Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
as A MEB SR a=== a. 2. l _ N l. CU Uli ———n———= =
N. IORGA
BASARABIA NOASTRĂ
Scrisă după 100 de ani de
la răpirea ei de către Ruși
EAL
VĂLENII-DE-MUNTE
Editura, şi Tipografia Societăţii „Neamul Romănesc“
1919
Preţul: 2 LEI.
www.dacoromanica.ro
STUDII ȘI DOCUMENTE
CU PRIVIRE ГА.
ISTORIA ROMÎNILOR
PUBLICATE DE
N. IORGA
VOLUMUL XXIV,
e.o
www.dacoromanica.ro
N. Iorga.
Basarabia noastră
Scrisă după 100 de ani de
la răpirea ei de către Ruși
RKI
— Editura a Tipografia So-
cietății „NEAMUL ROMĂ-
NESC“. Văleni. de Munte:
r 234
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL Lid.
Basarabia și cel d'intáiü veac al Moldovei.
1. Începuturi naţionale și politice.
Deschidem această carte, menită să arăte viaţa curat
romănească a Basarabiei timp de atitea veacuri pănă în
anul nenorocit al răpirii, 1812, — de care ne amintim astăzi
cu durere adincá, dar nu fără speranţe, la o sută de ani
după această pierdere naţională, — prin afirmarea unui fapt,
pe care împotriva mărturiilor istorice niciun interes politic,
nicio patimá anti-romănească şi nicio slugarnicá linguşire
față de stápinif de astăzi nu-l poate răsturna: că viafa isto-
rică a așa-numite: Basarabii începe cu Domnia Moldovei şi se
întăreşte, se acopere de bogăție negustoreascá şi de glorie răz-
boinică prin această Domnie.
Se stie cá în anii 1360 un Voevod romîn, pribeag din
Maramurăşul tot romănesc, abia supus, în mîndra lui au-
tonomie patriarhală, regelul Ungariei, trecu pe cursul Bis-
triței Aurii şi înlocui, la Baia şi în Ţinutul sucevean de
la munte', pe Voevodul, tot maramurăşean, care stápinia
acolo, şi tot de curînd şi acela, dar in: numele regelui Lu-
1 De aceia şi hotarele, păstrate pănă acum, către Apus, nu către
Răsărit, ale acestui vechii Tinut. Pe urmă Domnia, în măsura clădirii
cetăților, făcea Tinuturí nouă: al Neamţului, al Romanului, al Hir-
lăului, al Iaşului, deocamdată.
www.dacoromanica.ro
ñ iNCEPUTURnI NATIONALE $i PoLrMCE
dovic, Voevodatul Terit-Moldovet, şi că îl prefăcu, după
modelul Voevodatulul muntean din Argeş, în mare Domnie
neatirnată. Înnainte de această dată părţile de peste Prut
nu sînt pomenite în istorie : niclo cetate, nicio vamă, niclun
drum de negoţ, niclun Scaun de Vlădică, decît numa! їл
regiunea de miazăzi, pe malul Dunăriy.
Această margene dunăreană putea fi privită însă ca altă
țară. Precum malul drept a fost de mat multe ort în strînsă
legătură cu Împărăţia bizantină, apo! cu Țaratul bulgăresc,
de imitație împărătească, şi malul stîng, Ţinutul de de-asupra
gurilor marelui гїй, ca şi acela de pe termul Märit Negre
pănă la limanul Nistrului, a fost în legătură măcar cu Bi-
zanful, dacă nu şi cu înlocuitorii săi din Tirnova. Aici eraü
două cetăţi stăpînitoare: а Dunăril şi a Limanulut: Chilia,
zisă ma! de demult Lykostomo, după numele de «Gura
Lupului» dat brațului dunărean în mijlocul căruia era aşe-
zată, pe un ostrov, şi Cetatea-Albá, ре care Greci! aŭ nu-
mit-o pe rînd: Asprokastron şi Maurokastron saii «Cetatea
Neagră».
Amîndouă urmaü în aceste părți vechea viață de negot
a Grecilor din cetăţile de odinioară, în legătură cu Olbia
la Răsărit şi cu cetăţile dobrogene, Tomis, Kallatis, la
Miazázi: Cetatea-Albă nu e chiar decît urmașa vechil co-
Іопії elenice Tyras, numită aşa după anticul nume al apel
Nistrului. Pentru Bizantini ele aŭ fost turnuri de supra-
veghere față de barbari! ce năvăliai pe uscat şi față de
aeia сагі se furigaü în şeicele lor pe Mare, întocmai cum
fáceaü mal tărziă urmaşii lor, chiar şi în ce priveşte sîn-
gele, Cazacii. De ma! multe orf le aflăm pomenite în
această însuşire. Cu timpul se făcură şi mănăstiri, pentru
îngrijirea cu preoţi a locurilor sălbatece din vecinătate, aşa
cum la Dunărea munteană ma! mult pentru acest rost, al
sfințirii preoțimil din părţile noastre, s'aă păstrat, la Silistra,
la Cerven lingă Rusciuc și la Vidin, episcopatele străvechi,
Numele de Chilia e grecescul KeAMa, chilii pentru adăpos-
tirea singuratecilor oameni ar luf Dumnezeü cari petrecea
aic! departe de oameni si, între valuri, scutiţi de pornirile
www.dacoromanica.ro
BASARABIA $I CEL D'INTÁIÜ VEAC AL MotDoVkl Š
lor prádalnice: pe la sfirşitul veacului al XIII-lea un Pa-
triarh de Constantinopol şi-a aflat aic! adăpostul de ma-
zilie şi de atunci «chiliile» de la gura Dunări! ай trecut
între stăpînirile Patriarhatului, tocmal aga precum mal
tărziă Ismailul vecin a făcut parte din apanagiile eunuculut
abisinian care păzia in Targradul turcesc fetele Împăratului.
Mánástirea din Cetatea-Albă a putut cuprinde chiar pe
un episcop recunoscut, pe un Mitropolit trecut în ierarhia
bisericească a Răsăritului. El avea, în legătură cu Chievul ?,
grija părţilor ruseşti din sus, luptînd pentru această oblă-
duire duhovnicească a lu! cu Mitropolitul Ruşilor-Mici, din
cari se trag Ruteni! зай Rusnecii de azi, aşezat, acesta, în
Capitala regatului trecător pe care-l întemeiară еї in Ga-
liţia, la Haliciü.
Dar Bizantini! pierdură aceste locuri în mîna Tatarilor,
cari, la jumătatea veacului al XIII-lea, se revărsară, venind
din funduri asiatice, asupra stepe! întregi şi ajunseră pănă
în páretele de codri si de stincá al Carpaţilor. Acest neam
stăpînitor, înnarmat pentru cucerire şi stoarcere în fiecare
clipă, nu cerea supuşilor decît haraciü, tribut şi produsul
vămilor pe care le stringea de-a dreptul dregátorul tatar,
ghiumrucgiul 3. Deci, dacă nu la Chilia, al cári! nume se
mal păstra poate în zădar în listele de posesiuni ale Pa-
triarhatului, măcar la Cetatea-Albá, acest cercetător al măr-
furilor în trecere se înfiinţă са stăpîn adevărat al locurilor ;
negustori evrei, aşezaţi într'un cartier anume, se îmbulziră
ca să-şi tragă partea din cîştig: medici de acelaşi neam
se adauseră. Nu lipsiaü nici <Perşil» tatari;, deci cu atit
mal puţin Сгесії, vechi oaspeţi pe aice. Pe la 1330 vameşul
şi al luf chinuirá pe negustorul trapezuntin Ioan — dec!
se făcea pe atunci un des şi însemnat negot cu acest
Trapezunt de pe coasta de Nord, a Asie! Mici, unde stătea
un Împărat grecesc separatist — si suferinţile din partea
1 G' Popovici, Anul de la Martie ín Moldova în timpul lut Alexandru-
cel-Bun, București, 1905, p. 17, nota.
3 De la ghiumrüe, xoppépxtovy, commercium,
www.dacoromanica.ro
4 ÎNCEPUTURI NATIONALE ȘI POLITICE
păgînilor, tirirea trupului săă prin Jidovime, tăiarea capului
de acest! locuitori аї Cetăţil-Albe fácurá din cel îngropat
pe ascuns, de-asupra Măril care părea că-l tot aduce veşti
de acasă, lingă o fintiná cu apă dulce şi limpede, un
Sfint, — Ioan cel Noü. El era să ajungă îndată ocrotitorul
Sucevei, al Moldove! celei nouă, care, prin acest negot, se
ridica, din ce în ce mai puternică şi mal bogată, acuma).
Acel care рїгї pe loan ca propoveduitor şi uneltitor de
trădare era un Italian. Îi putem arăta şi locul de pornire,
asupra căruia tace povestea, scrisí în greceste şi apol pre-
făcută in slavoneşte, cum ni s'a păstrat pănă azi, a vieţii
Sfintului. Era de sigur Genoves. De la tratatul din Nym-
phaion (1261) şi de la ajutarea Palcologilor din Nicéa ca
să se întoarcă în Constantinopolul, stăpînit mai mult decit
jumătate de veac de Latinii unel rătăcite cruciate birui-
toare, Genovesit, cari călcaseră astfel datoriile lor faţă de
cel de o lege cu dînşil, aveai puterea negustorească şi cea
politică în legătură cu dinsa pe toată întinderea Mšril
Negre, de la Caffa, întemeiată atuncea de dingil, pe pă-
mint tătăresc, pănă la Samsun şi Samastro pe coasta tra-
pezuntină, de la Nistrul romănesc la Apus pănă la Phasisul
Cerchesilor la Răsărit. Cu vremea, еї căutară să se aşeze
ca domni în cetăţile acestea de către nol, supuind pe lo-
cuitorf consulului şi «massariulul», contabilului, trimeşi de
dînşil. Prin Chilia si Cetatea-Aloá, pe care еї le numiaü
Licostromo şi Moncastro (Maurocastro, Maocastro), et adu-
сеай la dinsil negotul cel mare cu grîne şi impiedecañ pe
alţii, mal ales pe rivalit lor italien! în toate timpurile, pe
Venetienl, cari el avuseră odinioară rosturile cele mari
pe aice, să se iîmpărtăşească de o hrană sigură şi de un
folos mare, așa cum se plinge solul acestora în Genova
la 1360, după ce, în anul trecut, două corăbii venețiene,
1 Viaţa lui Ioan sa tipărit de episcopul Melchi.edec. în ета
pentru istorie, arheologie și filosofie, ПІ, şi în publicaţia ru.ea..că a lui
laţimirschi „Din istoria predicei slavone in Moldova“, Peter burg,
1906.
www.dacoromanica.ro
B SARABIA ŞI CEL D'INTÀAIÜ VEAC AL MOLDOVEI 5
primite cu dugmánie, fuseseră silite a se întoarce іппарої!.
Un anume Dobrotici, deci fiul lut Dobrotă, simbriaş al
Bizantinilor în luptă cu Bulgarii si Sirbil, apol, se pare,
prin fiica sa, cuscru împărâtesc în Bizanţ, se folosi
de slăbiciunea Țaratului din Tirnova, pe care, din jos,
tot mal straşnic il stringeaü Turcii, pentru a se aseza în
cetățile de la Marea Neagră, Kalliakra lîngă Varna, şi
celelalte, al căror Tinut luă după dinsul, cum obişnuia
Osmanliil a numi terile după stăpinitori, numele de Do-
brogea (turceste: Dobrugi-Ili). Numa! pentru gurile Du-
nări! puteaü să poarte Genovesi! cu dinsul lupta pe care
încă de la 1373 о pomenesc socotelile coloniilor din aceste
părți: necontenit, timp de vre-o zece anf, pănă la tratatul
din 1385, se trimet corábit împotriva luf şi a aliatului
loan de Muazzo, fost guvernator de Tenedos în numele
Genover. În 1381 încă era consul stăpinitor în Licostomo
Conrad Donato şi în anul următor stătea în locul lu!, cu
obisnuitul masarii si cu garda sa de orguxzi!, de sigur ín
mare parte Romîni, ca în Caffa*, pănă tărziu 3, Petru Embrone,
iar după el vine, înnainte de 1402, Nicolae de Fieschi:
pentru corespondența lor grecească, pe саге o purtau cu
Trapezuntul, se plătia un Grec anume, Antipa, care ë po-
menit, după ieşirea din funcţie, la 1392. Se lucrase şi la
cetate, si cheltuielile cu castelul erai socotite în 1403 la
suma, foarte mare, de 5.015 perperi, bant de aur bizantini.
Pacea cu Ivanco, fiul şi singurul urmaş al luf Dobroticr,
dăduse, de altminterea, Genove! dreptul de a-şi așeza un
consul, cu /oggia lut de judecată şi biserica lut latină, si în
Capitala acestuia. Pe tăcute se recunoștea astfel stăpînirea
genovesă la Licostomo, întru toate asemenea cu aceia din
punctele asiatice însemnate mal sus, din Caffa insi si
din Рега in fata Constantinopolei, unde podestalul era са
! Thomas, Diplomat аит. veneto-lecantinum. М, p. 57 şi urm. n 31.
Toate celelalte ştiri, în cartea mea Studiit istorice asupra Chiliet si
Cetăţii-.4tbe, București, 1906.
2 Acolo trecu maj tărzii şi un orăşcun din Chilia ca ostaş.
š Jorga, Acte și fragmente, Ml, р. 41 şi wm,
www.dacoromanica.ro
% ÎNCEPUTURI NaŢIONALE ŞI POLITICE
un al doilea Împărat, în stare să împrumute şi să şi îm-
plineascá pe cellalt !.
La 1410 un notar genoves număra Cetatea-Albá între
posesiunile presente ale Genovel, de şi, cum vom vedea,
Moldoveni! apăruseră de mult supt zidurile cetăţii 3. Se
poate ca aceastălaltă stăpinire să fi fost luată, nu împo-
triva ambiţiosului usurpator al malului Mării Negre, ci
împotriva Tatarilor chiar. Un act al regelui Ungariel po-
meneşte în adevăr la 22 Iunie 1368 pe «Dimitrie domnul
Tatarilor», Demetrius princeps Tartarorum, care avea legături
aşa de strînse cu Braşovul, încît judele Iacob ceru şi cá-
pătă scutirea de vamă, de tricesiină, în Ungaria întreagă
a negustorilor luf («mercatores domini Demetrii», etc.), care
fágáduise in schimb a lása sá treacá («transire») pe la el
Braşovenil fără a răspunde vre-o tricesimă 3, Nicáirf aiurea
decit in Cetatea-Albă nu putem aseza pe acest «prinț tă-
táresc», poate — judecind după nume — crestinat, care va
fi avut supt stăpînirea sa părțile de jos ale Moldovei, dincalo
şi dincoace de Prut.
În sfârşit, odată cu împuternicirea Domnie! muntene, cu
Mircea-Vodă un пой їйрїп peste aceste locuri se ivi, şi sar
putea chiar ca titlul de Domn să-i vie, de la Bizanț firește, care
crea singur acest drept şi care făcu Despot şi pe cneazul Serbiei,
dar tocmai pentru aceste Tinuturi în numele cărora se dăduse
și lut Dobrotici Despotatul. De la cet d'intăiii Voevozi, cari
se coboară de la Argeş la Cîmpulung supt Nicolae Ale-
xandru, fiul luf Basarab şi nepotul lut Tihomir, şi abia
mal tărziă, cu Mircea însuşi, la Bucureşti şi Giurgiu, pe
drumul de apă al Dimboviţei, navem acte de danie în
părţile răsăritene. Dar, în acelaşi an cînd apare Dimitrie
1 Ştirile, in ale mele Notes et extraits pour servir à l'histoire des croi-
sades au XV-e siècle, Paris, 1899, | şi în Acte și fragmente, Ut.
3 Recueil des historiens des croisades, Y, Paris, 1895, col. 239 A.
5 Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch, П, p. 315, n. 917.
Creștin era şi „Şoldanul“, Sultanul Petru al Timirtágenilor de la Somuz
în 1410; Archiva istorică, 12, p. 12, nl 284.
www.dacoromanica.ro
`
BASARABIA ŞI CEL D'INTÁIÜ VEAC AL MOLDOVEI 7
“Tatarul, Brăila era in mina lut Laicu-Vodă, înnaintaşul şi
unchiul Mircit: şi, aici, ni spune călătorul german Schilt-
berger, prins de Turci în oastea cruciată de la Nicopol
la 1396 şi întors acasă pe la пої numai după vre-o două-
zeci de ani, veniaü corăbii multe «din păginătate» 1, Cînd
Nicopolul era al lui Laicu, care-și aşeză pe atunci, pentru
scurtă vreme, oamenii şi în Vidin, cînd Silistra ajunse,
prin 1389, a lui Mircea, care se intitula, de sigur ca înlo-
cuitor al lu Dimitrie, şi nu al Genovesilor, şi Domn peste
părțile tătăreşti, moldoveneşti —, principatul muntean tre-
buia să rivneascá Marea. El şi ajunse acolo in vremea
cînd Mircea-şi putea zice şi «Domn pe amíndoud margenile
Dunării pănă la Marca cea Mare», de şi Chilia genovesá din
insulă a fost probabil crufatá, — pănă în 1408 măcar, cînd
era vorba a se face din ea basa ипеї expediţii ungureşti
împotriva Turcilor, — chiar şi pentru folosul bănesc ce putea
aduce Domniel. Dar lvanco, care trăia şi domniă şi în
1395, fusese înlăturat de la Dunăre de Mircea în 1390,
cînd el se intitula «Despot al ferilor lui Dobrotici», cum
face şi pănă pe la 1411,
2. „Basarabia“ si Alexandru-cel- Bun.
> $
Întinderea principatului Moldovei în părţile băsărăbene
trebuia să se sprijine deci pe o întreită biruinfá: asupra
Tatarilor, asupra Genovesilor şi asupra lut Mircea, a cărul
stápinire era aşa de bine întemeiată, încît Turcii, cari nu-
miaŭ litoralul de la gura Chiliet în jos «tara lut Dobrotici»,
numirá «jara lut, Basarab», după cel mar cunoscut membru
vechiü al dinastiei, partea la Miazănoapte de guri, si
acest nume al Basarabiei ca şi cellalt al Dobrogil se răs-
pindi şi la alte neamuri si în alte cancelarii, trăind apoi,
cu alt cuprins, meşteșugit introdus, şi pănă în zilele noastre.
Dar, pentru a trece dincolo de Prut cu oştile, cu dregá-
torii şi cu boieri! dăruiţi in «pustie», trebuia răspingerea
1 Ediţia Langmantel, р. 52 ; ed. Neumann, p. 92.
www.dacoromanica.ro
8 BASARABIA» ŞI ALEXANDRU-CEL- BUN
altui rival politic, care era şi unul naţional, anume a Rușilor
ruteni.
De fapt, întemeiarea Moldovei prin expansiunea romă-
nească din Ungaria, crescută cu prisosul de puteri din
văile Moldovei şi Sucevei, nu e decit o mare biruința asupra
expansiunii rusești тай vechi, care fu cu desăvirşire înlaturată.
Nu mai credem azi în isprăvile lui Ivanco Rostislavovici
prin veacul al XI-lea pe pămîntul nostru, ca Birladnic»:
critica diplomatică şi critica istorică ай dovedit grosolănia
falsificatului. Dar е fapt că la jumătatea veacului al XIV-lea
familia de origine litvaná a Coriatovicilur, «fiif lui Ko-
ryath», гиѕібса{ї cu totul odată cu creştinarea lor, a în-
cercat, ráscolind şi pe Tatari, aruncaţi la 1349 asupra Po-
loniei, la 1352 asupra +Secuimil, unde distrug cetatea de
hotar Varhegy, să învie supremaţia politică rusească. Si nu
numai în Galiţia, dar şi în Maramurás, colonisat prin pár-
tile Muncaciului, unde capătă «guvernul cetăţii», cu Rus-
neci, de cneazul, «ducele» podolian Teodor, fiul lui Con-
stantin, şi de fratele săi, Vasile 1. Intervenţia lut Casimir
al Poloniei, care se temea şi pentru regatul lui şi care
simfia marea însemnătate comercială a Galiției, unde făcu,
prin colonisare de orăşeni germani, din Lemberg şi Cracovia
porțile către negoţul răsăritean al Сайеї genovese, apoi
amestecul lui Ludovic de Ungaria, care poate de aceia
creă peste munţi Voevodatul, înnainte de toate auti-tuta-
resc, de pe apa Moldovei, puse capăt acestor tendințe,
unind Galiţia cu Polonia.
"Dacă se jea în cercetare harta de astăzi a Basarabiel-
de-sus, în comparaţie cu aceia a Bucovinei austriace, care
1 Nihály, Diplome maramureșene, Т, Sighet, p. 121 şi urm. Teodor
ajunse span de Beregh (ibid., р. 141) Maramuraşul a.culta de el („erga
ipsum ducem extitisset") (ibid, p. 206). A clădit mănă tirea ru-cască
a Sf. Nicolae din Muncaciii (ibid., р. 601). La 1416 fetele lui, Anuşca
8i Maria, nu eraü încă măritate (ibid., p. 205) ; văduva lui se chema
Valha (ibid., p. 206).
www.dacoromanica.ro
BASARABIA ŞI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 9
cuprinde „şi cealaltă parte a Ținutului Hotinului, si cu
aceia a Moldovei, unde se urmează Ţinutul Iaşilor, răsar
de la cea d'intáiü privire un mare număr de sate ale că-
ror nume se isprăvesc cu finale caracteristic ruseşti, malo-
ruseşti: Ац (Başcăuţi, Colincăuţi), — vát (Nedoboievát,
Lincovát, Paşcovăţ, Percovát), — іп (Sobotinţi), — in (pe
lingă Hotin: Rubotin) — eva (Coteleva), — ova (Nagi-
mova), — eva (Cerleva), oviţa (Voronoviţa). Numele ru-
seşti care nu înseamnă o colonisare mal ales: ca Terebna,
Camenca, $. a. sint relativ puţine. Se vede astfel coloni-
sarea cu elemente, nouă şi vechi, rutene de peste Nistru,
colonisare care aducea după dinsa si o înriurire politică.
Regit din Haliciă vor fi avut-o, fără îndoială, într'o măsură
şi în hotare pe care nu le mai putem recunoaşte. «Оисії»
Podoliei, din noua dinastie, încerca să facă acelaşi lucru,
fără a-şi da seamă însă că o putere naţională mai tare
decit a neamului lor, acuma obosit, li stătea în faţă.
Bogdan, întemeietorul Moldovei, avea cu soţia sa, Ma-
ria, un бй Laţco: numele e de origine rusească, dar el nu
lipseşte nici în Ardeal pe această vreme. E sigur că în
jurul săi, pe lingă elementele aduse din Maramurăş si pe
lingă tirgoveţii, străini, Sast, Nemţi, Armeni, din Baia, Si-
retiü şi Suceava, cele trei d'intăiă orașe ale Оотпіеї celei
nouă, vor fi stat şi Rusi: numele de Stetco şi Stanislav ar
părea că arată pentru cel ce le poartă această obirşie. Ce
putea fi mal firesc decit, în aceste condiţii, încercarea Co-
riatovicilor, ре un timp cînd rostul lor galitian dispărea,
de a pune mina pe această Moldovă de curînd întemeiată
prin îndrăzneala, vitejia şi instinctul politic al altora? Cu
atit mar mult, cu cît, după moartea lui Casimir in 1370,
Rusia hoşie înviase.
Astfel, în vre-o legătură cu dinastia de pănă atunci, —-
ca soţ al Anastasiei (nume ruso-grec), fata lui Latco — «fu
chemat» — si veni fără zăbavă, gata de Domnie lungă si
mîndră, pe la 1374 lurg Coriatovici, frate cu Teodor şi Va-
sile, rămas în Podolia, «la Smotrycz зай Bakota», împreună
www.dacoromanica.ro
40 6 В \ЅАПАВІА» ŞI ALEXANDRU-CEL-BUN
cu alt frate, Alexandru?. Cronicele litvane ştiii singure de
dinsul: de chemarea, incununarea la Suceava şi otrăvirea
lui, după ce noul rege polon, Ludovic al Ungariei, zdrobise
această slabă reacțiune rusească si ortodoxă: Strykowski 2
i-ar fi văzut la 1575 mormîntul, şi anume la Vasluiii,— în
biserica domnească deci, căci aceasta e «mănăstirea de
zid» de acolo, «o zi şi jumătate de la Birlad». De oare ce
Ştefan nu putea să aibă grija împodobiril mormintulut
acelui prinţ, străin de sîngele săi, pe care nici letopiseţul
teri nu-l primise între Domni, trebuie să credem că e
vorba de alt cineva, şi anume de luga, fratele lui Alexan-
dru-cel-Bun, căci acestuia nu i s'a pus piatră de Ştefan la
mănăstirea de familie a Rădăuţilor. Otrăvirea ea însăşi e
îndoielnică, dacă ea e privită altfel decît ca urmarea unei
lupte pierdute, căci de Crăciun în 1377 vedem pe Litvant
mergind in Moldova si pierzind o luptă?.
Nici Iurg Coriatovici n'a fost deci <Birlădean». În legă-
tură însă cu acest loc din Strykowski s'a născocit docu-
mentul lui, din Birlad tocmai, prin care ar fi răsplătit,
la 3 Iunie 1374, pe Іасѕа Litavor (Litovoiü 2), «namestnic»
— titlu cu totul neobişnuit şi neexplicabil — la Cetatea-Albă,
pentru cá ar fi bătut pe Tatari la «Vládiciü pe Nistru»
(loc neexistent). Ar fi cel d'intăiă act basarabean, dacă
l-am putea privi ca adevărat. Întru nimic însă nu s'aă în-
lăturat, şi eŭ însumi nu sint adus să înlătur, argumentele
ce am adus acum zece ani împotriva autenticităţii docu-
1 Ү, suma de informaţii noi şi de interesante ipotese în George Po-
povici, Anul de la Martie, p. 11 $i urm.
3 Archiva istorică, ЇЇ, р. 8.
з Analistul din Thorn, Scriptores rerum prussicarum, Il], p 106; intáiü
Ја G. Popovici, Z. c., p. 16, nota.
& De notat că în traducerea sa Hasdeü lăsase la o parte Vasluiul şi
că el vorbia de actul acesta, pe care-l va tipări „cu о altă ocasiune“
adăugind că e „din nenorocire fără dată“ (p. 8, nota 1). Dar peste
citiva ani (1865-1873) îl publică el cu dată, si cu dată-l publicase în
Foifa de istorie și literatură din Iași, 1860, p. 41.
www.dacoromanica.ro
BASARABIA SI CEL D'INTÀIÜ VEAC AL MOLDOVEI 11
mentulut ?. De la lurg a rămas, de fapt, un singur lucru:
limba malorusă si formularea ruso-litvaná, şi ea însă in-
dreptată după modèle ungureşti, a actelor Domniet Mol-
dover 8,
Vor răminea de bună seamă necunoscute împrejurările
în care Domni! nol de ţară, Котіпії, de singe şi de lege,
Petru al Mugatel şi fratele săi Roman, ай fost in stare a
duce «tara Moldovel» peste Siretiá, pănă la Prut si la Du-
náre, ingáduindu-i-se acestu din urmă să se intituleze la
1392 «mare, de sine stătător Domn, eii Roman Voevod, al
terit Moldovei, de la munți si pănă la termul Mărit ?.
Aceasta ar însemna înnaintarea pănă la Cetatea-Albă, dar,
după cit știm pentru vremea ce urmează, nu încă şi aşe-
zarea in chiar această cetate poruncitoare peste valuri. În
adevăr Alexandru-cel-Bun, care isprăvi chiar de la începutul
Domnie! sale conflictul cu Patriarhia constantinopolitană,
făcînd-o să recunoască pe Vlădica Iosif, ruda sa, ca Mitro-
polit al Moldovei, cu titlul de Cetatea-Albă, dar cu Scaunul
în Suceava, acelaşi tînăr Domn al linişti! sigure si al păcii
prevăzătoare trimese la mormîntul Sfintului Ioan cel Noii
pe unul din boierii sát, care, luînd trupul mucenicului, îl
duse cu alaiă de oştire pănă în orașul de reşedinţă, unde
se începu îndată lucrul la biserica menită să-l cuprindá*.
Un atac împotriva Chiliet, de care era nevoie pentru a se
întregi această graniţă sudică, fu poate pricina pentru care
Iuga, înnaintaşul luf Alexandru, fu «scos» ^ după o luptă,
1 Studii și documente, V, p. 599 si urm. Cf Popovici, Anul de la Mar-
tie, p. 13, nota 1. Adaug că nică in Biblioteca „Fundaţiei Krasinski,
unde am întrebat personal şi direct, nu sa putut atla originalul,
2 |. Bogdan, Über die Sprache des ältesten moldauischen Urkunden,
în ,Jagic-Festschrift^, Berlin, 1908.
3 Revista pentru istorie, arheologie și filologie, VII, p. 366; Archiva
istorică, Т1, p. 18.
4 Viaţa citată; Ureche, p. 137.
5 Bogdan, Cronice inedite, p. 35,
www.dacoromanica.ro
12 «BASARABIA» ŞI ALEXANDRU-CEL BUN
după o infringere a sa, fără îndoială, la 1399, de Mircea
Domnul muntean, care páná la sfirgit îşi арага Basarabia.
De la început mărturiile de boieri adause la daniile si
jurámintele lui Alexandru îl arată stápin in Tetina de la
vadul cernăuţean al Prutului, in Neamţ, in Siretiü, in Do-
rohoiü, unde-şi avea moşiile Mihail, în Somuz, о cetate
a Şomuzului nu cunoaştem, dar s'ar putea să fie vorba de
o cetate de lemn ca la Baia vecină! , în Hirlăă şi nea-
părat în Roman, cetatea făcută la vărsarea Moldovei în
Sirotiă de unchiul săi Roman. Alte cetăţi nu se mal po-
menesc, dar privilegiul din 8 Octombre 1408, pentru orá-
ѕепії din Lemberg, cari străbăteau fara aducind bogăția şi
viaţa cu dinşii, pomeneşte, odată cu «maría tătărească»
— deci din Caffa „aşa de folositoare Vistierici prin rublele
tătăreşti ce lăsa la vamă, intáiü vama Cetăţir- Albe, pe care,
în locul Tatarilor, cu sau fără consul genoves, o ridica
acuma Domnul Moldovei. Apoi pe сеа de la Tighiuca, «Ti-
ghiania», pe cea din Hotin, al сїгїї pircălab vine în rang
după al Sucevei, al Cetátit-Albe, al Chiliet, dar înnainte de-al
Neamţului?, cum vorbește şi de cele de la Baia şi Trotuş
pentru Ardeal și de la Bacáü pentru Tara-Románeascá,
pentru «Basarabia». Această presentá а vameşilor moldo-
veni în Hotin, Tighinea si Cetatea-Albă, presupune şi ține-
rea unel străji moldoveneşti acolo, în cuprinsul zidurilor
nouă ale celor două d'intáiü cetăţi şi al vechilor ziduri ge-
novese ale celei din urmă. Călătorul rus Zosima, care mergea
prin 1420 la Constantinopol, pe calea hagiilor, mai dá un vad
al Nistrului, unde se afla de-o parte vama moldovenească,
de altă vama podolică a Marelur-Cneaz litvan Vitold, si
1 Acolo erai Tatarii timirtăşeni ; Archiva istorică, I^, p 12, nl 284.
1 Miron Costin, in Arhira istorică, 1\, p. 171. Mai tárziü e1 ajung
cei d'intăiă, între Vornicil-cel-Marl ; ibid.
8 Archiva istorică, | , p. 180 şi urm.
4 Pentru dată, observaţiile foarte drepte din I. Nistor, Die ausrăr-
tigen Handelsbezichungen der Moldau im XIV., XV. und XVI. Jahrun-
dert, Gotha, 1911, p 25 În adevăr pe acea vreme computul bizantin,
anul de la Septembre, se obişnuia numat la Munteni.
www.dacoromanica.ro
.
BASARABIA ȘI CEL D'INTÁIÜ VEAC AL MOLDOVEI 43
anume Stînca-Vămii (<Mitirevă Cáiminü»): de oare ce dru-
metul venia de la Chiev peste Bug prin Braclaw, trebuie
să credem cá e vorba de punctul Otaculu (astăzi Atachi
al Ruşilor), în faţă cu Mohilevul?, огї de Soroca. Punctele
Soroca astfel numită şi Dubăsari, numit așa după
acel сагі treceaii lumea pe podul de dubase încredințat
lor — vor ieşi la iveală mal tărziă numai.
Ştim însă din planul de împărţire a Moldovei între Po-
loni şi Unguri, încheiat la Lublau in 1412, că la această
dati Moldovenii, cari aveaii toată «pádurea» dintre Prut
şi Nistru, se айай şi în Chilia. Trebuie să se înţeleagă însă,
nu vechiul Licostomo din ostrov, ci noua cetate de pema-
lul nordic, înnălțată pe această vreme: regele Sigismund
al Ungariel, care era şi Împărat, şi-o reservă pentru sine,
lăsînd vecinului polon, Cetatea-Albă °. În loc de Poloni,
Cetatea-Albă avu să răspingă însă, atunci cînd, la moartea
luf Mircea, Turcii trecură Dunărea munteană, flota Sulta-
nului însuşi (1420): cu citeva luni înnainte pretendentul
Dan, nepotul de frate al lui Mircea, debarcase aici, de pe
corabia care-l adusese din Bizanţ?.
Chiar în anul următor, avem pe cel d'intăii călător în
aceste parti, Guillebert de Lannoy. El vine de la Camenița,
unde fusese primit de Vitold, care ţinea acolo, în preajma
noastră, Curte strălucită, avînd la sine şi pe un Sultan tatar
adăpostit in {еге sale. «Prin pustietăţi mari» trece el ca
să ajungă la satul «Cozial», unde stă Vodă Alexandru:
«satul» nu e decit Suceava. De aici, sfătuit a nu intra în
Turcia, unde murise Sultanul, stirnindu-se rázboiü civil,
el apucă drumul Caffet, coborîndu-se întăiă la Cetatea-Albă,
Moncastro pentru Italieni, tot Genovesi —, Belgrad, Bia-
1 Călatoria, în culegarea d-nei de Khitrowo; în colecții romănești,
la Hasdeu, Archiva istorică, П, p. 49.
2 În Dogiel si alte colecţii de tratate.
з Epunerea, în Chilia 91 Cetatea-Albă, рр 80-1.
4 C în loc de s, ca în scriptura slavonă.
www.dacoromanica.ro
m BASARABIA» ȘI ALEXANDRU-CEL-hUN
logorod («Bellegard») pentru Poloni, pe lingă cari mal
staă aici şi Armeni şi «Valahi». În vederea unul noŭ atac
turcesc, ce se putea prevedea, Ghedigold, guvernatorul
Podoliei, un prieten al lut Alexandru, ridica iute! ziduri
nouă, cu 12,000 de oameni şi 4.003 de cará,— în cea mal
mare parte, neapărat, Moldoveni. Locurile erai nesigure,
şi hoţi, de ţară, nu Tatari, prind si maltrateazá pe dru-
met, care-l iartă mărinimos?. Peste tre! an! ега să sosească
între aceste ziduri tart însuşi fiul Împăratului bizantin, vii-
torul Ioan al VII-lea, care se întorcea dintr'o călătorie în
Europa š.
Sigismund rivnia pe atunci, după coborirea în Tara-Ro-
mănească, la 1427, pentru a pune din пой în Scaun pe vi-
teazul săi ocrotit Dan, care lovi Giurgiul şi Silistra, stă-
pinirea asupra Dunării întregi. Pentru aceasta aşeză pe ca-
уа]егії teutoni al luf Klaus de Redwitz la Severin, şi tot
pentru aceasta căută să capete Chilia, pe unde trecuse
însuşi in fuga sa de la 1396, după marea intringere de
Sultanul Baiezid. Alexandru făcu deci un zăgaz la gura
rîului şi izbuti să apere de duşmani! creştini şi Cetatea-
Albá*. O intervenţie litvano-ungurească trebuia să facă pe
Alexandru a primi pe Teutoni la Dunărea moldovenească 5.
Ca titlu de drept pentru cucerirea plănuită de dínsul,
regele Ungariel, suzeran al Terit-Románestl, pe care o socotia
ca o stápinire a sa, aducea reclamaţiile lut Dan si ale «Ba-
sarabenilor» săl. Sigur de ingáduinfa lut Vitold, sprijinitorul
de pănă atunci al lu! Alexandru, el aruncá pe Muntean
asupra Moldoveanului pentru acest Tinut al Chiliel. Biru-
1 Cf. Bogdan, Inscripfiile de la Cetatea-Albd și stăpînirea Moldovet
asupra ej, în „Analele Academiel Romine", Bucureşti 1008, p. 341,
nota 5.
з Ediţia Poitvin; traducere romănească, în Archiva istorică, 15, p. 130.
3 Phrantzes, pp. 118-9.
1 După materialele din Prochaska, Codex Witoldi, — Chilia și Ceta-
tea- Albă, pp. 85-6.
5 Ibid.
www.dacoromanica.ro
BASARABIA ȘI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 15
inta rămase însă a acestul din urmă, care lăsă pe Polont
pentru LitvanI şi se asigurâ astfel de către un noŭ atac
unguresc. Putu să moară dec! stăpîn deplin al acestor părţi,
locuite şi apărate de Romîni şi chemate la o viaţă istorică
de Domnia Moldovel 1.
3. Încercavea une! Basarabii moldovenești oselite.
În această Basarabie, acum moldovenească, fără însă o
conştiinţă deosebită, Cetatea-Albă?, cu jupinil еї, avea
poate 2 altă organisatie decît a oraşelor din lăuntru, cu
şoltuz si pîrgarI. În Chilia se păstraă încă puternice sim-
pati! muntene, şi Unguri! aveai prieteni pe aici, ca şi prin
Brăila, fiind un drum spre Ungaria*. În sfîrşit Armenii,
Genovesil, Сгесїї eraă mal bucuroşi de o stăpînire italiană.
Ca toate porturile, şi acestea егай mal puţin ale uscatului
de care {іпеай, decit ale Mării care li dădea hrana.
Încă din 1435, Cetatea-Albă e în mîna unul oblăduitor
deosebit, călugăr, poate vre-un fiii de Domn călugărit, зай
un пой Mitropolit de Asprokastron, şi Venetia se hotărî
să trimeată acolo o corabie anume, care nu găsi însă des-
tulă siguranţă saü destul cîştig : vice-consulul Francisc Duodo
nu e 'pomenit mar tárziü*. Prin tratatul de împărțire a
teri! între fraţi! vrăjmaşi, fil аї luf Alexandru, Ilie şi Ştefan 6,
acesta din urmă capătă, la r-iñ Septembre 1435, un apa-
nagiu cu Vasluiul, Birladul, Tecuciul, cu morile pe Co-
vurluiii, cu Chilia împreună cu vama şi bălțile еї, dar fără
l Ibid.
2 Notes et extraits, |, рр. 573-4, 581.
3 Dacă „јирїпії“ nu sînt pírcdlabit.
4 Wawrin, Enchiennes cronicques, ed. d-rei Dupont вай a lui Hardy.—
Chilia trimesese şi soli la Sinodul din Basel; Studiz gi documente, LI,
p. Xxx, nota 3.
5 lorga, Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades au XV-e
siècle, |, рр. 673-4, 581.
6 Hurmuzaki, 1?, pp. 855.6, n-l 673.
www.dacoromanica.ro
16 ÎNCERCAREA UNEI BASARABI MOLDOVENEȘTI OSEBITE
Cetatea-Albă : locul de reşedinţă ce-şi alese, fu însă, după
cît se pare, nu Chilia, ci Birladul, şi une ori Vasluiul. Nu
era o ţară, ci numai nişte venituri, Stefan suindu-se la Su-
ceava şi Ше coborindu-se la Vasluiü', dar culegerea veni-
turilor în aceleași părţi îndruma о stăşiare a Moldovei.
Era şi o nevoie de apărare locali, faţă de Tatari, cari,
prádind în 1439 Moldova-de-sus, se aruncară, în anul ur-
mător, asupra Vasluiului şi Birladulut ?, necutezind să atace
însă, din causa legăturilor vechi cu Genovesii, Chilia si
Cetatea-Albă. La 1440 încă, de frica acestor năvăliri, se
întăresc zidurile Cetăţii-Albe: rugăciunea pircălabului Te-
dorca, poate «de Telicha», — trebuie cetit: 'Telcia, după
ortografia genovesă, care dă ё prin ch зай ih: să fie Tulcea?
— pomeneşte ca Domn acuma pe Ştefan, pe el singur, «că-
lugărul» fiind înlăturat şi Ше neavînd aice niciun drept?:
inscripţia e redactată în greceşte şi arată cá fati de Mol-
dova de cultură slavonă aici era o altă viață, orientată în
altă direcţie. Urmaşul luf Tedorca, trecut apoi, dacă iden-
tificarea propusă de d. 1. Bogdan se admite, în serviciul
Genovel şi rătăcind pănă tărziă supt alte ceruri, fu un lur-
ghici, fiul luf Iurg deci, şi ginerele Logofătului Oancea *.
Încă din 1443 lupta dintre trați pornise iarăşi, încă mal
învierşunată : Ше pierdu vederea, iar Stefan, ca pedeapsă,
viaţa. Cea d'intăiă urmare a războiului nelegiuit fu o în-
doită ciuntire a Ţinutului dintre Prut şi Nistru: la Nord
ca şi la Sud.
La 1433 regele Poloniei, dînd Sepenicul, Tetina, Chmie-
lo'vul, dar nu Pocuția, recunoscuse lui Stefan hotarul de la
satul Potoc pănă la Mare*. La 1435, Ше, nu питаї că pä-
răsise drepturile căpătate de străunchiul sáü Petru, prin-
trun împrumut cu zălogire de teritorii, asupra Ținutului,
! Chilia şi Celatea- Albă, pp. 95-6.
2 Bogdan, 1. c, d. 50,
з Bogdan, Inscripfiile de la Cetalea-Albă, р. 311 şi urm,
4 Hurmuzaki, I?, pp. 881-2.
5 Jbid. рр 847-8.
www.dacoromanica.ro
_ BASARABIA ȘI CEL D'INTĂL VEAC AL MOLDOVEI 4?
de peste Prutul bucovinean, al Sepenicului, — staroste era
atunci Jurj! —, dar adăugise şi ruşinoasa părăsire a Hoti-
nulul, numărat, alături cu cetăţile recunoscute lui Ştefan,
ca unul din centrele acestul teritoriu. Moldovenii nu se
grăbiră însă a executa acest tratat şi împăcarea cu Ştefan
zădărnici cu desăvirşire îndatoririle luate întrun moment
de restrişte. Acuma însă, după orbire, Marinka, soţia po-
lonă a lui Ше, sili pe pîrcălabul hotinean Manuil a ceda,
la 28 Februar 1444, in miînile castelanului de Cracovia şi
Palatinulut Rusiei cele trei cetăți?: dacă însă pănă la
Simpietru Ше nu-şi va căpăta moşiile de adăpost în .Po-
lonia, cel doi dregători regali să dea innapol depositul.
Actul e datat însă din Lemberg, şi întrebarea ега dacă acei
ce se айай la fata locului eraü dispuşi să asculte de po-
runcile unor pribegi ce nu eraü să se mal întoarcă înna-
рої. Dar in 1450, cînd oşti polone veniră să sprijine causa
fiului maï mic al lui Roman şi al Marincăi, Alexandrel,
Hotinul nu trebui să fie cucerit, ca şi Neamtul şi Suceava ?.
Oameni! Marincăi păstraseră însă tot еї cetăţile, si Manoil
rămase încă mulţi ani în Hotin.
De fapt însă prin cedarea de către Petru-Vodă, alt fii
din flori al lui Alexandru, Chilia întrâ în stăpînirea Un-
gurilor luf Ioan Hunyady, al cărui sprijin зай a cărui în-
găduinţă eraü de nevoie pentru ca să poată domni cineva
în Moldova. Un frate vitreg al acestuia, Bogdan, tatăl lui
Stefan-cel-Mare, trebui să se indatoreascá a nu ataca acest
loc de strajă al cruciatei ungurești la gurile Dunării. Pă-
zitoril cetăţii însă ficeaü serviciu Domnului muntean, care
era socotit pe acest timp ca un Voevod al marelui Voevod
ardelean şi căpitan al regatului Ungariei. Prin aceşti os-
tag! al ocrotitorului, Chilia era astfel a urmaşilor luf Mir-
cea şi luf Dan al II-lea. Din partea lor, în lupta lut Bog-
dan cu Alexăndrel, pe care Polonii îl aduseră, dar care
singur nu era în stare, la vrista şi cu neajunsurile lui, să
1 снай și documente, XIX, p. 11.
2 Hurmuzaki, 12, p. 699.
* Dlugosz, la acest an.
www.dacoromanica.ro
18 ÎNCERCAREA UNEI BASARADII MOLDOVENEŞTI OSEDITE
rămiie, regele Casimir şi sfetnicii sšY, cu gîndul la bogăţia
Cetáfil-Albe, se pregătiaă serios să «unească şi să întru-
peze pentru totdeauna Moldova la regatul Poloniel> . Ín-
tre sprijinitori! lut Alexăndrel era şi vechiul credincios al
familie! sale, Manoil de Hotin, şi un alt pîrcălab, pe care
l-am aşeza la Cetatea-Albă, Costea. Cînd Bogdan-Vodă
peri de mina nelegiuită a luf Petru Aron, totuşi fratele
săi, cînd acesta ajunse a strînge în jurul зай mal toată
boierimea, Cetatea-Albă, pe lingă Neamţ, rămase în grija
<pîrcălabului», şi acesta o păstră pentru tînărul Domn legiuit
care purta numele venerat al luf Alexandru-cel-Bun. Un
timp Alexăndrel avu, pe lîngă alte cetăţi, şi Vasluiul si, ade-
vărat stcipînitor basarabean, el hotărăşte în 1452, asupra băl-
{Шог Botnet, pescăriilor Nistrului şi vămil de la Tighinea !.
Din partea lui însă, in 1454, Petru dăruieşte moşii la Vas-
lui, la Brodul Călugărilor, la Lăpuşna, care se înfăţişează
acum întăiaşi dată?. Îl vedem la 1455 fácind şi dani la
Nistru: prisaca Bileaca şi vadul Roscíufit, luaţi de la Mi-
drea lu! Jumătate 8,
Alexăndrel fu pănă la sfîrşit Domnul din Cetatea-Albă,
unde muri, de otrava boierilor sát, în 1455,anul cînd pes-
cari moldoveni din Cetatea-Albă ocupară, fără poruncă de
la cineva, cetatea Lerici, la gura Niprului, de la proprie-
tarif еї репоуеѕї “., La dispariţia sa, se pare că regele
Polonie! se gîndi, са rudă, а cere pentru dínsul portul cel
bogat al Limanulut. Nu-l putu căpăta; pircálab era atunci
Petru, fratele Соѕіеї 5; înnaintaşul săii Stanciul, care-şi pe-
trecu aici mal toată viaţa, orînduise să se repare iarăşi zidurile
їп Mart 1454%, Îndată regele făcu însă să se dea Marinkăi
ca despăgubire Siretiul şi Volovăţul, la Prut, dar Tetina şi
Hotinul rămaseră în mîni moldovenești: soarta lor trebuia
să se hotărască mal tărziă, cînd Petru Aron va face în-
" Chilia și Cetatea-Albă, p. 106.
2 Orest Popescul, Citeva documente moldovene, Cernăuţi, 1895, pp. 8-9,
8 Ulianicki, Materiale, p. 84; traducere în Uricariul, XI, p. 10.
* Chilia şi Cetatea-Albă, p. 116 gi urm.
5 Pirvan, Alezăndrel- Vodă şi Bogdan- Vodă, Bucureşti, 1904, р, 101.
$ Bogdan, Inscripțiile, p. 327 gi urm.
www.dacoromanica.ro
BASARABIA ŞI CEL D'INTÁIÜ VEAC AL MOLDÓVEI 19
chinarea cerutá!. În 1457 se vede însă cá Domnul Mol-
dovel tot avea dreptul de a-şi pune starostii în Hotin si
Cernăuţi ?.
Vremea lut Stefan-cel-Mare venise. Citeva puncte cu
privire la Ţinutul nostru mal trebuie fixate înnainte de a
înfățișa partea lut în fastele celor mai glorioase isprăvi mol-
dovenestl.
4. Organisaţie şi cultură basarabeană pănă la Stefan-cel- Mare.
Deci Basarabia — în sensul de astăzi al cuvîntului —
cuprinde două cetăţi numal: Hotinul la Miazănoapte si la
Miazăzi Cetatea-Albá, care singură presintá prin ea însăşi
o însemnătate de перо{. Hotinul are şi vamă: pentru măr-
furile ce vin ре drumul Dorohoiulul orf apucă pe acesta ;
Tighinea e şi ea o vamă, dar fără ziduri: Vodă o arendează
cuiva, care o «ţine», cápátind, prin aceiași învoială, afară de
locurile scutite, şi alte venituri, dincolo de oraş. Alexăndrel-
Vodă ni le arătă la 1452: vamă în hotarele moșiilor vecine,
pripas de la vite, folosul de la pescăriile Nistrului şi de la
bălțile alcătuite de cursul Botner?. De sigur са tot aşa,
cu arendarea vămil şi veniturilor orașului, era şi la Hotin.
Viaţa orășenească se păstra numa! la Cetatea-Albă.
Mănăstiri lipsesc aproape cu totul pínY acum; se daŭ
însă pe aic! venituri de pescuit, de pripăşit, de vămuit prin
sate, precum şi moşii cu prisăci, mănăstirilor de dincoace
de Prut, ca Bistrița, ocrotită de neamul lut Alexandru-cel-
Bun. La 1454 carăle călugărilor de la Moldoviţa merg «după
peşte la Dunăre orf la Nistru» prin vadul Lápugnel, prin
al Cálugárilor, al Тц{огеї*: mănăstirea avea de la un Ste-
I Hurmuzaki, II?, pp. 65-7, n-l 62.
2 Ibid, p. 674.
3 Archiva Istoric, 1!, p, 141.
4 Orest Popescul, pp 8-9.
www.dacoromanica.ro
20 onGANISATIE $1 CULTURĂ DASARABEANÁ PĂNĂ LA STEFAN-CEL-MARE
fan-Vodá locul «Leonta» la Nistru, cu prisaca, iezerele, fine-
tele, moara si vadul la Nistru, pănă la locul «unde a sezut
Vilcea» 1, iar de la Ştefan, fiul lui Alexandru-cel-Bun, şi de
la Alexăndrel (1445, 1449), jumătate din «lacul Covurulut
în care se varsă apa lalpugul ce vine de la Cahul», cu
dreptul de a lua jumătate din pescuit şi vama peştelui şi
cea de «pe uscat» 2. Călugării de la Pobrata fáceaü la Botna,
«unde-i zice Înnalta, Visoca», lîngă «lacul de la ustia Bîcului»,
miere scutită de dijmă şi ауеай «in fati» pescării la Nis-
tru?: la 1466 găsim aici şi «prisaca lui David» *. Cei de
la schitul Vărzăreşti (?), în chiar aceste părţi, stápiniaü şi
prisaca luf «Acibec» 5.
Cite unul răzeş i se daŭ pămînturi fără stăpîn, pšmin-
turi confiscate огї i se întărește moştenirea, cumpărătură de
la alţi rázest. Astfel, luf Coman de Bezin, supt Alexandru-
cel-Bun*: stápinif Bezinului orheian apar şi la 14367. Ale-
xandru-cel-Bun mai dădu Gromobitna, silişte la Nistru, lut
Vilcea şi soţiei lut Olga; Ştefan-cel-Mare, căruia-i rămăsese
арої, o schimbă cu un sat siretean, aşezind aici pe fe-
meia Lucăi Ecobescul si o nepoată, fata lut Lazăr Pro
dánescul?. Tot Alexandru dă Solotfenit, în Lăpuşna °, unde
aflăm apti (1638) pe nepoata lut Virnav şi pe fata lut Mîn-
dá, Antimia "°. Patru sate la Hotin (şi Noua-Suliţă) se recu-
nosc lui Ivanco Mihăilaș1!, care nici el nu era în fruntea
boierimii. Şi feciori de popă se întîlnesc între сеї dăruiți
1 Wickenhauser, Die Urkunden des Klosters Moldawiza, p. 55.
а Ibid, pp. 61.3.
3 Archiva istorică, 1', pp. 114-5.
4 Ibid.
5 Venelin, Documente romino-bulgdrestt, 1840, p. 61.
ê Uricariul, l pp. 158-9 Urmasi: loan, Prodan, Nastasia, Oleana,
Magda Mica.
T V. Studi și documente, XVI, p. 396 şi urm.
8 Studii gi documente, V, p. 211, пі 2; originalul, ibid, p. 380, n- 2.
э Ibid., p. 218, пл 35.
10 jbid., p. 237, nota 1.
п Ibid, p. 397.
www.dacoromanica.ro
BASARABIA ŞI CEL D'INTÁIÜ VEAC AL MOLDOVEI 21
de Alexandru-Vodá în aceste părți: astfel un loc la Vilcov,
pe vechi hotare, la Călugăra, e dat, la 1428, lut Vilcu fiul
popei Zaharia 1. .
Supt Ше se dă loc pe Ichil, la Cobilna, lui Dima, unul din
sfetnicii domneşti 3. Ше şi Stefan aşează la Cruglih lîngă
Hotin pe Ivaşco, fiul luf Balasin 3, «in vechile hotare». «Loc
din pustie» dăruiesc еї, la 1436, lui Ioan Cautes, pe lingă
Iligestt, şi aici se face Poiana lut Cauteş, apoi satul Căutişeni,
rămas la urmaşii întemeietorului şi pănă peste un veac: e
cel d'intăiă cas bine cunoscut de colonisare. Lut Petru Dur-
nea i se dă moşie, în 1450, de Bogdan-Vodă, la apele
Gruieţ şi Sacováf, ape basarabene, cu «locuri de prisacă în
pustie», locuri de moară, «hlabnice», «locuri de finate», —
«după obiceiul prisácilor» 5. Mat tărziă, Stefan-cel-Mare va
face stápin la Puhoiul în Lăpuşna pe Postelnicul Nicolae
Matostat şi pe Gligaş Melciul, si cu acest prilej se în-
seamnă drumul ce ducea de aici, de la Prut, la Cáusanii
de lingă apa Nistrului; în vecinătate era «ocina Găngu-
roail bátrinel» 5. Dar despre opera militară şi colonisatoare
împlinită de el aici, se va vorbi deosebit.
Pănă aici e vorba de vaduri si de pescării, ісі-соіеа, cu
cite о prisacă în valea Botnel ori а Lăpuşnei. S'ar crede
că mal sus de această «pustie», în părţile de către Sepe-
nic, lipseşte rînduiala pămîntului dat la mănăstiri şi la bo-
ieri, dar şi aici găsim în veacul al XV-lea dovezi de lo-
cuinfá si organisare, de ființa curților boiereşti cu mori şi
«posade» (cîrciume) fără îndoială. Intr boierii Moldovei la
1435 aflăm astfel pe Vilcea din Lipnic, în părţile Hotinu-
lut”. Lîngă Понт chiar, Alexăndrel întărise, la 20 Iunie
1 Uricariul, XVIII, p. 1 şi urm.
3 Uricariul, III, pp. 114-5.
3 Studii și documente, XIX, p. 11.
4 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, p. 181.
