 
rázboiü, prin locuri cu totul străine. Ce e mai slab, mai putin 
demn de încredere e deci ceia ce ispiteşte mai mult la în- 
ceput : datele precise. Ceja ce are valoare e anecdota, inci- 
dentul. 

Asupra insemnátátii lui Beheim aŭ scris Zeissberg, în 
Analekten zur Geschichte des XV. Jahrhunderts. II. Erin- 
nerungen an die Schlacht bei Warna («Zeitschrift für die 
österreichischen Gymnasien», 1871, pp. 81-114) si Huber, in 
«Arch. für óst. Gesch.», LXVIII. Ceia ce voiü să fac aici, 
e numaï sà aleg si sá retipáresc pärfile ce ne privesc, färä 
o critică pe care cetitorif o pot face singuri. Dar foarte puţini 
dintre dinșii numai ar putea să aibă la indáminá acest izvor, 
de care nici un istoric romîn nu sa putut servi pănă astăzi. 


www.dacoromanica.ro 


LXX EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ 


Campania din 1443 se terminá, si 


Die Reczen bliben in Sirvei, 
Die Walachen in Walachei. (p. 38.) 


in cea nouä, cind se ajunge la Vidin (cf. textul nostru si 
izvorul citat acolo): 


Im kam zu Hilff in kurczer Stunt 

Mit krefftiglicher Were 

Trekle waz er genennet, 

Der Gross-Waida von Walachei: 

Siben tausent Man kam hyn pey, — 

Da man dy Stat aussprennet. (vers. 325-30.) 


Cind se orinduieste armata, al sesele «banderius, compus 
din acești 7.000 de oameni, rámine să-l conducă Dracul: 


Daz sehst Trakle waz füren, 
Der Gross-Woida vou Walachei. (vers. 350-1.) 


La cetatea din stinci, «Petrus» turcește, «Peters Pürk» 
nemteste, cînd se așază scările de asediü, Dracul dă oameni 
de ai săi, dar ef sint dati jos de pe ziduri și treizeci dintre 
ei pier; și soldaţii regelui cad, în număr de douăzeci și cinci, 
împreună cu o bucată de întăritură, de care se acäfase. Cind 


Turcii vreaii să fugă, Vlad, care știe locurile, îi așteaptă la 
ieşirea lor tăinuită și-i ucide: 


Weil der Sturm waz am pesten, 

Da kam Trakle von Walachei. 

Sein Steig Leitern praht man hinpei, 
Da stigens gen der Vesten. 

Da daz dy Turken wurden gwar, 

Sy eilten schnelliglichen dar 

Un slugens von der Maure. 

Fun disem Velsen dahiu dan 

Vieln sich zu Tot wol dreisig Man: 
Sy liten Laid und Traure. 

Der Kunig mit den Seinen prach 
Von der Maur ain vach vil drat, 
Daz schlug funf und zwainczig zu Tat 
Mit dem Kamer hincine. 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÍ LA PREFATÁ LXXI 


Die selben Turken heten ain 
Verpargen Lach auss desem Stain 
Haimleicher durch dy Erden. 

Da vor lag Trakle Waida nach, 
Wist er nit umb daz selbig Lach, 
Dy Turken vil unwerden, 

Auch nit wisten da vane. 

Ir vil dy trungen in daz Hol 

Und mainten auss zu kumen wol, 
Daz waz Trakle verstane. 

Waz er der Turken her auss vant, 
Dy liss er täten allzuhant. 

Da daz die Turken sahen, 

Sy fluhen wider in daz Haus, (vers. 547 si urm.) 


Fără să se dea cu tunurile, pentru a cruța femei creștine 
prinse, ce apar pe ziduri, cetatea se iea și, firește, garnisona 
e omorită. Ca și în anul următor pe Dunăre, cum se vede. 
Nu se poate o asămănare mai mare: atîta doar că în 1445 
Hunyady evită marea luptă de la urmă. 

La Varna, Dracul face pe spionul și merge noaptea să 
vadă ce fac Turcii. Se întoarce în zori, aducînd la o sută 
de cai prinși și vestea cá vine Sultanul, cu 300.000 de 
oameni : 


Des Morgens kam gerennet 
Der Gruss-Waida von Walachei: 
Wol hundert Pfert praht er hinpei 
Trakle waz er genennet. 
Der praht dem Kunig do dy Mer: 
Der Turkisch Kaiser Murat, — der 
Het auffprochen mit Mahte 
Und zeug mit seinem Her da her : 
Wol drei mal hundert Taussent wer 
Der Türken Ungeslahte ... 

(vers. 627 $i urm.) 


Cînd Murad e grämädit în «stincä», cu lenicerii luf, el 
face apel la sentimentele de părinte ale lui Vlad, care avea 
la dinsul doi fii — nu «frati» — robi. Cuvintelei de ame- 
ninfare n'ar fi fost fără folos — cum se vede, e o legendă 


www.dacoromanica.ro 


LXXII EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ 


ce se purta între luptători — și Vlad s'ar fi «dat de o parte», 
lăsînd pe creștini soartei lor: 


Sy slugen ir aber vil an Mass. 

Da wart dem Kaiser kunt wy grass 
Dy Seinen Schaden nemen: 

Do enpot er dem Trakle seit: 
Wolt er nit lassen von dem Streit 
Ee im mer Potschafft kemen, 

So welt er toten lassen 

Sein zwen Bruder, dy er dann het 
Gevangen an der waren Tet, — 
Wält er sich Streitz nit massen, — 
Dy Turken liessen sich vil drat 
Alsamen mit gemainem Rat 

Her van den Perg her nider. 

Weil sy erhuben da den Streit, 

Da zog der Grass-Waida peseit 
Und liess dy Kristen sider 

In den Nöten peleiben. (vers. 731 si urm.). 


Ceia ce aflind Sultanul, e indemnat sá atace din noü: 


Ach h&t gehort sagen da pei 
Daz der Waida von Walachei 
Von dan gewichen were. (vers. 798-90.) 


Dupá care soarta luf Vlad nu mai preocupá pe poet. 


IV. Memoriile luf Æneas Sylvius (Piu al II-lea) nu sint în- 
semnate pentru noi numai printr'aceia că daü scrisoarea lui 
Țepeș către Sultan, ci și prin știrile de istorie romănească 
ce o preced și urmează. 

Se spune intäiü de poporul romin, care vorbește «ita- 
lienește, dar stricat foarte», și se arată cum cu timpul colonii 
romani aü devenit «mai barbari decît barbarii» — fără a uita 
de eponimul Flaccus. 

Se trece apoi la istoria munteană mai nouă, Detronarea 
luf Vlad Dracul e expusă foarte bine: motivul dușmăniei cu 
Hunyady, «pentru că trecuse de partea Turcilor», lupta, prin- 
derea Domnului si táiarea, «impreuná cu un fiii al sáü». Sin- 
gură data e greșită: 1456, care e aceia a schimbării Dom- 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÍ LA PREFATÁ LXXIII 


nestf următoare. Despre urmașul lui Vlad, Vladislav Dan, 
ştie scriitorul, care-i dă numele de «Ladislaus quidam»; 
iar pe «Dan al III-lea» il ignoreazá si el. «Ioan», Io Vlad, 
viitorul Tepes, scoate pe Vladislav, il ucide și începe cru- 
zimile sale. 

Più al II-lea le enumeră, și multe nu se află, saü nu se 
află în această formă, aiurea. Dusmanii familiei sale sint dis- 
truşi. Regiunea Sibiiului e prădată. Se aduc robi in lanțuri, 
şi multi sint trasi in tapá. Negustorii sint prädati și uciși. 
El aduce din Birsa («ex Vurcia») 400 de copii, «ca și cum 
ar fi să învețe romäneste» — am explicat în Convorbiri li- 
terare de unde vine această afirmare grosolan de ridiculá —, 
şi-i arde întrun cuptor («in aestuario»). Rudele sale, boierii 
fruntași sint uciși. Unii «domestici» ai săi sînt îngropaţi în 
pămînt pănă la mijloc — umbilico tenus — si sägetati. Al- 
tora li se jea pielea de vii. 

Între victimele lui e si Dan fiul lui Dan, si iată cum i se 
descrie sfirgitul: 


Daym quendam, filium alterius Daym Vaivodae, in bello cepit viventique 
ac videnti sepulchrum erexit iussitque sacerdotes exequias decantare; quibus 
finitis, captivo caput amputavit. 


Cincì-zecì și trei de soli af «Ardelenilor și Secuilor» sint 
aruncatí in inchisoare. Tara lor e atacatä fárá veste si rui- 
natá cu fier si foc. Trage în fapá pe «Caeilinus, suarum co- 
piarum ducem», ca neascultätor al poruncilor lui crude: «eo 
quod immanitati suae non satisfaceret». Ínteapá si sese sute 


de călători din aceiași Ţară a Birsei. Pe un Tigan — «Ze 
ganus» —, care refusase să spinzure pe un hot, îl coace «in 
magno lebete», sil dä de mîncare, — altor Tigani, firește 


(«civibus suis»). Înnaintea mamelor, prunci de titä sînt sfăr- 
matí de pietre. «Intrind în Ardeal, chemá la sine ca pe niște 
prieteni pe toti (!) Rominiï cari locuiesc acolo si, stringindu-i 
la un loc, pune ostași săi ucidă, si li arde satele.» Jertfele 
lui ar întrece 30.000 de oameni. 

Cind, în 1462 (anul e greșit), Turcii îi cer tributul, el spune 
că-l va duce singur la Adrianopol si cere pasuri către san- 


www.dacoromanica.ro 


LXXIV EXCURSURÍ LA PREFATÁ 


geacii vecini, care se daŭ. Trecind apoi Dunărea pe ghiatá, 
pradă, ucigind peste 25.000 de oameni. «Între cari și fete 
foarte frumoase aŭ perit, cu toate cá le cereaü Rominif lui 
de neveste.» Multi robi, aduși în ţară, sint jupuiti, arsi, puși 
în frigări, fierti în uleiü, trasi în fapä, formînd o întreagă pă- 
dure. Un om avind o cămașă cu mult prea scurtă, Domnul, 
ofensat în sentimentele sale de pudoare, chiamă la judecată 
pe femeia lui, care recunoaște că «meșteșugul ei este să coase» 
și o pune și pe ea în fapá, dînd bărbatului o alta, cu cali- 
täff superioare în această privință. 

Più al II-lea stie — ceia ce ignoreazá Bonfiniu — că Țepeș 
a fost închis la Buda pentru scrisoarea lui de trădare către 
Sultan. 

Și el termină așa, în 1463: «E tot la închisoare și aoum; 
un om mare și frumos, care arată făcut pentru Domnie. Întru 
atita se deosebește adesea fata cuiva de sufletul luf!» 


VI. Relativ la lupta de la Turnu-Roșu, Eder reproduce în 
vol. III al Analectelor sale citate, un privilegiu din I-iü Sęp- 
tembre 1494, al regelui Vladislav al ILlea, pentru un perso- 
nagiu, Danes de origine: Carol Schaller de «Eeventhal», fiul 
lui Sigismund, «Status regni Danie mediocris, dum viveret, 
supremi ministri». Privilegiul, care cuprinde arme, cu un cap 
de Turc, și moșii, e copiat după original si confirmat adese 
ori în timpuri mai tărzii, dar Eder observă, nu färä dreptate, 
că sint lucruri ciudate intr'insul. 

Ori cum ar fi, actul menţionează servicii aduse de Carol 
regatului Ungariei, supt Matei Corvin ca și supt regele dom- 
nitor și 

Signanter autem cum perpetui quoque fidei christianae hostes Turci, regnum 
nostrum invasissent, anno videlicet recenter praeterito, apud Rubram Turrim, 
in gremium illorum prodeundo, proprio Marte et viribus mirabiliter ultra tri- 
ginta eorum fortiter trucidando. 

Ar maí fi ucis, spune, in sfirsit, documentul, «in caverna 
rupis praedii Kusma ... praedonem ac multarum provinciarum 
spoliatorem, Podilan nominatum, in circulo civitatis nostre 
bistriciensis et comitatibus circumiacentibus, dum viveret, la- 
titantem ; cui frustra tot insidias feceramus». 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ LXXV 


VII. În 1522 Socotelile Sighișoarei pomenesc cheltuielile fä- 
cute cu expediția munteanä a Voevodului Ardealului: 

1522, Exactio pecuniarum pro solucione stipendiariorum et duorum milium 
florenorum domino Waywode deputatorum, dum circa festum S. Michaelis Ar- 
changeli proficiscebatur ad terram transalpinam et in civitate super quemlibet 
hospitem aspri 20 impositi et exacti. 

Exactio secunda wice pecuniarum pro solucione stipendii, super quolibet 
stipendiario flor, 3, circa festum Omnium Sanctorum, dum stipendium trans- 
mitti debuit ad terram transalpínam ... 

Petro Lwtsch, eo quod fuit cum iudice sedis in terra Barcza in quadam ex- 
pedicione circa festum Omnium Sanctorum... 

Dominis magistro civium et duobus iudicibus certis vicibus ad Zenthagata, 
ad magnificum dominum Wayvodam pro gentibus, pro expensis... Cyphus 
argenteus domino Waywode donatus... ludici regio, dum discessit ad terram 
transalpinam... Pro duobus lerdis ad currum iudicis regii, dum ibatur ad ter- 
ram transalpinam... Magnifico domino Waywoda in terra Barcza .. . Stipen- 
diariis equestribus et pedestribus, dum discesserunt ad terram transalpinam... 
Ad dominum Waywodam ad Brassoviam . .. Stipendiariis, ... dum reversi fuis- 
sent ex “Transalpina .... 


VIII. În protocoalele sibiiene, I, fol. 23 V°, gásimla 1524 
o oprire, din partea meșterului Celestin, argintarul (zurifaber) 
din Bragov, a unor vase pretioase, si adecá 


nonnulla argenteria, utputa discum unum argenti et duas scutellas me- 
diocres continentes marcas sex cum media, 


care se află la alt argintar, din Sibiiü acesta, Ludovic Rorer, si 
aparțin văduvei luf Basarab (Neagoe). Soţul ei, «condam Bazza- 
rab Waywoda», era dator cu înscris suma de 57 fl. lui Celestin. 


XI. Cu privire la istoria Rominilor în întăia jumătate a se- 
colului al XVI-lea se cuprind lămuriri nouă, de oare-care 
însemnătate, într'o operă, al cărui unic ms. cunoscut a intrat 
de putin timp în stăpînirea Bibliotecii Museului National din 
Budapesta. 

Persoana lui Tranquillus Andronicus din Trau (Dalmatia), 
agent diplomatic in serviciul celui d’intäiü Zapolya, nu e ne- 
cunoscută. Se păstrează si opere latine ale but, Dar nu se 


1 Oratio Tranquilli Andronici Dalmatae ad Germanos de bello suscipiendo 
contra Thurcos. Eiusdem Tranquilli de Caesaribus Romanorum invictissimis 
Carolo et Ferdinando — Extrase in ms. Hist. 4-to, 182 al Acad. maghiare. 


www.dacoromanica.ro 


LXXVI EXCURSURI LA PREFATÁ 


știa pănă acum cá acest servitor al regelui national unguresc, 
cá acest tovaräs de nenorocire gi sfátuitor credincios al lui 
Gritti a povestit pätaniile acestui din urmă. Totuși de dinsul 
e manusciptul latin întitulat «De rebus in Hungaria gestis a 
Ludovico Gritti», din care o copie îngrijită, cel putin cali- 
grafic, pe frumos pergament, a fost presintată lui Albert 
Laski, vînătorul de glorie polon, de nepotul autorului, la 1578. 

Andronicus, care scria la 1540 — din greșală ms. are «1530» 
(«MDXXX») — vorbește si de Romini în genere. El primește 
fabula lui Eneas Sylvius despre căpetenia romană Flaccus, 
si o împodobește încă, făcînd din el un ocupator tărziu al 
Daciei, cu colonii căreia se contopesc propriii săi tovarăși de 
cucerire. De la strămoșii lor bar fi rămas Rominilor de astăzi 
limba, amestecată cu elemente barbare însă, și obiceiul de 
a-și omori Domnii, «tiranii>. 

Nunc se Romanos vocant, sed nihi] romani habent, praeter linguam, ct 
ipsam quidem vehementer depravatam et aliquot barbaricis idiomatibus permix- 
tam ; fortasse traxerunt ctiam a Romanis civiles discordias et tyrannicidia, quippe 
rari eorum Vayvodae (sic enim suos principes vacant) fato morbisque intereunt ; 
inimicitiarum neque modus neque finis est; fratres et cognati principibus sus- 
pecti sunt, nec patiuntur eos in suo regno degere; capti occiduntur, aut, si 
viles sunt, truncantur naribus, quia deformitate non adwittuntur postmodum ad 
principatum. 

Si Dalmatinul, care avu să sufere de la noi, cu știrea 
Domnilor romini saü fără, adauge aceste cuvinte amare de 
ocară despre trindävia si necredinta nemaipomenită a Ro- 
minilor : 

Nulla gens, nec ignavior, nec magis perfidiosa; vitio non datur apud eos 
periurio fallere: multa istiusmodi habent nefaria, quae omuia persequi non est 
huius temporis. 

El mai dá si știri despre începuturile și hotarele celor două 
principate romănești. Ele ar fi format la început unul singur 
— «priscis temporibus omnes Valachi sub uno principe age- 
bant» —, si Tara-Romäneascä s'ar intinde aproape pänä la 
Mare, find la mijloc spre Răsărit niște mlaștini foarte mari, 
pe care le face Dunărea («fere ad Pontum, interiectis ab ortu 
aestivo paludibus maximis, quas Ister efficit»). 

Tranquillus, pe care, la ruina luf Gritti, in 1534, il cereau 
si pe dinsul Moldovenii, se ocupă adesea de persoana lui 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÍ LA PREFATÄ LXXVII 


Rares, «nestatornicul», «perfidul», «cel mai ticălos dintre 
toate bipedele, tipul perfidiei mai mult decit punice», «cti. 
minalul hoţ». Noi judecăm însă astăzi că minciunile şi actele 
de trădare ale Voevodului erai provocate de minciunile și 
actele de trădare ale lui Gritti, care visa pentru el şi familia 
sa un fel de mare regat dunărean, și scusăm întru cîtva pe 
acest strămoș, care avea să apere ceva mai scump decît 
capriciile și interesele personale, — tara și neamul sáü adecă. 

Dar aici avem să ținem samă numai de ce ni se spune, 
în acest izvor noii, despre contemporanii în Muntenia ai lui 
Petru-Vodä. 

La 29 Februar 1528 pleca din Constantinopol un amba- 
sador zapolyan, leronim Laski, care, multämitä lui Gritti, iz- 
butise sá incheie cu Sultanul un tratat folositor pentru stá- 
pînuf săi. El aducea ordine către Domnul de atunci al Terif- 
Romănești, Radu de la Afumaţi, «pentru ca acesta să năvălească 
în Ardeal cu o puternică oaste («cum valido exercitu») și 
să-l dea iarăși în stăpînirea Craiului Ioan». 

Știm că, încă cu cîteva zile înnainte, Radu-Vodă manifes- 
tase, printr'o scrisoare ce ni s'a păstrat, preferința sa pentru 
acest «Craiu Ioan». Totuși, cînd Laski se intilni în Muntenia, 
pe unde i se părea calea mai sigură, cu Tranquillus, ce se în- 
torsese din Franţa pe calea Ragusei, ei căzură, cu totul fără 
dreptate, în bănuiala că Radu ar fi înţeles cu Ferdinand. «Paz- 
nicil» ce se dăduse celui U’intàiù sînt calificaţi de sentinele 
menite să împiedece o fugă, si se atribuie bietului Domn ne- 
vinovat gindul nelegiuit de a prinde pe acela ce iscălise abia 
un tratat cu Sultanul. El ar fi stat astfel alături cu Rareș 
care, «urmînd norocul, se depărtase de prietenia Craiului 
Ioan». 

Destul că vremurile erau rele pentru aderentii lui Zapolya 
și că se găsi cineva pentru a da de ştire lui Laski, îndem- 
nindu-l să fugă în singura direcție unde lucrul era cu putință, 
în Turcia: «altfel se va sfirsi cu dinsul» («alioqui de ipso trans- 
actum esse»). Tranquillus, care-si reunise soarta cu a celuilalt 
agent zapolyan, fugi si el tot intr'acolo, cu cáláuzul sáü, care 
stia tara si limba. Aveaü cai de schimbat, si erai stäpiniti 


www.dacoromanica.ro 


LXXVIU EXCURSURÍ LA PREFATÄ 


de o fricá ce li dádea aripi. «Printre strájile ce se aflaü in 
multe locuri», ei se furisarä, în patru zile de alergare, pănă 
la Nicopol. Și, mergind de aici spre Constantinopol, ef în- 
tilniră pe trufașii, pompoșii soli ai luf Ferdinand, cari credeai, 
ni spune Tranquillus, cá Radu-și îndeplinise acum îndatorirea 


ce luase, 
* 


Cînd, peste cîti-va ani, în 1534, Gritti străbătu valea Du- 
nării, în a doua cälätoria-a sa militară — despre întăia lip- 
sesc în acest povestitor ori-ce amănunte —, el găsi alt Domn, 
pe Vlad-Vintilă. Am văzut ce urzi Gritti, în trecerea sa, contra 
Voevodului și cu cită energie știu acesta să-și apere tronul 
și viaţa, 

Tranquillus povestește lucrurile ast-fel. Vinovatul pentru 
relele relatif dintre oaspete si ospätat ar fi fost tot Czibak, 
victima peste putin a lui Gritti, vice-voevodul, urit de acesta 
din urmă, al Ardealului. Prin «dest solii» («assiduis nunciis»), 
Vlad ar fi fost cîștigat de Czibak, «atras în facțiunea lui, min- 
țindu-l că altfel va fi despoiat de tron, de oare ce guverna- 
torul [Gritti] vrea să puie Domn Muntenilor pe propriul lui 
fiù și că ar sta în înțelegere cu mal mulți boieri cari erai 
dușmani Voevodului». 

Firește că povestitorul nostru stie ce s'a petrecut, dar nu-i 
vine la socoteală să spuie lucrurile așa cum aü fost, El în- 
sistă asupra faptului că tovarășii lui Gritti era nepregátiti de 
dușmănie în aceste părți; el presintă oastea lui Vodă ca «e- 
normă», un «ingens exercitus»; mărturisind că tabăra gu- 
vernatorului «a fost incunjuratá zi și noapte, în cîmp deschis», 
el nu știe de vre-o dare a boierilor de opositie în minile 
Domnului minios. Ci lucrul se termină asa la dinsul: «Pentru 
care faptă, e știut cá Vlad s'a pocáit și a dat vina pe Czi- 
bak, de care a fost împins cu minciuni la această crimă... Si 
apoi, făcîndu-se bună pace (gratia) între guvernator si Voe- 
vod, noi am venit în Ardeal». Totuși și mai departe el spune 
că, din parteï, privia pe Vlad reconciliatul cá pe un «hostis 
publicus», intocmai ca și pe Rares, al cărui Mare-Logofăt în- 
timpinase pe Gritti în Muntenia și-l intoväräsise peste munţi, 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ LXXIX 


Tranquillus afirmá chiar cá Domnul ar fi fost in stare sá 
oprească pe Turci, dacă ar fi vgnit în ajutorul guvernatotu- 
lui, asediat în Medias. 

Locurile pfivitoare la Munteni sé află în ms., care poartă 
signatura: lat. fol 3760, pe fol. 5 V°, 15-5V°, 21 V*-2. El 
n'a fost intrebuinfat decit in noua editie, ungureascá, a stu- 
diului luf H. Kretschmayr asupra lui Gritti (in «Colecţia de 
biografii», maghiară, 2 vol)!, dar mi s'a spus, că se pre- 
gäteste o ediţie a opusculului. Pănă atunci cetitorului romin 
îi vor ajunge cele spuse mai sus. 


X. Între nişte cópii de documente, făcute în sec. al XVIII-lea, 
aflăm următoarea scrisoare, foarte interesantă, de la Vlad 
(Vintilă)-Vodă (Bibl. Academiei maghiare, Hist. fol. 110). 


Spectabilis ac magnifice domine, domine frater, amice vicineque charis- 
sime... Noverit... quomodo sepius conquesti sumus... ex parte Stephani 
Zevorrhey quanta damna in alpibus nostris cum suis maleficiis intulit, quod 
usque huc nihil restituere voluit, nec vult. Recordetur etiam Vestra Specta- 
bilis et Magnifica Dominacio dum et quando potentissimus Caesar Turcorum 
Austriam invaserat, praedecessor, videlicet Vlad, Vajvoda Transalpinensis, tri- 
butum regni nostri transalpinensis ipsi Cesari Turcorum, medio nonnullorum 
boyaronum nostrorum, videlicet Theodoro supremo logotheto et Sárban Ud- 
varnyk, per Hungariam mittere decreverat. Cum vero ad civitatem Regiae 
Maiestatis Karansebesch pervenissent, tunc temporis civitatenses mille florenos 
ab iis assumpserunt, sub eo colore quod ipsos comitari velint quousque cum 
tributo illo ad Cesarem pervenire possint. Ferunt etiam eos dixisse quod sine 
eorum comitiva nullo modo usque ad loca illa pervenire valebunt securi. Ex 
tunc comitati sunt eos usque. ad aliqua loca, feceruntque inter eos tales ru- 
mores quod Cesar ipse per Germanos profligatus esset et, sic coacti terga ver: 
tore /orig.: versus], usque ad predictam civitatem devenisse cum magno pu- 
dore. Ibique ab iis equos accepisse. Tandem etiam servitores Sarban Udvornyk 
unum ex Karansebiensibus interfecerant, pro quo coactus dari est quadringentos 
florenos. Et ipsi Sebesienses unum ex servitoribus Sárbán Udvornyk interfecerant, 
et nihil pro eo solvere voluerunt. Et, quando exercitus Hamza Bani atque aliorum 
bojaronum nostrorum, qui per totam aestatem in servitiis Regiae Maiestatis 
Budam Estergoniumque venerant servituri, in reditu eorum ad Transalpinam 
[erant], etiam equos et alias res in potentiam /orig.: potentiaque] eorum ac- 
ceperunt. — Quapropter rogamus ut, secundum mandatum Regiae Maiestatis, 
omnem communem iustitiam, quam /orig.: que] iubet dare omnibus gentibus 


1 Întăia ediţie a ieşit în «Archiv für österr. Geschichte» pe 1896. 


www.dacoromanica.ro 


LXXX EXCURSURÌ LA PREFAŢĂ 


[orig.: quod suum], administrare digneris. Quod si secus, scandalum erga bo- 
jaroues nostros factum atque damna impensa nullatenus mittere volumus forig. : 
voluimus], sed älias de re negotioque excogitabitur isto. Deindo quoque bojaro 
noster nomine Mailatth Spothar atque egregius Petrus Pithar, secretarius noster, 
nomine nostro , . , dicent: fidem indubiam eis praestare volueritis sicut et nobis... 
Datum in domo nostra Bucuresti forig.: Turrest], vigesima secunda die iunii, 
anno Domini 15331, 

Vlad, Dei gratia dominus verusque heres Wayvodaque regni transalpinensis. 

[Stefano Bathory de Zomliv.] 


XI. Ca un «biv călugăr» ce era, Radu-Vodă, fost Petru boierul 
și Paisie monahul, luă de la început apărarea călugărilor. La 
20 August 1537 vedem pe regele Poloniei räspunzind lui 
«Io Radul Voevod și hospodar al Ţerii-Romănești, prietenul 
nostru iubit», în privința unor Sfetagoreti de la mănăstirea 
Sf. Pantelimon, cari se plinsese fostului lor coleg că aü fost 
despoiati peste Nistru (Jabłonowski, Sprawy, pp. 132-3). 


XII. Dăm aici documentele ragusane menţionate la analisa 


cronicii lui Luccari: 
Die ou septembris 1438. 


Liubissa Ivanevegh /siers: Bogdan Milunovigh], pro una parte, el Bogdan 
Vlagievigh et Rachaz Boghisigh et Maroe et Marinus, fratres Iurchovigh de 
Tregovist, pro alia parte, qui hanc certam differentiam de mercato inter eos facto 
de certis crimesiis ex certa animi scientia se compromisserunt, dimisserunt et 
compromissum fecerunt de iure et de facto in discretos et prudentes viros ser 
Iohannem speciarium de Ficho, ser Simonem de Duyo et Filipum /szers: Pan- 
tella] de Silva, de dicta differentia dicti mercati, tanquam in eorum arbitros, 
arbitratores et amicos communes, qui de dicta differentia et dependentibus ab ea 
possint dicere, sententiare, terminare et difânire, pro[ut] de iure et de facto, 
sicut eis videbitur et placuerit; promittentes dicte partes quicquid per dictos 
arbitros, vel maiorem partem eorum dictunt- et terminatum fuerit attendere et 
observare et non contravenire, sub pena ducatorum ducentorum applicanda per 
partem attendentem non attendenti. 


[5 novembris 1438.] 


Marinchus lurgevich de Vlalachia (sic) dedit, vendidit et tradidit unum equum 
mocellum, portantem, franchum et liberum Mathicho Gidilovich, presenti, re- 
cipienti et ementi pro pretio commercato ducatorum duodecim, quos idem 


1 Punctele arată suprimări făcute pentru scurtare. S'aü îndreptat pe alocuri 
grosolane greșeli de copie, 


www.dacoromanica.ro 


EXCURSURÍ LA PREFATÄ LXXXI 


Marinchus fuit confessus habuisse et recepisse a dicto Mathico, promictens 
supradictum equum disbrigare et liberare dicto Mathico ab omni molestia, 
damno et impedimento, que sibi Mathicho quoquomodo inferrentur, supra se et 
omnia bona sua respondendo. 


Die vij novembris 1438. 


Viatcho Vochsigh, qui de commissione et consensu de Beirban (!) Bossino- 
vigh et de Dodoe Vechtinovigh, sociorum suorum, vadit in Vlachiam pro re- 
cuperando res et robam, de quibus derobati fuerunt ipsi socii, que res et roba 
erat communis ipsorum et valoris perperorum L, et etiam pro recuperando 
equum ipsis robatum cum dictis rebus, se constituit, obligavit et promisit, si 
et in quantum possit recuperare dictam robam seu partem ipsius et equum aut 
valorem dicte robe et equi, quod reddet et dabit dictis sociis suis rectam 
partem suam, partiendo et dividendo inter ipsos tres, sicut de iure et equitate 
facere debet, nullo suo labore computando, renunciando, etc. (sic.) 

(Ragusa, Diversorum Cancellarie, reg. 1437-8, 1438-40.) 


XIII. Pe lîngă lämuririle din Gerlach, cuprinse in Contri- 
buțiile mele, e de văzut asupra lui Iacob Luccari, cronicarul, 
ce se intimpiná în Silistra și Sofia, la 1581-2, — Fermenzin, 
în Monumenta Slavorum meridionalium, XVII, pp. 6, 10. 
El avu, fără îndoială, relaţii cu familia Mirceștilor, cu Doamna 
Ecaterina, cu Mihnea-Vodă, fiul ei, și poate cu Petru Șchiopul, 
unchiul acestuia. 


63473. Vol. DL VI 


www.dacoromanica.ro 


CHRONICA SERBICA DESPOTAE GEORGII BRANKOVIC E CODICE SERBICO LATINE 
REDDITA, OPERANTE L. B. FRANCISCO XAV. PEJACEVIÒ. 


P. 16.] 

Anno 6900 (1392, tertio anno regni sui, Bajazet, filius 
Amuratis, movit [exercitum] adversus Bulgaros et accepit 
urbem Ternovo et reliquas circa eam positas et post trans- 
actos tres annos, nempe 6903 [1395], movit Bajazet contra 
Mircsam, Ugrovlachorum Vojvodam, et debellavit Mircsa Ba- 
jazetum ad Rovinam, et hoc proelio periit generosus ille 
Marcus Kraljevich, filius Vukasini regis, et Constantinus 
Mepanrogay, filius despotae Deani Dragasis. 


P. 17.] 

6906-1398. Combusta est Ravanicza, in quo etiam anno 
Bajazet coepit Vidinum et Nicopolim. 

... Hocque anno [6910-1402 Giurgia Vlkovicha despotam 
Stephanum] in Carigrad seu Constantinopoli captivavit et abiit 
in Sauromaziam, 

Nota: Hanc vocem correxit descriptor noster et pro ea 
substituit Daciam, ubi a magnatibus cum honore exceptus est 
et tamquam caput gentis. Myrcha Vojvoda cum aliis magno 
affectu eum ad terras suas comitati sunt; et aedificavit 
monasterium ad Ressavam, ut supra dixi. Hoc eodem anno 
in Rodope suffocatus est Georgius Vlkovich, ex captivitate 
constantinopolitana [rediens . 


63473. Vol. II, 1 


www.dacoromanica.ro 


2 CRONICA SÍRBEASCÁ 


P. 18. 

6927-1419. Obiit Myrche Voyvoda! et hoc anno aedificata 
fuit Ressava. Hoc ipso anno obiit imperator Bulgarorum? 
(sic) Constantin, Ianuarii 21. i 

6929-1421. Populatur Sultan Krizas? Valachos. Post annum 
unum adeoque 6930-1422] moritur Baosa, Zentae dominus. 
Hoc ipso anno obiit et Krischio Sultan. 


