St. doc. XXIV — fara OCR_pypdf2

BASARABIA NOASTRĂ 


Scrisă după 100 de ani de 
la răpirea ei de către Ruși 


Sa a 


VĂLENII-DE-MUNTE 


Editura şi Tipografia Societăţii „Neamul Românesc“ 
1912 


Preţul: 2 LEI. 


www.dacoromanica.ro 


STUDII ȘI DOCUMENTE 


CU PRIVIRE FA 


ISTORIA ROMÎNILOR 


PUBLICATE DE 
N. IORGA 


VOLUMUL XXIV, 
. 9. 


www.dacoromanica.ro 


N. Iorga. 


Basarabia noastră 


Scrisă după 100 de ani de 
la răpirea ei de către Ruși 


RKI 


— Editura şi Tipografia Sọ- 
cietăţii „NEAMUL ROMĀ- 
NESC*.ZVălenit-de-Munte. 
= pa. 


r 134 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL L-iă, 


Basarabia și cel d'intăiii veac al Moldovei. 


1. Începuturi naţionale și politice. 


Deschidem această carte, menită să arăte viaţa curat 
romănească a Basarabiel timp de atitea veacuri pănă în 
anul nenorocit al răpirii, 1812, — de care ne amintim astăzi 
cu durere adincă, dar nu fără speranțe, la o sută de ani 
după această pierdere naţională, — prin afirmarea unui fapt, 
pe care împotriva mărturiilor istorice niciun interes politic, 
nicio patimă anti-romănească şi nicio slugarnică linguşire 
față de stăpiînil de astăzi nu-l poate răsturna: că viața isto- 
rică a așa-numite: Basarabii începe cu Domnia Moldovei şi se 
întăreşte, se acopere de bogăție negustorească şi de glorie răz- 
boinică prin această Domnie. 


Se ştie că în anii 1360 un Voevod romîn, pribeag din 
Maramurăşul tot romănesc, abia supus, în mîndra lui au- 
tonomie patriarhală, regelui Ungariei, trecu pe cursul Bis- 
triţei Aurii şi înlocui, la Baia şi în Ţinutul sucevean de 
la munte?, pe Voevodul, tot maramurăşean, care stăpînia 
acolo, şi tot de curînd şi acela, dar în: numele regelui Lu- 


1 De aceia şi hotarele, păstrate pănă acum, către Apus, nu către 
Răsărit, ale acestui vechii Ținut. Pe urmă Domnia, în măsura clădirii 
cetăților, făcea 'Ținuturi nouă: al Neamţului, al Romanului, al Hir- 
lăului, al Iaşului, deocamdată. 


www.dacoromanica.ro 


b ÎNCEPUTURI NAÎÑIONALE şi ÞoLiticë 


dovic, Voevodatul 'Ţerir-Moldovel, şi că îl prefăcu, după 
modelul Voevodatului muntean din Argeş, în mare Domnie 
neatirnată. Înnainte de această dată părţile de peste Prut 
nu sînt pomenite în istorie: niclo cetate, niclo vamă, niclun 
drum de negoţ, niclun Scaun de Vlădică, decît numat în 
regiunea de miazăzi, pe malul Dunări). 

Această margene dunăreană putea fi privită însă ca altă 
țară. Precum malul drept a fost de mal multe or! în strînsă 
legătură cu Împărăţia bizantină, apol cu Țaratul bulgăresc, 
de imitație împărătească, şi malul stîng, Ţinutul de de-asupra 
gurilor marelul rîă, ca şi acela de pe ţermul Mării Negre 
pănă la limanul Nistrului, a fost în legătură măcar cu Bi- 
zanțul, dacă nu şi cu înlocuitorii săi din Tîrnova. Aici eraŭ 
două cetăţi stăpinitoare: a Dunăril şi a Limanului: Chilia, 
zisă mal de demult Lykostomo, după numele de «Gura 
Lupului» dat brațului dunărean în mijlocul căruia era aşe- 
zată, pe un ostrov, şi Cetatea-Albă, pe care Greci! aŭ nu- 
mit-o pe rînd: Asprokastron şi Maurokastron saii «Cetatea 
Neagră». 

Amîndouă urmai în aceste părți vechea viață de negoţ 
a Grecilor din cetăţile de odinioară, în legătură cu Olbia 
la Răsărit şi cu cetăţile dobrogene, Tomis, Kallatis, la 
Miazăzi : Cetatea-Albă nu e chiar decît urmaşa vechii co- 
loni! elenice Tyras, numită aşa după anticul nume al ape! 
Nistrului. Pentru Bizantini ele aŭ fost turnuri de supra- 
veghere față de barbari! ce năvăliai pe uscat şi față de 
azeia cari se furişaii în şeicele lor pe Mare, întocma! cum 
făceaii mal tărziă urmaşii lor, chiar "şi în ce priveşte sîn- 
gele, Cazacii. De ma! multe or! le aflăm pomenite în 
această însuşire. Cu timpul se făcură şi mănăstiri, pentru 
îngrijirea cu preoţi a locurilor sălbatece din vecinătate, aşa 
cum la Dunărea munteană ma! mult pentru acest rost, al 
sfinţiril preoțimil din părţile noastre, s'a păstrat, la Silistra, 
la Cerven lingă Rusciuc şi la Vidin, episcopatele străvechi, 
Numele de Chilia e grecescul Keààta, chilii pentru adăpos- 
tirea singuratecilor oameni al luy Dumnezeiă cari petrecea 
aic! departe de oameni şi, între valuri, scutiți de pornirile 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ŞI CEL D'INTĂIY VEAC AL MOLDOVEI 8 


lor prădalnice: pe la sfirşitul veacului al XIII-lea un Pa- 
triarh de Constantinopol şi-a aflat aici adăpostul de ma- 
zilie şi de atunci «chiliile» de la gura Dunării aŭ trecut 
între stăpînirile Patriarhatului, tocmal aşa precum mal! 
tărziă Ismailul vecin a făcut parte din apanagiile eunucului 
abisinian care păzia în Ţargradul turcesc fetele Împăratulur. 

Mănăstirea din Cetatea-Albă a putut cuprinde chiar pe 
un episcop recunoscut, pe un Mitropolit trecut în ierarhia 
bisericească a Răsăritului. El avea, în legătură cu Chievul ?, 
grija părţilor rusești din sus, luptînd pentru această oblă- 
duire duhovnicească a lui cu Mitropolitul Ruşilor-Mici, din 
cari se trag Rutenil sai Rusneciï de azi, aşezat, acesta, în 
Capitala regatului trecător pe care-l întemeiară eï în Ga- 
liţia, la Haliciă. 


Dar Bizantini! pierdură aceste locuri în mîna Tatarilor, 
cari, la jumătatea veacului al XIII-lea, se revărsară, venind 
din funduri asiatice, asupra stepei întregi şi ajunseră pănă 
în păretele de codri şi de stîncă al Carpaţilor. Acest neam 
stăpînitor, înnarmat pentru cucerire şi stoarcere în fiecare 
clipă, nu cerea supuşilor decît haraciă, tribut şi produsul 
vămilor pe care le strîngea de-a dreptul dregătorul tatar, 
ghiumrucgiul 3. Deci, dacă nu la Chilia, al cărir nume se 
mal păstra poate în zădar în listele de posesiuni ale Pa- 
triarhatului, măcar la Cetatea-Albă, acest cercetător al măr- 
furilor în trecere se înfiinţă ca stăpîn adevărat al locurilor; 
negustori evrel, aşezaţi într'un cartier anume, se îmbulziră 
ca să-şi tragă partea din cîştig: medici de acelaşi neam 
se adauseră. Nu lipsiaii nici <Perşil» tatari; deci cu atît 
mal puţin Grecil, vechi oaspeţi pe aice. Pe la 1330 vameşul 
şi al lui chinuiră pe negustorul trapezuntin loan — deci 
se făcea pe atunci un des şi însemnat negoț cu acest 
Trapezunt de pe coasta de Nord, a Asiei Mici, unde stătea 
un Împărat grecesc separatist — şi suferinţile din partea 


1 G* Popovici, Anul de la Martie în Moldova în timpul luă Alexandru- 


cel-Bun, Bucureşti, 1906, p. 17, nota. 
3 De la ghiumrăc, Xoppăpxtovy, commercium, 


www.dacoromanica.ro 


i ÎNCEPUTURI NAŢIONALE ȘI POLITICE 


păgînilor, tîrîrea trupului săi prin Jidovime, tăiarea capului 
de aceşti locuitori aï Cetăţil-Albe făcură din cel îngropat 
pe ascuns, de-asupra Măril care părea că-l tot aduce veşti 
de acasă, lingă o fintînă cu apă dulce şi limpede, un 
Sfînt,— loan cel Noi. El era să ajungă îndată ocrotitorul 
Sucevei, al Moldovei celei nouă, care, prin acest negoţ, se 
ridica, din ce în ce mai puternică şi maï bogată, acuma). 


Acel care pîrî pe loan ca propoveduitor şi uneltitor de 
trădare era un Italian. Îi putem arăta şi locul de pornire, 
asupra căruia tace povestea, scrist în greceşte şi apol pre- 
făcută în slavoneşte, cum ni sa păstrat pănă azi, a vieţii 
Sfintului. Era de sigur Genoves. De la tratatul din Nym- 
phaion (1261) şi de la ajutarea Palcologilor din Nicèa ca 
să se întoarcă în Constantinopolul, stăpînit mai mult decit 
jumătate de veac de Latinii unei rătăcite cruciate birui- 
toare, Genovesii, cari călcaseră astfel datoriile lor faţă de 
cei de o lege cu dînşii, aveai puterea negustorească şi cea 
politică în legătură cu dinsa pe toată întinderea Mării 
Negre, de la Caffa, întemeiată atuncea de dinșii, pe pă- 
mînt tătăresc, pănă la Samsun şi Samastro pe coasta tra- 
pezuntină, de la Nistrul romănesc la Apus pănă la Phasisul 
Cerchesilor la Răsărit. Cu vremea, eï căutară să se aşeze 
ca domni în cetăţile acestea de către noi, supuind pe lo- 
cuitori consulului şi «massariului», contabilului, trimeşi de 
dînşii. Prin Chilia şi Cetatea-Alsă, pe care eï le numiaă 
Licostromo şi Moncastro (Maurocastro, Maocastro), eï adu- 
ceai la dinşil negoţul cel mare cu grîne şi împiedecai pe 
alţii, maï ales pe rivalii lor italieni în toate timpurile, pe 
Vencţieni, cari eï avuseră odinioară rosturile cele mari 
pe aice, să se împărtășească de o hrană sigură şi de un 
folos mare, aşa cum se plinge solul acestora în Genova 
la 1360, după ce, în anul trecut, două corăbil venețiene, 


1 Viaţa lui Ioan sa tipărit de episcopul Melchi.edec. în Jenista 
pentru istorie, arheologie şi filosofie, Il, şi în publicaţia ru. ea că a lui 
laţimirechi „Din istoria, predicei slavone în Moldova“, Peter burg, 
1906, 


www.dacoromanica.ro 


B SARABIA ŞI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 5 


primite cu duymănie, fuseseră silite a se întoarce înnapol!. 

Un anume Dobrotici, deci fiul lui Dobrotă, simbriaş al 
Bizantinilor în luptă cu Bulgarii şi Sirbil, apol, se pare, 
prin fiica sa, cuscru împărătesc în Bizanţ, se folosi 
de slăbiciunea Țaratului din Tirnova, pe care, din jos, 
tot mal straşnic îl strîngeaŭ Turcii, pentru a se aşeza în 
cetăţile de la Marea Neagră, Kalliakra lîngă Varna, şi 
celelalte, al căror Ţinut luă după dinsul, cum obişnuiaă 
Osmanliil a numi țerile după stăpinitori, numele de Do- 
brogea (turceşte: Dobrugi-lli). Numa! pentru gurile Du- 
nări! puteai să poarte Genovesi! cu dînsul lupta pe care 
încă de la 1373 o pomenesc socotelile coloniilor din aceste 
părţi: necontenit, timp de vre-o zece ant, pănă la tratatul 
din 1385, se trimet corăbii împotriva lu! şi a aliatului 
loan de Muazzo, fost guvernator de Tenedos în numele 
Genovel. În 1381 încă era consul stăpinitor în Licostomo 
Conrad Donato şi în anul următor stătea în locul luf, cu 
obişnuitul masariii şi cu garda sa de orguzit, de sigur în 
mare parte Romîni, ca în Ca/ja?, pănă tărziu 2, Petru Embrone, 
iar după el vine, înnainte de 1402, Nicolae de Fieschi: 
pentru corespondența lor grecească, pe care o purta cu 
Trapezuntul, se plătia un Grec anume, Antipa, care è po- 
menit, după ieşirea din funcţie, la 1392. Se lucrase şi la 
cetate, şi cheltuielile cu castelul erai socotite în 1403 la 
suma, foarte mare, de 5.015 perperi, bant de aur bizantin!. 
Pacea cu Ivanco, fiul şi singurul urmaş al lui Dobroticr, 
dăduse, de altminterea, Genove! dreptul de a-şi așeza un 
consul, cu loggia lut de judecată şi biserica lur latină, şi în 
Capitala acestuia. Pe tăcute se recunoștea astfel stăpinirea 
genovesă la Licostomo, întru toate asemenea cu aceia din 
punctele asiatice însemnate maï sus, din Caffa însă: şi 
din Pera în faţa Constantinopolei, unde podestalul era ca 


1! Thomas, Diplomat iium veneto-lecantinum. M, p. 57 şi urm, nl 31. 
Toate celelalte ştiri, în cartea mea Studii istorice asupra Chilieă și 
Cetăţit-.4lbe, Bucureşti, 1906, 

2 Acolo trecu maï tărziă şi un orăşcun din Chilia ca ostaş. 

3 Jorga, Acte și /ragmente, WI, p. 41 şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


'8 ÎNCEPUTURI N+ȚIONALE ŞI POLITICE 


un al doilea Împărat, în stare să împrumute şi să şi îm- 
plinească pe cellalt !. 

La 1410 un notar genoves număra Cetatea-Albă între 
posesiunile presente ale Genovel, de şi, cum vom vedea, 
Moldovenii apăruseră de mult supt zidurile cetăţii ?. Se 
poate ca aceastălaltă stăpinire să fi fost luată, nu împo- 
triva ambiţiosului usurpator al malului Mării Negre, ci 
împotriva Tatarilor chiar. Un act al regelui Ungariei po- 
meneșşte în adevăr la 22 Iunie 1368 pe «Dimitrie domnul 
Tatarilor», Demetrius princeps Tartarorum, care avea legături 
aşa de strînse cu Braşovul, încît judele Iacob ceru şi că- 
pătă scutirea de vamă, de tricesiină, în Ungaria întreagă 
a negustorilor luï («mercatores domini Demetrii», etc.), care 
făgăduise în schimb a lăsa să treacă («transire») pe la el 
Braşoveni! fără a răspunde vre-o tricesimă ?. Nicăiri aiurea 
decit în Cetatea-Albă nu putem aşeza pe acest «prinţ tă- 
tăresc»>, poate — judecînd după nume — creştinat, care va 
fi avut supt stăpînirea sa părțile de jos ale Moldovei, dincalo 
şi dincoace de Prut. 


În sfirşit, odată cu împuternicirea Domnie! muntene, cu 
Mircea-Vodă un noii stăpîn peste aceste locuri se ivi, şi s'ar 
putea chiar ca titlul de Domn să-i vie, de la Bizanţ firește, care 
crea singur acest drept şi care făcu Despot şi pe cneazul Serbiei, 
dar tocmai pentru aceste Ținuturi în numele cărora se dăduse 
și lui Dobrotici Despotatul. De la cel d'intăiii Voevozi, cari 
se coboară de la Argeş la Cîmpulung supt Nicolae Ale- 
xandru, fiul lui Basarab şi nepotul lui Tihomir, şi abia 
mal tărziu, cu Mircea însuşi, la Bucureşti şi Giurgiu, pe 
drumul de apă al Dimboviţel, navem acte de danie în 
părţile răsăritene. Dar, în acelaşi an cînd apare Dimitrie 


1 Ştirile, în ale mele Notes et extraits pour servir à l'histoire des croi- 
sades au XV-e siècle, Paris, 1899, | şi în Acte și fragmente, lil. 

3 Recueil des historiens des croisades, Y, Paris, 1895, col. 239 A. 

8 Zimmermann-Werner-Miiller, Urkundenbuch, lI, p. 315, n-l 917. 
Creştin era şi „Şoldanul“, Sultanul Petru al Timirtăşenilor de la Şomuz 
în 1410; Archiva istorică, 12, p. 12, n] 284, 


www.dacoromanica.ro 


T 


BASARABIA ŞI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 7 


“Tatarul, Brăila era în mina lui Laicu-Vodă, înnaintaşul şi 
unchiul Mircil: şi, aici, ni spune călătorul german Schilt- 
berger, prins de Turci în oastea cruciată de la Nicopol 
la 1396 şi întors acasă pe la nol numai după vre-o două- 
zeci de ani, veniaii corăbii multe «din păginătate» 1. Cînd 
Nicopolul era al lui Laicu, care-și aşeză pe atunci, pentru 
scurtă vreme, oamenii şi în Vidin, cînd Silistra ajunse, 
prin 1389, a lui Mircea, care se intitula, de sigur ca înlo- 
cuitor al lui Dimitrie, şi nu al Genovesilor, şi Domn peste 
părțile tătăreşti, moldoveneşti —, principatul muntean tre- 
buia să riîvnească Marea. El şi ajunse acolo în vremea 
cînd Mircea-şi putea zice şi «Domn pe amîndouă margenile 
Dunării pănă la Marca cea Mare», de şi Chilia genovesă din 
insulă a fost probabil cruţată, — pănă în 1408 măcar, cînd 
era vorba a se face din ea basa unei expediţii ungurești 
împotriva Turcilor, — chiar şi pentru folosul bănesc ce putea 
aduce Domniel. Dar lvanco, care trăia şi domniă şi în 
1395, fusese înlăturat de la Dunăre de Mircea în 1390, 
cînd el se intitula «Despot al ţerilor lui Dobrotici», cum 
face şi pănă pe la 1411, 


2. „Basarabia“ şi Alezxandru-cel- Bun, 


Întinderea principatului Moldovei în părţile băsărăbene 
trebuia să se sprijine deci pe o întreită biruință: asupra 
Tatarilor, asupra Genovesilor şi asupra luť Mircea, a cărui 
stăpinire era aşa de bine întemeiată, încît Turcii, cari nu- 
miaŭ litoralul de la gura Chiliei în jos «țara lut Dobrotici», 
numiră «țara lul, Basarab», după cel mal cunoscut membru 
vechiii al dinastiei, partea la Miazănoapte de guri, şi 
acest nume al Basarabiei ca şi cellalt al Dobrogil se răs- 
pîndi şi la alte neamuri şi în alte cancelarii, trăind apol, 
cu alt cuprins, meşteşugit introdus, şi pănă în zilele noastre, 
Dar, pentru a trece dincolo de Prut cu oștile, cu dregă- 
torii şi cu boierii dăruiţi în «pustie», trebuia răspingerea 


1 Ediţia Langmantel, p. 52 ; ed. Neumann, p. 92, 


www.dacoromanica.ro 


8 BASARABIA» ŞI ALENANDRU-CEL-BUN 


altul rival politic, care era şi unul naţional, anume a Rușilor 
ruteni. 

De fapt, întemeiarea Moldovei prin expansiunea romă- 
nească din Ungaria, crescută cu prisosul de puteri din 
văile Moldovei şi Sucevei, nu e decit o mare biruința asupra 
expansiunii rusești mai vechi, care fu cu desăvirgire înlaturată. 


Nu mai credem azi în isprăvile lui Ivanco Rostislavovici 
prin veacul al XI-lea pe pămîntul nostru, ca Birladnic»: 
critica diplomatică şi critica istorică aŭ dovedit grosolănia 
falsificatului. Dar e fapt că la jumătatea veacului al XIV-lea 
familia de origine litvană a Coriatovicilur, «fiii luy Ko- 
ryath», rusificaţi cu totul odată cu creştinarea lor, a în- 
cercat, răscolind şi pe Tatari, aruncaţi la 1349 asupra Po- 
loniei, la 1352 asupra +Secuimil, unde distrug cetatea de 
hotar Varhegy, să învie supremaţia politică rusească. Și nu 
numai în Galiţia, dar şi în Maramurăş, colonisat prin păr- 
tile Muncaciului, unde capătă «guvernul cetăţii», cu Rus- 
neci, de cneazul, «ducele» podolian Teodor, fiul lui Con- 
stantin, şi de fratele săi, Vasile !. Intervenţia lui Casimir 
al Poloniei, care se temea şi pentru regatul lui şi care 
simţia marea însemnătate comercială a Galiției, unde făcu, 
prin colonisare de orăşeni germani, din Lemberg şi Cracovia 
porţile către negoțul răsăritean al Caffe! genovese, apol 
amestecul lui Ludovic de Ungaria, care poate de aceia 
creă peste munţi Voevodatul, înnainte de toate anti-tuta- 
resc, de pe apa Moldovei, puse capăt acestor tendinţe, 
unind Galiţia cu Polonia. 


‘Dacă se jea în cercetare harta de astăzi a Basarabiel- 
de-sus, în comparaţie cu aceia a Bucovinei austriace, care 


1 Nihâly, Diplome maramureșene, I, Sighet, p. 121 şi urm. Teodor 
ajunse şpan de Beregh (ibid., p. 141) Maramuraşul a.culta de el („erga 
ipsum ducem extitisset“) (ibid, p. 206). A clădit mănă tirea ru-cască 
a Sf. Nicolae din Muncaci (îbid.,, p. 601). La 1416 fetele lui, Anuşca 
şi Maria, nu erai încă măritate (ibid, p. 205) ; văduva, lui se chema, 
Valha (îbid., p. 206). 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ŞI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 9 


cuprinde „şi cealaltă parte a Ținutului Hotinului, şi cu 
aceia a Moldovei, unde se urmează Ţinutul Iaşilor, răsar 
de la cea d'intăiă privire un mare număr de sate ale că- 
ror nume se isprăvesc cu finale caracteristic ruseşti, malo- 
ruseşti:  ăuţi (Başcăuţi, Colincăuţi), — văţ (Nedoboievăţ, 
Lincovăţ, Paşcovăţ, Percovăţ), — inţi (Sobotinţi), — in (pe 
lingă Hotin: Rubotin), — eva (Coteleva), — ova (Nagi- 
mova), — eva (Cerleva),  oviţa (Voronoviţa). Numele ru- 
seşti care nu înseamnă o colonisare mal ales: ca Terebna, 
Camenca, ş. a., sint relativ puține. Se vede astfel coloni- 
sarea cu elemente, nouă şi vechi, rutene de peste Nistru, 
colonisare care aducea după dinsa şi o înriurire politică, 
Regi! din Halici vor fi avut-o, fără îndoială, într'o măsură 
şi în hotare pe care nu le mai putem recunoaşte. «Ducii» 
Podoliei, din noua dinastie, încercaŭ să facă acelaşi lucru, 
fără a-şi da seamă însă că o putere naţională mai tare 
decit a neamului lor, acuma obosit, li stătea în faţă, 


Bogdan, întemeietorul Moldovei, avea cu soţia sa, Ma- 
ria, un fii Laţco: numele e de origine rusească, dar el nu 
lipseşte nici în Ardeal pe această vreme. E sigur că în 
jurul săi, pe lingă elementele aduse din Maramurăş şi pe 
lingă tirgoveţii, străini, Saşi, Nemţi, Armeni, din Baia, Si- 
retii şi Suceava, cele trei d'intăiti oraşe ale Domniel celei 
nouă, vor fi stat şi Ruşi: numele de Steţco şi Stanislav ar 
părea că arată pentru cel ce le poartă această obirșie, Ce 
putea fi mal firesc decît, în aceste condiţii, încercarea Co- 
riatovicilor, pe un timp cînd rostul lor galițian dispărea, 
de a pune mina pe această Moldovă de curînd întemeiată 
prin îndrăzneala, vitejia şi instinctul politic al altora? Cu 
atît maï mult, cu cît, după moartea lui Casimir în 1370, 
Rusia Roşie înviase. 

Astfel, în vre-o legătură cu dinastia de pănă atunci, —- 
ca soț al Anastasiei (nume ruso-grec), fata lui Laţco — «fu 
chemat» — şi veni fără zăbavă, gata de Domnie lungă şi 
mîndră, pe la 1374 lurg Coriatovici, frate cu Teodor şi Va- 
sile, rămas în Podolia, «la Smotryez sai Bakota», împreună 


www.dacoromanica.ro 


10 eBA+SARABIA? ŞI ALEXANDRU-CEL-BUN 


cu alt frate, Alexandru '. Cronicele litvane ştii singure de 
dinsul: de chemarea, încununarea la Suceava şi otrăvirea 
lui, după ce noul rege polon, Ludovic al Ungariei, zdrobise 
această slabă reacțiune rusească şi ortodoxă: Strykowski 2 
i-ar fi văzut la 1575 mormîntul, şi anume la Vasluiă,— în 
biserica domnească deci, căci aceasta e «mănăstirea de 
zid» de acolo, <o zi şi jumătate de la Birlad». De oare ce 
Ştefan nu putea să aibă grija împodobiril mormintului 
acelui prinţ, străin de singele săi, pe care nici letopiseţul 
țerii nu-l primise între Domni, trebuie să credem că e 
vorba de alt cineva, şi anume de Iuga, fratele lui Alexan- 
dru-cel-Bun, căci acestuia nu i s'a pus piatră de Ştefan la 
mănăstirea de familie a Rădăuţilor. Otrăvirea ea însăşi e 
îndoielnică, dacă ea e privită altfel decît ca urmarea unei 
lupte pierdute, căci de Crăciun în 1377 vedem pe Litvani 
mergînd în Moldova şi pierzind o luptă?. 

Nici Iurg Coriatovici n'a fost deci <Birlădean». În legă- 
tură însă cu acest loc din Strykowski s'a născocit docu- 
mentul lui, din Birlad tocmai, prin care ar fi răsplătit, 
la 3 Iunie 1374, pe lacşa Litavor (Litovoiii 2), «namestnic> 
— titlu cu totul neobişnuit şi neexplicabil — la Cetatea-Albă, 
pentru că ar fi bătut pe Tatari la <Vlădiciii pe Nistru» 
(loc neexistent). Ar fi cel d'intăiă act basarabean, dacă 
l-am putea privi ca adevărat. Întru nimic însă nu s'aă în- 
lăturat, şi eă însumi nu sînt adus să înlătur, argumentele 
ce am adus acum zece ani împotriva autenticităţii docu- 


1 V. suma, de informaţii noi şi de interesante ipotese în George Po- 
povică, Anul de la Martie, p. 11 şi urm. 

2 Archiva istorică, II, p. 8. 

3 Analistul din Thorn, Scriptores rerum prussicarum, ll, p 106; întăii 
la G. Popovici, 2. c., p. 16, nota. 

4 De notat că în traducerea sa Hasdeii lăsase la o parte Vasluiul şi 
că el vorbia, de actul acesta pe care-l va tipări „cu o altă ocasiune“ 
adăugind că e „din nenorocire fără dată“ (p. 8, nota 1). Dar peste 
cîțiva ani (1865-1873) îl publică el cu dată, şi cu dată-l publicase în 
Foiţa de istorie și literatură din Iași, 1860, p. 41. 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ŞI CEL D'INTĂLU VEAC AL MOLDOVEI 11 


mentului ?. De la lurg a rămas, de fapt, un singur lucru: 
limba malorusă şi formularea ruso-litvană, şi ea însă în- 
dreptată după modèle ungureşti, a actelor Domnieï Mol- 
dover ?, 


Vor răminea de bună seamă necunoscuţe împrejurările 
în care Domnil noi de ţară, Romiînil, de sînge şi de lege, 
Petru al Muşatel şi fratele săi Roman, aŭ fost în stare a 
duce «țara Moldovei» peste Siretiă, pănă la Prut şi la Du- 
năre, îngăduindu.-i-se acestui din urmă să se intituleze la 
1392 «mare, de sine stătător Domn, eii Roman Voevod, al 
terit Moldovei, de la munţi şi pănă la ţermul Mărir?. 
Aceasta ar însemna înnaintarea pănă la Cetatea-Albă, dar, 
după cit ştim pentru vremea ce urmează, nu încă şi aşe- 
zarea în chiar această cetate poruncitoare peste valuri. În 
adevăr Alexandru-cel-Bun, care isprăvi chiar de la începutul 
Domnie! sale conflictul cu Patriarhia constantinopolitană, 
făcînd-o să recunoască pe Vlădica Iosif, ruda sa, ca Mitro- 
polit al Moldovei, cu titlul de Cetatea-Albă, dar cu Scaunul 
în Suceava, acelaşi tînăr Domn al liniştii sigure şi al păcii 
prevăzătoare trimese la mormîntul Sfintului loan cel Noii 
pe unul din boieri! săi, care, luînd trupul mucenicului, îl 
duse cu alaiă de oştire pănă în oraşul de reşedinţă, unde 
se începu îndată lucrul la biserica menită să-l cuprindă€. 
Un atac împotriva Chiliei, de care era nevoie pentru a se 
întregi această graniță sudică, fu poate pricina pentru care 
Iuga, înnaintaşul lui Alexandru, fu «scos» ë după o luptă, 


1 Studii și documente, V, p. 599 gi urm. Cf Popovici, Anul de la Mar- 
tie, p. 13, nota 1. Adaug că nică în Biblioteca „Fundaţiei Krasinski, 
unde am întrebat personal şi direct, nu sa putut atia originalul, 

2 |. Bogdan, Uber die Sprache des ältesten moldauischen Urkunden, 
în „Jagic-Festschrift*, Berlin, 1908. 

3 Revista pentru istorie, arheologie și filologie, Vil, p. 366; Archiva 
istorică, |!, p. 18. 

4 Viaţa citată; Ureche, p. 137. 

6 Bogdan, Cronice inedite, p. 35, 


www.dacoromanica.ro 


42 «BASARABIA» ŞI ALEXANDRU-CEL BUN 


după o înfrîngere a sa, fără îndoială, la 1399,de Mircea 
Domnul muntean, care pănă la sfirşit îşi apărâ Basarabia. 


De lu început mărturiile de boieri adause la daniile şi 
jurămintele lui Alexandru îl arată stăpin în Ţeţina de la 
vadul cernăuţean al Prutului, în Neamţ, în Siretii, în Do- 
rohoiă, unde-şi avea moşiile Mihail, în Şomuz, o cetate 
a Şomuzului nu cunoaştem, dar s'ar putea să fie vorba de 
o cetate de lemn ca la Baia vecină! , în Hirlăti şi nea- 
părat în Roman, cetatea făcută la vărsarea Moldovei în 
Sirotiă de unchiul săi Roman. Alte cetăți nu se mal po- 
menesc, dar privilegiul din 8 Octombre 1408, pentru oră- 
şenii din Lemberg, cari străbăteai țara aducînd bogăția şi 
viaţa cu dinşii, pomeneşte, odată cu «marfa tătărească» 
— deci din Caffa ,aşa de folositoare Vistieriel prin rublele 
tătăreşti ce lăsa la vamă, întăiă vama Cetăţit- Albe, pe care, 
în locul Tatarilor, cu saŭ fără consul genoves, o ridica 
acuma Domnul Moldovei. Apol pe cea de la Tighinca, «Ti- 
ghiania», pe cea din Hotin, al căril piîrcălab vine în rang 
după al Sucevei, al Cetăţil-Albe, al Chiliei, dar înnainte de-al 
Neamţului?, cum vorbeşte şi de cele de la Baia şi Trotuş 
pentru Ardeal și de la Bacău pentru 'Ţara-Romănească, 
pentru «Basarabia». Această presență a vameşilor muldo- 
veni în Hotin, Tighinea şi Cetatea-Albă, presupune şi ține- 
rea unel străji moldoveneşti acolo, în cuprinsul zidurilor 
nouă ale celor două d'intăiă cetăţi şi al vechilor ziduri ge- 
novese ale celei din urmă. Călătorul rus Zosima, care mergea 
prin 1420 la Constantinopol, pe calea hagiilor, maï dă un vad 
al Nistrului, unde se afla de-o parte vama moldovenească, 
de altă vama podolică a Marelui-Cneuz litvan Vitold, şi 


1 Acolo erai Tatarii timirtăşenă ; Archiva istorică, I°, p 12, nl 284. 

1 Miron Costin, în Arhira istorică, |!, p. 171. Ma tărziă e1 ajung 
cei d'intăiă, între Vornicii-cei-Mari ; ibid. 

3 Archiva istorică, | , p. 130 şi urm. 

4 Pentru dată, observaţiile foarte drepte din I. Nistor, Die austrâr- 
tigen Handelsbezichungen der Moldau im XIV., XV. und XVI. Jahrun- 
dert, Gotha, 1911, p 25 În adevăr pe acea vreme computul bizantin, 
anul de la Septembre, se obişnuia numui la Munteni. 


www.dacoromanica.ro 


Lă 


BASARABIA ȘI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 13 


annme Stînca-Vămii («Mitirevă Căimini»): de oare ce dru- 
mețul venia de la Chiev peste Bug prin Braclaw, trebuie 
să credem că e vorba de punctul Otaculu (astăzi Atachi 
al Ruşilor), în faţă cu Mohilevul?, ori de Soroca. Punctele 
Soroca astfel numită şi Dubăsari, numit așa după 
acel cari trecea lumea pe podul de dubase încredințat 
lor — vor ieşi la iveală maï tărziă numai. 


Ştim însă din planul de împărţire a Moldovei între Po- 
loni şi Unguri, încheiat la Lublau în 1412, că la această 
dati Moldovenii, cari aveai toată «pădurea» dintre Prut 
şi Nistru, se afla şi în Chilia. Trebuie să se înţeleagă însă, 
nu vechiul Licostomo din ostrov, ci nowa cetate de pe ma- 
lul nordic, înnălțată pe această vreme: regele Sigismund 
al Ungariei, care era şi Împărat, şi-o reservă pentru sine, 
lăsind vecinului polon, Cetatea-Albă 3. În loc de Poloni, 
Cetatea-Albă avu să răspingă însă, atunci cînd, la moartea 
lui Mircea, Turcil trecură Dunărea munteană, flota Sulta- 
nului însuşi (1420): cu cîteva luni înnainte pretendentul 
Dan, nepotul de frate al lui Mircea, debarcase aici, de pe 
corabia care-l adusese din Bizanţ °. 


Chiar în anul următor, avem pe cel d'intăii călător. în 
aceste purţi, Guillebert de Lannoy. El vine de la Camenița, 
unde fusese primit de Vitold, care ţinea acolo, în preajma 
noastră, Curte strălucită, avînd la sine și pe un Sultan tatar 
adăpostit în ţerile sale. «Prin pustietăţi mari» trece el ca 
să ajungă la satul <Cozial», unde stă Vodă Alexandru: 
«satul» nu e decît Suceava. De aici, sfătuit a nu întra în 
Turcia, unde murise Sultanul, stîrnindu-se războiii civil, 
el apucâ drumul Caffer, coborîndu-se întăi la Cetatea-Albă, 
Moncastro pentru Italieni, tot Genovesi —, Belgrad, Bia- 


1 Călatoria, în culeparea d-nei de Khitrowo; în colecții romănești, 
la Hasdeu, Archiva istorică, II, p. 49. 

2 În Dogiel şi alte colecţii de tratate. 

3 Epunerea, în Chilia și Cetatea-Albă, pp 80-4. 

4 C în loc de s, ca în scriptura slavonă. 


www.dacoromanica.ro 


44 BASARABIA» ȘI ALEXANDRU-CEL-RUN 


logorod («Bellegard>) pentru Poloni, pe lingă cari maï 
stai aici şi Armeni şi «Valahi». În vederea unul noŭ atac 
turcesc, ce se putea prevedea, Ghedigold, guvernatorul 
Podoliei, un prieten al lur Alexandru, ridica iute! ziduri 
nouă, cu 12,000 de oameni şi 4.003 de cară,— în cea mal 
mare parte, neapărat, Moldoveni. Locurile eraă nesigure, 
şi hoţi, de ţară, nu Tatari, prind şi maltratează pe dru- 
meţ, care-l iartă mărinimos?. Peste tre! an! era să sosească 
între aceste ziduri tari însuşi fiul Împăratului bizantin, vii- 
torul Ioan al VIll-lea, care se întorcea dintr'o călătorie în 
Europa ?. 


Sigismund rîvnia pe atunci, după coborirea în 'Țara-Ro- 
mănească, la 1427, pentru a pune din noŭ în Scaun pe vi- 
teazul săŭ ocrotit Dan, care lovi Giurgiul şi Silistra, stă- 
pînirea asupra Dunării întregi. Pentru aceasta aşeză pe ca- 
valerii teutoni al luy Klaus de Redwitz la Severin, şi tot 
pentru aceasta căută să capete Chilia, pe unde trecuse 
însuşi în fuga sa de la 1396, după marea întrîngere de 
Sultanul Baiezid. Alexandru făcu deci un zăgaz la gura 
rîului şi izbuti să apere de duşmanii creştini şi Cetatea- 
Albă*. O intervenţie litvano-ungurească trebuia să facă pe 
Alexandru a primi pe Teutoni la Dunărea moldovenească 5. 

Ca titlu de drept pentru cucerirea plănuită de dinsul, 
regele Ungarie!, suzeran al Țerii-Romănești, pe care o socotia 
ca o stăpiînire a sa, aducea reclamaţiile lui Dan şi ale «Ba- 
sarabenilor»> săl. Sigur de îngăduinţa lui Vitold, sprijinitorul 
de pănă atunci al lui Alexandru, el aruncâ pe Muntean 
asupra Moldoveanului pentru acest Ţinut al Chiliel. Biru- 


1 Cf. Bogdan, Inscripțiile de la Cetatea-Albă și stiipînirea Moldovel 
asupra el, în „Analele Academiel Romine“, Bucureşti 1008, p. 341, 
nota 5, 

2 Ediția Poitvin; traducere romănească, în Archiva istorică, 11, p. 130. 

3 Phrantzes, pp. 118-9. 

t După materialele din Prochaska, Codex Witoldi, — Chilia și Ceta- 
tea- Albă, pp. 85-6. 

5 Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ȘI CFL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 45 


ința rămase însă a acestul din urmă, care lăsă pe Poloni 
pentru Litvani şi se asigurâ astfel de către un noŭ atac 
unguresc. Patu să moară deci stăpîn deplin al acestor părți, 
locuite şi apărate de Romîni şi chemate la o viaţă istorică 
de Domnia Moldovel ?. 


3. Încercarea unet Basarabii moldovenești osebite. 


În această Basarabie, acum moldovenească, fără însă o 
conştiinţă deosebită, Cetatea-Albă?, cu  jupînil el, avea 
poate 2 altă organisaţie decît a oraşelor din lăuntru, cu 
şoltuz şi pîrgari. În Chilia se păstraii încă puternice sim- 
pati! muntene, şi Unguri! aveau prieteni pe aici, ca şi prin 
Brăila, fiind un drum spre Ungaria. În sfîrşit Armenii, 
Genovesil, Greci! erai maï bucuroşi de o stăpînire italiană. 
Ca toate porturile, şi acestea eraii mal puţin ale uscatului 
de care ţineai, decît ale Mării care li dădea hrana. 

Încă din 1435, Cetatea-Albă e în mîna unul oblăduitor 
deosebit, călugăr, poate vre-un fiii de Domn călugărit, saŭ 
un noŭ Mitropolit de Asprokastron, şi Veneţia se hotărî 
să trimeată acolo o corabie anume, care nu găsi însă des- 
tulă siguranţă saă destul cîştig : vice-consulul Francisc Duodo 
nu e 'pomenit maï tărziii”. Prin tratatul de împărţire a 
terit între fraţi! vrăjmaşi, fil al luy Alexandru, Ilie şi Ştefan 6, 
acesta din urmă capătă, la r-iă Septembre 1435, un apa- 
nagiu cu Vasluiul, Birladul, Tecuciul, cu morile pe Co- 
vurluiă, cu Chilia împreună cu vama şi bălțile eï, dar fără 


l Ibid. 

2 Notes et extraits, |, pp. 573-4, 581. 

3 Dacă „jupinii“ nu sînt pôircälabit. 

4 Wawrin, Enchiennes cronicques, ed. d-reï Dupont sai a lui Hardy.— 
Chilia trimesese şi soli la Sinodul din Basel ; Studiă și documente, I-II, 
p. XXX, nota 3. 

5 lorga, Notes et extraits pour servir à Vhistoire des croisades au XV-e 
sidcle, |, pp. 573-4, 581. 

6 Hurmuzaki, 13, pp. 855-6, n-l 673. 


www.dacoromanica.ro 


16 ÎNCERCAREA UNEI BASARABI! MOLDOVENEȘTI OSEBITE 


Cetatea-Albă : locul de reşedinţă ce-şi alese, fu însă, după 
cît se pare, nu Chilia, ci Birladul, şi une ori Vasluiul. Nu 
era o ţară, ci numai nişte venituri, Ştefan suindu-se la Su- 
ceava şi Ilie coborîndu-se la Vasluiă!, dar culegerea veni- 
turilor în aceleaşi părți îndruma o stăşiare a Moldovei. 
Era şi o nevoie de apărare locală, faţă de Tatari, cari, 
prădînd în 1439 Moldova-de-sus, se aruncară, în anul ur- 
mător, asupra Vasluiului şi Bîrladului ?, necutezînd să atace 
însă, din causa legăturilor vechi cu Genovesii, Chilia şi 
Cetatea-Albă. La 1440 încă, de frica acestor năvăliri, se 
întăresc zidurile Cetăţii-Albe: rugăciunea pircălabului Te- 
dorca, poate «de Telicha», — trebuie cetit: Telcia, după 
ortografia genovesă, care dă č prin ch saŭ îh: să fie Tulcea? 
— pomeneşte ca Domn acuma pe Ştefan, pe el singur, «că- 
lugărul» fiind înlăturat şi Ilie neavînd aice niciun drept3: 
inscripţia e redactată în greceşte şi arată că față de Mol- 
dova de cultură slavonă aici era o altă viaţă, orientată în 
altă direcţie. Urmașul lui Tedorca, trecut apoi, dacă iden- 
tificarea propusă de d. I. Bogdan se admite, în serviciul 
Genove şi rătăcind pănă tărziă supt alte ceruri, fu un Iur- 
ghici, fiul lui lurg deci, şi ginerele Logofătului Oancea €. 


Încă din 1443 lupta dintre trați pornise iarăşi, încă maï 
învierşunată : Ilie pierdu vederea, iar Ştefan, ca pedeapsă, 
viaţa. Cea d'intăiă urmare a războiului nelegiuit fu o în- 
doită ciuntire a Ţinutului dintre Prut şi Nistru: la Nord 
ca şi la Sud. 


La 1433 regele Poloniei, dînd Sepenicul, Ţeţina, Chmie- 
lo-vul, dar nu Pocuția, recunoscuse lui Ştefan hotarul de la 
satul Potoc pănă la Mare5. La 1435, Ilie, nu numai că pă- 
răsise drepturile căpătate de străunchiul săă Petru, prin- 
trun împrumut cu zălogire de teritorii, asupra Ținutului, 


! Chilia şi Cetatea“ Albă, pp. 95-6. 

2 Bogdan, 7. c, d. 50, 

3 Bogdan, Inscripţiile de la Cetalea-Albă, p, 311 şi urm, 
4 Hurmuzaki, 12, pp. 881-2, 

5 Ibid., pp 847-8. 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ȘI CEL D'INTĂI VEAC AL MOLDOVEI 1? 


dẹ peste Prutul bucovinean, al Sepeniculuï, — staroste era 
atunci Jurj! —, dar adăugise şi ruşinoasa părăsire a Hoti- 
nului, numărat, alături cu cetăţile recunoscute lui Ştefan, 
ca unul din centrele acestui teritoriu. Moldovenii nu se 
grăbiră însă a executa acest tratat şi împăcarea cu Ştefan 
zădărnici cu desăvirşire îndatoririle luate întrun moment 
de restrişte. Acuma însă, după orbire, Marinka, soția po- 
lonă a lui Ilie, sili pe pîrcălabul hotinean Manuil a ceda, 
la 28 Februar 1444, în mînile castelanului de Cracovia şi 
Palatinului Rusiei cele trei cetăţi?: dacă însă pănă la 
Simpietru Ilie nu-şi va căpăta moşiile de adăpost în Po- 
lonia, cel doi dregători regali să dea înnapoi depositul. 
Actul e datat însă din Lemberg, şi întrebarea era dacă acei 
ce se aflaii la fața locului erai dispuşi să asculte de po- 
runcile unor pribegi ce nu erai să se mai întoarcă înna- 
pol. Dar în 1450, cînd oşti polone veniră să sprijine causa 
fiului mai mic al lui Roman şi al Marincăi, Alexandrel, 
Hotinul nu trebui să fie cucerit, ca şi Neamţul şi Suceava?. 
Oameni! Marincăi păstraseră însă tot ei cetăţile, și Manoil 
rămase încă mulţi ani în Hotin. 

De fapt însă prin cedarea de către Petru-Vodă, alt fii 
din flori al lui Alexandru, Chilia întrâ în stăpînirea Un- 
gurilor lui loan Hunyady, al cărui sprijin saŭ a cărui în- 
găduinţă erau de nevoie pentru ca să poată domni cineva 
în Moldova. Un frate vitreg al acestuia, Bogdan, tatăl lui 
Ștefan-cel-Mare, trebui să se îndatorească a nu ataca acest 
loc de strajă al cruciatei ungurești la gurile Dunării. Pä- 
zitoril cetăţii însă făceaii serviciu Domnului muntean, care 
era socotit pe acest timp ca un Voevod al marelui Voevod 
ardelean şi căpitan al regatului Ungariei. Prin aceşti os- 
taşi al ocrotitorului, Chilia era astfel a urmașilor lui Mir- 
cea şi luy Dan al II-lea. Din partea lor, în lupta lui Bog- 
dan cu Alexăndrel, pe care Polonii îl aduseră, dar care 
singur nu era în stare, la vrista şi cu neajunsurile lui, să 


1 Studiă și documente, XIX, p.11. 
2 Hurmuzaki, 12, p. 699. 
8 Dlugosz, la acest an. 


www.dacoromanica.ro 


48 ÎNCERCAREA UNEI BASARABII MOLDOVENEŞTI OSEBITE 


rămilie, regele Casimir şi sfetnicii săi, cu gîndul la bogăţia 
Cetăţil-Albe, se pregătiaii serios să «unească şi să întru- 
peze pentru totdeauna Moldova la regatul Poloniei . În- 
tre sprijinitoril lut Alexăndrel era şi vechiul credincios al. 
familie! sale, Manoil de Hotin, şi un alt pîrcălab, pe care 
l-am aşeza la Cetatea-Albă, Costea. Cind Bogdan-Vodă 
peri de mîna nelegiuită a lui Petru Aron, totuşi fratele 
săă, cînd acesta ajunse a strînge în jurul săii mal! toată 
boierimea, Cetatea-Albă, pe lingă Neamţ, rămase în grija 
<pîrcălabului», şi acesta o păstră pentru tînărul Domn legiuit 
care purta numele venerat al lu! Alexandru-cel-Bun. Un 
timp Alexăndrel avu, pe lîngă alte cetăţi, şi Vasluiul şi, ade- 
vărat stcipînitor basarabean, el hotărăşte în 1452, asupra băl- 
ților Botnel, pescăriilor Nistrului şi vămil de la Tighinea!. 
Din partea lui însă, în 1454, Petru dăruieşte moşii la Vas- 
lui, la Brodul Călugărilor, la Lăpuşna, care se înfăţişează 
acum întăiași dată?, Îl vedem la 1455 făcînd şi danil la 
Nistru: prisaca Bileaca şi vadul Roşcăuţii, luaţi de la Mi- 
drea lui Jumătate 3. 

Alexăndrel fu pănă la sfîrşit Domnul din Cetatea-Albă, 
unde muri, de otrava boierilor săi, în 1455,anul cînd pes- 
cari moldoveni din Cetatea-Albă ocupară, fără poruncă de 
la cineva, cetatea Lerici, la gura Niprului, de la proprie- 
tarii el genovesit. La dispariţia sa, se pare că regele 
Poloniei se gîndi, ca rudă, a cere pentru dînsul portul cel 
bogat al Limanului. Nu-l putu căpăta; pircălab era atunci 
Petru, fratele CosteI5; înnaintaşul săă Stanciul, care-şi pe- 
trecu aici mal toată viața, orînduise să se repare iarăşi zidurile 
în Mart 1454%, Îndată regele făcu însă să se dea Marinkăi 
ca despăgubire Siretiul şi Volovăţul, la Prut, dar Ţeţina şi 
Hotinul rămaseră în mîni moldoveneşti: soarta lor trebuia 
să se hotărască mal tărzii, cînd Petru Aron va face în- 


Chilia și Cetatea-Albă, p. 108. 

2 Orest Popescul, Citeva documente moldovene, Cernăuţi, 1895, pp. 8-9. 
3 Ulianicki, Materiale, p. 84; traducere în Uricariul, XI, p. 10. 

4 Chilia și Cetatea-Albă, p. 116 şi urm. 

5 Pirvan, Alexăndrel-Vodă şi Bogdan- Vodă, Bucureşti, 1904, p. 101. 

6 Bogdan, Inscripțiile, p. 327 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ŞI CEL DINTĂIU VEAC AL MOLDOVEt 49 


chinarea cerută 1. În 1457 se vede însă că Domnul Mol- 
dovel tot avea dreptul de a-și pune starostii în Hotin şi 
Cernăuţi 2. 


Vremea lui Ştefan-cel-Mare venise. Citeva puncte cu 
privire la Ţinutul nostru mal trebuie fixate înnainte de a 
înfățișa partea lu! în fastele celor mai! glorioase isprăvi mol- 
doveneşti. 


4. Organisaţie şi cultură basarabeană pănă la Ștefan-cel- Mare. 


Deci Basarabia — în sensul de astăzi al cuvîntului — 
cuprinde două cetăți numai: Hotinul la Miazănoapte şi la 
Miazăzi Cetatea-Albă, care singură presintă prin ea însăşi 
o însemnătate de negoţ. Hotinul are şi vamă: pentru măr- 
furile ce vin pe drumul Dorohoiului or! apucă pe acesta ; 
Tighinea e şi ea o vamă, dar fără ziduri: Vodă o arendează 
cuiva, care o «ţine», căpătînd, prin aceiaşi învoială, afară de 
locurile scutite, şi alte venituri, dincolo de oraş. Alexăndrel- 
Vodă ni le arătă la 1452: vamă în hotarele moşiilor vecine, 
pripas de la vite, folosul de la pescăriile Nistrului şi de la 
bălțile alcătuite de cursul Botner?. De sigur că,tot aşa, 
cu arendarea vămil şi veniturilor oraşului, era şi la Hotin. 
Viaţa orășenească se păstra numa! la Cetatea-Albă. 


Mănăstiri lipsesc aproape cu totul pănt acum; se daŭ 
însă pe aic! venituri de pescuit, de pripăşit, de vămuit prin 
sate, precum şi moşii cu prisăci, mănăstirilor de dincoace 
de Prut, ca Bistriţa, ocrotită de neamul lui Alexandru-cel- 
Bun. La 1454 carăle călugărilor de la Moldoviţa merg «după 
peşte la Dunăre orf la Nistru» prin vadul Lăpuşnei, prin 
al Călugărilor, al "Țuţoreli: mănăstirea avea de la un Şte- 


1 Hurmuzaki, I[2, pp. 65-7, n-l 62. 
2 Ibid, p. 674. 

3 Archiva Istoric, I', p, 141. 

4 Orest Popescul, pp 8-9. 


www.dacoromanica.ro 


20 ORGANISAȚIE ŞI CULTURĂ DBASARABEANĂ PĂNĂ LA ŞTEFAN-CEL-MARE 


fan-Vodă locul «Leonta» la Nistru, cu prisaca, iezerele, fine- 
tele, moara şi vadul la Nistru, pănă la locul «unde a şezut 
Vilcea» !, iar de la Ştefan, fiul lui Alexandru-cel-Bun, şi de 
la Alexăndrel (1445, 1449), jumătate din «lacul Covurulut 
în care se varsă apa Jalpugul ce vine de la Cahul», cu 
dreptul de a lua jumătate din pescuit şi vama peştelui şi 
cea de «pe uscat» 2. Călugării de la Pobrata făceau la Botna, 
«unde-i zice Înnalta, Visoca», lîngă «lacul de la ustia Bicului», 
miere scutită de dijmă şi aveai «în față» pescării la Nis- 
tru?: la 1466 găsim aici şi «prisaca lui David». Cei de 
la schitul Vărzăreşti (?), în chiar aceste părţi, stăpîniaŭ şi 
prisaca lui «Acibec» *. 


Cite unui răzeş i se daŭ păminturi fără stăpîn, pămîn- 
turi confiscate ori i se întărește moştenirea, cumpărătură de 
la alți răzeşi. Astfel, lui Coman de Bezin, supt Alexandru- 
cel-Bun*: stăpînii Bezinului orheian apar şi la 14367. Ale- 
xandru-cel-Bun mai dădu Gromobitna, silişte la Nistru, lu! 
Vilcea şi soţiei lui Olga; Ştefan-cel-Mare, căruia-i rămăsese 
apoi, o schimbă cu un sat siretean, aşezind aici pe fe- 
meia Lucăr Ecobescul şi o nepoată, fata lut Lazăr Pro 
dănescul $. Tot Alexandru dă Solotfenii, în Lăpuşna ?, unde 
aflăm apti (1638) pe nepoata lui Virnav şi pe fata lut Mîn- 
dă, Antimia '°. Patru sate la Hotin (şi Noua-Suliţă) se recu- 
nosc lui Ivanco Mihăilaş!!, care nici el nu era în fruntea 
boierimii. Şi feciori de popă se întîlnesc între cei dăruiți 


1 Wickenhauser, Die Urkunden des Klosters Moldawiza, p. 05. 

2 Ibid, pp. 613. 

3 Archiva istorică, L!, pp. 1145, 

4 Ibid. 

5 Venelin, Documente romîno-bulyărești, 1840, p. 61. 

6 Uricariul, I, pp. 458-9 Urmaşi: loan, Prodan, Nastasia, Oleana, 
Magda Mica. 

T V. Studi și documente, XVI, p. 396 şi urm. 

8 Studii şi documente, V, p. 211, n-l 2; originalul, ibid, p. 386, n4 2. 

9 Ibid., p. 218, n-l 35. 

10 jbid., p. 237, nota 1. 

u Ibid., p. 397. 


www.dacoromanica.ro 


BASARABIA ŞI CEL D'INTĂIU VEAC AL MOLDOVEI 21 


de Alexandru-Vodă în aceste părţi: astfel un loc la Vilcov, 
pe vechi hotare, la Călugăra, e dat, la 1428, lui Vilcu fiul 
popei Zaharia 1. . 

Supt Ilie se dă loc pe Ichil, la Cobilna, luy Dima, unul din 
sfetnicii domneşti ?. Ilie şi Ştefan aşează la Cruglih lingă 
Hotin pe Ivaşco, fiul luf Balasin 2, «în vechile hotare». «Loc 
din pustie» dăruiesc el, la 1436, lui Ioan Cauteş, pe lingă 
Ilişeşti, şi aici se face Poiana lui Cauteş, apol satul Căutişeni, 
rămas la urmaşii întemeietorului şi pănă peste un veac: e 
cel d'intăi cas bine cunoscut de colonisare. Lui Petru Dur- 
nea i se dă moşie, în 1450, de Bogdan-Vodă, la apele 
Gruieţ şi Şacovăţ, ape basarabene, cu «locuri de prisacă în 
pustie», locuri de moară, «hlabnice», «locuri de fînaţe», — 
«după obiceiul prisăcilor» 5. Mar tărzi, Ştefan-cel-Mare va 
face stăpîn la Puhoiul în Lăpuşna pe Postelnicul Nicolae 
Matostat şi pe Gligaş Melciul, şi cu acest prilej se în- 
seamnă drumul ce ducea de aici, de la Prut, la Ciuşaniă 
de lingă apa Nistrului; în vecinătate era «ocina Găngu- 
roait bătrînel»> 5. Dar despre opera militară şi colonisatoare 
împlinită de el aici, se va vorbi deosebit. 


Pănă aici e vorba de vaduri şi de pescării, ict-colea, cu 
cîte o prisacă în valea Botnel ori a Lăpuşnei. S'ar crede 
că mal sus de această «pustie», în părțile de către Sepe- 
nic, lipseşte rînduiala pămîntului dat la mănăstiri şi la bo- 
ieri, dar şi aici găsim în veacul al XV-lea dovezi de lo- 
cuinţă şi organisare, de ființa curților boiereşti cu mori şi 
«posade» (cîrciume) fără îndoială. Întra boieri Moldovei la 
1435 aflăm astfel pe Vilcea din Lipnic, în părțile Hotinu- 
lui?. Lîngă Ilotin chiar, Alexăndrel întărise, la 20 Iunie 


1 Uricariul, XVIII, p. 1 şi urm. 

3 Uricariul, III, pp. 114-5. 

3 Studii și documente, XIX, p. 11, 

4 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, p. 181. 
5 Oreste Popescul, 7. c., p. 7. 

6 Uricariul, XVIII, pp. 32-4. 

1 Ulianiţchi, Materiale, p. 51. 


www.dacoromanica.ro 


22 ORGANISAȚIE ŞI CULTURĂ BASARABEANĂ PĂNĂ LA ŞTEFAN-CEL-MARE 


1453, «ocina dreaptă de la strămoşi», pe care o avea cu- 
noscutul şi bogatul negustor Mihu Logofătul, «pe Răut», la 
Procopeni, «cu mori şi prisăci» şi, ceva mai jos de Răut, 
unde a început și s'a întins cetatea noastră Hotinul, «un sat 
pe Nistru, cu numele Raşcovţii, ce a cumpărat cu dreptele 
sale mijloace». Acolo fusese curţile” lut Dănilă şi Budul şi 
era prisaca, pomenită, Bileaca !. 

De bună seamă atunci se hotărî şi brudina Dunării şi a 
Nistrului, cea d'intăiti mal grea decit cea de-a doua?. 


E cu neputinţă de admis să se fi pierdut miile de do- 
cumente prin care s'a creat proprietatea răzeşilor din toate 
satele basarabene. De fapt eï eraii mal vechi decit Domnia, 
şi aceasta a recunoscut totdeauna, pe basa actelor schim- 
bate între ei, dreptul lor de stăpinire. Astfel la 1786 se 
statornicia într'o anaforă acest principiu privitor la moşiile 
Sfinteni, Cornova şi Cocioaia din Orhei: «acel răzeşi, 
măcar de şi maŭ avut scrisori, ci numai nişte zapise de 
vînzare între dînşii, carele încă nefiind cuprinzătoare de 
tot trupul moşiilor, însă Sfatul Divanului, răzimindu-se pe 
vechea lor urmată stăpînire, aŭ hotărît că o stăpinire în- 
vechită niciodată nu se poate sminti, şi Domnul Alexandru 
loan [Mavrocordat] aŭ întărit anaforaua»?. 


1 Uricariul, XI, pp. 76-8 (după Ulianicki). Cf, întărirea lui Petru Aron 
din 1455, ibid., pp. 7981. 

3 Ibid., IV, pp. 204-5 (formă din veacul al XVIII-lea). 

3 Ibid, XXII, p. 155. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL al II-lea. 


Ştefan-cel-Mare şi Basarabia. 


1. Ștefan-cel-Mare şi apărarea Basarabiei de Turci. 


Ştefan fiul lut Bogdan-Vodă, venind din 'Țara-Romănească 
pentru a birui pe Petru Aron la Doljeşti şi Orbic şi a-l 
înlocui în Suceava, la 1457, nu putu trimete la Hotin pîr- 
călabul săi saă pircălabil să, — căcl el ţinea cîte dol în 
fiecare cetate. Petru Aron, fugind, dăduse cetatea Polo- 
nilor, şi cea d'intăiă grijă a noului Domn trebui să fie aceia 
de a căpăta din noŭ această cheie a Nistrului superior. 
Dol anl, cetatea fu încunjurată de al! lul Ştefan, tăindu-i-se 
putinţa de a-şi căpăta hrană şi ajutor. O învoială se făcu 
la Overchelăuţi (4 April 1459) cu comandanții din Rusia 
şi Podolia, cari se îndatoriră a face ca Domnul pribeag 
să plece din Cameniţă, unde aştepta ceasul prielnic şi să 
se adăpostească la Smotrycz. În schimb, el, Ştefan, nu va 
mal tulbura cetatea, ci-l va îngădui luarea vămil, pescuitul 
în Nistru, adunarea de lemne şi tot felul de legături cu 
oraşul, care rămăsese al Moldovei?!. Numai peste trecere 
de cîtăva vreme putu să între în cetate Goian pircălabul, 
sai starostele, după titlul polon, pe care-l aflăm la 1466, 
fiind înlocuit apoi prin Vlaicu, unchiul lui Vodă, frate cu 
mamă-sa. 

La 1466, după ce mareşalul general polon, loan Ryt 


1 Hurmuzaki, Il2, pp. 126-7, 


www.dacoromanica.ro 


24 ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURCI 


winski, fusese la Ștefan, Goian staroste de Hotin, cu ve- 
cinul Şendrică, din Dorohoii, şi cu Vlaicul şi Iuga Vistierul 
se întîlnesc în Hotin cu arhiepiscopul de Lemberg, cu Pa- 
latinul Rusiei, cu cel al Podoliei care era şi de Sniatyn, 
Colomta şi Carapcii, şi cu un trimes special al regelui 
pentru a-şi ţinea, la Sf. Francisc, adunarea de împăciuire 
şi judecată de toamnă, rămiind ca aceia de primăvară să 
fe după Sf. Gheorghe +. 


În aceste pirţi de sus ale Basarabiei răsăriră îndată ca 
duşmani Tataril din Crimea, ai Hanului Mengli-Ghirai, cel 
de-al doilea stăpiînitor acolo. Văile basarabene se umplură 
la 1469 de pilcurile iuți ale sălbatecilor călăreţi. Moldovenii 
li luară urma la întorsul cel răpede şi-i putură ajunge, zdro- 
bindu-i şi prinzind pe Eminec, fratele Hanului. Lupta se 
dădu lingă satul Lipnic, al urmaşilor lui Vilcea, în «dum- 
bravă», pe drumul la vadul Otacului?. Îndată Ştefan aşeză 
la Orheii un noŭ pircălab de cetate, care la început nu 
poartă acest titlu2. Acesta fu Gangur, a cărul mamă, 
«Gănguroaia cea bătrînă», văzurăm că avea ocină acolo, 
lîngă Puhoiul, pe Botna. Apoi la 1480 Vlaicul unchiul lui 
Ştetan, păzi la hotarul tătăresc, venind de la Hotin, pănă 
la 1486, şi-l urmează Grozea fiul lut Micotă, iar apol (1492-3) 
iarăși Gangur î, Pircălabul avea lingă dînsul o ceată de 
luptători şi din aceştia, ca din Maluşca şi Neicea, din 
Cozma Răzan şi Drăguş, înrudiţi între sine, Ştefan făcea, 
lăsîndu-i tot ostaşi, colonişti al Basarabiel răsăritene, în pus- 
tiile vecine, pe malurile Bîcului şi Vişnovăţului, unde totuşi 
eraii şi vechi stăpîni de ocină, ca, în casul de mal sus, Sul- 
tana şi Maraşa, moştenitoare a altor luptători pentru ţară 
«împotriva Tatarilor». 

Mai grabnică i se păruse lul Ştefan, de la început, între- 


1 lbid, pp. 700-1. 

2 Bogdan, Vechile cronică. 

3 Uricariul, XVIII, p. 33. 

4 I. Bogdan, Documentul lăzenilor din 1488, în „Analele Academici 
Romîne“, XXX; Uricariul, XVIII, p. 479 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN CEL-MARE ŞI BASARABIA 25 


girea hotarului de Miazăzi prin luarea Chiliel. Cu atît maï 
mult, cu cît Turcil, întețiți de ruda şi ocrotitorul săii Vlad 
Ţepeş, îşi trimeseseră, în aceiaşi clipă cînd oastea lor întra 
prin pădurile Teleormanului, corăbiile la Dunărea-de-jos, 
unde era foarte cu putință să se încuibeze, distrugînd co- 
merțul şi izgonind liniştea şi siguranţa. Ştefan li se făcu 
aliat pentru a-l împiedeca de a se aşeza el în cetatea aşa 
de rîvnită şi aşa de folositoare. Deocamdată, în această 
încercare din 1462, el se alese, la 22 Iunie, numa! cu acea 
rană în picior care-l ficu să sufere toată viața. Dar la 26 
lanuar 1465, după o «bătaie» a zidurilor care ţinu o zi 
numai, căpitanii munteni dădură Chilia în mînile pîrcăla- 
bilor noului stăpîn, Isaia şi Buhtea.!. 

Îndată vedem carăle mergind pe la Ţuţora şi alte va- 
durl într'acolo, aducînd de la mănăstiri pîne, miere şi cum- 
părînd peşte pentru călugări şi boieri2. Doar din aceste 
părți scoteaii fiit lut Alexandru-cel-Bun tributul a 200 cară 
de morun pentru regele Poloniei! 

Cetatea-Albă pe atunci se afla în bună stare de apărare, 
iar Lerici nu fu părăsit decit ceva mal tărziii?. Măsuri de 
prevedere se luaseră pretutindeni, pentru că încă din 1469 
flota turcească apărea la «Saline». adecă Sulina, părînd că 
vrea să se îndrepte spre Liman. Între zidurile cele tari se 
păstra ca un chezăş pentru pacea tătărească Sultanul 
Eminec, fratele Hanului, care însă fugi in 14735, 


Războiul din 1475 al Turcilor împotriva lul Ştefan se în- 
cepu pentru Chilia, pe care Sultanul nu voiă s'o lase în 
mînile unul astfel de om, şi cu acest prilej se ceru şi Ce- 
tatea-Albă °. Zvonurile de atac în aceste părţi nu se ade- 
veriseră însă decît în Maiŭ, cînd fură izgoniți nişte sangiaci 


1 Chilia și Cetatea-Albă, p. 122 şi urm. 
2 Archiva istorică, I, pp. 115-6. 

3 Chilia și Cetatea-Albă, pp. 129-30. 

4 Ibid, pp: 131-2. 

5 Ibid., p. 137. 

6 Dlugosz, XIV, pp. 609-10. 


www.dacoromanica.ro 


26 ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURCI 


de hotar, veniți de prin Dobrogea!: Caffa căzu însă în 
vara acestul an, — lovitură grea şi pentru negoţul Moldovei. 
Dintre prinşi! genovesi ce erai îndreptați spre Țarigrad, 
o seamă fură aruncaţi de furtună la Chilia şi după aspra 
datină din acele vremuri ei fură duşi la Suceava, ca robi 
al Domniel 3. Acești robi fură ceruţi, precum şi cedarea 
Chiliei măcar, în 1476; dar şi data aceasta încercările fä- 
cute cu Ieniceri şi galioane împotriva celor două cetăţi nu 
izbutiră : nici chiar după înfrîngerea lul Ştefan la Valea-Albă 
din codrii Neamţului şi împrăștierea oştiri! sale. Cetele 
Tatarilor întăiii trecură şi Prutul, la Ştefăneşti, fiind apol 
răspinse nu departe de Suceava; urmară oştile Turcilor 
biruitori, care ajunseseră şi pănă la Hotin, adăpostul Doam- 
nel Maria lui Ştefan, fără să între însă şi el în văile basara- 
bene unde nu se ascundea nimic care să li poată ațîța am- 
biţia sai poftele 2. 

Toată grija se cheltui de acum înnainte, pănă lu grozava 
nenorocire a căderii lor, pentru aceste cetăți: în 1475-6 lu- 
craă la Cetatea-Albă meşterii cari dădură poarta cea mare, 
supt pircălabil cel noi Luca şi Hrăman saă Hărman. De 
la 22 Iunie la 16 Iulie 1479 se tace întărirea, cu ziduri de 
piatră, a Chilier5. În 1479-80 Duma şi Hrăman isprăvesc un 
«mur» în Cetatea-Albă€. Iar la 1482 arhitectul levantin Ioan 
Privana zidia biserica Stîntului Nicolae din Chilia, puindu-i 
în frunte o inscripţie grecească 7. 


Se ştie că în 1484 Sultanul a fost silit de leniceri să 
facă o campanie care să li dea glorie, pradă şi robi şi că 
Ştefan fu prins cu totul pe neprevăzute, el fiind cuprins în 
pacea recentă încheiată de Matiaş Corvinul cu Turcil. Pe 


1 Chilia și Cetatea-Albă, pp. 142-3. 

2 Ibid., pp. 144-5. 

3 Ibid., p. 156. 

4 Bogdan, Inscripțiile, p. 330 şi urm, 

5 Acelaşi, Cronice inedite, p. 56. 

6 Acelaşi, Inscripțiile, pp. 336-40. 

? Memoriile Societăţii din Odesa, II, p. 484 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI BASARABIA 27 


pămînt basarabean se uni Hanul cu oștile Sultanului şi 
tot aici veni şi Domnul muntean, Vlad Călugărul, care încă 
din 1483 căutase a lua Chilia. Cetatea, unde porunciaŭ 
Maxim și Ivaşco, fu cucerită în opt zile, la 14 Iulie, fä- 
cîndu-se îndată, cu ajutor de multe corăbii, întăriri nouă 
«de spre uscat şi de spre apă», şi ridicîndu-se din noŭ ce- 
tăţuia cea veche din ostrov, pe care, din motive strategice, 
Ştefan însuşi pusese s'o dărîme la 1476!'. Numa! două zile 
se împotriviră Gherman şi Oană în Cetatea-Albă, unde se 
umplură iute de salahori șanțurile de opt picioare de adinci, 
pline cu apa Limanului (4 August). Romînil fură lăsaţi, iar 
negustori! străini, ca şi sătenii adăpostiţi între ziduri, duşi la 
Constantinopol şi aşezaţi acolo pentru ca să ajute la înflo- 
rirea Capitalei osmane. Oastea biruitoare se întoarse tot pe 
uscat, pe la Chilia, şi luă apol, prin vadul Isaccii, drumul 
Dobrogil. În marea cetate de la gura Nistrului rămăseseră 
numal «200 de familil de pescari»; în Chilia şi mal puţină 
lume de sigur. Din Ţinutul înconjurător, unde se cultiva 
griul după mărturia izvoarelor, se făcu cîte o raiă de hrană 
pentru leniceril aşezaţi în Chilia ca şi în Cetatea-Albă. Un 
singur sangeac, stînd, se pare, în Chilia, ca loc mal potrivit 
pentru supraveghere, avu în seamă noua provincie turcească 
de la Sudul Moldovei. Împrejurări pe care le vom arăta mal 
departe făcură însă ca niclunul din satele romăneşti să nu 
se mal păstreze şi chiar unele nume de ape, ca al lacului 
Covur, să se schimbe. Cel d'intăiă renegaţi romîni se iviră 
şi el, şi unul din aceştia, boier de neam, ajunse dregător 
mai! înnalt al Porții, acel Sinan-Celebi, care merse la 1523 
în misiune la Ştefăniţă-Vodă ?. 


Provincia Sultanului îşi îndeplini foarte bine menirea 
pentru care fusese întemeiată. Bali-beg, fiul luy Malcociă, 
răspinse un atac al lui Ştefan asupra Chiliel la Cătlăbuga, 
deci lingă lacul căruia i se zice astăzi Catlapug, în No- 
vembre 1485. Şi orice mişcare a Turcilor împotriva lu! 


1 Istoria armatei, |, pp. 150-1, 162, 
2 Hurmuzaki, II3, p. 708 şi urm.; Archiva istorică, I, p. 10. 


www.dacoromanica.ro 


28 ŞTEPAN-CEL-MARE ŞI APĂRAREA BASARABIEI DE TURCI 


Ştefan fu sprijinită de aici. din această Basarabie, care din 
noŭ se făcuse duşmană. Marele Domn fu silit deci a-şi face, 
în condiţiile ce i se cerură, pacea cu Sultanul, căutînd 
apol a-şi răsplăti aiurea, cu aceşti Turci din cetăţi cari-l 
stătea la îndămînă, gata să capete prin el pradă la creş- 
tin. Nebunia ambițioasă a regelui Poloniei loan-Albert îi 
deschise iarăşi drumul spre Pocuția străbunulul. 

Dar pentru apărarea statornică de către Turci se întări 
de sigur atuncea Lăpuşna, iar pîrcălabul de hotar se aşeză 
la Ciubărcii, vechiii centru de Unguri husiţi; aici păzia la 
1526 Fătul şi peste nouă ani Tomşa!, 


2. Basarabia în cele d'intăiă timpuri după moartea 
hă Ștefan-cel- Aare, 


După moartea lui Ştefan, în 1504, această Basarabie pier- 
dută se făcu drum pentru toţi năvălitorii păgiîni. Cînd, la 
I5I1, tînărul fii al Sultanului cuceritor, Selim, ginere al 
Hanului crîmlean, se ridicâ pentru stăpînire împotriva ta- 
tălui bătrîn şi nerăzboinic, el trecu de la Trapezunt în 
Crimèa şi de aici în sangeacat, aşezîndu-se chiar o bucată 
de vreme în Chilia, al căril sangiac îl va fi recunoscut 
îndată ; Cetatea-Albă fu silită însă prin luptă a primi pe 
Tatarii pretendentului. 

Selim ajunse Sultan cum dorise, dar drumul de pradă 
nu se închise cu aceasta. La 1518 Tatarii lut Alp-Sultan 
trecură pe la vadul Sărăţiă, lîngă care era de ceastălaltă 
parte a Prutului tîrgul Sărata, de mult nimicit prin ase- 
menea năvăliri, Pentru apărarea Moldovei de aceşti duş- 
manī fusese nevoie să se creeze o Vornicie a Ţerii-de-jos, 
şi cel d'intăiă Vornic cu acest titlu e Carabăţ, Vodă în- 
suși, Bogdan, fiul lui Ştefan şi tatăl lui Ștefăniță, Domnul 
din 1518, făcuse, din nevol militare, o nouă reședință dom- 


1 Uricariul, XVIII, pp. 116-7; Memoriile societății din Odesa, II, p. 
563; Archiva istorică, I, p. 83; Chilia și Cetatea-Albă, p. 187; Bandini, 
în „Analele Academiei Romîne“, XVI, la urmă. 


www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN-CEL-MARE ȘI BASARARIA 29 


nească la Huşi, unde Ştefan-cel-Mare încă zidise biserică 
de piatră şi Curți de locuinţă. Tatarii fură, şi data aceasta. 
învinşi şi izgoniţi!. Peste opt ani, Sangeacul de Chilia şi 
Cetatea-Albă, «Thasule»>, poate Feisullah, se ţinea gata să 
lovească Polonia ?, dacă ar îndrăzni să alerge în ajutorul 
Ungariei, al căril ultim rege, Ludovic al II-lea, peria în 
smircurile de la Mohács. 


Se căraă robi poloni cu miile prin aceste vaduri, care, 
în doï ani numai, 1526-8, dădură un prisos la venituri de 
30.009 de galbeni; şi Domnii noştri, ca Petru Rareş, erai 
pîrîți de dregătorii regali că se amestecă în acest urit 
negaţ care dădea Seraiului împărătesc şi Paşilor ostași 
slujitori şi femei din bielşug. Alţ hoţi, creştini, strinsură 
de, Ruşi, Moldoveni, Poloni, se alcătuiră îndată la Nipru 
pentru răsbunări împotriva Tatarilor, dar şi pentru desbră- 
carea, în folosul lor însuşi, a prădătorilor?. Aceştia sînt 
Cazacii, al căror nume, ce înseamnă c<haimanale», nu e 
decit o poreclă tătărească pe care eï o primiră şi o făcură 
glorioasă în .analele jafurilor. 

Cetăţii Orheiului în curînd era să i se dea o tovarăşă 
— căci supt Bogdan pentru pagubele făcute la Orheiii se 
cerea despăgubiri de la căpitanul de Soroca —, o stăpînă 
Chiar, în Soroca, pomenită în 1510 şi 1522 %, apol la 15325, 
pentru care Bogdan-Vodă căpătă mori de peste Nistru, tri- 
meţind pentru aceasta la rege pe boierul Şerpe. Prin aceasta 
şi prin căpitănia, Vornicia sai starostia, pomenită, a Ţeril- 
de-jos, cu oastea sa de Joseni, temeiul Basarabiei romăneşti 
se mutase maï spre Miazănoapte. 


l Istoria armatei, I, p. 219 şi urm. 

2 Chilia și Cetatea- Albă, p. 183. 

3 Ibid., p. 184. 

+ Hurmuzaki, I2, p. 629; IL}, p. 719; Supt. IT', p. 9. 

5 Coste, urmaş al lui Peritschii; Szudit și documente, V, pp. 211-3, 
nl 4. 


www.dacoromanica.ro 


30 BASARABIA DUPĂ MOARTEA LUl ŞTEFAN-CEL-MARE 


3. Împrejurări culturale. 


Din actele privitoare la colonisarea «<pustiel»> şi la schim- 
bările de proprietate ale celorlalte Ținuturi basarabene vom 
aduce cîteva pentru a se vedea puterea şi voiciunea vieţii 
romăneşti în aceste părţi care în curînd erai să încerce a 
stăpîni viaţa politică a Moldovei şi ar fi stăpînit-o de sigur 
fără marea nenorocire din 1484 şi fără aceia care trebuia 
să-l urmeze la 1538. 

«La Pustient, dincolo de Prut, supt Obreja, între Troie- 
neşti şi între Dobreni, la Fîntînă supt Oboroceni»>, — deci 
tot dovezi de veche locuință, — «Ştefan», poate cel Mare, 
aşează pe Radul Drăculea, din care vin Drăculeştii cari 
aveaii moşia şi pe la 1550'. La Bilava lîngă Hotin, marele 
Domn dăruiește pe Bilăă, colonisatorul ?. 

Poate Basarabean să fi fost şi acel Dan Bolea, pîrcălab 
de Hotin supt Ştefan-cel-Mare sai îndată după aceia, fiii 
al lur loan Crămeat şi care lasă fil pe Baciul, Jurj Balca, 
ş. a.8. Ştefan cumpără de la fiit luy Fedco Starostescul, 
urmaş de staroste la Cernăuţi, Macicatovţii€. Tot el dă Vo- 
vineştii, pe Ichil, şi o poiană la Suha lui Roman Ciurea 5. 

Dintre sfetnicil Domniel, Iuga Vistiernicul cumpără pentru 
Putna Şerăuţii (Hotin). Neamul Tăutului Logofătul avuse 
Răzina pe Nistru, care ajunge apol la Huhulea şi ur- 
maşii lur’. 


În urmă, Bogdan fiul luy Ştefan dădu o sălişte pe Răut 
«în faţa gurit Iligaciului»>, diacilor Nicoară şi Cîrceiii, ale 
căror rude vor trece apol, la 1537, moşia lut Toader Logo- 


1 Uricariul, XIV, pp. 148-50. 

3 Ibid, p. 157. 

3 Ibid, pp. 84-2. 

4 D. Dan, Putna, p. 88. 

5 Uricariul, XVIII, p. 254 şi urm. 

6 Dan, Putna, p. 221. 

1 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, p. 126. Cf. Neamul Romănesc lite- 
rar pe April 1912. 


www.dacoromanica.ro 


ŞPEFAN-CEL-MARE ŞI BĂBARABIA 34 


fătul, pe 24 de zloți tătăreşti!. Acelaşi Domn închină 
<Leonta», pomenită şi maï sus, iezer şi gîrlă, mănăstiri Vo- 
roneţului, la 15132. 

Dintre boieri! timpului, apoi, copiil lui Ivanco Hanco şi 
nepoţii lul Calian vînd, la 1517, Soloneţul,—căpătat de acesta, 
de la Ştefan, împreună cu Cosacevţii, Trincinţii, Strija- 
covţii, cu condiţie de a sluji la cetatea noastră, la Soroca,—- 
lut Luca Arbure, Portarul de Suceava ?, pe care apot tì- 
nărul săi Domn îl jertfi. 


Acesta, Ştefan-cel-Tinăr, întăreşte unui vechiă ostaş al 
bunicului şi tatălui săii Dragotă Săcuianul, ginerele Tău- 
tului, satul dăruit de Alexandru-cel-Bun lui luban şi trecut 
lui Andreica Cordarul — făcătorul de coarde pentru arce 
ori de săbii —, de la care iea şi numele de Cordăreni; în 
schimb şi el dase un sat de peste Prut, „unde aŭ fost vătă- 
mani Caliman, lachim şi Lucaciă“, şi 380 de zloți tătăreşti *. 
La 1522 acelaşi dă voie călugărilor putneni a pescui tre! 
voloace în Dunăre, Nistru şi la Iezer". 

Şerpe Postelnicul, cunoscutul rebel împotriva lui Ştefă- 
niţă-Vodă, avea moşie la Puhăcenii Orheiului şi la satul 
zis după numele săă Şerpeni, care fură apol unite într'o 
singură stăpinire. Le ţinea pe la 1630 neamul Boul, şi din 
acesta apol Safta, care fu Doamna lui Gheorghe Ştefan, şi 
ea pomeneşte ca strămoş pe Şerpe: de două ori Doamna 
dărui, şi pe bani la urmă, aceate moşiï lui Stamati Postel- 
nicul-cel-Mare €, care aduseseslujbe lui Vodă şi la Țarigrad. 

La Piticeni pe Cobile boierul era, supt Ștefăniță, Sima 
Vistiernicul, care vindea o parte, cu 320 de zloți tătărești, 
lui Roman Hamza: satul se numia după Toader Pitic, an- 


1 Popescul, pp. 39-40. 

2 Vartolomeil Măzăreanu, Voronețul, ed. Marian, pp. 68-9, n-l 1. 

8 Studii și documente, V, p. 550, n-l 1. Se mai pomeneşte schim- 
barea unui sat pe Prut de către Isaico, fiul lui Ivanco Tudor, nepotul 
lui Dan Ceaşnicul, către același, ibid. 

4 Archiva îstorică, |!, p. 86. 

5 Dan, Putna, p. 89. 

6 Studii și documente, IV, pp. 274-5, n-l vui. 


www.dacoromanica.ro 


93 ÎMPREJURĂRI CULTURALI 


terior lui Ştefan-cel-Mare: el lăsa pe fiica Neaga şi aceasta 
pe Stanca !. Şi Lupea Berheciă lua aici moşie cu 50o de 
zloți tătăreşti *. 


Mai tărziă, la 1527 Petru Rareş aşeza «într'un loc din 
pustie, în Chigheciiă pe Ialpug, maï sus de gura Raduroasel, 
în grădişte» pe Vitolt*. Fătul de Ciubărciii avea, pe atunci, 
ca fiă al lui Costea Posadnicul, şi el rudă al lui Calian 
boierul lur Alexandru-cel-Bun, satul Sţarosilţi, la Orhei. El 
şi surorile îl schimbă cu Stoborenii, luaţi de la zisul Sä- 
cuianul Ceaşnicul, ginerele Tăutului Logofăt, care viclenise 
pe Ştefăniţi. Tot atunci se va fi ridicat Maxin Udrea asupra 
aceluiași Domn, şi i se iea partea din Starosilţi pe care, la 
1528, Rareş o dă lui Toader Logofătul. Să amintim că Po- 
sadnicul fusese rob la Tatari şi că-l scosese nepoata Magda, 
cu 5.000 de asprit. 

Frăţian pîrcălabul, mort la 1543-4 şi îngropat la Pobrata5, 
avea Curlucenii Lăpuşnei, şi soacra lui îi dă mănăstirii Po- 
brate. Şerbanca la Ciuluc o cumpără, prin 1530-40, de 
la feciorii lui Gavril Peaveţul, Nicoară Păharnicul Doamnei 
lut Rareș”. La 1552 Cozma Gheanghea, pîrcălabul de Ro- 
man, al Rareşizilor, şi soția Anghelina ţineai, între altele, 
Bilăuții la Hotin, moştenirea lui Bilăiă, luată pe 300 de zloți 
tătăreşti de la Nastasia, fata Malei, şi Ravacăuţii, de la 
«Alexa Rjavenschii, fiul lui Coste, nepotul de frate al lur 
Teodor Orăş, nepotul de fii al Maruşcii, fiica Pancului ê». 
Şi răzăşii de la Tomeştii Grecenilor şi alţii arată acte de 
la Petru Rareş. 

Ştefan Rareş dă apor tot lui Cozma Gheanghea pircă- 
labul «un loc de pustiă la Ciuhur, în Ținutul Hotinului, 


1 Uricariul, I, pp. 149-51. 

2 bid, pp. 453-4. 

3 Popescul, pp. 26-7. 

4 Uricariul, XIV, pp. 78-80; XVIII, p. 112 și urm. 
5 Inscripții, |, p. 59. 

6 Studii și documente, VI, p. 75, n- 9. 

7 Ibid, XI, p. 47, nl 1. 

8 Ibid., VII, p. 74. 


www.dacoromanica.ro 


ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI BASARABIA 33 


pe îmbe părțile Ciuhurului, care acum se numeşte Rujinţii». 
Moșia, confiscată un timp, se pare, trece apoi de la Grigore 
Gheanghea Vornicul, fiul Cozmei, la loan Golăe?. 

In ce fel a urmat colonisarea, se vede după hotarele de 
ma! tărziă: unele moșii: ese încep din Prut şi merg păn' 
în Cahul», altele «se încep din Ialpuh şi merg iarăşi păn' 
în Cahul». Undeva se pomeneşte Puţul Răzăşilor?. Puţuri: 
al Cichitoaii, al lui Ştefan Bujac, arată ce sa făcut întăiii 
la aşezarea în aceste părţi ale troianului şi pustiului. Un 
alt loc se chiamă Biserica, după clădirea înnălțată de colo- 
nisatori °. 


Încă înnainte de 1420, făcuse Alexandru-cel-Bun, cum 
am văzut, schitul Vărzăreşti (2) 4. În aceste părți durase şi 
Ştefan mănăstire mare peste Nistru, Căpriana, la 35 de chilo- 
metri de Chişinăă?. Mai tărziii Petru Rareş, cu Doamna 
şi fiii, dăruia o Evanghelie la acest hram al Adormirii, în 
Octombre 1544. Alexandru Lăpuşneanu era so înzestreze, 
la 1559, cu douăsprezece moşii 5. Pe urmă mănăstirea sä- 
răci însă de pe urma «unor călugări răi, leneşi, netrebnici 
lut Dumnezei şi oamenilor», şi Antioh Cantemir-Vodă, la 
1698, îi făcu maï mult răii închinînd-o Zografului de la 
Athos, unde erai ctitori Ştefan însuşi şi fiul săii Bogdan 
Orbul%. La 1559 Căpriana avea deci satele Lozăii, Prea- 
jolteni, Oneşti, Sadova, Băliceni, Luceni, Vorniceni, Du- 
meni, Glăvășeni, Bisericani, Purcanii-de-jos şi vii la Cot- 
nari. Astăzi încă mănăstirea păstrează şese sate curat ro- 
măneşti (Chipriana, Lozova, Vorniceni, Scoreni, Malcocii, 


` 


1 Cihibănescu, Surete și izroade, V, pp. 226-33. 

2 Uricariul, X, pp. 63-5. 

3 Ibid 

4 Venelin, Documente romîno-bulyăreștă, p. GL. 

5 Arbure, l. e, p. 320. 

6 Mimoriile societății din Odesa, an 1944, p. 349 şi urm.; Uricariul, 
HI, p. 272 şi urm. 

T Archiva istorică, Li, p. 19. 


www.dacoromanica.ro 


34 BASARABIA DUPĂ;MOARTEA Lul ŞTEFAN-CEL-MARE 


Condriţa) şi părți în alte patru (Şendreni, Todoreşti, Po- 
păuţi, Parchina). 

Ajungem astfel la ruperea din trupul Moldovei a între- 
gului Ținut pănă la Bic, precum şi a raielei tighinene, la 
marea lovitură din 1538 a Sultanului Soliman al II-lea. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL al III-lea. 


Aşezarea Turcilor în Basarabia-de-jos și lupta Moldo- 
venilor pentru reîntregirea terii. 


I. Petru kares si urmasii sï: Turcii în jumatatea de jos 
a Basarabici. 


Expediția Sultanului Soliman, făcută pe la Isaccea şi 
«Lacul Galben», îl aduse pănă la Suceava şi pănă la Ben- 
der, unde făcu să se aşeze marmura amintitoare a faptului 
glorios că a «călcat supt potcoavele cailor săi> pe neascul- 
tătorul Voevod care îndrăznise a sta împotriva puterii 
sale împărăteşti '. Dar, la plecare, el nu lăsă numai un 
Domn maï prost, pe Lăcustă, fiul lui Ştefan-cel-Mare, numit 
Ştefan şi el însuși, dar şi o ţară mat mică. Tighinea se pre- 
făcu în Bender, «poartă», către viitoare cuceriri în Polonia, 
şi noul hotar cuprinse, mai tărziă, şi Ciubărciul și Căuşa- 
nii, cu tot Ţinutul pănă la cursul Bîcului. Raiaua celor două 
cetăţi de la Miazăzi se îndoise astfel. 

Locurile luate astfel de Turci nu eraii prea bine locuite. 
Astfel în Mart 1535 Petru dădea lui Tomșa de Ciubărciă 
ca răsplată Chişinăul, «<Chişinăul-Mare»>, siliște pustie pe 
Botna, «între Dobra şi Oale»,— vecinii „ca să facă el satul, 
menit să se prefacă numai prin mîna străinului întrun 
oraş mare, dar care nu e decit în mat mică parte al nos- 
tru 3, În ce priveşte originea numelui Chişinăii, nu e nicio 


1 Memoriile societăţii din Odesa, XUI, pp. 263-4. 
2 Archiva istoricii, |!, p. 83. 


www.dacoromanica.ro 


56 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII SĂI 


îndoială: şi el vine de la întemeietorul satului, de la moș. 
Găsim doar în 1610 pe un Lazăr Chişănăi între boierii 
Moldovei (numele vine din Chişănea ; cf. Hijdăă, din Hîjdul, 
Codăă, din Coadă, Buzăi din Buză)!. Şi alte dani! ale lui 
Rareş pomenesc -— am văzut-o «pustia». 

La 1568 se arată din Constantinopol că hotarul lui Ferhad 
Ceauş, delimitatorul din 1538, e acesta: «linia, plecînd din 
malul Bicului, ar merge spre Vadul lurdii pentru a trece 
de acolo la Geamene şi de la Geamene la Feriste lurdir 
şi, suindu-se de acolo la punctul Alarica, ar merge supt 
dealurile vechiului Behan, pentru ca să ajungă la sălașele 
Romînilor din Botna şi Medemieli. Ea s'ar prelungi apoi 
la Ciatal-lusuf pentru a se îndrepta pe urmă spre izvorul 
Babagi; de acolo spre Bosine şi de-a lungul drumului celui 
mare ce vine din Akkerman, ce-l lasă la dreapta, la dealul 
de la Izvorul Pîrcălabului. Ar urmă de acolo către lacul 
Vocurdina, trecînd după Botna şi Cabarnrica spre a ujunge 
la Nistru» 2. 


Dar boierii simţiră o adîncă durere pentru această pier- 
dere, a doua zi după biruinţile lui Ştefan şi celor doi ur- 
maşi al lui. Ştefan cel noii, Lăcustă, fu învinuit că el a 
vîndut tot țermul de la Dunăre pănă în munţi, precum şi 
Nistrul tot şi, nearătîndu-se în stare a lua înnapoi ce se 
pierduse, cum era somat, se ridicară împotriva lui preten- 
denţi, pănă ce, la urmă, <Turcul> din Scaun fu ucis. 

Îl şi înştiinţaseră: «Dacă nu veï căpăta înnapol acea parte 
a ţerii ce a luat-o Turcul şi nu te vei împotrivi aceluia 
ca so uneşti cu oblăduirea ta, să fil încredinţat că, înfăţi- 
şîndu-se un al treilea duşman, oricare ar fi, care să rîv- 
nească Domnia, vom trece la dinsul şi nu te vom mai 
privi ca Domn.» Şi el, săracul, care avea aceiași rană în su- 


1 Studiă şi documente, VII, p. 869, n-l 2 

2 Iorga, Documente și cercetări, p. 176. Numele sînt date aga cum le 
cuprinde actul turcesc. O amănunţită cercetare geograhcă, în comparaţie 
cu harta lui Dimitrie Cantemir şi a lui Rigas, ar permite o identi- 
ficare, 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S 37 


flet, vorbise de foame şi lăcuste, de lipsa banilor, de moartea 
lui Ioan Zápolya, Craiul unguresc, de la care ar fi putut 
cere ajutor, şi se rugase a fi aşteptat doï ani!! 

Urmaşul săi, Cornea, fiii al lut Bogdan-Vodă, care-şi 
zise Alexandru, începu cu o năvălire asupra Tighinei şi 
Cetăţil-Albe, prinzînd măcar oile din care se hrăniai Ieni- 
ceril şi oprind pe negustori! turci aflați în cale?. 8oo de 
călări turci fură bătuţi lîngă Cetatea-Albă, mahalalele Chi- 
liei arseră şi Sultanul le refăcu apoi, după ce capul răs- 
culatului căzuse supt secure la începutul Domniei a doua 
a lut Rareş, care merse pănă la Țarigrad ca să făgăduiască 
altfel de purtări. Şi, chiar supt Rareș, vestitul negociator la 
Poartă leronim Laski, care ştia ce zace şi în inima lui 
Vodă şi în a boierilor, putea să asigure că eï «nu pot su- 
feri cu niciun chip că li s'a luat partea cea mai frumoasă 
a Moldovel» 3. Cu atît ma! mult, cu cît se vorbia că şi Or- 
heiul va avea soarta Tighinel +. 


Cît priveşte Hotinul, în 1538, el fu asediat de Poloni, 
vechi duşmani, pentru Pocuția, ať lui Rareş: Ioan Tarnawski, 
biruitorul de la Obertyn, începu împresurarea la 18 Au- 
gust şi după două săptămîni Moldovenii primiai condiţiile 
regelui, păstrînd însă cetatea. De n'ar fi fost oastea polonă 
acolo, e de crezut că Soliman, care se pare a fi venit pe 
aicea, ar fi făcut cu Hotinul ce făcu şi cu Tighinea5. Ce- 
tatea rămase deci moldovenească pănă ce o dărui Despot, 
în 1562, luf Albert Laski pentru a i-o lua însă din mînă. 

Îndată o arse, ca să înlăture bănuielile de către Turct,— 
Alexandru-Vodă Lăpuşneanu, fiul unei Basarabence, acea 


1 Pentru unul din acești pretendenți, ridicat de Spătarul Iurie, v. 
Archiva istorică, L!,-p. 125. 

2 Chilia și Cetatea-Albă, p. 186 şi urm. 

3 Hurmuzaki, II!, pp. 215, 217. 

t Chilia și Cetatea-Albă, p. 323, n-l XXXI sati Studii și documente, 
XXIII, p. 46, n-l xLv. 

5 Istoria armatei, I, pp. 265-6. 

6 Iorga, Nouveaux matériaux, p. 85. 


www.dacoromanica.ro 


38 PETRU RAREŞ ȘI URMAŞII SAI 


Anastasia, iubita lui Bogdan, care e îngropată la mănăs- 
tirea Rişca !. Cînd Bogdan, fiul acestuia, fu mazilit de Turci 
în cursul unei aventuroase călătorii de pețire în Polonia, 
tînărul Domn dădu Hotinul Polonilor °. 


Pentru Chilia şi Cetatea-Albă, pentru Tighinca, pentru 
pămînturile pierdute, chema la luptă străinul Ioan-Vodă 
Despot pe boieri, «urmaşi al Romanilor», de şi pe urmă, 
cînd Lăpuşneanu se adăposti la Chilia înnainte de a pleca 
spre Țarigrad, acelaşi Despot se ruvă de pace pe lingă 
«măreţul şi ca un tată» sangeac al cetăţii, din ntamul lui 
Malcociŭ’. 


Îndată, încă de pe la 1560, se înfățişară, şi în luptele 
dintre Despot şi Lăpuşneanu, cu Dumitraşcu Vişnieviețchi, 
nepot al unei fiice a lui Ştefan-cel-Mare venind din os- 
troavele Niprului, Cazacii «pragurilor», Zaporojenii. La 
Chilia şi la Brăila în ultimii ani aï lui Soliman se ţineau 
şeici anume pentru a-i împiedeca de la pradă. Un sangeac 
de Cetatea-Albă așcza în Scaun pe acel nou Ioan-Vodă, 
căruia călugării prigoniţi de dinsul, pentru banii birului şi 
banii răscoalei, îi dădură numele de «cel Cumplit . 


Acesta începu cu încercarea de a scoate pe Polonii din 
Hotin. cari se putură însă apira. Palatinii de hotar trecură 
apoi pe malul stîng al Prutului într'o campanie de răsbu- 
nare, dupi care urmâ un al doilea atac la Hotin. Numat 
cînd Bogdan pribeagul trecu în Rusia Țarului şi loan se 
închină vecinului de peste Nistru, ostașii lui Dobrosolowsli 
părăsiră cetatea. 

Impotriva Turcilor, cari cereati un tribut mal mare, im- 
posibil, Domnul chemă atunci pe Cazaci. Cu dinşii batu 
pe Munteni, cari-i aducea un înlocuitor, pe Petru Șchiopul. 
Cazacii mutara cîmpul de luptu în Basarabia, lovind Tighinca 


1 Inscripţiă, I, p. 54. 


2 Archiva istorică, I', p. 76. 


3 Hurmuzaki, I3, pp. 392, 394; Supl. I1!, pp. 129 81. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS 39 


şi Cetatea-Albä. Un îndemn al partidului creştin între boieri 
nu e însă de loc cu neputinţă. Prin aceleaşi Ţinuturi de 
peste Prut veniră acum Turcii pedepsitori aï lui Cigala- 
Zadè, renegatul genoves. loan părăsi lagărul săă de la 
Huşi şi, lîngă Cătlabuga lui Ştefan, pe malurile lacului Ca- 
hulului, chiar la ivirea Turcilor din vadul Isaccei, se dădu 
lupta. Roşcanil, unde Ioan, trădat de aï săi, fu încunjurat 
şi silit, prin lipsa de apă, să se predeie, erai așezați prin 
locurile acestea unde foarte de multă vreme satele romă- 
neşti, întăiă pustiite, aŭ fost înlocuite cu cîșlele Tatarilor '. 

Polonil fură pedepsiţi pentru Cazaci printr'o năvălire de 
Tatari, cari stăteai acum, ca garnisoană permanentă, în 
cele două cetăţi din jos ca şi în Tighinea. În schimb, la 
1576, Cazaci încercaii să se suie cu scări pe zidurile Ce- 
tăţil-Albe, şi Benderul îl văzu iarăşi în oraşul deschis, la 
vamă. Prada şi «petrecerea» lor pe aici urmează apol an 
pe an, întrun timp cînd eï daŭ, dintre voinicil romîni află- 
tori la ei, Domni Moldovei. La 1583, Benderul fu asediat 
în toată regula şi sangeacul lui, ucis, cum se întîmplâ în- 
dată şi cu vecinul său de la Liman. Cetățile arseră şi în 
1585, şi Hanul Islam-Ghira! trebui să alerge aici, unde i se 
întîmplă şi moartea, fiind îngropat în «moscheia cea mare» 
de la Cetatea-Albă, Akkermanul turco-tatar. Se urmâ aşa 
pănă în vremea luy Mihai Viteazul, şi expediţia lui Hidir- 
Paşa beglerbegul, care, prin Isaccea (Obluciţa), Lăpuşna şi 
Hotin (Iulie 1589), ajunse pănă la Sniatyn, nu izbuti să dis- 
trugă această plagă a Cazacilor. La 1583 el prădai iarma- 
rocul Orheiului. Pentru Aron-Vodă, prietenul luy Mihai, pe 
care Tataril, veniţi prin Bender, îl căutaseră în Iaşi, silindu-l 
să se răscumpere, el asediară din noŭ Tighinea şi în acest 
timp căzu şi Ismailul, Smilul, unde se găsiră tunuri cu 
stema lui Hunyady (22 Mart 1595). Cetatea-Albă nu fu 
cruţată de acest noŭ avînt de revanșă creştină, în care 


l Istoria armatei, I, p. 323 şi urm. Pe Cogilnic, la Roșcani, tocmai 
pe locul luptei din urmă a lui lon-Vodă, „unde se varsă Singera în 
Cogilnic“, se judecă la 1594 răzășii din neamul lui Fădor Gug cu cei 
din al lui Dumitru Roşca, mal vechiu (Uricariul, XXIII, pp. 41-2). 


www.dacoromanica.ro 


40 PETRU RAREŞ ȘI URMAŞII SĂI 


gîndul, banul și interesul politie, ca și o mare parte a oștilor, 
erai, rominești 1. De alminterea numai la Tighinea atacul 
fusese al Cazacilor. 


Hanul însuşi veni, tot pe la Bender, în toamna anului 
acestuia, — pe cînd Sinan-Paşa trecea la Giurgiu împotriva 
lui Mihai —, ca să izgonească pe Ştefan Răzvan, înlocui- 
torul. luy Aron, prins de Ungurii din straja sa şi dus în 
Ardeal la închisoare lungă cit viaţa 2. Era vorba să se facă 
din amîndouă ţerile provincii otomane şi în tabăra tătă- 
rească se şi găsia Ahmed, cumnatul Hanului, numit ca san- 
geac al Moldovei întregi. El fu silit, în Octombre, să se 
întoarcă: în faţa lui răsărise, la Ţuţora, cu oştire polonă 
aleasă, acel Hatman şi Cancelarii loan Zamoyski, care avea 
ca supremă ambiţie întinderea regatului pănă la Dunărea- 
de-jos şi Marea Neagră. Încă odată, la 1596 Tataril pătrun- 
seră în Basarabia ca să pedepsească printr'o pradă siste- 
matică pe Mihai el însuşi: Hanul iernă la Cetatea-Albă 2. 


Dar partea de Miazăzi a ţeril rămăsese totuși romănească, 
afară de Chilia şi Cetatea-Albă, dintre care cea d'intăii 
nu mai avea vre-o însemnătate militară, iar cea de-a doua 
nu se putea cuceri. Numele romăneşti periseră așa de puţin, 
încît la 1760 încă se zicea: Cetatea-Albă şi Tighinea, Bende- 
rului şi Alkkermanului!. Pănă la 1777 se mai întîlnesc nu- 
mele de Smil şi Sacce?. Hotinul avea, în 1581, 5.901 de oï 
(1 500 Birladul, Trotuşul şi Bacăul nici 3.000), Lăpuşna 2.840, 
Soroca 5.000; Orheiul nu e trecut: se vede că nu dădea 
oi Domnului €. 


1 Chilia și Cetatea-Alvă ; Hurmuzaki, XI, Prefaţa; Istoria armata, |, 
p. 410 şi urm. 

2 Pentru un aderent necunoscut al lui Răzvan, Costilă, v. Ghiba- 
nescu, Surete şi izvoade, V, p. 125. 

3 Istoria armatei, I, spre sfirşit. 

4 Documente Callimachi, lI, p. 123. 

5 Documente şi cercetări, p. 165. 

6 Hurmuzaki, XI, p. 221 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S 4 


Ca dovadă de poporaţia deasă din aceste părți, iată în- 
semnările Vistieriei la sfîrşitul veacului: 

În 1591, Soroca avea la bir 1714 ţerani «de istov>, 204 
«săraci», 114 curteni, 14 vătaşi, 193 de nemesi, 48 de popi; 
Ilotinul, din aceste categorii: 1916, 232, numai 77 de curteni, 
cu 41 de vataşi, 122 de nemeşi și 95 de popi; Orheiul 2.657 
«oameni cu săraci», 350 de curteni, 226 de nemeși (fără popi 
deosebi), Chigheciul vecin, 2.260 de ţerani, 220 de săraci, 
269 de curteni, 50 de vitaşı, 325 de nemeșă, 58 de popi; Lă- 
puşna 1.538 şi 288, 48 de săraci la «Slobozia Ceacrăloi» 
(Ceacîrului ?) şi 5 săraci, 42 de vătaşi, 501 curteni, 352 nemeși, 
89 popi!. 

Numărul cel mare al negustorilor armeni făcuse să se ri- 
dice în orașe, ca şi la Cetatea-Albă, Ismail şi Bender, bise- 
rici armeneşti ?. 

Şi, în părţil> de jos, urmează colonisarea. Ureche, sfet- 
nicul lui Petru Șchiopul şi pe urmă al lui Aron-Vodă, epi- 
tropul fiilor lui Ieremia Movilă, căpătă de la acesta, în 
Mart 1596, un sat domnesc pe lalpuh, Bărboşii, «pentru 
că el ni-au slujit Domniel-Mele bine şi cu dreaptă credință 
cînd aŭ venit Răzvan asupra Domniei Mele, cum şi la alte 
trebi şi slujbe a' Domnier Mele şi ale ţeril> 2. El cumpără 
apoi de la neamurile Puica şi Grecul satul Puiceni pe 
Răut, cu «bălți, heleşteie şi mori», pentru 200 de taleri€. 
Drăghici Bogza Logofătul, şi el boier, încă de la Bogdan 
Lăpuşneanu fusese prins de Tatari în 1574 la Putna —, 
are între alte moşii Stăpîneştii pe Cahul, cu moară, danie 
de la Mărica şi Drăgălina, «roaba lui Ştefan Pîrcălabului», 
care Nlărica-l înfiase 5. 


Aşa de puternic era elementul băştinaş în aceste locuri, 
încît românește scria pe la 1590 însuși begul de Bender, şi scri- 


1 Hurmuzaki, XI, pp. 218-9. 

2 Studit gi documente, ILI, p, 430. 
3 Uricariul, XIV, pp. 160-1. 

4 Ibid., pp. 161-2. 

5 Ibiñ, XVI, p. 257. 


www.dacoromanica.ro 


42 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII SĂI 


soarea lui e destul de interesantă pentru răspîndirea gra- 
iuluă nostru ca s'o reproducem şi aici: 


«Eu, Ali-beiă de Tighinea, scrii multă viaţă şi să- 
nătate starostelui [polon] de Raşcov. Dup’ aiasta daŭ 
ştire dumitale ca să ştiţi dumneavoastră să nu vă hie 
niclo grijă, nicio teamă, de nemică, ce să hiţi foarte 
cu pace bună de cătră noi; c'am audit că vă temeţi. 
Atita doară de veți bănui pre noi, atîta, căce cam 
mărs de-am lovit neşte sate de-am luat cîţiva robi, 
pentru căce c'aii fost vina lor, căce c'aii prins neşte 
spahei | călări cu feude] de-al noştri : deci, pentr'acel 
lucru s'aă făcut aceasta. Iară de cătră noi bine să 
ştiţi că vă sîntem foarte cu pri'nţă bună şi ştim prie- 
tenşugul cel bun şi vă sintem cu toată inema şi cu 
toată credinţa. De-aiasta vă dăm ştire. De la Domnul 
( slavoneşte), amin. 

Şi în cea carte ce s'ai scris roseşte, să cauţi cum e 
scris: tot este de folos, cătră dumneavoastră, cu pace 
în toată vremea. De-aceasta să se ştie. 

Şi, altă, pohtesc pe dumneata ca să-mi trimiţi un 
poloboc de horilcă, să-mi hie de Ilanul, că este să 
vie spre (sic) la Tighinea, şi ţi-l voii plăti cu bani 
dumitale, nouă; dar foarte te poftesc să mi trimiţi cu- 
rînd, pănă nu vine Hanul. Şi mă rog să-mi trimiţi pre 
cest om al miei. Şi să nu mi-l zăboveşti. Şi-ţi voii maï 
trimete carte rosească dumitale, de veri şti de tot.» 


De fapt Ali-beiii scria pentru horilca Hanuluj : acesta, ca 
bun Musulman, se opria numai de la băutura vinului, care, 
acesta, era prevăzut în Coran. Starostele de la Rașcov va 
fi făcut încă de atunci un bun negoţ cu produsul velniţelor 
de pe moşiile Domnilor poloni, produs care găsi totdeauna 
o bună căutare în Polonia. Să nădăjduim însă că, duşmani 
al păginilor, «cetele» din Hotin, Orheiii şi Soroca beaŭ tot 


1 Originalul, în Biblioteca Zamoyski din Varşovia; ediţie, cu particu- 
larităţile scrisului, în Studii și documente, V, p. 391. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS 43 


vin de țară! Pe atunci, la 1583, Nădăbaico e pîrcălabul 
de Orheiŭ!. 


De cealaltă parte a <unghiului» basarabean, închis la 
Nord prin vechiul zid gotic al «cheilor Bîculuï», acum în 
ruină ?, spre Lăpuşna, încunjurată de codrii Chigheciului, 
ai căror locuitori războinici se şi ivesc în mărturii istorice 
pe acest timp, păziată alte «cete». Încă din vremea lu! Ioan- 
Vodă-cel-Cumplit scriă din «Baişti» trădătorii acestuia, Mur- 
gul Vornicul şi Slăvilă Hatman, pircălab al Sucevei, pe 
lingă Vornicul (Ţerii-de-]os) Paţea, pe lingă Ilie Mare- 
Spătar, demnitate munteană, introdusă poate de loan însuşi, 
şi Toader pîrcălabul de Chighucii ?. 

Încă de la întemeiere, Galata căpătă între altele Drăgă- 
neştii pe Cahul şi parte din iezerul Cahulului socotit la Ţi- 
nutul Chigheciului $. Şi mănăstirea Tazlăi avea în 1595 la 
Chighecii un sat, Tătăreni, şi căpitan nu se afla încă acolo ë. 

Starostele de Chigheciă apare însă pe atunci, şi pentru 
aceleaşi scopuri: fost staroste era la 1598, — cînd Ţinutul Ia- 
şilor avea un Mare-Vătaf şi al Huşilor ua Vornic, Bar- 
boceaf. La Lăpuşna aflăm pe Vel Vătaful Bodeiŭ la 1581 7. 
La 1588 se crease şi o căpitănie aici, la Lăpuşna, dîndu-se 
influentului străin Cămăraşul-cel-Mare Bartolomeii Bruti 8. 

În oraşul chiar care dăduse Moldovei, prin Anastasia, fată de 
tirgoveţ de aice. pe Alexandru Lăpuşneanu, se aflaŭ deci, pe 
lîngă pîrcălub, şi Mari-Vătaji aï Ţinutului,—precum, în altă 
margine, la Dorohoiă, pe lîngă urednici domneşti şi un hotnog, 


1 Uurmuzaki, XI, p 899 

2 Ipotesa une: oriu ba. tarue în articolul, altfel frumos, al lui Iasdcă, 
reprodus sì de Arbure, £. c., nu sc rwima pe niciun argument serios. 

3 Documentul 77 LXXIL al Academici Romine; semnalat în Siudit 
și documente, V, p- 71, n-o vi 

4 Ilurmuzahi, XI, p. 907. 

5 drehiva istorică, I', p 181. 

9 Studii şi documente, VI, p. 15, No. 16. Poate că şi „biv staros- 
tele “Dămiun, pomenit în acelaşi act, să fi fost tot la Chigheciii. 

7 Găsim pe pîrcălubul Luca la 1655 şi po chehuia Dumitru diacul 
încă din 1606; Studii și documente, VII, p. 373, 9, n-le 1-3. 

8 Hurmuzalki, IN, pp. 95-6. 


www.dacoromanica.ro 


HA PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII săi 


stătea vătahul, Marele-Vătah 1—: pe la 1590 se numiaŭ Mihal- 
cea şi Constantin, iar pircălabul un Toader Cehan, din 
neamul căruia erai să fie Domni. Autoritatea lor nu înlă- 
tura însă pe a șoltuzului şi celor doisprezece pirgari, în 
drept a pune pecetea cu crucea în mijloc şi inscripţia «Pe- 
cete Lupoşni» ?. 


Pîrcălab de Ciubărciă găsim la 1559; pircălab şi hot- 
nogi, la 1592?. Ciubărciul acesta basarabean fu, de al- 
minteri, pănă mai tărziă un însemnat centru catolic*, In 
sfirşit Ținuturile de grăniceri liberi la Prut, Grecenii şi Co- 
drul, se formează numai după 16005. 


Şi la Orheiă, pircălabul apare din noŭ în luptele lui loan 
cel Cumplit cu cetele tătărești, ca şi apoi, în Domnia tul- 
burată de neobosiți Cazaci, a lui Petru Șchiopul. Acuma 
sint Chiar doi tovarăşi: Cristea şi Danciul (1573-4), cărora 
li urmează, se pare, Negrilă, iar, supt Petru, acel Pirvu care 
fu răsplătit de Domnul săii pentru că biruise pe năvălitori 
în urmărirea lor peste Nistru, la Pereiaslavl. Şirul noŭ al 
pircălabilor se încheie însă peste puţin. Pentru Ţinut era un 


Vătag, cunoscut pe la 1580, Turbure, iar oraşul își avea 

1 lbid, V, p. 73, n- x; p. 74, n-l xiv (documentul 27/LSXIII al 
Academici Romîne). 

Adăugim, pentru a înțelege deosebirea dintre aceste dregătorii, în- 
semnările următoare: Vircălali de Cotnari, 1568-9, Studiit gi docu- 
mente, VII, p. 370, 4, n-l 1. De Dorohoi, 1658; ¿bid., p. 371, 5, n-l 2. 
Vătafi do Iaşi, ibid., p. 372, 7,n-l 1. Pircălub la Bacăù, un fiă de dascăl 
1718, ibid., p 369, n-l 1. Staroşti de Putna şi Agiud, 1620-1; ibid., VII, p- 
364. n-le 2-3. La 1655 li se zice pircălubi, ibid., pp. 364-5, n-l 6. Pir- 
călabi de Focşani, 1688, ibid., p. 368, n-l 15. Pircălabi de Ținut (la Su- 
ceava), 1650; ibid , VII, pp. 102-3, n-l 4. De alıninterea încă din 1552 
era şi o trecătoare pìrcălăbio de Iaşi, cu Bodeiă şi Spancioe ca pir- 
călabi (ibid, VII, p. 74). Un Mare-Vătag de Vasluiù, 1598; ibid, VI, 
p. 141; n-1 7. Pentru Marii-Vătafi, v. idem, pp. 533, 548. 

3 Ibid. 

3 Studii şi documente, VII, p. 370, 3, n- 2. 

4 Ibid, LII, p. 102. 

5 Documente şi cercetări, p. 47, nota 1. 

6 Am tipărit actul respectiv în Convorbiri literare, pe 1900, Cronică. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARARIA-DE-J0S 45 


şoltuzul—pe acel timp Pantea şi cei doisprezece pîrgari!. 
Lăpuşnenii aveai vite multe, şi astfel, cînd lancu-Vodă puse 
văcăritul, dijma boilor, el se răsculară ridicînd ca Domn 
pe loan-Vodă Lungul, care, cu Chighecenii lui, fu bătut 
la Balota pe Prut?. 


Să nu uităm Renii sai Tomarova: el înlocuia de la 1538 
ca port dunărean Chilia pierdută. Despot, în călătoria sa 
pe Dunăre, îl cercetă3, şi vedem, la sfîrşitul veacului, cum 
care ale cărăuşilor din laşi duc pe acolo mărfurile, între 
care vin de Malvasia, ale Evreilor din Constantinopol 4. 


Mai sus, în Hotin, găsim un pîrcălab cu vătahul săă de 
«puşcari», sai mai mulţi vătafi cu puşcarii, şi doi mitnici 
sati vameşi. Şoltuzul şi pîrgarii cei doisprezece arată la 
1603 cum Machidan din Fătcăuţi şi rudele vind o moşie 
la Dumeni; şi ei aveati deci, ca alţii, din alte tîrguri, acest 
drept de mărturie la vînziri5. Pe la 1560 era culegător al 
veniturilor vămii - 10.000 de florini pe an — Nicoară, 
care făcea şi negoț de boi pe seama Domniei. Despot îl 
închise şi-l luă averea. Petru Lăpuşneanu, luînd, cu ajutor 
polon, Moldova de la Aron-Vodă, tăcu vameş pe Andrei 
Damilo (da Milo), Grec ţarigrădean, împrumutător al săŭ, 
de sigur, şi avem o parte din registrul săi de vamă, în 
care se cuprinde şi cîştigul de la bilciul, iarmarocul Hoti- 
nului, în sumă de 3.453 de taleri; de la «tîrgul diintăii» 
el iea 503 numai; se pomenesc şi caravane din Constan- 
tinopol, Evrei veniţi pentru cumpărături, etc. Din aceleaşi 
acte avem în aceiaşi epocă pe Hulub Trohin, care făcea 
negoţ de boi şt de postavuri leşeşti ori postavuri de Co- 


1 Studii și documente, p. 74, n-l xv (documentul 100/LV al Acade- 
miei Romîne). 

2 Istoria armatei, |, pp. 343-4. 

3 Cf. şi Sommer, Vita Despotae, ed. Legrand, Deux vies, Paris, 1889; 
Hunmuzaki, II, pp. 424, 512. 

4 Jelaţiile comerciale ale ferilor noastre cu Lembergul, din „Economia 
Naţională“, Bucureşti, 1900, p. 87. 

5 Uricariul, I, pp. 157-8. La 1588, vătafi erai Macsin, Danciul, Or- 
linschi, Iurie, Dragşan; ibid., XIV, pp. 159 60. 


www.dacoromanica.ro 


46 PETRU RAREŞ ŞI URMAȘII SĂI 


lonia !. Şoltuzul se zicea, poloneşte, voit, şi avea doisprezece 
pîrgari: pecetea ar însemna un ostaş cinchit ca de pîndă 
sati ochire, cu cîte o stea de amîndouă părţile. Eraŭ două bi- 
serici: una între ziduri, iar cealaltă jos, în oraş: ruinele celei 
d'intăiă, cu podoabe gotice, se văd şi azi în minunata ce- 
tate uriaşă care, refăcută şi mărită, fără îndoială de Petru 
Rareş, din piatră încadrată în cărămidă foarte roşie şi tare, 
stăpîneşte pănă departe largul curs liniştit al Nistrului °. 
În Maii-lunie 1600 apărură aici ostașii lui Mihai Viteazul, 
arzînd şi sate întregi, ca «Zelina din jos de Medveja», care 
era, după o danie de la Petru Șchiopul, a lui Bîrlădeanul, 
Logofătul tăiat de Aron-Vodă ?. «Şi însumi Domnia Mea , 
scrie Ieremia, «împreună cu boierii şi arhierei! am fost în 
chişi tot acolo în cetate, unde şi boierii Bălşeşti [Lupul 
Balşe Sulger şi fraţii lui, Grigorie Păharnic şi Gheorghie 
pîrcălab de Orheiă şi surorile lor Tudora şi Antimia, fiii lui 
Cirstea Balş biv Vornic şi nepoata lor 'Tudosca, toți nepoți 
şi strănepoţi al lui Bulhac şi ai lui llie Musteaţă biv Pos- 
telnic], împreună cu noi încă aŭ fost închişi în cetate», 
robindu-se chiar Tudosca de <cătanele cele păgîne» *. 
Aici stătu cîteva luni de zile, izgonit de Mihai, Vodă 
Ieremia, şi fratele săi Simion, cu familiile lor, care  Doam- 
nele Elisaveta şi Marghita şi copiil lor  rămascră aici pănă 
la asigurarea, în 1601, a liniştii, supt pază ocrotitoare de 
ostaşi poloni neascultători şi pretenţioşi”. Şi, la întors, 
Domnul sprijinit de puternicul Zamoyski vorbeşte cu du- 
rere de pedeapsa ţerii din partea păginilor, de «prada Tă- 
tarilor, cînd am venit Domnia Mea în pămîntul Domniei 


1 Relaţiile cu Lembergul, p. 41 şi urm. 

2 Studii şi documente, V, p. 81, n-l 16 (acte ale Mitropoliei din Iaşi, 
la Academia Romînă). 

3 W'ricariul, I, p. 159. 

4 jbid IX, p 432. Şi Grigore Donovici lua moşie aici, cu loc de moară, 
„în valea ce vine cătră Cerlina“ (ibid., pp. 1528). Ieremia întăreşte şi 
vînzarea, făcută la Dumeni, „la Ezerul-Alb“, „unde aŭ şezut Schimne“, 
în Ținutul Hotinului, de „Tudosia fata lui Ioachim“, lui Fedor Pitărelul, 
în 1599 (ibid., I, p. 557). 

5 Doamna lui leremia- Vodă, în „Analele Academiei Romîne“ pe 1910. 


www.dacoromanica.ro 


AȘEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-JOS 4 


Mele, din cetatea Hotinului, cu oștile leşeşti, atunce cînd 
aŭ umplut Tatarii pămîntul nostru a Moldovei» 1. 


Cum era atunci cetăţile din jos şi satele, curat romrinești, 
ale Basarabiei, afară de cetele rătăcitoare ale Tatarilor din 
jos, ni spune Francesul Francois Pavie, baron de Four- 
quevaulx, care străbătu întreg Ţinutul la 15852: 

«La gurile Dunării se prind mulţime de moruni, pe cari 
i-am văzut vînzîndu-se, ori, mai degrabă, dindu-se în dar 
cu cîte doi solizi (sous) din banil noştri bucata, dar aşa 
de mari încît fiecare putea încărca un catîr. De aceia 
nici nu fac pescuire aşa de mare, cu toate că sînt foarte 
buni de mîncat, decît pentru a-i spinteca şi a li lua icrele... 

De-a lungul acestui mal, în mai multe locuri, am văzut 
familii care-şi schimbaii sălaşul din vreme în vreme după 
păşune: n'a altă locuință decît căruţe cu patru roate, 
foarte lungăreţe, în care aŭ mai multe caturi, şi la capăt 
o moară de vînt, cu patru pănă la şese pinze, ca să facă 
făina, şi le trag, unde vreaii ei, mai multe părechi de cai 
ori de bol... 

La şeptezeci de mile de Chilia întrarăm întrun rîù fru- 
mos şi mare al Turcilor, anume Turla; la zece mile în 
susul eï se află oraşul Akkerman, unde mergea ca sangeac 
acela ce gătise cele două galiote. Pe rîul acesta Turla, care 
cred să fie cel ce se numia odată Nistrul sai Tyras, se 
văd vara o grămadă de vietăți mici, care dimineaţa se 
nasc ca nişte viermi şi fug pe apă, la amiazi fac aripi şi 
zboară spre ţerm şi la apusul soarelui pier: mi se pare că 
am cctit întrun istoric vechii că filosofii naturii li zic 
efemere. 

Akkerman e oraş din Moldova, pe care Sultanul şi l-a 
supus acum 95 de ani, cîştigîndu-l asupra Genovesilor; e 
aşezat pe ţermul riului Turla, avînd la unul din aceste ca- 
pete o cetăţuie, cu multe turnuri, zid îndoit şi şanţuri 
adîncă, după datina din vremuri, dar, precum se şi poate 


1 1. N. Halippa, Trudăi bessarabscoi gubernscoi ucenoi arhivnot kom- 


missii, II, 1902, p. 231 şi urm. 
2 Iorga, Acte și fragmente, I, p. 34 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


48 PETRU RAREŞ ŞI URMAȘII sât 


bine alcătuită ; mahalalele sînt cu mult mai mari decît 
oraşul, şi casele toate, de sus pănă jos, tot de lemn, ne- 
găsindu-se piatra decît cu greutate mare. Acest oraş se 
zicea odată Moncastro saă Cetatea-Albă, şi aici a trebuit 
să deprind meşteşugul de drumeţ, negăsind nici cai, nici 
trăsuri, ca să mă ducă la Curtea Moldovei, încotro plecăii, 
încărcînd un car cu boi cu toate ale noastre şi cu ceva 
merinde, cu atît mai de nevoie, cu cît nu se găsesc decît 
rar locuri pentru a le înnoi. 

Astfel, după o zi, trecurăm de satul Purcari !, care des- 
parte pămîntul turcesc de țara Moldovei, şi de citeva alte 
locuri sărace, potrivit cu ţara, care nu sînt vrednice a se 
pomeni: aşa de puţin locuit şi de puţin roditor e acest 
loc, afară de păşuni, unde se află foarte multe vite, boi, 
cai, ol şi capre, pe preț mic de tot. 

În lungul drumurilor merg toţi cu frică mare de spre 
partea unor hoți ce se zic Cazaci, izgoniți de prin Polonia» 
Rusia şi alte ţeri vecine, cari, stringîndu-se la olaltă, sperie 
tot Ținutul, şi noi, cari naveam alt sălaş decît şesurile şi 
pădurile, eram siliți să păzim toată noaptea ca să nu fim 
prinşi pe neprevestite, şi să aprindem focuri mari ca să ne 
apărăm de frigurile cele foarte mari, cu privire la care nu 
mal zic nimic, căci nu mi-ar crede cei cari, nspărăsind 
toată iarna odaia cea maï caldă din casa lor, nu pot să-şi 
facă o părere despre ce este în aceste părți de Miază- 
noapte. Cea maï puţină neplăcere era pentru noi să ne 
găsim în fiecare dimineaţă, la trezire, cînd voiam să plecăm, 
uzi pănă la piele de bruma foarte îmbielşugată pe aici, şi 
unii mal supţire îmbrăcaţi din ceata noastră îşi pierdură un- 
ghiile, avînd, pe lîngă alte năcazuri, şi pe acela de a vedea 
pe d. de Montallays bolnav de moarte, ajuns aşa de slab, 
încît stomahul i se atingea de spinare, şi n'aveam, ca să-l 
ajutăm, decît pîne uscată şi pastramă. Il tîram cum puteam, 
cînd pe jos, cînd în car, şi rîdeam une ori, cu toate nea- 
Junsurile, de un om al d-lui Octavian, care, ştiind puţintel 


T V, Chilia și Cetatea-Albă, p. 206, nota 1; aici, mai sus, p. 33. 


www.dacoromanica.ro 


AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-10S 40 


slavoneşte (!), îndeplinia pe lingă noi rosturi de tălmaciii 
şi de obicei de caraghios, jucînd el singur comedii în care 
înfiţişa desăvîrşit cu glasul, fapta şi schimele trei, patru 
roluri de o dată, 

Prin şesurile acestea sînt multe rîuri şi locuri, unde ni 
petreceam vînînd în cale nesfîrşite feluri de păsări, precum 
şi pădurile ni dădeai noaptea vînătoare, tot aşa de plă- 
cută, de mistreți şi de urşi, pe cari-i aşteptam din vîrful 
copacilor, cu arcele ce ni luasem fiecare de la Akkerman 
şi, dacă sălaşul nostru era lîngă păduri, aprindeam de jur 
împrejur un foc mare, şi puneam la mijloc căruța noastră, 
dormind noï pe saltele dedesupt. 

În drum, călăuzii noştri ne învăţară să mîncăm o iarbă ce 
se găsia în mare îmbielşugare, ale căril fol eraii asemenea 
cu ale cepei sălbatece celei lungi, iar gustul ca al ustu- 
roiului, fără însă ca mirosul să rămiie în gură ori să 
se întoarcă din stomah, dacă o stropial îndată cu vin, 
care e aşa de rar, încît nouă, cari duceam puţintel în că- 
ruță, veniaŭ să ni-l ceară de foarte departe, cu rugăminte 
mare, pentru bolnavi. 

Acel puţintei oameni pe cari-i vedeam locuind pe alo- 
curea această țară, sînt păcătoşi şi săraci, îmbrăcaţi în piei 
de oaie şi, la picioare, în loc de încălțăminte, alte piei sai 
muşchii ori scoarță de copaci, legate şi strînse dedesupt 
şi de-asupra cu o funie, aşa încît, aşa împiedecaţi, mergea 
cu greutate mare. A noua zi în sfîrşit trecurăm Prutul la 
Ţuţora.» 

Urmează întoarcerea, trei zile printre cîmpii oarecum lu- 
crate, astfel: 

«Hotinul e un tîrg mare, în josul căruia trece apa Nis- 
trului, pe care ani numit-o mai sus, la Akkerman, Turla; 
pe malul căreia e o cetate mică, încinsă cu ziduri înnalte 
de cărămidă, făcută ca din vechime și străjuită din toate 
părţile. 

Turla, care trebuie trecută cu luntrea aici la Ilotin, des- 
parte ţara Moldovei de provincia Podoliei, care e a rega- 
tului Poloniei, şi cel d'intăiă oraş unde se ajunge e Ca- 


4 


www.dacoromanica.ro 


50 PETRU RAREŞ ŞI URMAŞII sžÍ 


meniţa. Pe aceste drumuri întîlniam adesea cîte douăzeci, 
treizeci de cară, ca acelea de mai sus, şi pe fiecare din 
ele o fată ce se întorcea de la tîrgul din apropiere: toate 
fuarte trumoase (belles extrêmement), deși fără mește- 
şug, cu flori în păr, ca să arăte că sînt de măritat; 
cumpăram de la ele în treacăt lapte, prepelițe ce se zic 
în limba lor aşa —şi ouă, cu care ele-şi umpleai căruțele 
pănă sus, aşezîndu-le cu virful în sus şi mergînd şi stind 
pe ele fără să se strice (1). 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL al IV-lea. 


„Tatarlicul“ şi expedițiile turco polone din veacul 
al XVII-lea, 


I. Lupte basarabene pima la Vasile Lupu. Cantemir Mirzacul 
și Bugeavul Nogailor. 


Urmarea împrejurărilor războinice din vremea lui Mihai 
Viteazul fu aşezarea statornică a Tatarilor în Bugeac 
pentru ca să aibă paza noastră şi pentru ca să împiedece, 
întru cît era cu putinţă, năvălirile, tot mal îndrăzneţe, ale 
Cazacilor, cari pradă Soroca, ucigînd şi pe locuitori, la 1601, 
cari se întorc în 1602 şi se arată şi în Dobrogea, la Cons- 
tanța, în anul următor, cari ard şi Ismailul şi Isaccea la 
1604, cari se întîmpină la Dunărea-de-jos în 1606, cari răs- 
bat în 1612 pănă la Varna şi Mesembria, fără a mai po- 
meni isprăvile lor mai tărzii!. În schimb, la 1617 Turcii 
atacaă Raşcovul de peste Nistru, şi Schender-Paşa stătu 
în tabăra de la Soroca, pănă ce se închei€ în vecinătate 
pacea de la Bussa saii Jaruga ?. Şi tot la Soroca se încheit 
între Radu-Vodă şi prinţul ardelean Gabriel Bethlen, chemat 
de Turci în ajutor, un tratat de apărare reciprocă ?. 

Hotinul, cedat vecinilor şi ocrotitorilor de peste Nistru 


i Chilia și Cetatea- Albă, pp. 217-8. 

2 Analele Academiei Romine, XXI, p. 149; lorga, Gesch. des osmanischen 
Reiches, UI, p. 369. 

3 Studii și documente, 1V, p. CXXXI. 


www.dacoromanica.ro 


b2 LUPTE BASARABENE PĂNĂ LA VASILE LUPU 


încă de Constantin-Vodă Movilă, cel scos de Turci în 1612, 
rămăsese, aproape neîntrerupt, în miînile Polonilor, şi după 
ce causa Movileştilor, represintată la urmă de nenorocitul 
tînăr Alexandru-Vodă, duşmănit şi de OrheienI!, cari se 
răscoală de două ori împotriva lui, fusese învinsă cu de- 
săvirşire, la 1616. În anul următor însă cetatea tu părăsită 
de Hatmanul Zolkiewski, şi pîrcălabil lut Radu-Vodă Mih- 
nea, lacomi şi lonaşco, întrară încă din iarnă ’n cetate?. 

Liniştea fu însă foarte scurtă în părţile acestea de peste 
Prut. Vîntul aventurilor norocoase aduce în Scaunul Mol- 
dovei pe Morlacul Gaşpar Gratiani, «Frînc> de lege şi 
«Frînc> de gînduri, care ţintia la neatîrnare, la cucerirea 
Ardealului, la înnălţarea printr'o sigură prietenie cu creş- 
tinil de peste Nistru. Iată-l dect ucigînd pe Turcit din Iași, 
ca odată Aron-Vodă şi Miha! Viteazul, şi aducînd în ţara 
lut pe acelaşi Hatman Zolkiewski, înlocuitorul şi moşteni- 
torul politic al lut Zamoyski. Dar şi acum erai la îndămînă 
Tataril şi Paşa acestel graniţe, sprijinit în străjuirea sa ne- 
adormită pe Silistra la Dunăre şi pe Oceacov la Nipru. 
Fără să fi atacat Tighinea şi Cetatea-Albă, după plan, dar 
ocupînd Hotinul, unde Gratiani făcuse pîrcălab pe Annibale 
Amati din Pistoia (la Galaţi era «conte» Montalbano din 
Bologna) 8, Polonil ajunseră la 'Ţuţora, unde visaii de o 
nouă biruinţă : vremurile erai însă schimbate, şi în curînd 
trebui să se înceapă primejdioasa retragere spre Nistru 
(Septembre 1620). În drumul spre Hotin peri însă şi Hat- 
manul, de sabia unul Tatar: în cetate, Moldovenil voia să 
ucidă pe comandantul italian, care fu silit a chema tru- 
pele din Camenița, ale starostelui Kalinowski +. De almin- 
terea nici Orheienil nu suferiai pe Gaşpar-Vodă, şi el ri- 
dicară pe un <Domnişor» dintre el, al cărul nume nu-l cu- 
noaştem, şi, odată cu acesta, periră şi unif «căpitani de la 


1 Baret, în Papiu, Tesaur, II, pp. 37, 62. Eï ar fi fost uniţi cu Tatarii, 
şi i-ar fi bătut cumnatul domnesc, Vişnievieţchi, lîngă Iaşi. 

2 Cronica lui Piasecki, p. 302; Uricariul, V, p. 220; X, p. 151. 

5 Analele Academiei Romiîne, XXI, pp. 49, 106. 

4 Ibid., p. 50. 


www.dacoromanica.ro 


€TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 53 


Orhei», pe cari Vodă străinul îi mustrâ în sîrbeşte: «Să 
aveţi inimă curată către Domn !>!. 


EI o păziaii atunci cînd corturile Padişahului se ridicară 
pe malul Nistrului. Radu-Vodă venise însuşi, din Ţara-Ro- 
mănească unde tusese mutat, şi în locul lui Alexandru Iliaș, 
Domnul Moldovei, care nu făcuse pregătirile după cuviinţă, 
fu numit din noŭ Ştefan Tomşa care se găsia în alaiul îm- 
părătesc. Prin stăruinţile lui Radu şi ale umului săi de 
încredere, Cretanul Vevelli, se încheie la 9 Octombre 1621 
pacea de la Hotin. Ca o urmare a eï, Polonii din cetate, 
— cari ţineaă gata pe candidatul lor la Domnia Moldovei, 
Pătraşcu Movilă, fiul lui Simion, menit să ajungă ma- 
rele Mitropolit Petru al Chievului, mîntuitorul şi organisa- 
torul Biserici! Ruşilor de Apus şi, prin aceasta, al întregii 
Biserici ruseşti, — se întoarseră înnapol în Camenița ?. <Ho- 
tinul», spune textul tratatului, va fi restituit aşa cum l-am 
găsit acum cu oastea noastră, Domnului Moldovei. «De 
datoria de 100.000 de florini a Movileştilor nu se mai 
vorbeşte 3. Astfel se putură scoate ostaşii moldoveni cari 
păziaă de năvălirile prădalnice ale joimirilor Craiului în 
Ştefăneşti la Prut, — locul dintre Hotin şi Prut fiind pe 
atunci aproape nelocuit, măcar pe margenile drumului celui 
mare. În 1629 Miron-Vodă Barnovschi petrecea în Uotin, 
cu grija certelor dintre puternicii săi vecini. Cel d'intăii 
pîrcălabi fură Gavrilaş şi Ciogolea, cărora li urmâ, supt Va- 
sile Lupu, Dumitru Buhuş, apot Vistiernic 5. 


De la 1630 înnainte, după ce gîndul Polonilor de a se 


1 Miron Costin, p. 269; Colecţia de documente Bielowski, pp. 355-7. 

2 Analele Academiel Romine, l. c., p. 49. 

3 Călători, ambasadori şi misionari, din „Buletinul Societăţii Geogra- 
fice“, 1898, semestrul II, p. 7 şi urm.; Cronica, lui Naima, în Acte și 
fragmente, II, p. 60; Archiva istorică, I', p. 90 şi urm. 

t Călători, etc., pp. 13-5. 

5 V. Uricariul, XVIII, p. 489 și aici, maï departe. — În fața Orhe- 
iului stăteaă însă Tatariă, cari prădară Moldova în 1624; Studit și dọ- 
cumente, IV, p. CLI, nota $. 


www.dacoromanica.ro 


54 LUPTE BASARABENE PĂNĂ LA VASILE LUPU 


aşeza în Nord nu izbutise, se deschide în Basarabia altă 
problemă: aceia a părților de Miazăzi, unde o îndrăzneață 
căpetenie de Tatari, Cantemir-Mirza, căută, timp de vre-o 
zece ani, în necontenită stäruință şi luptă, să întemeieze, 
împotriva Turcilor Silistrei, pe care o şi căpătă pentru sine 
ca Paşă, a Hanului din Crîm şi a Moldovenilor, un Stat 
noŭ, de ameninţare, de stoarcere şi de jaf. Încă din 1622 
«cîrmuitorul malului Mării, la gurile Dunării> începea pră- 
dăciunile sale, care-l duseră pănă la Pocuția şi pănă la 
Buzău (1624). La 1625-6 se luară la Constantinopol, dar 
numai de groaza Cazacilor răsplătitori, măsuri împotriva 
lui şi Hanul petrecu cîtva timp,trecînd pe la vadul Bende- 
rului, la Cetatea-Albă; Turcii pretindeau că aŭ mutat în 
adevăr dincolo de Nistru cetele lui Cuntemir. 

În 1627 însă, odată cu expediţia lui Sucagi-Paşa la gu- 
rile Dunării împotriva Cazacilor, spaima Polonilor şi a ce- 
lorlalți creştini din vecinătate, se întorsese. Numărul «Can- 
temireșştilor», oamenii săi, se socotia din partea turcească 
la 3.000 de ostaşi gata de luptă. Cantemir schimba pe 
atunci şi pe Hani. Tratatul turco-polon din 1633, —încheiat 
după ciocnirea la Prut, în locul zis <Cornul-lui-Sas», a Ta- 
tarilor cu Polonii, şi după lupta acestora cu Paşa graniţei 
dunărene, Abaza, la Studeniţa, pe Nistru,  prevăzu în zădar 
izgonirea lui, nefiind cine să izbutească într'o încercare aşa 
de grea. În locul firmanului de mazilire, el primi caftan şi 
sabie de Ja Împăratul săă, pe care-l asculta numa! atita 
cît îl trebuia ca să se mențţie, în margenile larg! ale poftelor 
şi îndrăznelii sale. 

Totuşi, şi prin stăruinţile, întovărăşite de daruri potrivite 
şi bogate, ale noului Domn moldovenesc Vasile Lupu, care 
nu mai era, ca înnaintașul săii Miron-Vodă, «firtatul» Ta- 
tarilor, Sultanul Murad se hotărî să isprăvească; odată cu 
aceste prădăciuni tătăreşti, care-l făceaii să piardă prin răz- 
bunarea neîntîrziată a Cazacilor. Înlocuitorul lut Abaza, dis- 
grațiat şi ucis, Murteza-Paşa, avea să îndeplinească opera 
de curăţire. Îi trebuiră însă ani de zile pentru aceasta, de 
și încă din 1634 un simulacru de strămutare netrainică se 


www.dacoromanica.ro 


€TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 55 


îndeplinise. O clipă chiar Cantemir se înfățişt ca apără- 
torul credincios al intereselor otomane împotriva unui Han 
trădător, Inaiet (1637). Acesta rămase însă biruitor şi iz- 
goni pe vechiul duşman, care prin Dobrogea, unde nu se 
putu ţinea, merse, spre îndreptăţire şi cerere de ajutor, la 
Poartă. În lipsa lui, Tataril rămaşi se ucideaŭ între ei, în- 
mormîntîndu-se în Cetatea-Albi trupurile lui Calga şi Nu- 
redin, traţil biruitorului. Pedeapsa căzu atunci asupra lui 
Inaiet, dar şi asupra lui Cantemir, cari fură zugrumaţi la 
Constantinopol unul după altul. Apot un fost Mare-Vizir, 
Mohammed-Paşa, numit în locul lui Murteza şi al lui Che- 
naan, veni la Dunărea-de-jos ca să înlăture pe <Cantemi- 
reşti», și Vasile-Vodă merse să-l întîmpine în părțile Smi- 
lului (Ismail), înnaintînd apoi cu oastea sa şi cu vecinul 
muntean, Mater Basarab, pănă pe la Cetatea-Albă. Aceia 
dintre Bugeceni cari nu voiră să treacă înnapoi supt as- 
cultarea Hanului, de care se temeaŭ, fură primiţi în Po- 
lonia, fiind începători Lipcanilor de mal tărziă!. 


În ce hal lăsaseră Basarabia ni putem închipui după 
constatarea boierului Teodor lanovici că «între Nistru şi 
Prut n'a mai rămas o casă>2. Domnia lui Vasile Lupu a 
însemnat o lungă şi binefăcătoare odihnă, asigurată de un 
Domn isteţ şi bogat, pentru Ținuturile basarabene, care-i 
datoresc aşa de mult. Cînd fu chemat să ajute la expediția 
turcească din 1637 împotriva Azovului, Vasile însuși veni şi 
la Orheiă şi la Dunăre °. Biserica din acest tîrg, a Sfîntului 
Dimitrie, începută şi isprăvită de dînsul, în vremea cînd 
avea lingă sine pe Doamna Tudosca fata lui Bucioc şi pe fiul 
lor Ioan, ca şi cea din Chilia, a Sf. Nicolae, lucrată de 


l Chilia și Cetatea- Albă, p. 223 şi urm.; Iorga, Studii asupra istorică 
Romînilor în secolul al XVIII-lea, din „Noua Revistă Romină“, pe 1900; 
corespondenţa, olandesă, în Sfudiă și documente, XXII. 

2 Hurmuzaki, XV, p. 998 şi urm. 

3 Studi¥ şi documente, IV, p. ccv; Documentele Bistriţeă, I, p. 74, n-l 
xcix (şi în Hurmuzaki, XV). 

+ Facsimile al inscripţiei, în Arbure, p. 291. Mai e încă o biserică 
ortodoxă şi una armenească (ibid., p. 290), 


www.dacoromanica.ro 


56 LUPTE BASARABENE PĂNĂ LA VASILE LUPU 


la 1-iă Maiŭ 1648 la r-ii Maiŭ 1658!, o spun aceasta, 
Cetățile fură întărite, şi pănă şi la Tecuci găsim pe vremea 
aceasta, la 1638, pîrcălabr?. 

Pentru a se înțelege însă însemnătatea economică a Ba- 
sarabiei pe această vreme de aproape douăzeci de anl li- 
niştiți, e de nevoie a înfăţişa organisarea militară, de ţerani 
liberi, a urmări schimbările în proprietate, întinderea boie- 
rimil capitaliste, măcar în unele părți, pe ruinele răzăşimil 
ce nu putea răspunde birul în bani. Şi, dată fiind în- 
semnătatea națională a acestor condiții agrare, o desvoltare 
cît de mare se cuvine pe deplin. 


2. Viaţă romănească în satele, cetiiţile şi tirgurile Basarabiei. 


Boierii mari cumpără întăiă în părţile hotinene, care 
aveai pentru el îndoita înlesnire că erai lingă Suceava şi 
că puteai îngădui legături cu Polonia, unde Stroiceştii, 
Movileştii, Birnovenil (Barnovschi), Gligorcea Crăciun, nu 
numai că-şi aveati prieteni, dar își căpătară şi diplome de 
indigenat, ca nobili ai regatului, cu drept de adăpost şi 
moşii peste Nistru, cum le avea şi cîte un Domn, ca Petru 
Șchiopul. 

Domnia îşi păstră pănă tărziă locurile de la Nistru şi 
Prut, asupra cărora îngrijia Marele-Stolnic 2. Altfel însă ea 
trecea satele domneşti, cele de ocol ale tîrgurilor, în stä- 
pînirea familiei domnitoare, care le împărția, după datorii 
de recunoștință şi interese băneşti, mănăstirilor şi boierilor. 


Încă de la sfirşitul veacului al XVI-lea, Vartic, rudă, se 
pare, cu influentul boier al Rareşeştilor, căpătase de la Ale- 
xandru Lăpuşneanu, cu întăriri de la cerlalți Domni, pănă 
la Ioan-Vodă cel-Cumplit, — soţul Maricăi fiica pircălabului 
de Hotin, Lupea Huru,—siliştea Andreicăuţii sati Bozovinţii, 
şi el se întinsese şi în alte chotare domneşti», ca Soloneţul, 


1 Ibid., p. 302. 


2 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, pp. 203-4. 
3 Miron Costin, în Archiva istorică, 11, p. 176. 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 57 


întrînd astfel în luptă cu răzăşii de acolo, Liciul din Sin- 
căuţi, cu urice de la Ştefan-cel-Mare, Marco, Moise. Supt 
Petru Șchiopul vedem pe acelaşi Vartic nemeşul trecînd 
moşia Vărticenii lui Gavrilaş Logofatul al doilea, care ţinea 
pe Măriuţa, fata lui Simion Stroici Vistiernicul, pentru 660 
de zloți tătăreşti !. 

La 1578, Ivancu pisarul leşesc ţinea Vistearca, între Le- 
venţi, Medveja, Varticăuţi şi Preacăuţi, pe care o vinde lui 
«Iani de la Hotin» pe 200 de zloți tătăreşti `. 

Supt Iancu Sasul Gherman Hăra Sulgerul şi rudele se 
află la Perhăuţii de la Nistru şi Cupcici la Ciuhur ?. 

Boierul lui Petru Şchiopul, Pilipovschi, de la care se nu- 
mesc pănă azi Pilipăuţii dorohoieni, avea, pe la Hotin, case 
la Mihalcăuţi +. 

Intre noii proprietari ridicaţi în această jumătate a doua 
a veacului al XVI-lea sînt şi unii dintre răzăşi chiar, şi 
preoţii înrudiți cu el. Astfel popa Romşa din tirgul Hoti- 
nului jea, la 2 Septembre 1588, cu 200 de zloți tătăreşti, 
înnaintea pircălabilor Gheorghe şi Frăncescul, moşiile Bir- 
novul, în parte, Ploscăuţii, Cotunul, de la rudele sale Druţea 
nemeşul şi sora Achilina, cari le aveai moştenire de la 
«moașa lor 'Taţia, din drese şi întăritură de la Alixandru 
Voevod» 5. 


Neamul Gole, Golăie, Basarabeni unul, Ieremia, pîr- 
călab de Hotin saŭ staroste de Cernăuţi €, fu trădătorul lui 
loan-Vodă cel Cumplit — avea peste Prut Rujinţii pe Ciuhur, 
cu loc de moară, jumătate din satul de obîrșie Golăeștii, cu 
loc de moară pe Botna, Burnăreştii, întemeiaţi de un Bur- 


l Uricariul, XIV, pp. 151, 155 şi urm. Răzcşii uciseseră nişte Greci 
supt Petru Rnreş, şi de aceia li se confiscase moşia. 

2 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, pp. 334-5 

? Studii și documente, VI, pp. 208-9, n-l 2. 

4 Uricariul, X, p. 108 

5 Ibid, XIV, pp. 159-60 Și regest în Studi și documente, VI, p. 89, 
n-l 1. 

6 Hurmuzaki, XI, p. xxvu. 


www.dacoromanica.ro 


58 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


nar (Bernard) şi loc de moară pe Bic: ele trecură la mä- 
năstirea din laşi a familiei, Golia 7. 


Stroiceştii stăpîniati proprietăți întinse, ca moştenitori, mult 
timp căzuţi în neînsemnătate politică, al «Stravicilor» — de 
fapt Stroici: fii al lu! Stroe — de odinioară: pe Simion 
Stroici Vistierul îl găsim cumpărînd de la Ivancea diacul 
polon moşia hotineană Grozenţi, pe care o lasă apol ne- 
potului Miron Barnovschi, care fu Domn?. Nu ştim anume 
ce avea peste Prut cellalt frate Lupu, care-și zise poloneșşte : 
Luca; fiul săi Ionașco însă moşteni moşia dela Volcineţul So- 
rocăi, pe care, la risipirea iute a averii, o cumpără un 
urmaş al bătrînului Tăutu, Mihai Tăutu, pîrcălab de Hotin?. 
La Orhei, Tiliţa fu viîndută, după moartea mamei sale, 
Păscălina, de acelaşi Ionaşco m'năstirii Sf. Sava din Iaşi *. 
La Soroca în sfirşit satele Albeşti pe Soloneţ, Bălănești, 
lonăşeştii pe Răut trec, cu toată împotrivirea răzeşilor, la 
Arsenie iost treti Logofăt, vre-un urmaş de Surocean şi el, 
pentru 380 de galbeni de aur?. 


Movileştii par să vie şi eï din aceste părţi, care, prin 
răscoale şi lupte necontenite, îşi arată rolul precumpănitor 
în istoria Moldovei pe la 1600. «Moşii» episcopului de Ră- 
dăuţi, apoi Mitropolit, Gheorghie, şi aï lui Ieremia, viitorul 
Domn, dăduseră mănăstirii Voroneţul, care avea, cum ştim, 
şi «balta cu hotar» Leonta, la Nistru, satul Sublinţi la Soroca. 
Ieremia-l luă apoi ca domnesc, alipindu-l la Năpădova şi 
făgăduind călugărilor un altul, care nefiind dat, Voroneţul 
reîntră în drepturile sale, recunoscute şi de Doamna Iere- 
miei, Elisaveta ; supt Radu Mihnea apoi se îngădui vătă- 
manului să atragă străini, <Ruşi, Leşi, Ungureni, Munteni, 


1 Uricariul, IX, p. 140. 

2 Studăă gi documente, XI, pp. 49-50, nl 14. 
5 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, p. 174. 
4 jbid, pp. 172-5; Uricariul, V, p. 215, 

5 Ibid., pp. 259-61. 


www.dacoromanica.ro 


eTATÂRLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 59 


Sirbi», într'o slobozie !. Văscan Movilă, pircălabul de Hotin 
în 1563, al lui Despot, o rudă a lui Ieremia, şi soția Nas- 
tasia aveaii Nelipouţii Hotinului, cumpărat încă de ta- 
tăl săi şi de Dumitru Movilă (Moviliţă), Mare-Vătaf — 
poate de Dorohoiii — de la un Dinga pe 300 de galbeni 
tătăreşti, şi după Văscan rămaseră în curţile de acolo ma- 
zilul lonaşco cu două surori 2. De la soţul eï, loan Movilă 
Marele-Logofăt, avea Maria, mama Voevozilor leremia şi 
Simion, lurcenii în Soroca, pe cari-l lăsă lui Alexe Mustaţă 
«ce aŭ fost părcălab»> -şi bănnim unde: tot la Hotin ?. 
Mitropolitul Gheorghie cumpără de la urmaşele lui Luca 
Arbure din vremea lui Ştefan-cel-Mare, jertfa lui Ştefăniţă, 
pe urma căruia niciodată nu se mal ridică acest vechii 
neam,—Stănileștii Hotinului, pe care li-l dă apoi îndărăt ca 
să iea Solca. Gheorghe Izlozeanul, pîrcălab de Hotin, 
«socrul» ori ginerele leremiei, cumpără şi el în apropiere, 
Coteleva, Sancăuţii, Mărgeninţii, Șișcăuții zis și Novo-Seliţa, 
de la un Gheorghe şi ginerele săi, Constantin Roşca 5. Cons- 
tantin-Vodă Movilă, înlocuind răzeşii, pe cari-i deposedase de 
sigur, vinde unei rude de aproape, Chiriţă Paleologul şi Mă- 
ricăi, văduva lui, moşia Vasilcăul, «din ocolul tirgului Sorocei>, 
Cirişnovăţul vecin, lingă Troian şi «nouă fintîni» ; ele trec 
la mănăstirea Goliel, care mai avea părți din Stoicani, ju- 
mătate din Stolniceni sai Pohribeni şi chiar «o poiană din 
hotarul Sorocer», strîngînd astfel tîrgul din mai multe părți; 
mal tărziă tot aici călugării căpătară de la Alexandru Movilă, 
ultimul represintant al dinastiei, satul Voşca 6. Cei doi soţi 
ieaŭ şi Birecanii la Bic, în Lăpuşna,de la răzeși ce se co- 


1 Măzăreanu, Vovoneţul, p. 51 şi urm. 

3 Archiva istorică, III, p. 202, Cf. Hurmnzaki, XT, pp. L-ui. La 1587 
încă Dumitru Movilă avea Nelipouţii la lotin, pentru care mărturisia, 
la 1599 Gheorghe, pircălabul de acolo; Srudiă și documente, VII, p. 209, 
n-le 5-6. 

3 Archiva istorică, I', p. 128. 

4 Studiit gi documente, XXI, p. 281 si urm. 

5 Ibid., V, p 397. 

6 Studii şi documente, VIL, p. 211, nl 15 Interesante nume de ră- 
zăși : Nistor, Doica, Drăguța, Axinia. V. gi Halipa, 2 c., Actele Chi- 
şinăului, 


www.dacoromanica.ro 


60 VIAŢĂ ROMĂNEASCĂ 


boară din strămoşi dăruiți de Ştefan-cel-Mare însuși !. 
Maria Paleologa dăduse mănăstirii Pobrata şi un sat la 
Lăpuşna, Ciocăneştii 2. 

Maria maica Movileştilor avuse din altă căsătorie, cu 
Balica, pe vestitul Isac Balica Hatmanul, care peri ca hain 
în lupta, pentru seminţia lui Ieremia, cu Ştefan-Vodă Tomşa. 
Din moştenirea lui biruitorul dărui, pentru vre-o datorie de 
bani, Marelui-Vameş Manolachi, un Grec — cel diintăiă 
ce se aşează aici, între urmaşii vechilor ostaşi colonisatori , 
patru sate, Rogojenii, Vistiernicenii, foşti în 1525, prin 
danie domnească, ai Căprienei 3, şi Roşiecii pe Răut, în 
Ţinutul Sorocăi, «cu vaduri de mori şi cu bălți cu peşte», 
pe lingă Muşceni la Nistru 4. De la dînsul va fi avut Solca, 
prin această mănoasă confiscare, Ustia la Orhei, «pe malul 
Nistrului, unde cade Răutul în Nistru» 5. La căderea Tomşei 
însă, supt Moise Movilă, ruda lui Balica, el însuşi şi alți 
Movileşti îşi luară partea din marea avere rămasă fără 
stăpîn: prin dania la Pirliţi, în Soroca, pe care i-o făcu 
Moise-Vodă, la 5 August 1631, ajunse astfel stăpînitor ba- 
sarabean Eustratie al treilea Logofăt, vestitul cărturar, tra- 
ducător de nomocanoane, de cărți bisericești şi probabil şi 
acela al lui Herodot”. Iar Miron Barnovschi, şi el un Mo- 
vilă, după maică-sa, desfăcea din moşiile Balicăi Răcinții 
pe Nistru pentru a-l da lui Constantin Stîrcea 7. 


Ca soț al Ilenei, fiica lui loan-Vodă Movilă pretendentul, 
alt mare cărturar al Moldovei, cronicarul luptelor şi sufe- 
rinţelor din acest timp şi, pe de altă parte, şi el un ucenic 
al şcolilor polone, un iubitor al rosturilor pe peste Nistru, 
unde găsi mai tărziă un bun adăpost, Miron Costin ajunse 
mare stăpînitor de pămînturi între Prut şi Nistru. Nu putu 


1 Balipa, 2. c, II, p. 230 şi urm. 

2 Studiy și documente, V, p. 82, n-l 19. 

3 Halipa, 2. e., I, p. 216. 

4 Uricariul, V, pp. 221-2. Cf. ibid., p. 378 şi urm. 
5 S. FI. Marian, Condica Solei, p. 66. 

6 Ghibănescu, Surete și izvoade, V, pp. 156-7. 

1 Uricariul, XVII, p. 399 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


€TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 6i 


să smulgă Larioneştii (Soroca) mănăstirii Sf. Sava, care o 
căpătase de la Ienachi Postelnicul, proprietar şi dînsul prin 
vre-o danie a lui Ştefan Tomşa !. Miron căpătă însă şi stă- 
pîni în pace acest vast domeniu basarabean: Sancăuţii, 
Ruşinţii la Hotin, Crăncăuţii, Chipicica, Cotujenii, Zmun- 
țenii, Scobircenil, Oprişeni, Vaslăuţii, Sudarsca, Brazcăuţii, 
Coșelniţa, Buzenii, Bărbova, Căcăcenii, Bărbuşcanii la So- 
roca, Măucăuţii, Vepreuca, Tirobcenii, Cucuieţii, Mărcu- 
leştii, Rogojenii, pe Răut, Davida la Orhei, «de spre Ti- 
ghine> şi am pomenit numa! acele sate la care e pomenit 
Ținutul, în lista imensei averi teritoriale ?. Numai «pentru 
plata datornicilor săi şi pentru comîndul săi», el lăsa, după 
împărţirea celorlalte sate între trei feciori şi maï multe fete, 
Davida, pe care maï tărziă erai s'o usurpe Turcii benderlii, 
Coicenil pe Prut, la Ținutul Iaşului, şi satul sorocean al Mă- 
teuţilor 3. Safta, fiica lui Miron, avea în Ţinutul Iaşilor, Mă- 
leştii pe Prut, Socii, Cîrpiţii, Căcăcenii, Coşerniţa şi Siliştea 
Tirleştilor, Giîrbovii, Buzenii şi Zmulţenii la Soroca, în stirşit 
Cărăimăneştii, satul urmaşilor lui Cărăiman, la Vadul-lut- 
Vodă pe Nistru, în părţile Orheiului4. lar Maria Vistierni- 
ceasa, altă fată a cronicarului, trecea în familia soțului, Ilie 
Cantacuzino, iar apol, neavînd copil, în aceia a lui Iordachi 
Cantacuzino Deleanul, <Budele de la Soroca, în Movilăi», 
Ușihlibil şi alte moşii de dincoace de Prutt. 


Venind la altele din neamurile nouă ce se ridică la în- 
ceputul veacului al XVII-lea pentru o hegemonie politică 
de cîteva decenii numai, pănă le răpun şi pe dînsele Grecii 
şi boierii 'Țeril-de-jos, maï apropiați de Dunărea întru toate 
stăpînitoare,—Grigorcea Crăciun, cetăţeanul polon, dădu Vo- 
ronețului 'Tăistrenii şi Hlinovul, «ce se chiamă Cobulta», 


1 Studiă și documente, IV, p. 270, nl cu. 

2 Archiva istorică, III, pp. 281-8. 

3 StudiX și documente, V, p. 133, n-l 65. Cf. V. A. Urechiă, Miron 
Costin, Opere, repgestele de documente. 

4 Studii și documente, VII, p. 340, n-l 16. 

5 Ibid., XI, p. 80, nl 144. 


www.dacoromanica.ro 


62 LUPTE RASARADENE PÂNĂ LA VASILE LUPU 


din sus de Răut, pe care un timp le usurpă unul din to- 
varăşii de răscoală ai lui Balica, Trifon Clucerul !. Ghenghea 
Logofătul, rudă prin soţia sa cu Stroiceștii *, avea Chelmeştii 
în Hotin, lingă Varticăuţi, — un Toderaşco Varticovici era 
încă pîrcălab de Soroca pe la 15805, iar luraşco, fiul Hat- 
manului Vartic, şi tratele lui Ionaşco, îngropat la mănăs- 
tirea Galata, dădea acesteia satul hotinean Malitinţii + , şi 
el o dădea de zestre fetei, Safta, care luă pe Lupu Pră- 
jescul: îl vedem apoi pe acesta în judecată cu urmașii On- 
ciului Moţoc, ai Postelnicului Crăciun şi ai unui Leţeat. 


Nicoară Prăjescul, tatăl Lupului, era aici, şi în Dorohoiul 
vecin, un mare proprietar de foarte întinse moşii răzăşeşti, 
avind pe la 1617 Cotova pe Căinar, Visoca, «la virful Căi- 
narului> — moşie pomenită şi în veacul al XV-lea —, Criv- 
cenii în Ținutul Sorocăi, Cozeştii în al Orheiului urmaşi 
ai lui Cozea , Văsienii pe Botna şi acel Prăjeşti în Lä- 
puşna, din care se vădeşte obiîrşia basarabeană a neamului ?. 

Un Voruntar Prăjescul Comisul şi soția Salomia, cari 
aveai un singur fii, Savin, lasă fetelor, măritate cu Grigore 
Ureche cronicarul (Lupa), Toma Stolnicul Cantacuzino şi 
Lupu Bucium, o sumă de alte moşii basarabene, dintre care 
lui Toma-i vin «Siliştea pe Prut», lui Bucium Cumcenii, 
tot la Prut, iar lui Ureche, pe lingă Vlăsăneştii pe Prut, 
Străşenii pe Bic, la Lăpuşna, şi Cruhlicenii, al pribegilor 
de la Cruhlicul hotinean?. Maï tărzii Ureche ajunge să 
aibă Negrileştii, Balta, Genele şi Briţcanii, în Tigheciul 
fălciian, smuls de la nişte răzăşi al căror neam îi avea 
încă din zilele lui Alexandru-cel-Bun. 


1 Măzăreanu, Voronețul, pp. 55-7, n-le 23. 

2 I. Tanoviceanu, în Archiva societiițiă științifice și literare din Iași, 
HI, p. 339. 

3 Inedit în Biblioteca Fundaţiei Zamoyski din Varşovia. 

4 Archiva istorică, I', p. 144. 

5 Uricariul, XIX, p- 445 şi urm, 

6 Studiă și documente, XI, pp. 88-9, nl 183. Totuşi avem Prăjeştă în 
părțile Bacăului (două sate) şi ale Romanului. 

1 Ibid., VI, pp. 535-6. 


www.dacoromanica.ro 


&TATARLICUL» Şi EXPEDIȚIILE TURCO-POLONI 63 


Încă de la 1600 găsim pe «Căpitanul» Donici încunjurat 
de răzeşi din Pituşca, Verpca, Săpoteni, Siţăneşti, Găteşti, 
Păuleşti, Vărzăreşti, dintre cari unii sînt hotnogi!. La 1603 
era pircălab de Orheiii un urmaș de răzăşi de pe aici, 
Ignat Ciogolea, începătorul neamului uneltitor al Ciogo- 
leştilor, şi el avea moşie la Şipoteni?. Urmașul săi în 1609, 
Gheorghe, va fi fost din rîndul aceloraşi vechi grăniceri 
cari cunoşteali şi fierul plugului și al săbiei?. Şi tot dintre 
ei se ridică Steţco, om de încredere al lui Ștefan-Vodă 
Tomşa, care-l trimete şi în misiune la principele Ardea- 
lului € Amintim că la începutul anului 1617 răsare într'o 
mănăstire un Domnişor care-şi zice fiul lui loan-Vodă-cel- 
Cumplit şi, lăsîndu-şi meşteșugul de pănă acuma, de diac şi 
cizmar, merge la Orheiă, capătă ajutători şi se îndreaptă 
spre Iaşi, unde ar fi încercat să cîştige pe Logofătul lui 
Radu-Vodă, care-l dă însă stăpînului săii spre moarte 5. 

Uni! din pircălabii Hotinului, cum e Spătarul Costaşco Mo- 
for, supt Vasile Lupu şi Istrate-Vodă Dabija, ori Toderaşco, 
aŭ şi moşii prin aceste părți, unde rămîn. Tot așa la So- 
roca era pîrcălab în 1660 Dumitraşco, care avea de la soţia 
Aniţa satul luganii, din moştenirea Varticeştilor 7. 

Tot din moştenirea lui Balica, Pătraşcu Costin Spătarul 
capătă, de la Moise Movilă-Vodă, Mateuţii la Soroca, pe 
lîngă Baranca, Noua-Suliţă, Preruda °. 


Și Bucioc avea moșii pe aice, vestitul Bucioc care muri 
tras în ţapă de Turci ca îndemnător la răscoală al lui 
Gaşpar-Vodă Gratiani şi care măritase pe fiică-sa Tudosca 


1 Studiă și documente, V, p. 17, nota 4. Unuia-i zice: Leahul. Cf. 
ibid., p. 21, nota 1. 

2 Ibid, XI, p. 74, nl 109; Pirvan, în Connorbiri literare pe 1904. 

8 Ibid, V, p. 11, nl 52. 

„+ Ibid IV, p. CXxXxv, nota 5. 

6 Ct. Hegyes, in Trauschenfels. Deutsche Fundgruben, p. 148; cf. ibid., 
pp. 326-7. 

6 Ghibănescu, Surete și izvoade, III, pp. 136, 292-3. 

? Ibid., IV, pp. 220-1. 

8 Studiă gi documente, V, p. 533, n-l 10. 


www.dacoromanica.ro 


BA VIAŢĂ ROMÂNEASCĂ 


după Vornicul Lupu, menit să fie Vasile-Vodă. În zestre 
era satul Andreuţii, şi într'un tărziă Doamna Ruxanda se 
judeca (1674) pentru nişte vecini cu Ilie Moţoc, judecata 
făcîndu-se la Hotin de Ştefan-Vodă Petriceicu”, cu între- 
barea pircălabilor de Soroca. Tot în foaia de zestre a 
Domniței erai şi Găozenii în Ţinutul Sorocăr, pe cari 
Ruxanda- vinde la 1669 lui Ilie Sturza Stolnicul 2. Costea 
şi Ilie Bucioc aveai moşie la Costeşti (Hotin) cu heleşteii, 
moară în Ciuhur şi «loc de moară», precum şi pod pe 
dubase la Prut, şi Găurenii, din laşi: Buhuşeştii, Canta- 
cuzinii moşteniră pe cel d'intăiă £. Al doilea Costea Bucioc 
mai cumpără, la 1660, de la urmaşii lui Vasile Brăescul, 
Dumenii pe Prut (Hotin) *. 

Din pămînturile familiei Sturza, biserica ieşeană Bărboiul 
căpăta Urzeştii Sorocăi, cumpărată de la Ilie Sturza Stol- 
nicul, şi două mori pe Răut *. De la Sturzeşti trec la Fi- 
lipeştii munteni, prin căsătorie, între altele, Căzăneştii din 
Orheiii, mai tărziă ai ginerelui lui Matei Filipescu, Ior- 
dachi Caramanliul °, 

Dumitru Buhuș, a cării văduvă fu soția lui Dabija-Vodă, 
avea între multele lui moşii, pe Ciuhur Brăteşănii, Talma- 
cinul pe Nistru (Hotin), ş. a. 7. 


Să vedem acum întru cît neamuri maï mici se împăr- 
tăşiai de stăpînirea pămîntului basarabean. La 1611, ră- 
zeşii Condrea fiul lui Petre Traistă şi Doţa vind locul lor, 
cu prisacă, «la Bătrîna, la puț», lui Nicoară Uricar, aducîn- 
du-se, din causa vecinătății, şi mărturia marilor-vătajl şi a 
șoltuzului şi pîrgarilor de Lăpuşna?. La Ciripcăă şi Nico- 


1 Uricariul, X, pp. 168-9. 

2 Ibid, XXIII, pp. 260-1. 

3 Ghibănoscu, Surete și izvoade, III, pp. 288-90. 
4 Ibid., IV, pp. 1645. 

5 Uricariul, IX, p. 145 

6 Studii și documente, V, p. 408. Cf. ibid, p. 410 
7 ibid, VI, p. 77, nl 21. 

8 Ghibănescu, Surete gi izvoade, V, pp. 241 2- 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 65 


reşti (Soroca) stăpîniaă la 1618 Alexandra şi Ghedeon, fiii 
lui Voicu fost Logofăt. Tot pe timpul lui Vasile Lupu că- 
pătară moşie în Ţinutul Iaşilor peste Prut, la Dumeşti sai 
Tocsobeni, Gheorghe Kotnarski, pisarul leșesc şi <rotmis- 
trul domnesc» Roszezicz, cari-l trecură apoi Lesuiţilor din 
Iaşi, făcîndu-şi acolo şi odaie de vite; biserica ortodoxă, clă- 
dită de un boier, puseră eï să o strice, «că fär’ de ştire 
noastră s'aii fostu făcut pe moşie noastră, după marturi» ?. 
De Hotin se ţinea supt Movileşti şi satul Şireuţilor, care 
trecu apoi, supt Vasile Lupu, în miînile Neniului Vornicul?. 
lanachi Postelnicul cumpără de la urmaşii Ulmanului, pro- 
prietar supt loan-Vodă-cel-Cumplit, şi de la Vasile Dăgan 
satele Ulmeni în Lăpuşna, pe Botna, şi Diecil, în același 
loc; sora sa Vambula şi soțul ei, Hrizea, le trec apoi tot 
Vornicului de gloată Neaniul, la 16444. 

Gheorghe-Vodă Ştefan aşează la Pulbereni, pe Cogilnic, 
cu valea Namisnicul, pe Luca pircălabul săi de Lăpuşna 
şi soția Gherghina ; eï aŭ şi «valea Buciumului, pe Tănușa». 
Luca rămîne în aceste părți, şi la 1669 el era piîrcălab de 
Chişinăii. Morile trecură 5 apoi la neamurile înrudite Arbure 
şi lamandi. Lăpuşna era aproape, şi mai tirziii tîrgoveţii 
luaă fără drept dijma“. În apropiere căpătă şi biserica Sf. 
loan Zlataust din laşi pămînturi?, precum şi satul Hănceşti, 
cu moşia Bolăe sati Baloia şi Crăieştii $. 

Între multele moşii ale lut Vodi-Dabija chiar şi ale Doam- 
nei Dafina Buhuş era şi Ustie, la Orheii, dată apol Bîr- 
novel, Zalucenii, Vitolţii ş. a.?. 

În ce priveşte pe alţi boieri, un «om noŭ» între ei, Duca 


1 Stud și documente, XI, p. 90, n-l 186. 

2 Jbid., I-II, p. 86. 

3 Uricariul, XIV, p. 98. 

4 Cihibănescu, Surete și izroade, V, pp. 305-6. 
6 Uricariul, XXIV, p. 425. 

8 Ibid. 

7 Ibid 

Ibid, p. 426. 


8 
9 Studii gi dotumente, VII, p. 318, nota 1 


www.dacoromanica.ro 


66 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


fost Uşer-Mare, la 1624, avea Teşăuţii!. Tot pe atunci se 
ridică la însemnătate şi neamul unui diac basarabean de 
pe Cogilnic, Cogălniceanu, care primia de la Movileşti 
satul Talăieşti, întrînd în gilceavă cu răzăşii de acolo unul 
din ei se chiamă Pintece-Verde , pentru siliştea Călmă- 
țuiul şi dreptul de a face heleşteii pe pirăi? Totuşi el că- 
pătară siliştea, unde se aflai la 1660 fiii lur loan Cogăl- 
niceanu, alt diac — între el Vasile şi fetele ?. 


În aceiaşi epocă a lui Vasile Lupu, în sfârşit, Cantacu- 
zineștii încep să se împlinte pe aici. Constantin Ciobanul 
—zis aşa poate pentru marele negoţ de ol basarabene cu 
Țarigradul pe care-l făcea, dă de zes're Logofătului Ior- 
dachi Cantacuzino Chelmeştii, cari trec apol la fiul acestuia, 
Ioniţă ¢. 

Constantin Stîrcea, pîrcălab de Hotin, şi soţia sa, fiica 
fostului Mare-Logofăt Pătraşcu, aŭ moşie la Cotiugeni, pe 
Prut, pe care o vînd apol lui Iordachi Cantacuzino. Ur- 
maşii lui Iordachi însuşi aveai pe la 1700, între altele, 
Trifăuţii la Soroca, «cu pod în Nistru şi cu vad de moară 
în Nistru», Bojoviţa, Hlinaia, Mărcoreţul şi Ilişăuţii, Tribi- 
săuţii, Dimidenii, Răsteul  Buzoviţa, Măndăcăuţii, <Brăş- 
teile», Carlacăul, Romancăuţii, Chilimeştii la Hotin, Pui- 
ceştii la Lăpuşna, «în «<branişte», Ploscurenii în Ţinutul Ia- 
şilor «cu lo: de heleşteă în Ciuhru şi cu mori», de la 
Constantin Ciobanul Postelnicul; Năvărniţii, tot acolo, Stol- 
nicenii, Stîngăcenii, Zăhăicanii, de la Vasile Macri, Hălinţii 
de la Vărlan Bontăş, Portorteasa, Răzăna de la Toader 
Cuza, şi Teleneştil la Orheiŭ °. 

Pe la 1670 urmaşii lui Grigore Cucora Stolnicul lui Petru 


l [bid, X!, pe 74, n-l 114 

3 Uricariul, V, p. 187. 

3 Ibid. Cf. Istoria literaturii romine în secolul al XVIII-lea, I, p. 481 
şi urm. 

t Ibid, XIX, p. 445 şi urm. — Pretenţii ridică însă şi un Vasile 
Cup (ibid.). 

5 Ghibăne»cu, Surete și izcoade, V, pp. 315-6. 

6 Studii și documente, VI, p. 180 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


€TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 67 


Șchiopul! — din care neamul Mătieş şi neamul Țălinca — 
erai împresuraţi la Săliţa, zisă apoi Oncăuţi, «pe Racovăţul- 
Sec» (Hotin), de Toderaşco Iordachi Cantacuzino, care avea 
în vecinătate Lişăuţii. În satele vecine însă, Cepelenţi, Ru- 
jinți, Mihălăşeni, Pascova, Oncăuţi, Hrinăuţi, Hlinaia, se 
păstra răzeşii 2. 


Însuşi neamul domnesc cel noŭ, înrudit cu Băcioc, neam 
care trăgea nădejde să ajungă o dinastie, căută să-şi înfigă 
rădăcinile aici. Fratele lui Vodă-Vasile, Gavril Hatmanul, 
îşi dase fata după Andreieş Medelnicerul, care avea moşie 
la Corjouţi, «ce-s pe apa Vilia, în Ţinutul Hotinului». Se 
credea că Gavril făcuse silă răzăşilor, căci eï se ridică 
după căderea Domnului, la 1654, cu <Jăvertean iuzbaşa, 
fiul Ţigancei, nepot lui Teţescul, strănepot lui Lăzean şi 
Mihul». Se dovedeşte însă că moşia e cumpărată parte de 
la Grigore Pilipovschi şi soția Mitrofana, fiica Vistierului 
Solomon, parte de la neamurile Giînscă, Răspop, Corjăă şi 
altele, iar parte e danie de la urmaşii lui Lozonschi Că- 
măraş: Toderaşco Vornicul, Iordachi Cantacuzino, Raco- 
viţă, pîrcălabul Stîrcea şi Ştefan fiul lui Şoldan 2. 

La Miînzeşti (laşi) şi pănă în drumul Măjilor, pe unde 
mergeaii carele cu peşte (este și <o baltă cu peşte» aproape) 
în aceiaşi vreme a lui Vasile Lupu Păharnicul Frăţiman 
trece proprietatea sa lui Vodă, şi acesta o dă Sohiicăi fata 
din casă a Doamnei, «căci i-ai slujit» 4. Sohiica, poate fată 
din casă şi la Gheorghe Ştefan, nu se aşeză acolo, ci vîndu 


l El cumpărase de la Sinata, Călina, Tetaa, Olina, Fădoraşco, Roman, 
Buhaciă, Marco, Miros, Lupşa, Maxin vătaful fiul lui Vlaicul, dela ur- 
mașii Slavnei. Grozavei, Uidei, lui Cozuna și Vasco Bore vătafii, lui 
Lojea, lui Toader diacul și Roman diacul, de ia Pava, Hopca, Gafa, Liciul, 
Văscan, Oanţa, Mica, Zoica, Maruşca, Dimca, Săcuia, Mînârul, Armanca, 
Vasutea, Luchia, Petraş. 

2 Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, pp. 60-2, 206 şi urm. 

3 Uricariul, XXIII, p. 241 şi urm. — Nume: Mitrofana, Batco, Greaca, 
Sofrona, Mamunt, Bilae, Drăghina. Vasile Şoldan vinde şi partea 
sa de la Vacota; ibid., p. 248. 

4 Ibid, XII, pp. 278-9. 


www.dacoromanica.ro 


68 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


locul lui Grumezea Căpitanul 1, şi acesta cumpără şi prin 
prejur, avînd marturi pe Hariton căpitanul, pe iuzbaşa 
Andrei, pe Vlasie căpitan de Soroca şi alți «voinici» basa- 
beni. Maï tărziă o parte de moşie — «<bătrînul Domşer» — fu 
vîndută Doamnei lui Duca-Vodă, Anastasia, nepoata soţiei 
lui Grumezea, după prada cea mare a Tatarilor, supt Vasile, 
cînd se nimiciră zapisele 2. 

O altă parte din Minzeşti fu dăruită de Vasile- Vodă 
Gaftonei, «căci i-aă fost roabă şi o au fost măritat după Ivan 
bărbierul de la Feredeă», după care ea se mărită cu Gli- 
gorie Braşovanul. Ivan Ţurlic, soţul Gaftonei, fusese şi el 
slujbaş al Curţii. Moşia trece prin vînzare la Marele-Jit- 
nicer Necula 4, a căruia soţie Alexandra era văduva Gru- 
mezei şi mătuşa Doamnei lui Duca. Găngureșştil vecini ajung 
al lui Vasile Corlat Uricarul şi Cămăraşul, pe doi bot cît 
5o de taleri5. Şi Rusul hotnogul avu apoi parte aicil. 

La Găureni (laşi) era ruda lui Vasile, Iorga Postelnicul, 
care-o vinde apoi lut Stamati Postelnicul, în judecată, la 
1671, cu Galata”. 

În ce fel neamul lui Vasile-Vodă înțelegea să plătească 
se vede, de altfel, din casul fratelui domnesc Gheorghe 
Hatmanul, care-şi face case la Galaţi, pe locul dat de 
Doamna Marghita Movilă lui Pană Păharnicul de Covur- 
luiă şi nu se gîndeşte a-l plăti decit «aproape de primi- 
neala lui Vasilie-Vodă», uitînd de fapt şi atuncea.. 


În ce priveşte averile mănăstirești, ele nu se înmulţesc 


1 Ibid., p. 283 şi urm. 

2 Ibid., p. 281 şi urm. 

3 Uricariul, XXIII, p. 233. 

4 Ibid, XII, pp. 289-90 şi urm. 

5 Ibid., p. 274 şi urm. 

6 Ibid., pp. 295-6. 

7 Ghibănescu, Surete gi izvoade, IV, pp. 285-5 şi urm. lorga avea 
o soră Alexandra, alta Zamfira şi o nepoată EĘyda (ibid., pp. 287-8). 

8 Ibid., IV, pp. 203-5. 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 69 


simţitor în acest timp. Avem chiar actul prin care la 1622 
Ştefan Tomşa îndeamnă pe «vătămanii şi toţi vecinii» de 
ia Taistreni şi Tîrnauca Sorocei a se supune egumenului 
de Voroneţ !. Dobrovăţul are judecată cu un Ştefan Cuatu 
pentru Fîntîna Cahova, la Greceni? în hotar, ş. a. 


Viaţa răzeşească urmă: o găsim şi în părţile Hotinului, 
alături cu proprietatea mare, care va decădea în curînd. 
De obicei se ridică însă, mat ales prin dregătorii, prin co- 
menzi militare, ca singuri stăpînitori, unii dintre răzeşi 
Chiar, urmaşi ai vechilor neamuri. La 1610, răzeşii din Că- 
beştii Ilotinului îşi vînd partea starostelui Onciul, înnaintea 
lui Dumitraşcu ginerele lui Dobranschie din Lucavăţ, a cu- 
noscutului vameş Condrea şi a lui Dobruş şoltuzul de Cer- 
năuţi 3. La Hlinişte şi Novocăuţi stăpiîneşte în 1637 Gheor- 
ghe Jorat. La Costela şi Solominca Hotinului unul Jora îi 
urmează Gavrilaş Vornicul şi Tuduri fost pîrcălab 5. «Jupă- 
neasa Grăpina» Prodăneasa lasă la 1639 «fiului» Vasile şi 
fiicei Ana Rujavinţii şi parte din Cerlica, «fiului» Lupu 
Talpă şi fiicei Irina Peribicăuţii şi Şijcăuţii 5. Fetele Todosiei 
Oncioaia din Suceava vind la 1640-1 la Lopătinţi (Hotin) 7. 
Pe la jumătatea veacului al XVII-lea Cazacul trece lui Ne- 
cula! Sălitrarul a patra parte din Molodova pe Nistru (Ho- 
tin), contractul făcîndu-se în Polonia la Studeniţa, cu mar- 
turi străini. Fata lui Neculai vinde apoi moşia lui Prodan 
Drăguşescul, vărul ei (1657)8. 

Un Avram de Lunceni, care lasă pe la 1650 averea fiilor 


1 Uricariul, X, p, 134; XXIII, p. 70. Pentru Moscora Sorocăi, ră- 
zăşească, ibid., p. 164. 

2 Ibid., VI, p. 261. 

3 Ibid., XIX, pp. 7-8. 

4 Studii şi documente, VII, p. 210, n-l 11. 

5 Ghibănescu, Surete și izvoade, II, pp. 287-8. 

6 Ibid., p. 289 şi urm. 

7 Studii şi documente, V, pp. 26-7, n-l 119. 

8 Marturi: Savin Cucoară, Sanson, Toader Dodon, Liciul ş. a. Uri- 
cariul, XXIV, pp. 417-8. 


www.dacoromanica.ro 


70 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


Toderaşco şi Criste, avea, prin cumpărătură, şi Pilipăuţii 1. 
Pe la 1670 se aşează la Bălcoşeştii Orheiului, pe apa 
Răutului, neamul Sturzescul 2. Acest neam, care cuprinde şi 
preuţi, are loc apoi şi la Cerceleşti, la Sirbeni. 


Prutul era mărgenit de ambele părți cu satele dubăsa- 
rilor cari trecea pe călători 3. «Pustiul» rămînea numai în 
mijlocul ţerii, «fără locuitori şi fără apă», doar cu cîte o 
rară cişmea pierdută în acest -<bărăgan»> al cărăuşilor. 
Prada din 1648 a Tatarilor, oricît de grozavă ar fi fost, 
nimicind tot «din Nistru pănă în munte»t, îngădui însă 
terii să se ridice. 


Cît priveşte orașele, luy Pavel de Alep protopopul de Or- 
heiă i sa părut un Vlădică. El văzu în oraş strade podite 
cu lemn ca în laşi, pîraie ce se strecuraii pe margene, ca 
azi la Bistriţa şi în alte oraşe ardeleneşti, şi mişcaii morile 
tirgului, heleşteul străbătut de un pod statornic şi avînd, 
ca şi celelalte zece mari lacuri ale ţerii, iezătura făcută de 
Vasile-Vodă : tolosul heleşteului îl preţuieşte el la 3.000 de 
galbeni pe anê. În oraş se urmaseră pîrcălabi destoinici, 
din neamuri de ţară, cu priinţă, ca Apostol saii Apostolachi, 
fiul lui Ionaşcu sat lonăşcuţă Rusul, fost Mare-Logofăt, 


1 Surete și izvoade, III, pp. 293-5; V, p. 13 şi urm. 

2 Uricariul, XXV, pp. 262-3 Cf. ibid., pp. 264-8. Peatuncila Branova, 
Crăsnășeni, Singureni, Văsieşti, Bogzești (Orheii), e neamul Bălan 
(ibid., p. 265). Şi, p. 279 și urm. Miron şi Sandul apar la 1686 cu 
marturi din Venjeni, Leuşeni, Bodorceni (ibid, pp. 279-80). La 1765 

* „Tudosie sin Ermurachi Bălan din Breanova ot Orheiă“ (ibid., p. 287). 

3 Pavel de Alep, p. 129. 

4 Ibid. 

5 Archiva istorică, 12, p. 191; cf. ibid., II, pp. 145; II, p.232. Între 
cei răscumpăraţi de la Tatarii prădalnică din 1648 e și Irina Păspală 
de lîngă Hotin, pentru care un nepot. din neamul Talpă, dă 400 de 
taleri; Ghibănescu, Surete și izvoade, III, p. 292. 

6 P. 29. 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 7 


care trăia în 1648 aici, căruia-l urmâ mal tîrziă (1655) un 
Catargiu, Gheorghe Postelnicul, un Matiaş Sturza (1657), un 
Sava (1688), un Gavril fiul lui Darie Donici (1689). Pircă- 
labul, aici ca şi la Hotin, avea, de altfel, pe la 1650, şi 
grija stringeril birului de la zlotaşi!. Dările orheiene se 
adunau deci supt privigherea pircălabului, de mazili, «soţi 
la mazilie>, ca lonaşco iuzbaşa şi Vasile Drăghinici din 
1660 2. 

De «ocolul» oraşului? se ţinea şi vadul Răutului şi satul 
Piatra-din-jos+ şi heleşteie ca acel de la Furceni. În impre- 
jurimi locuiaii deci şi năvodari*. Hotnogt, «ostaşi de frunte», 
sulgeri apar în zapise“. Ca pircălab de Orheiă, Nicoară 
Donici dă Secului case şi dugheni cumpărate şi făcute de 
el <în mijlocul tirgului Orheiului?. În tîrg stătea pe la 
1650, pentru schimbul de bani, şi un gălbănar (sai ne- 
gustor de «iarbă galbenă» pentru văpsit ?)8. Ca şi în ce- 
lelalte cetăţi de hotar, se afla şi negustori de răscumpărare 
a robilor, ca Alexandru din Hotin, de la 1669%. În Orheiit 
muria la 1665 Toader Pisovschi, şi lîngă else găsiai preotul 
de la biserica domnească, apol Gheorghe Dinga şi «Lupa 
vătaful de la dumnealui răpăusatul Răcoviţă] Cehan Ma- 
rel|e ]-Logofăt °». 

Prin satele vecine trăiesc Vornici de gloată, ca în Pop- 
şeşti, ciubotari, bezmănari, simpli vechi răzăşi, din neamul 


l Studii și documente, IV, p. 265, 

2 ibid, V, p. 402. 

3 Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 15. 

4 Studii gi documente, XVI, p. 393. 

5 tbid. i 

6 T'ricariul, I, pp. 151-2. s 

T Studii și documerte, VII, p. 377, nì 11. 

8 /bid., VI, p. 537. 

9 jbid, V, p 27, nota 1. Apostolachi pîrcălabul de Orheiŭ apare 

şi în 1656; ibid., VII, p. 377, 11,n-12. Cf. şi cumpărătura lui Nicoară 

Donici, fost pîrcălab, la Pituşea, de la Gavril, ibid., V, p. 212, n-l 8. 
10 Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, pp. 224-5. 


www.dacoromanica.ro 


72 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


Băţu, Codăi, Fătul. Popăscul, Meleşanul, Săpoteanul, Gäl- 
beneanul. Nume străvechi: Hăraga, Rusa, Coţul, Andreica, 
Merăuţă, Mihuleţ, Micul, Badea, Bălan, Ţurcanul, Gribince, 
Bălăban, Coluneţ, Costin, Albul, Bosie, Nicoriţă, Mătieş, 
Luchiana, Buzescu (Armaş), Lelică, Răspop, Grăjdeanul, nu 
lipsesc. Şi din neamul Sturzeştilor locuia acolo un Jicnicer, 
pe lingă Toderaşcu fiul lui Apostol şi alți boieri fără slujbe 
şi mazili, şi se amestecă și cîte un pribeag de peste Nistru, 
ca locanoschi saii lablanoschi supt Duca-Vodă. La 1668 
vedem pe Apostolachi biv pircălab şi alții făcînd hotăr- 
nicie la Sircova, cu răzăşi din neamurile Riuleţ, Saule, Boul. 
Coreţchi, de la Prepeceni, Buşăuca, Țahnăuţi, Ulişcani, Sä- 
măşcani, Pereni, Horbeneşti, Cinişăuţi, Olaşcani, Vitlubeni 
(al lui Ilie Sturza Stolnicul, care avea de la 1665 şi Sir- 
cova şi Pișcăreştii !). 

Încă de prin 1650 un Jora, Costachi, era Vel Orăjnic> 
(horonze, stegar) pe la Orheiă, unde luă de la Gligore 
Postelnicul Miclescu satul Dubăsa»y, din care era să se facă 
un tirg?. 


Chișinăul, «tîrg de mai nimica» pentru Dimitrie Cantemir 3, 
fusese mult timp un sat atîrnînd de biserica lu! Balica, 
Frumoasa, a «Sfinților Apostoli» şi de Galata, pe cînd 
alte părți de moșie întraseră prin danii domneşti în mîna 
boierilor î. Tirgul se înfiripase însă pe la 1630, avea un 
Vornic şi era supus Doamnei, dar în veacul al XVII-lea 
fu scos din domeniul eï şi pus supt un pircălab?. Era încă 
un loc adaus Lăpuşner. 


l Uricariul, XVI, pp. 211-4. Ferîia e 100 de boi. V. şi ibid, p. 
233 şi urm Miron de Singureni de la Orheiii e pomenit între ostaşi 
la 1677; Studii gi documente, VI, pp. 30-1, n-l 64 

2 Ibid, VI, p 538. 

3 L. c, („urbecula non magni momenti“). 

+ Halipa, ¿ c., I, UI, II. Danie a lui Duca-Vodă, 1666, către Toader 
Postelnicul. Alt proprietar în proces cu Galata e liuş Al ăza (ibid Il, 
p. 238 şi urm.) Chiriţa dase moşia Buicenii Galatei, dar nepotul său 
Ramand: lui lonășcuţ Logofătul (ibid.). 

5 Archira istorică, |!, p. 171. 

6 Ibid, p. 172. 


www.dacoromanica.ro 


aTATARLICUL» ȘI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 73. 


Pe la 1650 Dumitraşco cra pîrcălab de Soroca şi avea 
judecată pentru lugani cu Vartic Vornicul şi cu viitorul 
Dabija-Vodă!. Cu privire la oraş n'avem ştiri însă, şi sintem 
îndreptăţiţi a crede că el se afla în decădere; de almin- 
terea, aşezat tocmai la margene, în buza puștilor căzăcești, 
el n'a putut avea niciodată liniştea, deci prosperitatea Or- 
heiului ferit între dealuri. Acte municipale de acolo, în 
orice formă, lipsesc cu desăvirşire. Totuşi el era cercetat 
adesea şi de Domniï cari veniaă pănă la apa cea mare a 
hotarului. Ultima oară cînd Soroca văzu pe Vasile fu în 
cercarea lui neizbutită din 1653, pe care o opri vestea că 
Suceava a căzut ?. La Soroca erai, fireşte, pe lîngă pir- 
călabi, şi globnici şi dăbilari?. 

În noul războiă turco-germano-polon, de după despre- 
surarea Vienei, la 1690, Constantin Cantemir se plîngea 
de prada Turcilor şi Tatarilor, de năvălirile necontenite 
ale «tilharilor>, joimiri poloni, «din sus», iar «de spre So- 
roca şi Orheiă de Cazaci, Ţara-din-jos de Tatari» î. Ce- 
tatea fu cucerită spre sfîrşitul veacului de Cazacii regelui 
polon loan Sobieski, supt colonelul Rapp, şi se purtă citeva 
săptămîni, în 1693, luptă de Cantemir-Vodă, împreună cu 
Turcii unui Paşă de Trapezunt 5. 


Apoi Rașeovul de peste Nistru adăposti pe Vasile-Vodă 
fugar“: în urmă el fu chiar reşedinţa Domniței Ruxanda, 
văduvă a lui Timuş Ilmilniţchi cel ucis la Suceava”; ea pe- 
trecu aici multă vreme, de şi avea moşii în Moldova, la 


1 Studii și documente, V, p. 85, n-l 36. 

2 Ibid., IV, p. cL. 

8 Măzăreanu, Voroneful, p. 54, n-l 10. 

4 Uricariul, XI, p. 212. 

5 Cf. şi Studiă și documente, III, p. 20; Acte şi fraymente, I, p.34, nota 
1; p. 96. Se vorbeşte şi de un convoiă de provisii oprit de Poloni la 
Orheiă. 

6 Studii și documente, IV, p. CCL-I. 

î El venise cu mire pe la Soroca; Iorga, Acte și fragmente, I, p. 209. 


www.dacoromanica.ro 


74 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


Deleni şi aiurea. Oraşul era plin de Moldoveni, cari, la 
vre-o greutate, se intorceaŭ în ţară!, Ştefäniță Lupu în- 
cercă să-şi aducă sora de acolo cu sila °. 


În Decembre 1653 păzia la Hotin stegari şi iuzbaşi 2. 
Lupte se dădea necontenit prin împrejurimi, risipind ne- 
gustorii. Vasile-Vodă putu abia să fie primit între ziduri. 
Și multe acte de moşie periră aici, spune un act contem- 
poran, «cînd primineala lui Vasile-Vodă» +. Toată Basarabia 
fu apoi prădată la 1648. şi ţara întreagă fugi la strigătul 
de «Vin Cazacii» 5. 


De şi acest războii pentru Domnie nu atinse în Sud 
Renii, locuiţi şi păziţi numai de Moldoveni €, Troianul, Car- 
talul, pentru că erai acuma turceşti,— şi Chighecenir se ţinea 
cu greii împotriva Tatarilor?. În 1683 Hatmanul căzăcesc 
Kunicki, cu pribegii Ilie Moţoc şi Savin Smucilă, uniţi la 
Chişinăă, bătură pe «Aga ţermului» şi merseră pănă la 
Cetatea-Albă, avînd o ciocnire cu Tatarii lingă noua aşe- 
zare Tobac’. În 1686, Sobieski, marele rege polon, care 
cinsti Moldova de două ori cu presenţa lui costisitoare, 
luînd cu dînsul şi pe Mitropolitul Dosoifteiii, cu moaş- 
tele Sfintului Ioan celuy Noii, cu odoarele şi cu «cărțile» 
Mitropoliei, crezu şi el, ca mulți alţii, că Bugeacul 
e cheia Moldovei şi a Dunăril-de-jos şi porni să-şi 
prăpădească oastea de foame şi sete prin acest <Bără- 
gan» al Basrabiei. Expediția lui ajunse pănă «aproape 
de Reani»?, dar se mîntui cu unul din „acele desastre 


l Studii și documente, IV, p. CXXX şi nota 4. 

2 Ibid, p. ccuviit, n-l 8 şi Miron Costin, p. 368. 

3 Jbid., V, p. 85, nl 36. 

4 Uricariul, XVI, p. 359. 

5 Pavel de Alep, pp. 129-30; Archiva istorică, 12, p. 191; cf. II, pp. 
44-5; III, p. 232. 

6 Cantemir, 2. e., p. 22. 

7 Miron Costin, în Archiva istorică, I', p. 172. 

8 Chilia şi Cetatea-Albă, p. 235 şi urm. 

9 Cronică, în Studii gi documente, TII, p. 19. 


www.dacoromanica.ro 


CTATAÂRLÎICULY» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 75 


care făceai pe Poloni să se gindească cu groază la Mol- 
dova mîncătoare de vieţi. 

Nevoia apărării de spre Răsărit trebuia să aducă în cu- 
rînd şi crearea unul rost de pircălab de Cirligătură «la 
Prut», în care aflăm la 1665 pe Dubäŭ'; unul de Tutova 
chiar apare la 16619. La 1654 încă găsim pe cei de Hirlăi 
(Constantin Macri) şi Dorohoi (lonaşco Balş). La Galaţi 
în sfirşit e pircălab la 1661 Toader Ungureanul +, care, îm- 
preună cu altul,se află şi la Putna, în 16595. La 1667 încă 
se află un căpitan de Covurluii €. 


La Lupușna păzia în 1680 Cărstian Căpitanul 7, a cărui 
menţiune dovedeşte că nici aici nu lipsiaŭ măsurile de apărare 
față de Bugeacul pe care necontenit îl răscoliati luptele 
Turcilor cu Polonii, cu Cazacii, cu Germanii, căci după 
campaniile de la Neuhâusel şi Lewenz, în care periră mulţi 
Romini, ambiția regală a lui Enric Tököly era să înceapă 
un noŭ război cu Impăratul. 


„Codrii“ (Chigheciului) căpătară în acelaşi timp un aşe- 
zămînt militar: prin 1740 se întăria dreptul celor ce se 
vor aşeza între Codreni de a fi cîn mila şi aședzare ce 
am făcut Domnie Mè şi cu celalţi codri», cari, între altele, 
nu eraŭ supuşi la datoria, supărătoare pentru nişte ostaşi 
călări, a cailor de olac 8. Se pare că unul din privilegii era 
goştina mal mică: un leă la 20 de oi, pe care-l aveai în 
acest timp «oamenii de Mănceşti», in Ţinutul Lăpuşnei °. 


1 Ghihănescu, Syerete și izvoade, IV, p. 51. 

3 Studii gi documente, V, p. 30, nota 2. 

3 jbid, p. 31, n-l 145. 

4 Ibid, pp. 37-8, nd 175. 

5 Ibid, p. 86, n-l 43. 

6 Uricariul, XI, p. 278. Căpitanul de Covurluiă Nicoară apare şi 
în Studii şi documente, VI, p. 26, n-l 5ù. 

? Ibid, V, p. 44, n-l 208. 

8 Ibid, p. 356, n-le 1072-3. 

3 Ibid, p. 371, n-l 1202. 


www.dacoromanica.ro 


76 VIAȚĂ ROMĂNEASCĂ 


De la un timp, «slujitorii de pe margine» dispărură, şi «ai 
rămas țăranii». Dar pîrcălabil îşi aveai încă, la Orheii, 
Soroca, Lăpuşna, vechile «obiceie pîrcălăbeşti de alte date», 
urmărind vite de pripas, făcînd judecăţi, şi pănă la «sînge», 
luînd gloabe, înfrînînd <furtuşagurile care să număsc pot- 
logării», aşezînd vornicel şi poate şi cluceri prin sate, luînd 
în tirguri «cel 2 potronici pircălăbia». 

Se simţi însă nevoia de a întemeia peste Prut o Ser- 
dărie ca acea turco-tătară. Atribuţiile noului dregător, care-şi 
ţinea hotnogi la hotare, iar apol namesnici, era să păzească 
asupra risipirii satelor, asupra furtului de cal turceşti şi tă- 
tăreşti, să culeagă robii, să judece trei zile pe an la tirguri, 
să comunice Domniel judecăţile strimbe, pe mîzdă sau pre 
voie veghetă», ale piîrcălabilor. În sfirşit «toată margine în 
seama şi în purtarea de grijă Sărdariului să fie», porun- 
ceşte Grigore-Vocă Ghica în April 1730. Numai la Oniţcani, 
tîrg noii, Serdarul n'avea pircălabi lîngă sine. Satele-i dădeau 
la numire cîte o vulpe?. Găsim încă de pe la 1630 pe 
Serdar, numit aşa după turceşte : el avea suptordinele sale 
călărași şi era aşezat «la Orheiti ori la Lăpuşna» *. 

Supt Duca-Vodă, în anii cînd am găsit pe căpitanul de 
Lăpuşna, Gheorghiţă era Serdar?. Fălciian de baştină, în- 
rudit cu toţi boierinaşii de pe Elan, fost ofiţer polon, Con- 
stantin Cantemir însuşi apare ca Serdar mai mult timp, 
pănă la Domnie 4. El era poate de fapt încă în acest rost 
la 1680, dar la 1681 se iscălia: fost Serdar. 


3. Noi rosturi ostășești în Basarabia. 


Această nouă alcătuire militară împotriva Cazacilor lui 
Bogdan Himlniţchi, lui Timuș, lul Iurie, fiil săi, lui Doroşenco 


1 Studii gi documente, VI, p. 427, n-l 1628. 

2 Miron Costin, în Archira istorică, 121, p. 170. 
3 Ghibănescu, Surete și izroade, V, pp. 166-3. 
4 Studiă gi documente, VI, pp. 34-5, n-l 74. 

5 Ibid, V, pp. 44-5, n-l 209. 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EVPEDIȚIILE TURCO-POLONE 77 


şi căpeteniilor din vremea sa, Hanenco, Sircu şi alţii, crunţi 
vecini, ca şi împotriva Tatarilor ce şi-ar fi greşit sai pre- 
lungit drumul pe la noi, întări o nouă nobilime războinică, şi 
ea era să se manifeste din noi, revoluționar, potrivit cu 
tradiţiile Lăpuşnenilor şi Orheienilor, trezitori de Domni 
tineri şi noi în vremurile lui Petru $Şchiopul, lui Iancu 
Sasul, lui Alexandru Movilă, lui Gratiani şi lui Radu Mihnea. 


De o parte e banul duşmanului lor cu îndreptarea către 
Turci, un Duca-Vodă şi Grecii lui cel bogaţi şi lacomi. Am 
văzut cumpărăturile la Prut ale Anastasiei Duca. La sfirşit 
datoriile lui Constantin Duca-Vodă, fiul Anastasiei, făcură, 
la 1703, stăpîn la Mînzeşti şi Găngurești pe Toma neguţi- 
torul !, şi acesta-şi adause părți, de la neamul Dinţul şi de 
la Toader Cuciuc fost căpitan?; din partea lui, Vartic că- 
pitanul îşi vîndu partea din Mînzeşti lui Sandu. fiul Tomeï 2. 
Adăugim că, tocmai la sfirşitul veacului al XVIII-lea, amîn- 
două moşiile trec la un simplu «vtori Vistiernicel>, Vasile 
Onofreii £, avind ca vecini mănăstirea Frumoasa, la Za- 
garancea, şi pe Răzoaia. la Coada Stîncii?. 

Păun Vameşul, mare proprietar de moşii în vremea Ducăi- 
Vodă, avea lăsîndu-le apoi mănăstirii sale din Bucium, 
la Clatie , şi llşereştii pe Prut (la Lăpuşna), luaţi de la 
Iani, fratele altui vameş, Trohin?. Încă din 1673 mănăstirea 
Agapia vindea, după stricăciunea de oști străine, Şorcanii 
Orheiului, «cu vecini şi cu locuri de heleştie şi cu sădnic 
într'apa Nistrului», pe 800 de lei, altui Duca, Vistierul”. 


Se ştie că Duca el însuşi avea mari ambiţii personale în 


1 Cricariul, XID pp. 296-8. 

2 Ibid, pp 298 şi urm. Nume: Nazaria, Horceag. Locuri: Movila 
Hulpii, drumul Canţirilor, Răticica. 

3 Ibid, p. 305 gi urm. 

4 Ibid, p. 309. 

5 Fiica Răzoaii, Elena, luă pe Banul Dumitrachi Ghica din Bucu- 
rești (ibid, p. 315). V. mai departe. 

6 Studii gi documente, VI, p. 58, n-l 14. 

1 Uricariul, V, pp. 234-5 


www.dacoromanica.ro 


78 NOI ROSTURI OSTĂŞEȘTI ÎN BASARABIA 


aceste părți. El aşeză departe peste Nistru, în locuri de 
mult colonisate cu Moldoveni, un vice-llatman greco-slav, 
pe lene Draghinici, dupi ce fusese însuşi,la 1681, în Con- 
stantinopol pentru a face propunerea, primită cu cea maï 
mare bucurie, în vederea păcii şi răspunderii regulate de 
tribut, —a unei l'eraine încredințate lui, ca Hatman, urmaş al 
JTimlnigchilor și lui Doroşenco, Cazaci necredincioşi şi calici |. 
La 1673 acest lene Grecul din Raşcov era numai pisarul 
şi tălmaciul Hatmanului căzăcesc Doroşenco?. La 1683,în 
April, însă, «lene Draghinici Hatmanul» cumpără moşii la 
Ţicanovca Ucrainei, de la Rusoaica Duducalca, avind ca 
marturi pe şoltuzul oraşului Ivan Goguma, pe un Ungur, 
Iştoc Clucerul şi ostaşi, <horodi> (horonjl), sotnici, căpitani 
saii polcovnici?. Domnul însuşi merse la Nimirov, unde mal 
tărziă era să se negocieze o pace ruso-turcă, luînd cu sine 
pe Doamna Anastasia şi ginerele lor muntean. La Țică- 
năuca, în fața Sorocăi, făcu case domneşti cu beciuri de 
piatră» şi altele «la Peșştere lingă Buh, aproape de Nemi- 
rova», unde avea, ca şi în celelalte tiruri, de peste Nistru, 
«stupi, vaci, oi, pluguri de boi, velniță de horilcă, de bere 
și de altele» şi fabrică de mied din mierea domnească a 
Moldovei 4. 


Mihalcea Hiîncul era un bogat boier basarabean, cu moşii 
aşezate în părţile Chişinăului: el întemeit, pe la 1678, mä- 
năstirea de maice a Sfintei Paraschive, care-i poartă nu- 
mele 5; la 1660 era Serdar °. 

Avea ca tovarăş pe Apostol Durac Serdarul. Şi el stă- 
pîniă moşii pe aice; în adevăr Chiriac Durac, fratele lui 


1 Ambasadori, misionari, ctc , pp. 19-20. 

2 Archira istorică, Il, p. 79. 

3 Studiy și documente, V, pp. 47-8. 

4 Nicolae Costin, în Letopiseţi, II, p. 22; Neculce, p. 216. 
5 Arbure, 7. ce., pp. 321-3. 

6 Studii gi documente, V, p. 34, n-l 161. 


www.dacoromanica.ro 


«TATARLICUL» ŞI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE 79 


Apostol, lăsase o văduvă, Maria Medelniceroaia Durăceasa, 
care vinde ocina eï din Ivăneşti la 16761. 

Ca dinşii, doritori de stăpînire creştină, polonă, cum chib- 
zuise mai înnainte un Miron Costin însuşi, era şi neamul 
hotinean Hăjdăi. Pentru Negrinţii Hotinului avură judecată 
Ifrim Hăjdăă şi Miron Barnovschi, viitorul Domn, care şi 
căpătă satul 2. Ifrim Hăjdăă iscăleşte greceşte, la 1622-3, 
cînd colegul săi pîrcălab de Hotin cumpără, fiind de faţă 
Simion al lui Pilipovschi şi Avram de Lucăceni, satul do- 
rohoian Păltinişul3. Moştenirea lui Ifrim cuprindea : la Hotin 
Paşcăuţii, Tulburenii, Negurenii, Citnicăuţii sai Hăjdaua, 
Nesvoia, Precutul, Belcăuţii-de-sus, Ocne Slobozia, Denjanii, 
Dolinenii, Crublicul, Şendrenii, Dumenii, Costicenii, Fed- 
căuţii, Șarbaca, Hruşăuţii, Tulitenii, Tulburenii, Medveja, 
Glincenii, Hancăuţii, Cafienii, Brinzenii, Culicenii. A lui 
Vartic (fata lui, Antimia, se mărită cu Gheorghe Hăjdăi), 
la Hotin : Cris.ineşti, Orşavineţ, Cerlina-Mare, Lucucenii, Ze- 
lena, Volovăţul. 

Să adăugim la aceşti represintanţi ai nobilimii războinice 
nouă, doritoare de aventuri, înnainte de toate pe terenul 
clasic al luptei seculare cu Turcul, neamul Murguleţ : prin 
căsătoria unei femei din această familie cu Cheşcu Por- 
tarul, ajunse la dinsul parte din Lincăuţi, la Soroca +. 


De aici, din această tovărăşie de războinici nemulțămiţi 
că Duca «nu lipeşte de Curte» pe Lăpuşneni şi Orheieni, 
ieşi, în 1671, răscoala Hiîncului, a lui Durac şi Constantin 
Clucerul, de la care a rămas vorba de împotrivire: «Vodă 


1 Ibia, VI, p. 90, nd 73. Dentru Lozinschi Durac sai Durateo, 
ibid, p. 94, n-l 104 Gligorcea Durac şi Nicolae Lozinschie Durac, fiul 
lui Postolachi Durac, în 1766; ibid, p. 104, n-l 151. — Pentru Grumezea 
Lozonschi, ibid., XI, pp. 79-80, n-l 142; p. 81, n-l 151. pentru Lozens- 
chi Durac, ibid., XV, p. 205, n-l 72. — Pentru Aniţa Durăceasa, ibid., 
pp. 309-10, nq 40 

2 Archiva istorică, I, p. 191. 

3 Studiy și documente, II, p. 83, n-l 23. Se judecă apoi, supt Vasile 
Lupu, cu Hilimon Zahul; ibid., n-l 26. 

4 Studii gi documente, XIX, p. 28. 


www.dacoromanica.ro 


80 NOI ROSTURI OSTĂŞEŞTI ÎN BASARABIA 


vra şi Hincul ba». Cetele răsculaților ajunseră pănă la Iaşi: 
Domnul, Doamna fugiră în 'Ţara-de-jos, Aga birului era 
gata să recunoască partidul biruitor. Dar în curînd legiti- 
mitatea turcească învinse. Cu Caplan-Paşa fugarul se în- 
toarce şi bate pe răsculați la Chişinău ori la lepureni, în 
apropiere 1. 

Totuşi în Hotin ceilalți se mai ţinură încă, luni de zile. 
În Februar 1672 Ştefan Hăjdăii, <Mare-Căpitan» şi pîr- 
călab de Hotin, Hăbăşescul şi Prodan stăteai închişi în 
cetate şi întraŭ în legături cu Polonil pentru a-i avea în 
ajutor împotriva lui Duca-Vodă. Vorbiaŭ în numele lui 
«Hîncul şi a altor boieri din acea ţară cari se aflaă în 
laşi», arătînd că sar supune regelui Moldova ; se arată gata 
să ţie cu banii lor ajutorul ce li s'ar trimete?. Hiîjdău în- 
genunchia pentru ca să adeverească şi maï bine curăția 
gîndurilor sale. 

Legăturile acestea cu Polonii îndemnară pe Sobieski la 
război mai îndrăzneţ împotriva Turcilor, cari veniaŭ acum, 
cu însuşi Sultanul Mohammed al IV-lea. ca să iea, în 1672, 
Camenița. cuib de intrigi împotriva Moldovei şi pază a va- 
dului hotinean. Ilotinul fu ocupat,cu tunuri cu tot, biserica 
prefăcută în moschee 3. Domn era însă cumnatul lui Hăj- 
dă, Ştefan Petriceicu, care visa de reluarea cetăților Bu- 
geacului+. În Iunie 1673 toată boierimea era la Hotin, cu 
Vlădicii Dosofteiii, Teodosie, Serafim de Rădăuţi şi loan 
de Huşi’. 

Peste cîteva zile se dădea lupta, şi Romîniï se rătăciai, 
cu Domni cu tot, după grosolana insultare a Domnului 
Moldovei, în tabăra creştină. Cu atita însă nu se isprăvi 
răzl oiul. Petriceicu putu să mai năvălească în Moldova cu 


1 Nicolae Costin, p. 7; Neculce, pp. 197-8; Documentele Bistriţei, II, 
p. XXV. 

2 Studii și documente, IX, p. 146, nota 2. 

3 Archiva istorică, II, p. 79. 

4 Ibid., I, pp. 25-6; Columna lui Traian, 1982, pp. 477-8; Chilia şi Ce- 
tatea- Albă, p. 231. 

5 Studii și documente, VII, p. 367, n-l 11. 


www.dacoromanica.ro 


ePATANLĂ UL? ŞI EXPEDIȚIILE TURCO POLONE 8i 

credincioșii lui, dar îl fu cu neputinţă să rămîie. Turcii 
apărură din noŭ, şi la anul şi în anil următori, împotriva 
Polonilor din Camenița, a Cazacilor din Cehrin, pănă ce 
pacea de la Jurawna (27 Octombre 1676) li asigurâ cea 
d'intăiă cetate şi li îngădui a face Ucraina moldovenească 
a lut Duca-Vodă. În aceste lupte la 1674 Nistrul se trecea 
de Turci pe podul făcut la Soroca şi întoarcerea trebuia 
să se facă pe la Bender!. 

Şi cronica ţeril scrie: «De la luarea Cameniţei începu 
țara Moldovel a se împuţina şi a se pustii de mari asu- 
preale ce avea, cu de toate de zaharale multe, ce poartă 
în toți anil, de bagă în Cameniţă, şi de schimburile oştilor 
ce le duc de le bagă în Cameniţă, şi a Paşilor. Nu pot 
ajunge nice cu spusul, nice a scrie cu condeiul cît greŭ şi 
cîtă robie, şi dentr'alte pagube, făcîndu-se săracilor pren 
calele lor, plingere şi suspinuri. Lăsăm la giudeţul Dom- 
nului şi Dumnezeului nostru de mari pedepse şi asuprile: 
den calele lor pustiitu-s'aii Ținutul Hotinul şi Cernăuţii şi 
Ţinutul Iaşilor şi Dorohoiul şi Hîrläul» ?, 


Revanşa polonă de la 1686 înnainte fu foarte slabă. S'a 
arătat cum Sobieski îşi pierdu oastea în Bugeac. Cînd veni 
a doua oară, în 1691, el se mulțămi să ocupe Bucovina de 
azi, cu mănăstiri cu tot, coborîndu-se dincolo de Siretiii 
pănă la Neamţ, în nădejdea că la pace va putea dobindi, 
cu această dovadă, Moldova toată. Pacea de la Carlovăţ, 
în 1698-9, îl restitui însă numa! Camenița. 

Cu aceasta. cădea înriurirea polonă la noi pentru tot- 
deauna. Doar propaganda catolică, care avea în serviciul el 
pe Lesuiţi! din Iaşi, cu moşie basarabeană la Tocsobeni sait 
Dumeni lingă Prut, unde, am văzut, nu îngăduiai a se 
clădi biserică ortodoxă, de se făcea, în veacul al XVIII-lea, 
supt scut polon, de acești Iesuiţi, şi în raiele, cadiil neavînd 
voie nici să deschidă lăzile lor?. 


1 Ibid., IX, p. 165, nota 2. 


2 Studii gi documente, III, pp. 16-7. 
3 lbid., IJI, p. 96, n-l xxvur. 


www.dacoromanica.ro 


8a NOL ROSTURI OSTĂŞEŞTI ÎN BASARABIA 
Cît despre partida creştină a Hotinenilor şi Orheienilor, în 


acest timp de risipă a elementelor războinice, ea găsi dru- 
mul la Ţarul. 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL al V-lea. 


Rușii şi Basarabia în veacul al XVIII-lea. 


1. Petru-cel-Mare și partidul militar al Basarabenilor. 


Între luptătorii luy Petru-cel-Mare erati doi din neamul 
Hăjdăti, care păstra sabia aurită a lui Petriceicu-Vodă, Gheor- 
ghe Lupaşcu şi Vasile fiul Armaşului Gheorghe şi al An- 
temiei Vartic, frate al Mariel Bainschi, care moştenise, la 
Hotin, satele Negurenii, Păşcăuţii și Tulburenii!. Mihăilă 
Ganul, fiul lui Vasile Mirzescul «de pe Cogîlnic, din Ți- 
nutul Orheiului, din satu de Horbanig, se afla şi el 
între pribegii militari la Cuţcăuţi peste Nistru în 1715 
şi lua acolo, cu zestre mare, de 2.000 de zloți, pe fata lui 
Ioan Luca sai Lupaşco Murguleţ, <rohmistrul în oastea Lu- 
minatului mareşal regal domnul Liubomirski şi fiul răpo- 
satului de slăvită pomenire staroste moldovenesc la Cer- 
năuţi Nicolae Murguleţ». Iscăliaii pe zapisul de îndatorire, 
pe lîngă «şlehtici> poloni, şi «din Moldoveni cîțiva tovarăși», 
ca Banul Savin, Andronic Isar, Cârste, Ioan sin vătav 
Roman» ?. i 

Numele de Chighecii al luy Apostol luptătorul de la 
1707 în oastea lui Petru-cel-Mare cu călărimea lui moldo- 
venească, arată obirşia lul 3. El aducea cu sine un pîlc în- 


1 Archiva istorică, 1, p. 514. 


2 Ibid, II, p. 276. 
8 Ibid., I!, pp. 83-4. 


www.dacoromanica.ro 


8i  PETRU-CEL-MARE ŞI PARTIDUL MILITAR AL BASARABENILOR 


treg de Romini, cules de sigur în acele locuri unde înde- 
lungata, necontenita luptă cu Tatarul a dat naștere şi unui 
ciclu întreg de poesil populare, de «cîntece bătrînești» din 
care se ridică tipul lui Grue Grozovanul care se luptă cu 
Hanul el însuși, biruindu-i trufia tătărească !. 


2, Anezarea de Turci a Hotinului. 


Încă în Iunie 1712 aflăm un Vel Căpitan de Hotin Pä- 
traşco?, Peste cîteva luni, Moldovenii părăsiai însă cetatea 
Hotinului, unde eraii să se maï întoarcă numai trecător şi 
supt steagul altora. Înnainte de înfrîngerea de la Prut a 
lui Petru-cel-Mare, ale cărui oști întraseră în Basarabia pe 
la vadul Sorocel,—în raiaua Benderului, la Varnița cetăţii, 
supt coperişul unei case moldoveneşti, apoi supt acela al 
unei nouă clădiri făcute după datina noastră, se odihni 
«leul nebiruit» al Suediei, şi el rămase acolo, pănă ce 
Turcii, sătui de cheltuieli şi de înteţiri, îl siliră a pleca, şi 
după zdrobirea unui duşman care dovedise totuşi că el 
ştie să scape. Puțin timp după «<calabalicul» de la Bender, 
care luă Moldovenilor din raiă un oaspete greă de ţinut, 
sosi şi regele pus de Carol în Polonia, Stanislas Leszczynski, 
care, venit de departe, fusese recunoscut şi arestat la Iaşi 
de Nicolae-Vodă Mavrocordat. El stăruia de Turci să fie 
aşezat în Scaun în locul vechiului rege, prieten al Ruşilor. 
O puternică expediţie, supt Abdi-Paşa, ca Serascher, se 
puse în mişcare, dar ea se opri la Hotin, unde Turcii în- 
trară. Moldovenii fură chemaţi acum ca salahori spre a întări 
cu urîtele ziduri turceşti de piatră care cad astăzi în ruină, 
cetatea ce li se răpise. 

Se încercă în acești ani şi aşezarea Turcilor în Soroca, 
precum în Lăpuşna, lîngă Chişinăă, se încercase a Caza- 
cilor Hatmanului Steciii, apol a Tatarilor lui Geaun-Mirza 


1 V. N. Iorga, Balada romănească, în „Cursurile de la Vălenii-de- 
Munte“, II, 
2 Studii şi documente, V, p. 228, n-l 68. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 85 


înnainte de pacea din 1699!. Şi pe aici, de ani de zile, se 
jăfuia în voie. Pentru a se împopora din noŭ aceste lo- 
curi prădate trebuie să se creeze o slobozie gospod la 
Orhei, al căril Vornic era la 1719 Ştefan Gane?. 


Ca şi la Bender şi în cetăţile din Sud, Domnul îşi avea 
aici represintanţii permanenţi, cari comunicaă Turcului vești 
de prin gazetele italiene şi francese şi trăgeaă în schimb 
cu urechea la veştile de la Poartă. Capuchehaiele eraă la 
Hotin în 1723 doi Greci: Diamandi fost Medelnicer şi 
Iordachi fost al doilea Portar ?. 

Un Paşă, cu curtea sa: scriitor şi vistier, cadiii, vameş, 
leniceri şi iamaci€, Spahil cu Aga lor, înlocui pe modestul 
nostru pîrcălab. Lipcani tatari se întilnesc de acum în- 
nainte în cetatea lui Ştefan-cel-Mare şi a lui Petru Rareş. 
Toţi aceştia cer bani şi daruri. <Obrazurilor ştiute» de la 
«suhaturi»>, ca şi demnitarilor arătați anume li se trimet 
stofe, trăsuri după moda Apusului, băuturi «europene». 

Şi din nenorocire aceşti stăpini noï se schimbă des. O 
listă a lor s'ar putea încerca. Dăm aici numal unele indi- 
caţil documentare pentru dinsa. La 1721 era Paşăla Hotin 
Abdul5. Războiul din 1738 cu Muscalil aduce luarea ce- 
tăţii şi schimbări după pace. La 1762 Mehemed-Paşa ajunge 
la Hotin’. În 1763-4 Hamza-Paşa e acolo?. La 1764 Abdi- 
Paşa de Hotin e mazilit. La 1768 Halil-Paşa e dus la 
Poartă, şi în loc vine pentru războiii lelen-Husein ?. După 
pacea din 1774,la 1777 mergea la Hotin Paşa Soliman '€. 


1 Chilia și Cetatea-.4lbd, p. 240 şi urm. 

2 Studii și documente, V, p. 101, n-l 103. 

3 Ibid., p. 231, n-l 78. 

4 Jamacila Hotin, ibid., VI, p. 316, n-1 737; p. 330, n-l 842, 335, n-l 896. 
5 Ibid., I-II, p. 96, n-l xxvii 

6 Documente Callimachi, II, p. 284, n-l 118. 

T Ibid., p. 83. 

8 Documente şi cercetări, p. 38. 

9 Documente Callimachi, II, p. 491, n-l 115. 

10 Documente și cercetări, p. 163. 


www.dacoromanica.ro 


86 ANEXAREA DE TURCI A HOTINULUI 


În 1786 e la Hotin Ismail şi, se pare, pleacă din Bender 
Duzlu-Mehmed !. 

Un noii războiu aduce pe Ruşi pănă la 1793. Peste trel- 
sprezece anl Paşa se întorcea: în Iulie 1797 la Hotin Hasan 
înlocuieşte pe Bechir ; la Bender era un Hasan?. 

În 1806 în sfirşit găsim la Hotin pe Cară-Mehmed-Paşa şi 
la Bender pe Hasan-Paşa?. Au fost şi cel din urmă. 


Granița raielei Hotinului era în urmă la Ciuhur *. Fugari 
«din raiă de la Ciuhur» găsim la 1762-3%. De la Lipcanil 
Hotinului a rămas Podul Lipcanilor, în faţă cu Rădăuţii °. 
Lipcani se introduseră şi în Moldova, şi pe la 1760 îl ve- 
dem umblind pe la Ținuturi după mucarer 7. 

Drumul cel noŭ, des bătut de oşti, tunuri şi cară de pro- 
visit, la Hotin pornia de la Stănileşti, de unde se începea 
şi drumul la Lăpuşna, şi urmă prin Boldureşti, Rezina, Risi- 
peni, Podul-lui-Gherman, Ciuciuleşti şi Vasilăuţir-Mari 8. 


3. Ruşii năvălitori și elementele militare din Basarabia 
după Petru-cel- Mare. 


Pribegilor, drumul Basarabie! li era acuma cu totul în- 
chis. EI muriră între străini, aşteptînd ceasul răscumpărării , 
prin Muscali, dar nu pentru Muscali. | 

La 1732 pribeagul Gheorghe Lupaşcu Hăjdăă, fiul lur 
Ştefan şi al Alexandrei fata lui Toader Petriceicu Vornicul, 
«eŭ, nepot şi moştenitor de singe al lur Ştefan-Vodă Petri- 
ceicu, Domnul ţerii Moldovei, ei, nenorocitul fugar din ţara 


1 Studii și documente, VI, p. 190. 

2 Documente Callimachi, I, p. 100, n-l tii. Cf. ibid., p. 113, nl ixu. 
3 Studii şi documente, VI, p. 203. 

4 Documente Callimachi, I, p. 183, n-l CAsIx 

5 ibid, II, p. 103 

6 Ibid., I, p. 188, n-l cxxxv. 

7 Ibid, II, p. 123. 

8 Documente și cercetări, pp. 38-9, 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVII-LEA 87 


părinților, moşilor şi străbunilor miei, eŭ care am fost odată 
boier bogat, care acuma sînt pribeag în ţară străină, sărac 
şi lipsit în aşa tel, că nu pot la bătrineţele mele nici chiar 
să las Dumnezeului mieă o pomană şi jertfă vrednică de 
el», făgăduieşte, «dacă va da Dumnezei ca Moldova saii 
judeţul Hotinului să scape de dușmanii Turci şi fiit miei, 
nepoţii miel, neamul miei să redobindească moşiile şi stă- 
pînirile lor», a face biserică Stintului Gheorghe în Dolinenir 
Hotinului şi a da Cruhlicul la Pecersca din Chiev!. «Să nu 
pierdem nădejdea în Dumnezei că ne va ierta şi că scumpa 
Moldovă nu va rămînea totdeauna supt picioare musulmane. . 
Mă rog lui Dumnezei ca picioarele păgînilor să nu calce 
pe mormintele străbunilor noştri, şi, dacă nu ale mele, măcar 
ale urmaşilor miel oase să se odihnească în ţara strămo- 
şească 9», 

Dintre asemenea oameni erai de sigur şi Moldovenii cei 
înrolați în Polonia, unii ca husari, şi vestiți ca buni ostaşi 3. 


Cînd Ruşii pătrunseră din noŭ în Moldova, din Orhei 
se ridică nol rebeli. Un act al lui Grigorie Ghica-Vodă, din 
1740, pomeneşte pe «un tălhar anume llişco Orheianul, 
carele din pămiînteni s'a hainit, şi, el făcîndu-se căpitan 
de cătane moschiceşti, rădicînd sabia împotriva patriei. supt 
comanda lui Constantin Cantemir ce-ai fost brigadiriă la 
Moscal, făcînd mult răi ţăril» +. Cu generalul Münnich se 
mal uni, - «şi aŭ făcut multă stricăciune ţerii şi bani dom- 
neşti încă aŭ luat, din slujbe», — Gheorghe Isăcescul, căruia 
ca pedeapsă i se confiscă satul Orăşeni 5. 

Spre Nistru începuseră să se ducă doritorii de pămînturi 
largi; războiul din 1739 îl aduse înnapol, ca pe doï Curteni 
de Cămară, rude ale egumenului de Floreşti €. 


1 Archiva istorică, |!, p. Bl şi urm. 

2 Ibid, 

3 Ibid., pp. 55-6, 

4 Uricariul, V, p. 261. 

5 Studii și documente, V, p. 59, n-l 269. 
6 Ibid, XV, p. 65, n1 22. 


www.dacoromanica.ro 


88 RUŞII NăvăLiToni 


La 1760 Lazit din Hotin provoacă tulburări care se în- 
tind pănă la Mohilăă!. In Soroca însă, Tataril nu putură 
pătrunde în năvălirea lor prădalnică din 17582. 


4. Încălcără tătărești. 


Geaun-Mirza, ajuns acuma beiii turcesc la Oceacov şi 
Bender, făcu, încă din 1712, să se dea Tatarilor săi un 
noii hotar, cuprinzind o bucată de pămînt moldovenesc, 
de la hotarul lui Halil-Paşa și pănă la Nistru», cele «două 
ceasuri» de lățime şi 32 de lungime, — dar numai pentru 
întrebuințare, cu îndatorirea de a răspunde alimul şi ușurul. 

Şi de aici horda înnaintă tot mai mult, pe în 'etul, în 
paguba Moldovei. Un Domn energic şi influent scoase pe 
încălcători cu sila şi făcu să li se dărime cişla. Tataril se 
răsculară, supt conducerea lui Aadil-Ghirai, fratele Hanulut 
mazil, Caplan. Cînd însă cetele Hanului veniră pe la Bender 
şi Moldovenii, Muntenil trecură Prutul pe la Fălciiă, răs- 
culatul se supuse, închinindu-se Serascherului, care-l surguni 
la Iampol. Ca pedeapsă, Poarta hotărî să se restabilească 
hotarul lui Halil-Paşa. Conferinţa de la Ismail între coman- 
danţii oştiril biruitoare li întări înst cele două ceasuri, ba 
încă dreptul de a păşuna şi mal departe. Şi Neculce asi- 
gură? că peste un an se găsiră boieri, porniţi împotriva 
lui Ghica-Vodă, cari propuneaii Tatarilor, dacă i-ar ajuta 
să-şi facă un Domn după plac, a „giurui Hanului să fie loc 
tătăresc din Prut încolo“ €. 

Încălcările şi după aceasta, împotriva adausului, din anul 
Hegirel 1126, a hotarului lui Halil-Paşa, urmează. Un «musaip» 
capătă voie a întemeia o cîşlă și o întinde în paguba boierilor 
vecini ; făcîndu-se, împreună cu satul vecin Ortac-Burni, din 
raiaua Ismailului, vacuf, adecă loc închinat unei moschei, 


1 Documente Callimachi, II, p 251, n-l 45 

2 Ibid, II, p. 627, n-l 16. 

3 P, 369. 

1 Vezi izvoarele în Chilia și Cetatea-Albă, pp. 246-9. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 89 


administratorul, multezemul acesteia, cruțä şi maï puţin gra- 
niţa moldovenească. Divanul nostru se arătă gata a plăti 
el venitul moscheil pentru cîşlă şi a lăsa şi pe aceşti Ta- 
tari la locul lor, cerindu-li numai «<năimala», chiria pentru 
case, iar pentru vite și stupi ușurul şi alimul !. 

Hotărîndu-se astfel «cele două ceasuri de spre Bender», 
Miha! Racoviţă făcu sătenilor de acolo o situaţie maï bună, 
scăzindu-li darea pe oi pănă la 2 parale de fiecare — pe 
cînd ceilalți daŭ un leă la 10 o! —, şi privilegiul se întări 
de Constantin Mavrocordat (c. 1740), care-l întinde şi asupra 
coloniştilor noï în această regiune °. Dumitraşco, fratele lui 
Vodă-Racoviţă, se uni însă, după căderea acestuia, cu Aadil- 
Ghira!, cu «zorbalele» Bugeacului şi se ridicâ împotriva 
Domniel, păgubind, spune, după iertare, hrisovul lui Grigore- 
Vodă Ghica, şi Vistieria, — pentru care şi văduva sa Ilinca 
trebui să-şi vindă casele din laşi, precum şi viile din acest 
oraş şi din Huşi ?. Dar acel cari ar fi făcut făgăduiala ne- 
legiuită de a ceda Tatarilor Basarabia eraă alţii: ginerele 
lui Racoviţă, Iordachi Stolnicul fiul Lupului — un Basara- 
bean —, verii săi primari, Constantin şi Gavriil Costachi, 
Toader Costachi, ruda lor, loan Paladi şi fiul Toader şi 
lordachi Cantacuzino Spătarul €. 

Ni lipseşte actul lut Gavril-Vodă Callimachi cu privire 
la hotarul tătăresc, Dar în 1777-82, supt Constantin-Vodă 
Moruzi, fostul Logofăt Nicolae Roset merse în numele Dom- 
nului să hotărască încă odată locul Moldovei de al Bugea- 
cului. Avem şi azi, în forma unel notițe mal tărzii, această 
hotarnică. De la Bender linia trecea pe la satul Hotărniceni, 
al vechilor locuitori de graniţă, urmă Troianul pănă la Beş- 
timan, tăia „drumul ce merge la Tiyheciu şi la Codrut, se ţinea 
apol de acest drum, atingea „drumul ce vine de la Tighecii la 
Ialpovăţ“, continuă către Ulmeni şi Borzeşti, străbătea Valea- 


1 Uricariul, LII, pp. 216-20. 

2 Studi și documente, VI, pp. 358-9, n-l 1090, 
3 Uricariul, V, pp. 263 şi urm, 

4 Neculce, 7. c. 


www.dacoromanica.ro 


90 ÎNCĂLCĂRI TĂTĂREŞTI 


Adîncă şi movila Tălmaciului, a Deliilor — ostaşi turci de 
îndrăzneață avangardă  , valea Verdeşenilor, se apropia 
de Iţcani şi Catţin, înnainta spre Străşineşti şi Maxine, spre 
Larga şi movila Burlei: însemnarea se opreşte la satul 
<Tatarvli» !. Ca nume tătăreşti mal găsim Algăra, Cara- 
gaşi, Oteazbeii, pe lingă numele romăneşti, Şeasa, Ursul, 
Boşăreanul. După douăzeci de an! însă, cînd, la 1797, Rhigas 
își făcu harta, hotarul atingea numai localităţi cu nume 
străin, 

După harta aceasta a lui Rhigas, făcută a doua zi după în- 
tărirea celor «două ceasuri», hotarul Bugeacului, necuprin- 
zînd şi acest teritoriu de «două ceasuri», era la Nord, de 
spre Ținutul Chişinăului, următorul: el pornia de la Orac- 
Mirza, ceva la Apus de obirşia riului Valea-Strimbă, unde 
se întilniaii Ținuturile Fălciiii şi Chişinău cu Tataril, trecea 
spre Răsărit pe la Caracuză, pe supt Farladan, pe la Cara- 
Mirza, ce răminea în Moldova. se ridica spre Nord, pănă 
atingea cursul Bîcului, şi urmăria această apă pănă la vär- 
sare. Raialele Ismail, Chilia şi Acherman rämîneaŭ deo- 
sebite de pămîntul Hanului ?. 

Şi pe la 1760 Nicolae Căpitanul de Greceni făcea <ho- 
tărîtul Moldovei cu Benderiul» 2. Apoi,în 1776,se scotea un 
ilam pentru hotarul «celor 32 ceasuri» de la cadiul de 
Bender *. 

De la alim se luai în 1762-3 6.000 de lei pe an şi 4.000 
de la uşur?. Şi aï noştri aduc, de altfel, pagube la Tatari: 
aşa făcu un Costin Ciudin, com răi», care fură «cal tatăreşti 
a lui Can-Mirzea» pe la 1720 şi pierde moşia sa de la Te- 
şăuţi 5. Iordachi Cantacuzino chiar fu învinuit că a luat o! 
de la Hotin şi le-a trimes la Ruşi: cadiul Brăilei veni să-l 
judece, în 1739, la Iaşi, dar îl găsi nevinovat?. 


1 Uricariul, III, pp. 170-2. 

2 Studii și documente, VI, p. 589. 

3 Ibid, XXII, p. 136. 

4 Documente gi cercetăry, p. 162. 

5 Documente Callimachi, |, p. 106. 

6 Studit şi documente, XI, p. 81, n-l 152. Aici hotărniceşte Teodor 
Calmăşul ca fost pîrcălab; ibid., p. 81, n- 154. 

1 Ibid., p. 83, n-l 161. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞIE Şi BASARABIA ÎN VEACUL AL XVII-LEA 9t 


4. Viaţă de hotar cu Tatarii pe la jumatatea veacului 


al XVIII-lea. 


Să nu se creadă cumva că ajunsesem astfel robit Tata- 
rilor; adesea era din potrivă. 

Legăturile de iubire nelegiuită cu Turcii se pedepsiai 
aspru ', Domnul Moldovei lua seama Tatarilor une ori, cînd 
niscaiva Boşnegi îi atacaii şi păgubiaii 2. Cel din tribul 
Orumbet-Oglu, aşezaţi maï aproape de Prut, naŭ voie să 
treacă decit pe podul de la Fălciiă; altfel sînt puşi în fiare 
şi aduşi la Căpitanul de Codru,care-i dă spre pedeapsă mir- 
zacului lor °. Lăpuşna rămăsese, fireşte, a Moldovei, şi se ieaii 
măsuri de cite ori tîrgoveţii sînt supăraţi de Turcii vecini, cari 
trebuie duşi «în fiare» la Bender?. Nu se lasă fără urmă- 
rire nici iamacii, recruţii, din Hotin cari fac necuviinţe mer- 
gind la iarmarocul din Botoşani’, Şi un emir tatar care 
s'a purtat răi pe la Putna e trimes în lanţuri la Bender €. 
Se întîmpla chiar une ori ca hoţi din Moldova să prade 
şi pănă la Ismail". Chighecenil piresc inimos pe Tatari?. 

În cuprinsul hotarului celor «două ceasuri», boieri cu moşii, 
Constantin Roset, de pildă, îşi luai, regulat, veniturile °. Nu- 
mirea beşlegilor, ofițert de poliţie turci, se făcea, la Chi- 
şinăi, ca şi la Galaţi, unde se ziceaii Serdari, cu cartea de 
beşlegie a lui Vodă !,şi pircălabul gălăţean avea şi dreptul 
de a aresta pe Serdar !'1. Vedem pe Constantin Mavrocordat 
dînd porunci <alimgiilor» şi <uşurgiilor de la Oraolu» şi 


l Ibid, VI, p 225, n-l 127; p. 241, nd 262; p. 330, nl 846. 
3 Ibid, p. 222, ni 106. 

8 Ibid.p. 2 nd 106. 

4 Ibid., p. 231, n-l 180. 

6 Ibid, p. 234, nl 210. 

6 Ibid., p. 236, n-l 228. 

1 Ibid, pp. 2456, ni 313. 
8 Ibid., p. 242, n-l 274. 

2 Ibid, p. 242, nl 276 

10 Ibid., p. 242, n-le 277-8. 
N Jbid., p 244, n-l 293. 


www.dacoromanica.ro 


92 VIȚĂ DE HOTAR CU TATARII 


«Oronbetoglu» (alimul era de 5 parale la iinaţ)!. Tataril 
cari arai pe loc străin trebuiaii să ducă uşurul la Chişi- 
năi 2. Capuchehâiaua de la Iali-Agasi avea tot atita tre- 
cere ca şi cele de la Hotin, Bender şi Akkerman ?. Iar- 
licurile şi mehtupurile date de Han pentru a cruța pe al 
lui de a da alimul (ca la Sălcuţa) sînt atacate, Se cere 
Benderliilor vamă de căruță nouă şi de peşte 5, lenicerilor 
cuniță, iar ciobanilor goştină, cu peceţi ê. Turcii cu dugheni 
din Chişinăă, Orheiii, Lăpuşna daŭ «vamă» ”. Țatari cari ucid 
un om cu parul caută a împiedeca, de frică, prin îngroziri şi 
făgăduiell de ol şi vaci, pe văduvă de la pîră8. Chighecenil 
sînt îndemnați a pîri pe Tatari pentru suferinţile de la e!?. 

Şi Turcii răpitori din cetăţi ştiau, măcar de la o bucată 
de vreme, de frica Domnilor Moldovei, cari puteai, după 
«canun-nameă»> (canun-namb, lege) 10, să-t facă, prin trecerea 
lor la Poartă, să fie aspru pedepsiţi. 

Căpitanil de Codru păziaii bine hotarul, și vedem pe 
Toader Goian, unul din el, însărcinat de Constantin-Vodă 
Mavrocordat a merge, cu Hoisan salahorul, la Huși pentru 
a prinde pe doï Lazi «<zulumgil» veniţi din Bugeac şi a-l 
duce la Bender pentru ispăşire !!. Dacă săteni din judeţul 
laşi trec în raiaua Hotinului, Căpitanul-cel-Mare de Doro- 
hoiiă stăruie la capuchehaiaua de acolo pentru întoarcerea 
lor "©, Căpitanul de Covurluiii avea acelaşi rost 17, Musulmanii 


1 Ibid., p. 243, n-l 287; p 245, n-l 312; p 288, n-i 541; p. 291, n-l 
583; p 402, n-l 1508: p. 405, n-l 1528; p. 406, n-l 1534. 

2 Ibid., p. 245, nl 312; p. 392, n-l 1386; p. 395, n-l 1420; p 400, 
n-l 1471. 

3 lbid., p. 243-4, p. 286, n-l 556; p. 948, n-l 584. 

4 Ibid., p. 297, n-l 641. 

5 Ibid., pp 3807-8, n-l 660. 

6 Ibid., p. 324, n-l 799; p 400, n- 1475 

7 Ibid., p. 348, n-l 1008. 

8 Ibid., p. 286, n-le 556-7. 

? Pp. 245-6, n-l 313. 

10 Ibid., p. 375, n-l 4237. 

1l Ibid., p. 242, n-le 23-4. 

13 lbid., n-l 26. 

18 jbid, nl 27. Cf. Turcă în Lăpușna, p. 214 n-l 54. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 93 


vecini se mai pîriaŭ apol unii pe alţii, aruncîndu-şi, ca la 1781 
cel din Bender, aceiași vinovăţie de a fi <încunjurat în locul 
Moldovil» şi a fi «supărat pe saraca raè», care, dec, ieşia 
mal cruţată din aceste denunţuri şi rugăciuni!. Se ajuta 
şi cîte un sărac de supt Turci, ca acela din <Chișenov», 
care era dator unui Benderlii în 17862. 


Dar cîşlele înnaintaă, scutite une orl de dăjdii: la 1740 
una se aşează chiar dincoace de Prut, pe apa Elanului*. 
Odăile «Chiurzilor» de la Soroca, Braicăi, etc., cumpărate şi 
de la călugări, fură însă arse — cum se ardeaii şi morilet—, 
şi «ciobanii turceşti» ce şedeaii «iarna şi vara cu bucatele lor 
aici în ţară», puşi la dajde*. Pentru o încercare de si- 
luire la Soroca, Vodă cerea să se vie de hac vinovatului, 
să-l ucidă €. 

Şi pe la 1760 se «strica cîşle tătăreşti», ale lu! Mambet- 
Mirza, se fixă <nezamul Tătarilor»>, se hotăraii <arăturile 
Hotincenilor», se opriaii de la cosit pe Ciuhur raileniă, se 
chema Lipca-Agasi pentru «cercetare Tătarălor ce cosăsc 
la Ţinutul laşi», se întrebuința lenicer-Aga de la Hotin 
«pentru nizam ca să nu cosască tîn», se aducea capuche- 
haia «pentru scoaterea lucrurilor Turcilor hotinlir»>, cari răs- 
bătea, pentru fìn, pănă pe la Hirlăă”. În 1764 se căpăta 
de capuchehaiaua de Cişla-Hanului porunca de a se scoate 
cîşla lui Beiă-Miîrza de la Costeşti ?. 

Totuşi une ori, chiar supt un Domn cu trecere şi hotărît, 
se întîmplaă lucruri ca acelea pe care le scrie cu durere un 
căpitan de Greceni despre cel «doi Turci din Volcăneşti, 
de pe hotarul Ţărăi Turceşti: mergînd la cîrciumă de s'aii 


1 Uricariul, III, pp, 133-4 

2 Studii şi documente, VI, p. 195. 

3 Ibid., p. 213, n-l 33; p. 276, n-l 498. 

4 Ibid., 286, n-l 555; p. 289, n-l 574; p. 291,n-l 584; p. 373, n-l 1220. 
5 Ibid., p. 290, n-l 576. 

6 Ibid., p. 290, n-l 580. 

1 Documentele Callimachi, II, pp. 117-81, 131. 

8 Documente și cercetări, p. 39. 


www.dacoromanica.ro 


94 VIAŢĂ DE HOTAR CU TATARII 


îmbătat, aă venit iarăşi la mine, să mă ucigă, şi, tîmplîn- 
du-se la mine un miîrzac în casă, şi nevrînd să-i lase pe 
Turci să între la mine, aŭ făcut pricini între dînşii, şi aŭ 
tăiat un Laz şi o mînă a unui Tătar: ce mă rog dumitale 
[Vel Postelnic] să mă isprăveşti, să lipsescu din căpitănie, 
că n'am cheltuială să pot sătura Tătarii, Turcii de horilcă» !, 


Hanul era înlocuit pe la 1760 printr'un Bugeac-Caimacam 
sau Bugeac-Serascher ? cu un cadiui turc. Capitala lui bu- 
geceană, aşezată aproape de Bender, întrun şes nisipos, 
fără ziduri, avea pe la 1760 încă 25-30.000 de locuitori, 
pe cînd Cetatea-Albă a Turcilor nu maï număra pe atunci 
decît 20.000 3. Pentru Tatari, Căușanii aveai pe atunci un 
subaş, care dădea stăpînului 750 de lei pe lună, iar pentru 
creştini un Voevod. 

Cîşla- Hanului, cu oile împărăteşti, era un sălaş tătăresc 
mai mic, fără ziduri; acolo stătea însă Serascherul, coman- 
dantul militar suprem al Bugeacului 5. El primia de fiecare 
casă un lei şi la fiecare sat o oaie, fără 500 de bol pri- 
miţi la alegere din partea Hordeï şi fără dijma grinelor?. 
Pe aici se întilniai prin 1760 pribegi, cu robi din neamul 
lor, cari li dădeau învățături cu privire la lucrurile lor de 
acasă 7. 

Cadil se afaă la Chilia, Ismail, Bender, Han-Cişla şi 
Tatarbunar ?. La Ismail, cu vechi ziduri rele şi o garnisonă 


* Studiit și documente, VI, p. 308, n-l 662. Ta Galați Turcii, neavînd 
geamie, se închinaii în cafenele ; p. 309, n-l 669. O odaie a Apă 
Casapbașa se întilneşte şi la Ținutul Tecuciulni, pp. 363-4, n-l 1139, 
Alți „păstori“ turci în Ținutul Birladului; p. 366, n1 1155 Oameni 
ucişi de Tatari la „Hănăseani de la Courul Chigheciuluit, p. 370, n-l 
1192. — Tatar ucis la noi, p. 377, n-l 1262; p, 409, nle 15556. Stri- 
căciuni tătăreşti la Greceni, pp. 385-6, n-l 1322. 

2 Documente Callimachi, II, pp. l14-2. 

3 Peyssonel, Commerce de la Mer-Noire, Paris, 1787, pp 305:6 

4 Documente și cercetări, p. 78; Peyssouel, 7. c, p 305. 

5 Ibid., pp. 306-8. 

ê Ibid., II, pp. 258-9. 

? Studi gi documente, XI, pp. 62-3, n-l 72. 

8 Ibid., I-II, p 77, n-l xxvm. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞI ȘI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 95 


de Ieniceri, stătea un muteveli!; la Chilia, care era să fie 
reparată la 1750, un nazir?. Aklkermanul în decădere fu 
alipit la Oceacov, al cărui Paşă trimetea aici un muselim 
(saii muteselim) : pe lingă 15.000 de Musulmani eraă şi 
4-5.000 de Armeni, Evrei şi Romini, şi cel ce dă aceste 
cifre adaugă lămurirea ciudată că Grecii n'aveau voie să 
se aşeze; oraşul ţinea încă 40 de luntri şi un atelier de 
reparaţie?. 

Nu departe de Căușani, în margenea apel, erai satele 
«Mării», Jali-Choltr, cu o poporaţie numai moldovenească, 
şi se citează ca făcînd parte din acest Voevodat vasal al 
Hanului aşezările: Palanca, Purcari, Sultan-Suvat, Cirbiţa, 
Sălcuţa, Malcoci +. 

Pănă şi la Bender se spune că numărul Moldovenilor, 
cu Armenii şi Evreii, era mai mare decit al Tatarilor 5. 

Nici aiurea de altfel așezările turceşti nu nimiciseră viaţa 
romănească; se pomenesc la 1740 satele Strășeni (Lăpuşna) £, 
şi <Railenil», de la Sălcuţa (Hotin), etc., şi de aiurea, erai 
numai Romiîni 7. i 

Peste Nistru, la Dubăsari, proprietate a Hanului, trăiaiă 
Romîni întăiă, cu un polcovnic romîn&, şi Mohilăul avea 
şoltuz ca şi tîrgurile moldoveneşti vecine: numele de Burcă 
al celui de la 1740 îi arătă naţia ?. Aici veniaii Moldoveni 
căutînd pielcele pentru căciuli brumării: podul pe Nistru 
se făcea din noii la 130610. La Dubăsari funcţiona însă 


1 4763-4; Documente Callimachi, II, p. 410. Un beşleagă de Iaşi acolo; 
ibid., p. 120. Vezi si Documente și cercetări, p. 36. 

2 Ibid, p. 112; cf. Peyssonel, 7. e, pp. 306-7. Cf. Kleemann, Reisen 
von Wien über Belgrad bis Kilianova (1768-1770), Leipzig, 4773 (tra- 
ducere francesă : Neuchâtel, 1780). 

3 Peyssonel, Z. c., pp. 304-6. 

4 Ibid., p. 306. 

5 Ibid., pp. 304-5 

6 Studii şi documente, VI, p. 225, n-l 427. 

7 Ibid., pp. 303-4, n-l 642. 

8 Ibid., p. 377, n-l 1258. 

? Ibid., p..379, n-l 4282. 

10 Documente gi cercetări, pp. 85, 138. 


www.dacoromanica.ro 


98 VIAŢĂ DE ilorah cb TATARIl 


în 1764 un Hatman armean saŭ grec, locuitorii fiind şi 
Armeni şi Moldoveni !: locul lui se cumpăra cu 8.000 de 
piaştri. Şi tot Hatman i se zicea dregătorului pus peste 
creştini la malul Mării, Iali (pe lîngă Aga), şi celui de Cău- 
şani: el plătiai 15.000 cel d'intăiă şi numar 48.000 al 
doilea ?. 

La Han se ţinea obişnuit un capuchehaie?. La 1776 
găsim şi pe «Grigori, vtori Portar», Sărdar de la Akker- 
man» î. 


Fiecare Han noi primia de la Domnul Moldovei o căruţă 
cu şese cal şi 2.000 de ţechini în bani, iar de la al Mun- 
teniel numal o mie pe lingă căruţă 5. Nuredinul de la Baccă- 
Sarai lua de la cel d'intăiă 5.000 de lei din «banil mieril»>, şi 
5oo numal de la al doilea; Or-beiii, beiul de Perecop, 300 
şi 150 €. 

Balgi-başa ridica încă, pentru Dan şi Calga, balgi-baş- 
licul pănă pe la sfirşitul veacului al XVIII-lea ; se adăugiai 
blăni şi «marfă de la neguţătorii lipscani» 7. Une orl însă 
se lua mierea în bani, 8.000 de lei bal-accesi pentru Mol- 
dova şi numal jumătate din această sumă pentru Țara- 
Romănească 8. 

De blănile şi ceasornicele domneşti se învrednicia pănă 
şi chiatibul de la vama Ismailului ?. La Hotin se trimeteaă 
şi <broaşte cu țăst»>10. Se dăruia Paşilor mal ales sticle de 
apă de melisa, pentru băutură!!. Coroieril ţigani strîngeaă 


1 Documente și cercetări, p. 39. 

2 Peyssonel, 7. c., pp 241, 301. A se adăugi pentru Vizir, care lua 500 
de la „banii mierii“ Moldovei, 1 000 de lei de la unul, 209), 2.400 
de la ceilalți; ibid., II, p. 262. 

3 Documentele Callimachi, M, p. 105 

+ Documente și cercetări, p. 54 

6 Peyssonel, 7. c., pp 2423, 256. 

6 Ibid., p 256. 

1 Documentele Callimachi, Il, p. 109. 

8 Peyssonel, 7. e.p. 241. 

8 Documente și cercetări, p. 78. 

10 [bid., p. 13. 

1l Studiă gi documente, VI, p. 186. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII $I BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 97 


corol pentru Paşii de la hotare?. Şi muniţiile ce veniai la 
Chilia trecea apol la serhaturi prin oamenii ispravnicilor 
moldoveni vecini ?, pe carăle mocănești ale țerii. 

Pentru a avea un exemplu, pe la 1760 Stolnicul Cogălni- 
ceanu era ispravnic de Lăpuşna şi Orheiă, şi el făcea conace 
Pașilor la Chiperceni, Periseceni, Chişinăă şi Mereni, cheltuieli 
cu el la Bolduleşti și Năvărnici ; apol gătia o «cocie zugrăvită» 
Sultanului tatar, strîngea griul de uşur, trimeţindu-l la Tatari, 
plătia pe beşleagă, pe iazagiă, pe tumbaci, ca şi pe capu- 
chehaielele din Bender şi Cişiă 3. Colegul săi de Soroca, 
Lupu Donici, gătia aceleaşi conace la Trăisteni, Băcşani, 
Coşernici și Răspopeni, plătia pe beşleagă şi pisar, ba 
Chiar pe capuchehaia de Hotin, pe lingă Arnăuţi, îmblă- 
tori, țimiraşi, etc. 4. În Căuşani stătea residentul domnesc, la 
1763 Medelnicerul Vasilachi*, pe cînd la Cişla era Ando- 
nachi €: se trimeteai acolo fierari la Hanul, ceprăgari, să- 
hăidăcari, hamamgi!, se făceaii daruri de butce ; seimeni du- 
ceaii pe cite un «consul franțozăscu» 7. La 1763 Costachi 
Spătarul tocmia biserica din acest loc cu bani domneşti 8. 
Aici erati să se isprăvească de altfel zilele energicului şi iu- 
bitorului de lumină Crim-Ghirai Hanul?. 

În 1764 merg la Căuşani: var pentru «saraiurile> Ha- 
nului, cherestea şi grinzi de teiii pentru acelaşi scop, «că- 
ruți mocăneşti> pentru Sultanul Bahti-Gherei, blănr pentru 
Serascher, şi chiar «o păreche de ochelari» pentru Aga lui 10, 

Din partea lor, căpeteniile tătăreşti făceau daruri lui Vodă, 


l Documente și cercetări, p. 56. 

2 Ivid., p. 49. 

3 Studii și documente, XXII, p. 110. 

4 Ibid., pp. 111-12. 

5 Documente Callimachi, 1I, pp. 118, 131. 

6 Ibid., p. 119. La Hotin Dumitrachi Portarul; ibid., p. 133. 

? Ibid. 

3 Ibid., p. 128. Cf. pentru petrecerea Hanului acolo în 1763, ibid. 
p. 451, n-l 75; p. 463, n-l 83. 

9 Ibid., p. 493, nota 1.—Pentru de Tott la Căușani, ibid., p. 653, n-l 
45, — Și în 1758 Hanul stătea acolo (ibid., p. 628, n-l 17). 

10 Documente și cercetări, p. 36, 


www.dacoromanica.ro 


98 VIAȚĂ DE HOTAR CU TATARII 


şi la 1776 se aducea lui Grigore Ghica o sabie de la acest 
Bahti-Ghirar Sultanul, pe cînd de la un Vizir dunărean 
venia un peşcheş de morun!. 


Şi la Chilburn se ducea cheresteaua din Lăpuşna şi Or- 
hei, din codrii Rezinei, ca şi din aï Scînteii şi Vasluiului: 
bolovani, «criş-cuşatlii>, scînduri de teiă, testele de furci, 
cofe, arelci, ba chiar cărbuni de mangal, ca şi doniţele lu- 
crate de sătenii noştri; pănă la Cetatea-Albă ea se tri- 
metea pe flotile de cîte 12 plute?, cu plutaşi şi vătajl. Şi 
pieile moldoveneşti ajungeaă pănă în Crimeia3. «Aga griului» 
de la Chiustenge primia produsul secerişului în Bugeac. 

Polonil propuseseră chiar Turcilor a face Nistrul navigabil 
anume pentru trimeterea de griă5, — ideje de care se vorbia 
încă din 1568, cînd un Florentin propunea aceasta regelui, 
cu singura condiţie de a i se asigura un monopol de opt 
ani€. Şi prinţul de Nassau, în serviciul Rusiel, se gîndia la 
acest drum de apă, puind să se facă şi cercetări". 

Cărăuşii şi mocanil noştri cu carăle eraă aşa de cunoscuţi, 
încît Turco-Tatarii ziceai şi ei: mocan-arabasi (— harabă) şi 
cărăuş-arabasi 8. Negoţul cu peştele urmă, şi pescari! ca şi 
negustorii nu eraă Turcii, nici Tatarii. Pe la 1795 peştele 
venia pe Dunăre cu caicele la «schelea Galaţil», şi, ca şi 
din Brateş, se aducea cu carăle acolo, unde se culegea şi 
«măgeria» domnească, din «balta Ialpugului, cum şi de la 
alte bălți din Ţara Turcească »*. 


1 Ibid., p. 49. 

2 Documente Callimachi, Il, p. 109 — Numele de Cetatea-Albă se află 
alături cu acela de „Akkerman“, în socotelile de pe 1763-4. Cf. nu- 
mele turceşti pentru lemnărie, did., p. 111. V, şi Peyssonel, Z. c., 
pp. 200-1. 

3 Ibid., p. 109. 

+ Ibid., p. 159. 

5 Ibid, pp. 201-2. 

6 Acte și fragmente, I, p. 14. 

1 Peyssonel, p. 306. 

8 Ibid., pp. 202-3. 

Y Uricariul, IV, p. 70 şi urm.’ 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 99 


Tot Romîni eraii aceia cari vindeaii pe la 1760 vinul de 
Akkerman ?. Sarea munteană ajungea pănă la Rizè, rivala 
Trapezuntului 2. Tataril fuma din lulele moldoveneşti şi 
beaii apă, cum am zis, din cofe făcute la noi, exportîndu- 
se pe an 8-9.000, cu cîte 10-15 parale una; ciuturi se fä- 
ceai pentru el tot în Moldova. În sfîrşit cele maï bune 
paturi de puşti, din lemn de Rezina şi Scînteia, li se tri- 
meteati de la laşi? (cu cîte 10-20 parale bucata). Ceară 
munteană, miere de peste Milcov se căutai foarte mult, 
lina luîndu-se însă, ca şi brînza, mal mult de la Cazaci. În 
schimb, nol nu primiam de la Tatari decît şele, săhăidace +. 


5. Noile condiții de proprietate rurală. 


La stîrşitul veacului al XVII-lea proprietatea se schimbă. 
Neamurile vechi, din boierimea romănească militară, se 
pierd: în curînd ele nu vor mal juca niclun rol. Născute 
din război, se pare că nu se puteai ţinea fără dînsul. 
În loc răsar, pe urmele Cantacuzinilor, bogătaşi! ţarigrădeni, 
cari, avind bani în numerar, cumpără necontenit. Dimitrie 
Cantemir reproduce o stare de fapt cînd scrie în Divanul 
săă despre «cel ce, de lipsă, moşiile şi satele îşi vînd şi, 
acmu, în mare strinsoare fiind, cu ieften preţ le vei cum- 
pära 5». 

Davidel, David rohmistrul, candidat de Domnie prin Po- 
loni, îşi mărită fata după Postelnicul Toader Soroceanul, 
care avu pe obscuril fil Vasile, Ioniţă şi Mihalachi€. Fiul 
lui Mihalce Ilincul, Dumitrașco, are un urmaş fără niciun 
rost, Miron, ale cărui fiice, Lupa şi Catrina, «fete sărace», 


1 Peyssonel, 7. c., p. 298. 

2 Ibid, p. 66. 

3 lbid, pp. 110-4. 

4 Ibid., pp. 138-9, 148, 150, 153, 192. 

5 V. ediţia şi nota lui Hasdei, în Archiva istorică, II, p. 91. 
€ Studii și documente, V, p. 540, n-l 12. 

T Ibid, VI, p. 234, n-l 209. 


www.dacoromanica.ro 


100 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ 


după moartea surorii lor Sinica, daŭ nişte igani <schiti- 
şorului făcut de moşii şi părinţii noştri la Ținutul Lä- 
puşnei, în eparhia Sfintei Episcopii a Huşului, care schit se 
numeşte mănăstirea Hiîncului!>. Grozeştii din Lăpuşna, aï 
lui Nicolae Costin, trec la Păharnicul Gheorghe Turculeţ, 
şi el rudă de mare ostaş, a lui Costaşco, dar care nu se 
ridică la însemnătate °. Bogatul Lupul Serdarul şi Vornicul, 
fiul Vornicului Anastasie, care făcea biserica Sf. Nicolae 
din Chişinăă si ţinea în 1738-9 prisacă la Volcineţul Or- 
heiului, n'are urmaşi cari să joace vre-un rol?. 

Un singur neam păstrează o mare însemnătate. Pe Do- 
niceşti i-am mal întîlnit: cel d'intăiă din ei chiar, «fiù al 
lui Done», îşi are o avere basarabeană de la soţie, fiica lul 
Apostol pîrcălabul de Orheiii, pomenit mai sus. Şi Nicolae 
de la începutul veacului al XVII-lea ţine pe o Basarabeancă, 
Lupa, fata lui Gligoraşco Jora, care-i aduse în zestre Slo- 
bozia-lui-Duşcu, Işnovăţul, Pivniţa «pe apa Ivancel», părți 
din Căbeşti şi Pituşca, pe Bic, din Băloşeşti şi Clişova pe 
Răut, din Crivuleni (Crăuleni) pe Nistru, din Onişcani 
— la Orheiă —, precum şi din Zăhăicani pe Ciuhur, din 
Hruşova şi Făureşti pe Ichil, din Teţcani, Ciofeni, Lopatna, 
Prisăcina, Mileşti, Răspopeni, Popeşti pe Işnovăţ, la Lă- 
puşna, din Brătceni şi Hajdeni pe Răut, din Sărăteni, din 
Scurteşti şi Hîrtop. Această mare avere se împarte între 
Darie Donici şi fiii lui Gavril: Miron, Postolachi şi Nicolae, 
avîndu-şi partea şi fetele, măritate cu Macri şi Ştefan Că- 
potici. Familia avea legături cu răzăşii din Turbureşti, de 
unde era Apostol €. 

Constantin Donici, fiul lui Darie, răscumpără, pe la 1740, 
robi în Bugeac şi, cu ceasornice de aur în dar, aduce 
înnapol pribegi 5. El muri în Soroca, şi văduva sa, Todosica 
Costachi, făcea cumpărături la 1799°. 


1 Melchisedec, Cronica Hușului, I, pp. 304-6. 

2 Studii şi documente, VI, p 236, n-l 229. 

2 Ibid., p. 265, n-l 442; p. 364, n-l 1142, 

4 Studii şi documente, XVI,—pentru Bezin, străveche moşie, şi Gărb- 
leşti 

5 Ibid, VI, p. 298, n-l 615; p. 305, n-l 647; p. 381, n-l 1299, 

6 Ibid, XV, p. 402. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VECAUL AL XVIII-LEA 101 


Încă la 1801 Mateii Donici sta la Iznovăţul Orheiului ?. 
Doniceştii aceştia din Basarabia, — Ancuţa, Constantin, — 
avură, pănă la 1824 şi Şipinţii Dorohoiului, — Şerpeniţa de 
azi. La Orhei chiar, Ancuţa păstra atunci, la 1824, Brăneştii. 
La 1803, Manolachi Donici are Şipotenii, Tătăreştii; Matei, 
Işnovăţul; Constantin, Goianul şi Stanca, iar Catrina Ca- 
mincea : Stolnicul Manolachi Donici îşi căpătase cea d'in- 
tăiă moşie prin proces cu ceata lui Savin diaconul, răzăşi ?. 


De la Rîşca basarabeană pornesc Rișcăneștii, al căror 
nume înseamnă şi astăzi un deal de lîngă Chişinău, unde 
a fost moşia lor: Stolnicul Rîşcanu avea Vistiernicenii, Şer- 
anii, Tuzara, Voroteştile la 1803. Banul Grigoraş, proprietar 
la Rişca şi Silişte, se judeca pe atunci cu o văduvă din 
laşi pentru Mana şi Burhuta (Orheii)2. Toader se află la 
Tohatin şi Iordachi la Coriovul (conscripția din 1803) € 


Andronachi Vartolomeii Postelnicul avea pe la 1760 moşii 
ia Orheiii5, moştenite de la Iordachi, aşezat în Răchitoasa 6. 
De la Serdarul Vartolomeiii răscumpără, la 1803, Todosie 
Malcociă şi Velişcu Călpariă moşiile Unţeşti şi Săbieni, din 
părţile Iaşului ?. 

Dintre Greceni, din părţile noului Ţinut de la Prut, Nicolae 
are la 1803 Sămăşcanii. 


Şi încercări de .a se lua moşiile răzăşilor ca domneşti 
pentru lipsă de documente nu lipsiră, dar şi pentru cele de 
peste Prut, ca Dumbrăviţa, Cătăneşenii, Roşiorii, Găuzenil, 
Roşcanil, Coșcadanii, Bursucanil, se admise pe la stîrşitul 


1 Ibid., V, pp. 543-4. n-l 9; pp. 545-6, n-le 12-3. 
2 Uricariul, VI, p. 263, 

3 Ibid., p. 253, 

4 Ibid, VIII, 

5 Studii și documente, XVI, p. 400, nota 4. 

8 Arbure, 7. c, p. 35, nota. 

? Uricariul, VI, pp. 254-2, 


www.dacoromanica.ro 


102 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ 


veacului principiul că îndelungata stăpînire ţine loc de acte 
scrise !. 

Întilnim, ce e dreptul, mal tărziă moşii! basarabene în mîna 
Domnilor şi Doamnelor, dar ma! mult prin moştenire şi 
cumpărătură. Astfel, la 1803, Doamna Zoe Moruzi are Pre- 
pelița, Copăcenil, Pepenil, Sîngerit, Drăgăneştil. Maria Cos- 
tachi capătă, de la vre-un Fanariot de la sfirşitul vea- 
culu!, întreg tîrgul Bălţile. Găsim pe Domnița Ralu Calli- 
machi la Telineşti. Alexandru Mavrocordat avea tot atunci 
Hănceştil. Vodă Constantin lIpsilant, un mare lacom de 
pămînturi, pentru el însuşi şi al săl, e «boierul» de la Cu- 
licăuţi, Pererita, Ruşcani, Sirăuţi, Bătăşeneşti, Bîrnov şi 
Părcăuţi, de la Ciuciulea şi Morile-lui-Osmache?. Şi Doamna, 
din neamul Roset, a lut Moruzi avea moşie la Zevedenil 
Sorocăl şi se judecă aici, la 1803, cu Păhărniceasa Maria 
Panaitoaia ?, cu care se judeca şi pentru Singerenil din 
Ţinutul Iaşului +4 Avea loc şi la Căcărezeni din Orheiii 5, 
pe care o reclamă ca a lor, smulsă de Alexandru-Vodă 
Moruzi, căpitanul Vasile Buciuşcanul, Mateiii Ontilă şi alţii, 
cu zapise de la Vasile Lupu. Domnița Catinca a lui Ni- 
colae-Vodă Caragea era şi dînsa în proces cu Panaitoaia la 
Ţipliceşti! Sorocăl 7. Alt proces al el e cu Logofătul Con- 
stantin Balş tot pentru Țipliceşti şi pentru Nistoreşti, din 
același Ținut al SorocăI 8. O fată a lui Grigore-Vodă Calli- 
machi are gilceavă apol cu podpolcovnicul rus Sirghie 
Leontiev pentru Corlăteni la Ciuhur °. În sfîrşit Alexandru 
Moruzi găseşte peste Răut locuri domneşti la Schindereşti 
şi aiurea «peste Răutu», lîngă Bălţi, la Zevidelele, Heciul 


1 Ibid., 1V, p. 333. 

2 R. Rosetti, Archiva Senatorilor din Chișinăi, în „Analele Academiei 
Romîne“ pe 1910, p. 54. 

3 Uricariul, VI, pp. 255-6. 

4 Ibid., p. 256. 

5 lbid., p. 269. 

6 Ibid., p. 279. 

? Ibid., pp. 258-9. 

8 Ibid, p. 260. 

9 Ibid., pp. 283-4. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 103 


şi Bilicenii Sorocăr şi, înlăturînd pe Păharnicul Iordachi 
Panaite, le dă lui Dimitrie şi Nicolae, fiit săi, în 180412, 
Mihai-Vodă Racoviţă el însuşi luase de la fratele Dumitraşco 
Stodolna Orheiului 2. 

Domnil puneaă însă une orl şi pe boieri să găzduiască 
«păstorii şi bucatele Turcilor prieteni», ca la Vitolteşti în 
1740 %. 


Iordachi Cantacuzino Vornicul are acum, — precum văzu- 
răm, — de la Costineşti, Budele, cu ciarmarocul Movilăulur», 
cu «venitul podului şi a luntrilor ce umblă preste apă», pe 
care-l iea împotriva căpitanului de Soroca, asemenea cu 
acela al podului de la Silibria poate şi al altor <prunduri ale 
Nistrului», între Hotin şi Orheiŭ *. El capătă pămînturi cu 
ușir pe partea lui Uraolu (Orac-Oglu) 5. Cantacuzinil aveai, 
la Lăpuşna, şi lureştii, «pe Cogilnic, unde se hotărăşte cu 
Tătărăr» 6. În 1780, alt Iordachi dă schimb Vădurelele la 
Soroca pentru o moşie a mănăstirii Proorocului Samuil, din 
Focşani 7, 

La sfîrşitul veacului al XVIII-lea, Gherasim Cantacuzino 
lasă nepotului Ianachi şi două moşii la Hotin 8. Pe atunci 
acest lanachi Cantacuzino dă apoi Puhoiul (la Orheiiă) 
mănăstirii Neamţului, care avea judecată la 1801 cu Gri- 
gore Clucerescul, ce se zicea despoiat de această moşie 
cînd era tînăr, la Constantinopol ?. 

Acest lenachi cumpără apol şi «moşia răzăşască»> Sto- 
icani, de la neamurile Goia, Leucă, Lazor, Spineni, Răz- 
miriţă, Dode, Cudre, "Ţăpuşel, Fotescu, Jalbă, Urechea- 


1 Ibid., pp. 251-2. 

2 Ibid., XVI, p. 305. 

3 Ibid., VI, pp. 342-3, n-l 959. 

4 Ibid., VI, p. 27!, n-le 482, 484; p. 282, n-l 539. 
5 Ibid., p. 392, n-l 1385. 

6 Ibid., XXI, p. 181. 

T Uricariul, |, p. 7. 

8 Studii gi documente, VII, pp. 81-2. 

9 Ibid., p. 259, n- 182. 


www.dacoromanica.ro 


104 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ 


nul, Lozanul, Glimpul, Bocşa, Bogza, Dorohan '. Îl vedem 
la 1787 şi în posesiunea moșiilor Dumbrăveni, Căpreşti şi 
Purcăreşti, avînd la Lăpuşna şi Măndioaia şi Călimăneştii 3, 
Singera, Calfa, Semogenil, Berhoiul, Puhoiul, pe care le 
arendă la 1794, de frica războaielor?.' La 1773 şi Pirjolta 
pe Ciuhur era cantacuzinească€. Tot atunci Iordachi Spă- 
tarul dă lui lenachi nepotul săi satul lanutca (lanuv) la 
Hotin, între oraş şi Nelipăuţi, de la Ilie Smucilă, fiul 
Spătarului Grigore. lenachi lua la 1781 în părţile Sorocei 
şi Coşerniţa 7. 

La sfîrşitul veacului al XVIII-lea Cantacuzinil aveai 
moşii : la Hotin, Tribiseuţii şi Hlinaia, Măndăcăuţii, Răsteul, 
Corlăcăul ; la Soroca: Trifăuţii şi Cosacinţii, Căcărăzenii, 
Mărculeştii, Pridenil, Cucuienil; Ploscărenil şi Năvărneţii 
la laşi8. Ioniţă Canta ţinea la 1803 Drojdieştii sai Lunga 
pe Răut (Soroca). O luase de la un Grecul, ginerele lui 
Vicol Vartic, care avea judecată cu Gavril Vartic pentru 
alte două sate la Răut, Căpreşti şi PorcăreştI ?. 

Dintre familiile înrudite, Ilie Neculce lasă la 1757 şi sa- 
tele Ghengheşti (Soroca) şi Lucăceni (Hotin) 10. La 1803 
Ion, omonimul cronicarului, stă la Cojocăreni. 

Maria răposatului Ursachi Stolnicul moştenise pe la 1720 


1 Ibid., p. 239, n-l 118. În vecinătate Cerişnovăţul, Racovăţul, Troianul, 
odaia lui Prodan, Perilipca, Pripicenii, drumul de la Vasilcăi (îbid.). 

3 Ibid., p. 240, n-l 122. Cf. şi p. 255, n-le 164, 166, 168. 

3 Ibid, p. 255, n-l 167. — La Coșerniţa avea moșie şi vătaful Vasile 
Boteanul (ibid., n-l 168). 

4 Ibid., p. 225, n-l 69. 

5 Ibid., pp. 2256, n-l 71; p. 227, n-l 74. 

6 Ibid., p. 227, n-l 75. 

7 Ibid., p. 231, n-l 90, — Pare a fi aceiași ca şı Cogmirca de la p. 
232, n-l 97. Cf. ibid., n-l 100, pp. 235-6, n-l 105.  Toderaşco Balș era, 
atunci ispravnic. — Pentru alte patru moșii ale lui lenachi Postelnicul, 
Ibid., YV, p. 343. 

8 Uricariul, XVI, pp. 207-8. 

9 Ibid, VI, pp. 262-3. 

10 Studii și documente, V, pp. 429-30. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 105 


Măneştii pe Bic, «Dänceniï din cheile Vişnovăţului»> şi Fol- 
teşti Lăpuşnei!. Vasile mazilul stăpîniă pe Răutul Sorocel 
Vistiernicil 2. 


De la neamul lui Toderaşcu Vornicul lanovici, şi mal 
ales de la al lui Ursachi Vameșşul, ș. a., căpătară Bălșeștiă, 
începînd cu loan Balş din 1702, Sirăuţii, Virlăneștii, Bîr- 
novul, Vornovăţul, Vascăuţii, Blişcicăuţii, Rucşinul, Nădă- 
băuţii, Voroteţul, Vasilăuţii, Cerlina-Mare, Cerlina-Mică 
(Boricea), Bîrleştii, Lopatinţii?. Lupu Balş <popria» la 1736 
moşia Tărnovca a Voroneţuluit, Tăistrenil (Plopul) fiind 
şi ei usurpați de Dumitru Sturza Logofătul“. Sturza pre- 
tindea că moşia fusese «pustie şi necăutată de la mănăstire», 
iar el a făcut sat, «şi aŭ venit oamenii de-acolo şi s'aii 
închinat la dumnealui Logofăt Sturza» $. Între lenachi şi 
Lupu Balş se face la 1742 un schimb, ce aduce Vladi- 
cina,în ocolul Hotinului, în mînile celui d'intăiă, care avea, 
se pare, şi vecini la Novosiliţă?: în vecinătate Constantin 
Cantacuzino Păharnicul ținea de zestre Tişăuţii, căci toate 
acestea eraii vechi stăpiniri cantacuzineşti3. Pe la 1775, la 
Vlădiceni (Hotin) Lupu Balş schimbase cu fratele Iordachi, 
şi Miha! Sturza-l trecea această Novosiliță sati Nouă-Suliţă ?. 


La 1803 Nicolae Balş stăpîneşte Climăuţii, Brînzenil; Alecu 
Corbul, Ciornoleuca ; Vasile Izvoarele; Iordachi Frijenii, 
Pinzărenii, Oişenii, Pelineit-Moldoveni ; Constantin Limbenii, 
Izbeştea şi Păhărniceni; Teodor Pietroasa ; Vistierul Balş 
un tîrg noŭ la aceiași Pinzăreni, colonisat, de sigur, cu 


1 Uricariul, XIV; pp. 170-1. 

2 Ibid, p. 727. 

3 R. Rosetti, Archiva Senatorilor, Il, pp. 90-2. 

4 Măzăreanu, Voronețul, p, 57, n 4. 

5 Ibid., p. 58, n-l 6. 

6 Ibid, p. 68, n:l 24. 

1 Pentru Novosiliţa şi Nădăbăuţi, v. şi Szudii și documente XI, p. 63, 
n-l 74. 

3 Ibid., XI, p. 59, n-l 61. 

9 Uricariul, XVI, pp. 338-9. 


www.dacoromanica.ro 


106 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


Evrei de peste Nistru!. La 1809 Iordachi Balş lăsa şi Gre- 
cenit şi Pelineii la Greceni, precum şi Frumoasa, tot acolo, 
cumpărată de la fondul religionar bucovinean : aici răminea 
fiul săi Iancu. Constantin Balş avea apoi, la 1822, Dănu- 
tenit din Ținutul Iaşi, Bușnăuţii, Nedăbăuţii de la Hotin,— 
acestea din urmă date de el pentru Orfanotrofia din Iaşi’. 


La 1803, Iordachi Sturza stăpîniă Trăistenil, Horodiciul; Săn- 
dulachi Sturza, Zăhăicenii şi Vădenir; Grigoraşcu Chiţcanii, 
Pohribenil, Budeştii, Bilacăul, Tărşiţeir; Mihai Ciuciuienit, Co- 
tiujenil, Buşeuca (Orhei); Dumitrachi, Gliugenir, Zimbrăuani! 
şi Ţipleştil-gospod; Grigoraş, Ricea, Corlătenil, VasiliuţiI- 
Mari, Tomeştii, Dondăşenii, Cobanil; Costachi, Zăhăicanii, 
Seretenii, Căzănești, Stingăcenii, Hilinţii; Constantin, Larga 
şi Vlădeştii. Mihai Sturza, ca Păharnic, stăpin la Borzeşti 
şi Crăsnăşeni, se judecă pe atunci cu Sandu Luca şi alții 
pentru Gărdeştii Orheiuluiî. La 1805 se învecinaii Ion 
Sandu Sturdza, apol Domn, la Trestiana (avea moşia de la 
socru, Nicolae Roset) şi boierii din Cobila, Prilipca şi Bros- 
căuţi: Stroici, Balş, Cuciuc €. 


Dintre Catargii, Petrachi e în 1803 la Poiana şi Caratova 
(din 1771); Nicolae la Cobila-Nouă şi Petrachi la Cobila- 
Veche, Iordachi la Schitul Cunice, cu Lipoveni, iar briga- 
dirul rus Ilie Catargiu la Telița. Acesta avea de lucru la 
1808 cu fostul protopop Toma din Ciuciuleni şi cu preotul 
din sat pentru moşia orheiană Ignăţei, iar Petrachi Catargiu 
pentru Pereni. Panaite Catargiu în sfîrşit are Cristeştil °. 


Ruseteştiă stăpînesc moşii multe. În 1803, Ştefan Roset e 
la Nemereuca, Spătarul Roset la Coşciugeni, Iordachi la 


1 Statistica din acest an. 

2 Uricariul, XI, p. 328 şi urm. 
3 Ibid., VI, p. 263. 

4 Studii gi documente, V, p. 536. 
5 Uricariul, VI, pp. 272, 283. 

6 Arbure, 7. c., p. 322, 352, nota. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 107 


Sărata, Vasile la Siliştea. Spătarul Vasile cumpără apoi la 
mezat, din moştenirea lui Panaite Păun Serdarul, Bulăieştii 
şi Jora saŭ Chitenir!. 


Ilie Costachi a fost căpitan de Codru ?. Vornicul Costachi 
iea de la Ştefan Volcinschi, în 1702-3, Curlucenii pe Prut 
(laşi)?. La 1759 Gavriliţeştil aceştia, neamul costăchesc, 
căuta să iea moşia crăzeşilor de Tomeşti de la Maluri», 
lîngă satul Biserica al lui Ştefan Roset şi Pelinei! lui Toma 
Luca, în <olatul Grecenilor»>, unde era căpitan Lupu Cos- 
tachi, şi împotriva încălcării lor se plingea şi Radu Raco- 
viţă, cu moşii locale,canume Tentil[a], pe lîngă Troian, pe 
Cahul» : iese la iveală atunci hotarnicele căpitanului de 
Greceni Gavril Bănarul (1751) şi a lui Iordachi Canta 
(1752). Se dovedeşte că Iordachi a <împresurat pe moş- 
neni» 5. La Morozăni (Orhei) avea moşie în 1763 Mano- 
lachi Costachi, între răzeşii din Trifeşti şi Trăisteni ê. 

Peste patruzeci de ani (conscripția din 1803) Maria Cos- 
tachi are Heciul, Grigoraş Costachi Țiganca, Racovăţul şi 
Glăvăneştii, Matei, fratele Mitropolitului Veniamin şi cu- 
noscut hotarnic, Cărpinenil: se ştie că Mitropolitul însuşi 
se adăposti la Colincăuţii basarabeni în 1821. O Costachi 
măritată cu Păharnicul Panait se judecă la 1808 cu răzeşii 
din Ciofăneşti şi Macinăuţi (Orhei), între cari căpitanul 
Apostol şi Ursachi Golăe, cu drepturi de un veac şi ju- 
mătate 7, 


Micleștii păstraii pe la 1750 Bălboşii de peste Prut, lîngă 
cari eraii Podolenii, aï lui Mihai-Vodă Racoviţă 8. În 1803 


l Uricariul, VI, p, 270. 

3 Studii și documente, VI, p. 260, n-l 413. 

3 Ibid. VII, pp. 327-8, n-l 52. 

4 Uricariul, X, p. 62 şi urm. 

5 Ibid. 

$ Nume: Moisăiă, Julea saă Jălea, Bărgan. — Documente Callimachi, 
II, p. 28, n-l 60. 

1 Uricariul, VI, pp. 270-1. 

8 Studii și documente, VI, p. 545. 


www.dacoromanica.ro 


103 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


găsim pe Banul Miclescu la Trifăuţi şi la Văsieni, pe Vasile 
Miclescu la Mihuleni, pe Iordachi la Gura Camincei!. 


Din familia Bogdan, înrudită cu Cantemireştii, Dumitrachi 
are Mimorănil. 


Dintre Pălădești, boieri bîrlădeni, de Ţara-de-jos, Constan- 
tin iea Ţipleştii Sorocăi de la un Malcociă, cu schimb ê. 


Neamul Ghica, nepoţii lui Grigore-Vodă, ajunge îndată 

să aibă cele mai multe moşii peste Prut. Alecu Ghica e la 
1803 proprietar în Lincăuţi, Ciorna, Cobani şi Codreni; 
Logofătul Ghica în Sevirova, Floreşti, Ciutuleşti, Coşerniţa ; 
Dumitrachi Ghica în Mărculeşti, Perepetca, Bahrineşti, Bo- 
rodniceni, Văscăuţi; Costachi Ghica în Ciorniţa şi Harbuţ- 
cani ; casa lui Iancu Ghica la Obreja şi Slobozia Doamnei ; 
Costachi la Stohnaia, cu plutele, şi Coropceni. 
7 La 1816 se arenda moşiile, de pe soţia Măriuţa Canta- 
cuzino î, ale lui Costachi Ghica, şi ele cuprindeau: Leova, 
«cu tirg, cu han, cu pivniță de piatră, cu zece dugheni 
boiereşti, alte dugheni străine, neguţitoreşti, care plătesc 
bezmăn, i cu via pe dînsa, şi băutură boierească, asemenea 
şi căsăpiile boiereşti: pe acest tîrg se fac şi 18 iarmaroace 
pe an»; apoi: Tigheciul, Copceiul, Cadanjicul, Haragăşii, 
Baimacli, Costangalia, Boroganil-de-sus, Chieciul, Chiosălăul- 
Mic, Jugmanul, Cobalicir, Baurcil, Ienichioiă, Burciacul, 
Lărguţa, Chiosălăul-Mare, Sădicul, «locul dintre Taraclăul- 
Greci pănă la Bărăganii-Tătăreşti», Sasighioii, Huluboaia, 
Docutbar, Ciocurmaş, Baimacliua-Tătărească, Taraclăul- 
Tătăresc, Lunceştii, Beştealicul $, 


Crupenschiă, mici boieri, la începutul cărora e un ofițer 


1 Statistica pomenită. 
2 Uricariul, VI, p. 280. 
3 Ibid., p. 368 şi urm, 
4 Ibid, pp. 320-1. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 103 


polon din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, aŭ la 
1803 Bumbata (Ioniţă), Zamcioţii (Iordachi), Vadul-luhur- 
lucului (loan). Iordachi cearcă a lua şi Bucleştii Orheiului 
de la loan Popăscul, răzeş ?. 


Neamul Calmășilor era chiar orheian şi avea ca baştină 
Cuizeuca Orheiului: în mănăstirea Ciuhrului sar fi odih- 
nind călugărița Pelaghia, adecă Doamna Raliţa a lui Ioan 
Teodor-Vodă Callimachi, şi o fiică a el, moartă înnainte 
de dinsa?. Aici păstra pămînturi şi Maria Jicniceroaia, sora 
Domnului ?. 


La începutul veacului trecut familia Conachi avea moşii 
la Hocinești şi Vărzăreşti în Orheiă 4. Familia Cananăi are, 
şi ea, încă pe la 1803 Văsienil la Orheiă5, a lui Şerban. 
La 1808 Ioniţă Cananăi şi Păharnicul Ion Cristescu dispută 
răzeşilor Ruţă şi Şerbul Tătăranca şi Hriţăuţi! (Soroca) €. 
La 1817 Alexandru Callimachi schimba cu Vornicul Dimi- 
trie Jora, dindu-l parte din Hogineşti la Orhei, unde avea 
şi moşia Țapirida; el stăpîniă, la Prut, şi bălțile Lăpuşna 
şi Lăpuşniţa 7. 


Un Razu şi Logofeteasa Ecaterina erai proprietari la 
Codreşti (Lăpuşna), între loan Cheşcu şi Cogălnicenii de pe 
Călmățui 8. Din neamul acesta Razu, Iancu era, în 1803, 
boierul la Drujeni, <Răzoaia» la Şişcani şi Cogălniceni, alții 
la Crăsteşti, Ciulucani, Lalova. 


Cărpeştiă se îmbogăţesc în a doua jumătate a veacului 


1 Ibid., VI, p. 265. 

2 Memoriile societății din Odesa pe 1884; cf. Documentele Callimachi, 
J, p. XXI. 

ë Ibid, p. 458, n-l 104. V. şi [Al. Callimachi], Cartea neamului 
Calmăş din Moldova, zis Callimachi, p. 17, nota 3. 

4 Uricariul, XIV, p. 277. 

5 Studi¥ şi documente, V, p. 545, n-l 11. 

6 Uricariul, VI, p. 277; conscripția din 1803. 

7 Studii și documente, VI, p. 52, n-l 146. 

8 Uricariul, V, pp. 186-7. 


www.dacoromanica.ro 


110 NOILE CONDIŢII DE PROPRIETATE RURALĂ 


numai; pe la 1760 încă Şătrarul Vasile Carp avea moşii 
în Basarabia!. În 1803 Costin Carp e la Virtejeni, Vasile 
la Gvozdul, Cuhureştii-de-jos; Iacovachi la Bahmutia, Greb- 
leşti, Micleşti, Belieşti; Toma la Păuleşti ; loan la Micăuţi, 
Rădeni, Borzeşti;, Alecu la Ivance; Ilinca la Păşcani ; Ilie 
la Furceni. Soţia unui Carp se judecă pe atunci cu un 
Măcărescu pentru Bocşagi (Orheii)3. Ruda Cărpeştilor, 
marele bogătaş Sandu Teodosiu, Medelnicer, e stăpîn la 
Vadul Lecăi în 18032. 


Cazimireștii se ridică iute: la 1803 îi aflăm în Goleşti şi 
Zastiuca (a lui Petrachi Cazimir), la Lohăneşti (a lui Panaite), 
luată de la Spătarul Constantin Crupenschi £. 


La 1763 Ioniță Bașotă era la Şurile, unde avea ca aren- 
daş pe mazilul Constantin Ştirbăţ5. Din neamul lul, la 1803, 
Ioniță avea Volofceniţa, iar Ştefan era tovarăş de stăpînire 
la Mihuţeni şi Vadul-lui-Vodă. 


Banul Lazu iea moşie la Părcanele şi Pripiceni şi împarte 
cu Costachi Ghica Soloneţul ; Smaranda Lazu ţine, la 1803, 
Ichimăuţii şi Suharna. 


Un neam noŭ, de obirşie căzăcească, domnească, trecut 
prin logofeţie, e şi în 1803, familia Cheşco, din care loan are 
Bolţunul. Ea va rămiînea aice. 


Carageă Căminarul şi Şătrarul loan aveai în 1720 moşii 
pe la Ţuţora şi Rezina €. 


Poetul Alecu Beldiman stăpîneşte în 1803 Iezereniï şi Teţ- 
curenil. 


1 Studii și documente, XVI, p. 398. 

2 Uricariul, VI, p. 282. 

2 Statistica pomenită. 

4 V, şi bid. cf. Uricariul, VI, p. 254. 

5 Măzăreanu, Voronețul, p. 63, n-l 15 şi urm. 
$ Uricariul, I, pp. 370-2. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVII-LEA 4114 


Dintre Grecii mai noi, găsim la 1803 pe Ralet Vornicul 
la Dolna, pe un Spätar la Piatra, pe un Diboulu (Dib-oglu) 
la Peceşti şi Boşcana, pe Mihalachi Manu la Şamäşcani, pe 
Andonie Zlota la Cemşăuţi. 


Să adăugim pe Cujbă de la Năpădeni (Orheii) (1770) 1, 
iar în 1803 pe Buznea de la Şătreni, Crimenciuc, larova; pe 
Mihalachi Grecu de la Pohoarne şi alt Grecu la Gura-Căi- 
narului; pe un Paleologul la Găizeni; pe Meleghi la Cu- 
hureştii-de-sus ; pe un Codreanu la Ohrince şi Drănceni; 
pe un Anastasiu la Coşerniţa ; un Clucer lenachi la Ghi- 
deşti, pe un Virnav de la Rogoşeni şi alţii la Curlucani, 
Dănceni; pe Vasile Chiriac de la Pravile, pe Mitru de la 
Daşcova şi Ghiliceni, pe Cuciureanu de la Scăieni, pe 
Bantăş de la Brăneşti, pe Ciuhur de la Gălăşeni, pe un 
Jora de la Ţibirica,pe un Stavri de la Cuhneşti. Apoi, tot 
dintre boierinaşi, pe un Arghirie de la Năvirneţ, pe un 
Giosan de la Mănăileşti. Pitarul Calmuţchi are Glodenii, 
Vasile Coroii Brătulenii, un Silion Vaşcăuţii, un Cerchez 
Boldureştii, văduva Cocea Bumbata şi Ancuţa Şoldăneştii, 
un Hermeziu Bursucenil. Stăpînesc în sfârşit : Stolnicul Zam- 
firachi Ciuteştii, Slugerul Pascal Florinţoaia, Toderaşcu Mä- 
cărescu Boglicenii, Evreul botezat Ilie Maleştii, Toader 
Vîrgolici Cruceştil. Simpli boierinaşi de Curte ajung la 
moşii basarabene: Şătrarul Reiman — Neamţ din oastea ru- 
sească, — are Steţcanii, Serdarul Vasile Onofrei Truşenii şi 
Vădenii, căpitanul lanachi Izmană, dintr'un neam dorohoian, 
Tuzora, Portarul Marcu, Voinova, baş-ceauşul Ion Rusu 
Jălăbocul, Vornicul de Poartă Vîrgolici Cruceştii, Jicnicerul 
Simion Hruşova. 

La 1804 se judecă, pentru Valea Părjoltul, Valea Rugi- 
noasa și Valea Țarineï (Orheiă), Păharnicul Toma Stamate 
cu vătaful Iordachi Roadedeal, cu un Postelnicel şi alții 2, 
Un lenachi Păun are proces pentru Negreşti (Lăpuşna) cu 


1 Ibid., XV, pp. 321-3. 
2 Ibid., VI, pp. 270-1. 


www.dacoromanica.ro 


112 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


răzeșşii, între cari un Chiosa, un Hiîncul, un Brăilă !. Ior- 
dachi Panaite Stolnicul reclamă de la Lupu Vierul şi alți 
răzăşi Mătăşenii, Arămenil şi Valea Dropiei, de la Soroca— 
unde şi acum dropiile trec peste văr —, şi el pirăşte şi pe 
neamul Roşca, pentru Văscăuţi, tot acolo ?. Proprietari mať 
sînt, la sfîrşitul veacului, Vistierul Chira de la Liubleniţa; 
Iordachi Țorțu de la Timilăuţi. Să maï pomenim neamul 
Stavilă din care era să se ridice mama lui Mihail Ko- 
gălniceanu?. La Vadul Ţirel, «de la Ţinutii Sorocăi, pe 
apa Răutului», se aşează Iordachi Bogza *. 


Familia de negustori a Manoleştilor avea pe la 1780 parte 
din Amedariu şi Micovatij, în SorocaS. Neamul acesta se 
aşează în veacul al XVIII-lea şi la Sirbenil Orheiului €. Trec 
şi unele familil maï mici din Bucovina; în 1802 la Novo- 
selița stătea Savin Volcinschi Şătrarul 7. 


Cumpără şi vameşi, ca Gheorghe din Chişinăiă, în 1803, 
la Valea-Adincă din Ţinutul Orheiului 8. Răzeşi se ceartă 
între el,ca Malcoceştii cu Ifrimeştii pentru moşia Golăeşti 
din Ţinutul laşii?, ori Anastasia Buzdugan Medelnicereasa 
cu Ecaterina Băntăşoaia Slugereasa, pentru Bucşa, Miliş, 
Căzecenil 10, tot de acolo, ori, în stîrşit, răzeşii de Vanţina 
(Soroca), între cari un Carp, un Loşianu, cu acei din Hris- 
tici Hi, 


1 Ibid., pp. 280-1. 

2 Ibid., p. 267. 

3 Studii și documente, XVI, p. 398. 

4 Aici şi un Danovici, un Ursachi Golăe, „răzăşii ce să trag din 
neamul 'Țării“ (Halipa, ?. c., II, pp. 252-4). 

5 Studiă şi documente, V, pp. 423-4. 

6 Dricariul, XXV, p. 271. 

T Studii și documente, V, p. 269, n-l 28. 

8 Uricariul, VI, p. 249. 

9 Ibid., p. 259. 

10 Ibid., p. 260. 

1 Idid., pp. 260-4. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI RASARARIA ÎN VEACUL AL VIII-LEA 143 


Cișle după datina turco-tătărească îşi fac şi boierii, şi 
astfel găsim, la 1803, a lui Racilă, a lui Mateii Răşcanu, a 
lui Aslan, a lui Lazăr Grecul, a lui Giosan, a Serdarului 
Iordachi din Stolniceni, a căpitanului Andrei Buşilă. Un 
saegii din Țarigrad ţine de aceia Bobleticii. Se pomenesc 
şi odăi cu liuzi, ale saegiilor, ale Ruşilor sai Sirbilor, ca 
Petrovici, ale boierilor de peste Prut, ca Isăcescul şi Me- 
leghie. 


Și averea mănăstirească sporeşte. Pe la 1770 şi mănăs- 
tirea Neamţului îşi cere înnapoi, cu folos, moşiile Copanca 
şi Chiţcanii, prinse de mult în raiaua Benderului!, Pe lîngă 
Mitropolie  daniila: Ghizdita, Darcăuţi, Malcăuţii-Răzeşi, 
Vasiliuţii-Mici, Mirceşti, Buciuşca, Mănceşti, pe lingă Neamţ, 
— posesiuni la: Sauca, Visoca, Sudarca, Pietroiul, Bulboa- 
cele, se întinde Sf. Sava, prin dania Catrinei Başotă, la 
Triteştii din Orheiă şi (1803) la Horelcani, Giîrbova, Ario- 
neştii, Unguri, Rughil la Soroca, Hănăşenii-Noi şi Petri- 
şoaia, în Codru, apol la Hănăşenii-Nol şi Petrişoaia ; Bir- 
nova ieşeană stăpineşte la 1803 Zerneştii (la Greceni) şi 
Ustia. La Orheiă, «la partea cea din sus a Sercovei», mă- 
năstirea Bărboiului se judecă, la 1804, cu Ilie Izbaşa şi 
Moisie Fusul, împreună cu ceata lor?, şi ea are, pentru 
Răspopeni şi Ordăseni pe Răut, alt proces cu poruşnicul 
Zaharia Timircan şi al lui. <Clirosul din Bucovina», fon- 
dul religionar, stăpineşte, tot la 1803, în Ținutul Greceni Fru- 
moasa. Găsim apoi Cetăţuia la Duşmani, la Dingeni, la 
Burdujeni, la Pietrişul, la Hrinăuţii şi Fîntîna-Albă, la Napa- 
dova, Brancăă; Bogdana la Pătruşeni şi Camenca ; Golia la 
Ocolina, Vasilcăă, Sănătăuca, Cerlina, Zaluşceni, Climăuţi, So- 


1 Maï tărzii reluate de Turci, ele trec în 1812 la fiscul rusesc, cu 
care se poartă un proces, isprăvit abia la 1845, cu îndatorirea Ruşilor 
de a plăti ca despăgubire 224.000 de ruble în argint; R. Rosetti, în 
„Analele Academiei Romîne“, XXXII, p. 684. 

2 Cf. Arbure, 7. c, pp. 336-7; Studii și documente, VI, p. 289, n-l 574; 
Halipa, }. c, p. 289. — V, gi Uricariul, VI, p. 250. 

3 Ibid, p. 282, 

4 Ibid, p. 278.—La, Răspopeni şi Păharnicul Ioan Cartu, ibid., p. 279. 

8 


www.dacoromanica.ro 


1414 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


colul, Raşcov, Honceşti şi Chişinăi, la Trebujeni, Oxintie, 
Îndărăpnicii ; Sf. Vinere la Boşarniţa, Zastînca, Conceni 
şi Străşeni; Sf. Spiridon la Singureni şi Bălţi; Dancul la 
Leuşeni; Sf. loan din lași la Lăpuşna, Probota la Rădeni; 
mănăstirea Fistici la Volcineşti, Răchitoasa la Salcea şi 
Lămanova ; şi Păpăuţii aŭ o moşie basarabeană!. 

Și în Basarabia se dădură moşii mănăstirilor greceşti 
din Răsărit: a Maiceri Domnului din Ianina avea astfel 
Măgura, care se arendă pe la 1810 tot la Greci epiroţi?. 

Mănăstirile locale se înmulțesc în acest timp prin darul 
răzăşilor ostaşi. Grădiştea sai Peştera, de la Nistru, e an- 
terioară daniei din 1736 a lui Radu Racoviţă. La 1703, un 
preot Ilie închină mănăstirii Brădiceştilor, de dincoace de 
Prut, schitul lăpuşnean Pojorenil 3. «La țărmurile Nistrului, 
unde iaste hramul Sfintului loan Crestitel»>, era, încă din 
1704, <mănăstirea de la Hotin» sai «schitul de la Hotin , 
legat de Putna *. La Girbovăţ lingă Orhei încă din c. 1730 
se pomeneşte Armaşul Constantin Carpuz. Zidirea mănăs- 
tiril Țigănești, în aceleaşi părţi, de un Serdar Lupu Deicu, 
se aşează pe la 1741. Ceva mai noua zidire din Hirjauca 
e poate darul unui preot din Călăraşi. Alături cu un că- 
lugăr din Probota Sucevei apare ca fundator la Dobruşa, 
în 1772-85, un altul din Curcova. Prin 1773 Iordachi Curcă, 
Orheian, întemeiază mănăstirea aceasta, zisă după dinsul 
«Curcova». 

Un Carp saă un Rusu, din 1775-84, ar fi ctitori la Ta- 
bora. Pe locul unui om din Saharneni face mănăstire în 
acest colţ orheian, la 1776, călugărul Vartolomeiă. Călă- 
raşii se prefac de un Donici din Mohilăi, Hagi-Marcu, 
după 1780. Un Pitar Soroceanu zideşte lăcaşul cu acest 
nume, pe la 1785, şi urmaşii săi o îmbogăţesc. O văduvă 
de la Cotiugeni dă averea sa pentru Coşeleva, către Soroca, 
prin 1790. În 1797 satul Paşcani pe Ichil zideşte schitul 


1 Pentru măjile ce Voroneţul lua de la Chilia v. şi Măzăreanu, Vo- 
roneţul, p. 78. 

2 Studiă şi documente, XIX, p. 123 si urm. 

8 Melchisedec, Cronica Hușului, I, p. 160. 

4 Dan, Putna, pp. 221-2. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 115 


Reciul. Răzeşii orheieni din Isăceşti fac biserica şi schitul 
Sf. Nicolae de la Chirova. Alţii, de la Braniceni, înnalță 
Frumuşica. Condriţa exista la 1813. 

Tot în acest timp apar mănăstirile Lomata, din Ţinutul 
Bălţi (1728), Cosovăţul (1729), din Ţinutul laşi, Rezina 
(1770), Caratura (1771) şi Ciura, din Ținutul Orhei, Ruda 
(1772) din "Ținutul Hotin, Soroca (1773) din Ținutul Bălți: 
ele sînt azi desfiinţate !. În sfîrşit, la 1776 Grigore-Vodă 
Ghica dădea ajutor pentru facerea bisericii «călugărițelor 
de la schitul Rughil ot Soroca»?. 

În ce priveşte averile lor, pomenim că schitul Horodişte 
are moşia încunjurătoare ; schitul Hărbovăţ, Slobozia-Hole- 
neştii, Căpriana, cum sa spus şi aiurea—un întins do- 
meniu, alcătuit din moşia cu acest nume, apol din : Părcanele, 
Malcociul, Scorenil, Lozova, Vornicenil, Miclăuşanii, Sadova, 
Părjoltenir, Cioreştii, Buda, Horodiştea, Hirjauca (moşia cu 
acest nume) 8. 


Răzăşii nu sînt însă distruşi. Unit amintesc prin numele 
lor alte vremuri. Astfel Varticeştii, neamul Piliposchi aveaă 
părți în Orheiă şi pănă la 17654. Înnainte de începerea 
celui de-al doilea războiii ruso-turc pentru Basarabia, găsim 
încă răzăşi la Crimenciuc şi Balinţi (Soroca); Timofte 
Blănarul cată să între şi el în stăpinire5. Ştefan că- 
pitan de Căldăruşă se află la 1752 €, şi el era amestecat 
într'un proces pentru Hlinovoda (Ghizdita) 1. La Coreşniţa 
era la 1756 un Ursachi, care avea şi un tovarăș <moşian» 


1 Arbure, Z. c., p. 321 şi urm. 

2 Documente și cercetări, p. 54. 

3 Pentru danii către Dobruşa, Saharnenii, Șaba, — Arbure, 7. c., pp. 
333, 335, 338. Căpriana pierduse jumătate din Vistierniceni, dată de 
Domnie la 12 Februar 1525 (Halipa, 7. e, p. 216). 

4 Uricariul, XXV, p. 265 şi urm.; Măzăreanu, Voroneţul, pp. 64-5, 
n-l 18. 

5 Uricariul, VI, p. 264. 

6 Măzăreanu, Voronețul, p. 59, n- 7. 

7 Ibid., pp. 59-60, n-l 8 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


116 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


peste Nistru !. În părţile Iaşului găsim la Zaluceni pe ră 
zeşii Cîrlig, pe căpitanul de Tabără Ursul— şi fiul lui, Mi- 
halachi, e tot căpitan —, cumpărător, mai tărziă, către 1770, 
la Codreşti şi Codreni, pe Osmachi ?. Pentru. Căcărezeni 
la Orheiă se judecaŭ la 1776 neamul Porcescul cu Ştefan 
Sava, feciorul popei Lupului, urmaş de <moşancă» şi care 
se cobora tot dintr'un ostaş, Vasile Fustaşul; între rude se 
află şi un Răzmeriţă 3, Pe la 1780, la Toxobeni (iaşi) erati 
părtaşi neamul Mardare, coboritor din Ignat Alivanul, 
neamurile Musteaţă, Cujbă, Raț, Meleghe, Ojog, Tatul, ca şi 
<Ezoviţii» din laşi 4. Pe la r800 avea părți de moşie pe la 
Hotin, ca ginere al lui Mihalachi Talpă, poruşnicul Ioniţă 
Oatul 5. 

La Giîrlele Lăpuşnei moşia trece, în 1802, de la Ştefan 
Biţu la Ilie Botez, care cumpără şi la Mirzeşti și Cotilnic 
din Orhei $. Tot aşa la 1804 răzăşii de Miţova sa Şiştaciť 
Sorocei lenachi Oprea şi Grigoraş Macaveii, cu tovarășii, 
aŭ judecată cu Armaşul Petrachi Catargiu pentru împresu- 
rare la moşia Cobilele 7. La Floriţoaia din laşi stă neamul 
lui Ghindă şi cel înrudit cu dînsul, prin căsătorie, al Slu- 
gerului Pascal Tuduri. La Chiriasa din Orhei, poruşnicul 
loan are o fată, Maria, pe care o fură un ţeran Marin 
Gis.ă şi se cunună cu ea?. Un polcovnic Iordachi Hîrjäŭ 
e la Ţepleştii Sorocăi °. La Costeşti neamul Borteştilor se 
împarte cu Pitarul Casian Soroceanul 11. La Lohăneşti staŭ 
răzăşii Pirăă şi popa Lupa, iar la Pulberenii de pe Cogîlnic, 
din Ţinutul Lăpuşnei, fata Şătrarului Ioan Arbure a făcut 

1 Ibid., pp. 60-1, n-l 10. 

2 Şi aici se face măsurătoarea în odgoane. Uricariul, II, pp. 189-92 

3 ibid., XIV, p. 116 şi urm. 

+ Ibid., XV, p. 323-4 şi urm. 

5 Ghibănescu, Surete și izvoade, III, p. 291, 

6 Uricariul, V, p. 242. 

7 Ibid., VI, p. 191. 

8 Ibid, p. 192. 

9 Ibid., p. 193. 

10 bid., p. 196. 

A bid., p. 201. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 4117 


stăpînă mănăstirea Neamţului !. Şi în alte părți răzăşii aŭ 
judecată cu boierii cei noi: la lureşti şi Manoleşti, în Lä- 
puşna, neamul Mămăligilor şi loan Decusară, cu protopopul 
Stavarachi din Chişinăă şi cu Păharnicul lenacachi Milo ?. 
La Verdeşenii din laşi se judecă Vistierul Iordachi Balş cu 
Pitarul Ioan Istiri 3. Cămăraşul Alexandru Mavrocordat iea 
apoi, în 1807, la Lăpuşna moşiile Valea Nemesticului şi 
Valea Buciumului de la urmașa Şătrarului loan Arbuz, în 
stăpînirea neamului căruia erai de vre-o sută cinzeci de ani. 
Cu trei ani înnainte, loan Volcinschi din Bucovina avea 
părți la Ghereşti, Mărtineşti, Potlogeni, Tutoveni sai Că- 
răbuseni de la Orhei ë. 

Şi răzăşii între el, cum am mal spus, se tot ceartă pentru 
hotare : Vasilachi Şonţul, de o parte, Postelnicelul Sălăvăstru 
Hrănacii, Vasile Crăciun şi ceata lor la Căbăreşti şi Găureni, 
în Ţinutul Iaşului $ Canţireştii şi neamul Cimbru cu negus- 
torul Constantin Bontăş, pentru părți la Scurteşti şi Blendii 
(Orheiii) 7; neamul Curagăii cu neamul Canţir la Tătăreşti 
tot acolo$; protopopul din Chişinăi Gheorghe Bagcul cu 
un preot şi alţii pentru Dereneii la Orheiă °; Hărustii cu 
alții asupra Singurenilor Orheiulur °; neamurile Istrati, Luţă 
ş. a. cu căpitanul loan Virgolici şi Vasile Nour pentru Lu- 
teni (Orheiă) ". 

Şi la stirşitul veacului al XVIII-lea numele frumoase ro- 
măneşti se găsesc cu grămada: Buhuş, Cucul, Rughina, 
Uliana, Dumănescul, Pănuţ, Prăjescu, Mercă, Gilcă, Răciul, 
Busuioc, Bădicul, Moga, Buzul, Păntiul, Erhan, Terchilă, 


1 Ibid., p. 204. 

2 Ibid, p. 2045.. 
3 Ibid., p. 209. 

4 Ibid., pp. 246-7. 
5 Ibid., pp. 248-9. 
6 Ibid., VI, p. 271. 
1 Ibid., p. 272. 

& Ibid. 

9 Ibid., p. 274. 

10 Ibid., p. 277. 
A Ibid, p. 282. 


www.dacoromanica.ro 


418 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RURALĂ 


Hirlăi, Şendre (aceştia doï ca strămoşi), Budig, Hrizea, 
Cobilcea, Popea, Frate, Bozul, Zamă, Otavă, Frăţian, Dă- 
nielescul. Nume de familie, ca Stolnicel, Băran, amintesc 
vechi dregătorii şi rosturi pe care nu le mai îmbracă ni- 
meni. Astfel par a trăi <postrămoșşii» de cari se vorbeşte 
bucuros de către <moşani» !. 


Cu toate încălcările, nevoile de bani, procesele, răzeşii 
se ţin încă la 1803 aşa de bine cum se vede din însem- 
nările statistice care urmează. În partea de peste Prut a 
judeţului Iaşi, î aflăm la Rădiu-Mare, Oneşti, Mălăieşti, 
Boteştir-lui-Velişcu şi lui Stavru, Balotina, Bisericanii, Chilia, 
Cucuieţii şi în ocolul zis chiar «peste Prut» : la Vărzăreşti, Pă- 
lăneşti, Mînzăteşti, Corneşti, Condrăteşti, Onţeşti, Hirceşti, 
Cîrniceni, Mirceni. În Codru răzăşi mai sînt la Hănăşenil- 
Vechi—, pe lingă foştii slujitori isprăvniceşti de la Larga şi 
foştii neferi de la Cania, Măcreşti şi Capaclie. Abia aŭ rămas 
59 de slujitori isprăvniceşti, 258 de mazili şi 32 Sîrbi. Încolo 
tot moşii mănăstireşti : ale Sf. Sava (Hănăşenii-Nol şi Vetri- 
şoaia) şi boiereşti: 'Tigheciul, Cadiînţica, Copcuiul, Leova, 
Haragăşii al lui Costachi Ghica, nepotul lui Grigore Ale- 
xandru-Vodă. Se poate zice că el a luat, poate prin vre-o do- 
nație a domnesculuă unchii, tot Bugeacul; doar la Toceni de 
maï este Vornicul Teodor Balş. În locul mîndrilor Codreni 
de odinioară sînt tot săteni pe moşie străină, nemai! fiind 
nevoie de apărare, după plecarea Tatarilor. Şi prin toate 
satele marele boier aduce pe orîndarii jidovi: Iosif, Ițic, 
Sloma, Aron, Șoimul (!), Haimul, Marcul, Moisă, Pascal ?. 

Hotărnicenii, Ţinut noŭ, de pe la 17603, alcătuit din 
sate tătărești părăsite, — unde stai 135 de slujitori is- 
prăvniceşti —, tot grăniceri, n'are boieri sai călugări. 
Tot sate cu oameni mulți: cel mai mare numără 476 liuzi, 
şi cifra nu scade nic! pănă la 50. Numele sînt străine în 


1 Studiă și documente, XVI, p. 401. Aşa, se aminteşte şi vechiul şoltuz 
de Chişinăii, Gheorghiţă; sbid., p. 402. 

2 Uricariul, VIII, pp. 254-5. — Preoţi şi diaconi sînt 17. 

3 Melchisedec, Cronica Hușului, I, pp. 97-8. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VELCUL AL XVIII-LEA 4119 


parte : pe lingă Geamăna, Gradişte, Bujorul, Moleştii, Să- 
răţica, Gangura: Saramirza, Mingiriul, Căinariul (= Fînti- 
nariul), Ciadirul (= cortul), Oracul, Săhăidacul (= şeaua), 
Curuluiul, Caracuiul, Coșcalie. De Evrei — şi hahami — sînt 
pline satele !. Ruşi sint colonisaţi la Curuluiiă. 

La Greceni răzăşii stai în Vadul-lui-Isac şi Manta. Se 
adaug în «tablă» foştii neferi de la Pelineii-Bulgari, Gre- 
ceni şi Baurcei, cei 29 de Sirbi, cer 74 de slujitori isprăv- 
niceşti şi numai 18 preoţi şi diaconi. 

Orheiul păstrează împărţirea lui în ocoale, dispărute aiu- 
rea : al Cogilnicului, al Botnei, al Nistrului-de-jos şi de-sus, 
apoi Bicovăţul, Faţa Bicului, Ichilul, Răutul-de-sus şi de-jos, 
Cula, Mătienii, Cîmpul, Nistrul-de-sus şi de-jos. Cu toată 
lupta îndărătnică pentru a-i desființa, prin cumpărări sil- 
nice, prin cumpărări ieftene, prin tăgăduire de drept, prin 
furt de acte, prin donaţii domneşti, răzăşii trăiesc totuşi: 
la Ciuciuleni, la Drăguşeni, la Galbăna, la Secăreni, la Lo- 
hăneşti, la lorceni, la Pereni, Costeşti, Bardar, Ulm, Vä- 
siení, Ruseşti, Mileşti, Pojoreni, Negreşti, Budăi, Girlele, 
Horeşti, Ialoveni, Suriceni, Puhoiul, Nisporeni, Durleşti, Vo- 
loseni — «cherestea, loc puţin: —, Neşcani, Bărăiac, Vărză- 
reşti, Găleşti, Roşcani. Apoi la Highidiş, la Telişăă, Cobilca, 
Recea, Zubreşti, Pocşeşti, Oneşti, Măşcăuţi, Jăvreni, Răcu- 
leşti, Hîrtop; la Băloşeşti, Vatici, Isacova, Puţintei, Hol- 
boca, Săseni, Meleşeni, Hoţeneşti, Oneşcani, Cornova, Nă- 
pădeni, Rădeni şi Derenei, la Morozeni, Ghetilova. Bravice, 
Brianova, Braviceni, Ghermăneşti, Clişova, Ciocălteiă, Ve- 
rejeni. În sfîrşit la Budăiul, Harişeni, Hirova, Beşeni, Mîn- 
dreşti, Cucioaia, Iveşti, Zgărdeşti, Ignăţeni, Măşeni, Chiş- 
telnița, Braviceni (Cîmp), Sirota, Curleni, Chipirceni, Beeşti, 
Slobozia-Hodorogii, Susenii, Ciohorenii -— colonişti de pe 
Ciuhur —, Berezlogi, Cunizăuca, Horghineşti, Căcărezeni, 
Scorţeni, Măuceni, Oleşcani, Ţareuca, Lipiceni, Horodişte, 
Jora-de-sus, —- cu plantaţii de tutun —, Marcăuţi, Mereni, 
Onişcani, Cobusca. In total aproape o sută de sate răzeşeşti 
pe care am ţinut să le arătăm anume ca să se vadă şi 


1 Uricariul, VIII, pp. 256-7. À. 


www.dacoromanica.ro 


120 NOILE CONDIȚII DE PROPRIETATE RTRALĂ 


maï bine însemnătatea elementului romănesc popular în 
viaţa țerii. 

Neapărat că sînt, în Coşuşna, Perisăcina, Băcioiul, Si- 
reţeil şi Buiucanii, ostaşi de hotar, şi anume: 330 de slu- 
jitori serdărești şi 50 ai polcovnicului de Chişinăi ; în Speia, 
Dubăsari, Crăuleni, Jora, Rezina şi Băţeni 604 slujitori că- 
pităneşti, 50 de «postelnicer şi alții cu cărți de iertare», 
numai 2 călărași de Țarigrad, dar 412 preoți şi 121 dia- 
coni. În tîrguri sînt: la Orhei 565 de Sirbi, pe lîngă Mol- 
dovenii, Ruşii şi Armenii de acolo şi cei 18 «străini croi- 
tori» aï lui Iancu Ghica, în Chişinăă 44 de Armeni, bir- 
nici, pe lingă 133 de Romini plătitori de bir, iar, în același 
oraş ca şi în Orheiŭ şi Tirgul Telineştilor, nu maï puţin 
de 149 Jidovi. 


Pentru Soroca (ocoale: Cîmpul-de-jos, Răutul, peste-Răut, 
Nistrul-de-sus şi de-jos), răzăşii se întîmpină la Cureşniţa, 
la Hristici, la Jupca, Alcidarii, Bodeşti, Zahorna, Vadul- 
Ţirii, Recești, Chipeşca, Şiştaci, Coşmirca-de-sus, Văzălăi, 
Malcăuţi, Tătărauca-Veche şi Nouă, Rughii. Din aceşti ră- 
zeşi se ridică un căpitan Paraschiv la Răduleni, un pol- 
covnic Anastasie Ciaca la Coşmirca-de-jos. Se adauge slo- 
bozia de cărăuşi Maimaroglu. La Somoleuca, la Rughi şi 
Călărăşăuca — unde e şi schit — sînt liuzi, cum aŭ 
argaţi Stolnicul Vasile Leonard, căpitanul Sandu. Nu- 
mărul mazililor (124), al ruptaşilor (47), al ruptelor de 
Vistierie (162) e relativ mare; slujitori isprăvniceşti se 
socot 129, căpităneşti 398 (71 Raşcov, 88 Vasilcăi, 114 Co- 
săuţi, 33 Bălți, 92 Movilă), postelnicei ş. a. sînt 30, preoţi 
şi diaconi aproape 300, iar Evrei sînt numai la Soroca 686. 


Starea locuitorilor. 
I. Ostaşi şi răzeși. 


Chiar şi după întinderea proprietăţii mari şi după încăl- 
cările Tatarilor, Basarabia nu era o parte săracă a Moldovei. 


www.dacoromanica.ro 


RUȘII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 421 


Din potrivă. La 1763-4 Lăpuşna, Orheiul şi Soroca reunite 
dădeaă cea maï mare sumă de bir, 2.105 galbeni!. Desetina 
producea 7.040 de ughi (galbeni), Hirlăul unit cu Dorohoiul 
dînd abia jumătate ?. Pentru 1764 aduc Lăpuşna şi Orheiul 
la un şfert 1.210 de ughi, iar Soroca 3802. În 1776, un 
şfert de bir la aceste două Ţinuturi unite din punct de 
vedere fiscal era 7.056 lei la Soroca 5.450. 

La 1777 numărul birnicilor din Greceni era de 2.840 
(22 preoţi), din Codru de 1.108 (6o preoţi), din Lăpuşna- 
Orhei, 25.960 (360 preoţi, 700 negustori, 112 velniţe, 403 
poşte), din Soroca 21.952, 216 de preoți, 84 negustori, 72 
velniţi è. 

Asemenea oameni ştii să se ridice şi impotriva Domniei. 
< Vornicii şi alți oameni de frunte» cer, pe la 1740, «să se 
schimbe orînduiala cît pentru oi, stupi, să nu se puie la 
cislă, avînd bucatele aceste dajdea lor osebită» ê, Dar Vodă 
hotărăşte că măsura sa,a «<ponturilor», e «lucru bun şi drept, 
cum celor săraci, aşa şi celor fruntaşi», şi nu se poate 
schimba. Numai cel 12 Sirbi din Ținut capătă «cut osebit> 7. 

Nu ştim ce vor fi făcut Orheienii, dar oamenii de la Gre- 
ceni şi Vadul-Isacului trecură «în Ţara 'Turcească», silind pe 
Domn să li trimeată carte de iertare? la < Voevoda de Rent»?. 
Tot aşa <breslaşi, siimeni, călăraşi»> trecuseră de la Ciuhur 
la Hotin !9. Se văd săteni de dincoace de Prut căutînd pănă 
tărziă rost mai larg deschis. Liudele de la Roşeştil (Roşie- 
cil) Fălciiului trec pe la 1760 la Codreştii Orheiului!!. 


1 Documentele Callimachi, II, pp. 84, 98. 

3 Ibid, p. 9%. 

3 Documente și cercetări, p. 33. 

4 Ibid., p. 47. 

5 Ibid., p. 159. 

6 P, 314, n-l 724. 

7 P. 315, n-l 725, 

8 P. 318, n-l 754. 

9 P, 318, n-le 755.6. 

10 Pp, 318-0, n-l 757. Unirea celor trei Ţinuturi în ce priveşte zlo- 
taşii, p. 343, n-l 961, 

1 P, 347, n- 1000. 

32 Studiă și documente, XXII, p. 111. 


www.dacoromanica.ro 


122 OSTAȘI și RĂZEȘI 


Satele de coboritori aï vechilor ostași ducea o viață 
slobodă, aproape autonomă. Atunci, pe la 1740, vedem că 
săteni! din Virtejenii Sorocăi nu maï vreai să mai ție pe 
vornicelul lor: «lor nu li trebuie vornicel ca acela, şi ară- 
tară că este alt om între dînșii, şi pe acela îl pofteşte tot 
satul să fie vornicel>, şi Domnul dă poruncă la căpitanul ce- 
tăţii să facă pe voia lor!. La Horodiştea Orheiului călăraşiI 
aveati 20 de scutiri 2. Not oaspeţi de peste Nistru, ademe- 
niți cu scutiri de bir, veniaă necontenit, căci, la Hotin, 
altfel nu eraŭ lăsaţi să are?. La Orhei, Vodă făcu slobozie *. 
Sirbi se află la Greceni şi Cahul. Vedem fugind nişte oameni 
de la Lăpuşna, pe cari Vodă-i întoarce cu iarlic de la Han. 
Scutiri atrag şi alţi locuitori de peste hotar, aduşi de Ifrim 
Prutenescul, cari se aşează la Budăiă pe Cogilnic €. Orheienii 
ce trec din sate cîmprăştiate» pe moşii boiereşti sînt în- 
găduiţi de Domni a-şi plăti acolo anul de bir şi a se în- 
toarce acasă ?. 

Se mai adăuga şi o situaţie fiscală şi agrară privilegiată, 
şi în cererea boierilor de la 1805 pentru veniturile de 
la ţerani se specifica anume că locuitorii de lingă raiele 
vor da numai jumătate şi vor căpăta loc mai întins 8. 
Totuşi în 1809 se călcară privilegiile Grecenilor şi Codrului 
pentru goştină, rămînînd a da tot 2 bani de adaus pe oaie. 

O grupare fiscală a celor tret Ţinuturi romăneşti ale Ba- 
sarabiei se încercă pe la 1740, puindu-se toate trei supt 
autoritatea Serdarului, dar Constantin-Vodă Mavrocordat 
«deosăbi Ţinutul Sorocei de celelalte 'Ţinuturi» ?. 


1 P. 365, n-l 1148. 

2 P. 375, n-l 1242. 

3 P. 368,n-l 1178; p.396, n-11433; p. 400, n-le 1430-1; p. 410, n-1 1500. 

t P. 396, n-l 1434. 

5 P. 403, n-l 1515. 

6 P. 371, n-l 1208. Iarlic pentru fugari și p. 378, n-l 1272. 

7 P. 377, n-l 1257. 

8 Uricariul, Il, p. 447. 

9 Ibid., VI, p. 470. 

10 P. 359, n-l 1093. — Lăpuşna unită cu Orheiul la p. 382, n-i 1304; 
p. 397, n-i 1452, 


www.dacoromânica.ro 


RUŞIE ȘI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 123 


Prin văile Orheiului păşteai oile mazililor, ale Turcilor 
raileni, ale Armenilor de peste Nistru, cu ciobani de toate 
felurile. Miîrzaci veniaii să caute, în codri! plini de lupi, 
«uli şi corni» pentru vînătorile Paşilor!. Pe la Codru şi 
Greceni se culegea prin pajişti «floarea de plomăn gal- 
băn», pe care o cerea şi Doamna?. Șleahul cel mare era 
plin de vite, boi, cai, ce treceau spre Bugeac, mînate de 
păstorii Tatarilor2. Codrenil aduceai vin din «Țara Tur- 
cească> şi cumpăra vite pănă la Căuşani; pe Prut şeici 
veniati să «încarce pîne» 4. Lăpușnenii aveai şi cară de 
împrumutat Domniel ?. Mori ale răzeşilor, heleşteie ale lor, 
topitoare de cînepă se vedeai pretutindeni. Olari, ciubotari, 
croitori se ridica din rîndurile ţeranilors. 

Era o viaţă arhaică, patriarhală maï mult decît aiurea 
în Moldova. Cu tot banul ce umbla în jurul lor, încă în a 
doua jumătate a veacului al XVIII-lea Orheienii vindeau 
în schimb, socotind «2 vaci cu viței buni», după prețăluire 
de <oameni buni şi răzăşi», drept 24 de lei şi «6 lei, bani 
de argint> 7, iar «2 boi buni», drept 30 de leï8. 


Temeiul vieţii ţeranilor liberi rămăsese pănă tărziă în 
această Moldovă roabă, lupta. Prutul, Nistrul, hotarul bu- 
gecean era în seama lor. Încă de la jumătatea veacului 
al XVIII-lea găsim căpitani, hotnogi pretutindeni. 

Căpitanii de Coţman şi Dorohoi, călăraşii de Tabără ?, 
căpitanii de Chigheciă, de Greceni, de Covurlui pä- 
ziai Prutul, care se trecea pe dubase la Tabără! şi la 


1 Studii și documente, p. 374, n-l 1227. 

3 P. 375, n-l 1234. 

3 P. 375, n-l 1237. 

4 P. 376, n-l 1247. — Pentru vite, p. 390, n-l 1364. 
5 P. 393, n-l 1407. 

6 Ibid, XVI, pp. 401, 403. 

7 Ibid, XVI, p. 4%. 

8 Ibid., pp. 400-1. 

9 Ibid., VI, pp. 351-2, nl 1043; p. 362, n-l 1123. 
10 Ibid., p. 222, n-l 99. 


www.dacoromanica.ro 


124 OSTaşi ŞI RĂZEŞT 


Fălciiă 1, La Soroca era acum un Mare-Căpitan °, care avea 
şi vadul Movilăului, iar la Chişinăă un pârcălab, — în 1740, 
Măzăracuii ?, — sai chiar doi. 

Căpitanul din Ciuhur capătă pe la 1740 porunca de a 
aşeza beşlii «pentru paza margenii şi de apărare lăcuito- 
rilor, de pricinele Turcilor ce trăiesc acolo». Cel de So- 
roca are 20 de «slujitori» scutiți 5 La Orheiă se aşează 
50 şi tot 50 şi la Lăpuşna“. O parte din aceşti ostaşi are 
şi grija Polonilor, făcînd zăboare pentru pierderile din «ceia 
parte» 7. Guvernatorii din Movilă — unde e şi un namesnic 
de la Soroca? — şi Raşcov aŭ de altfel cuvenita purtare 
respectuoasă față de Domn şi dregători ?, În sfirşit la Or- 
heiă căpitanul mai întrebuința şi curieri, îmblători!0. Chi- 
şinăul are un Serdar, şi pe la 1740 i se daŭ 12 hotnogi, 
<oameni străini din Ţara Leşească», fără bir 1!. La 1757 era 
căpitan de Soroca Leon Imboo (sic) 1*; doi căpitani de Bărăiac, 
cel de Răzina, de Bălăneşti, Măgura, Răsipeni, Căldăruşa 
se pomenesc şi ei13, ca şi îmblătorii de Soroca 14 şi călă- 
raşii de Chişinăă 5. 

Mai departe, călăraşii serdăreşti de Orhei şi cei de 
Heciŭ (179) şi umblătorii de Soroca, menzilgiii de Gangura, 
de Răzina, de Bărăiac, de Tabără, surugiii de Soroca apar 


1 P, 213, n-l 32; p. 214, n-l 49. A făcut şi o biserică în Chişinăă. 

2 Ibid., n-l 34; p. 220, n-l 86; p. 221, n-l 95. Dar ií se zice: piîr- 
călab; ibid., n-l 94. Pe la 1740 căpitan era Constantinachi. V. si pp. 
223.4, n-l 119. 

3 Ibid., p. 213, n-l 47; p. 234, n-l 211. 

4 Pp. 232-3, n-l 197, 

6 P, 364, n-l 1143. 

8 P, 409, n-l 1560. 

7 P, 221, n-l 94. 

8 P. 296, n-l 608; p. 244, nì 296; p. 279, n-l 519, 

9 P, 230, n-le 163-4. 

10 P. 264, n-le 440-1; p. 372, n-l 1214, 

n P, 358, n-l 1088. 

"2 Documente şi cercetări, p. 29. 

13 Ibid., p. 30. 

1 Ibid., p. 31. 

15 Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 125 


la 1763-4 !. Călărași se maï întîmpină pe acolo la Cetlina, 
Vîrtejani, Sănătăuca, Japca, Salce, Soloceni, larova, Ve- 
rijeni 2. 

Pe atunci, la 1762-3 pe lîngă călărașii de Heciă eraă 
privilegiați la bir şi «<şese sate ot Soroca» ?. «Sate cu testa- 
ment» «cu testeă», se afla şi la Orhei, pe Răut, la Cogilnic, 
și ele toate dădeati la mucarer — întărirea Domniei —, 
3.964 de boi, socotiți cîte 3 bani noi capul. Birul lor 
atingea suma de 2.704 ughit. 

După un noŭ războiă cu Rușii, la 1775 erai Vel Căpi- 
tani la Greceni, Codru, Lăpuşna, Orheiti, Soroca, Ciuhur, 
ca şi la Iaşi, Ropce, Neamţ, Agiud, Covurluiă, Dorohoi, Te- 
cucii, Coţmani *, Cite 20 şi 30 de seimeni la Soroca, şi 20 
de Cazaci (30 la Iarova, so la Vasilcăi, 20 la Rughi, 20 
la Vadul Raşcovului, 15 la Volăneţ şi la Vadul Nimereuca), 
30 de slujitori la Ciuhur staă supt poruncile lor”. La Lä- 
puşna păziaă 30 de panțţiri, supt Vel Căpitan, 8o supt că- 
pitanul de călăraşi menzilgit, la Orheiii 30, fără a maï po- 
meni pe 150 de călăraşi serdăreşti, — toți supt căpitani€. 
Vel Serdarul avea supt el călărași menzilgil la Bărăiac 
(110), la Gangura (80), la Chişinăă (110). 

Condica de dregătorii din 1776 înseamnă la Greceni 30 
de slujitori, cu chehaie, stegar şi ceauş, precum şi un vătaf 
de cărăuşi şi chiragil; la Codru 12 slujitori cu zapciil deo- 
sebi şi acelaşi vătaf, la Lăpuşna şi Orhei căpitanii de 
Jora, Ciîrjov, Hotărniceni, Hînceşti, cu călăraşii lor, cîte 
30-40, şi ofiţeri ca mai sus, şi se adaug cel 6o de la «Ciurlu» 
iar la Soroca: căpitanii de Cosăuţi, Văscăuţi şi Solonceni, 


l Documente Callimachi, Il, p. 94. 

2 Ibid., p. 98. Acolo şi un om din „Muilăŭ“ și un negnstor din Chi- 
ginăŭ. 

8 Documente Callimachi, II, p. 88. 

4 lbid., p. 92. 

5 Ibid., p. 98. 

8 Studii și documente, XXII, pp. 145. 

1 Ibid., p. 18 şi urm. 

3 Ibid., p. 25. — Cf. pp. 33, 40-1. 


www.dacoromanica.ro 


126 osTişt și năzeşt 


cu steaguri de Cazaci, la cari chehaia se zice sotnic, — 
132 de toţi!. 

Căpitani, cu scutiri de «<rusumaturi», ca Opre, din 1796, 
găsim pănă tărziă la Soroca?. Asemenea mazili ducea 
zahereaua şi pănă la Galaţi, după porunca lu! Vodă?. La 
1804 loan Cananăiă iea la Orheii parte din Roşcani, şi nu- 
mele bătrînului, care arată originea proprietăţii, e semni- 
ficativ : Stegarii *. 

În stîrşit polcovnici, ca Iordachi fiul lui Mihalachi Grecul 
Căminar, se mai află în părţile Orheiului şi la 1805 5. Chiar 
în ultimele timpuri se păstra un «Căpitan de margine la Ţi- 
nutul Sorocii» şi unul din titulari, Sava, aşezat la 1823, în 
laşi, fusese întăiă numai «cavaful Curţii domneşti», apoi şi 
Cavatbaşă °. 


Ici şi colo putem găsi însă ce fel boierimea lucra pentru 
a isprăvi cu răzeşii, 

După măsura de stabilire legală a stării țeranilor prin 
Grigore Alexandru Ghica-Vodă, şi Orheienii de pe moşiile 
boierilor sai usurpate de boierii ridicaţi dintre el ori străini, 
«moşinaşil> deci, dădea 6 potronici pe an de casă şi făceau 
cele 3 zile de vară şi 3 de iarnă lucru pe moşie, pe lingă 
dijmă”. Mascurii boiereşti călca acum țarinile <împrejuraşi- 
lor», cari-i ucideai 8. Odgonul de 30 de stînjeni de cîte opt palme? 
măsură tot în folosul boierului, şi «bătrinii» de pămînt se 
contopia în măsuri mari. Vătafii, vieril, meşterii Curţii erai 
acuma domnii. Zapisele pierdute în răzmeriţe ajutaă încăl- 


1 Ediţia Răşcanu, Lefile boierilor Moldoveni, sai Uricariul, XIX, pp. 
367-72. 

2 Documente Callimachi, I, p. 473, n-l 150. 

3 Ibid., p. 475, n-l 157. 

4 Studiă și documente, XXI, p. 265. Alt răzăş e Moise Pierdevară, 
ibid., p. 266. 

5 Ibid., VI, p. 172, n-l 126. 

8 Ibid., VII, pp. 86-7, n-le 43-4. 

T Ibid, XVI, p. 398. 

8 Ibid, p. 399. 

? Ibid., p. 400. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞI ȘI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 127 


cările. Zapise împrumutate nu se daŭ înnapol, cerîndu-se 
în schimb «cheltuiala ce aŭ cheltuit cu hotăritul moşiilor», 
şi, cînd bieții oameni o oferă şi aceia, de și gîndul nu ple- 
case de la ei, boierul cu care sînt «tot la un bătrîn» vrea 
să i se vîndă locul. «Umbla să ne înstrăineze din moşiile 
noastre ce ne sînt baștină şi moştenire moşilor şi a părin- 
ţilor noştri» şi, ca să le scape, el... le dădeau altuia, de la 
care «cunoscuseră mult bine» !. 


2. Tîrgurile. 


În ce priveşte tîrgurile, se vede tendinţa boierilor, a 
Domnilor de a le desfiinţa. Mortasipia la Lăpușra ajunge 
astfel a Sf. loan Zlataust din Iaşi ?. 

Orheiul avea Siîrbi*, Ţigani domneşti +, negustori romini, 
cu afaceri destul de întinse, şi prea puţini Armeni, — de 
Jidani va fi vorba maï departe. După datina căzăcească, 
erati aici călăraşi, cu trîmbaci şi pisari 5, ba încă şi cocieri, 
cu vătaf€. Aici se păstra reşedinţa Serdarului. La 1702 era 
Serdar Darie Donici, la 1722 Leca, la 1740 Măzărachi, la 1753 
Constantin Proca; apoi pe la 1760 lamandachi, la 1763 
Costachi Spătarul, la 1766 Păun fost Mare-Păharnic, la 1767 
Gheorghe Medelnicerul, la 1774 Vasile, la 1780 Vornicul 
Nicolae Balş. Găsim la 1785 pe lancul Vel Spătar, care 
hotărniceşte la Beşeni, Spanciocani, Cruhlic; la 1793 pe 
Iancu Razu, la 1796 pe Postelnicul Iordachi Romanò. De 
la 1793 încă erai, de altfel, doi Serdari, şi locurile le aveaă 


1 Ibid., pp. 401-2, 

2 Ibid, XXII, p.40. Pentru răzăşí de Lăpuşna (1763), v. şi docu- 
mentele 104/XXX, 129 LXXII ale Academiei Romîne; cf. Documente 
Callimachi, I, p. 458, n-l 100; p. 461, n-l 116. 

3 Documente Callimachi, 1l, pp. 98, 102. 

4 Studii şi documente, XV, p. 324, n-l 78. 

5 Documente Callimachi, II, p. 433; Documente și cercetări, p. 43 (şi la 
Soroca și Chişinăi). 

6 Studii şi documente, VI, p. 336, n-l 855. 


www.dacoromanica.ro 


128 TÂRGURILE 


pe la 1800 Vasilachi Caligari şi pe Ioan Sturza, viitor Domn 
al Moldovei !. 

La 1724 Orheiul avea şi un pircălab, Toma, un vameş, An- 
dronachi fiul lui Vartolomeiă; în oraş locuiai Mardarie fost 
al doilea Sulger, Neculai fiul lui Toader Orheianul, diac 
de Cămară, apol vătaful Andrei, Ion fost sotnic şi Ar- 
meanul romaşcan Iordachi fiul Misirei 2.Orheienii erai scu- 
tiți de a da cai de olac, în ţară şi pentru Chiev, ori «la 
ciohodari, de ar trece cu porunci împărăteşti», grija fiind 
a căpitanului 3. În stirşit, la 1795, în 26 Iulie, Alexandru- 
Vodă Callimachi dădu, se pare, Orheiul în stăpînirea lui 
Costachi Balș, care făcu pe locuitori bezmănari, «fiind Or- 
heiul al săi», zice un alt act domnesc, din Maiu 18064, 
În tîrgurile basarabene ajunse astfel cu stăpîn (aşa era şi 
Movilăul) nu se fâceai case pe vatră fără voia acestuia, 
care avea şi puterea de a răscumpăra, la vînzare, pe cele 
în fiinţă şi a vinde singur vin, rachiu, mied (sic) şi bere, 
precum şi a ţinea meserniță de carnet. 


Miron fiul lui Gavril Donici și poate şi Apostol Donici 
fură pircălabi la Soroca. La 1737 era vorba ca aici să se 


1 La 1806 Alexandru Carageă; Halipa, ILI, p. 329. V, şi procesul lui 
Filip Lascul din Peciştea Orheiului cu Andreii băcalul din Iași (Uri- 
cariul, V, p. 190). Căpitani, stepari, vătafi se atlă răspîndiţi prin 
sate (Studii și documente, XVI p 408). Găsim şi pe un Lazăr biv Că- 
pitan, feciorul călugărului din Singureni (ibid., nota t). Un Alexandru 
Anastase biv Vel Serdar, Halipa, I, p. 377. V. şi Uricariul, XIV, pp: 
4144-3 şi urm.; XVI, p. 235; AXIV, p. 425; XXV, pp. 271-2; Documente 
Callimachi, 11, p. 188; Studil și documente, XVI, pp. 398-9, pp. 237-8, 
n-l 113; Documente gi cercetări, pp. 62, 64-5; Italipa, I!, pp. 240-1, 330-14. 

2 Studiă și documente, XVI, p. 395. 

3 Ibid., VI, p. 347, n-l 998. 

4 Uricariul, VI, p. 276. 

5 Documente Callimachi, 1, p. 484, n-l 176. * Pe la 1760 se întîlnesc 
în părţile Orheiului şi Lăpușnei Bălăsachi, Darie şi Ion Donici, Serdarul 
lamandachi de la Cîrlig, Alexandru Rășcanu, Dumitru Carp şi Stol- 
nicul Carp, Armașul Mihuleţ; Studii și documente, XXII, p. 411. 

ë Ibid.. XVI, pp. 3956. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 129 


adune congresul de pace între Ruși şi Turci!. Încă de la 
1753 apare Vel Căpitanul de Soroca? : la 1756 avea această 
dregătorie un Chiriac 3. Cetatea Sorocăi cuprindea însă la 
1763 numai osîndiţi, vinovaţi, al căror emiclic, întreţinerea, 
era din mila Domnuluit. <Isprăvnicia de margine a Ţinu- 
tului Sorocăi» fiinţă încă de la 17575, cînd găsim în acest 
rost, ca subordonat al Serdarului Manolachi, pe Dediul Co- 
dreanu, şi el intitulat: Serdar. 

Aici, în Soroca se întîlnesc prin 1730-40 numai cele mal ca- 
racteristice nume romăneşti: Aftonie, Postici, etc.. Sot- 
nicul, adecă «sotnicul de Căzaci de Soroca», e Ioniţă, deci nu 
un adevărat Cazac şi răvaşele le scrie Pavăl Cireş?. În 1760 
găsim pe Vornicul Andronachi şi sora Tudosca, pe Buzilă, 
pe Nicoli Armaş şi doi Donici, Lupu şi Andreiă S şi ştim 
că din boieri aveai pămînturi lenacachi Milo, Dinu Canta, 
Ştefan Sturza ?. 


Un Sorocean cu spirit de întreprindere, Simion Hasnaş, 
care avea moşiile Hăsnăşeni, pe Cobolta, Stănești şi Do- 
boşeni (aceste două în Hirlăă), trecu pe la 1770 peste 
Nistru, şi unul din fiii lui făcea afaceri în Simbirsc, Nejinsc, 
Ircuţe şi Camciatca, iar un nepot numa! la Mohilăi. Şi, 
după ce-şi recăpătă moşia soroceană, Clementie Hasnăş se 
duse înnapol în Siberia !0. 

În 1731 găsim la Chișinăd, în tîrgul făcut pe locul <bă- 
trînilor» Cazacul şi Moldoveanul, de la Buicani ", pe Agapie 


1 Acte și fragmente, Í, pp. 341, 349. 

2 Măzăreanu, Voroneţul, p. 54, n-l 10, 

3 Ibid, pp. 61-2, n-l 11. 

4 Documente Callimathi, II, p. 128. 

5 Studii și documente, LI, p. 331, n-l vr; Melchisedec, Cronica Hu- 
ului, J, p. 253. 

6 Studii și documente, XVI, pp. 396-7. 

7 Ibid, p. 397. 

8 Ibid, XXY, p. 412, 

9 Ibid, p. 413. 

10 R. Rosetti, Z. e. II, pp. 87-8. 

n Eraŭ şi urmaşii lui Crăhan, cu danie de la Ștefan-cel'Nare (Ha- 
lipa, JJ, pp. 233-4). 


www.dacoromanica.ro 


43n rinauhiL.E 


Şoltuzul, pe Vasile Vameşul, pe Vicol Vartic hotnogul, vornic 
din sate, tirgoveţi din familiile Popescu, Onaşcu, Budul!. 
Unit «tîrgovețI chişionenI» de pe la 1750 ni sînt cunoscuţi. 
Aparţin familiilor Hincul, Costin, Budul, Pălade, Borilă, 
Jimbeiii, Gratea, Filotie (<Hilotoaia»), Băţ, Spinu, Popa, Bo- 
can (şi Bocăneasa), Sirbul, Batcu ; între el e scriitorul «Va- 
sile sin Băţ» şi starostele de blănari Ştefan 3, Cind el pleacă 
în bejenie «la codru», prin 1737-9, îşi lasă marfa de holircă, 
tutun, bumbac tare, fier, orez, fringhil, dohot, sare, aramă, 
«ciobotex?. Sint oameni dirji, cu simţ de puterea lor: îl 
vedem apărînd pe robi! creştini de la Tatarl, ce fug la el, 
şi puind în fiare el singuri pe Turcil ce-şi rid de fetele lor, 
Un ceauş, un vameş stăteaă pe atunci între el’. 
Statistica din 1798 arată la Chişinăă Armeni, Evrel, Sîrbt. 
Greci, Lipoveni, după ocupaţii: abageri, bogasier!, blănari, 
cojocari, pitari, bărbieri, băcani, cizmari, cafegil, spoitori, 
argintari, croitori, zalhanagil, băibărăcari, mumgil, olarl, 
săhăidăcari, şlicari, vutcari, rachierI ; între el un singur Bra- 
sovean€ (la Orheiă, eraă băcan!, un cojocar, un cizmar; la 
Telineşti şi dol <furmagit>*: bicănia o ţine căpitanul Alexe ; 
lipsesc Evrei). Meşterii de la Chişinău lucraŭ şi bulgarii fine”. 
Evrel şi Armen! se află aic! încă de mult? şi de mult timp 
Greci fuseseră primiţi între locuitorii orașulul "°. De la un timp, 
înnainte de 1809, se aşează apol la Chişinăii «Sîrb! de peste 


l Studii și documente, XVI, p 397. 

2 Studiă şi documente, XVI, p. 402. 

3 Ibid., VI, pp 264-5, n-l 442. Cf. ibid., p. 282, n-l 54t. 

4 Ibid, p. 300, n-l 624. CE. ibid., p. 301, n-l 630, p. 319, nl 763. 

5 Ibid., p. 328, n-l 827; p. 339; p. 349, n-l 1025. 

6 Ibid, XXI, p. 116-8. Familiile sînt tot cele vechi romăneşii, 
Gane, Nour, Calistru, Stancul, Trușăneanu, Bocan, Chiriac, Dobre, 
Bostan, Bogat-Noă, Tobultoc, Izmană (căpitan, poate de loc de prin 
Botoşani). La Telineşti, Cap-Mare, Stavilă, Sălcuţan (trei căpitani, un 
dascăl). 

1 Pitarl, 

8 Documente Callimachi, I', p. 130. 

9 Halipa, 2. e. LI, pp. 241, 2978. 

10 Studii și documente, VI, p. 322, n-l 789. 


www.dacoromanica.ro 


p RUŞII ŞI BASĂRABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 434 
Dunăre», trecuţi între «<ruptele Visteriei> şi scutiți de goş- 
tina oilor, dacă nu le aduc în «pămîntul Moldovei» !. 

Mănăstirea Galata păstră însă şi după ce liberarea orașului 
fu recunoscută de Domnie, înlăturindu-se claca şi adetiul, 
anume drepturi, ca acela de cîntar, de bezmen: 40 de bani 
de tot căsarul, iar la iarmaroc 40 de bani de tarabă pentru 
negustorii străini, apol acela de a pune vînzătorii de carne 
şi de băuturi, ori de a lua 9 bani de vadra de vin, 30 de 
cea de rachiii şi horilcă?. Dar locuitorii Romîni, Greci, 
Jidovi şi Armeni, cari aveai privilegiu la desetină şi goş- 
tină — «şi oameni boierești şi orice breaslă ar fi», dar nu 
şi pribegii de curînd, lăsaţi în seama Serdarului, — dădeaii 
pe an numai 5 lei în patru şferturi şi <purtaă menzilul», 
cu «cheltuiala musafirilor ce-ar trece în sus şi în jos». Apol 
grija aceasta se lasă apoi în seama a 120 de scutelnici, 
Vistieria plătind numai pentru Paşi şi capugi-başi 2. 

În ce priveşte cîrmuirea, vedem de la un timp, pe Ser- 
dari părăsind Orheiul ca să se aşeze în Chişinău. Un «<asaul- 
polcovoi» cazac, losăp* Palii o lucrase pe la 1800 odată ca 
fierar pe lingă loan Cananăi care era «Sărdar la Chişinăi» *, 
Încă din 1763-4 găsim lingă Serdar şi un beşleagă, pentru 
poliţia  Musulmanilor,% şi pe lingă beșleaga de Chişinăi, 
căruia-l corespund cei din Soroca şi Movilăii, numal în locul 
d'intăiii era şi un iazagiă. Pircălab nu se întîmpină, dar 
nu pentru că aici n'a fost cetate, căci pîrcălăbiile de oraşe 
se daŭ pe bani ca dregătorii civile, cu datoria de a strînge 
banii şferturilor, rămîind pentru aceasta răsura în mîna lor, 
cari pentru aceasta dădeati la Chişinăi 1.100 de ler pe an”. 


În stirşit de pe la 1.700 încă negustorii din Rumelia lasă 


1 Uricariul, VI, p. 469. 

2 Halipa, Z. e. II, pp. 280, 290 (0, 1795), 293, 294 şi urm, 

8 Studii și documente, VI, p. 355, n-le 1065-6; p. 358, n-le 1086-7; 
p. 359, n-l 1096. Din condica de pe la 1740, 

é Studii și documente, XXI, p. 188. 

6 Documente Callimachi, I, p. 84. 

6 Ibid, IL, p. 131; Documente și cercetări, pi 37, 

? Studii şi documente, VI, p. 392, n-l 1384, 


www.dacoromanica.ro 


32 LEGÄTUR] ŞI VIAŢĂ DE NEGÒ¢ 


drumul Iaşului, pentru a lua un altul care pleacă de la 
Reni !, anexat de Turci, dindu-i-se numele de Tomarova, 
abia la 16602. 


3. Legături și viață de negof. 


Negoţul e, fireşte, în asemenea condiţii, vioi. Avem ştiri 
asupra luy la jumătatea veacului al XVIII-lea: se fac iar- 
maroace la Budele, pe Nistru «în dreptul Movilăulu!» 2, de 
Sf. Arhangheli; la Fălciiă +, pentru care se iea şi firman *. 
Beşleaga păzia, şi se cerea şi Paşilor a-şi trimete oameni! 
pentru acest scop. Căci nu odată de la femel ruşinate şi 
lucruri de furat se încăieraŭ negustori şi Turci 7. Oamenii 
din Moldova merg «cu chirie» pe la Vasilcăi pănă la tirgul 
cel vestit de la «Nijna», Nijni-Novgorod 8. 

Pe la Soroca sînt oï şi stupi din bielşug?. Goştina 
de oï din Greceni dă 350 de lel, cea din Lăpuşna 300 
cea din Soroca 700 şi cea din Osheiă 1.500!0. Pentru 
sare, Turcil din Bender şi Ismail vin pănă la Ocnă '!, Şi Turci, 
de la Hotin, Armenii de la Horodenca, a starostelui de 
Caniev, trimeteati vitele la noi, ca şi Sirbil de la Movilăă. 

Vameşii de la c<otace» aŭ de lucru cu boil ce vin de pe 
la Roman şi Botoşani, cu horilca şi postavurile, cu marfa 
«negustorilor cazaclil> cari aduc blănuri din Rusia !?. Se în- 


l Ibid, p. 372, n-l 1221; p. 374, n-l 12%. 

2 Archiva romănească, 11, p. 360. 

3 Studii și documente, VI, p. 22°, n-l 103; p. 288, n-l 569. 

t P, 229, n-l 150. 

5 P. 367, n-l 1168. 

6 P 297, n-l 613. 

3 P. 304, nA 644; pp. 304.5, n-l 646; pp. 305-6, n-l 660. — La Orhei 
un Turc omorît de Turcă; p. 300, n-l 655. 

8 P, 223, n-l 143. 

9 P. 296, n-l 607. Cf. p. 297, n-l 613. 

10 P, 314, n-l 701. Dar dajdea mazililor pentru Lăpuşna, Orheiă şi 
Soroca e numai 54 ughi, aproape cît Cernăuţul singur (p. 328, n- 832), 

1 P, 319, n-l 769. 

12 Pp. 246-7, n-l 321. Cf. Uricariul, II, p. 154. 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 133 


tîmpla ca un pircălab de Orheiă să ajungă apoi vameş la 
Chişinău '. Şi la Movilăii vameşul culegea venitul pentru 
Domnul Moldover?. 

În veacul al XVII-lea pod era la Zagarancea, apol mal 
jos, pe moşia Sf. Vineri şi a răzăşilor Ocenr?, «podul lur 
Gotar». De frica coamenilor ră! şi altor năvăliri> se hotări- 
seră intăiii numai poduri la Țuţora, Zagarancea şi Gherman €*. 
Mal tărziă însă * «podurile îmblătoare»> se înmulţiră. Şi la 
Telineşti se făcu pod de răzăşi, pe la 1750”. 


Evreii aleargă la noul cîştig, după ce nu mal încăpeaă 
în Polonia tulburată de lupte interne. Încă de la 1727 la 
Soroca stai şi Evrei poloni, cu «haham jidovesc», care 
«merge la otacele de la iarmaroc» să jea <curupca după la 
toți Jidovil din Țeara Leşească, precum li este obiceiul lor 
de vac, şi să aibă a lua şi de la meserciil jidoveşti, pre 
obicei, precum li scriii cărţile şi de la alți Domn?» 

EI încep a pătrunde în toate tirgurile, cu camăta — pol şi 
prin sate 8— şi cu horilca lor: astfel <Morohal şi Avram Ji- 
dovul ot Orheaiă», întovărăşiţi cu dor creştini, aŭ şese căldări 
de rachiă, pentru care daŭ pe an camănă 2 galbeni şi 6 
potronici: el păstrează legături peste Nistru?. La Căuşani 
se aşează alţii, cu acelaşi negoț °. Un Evrei ţine în corîndă» 
podul de la «vadul Iarovel», care e al unul boier Ilie '!. Vin 
întruna alţi! din Raşcov, de la Mohilăă, unde erai însă şi 


1 Studii și documente, V , p. 252, n-l 379, 

2 Pp- 408-9, n-l 1557; p. 409, n-l 1563. 

3 Uricariul, XII, p. 302. 

4 Ibid. 

5 Ibid., p.313. 

6 Ibid, XX, p. 139 şi urm. — Nume: Picioroman, p. 142; Curcoiŭù 
p. 183. 

7 Studii gi documente, VI, p. 426, n-l 1622. Pentru „crupcă“, coropcă 
sbid., p. 446, n-l 1688. 

8 Ibid., p. 376, n-l 1246. 

9 P. 243,n-l 38; cf. P. 229, n-l 158. 

10 P, 244, nl 292. 

a P. 220, n-l 76. 


www.dacoromanica.ro 


434 LEGĂTURI ŞI VIAŢĂ DE NEGOŢ 


Turci sălbateci, şi din tîrgurile polone !. La Budele Sorocăi, 
unde se ţinea iarmaroc, ei rămîn aşezaţi pe moşie 3, ca şi în 
alte sate? şi în Chişinăii +, Jidovi basarabeni cer a fi lăsați să 
steie pănă la Bacăii5. Cei din Orheiă erai în gîlceavă pentru 
bani cu hahamul ê. Evrei nu lipsesc nici la Lăpuşna 7, şi căpita- 
nul Sorocăi e silit a scrie ce urmează : «Cum boiaril carei aŭ 
moşii la margine aŭ vîndut toate vadurile Jidovilor, încă 
şi alţii carii aŭ cîte un petec de moşie la malul Nistrului, 
caută şi aceia să puie orîndari pe la vaduri, şi-aii făcut 
luntre de îmblă în vad, pentru brudină, şi fac ce l!li-i voie 
Jidovi! pe la vaduri, de să petrec oameni fel de fel peste . 
Nistru. Pentru care se roagă să se scrie carte Măriei Sale 
la cel cu moşiile, să nu fie margine în sama Jidovilor; că, 
de nu să va ridica aceasta, el nu poate da sama de mar- 
gine 8. Întraă şi prin sate, şi la Dingenii Lăpuşnet un copil 
de jidov se făcu ţeranul romîn Ion °. 

Jidovii apar de altfel şi ca orîndari în stil mare. Astfel 
«Solomon Moisi Leibu, Jidov of Bălţi», iea la 1784 venitul, 
de bezmen, de dijmă, de moară, «cum şi orînzile acestor 
sate şi crîşme cu pivniţe»,cu 1.250 de let pe an, pescuind 
în cele trei iazuri şi luînd şi 500 de vedre de vin, precum 
şi drojdiile: «însă pe preoţii ce or fi la aceste sate să nu-i 
supere pentru dejmă din pîine, nici pentru bezmăn de case, 
cum nici pe un dascăl ce va fi, atît la bisărica din Coşer- 
niţa, cum şi la bisărica din Soloneţ, cum şi la bisărica din 
Ciorniţa» 10. 


1 P, 236, n-l 231, p. 244, n-l 298; p. 29%, n-l 618. 

3 P. 246, n-l 319. 

3 P. 264, nl 441. 

4 Pp. 264-5, n-l 442. 

5 P. 381, n-l 1292. 

6 P. 294, n- 596. 

7 P. 29%, n-l 615. 

8 P, 302, n-le 635-6. 

9 P. 387, n-l 1327. 

10 Ibid., VII, p. 235, n-l 104. Despre Evreii cari strică pentru potag 
codrii Lăpugneï, Radu Rosetti, Arhiva Senatorilor, Il, p, 17,—Și pentru 
siliştea dẹ la Orheiă, 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL XVIII-LEA 135 


Şi iată ce părere avea despre Evrei un cunoscător foarte 
bun al locurilor şi al lucrurilor, consulul frances Peyssonel: 
«Trebuie să se înlăture cu desăvirşire Evreii de la orice 
rost, pentru că sînt în aeeste ţeri de o rea credință care 
întrece orice calificaţie» ?, 


4. Biserica Basarabia. 


Bisericeşte, Basarabia se ținea de trei diecese: cea de 
sus alcătui de ma! multe ori o episcopie a Hotinului. La 
1765 se oferia Scaunul, <preasfinţita episcopie a Hotinului» 
călugărului grec Neofit din Bucureşti, fost cefimeriu» al 
Companie! greceşti la Sibiii. Se căpătase «sinodicul» şi 
<encomiasticul»> patriarhal, precum şi beratul împărătesc. Şi 
la 1767 era vorba de această numire’. Pe vremea ocu- 
paţiel ruseşti următoare episcopia de Rădăuţi căpătă adausul: 
<şi de Hotin», acesta fiind Ja 1773 titlul lui Dosofteiii, care 
era să fie întăiul episcop bucovinean neatirnat 2. Mai tărzii 
în cursul ocupaţiei austriace, din 1788 pănă la 1791 func- 
ţiona acolo episcopul moldovean Amfilohie, compilatorul 
unei Geografil şi unel Aritmetice, care se retrase după 
pace la Zagavia în apropiere de Hirlăă *. Incă la 1787 Amâ- 
lobie iscălia episcop al Hotinului, dar sta acolo, la Zagavia, 
lingă starițul Daniil 5. 

Scaunul Huşilor avuse de la întemeiarea el, ca epis- 
copie basarabeană, după luarea de la Turci a Bugeacului, 
supt Ieremia Movilă, tot Ţinutul din jos. Păstra însă în 


1 „On doit absolument exclure les Juifs de tout emploi, parce qu'ils 
sont dans ce pays-lă d'une mauvaise foi qui passe toute expres- 
sion“; 7, e, p. 215. 

3 Contribuțiună la istoria literaturii romine, în „Analele Academiei 
Romine“, XXVII, p. 187 şi urm. 

9 Studii gi documente, VI, p. 226, n-l 72. 

4 Istoria literaturii romine în secolul al XVIII-lea, |, Istoria 
Bisericii, Il. 

5 Studii şi documente, V, p. 64, n-l 291. — Amfilohie era trecut la 
milele domneşti şi în 1784-5, ibid., VI, pp. 184, 189. 


www.dacoromanica.ro 


4136 BISERICA BASARABIEI 


veacul al XVIII-lea numai Soroca şi Ţinutul ei?. La 1734 
se dădeaii toate drepturile bisericeşti la Soroca lui Teofil | 
de Huşi 2. Avea astfel de drepturi şi la Dubasari, şi Patriar- 

* hul de Alexandria, chemat ca arbitru, dăduse episcopului de 
Huşi încă de la 1715 Basarabia mijlocie. La Galaţi hotăria | 
episcopul de Roman, dar şi aici avea de luptă cu Proilavul, 
Vlădica Brăilei şi al <olaturilor» 3, 

La 1757, Constantin Racoviţă, ţinînd seamă de faptul că, 
«din neajungerea cheltuielii şi din depărtarea locului să 
timplă de merg foarte rar episcopi! la acel inut, pentru 
cercetarea norodului creştinesc şi a eparhiei sale», dădu 
episcopului de Iluşi Inochentie <o bucată din locul gospod 
al tîrgului Sorocei», şi anume între moşia Vistierului Aris- 
tarho, Liubeniţa, între <velniţile jidoveşti» de rachiă, între 
cursul Nistrului şi moşia Cosăuţii, a lui Nicolae Racoviţă *, 
precum şi brudina noului pod de la Soroca, scos de supt 
stăpînirea Căpitanilor celor Mari şi ispravnicilor cari luaă 
pănă atunci pircălăbia acolo, Cu vremea, prin schimb cu 
Scarlatachi Sturza, care se mutâ în Rusia după războiul din 
1789-93, episcopia căpătă şi Cosăuţii“. Prin anii 1780 ea 
se judeca pentru o parte din Cioreşti, la Lăpuşna, cu Ma- 
coveieştii, urmaşii lui Macovei fiul lui Taicu Sirbul ; şi Bur- 
gheleştii eraii amestecați aice 7. 


De pe la 1641 restul vechii Basarabii era al episco- 
pului turcesc de Brăila (sai Proilav), 'Tomarova-Reni şi 
Ismail, Scaun pe care-l ocupâşi Calinic ce ajunge Patriarh, 
Amintim apolpe Daniil din 1765-78, care sfințește bisericuţa 


1 Studii și documente, VI, p. 275, n-l 502. 

2 Ibid. 

3 Ibid., pp. 560-70 (şi după Melchisedec, Cronica Hușilor, I, pp 1901 1; 
Cronica Romanului, II, pp. 28-9. 

4 Melchisedec, Cronica Mușuluă, I, pp. 250-2. 

5 Ibid, p. 252. 

6 Ibid., p. 383 gi urm. 

7 Uricariul, XIV, p. 119 gi urm. 

8 Chilia și Cetatea-Albă; notele lui Calinic, în „Analele“ citate, 1904, 
p. 64 şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VECAUL AL XVIII-LEA 137 


din Căuşani!. Procesul pentru Dubasari şi alte două sate de 
hotar pe care-l poartă la 1715 Orest de Huşi cu Ioanichie 
de Brăila, se resolvi în favoarea celui d'intăiă. La 1771-3 
chiar al Huşilor căpătă, şi cu voia lui Rumienţov, tot Bu- 
geacul. De la 1777, cu ioachim, seria de episcopi aï raialer 
reîncepe însă, urmînd cu Chiril (1788-90, t după 1808). Să 
adăugim că la 1808 Ruşii făcură o episcopie de Acherman 
pentru Gavriil Bănulescu, iar apoi (1813), după anexare, 
— cum vom vedea una a Hotinului şi Chişinăului?. 


În fruntea preoţilor basarabeni erai protopopii din Chi- 
şinăi, la 1793 Toma, de Lăpuşna şi Orhei ; pe la 1764 Ştefan 
Coreţchi, iar la 1766 Vasilie. În preoţime întraŭ şi fruntaşi ai 
mazililor, ca acel Ilie Coreschi, din neamul lui Apostol, 
care avu, pe acelaşi timp, proces pentru un iaz cu Doni- 
ceştii 2. Eraii aşa de preţuiţi protopopii, încît unul din 2 
luă pe o fată din neamul Donici de la Bezin *. Un Mihalachi 
dascălul apare pe la 176085. 


În urma războiului din 1789 şi următoarele, un preot spion 
rus, dar isteţ și harnic, cu gust de muncă şi pricepere ar- 
tistică, Mihail Strilbiţchi, «protoiereii al stăpinirilor Mol- 
dovel şi Valahiei şi al Basarabiei», sai «exarh» al Rusului 
Amvrosie, aşezat de cuceritori la Iaşi, se mutâ,— după ce 
stătuse un timp, la 1796,în Mohilăă, spionînd şi tipărind,— 
de frica represaliilor turceşti, la Dubasari, cu slovele tipo- 
grafiei metropolitane, unde lucrase pănă atunci. Aici făcu 
el să apară un Ceaslov pe care Moldovenii de peste Nistru 
îl vor fi primit eu bucurie mare. Fiul şi ajutătorul săi 
Policarp aiunse podporucic rusesc. 


1 Inscripţit, II, pp. 14-5. 

2 Chilia şi Cetatea-Albă, pp. 234-5. 

8 După 1780 în Chişinăù preotul Joan şi preoteasa Lupa; Studi și 
documente, XVI, pp. 398, 399, 400, 401. 

4 Ibid., p. 400. 

5 Ibid., p. 401. V. şi Halipa, 1, p. 222; Melchisedec, Cronica Hugşulut, 
J, pp. 384-6. 

6 Picot, Michel Strilbickij, Paris, 1905; Bianu şi Hodoş, Bibliografia 
romînd ; Îl. Istoria Biserică, TI, p. 191 şi urm., 232, 


www.dacoromanica.ro 


138 BISERICA BASARABIEI 


Domnil aveati încă biserici domneşti şi mănăstiri privi- 
legiate: «sfinte! mănăstiri de la Chişinăi», foastă biserică 
domnească!, îi dă Grigore Ghica în Octombre 1740 de la 
vama oraşului 2 ocă de untdelemn şi o litră de tămiie pe 
lună, precum şi scutirea țircovnicului şi posluşnichlui *, Apoi, 
în Iulie 1741, o sută de lei din mortasipia oraşului şi 30 
de chile de griii, 20 de mălaiă pe an din uşurul adus de 
Tataril aice. Locul pe care era făcută, «ce se numeşte Bui- 
canil, aparţinea—am spus-o—mănăstiri! Galata, pentru care 
şi biserica i se face mitoc. 


1 Sf Nicolae, dărimată de Tatari la 1711 şi refăcută de cunoscutul 
Lupu Năstase Vel Agă. 

2 Studiă şi documente, VI, pp. 442-3, n-l 1670; pp. 447-8, n-l 1694. — 
Pentru mortasipie, pp. 419-50, n-l 1700. — Cf, Halipa, II, pp. 241, 243 
şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


CAPITOLUL al VI-lea. 


Răpirea Basarabiei. 


. Basarabeniă și Rușii în războaiele din 1768-74 și 1789-93. 


Mazilil din părţile răsăritene se dară cu Ruşii şi în 1769, 
şi vedem pe un maior muscal lăudind în Octombre 1769 pe 
Lupu Giuşcă mazil, fost căpitan, care «s'a arătat cu mare 
supunere la porunca prè-puternicit Împărătesil noastre şi 
pănă acum aŭ păzit marginea de naŭ lăsat neprietinul să 
treacă dincoace ca să facă niciun feliii de stricăciune»!. El 
cere locuitorilor a se găti «cu toţii cu arme şi călări de 
apărure să fiți pe lingă Lupul Giuşcă, gata în tot ceasul 
pentru paza norodului creştinesc ce se află pe marginea 
Prutului. Şi, cînd neprietenul se va ispitia trece dincoace, 
să facă vre o stricăciune ţeril, cu toții să vă apăraţi bär- 
băteşte, şi atunce supunerea voastră va fi cunoscută de prè- 
puternica Împărăteasa noastră». A 

După cucerirea de Ruși, Ilotinul păru că începe o nouă 
viaţă românească. Rumienţov primia într'una cereri de la 
mazili moldoveni cari găsiseră în actele lor bătrîne dovada 
une stăpîniri a strămoşilor în raiaua de pănă acum, şi «pol- 
covnicul Peitlig» dădea cărţi de proprietate în numele <Săni- 
năril Sale», scriindu-se de către Andreiŭ Dașchievici, pisarul 


1 Uricariul, X, pp. 121-3. 


www.dacoromanica.ro 


140 BASARABENII ŞI RUŞII 


romănesc al cancelariei generalului, care lua şi în arendă 
în condiţii favorabile, ca mulțămită, moşiile astfel dobindite. 
Între răzeşii ce se certaii, se amesteca şi cîte un Evreii al 
raialei, ca arendaș,ca «Mosco Jidovul». Ilie Herescul, din 
familia care era să dea un episcop Bucovinel austriace, fu 
aşezat ca staroste de Cernăuţi, iar în Hotin întrară pîrcă- 
labi, pe cari-l aflăm acolo şi în Mart 17731. Unul din ef 
pare să fie Apostol pomenit la 1773". 

Locuitorii Soracăi se bucurară şi el (1772) de cucerire 
şi scriseră pentru a vădi aceasta Mitropolitului Gavriil. Er 
vorbesc de «<glugul cel grei a strimbătăţilor care ne-ati 
mîncat pănă la oase», de abusurile ispravnicului Aga, 
om nelegiuit, despre hotărîrea lor de a căuta «ca o scă- 
pare şi liman... slujba cea cu multă trudă şi primejdii a 
războiului» şi dorinţa de a li se lua din spinare tiranul”, 

În 1775, la pacea care dădu, cu voia Împărătesel ocro- 
titoare, Austriei, fără jertfa unel picături de sînge, Buco- 
vina, boierii cerură de la Ruşi măcar înlăturarea Tatarilor 
de pe locul de 32 ceasuri în lung şi două în lat, ba chiar 
restituirea Renilor, cu «cîteva bălți cu ostroavele lor, ce sînt 
pe locul Moldovel». EI protestati contra raielei Hotinulul şi 
contra anexării părţilor vecine la Bucovina. Şi, ca mişcaţi 
de un gînd profetic, scriaă: «De are Poarta turcească 
niscalva pricini cu Austrienil, patria noastră nu-l datoare 
să facă răfuială între diînşii cu dezghinarea el, ce, după 
cum nol de la început am cunoscut ocrotirea Otomani- 
ceştii Împărăţii cu întregimea ţeril noastre, care acum s'aiă 
întărit şi cu acest de pe urmă tractat, aşa şi Otomani- 
ceasca Poartă are datoria nedeslegată să păzească toate 
pronomiile noastre şi volnicia cu desăvirşită întregime» €. 


3 Cf. Studii şi documente, XIX, p. 41 şi urm. — Andrei Daşcovici ca 
„pisar ot Cernăuţi“ (în 1760), Studii și documente, VII, p. 336, n-l 4. — 
Pisarul de Hotin e pomenit şi la 1774; ibid., p. 227, n-174; v, şi ibid , 
V, p. 417. ” 

2 Ibid., XVI, p. 399. 

3 Uricariul, VI, pp. 372-4. — Supunerea Basarabiei sudice (Reni, 
Chilia, Acherman, Ismail; Brăila trece la Buzăii) către episcopul de 
Huşi, sbid, pp. 291-2 (10 Ianuar 1771). „Proilavul“ lăsase ca urmaş pe 
arhimandritul Pangratie (îbid., p. 39%). Cf. gi ibid., p. 395 gi urm, 

4 Ibid., p. 468, 


www.dacoromanica.ro 7 


RĂPIREA BASARABIEI ii 


2. Războiul din 1806-12. 
Anezarea. 


În urma complicaţiilor europene aduse de genialele ca- 
prici! cuceritoare ale lui Napoleon, un noŭ războiă ruso- 
turc se începu prin ocupaţia Principatelor. La 19 Novembre 
st. v. 1806 Hotinul fu luat prin surprindere, în trel ceasuri, 
de Cazaci! ascunși prin şanţuri şi aceiași, soartă o avu Is- 
mailul. Hotinul era plin de zahereă!. Iarăşi moșiile mol- 
doveneşti fură restituite vechilor stăpîni 2. 

Ţeranil începură să se mute prin mahalele golite de 
Turci, şi Guvernul luă măsuri ca să nu scadă birul 8. Lo- 
cuitoril de la Chilia-Veche şi Vilcov fură puşi în serviciul 
flotert. Satele Pogărniceni, Vaşcovăţ, Siliştea şi Isacova 
eraă puse să gătească, supt pază de călăraşi de la Chişinăă, 
silitra 5. Se gîndiaă Ruşii, ca şi supt Patiomchin, să ducă 
la Nicolaiev stejari! Moldovel pentru corăbiile lor $. 

Şi în războiul de la 1788 moşiile hotinene se întoarseră la 
«pameşcici adecă la stăpîni»> 7. Turcii le luară apoi îndărăt 8. 
La Soroca găsim un ispravnic romîn, Portarul Nicodim °. 
În fostul Bugeac, mănăstirii Sf. Nicolae din Chilia, dărî- 
mată de pe vremea lul Patiomchin, i se restitui moşia Cătlă- 
buga, cu două girle, lingă satul Galileştr, şi se începu re- 
paraţia, pe care Turcii o întrerupseră, ca să fie reluată 
prin stăruinţile protopopului Panaite, doritor şi de şcoală °. 


1 Studit și documente, XXII, pp. 58, 85 şi urm, 

2 R. Rosetti, Arhiva Senatorilor, II], p. 31. 

3 Ibid, p. 54. ` 

4 Ibid., p. 58. 

5 Ibid., p. 78.— Un Evrei se presintă ca antreprenor; bid., p. 80. 

6 Ibid., pp. 8!'-3 Vistierul Roset găsia lemnul Orheiului prea moale; 
ibid. Pentru pădurile satelor, p. 8f. Peutru ridicarea Turcilor din 
Hotin în 1806, Studii și documente, VI, p. 197. 

7 Ibid., p. 255. 

8 Ibid, p. 455, Uricariul, XIX, p. 553. 

9 Documente şi cercetări, p. 71. 

1 R. Rosetti, Archiva Senatorilor, Ul, p. 45. 


www.dacoromanica.ro 


442 RĂZBOTUL DIN 4808-412 


În Novembre 1792 Hatmanul Ilie Catargiu făcuse pod pe 
Nistru la Bender cu ghecet!, căci Ruşii tăiaă şi lemne în 
pădurile Orheiului 2. Catargiu fu recunoscut ca general rus 
şi întrâ în rîndul supușilor Ţarului. El cumpărase Perenil 
de la neamul Hiîncului şi adăugia şi după plecare această 
stăpînire *. 

Generalul Scarlat Sturza, care făcuse studii! în Apus şi 
fusese o bucată de vreme un îndreptător în sens voltairian 
al învăţămîntului moldovenesc, rămase şi el peste Nistru, 
crescînd pe fiul săă Alexandru, un om de talent, în aşa 
chip, încît făcu din el un apărător fanatic al ortodoxiei 
moscovite şi al 'Ţarismului absolutist. Între Ruşi rămase şi 
noul colonel Manole Balş de la Sirăuţi, care se aşeză la 
Dubasari 4. Comandantul poliţiei din Iaşi, ofiţer de marină, 
Dicescul, era dintre emigraţii aceştia 8. Un Alexandru Tăutu 
se aşeză la Odesa €, iar averea lui basarabeană o luă Di- 
boglu. În stirşit un Sturdza, dot Casimir, un Balş şi alții» 
cerură, şi izbutiră, să li se restituie moşiile ocupate de Ta- 
tarii Bugeacului 7. i 


După ocupaţia rusească din 1806 Hotinenil plătiră iarăşi 
şferturi, 106.488 lei la cite trei luni. «Venitul moșiilor Ho- 
tinului» curse în Vistierie, fiind arendat la Evrei, cari în- 
şelară şi fură puşi la jurămînt 8. Logofătul Costachi Ghica 


1 Documente şi cercetări, pp 65-6. 

2 Ibid., p. 67. 

3 R. Rosetti, 1. e. p. 89, —şi despre un Nicoriţă, general-locotenent, 
ibid , pp. 89-90. Alţi Romini în oastea Țarului, într'o notiţă din ziarul 
Seara pe Maiă 1912 

4 Documentele Callimachi, |, p, 85, nl xui. Încă mai de mult în 
oastea rusească era un vagmistru Jon Creangă; R. Rosetti, Arhiva Se- 
natorilor, |, pp. 42-4. 

5 R. Rosetti, l. c., p. 49. 

6 Ibid., pp. 88, 90. . . 

7 Uricariul, XII, p. 197. — După pace şi la Cetatea-Albă era un mu. 
hafiz; el purta titlul de Pașă, Ismail-Paşa; Documente și cercetări, pp, 
62, 78. Și muhafizul de Ismail era atunci un Pașă, Bechir (ibid. 2. Și 
Paşa de Bender e intitulat muhafiz; ibid., p. 78. 

9 Ibid., p. 206. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 143 


luă «venitul horelcii ce întră în ţară» ?. Se uniră colaturile» 
Benderului, Căuşanilor, Achermanulul şi Chiliei pentru a le 
încredința unul singur ispravnic, polcovnicul Manolachi 
Vîrnav?. Mazilil din Orheiii ajutară pe noii ispravnici 2, Va- 
dul Sorocăi fu iarăși străbătut de Cazaci, Oarecare ne- 
mulţămiri nu lipsiaŭ, căci un boierinaş din Orhei fu ridicat 
şi dus la Ismail’, 

Purtarea liberatorilor se arată astfel într'o corespondenţă 
contemporană: «Nu se poate spune prin cuvinte cum se 
poartă trupele cu locuitorii ţeril: pradi așa de cumplit, 
încît nimeni nu mal e sigur de averea lui. Ţara e datoare 
să dea provisiile trebuitoare, dar comandanții le vind şi 
locuitorii trebuie să dea hrana saŭ bani în locul e1%. Ort- 
cine nu mergea cu Ruşii era decretat în 1809 «trădător 
de patrie» şi tăiat"; Divanul era rugat să caute «în acest 
Principat un calăă, care este trebuitor pentru aducerea la 
îndeplinire a pedepsei cu moarte». Spătarul Iordachi Ca- 
targiu, întors din Paris, fu dus în cea mal mare grabă 
peste Nistru, bătrînul Vistier Iordachi Roznovanu fu bătut 
şi tîrît de barbă prin Divan pentru că nu putea da 20.000 
de cară în zece zile, şi pirtenitoril săi ameninţaţi cu cexe- 
cuţie militară». Boierul Conachi era urmărit pentru că 
trăsura lui călcase un ofiţer beat. Şi împotriva Mitropoli- 
tului Veniamin, adăpostit la mănăstirea Neamţului, înce- 
pură cercetările?. Şi în acest timp maiestrul de danţ Ivanov 
arăta valsurile şi Radotinichin, uneltitorul grec, stăruia de 
boieri să facă petiția de anexare la Țar”. 


1 Studii şi documente, VI, p. 201. Şi pentru desetina la Orheiŭ şi 
Hotărniceni. 

2 Ibid., p. 200. . 

3 Ibid. 

4 Ibid., p. 203. 

5 Ibid. 

6 R. Rosetti. }. e, p. 34. 

7 Ibid. 

3 Ibid, pp. 31, 34-5, 53-4. 

9 Ibid., pp, 34, 53, 104 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


144 RĂZBOLUL DIN 1806-12 


Maoşiile hotinene le luai în sfîrşit, în arendă ofiţerii, între 
alţii chiar comandantul cetăţii Lange!. 


Gindul anexării se vedea şi din alte măsuri: Dimitrie 
Sulima tu numit episcop al Bugeacului, şi se aşezară acolo 


încă din Iulie 1811 mil de Bulgari ajutîndu-i Haznaua îm- 
părătească a-şi face şi gospodăriile?. Alţi! primiră locuri 
la Ibrac-Mirza în părţile Hotărnicenilor, lîngă drumul de 
la Bender la Fălciii: vecini! în mijlocul cărora voiaŭ să 
se strămute se împotriviră hotărît 2, 

Cum s'a ajuns la încheiarea păcil care ni-a smuls Basa- 
rabia arată rîndurile pe care le reproducem aici, dintr'un 
studiu publicat în «Analele Academiei Romîne»> pe 1910. 


După ce Cutuzov, comandantul-general rusesc, înşelînd 
pe Turci cu o demonstrație la Turnu, făcu pe generalul 
Marcov să treacă în ta:nă Dunărea la şchela Petroşani, 
lîngă Giurgiu, cu 8.000 de oameni, şi aduse astfel prinderea 
întregii tabere a Marelui-Vizir Ahmed, care abia scăpă 
însuşi la Rusciuc (14 Octombre st. n. 1811), se începu între 
acest fugar nedestoinic şi generalisimul rusesc un noŭ şi 
foarte serios schimb de vederi pentru pace î. Dragomanul 
Antonie Fonton merse la Vizir pentru a se înţelege cu 
dînsul, şi îndată cercurile din Constantinopol fură înştiin- 
tate. La începutul lut Novembre, întro cîrciumă veche din 
Giurgiu, stăteaii de vorbă cu privire la condiţii, Italinschi, 
Sabaniev şi Iosif Fonton, intăiul-Tălmaciă al Ambasade! 
rusești pe lîngă Poartă, — Antonie şi Petru Fonton fiind 
dragoman! şi Bobrov secretar, cu cel trel diplomaţi turci: 
judecătorul militar Selim fiul lui Ibrahim, Hamid şi Galib, 


1) Ibid., p. 89. 

2 Ibid., p. 36. 

3 Ibid, p. 46.— Pentru Țiganii din Bugeac şi de la Nistru, ibid., p. 
46 şi urm. 

4 Mémoires de l'amiral Paul Tchitchagof, publiés par Charles Gr. Ia- 
hovary, Paris-Bucureşti 1910, p. 374. Ostrovul Giurgiului, unde erai 
16.000 de Turci, fusese bombardat şi luntrile turceşti prinse de ale 
Ruşilor. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 445 


avînd din partea lor ca interpreți pe Grecii Dumitrachi 
Moruzi şi Apostolachi, dintre cari cel d'intăiă era socotit 
de unil ca înțeles cu generalul Cutuzov. Ruşii hrăniaă pe 
Turcii din ostrov fără a-i liberă. Iar agenţii străini şi bo- 
ierimea din Bucureşti se desnădăjduiai că nu pot afla ni- 
mic despre mersul negociaţiel. 


Zvonul despre cedarea Basarabiei, prin care, fireşte, se 
înțelegea numai Bugeacul, apare însă chiar din Novembrel!. 
Luarea Silistrei de un detaşament rus nu grăbi lucrurile: 
cetatea era aproape părăsită. Și Turtucaia fu ocupată. Peste 
Olt, la Ciuperceni, Ismail-beg se menținea în fața gene: 
ralului Zass, şi el trecu Dunărea înnapol după un şir de 
lupte lîngă Calafat, abia în noaptea de 13/25 Novembre?. 
Vremea era blîndă şi se putea aştepta Dar, tot la 25 ale 
lunil, chiar represintantul saxon Iliibsch asigura că Turci! 
vor ceda Moldova răsăriteană pănă la Siretiii3, şi el întăria 
această afirmație — adăogînd doar că Turcil vreaŭ să păs- 
treze Dunărea-de-jos —, la 25 ale luniï*. Consulul Ledoulx 
din Bucureşti credea, la începutul lui Decembre, că Ruşii 
vor rămînea în «Basarabia» întreagă, cu Ismailul, ba chiar 
cu Brăila, şi asigura că tratatul e şi iscălit, aşteptîndu-se 
doar ratificaţia Sultanului. Se gătiaŭ la Bucureşti luminaţii 
cu <zeul Marte care, călare pe vulturul împărătesc, ţinen 
plisc Semiluna». 

De fapt generalisimul trimesese pe Langeron şi pe gene- 
ralul Prinţ Essen la Rusciuc. Aici Marele-Vizir li observă 
că „e ruşinos ca Ruşii, cari stcpînesc un şfert al globului, să 
se certe pentru o.palmă de pămînt, care nici nu li este folosi- 
toare“. El arată că n'are încredere în Napoleon, care i-ar 
distruge şi pe Turci după ce Ruşii ar fi fost distruşi. Ba 


1 Raport consular frances din î1; Hurmuzaki, Supl. I3, p. 641, n-l 
DCCCXXK, 

3 Langeron, în Hurmuzaki, Supl., 15, p. 365, 

3 Hurmuzaki, Supl., 13, p. 645, n-l pecccxxxvu. 

1 Raportul următor. 

5 Ibid., p. 647. 


10 


www.dacoromanica.ro 


446 RiznoruL pin 4806-44 


vorbi de alianța defensivă a celor trel ţeri care «se mal ţin 
în picioare»! Turcia, Rusia, Anglia. Să nu mal deie deci lut 
Napoleon un balsam de sînge. «Vă daŭ Prutul; nimic mal 
mult; Prutul or! războiul; am jertfit enorm pănă acum; 
Ismailul singur vă plăteşte războiul, şi mal aveţi patru ce- 
tăți şi o strălucită provincie». Cutuzov fu uimit de această 
francheţă şi de această prietenie; Ţarului i se trimese ra- 
portul autograf al lui Langeron. A doua zi, acesta merse 
iarŞI la ordie, cu generalul Turceaninov. 

Încă de atunci era vorba de mutarea Congresului la 
Bucureşti. După predarea, deosebit de onorabilă, a Turcilor 
din ostrov, începură a sosi aic! represintanţii Rusiel. La 14 
Decembre Cutuzov întra în Capitala munteană, care-l pri- 
mia cu sunet de clopote, pe cînd tunurile ruseşti bubuiaii. 
De fapt, el aducea pacea, ce fusese aproape încheiată la 
Giurgiu, prevăzîndu-se graniţa Siretiului în schimb pentru 
Serbia restituită în anume condiţii. Intervenţia directă, prin 
scrisoare autografă, a Sultanului aduse însă pretenţia dea 
se păstra pentru Turci Ismailul, Chilia şi gurile Dun rit. 
Ca mulţimită pentru concesiile anterioare, asediați! din in- 
sulă primiseră voia de a trece ca «musafiri», la odihnă şi 
hrană, pe malul nostru’. 

La 15 sosiati şi cel trei Turci, cu 70 de oameni ca alaii, 
şi cancelaria. Dunărea era deschisă pentru comerţ, şi Ruşii 
luaă vami 5%, prin antreprenori, la Zimnicea. Marcov, 
care nu mal avea de lucru,se înturcea spre Moldova. Peste 
cîteva zile Vizirul însuşi se îndrepta spre Şumla, lăsînd în 
Rusciuc pe Boşneag-Aga. Italinschi dădea un banchet co- 
legilor sii, şi sala desbaterilor se pregătia, cam încet. Se 
păstra acelaş secret asupra stadiului negocierilor. De fapt 
cetim că se aştepta răspunsul "Ţarului. Pe cînd Bulgacov, 
şeful cancelarie! ruseşti, făcea să se răspîndească prin bo- 
ierul Varlaam vestea că se aşteaptă numai ratificaţia, care 
va fi dată la iveală abia în Martie, Poarta nepierzînd nimic?, 


1 Ciceagov, pp. 375-6. 

2 Aceasta era vechia el nădejde. V. raportul saxon din 10 Iunie 
1807: „Occup€ entièrement [ie Sultan] dans ce moment-ci de la guerre 
vontre les Russes en Moldavie et Valachie, que son grand désir seroit 
de faire 6vacuer, les provinces lointaines n'attirent que faiblement son 
at ention“. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 447 


la 30 Decembre st. v. Cutuzov primia scrisoarea împă- 
rătească prin care se refusa întărirea tratatului din causa 
schimbărilor întroduse de Sultan !. De acum înnainte nu se 
maï lucră nimic la Bucureşti, unde se pierdea vremea cu 
«marionete, umbre chinese, concerte, ş. a.» 3, pe cînd tru- 
pele ruseşti se aşezaŭ pentru iarnă. Atita doar spuneaŭ 
Ruşii ca generalul Harting—că «Sultanul e un om foarte 
întreg în hotăririle lui» 2, Congresul ajungea <indescifrabil» 
pentru consulul frances 4. Ruşii puseseră la mezat veniturile 
domneşti pe 1812. 

Astfel la 14 lanuar 1812 se auzi că, într'o întrevedere de 
la 13 seara, represintanţii Sultanului, cari aflaseră răspun- 
sul "Ţarului, aŭ declarat cum că stăpinul lor nu va părăsi 
cu niclun preţ punctul săă de vedere şi că ei sînt gata să 
plece. Atunci numai Turci! din ostrov, <găzduiţi» deocam- 
dată ca musafiri, fură declaraţi prinşi de războiii şi porniţi 
spre Rusia. Un curier anume fu expediat la Constantinopol 
pentru a cere, din partea Împăratului, un ultim răspuns, pe 
cînd Galib spunea lămurit consulului frances că «minciuna 
e basa politicei ruseşti» şi căuta să smulgă dela el ceva 
despre intenţiile lui Napoleon de a luptă cu Ţarul pentru 
învierea Poloniei. Plenipotentiarul turcesc vorbia de reîn- 
ceperea ostilităţilor şi încheia cu vorba de încredere: «Dum- 
nezeti e mare» ?, 


Curierul trimes la Petersburg, prințul Volconschi, sosia 
la Bucureşti cu începutul lui Februar; cel turcesc era oprit 
la Rusciuc de sloiuri, Garnisona Giurgiului se întăria cu 
două regimente. Îndată Cutuzov rupea, fără vre-o înştiin- 
ţare, armistițiul“. Siştovul era ocupat de generalul Bulotov, 
oprindu-se mărfuri turceşti «de maï multe milioane». Lan- 
geron sosia în Giurgiu, Marcov trecea în Oltenia. Siştovul 


1 Ciceagov, p. 375. 

2 Hurmuzaki, Supl, 17, p. 657. ' 

3 Ibid., p. 659. 

4 Ibid., Tainul Turcilor era de 135 de galbeni pe zi. 

5 Ibid., pp. 663-5. 

6 V, şi memoriul lui Langeron, în Hurmuzaki, Supl, I3, pp. 69 378-9. 


www.dacoromanica.ro 


148 năsnotuL DIN 4806—42 


z 


fusese prădat fără milă; la Zimnicea ofiţerii ruşi îşi împăr- 
țiau şi fomeile 'Turcilor. Generalul Livin cercă Măcinul ple- 
cînd din Galaţi, pentru care se, ficeaii planuri ca pentru o 
«nonă Odesi». Şi în alte părți dobrogene se prăda după 
putință, pină la Babadag, Bazargic, Mangalia; Harting 
distrugea Silistra şi pătrundea pănă la Rasgrad!. Cu ase- 
menea măsuri se căuta grăbirea curierulul, cate tot nu 
sosise. Numai la 8 Mart seara, el era la Giurgiu, unde-şi 
începea carantina. La 9 ale lunil, scrisorile lui sosiai în 
Bucureşti. Sultanul se arătase <nezguduit în hotărîrile sale». 
Un noŭ Trimes mergea deci la Petersburg. Fra vădit că 
se aştepta primăva.a, şi Napoleon. 


La 1o Mart 1812, raportindu-se la o scrisoare anterioară, 
din 14 Februar, Hiibsch, ambasador saxon, scria astfel 
dı spre afacerea păcii: 


«Din raportul miei din 14 Februar Excelenţa Voastră 
va fi observat hotărîrea Divanului de a continuă mal de- 
parte ostilitățile contra Curţii iinperiale din Petersburg, ma! 
bine decit să facă o pace dăunătoare acestul Imperiu. Cu 
toate că-I lipsesc orice mijloace pentru a putea urmă răz- 
boiul acesta, poporul musulman a refusat să se împace cu 
vecinul săii cu prețul marilor jertfe ce i se cer. Sultanul 
îşi arătase dorinţa de a se pune în fruntea armatei oto- 
mane, chiar dacă împrejurări mai grele l-ar reţinea în 
această Capitală.» 


Nicăirl aiurea nu se vorbeşte de o asemenea intenţie a 
Sultanului, nici despre sprijinul pe care i-l dădea opinia 
publică turcească în hotărirea de a nu înstrăina nimic din 
teritoriul pe care el îl privia ca făcînd parte din Împărăţia 
lui. De fapt însi înfrîngerile de la Dunăre producea o 
adînct impresie în Constantinopol: un Arab făcu din paie 
un chip de om mort, îl aşeză pe masa sicrielor de la o 
moscheie şi strigâ în auzul tuturora că acesta e Proorocul 


1 Ibid., pp. 380-1. 


www.dacoromanica.ro 


NĂPINEA RASARABIEI +49 
a IMn 


Mohammed însuşi, care, uitînd de aï să!, nu mai e vred- 
nic, în moartea lul, decît de îngropare !. lar, cît priveşte pe 
Sultan,el îşi avea spioni! personali şi în tabăra Vizirului2. 


Sosirea unui curier din Bucureşti e arătată în raportul 
lur Hübsch de la 26 Martie astfel: 


«A sosit din Bucureşti un Tatar cu depeşile plenipoten- 
ţiarilor otoman! pentru Poartă. Maï multe mari Sfaturi de 
Stat aŭ fost ținute ca să comunice noutăţile venite mem- 
brilor Ministeriului. Se bănuieşte în de obşte că cuprinsul 
acestei ştiri este foarte prielnic pentru încheierea păcii, şi 
această veste, dacă se adevereşte, va face plăcere popo- 
rulul musulman?.» 


Curierul acesta trebuie să fi fost trimes după sosirea răs- 
punsului din Petersburg. Ţarul pregătia ultimatul către 
Napoleon, prin care cerea si se retragă Francesii din te- 
ritoriile ce le ocupaii în Germania, la graniţa sa (24 Mart). 
El făcu deci, neapărat, concesia pe care Turcii o voiaii de 
mult: înţelevînd a păstra totuşi vechiul Bugeac, el lăsu 
Turcilor Gurile Dunării. 

Acesta e înţelesul raportului saxon dat mal sus. Un ra- 
port prusian din Petersburg spune la 20 Mart că, pentru 
a cîştiga de-a dreptul pe negociator ï turci, s'a întrebuințat 
o mediaţie sucdesă *,regele Suediei, căruia Francesil îl în- 
călcaseră Pomerania, avind cel maï mare interes la înche- 
ierea păcil. Aceste stăruinţe le cunoaştem şi din scrisorile, 
citate, ale consulului Ledoulx. Agentul suedes Horn venise 
la București, cu un curier rus, la începutul lui Mart; el 
cercetase şi pe cel tre! Turci şi pe Moruzi. Mergea la Con- 
stantinopol spre a vorbi cu ambasadorul suedes Palin, în 
corespondenţa căruia se află, de sigur, multe ştiri nouă 
despre pierderea noastră din 1812. Galib declară că nu 


l Hurmuzaki, XIII, p. 124. 
2 Ibid., p. 154. 
3 Me. citat. 
Acte și fragmente, I, p. 479. 


www.dacoromanica.ro 


150 RĂZBOIUL DIN 1806-12 


crede veştile pe care le aducea despre lucrurile din Apus 
acest secretar ; el a putut rămiînea impresionat însă de din- 
sele. Iar Moruzi, încă maï mult !. 

Mai era o deosebire de vederi, căci, încă dela început, 
nefiind siguri de gîndul lui Napoleon împotriva Rusiei — el nu 
plecă decit în April pentru a ţinea la Dresda «Curtea sa 
de regi» pregătitoare —, Sultanul însuşi jertfise Ţinutul dintre 
Prut şi Nistru, și el ştia bine că altă oaste n'are nici de unde, 
nici cu ce o strînge. E vorba de Ținuturile asiatice de la Cu- 
ban, pe care le cereai Ruşil şi pe care Poarta'nu voiă să 
le deie. La începutul lui April acel ambasador suedes la 
Constantinopol, Palin, spunea unui coleg că «nu despe- 
rează de pace dacă Rusia, n'ar voi să persiste asupra acestul 
punct şi s'ar mulțămi cu o parte a Moldovel>?. Şi trebuie 
să credem pe acest mediator al tratatului. 


Încă din April o treime din oştirea de ocupaţie, care 
nu ajungea nică la 40.000 de oameni ?, trebui să plece pentru 
a lua parte la apărarea împotriva lui Napoleon a terito- 
riului rusesc. Se evita trecerea prin Bucureşti, pentru a se 
ascunde evacuarea. Se luai măsuri pentru întărirea Hoti- 
nului, pe unde Francesil şi Turcii, ba chiar Austriacil, cari 
încheiaseră cu Napoleon tratatul din 14 Mart, și-ar fi putut 
da mîna. Giurgiul, Siştovul fură părăsite. Se strîngeaŭ 
bani, cari trebuia să atingă suma de 2.000.000, şi căruţe 
de transport din Principate, a căror părăsire apărea pro- 
babilă. 80.000 de bot, duşi de 40.000 de ţerani, — atîta era 
pretenţia stăpînilor pe ducă é. Generalul Comin5, Grec de 
origine, vice-president al Divanului din Bucureşti, plecă 
spre casă 5. Tubacherea de 80.000 de lei, care se pregătia 
pentru Cut::zov, înfăţişind biata ţară prădată de el, care-i 


 Hurmuzaki, Supl. 12, pp. 676-7, nl pcccLxxx. Pentru această in 
tervenţie suedeză v. Ciceagov, 7. c., p. 378. 

2 Acte şi fragmente, II, p. 479, n- 3. 

3 Ciceagov, 7. c., p. 377. 

$ Acte și fragmente, Il, p. 480, n- 3; Hurmuzaki, Supl. 13, p. 681; 
p. 682, n-l bcccLaxxviul, 

5 Ibid, 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASAR-=BIEI 454 


întindea ramura de palmier a eroilor, fu pusă în lucru ma! 
răpede!. Zvonul că Sultanul va trimete un ambasador spe- 
cial la Paris pentru pregătirea alianţei, produse şi el o 
puternică impreșie *. În a treia săptămînă a lunii se spunea 
în lumea diplomatică din Petersburg că s'ar putea ca Ţa- 
rul «să fi consimţit a restitui tot ce cucerise asupra Turcilor“?, 

Dar ambasadorul lui Napoleon, Andreossy, nu venise 
nici la mijlocul lui April, şi nădejdile diplomaţiei parisiene 
că tratatul de alianță, cuprinzind această legătură însăşi, 
ap „garantarea mutuală a posesiunilor“ şi lupta împreună 
contra Ruşilor, va fi încheiat încă înnainte de venirca lui, 
de către Latour-Maubourg şi Ruffin, se dovediră zădar- 
nice *. Astfel cînd, la 21 April, Cutuzov ceru plenipotenţia- 
rilor turci o nouă conferință la reşedinţa lui, Galib, cel 
d'intăiă dintre dinşii, nu putu spune altceva decit că Poarta 
ar voi «să restabilească lucrurile în starea lor de mai în- 
` nainte» 5. Colonelul de Rochechouart, pe care el îl trimise, 
după cererea Ruşilor, la Constantinopol pentru un ultim 
răspuns, se întoarse la 26, după ce fusese oprit mult timp 
de Vizir, în noul lagăr de la Şumla al acestuia, fără niclo 
lămurire“, Se aştepta Andreossy. 


Acesta nevenind 7, Poarta nu putea să înlăture baza de 
negocieri pe care o primise în Novembre: cedarea pärlit dinire 
Prut și Nistru, afară de Basarabia și de gurile Dunării. 


La 18 April, amiralul Ciceagov, care miîntuise organi- 
sarea provincie! Camciatca, avea o audienţă la Ţarul Ale- 
xandru. Acesta, gata de plecare împotr'wa Francesilor, i se 
plinse de incapacitatea bătrînului, moliului şi stricatului ge- 
neralisim de la Dunăre Cutuzov, «Pacea cu Turcia», aşa 


ì Ibid., p. 685, n-l pcci xci. 

2 Acte şi fragmente, II, p. 479, n-l 3. 

3 Ibid., pp. 479-80. 

4 Hurmuzaki, Supl. IL, p. 683, n-l DCCCLXXXIX. 

5 Ibid., pp. 684-5. 

6 Hurmuzachi, Supl. 12, p. 685; Acte și fragmente, lI, p. 480, n-l 3. 

7 D. Edouard Driault îmi atrage atenția că instrucţiile i sai dat 
numai la sfirșitul lunii, 


www.dacoromanica.ro 


4152 RĂZBOIUL DIN 1806-12 


relatează amiralul cuvintele stăpinulul săi, «nu înnaintează; 
în loc să se apropie, ea pare să se tot depărteze. Excesele 
trupelor noastre în Moldova şi Ţara-Romănească aŭ exas- 
perat pe locuitori, indolenţa şi intriga presidă la toate în 
partea aceia». Chiar atunci misiunea de a aduce instrucții 
nouă fu oferită lui Ciceagov însuşi, care ar fi retusat-o, 
neputînd lucra nici ca superiorul, dar, mal ales, nici ca in- 
feriorul luf Cutuzov. A doua zi însă, el primi un ordin 
formal. Instrucţiile ce i se puneaii în vedere erai urmă- 
toarcle: «Să isprăvească interminabilele negocieri cu Poarta 
şi să o invite la o alianță ofensivă şi defensivă, sati altfel 
să reiea ostilitățile cu toată energia trebuitoare pentru a o 
sili la aceasta în cel maï scurt timp»; să amenințe cu flota 
Mării-Negre şi cu o răscoală generală a <«Grecilor şi a tu- 
turor popoarelor care gem supt jugul otoman şi care sînt 
legate de nol prin conformitatea legit lor, precum şi prin 
alte legături»; să se încerce, împotriva Francesilor, cu aju- 
torul flotei englese şi cu îngăduinţă de trecere din partea 
Turcilor, o diversiune la Adriatica; «să se organiseze ori 
să se menţie administraţia în principatele Moldovei şi Ţerii- 
Romăneşti», el, Ţarul, «ne mai putind să sufere grozăviile 
(de semblables horreurs) ce se făceaă acolo, după raportul 
ce primise!. 

Numit «comandant în şef al armatei Dunării, al floter 
Mării-Negre şi guvernator general al Principatelor Mol- 
dova şi Ţara-Romănească», Ciceagov plecă, luînd cu dinsul 
auxiliari cari-l puteai fi preţioşi. Boierul Sturza, Scarlat 
Sturza, care, după studii în Apus şi o petrecere mal în- 
delungată în Moldova, se strămutase de mult la Ruși şi, 
«în timpul războaielor cu Turcii, li adusese mari servicii 
pentru ca să ajungă prin el la liberarea ţeril sale», «era 
rudă prin femeia sa cu familia lut Moruzi, dragomanul Porții, 
şi al cărul frate era ataşat atunci la plenipotenţiarii din Bu- 
cureşti», deci cu beizadelele Panaiotachi, din Constantinopol, 
şi Dumitrachi, de la Congres; Alexandru,,fiul lui Scarlat, 


1 Ciceagov, pp. 359-60. În notă se citează cunoscuta vorbă a lui Cu- 
tuzov despre locuitorii ţerilor noastre: „Li las ochii să plîngă“. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 153 


«tînăr de mare talent, care la o creştere aleasă unia me- 
ritul rar de a vorbi şi scrie desăvirşit cinci limbi, cu o 
elegantă uşurinţă», vestitul reacţionar rusofil, care visa de 
triumful “universal al unel ortodoxil mistice, întovărăşa pe 
tatăl săi, Funcţia de «director al cancelariei diplomatice 
pe lingă generalul în şef al armatei din Moldova» o dădu 
Ciceagov, după recomandaţia cancelarului Rumienţov, care 
era unul din cel ce împiedecaseră pănă atunci încheierea 
păcil?, lut Capo d'Istria, viitor cancelar el însuşi, şi încă de 
pe atunci representantul unei conştiinţe naţionale greceşti, 
care se răzima pe sprijinul Rusiel şi n'avea niciun fel de 
prietenie pentru Romini ca popor?. În sfirșit, în suita de 
Greci şi renegaţi a noului generalisim se găsia şi acel «co- 
lonel» Barozzi, fost consul rusesc în Veneţia, care adusese 
în 1802 fuga lui Mihaiu Suţu, cu toată Curtea şi boierimea 
lui, ba chiar cu toată gloata Bucureştenilor, în Ardeal, pen- 
tru a stirni astfel un războiă între Ruşi şi Turci’. 

Nu ştim ce tratat ar fi putut încheia omul astfel servit. 
Gloria de a liberă pe Moldovenii de peste Prut din «cruda 
robie a păgînilor» era însă reservată lui Cutuzov însuşi. 


La 2 Maiă, tocmai în ziua cînd Ciceagov pleca din Pe- 
tersburg, Cutuzov, care simţise, prin scrisorile lui Rumien- 
tov, că i se iea situația de comandant şi misiunea de pa- 
cificator, ruga pe Galib să-i arăte care sînt ultimele con- 
diţii ale Porții, şi în aceiaşi zi se ţinu o nouă conferință. 
Consulul trances era încredințat că Turcii, în ajunul ma- 
relui conflict militar din Rusia, vor cere întreaga restituire 
a provinciilor pierdute . De fapt, cum nici nu se putea altfel, 
în lipsa unel învoieli formale cu Francesii şi a siguranfer 
unet hotărîtoare biruințe, ba încă și a bunei lor credințe ab- 
solute, plenipotenţiarii nu putură face alta decit să repete 


1 Acte şi fragmente, Il, pp. 481-2. 

2 Ciceagov, pp. 361-2. Instrucţiile mai precise ale amiralului, în 
Revue Contemporaine pe 15 Mart 1855 (nu mi-a fost la îndemină). 

3 Ibid., p. 364. 

4 Hurmuzaki, Supl. 13, p, 688, n-l peucxcv. 


www.dacoromanica.ro 


454 RĂZBOIUL DIN 1806-12 


ceia ce spuseseră din Novembre 1811 pănă în lauuar 1812, 
Fără a întrebuința vre-un secretar, Cutuzov se grăbi a scrie 
însuși la Petersburg, şi, ca să fie sigur că vestea va ajunge, 
el expediè dot curieri de odată !, Peste opt zile, cînd Ciceagov 
era numai! lingă laşi, plenipotenţiarii turci luaŭ parte la 
serbările pe care boieri! slugarnici le dădură lui Cutuzov, 
oferindu-i tabacherea de aur şi făcînd luminaţie şi artifici! 
la Herăstrău °, 

Ciceagov stătu la Iași numai citeva ceasuri”, aşa de gră- 
bit era să iea asupră-şi rolul de împăciuitor între cele două 
Împărăţii. Bucureştenii aflaă cu mirare, la 27 Maii, că 
noul venit e acum stăpîn în numele Ţarului peste Princi- 
pate, dar el nu ştiau decit din zvon că pacea era înche- 
iată, şi-şi închipuiaii că Rusia nu va cîştiga decit «o bu- 
cată de pămînt la Marea-Neagră». Gal b declara cul venia 
să-l întrebe că «pacea nu era încheiată, dar amiralul Ci- 
ceagov pare a o dori mult (vivement); ni oferă restituirea 
acestor provincil pină la Prut“*, De fapt însă, amiralul nu 
mal avea niciun rol: după însăşi mărturisirea lui, Cutuzov 
«spusese plenipotenţiarilor turci să iscălească preliminariile 
aşa cum erai, şi le expedie Împăratului» 5, «Mica intrigă» 
mirase pe Turci, cari primiseră. Se aştepta deci numat răs- 
punsul favorabil al Țarului, și, cînd acest răspuns veni, pacea 
era gata. Ciceagov arată că «articolele adiţionale» trimese 
de cancelar prin ultimul curier veniaŭ prea tirziu: «e cu 
neputinţă a face propuneri nouă potrivit cu articolele ace- 
lea», Marele-Vizir, căruia Galib îl trimesese, din parte-i, 
propunerile iscălite ale Ruşilor, în acest sens turcesc?, nu 
putea, în împrejurările date, decit să primească şi el. La 


1 Ibid., p. 688, n-l peccexcv. 

2 Ibid., p. 689. 

3 După raportul lui Fornetty din 16 Maiŭù (ibid.), el ar fi sosit acolo, 
nu la 10, ci la 16. 

$ lbid., p. 691. 

5 Ciceagov, p. 379. 

6 Ibid., p. 394. 

1 Hurmuzaki, Supl. 1?, p. 692, n-l pcccc. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASASABIEI 155 


30 Mai în sfîrşit Ledoulx arăta că Agentul Austriei i-a 
adus vestea, căpătată de la Galib însuşi, că «pacea defi- 
nitivă a fost iscălită într'o conferință care s'a ţinut iert», 
— la 29 sai, cum se înseamnă în actul însuşi al tratatului 
fatal, 28 Maiu st. n. (16 st. v.) 1812". 


Trimes îndată la Poartă, tratatul fu luat în oarecare dis- 
cuţie, la care luă parte Bulgacov, şeful cancelariei lui Cu- 
tuzov, care merse pentru aceasta la Şumla şi apoi la Con- 
stantinopol, în taină?. Faţă de Francesi, Galib se scusa cu 
aceia că <făgăduielile lui Latour-Maubourg nu se îndepli- 
niseră, din nenorocire, la timp», că pămîntul cedat era 
«puțin lucru» (peu de chose) şi că, pănă la terminul de eva- 
cuare, fixat la trei luni, «evenimente fericite» ar putea 
aduce schimbări în politica otomană ?. La 6 lunie generalul 
Harting aducea şi la laşi vestea păcii, spuind limpede că 
de acum înnainte Prutul va fi hotar *. 

Tratatul ajunsese la Constantinopol în opt zile. Sultanul, 
scrie Latour-Maubourg însuşi, interesat, lar fi primit cu 
durere, mulţimea însă, desgustată de înfrîngeri, cu aplause 5. 
Poarta nu era mulțămită mai ales cu granița din Asia, şi 
Anglia chiar o întăria în acest sentiment’. Abia la începutul 
lui Iulie şosiau la Bucureşti actele de ratificaţie, pe care 
Galib le socotia «necomplete»?. De fapt, negocierile urmară 
pănă în August, dar numai asupra situației Serbici. La 10 
August, Reis-Efendi anunţa ambasadelor schimbul ratifica- 
țiilor, făcut în Bucureşti. Ruşii, cari _se gîndiseră a între- 
buinţa presenţa lor în Principate pentru a sili pe Turci la 
o alianţă, fie şi printr'un mers îndrăzneț asupra Constantino- 

) Ibid. : 

2 Nu însă fără ştiinţa lui Moruzi, care credea că, în vederea unei 
alianţe, e cel maï bun lucru ce se „poate face“; Ciceagov, p. 395. 

3 Hurmuzaki, 7. e., pp. 693-4. 

4 Ibid., p. 695, n-l pccccrv. 

5 Ibid., pp. 696-7. 

8 Ciceagov, p. 398, 

1 Hurmuzaki, Supl. 12, pp. 698-9, n-l pceccex, 

8 Acte și fragmente, II, p. 485, 


www.dacoromanica.ro 


156 NOILE CONDIŢII DE VIAŢĂ ALE B1SNABIEY 


polei, ori pentru a pătrunde în Ardeal împotriva Austriacilor, 
cu ajutorul Ungurilor nemulțămiţi,trecură Prutul îndărăt!. 
Planul organisării unei oştiri romăncşti pentru scopuri vi- 
itoare dispăru şi el?, 

Asupra cesiunil din 1812 nu se mal putea reveni. Basa- 
rabia trecuse în stăpînirea Țarul. 

«Prutul, din locul unde acest riîă pătrunde în Moldova 
pină la vărsarea sa în Dunăre, apol din acest loc, malul. 
stîng al acestei ape pănă la Chilia şi la vărsarea sa în 
Marea Neagră, vor face hotarul între ce'e două Împărăţii.» 
Adecă: între aceia care putea să ne păstreze întregi pentru 
unitate şi neatîrnare şi aceia care nu era să ni restituie 
niciodată ceia ce căpătase odată, 


3. Noile condiţii de viaţă ale Basarabiei și durcrea 
Moldovii sfișiate. 


Se lua supt numele unul inut tătăresc teritoriul, de 
trei ori mai mare, al 'Ţinuturilor romăneşti de pestre Prut. 
Înţelesul pur bugecean al Basarabiel la sfirşitul veacului al 
XVIII-lea reiese din toate actele”. Şi Ruşii chiar o măr- 
turisiaă cînd făceau, sai îngăduiau, să se intituleze «is- 
pravnic al Basarabiel», — cu venit de 145.000 de lei — pol- 
covnicul greco-romîn căruia-i dădură administraţia peste 
Bender, Acherman, Chilia şi tot Bugeacul +. 


1 Ciceagov, pp. 396-7. Pentru frica une: pătiundcri a Austriăcilor în 
Moldova, ibid., p. 407. 

2 Ibid., pp. 401, 402 şi urm. 

3 Studii și documente, 1-I', pp. 139. 

+ R. Rosetti, Archiva Senatorilor, III, pp. 9, 61. La Orheŭ el 
aşează pe Manolachi Dimachi şi Grigore Balş, la Soroca pe Constantin 
Sturza şi Petrachi Catargiu; la Hotin pe Alecu Ghica şi Iordachi 
Leon; pp. 13-4. Mai tărziă „olaturile Bender, Căuşuni, Acherman și 
Chilia“ sînt încredințate lui Iordachi Sala şi loniță Bănulescu, în sfirșit 
lui Manolachi Virnav; ibid. — Ca sameşi avem în Busarabia pe un 
Păun, un Gafencu, un Vasiliu şi un Grigoriu; ibid., pp. 145, 57. 
Serdarul de Orheiă, stînd în Chişinău, e Ramandi; ibid. — CE, şi 
bid, p. 61 şi urm, 


wWw.dacoromanica.ro 


năpanEA Bisinahiel 157 


Îndată după pace, boieri! cerură, prin Constantin Balş 
şi Costachi Ghica, a li se da măcar privilegii ca ale celor 
din Bucovina şi a se prelungi terminul de optare '. La 26 
Octombre 1812, salutînd pe noul Domn Scarlat Callimachi, 
ei înfățişaui țara «călcată» șase ani de coşti nesfirşite ro- 
sieneşti»>, «slujind, muncind cu mînile şi cu dobitoacele, cu 
păgubire din toate părțil>». Ca răsplată s'a luat din trupul 
Moldovei «partea cea ma! bună şi însufleţirea hranei şi 
împuternicirea, maï mult decit jumătate de ţară, într'un cu- 
vînt tot cîmpul şi inima țeriï», «izvorul vitelor», <suhaturile 
largi», «chelerul ţerii»>, <însufleţirea alişverişului vitelor», «cel 
mai mare inut ce se numeşte Orheiul sau Lăpuşna», al 
Sorocei, MHotărnicenii, Codrul, Grecenii şi o mare parte, 
«cea mal multă parte» din laşi —, «căci acea rămasă se so- 
` coteşte întru nimică>. Ba chiar Hotinul şi Bugeacul, Ta- 
tarlicul «de şi sau deslipit de la 6 vreme din trupul pă- 
mîntului Moldovei, dar, tot întru aceiași stăpinire aflin- 
du-se,a pr&-puternicei Împărăţii,era îndemănarea şi adăpos- 
tirea pămiîntenilor în înlesnirea vieţuirilor şi întru a hranei 
îndestulare şi a vitelor păşune.» Ca dovadă a bogăției părții 
răpite se arată că ea dădea la zaherea din cele 100.000 
de chile de Stambul grîă arnăut şi grîă cîrnăui 120.000, 
față de 80.000 ale părţii de dincoace, acolo fiind <Ţinutu- 
rile cu pluguri», «cîmpul şi plugarii», locurile de grîù şi orz 
faţă de cele de popuşoiiă, ce aŭ rămas. La mumbaiaua oilor 
se dădeaii din partea pierdută 35-40.000 şi se cumpărau alte 
80.000, pe cînd restul putea scoate doar alte 40.000. Din 
300.000 de ocă-de unt ale capanului ţarigrădean Ținuturile 
«deslipite»> dati 140.000 faţă de 160.000 de dincoace de Prut ; 
de la ele se luaii cele 4-500.000 de ocă săii şi cerviș pentru 
Constantinopol, faţă de cel mult 100.000. Din birnici s'ati 
pierdut 80.000 de oameni, cu mulţimea «slujitorilor ce pä- 
ziaii marginea Nistrului» : din birul de 1.695.000 de lei alţerii, 
S'ai luat 625.000 şi 225.000 răsuri, şi 5.000 goştină, 55.000 
pe oï, 31.000 pe stupi, 10.000 vădrărit, 110,000 la văm!, 


? Ibid., pp 378. 


www.dacoromanica.ro 


158 ÎNDILE CONbIȚII DE VIAȚĂ ALE RASARARIEI 


60.000 la ocne, pentru exportul de sare peste Nistru şi 
vinzarea la ciobani şi alți locuitori ; 40.000 la vama holercei. 
Se vindeaă acolo peste hotar 15.000 de boi de negoţ, 
cu 10 galbeni capul, 15.000 de vaci cu 5, 5-6.000 cai cu 
15 „față de 5.000 bol şi 5.000 vaci de dincoace. Bieţii 
oameni nu ştiaii să ceară altă îndreptare decît, pe lingă 
voia de a-şi aduce «pîne şi vite» de la moşiile Basarabiei, 
alipirea, în schimb, la Moldova a Ținuturilor muntene fără 
Ialomiţa !. . 

Încă la 16 Iulie 1814, boierii rămaşi supt Turci îşi arătată 
Porții vechea credinţă, «struncinările care războiul trecut 
aŭ pricinuit nouă de obştie»>, paguba <strămoşeştilor noastre 
moşii, de la care am avut toată hrana vieţuirii casălor noas- 
tre> şi <strimtorirea multă cu schimbarea hotarului». În 
aceste «glasuri de umilință> 3 e ceva mai mult decît nä- 
cazul pentru împuţinarea averii, închiderea drumurilor şi 
schimbarea condiţiilor de viață de pănă atunci. 

Şi, întocmal ca boierii cu moşiile judeca misiunea cato- 
lică a Moldovei în 1814: «Foametea sai lipsa e ce ne strim- 
torează mal mult, şi e teamă că vom mat avea s'o suferim. 
Pricina de căpetenie e desbinarea (smembramento) unei 
jumătăţi a ţerii, şi anume a celei mal roditoare, dincolo de 
rîul Prut, pănă la Nistru, pe care aŭ luat-o Ruşii în con- 
diţiile păcil. De aici venise bielşugul vitelor de orice fel, a 
grînelor, a cerei, a mierii şi, din vremea cînd aŭ luat-o 
Ruşii, aŭ închis negoțul, aşa că nimic saŭ prea puţin lasă a 
ieși pentru aceastălaltă Moldovă, şi aceia cu preţ foarte mare»? 
Şi, cînd Ruşii părăsiră cît maï rămăsese din Moldova, con- 
sulul frances putea scrie : <Cred că nu mă înşel spuind că 
Rusia are toarte puţini partisani în cele două provincii. 
Vexaţiile şi exacţiunile revoltătoare pe care autorităţile ru- 
seştI le-a săvirşit în ultimele clipe, lasă amintiri prea amare 
pentru ca Moldovenii și Muntenii să poată dori încă în- 


1 Urieariul, IV, p. 343 şi urm, 
2 Ibid, WI, pp. 227-31. 
3 Studiă gi documente, 1-1], p. 470. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA Bas + RABIEİ 159 


e 


taarcerea lor> 1. Cînd se tăiè noua graniță, Cazacii trebuia ŭ 
să păzească pentru a împiedeca pe ţerani de a veni din- 
coace de Prut ?. 

Cele d'intăiii trupe ruseşti fură garnisoanele din Hotin, 
Bender şi Ismail, supt Harting, Orsengo — căsătoriţi amîndoi 
cu Moldovence — şi cu Repninschi?. Flotila dunăreană de 
la Ismail era încredinţată unui maior Papadopulo, Grec cu 
legătari în Moldova î. Cîrmuirea Basarabiel n'o luă sena- 
torul Milaşevici, care stătu cîtva timp, în toamna anului 
1812, la Chişinău, apol la Mohilăiă,organisînd carantine, ci 
generalul Scarlatachi Sturza, care de mult îşi vînduse ave- 
rea pentru a se aşeza peste Nistru, — sfetnicul săii era 
Matei Crupenschi, pe care un raport consular îl numeşte 
«un miserabil»>, «ein niedertrăchtiger Mensch» ë şi o scri- 
soare contemporană: «un ponegritor fără talente»* Cu- 
tuzov, ca generalisim, avea controlul. Noul regim început 
prin ciumă ?, 

«Prostia guvernatorului Sturza şi mulțămită el, nemăsu- 
rata lăcomie a feciorului de boier de aici Matei Crupenschi, 
care i sa dat ca vice-guvernator, şi a ispravnicilor ce 
atîrnă de el ai dat frîti slobod la toată samavolnicia, apă- 
sarea şi nedreptatea şi fac Guvernul rusesc în acea parte 
cu adevărat odios. Cine plăteşte bine, are dreptate acolo, 
precum era odată aici.» «Actele arbitrare şi contrare păcil» 
— ca oprirea exportului — <ruinează cu totul pe proprie- 
tari», scrie consulul frances’. Peste 3.000 de ţerani aŭ tre- 
cut dincoace în urma relel administraţil a autorităţilor ru- 


1 Documente Callimachi, I, p. 34! n-l xvn. 

2 Ibid., p. 342, n-l xvit. 

3 Ibid. 

4 Ibid., p. 352, n-l xxv. — Şi fondul sănătăţii publice pierdu jumă- 
tate din veniturile sale; Documente Callimachi, I, p. 220, n-l cLxvut. 

5 Ibid., p. 153, n-l c1; p. 340, n-l xvi; pp. 349, 353. 

6 Radu Rosetti, Archiva Senatorilor, Ll!, p. 4. 

7 Ibid., p. 155 şi urm. 344, n-l xviii. 

8 Ibid., p. 461. 

9 Ibid, p. 354, n-l xxvi. 


www.dacoromanica.ro 


460 NOILE CONDIȚII DE VIAŢĂ ALE BASARABIEI 


seşti!. Din Moldova se urmăriai aceste împrejurări cu 'ur 
interes dureros şi, cînd sosi la Iași, în ziua de 29 lanuar 
1813, vestea Mitropoliei nouă, ea produse o impresie apă- 
sătoare. «Boierii», scrie acelaşi consul, «sînt cu atit maï 
nemulțămiţi, cu cît scot de aici încheierea că Prutul e 
pierdut de-acum pentru totdeauna pentru Moldova şi pu- 
tina nădejde a une! restituiri a pierit cu totul. Pierderea 
Prutului e însă peirea Moldovel» 2. Cazacii apărură iarăşi 
pe mal pentru a opri exportul cailor, pe care însă bacşişul 
îl făcea cu putință şi mat departe?. De răul noilor stăpîni, 
«arendaşii moşiilor din Basarabia le părăsesc, şi boierii 
sînt foarte încurcaţi, de oare ce acolo nu pot vinde nimic 
şi maŭ voie să aducă nimic dincoace». De frica unel con- 
fiscări din partea Porții, care ceruse imperios ca fiecare 
să-şi fixeze situaţia *, unil se gindiaii a cumpăra moşii în 
Bucovina pentru a putea impune apoi ca supuşi austrieci. 
Negoţul se oprise, cursul banilor creştea. Exportul de 
grîne şi vite, îngăduit o clipă, fu oprit iarăşi 7. Unii boieri, 
ca Dracachi Roset, încetai plăţile. Şi consulul urmează cu 
constatările sale defavorabile nvului regim: «Afară de pu- 
ține excepţii, toţi se supun cu cea mai mare neplăcere 
sceptrului rusesc>8. Fugarii se tot înmulţiaă, şi ofiţeri ruşi 
veniaii să-l caute la noi, unul din eï găsindu-şi şi moartea ?. 
Şi Turcii se gîndiai, se pare, a face cetăți nouă la Herţa, 
Rădăuţi, Ştefăneşti, Stinca şi Fălciii ™. 

Boierii cari declaraseră în scris că trec la Ruşi, între 
alţii Constantin Mavrocordat, se hotărîră să rămiie, şi Ru- 


1 Ibid., p.355, n-l xwv. 

2 Ibid, p. 165, n-l cx, 

3 Ibid., p- 165, n-l cxi. 

4 Ibid., p. 855, n-l xxvir. 

5 Ibid, pp 167-8, n-l cxiv; pp. 356-7, ni xxx. 
6 Ibid., p. 176, n-l cxxi. 

7 Ibid, p. 178, n-l cxxiv. 

8 Ibid., p. 179, n-l eyyy. 

8 Ibid, p. 184, n-l CXxIx. 

10 Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPÎREA BASARABIEI |. 161 


sia învinuia pe Domn că el lucrează în acest sens!. În“ 
dată Poarta dădu poruncă de a «vinde toate acele de 
peste Prut strămoşeşti moşii», pentru că, «după deosebite 
politiceşti pricini, nici de cum nu este iertat, urmarea în- 
tr'alt chip». Boierii obiectară că peste Prut nu se pot afla 
buni cumpărători, că acolo aŭ rămas numai de aceia cari 
aŭ dincoace doar patru-cinci moşii mai Mici şi cerură un 
noŭ termin ide 'un an sai şese luni -numai. Altfel ei arătaă 
că vor trebui <a se despărți fiit de părinţi, frați şi alte 
rudenil>, o ramură aşezîndu-se la Ruşi (5 Novembre 1815 2). 

Cererea boierilor de a se îngădui de Poartă zăbava viri- 
zării bunurilor de peste Prut nu fu însă primită ; în Nsvembre 
sosia la aşi porunca unei neîntîrziate vînzări saă a 'stră- 
mutării în noua provincie rusească, şi boierii, de frica unei 
confiscări a une! părți din moşiile lor saŭ a celeilalte, nu 
ştiaii ce hotărîre ar putea să ieie, cu atît mai mult, cu cît, 
lipsind — cum am spus— banit şi trezindu-se spiritul de spe- 
culă, nu se înfățișa niciun cumpărător 2. 

Se fâcu deci în Moldova un «comitet asupra desfacerii 
locuitorilor celor din a dreapta Prutului de averile: lor din 
oblastia Basarabiel +." La 14 anuar, stil noŭ, terminul de 
strămutare se isprăvi în stirşit; numai loan Balş şi Cons- 
tantin Paladi. trecuseră supt Ruşi, pe lingă vre-o 200 de 
boieri mai de jos, de boierinaşi şi oameni. de condiţie in- 
ferioară, la cari se adaugă fireşte cei ce se strămutaseră 
de maï multă vreme". Mai tărziii între dvoreni aflăm însă 
pe Constantin şi pe Ştefan Ghica, Vasile Roset, Constantin 
Canta, loan Sturza, Panaite Cazimir, Dinu Rusu, membri 
al neamurilor Başotă, Stamo, Casimir, Dicescu, Milo, Răş- 
canu, Pruncu, Rusu, Rale, Iamandi, Vartolomeiii, Leondari, 


1 ibid.. p. 187, n-l CXXXIV. 

2 Uricariul, IV, pp. 189-94. 

3 Ibid., p. 491, n-l cxxxıx.—Negustori ardeleni de grîne apar la 1814 
în Basarabia; ibid., p. 213, nl cuxu. Cf, şi ibid, p. 215, n-l CEXV; PP. 
2146-9, n-l cuv. 

4 Uricariul, XVI, p. 299. 

5 V. lista în Halipa și R. Rosetti, H. ce. 


11 


www.dacoromanica.ro 


462 None conniȚii pe viață ALR hasananiet 


Teodosiu, Panaite, Bantăş, Vîrnav, Stamati, Buşilă, Bo- 
descu, Buradà, Cerchez, Balasachi, Kogălniceanu, Ciuho 
reanu, Gafenco, Tuduri, Caţichi, Buzne, Soroceanu, Lazu, 
Hermeziu, Savu, Isăcescu, Buzne, Manole, Murguleţ, ş. a. 
Sultanul mulţămi deci printr'un firman pentru credinţa ară- 
tată, da? care de fapt se arătase vechii pa'ril, vechi! datine!. 
* 
* * 

La 1826 Guvernul rusesc arăta lämurit că nu îngăduie 
vînzări şi schimbări de moşii boiereşti în Basarabia ?. 
În mijlocul acestor <îngroziri> cînd se vindeaii averile pe 
nimic, în perspectiva confiscăril de Rusia, începură să umble 
<hîrtil cu iconamie», viclenil legale, pentru a maï putea. fi 
încă scăpat ceva. Astfel erasă piardă Mitropolia însăşi trel mar! 
moşii basarabene. Cel cu care făcuse aparentul schimb al 
moşie! Mărceşti de lingă Chişinăi şi altor două, Buciuşca 
şi Crăuleni, <cu pămînturi late şi roditoare şi cu sate lîngă 
Nistru şi cu trecere de poduri pre această ap㻄toate tre! 
aducind 20—35.000 de lei pe an, era Serdarul Iordachi 
Vartolomeiii, dintr'o familie basarabeană cunoscută. Dar 
generalul Harting, noul guvernator, opri în 1813 schimbul 
de moşii bisericeşti şi Curtea îl aprobâ la 1814 ; schimbul 
fu «sfărmat deci la 1815» %. 

Cînd se vindură Manta şi Vadul-lui-Isac, veniră la 
mezat Moldoveni şi <neguţitoril greci de la Ismail». Se în- 
făţişează însă şi ţerani, «pentru ca să scape de nume de 
podani şi să se fa-ă pamecici», oterind 229.500 de ler. Fac 
atunci «un complot, acel cu bant», refusîndu-li împrumuturi 
și zăbovind chiar plata, cuvenită lor, pe zaherele. Arvona 


de 12.000 zăboveşte astfel, dar el se oferă a plăti şi dobindă $. 


+ 
+ + 


Rusia iertă birurile pe trel an! şi recunoscu provisoriu 
privilegiile, datinele şi legile <provincier». Totuşi mulţi din 
locuitori trecură îndată hotarul. Un comisar imperial merse 


1 Ibid., p. 136, n-l CxLIv. 

2 Radu Rosetti, 7. e., p- 683. 

8 Uricariul, I, p. 259 gi urm. 

4 Documente Callimachi, I, pp. 5-5-6, n-l 265, 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 463 
ici ia 


deci în. Basarabia încă din' primăvara anului 1816 pentru 
a cerceta pricina nemulțămirilor : el trebuia să întărească 
drepturile tuturor claselor, clerici, nobili, negustori, popor. 
Împăratul Alexandru însuşi scrise exarhului Gavril, reco- 
mandîndu- a face ca scrisoarea să se cetească prin biserici '. 

În sfirşit, încă din vara anului 1813 Sturza fusese înlocuit 
prin generalul Harting, pomenit şi mai sus 2. Abia trecuseră 
dolani de la anexare, şi <arbitrariul, apăsările» făceaă de 
nevoie o anchetă; generalul Gais sosi pentru aceasta la 
Chişinăă în Maiă 18148%, În 1816 Consilierul de Curte 
Svinin, din comisiunea de organisare a Basarabiei, venia 
la Iaşi să întrebe cum se cîrmuiaii odată județele moldo- 
veneşti anexate +. Harting era să rămiie numai comandant, 
în locurile civile numindu-se fil aï perit 5. În 1817 legăturile 
cu Moldova fură iarăşi îngăduite€, 


În 1818 Ţarul însuşi veni să vadă noua <oblastie». Pentru 
a-l primi după cuviință, Guvernul ceru de la boieri, ne- 
gustori şi alţii 15.000 de galbeni?. La Chişinăă şi el dădea, 
pe basele datinei «naţionale», noua orînduire administrativă 
a Basarabiei, privită ca «parte a principatului Moldovei», 
orînduire care, chiar în textul rusesc, se zice romăneşte 
«Așăzămîntulă»>. Jumătate din articole sînt redactate romă- 
neşte. Limba nativă «moldovenească», «legile şi obiceiu- 
rile moldoveneşti: se confirmă 8. 

A) ud ; 

Se recunoscură prin Aşezämîntul normativ ca stări : cle- 
rul, dvorenil (nobilil), boierinașii («de la Vel Şătrar în jos»), 
mazilit (în cari se pierd urmaşii clasei precedente), «stare 


—— 


1 Uriċariul, VI, pp. 60-2. 

3 Documente Callimachi, |, p. 356, n-l xxvur. 
3 Ibid., I, pp. 204-5, n-l cu. 

4 ibid., p. 366, n-l xL ; p. 368, nl xti. 

6 ibid p. 363, n-l XLIV. 

6 Ibid., p. 375, n- Le 

? Documente Callimachi, 1, p. 289. 

8 Uricariul, XII, pp. 197-8. 


www.dacoromanica.ro 


464 NOILE CONb.ŢII DE VIAŢĂ ALE BAS nabiki 


de locuitori cu privileghil», ruptaşii (Şi <urmaşil părţii du- 
hovniceşti»), negustorii cu tîrgoveţii ceilalți, ţeranii, Ţiganil 
şi Jidovil. Dvorenil capătă şi privilegiile corespunzătoare 
din Rusia. Scutirea de pedepse corporale, de <dările haz- 
nelei şi obşteşti», de o parte a goştinel, desetinel şi vä- 
drăritului sînt drepturile claselor superioare; mazilit daŭ 
însă o dajdie şi ieaŭ parte la «<havalele pămînteşti» şi la 
dijme, «de o potrivă cu cel proşti săteni», cu îndătinatele 
norme la desetină; negustorii sînt asimilați, păstrîndu-li-se 
însă hrisoavele, cu cellalți din Împărăţie. 

Ţeranii daŭ birul, havalelele, pentru oști, poşte, drumuri. 
Pentru întrebuinţarea pămîntului împărătesc răspund <adetiul» 
în bani: dijmă, un galben de familie şi jumătate de burlac, 
goştina, desetina, vădrăritul, pogonăritul tutunului. Cel de 
pe moiil boiereşti daŭ aceste dijme numai, restul privind 
pe proprietar. ` 

lar <Jidovil aŭ să fie înpărţiţi printre tagma neguțito- 
rilor, a tiîrgoveţilor şi a lucrătorilor de pămînt, după în- 
dămină !. 

Şi Ţiganil lăieşi rămaseră, împrăştiindu-se prin toată Ba- 
sarabia, cu căruțele lor obişnuite. Strîmtoraţi de Cîrmuirea 
cea nouă, el se <închinaii»> însă cul voiă să ï primească, 
pănă ce, bine înţeles, dadeaă de lucrul care nu se potrivia 
cu datinile lor de vagabondă libertate 2. Aşa-l văzu marele 
poet al romantismului rusesc aventuros, Pușchin, și înfă- 
țişă viaţa lor de săl!atecă poesie în acel poem — tradus 
cu pietate şi iubire de colegul şi prietenul săă Donici —, 
Piganiă, în care şi eroul, Alecu, poartă un nume moldo- 
venesc. 

La 1824 încă «judecătoria politicească a oblastier Basa- 
rabiel> avea pecete romănească?. Acte romăneşti apar şi 
pe urmă. 


1 Partea de căpetenie şi în Crestomatia d-rulul Gaster, I, p, 219 și 
urm. 

2 Studii și documente, XIX, p. 18. 

8 Studii și documente, V, p. 545, n-l 12. 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEL 483 


Noua episcopie a «Chişinäuluť şi Hotinului» îşi întindea 
păstoria și asupra satelor rominești de peste Nistru. Pentru 
Cetatea-Albă şi Bender era însă ajutor al Rominului Ga- 
vriil Bănulescu — care mal trimetea cărţi pe la diaconiţele 
din Cîmpulungul săi de naştere şi cerea a fi îngrâpat la Că- 
priana, scoasă de el de supt epitropia Zografului (+ 1821),— 
un Rus. Totuşi Gavriil păstra legăturile cu Moldova, de 
pildă cu mănăstirea Neamţului şi primia de acolo cărţi 
din noŭ tipărite, ca, în 1817, Psaltirea, trimeţind şi el, prin 
călugărul Mamant, un Ceaslov de la «tipografiia Mitro- 
poliert Chişinăului» şi ajutind pe Nemţeni în cererea lor 
«după documenturi» spre a li se restitui moşiile basarabene !. 

Rusul Dimitrie Sulima, care fusese sfinţit de dinsul la 
Golia în 1811, presida şi Consistoriul din Chişinău. Acest 
Vlădică de Acherman, ajuns urmaş al lui Gavriil (pănă 
în 1844), n'a oprit cultura romănească, servită prin abece- 
darele, catehismele, învăţăturile pentru «<blagocinI», cele 
<arhiereşti» şi «despre datoriile călugărilor», prin Psalti- 
rile, Mineiele,: Molitvenicele, Slujbele ieşite din noua ti- 
pografie de la Chişinăi. Şi al treilea ierarh, Rusul Iri- 
narh, a iubit mănăstirile romăneşti, stînd mult, pănă fu 
mutat, în 1859, la Camenița, în chiliile de la Hirjauca. 
Numai! fostul episcop de Urfa, la Ural, Antonie, începu 
opera, osîndită de Dumnezei şi urită oamenilor, a desna- 
ţionalisăril prin cuvîntul Domnului. 

Pănă şi legătura catolicilor din Basarabia cu cel din 
Moldova fu oprită: un ucaz îl dădu în seama episcopului 
de Camenița °. 


Să urmărim la sfirşit cîteva din neamurile romăneşti aşe- 
zate în Basarabia. ` 

Dintre Cantacuzint, lordachi, fiul Vistierului Iordachi, se 
aşeză în Basarabia, «supt ocîrmuire al EI Împărăteşti Mä- 
riri a Rusiel», şi vîndu prin consulatul din lași moşiile «din 


1 Studit și documente, VII, p. 309. 
2 Studiţ și documente, I-II, p. 203, n-l Cuvi. — La 1867 foaia biseri- 
cească din Basarabia se publică şi romănește. 


www.dacoromanica.ro 


166 NOILE CONDIŢII DE VIAŢĂ ALE BASARABIEI 


pămîntul Moldavviei, rămas în ocîrmuire Pră-Înnaitei Otho- ` 
maniceşti Porții 1. Serdarul Iordachi Cantacuzino avu apoi, 
la 1814, judecată cu fratele rămas în Moldova, Nicolae ’. 
În Basarabia trăia şi fratele mai mare, Aga Constantin 8. 

Tot în 1813 e judecata pentru Chelmeşti între Banul'Ilie 
Canta şi trel Sturzeşti, Dimitrie, Sandu şi Gheorghe £. Casa 
lui Mihai Sturza se judecă apol cu Vasile Roset pentru 
Marsiniţa şi Noua-Suliță (Hotin)?. La 1814 Costăcheştii se 
împart în ce priveşte moşiile Gura Tigheciului şi Boţuşca 
în Ținutul Codrului, precum şi Coteştii, Țiganca şi Ţigăneil €. 

La 1825 Vistierul Balş lasă şi Frumoasa, «unită cu mo- 
şiile Grecenil, Pelineil şi alte hotare ce sînt la un loc în 
Ţinutul Grecenii» 7. Elisaveta Shimonahia Balş ţinea la 1829 
în Basarabia: Tocenil (Codru), cu siliştile Codăieşti, Bu- 
ciumeni, Cordăşoaia, Vărneşti, Şomăneşti, Berlăneşti, Va- 
silăuţi (Hotin), Vozile saii Izvoarele (Soroca), Peripcina 
(Orheii) 8. 

La 1813 se afla între supuşii ruseşti şi un Vasile Ruset?. 
Dintre boieri! mal mici găsim pe Andonie Paleologul, fiul 
lui Pavel Căminarul, venit cu Grigore Alexandru-Vodă 
Ghica din Constantinopol 19. ` 


Procese urmează şi după 1812: între Bibiri şi Rose- 
teşti, din neamul Banului Iordachi, la Săsenii din Orheiă. 
Tot la 1814 fraţii Casimir, Petrachi şi Panaite, ieaŭ de 
la Pitarul Gheorghe Soroceanu <Novoseliţa, cu locul numit 
Gropile, satul Birleştii şi alte părți din Cotujeni, Măndă-.: 


1 Ibid, VII, p. 121, nd 69. 
2 zbid., VII, p. 216. n-l 192. 

3 Ibid., p. 26v, n-l 199. 

4 Uricariul, VI, p. 284, 

5 2did, p. 297. 

6 Ibid. 

7 Ibid, XVI, p. 281. 

8 Ibid, XV, p. 363. 

3 Documente Callimachi, |, p. 508, n-l 1%, 
10 Ibid., p. 5814, n-l 246, 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIRE. BASARABIAL 167 


căuţi şi alte, din Ținutul Hotinului» !. În 1820 o parte din 
«hotarul tîrgului Sorocel, din partea de jos», ajunsă, prin 
zestre, de la tată, Vornicul Iordachi, în seama Vornicesel 
Elena Roset, se vinde mănăstirii Golia?. Iordachi Donici 
arendă Şăbana la 18162. 

Spătarul Ioniță Başotă se hotărise să rămiie în Basarabia, 
şi astfel el căpătă prin schimb de la Grigoraş Sturza Vis- 
tierul : în Ținutul Iaşului Paporniţa, Nicorenil saă Ochiul- 
Alb, Recea, Corlătenil, Dudășenii — fără sat mal toate; 
de la loan Virnav Banul doi «bătrîni» din Ialoveni pe Iş- 
novăţ la Orheii, zestrea soţiei lui, Marița Dimachi; de la 
Vornicul Dimitrie Bogdan, Volnicenil (Hotin), Ghizdita, 
Valea-Ţarigradului, Pustiul, «cumpărat de la Cosma Pus- 
tiul, danie de la Grigorie Ghica-Vodă» (Soroca), Mimorenil, 
Ţăhnăuţii, parte din Holboca (Orheiă), Şoltoaia (laşi), Tăr- 
teşti, Cupceni (Grecen!) (cu plata în opt anl). 

Sandu “Teodosiu, polcovnic rus, acuma, dădu provisil Ru- 
şilor şi, umblînd în zădar după bani! lui, ajunse şi priso- 
nier de războiă al contingentului german din oastea lui 
Napoleon?. În schimb fu făcut asesor de Colegiu şi la dinsul 
se adresaii boierii, ca Bălşeştii, în afacerile lor de peste 
Prut$. Cu titlul acesta de asesor de Colegiu?, el stătea la 
Văduleni 8, i 

Dol fraţi Scorţescu, Grigore şi Filip, se făcură supuşi ru- 
seşti şi cel d'intăii; poartă titlul de secretar de Gubernie ?. 
La Chişinăă stă în 1826 Filip Scorţescu, a cărui mamă, 
Glafira, era călugăriță în Moldova *. 


1 Ibid, V, p. 210; 

2 Ibid, p. 220. 

3 Documente Callimachi. 1, p. 52?, n-l 226. 

4 Uricariul, XIV, p. 298 şi urm, 

5 Documente Callimachi, |, p. 499, n-l 188. 

6 Ibid, pp. 55l-2. La 1818, Teodorachi fiul lui Constantin Balş visi- 
tează pentru afaceri Basarabie, ibtd. 

7 Studit și documente, VI, p. î17, n-l 210. 

8 Ibid., p. 120, n-le 225-6. 

9 Uricariul, XVII, p. 245. 

10 Studi și documente, Vi, p. 351, n-l 34, 


www.dacoromanica.ro 


168 NOILE CONDIȚII DE VIAŢĂ ALF: BASARABIEI 


Procesele pomenite urmară încă multă vreme, cu advocaţi 
ruşi, cari scotea cu îngrijire din jalbele boierilor moldoveni 
«zugrăvelile cele aprinse şi siloghismosurile cele de critică» 1, 
Cu acest prilej reclamanţii mergea pănă la Petersburg, 
aducînd de acolo <săminţuri de, curechiii care aŭ venit de 
la Nouă-Zălandă», şi «tulume de vulpe de Anica şi de Mo- 
tuna, de vulpe neagră» ?. 


În Iunie 1821:Mitropolitul Veniamin, pribeag; merse şi la 
Chişinău 2. După 1821 mal trece din cînd în cînd peste 
Nistru o văduvă care vrea să se mărite, ca aceia, care, 
lăsîndu-şi <mobilele» în stil apusean la Iaşi, se mărită în 
Basarabia cu Vistierul Catargiu: ea ţinea ca om de afaceri 
şi-l trimetea şi în Moldova, pe un Frances <Mosiu Jan» *. 


Sfetnici împărăteşti fură numiţi de la început Banul Di- 
mitrie Rişcanu, Banul Başotă, Nicolae şi Petrachi Catar- 
rgiu 5. <Sovetnici> mal eraii la Chişinăti în 1822 Botezatal, 
Cazimir, Leon, dar şi secretar al" Sfatului Chirica *.' Între 
dregători! basarabeni găsim în sfîrşit şi pe registratorul de: 
Colegiu Costachi Ciorneiă în 18267. > 


Că sentimentele de iubire pentru ţara de la care fuse- 
seră deslipiți, pentru <roaba> Moldovă a Turcilor nu pe- 
riseră, dovedeşte o înduioşătoare scrisoare particulară,: de 
la Chişinăă, din 1839. Bătrînil tînjiaŭ după drepturile lor şi 
bunele prietenii vesele, ba chiar şi numai după <şubele de 
iarnă, de urs şi ianod», din <blagoslovita Moldovă» 8. 


3 Studit și documente, VI, p. [120, nd 227. — Procesul lui N. Carp, 
care vine la Chişinaiă. 

2 Ibid., p. 421, nl 270. 

2 Studiă gi documente, VI, p. 117, n-} 210. 

4 Studii gi documente, V, pp. 1656, n-l 126. 

5 Uricariul, XIV, p. 303. 

6 Ibid., VI, p. 340. 

1 Ibid., Xt, p. 360. 

8 Studit și documente, XIX, pp. 18-9. O scrisoare din Chişinăă, 1817 
la Academia Romină; v, Documente Callimachi, 1, pp. 542-3, n- 261, 


www.dacoromanica.ro 


RĂPIREA BASARABIEI 169 


Dar înrudirile cu Ruşii începeaŭ. Căpitanul de stat-major 
Vişnevschi iea pe Maria Andrieş, sora Medelnicerului Ma- 
nolachi, <pameşcic din Basarabia» şi el se judecă apol cu 
Iftimie Stamati Slugerul, care ţinuse pe Zoiţa Andrieş, moartă 
la 1816!:. Ruşii începură să se aşeze îndată, şi clădirile Sta- 
tului dădeaii tirgurilor altă înfăţişare ?. 


* 
* * 


Am dovedit că nu e ogor, monument, aşezămînt local, 
neam vechii în Basarabia care să nu fie al nostru, sînge 
romănesc, faptă romănească, gînd romănesc. Şi, totuşi, Ruşil 
eraii să declare, cu prilejul răpirii nouă din 1877, că Ba- 
sarabia a fost luată în 1812 de Rumienţov şi Suvorov, eroi 
populari, «asupra une! poporaţil musulmane, tătăreşti, trăind 
supt corturi şi reprodusă destul de credincios azi prin 
odioşii Cerchesi» 3. 

Lăsăm cele două păreri faţă în tață. 


1 Uricariul, XII, p. 238 şi urm.—Fiul lui Iftimie parea fi Căminarul 
Iordachi din 1836 (ibid., p. 261). 

2 Documente Callimachi, |, p. 235, n-l cuxxut. — Proprietarii de 
peste Nistru îşi ceruseră înnapoi ţeranii, de mult timp mutaţi din- 
coace; R. Rosetti, 1. c, p. 39 şi urm. 

3 După Le Nord, Uricariul XI, p. 165 şi urm. 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG. 


Întăia generaţie după anexare wa scris. Nu se scria nică 
acasă. Cei rămași în Moldova turcească, Beldiman, proprietar 
de moşie în Basarabia, Conachi, jignit de Ruși în cursul 
ocupaţiei, waŭ găsit un vers, un rînd de prosă pentru a plinge 
patria sfășiată și a face să se întrevadă o speranță. 

Tinerii cari se ridicară supt stăpînirea cea nouă, într'un 
mediu politic plin de amintiri moldovenești, într'o lume orășe- 
nească în care, afară de oaste și de funcționari, străinul era 
o apariţie rară, puţin cam ridiculă pentru înjositoarea sa pa- 
timă de hrăpire, pentru aplecurea smerită spre linguşire, pentru 
beţia și jocul de cărți care-i mîngiiaă și-i mingiie viaţa — pănă 
a2ă, pănă la cinovniciă eroă ai nuvelelor luă Șcedrin—, aceia nu 
se rușinaii de loc de sîngele lor, de graiul lor, de faptele strămo- 
şilor lor. Alexandru Hăjdăi, născut cu un an înnaintea ane- 
zării, dar în Rusia și dintr'un ncam desțerat de multă vreme 
— tatăl săi vorbia şi scria polonește purtînd uniforma Țarulul, 
şi mama sa era Evreică —, publică într'o revistă rusească 
n Vestitorul Europei“, poesiă populare basarabene, pe care le stu- 
diază apoi din punctul de vedere al insemnătățiă lor istorice. 
El înfăţişează tot în rusește scene din Moldova rusească, precum 
e „Judecata la Serdăria de Orheiă“. În trecutul Moldovei află 
prilej de nuvele istorice, în care e vorba de sirăbunul săi Pe- 
triceicu- Vodă, dar şi de vremea cea mare a lui Ștefan. De două 
ori, la 1837 și 1840, vorbește la școlile din Hotin —, avînd 
în acest Tinut, prin opera de restituire a Ruşilor, moşia Cristi- 
neștii, unde se şi mutâ—,ca să arăte ce a însemnat pentru Rusia 
vechea Moldovă, maă luminată decît Guberniile 'Țaruhă, și a 
chema pe aï săi la noile biruinți ale culturii, 


www.dacoromanica.ro 


4178 BASARABIA NOASTRĂ 


/ Crescut în Basarabia, Constantin Stamati, ruda umă Mi- 
tropolit al Moldovei care venise dintre țeraniă Bistriței arde- 
lenești, știa rusește bine și avea chiar un rang în mica nobilime 
de provincie a „oblastiei“ celei nouă. A fost dincoace de Prut, 
visitind şi iarmarocul de la Folticeni, s'a încălzit la vederea „stră- 
jeruhă moldovean“, din oastea cea nouă, a stat în legături cu 
Kogilniceanu, începătorul une mîntuitoare mișcări de cultură 
națională, a fost, printr'o poveste de sat, unul din colabora- 
torii „Daciei literare“, menite să proclame un mare principiu de 
unitate romănească în suflete şi tendințe, dar n'a trecut definitiv 
hotarul pentru a se împărtăși de o viaţă mai liberă. Stînd între at 
bă de acasă, el a îmbătrinit paşnic puind în versuri pagint de 
cronică şi povestiri din basme, dînd un veșmînt romănesc, une 
ori fericit, vedeniilor romantismului apusean şi ale celui rusesc, 
supt înrîurirea acelui mare poet de violență genială, Puşchin, 
care şi-a aflat însuși la Chișinău succese de iubire îmbătătoare 
şi un sfîrşit înnainte de vreme. 

Menit să fie ofițer rus, pentru care şi primise creșterea ge- 
nerală şi specială la Petersburg, Alecu Donici, urmaș al ve- 
chiuluă neam de Basarabeni pe care-l cunoaştem bine — el era 
fiul lux Dimitrie şi nepotul lui Andronachi cel încercat în tîlcu- 
legilor —, nică nu putu să se împace cu viața de garni- 
soană, nici, după ce o părăsi în 1834, nu putu să-şi afle mull 
țămirea în visără poetice la moșia părintească, Stinca. Se că- 
sătorise la Iași, la 1935, cu fiica luă Costachi Roset- Bălănescu 
şi îndată, lăsîndu-și peste Prut cet trei frați, lordachi, Andro- 
nachi şi Petrachi, el trecu în Moldova, unde, în ceasurile libere 
ale ocupaţiilor sale de magistral, dădu o formă romănească 
fabulelor luă Crilov înnainte de a ajunge însuși un fabulist 
neimitabil prin simplicitatea expunerii şi mlădierea versului. 
Cea d'intăii lucrare a sa la lași fu o traducere din „Tiganii“ 
luă Pușchin, pe care o închină cneazului basarabean A. N. Can- 
tacuzino. 

În Basarabia nu se mai ivi de acum înnainte decit un singur 
scriitor cu caracter local, Joan Kirbu, care-și tipăria, înrîurit 
fireşte de Donici, la Chișinău, în 1851, „Poesiile“, de tot slabe, 
dar și „Fubulele“, în care, cu toată nesiguranța formei, se în- 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG 433 
JŘ 


tilneşte umor și viață, ba cîte odată și o pornire de duioasă 
melancolie ca aceia care-l face să -cinte crinul ofilit pentru că 
„e în străinătate“. 

Fiù de nobil ca și Donici, ofițer rus ca și dinsul, avînd ca 
și fabulistul mari tradiţii de cultură în familia sa, dar ne- 
asămănat mal plin de învățătură, de talent scînteietor, de ge- 
niul giciriă adevărului științific, dar şi al clădiriă construcțiilor 
de îndrăzneață îpotesă romantică, Bogdan Hăjdăi, Hasdeu, 
trecu Prutul în vremea cînd armele Europei, în serviciul Tur- 
ciet amenințate, dar şi al Austriei gata de anezări, hotăraŭ 
asupra soartei ferilor noastre, și el începea în Moldova, — 
îndată numai o parte a Romăniet, — marea carieră dominatoare 
în lucrurile spirituluă care se cunoaște de tofi. 

Numai în ultimele timpuri alt fiù de boier, dintre cei de 
curînd deslipiți de Moldova, alt tînăr din aristocrația veselă 
a Basarabiei, d. D. C. Moruzi, a dovedit prin „Romînii şi 
Rușii“, prin romanele „Înstrăinaţii“ şi „Pribegi în ţară ră- 
pită“ un mare talent de scriitor, pus în serviciul celei may 
nobile cause şi ajutînd înnainte de toate legăturile sufleteşti 
dintre Moldova rusească și Romănia în care s'a contopit cu 
bucuria entusiastă a unui mare sacrificiu rămăşița vechii Mol- 
dove. 

O conştiinţă basarabeană, cînd dureroasă, cînd plină de speranțe, 
saŭ atinsă în treacăt de aripile bucuriei, lipsia însă. Hasdei nu 
e Basarabean, fiind înnainte de orice el însuşi : a doua zi după 
sosirea în lași face propuneri constituționale și pregătește reviste 
de erudiție istorică și filologică. Din partea Rominilor de din- 
coace, fiul lui Asachi, Dimitrie, mergînd prin Basarabia în 
Caucas, vorbește, ce e drept, de „săteanul basarabean care cu 
mândrie apasă încă căciula țurcănească pe ochii săi scînteioși și 
odihnește ostenitele sale braţe în cinga mijlocului săi grațios“, 
dar adauge, resehinat, că „aristocrația, clirosul, ostașul şi toate 
celelalte aŭ luat caracterul unei alte nații“, cum a văzut și la 
masa guvernatorului general 'Teodorov, pe care wa uitat să-l 
visiteze. Unul din oaspeți şi-ar fi arătat faţă de oaspete päre- 
rea de răi că supt oblăduirea Țarului nu se mai pot bate „i- 


www.dacoromanica.ro 


174 BASARABIA NOASTHĂ 
ganii și mojicii“ și nu se mai poate fierbe rachiù la velniță ' 


Ținuturile basarabene Cahul, Bolgrad și Ismail — dintre 


care numaă cel d'intăiu își păstrase caracterul romanesc — 
fură date Moldovei la 1856;, după zdrobirea Rugiei la Se- 
vastopol, numai pentru că Austria rîvnise la stăpînirea întregiă 


n d ai int Ad Adi a de out To it 
Dacit şi pentru că huropa avea nevoie de libertatea gurilor 
Dunării pe care nici stăpînirea turcească war fi garantat-o. 


Poeți cîntă întrarea oștilor noastre la 1857, după ce se 
dădu o soluție chestieă Bolgradului, oraș de coloniști bulgari, 
pe cari Țarul mu voiă să-i piardă. Alecsandri se întilneste 
cu Gheorghe Sion în glorificarea zilei care ni dădea iarăși „pă- 
mântul care l-am avut“. De un răsunet în sufletul unei poporaţii 
amestecate și copleşite de prejudecăţi nu ni se vorbește însă. 
Eraă în teritoriul cedat fără a se aminti hrăpirea de la 1812 
nu mai puţin. de 83 de sate bulgărești, cărora li se dădură în 
1858 şi 1861 întinse privilegii, care făceau din ele un Stat în 
Stat, avînd doar anumite legături cu Ministeriul de Finanţe. Ca 
represintanți ai noilor Moldoveni cari se gîndiaii numat la păs- 
trarea scutirilor și favorurilor de care se bucuraseră supt Ruși, 
vorbiaŭ, pe lîngă un Roșca, Știun şi Pandelachi Croitorul, Lazăr 
Galiardi, Timofte Sacalov și „deputatul coloniilor bulgare şi 
domeniilor Statului“ Dimitrie Vasiliev Romov °?! 


Se înțelege deci cum în: aceste Tinuturi, la 1878, cînd 
Țarul Alexandru al II-le impuse, împotriva celor mai firești 
datorii de recunoștință, ștergerea ultimelor clause ale tratatului 
de la Paris prin reluarea celor trei județe, nu s'a produs acea 
mișcare de împotrivire care sar fi putut aștepta din partea 
unei poporaţii omogene cu sentimente naționale înnălțate prin 
cultură. Ca o afacere de Stat s'a isprăvit ceia ce ca o afacere 
de Stat se începuse. 

Și explicația o găsim ușor :- mişcarea nu pornia 'de la tre» 


1 Impresii de călătorie în țerile Caucasuhiă prin Basarabia și Crimeia, 
Jaşi, 1858. 
2 Chilia și Cetatea-Albă, p. 265 şi urm, 


www.dacoromanica.ro 


EPILOG 495 


7 


-zirea conșliiațeă vom ineștă, de la întărirea culturii noastre care 
să năvălească triumfal şi în domeniul politicei, făcînd cuce- 
riri asupra cărora să nu se poată reveni fără măcar o luptă 
eroică. Era numai o urmare a biruințel efemere pe care o cîş- 
tigase acel „poporanism“ care iubeşte „poporul“ ca o clasă cu 
drept la bună-starea materiali şi la un amestec în viaţa 
Statului, fără a se închina sufletului săi întreg, din care ar 
scoate bucuros măcar „prejudecățile“ religioase. Curent iute, dar 
sterp față de desvoltarea înceată și sigură a realilăților na- 
ționale, el a nimicit acțiunea, aici și peste Prut, a unor oameni 
de cultura d-lor Zamfir Arbure și C. Stere gi a pus chiar 
anume margeni acțiunii, de o mărinimie fără păreche între Ro- 
mîni a d-lui V. Stroiescu. 

Un talentat artist ieșean, născut și crescut în Basarabia, d. 
Slate Dragomir, descriind în cuvinte mișcătoare cele ce s'aă 
petrecut în ziua despărțirii celei din urmă, ni dă însă știri 
mngiietoare despre păstrarea atmosferei romăneşti din epoca 
noastră pănă la cîntecele la modă atunci care se cîntă și astăzi 
şi ne asigură că „gîndul şi vorba romănească în Basarabia nu 
sînt pierdute“ 1. 

După revoluţia rusească pentru Constituţie, în Basarabia s'a 
ivit foi romănești ; și clerul s'a amestecat în această neaștep- 
tată mişcare, dînd la iveală cărți de slujbă ori de cetire bise- 
ricească pe moldovenește și răspîndind revista de predici „Lu- 
minătorul“, care cerea dăunăzi, în era de teroare a Vlădicăi 
Ciceagov, să nu-i mal trimetem schimbul, căci ar fi compromi- 
țător. Peste citeva luni totul s'a risipit ca un frumos miragiu 
în pustii. 

+ 
Li + 

În așteptarea vremilor cînd viața românească din Basarabia 
va porni de la toate amintirile ei peatru a-și urmări toate 
drepturile naţionale, nu numai umane, încheiem această carte 
cu un îndemn călduros spre acea muncă încerdată și bine orîn- 
duită care singură poate grăbi sosirea acelor vremi. 


1 Frumoasa carte se chiamă „Din Basarabia“ şi a apărut la Iași în 
1908. 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL. 


Pagina. 
CAPITOLUL l-IČ. 
BASARABIA ŞI CEL D'INTÂIU VEAC AL MOLDOVEI. 
Inceputuri naţionale şi politice . . . . . cc... d 
„Basarabia“ şi Alexandru-cel-Bun . . . ii căt dă 
Incercarea unei Basarabii moldoveneşti osehite x soa 15 
Organisație şi cultură basarabeană pănă la Ştefan-cel- Mare. T) 
C\PITOLUL AL II-LEA. 
STEFAN-CEL-NARE ŞI BASARABIA. 
Ştefnn-cel-Mare şi apărarea Basarabiei de Turci . . . 23 
Basarabia în cele d'intăiă timpuri după moartea lui Ştefan- cel- Mare 28 
Împrejurări culturale . . . e 80 
CAPITOLUL AL II-LEA. 
AŞEZAREA TURCILOR ÎN BASARABIA-DE-J0S ŞI LUPTA MOLDO- 
VENILOR PENTRU REÎNTREGIREA ERII. 
Petru-hareș şi urmaşii săi . cc [e 39 


CAPITOLUL AL IV-LEA. 
eTATARLICUL» ȘI EXPEDIȚIILE TURCO-POLONE DIN VEACUL AL 


XVII-LEA. 

Lupte basarabene pănă la Vasile Lupu. . . . . 2.2.2. 2.. DI 
Viață romănească , . . . ce. 56 
Noi rosturi ostășeşti în Basarabia. . . . . . . . . . . . 76 


CAPITOLUL AL V-LEA. 
RUŞII ŞI BASARABIA ÎN VEACUL AL VIII-LEA. 


Petru-cel-Mare şi partidul militar al Basarabenilor. . . . e 
Anexarea de Turci a Hotinului. . . . . . . e 


EB 


www.dacoromanica.ro 


Rușii năvălitori, 


Încălcără tătăreşti . 


. . >œ 


. . è è è s où 


Viață de hotar cu Tatariă . i 
Noile condiţii de proprietate rurală . . 


Starea locuitorilor: Ostaşi şi m 


Tirgurile 


. 


. 


. 
. 
. 


. .». è è où . .» s o 


Legături şi viață de negoț. . . . e rosae’ 
Biserica Basarabiei. . . . . . aoe . ... 


CAPITOLUL AL VI-LEA. 


RĂPIREA BASARABIEI, 


Basarabenii şi Ruşii . . . . , 


Războiul din 1806-12. .... . a ad 


Noile condiţii de viaţă ale Basarabiei, 


Epilog . 


www.dacoromanica.ro