5 Oreste Popescul, 4. е., р. 7.
6 Uricariul, XVIII, pp. 32-4.
7 Ulianitchi, Materiale, p. 51.
www.dacoromanica.ro
22 ORGANISAȚIE ŞI CULTURĂ BASARABEANĂ PĂNĂ LA STEFAN-CEL-MARE
1453, «ocina dreaptă de la strămoşi», pe саге o avea cu-
noscutul şi bogatul negustor Mihu Logofătul, «pe Răut», la
Procopeni, «cu mori şi prisácl» şi, ceva mai jos de Răut,
unde a început şi s'a întins cetatea noastră Hotinul, «un sat
pe Nistru, cu numele Raşcovţii, се a cumpărat cu dreptele
sale mijloace». Acolo fusese curţile” luf Dănilă şi Budul şi
era prisaca, pomenită, Bileaca !.
De bună seamă atunci se hotărî şi brudina Dunării şi a
Nistrului, cea d'intáiü mal grea decit cea de-a doua?.
E cu neputinţă de admis sí se fi pierdut miile de do-
cumente prin care s'a creat proprietatea rázesilor din toate
satele basarabene. De fapt еї eraü mal vechi decît Domnia,
şi aceasta a recunoscut totdeauna, pe basa actelor schim-
bate între еї, dreptul lor de ѕійріпіге. Astfel la 1786 se
statornicia într'o anaforă acest principiu privitor la moşiile
Sfinteni, Cornova si Cocioaia din Orheiă: «acel rázegb
măcar de şi п'ай avut scrisori, ci numai niște zapise de
vînzare între dingil, carele încă nefiind cuprinzătoare de
tot trupul moșiilor, însă Sfatul Divanului, răzimindu-se pe
vechea lor urmată ѕійріпіге, ай hotărît că o stápinire în-
vechită niciodată nu se poate sminti, şi Domnul Alexandru
Ioan [Mavrocordat] aü întărit anaforaua» ?.
1 Uricariul, XI, pp. 76-8 (după Ulianicki). Cf, întărirea luf Petru Aron
din 1455, ibid., pp. 79-81.
3 Ibid., IV, pp. 204-5 (formă din veacul al XVIII-lea).
8 Ibid, XXII, p. 155.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL al II-lea.
Stefan-cel-Mare și Basarabia.
I. Ștefan-cel-Mare şi apărarea Basarabiet de Turci.
Stefan fiul lut Bogdan-Vodá, venind din Tara-Románeascá
pentru a birui pe Petru Aron la Doljeşti şi Orbic si a-l
inlocui in Suceava, la 1457, nu putu trimete la Hotin pir-
cálabul зай зай pircálabit sát, — căci el tinea cite dot in
fiecare cetate. Petru Aron, fugind, dăduse cetatea Polo-
nilor, şi сеа d'intăiă grijă а noului Domn trebui să fie aceia
de a căpăta din noi această cheie a Nistrului superior.
Dot anl, cetatea fu incunjuratá de аї lu! Ştefan, tăindu-i-se
putinţa de a-şi căpăta hrană şi ajutor. O învoială se făcu
la Overchelăuţi (4 April 1459) cu comandanții din Rusia
şi Podolia, cari se îndatoriră a face ca Domnul pribeag
să plece din Cameniţă, unde aştepta ceasul prielnic şi să
se adăpostească la Smotrycz. În schimb, el, Ştefan, nu va
mal tulbura cetatea, cid va ingádui luarea уйтії, pescuitul
în Nistru, adunarea de lemne şi tot felul de legături cu
oraşul, care rămăsese al Moldovei!. Numai peste trecere
de citáva vreme putu să între în cetate Goian pircălabul,
вай starostele, după titlul polon, pe care-l aflăm la 1466,
fiind înlocuit apoi prin Vlaicu, unchiul lui Vodă, frate cu
mamă-sa.
La 1466, după ce mareşalul general polon, loan Ryt
1 Hurmuzaki, II?, pp. 126-7.
www.dacoromanica.ro
24 ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURCI
winski, fusese la Ștefan, Goian staroste de Hotin, cu ve-
cinul Sendricá, din Dorohoiü, şi cu Vlaicul şi Iuga Vistierul
se întîlnesc in Hotin cu arhiepiscopul de Lemberg, cu Pa-
latinul Rusiei, cu cel al Podoliei care era şi de Sniatyn,
Coloméa şi Carapciü, şi cu un trimes special al regelui
pentru a-și ţinea, la Sf. Francisc, adunarea de împăciuire
$i judecată de toamnă, rámiind ca aceia de primăvară să
fe după Sf. Gheorghe !.
În aceste pírtí de sus ale Basarabiei răsăriră îndată ca
dușmani Tataril din Crimèa, ai Hanului Mengli-Ghiral, cel
de-al doilea stípinitor acolo. Văile basarabene se umplurá
la 1469 de pilcurile iuf! ale sălbatecilor călăreţi. Moldovenii
li luară urma la intorsul cel răpede şi-l putură ajunge, zdro-
bindu- $i prinzind ре Eminec, fratele Hanului. Lupta se
dădu lîngă satul Lipnic, al urmaşilor luf Vilcea, în «dum-
bravá», pe drumul la vadul Otacului?. Îndată Stefan așeză
la Orheiñ un пой pircálab de cetate, care la început nu
poartă acest titlu?. Acesta fu Gangur, a cárul mamă,
«Gánguroaia cea bátriná», văzurăm că avea ocină acolo,
lîngă Puhoiul, pe Botna. Apoi la 1480 Vlaicul unchiul lui
Stefan, păzi la hotarul tătăresc, venind de la Hotin, pănă
la 1486, şi-l urmează Grozea fiul luf Micotă, iar арої (1492-3)
iarăşi Gangur*. Pircálabul avea lingă dinsul o ceată de
luptători şi din aceştia, ca din Maluşca şi Neicea, din
Cozma Răzan şi Drágus, înrudiţi între sine, Stefan făcea,
lăsîndu-l tot ostaşi, colonişti al Basarabiei răsăritene, în pus-
tiile vecine, pe malurile Bicului şi Visnováfulut, unde totuși
erai şi vechi stăpîni de ocină, ca, in casul de mal sus, Sul-
tana si Maraşa, moştenitoare a altor luptători pentru ţară
«împotriva Tatarilor».
Mai grabnică i se páruse lut Stefan, de la început, între-
1 Ibid , pp. 700-1.
2 Bogdan, Vechile cronict.
3 Uricariul, XVIII, p. 33.
4 I. Bogdan, Documentul Ийгепйот din 1488, in „Analele Academici
Bomine*, XXX; Uricariul, XVIII, p. 470 si urm.
www.dacoromanica.ro
STEFAN CEL-MARE ŞI BASARABIA 25
girea hotarului de Miazăzi prin luarea Chiliet. Cu atit mat
mult, cu cit Тигсії, intetiff de ruda şi ocrotitorul săti Vlad
Ţepeş, îşi trimeseseră, în aceiaşi clipă cînd oastea lor întra
prin pădurile Teleormanului, corăbiile la Dunărea-de-jos,
unde era foarte cu putință să se încuibeze, distrugind co-
merful şi izgonind liniştea şi siguranţa. Stefan H se făcu
aliat pentru a-l împiedeca de a se ageza el în cetatea aga
de rivnitá şi aşa de folositoare. Deocamdată, în această
încercare din 1462, el se alese, la 22 Iunie, numai cu acea
rană în picior care-l ficu să sufere toată viața. Dar la 26
Ianuar 1465, după o «bătaie» a zidurilor care finu o zi
numai, căpitanii munteni dădură Chilia în minile pîrrăla-
bilor noului stápin, Isaia şi Buhtea !.
Îndată vedem саге mergind pe la Tufora si alte va-
duri intr'acolo, aducind de la mănăstiri pine, miere și cum-
párind peşte pentru călugări şi boieri2. Doar din aceste
părți scoteaü fii lut Alexandru-cel-Bun tributul а 200 cară
de morun pentru regele Poloniei!
Cetatea-Albă pe atunci se afla în bună stare de apărare,
iar Lerici nu fu părăsit decît ceva mal tárziü?. Măsuri de
prevedere se luaseră pretutindeni, pentru că încă din 1469
flota turcească apărea la «Saline». adecă Sulina, părînd cá
vrea să se îndrepte spre Liman. Între zidurile cele tari se
păstra ca un chezăş pentru pacea tătărească Sultanul
Eminec, fratele Hanului, care însă fugi in 1473 5.
Războiul din 1475 al Turcilor împotriva lut Stefan se în-
сери pentru Chilia, pe care Sultanul nu voià s'o lase în
mînile unui astfel de om, şi cu acest prilej se ceru şi Ce-
tatea-Albă 5, Zvonurile de atac în aceste părți nu se ade-
veriseră însă decît în Mai, cînd fură izgoniți nişte sangiaci
1 Chilia рі Cetatea-Albă, p. 122 şi urm.
2 Archiva istorică, I, pp. 115-6.
3 Chilia gi Cetatea-Albă, pp. 129-30.
4 Ibid, pp. 131-2.
5 Ibid., p. 137.
$ Dlugosz, XIV, pp. 609-10.
www.dacoromanica.ro
26 STEFAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURCI
de hotar, veniți de prin Dobrogea!: Caffa căzu însă in
vara acestul an, — lovitură grea şi pentru negotul Moldovei.
Dintre prinşi! genoves! ce eraü îndreptați spre Țarigrad,
о seamă fură aruncaţi de furtună la Chilia şi după aspra
datină din acele vremuri ef fură duşi la Suceava, ca robi
al Domniel 3. Aceşti robi fură ceruţi, precum şi cedarea
Chiliei măcar, în 1476; dar şi data aceasta încercările fä-
cute cu Іепісегї şi galioane împotriva celor două cetăţi nu
izbutiră : nici chiar după înfrîngerea lut Ştefan la Valea-Albă
din codrii Neamţului si împrăştierea ostiril sale. Cetele
Tatarilor întăiă trecurá şi Prutul, la Ştefăneşti, fiind apoi
răspinse nu departe de Suceava; urmară oştile Turcilor
biruitori, care ajunseseră şi pănă la Hotin, adăpostul Doam-
nel Maria lut Ştefan, fără să între însă şi el în văile basara-
bene unde nu se ascundea nimic care să li poată atita am-
Ба зай poftele 2.
Toată grija se cheltui de acum înnainte, pănă 1а grozava
nenorocire a căderii lor, pentru aceste cetăţi: in 1475-6 lu-
crai la Cetatea-Albă meşterii cari dădură poarta cea mare,
supt pircălabii сеї пої Luca şi Hrăman зай Hărman. De
la 22 Iunie la 16 Iulie 1479 se face întărirea, cu ziduri de
piatră, a Chilier?. În 1479-80 Duma şi Hrăman isprăvesc un
«mur» їп Cetatea-Albă*. Iar la 1482 arhitectul levantin Ioan
Privana zidia biserica Stintulut Nicolae din Chilia, puindu-t
în frunte o inscripție grecească ".
Se ştie că în 1484 Sultanul a fost silit de IenicerI să
facă o campanie care să li dea glorie, pradă şi robt şi că
Ştefan fu prins cu totul pe neprevăzute, el fiind cuprins în
pacea recentă încheiată de Matiaş Corvinul cu Turcit. Pe
l Chilia și Cetatea- Albă, pp. 142-8.
2 Ibid., pp. 144-5.
з Ibid., р. 156.
* Bogdan, Inscripțile, р. 330 şi urm,
5 Acelaşi, Cronice inedite, р. 56.
в Acelaşi, Inscripțiile, pp. 336-40.
1 Memoriile Societății din Odesa, II, p. 484 şi urm.
www.dacoromanica.ro
ŞTRFAN-CEL-MARE ŞI BASARABIA 27
pămînt basarabean se uni Hanul cu oștile Sultanului! şi
tot aici veni şi Domnul muntean, Vlad Călugărul, care încă
din 1483 căutase a lua Chilia. Cetatea, unde porunciaü
Maxim si Ivagco, fu cucerită în opt zile, la 14 Iulie, fä-
cîndu-se îndată, cu ajutor de multe corăbii, întăriri nouă
«de spre uscat şi de spre apă», şi ridicindu-se din пой ce-
tá[uia cea veche din ostrov, pe care, din motive strategice,
Stefan însuşi pusese s'o dărîme la 1476!. Numar două zile
se împotriviră Gherman şi Oană în Cetatea-Albă, unde se
umplură iute de salahori șanțurile de opt picioare de adinci,
pline eu apa Limanulut (4 August). Rominil fură lăsaţi, iar
negustorii străini, са şi sătenii adăpostiţi între ziduri, duşi la
Constantinopol şi aşezaţi acolo pentru ca să ajute la înflo-
rirea Capitalei osmane. Oastea biruitoare se întoarse tot pe
uscat, pe la Chilia, şi luă арої, prin vadul Isaccit, drumul
Dobrogil. În marea cetate de la gura Nistrului rămăseseră
numal «200 de familil de pescar»; în Chilia şi mal puţină
lume de sigur. Din Ţinutul înconjurător, unde se cultiva
griul după mărturia izvoarelor, se făcu cite o raiă de hrană
pentru Іепісегії aşezaţi în Chilia ca şi în Cetatea-Albá. Un
singur sangeac, stînd, se pare, în Chilia, ca loc maf potrivit
pentru supraveghere, avu în seamă noua provincie turcească
de la Sudul Moldove. Împrejurări pe care le vom arăta ma!
departe făcură însă ca niclunul din satele romăneşti să nu
se mal păstreze şi chiar unele nume de ape, ca al lacului
Covur, să se schimbe. Cel d'intáiü renegaţi romini se iviră
şi el, şi unul din aceştia, boier de neam, ajunse dregător
mal înnalt al Porții, acel Sinan-Celebi, care merse la 1523
în misiune la Ştefăniţă-Vodă ?.
Provincia Sultanului îşi îndeplini foarte bine menirea
pentru care fusese întemeiată. Bali-beg, fiul luy Malcociü,
răspinse un atac al lui Ştefan asupra Chiliei la Cătlăbuga,
deci lingă lacul căruia i se zice astăzi Catlapug, in No-
vembre 1485. Şi orice mişcare а Turcilor împotriva lut
1 Istoria armatei, I, pp. 150-1, 162,
2 Hurmuzaki, П, p. 708 gi urm.; Archiva istorică, I, p. 10.
www.dacoromanica.ro
28 ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURC
Ştefan fu sprijinită de aici. din această Basarabie, care din
пой se făcuse duşmană. Marele Domn fu silit deci a-şi face,
în condiţiile ce i se cerură, pacea cu Sultanul, căutînd
арої a-şi răsplăti aiurea, cu aceşti Turci din cetăţi cari-l
stătea la îndămînă, gata să capete prin el pradă la creş-
tin. Nebunia ambițioasă a regelui Poloniei loan-Albert îi
deschise iarăşi drumul spre Pocuția stribunulul.
Dar pentru apărarea statornică de către Turci зе întări
de sigur atuncea Lăpuşna, iar pîrcălabul de hotar se aşeză
la Ciubárciü, vechiii centru de Unguri husitf; aici pázia la
1526 Fătul şi peste nouă ani Tomşa!,
2. Basarabia în cele d'intdià timpuri după moartea
ha Ștefan-cel- Мате,
După moartea lui Stefan, în 1504, această Basarabie pier-
dută se făcu drum pentru toţi năvălitorii păgîni. Cînd, la
1511, tînărul fii al Sultanului cuceritor, Selim, ginere al
Hanului crîmlean, se ridicâ pentru stăpînire împotriva ta-
táluf bătrîn şi nerăzboinic, el trecu de la Trapezunt în
Crimëa şi de aici in sangeacat, agezindu-se chiar o bucată
de vreme în Chilia, al căril sangiac îl va fi recunoscut
îndată; Cetatea-Albă fu silită însă prin luptă a primi pe
Таѓагії pretendentulut.
Selim ajunse Sultan cum dorise, dar drumul de pradă
nu se închise cu aceasta. La 1518 Tatarit lut Alp-Sultan
trecură pe la vadul Sárüfit, lîngă care era de ceastălaltă
parte a Prutului tírgul Sărata, de mult nimicit prin ase-
menea năvăliri, Pentru apărarea Moldovei de aceşti duş-
mani fusese nevoie să se creeze o Vornicie a Terit-de-jos,
şi cel d'intáiü Vornic cu acest titlu e Carabăţ, Vodă în-
suși, Bogdan, fiul lut Stefan şi tatăl luf Ștefăniță, Domnul
din 1518, făcuse, din nevol militare, o nouă reședință dom-
1 Uricariul, XVIII, pp. 116-7; Memoriile societăți! din Odesa, ЇЇ, p.
563; Archiva istorică, I, p. 83; Chilia și Cetatea-Albă, p. 187; Bandini,
în „Analele Academiei Romîne“, XVI, la urmă,
www.dacoromanica.ro
STEFAN-CEL-MARE ŞI BASARABIA 29
neascá la Huşi, unde Stefan-cel-Mare încă zidise biserică
„de piatră si Curți de locuinţă. Tatarii fură, si data aceasta.
învinşi şi izgoniţi!. Peste opt ant, Sangeacul de Chilia şi
Cetatea-A]bà, «Thasule», poate Feisullah, se ținea gata să
lovească Polonia °, dacă. ar îndrăzni să alerge în ajutorul
Ungariei, al cări! ultim rege, Ludovic al II-lea, peria їп
smírgurile de la Mohâcs.
Se сагай гоЫ poloni cu miile prin aceste vaduri, care,
în dor ani numal, 1526-8, dádurá un prisos la venituri de
30.009 de galbeni; si Domnil nostri, ca Petru Rareș, eraü
ріг de dregătorii regal! cá se amestecă în acest urit
negot care dădea Seraiului împărătesc si Paşilor ostaşi
slujitori şi femei din bielgug. Alt hoţi, creştini, strinsură
de, Ruşi, Moldoveni, Poloni, se alcătuiră îndată la Nipru
pentru răsbunări împotriva Tatarilor, dar şi pentru desbră-
carea, în folosul lor însuşi, a prádátorilor?. Aceştia sint
Cazacii, al căror nume, ce înseamnă «haimanale», nu e
decît o poreclă tătărească pe care el o primiră şi o fácurá
glorioasă în analele jafurilor.
Cetăţii Orheiului în curînd ега să i se dea o tovarágá
— căci supt Bogdan pentru pagubele făcute la Orheiü se
cerea despăgubiri de la căpitanul de Soroca —, o stăpînă
chiar, în Soroca, pomenită în 1510 si 1522 *, apol la 15325,
pentru care Bogdan-Vodă căpătă mori de peste Nistru, tri-
metind pentru aceasta la rege pe boierul Serpe. Prin aceasta
şi prin cápitánia, Vornicia зай starostia, pomenită, a Ţeril-
de-jos, cu oastea sa de Joseni, temeiul Basarabiel romăneşti
se mutase mal spre Miazănoapte.
l Istoria armatei, I, p. 219 şi urm.
2 Chilia gi Cetatea-Albă, p. 183.
з Ibid, p. 184.
+ Hurmuzaki, 12, p. 629; II*, p. 719; Supl. II, p. 9.
5 Coste, urmaş al lui Peritschil; Studii și documente, V, pp. 211-3,
nl 4.
www.dacoromanica.ro
30 BASARABIA DUPĂ MOARTEA LUÍ STEPAN-CEL-MARE
3. Împrejurări culturale.
Din actele privitoare la colonisarea «pustiel» şi la schim-
bările de proprietate ale celorlalte TinuturI basarabene vom
aduce cîteva pentru a se vedea puterea si voiciunca vieții
romăneşti în aceste părţi care in curînd erai să încerce a
stápini viaţa politică a Moldovei şi ar fi stăpînit-o de sigur
fără marea nenorocire din 1484 şi fără aceia care trebuia
să-l urmeze la 1538.
«La Pustient, dincolo de Prut, supt Obreja, între Troie-
nesti şi între Dobrent, la Fîntînă supt Oborocent», — deci
tot dovezi de veche locuință, — «Ştefan», poate cel Mare,
aşează ре Radul Drăculea, din care vin Dráculestif cari
aveati moşia şi ре la 155o!. La Bilava lingă Hotin, marele
Domn dăruieşte pe Bilăă, colonisatorul š,
Poate Basarabean să fi fost şi acel Dan Bolea, pircálab
de Hotin supt Stefan-cel-Mare saü îndată după aceia, fiii
al luf Ioan Crámeat şi care lasă fif pe Baciul, Jurj Balca,
$. a.8. Ştefan cumpără de la fi luf Fedco Starostescul,
urmaş de staroste la Cernăuţi, Macicatovtit*. Tot el dă Vo-
уїпе$їїї, pe Ichil, şi o poiană la Suha lut Roman Ciurea 5.
Dintre sfetnicit Оотпіеї, Iuga Vistiernicul cumpără pentru
Putna Şerăuţii (Hotin) 5. Neamul Tăutului Logofătul avuse
Răzina pe Nistru, care ajunge арої la Huhulea şi ur-
magit lur’.
in urmá, Bogdan fiul lut Stefan dădu o sălişte pe Răut
«in faţa gurit Iligaciulur», diacilor Nicoară şi Circeiü, ale
căror rude vor trece арої, la 1537, moşia luf Toader Logo-
1 Uricariul, XIV, pp. 148-50.
3 Ibid, p. 157.
з Ibid., pp. 81-2.
4 D. Dan, Putna, p. 88.
5 Uricariul, XVIII, p. 254 gi urm.
€ Dan, Putna, p. 221.
1 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, p. 126. Cf. Neamul Romănesc lite-
rar pe April 1912.
www.dacoromanica.ro
$TEFAN-CEL-MARE 81 BASARABIA 81
fătul, pe 24 de zloți tătărești!. Acelaşi Domn închină
«Leonta», pomenită şi mal sus, iezer şi girlá, mănăstiri Vo-
ronefulut, la 15132.
Dintre boieri! timpului, арої, copiif luf Ivanco Hanco şi
nepoţii lut Calian vînd, la 1517, Soloneţul,—căpătat de acesta,
de la Ştefan, împreună cu Cosacevţii, Trincinţii, Strija-
covţii, cu condiţie de a sluji la cetatea noastră, la Soroca;—
lut Luca Arbure, Portarul de Suceava 3, pe care apol tî-
nărul săă Domn îl jertfi.
Acesta, Stefan-cel-Tinár, întăreşte unul vechii ostaş al
bunicului şi tatălui săi Dragotă Săcuianul, ginerele Tău-
tului, satul dăruit de Alexandru-cel-Bun lu! Iuban şi trecut
lui Andreica Cordarul —- făcătorul de coarde pentru arce
orf de săbii —, de la care iea şi numele de Cordárent; în
schimb şi el dase un sat de peste Prut, „unde ай fost vătă-
mani Caliman, Iachim $i Lucacii“, şi 380 de zloți tătăreşti 4.
La 1522 acelaşi dá voie călugărilor putneni a pescui tre!
voloace în Dunăre, Nistru şi la Iezer".
Serpe Postelnicul, cunoscutul rebel împotriva lut Stefá-
niá-Vodá, avea moşie la Puhšcenir Orheiulut şi la satul
zis după numele săii Serpent, care fură арої unite într'o
singură stípinire. Le tinea pe la 1630 neamul Boul, şi din
acesta apol Safta, care fu Doamna lui Gheorghe Stefan, si
ea pomeneşte ca strámog pe Serpe: de două ort Doamna
dărui, şi pe ban! la urmă, aceate mosir luf Stamati Postel-
nicul-cel-Mare *, care aduseseslujbe luf Vodă şi la Țarigrad.
La Piticeni ре Cobile boierul era, supt Ștefăniță, Sima
Vistiernicul, care vindea o parte, cu 320 de zloți tătăreşti,
luf Roman Hantza: satul se numia după Toader Pitic, an-
1 Popescul, pp. 39-40.
2 Vartolomeiü Măzăreanu, Voroneţul, ed. Marian, pp. 68-9, nl 1.
8 Studii și documente, V, p. 550, пі 1. бе mai pomeneşte schim-
barea unui sat pe Prut de către Isaico, fiul lui Ivanco Tudor, nepotul
lui Dan Ceașnicul, către același; ibid.
4 Archiva îstorică, 1) р. 86.
5 Dan, Putna, p. 89.
6 Studii și documente, IV, pp. 274-5, пі vut.
www.dacoromanica.ro
99 ÎMPREJURĂRI CULTURALI
terior luf Ştefan-cel-Mare: el lăsa pe fiica Neaga şi aceasta
pe Stanca'. Şi Lupea Berheciü lua aici moşie си боо de
zloți tătăreşti ".
Mal tărziă, la 1527 Petru Rareş ageza cîntr'un loc din
pustie, in Chigheciü pe Ialpug, mat sus de gura Raduroasel,
în grădişte» pe Vitolt?*. Fătul de Ciubárciü avea, pe atunci,
ca fiii al lui Costea Posadnicul, si el rudă al lut Calian
boierul lu! Alexandru-cel-Bun, satul Starosiltf, la Orheiü. El
şi surorile îl schimbă cu Stoborenit, luaţi de la zisul Sä-
cuianul Ceasnicul, ginerele Tăutului Logofăt, care viclenise
pe Ştefăniţi. Tot atunci se va fi ridicat Maxin Udrea asupra
aceluiaşi Domn, şi i se iea partea din Starosilţi pe care, la
1528, Rareş о dă lui Toader Logofătul. Să amintim că Po-
sadnicul tusese rob la Tatari şi că-l scosese nepoata Magda,
cu 5.000 de asprit.
Fráfian pircálabul, mort la 1543-4 şi îngropat la Pobrata 5,
avea Сигіисепії Lápugnel, şi soacra lut ЇЇ dă mănăstirii Po-
bratel t. Serbanca la Ciuluc o cumpără, prin 1530-40, de
la feciori! lut. Gavril Peaveţul, Nicoară Păharnicul Doamne!
luf Rareș”. La 1552 Cozma Gheanghea, pîrcălabul de Ro-
man, al Rareşizilor, şi soția Anghelina ţineau, între altele,
Biláutit la Hotin, moştenirea lut Bilăiă, luată pe зоо de zloți
tătăreşti de la Nastasia, fata Malei, şi Ravacăuţii, de la
«Alexa Rjavenschii, fiul luf Coste, nepotul de frate al lui
Teodor Orăş, nepotul de fiü al Магиѕсії, біса Panculul è».
Si răzăşii de la Tomeştii Grecenilor şi alţii arată acte de
la Petru Rareş.
Ştefan Rareș dă apoť tot luf Cozma Gheanghea pircá-
labul «ип loc de pustiă la Ciuhur, în Ţinutul Hotinului,
1 Uricariul, I, рр. 149-51.
2 Ibid., pp. 153-4.
3 Popescul, pp. 26-7.
* Uricariul, XIV, рр, 78-80; XVIII, p. 112 si urm.
5 Inscripfit, L p. 59.
9 Studit și documente, VI, p. 75, n1 9.
7 Ibid, XI, p. 47, n4 1.
8 Ibid., VII, p. 74.
www.dacoromanica.ro
STEFAN-CEL-MARE Sl DASARADBIA 33
pe îmbe părţile Ciuhurulut, care acum se numeşte Rujintii».
Moșia, confiscată un timp, se pare, trece apoi de la Grigore
Gheanphea Vornicul, fiul Cozmei, la loan Golăe?.
In ce fel a urmat colonisarea, se vede după hotarele de
mal tárziü: unele moșii: «se încep din Prut şi merg pán'
în Cahul», altele «se încep din lalpuh si merg iarăşi pán'
în Cahul». Undeva se pomeneşte Putul Răzăşilor?. Puţuri:
al Cichitoait, al luf Stefan Bujac, arată ce sa făcut întăiii
la aşezarea în aceste părţi ale troianului şi pustiului. Un
alt loc se chiamă Biserica, după clădirea innáltatá de colo-
піѕаѓогї °.
Încă înnainte de 1420, făcuse Alexandru-cel-Bun, cum
am văzut, schitul Vărzăreşti (2) *. În aceste părți durase si
Ştefan mănăstire mare peste Nistru, Căpriana, la 35 de chilo-
metri de Chișinăi?. Mai tárziü Petru Rareş, cu Doamna
şi fiit, dăruia o Evanghelie la acest hram al Adormirii, în
Octombre 1544. Alexandru Lăpuşneanu era s'o inzestreze,
la 1559, cu douăsprezece moşii5. Pe urmă mănăstirea sä-
răci însă de ре urma «unor călugări răi, leneşi, netrebnici
luf Dumnezeü şi oamenilor», şi Antioh Cantemir-Vodă, la
1698, îi făcu maf mult гай inchinind-o Zografului de la
Athos, unde erai ctitori Ştefan însuşi şi fiul săii Bogdan
Orbul*. La 1559 Căpriana avea deci satele Lozăii, Prea-
jolteni, Oneşti, Sadova, Băliceni, Luceni, Vorniceni, Du-
meni, Glávásent, Bisericani, Purcanii-de-jos şi vii la Cot-
пагї". Astăzi încă mănăstirea păstrează sese sate curat ro-
măneşti (Chipriana, Lozova, Vorniceni, Scorent, Malcociü,
`
1 Chibănescu, Surete și izroade, V, pp. 226-33.
2 Uricariul, X, pp. 63-5.
3 Ibid
* Venelin, Documente romino-bulgdrestt, p. 61.
5 Arbure, I e, p. 320.
6 Memoriile societății din Odesa, an 1944, p. 349 si urm.; Uricartul,
IIT, p. 272 şi urm.
7T Archiva istorică, Li, p. 19.
www.dacoromanica.ro
34 BASARABIA DUPA,MOARTEA LUÍ ŞTEFAN-CEL-MARE
Condrifa) şi părți în alte patru (Şendreni, Todoreşti, Po-
păuţi, Parchina).
Ajungem astfel la ruperea din trupul Moldovei a între-
gulur Tinut pănă la Bic, precum si a raielei tighinene, la
marea lovitură din 1538 a Sultanului Soliman al II-lea.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL al III-lea.
Aşezarea Turcilor în Basarabia-de-jos şi lupta Moldo-
venilor pentru reîntregirea terii.
I. Petru kares si urmasii sut: Turciy în jumătatea de jos
a Basarabiei.
Expediția Sultanului Soliman, făcută pe la Isaccea si
«Lacul Galben», îl aduse pănă la Suceava şi pănă la Ben-
der, unde făcu să se aşeze marmura amintitoare a faptului
glorios că a «călcat supt potcoavele cailor săi> pe neascul-
tătorul Voevod саге îndrăznise a sta împotriva puterii
sale împărăteşti '. Dar, la plecare, el nu lăsă numai un
Domn mai prost, pe Lăcustă, fiul lut Ştefan-cel-Mare, numit
Ştefan şi el însuși, dar şi o ţară maï mică. Tighinea se pre-
făcu in Bender, «poartá», către viitoare cuceriri în Polonia,
şi noul hotar cuprinse, mai tárziü, şi Ciubărciul şi Căuşa-
nil, cu tot Ţinutul pănă la cursul Bicului. Raiaua celor două
cetăţi de la Miazăzi se îndoise astfel.
Locurile luate astfel de Turci nu eraü prea bine locuite.
Astfel in Mart 1535 Petru dădea lui Tomşa de Ciubárciü
ca răsplată Chişinăul, «Chiginiul-Mare», silişte pustie pe
Botna, «între Dobra şi Oale»,— vecinii ,ca să facă el satul,
menit să se prefacă numai prin тіпа străinului întrun
oraş mare, dar care nu e decit în maï mică parte al nos-
tru 2, În ce priveşte originea numelui Chişinăi, nu e nicio
1 Memoriile societății din Odesa, XUI, pp. 263-4.
3 Archiva istorici, 1!, p. 83.
www.dacoromanica.ro
36 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII SĂI
îndoială: şi el vine de la întemeietorul satului, de la moș.
Găsim doar in 1610 pe un Lazăr Chişănăi între boierii
Moldovei (numele vine din Chişănea ; cf. Hijdăă, din Наш,
Codăă, din Coadă, Buzáü din Buză)!. Si alte danii ale lui
Rareş pomenesc -— am văzut-o «pustia».
La 1568 se aratá din Constantinopol cá hotarul lut Ferhad
Ceaus, delimitatorul din 1538, e acesta: «linia, plecind din
malul Biculut, ar merge spre Vadul Iurdif pentru a trece
de acolo la Geamene şi de la Geamene la Feriste Iurdit
si, suindu-se de acolo la punctul Alarica, ar merge supt
dealurile vechiului Behan, pentru ca să ajungă la sălașele
Rominilor din Botna si Medemieli. Ea sar prelungi apoi
la Ciatal-lusuf pentru a se îndrepta pe urmă spre izvorul
Babagi; de acolo spre Bosine şi de-a lungul drumului celui
mare ce vine din Akkerman, ce-l lasă la dreapta, la dealul
de la Izvorul Pîrcălabului. Аг urmă de acolo către lacul
Vocurdina, trecînd după Botna şi Cabarnica spre a ujunge
la Nistru» 2.
Dar boierii simfirá o adincá durere pentru această pier-
dere, a doua zi după biruintile lui Stefan şi celor doi ur-
masi al lui. Stefan cel noi, Lăcustă, fu învinuit că el a
vîndut tot termul de la Dunăre pănă în munţi, precum şi
Nistrul tot şi, nearátindu-se în stare a lua înnapol ce se
pierduse, cum era somat, se ridicară împotriva lui preten-
denti, pănă ce, la urmă, «Turcul» din Scaun fu ucis.
Îl şi înştiinţaseră: «Dacă nu vel căpăta іппарої acea parte
a terii ce a luat-o Turcul si nu te vei împotrivi aceluia
ca s'o цпеѕ cu oblăduirea ta, să fif încredinţat că, înfăţi-
sindu-se un al treilea duşman, oricare ar fi, care să riv-
nească Domnia, vom trece la dinsul şi nu te vom mai
privi ca Domn.» Si el, săracul, care avea aceiași rană în su-
1 Studii și documente, VII, p. 869, n-l 2
2 Iorga, Documente și cercetări, p. 176. Numele sînt date aga cum le
cuprinde actul turcesc. O amănunţită cercetare geograhcă, în comparaţie
cu harta lui Dimitrie Cantemir si a lui Rigas, ar permite o identi-
ficare.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S 37
flet, vorbise de foame şi lăcuste, de lipsa banilor, de moartea
lui Ioan Zápolya, Craiul unguresc, de la care ar fi putut
cere ajutor, şi se rugase a fi aşteptat dot ant!!
Urmaşul зай, Cornea, бй al lut Bogdan-Vodă, care-și
zise Alexandru, începu cu o năvălire asupra Tighinel si
Cetăţil-Albe, prinzind măcar oile din care se hrániaü Іепі-
ceril şi oprind pe negustorit turci aflaţi in cale?. 8оо de
călări turci fură bătuţi lîngă Cetatea-Albă, mahalalele Chi-
lief arseră şi Sultanul le refácu apot, după ce capul rás-
culatuluf căzuse supt secure la începutul Domniei a doua
a lut Rare, care merse pănă la Țarigrad ca să fágáduiascá
altfel de purtări. Si, chiar supt Rareş, vestitul negociator la
Poartă leronim Laski, care ştia ce zace şi în inima lui
Vodă si în a boierilor, putea să asigure că еї «nu pot su-
feri cu niciun chip că li s'a luat partea cea mai frumoasă
a Moldovel»3. Cu atit mat mult, cu cît se vorbia cá şi Or-
heiul va avea soarta Tighinel *.
Cit priveşte Hotinul, in 1538, el fu asediat de Poloni,
vechi dugmant, pentru Pocuția, a! lut Rareş: Ioan Tarnawski,
biruitorul de la Obertyn, începu împresurarea la 18 Au-
gust si după două săptămîni Moldoveni! primiaü condițiile
regelui, păstrînd însă cetatea. De n'ar fi fost oastea polonă
acolo, e de crezut că Soliman, care se pare a fi venit pe
aicea, ar fi făcut cu Hotinul ce făcu şi cu Tighinea 5. Ce-
tatea rămase deci moldovenească pănă ce o dărui Despot,
în 1562, luf. Albert Laski pentru a i-o lua însă din mînă.
Îndată o arse, ca să înlăture bănuielile de către Turct,—
Alexandru-Vodă Lăpuşneanu‘, fiul unei Basarabence, acea
1 Pentru unul din aceşti pretendenți, ridicat de Spătarul Iurie, v.
Archiva istorică, I',-p. 125.
2 Chilia și Cetatea- Albă, p. 186 si urm.
3 Hurmuzaki, II!, pp. 215, 217.
t Chilia și Cetatea-Albd, p. 323, пі хххп вай Studit și documente,
XXIII, p. 46, пі xLv.
5 Istoria armatei, I, pp. 266-6.
8 Iorga, Nouveaux matériaux, р. 85.
www.dacoromanica.ro
38 PETRU RAREŞ SI URMAŞII SAI
Anastasia, iubita lui Bogdan, care e îngropată la mănăs-
tirea Rişca l. Сіпа Bogdan, fiul acestuia, fu mazilit de Turci
în cursul unei aventuroase călătorii de prţire în Polonia,
tînărul Domn dădu Hotinul Polonilor ?.
Pentru Chilia şi Cetatea-Albă, pentru Tighinca, pentru
pămînturile pierdute, chema la luptă străinul Ioan-Vodá
Despot pe boieri, «игта$ ar Romanilor», de şi pe urmă,
cînd Lăpuşneanu se adăposti la Chilia înnainte de a pleca
spre Țarigrad, acelaşi Despot se rugă de pace pe lingă
«măreţul şi са un tată» sangeac al cetăţii, din neamul lut
Malcociü?.
Îndată, încă de pe la 1560, se înfăţişară, ы in luptele
dintre Despot şi Lăpuşneanu, cu Dumitraşcu Visnievietchi,
nepot al unei fiice a luf Stefan-cel-Mare venind din os-
troavele Niprului, Cazacii! «pragurilor», Zaporojenil. La
Chilia si la Brăila în ultimii ani af lut Soliman se ţineau
şeici anume pentru a-i împiedeca de la pradă. Un sangeac
de Cetatea-Albă așeza în Scaun pe acel nou Ioan-Vodă,
căruia călugării prigoniti de dinsul, pentru banii birulut si
banil răscoalei, îi dădură numele de «cel Cumplit .
Acesta începu cu încercarea de a scoate pe Polonii din
Hotin. cari se putură însă apăra. Palatinii de hotar trecură
apoi pe malul stîng al Prutului într'o campanie de răsbu-
nare, dupi care urmă un al doilea atac la Hotin. Numa!
cînd Bogdan pribeagul trecu în Rusia Ţarului şi loan se
închină vecinului de peste Nistru, ostașii luf Dobrosolowski
părăsiră cetatea.
Împotriva Turcilor, cari cereaü un tribut mal mare, im-
posibil, Domnul chemă atunci pe Cazaci. Cu dingil batu
pe Munteni, cari-i aduceaü un înlocuitor, pe Petru Schiopul.
Cazacii mutara cîmpul de luptu în Basarabia, lovind Tighinca
1 Inscripţii, T, p. 54.
2 Archiva istorică, Ї', p. 76.
s Hurmuzaki, II?, pp. 392, 894; Supl. П!, pp. 12931.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN DASARABDBIA-DE-JOS 39
şi Cetatea-Allă. Un îndemn al partidului creştin între boieri
nu e însă de loc cu neputinţă. Prin aceleaşi Tinuturt de
peste Prut venirá acum Turcii pedepsitori ar lui Cigala-
Zadé, renegatul genoves. loan părăsi lagărul săă de la
Huşi şi, lingă Cátlabuga lut Stefan, pe malurile lacului Ca-
hulului, chiar la ivirea Turcilor din vadul Іѕассеї, se dădu
lupta. Roscanil, unde Ioan, trădat de al săi, fu incunjurat
şi silit, prin lipsa de apă, să se predeie, eraü aşezaţi prin
locurile acestea unde foarte de multă vreme satele romă-
neşti, întăiă pustiite, aŭ fost înlocuite cu cîşlele Tatarilor 1.
Polonil fură pedepsiţi pentru Cazaci printr'o năvălire de
Tatari, cari státeaü acum, ca garnisoană permanentă, în
cele două cetăţi din jos ca şi în Tighinea. În schimb, la
1576, Cazaci incercaü să se suie cu scări pe zidurile Ce-
titil-Albe, şi Benderul îl văzu iarăşi în oraşul deschis, la
vamă. Prada şi «petrecerea» lor pe aici urmează apol an
pe an, întrun timp cînd еї daŭ, dintre уоіпісії romîni aflá-
tori Ја еї, Domni Moldovei. La 1583, Benderul fu asediat
în toată regula şi sangeacul lui, ucis, cum se întîmplâ în-
dată şi cu vecinul sáü de la Liman. Cetățile arserá şi în
1585, şi Hanul Islam-Ghira! trebui să alerge aici, unde i se
întîmplă şi moartea, fiind îngropat in «moscheia cea mare»
de la Cetatea-Albă, Akkermanul turco-tatar. Se urmâ aşa
pănă în vremea luf Mihai Viteazul, şi expediţia lur Hidir-
Paşa beglerbegul, care, prin Isaccea (Obluciţa), Lăpuşna si
Hotin (Iulie 1589), ajunse pănă la Sniatyn, nu izbuti să dis-
trugă această plagá a Cazacilor. La 1583 el prádaü iarma-
госці Orheiului. Pentru Aron-Vodă, prietenul luf. Mihai, pe
care Tataril, veniţi prin Bender, il căutaseră în Iaşi, silindu-l
să se răscumpere, el asediară din пой Tighinea şi în acest
timp căzu şi Ismailul, Smilul, unde se găsiră tunuri cu
stema luf Hunyady (22 Mart 1595). Cetatea-Albă nu fu
crufatá de acest noü avint de revanșă creştină, in care
1 Istoria armatei, I, p. 323 si urm. Pe Cogilnic, la Roșcani, tocmai
pe locul luptei din urmă a lui Ion-Vodá, „unde se varsă Singera in
Cogilnic“, se judecă la 1594 răzășii din neamul lui Fádor Gug cu сеї
din al lui Dumitru Roşca, maf vechii (Uricariul, XXIII, pp. 41-2).
www.dacoromanica.ro
40 PETRU RAREŞ SI URMAŞII ЗАЇ
gîndul, banul si interesul politic, ca și о mare parte а oștilor,
erat rominești!. De alminterea питаї la Tighinea atacul
fusese al Cazacilor.
Hanul însuşi veni, tot pe la Bender, în toamna anului
acestuia, — pe cind Sinan-Paşa trecea la Giurgiu împotriva
luf Mihai —, ca să izgonească pe Ştefan Răzvan, înlocui-
torul. luy Aron, prins de Ungurii din straja sa şi dus în
Ardeal la închisoare lungă cit viaţa 2. Era vorba să se facă
din amîndouă {еге provincii otomane şi în tabăra tătă-
rească se şi găsia Ahmed, cumnatul Hanului, numit ca san-
geac al Moldovet întregi. El fu silit, în Octombre, să se
întoarcă: in faţa lui răsărise, la Tutora, cu oştire polonă
aleasă, acel Hatman şi Cancelarii loan Zamoyski, care avea
ca supremă ambiţie întinderea regatului pănă la Dunărea-
de-jos şi Marea Neagră. Încă odată, la 1596 Tataril pătrun-
seră în Basarabia ca să pedepsească printr'o pradă siste-
matică pe Mihai el însuși: Hanul iernă la Cetatea-Albă 2.
Dar partea de Miazăzi a teril rămăsese totuşi romănească,
afară de Chilia şi Cetatea-Albá, dintre care cea d'intăiii
nu mai avea vre-o însemnătate militară, iar cea de-a doua
nu se putea cuceri. Numele romăneşti periseră asa de puţin,
încît la 1760 încă se zicea : Cetatea-Albă si Tighinea, Bende-
rului şi Akkermanulul '. Pănă la 1777 se mat întilnesc nu-
mele de Smil şi Sacce 5. Hotinul avea, în 1581, 5.901 de oI
(1 500 Birladul, Trotuşul şi Bacăul nici 3.000), Lăpuşna 2.840,
Soroca 5.000; Orheiul nu e trecut: se vede că nu dădea
ої Domnului °.
1 Chilia şi Cetatea- Albă ; Hurmuzaki, XI, Prefaţa; /storia armata, T,
p. 410 si urm.
2 Pentru un aderent necunoscut al lui Răzvan, Costilă, v. Ghiba-
nescu, Surete și izvoade, V, p. 125.
3 Istoria armatei, I, spre sfirsit.
4 Documente Callimachi, ЇЇ, р. 123,
5 Documente $i cercetări, p. 165.
6 Hurmuzaki, XI, p. 221 şi urm.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S 41
Ca dovadă de ророгафа deasă din aceste părți, iată în-
semnările Vistieriei la sfîrşitul veacului:
În 1591, Soroca avea la bir 1714 ferant «de istov», 204
«săraci», 114 curteni, 14 vătaşi, 193 de nemeși, 48 de popi;
ITotinul, din aceste categorii: 1916, 232, numai 77 de curteni,
cu 41 de vutaşi, 122 de memegi зі 95 de popi; Orheiul 2.657
«oameni cu săraci», 350 de curteni, 226 de nemeși (fără popi
deosebi), Chigheciul vecin, 2.260 de ţerani, 220 de săraci,
268 de curteni, 50 de vitas, 325 de nemest, 58 de popi, Lă-
puşna 1.538 şi 288, 48 de săraci la «Slobozia Ceacrăloi»
(Ceacîrului ?) si 5 săraci, 42 de vătaşi, 501 curteni, 352 nemest,
59 popi !.
Numărul cel mare al negustorilor armeni făcuse să se ri-
dice în orașe, ca şi la Cetatea-Albă, Ismail şi Bender, bise-
rici armenești 8.
51, în părţil> de jos, urmează colonisarea. Ureche, sfet-
nicul lui Petru Șchiopul şi pe urmă al luf Aron-Vodă, epi-
tropul fiilor lut Ieremia Movilă, căpătă de la acesta, în
Mart 1596, un sat domnesc pe lalpuh, Bărboşii, «pentru
că el ni-aü slujit Domniet-Mele bine şi cu dreaptă credință
cînd ай venit Răzvan asupra Domniei Mele, cum şi la alte
trebI şi slujbe а’ Domnier Mele şi ale teri» ?. El cumpără
apoi de la neamurile Puica şi Grecul satul Риісепї pe
Răut, cu «bălți, heleşteie şi mori», pentru 200 de taleri€.
Drăghici Bogza Logofătul, şi el boier, încă de la Bogdan
Lăpuşneanu fusese prins de Tatari în 1574 la Putna —,
are între alte moșii Stăpîneştii pe Cahul, cu moară, danie
de la Mărica si Drăgălina, «roaba lui Stefan Pircálabului»,
care Mărica-l infiase*.
Asa de puternic era elementul bágtinag în aceste locuri,
încît românește scria pe la 1580 însuși begul de Bender, şi scri-
і Ifurmuzaki, XI, pp. 218-9.
2 Studi gi documente, I-II, p. 430.
3 Uricariul, XIV, pp. 160-1.
4 Ibid., pp. 161.2.
5 Ibi, XVI, p. 207.
www.dacoromanica.ro
42 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII SĂI
soarea lur e destul de interesantă pentru răspindirea gra-
iului nostru са s'o reproducem şi aici:
«Eŭ, Ali-beiü de Tighinea, scrii multă viaţă şi să-
nătate starostelui [polon] de Raşcov. Dup” aiasta daŭ
ştire dumitale ca să ştiţi dumneavoastră să nu vă hie
nicio grijă, nicio teamă, de nemică, ce să Ш foarte
cu pace bună de cátrá пої; cam audit că vă temel.
А а doară de veţi bănui pre nol, atita, căce cam
mărs de-am lovit neşte sate de-am luat cîţiva robi,
pentru căce c'aü fost vina lor, cáce c'aü prins neşte
ѕраһеї | călări cu feude] de-al nostri : deci, pentr'acel
lucru s'aü făcut aceasta. Iară de cătră nor bine să
stiff că vă sîntem foarte cu pri'ntá bună şi ştim prie-
tenșugul cel bun şi vă sîntem cu toată inema şi cu
toată credinţa. De-aiasta vă dăm ştire. De la Domnul
( slavoneste), amin.
Si în cea carte ce s'aü scris roseşte, să cauţi cum e
scris: tot este de folos, cătră dumneavoastră, cu pace
în toată vremea. De-aceasta să se ştie.
Si, altă, pohtesc pe dumneata ca să-mi trimiţi un
poloboc de horilcă, să-mi hie de Папи, cá este să
vie spre (sic) la Tighinea, şi ţi-l voii plăti cu bani
dumitale, nouă; dar foarte te poftesc să ml trimiţi cu-
rînd, pănă nu vine Hanul. Si mă rog să-mi trimiţi pre
cest om al miei. Şi să nu mi-l zăboveşti. Si-tI voiă mal
trimete carte rosească dumitale, de veri şti de tot.»
De fapt Ali-beiü scria pentru horilca Hanuluj : acesta, са
bun Musulman, se opria numai de la băutura vinului, care,
acesta, era prevăzut în Coran. Starostele de la Raşcov va
fi făcut încă de atunci un bun negoţ cu produsul velnitelor
de pe moşiile Domnilor poloni, produs care găsi totdeauna
o bună căutare în Polonia. Să nădăjduim însă că, duşmani
al páginilor, «cetele» din Hotin, Orheiü şi Soroca beaü tot
1 Originalul, în Biblioteca Zamoyski din Varsovia; ediţie, cu particu-
laritátile scrisului, în Studit și documente, V, p. 391.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS 43
vin de ţară! Pe atunci, la 1583, Nădăbaico e piîrcălabul
de Orheiü !,
De cealaltă parte a <unghiului» basarabean, închis la
Nord prin vechiul zid gotic al «cheilor Bicului>, acum în
ruină ?, spre Lăpuşna, încunjurată de codrii Chigheciului,
al căror locuitori războinici se şi ivesc în mărturii istorice
pe acest timp, păziaă alte «cete». Încă din vremea lut Ioan-
Vodă-cel-Cumplit ѕсгій din «Baişti» trádátorit acestuia, Mur-
gul Vornicul şi Slăvilă Hatman, pircălab al Sucevei, pe
lingă Vornicul (Terir-de-Jos) Patea, pe lîngă Ше Mare-
Spătar, demnitate munteană, introdusă poate de Ioan însuşi,
şi Toader pircălabul de Chigheciă ?.
Încă de la întemeiere, Galata căpătă între altele Drăgă-
neştii pe Cahul şi parte din iezerul Cahulului socotit la Ti-
nutul Chigheciulur*. Şi mănăstirea Tazlíü avea în 1595 la
Chigheciă un sat, Tătăreni, si căpitan nu se afla încă acolo.
Starostele de Chigheciü apare însă pe atunci, şi pentru
aceleaşi scopuri: fost staroste era la 1598, — cînd Ţinutul Ia-
şilor avea un Mare-Vătaf şi al Huşilor ип Vornic, Bar-
bocea?. La Lăpuşna aflăm pe Vel Vátaful Bodeiü la 15817.
La 1588 se crease şi o căpitănie aici, la Léápusna, dindu-se
influentului străin Cámárasul-cel-Mare Bartolomeiü Bruti 8.
În oraşul chiar care dăduse Moldovei, prin Anastasia, fată de
tirgovet de aice. pe Alexandru Lăpuşneanu, se айай deci, pe
lingă pîrcălub, şi Mari-Vătaji at Tinutului,— precum, în altă
margine, la Dorohoiü, pe lingă urednici domneşti şi un hotnog,
! Hurmuzaki, XI, р 899
2 Ipotesa unei origi ba, turne în articolul, altfel frumos, al lui Ilasdcii,
reprodus ві de Arbure, £. e, nu se razima pe niciun argument serios.
з Documentul 77 ХХИ al Academiei Romine; semualat în Уг
si documente, V, р. 7], n-o vi
4 Ilurmuzahi, XI, p. 907.
5 rchira istorică, I', p 181.
9 Studii şi documente, VI, p. 15, No. 16. Poate că şi „biv staros-
tele “Dămian, pomenit în acelaşi act, să fi fost tot la Chigheciü.
7 Găsim pe pîrcălubul Luca la 1655 si po chehaia Dumitru diacul
încă din 1600; Szudit gi documente, VII, p. 373, 9, n-le 1-8.
8 Hurmuzaki, III!, pp. 95-6.
www.dacoromanica.ro
41 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII săi
stătea vátahul, Marele-Vătah !—: pe la 1590 se пшпіай Mihal-
cea şi Constantin, iar pircálabul un Toader Cehan, din
neamul căruia eraă să fie Domni. Autoritatea lor nu înlă-
tura însă pe a şoltuzului şi celor doisprezece pirgari, în
drept a pune pecetea cu crucea în mijloc şi inscripţia «Pe-
cete Lupoşni» ?.
Pîrcălab de Ciubărciă găsim la 1559; pircálab si hot-
nogi, la 1592. Ciubărciul acesta basarabean fu, de al-
minteri, pănă mat tárzid un însemnat centru catolic. In
sfirşit Ținuturile de grăniceri liberi la Prut, Grecenit şi Co-
drul, se formează numai după 16005.
Şi la Orheiii, pircálabul apare din пой în luptele lut Ioan
cel Cumplit cu cetele tătăreşti, ca şi apoi, în Domnia tul-
burată de neobosiți Cazaci, a lut Petru Şchiopul. Acuma
sint chiar doi tovarăşi: Cristea şi Danciul (1573-4), cărora
li urmează, se pare, Negrilă, iar, supt Petru, acel Pirvu care
fu răsplătit de Domnul sáü pentru că biruise pe năvălitori
în urmărirea lor peste Nistru, la Pereiaslavl?. Şirul пой al
pircálabilor se încheie însă peste puţin. Pentru Tinut era un
Vătag, cunoscut pe la 1580, Turbure, iar orașul își avea
l did, V, p. 73, nl x; p. 74, n-l xiv (documentul 27/LXXIH al
Academici Romine).
Adăugim, pentru a înțelege deosebirea dintre aceste dregătorii, în-
semnările următoare: Pircdlabí de Cotnari, 1568-9, S/udil gi docu-
mente, VII, p. 370, 4, n-l 1. De Dorohoiü, 1658; ibid, p. 371, 5, пі 2.
Vătafi do Iaşi, ibid., р. 372, 7, пі 1. Pircălub la Bacáü, un бё de dascăl
1718, ibid., p 369, п-1 1. Staroşti de Putna şi Аріца, 1620-1; ibid., VII, p.
364. n-le 2-3. La 1655 li se zice pircálabi, ibid., pp. 364-5, пі 6. Pir-
călabi de Focşani, 1688, ibid., p. 368, n-l 15. Pircălabi de Tinut (la Su-
ceava), 1650; ibid, VII, pp. 102-3, n-l 4. De alininterea încă din 1552
era şi o trecătoare pircălăbie de Iaşi, cu Bodeiü si Spancioe ca pir-
călabi (ibid, VII, p. 74). Un Mare-Vătag de Vasluiü, 1598; ibid, VI,
р. 141, п-1 7. Pentru Marii-Vătafi, v. idem, pp. 533, 548.