P. 20. 
Eodem anno [6949-1441], Iancul cecidit Mesit Passam ad 
Ialovnizam in Valachia. 


P. 2r. 

6951-1443. Jankul mactat Mesit Passam in Valachia ad Ia- 
lovniczam ; paucis effugientibus, ex quo tempore Ungari... 
(sic) resumpsere. 

6952-1444. Exiit rex Vladislaus cum Despota Georgio et 
Iankulo secundum Danubium in Valachiam, exinde in Bul- 
gariam ad Slatizam, et Passam sub Nissam ceciderunt 


P. 22. 

6970-1462. Procedit czar Mehmed adversus Valachiam et 
fugat Drakulichium Vladam ex provincia. 

6980-1472. Obiit Radul Voivoda Vgro-Vlachorum, et Mehmet 
Passa a czaro mittitur cum exercitu contra Stephanum Voj- 
vodam Moldaviae. Nil tamen obtinuit, imo fugatus est cum 
detrimento et dedecore. 

6982-1474. Pergit Passa contra Scodram, nec tamen eam 
capit; et eodem anno eum Stephanus Moldavus concussit et 
occidit. Eodem, obiit Radul Ugrovlachorum Voyvoda, fuitque 
atrox hyems. Et perit Capes Vlada? per Bessarabam. 


t Data de lună, Mart, o dă altă versiune a Azalelor sirbesti (în Glasnik, 
Lil). 

3 Kiricgi, Mohammed al II-lea. 

3 Vlad Ţepeş. 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 8 


6983-1475. Pergit Hodun-Passa! contra Cara-Bogdan, et 
coeperunt Turcae Ciephu? (sic)?, 

6984-1476. Pergit czar contra Carabogdanum Voyvodam 
et eum perfligit et, rediens, vastavit Ungaros ad Danubium. 


P. 24] 

6991-1483. Bajazet movet adversus carabogdanas arces 
Bielograde et Kiliam, supra Danubium sitas, et capit eas, uti 
et Stephani Moldavi arcem Vinamor 5. 


[P. 25.] 

7003-1495. Obiit Valachorum Vojvoda Calugier, et Radul 
filius successit. 

7016-1508. Moritur Radul Vojvoda Valachus, quo eodem 
anno occidit Dmitar Jaksich Minu Vojvodu Sibiuu (se), 

7021-1513. Mechmet czar occidit Begum Vladam, Vojvodam 
Valachorum, lanuarii 25. 


Ex supplemento scriptoris: 

P. 26.) 

7046—1538. Suliman contra Petrum Vojvodam Moldaviae, 
qui fugit ex terra sua. 

7051—1543. Redit Petrus Vojvoda Constantinopolim, et 
Czar ei restituit Moldaviam, 

7070—1562. Pergit Alexander Vojvoda Moldaviae Constan 
tinopolim et, accepto auxilio a czaro, in suas terras redit. 

7103—1595. Initio huius anni rebellavit Valachorum Voj- 
voda et duxit exercitum suum contra Bdinyum [Vidinum], et 
tunc Turcae, conflatq mendacio quodam, perdiderunt arcem 
bdinyensem et religiosos multos christianos, nilreos. [Expe- 
ditia Turcilor in Ungaria] Sinan Passa vero cum exercitu 
mansit ad Danubium hyematurus. Luarea Becicherecului de 
Turci.) 


1 Soliman-Hadim-Pasa, 
* Caffa. 
8 Suceava? 


www.dacoromanica.ro 


4 CRONICA SÎRBEASCĂ 


Porro, redeuntes Persae, Tartari et Circassii aliique innu- 
meri cum praedis magnis ex Ungaria, expectavit uterque 
princeps, nempe Valachiae Michael et Moldaviae seu Bog- 
daniae Aaron, cum suis exercitibus; in quorum manus cum 
. reduces incidissent, ad internecionem deleti sunt, captusque 
ipse Tatarchan ab iis et missus ab his partibus ad regem 
in Transylvaniam. Hocque facto, agnovit Turcarum czar quod 
Transilvania, Valachia et Moldavia a fide recesserint Turca- 
rum domino. Itaque sequenti anno, nempe: 

7104—1596, Turcarum czar exercitum innumerum movet 
adversus Valachiam, Moldaviam et Transylvaniam, factumque 
est hoc tempore Sultani Murath, qui etiam hac hyeme mor- 
tuus est [nempe ut habet nostrum compendium : 1595, 18 
Februarii. P.] 

7104—1596. [Leventí din Ardeal pradá la Dunáre din 
parte Serbieï.] 

Dein et Michael Vojvoda rebellis collegit exercitum, Tur- 
casque, quoscumque reperit in terris suis, occidit, et pro- 
gressus est contra Ruschik, populatusque combussit eam, 
educens ex ea 700 virgines, pariter viros, mulieres puerosque 
et 700 currus mercium... (sic) ab Giurgevich. 

Dein Orchovo et Nicopoli depopulatus est et combussit. 
Et post festum S. Georgii exiit Pherhat Passa adversus V.a- 
lachiam. Tunc exivere contra Bdinyam 3.000 militum ex Va- 
lachia adversus Hassan Passam, contra quos is, exiens cum 
magna potentia, concussit eos; et Pherhat Passa rediit in 
Ruschik, et deiectus est cum ignominia eX hoc munere; da- 
tum est commando (sic) Sinan Passae. Pherhate autem ab- 
ducto Constantinopolim, caput truncatum est. Et Sinan Passa 
venit in Ruschiuk et transiit Danubium et cecidit prope quan- 
dam sylvam, et Valachorum exercitus, abscondens se in sylva 
quadam, repente exiens, occidit Mustaffam Passam bosnen- 
sem et Hassan Passam, temesvarensem Passam, et Sinan Pas- 
sam ex equo deiecerunt, et dentes ei excusserunt, et duos 
filios consecuerunt et unum abduxerunt, et tres begos mul- 
tasque copias conciderunt. Vesperi a caede cessatum est, et 
Sera nocte aufugerunt Valachi et praedam suam acceperunt 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICI 5 


ex Buchurest et abierunt in Tergovist. Turcae vero, venien- 
tes in Bukurest, invenerunt urbem, et aedificarunt ibi arcem 
circa monasterium SS. Trinitatis, et templum converterunt in 
mesitam. Post haec progressi sunt Tergovistum; Valachi vero 
inde in montes se receperunt, et ibi quoque Turcae aedifica- 
runt arcem, et populati sunt Valachiam, et sine numero 
captivos abduxerunt. Tuncque constituerunt Begum in Ter- 
govisto Mustafam Vojvodam, ex Vuchiternye, et'cum eo ad- 
huc tres alios begos, et sex alibegos et sex millia militum, 
54 tormenta, 810 contas pulveris pirei pro bombardis et 30 
millia aureorum in stipendia. Rediitque Passa in Bukurest. 
Et, redeuntes Valachi, occuparunt rursus Tergovist, et qui in 
eo erant omnes conciderunt milites supradictos. Tunc ergo 
Bassa fugit, ut Valachi eum prosequebantur, usque ad Danu- 
bium. Bukurestum tunc ipsi et Turcae incenderunt, et tran- 
siverunt Danubium. Valachi vero, traiicientes Danubium qui- 
dem, quid repererunt, homines, equos, camelos, armis omnia 
grassantes et arcem Gjurgevich rursus destruentes, omnes 
illic repertos occiderunt. Et ita in terra hac triginta milia 
Asiatum et 20 milia Turcarum et Janichar gladio Valacho- 
rum perempta sunt. Fuit tunc annus 7104-1596 Eodem 
anno Passa per aestatem fuit in Valachia. [Revolta luf Grdan 
Voevod in Bosnia, «in Miksiche et Onogosti». Refusä, in 1597, 
Ianuar, ofertele beguluï. Bátut la Gacskopolye teribil, face 
pace cu Ahmed-Pasa Hadum.] 

7106-1598. Mense Februario transit Achmet Passa Hadun 
per Pristinam, et pergit Bdinyam, et in quadragesima vene- 
runt cum magna celeritate, et ingressi sunt in Tank et noctu 
id occuparunt, omnesque qui intus erant, ad 15 hominum 
milia, gladio peremerunt. 

[Expeditia Serdaruluï in Ardeal. Tatarii ce veniau la iel 
pradá in Serbia.] 

Perexit Serdar in Transylvaniam cum Tataris; dumque 
esset Serdar Passa sub Varadino, Achmet Passa erat Nico- 
poli et, veniens Michael Vojvoda Valachorum, dulcissimis ver- 
bis ad Passam dicebat: «fero tributa Caesari et tibi donum». 
Et Ungari interea traiecerunt in curribus Danubium et, vi 


www.dacoromanica.ro 


6 CRONICA SÎRBEASCĂ 


ingressi in litus, irruere in Passam adeo ferociter, ut aegro 
animo se Passa in urbem receperit, et abstulere equum eius 
ac pecuniam, et milites eius omnes concidere, et simul Pas- 
sam quoque Caramanum devastarunt, vique occuparunt, et 
spoliarunt Nicopolim, Orahovo et Bdiny incenderunt, aegre 
arce remanente. Datique sunt ei 80 currus opum, ne arcem 
devastent, et circumsitos pagos incenderunt, devastarunt, et 
spoliarunt, et trans Danubium uxores, proles et viros abe- 
gerunt. Eodem anno 6 Augusti, qui fuit dies Domini, fuit 
lunae eclypsis. Serdar vero venit Belgradum hyematum. 

7107-1599. Fit Magnus Vezir Ibrahim Passa Diakovich. Is, 
praemittens Ianicharorum Agam Belgradum, Strchi Passam, 
qui erat Sardar, venit et Ibrahim Belgradum, et advenere 
legati ex Transylvania, et a Michaele Voyvoda, et pacem 
fecerunt. Postea vero perrexit Budam et Strigonium. Eodem 
anno venit Michael Vojvoda (sic) cum exercitu et coepit 
Transylvaniam, et vere sequenti ivit Michael et occupavit 
Carabogdaniam, dixitque se regem Michaelem. 

7109-1601. Redeo ad priora. Ante hunc annum (nempe 
7108-1600] praedictus Mina (Micha, Michael) Vojvoda bellum 
fecitin Bogdania cum Vojvoda bogdanico et polonico, et Mah- 
met Passa ivit in Valachos. Transylvani vero conspiraverunt 
ad expellendum Michaelem. Quare, cum iam deberet in duas 
partes pugnare, sperabat se auxilia ex Transylvania accep- 
turum ` verum Transylvani, irruentes in eum, expulerunt eum. 

Postquam pugnatum esset, multique ex Ungaris et Serviis 
cecidissent, Michael Viennam fugit, ad regem viennensem, 
et petiit auxilia contra Transylvaniam. Transylvaniae vero 
princeps pacem cum Turcis fecit. 

In Bogdania fuit Ieremias Vojvoda; antea vero erat Aaronis 
Vojvodae dvornik seu aulicus. Frater vero eius Symeon in 
Valachia dominus factus est. 

Praedictus porro Michael, acceptis a rege viennensi auxi- 
liis, venit in Transylvaniam, et cum eo Cara Herzog, et oc- 
cuparunt Varadinum et arces aliquot, et multa praelia fecere. 
Postea tamen a Germanico Sardar occisus est Michael Voj- 
voda. Iste Michael Vojvoda fuit dominus Transylvaniae, Va- 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ q 


lachiae et Bogdaniae: paulo post amisit omnia, periitque. Filius 
vero eius obsidem agit Viennae hodieque. 

7111-1603. In Valachia fuerunt Vojvodae nunc Simeon, 
nunc Busich cum Scherbano et cum Radulo, et nunc Radul, 
Mihin filius. 

7119-1611. Venit Batori Gabro adversus Valachiam, et po- 
pulatus est christianos, et incendit. Scherban Radul vero 
fugit; veniente autem Radul Mihin, rediit Batori in Transyl- 
vaniam suam. Scherban vero, conducens milites, rediit contra 
Radul Mihinum et expulit eum, Transylvaniam vero saevis- 
sime depopulatus est, aegreque Batori auffugit Cibinium. 
Postea Radul Michalevich Mihin venit cum Turcis; Scher- 
ban vero et Petrasco fugerunt versus Viennam, et Radul 
factus est dominus Ugrovlachorum. 

Antea autem, post Ieremiam, Voyvodam moldavicum, nunc 
Domnya cum filiis, nunc Symeon, frater Ieremiae; post mortem 
autem Symeonis ambae Domnyae cum filiis bellum inter se 
gesserunt, Symeon vero multis vicibus Valachiam populatus 
est cum Turcis et Tataris. Tandem vero venit Stephanus cum 
Turcis. et fecit se dominum Moldaviae. Tunc Bethlen Gabro 
fugit a sua arce et declaratus est quasi rebellis, et dederunt 
ei regnum Transylvaniae. Scander Passa Serdar vero et multi 
Begi cum eo [erant]. Stephanus vero et Valachicus, Mihin filius, 
pergit contra Batorium, et Batorium fugit; quem tunc, repre- 
hensum in porta arcis, caput ei amputarunt, et Bethlen fit 
rex in Transylvania. 


[P. 30] 

7124-1616. Veniens Domnya Voyvodae Ieremiae cum filiis 
suis Alexandro et Bogdano adversus Stephanum Moldaviae 
Vojvodam bis terque post hoc. 

Anno sequenti: 

7125-1617. Ibrahim Passa Memibegovich et Skender Passa, 
et cum his IO begi et Radul Mihinich profligant miseram 
Domnyam, et aliquam partem eius exercitus caedunt et spo- 
liant, et cum ea ambos filios eripuit. Knez Korsizki!, filiam 


* Korecki. 


www.dacoromanica.ro 


8 CRONICA SÎRBEASCĂ 


vero eius abstulit Tartarus, et omnes abduxerunt Constanti- 
nopolin; Domnya autem fidem mutavit, ex filiis vero unus 
in arctum carcerem coniectus est. Radulo vero Mihino de- 
derunt Bogdaniam, alicui vero Graeco, nomine Alexandro, 
dederunt Valachiam. 

7125-1617 finito, et 7126-1618 veniente, exit Skender 
Pascha contra Cosacos in terram lehicham, Minorem Rus- 
siam, et tunc advenit Bethlen Gabro et Radul Bogdaniae et 
Alexander Valachiae; verum non multi ceciderunt, et non- 
nullae palancae duntaxat incensae sunt. 

Postremo venit etiam perfidus Tartarus Cantamir, et po- 
pulatus est Minorem Russiam et 53 millia hominum praeter 
pecora abduxit. 

7126-1618. Vere adveniente, rursus perrexit Skender Passa 
in Casacos, circa festum Trinitatis. Venit Lupul Valachus, 
quondam Peharnik Scherban Vojvodae, ex Transylvania, cum 
copiis paucis, et expellit Alexandrum et omnes eius Graecos 
conscindit et omnes thesauros occupant, et faciunt Gabrielem, 
filium Symeonis, Valachiae principem, eique dant terram Va- 
lachiae; et is advenit Tergovistum Augusti 14 die. [/Votà 
ultimă: Reliqua ad hunc annum sunt turcica, quae ad nos 
nihil, finitque in hoc anno.) 


(Arkiv za povjestnicu jugoslavensku, III (Kukuljevic si Sakcinshi), Agram, 1854.) 


www.dacoromanica.ro 


II. 
PREFATA LUÍ SIMION DASCALUL. 


Cartea ce să chiamă leatopisefl ce [șters] a spune cursul 
anilor si descălicarea țări! Moldovei si vüaja Domnilor. 

După Prefaţa lui Ureche.] După aceaia si eu, care sánt 
între cei păcătoşi, acest Simeon Dascal; — ce el să numeeste 
aici, mai mult să vede că aü amestecat și au turburat istoriia 
decăt au lucrat cevași pentru Ureche Vornicul, carele au scris 
acestea, a vesti că e domn învățat și înțelept, iar acesta și 
neștiutu și slab în minte, precum și Toderașicu Cantacuzinu 
Vel Vist. în Moldova, și alții, bine cunoscănd pe acela, n e -au 
mărturisit, că de multă nestiintá si de minte puţină era acel 
om, precum iar el esuti, și aici că au fost să arată, si lángá 
altele face și aceasta, că ale altora le face ale lui, adecă ce 
au scris Ureache, el zice că aü scris Simeon Dascal] — apucatu- 
m'am $i eu pre urma a tuturora a scrie aceaste povești ce 
intránse spune scursul anilor si viiata Domnilor, väzindu si 
cunoscăndu că scriitorii cei mai de demult, care au fostu în- 
sămnănd aceaste lucruri (ce), au trecut și s'au sfărșit, și pre urma 
lor alții nu vor să să apuce. Vázánd noi aceasta, că să pärä- 
seaște această însămnare, socotit-am casă nu lăsăm acestu lucru 
nesävärsit să! nu să însemneaze înnainte, — carele mai nainte 
de alții au fost inceputu, pre rănd însemnată pănă la Domniia 
lui Vasilie-Vodă, ca să nu ne zică cronicarii altora limbi c'am 
murit şi noi cu scriitorii cei din ceput, sau că doară săntem 


1 În ms.: și. 


www.dacoromanica.ro 


10 PREFATA LUÍ SIMION DASOÁLUL 


neînvätati !. Ci cu ajutoriul de la Dumnezei întăi n e]}am apucat 
a scrie ce-au p[r]iimit si ce aü însemnat alţii. Pentru aceaia 
gändindu si socotind de la inimă ca să pociü afla cu ade- 
vărat acest lucru, să fie deplin, adunat-am izvoade pre rănd 
de i-am împreunat. Si, cetindu izvoade pre rănd, aflat-am si 
acest izvod carele l-ai scris Ureache Vornicul și, daca l-am 
cetit 2, l-am socotit că iaste scris adevăr, însă mai mult din 
cărţile streinilor decăt din izvoadele noastre. Însă numai căt si 
de poveştile, mai largü și diag[i]uns, și mai de scurtu, iar semnele 
sai tocmealele și lucruri cite s'aă făcut intäjri, nule arată 
toate, că poate fi că n'aii știut de toate cronicariul cel lăti- 
nescu să le afle. Iar leatopisátul nostru pute de poveștile ce-[s] 
scrise mai pre scurt, însă le însemneaze toaate pre rănd, măcar că 
Vornicul Ureachie aü scris mai sus cá leatopisátul cel moldove- 
nesc scrie pănă la Domniia lui Petru Voivod, Șchiopul, si de-acii 
s'aü stins. lar eŭ, adunánd izvoade de limba noastră, aflat-am 
izvod de 'nceput, care pre scurtă vreame și toate pre ránd însăm- 
nănd pănă la Domaiia lui Vasilie Vodă [mergea . Pentru aceaia, 
deaca am văzut că lipsesc poveștile și cursul anilor din lea- 
topisätul cel letenesc, a m lipi[t] dintr’ ale noastre izvoade, 
carele am aflat cá [spun] adevár; si me-au adus povestile la 
leatopisätul cel letenesc, carea la locul săi. Carele toate mai 
nainte să vor arăta, careși la locurile sale. Si, toate pre ránd 
chibzuind și însămnănd, am izvodit din toate izvoadele într'un 
loc, și am făcut unul din săvărșit; de care lucru cu mare ne- 
voință am silit să nu râmăe nimic nesámnat. 


Ir, Preadoslovia a descălecării (în) țării Moldovei din ceputul ei. 

Această preadoslovie iaste însemnată de Ureache Vornicul, 
din leatopisátul cel letinesc izvodind, iar preadosloviia lea- 
topisáful[uf] nostru nu am sămnat aicea. 

Vor unii... * 


1 In ms.: reinväfat. 

2 Ms. are: cinstidu, Iar, mat departe, în loc de ecetit»: cinstit 
3 Ms. are: Șichipul. 

+ Urmează ca în Kogălniceanu, 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 11 


[După Martia din post» :] Această poveaste a lui Laslu Crai, 
ce spune cá au gonit pre cesti Tătari, nu au scos Ureachie 
Vornicul din leatopisátul cel leșescu, ci eu Simeon Dascalul o 
am izvodit din leatopisátul cel unguresc; care poveste o am 
socotit, prea seamne ce arată, că poate fi adevărată, 


Notă. lată un document inedit de la Ureche: 

Adică eŭ Urechi Vel Vornic de Tara-de-Jos mărturisăsc că aŭ venit în 
nainte noastră fiiul nostru Vrabie cu carte și cu zapis de la Neaniul fiiul 
lui Drágancea din Furduesti Tinut Covurluiului, cázánd el înnaintea noastră cu 
multă rugăciune ca să să scoată pe dánsul din dabile (dabila iaste o monetă, 
ci are număr de 3 talere!). Pentru care pohtind eă pe dumnealui Mogildea, 
biv Vel Vornic, dregătoriul Ținutului de Covurlui, s’aü făgăduit că-l va scoate, 
însă ca să-i dè lui una parte a sa de ocină din sat Ikestii de pe părăul Lici- 
covul. Deci, după rugăminte lui Vrabie, iată Mogîldea l-ai scos pe dinsul cu 
adevărat de bună voe lui din dabile. Și atunce s’aü întămplat față oameni 
buni, Toader Jura namesnic de Bárlad si Neofit negutitoriul din Bărlad și Avram 
diiacul si Grozav Ciornocus diracul si Marcul din Furduesti. Și l-ai cos 
din dabile, si el i-aü dat toată partea sa de ocină din numitul sat; si el să 
aibă a stăpâni partea sa nestrámutat nici odinioară în veci; și altul să nu să 
amestici înnainte aceștii cărţi a noastre. Veleat nu are nici cum, nidi] luna, 
nié[f] zioa. 


(Bibl. Ac. Rom. LXVII/10. Înlăuntru, originalul slavon.) 


! Adauge traducătorul, din secolul al XVIII-lea. 


www.dacoromanica.ro 


III. 
CRONICA LUÍ VASILE DÁMIAN SI TUDOSE DUDAU. 


... Ce striinii toți priimeaste 
Dei hrániaste și-i cinstiaste, 
Si ceia ce trecu prentr’însa, 
Nu să mai îndură de însa. 
Nu o mai facu lăudată, 

Că o știe lumia toată, 

Ce, pre cătu e indurată, 
Pre atăta fu prădată, 
Pentru multe lucruri proaste, 
Pentru păcatele noastre. 

Ce ne adă, Doamne-aminte, 
Că pre tine-avem părinte, 
Să nu ne lași la pierdzare, 
Ci să ne dai vindecare, 

Că trimiti tárálor pace, 

CÁ toate bune s'or face. 

Ca sët láudámu Măriria 

Si numele si 'ntäriria 

in veaci fără sävärsire, 
Multu pohvälitu peste fire. 
Si, cine nu ne iubeaste, 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 18 


De sárgu, Doamne, le pláteaste. 


Conet preadoslovie. 


Întru multe pofte si gănduri să află cela ce fără lucru şia- 
de, mărturiseaște marele, înteleptulu Solomon impäratu, iar 
cela ce-s pliniaste gindul, ales cu facere bună, de lăudat 
iaste, pentru că firia omenească dentru firia sa este pornită 
a să mută și a să premeni în multe fealiuri. Pentr'aceia dară 
destoinici orăşiani si cărtulari mari oamenii carie lăcuia în 
dzile vechi la cetaatia cea vestită a Athineai, nu le era altii 
lucru zăbava lor fără numai peste toată vriamea a inteleage 
şi a învăța cáte cevai lucru de iznoavá, precum märturiseaste 
şi marele filosof Aristotel, de dzice că toți oameni dentru 
firea lor sántü îndemnați ca slä] știe acesta cuvintü, dară nu 
trebue a-l scăpa, ca s[ä] nu cădem suptü vina greșeli acestiia ` 
ce scrisăm mai sus; zăbovim gîndul nostru pren taină surdă, 
Surdă iaste pre o parte pentru nesimfiria ei, cea den fire 
dată, iar grăitoare iaste pentru deistviia (sic) care ispräveaste 
si să face cinie cuvîntului stätätoriü, fiindii lucru a fireï ne- 
stătătoare. Pentru cá alte fapte pre lume, alte lucruri mari 
fără ființă sántü, iar acestuia, măcar că mijlocul mic este, iar 
mari lucruri arată cu totul a dzice, că tocma și la lucruri 
dumnedzăești, necum pemintești tinde, nu să conteneaște, și 
căte cu “trupul a le vedia nu poate, cu aciasta le află toate 
fără de mijloc oprite. Derept aceia iaste condeiul, și multu 
îl lăudăm, ce, ca să nu ne hulească nestine cum facem dentr'o 
muscă pilă, adecă de un lucru mic mare, lăsăm condeiul, pri- 
cina de'ntáiü, și lăudăm a doa, adecá mintia; cá pre condeiü 
mintia-l poartä, iar nu mestersuguiaste condeiul nemic dentru 
sine, ce povata-l indreptiazá, fár de care el intru nemic nu 
pläteaste condeiul. Iar, să nu iaste de acolo atätarea pentru 
că scriitori mulți sántu, iar infelegátori puţini, si intr'altu 
chip scriü infelegátorii si intr'altu neintelegátorii. lar imbe 
pärtile nemásura iaste periria si orice sävärsit in desert. 
Derept aceia dará, cindu scriem, să scriem nu slovele tru- 
moase, ce să gindim iscusät, cá multi săntu chemați, iar 


www.dacoromanica.ro 


14 CRONICA LUÍ VASILE DÁMIAN 


puțini aleși. Într'acesta chip si nol, cu vreria lui Dumne- 
dzäu si cu indemnaria dumisale cinstit si al nostru de 
multu bine fácátoriu dumnealui Theodosie Dubäu, ce-au 
fost Logofát Mare, si aducändu aminte de toate cáte mal sus 
scrisăm, ne-am apucat ca s[ä] scriem letopisätul fárál mol- 
dovenești, întru carele sănt scrise vieţile Domnilor țărăi Mol- 
dovel. Si izvodul am luat de pre un leatopisät a luf Simion 
Dascälul, carele si Simion Lau izvodit de pre un izvod a lui 
Ureche Vornicul, ce si Ureche lau scos de pre cronicariul 
lesescu si ungurescu, protivindu aláturia si cu acest scurt 
moldovenescü, si asia den toate au scos mai ales, — arätind în 
carel[e] cát scrie, au pre largu, au mai pre scurt, Că acestea 
cronicari, săvai cá sint si striini, de alte tárá, ce ei, fiindu-ne 
vecini de aproape, n'au läsatu a nu scrie ce s'au lucrat si în 
fara Moldovei. Deci si nof, vädzändu cá in t[a ra noasträ in- 
vátáturá foarte putänä sä aflá, pentru lipsa dascalilor, cá, 
necum să fie alte istorii vechi a altor istorici, să scrie viața 
a Împărați și a crai striinî, ce tocma nice viața Domnilor 
fárái Moldovei nu o știm, carele căt si în ce chip au domnit, — 
luați dumneavoastră sama că alții striini mat bine ştiu ce s[ä] lu 
creadză în toate dzilele în tara noastră decăt noi, iar nof, necum 
altele striine să știm, ce niceale noastre nu le ştim, — însă numai 
pentru lipsa dascalilor, precum am arătat si mai sus; pentru 
acesta lucru și eu, nevoitoriul acestui lucru, nu cu voia mea, 
ce cu poronca și învăţătura stăpănului mieu, am silit, ca să 
dia Dumnedzău dup' început să vedem și sfarșit. lar după 
aciastia toate rog si cu siate poftescu pre toţi iubitorii de ci- 
tire istoriilor, la cine să va támpla acest leatopiset, adecä 
scriitori de ani, carele va hi și mai învăţat si mai bine stiu- 
toriu decăt noi la acesta mestersug a scripturilor, de va hi 
undeva și vre o lunecare de greșală, făr de care nu poate 
hi, au den condeiu, au den mînă, sau măcar și den știință, 
unul ca acela au tocmască, au potrivi asch, cà fugită e de la 
noi zavistiia. Si nu să semetascä de acestu putin, cum nu 
ne-am si noi de acestu mai multu, că numai cine nu va scrie, 
acela nu va greşi, iar, cát va scrie, va si da în gresalä]. Că 
cu aceastane cunoaştem noi pămintianii ; iar la sudalmá nime 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 15 


nu-s indeamne sufletul, aducändu-s aminte si unul ca acesta, 
cá el încă iaste om, dei fäcut[ä] fire mai mult spre gre- 
salä decát spre nemerealá. Cá stiü foarte bine cá acesta lea- 
topisetü mai a multi nu le va plăcia, decăt la inimă li-a 
cädia, pentru cá unii stiü intr'un chip si altif intr'alt chip o 
poveaste. De care lucru si de aciia sá cunoaste cá, márgándü 
doi oameni pre o cale, sai tämpländu-sä la rázboiü, väzind 
amändoi într'un chip un lucru ce să făcia, si mai pre urmă 
invärtejindu-sä si despärtindu-sä unul de alalt, nu spun amin- 
dor într'un chip, ce unul o poveaste, altul alta. Încă un om 
singur, de stie o poveaste bine, si nici acela nu o poate 
spune tot pre o cale. Vázindü aceastea toate, și alții nice în 
vreme de acumü nu scrii nime, — eŭ Încă am socotit să rás- . 
pundză pietrile, de vreame ce tac oamenii. Amin. 


Predoslovie, adecă cuvinti innaintia descălecatul [ul] g[a]ràz 
Moldovei. Aceasta predoslovie iaste insämnatä de Uriache 
Vornicul, den leatopisätul cel lätänescü izvoditá, spuindu într’ 
acest[ü] chip... 


De Domniia lui Istratie Dabij[a]- Vodă. 


După Domniia lui Stefánitá, ficiorul lui Vasilie-Vod[ä], stă- 
tut-aü la Domnie Istratie Dabija-Vod(á, Domnu de pämäntu, 
știind rändul tuturor läcuitorilor täräï: giudecata cu dreptaate 
o fácia si, domnind 4 ai, cu mare ginste, s'aü săvărșit in 
Domnie. 


De Domniia lui Ilies, ficiorul iuf Alexandru- Vodă. 


Du[pá] moartia luf Istratie Dabija-Vod[ă] venitaü cu 
steag de Domnie [lieş- Vod[ă], feciorul lui Alexandru-Vod[ä], 
si, deaca s'aü asedzat în Scaon în lași, fost-au bländu si bun 
Dräi, domnind 2 aí p[o]; l-ai mazilit Impärätiia, s'aü dat 
Domniia Ducăi-Vod[ă]. 


www.dacoromanica.ro 


16 CRONICA LUÍ VASILE DÁMIAN 


De Domntia Ducat-Vod[ä], domnind in 3 rănduri rr at, 
vito 7.. 


Íntr' aceale vremi avănd si asupreale multe de la Împără- 
fie, fost-au si färäf cu multu grei. In a doai Domnie, a Du- 
cäi-Vod{ä], cursul ailor 7180, sculatu-s'au Sultan Mahmet cu 
multä mulfime de oaste turceascä, Räsäritul cu totul, si Silim- 
Chiri Hanul, cu multime de Tätari, si Dorosänco, Hatmanul 
Ocrainif căzăcești, ces inchinasle] lor; aü trecut peste t[a ra 
noastrá Moldova, peste toate locurile cu rea oastia, ca izvo- 
răle apei, de n'au scăpat loc să nu fie îmblatu de acei osteani, — 
asea au stropșit peste tot locul. Gap mărsu asupra fürái le- 
sesti, la cetaatia Camenița, si asia, aflănd-o Dr oaste, nici 
înlăuntru, nice afară, si nemic grijită, si avănd știre Leașii 
de multu cum sà gătescii Turcii să le vie asupră, — deacii, 
legăndu-să si tăbărăndu-să pren pregiurul cetăţii Cameniţii, 
9 dzile s'au bătut, și o aü dobăndit. Si ş'au pus oastia sa în 
cetaate, și pen pregiur zămci si bășci, tot au fărămat. Si i-aü 
făcut hotar den Nistru păn ín Siritel, lăngă Buceaciü. S'au 
pus oaste si în Iazlovàtu, cetaate mare și oraș frumos: care 
hotar cuprinde mult loc, cetăţi și oras[e). Si de la luarea Ca- 
menifif începu t[a]ra Moldovei a să impufina si a să pustii 
de mare asupreale ce avea, cu de toate de zaharale multe, 
ce poartă in tot ai, de bagă în Camenitä, si de schimburile 
oștilor ce le ducu de le bagă in Camenifä, și a Pasilor. Nu 
pot ajunge nice cu spusul, nice a scrie cu condeiul, căt greu 
si căt[ă] robie, si dentr'alte pag[u be, fácindu-s[e] săracilor pren 
calele lor, plängere si suspinuri. Lăsăm la giudetul Domnului 
şi Dumnedzăului nostru de mari pedeapse si asupreale; den 
calele lor pustiitu-s'aü tánutul Hotinul, si Cernăuţii, și fänutul 
Iasilor, si Dorohoiul, si Hárlául. 


De Domnia lut? Petreceaico- Vodă, vleato 7181. 


Într'aceia vreame, după ce au mazilit Împärätiia pre Duca- 
Vod{äj la Hotin, si l-au scos den Domnie, datau Domniia 
lui Stefan Petreceaico-Vod á, find om bun de pämintu, de 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DB CRONI Ë ` 17 


boiariu de t[a]rá; au domnit Z af, s'au pribegit la Liasï, dup[š] 
ce au luat Împärätiia cetaatea Camenita de la Leasi. 


De Domnita lui Dumitrasco-Vod[ä] în 2 rânduri; leat 7... 


Dup[ä] ce au pribegit Petreceaico-Vod[äj in t[ajra lesascä, si, 
lásánd Scaunul sáu, venitau la Domnie cu steag de la Îm- 
pärätie Dumitrasco-Vod[ä] si, asedzändus-[e]la Scaunul săi in 
Iași, ficut-au multe asupreale tárái; lacom la avutie, cumplit 
la toate si tuturor fácánd innalt gios; nice un lucru nu era 
asedzat den ceale ce gráia; si în Domniia lui, de'ntáiü, viind 
cu Tätari la Domnie, Lan aședzat în t[a]rá de aü ernat in 
t[a]rá pre căteva fänuturi si multe pràdzi si robii fácut-au 
Tătarăi in t[a]rá; ernándu pre creștini; sau domnitin 2 rän- 
duri 3 anf. Si i-au venit mazilie, si, dupá fapta lui, luat-au 
plată de la Ímp[&]rátie, că s'au sävärsit la închisoare. 


De Domnita lul Antonie Ruset-Vod[ä]; leat 7... 


Antonie Ruset-Vod[ä venitaü la Domnie cu steag de la 
Împärätie; dup[ä] ce aü mazilit Împärätiia pre Dumitrasco- 
Vod[á| dat-aü Domniia lui Antonie Ruset-Vod{ä] si, viind la 
Scaunul săi la lași, find om bun, aü domnit 3 ai, si Lan 
venit mazilie, şi aü dat Domniia Ducài-Vod[a'. 


De al treilea Domnie a Ducät-Vod[ä]; leato 7... 


Domnind Duca-Vod[ä] în [ara Moldovei in al treia Domnie 
şi Serban-Vod[ä]in t[a]ra muntenească în veleatul.... Într'aceia 
vreame mare räzboiü aü făcut Turcii cu oastia nemtascä ; 
sculatu-s'au Sultan Mehmet, Împăratul turcescu, și Cara-Mus- 
tafa-Pasa Vedziriul si Murat-Chiri, Hanul Tätarälor, cu multă 
mulțime de oaste turcească si tătărască, si Duca-Vod[á] cu 
oastea sa moldovenească, si Serban-Vod[á] cu a sa oaste 
muntenească, ş'aii mărsu tot prádándü și ardzănd pän la Beč, 


63473. Vol. IN 2 


www.dacoromanica.ro 


48 CRONICA LUÍ VASILE DÁMIAN 


si acol[o], stándü 30 de dzile impregiurul cetätäi Beciului, cu 
multe mestersuguri si cu multá nevointá bátánd cetaatea Be- 
ciului, multă vărsare de sánge s'aü făcut, fiind toate ostile 
Turcilor lángá cetaatea Beciului tăbărăte. Într'aceia venit-aü 
si Leopol, împăratul nemtáscu, cu a sa oaste nemtascä. Tras-aü 
într' agiutoriü si pre megiiașii săi, pre Ian Sobetchii, Craiul 
lesescu, măcar cá de Turci si de Tátar[i] era mulțime, cá 
nemic n'aü putut sta impotriva ostilor nemtesti, cá, lovindu-s[e] 
Turcii cu Neamtii, fost-aü mare rázboiü şi multă vărsare de 
sánge. Si cu agiutorul luf Dumn[e]dzáü, rámas-aü izbánda la 
Niamti, si Turcii aŭ pierdut războiul, și toate ale sale pre loc 
le-aü lăsat; avutüa împărătească, ce era pentru cheltuiala 
ostilor, toatá o aü pägubit, si curturile, cum aü fostü, cu totul 
le-aü lăsat pre loc, şi pedestrimea lor, vestitii eniceari, pren 
meteredzuri împregiurul cetății Beciului rämas-aü robi Neam- 
tilor. Și multă vărsare de sánge ai fostii păn la cetaatea Ostro- 
gonul, și acolo multi Pagi si beglebei perit-aü, si în Dunăre 
s'aü înnecat, intorcándu-sá înnapoi ostile, de cát aü scăpat, cu 
multe pag[u]be. Duca-Vodfä], viind în t[a]ra Moldovei, la Scau- 
nul său, si întelegànd de Stefan Petreceaico-Vodíá] cum ai 
pog[o]rát in t[a]rá cu oaste legascá si căzăcească, cu o samă 
de boiari de t[a]rá, ce era esiti den t[a]rá în t[alra lesascä, de 
multe greutăți si asupreale, cu îndemnarea lui Ian Sobetchi 
Craiul lesescu pogoräti, iar, den boiarii ce era cu Duca-Vod[ă], 
îl sfătuia să nu vie în t[a]r&, fácándu-sá atätia amestecáturt. Jar 
Duca-Vod[ä], neascultándü sfatul boiarilor săi, aŭ venit in t(a]rá, 
ş'aii mărsu la sat la Domnesti, care sat iaste pe Siret în gios, 
in Tánutul Putnii, sedzänd acolo si, tämpländu-i-sfe] primejdi, 
mers-aii asupra lui oaste leșască si căzăcească si, prindzindü 
de veaste, s'aü bătut păn l-ai dobändit, Si Lan luat de la 
sat de la Domnești, şi l-ai dus in t'alra lesascá, la Ian So- 
betchii Craiul lesescu, şi, fiind acol[o) la pază, s’aü săvărșit în 
tfajra leseascá. Iar Turcilor, luindu-le Neamtii Buda si alte 
cetăți, aii mai avut parte cu Niamtii, cáce pán' astádzi nu 
le jase grija] den oase, nice i-ai mai lăsat Niamtii să oui 
mai d..., pán' întracești ai leato 7202, ce in tot. ai s'aü 
bătut cu dinsit. 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 19 


Intr' acelas an si intr' aceiag vreame, dupá ce s'au bátut 
Turcii cu Neamtiï la Beciu, iarna, pogorät-au den ţara le- 
sascä in t[a]rá Stefan Petreciaico-Vod ä], cu o samă] de 
boiari de t[a]rá, ce era esit in talra lesascä, de multe asu- 
preale; si cu oaste lesascä. Pogoránd cu indemnarea Ian So- 
betchi Craiul legescu, care pusease pre un coun (sic) Cuninschii 
Hatman la Cazaë la Ocraina ; pogoránd si Conenschii cu oastea 
cäzäceascä, si intrándu in Bugeac cu oastia legascá, märs-au 
si den Moldoveani si, prádánd si ardzánd în Bugeac, märs-au 
de au agiunsü aproape de Reani. Íntr'aceia, intorcándu-sá 
Tätaräf de la oaste den fara nemfascä la Bugeac, dat-au pre 
oastea [cáz ăcească si lesascä si pre Moldoveanı. 


[De Domnia luf Constantın-Vodä Cantemir; leato 7193.] 


....Pänälaalpatrule an a Domniei lui Cantemir-Vodá dom- 
nind bine, tinind prietenie cu Serban-Vodá, care, pentru megiesia 
ce avea cu Moldova, cu multă nevointä ausilit Șerban-Vodă de i-au 
scos Domnia. Iară, lipindu-se Cupăreștii pe lingă Cantemir-Vodá 
şi stînd la sfaturile lui, din al patrule an multe amestecături 
între Domnii și între țări [făcut-au Cupárestii], și la multă chel- 
tuială adus-au]; de care lucru pizma și zavistiia nice un lucru 
bunu nu aduce, fără numai pierzare de suflet și unora răsăpă 
de cas(Á, cum să vádzu pre urmă. Că acei priiatini a lui Co- 
stantin Cantemir-Vod[ä], Cupăreștii, adusă pre Cantimir-Vod à] 
pán la atáta, de nu i sá vre hi prilejit moarte in Domnie, 
pren temnitile Turcilor ar hi putredit, iar in urmă ficiorii nu 
pot scăpa de acealea, pentru priiatini săi Cupärestil. Ín Dom- 
niia luf mare prădzi si stricăciuni să făcea färäi cu indem- 
náturile unora de ai nostri de {[a]rà, ce era esit in t[a]ra le- 
sascä. Si Ian Sobetchii, craiul lesescu, cu toată putearea sa, 
in 2 rănduri aŭ venit in t[a]rá: odată au pogorát pe apa 
Prutuluî ...n... Fálcif, cu mare pag u]bá ... răi sau în- 
torsu innapoï ... nit cu mare puteare de oaste sau luatu 
cetaatia Neamtuluï si Soroca cetaatea, si fänutul Cernäutilor 
Leașii il tán, s'au așezat oastea sa în tárgu in Suceava, la 


www.dacoromanica.ro 


20 CRONICA LUÍ VASILE DÁMIAN 


capistea armenească, despre Areni, si în cetaat[ea] Neamţului 
pus-aü oastea lor, așijderea si [in] Soroca pus-aü oaste că- 
zäceascä, Cantemir-Vod[ä] fost-aü om cinsteși la cuvinte si 
cunoscător la giudeate, fäcänd dreptaate tuturor, numai, țară 
findu puţină și stricată de nepriiatinii Impäräfii, fost-ai greu 
și táráf, iar cărmuitorii si purtătoriii de grije fost-aü țărăi 
peste toată vremea; San domnit 8 ani, si s'aü sävärsitu în 
Domnie; si cu cinste lai îngropat la besea...ul Prät 
Necolai în last... la Domnie fiiu-său Antiohie!... 


(Bibl. Ac. Rom., n? 169.) 


Note. Y. Asupra bănăriei lui Istrati Dabija se află lămuriri în documentul 
următor, al cărui original a fost dăruit Academiei Romîne acum în urmă de d. 1), 
A. Sturdza : 

Adecă eii Ghiorghi Zlătariul, tatăl lui Enachi Zlătariul, si nol chiziașii 
lui Enachi, anume David starostia de negutätori, si Tudori Căminariul si Dumi- 
trasco Brasovanul si alți negustori, vr'o trei-dzeci de oameni, scriem si márturisim 
cu cest zapis al nostru cum aü fost Enachi Zlătariul bánar, si aü cádzut la 
mare vini Domniasci la Máriia Sa Ion Evstratie Dabij[a] Voevoda ` pusu-l-aü 
la închisoare in temnitt, si era să dia Máriei Sale lui Vodi 1000 de taleri. Deci 
noi, cu toții, am mărsu de l-am luat in chizäsie din temniti, ca să-s vá[n]dzá ce 
are, să plătiască banii Domnești. Siasia n’aü făcut, ce s’aü sculatsi aü fugit la 
Rascov În tara cäzäceasci, si ni-aü lăsat pre noi pre toți chiziașii la nevoe 
mare despre Máriia Sa Vodi. Noi intr' alt chip n'am avut cum face, ce am 
luat haine si arginturi si vil de a lui Enachi, ce am gásit, de li-am vändut 
si am dat banii Domnești: vándut-am doo falci de vie la Șorogari părintelui 
Macarie ce-aü fost egumen la Golăe, dirept siapte-dzáci de lei, bani de argint; 
care vie iaste între viia lui Șaidir Logofătul si a lui Pant Caciaune starostia, 
Si s'aii sculat Sv[i]ntia Sa si aŭ dat deplin acești bani intra mănule noastre, de 
i-am dat la Domnie. De acum acea vie ca să fie Sv[1]ntiei Saale părintelui Ma- 
carie diriaptă oînî si cumpărituri în viaci, iară alt nime dintru sáminfile lui 
Ghiorghi sai a lui Enachi triaabî să nu mai aibă a întoarce vändzarie noastră, 
căci pre noi ni-aü lăsat la mare urgie Domniaascá pentru vina lui şi aü fugit. 
Si pentru credinţa, cu toţii am iscálit ca să-s ştie, si ni-am pus si pecetile. Si 
eü Strätulat Diacul am scris. 
las, leat 7176, meuaa Nocv. 15 Ani. 
warp “tepopâvaxos xoi movAmtic. 

Az Gavril Clucer martor iscal. 
l'eópttoc () rovAtoa ta ’auréke, 
Az Gavriilii Bărlădian biv Armas. 


Tudorii biv Cämänar. 


www.dacoromanica.ro 


FRAGMENTE DE CRONICÍ 21 


IL Despre Damian se află lămuriri si in documentul ce urmeszä (Bibl. Ac. Rom., 
doc. LXXII/88). Io Duca Voevod B. ma. rapa 3eman AWAAARCEWI dat-am cartia 
Domniei Miale slugii noastre lui Vasilie Damian Vătavul să hie tare si putiarnic 
cu cartia Domniei Miale a opri si a pinia a patra parte de sat de Lămășiani, ce 
sänt la ţinutul Suciavei din tot hotarul, cu tot venitul ce vor hi pre acea a 
patra parte de sat. Caria moșie aceasta o aü fost cumpărat Stefan Braescul 
Comisul de la Ivasco ficiorul Ceausuluî, nepotul Banului Ghiarghe Bălianul, 
şi de la giupăniasa lui Safta, fata Nacului Murgulet și a Mariei fiatei lui 
Cărstiian Logofătul, pentru căci, fiind de ţină Vasilie Vătavul pre Ilinca sora 
Saftei, iaräs fată Nacului Murgulet, aü esit la Divan dinpreună cu Stefau 
Bräescul Comisul, si Domnlia Mia, impreunä cu tot Svatul nostru, am giu- 
decat după obiceaiul dar să întoarcă Vasilie banii lui Stefan Bráescul și sä-s 
fii mosiia, pentr aciaia ca să aibă a opri cu tot venitul, precum scrie mai 
sus. Si nime să nu cuteadze a finia saü a opri peste cartia Domniei Miale. 
Toe mura. 


+ ca a3 FCHAHN Renka. š Ias, leat 7188, Iun. 8. 
Miron Vel Log. 


[Pecete rose.] 


www.dacoromanica.ro 


IV. 


CONTINUAREA MEMORILOR LUÍ RADU POPESCU SI INTREGIREA LOR 
DE UN ANONIM. 


.. Si această întămplare fiind, iar nau venit Ștefan Voevod 
si cu af lor la cunoștință ca să-ș vază păcatu ce aü făcut, 
pentru care Dumnezeu și ciudă mare au făcut de s'au în- 
drăcit Doamna Sa—, și să fie căzut la pocăianie, ci aŭ zis că 
o au fermecat cälugäritile de acoló, împreună cu o cälugä- 
rità anume Olimbiiada, ce era mätus[ä] Doamnif Páuni, sor cu 
mumä-sa. Și le-au pus la mare pedeapsă pe toate, si pe unile 
din mueri de acelea le-ai și spănzurat, iar pe mätusä-sa 
Olimbiiada o au trimis la Batcov la mănăstire, şi o au zidit 
intro chilie, lăsăndu-i numai o ferestrue dei da acoló pită 
$i apă; această pocăință ei, pentru păcatele lor. 

Si nu s'au indestulat Ștefan Voevod de moartea tui Costan- 
din Voevod şi a feciorilor lui, ci încă, fiind Doamna și ginerii 
luf Costandin-Vod{ä] si alti oameni ai lui scäpat, pre ca- 
rele vrea Turcii să-i sloboază să vie în fară, iar el s'au 
sfătuit cu tată-său si cu sfetnic[i] lor, că nu să cade să 
vie în ţară, ci să-i facă surgun. Si au făcut meșteșug cu 
Imbrihor ul, şi i-au înșălat de au dat bani 80 de pungi, 
zicăndu-le că zic Turcii că, de vor da acești bani, îi vor s lo- 
bozi, şi ei în nădejdea aceia au trimis prin casile lor aicia în 
țară, de aŭ făcut cum au putut de au dat acei bani, si des- 
pre altă parte scriia la Imbrihorca să să nevoiască să-i facă 
surgun la Chiutaiu la Anadol; si au fostu cu banii dat si 
surghiunit. 

Într'aceste vremi craiul sfetesc, carele au trecut prin 


www.dacoromanica.ro 


MEMORIILE LUÍ RADU POPESCU 28 


Tara-Rumáneascá cu oastea ce avea längä dänsul și sau 
dus la fara lui la Sfetiia; carele, find scäpat din rázboiu ce 
aü avut cu Muscali la Poltava in tara căzăceasc[ă], si, viind 
la Turci, si säzänd cätäva vreme in fara turceascä, la Ben- 
der, dupe aceia la Dimotiha, iar cu voia Turcilor s'aü slo- 
bozit si s'au dus la fara lui. Carele multä cheltuialä au fäcut 
țării cu merticile ce i să da; măcar cá Turcii au ținut chel- 
tuiala] în seamă la, haraëliü], iar Stefan Voevod n'aü vrut să 
pläteasc{ä nimului de cele ce s'au luat de s'aü dat Sfetilor, 
precum au fost si căcat ce s’aü datla Împärätie si cu altele 
carele le-au luat cu jafuri, si Împärätiia le-ai ţinut in seamă 
la haraci. lar Ștefan Voevod n'au dat niciun ban nimului, ci 
aü rămas tof cu lăcrămile pre obrazu, si altu n'avea ce face, 
für de numai aceia ce au obiceiu neputincios i], de blestemă; 
si ef încă blestema. 

Dupe aceasta Turcii brăileni avănd si pizmá asupra țării 
pentru Toma Spătarul Cantacozino, că venise acolo cu 
Muscali, de făcuse mare pradă, au scornit şi ei gălceavă 
pentru hotaräle ce hotărăsc cu Tara-Rumäneasc[ä] si intra 
cu hotaru în țară, de lua pämänt multu; si din toate hota- 
rále, din toate satele dup[á] margine, pàná aproape de 
oras Flocii, pusese subas de lua vamă ei din bălți. Deč ï} 
Ștefan Voevod au trimis la Poartă de au adus un agă al 
Vizirului cu un ferman de poruncă, ca să tie hotarăle dupre 
cum s'au ţinut mai nainte, să nu treacă mai mult, si de aici 
au rănduit boieri pe Neagoe Stolnic Topliceanu si pe Drăghi& 
Medelnicer Strámbeanul si la Radu Vornic Popescu , de s'au 
dus, iarna, la Brăila și strángándu-sá la cadiiu Brăileni și cu 
boieri, au avut multă gălceavă], însă în cea după urmă au 
biruit boeri țării cu dreptatea ce au avut, si au luat hogetu 
del[a] cadiiu, scriindu-să hotarele cele vechi, ca să fie iar pe 
acolea, şi carte au scris de au gonit si pe subaș duprin sate. 

Intru aceste vremi a Domnii lui Ștefan Voevod, vara, au 
făcut gátire mare Turcii de oaste asupra țări Moreja, care 
o ţinea Venetiiani, de cát-va ani luänd-o ei dela Turci, si, 
strangăndu-să oaste multă, singur Vizir Al-Pasa sau dus 
cu oștile si, mergánd in 40 de zile, toată tara o au luat. 


www.dacoromanica.ro 


24 FRAGMENTE DE CRONICI 


Unile cetăți mai numite și tari avănd innáuntru Frăncii, aü 
stătut împotrivă, ci, cu năvala ce da, în trei-patru zile lua pe 
fiesfte care de aceia. Iar cele mai multe sate, cetät s'au în- 
chinat; si cu mare izbăndă s'au întorsu Viziru innapol. Pre 
carele cu cinste l-ai priimit Împăratu, cum n'au priimit altă 
dată Împăratu pe altu Vizir. Si Venetieni aü rămas rusinat, 
într'atăta vorbe ce au zis, că au atáta si atäta galioane, co- 
răbii si altele pline de oști $i cavaleri de Malta, și, cănd au 
fost pe urmă nici cum nu s'aü iubit obrazul ca să dea ajutor 
ticăloșilor Greci, de la care într'atätea ani luase mare sumă 
de bani, ci Lan lăsat fär de ajutor, de s'au robit mulțime de 
crestin[i] pravoslavniă. 

Dupe ce acestea san făcut, si viind Ali-Pas[a] Vizir 
si, find Caimacan Rachel Imbrihor, care pusese Domnu pe 
Stefan Voevod, nu stim din ce priciná au gráit Vizir ul] 
Împăratului, si l-ai făcut pe acest Caimacan Pasä la Ben- 
deru, trimitändu-l cu olac să să ducă. Care nu multă vreme 
au fost Pasá acolò, ci l-au trimis Vizir[ul] om al lui de Lan 
omorátsi i-au adus capul la Poartá. Pentru care auzind Ste- 
fan Voevod, mare intristäciune au avut, căt acest Caimacam 
il făcuse Domnu și el l-au ţinut în Domnie cát au fost, Iar, 
după ce au perit nădejdea lui, să temea tare de mazälie. 

Ca de acest fel de slăbiciuni ale Domnului Ștefan Voevod 
cunoscănd Mihaiu Spatar, unchi-sáü, și fiind neodihnit om și 
amestecătoriii de Domni, aü început a umbla cu scrisori la 
cuscră-său Mihaiü Voevod, prin mijloc gineri-s áu] Dumit- 
rașc o] Hatman, care era frate lui Mihaiu Voevod, indem. 
năndu-l ca să nevoiască în tot chipul să făgăduiască în 
tot chipul Turcilor bani ca să-i dea Domniia Tárii-Rumá- 
nesti, Si au și umblat destul, dar, unde nu va Dumne- 
zeu, oameni încă nu pot, —că nu s'au întămplat asa, cum 
au vrut Mihaiü Spătar, ci intr'alt chipu. 

Că, vrändu Împărăția să meargă cu osti către Beli- 
grad si știind că Stefan Voevod nu este dreptu Împärätii, 
sä fie spre aceste pärti de loc, decï, cänd au fost leat 
7224, Ghen' o, au venit un Turcu trimis de la] Împarä- 
tie, anume Isuf-Ag à], cu ferman de mazălie și cu veste 


www.dacoromanica.ro 


MEMORIILE LUÍ RADU POPESCU 25 


cum cá au pus Domnu pe Nicolae Voevod, care era Domn u] 
al Moldova, cu a doa Domnie, si lui Stefan Voevod, 
i-au dat vreme in 5 zile de s'au gătit, si lau ridicat cu 
Doamna sa, cu coconii, dei-au dus la Țarigrad, si au mersu 
si tatä-säu împrăună cu dänsul. 

Iar Mihaiu Spatar, find la satu lui la Comleï, întele- 
gănd cum că vine Nicolae Voevod Domnu, și [nu] cuscră- 
său Mihaiu Voevod, (nu) au fugit să treacă la Nemti, iar 
plăiași Lai prinsu şi l-ai întorsu îndărăt. Deci peste căte-va 
zile au venit și cărţile de la] Nicolae Voevod la boeri scri- 
ind tutulor să să bucure, și scriia Spătar Mihaiu să fie 
Caimacan pănă va veni și Măriia Sa. Deci o seamă deboeri 
și slujitori și cu alte gătiri au eșit înnaintea Mării Sale la 
Focșani, și sau împreunat, și cu cinste i-au priimit, și au 
venit cu tot pănă la Buc[u resti. 

Deé la București iarăș mai cu mare cinste au egit cei- 
lalți boeri, și cu toată slujitorimea, si au intrat în Scaun 
cu mare pompă, mutăndu-să de l[a] Domnie iar la Domnie, 
priimind si Măriia Sa pe tot cu drag[o]ste. Iar a lui Stefan 
Voevod Domnie au fost un an și noo luni, 1 7224. 


Domnia lui Neculae Voevod cea d'Zait, 


Si, rámáind Nicolae Voevod Domnu Tärii-Rumänesti, 
s'au temut de Ștefan Voevod că nu-l va lăsa să domnească 
cu pace, ci au făcut pără mare la Viziru si la Împäratie, 
si au dat 1000 de pungi de bani Vizirului, de au tăiat ca 
pul lui Ștefan Voevod, și al tătăne-său lui Costandin 
Stol nic. Și pe ceilalți boeri ai lui Ștefan Voevod, pe Mi- 
haiu Spătar, unchi-său, și pe Radu Dudesc[u], Vel Log., 
iau pus la opreală, apoi i-au trimis la Odriiu la Împärätie, 
de i-au tăiat și pe dănșii. Și aici au adus Turci de le-au 
luat tot ce aü avut, fácánde-lu (szc) mezat, de le-au făcut tot 
bani (szc). Si pe alti boeri i-au ținut Ja opreală, și le-au luat 
avutiia. 

Iar, cănd au fost la luna lui Avgust, intr'o Vineri, lui 
Neculae-Vod š] i-au dat o spaimá, cum cá il impresoará 


www.dacoromanica.ro 


26 FRAGMENTE DE CRONICĂ 


Nemţii, si îndată au purces in murgul serii, si i sai făcut 
zio în Giurgiul, si aü säzut acolo căte-va zile. Apoi iar aü 
venit cu Grecii lui la Buclu'resti si, isindu-i boeri cei de 
țară înnainte, la Făntăna Rad[u]luf Voevod, iarel ca o heará 
sălbatică îndată aü tăiat pe Pätrasc[o] Vel-Dvor[ni]c Breazuia- 
nul, acolea în drum, şi iar au început a pune boeri la 
opreală. Iar feciori Dudescului si cu alții au scăpat în tara 
ungurească, cu mumă-sa, Mariia Dudeasc[a , fata lui Costan 
din Stol[ni]c. ` 

Iar, cănd ai fost la Noem: 14, într'o zi Miercur[i, din 
sus de dimineaţă, aü sosit Barbul Sărdar, fecior Cornii 
Banul, si cu alti boeri de ţară, cu multe catane, si au 
ptinsu pe Nicolae Voevod, si l-au dus în ţara ungurească, 
și aŭ tăiat tot Turcii cát au găsit în Buc u]resti. Apoi, peste 
vre-o săptămănă, iar aü venit un Domnu mare sărbu, si cu 
multe catane, si cu Nemti, în Buc[u]resti, de au șăzut trei 
zile, pănă ș'au luat boeri tot ce au avut și s'au dus boeri 
în tara ungurească. Iar catanile și Nemţii, luînd toate tunu- 
rile din Bucu rești, s'au dus la munte, de au făcut cetatela 
mănăstire la Mărgineni și la Cămpul lung, și au prădat Bucu- 
res til foarte rău si fara, neavánd cine să-i folosească. 

Numai, fiind aici în Buch resti prea-sfintitul Patriiarhu al 
Alixandrii, Sfinţii Sale, făcăndu-i-să milă de țară, au trimis 
cărți la Pașa dela  Giurgiul, cum cá fara piere, și nu este 
nimic vinovată. Paga încă au trimis la Împärätie de au facut 
Domnu pe Ion Voevod, fratele lui Nec[ulae Voevod, la leat 


7225, 


Domniia lui lon Voevod. 


Si au venit cu Ion Voevod un Aschiias-Pasa cu zece mii de Turci 
cálarime, si cu Arnaut multi si Tätari, si au säzut in Buc u resti 
o säptamänä, de au luat tot ce au gásit, prádánd si jäfuind, si 
s'au dus innapoi Turcii la Giurgiul. Tátarii incá s'au dus la 
fara lor, luînd multă sumă de suflete de creștini, lar Märiia 
Sa Ion Voevod, intelegánd de aceasta, s'au milostivit spre biet if 
creştini cei robit, de le-au esit înnainte la pod de piatră, 


www.dacoromanica.ro 


MEMORIILE LUÍ RADU POPESCU 27 


ducánd darur[ scumpe si rugăndu-să la cel mai mare, au 
scos mulțime multă de robi, tot felul de várstá: bärbat, fá- 
mel, copii, — Dumnezeü să-l pomeneasc[ä întru Impärätiia 
Ceruluï. Apoï sá venim iar la cuvántul cel dup[ä] urmä, 

Ducändu-sä Tátari la tara lor cu robi, iar loan Voevod au rămas 
in Buc[u]resti cu o seamă de Turci si Arnäuf, si au început 
a face pace cu Pivodă si cu ghinäral if! Nemtilor. Și aü scos 
văcăritu de vità căte doi orti, si nu au băgat seama legătura 
ce făcuse Ștefan Voevod cu tot archierei, și au mai scos și hár- 
tile de nume de om, care aceasta n'aü fost de cănd pă- 
măntu. 

Apoi au trimis la Poartfäl 12 boeri: pe Mateiü Fal 
coianu Vel Vist., și pe Pană Vel Ban, fratele Doamnit lui 
Costandin Voevod, si cu alte. Si Împăratu, daca i-au văzut, 
foarte i-ai părut bine, si pe tot i-au îmbrăcat cu caftane, si 
au trimis silui Ion Voevod caftan si ferman. Si au intrat Turcul 
cel cu caftan in Buc u]restí la Mart, leat 7225. 

[Scris de Ioniță Log. Soimescu, Logofătul luf Scärlat 
Dragánescu, biv Vel Stolnic, ispravnic de Muscel, la 1792, 
Oct. 4.] 


(Ms. 441 din Bibl. Ac, Rom., fol, 350 si urm.) 


Notă. În legatură cu povestirea Popescului sint documentele ce urmează : 


I 


«Gligorie Pustelmicul Báleanul» dă scrisoare luf  «Ianache Vácarescul Vel 
Agá», «precum sä-s ştie cá, dând dumnealui varul Ráducanul Postelnicul Du- 
descul surori dumnealui, vará-mea Maricaï, niste mosáe zestre la Flocos, pe 
Pasarea, unde, avand sà dumnealui Ianache Văcărescul Vel Agi mogäe den 
preună , îi vinde o moșie pentru schimb. — 17 Novembre 1698. — Martun : 
un Golescu si Toma Cantacuzino, biv vtori L gofät ! 


IL 


f La leatul 7226. Dat-am la Máriia Sa Domna Mariia a raposatulu Dum- 
nealui Costandià Bäl[ä]ceanul niște lăzi să mi le tie: + 1 lada zugrăvită, + 1 
lada albă, + 1 ledijá mai veache, iar zugravit, + 1 scatulcă cu clondire si cu 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. XLV 115. 


www.dacoromanica.ro 


28 FRAGMENTE DE CRONICI 


toc dá peale, + I scatulcä legatá cu fer si iar cu toc de peale, 2 arare. + 
Aceastea tote le-au fost pus Märiia Sa Domna Mariia intro boltă a Mării 
Sale lui bezdadea si acum, viindu eü aicea, mi le-am luat de la bolta Märu 


Sale. Iulie 2 A., a. 7236 !. 
Barbul Bălăceanu. 


IH. 


T Scrisoare mea la mán[a] Mării Sali Domnii Marii a r[á]pusatulut Sárban- 
Vod[ä], cum sä-s stiie, cá me-aü dat Märiia S[a] 4 sepeate cu haine, ca-s le 
aibă de grij[ä] si-s stea la mine; si, cändü im va trimite Máriia Sa Doamnă 
aceast[ä scrisoare a mea, atunce sa aibü a-i darea si eŭ aceaste 4 sepeate, in 
mäna omului Mării Sale, și pentru adevärat[ä] credință am iscälit mai jos, ca-s 
să crează. Mart BA, AT 7197 %, 

f Pärvan Cäm[älrasul®. 


IV. 


T Mariia răposatului Costandin Bál&ceanul, ce aŭ fost Vel Agi. Scrisoarea 
mia să fie de bună credință la cinstită mána Mării Sale mamei, precum să să 
știe că m'am rugat Mării Sale de mie-aü făcut bine de mie-aü dat bani tal. 
200, de acum pănă în doa săptămini, să ama darea Mării Sale, toti deplin 
şi cu mulțimită; si pentru mai adeverită credință am întărit mai jos si cu 
peciatea mia, să să crează. Si am scris eu, lon, si mărturisescu. Mai 19 A., A. 
7218. 

AMariia. 
(Pecete neagră ovală, cu arme?.) 


V. 


[Stefan Cantacuzino dá un act solemn] Marii Sale Doamnei Mariei ce aü 
fostu a luminatului răposatului unchiului Domnii Meale Yon Șărban Cantaco- 
zino Voevod, ca să aibă a (inea si a stäpäni tot satul Betejanii ot sud Ro- 
manaji ..., pentru cá aü fostu al Mării Sale de la părinţi ei, iar Costandin 
Voda Bräncoveanul, precum multe temeinice moșii si scaune boiereşti ale mul- 
tor boiari si pamanteani de feará, au lácomitu a le rádica si a le lua, ca sä-s 
înmulțească si sä-s adaogă veniturile casei, fost-aü luat și acestu satu Betejanii 
al Marii Sale Doamnei Mariei. de l-au stăpănit în silá si Gr de nic! o drep- 
tate. Deci acum, intämpländu-sä mazilie lu Costandin-Vodă și miluindu-ne 
Dumnezeu pă nof cu stapániria Domniii acesti ţări, Domniia Mea n'am lasat 


1 Bibl. Acad. Rom., doc. XII 161. 
* Bibl. Ac. Rom., doc. xLv[72. 
* Bibl. Ac. Rom., doc. XII 235. 


www.dacoromanica.ro 


MEMORIILE LUÍ RADU POPESCU 29 


ca să aibă Măria Sa Doamna Maria această mare strämbätate si să fie înstrii- 
nată de moșia ce o are de la părinţii Mării Sale 1... 


VI. 


f Scrisoarea mea la măna dumnealui vărului Räducanul Dudescul, cum 
sa-s știe că, rămăind dumneaei mamii Neacșăi Dudeascăi, niste zestre nedate 
de la moșu-meii, m'am tocmit cu dumnealor de aŭ mai lăsat din zestre sà 
am lăsat și eü niște bani, tal. 140, care ceream dentr'o rănduial[ă) ce am 
de la Duca-Vod[ä] la dumnealui tata Radul Dudescul. Sá ne am împăcat sà ne- 
am asäzat ca să le dai dumnealor tal. 100, însă m'am rugat sa fie ingáduial[á] 
pin la Sfeti Dimitrie, să l[i] daŭ dumnealor bani far nic[Y] un cuvánt; sé am 
iscălit ca să-s crează. Iun, I A. AT 7204 


Gligorie Bäleanul Post. 