2 Ibid.
8 Studii şi documente, VII, p. 370, 3, nl 2.
4 Ibid., LI, p. 102.
5 Documente şi cercetdrt, p. 47, nota 1.
6 Am tipărit actul respectiv în Convorbiri literare, pe 1900, Cronică.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN DASARARIA-DE-JOS 45
şoltuzul—pe acel timp Pantea si cei doisprezece pîrgari!.
Lăpuşnenii aveai vite multe, şi astfel, cînd Iancu-Vodá puse
văcăritul, dijma boilor, ef se rásculará ridicînd ca Domn
pe Ioan-Vodá Lungul, care, cu Chighecenii lui, fu bătut
la Balota pe Prut?.
Să nu uităm eni sai Tomarova: el înlocuia de la 1538
ca port dunărean Chilia pierdută. Despot, în călătoria sa
pe Dunăre, îl cercetá?, şi vedem, la sfîrşitul veacului, cum
care ale cărăuşilor din laşi duc pe acolo mărfurile, între
care vin de Malvasia, ale Evreilor din Constantinopol ^.
Mai sus, în Hotin, găsim un pircálab cu vătahul зай de
«риѕсагї», sai mai mulţi vătafi cu puşcarii, si doi mitnici
зай vameşi. Soltuzul şi pîrgarii сеї doisprezece arată la
1603 cum Machidan din Fătcăuţi şi rudele vind o moşie
la Dumeni; şi ei aveai deci, са alții, din alte târguri, acest
drept de mărturie la vînziriă. Pe la 1560 ега culegátor al
veniturilor vămii - Io.ooo de florini pe an — Nicoară,
care făcea şi negot de bol pe seama Domniei. Despot îl
închise şi-l luă averea. Petru Lăpuşneanu, luînd, cu ajutor
polon, Moldova de la Aron-Vodă, tăcu vameş pe Andrei
Damilo (da Milo), Grec tarigrádean, imprumutátor al săi,
de sigur, şi avem o parte din registrul săi de vamă, în
care se cuprinde şi cîştigul de la bilciul, iarmarocul Hoti-
nului, în sumă de 3.453 de taleri; de la «tirgul d'intăiii»
el iea 503 numai; se pomenesc şi caravane din Constan-
tinopol, Evrei veniţi pentru cumpărături, etc. Din aceleași
acte avem în aceiaşi epocă pe Hulub Trohin, care făcea
песо} de boi st de postavuri leşeşti ori postavuri de Co-
1 Studit gi documente, p. 74, n-l xv (documentul 100/LV al Acade-
mieí Romine).
2 Istoria armatei, 1, pp. 343-4.
3 Cf. si Sommer, Vita Despotae, ed. Legrand, Deux vies, Paris, 1889;
Hurmuzaki, П, pp. 424, 512.
4 Relajiile comerciale ale ferilor noastre cu Lembergul, din „Economia
Naţională“, Bucureşti, 1900, p. 87.
5 Uricariul, I, pp. 157-8. La 1588, vátafi eraü Macsin, Danciul, Or-
linschi, Iurie, Dragsan; ibid., XIV, pp. 159 60.
www.dacoromanica.ro
46 PETRU RAREŞ SI URMAȘII SÁI
lonia 1. Soltuzul se zicea, poloneste, voit, şi avea doisprezece
pîrgari: pecetea ar însemna un ostaş cinchit ca de pîndă
вай ochire, cu cite o stea de amîndouă părţile. Егай două bi-
ѕегісї: una între ziduri, iar cealaltă jos, in oraş: ruinele celer
d'intăiă, cu podoabe gotice, se văd şi azi în minunata ce-
tate uriaşă care, refăcută şi mărită, fără îndoială de Petru
Rareş, din piatră încadrată în cărămidă foarte roşie şi tare,
stápineste pănă departe largul curs liniştit al Nistrului °.
În Maiü-Iunie 1600 apărură aici ostașii lui Mihai Viteazul,
arzind şi sate întregi, ca «Zelina din jos de Medveja», care
era, după o danie de la Petru Schiopul, a lui Birládeanul,
Logofătul tăiat de Aron-Vodí?. «Si însumi Domnia Mea ,
scrie Ieremia, «împreună cu boierii şi arhiere am fost în
chişi tot acolo în cetate, unde şi boierii Bălşeşti [Lupul
Balşe Sulger şi fraţii lui, Grigorie Păharnic şi Gheorghie
pîrcilab de Orheii şi surorile lor Tudora şi Antimia, fil lui
Cîrstea Balş biv Vornic şi nepoata lor Tudosca, toţi nepoti
şi stránepoti af lui Bulhac şi ai lui Ше Musteatá biv Pos-
telnic], împreună cu noi încă ай fost închişi în cetate»,
robindu-se chiar Tudosca de «cátanele cele págine» *.
Aici stătu cîteva luni de zile, izgonit de Miha!, Vodă
Ieremia, şi fratele săii Simion, cu familiile lor, care Doam-
nele Elisaveta şi Marghita şi copiii lor rămaseră aici pănă
la asigurarea, în 1601, a liniştii, supt pază ocrotitoare de
ostaşi poloni neascultători şi pretenţioşi”. Şi, la întors,
Domnul sprijinit de puternicul Zamoyski vorbește cu du-
rere de pedeapsa terif din partea păginilor, de «prada Tà-
tarilor, cînd am venit Domnia Mea în pămîntul Domniel
1 Relaţiile си Lembergul, p. 41 si urm.
2 Studii şi documente, V, p. 81, пл 16 (acte ale Mitropoliei din Iaşi,
la Academia Romînă).
3 W'ricariul, Т, p. 159.
4 Ibid , IX, p 432. Si Grigore Donovicl lua moșie aici, cu loc de moară,
„în valea, ce vine cátrá Cerlina“ (ibid., рр. 152 8). Ieremia întăreşte si
vînzarea, făcută la Dumeni, „la Ezernl-Alb“, „unde ай sezut Schimne*,
în Ținutul Hotinului, de „Tudosia fata luă Ioachim“, lu Fedor Pitărelul,
in 1599 (ibid., I, p. 557).
5 Doamna lut leremia-Vodd, in „Analele Academiei Romine* pe 1910.
www.dacoromanica.ro
AȘEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS 41
Mele, din cetatea Hotinului, cu ostile leşeşti, atunce cînd
aü umplut Tatarii pămîntul nostru a Moldovei» 1.
Cum erai atunci cetăţile din jos şi satele, curat românești,
ale Basarabiei, afară de cetele rătăcitoare ale Tatarilor din
jos, ni spune Francesul François Pavie, baron de Four-
quevaulx, care străbătu întreg Ţinutul la 15852:
«La gurile Dunării se prind mulţime de moruni, pe cari
iam văzut vinzindu-se, ori, mai degrabă, dindu-se in dar
cu cite doi solizi (sous) din banil noştri bucata, dar aşa
de mari încît fiecare putea încărca un catîr. De aceia
nici nu fac pescuire aşa de mare, cu toate că sint foarte
buni de mîncat, decît pentru a-l spinteca şi a li lua icrele...
De-a lungul acestui mal, în mai multe locuri, am văzut
familif care-şi schimbaŭ sălaşul din vreme în vreme după
păşune: п'ай altă locuință decît căruţe cu patru roate,
foarte lungárete, în care ай mai multe caturi, şi la capăt
o moară de vînt, cu patru pănă la şese pinze, ca să facă
făina, si le trag, unde угеай еї, mai multe părechi de cal
ori de bol...
La şeptezeci de mile de Chilia întrarăm într'un гїй fru-
mos şi mare al Turcilor, anume Turla; la zece mile în
susul eí se află oraşul Akkerman, unde mergea ca sangeac
acela ce gătise cele două galiote. Pe rîul acesta “Turla, care
cred să fie cel ce se numia odată Nistrul sai Tyras, se
văd vara o grămadă de vietăţi mici, care dimineaţa se
nasc ca nişte viermi şi fug pe apă, la amiazi fac aripi şi
zboară spre term şi la apusul soarelui pier: mi se pare că
am cctit întrun istoric vechii că filosofii naturii li zic
efemere.
Akkerman e oraş din Moldova, pe care Sultanul şi l-a
supus acum 95 de ani, cîştigîndu-l asupra Genovesilor; e
aşezat pe termul rîului Turla, avînd la unul din aceste ca-
pete o cetăţuie, cu multe turnuri, zid îndoit şi şanţuri
adinci, după datina din vremuri, dar, precum se şi poate
1 I. N. Halippa, Truddi bessarabscoi gubernscoi ucenoi arhivnot kom-
тїзїї, II, 1909, p. 281 si urm.
2 Iorga, Acte și fragmente, I, p. 34 si urm.
www.dacoromanica.ro
48 PETRU RAREŞ ŞI URMAȘII sát
bine alcătuită ; mahalalele sint cu mult mal mari decît
oraşul, si casele toate, de sus pănă jos, tot de lemn, ne-
găsindu-se piatra decît cu greutate mare. Acest oraş se
zicea odată Moncastro sai Cetatea-Albă, şi aici a trebuit
să deprind meşteşugul de drumet, negăsind nici cai, nici
trăsuri, са să mă ducă la Curtea Moldovei, încotro plecăii,
încărcînd un car cu boi cu toate ale noastre şi cu ceva
merinde, cu atît mai de nevoie, cu cit nu se găsesc decit
rar locuri pentru a le înnoi.
Astfel, după o zi, trecurám de satul Purcari !, care des-
parte pămîntul turcesc de tara Moldovei, şi de citeva alte
locuri sărace, potrivit cu tara, care nu sînt vrednice a se
pomeni: aşa de puţin locuit şi de puţin roditor e acest
loc, afară de păşuni, unde se află foarte multe vite, boi,
cal, ої şi capre, ре pref mic de tot.
În lungul drumurilor merg toți cu frică mare de spre
partea unor hoți ce se zic Cazaci, izgoniți de prin Polonia;
Rusia şi alte fer! vecine, cari, stringindu-se la olaltă, sperie
tot Tinutul, şi noi, cari n'aveam alt sălaş decît şesurile si
pădurile, eram siliți să păzim toată noaptea ca să nu fim
prinşi pe neprevestite, $1 să aprindem focuri тагї са să ne
apărăm de frigurile cele foarte mari, cu privire la care nu
mal zic nimic, căci nu mi-ar crede сеї cari, nepárásind
toată iarna odaia cea mai caldă din casa lor, nu pot să-şi
facă o părere despre ce este în aceste părți de Miază-
noapte. Cea mai puţină neplăcere era pentru noi să ne
găsim în fiecare dimineaţă, la trezire, cînd voiam să plecăm,
uzi pănă la piele de bruma foarte îmbielşugată pe aici, şi
unii mal supțire îmbrăcaţi din ceata noastră îşi pierdură un-
ghiile, avind, pe lîngă alte năcazuri, şi pe acela de a vedea
pe d. de Montallays bolnav de moarte, ajuns aşa de slab,
încît stomahul i se atingea de spinare, şi n'aveam, ca să-l
ajutăm, decît pine uscată şi pastramă. Il tiram cum puteam,
cînd pe jos, cînd în car, şi rideam une ori, cu toate nea-
junsurile, de un om al d-lui Octavian, care, ştiind putintel
t V, Chilia și Cetatea-Albd, p. 206, nota 1; aici, maï sus, р, 33.
www.dacoromanica.ro
AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S 40
slavoneste (!), îndeplinia ре lîngă пої rosturi de tălmaciŭ
şi de obiceiü de caraghios, jucînd el singur comedii în care
înfiţişa desăvirşit cu glasul, fapta și schimele trel, patru
roluri de o dată,
Prin şesurile acestea sînt multe rîuri şi locuri, unde ni
petreceam vînînd în cale nesfirşite feluri de păsări, precum
şi pădurile пі dádeaü noaptea vinitoare, tot aşa de plă-
cută, de mistreți şi de urşi, pe cari-i aşteptam din vîrful
copacilor, cu arcele ce ni luasem fiecare de la Akkerman
şi, dacă sălaşul nostru era lingă păduri, aprindeam de jur
împrejur un foc mare, şi puneam la mijloc căruţa noastră,
dormind nol pe saltele dedesupt.
În drum, călăuzit noştri ne învăţară să mîncăm o iarbă ce
se gásia în mare îmbielşugare, ale cári fol erati asemenea
cu ale сереї sálbatece celer lungi, iar gustul ca al ustu-
roiului, fără însă ca mirosul să rămiie în gură ori să
se întoarcă din stomah, dacă о stropial îndată cu vin,
care e aga de rar, încît nouă, cari duceam puţintel in că-
rufá, уепіай să ni-l ceară de foarte departe, cu rugăminte
mare, pentru bolnavi.
Acel pufintef oameni pe carid vedeam locuind pe alo-
curea această țară, sînt păcătoşi si săraci, îmbrăcaţi în piel
de oaie si, la picioare, în loc de încălțăminte, alte piel зай
muşchii orf scoarță de copaci, legate şi strînse dedesupt
şi de-asupra cu o funie, aşa încît, aşa împiedecaţi, mergeaü
cu greutate mare. A noua zi în sfîrşit trecurăm Prutul la
Tutora.»
Urmează întoarcerea, trei zile printre сітрії oarecum lu-
crate, astfel:
«Hotinul e un tîrg mare, în josul căruia trece apa Nis-
truluf, pe care ani numit-o mai sus, la Akkerman, Turla;
pe malul căreia e o cetate mică, încinsă cu ziduri înnalte
de cărămidă, făcută ca din vechime și străjuită din toate
părţile.
Turla, care trebuie trecută cu luntrea aici la Ilotin, des-
parte ţara Moldovei de provincia Podoliei, care e a rega-
tului Poloniei, şi cel d'intăiă oraş unde se ajunge e Ca-
4
www.dacoromanica.ro
50 PETRU RAREŞ ŞI URMAȘII SĂI
menifa. Pe aceste drumuri intilniam adesea cite douăzeci,
treizeci de cară, ca acelea de mal sus, şi pe fiecare din
ele o fată ce se întorcea de la tirgul din apropiere: toate
fuarte trumoase (belles extrêmement), deşi fără meşte-
sug, cu flori in păr, ca să aráte cá sint de măritat;
cumpáram de la ele în treacăt lapte, prepelife ce se zic
în limba lor asa —şi ouă, cu care ele-şi umpleaü căruțele
pănă sus, asezindu-le cu virful în sus şi mergind si stînd
pe ele fără să se strice (l).»
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL al IV-lea.
„Tatarlicul“ şi expedițiile turco polone din veacul
al XVII-lea,
I. Lupte basarabene pma la Vasile Lupu. Cantemir Mirzacul
și Bugeavul Nogailor.
Urmarea împrejurărilor războinice din vremea lui Mihai
Viteazul fu aşezarea statornică a Tatarilor în Bugeac
pentru ca să aibă paza noastră şi pentru ca să împiedece,
întru cît era cu putinţă, năvălirile, tot mar îndrăzneţe, ale
Cazacilor, cari pradă Soroca, ucigînd şi pe locuitori, la 1601,
cari se întorc în 1602 şi se arată şi în Dobrogea, la Cons-
tanta, în anul următor, cari ard şi Ismailul şi Isaccea la
1604, cari se intimpiná la Dunărea-de-jos in 1606, cari răs-
bat în 1612 pănă la Varna şi Mesembria, fără a mai po-
meni isprăvile lor mai tărzii!. În schimb, la 1617 Turcii
atacaü Raşcovul de peste Nistru, şi Schender-Paşa stătu
în tabăra de la Soroca, pănă ce se încheie în vecinătate
pacea de la Bussa saü Jaruga ?. Şi tot la Soroca se incheië
între Radu-Vodă şi prinţul ardelean Gabriel Bethlen, chemat
de Turci în ajutor, un tratat de apărare reciprocă 2.
Hotinul, cedat vecinilor şi ocrotitorilor de peste Nistru
i Chilia şi Cetatea- Albă, pp. 217-8.
2 Analele Academiei Romine, ХХІ, р. 149; lorga, Gesch. des osmanischen
Reiches, ЇЇЇ, p. 369.
3 Studi și documente, 1, p. CXXXI.
www.dacoromanica.ro
b2 LUPTE BASARABENE РАМА LA VASILE LUPU
încă de Constantin-Vodă Movilă, cel scos de Turci în 1612,
rămăsese, aproape neîntrerupt, in minile Polonilor, şi după
ce causa Movilestilor, represintatá la urmă de nenorocitul
tînăr Alexandru-Vodá, duşmănit şi de Orheieni!, cari se
răscoală de două orf împotriva luf, fusese învinsă cu de-
săvirşire, la 1616. În anul următor însă cetatea tu părăsită
de Hatmanul Zolkiewski, şi pircálabif lut Radu-Vodă Mih-
nea, lacomi şi lonaşco, întrară încă din iarnă 'n cetate ?.
Liniştea fu însă foarte scurtă în părţile acestea de peste
Prut. Vîntul aventurilor norocoase aduce în Scaunul Mol-
dovei ре Morlacul Gaspar Gratiani, «Frinc» de lege şi
«Frinc» de gînduri, care tintia la neatirnare, la cucerirea
Ardealului, la innáílfarea printr'o sigură prietenie cu creş-
tinif de peste Nistru. Iată-l deci ucigind pe Turcii din last,
ca odată Aron-Vodá şi Miha Viteazul, si aducind în ţara
luf pe acelaşi Hatman Zolkiewski, înlocuitorul şi mosteni-
torul politic al luf Zamoyski. Dar şi acum erai la indáminá
Tataril şi Pasa acestei graniţe, sprijinit în străjuirea sa ne-
adormită pe Silistra la Dunăre şi pe Oceacov la Nipru.
Fără să fi atacat Tighinea si Cetatea-Albă, după plan, dar
ocupînd Hotinul, unde Gratiani făcuse pircálab pe Annibale
Amati din Pistoia (la Galaţi era «conte» Montalbano din
Bologna) $, Polonif ajunseră la Tutora, unde visaü de o
nouă biruintá: vremurile eraü însă schimbate, şi în curînd
trebui să se înceapă primejdioasa retragere spre Nistru
(Septembre 1620). În drumul spre Hotin peri însă şi Hat-
manul, de sabia unul Tatar: în cetate, Moldovenil voiaü să
ucidă pe comandantul italian, care fu silit a chema tru-
pele din Camenița, ale starostelu! Kalinowski +. De almin-
terea nici Orheienil nu suferiaü pe Gaşpar-Vodă, si el ri-
dicară pe un «Domnisor» dintre еї, al cărui nume nu-l cu-
noagtem, şi, odată cu acesta, periră si unil «căpitani de la
1 Baret, în Papiu, Tesaur, IT, pp. 37, 62. EY ar fi fost uniţi cu Tataril,
şi i-ar fi bătut cumnatul domnesc, Visnievietchi, lîngă Iași.
2 Cronica lui Piasecki, p. 302; Uricariul, V, p. 220; X, p. 151.
8 Analele Academiei Romine, ХХІ, pp. 49, 106.
4 Ibid. р. 50.
www.dacoromanica.ro
€TATARLICUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 53
Orhei», pe cari Vodă străinul îi mustrà ín sirbegte: «Sá
aveţi inimă curată către Domn !>!.
EI o páziaü atunci cînd corturile Padişahului se ridicará
pe malul Nistrului. Radu-Vodă venise însuşi, din Tara-Ro-
mănească unde tusese mutat, şi în locul lut Alexandru Ilias,
Domnul Moldovei, care nu făcuse pregătirile după cuviinţă,
fu numit din пой Ştefan Tomşa care se găsia în alaiul îm-
părătesc. Prin stăruinţile lut Radu şi ale umului sáü de
încredere, Cretanul Vevelli, se încheie la 9 Octombre 1621
pacea de la Hotin. Ca o urmare a еї, Polonil din cetate,
— cari ţineaă gata pe candidatul lor la Domnia Moldovei,
Pătrașcu Movilă, fiul luf Simion, menit să ajungă ma-
rele Mitropolit Petru al Chievului, mîntuitorul şi organisa-
torul Biserici! Ruşilor de Apus şi, prin aceasta, al întregii
Biserici ruseşti, — se întoarseră înnapol în Camenița 5. «Ho-
tinul», spune textul tratatului, va fi restituit aşa cum l-am
găsit acum cu oastea noastră, Domnului Moldovei. «De
datoria de 100.000 de florini a Movileştilor nu se mal
vorbeşte 3. Astfel se putură scoate ostagi moldoveni cari
păziaă de năvălirile prădalnice ale joimirilor Craiului în
Ştefăneşti la Prut, — locul dintre Hotin şi Prut fiind pe
atunci aproape nelocuit, măcar pe margenile drumului celui
mare. În 1629 Miron-Vodă Barnovschi petrecea în Hotin,
cu grija certelor dintre puternicii sál vecini. Cer d'intiiü
pîrcălabl fură Gavrilaş şi Ciogolea, cărora li urmă, supt Va-
sile Lupu, Dumitru Buhus, арої Vistiernic 5.
De la 1630 înnainte, după ce gîndul Polonilor de a se
1 Miron Costin, p. 269; Colecția de documente Bielowski, pp. 355-7.
2 Analele Academiei Romine, L c., p. 49.
3 Călători, ambasadori şi misionari, din „Buletinul Societăţii Geogra-
fice", 1898, semestrul II, p. 7 si urm.; Cronica lui Naima, în Acte și
fragmente, П, p. 60; Archiva istorică, I', p. 90 şi urm.
t Cătători, etc., pp. 18-б.
5 V. Uricariul, XVIII, p. 489 si aică, mal departe. — În faţa Orhe-
iului státeaü însă Tatarii, cari prădară Moldova în 1624; Studi și dọ-
cumente, IV, p. сіл, nota D.
www.dacoromanica.ro
54 LUPTE BASARABENE PĂNĂ LA VASILE LUPU
aşeza în Nord nu izbutise, se deschide în Basarabia altă
problemă: aceia a părţilor de Miazăzi, unde o îndrăzneață
căpetenie de Tatari, Cantemir-Mirza, căută, timp de vre-o
zece ani, în necontenitá stáruintá şi luptă, să întemeieze,
împotriva Turcilor Silistrei, pe care o şi căpătă pentru sine
ca Paşă, a Hanului din Crim şi a Moldovenilor, un Stat
noă, de ameninţare, de stoarcere şi de jaf. Încă din 1622
«cîrmuitorul malului Márit, la gurile Dunării» începea prá-
dăciunile sale, care-l duseră pănă la Pocuția şi pănă la
Buzău (1624). La 1625-6 se luară la Constantinopol, dar
numai de groaza Cazacilor răsplătitori, măsuri împotriva
lui şi Hanul petrecu cîtva timp,trecînd pe la vadul Bende-
rului, la Cetatea-Albă; Turcii pretindeau că aü mutat în
adevăr dincolo de Nistru cetele lui Cuntemir.
In 1627 însă, odată cu expediţia Іш Sacagi-Paga la gu-
rile Dunării împotriva Cazacilor, spaima Polonilor şi a ce-
lorlalti creştini din vecinătate, se întorsese. Numărul «Can-
temireştilor», oamenii săi, se socotia din partea turcească
la 3.000 de ostaşi gata de luptă. Cantemir schimba pe
atunci şi pe Hani. Tratatul turco-polon din 1633, —încheiat
după ciocnirea la Prut, în locul zis <Cornul-lui-Sas», a Ta-
tarilor си Polonii, şi după lupta acestora cu Paşa graniţei
dunărene, Abaza, la Studenita, pe Nistru, prevăzu în zádar
izgonirea lui, nefiind cine să izbutească într'o încercare aşa
de grea. În locul firmanului de mazilire, el primi caftan şi
sabie de la Împăratul вай, pe care-l asculta numai atîta
cit 1 trebuia са să se mentie, în margenile largi ale poftelor
şi îndrăznelii sale.
Totuşi, şi prin stăruinţile, intovárágite de daruri potrivite
şi bogate, ale noului Domn moldovenesc Vasile Lupu, care
nu mai era, ca înnaintașul sáü Miron-Vodă, «firtatul» Ta-
tarilor, Sultanul Murad se hotărî să ispráveascá odată cu
aceste prădăciuni tătăreşti, care-l făceau să piardă prin ráz-
bunarea neîntîrziată a, Cazacilor. Înlocuitorul luf Abaza, dis-
grațiat şi ucis, Murteza-Paşa, avea să îndeplinească opera
de curăţire. It trebuiră însă an! de zile pentru aceasta, de
şi încă din 1634 un simulacru de strămutare netrainică se
www.dacoromanica.ro
«*TATARLÍCUL? ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 55
îndeplinise. O clipă chiar Cantemir se infátig ca apără-
torul credincios al intereselor otomane împotriva unui Han
trădător, Inaiet (1637). Acesta rămase însă biruitor şi iz-
goni pe vechiul duşman, care prin Dobrogea, unde nu se
putu ţinea, merse, spre îndreptăţire şi cerere de ajutor, la
Poartă. În lipsa lut, Tatarif rămaşi se ucideaü între ei, în-
mormintindu-se în Cetatea-Albi trupurile lut Calga şi Nu-
redin, trațil biruitorului. Pedeapsa căzu atunci asupra lul
Inaiet, dar şi asupra luf Cantemir, cari fură zugrumatt la
Constantinopol unul după altul. Арої un fost Mare-Vizir,
Mohammed-Paşa, numit în locul lui Murteza şi al lui Che-
naan, veni la Dunărea-de-jos ca să înlăture pe «Cantemi-
regt», și Vasile-Vodá merse să-l intimpine in părţile Smi-
lului (Ismail), innaintind арої cu oastea sa şi cu vecinul
muntean, Mater Basarab, pănă pe la Cetatea-Albă. Aceia
dintre Bugeceni cari nu voiră să treacă їппарої supt as-
cultarea Hanului, de care se temea, fură primiți în Po-
lonia, fiind incepátorit Lipcanilor de mal tărziă 1.
În ce hal lăsaseră Basarabia ni putem închipui după
constatarea boierului Teodor Іапоуісї că «între Nistru si
Prut n'a mai rămas o casă>2. Domnia lui Vasile Lupu a
însemnat o lungă şi binefăcătoare odihnă, asigurată de un
Domn isteţ şi bogat, pentru Ținuturile basarabene, care-i
datoresc aşa de mult. Cînd fu chemat să ajute la expediţia
turcească din 1637 împotriva Azovului, Vasile însuși veni şi
la Orhei si la Dunăre ?. Biserica din acest tîrg, a Sfîntului
Dimitrie, începută şi isprávitá de dinsul, în vremea cînd
avea lingă sine pe Doamna Tudosca fata lut Bucioc şi pe fiul
lor Ioan, ca şi cea din Chilia, a Sf. Nicolae, lucrată de
l Chilia și Cetatea- Albă, p. 223 si urm.; lorga, Studii asupra istorică
Romiînilor în secolul al XVIII-lea, din „Noua Revistă Romînă“, pe 1900;
corespondenţa, olandesă, in Studii și documente, XXII.
2 Hurmuzaki, XV, p. 998 şi urm.
3 Studit gi documente, IV, p. ссу; Documentele Bistriţei, I, p. 74, n
хсїх (si in Hurmuzaki, XV)
& Facsimile al inscripției, în Arbure, p. 291. Mai e încă o biserică
ortodoxă şi una armenească (ibid., p. 290),
www.dacoromanica.ro
56 LUDTE BASARABENE PĂNĂ LA VASILE LUPU
la 1-14й Maiü 1648 la 1-ій Маій 1658!, o spun aceasta,
Cetățile fură întărite, şi pănă şi la Tecuciü găsim pe vremea
aceasta, la 1638, pircilabi ?.
Pentru a se înțelege însă însemnătatea economică a Ba-
sarabiel pe această vreme de aproape douăzeci de anl li-
niştiți, e de nevoie a infáfisa organisarea militară, de {егапї
liberi, a urmări schimbările în proprietate, întinderea boie-
rimil capitaliste, măcar în unele părţi, pe ruinele răzăşimil
ce nu putea răspunde birul în bani. Si, dată fiind în-
semnătatea națională a acestor condiţii agrare, o desvoltare
cît de mare se cuvine pe deplin.
2. Viață românească în satele, сеі Пе si tirgurile Basarabiei.
Boieril mari cumpără intíiü în părţile hotinene, care
aveati pentru еї indoita înlesnire că erai lîngă Suceava şi
că puteai îngădui legături cu Polonia, unde Stroicestil,
Movilestit, Вігпоуепії (Barnovschi), Gligorcea Crăciun, nu
numal că-și aveaü prieteni, dar îşi căpătară şi diplome de
indigenat, ca nobili ai regatului, cu drept de adăpost şi
moşii peste Nistru, cum le avea şi cite un Domn, са Petru
Șchiopul.
Domnia își păstră pănă tărzii locurile de la Nistru şi
Prut, asupra cărora ingrijia Marele-Stolnic 2. Altfel însă ea
trecea satele domneşti, cele de ocol ale tirgurilor, in stä-
pînirea familiei domnitoare, care le impártia, după datorii
de recunoştinţă şi interese băneşti, mănăstirilor şi boierilor.
Încă de la sfirşitul veacului al XVI-lea, Vartic, rudă, se
pare, cu influentul boier al Rareşeştilor, căpătase de la Ale-
xandru Lăpuşneanu, cu întăriri de la cellalți Domni, pănă
Ја Ioan-Vodá cel-Cumplit, — soţul MaricăI fiica pircálabulut
de Hotin, Lupea Huru,—siliştea Andreicáutit sai Bozovinţii,
şi el se întinsese şi în alte chotare domneşti», ca Soloneţul,
1 Ibid., p. 302.
2 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, pp. 208-4.
3 Miron Costin, in Archiva istorică, I1, p. 176.
www.dacoromanica.ro
«TATARLÍCUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLGNE 57
întrînd astfel în luptă cu rázágit de acolo, Liciul din Sin-
căuţi, cu urice de la Stefan-cel-Mare, Marco, Moise. Supt
Petru Schiopul vedem pe acelaşi Vartic nemegul trecînd
moşia Várticenit lut Gavrilaş Logofatul al doilea, care tinea
pe Máriufa, fata luf Simion Stroici Vistiernicul, pentru 660
de zloți tătăreşti!.
La 1578, Ivancu pisarul leşesc tinea Vistearca, între Le-
venit, Medveja, Varticăuţi si Preacăuţi, pe care o vinde lut
«Iani de la Hotin» pe 200 de zloți tătăreşti `.
Supt Iancu Sasul Gherman Hăra Sulgerul şi rudele se
айа la Perháufif de la Nistru şi Cupcict la Ciuhur 8.
Boierul lut Petru Șchiopul, Pilipovschi, de la care se nu-
mesc pănă azi Pilipăuţii dorohoieni, avea, pe la Hotin, case
la Mihalcăuţi *.
Intre noii proprietari ridicaţi în această jumătate a doua
a veacului al XVI-lea sînt şi unit dintre răzăşi chiar, si
preoții înrudiți cu el. Astfel popa Romga din tirgul Hoti-
nului jea, la 2 Septembre 1588, cu 200 de zloți tătăreşti,
înnaintea pircălabilor Gheorghe si Frăncescul, moşiile Bir-
novul, in parte, Ploscáutit, Cotunul, de la rudele sale Drutea
nemesul şi sora Achilina, cari le aveaü moştenire de la
«moasa lor Таја, din drese şi întăritură de la Alixandru
Voevod» °.
Neamul Gole, Golăie, Basarabeni unul, Ieremia, ріг-
călab de Hotin зай staroste de Cernăuţi *, fu trădătorul lui
Ioan-Vodá cel Cumplit — avea peste Prut Rujintit pe Ciuhur,
cu loc de moară, jumătate din satul de obirșie Golăeștii, cu
loc de moară pe Botna, Burnăreştii, intemeiatf de un Bur-
l Uricariul, XIV, pp. 151, 155 si urm. Răzeşii uciseseră niste Greci
supt Petru Rareș, şi de aceia li se confiscase moşia.
4 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, pp. 334-5
8 Studiit şi documente, Vll, pp. 208-9, пі 2.
4 Uricariul, X, р. 108
5 Ibid, XIV, pp. 159-60 Si regest în Studit și documente, VI, p. 89,
n- 1.
6 Hurmuzaki, ХІ, p. xxvi.
www.dacoromanica.ro
58 VIAŢĂ ROMĂNEASCĂ
nar (Bernard) si loc de moară pe Bic: ele trecură la mă-
năstirea din laşi a familiei, Golia !.
Stroiceştii stăpinial proprietăți întinse, ca moştenitori, mult
timp căzuți in neînsemnătate politică, af «Stravicilor» — de
fapt Stroici: Пй al luf Stroe — de odinioară: pe Simion
Stroici Vistierul îl găsim cumpárind de la Іуапсеа diacul
polon moşia hotineană Grozenţi, pe care o lasă аро! ne-
potului Miron Barnovschi, care fu Domn?. Nu ştim anume
ce avea peste Prut cellalt frate Lupu, care-și zise poloneste :
Luca; fiul săi Ionașco însă mosteni moşia dela Volcinetul So-
rocăi, pe care, la risipirea iute a averii, o cumpără un
urmaş al bătrînului Tăutu, Miliar Tăutu, pircălab de Hotin ?.
La Огей, Та fu vindută, după moartea mamei sale,
Păscălina, de acelaşi Ionagco m'năstirii Sf. Sava din Iasi 4.
La Soroca în sfirşit satele Albeşti pe Soloneţ, Bălănești,
lonăşeştii pe Răut trec, cu toată împotrivirea rázegilor, la
Arsenie tost treti Logofát, vre-un urmaş de Sorocean şi el,
pentru 380 de galbeni de aur 5.
Movileştii par să vie şi ei din aceste părţi, care, prin
răscoale şi lupte necontenite, își arată rolul precumpănitor
în istoria Moldovei pe la 1600. «Mosii» episcopului de Rä-
dăuţi, apoi Mitropolit, Gheorghie, şi aï lui Ieremia, viitorul
Domn, dăduseră mănăstirii Voroneful,care avea, cum ştim,
şi «balta cu hotar» Leonta, la Nistru, satul Sublinti la Soroca.
Ieremia- luă apoi ca domnesc, alipindu-l la Năpădova şi
fágáduind călugărilor un altul, care nefiind dat, Voronetul
reîntră în drepturile sale, recunoscute şi de Doamna lere-
miei, Elisaveta; supt Radu Mihnea apoi se ingádui vătă-
manulul să atragă străini, «Rust, Leşi, Ungureni, Munteni,
1 Uricariul, IX, p. 140.
2 Studiă si documente, XI, pp. 49-50, n-l 44.
3 Ghibănescu, Surete și (zvoade, V, р. 174.
4 ibid, pp. 1725; Uricariul, V, p. 215.
5 Ibid., pp. 259-61.
www.dacoromanica.ro
€TATÂNLICUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 59
Sirbi», într'o slobozie !. Văscan Movilă, pircălabul de Hotin
in 1563, al lui Despot, o rudă a lui Ieremia, şi sofia Nas-
tasia aveai Nelipouţil Hotinului, cumpărat încă de ta-
tál săi şi de Dumitru Movilă (Moviliţă), Mare-Vătaf —
poate de Dorohoii — de la un Dinga pe зоо de galbeni
tătăreşti, şi după Văscan rămaseră în curţile de acolo ma-
zilul Іопаѕсо cu două surori î. De la soţul еї, loan Movilă
Marele-Logofăt, avea Maria, mama Voevozilor Ieremia şi
Simion, lurcenii în Soroca, pe cari-i lăsă lui Alexe Mustaţă
«ce ай fost pírcilab» -şi bănnim unde: tot la Hotin ?.
Mitropolitul Gheorghie cumpără de la urmaşele lui Luca
Arbure din vremea lui Stefan-cel-Mare, jertfa lut Ştefăniţă,
pe urma căruia niclodatá nu se mal ridică acest vechii
neam,— Stănilești Hotinului, pe care 11-1 dă apoi îndărăt ca
să iea Solca *. Gheorghe Izlozeanul, pîrcălab de Hotin,
«socrul» ori ginerele Ieremiet, cumpără şi el în apropiere,
Coteleva, Sancáufit, Márgeninfit, Șișcăuții zis și Novo-Selita,
de la un Gheorghe şi ginerele săi, Constantin Roşca 5. Cons-
tantin-Vodă Movilă, înlocuind rázegii, pe сагі-ї deposedase de
sigur, vinde unei rude de aproape, Chiriţă Paleologul şi Mă-
ricăi, văduva lui, moşia Vasilcăul, «din ocolul tîrgului Sorocei»,
Cirignovátul vecin, lingă Troian şi «nouă fintîni» ; ele trec
la mănăstirea Goliel, care maï avea părți din Stoicani, ju-
mătate din Stolniceni sai Pohribeni și chiar «o poiană din
hotarul Ѕогосеї», strîngînd astfel гои! din mai multe părți;
mai tărziă tot aici călugării căpătară de la Alexandru Movilă,
ultimul represintant al dinastiei, satul Voşca 5. Cei doi soţi
ieaü şi Birecanif la Bic, în Lăpuşna, de la răzeși ce se co-
I Măzăreanu, Voroneţul, р. 51 şi urm.
3 Archiva istorică, IIT, p. 202. Cf. Hurmuzaki, XI, pp. t-t, La 1587
încă Dumitru Movilă avea Nelipouţii la Hotin, pentru care márturisia
la 1599 Gheorghe, pircálabul de acolo; Studii și documente, VII, p. 209,
n-le 5-6.
3 Archiva istorică, ЇЇ, p. 128.
4 Studii și documente, XXI, p. 281 si urm,
5 Ibid., V, р 397.
6 Studit și documente, Vll, p. 211, п1 15 Interesante nume de ră-
2451: Nistor, Doica, Drăguța, Axinia. V. gi Halipa, Z e, Actele Chi-
şinăului,
www.dacoromanica.ro
60 VIAŢĂ ROMĂNEASCĂ
boară din strămoşi dăruiți de Stefan-cel-Mare însuşi '.
Maria Paleologa dăduse mănăstiri! Pobrata şi un sat la
Lăpuşna, Ciocánestil 2,
Maria maica Movileştilor avuse din altă căsătorie, cu
Balica, pe vestitul Isac Balica Hatmanul, care peri ca hain
în lupta, pentru semintia luf Ieremia, cu Stefan-Vodá Tomşa.
Din moştenirea lui biruitorul dărui, pentru vre-o datorie de
bani, Marelui-Vameş Manolachi, un Grec — cel d'intăiă
ce se aşează aici, între urmaşii vechilor ostași colonisatori ,
patru sate, Коројепії, Vistiernicenii, foşti în 1525, prin
danie domnească, at Căprienel 3, şi Roşiecii pe Răut, in
Ţinutul Sorocát, «cu vaduri de mort şi cu bălți cu peşte»,
pe lingă Muşceni la Nistru *. De la dinsul va fi avut Solca,
prin această mănoasă confiscare, Ustia la Orheiă, «pe malul
Nistrului, unde cade Ráutul în Nistru» 5. La căderea Tomget
însă, supt Moise Movilă, ruda lui Balica, el însuși si alți
Movileşti îşi luară partea din marea avere rămasă fără
stápin: prin dania la Pirliţi, în Soroca, pe care i-o făcu
Moise-Vodă, la 5 August 1631, ajunse astfel stápinitor ba-
sarabean Eustratie al treilea Logofăt, vestitul cărturar, tra-
ducător de nomocanoane, de cărţi bisericești şi probabil şi
acela al lut Herodot”. Iar Miron Barnovschi, şi el un Mo-
vilă, după maicá-sa, desfăcea din moşiile Balicát Răcinţii
pe Nistru pentru a-l da lut Constantin Stircea ".
Ca sot al Пепеї, fiica lut Ioan-Vodá Movilă pretendentul,
alt mare cărturar al Moldovei, cronicarul luptelor şi sufe-
rintelor din acest timp şi, pe de altă parte, şi el un ucenic
al școlilor polone, un iubitor al rosturilor pe peste Nistru,
unde găsi mai tărziă un bun adăpost, Miron Costin ajunse
mare stápinitor de pămînturi între Prut şi Nistru. Nu putu
1 Halipa, 2. с, ЇЇ, p. 230 si urm.
2 Studii şi documente, V, p. 82, n-l 19.
з Halipa, 2. e., T, p. 216.
4 Uricariul, V, pp. 221-2. Cf. ibid., p. 378 şi urm.
5 S. Fl. Marian, Condica Solei, p. 66.
6 Ghibănescu, Swrete și izvoade, V, pp. 156-7.
1 Uricariul, XVIII, p. 399 si urm.
www.dacoromanica.ro
€TATARLICUL» St EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 6i
să smulgă Larionestit (Soroca) mănăstirii Sf. Sava, care o
căpătase de la Ienachi Postelnicul, proprietar şi dinsul prin
vre-o danie a lui Ștefan Tomşa 1, Miron căpătă însă şi stă-
pini in pace acest vast domeniu basarabean: Sancăuţii,
Rusintit la Hotin, Crăncăuţii, Chipicica, Cotujenit, Zmun-
tenir, Scobircenit, Oprişeni, Vasláutit, Sudarsca, Brazcăuţii,
Coselnifa, Buzenit, Bărbova, Căcăcenii, Bárbugcanit la So-
roca, Măucăuţii, Vepreuca, Tirobcenit, Cucuieţii, Márcu-
leştii, Rogojenit, pe Răut, Davida la Orheiü, «de spre Ti-
ghine» si am pomenit numai acele sate la саге e pomenit
Ținutul, în lista imensei averi teritoriale?. Numa! «pentru
plata datornicilor sát şi pentru comindul s&ü», el lăsa, după
împărţirea celorlalte sate între trei feciori şi maï multe fete,
Davida, pe care mal tărziă erai so usurpe Turcii benderlit,
Coicenil pe Prut, la Ţinutul Iaşului, şi satul sorocean al Mä-
teuţilor 2, Safta, біса luf Miron, avea în Ținutul Iaşilor, Mä-
leştii pe Prut, Ѕосії, Cirpitit, Căcăcenii, Cosernifa şi Siliştea
Tirleştilor, Girbovit, Buzenit şi Zmulţenii la Soroca, în stirşit
Cáráimánestil, satul urmaşilor luf. Cărăiman, la Vadul-lut-
Vodă pe Nistru, în părţile Orheiulut*. Iar Maria Vistierni-
ceasa, altă fată a cronicarului, trecea în familia soţului, Ilie
Cantacuzino, iar арої, neavînd copil, în aceia a lut Iordachi
Cantacuzino Deleanul, «Budele de la Soroca, în Movilă»,
Usihlibif şi alte moşii de dincoace de Prut,
Venind la altele din neamurile nouă ce se ridică la în-
ceputul veacului al XVII-lea pentru o hegemonie politică
de cîteva deceni! numai, pănă le гарип si pe dinsele Greci!
şi boierii 'Țeril-de-jos, ma! apropiați de Dunărea întru toate
stápinitoare,—Grigorcea Crăciun, cetăţeanul polon, dădu Vo-
ronefuluf Táistrenif si Hlinovul, «ce se chiamă Cobulta»,
1 Studii și documente, IV, p. 270, пі] cu.
2 Archiva istorică, HI, pp. 281-8.
$ Studil și documente, V, p. 133, n-l 65. Cf. V. A. Urechiă, Miron
Costin, Opere, repestele de documente.
4 Studii gi documente, VIT, p. 340, n-l 16.
5 Ibid., XI, р. 80, nl 144.
www.dacoromanica.ro
62 LUPTE BASARADENE РАМА LA VASILE LUPU
din sus de Răut, pe care un timp le usurpă unul din to-
varăşii de răscoală aï lui Balica, Trifon Clucerul 1, Ghenghea
Logofătul, rudă prin soţia sa cu Stroiceșştii 3, avea Chelmestit
în Hotin, lingă Varticăuţi, — un Toderaşco Varticovici era
încă pircălab de Soroca pe la 15804, iar lurasco, fiul Hat-
manului Vartic, şi tratele lui Ionasco, îngropat la mănăs-
tirea Galata, dădea acesteia satul hotinean Malitinfil* si
el o dădea de zestre fetei, Safta, care luă pe Lupu Pră-
jescul: îl vedem арої pe acesta în judecată cu urmașii On-
ciului Moţoc, ai Postelnicului Crăciun şi ai unui Letea 5.
Nicoară Prájescul, tatăl Lupului, era aici, şi în Dorohoiul
vecin, un mare proprietar de foarte întinse moşii răzăşeşti,
avînd pe la 1617 Cotova pe Căinar, Visoca, «la virful Căi-
narului> — moşie pomenită si în veacul al XV-lea —, Criv-
cenii în Ținutul Sorocăi, CGozeştii în al Orheiului urmaşi
ai lui Cozea , Văsienii pe Botna şi acel Prăjeşti în Lä-
pusna, din care se vádeste obirşia basarabeană a neamului 5,
Un Voruntar Prăjescul Comisul şi soţia Salomia, cari
aveai un singur Їй, Savin, lasă fetelor, măritate cu Grigore
Ureche cronicarul (Lupa), Toma Stolnicul Cantacuzino si
Lupu Bucium, o sumă de alte moşii basarabene, dintre care
lui Тота-ї vin «Siliştea pe Prut», lui Bucium Ситсепії,
tot la Prut, iar luf Ureche, pe lingă Vlásánestif pe Prut,
Străşenil pe Bic, la Lăpuşna, si Cruhlicenit, al pribegilor
de la Cruhlicul hotinean?7. Maï tárziü Ureche ajunge să
aibă Negrileștii, Balta, Genele şi Вгңсапії, în Tigheciul
fălciian, smuls de la nişte rázági al căror neam ЇЇ avea
încă din zilele lui Alexandru-cel-Bun.
1 Măzăreanu, Foroneful, pp. 55-7, n-le 23.
з I. Tanoviceanu, în Archiva societăjiy ştiințijice și literare din Iași,
ПІ, p. 339.
3 Inedit in Biblioteca Fundaţiei Zamoyski din Varşovia.
4 Archiva istorică, П, p. 144.
5 Uricariul, XIX, p. 445 şi urm,
6 Studil gi documente, XI, pp. 88-9, n1 183. Totuşi avem Prájesti în
părțile Bacăului (două sate) şi ale Romanului.
1 Ibid., VI, pp. 535-6.
www.dacoromanica.ro
CTATARLICUL» Şi EXPEDIȚIILE TURCÓ-POLONE 63
Încă de la 1600 găsim pe «Căpitanul» Donict încunjurat
de răzeşi din Pituşca, Verpca, Săpoteni, Siţăneşti, Găteşti,
Păuleşti, Várzáresti, dintre cari unit sint hotnogi!. La 1603
era pircálab de Orheiii un urmaş de răzăși de pe aici,
Ignat Ciogolea, incepátorul neamului uneltitor al Ciogo-
lestilor, şi el avea moşie la Şipoteni?. Urmașul săă în 1609,
Gheorghe, va fi fost din rîndul aceloraşi vechi grăniceri
cari cunogteali şi fierul plugului şi al sábiet *. Si tot dintre
еї se ridică Stetco, om de încredere al luf Stefan-Vodá
Tomşa, care-l trimete şi în misiune la principele Ardea-
lului €. Amintim că la începutul anului 1617 răsare intr'o
mănăstire un Domnişor care-şi zice fiul lui Ioan-Vodá-cel-
Cumplit si, lăsîndu-și meşteşugul de pănă acuma, de diac şi
cizmar, merge la Orheiă, capătă ajutători şi se îndreaptă
spre Iaşi, unde ar fi încercat să cîştige pe Logofătul lui
Radu-Vodă, care-l dă însă stăpînului sáü spre moarte 5.
Unit din pircálabit Hotinului, cum e Spátarul Costagco Mo-
for, supt Vasile Lupu si Istrate-Vodă Dabija, ori Toderasco,
ай $1 moşil prin aceste părți, unde rămîn *. Tot așa la So-
roca era pircílab în 1660 Dumitraşco, care avea de la soția
Anita satul luganil, din moştenirea Varticestilor 7.
Tot din moştenirea lut Balica, Pătraşcu Costin Spătarul
capătă, de la Moise Movilí-Vodá, Mateuţii la Soroca, pe
lîngă Baranca, Noua-Sulitá, Preruda 8.
Si Bucioc avea moşii pe aice, vestitul Bucioc care muri
tras in {ар de Turci ca îndemnător la răscoală al lui
Gaspar-Vodá Gratiani şi care máritase pe fiicá-sa Tudosca
1 Studiă și documente, V, p. 17, nota 4. Unuia-i zice: Leahul. Cf.
ibid., p. 21, nota 1.
3 Ibid, XI, p. 74, n4 109; P'irvan, în Conrorbirt literare pe 1904.
з Ibid., V, p. 11, nl 52.
.4 Ibid., IV, p. cxxxv, nota D.
5 Cf. Hegyes, in Trauschenfels. Deutsche F'undgruben, p. 148; cf, ibid.,
pp. 326-7.
6 Ghibănescu, Surete și isvoade, HI, pp. 136, 292.3.
т Ibid., IV, рр. 220-1.
8 studi şi documente, V, p. 533, пл 10,
www.dacoromanica.ro
BA VIAŢĂ ROMĂNEASCĂ
după Vornicul Lupu, menit să fie Vasile-Vodă. În zestre
era satul Andreuţii, şi într'un tărziă Doamna Ruxanda se
judeca (1674) pentru nişte vecini cu Ше Moţoc, judecata
făcîndu-se la Hotin de Stefan-Vodá Petriceicu”, cu între-
barea pîrcălabilor de Soroca. Tot în foaia de zestre a
Domniței erai si Gáozenil în Ţinutul Sorocár, pe cari
Ruxanda-l vinde la 1669 lut Піе Sturza Stolnicul 2. Costea
şi Ше Bucioc aveai moşie la Costeşti (Hotin) cu heleşteii,
moară în Ciuhur şi «loc de moară», precum şi pod pe
dubase la Prut, şi Gáurenit, din laşi: Buhugestit, Canta-
cuzinil mostenirá ре cel d'intăiă *. Al doilea Costea Bucioc
mal cumpără, la 1660, de la urmașii lut Vasile Brăescul,
Dumenit pe Prut (Hotin) *.
Din pămînturile familiei Sturza, biserica ieşeană Bărboiul
căpăta Urzeştii Sorocăi, cumpărată de la Ше Sturza Stol-
nicul, şi două mori pe Răut ^. De la Sturzeşti trec la Fi-
lipeştii munteni, prin căsătorie, între altele, Căzăneştii din
Orheiü, mal tărziă ar ginerelui lut Mateiă Filipescu, Ior-
dachi Caramanliul 5,
Dumitru Buhuș, а cării văduvă fu soţia lut Dabija-Vodă,
avea între multele luf moşii, pe Ciuhur Brátegánit, Talma-
cinul pe Nistru (Hotin), ş. a. 7.
Să vedem acum întru cît neamuri mar mici se împăr-
tăşiau de stăpînirea pămîntului basarabean. La 1611, ră-
zeşii Condrea fiul lut Petre Traistă si Dota vind locul lor,
cu prisacá, «la Bátrina, la put», luf Nicoará Uricar, aducin-
du-se, din causa vecinătății, şi mărturia marilor-vătajl şi a
șoltuzului si pirgarilor de Lăpuşna?. La Ciripcăă şi Nico-
1 Uricariul, X, рр. 168-9.
2 Ibid, XXIII, pp. 260-1.
3 Ghibánescu, Surete și izvoade, III, pp. 288-00.
4 Ibid. IV, pp. 164-5.
5 Uricariul, IX, p. 145
6 Studi şi documente, V, p. 408. Cf. ibid, p. 410
7 ibid, VI, p. 77, пл 21.
8 Ghibánescu, Surete și izvoade, V, рр. 241 2-
www.dacoromanica.ro
«TATARLICUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 65
reşti (Soroca) stápiniaüla 1618 Alexandra si Ghedeon, fiii
lut Voicu fost Logofát!. Tot pe timpul lui Vasile Lupu că-
pătară moşie în "Ținutul Iaşilor peste Prut, la Dumeşti зай
Tocsobeni, Gheorghe Kotnarski, pisarul lesesc si «rotmis-
trul domnesc» Roszczicz, cari trecurá apoi Iesuifilor din
Iaşi, fácindu-s! acolo şi odaie de vite; biserica ortodoxă, clá-
dită de un boier, puseră еї să o strice, «că fár' de ştire
noastră s'aü fostu făcut pe moşie noastră, după marturi»*.
De Hotin se ţinea supt Movilesti şi satul Sireutilor, care
trecu apoi, supt Vasile Lupu, în minile Neniului Vornicul*.
Ianachi Postelnicul cumpără de la urmaşii Ulmanulut, pro-
prietar supt Ioan-Vodá-cel-Cumplit, şi de la Vasile Dăgan
satele Ulmeni în Lăpuşna, pe Botna, şi Diecil, în același
loc; sora sa Vambula şi soțul ei, Hrizea, le trec apoi tot
Vornicului de gloatá Neaniul, Іа 1644*.
Gheorghe-Vodă Ştefan aşează la Pulbereni, pe Cogilnic,
cu valea Namisnicul, pe Luca pircălabul зай de Lăpuşna
şi soția Gherghina ; ef ай şi «valea Buciumului, pe Tănușa».
Luca rămîne în aceste părţi, st la 1669 el era pircálab de
Chişinăi. Morile trecură 5 арої la neamurile înrudite Arbure
$i lamandi. Lăpuşna era aproape, şi mai tirziü tirgovetii
luai fără drept dijma“. În apropiere căpătă şi biserica Sf.
Ioan Zlataust din laşi pămînturi 7, precum şi satul Hănceşti,
cu moşia Bolăe зай Baloia şi Crăieştii 3.
Între multele mogit ale lut Vodi-Dabija chiar şi ale Doam-
nei Dafina Buhuș era şi Ustie, la Orheiă, dată арої Bir-
novel, Zalucenil, Vitolţii s. a.?,
În ce priveşte pe alţi boieri, un «om пой» între ei, Duca
1 studii și documehte, XI, p. 90, n- 186.
2 Jbid., I-II, p. 86.
3 U'ricariul, XIV, p. 98.
* Ghibánescu, Surete și izroade, V, pp. 305-6.
5 Uricuriul, XXIV, p. 425.
6 Ibid.
7 Ibid
в jbid, p. 426.
9 Studii și dotumente, VIT, p. 318, nota 1
www.dacoromanica.ro
66 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ
fost Uşer-Mare, la 1624, avea Teşăuţii!. Tot pe atunci se
ridică la însemnătate şi neamul unui diac basarabean de
pe Cogilnic, Cogălniceanu, care primia de la Movileşti
satul Talăieşti, intrind in gilceavá cu răzăşii de acolo unul
din ei se chiamă Pintece-Verde , pentru siliştea Cálmá-
fuiul şi dreptul de a face helegteü pe piráü? "Totus! еї cá-
pátará siliştea, unde se айай la r660 fiii lur Ioan Cogăl-
niceanu, alt diac — între еї Vasile — si fetele ?.
În aceiaşi epocă a lur Vasile Lupu, in sfirgit, Cantacu-
гіпеуій încep să se împlinte pe aici. Constantin Ciobanul
—zis aşa poate pentru marele negoţ de ої basarabene cu
Tarigradul pe care-l făcea, dă de zes're Logofătului Ior-
dachi Cantacuzino Chelmeştii, cari trec apot la fiul acestuia,
Ioniţă *.