[Vo :] Zapisul Băleanului celui bäträn 2, 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. x11/177: În acest document al sü, Ștefan Canta- 
cuzino hotàreste în favoarea Doamnei la 28 April 1714, putin timp, pufine 
zile, după suirea lui pe tron deci. 

* Bibl, Ac. Rom., XLV/100. 


www.dacoromanica.ro 


V. 
CUM ÎMBLA VELETURILE LA 0 SAMĂ DE ÎNTÂMPLĂRI. 


Cándu au perit soarele de de mult era let 7207. 

Cändu au venit Moscali cet de de mult cu Petru Împärat, 
era velet 7219. 

Cándu au venit Nemtii la Mihai Racovitá Vod, era 
velet 7225. 

Cánd cutremurul cel mare di-aü cäzut Goliia, era velet 
7246, Iun. 15. 

Cänd a vinit al doile ránd Moscalii, au intrat in Ias, 
Avgust 20, velet 7247. 

Si au esit la Oct. 14, velet 7248 !. 


* Bibl. Ac. Rom., doc. XXIV/133. 


www.dacoromanica.ro 


VI. 
GENEALOGIA LUÎ VASILE LUPU. 


Izvod de niamul lui Vasilie-Vodá, cine au fostu sä-s stie 
anume: 

+ Gavril Hatmanul, frate lui Vasile-Voda, sau avut 2 
ficiori: Stefan si Räducanul, holtei, si i-au otrăvit Stefan- 
Vodá Gheorghii, care au scos pe Vasile-Vodá; sa pe un frate 
a mosá mè Arhondi Mironesi, Stamate, ce-au fost Postelnic- 
Mare, holteï, în urma Iorgái Postelnic, iar l-au otrăvit Stefan. 
Voda. 

t Gheorghi Hatmanul, iar frate luf Vasile-Vodă, ce-au 
murit în tara unguriasca la robie, de Stefan-Vodá, la Oradie- 
Mare închisore (sic); sau avut 2 fete: Ilenca, după Ursachi 
Vist. cel bátrán, sau murit, si ficiori n'au avut cu Ursache 
Vist.; o fatà au fost dupá Alexandru Begzadè, ficiorul lui 
Antonie-Vodá Ruset; anume Anita, s'au avut Anita o fatà, 
Zoita, eu Alexandru begzadé, ficior mai mare luf Antonie 
Vodá, in Tarigrad. 

t Marga si Märicuta, iar surori lui Vasile-Voda si lui 
Gavril si Gheorghii, ș'au murit amándoo in Tarigradu. 

t Vasilie-Vodä, incá den boerie au avut Domná pe Tu- 
dosca, fatá luf Bucioc Vornicul, si altá fatá a luf Bucioc aü 
tänut-o Iordache Cantacuzino Vistier cel bäträn, cumnat lui 
Vasile-Vodä, ce sä trag din Buciucesti dumnealor Cantacu- 
zineștii de pe mose. 

t Vasile-Vodă au avut pe Ion begzadè, holtei, șau murit 
in Tarigradu, si pe Domna Marie, au fostu dupá Ragivil in 
fara lesascä, s'acolo au murit, — ficiori n'au avut —, sä pe 


www.dacoromanica.ro 


32 FRAGMENTE DE CRONICE 


Domna Roxanda, fată lui Vasile-Vodă, ce-ai fosti după 
Timuș Căzacul, ficiorul lui Hmil, sau perit la Suceavă; sä 
Domna Roxanda aŭ perit de tălhari la Cetate Niamtuluï, 
şă ficiori n'aü făcut, 

T Iorga Postelnic şi Știuca jăcniceriul şă cu Vasile-Vodă 
së cu frații lui sä cu surorile lui, sau fost tot veri primari. 
Iorga Postelnic aü tánut fata lui Trufandà Visternicul, den fara. 
munteniască sä, murindu Iorga Postelnic, ficiori n'aü avut, sä 
giupănesăi lui i-au făcut parte den bani și odorá, șă s'aü dus 
în fara munteniască la niamul ei. Iar moşăi în Moldova nu 
iaŭ făcut parte, că moșăile tote aŭ rămas la surorile Iorgăi 
Postelnic, Cherata, Zanfira sà Alexandra, sà la alti nepoți a 
Iorgăi Postelnic. lar mosä-mè Arhonda Mironiasa aü fostu 
nepotá de vară primare luf Vasile-Vodă, șă cu frații lui sà cu 
surorile lui; sá Iorgäf Postelnic cu surorile lui, sá Știucăi Jácni- 
ceriul, iar nepotá de vará primare mosä-mè Arhonda Miro- 
niasä. 


T Stiuca jácnicerul aü avut un ficior Enache, s’au murit 
holtei. Mosä-mè aü avut un ficior Andronachi, ce-aü fostu 
Postelnic al doile la Ghica-Vodá cel bátrán, s'aü murit holtei, 
$š o fatá Safta, ce-aü fost dupá Sava, ce-aü fostu neguttoriü 
si Vamäs-Mare, s'aü murit; sà ficiori n'aü avut. Gap avut. 
iar o fatá, pe maicá-mé Marie, ce au fostu dupä tatä-mieu 
Ionasco Ghindä, Cluceriul. Să-s stie sä aceasta, c'au avut 
mosá-mé Arhonda si alt frate, pe Neculce Vistiernic, tatul dumi- 
sale Vornicul Ion, insä frate dintru tatá, iar nu sä de o mamá; 
care sá trag tote mosäile dispre mama mosä-mè, vará pri- 
mare lorgăi Postelnic; unchiu-mieü Neculce nu încape la 
mosäl, — Dr de niamul ce să va trage di pe Vasile-Vodă si 
di pe Iorga Postelnic; agea am audzät sä știi den gura mo- 
sá-mé Arhondii si a maicá-mé Marii, sä tin minte. Care sä 
dovidescu sä cu scrisorile. 


fla Stefan Ghindă biv Postelnic. 


T Aü maï avut Vasile-Vodä un ficior, pe Stefan-Vodä, cu 
Domna Catrina Chercheza; care aü fost si Domnu in Mol- 


www.dacoromanica.ro 


GENEALOGIA LUÍ VASILE LUPU 83 


dova; s’aü murit holtei aprope de Tighine, mergändu la 
Azac. Care sînt tot ingropat la Treï Sfetitele 1. 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. 26/V. Iată citeva observaţii asupra persoanelor 
pomenite în această genealogie. Un document din 1654 menționează 
pe Andreias biv Vel Medelnicer, ginerele lui Gavril Hatmanul; Ur:ca- 
riu XXIII, pp. 241—7. Gheorghe Hatmanul are pe Maricufa, care se 
mărită cu Necula Vamesul (Urechiă, Biserica din Cetatea Neamf, in An. 
Ac. Rom, XI, sect. ist, p. 148) In sfirjit, la 20 April 1678, un docu. 
ment emanat de la Nicolae Racoviţă Vel Logofăt si Miron Costin biv Vel 
Logofăt, si dat lui Ioan Racoviţă, Mare-Spütar, se ocupă de moșia Grecii, 
dată lui Vasile-Vodă, la nuntă, de Gaspar Gratiani, cedată apoi de Domn 
cumnatului sii Dumitrașco Iarali, Clucer-Mare, soțul Margäi, sora sa. După 
moartea Margăi, ni spune documentul, satul ajunse în stăpînirea unei nepoate, 
Anita, fata lui Gheorghe Hatmanul, care se mărit eu Alexandru, fiul lui 
Antonie-Vodă Ruset; Bibl Ac. Rom., doc. LXIX 134. Pentru satul Grecii, 
mai vezi un alt act, din 23 Mart 1671, în Urechiă, Miron Costin, Opere com- 
Zlete, I, p. 748. 


63473. Vol. IIL 8 


www.dacoromanica.ro 


VII. 


EXTRASE DIN LETOPISÁTUL PRESCURTAT DIN 1721-4. 
A. 


Cinstite si iubite cetitoriule. Íntru acestu litopisät, carile il 
am de pe litopisátul răposatului Nicolai Co(n)st(and)in biv 
Vel Logofăt, cetind si pri acela si pri acesta, în multe iocuri 
vei afla voroava si însămnărili intr' alt chip, mai ales la nu- 
mărul anilor. Întti, la aciala, la predoslovii, scrie că marile Moisii 
aŭ scris letopisátul lumii cel de la Zidire Lumii după 2400 de ani; 
iar eŭ am aflat că după 4024 de ani s'aü scris acel letopisät, 
adi[cá] Carte Facirii; de careînsus dragoste ta, puind ostineli, vei 
afla adivărul. Socotești dar, iubitoriule, că acestue îi umblă 
veletul 7240 de la Zidire Lumii, iar de la Întrupare Dom- 
nului Nostru lisus Hristos 1732 au purces; si de la Moisă 
pănă la Hristos au fostu 1385. Socotind cei 7240 ani, 1485 
de la Moisá pän la Hristos, și de la Hristos 1732 pănă într’ 
acestu anu de acum, iată dar că rămăn de la Zidire Lumii 
păn la Moisă 4024 de ani. Așăjdire și într'alte locuri multe 
alunicături vei afla, carile nu s’or potrivi cu acesta; nu de- 
fáimez, numai în minte it aduc ca, cetind într' amändoi, să 
nu ne da! pre noi defâimării. Asäjdire, cunoscánd si a noastre 


www.dacoromanica.ro 


EXTRASE DIN LETOPISÁTUL DIN 1721-4 88 


gresale, mai ales din condeiü, rugăm să las ertării, cá nu 
înger, ce ruca brina, adică mänä de färnä, — aü ostinit: ce- 
testi dar cu buná sänätate si priimesti cu dragoste a noasträ 
ostinială !, 


1 După ms. 123 al Bibl. Ac. Rom., fol. 3 V9.—Nu putem atribui compilația lui 
Neculce însuşi, de şi anul cînd a fost scrisă această observaţie e tocmai acela 
cînd își scria cronica, pentru mai multe motive: Neculce nu vorbeşte în Pre- 
cuvintarea sa de redactarea unui corp propriu de cronici, ci de continuarea 
ultimului corp costinesc ` avem un manuscript datat prin anul de la Hristos, 
prin Domnul de petron si episcopul ce pástorià la Roman, ms, cuprinzind 
compilația şi totuși anterior lui 1732; stilul adaoselor, cu adresele repetate 
către cetitor si citafia slavonă din Scriptură nu e allui Neculce. Totuși, men- 
tionind în Cuvinte anecdota calului lui Barnowski, care se a//Z în Miron 
Costin, ca neexistind acolo — enumai letopisetul de aceasta nu scrie nimicä, 
iară Oamenii așa vorbesc, că aŭ apucat unii dintru alții», ar resulta că el a 
avut letopisetul lui N. Costin în această formă prescurtată. Pentru această com- 
pilajie, v. Zsz. Zi. romîne, I, p. 269 si urm.; II, pp. 107-8. Locul, cu data 
de 1724. si in în Uricariul, XXIV, pp. 352-3. 


www.dacoromanica.ro 


B. 


Undea iaste si pănă astăzi acea sfli]ntä bisearicá. De multe 
ráscoale ce s'aü tämplat acestuí pámint, pentru a noastre 
cumplite păcate, aü fost sosit pănă de a să răsipirea; si, 
väzindu-o acel de mai sus pomenit chir Calistru, episcopul 
Rădăuţilor, fiind indemnat dintru a Sfintului Duhi puterea, 
dinpreună cu dumnealui Dimitrie Macriï, biv Vel Ban, sta- 
roste de Cernăuţi, socotind că aste de obște a färäl, precum 
mai sus san scris cá sănt dáruití banii de Sultan Murat 
Tăutului Logofătului, carii bani aü fost a täräï noastre, n'au 
lăsat-o la răsipă, ce de a sa bună voia, împreună cu toată 
cheltuiala, aü acoperit-o și, pre undea au fost și răsipită, o 
aŭ „dres si o aŭ tocmit, în zilele prè-luminatulut Domnu Ion 
Mihail Racoviță Voevoda, în anii de la Adam 7229, luna 
Mai 12 zile. Care vrănd să adeverești, iubite cetitoriule, ci” 
teaște pre păretele pre zidiul bisearicii, că vii afla scris că 
bisearica sau zidit în anii 7007, în zilele lui Stefan-Vodă 
cel Bun, cu cinci ani mai înnainte de Domniia lui Bogdan- 
Vodă. Care vederea arată adevărul t, 


1 După ms. 53 al Bibl. Ac. Rom., fol. 73 V9-4. 


www.dacoromanica.ro 


C. 


Si s'au agiunsu si cu Bator Jicmont, craiul ungurescu, si 
cu Rodolfu, Împäratul nemfáscu, si s'au rădicat cu oști un- 
gurești si cu Munteanii si cu Moldoveanii Mihai-Vodä, și s'au 
făcut in Tara-Munteniascä si în Moldova mare sunet de 
arme. Cá Aron-Vodă, fiind într'un cuvánt cu Bator Jicmont 
si cu Mihaï-Vodä, sä vädisä si la Împärätie umbletele lor. 
Au întàles Aron-Vodä, cum au märsu poroncă la Hanul să 
margä cu oaste sá prade fara Moldovii si Tara-Munteniascá, 
si să le supuia iar supt ascultarea Impäräfii Turcului, si in- 
datá aü trimis Aron-Vodá la Bator Jicmont, craiul ungurescu, 
si la Mihai-Vodă, Domnul muntenescu, de i-aü trimis oști 
intru agiutoriü, si au bätut pre Tätaru. Insä Hanul cu Tä- 
tarăi au fost viind cu dobändä din tara unguriascä. Cat mai 
dennainte vreame intrasá preste munții legesti in tara ungu- 
riascä. Si li-au luat Aron-Vodá toatá dobánda ce luasá dela 
Unguri. 

Iară Bator Jicmont să ţinea stăpăn țărăi Moldovii, cum si 
Täräi-Muntenesti. Iară, aceaste lucrăndu, iată Stefan Răzvan, 
Hatmanul luf Aron-Vodá, au scris pre taină la Bator Jicmont, 
craiul Ardealului, precum Aron-Vodă să cearcă pre taină 
la Turci să-ș tocmascä lucrul despre dănșii. Și îndată Bator 
Jicmont aü trimis oșteani aleași de au luat pre Aron-Vodá 
$i l-au dus, cu totul ce au avut, în tara unguriască, legat; 
si l-ai închis in cetatea in Alvinciu. Și acolo l-au ţinut pe- 
depsit pănă aü murit. lar în locul lui au pus pre Stefan 
Răzvan, Hatmanul, Bator Jicmont de la sine!, 


1 După ms. 53 al Bibl. Ac. Rom., fol. 107 V9-8. 


www.dacoromanica.ro 


VIII. 
LOCURÍ PUTIN CUNOSCUTE DIN CRONICA LUÍ NECULCE. 


A. 


lară pentru Aron-Vodă așa să povestește din om in om 
cum, fiind el de niamul lui Moldovan, de aici din Moldova, si 
slujind la un Mitropolit anumea Nicanor, fiindu-i nepot Mi- 
tropolituluf, si acel Mitropolit fiind ctitor la mänästirea Aga- 
piia cea veache din Dial, si mergea de multe ori Mitropolitul 
acolo la mănăstirea de si sedea, fiind ctitor. Iar, fiind cu 
dănsul Aron-Vodä, de multe ori eșiia fără știrea unchiu.sáü 
Mitropolitului afară la o mănăstioară de călugărițe, afară din 
munte, ce era pre mosiia mănăstirii, ce să chiamă Hilioara; 
acolo eșiia la primblare. Si așa, esind Aron-Vodă într'un ránd 
la primblarea la Hilioara, şi întorcăndu-se la mănăstirea, nu- 
mal ce s'aü tälnit cu unchiu-său Mitropolitul, mergánd și Mi- 
tropolitul de la mănăstirea la moșiile mănăstirii. Si, tálnindu-s[e] 
la un locu, undea iaste drumul tăiat în piiatră cu ciocanul, și 
văzănd Aron-Vodă pre unchiu-său Mitropolitul Nicanor, de 
frică aŭ fugit drept la dial pre după o stáncá mare de piiaträ. 
Si, după ce aü fugit, nu s'au mal întorsu la unchiu-sáü Mi- 
tropolitul, ce s'aü dus in tara unguriască, și din fara ungu- 
riascá s'aü dus la Țarigrad si, apucándu-s[e] la oameni mari 
de aü slujit, si zäbävind acoló cătăva vreamia, apoi au eşit 
si Domnu in Moldova. Si, acolo undea s'au intimpinat cu Mi- 
tropolitul Nicanor, la drumulacel täiat in piatrá cu ciocanul, 
aŭ pus de aŭ săpat întru o stáncá de piatră mare, făcănd si 
sámnu de-asupra stáncii, undea au cálcat calul cu piciorul; 


www.dacoromanica.ro 


CRONICA LUÍ NECULCE 29 


scriind si istorie pre stáncá, — care acum de multimea anilor 
nu să poate ceti să să infäliagä cum cá aŭ fugit. 


Asa dă anecdota ms. 53 al Bibl. Ac. Rom., fol. 108-8 Vo, În ms. 112, fol. 
196, povestirea e pe alocurea deosebitá saü adaosá: 


Aron-Vodá, aşa vorbáscu oamenii bătrăni si călugării de 
la mánástirea Agapiia... cea veche din dial, find mänästirea 
zidită cu cheltuiala si agiutorul Doamnii Elenif a lui Petru- 
Vodä Rares, care Doamna Eleana aü fost fatá luf Despot 
craiului sărbesc. Deci, cu cheltuiala Doamnii Elenii și prin 
osteniala acelui Mitropolit s'aü zidit mănăstirea Agapiia în 
dial, precum s'aü zis, Si, fiind și Mitropolitul... Avănd dra- 
goste cu o călugăriță tänärä.,. Deci Mitropolitul să fie bătut 
pe nepotu-săii, Aron-Vodă, [care, vind Domn], să fie prinsu 
pre unchiu-säü, pre Mitropolitul Nicanor, si să-l fie făcut 
hadămbu, să-l fie scopit; căruia Mitropolit îi iaste mormăntul 
la mănăstirea in dial, și sai fost săhăstrit, luund shimä si 
zicăndu-i din shimnicie Nil; care asia scrie pre piiatra de pe 
mormánt: Shimnoje Nil. Iar acolo unde s’aü tälnit Aron-Vodá 
cu unchiu-sáu Mitropolitul, au pus de aü sápat o stáncá 
mare de piiatrá, scriind si istorie pre piatrá, si de asupra 
stăncii încă aŭ săpat, ca să s[ä] cunoască pe undea au fugit; 
care aceaste seamne sănt de să văd și pănă astăzi, și să chiamă 
acea stăncă de piatră Piiatra lui Aron-Vodă!. 


1 În acest manuscript, forma si a celorlalte Cuvinte e mai pe larg și chiar 
a cronicii. Cf. fol, 202 V°: «Mihalcea Hincul, ce fuseasia Sărdar». La sfirsitul 
secolului al XVItes aflăm, tocmai la Agapia Veche, un «Nicanor biv mitropulit, 
ermonah Serafim» și alţii, dînd un document; Bibl. Ac. Rom., doc. Lxx/166. — 
Cf. Buciumul român, I, pp. 17-18, 548-9. Mitropolitul Nicanor, fost episcop 
de Roman, se întimpină ca Mitropolit tocmai după Aron-Vodă, în urma lui 
Mitrofan. V. Ae/afisle cu Lembergul, Y, pp. 75, 112-3. 


www.dacoromanica.ro 


B. 


În ms. 112, în cursul Cronicii, aflăm următoarea povestire, fol. 128 V0-9, 
despre Duca și fratele lui: 


Duca-Vodă cel Bătrăn, fiind de oameni de gios de niamul 
lui, de la Rumele, din țara grecească, după ce au luat 
Domniia aicea în țară in Moldova, au vinit stăpănul luf Turcul 
Spahiul cu ferman impärätescu la Duca-Vodä, de i-aü cersut 
dajde, după obiceaiu ce au spahiii de iau de la oamenii săi 
pre izvod de la impárátiia de cäfiva ani. Si, după ce au 
vinit Spahiul, Lau cinstit Duca-Vodă și i-au dat haine, şi la 
masa lui cea Domniască încă l-aü pus de au șezut cu dánsul. 
Deci Turcul avănd voia a grăi înnainte Ducăi-Vodă, W zicea 
în limba lui turcească: «Efendi, Efendi, blem la Rumele», 
iar Duca-Vodá îi răspundea: «mergi tu, dar eu nu vol 
merge». Si tau dat Duca-Vodá tot ce i sá fácea dajdea, si 
maí mult decát i sä fácea, si asia Turcul s'aü dus la Rumele, 
la fara sa. 


www.dacoromanica.ro 


C. 


Duca-Vodá avea un frate mai bäträn decät dánsul, si-l 
puseasia Vames-Mare, si numele luf era Cärstea, si asia era 
de fudul cä, cänd mergea pin tärgu, nu vrea sä-s ia slicul 
innaintea nemárul, iar nici negufitorii, nici cei proști, dacă 
l-au văzut că nu-și ja șlicul, nici iaf nu-s lua islicele înnaintea 
lui. Apoi el san dus și s'au jeluit frátine-sáu Ducä-Vodä 
că nu-l cinstescu negutitorii să-ș ja slicile; apoi Duca-Vodă 
Lan întrebat, el ia-s șlicul; iar el au zis că nu-s ia; iar 
Duca-Vodă i-au zis: «pas pre uliţă și-ți ia slicul, și apoi, 
dacă nus vor lua ial slicile, vin de-mi spune mie, că știu 
eu ce oi face». Deci el au și purces pre uliţă, precum ii 
poroncis[e] frate-său, si au început el a-s lua slicul întăi, iar 
neguțitorii, văzind, sau şi sculat în picioare şi au început 
as lua si iai șlicele si a i să închina; şi apoi au mersu la 
Duca-Vodă şi i-au spus cá, luundu-si el slicul, is iau si 
negutitorii islicele innaintea lui. Atuncea Duca-Vodä au zis 
că, dacă va cinsti el pre alții, l-or cinsti şi pre dănsul alții, 
măcaru cá iaste frate de Domnul. 


1 Mai întîlnim în unele mss. de cronici adause ca acestea (in ms. 104 
al Bibl. Ac Rom.): 

«Măcar cá firești lucruri sint aceaste cutremure, cînd să prilejesc, iar să 
poate zice cá arătare si seamne reale sint cutremurile viitoarelor vremi, precum 
şi atuncea aŭ arătat acel cutremur multă vărsare de singe si prada Turcilor 
pre săracă Moldova, pre alte părți crestinestf, — precum vom arăta Ja locul säü 
pre riud. Pricina cutremurului din ce să face, pămîntul să cutremurá de multă 
umezeală. De vei vrea »á ştii deplin, — ceteaste la bogovlie, că vel afla» (fol. 169) 

La Bogdan-Vudă: «Întru acest an mare cutremur de pamînt aŭ fost în 
Țarigrad ,.. Pre aceaia vreame s'aii ivit si acel vestit Techil izvoditoriul legii 
turcești... Pre aceastas vreame aŭ venit Hanul Crimului cu osti asupra No- 
hailor .,.». 


www.dacoromanica.ro 


IX. 
ACTE RELATIVE LA CRONICARUL IOAN NECULCE. 


A. 


La Mihai Racoviţă se infätiseazä «lon Neculcia, ce-aù 
fostu Hatman, si cu mare jalob[4] au jeluit înnainte Domnii 
Meale pe dumneaeï Iliana Hätmäniasa răpăosatului Ion Buhuș, 
ce-aü fostu Hatman , pentru 314 lei, < care bani aü avut orán- 
duiff Ion Hatmanul cu pecetluit'de la Domnie Sa Dumitrii 
Cantimir Vod{ä], să-i dia Buhuș Hatmanul din niste orän- 
duiali ce-ai fostu strángándu la Ținutul Romanului, înnainte 
Moscalilor», și din care o parte rámásesela Buhuș. «Si, viind 
Moscalii, aŭ fugit Hatmanul Buhuș în fara unguriască si, 
ducăndu-să si Ion Hatmanul cu Moscalif , după întoarcerea 
lui Neculce moare Buhuș. 

Se numește—pentru a cerceta afacerea, o comisie, alcă- 
tuită din Darie Donici, Ion Sturdza, Constantin Costachi Vel 
Spătar. Buhușoaia pretinde «că ia nu știe nimic să fie rămas, 
nici un ban, dintracea orănduială, la dumnealor». «Deci 
dumnealor au chemat pe Dumitrașco Mustia, carele aii fostu 
pe atuncia diiac la Buhuș Hatmanul, să dé sam(ă] pentru 
feciori carii au fost pe la ocol. Să dia samă de acea rămă- 
sità sau să giurea Mustea cum nu știe nimic nici de feciori, 
nici au găsit niscai izvoade de sama feciorilor. Si asia s'au aflat 
doi feciori de aciia carii au strănsu acea oränduial[ä], anume 
Sturdzea feciorul lui Todiaritá si Ion Copilul, și, întrebAndu-i 
iară, ei au dat samă că s'aü dat sama la stäpänu-säü, Ion 


www.dacoromanica.ro 


ACTE RELATIVE LA NECULCE 48 


Buhus Hatman, de cát bani aü stránsü din Tinut, numal, 
izvoade ce aü avut, s'aü prápádit cánd aü cázut la robie la 
Tatari. Iară, cát ar hi mai rămas räm{äjsitä in Dout, aŭ fostu 
luat cîteva vite, trăsură pentru bani, si, dánd Moscaliî, oan 
apucat să le vándzá, și o samă de vite si li-aü luat oamenii 
înnapoi, iară unile aŭ murit si de boală ; altele li-aü luat si Tä- 
tarăi, cănd aü prădat după Moscali. Deci întralt chip nu 
i-au putut creade, ce i-ai giudecat dumnealor să margă acei 
feciori împreaună cu Dumitrașco Muste, să giure preacum nu 
ştii nimic de ar hi rămas niscaiva bani dintracea slujbă 
la Buhuș Hatmanul, sai niscaiva vite dintr’acialfe] de trä- 
sură, sai, pentru izvoade, precum san prăpădit de Tătaru; 
și, giurănd, să aibă pace. Deci Dumitrașco Muste diiacul 
si cu Ion Copilul aü giurat într'acesta chip, precum ni-aü 
arătat și mărturie de la Vornicii de Poartă, carii i-au dus 
la sfănta besearică ; iară Sturdzea n'aü vrut să giure pentru 
60 de lei, carii aü zis că i-au fostu dat mai pe urmá decia 
li-au luat sama, că nu ştie nici el, la Buhuș au rămas acei 
bani, 60 de lei, ai fost-aii luat niscava bani cu datorie, să 
dia pentru acea slujbă». Boierii hotăresc «să dia pace Ion 
Hatmanul îi Buhugoae și de acei 60 de lei, precum nu s'aü 
luat sama nici altor zlotași, carii aŭ fostu atuncia». Cit s'a 
luat, e bun luat, «iará, căt aü rămas rămășiță, nime n'au mai 
strănsu nimică, nici Domnifa) Sa Niculae-Vod n'au mai sälit 
pe nime, după cia aü vinit după Moscali cu Domnie, să isto- 
vască acea rămășiță, — căci, tämpländu-sä de au avut alții si 
mai multi bani oränduiff să ia dintru acea orănduială, toți aü 
rămas pägubasi, fiind mare pradă și urgie a luf Dumnedzeu 
asupra acestui pămăntu la acele vreami cumplite», așa încît 
poate riminea păgubaș și el, Neculcea. I se iea deer «pece- 
tluitul» și cartea de judecată anterioară. — lași, 17 Decem- 
bre 7229!. 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. rLxxil/111. 


www.dacoromanica.ro 


B. 


Adicä eü, ermonah Varlaam Ursachi, sin Dumitrasco Ursachi 
Stolnicul, facem stire cu acest adeavárat zapis al mieü la mána 
dumisali uncu-miù Ion Niculce biv Vel Vornic, precum, de 
nime silit, nicí asuprit, ci de a mé bunä voia, am vändut 
dumisalea a mé driaptá ociná si mosie: un sat intreg, anume 
Priporenii, ce iaste in Ținutul Dorohoiului pe apa Im, cu 
taruluf acestuí sat l-am vändut dumisale drept doi sute leï. 
Care această moşiia mi să trage miia de la moșii strămoşii 
miel, Iordachi Cantacuzino cel bătrăn, care iaste şi dumisale 
unchiului Ion Vornicul mos; si, hiindu-mi dumnelui miia 
nigm mai aproape, am vändut dumisalea, si, cándu am 
vándut, am intrebat si pe nepotul mieu de sorá, anume 
Vasile sán Costantin Silion, si el n'au vrut sá cumperia, si 
mi-aü fácut dumneluf platá depliná. Si aceastá tocmalá s'au 
făcut dinainte a mulți boeri, carii mai gios s'aü iscálit; si 
eu pentru mai mare credința singur cu mána mè ain iscälit. 
Let 7251, lun. 22. 


Ermonah Varlaam Ursachi, 


Iar, de s'ar tămpla să ies[e] acest rău, să aibă dumnalui 
altă moșie, den moși mele, a-ș lua. 


lordache Balş Vel Ban. Costandin Balş, biv Vel Pak. 
Constantin Serdar (?), biv Vel Pit. 
am scris zapisul. 
Neculai Post. Toder Neculcea, Vel Vist. 
Stefan Catargiu (?), Vel Vist. 
Gavril Pitar, Vornic glotnit. 
Ion Gram. Hur[muzaki?]. 


www.dacoromanica.ro 


ACTE RELATIVE LA NECULGE 45 


Cu acest zapis au fostu cumpărat dumnealui Vornicul Ion 
acest sat; apoi i-au intorsu Vasiliia Silion banii. Și eu am 
schimbat cu Vasiliia Silion; si au rámas la mine satul acesta, 
cum zapisul ce mi-au fácut Silion aratä. 

Sturdzea Vel Log.: la mine au rámas acestu satu. 


[Foaie adausä :] 


+ Ion Neculce, biv Vornic, fäcut-am scrisoare mé la mána 
dumisale nepo[tu]luf Vasilii sin Silion, precum mi-aü întorsu 
dumnelui bani ceia ce-am dat eü lui Ursache Varlam cálu- 
gărul pe un sat anume Priporeni, ce este pe Jijie, si zapisul 
ce mi-aü făcut mie la mänä călugărul Ursachi. Si un ispisocu de 
la Gligore-Vodă pe cel sat, pe Priporeni, nu i lam dat, ne- 
hiindü mai indämänä; dar să am eu a ile da, si el sá-m dé 
scrisorire (sic) mè. Pentru credința am iscälit: 


Joan biv Vornicul!. 


! Bibi. Ac. Rom, doo, 51 XII. 


www.dacoromanica.ro 


X. 
0 DESCRIPTIE A TERII-ROMÁNESTI '. 


Neamurile ce aü stăpănit aceast{ä] țară mal nainte s'acestea 
ce acum de unde aü venit. 


(Bonfinie. El mat nainte de Dachi şi Gothi lăcuitori acestor 
Jocuri era niște neamuri ce le zicea Gavrisfi şi Ghestoboft, 
lar după acestea Dach! şi Gottht, si să numea far aceasta 
Dachiia, fiindu impreunat[d] cu... Dachia să numește) Transil- 
vaniia, (Zara-Romäneasc[ä,]) Moldova, Basarabiia, ce-i zic Bu- 
geac, unde stăpănesc Tătari. 

Uni istornici Misiia o numesc; aceast[ä] numire o are far[a] 
särbeasc{[ä]. Pe aceşti Dachi si Gotthi au supus Avgust 
Chesar, precum si alte locuri si împărăţii aü supus supt 
împărățiia lui, cănd s'au născut Măntuitoriu Lumii Hristos, 
fiiu luf Dumnedzeü, pre pámánt. 

Duplä] Hristos ani 88, impárátind Roma Domnichiian, s'aü 
räzgusit (sic) Dachi de supt stăpănire, si aŭ lovit cu oștile 
lut in Dobrogea, unde era Voivod peostile Rámlenilor Opius 
Sabinus, și La biruit, prifn]zändu-l viü pe Opius. 

Lla] leat del[a[ Hristos 103, Traian Ulpie Împărat, viindu 
cu război asupra Dafilor, i-ai biruit, şi aü omorát si pe 
Decheval, craiü Dachilor, si aü potopit stäpänirea lor. Acest 
impärat aü fäcut podu cel minunat peste Dunáre, de piaträ, 
ce este c'un cäpätäiü in Tara-Rumáneascá; si pentru paza 


1 Cuvintele șterse sint tipărite cu cursiv aici. 


www.dacoromanica.ro 


O DESCRIPTIE A TERIJ-ROMÄNESTI 47 


acestui pod, cát si pentru a nu mai rádica cap Dachi, au 
lăsat osti romane. Dar, neputăndu oaste singur(á] a lácui, 
au mutat si o sum[á] de norod den Italja, precum obicinuia 
Împărați romani: cănd să multia norod. îl rädica și ducea 
de-i muta la alte locuri. Precum si acest Împărat urmăndu, 
au adus aici norod de oameni din Italiia și oste romană a 
lăcui. (În cap acestui pod este [...] fácut-am şi Tiverie un 
turnu in Tara-Romäneascd, de strajă pentru partea locu- 
rilor acestora, ce să cheam[ă] şi pănă astăzi Turnul Severi- 
nului, unde aŭ fost mal nainte şi oraş.) [Pe margine :] Dup{ä] 
Hristos 400, aŭ supus acest[e] locuri Atila craiu ung([uresc], 
rásipindu norod ce aŭ fost robit adus de Traian. lar dup[ä] 
aceia iar aü călcat pămăntu acest[a] Bolgari, ce-aü venit din 
Vostriia cé mare, prea leat... 

Pentru zidiri vechi, mai săntu si alte zidiri: este un turnu 
împotriva Nicopoli, ce este peste Dunăre. Este cetatea Giurgiului 
si cetatea Brăilii, care ziduri nu să știu, fost-aü și pe vremile 
Datilor, sai pe urmă Romanii le-au făcut; iar alti zic că 
Ghenovezi, pre cändü să lätise cu stăpănirea, să fie ziditu 
şi aceste cetăţi. Iar la Tärgoviste este un turnu innaltu si 
tare forte, unde au fost și casă mai pe urmă ale Domnilor 
țării. Acest turnü să adevereaz[ä] a fi den zilele Daţilor. Să 
mai vede o zidire de o cetate mare la ținut Romänatilor, 
peste apa Antuia (sic), în potriva turnului ce am zis mai 
sus, care este în potriv[a] Nicopoli ; zic că acolo să fie fost 
Scaun a Daţilor si la biruința lor de Traian s'au stricat si 
acea cetate. Alte] zidiri vechi nu sănt, iar cetăţi de pă- 
mántu multe, pe la multe locuri, cu șanțuri mari imprejurat[e]. 
dar din mulțimea vremii s'aü mai astupat. 


Pentru Cuţovlahi. 


Pentru numele aceștii țări. 


(Scris. unit fără minte, pentru Tara aceasta Romäneasc[ä] 
într acestas chip.) Pentru Tara-Romäneasc{ä], — ce să numeşte 


www.dacoromanica.ro 


48 FRAGMENTE DE CRONICE 


între alte limbi Valachiia, — se zice și Ungrovlah. Iar vecini 
lor Moldoveni, cari sántu și asemenea lor întru rit si în 
limbă, le zice Munteni. (Pentru care mal intà era aceast[ä] farà 
inpreund cu Ardeal[lu], si această tard să numea Dachita). Tar 
Turcii îi zic Vlah si Caravlah, iar mai nainte să numea 
Dachiia. 

Dachiia sá numeste dup[ä] neamul ce stäpänea aceast ä] 
far[á], cărora le zicea Dachi, — pentru care mai jos vom arăta, 

Romäni, precum să numescu iei läcuitori aceștii țări, să 
numesc pentru cá, dup[ä] biruința ce au făcut Traian asupra 
Dachilor, au lăsat oști Romani, (Ze aZ läcuit) pe aceste locuri, 
dintru care zic că să trag aceștea ce acum să zic Romăni, 

Valahiia, cum să numește între alte limbi, uni zic dup[ă] 
Flah, arhistratigul Romanilor, ce fusese multă vreme stăpă- 
nitor orănduit den Roma la acest loc; alți zic că o fata 
a lui Dioclitiian, ce o chema Vlaha, care aii fost măritată 
după unIoan, ce au fost stăpănitor pe aceste locuri. Alti zic 
cá dup[ä vorba franfozeasc[ä], zicándu Italienilor . .. (sic) si, 
fiindu ș'aici aduse norode din Italiia, spre läcuintä, cándü 
ai lăsat Traian oste Romanilor, cum s'aü zis, de aceia ca pe 
nişte Italieni i-ai numit si pă iei. 

Ungrovlahiia să numeşte și Domnul țări și Mitropolit pän 
astăz[i , şi să vede titilus, delja] cel d'intăi Domnu al aceștii 
țări, că tot asa sau numita tot Ungrovlah, la care (în 2 
chipuri) zic că dup à Romani ar fi căzut Unguri cu stäpänire pe 
acest loc al Vlahii, şi, pentru că și Moldova să zice Mol- 
dovlahia, luindü adaus numelui dup[á] apa Moldova, așa si 
aceast[a], dup{ä] stäpänirea Ungurilor s'au adaos numele 
Ungrovlah. 

Turcii o numesc Caravlah, după Domnul cel d'intăi, că- 
ruia W zicea Negru-Vod[á], (iar numele lui ira Rad[u], cum si 
Moldovei. 

San văzut la uni istornici gráind de acest loc ai zice 
Muisiia, care această] Musiia est[e] numirea ţări särbesti,' ce 
est[e] în vecinătate. Della] care, dup[á] vremi pierzándu-s[e] 
invátátur[a] romană si italieneasc[á], aŭ luat delja] (S/ozenz:) 
Sărbi, aŭ luat invátátur[a, dovedindu-i si slov[a] ee este si 


www.dacoromanica.ro 


O DESCRIPTIE A TERIÍ-ROMÁNESTI 49 


Dän astăzi sárbeasc[A], si cărţile cele vechi, atăt bisericești, 
căt și hrisovile, precum să va zice mai jos. Si cu aceia potfe] 
nu-i dăosibiia, ce le da tot aceiaș numire, care să numește 
locul Sărbilor. 

Munteni le zic Moldoveni, ce să numesc Moldovlahï, Dintru 
a lor istorie, ce aŭ făcut un Miron, Loglojfät-Mare a acei 
țări, să vede că zice că dup' apa Oltului, ce curge prin țara 
aceasta], unde întăi aŭ fost lăcuitori dintru acest neam 
Romăni, mai nainte de Rad[u]-V[o]d[|š] Negru, precum să va 
arăta mai jos, ati fost lăcuit, del[a] Turnul Severinului, Mehe- 
dinți, Craiova și la apa Oltului (sz dup[è] vremi s aii schimbat 
slovele), si, zicăndu-le Olteni, mai pe urm[à] (sa schimbat 
slov[e] şi aŭ) schi[m]bándu-sá din vorbă slova dăntăi, le-ai zis 
Munteni. Aceasta dar ce s'aü zis pentru numele aceștii țări. 
Acum dar să zicem pentru schimbările stăpănirilor, viind păn 
la vremea de acum cum (sa stäpänit acest loc.) 


Pentru lege sai creștini). 


Legea läcuitorilor acestil țări este pravoslavnicia la cre- 
dintá după ritul Biserici Răsăritului, la tot fâră de nici o 
däosebire următor. Legea acelui norod roman si italien, ce 
aü rämas della] Traian Impärat a läcui pän acest[e] locuri, 
cum s'aü zis, dupfä] mulți ani în urmă, s'aü rädicat, strá- 
lucindu in vecinătate lor, la Särbime, pravoslavnic[a] credință 
crestineasc[ä]. De unde și acești pämänteni aŭ luat luminarea 
şi san botezat, şi tot oránduial[a] Biserici, încă și cărțile 
bisericești, tot pe (a Jos) limba särbeasc[ä] le aŭ; la care să 
vede că le-aă rămas si tot invátátur[a] a le fi, cartea lor tot sár- 
beste, duvedindu-s[ä], din scrisorile ce să găsesc ; veichi hri- 
sov[e] Domnești, zapise de moșii, pin pufin[ä] vrem[e] incoce 
tot intr' acestas chip să urmă a să ținea de invátátur[a] cărți 
särbesti. Iar, de cănd s'aü imputinat aceast[ä] invätätur[ä] (a 
limbii) a cărţi sărbești, — să arat[š] la oránduial[a] Domni- 
lor aceștii țări, însă (Zozez este luat mat nainte de a ventre). 
lar mai pe urmă, pă la leat 1478, fiind un Rad[u]-V[ojd[4] 


63473. Vol, IIL 4 


www.dacoromanica.ro 


50 FRAGMENTE DE ORONICI 


Domnu, au adus pe Sfántu Nifon, ce fusese patriarch Tari- 
grad[ului], si acest[a] le-au întocmit tot 4] oránduial a] Biserici, 
care, după ducerea Sfinţii Sale aici, din ţară, la Sfäntagora, 
acolo pusnicindu, s'au sfinţit şi, aducándu mostile in ţară 
Neag(oe-V odă Bas[a rabă întregi, au făcut mult e] minuni, 
pricinuindu întemeiere bună credinții şi învățăturilor sale, ce 
şă păn astăzi credința să află cu praosfavie în bun[ă' stare, 
si oránduelile dogmii să păzesc nestrămutate. Mai pe urmă 
au adus la mănăstirea Argeș cap ulja cestui sfănt si măna 
dreaptă , — care sänt Dän astăzi făcute minuni, acei ce cu 
credință näzuescu!, 


Lucruri rare. 


Este un munte mare de piatră, la Tinut Gorjaiului, dán care 
iese o piatră, ca cum ar fi pusă o politä la un părete. Pe 
acea piatră este zidită) o mănăstire, ce să numește Tismana, 
pentru care să va pomeni mai pe largu, la scrisul mănăsti- 
rilor. Este aceast ä] piatră ce iese deln munt ele, pe care este 
zidit á] mănăstirea, innaltá delfa) poalele acelui munte, ca... 
urme si dintr'acea piatră în sus pan' în vărful muntelui iar ca 
urme... si au împrejur, cit fine man[ăjstirea, este (împrejur) 
urme... Dar mai ciudat lucru este că din muntele cel mare, din 
care iese acea piatră, iese o apă după] o gaură și să rá- 
varsă pe acea piatră ce este zidit(á] măn[ă stirea; care apă, 
(ddosebindu-o) in doao, jum á]tate este havuz, dă fine peste, 
si trece prin pivnita mán[á]stiri, unde sänt vinurile, iar ju- 
m[á]tate este moará, fácutá de macinä acolo de treab a] 
mänästiri. Acea gaurá este largä ca 2 urme si intra (/ung&) 
prin munte, încăt nu să stie obärsiia ief, pentru cá nu 
pot merge să-i vaz[ä] inceput[ul, fäcändu-sä praguri, în 
cal[e, inläuntru, de piatră; pe care să reped[e] apa aceia 
de curge. 

Mai est[e] o peşteră la Tinut ce se cheam[ä] (män/a]- 
stirea unde est[e]) Välcea, intr'un munte, la a cäruia munte 


1 Síirsitul se află la p. 62 si urm. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIPTIA TERII-ROMANESTI 51 


in pole est[e mănfăļstirea Bistritif zidit[ä]; și, mergänd ca 
un civert Gel in sus din män,älstire pe munte, pe o cărare 
foarte rea si strimtä, incát, dă nu s'ar drege den măn[ăjstire 
cu scänduri, cu lemne, n'ar putea merge nimenl, s'asa drum 
iarás cu grijă] fündu räpirile la vale, păn în rău ce să nu- 
meste Bistrița, s'asa să face o gaură strimtă ca 4 palme, lungu 
si largul, iar asemenea, si merge ca vre o... pšsšturi tot 
pitulat, apoi sá lärgeste gi sä face o gaurá in jos, o prá- 
pastie (căt nu £ să ştie), adáncá foarte, în care (aruncănd cinevag 
vreo piatră să face un urlet). Pe care prăpastie este un po- 
disor şi, trecánd, vezi că să lărgeşte și să face o lumină, ta 
cum începe a să face zio; gi, căt mer[gi] înnainte, să mai lu- 
minează, pentru cá are la o parte o gaură într'o räpä, unde 
este foarte înnalt de jos den rău Bistrifi, si din gaură in sus 
iar surpätur[ä] înnainte foarte mult, căt nu este putință nici 
să să sui cinevaș de jos la acea gaură, căci a să lăsa in jos 
din vărfu muntelui la vale printr'acea gaură. Și acolo săntu o 
chilie a unui pusnic si un paraclis, unde este gaura cé ad[äncä]. 
Însemn că mai este un paraclis (7a întunerec)săpat in piatră, 
dar la acest[a] este apur[u]rea intunerec, că este dăparte de unde 
vine lumina. Este şi un lac, în care est[e] apă ca dă vre-a 
2, 3 palme adăncă si lat[á], lungu ca vre o ro sau 12 palme; 
nici scad(e], nici adaogá; ap[ä] bun[á] de băut: este loc în, 
tot[ä peștera, a încăpea 7—800 dă oameni; nevrándu a gresä. 
Nu zic mai mulți, dar tot pot mai încăpea !. 


Cade-să dar să arătăm și firile oamenilor lăcuitorilor lo- 
cului acestuia, pentru care, nu lăudăndu, ci adevăru grăindu, 
vrednici sántu de laudă de iscosirea (7722/72) ce au tot de opste: 
întru tot (atăt cel prog?! şi cei din) sántu sărguitori la slujbă, 
lesne a înţelegere vrednicele treabi (și Ja cele ce vada istefi), şi 
nu numai cá au isteciune a face cele ce văd, ce încă si cele 
ce prin auzire să indästuleaz[ä], pot a sävärsi, lucruri vrednice 
de mirare si de laudă, (atăt numai cát, fiindu lipsiți de pro- 
copseal[a] învățături şi neafländu-sä meşteri lucrurilor si cet 


1 Pe marginea acéstei pagini: «Lipsuri däspärjit dup[ä] facerea». 


www.dacoromanica.ro 


52 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


mal proşti, iar cel acele); ce să împiedică gresindu (și cu ne- 
putändu a fi pe deplin după cum să cade) ori in graiu ort 
în faptă], înșălăndu-să vre unii de părere, nu säntu tocmai de 
a să huli dăfăimăndu-să de opște, pentru că le curge (lipsirea 
învățăturii), neavăndu procopseala invátáturi (epzstimiilor si dă 
neaffarea celor alalte mejtegugur?), iar nu dán vre-o firească 
răotate, cum si cei mal proști lucrători (findu dipsifi de în- 
dästularea mestesugurilor, de mestesugirea lucrurilor, la 
unile lucruri a le sävärsi deplin nu pot), la unile lucruri, ce 
nu pot pe deplin a le sävärsi, este din lipsirea mestesugi- 
rilor, iar nu din grosimea mintilor. 


Tara-Rumäneasc{ä]. 


I. Hotarále dupá imprejur. 

2. Mărimea ei. 

3. În cát[e] (judet[e] să desparte) eparhii să däsparte si 
cát[e] ținuturi are figte-care. 

4. Cät[e] ţinuturi are fieste-care. 

9. Pentru numele ţării, cum să zice, și cum mai nainte să 
numea, 

IO, Stăpănirile, și ce neam aü lăcuit mai nainte, și lățimea 
stăpănilrilor], si cándu aŭ fost samodärjät, adecă singură, si 
cei de acum de unde sántu venit, si lățimea stápi([niril] . . . 

14. Pentru lege crestineasc[ä] si învățătura cărții, 

II, Pentru zidiri si lucruri vechi ce să află, 

08, Pentru lucruri, ..(?) rari, 

12. Cele ce să află întru aceast[ä] țară venituri, i mademu- 
rile locului, 

15. Limba ce grăescu, 

16, Domni ce aŭ stătut la această țară, si ce zidiri, semnile 
ce are Domnul pen [tar] š, 

17. Orașele și bisericile dá... 

21. Negutätoriia. 

6. Aerul, 

5. Apele cele mari si mici si báltí, ape ce säntü helestee. 

20. Obiceiurile. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIPTIA TERII-ROMÄNESTI 53 


22. Neamurile cele pin... sa află întru aceast(á] țară mal 
vechi si stiute, 

După vremi e... stăpăniri și cîtă este acum. 

19. Școlile. 

18, Mănăstiri, 

13. Episcopi !, 


Pentru obiceiuri. 


Dup[ă] nestatorniciia întru care să afl[ä], mai nu este înte- 
meiat obiceiu, fără numai căt să poate a să ţinea, cándu den 
milă dumnezeiască să întămplă Domnu de are milă $i va să 
le päzeasc[ä] privileghiurile şi orănduial a] ce au avut obicinuită; 
iar, căndu Domnu nu va vrea să păzească, tot sà strämut{ä], 
în căt, dà n'ar fi un dar a luf Dumnezeu a întări si cu ráb- 
darea cu lăcrămi, trec cät[ä]-va vreme, pän iar vine alt Domnu, 
$i sá aduce oaresce lucrurile la starea lor. 

Obiceiu este, dupá ce Domnu vine in Scaun de impärätie 
si să face veseliia cu tunuri, cu zicäturi de trámbite, meter- 
hanè, apoï, a doa zi saü a treia zi, dá si Domnul boierilor 
boierii, care fieste-care au rándui[a]lalor, cine la ce treab[ă). 
Insä trebile sántu aceste: 

I, Judecátile la care sántu boieri, de are acea purtare de 
grij š] a judeca; 

3. Strángerea banilor, iar boieru osebit la aceas[tä] purtare 
de grijă a lua, a da și a socoti pe cel ce străngu bani; 

2. Cercetarea de grijlă] a slujliltorilor, ca să s[š] päzeasc[ä] 
fara de hot, a trimite cu porunci Domnești, a căror căpetenii 
sántu däosebit (yi fot purtarea de grijă întru aceas[ta] să nu 
pre... mal este...); treab[ä] ce să întîmplă adesea, — de a tri- 
mit[e) pe la Pasi sau la Hanul sai la alte slujbe porunci, ce 
vin din Împärätie, cum pentru lucruri de măncarea Tarigra- 
d[ului]: gráu, mere, untu, catramă, sat caşcaval, brănză, să le 
porneasc[ä] la vaduri, atunci la acest iar să rănduiesc dintre 
boieri, care să socotesc și împlinesc treab[a]. 

5. Adunarea la Curte este: dă dimineaţă, ca o datorie, a 


1 Aproape tot acest paragraf e șters, 


www.dacoromanica.ro 


54 FRAGMENTE DE ORONICÍ 


merge tot cei cu boierii; îns(ă] si Gr boierie, de va fi dintre 
cei ce aü stätut boieru mare. Iar, dup[á] măncare, numai 
cel ce aü treab[ă] de a face într'acest ceas, acela] merge 
la Curte. Afară pe la județe] săntu cei dregători ränduit 
pentru tot(e] pricinile ce s'aü cräpat mai sus; căte odată să 
trimit și den boierii ce[i] mari pe afară pentru cercetarea, să 
vaz[á] 1. 

Chiverniseal[a] ce aŭ săraci de acei dregători, si cum să 
port(á] si la ce stare este finut fieste-care om, ce jalbá are 
face înscris, jalbá sai päsu ce are si, dändü la Domnu, să 
ránduieste la boieri acei ce sá aflá la treab[a] aceia, ce acel 
jăluiește. Si, dă est[e] pricin[á] mică, il asaz[ä], să mulțumește; 
iar, dá est[e] pricin[á] mai mare, face anaforà, dándu in scris 
boierii cercetarea pricini, si să sävirseste hot(á]rárea din 
Domnu. Face si Divan, adecá judecat[a] ce să cerceteaz[ä] 
înnaintea Domnului, căndu-i pricina mai mare; ce la multe 
judecăți s'aŭ căutat si nu să pot odihni, si li să face ho- 
t[á)ráre de Domnu. 

Mitropolit să face cu alegerea Domnului, a boierilor, și dä 
Domnu toiag, și scrie la Țarigrad, la patrierșie, pentru ale- 
gerea lui, și vine de acolo carte. Și așa să face, asemenea, 
și episcopi; numai pentru ei nu să scrie în Țarigrad, ci, dup' 
alegerea boierilor, cu Mitropolit[ul] împreună, ii dă Domnul 
toiag, şi apoi Mitropolit[ul] îl hirotonisește. Si pe arhimandrit, 
ce săntu egumeni la mănăstiri, iar asemenea; numai are 
protimisis între boieri acești cesă trag dăn neamul celui ce 
este ctitor; şi acel, cu Mitropolit[ul], face alegire dă egumen; 
și iar Domnul il face, și dă si carte Domneasc[á]. La särbä- 
‚ torfile] cele mari să fac parataxis frumose, la Paște, la Crăciun, 
la Boboteaz[ä] și la Sfeti Vasile. Ci tot acest așa s'au obici- 
nuit; e și rănduial[ă] bună a cunoaște cel mic pe cel mare, 
a fi liniște, dar deplin ori, cum s'aü zis, mult să strămută. 

Boieriile Domnul le schimbă la unan; alte ori, pentru pri- 
cini] cuvioase, mai curăndu. lar mai nainte era nestrămutat 
si farà pricinfä. Pá[ná] la morte nu să scote iegumen, iar 


1 La margine: «Afară numai cíndu cu pricină cuvioas[ä] să zätignesc». 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIPTIA TERII-ROMÁNESTÍ 55 


fără pricină] nu să scoate Vládic[a ` episcopii säntu în viața 
lor nestrámutat, numai căndu iei de voia lor să lasă, iar, 
într'alt chip, peste obiceiu este a-l scoate, 


Pentru pecete. 


Pecete aceștii țări este corbu cu cruce în gură, Zic cum cá 
mai nainte (încă, pàn'a fi), pănă a nu să face creștin[i], un Domnu 
deci rămăsese pe oștile Romanilor, ce s'au sălășluit la a- 
ceast[e] locuri, ar fi avut o tiitoare fată; pre care îmburdu- 
șind-o și luándu altă tiitoare, dup' obiceiu legi lor, au fost go- 
nit pe acea d'ăntăi si (findu grea), şi i-au dat un inel, semnu 
ca cel ce s'o naste dintr'ánsa, luindu-l inel, sá vie la Domnu 
cu adeverinta aceia (a-l avea fill) a-l cunoste de fiiu. Si, mer- 
gändu la locul unde fusese, prostá de rudä fiindu, dupä ce 
au fácut copil, aü fost invátat a vána cu arcul forte bine. 
lar odat(á], intämpländu-s[e] lángá o fäntän á] muma copilului, 
si vrándu sä-s spele, au fost pus muma copiluluï inel[ul pe viz- 
durile fántáni. Si, slobozindu-s un corbu, au luat inel[ul si s'au 
pus intr'u[n] copaë lăngă făntănă. Zic cá, fiindu inel largu, a 
fost înfășurat cu mătase roşie. Vázándu muierea, aü inceput a 
plänge si, auzindu copil[ul], i-aü spus pricinfa], și indat[ä] (až dat) 
intinsu arcul s'au lovit corbul. Acest copil dup'aceia, cunos- 
cändu-s[e] (de tat#-së#) de Domnul tată-său, aü rămas în urmă 
moștenitor. Dintru a căruia neam zic să fi fost Negru-V{ojdfä), 
ce aŭ venit întăi Domnu țări. Aceast[á istorie, asemánándu.s e) 
cu basnile, nu aș fi scris-o (fără umat), că socoteal[a] me-au 
fost a fi căt de scurt[ä] istoria. Numai, vázándu și pecetile 
Domnilor ţări la hrisov, cum că est[e] (ux bärbat şi cu) o 
fántá[(ná] lángá un copaci (și alätu), si in värful copaciului 
corbu, si lăngă copaé o fămee și un copil cu arcul întinsu 
şi cu săgeat[ă] de în corbu, si potrivindu-o pecetea cu isto- 
riia, — de aceia m'am îndemnat a o scrie. lar crucea în gura 
corbului, aceia semnul creștinesc (să vdd, că $# acea) muiere 
(ce este în pecete are coronă în cap şi copil asemenea cu) 
aceast(a]. 


www.dacoromanica.ro 


56 FRAGMENIE DE CRONICI 


Scole. 


Școli de invätaturä sántu: 3 scole elinesti: una în tárgul 
Bucuresti, unde este Scaun Domnii si Mitropoliia;alta la Crai- 
ov[a], in eparh ia] episc opieï] Rămnicului, alta la Buz[eu ‚la epis- 
c opia] Buz eului]. Este si școală sárbeascà, iar la Bucuresti, 
iar pe limba rumäneascä pen multe locuri învață, fiindu-le cu 
lesnire. Măcar cá săntu lipsit de a avea cărți, nu numai 
de mestesug gramatici, filosofii şi alte] epistimii, ce si dă 
istorii sau învățături a Sfinților Părinţi nu au, ce numai cei 
ce învat a] elineste înțeleg. (Pentru) să afla şi vivliothichi, la 
Mitropolie în București, la mănăstirea Văcăreşti, ce este 
zidită] dá Niculae Voevod Mavrocordat, lăngă București. 
Est[e] şi altă vivliotichi, mai mic 3], la Sfeti Sava în Bucu. 
resti, unde este școala elinească si in eparhiia episcop ii] !. 


Limba ce sà gräieste intru aceastà tari. 


Limba aceasta] a Románilor ce lácuiesc in Tara-Romá- 
neasc[ä, în tara Moldovii, in Tara Trantilvanii si la Bugeac, 
ce sá numea Basarabie, tot intr'un chip este. Cát sá vede 
Rămnicului la mänfä stirea Hurez, ce este ziditfi de Con- 
standin Voevod Brancoveanu. 


1 (Notäin original.) A fost cea mai mare vivliotichi decăt tot[e] aces[tea], cu mult[ä) 
cheltuial[ä] si multe cărți elinestr, letinesti, françozesti, turceşti, la man[á]stirea 
Marginen[i] în eparhia Mitropolit[ului], la Tinut Prahovii, ce est[e] zidit[ă] de Cos- 
tandan Cantacoz[ino] ce aŭ fost Postelnic-Mare la Matei-V[o]d[1] Bas[a]rab. 
Pentru care mai pe largu la rándu neamului boieresc vom grăi. Dar cele mai 
mule cărți san rádicat da Niculae-V[o]d[a] și le-au dus la vivliotichi al sáu ce 
făcuse la Țarigrad. la casăle lu, la Bata, — a căror räpunere, neprelungindu, 
am văzut cu ochii nostri, că, tot (Zwfzdu-se toh:) cărţile, cát[e] stránsese, atăt” 
acest[e] farà dreptate (căt yi cele cumpărate cu baut de dänsul) luate, cum delfa] 
Mărgineni si de[la] mulţi din boieri de ţară, căt si cele de dänsul cumpä- 
ratfe], tot[e] le-aü luat datornici ce imprumutase bant fiu-»iu Costandin-\'od, 

[La margine].4. soria boericari sint pentru parataxia (/@rit) a Domnului, si 
acest[ea] să despartü în 2: cei mai de frunte säntu boieri ai Divanului, iar cei- 
alalți să cheam[á] ai casii, pentru care la rand ul] boierilor vom arăta acum pe 
fieste-care cu treaba sa. 6) est[e] purtarea de grij[á] a judecăților celor vinovați]: 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIPTIA TERII-ROMÄNESTI 57 


că au fost cuprinderea Dach, să văd (răsäpiji şi acești ce) la 
tote părţile cu läcuinta (oa: cu) oameni cá au acest graiu 
rumánesc; care să dovedește cá es te] dá cele mal multe cu- 
vinte (/etinesc) limba letineasc à] siitalineasc á stricat[á]. Cum 
a zice stipănitoriului țări, îi zice Domnu, după dominus, omu, 
ochi..., apă, şi altele multe asemenea, Puţine cuvinte ce 
săntu dă tot osebit e], aceste din vecinătate sántu luat e], cum 
să văd, — cá multe cuvinteau Romăni din Trantilvaniia, ce nici 
Moldoveni nu le au, nici Románi ; asijdere altele au Moldo- 
veni, si la celelalte 2 tári le au acele cuvinte intr'un chip 
asemenea; sila Tara-Romaneasc[á] sá osebesc ín multe] cu- 
vinte de Moldoveni si de Trantilvanieni. Ci dar limba lor 
est[e], precum si ei, izvorät[ä din Italieni si din Romani. 


Negutátoriia. 


Afländu-sä în ţară roada pămăntului din semänäturi, atăt 
de hrana lor: grău, orz, ovás, meiu, porumbu, pănichiu (szc), 
rișcă, apur|u]rea fac și vănzare de bucate la negutátori, ce 
vin cu corăbii pe apa Dunari. Asijderea și vaci, cai, capre..., 
răm(ătorli să află, la..., [si] multi negutátorí în ţară ce strángu 
of, afară dán ce să strănge pentru ...; care și acelea cu bani să 
ia. Vite de boi, de vaci, să fac cirezi marí..., care, după 
ce să tae la zalhanale, seu, pastrama, cereviș, le duc la 
fara... Piele, saftienile, iar să vänd ; lăna oilor, miere, ceară, 
untu, cagca|val]... ui forte mult. De cai, rámátori] (zar să 
văndu), iar sint negutätori. Si acest[a] est e] negutätoriia c . ese 
din ţară, des agonisește]... si birurile si alte] greotäti. 
Säntu negutätori cari, avándu a fac[e] ...cu d'aceste ce s'au 
zis mai sus, ce iesu din ţară, aduc marfă de Lipsca, de 
Gratu, dă ...; alti, de Tarigrad, si lucruri de măncare, bä- 
cánif si or ce treb[uie]. . ., si să face alişveriş mare. Încă, vre- 
mile (cele) cumplite fiindu, est[e] lipsit de multime. De si nu 
să lucreaz[ä] pámántu cea mai mult[ă] parte a locului, iar, 
cändu ar fi mulțimea oamenilor, ce pe la alte locuri sántu, 
atunci nu cu altá tará de potriv a] iei, care a fi dänd venit 


www.dacoromanica.ro 


58 FRAGMENTE DE CRONICĂ 


mai bun, s'ar putea potrivi, ci pot zice că atunci cu 3 și cu 
4 țări d'acele mai bune ar (fi) putea da venit de o potrivá 
(asemenea), pentru că nu tot cá[t] [să] lucreaz[ä], tot tin[e] si 
dup[ä] împutinarea oamenilor. Dech! dástul est[e] a socoti 
cinevaș cätfä dare au pe tot anul, nu numai birul si alt{e] 
stiut[e] si obisnuitele cheltuele, (ci n&pästt, asuprele de la ce 
și laste) si alte întamplàri si pagube au apur([u rea si, de s'ar 
socoti cát[á] sum[ä] vor cuprind[e] acest tot, încă p'atăt sai 
mai mult plátesc pe tot anul dobánzi de bani la Turci ce-f 
indatoresc, si tot den ost[e]neal[a] lor, — ajutándu-s[e] din bir- 
sug[ul] pămăntului, de să face mult[ă] negutátorie, cu care să 
biruiesc la tot[e] necazurile!, 

2. Tärile cu care sá vecineste: 

Dă cátrá Răsărit tar[a Bulgarii, ce est[e] peste apa Du- 
nării; de cátrá Amiazäzi, tot cu Bulgariia; de cäträ Apus cu 
Sărbiia ; de cátrá Miaz[ä-nopte cu Trantilvaniia si cu far[a] 
Moldovii (de amiază ma). Dăspre Crivăţu est[e] departe de Ta- 
rigrad milur 300, între 48 si între 53 stări în lung, iar, in 
lat, între 47 si între 49! ». 

I. Starea unu? loc. 

2. Intinderea. 

3. Împärteala in trei eparhii; Buch resti, unde este] Mi- 
trop[olia], Rámnic, episc opie, i Buzău, episc[opie]. 

4. Dásparterea in 17 judete. 
Scaun Mitrop oliei]. 
Numirile tárgurilor, cum intáiü ... cá să numesc. 
Aerul. 
Pámántul. 

9. Cele ce ea din chiverniseala oamenilor si din ... ne- 
gutátoriia. 

IO. Negufätoriia ce sá face. 

11, Lucruri vrednice si rare ce să află. 


HN Nu 


1 Pe restul paginii se află, de o mînă tärzie, un început de oratie la nuntă 
gi această memorabilă notifä: «Sä-s stie că această carte mi-aii dăruit lelea 
Sultana, fiind noi la dragoste. Chirică Cáp[itanul]». Dar tot el spune, pe p. 
55, că a luat de nevasta pe eMariuça» si cá manuscriptul l-a vîndut unet calfe, 
Aici e casul să se spuie. Aabent sua fata libelli! Si cine Je dăruieşte, , . 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIPTIA TERIT-ROMÄNESTI Ka 


12. ArÁierei. 

13. Scolile. 

I4. Firea lácuitorilor. 