Constantin Stircea, pircálab de Hotin, şi soţia sa, fiica
fostului Mare-Logofát Pătraşcu, ай moşie la Cotiugent, pe
Prut, pe care o vind apo lui Iordachi Cantacuzino 5. Ur-
magi luf Iordachi însuși aveai ре la 1700, între altele,
Trifăuţii la Soroca, «cu pod în Nistru şi cu vad de moară
în Nistru», Bojovita, Hlinaia, Márcoretul şi llisáutit, Tribi-
săuţii, Dimidenit, Rásteul Buzovita, Măndăcăuţii, <Brăş-
teile», Carlacául, Romancăuţii, Chilimeştii la Hotin, Pui-
сезїї la Lăpuşna, «in «branigte», Ploscurenit in Ţinutul Ia-
şilor «cu los de heleştei in Ciuhru şi cu morb, de la
Constantin Ciobanul Postelnicul; Năvărniţii, tot acolo, Stol-
nicenii, Stîngăcenii, Zăhăicanii, de la Vasile Macri, Hălinţii
de la Vărlan Bontăş, Portorteasa, Răzăna de la Toader
Cuza, şi Teleneştil la Orheiü *.
Pe la 1670 urmaşii luf Grigore Cucora Stolnicul lut Petru
l Ibid, X!, p. 74, nd 114
3 Uricariul, V, p. 187.
3 Ibid. Cf. Istoria literaturii romine in secolul al XVII-lea, I, p. 481
si urm.
* Ibid, XIX, p. 445 şi urm. — Pretenţii ridică însă şi un Vasile
Cup (ibid.).
5 Ghibánescu, Surete gi izcoade, V, pp. 315-6.
6 Studii și documente, Vll, p. 180 şi urm.
www.dacoromanica.ro
«TATARLICUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 67
Șchiopul! — din care neamul Mătieş şi neamul Tálinca —
erai impresurati la Săliţa, zisă apoi Oncăuţi, «pe Racovăţul-
Sec» (Hotin), de Toderaşco Iordachi Cantacuzino, care avea
în vecinătate Lișăuţii. În satele vecine însă, Cepelenţi, Ru-
лои, Mihălăşeni, Pascova, Oncăuţi, Hrinăuţi, Hlinaia, se
pástraü răzeşii 2,
Însuşi neamul domnesc cel пой, înrudit cu Băcioc, neam
care trăgea nădejde să ajungă o dinastie, căută să-şi înfigă
rădăcinile aici. Fratele lui Vodă-Vasile, Gavril Hatmanul,
îşi dase fata după Andreieş Medelnicerul, care avea moşie
la Corjouti, «ce-s pe apa Уша, în Ţinutul Hotinului». Se
credea că Gavril făcuse silá rázágilor, căci ei se ridică
după căderea Domnului, la 1654, cu «Jávertean iuzbaga,
fiul Tigancet, nepot lui Teţescul, strănepot lui Lăzean şi
Mihub. Se dovedeşte însă că moşia e cumpărată parte de
la Grigore Pilipovschi şi soția Mitrofana, fiica Vistierului
Solomon, parte de la neamurile Gînscă, Răspop, Сог]ай şi
altele, iar parte e danie de la urmaşii lui Lozonschi Că-
măraş: Toderagco Vornicul, Iordachi Cantacuzino, Raco-
viţă, pîrcălabul Stîrcea şi Ştefan fiul lui Soldan 2.
La Miînzeşti (laşi) şi pănă în drumul Măjilor, pe unde
mergeaü carele cu peşte (este şi «o baltă cu peşte» aproape)
in aceiaşi vreme a lui Vasile Lupu Păharnicul Frátiman
trece proprietatea sa lui Vodă, şi acesta o dă Sohiicăi fata
din casă a Doamnei, «căci i-ai slujit» *. Sohiica, poate fată
din casă şi la Gheorghe Ştefan, nu se aşeză acolo, ci vindu
l El cumpărase de la Sinata, Călina, Tetaa, Olina, Fádoragco, Roman,
Buhaciă, Marco, Miros, Lupșa, Maxin vătaful fiul lui Vlaicul, de la ur-
mașii Slavnei. Grozavei, Uidei, lui Cozuna şi Vasco Bore vátafii, lui
Т.ојеа, Іџї Toader diacul si Roman diacul, de la Pava, Hopca, Gafa, Liciul,
Văscan, Oanta, Mica, Zoica, Marugca, Dimca, Săcuia, Mindrul, Armanca,
Vasutca, Luchia, Petras.
2 Ghibánescu, Surete și izvoade, IV, pp. 60-2, 206 si urm.
3 Uricariul, XXIII, p. 241 şi urm. — Nume: Mitrofana, Batco, Greaca,
Sofrona, Mamunt, Bilae, Drághina. Vasile Soldan vinde şi partea
ха de la Vacota; ibid., p. 248.
4 Ibid., XII, pp. 278.9.
www.dacoromanica.ro
68 МАТА ROMÂNEASCĂ
locul lui Grumezea Căpitanul 1, şi acesta cumpără şi prin
prejur, avînd marturi pe Hariton căpitanul, pe iuzbaşa
Andrei, pe Vlasie căpitan de Soroca şi alți «voinici» basa-
beni. Maï tărziă o parte de moşie — «bátrinul Domsgei» — fu
vîndută Doamnei lui Duca-Vodă, Anastasia, nepoata soţiei
lui Grumezea, după prada cea mare a Tatarilor, supt Vasile,
cînd se nimicirá zapisele °.
O altă parte din Minzeşti fu dăruită de Vasile- Vodă
Сайопеї, «căci i-aü fost roabă şi o au fost măritat după Ivan
bărbierul de la Feredeü», după care ea se mărită cu Gli-
gorie Braşovanul. [van Turlic, soţul Gaftonet, fusese si el
slujbas al Curtii?. Mosia trece prin vînzare la Marele-Jit-
nicer Necula*, a căruia soție Alexandra era văduva Gru-
mezei si mătuşa Doamnei lui Duca. Gángurestil vecini ajung
al lui Vasile Corlat Uricarul şi Cămăraşul, pe dor bot cit
50 de taleri5. Si Rusul hotnogul avu арої parte aici.
La Găureni (laşi) era ruda lui Vasile, Iorga Postelnicul,
care-o vinde apoi lut Stamati Postelnicul, în judecată, la
1671, cu Galata”.
În ce fel neamul lut Vasile-Vodă înțelegea să plătească
se vede, de altfel, din casul fratelui domnesc Gheorghe
Hatmanul, care-şi face case la Galaţi, pe locul dat de
Doamna Marghita Movilă lut Pană Păharnicul de Covur-
luiă şi nu se gîndeşte a-l plăti decit «aproape de primi-
neala lui Vasilie-Vodá», uitind de fapt şi atuncea..
În ce priveşte averile mănăstirești, ele nu se înmulţesc
! Ibid., p. 283 si urm.
2 Ibid. p. 281 si urm.
8 Uricariul, XXIII, p. 285.
4 Ibid, XII, pp. 289-90 si urm.
5 Ibid., p. 274 şi urm.
8 Ibid., pp. 295-6.
т Ghibánescu, Surete și izvoade, IV, pp. 285-5 şi urm. Iorga avea
o soră Alexandra, alta Zamfira şi o nepoată Еда (ibid., рр. 281-8).
в Ibid., IV, pp. 208-5.
www.dacoromanica.ro
«TATARLÍCUL? ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 69
simţitor în acest timp. Avem chiar actul prin care la 1622
Ştefan Tomşa îndeamnă pe «vătămanii şi toţi vecinil» de
la Taistreni şi Tirnauca Ѕогосеї a se supune egumenului
de Voroneţ !. Dobrovátul are judecată cu un Ştefan Cuatu
pentru Fintina Cahova, la Greceni? în hotar, s. a.
Viaţa răzeşească urmă: o găsim şi în părţile Hotinului,
alături cu proprietatea mare, care va decădea în curind,
De obiceiii se ridică însă, mat ales prin dregătorii, prin co-
menzi militare, ca singuri stăpînitori, unil dintre răzeşi
Chiar, urmaşi al vechilor neamuri. La 1610, răzeşii din Că-
beştii Ilotinului îşi vind partea starosteluf Onciul, înnaintea
lut Dumitraşcu ginerele luf Dobranschie din Lucavát, a cu-
noscutuluf vameş Condrea si a lut Dobruş şoltuzul de Cer-
паци 8, La Hliniste şi Novocăuţi stápinegte in 1637 Gheor-
ghe Jora +. La Costela şi Solominca Hotinului unui Jora îi
urmează Gavrilaş Vornicul si Tuduri fost pircálab 5. «Jupă-
neasa Grápina» Prodăneasa lasă la 1639 «fiului» Vasile si
fiicei Ana Rujavinţii şi parte din Cerlica, «fiului» Lupu
Talpă şi fiicei Irina Peribicáutit şi Şijcăuții 5. Fetele Todosiet
Oncioaia din Suceava vind la 1640-1 la Lopătinţi (Hotin) 7.
Pe la jumătatea veacului al XVII-lea Cazacul trece lut Ne-
culai Sălitrarul a patra parte din Molodova pe Nistru (Ho-
tin), contractul făcîndu-se în Polonia la Studenifa, cu mar-
turi străini. Fata luf Neculai vinde apoi moşia lui Prodan
Drăguşescul, vărul еї (1657)8.
Un Avram de Lunceni, care lasă pe la 1650 averea fiilor
V Uricariul, X, p. 134; XXIII, p. 70. Pentru Moscora Sorocăi, ră-
zăşească, ibid., p. 164.
з Ibid., VI, p. 261.
з Ibid., XIX, pp. 738.
4 studit şi documente, VII, p. 210, n-l 11.
5 Ghibănescu, Surete și izvoade, III, pp. 287-8.
6 Ibid., p. 289 şi urm.
7 Studii gi documente, V, pp. 26-7, n-l 119.
8 Marturi: Savin Cucoară, Sanson, Toader Dodon, Liciul s. a. — Uri-
£ariul, XXIV, pp. 417-8.
www.dacoromanica.ro
70 VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ
Toderaşco si Criste, avea, prin cumpáráturá, si Pilipăuţii 1.
Pe la 1670 se aşează la Bălcoşeştii Orheiului, pe apa
Răutului, neamul Sturzescul ?. Acest neam, care cuprinde şi
preuti, are loc apoi şi la Cerceleşti, la Sirbeni.
Prutul era márgenit de ambele părți cu satele dubăsa-
rilor cari ігесеай pe călători 3. «Pustiul» rămînea numai în
mijlocul teri, «fără locuitori şi fără apă», doar cu cite o
rară cigmea pierdută în acest «bárdgan» al cărăuşilor.
Prada din 1648 a Tatarilor, oricît de grozavă ar fi fost,
nimicind tot «din Nistru pănă în munte»^, îngădui însă
teri să se ridice.
Cit priveşte oraşele, luf Pavel de Alep protopopul de Or-
heià і sa părut un Vládicá. El văzu în oraş strade podite
cu lemn ca in laşi, pîraie ce se strecuraii pe margene, са
azi la Bistriţa şi in alte oraşe ardeleneşti, şi mişca morile
tirgului, heleşteul străbătut de un pod statornic şi avînd,
ca şi celelalte zece mari lacuri ale ţerii, iezătura făcută de
Vasile- Vodă : tolosul heleşteului îl pretuieste el la 3.000 de
galbeni pe an. În oraş se urmaseră pîrcălabi destoinici,
din neamuri de ţară, cu priin(á, ca Apostol зай Apostolachi,
fiul lui Ionagcu sat Ionágcutá Rusul, fost Mare-Logofăt,
l Surete gi izvoade, HI, рр. 293-5; V, p. 13 si urm.
2 Uricariul, XXV, pp. 262-83 Cf. ibid., pp. 264-8. Peatuncíla Branova,
Crásnáseni, Singurení, Vásiesti, Bogzeşti (Огћеій), e neamul Bălan
(ibid., p. 265). Si, p. 219 si urm. Miron si Sandul apar la 1686 cu
marturi din Venjeni, Leuşeni, Bodorceni (ibid, pp. 279-80). Та 1765
+ „Tudosie sin Ermurachi Bălan din Breanova ot Orhei“ (ibid., p. 281).
3 Pavel de Alep, p. 129.
4 Ibid.
5 Archiva istorică, 12, p. 191; cf. ibid., ЇЇ, pp. 14-5; Ш, p. 232. Între
сеї ráscumpárati de la Tatarii prádalnicí din 1648 e si Irina Păspală
de lîngă Hotin, pentru care un nepot. din neamul Talpá, dă 400 de
taleri; Ghibănescu, Surete și izvoade, IIT, p. 292.
6 P. 29.
www.dacoromanica.ro
«TATARLÍCUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POL^NE 71
care trăia în 1648 aici, сагша-Ї игта mal іїггій (1655) un
Catargiu, Gheorghe Postelnicul, un Matias Sturza (1657), un
Sava (1688), un Gavril fiul lut Darie Donici (1689). Pîrcă-
labul, aici ca şi la Hotin, avea, de altfel, pe la 1650, şi
grija stringeril Ыгшш de la zlotaşi!. Dările orheiene se
adunaü deci supt privigherea pircálabulut, de mazili, «soţi
la mazilie»; са lonagco iuzbaşa si Vasile Drăghinici din
1660 ?.
De «ocolul» oragului? se ţinea si vadul Răutului şi satul
Piatra-din-jos+ şi heleşteie са acel de la Furcenl. În impre-
jurimi locuiaă deci şi návodart 5, Hotnogr, ostaşi de frunte»,
sulgeri apar în zapise". Ca pircălab de Orheiü, Nicoară
Donici dă Secului case şi dugheni cumpărate şi făcute de
el «in mijlocul тоши! Orheiului?. În tirg stătea pe la
1650, pentru schimbul de bani, si un gălbănar (зай ne-
gustor de «iarbă galbenă» pentru văpsit ?)8. Ca si în ce-
lelalte cetăţi de hotar, se айай şi negustori de răscumpărare
a robilor, ca Alexandru din Hotin, de la 1669?. În Orheiü
muria la 1665 Toader Pisovschi, şi lîngă el se gásiaü preotul
de la biserica domnească, арої Gheorghe Dinga si «Lupa
vătaful de la dumnealui răpăusatul Rácovit[4] Cehan Ma-
rel[e]-Logofát !?».
Prin satele vecine trăiesc Vornici de gloată, ca in Pop-
gesti, ciubotari, bezmánart, simpli vechi răzăşi, din neamul
| Studii gi documente, IV, p. 265.
2 Ibid, V, p. 402.
3 Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 15.
4 studii și documente, XVI, p. 393.
5 tbid. `
6 t'ricariul, I, pp. 151-2. .
T Studii si documente, VII, p. 377, пі 11.
8 [bid., VI, p. 537.
9 jbid, V, p 27, nota 1. — Apostolachi pircálabul de Orheiü apare
şi în 1656; ibid., VII, p. 377, 11, n2. Cf. si cumpărătura lui Nicoară
Donici, fost pîrcălab, la Pituşca, de 1а Gavril; ibid., V, p. 212, n-1 8.
1? Ghibănescu, Surete și izeoade, IV, pp. 224-5.
www.dacoromanica.ro
72 VIAȚĂ ROMÂNEASCĂ
Băţu, Codáüi, Fătul. Popăscul, Meleşanul, Săpoteanul, Găl-
beneanul. Nume străvechi: Hăraga, Rusa, Cotul, Andreica,
Meráutá, Mihulet, Micul, Badea, Bălan, Turcanul, Gribince,
Bălăban, Colunet, Costin, Albul, Bosie, Nicoritá, Máties,
Luchiana, Buzescu (Armas), Lelicá, Ráspop, Grájdeanul, nu
lipsesc. Si din neamul Sturzeștilor locuia acolo un Jicnicer,
pe lingă Toderaşcu fiul lui Apostol si alți boieri fără slujbe
şi mazili, şi se amestecă si cite un pribeag de peste Nistru,
ca locanoschi зай Iablanoschi supt Duca-Vodá. La 1668
vedem pe Apostolachi biv pircălab şi alții făcînd hotăr-
nicie la Sircova, cu răzăşi din neamurile Riulet, Saule, Boul.
Coretchi, de la Prepeceni, Buşăuca, Țahnăuţi, Ulişcani, Sä-
măşcani, Perent, Horbeneşti, Cinişăuţi, Olascant, Vitlubeni
(ai lut Ше Sturza Stolnicul, care avea de la 1665 şi Sir-
cova şi Pișcăreştii !).
Încă de prin 1650 un Jora, Costachi, era Vel Orăjnic>
(horonze, stegar) pe la Orheiü, unde luă de la Gligore
Postelnicul Miclescu satul Dubüsa»?, din care era să se facă
un tirg?.
Chișinăul, «tîrg de mai nimica» pentru Dimitrie Cantemir 3,
fusese mult timp un sat atîrnînd de biserica lu! Balica,
Frumoasa, a «Sfinților Apostoli» şi de Galata, ре cînd
alte părți de moşie întraseră prin danii domneşti în mina
boierilor 4. Tirgul se înfiripase însă pe la 1650, avea un
Vornic şi era supus Doamnei, dar în veacul al XVII-lea
fu scos din domeniul еї şi pus supt un pírcálab5. Era încă
un loc adaus Lápugnet 5.
і Uricariul, XVI, pp. 2114. Feria e 100 de boi. V. si ?bid., p.
233 şi urm Мігоп de Singurení de la Orheiă e pomenit între ostași
la 1677; Угай gi documente, VI, pp. 30-1, n-l 64
2 Ibid, Vl, p 538.
3 L. c, („urbecula non magni momenti“).
* Halipa, Z c. І, IL IIL Danie a lui Duca-Vodă, 1666, către Toader
Postelnicul. Alt proprietar in proces cu Galata e Наз Aláza (ibid , M,
p. 238 şi urm.) Chiriţa dase moşia Buicenii Galatel, dar nepotul вай
Ramandi lui lonáscut Logofătul (ibid.).
5 Archira istorică, I!, p. 171.
5 Ibid, p. 172.
www.dacoromanica.ro
&«TATARLÍCUL» $1 EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 13.
Pe la 1650 Dumitragco cra pircálab de Soroca şi avea
judecată pentru lugani cu Vartic Vornicul şi cu viitorul
Dabija-Vodă !. Cu privire la oraş n'avem ştiri însă, şi sîntem
îndreptăţiţi a crede că el se afla în decădere; de almin-
terea, aşezat tocmai la margene, în buza pustilor căzăcești,
el n'a putut avea niclodată liniştea, deci prosperitatea Or-
heiului ferit între dealuri. Acte municipale de acolo, în
orice formă, lipsesc cu desăvirşire. Totuşi el era cercetat
adesea si de Domnii cari veniaü pănă la apa cea mare a
hotarului. Ultima oară cînd Soroca văzu pe Vasile fu în
cercarea lui neizbutită din 1653, pe care o opri vestea că
Suceava a cázut?. La Soroca erai, fireşte, pe lingă pir-
călabi, şi globnici şi dăbilari 3.
În noul războiă turco-germano-polon, de după despre-
surarea Vienei, la 1690, Constantin Cantemir se plingea
de prada Turcilor şi Tatarilor, de năvălirile necontenite
ale <tilharilor>, joimiri poloni, «din sus», iar «de spre So-
roca $1 Orheiü de Cazaci, Tara-din-jos de Tatari»*. Ce-
tatea fu cucerită spre sfîrşitul veacului de Cazacii regelui
polon loan Sobieski, supt colonelul Rapp, şi se purtă citeva
săptămîni, în 1693, luptă de Cantemir-Vodă, împreună cu
Turcii unui Pasá de Trapezunt 5.
Apoi Rașeovul de peste Nistru adăposti pe Vasile-Vodă
fugar“: în urmă el fu chiar reşedinţa Domniței Ruxanda,
văduvă a lui Timuş IImilnitchi cel ucis la Suceava 7; ea pe-
trecu aici multă vreme, de şi avea moşii în Moldova, la
1 Studii și documente, V, p. 85, n-l 36.
2 Ibid., IV, р. ссп.
3 Măzăreanu, Voroneful, p. 54, n-l 10.
4 Uricariul, XI, p. 212.
5 Cf. şi Studit și documente, HI, p. 20; Acte și fragmente, I, p. 31, nota
1; p. 96. Se vorbeste si de un convoiü de provisii oprit de Poloni la
Orheiü.
9 studii și documente, IV, p. CCL-I.
* El venise ca mire pe la Soroca; Iorga, Acte și fragmente, I, p. 209.
www.dacoromanica.ro
75 VIAŢĂ ROMĂNEASCĂ
Deleni şi aiurea. Oraşul era plin de Moldoveni, cari, la
vre-o greutate, se intorceaü în tarí!, Stefánitá Lupu în-
cercă să-şi aducă sora de acolo cu sila °.
În Decembre 1653 păziat la Hotin stegari şi iuzbaşI 2,
Lupte se dădeaii necontenit prin împrejurimi, risipind ne-
gustorii. Vasile-Vodă putu abia să fie primit între ziduri.
Şi multe acte de moşie periră aici, spune un act contem-
poran, «cînd primineala lui Vasile-Vodá» *. Toată Basarabia
fu арої prădată la 1648. şi tara întreagă fugi la strigătul
de «Vin Cazacii» 5,
De şi acest rázboiü pentru Domnie nu atinse în Sud
Reni, locuiti şi păziţi numai de Moldoveni *, Troianul, Car-
talul, pentru că eraü acuma turceşti,— și Chighecenit se tineaü
cu grei împotriva Tatarilor?. În 1683 Hatmanul căzăcesc
Kunicki, cu pribegii Ше Motoc şi Savin Smucilá, uniţi la
Chişinăă, bătură ре «Aga țermului» şi merseră pănă la
Cetatea-Albă, avînd o ciocnire cu Tatarii lingă noua aşe-
zare Tobac?. În 1686, Sobieski, marele rege polon, care
cinsti Moldova de două ori cu presenta lui costisitoare,
luînd cu dinsul şi pe Mitropolitul Dosofteiü, cu moaş-
tele Sfintului Ioan celuy Noi, cu odoarele şi cu «cărțile»
Mitropoliei, crezu şi el, ca mulţi alţii, că Bugeacul
e cheia Moldovei şi a Dunăril-de-jos şi porni să-şi
prăpădească oastea de foame şi sete prin acest <Bără-
gan» al Basrabiel. Expediția lui ajunse pănă «aproape
de Reani»?, dar se mintui cu unul din „acele desastre
l Studit gi documente, IV, p. CXXX şi nota 4.
2 Ibid. p. ccuvini, n-l 8 şi Miron Costin, p. 368.
8 /Jbid., V, p. 85, nl 36.
4 Uricariul, XVI, p. 359.
5 Pavel de Alep, рр. 129-30; Archiva istorică, 1°, p. 191; cf. II, pp.
14-5; III, p. 232.
8 Cantemir, 2. c., p. 22.
7 Miron Costin, în Archiva istorică, I!, p. 172.
8 Chilia gi Cetatea-Albă, р. 235 si urm,
9 Cronică, în Studii și documente, ТЇЇ, p. 19.
www.dacoromanica.ro
€«TATARLÍCUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 75
care fíceaü pe Poloni să se gindeascá cu groază la Mol-
dova mîncătoare de vieţi.
Nevoia apărării de spre Răsărit trebuia să aducă în cu-
rînd si crearea unul rost de pircălab de Cîrligătură «la
Prut>, în care aflăm la 1665 pe Dubáü'; unul de Tutova
chiar apare la 16619. La 1654 încă găsim pe cei de Hirláü
(Constantin Macri) şi Dorohoiü (Іопаѕсо Balş). La Galaţi
în sfirşit e pircălab la 1661 Toader Ungureanul4, care, îm-
preună cu altul,se află şi la Putna, in 16595. La 1667 încă
se află un căpitan de Covurluiü *.
La Lapusna păzia în 1680 Cărstian Căpitanul?, a cărui
menţiune dovedeşte că nici aici nu 1ірѕіай măsurile de apărare
față de Bugeacul pe care necontenit îl ráscoliaü luptele
Turcilor cu Polonii, cu Cazacii, cu Germanii, căci după
campaniile de la Neuhăusel si Lewenz, în care periră multi
Romint, ambiția regală a luf Enric Tókóly ега să înceapă.
un noü rázboiü cu Impáratul.
„Codrii“ (Chigheciului) căpătară în acelaşi timp un aşe-
zămînt militar: prin 1740 se întăria dreptul celor ce se
vor aşeza între Codreni de a fi cîn mila şi aședzare ce
am făcut Domnie Më şi cu celalti codri», cari, între altele,
nu егай supuşi la datoria, supărătoare pentru nişte ostaşi
călări, a cailor de olac?. Se pare că unul din privilegii era
goştina mal mică: un leă la 20 de oi, pe care-l aveai în
acest timp «оатепії de Mănceşti»>, in Ținutul Làpugnet ?.
1 Ghibánescu, Syrete și izvoade, IV, p. 51.
3 Studiă şi documente, V, р. 30, nota 2.
з lbid, p. 31, nl 145.
t Ibid, pp. 37-8, nl 175.
5 Ibid, p. 86, n 43.
6 t'ricariul, XI, p. 2:8. Căpitanul de Covurluià Nicoară apare si
în Studii şi documente, VI, p. 20, n 50.
т Ibid, V, p. 44, n-l 208.
в Ibid, p. 350, пле 1072.3.
з Ibid, p. 371, пл 1202.
www.dacoromanica.ro
76 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ
De la un timp, «slujitorii de pe margine» dispărură, şi «ай
rămas $áranib. Dar pircílabit îşi aveai încă, la Orheiă,
Soroca, Lăpuşna, vechile «obiceie pîrcălăbeşti de alte date»,
urmărind vite de pripas, făcînd judecăţi, şi pănă la «sînge»,
luînd gloabe, infrinind «furtusagurile care să numásc pot-
logáril», aşezînd vornicel şi poate şi clucert prin sate, luînd
în tîrguri «сеї 2 potronici pircălăbia».
Se simți însă nevoia de a întemeia peste Prut o Ser-
dărie ca acea turco-tătară. Atribuţiile noului dregător, care-şi
tinea hotnogI la hotare, iar apoi namesnici, era să păzească
asupra гіѕірігії satelor, asupra furtului de cal turceşti şi tă-
tăreşti, să culeagă robil,să judece trei zile pe an la tîrguri,
să comunice Domniel judecátile strimbe, pe mizdă sau pre
voie veghetă», ale pircălabilor. În sfirşit «toată margine în
seama si în purtarea de grijă Sărdariului să fie», porun-
ceste Grigore-Vodá Ghica în April 1730. Numai la Oniţcani,
tîrg пой, Serdarul n'avea pircálabt lîngă sine. Satele-I dádeaü
la numire cite o vulpe'. Găsim încă de pe la 1650 pe
Serdar, numit asa după turcește : elavea supt ordinele sale
călărași şi era aşezat «la Orheiü ori la Lăpuşna» 2.
Supt Duca-Vodă, în anii cînd am găsit pe căpitanul de
Lăpuşna, Gheorghiţă era Serdar?. Fălciian de baştină, în-
rudit cu toti boierinaşii de pe Elan, fost ofiţer polon, Con-
stantin Cantemir însuşi apare ca Serdar maï mult timp,
pănă la Domnie 4. El era poate de fapt încă in acest rost
la 1680, dar la 1681 se iscălia: fost Serdar.
3. Noi rosturi ostășeşti în Basarabia.
Această nouă alcătuire militară împotriva Cazacilor lul
Bogdan Himlniţchi, lui Timuș, lut Iurie, fiit sát, lut Doroşenco
1 Studii și documente, VI, p. 427, n-l 1628.
2 Miron Costin, în Archira istorică, 11, p. 170.
3 Ghibănescu, Surete și izroade, V, pp. 160-3.
4 Studii gi documente, VI, pp. 34-5, n-l 74.
5 Ibid, V, pp. 44-5, n-l 209.
www.dacoromanica.ro
«TATARLICUL» SI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 71
şi căpeteniilor din vremea sa, Hanenco, Sircu şi alții, сгип{ї
vecini, ca şi împotriva Tatarilor ce şi-ar fi greşit зай pre-
lungit drumul pe la noi, întări o nouă nobilime războinică, 51
ea era să se manifeste din noi, revoluționar, potrivit cu
tradiţiile Lăpuşnenilor si Orheienilor, trezitori de Domni
tineri şi пої în vremurile lui Petru Șchiopul, lui Iancu
Sasul, lui Alexandru Movilă, lui Gratiani şi lut Radu Mihnea.
De o parte e banul dușmanului lor cu îndreptarea către
Turci, un Duca-Vodă și Grecii lui cet bogaţi şi lacomi. Am
văzut cumpărăturile la Prut ale Anastasiei Duca. La sfirgit
datoriile lui Constantin Duca-Vodă, fiul Anastasiei, făcură,
Ја 1703, stăpîn la Mînzeşti şi Gánguresti pe Тота neguti-
torul 1, si acesta-şi adause părți, de la neamul Dinţul şi de
la Toader Cuciuc fost cápitan?; din partea lui, Vartic că-
pitanul îşi vîndu partea din Mînzeşti lui Sandu. fiul Tomei 2.
Adăugim că, tocmai la sfirşitul veacului al XVIII-lea, amîn-
două moşiile trec la un simplu «vtori Vistiernicel», Vasile
Onofreiá*, avînd ca vecini mănăstirea Frumousa, la Za-
garancea, si pe Răzoaia. la Coada Stincii?.
Păun Vameşul, mare proprietar de moşii în vremea Ducăi-
Vodă, avea lăsîndu-le apoi mănăstirii sale din Bucium,
la Clatie , şi llşereştii pe Prut (la Lăpuşna), luaţi de la
Iani, fratele altui vameş, Trohin?. Încă din 1673 mănăstirea
Agapia vindea, după stricáciunea de oşti străine, Sorcanii
Orheiului, «cu vecini $1 cu locuri de heleştie si cu sádnic
într'apa Nistrului», pe 8oo de lei, altui Duca, Vistierul?.
Se ştie că Duca el însuşi avea mari ambiţii personale în
1 Cricariul, ХІ, pp. 296-8.
2 Ibid, pp 298 gi urm. Nume: Nazaria, Horceag. Locuri: Movila
Hulpii, drumul Canţirilor, Răticica.
3 Ibid, p. 305 gi urn.
^ Ibid, р. 309.
5 Fiica Răzoaii, Elena, luă pe Banul Dumitrachi Ghica din Bucu-
resti (ibid, p. 315). V. mai departe.
6 Studii gi documente, VI, p. 58, n-l 14.
7 Uricariul, V, pp. 232-5
www.dacoromanica.ro
78 NOI ROSTURI OSTÁSESTI ÎN DASARABIA
aceste părți. El aşeză departe peste Nistru, în locuri de
mult colonisate cu Moldoveni, un хісе-Наітап greco-slav,
pe lene Draghinici, dupi ce fusese însuşi, la 1681, in Con-
stantinopol pentru a face propunerea, primită cu cea mal
mare bucurie, în vederea păcii şi răspunderii regulate de
tribut,—a unei Ücraiue încredințate lii, са Hatman, urmaş al
ITünlnitchilor si lui Dorogenco, Cazaci necredincioşi şi calici |.
La 1673 acest lene Grecul din Raşcov era numai pisarul
şi tălmaciul Hatmanului căzăcesc Dorosenco?. La 1683, în
April, însă, «lene Draghinici Hatmanul» cumpără moşii la
Тїсапоуса Ucrainei, de la Rusoaica Duducalca, avind ca
marturi pe şoltuzul oraşului Ivan Goguma, pe un Ungur,
Iştoc Clucerul şi ostaşi, «horodi» (horonjt), sotnici, căpitani
вай polcovnicr?. Domnul însuşi merse la Nimirov, unde mai
tărziă era să se negocieze o pace ruso-turcă, luînd cu sine
pe Doamna Anastasia şi ginerele lor muntean. La Ticá-
năuca, in fata Sorocăi, făcu case domneşti cu beciuri de
piatră» şi altele «la Peştere lingă Buh, aproape de Nemi-
rova», unde avea, ca si în celelalte tirguri, de peste Nistru,
«stupi, vacă, ol, pluguri de boi, velnitá de horilcă, de bere
și de altele» şi fabrică de mied din mierea domnească a
Moldovei *.
Mihalcea Hincul era un bogat boier basarabean, cu moșii
așezate în părţile Chişinăului: el întemeit, pe la 1678, mă-
năstirea de maice a Sfintei Paraschive, care-i poartă nu-
mele 5; la 1660 era Serdar ê.
Avea ca tovarăş pe Apostol Durac Serdarul. Si el stá-
pinià moşii pe aice; în adevăr Chiriac Durac, fratele lui
1 Ambasadori, misionari, ctc, pp. 13-20.
2 Archira istorică, IL р. 19.
3 Studii gi documente, V, pp. 41-8.
4 Nicolae Costin, in Letopiseţi, П, p. 22; Neculce, p. 216.
5 Arbure, l. с., pp. 321-3.
6 Studil gi documente, V, p. 24, n-1 161.
www.dacoromanica.ro
«TATARLÍCUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 79
Apostol, lăsase o văduvă, Maria Medelniceroaia Durăceasa,
care vinde ocina еї din Ivăneşti la 16761.
Ca dingit, doritori de stápinire creştină, polonă, cum chib-
zuise mai înnainte un Miron Costin însuşi, era şi neamul
hotinean Hájdáü. Pentru Negrinţii Hotinului avură judecată
Ifrim Hájdáü şi Miron Barnovschi, viitorul Domn, care şi
căpătă satul?. Ifrim Hájdáü iscăleşte grecește, la 1622-3,
cînd colegul зай pircálab de Hotin cumpără, fiind de faţă
Simion al lui Pilipovschi şi Avram de Lucăceni, satul do-
rohoian Păltinişul3. Moştenirea lui Ifrim cuprindea : la Hotin
Paşcăuţii, Tulburenii, Negurenii, Citnicăuţii sai Hăjdaua,
Nesvoia, Precutul, Belcăuţii-de-sus, Оспе Slobozia, Denjanii,
Dolinenii, Cruhlicul, Sendrenit, Dumenii, Costicenii, Fed-
căuţii, Sarbaca, Hruşăuţii, Tulitenii, Tulburenit, Medveja,
Glincenii, Hancăuţii, Cafienii, Brinzenii, Culicenii. A lui
Vartic (fata lui, Antimia, se mărită cu Gheorghe Hájdáü),
la Hotin : Cris.ineşti, Orşavineţ, Cerlina-Mare, Lucucenii, Ze-
lena, Volovátul.
Să adáugim la aceşti represintanţi al nobilimii războinice
nouă, doritoare de aventuri, înnainte de toate pe terenul
clasic al luptei seculare cu Turcul, neamul Murgulet: prin
căsătoria unei femei din această familie cu Cheşcu Por-
tarul, ajunse la dinsul parte din Lincăuţi, la Soroca *.
De aici, din această tovărăşie de războinici nemulfámiti
că Duca «nu lipeşte de Curte» pe Lăpuşneni si Orheieni,
ieşi, în 1671, răscoala Hincului, a lui Durac şi Constantin
Clucerul, de la care a rămas vorba de împotrivire: «Vodă
1 Ibid, VI, p. 90, n4 73. Dentru Lozinschi Durac вай Duratco,
ibid, p. 94, n-l 104 Gligorcea Durac si Nicolae Lozinschie Durac, fiul
luf Postolachi Durac, în 1766; ibid, p. 104, n-l 151. — Pentru Grumezea
Lozonschi, ibid., ХІ, pp. 79-80, n- 142; p. 81, пі 151. pentru Lozens-
chi Durac, ibid., XV, p. 205, п] 72. — Pentru Anita Duráceasa, ibid.,
рр. 309-10, пл 40
2 Archiva istorică, L p. 191.
3 Studi și documente, П, p. 83, пі 23. Se judecă apoi, supt Vasile
Lupu, cu Hilimon Zahul; ibid., n-l 26,
4 Studil şi documente, ХІХ, p. 28.
www.dacoromanica.ro
80 NOI ROSTURI OSTÁSESTI ÎN BASARABIA
уга şi Hîncul ba». Cetele răsculaților ajunseră pănă la Iaşi:
Domnul, Doamna fugiră in Tara-de-jos, Aga birului era
gata să recunoască partidul biruitor. Dar în curînd legiti-
mitatea turcească învinse. Cu Caplan-Paşa fugarul se în-
toarce şi bate pe răsculați la Chişinău ori la Iepurenl, în
apropiere 1.
Totuşi în Hotin cellalți se mai tinurá încă, luni de zile.
În Februar 1672 Ştefan Hăjdăii, «Mare-Cápitan» si pir-
călab de Hotin, Hăbăşescul şi Prodan státeaü închişi in
cetate şi intraü în legături cu Polonit pentru a-i avea în
ajutor împotriva lui Duca-Vodă. Vorbiaŭ în numele lut
«Hincul şi a altor boieri din acea ţară cari se айай în
laşi», arătînd că sar supune regelui Moldova ; se arată gata
să tie cu banii lor ajutorul ce li sar trimete?. Hijdíu în-
genunchia pentru ca să adeverească şi mai bins curátia
gindurilor sale.
Legăturile acestea cu Polonii îndemnară pe Sobieski la
războiii mai îndrăzneţ împotriva Turcilor, cari veniaü acum,
cu însuşi Sultanul Mohammed al IV-lea. ca să iea, în 1672,
Camenița. cuib de intrigi împotriva Moldovei şi pază а va-
аши hotinean. ITotinul fu ocupat,cu tunuri cu tot, biserica
prefăcută în moschee 3. Domn era însă cumnatul lui Hăj-
dáü, Ştefan Petriceicu, care visa de reluarea cetăților Bu-
geacului*. În Iunie 1673 toată boierimea era la Hotin, cu
Vlădicii Dosofteiü, Teodosie, Serafim de Rădăuţi şi Ioan
de Huşi’.
Peste cîteva zile se dădea lupta, şi Romiînil se rátáciaü,
cu Domni cu tot, după grosolana insultare a Domnului
Moldovei, în tabăra creştină. Cu atita însă nu se isprăvi
răzl oiul. Petriceicu putu să mat năvălească în Moldova cu
1 Nicolae Costin, p. 7; Neculce, pp. 197-8; Documentele Bistriţei, II,
p. XXV.
2 Studii și documente, IX, р. 146, nota 2.
3 Archiva istorică, П, p. 79.
4 Ibid., I, pp. 25-6; Columna lut Traian, 1882, рр. 417-8; Chilia şi Ce-
tatea- Albă, p. 231.
5 Studii și documente, VII, p. 367, n- 11.
www.dacoromanica.ro
*TPATARLË UL? SI EXPEDIȚIILE TURCO POLONE 81
credincioși! luf, dar îl fu cu neputinţă să rámiie. Turcii
apărură din пой, şi la anul şi în anil următori, împotriva
Polonilor din Camenița, a Cazacilor din Cehrin, pănă ce
pacea de la Jurawna (27 Octombre 1676) li asigurâ cea
d'intăiii cetate si li îngădui a face Ucraina moldovenească
a lut Duca-Vodă. În aceste lupte la 1674 Nistrul se trecea
de Turci pe podul făcut la Soroca şi întoarcerea trebuia
să se facă pe la Bender!,
Si cronica feril scrie: «De la luarea Сатепіеї începu
fara Moldovel a se împuţina si a se pustii de тагї asu-
preale ce avea, cu de toate de zaharale multe, ce poartá
in toţi anil,de bagă în Cameniţă, şi de schimburile ostilor
ce le duc de le bagă in Cameniţă, şi a Paşilor. Nu pot
ajunge nice cu spusul, nice a scrie cu condeiul cît grei şi
cîtă robie, şi dentr'alte pagube, fácindu-se săracilor pren
calele lor, plingere şi suspinurt. Lăsăm la giudeţul Dom-
nului şi Dumnezeului nostru de mari pedepse şi asupréle:
den calele lor pustiitu-s'aü Ținutul Hotinul şi Cernăuţii si
Ţinutul Iaşilor şi Dorohoiul si Hîrlăul»2,
Revanşa polonă de la 1686 înnainte fu foarte slabă. S'a
arătat cum Sobieski is! pierdu oastea în Bugeac. Сіпа veni
a doua oară, in 1691, el se mulțămi să ocupe Bucovina de
azi, cu mănăstiri cu tot, coborindu-se dincolo de Siretiii
pănă la Neamţ, în nădejdea că la pace va putea dobindi,
cu această dovadă, Moldova toată. Pacea de la Carlovát,
în 1698-9, îl restitui însă numa! Camenița.
Cu aceasta cădea înrîurirea polonă la пої pentru tot-
deauna. Doar propaganda catolică, care avea în serviciul eI
pe Тезицїї din laşi, cu moşie basarabeană la Tocsobeni sait
Dumeni lingă Prut, unde, am văzut, nu ingíduiaü a se
clădi biserică ortodoxă, de se făcea, în veacul al XVIII-lea,
supt scut polon, de aceşti Iesuiţi, şi în raiele, cadiil neavînd
voie nici să deschidă lăzile lor?.
1 Ibid., IX, p. 165, nota 2.
2 Studii și documente, Ш, pp. 16-7.
3 lbid., LII, p. 96, n-l xxvur,
www.dacoromanica.ro
8з Nol ROSTURI OSTĂŞEŞTI ÎN BASARABIA
Cît despre partida creştină a Hotinenilor şi Orheienilor, în
acest timp de risipă a elementelor războinice, ea găsi dru-
mul la Țarul.
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL al V-lea.
Ruşii şi Basarabia în veacul al XVIII-lea.
І. Pebru-cel-Mave si partidul militar al Basarabenilor.
Între luptătorii lut. Petru-cel-Mare erai doi din neamul
Hăjdăă, care păstra sabia aurită a lut Petriceicu-Vodă, Gheor-
ghe Lupaşcu şi Vasile fiul Armaşului Gheorghe şi al An-
temiel Vartic, frate al Mariel Bainschi, care mostenise, la
Hotin, satele Negurenil, Paăşcăuţii şi Tulburenii!. Mihăilă
Ganul, fiul lui Vasile Mirzescul «de pe Cogilnic, din Ti-
nutul Orheiului, din satu de Horbanig, se afla si el
între pribegii militari la Cuţcăuţi peste Nistru în 1715
şi lua acolo, cu zestre mare, de 2.000 de zloți, pe fata lui
Ioan Luca зай Lupaşco Murgulet, «rohmistrul în oastea Lu-
minatului mareşal regal domnul Liubomirski şi fiul răpo-
satului de slăvită pomenire staroste moldovenesc la Cer-
năuţi Nicolae Murguleţ». Iscăliaii pe zapisul de indatorire,
pe lîngă <șlehtici» poloni, şi «din Moldoveni cîţiva tovarăşi»,
ca Banul Savin, Andronic Isar, Cârste, Ioan sin vătav
Roman» 8. i
Numele de Chigheciü al lut Apostol luptătorul de la
1707 in oastea luf Petru-cel-Mare cu cálárimea luf moldo-
venească, arată obirşia luf?. El aducea cu sine un pilc în-
1 Archiva istorică, 1), p. 514.
з тыа, П, p. 276.
9 Ibid. 11, рр. 83-4,
www.dacoromanica.ro
ЗЬ PETRU-CEL-MARE ŞI PARTIDUL MILITAR AL BASARADBENILOIt
treg de Romint, cules de sigur în acele locuri unde înde-
lungata, necontenita luptă cu Tatarul a dat naştere și unul
ciclu întreg de poesil populare, de «cîntece bătrînești» din
care se ridică tipul lui Grue Grozovanul care se luptă cu
Hanul el însuși, biruindu-i trufia tátáreascá !.
2. Anexarea de Turci a Hotinului,
Încă in Iunie 1712 aflăm un Vel Căpitan de Hotin Pă-
traşco?, Peste cîteva luni, Moldovenii párásiaü însă cetatea
Hotinului, unde erai să se mal întoarcă puma! trecător si
supt steagul altora. Înnainte de înfrîngerea de la Prut a
lui Petru-cel-Mare, ale cărui oşti intraserá în Basarabia pe
la vadul Sorocei,—în raiaua Benderului, la Varnița cetăţii,
supt coperişul unei case moldoveneşti, apoi supt acela al
unei nouă clădiri făcute după datina noastră, se odihni
«leul nebiruit» al Suediei, şi el rămase acolo, pănă ce
Turcii, sătui de cheltuieli şi de înteţiri, îl siliră a pleca, şi
după zdrobirea unui duşman care dovedise totuşi că el
ştie să scape. Putin timp după «calabalicul» de la Bender,
care luă Moldovenilor din raiă un oaspete grei de ţinut,
sosi şi regele pus de Carol în Polonia, Stanislas Leszczynski,
care, venit de departe, fusese recunoscut si arestat la laşi
de Nicolae-Vodă Mavrocordat. El stăruia de Turci să fie
aşezat în Scaun în locul vechiului rege, prieten al Rugilor.
O puternică expediţie, supt Abdi-Paşa, ca Serascher, se
puse în mişcare, dar ea se opri la Hotin, unde Turcii în-
trară. Moldovenii fură chemaţi acum ca salahori spre a întări
cu uritele ziduri turceşti de piatră care cad astăzi în ruină,
cetatea ce li se rápise.
Se încercă în acești anl şi așezarea Turcilor in Soroca,
precum în Lăpuşna, lîngă Chişinău, se încercase а Caza-
cilor Hatmanulut Steciü, apoi a Tatarilor luf Geaun-Mirza
1 V. N. Iorga, Balada românească, în „Cursurile de la Vălenii-de.-
Munte“, II,
2 Studit şi documente, V, p. 228, n-l 68.
www.dacoromanica.ro
RUŞII St BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 8ă
înnainte de pacea din 16991. Şi pe aici, de ani de zile, se
jăfuia în voie. Pentru a se împopora din noii aceste lo-
curl prădate trebuie să se creeze o slobozie gospod la
Orheiü, al сёгі Vornic era la 1719 Stefan Gane?.
Ca şi la Bender şi în cetăţile din Sud, Domnul îşi avea
aici represintanţii permanenți, cari comunica Turcului veşti
de prin gazetele italiene şi francese şi trágeaü în schimb
cu urechea la vestile de la Poartă. Capuchehaiele eraü la
Hotin în 1723 doi Greci: Diamandi fost Medelnicer şi
Iordachi fost al doilea Portar ?.
Un Paşă, cu curtea sa: scriitor şi vistier, cadiü, vames,
leniceri şi iamaci*, Spahit cu Aga lor, înlocui pe modestul
nostru pîrcălab. Lipcani tatari se întilnesc de acum în-
nainte în cetatea luf Stefan-cel-Mare şi a luf Petru Rareş.
Той aceştia cer bani şi daruri. «Obrazurilor ştiute» de la
«suhaturi>, ca şi demnitarilor arătaţi anume li se trimet
stofe, trăsuri după moda Apusului, băuturi «europene».
Si din nenorocire aceşti stăpiîni пої se schimbă des. O
listă a lor s'ar putea încerca. Dăm aici numal unele indi-
са{ї documentare pentru dinsa. La 1721 era Paşăla Hotin
Abdül*. Războiul din 1738 cu Muscalit aduce luarea ce-
tátil şi schimbări după pace. La 1762 Mehemed-Pasa ajunge
la Hotin’. În 1763-4 Hamza-Paşa e acolo?. La 1764 Abdi-
Paşa de Hotin e mazilit5. La 1768 Halil-Paşa e dus la
Poartă, si in loc vine pentru rázboiü Ieten-Husein ?. După
pacea din 1774,la 1777 mergea la Hotin Paşa Soliman !^.
1 Chilia gi Cetatea-.4lbd, p. 240 gi urm.
3 Studii și documente, V, p. 101, n-l 103.
з Ibid., p. 231, 0-1 78.
4 lamacila Hotin, ibid., VI, p. 316, n-1 737; р. 330, n-l 842, 335, n-l 896.
5 Ibid., LII, p. 96, n-l xxvii.
6 Documente Callimachi, П, p. 284, n-l 118.
T Ibid., p. 83.
9 Documente şi cercetări, p. 38.
9 Documente Callimachi, ЇЇ, p. 491, рі 115.
10 Documente și cercetiiri, p. 169.
www.dacoromanica.ro
86 ANEXAREA DE TURCI A HOTINULUI
În 1786 e la Hotin Ismail şi, se pare, pleacă din Bender
Duzlà-Mehmed '.
Un пой războiu aduce pe Ruşi pănă la 1793. Peste trer-
sprezece anl Pasa se întorcea: în Iulie 1797 la llotin Hasan
înlocuieşte pe Bechir ; la Bender era un Hasan 8.
În 1806 în sfirşit găsim la Hotin pe Cară-Mehmed-Paşa şi
la Bender ре Hasan-Paşa?. Aü fost şi сеї din urmă.
Granița raielei Hotinului era în urmă la Ciuhur *. Fugart
«din raià de la Ciuhur» găsim la 1762-3*. De la Lipcanil
Hotinului a rămas Podul Lipcanilor, în faţă cu Rădăuţi”.
Lipcani se introduseră şi în Moldova, şi pe la 1760 îl ve-
dem umblind pe la Tinuturt după mucarer *.
Drumul cel noŭ, des bătut de oşti, tunuri şi cară de pro-
visit, la Hotin pornia de la Stănileşti, de unde se începea
şi drumul la Lăpuşna, şi urmă prin Boldureşti, Rezina, Risi-
pent, Podul-lur-Gherman, Ciuciuleşti şi Vasilăuţir-Mari 5.
3. Ruşii năvălitori şi elementele militare din Basarabia
după Petru-cel- Mare.
Pribegilor, drumul Basarabie! li era acuma си totul în-
chis. Et muriră între străini, aşteptînd ceasul răscumpărării ,
prin Muscalt, dar nu pentru Muscali, :
La 1732 pribeagul Gheorghe Lupaşcu Hăjdăă, fiul lut
Ştefan si al Alexandrei fata lut Toader Petriceicu Vornicul,
«ей, nepot şi moştenitor de singe al lut Ştefan-Vodă Petri-
ceicu, Domnul terit Moldovei, ей, nenorocitul fugar din {ага
1 Studii și documente, VI, p. 190.
3 Documente Callimachi, I, p. 100, n-l ttt... Cf. ibid., p. 113, пі охи.
3 Studit şi documente, VI, p. 203.
4 Documente Callimachi, I, p. 183, n-l CASIX
5 tbid, П, p. 103
9 Ibid., І, p. 188, n-] cxxxv.
7 Ibid. П, p. 123.
8 Documente și cercetări, pp. 38-9,
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVII-LEA 87
părinților, moşilor şi străbunilor miei, ей care am fost odată
boier bogat, care acuma sînt pribeag în ţară străină, sărac
şi lipsit în aşa fel, că nu pot la bátrinetele mele nici chiar
să las Dumnezeului mieă o pomană şi jertfă vrednică de
el», făgăduieşte, «dacá va da Dumnezeü ca Moldova saü
judeţul Hotinului să scape de dușmanii Turci si fiit miei,
nepoţii miel, neamul miei să redobindească moşiile şi stä-
pinirile lor», a face biserică Stintuluf Gheorghe în Dolinenit
Hotinului şi a da Cruhlicul la Pecersca din Chiev *. «Sá nu
pierdem nădejdea în Dumnezei că ne va ierta şi că scumpa
Moldovă nu va rămînea totdeauna supt picioare musulmane. .
Mă rog lui Dumnezeü ca picioarele păginilor să nu calce
pe mormintele străbunilor noştri, şi, dacă nu ale mele, măcar
ale urmaşilor miel oase să se odihnească în ţara strămo-
şească 2».
Dintre asemenea oameni егай de sigur şi Moldovenii cel
înrolați în Polonia, unii ca husari, si vestiți ca buni ostași 3.
Cînd Ruşii pátrunserá din noii în Moldova, din Orheiü
se ridică пої rebeli. Un act al lui Grigorie Ghica-Vodă, din
1740, pomeneşte pe «un tălhar anume Шсо Orheianul,
carele din pămînteni 5'ай hainit, şi, el făcîndu-se căpitan
de cátane moschiceşti, rădicînd sabia împotriva patriei. supt
comanda lui Constantin Cantemir ce-ai fost brigadiriă la
Moscal, făcînd mult гай ţării» 4. Cu generalul Münnich se
mal uni, - «si ай făcut multă stricăciune {егії şi bani dom-
nest încă aŭ luat, din slujbe», — Gheorghe Isăcescul, căruia
ca pedeapsă i se confiscă satul Orăşeni 5.
Spre Nistru începuseră să se ducă doritorii de păminturi
largi; războiul din 1739 ЇЇ aduse іппарої, ca pe dor Curteni
de Cămară, rude ale egumenului de Floreşti €.
1 Archiva istorică, 1!, p. 51 $i urm.
2 Ibid.
3 Ibid., pp. 55-6.
4 Uricariul, V, p. 261.
5 Studii și documente, V, р. 59, n-l 269.
6 Ibid, XV, р. 65, пч 23.
www.dacoromanica.ro
88 RUŞII NĂVĂLITORI
La 1760 Lazit din Hotin provoacă tulburări care se în-
tind páni la Mohilăă!. In Soroca însă, Таїагїї nu puturá
pătrunde în năvălirea lor prădalnică din 17582.
4. Încălcări tătărești.
Geaun-Mirza, ajuns acuma beiă turcesc la Oceacov şi
Bender, fâcu, încă din 1712, să se dea Tatarilor sál un
пой hotar, cuprinzind o bucată de pămînt moldovenesc,
de la hotarul luf Halil-Paşa și pănă la Nistru», cele «două
ceasuri» de lățime şi 32 de lungime, — dar numai pentru.
întrebuințare, cu îndatorirea de a răspunde alimul şi ușurul.
Si de aici horda înnaintă tot mai mult, pe în etul, in
paguba Moldovei. Un Domn energic şi influent scoase pe
încălcători cu sila şi făcu să li se dárime cîşla. Tataril se
răsculară, supt conducerea lui Aadil-Ghiral, fratele Hanului
mazil, Caplan. Сіпа însă cetele Hanului veniră pe la Bender
şi Moldovenii, Muntenil trecură Prutul pe la Fălciiă, rás-
culatul se supuse, inchinindu-se Serascherului, care-l surguni
la Iampol. Ca pedeapsă, Poarta hotări să se restabilească
hotarul lui Halil-Paşa. Conferinţa de la Ismail între coman-
danţii ostiril biruitoare li întări insi cele două ceasuri, ba
încă dreptul de а pășuna si mal departe. Si Neculce asi-
gură? că peste un an se găsiră boieri, porniţi împotriva
luf Ghica-Vodá, сагі propuneaü Tatarilor, dacă i-ar ajuta
să-şi facă un Domn după plac, a „giurui Hanului să fie loc
tătăresc din Prut încolo“.
Încălcările şi după aceasta, împotriva adausulul, din anul
Hegirel 1126, a hotarului lut Halil-Paşa, urmează. Un «musaip»
capătă voie a întemeia о cîşlă si o întinde in paguba boierilor
vecini ; făcîndu-se, împreună cu satul vecin Ortac-Burnu, din
raiaua Ismailului, vacuf, adecă loc închinat unei moschei,
1 Documente Callimachi, ЇЇ, р 251, n-l 45
2 Ibid, II, p. 627, n-l 16.
3 P. 369.
4 Vezi izvoarele în Chilia și Cetatea-Albd, pp. 246-9.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 89
administratorul, multezemul acesteia, cruţă şi mal puţin gra-
nita moldovenească. Divanul nostru se arătă gata a plăti
el venitul moscheit pentru cíglá şi a lăsa şi pe aceşti Ta-
tari la locul lor, cerîndu-li numai «náimala», chiria pentru
case, iar pentru vite şi stupi usurul şi alîmul I.
Hotărindu-se astfel «cele două ceasuri de spre Bender»,
Mihai Racoviţă făcu sătenilor de acolo o situaţie mal bună,
scăzindu-li darea ре ої pănă la 2 parale de fiecare — pe
cînd ceilalți 4ай un leü la то of —, şi privilegiul se întări
de Constantin Mavrocordat (c. 1740), care-l întinde şi asupra
coloniştilor пої în această regiune’. Dumitraşco, fratele lui
Vodá-Racovitá, se uni însă, după căderea acestuia, cu Aadil-
Ghirar, cu «zorbalele» Bugeacului şi se ridicâ împotriva
Domniet, păgubind, spune, după iertare, hrisovul lut Grigore-
Vodă Ghica, şi Vistieria, — pentru care şi văduva sa [Ilinca
trebui să-şi vindă casele din last, precum si viile din acest
oraş şi din Huşi?. Dar acel cari ar fi făcut făgăduiala ne-
legiuită de a ceda Tatarilor Basarabia erai ації: ginerele
luf Racoviţă, Iordachi Stolnicul fiul Lupului — un Basara-
bean —, verii sát primari, Constantin şi Gavriil Costachi,
Toader Costachi, ruda lor, loan Paladi şi fiul Toader şi
lordachi Cantacuzino Spătarul 4.
Ni lipseşte actul luf Gavril-Vodă Callimachi cu privire
la hotarul tătăresc, Dar în 1777-82, supt Constantin-Vodă
Moruzi, fostul Logofăt Nicolae Roset merse în numele Dom-
nului să hotărască încă odată locul Moldovei de al Bugea-
cului. Avem şi azi, in forma unel notițe mal tărzii, această
hotarnică. De la Bender linia trecea pe la satul Hotárnicent,
al vechilor locuitori de graniţă, urmă Troianul pănă la Beş-
timan, tăia „drumul ce merge la Tiyheciii si la Codrut, se tinea
аро! de acest drum, atingea „drumul ce vine de la Tigheciü la
Ialpováj^ , continuă către Ulmeni şi Borzeşti, străbătea Valea-
1 Uricariwl, ПІ, pp. 216-20.
2 Studii și documente, VI, pp. 358-9, n-l 1090,
3 Uricariul, V, pp. 263 gi urm,
4 Neculce, I. с.
www.dacoromanica.ro
90 ÎNCĂLCĂRI ТАТАЛ ЕЅТЇ
Adincá şi movila Tălmaciului, а Deliilor — ostaşi turci de
îndrăzneață avangardă , valea Verdesenilor, se apropia
de Iţcani şi Cattin, înnainta spre Străşineşti şi Maxine, spre
Larga si movila Burlei: însemnarea se opreşte la satul
«Tatarvli»'. Ca nume tătăreşti mal găsim Algăra, Cara-
gaşi, Oteazbeiü, pe lingă numele romăneşti, Seasa, Ursul,
Boşăreanul. După douăzeci de ani însă, cind, la 1797, Rhigas
îşi făcu harta, hotarul atingea numai localități cu nume
străin,
După harta aceasta a lut Rhigas, făcută a doua zi după in-
tărirea celor «două ceasuri», hotarul Bugeacului, necuprin-
zînd şi acest teritoriu de «două ceasuri», era la Nord, de
spre Ținutul Chişinăului, următorul: el pornia de la Orac-
Mirza, ceva la Apus de obirşia rîului Valea-Strimbă, unde
se întilniaă Ținuturile Fálciià şi Chişinăă си Tatarii, trecea
spre Răsărit pe la Caracuză, pe supt Farladan, pe la Cara-
Mirza, ce răminea în Moldova, se ridica spre Nord, pănă
atingea cursul Bîcului, şi urmăria această apă pănă la vär-
sare. Raialele Ismail, Chilia şi Acherman гатїпеай deo-
sebite de pămîntul Hanului 8.
Şi pe la 1760 Nicolae Căpitanul de Greceni făcea <ho-
tărîtul Moldovei cu Benderiul» 2. Apoi, іп 1776, ѕе scotea un
ilam pentru hotarul «celor 32 ceasuri» de la cadiul de
Bender *.
De la alim se luaü in 1762-3 6.000 de let pe an şi 4.000
de la usur*. Si al noştri aduc, de altfel, pagube la Tatari:
aşa făcu un Costin Ciudin, «om răi», care fură «cal tatăreşti
a luf Can-Mirzea» pe la 1720 şi pierde moşia sa dela Te-
şăuţi 5. Iordachi Cantacuzino chiar fu învinuit cá a luat ої
de la Hotin şi le-a trimes la RuşiI: cadiul Brăilei veni să-l
judece, în 1739, la Iaşi, dar îl găsi nevinovat?.
1 Uricariul, Ш, pp. 170-2.
2 Studi și documente, VI, p. 589.
3 Ibid, XXII, p. 436.
4 Documente gi cercetăry, p. 102.
5 Documente Callimachi, ЇЇ, p. 106.
6 Studit şi documente, XI, p. 81, n-l 152. Аісі hotărniceşte Teodor
Calmásul ca fost pircálab; ibid., p. 81, nl 154.
1 Ibid., p. 88, n-l 161.
www.dacoromanica.ro
RUŞIE ŞI BASARADIA ÎN VEACUL AL XVII-LEA 91
4. Viaţă de hotar cu Tatarii pe la jumatatea veacului
al XVII-lea.
Să nu se creadă cumva că ajunsesem astfel robit Tata-
rilor ; adesea era din potrivă.
Legăturile de iubire nelegiuită cu Turcii se pedepsiaü
aspru ', Domnul Moldovei lua seama Tatarilor une ort, cînd
niscaiva Boşnegi îl atacaii şi págubiaü?. Cel din tribul
Orumbet-Oglu, aşezaţi mal aproape de Prut, naŭ voie să
treacă decit ре podul dela Fálciiü; altfel sînt puşi în fiare
şi aduşi la Căpitanul de Codru,care-1 dă spre pedeapsă mir-
zaculut lor 3, Lăpuşna rămăsese, fireşte, a Moldovei, şi se ieaü
măsuri de cite ori tirgovetil sînt supăraţi de Turcii vecini, сагі
trebuie duşi «in fiare» la Bender’. Nu se lasă fără urmá-
rire nici iamacil, recrufit, din Hotin cari fac necuviinte mer-
gînd la iarmarocul din Botoşani5, Si un emir tatar care
s'a purtat гай pe la Putna e trimes in lanţuri la Bender °.
Se întîmpla chiar une orf ca hoţi din Moldova sí prade
şi pănă la Ismail". Chighecenil piresc inimos pe Tatari?.
În cuprinsul hotarului celor «două ceasuri», boieri cu moşii,
Constantin Roset, de pildă, îşi luai, regulat, veniturile 9. Nu-
mirea beslegilor, ofiterf de poliţie turci, se făcea, la Chi-
siníü, ca şi la Galaţi, unde se ziceai Serdari, cu cartea de
beşlegie a lut Vodă ?,si pircilabul gálátean avea şi dreptul
de a aresta pe Serdar '!. Vedem pe Constantin Mavrocordat
dînd porunci «alimgiilor» şi <uşurgiilor de la Oraolu» gi
l Ibid, VI, p 225, n-l 127; p. 241, n-1 262; p. 330, n1 846.
з Ibid. p. 222, ni 106.
з Ibid.p. 2 пі 106.
4 Ibid., p. 231, nl 180.
5 Ibid., p. 234, n. 210.
6 Ibid., p. 236, n-l 228.
T Ibid, pp. 245 6, n1 313.
8 Ibid., p. 242, n-l 274.
9 Ibid., p. 242, пл 276
10 Га. p. 242, n-le 277-8.
M льна. p 244, пі 298.
www.dacoromanica.ro
92 VIȚĂ DE HOTAR CU TATARII
«Oronbetoglu» (alimul era de 5 parale la tinat)!. Tatarit
cari araă pe loc străin trebuiaü să ducă uşurul la Chişi-
пай. Capuchehàiaua de la Iali-Agasi avea tot atita tre-
cere ca şi cele de la Hotin, Bender şi Akkerman 8, Iar-
licurile şi mehtupurile date de Han pentru a cruța pe al
lut de a da alimuk (са la Sálcufa) sint atacate*, Se cere
Benderliilor vamă de căruţă nouă şi de peste $, Ienicerilor
cunifá, iar ciobanilor gostiná, си peceţi *. Turcit cu dughent
din Chişinăă, Orheiü, Lăpuşna дай «vamă» *. Tatart cari ucid
un om cu parul caută a impiedeca, de frică, prin îngroziri şi
făgăduieli de ої şi vaci, pe văduvă de la pirá*. Chighecenil
sînt îndemnați a piri pe Tatari pentru suferinţile de la et?.
Si Turcii răpitori din cetăţi stia, măcar de la o bucată
de vreme, de frica Domnilor Moldovei, cari puteaă, după
«canun-nameà» (canun-nam?, lege) 19, să-t facă, prin trecerea
lor la Poartă, să fie aspru pedepsiţi.
Cápitani! de Codru páziaü bine hotarul, şi vedem pe
Toader Goian, unul din et, însărcinat de Constantin-Vodă
Mavrocordat a merge, cu Hoisan salahorul, la Huşi pentru
a prinde pe dol Lazi «zulumgiD veniţi din Bugeac şi a-l
duce la Bender pentru ispășire 11, Dacă săteni din judeţul
laşi trec în raiaua Hotinului, Căpitanul-cel-Mare de Doro-
hoiü stăruie la capuchehaiaua de acolo pentru întoarcerea
lor *, Căpitanul de Covurluiü avea același rost 13, Musulmanii
1 Ibid., p. 243, пі 287; р 245, n-l 312; р 288, nl 541; p. 291, n.l
583; p 402, n-l 1508: p. 405, n-l 1528; p. 406, n-l 1534.
2 Ibid. p. 245, n 312; p. 392, n-l 1386; p. 395, n-l 1420; p 400,
nl 1471.
3 lbid., p. 243-4, p. 286, n-l 556; p. 948, пі 581.
4 Ibid., p. 297, n-l 611.
5 Ibid., pp 307-8, n-l 660.
6 Ibid., p. 324, n-l 799; р 400, nl 1475
7 Ibid., p. 348, n1 1008.
8 Ibid., p. 286, n-le 556.7.
9 Pp. 245-6, n-l 313.
10 Ibid., p. 375, n-1 4237.
п Ibid., p. 212, n-le 23.4.
13 lbid., nl 26.
13 ‚ыа, n 27. Cf. Turci în Lăpușna, p. 214 n 54.
www.dacoromanica.ro
hugil ŞI BASARABIA ÎN YEACUL AL XVIII-LEA 93
vecini se mal рігіай apol unii pe alţii, aruncîndu-şi, ca la 1781
сеї din Bender, aceiaşi vinovăţie de a fi «incunjurat în locul
Moldovil» şi a fi «supărat pe saraca raé»,care, deci, ieşia
mal crufatá din aceste denunţuri și rugáciuni!. Se ajuta
şi cîte un sărac de supt Turci, ca acela din «Chigenov»,
care era dator unul Benderliü în 17862.
Dar cîşlele innaintaü, scutite une ort de dăjdii: la 1740
una se aşează chiar dincoace de Prut, pe apa Elanulut
Odăile «Chiurzilor» de la Soroca, Braicáü, etc., cumpărate si
de la călugări, fură însă arse — cum se ardeaü şi morile*—,
si «ciobanii turceşti» ce ѕейеай «iarna şi vara cu bucatele lor
aici în ţară», puşi la dajde*. Pentru o încercare de si-
luire la Soroca, Vodă cerea să se zie de hac vinovatului,
să-l ucidă €.
Si ре la 1760 se «зігісай cigle tătăreşti», ale luf Mambet-
Mirza, se fixă «nezamul Tátarilor», se hotáraü «aráturile
Hotincenilor», se opriaü de la cosit pe Ciuhur raileniă, se
chema Lipca-Agasi pentru «cercetare Tătarălor ce cosásc
la Ținutul laşi», se întrebuința Ienicer-Aga de la Hotin
«pentru nizam са să nu cosască tin», se aducea capuche-
haia «pentru scoaterea lucrurilor Turcilor hotinlir>, cari răs-
bătea, pentru fin, pănă pe la Hirlăă”. În 1764 se căpăta
de capuchehaiaua de Cişla-Hanului porunca de a se scoate
cîşla luf Beiü-Mirza de la Costeşti 9,
Totuşi une ori, chiar supt un Domn cu trecere şi hotărît,
se intimplaü lucruri ca acelea pe care le scrie cu durere un
căpitan de Greceni despre сеї «doi Turci din Volcăneşti,
de pe hotarul Ţărăi Turceşti: mergind la cîrciumă de s'aü
і Uricariul, ТЇЇ, pp, 133-4
2 Studii și documente, VI, p. 195.
з Ibid. p. 213, n4 33; p. 276, n4 498.
4 Ibid. 286, пі 555; p. 289, n-l 574; p. 291,n-1 584; p. 373, пі 1220.
5 Ibid., p. 290, n4 576.
8 Ibid. p. 290, п 580.
т Documentele Callimachi, П, pp. 117-81, 131.
8 Documente și cercetări, p. 39.
www.dacoromanica.ro
94 VIAŢĂ DE HOTAT CU TATARII
îmbătat, aŭ venit iarăşi la mine, să mă ucigă, si, timplin-
du-se la mine un mirzac în casă, si nevrind să-l lase pe
Turci să între la mine, ай făcut pricini între dînşii, şi ай
tăiat un Laz şi o mînă a unul Tătar: ce mă rog dumitale
[Vel Postelnic] să mă isprăveşti, să lipsescu din căpitănie,
că n'am cheltuială să pot sătura Tătarii, Turcii de horilcă» !,
Hanul era înlocuit pe la 1760 printr'un Bugeac-Caimacam
sau Bugeac-Serascher ° cu un cadiü turc. Capitala lui bu-
geceană, aşezată aproape de Bender, întrun şes nisipos,
fără ziduri, avea pe la 1760 încă 25-30.000 de locuitori,
pe cînd Cetatea-Albă a Turcilor nu mal număra pe atunci
decît 20.000 3, Pentru Tatari, Căușanii ауеай pe atunci un
subaş, care dădea stăpînului 750 de Іеї pe lună, iar pentru
creştini un Voevod,
Císla- Hanului, cu oile împărăteşti, era un sălaş tătăresc
mal mic, fără ziduri; acolo stătea însă Serascherul, coman-
dantul militar suprem al Bugeacului 5, El primia de fiecare
casă un Іей şi la fiecare sat o oaie, fără соо de bol pri-
mitt la alegere din partea Horde şi fără dijma grinelor*.
Pe aici se întilniaă prin 1760 pribegi, cu rob! din neamul
lor, cari li dădea învățături cu privire la lucrurile lor de
acasă 7,
Саап se айай la Chilia, Ismail, Bender, Han-Cişla şi
Tatarbunar?. La Ismail, cu vechi ziduri rele şi o garnisoná
! Studii şi documente, VI, p. 308, n-l 662. La Gulati Turcii, neavînd
geamie, se inchinaü în cafenele ; p. 309, n-l 669. О odaie a Apăi
Casapbaşa se întilneşte şi la Ţinutul Tecuciulni, pp. 363-4, n-l 1139,
АТИ „păstori“ turci în Ținutul Birladului; p. 366, n1 1155 Oameni
ucişi de Tatari la „Hănăseani de la Codrul Chigheciului+, p. 370, n
1192. — Tatar ucis la пої, p. 377, n-l 1262; p. 409, nle 1555 6. Stri-
căciunii tătăreşti la Greceni, pp. 385-6, n-l 1322.
2 Documente Callimachi, П, pp. 114.2.
8 Peyssonel, Commerce de la Mer-Noire, Paris, 1787, pp 305:6
4 Documente și cercetări, р. 78; Peyssouel, 7. e, р 30b.
5 Ibid. pp. 306-8.
6 Ibid. ТЇ, pp. 258-9.
T Studii gi documente, XI, pp. 62.3, n-1 72.
8 Ibid., LII, р 77, n xxvm.
www.dacoromanica.ro
husil st BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 95
de leniceri, stătea un muteveli!; la Chilia, care era să fie
reparată la 1750, un nazir?. Akkermanul în decădere fu
alipit la Oceacov, al cărui Paşă trimetea aici un muselim
(вай muteselim) : pe lîngă 15.000 de Musulmani erai şi
4-5.000 de Агтепї, Evrel şi Romini, şi cel се dă aceste
cifre adaugă lămurirea ciudată că Grecii n'aveau voie să
se așeze; oraşul ţinea încă 40 de luntri şi un atelier de
герагаһе?.
Nu departe de Căușani, în margenea apel, eraü satele
«Märit», Jali-Choltr, cu o poporatie numai moldovenească,
şi se citează ca făcînd parte din acest Voevodat vasal al
Hanului aşezările: Palanca, Purcari, Sultan-Suvat, Cirbiţa,
Sálcufa, Malcoci *.
Páná si la Bender se spune că numărul Moldovenilor,
cu Armeni şi Evreii, era mai mare decit al Tatarilor 5.
Nici aiurea de altfel aşezările turceşti пи nimiciseră viața
románeascá; se pomenesc la 1740 satele Străşeni (Lăpuşna) 6,
şi «КаПепії», de la Sălcuţa (Hotin), etc., şi de aiurea, eraü
numai Romîni 7. |
Peste Nistru, la Dubăsari, proprietate a Hanului, їгйїай
Котіпї întăiă, cu un polcovnic romin?, şi Mohilăul avea
şoltuz ca şi tîrgurile moldoveneşti vecine: numele de Burcă
al celui de la 1740 îi arătă natia ". Aici venia Moldoveni
căutînd pielcele pentru căciuli brumárit: podul pe Nistru
se făcea din пой la 1806. La Dubăsari funcţiona însă
1 1763-4; Documente Callimachi, II, p. 410. Un besleagá de Таѕї acolo;
ibid., p. 120. Vezi si Documente și cercetări, p. 36.
2 Ibid. p. 112; cf. Peyssonel, 7. e, pp. 306-7. Cf. Kleemann, Reisen
von Wien über Belgrad bis hilianova (1769-1770), Leipzig, 1773 (tra-
ducere francesá : Neuchâtel, 1780).
3 Peyssonel, 4. c, pp. 304-6.
+ Ibid., р. 306.
5 Ibid., pp. 304-5
6 Studii şi documente, VI, p. 225, пі 427.
1 Ibid. pp. 303-4, n-l 642.
8 Ibid., p. 377, n-l 1258.
9 Ibid., p. .379, n4 1282.
10 Documente și cercetări, pp. 85, 138.
www.dacoromanica.ro
98 VIAȚĂ DE НотАћ CU TATARI
în 1764 un Hatman armean saü grec, locuitorii fiind şi
Armeni şi Moldoveni !: locul luf se cumpăra cu 8.000 de
piaştri. Si tot Hatman i se zicea dregátorulul pus peste
creştini Іа malul Mării, Iali (pe lingă Aga), şi celul de Cău-
sani: el plătiaă 15.000 cel d'intăiă şi numar 48.000 al
doilea ?.
La Han se ţinea obişnuit un capuchehaie?. La 1776
găsim şi pe «Grigori, vtori Portar», Sárdar de la Akker-
man» *.
Fiecare Han пой primia de la Domnul Moldovet o căruţă
cu sese cal şi 2.000 de techinl în bani, iar de la al Mun-
teniel numal o mie pe lingă căruţă *. Nuredinul de la Baccé-
Sarai lua de la cel d'intăiă 5.000 de let din «banil mieril», si
5oo numal de la al doilea; Or-beiü, beiul de Perecop, зоо
şi 150 5.
Balgi-baga ridica încă, pentru Dan şi Calga, balgi-baş-
licul pănă pe la sfirşitul veacului al XVIII-lea ; se adáugiaü
blăni si «marfá de la negutfátorit lipscan» *. Une ort însă
se lua mierea in bani, 8.000 de Іеї bal-accesi pentru Mol-
dova şi numal jumătate din această sumă pentru Tara-
Romănească 8.
De blănile şi ceasornicele domneşti se invrednicia păni
şi chiatibul de la vama Ismailulut °. La Hotin se trimeteaü
şi «broaste cu fást»'?, Se dăruia Paşilor mal ales sticle de
apă de melisa, pentru băutură!!. Coroieril ţigani stringeaü
1 Documente gi cercetări, p. 39.
2 Peyssonel, І. c., pp 241, 301. A se adáugi pentru Vizir, care lua 500
de la „рапії mierii^ Moldovei, 1 000 de lei de la unul, 200), 2.400
de la ceilalți; ibid., П, p. 262.
8 Documentele Callimachi, M, р. 105
4 Documente și cercetări, р. b4
6 Peyssonel, I ce., pp 2423, 256.
6 Ibid., p 256.
7 Documentele Callimachi, ЇЇ, p. 109.
8 Peyssonel, 7. e.p. 241.
9 Documente și cercetări, р. 78.
10 Ibid. p. 13.
lt Studit și documente, VI, p. 186.
www.dacoromanica.ro
RUŞII SI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 97
согої pentru Pasir de la hotare!. Şi muniţiile ce veniaü la
Chilia treceaü apo! la serhaturi prin oameni! ispravnicilor
moldoveni vecini °, pe carále mocănești ale terii.
Pentru a avea un exemplu, pe la 1760 Stolnicul Cogălni-
ceanu era ispravnic de Lăpuşna şi Orheiă, şi el făcea conace
Pasilor la Chiperceni, Periseceni, Chişinăă şi Mereni, cheltuieli
cu el la Bolduleşti și Năvărnici ; аро! gătia o «cocie zugrăvită»
Sultanului tatar, stringea griul de изиг, trimeţindu-l la Tatari,
plătia pe beşleagă, pe iazagiă, pe tumbaci, ca si pe capu-
chehaielele din Bender şi Cislá?. Colegul sáü de Soroca,
Lupu Donici, gătia aceleaşi conace la Trăisteni, Băcşani,
Coşernici si Răspopeni, plătia pe besleagá şi pisar, ba
chiar pe capuchehaia de Hotin, pe lingă Arnăuţi, imblá-
tori, timirast, etc. *. În Căuşani stătea residentul domnesc, la
1763 Medelnicerul Vasilachi*, pe cînd la Cigla ега Ando-
nachi *: se trimeteaü acolo fierari la Hanul, ceprăgari, sá-
hăidăcari, hamamgil, se făcea daruri de butce ; seimeni du-
сеай pe cite un «consul franfozáscu» *. La 1763 Costachi
Spátarul tocmia biserica din acest loc cu bani domneşti.
Aici eraü să se isprăvească de altfel zilele energiculut si iu-
bitorului de lumină Crim-Ghirat Hanul?.
În 1764 merg la Căuşani: var pentru «saraiurile» Ha-
nului, cherestea şi grinzi de teiü pentru același scop, <c4-
ruff mocăneşti> pentru Sultanul Bahti-Gheret, blăn! pentru
Serascher, şi chiar «o păreche de ochelari» pentru Aga lui °,
Din partea lor, căpeteniile tătăreşti fâceat daruri lut Vodă,
l Documente gi cercetări, р. 56,
2 Ibid, p. 49.
3 Studii și documente, XXII, p. 110.
4 Ibid., pp. 111-12.
5 Documente Callimachi, 11, pp. 118, 131.
6 Ibid., p. 119. La Hotin Dumitrachi Portarul; ibid, р. 138.
? Ibid.
8 Ibid, p. 128. CE. pentru petrecerea Hanului acolo in 1763, ibid.
р. 451, 01 75; p. 463, п-1 88.
9 Ibid., p. 499, nota 1.—Pentru de Tott la Căuşani, ibid, p. 653, n4
45. — Si in 1758 Hanul stătea acolo (ibid., p. 628, n-1 17).
10 Documente și cercetări, р. 86.
www.dacoromanica.ro
"á
98 VIAŢĂ DE HOTAR CU TATARII
şi la 1776 se aducea lut Grigore Ghica o sabie de la acest
Bahti-Ghirar Sultanul, pe cînd de la un Vizir dunărean
venia un peşcheş de morun!.
Si la Chilburn se ducea cheresteaua din Lăpuşna şi Or-
heiü, din codrii Rezinei, ca şi din ar Scinteit şi Vasluiului:
bolovani, «criş-cuşatlii>, scînduri de teii, testele de furci,
cofe, arelci, ba chiar cărbuni de mangal, ca si doniţele lu-
crate de sătenii noştri; pănă la Cetatea-Albă еа se tri-
metea pe flotile de cite 12 plute?, cu plutaşi şi vătajl. Si
pieile moldoveneşti ajungea pănă în Crimeia?. «Aga griului»
de la Chiustenge primia produsul secerişului în Bugeac.
Polonit propuseseră chiar Turcilor a face Nistrul navigabil
anume pentru trimeterea de griü5, — ideje de care se vorbia
încă din 1568, cînd un Florentin propunea aceasta regelui,
cu singura condiţie de a i se asigura un monopol de opt
ani€. Si prinţul de Nassau, în serviciul Rusiel, se gîndia la
acest drum de apă, puind să se facă şi cercetări".
Cărăuşii şi mocanil noştri cu carále егай asa de cunoscuţi,
încît Turco-Tatarii ziceaü şi еї: mocan-arabasi (— harabă) si
cărăuş-arabasi 8. Negoţul cu peştele urmă, şi pescari! ca şi
negustorii nu erai Turcii, nici Tatarit. Pe Ја 1795 peştele
venia pe Dunăre cu caicele la «schelea Galafib, şi, ca şi
din Brateş, se aducea cu carăle acolo, unde se culegea şi
«mágeria» domnească, din «balta Ialpugului, cum şi de la
alte bălți din Tara Turceascá »*.
V Ibid., p. 49.
2 Documente Callimachi, 1, p. 109 — Numele de Cetatea-Albá se află
alături cu acela de „Akkerman“, în socotelile de pe 1763-4. Cf. nu.
mele turceşti pentru lemnărie, ibid, р. 111. — V. si Peyssonel, 7. c.,
pp. 200-1.
8 Ibid., p. 109.
+ Ibid., p. 159.
5 Ibid, pp. 201.3.
8 Acte și fragmente, I, p. 14.
7 Peyssonel, p. 306.
8 Ibid., pp. 202.3.
9 Uricariul, IV, p. 70 şi urm.:
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 99
Tot Romîni erai aceia cari vindeaü pe la 1760 vinul de
Akkerman ?. Sarea munteană ajungea pănă la Rizé, rivala
Trapezuntului 2. Tatarii fumat din lulele moldovenești si
beaii apă, cum am zis, din cofe făcute la nor, exportindu-
se pe an 8-9.000, cu cîte 10-15 parale una; ciuturi se fă-
ceai pentru еї tot în Moldova. În sfirşit cele mar bune
paturi de puşti, din lemn de Rezina şi Scînteia, li se tri-
meteaü dè la laşi? (cu cîte 10-20 parale bucata). Ceară
munteană, miere de peste Milcov se cáutaü foarte mult,
lina luîndu-se însă, ca şi brinza, mat mult de la Cazaci. În
schimb, пої nu primiam de la Tatari decît şele, săhăidace *.
5. Noile condiţii de proprietate rurală.
La stirgitul veacului al XVII-lea proprietatea se schimbă.
Neamurile vechi, din boierimea romănească militară, se
pierd: în curînd ele nu vor mal juca niclun rol. Născute
din război, se pare că nu se puteai ţinea fără dinsul.
În loc răsar, pe urmele Cantacuzinilor, bogátasit farigrádent,
cari, avind bani în numerar, cumpără necontenit. Dimitrie
Cantemir reproduce o stare de fapt cînd scrie în Divanul
săii despre «сеї ce, de lipsă, moşiile şi satele 151 vind şi,
acmü, în mare strinsoare fiind, cu ieften preţ le vei cum-
pära 5».
Davidel, David rohmistrul, candidat de Domnie prin Po-
loni, îşi mărită fata după Postelnicul Toader Soroceanul,
care avu pe obscuril fil Vasile, Ioniţă si Mihalachi*. Fiul
luf Mihalce Ilincul, Dumitraşco, are un urmaş fără nictun
rost, Miron, ale cărul fiice, Lupa si Catrina, «fete sărace»,
1 Peyssonel, I. c., p. 298.
2 Ibid, p. 66.
з Ibid., рр. 110-4.
4 Ibid., pp. 138-9, 148, 150, 153, 192.
5 V. ediția şi nota luf Hasdeü, în Archiva istorică, II, p. 91.
6 Studii gi documente, V, р. 540, пі 12.
T Ibid. VI, p. 234, пі 209.
www.dacoromanica.ro
100 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ
după moartea surorii lor Sinica, daŭ nişte igani «schiti-
şorului făcut de moşii şi părinţii nostri la Ținutul Lä-
puşnei, în eparhia Sfintei Episcopii a Hugulut, care schit se
numeşte mănăstirea Hincului!>. Grozestii din Lăpuşna, al
lui Nicolae Costin, trec la Păharnicul Gheorghe Turculet,
şi el rudă de mare ostaş, a lui Costaşco, dar care nu se
ridică la însemnătate *. Bogatul Lupul Serdarul şi Vornicul,
fiul Vornicului Anastasie, care făcea biserica Sf. Nicolae
din Chişinău si ţinea in 1738-9 prisacă la Volcineful Or-
heiului, n'are urmaşi cari să joace vre-un rol?,
Un singur neam păstrează o mare însemnătate. Pe Do-
niceşti i-am mal întîlnit: cel d'intíiü din еї chiar, «fiü al
lui Done», îşi are o avere basarabeană de la soţie, fiica lut
Apostol pîrcălabul de Orhei, pomenit mai sus. Şi Nicolae
de la începutul veacului al XVII-lea tine pe o Basarabeancă,
Lupa, fata lui Gligoraşco Jora, care-i aduse în zestre Slo-
bozia-lui-Duşcu, Ișnovăţul, Pivniţa «pe apa lIvanceb, părţi
din Căbeşti şi Pituşca, pe Bic, din Băloşeşti şi Cligova pe
Răut, din Crivuleni (Crăuleni) pe Nistru, din Onişcani
— la Orheiü —, precum şi din Zăhăicani pe Ciuhur, din
Hruşova şi Făureşti pe Ichil, din Teţcani, Ciofent, Lopatna,
Prisăcina, Mileşti, Răspopeni, Popeşti pe Ignovát, la Lă-
pusna, din Brátcent şi Hajdent pe Răut, din Sărăteni, din
Scurteşti şi Hîrtop. Această mare avere se împarte între
Darie Donici şi fiii luf Gavril: Miron, Postolachi şi Nicolae,
avîndu-și partea şi fetele, măritate cu Macri şi Stefan Că-
potici. Familia avea legături cu răzăşii din Turbureşti, de
unde era Apostol *.
Coristantin Donici, fiul lui Darie, răscumpără, pe la 1740,
robi în Bugeac şi, cu ceasornice de aur în dar, aduce
innapol pribegi $. El muri în Soroca, şi văduva sa, Todosica
Costachi, făcea cumpărături la 1799.
1 Melchisedec, Cronica Hugulut, 1, pp. 304-6.
2 Studiă şi documente, VI, р 236, n-l 229.
з Ibid., p. 265, п 449; p. 364, пл 4143.
4 Studit şi documente, XVI,—pentru Bezin, străveche moșie, şi Gárb-
eşti
5 Ibid, VI, p. 298, n-l 615; p. 305, n-1 647 ; p. 381, n-l 1299.
6 Ibid, XV, p. 402.
www.dacoromanica.ro
RUŞII $1 BASARABIA ÎN VECAUL AL XVIII-LEA 101
Încă la т8от Mateiü Donici sta la Iznovátul Orheiulut ?.
Donicestit aceştia din Basarabia, — Ancuţa, Constantin, —
avură, pănă la 1824 si Sipinfil Dorohoiului, — Serpenifa de
azi. La Orheiă chiar, Апсща păstra atunci, la 1824, Bránestil.
La 1803, Manolachi Donici are Sipotenit, Tătăreştii; Matei,
Isnovátul; Constantin, Goianul şi Stanca, iar Catrina Ca-
mincea : Stolnicul Manolachi Donici își căpătase cea d'in-
táiü moşie prin proces cu ceata lui Savin diaconul, răzăşi 2.
De la Rígca basarabeană pornesc Riîşcăneștii, al căror
nume înseamnă şi astăzi un deal de lîngă Chişinăii, unde
a fost moşia lor: Stolnicul Rígcanu avea Vistiernicenii, Şer-
canit, Tuzara, Voroteştile la 1803. Banul Grigoraş, proprietar
la Rişca şi Silişte, se judeca pe atunci cu o văduvă din
Jas! pentru Mana şi Burhuta (Orhei) 2. Toader se află la
Tohatin si Iordachi Ја Corjovul (conscripția din 1803) *.
Andronachi Vartolomeiti Postelnicul avea pe la 1760 moşii
ia Orheiii 5, moştenite de la Iordachi, aşezat în Ráchitoasa 5.
De la Serdarul Vartolomeiă răscumpără, la 1803, Todosie
Malcociü si Velişcu Cálpariü moşiile Unţeşti si Sábient, din
părţile Iaşului ?.
Dintre Greceni, din părţile noului Tinut de la Prut, Nicolae
are la 1803 Sămăşcanil.
Si încercări de .a se lua moşiile rázágilor ca domneşti
pentru lipsă de documente nu lipsiră, dar şi pentru cele de
peste Prut, ca Dumbrăviţa, Cătăneşenii, Roşiorii, Gáuzenil,
Roscanit, Coscadanit, Bursucanil, se admise pe la stîrşitul
1 Ibid., V, pp. 543-4. nl 9 ; pp. 545-6, n-le 12.3.
2 Uricariul, VI, p. 263.
8 Ibid., p. 253,
4 Ibid, VIII,
5 Studii și documente, XVI, p. 400, nota 4.
6 Arbure, I. е, p. 35, nota.
7 Uricariul, VI, pp. 251-2.
www.dacoromanica.ro
102 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ
veacului principiul că îndelungata stápinire tine loc de acte
scrise !.
Întilnim, ce e dreptul, mat tărzii moşil basarabene în mîna
Domnilor şi Doamnelor, dar mar mult prin moştenire şi
cumpărătură. Astfel, la 1803, Doamna Zoe Moruzi are Pre-
pelita, Сор&сепії, Pepenit, Singerit, Drágánestit. Maria Cos-
tachi capătă, de la vre-un Fanariot de la sfîrşitul vea-
culu, întreg гои Bălţile. Găsim pe Domnița Ralu Calli-
machi la Telineşti. Alexandru Mavrocordat avea tot atunci
Háncestit. Vodă Constantin Ipsilant, un mare lacom de
pămînturi, pentru el însuși şi al sál, e «boierul» de la Cu-
licáutt, Pererita, Ruşcani, Sirăuţi, Bătăşeneşti, Birnov şi
Părcăuţi, de la Ciuciulea şi Morile-lui-Osmache?. Şi Doamna,
din neamul Roset, a luf Moruzi avea moşie la Zevedenil
Sorocál şi se judecă aici, la 1803, cu Păhărniceasa Maria
Panaitoaia 3, cu care se judeca si pentru Singerenil din
Ţinutul Iaşului *. Avea loc şi la Cácárezen! din Orheiü 5,
pe care o reclamă ca a lor, smulsá de Alexandru-Vodă
Moruzi, căpitanul Vasile Buciuşcanul, Mateiü Ontilá si ації,
cu zapise de la Vasile Lupu. Domnița Catinca a lut Ni-
colae-Vodă Caragea era si dinsa în proces cu Panaitoaia la
Tiplicestit Sorocát?. Alt proces al еї e cu Logofătul Con-
stantin Balş tot pentru Tiplicegt! şi pentru Nistoreşti, din
acelaşi Tinut al Sorocál?. O fată alu! Grigore-Vodá Calli-
machi are gilceavá apo! cu podpolcovnicul rus Sirghie
Leontiev pentru Corlitent la Ciuhur ?. În sfirşit Alexandru
Moruzi găseşte peste Răut locuri domneşti la Schindereşti
şi aiurea «peste Răutu», lingă Bălţi, la Zevidelele, Heciul
1 Ibid., ТҮ, р. 333.
3 R. Rosetti, Archiva Senatorilor din Chișinăă, în „Analele Academiei
Romine" pe 1910, p. 54.
3 Uricariul, VI, pp. 255-6.
4 Ibid., p. 256.
5 lbid., р. 269.
6 Ibid., p. 279.
7 Ibid., рр. 258-9.
8 Ibid, p. 260.
9 Ibid., pp. 283-4.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 103
şi Bilicenii Sorocái şi, inláturind pe Păharnicul Iordachi
Panaite, le dá lut Dimitrie şi Nicolae, fiit sát, în 1804 !,
Mihat- Vodă Racoviţă el însuşi luase de la fratele Dumitraşco
Stodolna Orheiulut š,
Domnii puneaü însă une orl şi pe boieri să găzduiască
«pástoril şi bucatele Turcilor prietenb, ca la Vitolteşti în
1740 3».
Iordachi Cantacuzino Vornicul are acum, — precum vázu-
rám, — de la Costineşti, Budele, cu «iarmarocul Movilăului»,
cu «venitul podului şi a luntrilor ce umblă preste apă», ре
care-l iea împotriva căpitanului de Soroca, asemenea cu
acela al podului de la Silibria poate şi al altor <prunduri ale
Nistrului», între Hotin şi Orheiü *. El capătă pămînturi cu
ușir pe partea lut Uraolu (Orac-Oglu) 5. Cantacuzinit aveaă,
la Lăpuşna, şi Iurestil, «pe Cogilnic, unde se hotărăşte cu
Tătărăt» 6, În 1780, alt Iordachi dă schimb Vădurelele la
Soroca pentru o moşie a mănăstirii Proorocului Samuil, din
Focşani 7,
La sfîrşitul veacului al XVIII-lea, Gherasim Cantacuzino
lasă nepotului Ianachi şi două moșii la Hotin 8. Pe atunci
acest lanachi Cantacuzino dă арої Puhoiul (la Orheiü)
mănăstirii Neamţului, care avea judecată la 1801 cu Gri-
gore Clucerescul, ce se zicea despoiat de această moşie
cînd era tînăr, la Constantinopol °.
Acest lenachi cumpără apol şi «moşia rázágascá» Sto-
icani, de la neamurile Goia, Leucă, Lazor, Spineni, Ráz-
mirifá, Роде, Cudre, Tipusel, Fotescu, Jalbă, Urechea-
1 Ibid., pp. 251-2.
2 Ibid. XVI, р. 305.
8 Ibid., VI, pp. 342-3, n-1 959.
* Ibid., VI, р. 27!, n-le 482, 484; p. 282, n.l 539.
в Ibid., р. 399, n 1385.
6 Ibid., XXI, p. 181.
1 Uricariul, |, p. 7.
8 Studii și documente, VII, pp. 81-2.
9 [bid., p. 259, пі 182.
www.dacoromanica.ro
104 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ
nul, Lozanul, Glimpul, Bocşa, Bogza, Dorohan!. il vedem
la 1787 si în posesiunea moșiilor Dumbrăveni, Căprești şi
Purcăreşti, avînd la Lăpuşna şi Măndioaia şi Cálimánestit 3,
Singera, Calfa, Semogenit, Berhoiul, Puhoiul, pe care le
arendă la 1794, de frica războaielor?, La 1773 şi Pirjolta
pe Ciuhur era cantacuzineascá*. Tot atunci Iordachi Spă-
tarul dă luf lenachi nepotul săi satul lanutca (lanuv) la
Hotin, între oraş si Nelipăuţi", de la Ше Smucilă, fiul
Spátarulut Grigore*. lenachi lua la 1781 în părţile Ѕогосеї
şi Coşerniţa T.
La sfîrșitul veacului al XVIII-lea Cantacuzinil aveai
moşii : la Hotin, Tribiseuţii şi Hlinaia, Măndăcăuţii, Răsteul,
Corlăcăul ; la Soroca: Trifáuti! şi Cosacinţii, Căcărăzenii,
Márculestit, Pridenit, Cucuienit ; Ploscărenii şi Năvărneţii
la lagi. Ioniţă Canta tinea la 1803 Drojdieştii sai Lunga
pe Răut (Soroca). O luase de la un Grecul, ginerele lui
Vicol Vartic, care avea judecată cu Gavril Vartic pentru
alte două sate la Răut, Căpreşti şi PorcăreştI?.
Dintre familiile înrudite, Ше Neculce lasă la 1757 şi sa-
tele Ghengheşti (Soroca) şi Lucăceni (Hotin) 10. La 1803
Ion,omonimul cronicarului, stă la Cojocárent.
Maria răposatului Ursachi Stolnicul moştenise pe la 1720
í Ibid., p. 239, n-1 148. În vecinătate Cerişnovăţul, Racovátul, Troianul,
одаја lui Prodan, Perilipca, Pripicenii, drumul de la Vasilcáü (ibid.).
3 Ibid., p. 240, n-l 122. Cf. ві p. 255, n-le 164, 166, 168.
з Ibid. p. 255, n 167. — La Cosernita avea moșie şi vătaful Vasile
Boteanul (ibid., n-l 168).
4 Ibid, p. 225, n-l 69.
5 Ibid., pp. 225-6, n1 71; p. 227, n-1 74.
6 Ibid., p. 227, n-l 75.
7 Ibid., p. 231, пі 90, — Pare а fi aceiași ca з Cogmirca de 1а p.
232, n-l 97. Cf. ibid. n-l 100, pp. 235-6, n-l 105. Toderasco Balș era
atunci ispravnic. — Pentru alte patru moşii ale lui Ienachi Postelnicul,
Ibid. ТУ, p. 343,
8 Uricariul, XVI, pp. 207.8.
9 Ibid, VI, pp. 262.3.
10 Studi și documente, V, pp. 429.30.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 105
Măneştii pe Bic, «Dáncenit din cheile Vișnovăţului» si Fol-
testi! Lápugnel'. Vasile mazilul stápinià pe Ráutul Ѕогосеї
Vistiernicit ?.
De la neamul lui Toderaşcu Vornicul lanovict, şi mał
ales de la al lut Ursachi Vameşul, s. a., căpătară Bălșeştă,
începînd cu loan Balș din 1702, Sirăuţii, Virlánestit, Bir-
novul, Vornováful, Vascáufit, Blişcicăuţii, Rucşinul, Nădă-
báufit, Voroteful, Vasiláutit, Cerlina-Mare, Cerlina-Micá
(Boricea), Birlestit, Lopatinfit?. Lupu Balş «popria» la 1736
moşia Tárnovca a Voroneţuluit, Táistreni! (Plopul) fiind
şi еї usurpat! de Dumitru Sturza Logofátul*. Sturza pre-
tindea că moşia fusese «pustie şi necăutată de la mănăstire»,
iar el a făcut sat, «şi ай venit oamenii de-acolo şi s'aü
închinat la dumnealui Logofăt Sturza» б. Între Ienachi şi
Lupu Balş se face la 1742 un schimb, ce aduce Vladi-
cina,în ocolul Hotinului, în mînile celui d'intăiă, care avea,
se pare, şi vecini la Novosiliță: în vecinătate Constantin
Cantacuzino Păharnicul ținea de zestre Tişăuţii, căci toate
acestea егай vechi stápinirl cantacuzinegti?. Pe la 1775, la
Vlădiceni (Hotin) Lupu Balş schimbase cu fratele Iordachi,
şi Mihal Sturza-1 trecea această Novosiliţă зай Nouă-Suliţă ?.
La 1803 Nicolae Balş stăpîneşte Climáufit, Brînzenir; Alecu
Corbul, Ciornoleuca ; Vasile Izvoarele; Iordachi Frijenil,
Pinzárenit, Oisenil, Pelineit-Moldoveni ; Constantin Limbenit,
Izbeştea si Păhărniceni; Teodor Pietroasa ; Vistierul Balş
un tîrg пой la aceiași Pînzăreni, colonisat, de sigur, cu
1 Uricariul, XIV, pp. 170-1.
з Ibid, p. 727.
3 R. Rosetti, Archiva Senatorilor, IH, pp. 90.2.
4 Măzăreanu, Voronejul, p. 57, n4 4.
5 Ibid., p. 58, n4 6.
6 Ibid., p. 68, n.124.
1 Pentru Novosilita si Nădăbăuţi, v. şi Studii și documente XI, p. 63,
n-] 74,
3 Ibid., XI, p. 59, n-l 61.
9 Uricariul, XVI, pp. 888-9.
www.dacoromanica.ro
106 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ
Evrei de peste Nistru!. La 1809 Iordachi Balş lăsa si Gre-
cenit şi Pelineit la Greceni, precum şi Frumoasa, tot acolo,
cumpărată de la fondul religionar bucovinean: aici ráminea
fiul săă Iancu. Constantin Balş avea apoi, la 1822, Dánu-
tenir din Ţinutul laşi, Bușnăuţii, Nedábáutit de la Hotin,—
acestea din urmă date de el pentru Orfanotrofia din Iaşi’.
La 1803, Iordachi Sturza stápinià Tráistenit, Horodiciul; Săn-
dulachi Sturza, Záháicenit şi Vádenit; Grigoraşcu Chitcanil,
Pohribenit, Budeşti, Bilacăul, Tárgiteit; Mihai Ciuciuienit, Co-
tiujenit, Buşeuca (Огћеій); Dumitrachi, Gliugenit, Zimbráuanit
şi Ţipleștil-gospod; Grigoraş, Кісеа, Corlátenit, Vasiliutir-
Mari, Tomeşti, Dondăşenii, Cobanit; Costachi, Záháicanil,
Seretenit, Cázánestit, Stingácenit, Hilintit; Constantin, Larga
si Vládestit. Mihai Sturza, ca Páharnic, stápin la Borzestl
şi Crăsnăşeni, se judecă pe atunci cu Sandu Luca şi alţii
pentru Gárdestit Orheiului?. La 1805 se їпуесіпай Ion
Sandu Sturdza, арої Domn, la Trestiana (avea moşia de la
socru, Nicolae Roset) şi boierii din Cobila, Prilipca şi Bros-
сіц: Stroici, Balş, Cuciuc *.
Dintre Catargii, Petrachi e în 1803 la Poiana şi Caratova
(din 1771); Nicolae la Cobila-Nouă şi Petrachi la Cobila-
Veche, Iordachi la Schitul Cunice, cu Lipoveni, iar briga-
dirul rus Ше Catargiu la Теа. Acesta avea de lucru la
1808 cu fostul protopop Toma din Ciuciuleni şi cu preotul
din sat pentru moşia orheiană Ignáfel, iar Petrachi Catargiu
pentru Pereni*. Panaite Catargiu în sfîrşit are Cristestil *.
Ruseteștiă stápinesc moşii multe. În 1803, Stefan Roset e
la Nemereuca, Spătarul Roset la Coşciugeni, Iordachi la
1 Statistica din acest an.
2 Uricariul, XI, p. 328 gi urm.
3 Ibid., VI, p. 263.
4 Studii şi documente, V, p. 536.
5 Uricariul, VI, pp. 272, 283.
6 Arbure, 7. c., p. 322, 352, nota.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 107
Sărata, Vasile la Siliştea. Spătarul Vasile cumpără аро! la
mezat, din moştenirea lut Panaite Păun Serdarul, Bulăieştir
şi Jora зай Chitenit !.
Ше Costachi a fost căpitan de Codru 2. Vornicul Costachi
lea de la Stefan Volcinschi, in 1702-3, Curlucenit pe Prut
(last) *. La 1759 Gavriliţeştii aceştia, neamul costăchesc,
cáutaü să lea moşia «rázegilor de Tomeşti de la Maluri»,
lîngă satul Biserica al lut Stefan Roset si Pelineit lut Toma
Luca, in «olatul Grecenilor», unde era cápitan Lupu Cos-
tachi, şi împotriva încălcării lor se plingea şi Radu Raco-
viţă, cu moşii locale,canume T°ntil[a], pe lîngă Troian, pe
Cahul»: iese la iveală atunci hotarnicele căpitanului de
Greceni Gavril Bănarul (1751) şi a lut Iordachi Canta
(1752) *. Se dovedeşte că Iordachi a «impresurat pe moş-
neni» 5. La Morozánt (Orheii) avea moşie în 1763 Mano-
lachi Costachi, între răzeşii din Trifeşti şi Trăisteni 8.
Peste patruzeci de ant (conscripția din 1803) Maria Cos-
tachi are Heciul, Grigoraş Costachi Țiganca, Racovăţul si
Glăvăneştii, Matei, fratele Mitropolitului Veniamin şi cu-
noscut hotarnic, Cărpinenil: se ştie că Mitropolitul însuşi
se adăposti la Colincăuţii basarabeni in 1821. O Costachi
măritată cu Păharnicul Panait se judecă la 1808 cu răzeşii
din Ciofăneşti şi Macinăuţi (Orheiă), între cari căpitanul
Apostol şi Ursachi Golăe, cu drepturi de un veac şi ju-
mătate ?,
Miclestit pástraü pe la 1750 Bălboşii de peste Prut, lingă
cari eraü Podolenit, at lut Mihar-Vodá Racoviţă ®. In 1803
l Uricariul, VI, p, 270.
3 Studăă şi documente, VI, p. 260, n-1 413.
з Ibid. VII, pp. 327-8, пі 52.
* Uricariul, X, p. 62 si urm.
5 Ibid.
* Nume: Moisáiü, Julea saü Jálea, Bárgan. — Documente Callimachi,
II, p. 28, n- 60.
T Uricariul, VI, pp. 270-1.
8 Studii și documente, VI, p. 545.
www.dacoromanica.ro
103 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ
găsim pe Banul Miclescu la Trifăuţi şi la Văsieni, pe Vasile
Miclescu la Mihuleni, pe Iordachi la Gura Сатіпсеї!.
Din familia Bogdan, înrudită cu Cantemirestit, Dumitrachi
are Mimorănil.
Dintre Pălădești, boieri birládent, de Tara-de-jos, Constan-
tin iea Tiplestit: Sorocăi de la un Malcociü, cu schimb *.
Neamul Ghica, nepoţii lut Grigore-Vodá, ajunge îndată
să aibă cele mal multe moșii peste Prut. Alecu Ghica e la
1803 proprietar in Lincăuţi, Ciorna, Cobani şi Codreni;
Logofătul Ghica în Sevirova, Floreşti, Ciutuleşti, Coşerniţa ;
Dumitrachi Ghica în Mărculeşti, Perepetca, Bahrineşti, Bo-
rodniceni, Văscăuţi;, Costachi Ghica în Ciorniţa şi Harbuţ-
cani ; casa lut Iancu Ghica la Obreja şi Slobozia Doamnei ;
Costachi la Stohnaia, cu plutele, şi Coropcent.
` La 1816 se arendaü moşiile, de pe soţia Măriuţa Canta-
cuzino 3, ale luf Costachi Ghica, şi ele cuprindeau: Leova,
«cu tirg, cu han, cu pivniță de piatră, cu zece dugheni
boiereşti, alte dughent străine, neguţitoreşti, care plătesc
bezmăn, i cu via pe dinsa, şi băutură boierească, asemenea
$1 căsăpiile boiereşti: pe acest tirg se fac şi 18 iarmaroace
pe an»; арої: Tigheciul, Copceiul, Cadanjicul, Haragásil,
Baimacli, Costangalia, Boroganil-de-sus, Chieciul, Chiosălăul-
Mic, Jugmanul, Cobalicit, Baurcit, Іепісһіоій, Burciacul,
Lárguta, Chiosălăul-Mare, Sádicul, «locul dintre Taraclául-
Greci pănă la Báráganit-Tátárestb, Sasighioiü, Huluboaia,
Docutbaf, Ciocurmaş, Baimacliua-Tátáreascá, Taraclăul-
Tătăresc, Lunceştii, Beştealicul *.
Crupenschiă, mici boieri, la începutul cărora e un ofițer
1 Statistica pomenită.
2 Uricariul, VI, p. 280.
3 Ibid., p. 368 şi urm,
4 Ibid, pp. 820-1.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 103
polon din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, ай la
1803 Bumbata (Ioniţă), Zamcioţii (Iordachi), Vadul-luhur-
lucului (loan). Iordachi cearcă а lua şi Buclestit Orheiulut
de la Ioan Popăscul, răzeş !.
Neamul Calmășilor era chiar orheian şi avea ca baştină
Cuizeuca Orheiului: în mănăstirea Ciuhrulut s'ar fi odih-
nind călugăriţa Pelaghia, adecá Doamna Raliţa a lut Ioan
Teodor-Vodă Callimachi, şi o fiică a el, moartă înnainte
de dinsa?. Aici păstra páminturt şi Maria Jicniceroaia, sora
Domnului 3.
La începutul veacului trecut familia Conachi avea moşii
la Носіпеѕ şi Vărzăreşti în Orhei +. Familia Cananăă are,
şi ea, încă pe la 1803 Văsienil la Orheiü*, a lut Şerban.
La 1808 Ioniţă Cananáü si Păharnicul Ion Cristescu dispută
răzeşilor Ruţă şi Serbul Tátáranca gi Hriţăuţi! (Soroca) *.
La 1817 Alexandru Callimachi schimba cu Vornicul Dimi-
trie Јога, dîndu-l parte din Норіпе$ la Orheiü, unde avea
şi moşia Tapirida; el stápinià, la Prut, şi bălțile Lăpuşna
şi Lăpuşniţa 7.
Un Ваги şi Logofeteasa Ecaterina erai proprietari la
Codreşti (Lăpuşna), între Ioan Cheşcu şi Cogálnicenit de ре
Călmățui 5. Din neamul acesta Razu, Iancu era, în 1803,
boierul la Drujent, <Răzoaia» la Şişcani şi Cogălniceni, alții
la Crăsteşti, Ciulucant, Lalova.
Cărpeştiă se îmbogăţesc în a doua jumătate a veacului
1 ]bid., VI, p. 265.
2 Memoriile societății din Odesa pe 1884; cf. Documentele Callimachi,
J, p. xxt.
* Ibid, p. 458, пі 104. V. si [Al. Callimachi], Cartea neamului
Calmdg din Moldova, zis Callimachi, p. 17, nota 3.
4 Uricariul, XIV, p. 277.
5 Studit și documente, V, p. 545, n-l 11.
9 Uricariul, VI, p. 277; conscripția din 1803,
7 Studit și documente, VI, p. 52, n-1 146.
8 Uricariul, V, pp. 186-7.
www.dacoromanica.ro
110 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ
numal; pe la 1760 încă Sátrarul Vasile Carp avea moşii
în Basarabia!. În 1803 Costin Carp e la Virtejent, Vasile
la Gvozdul, Cuhureştii-de-jos; Iacovachi la Bahmutia, Greb-
leşti, Micleşti, Beliestt; Toma la Păuleşti ; Ioan la Micăuţi,
Кадеш, Borzeşti; Alecu la Ivance; Ilinca la Păşcani ; Ше
la Furceni. Sofia unui Carp se judecă pe atunci cu un
Măcărescu pentru Bocşagi (Orheii)2. Ruda Cărpeştilor,
marele bogătaş Sandu Teodosiu, Medelnicer, e stápin la
Vadul Lecăi în 1803 8.
Cazimirestii se ridică iute: la 1803 it aflăm în Goleşti şi
Zastiuca (a lur Petrachi Cazimir), la Lohánestt (a lut Panaite),
luată de la Spătarul Constantin Crupenschi *.
La 1763 Ionitá Bașotă era la Surile, unde avea ca aren-
daş pe mazilul Constantin Ştirbăţ5. Din neamul lut, la 1803,
Ioniță avea Volofcenita, iar Stefan era tovarăş de stápinire
la Mihuţeni si Vadul-lui-Vodă.