15. Limba ce sá gráeste. 
16. Stäpänirea. 

17. Pecetea. 

18. Legea 1. 


1 Bibl. Ac. Rom., ms. 266. Manuscriptul luf Miron Costin, de care vor- 
besc in bé dit. rom., I, p. 502 si urm., e precedat de lucrarea fiului säü Ni- 
colae, pănă la cap. 16. 


www.dacoromanica.ro 


XI. 
ACTE RELATIVE LA CRONICA BĂLĂCENEASCĂ. 


I. Adecä noi, fiicele răposatului dumnealui Ioan grof Bălă- 
ceanu: Smaragda, Mariia, Ilinca, dat-am această carte a noastră 
sfintei si dumnezáestii mănăstiri Cozii, părintelui igumenului chir 
Ghenadie archimandritul şi tuturor părinților carii sănt lăcuitoriu 
la sfănta mănăstire, și carii vor fi de acuma înnainte, moșiia Beli- 
torii ot sud Telorman, toată mosiia, peste totu hotarul, din ho- 
tar pán' în hotar, si cu tot venitul; însă făr' de Rumini, numai 
moșiia ; să aibă a o stáp[án]i sfănta mănăstire pentru pomenirea 
räposatilor părinților noștri și a moșilor nostri. Pentru că 
de întimplarea vremilor s'au făcutu räzmiritä în tara aceasta, 
și, fiind noi la Ardeal, s'aü întorsu răposatul tatal nostru aici 
în ţară, ca să ia ce aü fost rămas în farà, si, intorcindu-se 
dumnealui din ţară, s'au bolnävit la sfănta mănăstire Coziia, și, 
fiind oaste nemteascä în Coziia, si viind Turcii asupra lor si 
intimplindu-se și dumnealui acolo, fiind bolnavi, au perit de 
mîinile páginilor, ajungîndu-l la Lotru. Si, după acea primejdie, 
dumneaei ráposata mama au trimes de i-au strănsu oasele dupe 

. drumu și le-au dus dele-aü îngropat la sfănta mănăstire Coziia, 
în biserica cea mare, și, intimplindu-se în scurtă vreame moarte 
şi dumneaei mamei, au lásatü în diatä, la sfirșitul dumneaei, ca 
să dăm această moșie mai sus numită pentru sufletele dum- 
nealor amindurora, — pentru cá si dumnealui răposatul tata au 
lăsat în viața dumnealui, ca, unde s'ar îngropa, să se dea o 
moșie, Pentru aceasta și noi am dat această moșie danie la 
sfănta mănăstire, și după rănduiala sfintei mănăstiri să aibă 


www.dacoromanica.ro 


LA CRONICA BĂLĂCENEASCĂ 61 


părinții datorie în toti anii a face pomenire tatei la luna lui 
Martie în 15 dni, seara, pavecernitá, şi a doa zi sfănta litur- 
ghie și parastas. Și, cănd au perit dumnealui, au fost leat 
1738. Si [in] numele răposatei dumneaet mamei Ilinca să i se 
facá pomenire la luna lui Ianuarie 24 dni, asijderea tocma ca 
$i dumnealut tatei, si în toate zilele să fie pomenitf la sfänta 
liturghie impreuná cu numele carele le-am pusu la pomealnicu, 
ca să fie această moșie sfintei mănăstiri stătătoare în veaci, 
Iar nimenea din rudeniile noastre nau treabă ca să stea îm- 
potrivă, pentru căci nu iaste moșie veachie de la strămoși, ci 
iaste cumpărată de moșul nostru Costandig Vel Agă Bälä- 
ceanful); să o stäpineascä sfănta mănăstire cu bună pace; 
pentru că frați n'am avut, ci numai! noi am rămas; și, pentru 
întărirea, am dat această carte a noastră iscälitä; si am scris 
eu Popa Stefan dela Episcopiia Rimnicului cu zisa dumnealor. 


Fevruarie 3 dni, leat 7251. 


Smaragda grofina Báláceanu. 
Maria comit. Bäläceanu. 
Ilinca comit. Báláceanu !. 


2. «Adic[á] eŭ Smáragda Bäläceanca» dä un zapis, pentru 
o Tigancá vándutá, «Ilincái Sárdáresei». — 19 Mart 7261. 
«Eŭ Smaragda Bălăceanu vánzát[oare]». «Pecete cu cerneală : 
pare a fi o coroaná de-asupra si un vultur cu douá capete ?. 


3. «Adică eŭ, Smaranda Bál[á]ceanca, fiica răposatului Ion 
Báláceanu», vinde douá Tigance luf Nicolae Dudescu, Vel 
Páharnic. — 2 Mart 1754. 

«Smaragda Báláceanca», «Mariia Báláceanca», «Ilinca Bălă- 
ceanca», «Safta Báláceanca» semneazá. «Siam scris eu Preda 
Logofátul, cu invátátura Domnealor; martur?». 


4. «Zapisul Smarandei Bălăceancăi la măna Badeï Stirbeiu 


t Arch. Statului, Cozia, pach. XXI, doc. 14. 
? Bibl. Ac. Rom., doc. x1/82. 
* Bibl. Ac, Rom., doc. x1/83. 


www.dacoromanica.ro 


62 FRAGMENTE DE CRONICI 


Vel Sluger, pentru vánzarea, din partea ei, a mosiei Bre- 
zoaia.» — 2 Iunie 17541. 

5. «Adică eü Smaragda Bălăceanca, fiica răposatului Ioniţă 
Bălăceanu», vinde lui Nicolae Dudescu un sälas de Tigani. — 
21 Februar 1755. — Pecetea, cu un vultur simplu, a Sma- 
randei. Mai multi boierii marturi. «Si am scris eü Preda Lo- 
gofătul, cu învățătura Domneaeï; si martur» 2. 


6. «+ Dean ce s'au cumpărat dă la dumnei Zmaranda 
Bällälcianca, cum arată.» 1755. 


7. Alexandru Scarlat Ghica întăreşte lui Nicolae Dudescu 
cumpărătura a două sälase de Tigani de la «Zmaragda Bă- 
láceanca». — 9 August 1768 4. 


8. Wohlgebohrner Herr, 


Die Vorstellung welche die Gräfinn Belaccia in ihrem und ihrer zu Bu- 
karest sich aufhaltenden Schwester Name hierorts eingerichtet hat, wird man 
veranlasst, Euer Wohlgeboren Ze originali mit dem angelegentlichsten Gesuche 
hierbei zu schliessen, sich für diesse gräfliche Belaccianische zwo Töchter 
wegen Zurückerhaltung der ihnen abgenommenen Güter und sonstiger Reali- 
täten bei dem Herrn Fürsten der Wallachey mit allem Nachdruck verwenden, 
zu dessen Ende aber von jener Schwester der Supplicantinn, die sich zu Bu- 
karest aufhält, die nähere Information und die nöthigen Documenten zur Hand 
bringen zu wollen. 

Ich bin mit vollkommener Hochachtung Euer Wohlgebohru 


Herrmannstadt, den 26 Octobris 784, 
gehorsamster Diener 


P. v. Preiss m, 2. (a), 


9. An den Herrn Hofagenten von Raicevich. 
Ihro Excellenz! 
Hochgebohrner Herr Baron und General! 
Gnädigst gebietenster Commandant und Herr, Herr, 


Euer Excellenz ein- und mehrmal mir mildest erzeigte Gnaden bewegen 
mich Hochderoselben meine unterthänigste Bitte in meinem und meiner Schwester 
Namen gehorsamst vorzulegen, in sicherster Hoffnung einer mildesten Behörung. 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. Si 

3 Bibl. Ac. Rom., doc. xr/84. 

3 Bibl. Ac. Rom., doc. xi1/175. 
* Bibl. Ac. Rom., doc, x1/149. 


www.dacoromanica.ro 


LA CRONICA BÁLÁCENEASCÁ 63 


Wir beiden Balatschanischen Schwestern hatten das darbende Unglück bei dem 
Tode unsers seligen Herrn Vaters, der in kaiserlichen Dienst als Obrister ge- 
dienet uud im letzten Türkenkriege im Feld gestorben ist, unserer Güter in 
der Wallachei durch die dortigten Kaluger, samt den dazu gehörigen Unter- 
thanen, beraubt zu werden, aus dieser ungerecht von ihnen angegebenen Ur- 
sache, weil die kaiserlichen Völker ıhneu Schaden gemachet und folglich wir 
als kaiserliche denselben ersezen müssten. Meine dort sich aufhaltende Schwester 
gewann endlich die gerechte Sache durch das allerhöchste Vorwort der nun 
seligst ruhenden Monarchin Marien Theresiens, die Güter wurden gänzlich, 
vermöge eines kaiserlichen türkischen Befehls zurückgestellet. Wir behielten sie 
auch durch den ganzen jüngst verlaufenen russischen Krieg mit den Unter- 
thanen; allein nach geendigten Kriege nahmen gesagte Kaluger aber wieder 
ungerecht die Unterthanen zurück, uud besizen gie noch heute, Zu diesem 
wurde uns auch das von unserem seligen Grossvater, der in der Moldau und 
Wallachei als kaiserlicher commandirender General gedienet —, unterlassene 
Dorf Moshaia, im Distrikt delle Orman, samt den Unterthanen, entrissen, und 
holten es selbst die Unterthanen, nur darum weil sie im Kriege mit Wagen 
und Pferden kaiserliche Truppen geführet. Nebst diesem wurde uns eben auch 
noch ungerecht ein Weingarten bei Betescht entrissen und bei einem Spital, 
Sanct Bantilimon, verschiket. 

Unsere demüthig gehorsamste Bitte gehet also dahin, Euer Excellenz ge- 
ruhen die hohe Gnade zu haben, den dortisten Herrn Consul Neichovites uns 
gnädigst anzuempfehlen, damit er unserer wahrhaft gerechten Sache in gewu- 
gensten Schuz nehmen und vertheidigen wolle. Meine in Bukarest sich auf- 
haltende Schwester wird ihm die Sache reifer zu entwickeln die Gnade haben. 
Ich bitte ergebenst um eine gnädigste Behorung und Rückantwort, damit ich 
meine Schwester belehren könne; und habe die Gnaden zu seyn 


Euer Excellenz 


Kronstadt, den 20-ten Octobris 
1784. 
ergebenste Dienerín 


Helena Gräfin Belaceanip. 


[Presentatä la 22. Decisie de anexare la 26.] 


10. Sibiiu, 10 August 1785. — Generalul Fabri cätre cancelistul de Spauu : 


«Die zwo Gräfinnen, Maria und Helena Belaciani, Töchter des in lezten 
Türckenkriege gebliebenen Oberist Feldwachtmeister Belaciani», Laf dat ce- 
rerea anexată. Nu se poate negocia direct pentru aceasta cu Domnul. S’o facă 
el «unter der Hand, auf eine schiksame Art und ohne ein ăfentliches Geschäfft 
daraus zu machen». Facä si raport. 


www.dacoromanica.ro 


64 FRAGMENTE DE CRONICE 


11. Ihro Excellenz, 
Hochwohlgeborner Herr Graf, 
Kommandirender Herr General, 
Gnädigst hoehgebietendster Herr, Herr, 


Euer Excellenz geruhen die hohe Gnade zu haben, eine demüthigste Bitte 
gewogenst zu erhören, die wir beide Balatschanische Schwestern hier vorzu- 
tragen uns erkühnen. Unser Vater, der im lezten Türckenkriege als Obrist 
Feldwachtmeister der k. Truppen erblasste, hinterliesse uns nebst den Gütern 
unseres Grossvaters, auch einige Grundstücke in der Wallacheı, die uns aber 
aus dieser fälschlich erdichteten Ursache entrissen wurden, weil die kaiserlichen 
Volcker in die Türkenkriege sie beschädigt hätten und wir als kaiserliche 
Unterthanen diesen Schaden ersezen müssten. Aus dieser Ursache nahm man 
uns das Gut in Moschaia, in Destrikt deli Ormán, den Weingarten in Be- 
tescht, bei dem Stift Sf. Bantelimon und die Güter bei den Kalugern des 
Klosters Sehüttyán, nebst den Unterthanen. Diese letztern Güter wurden uns 
zwar mit den Unterthanen auf Befehl der türkischen Pforte und durch das 
vermögende Vorwort unsers allergnädigsten Hofes wieder zurückgegeben, aber 
die Unterthanen wurden uns wieder nach dem jüngst von Russland mit den 
Türken geendigten Kriege entrissen. Meine Schwester befindet sich nun in 
der Wallachei, um unsere gerechte Sache zu betreiben; wir bitten auch eben 
deswegen, Euer Excellenz geruhen gütigst für uns, die wir noch immer aus 
der mildreichesten Huld des kaiserlichen Hofes leben, — bei dem in Bucku- 
rest sich befindenden kaiserlich-königlichen Consul Keickowitses ein gnädiges 
Vorwort zu ertheilen, damit unsere Sachen den gerechten Ausgang nehmen. 
Wir werden für diese Gnade uns immerhin verbunden wissen und haben die 


Gnade zu sein 
Euer Excellenz unterthánigste Dienerinen : 


Maria und Helena 
[Cštre Fabri.] Gráfin von Belaciann. 


12. Die Helena von Balatschan, deren Supplique die k, k. Hofagentzie un- 
term 21-ten des gegenwärtigen Mouats hieher begleitet hat, hält sich nach der 
Äusserung des hiesigen Cameral-Zahlamtes bereits seit ein Paar Jahren zu 
Bukarest auf, und hat bisher immer durch Beibringung chyrurgischen Attestaten 
ihre Pension aus der Kronstädter Dreyssigst-Amts Cassa erhoben. 

Da jedoch, der Vorschrift nach, keine Pension ausser den diesseitigen Erb- 
landen genossen werden darf, so ist die Einleitung schon geschehen, dass auch 
der Gnaden-Gehalt für erwähnte Balatschan in so lange bis sie nicht nach 
Kronstadt zurückkehrt, vorenthalten werde. 

In welcher Gemässheit daher dieselbe weiter zu verbescheiden ist. 

(Sibiii, 3 Maiü 1793. Mitrowski !.] 


! Toate se află în hirtiile necatalogate ale Academiei Romine. În Condica 
Mitropoliei București, ms. 641 zl aceleiași instituţii, găsim o declaraţie a Ma- 
rief Bălăceanu, cu data de 14 Mart 1795. 


www.dacoromanica.ro 


CRONICA BÄLÄCENEASOÄ 65 


13. «Foita dá zestre a fiici noastre Marii, ce arată lu jos pă anume, de 
la noi.» 1797, 8 Februar. Semnají: «Elenca Bäläceanca, Costandin Clucerul, 
martur, [Bäläceanu], Hristea Medelnicer, martur» 1, 


I4. eScrisoarea Marii Bilăcenci, ce scrie cătră Prea Sfintia Sa părintele Mi- 
tropolit ca să întărească cu iscälitura Prea Sfinţii Sale o carte de asäzämänt 
ce o dă lui Petre feciorul ci de suflet, cum si ca să mijlocească Prea Sfintia 
Sa a să întări si de către Măria Sa Vodă.» 

Urmează, pe fol. 12 si urm., certe: Fugind în Braşov, acum 27 de ani, 
«din pricina răzmiriții cu Muscalii», ca a luat pe Petre, «copil mic de Neamţu 
si sărac de părinți», l-a cregimaf si adoptat. El se căsătoreşte si are cinci 
copii: la nuntă-i dase casele din mahalaua Sf. Dimitrie si prăvălii, precum 
si o parte din moșia Santesti, în județul Iifov. Semnează: Maria si llena 
Bălăcencele, Constantin Clucerul, Grigore biv Vel Medelricer, Dumitrachi 
Racoviţă Vel Ban, Constantin Știrbei biv Vel Vornic. — 13 Mart 1797. 


I5. Diata Mariei, Mentionati: Ioniță Sätrar Bălăceanu, răposatul Stolnic 
Constantin Bălăceanu, care lasă o fată, «ráposata sora-mea Zmarandas. Epi- 
tropí se numesc Mitropolitul și Banul Racoviţă. «lar moșiile să nu să dea in 
mäna soră-mi, că dumnei n'ai crescut aici în ţară, să știe ce iaste moşiia.» 
Marturi : Constantin Ruset Clucer, Nectarie de Rimnic, losif de Argeș, Ştirbei 
si Racoviţă. — 20 April 1797. 


16. La 3 August 1801, Elena declară că, recunoscind viclesugul cu care 
Constantin Bălăceanu Clucer a făcut-o să aneriseasc® testamentul răposatei ei 
surori si a-i lása lui tot, îl restituie în vigoare. Marturi: Calinic de Sevasto- 
polis, Racoviţă, Stirbeiü, Scarlat Cimpincanu, Mare-Vornic 2, 


1 La 1803, avem, între hirtiile necatalogate ale Academiei, ca si acestea, 
o petiție a «Stancái Bălaceanca», adresată Agenţiei imperiale din Bucureşti. 
La 26 Iulie din același an, ea se plinge că Gheorghe Sindilarul n'a executat 
un contract încheiat cu dinsa. 

3 Bibl. Ac. Rom., Condica Mitropoliei Bucuresti pe anii 1796-801, fol. 
8-8 Vo. 


63473. Vol. III, 5 


www.dacoromanica.ro 


XII. 
NOTE DESPRE ROGĂLNICENI, 


La un exemplar din Dorotei de Monembasia, cn lipsuri, se află însemnări 
de familie ale Kogălnicenilor ! : 


«loan Kogălniceanu, fiul răposatului Stolnic Costandin», 
mărturisește de căsătoria lui cu Smaranda, fiica Jignicerului 
Pavăl Bantás, la 1780, Februar 22; cununat de Iordachi Luchif), 
biv Vel Stolnic, în mănăstirea Sf. Neculai, «ce este în Ti- 
nutul Botosanilor», cetind cununia archimandritul Gherasim 
de acolo, 


Fiul Constantin, născut la 1781, lanuar 7. Botezat de 
Eftimie Lazul «Grecu», egumen la Coșula. Mort la 1808, Ia- 
nuar 8. Îngropat la Sf. Paraschiva din Botoșani. 


Safta, născută la 1782, Ianuar 31. Botezatá de mama lui, 
Safta Stolniceasa. Moartá 1814, Octombre. 


Maria, náscutá la 1783, August 24. Botezatá de sora lui 
Ioan, Catrina, mai micä decit dínsul. 


Efrosina, născută la 1786, April 2. Botezatá de «Zoita Du- 
mitroae, sora soacri-mé». Moartă la 15. Îngropată la Boto- 
sant, în Sf, Paraschiva, «afară, lăngă soacri-mé». 


Ilie, născut la 1787, Maiii 26. Botezat de Medelnicereasa 
Catrina «Hrisechioai, fata luf Macri», 


[Mihai Kogălniceanu înseamnă că tată-său, Ilie, Vornic Mare, 
a murit la 6 Mart 1856, în Lost 


1 Bibl. Ac. Rom,, ms, 715. 


www.dacoromanica.ro 


NOTE DESPRE KOGÁLNICENÍ 61 


Fiul Ioan, născut la 1790, August 21, supt Ruși. Botezat 
de Catrina. 


Alexandru, născut la 1792, Ianuar 14. Botezat de Dimitritá 
Ioan Arghirie Lipfcanu, Vames la Botoșani, «cu mine». Mort 
1815, Ianuar 6. Ingropat in Iași. 


Catrina, născută la 1793, Octombre 8. Botezatá de aceiași. 


Nicolae, la 1795, lunie 13. Botezat de Stolniceasa Maria. 
Mort la 1795, Decembre 2. 


Soltana, näscutä la 1797, Mart 29. 
(Şters ; apoi repetat.] 


La 1800 Ianuar IO, moare Ioan Kogălniceanu. Îngropat 
la Botoșani, în Sf, Paraschiva. 
* A 
* 
La 1808, avem testamentul Medelniceruluï Constantin, care 
pomeneste pe mama sa, pe sofie, Safta, copilul si copilele !. 


La 1813 se intimpinä un Grigore Kogălniceanu’. Același 
dă un zapis la 6 Februar 1816 ?. 


În 1819-20, găsim pe Smaranda Kogălniceanu, mama Pă- 
harnicului Iancu, si pe acesta din urmă, care are un proces 
cu «Casa răpăusatului Stolnicului loan Chescu» 4. Smaranda 
era, se pare, soția Serdarului Kogălniceanu 5 si avea și o 
fiică, anume Catinca, măritată in 1814 5. 


În 1825 se vorbește de «răposatul Gheorghe Kogălni- 
cianul» *. 


+ * 
SS 


1 Bibl. Ac, Rom. doc. xvit/164. 
> /bid., doc. XVII 194. 

3 Ibid., doc. 11/89. 

t Ibid, doc. xvt1[136 si zelten, 
5 Ibid, doc. xv11/147, XVI1/156. 

$ Ibid, doc. Xvti[129, XVII 162. 

? Ibid., doc, xv11/123. 


www.dacoromanica.ro 


68 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


La 1766, 25 Mart, un «Stefan sán Neculaiü cupet> si Dn 
lui vind lui Nicolae Kogălniceanu Vel Pitar moșia Căuești, 
în plasa Turia, judeţul Iași, motivind ast-fel vînzarea: «Fiindu 
dumnealui ginerele Costandin Găndul biv Vel Șătrar și dumneiai 
nepot[a] Mariia, giupăneasa dumnealui, nepot de sor, si mo- 
şiia trágándu-sá de pe părințăi nostri, s'ai căzut dumilor sale 
să o ia»! 

Ín sfársit si un tšran muntean, «locuitor» din Dolj, poartá 
numele de Kogălniceanu, in 1793 *. 


1 Bibl. Ac, Rom., doc. xxxvir/118. 
? Urechiă, Domnia lur Moruzi, in An. Ac. Rom., XV, p. 680. 


www.dacoromanica.ro 


XII 
ACTE RELATIVE LA CRONICARUL DUMITRACHI S'TOLNICUL, 


I. 
Wohl Edelgebohrner, 
Insonders hochzuverehrender Herr, 
Werthgeschátzter Herr Gefatter, 


Es ist mir recht lieb das sich diesse christliche Leuthe, 
nehmlich H, Stolnick Dimitrachi und seine Schwiegersöhne, 
an dieselbe gewendet, weil ich ohne diss nicht wuste wie 
ich selbigen von ihren bey mir in Verwahrung gegebenen 
und recht wohl versorgten drey Küsten, sambt den Büchern 
des alten Herrn Stolnicks, einige Nachrichten, guthe Beruhi- 
gung geben solte. Es ist also alles wohl behalten in Cron- 
stadt angekommen, wo ich ein eigenes Gewólbe um diesse 
Sachen zu versorgen aufgenommen habe. Freylich versprachen 
mir diesse Herrn mir noch bey meinem Daseyn sogleich das 
Gelt vor die Fuhr und Kosten zu bringen ; aber es blieb auss, 
und ich konte mich auch nicht lànger warthen. Ich ersuche 
Sie also, teurester Freund, diesen von mir unterschriebenen 
und petschirten Revers nicht anders als nach Erlegung, der 
gehabten Unkosten ausszuhändigen, und bitte solches an meinen 
Reinhart abzugeben. Übrigens ergehet unser beyderseitige 
freundschaftligste Empfelung an dieselbe und die werthge- 
schäzte Frau Gefätterin, und winschen das sie sich sambt dero 
werthen Angehörigen im besten Wohlstandt befinden mógten. 
Der ich mit aller erdencklichsten Hochachtung verharre, 


Euer Wohlgebohrn 
Prin 1788.] ergebenster Diener 


M. Marckler, m. 5. 


www.dacoromanica.ro 


70 FRAGMENTE DE CRONICI 


Monsieur M. Michael Marckelus, secretaire aulique de S. 
Mayesté Imp. Roale, praesentement à Bucarest !. 


II. 


[Pentru «jalba ce au dat cátre cinstitul Divan dumnealuï 
Stolnic Dumitrachi pentru dumnealuï Nicolae Lipánescu biv 
3 Post, dá la care cerea lipsá dá zestre». Se presintá pentru 
primul «Aleco biv 3 Vistiernic, fiiul si vechilul dumnealui 
Stolnic Dumitrache». Reclamă 1250 de taleri «i cinci vite de 
vaci şi de haine... şi o chibitcá cu doi telegari». Iartá lu- 
crurile. Va plăti în patru luni. Reclamantul arătase «că nici 
daruri înnaintea nunții după obiceiü n'ar fi adus numitul Li- 
pánescu». 


1790, Novembre 18?] 


1 Bibl. Ac. Rom., hirtii necatalogate. 
3 Did, ms, 653, fol. 9. 


www.dacoromanica.ro 


XIV. 
POVESTIREA MORŢII LUI GHICA-VODÁ DE MITROPOLITUL MUNTEAN GRIGORE. 


Ti» edyevalav uns èx 640005 buis xai xapdias edydpevot, viv 
tipiav cag wopupiy Ndtota varaonaGâueda. 

T Bailey &totrobusvo! adritey xal rds) vij xat oixov anvo- 
dig abt). beta Astäntwrov, sdmpepiov Ütsvsxi wal wvtew toy 
xc Épeaty SeTrmgpto6Ə0v at An mV tritate. To and ze Ox- 
towbpiov ciutóv mms Zënse xal tà èv abt cesnpstwpéva Tdopev 
xal On, Gaoy Oi ră Amzuxtaiov Àomspbv sovávcrp.x vob paxapirov 
l'pq(0p6682, révrus Élorfümuev. Tò altıov uws Bari, àxópt civar 
&5«Aov: ópoiws xal mept tod tpómoo ted Oayéron tov Aóqot Toh- 
koi Ótáqopot TEpLFEpovrat. 

“O veAsotaiog pwc siva obros. llàc v&ya, t mpoaxspaopévo 
sabbäryp, pbăvovrac 6 ayöcexei, be LatpAaweiapévog 6 aac Eorethe 
Ta peppéva xal ră querobzta eis ry adhevenv, xat, bapbvovrag eig 
ră Çatphix, &m tò Eva pépos èhiag: tùy Eromaolav TOD xtvýpov, 
wg Tpòs tà Xotiw, and ră GAXO éphvoss tòv außevra ns aa mobss 
va Toy avr dă và Toy xotvevíjox «pocta [ác uge 6aoti xác, 
dă và pv bg xal oÓ axoovbijoa Găvaros xol peivovy àvevép- 
Trag. Koi Ette, miotendzig o lpyyópboðas, rie thy vxta, xai, 
dia và pv Tpofembà avöyinoıs t dyi ano tò xakaprakixzt, 
tpostaybzic và Eu pivoc, sD05ç pè civ &oöov o dbo Érod tbv 
ehastnösav de Oux t*Ceptuóvtav, tòv Eyövensav xai Édwxav aœbtÿ 
tb mixpăv téÀoç, dé: Aéqooot, xoptaxi mspi thy "e 7 ër râs 
yoxtóc. "Aline Oc xăveis éypt Tobös Div Anobafg và črepy 


DH 


6 di Gros xanıcldc, ómob 1xoóo05, Xé[oost vă Erie dà và 


www.dacoromanica.ro 


72 FRAGMENTE DE CKONICI 


oméog tà zpáTuata rob paxapirou. "Ve «ócoy audevens Édtwpioôn 
6 npanv péeras Špayopávoçs Razcäge Moupobtne, xoi sig Toy 
tóxov dpayouivou éxpofibác0n ó NizoX4xns Kapartas, bmod elyev 
EAOn sig tbv xatpăv Tod paxapiron Trein xaippsxáune. "AX- 
Am tixotec Tapayh xoi q«ó6oc dev Breu, Ete pâvov, mc àv- 
Ópexot bzonrevâusvot. molog tà Eva, moto, tb ho ÓpmÀei, ó xa- 
Date và doxodv. In, Ós AXéqopsv, xavévav 6i6otov dtv Eyopev. 
Maăhora ó bymhdrarâc pas adbevins, PAerwvras paç xat Exeivag 
tàs uépas mepiÄdroVg, xal memobispévous, pic Erapnyöpmos, Ent- 
mpovtas sic tà vă pi) a)obvtat Àóqot ob Ésfator xal Adkomoror, 
pp óvoy dà và vapátoov tàc xapdiac av àvÜpémev, Tpùç obèèv dE 
&XXo Üyeloc. Adra sivat óxob fpeis ð Nroboopev, xoi adrà TAN- 
popopodpev tijv eb (évstaw cag 6 DE Bebe the sipüjvue va paç ða- 
pohdin assie xai adınlußitons and dote Évavtias mpochokns 
xal msproticeme. Tora sdyerixäc xal tà ët cac elnouy Ocó0cy 
Tola xal eddaivova. OztoB: 13° 1777). 
Tas ebyavaiac sas 
dvénetpos xal elc 
sv edyétns, 
‘0 Ovyypoñhayiac l'prréptoc. 


De mina lui:] Thv sxabapirha 'Ehéyxov pov Ghoţbyos ei ywpev 
xal ebhoy®. Thy ăpyovra omabägn, xbv Luiza, abptov ğvtapúvwovtáç 
toV gie tijv xobpryv, Dën tòv eiry xc tiv auAAomsïobe 1. 


t Bibl. Ac. Rom., doc. Vll/13o. — Iată traducerea scrisorii: 

Din adincul sufletului si inimii rugindu-ne pentru dumneata, salutăm foarte 
bucurosi cinstitu-ti cap (!). Cerind de la Dumnezeü pentru dumneata si toată 
casa dumitale sănătate nestrămutată, fericire trainică şi orinduiala tuturor min- 
tuitoarelor cereri, după dorinţă. Cinstita-ţi scrisoare de la 13 Octombre am 
primit-o, si am văzut cele însemnate în ea şi dar, cit despre jalnica întîmplare 
de plins — de n'ar mai fi fost! — a răposatului Grigore-Vodá, cu totul ne-am 
întristat. Iar pricina, pentru ce s'a făcut, e încă nevădită, si pentru feliul de 
moarte se poartă prin lume feliii de feliii de vorbe. 

Cele din urmă sint însă acestea. Cum că îndată, Sîmbătă trecută, venind 
Aga aici, făcîndu-se a fi bolnav, a trimis firmanele și mehtupurile la Vodă şi, 
plingindu-se de boală, pe de o parte, a grăbit plecarea luf — vorba mergea 


www.dacoromanica.ro 


MOARTEA LUÍ GHICA-voDÄ 78 


Cinstitului blagorodnic si al Smerenii Noastre întru Duhul 
Sfintu prea-iubit Dn sufletesc, Dumnealuï pan Nicolae Du- 
descu, Vel Ban, cu blagoslovenie sá se dea. 

[Pecete de ceará neagrá] 


că spre Hotin, — iar, pe de alta, a înștiințat pe Domn că vrea să-l înttineasct 
pentru ca să-i spuie oare-care porunci împărătești, ca să nu se intimple să 
moară si ele să nu rimfie ne îndeplinite. Si ast-fel, încrezindu-se Grigore-Vodä, a 
venit noaptea, si, ca să nu se facă turburare Agi! pentru alaiti, hotírind să vie 
singur, de-a dreptul ieșind, cet dot cari l-aü întovărășit, ca pentru ceremonie, l-aü 
ucis și i-ati dat amară moarte, cum se spune, Duminecă, pela 3 sati 4 ale nopţii. 
Alt ceva însă, nu s'a auzit pănă acum, si nu s'a dovedit. Iar cel de-al doilea 
capugiii, despre care s'a auzit, se spune că a venit ca să scoată averea ră- 
posatuluf, Deocamdată s'a hotărît să fe Domn fostul Mare-Dragoman Costachi 
Moruzi, şi în locul de dragoman a fost înnaintat Nicolachi Carageă, care a fost 
numit cu prilejul morţi luf Cehan în calitate de Caimacam, Altă turburare si 
frică n'a fost, numaf, ca oameni cu bănuială, unul spune una, aitul alta, cum 
i se pare fie-ciruia. Dar numai, cum spun, vre-o siguranță n’avem. Mat 
ales prea-Innälfatul Domn, văzindu-ne în acele zile plini de supărare si späi- 
mintajf, ni-a spus că doreşte să nu se flecărească lucrurile nesigure şi fără te- 
meiü, numaŸ ca să se tulbure inimile oamenilor; si fără nicY un folos altul. 
Acestea sint ce le-am auzit aici, și acestea ji le dăm de știre dumitale. Iar 
Dumnezeul pácif să ne păzească neatinși si neprimejduifi de vre-o voinţă duş- 
mană şi de vre-o tulburare. Acestea fi le spunem, ca un rugător, şi anif să-ţi 
fie de 14 Dumnezeii mulţi si fericiţi. 


Al dumitale 
încercat și rugător la Dumnezeii : 
al Ungrovlachiei Grigore. 


Pentru Spătăreasa Elencu má rog din toată inimă $i o binecuvintez, Pe 
dumnealui Spătarul Ghica, intilnindu-] mini la Curte, îi voii spune că-l com- 
pätimifi. 


www.dacoromanica.ro 


XV. 
ACTE RELATIVE LÀ CRONICARUL MANOLACHI PERSIANO. 
I. 


[Sibiiü, 28 Septembre 1787. 


Generalul Fabri trimite Agentieï din principate o scrisoare 
a lui Persiano.] 

Acesta explică generalului cá Domnul a adunat trupe 
«pour éviter, s'il est possible, l'entrée d'un pacha dans les 
terres de la Vallachie». Nu sá mire de vor fi si pe la ho- 
tare: totul fiind in liniste acum, le-a distribuit pe la orase. 
Nu creadá «à des bruits faux, que le public aime à repandre 
en exagerant les choses». — Oficial. 

Semnat: «E. de Persiany, secretaire de S. A. S. le prince- 
regnant de la Vallachie». 


Bucuresti, 10/21 Septembre 1787. 
[Copie.] 


[Räspunsese Fabri. Urmeazá un noü ráspuns, pentru primire, 
si lämurirf pentru trupe, de la Agentie, la 2 Octombre 1787. 
Concept.] 


II 


Ty edysvziav ee, otbp osRperdpte, mpooxovo. 

Tò pevk nai tò pappa tò No roy darò ëx0šç šçor- 
mov, xal TAa vă mă aride oñuspov spot: "md pè tò và pe 
sto Bei &mspsete wal simsts Oct nupißers, Empdonemva: thpa Eé, 
uè vb vă Bhéro Ger Gp[omopi, (Bop Dron cac To rëm dà cob 
Kayota, 6 éroios siva aal An dpe Tveoróç 046. ‘Aaron 


www.dacoromanica.ro 


ACTE RELATIVE LA MANOLACHI PERSIANO 75 


Cus vă avrapub@us mpiv rop piosvpod cas" (pa, dv AB xat- 
pb» arjpepov. dékw EAN. 


31 ’lavovapiov ` ` 
11 Pevpovapiov 1788, 
"Oe sig ră mpoardlynare] 
Tuó0tiuoç 
Em. Persiany !, 


III. 
Monsieur, 

Le porteur de la presente, Monsieur le Schatrar Persiano, 
ayant donné avant quelques jours une requétte à S. A. S, 
Monseigneur le prince, par laquelle il exposoit le delabre- 
ment de sa santé et prioit avec instance d'avoir la permis- 
sion d'aller prendre les bains en Hongrie, j'ai eu ordre de 
prier Monsieur l'Agent I. R. Apostolique de lui donner un 
passeport, afin qu'il puisse aller líbrement selon sa demande. 


Je saisis... 
Bukarest, le 17 mars 1802. 
Votre trés-humble et trés-obéissant serviteur 
[Cätre Merkelius.] Constantin Rasty?. 


! O traducere complectá nu e necesară, fiind vorba numai de un bilet 
de postä, 
* Bibl, Ac, Rom., hlrtít necatalogate. 


www.dacoromanica.ro 


XVI. 
DOCUMENTE SI REGESTE PENTRU VIAȚA LUI IENACHI VĂCĂRESCU. 
I. 


1245. Neagoe Väcärescul, fiiul lut Dan Vácárescul, Voevod al 
Făgărașului, nepot de sor a luf Radul-Vodä Negru ; venit-au 
cu iel [cu creionul: și Doamna lui, Anna], la Cimpulung, în 
acești al; zidit-aü biserici doosprezece în satele care a stá- 
pînit, pă Dimbovitä în jos; läsat-aü fii, pă Radul si Särban, 
şi fete șase; a murit în vîrstă de ani 59; numele soţii sale 
fost-aii Maria; acesta fostaü foarte bogat. 

[Adaos: S'a născut la] 1554. Pătrașcu Văcărescul viteazu 
[s'a botezat de Pătrașco-Vodă cel Bun, tatăl lui Petru-Vodä 
Cercel și al lui Mihai-Vodă Viteazul). Zidit-aü biserica la Väcä- 
rești, lingă Tirgoviste, la 1584; fost-aü îngrijitor zidirii bisericii 
Domnești din Tîrgovişte în zilele lui Pătru al doilea Cercel 
Voevoda; fost-ai Ban al Craiovii, si cu Mihaiü-Vodä Vi. 
teazul fost-aü în toate rázboaiele...? [adaos]. 

1685. Spátaru Negoitá Väcärescul, bascapuchehaia lui Sár- 
ban-Vodá Cantacuzino ; a murit in Tarigrad; [pecetluite hai- 
nile]. A avut fii pe Ianache Cliucerul si Ivan Vätaful. 

1704. Banul Craiovii Ianache Väcärescul, ce este ctitor si 
fiiul lui Negoiţă Spătaru !. 


II. 


Aà cie mapobons Tuv ev broypépy 6uohoţias Gpoloodpev ot 
bmoxÜo0sv yeypappévn Gre EAdßapev Nds davınas dd ypiav pas 


1 Bibl. Ac. Rom., ms. 305: Odservafiile lui Ienächitä Văcărescu, — fol. 3 
Vo. 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE IENACHI VACARESCU 77 


Tap% Tod “dp Zó0oo Abtorivon posta 8500, òxtò "Äuäëee xal 
nzyrarösın, TÈ Oria vă ops vă tpé/voov(!)p& tbv Otd'gopov robe 
tpòs Tpóste Oéxa ră rom tăv xa0' Ezacroy pivav siç Otopíav 
pòs Svbs' mapsAobons 6š vig Gtopias, vă Bom tpéysv, pè Toy 
aidoy OvX'popov: 69:v cic Beßalosov xai aspaliav Eööxanev THY 
zapada Av Gunhoiav nal nen sic čys. Bovzovpéstn, 16 
"lasvoo&p. 1758. 


(L. s.) Kovorav95voç Mzpavxofávoc právoç. 
(L. s.) Anunrpéxncs "Payofotztac Xoqo8tztc. 

(L. s.) Xrenavos Baxapéoxoolog Brommipns. 

(L. s.) Ztabpos XooXqtápm. 


[Copie din 18 Map 1733 !.] 


UI, 


Scrisoarea mea la mîna dumisale Ianache, Vel Căminar, 
precum să să ştie că mi-au fácut dumnealui bine cu bani 
cu dobindä, taleri 500, adecă cinci sute, la pungă dă lună 
po taleri 10, de acum pán' in doao luni dá zile; deci la 
soroc sá aibu a da dumisale bani cu dobinda lor, cit sá 
face, si cu multumitá. Si pentru adevärata credinfä am iscälit 
mai jos, ca sá sá creazä. 

Octomvre 12 dni, 1760. 


R[adu] Väcfärescu]. 
Constantin] Vel Arm([as], chez[aș). 


[Pe invälitoare:] Wechsel an die Venezianka per 500 Piaster ; 
mit Zulasten 1000 Piaster 2. 


1 Bibl. Ac. Rom., documente necatslogate. E un sinet pentru 8.500 de lei 
de la cei trei boieri iscăliți, către Lipscanul Zotu. 
3 Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


78 FRAGMENTE DE CRONICÍ 
IV. 

14 Septembre 1783. 

Petifie cátre Domn. 


Se cere a se răspunde la petiția «Zotii negutAtorul, ce face 
prin dumnealuf sicritaru chesaricescu sinior Raicovici, pentru 
un zapis al părinţilor noştri; ci, cît pentru aceasta, fiind cá 
și dumnealui iaste om împărătescu și darea zapisului acesta 
aii fostii iarăș cu pricinuire dă treaba împărătească, fără po- 
runcă împărătească nici noi nu îndrăznim a face răspunsul, 
ci ne rugăm Ínnalfimit Tale, ca prin poruncá Împărătească, 
marifetiserilen, să ni să izbăvească această judecată». 


Nicolae Vist.; Dumitrașco Racoviţă Vornic; Ienache Spătar. 


[Vo.] Copia della risposta dellie bojari nell' affare Warta !. 


V. 
[Petitia luf Wartha; Viena, 23 Mart 1783.] 


So viel dem Endesunterzeichneten bekannt ist, so lebt noch... 

So wie von dem Wacarescula gleichfals ein Sohn, Johann 
Stephan Spatharius, beim itzigen Fürsten in der Walachey 
vorhanden. 


VI. 


I4 giugno [178.,.]. 


Una supplica di Vassili Vladul contro Vestiar lanachiza, 
per debiti antichi. 


Comunicata al medesimo. 


! Negustorul era Zottu «Pano». 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE IENACHI VÁCÁRESCU 79 


VII. 


Bucareste, 22ten August [1784]. 


Contract geschlossen zwischen den Herrn Westiar Janakitza 
und Maurer Polier Johann Ratner. 

Zapis ce au dat Ioan Ratner Neamtul pentru casile ce lá 
face dumnealui boer Vistier Văcărescu la Băneasa: să lucreze 
miia de cărămizi de ros cu taleri doi și jumătate, păn să va 
isprăvi casile, însă el din preună cu doisprezece meșteri 
nemți; șanțurile să le facă el, gătitu (?) parilor, grătii, ostrete, 
liatoli, vesre GD, hárdae, funii, lopetï, salahori la tot lucru; 
si apa sä fie iar de la el. Si sá inceapá de ori cind va fi 
dumnealui Vistier gata și va vrea. — 1784, August 11!, 


VIII, 


Actum. 


Bucareste, den 11 May 1785. 


Es ist ein Contrakt zwischen dem Vestiar Bakareskul und 
dem Tischlermeister Theodor Janos allso geschlossen worden, 
dass er ihm die in seinem Landgute zum Saal gehórigen 
Fensterrahmen zu 3!s und die übrigen zu 1!/ Piastre ver- 
fertigen solle; welcher Contrakt auch von mir ist vidimirt 
worden 2, 


IX. 


Illustrissimo mio Signore, 


Ë vero che sono I 5 giorni che nessun mercante non hà 
portato lettera alla mia cancelaria per spedirsi à Cronstad: 
impeditte né sono, né mai possono essere, anzi il ordinario 
postiglione và a Kimpina al suo tempo. Con simile risposta : 


1 C£ Literatură si artă romînă, IN. pp. 688-9. 
2 Urmează un contract =} lui Rathner cu Banul Filipescul, pentru refacerea 
din piatră a mănăstirii Poiana (Prahova). V. articolul citat. 


www.dacoromanica.ro 


80 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


cioé, non essendo lettere di mercanti con questa posta, non 
vi hà mandatto; onde non posso pensar altro, perché dalla 
mia posta ne puresi hà perso mai lettera, né si hà aprito. 
Se non che dal tempo, dal qualle si hà datto permissione 
a li Prahoveni (quelli canalli che sàlei che rubbano le lettere) 
di venir a Bukarest, da quel tempo anno cominciatto a non 
portarmi lettere li mercanti. Dunque posso credere che anno 
cominciatto il loro usatto arte, e non só se deve a scrivere 
lei qualche cosa al signar Reviski per questi, o mi consiglia 
d'impedir di nuovo li Prahoveni. 

Puó essere ancora che mancano certi mercanti fuora, a li 
pasari che si anno fuora; con tutto ció, oggi faró chiamare 
li loro homini e domandargli la causa. Finalmente il mio 
dovere sopra questo affare mi pare che sia di mandare con 
securità le lettere di quelli che mi le danno a spedirle e di 
guardar a non mandarsi, né spedirsi con Prahovani; ma non 
SÓ se posso vietare alcuno de scrivere. 

Il militare deve venir da me per dirmi il nome della sua 
moglie e quanti figliuoli hà e dove si trovano, come si chiama 
il vilagio; e subito sarà pronta la mia lertera e insegnatta a 
lui, con quella di Sua Altezza. L'aspetto dal altro giorno, dal 
qualle hó fatto lei sapere questo, con il suo huomo; onde 
l'aspetto, essendo sempre pronto a servirla in ogni affare 
che sono degno, — come un vero amico e fermatto nel ami- 
citia. Avendo per honor mio di dirmi 


Di V. S. Ilustrissima 
Di Casa Domenika [1785]. 


Qe LE an 
PEL 
P gar" ^ 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE 1ENAUHI VÄOÄRESCU 81 


X. 
[Din Jurnalul Agenţiei. 


Ce 19 fevrier 1785. 


Vassile Vlad donne supplique contre le Vestiar Vakareskul 
pour une dete de 298 fl, 20 para, sur différentes marchan- 
dises, à cause d'une faute qui s'est glissée dans les comtes, 
qu'il avait déjà demandé plusieurs fois sans rien obtenir. 


XL 


Bucoreste. Ce 7 mars 1785. 


Vassile Vlad, sujet impérial, donne supplique par rhpport 
une dete du Vestiar Vakareskul, de 298 lee, para 20, où il 
prouve que Joaniza Glatzer de Crajova avoit deja rendu conte 
et que la chose dependoit seulement du dit Vakarescul. 


XII. 


Boucorest. Ce 26 mars 1785. 


Vassile Vlad porte derechef une supplique pour la dete 


` 


de Vakareskul, montante à 298 lei, 20 para. 


XIII. 


Sibiiá, 3 Decembre 1786. 


Gh. Wartha, negustor vienes, stáruie iar pentru datoria 
lui Stefan Vácárescul si celorlalți dol. 


63473. Vol. IU. 6 


www.dacoromanica.ro 


82 FRAGMENTE DE CRONIOÍ 


NIV. 
[18 Ianuar 1787. 
Agenţia către Herbert-Rathkeal.] 


Ganz unverhofft hat der Fürst am Sten dieses seinen Lieb- 
ling Brancowan von dem Dienste des Gross-Veztiars entlassen 
und den Gross Wornik Vacaresculo darzu ernannt; die Stelle 
eines Gross-Wornik aber dem Bruder des Fürsten Brancowan, 
der bishero gar keine Charge hatte, verliehen. 

(Mirare. Se crede cá eintelegere, si Brincoveanu va fi numit 
Spătar. Dar Ja urmă Brincoveanu earestat de patru Arnäuff 
acasă. Se plînge fratele; garantează pentru el] Der neue 
Vestiar Vacaresculo gieng ebenfalls zum Fürsten und stellte 
ihm ganz ernsthaft vor, dass dieses Betragen hier ganz un- 
gewöhnlich und noch von keinem Fürsten geschehen sey, 
und frug ihn, worinn Brancowans Verbrechen bestünde. Der 
Fürst sagte ihm, man müsse seine Rechnungen untersuchen. 
Darauf antwortete Vacaresculo, dass dieses noch kein Recht 
gebe, einen der ersten Bojaren zu arretiren und öffentlich 
in denen Augen der Welt so herabzuwürdigen. Brancowan 
könne nicht davon laufen, und, wenn in seinen Rechnungen 
eine Unrichtigkeit sey, so könne man sich allemal an seinem 
Vermögen regressiren. Der Fürst änderte jedoch seinen Ent- 
schluss nicht. So stehet diese Sache heute, und man ist be- 
gierig, die Folgen davon zu sehen. Sonderbar ist aber, dass 
alle Bojaren, welche Brancowans geschworene Feinde sind, 
allsogleich seine Parthey nehmen, sobald es daraufankommt, 
die Würde eines Bojaren zu unterstützen und nicht kränken 
zu lassen. 


XV. 
Expediert 2. Februar 1787.— Agenţia către Herbert-Rathkeal.] 


Da alle Bojaren, und selbst der neue Gross-Vestiar, dem 
Fürsten ernstliche Vorstellungen über die Arretirung des 
Fürsten Brancowan machten, liess er die Wache aus deren 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE !ENACHI VĂCĂRESCU 83 


Hause wieder abrufen und befahl pur dem Gross-Vestiar 
Vacaresculo die Rechnungen seines Vorfahrers genau zu 
übersehen. [La 22 lanuar, îl chiamă pe Brincoveanu la dejun. 
D mustră: «er liebe ihn sehr, er habe ihn aber öffentlich 
demüthigen müssen». La miezul nopții, iar il chiamă. «Die 
derbsten Worte» ` vorbeşte iar de arestare; deie măcar 400 de 
pungi. La 23 dimineața, chiamă preuti cu icoana Maicel Dom- 
nulut; se roagá cu fata la pämint, mult. Apoï la Divan. Va 
face dreptate. Face o comisie de patru: Banul Ghica, Du- 
descı, Filipescu, Marele-Vornic «Briscowan», pentru a cerceta 
conturile. Se zice cá e deficit de 300 de pungi saü 150.000 
de Jet. 

[6 Mart (2). Voià bani de la el. Comisia nu arată lipsă 
de o pară.) 


XVI. 
[26 Februar 1787. Agenţia către Kaunitz.] 


Vor vier Tagen kammen einige der ältesten Bojaren, 
der Metropolit und zween Bischóffe bej dem Euer Durch- 
laucht bekannten Bojaren Vacarescul, der itzt Gross-Veztiar 
(Schatzmeister oder Finanz-Director) ist, zusammen, hielten 
Rath, und beschlossen einhellig, des anderen Tags in corpore 
zu mir zu kommen, und mich zu ersuchen, ihre Bitte meinem 
„allerhăchsten Hof vorzutragen. Welche darinn bestehe, dass, 
wenn es ja zwischen Russland und der Pforte zum Krieg 
kommen sollte, Seine Kaiserliche Mayestät sich über dieses 
Land erbarmen, es unter seinen Schutz nehmen, mit seinen 
"Truppen besetzen, oder nach allerhóchst dero eigenem Gut- 
befinden was immer für eine Einrichtung treffen móchte, nur 
damit kein Russe und kein Türk in das Land kommen 
-môchte. Ich erfuhr dieses ihr Vorhaben noch des Morgens, 
und meine überstandene Krankheit diente mir zum Vorwande, 
mich bej dem Vacarescul, der sich bald darauf allein bej mir 
melden liess und die Anderen unangesagt mitbringen wollte, 
-durch meine noch fortdauernde Unpisslichkeit zu entschul- 


www.dacoromanica.ro 


84 FRAGMENTE DE CRONICI 


digen. Vacarescul kam gestern unangesagt zum Herrn von 
Petrossi, erzählt@ ihm Alles im engsten Vertrauen, mit dem 
Beysatze, dass er und seine Collegen mit Ungedult den Augen- 
blick erwarteten, in welchem ich wieder hergestellt und sie 
zu empfangen im Stande seyn würde. Er bat ihn mir indessen 
zu melden, er habe sich vor fünf Jahren bej Euer Durch- 
laucht mündlich die Erlaubniss ausgebetten, sich in wichtigen 
Vorfällen an Hochdieselbe wenden zu dórfen, und dieser 
Zeitpunkt sey itzt da. Wenn die Russen wieder als Feinde 
der Türken in diese Gegenden kämen, so müssten sie sich 
wieder alle nach Siebenbürgen flüchten; das ganze Land 
würde verheert und zu Grunde gerichtet und keinen Tribut 
bezahlen kónnen; welchen die Pforte doch gleich nach dem 
Frieden wieder fordern würde; ihre Lage sey viel zu bitter 
und kritisch, und sie wünschten alle (nur zween oder drej 
ausgenommen, welche anderst düchten) denjenigen Herrn zu 
haben, den ihnen der Schópfer durch die geographische Lage 
selbst bestimmt zu haben scheine. Petroszi antwortete ihm 
nichts anderes als dass er es mir hinterbringen würde, ihn 
aber indessen versichern kónne, dass ein solcher Besuch von 
ihnen allen zz corgore mir gewiss nicht angenehm seyn würde, 
weil er ein Aufsehen machen und zu vielen Argwohn und 
Reden Anlass geben kónnte. Vacarescul antwortete ihm, 
dass er dieses selbst gedacht habe und dahero indessen allein 
gekommen sey; er würde auch zu mir allein kommen, so 
bald er wüsste, dass ich einen Besuch annehme. 


XVII. 


[15 Septembre 1787. Agentia cátre Kaunitz.] 


Der Gross-Vestiar Vacaresculo hat endlich, nachdem er 
sich mit dem Fürsten so oft entzweyet und zu wiederholten 
Malen seine Entlassung verlangt hatte, solche heüte früh 
erhalten, und der vorige Gross-Kanzler Cornesculo ist an seine 
Stelle ernannt worden. 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE IENACHI VĂCĂRESCU 85 


XVIII. 


Jenatyi Vakareskul stellet als Gross-Schatzmeister sein Re- 
ferat der k, k. Unterthanen Koman und Makoje vor Beja- 
regen (sic) !. 


XIX. 


Tà bzosqustoouéva 500 pista, rot msvranbata, dprepubévta 
tjj iapă xai ssfaonia uovij 105 Ev dios Tarpòs fuav Bocapiwvog 
toò Baxvparonpoò, èrovopatopivy to) Aoboxoo, Tap% tob edeve- 
at&too Xoyovtoz Bıstiäpn xoptoo 'kokvvoo BxxapésxooXoo, èv xopig 
Tiv moßnvoriton 0:00, tà Ekap: man Tis ebyevelas adrod Å 
x40 duc dia pnrpozokn tic Obyrpoßiayias Qj vstov ginn, 
xal Eysı và Iroxpivera: vij pmbzion fspz uovi rod Aobotxoo xatà 
Erog ăvă tpránovta nai Ü (pos. Apowxăv écíjotov. "Ec'à xai brape- 
Barodpisv cb raphy werk ën map’ fuac Ev Xpgotp àOskqgüv, tøy 
eopihsatétuy Emioxönwv, sis og Evdsttiv. "Ev tre: qut, pap- 
don aec $. 


XX, 


Dositie (sic) al Ungrovlahiei adeverează. Macarie de Rámnic, 
Iosif de Argeș, Costandie de Buzău. 

Cu această carte a mea incredintez sfintei și dumnezeestii 
mănăstiri ce să numește Duscu, din eparhiia Larisii, unde 
să află, ca o comoară de mult pret, sfintitul cap a celui dintru 
sfinți părintele nostru Visarion, episcop Larisii, fâcătoriului de 


1 Toate în Bibl. Ac. Rom., hirtii necatalogate. 

2 Jată traducerea: Cele 500 de leí însemnate mai jos, adecă cinci sute, daruite 
sfintei si cucernicii mănăstiri a celui întru sfinți părintelui nostru Visarion fă- 
cătorul de minuni, ce se zice a Duşcului, de către blagorodnicul boier Vistier 
dumnealui loan Văcărescu, fiul nostru cel prea-iubit întru Domnul, le-a luat de 
la dumnealui Sfinta noastră Mitrupolie a Ungrovlachiei, ca danie veșnică, şi 
are a răspunde acei sfinte mănăstiri a Dușcului pe fiece an treizeci de lef, 
venit anual. Pentru care întărim aceasta, împreună cu cei de pe lîngă noi frag 
prea iubiţi întru Hristos episcopii, spre veșnică mirturie, În anul 1797, Mart 1. 


www.dacoromanica.ro 


86 FRAGMENTE DE CRONIOÍ 


minuni, cá, bine cugetänd in chipzuirile mele ca să oránduesc 
pentru ajutor[ul] părinţilor ce hălăduesc întru această sfăntă. 
mănăstire o danie din care să-s izvorascá pe tot an[ul] folosul 
cel după putință, pentru evlaviia ce am la Sfăntul Visarion, 
dán ajutoriulal căruia am văzut mal multe minuni, — am în- 
chinat la mai sus zisa mănăstire taleri cinci sute, carii san 
dat din măna mea împrumut la Sfânta Mitropolie a toate 
“Ţării-Rumănești, precum adevereazä intr'aceastá carte prea- 
sfintitul și alesul de Dumnezeii părintele Mitropolitul țării 
noastre, chir Dosithie. Cant bani sántü in veaci imprumutati 
la sfánta Mitropoliia noastră, fără de a putea vre-odinioară 
să-i ceară sfănta mănăstire Dușcu ca să-i ia dela Mitropolia 
Ungrovlahii. Iar Sfânta Mitropolie să aibă a plăti la mänäs- 
tirea Dușcu dobănda acestor bani, pă fiește care an căte 
taleri trei-zeci și şase, necontenit, ca să fie pentru ajutoriul 
cel după putinţă al sfintii numitii mănăstiri Duscu și pentru 
păcătosul mieü suflet și a neamului miei vecinică pomenire, 
Drept aceia am dat această carte întărită cu iscälitura 
mea și cu pecetea neamului mieii, adeverită și de părintele 
Mitropolitul Ungrovlahii, chir Dositeii, la sfănta mănăstire 
Duşcu, ca să o aibă spre încredințare. La leat 1797, în luna 
lui Mart. 

Janache Văcărescu, Vel Vistier si mare dicheofilax al Bi- 
Serici cet Mari a Răsăritului, adeverezu. 

Constandin biv vel Sátrar și logofăt al rämäsiturilor, scriitor 
si martori. 


XXI. 


Diata Marieï Vácáreasca, «aflándu-má in patima neputinfi 
si temándu-má de moarte». 1797, Septembre 13.] 

Datoriile ef: «La Diiamandi Viniteanul Roșca, după marfă». 
«La Domnifa Ecaterina Carageà, cumnatá-mea» (100 de talerf 
la aceasta). Avere: Cojástit (Ilfov), Bahnele (Rimnicul-Särat), 
vii, giuvaiere amanetate, Tigani (și unii «ce sánt rămași de 


1 Zid, Condica Mitropoliei Bucureşti, 1796-801, fol. 60, 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE IENACHI VÁCÁRESCU 87 


la zestre la dumnealuï Ban Bráncoveanu», caï, «caretá», vaci, 
porci, haine. 80 de sărindare. 1000 tal. la cutia milelor. 600, 
îngroparea. 600 la sese fete sărace. 300 schitului DalhAuti, 
unde e si ctitoare, 250, «la mănăstirea Sfăntului Ioan, unde 
este sá má ingroape». Si «sáracilor ce lácuesc prin chiliile 
de la biserica Ceaus David». Mosia Cojesti, «nepotu-mieü 
Alexandru Väcärescu, drept taleri zece mie, ca sá nu intre 
într'altă mänä streiná, find moșie părintească». «Optsprezece 
pogoane de yie din Valea-Mare le las nepoților miei Nicolae 
si Iordache, Văcărești, și Eleni, sorii lor, să le stäpäneascä 
fráteste, luándu supt stápánire, dupá ce s'or culege estimp». 
«Treisprezece pogoane vie în București le las nepot uluïmie 
Aleco Văcărescu, care şi dumnealui după cules să le stäpä- 
neascá», Bahnele, tot lui. «Una suia de-tiiamant i foare de 
diiamant le las stránepoatá-mea, Marioari, fiică! nepotá-miea 
Aleco.» «O păreche cercei de diiamant îi las strănepotăi 
Sáfticái, fücái de al doilea a nepotä-mieü, Aleco. Un po- 
rumbiel de diiamant si 10 şiruri märgäritar le las stränepotä- 
mieu Enache Väcärescu, fiiul nepotá-mieü Aleco. O floare 
de diiamant in chipeturile (?) o las nepotá-mieü Nicolache 
Väcärescu» (si niste Tiganï: o familie). «Un soare de diiamant, 
o floare de zamfir sápat le las nepotá-mieü Iordachi Vácárescu. 
O päreche cercei de zmaragd cu aripile de diiamant ii las 
nepoatá-mi Elenco Väcäreascäï.» (Si Tiganï.) Libereazä soția 
și fetele unui Tigan al «fräfine-mieü, ce l-aü ertat». Alti Ti- 
gani, ce «sánt la dumnealui Ban Bráncoveanu, ce me-aü fost 
sotie, rämäsitä din lipsa zestrilor mele; pentru care ilrog pš 
dumnealui, aducăndu-mi aminte cá am fost amändoï întru 
însoţire, și că și dumnealui este muritor, si că dreptul jude- 
cător nu să amăgește, să nu se bucure să mi-i poprească, 
ci să-i dea ca un drept al miei; însă nu Tiganï de lae, ci 
de vatră, că acești me-aü fost zestrea». Aleco să-i primească 
pentru bani. «Și mă rog dumnealui să mă erte de am greșit 
ceva, și Dumnezeü să-l erte și pă dumnealui.» O rochie albă, 
«vară-mi Catincál». Si o blană («giuleà») Si o caretă. Si 
mărgăritare. Și «priotesi», care o slujise «peste doăzeci de 
anl». Argintăria, Mărioarei. Doi telegari murgi epitropului, 


www.dacoromanica.ro 


88 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


Sluger Panait, «ca să umble cu ei». Epitrop va fi, «spánzt- 
rănd sufletul mieu in grumazif dumnealui». «De vreme ce, 
nu numai este om vechiu al casif părinţilor miei, ci l-am cu- 
noscut și om cu frica lui Dumnezeu, și doritor mie și casii 
noastre. Rog însă pă dumnealui Ban Ghica, ca pe unul ce 
din început ul] vieții mele l-am cunoscutal doilea după tată- 
mieu și om cu temere de Dumnezeu, cum și pă nepotă- 
mieii Alecsandru Văcărescu îl pohtesc, dindu-i cea din su- 
flet párinteasca blagoslovenie, ca în toată vremea să fie pro- 
tector și ajutor numitului epitrop, ca să urmeze nestrămutat 
cuprinderea acestii dieti, care am făcut-o.» De față, duhov- 
nicul. Prevede casul szzărăr:7 epitropului de cineva «din 
neamul mieu saü alții». Nu poate iscäli, «fiind bolnavă de 
mănă» ; o iscălește duhovnicul. 

Martur: Dumitrachi Ban. lerei Teodosie duhovnicul. A- 
lexandru Văcărescu, «biv Vel Clucer». A scris scriitorul din 
ordinul «dumneei cucoani Mariuti Vácáreascái . Eraü faţă 
și Mitropolitul și Banul Ghica !. 


XXII. 


Fiind-cä la mezat ce s'au făcut vănzări moșiilor ale rä- 
posatului Costandin Hangeri Voevod, ce din poruncă împă- 
rătească s'au văndut în luminat Divan Mării Sale Alexandru 
Muruz Voevod, am fost făcut vichil pă dumnealui logofătul 
Done, om casii noastre, ca din partea să-mi artorosească 
(sic) la mosiia Cojăști și la moșia Ulmeni; la care, după 
hotărăre și sfârșitul mezatului, rämiindu asupra numitului vichil 
aceaste mosii, am trimis om într'adinsu ca să vază toată pu- 
terea și venitul lor, și, după cercetarea ce s'au făcut, am luat 
pliroforie de starea amándurora moșiilor. Deci, fiind.cá mosiia 
Ulmeni m'am multámit a o luoa, am și numarat bani, iar, 
pentru moșiia Cojásti, vázándu că are venit foarte putin, si 
părăndu-mi-să scumpă, n'am vrut ca săo priimescu și, fiind- 


1 Ms. citat, fol. 30. 


www.dacoromanica.ro 


ACTE DESPRE IENACHJ VÁCÁRESCU 89 


cá de la mezat aü rămas asupra numitului logofăt Dona cu 
numele mieu, și nefiind pă plac, am încărcat pà numit{ul] a o 
priimi sau a o vinde la ori-cine va putea ca să numere bani 
taleri 15.100, adică cincisprezece mii o sută, ce au esit la 
mezat. Si, neputăndu găsi în grab mustiriü, au numărat însuşi 
această sumă de bani, prin dumnealui Vătaf de Divan, ce 
cu porunca gospod au fost oránduit a strănge aceşti bani ; si 
aü rămas moșiia asuprä-i. Ci, pentru căci surec ferman să cu- 
prinde numele miei, dă aceia am dat această carte a mea 
la măna numitului Done logofăt, pentru ca să-i fie dă bună 
credință, de a o stăpăni numita cu bună pace, dă cătră mine 
si dă cătră copii miei, si tot neamul, ca una ce de la Sultan 
mezat am cumpărat. Luăndu şi toate sineturile aceștii moşii, 
Cojăștii, carii au și numărat toți bani, după] cum mai sus 
să arată. Si spre încredințare am întărit cu iscálitura mea, puin- 
du-mi și peceatea. 


1799, Avgust 19. 
Ecaterina Caragea. — Nicolae Văcărescu Y, 


XXIII, 
+ Dositei al Ungrovlachieï adeverează. 


T Adecä eu, cel care mai jas má voi iscáli, încredintez cu 
acest zapis al mieu la mäna Mării Sale luminatei Domnitii 
Ecaterina Carageà, ce au finutu intru cásátorie pá räposatul 
intru fericire Ban Ianache Vácárescu, cá, cu zapis de la 5 ale 
trecutului Iulie, avănd eu cumpăraţi de la dumnedíui cinstitul 
biv Vel Spátar Costandin Slugearoglu ín bani gata, taleri doá 
mil, zece sälasä de Tigani läes, cu Tigancile i feciorii si 
fetele lor, nepotí si nepoate, cari sá trag din eí pänä astäzi, 
cum să insemnarà mai jos familiile pă anume; — carii Tigani 
fiindu fost avut și dumnealui cinstitul Spătar dintre Tigani 
domnești, hărăziți dá Máriia Sa Alexandru Constandin Muruzi 


1 M.. citat, pp 124-5. 


www.dacoromanica.ro 


90 FRAGMENTE DE CRONICI 


Voevo:l cu cartea Márii Sale din leat 95, Fevruar 18, si in 
urmi intárit[á], dar atát de Măriia Sa Alexandru Ioan Ipsilant 
Voevod, cát si de Máriia Sa prea-innältatul nostru Domn Cos- 
tan lin Gheorghiu Hanger Voevod; carele cărți Domnești 
... Acum Märiia Sa Domnița, cu protimisis de rudenie, cum- 
nată fiind cinstitului Spătar Slugearoglu, neîngăduindu-mă a-i 
mai stăpăni, mii-aá numărat taleri bani, adecá dooá mii toc- 
mai, și am dat Mării Sale acest zapis, împreună cu mai sus 
numitul zapis si toate sineturile Domnești... Deci de acum 
înnainte să stăpănească Máriia Sa si coconi Mării Sale pă 
aceşti mai jos numiți Tigani, cu bună pace de cătră mine și 
de cătră tot neamul miei... 1798, Dechemvrie 16. 

Montán Amurptov IloMitov 6s6sóvov tà XvoOsv. 

Nixwhaos Ma6poxopBárog wap: Costandin Iorasco papris. 
H[agi] Moscu Păharnic, martor !. 


2 Ibia., fol. 73. 


www.dacoromanica.ro 


XVII. 
NOTE DESPRE DOMNIA LUÍ SCARLAT CALIMAH. 


1819, Iunie 8. Duminicá, in vreme Domnuluï Scärlat Ale- 
xandru Calimahu Voevod, s'aü intimplat zurbalác in destul 
de sämtätor ín tárgul Esil, în cát vr'o 24 oameni s'au omorát 
si vro 26 s'au rănit din norod, împușcăndu-i Arnáutii din 
Curte. Si s'au întămplat această tragodie bietilor nevinovați 
la porţile Curţii gospod, și aceasta sau pricinuit mai mult 
din pricina lazaretului pentru boala ciumif ` mergándu norodu 
cu mănile goali, cerăndu îndestulare lor; şi pentru alte jacuri 
şi năpăstuiri și strámbátáti ce aŭ făcut Domnul in țară si 
pe la tărguri. Aü mat fänut zurbalăcul si a doi zi, omorändu-sä 
din norod încă vr'o 10 oameni de cátrá răii, nemilostivii si 
lupii Arnăuţi; si a trie zi sau mai potolit, deschezindu-sä si 
poarta Curţii; si apoi aü continitu. 

La 1819, Iunie 13, san mazălit prápádenie oaminilor, Scar- 
lat Calimah Voevod, făcăndu-să Domn în loc Mărie Sa Mihaiu 
Grigorie Suciu Voevod la Moldova; îmbrăcăndu căftan de 
Domnie din Dragoman-Mari a Porții; si, la 24 a lunii acestiia, 
au si venit în orașul Eet capiolanii Mării Sale cu această 
vestiri. 