Banul Lazu iea moşie la Párcanele si Pripicent şi imparte
cu Costachi Ghica Soloneful ; Smaranda Lazu tine, la 1803,
Ichimáuti şi Suharna.
Un neam пой, de obirşie căzăcească, domnească, trecut
prin logofetie, e şi în 1803, familia Chesco, din care Ioan are
Boltunul. Ea va ráminea aice.
Carageă Căminarul şi Şătrarul Ioan aveaü in 1720 moşii
pe la Tutora şi Rezina °.
Poetul Alecu Beldiman stápineste în 1803 Iezerenit şi Tet-
curenil.
1 Studit gi documente, XVI, p. 398.
2 Uricariul, VI, p. 282.
9 Statistica pomenită.
4 V. si ¿bid. cf. Uricariul, VI, p. 254.
5 Măzăreanu, Voroneful, p. 63, n-l 15 şi urm.
5 Uricariul, I, pp. 370-2.
www.dacoromanica.ro
RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVILU-LEA 111
Dintre Grecii mal пої, găsim la 1803 pe Ralet Vornicul
la Dolna, pe un Spătar la Piatra, pe un Diboulu (Dib-oglu)
la Peceşti şi Boșcana, pe Mihalachi Manu la Şamășcani, pe
Andonie Zlota la Cemşăuţi.
Să adăugim pe Cujbă de la Năpădeni (Orheiü) (1770) !,
iar în 1803 pe Buznea de la Şătreni, Crimenciuc, larova; pe
Mihalachi Grecu de la Pohoarne şi alt Grecu la Gura-Căi-
narului ; pe un Paleologul la Găizeni; pe Meleghi la Cu-
hureştii-de-sus ; pe un Codreanu la Ohrince si Drănceni;
ре un Anastasiu la Cosernita ; un Clucer Ienachi la Ghi-
desti, pe un Virnav de la Rogosent şi alţii la Curlucani,
Dănceni; pe Vasile Chiriac de la Pravile, pe Mitru de la
Daşcova si Ghiliceni, pe Cuciureanu de la Scăieni, pe
Bantăş de la Brăneşti, pe Ciuhur de la Gálágent ре un
Jora de la Tibirica, pe un Stavri de la Cuhneşti. Apol, tot
dintre boierinaşi, pe un Arghirie de la Năvirneţ, pe un
Giosan de la Mánáilesti. Pitarul Calmuţchi are Glodenii,
Vasile Согоій Brátulenit, un Silion Vaşcăuţii, un Cerchez
Boldureştii, văduva Cocea Bumbata şi Ancuta Soldánestil,
un Hermeziu Bursucenil. Stăpînesc în sfîrşit : Stolnicul Zam-
firachi Ciutestit, Slugerul Pascal Florintoaia, Toderaşcu Má-
cărescu Boglicenii, Evreul botezat Ше Maleştii, Toader
Virgolici Cruceştii, Simpli boierinaşi de Curte ajung la
moşii basarabene: Şătrarul Reiman — Neamţ din oastea ru-
seascá, — are Stetcanit, Serdarul Vasile Onofreiü Trugenil şi
Vádenit, căpitanul Ianachi Izmaná, dintr'un neam dorohoian,
Tuzora, Portarul Marcu, Voinova, baş-ceauşul Топ Rusu
Jălăbocul, Vornicul de Poartă Vîrgolici Crucestit, Jicnicerul
Simion Hrugova.
La 1804 se judecă, pentru Valea Părjoltul, Valea Rugi-
noasa şi Valea Tariner (Orhei), Păharnicul Toma Stamate
cu vătaful Iordachi Roadedeal, cu un Postelnicel şi alţii ?.
Un lenachi Păun are proces pentru Negreşti (Lăpuşna) cu
1 Ibid., XV, pp. 321-3.
2 Ibid. VI, pp. 270-1.
www.dacoromanica.ro
113 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ
răzeșii, între cari un Chiosa, un Hincul, un Brăilă !. Ior-
dachi Panaite Stolnicul reclamă de la Lupu Vierul şi alti
răzăşi Mătăşenii, Arámenil şi Valea Dropiel, de la Soroca—
unde si acum dropiile trec peste văi —, şi el pirágte şi pe
neamul Roşca, pentru Văscăuţi, tot acolo 9, Proprietari mat
sînt, la sfirşitul veacului, Vistierul Chira de la Liubleniţa ;
Iordachi Tortu de la Timilăuţi. Să mar pomenim neamul
Stavilă din care era să se ridice mama lui Mihail Ko-
gálniceanu?*. La Vadul Тігеї, «de la Tinutü Sorocăi, pe
apa Răutului», se aşează Iordachi Bogza *.
Familia de negustori a Manolegtilor avea ре la 1780 parte
din Amedariu si Micovatij, în Soroca 5. Neamul acesta se
aşează în veacul al XVIII-lea şi la Sirbenit Orheiului €. Trec
şi unele familit ma! mici din Bucovina; în 1802 la Novo-
selița stătea Savin Volcinschi Şătrarul 7.
Cumpără şi vameşi, ca Gheorghe din Chișinăi, în 1803,
la Valea-Adincá din Ţinutul Orheiului 8. Răzeşi se ceartă
între еї, ca Malcoceştii cu Ifrimeşti! pentru moşia Golăeşti
din Ţinutul Iagit?, ori Anastasia Buzdugan Medelnicereasa
cu Ecaterina Băntăşoaia Slugereasa, pentru Bucşa, Miliş,
Căzecenil 10, tot de acolo, ori, în stirgit, răzeşii de Vanţina
(Soroca), între cari un Carp, un Loşianu, cu acei din Hris-
tici,
' Ibid., pp. 280-1.
2 Ibid., p. 267.
* Studii şi documente, XVI, p. 398.
4 Aici şi un Danovici, un Ursachi Goláe, ,rázágii ce să trag din
neamul Tárii^ (Halipa, 1. c., II, pp. 252-4).
5 Studil gi documente, V, pp. 428-4.
6 Uricariul, XXV, p. 271.
T Studit și documente, V, p. 269, n-l 28.
9 Uricariul, VI, p. 249.
9 Ibid., p. 259.
10 Ibid., р. 260.
Ии Ibid., pp. 260-1.
www.dacoromanica.ro
RUȘII ŞI BASAPAHIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 113
Cișle după datina turco-tătărească is! fac şi boierii, şi
astfel găsim, la 1803, a lui Racilá, a lut Mateiii Răşcanu, а
lui Aslan, a lut Lazăr Grecul, a lut Giosan, a Serdarului
Iordachi din Stolniceni, a căpitanului Andrei Buşilă. Un
ѕаесій din Țarigrad tine de aceia Bobleticit. Se pomenesc
şi odăi cu liuzi, ale saegiilor, ale Ruşilor sai Sirbilor, ca
Petrovici, ale boierilor de peste Prut, ca Îsăcescul şi Me-
leghie.
Și averea mănăstirească sporeşte. Pe la 1770 şi mănăs-
tirea Neamţului îşi cere înnapoi, cu folos, moşiile Copanca
şi Chițcani, prinse de mult in raiaua Benderului!. Pe lingă
Mitropolie danirla: Ghizdita, Darcăuţi, Malcáufit-Rázest,
Vasiliutit-Mict, Mirceşti, Buciuşca, Mănceşti, pe lingă Neamţ,
— posesiuni la: Sauca, Visoca, Sudarca, Pietroiul, Bulboa-
cele, se întinde Sf. Sava, prin dania Саќгіпеї Başotă, la
Triteştii din Orheiă * şi (1803) la Horelcani, Girbova, Ario-
neştii, Unguri, Rughil la Soroca, HánágenirNot si Petri-
şoaia, în Codru, арої la Hănăşenii-Nol şi Petrişoaia ; Вїт-
nova ieşeană stăpineşte la 1803 Zerneştii (la Grecent) si
Ustia. La Orheiü, «la partea cea din sus a Sercoveb», mă-
năstirea Bărboiului se judecă, la 1804, cu Ше Izbaşa şi
Moisie Fusul, împreună cu ceata lor?, si ea are, pentru
Răspopeni şi Ordăseni pe Răut, alt proces cu porugnicul
Zaharia Timircan şi al lui. «Clirosul din Bucovina», fon-
dul religionar, stăpineşte, tot la 1803, în Ținutul Greceni Fru-
moasa. Găsim арої Cetăţuia la Duşmani, la Dingent, la
Burdujeni, la Pietrigul, la Hrinăuţii şi Fîntina-Albă, la Napa-
dova, Brancíáü; Bogdana la Pătruşeni si Camenca ; Golia la
Ocolina, Vasilcáü, Sănătăuca, Cerlina, Zaluşceni, Climăuţi, So-
1 Mal tărziii reluate de Turci, ele trec în 1812 la fiscul rusesc, cu
care se poartă un proces, isprăvit abia la 1845, cu indatorirea Rusilor
de & pláti ca despágubire 224.000 de ruble in argint; R. Rosetti, in
„Analele Academiei Romíne", XXXII, р. 684.
2 Cf. Arbure, 1. с, pp. 336-7; Studii și documente, VI, p. 289, n-l 574;
Halipa, 1. c, p. 289. — V, gi Uricariul, VI, p. 250.
3 Ibid., p. 282,
4 Ibid, p. 278.—La Răspopeni şi Păharnicul Ioan Cartu, ibid., p. 279.
8
www.dacoromanica.ro
114 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ
colul, Raşcov, Honceşti şi Chişinăi, la Trebujeni, Oxintie,
Îndărăpnicii ; Sf. Vinere la Boşarniţa, Zastinca, Conceni
şi Străşeni; Sf. Spiridon la Singureni şi Bălţi; Dancul la
Leuşeni ; Sf. loan din lași la Lăpuşna, Probota la Кадеш;
mănăstirea Fistici la Volcineşti, Răchitoasa la Salcea şi
Lămanova ; şi Păpăuţii ай o moşie basarabeană!.
Si în Basarabia se dădură moşii mănăstirilor greceşti
din Răsărit: a Maicei Domnului din lanina avea astfel
Măgura, care se arendă pe la 1810 tot la Greci epiroţi?.
Mănăstirile locale se înmulţesc în acest timp prin darul
răzăşilor ostaşi. Grădiştea sai Peştera, de la Nistru, e an-
terioară daniel din 1736 a lui Radu Racoviţă. La 1703, un
preot Ше închină mănăstirii Brădiceştilor, de dincoace de
Prut, schitul lăpuşnean Pojorenil î. «La țărmurile Nistrului,
unde iaste hramul Sfintului Ioan Crestitel», era, încă din
1704, «mănăstirea de la Hotin» зай «schitul de la Hotin ,
legat de Putna *. La Girbovšt lingă Orheiü încă din c. 1730
se pomeneşte Armaşul Constantin Carpuz. Zidirea mănăs-
tirii Țigănești, în aceleaşi părţi, de un Serdar Lupu Deicu,
se aşează pe la 1741. Ceva mai noua zidire din Hirjauca
e poate darul unui preot din Călăraşi. Alături cu un că-
lugăr din Probota Sucevei apare ca fundator la Dobruşa,
in 1772-85, un altul din Curcova. Prin 1773 Iordachi Curcă,
Orheian, întemeiază mănăstirea aceasta, zisă după dinsul
«Curcova».
Un Carp saü un Rusu, din 1775-84, ar fi ctitori la Ta-
bora. Pe locul unul om din Saharneni face mănăstire în
acest colt orheian, la 1776, călugărul Vartolomeiü. Calá-
raşii se prefac de un Donici din Mohilăii, Hagi-Marcu,
după 1780. Un Pitar Soroceanu zideşte lăcaşul cu acest
nume, ре la 1785, şi urmaşii săi o îmbogăţesc. O văduvă
de la Cotiugeni dă averea sa pentru Coşeleva, către Soroca,
prin 1790. In 1797 satul Paşcani pe Ichil zideşte schitul
1 Pentru măjile ce Voronetul lua de la Chilia v. si Măzăreanu, Vo-
roneful, p. 78.
2 Studit si documente, XIX, p. 123 si urm.
3 Melchisedec, Cronica Hugulut, I, p. 160.
* Dan, Putna, pp. 221-2.
www.dacoromanica.ro
RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 115
Reciul. Răzeşii orheient din Isăceşti fac biserica şi schitul
Sf. Nicolae de la Chirova. Alţii, de la Braniceni, innalfá
Frumuşica. Condrita exista la 1813.
Tot în acest timp apar mănăstirile Lomata, din Ţinutul
Bălți (1728), Cosovăţul (1729), din Ţinutul laşi, Rezina
(1770), Caratura (1771) şi Ciura, din Ținutul Orheiü, Ruda
(1772) din "Ținutul Hotin, Soroca (1773) din Ținutul Bălți:
ele sînt azi desființate !. În sfîrşit, la 1776 Grigore-Vodă
Ghica dădea ajutor pentru facerea bisericii «cálugáritelor
de la schitul Rughit ot Soroca» ?.
În ce priveşte averile lor, pomenim că schitul Horodişte
are moşia încunjurătoare ; schitul Hárbovát, Slobozia-Hole-
nestif, Căpriana, cum sa spus şi aiurea — un întins do-
meniu, alcătuit din moşia cu acest nume, apol din : Părcanele,
Malcociul, Ѕсогепії, Lozova, Vornicenit, Miclăuşanii, Sadova,
Părjoltenii, Cioreştii, Buda, Horodiştea, Hirjauca (moşia cu
acest пите) 8,
Răzăşii nu sint însă distruşi. Unit amintesc prin numele
lor alte vremuri. Astfel Varticeştii, neamul Piliposchi avea
părţi in Orheiü şi pănă la 1765 *. Înnainte de inceperea
celui de-al doilea războiă ruso-turc pentru Basarabia, găsim
încă răzăşi la Crimenciuc şi Balinff (Soroca); Timofte
Blănarul catá să între şi el în stápinire 5. Stefan că-
pitan de Căldăruşă se află la 1752 €, şi el era amestecat
într'un proces pentru Hlinovoda (Ghizdita) *. La Coresnita
era la 1756 un Ursachi, care avea şi un tovarăş «mogian»
1 Arbure, 7. c, p. 321 şi urm.
2 Documente gt cercetări, р. 54.
з Pentru danii către Dobruşa, Saharnenii, Saba, — Arbure, 1. e., pp.
333, 335, 338. Căpriana pierduse jumătate din Vistierniceni, dată de
Domnie la 12 Februar 1525 (Halipa, 1. е, p. 216).
4 Uricariul, XXV, p. 265 şi urm.; Mázáreanu, Voroneful, pp. 64-5,
n-l 18.
5 Uricariul, VI, p. 264.
6 Măzăreanu, Voroneful, p. 59, n-l 7.
7 Ibid., pp. 59-60, n-l 8 si urm.
www.dacoromanica.ro
116 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ
peste Nistru !. În părțile Iaşului găsim la Zaluceni ре ră
zeşii Cirlig, pe căpitanul de Tabără Ursul— şi fiul lut, Mi-
halachi, e tot căpitan —, cumpărător, mai tárziü, către 1770,
la Codreşti şi Codreni, pe Osmachi 2. Pentru. Cácárezent
la Orheiü se judecaü la 1776 neamul Porcescul cu Stefan
Sava, feciorul poper Lupului, urmaş de «mogancá» şi care
se cobora tot dintr'un ostaş, Vasile Fustaşul; între rude se
află şi un Răzmeriţă °, Ре la 1780, la Toxobent (iaşi) erai
părtaşi neamul Mardare, coboritor din Ignat Alivanul,
neamurile Musteatá, Cujbă, Rat, Meleghe, Ojog, Tatul, ca si
«Ezovitib» din laşi 4. Pe la 1800 avea părţi de moşie pe la
Hotin, ca ginere al lut Mihalachi Talpá, poruşnicul Ioniţă
Oatul °.
La Girlele Lăpuşnei moşia trece, în 1802, de la Stefan
Bitu la Ше Botez, care cumpără şi la Mirzesti şi Cotilnic
din Orhei *. Tot aşa la 1804 răzăşii de Mitova sai Şiștacii
Sorocei Ienachi Oprea şi Grigoraş Macaveiü, cu tovarășii,
ай judecată cu Armagul Petrachi Catargiu pentru impresu-
rare la moşia Cobilele 7. La Floriţoaia din laşi stă neamul
lui Ghindă si cel înrudit cu dinsul, prin căsătorie, al Slu-
gerului Pascal Tuduri*. La Chiriasa din Orheiü, poruşnicul
loan are o fată, Maria, pe care о fură un {егап Marin
Gis.ă şi se cunună cu ea ?, Un polcovnic Iordachi Hirjiü
e la Ţepleştii Sorocăi °, La Costeşti neamul Borteştilor se
împarte cu Pitarul Casian Soroceanul 11, La Lohăneşti staü
răzăşii Рїгай şi popa Lupa, iar la Pulberenii de pe Cogilnic,
din Ţinutul Lăpuşnei, fata Şătrarului Ioan Arbure a făcut
l Ibid., pp. 60-1, n-1 10.
2 Si aici se face măsurătoarea în odgoane. Uricariul, П, pp. 189-92
3 ibid., XIV, p. 116 si urm.
+ Ibid., XV, p. 828-4 gi urm.
5 Ghibánescu, Surete gi izvoade, III, p. 291,
9 Uricariul, V, p. 242.
7 Ibid, VI, p. 191.
8 Ibid, p. 192.
9 Ibid., p. 198.
10 Thid., p. 196.
її Ibid. p. 201.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 117
stápiná mănăstirea Neamţului !. Si în alte părţi răzăşii aü
judecată cu boierii сеї noi: la lureşti şi Manoleşti, in Lä-
puşna, neamul Mămăligilor şi Ioan Decusară, cu protopopul
Stavarachi din Chigináá şi cu Păharnicul Ienacachi Milo °,
La Verdeşenii din lași se judecă Vistierul Iordachi Balş cu
Pitarul Ioan Istiri 3. Cămăraşul Alexandru Mavrocordat iea
apoi, in 1807, la Lăpuşna moşiile Valea Nemesticului şi
Valea Buciumuiui de la urmaşa Şătrarului loan Arbuz, în
stăpînirea neamului căruia eraü de vre-o sută cinzeci de ani *.
Cu trei ani înnainte, loan Volcinschi din Bucovina avea
părți la Ghereşti, Mărtinești, Potlogent, Tutoveni зай Că-
răbuseni de la Orheiü 5.
Si răzăşii între еї, cum am mal spus, se tot ceartă pentru
hotare : Vasilachi Sontul, de o parte, Postelnicelul Sălăvăstru
Hrănaciă, Vasile Crăciun şi ceata lor la Căbăreşti şi Găureni,
în Ținutul Iaşului 5; Canţireştii şi neamul Cimbru cu negus-
torul Constantin Bontás, pentru părți la Scurteşti şi Blendit
(Orhei) 7; neamul Curagáü cu neamul Canţir la Tătăreşti
tot acolo?; protopopul din Chigináü Gheorghe Bagcul cu
un preot şi alti pentru Dereneü la Orheiü °; Hărustii cu
alţii asupra Singurenilor Orheiulut ^; neamurile Istrati, Lutz
S. a. cu căpitanul Ioan Virgolici şi Vasile Nour pentru Lu-
teni (Orheiü) '!.
Si la stirşitul veacului al XVIII-lea numele frumoase ro-
măneşti se găsesc cu grămada: Buhuş, Cucul, Rughina,
Uliana, Dumánescul, Pánut, Prăjescu, Mercă, Gílcá, Ráciul,
Busuioc, Bădicul, Moga, Buzul, Pántiul, Erhan, Terchilă,
t Ibid., p. 204.
2 Ibid, p. 2045..
3 Ibid, p. 209.
4 Ibid., pp. 246-7.
5 Ibid., pp. 248-9.
в Ibid., VI, p. 271.
т Ibid., р. 272.
$ Ibid.
9 Ibid., p. 274.
10 Тыа, p. 977.
1 Ibid, р. 282.
www.dacoromanica.ro
118 NOILE CONDIŢIE DE PROPRIETATE RURALĂ
Hirláá, Sendre (aceştia dol ca strămoși), Budig, Hrizea,
Cobilcea, Popea, Frate, Bozul, Zamá, Otavá, Frăţian, Dă-
nielescul. Nume de familie, ca Stolnicel, Báran, amintesc
vechi dregătorii si rosturi pe care nu le mal îmbracă ni-
menl. Astfel par a trái <postrămoşii» de cari se vorbeşte
bucuros de către «тоѕапї» !.
Cu toate încălcările, nevoile de bani, procesele, răzeşii
se {їп încă la 1803 aşa de bine cum se vede din însem-
nările statistice care urmează. În partea de peste Prut a
judeţului Iaşi, if aflăm la Rădiu-Mare, Oneşti, Mălăieşti,
Botestit-lut-Veligcu și lut Stavru, Balotina, Віѕегісапії, Chilia,
Cucuiefit şi în ocolul zis chiar «peste Prut» : la Várzáregtt, Pă-
lăneşti, Mînzăteşti, Corneşti, Condrăteşti, Onţeşti, Hirceşti,
Cirnicent, Mirceni. In Codru răzăşi mal sint la Hánágenil-
Vechi—, pe lingă foştii slujitori isprăvniceşti de la Larga şi
foştii пеѓегї de la Cania, Măcreşti şi Capaclie. Abia aü rămas
59 de slujitori isprăvniceşti, 258 de mazili şi 32 Sirbt. Încolo
tot moşii mănăstirești : ale Sf. Sava (Hănăşenil-Nol şi Vetri-
şoaia) şi boierești: Tigheciul, Cadinfica, Copcuiul, Leova,
Haragági! al lut Costachi Ghica, nepotul lut Grigore Ale-
xandru-Vodă. Se poate zice că el a luat, poate prin vre-o do-
nație а domnescului unchii, tot Bugeacul; doar la Toceni de
mal este Vornicul Teodor Balș. În locul mîndrilor Codreni
de odinioară sint tot săteni pe moşie străină, петаї fiind
nevoie de apărare, după plecarea Tatarilor. Şi prin toate
satele marele boier aduce pe огіпдагії jidovi: Iosif, Ițic,
Sloma, Aron, Soimul (), Haimul, Marcul, Moisă, Pascal ?.
Hotárnicenit, Tinut noŭ, de pe la 17608, alcătuit din
sate tütüresli părăsite, — unde stai 135 de slujitori is-
prăvniceşti —, tot grăniceri, n'are boieri зай călugări.
Tot sate cu oameni mulţi: cel mai mare numără 476 liuzi,
şi cifra nu scade nici pănă la 5o. Numele sint străine în
1 Studit și documente, XVI, p. 401. Аза se aminteşte şi vechiul goltuz
de Chişinău, Gheorghiţă; ibid., p. 402.
2 Uricariul, VIII, pp. 254-5. — Preoţi ві diaconi sint 17.
3 Melchisedec, Cronica Hugulut, I, pp. 97.8.
www.dacoromanica.ro
RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEXCUL AL XVIII-LEA 419
parte : pe lingă Geamăna, Gradiste, Bujorul, Moleştii, Să-
răţica, Gangura: Saramirza, Mingiriul, Căinariul (= Fînti-
nariul), Ciadirul (= cortul), Oracul, Săhăidacul (= şeaua),
Curuluiul, Caracuiul, Coşcalie. De Evrei — şi hahami — sint
pline satele !, Ruşi sint colonisaţi la Curuluiü.
La Greceni răzăşii stai în Vadul-lui-lsac şi Manta. Se
adaug în «tablă» foştii neferi de la Pelineii-Bulgari, Gre-
ceni şi Baurcel, сеї 29 de Sirbi, сеї 74 de slujitori isprăv-
niceşti şi питаї 18 preoţi şi diaconi.
Orheiul păstrează împărțirea luf în ocoale, dispărute aiu-
геа: al Cogilnicului, al Botnet, al Nistrului-de-jos şi de-sus,
арої Bicovăţul, Fata Biculut, Ichilul, Ráutul-de-sus şi de-jos,
Cula, Mátienit, Cimpul, Nistrul-de-sus şi de-jos. Cu toată
lupta îndărătnică pentru a-i desființa, prin cumpărări sil-
nice, prin cumpărări ieftene, prin tăgăduire de drept, prin
furt de acte, prin donaţii domneşti, răzăşii trăiesc totuşi:
la Ciuciuleni, la Drăguşeni, la Galbăna, la Secăreni, la Lo-
hăneşti, la Iorcent, la Pereni, Costeşti, Bardar, Ulm, Vä-
sieni, Ruseşti, Mileşti, Pojoreni, Negrești, Вийяій, Girlele,
Horeşti, Ialoveni, Suricent, Puhoiul, Nisporeni, Durleşti, Vo-
losent — «cherestea, loc pufin» —, Neşcani, Bărăiac, Vărză-
reşti, Găleşti, Roşcani. Apoi la Highidiş, la Telişău, Cobilca,
Recea, Zubreşti, Pocşeşti, Oneşti, Măşcăuţi, Jăvreni, Rácu-
leşti, Hîrtop; la Băloşeşti, Vatici, Isacova, Puţintei, Hol-
boca, Sásent, Meleşeni, Hoţeneşti, Oneşcani, Cornova, Nä-
pădeni, Rădeni şi Dereneü, la Morozeni, Ghetilova. Bravice,
Brianova, Braviceni, Ghermăneşti, Clişova, Ciocălteiă, Ve-
rejeni. În sfirşit la Budăiul, Harişeni, Hirova, Beşeni, Мїп-
dreşti, Cucioaia, Iveşti, Zgărdeşti, Ignáfent, Măşeni, Chiş-
telnifa, Braviceni (Cimp), Sirota, Curleni, Chipircent, Beeşti,
Slobozia-Hodorogii, Susenit, Ciohorenit -— colonişti de pe
Ciuhur —, Berezlogi, Cunizăuca, Horghineşti, Căcărezeni,
Scorţeni, Măuceni, Oleşcani, Tareuca, Lipiceni, Horodişte,
Jora-de-sus, — cu plantaţii de tutun —, Marcăuţi, Mereni,
Onişcani, Cobusca. În total aproape o sută de sate răzeşeşti
ре саге am ţinut să le arătăm anume ca să se vadă şi
1 Uricariul, VIII, pp. 256-7. Ы
www.dacoromanica.ro
120 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ
mal bine însemnătatea elementului románesc popular în
viaţa teril.
Neapărat că sînt, în Coşuşna, Perisăcina, Băcioiul, Si-
reteit şi Buiucanil, ostaşi de hotar, şi anume: 330 de slu-
jitori serdărești $1 50 al polcovniculut de Chişinăă ; in Speia,
Dubăsari, Crăuleni, Jora, Rezina şi Băţeni 604 slujitori că-
pitánestt, 50 de «postelnicel şi alţii cu cărți de iertare»,
numai 2 călăraşi de Țarigrad, dar 412 preoți şi 121 dia-
coni. În tîrguri sint: la Orheiü 565 de Sirbi, pe lîngă Mol-
dovenii, Ruşii şi Armenii de acolo şi сеї 18 «străini croi-
tori» al lui Iancu Ghica, în Chiginíü 44 de Armeni, bir-
nici, pe lingă 133 de Romini plătitori de bir, iar, în același
oraş ca şi in Orheiü şi Tîrgul Telineștilor, nu mai puţin
de 149 Jidovt.
Pentru Soroca (ocoale: Cimpul-de-jos, Ráutul, peste-Ráut,
Nistrul-de-sus $1 de-jos), rázágil se intimpiná la Curesnifa,
la Hristici, la Jupca, Alcidarii, Bodestt, Zahorna, Vadul-
Тїгї, Recești, Chipesca, Şiştaci, Cosmirca-de-sus, Vázálàl,
Malcáuft, Tătărauca-Veche şi Nouă, Rughit. Din aceşti ră-
zeși se ridică un căpitan Paraschiv la Răduleni, un pol-
covnic Anastasie Ciaca la Coşmirca-de-jos. Se adauge slo-
bozia de cărăuşi Maimaroglu. La Somoleuca, la Rughi şi
Călărăşăuca — unde е şi schit — sînt Пил, cum ай
argați Stolnicul Vasile Leonard, căpitanul Sandu. Nu-
mărul mazililor (124), al ruptaşilor (47), al ruptelor de
Vistierie (162) e relativ mare; slujitori isprăvniceşti se
socot 129, căpităneşti 398 (71 Ragcov, 88 Vasilcăă, 114 Co-
sáutl, 33 Bălți, 92 Movilă), postelnicel s. a. sint 30, preoţi
şi diaconi aproape 300, iar Evrei sînt numat la Soroca 686.
Starea locuitorilor.
I. Ostași gi răzeși.
Chiar şi după întinderea proprietății mari şi după încăl-
cările Tatarilor, Basarabia nu era o parte săracă a Moldovei.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 121
Din potrivă. La 1763-4 Lăpuşna, Orheiul şi Soroca reunite
dádeaü cea maï mare sumă de bir, 2.105 galbeni !. Desetina
producea 7.040 de ughi (galbeni), Hirlăul unit cu Dorohoiul
dînd abia jumătate 3. Pentru 1764 aduc Lăpuşna şi Orheiul
la un sfert 1.210 de ughi, iar Soroca 3802. În 1776, un
егі de bir la aceste două Тіпшигї unite din punct de
vedere fiscal era 7.056 Іеї la Soroca 5.450.
La 1777 numărul birnicilor din Greceni era de 2.840
(22 preoţi), din Codru de 1.108 (бо preoţi), din Lăpuşna-
Orheiü, 25.960 (збо preoţi, 700 negustori, 112 velniţe, 403
poşte), din Soroca 21.952, 216 de preoți, 84 negustori, 72
velniţi 5.
Asemenea oameni ştii să se ridice şi impotriva Domniei.
«Уогпісії şi alți oameni de frunte» cer, pe la 1740, «să se
schimbe orînduiala cit pentru ol, stupi, să nu se рше Ја
cislă, avînd bucatele aceste dajdea lor osebitá» 5, Dar Vodă
hotărăşte că măsura sa,a «ponturilor», e «lucru bun şi drept,
cum celor săraci, aşa şi celor fruntaşi», şi nu se poate
schimba. Numai сеї 12 Sirbi din Tinut capătă «cut osebit» 7.
Nu ştim ce vor fi făcut Orheienil, dar oamenii de la Gre-
ceni şi Vadul-Isacului trecurá «in Tara Turceascá», silind pe
Domn să li trimeatá carte de iertare? la «Voevoda de Rent» 7.
Tot aşa <breslaşi, siimeni, călăraşi»> trecuseră dela Ciuhur
la Hotin !?, Se văd săteni de dincoace de Prut căutînd pănă
tărziă rost mal larg deschis. Liudele de la Roşeştii (Roşie-
cil) Fălciiului trec pe la 1760 la Codreştii Orheiulut “.
Y Documentele Callimachi, II, pp. 84, 98.
з Ibid, p. 96.
3 Documente și cercetdri, p. 33.
4 Ibid. p. 47.
в Ibid., p. 159.
6 P, 314, n-l 724.
7 P. 315, n-l 725,
8 P. 318, n-l 754.
9 P, 318, пле 755.6.
:0 Pp, 318-0, n-l 757. Unirea celor trei Tinuturi in ce priveşte zlo-
taşii, p. 343, n-l 961.
a P, 347, n-l 1000,
32 Studi și documente, XXII, p. 111.
www.dacoromanica.ro
192 OSTAȘI st RÁzESI
Satele de coboritori al vechilor ostași duceaü o viață
slobodă, aproape autonomă. Atunci, pe la 1740, vedem că
săteni! din Virtejenii Ѕогос&ї nu mal vrea. să mai tie pe
vornicelul lor: «lor nu li trebuie vornicel ca acela, şi ară-
tară cá este alt om între dinşii, şi pe acela îl pofteşte tot
satul să fie vornicel», şi Domnul dă poruncă la căpitanul ce-
tăţii să facă pe voia lor!. La Horodiştea Orheiului cáláragil
aveati 20 de scutiri?. No! oaspeţi de peste Nistru, ademe-
пі cu scutiri de bir, veniaă necontenit, căci, la Hotin,
altfel nu егай lăsaţi să are?. La Orheiü, Vodă facu slobozie *.
Sirbi se află la Greceni şi Cahul. Vedem fugind nişte oameni
de la Lăpuşna, pe cari Vodă-l întoarce cu iarlic de la Han.
Scutiri atrag şi alți locuitori de peste hotar, aduşi de Ifrim
Prutenescul, cari se aşează la Budáiü pe Cogilnic *. Orheienit
ce trec din sate «imprástiate» pe moşii boiereşti sint în-
gáduit! de Domni a-şi plăti acolo anul de bir şi a se în-
toarce acasă *.
Se mai adăuga şi o situaţie fiscală şi agrară privilegiată,
şi în cererea boierilor de la 1805 pentru veniturile de
la terani se specifica anume că locuitorii de lingă raiele
vor da numal jumătate şi vor căpăta loc mai întins $.
Totuşi în 1809 se călcară privilegiile Grecenilor şi Codrului
pentru goştină, ráminind a da tot 2 bani de adaus pe oaie.
O grupare fiscală a celor tret Tinuturt romăneşti ale Ba-
ѕагабіеї se încercă ре la 1740, puindu-se toate trei supt
autoritatea Serdarului, dar Constantin-Vodă Mavrocordat
«deosábi Ținutul Ѕогосеї de celelalte Tinuturp °.
. 365, n-1 1148.
. 375, n-1 1242.
. 368,n-1 1178; р. 396, n-11433; p. 400, n-le 1430-1; p. 410, n-1 1500.
. 996, n-1 1434.
. 403, n-l 1515.
. 971, n-l 1208. Iarlíc pentru fugari si p. 378, пі 1272.
7 P. 377, n4 1257.
8 Uricariul, П, p. 147.
9 Ibid., VI, р. 470.
10 P. 359, n-l 1093. — Lăpuşna unită cu Orheiul la p. 382, n-1 1304;
p. 397, n-l 1452,
m =» d ы е
"d = а» "Uu Жа» Жа”,
www.dacoromanica.ro
RUȘII SI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 128
Prin văile Orheiului păşteaŭ oile mazililor, ale Turcilor
raileni, ale Armenilor de peste Nistru, cu ciobani de toate
felurile. Мігғасї veniaü să caute, în codrii plini de lupi,
«uli şi corni» pentru vínátorile Paşilor!. Pe la Codru şi
Greceni se culegea prin pajişti «floarea de plomăn gal-
bán», pe care o cerea si Doamna?. Șleahul cel mare ега
plin de vite, bor, cai, ce trecea spre Bugeac, mînate de
păstorii Tatarilor3. Codreni aduceaü vin din «Tara Tur-
ceascá» si cumpáraü vite pănă la Căuşani; pe Prut şeici
veniaü să «incarce pine» *. Lăpușnenii aveai si cară de
împrumutat Domniei °. Mori ale răzeşilor, helesteie ale lor,
topitoare de cînepă se vedeai pretutindeni. Olari, ciubotari,
croitori se ridicaá din rîndurile ţeranilor*.
Era o viaţă arhaică, patriarhală mal mult decît aiurea
în Moldova. Cu tot banul ce umbla în jurul lor, încă în a
doua jumătate a veacului al XVIII-lea Orheienii vindea
în schimb, socotind «2 vaci cu vițel buni», după prețăluire
de «оатепї buni şi răzăşi», drept 24 de lei si «6 Іеї, bant
de argint> 7, iar «2 boi buni», drept зо de 1еї®.
Temeiul vieţii teranilor liberi rămăsese pănă tárziü în
această Moldovă roabă, lupta. Prutul, Nistrul, hotarul bu-
gecean eraü în seama lor. Încă de la jumătatea veaculut
al XVIII-lea găsim căpitani, hotnogi pretutindeni.
Căpitanii de Cotman şi Dorohoi, călăraşii de Tabără ?,
căpitanii de Chigheciü, de Greceni, de Covurlui pă-
ziaü Prutul, care se trecea pe dubase la Tabără! şi la
1 Studii și documente, p. 374, n 1227.
3 P. 375, n-l 1231.
3 P. 375, n-l 1237.
4 P. 376, n-l 1247. — Pentru vite, p. 390, n-i 1364.
5 P. 393, n-l 1407.
в Ibid, XVI, pp. 401, 403.
7 Ibid, XVI, p. 400.
8 Ibid., pp. 400-1.
9 Ibid. VI, рр. 351-2, п1 1043; p. 362, рі 1123.
10 Ibid., p. 222, n-l 99.
www.dacoromanica.ro
124 OSTAşi SI RÁzEST
Fălciiă 1, La Soroca era acum un Mare-Căpitan °, care avea
şi vadul Movilăului, iar la Chişinăi un pircălab, — în 1740,
Mázáracai?,— sai chiar doi.
Căpitanul din Ciuhur capătă pe la 1740 porunca de a
aşeza beșlii «pentru paza margenii şi de apărare lácuito-
rilor, de pricinele Turcilor ce trăiesc acolo»*. Cel de So-
тоса are 20 de «slujitori» scutigf*. La Orheiü se aşează
50 şi tot so şi la Lăpuşna“. O parte din aceşti ostaşi are
şi grija Polonilor, făcînd zăboare pentru pierderile din «ceia
parte» 7. Guvernatorii din Movilă — unde e şi un namesnic
de la Soroca — şi Raşcov ай de altfel cuvenita purtare
respectuoasă față de Domn şi dregători з. În sfirgit la Or-
heiă căpitanul mai întrebuința şi curieri, îmblători 10. Chi-
șinăul are un Serdar, și pe la 1740 i se daŭ 12 hotnogi,
<oameni străini din Tara Leşească», fără bir !!'. La 1757 era
căpitan de Soroca Leon Imboo (sic) 1*; doi căpitani de Bărăiac,
cel de Калпа, de Bălănești, Măgura, Răsipeni, Căldăruşa
se pomenesc şi еї!3, са si îmblătorii de Soroca ^ şi călă-
raşii de Chişinăă 25,
Mai departe, călăraşii serdáregti de Orheiü şi cel de
Несій (179) şi umblătorii de Soroca, menzilgiii de Gangura,
de Калпа, de Bărăiac, de Tabără, surugiil de Soroca apar
! P. 213, n-l 32; p. 214, пі 49. А făcut şi o biserică în Chișinău,
2 Ibid. n-l 34; p. 220, n-l 86; p. 221, n-l 95. Dar i se zice: pir-
cálab; ibid., n-l 94. Pe la 1740 căpitan era Constantinachi. V. şi pp.
223-4, n-l 119.
з Ibid., p. 213, n-1 47; p. 234, пі 211.
4 Pp. 232-3, n-l 197.
5 Р, 364, n-l 1143.
в P. 409, n-l 1560,
? P. 221, n1 94.
8 P. 296, пі 608; p. 244, пл 296; p. 279, n-l 519.
9 P. 230, n-le 1634.
10 Р, 264, n-le 440-1; р. 372, n-l 1214,
n P, 358, n-l 1088.
"2 Documente şi cercetări, p. 29.
13 Ibid., p. 30.
1 Ibid., p. 81.
15 Thid.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 125
la 1763-41. Călăraşi se mat întimpină pe acolo la Cetlina,
Virtejant, Sánátáuca, Japca, Salce, Solocent, larova, Ve-
rijent 2.
Pe atunci, la 1762-3 pe lîngă cáláragil de Нес!й eraü
privilegiați la bir şi «sese sate ot Soroca» *. «Sate cu testa-
ment» «cu tested», se айай şi la Orheiă, pe Răut, la Cogilnic,
şi ele toate dádeaü la mucarer — întărirea Domniet —,
3.964 de bot, socotiți cite 3 bani пої capul. Birul lor
atingea suma de 2.704 ughi*.
După un пой rázboiü cu Rușii, la 1775 eraü Vel Cápi-
tani la Greceni, Codru, Lăpuşna, Orheiii, Soroca, Ciuhur,
ca şi la Iaşi, Корсе, Neamţ, Agiud, Covurluiă, Dorohoi, Te-
сисій, Coţmani€, Cite 20 şi 30 de seimeni la Soroca, şi 20
de Cazaci (30 Ја larova, 5o la Vasilcáü, 20 la Rughi, 20
la Vadul Ragcovulut, 15 la Volánet şi la Vadul Nimereuca),
30 de slujitori la Ciuhur staă supt poruncile lor *. La Lă-
puşna páziaü зо de pantirt, supt Vel Căpitan, 80 supt că-
pitanul de călărași menzilgit, la Orheiii 30, fără a mat po-
meni pe 150 de călăraşi serdárestt, — toți supt căpitani€.
Vel Serdarul avea supt el călăraşi menzilgil la Bărăiac
(110), la Gangura (80), la Chişinăă (110).
Condica de dregătorii din 1776 înseamnă la Greceni 30
de slujitori, cu chehaie, stegar şi ceauş, precum şi un vătaf
de cărăuși și chiragit; la Codru r2 slujitori cu zapciit deo-
sebi şi acelaşi vătaf, la Lăpuşna şi Orhei căpitanii de
Jora, Cirjov, Hotărniceni, Hîncești, cu călăraşii lor, cite
30-40, $1 ofițeri ca mai sus, şi se adaug сеї бо de la «Ciurlu»
iar la Soroca: căpitanii de Cosáutt, Văscăuţi şi Solonceni,
l Documente Callimachi, Il, p. 94.
z Ibid., p. 98. Acolo şi un om din „Muilăă“ si un negnstor din Chi-
ginăă.
8 Documente Callimachi, П, p. 88.
4 lbid, p. 92.
5 Ibid., p. 98.
8 Studii și documente, XXII, pp. 14-5.
7 Ibid., p. 18 gi urm.
3 Ibid., p. 25. — Cf. pp. 33, 40-1.
www.dacoromanica.ro
126 05Т\$Ї și năzeși
cu steaguri de Cazaci, la cari chehaia se zice sotnic, —
132 de toţi!.
Căpitani, cu scutiri de «<rusumaturi», ca Opre, din 1796,
găsim páná tărziă la Soroca?. Asemenea mazili duceaü
zahereaua şi pănă la Galaţi, după porunca lur Vodă’. La
1804 Ioan Cananáü iea la Orheiü parte din Roşcani, şi nu-
mele bătrînului, care arată originea proprietăţii, e semni-
ficativ : Stegariü *.
În sfîrşit polcovnici, ca Iordachi fiul lui Mihalachi Grecul
Căminar, se mal află în părţile Orheiului şi la 1805 5. Chiar
în ultimele timpuri se păstra un «Cápitan de margine la Ti-
nutul Sorocib» şi unul din titulari, Sava, aşezat la 1823, în
laşi, fusese intáiá numai «cavaful Curţii domneşti», apoi şi
Cavatbasá 5.
Ici şi colo putem găsi însă ce fel boierimea lucra pentru
a isprăvi cu răzeşii,
După măsura de stabilire legală a stări! feranilor prin
Grigore Alexandru Ghica-Vodá, şi Orheienii de pe moşiile
boierilor saü usurpate de boierii ridicaţi dintre еї ori străini,
<mosinasil> deci, dádeaü 6 potronici pe an de casă şi făceau
cele 3 zile de vară şi 3 de iarnă lucru pe moşie, pe lîngă
dijmá". Mascurii boiereşti cálcaü acum farinile <împrejuraşi-
lor», cari-I ucideaü?. Odgonul de 30 de stînjeni de cîte opt palme?
măsură tot în folosul boierului, si «bátrinib» de pămînt se
contopiaü in măsuri mart. Vătafii, уіегії, meşterii Curţii eraü
acuma domnii. Zapisele pierdute in rázmerife ajutaü încăl-
1 Ediţia Rágcanu, Lefile boierilor Moldorent, sau Uricariul, XIX, pp.
367-72.
2 Documente Callimachi, I, p. 418, n-1 150.
з Ibid., p. 475, n-1 187.
4 Studii și documente, XXI, p. 265. Alt rázág e Moise Pierdevară,
ibid., p. 266.
5 Ibid, VI, p. 172, пі 126.
8 Ibid., VII, pp. 86-7, n-le 43-4.
з Ibid, XVI, p. 398.
8 Тый. р. 399.
? Ibid., p. 400.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ȘI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 127
cările. Zapise împrumutate nu se daŭ înnapol, cerîndu-se
în schimb «cheltuiala ce aŭ cheltuit cu hotáritul moșiilor»,
şi, cînd biefif oameni o oferă şi aceia, de si gîndul nu ple-
case de la еї, boierul cu care sint «tot la un bátrin» vrea
să i se vindă locul. «Umbla să ne înstrăineze din moşiile
noastre ce ne sînt baştină şi moştenire moşilor şi a părin-
Шог nostri» şi, ca să le scape, еї... le dádeaü altuia, de la
care «cunoscuseră mult bine» !.
2. Tírgurile.
În ce priveste tirgurile, se vede tendinfa boierilor, a
Domnilor de a le desființa. Mortasipia la Грива ajunge
astfel a Sf. Ioan Zlataust din laşi ?.
Orheiul avea Sirbi3, Tigant domnești +, negustori romîni,
cu afaceri destul de întinse, şi prea puţini Armeni, — de
Jidani va fi vorba maï departe. După datina căzăcească,
erat aici călăraşi, cu trîmbaci şi pisari 5, ba încă şi cocieri,
cu vátaf?. Aici se păstra reşedinţa Serdarului. La 1702 era
Serdar Darie Donici, la 1722 Leca, la 1740 Măzărachi, la 1753
Constantin Proca; арої pe la 1760 Iamandachi, la 1763
Costachi Spátarul, la 1766 Páun fost Mare-Páharnic, la 1767
Gheorghe Medelnicerul, la 1774 Vasile, la 1780 Vornicul
Nicolae Balş. Găsim la 1785 pe Iancul Vel Spătar, care
hotărniceşte la Beşeni, Spanciocani, Cruhlic; la 1793 pe
Iancu Razu, la 1796 pe Postelnicul Iordachi Romano. De
la 1793 încă eraü, de altfel, dot Serdari, şi locurile le aveaü
1 Ibid. pp. 401.3,
з Ibid, XXII, p.10. Pentru rázásí de Lăpușna (1768), v. si docu-
mentele 104/XXX, 129 LXXII ale Academiei Romine; cf. Documente
Callimachi, I, p. 458, n-l 100; p. 461, пі 116.
3 Documente Callimachi, M, pp. 98, 102.
4 Studit şi documente, XV, p. 324, n-l 78.
5 Documente Callimachi, П, p. 133; Documente și cercetări, p. 43 (gi la,
Soroca, și Chigináü).
9 Studit si documente, VI, p. 386, n-l 855.
www.dacoromanica.ro
128 TÂRGURILE
pe la 1800 Vasilachi Caligari şi pe Ioan Sturza, viitor Domn
al Moldovei !.
La 1724 Orheiul avea şi un pircálab, Toma, un vameş, An-
dronachi fiul luf Vartolomeiü; în oraş locuiaá Mardarie fost
al doilea Sulger, Neculai fiul lui Toader Orheianul, diac
de Cămară, apoi vătaful Andrei, Ion fost sotnic şi Ar-
meanul romascan Iordachi fiul Міѕігеї 2.Orheienii erai scu-
ti de a da cai de olac, în ţară şi pentru Chiev, orl «la
ciohodari, de ar trece cu porunci împărăteşti», grija fiind
a căpitanului 3. În stirşit, la 1795, în 26 Iulie, Alexandru-
Vodă Callimachi dădu, se pare, Orheiul în stăpînirea lui
Costachi Balș, care făcu pe locuitori bezmănari, «fiind Or-
heiul al săă>, zice un alt act domnesc, din Maiu 1806*.
În tîrgurile basarabene ajunse astfel cu stípin (aşa era şi
Movilăul) nu se fáceaü case pe vatră fără voia acestuia,
care avea şi puterea de a răscumpăra, la vînzare, pe cele
în fiinţă şi a vinde singur vin, rachiă, mied (sic) şi bere,
precum şi a ţinea mesernitá de carne °.
Miron fiul luf Gavril Donici şi poate si Apostol Donici
fură pircálabt la Soroca?. La 1737 era vorba ca aici să se
l La 1806 Alexandru Carageà; Halipa, LI, p. 329. V, şi procesul lui
Filip Lascul din Peciştea Orheiului cu Andreiü băcalul din Iaşi (Uri
cariul, V, p. 190). Cápitanl, stegarl, vătafi se află răspîndiţi prin
sate (Studii și documente, XVI p 408). Găsim şi pe un Lazăr biv Că-
pitan, feciorul călugărului din Singureni (ibid., nota t). Un Alexandru
Anastase biv Vel Serdar, Halipa, І, p. 377. V. şi Uracariul, XIV, рр.
111-3 si urm.; XVI, p. 285; XXIV, p. 425; XXV, pp. 271-2; Documente
Callimachi, 11, p. 188; Studil și documente, XVI, pp. 398-9, pp. 237-8,
n-l 118; Documente $i cercetări, pp. 62, 64-5; айра, I', pp. 240-1, 330-1.
2 Studii și documente, XVI, p. 395.
3 Ibid., VI, p. 847, n-l 998.
4 Uricariul, VI, p. 276.
5 Documente Callimachi, 1, p. 484, n-l 176. * Pe la 1760 se intilnesc
în părţile Orheiulul si Lăpuşnei Bălăsachi, Darie si Ion Donici, Serdarul
lamandachi de la Cirlig, Alexandru Ráscanu, Dumitru Carp şi Stol-
nicul Carp, Armașul Mihulet; Studii și documente, XXII, p. 111.
в Ibid. XVI, pp. 396-6.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 129
adune congresul de pace între Rust şi Turci!, Încă de la
1753 apare Vel Căpitanul de Soroca 2 : la 1756 avea această
dregătorie un Chiriac 3. Cetatea Sorocál cuprindea însă la
1763 numai osîndiţi, vinovaţi, al căror emiclic, întreţinerea,
era din mila Domnului*. «Isprívnicia de margine а Tinu-
tului Sorocăi» fiinţă încă de la 1757 5, сіпа găsim în acest
rost, ca subordonat al Serdarului Manolachi, pe Dediul Co-
dreanu, şi el intitulat: Serdar.
Aici, în Soroca se întîlnesc prin 1730-40 numai cele mal ca-
racteristice nume romăneşti: Aftonie, Postici, etc.9?. Sot-
nicul, adecă «sotnicul de Căzaci de Soroca», e Ioniţă, deci nu
un adevărat Cazac şi răvaşele le scrie Pavăl Cireg ". În 1760
găsim pe Vornicul Andronachi şi sora Tudosca, pe Buzilă,
pe Nicoli Armaş şi dot Donici, Lupu şi Andreiü % şi ştim
că din boieri aveai pămînturi lenacachi Milo, Dinu Canta,
Ştefan Sturza ?.
Un Sorocean cu spirit de întreprindere, Simion Hasnaş,
care avea moşiile Hăsnăşeni, pe Cobolta, Stánest! si Do-
boşeni (aceste două in Hirlăă), trecu pe la 1770 peste
Nistru, şi unul din fiii lui făcea afaceri în Simbirsc, Nejinsc,
Ircutc şi Camciatca, iar un nepot numai la Mohilăă. Si,
după ce-şi recăpătă moşia soroceană, Clementie Hasnăş se
duse înnapol în Siberia ".
În 1731 găsim la Chisinëš, în tîrgul făcut pe locul <«bă-
trinilor» Cazacul şi Moldoveanul, de la Buicani ", pe Agapie
1 Acte și fragmente, 1, pp. 341, 349.
2 Măzăreanu, Voronejul, p. 54, n-l 10.
3 Ibid. pp. 61-2, n-l 11.
4 Documente Callimathi, II, p. 128.
5 Studii și documente, LIT, p. 381, nl vt; Melchisedec, Cronica Hu-
ului, T, p. 253.
6 Studii gi documente, XVI, pp. 396-7.
т Ibid., p. 397.
8 Ibid, XXII, p. 112.
9 Ibid, p. 113.
10 R. Rosetti, 1. c. 1, pp. 87-8.
п Eraü gi urmaşii lui Crăhan, cu danie de 1а Stefan-cel-Mare (Ha-
lipa, IJ, pp. 233-4).
www.dacoromanica.ro
43h TARGUhILE
== =
Şoltuzul, pe Vasile Vameşul, pe Vicol Vartic hotnogul, vornicI
din sate, tirgoveţi din familiile Popescu, Onascu, Budul !.
Uni! «tirgovetI chigionenI» de ре la 1750 ni sint cunoscuţi.
Aparţin familiilor Hincul, Costin, Budul, Pălade, Borilă,
Jimbeiii, Gratea, Filotie («Hilotoaia»), Báf, Spinu, Popa, Bo-
can (si Bocáneasa), Sirbul, Batcu ; între el e scriitorul «Va-
sile sin Báf» și starostele de blănari Ştefan 3. Cînd el pleacă
în bejenie <la codru», prin 1737-9, îşi lasă marfa de holircă,
tutun, bumbac tare, fier, orez, fringhil, dohot, sare, aramă,
«ciobote»?, Sint oameni dirj, cu simţ de puterea lor: îl
vedem apárind pe robi! creştini de la Tatart, ce fug la el,
şi puind în fiare eI singuri pe Turci! ce-şi rid de fetele lor *,
Un ceauş, un vameş státeaü pe atunci între eI 5,
Statistica din 1798 arată la Chişinăă Armeni, Evrel, ЅїгЫ.
Greci, Lipoveni, după ocupaţii: abagerI, bogasieri, blănari,
сојосагї, ріќагї, ЬїгЫегї, bácan!, cizmari, cafegil, spoitorl,
argintari, croitori, zalhanagil, băibărăcari, mumgil, olari,
săhăidăcari, şlicari, vutcari, rachieri ; între el un singur Bra-
sovean€ (la Orhei, eraü băcani, un cojocar, un cizmar; la
Telineşti si до! «furmagit»*: bicănia o ţine căpitanul Alexe ;
lipsesc Evrei). Мезїегїї de la Chigináü lucraü şi bulgarii fines,
Evrel şi Armeni se află aici încă de mult? şi de mult timp
Greci fuseseră primiţi între locuitorii oraşului '*. De la un timp,
înnainte de 1809, se aşează аро! la Chişinăă <Sirbr de peste
1 Studii și documente, XVI р 397.
2 Studi gi documente, XVI, p. 402,
8 Ibid., VI, рр 264-5, n-l 442. Cf. ibid., p. 282, n-l Б41.
* Ibid, p. 300, n-l 624. Cf. ibid., p. 301, n-l 630, p. 319, n-l 763.
5 Ibid. p. 328, n-l 827; p. 339; p. 349, n-l 1025.
6 Ibid, XXI, р. 116.8. Familiile sint tot cele vechi románestl,
Gane, Nour, Calistru, Stancul, Trusáneanu, Bocan, Chiriac, Dobre,
Bostan, Bogat-Noü, Tobultoc, Izmaná (cápitan, poate de loc de prin
Botoşani). La Telineşti, Cap-Mare, Stavilá, Sálcutan (trei căpitani, un
dascăl).
1 Pitar.
8 Documente Callimachi, Г, p. 130.
9 Halipa, 1. e. П, pp. 241, 297.8.
10 Studii şi documente, VI, p. 322, n-l 789.
www.dacoromanica.ro
— , АЦТ ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 131
Dunăre», trecuţi între «ruptele Уізіегіеї› şi scutiți de goş-
tina oilor, dacă nu le aduc in «pămîntul Moldovei» 1.
Mănăstirea Galata păstră însă şi după ce liberarea oraşului
fu recunoscută de Domnie, inláturindu-se claca şi adetiul,
anume drepturi, ca acela de cîntar, de bezmen: 40 de bani
de tot căsarul, iar la iarmaroc 40 de bani de tarabá pentru
negustorii străini, apol acela de a pune vinzátoril de carne
si de băuturi, ori de a lua 9 bani de vadra de vin, 30 de
cea de гасһій gi horilcă?. Dar locuitorii Romîni, Greci,
Jidovi şi Armeni, cari aveaü privilegiu la desetină şi goş-
tină — «şi oameni boierești şi orice breaslă ar fi», dar nu
şi pribegii de curînd, lăsaţi în seama Serdarului, — dádeaü
ре an питаї 5 lei în patru şferturi şi «purtaü menzilul»,
cu «cheltuiala musafirilor ce-ar trece în sus şi în jos». Apoi
grija aceasta se lasă apoi în seama a 120 de scutelnici,
Vistieria plătind numai pentru Pas şi capugi-bagt 3,
În ce priveşte cîrmuirea, vedem de la un timp, pe Ser-
дагї părăsind Orheiul ca să se aşeze în Chişinău. Un «asaul-
polcovol»> cazac, Iosăp Palii o lucrase pe la 1800 odată са
fierar pe lîngă Ioan Сапапай care era «Sárdar la Chiginiü» *.
Încă din 1763-4 găsim lingă Serdar şi un beşleagă, pentru
poliția Musulimanilor,5 şi pe lingă beşleaga de Chişinăă,
cáruia-I corespund сеї din Soroca şi Movilăă, numar în locul
d'intăii era şi un iazagii€. Pircálab nu se intimpiná, dar
nu pentru că aici n'a fost cetate, căci pircălăbiile de oraşe
se дай pe bani ca dregătorii civile, cu datoria de a stringe
banii şferturilor, rámiind pentru aceasta rásura în mina lor,
cari pentru aceasta dădeai la Chişinăă 1.100 de let pe an”.
În sfîrşit de pe la 1.700 încă negustorii din Rumelia lasă
1 Uricariul, VI, p. 469.
2 Halipa, I. с. II, pp. 280, 290 (o, 1795), 293, 294 şi urm.
8 Studii gi documente, Vf, p. 355, n-le 1065.6; p. 358, n-le 1086-7;
p. 359, n-l 1096. Din condica de pe la 1740,
4 Studii și documente, XXI, р. 188.
5 Documente Callimachi, 1, p. 84.
6 Ibid , M, p. 131; Documente şi cercetări, p. 37,
? Studii şi documente, VI, р. 392, n-1 4384.
www.dacoromanica.ro
32 LEGXTUR! SI VIAȚĂ DE NEGÓ! i:
drumul Iaşului, pentru a lua un altul care pleacă de la
Reni !, anexat de Turci, dindu-i-se numele de Tomarova,
abia la 16602,
3. Legături şi viață de megof.
Negotul e, fireşte, în asemenea condiţii, уіоій. Avem ştiri
asupra luf la jumătatea veacului al XVIII-lea: se fac iar-
maroace la Budele, pe Nistru «in dreptul Moviláulur» 3, de
Sf. Arhanghelt; la Fălciiă *, pentru care se iea şi firman*.
Beşleaga рала, şi se cerea şi Paşilor a-şi trimete оатепії
pentru acest scop. Căci nu odată de la femel ruşinate şi
lucruri de furat se încăieraŭ negustori şi Turci 7. Oameni!
din Moldova merg «cu chirie» pe la Vasilcáü pănă la tirgul
cel vestit de la «Nijna», Nijni-Novgorod 5.
Pe la Soroca sint of si stup! din bielgug *. Gostina
de ої din Grecen! dá 350 de ler, cea din Lăpuşna 300
cea din Soroca 700 şi cea din Orheiü 1.5009, Pentru
sare, Turcil din Bender şi Ismail vin pănă la Ocná !!, Si Turcil,
de la Hotin, Armenit de la Horodenca, a starostelui de
Caniev, trimeteaü vitele la пої, ca şi Sirbit de la Movilăti.
Vamesil de la «otace» ай de lucru cu boil ce vin de pe
la Roman si Botoşani, cu horilca şi postavurile, cu marfa
«negustorilor cazaclil» cari aduc blănuri din Rusia !š, Se în-
l Ibid., p. 3:2, п 1221; p. 374, n-1 12%.
2 Archiva romdneascd, 11, p. 360.
з Studit și documente, VI, p. 22), пі 103; p. 288, n-l 569.
t Р, 229, n-l 150.
š P. 367, n-l 1168,
6 P 297, пі 613.
í P. 304, nA 644; pp. 304.5, n-l 646; pp. 305-6, n-l 650. — La Orhei
un Turc omorît de Turci; р. 300, n-l 655.
8 P. 223, n-l 113.
9 P. 296, n-1 607. Cf. p. 297, n-1 613.
10 P. 311, пі 701. Dar dajdea mazililor pentru Lăpuşna, Orheiü ві
Soroca e numal 54 ughi, aproape cît Cernáutul singur (p. 328, n-1 832).
1 P, 319, n-l 769.
2 Рр. 246-7, n-l 32f. Cf. Uricariul, П, p. 164.
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 133
timpla ca un pircălab de Orheiă să ajungă apoi vameş la
Chigináü !. Şi la Movilăă vameşul culegea venitul pentru
Domnul Moldovet ?.
În veacul al XVII-lea pod era la Zagarancea, арої mal
jos, pe moşia Sf. Vineri şi a răzăşilor Ocenr*, «podul lut
Gotar». De frica coamenilor ră! şi altor năvăliri» se hotărî-
seră intáiü numal poduri la Tutora, Zagarancea şi Gherman 4.
Mal tárziü însă ° «podurile imblátoare» se înmulţiră. Si la
Telineşti se făcu pod de răzăşi, pe la 1750”.
Evreii aleargă la noul cîştig, după ce nu mal incápeaü
în Polonia tulburată de lupte interne. Încă de la 1727 la
Soroca staü şi Evrei poloni, cu «haham јійоуеѕс», care
«merge la otacele de la iarmaroc» să iea «curupca după la
toți Jidovit din Teara Leşească, precum li este obiceiul lor
de vac, şi să aibí a lua şi de la meserciil jidoveşti, pre
obiceiü, precum li scriü cărţile şi de la alți Domni >
Et încep a pătrunde în toate tirgurile, cu camáta — apol şi
prin sate $ — si cu horilca lor: astfel «Morohal şi Avram Ji-
dovul ot Orheaiü», întovărăşiţi cu dol creştini, ай sese cáldárt
de rachiü, pentru care daŭ pe an camănă 2 galbeni si 6
potronici: еї păstrează legături peste Nistru?. La Căuşani
se aşează alţii, cu acelaşi перо '?. Un Evreii tine in corîndă»
podul de la «vadul larovep, care e al unul boier Ше '2. Vin
intr'una ації din Raşcov, de la Mohilăă, unde eraü însă si
1 Studii și documente, V , p. 252, n 379.
2 Рр. 408-9, пл 1657; p. 409, n-l 156 !.
3 Uricariul, Xll, p. 302.
4 Ibid.
5 Ibid., p. 313.
6 Ibid, XX, p. 139 şi urm. — Nume: Picioroman, p. 142; Curcoiü
p. 14%,
7 Studit gi documente, VI, p. 426, n1 1622. Pentru „crupcă“, coropcá
$bid., p. 446, пі 1688.
8 Ibid., p. 376, n-l 1240.
9 P. 213, пі 38; cf. P. 229, n-l 158.
10 p. 244, пл 292.
п p. 220, n-l 76.
www.dacoromanica.ro
134 LEGĂTURI ŞI VIAŢĂ DE NEGOT
Turci sălbateci, şi din tirgurile polone !. La Budele Sorocăi,
unde se ţinea iarmaroc, еї rămîn aşezaţi pe moşie 3, ca şi in
alte sate? si în Chigináü *. Jidovi basarabeni cer a fi lăsați să
steie pănă la Bacăii5. Cet din Orheiü erai in gilceavá pentru
bani cu hahamul 5. Evrei nu lipsesc nici la Lăpuşna *, si căpita-
nul Sorocăi e silit a scrie ce urmează : «Cum boiaril caret ай
moșii la margine ай vîndut toate vadurile Jidovilor, încă
şi ації cari aŭ cite un petec de moşie la malul Nistrului,
caută şi aceia să рше orîndari pe la vaduri, $і-ай făcut
luntre de îmblă în vad, pentru brudină, şi fac ce lli-I. voie
Jidovi! ре la vaduri, de să petrec oameni fel de fel peste .
Nistru. Pentru care se roagă să se scrie carte Máriel Sale
la cel cu moşiile, să nu fie margine în sama Jidovilor ; că,
de nu să va ridica aceasta, el nu poate da sama de mar-
gine 8. Intraá şi prin sate, şi la Dingeni! Lăpuşne! un copil
de jidov se făcu teranul romin Ion *.
Jidovit apar de altfel si ca orîndari în stil mare. Astfel
«Solomon Moisăi Leibu, Jidov of Bălţi», iea la 1784 venitul,
de bezmen, de dijmă, de moară, «cum şi orînzile acestor
sate si crîşme cu ріупі{е», си 1.250 de lef pe an, pescuind
in cele trei iazuri şi luînd şi 500 de vedre de vin, precum
şi drojdiile: «insá pe preoţii ce or fi la aceste sate să nu-i
supere pentru dejmá din pîine, nici pentru bezmăn de case,
cum nici pe un dascăl ce va fi, atit la bisărica din Coser-
nita, cum si la bisărica din Soloneţ, cum şi la bisărica din
Ciorniţa» 10.
1 P. 236, пл 231; p. 244, n-1 298; p. 298, n1 618.
3 P. 246, n-l 319.
3 P. 264, n-l 441.
4 Pp. 264-5, n-l 442.
5 P. 381, n1 1292.
6 P. 294, n4 596.
1 P. 298, пі 615.
8 P. 302, n-le 635-6.
9 P. 387, n-l 1327.
10 Ibid., V il, p. 235, n-l 104. Despre Evreii cari strică pentru potag
codrii Lápugnel, Radu Rosetti, Arhiva Senatorilor, Ш, p, 77,—51 pentru
siliștea de la Orheiü,
www.dacoromanica.ro
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 135
Si iată ce părere avea despre Evrel un cunoscător foarte
bun al locurilor şi al lucrurilor, consulul frances Peyssonel:
<Trebuie să se înlăture cu desăvirşire Evreii de la orice
rost, pentru cá sint în aeeste егі de o rea credinţă care
întrece orice calificafie» !.
4. Biserica Basarabiet.
Bisericeste, Basarabia se ţinea de trei diecese: cea de
sus alcătui de mal multe ori o episcopie a Hotinului. La
1765 se oferia Scaunul, «preasfintita episcopie a Hotinului»
călugărului grec Neofit din Bucureşti, fost «efimeriu» al
Сотрапіеї greceşti la Sibiiü. Se căpătase «sinodicul» şi
«encomiasticul» patriarhal, precum si beratul impárátesc. Si
la 1767 era vorba de această numire?. Pe vremea ocu-
pafiel ruseşti următoare episcopia de Rădăuţi căpătă adausul:
«si de Hotin», acesta fiind la 1773 titlul lut Dosofteiü, care
era să fie întăiul episcop bucovinean neatirnat *. Mat tărziă
în cursul ocupaţiei austriace, din 1788 pănă Ја 1791 func-
tiona acolo episcopul moldovean Amfilohie, compilatorul
unei Geografil şi unei Aritmetice, care se retrase după
pace la Zagavia în apropiere de Hirlăă *. Încă la 1787 Amfi-
lohie iscălia episcop al Hotinului, dar sta acolo, la Zagavia,
lingă staritul Daniil $,
Scaunul Husilor avuse de la intemeiarea el, ca epis-
copie basarabeană, după luarea de la Turct a Bugeacului,
supt Ieremia Movilă, tot Ţinutul din jos. Păstra însă în
1 „On doit absolument exclure les Juifs de tout emploi, parce qu'ils
sont dans ce pays-lă d'une mauvaise foi qui passe toute expres-
Sion"; L e, p. 215.
3 Contribuțiună la istoria literaturii romine, în „Analele Academiei
Romine*, XXVIII, р. 187 si urm.
9 Studii gi documente, ҮГ, p. 226, пі 72.
4 Istoria literaturii romine în secolul al XVIII-lea, |l, Istoria
Bisericii, II.
5 Studii gi documente, V, p. 64, n-l 291. — Amfilohie era trecut; la
milele domneşti si în 1784-5, ibid., VI, pp. 181, 189.
www.dacoromanica.ro
136 BISERICA BASARABIEI
veacul al XVIII-lea numai Soroca şi Ţinutul eï’. La 1734
se dádeaü toate drepturile bisericeşti Ја Soroca lui Teofil .
de Huşi 2. Avea astfel de drepturi şi la Dubasari, şi Patriar-
° hulde Alexandria, chemat ca arbitru, dăduse episcopului de
Huşi încă de la 1715 Basarabia mijlocie. La Galaţi hotăria .
episcopul de Roman, dar şi aici avea de luptă cu Proilavul,
Vlădica Brăilei şi al «olaturilor» 2.
La 1757, Constantin Racoviţă, tinind seamă de faptul că,
«din neajungerea cheltuielit şi din depărtarea locului să
timplá de merg foarte rar episcopi! la acel inut, pentru
cercetarea norodului creştinesc şi а eparhiel sale», dădu
episcopului de Huşi Inochentie «o bucată din locul gospod
al tîrgului Soroceb, şi anume între moşia Vistierului Aris-
tarho, Liubenifa, între «velnifile jidoveştI» de rachiü, între
cursul Nistrului şi moşia Cosăuţii, a lui Nicolae Racoviţă *,
precum şi brudina noului pod de la Soroca, scos de supt
stăpînirea Căpitanilor celor Mart şi ispravnicilor cari luaü
pănă atunci pircălăbia acolo 5, Cu vremea, prin schimb cu
Scarlatachi Sturza, care se mutâ în Rusia după războiul din
1789-93, episcopia căpătă şi Cosăuţii*. Prin anil 1780 еа
se judeca pentru o parte din Cioreşti, la Lăpuşna, cu Ma-
coveiestil, urmaşii luf Macoveiü fiul luf Taicu Sirbul ; şi Bur-
ghelestif erai amestecați aice 7.
De pe la 1641 restul vechii Basarabii era al episco-
pului turcesc de Brăila (sai Proilav), 'Tomarova-Reni si
Ismail, Scaun pe care-l осира şi Calinic ce ajunge Patriarh.
Amintim арої ре Daniil din 1765-7, care sfinţeşte bisericuţa
1 Studii și documente, VI, p. 276, пі 502.
2 Ibid.
з Ibid., рр. 560-70 (si după Melchisedec, Cronica Hușilor, 1, рр 1901 1;
Cronica Romanulut, II, pp. 28-9.
4 Melchisedec, Cronica JHugulut, І, pp. 250.2.
5 Ibid, p. 252.
6 Tbid., p. 383 si urm.
1 Uricariul, XIV, p. 119 si urm.
8 Chilia gi Cetatea- Albă; notele lui Calinic, în „Analele“ citate, 1904,
р. 64 si urm,
www.dacoromanica.ro
RUŞII SI DASARADIA ÎN VECAUL AL XVIII-LEA 137
din Cáugani!. Procesul pentru Dubasari şi alte două sate de
hotar pe care-l poartă la 1715 Orest de Huşi cu Ioanichie
de Brăila, se resolvi în favoarea celui d'intăiă. La 1771-3
chiar al Huşilor căpătă, şi cu voia luf Rumienţov, tot Bu-
geacul. De la 1777, cu ioachim, seria de episcopi at raialer
reîncepe însă, urmînd cu Chiril (1788-90, + după 1808). Să
adăugim că la 1808 Ruşii făcură o episcopie de Acherman
pentru Gavriil Bănulescu, iar арої (1813), după anexare,
— cum vom vedea una a Hotinului şi Chişinăului?.
În fruntea preoţilor basarabeni erai protopopii din Chi-
sináá, la 1793 Toma, de Lăpuşna şi Orheiü ; pe la 1764 Stefan
Coretchi, iar la 1766 Vasilie. În preoţime întraŭ şi fruntași ai
mazililor, ca acel Ше Coreschi, din neamul lui Apostol,
care avu, pe acelaşi timp, proces pentru un iaz cu Doni-
ceştii 2. Eraü aşa de prefuit! protopopii, încît unul din 9
luă pe o fată din neamul Donici de la Bezin *. Un Mihalachi
dascălul apare pe Іа 176085.
În urma războiului din 1789 şi următoarele, un preot spion
rus, dar isteţ si harnic, cu gust de muncă şi pricepere ar-
tistică, Mihail Strilbitchi, «protoiereü al stăpinirilor Mol-
dove şi Valahiei şi al Basarabiel», saü «exarh» al Rusului
Amvrosie, aşezat de cuceritori la laşi, se mutâ,— după ce
stătuse un timp, la 1796, in Mohiláü, spionind şi tipárind,—
de frica represaliilor turceşti, la Dubasari, cu slovele tipo-
grafiei metropolitane, unde lucrase pănă atunci. Aici făcu
el să apară un Ceaslov pe care Moldovenii de peste Nistru
îl vor fi primit eu bucurie mare 5. Fiul si ajutătorul síü
Policarp aiunse podporucic rusesc.
1 Inscripţil, 1, pp. 14-5.
2 Chilia și Cetatea-Atbă, pp. 235-5.
s După 1780 în Chişinăi preotul Ioan şi preoteasa Lupa; Studit şi
documente, XVI, pp. 398, 399, 400, 401.
4 lbid., p. 400.
5 Ibid, p. 401. V. si Halipa, I, p. 222; Melchisedec, Cronica Mușului,
J, pp. 3846.
6 Picot, Michel Strélbickij, Paris, 1905; Bianu şi Hodos, Bibliografia
romind ; M. Istoria Biserică, П, p. 191 si urm., 232,
www.dacoromanica.ro
138 BISERICA BASARABIEI
Domni! aveaü încă biserici domneşti şi mănăstiri privi-
legiate: «sfinte! mănăstiri de la Chişinăă», foastă biserică
domnească !, її dă Grigore Ghica în Octombre 1740 de la
vama oraşului 2 ocă de untdelemn şi o litră de tămiie pe
lună, precum şi scutirea tircovniculul şi poslugnicülut 8, Apot,
în Iulie 1741, o sută de Іеї din mortasipia oraşului şi 30
de chile de gri, 20 de mălaiii pe an din uşurul adus de
Tataril aice. Locul pe care era făcută, «ce se numeşte Bui-
canib, aparfinea—am spus-o—mánástirit Galata, pentru care
şi biserica i se face mitoc.
! Sf Nicolae, dărimată de Tatari la 1711 şi refăcută de cunoscutul
Lupu Năstase Vel Agă.
2 Studit şi documente, VI, pp. 4123, nl 1670; pp. 417-8, nl 1694. —
Pentru mortasipie, pp. 419-50, n-l 1700. — Cf, Halipa, II, pp. 211, 243
şi urm,
www.dacoromanica.ro
CAPITOLUL al VI-lea.
Răpirea Basarabiei.
. Basarabeni și Ruşii în războaiele din 1766-74 şi 1789-93.
Mazilil din părţile răsăritene se dară cu Ruşii şi în 1769,
şi vedem pe un maior muscal láudind in Octombre 1769 pe
Lupu Giuşcă mazil, fost căpitan, care ‹з'ай arătat cu mare
supunere la porunca pré-puternicil Împărătesil noastre şi
pănă acum ай păzit marginea de n'aü lăsat neprietinul să
treacă dincoace ca să facă niclun feliü de stricáciune» '. El
cere locuitorilor a se găti «cu toţii cu arme si călări de
apărure să fif pe lingă Lupul Giușcă, gata în tot ceasul
pentru paza norodului crestinesc ce se află pe marginea
Prutului. Si, cînd neprietenul se va ispitia trece dincoace,
să facă уге o stricáciune {егії, cu toții să vă apăraţi bär-
băteşte, şi atunce supunerea voastră va fi cunoscută de prè-
puternica Împărăteasa noastră». E
După cucerirea de Ruși, Попи! páru că începe o nouă
viaţă romănească. Rumienfov primia intr'una cereri de la
mazili moldoveni! cari găsiseră în actele lor bátrine dovada
une stăpiniri a strămoşilor în raiaua de pănă acum, si «pol-
covnicul Peitlig» dădea cărţi de proprietate în numele «Sáni-
nárii Sale», scriindu-se de către Andreiă Dașchievici, pisarul
! Uricariul, X, pp. 121-9.
www.dacoromanica.ro
140 BASARABENI] ŞI RUŞII
romănesc al cancelariei generalului, care lua şi în arendă
în condiţii favorabile, ca mulțămită, moşiile astfel dobindite.
Între răzeşii ce se certaü, se amesteca şi cîte un Evrei al
raialei, са arendaş,ca «Mosco Jidovul». Піе Herescul, din
familia care era să dea un episcop Bucovinei austriace, fu
aşezat ca staroste de Cernăuţi, iar în Hotin întrară pircá-
labi, pe сагі aflăm acolo şi în Mart 17731. Unul din еї
pare să fie Apostol pomenit la 1773".
Locuitorii Soracăi se bucurará şi el (1772) de cucerire
şi scriseră pentru a vădi aceasta Mitropolitului Gavriil. EI
vorbesc de «glugul cel greü a strimbătăţilor care ne-ati
mîncat pănă la oase», de abusurile ispravniculu! Aga,
om nelegiuit, despre hotărîrea lor de a căuta «ca o scă-
pare şi liman... slujba cea cu multă trudă si primejdii a
războiului» şi dorinţa de a li se lua din spinare tiranul,
În 1775, Ja pacea care dădu, cu voia Împărătesei ocro-
titoare, Austriei, fără jertfa unel picături de singe, Buco-
vina, boierii cerură de la Rust măcar înlăturarea Tatarilor
de pe locul de 32 ceasuri în lung si două în lat, ba chiar
restituirea Renilor, cu «cîteva bălți cu ostroavele lor, ce sint
pe locul Moldovei». EI protestaü contra raielei Hotinului şi
contra anexării părţilor vecine la Bucovina. Si, ca mişcaţi
de un gind profetic, ѕсгіай: «De are Poarta turcească
niscalva pricini cu Austrienil, patria noastră nu-l datoare
să facă răfuială între dingl cu dezghinarea еї, се, după
cum nol de la început am cunoscut ocrotirea Otomani-
ceştii Împărăţii cu întregimea {егїї noastre, care acum s'aü
întărit şi cu acest de pe urmă tractat, asa si Otomani-
ceasca Poartă are datoria nedeslegată să păzească toate
pronomiile noastre şi volnicia cu desăvirşită întregime» *.
1 Cf. Studit gi documente, XIX, p. 11 si urm. — Andrei Daşcovici ca
„pisar ot Cernăuţi“ (în 1760), Studit și documente, VII, p. 33%, n-l 4. —
Pisarul de Hotin e pomenit şi la 1774; #0:4., p. 227, n1 7 ; v. ві ibid ,
V, p. 417. i
2 Ibid., XVI, p. 399.
3 Uricariul, VI, pp. 372-4. — Supunerea Ваѕагађіеї sudice (Ren,
Chilia, Acherman, Ismail; Brăila trece la Buzău) către episcopul de
Huşi, ibid, рр. 591-2 (10 Ianuar 1771). „Proilavul“ lăsase ca urmaş pe
arhimandritul Pangratie (ibid., p. 39%). Cf. si ibid., p. 395 gi urm,
4 Ibid., p. 458.
www.dacoromanica.ro 7
RĂPIREA BASARABIEI 444
2. Războiul din 1806-12.
Anezarea.
În urma complicaţiilor europene aduse de genialele ca-
prici! cuceritoare ale luf Napoleon, un пой rázboiü ruso-
turc se începu prin ocupaţia Principatelor. La 19 Novembre
st. v. 1806 Hotinul fu luat prin surprindere, in trel ceasuri,
de Cazaci! ascunşi prin şanţuri şi aceiași, soartă o avu ls-
mailul. Hotinul era plin de zahereà!. Iarăşi moșiile mol-
doveneşti fură restituite vechilor stápinl 2.
Тегапії începură să se mute prin mahalele golite de
Turci, şi Guvernul luă măsuri ca să nu scadă birul 3. Lo-
cuitoril de la Chilia-Veche si Vilcov fură pus! în serviciul
flotelt. Satele Pogărniceni, Vaşcovăţ, Siliştea şi Isacova
етай puse să gătească, supt pază de călăraşi de la Chişinăă,
silitra 5. Se gindiaü Ruşii, ca si supt Patiomchin, să ducă
la Nicolaiev stejari! Moldove! pentru corăbiile lor °.
Si în războiul de la 1788 moșiile hotinene se întoarseră la
«pameşcici adecă la stăpînI»> 7. Turcii le luară арої îndărăt °.
La Soroca găsim un ispravnic romin, Portarul Nicodim °.
În fostul Bugeac, mănăstirii Sf. Nicolae din Chilia, dári-
mată de pe vremea lul Patiomchin, i se restitui moşia Cătlă-
buga, cu două girle, lingă satul Galileştr, şi se începu re-
paraţia, pe care Turcii o întrerupseră, са să fie reluată
prin stáruinfile protopopului Panaite, doritor şi de şcoală °.
1 Studii şi documente, XXII, pp. 58, 85 şi urm.
2 R. Rosetti, Arhiva Senatorilor, HJ, p. 31.
з Ibid, p. 54 `
4 Ibid., p. 58.
5 Ibid., р. 78.— Un Evrei se presintă ca antreprenor; ibid. р. 80.
6 Ibid. pp. 8!-3 Vistierul Roset găsia lemnul Orheiului prea moale;
ibid. Pentru pădurile satelor, p. 81. Peutru ridicarea Turcilor din
Hotin în 1806, Shudif şi documente, VI, p. 197.
7 Ibid., p. 955.
8 Ibid, p. 455, Uricariul, XIX, p. 553.
9 Documente gi cercetări, p. 71.
10 R. Rosetti, Archiva Senatorilor, ТЇЇ, p. 4b.
www.dacoromanica.ro
448 năzaoru DIN 1808-12
În Novembre 1792 Hatmanul Ше Catargiu făcuse pod pe
Nistru la Bender cu ghecet!, căci Ruşii tăiaă şi lemne in
pădurile Orheiului ?. Catargiu fu recunoscut ca general rus
şi întrâ în rîndul supuşilor Ţarului. El cumpărase Регепїї
de la neamul Hîncului si adáugia si după plecare această
stápinire *.
Generalul Scarlat Sturza, care făcuse studi! în Apus şi
fusese o bucată de vreme un îndreptător în sens voltairian
al învăţămîntului moldovenesc, rămase şi el peste Nistru,
crescînd pe fiul săă Alexandru, un om de talent, în aşa
Chip, încît făcu din el un apărător fanatic al ortodoxiei
moscovite si al Tarismulut absolutist. Între Ruşi rămase si
noul colonel Manole Balş de la Sirăuţi, care se agezá la
Dubasari 4. Comandantul poliţiei din last, ofiţer de marină,
Dicescul, era dintre emigraţii aceştia 5. Un Alexandru Tăutu
se agezá la Odesa €, iar averea lul basarabeană о luă Di-
boglu. În stirşit un Sturdza, dor Casimirt, un Balş şi alti»
cerură, şi izbutiră, să li se restituie moşiile ocupate de Ta-
tarii Bugeacului ?. :
După ocupaţia rusească din 1806 Hotinenil plătiră iarăşi
şferturi, 106.488 lel la cite trei luni. «Venitul moșiilor Ho-
tinului» curse în Vistierie, fiind arendat la Evrei, cari în-
şelară şi fură puşi la jurămînt 8. Logofătul Costachi Ghica
1 Documente și cercetări, pp 65-6.
2 Ibid., p. 67.
3 R. Rosetti, 1. с. p. 89, — si despre un Nicoriţă, general-locotenent,
ibid, pp. 89-90. Alti Romini în oastea Ţarului, într'o notitá din ziarul
Seara pe Maiü 1919
* Documentele Callimachi, |, p, 85, пі хи. Încă mai de mult în
oastea rusească era un vagmistru Ion Creangă; R. Rosetti, Arhira Se-
natorilor, lll, pp. 42.4.
5 R. Rosetti, l. e., p. 49.
6 Ibid., pp. 88, 90. . .
1 Uricariul, XII, p. 197. — După pace si la Cetatea-Albă era un mu.
hafiz; el purta titlul de Разӣ, Ismail-Paşa; Documente și cercetări, pp,
62, 78. Si muhafizul de Ismail era atunci un Разӣ, Bechir (ibid. ). Si
Pasa de Bender e intitulat muhafiz; ibid., p. 78.
8 Ibid., p. 206.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 143
luă «venitul horelcil ce întră în ţară» ?. Se uniră «olaturile»
Benderulut, Căuşanilor, Achermanulut şi Chiliel pentru a le
încredința unul singur ispravnic, polcovnicul Manolachi
Virnav *. Mazilif din Orheiü ajutară pe noil ispravnici 2. Va-
dul Sorocát fu iarăși străbătut de Cazaci, Oarecare ne-
mulţămiri nu lipsiaü, căci un boierinaş din Orheiü fu ridicat
şi dus la Ismail’,
Purtarea liberatorilor se arată astfel într'o corespondenţă
contemporană: «Nu se poate spune prin cuvinte cum se
poartă trupele cu locuitorii teri: pradi aşa de cumplit,
încît nimeni nu mal e sigur de averea luf. Tara e datoare
să dea provisiile trebuitoare, dar comandanții le vind şi
locuitori! trebuie să dea hrana saü bant in locul еї®›. Ort-
cine nu mergea cu Ruşii era decretat în 1809 «trădător
de patrie» şi tăiat?; Divanul era rugat să caute «ín acest
Principat un calíü, care este trebuitor pentru aducerea la
îndeplinire a pedepsei cu moarte». Spătarul Iordachi Ca-
targiu, întors din Paris, fu dus în cea mar mare grabă
peste Nistru, bátrinul Vistier Iordachi Roznovanu fu bătut
şi tirit de barbă prin Divan pentru că nu putea da 20.000
de cară în zece zile, şi pirtenitorii săi ameninţaţi cu «exe-
cutie militară». Boierul Conachi era urmărit pentru că
trăsura luf călcase un ofiţer beat. Si împotriva Mitropoli-
tului Veniamin, adăpostit la mănăstirea Neamţului, înce-
pură cercetárile?. Si în acest timp maiestrul de dant Ivanov
arăta valsurile şi Radotinichin, uneltitorul grec, stáruia de
boieri să facă petiția de anexare la Tar Ps.
1 Studii şi documente, VI, p. 201. Si pentru desetina la Orheiü și
Hotárnicenl.
з Ibid., p. 200. .
8 Ibid.
4 Ibid., р. 203.
5 Ibid.
6 R. Rosetti. 7. e, p. 81.
7 lbid.
в Ibid, pp. 31, 34.5, 53-4.
9 Ibid., pp, 34, 63, 104 gi urm,
www.dacoromanica.ro
144 RĂZBOLUL DIN 1800-12
Moşiile hotinene le luai în sfirşit, în arendă ofiţerii, între
ації chiar comandantul cetăţii Lange !.
Gindul anexării se vedea şi din alte măsuri: Dimitrie
Sulima tu numit episcop al Bugeacului, şi se aşezară acolo
încă din Iulie 1811 mit de Bulgari ajutindu-t Haznaua îm-
părătească a-şi face si gospodăriile?, Alții primiră locuri
la Ibrac-Mirza în părţile Hotărnicenilor, lingă drumul de
la Bender la Fălciii: vecini! în mijlocul cărora voiaü să
se strămute se împotriviră hotărit 3,
Cum s'a ajuns la incheiarea păci! care ni-a smuls Basa-
rabia arată rîndurile ре care le reproducem aici, dintr'un
studiu publicat în «Analele Academie! Romine» pe того.
După ce Cutuzov, comandantul-general rusesc, înşelînd
pe Turci cu o demonstrație la Turnu, făcu pe generalul
Marcov să treacă în taină Dunărea la ѕсһеја Petroşani,
lîngă Giurgiu, cu 8.ooo de oameni, şi aduse astfel prinderea
întregii tabere a Marelui-Vizir Ahmed, care abia scăpă
însuşi la Rusciuc (14 Octombre st. n. 1811), se începu între
acest fugar nedestoinic şi generalisimul rusesc un noŭ şi
foarte serios schimb de vederi pentru pace *. Dragomanul
Antonie Fonton merse la Vizir pentru a se înţelege cu
dinsul, şi îndată cercurile din Constantinopol fură instiin-
tate. La începutul luf Novembre, intro cîrciumă veche din
Giurgiu, stăteaii de vorbă cu privire la condiţii, Italinschi,
Sabaniev şi Iosif Fonton, Întăiul-Tălmaciă al Ambasade!
rusești pe lingă Poartă, — Antonie şi Petru Fonton fiind
dragoman! şi Bobrov secretar, cu cel tret diplomaţi turci:
judecătorul militar Selim fiul lut Ibrahim, Hamid şi Galib,
1 Ibid., р. 89.
2 Ibid., p. 86.
з Ibid, p. 46. — Pentru Tiganii din Bugeac si de la Nistru, ibid, p.
46 şi urm.
4 Mémoires de l'amiral Paul 'Tehitchagof, publiés par Charles Gr. La-
hovary, Paris-Bucurestí 1910, p. 374. Ostrovul Giurgiului, unde eraü
16.000 de Turci, fusese bombardat si luntrile turceşti prinse de ale
Rusilor.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 145
avînd din partea lor ca interpret! pe Grecii Dumitrachi
Moruzi şi Apostolachi, dintre сагі cel d'intáiü era socotit
de unil ca înțeles cu generalul Cutuzov. Ruşii hrániaü pe
Turcif din ostrov fără a-i liberă. lar agenţii străini si bo-
ierimea din Bucureşti se desnídájduiaü că nu pot afla ni-
mic despre mersul negociaţiel.
Zvonul despre cedarea Basarabiei, prin care, fireşte, se
înţelegea numai Bugeacul, apare însă chiar din Novembre!.
Luarea Silistrei de un detaşament rus nu grăbi lucrurile:
cetatea era aproape părăsită. Și Turtucaia fu ocupată. Peste
Olt, la Ciuperceni, Ismail-beg se menținea în faţa gene:
ralului Zass, şi el trecu Dunărea іппарої după un şir de
lupte lîngă Calafat, abia în noaptea de 13/25 Novembre ?.
Vremea era blindá şi se putea aştepta Dar, tot la 25 ale
lunii, chiar represintantul saxon Iliibsch asigura că Turcil
vor ceda Moldova răsăriteană pănă la Siretiii3, şi el întăria
această afirmație — adăogînd doar cá Turcil vreaü să păs-
treze Dunárea-de-jos —, la 25 ale 1ипїї*. Consulul Ledoulx
din Bucureşti credea, la începutul luf Decembre, că Rusi
vor ráminea în «Basarabia» întreagă, cu lsmailul, ba chiar
cu Brăila, şi asigura că tratatul e si iscălit, aşteptîndu-se
doar ratificatia Sultanulut*. Se gátiaü la Bucureşti luminaţii
cu «zeul Marte care, călare pe vulturul împărătesc, tine'n
plisc Semiluna».
De fapt generalisimul trimesese pe Langeron şi pe gene-
ralul Prinţ Essen la Rusciuc. Aici Marele-Vizir li observă
că „е ruşinos ca Ruşii, cari stăpînesc un şfert al globului, să
se certe pentru o, palmă de pimínt, care nici nu li este folosi-
toare“. El arată cá n'are încredere in Napoleon, care i-ar
distruge şi pe Turci după ce Ruşii ar б fost distrugt. Ba
1 Raport consular frances din 11; Hurmuzaki, Supl. I2 p, 641, n-l
DCCCXXX.
3 Langeron, în Hurmuzaki, Supl., 18, p. 365,
3 Hurmuzaki, Supl., I3, p. 645, n-l рссссхххуп.
4 Raportul următor.
5 Ibid, p. 647.
10
www.dacoromanica.ro
148 hiznoiuL pin 1806-12
vorbi de alianța defensivă a celor trel {егї care «se mal {іп
în picioare»! Turcia, Rusia, Anglia. Sá nu mal deie deci lut
Napoleon un balsam de singe. «Vá daü Prutul; nimic mat
mult; Prutul ort războiul; am jertfit enorm pănă acum;
Ismailul singur vă plăteşte războiul, şi mal aveţi patru ce-
І şi o strălucită provincie». Cutuzov fu uimit de această
francheţă şi de această prietenie; Ţarului i se trimese ra-
portul autograf al luf Langeron. A doua zi, acesta merse
iarşI la ordie, cu generalul Turceaninov.
Încă de atunci era vorba de mutarea Congresului la
Bucureşti. După predarea, deosebit de onorabilă, a Turcilor
din ostrov, incepurá a sosi aici represintan[il Rusiel. La 14
Decembre Cutuzov întra în Capitala munteană, care-l pri-
mia cu sunet de clopote, pe cînd tunurile ruseşti bubuiaü.
De fapt, el aducea pacea, ce fusese aproape încheiată la
Giurgiu, prevázindu-se granița Siretiului în schimb pentru
Serbia restituită în anume condiţii. Intervenţia directă, prin
scrisoare autografă, a Sultanului aduse însă pretenţia dea
se păstra pentru Turci Ismailul, Chilia şi gurile Dun trit.
Ca mulțimită pentru concesiile anterioare, asediați din in-
sulă primiseră voia de a trece ca «musafiri», la odihnă şi
hrană, pe malul nostru’.
La 15 sosiaü şi cel tre! Turci, cu 7o de oameni ca alaiü,
şi cancelaria. Dunărea era deschisă pentru comerţ, şi Ruşil
шай vami 5%, prin antreprenori, la Zimnicea. Marcov,
care nu mal avea de lucru,se înturcea spre Moldova. Peste
cîteva zile Vizirul însuşi se îndrepta spre Sumla, lăsînd în
Rusciuc pe Boşneag-Aga. ltalinschi dădea un banchet co-
legilor sii, şi sala desbaterilor se pregătia, cam încet. Se
păstra acelaş secret asupra stadiului negocierilor. De fapt
cetim că se aştepta răspunsul Ţarului. Pe cînd Bulgacov,
şeful cancelarie! ruseşti, făcea să se ríspindeascá prin bo-
ierul Varlaam vestea cá se aşteaptă numa! ratificaţia, саге
va fi dată la iveală abia în Martie, Poarta nepierzînd nimic 3,
1 Ciceagov, pp. 375-6.
3 Aceasta era vechia el nădejde, V. raportul saxon din 10 Iunie
1807: „Occup€ entièrement [е Sultan] dans ce moment-ci de là guerre
9ontre les Russes en Moldavie et Valachie, que son grand désir seroit
de faire évacuer, les provinceslointaines n'attirent que faiblement son
at ention“.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 447
la зо Decembre st. у. Cutuzov primia scrisoarea împă-
rătească prin care se refusa întărirea tratatulu! din causa
schimbărilor întroduse de Sultan!. De acum înnainte nu se
mal lucră nimic la Bucureşti, unde se pierdea vremea cu
«marionete, umbre chinese, concerte, $. a.» *, pe cînd tru-
pele rusești se agezaü pentru iarnă. Atita doar spuneai
Ruşii ca generalul Harting—că «Sultanul e un om foarte
întreg in hotáririle lut» ?, Congresul ajungea «indescifrabil»
pentru consulul frances 4. Ruşii puseseră la mezat veniturile
domneşti pe 1812.
Astfel la 14 Ianuar 1812 se auzi că, într'o întrevedere de
la 13 seara, represintanţii Sultanului, cari aflaseră răspun-
sul "Ţarului, ай declarat cum cá stăpinul lor nu va părăsi
cu niclun preţ punctul săă de vedere şi că ei sînt gata să
plece. Atunci numai Turci! din ostrov, <găzduiţi» deocam-
dată ca musafiri, fură declaraţi prinşi de războiă şi porniţi
spre Rusia. Un curier anume fu expediat la Constantinopol
pentru a cere, din partea Împăratului, un ultim răspuns, pe
cînd Galib spunea lămurit consulului frances că «minciuna
e basa politicel rusestl» si căuta să smulgă dela el ceva
despre intenţiile luf Napoleon de a luptă си Таги pentru
învierea Poloniei. Plenipotentiarul turcesc vorbia de reîn-
ceperea ostilităţilor şi încheia cu vorba de încredere: «Dum-
nezeü e таге» 5.
Curierul trimes la Petersburg, prințul Volconschi, sosia
la Bucureşti cu începutul luf Februar; cel turcesc era oprit
la Rusciuc de sloiuri, Garnisona Giurgiului se întăria cu
două regimente. Îndată Cutuzov rupea, fără vre-o înştiin-
fare, armistițiul“. Siştovul era ocupat de generalul Bulotov,
oprindu-se mărfuri turceşti «de mal multe milioane». Lan-
geron sosia în Giurgiu, Marcov trecea în Oltenia. Siştovul
1 Ciceagov, р. 375.
2 Hurmuzaki, Supl, 1%, p. 657, '
8 Ibid., p. 659.
4 Ibid., Tainul Turcilor ега de 135 de galbeni pe zi.
5 Ibid., pp. 663-б.
9 V. şi memoriul lui Langeron, în Hurmuzaki, Sup?, I3, pp. 69 378-9.
www.dacoromanica.ro
148 năsnotuL Dix 1806—12
z
fusese prădat fără milă; la Zimnicea ofițerii ruşi îşi împăr-
Най şi fomeile Turcilor. Generalul Livin cercá Măcinul ple-
cînd din Galaţi, pentru care se, fíceaü planuri ca pentru o
«noni Odesi». Si în alte părți dobrogene se prăda după
putință, pină la Babadag, Bazargic, Mangalia; Harting
distrugea Silistra şi pătrundea pănă la Rasgrad!. Cu ase-
menea măsuri se căuta grăbirea curierulut, care tot nu
sosise. Numal la 8 Mart seara, el era la Giurgiu, unde-st
începea carantina. La 9 ale lunit, scrisorile luI sosiaü in
Bucureşti. Sultanul se arătase «nezguduit in hotărîrile sale».
Un noü Trimes mergea deci la Petersburg. Era vădit cá
se aştepta primiva:a, şi Napoleon.
La то Mart 1812, raportindu-se la o scrisoare anterioară,
din 14 Februar, Hübsch, ambasador saxon, scria astfel
dı spre afacerea pácil:
«Din raportul miei din 14 Februar Excelenţa Voastră
va fi observat hotărîrea Divanului de a continuă mal de-
parte ostilitățile contra Curţii imperiale din Petersburg, mal
bine decit să facă o pace dăunătoare acestul Imperiu. Cu
toate că-l lipsesc orlce mijloace pentru a putea urmă ráz-
boiul acesta, poporul musulman a refusat să se împace cu
vecinul săi cu preţul marilor jertfe ce i se cer. Sultanul
181 arătase dorinţa de a se pune în fruntea armatei oto-
mane, chiar dacă împrejurări mal grele l-ar reţinea în
această Capitală.»
Nicăirl aiurea nu se vorbeşte de o asemenea intenţie а
Sultanului, nici despre sprijinul pe саге i-l dădea opinia
publică turcească în hotărirea de a nu înstrăina nimic din
teritoriul pe care el îl privia ca făcînd parte din Împărăţia
lut. De fapt insi înfrîngerile de la Dunăre produceaü o
айіпсї impresie în Constantinopol: un Arab făcu din paie
un chip de om mort, îl aşeză pe masa sicrielor de lao
moscheie şi strigâ în auzul tuturora că acesta e Proorocul
1 Ibid., pp. 380-1.
www.dacoromanica.ro
ПАРІКЕА BASARABIEI +49
Mohammed însuşi, care, uitînd de ai sšf, nu mai e vred-
nic, în moartea luf, decît de ingropare !. lar, cît priveşte pe
Sultan,el îşi avea spionil personali şi în tabăra Vizirului3.
Sosirea unui curier din Bucureşti e arătată în raportul
lut Hübsch de la 26 Martie astfel:
«A sosit din Bucureşti un Tatar cu depeşile plenipoten-
fiarilor otomani pentru Poartă. Mai multe тагї Sfaturi de
Stat aii fost ţinute ca să comunice noutăţile venite mem-
brilor Ministeriului. Se bănuieşte în de obşte că cuprinsul
acestei ştiri este foarte prielnic pentru încheierea păcii, si
această veste, dacă se adevereşte, va face plăcere popo-
гичї musulman?.»
Curierul acesta trebuie să fi fost trimes după sosirea гїз-
punsului din Petersburg. Ţarul pregătia ultimatul către
Napoleon, prin care cerea sí se retragă Francesii din te-
ritoriile ce le ocupaü în Germania, la graniţa sa (24 Mart).
El făcu deci, neapărat, concesia pe care Turcii o уојай de
mult: intelerind a păstra totuşi vechiul Bugeac, el läsa
Turcilor Gurile Dunării.
Acesta e înţelesul raportului saxon dat mal sus. Un ra-
port prusian din Petersburg spune la 20 Mart că, pentru
a ciştiga de-a dreptul pe negociator ï turci, s'a întrebuințat
o mediaţie suedesá',regele Suediei, căruia Francesil if în-
călcaseră Pomerania, avind cel mar mare interes la inche-
ierea păcil. Aceste stíruinfe le cunoaştem și din scrisorile,
citate, ale consulului Ledoulx. Agentul suedes Horn venise
la București, cu un curier rus, la începutul lui Mart; el
cercetase şi pe сеї tre! Turci şi pe Moruzi. Mergea la Con-
stantinopol spre a vorbi cu ambasadorul suedes Palin, în
corespondenţa căruia se află, de sigur, multe ştiri nouă
despre pierderea noastră din 1812. Galib declară că nu
! Hurmuzaki, XIII, p. 124.
2 Ibid., p. 164,
3 Мв, citat.
Acte și fragmente, IJ, p. 419.
www.dacoromanica.ro
150 RĂZBOIUL DIN 1806-12
crede veştile pe care le aducea despre lucrurile din Apus
acest secretar ; el a putut ráminea impresionat însă de din-
sele. Iar Moruzi, încă mal mult !.
Mai era o deosebire de vederi, căci, încă dela început,
nefiind siguri de gîndul lui Napoleon împotriva Rusiei — el nu
plecă decit în April pentru a ţinea la Dresda «Curtea sa
de reg» pregătitoare —, Sultanul însuşi jertfise Ţinutul dintre
Prut şi Nistru, și el stia. bine că altă oaste n'are nici de unde,
тїсї cu ce o strînge. E vorba de Ținuturile asiatice de la Cu-
ban, pe care le cereaü Ruşii si pe care Poarta' nu voiă să
le deie. La începutul luf April acel ambasador suedes la
Constantinopol, Palin, spunea unul coleg cá «nu despe-
rează de pace dacă Rusia, n'ar voi să persiste asupra acestul
punct şi s'ar multámi cu o parte а Moldovel»?. Si trebuie
să credem pe acest mediator al tratatului.
Încă din April o treime din oştirea de ocupaţie, care
nu ajungea mici la 40.000 de oameni ?, trebui să plece pentru
a lua parte la apărarea împotriva lui Napoleon a terito-
riului rusesc. Se evita trecerea prin Bucureşti, pentru a se
ascunde evacuarea. Se luaii măsuri pentru întărirea Hoti-
nului, pe unde Francesil şi Turcii, ba chiar Austriacil, сагі
încheiaseră cu Napoleon tratatul din 14 Mart, şi-ar fi putut
da mina. Giurgiul, Siştovul fură părăsite. Se stringeaü
bani, cari trebuiaü să atingă suma de 2.000.000, şi căruţe
de transport din Principate, a căror părăsire apărea pro-
babilă. 8o.ooo de bot, duşi de 40.000 de ferant, — atita era
pretenţia stápinilor pe ducă *. Generalul Comin?, Grec de
origine, vice-president al Divanului din Bucureşti, plecă
spre casă 5. Tubacherea de 80.000 de lef, care se pregătia
pentru Cut::zov, infáfigind biata ţară prădată de el, care-l
! Hurmuzaki, Supl. 12, pp. 676-7, n-l pcccusxx. Pentru această in
terventie suedeză v. Ciceagov, I c., p. 378.
2 Acte și fragmente, II, p. 479, n-1 8.
3 Ciceagov, I. c., p. 377.
4 Acte și fragmente, Il, p. 480, n-l 3; Hurmuzaki, Supl. 12, p. 681;
p. 682, n-l pcccLxxxvirn,
5 Ibid,
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASAR4BIEÍ 451
întindea ramura de palmier a eroilor, fu pusă în lucru mat
răpede!. Zvonul că Sultanul va trimete un ambasador spe-
cial la Paris pentru pregătirea alianţei, produse şi el o
puternică impreșie *. În a treia săptămină a lunil se spunea
în lumea diplomatică din Petersburg că sar putea ca Ta-
rul «să fi consimţit a restitui tot ce cucerise asupra Turcilor“?,
Dar ambasadorul lui Napoleon, Andréossy, nu venise
nici la mijlocul lut April, şi nádejdile diplomaţiei parisiene
că tratatul de alianță, cuprinzind această legătură însăşi,
ap „garantarea mutuală a posesiunilor“ şi lupta împreună
contra Ruşilor, va fi încheiat încă înnainte de venirca lui,
de către Latour-Maubourg şi Ruffin, se dovediră zădar-
nice *. Astfel cînd, la 21 April, Cutuzov сеги plenipotenţia-
rilor turci o nouă conferință la reşedinţa lui, Galib, cel
d'intăiă dintre dinsil, nu putu spune altceva decit că Poarta
ar voi «să restabilească lucrurile în starea lor de mal în-
` nainte» 5. Colonelul de Rochechouart, pe care el îl trimise,
după cererea Ruşilor, la Constantinopol pentru un ultim
răspuns, se întoarse la 26, după ce fusese oprit mult timp
de Vizir, în noul lagăr de la Sumla al acestuia, fără niclo
lámurire*. Se aştepta Andréossy.
Acesta nevenind ", Poarta nu putea să înlăture baza de
negocieri pe care o primise în Novembre: cedarca părţii dintre
Prut și Nistru, afară de Basarabia si de gurile Dunării.
La 18 April, amiralul Ciceagov, care miîntuise organi-
sarea provincie! Camciatca, avea o audienţă la Ţarul Ale-
xandru. Acesta, gata de plecare ímpotr'va Francesilor, i se
plinse de incapacitatea bătrinului, moliulut şi stricatulul ge-
neralisim de la Dunăre Cutuzov. <Pacea cu Turcia», aşa
1 Ibid., p. 685, n-l pcc! xci.
3 Acte şi fragmente, П, p. 470, n-l 3.
3 Ibid., pp. 479-80.
4 Hurmuzaki, Supl. I?, p. 683, n-l рсссіхххіх.
5 Ibid., pp. 684-5.
6 Hurmuzachi, Supl. 12, p. 685; Acte și fragmente, 1, p. 480, n-l 3.
1 p. Edouard Driault îmi atrage atenţia cá instrucţiile i s'aü dat
numai 1а sfîrşitul lunii,
www.dacoromanica.ro
152 RĂZBOIUL DIN 1806-12
relatează amiralul cuvintele stápinulut săi, «nu înnaintează;
în loc să se apropie, ea pare să se tot depărteze. Excesele
trupelor noastre in Moldova şi Tara-Románeascá aü exas-
perat pe locuitori, indolenfa şi intriga presidă la toate in
partea aceia». Chiar atunci misiunea de a aduce instruc[il
nouă fu oferită lui Ciceagov însuşi, care ar fi retusat-o,
neputind lucra nici ca superiorul, dar, maï ales, nicl ca in-
feriorul luf Cutuzov. A doua zi însă, el primi un ordin
formal. Instrucţiile ce i se рипеай in vedere erai urmá-
toarcle: «Sá ispráveascá interminabilele negocieri cu Poarta
şi să o invite la o alianță ofensivă şi defensivă, sati altfel
să reiea ostilitățile cu toată energia trebuitoare pentru a o
sili la aceasta în cel mal scurt timp»; să amenințe cu flota
Măril-Negre şi cu o răscoală generală a «Grecilor şi a tu-
turor popoarelor care gem supt jugul otoman şi care sînt
legate de nol prin conformitatea legii lor, precum şi prin
alte legături» ; să se încerce, împotriva Francesilor, cu aju-
torul flotei englese si cu ingáduintá de trecere din partea
Turcilor, o diversiune la Adriatica; «să se organiseze ort
să se тепііе administraţia în principatele Moldovei si Terit-
Románestb, el, Ţarul, «ne mat putind să sufere grozăviile
(de semblables horreurs) ce se făceai acolo, după raportul
ce primise !.
Numit «comandant în şef al armatei Dunării, al flotei
Mării-Negre şi guvernator general al Principatelor Mol-
dova şi Tara-Románeascá», Ciceagov plecă, luînd cu dinsul
auxiliari cari-l ршеай fi pretiost. Boierul Sturza, Scarlat
Sturza, care, după studii în Apus şi o petrecere mal în-
delungată în Moldova, se strămutase de mult la Ruși şi,
«in timpul războaielor cu Turcit, li adusese mart servicii
pentru ca să ajungă prin еї la liberarea teri sale», «era
rudă prin femeia sa cu familia luf Moruzi, dragomanul Porții,
şi al cărui frate era ataşat atunci la plenipotenţiarii din Bu-
cureşti», deci cu beizadelele Panaiotachi, din Constantinopol,
şi Dumitrachi, de la Congres; Alexandru, fiul lui Scarlat,
1 Ciceagov, pp. 359-60. În notă se citează cunoscuta, vorbă a lui Cu-
tuzov despre locuitorii terilor noastre: „Li las ochii să plingă“.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 153
«tinár de mare talent, care la o creştere aleasă иша me-
ritul rar de a vorbi şi scrie desăvirşit cinci limbi, cu o
elegantă uşurinţă», vestitul reactionar rusofil, care visa de
triumful “universal al unel ortodoxil mistice, întovărăşa pe
tatăl зай. Funcţia de «director al cancelariei diplomatice
pe lingă generalul în şef al armatei din Moldova» o dădu
Ciceagov, după recomandatia cancelarului Rumienfov, care
era unul din cel ce împiedecaseră pănă atunci încheierea
pácit!, lut. Capo d'Istria, viitor cancelar el însuși, și încă de
pe atunci representantul unei conştiinţe naţionale greceşti,
care se răzima pe sprijinul Rusiel şi n'avea niciun fel de
prietenie pentru Romini ca popor?. În sfirsit, în suita de
Grecl şi renegaţi a noului generalisim se găsia și acel «co-
lonel» Barozzi, fost consul rusesc în Veneţia, care adusese
în 1802 fuga lut Mihaiu Suţu, cu toată Curtea şi boierimea
luf, ba chiar cu toată gloata Bucurestenilor, în Ardeal, pen-
tru a stirni astfel un rázboiü între Ruşi şi Turci.
Nu ştim ce tratat ar fi putut încheia omul astfel servit,
Gloria de a liberă pe Moldovenii de peste Prut din «cruda
robie a páginilor» era însă reservată luf Cutuzov însuşi.
La 2 Maiă, tocmal în ziua cînd Ciceagov pleca din Pe-
tersburg, Cutuzov, care simţise, prin scrisorile luf Rumien-
{оу, că i se iea situația de comandant şi misiunea de pa-
cificator, ruga pe Galib să-i arăte care sînt ultimele con-
ditif ale Porții, şi în aceiaşi zi se finu o nouă conferinţă.
Consulul trances era încredinţat că Turcii, în ajunul ma-
relut conflict militar din Rusia, vor cere întreaga restituire
a provinciilor pierdute *. De fapt, cum nici nu se putea altfel,
în lipsa ипеї învoieli formale си Francesii si a siguranfe
unet hotăritoare biruințe, ba încă și a bunei lor credințe ab-
solute, plenipotenţiarii nu putură face alta decît să repete
1 Acte şi fragmente, ЇЇ, pp. 481-2.
2 Ciceagov, pp. 361.2. Instrucţiile mai precise ale amiralului, în
Revue Contemporaine pe 15 Mart 1855 (nu mi-a fost la îndemînă).
з Ibid., p. 364.
4 Hurmuzaki, Supl. 12, р, 688, n-l pcecxcv.
www.dacoromanica.ro
154 RĂZBOIUL DIN 1806-12
ceia ce spuseseră din Novembre 1811 pănă in Iauuar 1812,
Fără a întrebuința vre-un secretar, Cutuzov se grăbi a scrie
însuși la Petersburg, şi, ca să fie sigur că vestea va ajunge,
el expedi? doi curieri de odată ', Peste opt zile, cind Ciceagov
era numai lingă laşi, plenipotenţiarii turci luaü parte la
serbările pe care boierii slugarnici le dădură lut Cutuzov,
oferindu-i tabacherea de aur şi făcînd luminajie şi artificii
la Herástráü 2,
Ciceagov stătu la Iași numai citeva ceasuri”, aşa de grá-
bit era să iea asupră-şI rolul de împăciuitor între cele două
Împărăţii. Bucureştenii айай cu mirare, la 27 Maid, că
noul venit e acum stápin în numele Ţarului peste Princi-
pate, dar el nu ştiau decit din zvon că pacea era înche-
iată, şi-şi іпсһіршай cá Rusia nu va cîştiga decit «o bu-
cată de pámint la Marea-Neagrá». Gal b declara cul venia
să-l întrebe că <pacea nu era încheiată, dar amiralul Ci-
ceagov pare a 0 dori mult (vivement); ni oferă restituirea
acestor provincii p?nd la Prut"*. De fapt însă, amiralul nu
mal avea niclun rol: după însăşi mărturisirea lur, Cutuzov
«spusese plenipotenţiarilor turci să iscălească preliminariile
aşa cum eraă, şi le expedie Împăratului» 5, «Mica intrigă»
mirase pe Turci, cari primiseră. Se aştepta deci питай răs-
punsul favorabil al Țarului, şi, cînd acest răspuns veni, pacea
era gata. Ciceagov arată că «articolele adiţionale» trimese
de cancelar prin ultimul curier veniaü prea tirziu: «e cu
neputinţă a face propuneri nouă potrivit cu articolele ace-
lea» *. Marele-Vizir, căruia Galib îl trimesese, din parte-l,
propunerile iscălite ale Ruşilur, în acest sens turcesc’, nu
putea, în împrejurările date, decit să primească şi el. La
1 Ibid., p. 688, n-l pcccxcv.
2 Ibid., p. 689.
š După raportul lui Fornetty din 16 Maiü (ibid.), el ar fi sosit acolo,
nu la 10, ci la 16.
+ Ibid., p. 691.
5 Ciceagov, p. 379.
6 Ibid., p. 394.
7 Hurmuzaki, Supl. I?, p. 692, n-l рсссс.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 155
30 Май în sfîrşit Ledoulx arăta că Agentul Austrier i-a
adus vestea, căpătată de la Galib însuşi, că «pacea defi-
nitivă a fost iscălită într'o conferinţă care s'a ţinut jeri»,
— la 29 вай, cum se înseamnă în actul însuşi al tratatului
fatal, 28 Май st. n. (16 st. v.) 1812'.
Trimes îndată la Poartă, tratatul fu luat în oarecare dis-
cutie, la care luă parte Bulgacov, şeful cancelariei lut Cu-
tuzov, care merse pentru aceasta la Şumla şi apoi la Con-
stantinopol, in taină”. Faţă de Francesi, Galib se scusa cu
aceia cá «fágáduielile lut Latour-Maubourg nu se îndepli-
niserá, din nenorocire, la timp», cá pámintul cedat era
«putin lucru» (peu de chose) si cá, páná la terminul de eva-
cuare, fixat la trei luni, «evenimente fericite» ar putea
aduce schimbări in politica otomană’. La 6 lunie generalul
Harting aducea şi la Iaşi vestea păcii, spuind limpede cá
de acum înnainte Prutul va fi hotar *.
Tratatul ajunsese la Constantinopol în opt zile. Sultanul,
scrie Latour-Maubourg însuşi, interesat, Lar fi primit cu
durere, mulţimea însă, desgustată de înfrîngeri, cu aplause 5.
Poarta nu era mulțămită maï ales cu graniţa din Asia, şi
Anglia chiar o întăria in acest sentiment*. Abia la începutul
lui Iulie sosiaá la Bucureşti actele de ratificaţie, pe care
Galib le socotia «necomplete»*. De fapt, negocierile urmară
pănă in August, dar numai asupra situaţiei SerbicI. La 10
August, Reis-Efendi anunţa ambasadelor schimbul ratifica-
țiilor, făcut în Bucureşti. Ruşii, cari se gindiserá a între-
buinta presenta lor în Principate pentru a sili pe Turci la
o alianţă, fie şi printr'un mers îndrăzneț asupra Constantino-
1 Ibid.
2 Nu însă fără ştiinţa lui Moruzi, care credea cá, în vederea unei
alianţe, e cel mai bun lucru ce se „poate face“; Ciceagov, р. 395.
3 Hurmuzaki, 4. e, pp. 698-4.
4 Ibid., p. 695, n-l pcccav.
5 Ibid., pp. 696-7.
8 Ciceagov, p. 398,
7 Hurmuzaki, Supl. I?, рр. 698-9, n-l nccccx,
8 Acte și fragmente, ЇЇ, p. 485.
www.dacoromanica.ro
156 NOILE CONDIŢII DE VIAŢĂ ALE MAS nABIEÍ
polei, ori pentru a pătrunde în Ardeal împotriva Austriacilor,
cu ajutorul Ungurilor nemulțămiţi,trecură Prutul indárát!.
Planul organisării unei oştiri romăncşti pentru scopuri vi-
itoare dispăru şi el?,
Asupra сеѕіипії din 1812 nu se mal putea reveni. Basa-
rabia trecuse în stăpînirea Țarul.
«Prutul, din locul unde acest гїй pătrunde în Moldova
pină la vărsarea sa în Dunăre, apol din acest loc, malul.
sting al acestei ape pănă la Chilia şi la vărsarea sa în
Marea Neagră, vor face hotarul între ce'e două Impárá(it.»
Adecá: între aceia care putea să ne păstreze întregi pentru
unitate si neatirnare şi aceia care nu era să ni restituie
niciodată сеа ce căpătase odată,
3. Noile condiţii de viaţă ale Basarabiei şi durcrea
Moldovii sfísiate.
Se lua supt numele unul Tinut tătăresc teritoriul, de
trei ori mai mare, al Tinuturilor románestI de pestre Prut.
Înţelesul pur bugecean al Basarabiel la sfîrşitul veacului al
XVIII-lea reiese din toate actele”. Si Ruşii chiar o măr-
turisiaă cînd făcea, sai ingáduiaü, să se intituleze «іѕ-
pravnic al Basarabiel», — cu venit de 145.000 de lef — pol-
covnicul greco-romín căruia-i dădură administraţia peste
Bender, Acherman, Chilia şi tot Bugeacul *.
1 Ciceagov, рр. 396-7. Pentru frica une: pătiundcri a Austriacior în
Moldova, ibid., p. 407.
2 Ibid. рр. 401, 402 şi urm.
3 Studii gi documente, I-L, pp. 139.
+ R. Rosetti, Archiva Senatorilor, Ш, pp. 9, 61. La Orheŭ еї
aşează pe Manolachi Dimachi şi Grigore Balş, la Soroca pe Constantin
Sturza şi Petrachi Catargiu; la Hotin pe Alecu Ghica si Iordachi
Leon; pp. 13-4. Mal tărziu ,olaturile Bender, Căuşuni, Acherman si
Chilia“ sint încredințate lui Iordachi Sala şi lonitá Bănulescu, în sfirgit
lui Manolachi Virnav; ibid. — Ca sameşi avem în Busarabia pe un
Păun, un Gafencu, un Vasiliu şi un Grigoriu; ibid., pp. 14-5, 57.
Serdarul de Orheiü, stind în Chişinău, e Ramandi; ibid. — СЕ si
bid., p. 61 şi urm,
wwWw.dacoromanica.ro
năp ine Bisma hel 152
Îndată după pace, boierii cerură, prin Constantin Balş
şi Costachi Ghica, a li se da măcar privilegi! ca ale celor
din Bucovina şi a se prelungi terminul de optare '. La 26
Octombre 1812, salutînd pe noul Domn Scarlat Callimachi,
еї înfățişai tara «cálcatá» şase ani de «ostI nesfirşite ro-
sienești», «slujind, muncind cu mînile şi cu dobitoacele, cu
păgubire din toate pártil»». Ca răsplată s'a luat din trupul
Moldovei «partea cea rial bună şi însufleţirea hranei şi
împuternicirea, mal mult decît jumătate de ţară, intr'un cu-
vînt tot cîmpul şi inima terii», «izvorul vitelor», «suhaturile
largi», «chelerul teri, <însufleţirea alişverişulul vitelor», «cel
mal mare inut ce se numeşte Orheiul sai Lăpuşna», al
Soroce!, Hotárnicenit, Codrul, Grecenil şi о таге parte,
«cea mal multă parte» din laşi —, «cáci acea rămasă se so-
` coteşte întru nimică>. Ba chiar Hotinul şi Bugeacul, Ta-
tarlicul «de si s'au deslipit de la ó vreme din trupul pä-
mintuluf Moldovei, dar, tot întru aceiaşi stípinire aflin-
du-se,a pré-puternicel Împărăţii,era îndemănarea şi adăpos-
tirea pimintenilor în înlesnirea vietuirilor şi întru a hranei
îndestulare şi a vitelor păşune.» Ca dovadă а bogăției părţii
răpite se arată că ea dădea la zaherea din cele 160.000
de chile de Stambul отїй arnăut și griü cîrnăii 120.000,
faţă de 80.000 ale părţi! de dincoace, acolo fiind <Tinutu-
rile cu pluguri», «cîmpul si plugarib, locurile de griü şi orz
faţă de cele de popusoiü, ce aŭ rămas. La mumbaiaua oilor
se dădeaii din partea pierdută 35-40.000 şi se cumpărai alte
80.000, pe cînd restul putea scoate doar alte 40.000. Din
300.000 de ocá-de unt ale capanului tarigrádean Ținuturile
«deslipite» dati 140.000 faţă de 160.000 de dincoace de Prut ;
de la ele se luai cele 4-500.000 de оса săă şi cerviş pentru
Constantinopol, faţă de cel mult 100.000. Din birnici s'ati
pierdut 80.000 de oameni, cu mulțimea «slujitorilor ce pä-
ziaü marginea Nistrului» : din birul de 1.695.000 de lel al terit,
s'aü luat 625.000 şi 225.000 răsuri, şi 5.000 goştină, 55.000
pe ol, 31.000 pe stupi, 10.000 vădrărit, 110,000 la уйт},
1 Ibid., pp 37-8.
www.dacoromanica.ro
158 ÎNOILE CONDIȚII DE VIAŢĂ ALE hASARABIE]
60.000 la ocne, pentru exportul de sare peste Nistru şi
vînzarea la ciobani şi alţi locuitori; 40.000 la vama holercer,
Se vindeaü acolo peste hotar 15.000 de Бої de negoţ,
cu то galbeni capul, 15.000 de vaci cu 5, 5-б.ооо cal cu
15 „față de 5.000 bol şi 5.000 vaci de dincoace. Bieţii
oameni nu ştiaii să ceară altă îndreptare decit, pe lîngă
voia de a-şi aduce «pine şi vite» de la moşiile Basarabiei,
alipirea, în schimb, la Moldova a Tinuturilor muntene fără
Ialomiţa !. .
Încă la 16 Iulie 1814, boierii rămași supt Turci îşi arătaii
Porti vechea credinţă, «struncinările care războiul trecut
aü pricinuit nouă de obstie», paguba «strámosestilor noastre
moşii, de la care am avut toată hrana vietuirif casălor noas-
tre» şi «strimtorirea multă cu schimbarea hotarului». În
aceste «glasuri de umilință» 2 e ceva mal mult decit nä-
cazul pentru imputinarea averii, închiderea drumurilor si
schimbarea condiţiilor de viață de pănă atunci.
Si, întocmal ca boierii cu moșiile judeca misiunea cato-
lică a Moldovei in 1814: «Foametea ѕай lipsa e ce ne strim-
torează mal mult, şi e teamă cá vom mat avea s'o suferim,
Pricina de căpetenie e desbinarea (smembramento) unei
jumătăţi a terit, şi anume a celei mal roditoare, dincolo de
rîul Prut, pănă la Nistru, pe care ай luat-o Ruşii în con-
ае pácit. De aici venise bielşugul vitelor de orice fel, a
grinelor, a ceref, a mierii şi, din vremea cînd ай luat-o
Ruşii, aü închis negotul, aşa că nimic sai prea puţin lasă a
ieşi pentru aceastălaltă Moldovă, şi aceia cu pret foarte mare»?
Şi, cînd Ruşii părăsiră cît mal rămăsese din Moldova, con-
sulul frances putea scrie: «Cred că nu mă înşel spuind cá
Rusia are toarte puţini partisanf în cele două provincii.
Vexaţiile si exactiunile revoltátoare pe care autorităţile ru-
seşti le-ati săvirşit în ultimele clipe, lasă amintiri prea amare
pentru ca Moldovenii și Muntenii să poată dori încă în-
1 Uricariul, IV, p. 343 si urm,
з Ibid, MI, pp. 227-31.
3 Studiă gi documente, 1-1], p. 170.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BAS v RADIEL 159
taarcerea lor» '. Cind se tăi& noua graniță, Cazacii trebuia
să păzească pentru a impiedeca pe ţerani de a veni din-
coace de Prut š.
Cele d'intáiü trupe ruseşti fură garnisoanele din Hotin,
Bender şi Ismail, supt Harting, Orsengo — căsătoriţi amindot
cu Moldovence — şi cu Repninschi 3, Flotila dunăreană de
la Ismail era încredințată unui maior Papadopulo, Grec cu
legătari în Moldova *. Cirmuirea Basarabiel n'o luă sena-
torul Milaşevici, care státu citva timp, în toamna anulut
1812, la Chişinău, apol la Mohilăti, organisînd carantine, сі
generalul Scarlatachi Sturza, care de mult îşi vinduse ave-
rea pentru a se aşeza peste Nistru, — sfetnicul săă era
Matei Crupenschi, pe care un raport consular îl numeşte
«un miserabil», «ein niedertrăchtiger Mensch» ° si o scri-
soare contemporană: «un ponegritor fără talente» * Cu-
tuzov, ca generalisim, avea controlul. Noul regim început
prin ciumă *.
«Prostia guvernatorului Sturza şi multámitá еї, nemásu-
rata lăcomie a feciorului de boier de aici Matei Crupenschi,
care i sa dat ca vice-guvernator, şi a ispravnicilor ce
atirná de el aŭ dat friti slobod la toată samavolnicia, apă-
sarea şi nedreptatea şi fac Guvernul rusesc în acea parte
cu adevărat odios. Cine plăteşte bine, are dreptate acolo,
precum era odată aicI8.» «Actele arbitrare şi contrare păcil>
— ca oprirea exportului — «ruineazá cu totul ре proprie-
tari», scrie consulul frances?. Peste 3.000 de ferant aŭ tre-
cut dincoace in urma relel administrații a autorităţilor ru-
1 Documente Callimachi, I, p. 341° пі xvii.
2 Ibid., p. 342, n-] хун.
3 Ibid.
4 Ibid., р. 332, пл xsv. — Si fondul sănătăţii publice pierdu jumă-
tate din veniturile sale; Documente Callimachi, 1, p. 220, пі cLxvut.
5 Ibid., p. 153, п-1 сі; p. 340, n-l xvi; pp. 349, 353,
6 Radu Rosetti, Archiva Senatorilor, M!, p. 4.
7 Ibid., p. 155 şi urm. 344, n-l хуш.
з Ibid., p. 161.
9 Ibid, p. 354, n xxvi.
www.dacoromanica.ro
460 NOILE CONDIȚII DE ҮЇАТА ALE BASARABIEI
seştI?. Din Moldova se urmáriaü aceste împrejurări cu un
interes dureros şi, cînd sosi la lași, în ziua de 29 lanuar
1813, vestea Mitropoliei nouă, ea produse o impresie ара-
sătoare. «Boierib, scrie acelaşi consul, «sint cu atit mal
nemul(imitt, cu cît scot de aici încheierea că Prutul e
pierdut de-acum pentru totdeauna pentru Moldova şi pu-
tina nădejde a unel restituiri a pierit cu totul. Pierderea
Prutului e însă peirea Moldovel»?. Cazacii apărură iarăşi
pe mal pentru a opri exportul cailor, pe care însă bacşişul
îl făcea cu putinţă şi mat departe?. De răul noilor stăpîni,
«arendasi moşiilor din Basarabia le părăsesc, şi boierii
sînt foarte încurcaţi, de oare ce acolo nu pot vinde nimic
şi maŭ voie să aducă nimic dincoace». De frica unel con-
fiscări din partea Porții, care ceruse imperios ca fiecare
să-şi fixeze situaţia *, unif se gîndiaă a cumpăra moşii în
Bucovina pentru a putea impune apoi ca supuşi austrieci 5.
Negoţul se oprise, cursul banilor creştea. Exportul de
grîne si vite, îngăduit o clipă, fu oprit iarăşi 7. Unit boieri,
ca Dracachi Roset, incetaü plăţile. Si consulul urmează cu
constatările sale defavorabile noului regim: cAfară de pu-
fine excepţii, toţi se supun cu cea mai mare neplăcere
sceptrului rusesc»?. Fugarii se tot înmulţiaă, si ofiţeri ruşi
уепіай să-l caute la пої, unul din еї găsindu-şi şi moartea °.
Şi Turcii se gîndiaă, se pare, a face cetăți nouă la Нега,
Rădăuţi, Ştefăheşti, Stinca și Fálciiü "°.
Boierii cari declaraseră în scris că trec la Ruşi, între
ації Constantin Mavrocordat, se hotăriră să rămiie, şi Ru-
1 Ibid. p.355, пл xxvi.
? Ibid, p. 165, n-] сх,
3 Ibid., p- 165, п cxi.
4 Ibid., p. 355, n-l xxvi.
5 Ibid. рр 167-8, n-l cxiv; pp. 356-7, n1 xxx.
в Ibid., p. 176, n-l сххи.
t Ibid, p. 178, n-l cxxiv.
8 Ibid., р. 179, п} cvv.
9 Ibid, p. 184, n cxxix.
10 Ibid.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 161
sia іпуіпша ре Domn că el lucrează în acest sens], In-
datá Poarta dádu poruncă de а «vinde toate acele de
peste Prut strămoșești MOŞII», pentru că, «după deosebite
politiceşti pricini, nici de cum nu este iertat, urmarea în-
tr'alt chip». Boierii obiectară cá peste Prut nu se pot afla
bun! cumpărători, că acolo ай rămas numai de aceia cari
aü dincoace doar patru-cinci moșii mai mici şi cerură un
noii termin ide 'un an зай sese luni numai. Altfel ei arătaă
că vor trebui «a se despărți fiii de părinţi, frati si alte
rudenib, o ramură aşezîndu-se la Ruși (5 Novembre 1815 2).
Cererea boierilor de a se îngădui de Poartă zăbava viri-
zării bunurilor de peste Prut nu fu însă primită ; in Novembre
sosia la Iaşi porunca unel neintirziate vînzări ѕай a 'stră-
mutării în noua provincie rusească, şi boierii, de frica unei
confiscări a une! părți din moşiile lor зай a celeilalte, nu
stiaü ce hotárire ar putea să ieie, cu atit mai mult, cu cit,
lipsind — cum am spus — banit şi trezindu-se spiritul de spe-
culă, nu se înfățișa niciun cumpărător 3.
Se făcu deci în Moldova un «comitet asupra desfacerii
locuitorilor celor din a dreapta Prutului de averile: lor din
oblastia Basarabiei. La 14 lanuar, stil пой, terminul de
strămutare se isprăvi in stirşit: numai loan Balş si Cons-
tantin Paladi trecuseră supt Ruși, pe lîngă vre-o 200 de
boieri mai de jos, de boierinaşi şi oameni, «de condiţie in-
ferioară, la cari se adaugă fireşte cel ce se strămutaseră
de mal multă vreme. Mai tărziă între dvoreni aflăm însă
pe Constantin şi pe Ştefan Ghica, Vasile Roset, Constantin
Canta, loan Sturza, Panaite Cazimir, Dinu Rusu, membri
al neamurilor Bagotá, Stamo, Casimir, Dicescu, Milo, Răş-
canu, Pruncu, Rusu, Rale, lamandi, Vartolomeiü, Leondari,
! jbid.. p. 187, n-l CXXXIV.
2 Uricariul, IV, pp. 189-94.
з Ibid. p. 191, n-l cxxxix.—Negustorl ardeleni de grine apar la 1814
în Basarabia; ibid., p. 213, n сехи. Cf. si ibid, p. 215, n] сьху; рр.
216-9, n-l cux vr.
4 Uricariul, XVI, p. 299.
5 V. lista în Halipa si R. Rosetti, ЇЇ. ce.
1
www.dacoromanica.ro
162 мап. сокит ок viață ALR hasanAniel
Teodosiu, Panaite, Bantág, Virnav, Stamati, Buşilă, Bo-
descu, Buradă, Cerchez, Balasachi, Kogălniceanu, Ciuho
reanu, Gafenco, Tuduri, Caţichi, Buzne, Soroceanu, Lazu,
Hermeziu, Savu, Isăcescu, Buzne, Manole, Murguleţ, s. a.
Sultanul mulţămi deci printr'un firman pentru credinţa arä-
tată, dat саге de fapt se arătase vechii pa'rit, vechi! datine !.
+
+ +
La 1826 Guvernul rusesc arăta lămurit că nu îngăduie
vînzări şi schimbări de moşii boiereşti in Basarabia?,
În mijlocul acestor «ingrozirl» cînd se vindeaü averile pe
nimic, în perspectiva confiscăril de Rusia, începură să umble
<hîrtil cu iconomie», vicleni! legale, pentru a ma! putea. fi
încă scăpat ceva. Astfel erasă pi ardă Mitropolia însăşi (геї тагї
тозї basarabene. Cel cu care făcuse aparentul schimb al
moşiei Mărceşti de lingă Chişinăă şi altor două, Buciuşca
şi Crăuleni, «cu pămînturi late şi roditoare şi cu sate lingă
Nistru si cu trecere de poduri pre această apăs,toate tre!
aducind 20—35.000 de lef pe an, era Serdarul Iordachi
Vartolomeiü, dintr'o familie basarabeană cunoscută. Dar
generalul Harting, noul guvernator, ópri în 1813 schimbul
de moşii bisericeşti şi Curtea îl aprobà la 1814 ; schimbul
fu «sfármat deci la 1815» ?.
Сіпа se vindură Manta şi Vadul-lui-Isac, venirá la
mezat Moldoveni şi «negutitoril greci de la Ismail». Se în-
făţişează însă şi teranl, «pentru ca să scape de nume de
podan şi sX se fa-ă pamecicb, oterind 229.500 de ler. Fac
atunci «un complot, acel cu bant», refusîndu-li împrumuturi
şi zăbovind chiar plata, cuvenită lor, pe zaherele. Arvona
de 12.000 záboveste astfel, dar еї se oferă a plăti şi dobindá $.
+
+ +
Rusia iertá birurile pe trel anf şi recunoscu provisoriu
privilegiile, datinele şi legile «provinciel». Totuşi mulţi din
locuitori £recurá îndată hotarul. Un comisar imperial merse
1 Ibid., p. 136, n-1 схілу,
з Radu Rosetti, 1. e, p- 683.
8 Urieariul, I, p. 259 si urm.
4 Documente Callimachi, I, pp. 5-5-6, n-l 265.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 168
deci în. Basarabia încă din primăvara anului 1816 pentru
a cerceta pricina nemulțămirilor : el trebuia să întărească
drepturile tuturor claselor, clerici, nobili, negustori, popor.
Împăratul Alexandru însuşi scrise exarhului Gavril, reco-
mandindu-l a face ca scrisoarea să se cetească prin biserici !,
În sfirşit, încă din vara anului 1813 Sturza fusese înlocuit
prin generalul Harting, pomenit si mai sus 2, Abia trecuseră
dolani de la anexare, şi «arbitrariul, apásárile» făcea de
nevoie o anchetă; generalul Gais sosi pentru aceasta la
Chişinăă în Maiă 181483, În 1816 Consilierul de Curte
Svinin, din comisiunea de organisare a Basarabiei, venia
la laşi să întrebe cum se cîrmuiaii odată județele moldo-
veneşti anexate *, Harting era să rămiie numai comandant,
în locurile civile numindu-se fit at terit’, În 1817 legăturile
cu Moldova fură iarăşi ingáduite*.
În 1818 Ţarul însuşi veni să vadă noua «oblastie». Pentru
a-l primi după cuviință, Guvernul ceru de la boieri, ne-
gustori şi alţii 15.000 de galbeni”. La Chişinăă şi el dădea,
pe basele datinei «naţionale», noua orînduire administrativă
a Basarabiei, privită ca «parte a principatului Moldovei»,
orînduire care, chiar în textul rusesc, se zice románeste
«Asázámintulü». Jumătate din articole sînt redactate romă-
neşte. Limba nativă «moldovenească», «legile şi obiceiu-
rile moldoveneşti: se confirmă 8.
\ (d "
Se recunoscurí prin Asezámintul normativ ca stări : cle-
rul, dvorenit (nobilii), boierinagit («de la Vel Sátrar în jos»),
mazilii (în cari se pierd urmaşii clasei precedente), «stare
1 Uritariut, VI, pp. 60-9.
3 Documente Callimachi, 1, p. 856, n-l xxvur.
3 Ibid. 1, pp. 204-5, п- cuit.
4 ibid., p. 366. п] хе; p. 368, nl хш.
6 /bid. p. 363, n4 ху.
6 Ibid., p. 275, n- Le
? Documente Callimachi, 1, p. 989.
8 Uricariul, XII, pp. 197-8.
www.dacoromanica.ro
464 NOILE COND. pil DE VIAŢĂ ALE BAS ПАВІВЇ
de locuitori cu privileghiD, ruptaşi! (si «urmagil părții du-
hovnicestI»), negustori! cu tirgovetil cetlaltt, teranit, Тісапії
şi Jidovit. Dvorenil capătă si privilegiile corespunzătoare
din Rusia. Scutirea de pedepse corporale, de «dările haz-
neler! şi obşteşti», de о parte a gostinel, desetinel şi vä-
drárituluf sint drepturile claselor superioare; mazilil дай
însă o dajdie si ieaă parte la «havalele pămînteşti»> si la
dijme, «de o potrivă cu cel proşti săteni», cu îndătinatele
norme la desetină; negustorii sînt asimilați, păstrîndu-li-se
însă hrisoavele, cu cetlalgf din Împărăţie.
Teranit daŭ birul, havalelele, pentru ost, poste, drumuri.
Pentruintrebuintarea pámintulutimpárátesc răspund «adetiul»
in bant: dijmá, un galben de familie şi jumătate de burlac,
gostina, desetina, vádráritul, pogonăritul tutunului. Cet de
pe mojil boierești daŭ aceste dijme numal, restul privind
pe proprietar. i
lar «Jidovif ай să бе înpărţiți printre tagma neguţito-
rilor, a tîrgoveţilor şi a lucrătorilor de pămînt, după în-
dáminá !.
Si Tiganil lăieşi rámaserá, împrăştiindu-se prin toată Ba-
sarabia, cu căruțele lor obişnuite. Strîmtoraţi de Cirmuirea
cea nouă, el se «inchinaü» însă cul voià să! primească,
pănă ce, bine înțeles, dádeaü de lucrul care nu se potrivia
cu datinile lor de vagabondă libertate . Аѕа-ї văzu marele
poet al romantismului rusesc aventuros, Pușchin, şi înfă-
fisá viaţa lor de săliatecă poesie în acel poem — tradus
cu pietate şi iubire de colegul şi prietenul săă Donici —,
Tiganit, în care şi eroul, Alecu, poartă un nume moldo-
venesc.
La 1824 încă «judecătoria politiceascá a oblastie! Basa-
rabiel» avea pecete romănească?. Acte romăneşti apar si
pe urmă.
1 Partea de căpetenie şi în Crestomatia d-rulul Gaster, II, p, 219 si
urm.
2 Studit și documente, XIX, p. 18.
3 Studit și documente, V, p. 545, n-l 12.
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 485
Noua episcopie a <Chişinăului şi Hotinului» ist întindea
păstoria și asupra satelor romănești de peste Nistru. Pentru
Cetatea-Albă si Bender era însă ajutor al Rominului Ga-
vriil Bănulescu — care mal trimetea cărți pe la diaconitele
din Cimpulungul săii de naştere şi cerea a fi ingrópat la Că-
priana, scoasă de el de supt epitropia Zografulul (+ 1821),—
un Rus. Totuşi Gavriil păstra legăturile cu Moldova, de
pildă cu mănăstirea Neamţului şi primia de acolo cărţi
din пой tipărite, ca, în 1817, Psaltirea, trimeţind si el, prin
călugărul Mamant, un Ceaslov de la «tipografiia Mitro-
poliet Chişinăului» şi ajutind pe Nemţeni іп cererea lor
«după documenturi» spre a li se restitui moşiile basarabene !.
Rusul Dimitrie Sulima, care fusese sfinţit de dinsul là
Golia în 1811, presida şi Consistoriul din Chişinău. Acest
Vlădică de Acherman, ajuns urmaş al lut Gavriil (pănă
în 1844), n'a oprit cultura romănească, servită prin abece-
darele, catehismele, învăţăturile pentru «blagocinb, cele
«arhieregtl» si «despre datoriile călugărilor», prin Psalti-
rile, Mineiele,: Molitvenicele, Slujbele ieşite din noua ti-
pografie de la Chişinăi. Si al treilea ierarh, Rusul Iri-
narh, a iubit mănăstirile romăneşti, stind mult, pănă fu
mutat, în 1859, la Camenița, în chiliile de la Hirjauca.
Numai! fostul episcop de Urfa, la Ural, Antonie, începu
opera, osinditá de Dumnezeü şi urită oamenilor, a desna-
fionalisári! prin cuvîntul Domnului.
Pănă şi legătura catolicilor din Basarabia cu cel din
Moldova fu oprită: un ucaz îl dădu în seama episcopului
de Camenița °.
Să urmărim la sfirşit cîteva din neamurile romăneşti aşe-
zate în Basarabia. `
Dintre Cantacuzini, Iordachi, fiul Vistierului Iordachi, se
aşeză în Basarabia, «supt ocirmuire al EI Împărăteşti Mă-
гїї a Rusiel», şi vindu prin consulatul din lași moşiile «din
1 Studii și documente, VII, p. 309.
2 Studit și documente, LII, p. 203, n-l сом. — La 1867 foaia biseri-
cească din Basarabia ge publică şi románeste.
www.dacoromanica.ro
166 NOILE CONDIŢII DE VIAŢĂ ALE BASARABIEI
pămîntul Moldavviel, rămas in ocîrmuire Pré-Innalte! Otho- `
maniceşti Porții» 1. Serdarul Iordachi Cantacuzino avu apoi,
la 1814, judecată cu fratele rămas în Moldova; Nicolae 7.
In Basarabia trăia şi fratele mal mare, Aga Constantin 8.
Tot în 1813 e judecata pentru Chelmeşti între Banul'1lie
Canta şi trei Sturzeşti, Dimitrie, Sandu şi Gheorghe *. Casa
luf Mihai Sturza se judecă apol cu Vasile Roset pentru
Marsiniţa si Noua-Sulitá (Hotin) 5. La 1814 Costáchestit se
împart în ce priveşte moşiile Gura Tigheciului şi Boţuşca
în Ţinutul Codrului, precum şi Cotestit, Țiganca si Tigáneit ê.
La 1825 Vistierul Balş lasă şi Frumoasa, «unită cu mo-
şiile Grecenit, Pelineii şi alte hotare ce sint la un loc în
Ținutul Grecenii»> 7. Elisaveta Shimonahia Balş tinea la 1829
în Basarabia: Tocenit (Codru), cu siliştile Codăieşti, Bu-
ciumeni, Cordăşoaia, Vărneşti, Şomăneşti, Berlăneşti, Va-
silăuţi (Hotin), Vozile sati Izvoarele (Soroca), Peripcina
(Orheiü) 8.
La 1813 se аба între supugif ruseşti şi un Vasile Ruset?.
Dintre boierii mal mici găsim pe Andonie Paleologul, ful
lut Pavel Căminarul, venit cu Grigore Alexandru-Vodă
Ghica din Constantinopol 10. `
Procese urmează şi după 1812: între Bibiri şi Rose-
teşti, din neamul Banului Iordachi, la Săsenii din Orheiă.
Tot la 1814 frati! Casimir, Petrachi şi Panaite, ieaü de
la Pitarul Gheorghe Soroceanu «Novosclifa, cu locul numit
Gropile, satul Bîrleştii si alte părți din Cotujeni, Măndă- -
1 Ibid, VII, p. 421, п1 69.
2 ;bid., VII, p. 216. пл 192.
з Ibid., p. 265, n-l 199.
4 Uricariul, VI, p. 284,
5 lbid, p. 297.
6 Ibid.
7 Ibid. XVI, p. 281.
8 Ibid, XV, p. 363.
9 Documente Callimachi, 1, p. 508, n 198,
0 did, p. 531, n-l 246,
www.dacoromanica.ro
RĂPIRE: BASARABIAÍ 167
căuți şi alte, din Ţinutul Hotinului» !. În 1820 o parte din
«hotarul tirguluf Sorocel, din partea de jos», ajunsă, prin
zestre, de la tată, Vornicul Iordachi, in seama Могпісеѕеї
Elena Roset, se vinde mănăstirii Golia?, Iordachi Donici
arendă Sábana la 18162.
Spătarul loniţă Başotă se hotárise să rămiie în Basarabia,
şi astfel el căpătă prin schimb de la Grigoraş Sturza Vis-
Пеги: în Ținutul Iaşului Papornifa, №ісогепії saü Ochiul-
Alb, Recea, Corlátenit, Dudágenit — fără sat mal toate;
de la Ioan Virnav Banul do! «bătrîni» din Ialoveni pe Iş-
novăţ la Orheiü, zestrea зо{еї lut, Marita Dimachi; de la
Vornicul Dimitrie Bogdan, Volnicenit (Hotin), Ghizdita,
Valea-Tarigradulut, Pustiul, «cumpărat de la Cosma Pus-
tiul, danie de la Grigorie Ghica-Vodă» (Soroca), Мітогепії,
Táhnáufit, parte din Holboca (Orheiă), Soltoaia (Iaşi), Tár-
teşti, Cupcent (Grecen!) (cu plata în opt апі)“.
Sandu “Teodosiu, polcovnic rus, acuma, dădu provisi! Ru-
şilor şi, umblind în zădar după banit 1ш, ajunse si priso-
nier de războiă al contingentului german din oastea lul
Napoleon”. În schimb fu făcut asesor de Colegiu şi la dinsul
se adresaü boierii, ca Bálgestil, în afacerile lor de peste
Prut*. Cu titlul acesta de asesor de Colegiu?, el stătea la
Váduleni 8, š
Dot fraţi Scortescu, Grigore si Filip, se fácurá supuși ru-
sest[ şi cel d'intăii; poartă titlul de secretar de Gubernie °.
La Chişinăă stă în 1826 Filip Scorfescu, a cărui mamă,
Glafira, era călugăriţă în Moldova '^.
1 Ibid, V, p. 210.
2 Ibid. p. 220,
3 Documente Callimachi. Y, p. 522, n-l 2%.
4 Uricariul, XIV, p. 208 şi urm,
5 Documente Callimachi, |, p. 499, n-l 188.
6 Ibid. pp. 551.2. La 1818, Teodorachi fiul lui Constantin Balş visi.
tează pentru afaceri Basarabie, #014.
7 Studit și documente, VI, p. 117, n4 210.
8 Ibid. р. 120, n-le 225-5.
9 Uricariul, XVII, p. 245.
10 Studiy gi documente, Vil, p. 351, 04 34,
wwwW.dacoromanica.ro
168 NOILE CONDIȚII DE VIAŢĂ ALF: BASARABIEI
Procesele pómenite urmară încă multă vreme, cu advocatt
ruşi, cari scoteaü cu îngrijire din jalbele boierilor moldoveni
«zugrávelile cele aprinse şi siloghismosurile cele de critică» ',
Cu acest prilej reclamanţii mergeaü pănă la Petersburg,
aducind de acolo <săminţuri de, curechiü care aŭ venit de
la Nouă-Zălandă», şi «tulume de vulpe de сеза şi de Mo-
tuna, de vulpe neagră» ?.
În Iunie 1821:Mitropolitul Veniamin, pribeag; merse şi la
Chişinău 3. După 1821 mal trece din cînd în cînd peste
Nistru o văduvă care vrea să se mărite, ca aceia, care,
lăsîndu-şi «mobilele» în stil apusean la laşi, se mărită în
Basarabia cu Vistierul Catargiu: ea ţinea ca bm de afaceri
şi-l trimetea şi în Moldova, ре un Frances <Mosiü Jan» *.
Sfetnici împărăteşti fură numiţi de la început Banul Di-
mitrie Rişcanu, Banul Başotă, Nicolae si Petrachi Catar-
rgiu 5. <Sovetnici> mal erai la Chigináü în 1822 Botezatal,
Cazimir, Leon, dar şi secretar al Sfatului Chirica €.' Între
dregători! basarabeni găsim în sfîrşit şi pe registratorul de!
Colegiu Costachi Ciorneiă in 1826".
Că sentimentele de iubire pentru {ага de la care fuse-
seră deslipiți, pentru «roaba» Moldovă а Turcilor nu pe-
riseră, dovedeşte o înduioşătoare scrisoare particulară,: de
la Chişinăă, din 1839. Bătriînil tinjiaü după drepturile lor şi
bunele prietenii vesele, ba chiar şi numai după «gubele de
iarnă, de urs şi ianod», din «blagoslovita Moldovă» 8.
3 Studit și documente, VI, р. [120, n-l 227, — Procesul lui N. Carp,
care vine la Chiginaü. Е
2 Ibid., р. 181, пі 270.
2 Studii și documente, VI, р. 117, n-l 210.
4 Studii și documente, V, pp. 165-6, n-l 126.
5 Uricariul, XIV, p. 303.
6 Ibid., VI, p. 340.
т Ibid., XI, р. 360.
8 Studit și documente, XIX, pp. 18-9. O serisoare din Chigináü, 1817
la Academia Rominá; v, Documente Callimachi, |, рр. 542-3, n-l 861,
www.dacoromanica.ro
RĂPIREA BASARABIEI 169
Dar înrudirile cu Ruşii incepeaü. Căpitanul de stat-major
Vişnevschi iea pe Maria Andrieş, sora Medelnicerulut Ma-
nolachi, «pamescic din Basarabia» şi el se judecă apol cu
Iftimie Stamati Slugerul, care іпиѕе pe Хоа Andrieș, moartă
la 18161. Ruşii începură să se aşeze îndată, şi clădirile Sta-
tului dádeaü tirgurilor altă înfăţişare °.
*
* *
Am dovedit că nu e ogor, monument, aşezămint local,
neam vechiii în Basarabia care să nu fie al nostru, sînge
romănesc, faptă romănească, gînd románesc. Si, totuşi, Ruși!
eraü să declare, cu prilejul răpirii nouă din 1877, că Ba-
sarabia a fost luată în 1812 de Rumienţov şi Suvorov, eroi
populari, «asupra une! poporaţi! musulmane, tătăreşti, trăind
supt corturi şi reprodusă destul de credincios azi prin
odioşii Cerchesi» 2.
Lăsăm cele două păreri faţă în tatá.
1 Uricariul, XU, p. 238 si urm.—Fiul lui Iftimie pare a fi Căminarul
Iordachi din 1836 (ibid., p. 261).
3 Documente Callimachi, 5, p. 235, n-| ctxxir. — Proprietarii de
peste Nistru își ceruseră їппарої ќегапії, de mult timp mutaţi din-
coace; R. Rosetti, L c, р. 39 gi urm.
3 După Le Nord, Uricariul XII, p. 165 şi urm,
www.dacoromanica.ro
EPILOG.
Întăia generaţie după anexare n'a scris. Nu se scria nici
acasă. Cei rămași în Moldova turcească, Beldiman, proprietar
de moşie în Basarabia, Conachi, jignit de Ruși în cursul
ocupaţiei, тай găsit un vers, un rînd de prosă pentru a plinge
patria sfüsiatd și a face să se întrevadă o speranță.
Tinerii cari se ridicară supt stăpînirea cea nouă, íntr'un
mediu politic plin de amintiri moldovenești, íntr'o lume orășe-
nească în care, afară de oaste și de funcționari, străinul era
o apariție rară, puţin сат ridiculă pentru înjositoarea sa pa-
timă de hrăpire, pentru aplecurea smerită spre lingugire, pentru
beţia şi jocul de cărți care-i mîngiiaii și-i mingiie viaţa — pănă
azi, pănă la cinovnicii eroi at nuvelelor lu Șcedrin—, aceia nu
se rușinaii de loc de síngele lor, de graiul lor, de faptele strămo-
şilor lor. Alexandru Најайй, născut cu un an înaintea ane-
zării, dar în Rusia si dintr'un ncam desțerat de multă vreme
— tatăl săi vorbia şi scria poloneste purtînd uniforma Țarului,
şi mama sa era Evreicd —, publică într'o revistă rusească
n Vestitorul Europei“, poesiă populare basarabene, pe care le stu-
diază apoi din punctul de vedere al insemnátà[ü lor istorice.
El înfăţişează tot în rusește scene din Moldova rusească, precum
e „Judecata la Serdăria de Отћеій“. În trecutul Moldovei află
prilej de nuvele istorice, în care e vorba de siribunul sdü Pe-
triceicu- Vodă, dar si de vremea cea mare a lui Ștefan. De două
ori, la 1837 și 1840, vorbeşte la şcolile din Hotin —, avînd
în acest Ținut, prin opera de restituire a Rugilor, moşia Cristi-
neștiă, unde se si mutá —, ca să ardte ce a însemnat pentru Rusia
vechea Moldovă, mai luminată decît Guberniile Tarulut, și a
chema ре аў sát la noile biruinți ale culturi,
www.dacoromanica.ro
473 BASARABIA NOASTRĂ
Í Crescut în Basarabia, Constantin Stamati, ruda mă Mi-
tropolit al Moldovei care venise dintre [erani Bistriței arde-
lenești, stia rusește bine şi avea chiar un rang în mica nobilime
de provincie a „oblastieă“ celei nouă. A fost dincoace de Prut,
visitind şi iarmarocul de la Folticeni, s'a încălzit la vederea „stră-
Jerulii moldovean“, din oastea cea nouă, a stat în legături cu
Kogălniceanu, începătorul unei mintuitoare mişcări de cultură
națională, a fost, printr'o poveste de sat, unul din colabora-
torii „Daciei literare“, menite să proclame un mare principiu de
unitate romănească în suflete şi tendințe, dar n'a trecut definitiv
hotarul pentru a se împărtăşi de o viaţă mai liberă. Stînd între ai
hú de acasă, el a îmbătrinit pașnic puind în versuri pagint de
cronică şi povestiri din basme, dind ип veșmînt romănesc, une
ori fericit, vedeniilor romantismului apusean si ale celui rusesc,
supt înriurirea acelui mare poet de violență genială, Puşchin,
care și-a aflat însuși la Chisindü succese de iubire îmbătătoare
şi un sfirsit înnainte de vreme.
Menit să fie ofițer rus, pentru care și primise creşterea ge-
neralá şi specială la Petersburg, Alecu Donică, urmaş al ve-
chiului neam de Basarabeni pe care-l cunoaştem bine — el era
fiul hà Dimitrie şi nepotul lui Andronachi cel încercat în tilcu-
legilor —, nică nu pulu să se împace cu viața de garni-
soană, nică, după ce o părăsi în 1834, nu putu să-şi afle mull
țămirea în visări poetice la moșia părintească, Stínca. Se că-
sătorise la Iași, la 1935, cu fiica lui Costachi Roset- Bălănescu
şi îndată, lăsîndu-și peste Prut сеї trei fraţi, Iordachi, Andro-
nachi şi Petrachi, el trecu în Moldova, unde, în ceasurile libere
ale ocupa[ülor sale de magistrat, dădu o formă romănească
fabulelor lui Crilov înnainte de a ajunge însuși un fabulist
neimitabil prin simplicitatea expunerii şi mlădierea versului.
Cea d'intăiă lucrare a sa la lași fu o traducere din „Tiganii“
luă Pugchin, pe care o închină cneazului basarabean А. N. Can-
tacuzino.
În Basarabia nu se mai ivi de acum înnainte decit un singur
scriitor cu caracter local, loan Sirbu, care-și tipdria, înriurit
fireşte de Donici, la Chișinău, în 1851, „Poesiile“, de tot slabe,
dar si ,Fabulele", în care, cu toată nesiguranța formei, se în-
www.dacoromanica.ro
EPILOG 153
————————————————————————————!ÁÁÉÁEBÁMHÁHÁMGU
tílnegle umor și viață, ba cîte odată $i o pornire de duioasă
melancolie ca aceia care-l face să ` cînte crinul ofilit pentru că
„е în străinătate“.
Fiù de nobil ca şi Donici, ofițer rus ca si dînsul, avînd са
și fabulistul mari tradiții de cultură în familia sa, dar ne-
asămănat тай plin de învățătură, de talent scinteietor, de ge-
niul дісін adevărului științific, dar şi al clădiriă construcțiilor
de îndrăzneață ipotesd romantică, Bogdan Најайй, Назаей,
trecu Prutul în vremea cînd armele Europei, în serviciul Tur-
ciel amenințate, dar şi al Austriei gata de anexüri, hotáraü
asupra soartei [erilor noastre, și el începea în Moldova, —
îndată numai o parte a Romiăniei, — marea carieră dominatoare
în lucrurile spiritului care se cunoaște de toți.
Numai în ultimele timpuri alt fü de boier, dintre cei de
curînd deslipiți de Moldova, alt tînăr din aristocrația veselă
a Basarabiei, d. D. C. Moruzi, a dovedit prin „Romînii gi
Rușii“, prin romanele „Înstrăinaţii“ şi „Pribegi în ţară ră-
pitá^ un mare talent de scriitor, pus în serviciul celei mai
nobile cause $i ajutind înnainte de toate legăturile sufletești
dintre Moldova rusească și Romănia în care s'a contopit cu
bucuria entusiastd a unui mare sacrificiu татй [а vechii Mol-
dove.
O conștiință basarabeană, cînd dureroasă, cînd plină de speranțe,
вай atinsă în treacăt de aripile bucuriei, lipsia însă. Hasdeü nu
e Basarabean, fiind înnainte de orice el însuşi : a doua zi după
sosirea în lași face propuneri constituţionale și pregătește reviste
de erudiție istorică si filologică. Din partea Bomínilor de din-
coace, fiul lus Asachi, Dimitrie, mergínd prin Basarabia în
Caucas, vorbește, ce e drept, de ,sáleanul basarabean care cu
mândrie apasă încă căciula (urcáneascá pe ochii săi scínteiogt și
odihneşte ostenitele sale Draje în cinga mijlocului să grațios“,
dar adauge, resemnat, că „aristocrația, clirosul, ostasul şi toate
celelalte ай luat caracterul unei alte пої“, cum a văzut și la
masa guvernatorului general Теойоғоо, pe care m'a uitat să-l
visiteze. Unul din oaspeți şi-ar fi arălal faţă de oaspete päre-
rea de răii că supt oblăduirea Țarului nu se mai pot bate „Ті-
www.dacoromanica.ro
174 BASARABIA NOASTHĂ
ganii și mojicii“ si nu se mol poate fierbe rachiü la velnifd '
Ținuturile basarabene Cahul, Bolgrad si Ismail — dintre
care numai cel d'intáiü își păstrase caracterul românesc —
fură date Moldovet la 1856, după zdrobirea hugiei la Se-
vastopol, numai pentru că Austria rîvnise la stăpînirea întregii
Dacit şi pentru cd Europa avea nevoie de libertatea gurilor
Dunárii pe care nici stăpînirea turcească war fi garantat-o.
Poeți cîntă întrarea oștilor noastre là 1857, după ce se
dădu o soluție chestiei Bolgraduluă, oraș de coloniști bulgari,
pe cari Țarul ти voit să-i piardă. Alecsandri ве fntilneste
cu Gheorghe Sion în glorificarea zilet care ni dădea iarăși „pă-
mântul care l-am avut“. De un răsunet în sufletul unei poporaţii
amestecate și coplegite de prejudecăţi nu mi se vorbeşte însă.
Eraă în teritoriul cedat fără a se aminti hrăpirea de la 1812
nu mai puţin. de 83 de sate bulgărești, cărora li se dădură în
1858 si 1861 întinse privilegii, care făcea din ele un Stat în
Stat, avînd doar anumite legături cu Ministeriul de Finanţe. Ca
represintanți ai noilor Moldoveni cari se gindiaii numai la păs-
trarea scutirilor și favorurilor' de care se bucuraserd supt Ruși,
vorbüiaü, pe lîngă un Roșca, Stiam şi Pandelachi Croitorul, Lazăr
Galiardi, Timofte Sacalov si „deputatul coloniilor bulgare şi
domeniilor Statului“ Dimitrie Vasilieo Romov?!
Se înţelege deci cum în: aceste Tinuturi, la 1878, cînd
Țarul Alexandru al II-le impuse, împotriva celor mai firești
datori de recunoștință, ștergerea ultimelor clause ale tratatului
de la Paris prin reluarea celor trei județe, nu s'a produs acea
mişcare de împotrivire care sar fi putut aştepta din partea
unei poporaţii omogene cu sentimente naționale înncilțate prin
cultură. Са o afacere de Stat s'a isprávit ceia ce ca o afacere
de Stat se începuse,
Și explicația o găsim ușor :- mişcarea nu pornia de la tre»
! Impresik de călătorie în ferile Caucasuliă prin Basarabia și Crimeia,
Jasi, 1858.
2 Chilia $i Cetatea-Albit, p. 265 si urm,
www.dacoromanica.ro
EPILOG 175
7
-zirea congliajel rom inest, de la întărirea culturii noastre care
să năvălească triumfal si ín domeniul politicet, făcînd cuce-
riri asupra cărora să пи se poată reveni fără măcar o luptă
eroică. Era numai o urmare а biruinjel efemere pe care o cig-
tigase acel ,poporanism" care iubește „poporul“ ca o clasă си
drept la bună-starea materială şi la un amestec în viața
Statului, fără a se închina sufletului săă întreg, din care ar
scoate bucuros măcar „prejudecățile“ religioase. Curent iute, dar
sterp faţă de desvoltarea înceată și sigură a realitiților na-
ționale, el a nimicit acțiunea, aici $i peste Prut, а unor oameni
de cultura d-lor Zamfir Arbure şi C. Stere şi a pus chiar
anume margen! acțiunii, de о mărinimie fără păreche între Ro-
тїт a d-lui V. Stroiescu.
Un talentat artist ieșean, născut și crescut în Basarabia, d.
Slate Dragomir, descriind în cuvinte mişcătoare cele ce s'aü
petrecut în ziua despărțirii celei din urmă, ni dă însă știri
mngiietoare despre păstrarea atmosferei romănești din epoca
noastră pănă la cîntecele la modă atunci care se cîntă și astăzi
și ne asigură că „gîndul şi vorba românească în Basarabia пи
sînt pierdute“ 1.
După revoluția rusească pentru Constituţie, în Basarabia s'au
ivit fol romăneșii ; şi clerul s'a amestecat în această neaștep-
tată mişcare, dind la iveală cărți de slujbă ori de сейте bise-
ricească ре moldoveneste si ráspindind revista de predici „Lu-
minătorul“, care cerea dăunăzi, în era de teroare а Vlădicăi
Ciceagov, să nu-i mal trimelem schimbul, căci ar fi compromi-
țător. Peste cîteva luni totul s'a risipit ca un frumos miragiu
în pustii.
+
+ +
În aşteptarea vremilor cînd viața romănească din Basarabia
va porni de la toate amintirile еї pealru a-și urmări toate
drepturile nationale, nu numai umane, încheiem această carte
cu un îndemn călduros spre acea muncă înccrdată şi bine orin-
duită care singură poate grăbi sosirea acelor vremi.
1 Frumoasa carte se chiamă „Din Basarabia“ şi a apărut la Iași în
1908.
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL.
CAPITOLUL 1-1,
BASARABIA ŞI CEL D'INTÂIU VEAC AL MOLDOVEI.
Inceputuri naţionale şi politice "ШИ
„Basarabia“ şi Alexandru-cel-Bun . . . ыст Ж
Incercarea unei Basarabii moldoveneşti osehite А š
Organisatie şi cultură basarabeană pănă la Stefan-cel- Mare.
C+PITOLUL AL II-LEA.
STEFAN-CEL-NARE ȘI BASARABIA.
Stefan-cel-Mare si apărarea Basarabiei de Turci .
Pagina.
15
19
23
Basarabia în cele d'intăiă timpuri după moartea lui Stefan. cel- Mare 28
Împrejurări culturale . .
CAPITOLUL AL III-LEA.
AŞEZAREA TUNCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS ŞI LUPTA MOLDO-
VENILOR PENTRU REÎNTREGIREA TERII.
Petru-Rareg şi utmasii săi . . . . . . + + +
CAPITOLUL AL IV-LEA.
«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE DIN VEACUL
XVII-LEA.
Lupte basarabene pănă la Vasile Ha "TA"
Viaţă románeascá , . . . . . — Mă ш
Noi rosturi ostăşeşti în Basarabia, - d ЖОЖ ОЖ ok ge Ж
CAPITOLUL AL V-LEA.
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA.
Petru-cel-Mare şi partidul militar al Basarabenilor . .
Anexarea de Turci a Hotinului. . . . . . + +
www.dacoromanica.ro
AL
30
Rușii năvălitori, "T
Îmcălcără tătăreşti. . . . .
Viață de hotar cu Tatarif .
Noile condiţii de proprietate rurală
Starea locuitorilor: а > răzeși, . . .
Tirgurile ie Xo wee
Legături si viață de — s: чю. der g е Ж
Biserica Basarabiei. . . + + + . + + + >
CAPITOLUL AL VI-LEA.
RĂPIREA BASARABIEI.
Basarabenii si Rușii . . . . .
Războiul din 1806-12 . . . . . РЕ
Noile condiţii de viaţă ale Basarabiei.
Epilog «. so s s eos @ r a E кожа
www.dacoromanica.ro