La 1821, Fevruar 21, aü venit de piste Prut Exilentie Sa 
si Luminare Sa Alexandru Ipsilanti, fiiul lui Constantin Voe- 
vod, împreună cu doi frați ai săi ipsilantesti, si cu cniazu 
Cantacuzinó, domnindu in Moldova şi fiind in Es Înnältäme 
Sa Mihaiü Grigorie Sutu Voevod. Si piste noapte, spre Mier- 
curi, spre 23 Fevruar, s'aü intämplat omoru în Turci in oras, 


www.dacoromanica.ro 


92 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


si asámine s'au omurätsi ceialalalti Turci de pe la cealalalte 
tărguri a Moldovii, după aceasta, și s'au vestit goana asupra 
Turcilor, înnălțăndu-să cornul creştinătăţii. Si, pornindu-sä 
Grecii cu toţii asupra Turcilor, din toată epicratie turcească, 
si au început întăiu a să faci oaste crestiniascä în Eşi 1. 


î Bibl. Ac. Rom, Corespondenţe diverse, 1663-1849, fol. 188. 


www.dacoromanica.ro 


XVIII. 
CU PRIVIRE LÁ ALECU BELDIMAN. 
Cäimäcämie. 


Cinstite frate dumneta Alexandru Beldiman, biv Vel Vor- 
nic. Odihna si liniste obstieï cere ca numaï de cit sä conte- 
niascä cu lucrurile enicerilor a stringe avaetul podului, precum 
san obicinuit de cînd aŭ intrat ostile aice: aducind agalile 
enicerilor, s'aü pus la cale ca sá s[e priimascä de la dum- 
neata cite una mii lei pe toatá luná, si mai mult sá nu sä 
amestice. Pentru aceia sá scrie dumitale, ca, sau sá dai dum- 
neata bani acestia si sä orinduesti oameni pe la culucuri a 
strînge avaetul după obiceiü, saü, cu preţul ce vei găsi mai 
folosätoriü după stare vremii de acum, sä-s vinzä, si de ban, 
care, precum vel pune la cale, să va urmă a să da la toat[ä] 
luna cite una mie lei. Căci intr'alt chip nu s’aü putut icono- 
misä. În scurt, ori ce știi să faci, și să-s liniștească pricina 
aceasta, 

1821, Octomvrie r2. 

X<. Boyopiöng !. 


1 Bibl. Ac. Rom., doc. xxvı1/32. 


www.dacoromanica.ro 


ANEXE. 
I. 


Io Stefan Cantacuzino Voevod, dinii mila lui Dumnezeü Domn si obläduitoriü 
a toatá Tara-Rumäncascä. 


Cei ce s'aü alesii de Dumnezeü să fie Domni și chivernisitori orasälorü si 
järälorü, aŭ datorie ne incetatá, mai întii de du toate, cu multă nevoinţă si 
cu mare grijă să păstorească pre leage si pe dreptate şi să chivernisească cu 
folosinţă de obște pre toţi cifi dn suptii stăpînirea si oblastiia lorü, fücind 
$i lucrindü toate trebile spre binele si sporiul norodului, pre cumü obiciaiul 
Domnilor celorü drepţi o cercetează, ne alegindü mai multü folosulü säü de 
citü binele celu de obște. Și mai vărtos să cuvine a purta grijă ca ceale dreapte 
gi de folosii să le întărească si să le lucreaze pururea, iară ceale ce dela alții aŭ 
avută inceapere, si spre paguba si stricáciunea färäl san făcutii, să le dezrä- 
dăcineaze, si de sävärsitü să le piarzä, de pohtescü să cîştige laudă veacinicä 
dela oameni, și dela Dumnezeii plată cerească, ajutoriu si intemeiare. Dreptü 
aceaia și noi, de vreame ce dinii mila lui Dumnezeii şi diu Proniia cea necu- 
noscutá fări de nădeajde ni s'aii dată obladmrea Tärii-Rumänesti, avemü da- 
torie cu chiverniseala cea dreaptă, cîtii va fi prin putință omenească, și cu pur- 
tare de grijă spre cei supuși să ne arătămii multemitorf, si cu bun cuget cátrá 
Dumnezeü, ce ne-aü cinstitü, si cu dragoste părintească, să ne nevoimü la ceale 
ce sintá spre usurarca greutăţilorii a toată ţara, si la ceale bune si direapte 
să adäogämü bunătăţile si dreptátile, cu ajutoriul lui Dumnezeii, iară ceale fără de 
leage si stricăcioase, care învitează pre Dumnezei spre minie, să le tăemii si dini 
mijlocii să le lepădămii. Pentru aceaia dará, cu multă scărbă și întristăciune a 
inimii noa[s]tre, uitindu-ne la atitea nevoi si ticăloșii ale țărăi, patridef noastre, 
si la ranele ceale nevindecate, ce s’aü pricinuitü la totii norodulii dinü strám- 
bătatea care n'aii fostu nici odinioară ca în zilele lui Costandinii Basarabă 
Voevodü Brincoveanulü, ce aŭ domnitü mai nainte de noi, ami cunoscutii 
cu adevăratii, că läcomiia și nedireptatea și neobicinuitele dări aü adusü patriia 
noastră la aciastă stare ticăloasă si vreadnicá de lacrămi, si mai virtos bleste- 
matul acesta de văcăritii, carele Inf s’aü izvoditü in tara noa[s]trá spre pa- 
guba, de cclu ce s'aü zisü mai susü,— cá aü pusu suptü dare si dobitoacele, 
lipsindu cu aciastá nemilostivire si laptele pruncilor celor micí cu carele sá 
hrăniia. Care dare nesuferită poruncindü fâră de milă să se stringa pe vreame 


www.dacoromanica.ro 


ANEXE 95 


de iarnă, ticälosit de săraci să siliia, de multă sărăcie, să fugă dinü läcasele 
lorü, și unií să ascundea in munți, alții în peșteri, alţii în paduri, alţi! print 
stufur iși alții prină găurile pămîntului, inpreuná cu muerile pi cu copiii lori; in 
care Jocuri, unii muriia de foame, alții degera de bien, pre alții îi mînca 
fiaräle, si alții cu alte multe fealiuri de patimi Îşi săvirziia viaja lor cea pe- 
depsită, ne avindü cu ce sätura nesätioasa lăcomie a nemilostivului Domnii; 
lucru cu adevărat ticăitii și plini de jale. A căruia strigare mai pe urmă aù 
ajunsii pînă la Ceriü, ca si sîngele nevinovatului Avelü, si, indemnindü ur- 
giia lui Dumnezcü cea direaptá spre izbindá asupra nedireptului, l-ıü surpat de 
pe Scaunü, si fără de „ädeajde l-ai pogorit, ca pre unii vräjmasü alü säracilorü 
si alü patriei.\De care lucru väzindü noi aciastä dajde ne direaptä, silnicä 
si fárá de leage, carea şi mai denainte fiindu-ne peste voe, de vreame ce, 
cumü amü zisă, Dumnezeiasca Pronie ne-aü înălțată pre Scaunulü Domniei 
alü 'faräi-Ruminesti, ca să mingiemü cu párinteasca dragoste pe săraci, 
si ca să vindecämü ranele ceale reale, cîti va fi prinü putință, ce spre 
pierzarea norodului aü deschisă în toată tara ne săţioasa lăcomie, — dinü, 
rivnä dumnezeiascá indemnindu-ne, si cu osirdie spre xnilostivire plecin- 
du-ne, — cu stäpinire ce dela Dumnezeü prin puternica Împärätie ui s'aü dată, 
cu acestă hrisovü alü nostru lepädamü si ridicám aciasta dajde farà de leage 
a väcäritului de totii, si de astăzi înainte, pănă ce va fi (ara aciasta, hotärim 
să fie slobodă de această povară tyraneascá, totii norodulü ei, cet mici si cei 
mari, bogatii si săracii, streinii si pămănteanii, boiarii și supușii, toţi preoții 
şi toate mănăstirile, Încă să n'aibá niminea datorie, veri ce felü de mă ar fi. 
a mai plăti veri pentru ce nevoe, neci multii, nici puțină dajde, pentru dobi- 
toacele lui, adecă pentru cai, pentru iape, pentru boi, pentru vaci si pentru 
bivoli, ci, cîte i s'arü adauge, să fie de totii slobode de dajdea văcăritului. 
Deci, de vreame ce socoteala noastră iaste să fie ne schimbată în veaci aciastă 
facere de bine, care dintru a noastră bună voință amii hotăritii norodului 
celui ce iaste supusă Domniei Noastre, ne rugăm [s]i Domnilorü, carii în 
urma noastră vorü fi după vremi stäpinitori, ca unorü întru Hs. iubiţi frați, 
pentru veacinica lorü pomenire, să păzească nemiscatü acestă așezămîntii alü 
nostru, carele iaste de folosii pentru chiverniseala ţării, și pentru odihna si 
usurarea a supusilorü dintru atitea nevoi. Iară, carele dinü Domni cei ce vorü 
stäpini după vremi tara aciasta, ori dinn neamulü nostru, ori altii Domnii de 
țară, sau striinii, biruindu-se de lăcomie, saü si de altă nevoe silindu-să, aŭ 
mácarü si dinü niscare boiart fără de socoteală indemnindu-se, va vrea să în- 
noiască vre-odinioară aciastă dajde a văcăritului, saü veri în ce chip va so- 
coti să orinduiascá, aii să o numească, silind pre norodü si pre politic să o 
primească, cälcindü hotărîrea noastră si făcînd inpotriva hrisovului nostru, 
Domnulü acela ca unü vräjmas al Git si al folosului celui de obşte, asij- 
derea împreună cu elü si din boiari, saü din rînduiala cea preoțească sai din 
cea mirenească, dt vor sfătui si vor îndemna la acest ne cuvios lucru pe Domn, 
sa, măcar de ar si vrea Domnul să facă una ca aciasta, de vor suferi socoteala 
luf, ne milostivindu-se spre săraci si pre ţară, toţi dinpreuná. unii ca aceia, 


www.dacoromanica.ro 


96 FRAGMENTE DE CRONICI 


dintr'un cuget, si dintr'un rostü, alü thturora prea sñptifilorü arhierei, celorü 
de locü si celorü streini ce s’aü aflată astăzi in pămîntulă acesta, să fie 
afurisiţi de sf[ilnta cca intr'o ființă + ue despărțită Troiță, care iaste într'o fire 
uni Dumnezeü, si proclefi ne ertaff, si după moarte ne dezlegatf; ptetrile, 
leamnele, fierulü să se topeascä, iară ei nici cumü; să crape pămîntul să-i în- 
ghità ca pre Dathanü, si ca pre Avironii; soarta loră să fie cu vănzătoriulă 
Iuda; avuţiia lorü și casele lor să fie spre stricáciune si spre pierzare; mu- 
erile lorü să rámie văduve și copii lor săraci si cersetori; procopseală să nu 
vază în toatí viața lor; să aibă și blestemul celoră 318 sfinți de Dumnezeii 
purtători părinți, carii aŭ fostii la soborulü Nicheii, si acelora lalte sfinte so- 
boare ; și supuși să fie anathemel cei veacYnice, pentru că n'aü crufatü celui 
săracă și celui nemearnică, nici de milă si de dreptate nu ș'aii adusă aminte, 
nici pe Dumnezeü n'aü chiemat futru lucrurile lorü ajutorü. Încă hotărim să 
gibă volnicie norodulü, sí Beste carele dinü boiari, să tragă pirä în potriva 
acelui Domni înaintea putearnicii Înpărăţii, pentru ca să-și ia căzuta pedeapsă 
ca un tyranü și lacomi. Dreptü aceaia amü făcută acestă hrisovü alü Domniei 
Noastre, întărindu-lii și adeverindu-l cu iscălitura și cu peceate Domnii noastre, 
și cu sfatul a toată boerimea Divanului nostru: Pan Constandinü Știrbeai Vel 
Ban i Pan Bunea Grädisteanulü Vel Vornic i Radul Dudescul Vel Log. i 
Radulü Cantacuzino Vel Spat. i Sárbanü Boj[o]reanulü Vel Vist. i Särban Pri- 
secianulü Vel Cluc. i Pátrasco Brezoianul Vel Post. i Statie Leurdeanul Vel 
Päh. i Neagoe Toplicianul Vel Stol. i Mihai Cantacuzino Vel Comis i Șăr- 
ban Heräsculü Vel Slugiar i Șărban Grecianul Vel Pitar. Si ispravnic Çon- 
standing Conţesculii vt. Log. Iară hrisovulü acesta ilü lăsămi la Sfinta Mi- 
tropolie, ca să fre suptü paza Prea Sfintitului Mitropolitü, ce după vremi va fi, 
pre carele îl si jurämü înaintea lui Dumnezeü, să aibă datorie să-l cetească de 
doao ori pre anii, de față întru auzul tuturorü, — ca să rámie nemiscatä acias- 
tă orinduialá de folosă, întru slava celui ce în Troiță să prosláveaste Dumnezeü, 
căruia ne rugămi să păzească tara noastră, si pre toți pravoslavnicii creștini de 
toată nevoia si scirba, amin. Și s’aü scris în anul dinü tăi alü Domnici Noastre 
în Scaunul Bucureștilor la lt. 7222, ms. Mar. 4. (Monograma Domnească :] 
Io Ștefan Voevod [L. Pl Biro Mactio Fesp. 


II. 


Iar mai supár pe Măria Ta pentru bani, cá iei am avut nădejde cum să 
ne vie o sumă de bani mai mare; iar, cănd am văzut numai 20 de 
plu)n[gi], si iar scriindu-m Măria ta cum mani? izer dintăťsă nu-i daŭ nici 
cum, numaY ce am amortit. Si má mir ce voi face, cá nu-m[i] éste de alta, 
numai de aciastä urgie a lu Dumnezáü, de ciumă, cá s'aii umplut mai petu- 
tindini, Si încă astăz mi-aü zis cum si la saraiu/ Veziruluò sd fie început. 
Ce staü, mor(?). Mă rog Mării Tale nu mă lăsa într'acest foc. Crez: 
mpanit tze ver da Măria Ta, iar iX vet lua. Cá, de n'ar fi acest foc, záü că 
alt, ce as sti că as päti, nimic nu te-as supăra, ci m'as lăsa să paf ce voi 


www.dacoromanica.ro 


ANEXE 97 


päti, măcar de as şedea pin la Cráciun; iar aciasta îm dă în cap. Iat cá am 
făcut Mării Talc o foiţă pe scurt, de unde ce s'aí luat si ce am dat, si ce 
aŭ rămas, de cer acum. Care, pin nu să vor da, nici si mí miscu nu má 
vor lása. 

Ci, cum vei socoti Măria Ta. 

* 

Părintele Dionisie îmcă aŭ venit alaltà sară, Marţi, si am mersu de m'am 
împreunat cu icl la Kutzuk-Kioi. Numai atăt că n'ar fi trebuit sd vie tot de- 
odată dirept aitze, ci să fie stàtut mai departe, la un sat. lel 28 venit dirept, 
Tsi acum ne caută a-l ascunde undeva pănă vom ved? ce vom putea face, 
dănd cartea Mării Tale la A7haiao,—cä ieri și astâz nu o am putut da, avănd 
Kihaiao alte trebi, fiind tot ospeajele lupáratulu[i] la Vzsiru/. Este aciasta 
că Jacov, văzănd că-l prea supără toţi de toate părțile, iel încă s'aii socotit să 
facă ce va putea, ci acum munceaste sá-s facă Patriersia mucarer, si mă tem 
că o va faize. Cu direptul, este om bun si cu direptatea va birui.., 5273 (?) 
încă va intinde de va da ele. Cum va fi, face-vom știre Mării Tale. 

* 

De Unguri, încă, cäte-m[i] scrii Măria Ta, am înțeles, mai värtos de 7zaZ;, să 
nevoim, De care vei ști Măria Ta că de ici era sä-s isprăvească iar de cănd 
să făcu aciasta cu Franpozii. Si iar, despre Les” ceaia ce gef simjit. Si iei 
al ficut ca să meargă la Odri[i]. Aŭ chemat pe Zsaki si pe ceia lali si 
le-aü zis să sazá bine, cá nu le este vreamea. Ci pe seamne pe Apafi iar îl 
tămeiază, ¿Z aŭ grizi dupintr'alte locuri ; ce poate fi cá aŭ socotit să nu mai 
scormoneascá si acii. Ce le-ai trimis Măria Ta, da-le-voí, că mare pomană 
este. Si, cum va mai fi, iar vot mai scrie Mării Tale. De se va fntämpla a veni 
miscat solY de la Apafi intr'acoace, fä-le Măria Ta cinste, cá nu strică; si, de 
acolo de la oaste, ce să va mai învoi, scrie-ne Măria Ta si noao. 

» 

Turtsiť aŭ mart musaverele în toate zilele. Ce va räsufla, vom vedea. De 
Odrii gătescu tare dupe Bariam să meargă. Vezirul mare, putearnic. Jar și 2e 
Suleiman Mpuiuc-Împrihor împăratul tare it are; zic sQ nu sămpovască acolo, 

» 

Balasache Peh. să roagă Márii Tale pentru copilul lui să-l priimesti Măria 

Ta cu alti: iel încă, ce poate, munceaste cu slujbă. 


Notă. Aceste două acte, care sînt in legătură ca fragmentele de cronic! ce 
am editat, mi-aü fost comunicate de d. Nerva Hodoș. Cel d'intäit e tipărit, o 
veche si rară tipăritură politică ; cellalt să află între documentele Academiei 
supt cota lj223. El are o mare însemnătate, nu nuinaï prin faptul că e sin- 
gurul «raport de ambasadă» romănesc ce ni s'a păstrat în original, dar și prin 
aceia că o parte din el, cea tipărită în cursive, e în original în criptografie, 
Meritul de a fi deslegat această criptografic, fâcută, cum se vede, intäit pentru 
corespondenţa grecească, revine tot d-lui Hodoș. 

Cine a scris scrisoarea, către cine și la ce dată? 


1 


65473. Vol UL 


www.dacoromanica.ro 


98 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


E o scrisoare de capuchehaio si, vorbiudu-se de intervenții în afacerile pa- 
triarhatului de Constantinopol, de capuchehaie munteană, si anume supt 
Serban-Vodá Cantacuzino. 

Cine ocupa atunci acest los? Din Monumenta comitialia Transylvaniat, 
XVI, p. 632 si urm., se vede cá interesele luf Serban, incä de la numirea 
luî, din Decembre 1678, eraü represintate de cunoscutul Ienachi Porphyrita, 
care-i procurase si Domnia, luptind contra Rusetestilor, sprijinitorit Ducäi- 
Vodă, 

Ungurit, cărora le scria des lenachi, «domnii unguri de la cele Septe 
Turnuri», erai dușmanii lui Apaffy, principele ardelean, veniţi să-l pireascá si să 
ceară pentru vre unul din ci Domnia, Eraü Beldi şi Csáky, dintre cari cel d’intäiü 
era mort în vara anului 1680. Șerban, «crestinul Serban-Vodá», tăcuse de la 
început, de la ı-iu Decembre 1678, protestări de prietenie lui Apaffy, dar în- 
dată după aceia se puse la lucru ca să-l înlocniască prin Csáky. 

Dar ceia ce fixeaza data, e chestia patriarhilor Cum se vede din Oriens 
christianus al lui Le Quien, pe cînd păstoriă lacov, Dionisie, patriarhul mazil, 
veni din Tara-Románeascá la 30 [ule 1682 si izbuti să-și recapete Scaunul. 

S'ar mai putea căuta motive pentru datare in mersul ciumil, Tu situaţia 
demnitarilor turcești, Dar ceiace s'a spus, îmi pare că ajunge. 


Ld . 
* 


Despre Cronica lui Carol al XII-lea de Amiras voiu vorbi cu alt prilej. 


www.dacoromanica.ro 


XIX. 
0 SCRISOARE A LUI CONSTANTIN STOLNICUL CANTACUZINO 


Illustrissime domine, domine observandissime, 


Prioribus suis ad me exaratis asserebat Illustritas Vestra 
Celsissima principem Rakoczi ad diem 28-am mensis Martii 
venturum in Transilvaniam. At, cum iam longum a praefixo 
termino transivisse tempus pateat absque quod quidpiam ab 
Illustritate Vestra de eodem Suae Celsitudinis in Transilva- 
niam ingressu certi mihi constet (quametsi ab aliquibus prae- 
sentia Suae Celsitudinis actu in Transylvania esse fatur), ea 
propter, fiducialiter Illustritati Vestram praesentibus pro antiqua 
eaque syncera amicitia affectuose invisendo, requiro quatenus 
huiusce rei informationis aliorumque occurrentium notitiae 
participem me facere velit, ut, dum certo scivero, congrua 
debitaque vicinitatis praestare possim officia. 

Ex his partibus pro nunc haec Illustritati Vestrae notifi- 
canda habeo. Porta Ottomanna, intendens fortalitia confiniorum, 
Cosaciam versus existentia (ubi sunt Vozia et alia, praesertim 
Tegene vel Bender dictum), reparare atque omnibus requisitis 
fortificare, ordinavit Seraskerium Babensem eo proficisci (qui 
iam ex Baba Danubium versus, ad Izaksi, movit), ut id quod 
a duobus annis renovare ac amplificare inchoarunt, hoc anno 
perficiatur; quod ut citius fiat, ambos principes, nostrum 
scilicet et Moldaviae, sufficientibus operariis et militia eo de- 
legavit; ob quam causam etiam supremus aulae praefectus 
Magni Vezirii hic cum ferman missus est. Unde princeps 
secundum mandatum Portae diligenter se parat et, Deo dante, 


www.dacoromanica.ro 


100 FRAGMENTE DE ORONIOÍ 


post Pascha hinc movere meditatur, praemittens hodie partem 
operariorum et militiae. Sed an personaliter Sua Celsitudo 
Tegenam usque iturus sit necne, ad huc certo non constat. 
Per cursores Celsissimi principis nudius tertius Constan- 
tinopoli venientes haec habetur notitia quod Hanus Tarta- 
rorum (Kazigerey nomine) depositus sit et in eius locum 
constituerint minorem fratrem (qui Galga erat), nomine Kap- 
langerey. Pro quo confirmando missus est Krimeam supremi 
Sultani supremus itidem stabuli praefectus. Haec pro nunc: 
si quae posthac occurrentia scivero, Illustritati Vestrae, uti 
syncero et fido amico, communicare non deero. Interim me 
benevolentiae et affectioni commendo et maneo semper 


Illustritatis Vestrae 
addictissimus et obligatissimus 
servus 
Constantinus Cantacuzenus. 


Datum Bukuresti, die 18-va Aprilis 1707. 


Illustrissimo domino domino Laurentio Pekri, comiti de 
Petrovina, Celsissimi principis Rakoczi totius in Transylvania 
existentis militiae generali commendanti, domino observandis- 
simo, Transylvania, ibi ubi. 


Notà, Scrisoarea se află în Colecţia de autografe a Archivelor de Stat din 
Budapesta. — Tot acolo si o scrisoare ungureascí a lui Mihad Cantacuzino. 
fără adresă, purtind data: București, 16 Maiü 1708. 

Pentra Constantin Cantacuzino, v. si panegiricul grec al lui Neofit Pate- 
laros, Mitropolit al Cretei: tipărit de curind în culegerea: ‘0 èv Kwvotav- 
xtvoomó)et Ékkmvexds cóhhoyos, XXVII (1895-0), 1900, pp. 287-94. 


www.dacoromanica.ro 


XX. 


O SCRISOARE A LUI ŞINCAI. 


Spectabilis domine, domine mihi humillime colendissime, 

Ad propositas mihi quaestiones sequentia quam brevissime 
respondeo. Et quidem: 

Ad primam. Utrum Miron suum chronicon ultra annum 
594. produxerit, ignoro, nec Sulzerum memini illud magis ex- 
tensum possedisse, sed initium deesse clarum est, cum in- 
cipit a capite (quantum recordor) 16-to. Si quo pacto (uti 
spero) affutura aestate cum spectabili domino M. G. Kova- 
chich in Transalpinam et Moldaviam divertimus, cuncta so- 
lertius indagabo. 

Ad secundam. De superexistentia operis Ureke Vornici 
(quem titulum ab antiquis Romanis haereditatum esse non 
credere nefas esse duco, quum in inscriptionibus dacicis sae- 
pius occurrat) nullus dubito, ast ubinam latitet deinceps in- 
dagabo, tuncque de eius aevo certiora proferre potero. 

Ad tertiam. Chronicon Balatsanianum mancum esse ex 
exordio et fine eius evidens est; num completius alicubi 
existat, pariter investigabo. Quis illud concinnaverit e con- 
textu erui nequit, ideo Balatsaniani titulum a familia possi- 
dente originale illi indidi. Reor nihilo secius operis authorem 
extitisse aliquem e praedicta familia. Quemadmodum enim 
Excellentissimus ac Illustrissimus Saúl, principatus Moldaviae 
Szerdarius, atque infelicis principis Gika apud Augustam 
Caesareo-Regiam Aulam legatus extraordinarius, narrabat 
anno 1779 mihi, id temporis Romam reduci, solent prae- 


www.dacoromanica.ro 


102 FRAGMENTE DE CRONICÍ 


cipuae boëricae familiae suos annales privatim conscribere 
eosque cum aliis aut nusquam aut difficulter admodum com- 
municare, ne odium aliorum incurrant: in iis enim etiam se- 
cretissimos aliarum familiarum, praesertim quibuscum tricas 
habent, defectus perstringunt; ita perstringit codex balatsa- 
nianus vitia familias cantacuzenae. Livor hic inter plerasque 
illustriores familiae ex externis etiam titulis, quorum tamen 
usum sub turcica clientela nullum habent, promanare dicitur. 
Sunt etenim Bráncován, quoad utrumque sexum, principes, 
Cantacuzeni, Balatsán, Sturza et plures alii comites Sacri 
Romani Imperii, Multi sunt barones, uti Langenthal et alii, 
pro quibus titulis tamen reliquis praecipuis baronibus non 
magis respectantur. 

Ad quartam. Chronica: Balatsanianum «T. XX» et Mironis 
«T. XXV» ideo signavi, quia ego plures eiusmodi tomulos, 
quosdam etiam maiores, conscripsi, eosque, incipiens ab t. 
I usque ad t. XXXIX produxi; in quibus adnotavi (quantum 
fieri potuit) quidquid ad meum opus facere iudicavi, partim 
ex typis editis, partim e manuscriptis authoribus, fugientia 
etiam non pauca hinc inde interserta habeo; quae omnia enu- 
merare per tempus haud vacat; numerum quippe eorum, ex 
quibus mea adnotavi (utut exactum calculum nunquam fe- 
cerim) existimo transcendere 1200, et in dies augeo inque 
ordinem chronologicum redigo, quidque invenio. 

Talia audendi et patrandi primam mihi ansam et occasionem 
praebuit Eminentissimus cardinalis Stephanus Borgia Romae 
anno 1775, id temporis a secretis Sacrae Congregationis de 
Propaganda Fide; quo patrocinante, Bibliothecarius de Pro- 
paganda Fide creatus sum, et insuper aditum ad secretiora 
etiam Bibliothecae Vaticanae, Barberinae, Sopra la Minerva, 
ad Aracelli et Benedictinorum, ipsiusque domini cardinalis 
impetravi. Viennae etiam uno anno, 1779,80, e Bibliothecis 
Caesarea et Nunciaturaé Apostolicae, eodem domino cardi- 
nale me recommendante domino comiti Garampi, multa col- 
legi, quae omnia, redux in Transylvaniam, adauxi, usque ad 
fatalitatem mihi per Excellentissimum episcopum Babb cau- 
satam. Ab anno 1794-to usque ad praeteritum me ferme 


www.dacoromanica.ro 


O SCBISOARE A LU] SINCAÍ 105 


neglexeram, sed iam, divino opitulante numine, rursus me 
laboribus adcinxi, et ubi cuncta, inter ceteras meas occupa- 
tiones, quae ad opus meum faciunt, excussero, textus au- 
thorum, quos solos, variis linguis scriptos, in annos redegi. 
in latinam linguam vertam et in talem ordinem collocabo, ut 
unus alterum explicet et, si opus fuerit, etiam refutet. Ita 
adornatum opus in lucem emittam. 

Sane quam qui maxime doleo me caruisse fortuna hucusque 
etiam mea obsequia offerendi Spectabili Dominationi Vestrae ; 
quod in futurum facere non intermittam, dummodo mecum 
mandare dignetur; qui interea etiam iugi venerationis cultu 
sum 

Spectabilis Dominationis Vestrae 


Budae, die 24-a Aprilis humillimus servus 


[Către I. Crist. von Engel.) 


Notà. Scrisoarea se află în Corespondenta jui Engel, care formează ms. 
Quart, germ. 359 din Biblioteca Museului National maghiar. 

În ea se mai aff, pe lingă scrisori de mulfämire, de la episcopul din Ar- 
deal, Mârtonfiy, si de la guvernatorul provinciei, Gh. Bánffy, pentru trimiterea 
Istoriei Terii-Romänesti și Moldovei, următoarele ştiri ce ne pot interesa, mai 
ales: 

Eder către Engel; Sibiiù, 19 April 1803. Crede că a scrie istoria princi- 
patelor îi e o «Plage»; îi dă ce are. «Klein hoffet năchstens nach Wien zu 
kommen und Ihnen den Miron und andere derley Subsidia mitzubringen. Doch 
ich hoffe Sie werden aus polnischen Scribenten sich mehr behelfen können ... 
Ich vermuthe der sächsische Pfarrer Thorwächter in Bolkäts hat manche 
Schriften über die Waiachey, die er gerne mittheilen wird, wenn Sie ihm 
schreiben.» SX scrie si lui Andreas Wolf, în Sibiiii, care, «bei seinem langen 
Aufenthalte in der Moldau, viele Kenntnisse gesammelt. Es sind beide eitle 
Leute und die es gerne schen werden, wenn Sie ihnen versprechen, ihrer 
rühmlich zu gedenken, und für die Sache ist es viel besser, wenn die gesam- 
melten Daten dieser Herrn durch Ihre Feder eingeschleicht erscheinten.» Îl 
face atent ia documentele din «Disertaziile» jui Pray si la cele din Kaicevich, 
la Istoria războiului diu 1769 de Burscheider, 


www.dacoromanica.ro 


104 FRAGMENTE DE CRONIOÏ 


În ms. fol, germ. 296 din aceiași bibliotecă, se cuprinde o traducere a 
Anonimului, alta, parţială, a luf Miron Costin, o listă a Domnilor noştri de 
Eder, după manuscriptele lui Sulzer, o parte dintr'un manuscript al lui Klein, 
despre Mihai Viteazul, părți din Cronica Bălăcenească, — și scrisori analoage, — 
adecă: 

1. Thorwächter către Engel, Bolkatsch, 17 Decembre 1800. Despre manu- 
scriptele lui Sulzer. Reproducem aici unmai partea din urmă, care dezleagă o 
enigmă din literatura istorică relativă la Romini: 

«Soll aber aus diesem... Vorhaben etwas werden, so dächte ich, thătten Sie 
gut, wenn wir Sultzer's Werckchen : Z'wstratio articulorum XIV a Serenissimo 
Moldaviae principe quondam eruditis praepositorum, historiam Valachorum 
concernentium, a celebri Sulteero facta et per Andream Thorwaechter notis cu- 
risque praecipuis edita, als Quintessenz der walachischen Geschichte zu erst 
einem Verleger gäben, Es liegt auf meinem Schreibtisch fertig, ist deutlich 
geschrieben ; nur will ich es noch erst Herrn Carl Edern zeigen. Es dürfte 
im Druck ohngefihr 14 Bogen ausmachen, und hat interessante Materien, zum 
Beispiel: «Art. I. Quis et qualis nam ab initio per certos incolas inhabitatae 
Valachiae ac Moldaviae ad finem saeculi XIII usque utriusque huius provinciae 
status regimen et dependentia fuit?» Despre ms., care s'a pástrat, am vorbit 
în /storia. liter rom. în secol. al XVIII-lea, II, p. 22, nota 2. 

2. Parohul loan Filtsch cátre Engel; Urwegen, 3 August 1803. Trimite un 
privilegiu al lui Mihai, ce-i fusese cerut, În hîrtiile lut Seivert n'a afiat nimic 
despre scrierile dorite ale luf Benkuer și Filtsch: să scrie şi lui Marienburg, 
rectorul din Brașov. În existența «einer Geschichte der wallachischen Fiirsten 
von Gunesch» nu crede: lucrările acestuia s’aü pierdut după moarte, din nes- 
tiința moștenitorilor. Se oprește asupra unui «Commentariolus de ducibus 
Walachiae» de Soterius [azi în ms. fol. lat. 3743 din aceiași Biblioteci]. 

«Dagegen aber hat Herr doctor medicinae Wolff in Herrmanastadt, der sich 
mehreré Jahre in der Moldau und Wallachey aufgehalten und zu den Fürsten, 
Bischôffen und allen Grossen daselbst Zutritt gehabt hat, seine daselbst fleissig 
gesammelte Daten, seit ein Paar Jahren geordnet und eine sehr lesenswerthe 
historisch-statistische Beschreibung der Moldau, mitunter auch der Wallachey, 
aufgesetzt, die in Kurzem gedruckt werden und einen mässigen Oktavband 
füllen dürfte. Sie verdient Ihre Aufmerksamkeit vorzüglich.» 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro