Urechia, Scr. Lit. (1891-1901).ocr_pypdf2

V. A. URECHIA 


SCRIERI LITERARE 


Ediţie, prefaţă, note, glosar, bibliografie 
de 
ALEXANDRU GEORGE 


703065 


B.C.U. IASI 


UNA 


EDITURA MINERVA e BUCUREŞTI — 1976 


4, bE ECU? 
— | cl 


PREFAŢĂ a a 


Puţine nume ale literaturii noastre sînt mai cunoscute decit acela 
al lui V. A. Urechiă si, totuşi, încă mai puţini sînt cititorii care ar 
putea afirma că ştiu despre acest scriitor si altceva decît ceea ce au 
lăsat posterităţii, în cîteva fraze sumare, cîţiva dintre iluștrii săi 
adversari. Omul care a putut inspira cîteva versuri satirice lui Eminescu, 
care a rămas eroul principal al Befiei de cuvinte şi al Răspunsurilor 
„Revistei contimporane“ de T. Maiorescu si care a putut cumula 
ironiile atitor contemporani sau urmași, precum Hasdeu sau lorga, este 
totuşi o personalitate pe care posteritatea mai 'obiectivă o poate revendica 
pentru serioase temeiuri, iar cultura română, la propăşirea căreia a 
contribuit așa de mult, îl enumeră printre cei mai importanți animatori 
ai săi într-o epocă eroică, de început, 

Om de acţiune şi scriitor multilateral, V. A, Urechiă s-a risipit 
în prea multe forme de manifestare, ca în fiecare dintre acestea 
să fi ajuns să dea si contribuţii capitale. Aceasta nu înseamnă însă că 
meritele lui trebuie trecute cu vederea, iar intre acestea cel de pionier, 
de deschizător de drumuri, este cel mai de prey, Ceva din spiritul de 
sacrificiu gi de risc al începătorului stăruie în toate formele acţiunii lui 
publice ; posteritatea, judecînd însă mai totdeauna cu severitate, şi numai 
rezultatele, nu trebuie să continue eroarea de a-i recunoaşte numai atît. 

Scriitorul nostru aparține generației care urmează imediat celei de 
la 1848*, ale cărei idealuri ie continuă, le dă noi dezvoltări in împre- 
jurări istorice schimbate, dar din păcate uneori le şi degradează, oferind 
noilor promoţii de oameni de cultură veniţi după ea, şi în primul rînd 
junimistilor, o imagine întru totul criticabilă. Hasdeu însuși aparţine 
acestui tip, chiar dacă enormele lui merite în cultura istorică şi literară 


* v, A. Urechiá s-a născut în același an cu Al. Odobescu, Al. De- 
parajeanu, Al. Sihleanu, Vasile Pogor si, probabil, Radu Ionescu. * 


Vv 


a timpului compensează cu mult erori si exagerárile sale, nici acestea 
puţine. Prin moartea prematură a lui Alscu Russo şi a lui Bălcescu, 
prin abandonarea literaturii de către un Kogălniceanu, prin stingerea 
glasului unui C. Negruzzi şi Gr. Alexandrescu, s-a creat un anume gol 
în literatura timpului, pe care au venit să-l umpie cîţiva epigoni animați 
mai mut de bune intenții decir de talent si, uneori, agitați de simple 
pretenții vane, constituindu-se ca nişte victime sigure ale criticismului 
din ce în ce mai acuzat, pe care societatea celor două principate de 
curind unite il impunea. 

Si poate cel mai însemnat om de cultură de acest stil este 
V. A. Urechiă. În timp ce Odobescu reprezintă mai degrabă un tip 
de tranziţie, un spirit prefigurind în atitea privinţe spiritul junimist, 
iar Alecsandri şi Ghica, deşi mai virstnici, se dezvoltă în noul climat 
în modul cel mai favorabil, constituind o legătură între generaţii, 
Urechiä aparţine unui tip spiritual care va apare curind foarte ana- 
cronic în raport cu noile tendințe, dar totuși nu mai puţin caracteristic. 
Íncit, fără a nega îndreptăţirea încadrării lui în seria adversarilor 
„Junimii“, ne gräbim să spunem că el este in cultura epocii mult mai 
mult decît a vrut să vadă Maiorescu. 

V. A. Urechiă e în numeroase privințe incarnarea cea mai desăvir- 
şită o formulei „formă fără fond“ si victima cea mai importantă a 
procesului pe care Maiorescu avea să i-l facă. Spre deosebire de juni- 
mişti si de urmaşii. lor spirituali, el se caracteriza prin entuziasm şi 
iniţiative, găsind prilej de acţiune în tot felul de domenii, cu o 
temeritate de pionier, dar fără o judecată prea profundă asupra teme- 
iului si necesității unor atari acţiuni. Spre deosebire, încă o dată, de 
Maiorescu, el se grăbea să dea si formă instituţională iniţiativelor sale, 
fondind sau ajutind la întemeierea unei multitudini de forme culturale, 
în ale căror comitete şi comiţii a fost conducător, membru activ, pre- 
şedinte uneori de onoare. Si, totuşi, dacă ne gindim că unele dintre 
acestea au supraviețuit unui entuziasm ce a putut să para de moment 
şi au ajuns să fie realități fundamentale ale culturii româneşti, îi vom 
ierta poate ceva din păcatul grabei si al superficialității, pe care 
i l-a denunţat atît de crud Maiorescu. 

— Să ne amintim că Urechiă a fost secretar de stat (in fapt, ministru 
ad-interim) la Ministerul Instructiei în timpul ministeriatului lui M. Ko- 
gálniceanu, cînd s-a fondat Universitatea din Iaşi, al cărei act de 
întemeiere l-a semnat. A fost unul dintre cei mai activi luptători pentru 
înființarea „Societăţii literare“, apoi „academice“, devenită ulterior (prin 
legea din 29 martie 1879) „Academia română“. A fost membru fondator 
al Societăţii „Ateneul român“, activind în cadrul ei ca un neobosit si 


VI 


prețuit conferenţiar. A fondat „Societatea Filarmonică“, a determinat 
înfiinţarea unei colecţii numismatice în cadrul Bibliotecii „Societăţii 
Academice“, pentru care a şi făcut un important act de donaţie (1871). 
A fost preşedintele „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor“, 
întemeiată de un grup de intelectuali români, mai ales tineri, și care 
a avut un rol atic de important în pregătirea spirituală a Unirii din 
1918. A condus ziare şi reviste, şcoli si asociaţii. În sfîrşit, a lăsat 
oraşului Galati (1890) un important lăcaş de cultura, Biblioteca 
„V. A, Urechiă“, cu un fond impozant, alcătuit din biblioteca sa pro- 
prie şi care şi azi constituie una din cele mai mari biblioteci istorice 
din vară. 

Unde nu intilnim numele lui Urechiă? Pe lista susținătorilor 
revistei Literatorul, ca preşedinte al asociaţiei cu aceiaşi nume şi printre 
fondatorii (în 1867) unei „Societăţi române de arme, gimnastică şi dare 
de semn“, la ale cărei concursuri şi exerciții nu ezită să se prezinte, ocu- 
pind in 1869 un onorabil loc trei la tir cu pistolul, desi scriitorul era 
foarte miop; în fruntea unei mişcări de solidaritate a popoarelor latine 
şi al unui comitet pentru ridicarea unei statui lui Miron Costin (reali- 
zata în lași, în 1888, pentru care a adunat importante fonduri) etc. 

Desigur că acest gen de preocupări si, încă mai mult, disparitatea lor 
nu pot să nu trezească un zîmbet sau rezerva spiritelor bine echilibrate, 
care vor să se limiteze la a realiza putin si temeinic. Dar, în același 
timp, din enorma activitate a lui Urechiä, au rămas suficiente realizări 
pentru ca posteritatea să fie obligată să ia act de el şi altminteri decit 
ca de un tip de intelectual cu totul înmormîntat în exagerări, entuziasm 
si lipsă de metodă. 

Lucrările lui de istoriografie, oricît ar fi de criticabile, se văd citate 
acum în tratate de autoritate, ca opere importante cel puţin de defrisare 
a terenului, Instituțiile întemeiate de el, si cu un rol imens în dezvol- 
tarea culturii româneşti, nu numai că și-au dovedit validitatea, dar con- 
stituie titluri de mindrie ce nu pot fi ignorate şi care-i perpetuează numele 
şi sub această formă. In sfirsit, a sosit, credem, vremea ca si literatul 
Urechiă să fie exhumat din uitare sub forma operei sale celei mai 
apreciate de public, a Legendelor române, care au realizat în timpul 
vieţii autorului numeroase ediții şi s-au bucurat de bune aprecieri. 


* 
V. A. Urechiä s-a născut la Piatra (Neamţ), la 15/27 februarie 1834, 
din a doua căsătorie a unui boiernaş de oarecare reputaţie locală, căruia 


1 se spunea Alexandru Clucerul si care în ultima parte a vieţii a înde- 
plinit funcția de preşedinte de tribunal. Tatăl scriitorului se născuse în 


VII 


1798 si era fiu al protopopului din Hirlau, Ghenadie. Purtase numele 
de Alexandru Protopopul, iar in epoca regulamentară i se schimbase 
numele, după moda vremii, în Popovici. Acest nume va fi şi al lui 
V. A, Urechiă, pînă în 1844, cînd, înscriindu-se la Școala preparandală 
de la Trei Ierarhi, directorul dr. Petre Cimpeanu il va înmatricula sub 
numele de Alexandrescu. Mai tîrziu, intrind în posesiunea unor acte de 
proprietate de familie (în legătură cu moşia Branişte), istoricul se va 
descoperi neam cu cronicarul Grigore Ureche. Fantezie, desigur, în stilul 
epocii, din moment ce Gr. H. Grandea se socotea nepotul lui Byron, 
iar Gh. Sion descendentul unui neverificabil han tătar Demir Gherei, 
botezat şi cununat de Ștefan cel Mare, mai tîrziu Macedonski se va 
afirma din stirpea unor duci ai Lituaniei, Duiliu Zamfirescu a Lasca- 
rizilor, împărați ai Bizanțului, iar Mateiu Caragiale a ilustrei familii 
italiene Caraccioli ! 

La Piatra, viitorul scriitor şi-a petrecut copilăria sub îngrijirea mamei 
sale, căci tatăl său va muri curînd. În oras, exista o singură şcoală 
primară, ocolită de protipendada urbei, pentru că acolo nu se preda si 
franceza, limbă care înlocuia vertiginos pe cea neogreacă din şcolile mai 
vechi, şi nu era un simplu auxiliar al învățămîntului. limbii materne, aşa 
cum ministrul de mai tîrziu va preconiza, Mama lui V. A. Urechiă, 
Eufrosina (care mai apoi se va recăsători cu un serdar Cosmiţă), fusese 
crescută în „haremul“ doamnei Ecaterina a lui Ioniţă Sandu Sturdza-vodă 
şi deprinsese acolo limba lui Voltaire, dar mai ales intelesese că în 
direcția aceasta bătea vintul vremii, aşa că îşi îndrumă odrasla spre 
„Musiu“ Xenopol (tatăl marelui istoric), preceptor al fiilor bogatului 
boier Dumitrache Stan. De acolo, după moartea clucerului Alexandru, 
trece în pensionul elvetianului Ballif, cu a cărui numeroasă familie va 
lega o caldă amicitie. Căci Ballif, care neglija treburile şcolii, lásindu-le 
pe mîinile soţiei şi soacrei sale, ajunge să primească arenda moşiei Oslo- 
beni, cedată lui de mama lui Urechiă în schimbul lecţiilor, şi astfel copilul 
se mută chiar în casa preceptorului sau, de la care va învăţa fără multe 
cazne mai mult: decît ceea ce şcolile timpului i-ar fi putut oferi. După 
vreo trei ani, elevul pleacă la Iaşi, urmînd a fi pregătit de Costache 
Nanu pentru o bursă la Academia Mihăileană, pe care o obține după 
un examen trecut cu succes.: 

E admis în internatul protipendadei, unde şef pedagog se afla Dimi- 
trie Gusti, pleiada de profesori lăsîndu-i elevului amintiri amestecate, cel 
de istorie nu dintre cele mai bune. Examenele de sfîrşit de an se dădeau 
într-un cadru solemn, prezidate fiind de mitropolitul ării, cu toată 
suita, în prezenţa vornicului bisericesc, a ,referendarului” Gh. Asachi, 
ba chiar, ocazional, şi a lui vodă Mihail Sturdza. Acesta din urmă il 


VIII 


M, EMIMESC Na IASI} 


CU 


km" 
Ha 


| 


va chestiona pe micul elev intrebindu-1 din istoria patriei despre domnia 
lui Alexandru cel Bun, examinatul cistigind prin răspunsul excelent un 
ceasornic de argint, oferit pe loc, înainte de ziua premiilor. 

Anul 1848 îi aduce nu numai scurta emoție a mişcării revolu- 
tionare — căci el are ocazia sá asiste la arestarea conspiratorilor, întru- 
niti la hotelul „Regensburg“ — dar şi o neaşteptată vacanţă. Scoala 
ise desființează şi elevul ajunge slujbas la „Comisia quartalului” din strada 
| prezidată de tatăl său vitreg. Acolo redactează docladuri (re- 


1 iferate) şi otnosenii (adrese), dar mai ales autorizații de inmormintare, 
o Jmult cerute în urma izbucnirii unei epidemii de holeră, Scriitorul va 


contracta boala, dar va scăpa prin miracol, refugiindu-se mai apoi cu 
toată familia mamei sale la Piatra, după ce au izbutit cu greu să strá- 
bată drumul prin satele baricadate ca în timp de război şi de unde nu 
o dată au fost amenințați cu ciomegele. 

Redeschiderea şcolilor aduce reforme de structură. invatamintul se 
transformă într-unul aşa-zis „real“, reală fiind, după aprecierea de mai 
tirziu a lui Urechiă, „doar ignoranta celor trei-patru profesori, din cei 
mai obscuri, dar mai puţin compromisi in mișcarea naţională“. Pus sub 
conducerea lui Malgouverné, învățămîntul era dominat de studiul limbilor 
străine, al francezei îndeosebi, în care se predau toate materiile. Cunos- 
cător foarte bun al limbii franceze, Urechiá nu va avea dificultăți să 
fie admis în această şcoală, ba chiar ajunge să traducă un roman, pe- 
semne eroic, intitulat La conte de Ney, al cărui manuscris îl va pierde, 
fără „pagubă pentru literatura română“. 

Atmosfera de represiune politică se resimte din plin şi la Teatrul 
Naţional, pe care adolescentul începe să-l frecventeze asiduu. Actorii pe 
care-i cunoaşte se vad nu o dată surghiuniți, iar spectacolele suspendate, 
Un fapt divers de mare emoție în vremea aceea, un asasinat comis de 
doi fraţi, îi inspiră o dramă primită cu rezerve indulgente de actorul 
Poni, dar Nicolae Luchian îi comandă o mulțime de traduceri. 

Mişcarea de la 1848 va aduce, un an mai tîrziu, căderea devenită 
inevitabilă a lui Mihail Sturdza, -şi tînărul asistă la plecarea precipitatá 
de ia palat a domnitorului, în mijlocul unor manifestații de ostilitate din 
partea opoziţiei, care dă năvală asupra lui, dar şi al unor bocete de 
regret ale unui grup de mahalagioaice puse la cale de vătaful Curţii. 

Tînărul devine practicant acum în cancelaria „Departamentului din- 
lăuntru“, dar nu se resemnează să-şi oprească în faza aceasta studiile, cu 
atit mai mult cu cit şeful său, banul Kirica, scrib de modă veche, nu 
simpatiza caligrafia sau „scrisoarea“ subalternului său şi, încă mai 
puţin, veleitățile lui literare. Urechia ia hotărîrea disperată de a se duce 
direct la vodă Grigore Ghica cu o jalbă şi, după o aventură pe care o 


IX 


va evoca mai tîrziu cu emoție, se trezeşte înaintea lui Mihail Kogal- 
niceanu, in care recunoaşte pe unul dintre „buntusnicii“ care voiseră să-l 
răstoarne pe Mihail Sturdza. Obține de la el aprobarea de a se înscrie la 
„Liceu !“ ce se va deschide curînd, în timp ce vodă, plăcut surprins 
că jalbarul nu vine să-i ceară un privilegiu ci un loc la o scoala, îi dă 
recomandarea : „Să te silesu“. 

Afirmindu-si o vocaţie ce nu se va dezminti de acum înainte nici- 
odată, Urechiă ocupă şi funcţia de pedagog la şcoala unde era elev. 
Liceul primea însă puternic influența latinistä pe care o imprima tena- 
cele Aug. Treboniu Laurian, inspectorul general al şcolilor (adus din Tran- 
silvania de vodă Ghica) și D. Patriciu, directorul internatului. Conflictul 
dintre director şi pedagog va izbucni curind, aducind destituirea celui 
din urmă, mai ales după ce Urechiă va face să apară, în Calendarul 
„Buciumului român“, satira antilatinista intitulată Un vis. Textul e citit 
şi apreciat de Kogălniceanu, de Alecsandri, Russo, D. Ralet si alti oameni 
de condei care se arătau adversarii lui cione si ai altor scilcieri de 
limbă. În învățămîntul dominat de latinistii intransigenfi (care ajunseseră 
să impună pina si preotului profesor de religie să citească Biblia in Jati- 
neste), Urechiă nu se va lăsa coplesit de exagerárile profesorilor sai, desi 
va fi totdeauna un partizan al ideii de romanitate si chiar va între- 
prinde mai tîrziu numeroase acţiuni, uneori şi oficiale, de solidarizare a 
popoarelor latine. 

_ Dar, odată cu venirea pe tronul Moldovei a lui Grigore Ghica, miş- 
carea literară din Iasi luase un puternic avint, concentrind aproape toate 
forţele creatoare, în timp ce acelea din Bucuresti se aflau în emigrație. 
T. Codrescu, D. Gusti si Th. Stamati injgheabá o tipografie nouă 
lîngă biserica Talpalari şi fondează ziarul Zimbrul. Aici va debuta Ure- 
chia, după cum mărturiseşte el în amintirile publicare mult mai tîrziu. 

Tînărul licean dădea lecţii în două pensioane de fete, cel al doam- 
nei Grand'Jean şi cel al doamnei Augustine Joye, în Păcurari, cu banii 
cistigati putindu-si acoperi cheltuielile de editare a primelor sale cărți: 
Mozaicul literar şi Grinda de aur, o „noveletă localizată“, scrisă în 1850 
şi apărută in 1851, Cele două cărți îl recomandă atenţiei lui Atanase 
Faw, fondatorul „Societăţii pentru încurajarea tinerilor la învăţătură”. 
Printre tinerii distinși şi candidaţi la bursă, Urechiá a păstrat amintirea 
lui Gr. Cobălcescu, marele savant naturalist de mai tirziu, atunci pro- 
fesor locţiitor de ştiinţe, mai apoi izgonit din oraș de mahalagiii indignati 
că făcea experienţe pe căţei şi pisici. 

Cu bursa obținută si cu un capital eliberat de tribunal din averea 
tatălui său, pleacă la Paris. Trece prin Bucovina, avînd priejul de a 
vedea numai fugitiv podoaba ei de monumente istorice, aflate sub stă- 


X 


nn. 


pinirea austriacă. La Lemberg se opreşte o clipă pentru a vizita vechea 
biserică a Movilestilor, dar stă mai mult la Cracovia. Luind trenul spre 
Viena, face cunoştinţă cu drumul-de-fier, dar nici în capitala Imperiului 
Habsburgic nu va sta decât cîteva zile. 

La Paris ajunge după mai multe peripeții, care-i pun la încercare 
rezistența fizică, dar în cele din urmă nimereste la père Loriot, fosta 
gazdă a lui Alecsandri, un bätrinel pe care-l va evoca într-o schiță memo- 
rialistică şi în camera căruia se va prăbuşi într-un somn profund de o 


zi Şi o noapte întreagă. 


Pentru a face fata examenului, Urechiă isi angajează ca „repetitor 
de drept si de bacalaureat“ pe dr. Emile Acolas, grație căruia ajunge să 
facă o vizită lui George Sand („Inchipuiti-vä o doamnă corpolentá, cu 
ochelarii pe nas, cu o bonetă de bunică pe cap, îngropată între perine 
în volairul ei şi — mare Doamne! — împletind la ciorap“). 

Sintem în: august 1856. Atmosfera era de mare efervescenţă in emi- 
grația românească, aceasta cáutind să speculeze evenimentele războiului 
Crimeii pentru a precipita unirea celor două principate. Urechiă primise 
din țară misiunea strict confidențială a lui Grigore Ghica, transmisă prin 
sercetarul acestuia, un francez, de a strecura articole în favoarea Româ- 
niei, pentru care și izbutise să-şi apropie cîteva importante personaje din 
presa pariziană, de pildă pe Chucheval-Clarigny, directorul cotidianu- 
lui influent Le constitutionnel. Situaţia era destul de gravă, dacă ne 
gîndim că unele cercuri ale emigrației italiene agitau opinia publică prin 
marele ziar Le Siecle, pentru a se proceda la un „aranjament“: Austria 
urmând să cedeze Italiei Lombardo-Venetia, în schimbul anexării principa- 
telor române. 

C. A. Rosetti, Cezar Bolliac, fraţii Brătianu sînt surprinşi de acest 
aliat misterios, care lucra in ace'aşi sens cu ei. În cafeneaua „Voltaire“ 
din piața Odeonului, Urechiă il cunoaşte pe studentul în medicină Ema- 
nuel Romalo, care, împreună cu frații săi, Alexandru şi Grigore, erau 
secretarii „Cancelariei“ constituite la Paris pentru propaganda în favoa- 
rea Unirii. Prin mijlocirea acestuia ajunge si la C. A. Rosetti, despre care, 
ca despre toţi eroii revoluției de la 1848, avea ideea unui personaj 
„măreț, înalt, chipeş, frumos“. „Pas possible!“ exclamă el văzînd un 
om simplu, nefngrijit, bărbos, care locuia o biată cameră de hotel. E 
o întîlnire insemnind începutul lungii lor prietenii, în cursul căreia 
autorul Ceasurilor de mulfämire nu va omite să-i amintească lui Urechiă 
exclamatia de stupoare cu care l-a primit, 

Coiaborarea lui Urechiă se continuă si după căderea lui Grigore 
Ghica şi ocupaţia austriacă, dar el devine un fel de agent politic al 
emigranților, legăturile oficiale cu Iasii incetind. Simtindu-se necesitatea 


XI 


unui organ care să întrețină curentul unionist, el scoate Opiniunea, con- 
cepută de ceilalți emigranţi în rivalitate cu foaia lui Bolliac, Buciumul. 
Urechiä notează divergenja dintre acesta din urmă gi grupul mare al 
exilatilor, fără a adera însă la cabala ce începuse a se urzi în jurul 
autorului Clăcașului. Numai doua luni afirmă el că ar fi durat viaja 
Opiniunii, pe care, din cauza cenzurii austriece si a vigilenfei caimaca- 
milor, o tipărea pe hirtie foarte subţire, pentru a o putea introduce în 
tara în plicuri închise. 

Deschiderea Congresului de pace de la Paris face ca agitația emi- 
grantilor să devină mai activă. Urechiă întreprinde el însuşi numeroase 
vizite pe la toți ambasadorii veniţi în capitala imperiului gi are surpriza 
de a primi în modesta lui cameră, cu un pat şi un singur scaun spart, 
vizita simandicoasá a lordu‘ui Clarendon, a baronului senator Bourgoing, 
a lui St. Marc-Girardin, ba chiar a unui Prince C. de Sturdza (adică a 
beizadelei de la Săuceşti, ai cărui fii învățau la Paris, iar Urechiă le era 
corespondent). 

Situaţia aceasta: atrage atenţia poliției, care vedea peste tot republi- 
cani şi conspiratori, dar studentul o linişteşte prezentindu-se singur la 
politaiul arondismentului şi arätindu-i că, pentru a-l scuti de oboseli, şi-a 
închiriat o cameră chiar la imobilul unde la parter se afla comisariatul. 
La 18 august 1856 îşi luase bacalaureatul în filozofie cu o traducere de 
vreo 100 de versuri latineşti si cu o dizertaţie despre Contraste, La oral 
i se dă Secolul lui Ludovic al XIV-lea, dar examinatorul crede cuvenit 
să-l întrebe despre canalele proiectate de întreprinzătorul monarh în sudul 
Franţei. Urechiä se eschivează în răspunsul său cu inteligență, stirnind 
tumultu! aprobativ al sălii şi obţinînd nota de trecere peste capul exami- 
natorului. Examenul de latină îl trece cu recitarea unei jumătăți din 
cîntul al IV-lea al Eneidei, iar la limba greacă produce uimire cu pro- 
nuntia sa, care era o noutate faţă de aceea tradițională, mai apoi pără- 
sită şi în Franţa. 

Scriitorul își va evoca viața sa de student sărac, cu petreceri nevi- 
novate şi cu tot soiul de farse pe care ‘e-a făcut altora sau la care a 
asistat, Maestrul său cel mai admirat rămîne Saint-Marc Girardin, filo 
român, profesor si oponent fata de regimul imperial. Prin el, îl cunoaște 
pe Emile Girardin, conducător al gazetei populare La France, unde Ure- 
chiă strecoară cîteva articoie în favoarea cauzei româneşti. La filozofie, 
îşi aminteşte de Charles Levêque, ginditor eclectic şi discipol al lui Victor 
Cousin. Haze, erudit fără talent de expunere, era însă si conducătorul 
Bibliotecii Imperiale, unde chiar descoperise documente interesînd istoria 
românilor, pe care i le va revela lui Urechiă, în paralel cu pasiunea 
cercetării de manuscrise. Studentul asistă şi la debutul universitar a‘ jui 


XII 


Nisard, om al regimului şi plin totdeauna de sarcasme la adresa lui 

Voltaire, dar care nu-şi poate tine lecţiile datorită huiduielilor studenţilor. - 
În cursul unei astfel de manifestații, Urechiă e „însemnat“ de oamenii 

poliţiei, cu toate că nu participase defel, pînă cînd Haze însuşi vine să-l 

scape din mîinile zbirilor care-l „umflaserä“ la ieşirea din sală. 

C. A. Rosetti, care, în urma casării alegerilor falsificate de Vogoride, 
intelesese că sprijinul Franţei se face simţit hotăritor, crede că ar putea 
propune prințului Napoleon (Plonplon) domnia principatelor române cu 


‘titlul de rege. Vărul împăratului Franţei nu consideră ideea nerealizabilä 


şi acceptă pînă una-alta să învețe româneşte. Urechiá, etern dispus să 
dea lecţii cuiva, urcă deci treptele de Ia Palais-Royal, dar primeşte de 
la început replica impacientatei altege: „Surtout point de grammaire, le 
temps me manque !* 

Cu toate că, în dizertayiile sale, Urechiă flutura prin faţa elevului 
său perspectiva ca acesta să devină împărat al tuturor românilor, reuniți 
într-o singură țară, prinţul, singurul din familie care semăna frapant cu 
primul Napoleon, se plictiseşte şi renunță şi la învăţat si la candidatura. 

Prin sora sa, aflată şi ea la Paris, Urechiă cunoaște la o serată pe o 
jună spaniolă brună şi frumoasă, Francisca de Plano, de un caracter vivace, 
plină de veselie si de graţie. Fata, care era fiica medicului Curţii spa- 
niole, îi insuflă cele mai infierbintate sentimente, Urechiá isi cumpără 
rapid o gramatică spaniolă, cufundindu-se în studiul limbii in care 
foarte curînd poate scrie o declaraţie: „Te quiero”, şi să înţeleagă 
răspunsul — „Por fin !“ 

Tînărul îndrăgostit scrie la Madrid părinților fetei o cerere în căsă- 
torie, pentru răspunsul căreia va aştepta mai multe zile. Basilio si 
Paquita se vor cununa la 13 august 1857, în cele două rituri, grec şi 
catolic, tînărul valah putindu-se mîndri că a avut ca martori pe baronul 
Bourgoing şi pe contele Champagnolle. Va pleca imediat apoi într-un 
voiaj de nuntă în Spania, plin de fericire în această căsătorie concepută 
inițial, după cum spune el, par depit. Ajunge la Madrid pe mare, prin 
Barcelona, după o călătorie în cursul căreia contractează o gravă răceală, 
care-l va face să stea mult timp în casă, în obscuritate, prilej de a 
învăța limba spaniolă si de a se lăsa inițiat in literatura ei de către 
tînăra sa soție. 

Urechiă n-a urmat aşadar cursurile universităţii madrilene, dar a 
fost primul nostru hispanist. Asa cum a dovedit Al. Ciorănescu, cîteva 
din localizárile sale dramatice sau nuvelistice sînt făcute după modele 
spaniole şi atestă o bună cunoaștere a literaturii acestei tari. Prima şedere 
în Spania va dura doar cîteva luni, dar legăturile nu se vor şterge nici- 
odată. Socrul său, doctorul de Plano, îl introduce în înalta societate 


XIII 


spaniolă a timpului si chiar îi mijloceste o vizită la Curte, unde regina 
Isabella a Il-a îi dăruieşte un pat de bronz, pe care scriitorul il va 
aduce in țară. 

La Iaşi, unde se întoarce curînd, prin Paris, e numit, spre marea lui 
uimire, căci nu solicitase un asemenea post, membru al tribunalului din 
laşi (17 febr. 1858). Dar o numire ulterioară il face să ajungă profesor 
de literatură română si latină la liceu şi la Facultatea de filozofie, ceea 
ce-i dă posibilitatea să demisioneze din funcția sa juridică, în care va 
fi înlocuit de viitorul junimist Vasile Pogor. Urechiă devine, în paralel 
cu funcţia sa didactică şi împreună cu lancu Codrescu, un fel de steno- 
graf-secretar al Divanului ad-hoc, dar agitația sa prea mare în favoarea 
Unirii indispune autorităţile, ceea ce-l obligă să-şi dea demisia. 

În aceste împrejurări, se naște fiul său Tancred, dar soția sa va 
muri foarte curînd după acest eveniment. Scriitorul se va căsători în anul 
următor cu Luiza Pester, care-i va dărui trei copii: Alceu (n. 1860), 
Corina (1861) şi Nestor (1866). 

La 25 iulie e numit membru al Consiliului şcolar, ceea ce înseamnă 
o intrare într-o carieră de „om al școalei“, în care se va menţine aproape 
o jumătate de secol. Urechiă este, într-adevăr, înainte de Spiru Haret, 
cel mai important ‘egislator şi organizator în domeniul şcolilor din ţara 
noastră, concepţia sa dominînd, în fond, şi după moartea sa. Este titlul 
său de glorie ca om politic, după cum tot în acest domeniu trebuie să 
consemnăm marea sa luptă, ca ziarist şi om de acțiune, pentru realizarea 
Unirii Principatelor. Activitatea cercurilor unioniste devine foarte febrilă 
odată cu întoarcerea în ară a lui Mihail Sturdza şi cu punerea candi- 
daturii de cätre acesta, în rivalitate cu fiul său, beizadeaua Grigore, ambii 
reprezentind facțiunea antiunionistä şi reacționară a boierimii moldo- 
venesti. În aceste împrejurări, Urechiä redactează, împreună cu ace'asi 
Iancu Codrescu, ziarul unionist Zimbrul şi Vulturul, ce se va contopi 
curînd cu Steaua Dunării a lui Kogălniceanu şi A. Mălinescu. 

Victoria lui Cuza îl face pe entuziastul său partizan să parvină în 
postul de secretar general în Ministerul Cultelor si Instrucțiunii Pub‘ice, 
din guvernul Vasile Sturdza. Prima lui acţiune e înființarea de școli 
sätesti, legiferind obligativitatea cedării unei case pentru localul şcolii, în 
cazul tuturor moșiilor mănăstirilor secularizate. La 19 aprilie 1860 devine 
ministru ad-interim la Departamentul Cultelor. Guvernul, cu noul prim- 
“ministru al Moldovei, M. Kogălniceanu, îl menţine în funcţia pe care o 
va ocupa şi douăzeci de ani mai tirziu, in efemerul guvern D. Brătianu, 
Printre măsurile luare de Urechiá se numără introducerea scrierii cu 
litere latine in actele cancelariei, anticipînd acțiunea lui I, Ghica din 
1864, precum şi înscrierea unei sume de bani pentru susținerea bisericii 


XIV 


si şcolii române Sf, Nicolae din Braşov, fapt pe care şi Maiorescu, in 
scurtul său ministeriat (7 apr. 1874 — 30 ian. 1876), il va continua, 
recunoscindu-și-l mereu ca pe o mare iniţiativă pozitivă (cf. E. Lovi- 
nescu, Y. Maiorescu, I, 1940, p. 391—396). 

La 26 octombrie 1860 se înființează Universitatea din laşi, actul de 
intemeiere datorindu-se si eforturilor asidue ale ministrului interimar, care 
izbutise mai întii să înființeze secţia a H-a (de ştiinţe) pe lingă Facul- 
tatea de filozofie. În cursul anului 1861—1862, Urechiá întreprinde 
un voiaj de studii în Italia, țară pe care n-o cunoştea, dar pe care o 
iubea cu entuziasmul specific generaţiei sale şi in care vedea un aliat 
posibil pentru principatele unite, soarta acestora avînd atitea analogii cu 
dezmembrata si in parte stäpinita de străini soră latină. La biblioteca 
istorică „Brera“ din Milano si în Arhiva din Genova, precum şi, mai 
tirziu, la San Isidoro (Madrid) descoperă documente pe care le comunică 
wi Hasdeu si pe care acesta le publică în Arhiva istorică. 

La 4 noiembrie 1864 este numit profesor de istoria românilor la 
Universitatea din Bucuresti, după ce functionase la aceeași catedră a 
Universităţii din Jaşi, încă de la înființarea acesteia din urmă. Hărnicia 
şi entuziasmul său şi mai putin marea ştiinţă au dat viață unei disci- 
pline aflate la începuturile ei. Într-o Scrisoare de rămas bun adresată dom- 
nilor studenţi ai Facultăţii de litere din Bucureşti (Buc., 1901), el recu- 
noaste dificultățile ingratei sarcini: „Nu neg că la chemarea mea de a 
ocupa catedra de istorie națională, eram foarte putin pregătit si cu atit 
mai puţin pregătit cu cit aproape nulă era mișcarea istorică în princi- 
pate. Dar mai ales simțeam că-mi lipseau indispensabilele instrumente 
pentru a croi bine studiul meu: epigrafia greco-latinä, limba slavonă, 
limba polonă, limba arabă...“ Și, citind din textul lectiei sale inaugurale 
de la Iaşi, Urechiă spune: „În starea de azi, atît de săracă, a momen- 
tului nostru istoric şi literar ; avînd ca bibliografie premergătoare cursului 
meu numai letopiseţele editare de Mihail Kogălniceanu si trei biete cărți 
elementare : Istoria cea neterminată de I. Albinet, aceea abia insäilatä 
a Țării Româneşti de Aaron Florian si manualul întocmit, plin de erori, 
al lui A. T. Laurian; dispunind de un bagagiu de documente interne 
aşa de sărac, acela coprins, räzlet, în Magazinul istoric pentru Dacia, in 
Arhiva istorică a lui M. Kogălniceanu, în Albina românească a lui 
G. Asachi, ori în Foaia pentru minte, animă si literatură a lui G. Bari- 
tiu; eu, succedind la această catedră în urma unei singure lectiuni inau- 
gurale de istoria naţională, făcută cu mulți ani în urmă de M. Kogäl- 
niceanu, cum v-ag putea spune că o să va fac, din capul locului, un 
curs care să vă mulțumească, care să mă mulțumească si pe mine 


Y 


însumi 2* (p. 2). 


XV 


Profesorul s-a orientat nu in direcția sintezelor sau a viziunilor de 
mare anvergură, ci a studiilor parțiale si a publicärii de documente, con- 
siderindu-si- acțiunea un simplu punct de plecare. De aceea, lucrările 
sale sînt mai curînd materiale pentru o istorie decît istorie propriu-zisă, 
fapt pe care-l va specula cu rea-voinfá N. Iorga, mai tîrziu, în atacurile 
sale la adresa predecesorului său în ştiinţe istorice. In tot cazul, acest 
amestec de cronologie, publicare de documente şi comentariu istoric margi- 
nal face lectura lor extrem de dificilá pentru un profan sau pentru cel 
care caută satisfacţii literare, specialiştii însă aflind în ele o mină, nici 
în ziua de astăzi epuizată, de informaţii istorice şi documente. 

Urechiá îşi dădea bine seama de neajunsurile acțiunii sale şi a 
căutat, în bună măsură, să nu atace toate problemele istoriei, ci să formeze 
o stare de spirit favorabilă acestor studii, precum si cadrele organi- 
zatorice ale unei munci de specialitate. „În orice pozițiune de stat am 
străbătut de la 1859, spunea el în aceeaşi Scrisoare de rămas bun, am 
cătat să dobindesc pentru facultățile noastre de litere catedre care să 
facă posibilă pregătirea succesorilor profesori de istoria românilor. Abia 
numai epigrafia si limba slavonă, după multi ani de stäruinge, au fost 
dobindite pentru Facultatea de litere din Bucureşti, iar predarea limbii 
arabe şi celei polone au rămas pînă astăzi dorinti de realizat în viitor [++]. 
Am pretentiunea de a crede că totuși cursul meu, pentru primii secoli 
ai națiunii române, a fost cu mult superior la tot ce era scris pînă în 
1859 despre acest secol“ (p. 3—4). Rolul de pionier al lui Urechiă se 
configurează şi în acest important sector, din nefericire în egală măsură 
puţin înţeles şi recunoscut de posteritatea atît de severă, 

La 28 iulie 1864 devine director al Ministerului Cultelor şi Instruc- 
fiunii Publice (titular fiind dr. N. Kretulescu), de data aceasta in guver- 
nul unificar al celor două principate unite. Activitatea lui se continuă, 
cu aceeaşi febrilitate, in mai multe domenii ale vieții publice. Este membru, 
împreună cu A. T. Laurian şi Al. Odobescu, în „Comitetul arheologic“ 
prezidat de generalul Nicolae Mavros. Înființează şcoli, redactează manuale 
şcolare si regulamente de funcționare. Legea instrucţiunii publice, ela- 
borată după. îndelungi eforturi împreună cu C. Bosianu, P. Poenaru si 
Al. Crefescu, este cel mai important act al întregii ‘ui cariere de legis- 
lator şi ea fixează învățămîntul din tara noastră în trei grade: şcoala pri- 
mara patru ani, liceul opt, facultatea trei. Considerar un fel de „teh- 
nician“ in materie de probleme școlare, el se menţine în funcţia sa cheie 
pentru învățămînt în ciuda perindării miniştrilor de resort: Gh. Ver- 
nescu, Dem. Cariagdi, C. A. Rosetti. Numai cu loan Strat are un con- 
flict care va aduce demisia sa, dar rechemarea se va face rapid, odată 
cu venirea la minister a ‘ui D. Brătianu (1 martie 1866). E semnificativ 


XVI 


pentru vocaţia in acest sens a lui Urechiă faptul că renunță la mandatul 
de deputat de Tutova, pe care-l obținuse pe o listă liberală, pentru a nu 
trebui să părăsească postul său de director în Ministerul Instrucțiunii 
(5 noiembrie 1866), în care-l vom regăsi si în 1868, sub ministeriatul lui 
D. Gusti (1 mai). 

La 11 mai 1869 face să apară la Bucureşti, împreună cu institutorul 
T. Pascal, ziarul Adunarea naţională. După cum a lăsat consemnat pe 
un exemplar din acest ziar, aflat în colecțiile Bibliotecii Academiei, publi- 
catia era condusă din umbră de Mihail Kogălniceanu, care a si redactar 
articolul-program și a dat spre publicare o serie de alte articole nesem- 
nate, Numele lui Urechiă figurează ca director pina la 4 octombrie 1869, 
cînd se întoarce în ţară, după ce participase la congresul de preistorie 
de la Copenhaga; el va părăsi atunci publicația pentru că aceasta se 
angajase într-o polemică, socotită de el „greşită“, cu C. A. Rosetti. 

Începînd din luna următoare, colaborează la ziarul Informatiunile 
bucureștene, pentru ca (după toate probabilitățile), începînd de la numă- 
rul 35, din 8 ianuarie 1870, cînd ziarul devine politic, conducerea 
să fie preluată de V. A. Urechiă, deşi redactor figurează în continuare 
M. Nerone Popp. Este ziarul la care scriitorul va colabora cel mai intens 
vu articole politice, notițe culturale, informative. El va părăsi condu- 
cerea ziarului la sfîrşitul lui august 1870, aceasta fiind preluată de 
vechiul redactor. 

Legăturile cu Mihail Kogălniceanu, datînd încă din epoca studiilor 
sale la „Liceul“ din Iasi, îşi găsesc, aşadar, o semnificativă încununare 
in această colaborare în presă, marcînd o comunitate de idei care merită 
să fie pusă în lumină. Este de asemenea semnificativ că la moartea mare- 
lui său înaintaş, V. A. Urechiă îi va rosti elogiul funebru si va intre- 
fine un adevărat cult al acestuia, contribuind direct la înălțarea a două 
monumente în cinstea lui: la Galati (17 octombrie 1893) si la Bacău 
(2 iunie 1896). 

După cum se vede, evenimentele căderii lui Cuza si ale venirii lui 
Carol de Hohenzollern pe tronul ţării nu afectează în nici un fel cariera 
sa politică, relativ modestă. V. A. Urechiă reprezintă un anumit tip 
de om politic de formaţie si de mentalitate liberală, care se va supune 
noli Situaţii create si va servi dinastia străină, vazind în ea numai un 
factor de consolidare a Unirii şi de pretins echilibru în viaja statului. 

Incapabil de evoluţie, el îşi va desfăşura activitatea publică fără 
a mai găsi îndemnuri de reînnoire in democratismul real al idei‘or «sale, 
alunecînd nu o dată pe panta naţionalismului. Acest fapt îi va atera 
intrucitva “imaginea asupra trecutului patriei, pe care voia să-l re- 
constituie în numeroasele sale scrieri istorice şi să-l evoce în prozele 


XVII 


cale literare, concepute in parale. Spre onoarea lui, trebuie spus că 


~ 

= 

a 

5i 

3 

E 

Zi 
Li 

= 
a. 
nm 
N 
a 
a 
7 
o 
a 

D 
pur 
a. 
M 
3 
5 
= 
[47 
5 
2 
e 
2 
a 
we 
[a] 
2 
- 
=. 
E: 
2 
E 
2 
= 
3 
2. 


č 
de Mihail Kogălniceanu, dar nici de A. I. Cuza, C. Negri, D. Ralet, 
V. Alecsandri, ale căror nume si spirit se află nu o dată pomenite cu 
venerazie în scrierile sale. 

Dar această incapacitate de evoluție are la scriitorul nostru si o 
altă consecință, poate tot atit de gravă. Omul de ştiinţă, de mare 
hărnicie si de neprecupețit entuziasm, nu găseşte posibilități de adaptare 
la criticismul si metodele de lucru riguroase pe care istoriografia noastră 
le afirma din ce in ce mai viguros. Deşi majoritatea scrierilor sale 
istorice de mare amploare apar spre sfirsitul vieții sale, într-o atmosferă 
intelectuală cu totul schimbată, ele ne par tributare ca spirit unei 
epoci mult anterioare, Istoria românilor, din care au apărut 14 tomuri, 
precum si Istoria scoalelor de la 1800—1864 oferă cititorului niște texte 
amestecind nefericit relatarea istorică cu publicarea de documente co- 
mentate sau chiar, uneori, cu pagini memorialistice. O erudiție reală şi 
prețioasă, dar haotică şi lipsită de criterii selective, stă la temelia lor. 
O astfel de concepție nu putea să nu întilnească opoziția oamenilor 
de ştiinţă formați la disciplina metodelor exacte sau a unor adversari 
nu totdeauna foarte diferiți ca spirit, precum Hasdeu sau, ceva mai 
tirziu, Iorga, dar care, în scopuri polemice, profită din plin, pentru 
a-l discredita ca om de stiintä. 

În 1868 apar Obserzările polemice, iar în 1873 Befia de cuvinte 
de Titu Maiorescu, în care Urechiă se află ironizat în mod crunt si 
pus alături de nişte nulitári, pe care, în majoritatea lor, posteritatea 
le-ar fi uitat cu totul dacă mentorul „Junimii“ nu le-ar fi nemurit 
prin pamfletul său. Atacul acesta, declanşat brusc, e considerat de 
Urechiă deopotrivă neaşteptat şi plin de ingratitudine. Cei doi profesori, 
colegi la Universitate şi la Academie, se aflaseră în cele mai bune 
relaţii. Urechiă, ca director de minister, îl ajutase pe Maiorescu hotă- 
ritor în afacerea cabalei de la „Scoala centrală de fete“, după cum 
notează chiar Iacob Negruzzi în cartea sa Amintiri din „Junimea“ (Bucu- 
resti, Ed. Minerva, 1970, p. 23), dar uită să amintească biografia 
„oficială“ a mentorului junimist redactată de S. Mehedinţi, apărută în 
numărul din februarie 1910 al Convorbirilor literare, sub pseudonimul 
Soveja, și intemeiata exclusiv pe informaţiile oferite de Maiorescu 
însuşi. Criticul fusese naşul fiicei lui Urechiá, Corina. Cei doi prieteni 
se tutuiau, caz rar în purtările în genere distante ale criticului de la 
Convorbiri.. O anume pretuire reciprocă se poate vedea în prima parte 
a carierei lor — ajunseseră să s2mneze actele administrative unul in 


XVIII 


locul altuia! — si Urechiă va publica un fragment dintr-o scrisoare 
din acea epocă, adresată lui de către Maiorescu, în care acesta din 
urmă aproba politica şcolară a directoru'ui de minister de atunci (1866) 
şi-i transmitea, la insănătoşirea după o boală grea, următoarele rinduri 
de caldă prietenie: „Îmi pare bine că te-ai insánátosit, atit pentru tine 
cit şi pentru Ministerul Culteior, care şi-a pierdut capul in amindouă 
sensurile de cînd te-ai dus tu...“ (Din tainele vieții şi Amintiri contimpo- 
rane, în Apărarea naţională, 11, numărul din 23 februarie 1901, ciorna 
scrisorii lui Maiorescu din 1/13 ianuarie 1866 am identificat-o în 
Epistolarium, IV). 

Într-un Discurs asupra mişcării literare în ţările române în anul 
1867, V. A. Urechiá salutase ca pe un eveniment al anului respectiv 
„naşterea [...] Convorbirilor literare, a lucrărilor relative Ja limbă si 
poezie de d. Maiorescu...“, precum şi activitatea generală a societății 
ieşene (în Atencul român, an. I, nr. 12—14, 1867). Tot el este, probabil, 
singurul publicist din acea vreme care a comentat din nou favorabil 
studiul lui Maiorescu despre Poezia română, atit de scandalos pentru 
majoritatea criticilor, într-o Alocufiune la inaugurarea conferinţelor Ate- 
neului pe anul 1868/1869. 

Desigur că Urechiă socotește atacul lipsit de indreptätire, afirmind 
că numeroşi junimişti i-au transmis in secret dezacordul lor cu proce- 
darea lui Maiorescu. Cu acea generozitate specifică lui şi cu aceeaşi 
lipsă de resentimente care-l făcuse sá afirme despre B. P. Hasdeu, alt 
„executor“ al lui, plin de toate furiile: „Pe Soare nu mă pot minia 
cînd mă arde prea tare!“ — Urechia va recunoaşte mai tirziu fostului 
prieten, devenit cu timpul principalul si cel mai caracteristic adversar 
al său, seriozitate în toate acţiunile si merite de organizator în pro- 
blemele învățămîntului. Și se abtine de a mai comenta catastrofalul 
proiect al acestuia de reformă şcolară, formulat în 1870 gi propus în 
timpul scurtului ministeriat din 1874, desi idei.e maioresciene în acest 
sens, conținute în germene în studiul În contra direcției de astăzi în 
cultura română (1868), le combätuse cu toată virulenja la timpul res- 
pectiv, într-un articol publicar în ziarul Adunarea națională (an. 1, nr. 16, 


1 Faptul îşi găsește, în bună măsură, confirmarea într-un text pu- 
blicat de Mircea Popa in articolu! Titu Maiorescu — inedit (în Vatra. 
serie nouă, anul I, nr. 1, din aprilie 1971, p. 11). Fiind silit să plece 
în străinătate, Maiorescu adresează probabil Consiliului Universității din 
laşi o scrisoare, datată „lași, 23 octombrie 1863“, in care propune ca 
suplinitor al său în funcţia de rector pe V. A. Urechiä (Arhiva Univer- 
sitatii din Iaşi, Dosar 1/1863—164, fila 11). 


XIX 


i 
' 
| 
i 


din 3 iulie 1869), ca un răspuns la ceea ce pe bună dreptate putea 
considera o negatie de plano a politicii sale culturale. 

Proiectul maiorescian de reformă a învățămîntului dezvolta cu o 
consecință logică ideile din articolul din Convorbiri..., reprezentind deait- 
minteri unul din punctele esenţiale ale politicii culturale junimiste, Aici 
este adevăratul teren al polemicii dintre cei doi: scriitorul nostru, notând 
punctele comune — de pildă, lupta lor împotriva exagerärilor latiniste — 
nu omite, fireşte, să enumere si divergentele lor in a'te privinţe, ce se 
declaraseră chiar din vremea in care erau buni prieteni, si anume din 
epoca ieșeană, de dinainte de apariția Convorbirilor literare, cînd juni- 
mistii se manifestaseră numai sub forma „prelecziunilor populare“ : criti- 
cismul exagerat al lui Maiorescu la adresa culturii române din acel 
moment (si care-l îngloba şi pe Alecsandri) şi afirmarea superiorității in 
toate domeniile a culturii germane — ceea ce nu putea decît lovi in 
orientarea cu totul opusă a colegului său de Universitate ceva mai 
vârstnic, 

Urechiă a comis atunci grava eroare de a-i răspunde (Revista con- 
timporană, nr. 4 din 1 iun. 1873) lui Maiorescu, care-i descoperise cîteva 
inadvertenge de ordin istoric, ce puteau fi foarte uşor puse pe seama 
felului grăbit de a scrie al acestui prea prolific publicist, Urechiă nu 
vrea să-şi recunoască erorile si se apără cu atita inabilitate, încît îi dă 
prilejul lui Maiorescu să revină în Al doilea studiu de patologie literară, 
în care analizează Răspunsurile „Revistei contimporane“ si unde adver- 
sarul său e încă o dată strivit de argumentarea implacabilă a criticului, 
pînă într-acolo încît, pentru întreaga posteritate, polemica dintre cei 
doi s-a iscat şi s-a consumat pe acest unic teren, cu triumful categoric 
a! lui Maiorescu. 

Or, lucrurile nu stau aşa. (Între cei doi oameni de cultură era o 
deosebire de ordin fundamental, ei reprezentind două linii divergente 
ale orientării culturii noastre din acea epocă. Nu alunecările de condei 
ale lui Urechiá contează aici, ci stilul lui de acţiune si vederile funda- 
mentale. Pentru Maiorescu, care, în aproape cinci decenii de strălucită 
carieră în învățămîntul universitar, a considerat cuvenit să publice un 
singur manual al specialităţii sale, de una sută zece pagini, un om 
care scotea tomuri peste tomuri, îşi tiparea cele mai anodine confe- 
ringe, organiza tot felul de forme de cultură, făcea si desfăcea gazete, 
prezida. societăți mai mult sau mai puţin savante, nu putea fi decît un 
hazliu produs al extravagangei celei mai blamabile. Gh. Panu, în aminti- 
rile sale de la „Junimea“ arată că membrii cercului vedeau în Urechiä 
un fel de etalon al neseriozitatii si lipsei de măsură. Dar tot el, care, 


XX 


in calitate de istoric, a urmărit cu altfel de ochi activitatea neobositului 
poligraf, nu uită să completeze : 

»Bietul d. Urechiă era o natură foarte complexă; desigur că nu 
era lipsit de talent şi desigur că a lăsat în urma sa lucruri foarte 
interesante şi foarte instructive, dar nu acele cărora el le dădea valoare, 
ci altora la care poate ca valoare nu le atribuia nici una. 

Aşa, desigur, cea mai însemnată lucrare a sa e publicaţia, cu 
ocazia cursului ce făcea la Universitate, a documentelor foarte numeroase 
din veacul al XVIII-lea si de la începutul veacului al XIX-lea. Din 
acele numeroase volume poţi vedea ca într-o oglindă istoria economică, 
financiară, socială, culturală etc. a românilor. Pînă la Urechiă, lipsea 
toată această parte, căci documentele publicare împrăștiate, precum şi 
acele din Uricarul lui Codrescu, nu erau suficiente“ (Amintiri de la 
„Junimea“ din Iași, II, Buc., Ed. Minerva, 1971, p. 43—44). 

Realitatea e că nu grafomania si exhibitionismul publicistic ne 
explică felul manifestărilor sale publice. Urechiă era, în sensul cel mai 
propriu al expresiei, „un om de faptă“, cum i-ar fi spus Iorga, care 
însă, din motive de inimicitie personală, avea, dimpotrivă, să se facă, 
pentru circumstanță, partizanul rigorii excesive şi să condamne, in 
termeni mult mai duri decît junimiştii înşişi, orientarea opusă a bărrinului 
său rival de studii istorice. Din marile încercări şi începuturi ale lui 
Urechiă au rămas doar unele lucruri, dar nu atît de puţin cit au 
vrut să vadă adversarii săi. 

Al doilea punct al divergengei dintre el şi junimisti, si care în 
bună măsură se leagă de primul, privește concepţiile lor opuse în pro- 
blema politicii culturii. Combätind așa-zisele forme fără fond, Maiorescu 
cerea desființarea unor cadre de cultură, absolut necesare vieţii con- 
temporane, sub cuvînt că sînt simple ,productiuni moarte, pretenții fără 
fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr“ (In contra direcției de 
azi în cultura română, 1868). 

Acţiunea critică a lui Maiorescu urmăreşte cu o violență si o în- 
versunare care au produs uimire în epocă, inclusiv între mai toți juni- 
mistii, procesul formativ al culturii româneşti din ultima jumătate de 
veac, in stilul unui rechizitoriu fără menajamente, dar si cu o orbire 
de necrezut față de unele rezultate destul de bune pe care politica 
culturală de pînă atunci le adusese. Maiorescu consideră false temelia 
şi principiile pe care s-a ridicat edificiul culturii române, fără a observa 
părțile bune, sau lăsînd a înţelege că ele constituie nişte nesemnificative 
excepţii, deşi mai logic ar fi fost să plece de la realizările existente şi 
a încerca să corecteze mijloacele de a le produce — cum dealtfel, practic 
vorbind, a şi facut în activitatea lui ulterioară. Cu un radicalism 


XXI 


y 


servatoare a iunimistilor, Maiorescu crede că poate vorbi de cultura 
română ca de o aberaţie introdusă cu prea multă violență şi în mod 
artificial, fără a se gindi că tocmai criticismul junimist poate fi consi- 
derar o intruziune, nu zicem aberantă, dar neprevăzută în cursul devenit 
foarte natural al civilizației româneşti din veacul trecut. 

Noţiunea de „natural“, pe care criticul junimist o introduce in 
discuţie, se întoarce impotriva lui, si acesta constituie paradoxul acţiunii 
sale, nelámurit pină acum de vreo explicație: e, de fapt, situaţia 
tuturor doctrinarilor conservatori, care nu pot invoca ideea de „proces 
firesc“ într-o societate care are deja un trecut revoluționar. Urechiä si 
toți partizanii revoluției mergeau pe o linie tradițională şi verificată; 


excesiv, dar si perfect contradictoriu, dacă-l raportăm la doctrina con- 


räminea ca ea să fie desävirsitä, nu suprimată în virtutea unor ipoteze 
inverificabile : era tradiția revoluţionară a introducerii formelor de 
cultură modernă, căci în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după 
ce atitea încercări probaserä că salvarea nu putea veni decit de la 
soluțiile extreme, în țările româneşti revoluția constituia tradiția. 

Cit despre realitatea „formelor fără fond“, este o mare naivitate 
să ne inchipuim că oamenii acelei vremi nu o sesizau, că adică 
nu observau neajunsurile unei Universități imperfecte, ale unui Teatru 
Naţional care nu reprezenta chiar cea mai înaltă formă de artă, sau 
ale unei Academii care abia incepea să injghebeze o activitate ştiinţifică. 
Dar ceea ce trebuia facut in primul rind era începutul. Nu criticismul 
stă la temelia unei” culturi, ci îndrăzneala creatoare, plină de toare 
riscurile, inclusiv de acela de a cădea în ridicol. Și aceasta nu era o 
fantezie a unor ,nepregátiti”, cum îi numeşte Maiorescu pe cei care au 
statutar aceste forme si care nu voiau numai sá dea „României libere 
o parte din lustrul societăţilor străine“ (In contra direcției de astăzi în 
cultura română), ci o necesitate organică, gravă, existenţială. Räspunzind 
parcă lui Maiorescu, un om al acestui stil de acţiune şi care nu era 
deloc lipsit de spirit critic, Ion Ghica, a rostit o frază memorabilă, care 
validează un întreg proces cuitural, o întreagă politică, o dezvo'tare 
indiscutabil progresistă a societății românești din vremea sa: „Nevoia 
ne-a silit să indráznim” (Introductiune la Scrisori către V. Alecsandri). 

Desigur că multele critici pe care Maiorescu le formulează împo- 
triva statului liberal în forma suprastructurii sale cu'turale nu sînt 
lipsite de indreptatire, dar dacă noi ar fi să ni le însuşim, nu am 
face-o pentru a nega necesitatea sau a afirma caracterul prematur al 
acestor forme, ci pentru a le arăta insuficiența. Nu prin desființarea 
Ateneelor, şcolilor de belle-arte, Academiei, Conservatorului de muzică 
(în mod semnificativ toate aceste instituţii enumerate de mentorul 


XXII 


ra A an m a 


i 


y 


y 


„Junimii“ se leagă pentru începuturile lor de numele lui Urechia) se 
putea realiza „regenerarea spiritului public“, cum socotea în continuare 
Maiorescu, ci prin încercarea de a le da adevărata viață, dacă — ceea 
de fapt, nu e exact — ele nu o aveau în acel moment istoric, ci se 
prezentau pentru ochii criticului ca nişte „pretenţii iluzorii“, ca o „cari- 
catură a civilizațiunii“, ca nişte „falsificäri“. 
olițicii „culturii e adevărata, tema a polemici implicite 
* dintre Maiorescu. si. Urechiä, nu cele citeva erori “pe” care criticul le-a 
speculat în acele două articole de care posteritatea e aşa de dispusă 


` să se inveseleascá, Urechiă se întreabă în răspunsul său (Noxa direcfiune 


din Iaşi, în Revista contimporanä, nr. 6, din 1 aug. 1873, p. 542—553 
şi nr. 7 din 1 sept. 1873, p. 602—610): cum ar putea exista şcoli 
primare fără licee şi licee fără universități! „Cum poate ignora 
d. T.-L. Maiorescu că puterea învățămîntului popular în Prusia si 
Germania este productul forței învățămîntului superior? Istoria culturii 
germane răstoarnă teoriile discipolului Universităţii din Berlin, actualul 
deputat în Camera română; acea istorie spune cui vrea s-o consulte: 
că Universitatea făcu scoala primară. Instrucţiunea primară nu este 
solidă într-o ţară decît cînd nu-i lipseşte un bun şi numeros personal 
didactic. Iară un bun şi numeros personal didactic nu poate avea 
instrucţiunea primară în o țară decit cu condiţiunea de nu a priorități, 
cel putin a sincronisticii existențe a unui învățămînt secundar foarte 
ales, care şi acesta nu poate exista decir cu conditiunea sine qua non 
a prioritäfii sau a sincronisticii existente a unui învățămînt superior şi a 
institufiunilor sale, [...] Dacă erau pe la 1820 bárbaji ca d. T. M, 
eram ameninţaţi: sá nu fim azi nici ceea ce suntem; eram ameninţaţi 
să fim ajunşi a ne lăuda doară cu mii de şcoli de paraclisieri si fără 
nici o umbră din acea cultură care singură e mai bună şcoală pentru 
popor decît pa, vo, ga, di, zo, ni, ke...“ 

Istoria i-a dat dreptate, indiscutabil, lui Urechiä, ceea ce se ştie, 


‘dar nimeni nu se mai oboseşte să amintească, Să nu uităm că Maiorescu 


şi-a pus mai apoi în surdină vehementa lui inițială împotriva asa-ziselor 
„forme fără fond“: niciunde el nu va mai repeta acuzaţii de felul 
celor de mai sus si nici nu va mai folosi un astfel de ton. Dealtfe!, 
că realitatea a infirmat pesimismul lui prea negru, se vede din aceea că 
el însuşi şi-a integrat activitatea în aceste ,stafii fără trup“: a strălucit 
în Academia care i se păruse o farsă şi a fost un mare profesor la 
Universitatea pe care ar fi voit, în principiu, s-o desființeze. Victoria 
a aparţinut deci unor oameni care în politica culturii au văzut altfel 
decît Maiorescu şi au îndrăznit să năzuiască. 


XXIII 


In răspunsul său din Revista contimporanä, Urechiä încearcă, aşa- 
dar, să-şi atragă adversarul pe acest teren, care e acela al 
adevăratei lor dispute. Criticul junimist nu face însă imprudenta de a 
părăsi perimetrul erorilor preopinentului său, adică existenţa lui Voltaire 
ca filozof al istoriei în secolul al XVII-lea, citarea lui Leibniz printre 
istorici, sau a lui Cimabue printre arhitecţi, sau invocarea lui Ammianus 
Marcelinus ca posibil izvor istoric pentru studierea vieţii hunilor din 
timpul lui Atila. Maiorescu îl aduce mereu pe Urechiă la „chestie“, dar 
dacă el a cîştigat disputa pe acest teren foarte restrins, a pierdut-o, 
indiscutabil, pe planul mai mare al politicii culturii. E. Lovinescu, în 
marea sa monografie T. Maiorescu (1940), are onestitatea să arate, 
măcar în treacăt, acest lucru — şi nu putea să facă altfel, ca unul 
care a scris o întreagă istorie ca să dovedească valabilitatea principiului 
contrariu, susținut de adversarii „Junimii“ şi în primul rînd de Urechiă, 
după care forma poate precede şi stimula formarea fondului. 1 

Disputa dintre Maiorescu şi Urechiă are însă la timpul ei şi nişte 
prelungiri de alt ordin, părăsind registrul, ca să-i zicem asa, .„nobil“ 
al principiilor şi ideilor de politică a culturii si coborindu-se la nivelul 
răzbunării personale — şi în acest caz iniţiativa fiind de partea criticu- 
lui junimist. În 1875, într-un discurs ţinut la Camera Deputaţilor, 
Maiorescu, ministru fiind, atacă pe cei doi profesori de istorie naţională 
de la universitățile din Iaşi şi din Bucureşti pentru lipsă de activitate 
ştiinţifică, cerînd indirect desființarea catedrelor lor. Urechiá publică 
în Românul (an. XIX, din 12 martie 1875) o scrisoare deschisă, arătînd 
că stadiul cunoştinţelor istorice din momentul acela nu îngăduia elabo- 
rarea unei sinteze „definitive“ ci cel mult publicarea de documente, 
pentru care Maiorescu însuși trimisese cu burse „în străinătate vreo 6 ori 
7 juni, care vor deveni exploratori ai arhivelor în interesul ilustrarii 
istoriei naţionale“, Istoricul mai adaugă că Maiorescu lăudase „meritele 
d-lor G. D. Teodorescu si Gr. Tocilescu, cari singuri de cîţiva ani i-au 
atras atenţia prin lucrările lor...“ și care erau de fapt elevii lui V. A. Ure- 
chia, validind în felul acesta înseşi meritele profesorului, nu fără a 
omite observaţia ironică şi perfect indreptáritá că „d-lui însuși, după 
vreo patrusprezece ani de predare a filozofiei, şi avînd la indeminä ca 
conducătoare operele “atîtor filozofi celebri, totuşi n-a publicat încă 
cursul său“, 


1 Asupra aspectelor mai profunde ale polemicii dintre cei doi, a 
atras atenţia şi Z. Ornea în studiul său Junimismul (1966; în ediţia 
-a II-a, 1975, p. 587). 


XXIV 


| 


Ulterior insă, între Urechia si Maiorescu se va produce o oarecare 
impäcare şi, spre oroarea unor junimisti ca Jacob Negruzzi, care vedeau 
in istoricul bucureştean un ireductibil adversar al grupării, el apare 
adeseori la sedinteie „Junimii“ mutată in capitală, ajungind să co.abo- 
reze destul de susținut la Convorbiri literare, cu felurite pagini de 
literatură sau cu studii istorice, în mai multe numere din anii 1885, 
1886, 1888, 1889, 1891, 1892. Într-unul dintre aceste studii (Un episod 
din istoria culturii române, în Convorbiri literare, an. XXV, nr. 7, 
p- 449—477), Urechiä se ocupă pe larg de activitatea lui Ioan Maio- 
rescu, în cadrul învăţămîntului din Tara Românească, făcînd o cit se 
poate de transparentă paralelă între el şi mentorul „Junimii“, cu recu- 
noaşteri dintre cele mai favorabile la adresa acestuia din urmă. 

De asemenea, în calitate de membru a! Academiei, Urechiă s-a aflat 

de mai multe ori alături de Maiorescu. În 1881, in cadrul dezbaterilor 
(care ţineau de mai bine de un deceniu) în importanta problemă a orto- 
grafiei, el sprijină pe criticul junimist şi proiectul acestuia de reformă, 
bazat pe „un fonetism temperat de necesități etimologice“, cerînd simpli- 
ficarea ortografiei în curs, pentru a nu se ajunge la absurda si com- 
plicata ortografie franceză, care cere elevilor 6—7 ani de studii pentru 
a fi însuşită. Tot împreună cu Maiorescu combătuse din răsputeri dic- 
tionarul academic a! lui Laurian si Massim. 
; Cu toate aceste apropieri, ce nu trebuiesc trecute cu vederea, pozițiile 
celor doi oameni de cultură, cînd adversari, cînd prieteni, rămîn irc- 
ductibile în chestiunea generală A învățămîntului şi culturii, sau inre- 
gistrează doar treptate si obligate cedäri din partea lui Maiorescu. 
Deşi evoluția societății româneşti îi dăduse din plin dreptate, Urechiă 
nu mai reia discuţia. Abia ici şi colo, rememorind, în paginile sale 
autobiografice de la sfirsitul vieții, existența numeroaselor forme de 
cultură pe care le intemeiase şi care începuseră a-și serba decenii de 
activitate, de o utilitare recunoscută de toată lumea, si cu participarea 
mereu mai importantă a junimistilor, el se opreşte numai remarcind in 
treacăt: Ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi triumfat „Noua direcțiune“, cu 
ideile ei de a desființa toare aceste instituții ? 

Urechiă a rămas pina la sfirsitul vieții sale acelaşi entuziast si 
agitat participant la toare formeie de manifestare ale vieții publice. 
Este deputat de Ismail în iunie 1878, iar în iulie 1879 prezidează 
Congresul etnografic de la Paris. În anul următor, vizitează Dobrogea 
şi culege numeroase date pe care şi le va concentra într-un memoriu 
pe baza căruia Mihail Kogălniceanu redactează „Legea organică a 
Dobrogei”. La 12 decembrie 1879 este ales deputat de Suceava, mereu 
pe listele literare, către care îl îndrumau ideile sale politice, dar şi 


XXV 


vechea si nedezmintita prietenie cu M. Kogălniceanu si C. A. Rosetti. 

Onoarea — afirmă el, nedorită — de a deveni ministru plin, la 
Departamentul Cultelor şi Instrucțiunii Publice, îi revine tirziu, în 1881, 
şi se datorează tot prietenului său C. A. Rosetti. De fapt, problema e 
mai complexă şi, în mod ciudat, încă o dată în acest caz, destinul lui 
Urechiă se leagă de numele fostului său prieten Titu Maiorescu. Acesta, 
aflat în opoziţie, pronunță în Camera Deputaţilor, la 31 martie 1881, 
o interpelare cerînd luarea de măsuri energice împotriva socialiștilor 
din Iasi, în care vedea un factor de agitație periculoasă în cadrul 
Universităţii (Contra încurajării turburárilor). Se implineau zece ani 
de la proclamarea Comunei din Paris şi acțiunea socialişiilor a avut un 
mare ecou. Ministrul de resort, Vasile Conta, era un simpatizant notoriu 
al socialiștilor, şi Maiorescu exprima temeri serioase la adresa sinceri- 
tátil acestuia. Să fi fost o simplă acțiune de represalii împotriva fostului 
junimist? Fapt este că atacul fusese bine chibzuit si Conta e obligat 
să demisioneze, Urechiá înlocuindu-l pentru împrejurare. El deschide o 
acţiune juridică împotriva fraților Nădejde, care sînt îndepărtați din 
învățămînt. 

E un act profund blamabil, care defineşte poate momentul cel 
mai nefericit al carierei politice a lui Urechiă. Ar fi de observat că se 
repetă în acest caz, cu roluri inversate, o situaţie care determinase, cu 
aproape două decenii înainte, destituirea lui Hasdeu de la catedra sa de 
la Universitatea din Iaşi. Instigatorul acțiunii fusese Urechiă, dar exe- 
cutorii, trei profesori ieşeni, în frunte cu Maiorescu. De data aceasta, 
Urechiă își asuma în faja posterității răspunderea unei acţiuni la sorgintea 
căreia. se afla Maiorescu. 

Urechiă nu se va menţine mult timp ca titular al departamentului 
pe care, de fapt, îl condusese si înainte, pentru partea sa „şcolară“. 
„Debarcat“ curînd după revenirea Ja putere a lui I. C. Brătianu, el 
trece, in modul cel mai firesc, în dizidența pe care o întreținea 
C. A. Rosetti. Tot cu acesta se întâlnise în cadrul serbărilor prilejuite 
de proclamarea regatului. Cei doi democrați abdicaseră, aşadar, de la 
vechile lor idei, dar nu au a-şi reproşa nici măcar umbra unei incon- 
secvențe. Doar eternul pus pe glume Rosetti reproşează ministrului 
cultelor că, deşi prin funcţie era mai aproape de Dumnezeu, nu s-a 
îngrijit să fie vreme frumoasă în ziua încoronării de la mitropolie, ci 
dimpotrivă a lăsat să cadă o ploaie torențială, care a compromis tot 
cursul ceremoniei. 

Fără să fie un om politic propriu-zis, dar obţinînd toate onorurile 
posibile in regimul liberal, deopotrivă în timpul „viziratului“ lui 
I. C. Brătianu si al guvernelor ce i-au „succedat, figura lui Urechiă se 


XXVI 


află definită ca aceea a unui om al regimului, care se depärta din ce 
în ce mai mult de momentul luminos al Unirii si de democratismul 
politicii lui Cuza. Ca orientare, el este un liberal de nuanţă rosettistä, 
motiv pentru care M. Eminescu, deşi în vremea începuturilor sale 
publicistice îi lăudase cu exagerare încercările dramatice, îl va detesta 
cu înverşunare, făcînd din el eroul unora dintre cele mai violente si 
nedrepte pagini satirice ale sale. (În ciornele pregătitoare ale Scrisorii III 
numele istoricului e pus alături de acelea ale lui Pantazi Ghica şi 
C. A. Rosetti, iar din alte manuscrise, poetul se vede a fi avut intenţia 
să scrie o adevărată Urechiadä.) 

Poare că atitudinea lui Eminescu să fie la sorgintea unei Similare 

iai ox ; A 
antipatii întreținute de G. Călinescu (Omul cu șapte 'nume, în Con- 
temporanul, nr, 14, din 20 aprilie 1964), care vedea în Urechiă un 
tipic parvenit fn cultură prin mijlocirea politicii. În realitate, situația 
e exact inversă, „Onorurile“ politice i-au venit, ca si lui Maiorescu, 
datorită situaţiei sale dobindite în cultură. fost. deputat, ministry, 
senator, „membru. marcant, al Academiei, al „Societăţii Ateneului“, in 
sfârşit, al „Ligii culturale“ (1891), asupra căreia se concentrează, în 


ultimii ani de viață, cu o pasiune şi o intuire a perspectivelor viitorului > 


pe care, junimiştii, de pildă, nici nu le visau, cei mai mulți dintre 
aceştia legindu-si vagile speranțe de unire într-o iluzorie confederație 
mittel-europeană, sub coroana atit de clătinată şi de odioasá a Hab- 


sburgilor. 


7 Trebuie totuşi spus că, în decursul unei lungi si fructuoase er, 


publice, V. A, Urechiä s-a folosit de multe ori de situația sa pentru a 
cîştiga unele titluri de recunoştinţă din partea contemporanilor şi, 


; 


ulterior, a posterității, „Astfel, deşi nu-l cunoştea pe foarte tinărul-— 


— Al. Macedonski decit ca pe un prea agitat publicist care il atacase in- 
A ea eres . ER: A Mea he A 
tro gazéta, il numeşte, putin mai tirziu, ministru „fiind, în funcţia de 
„comisar extraordinar al Ministerului. de_ Instrucție pentru inspectarea 

: Be eai RINISE dE. AT i 


ln OST 


mónumentelor istorice“, ceea ce acesta va recunoaște deschis in necró- 
logul dedicat binefăcătorului său, care-i mai obținuse si medalia „Bene 
Merénti”, distincţie de oarecare prestigiu de vreme ce dintre scriitori 
nu o poseda decît V. Alecsandri, „A voit să-mi învingă soarta, scrie 
Macedonski. S-a luar la luptă cu ea, piept la piept, si a voit să mă 
facă secretarul general al Ministerului Instructiei Publice. Nu e vina 


1 „In fine — enumeră prea generos poetul — piesele cele sporadice 
ale d-lui Urechiă, a căror păcat mare e acela că nu sunt multe“ 
(Repertoriul nostru teatral, in Familia, an. V, nr. 3, 18/30 ianuarie 1870, 
p. 25—28. Cf. Mihai Eminescu despre cultură, ediţie îngrijită de 
D. I. Irimia, Iasi, 1970, p. 143). 


-XXVII 


lui dacă n-am voit să fiu ce voia el. Eram poet, birocraţia o uram“ 
(V. A. Urechiă, in Forfa moralä, an. I, nr. 6, din 2 decembrie 1901). 

Tot Urechiă l-a numit pe Caragiale în funcţia de revizor şcolar 
în 1881, iar în 1885 s-a aflat în comisia teatrală care a premiat piesa 
aceluiaşi, D'ale carnavalului, în ciuda insuccesului de la premiera pe 
scena Teatrului Naţional din Bucureşti. De asemenea, ca publicist, a re- 
levat ta’entul tinärului Nicolae Grigorescu (Un cap d'operă, în Informa- 
tiunile bucureştene, nr. 87, din 21 martie 1870), ajutindu-l sá se facă 
cunoscut si luîndu-i apărarea, în acelaşi ziar, împotriva unei cronici 
defavorabile a lui Jacob Negruzzi, care găsise că tablourile lui Teodor 
Aman şi N. Grigorescu nu sînt „terminate“ (nr. 148, din 3 septembrie 
1870). Tot el îi va mijloci acestuia din urmă obținerea unei burse de 
studii în străinătate, după cum va fi un sprijinitor şi admirator con- 
stant al lui Ion Andreescu. 

Dealtminteri, în acelaşi număr de ziar, făcînd o dare de seamă a 
Convorbirilor literare, are ocazia să remarce „o prea frumoasă poezie 
de d. Eminescu, sub titlul: Epigonii. Nu a publicat, în adevăr, foaia 
ieganá şi nici o alta aşa ceva de multe ori! Dacă ne-ar fi permis, 
am reproduce-o cu plăcere.“ E deci prima recunoaştere a talentului 
marelui poet, în noua lui ipostază de colaborator al Convorbirilor, re- 
vista față de care Urechiă nu putea avea mare simpatie deoarece adă- 
postise deja atacul lui Maiorescu din Observări polemice. Şi această. 
recunoaştere, chiar redusă la proporţiile unei note, o precede pe cea 
a lui Maiorescu cu- vreo doi ani. 

Ultimii ani de viață reprezintă pentru V. A. Urechiá o perioadă 
de febrilă, chiar sporită, activitate. Redactează Istoria românilor, I—XILT 
(1891—1901) şi Istoria scoalelor de la 1800—1864 (1892—1901). 
Amîndouă aceste lucrări reprezintă — indiferent cum le socotesc istoricii 
de azi — o culminafie a activităţii scriitorului şi operele saie cele 
mai reprezentative ca om de ştiinţă. Autorul lor, deşi nu excelează in 
rigoare şi exactitate, nu a urmat calea care s-ar fi potrivit in apa- 
renja mai bine temperamentului său entuziast si necontrolat, adică aceza 
a ipotezelor foarte îndrăzneţe şi a viziunilor de mare anvergură. Dim- 
potrivă, partizan al pozitivismului in istorie, el excelează în reconstituirea 
documentată a unor evenimente desfăşurate pe un perimetru restrâns. 
Epoca studiată in masiveie tomuri ale Istoriei sale nu cuprinde 
nici măcar o jumătate de veac (de la pacea de la Kuciuk-Kainargi 
pînă la 1824). Urechiă se ocupă de o perioadă destul de igno- 
rată de istoriografia de atunci şi în genere disprețuită de toţi isto- 
ricii moderni. Fără a-i reabilita complet pe fanarioți, autorul Istoriei 
românilor vede în epoca lor perioada fără de care nimic din istoria 


XXVIII 


ulterioară şi mai ales a renasterii României moderne nu se poate explica. 
El e un indiscutabil precursor al lui Iorga şi al istoriografiei care a 
ştiut să depăşească viziunea naivă şi romantică a unei „bezne“ desă- 
virşite care ar fi domnit în acel veac. 

E drept ca Urechiá nu stabileşte exact ponderea elementelor po- 
zitive şi negative, El caută uneori sau se hazardează în ipoteze con- 
trazise de însăşi marea masă de documente inedite ce-i intovaraseste 
lucrarea, sau încearcă a descoperi, cu tot dinadinsul, în anumite acte 
politice sau administrative ale domnitorilor de atunci prefigurări ale 
reformelor pe care abia veacul său va şti să le inițieze şi să le pună 
în aplicare. (Cea mai flagrantă eroare de acest fel este exaltarea peste 
măsură a lui Nicolae Mavrogheni, în cazul căruia istoricul s-a lăsat 
înşelat de aparențe, ajungînd să vadă in el tocmai contrariul a ceea 
ce a fost în realitate.) Paginile acestea își păstrează însă valoarea lor, 
si nu întimplător au fost mereu valorificate chiar si de istoricii cei mai 
rigurosi. 

| Pi Aline dit a a _vierii, omul de mare energie care a fost 
VA. Urechiá a ştiut. să sá împleteastă cercetarea | ştiinţifică. si „acțiunea, = 


El acordă o importanță din ce in ce mai mare problemei Ardealului, 
cu o justă înțelegere a perspectivelor viitorului, ce, încă o dată, îi 
face onoare. Membru fondator à! „Ligii culturale“, el este, începînd 
din 1893, preşedintele acestei socieräfi care urmarea „solidaritatea. cu. 
opulatia românească din I mperiul Habsburgic, ṣi, : Şi, în această calitate, 
a ‘un nou conținut unei lupte duse pe multiple planuri. Sub con- 
ducerea lui, „Liga“ ajunge să numere, în 1894, 200000 de mii de 
membri. Numele lui V. A. Urechiá e cunoscut şi apreciat peste Carpaţi 
ca al unui campion al luptei naționale. Revista Familia din Oradea 
il numără încă de mult printre colaboratorii ei, iar istoricul va recunoaște 
(într-un interesant paralelism cu acţiunea lui Maiorescu) marile merire 
ale revistei lui Iosif Vulcan în lupta antilatinistă pentru păstrarea si 
salvarea limbii unitare şi populare a românilor. În 1892, cu ocazia ale- 
gerii lui Vulcan ca membru al Academiei Române, V. A. Urechiä pro- 
nungá „răspunsul“ la discursul de recepţie al acestuia si are pri.ejul 
de a aminti propria sa campanie împotriva exagerärilor latiniste, im- 
pletită cu aceea pentru realizarea unității naţionale (Răspunsul domnului 
V. A. Urechiă la Discursul de recepție al domnului Iosif Vulcan [care 


1 E semnificativ că în cursul primului război mondial, unul din 
primele acte de vandalism ale armatelor care aveau să ocupe vremelnic 
teritoriul țării a fost distrugerea bustului lui V. A. Urechiă, ridicat la 
Azuga de un grup de admiratori locali. 


XXIX 


vorbise despre D. Țichindeal, 29 martie 1892], în Analele Academic: 
Române, seria a II-a, tomul XIV ; Memoriile Secţiei literare, p. 366—382). 

În 1895 reprezintă România la cea de a VI-a conferință a Uniunii 
interparlamentare ţinută la Bruxelles. În 1899 e din nou la Roma, par- 
ticipind la o „festivitate română“, pentru ca la 1900 să ia parte la 
congresul de istorie comparată de la Paris. Moare subit, în ziua de 
22 noiembrie/5 decembrie 1901, putin timp după ce dăduse lui Badea 
Cirtan un lot de cărți româneşti pentru a fi trecute clandestin in 
Transilvania. Poate că recunoaşterea cea mai lucida şi generoasă a me- 
ritelor sale a rostit-o Hasdeu, adversarul său din mai multe rînduri, 
într-un discurs la Academie, din care reproducem nu cea mai înflăcă- 
rată parte: „Cele mai multe institutiuni culturale de la noi se da- 
torează direct sau indirect lui Urechiä. Între altele, cea mai de frunte 
este Academia Română. Aşa cum se întemeiase din capu: locului, Acade- 
mia noastră este Urechiá întreg: reprezintarea tuturor provinciilor ro- 
mâne înainte şi mai pe sus de toate; culminarea ştiinţifică sau specia- 
listă pe a doua linie, A fost inspirafiunea cea mai fericită. Graţie lui 
Urechiă, românii n-au căzut în pacostea zizaniei academice asa-zicind 
confesionale [...]. 

La orice capăr al Europei, fie congres, fie o solemnitate interna- 
jionalä, pretutindenea unde putea să răsune faima numelui român, 
Urechiă trebuia să înfrunte pe rauvoitorii noştri, trebuia sá acajere tri- 
colorul nostru, trebuia să se bage printre somităţi streine pentru a 
cîştiga tovarăşi cauzei naţionale. Pe la noi multi zímbeau privind pe 
Urechiă la Capito'iu, însoțit de un cioban ardelean; multi zimbeau 
cetind interminabila polemică daco-romanică a lui Urechiă în ziare 
franceze, italiene şi spaniole. [...] 

Pornirea firească a lui Urechiă nu era spre cugetare, ci spre ac- 
țiune : acțiune, iarăși acțiune, neîntreruptă acţiune, o forță gigantică 
de acţiune pe aceeaşi întinsă sferă a nationalitatii române în toate 
raporturile ei. El a scris şi a tipărit prodigios de muit; dar om de 
ştiinţă n-a fost în înţelesul riguros al cuvîntului; prea puţin artist 
în literatură, prea îl dezgusta activitatea, prea îl obosea recea si in- 
ceata metodă. Ca agitator însă, pentru binele şi mărirea neamului ro- 
mânesc, Urechiă a fost sublim, nimenea nu va putea să-l întunece în 
istoria națională, în care el va rămîne ca un arhanghel al entuziasmului 
în memoria tuturor românilor“ (Analele Academiei Române, seria Il-a, 
tom. XXIV, 1901—1902 ; Partea administrativă şi dezbaterile, p. 62—65). 

Cu toată această deschisă recunoaştere a meritelor lui Urechiă, 
trebuie spus că posteritatea s-a arătat mai curînd ingrată cu amintirea 
sa, Reputația de om de ştiinţă, zdruncinatá de atacurie unui Iorga, 


XXX 


I. Bogdan sau Demostene Russo, s-a prăbuşit cu totul în epoca imediat 
următoare, iar cea de scriitor, care era încă mai redusă, s-a văzut 
anulată aproape integral. Animatorul, omul de acțiune, cel care s-a 
bucurat de stima unor Vasile Alecsandri şi M. Kogălniceanu, cel care 
a fost admiratorul şi sprijinitorul lui Odobescu, N. Grigorescu, 
I. Andreescu, I. L. Caragiale, Al. Macedonski a fost şi el uitat.? In 
cea mai prodigioasă şi cuprinzătoare istorie a literaturii române, adică 
în cea a lui Călinescu, apărută în anul 1941, figura lui Urechiă (despre 
care nu se pomeneşte nimic ca literat) e nemurită doar sub forma re- 
producerii unei simple caricaturi. 

Arareori s-a pomenit de el în lumea literară altfel decît ca un 
adversar al lui Maiorescu, învins de acesta fără glorie. Vo'umele sale 
de proze, Legendele române, au fost reeditate postum o singură dată 
(incluzindu-se si materia cărții Cum era odineoară, 1901) în forma lor 


1 Dacă lăsăm de o parte lunga serie de menționări defavorabile la 
adresa sa, îndeosebi din partea criticilor şi istoricilor literari, să nu uităm 
că uneori chiar şi unii dintre cei care i-au fost binevoitori i-au sporit, 
fără să vrea, celebritatea într-un sector mai curînd comic. Asa, de 
pildă, fostul coleg de liceu, devenit mare naturalist Grigore Cobălcescu, 
în cadrul cercetărilor sale, a descoperit mai multe specii de scoici fosile 
încă neclasificate şi le-a botezat cu numele unor prieteni sau bărbați de 
stat din vremea aceea (după un procedeu dealtminteri curent în lumea 
acestei ştiinţe): Psilodon Porumbari, Psilodon Bratiani, Unio Kitzui, 
Unio Sturdzae, Unio Orescui, Unio Rosetti etc. Hasdeu nu a scăpat 
ocazia de a  ridiculiza aceste nume  macaronice, într-o şedinţă a 
Academiei Române, în care doctorul Brândză propusese premierea lu- 
crărilor lui Cobălcescu, şi s-a amuzat nespus de psilodonul care imortaliza 
numele lui Urechiă : ,..o scoică triunghiulară, cu mult mai lungă decît 
lată, diametru transversal mai mic decît lățimea ; equivalvä, inequilateralä 
(Specia numărul 1: Psilodon Urechi)“ (cf. Barbu Lăzăreanu: Un raport 
sintetic, in: B. P. Hasdeu — Umorul, farsele și poezia lui, Buc., [1927], 
p. 118—119). 

În sfîrşit, alţii au găsit cuvenit a imortaliza numele lui V, A. Ure- 
chia la... antipozi. Străbătind Patagonia şi ajungînd in Tara de foc, 
exploratorul român Iuliu Popper a dat numele de Rio Urechiă unui 
rîu din această parte a lumii, desigur în semn de amicitie si gratitudine 
pentru ministrul care-i încurajase expediţia. 

2 Numai semnalarea adevăratului cerc de prieteni şi admiratori 
ai Jui Urechiă (dintre care un Macedonski nu a ezitat să-l numească 
„un colos“) scoate în evidență marile exageräri ale lui G. Călinescu 
din pamfletul Omul cu. șapte nume, în care, simplificînd, criticul 
crede că Urechiä şi-a căurat originalitatea, neputind altfel, prin afir- 
marea cu tot dinadinsul a unei adversitayi fata de Eminescu si Maio- 
rescu : „Obscurul Erostrat dădu foc templului Dianei din Efes; spre 
a deveni ilustru, V. Alexandrescu-Urechiă se dădu de partea detrac- 
torilor lui Eminescu şi ai lui Maiorescu“, 


XXXI 


inteeralä, in 1904, cînd amintirea luptätorului şi omului politic era 
inea vie; apoi, în forme restrinse, în 1911, 1919 si 1935, fara a mai 
trezi nici un ecou în critică. Numai în 1971, la şaptezeci de ani de 
la moartea scriitorului, Serban Cioculescu va publica în România lite- 
rară (an. IV, nr. 48, din 25 noiembrie) un articol foarte insufleyit 
despre V. A. Urechiă, conținînd felurite recunoaşteri ale meritelor 
acestuia si indemnind la o mai dreaptă considerare a „umoristului 
savuros“, o „omului de întinsă cultură“, a „aprinsului patriot“, dar 
mai ales a celui care a fost „un remarcabil memorialist, cu o reală 
putere de evocare a trecutului“, Și totuşi, în calitate de coordonator al 
celui de al III-lea volum al tratatului de Istorie a literaturii române 
(1973) elaborat de Academie, domnia-sa nu a crezut cuvenit să acorde 
şi literatului Urechiá un capitol măcar în cele mai bine de o mie de 
pagini ale tomului, în care unor figuri mult mai modeste li se dă o 
exagerată atenţie, iar „culturalilor“ cu osebire. ! 

În sfîrşit, autorul acestor rînduri a căutat să atragă atenția, în 
mai multe împrejurări, asupra nedreptatii care apasă amintirea lui 
V. A. Urechiä (Semne si repere, 1971, p. 320), dar mai ales într-un 
articol de evocare a personalităţii ‘ui literare (Un memorialist uitat, în 
Convorbiri literare, nr. 8, 30 aprilie 1972, ulterior în volumul La sfirșitul 
lecturii, 1973, p. 45—50). 

De mai multă consideraţie s-a bucurat Urechiă în calitatea lui in- 
cidentală de teoretician literar. În acest sens a constituit obiectul mai 
multor referințe, dar îndeosebi al unui studiu amănunţit datorat lui 
Al. Dima, Preocupări de teorie literară la V. A. Urechiá (in Studii şi 
cercetări ştiinţifice — Filologie, Academia R.P.R.-Filiala Iasi, VIII, 
1957, fasc. 1, p. 187—197), în care autorul nu omite să amintească: 
„Răsunătoarea ieşire a lui T. Maiorescu, în aşa-numitul studiu de 
«patologie literară» Befia de cuvinte [...] şi-a îndreptat săgețile şi 
impotriva lui V. A, Urechiá, acuzat de grave erori de cunoștințe in 
domeniul istoriei universale şi literare, al istoriei artei şi filozofiei, dar 
si de nationalism sovin. Ca si în cazul şcoalei lui Barnuţiu, execuţia a 
fost sumară şi unilaterală, referindu-se strict la cîteva texte şi trecînd 


1 Scriitorul nostru este pomenit la capitolul Adversarii „Junimii“, re- 
dactat de Tudor Vianu, în care se amintește fugitiv de „plăcut poves- 
titele Legende române (1891)“ (p. 152). Celelalte menţiuni sînt cu totu) 
defavorabile ; la Indicele de nume proprii, numele lui e confundat cu 
al fiului său Alceu (p. 321, 358, 649, 988), căruia i se zice si Alecu 
(p. 1006). La pagina 522, e confundat cu un publicist V. Alecsandrescu 
si i se atribuie fantezist conducerea unei publicații, Biblioteca familiei. 


XXXII 


cu vederea peste meriteie neindoioase ale publicistului in domeniul invá- 
tamintului şi al difuzării în mase a culturii“ (p. 187). 


* 


Desigur că opera de literat a lui V. A. Urechia, insiruita pe mai 
bine de patru decenii si cuprinzind aproape toate genurile cu putință 
(poezii, teatru, nuvele, roman), partial cuprinsă într-o serie de Opere 
care s-au vrut complete, nu mai poate refine pe cititorul exigent de azi, 
ci doar pe cercetătorul literar interesat să urmărească sorgintea unui 
gen, evoluția lui, aspectele uneori chiar nefericite, dar totuşi caracteristice, 
Nuvela istorică de tinereţe Logofătul Baptiste Veleli (1855) este un 
astfel de jalon în evo'uţia genului şi primeşte, ca atare, unele apre- 
cieri pozitive de la toți cei care s-au ocupat de această problemă 
(Teodor Vârgolici, Începuturile romanului românesc, 1965, p. 54). Co- 
media Alecsandri la Mircești culege şi ea unele laude de Ja Al. Ciorănescu 
(Teatrul românesc în versuri, 1943, p. 187—188). Romanul neterminat 
Coliba Măriucăi, o pledoarie în favoarea dezrobirii ţiganilor, poate 
reține atenţia cititorului pentru descrierea vieții de ţară si a situaţiei 
clacasilor dinainte de Unire (St. Cazimir, Misterul d-nei L., în Viața 
românească, noiembrie 1961, p..170). In sfirsit, unele luări de poziţie 
teoretice despre literatură fac din el un nume de menţionat în istoria 
teoriei literare de la noi din ţară. E cazul conferinței De clasicism, ro- 
mantism şi realism, yinutä şi publicată in 1865, semnalată, ca atare, de 
G. Ivascu în lucrarea Din istoria teoriei si a criticii literare româneşti, 
I (Buc., 1967) şi, mai apoi, de V. Mindra în recenta sa cercetare, 
Clasicism şi romantism în dramaturgia românească (Buc., 1973), unde 
se acordă şi o privire asupra dramelor istorice ale lui Urechiă, puncte 
de plecare în evoluţia genului. Si mai recent, M. Gafiţa a reluat discuția 
asupra aceleiaşi memorabile conferinţe, supunind-o unei noi analize, fapt 
care dovedeşte cel putin importanţa ei istorică, în atîtea rînduri recunos- 
cutá de cei mai feluriți cercetători (M. Gafita, Faja ascunsă a lunii 
Studii de istorie literară — epoca 1870—1900; Buc., 1974; cap. II, 
Curentele critice, p. 40—44). 

Dar mai mult decît toate acestea, de un interes credem noi sigur 
rămîn paginile sale de poveşti, legende istorice, reminiscențe si schițe 
memorialistice, adunate în mai multe volume, sub felurite titluri, iar 
în cele din urmă contopite într-o singură carte fără unitate si nefericit 
intitulată Legende române. Într-adevăr, numai o parte din textele lui 
de prozator ar trebui denumire astfel: sînt pagini probabil inspirate de 
modelu! din O samă de cuvinte a lui Neculce. Sint, de fapt, nişte fan- 


XXXIII 


tezii sau mici naratiuni de circulație poate legendară, sau cărora autorul 
lor a vrut să le confere această calitate (Condeiele lui vodă, situată de 
autor, dar nu ştim şi dacă de izvorul popular, pe vremea lui Mircea 
cel Bitrin; Peatra Arsă, în care se explică geneza muntelui cu acest 
nume ; Nestor Ureche si sibastrul, \egendä a întemeierii mănăstirii Secul ; 
Legenda  Balaurului, legată de dealul cu acelaşi nume din ţinutul 
Neamţului etc.). 

Ahele sînt anecdote populare sau povestiri „poporale“, aflindu-se 
oarecum la jumătatea drumului, între Legendele românilor de P. Ispi- 
rescu si anecdotele lui T. Sperantia. Dacă subiectul e voit „poporal“, 
iar stilul vrea să fie asijderi, de multe ori avem a face cu localizări 
din literaturi străine sau cu teme de circulație largă (Popa care știe carte, 
Ton Isteţul), Sînt piese în care nu predomină fabulosul; sînt povestiri 
hazlii, care pun în valoare istețimea eroului popular, necazurile lumii 
amärite, sau valoarea unui precept moralistic, a unei zicale pline de 
ule. 

O bună parte din legendele (adică poveştile) sale române (adică 
populare) au fost citite la diferite şezători sau „matinate“ literare orga- 
nizate de autor pentru stringerea de fonduri în vederea ridicării la 
Iaşi a unui monument închinat lui Miron Costin, intenție care s-a si 
materializat, după multe eforturi şi cu oarecari pagube în buzunarul 
iniţiatorului, în 1888, Urechiă şi-a debitat povestirile în mai multe oraşe 
ale ţării, și între un text şi altul există unele variante, totul resim- 
tindu-se în sensul bun si rău al cuvîntului de această formă de expu- 
nere ora'ă. Umorul, fluența, caracterul lor simplu si accesibil, izbutind 
de cele mai multe ori să redea stilul povestitorului popular, le-a asi- 
gurat, la timpul respectiv, un indiscutabil succes de public şi recunoaşterea 
meritelor din partea unor critici, la adunarea lor în volum. Astfel, de 
piidă, Traian Demetrescu putea scrie la apariţia Legendelor române în 
prima lor ediţie: „Autorul a prins graiul poporului în toată mlădierea 
lui simplă, în toată naivitatea si plasticitatea lui. Si, pe cit e mai ușor 
de-a prinde un limbagiu de salon sau de mahala, pe atit e mai greu 
de-a intrupa în cuvinte un grai popular. DI. Urechiă este, fără în- 
doială, unul din rarii noştri scriitori popu'ari. Cînd i-ai închis cartea, 
te simţi cu spiritul odihnit si încîntat. Îşi rămîne o impresie senină, veselă 
şi binefăcătoare. În mijlocul literaturii de azi, triste, rafinate, pro- 
funde si uneori artificială, cartea d-lui Urechiă e ca un colț de natură 
simplu, verde și liniştit, unde cîntă o «pasăre mälasträy“ (Schițe în 
creion — V. A, Urechiă, în Evenimentul literar, Iaşi, an. I, nr. 8, 
7 februarie 1894, p. 2). 


AXXIV 


Cum fantezia constructivă îi lipsea lui Urechiă cu totul, el exce- 
Jează mai curind in naraţiuni cu subiecte oferite fie de tradiţia popu- 
lark, fie de diferitele vicisitudini ale istoriei. Într-un stil alert, care con- 
sútole una din constantele personalitápii artistice a acestui autor atit 
de fecund şi de variat în produceri, el izbuteste să nareze, cu farmec 
si intr-o limbă pe ale cărei registre le foloseşte cu siguranța pe care i-o 
dădea eruditia, cîteva excelente povestiri intitulate Viafa in trecut. 

Cu aceasta, intrăm in sectorul cel mai realizat al operei de poves- 
titor a lui V. A. Urechiă. E vorba de fantezii aşezate în cadru istoric 
sau de naraţiuni de fapte reale pe care autorul le-a extras dintr-o 
cunoastere profundă a trecutului, mai ales a curiozităţilor trecutului, si 
anume a veacului fanariot şi a primilor ani ai domniilor pămintene, 
exporind un material istoric şi anecdotic printr-o muncă eroică de 
arhivă, Istoriograf doct al epocii, V. A. Urechiä a fost atras de pito- 
rescul ei cu mult înainte de Caragiale însuşi, poate constituind pentru 
acesta un îndemn. Nu întimplător, autorul de mai tirziu al lui Kir 
lumea seria în 1901, într-o cronică la volumul lui Urechiă, Cum era 
odmeoara:  „Învăţăm din trecutul patriei şi neamului nostru numai 
istoria politică şi militară, dar istoria societăţii, lumii dasupra vieţii 
zilnice a căreia s-a desfăşurat politica şi s-au înfăptuit vitejiile, nu 
învăţăm şi prin urmare nu ştim nimica. Invayam un fel de epopee 
sarbădă, în proză mai mult sau mai puţin limpede si comodă, care 
nu evocă în imaginaţia noastră nici o icoană vie si care €, prin urmare, 
lipsită în cea mai mare parte de interes. Îngrămădiri de fapte, înşirări 
de nume proprii, înregistrări de fapte, şi-ncolo nimic. Ce vreme era la 
acele date ? ce fel trăiau zi cu zi fiinţele cari purtau acele nume proprii? 
cum erau locuriie unde se săvirşeau ace'e fapte? 

Nici un răspuns la aceste întrebări. [...] 

Ei, aici stă farmecul povestirilor lui Urechiă. lată cum, cetindu-le, 
ne răsar înainte Bucureştii trecutului, cu lumea gi lucrurile de pe vre- 
muri, trăind cu obiceiurile lor, cu vestmintele lor, cu nevoile lor de 
toate zilele...“ (Notite literare, „Cum era odineoară“, în Universul, 
19 dec, 1900; apud: Opere, IV, ed. S. Cioculescu, 1938, p. 96—97). 

Mai toate paginile din această secțiune sînt aşezate în epoca din 
jurul anului 1800, istoriopraful ocupindu-se cu o serie de „daraveri“ 
mai ales din Justiţia civilă: divorţuri, nunţi scandaloase, recunoasteri de 
paternitate, Sint nişte tablouri extrem de vii schiţele sale istorice, cărora 
el le va da tot caracter memorialistic, căci Urechiă a vrut să dea impre- 
sit că a ţinut ,calemul™ (cum se zicea pe atunci, sau, cum am spune 
noi acum: a fost doar secretarul) unei epoci. Povestitorul pleacă de 
cele mai multe ori de la un fapt real, care a lăsat o urmă în istorie 


i XXXV 


cel puţin printr-un zapis. Descoperindu-l, in timpul cercetărilor sale 
istorice, Urechiă reconstituie împrejurarea şi-o amplifică, incadrind-o 
într-un tablou plin de vioiciune şi de culoare. Căci, spre deosebire de 
G. Sion şi apropiindu-se în această privinţă de Ion Ghica, povestitorul 
nostru nu reproduce numai scene la care a fost martor (să nu uităm 
că şi majoritatea materialului din Scrisori către V. Alecsandri nu se 
referă la întîmplări care s-au petrecut neapărat autorului sau măcar 
au fost contemporane cu el). Cele mai multe din paginile sale sînt 
dezvoltări literare pe marginea unor fapte din trecut, alese însă într-un 
mod semnificativ, care-i defineşte atitudinea. 

Vom aminti astfel nunta cucoanei Lucsandra Caramanloaica cu 
polcovnicul Iordache, mireasa avînd de trei ori virsta bărbatului, iar 
Divanul fiind chemat să judece cererea de punere sub interdicție a 
femeii, înaintată de fratele acesteia (Scandalul, din 1800). Sau refuzul 
condamnatului la spinzurätoare Marin Tuscä de a accepta gratierea sub 
forma unei căsătorii sub ştreang, oferită de lipsita de gratii Ralita 
Mărgean, femeie „spanchie şi sluta“. Sau nu mai puţin interesantul caz 
al sinuciderii popii Matei de la biserica Sf. Nicolae Selari (O sinuci- 
dere la 1817). În sfirsit, istoria tragică a Mamei Tărăboanţă, sedusă în 
tinerețe de un boier pe care l-a ajutat să fugă la Braşov de urgia dom- 
niei şi cu care a trăit mai multi ani, pînă cînd iubitul ei s-a putut 
întoarce din surghiun, fără a-i mai da apoi de ştire. Intrebatä de 
povestitor cum îl chema pe boier, baba, rememorindu-si istoria aceasta 
tristá, dar nu şi numele seducătorului, exclamă cu resemnare filozofică : 
„Numele lui 2... îl ştie mormîntul de la Sf. Sava... Numele lui? 
Zi-i boier şi pace! 

Scriitor cu o paletă divers colorată, capabilă să facă oricind con- 
curență stilului mai spontan al lui Ghica şi mai elaborat al lui Cara- 
giale, V. A, Urechiá are in evocările sale o măsură pe care altminteri 
nu o vädeste în activitatea lui generală. Arareori se lasă dus de senti- 
“mentalism si de tendința patriotică de a atribui unor oameni din trecut 
idealurile generaţiei sale democratice şi unioniste. Este acesta cazul mai 
ales în viziunea sa asupra trecutului mai îndepărtat. Marii voievozi 
sînt înfăţişaţi în atitudini pilduitoare, ca nişte ocrotitori ai poporului 
şi dispensatori ai dreptăţii (Pluta domnească). Istoricul crede că toate 
relele vin numai de pe urma boierilor sau a „imbunätorilor“ (curteza- 
nilor), chiar atunci cînd se produc răscoale ţărăneşti (O răzvrătire fără- 
neascá sub Gr. D. Ghica-vodá). Cititorul va putea sesiza bine eroarea 
în Zarva de la Paraipan, în care Urechiă vrea cu tot dinadinsul să-l 
absolve pe Matei Basarab de păcatul vădir de a fi „rumânit“ un sat 
de moșneni, foşti luptători în oastea domnitorului, şi care sfirsesc prin 


XXXVI 


V 


a face parte din marea răscoală a seimenilor, äceea care ar fi dus 
la detronarea si uciderea lui vodă, dacă moartea nu s-ar fi însărcinat 
"să-l scuteascä de acest sfirsit. 

Cind e vorbä de epocile mai recente, atitudinea autorului se 
schimbă. De cele mai multe ori, V. A. Urechiä nu-şi idealizează perso- 
najele, ci narează doar cu bonomie şi cu o indulgentä înţelegere pentru 
eroii săi adesea „rau vieţuielnici“, Autorul lui Cum era odineoară se 
însărcinează să spulbere legenda după care „balcanismul“ literar ar fi 
apanajul scriitorilor munteni (N. Filimon, I. Ghica, I. L. Caragiale, 
Mateiu Caragiale, E. Barbu etc.). Atent la vorbirea populară a ora- 
şelor si cunoscător adînc al epocii fanariote, acest pretins descendent al 
primului mare scriitor moldovean este în realitate unul dintre cei mai 
străluciți evocatori ai întimplărilor din trecutul urbei lui Bucur, pe 
care le-a înviat deopotrivă prin talentul literatului şi prin marea ştiinţă 
a istoricului: Prima baie în Bucureşti, Primul „Haine-vechi“ din Bucu- 
veşti, Prima berărie în Bucuresti, Acum 74 de ani, Culoarea albă rezer- 
vata familiei domneşti, dar mai ales Jupin Vinturd-vesti, tablou al unei 
frizerii de pe vremea lui vodă Alexandru Ipsilanti (1797), prin care se 
perinda o întreagă lume, văzută in mişcare, în existența ei agitată. 

Spre deosebire de multi memorialisti, cu toate insistenţele lui des- 
criptive, Urechiă nu „lungeşte vorba ca drumul lenegului”, cum afirmă 
el odată, Spre regretul cititorului însă, şi spre paguba artei sale, căci 
posibilitățile sale sînt mai mult decît evidente în această privință, iar 
arta divagatiei fermecătoare o probase strălucit, înainte de el, Ion 
Ghica, şi e aceea a tuturor evocatorilor. Schitele sale, în genere scurte, 
nu poartă însă preocuparea de „compoziţie“. Scrise grăbit, cu multe repe- 
tipi şi nu o dată cu regretabile cacofonii, ele nu recomandă un stilist 
de stirpe „clasică“. Stilul lui e colorat şi neglijent, fără efecte literare 
şi nu mai mult decir vioi. Într-adevăr, marea lui forță e vioiciunea si 
autenticul dialogului, a vorbirii care dublează sau înlocuieşte, pur şi 
simplu, stilu! naraţiunii. L-am asemăna mai curînd cu I. L. Caragiale, 
întrucît, ca si acesta, foloseşte cu predilecție modalitatea stenogramei, nu 
a evocării. Urechiă trece de la relatarea trecutului Ja reproducerea situa- 
țiilor cu aerul unui martor prezent al acelor împrejurări, care discută 
cu cititorul numai în âparteuri. 

Modalitatea lui descriptivă este de cele mai multe ori reporteri- 
cească, povestitorul făcînd chiar aluzie într-un rind la această situaţie 
(ed. noastră, p. 262) şi vorbind despre sine ca de un „calemgiu la 
sfatul bätrinilor ţării“, Amuzindu-se nu o dată pe marginea intimplä- 
rilor revolute, Urechiá nu e totuşi un laudator tempori actis. „Dum- 
nezeu să ne apere de vremi ca acele!“ exclamă el, tocmai la sfîrşitul 


` XXXVII 


celei mai copioase descrieri a unei astfel de inveselitoare împrejurări, 
pe care o povesteşte însă cu toată complezenta. Este vorba de Petrecere 
la Curte, o descriere a banchetului oferit de vodă Hangerliu lui căpi- 
tan-paşa Cuciuk-Husein şi suitei sale, în trecere prin Bucureşti. Evo- 
cările gastronomice ale lui Filimon şi Ghica nu sînt nimic pe lingă 
„izvodul de bucate“ oferit de kir lane Zarnacadea, bas-bucätarul Curţii. 
„lan ascultați, ne spune povestitorul. Mezelicuri : icre proaspete, salată 
de icre bătute cu miez de pîne albă în untdelemn. Lacherdă şi bato- 
guri, rotogoale de salam din Sibiu, salată de piri prajiyi în para focului, 
gátigi cu pătrunjel verde, tăiat subţire ca tutunul, şi năclăiți în untde- 
lemn, apoi claditi căpiță împodobită cu măsline, ca niște petre scumpe 
lucitoare pe mitra mitropoiitului. 

Urmează apoi potroace: de curcan, borşuri de zeamă de varză cu 
perişoare de pulpă de căprioară si orez pisat. Apoi iabnele inotind in 
cerviciuri, sarmale de pept de curcan, găiuşti de grisá împănate cu 
cuisoare... apoi plachii de orez cu giscä la sahan, adecă la tava, rume- 
nite în cuptor şi împodobite cu ardei roşii. Dar cuschebapurile, ciula- 
malele de pasere şi de vinaturi, inotind în smîntînă ? 

Sunt pe vatra lui kir Iane Zarnacadea destule bucate pentru a 
ucide un regiment întreg de stomacuri moderne !“ 

Ca şi lui Ion Ghica, lui Urechiă plăcerea de a stärui în trecut 
nu-i umbreşte simțul realității, la care caută, dimpotrivă, să-l aducă 
pe cititor în permanență. Ca unul care aparţinea generaţiei Unirii si 
a Independenţei, el nu uită să semnaleze marele contrast între ceea ce 
fusese în trecut şi ceea ce prezentul oferea. Asa că, deşi stilul e de 
multe ori de pură „inglingea“, sau, cum am spune noi astăzi, e curat 
distractiv, povestitorul ne pune în gardă împotriva vreunei funeste iluzii : 
„Cînd, astăzi, preimblam mintea noastră în fața unor privelişti ca 
cea de la 1 mai 1824, ne întrebăm: cum de nu simțeau «patriofii, urcin- 
du-li-se de ruşine sîngele la cap»? Doi turcaeţi, slujbasi ai tärei, erau 
sărbătoriți de domnitor, de prelaţii bisericei si de boierii cei mari cu 
umilința mai sus arătată! Ce deosebire între cele ce se petreceau la 
Bucuresti acum 74 de ani gi între actuala stare de lucruri!“ (Acum 
74 de ani). 

În sfârşit, o ultimă secțiune a prozelor lui Urechiă s-ar putea alcătui 
din paginile sale memorialistice propriu-zise, toate legare de împre- 
Jurări sau personalităţi importante ale trecutului mai recent. Sint extrase 
din foiletoanele scrise, poate sub amenințarea morţii, şi intitulate Din 
tainele vieții si Amintiri contimpurane, apărute în ziarele Apărarea 
naţională şi Secolul XX, în multe numere din anii 1900 şi 1901, precum 
şi in Vieafa, între 1893—1894. Autorul lor a vrut să constituie din 


XXXVII 


ele un volum de memorii, şi introducerea lor parţială în volumul Legende 
române, în ultima ediție antumă, din 1896, e pe cît de nejustificată 
pe atit de provizorie. Moartea lui Urechiă a împiedicat însă realizarea 
acestui deziderat mai depărtat, noi trebuind să ne mulțumim cu extra- 
sele cărora el le-a dat această situare independentă. 

Dealtfel, paginile memorialistice ale lui Urechiă se întind pînă prin 
epoca anului 1848, putîndu-se deci corela cu prozele de reconstituiri 
din Viaja în trecut. Ele privesc de cele mai multe ori personalități de 
mare interes public; Alecsandri (Suba lui V. Alecsandri, Cum am cunos- 
cut pe Alecsandri), Kogălniceanu (Blagopolusnie, „Sunteţi toți vagabonzi 1“, 
Cum am făcut cunoştinţă cu M. Kogălniceanu), C. A. Rosetti (Pites- 
tenii tunşi), Vasile Pogor (Legea maximului si limba românească la 
Iaşi), pe care autorul lor le-a cunoscut uneori foarte bine si pe care le 
evocă cu umor, dar si cu acel cult pentru generația: Unirii pe care-l 
va păstra nedezminjit, Ele nu numai că întregesc imaginea lui de scri- 
itor, dar accentuează caracterul memorialistic al paginilor din actualul 
volum, scrise în genere la bätrinete, si cărora autorul lor a vrut să 
le confere tocmai această calitate. 


ALEXANDRU GEORGE 


TABEL CRONOLOGIC 


1798 — Se naste, la Hirlău, Alexandru, fiu al protopopului din loca- 
litate, Ghenadie. In perioada regulamentarä i se schimbă, după 
moda vremii, numele în Popovici. Mai târziu, mutindu-se la 
Piatra, va fi cunoscut mai mult sub numele de Alexandru 
Clucerul. 


1854 — la 15/27 februarie se naşte, la Piatra (Neamţ), Vasile, fiul 
din a doua căsătorie a clucerului Alexandru cu Eufrosina (näs- 
cută Manoliu şi văduvă după o căsătorie cu un Velea). 


1884 — După ce a luat lecţii particulare cu D. Xenopol si cu A. Ballif, 
elevul Vasile Popovici se înscrie la Școala Preparandală de la 
Trei Ierarhi, devenind bursier al Academiei Mihăi'ene. Dr. Petre 
Cîmpeanu, directorul şcolii, îi schimbă numele în Alexandrescu. 


1848 — Desființarea Academiei Mihăilene îl face să ajungă funcționar 
în administrația comunală a oraşului Iaşi. 


1850 — Este elev al „Liceului“ din Iaşi, infiispar de P. Cazimir in 
timpul domniei lui Grigore Ghica. 


1851 — Apar primele lui cărţi, două localizări: Mozaicu literar si 
Grinda de aur. 


1852 — Publică, în Calendarul „Buciumului român“, satira antilatinistă 
Un vis, ceea ce-i aduce destituirea din postul de pedagog pe care-l 
ocupa la internatul şcolii, dar îi prilejuieşte cunoaşterea personală 
a lui Vasile Alecsandri, C. Negri, C. Rallet. 


XLI 


1866 — La 1 aprilie, prin decretul Locotenenţei Domnesti cu nr. 582, 


se înființează „Societatea literară română“, devenită ulterior „Aca- 
demia Română“, ministru fiind C. A. Rosetti, iar director gene- 
ral al Departamentelor Cultelor si Învățămîntului — V. A. Ure- 
chia. i 

— La 10 mai se naşte la Bucuresti fiul său Nestor. 

— În iunie apare la Bucureşti revista Ateneul român, reluind 
titlul vechii publicații ieşene, V. A. Urechiă va fi unul dintre 
colaboratorii ei cei mai activi, 

— E decorat de guvernul francez cu ordinul „Legiunii de onoare“. 
— Vizitează din nou Spania. La întoarcere, petrece cîteva zile 
în Transilvania. 


1867 — Într-o cronică dramatică publicată în Românul (an. XI, 9 fe- 


bruarie, p. 110), se ocupă de drama lui Hasdeu, Răzvan-vodă, pe 
care o pune mai presus de Domnița Ruxandra a aceluiaşi, „dar 
superioară şi [..] la dramele cite pînă acum s-au scris pentru 
scena noastră, deoarece are calități estetice însemnate“, 

— I se joacă la Teatrul Mare din Bucureşti drama în versuri 
Vornicul Bucioc (18 martie/1 aprilie). 

— Este ales preşedinte al „Societăţii centrale române de arme, 
gimnastică şi dare la semn“. 

— La 2 iunie e ales membru al „Societăţii Academice“, 

— In luna iunie face să apară Foaia Societăţii pentru învățătura 
poporului român. 

— La 23 iunie devine vicepreşedinte. al asociaţiei „Transilvania“ 
de sub conducerea lui. Al. Papiu-llarian, o societate întemeiată 
la Bucureşti pentru a sprijini lupta românilor ardeleni. 


1868 — E numit membru corespondent al Academiei din Madrid. 


XLIV 


— La 1 august, cu ocazia dezvelirii bustului lui Evanghelie Zappa, 
omagiază pe acest prim donator al „Societăţii literare“ (devenită 
„Societatea Academică“ iar mai apoi „Academia Română“), prin 
a cărui munificență s-a putut concretiza ideea unui for de cul- 
tură al românilor de pretutindeni. 

— Călătoreşte în Istria. 

— Moare fiul său Tancred, 

— E director în Ministerul Instrucțiunii Publice sub ministeriatul 
lui D. Gusti, dar demisionează la venirea la conducerea departa- 
mentului a lui Al. Cretescu, 


— Societatea transilvăneană „Astra“ îl numeşte membru onorific, 
alături de Hasdeu, dar, din motive politice, guvernul habsburgic 
nu confirmă aceste alegeri. 


1869 — La 11 mai apare ziarul Adunarea națională, pus sub condu- 
cerea institutorului T. Pascal şi a lui Vasile Alexandrescu (care, în 
mai multe numere din cursul verii, anunță că, descoperind din 

documentele de familie cum că e descendentul cronicarului Gri- 
‘gore Ureche, își adaugă la numele de familie pe cel de Urechiă). 

Ziarul era inspirat in realitate de Mihail Kogălniceanu, care 
a şi participat la redactarea articolului program şi a publicat 
mai multe articole nesemnate in decursul existenței Adunării 
‘nationale. V. A. Urechiá va părăsi conducerea ziarului din cauza 
polemicii, considerată de el injusta, cu C. A. Rosetti. 
— Participá în cursul verii la Congresul de preistorie de la 
Copenhaga, reprezentind ţara noastră alături de Al. Odobescu. 
— Apare în Convorbiri literare (an. III, nr. 12, 15 august, 
p. 193—199) studiul Observări polemice de Titu Maiorescu, pri- 
mul dintr-o serie de atacuri directe la adresa lui V. A, Urechia, 
marcînd ruptura dintre cei doi. 


1870 — După ce, la întoarcerea în Bucureşti, îşi încetase colaborarea 
la Adunarea naţională, ia conducerea, după toate probabilitățile 
începînd de la 8 ianuarie, a ziarului Informatiunile bucureștene, 
care va apare pînă în 1871; scriitorul va părăsi redacția la 
sfîrşitul lui august 1870. 

— Este ales deputat de Ismail. 
— Scrie drama istorică Banul Mărăcine, jucată în februarie 1872 
în profitul alsacienilor rămaşi cetățeni francezi. 


1871 — Înființează în Bucureşti un liceu particular de băieți, „Institu- 
tul V. A. Urechiă“, printre ai cărui elevi se va număra si 
Alexandru Davila, care-şi va evoca directorul ca pe unul din 
mentorji săi în cunoaşterea trecutului poporului român (Din 
torsul zilelor, I, [f.a.], p. 40—41). 

— La 12 august donează „Societăţii academice române“ un lot 
de monede antice şi medievale, care vor constitui, împreună cu 
donația ardeleanului M. Crişanu, baza actualului Cabinet numis- 
matic al Bibliotecii Academiei. 

— În septembrie publică, în ziarul Românul, o serie de cinci arti- 
cole intitulate Noua directiune din laşi, în care ia poziţie 


XLV 


împotriva concepției culturale junimiste, opuse celei preconizate 
de el însuși in calitate de profesor, publicist si factor ministerial. 


1872 — Participă la „Primul Congres al orientaliştilor“, care se fine 
la Paris. 
— Soţia sa divorţează si, ceva mai tirziu, se va stabili in strä- 
inătate. 


3 — I se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti adaptarea după 
Lope de Vega, Porcarul şi măria-sa. 

iy — La 9 martie i se reprezintă la Teatrul Naţional din Bucureşti 
i Un episod de sub domnia lui Alexandru cel Bun. 


| 1873 — În luna ianuarie se constituie un comitet din care face’ parte 
‘f si V. A. Urechiă pentru ridicarea în Bucureşti a unui monument 
A inchinat lui lon Heliade Rádulescu. 
uf — Apare in Convorbiri literare (an. VII, nr. 2, 1 martie, p. 78) 
Betia de cuvinte de Titu Maiorescu, continuată, în numărul ime- 
diat următor, de Răspunsurile „Revistei contimporane“ de acelaşi 
i (nr. 4, 1 iulie, p. 142), însemnînd momentul cel mai acut al 

polemicii dintre V. A. Urechiä si junimisti. 

| 

| 


| 1874 — La 25 decembrie Teatrul Naţionali din Bucuresti îşi deschide 
stagiunea cu piesa lui V. A. Urechiă Curtea lui Neagoe Basarab, 
dramă naţională scrisă anume pentru această ocazie. 


1877 — În şedinţa din 20 ianuarie a Adunării Deputaţilor, propune ca 
| numirea profesorilor universitari să se facă nu pe bază de 
concurs, ci pe bază de lucrări, de „opere realizate“, cerind în- 
fiingarea unor catedre speciale pentru Al. Odobescu si B. P. Hasdeu, 
— Călătorește în Elveţia, cu care prilej îl cunoaşte pe marele 
actor Ernesto Rossi, pe care-l va invita ulterior în ţară pentru 
un ciclu de spectacole. 

— Face un raport elogios, care determină Societatea Academică 
Română să acorde premiul Năsturel lui Al. Odobescu pentru 
Istoria archeologiei (15 septembrie). 


1878 — Prezidează Congresul etnografic de la Paris. 

— La 3 martie primeşte, odată cu B. P. Hasdeu, Teodor Aman 
şi Al. Odobescu, ordinul „Steaua României“ în grad de ofiţer. 
— Vizitează Dobrogea. 


XLVI 


— Graţie lui Mihail Kogălniceanu este ales deputat de Ismail, in 
care calitate pronunță un discurs in Camera Deputaţilor î 
semn de protest contra unor hotäriri ale congresului de la Berlin 
~ (26 ianuarie). 

— În şedinţa „Societăţii Academice“ din 27 septembrie, Al. Odo- 
bescu face un raport elogios, dar fără succes, pentru premierea 
cu premiul Năsturel a celor două volume de Teatru ale lui 
V. A. Urechiă, în care vorbitorul nu a ezitat să recunoască 
autorului „ca un adevărat merit particular al său o însușire 
de stilist ce uneori i s-a imputat d-sale ca o imperfecţiune, că 
fraza d-sale în scriere e prea mult trunchiată, prea scurtă, prea 
adesea menită a produce un efect sclipitor“, observind că „acesta 
e cel mai apropiat chip de a scrie pentru scenă“. Premiul, la care 
mai candidau G. Sion (La Plevna), B. P. Hasdeu (Cuvente den 
bătrîni, Y), Teulescu (Revoluția si revoluționarii), nu a fost 
acordat, nici unul neizbutind să obţină unanimitatea voturilor 
comisiei speciale. 

— La 24 octombrie i se reprezintă pe scena Teatrului Naţional 
din Bucureşti comedia într-un act Amicul fără voie — Rara 
avis. 


n 


1879 — Este ales deputat de Suceava. 

— Devine membru al Academiei Române, instituţie care-i datora 
în mare măsură primul impuls, structura organizatorică şi perma- 
nentul sprijin material si moral, după cum recunoaşte chiar si 
cel mai neîngăduitor adversar al său, N. lorga: „Indemnätorul 
mai vechi, din anii săi de student, putea să fie Dimitrie Sturdza, 
la început puţin amestecat în astfel de rosturi, dar realizatorul, 
cu un C. A. Rosetti ca factor ministerial, a fost V. A. Urechiă“ 
(Ce este Academia Română, in Sfaturi pe intunerec, I, 1934, 
p. 367). 


1880 — La 25 martie i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti Oda 
la Eliza, comedie într-un act. 


1881 — Preluind o iniţiativă a lui Trandafir Djuvara, face să apară 
Albumul macedo-român (care poartă ca dată de apariţie anul 
1880), o publicaţie în care adună texte de scriitori români repre- 
zentativi şi unele manifestări de simpatie ale unor intelectuali 
din occidentul Europei în favoarea latinităţii orientale, 

— Este ales deputat de Covurlui. 


ALVIT 


— Devine ministru al cultelor şi instrucţiunii publice in efemerul 
guvern Dimitrie Brătianu, mentinindu-se puţin timp si după căderea. 
acestuia şi revenirea la putere a lui I. C. Brătianu. 

— În România liberă din 6, 7, 9, şi 13 iunie, Delavrancea publică 
sub pseudonimul Sugra [Argus] un lung pamflet stigmatizindu-! 
pe V. A, Urechiá pentru că, în calitate de ministru, alcätuia 
comisii de bacalaureat prea indulgente, favorizind astfel pe absol- 
ventii propriului său liceu particular. 

— În calitate de ministru fi propune lui V. Alecsandri direcția 
Teatrului Naţional din Bucureşti, pe care poetul o refuză însă, 
afirmînd că nu se poate muta în capitală, şi-l propune pe 
Petre Grädisteanu (scrisoare nedatatá, publicată de Ilarie Chendi 
în Viața literară şi artistică, 1908, nr. 14, p. 4). 

— Contribuie la acordarea unor burse de studii sculptorului Ioa 
Georgescu şi pictorului G. D. Mirea, recomandati lui de Al. Odo- 
bescu. 

— La 21 noiembrie ia cuvintul, alături de Hasdeu, la inaugurarea 
statuii Jui Ion Heliade Rădulescu, înălțată în Bucuresti. 


1882 — Înființează la 7 februarie „Societatea Enciclopedică“. 


— În Literatorul (an. III, nr. 4, aprilie) publică comedia într-un act 
Rara avis, pe care directorul revistei o salută ca pe un semn 
al nedezmingitei prietenii arătate de autor cercului Literatorul, 
— La 1 august, o remaniere a guvernului prezidat de I. C. Brä- 
tianu aduce înlocuirea la Departamentul Cultelor si Instrucţiuni: 
publice a lui V. A. Urechiă cu P. S. Aurelian. 

— La 11 noiembrie se căsătoreşte cu Ana (Zetina) Wirth-Pester, 
sora precedentei sale soţii, 


1883 — În numărul 1 din Literatorul apare Răpirea Bucovinei, dramă 


1884 


1885 


istorică națională in trei acte, scrisă in colaborare cu I. Miller 
și N. Tincu. 
— Călătoreşte la Paris. 


— La 9 iunie intră in comitetul de redacţie al ziarului lui 
C. A. Rosetu, Românul. 


— In luna decembrie i se reprezintă la Teatrul Naţional din 
Bucureşti comedia Marfial. 


XLVIII 


1886 — Începe pubiicarea scrierilor lu Miron Costin intr-o ediţie de 
Opere complete, volumul al II-lea şi ultimul apärind în 1888. 
— Se află alături de T. Maiorescu, recomandind călduros, în 
calitate de membru al comitetului Teatrului Naţional, punerea în 
scenă a dramei istorice a lui I. Slavici, Gaspar Graţian, fapt 
cu atit mai merituos cu cit dramaturgul relua, într-o optică 
total diferită, pretextul istoric al dramei lui V. A. Urechia, Vor- 
nicul Bucioc; 


1887—1888 — Desfăşoară o susţinută activitate în. cadrul Academiei 
Române, comunicările făcute in şedinţele secției istorice putînd 
alcătui un întreg volum în cadrul ediţiei de Opere complete, 
apărut in 18$9.. 


1858 — Prezintă în Camera Deputaţilor un proiect de lege, în care, 
reluînd o idee mai veche a lui Al. Odobescu (Istoria archeologiei), 
propune aducerea în ţară a unui mulaj al Columnei lui Traian, 
ce urma să fie aşezat în grădina Episcopiei, in tata Ateneului 
Român, 

— În luna aprilie e numit preşedinte al secției literare a Aca- 
demiei Române. 

—.La 18 septembrie participă la dezvelirea statuii lui Miron 
Costin din Iaşi, ridicată din inițiativa sa şi pentru care strinsese 
fondurile necesare compunind Legendele române. 


1589 — In luna martie face un raport elogios, determinind Academia 
Română să acorde Marele Premiu lui Al. Odobescu, pentru 
ale sale Scrieri literare şi istorice (I—III), cu toată opoziția 
acerbă a lui Dimitrie Sturdza, precum si premiul Heliade Ră- 
dulescu lui A. D. Xenopol, pentru Istoria românilor în Dacia 
Traiană. 

— Între 5 şi 10 august participa la Congresul învățămîntului 
secundar şi superior de la Paris. 


1899 — Fundează la Galati „Bibiioteca V. A. Urechiz", donind un 
prim fond de cărți constituit din biblioteca sa personală, cu un 
cuprins de 4531 volume cărţi, 179 manuscrise, 27 atlase şi hărţi, 
precum şi 66 de foi volante. Tot graţie stäruingelor fonda- 
torului ei, începînd din 1894, biblioteca va beneficia de legea 
depozitului legal. 

— Se reprezintă la Teatrul Naţional din Bucureşti comedia în 
versuri Alecsandri la Mircești. 


ALIX 


1891 — La 24 ianuarie se infiinyeaza la Bucureşti „Liga pentru unita- 
tea culturală a tuturor românilor“, al cărei promotor şi apoi 
presedinte este V. A. Urechiă. Despre rolul acestuia din urmă, 
acelaşi necruţător N. Iorga nu va ezita să-și amintească: „Fi- 
reste că luaseră foc mai intii aceia a căror viaţă fusese o 
continuă revărsare de romantism politic, între alții un V. A. Ure- 
chiă, ale cărui insuficiențe, literare şi defecte de cultură generală 
ne-au făcur pe toți să nu vedem o nesfirgitá dorință de a fi 
de folos in toate domeniile si un mare talent de a cîştiga printr-o 
genula vanitate simpatică atita iubire pentru români în vasta 
lume pe care o străbătea neastimpărul său, continuat pînă și în 
ani de adincä bátrineje” (Liga culturală, în Boabe de grin, 
an. I, nr. $, octombrie 1930, p. 451—456). 

— Apare prima ediţie a Legendelor române. 

— Începe publicarea monumentalei Istorii a românilor (cuprin- 
zind perioada 1774—1824), întreruptă prin moartea autorului la 
ce! de al XIII-lea tom, în 1901. 

— Publică în Convorbiri literare (an. XXV, nr. 7, p. 449—477) 
amplul studii Un episod din istoria culturii române, în care 
se ocupă de activitatea didactică a lui Ion Maiorescu şi de 
conflictul acestuia cu Eforia Scoalelor, analizind cu deosebită 
simpatie activitatea cărturarului ardelean şi corelind-o cu aceea, 
ulterioară, a fiului acestuia. 

— La 6 iunie, la înmormintarea lui M. Kogälniceanu, rostește 
discursul funebru (reprodus în Tribuna, an. VIII, nr. 157, p. 568, 
in Românul, an. XXXV, 7 iulie, p. 644 si în Voința 
națională, an. VIII, nr, 2022, p, 1—2). 

— Participa la Congresul pentru pace din Italia, în cadrul căruia 
pune din nou problema asupririi naționalităților din Imperiul 
Habsburgic, 


1892 — Începe publicarea lucrării Istoria scoalelor de la 1800—1864, 
întreruptă prin moartea autorului la volumul al IV-lea, în 1901. 
— Cere ministrului instrucţiunii publice (Take Jonescu) scindarea 
propriei sale catedre de istorie şi literatură română în două, 
pentru a-i da lui Delavrancea posibi itatea de a tine un curs de 
literatura, pe care autorul Sultănicăi îl va efectua între 1892 
$ 1893, 
— In martie devine presedinte al secţiei istorice a Academiei 
Române. 


1893 — E numit preşedinte al „Ligii culturale“, 

— La 17 octombrie se inaugurează la Galaţi, din iniţiativa lui 
V. A, Urechiă, bustul lui M. Kogălniceanu, operă a lui 
W. C. Hegel. 


1894 — Se duce la Leipzig pentru a se intilni cu Gustav Weigand. 

— În calitate de preşedinte al „Ligii culturale“, publică albumu! 

Voci latine — de la frați la frați !, adunind scrisori si texte de 

simpatie şi solidaritate ale unor intelectuali europeni, precum 

: E. Zola, Giosuè Carducci, vicontele de Voguë, Cesare Cantù, Emile 
Picot, Ernest Lavisse, Alfred Rambaud, G. Ascolli, Sully-Prudhomme, 

Leconte de Lisle, Jules Simon etc., în favoarea memorandiștilor. 


1895 — Reprezintă ţara noastră la cea de a VI-a conferință a „Uniunii 
interparlamentare“, ținută la Bruxelles. 


1896 — La 28 ianuarie are loc la Teatrul Naţional din Bucureşti re- 
prezentatia „legendei naţionae în 12 tablouri“, Banul Märäcine. 
— La 2 iunie se inaugurează la Bacău monumentul lui M. Ko- 
gălniceanu, ridicat din iniţiativa lui V. A. Urechiă. 
— Apare în editura Socec ediția a III-a, „considerabil adaosă“ 
şi „cu ilustratiuni de D. Jiquide“, volumul Legende române. Viaţa 
în trecut. Reminiscente. 


i 1899 — La 12 octombrie participă la „Festivitatea română“ de la 
| Roma, o mare manifestare de solidaritate latină, îndreptată mai 
| ales împotriva dominaţiei habsburgice. 


1900 — Participă la Congresu‘ de istorie comparată de la Paris. 
1901 — Apare în Editura Minerva volumul Cum era odineoară. Le- 
gende. 


— La 22 noiembrie/5 decembrie, V. A. Urechiă încetează din 
viață din cauza unui atac de cord, în locuința sa din Bucuresti, 
strada Brezoianu, în timp ce lucra la Istoria românilor. Trupul 
neînsuflețit este expus la biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, apoi 
înhumat Ja cimitirul Bellu. Deşi defunctul îşi exprimase dorinţa 
de a fi înmormîntat cu cea mai mare Simplitate, i se fac 
funeralii naţionale, la căpătiiul lui prezentindu-se membrii gu- 
vernului, în frunte cu Dimitrie Sturdza, I. I. C. Brătianu, Spiru 
Haret, P. Missir. Ceremonia inmormintärii se desfăşoară cu o 


LI 


mare participare a publicului, Au luat cuvîntul Spiru Haret, 
în numele Ministerului Instrucțiunii Publice, Gr. Tocilescu, din 
partea Academiei Române, G. Ionescu-Gion, din partea Ateneului, 
Valerian Urseanu, din partea Senatu'ui. Cortegiul funerar s-a 
oprit în fața Universităţii, unde a avut loc o evocare a persona- 
litápii marelui dispărut şi au rostit discursuri reprezentanți ai 
corpului didactic şi ai studenților de la toate facultățile. 


NOTA ASUPRA EDITIEI 


Ediția de faţă, concepută după criterii selective, încearcă să pre- 
zinte cele mai semnificative si mai durabile pagini din proza literară 
a lui V. A. Urechiá. Ea cuprinde o bună parte din conţinutul celor 
două volume Legende române şi Cum era odineoară, foarte înrudite ca 
materie cit şi ca data de elaborare. Volumele se urmează la cîțiva ani 
numai şi reprezintă, din toate punctele de vedere, un tot. Cu o unică 
excepție (Logofătul Baptiste Veleli), textele au fost publicate şi, mai 
mult ca sigur, elaborate în ultimul deceniu şi jumătate de viață a 


autorului. 

V. A. Urechiä şi-a editat paginile de proză cuprinse în aceste două 
volume, sub mai multe titluri şi subtitluri : Legende, Legende din istoria 
națională, Viaţa în trecut, Reminiscente contimpurane, Potriviri de 
vremi etc. Cel care ia în mină aceste volume şi încearcă a găsi justi- 
ficarea subimpartirilor şi subtitlurilor rămîne foarte nedumerit. Avem 
a face cu nişte modalităţi prozastice dintre cele mai variate, pentru a 
căror delimitare subtitlurile atît de numeroase, ca gi titlul -general 
Legende române, nu sînt totuşi generatoare de precizie. Inconsecventa 
cu care autorul lor le-a utilizat ne-a determinat să schimbăm, în oarecare 
măsură, asemenea hotărniciri, tocmai pentru a servi mai bine intenţiile 
de conţinut. În ediţia de fajá, am păstrat subtitlurile, încercînd însă 
a grupa în cadrul lor toate piesele de structură similară si care ar fi 


justificat prin cuprins respectiva încadrare. 

De fapt, nu ne-am depărtat prea mult, după cum cititorul poate 
constata, de vechea împărţire, atît de discutabilă, a autorului, ci doar 
am aplicat-o mai consecvent, Astfel, sub titlul inițial de Legende 
române, iar apoi de Legende, V. A. Urechiä şi-a publicat o serie de 
povestiri de sorginte şi de stil popular, urmărind o orientare în care 
se ilustrase deja un Petre Ispirescu. De asemenea, Legende din istoria 


LIII 


națională corespund, in genere, unor povestiri de circulație poate le- 
gendară, legate de cîte un fapt istoric, ceea ce dă oarecare justificare 
încadrării. Am grupat sub acest subtitlu toate piesele avind acest 
caracter, Episoadele istorice sînt şi ele, în bună măsură, naratiuni istorice. 
dar mai extinse, uneori fantezii în jurul unor documente autentice, în 
care partea de imaginaţie e concentrată în dezvoltarea epică pe baze 
istorice, ele corespunzind întrucâtva Scenelor istorice ale lui Odobescu, 
dar fără a avea, cu aceeași unică excepție (Logofătul Baptiste Veleli), 
amploarea acestora. Potriviri de vremi. Viaţa în trecut cuprind ta- 
blouri de mici fapre istorice, în care latura informativă predemină şi 
care au o întemeiere documentară certă, de cele mai multe ori divulgata 
de autorul însuși, prin publicarea actului respectiv, Reminiscenfe contim- 
purane, Oameni şi fapte din trecutul de ieri cuprind numai evocări, 
nu reconstituiri, ale unor întîmplări petrecute în timpul vieţii autorului 
sau la care acesta a luat de-a dreptul parte, şi care ne-au rămas ca 
un material dispersat al unei ample autobiografii, nedesävirsite din 
pricina morții subite a autorului, 

În cadrul tuturor acestor secțiuni (cu excepţia, evident, a primei, 
în care lucrul nu ar fi fost posibil și în care am păstrat succesiunea din 
volum), am dispus piesele în ordinea cronologică a faptelor descrise, 
pentru a accentua aspectul de cronică, pe care V. A. Urechiă a vrut 
să-l dea volumelor sale atit de variate. 

Am păstrat prefața si dedicaţia la ediția 1 (1891) a Legendelor 
române, desi ele se referă la o versiune mult mai sumară a volumului, 
devenit in a treia sa ediţie de vreo trei ori mai amplu, deoarece în acele 
pagini autorul dá prețioase informaţii despre geneza acestei cărți de 
sfîrșit de carieră literară, amplificată mult, pe măsura reeditării, datorită 
succesului de public. i 

Textul de la care am pornit a fost ultima ediţie a volumelor, 
apărută în timpul vieții autorului, respectiv: Legende române, ediţia 
a Tita, Bucureşti, Ed. Socec, 1896, si Cum era odineoară, Bucuresti, 
Ed. Minerva, 1901. Am adăugat însă episoadele Pagini istorice. Amin- 
tire macabră, apărut în Universul din 30 ianuarie 1901, si Boier bătut 
la scara dumnească, apărut postum, în Familia, din 15/28 decembrie 
1902, ambele fiind, în mod vădit, concepute pentru a întregi sumarul 
Legendelor si numai moartea autorului impiedicind aceasta. 

Am transcris textul, în genere, după normele ortografice actuale, 
eliminind grafii de tipul: isolat, poesie, museu (transcrise : izolat, poezie, 
muzeu); esplica, esemplu (transcrise : explica, exemplu); opresce, pesce, 
trdiesce (transcrise : opreşte, peste, trăieşte); respuns, reboj, pecat (tran- 


LIV 


scrise: răspuns, răboj, păcat); scäntei, ămbla (transcrise:  scîntei, 
imbla); stirni, luminari (transcrise:  stîrni, luminäri); deacă, sean, 
ceară (transcrise: dacă, sau, vară); primia, licária (transcrise : primea, 
licărea). 

Am păstrat — în schimb — toate acele forme lexicale proprii unei 
anumite proauntii (totdauna, dasupra, pine, mine, a încovăia, pärefi, 
vápsele, cestiune, ceti, fantazia, chilimbar, îndărăpt, a îmbla, a imple, 
obicinuit, starita, turburare, altariu, ceriu, limbagiu, coprins, a multámi, 
a blăstema, răpede, pănă, întăi, perde, pele, fer), cele mai multe specific 
moldoveneşti, populare sau arhaice, şi pe care le-am dat ca atare, în 
paralel cu puţinele cazuri în care apare forma literară. 

Am menţinut forma sunt, utilizată consecvent de V. A. Urechiă. 

Am păstrat formele oscilante pentru plural (de exemplu, pluralul 
dublu : care/cari), ca gi pentru genitiv-dativ (färei-färi, vieței-vieţii, 
curţei-curții, direcțiunei-direcțiunii): 

Am redat numele proprii in forma lor consacrată: Alecsandri, 
Ghica, Brâncoveanu, dar nu şi pe acelea care atestă un stadiu anterior 
formei actuale sau implică o pronunțare deosebită: de la Vrancea, 
Vlahbuta, Neculcea, Alecu Rusu, Caragiali. 

Întrucît paginile lui Urechiá s-au voit, în bună măsură, o cronică a 
vremii, am păstrat unele forme specifice de grafie: Domnie, Curtea 
Domnească, Maria-Ta, dar numai în cazul in’ care apăreau într-un 
document de epocă. 

Numeroase erori de tipar, prezente în toate edițiile, au fost corectate 
tacit. Am păstrat însă dezacordurile gramaticale, acestea trädind de cele 
mai multe ori stilul vorbit al povestirilor şi graba cu care autorul şi-a 
alcătuit volumele. În cazul in care o eroare de culegere a mutilat 
textul, l-am restabilit, recurgind, în măsura in care ne-a fost posibil, 
la ediţiile anterioare, si mentionind aceasta într-o nota de subsol. 

Notele finale ale editorului conţin datele bibliografice de apariţie 
a fiecărui text, informații despre împrejurările în care a fost scris, 
precum şi referiri la alte lucrări ale lui V. A. Urechiă legare de ace- 
easi temă. 

Notele autorului (din anexa volumului Legende române), conținînd 
uneori informaţii preţioase asupra textelor, le-am reprodus în cadrui 
acestor note ale noastre. 

Bibliografia priveşte activitatea literară a lui V. A. Urechiă, con- 


tinínd lista tuturor volumelor din acest domeniu — publicate de autor 
sau postume — și indicaţii asupra periodicelor pe care le-a condus şi 
LV 


la care a colaborat. Referințele critice încearcă să ateste prezenţa nu- 
melui lui Urechiă într-o serie de studii, articole, pamflete, precum si în 
lucrări privind activitatea instituțiilor pe care le-a înființat. 

Întrucît în evocările sale istorice Urechiă utilizează cuvine regio- 
nale, arhaice (în mare măsură din lexicul veacului fanariot), pe care 
de multe ori le lasă fără explicaţii, am adăugat textului său un glosar. 


A. G. 


SCRIERI LITERARE 


DEDICATIUNE 


(l-a ediţiune)! 


In 1883, în luna mai, vizitam, însoţit de amicul meu 
d. de Rosny, expozitiunea frumoaselor arte, sau, cum se zice, 
salonul anual. Pe cit de mare mi-era entuziasmul contemplind 
nenumăratele cap- -d’opere expuse, pe atîta, mărturisesc, ma 
simțeam umilit, ca român, amintindu-mi de starea in care 
se află artele în patria mea. 

A doua zi prinzeam la d. Carnot, ilustrul meu preşedinte 
de la Institutul etnografic francez. Veni vorba despre salon 
si nu putul ascunde regretele mele ca Romänia nu poseda 
aproape nimic în artele plastice, și ca de- abia au facut cîțiva 
modesti pasi in pictura. 

— România, zise d. Carnot, este o ţară destul de avută 
ca să aibă împodobite pieţele orașelor sale cu opere de arta ; 
decît, după cum pricep, guvernul d-voastre nu face nimic 
pentru aceasta, sub cuvînt că nu poate plăti milioane pe 
opere clasice, disputate de toate muzeele din lume, ori să 
remunereze cu sute de mii de franci lucrări de artiști cu nume 
deja ilustre. Schimbaţi procedimentul: cu remuneratiuni 
foarte mici veţi putea avea lucrări de artă, semnate de 
artişti debutanţi, pe cari câțiva ani după aceea nu i-afi mai 
putea avea decit cu mari cheltuieli. 

Din vorbă în vorbă, ilustrul senator al Franciei îmi 
recomandă pe d. Hegel, sculptorul Institutului etnografic, 
care lucrase pentru d-sa și care, fiind la începutul carierei, 
ar putea să dea României opere minunate, pentru o remune- 
rațiune modestă. 


1 Textul a apărut în volumul Legende române, Bucureşti, Editura 
librăriei Socec & comp., 1891, si a fost reluat în ediția a Illa, 
1896 (n. ed.). 


wa 


O zi apoi, incälzit de entuziasm, fără a mai gîndi la 
răceala cu care se primește în ţară orice apel în favoarea 
operelor de artă, eu văzui pe d. Hegel și semnarăm contractul 
pentru statua lui Miron Costin ! 

Nu mai amintesc aci dificultățile ce am intimpinat la 
realizarea nebunei mele întreprinderi... Câţi nu mi-au tramis 
indarapt apelul prin care le ceream o subscripfiune de 
50 bani măcar, adresindu-mi vorbe puţin gratioase, daca 
nu şi înjurături! Un principe, om cu avere şi cu multe ve- 
nituri, îmi răspunse la apel în termeni ce s-ar cădea să-i 
trec aci pentru ştiinţa posteritatei. 

Dar ce să mă mai tînguiesc de principi si de boieri mari, 
cînd chiar din membrii comitetului organizat pentru ridicarea 
monumentului n-au plătit pînă astăzi cotizatiunea de 200 lei, 
care le dete dreptul să-și vadă numele scris pe monument ? 
Pînă astăzi am rămas dator cu vreo 500 lei d-lui arhitect 
Gabrielescu, care a construit piedestalul si a avansat la 
lucrători acești bani, pe cînd am a lua mai mult de 1000 
lei de la unii din membrii comitetului ! 

Dacă amintesc aceste triste lucruri este numai ca să am 
ocaziune de a adăogi și acea amintire, că cel mai bun concurs 
ce am aflat în România pentru realizarea statuei lui Miron 
Costin mi-a fost acordat de patrioticele femei din Iași, 
Craiova, Buzău, Ploieşti, Pitesti, Botoşani, Peatra (N.), Ro- 
man, Bacău și Giurgiu. 

Doamnele din aceste orașe au organizat serbări pentru 
adunarea de fonduri necesare spre realizarea statuei lui Miron 
Costin. 

La aceste serbări, a căror amintire este încă vie în sufletul 
meu, am luat parte, ori singur, ori însoţit de iluștrii mei 
amici Vlăhuţă și Ștefănescu de la Vrancea. 

Mai pretutindenea am povestit auditorului din sala 
serbarei vreo legenda sau basm, din cele ce am avut ocaziune 
să culeg în călătoriile mele prin ţară. 

Astăzi, întrunind in mănunchi legendele ce mi-au servit 
la complectarea de fonduri pentru statua lui Miron Costin, 
îmi fac o plăcută datorie de a le dedica femeilor nobile si 
române bune din Iasi, Craiova, Buzău, Pitesti, Ploieşti, Bo- 
toșani, Peatra (N.), Roman, Bacău și Giurgiu. 


V. A. Urechiă 


PREFAŢĂ 


(la I-a edițiune)! 


În 1887 avui onoarea neuitata de a ceti majestatii-sale 
reginei, in feericul castel de la Peleș, citeva din poveștile 
coprinse în acest volum. 

Cînd majestatea- -sa binevoi sa asculte povestea Popa care 
ştie carte, de-abia începusem a o ceti şi majestatea-sa găsi 
minunate asemănări cu lucrarea lui” Bürger : Der Kaiser und 
der Abt. Majestatea-sa începu chiar a recita admirabil, așa 
cum știe să le recite, versurile legendei germane. 

Märturisesc ca, puţin Ştiutor cum sunt de limba germana, 
eu nu cunosteam aceasta opera a lui Bürger si ca am fost 
surprins de asemanarile foarte mari dintre povestirea ce 
culesesem la satul Branisteni, Popa care ştie carte, $1 povestea 
lui Bürger. M-am temut chiar un moment să nu intre in 
mintea augustei noastre scriitoare bănuiala că eu aș fi imitat 
pe Bürger în Popa care ştie carte si n-aş fi mărturisit aceasta. 

De atunci cestiunea asemănărilor multora din legendele 
noastre cu legende germane, engleze, franceze, spaniole ete. 
m-au preocupat, în momentele ce-mi lasă libere alte ocupatiuni 
mai urgente. Am cetit de atunci însemnate lucrări de folclo- 
risticä $1 mi-am format convinctiuni de cari cred util să 
împărtășesc, în această prefaţă, pe binevoitorii lectori ai 
poveştilor din acest volum. 

În cazul special al povestei Popa care ştie carte, jecvorul 
va vedea, la nota ce se refera la aceasta poveste, cum e 
probat că povestea noastră nu are a face cu poema lui 


1 Prefaţă a autorului la volumul Legende române, Bucuresti, Edi- 
tura librăriei Socec & comp., 1891, reluată în ediţia a III-a, 1896 (n. ed.). 


5 


Bürger si nu este o copie, ori o imitatiune de la acesta, 
oricare fie asemănările dintre ambele lucrări. | 

Biirger e mai probabil că şi-a scris balada Der Kaiser 
und der Abt dupa vechea baladă engleză culeasa la 1765 
de Percy, cu titlul Regele loan si Episcopul Canterbery, 
precum din comparatiunea versurilor engleze și germane se 
poate vedea. 


* 


Dar aga asemănări între lucrările poeţilor de la diverse 
națiuni pot avea o explicaţiune mai largă in lucrările folclo- 
riştilor moderni. 

Să amintim, în repede schiţe, originele importantei ramure 
de literatură, zisă astăzi : folcloristica. 

Folcloristica e datorită Germaniei. În luptă contra in- 
fluenței franceze asupra literaturei germane, patriotismul 
erudiților germani caută în literatura populară armele de 
luptă contra directiunei franceze şi născură folcloristica. t 


! În curînd, după exemplul Germaniei, şi alte ţări începură a 
nu mai despreţui literatura nescrisă populară, şi se colectară produsele 
anonime ale poporului, şi asupra acelor colecfiuni se exercită critica, fie 
după şcoala fraților Grimm, fie după scriitorul austriac von Hahn, ori 
după cel englez A. Lang. 

Nu am trebuinta de a aminti aci diversele doctrine născute din 
examinarea fondului literar popular; mă mărginesc de a spune, ca 
introducere la lucrarea mea, că una din țările cari, după exemplul 
Germaniei, se interesă de literatura populară, fu şi Francia. La 1807 
deja, ministrul de interne, Cretet, din ordinea lui Napoleon I, dă o 
circulară la prefecti, punindu-le strania obligayiune de a colecta ei de 
pretutindene monumentele idiomatelor populare din tot imperiul. Acelaşi 
lucru proiectase să facă şi comitele Salvandy, ministru al instructiunei 
publice pe la finele domniei lu: Ludovic Filip. 

Încercarea lui Crétet şi Salvandy fu repeţită în Francia, în septembre 
1852, de ministrul instructiunei publice, H. Fortoul, după ordinea lui 
Napoleon III. Se înfiinţă o comisiune ori „Comité de la langue, de 
Phistoire et des arts de France“, care dete instrucțiuni de modul cum 
să se proceadä, pentru a se aduna produsele anonime ale geniului 
popular francez. Monitorul universal din anul 1852 publică lucrările 
in acest sens ale Jui Ampere, 

Ceea ce nu izbutiră a face nici Crâtet, nici Salvandy, nici Fortoul, 
se realiză, şi încă şi azi continuă a se realiza, de o pleiadă de scriitori, 
din toate ţările Europei. Stiinta cea nouă, folcloristica, numără astăzi 
nume ilustre, ca ale lui Max Müller, Benfey, Comparetti, de Gubernatis, 
Khöler, Gaston Paris, Breal, d’Ancona, Ralston, Anton de Trueba, Blade, 
Cosquin etc. 


6 


Fraţii Grimm, în lucrările lor, au pus bazele unei întregi 
şcoli, tinzind a proba că asemănările ce se găsesc între po- 
veştile populare ale diverselor naţiuni europene provin de la 
comunitatea de origine. 

Sistema fraţilor Grimm, adoptată de Max Müller si de 
mulți alții, a fost cu deosebire dezvoltată de filologul 
austriac d. de Hahn, în introductiunea la Poveștile grece si 
albaneze. 1 

Wilhelm Grimm zisese că elementele mitice, ce se află 
în toate poveştile popoarelor ariene, au o origine comună. 

„Aceste elemente mitice seamănă cu fragmentele unei 
petre prețioase zdrobită, ale căreia fragmente s-ar fi îm- 
prastiat pe pamint in mijlocul pajistei şi a florilor: numai 
ochi strabatatori le pot descoperi. Semnificațiunea lor e per- 
dură de mult timp, dar este încă simțită, si această dá po- 
vestei însemnătatea ei.“ 2 

Iacob Grimm zice şi el: „Poveștile populare sunt ultimele 
ecouri ale miturilor antice... Este o eroare d-a se crede că 
aceste poveşti s-au născut în cutare sau cutare loc favorizat 
şi că de acolo, cu timpul, au fost duse mai departe, prin 
cutare ori cutare căi. “3 

De aceastași parere e Max Miiller, ca adeca asemanarile, 
cari se gasesc in „poveştile populare ale diverselor națiuni 
europene, nu provin de la împrumuturi sau imitafiuni făcute 
de la popor la popor, ci „aparţin la perioada care a precedat 
împrăștierea rasei ariene ; același popor, care în emigrayiunile 
spre nord și spre sud ducea numele soarelui și al aurorei şi 
credința în zeii străluciți ai cerului, poseda în limbagiul său 


La noi, românii, folcloristica cred că se născu sub influinta incer- 
cărilor din Francia ale lui Salvandy şi Fortoul. Dacă cronicele noastre 
vechi ne amintesc despre o seamă de scrieri populare, opere ale fantaziei, 
nu este mai puţin adevărat că numai după întoarcerea din Francia a 
d-lui V. Alecsandri se începe culegerea de cîntece, balade populare etc. 

Anton Pann şi, mai recent, Ispirescu, nu mai puţin minunat, con- 
tnibuira la folcloristica românească. Această nouă ramură culturală devine 
importantă la noi prin lucrările d-lor Odobescu, Hasdeu, G. D. Teodo- 
rescu, Marian, Gaster. D-lor au studiat si studiază productiunile geniului 
popular: cîntece, legende, basmuri, proverbe, ghicitori, cimilituri Etc., 
găsind, ca fraţii Grimm, tema ce aceste au comună cu producerile populare 
de la alte limbi. 

1 Griechische und Albanesische Macrchen, Lipsca, 1864. 

> Kinder und Hausmaerchen, tom. III, Goettingen, 1856, pag. 409. 

3 Pentamerone, prefață la trad. germană, Breslau, 1846. 


chiar, in frazeologia mitologica şi proverbială, germenii mai - 
mult: sau mai putin dezvoltați, cari trebuia într-o zi desigur 
să dea plante identice, sau foarte asemănătoare, în toate 
tarimurile şi sub toate climatele“. * 

Teoriile fraţilor Grimm au aflat puternici contrazicători. 
D. de Hahn le-a modificat; Astăzi e probat că asemănările 
poveştilor de la diverse popoare provin și din altă cauză 
decit a comunitatei de origine. Se găsesc legende identice nu 
numai la popoarele ariene. 

Va să zică si pe calea împrumutului, a influintelor cultu- 
rale, se pot stabili similitudinele legendelor. 

Din acest punct de vedere, Reinhold Koehler, biblioteca- 
rul de la Weimar, cu lucrările sale de folcloristică, au adus 
solutiuni cu totul noua si foarte prețioase. 2 

Acest neintrecut critic de folcloristică urmăreşte succesiv 
poveștile clasificate în tipuri, le urmărește în decursul seco- 
lelor, de la popor la popor. l 
„Dar şi cu această metodă : urmărind o poveste în trecerea. 
ei de la rasă la rasă, de la popor la popor, tot la aceleași 
concluziuni, în parte, ale fraţilor Grimm, se ajunge. Plecînd 
cu investigatiuni asupra poveştilor din diverse ţări, ajungem 
tot în centrul Indiei. 

Nu ne simțim in stare să urmărim filiatiunea poveștilor 
din acest volum nici după vreuna din metodele sus-amintite. 
Ne marginim la lucrarea unui simplu colector. Forma în care 
dăm povestea culeasă, bună sau rea, este lucrarea noastră, iar 
fondul este al poporului. Eruditiunea noastră de folclorist 
se va mărgini la indicarea, în note, a poveştilor similare, cari 
ne-ar fi cunoscute, din alte limbi. Lucrarea folcloristică mai 
importantă s-o facă cei competinti. 


V. A. Urechiă 


- Sinaia, 1891 


1 Chips from a German Workshop, tom. II, pag. 226; apud Ema- 
nuel Cosquin : Contes populaires, Paris. . 
2 Weimarer Beiträge zur Literatur und Kunst, Weimar, 1865, pag. 190. 


e e E rài 
E ur Bee ii 


A 


MANE 


LEGENDE RO 


ION ISTETUL 


Păi, cică era la cazarmă la Malmezon un soldat de-i zicea 
Ion Istegul. Nu că doară era prea istet, ci pentru ca nu era 
ister deloc ! Căpitanul Gloanta, la care de la o vreme Ion 
era dat de vistavoi, îi zicea adesea, la dinsul acasă, cum îi 
zisese și la cazarmă, peste doi ani de vreme : 

— Ioane, istet, mai istet, mă Ioane ! 

Recruţii din fiecare contingent, tot auzind aste vorbe, 
crezură ca vistavoiuluil căpitanului Gloanţă îi zice: Ion 
Istetul, si „desca Istetule“ azi, şi „desca Istegule“ mine, 
porecla se lipi de nume, ca mușchiul de pom si ca nevoia de 
om. De la o vreme, şi Ion însuși, cînd îl întreba vreun sub- 
locotenent ieșit proaspăt ca felia de unt din școala militară, 
cînd îl întreba cum îl cheamă, răspundea cu mîna la bonetă, 
stind smirna 2: 

— Ion Istetul, sa traiti, d-le sublocotenent ! 


* 


Veni acum vremea sa fie liberat din oaste Ion Istetul, și 
se pregătea să se întoarne în satul lui, care era hăt-colo, 
departe, în judeţul Rimnicul- Vilcei, unde-l aștepta o ii 
frumoasă și tînără, că apucase a-și pune pirostriile popei 3 pe 
cap, înainte ca pirdalnicul de sort să-l fi chemat la oaste, 
doar o învia vitejia lui Stefan cel Mare și a lui Mihai Vitea- 
zul... Si pe ce odor de femeiusca nimerise Ion !... Istef nu era 


Brosseur, servitor militar. 
Drept. 
Cununia 


a to HA 


11 


Ion, dar dragostea n-are ochi... cică, și deci, fata dascălului 
de la biserica din Salcati, satul lui Ion, ca să nu mai treacă 
o săptămînă a brânzei peste 18 ani împliniţi, fără ca peteala 
să-i poleiască gitele negre ca pana corbului, primi să fie 
nevasta lui Ion, şi iacă așa : mai cu peciul * de la protopopul, 
pe doi cîrlani, mai cu ceva colaci dati la moș popa, se 
făcu nunta lui Ion, cu Axinia, fata dascălului. 

Si pe trai, neica ! 

Aş bpe tral, cind nu ți- a sfîrşit de crestat răboajele dato: 
riilor către cinstita muiere !... Numai ce-l imflara pe bietul 
Ion de la vatra unde, într-o bună dimineaţă, Axinia pusese 
să se sfadeasca într-o oală, la clocot, niște dragi de sărmă- 
Jute cu carne de mascur, și unde mi-l duseră la comisia de 
recrutare si unde mi-l dezbrăcară — sa nu vă fie cu banat — 
gol-golisor, cum l-a făcur maică-sa... Și unde un domnisor 
cu mustăţile rase, ca bobocul jumulit în apă clocotitä, mi-l 
ciocăni $i pe fata şi pe dos. 

— Bun! strigă acest domn, parca ar fi ales un pepene 
de-i copt ! 

Și cîteva zile dupa aceea, Ion era la cazarmă la Malme- 
zon, în ciubote scalciate si mari, de nu-i ţinea pe picioare 
nici cu trei rinduri de obiele, si mi-l băgară pe bietul Ion 1 în 
nişte pantaloni care se pomenea la cazarmă din „recrut“ în 
„recrut“ că odată avuseseră „väpusca“ roşie.. . De largi, nici 
vorbă !... doi Ioni puteau să se aciuiascá în cei doi craci... 
lar bonetul î îi cădea peste ochi... Noroc că se oprea în ure- 
chile cam răsărite ale lui Ion, că altfel n-ar mai fi văzut, cu 
el pe cap, nici naintea ochilor... 


* 


Sapte ani ramase Axinia fara de „omul“ sau. Hei |... pe 
atuncea nu era numai trei ani slujba in oaste, si cu atit mai 
puţin nu era pe 6 luni, cit fac acum coconasii, ca să dove- 
deasca ca egalitatea inaintea legii e lucru sfint! 

Ce-a fost a fost! acum Ion era sa fie liberat din oaste. 
Si ce vesel mai era! Intii, pentru ca avea sa-sı afle casa si 
muierea pe care de şapte ani nu le mai vazuse, sı, al doilea, 
pentru că avea sa se întoarcă la satul lui, la Sălcați, cu 609 
de leusori in punga. 


1 Bilet de cununie liberat de protopop, care lua taxă pe el. 


Că avea Ion muiere, o spusei mai sus... S-apoi, vorba 
ceea : de muiere nu scapă nici dracul! Dar ca Ion avea 699 
de leusori, vezi asta se cade să se lămurească, că nu-i tot 
atita de ușor de a avea 600 de lei cit de a-şi lega de grumazi 
o belea de femeie ! 

Jaca şiretenia celor 600 de lei ai lui Ion. 


* 


Nu cu multe luni indarat, era Ion cu căpitanul Gloanya, 
la care era dat ca ordonanţă, in Tirgul-Ocnei, în Moldova. 

Intr-o zi il cheama don capitan. 

— Sa duci, ma loane, îi zice căpitanul, să duci porunca 
asta la vameşul din Ponorul Vulturului, din sus de Slănic... 

— Am înţeles, don căpitane, dar... 

— Dar ce? 

— Dar nu cunosc drumul prin munţii ăia... Sa trăiţi, 
don căpitane ! 

— Mergi şi tu pe unde merg si alții, ca vei nimeri... 
Nimeresc orbii Suceava ! 

Ion luă puşca, că doar era el atîta de isteţ ca să ştie ca 
la munţi pot să-i iasă în cale niscai feare... si porni... Si 
dai, si dai!... Haide-hai !... tot înainte... pina ce ajunse la 
poalele unui munte, unde calea se iezea. 

Nestiind încotro sa apuce — că nu era pe acolo nici 
tipenie de om — Ion se tolăni pe malul Slănicului si se 
odihni hăulind o doină de jale. Deodată, ridicînd ochii spre 
zarea dealului, numai ce zări un om care mergea pe coasta 
dealului cu doi măgari greu încărcaţi. 

„Unde merg alţii, mergi şi tu. Nimeresc orbii Suceava, 
a zis don căpitan. Se vede că pe unde merge omul ăla este 
drumul... Pe acolo trebuie să merg si eu“, își zise Ion. 

Şi urcă, nene, la deal, ca o capră, de se prăpăstuia, stir- 
niti de picioarele lui, bolovanii $1 prundul, c ca la vreme de 
sivoi I... Haida- hai! haida-hai ! Doar de-o ajunge pe omul 
cu ăi doi măgari incarcati. 

Nici intirzie de a da de dinsul pe poala de din dos a 
dealului. 

Numai, omul cu mägarıı, cit zari pe un soldat, cu 
pusca la umăr, ţișnind de după munte, la cîțiva pași de 
dinsul, lăsă mágaril incarcati şi o tuli la fugă, de-a dreptul, 
peste ponoare şi ripi. 


13 


Nu era istet Ion Istetul, dar auzise el in Tirgul-Ocnei de 
contrabandistii despre Ardeal. Pricepu, deci, că omul ăla 
era un contrabandist. 

Acum, Ion merse dupa cei doi măgari, cari ştiau mai 
bine decît el drumul prin poteci și-l scoaseră tocmai la 
Slănic, dincoace de orice vamă. Numai, cum Ion n-avea de 
ce să ocolească vămile, el merse cu măgarii încărcați pina 
în valea Slănicului, dupa ce la Ponorul Vulturului dete 
porunca căpitanului. 

Vamesul de la Slănic, om priceput în socoteli de una fie, 
două mie, după ce scotoci toţi desagii de pe măgarii lui Ion, 
în cari desagi află marfă scumpă de contrabandă, dete lui 
Ion partea ce i se făcea din prinderea contrabandei. Poate că 
i s-ar fi facut lui Ion ceva mai mult de 600 lei, numai, de: 
„calul de dar nu-l cata de muscă la măsele...“ Bine și cu 
atîta. Că ce poftiti? Sa nu se infrupte în oala cu smintina 
şi bietul vames ?... 

Păi, iaca de unde-i venise lui Ion Istegul cei 600 lei 
pe cari îi dăduse în minile căpitanului Gloanya să-i păstreze 
pănă la liberare. 


* 


Acu, Ion Isteţul și-a cumpărat haine țărănești, ca de la 
cazarmă i-au luat toate hainele de soldat... Ba i-au lăsat o 
zdreanta de manta, de la care magazinerul a tăiat toţi nas- 
turii și care e ferfenitita mai dehai decît drapelul regimen- 
tului... 

Fie, ca Ion e voios ca are la briu, sub bete nouă, foaia 
de liberare si e gata de plecare. Nu pot zice ca nu este ceva 
mihnit Ion că se desparte de don căpitan Gloanta, ca a fost 
totdauna bun cu el don capıtan, dar bucuria covirseste mih- 
niciunea lui, că de! tot mai mult decît don căpitan, iubeşte 
Ion pe Axinia lui. 

— Ei, gata de drum, Ioane ? întreabă don căpitan. 

— Gata, don capitane, să trăiţi ! 

— Ioane, istet, istey să fii, Ioane, ca far’ de istetie te 
dai afund in lume. 

— Don capitane, să traifi!... De ce nu-mi dai acum la 
plecare vreo două, trei sfaturi bune, să mă istetesc, să mă fac 
şi eu om! 


14 


— Să vedem. De ce o să te apuci tu, în satul tău? 

— Să trăiesc cum o vrea Dumnezeu, cu Axinia si cu 
socru-meu; 

— Socru-tău e om de omenie ? 

— Pai del... Ce sá vă spui, don căpitane ?... Socru-meu 
a învățat carte ca să se facă popă, dar cînd sa ia potcapul, 
s-a răzgîndit, că i-a cerut la piscupie prea mulți galbeni... 
De popit nu s-a popit, dar cu gîndul de popie, el se însurase 
cu o fată din sat... A murit sărmana din facere, născînd pe 
Axinia, nevasta mea, s-avem iertăciune... Apoi, tata socrul 
nu s-a mai însurat, dar rămasă în trebile bisericeşti : se 
făcu pălămariu și cintárey la biserica noastră, la Sfeat Ilie 
din Salcati. 

— Și muierea ta trăiește pe lîngă tata-sau ? 

— Pai, asa dau cu mintea, ca da. 

— Ce! nu stii unde se află muierea ta ? 

— Nu, zău, don căpitane. 

— Cum se poate? Nu ţi-a scris : ? 

— Niciodata, don capitan, ca de cind cu purdalnicul 
ala de sort, nu mai știe biata unde am ajuns eu. 

— Dar de ce nu-i scriseși tu ? 

— Pai, dacă nu ştiu carte... 

— Caporalul, măi Ioane, ti-ar fi putut scrie un ravas, că 
el știe carte. 

— Del... aşa e, don căpitane... da nu mi-a venit în 
gînd aşa ceva... că vorba dumitale : istet nu prea m-a facut 
sfintul Dumnezeu... | 

— Ioane, istet, istet sa fii... Ca far” de istetime te dai 
afund in lumea asta. 

— Ascult, don capitane... Da-mi, rogu-te, vreo doua, 
trei sfaturi bune... Le-oi tot zice in mintea mea, ca Tatăl 
nostru, $i iar mi-or prinde bine, ca dăunăzi cînd mi-ai zis 
ca „orbii nimeresc Suceava“, 

— Hei, băiete! sfaturile bune aduc bani la chimir. 

— Aşa e, don căpitane; acela ce-mi dadusi daunazi 
mi-au adus 600 leusori in punga. 

— Ştii ce? ma Ioane, sa facem un tîrg. Eu ti-oi da un 
sfat bun si tu sa mi-l platesti 200 de lei, din cei 600 ce ai 
la mine. 

— Aoleo! don căpitane... e cam piperat sfatul! 200 


de lei !... 


15 


— Apoi, de nu-i fi sfătuit bine, mă Ioane, o sá perzi si 


cei 600 de lei si, cine ştie ? poate şi viaţa! 
— Aşa, zau!... Haide, fie! da-mi, don căpitane, sfatul 


si-ti ia 200 de lei din banii: mei. 
— lata ce te sfătuiesc: 


Fă din drumul mare 
Noaptea, pe cărare. | 


— Fă din drumul mare... N-o să uit sfatul dumitale, 
don căpitan... Mai dă-mi unul, don căpitane, ca să mă mai 


 isteţesc,.. 


— Bine, dar o să coste alte două sute lei... 

— Vai! ce scump e!... 

— Apoi ce ?... Uitat-ai că numai cu un sfat al meu, dău- 
nazi, al cîștigat 600 de lei ? 

— Aşa e, asa el.. Pai, mai da-mi unul şi-ţi mai oprește 
alte doua sute de lei, dacă nu se poate mai puţin. 
` — Al doilea sfat e acesta: „Cata-ti de treaba ta! Nu-ţi 
băga lingura unde nu-ți fierbe oala !“ 

-— Minunat sfat, zau asa... 

— Numai, păcat, mă Ioane, ca-ti mai lipsește tocmai al 
treilea sfat ca să mergi acasă liniștit... 

— Ce nu mi-l dáruiesti, don căpitane, ratis, ca dimerlia 
a unsprezecea la merta ? 

— Ce ti-oı dărui eu ratis este un cozonac minunat de 
la Fialcowski, să-l mănînci acasă cu nevasta si cu socru-tau, 
şi un pol pentru cheltuiala drumului, daca, bineînţeles, vei 
plăti, cu cele două sute lei ce mai ai la mine, al treilea sfat 
bun ce ti-oı da. 

— Ba asta nu, don căpitane! Sa rámii cu punga goală, 
după ce am fost apropetar pe 600 de leugori ! ! 

— N-ai auzit tu, loane, ca pana-n trei sunt lucrurile 


-bune ? S-ta Troita, ma Ioane... 


— Ba am auzit, zau !... S-ta Troita l.. 

— Apoi, trei sfaturi sunt mai mult ca două... Banii nu-ți 
sunt de nici un folos tie, mă Ioane... că cu istetia ta cea 
subțire n-o să ajungi cu ei acasă... o să ţi-i fure vreun pungas, 
o să te ingale vreun vagabond... Sfaturile mele nu fi le 
poate fura nimeni, nici le poţi perde. 


„16 


— Vezi, asta-i asa, pe crucea mea! Haide, fie! Da- -mi, 
don căpitane, sfatul cel l treilea si-fi oprește ce a mai rămas 
din bani... Haide, trampa |... 

— lacá al treilea sfat : 

Cind ai zor, 

Nu pune mina pe topor, 
Nici pe cuţit, 

Cînd esti amărit! 


Na, laca, ma Ioane, si un pol de drum şi iacă și cozo- 
nacul... da nu cumva să-l începi pe drum; să-l duci întreg 
acasă, să-l maninci cu nevasta $i cu socru-tau. 

— Sa trăiţi, don capitane ! 

— Ioane, ister, istet fii... si cale buna ! 


* 


Ion Istetul abia plecă de la casa căpitanului, și intilni 
un chervan care mergea cu marfa la bilci, la Rimnicul- 
Vilcei. 

Se invoi Jon sa dea un leu și să-l ia de calarele, pe 
carimbii de dindarapt. De, nu tot omul poate dispune de 
o butca, de o caleasca... Mai merge omul si aga; destul că- şi 
cruța Ion cizmele, putea el sā- -şi bătogească cele părţi moi 
de hurducăturile chervanului. 

Si merse şi merse chervanul ! Trecu și de Pitestii cei pititi 
la Gura-Vau ; trecu si de Curtea-de-Arges... Cînd, iată, calea 
“apucă pe dealuri mari, prin codri deși, în miez de noapte. 

„Fă din drumul mare, noaptea pe cărare!“ își zise Ion 
Istegul, şi, sărind dupa carimb : 

— Apuc pe aci, strigă catre chirigiu. Oi aştepta chervanul 
în virful dealului. 

— Esti nebun, mă? strigă chirigiul ; ciobanii şi caprele 
abia se catara pe acolo |... 

„Fa din drumul mare, noaptea pe cărare !“ zice în gîndul 
său Ion, și apucă pe cărărușa ce abia se zărea la lumina 
lunei şi a stelelor. 

Si, haide ! haide... pînă ce răzbi, prin stînci și tufisuri, 
in muchea dealului, de ieși iar la drum. Acolo aşteptă Ion 


17 


mai bine de două ceasuri, pina ce auzi scirglind jalnic roțile d 
chervanului, care se apropia. 

Dar care nu fu groaza si mirarea lui Ion, cînd văzu pe 
chirigiu cu capul spart, însîngerat, şi pe cei doi neguțători, 
stapinii marfei, bătuţi ca vai de ei si plini de sînge! 

La întorsătura drumului, chervanul fusese înconjurat de o 
ceată de hoţi, cari prădară pe bieţii oameni de marfă si 
de banii din pungă și-i bătuseră și-i stilcisera de-i lăsaseră 
abia cu viata ! 

Ion: Isteţul plinse, de bucurie, cugetind cu recunoștință 
la „căpitanul sau, al cărui sfat îl scăpase de soarta tovarășilor 
săi de drum. 

De frică însă să nu paja și el mai încolo soarta celor- 
lalyi — căci era încă noapte adincă — cum dete de o cir- 
ciumă în cale, se pogori ȘI rămase de chervan, voind să po- 
posească pînă la ziuă sub coperamint de crestin. 

Toc! Toc! Toc! Bate in usa casei, si un om cu un chip 
nu prea de Doamne-ajuta deschide, iind in mina un opaiet 
fumegator. 

— Bucurosi la oaspeţi? zice Ion cam cu jumătate de 
gura. 
— Intra! raspunde nu prea cu blind grai omul cu 
opaietul. 

Ion, cit vazuse mutra aceluia, ar fi fost gata sa nu se 
mai desparta de chervan, dar acesta era acu hat departe. 
El intra deci in tinda casei, și din tindă in. camera de la 


"dreapta, zicînd in gînd Tatăl noastru, şi se aşeză lîngă vatra 


unde cîrciumarul frigea o bucată de iepure. 

Cit pe ce era să întrebe Ion de nu-i e teamă circiuma- 
rului să locuiască singur așa de departe de Rimnicul-Vilcei, 
singur în mijlocul codrilor, dar si-aduse aminte de sfatul 
căpitanului: „Nu-ţi băga lingura unde nu-ţi fierbe oala. 
Cata-ti de treaba ta!“ Ion întrebă deci numai de nu i se 
poate da ceva de mîncat. 

— laca, frig iepurele ăsta. Vei îmbuca cu mine din el... 

Cînd friptura fu gata, omul de gazdă puse o mesita 
rotundă si scundă lîngă vatră, apoi merse la un colț al 
camerei, deschise o ușă ca de pivniţă şi strigă cu un glas 
poruncitor : 

— Suie! Vino! 


18 


Ion nu era isteg, dar nici fricos nu era. Totuşi simţi părul 
măciucă în vîrful capului, auzind graiul omului către nu 
știu cine din py de sub camera: 

„Acu-i acu !... gîndi Ion; s-au sfirgit de mine !...“ 

- $1 mai tare spori groaza lui, cînd zări ieşind din pivniță 
un schelet groaznic, acoperit de nişte zdrenge, cu ochi stinși în 
fundul capului, cu părul încâlcir, nepeptänat si privind 
la Ion cu spaima. Era o femeie care căuta să se învelească 
cît putea mai bine in zdrengele ce-i acoperea trupul, stind 
lîngă usa secretă pe unde se urcase în camera. 

Cit pe ce era să întrebe Ion Isteyul — dupa ce se mai 
linişti — cine era acea nenorocita de femeie şi de ce era 
ajunsă în așa ticăloasă stare, dar şi-aminti de sfatul de al 
doilea al căpitanului și puse gard de tăcere împrejurul buze- 
lor sale. 

Acu gazda pofti pe Ion la masă. Se puseră să cineze: 
cel dintîi foarte liniștit, iar cestui din urmă bătîndu-i-se inima 
rau, si amindoi tacuti ca pestele. 

Gazda arunca din cind in cind bietei femei cite o bucatica 
de pine si vreun os de ciotverta, pe care nenorocita le sfisia 
cu mare pofta. 

Sfirsindu-se cina, gazda se ridica, dete un ghiont schele- 
tului de femeie de o băgă iar în pivniţă şi închise iar uşa 
tainică, cu zăvorul ce avea, pe dinafară. Apoi, se aseza iar 
liniştit lîngă vatră. 

lar îi veni lui Ion pe virful limbei pofta de a întreba 
gazda de ce căznea atît de rău pe acea biata muiere, dar 
pe loc îşi aminti de sfatul căpitanului, şi-şi înghiţi scuipatul 
noduri, ca sa nu-i scape vorba din gura. 

Se culcara apoi $i gazda sı Ion. 

Dar, pas de inchide ochii dupa cele ce a vazut bietul 
Ion !... Cit roţile de moară statura holbaţi ochii lui toată 
noaptea, si inima lui batea, batea, ca frunza de plop la 
adierea vîntului... De! nici nu ştii cînd o sa se scoale gazda 
de pe lavita, unde se prefăcea, poate, că sforăia prin somn.. 
O să cheme din pivniţă cine mai ştie cite scheleturi și să 
stringa de git pe Ion... Brr! Cite cruci făcu Ion în noaptea 
aceea, numai unul Dumnezeu ştie ! 

Începu acum a se miji de ziuă. Lumina zorilor se cernea 
cu greu roșietică prin ochiul de geam murdar, așezat în un 


19 


colţ a burdahanului întins pe mica cercevea a unicei feres- - 
truice a camerei. 

„Minune !... Nu m-a omorît!“ își zicea Ion, care, cum 
prinse ochiul sau deștept de știre c-a sosit ziua, se grăbi a 
se scula si a se găti de plecare. 

— Cum ai petrecut noaptea ? întrebă gazda. 

— De minune !... Bogdaprosti !... 

— Te duci multamit de la mine ? 

— Cit se poate de multamit... Bogdaprosti !... 

— Nu gi s-a părut nimica... ciudat... în casa mea? 

— lan fugi încolo, omule !... Ce să mi se pară ciudat? 

Gazda se aruncă asupra lui Ion... 

Nu va intristati, oameni buni... Nu spre a-l gítui se 
aruncă gazda pe Ion, ci spre a-l cuprinde în braţele sale, 
cu dragoste. 

— Nu te teme, omule, îi zice gazda, cu lacrimi de 
bucurie. Lasă-mă să te imbratisez, că dumneata esti omul 
pe care-l caut de patru ani de zile, dumneata ai adus pacea 
în casa mea; dumneata ai mintuit două suflete !... Vrei, 
zici, să-mi platesti pentru găzduire? O, nu! nu sunt în 
stare să-ți multamesc pentru binele ce mi-ai făcut... 

Graiul circiumarului era att de blind, ca Ion Isteţul 
se linişti și-l lăsă să-l îmbrățișeze. Dar tot nu pricepea Ion, 
oricît de istet era, de ce atîta dragoste pe el? Cum adecă, 
mintuise el două suflete ? Dar să întrebe tot nu voi, că era 
sfatul al doilea al căpitanului ca o strajă neclintitá pe 
buzele lui. 

Noroc că gazda îl domiri, povestindu-i cele ce urmează : 

— Muierea mea si eu trăiam în pace si liniște colo, la 
Rimnicul-Vilcei. Numai începură a se amesteca în căsnicia 
noastră vecinele noastre. Cumatra Mariuta zicea așa de 
mine, cumătra Guralia șopotea așa de muierea mea... Azi una, 
mine alta... și-a băgat dracul coada între noi, de nu mai 
aveam zi bună de trai. Veni treaba ca nevastă-mea nu mă 
mai putea suferi cu vederea, și într-o zi pusei mîna pe un 
ravas ce-i adusese o altă cumătră de la un pusca-n-luna, 
notar de la un sat vecin... Înţelesei că nu era departe să-mi 
puie flori la ureche. Atunci, aproape turbat de minie, am 
jurat la icoana Maicei Precista să ma razbun de ea si sa 
ucid pe toți cari se vor mai amesteca în trebile casei mele, 
pînă la ziua cînd voi da de un om al lui Dumnezeu care 


20 


să nu se amestece in trebile altuia, ci să-și caute numai de 
ale sale. M-am mutat in codru, aci, mi-am închis muierea 
colo î în pivniţă, unde stă de patru ani... Tot în pivniță am 
îngropat pe toţi cei cari au venit in casa mea $i s-au ames- 
tecat in trebile mele, Si pe dumneata te-as fi sugrumat ŞI 
îngropat, colo, în pivniță, de te-ai fi amestecat in trebile 
mele, de m-ai fi întrebat despre lucruri ce nu te privesc ! 

Și, pe cînd Ion, rămăsese ca înlemnit între groaza ce-i 
insufla gazda lui şi între primejdia din care il mintuise sfatul 
căpitanului, circiumarul merse la gura pivnitei, o deschise 
şi cu blîndă vorbă strigă : 

— Vino, iubita mea, vino! Că, iată, esti iertată l... s- -au 
sfârșit necazurile. tale şi ale mele !... Sunt dezlegat de jura- 
mintul ce am facut la Maica Precista... Nu vei mai sta in- 
chisa in pivnita si in zdrente învălită... Ne întoarcem la 
Rimnicul-Vilcei, în căsuţa noastră. O să dau foc cocioabei 
ăştia blestemate ! 

Si aratarea iesı din pivniţă, plingind de bucurie, şi gazda 
lui Ion scoasă din un sicrias, de la capătul lavitei, de sub 
un clit de perne şi de velinfe frumoase, un rind de haine 
mindre, numai în bibiluri şi fluturi de aur şi înţoli pe biata 
femeie cu ele în locul zdrengelor, pe cînd Ion se departa 


„bucuros de la aceasta casă, d-abia linistindu-si inima şi mereu 


gîndind cu recunoștință la căpitanul Gloanra si la sfaturile 
lui cele bune. 

Cînd Ion era acum în virful unui deal, din care se vedea 
A A . A 7 A viv . wie A v v >» A 
în vale Rimnicul-Vilcei, indaraptul lui zari in flacarı cir- 
ciuma cea blastemata si un car cu boi venind in urma lui, 
încărcat cu toate alea ale gospodăriei şi, pe deasupra, biata 
femeie din pivniţă. 


* Ñ 


Ion Isteţul mergea, mergea... Inima lui nu mai bătea acum 
de groază, ci de nerăbdare că nu departe de Rimnicul-Vilcei 
se ifea, ca prin sita cea de prescuri, clopotnița satului său. 


Cine nu ştie ce simțiri deşteaptă în suflet vederea, după. 


o lungă lipsire, a clopotniţei locului unde te-ai născur! Cînd 
auzi de departe sunetul clopotelor, sunet cu care urechea ta 
a fost deprinsă în copilărie, fi se pare că auzi cea mai 
dumnezeiască muzică ! 


21 


Dar nu încape vorbă de inimă albastră într-o biată 
snoavă ca aceasta... 

Biata omenire !... Bucuria lui Ion se schimbă în temeri 
si în bănuieli numai ce zarı de departe clopotniţa satului sau : 

_»Cine-mi spune, își zicea el, cu ochii ţintă la clopot- 
nita, cine- mi spune de mai trăieşte Axinıa ? Apoi, de trăieşte, 
oare rămas-a ea femeie cumsecade ?“ 

Fiere amară era inimei sale întrebarea a doua ce-și făcea. 

Pînă ce trecu de Rimnicul-Vilcei, unde mai nu se opri 
Ion, zorindu-l dorul satului său, sosi și seara. Pînă ajunse la 
jităria satului, acum era noapte bine si luna se ridica măreaţă 
şi bălaie pe cer în capul mirigtel. 

Chiar la doi pași de la jitărie era casa lui Ion, sau, mai 
drept grăind, casa pălămariului bisericei. O livede deasă era 
în jurul casei. În această livede Ion îşi puse în gînd să se 
aciuiască, să vază, înainte de a da cu ochu de Axinia, ce si 
cum merg lucrurile pe la el acasa. 

Asa făcu. ~D-abia era de cîteva minute într-un alunis 
des, cînd iată ‚se deschise usa casei si un popa (care, la lumina 
lunei, i se paru lui Ion frumos gi tînăr), ieşind din casă, 
zise din pragul usei, cu dragoste, nevestei lui Ion: 

— Ma întorc îndată, drăguță ! 

Dress l.. Un popă tînăr zice nevestei lui Ion: Dra- 
gura |... 

Ion puse mîna pe cuțitul din cingatoare si, cum scapără 
fulgerul, Îi scapără prin minte să se zvirle asupra popei, să-l 
străpungă cu cuțitul și apoi asupra muierei sale necredin- 
cioase. 

Dar Ion şi-aminti de sfatul căpitanului : „La vreme de 
zor, nu pune mîna pe topor; nici pe cuţit, „cînd ești 
amărit“. Ion dară opri mișcarea sa si se hotart să nu facă 
asa ceva, sa nu se razbune decit a doua zi, fără de zor. 

leşi deci din tufis, dupa ce se departa popa, şi, încă din 
batatura casei, lîngă prispă, strigă, stapinindu-si mânia: 

— Nevasta ! Axinio ! 

Axinia cunoscu glasul, ieşi răpede si imbratisa cu multa 
dragoste si bucurie și cu dulci mingiieri ‚pe Ion Isteţul. 

„Ce-i muierea ! gindea Ion. Ia, o pisică vicleană !“ Dar 
şi el, mai din dragoste, mai din prefacere, îmbrăţişă pe 
Axinia. 


22 


— Frumos! zice femeia, frumos!... Sapte anı departe 
de mine şi nu mi-ai scris măcar: negri gi-s ochii l... Nu mai 
stiam de esti mort ori viu ! 

— Da tu mi-ai scris ? 

— Ce minciunos !... Tata ţi-a trimes peste 20 de ravase 
si n-ai răspuns la nici unul. 

— Pentru că nu le-am primit. 

— Ce zici ? Apoi tata punea pe ravase numele tău: Ion 
Dudău. 

— Apoi toţi mă ştiu în oaste cu numele de Ion Isteţul... 
Și unde trimiteați voi ravasul vostru ? 

— Scriam noi pe ravas: sá se trimeată unde o fi soldatul 
Jon Dudău, la regimentul lui... Da ţi-o fi foame, Ionică... 
Cinat-ai tu astă-seară ? 

— Ba, za nu... 

— Cum o veni tata o sa cinăm... Că uite, clocoteste 
mălaiul proaspăt şi galben ca aurul în ceaun... 

Si, aşa graind, Axinia, cu minecele camesei suflecate pina 
în betele altitelor, întinse peschir curat pe măsuţa cea ro- 
tunda si aseza trei tacimuri, linguri de tisa, ca la zi de 
sărbătoare, cane de sticlă înflorite, de la moși... 

Numai ce se deschise ușa și intra iar popa... cu pricina... 
Cit văzu potcapiul iyáindu- se pe usa, Ion si puse mina pe 
cuţit... Noroc că popa intră cu faţa spre Ion. 

— Vai! ce era sa fac, strigă Ion, lăsînd să-i cadă cuțitul 
din mînă... E socrul meu !... 

Dascălul de-acum șapte ani era acum călugăr si popă. 

Vezi ce bine-i prinse lui nea Ion Dudău sfatul cel d-al 
treilea al căpitanului Gloanţă ? Dacă el, din alunis, dădea 
zor la cuţit, asa-ı ca Ion Dudáu se făcea ucigaș de socru ?... 
Temniţa îi știa de oase !... 

Mirarea popei Onufrie fu mare văzînd cuțitul căzut din 
minile lui Ion, dar bietul liberat mărturisi tot gîndul lui 
cel rău. 

— Mai Ioane, ce? te credeai tu cu panchiţele alea de 
la București ? 

Si parintele imbratisa pe Ion și-l binecuvîntă. Jar Ion 
nu mai isprăvea de lăudat sfaturile căpitanului, măcar ca 
nevasta lui zicea : 


23 


— Picar, Ionică dragă, ca ne-ar fi prins bine cei 600 
de leuşori !... Sfaturi şi zicători învaţă omul de la mosi şi 
strămoși, nu pe 600 lei... Ei, da pofum la masă! 

Se pusera la masa, mamaliguta fumega ca cadelnita popei 
la liturghie. Popa scoase un fedeles mindru închistrit, cel 
care îmblasă roată la masa de la nunta Axiniei și în care 
părintele acum ţinea vin de cel ce pune, la sfîntul potir... 
Atunci si Ion Dudău nu voi să rămînă mai 'prejos decît 
socru-sau. El scoase din desagi cozonacul... 

— Cozonacul d-lui căpitan, cinstite părinte... Mi-a zis 
să-l aduc Întreg, neatins, şi numai cu sfintia-ta si cu Axinia 


sa-l mîncăm... Cozonac boieresc, Axinio !... de la Firear-al- 
Cotcai, t 

Și rupse cozonacul și... o! minune! Zing! zing! zing !... 
Curg din cozonac unul, doi, trei, 30 de poli !... Toţi rămîn 


incremeniti, dar Ion ce mai ochi holba !... 

— Auzi, cozonac de la Firear-al-Cofcái? E de la firear 
al lui Dumnezeu cozonacul tau, mă loane, zice rizind pă- 
rintele Onufrie. 

laca aga ! Căpitanul Gloanya „pusese bine cei 600 de lei ai 
lui Ion, în cozonac, ca sa nu îi fure cineva, ori să-l înșele 
vreun pungas... 

— Să trăiască căpitanul Gloanţă, zice Ion, aruncindu-si 
căciula în înaltul podului si podidindu-] lăcrimele ; cînd o 
fi vreo bătălie, mă pun în fata lui să nu-l ajungă glonţ 
dusmanesc ! 

— Omul lui Dumnezeu, căpitanul tău, adause părintele 
Onufrie, zuruind în palmă, ca un zaraf, cei 30 de napoleoni. 

— Da, de glonti duşmănești !... oftă Axinia... Mai bine 
decit gloanţe si războaie, mai bine sa ne ferească Dumnezeu 
şi să tina pacea-n lume ! 2 


Sinaia, 1887 


1 Fialcowski. 
> Vezi notele relative la această 'egendă la finele volumutui. 


VACA BABEI FLOAREA 


Läcomia perde omenia ! 

Bine a zis romänul care a zis aceasta. 

laca ce s-a întîmplat babei Floarea si ce dovedeşte temei- 
nicia graiului românesc. 

Cică baba Floarea, cu.părul alb ca miţa oaiei albe si fata 
zbircita ca unda suflata de vînt, iar în gură nici un dinte, 
e ruga lui Dumnezeu zi $i noapte să-i dăruiască o văcuţă, 
să-i dea lapte, că laptele e hrana batrinetelor si a gingiilor 
vădane de dinţi. | 

Dar, în loc de vacuta, n-avea baba Floarea decît o biata 
capră, al cărei ied împărțea laptele ei cu baba. 

Într-o zi, se scoală des-de-dimineaga să mulgă capra, 
înainte de a o slobozi la păşune, cînd, iacă, păşind pragul 
tindei, piciorul babei dă de un motofol de boarfe... 

„Ce-o fi ?“ gîndi baba. 

Cum era de bătrineţe incovaiata sira spinarei, de căuta 
mai mult spre pămînt decît la ceriu, baba n-avu. mult să 
se plece ca să vadă că nu era boccea de boarfe, ci un biet 
copilas lepădat de o mamă rea... 

* — Ei, ce te faci, babo ? se-ntreba Floarea, rizind. laca ! 
un copil iti trebuia tie !... 

Numai, cum avea inimă buna, baba luă pruncul în braţe 
şi-l dezmierda zicînd : 

— De, îi suge și tu cu iedul la capră... Ce mi-o mai rä- 
mine in uger mi-o ajunge si mie, că batrinetile nu-i cea mai 
mare pagubă de n-or avea cu ce să dăinuiască... 


25 


ll 


— Petre! zice în acea vreme Mintuitorul Isus Hristos 
din ceriuri, cautind cu privirea spre, bordeiul babei Floarea ; 
Petre ! vezi tu ce se petrece colo, în Tara Românească, în 
Buda a pustie, unde sade baba Floarea ?. 

Sf. Petru se uită prin gaura cheii raiului, ca să vadă mai 
bine, și ca prin ochean zari pe baba Floarea ţinând cu drag 
la tija caprei pruncul ce găsise la pragul bordeiului său. 

— Cita milostivire, Doamne, zise sf. Petru, în inima 
bierei babe! Ea n-are pentru sine de ajuns lapte de la o 
capră, si dă ce bruma mai are la un copilaș strain. 

— Tot mai sunt suflete bune pe lume, Petre... Bucura-te, 
zice rizind Mântuitorul : n-o să-ţi rămînă raiul de tot pustiu! 
Dar, ştii una, Petre 2... Se cade sa răsplătim babei Floarea 
pentru bunătatea ei de suflet... Haide, Petre, incalta-ti opin- 
cile de fer şi să pornim iär pe lume... 


II 


Boc, boc !... 

Dumnezeu și cu sf. Petru bat cu toiagul în usa bordeiului 
babei Floarea. Ea vine și deschide. 

— Bucurosi la oaspeţi, mamă batrina ? zice sf. Petru, 
intrînd cu Domnul Dumnezeu. 

— Poftim, cu ce-o da Dumnezeu... Ca la casa ălui sărac, 
zice baba, închizînd ușa după ce intraseră cei doi călători. 

— Apoi, o da Dumnezeu, zise Mintuitorul, făcînd semn 
la sf. Petru cu coada ochiului. Da-ne, mama, ceva läptisor, 
ca malai avem noi în traista... 

Baba se uită pe furiș la copilul care dormea în copaie 
lingă vatră, si un moment pare că statu pe gînduri. Cugeră 
biata batrina : „de dau laptele, cu ce hrănesc copilasul ?. 
Ei, dar sa le dau partea mea, îşi zise îndată Floarea, că 
n-oı mai muri de foame pînă mini... 

Asa si făcu. 

Pe cînd Mintuitorul gusta cu sf. Petru laptele din stra- 
china cea frumos zmălțuită şi cu linguri de lemn nouă-nou- 
lite, baba grija de copil, ca se dezvelise... 


26 


— Petre, adevăr graiesc tie, femeia aceasta mă minu- 
neazá ; ne-a dat cea de pe urmă picătură de lapte cu care 
avea să potolească azi chiar foamea ei... 

Asa sopti Mântuitorul lui sf. Petru, apoi chemind pe 
Floarea : 

— Mamă bătrână, dar laptele ţi-e de capră... Vaca n-ai ?. 

— Să am vacă 2... Nu mi-a dăruit una st: Dumnezeu, 
măcar că mult mă rog... Nu atîta pentru mine, cit pentru 
plodanul ala saracutul... 

— Da bine, Petre, zise Mintuitorul rizind, ce-o fi gîn- 
dind Dumnezeu de n-au auzit pînă astăzi rugăciunea mă- 
tușei ?.. 

— Păi că n-o fi avînd numai pe baba Floarea de ascul- 
tat sfintulegul de Dumnezeu, întrerupse batrina aproape su- 
părată că cineva gräieste cu neevlavie de Dumnezeu... 

După ce se ospătară cei doi sfinți călători, Mintuitorul 
zise lui sf. Petru : 

— Petre, ian bate de trei ori cu furca aia a babei, de 
colo, din grinda casei, bate în pripiciul hornului. 

Când sfirsi de bătut a treia oară, numai ce, la ușa bor- 
deiului, se auzi mugind o „vacă cu viel. 

Baba Floarea rămase încremenită... 

— O vaca cu vițel, la usa bordeiului, jupînilor!... A 
cul o fi, oare? 

— E a dumitale, batrino, zise Mintuitorul... laca, de 
acum ai lapte pentru copil și pentru batrinefe unse. 

Baba Floarea nu se putu stapini de a ieși pe data afară, 
și, cu inima voioasa, dezmierda pe murga care parcă cu- 
nostea pe batrina de ani de zile, asa se bucura de a o vedea !... 


IV 


Ei, dar cei doi călători porniră... 

Pina să- si dea seama mai bine de fericirea ce-i venise, cala- 
torii ieșiseră si plecaseră. 

Numai, ce te faci cu purdalnica de fire omeneasca ? Cu 
cit are mai mult crestinul, cu atît pofteste mai mult! 

— Am o vacă, îşi zise baba Floarea... Adecă de ce să 
n-am două ? Ce au făcut călătorii ăia pot face si eu. Ian 
să iau şi eu furca din grindă și să bat pe pripiciul căminului. 


27 


Cit gîndi, aga si facu. 

Numai, cit ai clipi din ochi, murga incepu a rage cumplit 
in bárátura bordeiului... Se uită Floarea pe ferestruica... Ce 
să vadă ? Un lup mare cit un taur doborise vaca si o mînca... 

Lăcomia perde omenia ! 

Nu se mulțămise Floarea cu ceea ce-i dăduse Dumnezeu. 
A venit lupul să-i ieie darul... 

_ Baba se puse pe plins, amar căindu-se.. 


V 


— Da bine, Doamne, după ce te-ai milostivit de ai dat 
babei o vacuta, de ce i-o luasi, tramitindu-i un lup? întrebă 
mihnit sf. Petre. 

— »Nemulgumitului i se ia darul“, zice neamul roma- 
nesc, cu dreptate, raspunse Mintuitorul... 

Numai, lata . ca yine iute la Mintuitorul Sines Maria, 
maică-sa, și-l zice : 

— Fiule, uite colo, în bordeiul Floarei, cum își îneacă 
plinsul, grijind_ de un copilaş... Jarta-i greşeala, fiule, ca să 
ştie omenirea că în casa unde găseşte milă si adăpost copilul 
lepădat, nu încape jalea şi sărăcia.. 

— Amin, zice Mintuitorul... 

ȘI, din acea clipeală, murga iar se arătă babei Floarea, 
întreagă şi sănătoasă, de-si freca biata femeie ochii si se 
întreba : oare n-a visat ea lupul ?. 

Da să mai bată şi ea cu furca în pripici, ca călătorul, ca 
să aibă şi a doua vacă, ca mai ba! 

Ba, adecă, furca o luă baba în briu şi toarsă in şi lină, 
de făcu goale ţincului, de nu duse lipsă nici băiatul, nici 
dinsa. 

Hei, furca harnică face minuni nu numai în minile lui 
Dumnezeu |! 


Dar: 


Lăcomia perde omenia | 


Buşteni, 1888 


POPA CARE ȘTIE CARTE! 


1 


Pai, cucoane, cica era odatá in satul nostru (care azi li 
zic Branisteni, da pe vremea aceea se numea Bărbeștii), cică 
era odată în satul nostru un popă prea învăţat, de știa toată 
cartea sirbeasca si cea leșească și cea letineascä, şi citea psal- 
tirea ca Tatăl nostru, de mersese faima invätaturei lui la 


răsărit și la sfinţit de soare, la miazănoapte si la miazăzi. 


1 Citim în Românul de la 29 iulie 1887 : 

„Literatura română la Peleş. — Sîmbătă 15/27 iulie, d. şi d-na 
V. A. Urechiă au avut onoarea a dejuna la castelul Peleş. După dejun, 
la care luă parte d. I. C. Brătianu şi doctorul în teologie d. Dulton 
din Petersburg, majestatea-sa regina dori să asculte două din legendele 
culese de d. V. A. Urechiă, din acele ce d-sa povesteşte la seratele 
literare ce dá in folosul statuei lui Miron Costin. D. Urechiă citi 
povestea lui Jon Isteful (care avu atit de mare succes la Academie si 
pe aiurea), cum şi legenda lui Gloanţă Porcarul, o legendă minunată, 
comună — negreşit cu variante — la mai toate popoarele ariene. In 
limba germaná ea a fost dată în versuri de către Bürger; în limba 
spaniolă ea a fost culeasă de către folcloristul Trueba ; în limba franceză 
au dat de ea folclorişti ca Paul Sebiliot, Francisc Blade, Cosquin. 

Minunate sunt apropierile aceste ale literaturei orale ale popoarelor: 
aceastea probează o dată mai mult cît ar trebui popoarele să trăiască 
între ele ca nişte adevăraţi frați. 

Majestatea-sa regina a ascultat, ni se spune, cu multă plăcere le- 
genda originală a lui Ion Isteţul şi a fost foarte mulțămită, amintindu-și 
frumoasele versuri ale legendei germane, să o afle reprodusă în povestea 
lui mos Dudău, din satul Barbestii, a lui Miron Costin. 

D. Urechiă a arătat majestăţei-sale maquetele. statuei lui Miron Costin 
şi majestatea-sa a binevoit a provoca scurte amintiri din viaţa nemuri- 
torului cronicar. i ` 

Această serată literară s-a prelungit mai multe ore, graţie interesului 
cu care giorioasa noastră suverană şi poetă ascultă tot ce se referă la 
_ limba şi istoria națiunei române !“ 


29 


Tot satul, de la şoltuzul * Vrajbă pînă la nea Sucilă, cel 
mai tinar din cel 12 pirgari, isi lua de departe caciula si se 
ferea in lături în calea lui, mai dehai de ar fi fost jupin 
pircälabul... Ba ce !... Păi cică venea lumea “după lume să 
asculte graiul cu miez al popei şi să primească de la el sfat 
de pas și la nevoie. 

Numai badea Gloanya,. ‚porcarul satului, nu era de parerea 


lumei întregi despre învăţătura părintelui Onofrei — că aga 
era numele din botez al popei. 
— Aş! învățat !.. „zicea badea Gloanţă, tragind cu 


ghioaga lui dungi în colbul din dmm, unde intilnea oameni 
din sat, ducind porcii la pășune. — As! Învăţat!... lan täcefi, 
oameni buni !... Cartea popei e subțire de tot !... Ian fn- 
virteste, jupin Vrajbă soltuze, tăciunele ăsta aproape stins, 
numai cu o schinteie de foc în vîrf... ian invirteste-l räpede 
in cerc... Vedeti, oameni buni, ce roata de foc face schin- 
teia ? N-ati zice că are în mini un cogemite soare ? 

O biata schinteie e și învăţătura popei, dar așa o tnvir- 
teste de cu mestesug la vederea- satului, de vi se pare soare 
mare si luminos !... Nu, jupine pirgare, nu este învăţat popa 
Onofrei, ci mare pisicher !... 

Vorbele lui Gloanga nu schimbau cursul gîndului obștesc, 
că așa-i omenirea, cocoane : cînd apucă într-o parte, geaba-i 
pui stavilă, că ea, ca şi puhoiul neţărmurit, să rapede la vale 
nepotolit. Ba inca, Gloanya era luat la ochi rai nu numai 
de părintele Onofrei, dar şi de tot satul... Soltuzul chiar îi 
tot subtia simbria ce-i platea satul pe fiecare an, pe masura 
in care Gloanza subtia, cu vorba lui, cartea popei. 

lar pirgarii, fraţi de cruce cu popa, alegea pentru Gloanya 
opincile de San-Medru? si San-George tot putrede, de ra- 
minea porcarul pînă la săptămîna numai cu talpaloagele de la 
ma-sa... Păi aga-i dacă te pui în poară cu domniile !... Vai 
de badea Gloanţă !... De zile rele, de pasuri și de lipse, el 
ajunse slab $i desirat şi galben, ca coceanul de cucuta in 
toamnă ; ; iar părintele Onofrei, tot mai rotofei de nu- ŞI mai 
încăpea in pele !... Pălămariul chiar punea prinsoare că de 
o mai merge burta părintelui tot înfoindu-se, încă o iarnă 


1 Soltuzul ori judeţul, ceea ce este azi primarele. Pirgari sunt 
actualii consilieri comunali. 
2 Sîntul Dumitru. 


30 


şi o primăvară, apoi n-o să mai poată ieşi cu cadelniya prin 
dverele mici, la leturghie. Pînă și părintele Onofrei se spe- 
riase si, crezînd că-i vina colivei și a colacilor unși cu miere 


Şi Increstafi cu miez de nucă nouă, nici mai punea es pe 


asa ceva... Dar burta tot in Spor mergea nainte.. Hei ! 
Traiul ticnit, lauda lumei, mulyamirea sufletească te îngrașă 
mai dehai decît coliva si colacii. 


11 


Faima invăţăturei părintelui Onofrei trecu de jităria sa- 
tului si, din om în om, ea străbătu pînă la Suceava, și la 
Suceava răzbi pînă la urechile lui Stefan-voda. 

— Măi, ce-i de popa de la Bărbești, zise într-o zi la 
Divan, Ștefan-vodă, că ise inchina lumea ca la popa cel 
mai cărturar... O să ma duc într-o zi la Bärbesti să-l văd 
si eu... 

Si iată, mari, ca sosi ziua acea, cînd trebile rarei duserá 
pe Stefan-voda la Roman... $i, cum Barbestii sunt ca de o 
zvirlitura de praştie din Roman, numai ce dete lui vodă în 
gînd să meargă într-o seară la Barbesti, să afle pe părintele 
Onofrei, cel vestit de carte multă. 

Încalecă măria-sa vodă pe calul lui cel alb, de ţi se părea 
cînd îl vedeai că-i un arhanghel călare, si, fär’ de alai, 
numai cu doi, trei slujbaşi, merse la Barbesti. 

Dar, pasamite, şi aflase soltuzul Vrajbă că o să vie la 
Barbesti vodă, şi asa chitea el, ca la dinsul drept o sa traga 
Stefan-voda. Numai, vodă trase drept la părintele Onofrei. 
Geaba soltuzul agternuse velinye vargate ca ogoarele + de toamna 
de-a lungul bătăturei casei, pe prispe si în cămări; geaba 
adusese de la monăstire divan de mătase, ca să se odihnească 
pe el măria-sa vodă... 

Buciumele ziceau pe întrecute cu viorele în chiotoarea 
bătăturei, lîngă pirleaz, si din colibele de scinduri noua, 
cu miros de brad, se urca la înaltul ceriului fumul focurilor 
unde jupineasa lui Vrajbă, fetele lui, nepoatele si vecinele, 
cu minecile suflecate pînă la gita, invirteau unele frigări cu 
berbeci întregi, de se rumeneau la dogoreala jarului, şi altele 
privegheau în cuptoare malaiul întins pe frunze de nucă 
verde, crescind ca gogoasa aurită ; pe cînd argatii întorceau, 


31 


hăulind o doinä, la teascul din care curgea, împrăştiind 
moale miresme, uleiul de semințe proaspete pentru pregătit 
bucatele lui vodă. Toate erau gata de bună primire a dom- 
nului la casa lui Vrajbă, dar vodă zise soltuzului : 

— „Nu mimai cu pine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvîntul 
ce iese din gura lui Dumnezeu.“ Du- mă, jupin soltuze, la 
gazdă la părintele Onofrei, că nesecat izvor curge acolo de 
sfat bun şi de grai domirit... 


III 


Să nu mai lungesc vorba, boierule, că vorba lungă sărăcie 
în pungă... Cit văzu măria-sa pe părintele Onofrei şi cit, 
din buzele lui răsună la auzul lui vodă grai românesc, nici 
că mai îi trebui lui Ştefan- vodă să stea cu popa la sfat, 
pînă ce să urce cloşca cu pui pe ceriu, cale de mai multe 
suliți, că-mi Ştia vodă pe popă din fir-a-păr. Cu mehenchiul 
minţei sale împărătești, proba de ajuns şi de rămas făcuse 
vodă de învăţătura popei... Atunci, vodă, care nu iubea 
minciuna şi era mare dușman al faimei celei neîntemeiate, se 
hotărî să destepte satul din înșelăciune, ce zic: satul? lumea 
întreagă ! 

— Părinte Onofrei, zise Stefan-voda cînd fu gata de 
plecare. Lumea se închină sfintiei-tale ca la cel mai învăţat 
preot. În Moldova întreagă, faima învăţăturei sfinţiei-tale 
se luptă să întunece si pe a episcopilor şi pe a inaltprea- 
sfințitului mitropolit. 

Pentru ca şi eu, ca toată fara, să-mi plec cu umilință 
capul înaintea sfingiei-tale, m-am hotărît sá pun la încercare 
adîncimea minţei şi înălțimea gindului sfintiei-tale. Trei în- 
trebári o să-ţi pun, cinstite părinte, si nu îndată, ci în vade 
de una lună astept să-mi răspunzi la acele trei întrebări. Azi 
este 15 florar, la 15 ciresar vei veni la Roman. Acolo voi 
fi eu şi tot Divanul ţărei, la episcopie. Vino atunci, intra 
în Divan, la soarele a chindie... Dacă răspunzi bine la o 
întrebare numai, nu-i fi spinzurat de gide, ci tăiat... Dacă 
la două întrebări răspunzi bine, armasul mare te va ucide cu 
chiar buzduganul domnesc. Dacă răspunzi cumsecade la tus- 
trele întrebările mele, te fac episcop de Rădăuţi... Nu-mi 


32 


place laima altoita in crengile stufoase a pomului min- 
ciunei l... 

— Ascult, maria-ta, zise popa galben ca fuiorul de bo- 
rangic 51 tremurind ca para făcliei de la toiagul mortului, 
cind e dus la groapă pe zi de vint. 

— laca întrebările, părinte Onofrei : 

Voi să ştiu întîi, cit preţuiesc eu ? Imbunatorii din jurul 
scaunului domnesc îmi zic că n-am preţ... 

Ce crezi d-ta, părinte ? 

Al doilea, voi să ştiu, deoarece Dumnezeu a pus spată 
ogelitä in mina mea, la care neamurile vecine se închină, 
în cit timp putere-aş eu ajunge de la un-capat la altul al 
lumei ? 

Și al treilea, îmi vei spune, care e gindul în care sunt 
greșit ? În breasla lingusitorilor din Divan nu pot găsi răspuns 
la aşa întrebare. Un preot cu mintea luminată de învăţătură, 
cum zice lumea că ești sfintia-ta, va găsi răspuns bun cu 
mare înlesnire. 

Așadar, la 15 cıresar, cînd soarele o fi a chindie... la 
Roman, la Divan !... Răspunsuri bune, ca de la un om de 
carte aştept. Episcop de Rădăuţi, ori spinzurat, sau tăiat... 
de nu buzduganit ! 

Am zis l... 

— Dar, măria-ta ! 

— Am zis! striga Stefan-voda, incalecind cu curtenii sai 
sı plecind indarat spre Roman. 


IV 


Eh! cu Stefan-voda nu era de glumă... Dacă el adesea 
vărsa singe omenesc pentru o greşeală de nimica, cum era 
să ramiie bierului popa Onofrei vro rază de nădejde, ca la 
15 cireşar vodă l-o ierta, dacă chiar nu va da in Divan 
răspunsuri bune la întrebările lui? La mare grijă intra 
părintele Onofrei din acel minut... Nu i se mai alegea nici 
de mincare, nici de odihnă, cu cit o zi se ingrarnadea asupra 
alteia, ca valurile la mare. 

— Sa vedeţi, oameni buni, zicea porcarul către săteni, 
privind cum popa slăbea pe roată ziua de grijă; să vedeţi 


33 


că n-o să ştie de răspunsurile așteptate de maria-sa vodă... 
Nu vă spuneam eu că-i subțire tare cartea popei ? 

Și, cum se întîmplă la omenirea întreagă, cu cit preotul 
Onofrei slăbea de grijă, cu atît se îngrăşa protivnicul său, 
Gloanta, de multamire sufletească că o să iasă mintea lui 
mai la lumină decît a lui Onofrei. 

Numai două zile mai era acum pina la 15 ciregar, și 
părintele Onofrei nu dăduse de nici un răspuns de Doamne- 
ajută ! Si să nu cugeti, boierule, că bietul popă nu se făcuse 
luntre și punte, doar o da de unul... Cercase doar el și la 
psaltire : o deschisese pînă în trei ori pe sintul pristol, cu 
ochii închişi, la întîmplare, boscorodind de 100 ori: Doamne 
miluieşte ! Dar, ce să vezi? pe fata psaltirei deschisă, la 
dreapta, bietul popă citea tot osinda lui. 

Ce mai chibzui sîntul părinte? El înșiră pe sînta masă 
toate cărțile bisericeşti și apoi, cu epitrafirul pe cap, se invirti 
de trei ori in jurul jertvelnicului si, apoi, pe dibuitele, puse 
mîna pe cartea ce nemeri. Era evanghelia. Dă patrafirul de 
pe ochi, citește : 

„Fericiţi cei săraci cu duhul, ca a acelora este împărăţia 
cerurilor“, zicea evanghelia pe faţa dreaptă, la locul deschis. 

— Va să zică, numai în cer este scăparea mea! oftă 
părintele Onofrei. 


V 


În ziua de 14 ciresar, era părintele Onofrei tot atît de 
aproape de a fi găsit răspunsurile căutate, cît e aproape 
turcul de sfinta împărtăşenie... 

Ti-era, zau, milă să intilnesti pe bietul preot, slab si 
desirat de-i cădea potcapul pînă peste urechi. si antereul 
balabanea pe trupul lui, ca stiuletele de porumb singur în- 
tr-un hambar pustiu, căutătura bietului preot era păinginită 
de veghere și pasea ginditor, ca luna singurateca prin bălțile 
Bugeacului. 

— De ce nu te întrebi, cinstite părinte, si cu Gloanta 
porcarul, îi zise Vrajbă soltuzul, intilnindu-] în dimineaţa 
zilei de 14 ciresar si facindu-i-se milă de popă, care i se 
paru ca un mort de pe fata căruia s-a luat giulgiul. Intrea- 


34 


ba-te, zău, cu Gloanţă, ca, vorba ceea: nici nu știi din ce 
mufá {isneste iepurele !.. A 

— Să mă întreb eu cu gugumanul acela, eu ?! răspunse 
măreț părintele Onofrei, care nici mort nu vrea să se dea 
rămas din carte de un porcar. 

Numai, după ce soltuzul se depărtă, ce gindi popa? „Mā 
părinte Onofrei, adecă de ce nu cerci, dacă pina şi soltuzul 
te indeamna ? ?... Badea Gloanţă porcarul e om nev oles... Citiva 
zloți tătăreşti, vreun poloboc de miere, citeva părechi de 
opinci mol, _argasite la Suceava, l-or face sa nu mai spuna 
la nime că i-am cerut eu sfat, lui, un porcar far’ de invaya- 
ură... Păi, cel... «Dă din mini, Petre, că te ineci», a strigat 
Mintu.torul unui cogemite apostol... lan să mai cerc şi cu 
Gloanţă. Păstorii ăştia, hăulind toată ziua alene, prin munţi 
şi poiene, se isteţesc mult şi se gindesc la multe, de care noi, 
cărturarii, n-avem nici bănuială... Ci hai, mă părinte, la nea 


Gloanya 1...“ 


VI 


— Toată lumea spune, ma Gloanţă, că eşti un nătărău, 
zice părintele Onofrei, găsind pe porcar pe priporul unui 
deal coperit de stejari bătrîni, sub cari turma lui de porci 
ronjaia cu nesaţiu ghinda căzută de cu toamnă. Torti din 
sat te socotesc, nea Gloanţă, de om prost, numai eu, nu. 

Aşa ziceam eu, ieri seara, lui jupin Sucilă pirgarul : 

„Vrei să-ţi dovedesc, jupine pirgare, că rau și far’ de 
cale aţi tot subțiar simbria lui Gloanya, că el nu e om prost, 
ci om de sfat ales >... Uite, d-ta şi cu tot sfatul credeți ca 
numai eu am să știu da răspunsuri la întrebările cele trei 
ale lui vodă, da ian să auziti pe badea Gloanţă, să vedeți 
ce minunat ar su şi el răspunde...“ Asa e, fiule Gloanţă, ca 
ai şti ce să spui lui măria-sa vodă, dacă te-ar întreba : cit 
prețuieşte el ? „În cit timp va ocoli el lumea cu sabia lui 
virează şi care-i gindul lui cel greşit ? 

Aş! ţi-ai găsit să înșele părintele Onofrei pe nea Gloanya 
cu şosele, cu momele de soiul acesta !... Nici pe vorbă de 
clacă, nici pe zloți tataresti, nici pe zece vedre cu miere, 
nici pe 12 părechi de opinci moi argăsite la Suceava, nu se 


we) 
cal 


primi Gloanya sá dea părintelui Onofrei sfatul ce îmbla să-i 
smulgă... 

— Ştii una, părinte? Ce mai la deal, la vale... Dă-mi 
antereul, giubeaua si potcapul sfintiei-tale să le imbrac eu.. 
şi-aşa nu-ţi mai vin, ca ai slăbit de nevoie, ai ajuns ca 
resteul de alun... imbrackste cu ifaril şi cu sucmanul meu... 
Tine-mi locul cole, la turmă... Voi merge eu în locul sfin- 
ylel- tale la Roman şi voi da eu răspunsuri lui vodă, de nu 
i-or plăcea, pe mine m-o spinzura, ori m-o tăia, ori m-o 
buzdugâni... 

Ce gîndi popa? „Mă, părinte Onofrei! mai bine o zi 
porcar tologit pe pajiste, decît un les de popă putrezind 
de aleluia sub pajıste !“ 

— Haide, trampa cu hainele, ma Gloanya... Nu că mă 
tem eu de a merge la Divan singur, dar am făcut, mă 
Gloanţă, un buboi la moalele spetelor, de nu pot încăleca 
tretinul să merg la Roman... Du-te d-ta, bade Gloanţă, și 
noroc bun! - 

„După ce oi trece hopul, adaugă popa între dinţi, mi-iau 
eu iar hainele, și Onofrei tot la altar, poate si episcop la 
Rădăuţi, iar nea Gloanţă tot cu ghioaga dupa porcii sa- 
tului !...“ 

— Ci haide, trampa, fiule !... 

Hainele popei de pe cînd era rotofei veneau acum leite 
lui nea Gloanţă, și iţarii și sucmanul acestuia, cari nici mai 
le putea îmbrăca de multe zile Gloanţă, că nu-l mai încăpea, 
se potriveau popei ca teaca la cuțit. 


VII 


Sosi acum 15 ciresar, Stefan-voda adunase Divanul 
casa cea mare de oaspeţi a vlădicăi din Roman 

Vodă stătea măreț în fundul camerei, incunjurat la 
dreapta şi la stinga de sfetnici, ca Dumnezeu la judecata cea 
de pe urmă. Divanişti cu toiage de aur, de argint, vărgate 
cu ros şi cu toate feţele curcubeului, care și la locul lui, isi 
dădea sfatul în trebile tarei, cînd, iată, la soarele a chindie, 
se deschise ușa Divanului şi intră un preot. 


36 


— Popa Onofrei ! zise cu mirare Stefan-voda, care putin 
aștepta să vie acesta la ziua hotáritá, cu răspunsurile, după 
ce-l simyise vodă cât e de sărac de carte. 

_ — Părintele Onofrei ! murmură sfetnicii, cari acum ştiau 
ŞI el i siretenia lucrului. 
— Bine ai venit la noi, părinte Onofrei, dauie Ştefan- 


vodă... Bre ! da ce schimbat mai eşti la faţă! 


— Hei! märia- ta, grija schimbă fata omului... 

— Aşa este, măria-ta, zise marele logofat, grija te îm- 
batrineste si te _Pocegte mai iute decât vremea. 

— Ei, ce răspunsuri ne aduci, părinte Onofrei ? întrebă 
vodă. 

— Maria-ta ai zis: „popă, să- mi spui cit preţuiesc eu 2“ 

— Aşa e... şi ce- mi răspunzi, că uite, dumnealor, boierii 
domneşti, îmi zic mereu că eu sunt far’ de prey! 

— Păi, asa socotesc eu, că boierii se înșală, sa am ierta- 
ciune de la mare: lor, se înșală din dragostea cea mare ce 
au către măria-ta, doamne. Eu pe măria-ta nu dau mai mult 
decît 29 de argıntı... 

— Cum aga ? exclamă marele logofăt îngrozit... 

— Dacă Mântuitorul si Domnul nostru Isus Hristos a 


fost prețuit în 30 de arginti, apoi măria-ta nu-i crede doară 


că-i fi făcînd mai mult decît 29... 

— Minunat! strigara într-un glas divanistii. 

Ce să mai zică alta şi vodă, cînd sfatul întreg se minuna 
de răspunsul popei ? 

— Bine, părinte Onofrei, de spinzuratoarea miseleasca 
ai scăpat... 

Acum, la a doua întrebare. 

— Mariti boieri d-voastră, zice Gloanta către sfetnici, 
au nu e adevărat că măria-sa vodă e soarele Moldovei ? Nu-i 
ziceţi mariile d-voastre cu acest nume de: Soare? 

— Aşa e! Asa e!... strigă pe întrecutele boierii. 

— Pai dacă asa e, urmează Gloanta, lui măria-sa vodă, 
Soare, ca să înconjure lumea îi trebuie 24 de ceasuri, că 
atita pune soarele de se face zi și noapte... 

Ma rog, cearcă-te să arăţi Divanului ca a minţit cînd a 
chemat pe vodă soare l... Răsună deci bolta casei de: Asa e!! 
al boierilor mari şi mici si a Curţei mai mărunte... 

— Da eu nu sunt soare! cercă să zică vodă... 


37 


Numai ce să mai zică vodă, dacă tor Divanul, într-o 
gură, strigă şi lăudă răspunsul istet al lui Gloanpa. 

— Fie, părinte Onofrei... Cînd își zic trei că... eşti cu 
chef, te du şi te culcă... necum cînd o ţară întreagă te cheamă 
soarele ei] Fie, sunt soare, dacă va incalziti pe lîngă mine.. 
Dar dacă, cinstite părinte, te-ai învrednicit cu acest răspuns 
a nu fi decît buzdugănit cu buzduganul meu, ian să-ți vedem 
şi al treilea răspuns. 

— Ai întrebat, măria-ta, care-i gîndul greșit al măriei- 
tale. Păi, mărite dssmne: chiar acum te înșeli în ceea ce 
gindesti.. 

— A pafit-o, murmurara boierii. 

— Cum aga? strigă vodă, iute cum era, de se cutremura 
Divanul. 

— Gindul lui măria-sa vodă niciodată nu-i greșit, părinte, 
zice vornicul de Tara-de-sus, cel mai lingusitor dintre sfetnici. 

— Ba greseste, jupin vornice, că și vodă e om! răspunde 
fără sfiala Gloanya. Măria-sa crede acum ca gräieste cu popa 
Onofrei de la Barbesti... 

— Ei si? strigă vodă. 

— Păi nu cu popa Onofrei stă de vorbă măria-sa vodă, 
ci cu... 

— Ci cu porcarul Gloanţă, strigă din uşa Divanului 
soltuzul Vrajbă, intrind iute. Da, măria-ta... e Gloanţă pot- 
carul, îmbrăcat în haina popei, ca să-l scape de moarte... 
Popa Onofrei s-a îmbrăcat si el în hainele lui Gloanţă de 
porcar si păzeşte în locul lui turma de porci în stejariste. 

— Gloanya porcarul ? strigă Stefan-voda, de se zguduie 
iarăși Divanul. Mai nene, n-ai ghicit al treilea răspuns... 
Că eu nu cu un porcar grăit-am acum, ci cu... ci cu prea- 
sfintitul episcop de Rădăuţi 1... Cine, boiari d-voastră, se 
cade sa fie pastor al ţărei, de nu va fi omul cu mintea isteata 
şi cu sfatul neintrecut ? Onofrei păstor rămîne, dar nu la 
turma de oameni, ci la acea unde și-a aflat scaparea vietei... 
Acolo să-l laşi, jupin Vrajbă, auzitu-m-ai ? Ia loc la dreapta 
mitropolitului, preasfinte părinte Gelasie, episcoape de Rä- 
dauti, adauge vodă, luînd de mina pe Gloanta porcarul de 
odinaoara si punîndu-l pe scaunul de vlădică, în strigările 
de bucurie și de minunare ale tuturora.. 


38 


Bietul Gloanfá — părintele Gelasie — plingea si ridea... 

Nu mai ştie inima omului cum să grăiască, cu ris ori cu 
plins ? cînd o podideste neasteptata fericire, 

Și iacă, zice mos Dudau terminînd, si iaca cum se aleg 
păstorii sufletesti ai neamului românesc... 

— Vrei să zici, moşule: cum se alegeau odinioară ?... 

— Dar ce-a fost poate să mai fie! 

— Sa te auză Dumnezeu, moșule... Numai, eu nu cred 
în poveşti, deși mă nebunesc după ele, să le ascult. 


VORBA POTRIVITĂ 


— Mă Ioane, zise, desteptindu- se din somn, cum zari, 
prin ochiul de geam prins în bărdăhanul ferestrei, furisin- 
du-se in borde: lumina alba a zorilor — ma Ioane, zise 
lelea Grapina, nevasta pîrgarului Sucila, din satul lui Carai- 
man, scoală că-i, ziua mare, înhamă şarga la căruţă „SI du 
sacul ăsta cu papusoi la moară de-l macină. Dar să nu-i 
dai morarului ‘decit un pumn de fiecare dimerlie, auzitu- 
m-ai ? 

Era, boieri dumneavoastră, Ion, feciorul lelei Grapina, 
văr primar cu Ion Istetul, vistavoiul căpitanului Gloanţă. 
Adica de rubedenie, vorbă să fie, că nu era pe legătură din 
sînge, ci pe temelie de prostie. 

Si, fiindcă lelea Grapina ştia ce odor de fecior avea, 
se ținea tot pe lîngă el, doar o inhama sarga cumsecade si 
n-o mai pune, ca mai alaltäieri, 1 în locul dirlogilor, căpăstrul. 

— Vezi, mă loane, zise lelea Grapina, cind sarga fu 
inhamata, vezi de nu te apuca sa dai mai mult morarului 
decît un pumn de fiece dimerlie. Zi, mă, pînă ce-i ajunge 
la moară: un pumn. de fiece dimerlie, că eşti uituc sı ţi-o 
lua morarul uium mai mare. 

— Lasă, mămucă, nu uit eu... Oi tot proceti pe drum, 
ca Tatăl nostru, sfatul dumitale : cîte un pumn de fiece 
dimerlie. Lasă, mămucă, nu uit eu. 

Si hi! şargo !... Biciuşca plesneste, roțile neunse scirtlie și 
şarga, care-şi simţi limba apăsată de fringhia ce Ion îi 
pusese în bor drepr zăbală, porni duioasă la trepezior. 

lar Ion, sezind pe sacul cu ‚papugoiul desfecat la seza- 
toarea de Sin- Medru, zicea cu atit mai cu glas sfatul ma-sei, 
cu cit jalnicul scirtiit al căruței îi acoperea graiul. 


40 


— Cite un pumn de fiece dimerlie! Cite un pumn de 
fiece dimerlie ! 

De-abia trecuse Ion de jităria satului şi intrase între 
lanuri, cînd iaca dete de nişte ţărani cari semănau grîu de 
toamnă. 

— Bună dimineaţa, mă loane, îi strigă unul din săteni. 

— Cite un pumn de fiece „dimerlie, zicea mereu Ion. 

— Aşa, mangositule ? strigă ţăranul, repezindu- -se gl 
apucînd de dirlogi şarga, care se opri pe loc, atît dorea să 
mai poposeasca. Asal... Tu ne urezi să culegem numai un 
pumn de fiecare dimerlie ? Auzi, mă Ionascule, ma Ursule, 
ian ascultați, vol auzifi ce ne pomazuieste mangositul a asta ?.. 

Ionascu, Ursul lasara de aruncat griul î in brazda neagră, 
cea cu puţine zile în urmă neted peptanata de boron si de 
grapa de fier, şi năvăliră asupra lui Ion și mi-l bat ca pe 
un nuc în zi de toamnă. | 

— Aoleu, oameni buni... De ce ma batetı ?... Mama m-a 
învăţat să zic aşa. 

— Să nu mai zici așa, prostule. Să urezi dimpotrivă oa- 
menilor : „Azi unul, la toamnă o mie !“ 

— Hi, sargo ! 

Ridica din coada sarga sa ia putere, scutura din bot 
sı pleca. 

— Azi unul, la toamnă o mie! zicea mereu Ion, în gura 
mare. 

— Cum așa, nelegiuitule, strigă, oprind iapa de dirlogi, 
un gligan de pălămar, care purta pe umeri un felinar mare 
de biserică, înaintea unui mort ce sătenii duceau la cimitir. 

Caruta lui Ion se Intilnise cu mortul ; Ion dase în lături, 
dar tot nu încetase de a striga: „Azi unul, la toamnă o 
mie !* 

— Cum graiesti tu, mă întorsule de la tifa mă-tii ? Unde 
a murit azi on sat unul, la toamna sa moara o mie? 

Si, jap ! ‚jap! cu felinarul sfint peste spatele lui Ion. 

— Aoleu! jupine dascale, n-oi mai zice aga... 


— Să nu mai zici !... Ori zi: „Dumnezeu s-o ierte; să-i 


fie ţărîna usora !“... şi-ţi fă cruce. 
— Hi, sargo ! Hi |... Plist, plist |... 
Sarga porni. Ion Îşi netezi spetele care-l usturau ca si 
cînd le-ar fi muiat in ardei pisat și porni iara_ strigind : 
— Dumnezeu s-o ierte! să-i fie farina ugoara !... 


41 


Cit o fi mers șarga nu spune povestea, dar iată ca se 
opri, intimpinindu-se cu o ceată de oameni, cari calari, cari 
pe jos, după care venea un car cu patru boi, cu coarnele 
poleite. In car, pe un clit de velinte virstate ca toamna 
ogoarele, păturite pe o ladă de Brașov, mindru împodobită, 
şedea o fată frumoasă, cu beteală si flori pe cap, şi alte 
două fete cu cirlionti de betealä şi ele la dreapta părului. În 
carimbii carului, era așezat un brad verde, mindru împo- 
dobit cu panglici si mărgele. 

Cum vedeţi, | era o nuntă. 

Da ce-i pasă lui Ion de nuntă, de oamenii călări, cu na- 
frámi si cu tulpane scrise la frânele cailor şi cu fedeleşe 
pline de vin, fedeleșe impistrite si cu naframi la qurlui. 

Vorniceii chiuia și da din pistoale ; doi țigani negri ca 
tăciunele mi-fi tragea la isoane pe cobzä si vioara, dar Ion 
își cata încet de drum, trecînd pe lîngă nuntaşi și mereu 
strigind : 

— Dumnezeu s-o ierte, sa-i fie farina usoara ! 

— Ce urezi tu, neghiobule ? îi strigă unul din vornicei, 
care se brodi să treacă mai pe aproape de, Ion. 

— Dumnezeu s-o ierte... să-i fie farina ușoară ! strigă 
Ion, cugetind că pălămarul de mai adinioară îi dedese în 
vorbele aceste „grai de dragoste cu omenirea întreagă. 

— Aşa graiesti tu, mă tontule ?... Asa urezi tu nunta si 
mireasa ? l 

Si, jap! şi, jap! cu fedelesul plin peste cap, de cît pe 
ce să-l podidească sîngele pre lon pe nas si pe gură. 

— Aoleu, jupine — n-ol mai zice aşa |. 

— Să zici, naucule: „Să trăiască “mirii, sa traiasca 
naşii !... spor si berechet !* 

— Asa oi zice, badica... Slabeste-ma din bătaie... 

ŞI hi, şargo !... Plist, plist!... „Să trăiască mirii, să trä- 
iască naşii !. . Spor şi berechet !...“ 

Sarga, cind il _batea pe Ion, auzea pocnet de oase izbite 
si nu-și da seamă cum de n-o doare pe ea?... Se bucură 
biata, o clipă, că doară pelea se îngroșase de nu mai simţea 
loviturile, dar cînd sfichiul biciului lui Ion o ciupi din nou 
pe spinare, înțelese că dinsa săraca nu-și pierduse deloc ne- 
plăcuta simpire. Hei, ce să facă? Lungi pasul, increfindu- -Și 
pelea spinārei, si o tuli cam la treapat, cam la goanā, trecu 
vro două ponoare si un crimpei de făget... Cînd, iată, sosi la 


42 


pirleazul unei case de moșnean. Aci trăieşte ciaşnic 1 Pala- 
midă, care se vede că prinsese pre jupiniga lui, Rada, stind 
de vorbă în miez de noapte cu un pusca-n-luna de diac? 
din sat, „ŞI acu mi-i trăgea jupinitei Radei o sfintulita de 
bătaie, să-i descinte de cel făcut. 

Da ce-i pasă lui Ion de jupînița Rada, de pelea ei! 
Numa, de, sarga, mai miloasă de picioarele ei, rărise pasul si, 
cînd trecu pe lîngă pirleazul casei, așa şi-o stinchi de tot. 

— Hi, sargo, strigă incetinel Ion... Să trăiască mirii, 
să trăiască naşii !... Spor şi berechet !... l 

— Ce zici tu, „beţivule ! strigă bărbatul, incetind de a-și 
bate muierea, căci auzise graiul lui Ion. Ce zici tu, beti- 
vule ?... Ce ai p să te amesteci in căsnicia oamenilor şi 
să-ţi baţi j joc de ei ? 

Si trosc | şi plosc |... Amindoi, jupin Pălămidă si jupiniga 
Rada î îşi uitară necazurile lor si fac necazul lui Ion, croin- 
du-l pe spete, el cu fapoiul, dînsa cu furca... 

— Aoleu! n-oi mai zice, oameni buni... Oi zice cum va 
place. 
— Sa zici: „Asa ti se cade, muiere !... 

— Aşa oi zice, jupine!.. Hi, sargo!... Plist, plist !... 
„Așa ti se cade, muiere !“ 

De-abia sarga, care, ciulind mereu urechea, tot se în- 
treba cum de aude bătăi și ea nu le simte, de-abia ajunsese 
la celalt cap al satului, unde, în dreptul putului cu cum- 
păna nalta se crucesc drumurile, și iată că sarga se oprește, 
căci văzu calea iezită de un car prea încărcat şi răsturnat.. 
O muiere, care, pasemite, stătuse pe virful carului, gemea 
sub car, cu piciorul doară frínt, iar caráugul, năcăjit, amă- 
rit, fără de ajutor, cînd fluiera de necaz, cînd se opintea să 
salte roata carului răsturnat peste piciorul Dietei muieri... 

— Aşa fi se cade, muiere ! „poftorea mereu Ion, nebagind 
de seama nenorocirea bietului caraus. 

— Cum graiesti tu, netrebnicule ? strigă carausul amarit. 
In loc sa-mi dai ajutor, ma mai “înjuri ? 

Si, cum era cu o pirghie in mina, cu care se ispitea sa 
rădice carul, o întoarce pe spetele lui Ion. 


cc 


1 Paharnic, boierie. 
2 Scriitor. 


43 


— Aoleu! nu mă ucide !... n-oi mai zice aşa, jupine |... 

— Să nu mai zici... Cînd vezi nevoia omului, ajura-l 
şi zi nevoiei : „Arz-o focul s-o arza !“ 

— Bogdaproste, badeo, de învăţătură... Doar a d-tale o 
fi mai bună, că după urma celorlalte m-am ales tot cu 
bătăi. 

Si Ion ajută pe caraus de-și puse carul pe roate şi muierea 
în car. 

— Aşa să zici, măi băiete, cînd vezi nevoia: „Arz-o 
focul s-o arză !“ 

Sarga nici de asta dată nu pricepuse lovitura care pocnise 
la auz... dar simți rau sfichiul biciului lui Ion si, deci, porni 
iarā... l 

Numai, nu-și scuturasa foalele, care suna a desert, nici 
cît ai zice de o mie de ori „Doamne „miluieste“, si se opri 
sarga speriată de o palalaie mare ce văzu Înaintea ei. Ardea 
un Cos la casa unui țăran, și fumul iegea în valuri negre si 
intefite prin ursoaica coperisului. 

— Arz-o focul s-o arză, striga mereu Ion, dupa ‚Invata- 
tura carausului, privind la focul care cit de cit să tisneasca 
prin coperisul de stuf al casei. 

— Să-mi arză focul casa? Aşa imi doreşti tu, afurisi- 
tule ? strigă bietul proprietar al casei, de lingă put, unde 
scotea apă. 

Si, cum era cu doniţa cu apă, se rapede la căruța lui 
Ion şi mi-l botează de mi-l moaie, ca pe un șoarece murat 
în putina cu varză. 

— Aoleu! da ce făcui? 

— Să nu mai zici: „Arz-o focul“, nătărăule ; cînd vezi 
nevoia omului, zi: „Sării, oameni buni !“ 

De cite ori primea cite o păpară, Ion îşi răzbuna pe 
biata Sarga, care simţea cite doua, trei sfichiuri ardeiate de 
bici ca să pornească, ca și cînd biata i iapă s-ar fi împotrivit 
la așa ceva. 

Plist! Plist ! Sarga scutura din spinare, după obiceiul ei, 
ca și cînd s-ar fi simțit piscata de un taun, si porni. Ion 
striga cit îl tinea gura : 

— Sariti, oameni buni! | 

Cit merse şarga pe cale pustie, numai cioarele se zbura- 
taceau, speriate de strigătele lui Ion, dar iată că acum că- 
ruta intră într-un sat mare. 


44 


— Sariti, oameni buni!... Săriţi, oameni buni !... 

Sătenii, auzind așa strigăte, aleargă care mai de care 
după căruţa lui Ion, socotind că doar nu-și poate instruni 
sarga şi că-i e frică să nu-l răstoarne într-un sant, să-i 
frîngă junghietura gitului. 

— Ptru! ptru ! striga care mai de care. 

Si unul apuca de roata, altul de dirlogii sargal, al treilea 
se puse in faţa iepei, minunată de osteneala ce-și da atitia 
oameni s-o facă să stea, pre dinsa, care nici dorea altceva 
mai cu poftă. 

— Sariti, oameni buni! nu înceta de a zice Ion si cînd 
şarga, recunoscătoare sătenilor, se opri. 

Și, cum nu era nimic: 

— Ce este ? ce este? 

— E beat, oameni buni, zise unul .din săteni. 

— Ori e nebun, adaugă altul... 

— Nebun, zău, strigă al treilea... 

Apoi, cînd trei iti zic că eşti aga si pe dincolo, așa şi 
pe dincolo te socoate lumea întreagă... 

— Stati, mă, strigă şoltuzul t.. „ lan să-l ducem la casa 
satului, pînă i-om de de căpătii. 

— Cică nebunilor, ca să-i linistesti, să le dai cîte o 
chelfăneală cu nuiaua, jupin șoltuze, mai spune și paracli- 
sierul. 

— Sariti, oameni buni! striga mai tare Ion, auzind de 
bătaie. 

— Asa pi-i vorba ? Pe el, băieţi ! 

Şi, jap !... si, pleosc ! 

— Tot mai strigi: săriţi, oameni buni, de ai sculat în 
picioare tot satul ? 

— Aoleu ! nu mai strig... Da cum să zic morarului, jupin 
soltuze ? 

Din una-alta, înţelese tot satul ca Ion era subţire la 
minte cit vîrful acului și că merge la moară să macine po- 
rumbul din sac şi că l-a trimis maica-sa. 

— Da cum te-a învăţat mă-ta? 

— Cite un pumn de fiece dimerlie să dau.. 

— Bine te-a sfătuit, mă prostule. Uite, moara e colo 
în vale, la iazul lui Cuza Bărbosul. Du-te si macină, că-i 


1 Primaru!. 


veni la rind lesne, că azi nu macină nici pircalabul, nici 
vel-vernicul de oras, nici soltuzul, nici pirgaril, nici popa 


Onufrie. 


„Ce minunägie ! gîndi Ion; după vorbele mamei am 
mîncat bătaie numai cit am ieşit din sat, și acum mă întorc 


iar la vorbele mamei 1... Se vede, unde am fost cică întors 
la i dia 
— Hi! sargo!... Cite un pumn de fiece dimerlie!... 


Piru. ptru, sargo ! 

Jon ajunse la moară... Tocmai ieşea din moară cel din 
urmă sac de făină şi morarul se gatea, neavînd graunte in 
cos, sa dea drumul apei, sa opreasca roata. Cit vazu sarga 
oprindu-se in batatura morei, morarul veni de ajuta pe Ion 
să descarce sacul si, pe data, il turna in coș şi dete drumul 
petrel. 

Cînd făina galbenă ca aurul curgea în sac, Ion şedea pe 
ginduri, rezemat de usa morel. 

Se bătea el cu gîndul: o fi vrind mama să-i dau eu un 
pumn bietului morar, ori să-mi dea el de la el cite unul de 
fiece dimerlie ? 

Dar peatra a sfîrşit de dumicat boabele 51, pe lingura 
veşcăi, nu se mai prelinge făină, sacul e plin cu vîrf. 

— Ti-e gata făina, băiete, strigă morarul. 

„Acu-i acu, gîndi Ion... Pacat de bietul morar... Mai bine 
să-i întorc eu spatele, să-mi dea el mie.“ 

— Bine, bade morar... Haide, dă... Cite un pumn de 
fiece dimerlie. 

Și întoarse spatele către morar. 

Acesta crezu că Ion cere să-i puie sacul în spate. 

— Acum, îndată, băiete; să măsurăm... Si-si luă singur 
ulumul. 

Mirarea lui Ion fu nespusă cînd, la urma urmei, după ce 
mereu isi intoarse spatele, doar i-o da pumnii, se trezi cu 
sacul în spate, astupat bine cu o yepusa noua. 

— Ce mai stai? Incarca-ti căruța ! strigă morarul, 

„Se vede cá tot eu trebuie sa-ı dau pumni“, se gindea 
Ion, care, urcat în căruţă, așeza sacul. $i, pe cînd cugeta 
să pogoare ca să plătească cu cinste morarului, acesta trage 
un bici sargei, care pleacă în treapad, 

„Ei, i-oi plăti alta dară“, își zise Ion. 


Dar, sosit acasă, el povesti maicä-sa pägeniile lui, cu vor- 
bele ce-l î învățase dînsa şi oamenii din cale. 

— Hei ! măi loane, așa e cînd nu potrivesti vorba dupa 
oameni $1 după gînduri. 

Că de-aia îmi zicea tata mereu : 


Fata, mereu să gindesti, 

La grai cînd te otäresti, 
Nu grăi la toţi c-o vorbă: 
După cuptor şi cociorbă, 
Că de fi-i scurt cuptorul, 
Tri ajunge vătrariul ; 

De-i cuptorul adînc tare, 
Cociorba-i prăjină mare. 
Vezi cu cine te-ntilnesti, 
Cind te-apuci ca sä gräiesti, 
Că altmintrelea te-nhayá. 
Cine la grai vrea povaţă, 

A tacea mereu învaţă, 

Că-i de aur şi tăcerea, 

La cine n-are puterea, 

Si zapis greu iscäleste 

Cine mereu flecăreşte. 
Vorba de-i zisă la vreme, 
De nimica nu te teme; 
Vorba de n-o potriveşti, 
Capul rău ţi-l necinstesti... 
Vorba-n cinste de-i născută, 
Și duşmanul o ascultă ; 
Vorba cea nepotrivită 

E dulama rău croita : 

Nu te-ncape de-i prea strimtä, 
Ori o ca!ci că e prea lungă... 
Vorba goală-i goală pungă ! tz. 
Vorba nu e de pricină, 
Cind nu ni-i viata senină ; 
Ci e că n-am potrivit, 
Vorba cu gîndul cinstit, 

Eu povestea-mi am sfîrşit, 
Dar grăit-am potrivit ? 


NEA SARACILA ȘI SURATA CALICIA 


Poveste auzita de la baba Floarea din Soci: 


Păi, cică era odată, pe vremea cînd Domnul Hristos 
îmbla 'călare pe un biet magarus, iar nu in radvan* de mi- 
tropolit, iar sfîntul apostol Petru purta în toiag traistă de 
aduna în ea halca de pita ce le da creștinii cei buni la 
suflet, iar nu pe sub antereu coșgogemete tearh 2 chiosca de 
plocoane vlădiceşti, ori bortoasă de lefuri domnești ; — era 
cică, odată, un biet ferar ce-i zicea nea Saracila. 

De cum sîntul soare zugrăvea, cu pulbere de sidef, de 
aur și de rubine, pe margenea ceriului geana zilei, și pînă 
noaptea, la cintatul cocoșilor de miezul nopţei, era Saracila 
tot cioca-boaca cu ciocanul pe nicovală. 

Muncea nea Sărăcilă de-i curgeau | sudorile cit bobul, doar 
o prinde vrun taler 3 razlet, cu ce sa stimpere a purdalnică 
de foame nepotolita a foalelor celor 12 copii ce i-a dăruit 
sîntul Dumnezeu... Că, de! Dumnezeu că-i Dumnezeu ŞI 
tot gregeste crestăturile rabusului : unde chitea el ca cresta 
copii la răboajele celor bogaţi, nimerea raboajele lui nea 
Saracıla !... 

— Surată Calicie (că așa se chema muierea lui nea 
Sărăcilă), surată Calicie, ofta ferarul, scofind, la capătul 
zilei, sortul de pele si tragindu-si picioarele amortite de mo- 
totolealá din gaura unde lucra — nu mai îmfla foile, că-i 
vreme de imflat foalele plozilor. Ian auzi-i în batatura bor- 
deiului cum ciripesc ca lăstunii în cuib, doar or vedea ver 
musul în pliscul mamei lor... 


1 Träsurä închisă de lux. 


2 Pungă. 
3 Ban. 


48 


— Da ce le-om da, omule, ca, de, foile le-am învârtit eu 
toată ziua mai dehai decît raschitoarea mamei Despei, şi 
d-ta încă toată ziua: cioca-boca pe ilau, cînd cu ciocanul 
mic, ca cel de la tochita popei Elevterie, cînd cu barosul, 
dar degeaba : nu ne-am ales decit cu scîntei şi cu zgură... 
Că nime n-a venit sā- mi cumpere barem o caia de potcoavă... 

— Ei hei, da mini, încă şi mai-$i mai, surata Calicie, ca 
nu mai am nici un dram de fer ca sa pot lucra... 

— Oh! Oh! bădică Saracila ! 

— Oh! Oh! surata Calicie ! 


* 


Pai, cică a doua zi, des-dimineata, de pus şi-l pusă sortul 
nea Sărăcilă, şi surata Calicie încă sufla cu foile în cea spuză 
de foc... da bietul meșter se scărpina în cap gindindu-se : de 
unde fer pentru lucru ? Cînd, iaca, doi călători rău îmbrăcați 
şi zdrentosi se opriră în bătătura bordeiului. Unul era călare 
pe un magarus și celălalt pe jos. Călărețul își legă dobitocul 
de belciugul prins de popul unde meșterul lega obicinuit 
caii musteriilor aduşi la potcoveala, apoi, urmat de celălalt 
unchias, intrară în bordei. 

— Bună dimineaţa, mestere. 

— Multamim d-stră, cinstiți drumeti... Da ce poftiti de 
la Saracila potcovarul ? 

— la, să-mi potcovesti magarusul, că o sa ne urcăm la 
munte şi-i iute colțul, de nu poate prinde «copita fără de 
potcoavă, zisă Domnul Hristos — ca tocma sfinfia-sa era 
aidoma, desi îmbrăcat în haine de cersetoriu, că îmbla tiptil 
în lumea sfintiei-sale cu tovarășul sau de drum, care nu era 
altul decît Sin Petru. Da unde să-i cunoască bietii creștini 
de meșteșugari, că, erau sfintiile-lor ? 

— Ei nevastă, ce ne facem? De unde fer pentru pot- 
coave ? sopti Sărăcilă suratei Calicie... Păi ce o da tirgul si 
norocul.. Adă-ncoace, muiere, paftalele tale de argint, ale 
de la cununie... Iacă! Calicului scufă de mărgăritare îi 
trebuie ! 

Adusa din sicrieș surata Calicie paftalele. Aferim, sculà ! 
Lucru de argintar domnesc, al de făcu odăjdiile titoricesti de 
la biserica lui vodă !... Nu-ţi poţi satura ochii privind așa 
mindreta.... Mă rog, flori cu ciocanul făurite, cum abia le-ar 


49 


fi putut coasă, cu mătăsuri și bibiluri, pe pinza de burangic 
întinsă dobă pe vesca desprinsă de la ciur !... 

Da nici mai căta nea Sărăcilă la mindreta paftalelor, 
nici mai băga de seamă cum lumina focului, implind cu 
aurul ei gaurile dintre florile de argint, le facea si mai minu- 
nate, ci hat paftalele cu clestele cel mare si le bagă în viltoa- 
rea carbunilor intetiti de foile suratei Calicie. 

— Ce faci, omule, nu vezi că-s paftale de argint? zise 
Domnul Hristos. 

— Fac potcoave pentru magarusul d-tale... 

Da ce mai vorbă lungă ! Nea Sărăcilă potcovi cu potcoave 
de argint magarusul lui Hristos. 

— Cit am să-ți plătesc, mestere ? întrebă sfintul Dumne- 
zeu, cînd nea Sărăcilă lăsă jos din streang cel dupe urmă 
picior al dobitocului. 

— Ce să-mi plăteşti, omule ? zise nea Sărăcilă... Cu un 
rac, tot sărac !... După coajă se vede pomul, după haină 
omul !... Păi, dau eu cu gîndul că nici d- stră, ca și mine, nu 
prea aveţi cheag de galbeni cu chip împărătesc... Hai noroc 
şi călătorie bună ! 

Se uita surata Calicia cu ochi olbaţi la nea Saracıla și 
cugeta ea în capul ei: „Mi-a înnebunit bietul om!“ Da să 
cricneasca o vorbă de-a poncisul, ca mai ba, că știa surata că 
nu scrie la cartea popei că găina sa cinte cucurigul și cocoșul 
sa cotcodaceasca.... 

— Dacă nu vrei parale pentru potcoave, eu o să-ți dăru- 
iesc trei daruri... Că aşa cum mă vezi, sunt și eu unul din 
vechilii lui Dumnezeu şi am trecere pe la scaunul din ceriu 
al preasfingiei-sale. Haide, mestere cu suflet bun, cere trei 
lucruri şi Dumnezeu gi le va da. 

— Cere parte la rai, sopteste sin Petru lui nea Saracila. 

— laca brea !... mi-oi lăsa eu 12 ţinci pe lume, ca eu sá 
má duc la rai !... Dacă-i așa, jupine vechilule al lui Dumne- 
zeu, aș vrea... 

— Ce ai vrea ?... 

— As vrea ca orice oi pune în pungulita asta de pele 
— care-i tot pustie — să nu mai iasă fără de voia mea... Că 
de 20 de ani, în fiece zi, bag in ea paralute greu muncite, si 
pin’ a doua zi tot goală este !.... ` 

— Aşa sa fie! zice Mintuitorul. Dar ce mai dorești încă ? 

— Cere raiul, ma creștine, sopteste iar sin Petru. 


50 


— Ci dă-mi bună pace, unchiasule, cu raiul lui sin Petru, 
ca a o sa las eu biegi copilaşii mei în iadul de pe lumea 
asta 1... Aș voi, jupine vechilule, ca oricine o ședea pe scaunul 
ala de lingă vatră să nu se mai poată ridica de pe el pînă 
n-oi da eu voie. 

— Asa sa fie! Da bagă de seamă, omule, ca nu mai ai 
de cerut decît un lucru. Vezi de-l alege bine. 

— Mă omule, ascultă-mă pe mine, cere raiul, şopti iar 
sîn Petru. | 

— Ei! păcate cu omul ăsta !... Ce mi-e bun raiul, dacă 
eu n-oj maï fi pe lume cu băieţii mei 2... Stii ce, mărite ve- 
chilule al lui Dumnezeu? Ian blagosloveste nucul ăla de 
lingă cumpăna ‚pusului, de colo, de la pirleazul bordeiului, că 
oricine s-o sui în el, jos să nu se mai poată da fără voia mea. 

— De, fie cum voiesti, zise sfintul Hristos. Si, incale- 
cînd pe magarusul cel potcovit cu potcoave de argint, îşi lua 
rămas bun de la meșter și de la surata Calicie si plecă îm- 
preună cu sîn Petru. 


* 


— Da bine, omule, nu putusi cere barem un codru de 
pita pe ziua de azi? se încumetă a zice surata Calicie, că ian 
ascultă cum se văicără de foame copilasii. 

— De, muiere, minte de om si pace !... M-am luat după 
o poveste veche, ce mi-a spus-o cînd eram copil mătușa 
Stirpitura, poveste cu trei lucruri minunate... Zău că mai bine 
ceream o punga cu bani... Lua-m-ar naiba, gogoman !... 

De-abia rostise numele Naibei şi iacă văd intrind în 
bordei un boier, cu giubele scumpe de blăni, cu anteriu de 
suhariu, înmuiat în aur si argint, încins cu brine de saliu, cu 
calpac de samur pe cap şi a mina toiag de argint bătut cu 
petre scumpe. 

— Îşi dau eu pungi cu galbeni, zice, nici una, nici alta, 
boierul către nea Saracıla, ca era chiar dumnealui Naiba 
aidoma. — Da-mi dai mie sufletul tău ? 

— Mamă, mamă ! strigă în tinda bordeiului „copilul cel 
mai mic, mezinul cel mai iubit... Dă-mi pita că mi-e 
foame !... | 

— Li-i foame băieţilor, gîndi nea Sărăcilă... Ada-ncoace 
zapisul, jupîne Scaraotki, şi-mi dă bogăţie... Numai să nu-mi 


51 


iei sufletul decît după vadea de 20 de ani, să am timp să-mi 
asez copiii pe la casele lor... 

— Da ce faci, barbate ? 

— Ci taci, muiere, n-auzi ca li-i foame ?... 

Scaraotki dete lui nea Sărăcilă un sac, doi, multi saci de 
galbeni ferecaţi cu zimpi si curţi domneşti... iar meșterul 
iscăli zapisul mai dinainte scris de Năzdrăvan, diacul lui 
Ucigă-l-toaca, dînd spre credință şi iscăliturile celor 12 pir- 
gari ai iadului si al soltuzului din Tartar, cu pecetea lui a 
mare, înmuiată în sînge omenesc în loc de chinavar. 

Apoi, pe trai, neică !... De unde nu era coajă de pita 
mucegăită pe polita hornului, întinde-te masă, ridica-te masa ! 
Și curţi domnești şi carete cu telegari arapesti si haine de 
mătase muiate în aur și scule cu nestimate si copiii toți 12 
îmbrăcați ca feti de boier de Divan... | 

Trecura cei 20 de ani iute-iute, că anul de noroc e mai 
scurt decît ceasul de necaz... 

` Păi cînd sosi veleatul din zapis, numai ce se facura neva- 
zute si curți şi carete cu roti poleite și haine scumpe și pungi 
cu galbeni... 

Și iar se găsi nea Sărăcilă în gaura sa de fierar, cu sortul 
de piele arsă de scînteie la pept şi, cioca-boca ! cu barosul 
pe nicovală, iar surata Galicia îmfla iarăși foile, iar foalele 
celor 12 feciori iarăşi goale... 

— Hei! bogăţia dracului nu-i lucru de temei! cugeta 
bietul Saracila. 

— Da de plătit o să plăteşti, nea Sărăcilă, strigă din 
pragul usei Belzebut, că azi e vadeaoa. Au trecut cei 20 de 
ani. Haide, poftim idupă mine, ca de nu, te îmflu cu copiii 
de casă şi platesti ciobote roșii *, ca la boierii de Divan. 

— Aoleo! muiere, că-mi uitasem de zapis!... Fie, zice 
meşterul : ian poftim, sezi, Jupine, numai o clipă pe al scau- 
nas de lîngă vatră, pînă ce mi-oi scoate sortul și m-oi spăla 
pe obraz de cărbuni, că se cade să mă iei curat din lumea 
asta... că puiul de găină, şi nu-l pui la frigare cu tuleie cu 
tot... 

Scaraotki se așeza pe scăunaș, iar nea Saracila se griji cit 
se griji: 

— Haide, jupine, că-s gata ! 


1 Amendă. 


52 


Naiba da sa se ridice de pe scaunas... dar parcă l-ai fi 
prins de scaun cu un cui de dric... Se invirtea cu scaunul 
pe loc, ca roata moarei pe grindei, dar de sculat, ca mai ba! 

— Ci vin, jupine, ca-s gata, zice nea Saracila rizind. 

— Da nu vezi, omule, ca nu mă pot ridica de pe scaun! 
răspunde j jupîn Ucigă-l-toaca. 

— Pai de, eu te aştept, cum scrie la zapis!... 

— Acultă, omule, lasă-mă să mă scol, si te mai las sa 
trăieşti un an cu bogăţiile. 

— Nu, jupine, nu ! Dă-mi măcar zece ani încă de bogății. > 

Dura-vura... Ce sa facă ȘI dracul, cînd e prins în 
cursa românului ? Sărăcilă scrisă pe zapis vadea nouă și apoi 
dete lui Scaraotki voie sa se ridice de pe scaun. Acesta ieși 
din bordei cu clabuci de minie la gură, dar ce putea sa mai 
facă ? Zapisul e zapis și chiar pentru cel cu coarne, că 
doar nu e dracul boier de Divan, să scrie una la zapis şi 
alta să facă |... 

i, dar iarăşi trecura cei zece ani, cum ar fi fost zece 
zile, si deodată se făcură nevăzute curţile si bogăţiile si 
nea Sărăcilă iar se găsi pe prispa bordeiului său sărac... 

Numai ce se și arătă în batatura Scaraotki. 

— Ei, acum s-a încheiat socoteala !... Nea Sărăcilă, pof- 
tim de vino cu mine. 

— Vin, jupîne, vin, că dar mi-o ajunge si de trai, ca- s 
acum om batrin... Hai, surată Calicie, ‚hai ŞI tu cu mine, că 
unde merge bărbatul să cade să meargă şi muierea lui. 

Și dracul era voios ca în loc de un suflet, cit avea la 
zapis, o să aibă acuma două... 

— Vin, cum de nu, omule? zice surata Calicie, numai 
o fi cam lungă calea sı eu sunt pe nemincate... Ian urcă-te 
pe al nuc, barbate, de-mi bate citeva nuci. 

— D-apoi nu gti tu că mi-e scrintit piciorul, răspunde 
nea Saracıla. .. Jupine, lumea te ştie cilibiu 1 cu muierile. 
Ian urca-te in pom de bate cîteva nuci în poala babei, ca 
să poată merge cu noi. 

Atita-i trebui lui nea Saracila !... Cit se urcă Scaraoţki 
în pom să bată nuci, să se deie j jos ca mai ba! 

— Ci haidem, jupine, că-i soarele a chindie?, e tîrziu. 


1 Delicat, politicos. 
2 Amiazi. 


n 
LIS) 


Da-n sus, dă-n jos... Vai! picioarele dracului sunt în- 
ţepenite ca rădăcinile stejarului. _ 

— Mai omule, iar mi-o facusi bună !... Lasa-ma să mă 
pogor. 

— Ba zău, „nu, pînă ce nu te-i primi să-mi mai lași viata 
şi bogăţiile încă pe alti 20 de ani. 

Dura-vura, dracul primi să-i mai lase lui nea Sărăcilă 
încă alti zece ani de viata cu bogăţie. 

i, dar trecura si asti 10 ani iute, cum trece bucuria 
scurtă a săracului. 

Si iar se făcură nevăzute curțile domnești și careta cu 
telegarii arapesti si haine și scule și bogății... Şi iar se tre- 
zira, la vadea, nea Saracıla si surata Calicie în bordeiul 
lor cel sărac. 

Numai ce i-a stat înaintea lor rînjind obraznic Scaraotki. 
Dar de astă dată nu era singur, că se temea mehenchiul să nu 
mai pata ca în alte rînduri, ci venise cu toți copiii de casă, 
adeca cu urgie de drăcuşori de toată mina. 

— Ei, gata, mestere ? Poftim dupa mine ! 

Ce sa mai facă bietul roman ? 

— Haide, muiere, că nu se cade să aștepte maria-sa 
Dracul. Ș-apoi suntem şi noi două căzături... Ce mai ni-e 
bună viaţa ? Ian „priveşte cum ni s-au prăbușit merii obra- 
jilor, că nu mai Îi opresc măselele înşirate ca gîndul. Vorba 
ni fălfăie între gingini ca melesteul în cirul subțire de mă- 
măligă... De îmblat nu mai putem decît in cirje, că ni-s fepene 
picioarele ca răschitoarele, iar ochii, cînd vad calul negru, îl 
zăresc cît, puricile... Geaba ! funia e la par... Hirbul stirb, 
chiar dacă e de aur, nu-i bun decît de topit... Hai, nevastă, 
că ne-a sunat clopotul. Hai, mărite Scaraotki ! 

Și gata e Sărăcilă şi cu surata Calicia să urmeze după 
Scaraotki, însoţiţi de droaia de dracusori. 

Numai cit ajunsera linga pragul usei, Saracila se opri: 

— Aoleo! zise el.. Ce eram sa fac ?... Moarte de drac, 
măria- ta. Cei 12 baieti ai mei, acum sunt 12 nandragi voi- 
nici... Ei ştiu că azi maria-ta vrei să mă jei și s-au otărit sa 
te aştepte aciuati pe lîngă bordei, cu aghiasma sfinta si cu 
sfinta cruce la mînă... Cum te vor vedea, vor să dea navala 
asupra măriei-tale și a alaiului măriei-tale, și nu se va alege 
din toţi nici cit e negru sub unghie... că fiii mei n-au iscalit 
zapis cu măria-ta. Păi eu nu vreau să-mi calc zapisul, că 


54 


destule păcate am sarcină pe spinare ! Voi să te scap, maria-ta, 
de pacoste. Cică, măria- ta, că dracul se poate băga în 
trupul dobitoacelor, fie cit de mici... Ştii una, măria- ta ? Iaca 
niste furnici pe coaja acea de mămăligă uscată... Băgaţi-vă 
în ele si eu vă voi pune bine în astă pungă Și, va voi scoate 
bine printre cei 12 nandrasi... şi, cînd voi fi afară din curte, 
veţi lua iar chipul vostru... 

Dracul, cit e de drac, dar se teme de bătaie, necum de 
stropul din fistocul de agheasmă al popei si de priveliștea 
s-tei cruci... Primi „Scaraotki sfatul si se detera cu toţi de-a 
tumba si intrara in furnici... Nea Sărăcilă culese furnicile 
si le pusă în pungă si, fusti, în gaura de ferar! 

Luă barosul cel mare și cioca-boca ! peste pungă, pe nico- 
vală, de-i mergea sudorile ca bobul de mazăre... Vai de bietii 
uciga-i-toaca ! 

Dar, minune mare: in toată lumea, cum Scaraoyki cu 
dracii fură bagati în punga meșterului, nu se mai pomeni 
nicăiure de războaie, de certe, de batai, de nedreptati ; ; muie- 
rile nu se mai despărţiră de bărbaţi, nici că-i ingelar’ ; ; băr- 
baţi nu mai băteau muierile lor; toată lumea era în tina 
şi în pace. Numai judecătorii lui vodă nu mai aveau pricini 
de judecat ; temnicerii, arestanti de păzit ; călăul, ucigași de 
spînzurat, de vedeau ziva cînd vor muri de foame... 

Atunci ei se duseră toți la vodă, sa se jaluiasca, cu la- 
crămare lungă, că li se taie merticul din pricina lui nea Sara- 
cilă, care fine închisă vrajba dracului în punga lui. 

— De nu-l silesti, măria-ta, să-i dea drumul, nu mai 
avem nevoie de măria-ta, că n-are de ce să mai fie domni- 
tori și împărați, unde oamenii trăiesc ca frați.. ; 

Dacă auzi vodă una ca asta, ca i se taie și lui merticul, 
pe dată trimise aprozi și copii de casa, să poruncească lui 
nea Sărăcilă să deserte punga cu fürnieile, cu dracii, că-l 
spînzură ! 

Numai, nea Sărăcilă se tocmi iar cu dracul să-i sloboadă 
dacă or rupe zapisul... 

Ce să facă şi Belzebut ? Primi tocmeala si, după ce zapi- 
sul fu rupt si aruncat pe foc, din care ieși miros de catran o 
zi întreagă — dracii scăpară din punga unchiasului și o tu- 
lira care încotro, temîndu-se de vreo nouă patenie. 

Apoi, pe dată începură iar războaiele, certele, bataile, 
uciderile, dezbinärile, desparteniile de muieri, de nu se mai 


55 


desertarä judecătoriile de jăluitori si temnitele de vinovaţi 
si spinzuratoarele de spînzuraţi !... şi mergea iar din belșug 
judecătorilor, temnicerilor, calailor și domnitorilor. 

Numai lui nea Saracıla şi suratei Calicie nu-i mergea 
bine, că acum erau prea bătrîni. 

Dar iată că veni si sfîrşitul vieţei lor. Acum ei se duc la 
poarta raiului. 

Boc, boc !... bate în poartă meşterul. 

Veni st. Petru la poartă : 

— A! tu eşti, mestere potcovar !... Fugi încolo, nu este 
loc pentru tine în rai... Vezi ? De ce nu m-ai ascultat să ceri 
raiul >... Si-1 închisă usa în nas. 

— Ştii ce, muiere ? zice bietul unchias. Nu putem sta în 
răspîntia lumei, fără nici o așezare. Haide la Scaraotki, ca, 
rău cu rau, dar mai rău fara rău!... 

Boc ! boc! la poarta iadului. 

Portarul, cît văzu pe nea Sărăcilă, trînti ușa în nasul 
lui, strigînd: -~ 

| — Mi-a poruncit împăratul nostru să nu vă las să intraţi, 
ca i-a ajuns ce au pafit cu voi... 

— Ei, ce ne facem, nevastă ? zice mihnit unchiașul. 

— Ce să facem ? Să ne întoarcem pe lume. 

Și s-au întors pe lume nea Sărăcilă şi surata Calicie. 

Și de atunci, nu mai lipsește dintre oameni mai ales surata 
Calicie... 

Unde te-ntorci o găseşti... 
De ea nu te izbávegti ! 


LEGENDE DIN ISTORIA 
NAȚIONALĂ 


PEATRA ARSÄ 


Românu-i mult ca frunza codrului ! 

Că de n-ar fi mult, n-ar fi clădit el — cum spune po- 
vestea — fiecare aducînd numai cîte un pumn de farina, 
cogemite munte ca Ceahlăul !... 

Şi mai iată cum spune altă poveste că s-a născut muntele 
Peatra Arsă, din valea Prahovei. 

Cică s-au prăbuşit odată, la zi de mare cumpănă, nourii 
ceriului peste valea Prahovei si s-au pornit dealuri batrine 
de lut si s-au iezit girlele si s-au curmat si cale si potecă între 
Tara si Ardeal, de nu mai aveau pe unde trece dincoace de 
munţi ciobanii din Tara Birsei cu turmele lor. 

Dar ciobanul birsan ştie că nu e singur pe lumea lui 
Dumnezeu şi că românu-i mult ca frunza codrului | Cu glas 
de bucium cheamă în patru parti a ceriului şi vin cei de o 
limbă, si vin si vin mereu.. 

Si atitia venira, că din zori pînă la soarele a chindie, 
le-a fost de ajuns să ridice cite un pumn din malul iezit pe 
vale si să-l arunce între Virful-cu-Dor şi Jepi. Curatit-au 
aşa toată valea Prahovei si apelor le-au asternut pat nou cu 
prund şi nisip aurit. Apoi, pentru ca altă dată să nu mai risi- 
pească ploile muntele de lut scos din valea Prahovei, ciobanii 
grămădiră peste el codri de lemn tăiat si deteră foc lemne- 
lor de se prefăcu lutul în stîncă. 

Și iară de ce acest munte fi ziseră de atunci Peatra Arsă! 


| 


CONDEIELE LUI VODĂ 


Mircea cel mare si vestit, domn al Tarei Românești, a 
plecat din Tîrgovişte, cu, mare alai, la drum lung. Merge 
măria-sa hit departe, pina la tara leahului, să facă legătură 
cu el asupra ungurului, vecinul rău și asupritor. > 

Trecut-au m. -sa vodă, Buzăul, prin valuri bee ca raz- 
meritele, | lasat-au în urma Rimnicul si razbit-au spre Focsanı, 
cind, iată, într-o sîntă duminecă, m.-sa vodă intra cu alaiul 
său prin mijlocul unui sat mare. 

Ce să vadă m.-sa Mircea-vodă ? 

La casa soltuzului erau adunaţi sătenii şi lucrau. 

— Lucrează creștinii în zi de sărbătoare? zice vodă cu 
părere de rău. Ian vezi tu, copil de casă, ce lucrează românii 
aia ? 

Tramisul lui vodă merge lingă țărani şi-i întreabă : 

— Oameni buni, dar ce lucraţi voi, cînd popa încă nici 
n-au închis dverele altarului, ca să zică psaltul Tatăl nostru 
la leturghie ? 

— Ce să lucrăm, mărite boierule ?... Ia, ascutim condeie 
pentru măria-sa vodă... 

Copilul de casă duse lui vodă ştirea aceasta. 

— Ascut condeie pentru mine, zice vodă, cum asa ? 

— Da, măria-ta... 

Vodă, curios, merge lîngă sătenii ce lucrau. Ce să vadă? 

Sătenii lucrau, harnici, dar nu condeie făceau, ci săgeți. 

— Astea sunt condeie? Voi numiţi condeie ceea ce noi 
numim săgeți, zise vodă rizind. 

— Păi, doamne, la dușmani nu se scrie cu altfel de con- 
deie, dacă vrei să-ţi înţeleagă răvaşul ! 


60 


Vodă merse de se intilni cu craiul Lehiei și cu domnito- 
rul Moldovei si se legarä acolo cu slove negre pe piele alba 
ca vor fi buni prieteni. 

Dar vodă adună la Tîrgovişte si condeie domnești, ca 
cele ce-i ascuteau satele... 


Cine are carte 

Are, cică, parte... 

Dar cine oaste are 
Dusmani cică n-are !... 


MOSNENII DIN PLOIEȘTI ȘI MIHAI-VODĂ 


‚Mihai-voda Viteazul hotarise sa înfiinţeze oraș din satul 
mogtenesc al Ploieştilor. El cheamă inainte-i pe pircalabul 
satului şi-i zice : 

— Pircalabe, voi să-mi vindeti satul, că am să fac tîrg 
în calea Ardealului, la iesitul Prahovei din munţi. 

; — Mărite doamne, ploiestenit sunt moșneni, oameni slo- 
bozi, oșteni credincioși al mariei- tale, si cum oșteni și oameni 
slobozi vor să rămînă, ei sărută mina măriei-tale, dar nu-ţi 
vînd moşia lor. 

— Îmi trebuie totuşi moșia voastră, mă înţelegi, pir- 
călabe ! 

— Pai nu ţi-om da-o, maria-ta !... Mare si puternic ești, 
mărite doamne, dar dreptatea este puterea măriei-tale. Si 
dreptatea este să ne laşi nouă ce este al nostru... Noi iobagi 
nu vrem- să fim, şi mosneanul ce se leapada de ‚ogorul sau 
strămoșesc. nu mai e om, ci rob... Noi vom rămîne oameni 
slobozi, cu voia măriei-tale I. ! 

Cit era el de stragnic Mihai- voda, era Însă şi om drept. 
Deci 151 înghiți minia că nu i se supusera ploiestenii si se 
gîndi cu de-a binele cum să-și ajungă scopul. 

O lună după aceea, Mihai-vodă cheamă iar pre jupin 
pircalabul din Ploiești. 

— Vă dau pămînt îndoit pentru al vostru... Iaca, am 
cumpărat moşie mare, Băicoiul, la o fugă de cal de la 
moşia voastră... Vă dau Băicoiul în schimb pentru ocina 
voastră... si ramineti oameni slobozi si credincioşi... 

— Să trăieşti, mária-ta!.. Așa primim !... Nu pentru 
că. Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ţinem stepena 


62 


de mosneni slobozi şi măria-ta daruiesti Tarei Románesu un 
tirg nou, un tirg nou la pogoritul din plaiuri. 

— Dă mina- ntr-a mea, jupin pîrcălabe ! Batem tirgul 2... 

Şi tirgul se făcu de atunci și-și păstră numele de nena 
numele de Ploiești. 

Ploiestenii din zilele noastre ţin la libertate, dar au uitat 
de moşnenii săi, cari acum 297 ani își apărară pe a lor în 
contra celui mai vestit şi mai zoluntar — ca să nu zicem 
despot — din domnii ţărei. 

Dar, cum vedeţi : „Singele apă nu se face !“ 


NESTOR URECHE ȘI SIHASTRUL 


Nestor Ureche, marele logofat al lui Aron-vodă, pri- 
meste știre de la domnitor, din Constantinopole, că, întor- 
cîndu-se, are să ucidă pe boierii dușmanii săi. 

Nevoind să ia parte la faptele crudului domn, Nestor 
Ureche încalecă, ca și boierimea prigonită, şi fuge din laşi. 

Urmarit de aproape de oamenii lui Aron, Ureche apucă 
de-a dreptul prin „munţi, spre Tirgul- Neamţului. 

Pe o zi de vară foarte ferbinte, fugind 1 în goana calului, 
Ureche era însătoşat ca și calul său, si nici o picătură de 
apă în ploscă, şi de seceta cea mare secase toate izvoarele... 
Abia putu afla calul, mergînd prin matca unui şiroi, petre 
umede pe cari să-și poarte limba uscată, după ce le răs- 
turna cu copita. 

— Pirlu sec, zise Ureche, dar unde duce albia ta uscată ?... 

Deodată, la o întorsătură de picior de deal, Ureche se 
găsi faţă în faţă cu o locuinţă omenească, lîngă o biseri- 
cuta veche de lemn... 

Să intre ? Să nu intre ?... Cine o fi locuind acest schit ?... 

Aşa se întreba boierul, cînd iată iese din chilie un călugăr 
cu barba lungă, albă ca zăpada. 

— Un călugăr, un schimnic, își zise Ureche, nu poate fi 
un suflet rău... 

Și se apropie cu calul de călugăr. 

Batrinul aridică anevoie capul spre calarey şi-l privi prin- 
tre lungi sprincene, cari-i cădeau ca perdelele de burangic 
alb, peste ochi. 

— Un călător în codrii aceştia !... zise călugărul. Fii 
binevenit, fiule... 


64 


— Dar unde sunt cu, părinte cuvioase ? Cum se cheamă 
aici Pu. 

— Ce, nu su? E schitul ce Dumnezeu a ajutat să facă 
pe o rudă a mea, Zosima... Sunt nepotul acelui schimnic, 
care odihneşte colo, linga alvarul bisericei. 


+ 


Nestor Ureche și calul său isi potolira setea si odihnira în 
linişte. Atunci cunoscu Ureche locurile acele frumoase și pe 
atunci aproape neaccesibile, ca riul căruia îi rămasă numele 
de Secul. Ospatat şi bine îngrijit de batrinul călugăr, cîteva 
zile, Nestor Ureche jură lui Dumnezeu că dacă s-o mai în- 
toarce cu sănătate în patrie, va ridica în locul bisericutei lui 
Zosima o mindra şi mare monastire. 

Se ştie că cl ş-a împlinit juruinta şi că Monastirea Secu- 
lui urmă schitului, nestiut de „lume, a lui Zosima. 

Pe zidul pridvorului monastirei se află portretul lui Nestor 
Ureche, dar amintirea sihastrului Zosima a rămas numai în 


documente și în legendă. 


Monästirea Secul, 1886 


POVESTEA BALAURULUI 


De la tirgul Petrei pleacă o veche cale spre apa Cuej- 
diului celui nebun, pe la Dărmănești, şi urcă un mare deal 
spre Cracău. E calea ce duce la monăstirile cunoscute de maice, 
Varatic si Agaria, dar si la 'Tîrgu-Neamţ. : 

Pe aceasta cale s-a petrecut — e mult, foarte mult de 
atunci — o întîmplare ce îmi propun să v-o povestesc. 

În faptul unei zile din luna lui mai, pe cînd încă aburii 
matinali molatici şi răcoroşi încununau creasta dealului de 
la Dărmănești, spre Cracău călărea grăbit un călător, pe 
` cit putea urca la deal bălanul, in buiestru. 


— „Sub o poală de icoană 
Cernita mă cheamă...“ 


hăulea acest călător, alternindu-si. cîntecul cu îndemnurile 
adresate calului său și cu pocnituri, din soroace în soroace, 
în tinere.frunze ce smulgea, fără de scop, din pomii co- 
drului pe sub care trecea. 


— „Mare-i dealul, lungă-i calea, 
Dará nu-mi întrece jalea...” 


hăulea un alt călător, care acela descindea dealul. 

Și acesta şi celalt se vedeau după haine că erau din 
breasla mazililor, breaslă necăjită cum e mai rău, că nici 
boieri nu puteau fi, dar nici ţărani a catadicsi... Vai de 
viata lor! că una-două venea pitac domnesc să plece atifia 
mazili, ba cu o treabă a cirmuirei, ba în alta a domniei... 

Tot pe drumuri, prin vai şi coclauri îşi treceau zilele 
albe si nopţile negre... Doară cei mai bătrîni din sat se mai 


66 


odihneau, dacă D-zeu le dădea cite un rod bun din sîngele 
lor, cite un flacaoandru voinic, cum erau şi acești doi cala- 
tori, că făceau rîndul batrinilor, la slujba farei, feciorii lor. 

— Bună dimineaţa, vere TJara-lata, strigă de departe 
călătorul ce urca dealul, către cel care 4 pogora, mai mult 
sămăluindu-l decît cunoscându-l bine, prin aburii diminegei. 

— Bun ajuns, vere Busuioc... Dar încotro ? 

— Dar dincotro şi d-ta ? 

Amindoi tinerii călători descălicară si, legindu-si caii 
de cite un fag batrin, se asezara pe un trunchi răsturnat de 
trăsnet şi pe jumătate putred. | 

— Vin de la cetate, zise Tara-lara, că m-au trimis acolo 
la monăstire ispravnicul cu cărți la stareţul... A poruncit 
m.-s. Vasile-vodă Lupul să găsească conac (gazdă) pentru 
hatmanul, fratele mariei-sale, care merge să-și vada de 
sf. monăstire Agapia, cea zidită de el... Dar tu, mă Busuioc, 
încotro, mă ? 

— Eu? Íncotro ? 


Sub o poală de icoană 
Cernita mă cheamă !... 


răspunde apocaliptic flacaul... Mai Jara-lata, să știu bine 
că mi-or putrezi oasele într-o groapă de ocnă, eu am să fur 
fata de la monăstire, că mi-e dragă, vere, de n-am odihnă 
nici o clipă... Zi și noapte, chipul Ruxandei îmi pironeste 
mintea şi văzul... 

— Să furi fata de la monăstire? Ma Busuioc, ai înne- 
bunit ? Nepoata lui vodă? Sora Ruxanda de la maica 
starıga ? Baga- -ți mințile i in cap, ma vere, ori ţi-e poftă de 
mărgele roşii pe la gît... Ca märia-sa vodă Lupul nu glu- 
meste !... | 

Busuioc văzu cu ochii minţii într-o clipă toporul zidelui 
dasupra grumazilor lui, dar tot în acea clipă în mintea lui 
se înfățișa chipul Ruxandei, frumos, tînăr, fermecător. 

— Ce-o fi să fie! eu o fur... 

Sub o poală de icoană 
Cernita mă cheamă l.. 


67 


II 


În chilia maicei Domnica, starefa monăstirei, o fata fru- 
moasă, de vro 16 ani, în rasă de soră, aprindea candelele de 
la iconostas și împodobea cu flori de primăvară icoana Maicei 
Domnului, cea ferecată în argint de Nușu, argintarul domnesc 
de la Suceava. 

— Ruxando, e vreme să mergi la s-ta leturghie, că azi 
e Înălțarea Domnului, zise batrina stareță, intrînd în camera 
unde găsirăm pe juna fata. O să cînţi la strana dreaptă, cu 
celelalte surori. 

— Ascult, maică. 

— Şi vezi, nu mai preîmbla. ochii prin biserică, după 
obicei. Tine-i pironiti spre altariu... Că nu sade bine fetelor, 
precum mieluselelor lui Hristos, să mai intilneasca cu ochii 
lor căutătură lacoma de mirean... Haide, pune-ti culionul peste 
frunte, şi să mergem, Ruxando. 

Si ieşiră amândouă, Ruxanda pășind după maica stariţă, 
prin cărărușa strimta, mănginită de ambe părțile cu pajistea 
verde a primăverei. 

Abia făcură cîțiva paşi înspre biserică, și ochii Ruxandei 
zăriră pe Busuioc descălecînd sub poarta clopotniței monăsti- 
rei. Maica Domnica nu observă ce mişcare fără de voie 
„agită tot corpul Ruxandei si cum peptul ei începu a bate cu 
o mare repeziciune care trimetea la obraji o rumeneală mai 
frumoasă decît aceea zugrăvită tainic pe geana cerului de 
razele soarelui, care încă nu a sosit pe lume. 

Busuioc zări şi el pe Ruxanda. Nici el nu știe ce sa facă 
mai întîi: să-și lege calul de fiarele portei, ori în doi pași 
să zboare spre fată ?... 

Maica Domnica, cu cirja_ stareteasca in mina, intra in 
biserica sl lua loc pe jetul staretesc de la dreapta. Ruxanda 
rămase cîțiva pași indarat. Acum se uita spre maica starita, 
acum își îndrepta privirile spre usa bisericei. Ce greu ți- -e 
pasul, ce anevoie mergi înainte, cînd aștepți să te ajungă 
cel pe cine iubeşti ! 

O privire a maicei starite sili pe tinara fata, desi cu pas 
taraganat, sa mearga la strana, unde celelalte surori cintau 
amin şi Doamne miluieste cu glasuri dulci, îngereşti. 

— Ochii spre altar! i-a zis maica starita; dar floarea 
soarelui o poţi opri de a nu se întoarce spre razele celui care 


68 | 


i-a dat nume? Geaba te cheamă altarul, dragă soră, pe usa 
bisericei a intrat soarele inimei tale... 

Și nu numai Ruxanda, dar și celelalte surori trimiseră 
cite o privire furigatá spre noul venit, că era frumos şi tînăr 
de fura mințile fetelor. 


111 


In toamna anului din urmă, măria- -sa Vasile- vodă, călă- 
torind prin fara, cu alaiuri nenumärate, și trecînd prin tinu- 
tul Neamţului, voia să meargă la cetate, unde înființase bise- 
rica cu hramul Sf. Neculae, ca s-o tirnoseasca. Turcii porun- 
cise lui vodă să dărime toate cetatile, dar Vasile Lupu, om 
istef, baga sfinte icoane in Cetatea Neamţului și o prefacu 
în monăstire, ca s-o apere de peire. 

Din porunca ‚ispravnicilor de la Camina (Peatra), mazilii 
din toate satele ieșiră în calea lui vodă, pentru cinste ȘI alai. 
Cei mai tineri, călări, sprijineau leagănele domnești în care 
călătorea vodă cu doamna, hatmanul, fratele lui vodă si fetele 
din haremul doamnei. La trecerea pe apa Moldovei, leagănul 
cel din urmă, în care era nepoata lui vodă cu maica starita 
Domnica, se răsturnă în rîu; noroc că lîngă trăsură era 
Busuioc şi cu Tara-lata, vărul său. Busuioc smulse în braţe 
din trăsură pe Ruxanda, i iar Tará-latá ajută, pe ‘cit putu, pe 
cuvioasa maica stariță. Trasura perduse o roată, şi altă tra- 
sură indarat nu mai era, cu care cele două călătoare să treacă 
apa. 

— Ce-i de facut, vere Busuioc ? intreaba Tara-lata, ara- 
tind cu mina cit s-au departat celalalte leagane cu alaiul 
domnesc. 

Busuioc depusese din braţe pe Ruxanda lingă țărm. 
Ruxanda, emofionata, îl privea. O privea Busuioc mişcat. 

— Ce-i de facut? răspunde mindrul flăcău ; adică cum 
trecem noi în toate zilele apa prin vad ? Bălanul mi-e voinic, 
murgul tău mănîncă járatic. la tu pe cal pe maica starita ; 
trec eu cu bălanul meu 1 pe domnipa... 

Si înainte de ce să stea pe gînduri cele 2 femei, voinicii 
le urcară pe cai cu dinșii, nu fara ca Busuioc, pe nevăzute 
de maica starita, sa- şi cam bată joc de vărul Tará- lată, care 
n-avea partea cea mai buna. 


69 


Trecură, apa și parcă Busuioc ar fi vrut sa fie lata cit 
Dunărea, că simţea la grumajii | lui voinici răsuflarea caldă a 
tinerei fete gi braţele ei Îl stringeau de mijloc, că de... se 
temea fata să nu cadă... 

Odată pe mal, Busuioc sări de pe cal, lua în braţele lui 
vinjoase pe frumoasa Ruxanda ; ajută lui Tará-latá sá po- 
goare sarcina ceva mai grea, desi sfinta, pe maica Domnica. 

— Ascultă, vere Tará-latá, rămîn eu aci cu d- lor, în- 
calecă și | zboară ca gîndul de ajungi alaiul, să vie o trăsură 
îndărăt să ia pe Jupinitele. 

Pina ce Tara-latá îndeplini cele zise de Busuioc, el întinse 
pe prundul malului mantaua rosie de Brasov dezlegata de 
la oblincul salei. 

— Poftim, măicuţă, poftim, domnita, de sedeti pina 
vine leaganul. 

Ruxanda urmarea lung, cu dulce privire, toate mişcările 
voinicului Busuioc. După ce se așeză Jos, ea întrebă pe tînăr : 
cum îl cheamă ? de unde este ? are părinți ?.. 

Se intetea întrebare din întrebare, de parca izvorea siroi 
limpede din stîncă de la munte. 

Nu, nu erau numai întrebări banale, pornite din simplă 
curiozitate ; un observator cunoscător al adîncimei sufletești 
ar fi tălmăcit întrebările de cari nici tinara fata, nici voil- 
nicul mazil nu şi-ar fi putut încă da seamă... Parca-sı da 
seama fulgerul încotro se îndreaptă ?... Era dragostea care 
fulgera sîngele copiilor acestora. 

Și răspundea Busuioc cu drag la întrebări, şi spunea fetei 
cum el este fecior de neam, cum tatăl tatălui său fusese boier 
de Divan la Curtea lui Ieremia Movila-voda, dar cum, cazind 
în război, a rămas mama sa văduvă de tatăl său și el un 
baietan de n-a mai putut străbate la Curtea domnitorilor ur- 
mători, de au fost bucuroşi să-l lase domnia măcar mazil. 

Ruxanda asculta cu o vădită plăcere povestirea voini- 
cului. 

— Auzi, maicufa, zicea ea, nu e din oameni de rind. Si 
zicînd aceasta, obrajii i se rumeneau ca un măr pirguit de 
auritele raze ale soarelui. Apoi ea se uită si mai cu drag 
la Busuioc și îi spunea cum si dinsa este fără de mamă si 
fara de tata, şi cum unchiul sau, măria-sa vodă, e singurul 
ei sprijin pe lume. 


70 


Cînd Busuioc îi spuse ca răzășia tatălui său e doar la 
depărtare de o fugă de cal de monăstirea unde măicuţa este 
starifa, se făcu un moment de tăcere ; Ruxanda se uita cînd 
la Busuioc, cînd la maica Domnica, iar Busuioc parcă mai 
aştepta să audă grăind fata, cum aștepți cu urechea ciulita, 
în tăcerea noptei de primăvară, să prinzi ciripitul dintii al 
privighetoarei. 

Dar leagănul sosi, urmat de calarezul Tara- lată. Busuioc, 
ajutind pe Ruxanda sa se urce în leagăn, simţi ca minuta 
eı alba ‚stringea pe a lui. 1 se paru că cerurile se deschiseseră ; 
el cuprinse într-o căutătură caldă pe copila... 

— Maică Domnica, zise dinsa, așezându-se lingă starita, 
ce frumoase locuri sunt pe aci! Eu nu mă mai duc nici 
la Iaşi, nici la Suceava; mă primeşti ucenică la monăstire ? ? 

Și zicînd aceste vorbe cu glas mai tare, parcă dorea să 
fie auzită de Busuioc, și îşi întoarse Frumoşii ochi negri în- 
spre el, care încălecase ȘI» ţinîndu-se aproape de leagăn din 
partea Ruxandei, urmărea toate mișcările ei trupesti și 
sufletești. 

Din acea zi, Ruxanda si Busuioc se iubiră, iubire sinta 
si tainică, care mija în adincul sufletului, dar pe care Bu- 
suioc, un biet mazil, nu cuteza să o mărturisească, și pe 
care Ruxanda, nepoata lui Vasile-vodă Lupul, nu găsea 
mijlocul s-o prefacă din vis în stare aievea. 

Ruxanda rămase la monăstire pe lîngă maica Domnica. 
Nici îndemnurile lui, vodă, nici tabelul ce i se puse înainte 
de i însăși maica starita, de greutăţile vieţei monacale, nu o 
făcură să-şi schimbe hotarirea. Nici la laşi, nici la Suceava, 
Ruxanda nu mai putea intilni pe mindrul și frumosul flăcău, 
pe cînd, raminind la monăstire, ea spera sá- l poata revedea. 
Asemenea cugetări le ascundea tinara fată în adincul inimei 
sale, dar ele erau călăuza ei în hotaririle luate. 

Rămasă la maica starita, dupa ce Curtea intreaga isı 
luase ziua buna de la ea si se întoarse la Iaşi, Ruxanda 
aştepta ziua de duminecă ori de sărbătoare cu nerăbdare tot 
mai spornica. În asemenea zile, locuitorii mireni din satele 
vecine veneau la monăstire. Sprijinit de o arcada din bise- 
rică, Busuioc nu lipsea niciodată. Ochii lui cătau ei spre 
altar ori spre strana din dreapta, la care, după cîteva săptă- 
mini de stare in monăstire începuse a cînta tînăra soră 
Ruxanda ? Nu ochii Maicei Precestei de la catapeteazmă se 


7ı 


întâlneau cu ai lui Busuioc, ci ai sorei Ruxanda! Si se făcea 
rosie de-i zicea maica starifa : 

— Nu cinta din pept, fată dragă, că prea te-ai înroșit l... 
Cinta mai din cap ! 

Trecu duminecă dupa dumineca, sărbătoare dupa sarba- 
toare, Crăciun, Anul nou, Bobotează, Paști, pe vremi groaz- 
nice de iarnă, prin troiene şi viscole de n-ai fi dat afară din 
casă un cine, dar de la biserică nelipsit era Busuioc; pururea 
la același loc, nemișcat, ochii pironiti spre... icoana sufletului 
lui, fi se părea o cariatidă sprijinind bolta bisericei. O singură 
zi ochii Ruxandei nu aflara pe Busuioc la locul obicinuit in 
biserică. Ruxanda se îmbolnăvi, avea friguri... 

— Ai răcit, Ruxando; cit s-o întoarce părintele Nata- 
nail de la inmormintarea bietei văduve Maria a mazilului 
Busuioc, o să-ţi dea el niște picături ce le are de la doctorul 
italian din Iasi, şi o să-ţi treacă frigurile. l 

— A murit mama... lui? intrerupse Ruxanda. Ce spui, 
maicuta ? 

— Mama cui? întrebă la rîndul ei, intrigata, calugarita. 

Sinta femeie pierduse cu totul din amintire pe tînărul 
Busuioc, voinicul de la apa Moldovei; ea nu mai știa decît 
ceea ce îi spusese duhovnicul monastirei, ca să-și justifice ab- 
senţa pe ziua aceea. 

Ruxanda nu mai răspunse, dar acum, explicindu-si in 
mintea ei cauza lipsei de la biserică a lui Busuioc, nu mai 
avu nevoie de leacul părintelui Natanail: ea se înzdrăveni 
la moment... 


IV 


— S-a stins focul in cadelnita, maică, zise la leturghia 
de Înălțarea Domnului, către stareță, clisiarha cea mare ; bi- 
necuvintează să meargă sora Ruxanda la chilia staregiei, că-i 
cea mai aproape, să aducă în căţuie ceva jaratec. 

Maica stareță se invoi. 

Cu ce mișcare răpede plecă Ruxanda de la strană, luînd 
din mîna clisiarhei catuia de fier. 

Ea ieşi, nu fără a-și întoarce capul înspre locul unde era 
Busuioc. Acesta — ce-i puterea pasiunei ! — presimţise ieşi- 


72 


rea din biserică a Ruxandei şi el era deja in pridvor, pe cînd 
ca îl căuta din ochi lingă arcada obișnuită. 

Slujba în biserică continua.. 

Maica stareță număra pe “mătănii „Doamne miluieste“, 
corul de fere făcea să răsune bolta bisericei de glasuri limpezi, 
aduse pe nas... 

Dar Ruxanda cu jaratecul nu mai vine. 

Maica clisiarha îşi fringea mínile. E ora să iasă cu 
sfintele daruri, şi diaconul are cadelnita stinsă. 

— Să meargă alta cintareata să zică Ruxandei să vină 
mai iute... 

În acea clipă intră în biserică cu pas pripit maica portă- 
reasă. Are faţa speriată, tremură buzele ei groase pe gingiile 
văduve de dinți. Ea se apropie de maica stareță şi face 
mătania datorită : 

— Maică, binecuvintează... sora Ruxanda a încălicat pe 
un cal cu un mirean şi... (făcindu-și cruce). 

— Ei si? 

— Sia fugit calul in goana mare... 

Mare turburare in toată biserica... Maica stareță se ra- 
pede spre ușă, preoţii stau cu slujba intrebind prin dverele 
altarului, deschise înainte de vreme, de este foc undeva ?.. 
surorile dau buzna la usa bisericei. 

Cit ai clipi din ochi, o droaie de argati de la vitele mo- 
năstirei încalecă pe caii de la imas, pe deșelatele, si pornesc 
toţi în toate părţile ca furnicile dintr-un furnicar. 

Le-a zis maica stareță : 

— Acum să-mi aduceți fata! E nepoata lui vodă... Per- 
deti capul de nu o aduceţi! 


V 


— Te iubesc! Vino! Lumea e mare! Fii fericită, 
Ruxando ! Vino ! 

Atitea vorbe putu sopti Busuioc Ruxandei în pridvorul 
bisericei. Fata, care îl căuta cu ochii în biserică, şi-i întoarse 
dulci si tainic grăitori către june, mai privi o data lumea 
din biserică. 

— Te iubesc! A ta sunt! Te iubesc! 


Si, într-o scaparatura de cremene, calul e dezlegat de 
sub clopotniţă, ca „pe o pană Busuioc ridică pe Ruxanda pe 
cal, lingă el, si, Înainte de ce călugăriţa portăreasă să se 
dezmeticească ȘI să strige, calul pleacă ca un virte} de vint : 
filfiie rasa neagră a sorei, culionul cade dupa cap, in parul 
negru ca abanosul şi despletit se joacă vintul stirnit de iu- 
teala ameţitoare a goanei, și se duc, se tot duc... 

»Munti şi văi se limpezea |“ 

Dar iată, mare, că Busuioc _záregte indaratul lui un nor 
negru de praful ridicat de caii. gonasilor argati. Si oricât 
striga flacaul: — Acum să te vad, Bălane ! Nu ne „lăsa, 
Bălane ! ȘI, oricât „balanul intelegea glasul rugator si minga- 
ietor al stăpinu-său, norul negru tot mai aproape se vedea. 

— Suntem pierduţi ! zise Busuioc, ne ajung din urmä.. 

— Ba nu sunteţi pierduţi, strigă o voce din tufis, dacă 
veniţi după mine. 

Dar din tufiş nimeni nu ieșea. 

„Busuioc opri calul, sări jos după el si merse la tufis. 

-— Dar cine esti tu? Nu cumva esti d-ta, vere Tara-lata ? 

O fisnitura prin frunzele uscate, căzute din toamna tre- 
cută, se auzi... 

De sub el signi un șarpe mare de doi stinjeni. Ruxanda 
se îngrozi, calul, sforăi din nări... Busuioc îl apucă de că- 
păstru, si cu mina cealaltă ridică securea din briu asupra 
capului sarpelui. 

Un hohot lung, zbucnit din tufis, îngheţa sîngele în vinele 
Ruxandei. 

— Incaleca, Busuioc, mai zice glasul misterios, şi urmează 
după şarpe. 

Busuioc încălecă. 

— Sa fii tu Ucigă-l crucea, ori înger trimis de Dumne- 
zeu, te urmez dacă scapi pe Ruxanda, dacă o daruiesti sufle- 
tului meu ! strigă flacaul incalecind. 

Șarpele începu a sălta prin codru, cînd la dreapta, cînd 
la stînga, cu o repeziciune că de-abia se putea ţine de el 
bălanul. Și fugind ca eretele în văzduh, prin codru făr' de 
cale si far’ de potecă, sărind peste buturuge de pomi căzuţi, 
acum urcind dîmburi drepte ca peretele, acum pogorind 
stinci lunecoase pe cit uriese, abia putea. Busuioc să apere 
capul scump al fetei de izbirile crăcilor de pomi ce-i închi- 
deau calea. Și au mers, tot au mers, după șarpele neobosit, 


74 


cu bălanul numai spume, de la i ieşirea din leturghie pînă la 
toaca vecerniei, de la a vecerniei pînă la a privegherei, cînd 
cloşca cu pui se ridică strălucitoare pe cer. 

Dar deodată șarpele se face nevăzut şi, înainte de ce 
să-și dea seamă Busuioc de primejdie, Bălan se poticneste... 
el cade într-o prăpastie groaznică, fără fund !... Un zgomot 
subpämintesc, asurzitor, amestecat cu fipete de muritori, se 
repercuta din rărunchii prăpastiei, apoi succede o tăcere mor- 
mintala... 

— Asa pateste cine se atinge de mieluşelele lui Hristos, 
strigă glasul misterios, din adincul präpastiei. 

Cind in ziua următoare argatil monäst:rei detera de 
Busuioc şi Ruxanda, îi găsiră morţi dar imbragisafı. 

Argatii dusera cadavrele la s-ta monastire. 

— l-a pierdut Balaurul Muntelui, maică stareță, zisera 
argatii. 

„Balaur > Balaur e dragostea“, gîndi batrina călugăriță. 

De atunci, dealul ce urca de la Darmanesti spre Oslobeni 
si Cracau se numi: Dealul Balaurului ! 


GHEMUL VIETEI 


Mult şi cu rîvnă caldă s-a rugat la icoana Maicei Dom- 
nului de la Sărindar jupineasa Calita să-i dăruiască D-zeu un 
făt frumos, ce pe soare să te poți uita iar la dinsul ba! Cite 
făclii albe ca ghioceii, cu pecetea din cherhanaua 1 episcopiei, 
n-a aprins la sfinta icoană marea logofeteasă Caliya... 

Și i-a dăruit sînta născătoare de D-zeu un copil după 
pofta inimei, frumos ca d-] Hristos, cu părul de aur cret, 
cu guriga cit pecetea cea mica de la inelul lui vodă şi cu 
nişte ochi mari ca smaragdurile din surguciul domnesc... 

Da încă la botez, ce mai sărbătoare, ce mai cumetrie! 
Nasa venit-a neașteptată o zină năzdrăvană, care drept dar 
de cumetrie lásat-a în leagănul de mătase al pruncului un 
ghem mare cu fire de aur şi a zis logofetesei Calitei : 

— laca ghem de viata lungă si fericita pentru Todirel, 
finul meu. Vezi de nu i-l da să-l depene iute, cînd s-o face 
maricel, că firele de aur acopar fire de argint si firele de 
argint sunt pe dasupra firelor de fer, şi de o sfirsi rapede 
firele de aur, să nu dea zor şi la cele de argint, că tot firul 
care are capăt de începere are si capăt de sfîrşit, si vai de 
omul care dă de firele de fer. Fericirea pe lumea voastră stă 
în cuminjenia si potoleala cu care fiecine îşi deapănă zilnic 
ghemul viegei. 

— Aşa e treaba? gîndi logofeteasa Caliţa ; apoi las’ pe 
mine, o să ascund ghemul lui Todirel de n-o putea băieţelul 
să desire aja de aur, doar de i-o ajunge măcar pe 100 de ani. 


1 Fabrică. În secolul trecut, pe locul Ateneului era mitoc de episco- 
pie şi prima fabrică de luminäri de ceară albă, monopolizată în favoarea 
episcopiei. 


76 


Si asa fäcu cum zise buna mama, chiar și după ce soarta 
o lipsi de d-lui boierul logofăt şi rămăsese în văduvie neagră. 

Era neagră văduvia nu pentru că doară boierul logofăr 
ar fi lăsat jupineasa lui în lipsă si scapataciune, că dimpo- 
trivá: o uliţă întreagă aproape de mitropolie era plină 
numai de acareturi si de casele ţiganilor, zestrea jupinesei 
Caligei. D-apoi moşii întinse de porneai dimineaţa la hotar 
şi ajungeai la celalalt hotar numai cînd toca popa de vecer- 
mie ! 

Plinse cit plinse jupineasa Calita după d-lui boierul, dar 
si lacrimile se sfirgesc, ca totul pe lume. Si apoi dragostea 
de mama ostoi rana sufletului soţiei. Si mai mult iubea 
copilul său, şi Todirel crescu încet, fără zor, dar deștept, 
sănătos si fericit. 

Se uita cu grije jupîneasa Caliţa în fiece seară, după ce 
adormea dragul de ploder, la ghemul năzdrăvancei, să vadă 
de nu s-a desirat prea mult din aja de aur. Apoi oricit n-ai 
zori să treacă ziua și noaptea, ele tot trec, şi cu ele se tot 
stringe funia mototoc la parul vieţei. Si zi şi noapte, trecute 
în alintări și dezmerdări, numai ce destrămau din firul de 
aur al ghemului. Greu e pentru o mamá să nu-și minglie 
copilașul ! Jupineasa Calita se îngrozea văzînd cum dra- 
gostea ei nu sporește ghemul. 


Trecura încetinel, numărate pe dezmerdări, zilele copi- 
lăriei lui Todirel. Ghemul stătea ascuns în fundul sipetului, 
într-un ciorap de mătase, şi decît să-i mai cheltuiască ata de 

r, jupineasa Calita dezmerda băiatul mai rar. 

Dar cînd o veni vremea dorului de altfel de dezmerdări 
decir ale mamei, ce s-o face, ce s-o întîmpla cu ghemul din 
ciorap ? se gindea tremurind de groaza buna mama. 

Si din nenorocire pentru Todirel, D-zeu îi luă si pe mama, 
atunci cind tocmai mai mare nevoie avea de sfatul ei. 

Abia dusese la groapă cu lacrimi cit bobul pe maicä-sa, 
şi băiatul, care acum era de vreo 18 ani, rămas stăpîn pe 
averi, dete intr- o zi în sipet de cîţiva ciorapi, pe cari jupi- 
neasa Calita îi făcuse chiste ingimfate de galbeni ferecayi, 
adunaţi de a dinsei, cu gind bun pentru Todirel. 


77 


Cit băgă flacaiasul mîna in ciorapii cu galbeni, numai ce 
zbucni din ciorap, unde stătea mototolita, strechea tinere- 
telor şi unde mi-l inhaya pe baiat!... Apoi ce? nu-și simţea 
el mijind pufusorul auriu deasupra buzei : ? Ce zor mare pe 
copilandru doar o ajunge flăcău! Cum își trage tuleiele de 
dasupra buzelor, doar le-o aduce să semene a mustati! Ba 
merge de două ori pe săptămînă la bărbierie să-i rază barba, 
că a auzit că creşte mai iute după brici, ba cere să-i dea 
perdaf doar s-or ingrosa tuleiele. Neingeleptul | băiat nu pri- 
cepea şiretenia naturei, care ea ne împinge să ne cheltuim 
cit mai iute viața, doar vom face loc altora... Saturn, care 
îşi mănîncă copiii, n-a: încetat de a trai. El este jupineasa 
natura: care, purdalnica, îşi face o jucărie din a ne naşte, 
a ne da zor să crestem, sa imbatrinım si, hap! ne înghite. 

Ciorapii, chistele cu galbeni se desertará unul după altul. 
Nu e sac fără fund, necum un ciorap! Dar ce mai zai- 
feturi, ce mai saluri indiene la riul şi la capul lui Todirel ! 
Ce. mai blăni de samur. împărăteşti, ce mai leagăne cu roti 
aurite, ce mai cai arapesti, ce mai juvaere, sori si stele, ce 
mai. ospete. şi praznice si, mai ales, ce mai pupături de 
ochi albaștri, negri, verzi, căprui !... Nici sultanul nu buicea 
mai în huzur decît Todirel. Curgea viata ca aurul pe sgheab 
la tarapanaua împărătească. Numai luminişuri cu flori și 
soare în calea vieţei !... 

Dar de, boieria se tine cu cheltuială. După galbenii din 
ciorapi, Todirel vindu, unul dupa altul, acareturile din strada 
jupînesei Calitei. 

lar ce cheltuia mai cu zor Todirel fu ghemul viegei. 
Într-o zi, mai -scotocind prin sipetul-mä-sei,. că doar o mai. 
da de vreun ciorap- cu + bani, dete de cel cu ghemul náz-. 
dravancei. 

— Ce-o fi şi we se întrebă Todirel, luind-in mina 
un ghem de ata de fer. 

Un glas ca de sub pamint raspunde.la intrebarea flacaului : 

— Nenorocitule, e ghemul vietei tale. Ai cheltuit, ai 
risipit firele de aur si, dupa de firele de argint... Uite ce 
ţi-a ramas pe ghem ! ! 

Todirel vazu risipindu-se ca Pad suflat de vint toate 
fericirele vieţei. Camatarii îi luară tot, si judecata lui „vodă, 
după legile tárei, la cererea cămătarilor cari rămăseseră încă 


78 


neplătiți, îl aruncă la pușcărie, iar uliya jupinesei Calitei de 
atunci se numi a Calicei, căci calic rămase neinteleptul Todi- 
rel, „care, bolnăvit în temniță de răul trai, se alese cu o 


mînă și un picior paralizat, de nu mai putea să-și câștige 


hrana de toate zilele, măcar ca slugă la slugile imbogatite 
ale jupinesei Calitei. 

Flăcăi, nu desirayi ca Todirel ghemul vietei voastre cu 
zor şi necumintenie ! 


GARDUL TIRGULUI 


A fost odată în jurul Bucurestilor gard minunat, tot in 
cununi împletite şi cu streșină îndoită de spini şi maracini, 
de porumbrele cu ţepi iuți. 

Cică făcuse vodă Ipsilante gardul nu ca să nu intre 
omul în oras decît pe podurile obşteşti — doară gardul de 
la casă nu opreşte pe omul cu gînd rău să-și facă mendrele 
lui — ci făcusă m.-s. vodă gard în jurul Bucureştilor, că de 
cînd Matracuca totdeauna orașele au avut hotare... Că adeca 
să știe soltuzul si pirgarıı de unde si pina unde au să-și 
întinză puterea toiagului lor ? 

Răspintiaşii de la capetele celor 4 poduri strigau pe 
atuncea noaptea : 

— Ochiul meu vede! Te vad! Te văd! 

Da de văzut !... El, as l... 

Peste gardul tirgului făceau pírlaze cu sutele nu numai 
hoţii de borfe, ci și cei de inimă albastră, $i raspintiasii 151 
vedeau de somn, ori barem de piroteală, lingă tejgheaua 
circiumel, strigind din soroace in soroace, cu glas tot mai 
stins : 

— Ochiul meu vede ! Te văd! Te vad ! ! 

Păi cică într-o noapte, o cocoana d-ale mari, d-ale de 
poartă fes alb sub tulpan scris si papuci numai cu fireturi și 
cu mojuri de matasuri, pline de fluturi poleiti — cit văzu 
că-i doarme boierul, i ieși uptl | din 1 jetac şi haida iute la gardul 
tirgului... Voia, pasămite, să treacă cocoana peste vreun 
pirlaz, ca să se intilneasca dincolo cu un drăguţ. 

— Ochiul meu te vede, te văd, te văd!... strigă cascind 
un glas de raspinteiag... 


80 


Cocoana se opri giflind de frică. De, auzi că o vede?... 
Bărbatu-său n-o vede, aşa e; dar o vede ochiul raspinteia- 
șului... A 

Și, iată cum, În noaptea aceea, cocoana, speriată, se în- 
toarse la patul nespurcat, lingă sotiorul ei. 

Numai peste zi, cocoana intilni, la cișmeaua lui Mavro- 
gheni, la ceasul vecerniei, la vremea rahatului de Sira — pe 
muţunachea inimei sale și, între două inghigituri de dul- 
ceaţă şi cronțăituri de floricele de porumb, ea îi spuse de 
patania din noaptea trecută, cu ochiul care vede al ras- 
pinteiașului... 

A doua noapte, cocoana, însuflețiră de vorba iubitului, 
iar caută să treacă gardul tirgului, care vinea chiar lîngă 
curtea boierului. 

De asta data, raspinteiasul nu mai vede nici cu ochiul 
său care vede... După sfatul iubitului cocoanei, el isi caută 
de nevoie, tragind aghioase pe cite o nare, după ce cinstise 
citeva ocale de vin de la Deal, tot ocale drepte cu pecete 
gospod. 

Numai, mări, cică, cum era obiceiul domnului pe vremea 
aia: — Alexandru-vodă si cu vel-spătarul, îmbrăcați tip- 
ul, deteră pe la marginea orașului să vază ce mai e ?... Trece 
cineva peste gardul oraşului, ori nu ? 

Ce sa nu treacă ?... Că acu, sub nişte tufe lingă gard, 
număra ea stelele, iar el Hloricelele:.. 

Si dete vodă de bietii păcătoşi și-i duse seimenii la inchi- 
soare la agıe... 


A doua zi, vodă cheamă pe raspinteiasul cu pricina... 

— Unde mi-ai fost astă-noapte, de nu te-am aflat la 
slujbă ? întreabă vodă. 

Ce-ncape tagadă, cînd punga e-n ladă ?... 

— Am afipit, măria-ta, iartă-mă... n-o1 mai face. 

— Jupin spătare, du pe jupíneasa la bărbatu-său și-i 
spune de la mine că femeia sare gardul tirgului și ochiul 
raspinteiasului n-o vede, ca: 

Nu-i gardul tirgului 
Sprijinul căminului ; 
Bărbatului se cuvine, 
Ca să scape de ruşine, 


81 


Să-şi facă gardul acasă 

Din dragoste mult aleasă. 

Si răspîntiaş să fie 

Singur la a sa soție! 

S-apoi, mări, cică de-atunci vodă Alexandru a zis TF 

testii Epitropii : 
` — Cînd o cădea gardul din jurul orașului, puneţi numai 
cruci, ca semn de hotare tirgului, că 


De gard nu se opreşte 
Cine la rău se gîndeşte, 
Dar sigur că sfinta cruce. 
În cale bună te aduce !... 


EPISOADE ISTORICE 


mern, 


PLUTA DOMNEASCÄ 


1 


Se întorceau carausii cu poloboacele si antalele pline de 
vin nou de la podgoriile din jurul Bacăului, tot pe malul 
Bistriţei, pe la Roznov spre Piatra. 

Era dimineață de toamnă rece; aburii din riu copereau 
cu măramă subţire de mireasă lunca pe jumătate golita de 
frunze. Cărăuşii erau la popas sub salciile de la Budăile 
de apă rece. 

Boii dejugati, slobozi, căutau iarbă care să le dea forță 
pentru drumul ce mai aveau de facut. Boii or fi găsit sau 
nu câteva fire, arse de brume, dar știu ca în schimb carausii 
toată noaptea făcură chef la gura antalelor, bind, dupa 
obicei, pentru toţi și pentru toate, pentru vii și pentru morţi, 
şi cînd nu mai avură nume de pomenit, făcură botezul res- 
teiului, ca să aibă pricină de cumetrie si de dare de cep 
nou la vreun alt butoi. 

Fedelesul totuși, la urma urmei, se deșertă, trecînd pe 
sub buzele însetoşate ale carausilor, cari adormisera în jurul 
focurilor, și ele mijind tot mai potolit pînă se stinseră. 

Acum răcoarea vie a dimineţei destepta pe cei mai subțiri 
în cojoace. 

— Haide, ma! Sculaţi, mă! E ziuă albă și mai avem de 
furcă pina la Peatra. $1 de n-om ajunge la vremea hotarita 
de paharnicu domnesc, apoi vai de curelele noastre. 

Într-o clipă, la strigătul acesta se desteptara şi cei mai 
somnorosi, adunara boii şi înjugară. 

De-abia plecaseră de la Budăi, în apa cărora isi racori- 
seră faţa aprinsă de vin, şi iată că unul din cărăuşi aude 
dinspre Bistriţa tipete si larmă, strigăte de ajutor. 


85 


O fi romänul greoi la multe, dar cînd e să dea ajutor 
creştinului, nu mai stă pe gînduri. Toţi cărăușii într-un suflet 
se îndreptară spre locul de unde venea alarma. 

Priveliste groaznică : : 

O plută, cu cirma_ frinta, încălecată pe o stinca, era 
gata să se sfarme si să piară în volbure si în nahlapi să 
se înfunde cei de pe plută. 

Și nu era pe plută numai oameni de rînd, ci și boierime. 

Un tînăr boier tinea din răsputeri, în capătul plutei 
bagata în apă, să nu-i scape din mini, o frumoasă fată. Dar 
puterile lui slăbeau din ce în ce, căci cei doi plutasi ramasera 
catarati pe stinca, de unde nu puteau face un pas măcar 
pe rapezisul iplutei care se îneca. 

Valurile spălaseră tot de pe plută, si dnáral boier nu mai 
avea afara din apa decit capul si minile. Cu una se finea de 
un ginj care lega birna de birna, cu cealaltă susținea, dasupra 
volburei, pe frumoasa fată. 

' Cărăușii, la -vederea spectacolului, se întrebară ce-i de 
facut ? 

— Ce sa fie, zise Nagit, cel mai tinar dintre ei; faceti 
ca mine. 

Îşi aruncă într-o clipă cojoacele, isi fac o sfinta de cruce 
şi se azvirl cinci din ei în apa rece, inotind voiniceste spre 
locul de deznadejde. i 

Într-o alta clipă, Nagiy urmat de Curcubeu sunt lîngă 
grupul ce se îneca. Ceilalţi trei au sosit la timp ca să ajute 
celor doi să tragă din volbură pe tinara păreche, și o depun 
pe mal, ca să se întoarcă din nou în ajutorul plutașilor, să 
desfaca pluta de pe stinca și s-o tragă la mal. 

_ De la plutasi aflara cei cinci voinici cum cei doi mintuiti 
de dinsii nu sunt oameni oricum. Erau înșiși fiica si fiul lui 
Stefan-voda cel Mare. 

Care de care să aprinză focuri, să usuce hainele dom- 
nesti, care de care se întrebă ce-i de facut pentru călătoria 
mai departe a tinerilor. 

O a doua plută, în care era argalicul Curţei, se înecase 
cu putin mai la deal !... De acolo, pluta domnească, luată de 
şivoi si cu cirmele frînte, nu mai putu sa fie oprită decît 
cînd se izbi de ascutita stinca. 


86 


II 


Stefan cel Mare şi Sînt venise in 1498, octombrie, la 
Peatra, să tirnoseasca turnul Sf. Ioan. 

Trasese, cu toată Curtea lui, la casele din nou zidite 
pentru ingrijitorul monăstirei, în apropiere de maretul turn, 
care şi pînă astăzi, desi schimonosit de restauratori, de măreţia 
domniei lui Stefan-voda gräieste. 

Cu maria-sa erau domniţele şi voievodul Bogdan. 

Acum, mitropolitul și episcopii sfirsiserä de două zile 
toată parada bisericească, si creștinii adunaţi de prin toate 
satele judeţului Camenei (Neamt) impleau rinduri-rin- 
duri minunata monăstire, ca sa sarute icoana hramului 
(Sf. Ioan), apoi să admire măreţul turn. Asteptau în stoluri, 
pe la porţile monăstirei, doară-doar vor zări măreţul chip 
al lui Stefan-voda. 

Tinerii, ca tinerii, zburdalnici şi iubitori de lucruri noi : 

— Maria-ta, taica dulce, zice domnita Elena, am văzut 
astăzi un şir de plute scoborind pe Bistriţa. Ce minunată 
trebuie să fie călătoria pe plută, dă-ne voie să mergem pina 
la Roznov. 

Cum să refuzi o plăcere atît de nevinovată, cînd eşti 
| tata $i ti se cere de fetița ta intre doua dezmierdari ? 
| Cu pitacul domnesc către starostele de cherestigii, cu 
pecetea mică, roşie, a lui vodă, domnita alergă la voievodul 
Bogdan, care-l trámite printr-un copil-de-casa la staroste, 
adaogind că, încă astă-noapte, fiind lumină de lună plină, 
două plute sa fie gara, plute de birne împodobite cu ramure 
de brazi si cu pod de dulapi noi. 


Mai încape vorbă? — încă înainte de ceasul hotărât, 
plutele erau gata, cu cite un rind de plutași aleşi pe sprin- 
ceană. 


Personalul de serviciu se sui pe una din plute, însoţit de 
buciumasi, surlasi si trimbitasi. Pe cealalata pluta luara loc 
numai domnita si voievodul Bogdan — şi, în uralele tuturor 
celor de faţă, plutele alunecara sub presiunea . voinicilor 
cirmaci si răpede dispărură din vederea insogitorilor, auzin- 
du-se numai în soroace ziceri din bucium, aduse pe aripele 
vintului. 

Măria-sa Stefan-voda, care si el venise la mal, se în- 
toarse la egumenie, sa-sı cate de trebile domniei, ca nu una, 


87 


ci multe impresurau, pe vremile acelea, pe stapinitorii 
Moldovei. 

Plutele înaintau aurite de lumina lunei, cîntările de pe 
cea din urmă nu încetau de a stirni ecourile dealurilor 
paduroase. Din cînd în când, „păsări de noapte treceau pe 
dasupra plutelor, şi cîrmacii isi făceau cruce zicînd : 

— Doamne, apără-ne de rau! Auzi coabe! 

Fără nici o grije, „domnița se lăsa cu totul cuprinsă de 
plăcerile plutirei si, în blanile sale de samur, nu Simţea 
asprimea crescîndă a răcorelei, fixind cu nesaţiu privirea in 
tabelul mereu schimbător şi mereu frumos ce se desfășura 
odată cu înaintarea plutei. În extazul ei, abia își mai aducea 
aminte că lîngă dinsa se găsea un frate iubit. 

Acesta, la vîrsta care era si cu educayiunea ce primise, 
vedea lucrurile si oamenii prin alți ochelari decit Elena; el 
la alte se gindea... cind, deodată, pluta din urmă se sparge 
de un ascuţiș de stinca. Strigätele, tipetele sunt zadarnice. 
Ce ajutor putea să mai dea două tinere odrasle de domn și 
doi plutași, cari” nu puteau părăsi cirma plutei domnești ? 

Domnița era adînc emoţionată, dar voievodul strigă : 

— Înainte, Roznovul este aproape, le vom trămite ajutor 
de acolo. 

Dar ceasul rău nu alege de-i domn sau simplu muncitor 
acel pe care îl loveşte. 

Nu la mare distanţă de la locul spargerei plutei servito- 
rilor, se întîmplă sfarimarea plutei domneşti. 


111 


Nagîţ, pe cînd ceilalți se întrebau ce-i de făcut cu dom- 
nija si cu Bogdan- voievod, ajutat de alți doi-trei, dau Jos 
butea cu vin din carul său și, aducînd de pe la carausi ce 
mai brumă de fin aveau pentru vite, gátegte loc de șezut, 
comod pe cit se poate intr-un car mocanesc, si striga cara- 
ușilor : 

— Injugaqi, bre! 

Apoi, îndeamnă pe domnita și pe voievod să se urce 
în car: 

— De, măriile-voastre, nu-i leagăn domnesc cu roti au- 
rite, dar să fiți măriile-voastre sănătoși si vă veți aminti 


88 


odată cu plăcere că, ati calatorit citeva ceasuri cum cala- 
toreste ţăranul o viaţă întreagă. 

— Istet roman, zice domniţa către fratele său, cuiba- 
rindu-se cît puteau mai bine în carul mocanului. 

Si Nagîţ, deschizind șirul carelor carausesti, pline cu 
poloboace de vin, se întoarse către domniţă gi voievod, își 
scoase căciula şi, cu un ton glumet, zise: 

— Mai bun vin am eu în car decît toţi ceilalți... 


IV 


Cînd era pe la amiazi, de se părea soarele un punct de 
foc pe turnul de la Sf. Ioan, numai ce bătu la poarta monăs- 
tirei, cea despre Borzochian : 

— Deschideti! striga cărăuşul Nagîţ, că soseşte vinul 
| domnesc ! 

Porţile. de dădură în lături şi, unul după altul, carele 
| cărăuşeşti intrara in curtea monastirei. 

— Ce este? întrebă măria-sa vodă, privind pe la fe- 
reastra. 

In acel moment, carul lui Nagîţ ajunsese la scară si vodă 
recunoscu în el pe copiii săi iubiţi. 

El descinse să-i primească. În cîteva clipe, totul se lămuri. 

— Nagîţ — zice vodă — tu si ai tai aţi fost oameni 
vrednici. Pe tine și pe cei cari cu tine afi scăpat pe dom- 
nia Si pe Bogdan-voievod vă fac razesi. Lunca şi sfoara de 
pământ din, jurul ei, unde ati poposit asta-noapte, a voastra 
sa fie, ocină în veci. lar voi, cei cu poloboacele, rafuiti-va cu 
pimnicerul Curgei. 

er Pai sa vezi, maria-ta, hitrul de Nagîţ ne-a zis așa: 
Veniti şi voi cu carele cu vin domnesc. Pînă s-o învechi al 
vostru, de l-o putea bea de leac rumânul, veniţi de gustati 
vin străvechi, datator de viata: sa sărutăm mina măriei-sale, 
ca buni tovarăși ce-mi sunteţi. 

Și pe rind sărutară mina lui vodă, iar maria-sa Stefan cel 
Mare și Sînt zise : 

— Dacă-i asa povestea, apoi cum voința mea este ca 
monăstirea ce am zidit și sfinţit aci să nu rămînă _Stinghera 
pe lume, ca a lui Alexandru-voda, unchiul meu, va daruiesc 
vouă dealul domnitei Elena, de la coada Petricicai pînă din- 


89 


colo de Borzochian. Sa va faceţi aşezări pe el şi sa fifi 
tirgoveti cinstiţi ai Camenei (Petrei). 

Descinzind din car, domniţa Elena întrebă pe Nagîţ: 

— Eşti însurat ? 

— Din cislegile trecute, maria-ta. 

— Ia contasul asta cu blană scumpă şi salba asta de 
nestimate si le du nevestei tale. Si cînd Dumnezeu vă va 
dărui un prunc, la mine, să veniţi să-i fiu nasa. 

Bogdan- voievod împărţi galbenii din punga sa, nu numai 
la mintuitorü lor, ci și la ceilalți ţărani... ba nu, acum 
tirgoveti, zicindu- je: : 

— La Peatra se cheamă aci, în limba moldovenească. Zid 
de peatra să fiți voi cînd dușmanul tarei va îndrăzni sa 
razbeasca într- acoace. 

Si, d-atunci, in hrisoavele lui Stefan-voda, ispravnicii de 
Neamţ, de care tinea Camena, erau pomeniti îndată dupa ai 
Sucevei și ai Hotinului. 

„Numai ce sosi și starostele de cherestegii, care plingind 
zise lui vodă : 

— Măria-ta, am ales cele mai tari plute si dalcausi ne- 
intrecuti, dar cînd e ceasul rău, n-ai ce face. Oamenii 
măriei-tale cu toţii sunt scapati. Nu vor intirzia să sosească, 
dar ce mă fac eu, sărmanul, cu preţul plutelor, fiind străine ? 

— De cînd, mare, la domnia lui Stefan-voda a rămas 
păgubaş si nedreptăţit un moldovean ? 

Şi cămărașul domnesc plăti îndoit preţul plutelor, si 
cáráusil descarcara vinul in pivnigele domnesti, fara sa li se 
fina in seama macar vinul irosit ` cu botezul răsteiului. 


1 În textul de bază : ivosit (n. ed.). 


| 
| 


IOAN BOGDAN MOVILĂ ȘI VENETIANA 


O broșură italiana tipărită la Padova în 1880 de Leon 
Wollemberg, cu titlul: Nozze Mendl- Basevi, aduce — cine 
ar putea crede? — șapte documente cari se referă la un 
episod din viaţa unui domn al Moldovei, foarte puţin cunos- 
cut, si care episod, prin inlantuirea evenimentelor, alcătuiește 
un adevărat roman. 

O să cerc să aduc o prescurtare din acest roman. 


* 


Ne spun cronicele noastre cum vestita doamna a lui Iri- 
mia Movila, cu ajutorul ginerilor ei poloni, izbutise un 
moment sa alunge, dupa razboiul de la Tatarani, din tronul 
Moldovei, pe _Stefan Tomsa-voda, si intrase triumfatoare la 
Iasi, împreună cu minorul său fiu, Ioan Bogdan-vodă. Ste- 
fan-voda se retrase în Tara Muntenească, la Radu-vodă, 
şi de aci „răzbeau oamenii lui pînă la Birlad si pînă la Vaslui, 
respinşi însă de leșii din oastea doamnei Elisabeta, văduva 
lui Irimia-voda. Aceasta luase reşedinţă în Iasi, cu fiul său 
Bogdan, „însă Divanurile toate erau prin Nistor Ureche 
vornicul“. 

Aproape un an finu această domnie, pînă ce Poarta tră- 
mise pe Skinder-paga de Silistra în contra doamnei Elisabeta 
Movilă, hotărînd izgonirea ei și dînd tronul Moldovei lui 
Radu- vodă, feciorul lui Mihnea-vodă. 

Skinder- -paşa bate oastea polona a doamnei Elisabeta 
la Dracgani, în jud. Hirlau. Am publicat in 1887 o inscrip- 
ție păstrată la monăstirea Suceviţa din Bucovina, aceea cu 
care Tudorascu Urechiă, nepotul lui Nestor Urechia, a depus 


91 


la zisa monästire o tristă suvenire de la nenorocita doamnă 
Elisabeta. 

Ce era acea suvenire ? Doamna și fiul ei Bogdan căzură 
în război pe minile lui Skinder-pasa. Inscriptiunea amintită 
spune, ca şi cronica lui Miron Costin, că „Doamna la mare 
ocară a ajuns, de care singură a mărturisit către boieri; 
trecînd cu rădvanul, văzînd pe boieri si lăcrimînd a zis: 
«Boieri cinstiţi, m-a rusinat paginul l» Și atunci, tunzindu-si 
cositele sale și plingind cu jale amară, a rugat pe un nepot 
al lui Nistor Ureche, anume Tudorascu... care sta cu alti 
boieri : «Să binevoieşti a duce acest păr la monăstirea noastră 
Suceviţa, că nu m-am invrednicit a fi cu răposatul la un 
loc, sı dupa moarte macar acest par sa fie de pomenire».‘ 

Cronicile noastre spun apoi că pe doamna a tramis-o 
Skinder-pasa la 1 as „$i a căzut după un aga turc pînă 
la moartea ei“. lar despre fiul ei Bogdan, Miron Costin 
adaogă că „s-a turcit şi că ajunse la împărăție de era capegi- 
paşa“ 


Documentele din Nozze Mendl-Basevi privesc pe nenoro- 
citul Bogdan-voda şi, in parte, pe mama sa, doamna Eli- 
sabeta. 

Mindra doamnă, din familia ilustră a Ceamartorilor din 
Transilvania, ajunge in haremul lui Iusuf-bey, cumnatul 
lui Omer-aga, șeful seraiului împărătesc. Bogdan călătoreşte 
prin Europa. Așa, la 21 septembrie 1599, îl aflăm la Bruns- 
wig. Călătoria aceasta nu o face de plăcere, ci solicitind 
ajutoare pecuniare şi morale de la capetele coronate europene. 

În 1599 Bogdan era la Veneţia. Acolo nu era cu totul 
strain, căci poseda, dupa maică-sa, doamna Elisabeta, lega- 
turi de singe cu ilustra familie Zuanne Zane. 

Într-o zi, Bogdan, revenind la gazdă, după ce ascultase 
leturghia în minunata catedrală de la San-Marco, zie lui 
messer Zuanne : 

— Între surorile de la monăstirea Corpus-Domini, care se 
aflau astăzi în biserică, am văzut una de o frumuseţe rară. 
Dar ce-i mai curios este că seamănă cu portretul ce am văzut 
în casă la Tusuf-aga la Constantinopol, atit numai că porire- 
tul este al unei fete mai tinere cu cîţiva ani decit sora de 


92 


la Corpus-Domini. Ce fericit as fi să pot vedea de aproape 
drăgălaşa această fată. 

Nu trecura multe zile și stariga de la Corpus-Domini, 
însoțită de sora Elena, vizita pe messer Zuanne, dupa în- 
demnul acestuia, care-i scrisese că o rudă a sa pare ca ar 
putea să dea informagiuni despre familia sărmanei orfane. 

Bogdan rămase uimit văzînd de aproape pe Elena, dar 
şi mai mirat cînd de la starita află cum tinara fata a fost 
răpită acum 4 ani de corsari in Marea de Marmara şi apoi 
rascumparata la Veneţia din fondul de binefaceri al Repu- 
blicei, $1 cum, botezată cu numele de Elena, copilita de 
atunci a rămas sub îngrijirea maicei Honorina de la monăs- 
tirea Corpus-Domini. 

Mai mult decît oricînd, Bogdan găsi asemănări între 
frumoasele trăsături ale feţei Elenei si ale medalionului, facut 
de un meșter italian la Constantinopol, al fetiţei lui Tusuf-aga. 

Cu prima ocaziune, Bogdan tramise înştiinţare vitregului 
sau la Constantinopol despre descoperirea făcută, și răspun- 
sul nu întârzie să sosească, răspuns plin de voiosie, căci lusuf 
recunoscu în notele dare de Bogdan pe propria sa fiică. 
Elena însăși își amintea de casa paternă, și povestirile 
ei către Bogdan nu mai lăsau acestuia nici o îndoială că 
Elena de astăzi era identică cu Fatmé de acum 4 ani. 

Decit, tot povestind, lui Bogdan peripeţiile vietei sale, 
Elena băgă de seamă că Bogdan nu le mai auzea, ci avea 
numai ochi pentru a o vedea și a o iubi... Și se iubiră. 

Dar la Veneţia nu era numai Bogdan care să fie admirat 
pe frumoasa Elena, cînd, împreună cu celelalte surori, trecea 
pe piaţa San-Marco, ca să meargă, conduse de batrine calu- 
garite, în zile de sărbători mari, sa asculte oficiul în marea 
catedrală. Nu se afla june, simtindu- -şi mustata mijind la 
buza, care sa nu fie distins dintre toate surorile pe Elena. 
Unul cu deosebire, Giovanelli Sforza, strain Veneţiei, era 
dintre admiratorii Elenei. Acesta, „simțind în Bogdan un 
rival, începu a raspindi zgomotul că Bogdan nu era creștin, 
ci turc. 

Între acestea, o activă corespondenţă era schimbată între 
Bogdan si Iusuf-aga. Doamna Elisabeta, cit află despre rela- 
fille fiului ei Bogdan cu Elena, şi cum Elena nu este alta 
decir Fatmé, pe data în mintea sa ageră închegă un plan, 
care, după credința sa, putea să readucă la tronul Moldovei 


93 


pe fiul ei. A însura pe Bogdan cu Elena era a-și asigura spri- 
jinul lui Omer-aga, capul seraiului î împărătesc, pentru izbînda 
lui Bogdan. În adevăr, nu întârzie și fostul şi actualul repre- 
zintant al Veneţiei pe lîngă Poarta Otomană de a interveni, 
după staruingele lui Omer-aga, cumnatul lui lusuf-bey, pe 
lîngă dogele, în favoarea lui Bogdan. Acesta cerea permisi- 
unea pentru sora Elena de la Corpus-Domini de a ieși de 
acolo şi a se mărita cu el. Giovanelli Sforza nu perduse nici 
el timpul, si din Constantinopol și de pe unde putu, adunase 
dovezi că Bogdan nu mai era creștin, ci mahomedan. Ştirea 
asta, raspindita de rivalul lui Bogdan, strabatu pina în monas- 
tire si deveni o pedica din cele mai mari la mai departe 
întrevedere între Elena și Bogdan. Gerolamo Capello, fostul 
bail, sı Gradenigo, noul reprezintant al Veneției la Constanti- 
nopol, în 27 decembrie 1599, scriu dogelui ca Bogdan e cu 
adevărat. cristianissimo. Capello afirmă ca l-a ţinut in casa 
la el 2 ani,- apărîndu-l contra neamicilor săi, deci îl cunoaşte 
bine, si că de nu ar fi'creștin, nici nu ar putea fi pretendent 
la tronul Moldovei, pe care nu se pot urca decit creştini. 
Prin urmare, este demn de toată favoarea dogelui, cu atit 
mai mult ca este înrudit prin sînge cu ilustrissimus messer 
Zuanne Zane, din Senatul republicei. 

Însuși Bogdan scrie dogelui, în 26 ‘decembrie, că se află: 
în Veneţia de mai mult timp şi caută să, dezmintă: afirmayiu- 
nile lui Sforza si altor neamici ai sai ca el s-ar fi turcit si 
ca are in gind numai sa ingele pe Elena, s-o duca la Constan- 
tinopol ca iar s-o faca mahomedana. 

- Bogdan zice ca „primeşte a nu scoate afară din Veneţia 
pe. Elena, decît idupă. ce îşi: va redobindi tronul Moldovei,. 
lăsînd-o în casa lui Zanne împreună cu sora sa. Pretendentul 
la tronul moldav, ori clironomis tis Bogdanias, cum îşi zice 
însuși, aminteşte si el dogelui că de n-ar fi creştin n-ar putea 
pretinde. tronul. Omer-aga interveni sı el pe lîngă doge in 
favoarea lui Bogdan, afirmind că acesta e de legea dogelui si 
in strinsa legătură 'de sînge cu una din principalele familii 
ale republicei. 1 

Recomandagiunile din Constantinopol, de la creștini $1 
turci, rămîn fără efect. Elena, oricît iubea pe Bogdan, sub 
influența morala -a stariței monăstirei, refuză să se mărite, 


1 Aceste 2 documente se găsesc si în Hurmuzache, vol. III. 


94 


si Senatul venetian constată, ca răspuns la cererile din Con- 
stantinopol, că sora Elena a încetat de a mai putea să iasă 
din monastire, ca dinsa nu mai se cheama Elena, ci Deodata 
(data lui D-zeu) „sodisfacendo in. questo modo alla bonta 
della sua conscientia et obedendo all'intentione publica chè 
stata di liberar-la dalle insidie di Giusuf-aga, suo padre et 
Omer-aga, suo zio, che la invitavano ad andare & Constanti- 
nopole con speranzi di gran fortuna” 1. 

Giovanelli Sforza birui astfel pe nefericitul Ioan Bog- 
dan-voievod, rivalul sau, dar nici el nu putu dobéndi de- la 
monăstirea Corpus-Domini să iasă “în lume mieluseana lui 
D-zeu. Sforza se duse din Veneţia în alt oraș al Italiei, unde 
află consolare la inchipuita durere ce-i cauzase un amor ne- 
împărtășit de maica Deodata, iar Bogdan Movilă căută zadar- 
nic mai multe săptămîni mijlocul de a revedea pe adorata 
inimei lui. 

Într-o seară, Bogdan stătea adincit în amare gînduri, pe o 
banca în piața San Marco, privind cu ochii sufletului în 
directiunea in care pentru prima data vazuse pe Elena cu 
surorile din monăstirea Corpus Domini. O maică batrina se 
apropie de el și-i zice : 

— Esti principele Bogdan ? Nu ma ingel ? 

Junele tresări răspunzînd afirmativ. 

Călugăriţa 1 fi ‘dete un plic şi, fără a mai adăsta o vorbă 
de răspuns, dispăru. 

Bogdan deschise plicul. Inauntru era o suvita de păr 
negru şi o hirtiuya pe care erau scrise aceste vorbe : „Uită-mă ! 
Nu mai sunt fata lui Iusuf, ci Deodata monaca.. Acest par 
este din cel adus jertfa la altar de Elena ta.‘ 

Lacrimile podidira pe nefericitul amant. El sărută nebun 
părul iubitei, ascunzîndu-l apoi pe inima-i zdrobită. 


* 


A doua zi, la 7 aprilie 1600, consilierii republicei, și 
anume : Vincenzo Capello, Bernardo Thiepolo, Niclo Dona- 
do, Marc'Antonio Memmo, Marc'Antonio Erizzo si Mattio 


»Satisfácind așa bunătatea conştiinţei sale si ascultind de do- 
rinja Er care era de a o mintui de insidiile lui lusuf-aga, tatal 
său, şi a lui Omer-aga, unchiul său, cari o indemnau să meargă la 
Constantinopol, cu speranță de mare noroc.“ 


95 


Zanne, chiar ruda lui Bogdan, ţineau sfat în Senat şi scriau 
reprezintantului republicei la Constantinopole următorul act : 

„Drept răspuns la intervenirea ce ai făcur, după stăruința 
lui Omer-aga în favoarea căsătoriei nepoatei lui cu voievodul 
Bogdaniei, vei spune că ne displace a nu putea să-i satisfacem 
dorinţa, fiindca fetiţa s-a călugărit în monăstirea Corpus 
Dei şi nu mai e posibil ca să iasă de acolo (non e pin posi- 
bile che lei esca di la) mai ales că este foarte constantă în 
voler continuare quella vita spiritual. Să-i spui aceasta cu 
atîta rezolutiune, ca să nu-i mai dai ocaziune de a mai starui 
în viitor.“ | 

Totodată Senatul acordă maicei Deodata o dota în bani 
pentru susţinerea ei în monăstire. 


+ 


Bogdan îmblă ca un nebun toată noaptea prin stradele 
strimte $i intortocheate ale Veneţiei. 

În dimineaţa zilei următoare, nişte gondolieri, văzînd 
cum un om se aruncă în canal, la Giudeca, alergară acolo 
cu bărcile și-l pescuiră. 

Era bietul Bogdan-voievod. 

Gondolierii-l îngrijiră şi-l readusera la Viaţă... 

— A! tu, Doamne al creştinilor, mi-ai răpit scumpul odor 
al inimei mele, zicea, cîteva zile după aceea, Bogdan, deplin 
însănătoșit — apoi revinit la sine: deviu fiu lui Iusuf-aga... 

Şi plecă din Veneţia pe primul vas care se îndruma spre 
Constantinopole, unde avea să ajungă, cîteva luni după 
aceea, „capigi-basa“. 


LOGOFATUL BAPTISTE VELELI 
Episod istoric din secolul XVII 


PROLOG 


I 


Pe la începutul secolului al XVII (1631), tronul ţării 
trecuse sub Alexandru Radu, fiul lui Radu, domnul Româ- 
niei. Acesta abia domni cinci luni si nevrednicia ce i se 
impută, sau poate (şi-i mai de crezut), influenţa care începuse 
a întinde mreajă pe lîngă Curtea suzerană, aduse detronarea 
lui si reîntoarcerea lui Alexandru Iliaș, acel fidel portret în 
miniatură al domnilor fanarioți, cari curînd aveau sa îm- 
pingă biata Moldova la căderea ei morală și materială, din 
care nici astăzi nu se poate ridica cu deplinatate. 

La auzirea fatalei știri că Poarta denumise domn pe 
Alexandru, ca un fior de moarte trecu prin toate inimele. 
„O! veche biară moşie ! (patrie) strigau boierii adunaţi in 
sfat, vine vermele să-ți roadă inima !* Dar ei nu se mulfá- 
meau, văzînd furtuna ce-i ameninţa, de a se mintui fiecare pe 
sine, ca, apoi, puind căciula pe o ureche si, din loc de sigu- 
ranta, privind nenorocirile ce cotropesc pe ceilalți, să-și bata 
peptul cu pumnii, văicărindu-se asupra soartei acelora ş-a 
patriei... Nu! ei, înainte de a gîndi la sine, gindeau la obștea 
românilor, înainte de a gîndi să- -şi mintuie moșioara, gin- 
deau la chipurile cum vor putea mintui patria |... 

Deci toți boierii se sfătuiră, ce vor face? O solie alcă- 
tuita din cei mai insemnati dintre ei fu trimisa la Constan- 
unopole ca sa refuze din partea întregei țări pe Alexandru 
Ilias. Cînd am zis că fu trimisă o solie, aş fi trebuit să zic: 
o turmă menită martirismului ! Cine nu ştie cite rusinoase 
umilinți și necazuri nu suferiră solii de la o Curte cum era 
acea turcească pe atuncea ? Si, totuşi, cu o adevărată iubire 
de patrie, ei se așteptau la toate, încă pornind din ţară, 
însă ei vroiau, cu orice pret ce i-ar privi numai pe ei, să 


97 


mintuie pe frații lor rămași în ţară de Alexandru şi de 
pozderia de greci cu cari el era gata să năpustească de la 
Constantinopole. 

Rezultatul acestei frumoase și nobile ambasade fu de tot 
neinsemnator. Bravii boieri se’ returnară în patrie, aducind 
cu sine, pe lingă încredințarea Curtei ca Ilias asta dară se 
va purta bine, și o îndoită ură şi sete de răzbunare, nu atit 
însă asupra Portei, cit asupra lui Iliaș cu ai săi, cari, prin 
infame machinajii, provocaserá .rea-tratarea lor in Constan- 
tinopole. Strigatul unanim al boierilor din tara, la istorisirea 
tristă ce le facura solii lor de cele ce li se întîmplaseră, fu: 
Sa murim sau sa scapam de impilatori ! Dar, între aceste, 
Ilias, însoțit de ai sai şi de oştire, intrase în tara. Timpul, 
prin urmare, era prea scurt ca boierii, inainte de intrarea: lui 
in capitală, să poată pregăti o oaste cu care să-l respingă. 
Ei, dara, se linistira; fiecare pe la a său, sau, cel puţin, 
se părură liniștiți. 

Să lăsăm acum pe Alexandru cu toţi grecii săi instalin- 
du-se în trebile guvernului ; să nu vorbim nici de ticalosiile 
ce făptuiră cu toţii chiar de la ‚pasirea lor în tara; sá nu 
pomenim, pentru deocamdata, nici de faimosul dintre tică- 
losi, ministrul Baptiste Veleli, marele credincios al lui Iliaș, 
ci să ne transportam aiure. 

Dacă cetitorul meu va merge cu mine pe drumul ce duce 
din lași la Bacau, dar care nu e drumul mare, ci acel ce se 
cheamă prin frinturi, un drum pe care îndestul de bine l-a 
botezat țăranul moldovean ca să nu am trebuinga de a mai 
spune ce fel de drum e; dacă, zic, cetitorul meu m-ar înto- 
vărăşi şi ar face cu mine vro șase oare de călătorie tot în 
fuga calului, el ar întâlni într-un punct unde drumul se 
crucește de un alt drum, astfel că formează o cruce, la umbra 
unui mare si stufos stejar, trei călători — de călători luindu-i 
după murgii cei voinici ce pasc pe linga ei. 

Imbräcagi citetrei in vestminte ţărăneşti, el au, cu toate 
aceste, in fizionomia lor, in manierele lor, un ce carele te 
face a crede ca costumul ce port nu e acel al pozitiunei lor 
sociale. 

Noi vom lua convorbirea lor de acolo de unde am găsit-o, 
dind de dinsii. 

— De nu era Constantin Be noi eram perdupi ! zisese 
cel mai batrin din ei. i 


98 


rin 


B 


— Asa, jupine Buhuse, răspunde cel mai june ; de nu era 
el, ca sa ne vesteasca ticăloasele lui planuri, cu bună seamă 
curînd n-am mai fi văzut nici lumina soarelui, nici jupi- 


- nesele. 


— Nu e mulyamit, continua îl treilea din ei, care, în 
privirea vîrstei, ţinea mijlocul ; nu-i mulțămit. cite pagube 
ne-au făcut de cîteva săptămâni, de cînd e în scaun, acum 
ar fi vrut, ticalosul, să, ne _manince si zilele. 

— Hai să i le mâncăm noi lui, hatmane Savine ! strigă 
mai junele. | 
. — Aşa! să i le mincam noi lui! repetă cu el cel mai bä- 
trin, pe carele-l numiseră Buhuș. 

— Să scăpăm biata moșie ide lăcuste, vornice Lupu! 
adaogă către cel mai june hatmanul Săvin. 

— Ascultaţi, zice Lupu, după cîteva minute de gîndire; 
nu trebuie să vorbim ca. copil, ci, trebuie să ne înțelegem 
bine cu toţii, să ne pregătim, să razvratim cu încetul și în 
taină fara... Și, într-o zi mergem cu toții... 

— Si să moară Ilias! intrerumpe iutele hatman Sävin. 

— Aşa, boieri! aşa, bojeri ! urmează bătrânul Buhus : 
jupinul Lupu intelepteste graieste ; trebuie sa fim bine pre- 
gatifi, ca nu. cumva, - apoi; venind turcul cu mânie, să facă 
rău a şi, astfel, in loc s-o pula mai rău s-o ticalo- 
sim ! 

— Ascultati, beit D-ıa, jupine N si d-ta, jupine 
Savine, jurati d-voastră că nu-ți trage unul häisa si altul 
ceala ? 

— Juram, pe viul D-zeu sintul. 

— Dacă-i asa, boieri, sa nu mai perdem timpul ; haideţi 
să ne vedem un cescut de jupinese, să ni le aciuim la loc 
bun, cu multul, pufinul ce ne-a dat D-zeu... 

— Da de ce aşa, jupine Lupu ? _curma hatmanul Savin. 

— Pentru ca sa nu ni le gäseasca ticalosul acela de asu- 
pritor. 

— Şi după aceea ce facem ? întreabă Buhuș. 

— Deodată ne ducem pe la toţi boierii si boiernasii de 
pe la tara, de-i sfătuim sa se razvrateze, năimim flăcăi sine- 
tasi, rădicăm Vrancea, lipcanii, seimenii, și apoi Dumnezeu 
ne-a povăţui şi ne-a ajuta... Haideţi, boieri ! 


— Haideţi ! 


99 


Si tustrei pun friul în capul sirepilor lor și mi se arunc 


pe ei. 
— Strap! strigă Buhuș, în momentul ce caii nerăbdători 


erau să pornească. 

— Ce este ? 

— Să mai jurám încă o dată: sa murim, ori moşia s-o 
mintuim din ghearele fiarei. 

— Juram ! juram pe numele viului și sîntului D-zeu, 
strigă Lupu si Savin, rădicînd ochii spre cer și facindu-si 
cruce. 

— Nu-i destul, adaogă Buhuș, nu-i destul; d-ta, jupîne 
Lupule, să ne fii căpetenia noastră, că ești om tînăr şi în- 
telept ! 

— Asa, strigă si Săvin; d-ta, jupine vornice, să ne fii 
căpetenia. 

Apoi, fiecare apucă cîte unul din cele 4 drumuri lîngă 
care se odihniseră și, asemenea visului, dispar pe zmeii lor 
din Bugeag. lar Lupu, oprindu-se la câțiva stinjeni din dru- 
mul ce apucase: 

— Sa le fiu căpitan ! zise el, căutînd să-i mai deosebească 
prin pădurea în care intraseră "amindoi ; ; să le fiu căpitan! 
Cit mai mult aș fi dorit sa le fiu altceva ! Dar domn, de 
ce nu 2: 

Şi purcede si el ca o sageata în o direcție opusa cu a ace- 
lor doi boieri. 


II 


Lasind acum, pentru cîteva minute, pe vornicul Vasile 
Lupu să călătorească singur, vom sta sub stejar, ca să facem 
mai de aproape cunoştinţă, nu cu Buhuș ori Savin, ci cu Lupu, 
carele e unul din principalele personage ale nuvelei ce ne-am 
propus să istorisim. 

Cu vro 30 ani mai în urmă, într-un sat mic de lîngă 
tirgul Peatra, un sat carele si pînă astăzi s-au păstrat nu- 
mele său vechi de Oslobeni, într-o joie de vară, era o migcare 
extraordinară. Fete mindre ca primăvara, cu flori in cosite, 
cu camase cu altiţe, flăcăi, paunası trași prin inel, neveste 
cu flori albe in păr, ori cu ștergare, toate si toţi din sat 
alergau la curte în vestminte de sărbătoare, cu bucuria în 


100 


inimă şi cu veselia pe faţă... căci acolo, pe i iarbă,-i aştepta 
dantul şi glume. Străinii cari ar fi veni în ziua aceca în 
sat n-ar fi aflat nici pe baba cea mai încovoiată șezind pe 
cuptorul ei ca după obicei şi ar fi fost silit să creadă că a 
fugit tot satul de vro groază, ori că-i vro mare întimplare 
la curtea boierească. În faptă, acole, fesurosii de pe cerdacul 
de 'dasupra pivnigei trăgeau din vioare hori, ce scotea din 
minte pina si pe babe, încît se prindea și ele între fetele ce 
băteau cu cálcitul pajistea de lîngă prispa curgei... Acolea, cio- 
bănaşul sună din cimpoi; dincolo, mai multi mosnegi spun 
istorii d-ale lui Stefanica- voda cel Sînt. Toate feţele sunt 
pline de bucurie, căci stapinul, paharnicul Lupu, este si el 
plin de bucurie: jupineasa lui i-a dat un fecior, frumos ca 
un luceafăr, un fecior, cel întîi născut! 

Dacă cineva ar fi intrat din tinda in vro cameră, ar fi 
dat numai de mese întinse, de boieri cu barbe lungi și albe, 
cu cioboate galbene, cu meşii, cu islice si fesuri roşii, cu 
saluri de taclıt, cu blanı de samur... şi toți inchinind pahare 
in sanataqi nesfirsite... In vremea aceasta, într-o cămară mai 
mică din fundul tinzei, era lehuza ce-și alápta copilul ei, 
pe cînd o babă neagră si slută, o figanca, tinind în zgră- 
bulita el mina mina cea gingasa și plapinda a pruncului, îi 
proorocea o soartă foarte norocoasă. 

— Aoleo ! zicea ea, jupîneşică, stapinica mea, o să ajungă 
la mare boierie !... O să ajungă la domnie! 

Ei bine, acest prunc, căruia o babă, într-o zi, îi menea 
(doară jupineasa i-a da ceva mai mult) o pozitiune asa de 
strălucită, era vornicul Vasile Lupu, călăreţul nostru. 

La venirea lui Alexandru Ilias pe tronul ţării, noi il 
găsim în roată floarea bărbăţiei. 

De cite ori citesc vro baladă, de acele cu adevărat fru- 
moase improvizatiuni de-ale poetului român, si de cite ori 
în ele întîlnesc vreun flăcăiandru de care se tem zmeii, un 
romänas cu fruntea nalta, cu fata deschisă, cu sprinceana 
îmbinată, cu ochiul ca mura cea coapta, de atitea ori îmi 
pare că poetul, autorul baladelor, vrea să-mi vorbească de 
Vasile Lupu, astfel de mindru român imi era el în privirea 
fizică ; dar Vasile nu era mai puţin perfect şi în privirea 
morală. El, către regularitatea trăsăturilor feţei sale, adaogă şi 
acel aer de bunătate, care vadeste că vine din o inimă aleasă, 
lucru ce ipocriţii niciodată nu vor sti face. Mindra lui 


101 


'sprînceană, nalta lui frunte erau de două ori mai mindre 
cînd exprimau fermitatea, voinţa cea neurnită a unui suflet 
tare... Asa, Lupu, înzestrat de un mare spirit organizator, 
foarte ager, si de o cumpanire, de o „înţelepciune greu de 
aflat în mulți din boierii secolului său, se părea destinat 
numaidecit de providenta la lucruri mari. Cine l-ar putea 
oare descrie mai bine decit Miron Costin, cind zice de el 
că e: „ca un leu şi la fire şi la trup“. 

Lupu, “de june încă stapinul unei averi foarte mari, cres- 
cută încă prin insofirea sa cu o jupineasa din familia 
Bocioc t, era unul din cei mai insemnati boieri ai țarii; in- 
fluenta lui; și ca bogat. gi ca boier de omenie, mult înțelept 
la sfaturi, era nemărginită, și asta îl ajuta foarte mult în 
toate planurile sale. 

Atit cit am spus, să ne ajungă despre trecutul has ; să-l 
urmăm acum în drumul ce au apucat. 

După câteva mici popasuri, la umbra. vreunui “arbore, sub 
care mînca ceva din merindele ce avea in desagü de la 
oblincul şelii, Lupu, îndeseară, cînd soarele- dăduse după 
munte, intră într-un „Urgugor mic, alcătuit din cîteva sute 
de case de lemn și cîteva dughene cu tărăbi coperite de fel 
de fel de maruntisuri, sl, infundindu- -şi căciula lui yurca- 
nească tocmai pe ochi, pisca calul: cu varguta si, după ce 
coti câteva uliți şi hudiţi -din acest tirgugor al Romanului, 
intră într-o ogradă, unde se afla o casă curatica, cu cerdac 
de scinduri pe pivnita dedesubtul casei, dupa moda de 
atunci ; ș-apoi el descălecă, îşi legă calul de un stilp al cer- 
dacului si intră. Sa intrăm: si noi cu el. 

Într-o camera varuita şi cu vărgi de humă, pe unul din 
lungile divanuri ce o imple de la un capăt la altul, sta o 
jupineasa, astfel judecînd-o după îmbrăcămintea ei, compusă 
din un fes alb cu canaf negru de mătasă pe cap, împrejurat de 
o singură coadă de par, ce făcea un mindru contrast cu albeaya 
fesului, o fermene toată cusută cu fir și o fotă foarte bogată 
în cusături. Toaleta ei era foarte scumpă și frumuseţea ei 
foarte rară ! 

Aceasta era jupîneasa vornicului Lupu. În momentul in- 
trărei bărbatului, ea legăna într-o albie pe o copiliga, cin- 
tindu-i cintecul cel nemuritor : Nani ! nani ! 


1 Vezi Miron Costin, fata 283. 


102 


"Lupu. 


— A! dragul meu! dragutul meu! striga ea dupa ce 
privi cîtva pe bărbatul său, ce-i zimbea de lingă ușă. Bine 
ai venit ! 

Si, sărind din locul unde stătea, se aruncă de gitul lui 


— Da ce însemnează straiele aceste în care te văd? în- 
treabă ea, după ce-și mai alină bucuria că-și revazuse' soţul, 
după trecerea de vro trei luni de cînd el nu venise pe acasă, 
trimis fiind de tara la Constantinopole. 

— Draga mea, însemnează că, fără de ele, poate acum 
nu m-ai mai vedea, căci ticälosul de Ilias a pus spioni sa 
mă afle și să mă ucidă. 

— Să te ucidă? ah! si nu se teme de D- zeu ? să te 
ucidă pe tine, tata Ruxanditei. — Şi jupineasa tragea cu 
dragoste spre albie pe sotul ei, carele, în bucuria de a o 
imbragisa, uitase de copilita ce-i dăruise D-zeu în lipsa lui. 
Lupu, împrejurînd cu mina talia soţiei sale, priveşte copila 
dormind cu somnul cel îngeresc al vîrstei sale. În fiecare trasa- 
tură a feței copilei, el recunoaşte cînd pe jupîneasa sa, cînd 
pe bunica lui. Cu un cuvînt, bucuria lui Lupu era bucuria 
oricărui părinte bun din orice parte de lume, de la orice 
naţiune, cit de civilizată, sau cât de barbară... Si, cu atita mai 
mult se bucura Vasile, că de cîțiva ani, tocmai de la nașterea 
lui Ionică, ce-i trăia, el neîncetat dorea să aibă o copiliță. 

Două zile se strecurară apoi, zile pe care Lupu, nearatin- 
du-se la nime în tîrg, dempreună numai cu soţia sa, le in- 
trebuințară la stringerea la un loc a tot ce aveau mai scump 
în odoare ; apoi, sapind el 1 însuşi sub vatra hornului o groapă, 
le ascunse pe toate, puind ţărina la loc. 

A treia zi, des- dimineaţă, vizitiul aştepta cu rădvanul la 
scară. 

Pina a nu zari soarele, vornicul imbratisa încă o dată, 
la scara rădvanului, pe jupineasa lui, care plingea ; apoi 
strînse la sin pe Ionică, fiul său cel întîi, un băiat ca de 
vro zece ani, ce clironomise frumuseta tatălui sau, dar o 
frumuseţă mai mult ideală, (de ipot zice, căci natura, cu totul 
altfel de cum era tatăl, îl făcuse infirm $1 slab. Vornicul îi 
imbratisa, apoi dete la sînul j jupinesei si pe plapinda Ruxán- 
dita. Jupineasa cu Ionica se suira in radvan si, peste o clipa, 
acesta dispărea de la ochii Jui Lupu. Sărmanul! Îl urmări 
cu ochii în lacrimi, pînă cînd îl perdu din vedere, cum urmă- 


103 


rim, doară le vom mai prinde, in tineretile noastre, acele 
iluzii dragalase, care le vedem disparind în negrul nor al 
furtunelor viegei. 

Citeva minute dupa aceea, si Vasile, luindu-si ziua buma 
de la toţi casnicii săi, dupa ce aşeză icoana Maicei Domnului 
dasupra locului unde- -şi ascunsese averile, incaleca tot în 
costumul său cel țărănesc ŞI purcese, stergind o lacrimă, ce 
roura în marii și destepyii săi ochi. 

— Cine ştie de-mi voi mai vedea vreodată biata cas- 
cioară, nevasta si copilaşii ! zicea el, ieșind din ogradă. Apoi, 
rădicînd ochii spre ceriu şi zicînd cu durere: „Fie voia ta, 
D-zeul meu!“ își îndemnă roibul, carele zbura mai mult 
neatingind pamintul. 


CAPUL I 


ALEXANDRU ILIAȘ ȘI BAPTISTE VELELI 


Mai doi ani se scurseseră „de la ziua aceea cînd trei boieri, 
sub un stejar izolat, juraseră mântuirea fárei ori peirea lor. 

Într- -una din bogatele cămări ale Curtilor domnești din 
Iași, camari asternute toate cu covoare turcești și cu divanuri 
de saliuri, camäri in care firetul era prodigat pe lavife ca 
si pe toate albiturile domneşti, împrejurul unei mese luxoase 
ce se încovăia sub mulțimea felurilor de bucate, aduse in 
talere scumpe de metaluri si a băuturilor de tot felul, stătea, 
înconjurați de sute de idiclii și ecpaiele, Alexandru-vodă cu 
toți grecii, cari mereu îi închina pahare. 

— Să trăieşti, măria-ta, strigau unii, că ne-ai dat pinea 
de toate zilele. 

— Să-ţi dea D-zeu bogăţiile lui lov ! ziceau alții, că 
ne-ai dat slujbe, de ne agonisim cu ce sa trăim la zile grele... 

— Să-ţi dea D-zeu mărirea lui Solomon, urau istia, ca 
ne-ai făcut oameni. 

lar Alexandru Ilias le mulțămea la fiecare zicînd : 

— Să trăiţi şi voi, ca si mai multe avufii și mai mare 
cinste vă voi da ! Să mincam, să bem, să petrecem cu veselie... 
căci mi-i vremea și mie și vouă, dragilor mei, cit oi fi eu 
peste fara asta si voi cu mine... Strîngeţi voinic la bani, 
orisicum, ori si de la cine-ti putea, şi halal să va fie, morea ! 
berechet ! Tara nu-i a mea !... 


104 


După cîteva ore de la ospatul acesta, la care se înființa, 
vai! asa de grozave zile pentru biata Moldova, în cămara 
asta era numai vodă Iliaș şi cu un personagiu pe care încă 


_ şirul istoriei noastre ne-au împedecat de a-l face cunoscut 


mai demult. 

Un „cap Juguiat, ras şi ascuns sub fesul cel Tos, O fiziog- 
nomie in care cel mai simplu om poate ceti mirsávia de ca- 
racter, cu scumpenia și siretlicul mai presus de toate ; aceste 
patimi şi alte, mai rele încă, formînd un suflet sprijinit de 
două picioare ce-şi ascund cioturile in şacșiri roşii și cio- 
boate galbene cu mesii, vor sluji de trăsături după care ceti- 
torul meu va cunoaşte de-acum pe insul rămas cu Iliaș, pe 
logofătul Baptiste Veleli. 

lata ce vorbeau aceste două persoane : 

— Măria-ta, să mai vorbim de nevoile ţărei.. 

— Sa vorbim, Veleli dragă, să vorbim: spune, ce? n-ai 
bani de ajuns? Ti s-a stricat curțile, morile de pe moșii ?.. 

— Nu, nimic de aceste, măria-ta, bogdaproste lui D-zeu, 
nici o slugă de-ale măriei-tale nu duce lipsă de nimic de 
aceste... 

— Apoi 2... 

— Apoi, să mai vorbim... 

— De nevoile tarei ? Vorbeşte ! 

— Sti, măria-ta, vornicul Vasile Lupu... 

— Lupu? care are jupîneasă frumoasă? Palicarule! ai 
vrea să mă mai ingeli, si... 

— Nu, nu zic aceasta astă dată, măria-ta, întrerupse ră- 
pede ministrul, devenind roşu ca fesul său la auzirea de ju- 
pineasa frumoasă. 

„Au aflat !“ murmura el între dinţi... 

— Apoi, dară, ce-i? 

— Maria-ta, vornicul Vasile Lupu, cu hatmanul Savin si 
cu alții au să ne răpună Viaţa. 

— Viaţa, zici tu, Veleli >... Vornicul Lupu să- mi răpună 
viata ?... Se vede c-ai uitat ca í el nici nu se mai ştie ce s-a 
făcut din tara, sunt acum doi ani, ştii, de cînd otärisem să-i 
pun capul în par, lui și la toţi ceilalți. 

— Bine, măria-ta, dar el trăieşte... 

— Trăiește! Ei, si dacă trăieşte ?... Veleli se teme de 
Vasile Lupu, Veleli, la al cărui glas şi nume ar trebui să 
tremure toată tara 2... 


105 


— Märia-ta, nu-s în toate zilele pastele ; au tremurat ea 
de cînd sunt eu robul măriei-tale, căci de cîte ori nu tremura, 
eu ştiam numaidecit s-o dau pe pirte. 

— Si de ce nu mai faci Si acum tot cum făceai atunci? 

— Am făcut, măria-ta, însă degeaba ! Odinioară, numai 
cit biziia vrun sat si pe loc il linigteam, că mi-i trinteam 
(după voia märiei-tale) bir peste bir, beilicuri peste beilicuri, 
pînă-mi striga aman ! 

— Ei, s-acum cine te împedecă ?... 

— Nime! dar seimenii pe care-i trimit, ca altădată, să 
stringa biruri, nu se mai întorc ; acei pe care-i trimit ca să-şi 
plimbe sinefele prin sate, tot ca altădată, doar se vor îngrozi 
cînii de ţărani — iarăşi nu Pal dau înapoi... 

— Ce? nu s-au intors ? 2... Pe toți să, mi-i tragi în țeapă ! 
Să-i văd eu, nu mai departe decît mini, u pe zidurile 
Curtei ! 

— Prea bine, maria-ta, de i-or prinde, sa... Dar Vasile 
Lupu ? 

— Ei bine? ` 

— Maria-ta, el e pe aici, pe undeva, ascuns... Să nu ma 
mai ai de rob mariei-tale de n-o fi asa ! 

— Gaseste- l dară ! 

— Nu-i atîta de uşor de a-l găsi pe cit se pare märiei- tale, 
că-i om ager $i cu cap; nu s-o prinde ca șoarecele în cap- 
cană... Maria-ta, nu-i de glumit! au să-ți rapuna viata... ori 
au să te mazflească. 

— Elei, Veleli ! Și, zău, pre legea mea! păcat mare de 
m-ar mazilı ! | 

— Păcat de tot! Maria-ta esti ca un luceafăr cînd te 
îmbraci în straiele domneşti... $ ş-apoi, si noi, ăștilalți, măria-ta, 
de te-or mazili, perdem pînea din mina. 

Cd em oare, Veleli?... Auzi! sa ma mazi- 
leasca ! 

— Măria-ta, pe Vasile Lupu... 

— Să-i tai nasul, să-i tai urechile... să-l tragi în ţeapă !... 

— Ca să-i tai nasul, să-i tai urechile, să-l intep, trebuie 
să-l fi prins mai întâi. 

— Prinde-l, dara. 

— Dacă eu as avea porunca máriei-tale... 

— Taca- -fi poruncesc! Da, mai la urma, Veleli, ce tot 
aştepţi să- i poruncesc ? Tu stil prea bine ca tofi, ca si tine, 


106 


suntem aici, unii ca să agonisim bani, alții mărire... Fă, dragul 
meu, tot ce ştii că-l de folos in interesele noastre $- -ale prie- 
tenilor de naţia noastră... spa pe chef: să bem, să min- 
căm şi să petrecem, Veleli !.. 

— Dacă-i aga, măria-ta, nu rămîne decit să-mi iscălești 
hîrtia asta, prin care incuviingezi prinderea lui Vasile Lupu... 

— S-a lui Savin, s-a lui Buhuș, ș-a cui vei pofti! Ada, 
Veleli ! 

Si Ilias, apropiindu-se de o masa din mijlocul camerel, 
unde erau niste călimări de alama, de briu, subsemna, fără 
sa citeasca macar un rind, aceasta ‘hîrtie, ce-ı dete Velel cu 
sfială. 

— Tine, Veleli ; fă cu ea ce știi. 

Veleli, primind-o, oricît se stapini, nu putu ascunde un 
zîmbet ce se lagi pe subgiratecile lui buze şi in viclenii săi 
ochi. „E a mea !“ murmura între dinţi, cu bucurie. 

Profitind acum de momentul cit logofatul Veleli se pre- 
gateste de a iesi si vorbeste cu stapinul sau de lucruri putin 
importante pentru șirul istoriei noastre, să zicem cîte ceva 
care să facă mai cunoscut ctitorului caracterul lui Iliaș. 
Cu inima plamadita de natura în patima cea grozava a 
mindriei si in setea de marire, Ilias, oricita parte lua sı el 
din jafurile, din birurile ce rădica Veleli de pe ţară, sub 
feluri de denumiri, nu era insa mai niciodata el carele arunca, 
de la sine, toate acele biruri şi angării, ce scurgea țara. Lui 
îi trebuia mărire ; înconjurat de oameni de naţia sa, cari 
ştiau a profita de setea lui, ei i-o potolea prin titlurile pom- 
poase ce, fără de rușine, Îi dădea, iară ei se mulyumeau cu 
ceea ce li se părea mai pozitiv : cu banii ce jafuiau din ţară 
după porunci domnești, pe care le era prea uşor de a le că- 
păta de la Ilias. Asa, acestuia îi era de ajuns ca, neocupin- 
du-se de nici un interes al yarei, sa petreacă zi $i noapte la 
benchetuiri, la petreceri, şi să se vada înconjurat de nămolul 
acel de slugarit, pe care domnii Moldovei începuseră a-i în- 
ființa, după moda Curţei suzerane. De îndată ce divanitii 
săi îi procurau cele ce-i plăcea, puţin îi păsa lui cu ce mijloc 
făcea ei aceasta. Si iată ca de ‚nepasarea aceasta a lui boierii 
paminteni stiusera a profita, în curgere de doi ani trecuţi, 
pentru de a răzvrăti tara asupra lui. În desert Veleli, viclea- 
nul logofat, îi aratase de multe ori ce furtună clocotea asupra 
tuturora, nu atit ca să scape viata lui vodă, ci ca să nu 


107 


peardä, ieşind Ilias din domnie, mijlocul de a se inavutı. 
Domnul ridea de toate presupunerile ce-i arăta fiara acea 
egoistă : 

Aruncă biruri nouă, Veleli, îi zicea el; pune beilicuri 
grele !... Dacă n-au ce face si gindesc la răzvr raur, dă- le de 
lucru !... Ce naiba! Tu, care si pe mine m-ai învăţat în arta 
de a domni asupra moldovenilor cu asemenea chip, tu acum 


te temi de ei ?... Tu, Veleli ! ! Ha, ha, ha! 
Tack ce fel de oameni guvernau biata Moldova ! 


CAPUL II 


O JUPINEASA 


Sa venim la şirul istoriei noastre. 

Citeva minute după ce Iliaș iscalise hirta lui Veleli, 
acesta ieşi. Atunci, Ilias închise după el uşa cu cheia si, 
deschizînd o alta usa, ascunsă intr-un colt de părete, dete 
intrare unei femei. 

Virsta ei (de-abia să fi avut 18 ani), adaogita de albeaya 
ca laptele a fetei sale ; ; ochii săi mai frumoşi decît cerul din 
mai; tot capusorul ei încununat de părul cel răsucit pe după 
albul fes; talia sa cea mlădioasă, ce se desemna prin ferme- 
neaua de fir rotunzită pe lingă mijlocu-i tras prin inel si 
încins de paftale cu petre scumpe, toate, toate, făceau din 
nevestica asta o frumuseță atit de rară că, dacă ai fi în- 
tilnit-o în geana zilei prin vrun munte sau codru, numaidecit 
ai fi luat-o de vro zina. 

— Ei bine, jupineasa Suzana, îi zise Ilias, luind-o de 
mină şi facind-o să seaza pe divan; acum s-au dus Veleli, 
poți să mintui... 

— Maria-ta, nu mai am nimic de spus, răspunse jupi- 
neasa cu un glas aşa de dulce cum niciodată n-a fost cântare 
ingereasca. 

— Dara spune-mi, aşa să trăieşti, dragă jupineasa ! cine 
ti-t bărbat ? 

— Märla-ta, má rog de iertare, dara asta nu-i nevoie să 
spun. 

— Si de ce nu?... Ce? oare tu nu ma iubesti, Suzâniţă ? 

— Eu să te iubesc ?... eu, pe mária-ta ?. 


108 


— D-apoi fireşte! de vreme că ţi-a fost mila de mine 
şi n-ai vrui să cad sub pumnalele răzvrătitorilor, pe cari 
ai venit să mi-i descoperi, se vede că... l 
; — Nu, maria-ta, nu! te-nseli !... n-am avut niciodată alt 
gînd, venind aicea, decît acela ca să-ţi mintuiesc viata... 
Asta aş fi făcut-o şi pentru cel mai mare dușman al meu. 

— Dara dacă acum tu-mi ești dragă mie, Suzănică? 

— Eu, măriei-tale... să fiu dragă !... 

— laca ! şi ce te minunează asta 2... Dacă nu mă crezi... 
dă-mi o gurita ! 

Si, lasindu-si un bray pe dupa gitlejul ei cel de lebădă, 
ascuns sub mulțimea sirurilor de salbe, mai își apropiese bu- 
r. zele de ale ei, dară ea, deodată, smuncindu-se din brate-i, 
| fugi la usa si, cercind s-o deschidă, racnı : 

— Maria-ta, da-mi drumul sa mă duc !... 

i — Să te duci, Suzánica ? zise el reapropiindu-se de ea; 
| da eu te iubesc !... 

| — Maria-ta, lasá-ma |... ai uitat ca am bărbat. 

l — Ai barbat!... ş-apoi ?... Te-oi despărţi eu de dînsul... 
| Ramii cu mine |... 

| — Da-mi drumul, aibi mila !... 

— Nu vrei sa ramii ? 

— Nu! Dă-mi drumul ! 

— Ha! ha! ha! Sui ca esti copila ?... Să-ţi dau drumul... 
Parca am cápiat... Auzi d-ta ?... Să-mi vie singurica in mina, 
ş-apoi să-i dau drumul ! 

Suzana schimba feţe și începuse a tremura ca varga. „Ce 
am facut eu? ce am facut?“ Ea îşi fringea minile, pe cînd 
Ilias, în prada unei mirsave pofte, o sorbea cu ochii. 

— Ascultă, Suzanica, îi zice el, lăsînd să izbucnească vul- 
| canul ce-i clocotea in sin ; fii a mea ! 

— Eu, a măriei-tale ? Nu, cit oi trăi! 
> — Fii a mea, Suzanica, si-mi cere ce-i vrea : curți, moșii, 
| salbe ; să nu mai ştii ce face de multe avutii !... 
| — Nu-mi trebuie nimica! bărbatul meu are de toate... 
dă-mi drumul !... Mária-ta !... lasă-mă să ies!... 
— Sa iesi?... ha! ha! ha!... Ei, apoi, zau, esti de tot 
nostimă !... Să ieși 2... Da de ce ai venit? Ca să ieși? 
— Măria-ta ! îndurare |... 
| Si ea se rapezi spre Iliaș ca si cînd ar fi vrut să j se 
| arunce la genunchi, dară finind ceva într-o mînă pe sub 


109 


en a 


fermenea. Doi paşi $i ea era linga voda, cind o bataie agitata 
in usa o facu sa stea pe loc. 

— Deschide! deschide! striga un glas dincolo de usa. 

La auzirea acestui glas, Ilias se simţi mai la indamina 
de cum era cînd auzise intiile bătăi, căci acum cunoscuse 
glasul lui Veleli. 

— Intra iarăşi unde ai stat adineoare, zice el încet cătră 
Suzana. Si, apoi, neingrijindu-se mai mult de ea, se duce să 
deschidă usa, zicînd : 

— Intra, Veleli ! . 

La numele acesta, Suzana, care nu ascultase porunca lui 
Ilias, sloboade un țipăt prelungit si, înainte de ce să fie în- 
trat acela, ea se rapede ca fulgerul, se loveste pept in pept 
cu el, si, in fuga mare, trece coridoarele... 

Ilias vrea s-o urmareasca, dara Veleli, apucindu-l de poala 
rosei sale giubele : : 

— Stai, mária-ta ! nu-i vreme acum de petrecut... 

— Ce este ? strigă el cu mânie. 

— Suntem perduti !... ţara-i în picioare ! 


CAPUL II 


MONASTIREA 


Cu două zile înainte de cele ce se petrecuseră la Curte, 
jata ce se urma in altă parte. 

Cetitorul meu binevoiască a merge cu mine pe drumul 
ce duce la mânăstirea Neamţului, acea minastire ce se înalță 
singură în mijlocul codrilor bătrîni, ca o insulă mică în 
mijlocul oceanului. 

După o zi de călătorie prin păduri, munţi carunfi și văi 
nesfârşite, încinse de piraie ca de niste briie de argint, iată 
că noi sosim. Biserica principală, între chilii, este ca într-o 
cutie fără capac, împodobită de icoane și de tablouri din 
sînta scriptură, care de care mai rău, mai ciudat zugrăvite. 
Să trecem răpede de-a lungul cerdacului, pe la vro zece uși, 
ş-ajungînd la a unsprezecea (acea dinainte căreia se văd doi 
salcîmi), să intrăm. Casa mobilată foarte simplu, ca orice 
chilie călugărească, este însă de o curatie si o regula de 
minune. Pe un divan, asternut cu scoarte de tara, bine tesute 


110 


ot e e epee nern 2 


si felurit vărgate, stă o jupineasa tînără, de o frumuseya 
marc. Lîngă ea o scrisoare deschisă dovedeşte că a cetit-o. 
Acum însă, cu ochii ginditori, ea nu-și poate opri un zîmbet 
fericit, ce-i scoate o copiliya de doi spre trei ani, care, de 
la capătul divanului, se da de-a dura ca o roată spre braţele 
jupînesei, rizind cu risul cel ceresc al virstei sale, pe cînd, 
lîngă unica masă de lemn de lingă fereastra cea mică, ce 
lumină casa cu o lumină nesigură, un băiet de vro 12-13 ani, 
frumos dară palid ca o frunză în toamnă, întoarce mereu 
filele unui ceaslov. 

Cetitorul cunoaște, poate, pe, această jupineasa de nevastă 
lui Lupu, cu „copilasir sal, Ionică și Ruxändira. De nevoie 
este sa spun însa cum se face ca famila lui Lupu e la mo- 
nastirea aceasta. 

Sa-si amintească cetitorul de ziua aceea în care Lupu își 
porni de acasă jupineasa cu copiii. Atunci nu era nevoie 
ca acum să știe cetitorul meu că Lupu își trimitea familia să 
locuiască la această monastire, singurele locuri cari erau mai 
respectate pînă, si de domnii cei rai. N- -am nevoie dară să 
mai spun şi că de atunci, nici o singură zi, jupineasa cu 
copiii nu mai jegisera din monastire, unde, din timp in timp, 
venea Lupu s-o vază sau îi trimitea știre de el prin vrun 
ravas. Toate cunoştinţele de pe la oraşe ale jupinesei lui 
Lupu se minunau de dispărerea ei, dară nime nu putu afla 
unde se adăpostise ea. 

Acum să urmăm. 

— Ce faci tu acolo, Ionică, întreabă jupineasa pe băiat, 
vazindu-l ca de unde voios se juca, devenise trist, și cu minica 
scurteicei sale se silea să frece o pată de cerneală ce găsise 
pe o faţă din ceaslovul său. 

— Mama, uită-te că mi-a minjit cartea Fluturel. 

— Cine f-a minjit-o ? 

— Fluturel, mămucă, băiatul cel de la maica starita. 

— De aceea esti mâhnit ? 

— D-apoi, mámuca... tata are sá socoată că am minjit-o 
eu, si el mi-a zis dăunăzi sa ma silesc să fiu om de omenie 
si să nu-mi mínjesc cartea. 

— Du-te dară de cheamă pe Fluturel să-l ocarasc ca 
ţi-a minjit-o. 

Băiatul purcese, dar cînd fu aproape de usa: 


111 


— Nu-l mai ocări, mămucuţă, zise el cu accent de tot 
rugatoriu, ca să nu plingă bietul Fluturel... ca a greșit... 

Jupineasa 151 aținti ochii cu dragoste spre icoana din 
parete şi căuta parcă pe D-zeu să-i multameasca de bunul 
suflet ce el dăruise copilului, apoi, cu blindete, catra acesta : 

— Nu te teme, dragutule; du-te de-l cheamă să-l văz 
ŞI eu. 

Băiatul ieși, Ruxandita se lăsă să lunece răpede la pămînt 
de pe naltul divan si se îndreptă spre ușă. 

— Unde te duci, Sandiga ? ? o întrebă muma-sa. 

— Vine Fluturel, mama, vine Fluturel! Si, voioasă, ea 
se ascundea sub o lavita de lîngă usa. 

Ionică îndată intră aducînd de mînă pe rușinosul Flu- 
turel, un băieţel de vro 6 ani, cu părul cret și cu ochii mici 
ca de tătar, frumusel ca un ingeras. 

Ionică ruga cu ochii pe jupineasa să-şi fina. cuvântul ce-i 
dase, de a nu zice nimica lui Fluturel. Ea-l sărută și-l dez- 
meardă, şi nu vede încă pe Ruxandita, care o durea guriga 
de cînd, de sub lavita, pe sub scoarţa ce spinzura pina Jos, 
scotindu- -şi capusorul zicea : 

— Iti! Fluturel ! ! iyii, Fluturel ! 

Dar dacă jupineasa nu auzea pe copilira, nu era aga si 
cu Fluturel ; el, deodată, de sub mina jupinesei care-l dez- 
mierda, se räpede spre lavita, zicînd si el : 

— Ip! iti! 

Apoi, copila, ieșind de sub lavita și tirindu-l de mînă 
linga jupineasa, striga mereu : 

— Jaca Fluturel ! 

— A cui esti tu, drăguță ? îl întrebă jupineasa. 

Băiatul răspunse ceva într-o limbă străină. 

— Nu poate vorbi, mămucă, zise Ionel. 

— Ba nu știe vorbi limba ta, băiete, răspunse jupineasa, 
intelegind aceste ea, si astă dată încredințindu-se chiar şi 
din fizionomia băiatului. 

În momentul acesta intră o maică de vro 18 ani, frumoasă 
ca $i Jupineasa. 

— Ce este, măicuță Xenie ? întrebă aceasta. 

— S-a pus la cale ; îmi dă voie... 

— Îţi dă ?... Ionica, ia pe Ruxandita si duceti-va de va 
jucaţi prin cerdac cu Fluturel. 

Copiii ieşiră. 


112 


— Îşi da voie? repeta ea iarăși cătră juna maică. 

— Aşa, jupinesica. E 

— De-i așa, să nu mai perdem timpul ! _Bărbatu-meu 
„mi-a scris că nu mai departe decit poimini are să izbucnească 
răscoala... E vreme încă... 

— Aşa, să ne grăbim, să nu perdem timpul ! Mine voi 
fi acolo, si poimine, ajutindu- -mi D-zeu, fara-1 mintuita și 
bărbatul d-tale, jupinesica, scăpat de Die jale. 

— O, maicuta! dragă maicuta ! D-zeu i-o ținea in 
seamă fapta asta mare ! 

Apoi, dintr-un sácries, jupineasa scoasă un rind com- 
plect de straie ale sale și- îmbrăcă cu ele rapede pe maica. 

— Asa, esti de tot frumoasă! Nici îngerii nu ți- ar putea 
rezista. Priveste-ma bine! Ai fermeca cu albaștrii tăi ochi 
nu numai pe un păcătos ca dinsul, dar si pe cel mai mare 
împărat |. 

— Oare mă poate cunoaște cineva ?... 

— Nime, citu-i lumea ! 

— Nici ?... 

— Cine ? Veleli ? 

— Ah! Mă rog, nu mai rosti numele lui cel... 

— Spurcat... de ce?... Din contra, „lasă să-l rostesc. 
Haider Să te vedem ! Acum ţi-e vremea să-i rasplatesti tica- 
loşia la care te-a adus... 

— Ah! nu! nu-mi simt curagiul... 

— Încă-l iubeşti, sarmana mäicupa |... 

. — Nu, nu-l mai iubesc !. Nici că pot să-l iubesc, de 
cînd, din cauza lui, ca să nu a arătată cu degetul, am îm- 
bracat rasa... Nu, jupinesica, nu-l mai iubesc, dar... să-i fac 
vrun rau... 

— Fie! Dar celuilalt ? 

— Lui Ilias? O! de acela nu-i vorba! tara saraca nu 
mai poate sub ticalosiile lui... Peive pumnarul acesta foarte 
ascuțit. 

Și arătă un junghieriu ce-l ascunsese in sin, sub ferme- 
neaoa de fir, cu care o îmbrăcase jupineasa. 

— Asa, strigă si aceasta, înfocată de curagiul maicei ; 
moarte ! moarte caliului atitor boieri !... moarte asupritorului 
bietei moșii !... moarte lui Iliaș, carele are de scop să răpună 
zilele dragului meu ! 


113 


— Jupineasa, linisteste-te ! Poimine, boierul d-tale si cu 
para se vor fi răzvrătit de prisos, căci mulyamita junghieru- 
lui ăstuia, de icea, ticălosul de Iliaș nu va mai fi, ca să le stea 
împotrivă. 

— Bine! Acum spune-mi, dragulita, cum ai să faci să 
strabati pînă la el? 

— Ajung la Curte, cer degrabă să intru la măria-sa 
vodă... 

— Dar de n-or vrea sa te lase 2... 

— Spun că am venit să-i scap zilele de un complot... 

— Nu cumva sa faci una cit asta ! 

— De ce? 

— Dar barbatu-meu, dar atitia boieri pe cari i-ai 
perde ?. 

— Aswan: ; spun aşa, eu sunt îndată primită... Mă uit 
la el galiş... el îndată ma-ntreaba ce vreau... eu îi spun, fara 
să-i numesc pe nime, să-şi ferească zilele că-s în pericol... 
Apoi, mă prefac, înșelegi, ca și cînd mi-ar fi drag, afurisi- 
tul... Apoi... 

— Apoi? 

— El mă opreşte, după obiceiul lui cel spurcat... Se în- 
tinde mai mult; îl las să ma coprinda în braţe, si mi-ti 
implint în inimă-i pumnarul ăsta, şi fug. 

— A, maică! făcu jupîneasa, îngrozită de crudul ei cu- 
ragiu. 

— Ce? te-nfiori ? Ai vrea mai bine să vezi stingindu- se 
ţara ta? să-ţi vezi in ţeapă — auzi, jupinita, în ţeapă — pe 
soţul tău ?... Nu! eu fac trei lucruri bune ucigindu-l : 1-iu, 
mintuiesc mosia, al 2-lea, bărbatul d-tale nu mai e în pericol, 
și al 3-lea, eu... eu sunt razbunata de trädarea lui! 

— Ce zici... el? 

— Vei sti alta data; haide! timpul trece... Să te văd 
sănătoasă, jupinesica... 

Un rădvan o primi la poarta monăstirei. Iara jupineasa, 
înmărmurită de tonul ei plin de răzbunare, acoperindu-si fata 
cu albele sale mini, lăsă să clocotească în bunul ei suflet 
furtuna de frică, de griji şi de mustrări de cuget, ce înnăscuse 
în el ideea că omorul ce avea că facă maica era cu a sa 
știință și Ínvoire ! 


114 


i 
| 
| 
i 
H 
i 
i 
i 


CAPUL IV 


CONSPIRATORII 


ee aceste, ţara, care, ferbind de greutăţi si netocmeli, 
prea lesne se pornise de către boieri, sub povatuirea si Înriu- 
rirea cea puternică a lui Lupu, era acum gata, Flacai naimiti, 
seimeni fugiţi de la domnie, aprozi, sate întregi aşteptau 
numai semnalul ca să năbuşească asupra Iașilor. 

Toamna începuse a îmbrăca natura cu palida sa mantie. 
Într-o zi (a doua de la ziua aceea în care „vazuram pe maica 
Xenia sau jupineasa Suzana neizbutind in planul ei de a 
ucide pe Iliaș), pe cînd razele rubinoase ale genei zilei, răs- 
frânte în albii nourasi de aburi ce împrejurau ca un briu de 
gaz poalele munţilor, vesteau curinda ivire a soarelui, deo- 
dată, codrii dimprejurul Iașilor clocotiră de buciume. Ecoul 
nu „mai repeta decit noatele äpelului, noatele care chema o 
tara întreagă, obosită de tiranii săi, la mîntuire, la zile mai 
fericite. 

Pe cînd mai mult de 50 de buciumatori, așezați din zare 
în zare, îndemnau pasul trupelor, cari, din deosebite puncturi, 
aveau să se întroloace într-o întinsă poiană din acești codri, 
acolo, cîteva sute de seimeni, arcași si sinefasi şi o mulţime 
de juni săteni, înarmaţi cu coase și cu topoare, desertau un 
poloboc de vin din carul împrejurul căruia stăteau gramaditi, 
inchinind mereu la pahare, cînd întru mintuirea moșiei, cînd 
în sănătatea căpitanului Lupu. 

Și căpitanul Lupu era cu ei. Sezind pe un trunchi de 
arbore tăiat, cerceta, în așteptarea sosirei celorlalți boieri cu 
satele lor, numărul trupelor de care aveau să dispună. 

Ca o rază luminoasă 1 însenină mindra lui frunte cînd se 
asigură de întinsele șiruri, în fruntea cărora el nu era la 
îndoială că va izbuti să mintuiasca moşia. 

— Beti, băieţi ! striga el din timp in timp. Împleţi cu- 
pele și beti in sănătatea _capitanilor Buhus, Savin si Ureche, 
cari curind vor sa soseasca ! 

— Să trăiască căpitanii ! Ura |... 

— Sa trăiţi, băieți! să trăim cu toţii, copii! Să ne 
ajute D-zeu ca să mintuim biata noastră moșie de lighioanele 
aceste hămesite, de lighioanele aceste cari nu se satură că 
beau sudoarea feţei voastre, dar încă şi vouă și nouă ne 
necinstesc muierile şi fecioarele... 


115 


— Sá moară ! să moară ! urlará mii de glasuri totdeodata. 

— Aşa, băieți! dar, tacere! Auziti voi acele tropote de 
cai, acele glasuri ce clocotesc ca vuietul de la o suta de 
mori la un loc? ...la suiti-va, băieți, câțiva, pe arbori, de 
zariti de vin fraţi de-ai noştri sau niscai duşmani. 

— Fraţi! fraţi! strigara mai multi flăcăi, cari îndepli- 
niseră porunca căpitanului. 

În adevăr, „peste cîteva minute, poiana si pădurea gemea 
de mulţimea ticsitá de ostaşi şi ţărani, cari soseau din toate 
părţile, strigind : 

— Să trăiască jupinul Lupu ! Să traiasca hatmanul Savin, 
jupinul Buhuş si jupinul Ureche! Să moară Iliaș cu lighi- 
oanele lui ! 


CAPUL V 


SCRISOAREA 


Pe cînd aceste se petreceau în pădure, într-o curtisoará 
de la Iasi, din Beilic, gásim pe unul dintre cunoscufii nostri. 

Acesta-i Veleli. El numara, cu ochii holbati si scînteitori, 
în momentul acesta, nişte grămezi de bani, pe cari le răstur- 
nase pe divan, din mai multe oale ce scosese de sub podelele 
patului. 

— la asa! zicea el, după, ce toţi banii numărați si legaţi 
în pungi de pele î îi puse iarăși în oale la locul lor; ia aga L.. 
să fie gata toți bănişorii... Si numai cit s-or ivi blistematii 
ceia, pe la capatul tirgului, eu imi apuc drumul pe la celalt 
capăt... Dar Ilias? Ei, scape cum va putea!... Cînd i-am 
spus ieri de a doua oară vestea ce-mi adusese Gurda ca 
conspiratorii au să năbuşească cît de curînd, el s-a supărat 
încă, că l-am făcut de a scăpat din mini o muiere! Mai la 
urmă, Ce-mi pasă ! de nu-i place să poarte capul pe umere, 
steie să i-l pună Vasile Lupu alăturea... Eu n-am gust însă 
de aceasta. Cum voi simţi biziind prin tîrg, iute calul, si 
binecuvintat fie numele acestei tari din care, din gol ce am 
venit, mă duc încărcat de averi... Ei, păcat numai de cumva 
Gurdă mi-a făcut la monăstire treaba cu care l-am însărcinat, 
si n-aş avea vreme sa... Mare păcat ar fi, căci ea este fru- 
moasă de tot, stragnic!... Si iar halal de ar izbuti la ea 


116 


Gurdă cu scrisoarea ceea !... M-as fi dus eu însumi s-o în- 
tilnesc la monăstire, dar acolo-i afurisita cea de călugăriţă... 
si de as da ochi cu dinsa, apoi mi-ar strica tot planul pe 


. linga jupineasa. 


— Cine-i acolo? strigă el deodata, auzind nişte pasuri 
în tindă. 

— Eu, măria-ta, eu, robul măriei-tale, răspunse un glas 
gros și scirflitor ca un car neuns. 

— Tu esti, mai Gurda ? 

Inträ un ţigan urât, buzat si negru ca păcatul. 

— Ce esti așa de opărit? întrebă Veleli, văzînd faţa 
îngrozită ce făcea siganul. 

Acesta se arunca ín genunchi, cu fata la pamint: 

— Omoară-mă, măria-ta !... Fă ce-i vrea cu mine 1... 

— Ce-ai făcut, cîne fără de lege? 

Veleli presimti o nenorocire după fiorii cei reci ce la 
fiecare cuvînt al ţiganului îi trecea în inimă: 

— Ce-ai facut, tilharule ? 

— Maria-ta, am perdut... 

— Ai perdut scrisoarea? urlă vel-logofătul, rasturnind 
cu piciorul pe ţigan, carele se busi cu capul de usa. 

— Omoară-mă, măria-ta... 

Veleli rămase gînditor o clipă. 

— Minti, strigă apoi, minţi ! n-ai perdut-o, cine de ţigan; 
ai dat-o lui Lupu... Spune, că de nu, te ucid ca pe un cine 
ce ești ! 

Tiganul, mirsava unealtă cu care se servea Veleli la adu- 
cerea în împlinire a orice pofte si planuri ticăloase d-ale 
sale, pentru intiiasi data poate in viata lui spunea adevărul, 
cind, amenintat de palosul lui Veleli, zicea tremurind de 
frica : 

— Stapinule ! milostivule !... jaca-fi spun tocmai adevărul : 
n-am perdut-o. 

— Ce-ai añ dar cu ea, ticalosule ? 

Tiganul era să răspundă, cînd un neașteptat personagiu 
răspunse pentru el din tindă : 

— Nu, n-a perdut-o, căci iat-o la mine! 

Glasul acesta era al vornicului Vasile Lupu, carele intra 
pe cînd Veleli rămăsese inmarmurit în poziția sa. Lupu își 
indrepta de la pragul usei sineata spre Veleli. 


117 


— Jos palosul, ori te obor pe tine. jos, ticalosule ! strigă 
el cu un ton așa: de amenintator ca ticalosului logofat nici O 
minută nu-i trecu prin gînd să se împotrivească voinței lui. 

Apoi, cînd grecul fu dezarmat, Lupu, scotind din briu 
o carte : 

— Ascultă, strigă el cu un glas cumplit: 


„Jupineasa Vorniceasă ! 

Bărbatul d-tale, Vornicul Vasile Lupu, aflatu- l-am Dom- 
nia-noastră că îmblă să facă razmerite | asupra-ne ; deci, iata 
ca Domnia- noastra cercetat-am de el în toată tara si l-am 
aflat unde este și dat-am volnicie credincioasei noastre slugi, 
lui Logof. Veleli, să-l prindă si să-i taie nasul, după cum 
se face la toți acei ce îmblă după Domnie. Si iată că aseară 
prinsu-l-a pe bărbatul d-le, pe Vornicul Vasile Lupu și poi- 
mine, otărît-am Domnia-noastră slugei noastre -Logofatului 
Veleli să-i taie nasul și urechile. Dar d-ta, jupîneasă, dacă 
vrei poţi să-l mintuiești de la această a noastră dreaptă urgie, 
venind singură la Curte, să dovedegti dumisale boierului Veleli 
precum că bărbatul d-tale nu-i vinovat.“ 


Iscalit: Alexandru Ilias 


= — Tilharule ! strigă Lupu, dupa ce ce aceasta scrisoare ; 
tilharule ! I... ce Ínsemneazá aceasta carte 2... Acum, degrabă, 
să-mi spui de ce făceaţi să-mi vină femeia la laşi... la dom- 
nie ?... Răspunde, că-mi slobod sineata în tine, cine fara de 
lege !... 

Niciodată, de cînd mama-sa îl născuse, într-o ora de 
minie a lui D- -zeu asupra Moldovei, Veleli nu „[remurase de 
groază ca la auzirea acestei porunci, neașteptată, prin care i 
se cerea tălmăciri asupra scrisorei aceleia pe care cetitorul 
sper că-și aminteşte cu ce chip fu iscalita de Ilias. 

— Jupine vornice, zicea el, tremurind fiecare cuvînt; 
aibi milă de mine, să nu. mor în ţară străină... că nu-s vino- 
vat 1... Măria-sa vodă a trimis această scrisoare, după cum 
vezi... eu nu ştiu de ea... 

— Minti, neruşinatule ! k: 

— Pe D-zeul meu, mą que es 

— Minti, feară spurcata ! lige 

— De ce zici ca mint, jupine Vasile 2... Pe viul Isus... 


118 


— Sfirgeste l.. . Scoala i in picioare, mai Gurda, si spune- mi 
aice ce mi-ai spus in drum, unde mi te-am pa 

Tiganul se ridica, dar nu raspunse. 

— Ce ai ? adaose Lupu. 

— Maria-ta, eu ţi-am spus... 

Grecul Veleli îşi oprise pînă si răsuflarea. Ca suspendat 
de buzele ţiganului, el aştepta să-l audă rostindu-i sentința 
sau mântuirea. 

— Ce mi-ai spus? strigă Lupu cu nerăbdare, văzînd că 
figanul se-ntrerupse deodată : urmează ! ca, pre legea mea... 

Lupu nu băgă de seamă la un gest ce grecul făcu tiganu- 
lui, pe furiș, un gest foarte însemnător, care s-ar fi putut 
traduce prin: nu spune si ti-o1 da bani multi ! 

— Am spus, urma in sfirsit tiganul, nedumerit în alegerea 
amenințărilor de moarte ale lui Lupu si a fagaduingei de banı 
a lui Veleli, am spus ca maria-sa... 

— Cine, eu? urlă Veleli, rezemindu-se de o lavita ce 
era aproape de el. 

— Nu, măria-sa vodă m-a trimis... 

— Minti, tilharule !... adevărul, ori nu mai vezi alt 
soare ca acuma răsărind ! adaose Lupu, pe fruntea căruia se 
juca în acel. moment o rază aurită, ce soarele trimitea prin o 
fereastră mică, ce lumina intunecoasa locuinţă secretă a ma- 
relui logofăt. Tiganul, oricît de încuragiat se simtise de 
gestul cel sublim al lui Veleli, începu să tremure ca varga, 
la ameninţarea lui Lupu. El se azvirli iarăși în genunchi si 
începu a săruta vîrful încălțămintelor vornicului : 

— Maria-ta! măria-ta ! aibi mila... am copilasi !... 

Bietul vornicul, care, o clipa inainte, in culmea furiei si 
a indignarii, stergea sudori reci de pe nalta sa frunte, el, la 
cuvântul de copilas, simţi lesinind din inima lui si furie si 
indignare ; suvenirul copilasilor sai se destepta; o amară 
disperare şi oboseala-i cuprinsera sufletul, încât el nu mai 
avu putere să ţină sineafa în mina; ea căzu pe ‚podeala 
tirind cu dinsa cea mai de pe urmă scinteie de mânie din 
inima lui şi, ca un om ce se ingrozeste de fapta ce era sa 
facă, îşi ascunse cu durere capul î in minile sale cele puternice. 

— Am trecut-o la rabojı si pe muierea ta! urlă deodată 
la fereastră, pe dinafară, un glas care destepta, ca prin o 
lovitură de pumnal, pe bunul Lupu. 


119 


Baptiste nu mai era în cameră. Ca fulgerul, el, profitind 
de abaterea lui Lupu, se şi răpezise afară. Acum fugea spre 
Curte, în fuga mare, neatingind pămîntul și răsturnînd pre 
toţi cei din calea sa. 

— Stă, căpitane ! Aidem ! soarele-i sus, striga un sei- 
men care iesi de sub girliciul unei pivnite si mi-si inclesta 
braţul sau de fer asupra braţului lui Lupu, care se pregătea, 
în renăscuta sa furie, să urmeze după Veleli. 

— Ai dreptate ! răspunde el, simţindu-și inima sa in 
prada setei de răzbunare și a datorinzilor ce nobilul sau 
suflet îi impunea ; ai dreptate! înainte de toate, moșia! 

ȘI, încălecînd pe roibul ce-i prezenta seimenul, dispăru ca 
© săgeată, urmat de seimen. 


CAPUL VI 


UNA DIN ZILELE CELE FRUMOASE ALE MOLDOVEI 


Citeva ore după aceasta, pe cînd soarele se rádicase de 
vro, patru, suliti de la orizon, Lupu era iarăşi cu ai săi, pe 
carı-ı părăsise dind de Gurdă, carele, sau de frica sineţeii, 
sau din îndemnul a citorva rubiele, i daduse scrisoarea prin 
ajutorul căreia ticalosul Veleli spera sa izbindeasca in mirsa- 
vele sale planuri. 

Ce măreaţă si impozantă adunare găsim noi acuma, nu 
mai mult în pădure, dară în sesurile si culmele ce se întind 
între ea și politia domnească. Ce mare de capete încunu- 
nează soarele cu auroasele lui raze !... 

Îndată după sosirea lui Lupu, carele era așteptat, semna- 
lul de purcedere se da, iar acesta poruncește mai intli să 
se facă rugăciuni. Un preot bătrîn începe sfinţirea apei. Soa- 
rele, aurind albele barbe ale batrinilor boieri, lucirea sclipi- 
toare a sinetelor, a topoarelor, a coaselor, solemnitatea cinta- 
rilor religioase, făcea din această adunare ca niște legioane 
cereşti, cîntînd mărirea copilului din Vitleem, cintind drepta- 
tea şi pacea, pe care ele aveau să le restatornicească în lume 
şi să le răzbune. După mîntuirea ceremoniei, după ce apa 
cea sinta plouă ca o ploaie de aur asupra capetelor mulţime 


1 În textul de bază: săgeţei (n. ed.). 


120 


1 


şi se sărută crucea, Lupu inorinduieste șirul trupelor ; apoi, 
de pe tulpina unui arbore răsturnat, el grăieşte așa : 

— Boieri, d- voastră, si oameni buni ! D- -zeu ne-a adunat 
pe moi toţi aicea, ca să implinim voia lui: să restatornicim 
dreptatea si puternicia moșiei noastre ! Boieri şi fraţi ! scopul 
nostru e sfînt! D-zeu ne va povăţui să scăpăm moşia din 
ghearele asupritorilor, el ne va ajuta să spălăm petele ce 
aceia au impus numelui multora din noi! „În tine, Doamne, 
am nadajduit, şi a tremurat dușmanul meu !“ 

— Sa moară, să moară Ilias! urlă sirurile, intrerupind 
pe Lupu. 

— Ascultati ! urmează Lupu, ascultați : : D-zeu nu vrea 
moartea păcătosului ; crugare, fratilor, pina $i pentru Ilias ! 
o cer de la voi, o cer in numele lui D-zeu, carele in alt fel 
nu va binecuvinta silintele noastre !. 

— Ce-i de facut, dara ? întreabă mai multe glasuri. 

— Sa cătăm a face toate cu binele. Să mergem, boieri, 
cu toții la Iliaș si să-i spunem din partea ţării ca să iasă 
din scaun ; iar dacă nu va vrea, dacă va avea nebunia a 
face amenințări, atunci, boieri şi fraţi, sîngele care se va 
vărsa fie asupra lui si a neamului lui ! D-zeu ne va ajuta !... 
Cit pentru mine, singele meu, de va trebui, gata voi fi a-l 
varsa, daca cu prețul lui se va putea, crutind vietele voastre 
scumpe, care atit trebuiesc moșiei, să se dobindeasca mintui- 
rea el... 

— Asa, asa! strigă mii de glasuri; să moară atunci asu- 
pritorul ! 

— Să moară Veleli si toţi ceilalți ! urlă alte șiruri. 

— Să moară atunci necinstitorul numelui meu! strigă 
şi Lupu. 

La acest strigăt, toţi boierii se îndesuiră în jurul lui, ce- 
rînd să se explice ce însemnează strigarea aceasta. El le arătă 
scrisoarea ştiută, le-o citi, le spuse vorbele grozave ce Veleli 
îi trimise fugind, cu cîteva ore mai în urmă... 

— Să moară Veleli! Să moară! strigă toţi boierii, în- 
furiati la auzirea acestora. 

— Sa moară Veleli! strigă Lupu; dar, boieri, dacă va 
vrea cu binele să părăsească moșia ? 

— Ce zici? întrerupseră cîțiva boieri; dar pata nume- 
lui tău ? 


121 


— Fie! Numele meu va raminea pătat. Eu voi cata prin 
alte mijloace să şterg acea pată, adaose el, posomorîndu-și 
privirea ; dar el va trăi |... Aicea nu sunteți adunaţi să răz- 
punan pe un singur om, ci sa mintuifi „moşia întreagă. De 

veți putea face aceasta fără vărsare de sînge, crufafi nu nu- 
mai pe Veleli și pe Ilias, dar si pe toți ceilalți... Astfel, 
D-zeu ne va ajuta de-a pururea |... Acum, boieri și fraţilor, 
aidem ! Timpul trece... şi fiecare minută ce perdem în de- 
şert este o armă ascuţită ce am putea da în mîna asupri- 
torilor nostri !.. . Aideti, boieri ! Aideti, băieţi ! ! 

Buciumele rasunara. Strigatele de ura si tropotele cailor 
clocotira inca multe minute în codri, dupa purcederea gloa- 
telor. 


CAPUL VII 


GRECII 


“E timp acuma să ne înturnăm în cămara acea din Curțile 
domneşti, în care am lăsat pe Dias. Veleli, care scapase fu- 
gind de furia lui Lupu, alergase sa vesteasca lui voda ca 
rebelii, de cari ieri îl înştiințase, sunt aproape de tîrg, au 
început a se ivi far. 

La auzul acestei stiri, Ilias, inspaimintat, ca si cind ar fi 
vazut ridicata vro arma gata de a cadea dasupra capului lui, 
palid ca ceara galbenă, cu glasul mai de tot stins, întrebase 
pe Veleli ce-i de facut. 

Veleli stătuse pe gînduri. 

— Să aştepţi, maria-ta, răspunse el apoi; să aștepți ca 
să vezi, nu-i putea să-i linistesti cu cuvintul, ori cu frica ? 

„De cumva te vor lasa, adaogea el în sine, de cumva 
te-or lăsa în tron, m-oi înturna și eu; de nu... voi sta pînă 
atuncea în loc sigur.“ 

— Sa astept ? Dar zilele mele, dragă, Veleli ?... 

— O, ei n-or cuteza! S-apoi, mai la urmă, într-un 
noroc |... 

— Ramfi dar si tu cu mine, dragă Veleli... Sa știi că de-oi 
scăpa şi din cursa asta, am sa te fac omul cel mai mărit... 

— Mai bine cel mai bogat... 

— Fie! asadara raminem ? 


122 


— Haäl.. adică... maria-ta... eu cred că... mai bine... 

— Ce? și tu, Veleli, vrei să mă parasesti? Tu, tremuri 
mai tare decît mine, numai chiar la ideea de a raminea.. 

— Märia-ta, vezi ca ei pot să mă omoare.. 

— Ei bine, dar ei por să mă omoare şi pe mine!.. 

„Aşa. numai ei pe măria-ta pot să te... omoare dară 
pe mine... Vezi, măria-ta, ar fi marc păcat | să mor tocmai 
acum când am două- trei päräluge...‘ a 

— Apoi ce-i de facut ? ? 

— Eu unul știu că fug, fug unde m-or duce ochii ! 

— Să fugim, să fugim, că nu-i de glumit cu zilele... 

— Cum ? märia-ta, vrei să fugi ? 

— D-apoi bine! ce, ţi-ai schimbat otarirea ? 

Siretul ȘI mirsavul Veleli vazu ca nu era chip de a face 
pe Ilias sa ramiie. Scopul pentru care el ar fi poftit aceasta, 
cetitorul cred că l-a înţeles acum din convorbirea lor. 

— Să fugim, dară, să fugim !... si cit mai curînd, răspunse 
el apoi, după o mică pauză. Oh, măria-ta ! dar unde vom mai 
găsi o tara binecuvintata si bogată ca asta? adaose el sus- 
pinind. 

— Asa, draga Veleli... unde voi mai găsi o tara inde sa 
fiu domn si în mărire... Dar s-a sfîrșit, Veleli ; zi unui idicliu 
să spună să mi se gătească rădvanele... 

— Dar odoarele le lași aicea, măria-ta ?... 

— Să le stringem, Veleli... Aide, ajută-mi. 

Apoi, vodă aduse din mai multe cămări tot ce găsi de 
pret ; facu mai multe legături grele din ele, implu mai multe 
pungi cu banii ce avea gata ; apoi, după ce le pecetlui : 

— Acuma, Veleli, poţi sa zici sa mi se gateasca radvanul. 

— Dar cu pungile ce sa faci, maria-ta? intreba minis- 
trul, neputindu-si dezlipi privirile de la ele. 

— A! cheama „pe cineva sa le dau sa le aseze in radvan... 

— Cum, si maria-ta ai face una ca asta ?.. Să mat ştie 
lumea ca ai bani, ca să-ţi iasă înainte si... Da-le-ncoace, sa 
le duc eu singurel. 

Si, fara a mai astepta primirea lui Ilias, ca un zmeu, 
rosu de placere, imfla iute pungile sı iesi, neputind ascunde 
un zîmbet de multamire ce se desemna în colturele buzei sale. 

Apoi, mai mult de două ore se scurseră, si Veleli nu se 
mai întorcea. 


123 


Deodatä, Ilias auzi mulţime de pasuri pripite prin cori- 
doarele Curţii şi, curînd, în cămara unde se afla, năbuşiră 
mai multe sute de greci, întrebuinţaţi , în Serviciul domnesc, 
servicii care se marginea : să doarmă, să manince, să bea și să 
adune avutii, pe cînd îndatoririle, ale cărora nume le purtau 
ei, cădeau în spetele a vro cîțiva moldoveni ce mai rămăseseră 
pe lîngă Curte. 

— Aman! aman! măria-ta, strigă cu toţii pe limba 
greacă, aman! Tara s-a rascular!... Măria-ta 1... O să ne 
manince zilele cînii ceia de ţărani, că au venit veste că strigă 
prin fara ca să moară grecii l... 

Usa se deschise de un idicliu imbracat în roşu și un ţăran 
intră tirindu-se mai mult pe brinci si lăsînd după el urme 
de singe... 

— M-a ucis !... Maria-ta, a fugit !... 

— Cine a fugit? strigará totdeodata toņi grecii. 

— Jupinul Veleli. 

— Veleli? cu banii mei, strigă domnul... A! tradato- 
rul !... Și se lăsă desperat pe capătul divanului lingă care 
stătea în picioare. 

— Veleli ? murmura iarăşi grecii ingroziti. Veleli ne-au 
lăsat !... 

Citeva minute, în cămara aceea nu se mai auziră decit 
bătăile cele zgomotoase ale răsuflărei grecilor si gemutul 
ţăranului, carele pe toată minuta se făcea mai slab. Deodată, 
nişte strigăte prelungire si ca de mii de glasuri venite din 
apropiere străbătură în cămară si desteptara, ca cu o ascu- 
yita lovire, înmărmuritele inimi ale celor de fara, cari, toţi, 
se repeziră spre ferestre. 


CAPUL VIII 


RAZBUNAREA POPORULUI 


Asemenea şiroaielor celor furioase, ce rapezindu-se din 
munţi răstorn tot din calea lor, tor ce le împedecă cursul, 
este poporul cînd [uria-l guvernă ; atunci el nu poate fi 
împedecar nici de cei mai respectaţi șefi ai lui, nici de 
gurile de tunuri ce ar improsca moartea între sirurile lui, 
nici de baionetele ce ar răsturna sirurile naintase, si ziduri 


124 


de care se turteau altădată ghiulele tunului cad sub to- 
poarele lui; temniţele în care gemeau mii de nenorocifi şi de 
nedreptăţiţi cad ca prin farmec, numai la ameninţarea a 
cîtorva sute de insi din popor, cad, se prabusesc, sub puter- 
nica lor rasuflare !... | 

Strigatele ce Ilias cu ai săi auziseră erau strigătele ce 
vîntul aducea din strigătele sălbatice ce scotea sirurile re- 
volutionarilor, intrați de mai multe minute în tîrg. Fruntea 
acestora, formată din seimeni și boieri, era acum aproape de 
Curte, pe cînd coada, sau mai bine gloata nici nu intrase în 
oraş, intinzindu-se pe acolo unde astăzi sunt Păcurarii 
şi pînă sub Miroslava, atîta de mare era numărul satelor ce 
alergaseră să mintuiasca fara. 

Vro 50 de stinjini încă de călărit si boierii avea sa 
ajungă la domnie. 

Cind, deodată, un strigăt, carele se prelungi din toate şi- 
rurile cele mai îndepărtate pînă aproape de boieri, îi opri 
pe loc. 

— Să moară! Să moară! striga sirurile de ţărani din 
urma seimenilor. 

— Ce este acolo ? striga Lupu; ce este acolo? Loc! Loc! 

— Loc, băieți! repetă dupa el şirurile de seimeni, în- 
desuindu-se unele în altele, ca să deschidă trecătoare calului 
lui Lupu, carele vroia s-alerge spre puntul de unde vîntul 
aducea strigăte sinistre, hohote grozave, sarcasme neauzite ! 

Curind, Lupu auzi acele glasuri mai de aproape. 

— Sa-i tăiem nasul! striga unii. 

— Ba urechile ! urla alţii. 

— Nu! să-i scoatem ochii cu sfredelul, ca asa a scos el 
ochii bunului meu !... 

— Sa-l ingepam ! 

— Sa-l ardem ! 

— Degeaba, băieți, că nu arde, că-i vârcolaci! ha! ha !.. 

— Ce naiba stai atita la vorbei măi Barda ? Da-ı cu 
măciuca-n cap ! 

— Ha, bine! da-mi acum urechea stinga... nu vreau cea 
dreaptă, că pe cea stingä a taiat-o el tatalui meu! 

Lupu presimţi o grozavă vedere și se infiora. 

— Ce este, oameni buni, strigă el; ce este? 

— Ce 3... nu ştii? răspund mii de glasuri: l-am gabuit 
ascuns într-un girlici... 


125 


— Pe cine? 

— Pe tilharul carele ne-a mîncat bunul, moşia şi zilele 
la atitia... Pe Veleli. 

— Pe Veleli ?... Loc, oameni buni ! loc căpitanului Lupu ! 

— Loc căpitanului Lupu ! strigă si seimenii din urmă. 
Dar mulţimea stapinita de o singura idee, de razbunare asupra 
lui Veleli, era surda la asemenea porunca si, cu urechea la 
pinda, ea cerca sa prinda orice cuvint grozav ce venea de 
la cîțiva stînjini mai departe, cuvînt pe care îl repeta cu o 
vie multamire, rizind cu hohote grozave. 

Calul lui Lupu își musca zăbala si improsca mulţimea cu 
tarina, in nerabdarea sa. Deodata, un hohot diavolesc se 
întinde in gloata indesuita și mii de glasuri urlă : 

- — Mie! mie, un piciorug !.. 

— Un deget macar, mie ! 

— Ochii lui dati-mi ! 

— Capul ! capul ! să i-l pun icea în coasă l... 

— Ha!ha!hala perit fiara ! 

„E prea tirziu“ , gîndi Lupu la auzul acestor strigăte 
sălbatice. Și, în faptă, era prea tîrziu, căci, cînd, după cîteva 
minute, mulţimea, îndestulată de cruda ei sete de răzbunare, 
îi făcu loc „ca să treacă, el nu găsi în locul unde urmase 
scena decît cîteva pete de singe!... Tot trupul lui Veleli, 
bucăţit de popor cu topoarele, era împărţit pe la sute de 
ţărani ; unul avea în coasă un picior al lui, altul capul cu 
ochii holbari si limba între dinţi... ista o ureche, cela o mina ! ! 

Grozavă e răzbunarea poporului, dar, oricît de grozavă, 
arareori este „nedreaptă ! ! 

»O, hestatatoare si niciodata încredințate lucrurile lumei ! ! 
cum vrasteaza toate si turbură si face lucruri împotrivă; 
cînd cu cale este a fire frica celor mici de cei mai mari, iar 
cursul lumei aduce de multe ori, de este grija celui mare de 
cei mai mici. Fericiti sunt craii, împărații si domnii care 
domnesc aşa să nu le fie de cei mai mici niciodată siială.“ 1 

lată ce cugetări scoate din inima lui Miron Costin revolta 
yarei în contra lui Ilias, si dacă spiritul secolului în care 
vietuia Miron il făcuse să zică că „cu cale este a fire frică celor 


„1 În textul de bază: silă. Versiunea exactă din Letopisețul lui 
Miron Costin (zac. „18—19) a fost restabilită de dă Cazimir în Pio- 
nierii romanului românesc, 1973, p. 91 (n. ed.). 


126 


mai mici de cei mai mari“, ce lectiune frumoasă, ce lecţie 
nu dă el celor mari, cînd adaoge : »Fericipi cei carii domnesc 
aşa să nu le, fie de cei mai mici siială“. 

Acuma să reapucăm naraţiunea noastră de unde am lăsat-o 

Lupu, bunul acest suflet, a căruia minie niciodată nu ar 
fi mers pînă să întindă mort nici pe cel mai înverșunat duş- 
man al său, Lupu se mîhni preste seamă văzînd scenele aceste 
crincene $1, întorcîndu-se către boierii ce-l aștepta: 

— Dumnezeu a făcut dreptatea sa! zice el. Veleli a 
fost bucăţit de popor |... fie numele Domnului binecuvântat ! 

Între aceste, boierii sosiră la domnie. 

Lupu, î în fruntea tuturora, intră în Curte ; socot de prisos 
să spun în ce stare aflară ei pe Iliaș. 

— Mă rog dv., boieri, iertati-ma ! striga el împreună cu 
toți grecii, aruncindu-se în genunchi. 

Mai multi boieri hohotiră la vederea porumbatecelor fete 
ce schimba aceia, dar Lupu îi privi cu minie ; apoi, cu blin- 
dete către Ilias : 

— Doamne! îi zise el, ţara a năpustit în oras; cu toţii 
s-au ridicat asupra mariei- -tale ca să- -ți răpună zilele ; ascultă 
cum strigă în toate părţile pe greci !. 

În faptă, ostași si poporul grámádit prin ograda Curtei 
si pe toate ulițele și pe cîmp, chiuia si striga: 

— Dä-ne, doamne, pe greci ! 

Tara acestia, in genunchi la auzul turbatelor acestor stri- 
găte, începură unii a plînge, alții a săruta poalele boierilor, 
strigînd : 

— Aman! Aman! 

Voda Ilias insa, mai incuragiat de tonul cel plin de buna- 
tate cu care vorbea Lupu, sculindu-se, zise : 

— Boieri d-voastră ! Daca se ridicä tara asupra grecilor 
şi asupra mea se ridică ! ; ce-i de facut? 

— Să lași ţara ! S-o lăsaţi ! strigară câţiva boieri, de-abia 
stapinindu-si mînia. 

— Bucurosi! Prea bucuroşi, boieri d-voastră, raspunsera 
Ilias si toţi grecii, a cărora vinete fete începură a mai veni, 
la auzul acestor cuvinte, în colorul fesului de pe capul lor. 

— Dar cum vom putea ieși teferi ? adaose Ilias. 

— Maria-ta, nu te teme, răspunse Lupu, noi te vom 


1 Vezi Miron Costin, fata 264. 


însoți... Si-apoi, să ştii, măria-ta, că poporul nu te uräste 
atita cit urăște pe d- lor și pe bietul răposatul Veleli... 

— Ce, a murit? intrerupsera Ilias și grecii. 

— L-au sfisiat țăranii ! 

— D-zeu mi-a răzbunat moartea, strigă un glas innadusit, 
dintre greci. 

Apoi, unei bușiri, ca si cînd ar fi căzut nişte plumb pe 
podele, succedă un gemet lung si-apoi tăcerea. Boierii toți își 
întoarseră privirile spre locul de unde venea acest gemet. 

— Sunt perdut! zise cu disperare Vasile, privind cada- 
vrul lui Gurda... a murit si acesta, singurul ins carele putea 
dovedi că femeia mea nu- 1 vinovată !... Oh! Dumnezeule! 

Si-si ascundea in mini capul său. 

Grecii nu înțelegeau nimica din aceste, ba nici Ilias însuşi. 

— Ce ai, vornice > Lupu? îl întreabă acesta. 

— Ce am? strigă acesta, într-un moment de furie, cu un 
glas care făcu să tremure și măduva din oasele lui Iliaș... 
Ce am 2... má mai întrebi !... O, de n-as avea mai întîi sa 
lucrez, depărtindu- te, pentru mântuirea moşiei, de mult te-as 
fi trimis eu singur după ticalosul tau de logofăt... ori ţi-ai 
fi dat seama de necinstea ce ai să-mi laşi... 

— Ucide-l! zau, ucide-l, logofete ! strigara cîțiva din 
boieri mai iuți la caracter; nu-ţi lăsa neamul patat de 
dinsul... 

— Ba nu, boieri, nu! să-l lăsăm să se ducă în plata 
cerului, decît, pentru răzbunarea mea... (si nu știu desigur 
de-i vinovat si el) ucigindu-l, să mai atragem asupra bietei 
moșii urgia Porteı... 

— Dar d-ta, jupine ? strigara mai multi boieri. 

— Eu... voi căuta prin alte chipuri să-mi spal pata 
numelui meu... 

Și zicînd aceste, fruntea lui se increti; ochii lui se poso- 
morira ; o grozavă otarire se infipse în mintea sa. 

— Boieri! să nu perdem vremea în vorbe desarte, le 
zice el după cîteva minute de tăcere. D-ta, jupîne Ureche, 
adu aicea cîteva sute de seimeni cu sinetile gata... 

Ilias si ai sai, oricît îi reasiguraseră vorbele lui Lupu, la 
auzul de seimeni cu sinetile gata, recăzură iarăşi în spaima 
lor cea dintii. Jara Lupu, apropiindu-se de fereastră, se 
adresă către mulţime : 


128 


— Oameni buni ! aşa-i că noi am venit să mintuim moșia 
de greci ? 

— Asa-i! aşa- i! strigă mulțimea... 

Ilias şi grecii, încep, a plinge. Lupu se, întoarce spre ei 

— Liniştiți-vă, le zise el. — Apoi, iarăși către mulţime 
Oameni buni ! Nu-i mai bine să nu facem vărsare de sînge, 
dacă grecii ar vrea să iasă singuri din tara ?... 

— Ba nu! să moară! să moară! urlă mii de glasuri... 

— Asa-i! să iasă mai bine cu toții! strigă cîțiva mai 
moderați. 

— Ei bine, boieri, ce-i de facut ? se întoarce de zice Lupu. 

— Sa fie după voia multimei, murmura mai mulți. 

— După voia mulțimei ? strigă Lupu cu indignare ; dar 
mulțimea cea pe care am ascultat-o astăzi, cînd urgia Porții 
ar veni asupra moşiei, pe noi ne-ar blăstema că am ascultat 
glasul furiei sale celei turbare... Nu, boieri... Suitu-s-au citeva 
sute de seimeni. acole ? ` 

— Ei stau în sală, raspunde Ureche. 

— Bine. Apoi, catra Ilias si greci: Ascultati! Poporul 
vrea moartea voastră ; noi însă vă putem mântui de furia 
lui dacă acuma, de-ndata,. veţi jura că niciodată nu-ţi cata, 
nimeni dintre voi, să faceţi rău tarei acesteia, pe lîngă turci... 
Alegeţi ! moartea sau viata ! 

— Juram ! jurăm, strigă cu toții. 

— Bine! Apoi, scotindu-si ascutitul său angeriu, cu el 
în mînă: Urmati-ma boieri, zice el către tovarășii sai; 
urmafi-ma și voi, adăogi el grecilor, de voi muri eu, veţi 
muri $1 vol! 

Dupa ce toţi ieşiră în coridoare, Lupu alcătui un patrat 
de seimeni, aseza pe toţi grecii în centrul lui și el cu boierii 
în frunte, cu arma în mina, dădu semnalul de mars si cobo- 
rira scările Curtei strigind: loc! loc!... Iara mulțimea ce o 
clipă mai nainte ar fi năpustit să rumpă pe greci sub gura 
a mii de tunuri măcar, mulțimea, acum uimită de fapta lui 
Lupu, după ce ea n-o putea înţelege, se dădea în lături în 
tăcere, ca sub puterea unui farmec. 

Astfel Lupu izbuti a ieși ca un bun marinar, care prin 
mijlocul valurilor turbate ale oceanului guvernă vasul sau. 
Curînd, ei vor trece șesul Bahluiului, ce geme de mulțime... 
lată-i aproape de monastirea Balicăi... 


129 


‚Dar, între aceste, uimirea cea dintiie a poporului făcu loc 
unei furii neauzite, pînă şi asupra lui Lupu. Sarcasmele şi 
injuraturile incepura a ploua asupra lui... Curind, oricit cu 
detunatorul sau glas striga : loc! vibrind in aer arma sa, 
nimeni nu se mai dedea i in laturi, ci mai ales navalea asupra 
patratului. Pe cînd, între aceste, Lupu, în perplexitate-i, nu 
ştie de trebuie să poruncească seimenilor să dea cu sinetile 
în mulţime, sau de a lăsa pe greci jertfă furiei gloatelor, 
deodată, unul din mulţime ca un glonte se azvirle asupra 
careului, il sparge, se rapede_ asupra lui Ilias, in repegiunea 
sa il apuca de haină și cearcă a-l tiri după sine; mai multi 
alții, încuragiaţi de fapta acestuia, se raped după el... Dar 
Lupu e acolea, le arată arma sa amenințătoare, apoi, ca un 
leu se răpede asupra celui ce tiraste pe Iliaș... Acesta, îngro- 
zit, cearcă a tirl mai iute ‚pe vodă, dar rămîne numai cu o 
bucată din haina lui în mina, căci toţi grecii îl tin de ceea- 
lalta parte... El fuge, si cînd e destul de departe de Lupu, 
care-l urmărește, scoate din briu un os, un fluier de picior, 
îl răpede asupra acestuia ! 

— Na! urlă tigrul; na! mori, de os de grec... dacă ti-s 
aşa de dragi, mori de osul de Veleli. 

Si singele gilgiie din rana ce bietul Lupu a primit în 
frunte, el se cumpănește să cadă... însă nu! el î își șterge cu 
minica straiului său sîngele de „pe fata, reasaza sirurile patra- 
tului, dă poruncă seimenilor, în auzul tuturora, să dea fără 
cruţare de s-ar mai ispiti cineva să spargă patratul. 

Între aceste, cerul se acoperise de nori grei ca plumbul ; 
curînd, o vijelie groaznică precede o ploaie rece de toamnă, 
care împrăștie pe mai multi dintre înverșunata mulțime. Cu 
toate aceste, cel mai furioși se ţineau după careu, injurind 
nu numai pe vodă și pre ai lui, dar și pe boieri. 

Oricit puteau seimenii impune respectul, si oricît de brav 
era Lupu, el văzu bine momentul cînd, de nu va avea recurs 
la alte mijloace, tot n-o să izbutească a scoate patratul din 
pericol ; deci, dupa ce sopteste ceva la urechile boierilor, ia 
calul unuia dintre ei si, dindu-se cu vro zece pași in urmă, 
începe a striga : 

— Oameni buni! nu lăsaţi! au mai rămas greci în 
tirg !... Auziţi, cică dau foc !... Nu lăsaţi, oameni buni! 

Si, dînd drumul calului : 


— Loc! oameni buni! grecii dau foc tirgului. 


130 


În zadar cîțiva mai sireti strigă : 

— Nu credeţi ! nu credeţi, oameni buni! 

Cîteva minute după aceasta, de-abia rămăseseră, cîteva 
sute din acea mulțime nenumărată ce inunda șesul, căci unii 


alergaseră în tirg, crezând zisa lui Lupu, alţii — acei ce erau 


de pe la sate — să prindă grecii... cei mai multi că privească 
la foc, şi ramasifa, tirita in repegiunea şi îndesuirea tuturora. 
Aceasta o prevăzuse Lupu. Cei rămaşi, văzîndu-se prea puţini 
ca să poată îndrăzni ceva în contra armelor seimenilor, sau 
poate obosiţi si inghetati de ploaia cea rece ce nu contenea, 
ramasera si ei cu toții de careu. Jara acesta, cînd fu indestul 
de departe de ţărani, boierii dădură grecilor cai de ai lor 
ȘI de ai seimenilor, şi, rînduind din aceştia o escortă nume- 
roasa [cu poronca]! de a nu lăsa pre vodă Iliaș să fugă 
cumva la tătari ş-apoi să vină cu urgie asupra yarei, dupa ce, 
zic, boierii făcură aceste, se reinturnara mai toţi în oras. 


CAPUL IX 


DUPĂ FURTUNĂ 


În dimineața zilei următoare, un soare cald succeda furio- 
silor nori ai furtunei zilei si a nopţii trecute ; o linişte adinca 
în oras și în cîmpii succedă inversunatelor strigăte ale mul- 
timei turbare de setea răzbunării... 

Grămăzile sătenilor, rizînd acuma de gluma ce le trase 
ieri Lupu, glumă care, de n-ar fi profitat el să se ascundă, 
ar fi plătit-o cu viața, acum, zic, ei rizind se trag pe la 
satele lor ; atita-ı de lesne de a îndestula setea de răzbunare 
a poporului pe cînd setea asupritorilor lui, setea de avutii, 
setea de mărire... nu cu sîngele unui ticălos ca Veleli, dar 
nici cu sîngele a mii de drepţi, ce cad jertfă lor, nu li se 
mai potoleste !... 

Insa sa trecem de acum asupra unei zile asa de furtu- 
noase $i grozave, dar si frumoasa in istoria oricarui popor. 

În dimineaţa zilei următoare, în aceeași camara care 
fusese martoră orgiilor lui Ilias, toți boierii tarei, mari și 


1 Text restabilit după versiunea din România literară (n. ed.). 


131 


mici, prezidati de mitropolitul şi de Lupu, ţineau sfat: pe 
cine vor să aleagă de domn : ? 

O mulțime de glasuri începură a cere pe vornicul Lupu, 
dar acesta, cu fruntea legată din pricina rānei sale, cu fața 
palidă si cu un zimbet amar pe buze: 

— Vă multámesc din inimă curată de alegere, dar martor 
îmi e D-zeu că nu mai pot primi mărirea aceasta. Eu vá 
propun să alegeţi domn pe Barnovski, că-i om cu minte 
și e bun şi cu Tara Leseasca... 

Atunci, toate glasurile fură pentru Barnovski, căruia se 
otári de a i se trámite o solie dintre boieri ca să-l pofteasca 
la tron. 


CAPUL X 


O ZI DUPA ACEEA 


O zi dupa ce se tinu sfatul la Curțile domnești, un om 
îmbrăcat in straie ţărăneşti, cu o înaltă căciulă yurcaneasca 
îndesată pe ochi, își lega calul lîngă poarta monăstirei cunos- 
cută cetitorului, apoi intră într-o chiliuga de lingă poartă, 
de bună seamă chilia portáriei, 

Acolea, scoase din chingă o pungă cu rubiele și o puse 
pe pripiciul hornului ; mai scoase și un cuţit. Apoi, întor- 
cîndu-se către batrinul călugăr, care la intrarea lui se sculase 
de pe divanul său de rogojini, îngrozit de sălbatica privire 
a celui intrat: 

— Calugare, îi zise el, privește! — acolo, avere să n-o 
poţi sfirsi cit vei trai; ici, un cuţit, auzi? — un cuțit l.. 

Bătrînul tremura de frică. 

— Nu te teme, părinte; sfinţia-ta poţi să alegi pe care 
vei vrea din aceste doua ; punga vei lua-o cind imi vei 
spune | adevarat daca jupineasa vornicului Lupu a ieşit de 
trei săptămîni încoace din monastire... Iara cuțitul îţi va 
scurta zilele, cînd vei tăgădui... Alege !.. 

Între aceste, călugărul după glasul necunoscutului recu- 
noscuse pe vornicul Vasile, pe care de mai multe ori avusese 
ocaziune de a-l auzi vorbind cu, soţia sa, cînd ieșea Cu ea 
pe poartă, ca si cu vro trei săptămîni mai in urmă, să facă 
cite o mica preimblare. 


132 


— D-zeu să te ferească, jupine dragă, de a face un 
päcat ca acesta... mai bine eu fi-oi spune tot ce ştiu, în frica 
cerului !. 

— Haide, acum, degraba !... 

— Sunt citeva zile de cind jupíneasa s-a dus cu rádvanul 
nu știu unde... 

— Si cînd s-a întors? 

— Numai alaltăieri dimineaţă. 

— Alaltăieri ?... Tii bine minte ?... 

— Prea bine... 

— Dar poate nu era ea? Spune! 

— Cum nu? cu fermeneaua cea de fir, cu fesul cel 
alb... o ! ea era... 

— Oh! destul !... ia-ţi banii, călugăre, si mă tarta !. 

Apoi, sărmanul Lupu, convins că a fost înşelat de jupi- 
neasa sa, ieși din chilie, stringindu-si fruntea in mini, ca si 
cind ar fi vrut s-o împedice de a se despica de focul ce-l 
ardea ! El statu lîngă poartă cîteva minute, ca un om neho- 
tarit încă ce drum va apuca ; apoi, stergind o lacrimă : 

— S-a sfîrşit! murmura el cu glas inlacrimat, dar hotarit, 
s-a sfirsit!... Patria nu mai are nevoie de mine și nu pot 
să las cel putin sărmanului Ionel și dragei Ruxăndiţei un 
nume nepatat !... Sărmanii copii !... Oh, D-zeule ! de ce tre- 
buit-a să ma însor dacă nu-mi era menită o viaţă cinstită 
cu muierea mea ?... de ce trebuia să las copiilor mei numai 
o mamă nelegiuită... 

ȘI, suspinînd, adăogi după o mică pauză: 

— Nu aicea, ca să nu mă mai vadă ea ; nu aicea, ci colo-n 
codri !... 

Apoi, trist şi obosit, el plecă tulburat spre locul ce arăta. 
Nu făcu însă zece paşi şi se intilni faţă-n faţă cu un călugăr 
bătrân. 

— A! bine ai venit, jupine dragă! strigă el, după ce cu 
mare luare-aminte îl examină o clipă pînă-l cunoscu. 
© — Sarut mina sfintiei-tale... 

Călugărul acesta era stareţul. 

— Va să zică, biata maicuta tot ţi-a ajutat ? 

Lupu nu răspunse, căci nu înţelese despre ce e vorba. 

— Biata maică Xenia tot ţi-a ajutat ? repeti el mai tare, 
crezînd că n-a fost auzit. 

— Despre ce vorbeşti, sfintia-ta ? 


— Ce te mai prefaci că nu știi ? Nu te teme de a spune, 
căci eu i-am dat voie să meargă la Iliaș să-ţi ajute. 

— Să meargă la Iliaș zici ?... Cine ?. 

— Maica Xenia !... lată cum se preface că nu știe! 

— Ma rog, părinte, vorbeşte-mi mai lămurit... Maica 
Xenia ? 

— Aşa, maica Xenia, îmbrăcată în vestmintele jupînesei 
d-tale... 

— În vestmintele... jupinesei mele? Ah... urmează !... 
mă rog, urmează ! 

— A fost la Iași... 

— La Iasi 2... 

— Asa; ce, nu ştii ?... 

— Maica Xenia, îmbrăcată în vestimintele jupinesei mele, 
a fost la laşi 2... murmurá Lupu, răspunzând n nu stareţului, 
ci unei cugetări care-l preocupa. 

— Aşa, mai alaltăieri... 

"Un suspin de acele care lasă peptul apăsat mult timp de 
o grea povară, . cînd e ugurat de ea, un suspin de aceste scoase 
şi Lupu cînd începu a înţelege că femeia sa poate nu era 
vinovată. 

— Degrabă, părinte ! 

Si, fără să-şi explice gîndul său către călugărul, rămas 
în uimire, el purcede în fugă spre monastire, trece poarta, 
ajunge la chilia jupinesei, nu ia seama la calul legat de 
salcim, intra... 

Acolea el afla pe un boier anume Constantin Aseni, acel 
om de casa lui Ilias-voda, care descoperise boierilor, cu 
cîțiva ani înainte, iară mai ales lui Lupu, lui Buhuș si lui 
Săvin, cum că vodă avea de gînd, după sfatul lui Baptiste, 
să-i ucidă. La picioarele acestui boier zace trintit tiganul ? 
Gurdă, carele numai cit lesinase la Curtea domnească, unde 
cetitorul îşi aminteşte, poate, că l-am lăsat. Acesta istoriseste 
prin cuvinte intretaiate si mai neînţelese toate ticaloasele 
planuri ale lui Veleli asupra jupinesei... 

Cînd văzu pe Lupu intrind, el se tiri pînă la picioarele 
lui şi sarutindu-le : 


1 În textul de bază: calugarita (n. ed.). 
2 În textul de bază : țăranul (n.ed.) 


134 


— Stäpine, jupineasa nu-i deloc vinovată... nu! eu mă 
jur... Ca. orice a Zis... calaul de Veleli... carele m-a ucis doara 
nu mi-a da ceea ce-mi fagaduise de t-am tagaduit daunazi 
adevărul... 

Nu putu mîntui vorba. Dindu-si ochii peste cap, stors 
de oboseală de opintelile cu cari nefericitul se anina de vro 
cîteva momente de viata ce-i mai rămânea : 

— Copilaşii !... strigă el cu o opintire suprema si moare. 

Bietul Vaile Lupu, induiosat pina la lacrimi de scena 
aceasta, îmbrățișează pe jupineasa, care spusă tot ce cercase 
să facă calugarita Xenia doară l-ar feri pe el de pericol. 
Vasile nu era de ideea ce avusese Xenia, care voise să ucidă 
pe Ilias, dar fiindcă lucrul nu izbutise, nu-i impută nimic, 
ci-și îmbrățișă copilașii cari-l încunjurau. Apoi, Aseni-i 
povesti cum el dăduse de ţigan! la Curte, pe cînd urma 
zvoana pe șes, cum acesta-] rugase să-l aducă pînă acole, să 
spuie jupinesei ceva foarte însemnat, ce nu voise a spune 
vornicului, în sfîrșit, cum Aseni-l aduse dinapoia calului, 
viata ţiganului nedîndu-i timp de a mai merge pe la casa 
sa să-și ia rădvanul. 

Cîteva minute după aceea, Vasile Lupu, reintrînd, dupa 
ce intovarasise la „poarta monastirei pe Aseni, si reîmbrăţi- 
sindu-si jupineasa, îi zise : 

— Pentru tine, dragă jupineasa, n-am primit domnia; 
pentru tine, de acum, am să lucrez s-o capăt! 


1855 


1 in textul de bază: țăran (n. ed.). 


ZARVA DE LA PARAIPAN 


Í 


— Nu, nu! jupin jude și d-voastre cinstiți 12 pirgari, nu 
putem sa primim porunca d-voastre sa facem după cum e 
placul părintelui Natanail, stareţul sfintei monăstiri Troiţa, 
din satul nostru, căci noi nu suntem nici robii monăstirei, 
nici rumâni (iobagi), ci calarası si dorobanţi ai măriei-sale lu; 
vodă Matei, că oameni slobozi si moșneni adevărați am fost 
şi suntem din neam în neam. 1 

Aşa răspuns deteră, în octobre 1632, ceata de locuitori din 
Paraipan, chemaţi la judecata judeţului. 

Dar mai dirz dintre toţi era Tudor Vale-iute, care era 
cel care ducea cu el, oriîncotro voia, pe toţi sătenii, ca matca 
albinele. Tudor era chiar poreclit Vale-iute, că dacă o dată 
apuca cu vorba sau cu fapta încotrova, apoi nici o pedică, 
cit de mare i s-ar fi pus în cale, nu-l mai putea opri, ori 
barem să-i potolească îmbletele mintei si ale buzelor. 

Avea Tudor o fară frumoasă, de-i mersese buhul peste 
nouă ţări $i peste noua mări. Cînd la sezatoare mama Mușata 
spunea povestea Ilenei Cosînzenei, numai că zicea că era 
mindra și frumoasă Ileana Cosînzeana... uite, nici mai mult, 
nici mai putin decît Ilinca lui Tudor Vale-iute. 

Pai, cum vrei să nu se fie uitat flăcăii din Paraipan la 
fata pirgarului — că fusese Tudor cîndva unul din cei 12 
judecători — ca la icoana cea zugrăvită de sfinţii apostoli. 
Si care flăcău n-ar fi dat „calul cu imbletele“ și „flinta cu 
gloantele“, adeca tot ce era mai drag flacailor, pentru o 


1 În vremea iobăgiei, nu era ostean cine era iobag, rian, cum se 
zicea la munteni şi vecin la Moldova. 


136 


V. A. Urechiä in anii 1865— 1866 (Cabinetul de stampe al Bibliotecii 
Academiei). 


V. A. Urechiá, caricatură 
de N. Grigorescu. 


V. A. Urechiä, caricatură 
de N. Grigorescu, 1870. 


Luiza 


Wirth-Pester, cca de a doua soție 
(Cabinetul de stampe al Bibliotecii 


a lui V. A, Urechiă 
Academiei). 


Ana (Zettina) Wirth-Pester, cea de a treia soție a dni VA. Vrechiä. 
Tablou in ulei de N. Grigorescu. 1509 — 1570 (Colecţia Dona). 


clipită, de grai blind cu Ileana, la lumină de lună, la pirlazul 
casei ei părintești. 
Dar ea n-avea nici ochi, nici auz îndreptat spre flăcăi, 
nici chiar spre Ionel, mindreafá de baiefan, al celui mai 
bogat mosnean, Grindea, care cind pornea plugul cu opt 
boi la capătul” brazdei, numărai in huzur toate liscaile turcești 
din visterie, pînă ce se întorcea plugul iarăşi la capul brazdei, 
atit era de lungă sfoara lui de moșie ! 
N-ar fi zis ba jupin Grindea (că din jupîn nu-l bea 
ot satul) să vază pe Ionel căsătorit cu Ileana lui Tudor 
Vales -iute, si nici acesta nu încreţea din sprîncene cînd Grin- 
dea fi pomenea de incuscrire, dar găsea că prea e tînăr 
băiatul şi prea nepricepută încă, la ale căsniciei Ileana. 
— Sa se mai coacă strugurii, zicea Tudor. ȘI apoi avem 
în spinare și purdalnica de dava (proces) cu monăstirea. Dar 
o hotari-o m.-sa vodă si atunci... văzînd si făcînd... 


* 


Dar parintele Natanail era nu numai calugar, ci si om 
tînăr, şi, dumineca, cînd „cădelniţa poporenii la sinta letur- 
ghie, cum să nu vază el, pe sub genele negre, cari inhobotau 
ochii lu: vicleni, cit era de frumoasă Ileana lui Tudor Vale- 
iute. 

Si tot vazind-o o data, de două, de zece ori, ba la 
biserică, ba la sezatoare, ba la horă, bietului călugăraș îi sări 
tandura de la minte ȘI aga gîndi : 

„Dacă voi strînge eu in chinga satul, adecá pe nea 
Vale-iute, si voi dobindi de la vodă dreptul de a avea ca 
rumâni pe toţi sătenii, apoi să vrea, să nu vrea jupin 
Tudor, fata-i a mea... că de unde nu, n-alege nici praf din 
toată strinsura casei lui... 

Cind ce impelitat a bagat in gindul omului înteţirea 
patimei, năvălește omul la păcat, ca orbul spre prăpastie, 
Părintele Natanail pleacă sa meargă la Tirgovistea, unde 
petrecea atunci domnia, cu dăsagii plini de hrisoave, tot cu 
peceti domnesti, scrisoare sirbeasca, pe pele din Anadol. Nu 
ca doara acele hirgoage i 11 sprijineau pira lui, ca satul Parai- 
pan era sat de rumani ai monästirei, dar găsise el un logofat 
de Divan, care era vestit carturar, de zice ca la nevoie putea 
să te facă să iei luna drept soare si luceafărul. drept luna... 


137 


Să te apere sîntul Dumnezeu de cel care rasuceste fringhii, 
ca de ii -0 prinde numai un deget, te trage Întreg pe roata 
cu care invirteste ¡tele cinepei !. 

Si mai rău cu cei cari rastalmacesc scripturile !.. 

Părintele Natanail, înţeles cu logofătul, al II-lea, jupin 
- Scotocila, scoase înaintea Divanului măriei-sale diata tito- 
riceasca de intemeiere a monastirei Sfintei Troite. Zicea in 
diata că inzestreaza sînta mănăstire, pe lîngă altele, si cu 
moșia încungiurătoare monăstirei, și tálmácea pärintele Nata- 
nail ŞI logofătul Scotocila ca satul Paraipan era așezat pe 
acea moşie încungiurătoare si că, prin urmare, locuitorii din 
sat sunt rumâni, iar nu moșneni, oameni slobozi. 

Ce să facă $i măria-sa vodă ? Domn drept era „ŞI, cu ştirea 
lui, strimbătate la Divan nu se făcea. Dar, oricât de drepţi 
domnitorii, îi poate duce la pacat sfatul necredincioșilor lor 
boieri. lată că măria-sa vodă, nebănuind viclenia popei şi 
partasia la rele a lui jupin Scotocilá, iscăli și dete la mina 
lui Natanail următoarea carte domnească : 

„Cu mila lui Dumnezeu, lo Matei Basarab Voievod „si 
Domn, scriem Domnia mea Vodă, tuturor rumânilor monas- 
tirei Sfintei Troiță de la Paraipan. Catra aceasta vă dau în 
știre Domnia mea că aici la Domnia mea au spus călu- 
gării de la monăstire cum au venit aci la voi, ca să va dati 
datul si galetile si gríul ce sunteţi datori, si de stupi, de 
rimători să vă dati banii, i iar Voi ati sărit asupra lor și ați zis 
că aţi ucis pe alţii mai mari, dar pe eălugări l... Și ziceţi ca 
sunteţi calarası, dorobangi, şi nu ver da nimic. Jar Domniei 
mele nu-mi trebuiesc rumânii monastiril, călărași sau dorobanţi. 
Si v-am dat iar rumâni, ca de aţi stătut împotriva vraj- 
magului, pentru casele voastre aţi statut: să nu va robească 
tătarii feciorii. Deci, în vreme ce veţi vedea această carte 
a Domniei mele, iar voi să dati tot ce este venitul monas- 
tirei, ca v-am scos Domnia mea şi din Visterie de la catastif, 
să fiţi rumâni. Iar carele va sări peste această carte a Dom- 
niei mele, acela om mare certare va avea și bucatele i se 
vor lua domneşti $i vol trimite Domnia mea de vă vor aduce 
legați aici. Intr-alt chip să nu fie! După zisa Domniei mele 
şi ispravnic... singur. Am zis Domnia mea. 

S-a scris la leat 7141 (1632) meseta noiembrie 27.1 


1 Acest act este la Creditul Fonciar Rural, carton 61. 


138 


i:gumenul Natanail se intoarse voios de izbinda la monas- 
tire și, cit sosi, cheamă pe Tudor Vale-iute si îi ceteste, ba 
11 poftoreste (repetă) cetirea cărţii m.-s. lui vodă. 

— Ce mai zici, neică Tudore ? întrebă) călugărul rizînd. 
Adună satul, fa pe oameni să înţeleagă ca nu se pot pune 
impotriva cărţii domneşti și o fi bine de dumneata și de 
Ilenuta, fata dumitale. 

— S-adun satul ? Sa le spun că din oameni slobozi au 
ajuns rumâni ? Cu mare cinste şi închinăciune luăm cunoș- 
tinta de poruncile domnești, dar slobozenia nu ne-o dam 
decit odată cu viaţa, răspunde cu mindrie, rastit, Tudor 
Vale-iute. Să-mi fie bine mie și Tlenuyei mele? Eu nu sunt 
Juda Scariotul, cinstite părinte. Nu-mi vind fraţii! 

Clopotul de la biserica din sat rasuna într-o dungă. E 
semn de primejdie. Într-o clipi se adună în curtea bisericei 
toņi sătenii : bărbaţi, muieri, Copii. Pe peatra din faţa prid- 
vorului bisericei, peatră de descălecătoare de pe cal, se 
ridică Tudor Vale-iute. 

— Oameni buni, strigă el; părintele Natanail s-a întors 
de la Tirgoviste cu pitac domnesc, prin care m.-s.vodă ne 
dă monästirei ca rumâni. 

Un strigăt groaznic, ca dintr-un singur pept, face sa 
se cutremure văzduhul : ` 

— Nv! ori oameni slobozi, ori moarte ! 

— Suntem dorobanţi, suntem călărași, adaogă Vale-iute, 
părinții noştri şi-au vărsat sîngele pentru țară ȘI pentru 
domnie. Sunt 5 ani abia de cînd sute de ai noştri căzură în 
război împotriva tătarilor, peste Olt. Eram buni oșteni atunci 
şi oameni slobozi, şi acum suntem robii monăstirii ? Sub 
domnia lui Leon Ștefan am platt dajdii si biruri, alaturea cu 
boierii, pentru românii fugiţi din ţară din pricina birurilor 
grele, şi sub povätuirea căpitanului Matei Basarab ne-am batut 
impotriva lui Leon Stefan- voda, la Poiana Vistierului, ŞI 
căpitanul Matei Basarab a scăpat de moarte în casa lui jupin 
Grindea, care, cu primejdia vieţii, il trecu în Ardeal, prin 
potecile neimblate. Si acum jupin Grindea gi noi toți sa fim 
rumâni ai părintelui Natanail ? 

— Nu! nu! nu! strga tot satul; ori slobozi cum am 


fost, ori murim cu toţii! 


139 


La fintina cu trei cruci de peatră, in capul satului, 
despre monăstire, Ileana lui Tudor „adapă oile. Ionel Grindea 
scoate ciutura cu apă si o toarnă în sgheabul de adăpat. 
Multă „apă se varsă pe de lături, că Ionel nu la sgheab și la 
ciutură isi pironeste ochii săi negri și luminosi, ci la fru- 
moasa Tenuta. Abia mijeste pe, buza băiatului mustata neagra, 
dar si in inima lui mijeste o scinteie, care-i gata sa se aprinda 
palalaie... 

Ilinca rinduieste oifele la sghiab, le mingtie, da la o parte 
pe cele prea grabite si, din cînd in cînd, răsplăteşte pe Ionel 
cu cite o cautatura blinda a ochilor ei, ori cu cite un : 
multamesc, Ionele, nu te mai osteni, este apa de ajuns in 
sgheab. 

Dar Ionel ar fi voit sa nu se mai sature oile de apa si sa 
tot scoata ciutura plina pina o seca putul, pina s-or satura 
ochii lui de dulcea priveliste... 

Deodată, in goana calului, sosește la put chelarul monas- 
tirei, bulgarul Tyantius. Bata si baiatul se uitara cu mirare 
la călăreț, dar el descălecă si se rápede asupra Ileanei... Ea 
tipa, Ionel da busta spre rapitor, acesta, trup uriaş, fara 
brutala, il culca la „pămînt cu un Singur pumn $i sare pe 
cal cu fata lesinata în braţe, și calul apucă | iar fuga nebuna 
de-a lungul cîmpiilor îngălbenite de toamnă, în directiunea 
monăstirei. 

Cînd Ionel se desteptä, peste câteva clipe, desperarea îi 
dete puteri îndoiie : cu fuga el intră in sat și se îndreaptă 
spre casa lui Vale-iute. 


+ 


Inca nu innoptase bine. Satul intreg razvratit se indrepta 
spre monastire, întețit de cei doi fruntași, Grindea și Vale- 
iute. 

Dar ehe prevăzuse răzvrătirea și mai dinainte ase- 
zase la meterezele zidului argati bulgari si sirbi, gata sa 
împuște lumea de va da năvală asupra | zidurilor. Porţile de 
stejar, legate în fier, de sub turnul monăstirei, erau zavorite, 
şi sub bolta porții stăteau ingramaditi păzitori. 

O lovitură de flinta din clopotniţă, trasă asupra mul- 
fimei care urca dimbul pe care era aşezată monăstirea, emo- 
tioneazä pe asaltanti, deşi glonyul nu izbeşte pe nimeni. 


140 


După un scurt moment de ezitare, un băietan inarmat cu un 
topor inainteaza din multime, agitind arma in aer si strigind : 

— Sá nu lăsăm pe Ileana lui jupin Tudor! 

Era Ionel !.. 

— Să 'rămînem oameni i slobozi, ori să murim ! strigă 
numeroase glasuri, şi mulţimea îmbărbătată urcă din nou 


dimbul. 


— Primejdie, cinstite părinte, zice paracliserul Onofrei, 
intrind räpede în trapeză, unde egumenul, „însoțit de Ivanciu 
Bulgarul, lua cina de seara. Satul întreg da navala... lovitura 
de flintá din clopotniţă i-a infuriat ! 

— Ce vor ei? 

— Cer să dai drumul fetei lui Tudor... Multi strigă însă 
că vor să moară apărîndu-și slobozenia. 

Un zgomot infernal de topoare, care izbesc în poarta 
clopotniţei, arată egumenului că nu mai este de glumă. O 
salvă de puşti se amestecă cu zgomotul topoarelor, fără de 
a-l face să înceteze. 

Părintele Natanail e galben ca ceara, si o mişcare, con- 
vulsivă agită buzele si tot trupul lui. El merge la ușa tainitei, 
care lega clopotnița cu trapeza, deschide usa de fier, urmat 
de Ivanciu : : 

— Iat-o, da-i drumul pe portiga de din dos a monastirei... 
Imi ajunge robia satului !... Celetnice (femei rele) de ajuns... 
Rău facusi, Ivanciu, că o rapisi. 

Ivanciu scoate de ming pe Ileana mai moartă de spaimă 
și dispare cu ea. 


* 


Razvratirea continua la poarta clopotniţei, iar din mete- 
reze flintele nu se mai slobozeau, din porunca lui Natanail, 
care adunase toţi străjarii sai jos, sub poartă, temindu-se să 
nu străbată prin ea mulțimea înverșunată. 

Deodată, îndărătul multimei, din partea opusă porţii, 
aleargă o fară. 

Cine mai intli trebuia să o cunoască de departe, dacă nu 
Ionel ? 


141 


— Jupin Tudore, Ilenuta a scăpat! strigă băietanul care, 
luînd-o de mînă, grabea pașii spre locul unde era concen- 
trată mulțimea. 

Tudor se repezi si el în calea copiilor si, dintr-o vorbă, 
două, înţelese de la Ileana că nimic rau nu i se intimplase. 
Atunci, în parte fiind ajuns scopul zarvei, Tudor: îndemnă 
mulțimea să înceteze asaltul, să meargă oameni din partea 
satului la Tirgovistea, să îngenunche la domnie, să ceară 
sfarimarea pitacului dat la mîna călugărului si să rămînă 
aga Paraipanul sat de oameni slobozi, cum a fost din mogi- 
strămoşi. 

lar în fruntea aleşilor satului să meargă și jupín Grindea, 
căci își va aduce aminte m.-s. Matei- vodă Basarab de zilele 
de pas, cînd l-au ajutat moșnenii de la Paraipan. 

La sfatul celor doi fruntași, ca de minune zarva se potoli, 
răzvrătiţii ‚se retraseră pe la casele lor, singur Ionel nu se 
linişti, pînă „ce, la pirlazul bataturei casei lui Tudor, Ileana 
nu-i zise încă o data: 

— lonele, fii pe pace, mă duc si eu cu tata la Tirgo- 
vistea ; să ne vedem cu bine la întoarcere ! 


11 


O iarna întreagă, de la decembre la martie anul următor 
1633, rămaseră în Tirgovistea trimişi satuláí Paraipan, fără 
să izbuteascá de a invinge pe puternicul Natanail, ori, mal 
bine, pe sprijinitorul lui, pe logofătul al II-lea Scotocila. 
Bun era m.-s. vodă Matei, dar atotputernici îmbunătorii 
(curtezanii) domnești ! Prin zidul imbunatorilor nu străbate 
lesne săracul înaintea domniei, și glasul lui nu ajunge la 
auzul domnitorilor, cînd se izbeşte mai întîi de urechile surde 
ale imbunatorilor. Ba că azi, ba ca mine vor putea străbate 
la Divanul lui vodă. Trecu zi după zi și lună după lună și, 
pe cînd Tudor si cu jupîn Grindea dădeau tircoale zadarnice 
pe sub Turnu Chindiei, la casele domnești, Natanail izbu- 
tise să stoarcă o noua iscalitura de la voda, sub pitacul 
urmator: 

„lo Matei Basarab Voivod etc. Scriem Domnia mea vouă 
rumânilor sintei monăstiri Sinta Troiță de la Paraipan. Catra 
aceasta va dam in stire Domnia mea ca aicea au spus parin- 


142 


„+ tele egumenul cum nici ascultați de călugări sa lucraţi la ce 
. va vor da învăţătură, nici vreți să arati, cum a fost obiceiul, 
nici nimica, ci unii vă faceţi calarası, alți dorobanţi, alții va 
semetifi $1 nimic ce este lucru sintei monăstiri au vreți să 
lucraţi, ci numai imblati in yoia voastră. Dar cu ce semetie 
| vă yineți : ? Cred că voi Ştiţi că Domniei mele nu îmi trebuiesc 
|, rumânii sintei monăstiri slujitori, nici nimic. Deci cu vreme 
ce veţi vedea această carte a Domniei mele, iar voi să căutaţi 
„să ascultați de călugări, de toate ce vă vor da învățătură: 
să arati si să lucraţi la tot lucrul, cum este obiceiul si legea: 
| rumánilor. Că Domnia mea nu voi să fac rumânii și pomana 
titorilor slujitori. lar carele nu va asculta de acestă carte a 
Domnie: mele, acela om mare certare va avea de către 
| Domnia mea. Intr-alt chip să nu fie; după zisa Domniei 
mele. Și ispravnic singur a zis Domnia mea. 
4 
| 
i 
| 


Lear 1633 (7141), luna marte 25“ 1 


Vestea rea curind soseste bietului om. Primirá tramisil de 
la Paraipan stire, pe la începutul lui prier 1633, cā isprav- 
nicii județului au venit ing la Paraipan, de au cetit pitacul 
cel nou al lui vodă si ca pe trei din sat, cari s-au impotrivit 
de a se supune nedreptatii, i-au insfácat slujitorii lui vodă 
și i-au dus la groapa ocnei. Si plecară amariti si Intristati 
din Tirgovistea Tudor si cu Grindea, si cînd ajunseră in 

i Paraipan amindoi aflară casele lor jafuite, strinsura lor de 
| toamnă prada janganului (incendiului), vitele date în tamaz- 
| lícul cu turmele monăstirei, iar soțiile lor îngropate în curtea 
|. bisericei satului, din mila creştinilor | Ileana, care urmase pe 
"Tatăl sau la Tîrgovişte, cit auzi că mamuca ei murise, căzu 
; la pămînt moartă. Ionel plinse lacrimile toate pe sicriul si 
| pe mormîntul miresei sale. 

— Nu cu lacrimi de muiere se răzbună omul vrednic, îi 
zise într-o zi lui Ione! Tudor Vale-iute. Vino cu mine si cu 
taica-tau la haiducie: codrul îți face dreptate, dreptate ce 
n-o afli la Curtea lui voda!.. 


1 Actul acesta se poate vedea în original în carton nr. 61 in condica 


moşiei Paraipan. Vezi şi articolul ce am publicat în 1889, 5 februarie, 
în Revista literară. . 


143 


II 
DUPA 21 DE ANI 


Pe malul Oltului, spre Rimnicul-Vilcei, într-un zăvoi, 
erau aciuati Într-o noapte, pe lună, doisprezece haiduci voi- 
nici, ospătind din mien fripgi haiduceste și ascultind graiul 
unui moșneag sfatos, pe cînd „alți 4 din ei vegheau la mar- 
ginea zăvoiului, cu flintele încărcate. 

— Asa vă sfătuiește mogul Tudor (că era Tudor Va- 
le-iute), sa va lăsaţi de haiducie, că nu-i pită curată cea cisti- 
gata cu singe, şi să intrați in dorobănţime, că Matei-voda 
strînge oaste să se apere de Lupu-vodă din Moldova si de 
fara razvratita din pricina rautagilor vistierului Ghinea, ale 
logofătului Scotocilă si ale marelui armas Radu Vârzaru, 
cei care storc și jăfuiesc țara mai rău decât turcii. lacá se 
adună mereu oaste nouă la Tîrgovişte, că Vasile-vodă de 
la Moldova, înţeles cu cazacii, cu ginerele său Timuș, s-au 
ŞI ciocnit cu vodă al nostru la Focşani, unde Lupu l-a răpus, 
precum l-au învins pe Matei-vodă și la Cioplea, mai zilele 
trecute din anul acesta 1653. Mai bine, ach, decit sa 
haiducim, să ajutăm lui m.-s. vodă să-şi răpună „dușmanii 
de preste hotare, că de dușmanii noștri de pe lîngă domnie, 
bun e Dumnezeu, intilni-ı-vom la strimtoare si la git le-om 
face märgele !... 

— Asa, tată Tudore, intrerupse haiducul Ionel Grindea, 
sa ajutăm lui vodă, că unsu lui Dumnezeu la toate primej- 
diile lui. ferit trebuieste, dar sa răzbunăm Paraipanul nostru 
săracul împotriva lui Scotocilă, a lui Radu Vărzaru şi a 
celorlalți boieri, cari ne-au jefuit de slobozenie și de avere. 

— Da, da! du-te, jupin Tudore, la domnie si ne fă 
rost de dorobantie. 


Matei-voda, in fruntea oastei celei noua, de 7000 oa- 
meni, in care intrase si haiudcii din Paraipan, iesi intru 
intimpinarea lui Vasile-voda, incalecind cu toata Curtea 
lui din Tirgoviste, duminica 15 mai 1653, iar la 17 mai au 
tabarit in sat la Finta, pe apa Ialomiței. „Si asa se lovira 
unii cu alții (Matei cu Lupu), cât se sperie Matei-voda că-l 


144 


va birui“ şi îndemna dorobănțimea la luptă, de au biruit 
pe Vasile-voda, da şi Matei primi un glonţ la piciorul 
sting, după care, domnitorul s-a invirtejit (întors) a doua 
zi la Tîrgovişte. Cînd intra pe poaria Chindiei, iată dintre 
dorobantime iasă unul si îi zice: „Măria-ta, cu toată vir- 
tutea ne-am razboit pentru fara şi pentru maria-ta, dar 
acum e rîndul măriei-tale să ne faci dreptate. Suntem din 
Paraipan ; moşii şi strămoşii noştri oameni slobozi au fost, 
iar măria-ta, după sfatul boierilor necinstiyi din Divan, 
acum 20 de ani, ne-ai dat rumâni la monästire.“ 

Aşa grăia tantos si domirit Ionel Grindea, iar vodă era 
dus pe o năsălie, greu bolnav de rana de la picior, avind 
lîngă dinsul straje de încredere pe oastea lui biruitoare la 
Finta. l 

„Vodă nu răspunse, ori căci era bolnav, sau căci răspuns 
n-avea de dat. 

_— Fepii mei, zise atunci mos Tudor, cînd ţi-e poftă de 
măr domnesc, nu cere de la pom, ci ia-l singur după craca. 

— Asa e! ha! ha! ha! hohotiră dorobanţii si seimenii 
din apropiere. l 

N-apucase vodă să fie aşezat pe pat in casă, şi un 
număr de dorobanţi dau năvală în palat să caute pe boierii 
ce: vinovaţi de îngenunchiarea ţării... Si căutară prin toate 
casele domneşti si pe sub patul unde odihnea domnitorul, 
$1 prin poduri, şi prin lăzi. 

— laca unul! strigă Ionel Grindea, înhățind dintr-o 
zainiță pe logofătul Scotocilă. 

— laca şi altul, Ghinea Tucala.. 

— Pe Radu Vărzaru! strigă mos Tudor, al de a făcut 
să moară biata mea muiere. Și-l înşfăcase de haină și-l 
trăsese de sub o masă din trapezarul domnesc. 

— Să ne ierfi, măria-ta, zise apoi Tudor cătră Matei- 
vodă, că noi n-avem nimic cu măria-ta, ci cu näpircile cari 
s-au năpustit asupra noastră, inselind bunătatea măriei-tale. 

»Dezbracind de haine pe boierii prinşi, zice cronica, 
batindu-i nemilostiv pînă i-au scos afară la cîmp, acolo i-au 
omorît înaintea tuturor oștilor.“ 

Si a luat mos Tudor Vale-iute in traistă capul lui Sco- 
tocila si, urmat de Ionel Grindea, mers-au în sat la Paraipan 
într-a] 21-lea an de la robia satului. 


145 


Dusu-s-au amindoi de-a dreptul in yintirimul bisericei 
si, depunind capetele celor doi misei pe mormîntul soţiei 
sale şi al Ilenuţei, au plîns cu amar, ingenunchind amindos 
nenorocitil... 

A doua zi, la revarsatul zilei, paracliserul, mergind la 
biserica sa toace de polieleu, dete de doi oameni dormind 
pe mormintele coperite de spini gi bozi. 

— Sculati, ma... Aici dormiti ? 

Ce sa doarmá?... Tudor si cu Ionel erau morți, isi 
facusera seama... 

Peste o clipă, tot, satul se adună la biserică, jalind pe 
Tudor si pe Ionel şi-i duseră la groapă, cu cinste, dar fără 
de preot, că celor ce-şi fac înşişi seama nu le cetește popa 
pogribanie. Dar satul, mai milostiv, le zise din băierele ini- 
mei: Dumnezeu să-i ierte! „Capul lui” Scotocilá, jafuitorul 
paraipănenilor, îl aruncară sătenii într-o gropgoara, la capul 
mormintului egumenului Natanail, căci şi el murise cu mai 
mulți ani în urmă, blästemat de tot Paraipanul. 

— Numai de n-ar ieși strigoi din toţi ăștia! zise unul 
din săteni, ca să ne mai pustieze satul cu boale în oameni 
şi în vite. 

— Aruncă capul în groapă, că este gata! Aşa! Diavo- 
lul să aibă parte de voi !. 

Iar batrinul Fundeanu, om de 90 ani, adaose : 

— Oameni buni, zarva din Paraipan n-avu bună ispravă, 
că nu e bine să se facă zarva împotriva domniei. 

— Ei, firtate Fundene, întrerupse Neagu, alt batrin al 
satului, gral de aur graisi, dar iarăşi nu se cade să rabde 
fara și pe aia cari domniile cele mai de la Dumnezeu le 
împing, cu îmbunările lor, pe calea păcatului. 


ILIES STURDZEA 


Episod istoric 


Un şir de care mocanesti urca in-o dimineaţă din mai 
1673 dealul Bordei, vechiul drum al Romanului, prin co- 
drii seculari, Cine n-a auzit şi n-a înţeles graiul jalnic al 
osiei de la carul ale cărui roti se infunda în făgaşele dru- 
mului disfundar, acela n-a auzit și. n-a înțeles nici doina 
ce hauleste țăranul. Acesta, cu stremurariul în mina, învă- 
luit în aburii umezi, ce din văile Iașilor se ridică alene spre 
culmea dealului poleita de geana zilei, îndeamnă, la soroace 
tot mai dese, obositele vite de la jug, iar osiile carelor, ‘care 
de cari mai guralii, întețesc o muzică stranie și pătrunză- 
toare la suflet. Cine nu-și simte sufletul nedomirit mişcat, 
ascultind, vara, la cîmp, pe zi de arşiţă, firlitul greierului ; 
cine nu simte sufletul său răscolit la auzul cintecului caru- 
lui ţăranului român, ars şi el de nevoi, acela numai n-ar fi 
priceput adinca durere, nemarginitul pas al ţăranilor 
cari urcau dealul Bordei, ducind proviant pentru ostirile 
turcesti, tocmai la Nistru. 

Si de ce se tinguia duios siragul de care urcind dealul 
Bordei ? 

Apoı nu era oare demas jacasa a lui Duca-vodă? Si 
Hincu, cu cei doi tovarasi ai lui: Durac si clucerul Con- 
stantin, cari cu lapusnenii si orheienii juraseră izgonirea lui 
Duca-voda, nu fuseseră rapusi de domnitor, ajutat de ostiri 
turcești? Si nedreptatea și tirania nu se întinseseră si mai 
aprige asupra tarei ? 

Avea de ce sa cinte jalnic roțile de la siragul de care 
incarcate cu podvezi turcesti. 


147 


Mos Tighicene, ce ne facem de o mai dăinui răzme- 
rita? întrebă unul din cărăuşi pe cel mai batrin, care, pe 
jos, cu strămurarea în mina, îndemna boii la deal. 

— Ce să ne facem? Să gemem şi noi cum gem carele. 
De n-o fi mințit părintele Natanail de la biserica noastră. 
apoi D-zeu aude suspinele celor nenorociti și doar de o 
auzi şi gemetele noastre. Să ştii, Zare-lungă, că pin’ să auză 
D-zeu tinguirea săracului, se cade să străbată jaloba lui la 
cei mari ai pămîntului... 

— Să ducem jalbă la împărăție ? zice al II-lea caraus. 
Da nu vezi d-ta, mosule, că e vai de cel care se jăluieşte 
împotriva domniei ? Nu ştii ce a pajit Ilie Pornitul, din sat 
de la Oslobeni ? A pus nenorocitul de el pe dascălul de la 
biserică să-i scrie o tinguire la Divanul domnesc împotriva. 
m.-s. lui vodă Duca, I avind moșie vecină cu a lui, 1 =2 
incalcat hotarul, de i-au rasuit-o mai mult de jumătate. 
Păi cu ce s-a ales? A înfundat ocna, de unde D-zeu știe 
de-o mai ieşi vreodată. 

— Voi nu știți că mai sunt si alte cai pe unde jalba 
norodului străbate la auzul celor mari? Dintre oamenii lui 
Hincu s-au apucat uniia si au facut scrisori cu donosur! 
(denungari) grele împotriva lui Duca-vodă și au plătit bani 
multi chiar unul din boierii nemultamiti de vodă, la un 
hogea turcesc, care pricepea limba ţărei noastre, de le-au 
tălmăcit pe turceste și apoi cu duiumul le-au presărat prin. 
căile unde sunt imbletele turcilor celor mari, de este buna 
nădejde ca măcar cîteva din acele scrisori de nimeni iscalite 
or fi ajuns la mina vizirului, dacă nu gi a sultanului. Aşa 
chitesc eu cu mintea mea batrineasca, că sunt numărate 
zilele lui Duca-vodă. 

Rogile scirtliau mai energic şi parcă incuviinjau vorba 
mosneagului. Si apoi cum sá nu crează Zare-lungă în isto- 
virea nevoilor ţărăneşti, cînd la biserica de la Hotin a lăcră- 
mat icoana Maicei Precistei, „că se răsturnau lacrimile pe 
chipul icoanei, de le vedeau toţi oamenii, şi cădeau într-o 
tipsie ce era sub icoană“. Și apoi ce semn mai mare decit 
că s-a cutremurat pămîntul? O fi doar semn de peirca 
leşilor în război la Camenița. Doar o da Cel-de-sus și semn 
de peire a spurcatei domnii ! 


148 


Cum cugerase batrinul caraus, tocmai asa se brodise. Din 
ravasele aruncate in drumul Fugorei, au ajuns destule la 
„mîna celor mari din tabăra turcească si chiar la mina vi- 
 zirului ‚Cupruli- Ahmet. Numai acesta indemna pe sultan, 
căruia îi arătă jalba norodului moldovenesc, să nu mazi- 
„lească îndată pe Duca-vodă, pînă ce n-o isprăvi facerea 
podului pe Nistru, că tocmai lucra el la pods la Darabani, 
in jos de Hotin. 

o ES nu târzie vreme, primi împărăţia (care stătea taba- 
rita la _Tufora) ştire că gata este podul. Şi atunci oastea 
turcească ridică tabăra şi sultanul în fruntea ei apucă calea 
spre podul cel nou. 

La capatiiul podului, dincolo de Nistru, aştepta Duca- 
vodă să întimpine pe sultan, si asa credea el, că împăratul 
îl va acoperi de laude pentru lucrarea făcută, Dar neștiu- 
„toare e firea omenească de primejdiile sale ! In loc de laudă, 
cînd sultanul ajunse la capul podului peste Nistru, numai 
ce făcu semn la beșlii: lui, de luară pe Duca-vodá şi l-au în- 
chis la bas- -ceaus. 

— Nu va spuneam eu bine? zicea, citeva zile apoi, 
„moş Tighiceanu, trecînd cu siragul de care încărcate cu 
proviant pentru oştire, peste podul cel nou de la Nistru. 
Laudă Domnului si sf. icoane a Maicei lui de ia Hotin, 
“scăparăm de Duca-voda. 

— Hei, fraților, adaoga a zice bätrinul, scăparăm de 
Duca-vodă, da nu ştiţi voi vorba veche, că „schimbarea 
domnilor, bucuria nebunilor“ ? Cine ştie peste ce domn vom 
mai da, 


Din porunca sultanului, se adunară boierii mari și mici 
ai parei Moldovei în batátura cortului domnesc din tabăra 
moldovenească. Erau acolo de faya, 1 in saivan (cort) sı afara 
„de săivan,. că toți nu încăpeau în el, vestitul Miron Costin 
ŞI. Solomon Birladeanul, cel care a zidit monăstirea Bogdana, 
$1 Alex. Buhuș, căpitanul cel mai neîntrecut, si Habasescu, 
Grigorascu și N. Racoviţă, pircalabul Sucevei şi Gavrilascu 
Costache, marele spătar. Nu mai puţin, marele vistier Ur- 


149 


sache sı marele postelnic Stamate, măcar că rămăseseră 
credincioşi mazilitului voda, încă erau de fata doar vor 
drege trebile domnului lor. Boierii mai mici ai lui Duca- 
vodă, ca medelnicerul Grigorascu Ghenghea, comisul Io- 
nascu Racoviţă, vornicii de poartă “Prodan Drăguşescu, 
Roşca Romanul și Pătrașcu şi medelnicerul St. Petriceicu, 
simțind că orice ar face nu vor putea aduce iar la domnie 
pe mazilitul domn, gindeau pe cine să ceară ei domn ca să. 
impace ţara ? 

Era greu de împăcat ţara cu boierimea cea mare, că 
pina şi cei mai cu tragere de inimă pentru țărănime nu prea 
îşi dădeau sufletul lor pentru mintuirea si fericirea el. 

“Unul singur dintre boierii de neam mare, dar care era 
în vremea domniei lui Duca printre boierii de mîna a doua, 
la toate împrejurările se aratase bun prieten norodului asu- 
prit, Acela era Ilies Sturdzea. 

Nu ca doar boierii cei mari n-ar fi ren fiecare sa 
apuce pentru sineşi scaunul văduv al tarei, decît boierimea 
cea mare totdauna n-a rivnit după domnie cînd ea i se 
părea primejdioasă capului celui care ajungea domn. Era 
vreme de război. Sultanul în tabără. Vizirul Ahmed-Cu- 
pruli nu glumea la orice greșală i se părea că făceau boierii... 
Tot cu zilele în mîni îmbla boierimea. 

„E zi de mare cumpănă! Să facem domn pe cine are 
mai la inimă țărănimea si boierimea de mina a doua, ca 
doară nu-i domnia pe viata.“ Asa se gîndi fiecare boier 
dintre cel mari. De aceea, cind boierimea mai măruntă, cu 
sfială și numai într-un noroc, sopti lui Miron Costin nu- 
mele lui „Ilies Sturdzea“, boierii cei mari într-un glas 
strigară : 

— Bun, bun ! Să trăieşti, maria-ta ! 

Și ceausul turc, care cra de fata, se rapede şi apucă pe 
Ilies Sturdzea de mina si e gata a-l duce la saivanul sulta- 
nului, ca domn ales al yarei. E 

Ties Sturdzea se sminceste din minile turcului sı ch un 
glas răsunător şi hotărît strigă : 

— Nu ! nu primesc ! 

„Boierii mici si boierii mari, fiecare după rostul gîndului, 
interesat ori dezinteresat, slobod şi ei un A! de mirare, 
aprobător ori dezaprobător. 


150 


— De ce nu primesti domnia jarel ? întrebă Miron 
Costin. Biata noastră moșie are nevoie de un domn tinar, 
cu braţ puternic. Tinar ești domnia-ta, boierule. Neamul 
nostru dorește un domn înţelept si iubitor de dreptate. Așa 
te ştie tot moldoveanul. Primegte, măria-ta. 

— Nu, exclamă si mai cu tărie Ilies Sturdzea. 

Boierii mici se apropie de el; care de care il indeamna, 
îl roagă. 

— Nu, nu, nu! răsună departe în tabără. 

— Dar de ce nu? întreabă ceausul, reprezintant al vi- 
zirului. 

— Pentru că, mă jur pe, Dumnezeu sfintul, că de mă 
faceţi domn, bine să știți că pe voi toți boierii vá pun 
sub sabie, că de la voi se trage risipa si nenorocirile ţărei 
i noastre ! 

u Un alt A! ieșit în diferite tonuri din pepturile celor de 
fata implu vazduhul. 

| Apoi, cum boierii știau ca Ilies Sturdzea ce zicea aceea 
„făcea, că nu era om să-și schimbe gîndul, ci statornic la 
cuvînt si la simtirile sufleteşti, nici că mai gindira să dea 
acestuia domnia. Boierul Hăbăşescu sopti lui Miron Costin: 

— De ce n-am face domn pe medelnicerul St. Petriceicu, 
socrul lui Ilieş Sturdzea ? 
=` Miron Costin, graba fiind mare, propune sı el acest 
nume. Boierii mari îl aclamă, boierii mici, cari vedeau în 
socrul lui Ilieş pe unul din ceata lor şi pe unul care finea 
seamă de cuvîntul înţelept al ginerelui sau, se unesc cu 
boierii mari, şi Petriceicu e proclamat domn. 

— Numai de nu l-ar duce de ripa si pe acesta boierii 
vicleni si fără dragoste cátrá ţară, zice Mies Sturdzea catre 
mitropolitul Ghedeon. Cu boierimea stricată nu scapă fara. 
Domnia să se razime pe popor, iar a se răzima pe treptele 
de jos nu va putea decît acel domn la auzul căruia vor 
putea străbate plingerile si pásurile ţărei. 

— Adevărat grăiești, boierule, raspunse batrinul mitro- 
polit. Tocmai pentru asta, rau fácusi că n-ai primit domnia. 
Că de aceea „plinge, icoana Maicei Domnului din Hotin, că 
siînta noastră apărătoare a yarei cu lacrimi se roagă fiului 
său. pentru odihna şi mântuirea neamului românesc. Păcat, 
boierule, ca nu primisi ! 


LOGODNĂ DOMNEASCA 


Într-o zi din luna iunie 1677, pe cimpia întinsă a Co- 
trocenilor, des-de-dimineaţă, începu a se aduna lume multă 
din Bucureşti și din toate satele vecine. 

Pe la vremea toacei de vecernie, cînd soarele mai stin- 
chise din arzătoarele lui sărutări, începură a veni leagănele 
boiereşti cu roti aurite. Sosesc, rind pe rînd, marele vornic 
Mareş, marele logofăt Radu, marele postelnic Şerban, ma- 
rele spătar Drăghici Cantacuzen. Jaca şi frumoasa jupinita 
Epraxia, logofeteasa răposatului logofat Radu Dudescu, cu 
tînărul ei fiu, Radu. 

— Uite, ăsta este Radu Creţulescu, zice Pele-groasa, 
mai-marele staroste de cavafi, către ceata lui, care luase loc 
în jurul steagului breslei, în faţa marelui podiş de lemn, 
ridicat într-o parte a nemărginitului cîmp. 

— Ăsta este Toma Radu Năsturel, adaogă a zice Barbă- 
ncagră, starostele cojocarilor subțiri. Telegarii de la leagăn 
i-a cumpărat din Țarigrad. Fiecare din et face cit o moșie. 

— D- apoi, fártare Barbä- neagră, că are de unde să dea. 
Și ca mine-poimine o să-l vezi mai puternic și mai cu răstăţ 
la domnie decit pe cum e Radu Crețulescu. 

Cind descinse, la locul rezervat, din trăsura sa mult mai ` 
modestă decit a tuturor boierilor, marele vornic Antonie, 
se făcu mare mişcare în mulțimea apropiată de estrada. 
Toată lumea cinstea pe batrinul boier, si măcar că el nu 
era în Divanul ţărei, și mai tot umpul şi-l petrecea la moşie: 
nefiind dintre cei bogaţi, totuși lumea își punea nădejdea 
în sfatul lui, la zi de mare cumpănă. 


152 


In curind, podisul de lemn, cu locurile rezervate boie- 
rimei, era ingesat, neraminind decit in fata locul trebuincios 
pentru domn şi Curtea sa. 

In fata, un mare ocol era ingradit $1 pregatit cum ar fi 
pentru un circ. La dreapta si la stînga se înşiraseră maima- 
rile (mai marii starogti) cu steagurile breslelor si facliile 
cele mari, vapsite si împistrite cu sfinții hramului biseri- 
coi fiecărei bresle. Apoi,, de-a lungul drumului, pe unde 
vencau trăsurile, erau insirati oșteni de toate armele, pina 
departe în oraș. 

— Vezi, mă Sucilă, zicea un seimen mai apropiat de 
estradă către vecinul său. Colo, la mijlocul podișului, unde 
cîndurile sunt acoperite cu velinti de Anadol, acolo au sá 
stea amindoi domnitorii. Jaca şi masa coperită cu poală de 
yätase cu ciucuri de aur. lan vezi ce bogat e ferecată în 
argint si aur evanghelia de ia mitropolie. 

Sunete de buciume și de trimbite vestesc din depărtare 
apropierea ırasurilor domneşti. Peste o clipă soseşte înalt- 
preasfingitul mitropolit Teodosie, înconjurat de arhimandriti 
şi tot înaltul cler, si iau loc îndărătul mesei pregătită ca 
un altar. 

De-abia palamarii avură timp să aprindă făcliile din 
sfeşnicile de argint sub cari era aşezată evanghelia, şi 
zgomotul neîntrerupt al trimbitilor şi al buciumelor, cum 
$1 Marea miscare a mulţimei preced imediata sosire a trasu- 
rilor domneşti, înconjurate de panduri călări, cu fecioraşii 
de. boieri mari, urmînd leagănele pe caii lor impodobiti cu 
minunate seli turceşti. Doisprezece copii de casă 51 douaspre- - 
zece. fete din haremul doamnei primesc jos, în faţa podisu- 
lui, acestea agitind catui de argint cu miresme, ceilalți ri- 
dicind spre cinste bastoanele de argint. 

În un haos de strigăte: „Să trăiască măriile-lor!“, din 
primul leagăn domnesc, tras de opt telegari, avînd cite un 
comisel călare la dreapta şi la stînga a cite doi din telegari, ' 
descind. Duca-vodă, domnul Moldovei si Radu Leon-voda,' 
domnul Jaret Româneşti; şi, după ei, Stefan-voievod, fiul! 
domnului muntean. Din al doilea leagăn domnesc se coboară 
doamna lui Radu Leon si domnita Catrina, fiica lui Duca- 
vodă, o fată frumoasă de şaisprezece ani, pe care cînd o. 
vedea mulţimea în Bucureşti exclama 


153 


— Uite ! Ileana Cosinzeana ! 

Hainele ei, ca ŞI ale doamnei, erau muiate în aur, de 
stofe venetice, de stăteau singure în picioare. Năfrămi de 
“| ai sad surguciuri de blăni scumpe cu tremurătoare de 
diamante erau obiectul de minunare si de vorbă al multimei. 

Boierimea se închină, plecîndu-se adînc înaintea domni- 
torilor si a doamnei. 

Domnița Catrina e dusă de doamna înaintea evangheliei. 
Radu Leon-voda duce lingă domnita pe fiul său, Ştefan- 
voievod. | 

Atunci, mitropolitul citește ictenia de logodnă, și domni- 
tori, stind la dreapta si la stînga logodiţilor, împreună cu 
mitropolitul, schimbă inelele tinerilor. 

Miile de oameni, cari privesc această parada, zbucnesc în : 

— Ura! Trăiască mirii | 

Acum boierii se întrec a „hiritisi“ pe logodiţi si pe 
părinții acestora, pînă ce, la semnalul dat de Radu-voda, 
începe petrecerea. 
© Pehlivani, aduşi anume, minunară lumea cu jocurile lor 
pe funii. Mai ales pehlivanul Hindiu Harap făcea jocuri 
minunate și nevăzute pe locurile noastre, cum zice croni- 
carul. Iute om era $i vîrtos. Punea de rind opt bivoli, şi, 
sărind peste ei, se da în văzduh peste cap si cădea in pi- 
-cioare de cealaltă parte. Își lega chica de coada unui cal 
domnesc, gras, mare, şi un comișel batea în cal cît putea, 
‘si nu putea să-l miște din loc. 

Se urca pe un „pom mare adus din pădure“ și netezit, 
şi. făcea în virfu-i jocuri multe îi apoi se dădea d-acolo cu 
capul în jos și cădea în picioare !... Ca acestea multe făcea, 
de era spre mare mirare și veselie a mulţimei. 

După terminarea reprezentafiunel, curțile „domneşti, mi- 
tropolitul și boierii de Divan merseră să ospăteze la cortul 
anume pregătit in deal, dinspre Mihai-vodă. Si mai erau 
acolo corturi numeroase pentru boierimea cealaltă și pentru 
maimării și negutatorime, iar în corturi meséle erau întinse 
ca la o nuntă domnească. Afară. din corturi încă era ospatat 
poporul, si burile cu vin de Dealu-Mare le deserta multimea 
in chiote $i danţuri. 

Pină a doua zi se prelungi serbarea, noaptea fiind lumi- 
nata de masalalele purtate de masalagii domnești si. boie- 


154 


resti şi de focurile de stinjeni de lemne, la cari se frigeaw 
boi întregi. | 
— Da bine, jupin Barbă-neagră, numai logodna, nu y 
cununia ? 
` — Cică, jupin Pele-groasa, cununia o să se facă la 
Moldova. Ce mai veselie si pe acolo !... lan dă o dusca din 
fedeles, în socoteala cununiei, unde noi n-o să mergem. 
Si fedeleşele, mereu implute și mereu desertate, plătiră. 
cetelor $i pentru nunta ce avea să fie în Moldova. t 


1 Cronicele moldoveneşti nu menţionează despre aceste serbări şi 
nici despre cele ce s-ar fi facut la Iasi, ba nici chiar de logodna 
aceasta raportată de cronicarul Constantin Căpitanul. Totuşi, că ase 
menea incruscrire între Duca-vodá şi Radu Leon s-a facut, eu am 
probat-o în istoria mea, cu pomelnicul de marmoră de la mitropolia. 
din laşi, unde am aflat trecut pe Ștefan, fiul lui Radu Leon, cu: soția 
sa Caterina, între membrii familiei Duca-vodă. 


ʻO JUDECATA SUB STEFANITA LUPUL-VODA 


Lumea se îndrepta pe toate ulițele Iașilor înspre Curtea 
domnească. De la biserica catolica pînă la poarta cea mare 
a Curtei, uliţa era iezită de lume. Tot asa in Sf. Vinerea, 
din dreptul turnului Sfîntului Nicolae domnesc, lumea mi- 
‘guia spre poarta Curţei. $i din Podul Roș și din Podul 
Vechi, tocmai din dreptul caselor răposatului Nestor Ureche 
și a Carvasaralei, lumea curgea girla intefitá tot spre Curtea 
domnească. Pi Icuri, pílcuri de tirgoveri, boieri divanifi că- 
lari pe cai aräbesti, fiecare cal preţuind cît o moşie ; oșteni 
inzaoati ; mitropolitul Sava in leagän tras de 4 cai, gi cu 
cîte un comisel călare, lingă | oblonul leagănului... parcă fie- 
cine se gräbea s-ajungă mai întîi în fata domniei. 

Pravaliasii priveau, de la tarabile lor, aceasta mișcare 
neobicinuita printre cercurile împodobite cu colăcei împle- 
tiți de cositor: stralucitori, ori cu lumânări de seu, sau 
printre sticlele pîntecoase pline cu spirturi, vutce, visinaturi, 

ori printre Saul de lină vopsite in felurimi de feţe bátá- 
toare la ochi, cînd nu prin i it de căldări, caldaruse, 
tingiri de toată mărimea, aninate de josnicile coperisuri din 
fata pravaliilor... 

— Face vodă astăzi Divan mare, zice jupin Traistä- 
goala catre nevasta lui, care, auzind zgomotul din stradă, 
alergase din. odaia dindărătul dughenei în fata pravaliei, să 
vadă ce se petrece. 

— Divan mare? Da ce? este iar vro ase pan ? 

A Apoi ce, nevastă, te supără să judece vodă omenirea ? 
De cînd Mátracuca, domnii judecara noroadele... Stefaniya- 
voda o fi semanind cu tata-sau, Vasile-voda... Ian vezi, dla 
ra judecător cum mai drept numai Sintul Hristos de o fi 


256 


r 


la judecata de apoi. Mari, a băgat odată în temniță, chiar 
pe frații lui după mamă şi i-a ținut trei zile întregi de-a 
valma cu facatorii de rele, ca să-i pedepsească pentru că 
nedreptägisera pe un biet român de ţăran... 

Zau asa, Paraschivo, sa dea Dumnezeu sa semene ca. 
doi ochi neciaciri domnia lui Stefanita-voda cu domnia de: 
dreptate neştirbită a tátine-sáu... Ar fi halal de țară! Că 
zicea vodă Vasile Lupul că la el nu încape hatir, nici n-are: 
trecere la el,. în Divan, nici frați, nicl fii, nici fiice, ci 
numai la una sfinta dreptate se uită ţintă... ! 

— Asa-ı, jupin ‘Traista-goala —  împleţi-o-ar  sfintul‘ 
Dumnezeu, zice în glumă gi rizind un musteriu, tinind a 
mina sangiaca plina “de rachiu vechi de tescovina, gata a o: 
da pe git ; „aşa-i, da şi Lupu-voda prea indesea osinda la. 
moarte, că cu miile au perit cei osîndiți să-şi pearda capul... 

— De, asta aşa e, fărtate Hatmatuchi, zice negustorul, | 
decît ce răspuns dat-a el, vodă Lupul, boierilor cari îl 
rugau să nu mai pedepsească cu moarte țărănimea, că o să 
rămînă pustie țara? Chiar dacă jumătate din tara Moldo- 
vei — zicea vodă — ar peri, ca să-și ispăşească faptele rele, 
el va fi mulyamit că-i va räminea incai sanatoasa si ‘de 
Doamne-ajuta cealalta jumătate de ţară... Pai ce? Nu era. 
bine sub Vasile-voda, că putea omul călători în toată ţara, 
în puterea noptei negre, acoperit de giuvaericale și cu punga 
doldora de bani, fără de grije de hoţi? 

— Halal domnie! Nu ca cele ale urmașilor sai, a lui 
Stefan Gheorghiţă si a negutitorului Gheorghe Ghica, adaoge- 
a zice un musteriu care îşi ungea cizmele de iuft cu pă- 
matuful de păcură din putina îngropată în fata girliciului 
pivnitei prăvăliei... 

— Numai nu prea sunt semne bune nici de la domnia 
cea nouă -a feciorului lui Vasile-vodă... Că se prea dez- 
mearda în bunatati cu boierimea lui si nu vede de pásurile- 
țărei l... sopti jupin Traista-goala. 

— Cică toată ziua joacă zaruri si cărţi lesesti cu spăta- 
rul Neculai Milescu... Mester de tot, boierul ăsta: după ce: 
a ținut hangul la domniile lui Stefan Gheorghiţă si a lui 


1 „Non fratres, non filios, non filias curare, sed unam solam justi- 
tiam”, zice Bandinus (pag. 103 a memoriului meu). 


157 


‘Gh. Ghica, iaca e mare şi tare si pe lîngă Stefanita-voda... 
Adevărat imbnnätorin (curtezan domnesc). 


Y 


In spataria cea mare a Curfei soseau mereu boierii di- 
“vaniţi. lata mitropolitul Sava împreună cu Dosoftei, episcop 
de Roman; Teofan, episcop de Rădăuți; Serafim, episcop 
de Huşi; marele logofăt Cehan Racoviţă ; Toma Cantacu- 
zino, marele vornic al Tarei-de-jos ; Dabija, marele vornic 
al Tärei-de-sus ; Ilie Septilici hatman $1 pircalabul Sucevei ; 
Miron Costin, staroste; Costea Motoc, mare spatar; ma- 
rele vistier Iordache şi Nicolai Mogildea paharnicul şi alți 
mulţi boieri halea (în activitate) si paia (foști). 

Toţi sfetnicii luară loc fiecare la scaunul ce-i este hotarit. 
Sala spătăriei imbracata în covoare aurite de Persia. In 
fund este tronul. La dreapta, scaunul înalt pentru mitropo- 
litul ţărei. Deasupra tronului, pe păreți, în partea răsăritu- 
lui, un bogat iconostas cu multe icoane mari și mici ferecate 
în argint, înaintea cărora ard 3 candele mari, făurite de 
argintarul Curţei, Panaite Ziga, al de face minunate zarfuri 
pentru cestile de cafea, de ti se par flori de gheață dupa 
Ferestre iarna și horbote venetice. 

Acum, toţi boierii divaniști și-au luat locurile hotarite. 
Preasfintia-sa mitropolitul, înconjurat de cler, inca sta pe 
scaunul său de-a dreapta tronului. Iata ca 3 postelnicei cu 
bastoane de argint poleite în mînă intră pe ușa din fund. 
Boierimea se ridică în picioare, că acești 3 postelnicei vestesc 
sosirea lui vodă. Marele spătar urmează, purtind buzdu- 
ganul ; al doilea si al treilea spătar poartă gladiul si spada, 
şi iau loc la dreapta şi la stinga tronului. Cincizeci de 
arcaşi se pun în linie îndărătul lui, ca un crai nou, la 
dreapta si la stînga. Pășesc dupa dinsii 12 copii de casa 
în haine roșii. Apoi, 30 de scutasi, cu scuturi aurite, de 
statură foarte înaltă, îmbrăcaţi în haine preţioase, tot 
‘de culoare rosie. M.-sa vodă poartă contasul cu nasturi de 
nestimate al tata-sau Vasile Lupu, nasturi cari au costat 
peste o sută de mii de galbeni. Vodă seamănă bine cu ta- 
tá-sau : e de o statură mijlocie, cu faţa brună, temperind cu- 
loarea rumena si gălbuie, sprincene negre, fruntea înaltă, 


158° 


| 


nasul cam coroietic, buzele usurel intredeschise, mustata şi 
barba neagră, faţa blinda. 

În urma lui vodă pasesc alţi oșteni, purtători de scuturi, 
mindru îmbrăcaţi și, de la ușile „spätäriei prin coridoare şi 
pina în curtea palatului, oaste ingiruite pînă la 2000 de 
oameni. ! 

Vodă se urcă pe tron, raspunzind la salutul profund al 
boierilor divaniti cu un semn din mina, indemnindu-i -i să-şi 
ia locurile. Marele logofat Racovița Cehan paseste la locul 
horarit lui, în fata tronului, la stînga, iar postelnicul depune 
pe o masuta, în fata lui vodă, buzduganul strălucitor de 
petre scumpe. 

Acum, la porunca domnitorului, se introduce între mai 
mulți fustasi, în frunte pasınd marele armas, vinovatul, 
care este să fie judecat de Divanul domnesc. 

Acesta nu e un om de 'rind, ci însuși boierul Milescu, 
prietenul cel mai bun, pînă în zilele trecute, a lui m.-sa 
vodă, om foarte învăţat, ca și care nu sunt mulţi în fara 
Moldovei, că ştie latineste, italieneste, leşeşte, turceste, mos- 
chiceste si mai ales grecește mai bine decît însuşi patriarhul 
de la Constantinopol. E boier bogat, cu moșii în judeţul 
Vaslui. E frumos, de se uita cu drag lumea la el. Însuşi 
m.-sa doamna lui Vasile Lupu si domnița Ruxandra nu se 
puteau opri odinioară de a privi faţa frumoasă a boierului 
Milescu, cînd venea la petrecerile Curtei domneşti și era 
abia flăcăuandru. 

Cu bogăţiile sale, cu mintea sa deşteaptă si împodobită 
de învățături, boierul Neculai Milescu se bucura si sub 
Stefaniya- voda de laude obștești. Cuvîntul lui era bagat i în 
seamă de aproape nu numai de boierii cei mici, ci şi de cei 
mari, chiar de cei mai mari la treaptă decît el. Razgaiat 
de soartă astfel, ce-i dete în gînd lui Milescu : ? Adică de ce: 
nu s-ar face el domn ? Ce-i lipsește, mă rog? Cu ce-l î întrece: 
pe el Stefaniya-voda ? Numai doară cu nasturii cei de bri- 
liante ai tatălui său !... 

Și cînd o dată te-a furat un gînd rau, greu este sa nu 
cazi din greşală î în gresala, pina te afunzi. Boierul Neculai. 
Milescu nu se margini sa-si faca nume bun 1 in tara, sa imble 
cu pohodnici la leagăn aurit ca vodă, să-și împodobească 


1 Descriere întemeiată pe Bandinus. 


159: 


curțile pe intrecute cu m.-sa, să-și fara oameni de casă droaie 
şi nu din cei de rind, ci tot din boierinasi, din neamuri, aya 
ca de cite ori Milescu ieşea la preimblare, pe unde trecea 
i se închina lumea mai dihai decit lui măria-sa vodă. 

Ce se gindi Milescu? Dacă as putea să ridic asupra ti- 
nărului „domn Stefanita-voda vreo ţară vecină, de ce n-as 
izbuu să mă fac eu domn? Si tocmai era în Tara Leşească 
Constantin-vodă cel bătrin Basarab. Daca l-aş asmufi pe 
el împotriva lui Ștefăniță Lupul? 

De la gînd la faptă nu-i departe. Decit, om istey, Mi- 
lescu așa cugetă, că nici chiar de i-ar fi frate omul ce va 
să trimiță cu cărţi, tainice la Constantin Basarab nu e bing 
să i le dea pe mina și deci puse un meșter timplar să-i facă 
un baston găurit înăuntru ca o teacă de sabie. Cînd bastonul 
lu gata si frumos impodobit pe dinafara, Milescu, in taina 
nopgei, scrise rávas cu multá indemnare la domnia Moldo- 
vei și-l băgă în gaura bastonului, închizîndu-l sus cu mä- 
‘nunchi scump de argint. 

Apoi chemă pe Ghinea, neguyatorul cel bogat, şi-i zise : 

— Jupin Ghinea, mai ieri-alaltăieri văzuşi că yl- -am stat 
de ajutor în judecata ce avusi cu Andreas, nepotul răposa- 
tului mitropolit Varlaam, şi m.-sa vodă, după sfatul meu, 
te făcu stäpin pe casele lui Andreas. Acum e rîndul d-tale 
să-mi faci o slujbă: să trimişi cu negutátor de încredere 
bastonul acesta ce dăruiesc eu m.-sale lui Constantin-vodă 
Basarab si să i-l incredinyeze cu, hirtiuya aceasta. 

Ghinea primi bucuros. Cum să nu, facă aga de puţină 
slujbă unui boier care de dimineaţa pînă seara era nedespăr- 
yit de m.-sa vodă ? 

Pe hîrtie era scrise patru vorbe. O fi vrun descintec, 
gîndi Ghinea, neputind sa le-nteleaga. Dar tocmai pentru 
ca nu le-ntelese, pina sa se pregătească de plecare omul lui 
Ghinea spre Jara Leseasca, hirtia cu cele patru vorbe trecusa 
din mina-n mina. Poiană, vestitul diac de taină al lui 
m.-sa vodă, ceti vorbele, cari erau vorbe latinesti: „In hoc 
signo vinces“ 1, si cum era un cărturar bun, își aduse aminte 
de un baston cu tainiță, trimis altădată, în vremea repu- 
blice: Rimului (Romei). 

— Nu-i lucru curat, zise Poiană. 


1 În acest semn vel invinge. 


169 


Diavolul nu face monăstiri şi omului cu gînd rau i se 
înfundă. Poiană, care nu avea la inimă pe boierul Milescu 
de mai multă vreme, duse hirtia si bastonul lui Stefanita- 
vodă. Acesta, după sfatul lui Poiană, cerceta mai de aproape 
bastonul si dete peste cartea ascunsă, scrisă, cu mina lui, 
de Milescu către Constantin-vodă Basarab, cel care fusese 
izgonit din domnia Tärei Muntenesti la 1658, de-i urmă 
Mihnea. | 

Si iată pentru ce astăzi Milescu esce dat de vodă în 
judecata Divanului. 


Marele postelnic citi din porunca lui vodă scrisoarea lui 
Milescu în auzul Divanului. Toți boierii rămaseră uimiti de 
fapta aceluia care era socotit de lume cel mai bun prieten 
a lui vodă. 

— Ce ai de intímpinat, fiule? întrebă pe Milescu mi- 
tropolitul Sava. 

Milescu tace. 

— Ci da-ti raspunsul inaintea dreptatei, boierule, adaoga 
a zice marele logofăt Racoviţă. | 

Ce să răspundă jupin Milescu, cînd, negru pe alb, cu 
<hiar mîna lui era vegheată trădarea domniei? 

— Omul greseste, iar Domnul se milostiveşte, zice mi- 
tropolitul lui vodă, văzînd tăcerea indaratnica a lui Milescu. 

— Osinda! osinda! cinstiți boieri ai domniei mele, 
exclamă Ștefăniță Lupu. Fiecare după faptele sale. Osinda 
pentru cel care a viclenit, hăinindu-se de domnia mea! 

— Osîndă celor căzuţi în viclenie! zice şi marele lo- 
gofat. 

„O clipă de tăcere adîncă se face in Divan. 

Neculai Milescu ridică capul si privește roată pe boieri, 
parcă le-ar fi aruncat o desfidere. 

Dar marele logofăt, care a luat porunca domnitorului, 
strigă fustașilor în mijlocul cărora fusese adus Milescu din 
temnita de jos a Curţii : 

— Duceti înapoi pe vinovat în temniță. 

Domnitorul, amintindu-și de buna cătare in care Milescu 
fusese la Curtea domnească și de prietenia strinsa dintre el 


161 


cu boierul vinovat, avu un moment de milă și-l scuti de 
a auzi însuşi rostirea osindei de către Divan. 

© — Orb norocul la suis şi lunecos la stare pe loc! zice 
Milescu, indepärtindu-se între ostași. 


* 


Pina in seara se lati in tot orasul vestea osindirei boierului 
N. Milescu de catre Divanul domnesc. Prin bacanii, prin 
circiumi, pe la scaunele de macelarii, dar mai ales in bărbie- 
ria lui jupin Titirez, barbier-basa, omul Curtii, se vorbea 
numai de aceasta osinda. 

— Da, jupine Titirez, Milescu a fost osindit dupa fapta 
lui, zice boierul, fost postelnic mare, Andronic, pe care-l 
spăla la cap meșterul. 

= Boierul Andronic, omul credincios al lui Vasile Lupu, 
fusese nu demult răsplătit de Stefanita-voda cu moșia Bog- 
danestii, pe Trotuș, moşie de care Stefanita-voda deposedase 
pe Gheorghiţă Ștefan, trădătorul domniei lui Vasile Lupu. 

Jupîn Titirez, bärbier- basa, n-avea mușterii de rind, ci 
numai protipendadă si pe neguyatorii chiaburi. 

— Va să zică, boierule, o să-i taie capul? întrebă Ti- 
tirez, clăbucind cu săpun turcesc, mirositor a odogaci, părul 
fostului mare postelnic. 

— Nu, fartate Titirez, capul nu și-l perde, că nu-i osinda 
numai de viclenie si de hainia de domn. Cine imbla după 
domnie are pedeapsă mal cumplită : i se tale nasul, ca 
să fie însemnat, că de omul însemnat fuge şi dracu, necum 
tara nu l-ar primi vreodată la domnie. 

— Ce păcat, zice nevasta lui Titirez, aducind un vas 
de lesie proaspătă, pentru noii musterii de lăutori. Ce păcat, 
un nas asa de frumos. 

Nu auzeai în toate părțile decît vorbe ca cele de la 
bărbieria lui Titirez. 

Lumea se grămădi de dimineaţă pînă în seară și a doua 
zi după judecată prin împrejurimele Curţii domneşti. Băieţii 
se urcau pe casele tupilate din Sf. Vinerea, ba şi pe bolțile 
din fata caselor lui Miron Costin, doar vor vedea cînd vor 
duce pe boierul Milescu să-i taie nasul. Femeile se dădeau 
în vorbă cu oștenii de streaja la poarta Curţii, să afle cite 
ceva despre bietul boier osindit. Celor frumoase, oșteni: 


162 


2 


Prujitori (glumeyi) le spuneau cai verzi pe pareti, prapastii 
să-ţi faci cruce, și lungeau vorba ca să-și lungească căutătura 
asupra lor, iar celor urâte le răspundeau cu un sictir” 
turcesc. Nu-i treaba voastră ; la mătură! la oala cu bors! 


Si, pe cînd întregul tîrg tinea să Ştie cînd şi cum și cine 
o sa taie nasul boierului Milescu, in temnita Curţii, chi- 
rurgul Gonfaloni, genovez, medicul Curţii, din porunca 
domnitorului, pusă pe anaforaua (raportul) Divanului, care 
constatase viclenia lui Milescu, era introdus de marele armas 
însoţit de al 2-lea armas $1 de o ceată de armășei, | in, chilia 
unde nenorocitul boier aştepta cu grijă să i se împărtășească 
osînda la moarte. | 

„S-a sfîrşit“, gîndi Milescu, văzînd pe marele armas 
cu ceata lui. 

— Boierule spatar, fii cu inima vitează, zice marele ar- 
mas. Divanul domnesc te-a osíndit... 

— La moarte ? Bucuros. 

— Nu, boierule, osînda d-tale este mai mică, me Jata ge- 
nur (chirurgul) lui m.- -s. vodă. Are poruncă să te insem- 
neze, cum se înseamnă cei cari îmblă după domnie. 

— Să mă însemneze ? Nu! Voi mai bine să mor, strigă 
cu groază Milescu. 

Doctorul graieste în limba lui, italiana cu glas minglitor 
nenorocitului boier, şi-l asigură că-i va tăia atît de puţină 
particica din nas, că dacă neintirziat se va duce la Beci 
(Viena) ori gi la Varșovia, va găsi gerahi în stare să-l dreagä 
așa de bine ca abia se va cunoaşte... Tot mai bine cu viata 


sı cu semn la nas decit prada viermilor din negrul pamint. 


Sunt oameni cirni din nastere, si o duc bine, ba se insoara 


cu fete frumoase... Are boierul Milescu avere destulă ca 


lumea să-i stea la genunchi deși cu nasul tăiat. 
Și cite sı mai cîte insira Gonfaloni cu duiosie. 
Operaţiunea oribilă se făcu. Pe o tipsie de argint, arma- 
sul mare duse bucatica de nas s-o vadă m.-sa voda.! 


1 Neculcea pretinde că însuşi vodă a tăiat cu iataganul nasul lui 
Milescu. Am preferir versiunea de sus, care se potriveşte mai bine 
:cu caracterul lui Șrefăniță-vodă, de om tînăr, dezmierdat si inimos. 


163 


Se intimplase să fie la Curte mai multe jupinese de ale 
boierilor divaniti. Frumoasa soție a logofătului Racoviţă 
Cehan leșină. Nu degeaba lumea rea soptise că boierul Milescu: 
avea trecere pe lîngă femeile boierilor. 

Cînd pe cer se urcase sus closca cu pui, leagănul cu roţi 
aurite, care gindea Milescu că-l va duce ca domn la Sf. Ne- 
cular domnesc, cu pohodnici inainte, „cu buzdugane, si cu 
palose, cu soltare tot de argint la cai“, se opri de asta data, 
numai cu doi cai, la poarta din dosul Curţii domnești şi 
primea din temniţă pe stăpînul său, boierul Milescu. Îmbro- 
bodit la cap de nu i se vedeau decir ochii, el plecă din ţară 
spre Polonia, liber, dar „cu nasul tăiat“. 

Şi de atunci, mai mult decât oricind, se lati zicatoarea : 
„I-a tăiat nasul !“ pentru a designa la figurat un om care 
a fost impedicat de a realiza o aspirayiune care „nu era de 
nasul lui”, 


O RĂZVRĂTIRE TARANEASCA SUB 
GR. D. GHICA-VODĂ 


Revolutiunea lui Tudor Vladimirescu de la 1821 a înscris 
pe drapelul ei şi chestiunea ţărănească : desființarea clăcei, 
a pontului, cum se mai zicea pe atunci, $1 ugurarea biru- 
zilor. 

Venind la tron în 1822, Grigore D. Ghica-vodă, ca domn 
român, țăranii așteptau o eră noua în acel sens ca se va 
realiza cele promise de Tudor. 

Si, în adevăr, noul domn român se simţi obligat, mai ales 
văzând cum boierimea conspiră mereu contra lui, să-și apro- 
pie cit mai mult țărănimea. Cu acest scop el se adresă marelui 
Divan al ţărei, compus din boieri balea (în activitate) și 
paiale (foşti) şi le ceru desființarea clăcei. 

Divanul se opuse mereu, chiar cînd Ghica-vodă izbuti 
să capete de la Poarta otomană un firman în sensul des- 
ființărei pontului. 

Dar opozitiunea boierimei nu făcu decît să atite si mai 
rău țărănimea, mai ales peste Olt. Și atunci numeroase sate 
refuzara a face claca si a da adeturile, cum se ziceau, adeca 
a da proprietarilor moșiilor veniturile şi slujba ce, după 
ponturi, erau obligaţi să le dea. 

Dar o manifestare mai zgomotoasă a miscarei ţărăneşti 


îu aceea de sub căpetenia lui Simion, fidelul căpitan de 


panduri al lui Tuder. 
Căpitanul Simion era născut, ca și Tudor, în Oltenia, 
31 anume la Cerneţi. Aceleaşi aspirafiuni, provenite din ace- 
leași nevoi ce înarmară brațele pandurilor olteni încă de 
la 1816, apropiasera pe Simion de Tudor. 


165 


Cînd, Vladimirescu căzu victima miseilor eteristi, Simion 
izbuti să scape în Ardeal, la Brasov. Aci statu pînă după 
instalarea unei domnii pamintene, a lui Grigore D. Ghica, 

Acum Simion si cei de o credinţă cu el asteptara să vada 
pe domnitorul pamintean inaugurind era cea nouă promisă, 
cu desființarea clăcei. 

Dar această eră nouă nu mai venea. 

Boierimea din Brasov, neamica lui Gr. Ghica, asmutea 
zilnic pe Simion și ai lui contra lui vodă, căutînd a-l con- 
vinge că degeaba asteapta de la noul domnitor dreptate 
pentru ţărani. Ba unii din boieri nu se deteră în lături de 
a înlesni lui Simion ceva bani. Voiau aceia să turbure dom- 
nia, în speranță că aga vor răsturna pe domnul, lor ne- 
plăcut. 

În tara, şi mai ales in Oltenia, agitarea járánimei era tot 
mai mare. Nerezolvirea cestiunei clácei, urmatá de greli 
pedepse : bataie prin tirguri, aruncare la ocne a táranilor 
mai indrazneti, pregătise terenul unei nouă mişcări. Simion 
crezu momentul sosit. El înjghebă o ceată de răzvrătiți la 
hotarele yarei, în Banatul Timișoarei, si, deodată, ţișni cu 
ea în ţară pe la Rusava. Primele ştiri sosite la Curtea lui 
Grigore D. Ghica vorbeau de această ceată ca de o banda de 
hoţi. Asemenea stiri le dezminti imediat o proclamatiune a 
lui Simon. 

„N-am venit sa pradam la drumul mare, zicea Simion, 
nici la târg, nici la sate, ci să cerem la m.-s. vodă dreptate 
pentru noi,. ţăranii.“ 

Olac după olac (curier) sosea de la ispravnicii de peste 
Olt, aducind stiri lui Gr. Ghica, care de care mai exagerate. 
Ba că Simion a izbutit să ridice în picioare mii si mii de 
ţărani, ba că poterile trimise in contra răsculaților s-au în- 
fratit cu ei. Altele, de la ispravnicul de Mehedinţi, Glo- 
goveanu, erau mai linistitoare pentru domnitor. În adevăr, 
Glogoveanu izbutise să taie comunicatiunea între cetele lui 
Simion şi satele cari, la apelul lui, cercau sa se adune, să 
meargă spre a se împreuna cu Simion. În fruntea unor poteri 
de 200 de oșteni, Glogoveanu pridideste a ieși înaintea lui 
Simion, care ajunsese cu ai săi la apa. Motrului. 


166 


— Prins-am limbă că Glogoveanu este pe aproape de 
tabara noastra, zice Simion la căpitanii tovarası cu el. Ce 
ne facem ? Ne batem cu el ori ne indaraptam, pina « ce vor 


sosi ţăranii cari îi aşteptăm să vină ? 


— Să ne batem, răpunde căpitan Cristea. 

— Suntem însă prea puţini, întîmpină Ghiţă, alt ca- 
pitan. 

Un bucium al santinelei, pusă de u pe o movilă 
de peste Motru, vesti că nu mai era timp de sfat, ci de 
război. Ca sosea in goana cailor, cu cei 200 de 
oșteni ai lui. 

Peste două-trei minute lupta se încinse, aprigă, indus- 
manita. Glogoveanu era iun brav. Înot trecura Motrul po- 
terayii lui cu el în frunte. 

Dar viteaz era şi Simion. Acesta, prin o mişcare răpede, 
trecu la rîndul său Motrul, cu o parte din pandurii săi, pe 
cînd pe Ghiţă și pe Cristea îl lăsase tinind pept lui Glo- 
goveanu. 

Acesta s> văzu imprejurat astfe] pe dindarat. 

În mijlocul valmasagului luptei, Simion se găsi față în 
față cu un oștean din ceata lui Glogoveanu. Simion se răpede 
cu iataganul asupra lui. 

— Nu da, Simioane, sunt eu, Strimbeanu. 

— Tu, Sekimbene 

Strimbeanu era un vechi ŞI bun prieten al lui Simion. 
Căpitanul, răsculaților lasă să-i cază în sec lovitura de palos 
si, dind mina cu Strimbeanu : 

— Tu, Strimbene, î împotriva oamenilor lui Tudor? 

— Nu, Simioane, ci viu să va scap. Voi Sunteţi o mînă 
de oameni. Degeaba așteptați să vă vină țărănimea. Glogo- 
veanu a oprit-o în cale. Daca va mai impotriviti, sunteţi 
perduti. 

Dar pe cind asemenea dialog rapede se schimba pe ma- 
lul sting al Motrului, la picioarele movilei, Ghiţă si Cristea 
răzbiseră, cu mîna lor de voinici, pe ai lui Glogoveanu. 
Acesta crede prudent, mai ales când lovituri de puști de 
pe la spate îi spuneau că este înconjurat, să se retragă din 
luptă, retrecind Motrul ceva mai în sus. 


167 


Simion, văzînd această mișcare, retrecu și el Motrul, 
lăsînd rămas bun lui Strimbeanu. 


x 


Într-o clipă, Simion isi dete seamă de situafiunea micei 
sale trupe. El o opri de a urmări pe Glogoveanu. 

— Stati, copii... Lăsaţi-i i să fugă... Tar noi, colo, la _mo- 
năstirea Topolnița ! Să ne adăpostim între ziduri, pînă ce 
tara izbuteşte să vină cu noi. 

Si Simion, in fruntea cetelor sale, ii conduce la monastire, 
în cari intraţi, porțile grele de stejar se închid cu zgomot 
îndărătul lor. 

Glogoveanu, oprit pe malul Motrului, se mulyami să 
taje capetele la doi din ceata lui Simion, cari căzuseră în 
luptă, şi le porni cu un olac la Bucuresti, raportind ca a 
bătur vitejeste ceata lui Simion. | 

Domnitorul ordonă să se pună cele doua capete pe 
poarta temnifel. 

Glogoveanu merge apoi de împresoară monastirea. 

— Sunt ai mei, zice ispravnicul către Strimbeanu. N-au 
in monăstire merinde nici pentru o săptămână, ba nici apă, 
că am tăiat olanele prin cari se bagă apă în curtea mo- 
năstirei. 

Grăia adevărat boierul Glogoveanu. 

Zi şi noapte, Simion si ai lui stătură la meterezele zidului 
monástirei, crezind ca vor, fi atacați de Glogoveanu. Acesta 
însă nu strică nici o încărcătură de iarbă de pușcă, căci 
ştia bine că o să fie sititi cei închişi în monăstire să se 
predea, din cauza lipsei de proviziuni şi mai ales din lipsa 
de apă. 

Cit se mai găsi, prin beciurile monăstirei un strop de 
vin şi cît mai putură da călugării cetei lui Simion mămăligă 
goala: asediaţii finurá pept impresuratorilor. 

eni insa ziua cind nu se mai gasi in hambar nici o 
mina de făină... 

Atunci, Ghiţă și Cristea merg G căpitanul Simion : 

— Capitane, 1 nu mai putem urma împotrivirea... Să ne 
predăm. 

Simion ridică steag alb pe poarta monastirei. 

Strimbeanu ceru lui Glogoveanu să meargă el să parla- 
menteze.cu cei din monastire. 


168 


— Ne supunem de voie buna, Strimbene, zise Simion, 
| dar cu o tocmeala: să ne dea ispravnicul, mie si tovarăşului 
- Ghiţă Olteanu, tescherea ca sa ne ducem nevatamati la 
|! m.-s. vodă, la Bucureşti. O să-i dovedim noi ca nu împotriva 
|. m.-sale facem razmerita, ci cerem numai ușurare de biruri 

pentru bietul norod și scăderea clăcei. Cînd o afla vodă cele 
ce ştim noi că fac boierii din Ardeal împotriva m.-sale, 
numai ce-i vedea, prietene Strimbene, că in loc de pedeapsă 
el o să ne dea răsplătire frumoasă. 

Cit auzi Glogoveanu vorbele căpitanului, le vesti cu 
olac caimacamului Craiovei, care era tocmai fratele lui 
vodă, Alecu Ghica. Acesta porunci lui Glogoveanu să se facă 
după dorinţa lui Simion. Decât, Simion nu primi să se de- 
parteze din monăstire pina ce Glogoveanu nu primi sa dea 
ca ostatic celor din monăstire pe însuși Strimbeanu, ca nu 
cumva, în lipsa celor doi şefi, să atace ispravnicul pe cei din 
monăstire. Ba încă silit fu Glogoveanu să îngăduie aprovi- 
zionarea monăstirei pe cîteva zile cu merinde si cu apă. 

—  Cristeo, zise Simion înainte de plecare spre Bucuresti, 
iacă boierul Strimbeanu amanet dat nouă de ispravnic. Vezi 
de el, să nu i se facă nici o supărare: e prietenul meu... 
Dar, oricît mi-e el de scump, vă dau capul lui, dacă Glo- 
goveanu nu se fine de cuvînt si navaleste asupra monastirei. 

Cristea ramase in locul lui Simion. 

Simion şi Ghiţă Olteanul sosiră cu cai de olac de la mo- 
năstirea Topolnița la Bucuresti. Ei trasera de-a dreptul la 
poarta Curtei domneşti. Pe data ce vodă fu înștiințat: de 
sosirea celor doi căpitani ai răscoalei din Mehedinţi, el 
ordonă să nu fie primiți și să nu fie aduşi înaintea lui, ci 
armașul mare să-i arunce în temniță si să fie ţinuţi în 
tainifa, ca nimeni să nu-i vadă si cu nimeni să nu 'gräiasca. 

— Dar nu ne-a fost așa vorba, boierilor! protestă Si- 
mion cînd armăşeii îi duceau la pușcărie. Duceti-ne la 
os Avem să-i arătăm noi cine sunt dușmanii mariei-. 
sale... 


* 
Si nu numai că vodă, rău sfătuit de prieteni tainici ai 


boierilor din Brașov, nu ascultă pe cei doi căpitani, ci încă, 


169 


cu olac, irámise poruncă lui Glogoveanu să nu mai îngăduie 
aprovizionarea monăstirei Topolnița şi, prin foame, să aducă 
la supunere ceata lui Simion. 

— Moarte, moarte lui Strimbeanu ! strigară pandurii şi 
țăranii rămaşi cu Cristea, cînd văzură că Glogoveanu nu 
mai da voie de băgare de merinde la monästire. Moarte tra- 
dătorilor ! 

— Aveţi dreptate, fraților, strigă Strimbeanu, dar eu nu 
sunt vinovat... Faceţi cu mine ce voiţi. 

Cristea se puse in fata lui Strimbeanu, cînd unii din 
cetasi înaintară spre el cu ameninţare : 


— Omoriti-ma și pe mine! Boierul Strimbeanu e nevi- 
novar ! 


Cind strabatu la monastire stirea ca cei doi capitani fu- 
seseră aruncaţi în temniţă, exasperarea, furia fura la culme. 


— Să murim cu topil. La luptă... Tradatorii să 
peară L.. 


Numai așa strigăte împlură monastirea... 


* 


Strimbeanu era indignat de faptuirile de la Bucuresti. 

— Daca aşa li-i vorba, zise el lui Cristea, daca asa li-e 
cinstea, trebuie să le arătăm şi noi că nu dormim... Capitan 
Cristea, te simţi in stare să-ţi jertefsti viata ca să scăpăm 
pe cetașii d-tale ? 

— Da, boierule, da! din tot sufletul zic da! 

— Apoi bine, pune steagul alb pe poartă. Cînd va veni 
om de la Glogoveanu, lasă-mă să ies pe poartă... Vino cu 
mine... Nu te îndoi de mine, sunt om cinstit şi prietenul 
lui Simion... Cit voi ieşi eu pe poartă, d- ta sá pari ca fugi 
după mine sá má prinzi, iar cerasıı d- tale să iasă pe poarta 
despre apus, care dă spre pădure... $! ca să nu piardă vreme, 
să iasă cum vor auzi sunind trimbitasii lui Glogoveanu. 

— Dar bine, boierule, și în pădure, dincolo de poarta 
de la apus, sunt înșiraţi poterasi de ai Glogoveanului. 

— Jumătate de ora după ce vor fi dat trimbiţaşii sem- 
nul, nu va mai fi nici un poteras într-acea parte. 

Cristea se supuse. Ca să crează Glogoveanu că asediayii fac 
o ieșire pe poarta pe unde ieșea Strimbeanu, urmărit de 


170 


Cristea, acesta puse doi-trei panduri de ai lui să dea din 
puşti la poartă, pind ce vor suna trimbizele Glogoveanului. 
Cu această stratagemă, ispravnicul, încredințat şi de Strim- 
beanu ca asediaţii dau navala la poarta pe unde venise el, 
cheamă prin trimbijasi pe toți ai lui în această parte a 
monăstirei. Cristea este prins de oamenii lui Glogoveanu, 
pe cari Strimbeanu îi împedică de a-l ucide. 

O clipă după aceasta, în monăstire nu mai era nici un 
om de ai lui Simion. Cind Glogoveanu prinse de veste, ei 
erau departe. Poterasii totuşi îi urmăriră... Doi dintre rebeli 
căzură morţi. Alte două capete înfipte în poarta temnijel 
din București. 

— Mi-au scăpat din mini buntușnicii! exclamă Glogo- 
veanu, fringindu-si minele de necaz. Dar se gîndi şi el: 

„Apoi cinstit lucru e si purtarea lui vodă la București 
cu Simion si cu Ghiţă 2“... 

Rebelii scăpară în Ardeal. 

Cristea însă fu trămis si el la Bucuresti. 

Aci fu şi el aruncat în o tainıga din pușcărie, unde aş- 
teptau judecata tovarășii lui, Simion si Ghiţă Olteanul. 


* 


Era zi de obor la capătul Podului Tirgului-de-afara. 
Decuseară, mai multi ridicau în cîmp trei clădiri de birne... 

— Ce-o fi lucrind meșterii? se întrebau ţăranii adunaţi 
la tîrg. 

— Ce sa fie, oameni buni? zise circiumarul din colț, 
bătind cu zgomot clestele cu care invirtea pe cărbuni miti- 
tei şi fleici; ce să fie? Că dor nu or fi durind scrinciob, 
ca de Paşti... Ia, nişte spinzuratori. 

— Spinzuratori ? Da pentru cine ? 

— Păi nu știu, zău... cică pentru buntuşnicii de la To- 
polnira. 

În adevăr, în acea zi, cu mare alai aduşi, căpitanii 
Simion, Ghiţă Olteanul si Cristea fură spinzurati, in mij- 
locul oborului plin de oameni. 

— Mor nevinovat! strigă Cristea, cînd, pe el mai intti, 
îl urcară pe scaunul faral. 


171 


— Să murim ca bărbaţi, Cristeo, strigă Simion... Nevi- 
novati, sîngele nostru pe capul celor cari nu au îngăduit 
lui vodă să asculte măcar o vorbă de la noi... 

Peste cinci minute, trei cadavre atirnau, bătute de vînt... 
Țăranii — pentru dreptatea cărora luptind, muriseră aceş- 
tla — treceau pe dinaintea lor, făcându-și cruce și zicînd 
în taină: 

— Dumnezeu să-i ierte } 


POTRIVIRI DE VREMI 
VIAȚA ÎN TRECUT 


i 
i 
y 


CUM SE RESPINGEAU IN SEC. XVH 
INCALCARILE DE HOTARE ALE TARE! 


Cu mai putine schimbari de note diplomatice, dar cu 
mai multă energie și bärbatie, respingeau străbunii nostri 
ae de hotare ale tarel. 

lată două cazuri demne de a fi cunoscute, si pe cari noi, 
pentru întiia data, le semnalăm istoricilor. 

Primul e din mai 1632. Egumenul sı tot soborul de la 
monästirea Bisericani se jaluieste lui Al. Ilias că „săcuii din 
Tara Ungurească şi alti oameni străini din acea ţară, calcă 
hotarul ţărei si îşi tin 51 bucatele lor pe locul sfintei mo- 
nastiri® 

Domnitorul, desi nu era dintre cei viteji ai tarei, ordonă 
pircalabilor de Neamţ ca numaidecit, pe data ce vor fi 
instiintati de egumentul monăstirei ca îmblă de calcă ho- 
tarul tarei, sau îmblă vinind fiare, ori pasuneaza cu dobi- 
toacele lor, sa aibă a le da certare şi a-i goni după locul 
ţărei. „De aceasta mai mult jalbă să nu vină la domnia 
mea !“ 1 

Al doilea caz e în ianuarie 1658. Se jăluieşte lui Gheor- 
ghe Stefan-voda un lane Grecu din Iscoveni, că nişte osteni 
poloni din Camenița au trecut hotarul Moldovei noaptea, 
la casa lui, de i-au jafuit casa şi i-au luat tot ce a avut, 
pret de vro 2000 și mai bine de taleri. 

Domnitorul ordonă pircalabilor de Hotin, să scrie dinşii 
la polcov nicii poloni din Camenița „cu prieteşug de la noi, 
să facă plată de pre acei oameni, iar de nu vor face plată, 
să tăbăriţi şi voi pe ce veţi putea afla de acea parte si să 


1 Vezi documentul la Arhiva Stat., între ale monăstirei Bisericani. 


175 


aduceţi aci la noi pentru paguba lui lane. Aceasta va dam 
în ştire şi asa să şi faceţi !“ 

Aşadar, nu note diplomatice, cari n-ajung la nici un 
rezultat, ci o expediție de voinici, după preceptul biblic : 
„ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, deci: jaf pentru jaf. 

Desigur, nu recomandăm metoda ‘pentru zilele noastre, 
dar constatăm că din ziua cînd asemenea indirjalä n-a mai 
fost în întreprinderile domnitorilor români, din partea ve- 
cinilor n-am avut decît numeroase încălcări de hotare, 
raguiri, de paminturi din pamintul yarei, cari nu stim dacă: 


şi astăzi nu se întîmplă prin locurile putin imblate ale 
munţilor nostri. 


1 Vezi documentul la Academia Română. 


CU DE-A SILA LA BISERICĂ 


Amintim unele din vechile. obiceiuri ale farei cu pri- 
vire la mergerea în zilele de sărbători la biserici. 

În cei mai vechi secoli, nu numai mergerea la biserică 
era o, trebuinga sufletească, dar biserica avea oarecum drept 
de stapinire asupra poporului său. Pe cînd vorba popor isi 
perduse semnificafiunea si era înlocuită cu vorbele neam 
sau norod, singură biserica conserva în jurul său un popor. 

Fiece biserică disputa la alte biserici poporul său. Asa, 
nu era permis unui membru din poporul cutărei biserici, 
pe cit timp locuia în jurisdictiunea aceleia, să meargă la 
alta biserică. 

Mitropolitul Atanasie al Moldovei și Sucevei arată dom- 
nitorului că i s-a jaluit, în ianuarie 1622, soborul monăstirei 
Nicorita din Iasi, că nu mai vor poporanii să mai meargă 
la acea biserică şi se duc la altele. Mitropolitul, cu învoirea 
domnitorului, dă carte monăstirei Nicoriţa :»Sa fie tare si 
puternică a-şi fine Poporul cît a fost și mai dinainte vreme, 
şi aceia poporani să-și ducă prinosenia (darurile) lor la acea 
sf. biserică a lui Sf. loan cel nou, iar cari nu vor vrea să-și 
ducă prinosenia lor acolo, ci se vor duce la alte biserici, 
monăstirea să aibă a-i globi (amenda), cumu-i legea popo- 
ranilor ; iar de nu vor vrea nici așa, ei sa fie proclet și 
triclet şi să fie opriţi şi de lege şi de biserică şi acel popă 
ce-i va primi la biserică încă să fie proclet, iar de vor merge 
la biserică să fie blagosloviti.“ 

Va să zică, daca-ti schimbai biserica la care trebuia sa 
mergi cu de-a sila, ca poporan al ei, pe data erai afurisit 
de nu-ți mai putrezea corpul în veci. Dar daca nu mergeai 


177 


nici la biserica din poporul căreia făcea: parte? Vai de 
sufletul tău ! 

Astăzi multi afurisifi am mai avea dacă s-ar prinde blas- 
temul mitropolitului Anastasie, din timpul lui Stefan Tomsa- 
vodă, căci, mai ales în vinerea mare, tineretul merge la 
biserici, iar nu la una biserică... După ce tot anul calea bi- 
sericei n-o mai ştiu, acum își fac din biserică o priveliște sı 
loc de întîlnire. Cel puţin merge lumea la oficiul divin al 
Epitafulut, pentru ca frumosul sex nu lipsește de acolo. Din 
biserică in biserică trece tineretul, ca prin niște galerii ori 
pinacotece de fiinţe vii... 

Bine și asa! Măcar de Paste mai vezi lume prin biserici. 

În secolul trecut, țărănimea era dusă cu de-a sila la bi- 
serică. Ce zic în secolul trecut ? Chiar în zilele mele de copi- 
larie am vazut functionind pe la biserici, in sate si in tirgu- 
soare, în curțile lor, un jug, in care, pe timpul leturghiei, 
era pus ţăranul sau tirgovetul carele a lipsit mai mult de 
o duminica de la sf. rugăciuni. Puţincredinciosul era dus de 
forţa publică şi îngenuncheat înaintea jugului, în care i se 
băga capul, avînd minele legate indarat. În asa pozitiune 
statea tot timpul leturghiei. 

Nu-i vorbă, țăranul bogat, sau numai cu oarece strîn- 
sură, scăpa lesne de jug, căci părintele preot, primind de 
la el prinoase, zicea : 

— Fiule, să fü iertat de D-zeu ! 

Acum nu mai avem jug în curtea bisericilor şi nici 
prinoase nu mai duc la biserici decît babele si cîţiva români 

cari tin la vechile noastre obiceiuri. 


CUM CLOPOTELE MINTUIESC BUCUREȘTII 
DE PUSTIERE 


I 


Minunatul domn Mavrogheni-voda, dupa ce mult timp 
apărase ţara contra invaziunei austriace, fusese rapus in 
fine la batalia de la Rimnic și silit sa „părăsească tata, 
trecind Dunärea pentru a veni cu ostiri noua de la turci, 

Boierimea din Bucureşti trimite delegaţi spre Buzău 
înaintea principelui de Saxa-Coburg, comandantul oştirei 
austriace, ca să facă act de supunere a ţărei. 

În Bucureşti rămăsese însă puțină oştire turcească, care 
nu ştia de trădarea boierilor si aștepta întoarcerea lui Ma- 
vrogheni cu nouăle ajutoare. 

Deodata se layeste vestea în Bucuresti că oastea nem- 
feasca va intra în oraș neintirziat. Comandanții garnizoanei 
turcești se hotărăsc a retrage oastea la Văcărești. 

După două-trei zile de aşteptare la Văcărești, turcii, cari 
au aflat despre trădarea boierimei, văzînd că oastea aus- 
triaca nu soseşte, se hotărăsc sa se întoarcă în oraș şi, drept 
pedeapsă a trădărei, să prade și să arză capitala Tárei Mun- 
tenesti. 

Planul turcilor este înţeles de bucureșteni. Spaima se 
lateste Într-o clipă. Cele patru poduri de căpetenie ale 
orașului nu mai sunt destul de largi pentru toată lumea care 
cearcă a fugi spre a-şi scăpa avutul si mai cu seamă viata. 

Bejănie cumplită ! 

Se închid prăvăliile... Leagănele cu roti aurite și cher- 
vanele gem de femei şi de copii, căutînd să plece în direc- 
țiunea opusă Văcăreştilor, cu riscul de a muri de foame, ori 
de a fi uciși de hoţi în cale... Cine n-are măcar un cal de 
incalecat își aduce lada de Brașov, ori sipetul, la una din 


179 


monastirile incongiurate de zid si se pregăteşte a și-o apăra, 
împreună cu alții asemenea lui, impuscind de la meterezele 
zidului, în turci, cînd vor năvăli. 


II 


La monăstirea St. Gheorghe, dascălul Florea învăţa linis- 
tit Vreo douăzeci de ucenici să citească la psaltire si pe bu- 
coavna. 

— Ce faci, dascăle? strigă din pragul usei, intrind, pa- 
rintele Onofrei. Dă drumul ucenicilor pe la casele lor, că 
peste un ceas-doua tot oraşul e perdut, că turcii au hotárit 
să-l prade si să-l arză pînă nu vin nemţii în București. 
Grabeste, dascăle, că nu mai e vreme de „cruce-ajută bu- 
che-az, ba“ ; ci e ceasul greu, de mare cumpănă ! 

Băieţii ucenici își pun cartea in traista și dau busta spre 
ușă. | 

— Ho, ţară! strigă dascălul Florea, alergînd în pragul 
usei si împedicînd ieşirea ucenicilor... ho, ţară! Ca Mavro- 
gheni tot e domn, si cît o fi Mavrogheni domn, de turci 
nu-i habar ! 

— Dar Mavrogheni a fugit, dascăle, adaugă a zice Popa. 
Cu, nasul in cărți, dascăle, zi şi noapte, nu mai știi ce-i prin 
tara... Dă drumul ciracilor, că dascălii greci de la St. Sava 
au tulit-o la fugă încă de aseară... 

— Da eu nu sunt grec, părinte... Ce au turcii de îm- 
partit cu noi ? 

— Esti nebun, dascăle ? Dacă nemţii nu sosesc peste un 
ceas in București, grec ori român tot de sabie perim... 

— Care va să zică, părinte, dacă vin îndată nemţii scapă 
orașul ? 

Și fără să mai aștepte răspunsul preotului, dascălul 
Florea pune poalele antereului in briu si fisneste pe usa 
scoalei strigind : 

— După mine, băieţi ! 

„A înnebunit bietul dascăl“, gîndi -părintele Onofrei, 
care, cautind și el să-și scape zilele, fugi în vreo parte a 
yarei. 


180 


111 


— Bam ! Bam! 

— Linca! Linca ! 

— Bam ! Bam! 

— Linca ! Linca ! 

Deodata răsună aerul de glasul clopotelor mari și mici 
de pe la toate monastirile din Bucuresti. 

Zgomotul este asurzitor și toată lumea se oprește din 
fugă, intrebindu-se : Ce este ? ce se întîmplă ? 


IV 


La monăstirea Vacarestii, căpeteniile turcești impartisera 
des-de-dimineata gloanțe și iarbă de pușcă la oştire. Toate 
măsurile erau luare pentru ca, cum va înnopta, turcii sa 
năvălească în oraș sa prade și sa măcelărească pe bieţii 
locuitori. 

Deodata se aud la Văcăreşti răsunările clopotelor din 
Bucureşti. 

Într-o clipă, căpitenii si osteni au ieşit din corturi și pe 
sub poarta monăstirei, intrebindu-se unul pe altul : 

— Ce este ? ce se întîmplă ? 

— Ce să fie, mărite agale? strigă dascălul Florea, 
oprindu-si calul în faja unui iusbașa turc. 

— Ce este, bre ghiaur ? 

— Fugiţi, fugiți, agale! Au intrat nemții în Bucuresti... 
Sunt multi ca frunza gi iarba... Auziti clopotele cum rā- 
sună... Mitropolitul cu boierii primesc pe nemți cu cinste 
mare... Fugiti ! 

Amestecul cel mai cumplit produce vorba dascalului 
Florea. Într-o clipă, turcii au incalecat cite doi si trei pe 
un cal, şi calari și pedeştri o tund în directiunea Giurgiului... 


V 
Bucureștii sunt scapati, fara ca nemţii sa fi sosit măcar 
la marginea orasului. 


Ce se intimplase ? 


181 


Dascalul Florea impartise. pre cei douăzeci de ucenici ai 
lui pe la clopotniţele tutulor monăstirilor din Bucuresti. 

— Ma băieţi, cînd o fi soarele a chindie, trageţi, mă, 
clopotele, toate clopotele, pînă la vremea toacăi de vecernie, 
si Dumnezeu cu noi! 

— Da cum ţi-a venit în gînd, dascăle Floreo, una ca 
asta ? întreabă mitropolitul, care află de fapta inteleptului 
dascăl şi-l cheamă înaintea lui, 


— Cum sa-mi vie, p.-s. părinte ? răspunse Florea, făcînd 
mătanie și sărutînd mîna mitropolitului : 


Clopotul te crestineste, 
Clopotul te logodeste, 
Cu clopot se präznuieste, 
Cu clopot te prohodeste.... 


şi apoi vazut-am eu: 


alaiuri domnesti 
si bisericesti, 
rusesti 

ŞI turceşti... 


si la toate: 


Au sunat, 
Clopotele au räsunat.., 


. ES A 
şi am zis în gindul meu: 


O veni neamtul, ca mine, 
Clopotele o sä sune... 
Decit mine sä räsune, 
Mai bine räsune azi, 

Să ne scape de necaz ! 


— Dascăle Floreo, să ştii că de azi înainte îţi face Epi- 
tropia obştească zece lei pe lună în loc de cinci, leafă, zice 
mitropolitul binecuvintindu-l, iar pe cei douăzeci clopotari 
ai tai îi fac pe toţi anagnosti ! 


* 


Avura deci si Bucurestii pe Sf. Genoveva lor. Cine mai 
ştie însă astăzi de dascălul Florea si de ucenicii clopotari ! 


DI Ra i TI LS EG 


| 
i 


UN FIU AL LUI ENACHE VĂCĂRESCU LA VIENA 


Acum 117 ani, la 26 decembrie, Enache Văcărescu plecă 
din Bucureşti, trimis de Alexandru-voda Ipsilant în Ardeal, 
ca să readucă în ţară pe cele două bezadele, fii ai domni- 
torului, cari fugiseră de la Curtea părintească împreună 
cu un român ardelean, inflacarati de dorul necunoscutului 
şi al călătoriei în ţări streine. 

Celebrul nostru scriitor al uneia din primele gramatici 
a limbei românești ne-a lăsat o minunată povestire a pe- 
trecerei lui la Viena.1 Ceea ce nu ne-a spus marele boier 
este că, deși în Bucureşti lăsase o frumoasă logodnică, pe 
mîndra Elena Caragea, totuşi, în lunga cale de la Sibiu la 
Beci (Viena), cale nu mai scurtă de opt zile, si în timpul 
cit petrecu in cetatea împărătească, nu și-a putut stapini 
doară ochii de a arunca cîte o patimasa căutătură asupra 
vreunei durdulii maghiare la Budapesta, sau asupra vreunei 
gingase fiice a Beciului... 

Apoi, ce? Nu cumva vom crede pe cuvînt pe Enăchiţă 
Văcărescu, că adecă la Viena frumoasele vieneze se vor 
fi mărginit numai a descinge pe boierul muntean de boga- 
tele brine de saluri turceşti, numai asa ca sa le admire ?... 
De la logodnă pînă la nuntă mai va... Si, de, cite cununii 
chiar a împiedicat ceea ce pudoarea moderna a numit flirtul, 
$1 cari mai pe româneşte s-ar putea zice „salturi hop la o 
parte“, ori sărituri de pirleazuri străine ! 


1 Vezi Tezaurul de monumente de Papiu Ilarian, tom. II, in 
Istoria împăraților otomam. 


Boierul Enachita mai fusese însurat o dată... S-o mai 
însura d-a doua oară cu Elenuta din Bucuresti. Dar te pui 
d-ta — om tînăr — in poara cu nemfoicutele din Beci? 

Si marele boier al lui Alexandru Ipsilant nu se împotrivi 
soartei, cari îl puse în aşa stare, de a ţese și el un mic 
roman, fie și numai de cîteva zile. 


x 


Cucoana ori burgheza ? Era ea, iubita din Viena a lui 
Vacarescu, din societatea cea înaltă, din marile doamne de 
la burgul împărătesc, ori de la serata de la palatul princi- 
pelui Kaunitz, sau vreuna din doamnele de la balul solului 
Spaniei ? Era femeia iubită la Viena, în 1782, vreuna din 
cucoanele mari cari, cum scrie însuşi Enachita, l-a descins 
de brine ? Ori era dinsa o necunoscută burgheză din Forsta- 
turile (mahalalele extra-muros) Vienei, atît de rodnice in 
frumuseți voluptoase, vreo Kati cu albe braţe goale pina la 
umăr, cu sorgul strîns „pe solduri pline de vino-ncoace, cu 
mica bonetă cochet cafarata pe virful părului negru ori 
blond, care te înfăşoară într-o privire caldă a ochilor, ca 
păianjenul musculita in pinza lui, si cu peptul palpitind 
linga al tau, la Freibal, intr-un steier de ein, zfei, drei, te 
duce rapit unde dinsa L voieste ? 

E mai probabil că iubita din Viena a lui Enachiya Vä- 
carescu a fost aceasta din urma. Nu ca doară frumosul 
şi mândrul „valah“ n-ar fi „putut pescui în lumea cea mare 
a „burgului, şi nu punem mina în foc ca să juram că nu s-a 
„găsit vreo grafina care să fie căutat gales la boierul mun- 
tean ; numai călătorul era grăbit, n-avea timp de dat pre- 
fetelor, şi romanul „începea mai lesne si mai liber cu o 
Lischen decît cu o principesă, 

Unei pene de poet român las meritul de a cînta amorul 
cari, deşi trecător, n-a putut fi mai puțin simţit, al boie- 
rului Enachita Văcărescu cu tînăra vieneză. Arete-ne poetul 
plimbările lor pe lună în grădinile burgului, prin batrineie 
alee ale Praterului, pe singuraticele glasiuri de dincolo de 
porţile cetăţei, pe la Schönbrunn... Cu ajutorul fantaziei, 
înjghebe poetul nostru tablourile iubirei Margaretei cu bo- 
ierul român... Ceea ce ne propunem de a face noi este de 
a aminti urmările acestei fericiri trecătoare. 


184 


* 


Cit va fi fost de duioasă despărţirea lui Enachiya Vaca- 
rescu de femeia cea iubita la Viena, cari din doi a plins 
mai amar, nu ne interesează a şti. Nu cei cari pleacă sunt 
mai îndureraţi, ci acei cari rămîn. Frumoasa vieneză avu, 
pare-se, motive și de alta natură decît despărţirea pentru a 
plinge. Din amorul, oricît de trecător, al lui Enachita Vā- 
cărescu, se născu un băiat. La anul 1810, în regimentul hu- 
sarilor austriaci, era cunoscut prin frumusețea și destepta- 
ciunea lui un tînăr ofiţer cu numele Văcărescu. Acest nume 
îi deschisese calea într-un regiment unde ofiţerii nu erau decit 
fii de nobili. Facutu-si-a studiile pregătitoare pentru cariera 
militară cu ajutor de la Enachita Văcărescu? Iară ce nu 
putem spune. Și, apoi, marele boier român și murise la 
1797, pe cînd adică el nu putea fi mai mare decit de 14 
ani trecuţi. 

De cîte ori frumoasa vieneză afla că a sosit în Viena 
vreun boier din București, mergea să afle știri despre neui- 
tatul său iubit. Mai apoi, cînd băiatul fu mare, ajuns ofițer, 
mergea însuşi să intilneasca pe boierii munteni, călătorind 
la Viena. În 1810, graful Const. Dudescu si soția celebrului 
vistier Varlaam din timpul ocupatiunei muscăleşti de la 
1806, a primit la Viena Vizita frumosului ofiţer. Nu putem 
spune ldacă această vizită a displăcut frumoasei visternicese, 
dar lui Const. Dudescu i-a dat ocaziune să apere într-un 
mod curios memoria lui Enachifa Văcărescu. 

Cînd junele leitenant de husari declară lui Dudescu ori- 
ginea sa, marele boier muntean nu putu admite ca Enachita 
Văcărescu, care, întors la Bucureşti din călătorie la Viena, 
deveni soţul Elenei Caragea, şi-a permis a iubi o mică bur- 
gheza din Alser-Vorstadt «dde la Beci si s-o fi îndreptățit a-i 
da numele de familie unui copil născut din flori. Dudescu 
refuză să recunoască în junele ofițer pe un urmaș al lui 
Enachıpa. 

Mindrul tinar - petrecu dureroase zile cînd primi asemenea 
refuz și, cu toată teama de scandal, el recurse la guvernul 
austriac și-i ceru să intervină la Bucureşti, ca să fie cunoscut 
de fiu al răposatului Enachita Văcărescu și sā- -şi aproprieze 
armele vechei familii. 


185 


Interventiunea se făcu către preşedintele Divanului din 
principat, prin agentul cezaro-cräiesc. Generalul muscal 
Steter scrise către logofetia cea mare a parei, comunicindu-i 
copie după nota agentului austriac. 

Dar marele logofăr al Tarei Muntenesti, în iulie 1811, 
era același graf Const. Dudescu, care cu un an mai înainte 
respinsese ca impostor pe tînărul ofițer. Deci şi de asta 
data, Dudescu, aliat el însuşi cu familia Văcăreștilor, apără 
această familie de un nou pretendent la moştenire și la 
nume. Marele logofăt răspunse generalului Steter în modul 
următor : 

„Cu cinste arăt Excelentei-Tale ca de la cinstita Agenţie 

Cezaro-Craiestei Curți făcîndu-mi-se întrebare prin Exce- 
lentia-Ta, pentru o familie Enache Văcărescu, din care 
familie ar fi un ofiţer la ostirile Cezaro-Craiesti, în regi- 
mentul Husar:lor, si mi se cere pliroforie — informaţiuni — 
atît de acel Ipochimen — persoană — cit si de marca 
ce are această familie ; după care am facut arătare slavitului 
Divan că răposatul Banul Enache Văcărescu a fost din o 
familie din cele dintii ale parei, veche, iar dintru început 
se trage neamul sau de la Făgăraş, din ţara ungurească, 
unde si acolo a fost familie mare, care acest raposat Enache 
Văcărescu a murit la leatul 1797 și n-au avut vreun fiu, 
care după vremi să fie lipsit de aici, ca să se socoteasca că 
este acela ce se arată din familia lui Enache Văcărescu; 
însă spre .pliroforie t, arăt si aceasta, ca în anul trecut, cînd 
mă aflam la Vghiena (sic), facindu-mi-se cunoscut că unul 


se numește pre sine familie din casa răposatului Enache ` 


Văcărescu, pre carele și vazindu-1 l-am cercetat atît eu, 
cit si Dumneaei Vistiereasa a d-lui Vistierului Varlaam şi 
alții ce s-au mai aflat acolo şi l-am găsit minciunos, iar marca 
pecetei acestei familii se află la casa răposatului, însă pe 
marcă nu se poate pune temei, căci cu vreun mijloc luînd 
cineva închipuirea marchi (sic) ori în pecete pe ceară, sau 
cu alt mijloc şi dînd la meşteri ce lucrează, cu plata îi face 


« 


una asemenea...“ deci, conchide neinduplecatul boier Du- 


1 În textul de bază : plirofosie (n. ed.). 


186 


descu, la 23 iunie 1811, la nerecunoasterea nemingaiatului 
ofițer, ca urmaş al marelui nostru Enachita Văcărescu. ! 

Ce va fi devenit sărmana odraslá a lui Enăchiţă din 
Alservorstadtul Vienei, după categoricul refuz al Divanului 
Jarei Munteneşti, nu mai putem spune. 


1 Acest document l-am descoperit în condica no. 66 de la Arhiva 
Statului, 


SPINZURAREA LUI MARIN TUSCA, 
CEL CARE A UCIS PE UNCHIU-SAU, 
SĂ-I IEIE AVEREA 


În jurul tejghelei de măcelărie a lui jupin Ciupercă era 
mare zarvă, ieri, la 9 decembrie 1794 : 

— Cică vodă Alexandru Moruzi nu iartă de la spîn- 
zurătoare pe Marin Tusca, ăla de a junghiat pe unchiu-său. 
Jupin Ciuperca, ceva carne de sarmalute pentru vel-logo- 
us 

„N-o să-l ierte, jupineasa Neacşo, ca doar a facut 
moarte de om, ba încă de rubedenie ! 

— Ei, da poate vodă să-i schimbe pedeapsa, să-l trimită 
pe viata la groapa Ocnei, in loc de a-l spinzura... Deschide 
coșul, bucătăreasă, să-ți pun carnea.. 

— Eu pun prinsoare că nu-l spînzură, că-i frumos coz 
si s-o găsi vro muiere să-l ceară lui vodă. 


* 


La Vitan. Nu departe de locul unde s-a înălțat spitalul 
cel mare pentru ciumagi, doi timplari lucrau aseară cu hăr- 
nicie Ja ridicarea a două furci noua-noulete, nalte de cite 
doi stinjeni. 

— Gata, jupin Rindea !... Numai fringhia de nodat pe 
grindei, si să pofteasca !... zise calfa lui jupin Rindea, rizind 
cu poftă. 

— Mă Teslă, mă, n-am mai ridicat spînzurători tocmai 
din vremea lui Mavrogheni. Vezi, alea, ma, erau spinzura- 
tori, nu glumă... Tot din birne de cite o palmă domnească, 
sa fie un veac... Ș-apoi scrisoare scrisă după calemul (con- 
deiul) lui dascălul Florea de la St. George, al de face hri- 
soavele lui vodă... Scria, ma Tesla, ca să-și bage mintea în 


188 


cap cei cari pornesc la hoţii, că-i așteaptă furcile !... D-apoi, 
halal! nici nu se mai pomenea de hoți, nici chiar în codrii 
Vlăsiei. 

— D-apoi, jupine Rindea, ăsta pentru care ridicaram 
scrinciobul cică nu este hot... 

— Marin Tusca 2... A înjunghiat pe unchiu-său, să-i 
fure banii din sipet... Hot de oraș, ma Tesla, mai rău decît 
hoţul de codru !... lac-o, gata si fringhia... De acum e 
treaba lui Handraburca, tiganul gîdele... 


* 


La departamentul de criminalion (curtea criminala). 

— Arhon mare armas, a hotarit maria- -sa pe anaforaoa 
(raportul) departamentului, sa fie spinzurat astázi Marin 
Tusca in mijlocul bilciului de la Vitan... D-ra ai epistasia 
(execufiunea) lucrarei... Luat-ai măsurile ? 

— Boierule judecätor, spinzurătoarea e gata de azi-di- 
mineaţă..., Handraburca gidele e „poruncit să vie la temniţă 
să meargă cu breasla armaseasca (garda închisorilor) după 
nizam (regulă, lege) la Vitan să ridice în slavă pe ucigaș, 
după namiazi... Dar iaca, boierilor judecători, am aflat ca 
s-a găsit o muiere care cere la maria-sa viata lui Marin 
Tusca... Poate l-o ierta maria-sa... 


* 


Soarele este a chindie. 

De-a lungul Podului Mogosoaiei, incepind de la mitocul 
Episcopiei Rimnic (astăzi Ateneul) se indesuieste tot mai 
multă lume. Lîngă prajinile cari, în vîrf cu un cerc de fin, 
ori cu surcele de la rindea, arata curțile de la hanuri Si 
cîrciume, se certau băieţii să se urce sa vază mai de sus. 
Tarabele deschise ale pravalülor adăpostesc sute de capete 
de toată vîrsta, cari din albastrime, cu pantaloni creti, de 
postav din cherhaneaua (fabrica) domnească, înființată de 
Moruzi-voda, cari în haine țărănești, cari în giubele negre 
si cu anteree de cutnie, legaţi cu galuri, periusii (cliro- 
nomii) din două si trei generatiuni... Mai mult muierile ist 
ifiesc, printre cercurile cu luminari atirnate de podul tara- 
bei, capetele lor cu fesuri albe sau rosii, incununate cu coada 


189 


incolocita pe fes ori legate cu tulpane scrise (desemnate cu 
mîna) si cu capetele chioscă de bibiluri si moţuri de arni- 
ciuri vii colorare. 

Din cînd în cînd, trece cîte vreun boier călare, cu ante- 
reul sumes după spate, cu şacşiri roşii, cu gogeamite calpacu 
pe cap, stind tantos în scări late, pe sele turceşti împodo- 
bite cu zorzoane de pei colorate si cu oblincul înmuiat in 
tinte de metal... 

Sunt boierii cari, ieşiţi de la Divan, la ora de amiazi, 
se resfiră pe la casele lor. 

Ce așteaptă cu atita nerăbdare acea mulţime, care ondula 
ca valurile mărei ? 

Asteapta să vadă alaiul lui Marin Tusca. 

Ei, doar nu are alai numai măria-sa vodă, numai capegiii 
trimesi de la Stambul (Constantinopole), ori numai elciii 
(ambasadorii) ruseşti... Avea drept la alai și osinditul la 
moarte... Moartea e cucoană mare ! 

La usa temnitei spatariei, vel (marele)- armasul rinduieste 
alaiul, ca om prahticos, adică cunoscător al acestei trebi. 

In fruntea alaiului sirmaci şi trimbitasi ai agiei cu alai- 
basa (seful alaiului). 

Apoi urmează o ceată de armasei. 

La o lature şi la alta al unui careu închis, breasla agiasca 
şi spătărească. 

În mijlocul careului, osinditul Tusca, un flăcău de 25 ani 
cel mult, cu o înfăţişare care ar dezmingi teoriile estetice 
populare, că omul frumos nu poate fi om rău. 

Alaturea cu Tusca, al 2-le armas la dreapta, şi la 
stinga şetrarul Poenaru, trete-logofat (al 3-le logofat), tinind 
în mînă la pept anaforaua cu buiurdizma domnitorului, cu 
sentința de moarte. Lîngă trete-logofat, preotul temnitei, 
cu patrafirul de git. 

Îndărătul lor pasea, huiduit de norod, Handraburca ţiga- 
nul si doua calfe ale lui. 

Handraburca era un ţigan nalt peste măsura omenească 
obicinuita. Imbracat 1 în haine roşii, ca un bulibasa, pe cap 
cu o căciulă yurcaneasca rasfrinta pe urechea stingă ŞI atir- 
nînd de fundul ei un mot de arnici rosiu, era încins cu o 
frînghie care să-i servească la legatul minilor osinditului si 
la caz cînd cea pregătită la furci s-ar rumpe. Pe umărul 
sting îi atirna girbaciul, însemnile functiunei sale oribile. 


190 


După careu, o ceată de armasei și în fine una de arnă- 
uti, cu pustile cu cremene încărcate. 

Acest alai traversa Podul Mogoșoaiei, Lipscanii, o luă 
pe la Sf. Gheorghe, și apoi, stirnind nori de praf și toţi cinit 
mahalalelor, prin o sumedenie de ulife, compuse mai mult 
din locuri virane, grădini şi vii, se îndrumă spre Vitan. 


* 


La Curtea domneascä. La monastirea Cotroceni, la rese- 
dinga domneasca (ca amindoua curtile domnesti, si cea veche 
$i cea zidita de Al. _Ipsilant la Dealul Spirei, erau numai 
ruine), cu o oră-două înainte de alaiul osînditului, iacă ce 
se petrecea : 

O fata cam coptuya și sluta ca păcatul ceruse de la 
vel-portar să fie primită îndată de m.-sa vodă Moruzi, că 
e la mijloc viață de om! 

Vodă, care tocmai se gătea să treacă în sala Divanului, 
primi pe Ralita Mărgean. 

— Maria-ta, strigă Raliya, aruncindu-se la picioarele lui 
vodă şi sărutindu-i poala antereului de atlas, daruieste-mi 
viaţa lui Marin Tusca, că-l iau de bărbat... 

— ÎL iei de bärbat ? Bine, fie! Așa zice obiceiul pamin- 
tului, ca voda sa ierte de la moarte si de la ocna pe osin- 
ditul pe care-l cere de bărbat o fată... 

Si vodă porunceşte marelui logofăt, care tocmai sosise 
să ia parte la Divan, să trimeata un lipcan călare, grabnic, 
la Vitan, cu pitac (poruncă), domnesc de iertare, decît pe 
dată să-l şi cunune la temniță cu Ralita și să-i dea sloboze- 


nie apoi. 
Natura — atit de vitrigă cu unele femei și atît de dar- 
nică cu aliele — nu binevoise a da Ralitei mimic din ceea 


ce pentru bărbat e ca arvuna a dragostei din căsnicie. Slută, 
minia lui Dumnezeu, spanchie, cu nasul ca un zbirciog, cu 
gura tuguiata ca la o maimuţă, cu un lan de par incoltit 
negru sub bărbie, de ai fi luat-o drept un bărbat, Ralita, 
pînă la virsta de 28 de ani, nu izbutise să o ia măcar la 
horă vreun flăcău... 

„De ce, adecă, n-aş lua eu pe Tusca, flăcău frumos ?.. 
Dator este vodă să mi-l dea, şi el 5-0 deprinde cu chipul 
meu şi ol scăpa și eu de ponosul fetiel... 


191 


In jurul spinzuratorei_ se facuse un îndoit cerc de toţi 
armăşeii, cetele agieşti, spataresti şi arnăuţeşti. Lumea privea 
de mai de departe. Pe zidurile spitalului si pina si pe cum- 
penele de la puțuri erau struguri de capete de privitori. 

Părintele Onofrei spovaduise pe osindit, care privea cu 
o cautatura aiurită lumea şi furcile. Acum Handraburcă, 
ridicîndu-se pe un scaun adus de la spital, se atirna cu toată 
greutatea corpului de frînghia legată de grindei, ca să, cerce 
de va putea tine corpul osînditului. Armagul II se urcă apoi 
si el pe un scaun și citeşte cu veli-glas (voce tare) anaforaoa 
şi sentinţa domnească. Deodată se face o mare mișcare prin 
mulțime, despre oras. Un călăreț, de briul căruia se tinea 
îndărătul selei o femeie, ardea pamintul sub copitele calului 
fugaci. Cu mîna ridicată sus, calaretul flutura în aer o 
naframa si striga din răsputeri : 

— Stati! Stai! 

Boierul armas după scaun văzu pe călăreț si, încă înainte 
de a sfirsi cetirea hotărirei domnești, strigă lui Handra- 
burcă, care, acum, cu cei 2 ţigani ai săi, lega la spate mînile 
osinditului : 

— Stai, Handraburca, vine pitac domnesc. 

— Boierule armas, zice lipcanul, pogorindu-se dupa cal, 
pe care rămase numai Ralita Mărgean, iacă pitac domnesc. 

Cînd, prin pogorirea după cal a lipcanului, mulțimea 
văzu fata fetei, răsună valea Dimbovitei de hohotele ei. 

— Aoleo ! sluta-i! 

— De-ai vedea-o noaptea, iti faci cruce si fugi. 

— Asta, soră cu ielele, vrea să scape de streang pe 
Tusca ? 

— Ei, ma, sluta, slută, dar viata-i dragă. 

Al II-lea armas ceti pitacul domnesc : 

„Marine Jusca, după obiceiul ţărei, m.-s. vodă îţi daru- 
ieste viata fetei Ralita Margean. Părinte Onofrei, cununa-i 
sub streang.“ 

Tusca priveste un moment nedumerit la fata care, calare, 
emotionata de strigătele injurioase ale multimei, se părea si 
mai urita ca de obicei, apoi iute întorcîndu-și ochii la spin- 
zuratoare, strigă : 


192 


— Nu, jupin armas, nu! Mai frumos e streangul nou al 
lui Handraburcă decît braţele de dragoste a ielelor! 

Pînă in 3 ori armasul întreabă pe osindit de vrea să 
se cunune cu Raliţa, şi pina în 3 ori, Tusca răspunde ca 
nu, pe cînd fata, nemaiasteptind să încalece lipcanul, o croi 
în fuga mare spre oraș, disparind ca cel necurat. 


+ 


Tusca fu spinzurat. 

— Era prea mare pedeapsa : bine, după legea veche, se 
putea schimba pedeapsa la ocnă, ori la moarte, prin o 
însurătoare ; dar să ia bietul Tusca pedeapsă îndoită: st 
nevastă, ba şi slută ? 

Aşa judeca la cahveneaua din poarta Curtei Vechi scena 
de la Vitan un calemgiu (scriitor) de la Divanul domnesc, 
sorbindu-si filigeanul de cafea, aşezat turcește pe lavita din 
jurul cahfenelei (cafenelei). 

— Dar, ce? Insuratoarea e pedeapsa mai grea ca moartea 
orl groapa ocnei ? intreaba cu suparare jupineasa cahvegiului. 

Nu ştiu dacă calemgiul a răspuns la întrebarea jupi- 
nesei, dar eu, calemgiu de la 1894, ca să nu-mi perd stima 
sexului slab, voi zice că foarte delicat cugeta legiuitorul 
nostru vechi, cînd obliga pe domn să ierte pe osindit dacä-l 
cerea o femeie ca bărbat. 

În adevăr, femeia cinstită (n-ar strica să fie şi frumoasă) 
poate întoarce de la rele urmări pe bărbat. 


PETRECERE LA CURTE 


La 20 ianuarie 1798 o să fie o mare petrecere la curtea 
m.-sale, in onoarea noului sosit oaspe a m.-sale, luminatia- -sa 
Cuciuk- Husein, marele amiral, ori capitan-pasa al împără- 
tiei turceşti. 

Ilustrul oaspe a tras în gazdă chiar la palat, împreună 
cu o parte din numeroasa Jui suită. 

Pregătirile serbărilor. La bucătărie este mijloc minunat 
să-ţi dai seamă de ce va fi o serbare. 

Suntem în faţa unei vetre de o întindere ce, cu deprin- 
derile noastre de astăzi, nici nu ne-o mai putem închipui. 
Vatra e aciuită sub un cos tot aşa de larg ca dinsa şi puţin 
micsorindu-se numai cînd iese deasupra acoperamintului casei. 
La distanță fi se pare nu un coş, ci un turn cu metereze, 
căci de toate părţile sunt făcute tăieturi sau găuri în acest 
turn: pentru ca să poată ieși fumul, deasupra fiind acoperit, 
pentru ca altmintrelea, din cauza marei largimi a coșului, 
ploaia și zăpada ar putea inunda vatra si cuhnia. 

Marea cameră în care se înalță monumentala vatră cu 
coşul sprijinit pe stilpı de fer, adornat pe pripiciul lui, cu 
linguri, de lemn, strecurători, site... este un adevărat roi de 
oameni. Primul bucătar, bas- bucătar. însoțit de al doilea, 
de al treilea si de toate ajutoarele sale, ocupă mesele, de-a 
lungul päretilor și lîngă trunchiul de tăiat carnea, o imensă 
tulpină de pom, lungă de un stinjen, tulpina unui pom secu- 
lar care, din cauza diametrului său, oferă, culcat la pămînt, 
înălțimea unei mese. Timplarul n-a avut altă treabă de 
făcut la această masă uriașă decît să-i cioplească partea 
superioară spre a-i da o suprafaţă plană. 


194 


= mr m-a 


t 
p 
i 
| 
r 
i 
li 
t 


Numeroşi ţigani şi figance furnică prin bucătărie. Unii 
freacă tingiri mari cit căldările de rachiu, alţii pisează în 
piulifi ide lemn ori de aramă felurite condimente pentru 
bucate ; ăştia, dogoriţi, la faţă, roşii ca sfecla, întorc la 
vatră, deasupra unor capite de Jaratic, pe care sfirtie grasi- 
mea cazinda, frigari cu buturi i întregi, ba cu berbeci întregi 
întorși. Femeile caută de vasele cari fierb în clocot, să nu 
dea în foc, ori ajută pe bas-bucatar să întindă aluaturi de 
plăcinte, cînd nu sunt ocupate a spăla sutele de talere de 
argint, cari peste o clipă vor împodobi masa domnească; 

În lumea aceasta culinară, care se agită, cu zgomot şi 
vorbă de clacă, pe dinaintea piramidelor de victuali de 
care sunt pline mesele, asteptindu- -si rîndul sa fie băgate prin 
vasele din vatră, trebuie să aibă, bas-bucatarul un adevărat 
geniu de comandant ca să ajungă la bun rezultat. 

Nu-i vorbă că la ordinele lui kir Iane Zarnacadea (așa 
se numeşte primul bucătar) stă vătavul de ţigani cu biciul 
pe umăr, gata la cel mai mic semn al comandantului din 
cuhnie să croiască pe jiganii ori figancele leneși ori guralivi. 
Kir lane Zarnacadea îngrijește de partea subțire din izvodul 
de bucate. De fripturi şi de bucatele cu zeamă îngrijesc 
ajutoarele lui. 

După mulțimea bucatelor şi după citáfimea lor, poţi să 
ştii că pe ziua aceasta de 20 ianuarie o să fie la Curte masa 
mare de sure de persoane, 

De aceea si baş-bucătar a închipuit un izvod de bricate, 
de-ti vine apa la gură numai cetindu-l... 

Ian ascultați. 

Mezelicuri : icre proaspete, salată de icre bătute cu miez 
de pîne albă în untdelemn. Lacherdă ŞI. batoguri, rotegoale 
de salam din Sibiu, salată de ţiri prăjiți în para focului, 
gatiti cu pătrunjel verde, tăiat subțire ca tutunul, și naclaiti 
în untdelemn, apoi claditi capita împodobită cu măsline, 
ca niște petre scumpe lucitoare pe mitra mitropolitului. 

Urmează apoi potroace : de curcan, borşuri de zeamă de 
varză cu perişoare de pulpă de căprioară si orez pisat. Apoi 
iabnele inotind în cerviciuri, sarmale de pept de curcan, 
galusti de grisă impanate cu cuişoare... apoi plăchii de orez 
cu gisca la sahan, adecă la tava, rumenite în coptor si împo- 
dobite cu ardei roșii. Dar cuschebapurile, ciulamalele de 
pasere si de vinaturi, inotind în smîntînă ? 


195 


Sunt pe vatra lui kir Iane Zarnacadea destule bucate 


pentru a ucide un regiment întreg de stomacuri moderne ! 

Voinicii meseni de la 20 ianuarie 1798, cari după ce au 
să îngurgiteze cele mai de sus enumerate, vor mai găsi loc 
şi pentru pilafurile, baclavalele, halvalele, sarailiile, aliven- 
cele pe frunze de stir, plăcinte cu poalele în briu, halibiu- 
rile cu flori de scortisoara, bohacele si mai ales zahari- 
calele, in care kir Jane este neintrecut ! 

După vizita noastră la bucătărie, putem înţelege ce chinl- 
han, ce chef mare o să fie pe boierime astăzi, la 20 ianua- 
rie, ‘la Curte. 


* 


La Curie. M.-s. domnitorul Hangeri, în dimineaţa zilei 
de 20 ianuare, grăia în Divanul mic cu marele logofăt al 
obiceiurilor, Matei Falcoianu, care sta în picioare respectuos. 

` — Boierule -vornice, luminăţia-sa căpitan-paşa poruncește 
ca boierii poftiti la masă să vină cu nevestele lor. Să li se 
trimeata pitace (porunci), să fie întocmai următori. 

Principalii boieri cari compuneau, cum am zice astăzi, 
ministerul, erau N. Brâncoveanu Basarab, marele logofăr de 
Tara-de-sus, Dumitru Racoviţă, mare ban; Manolache Cre- 
fulescu, mare vornic la Tara-de-sus ; Scarlat Ghica, mare 
vistier ; Joan Damaris, mare vornic de Tara-de-jos ; Radu 
Golescu, mare vornic al obstirilor ; Stefan Vacărescu, mare 
logofăt de Tara-de-jos ; Iordache Suţu, mare hatman ; Ma- 
vrocordat, mare spatar; Radu Slatineanu, mare vornic al 
treilea... Nu mai insir boierimea de curte si de lavite !... 

— Dar bine, măria-ta, cum o să-și aducă boierii muie- 
rile la o masa de turci? Cit îi lumea și pămîntul, soțiile 
noastre nu vor primi să treacă din haremul doamnei măriei- 
tale printre mulțimea de turci poftiti la masă domnească. 

— Dar ce ne facem? Capitan- -pasa vrea numaidecit... 

Matei Fălcoianu stete putin pe gînduri. 

— Lasă pe mine, măria-ta: vor veni toţi boierii cu... 
jupinesele lor. 

Fata lui Hangeri se însenină, de unde un moment ina- 
inte era mohorita, prevazind refuzul boierilor de a implini 
voia ilustrului sau oaspe. 


196 


t 


Auen 


y 


Totuşi, ieșind din Divanul mic, murmură în sine: „O 
să zic că doamna Ruxandra! este zaifă (bolnavă) şi de 
aceea nu poate să stea şi ea cu musafirii la ospăț“. 


* 


La marele ban Racoviţă. În camera de primire a primu- 
lui boier din Divan sunt adunaţi mai toți boierii divanigti. 
Curtea caselor e plină de cai înșelaţi, ţinuţi: de căpăstru, 
bătuţi cu ţinte de argint, de arnăuţi și delii boiereşti, cum 
şi de cîteva butce ale boierilor mai bătrîni. 

Cari cu picioarele sumese turcește pe divanuri, invir- 
tind mătănii de chilimbar si de odogaci, cari în picioare, 
privind indiferent pe la ferestre, boierii stăteau tacufi, agtep- 
tind, pare-mi-se, pe cineva sau şoptind între ei, ridicind 
buzele după imameaua ciubucului, pentru a soarbe din fili- 
geanul de cafea, sau pentru a-și comunica aproape la ureche 
cugetarea ori simtirea lor. 

Cind boierul Marei Falcoianu intră, mișcarea ce se pro- 
duce între boierimea adunată probă că el era cel aşteptat. 

— Ce veste, arhonda ?* întrebă marele ban Racoviţă. 

— Veste rea, boieri d-voastre. M.-sa poruncește să nu 
mergem singuri astăzi la petrecerile ce le dă în spătăria 
mare în cinstea lui cápitan-baga, ci să ne aducem si jupînesele. 

— Sa aducem jupînesele noastre? strigară aproape în- 
tr-un glas toți boierii indignafi. 

— Nu-i destul ca nu stim de vom ieşi teferi noi boierii, 
acum sa ne ducem muierile între turcime ? _ 

Se facu un moment o tacere in care observatorul ar fi 
mäsurat toata grija mare ce cuprinsese sufletele boierilor. 
Ei acum nu mai fumau, feligeanul era uitat la o parte in 
zarful sau minunat... Boierii mai tineri scrutau cu ochii 
pătrunzători căutătura celor mai bătrîni. 

— Ce-i de facut? zise, rupind tăcerea, „marele logofat 
Stefan Vacarescu. 

= Nu: duceti nici o grijă, boieri d-voastră; am găsit 
mijlocul să _implinim porunca lui voda si jupinesele noastre 
sa stea acasa. 


1 Doamna Ruxandra a lui Hangeri-vodă era din familia Ghica. 
2 Titlu cu care se tratau între ei boierii. 


197 


La aceste vorbe ale lui Matei Fălcoianu, boierii se facura 
roată în jurul marelui logofăt al obiceiurilor. 

— Cum aga ? 

— Spune curînd ! 

— Grabeste, arhonda ! 

Întrebările curg ploaie. 

— Turcul voiește să ne vază muierile noastre... Le-om 
duce, adaugă a zice Fălcoianu rizind... Vom duce turcului. ee 
fete frumoase, celetnice de la Hanul Serban- Voda si de a 
mahalale, imbracate in haine de ale muierilor noastre.. 

Un hohot homeric răsună în cameră. 

— Bre, stii ca nascocirea e buna, zise Ioan Damaris. 

— Minunata ! exclama tînărul vornic al treilea, Slau- 
neanu. Nostim lucru să ai de muiere pentru o Be zi şi 
o noapte, la petrecere, pre... o celetnica. 

Observatiunea tinarului Don Juan desigur o facura in 
taina sufletului: mai multi bătrîni sfemici ai lui Hangeri, 
cari simtira nu ştiu ce fior, ca în vremea tineretei, serpuind 
prin tot corpul lor... 


* 


La vremea mesei. La orele 7 si jumatate turcesti, adeca 
la 1 şi jumătate exropeneste, de-a lungul stradei Mihai-Voda, 
butcele (trasurele închise), cu roți văpsite în culori jipatoare, 
se țineau sir, indrumindu-se spre Curtea domnească, cea nouă, 
printre două rînduri de privitori şi de prăvălii cu tarabe 
încălcînd linia stradei, pline de marfă de băcănie și de cal- 
dararıe, de barbieri cu peschire atirnate deasupra usilor, de 
putini cu păcură de uns osiile si carimbii cizmelor țărănești, 
de boiangerii uscindu-si bumbacul ori lina văpsită pe prăjini 
de semana la distanţă ca nişte drapele multicolore... 
Ici-colea, cîte o brasovenie, prăvălie mai simandicoasă, si cite 
un han, de departe designat prin prăjina naltă de la poartă, 
purtind cercul cu fin și cu garafa cu, apă colorată ros. Răs- 
pintiaşii, (sergenti1), cu biciul pe umăr, dau în lături carele 
ţărăneşti, croind cînd în boii de la care, cînd în ţăranii 
ce-i mîna : 

— În lături, mă topirlane, că trec boierii... 

Treceau boierii, cu... jupinesele lor gătite spilca, lega- 
nati asa de violent pe perinile butcei cu rezoare nalte, rotun- 


198 


pa 


de, ca o jumätate de roatä de moarä, prin hopurile pavelei 
stricate, ca bălăbăneau capetele lor simandicoase într-un 
ritm epileptic, dezordonat, pe cind vizitiul si arnautul fa- 
ceau adevarate minuni de echilibristică ca să se ţină unul pe 
capră, celalt în coada butcei. 

Toate aceste butce intrau, una după alta, în vasta curte 
a palatului domnesc, aşezat acum o sută de ani la Dealul- 
Spirei, acolo unde se află astăzi arsenalul, pe atunci tocmai 


“la capătul Bucureștilor, între mari şi numeroase livezi şi vil. 


+ 


În curtea palatului. Aci cîntau neîntrerupt, de rind, cînd 
meterhaneana (muzica turcească) cu fluierase pirliitoare, ames- 
tecate cu zänganıtul talerelor de arama şi a cîteva dära- 
bane. cînd bucimaşii, sirmacii si cimpoierii breslelor (cor- 
poraţiunilor, cetelor) agiesti (ale poliției) si spataresti (ale 
armatei), Deli si neferii erau înşiraţi de la poarta Gospod 
(domnească) pina în vîrful scărei principale ce ducea la 
spătăria cea mare, la sala tronului, toţi cu un arsenal de 
pistoale și iatagane în briul cel cu paftale largi de metal, 
strălucind la raza soarelui şi în uniformă de zile mari, cu 
fermenele inmuiate în fierturi si arniciuri de vipusti, cu 
minicile dulamei atirnate pina la pămînt, de stofe viu colo- 
rate, cu cialmale vargate sau cu căciule-calpace de blană 
de oaie, înalte, tepene, cu moţuri şi cu ţarţamuri, de asemenea 
atirnate de la mogul caștei la umărul sting. 

Prin acest spalir înainta prin curte, la pasul cailor, 
butcele boiereşti, una dupa alta. Arnautul sărea din coada 
burcei, deschidea portita trăsurei în pragul scărei, si boierul 
şi jupineasa erau primiţi aci de al doilea cámaras, de porta- 
rul al doilea, ajutar de copii de casă (paji) în haine roşii. 
Aceşti slujbasi domneşti duceau de subsuori pe boieri și 
jupinese pina în vîrful scărei, la catul întîi al palatului, unde 
oaspeţii erau primiţi de portar-basa, de primul cámáras si de 
postelnicei de toată treapta. Oaspetii erau introdusi, boierii 
în spătăria mare, iar Jupinesele, la privirea cărora toţi sluj- 
başii Curtei abia îşi stăpîniră mirarea, erau conduse la harem, 
adică la apartamentul doamnei, după porunca dată de boie- 
rul Matei Falcoianu. 


199 


* 


Ospátul. Cînd lungile coridoare ale palatului răsunară 
de apelurile ‚slujbasilor pentru ca să se dea bucatele la masa 
domnească, întinsă în Divanul cel mare, Hangieri-vodă, cit 
de vodă era, ajutat de marele ban Racoviţă, luă de a 
suori pe luminatia-sa Cuciuk-Husein-pasa si se indrumara 
spre camera ospăţului, precedati de marele postelnic şi de 12 
copii de casă cu bastoane de argint, si de „sase frumoase 
fetițe, mergind de-a indaratelea şi agitind cayui de argint, 
din cari gilgtia fum de odogaci şi de chilinbar, aceste pre- 
cedate şi ele de alte 6 fetițe, agitind şi ele stropitori cu 
apă de flori. 

— Să pofteasca boierii și jupinesele, zise vodă lui Matei 
Fălcoianu, care aştepta înalții oaspeţi la ușile larg deschise 
ale camerei de ospăț. 

După ce vodă aseza în capul mesei pe Cuciuk- Husein- 
paga şi el însuşi luă locul în celalr cap al mesei, începură 
a intra în sofragerie boierimea cu jupînesele, unul după 
altul, după rangul fiecăruia. Matei Fălcoianu designa fie- 
căreia parechi locul, la care ajungeau numai trecînd, cu 
mari închinăciuni şi încovăieli de sira spinärei, pe dina- 
intea pașalei. 

Hangeri, cu inima mică cît o gămălie de ac, ca să nu 
simya cumva Husein-paga de tertipul cu jupinesile, se uita și 
el cu emogiune și mirare, ba uneori cu plăcere... la defi- 
leul improvizatelor boieroaice. Acestea, nedeprinse cu hainele 
scumpe şi zorzoanele ce le atirna pe cap, pe git, pe tot 
corpul, erau de o stîngăcie care speria pe vodă, dar care 
trecu nebagata | in seama de pasa sı de agalele turci, cari 
luară loc la ospat. 

Linga pasa fura asezate... nevasta de ocaziune a mare- 
lui ban — o muiere coz — si a marelui logofăt Nicolae 
Brancoveanu — un cap minunat de unguroaica.. Linga 
fiecare aga din suita amiralului, cite doua jupinese luara 
scaun. Ici-colo se nimeri şi cite una la dreapta ori la stinga 
vreunui boier... Ce haz făceau ceilalți boieri privind pe 
colegul lor și făcându-i semne cu coada ochiului !... 

Daduse istețul boier Matei Fálcoianu tuturor... jupine- 
selor din nou povățuire : ce să zică, ce să nu grăiască, cum 
să se poarte la masă, că de aceea je 51 introdusese mai întii 


209 


singure, fără de boierii ...lor, în haremul doamnei. Ba acolo, 
chiar şi măria-sa doamna Ruxandra Hangeri le mai inspec- 
tase toaleta si le mai potrivise ale zorzoane cu care le im- 
podobiseră adevăratele cocoane. Dar, degeaba caznă, boierule 
Fălcoianu : bietele celetnice şi fete de mahala, cit intrara 
în sala ospăţului, olbară ochii si cit pe-aci sa scoată excla- 
maţiuni care de care mai poznase la priveliștea bogățiilor 
salei şi a mesei. Noroc că istetul Fălcoianu poruncise lauta- 
rilor să cinte.. . Zgomotul acestora acoperi cîteva exclama- 
fiuni ce nu putură fi oprite... 

— Numai de nu s-ar chirchili (imbata), zise vodă la 
urechea Jui vel-cupariu... Vezi să le toarne mai cu eco- 
nomie, că te trezesti că s-apucă de pozne... 


* 


Nu am de gind sa descriu ospatul. Destul ca pasa cel 
mare $1 agalele lui facura onoare la toate bucatele lui lane 
Zarnacadea, si, intre un fel și altul de bucate, aveau de 
inglingea (amuzament) privirea la frumoasele jupinese, ba, 
la soroace tot mai dese, le Şi mingaiau cu mina pe la spate... 
Marele amiral, de cite ori îşi permitea asemenea intimitati, 
îşi manifesta tot mai mult: satisfactiunea lui netezindu-si 
barba şi zicînd: „Pechi! pechi !“ (Bine, bine!) cu o căută- 
tură prietenească îndreptată spre Hangeri. 

Lăutarii — două tarafuri — cîntau, acum manele tur- 
cești, acum viersuri de lume, multe de ale răposatului Enache 
Văcărescu si de ale lui Alecu Văcărescu... Zgomotul talere- 
lor de metal și al tacimurilor, fosnitul adietor al cozilor 
de päun agitate de 12 fete la spetele principalilor turci si 
ale lui vodă, gilglitul vinului de Drăgășani, de Deal, de 
Malvazie — care, cu toată supărarea lui Mahomet, curgea 
girla în cupele oaspeţilor, şi turci si creştini, de nu mai 
pridideau cu turnatul toţi paharniceii, cuparii mari și mici 
ŞI arnăuțimea — mirosul aromatelor din bucate făcură curînd 
o atmosferă în care simţurile adormite se deşteaptă, ba se 
exaltă, iar mintea se copere cu un văl tot mai gros... 

Ce vreţi să facă agalele si marele amiral în așa atmos- 
feră, după ce chiar din boierii divaniti începură — la urma 
urmei — a cam ciupi de mijloc pe vecinele... jupinese şi a 


201 


le sopti la ureche vorbe care, de!... nu mi-fi cere mie sá 
vi le mai înșir aci ! 

Mai bine să-i lăsăm să se scoale de la masă, după sana- 
táfile închinate cu „bine te-am găsit!“ — de vodă pentru 
marele amiral si pentru toţi turcii de fară, ba şi cei viitori. 


* 


După masă. În sala cea mare a spătăriei, în fata tronu- 
rilor lui vodă și al doamnei, așezate în fund și umbrite de 
cele două tuiuri cu cozi de cal, stau acum grupaţi după 
rang, pe divanuri și lavife acoperite cu postav ros, turcii, 
amiralul, vodă, boierii. Turcii nu au lăsat de pe lingă dânşii... 
boieroaicele, şi cîte din ele au rămas far’ de turc stau 
pe lîngă unia din boieri. Cite guri bărbătești, atîtea ciubuce 
învăluind în nori de fum _albástriu lumea; feligeanele cu 
cafea fumega, lăutarii cinta, pe cînd un scamator neamt, 
pripasit de citeva zile prin Bucureşti, în mijlocul salei, pe 
o frumoasă scoarță (velinţă) de anadol, își bagă pe gură 
o sabie, scoate panglici pe nas, mănîncă jaratec din cafu- 
iele fetelor afumätoare, se dă de-a tumba ca o sfirlează... 
După scamator, adunarea admiră pehlivani turci din En- 
derne (Adrianopole) făcînd ghiduşii, tururi, și, dupa ei, zici- 
tori spunînd mindre graiuri din lumea largă... 

Urmează apoi danțurile... Turcii nu danfeaza, dar pasa a 
poruncit să danteze boierii cu... jupinesele lor, si marele 
amiral si toți turcii strigă : aferim! neluindu-si ochii de la 
jupînese, care se incovoaie în ritmul muzicei ca nişte hurii 
din paradisul lui Mahomet. 

Nu numai boierii mai tineri, dar şi cei mai coptuți | încă 
încing hore, bătute, zamparale greceşti, ba și valsuri inva- 
fate din vremea ocupaţiunei parei de nemți, și, cînd obosesc, 
scot grațios naframele din paftelele de argint bătute cu 


petre nestimate ale dănţuitoarelor lor, de-si şterg nadu- 


seala. după frunte, şi nu se ştie dacă, voind a pune la loc 


năframa în colanul „femeilor, mîna boierilor nemerește tocmai 


la colan, ori se rataceste in cale, impedicata si de relie- 
ful peptului... 

Si finu danjul pînă noaptea tirziu și iar începu ospatul 
şi iar curseră ca la scocul morei vinurile chilimbarii și 
rose ca buzele fetelor si malvazia. imbätätoare şi vutcile 


202 


bălane pe cursă si visinaturile rumeioare ca obrajii jupine- 
selor invapaiate de dant, de plăcere, la lumina a sute de 
făclii de ceară albă din ad (fabrica) privilegiată 
a Episcopiei de Rimnic.! 

Pe ferestre sträbate o luminá si mai mare decit cea din 
policandre şi de la sfeşnicile de argint, aşezate pe sfesnicare 
prin colțurile sălei. E lumina de la masalale şi de la ceau- 
nele cu păcură ce ard în curte si pe zidurile ei. Această 
lumină neegala valya și dinsa prin vasta sală, poleind oameni 
st lucruri in mod fantastic, dindu-le realt, aşa că priveliștea 
sălei ar fi amintit unui arheolog o veche șcenă de orgie 
romană. 

Si orgie era !... 

Orgia avea sa se termine prin numeroasele camere ale 
palatului, punind pecetea desfrinarii asupra petrecerii de la 
Curtea domnească de acum o sută ani !... 


* 


In ietacul adevăratelor jupinese. La lumina slabă a can- 
delei arzind la iconostas, unde străluceşte ferecatura de 
argint a icoanelor, între care nu lipsește icoana hramulit, 
adică a patronului ce şi-a ales boierul la căsătorie, jupine- 
sele marilor divanifi aşteaptă, aşteaptă, așteaptă pe soții 
lor, agitate de nerăbdare şi grijă sub plapome de atlas în 
coloare deschisă, cu capul imbrobodit într-un tulpan alb cu 
bibiluri, care face un minunat cadru capului și părului lor 
negru, împletit în coadă ca o diademá peste tulpan. 

Dar boierul nu vine... jumătate din crivat rămîne ne- 
ocupat întreaga noapte... 

— Numai acum s-au sfirşit ospăţul ? întreabă cucoana pe 
„dumnealui“, care soseşte abia la oara cînd clopotul de la 
biserica vecină trage de polielen. 

— Uite, numai acum s-au sfirsit... uf! ce belea pe boic- 
rime |... 

Aşa răspund, ıntrind în ietacurile adevăratelor lor co- 
coane, cei mai multi din divaniţi, dar uniia din ei mai adaug 
în mintea lor: „nostimă muiere !... o s-o mai vad!...“ 


1 Această primă fabrică de luminări de ceară albă era pe locul 
metohului Episcopiei de Rimnic, acolo unde astăzi este erădina Ateneului. 


203 


* 


La cabveneaua lui kir Panaiot de la poarta Curtei Vechi. 

Kir Panaiot catra celetnica : 

— Nu ţi-e rușine! acum te întorci acasă? 

— Ei, jupîne, şi d-ta!... Parcă cu turcii și cu boierii 
faci cum vrei !... Toată noaptea... 

— Te dau afară ! urla cafegiul. 

— Carnacsi! nu striga asa tare, că doară nu vorbeşti 
cu o muiere de rînd... N-am nevoie eu de d-ta... Iaca 
poznă ! parcă n-am eu boierul meu ?... eu sunt mare vor- 
niceasă, mă omule ! 


La mahala, la Sf. Elefterie. 

— Draga tusei, tîrziu mi te-ai întors... | 

— Cînd mi-a dat drumul, matusica; dar ce bine am 
petrecut |... uite, numai rubiele de aur în năframă !... Ce 
ziceai d-ta, tusica — că turcii nu plătesc ?... ` 

— Nu ti-au plătit tie, dragă Smarandita, ci marei vor- 
nicese, că tu erai mare vorniceasă... 


* 


La circiuma lui Hagi Leuca. 

— Mai da-mi o ţuică, jupine Leucă. Mari, al naibei 
vodă : cică a minţit pre luminatia-sa căpitan-pașa, aducin- 
du-i astă-noapte, la chiulhan, fete de la hanuri, în loc de 
jupinese... 

— laca tuica, numai taca-ti fleanca, nea Stanciule, ca 
te-o auzi al logofăt de Divan, care suge colo, la gura ocalei, 
şi nu ţi-o fi moale unde te-o aşterne vel-aga !.. 

— Dar de ce să tac, jupîne Hagiule ? 

Jupîn Leucă spune la ureche la nea Stanciu: 

— Nu era, bre, numai fete de la hanuri și mahalale, ci 
erau si cîteva jupinese catafto (în realitate). 

— Elei !.. ce spui? 


204 


* 


Dar ce o mai fi spus a lume mare, cu fleanca ei neamu- 
tita, despre petrecerea simandicoasa de la Curtea domnească, 
nu mai încape la locul ce mi-a jertfit Viața ! pentru poveștile 
mele batrinesti. Destul cu ce v-am spus, și D-zeu să ne 
apere de vremi ca acele ! 


pi explicaţiile autorului, în ediția noastră, în subsolul paginii 212 
n. ed.). 


JUPIN VINTURA-VESTI 


Tablou de la antipozi 


O frumuseya de peschir de in in patru ie pe speteazä 
deasă, impuiat, la capete cu jarpamuri in bibiluri si înflo- 
rit cu arniciuri în feţe vii, atirna de un cot de lemn ce 
înaintează din păretele casei dasupra Podului Mogoşoaei, mai 
sus de ușa prăvăliei lui jupin Vintura-vesti, starostea de 
bărbieri. 

Darmite prăvălia ? 

Ja vedeţi cum dă ocol nesfârşit, de-a lungul celor trei 
pareti ai camerei, laviye aşternute cu velinte vargate. Colo 
la colț este soba cu cäldarea in care clocoteste zgomotos 
lesia. Pe pripiciul sobei se tolaneste un cotoi mare alb. Pe 
păreţi, spre răsărit, Icoana breslei, ferecata în argint. Îna- 
intea ei arde zi si noapte o candelă mare numai de fili- 
gran, iesita de sub ciocanul lui Ilie, zlătarul domnesc. Sub 
icoană, prapura, steagul breslei. Apoi, pe amindoi pereţii, 
faţă în faţă, patru roți de tinichea lucioase, din cari, ies 
cite doua fofeze în cari ard luminari de „seu, cari tramit 
spre bagdadia apropiată o lumină înecată în fum negru ce 
vitejeşte caută să se înmulțească în luciul metalului. Printre 
aceste patru feluri de policandre, se întind, ca niște braţe 
articulate, coturile, pe cari se usucă peschirurile. Din virful 
acestor brațe, cari se pot mişca după trebuinga, atirna 
caldarusa lungareaya, cari, prin burloiul asezat la fund, da 
scurgere, dupa voie, leşiei pentru lăutul capului musteriilor. 

La minunat vad mai e așezată prăvălia lui kir Vintura- 
veşti. 
D-apoi să vedeţi cum urdină la dinsa lumea, ca albinele 
pe gardina gurei stiubeiului. Şi azi, 24 noiembrie 1797, mai 
mult de oricînd, că e ajun de sărbătoare. Nu se dichiseste 


206 


lumea la bărbieri în zi de sărbătoare, ca doar nu sunt 
jidani, ci creştini pravoslavnici. Și iaca de ce unul intra, 
altul iese, pe ziua de azi din pravalia de bărbierie a lui 
jupîn Vintura-vesti. 

Şi ce lume intră şi iese! Tot unul și unul, ca boabele 
de soroace de la mătăniile mitropolitului: neguțători chia- 
buri, judecători de la departamentul de șapte, de opt, şi de 
criminalion, de la spătărie şi de la agie, logofeti 11 si III... 
Doară boierii cei mari de nu vin delaolaltă la prăvălia lui 
kir Vintura-vesti, că de, ei au cu ce plăti să meargă pe la 
curțile lor meșteșugarii, ca să nu se amestice protipendada 
cu lumea cea de rînd. 

Nu-i vorbă, că și lumea cea de rînd nu se sinchiseste, 
si, cînd îi vine, la cabvenea (cafenea), ca si la bărbierie, 
dă iuruș asupra boierimei cu vorbe ascuţite și scornind zvo- 
nuri nu tocmai de cinste pentru protipendadă. Fi, că doară 
nu erau nici boierii pogoriti cu hirzobul din cer! 


* 


Zece calfe si zece ucenici are in slujba jupin Vintura- 
vești, şi în ajunul sărbătorilor toți sunt rupti in sale de 
muncă, de stare cinchiti cu briciul, cu foarfecele, cu clestele 
de scos dinţii... 

— Un perdaf lui jupin Scufa ? 

— O spalatura de cap cu lesie tare lui jupin Moscu, 
care fine iratul ocnelor domnești ! 

— Ma Gogoaga, barba de boier mare lui jupîn Raco- 
vita ! 

— Tu, Hodoroaga, rade pe cap pe jupind Marda, dar 
vezi sa nu te pogori cu bricul mai jos decît acoperă fesul ! 

— Baga de seama, ma Zarzavat, sa nu vapsesti pelea 
boierului, ci numai părul, canea de Țarigrad ! 

— Aoleu! mi-ai prins și falca cu maseaua! strigă un 
pacient. 

Si bricele şi foarfecele zgomotează, și curge sopot lesia 
din zeci de căldări asupra lighenelor galbene, scobite pe ro- 
tunzeala gitului, ce tin ‚pe mini doritorii de lăutori, pe cînd 
calfa ori ucenicul il sapuneste cu săpun turcesc de-i sca- 
para ochii cind il ajunge pe la ei. 


207 


La zgomotul instrumentelor de tortură se unesc graiuri 
mai zgomotoase, schimbare de la musteriu la musteriu și 
de la calfı la musteriu. 

Bărbierul era in secolul trecut și la noi (de nu cumva 
e şi azi) ceea ce era Figaro î în apusul Europei. La Bucuresti 
nu era gazeturi cari să te laude, ori să te ocărască, după 
cum esti sau nu din gaşca el. Gazeta era însă fiece bärbierie. 
D-apoi mai dihai de orice altă bărbierie era aceea unde 
ne aflăm. De aceea îl şi poreclise Vintură-vești pe jupinul, 
de-i rămăsese porecla nume. 

Aşa, dar iară că vine jupinul de la Curtea domnească. 
A retezat firele din barba măriei-sale, care treceau obraz- 
nice peste hotarele cuvenite. 

— Bine venisi, jupin Vintura-vesti, strigara mai toţi 
mușterii, cari încă unii așteptau rîndul. 

— Ma iei pe mine ? 


— Ba pe mine! 
— Ca la . moară, ca la moară, la rînd, cinstiţi boieri. 


— Ce mai vești, nea Vîntură- vesti, că vii de la Curte? 

— Adică unde am tuns barba măriei-sale, asıs am dez- 
legat burduful lui de veşti de la Țarigrad ori de la Beci 
(Viena) ? Ce mai veşti? adaoge a zice guraliul mai-mare- 
staroste. Ce să fie? Piră veche: se sfădesc la Divan boierii 
paia (cei fara slujbă) cu boierii halea (cei cu slujbă). Se 
sfădesc de la plapoma: unii o trag încoace, alții încolo... 

— Dar vodă ce zice, kir Iancule ? întrebă un musteriu, 

Br A ee a © A 
privind si cercetind într-o oglindă rotunda cu fundul în- 
florit in sidefuri, ca să vază de nu cumva a scăpat calfa 
briciul în părul alunelei. 

— Ce să zică? Le strigă si el, ca eu odinioară: Ho, 
staţi pe rînd ca la moară! 

— Decât, jupin Măimărie, nu le vine rindul destul de 
des. 

— Pai lipitoarea că-i lipitoare, si încă-i trebuie timp 
pina sa se imfle de sîngele supt. Dacă vodă nu-i lasă 
pînă să se îmfle punga lor din iraturi (venituri) și kavalele, 
cu ce se alege crestinul că l-a poftit măria-sa pe scaun în 
Divan ? 

— Dar pe ziua de astăzi ce se mai zvoneşte, kir Vin- 
tura-vesti ? 


208 


AAA A AAA NR O a a ee ne 


’ 


— Eu sunt om domnesc, pe mine nu mă întrebaţi. 
Adică nu cumva credeţi că o să vă spun că vodă are de 
gînd să-şi schimbe Divanul, că prea s-au burzuluit cei ce 
aşteaptă ? Nu cumva vă trece prin gînd că eu, om dom- 
nesc, voi deschide sghiaburile girlei de nemulțămiri, de bir- 
feli impotriva domniei ? 

Ce-o să facă şi măria-sa ca să mulțămească pe. toată 
lumea ? "Ţăranului nu-i place să „dea văcărit si să-și facă 
claca după pont ; boierului cum să-i placă să stea cu punga 
goală ? Neguţătorului să nu-i ceri fumăritul, cotăritul și 
havalele celelalte. 

— Auzi vorbă la jupin Vintura-vesti, întrerupse bo- 
ierul Faca, care tocmai se scula după lavigá, sfirsita fiindu-i 
dichiseala. Auzi vorbă de rumân! D-apoi numai de asta 
e nemulyamita țara? Dările au adus-o la sapă de lemn. Bi- 
serica e necinstită, pentru că mitropolitul n-a vrut să se su- 
puie lui vodă de a ridica jurământul arhieresc, ca să nu se 
mai puie pe fara vacaritul. Ispravnicii din judeţe sunt mai 
răi decit pagalele din serhaturi (de peste Dunăre): fură, 
taie, spînzură după pofta inimei lor. Judecătorii din toate 
departamentele nu dau dreptate decit pe bani... 

— Dar cu şcoala norodului? intrerupse decal Pa- 
homie de la Scoala slavono-românească de la Sf. Gheor- 
ghe-Nou. Școala cea mare a ajuns de batjocură. Pristav 
peste dăscălime au pus vodă pe kir Cucu, cel cari ani în- 
tregi nu mai dădea pe la scoala decit să-și ia leafa, daca 
nu i-o lua kir Pandeli, cofetarul Vutcar. 

Și dai şi dai! La lafuri se întind mustereii mai dihai decît 
gazetele noastre de azi, 

Numai într-una nu se potrivește vremea de azi cu cea 
de la noiembrie 1797: pe boierul Faca mi l-a insfacat 
vodă şi mi l-a trimes surghiun, în loc pustiu, la Sinaia, să 
se pocăiască de duhul franțuzesc si de alcătuire de pasqueluri 
(satire) ; pe dascălul Pahomie a poruncit vodă nazirului 
şcoalelor să-l treacă la cutia milelor, să nu se mai lege de 
juvaer de om ca jupîn Cucu, iar bărbierul domnesc, de la 
care vodă a aflat ce fel de gazeturi se fac în prăvălia lui, 
l-a acoperit măria-sa cu un lung hrisov de scuteli si pri- 
vileghii noi, în folosul... nu al ţărei, ci al lui. 

Ei, se potriveşte ? 


SCANDALUL DIN 1800 


Procesul Lucsandrei Caramanloaica. Judecata Divanului. O babă 

care-şi cumpără mire cu anume contract. Este ea lipsită de minte? 

Nunta în básica neamgului, adecä în primul mongolfieriu înălțat 
în Bucureşti 


— Poznă mare cu dragostea, arhon stolnice Nestor, zi- 
cea boierul Ștefan Văcărescu, marele vornic din Divanul 
lui Alexandru Moruz-vodă, în decemvrie 1800, suind scă- 
rile care duc la Divanul domnesc, așezat în Curtea Gospod, 
adecă domnească, situată pe atunci la Dealul Spirii, acolo 
unde astăzi este Arsenalul. 

— Aşa zău, răspunde vestitul divanist Nestor, pozna 
mare cu dragostea! O să judecăm astăzi pricina cucoanei 
Lucsandra Caramanloaica. 

Divanul se impluse de boieri. Erau de faţă banul Ra- 
covita, marii logofeti Neculai si Grigorie Brâncoveanu, ma- 
rii vornici Manolache Creţulescu, Scarlat Cimpineanu, Matei 
Fălcoianu si noul intrat în sală, Stefan Văcărescu. La locul 
lor stăteau marele hatman Caragea, marele vistier C. Fi- 
lipescu si clucerul Ioan Bălăceanu, lîngă care luă loc stolnicul 
Nestor, cel care ţinea calemul, ori, cum am zice, condeiul 
de redactiune al Divanului. 

Se judeca la 18 decembre 1800, sub presedentia mitro- 
politului Dositei, o pricină care agita de mai multe zile 
toate mahalalele Bucureştilor, dar mai ales pe jupinesele 


cari nu-și mai știau de rostul anilor vieţii, sfádite cu ca- . 


lindarul, cum se sfădesc cu dinsul femeile cit trec dincolo 
de 30 de ani. 


* 
— Elei, soro, o să ia polcovnicul Iordache, grecul ala 
frumos, căruia de-abia îi mijeşte mustafa, pe cucoana Luc- 


sandra cea cu părul alb ca lina și zbírcitá ca o lămîie 
Vv 
stoarsa ? 


210 


ee) 


— Si de ce nu? Unde cucoana Lucsandra are de trei 
ori vîrsta polcovnicului ? D-apoi dragostea cu tovarasie de 
galbeni da la rindea zbircelele, si vapaia ei pirguieste fata 
batrina... 

— De rumena, rumena, dar rumen e si marul zbircit 
cind il coci sub spuza. 

— Da ce-i mai rau e ca se zvoneste cum ca fratele coa- 
nei Lucsandra au tras-o in judecata Divanului pe sora-sa, 
ca s-o impedece d-a se mărita. 

— Ce mai căsătorie! Polcovnicul e de două ori mai 
tînăr decît satraru Răducanu, fratele mai mic al miresei. 

— Pai, ce! Polcovnicul nu din dragoste ia pe cucoana 


: Lucsandra... ...Dînsa îl cumpără: i-a dat sinet la mînă să-i 


ee 


ramtie lui averea ei, sinet intarit cu multe märturi de 
boieri. 
— Auzi pozna ! 


* 


Cam aga mergea vestea din gură de muiere în gură de 
muiere — ce mai telegraf, ori agenţie Havas! — în săptă- 
mîna cea din urmă a postului Crăciunului din 1800. 

De faţă cu mitropolitul Dositei, precum mai sus zise- 
ram, Divanul judecă reclamatiunea şătrarului Răducanu, 
carele pretindea că soru-sa, coana Lucsandra, era lipsită de 
minte şi că, deci, nu putea contracta matrimoniul proiectat. 

Divanul, prin condeiul stolnicului Nestor, hotari astfel 
judecata : | 

»Lucsandra Caramanloaica, venind la noi, ne-au arătat 


wv . v wu v v . 
- că voieste sa se căsătorească dupa un polcovnic, Iordache 


Jarigradeanu, si pentru căci ea se află trecută in vîrstă si 
el mult mai mic decît dinsa, s-au așezat între ei cu deose- 
bit engrafa (contract), ca după sfîrșitul ei să ramlie el cli- 
ronom pe toate rămasurile ei, cäutindu-i si sufletul cu po- 
menire dupa orinduiala. Au venit şi însuşi numitul polcov- 
nic si cercetîndu-l de aceasta, asemenea au arătat că s-au 
învoit şi vrea s-o ia întru căsătorie, 

Dumnealui satraru Răducanu, simțind de aceasta, prin 
jalbă areata Märiei-Tale ca soru-sa este lipsită de minte, ru- 
gindu-se să fie poprită de a se cununa după acest Iordache, 


211 


cu cuvînt că este prea tînăr si ea este prea bätrinä şi sa se 
orînduiască avutul ei sub epitropie. 

Luminate Doamne, aceasta Lucsandra ne este stiuta ca 
au ţinut un bărbat si de cînd a rămas văduvă prea urita 
petrecere de viefuire a avut; acum că voiește a se părăsi 
de netrebnicii, să nu mai păcătuiască cu unul şi cu altul, şi 

a-și îndrepta vieţnirea şi să-și ia bărbat cu cununie dupe 
lege, învoindu-se amândoi fără nici o silă sau nevoie, nu o 
putem împedeca ; dar că este in mai mare vîrstă decît dîn- 
sul, asemenea impárecheri nepotrivite la vîrstă s-au mai în- 
iimplat si la alții ; ; si de aceasta nu lipsim a instlinta Măriei- 
Tale. 


1800, decembre 18* 


Domnitorul Alexandru Moruz aprobă sentința Divanu- 
lui, desi cu oarecare rezervă tăcută, căci se mărginește a 
zice: „Pentru cununia lor, de vreme pe Preasfinţitul mi- 
tropolit, Arhiereul locului, îi sloboade, nici Domnia nu-i 
oprește a se cununa.“ 1 

Cum nu erau să fie fericite tomnaticele vădane, cînd 
astfel se dezlega cestiunea cocoanei Lucsandra? Ce mai 
faclii de ceară alba asezara, în iarna anului 1800—1801, 
vădanele prea coapte, la iconostasul sfintului Nicolae ! 

Dar adecă astăzi nu se repetă micul scandal de la 
1800 2... Despre astăzi însă e treaba Viefei?, iar nu a 
povestirei mele. 


x. 


Desigur ca insurateli mei de după Crăciunul din 1800, 
jupineasa Lucsandra și polcovnicul Iordache, n-au facut că- 
latoria de nuntă în básica neamtului. 

Ce era básica neamtului?... Era primul balon Mongol- 
fier ridicat în Bucureşti la începutul secolului nostru. Ne 
spune aceasta o informatiune după filele unui ceaslov, zi- 
cînd: „Să se ştie cînd au făcut comedii aici în Tara Româ- 


1 Extras din Cod. 43, fila 229, verso, la Arh. Statului. 
2 Acest articol şi unele din cele cari urmează au fost publicate 
în jurnalul Viaţa, în 1894. 


212 


neasca şi s-a ridicat o básica cu un neamţ intr-insa, de au 
cazut la Dudesti“. 

E probabil că la „basica neamtului* o fi rivnit să-și ia 
zborul în ea şi polcovnicul Iordache ca să scape de ti- 
nära lui soţie. Ba e mai probabil încă ca ar fi dat un bun 
bacsis neamtului sa ia pe coana Lucsandra in basica si să 
se tot ducă, destul să-i rămînă lui averea ei. 


CIUBUCUL LUI VODĂ 


Era odată în tara aceasta a lui vodă acel obicei ca de 
cîte ori mai-marele staroste al unui isnaf sau breaslă mer- 
gea la domnie şi-l primea domnitorul, avea drept la cahvea 
şi la ciubuc ca şi boierii veliti. Hei, nu totdauna numai cei 


pogoriti cu hirzobul din ceriu erau in bună-cătare în fața- 


scaunului domnesc, ci mai aveau grai cu vodă, fără catuse, 
şi obrazul negutatoresc. 

Păi cică Alexandru-vodă dete odată hrisov unui bas- 
boieriu, de ăia cu fundul islicului alb, ca al gugiumanului 
domnesc si cu drept de barbă pina la rîndul ţiţelor. Apu- 
catu-s-a acel boier-basa să facă în ţară lucru ce n-a mai 
fost: fabrică de șaliuri. Și dete m.-s. vodă acelei fabrice 
privilegiu cu hrisov domnesc scris pe pele si cu pecete 
mare acatata. Si iată că la hrisovul domnesc, ăla mindru 
împodobit cu slove roșii şi poleite de dascălul Florea de la 
şcoala Sfete Gheorghe, scria că numai la fabrica baş-bo- 
ierului să meargă de acum norodul, ca să-și vapseasca lina 
de velinte si de haine... 

D-apoi cu așa nizam se lua pînea de la gura întreg ru- 
fetului boiangiilor... 

Atunci mersera boiangiii si calfele lor la mai-maria lor 
şi aga îi graira : 

— Mestere Ifrime, bine te-am gasit!... Stii ori nu ştii 
ga de cînd vodă a dat la mina lui bas-boieriu carte cu pe- 
cetluitura rosa, noi boiangiii nu mai cîştigăm para chioara... 
Nu mai sfirlie cioric de slănină în varza noastră si fun- 
-dul de lemn nu se mai încălzește de mamaliga caldă ras- 
turnata de doua ori pe zi... Bucurosi daca ne mai da Dum- 


214 


nezcu vreun aga cu suflet crestinesc, să dea iama pita ce nu 
iasă Ja cintar, ca să prindem şi noi, cu copiii nostri, vrun 
codru de pita azvirlita.... Jupîn mai-mare, scoate din sicriul 
breslei condica cu hirgoage, şi du-te cu ele la vodă, şi-i spune 
dezgheyat si verde: ca sa ne facă dreptate si să spargă hri- 
sovul bas-boierului, că-i împilător breslei noastre... 

— Mă duc, fraţilor, dacă zice lonja să mă duc... Cum 
de nu 2... Ba încă cu toţi batrinii breslei... 


11 


Era pe vremea aceea usa domnului usa deschisa noro- 
dului, necum pentru mai-măriile rufeturilor ! 

Cit sosi mai-marele peste boiangii la benictașul Curtei 
Gospod, călare pe calul cel de-mbuestru, ciohodarii îl du- 
seră cu cinste la vel-camarasul, si calul fu dat în privighe- 
rea unui comisel. 

— Ce veste, jupîn mai-marele? întrebă vel-cámaragul. 

— Ce să fie, jupîne vel-camärase, vreau să văd cinstita 
şi slavita fata a măriei-sale lui vodă... 

Și-l duse cămărașul, nici una-nici două, pînă la Divanul 
unde m.-sa vodă ţine sfatul cel mic cu boierii halea... 


111 


— Ce poftesti, mai-marule Ifrime ? întreabă vodă. Hei, 
ciubucci-bașa, ciubuc și cahvea pentru jupin Ifrim... 

Si, cit ai clipi din ochi, ciubucciul al 2-lea aduse un 
ciubuc de lemn de cireș lung de doi coti si cu imamele de 
chihlibar bătute cu rubine și cu un ciláf de mărgele, cusut 
de fetele din haremul doamnei, de-ti lua ochii de mindrete... 
Și al 2-lea cahfegiu sosi si el cu feligeanul de băutura miro- 
sitoare si cu zarful ca horbota, lucrat de argintarul Curţei... 

— Ei, cum e habarul, mai-marule ? întreabă vodă. 

Si jupin Ifrim, pufnind simandicos din ciubuc, spuse 
toată pricina lui vodă si scoase din briu zeci de hrisoave, 
de la mosi şi strămoși, pline de dreptägile breslei. 


215 


— Ei, numai asta nu se poate, mai-marule, zice voda 
cu minie, gata de a izbucni... Abia sunt şapte zile de cînd 
mi-am pus iscălitura domnească pe hrisovul lui baş- boier ; ; 
cum am să sparg eu astăzi asemene hrisov ?... 

— Tot aşa, m.-ta, cum ai spart pre ale noastre, ale 
breslei, în ziua cind ai iscalit pe al jupinului bas-boier... 

— Nu se poate !... 

— Ba trebuie sa se poată, maria-ta, că dreptatea se 
poate la domniile drepte. Nedreptate vrei să faci? 

Vodă, miniat de cutezarea meşterului, strigă : 

— Ciubucciu-baga !... Luaţi ciubucul domnesc de la gu- 
ra acestui obraznic... 

— Cinbucul mi-l poţi lua mária-ta — zice cu cumpă- 
tat glas mai-marele — că-i ciubuc domnesc, iar dreptatea nu-i 
lua-o măria- ta, că este a breslei şi a lui Dumnezeu !... 

Bine grăi meșterul Ifrim : 

Ciubucul i l-a luat ciubucciul, dar vodă se văzu silit a 
doua zi a da dreptate după jalba boiangiilor, adunați cu 
toții în Curtea domneasca. 


PAGINI ISTORICE 


Amintire macabră 


— La domnie! La m.-s. vodă Caragea! strigă jupin 
Tureatca. 
— Da, da! La domnie ori la Divanul m.-sale ! adaogá 
a zice jupîn Inimá-rea, mai mare staroste de cavali, către 
Tureatca al de fine marfă de bragovenie în colț de Baratie. 

Inimă-rea stătea de vorbă în faţa tarabei cu jupin Tu- 
reatca. In jurul lor se adunase ciotca neguyatorii din toate 
prăvăliile din uliţă, cum se grämädeste lumea la raspintie 
cînd vestește vataful de mahala (comisarul), cu batere de 
darabană, că are să se citească în auzul norodului vrun pi- 
tac gospod (domnesc), ori vro carte deschisă (circulară), cu 
privire la vreo madea (afacere) care interesează pe orășeni. 

Mai dehai decît darabana lui Barbangi-aga de la agie 
(poliţie) răsună graiul lui jupin Tureatca : 

— Cum adică, eu să-mi închid pravalia, să nu mai pot 
vinde nimica ?... Vezi bine, cine sa vie la prăvălie la mine, 
după ce alăturea cu mine s-a deschis prăvălie de cosciuge 
de morţi ! Fuge lumea sa nu dea cu ochii de aşa marfă... 

— Da, să mergem cu toţii cu jalba în profap la m.-sa 
vodă Caragea, să cerem depărtarea din semptul (circum: n- 
scripfia) agiei a neguțitorilor de cosciuguri... 

— Da! Cu toţii la curtea măriei-sale !. 

— Ba, cînd e vorba de jalbă la domnie, strigă Sfredel- 
lung, timplarul din Șelari, nimeni n-are mai mult drept 
decit noi, breasla timplarilor, sa duca tinguire cu genun- 
chii plecaţi la m.-sa vodă, că împotriva obiceiului vechi, de 
cînd cu muscalii, ne-au luat pîinea de la gura copiilor ne- 
guțătorii de cosciuguri. Pina la 1810 numai noi, timplarii, 
vindeam asemenea marfă. 


217 


Cînd murea un creștin, chema familia pe unul din 
breasla noastră odată cu făclierul. Asta măsura, dupa lun- 
gimea trupului, lungimea toiagului de ceară ce se aprindea 
la capul mortului ; iar timplarul lua, după măsura toiagu- 


lui, măsura cosciugului si mai adăoga pe deasupra cîteva 


palmace ca să încapă bine răposatul. 

— Păi, jupin Sfredel-lung, întrerupe Tureatca, de cînd 
breasla pierdut-a dreptul de a vinde singuri umplarii aga 
bunătate de cosciuguri îmbrăcate cu chembrica roşie și 
inflorite cu cruci, batute cu finte galbene, ca la cureaua 
mocanilor ? 

— laca de cîţiva ani, din vremea muscalilor... 

Mureau, mare, la spitale multi soldaţi ruşi de ciumă, 

de nu mai prididea breasla noastră să dea marfă, după tre- 
buinga. Numai ce muscalii dadura voie să se facă de oricine 
cosciuguri și să se vîndă peste tot locul... 
_ Auziţi, oameni buni, pînă şi la circiume, între borcanele 
cu visinaturi -se rasfata pe tărăbi cosciugurile de morţi, 
clădite unul preste altul ca velintele pe lada de Brasov, din 
casa cu fată mare L. 

— Uite, pina si în Lipscanie s-au bagat vinzatori de 
asemenea marfa, asa ca cucoanele cind trec pe dinaintea 
unor așa prăvălii cârnesc din nas, și — Doamne apără ! — 
ele nu s-ar băga sa tirguiască într-o prăvălie vecină cu 
marfă de morți ! 

— La vodă ! La vodă ! e strigătul obstesc. 

Si pornesc droaie neguyatorii din pravaliile Baratiei, si 
la ceata lor se adaoga tot mai multi de prin ulițele látural- 
nice, asa ca, pe cînd ajunge mulţimea în dreptul zlătarilor, 
din clopotnița minástirei vazind-o dascălul Pahomie, care se 
urcase sa toace de vecernie, se opreşte din cioaca-boaca tocii 
gi pe fereastră strigă părintelui, care se pregătea să treacă 
din curte la biserică : 

— Părinte Natanail! Razmerifa ! S-a sculat norodul 
împotriva domniei ! 

Părintele Natanail se repezi la poarta de sub clopotniţă 
si, văzînd mulțimea care ţișnea din Lipscani, dinspre Sta- 
vropoleos, dinspre Sf. Ioan al Văcăreștilor, dinspre Gor- 
gani, strigă lui Pahomie : 

— Dascăle, sună clopotul al mare într-o usna, să audă 
oraşul că e razmerita... Doamne, apara-ne ! 


218 


Si, pe cind clopotul cel mare umplea văzduhul, tot la 
intervale de citeva secunde, de glasul său tinguios, parin- 
tele zăvora porțile de stejar ale minastirei, iar argintarii 
din prăvăliile minăstirei închideau cu zor tärabile, pina să 
se dumirească că nici gînd rău n-aveau cetele care se în- 
dreptau de-a lungul Podului Mogoșoaiei, spre Curtea dom- 
nească, 

Caragea-voda nu mai avea scaunul domniei în palatul 
cel zidit de Alex. Ipsilanti în Dealul Spirei, că d-abia sœ 
sise acolo din Constantinopole şi un „langan“ (incendiu) 
arse curtea, ba și mai multe lucruri prețioase ale lui vodā, 
de sute de mii de lei, ca se intimplase focul in timpul nop- 
tei. Acum vodă îşi asezase domnia, de cîteva zile, în casele 
boierului Grigore Ghica, care veneau în fundul curţii, între 
Podul Mogoșoaiei și ulița ce duce prin faţa bisericei, Dintr-o 
zi!! Vodă scosese din casă pe boierul Ghica si 11 dăduse 
voie să locuiască fără nici o plată de chirie în casa din 
mijloc a Episcopiei, unde este acum Ateneul. 

Pe cînd mulţimea se îndrepta zgomotoasă înspre noua 
reședință domnească, din raspintias în raspintias (o speţă 
de sergenti de oras) ajunse ştirea de răzmeriţă la Curtea lui 
vodă. 

Acolo se afla din întîmplare boierul Grigore Filipescu, 
aga de oraș. Venise el, după datorie, să spună m.-sale Jui 
vodă cum a dat iama pîinea de la 3 brutarii, căci a găsit 
o lipsa la ramuri, si cum i-a ameninţat pe hoţii de bru- 
tari că o să le ţintuiască | la stilp urechea de i-o mai prinde 
in aşa nelegiuire împotriva nartului (tarif de preț obliga- 
toriu). 


+ 


O 


Cit ajunse la auzul lui vel (mare)-aga ştirea de razme- 
rita, el lua cinci arnauti din poarta domneasca si se repezi 
înaintea cetelor, care acum ajunseseră pe aproape de bise- 
rica Doamnei. 

Cu cît cetele se apropiau de Curte, cu atîta un fel de 
stială cuprinsese încă pe conducătorii lor, încît pînă si 


1 Acolo, în fata, zidi mai apoi Gr. Ghica palatul in care acum 
este Clubul Tinerimei. 


219 


guraliul Tureatcä îndemna acum lumea să meargă linis- 
tita, că doar nu se duc în razmerita, ci numai cu lacrimi să 
se roage de m.-sa vodă să facă îndreptare, după rugăciunea 
lor. Cit văzură neguyatorii pe boierul aga călare, inconju- 
rat de cei 5 arnauti cu cisanelele la mina, gata a le descarca 
în mulțime, ca sub o bagheta de fermecător, mulțimea se 
opri loc pe loc. 

— Ce vreţi voi, le strigă aga, de veniți cu jalba in 
proţap ? 

Conducătorii miscarei isi dădeau ghes si se impingeau 
unul pe altul zicînd : 

— Spune dumneata, jupin Tureatca. 

— Ba dumneata, jupin Inima- -rea, că ești mai mare sta- 
roste ; spune boierului aga ce pricină ne turbură. 

N-avu incotro Inimä-rea, ca doară nu degeaba era mai- 
marie. El arătă răspicat și domirit madeana (a afacerea). 

— Aveţi dreptate, strigă marele agă; eu însumi vă- 
zut-am asemenea necuviinta... Duceţi-vă, oameni buni, pe 
la casele voastre, că voi lua eu de la m.-sa vodă porunca 
cuviincioasă. 

Neguyatorimea ascultă si se împrăștie în linişte, iar bo- 
ierul aga Filipescu se duse la Curtea domnească de povesti 
m.-sale lu: Caragea cele petrecute. 

Domnitorul ceru lui aga nizam (regulament) de îndrep- 
tare. Filipescu chiar a doua zi prezentă lui vodă următoarea 
anaforă (raport) : 


„Preainaltate Doamne, 


Ascultind luminata poruncă, Inaltimei-Tale de la această 
jalbá, instingez Mariei-Tale ca niciodată obicei n-au fost 
= rachierii, precupeţii, si cherestegiii sa vinda cosciuguri 
gata, si nici ca au mai stătut altădată un lucru ca acesta, 
ca a se afla în tirgul politiei acest fel de marfă, find, foarte 
supărător si pricinuitor de intristare, $i mai virtoas ca chiar 
prin plecată sluga Măriei- Tale mergând la Tirgul Cucului, 
unde se află prăvălii de ale acestora care le vind, am văzut 
sumă de cosciuguri gata, mari şi mici, puse în vedere ; au 
alergat la mine și toți negustorii Imprejurasi cu plingere, ca 
sa se ridice cu totul vinzarea acestor cosciuguri ; pentru 
care, după luminată poruncă, nu lipsii a arăta Înălțimei- 
Tale că mai înainte vreme, pînă a nu veni armia rusească, 


220 


aici in pamintul yarei cosciugurile se făceau de către tim- 
plari si de catre dulgheri, i jar gata nu se afla pe la nimeni; 
acest obicei cu vînzarea cosciugurilor de către numiții se 
urmează de cînd se afla spitalurile armiei aici în politia 
Bucurestilor, fiindcă se ridica pe toată ziua de pe la spi- 
taluri multi ostași morți $i nu putea să se proftaxeasca tîm- 
plarii a le face, avînd și alte lucrări, iar după, ridicarea spi- 
talurilor, timplarii politiei au pornit jalbá către stăpînirea 
ce se afla de a se popri rachierii, precupeţii si cherestegii a 
mai vinde cosciuguri, a căror jalba orinduita fiind la agie, 
au făcut această alăturată anaforă _cuprinzatoare a se ridica 
toate cosciugurile după aceștia și să se dea tîmplarilor, plă- 
tindu-le cu preţul ce se va dovedi că-i ţin, care anaforă o 
întăreşte şi Divanul stapinirii; dar nici o energhie nu s-a 
facut ; deci, nesuferita fiind urmarea numitilor cu a ţinea 
cosciuguri gata gramezi pe dinaintea prăvăliilor, fiind cu 
totul suparätor, de se va găsi cu cale de către Înălțimea-Ta 
cu luminată poruncă să se stringa cite cosciuguri se vor 
afla acum gata si să se dea la isnaful timplarilor, puindu- le 
la loc ascuns, să nu se vază, si să le plătească cu preţul care 
se va dovedi că îi ţine şi cînd va face trebuință să vinza 
tîmplarii, iar de a le pune pe dinaintea prăvăliilor în ve- 
derea norodului nici ei să nu fie slobozi, iar hotărîrea cea 
desăvârşită rămîne a se face de către Inaltimea-Ta. 


1813, februarie 20 


Grigore Filipescu, vel-aga“ 


Asupra acestei anaforale, Ioan George Caragea-voievod 
pune rezolutiunea următoare t 

»Cu cale fiind anaforaua aceasta a d- tale, primita este 
Domniei-Mele ; drept aceea, poruncim sa dai nizam de a 


+ se face urmare întocmai“. 


RAZMERITA DIN 1815 


Din judetele oltene, Mehedinţi, Jiul-de-sus, ispravnicii 
trimit cu olac (poşta răpede) ştiri la caimacamul din Cra- 
iova, ŞI acesta la domnie, în Bucuresti, lui Caragea, că o 
seamă din pandurii desființaţi s-au injghebat de la sine în 
cete, în ianuarie 1815, si că, „Înţeleși cu turcii din insula 
Adacale, au ridicat steag de răzmeriţă, cutreierind judeţele, 
jăfuind pe greci, cari fug înspăimântați, care încotro. Ba 
caimacamul încredințează lui vodă Caragea că pandurii 
prada și se poartă mai rău decît turcii. 

La primirea acestor ştiri, Caragea, lipsit de oştire pă- 
minteana, nu putu decit să ceară ajutor de la pasa din 
Vidin şi de la aianul de la Oreava. 

— Nu mai putem suferi nedreptatea, jafurile, omoru- 
rile! striga un pandur cu capul cărunt către ceilalți cetasi 
ai lui, adunaţi la o monăstire din munţii Jiului- de- -sus. Mai 
ieri, oamenii cari adună birurile au schingiuit pînă a murit 
un copil de 7 ani al cumnatului meu. L-au dezbrăcat gol, 
l-au băgat in Jiu şi apoi l-au aninat cu capul in jos de o 
cracă de brad pe un ger ca cel de astăzi, strigînd : „Plätesti 
havaetul ? (darea), ori corbii vor minca peste un ceas tru- 
pul băiatului tău?“ De unde să plătească bietul creștin, că 
sameşii si oamenii lor si taxildarii n-au lăsat nici o pisică 
pe la casa tuturor sătenilor. În tot satul nostru nu afli un 
taler (un leu) de parale să dai popei de înmormântare !.. 

Aşa strigă voinicul căpitan Păun, cari împreună cu ceata 
sa se adunase aci cu ceata lui Haidu bulucbasa, a lui Timpa 
căpitanul si a lui Năzdrăvan. 

— Aşa nu mai e de trai cu boierii greci, şi iată de ce 
mai bine cu turcii din Adacale decit cu caimacamul Samur- 


222 


cas de la Craiova. Pe dînșii, copii! A venit vremea de 
apoi... Destul, destul ne-au caznit $i schingiuit parpalecii ! 
Să nu le rămînă finc în copaie, că-i sămânţa blastemata si 
se plodeste pentru păcatele românilor ! 

Un singur glas răspunse căpitanului Păun : 

— Pe greci ! Răzbunare ! Răzbunare ! 

Cetele de panduri astfel injghebate, cît sosiră în pasul 
de la Virciorova cetele turcești din Adacale, se revărsară 
împreună ca un potop prin judeţele oltene de la apus, gi 
prădară,, şi jefuiră grecimea, care, așezată pe la moşii și 
prin orășele, îngenunchiase ţăranul român, la umbra puter- 
niciei domnești. 

Nu-i vorbă, pe lîngă greci, periră și mulți negreci. Gloan- 
jele nu nimeresc totdauna numai ţinta. Caimacamul Sa- 
murcas numai ce vedea sosind ziua cînd razmerita va stra- 
bate şi în Craiova. Ba cei mai cu dare de mînă o si tulira 
în capitala Olteniei, unii spre Bucuresti, alții apucasera dru- 
. mul Cinenilor, spre Sibiu. 


+ 


| Şi pe cînd boierimea si grecii fugeau sub groaza räzme- 
- rifel, ţăranii de prin sate se ridicau cu ce brumă de armă 
le mai rămăsese în casă : topor, coase, pistol ruginit, si luau 
calea spre locurile unde credeau că vor întâlni cetele fra- 
tılor lor răsculați. 

Dar nu avură timp să se împreune cu cetele lui Haidu, 
„Păun, Näzdrävan, Timpa, că iacă pe caice acum trecuseră 
din Vidin la Calafat oșteni turci, $1 sultanul trămisese fir- 
man unui alan credincios al sau, să grăbească a trece gi el 
"In Tara Romäneasca cu alta oaste, ca o parte din ea sa 
stea în Craiova, pentru apărare, pe cînd oastea din Vidin 
va urmări şi desființa cetele de adaclii si de panduri. 

Turcii din Adacale, cit vazura masurile luate de pasa 
„din Vidin şi de aianul de la Oreaya împotriva răscoalei, se 
„ pitiră pe sub munţi gi se întoarseră în cetatea lor. Pandurii, 
„rămași singuri, se luptară însă ca nişte zmei, unul ‚Impo- 
„triva a o sută, cu turcii vidinlii. Dar ce poate vitejia îm- 
| potriva multimei nemărginite : ? Cazura multi din panduri. 
Năzdrăvan se ingropa de viu intre trupurile turcilor ce 
„ucisese, ca într-un mogoroi de stîrvuri căzute în jurul lui. 


223 


Cînd văzu că nu mai este scăpare, Îşi trase un glonte in 
cap. Păun, Haidu si Timpa cazura in minele turcilor. Mi- 
nunafi de vitejia lor, atrıbuindu-le puteri supranaturale, 
turcii nu cutezară să-i ucidă... 

La ce folos izbinda lui Caragea, ajutat de turci ? Räz- 
merita inceta deocamdata, înecată în sîngele generos al pan- 
durilor, dar Oltenia, dar țara întreagă avu să sufere de 
ocupatiunea cu trupe turceşti în cursul anului 1815. Numai 
vodă Caragea petrecu bine în urma acestei răpuneri a răz- 
-merifei şi a năvalei turcilor de la Adacale. Sultanul îi tra- 
mise firman de laude, un cal arábesc înșelat preţios şi o 
blană. scumpă. Cu deosebită plăcere va fi sărutat Caragea 
scara şelei şi va fi făcut temenele înaintea blanei „oferită 
de sultan, după cum însuşi firmanul îi poruncea să facă. 
Dar multamirea sufletească a lui Caragea nu era si a ţărei, 
căci Poarta, ca să-și recheme oastea înapoi peste Dunăre, 
cerea despăgubire de război jumătate de milion. Visteria | era 
seacă, aşa că in noiembrie 1815, domnitorul împrumută în 
numele tarei acea jumătate de milion de la bancherul grec 
Gh. Sachelarie. Ba pînă în 1816, împrumutul ajunge mi- 
lionul. 

— Gresit-ati, dragii mei, zicea vlădica de la Rimnic 
căpitanului Păun, lui Haidu şi lui Timpa, cari pe la Rim- 
nic erau duși sub pază la Bucureşti, să fie judecaţi de Ca- 
ragea. Gregit-ati, fiii mei, că răscoalele supușilor împotriva 
stăpînirei mai adese aduc si mai grele zile pe ţară decit cele 
împotriva cărora se fac răscoalele. 


*. 


Divanul domnesc era adunat in par peste citeva zile la 
Curtea domnească, că avea sa se facă judecata căpeteniilor 


razmeritei, Păun, Haidu, Timpa, Barbu Rogovete si un ` 


Pătru bimbasa. Erau de fata, care si la locul sau, toţi boierii 
divanisti halea (în activitate) şi chiar din patale (foşti). Ve- 
nise si vechilul de caimacam al Craiovei, Costin Samurcaș, 
ba şi episcopul. de Rimnic, care însoţise în calea spre Bucu- 
resti pe capii miscarei. 

Intră vodă Caragea în Divan, luă loc pe tron înconju- 
rat de copii de casă, marele postelnic avînd scaun mai jos, 


224 


2 


iar pe masa de lîngă tron strălucind buzduganul si palosul 
domnesc. Armagul mare introduse pe căpitanul Păun Nico- 
licescu si pre ceilalți. 

— Cum de aţi cutezat să vă buntuluiți împotriva dom- 
niel ? întrebă marele vornic de Tara-de-sus. 

— Nu impotriva domniei, marite jupine, răspunse Păun, 
ci ca să scăpăm ţara de jaful grecilor, că a ajuns cuțitul 
la os. 

— Cu m.-s. vodă, adaose Haidu, nu avem nimic, dar 
m.-s. să nu mai îngăduie ca grecii să ne prade și să ne schin- 
giuiască copilașii. 

Toată lumea se aştepta ca Divanul să osîndească, de nu 


„la moarte, cel puţin la groapa ocnei pe căpeteniile răzme- 
ritei din 1815. Dar se ridică în Divan vlădica de la Rimnic 
„şi cu atîta căldură-i apără, că nevoit fu domnul Caragea 


„să-i ierte, numai să dea chezășie ca nu vor mai face alta 


data „buntulmiri“. 


Cu următorul pitac (poruncă), Caragea, la 30 aprilie 


: 1815, publică grațiarea revoluţionarilor : 


„Cu toate ca Haidul buluc-bașa, Păun căpitan şi Timpa 


„căpitan si Barbu-Rogobet bim-basa si Pătru bim-basa, dim- 
. preuna cu cetele lor, fiind locuitori ai domnestei noastre ţări, 


în sud (judeţul) Gorj si acolo tragindu-se, s-au unit cu 
hoţii Adaclii, făcînd şi porniri tilharesti împreună cu el asu- 


“pra farei şi a locuitorilor, sunt supuși la englimaticeasca 
(criminala) învinovăţire, ca unii ce s-au arătat vrajmasi chiar 


„ai patriei lor, dar fiindcă acum, cunoscindu-si această a lor 


‚ gresala de sinele, au căzut cu rugăciune către Domnia-mea, 


prin mijlocirea iubitorului de D-zeu, episcopul Rimnicului, 
La d-lui vechilului căimăcămiei ot (de la) Craiova şi a d-lor 
iboierilor Divanului nostru de acolo, ca să-i lertám și să 
| fie primiți a se întoarce la urmă si patria lor, milostivire 
făcînd asupra lor, iată printr-acest al nostru domnesc sinet 
le hărăzim iertarea lor si neţinerea de minte a necuvioase- 
lor fapte ce au urmat pina acum; pentru care si poruncim 
‘d-tale, cinstit şi credincios boierule al Domniei-mele biv-vel 
‘(fost mare) Vornic Costine Samurcas, vechilule al căimăcă- 
miei Craiovei şi d- -voastra ispraynicilor ai județului, să aibă 
voie mai sus numiții, împreună și cu cetele lor, de a se 
întoarce la casele şi locagurile lor, fara nici o bintuiala.“ 


225 


Răscoala aceasta a pandurilor din Mehedinţi si din Jiul- 
de-sus are in istoria renasterei noastre o însemnătate pe cari 
n-au cunoscut-o istoricii noștri. Adevărat că Dionisie Ecle- 
siarhul a calificat pandurii răsculați cu epitetul de hoţi şi a 
afirmat că ucideau, ardeau şi prădau. Dar tot aşa au cali- 
ficat şi alti scriitori contimporanı mișcarea lui Tudor. Cetele 
de panduri ale acestuia n-au fost şi ele numite cete de hoți, 
de către boerime și greci? Şi ungurii n-au calificat de cete 
de hoţi pe vitejii lui Iancu de la 1848 ? 

Da, pandurii de la 1815 au ars, au prădat, au ucis, însă 
pe cine? Pe greci, pe jăfuitorii yarei. Era sosită — credeau 
ei — ora razbunarei. Pandurii de la 1815 sunt antemergă- 
tori pandurilor lui Tudor şi numai cînd ai ştiinţă că oltenii 
s-au fost manifestat deja în contra regimului fanariot poţi 
înțelege cum un necunoscut personagiu ca Tudor poate, şase 
ani după mişcarea de la 1815, să facă a izbucni o nouă 
razmarita. 

Ceva mai mult: la 1816, tot sub Caragea, pandurii 
cearcă o noua mişcare, si tot sub căpitanii de la 1815, cei 
iertati de Divanul domnesc, pe lingă cari se mai adaugă Grosu 
şi alți câțiva. Și aceasta a doua încercare nu izbutește. Că- 
pitanul Păun este prins din nou cu arma în mina și iar adus 
la judecata Divanului. 

— Miselule, îi strigă în Divan vodă Caragea, de-abia 
te-am iertat gi tu iar te-ai apucat de rázmerige ? 

— M-ai iertat, măria-ta, dar ţara nu te iartă pe măria-ta 
şi pe greci, răspunde far’ de sfială Păun. 

Groapa ocnei a putut mistui tiva din pandurii de la 
1815 si 1816, dar saminta aruncată in brazda ogorului româ- 
nesc incolti și, 5 ani apoi, multi din pandurii lui Haidu, 
Păun, Timpa şi ceilalți se înșirau sub drapelul lui Tudor 
Vladimirescu. 

Învăţământul istoric dintr-acestea este ca razmeritele iz- 
butesc numai dacă purced sub sfintul drapel național şi că 
razmeritele pripite nu pot aduce decit vatamare celor cari le 
fac, împinși mai adeseori de cei cari vor sa pescuiasca în 


apa turbure. 


CULOAREA ALBĂ REZERVATĂ FAMILIEI DOMNESTI 


Multe nazbutii pune istoria pe comptul domnilor fana- 
rioti. Sá mai amintim una, de la începutul secolului acestuia. 

Între 1812—1818 domnea la Bucureşti Ioan Gh. Cara- 
gea. Cunoscuta este si frumusetea si conduita domnitei Ralu, 
una din fiicele lui Caragea. 

Cunoscuta este si frumusetea, dar si desfrinata purtare 
a fiului al doilea al acestui domnitor, a lui beizadea Cos- 
tachi Caragea, cel care bagase groaza in toate casele boie- 
resti, unde numai stia ca se rasfata vreo cocoana frumoasa. 

Domnița Ralu şi beizade Costache isi încadrau de prefe- 
rinfá frumuseţea lor în haine de atlas alb. Ca totdauna, 
coloarea preferită la Curte ajunse în 1816 coloarea la modă. 
Lipscanii nu pridideau să aducă din străinătate atlazuri, 
ripsuri şi croazele albe. 

Poate că coloarea albă ajunsese coloarea favorită a zilei 
si prin impregiurarea restauratiunei regalitatei în Franţa. 
Drapelul alb filfiia la Paris în urma intrărei acolo a lui 
Ludovic al XVIII-lea şi frumoasele marchize si contese 
arboraseră şi ele în costumul lor coloarea regalitätei. La 
Bucuresti, unde triumful regalităței în Franţa este serbat 
ca un triumf al Rusiei, Caragea nu intirzie a se crede în 
drept şi el, în calitatea sa de domnitor, de a decreta coloarea 
alba ca față, adică coloare rezervată domnitorului și fami- 
liei sale. Cu bună seamă, la aceasta a fost împins Caragea 
şi de solicitările domnitei Ralu și a frumosului beizadea 
Costache, cu care se întreceau în haine de atlas tinerile şi 
tinerii evghenigti. Tata decretul prin care Caragea, la 12 ia- 
nuarie 1817, ordonă ca nimeni din boierime sau’ negutito- 


227 


rime să nu mai cuteze a purta haine cu față albă, aceasta 
faţă rezervind-o pentru domnitor şi familia sa : 


„Iw loan G. Caragea Vv. etc. 

Cinstit şi credincios boierule al Domniei-mele, d-ta vel- 
Post[elnice], fiindcă atlazul cel alb si feţele albe, de giu- 
bele i binisuri i de alte haine, ce se îmblănesc (fie măcar de 
orice materie) este o față dată spre purtare numai obrazelor 
cărora le vor fi încredințate Domnii si oblăduiri de noroade, 
spre deosebire de catre cei supuşi ai lor; iată dar şi Dom- 
nia-mea le proprim cu totul: de a nu le purta nimene altul 
atlasurile albe, însă întru nici un fel de haina. lar din alte 
albe materii numai în giubele i binisuri i alte haine ce se 
îmblănesc, decît numai luminatia lor Beizadelele si Domni- 
tele. De aceea si poruncim d-tale, să o faci cunoscută această 
poruncă a Domniei-mele către obştea d-lor boierilor mari 
şi mici, ca să fie următori întocmai de acum înainte, căci 
la oricine, ver. parte bărbătească sau femeiască, se va găsi 
purtind astfel de haină din cele de mai sus arătate, să știe 
că se va rupe si se va sfärima. Care această poruncă spre a 
fi stiuta si de către obştea neguţitorilor, s-au făcut osebit 
pitac al Domniei-mele către d-lui Vel-Camaraș, spre a o 
publicarisi prin starostea za negutitori. Tolco etc. 1 


1817, ghen. 12 
(Pecetea gpd) 


Vel-Logofát* 


Acest decret nu împedică pre unele semete boieroaice, ' 


ale căror bărbaţi făceau opozitiune domnitorului, de a sfida 
pre Caragea, continuînd de a purta haine de culoarea oprita. 
Cu deosebire, familia Filipescu, nu demult intrată în luptă 
înverşunată contra lui Caragea, dă exemplu de nesupunere 
la decretul domnesc de sus. Frumoasa vorniceasă ‘Tarsita 
Filipescu cutează a trece chiar pe sub ferestrele palatului 
domnesc, mindru îmbrăcată într-un salup de atlas alb, îm- 
blanit cu samur. 

Domnița Ralu denunță fapta lui Caragea. Mare scandal 
la Curte! 


1 Originalul se află la Bibl. Urechia din Galaţi. 


228 


Bie GRR, ee eee! AI eA e Ai ae DR 


Domnitorul, înfuriat, dă un nou pitac, la 21 ıanuar, 
anul 1817, în următoarea cuprindere : 


„lw loan George Caragea Vv. etc. 


Cinstit şi credincios boierule Domniei-mele, d-ta vel- 
Aga! După ce atitea zile sunt trecute de cînd după dom- 
nestile noastre pitace s-au publicarisit aice în politie, pentru 
atlasurile cele albe, de a nu fi volnic nimene să poarte nici 
un fel de haină dintr-această materie (bez Luminayia lor 
Beizadelele şi Rome) şi nu rămîne nici o îndoială ca 
si cei mai proşti au aflat pina acum această poruncă a 
Domniei- mele şi au înţeles, necum treapta boierească. Dintre 
carii numai Vorniceasa Tarsita Filipeasca s-au arătat ne- 
ghioaba, neinjelegätoare şi nebägätoare de seamă domneştei 
noastre porunci, încît a îndrăznit nu numai a purta asupra-si 
salup de atlas alb, ci încă a şi trece cu acest fel de haine, 
fără citusi de puţină sfială, pe la domneasca noastră Curte. 
De aceea dar, ca să-și cunoască fiinţa si să înţeleagă ce este 
porunca stäpinirei, iată cu sträsnicie poruncim d-tale ca atit 
d-ta însuți să privighezi, cit si zapcii agiesti într-adins să 
orinduiesti de a se înconjura prin politie, și veriunde pe 
drum vei găsi, ori d-ra ori zapciii d-tale, pre aceasta far’ de 
rușine si far’ de sfială femeie, cu acel salup purtindu-l, 
numaidecit luîndu-i-l din spinare gi färamindu-i-] bucăți, 
bucăţi, să-l aducă așa rupt înaintea Domniei-mele“. 


1817, ianuar 21 


(Pecetea gpd) 
Vel-Log.“ 


Ce timpuri! 

Păcat că nu am putut afla dacă cucoana Tarsita a maj 
cutezat să treacă cu caleasca deschisă prin Podul Mogo- 
şoaiei, pre la Curtea domnească, care venea în curtea actua- 
Jului club al „Junimei“ 

(Din tom. X al Istoriei române) 


O SINUCIDERE IN 1817 


Se înmulțesc sinuciderile. Pe fiecare zi, jurnalele inre- 
gistrează asemenea cazuri. Inmultite sunt părerile asupra 
cauzelor cari provoacă asemenea acte. Unii dau vina lor pe 
diverse boale, între cari _pelagra. Alţii asupra. lecturelor de 
cărți rele, pesimiste ; ăştia susțin că nereligiozitatea a con- 
tribuit mult la înmulțirea sinuciderilor. Evident că sunt şi 
de acele cazuri cari se explică prin alienatiune mentală. Prea 
puţine pot avea însă o origină într-un sentiment nobil, ca 
acel al punctului de onoare: un administrator de fonduri 
publice care se sinucide pentru că a delapidat banii statului 
este o rara avis; e mai lesne pentru un asemenea individ 
să apuce calea Americei decît să-și tragă un glonte. Tot 
asemenea de rari sunt slujbasii cari se sinucid pentru că au 
putut displăcea monarhului lor. Numai jupîn Cupidon, cînd 
păseşte minți dezechilibrate, își da plăcerea | de a le pune la 
dispozifiune cutii de chibrituri, cînd nu cite nu pistol cu 
care să-și pună capăt zilelor, sub pretext de iubire neim- 


partasita... 


* 


Eu cunosc o sinucidere care nu seamana cu cele de astazi. 
Acum 82 de ani trecuţi s-a întîmplat asemenea caz in Bucu- 
regu. Nici pelagra, nici pesimismul, nici nereligiozitatea, nici 
sminteala de creieri nu pot explica sinuciderea popei Matei 
de la biserica lui Sf. Nicolae din Selari, intimplata la 
2 aprilie 1817. 

Părintele Matei era om în vîrstă, dar în toată puterea 
şi deplin sănătos. De sărăcie nu ducea grijă, că era om cu 


230 


bună strinsura, măcar că preoteasa era cam cheltuitoare si 
cam bună prietenă cu butoiul de „Dealu-Mare“, care nu lip- 
sea din pimnita parintelui Matei. Preot cunoscut in toata 
lipscania de omul luz Dumnezen, nu el era nereligiosul din 
zilele noastre. 

Și cu toate acestea, în 2 aprilie, anul arătat, părintele 
Matei e găsit mort, înjunghiat cu un cuțit, în camera lui 
de culcare. Cît ajunse vestea la marele spatar, el alerga la 
faţa locului. Toţi poporenii de la Sf. Neculai din Seları 
alergaseră si ei la casa mortului, i încât abia putu răzbi marele 
spătar cu gerahul (chirurgul) care-l însoțea. Cea dintii treabă 
a spătarului fu de a-şi da seamă de nu cumva preotul a 
z fost ucis, căci toţi cei din casă arătau că el s-a sinucis. Prima 
impresiune a marelui spătar fu că bietul om fusese ucis de 2 fii 
- al săi, Matei si Ionita. Amindoi aceştia erau cunoscuți de 
netrebnici. Matei fusese diacon, şi, din cauza relelor lui 
_purtări, mitropolitul îl făcuse argos, si îi zicea lumea Matei 
- Rasdiaconul. Bănuiala asupra acestora nu dăinui însă mult, 
i deşi in primul moment marele spatar ii tramisese la tem- 

niga. Ei putură proba în mod neindoios unde petrecuseră în 
momentul cînd tatăl lor se înjunghia. Mama preoteasa nici 
ea nu era acasă. Duhovnicul părintelui Matei, popa Con- 
- stantın, din Hanul lui Serban-Voda, veni atunci să aducă 
lumină asupra acestei sinucideri. El povesti o altă încercare 
` de sinucidere a preotului Matei în modul următor : 
| Cu puţine zile mai înainte, în săptămîna luminată a Pas- 
„telui, părintele Matei slujise la mitropolie. Dupa iesirea din 
„biserică, preotul se îndreptase spre casa lui. Ajungînd pe 
Podul Tirgului, își lasă deodată pe pod | salul de la git, bas- 
fonul, papucii și basmaua, și s-arunca în Dimboviţă, ca să 
„se înece. Noroc că prin apropiere se aflau cîţiva trecători, 
„cari săriră în ajutorul preotului și-l scoaseră pe mal, încă 
' cu viață. Doctorul Costandinache, chemat în pripă, îl 
insanatosi după cîteva zile de grije. 

— Dar de ce voise să-şi facă seamă bietul popă? în- 
treba marele spătar pe duhovnicul Constantin. 
| — Din mustrare de cuget, boierule, răspunse batrinul 
preot. 

Mitropolitul dînd binecuvintare, duhovnicul spuse cauza 
remuscarei de conştiinţă, care împinse la sinucidere pe săr- 
manul popă Matei: „Am dat, zise dinsul, mărturie mincin- 


231 


noasá, ca să scap de pedeapsa criminalionului pre fiul meu 
Ionita, care plăsmuise un zapis, minciunos pe numele cucoanei 
Tarsiţa. Ioniță a fost, scăpat, dar eu din acea zi n-am mai 
avut odihnă: rău ma mustra cugetul. Apoi, cucoana s-au 
jaluit preasfințitul mitropolit împotriva mea, si preasfin- 
şirul m-au chemat și mi-au invapaiat şi mai mult mustrarea 
de cuget prin mustrările duhovniceşti ale inaltpreasfingiei- 
sale.“ 

Așa se spovedi popa Matei a doua zi după ce încercase 
să se sinucidă prin înecare in Dimbovifá. Onestul suflet al 
părintelui Matei nu se linişti nici cu canonul ce-i dete duhov- 
nicul. Mustrările mitropolitului răsunau mereu groaznic la 
urechea lui, și, de aceea, cîteva zile numai după ce nu reu- 
şise a se îneca, părintele Matei, profitind de absenţa preo- 
tesei, se sinucise prin junghiere. 


*x 


— Sărmanul párintele Matei ! zicea toptangiul Meriuta, 
a doua zi, luindu- -şi caciula şi facindu-si cruce, ca si alti 
negustori cari iesisera în fața tesghelelor lor, văzînd ca trece 
prin stradă o căruţă cu un sicriu. 

— Fără preot! fără rugăciuni! fără pomeni! observă 
Negoiţă, starostele de şalvaragii. 

În adevăr, era sicriul în care cei doi fii stricati duceau 
la cîmp, afară din Bucureşti, să îngroape pe cel de sineşi 
ucis, popa Matei, tatăl lor. Preoteasa, cu al 3- lea baiat ne- 
vrístnic, urma într-o altă căruţă. 

Toată ulița, lipscanilor lăuda pe batrinul raposat, deza- 
probîndu-i însă sinuciderea. Mitropolitul respinse orice mij- 
locire de a permite inmormintarea la biserică, iar domni- 
torul Caragea, măcar că nu se dovedira vinovaţi de moartea 
tatălui lor, surghiuni la cite o monástire pe răsdiaconul 
Matei si pe fratele sau Ionita. Pe averea mortului domni- 
torul num _epitropie, neputind-o încredința batrinei preo- 
tese, prietena tot mai infocata a butoiului de la Dealu-Mare. 
Astfel cirmuirea asigura averea minorului copil Neculai. 

Tata documentul din care culeseram aceasta informa- 
yune : 
„Io, Ioan Gheorghe Caragea, voievod i gospodar zemle 
Vlahschoe. Cu cale fiind anaforaua aceasta, a d-lui biv-vel- 


232 


5, 


Banul epistatului Spatariei, poruncim d-tale vel-Vornice al 
Obstirilor, sa se facă urmare întocmai după cum mai jos se 
cuprinde, cerîndu-se însă de la Spătărie și acea catagrafie a 
periusiei mortului preot, după care facindu- -se doua aseme- 
nea, una sa se iscaleasca de d- ta şi sa se dea in mina epitro- 
pilor ce se vor _oríndui, şi alta să se iscălească ‘de acei epitropi 
si sá stea în „păstrare la Epitropia Obstirilor, cari epitropi să 
îngrijească şi pentru cele trebuincioase ale acelor doi virst- 
nici fii ai mortului preot, ca unii ce şi aceia sunt împreună 
clironomi cu cel nevirstnic, iar pe de altă parte, poruncim 
d-tale, vel-Logofete de Tara-de-sus, să se facă domneștile 
noastre volnicii, după orînduială, prin carele că se trimiga 
surgun acești 2 virstnici fii ai mortului, fieşcare la cite o 
monăstire, ca să nu fie amîndoi la un loc. 


1817, aprilie 10 
Vel-Logofăt“ 


„Preainältate Doamne, 


La două ale următorului aprilie, s-au vestir Spătăriei ca 
un preot, popa Matei de la biserica Sfîntului Niculae din 
Selari, s-ar fi ucis singur prin junghiere de cuţit, şi Spátaria, 
după datorie si ca să afle adevărul de s-a ucis de sineși sau 
de către altcineva, şi-au facut pe loc tot felul de cuviin- 
cioase cercetări şi alt nu s-au putut afla în adevăr decît 
aceasta, că în săptămîna cea luminată, viind de la mitro- 
polie, din orînduiala slujbei sale, aflindu-se între clerici, si 
ajungînd pe Podul Tirgului, de la poarta din sus, și-ar fi 
lăsar asupra podului salul de la git, bastonul, papucii şi baz- 
maua si indata s-au aruncat in apa spre a se ineca, asupra 
căruia in apa navalind oameni, cari s-au întîmplat a-l vedea 
afundindu- se, abia mai mort l-au scos, l-au dus la casa sa 


, şi ca pe un bolnav l-au căutat doctorul Constandinache, iar 


| 
| 


luni de dimineaţă la mai sus zisa dată găsind vreme cu pirle] 
cînd preoteasa lipsea din casă spre a ei trebuinya, si rama- 
sese înăuntrul numai cu Niculae, nevirstnicul copilul sau, 
s-au înjunghiat cu un cufitas, Tăindu-și beregata şi peste 
puţin au şi murit, iar acel cufitag unde l-au găsit mortul nu 
s-a putut dovedi, dar pentru ca să se poată afla mai bine, 
atît pricina aruncărei sale de sineși în apă a se ineca, cit și 
de au fost cu minţile întregi cînd s-au înjunghiat, s-a chemat 


233 


spre cercetare $i un preot, popa Constantin, duhovnic batrin 
din Hanul lui Serban- Voda, c care dupa incercare au ispove- 
dit pe mortul si au aratat, într-acelaşi chip, că în toată 
viața mortului numai de 2 ori l-ar fi ispovedit el, cea dintii 
ispovedanie au fost în Vinerea mare a sfintelor patimi din- 
tr-acest timp, iar cea de a doua au fost vineri, în săptămîna 
cea luminată, a doua zi de înecăciune, cînd se, afla nu toc- 
mai bolnav si ar fi fost cu minţile î întregi, ŞI că întrebîndu-l 
pricina inecaciunei, i-ar fi mărturisit cum că s-ar fi iscălit 

martor la un zapis al unei cucoane și mărturia lui ar fi fost 
minciunoasă, pentru care pricină mustrindu-] cu sudalme pā- 
rintele Mitropolitul, i i-ar fi intrat in cuget frica de vreo urgie, 
și cu această frică pogorindu-se de la mitropolie asupra 
podului peste girla, la poarta din sus ajungind, i-ar fi venit 
o ameteala, si într-acea ameteala de sineşi s-au aruncat in 
apă să se înece; s-au întrebat iarăși numitul preot de s-au 
plins mortul cevaşi asupra spovedaniei sale pentru Matei 
rasdiaconu și Ioniţă, virstnici săi feciori (fiind acești doi 
feciori cu totul netrebnici și apururea mortul ar fi cercat supa- 
rări de la dinsii, asupra cărora si banuiala au fost cá el A vor 
fi ucis, dar nu s-au găsit pricina urmată aga) si au răspuns 
zicînd că nimic de fiii săi nu s-ar fi plins și pentru ca să 
nu se risipească cele rămase, fiind și copil nevirstnic la 
mijloc, pe de o parte mortul, cu stirea părintelui Mitropo- 
litul, ca unul de sineşi ucis s-au îngropat afară în cîmp, 
iar pe de altă, Spătăria au făcut catagrafia tuturor celor 
rămase si s-au si pecetluit. Matei răsdiaconul, ce din mul- 
tele lui netrebnicii este despărțit de nevastă Și făcut argos, 
cum și Ionita fratele său, amindoi se află în propeala la 
Spătărie, întîi că au fost banuiti despre uciderea tatălui lor 
de către dînșii, care s-au dovedit, că adecă Matei s-au aflat 
atuncea dormind într-o odaie, jos, sub casa părintească, cu 
paracliserul bisericei împreună, iar Ioniţă a fost rămas la 
un ceasornicar unde se afla ucenic, si mortul s-au dovedit 
că s-au ucis de sineşi, fiind fost pornit a se ucide inca de 
cînd s-au aruncat în girla a se îneca, iar acum se fin ca 
nişte rai vieţuielnici ; $1 pentru ca să nu se risipească răma- 
sul mortului de către preoteasa sa, fiind parte femeiasca 
batrina si catigorisitä ca ar fi încă si cam betiva, cum si de 
către acei virstnici ai ei feciori, și copilul cel nevirstnic sa 
ramiie sărman, găsesc cu cale sa fie luminată porunca Înăl- 


234 


timei-tale, Vornicia Obstirilor a orindui doi epitropi, oa- 
meni cu frica lui D-zeu și cinstiţi, asupra a tot venitul lui 
şi asupra preotesel şi a nevirstnicului copil, din neguţătorii 
aceeaşi mahalale, cari se vor găsi și vor vrea a se însărcina 
cu această facere de bine, ca să dea preotesei si copilului 
hrană şi îmbrăcămintea lor, numai cit vor chibzui acei epi- 
tropi ca se cuvine, iar nu mai mult, iar numiții netrebnici 
fii să se trămiţă unul Tae oe monasure sı altul la alta, spre 
injelepyire şi viaţă plăcută, sau cum se va mai bine chibzui 
de către Preainalyimea-Ta pentru toate. 


1817, aprilie 8 
Vel-Spätar“ 


Nu prea sunt multi cei carı, azi, se sinucid din cauza ca 
li se revoltă conștiința cînd fac vro faptă neonesta. 


JUDECATA LUI SOLOMON 


] 


 „Scandelă“ 1 mare în dimineaţa zilei de 17 noiem- 
brie 1818, în fata pridvorului bisericei Iancului din Bucu- 
reşti. Lume multă adunată : iacă, Gogoaşă bărbierul, gură 
de Tirgoviste ; uite, jupîneasa Neacsa dulceráreasa — de 
cînd ES batrina — a marelui ban Brâncoveanu, dar cînd era 
tînără, fată-n casă la doamna lui vodă Alecu. Suţu, pînă 
a nu fi soție de domn; d-apoi Ilinca precupefoaia, care 
spintecă prazul în două, doară o cîştiga îndoit? dar Hagi 
Osman bragageriu ?... S-au oprit sumedenie de gură-cască, 
ca la priveliștea neamţului cu maimuța cu haină roșie. Cine 
nu cunoaște în această mulțime pe Gogoneaţă, rindasul de la 
cofetăria talieneasca a lui Borelli ? la vedeţi pe simigiul din 
faţa bisericei, kir lane Ahilefs... D-apoi ce de copii... Toţi 
stau ciomaltoc in jurul lui Ioan Postirnac, dascălul de la 
sfinta biserică. De la douazeci-treizeci de paşi, toţi la un 
loc parcă sunt un ghem miscator. 


Dar ce se intimplase ? 
Dascălul loan Postirnac venise la biserica să prega- 


tească de utrene. Cit se apropiase de uşa cea mare de stejar 
legată cu fier, de sub pisania (inscriptiunea) titoriceasca, 
numai ce izbi cu piciorul intr-un mototoc de boarfe. Pe dará 
îi trecu prin cap lui kir Postirnac, că lar o fi lepadat la 
usa bisericei un copil din flori vro nenorocitá. 


Tocmai bine ghicise dascalul. 
El desfacu legătura cu boarfe si dete de un biet copilas 


abia náscut, vinat de frig, cá era vreme ca aceea, luna de 


iarnă... 
1 Scandal. 


236 


— Hiara sălbatecă ! exclama dascălul. Sa-si lepede copi- 
lul pe un ger de crapă petrele ! 

Si milostivul dascal se dezbrăcă de scurteica cu blană 
de pisică si învăli în ea pe nenorocitul copil şi-i suflă în 
minute, să i le mai încălzească. 

Cautind minutele, dete dascalul de un petic de hirtie 
groasă, turcească, cu însemnarea: Acest copil n-a fost 
botezat. 

— Auzi — afurisita de mamă — măcar nu l-a cres- 
tinat! Hiară sălbatecă ! 

Apoi, luînd în braţe copilul părăsit, ieşi în scara prid- 
vorului, de unde chema pe jupin Gogoasa, barbierul din 
faţă şi pe jupineasa Neacşa... 

— Veniti, oameni buni, ca am găsit un bier copil 
lepădat... 

Cei chemați se grăbiră a veni. Cine nu-i bucuros să 
vadă o „scandelă“ ? 

Și, într-o clipă, pe lingă cei chemaţi, se îngrămădi toată 
ulița, în jurul dascălului Ioan Postirnac, mai dihai decît 
aleargă cînd acela trage clopotul să cheme închinătorii la 
sfinta biserică. 

— Ce scandelă, soro! 

— Cine o fi ticăloasa de mama!... la să-l vedem, 
dascăle !... 

— Ce frumos copilas !... 

— Uite, fata subțire de neam mare... 

Se crucesc graiurile, observatiunile, criticele ce se ges cu 
vorbe de îndurare pentru copil şi de batjocură, de blastem 
pentru mama denaturată. 

— Dar, oameni buni, nu-i botezat fincul — adaogă a 
zice dascălul. De vreme ce D-zeu mie mi l-a scos în cale, 
eu se cade sa-i fiu „naș, să-l botez ! 

— Dar d-ra, jupine dascale, nu esti om însurat, cum o 
să poţi d-ta să cresti bietul plod? zice bărbierul. 

— Pai asa este, oameni buni. După ce-l voi lumina cu 
sf. botez — răspunde dascălul — îl duc la vataselul de 
mahala, Mihalake Scorbura, si i-l dau sa-l dea vatasoaicei 
doicelor, ce cresc copiii sarmani. 

Cit sosi parintele Onofrei, jupin Gogoaşă aduse din pră- 
vălie ceva apă fiartă, de astimpara putin apa rece ca gheaţa 
din cristelniță, Ilinca precupetoaia se rapezi si ea la magher- 


237 


nita şi aduse un cearsaf, in care să poată fi primit pruncul 
luminat din sf. botez, iar dascălul scoase dintr-un sfegnic 
de la iconostasul sfintului zilei lumânările trebuitoare, si 
popa, peste o jumătate de oră, înscrise în condica bisericei 
un creştin mai mult, cu numele de Ioan, numele nasului. 
De, cumetrie nu se făcu, nu că nu era cine să dea pe gitlej 
ceva rachiu de „drojdie si vin de Deal, că gata era la aga 
petrecere și jupin Gogoașă ŞI Gogoneaţă, ba și muierile toate 
din mahala, dar cumetrie fără de tată si mamă cine a mai 
făcut ? 

Abia oracaia nenorocitul copilas in cearsaful milosti- 
vei precupege, învelit bine in boarfe si în scurteica de blană 
a naşului, şi iată că sosi şi varagelul Mihalake Scorbura ! 
anume chemat într-o fugă de către jupineasa Neacsa. Cum să 
n-asculte vataselul de un ipochimen simandicos, ca dul- 
ceăreasa boierului Brâncoveanu ? 

Acum, jupîneasa Neacga ia în braţe pe noul creștin, că 
s-a hotărît să meargă şi ea cu bietul părăsit, cu vataselul şi 
cu nașul Ioan Postirnac, pina la vatagoaia de doice. 2 

— Bucuroasa la oaspete nou, mama vătăşoaie ? zice 
vataselul mahalalei, pasind pragul camerei ce da în tinda 
casei. 

— Ia vrun lepadat de vreo dihanie de muiere, întîmpină 
mătuşa Sofronia vătăşoaia. 

Si primi în braţe mototolul în care era infasurat bietul 
copil. 
— O fi barem creștin, dascale ? 

— L-am creștinat adineaore. Îl cheamă loan... O să-i 
zicem Ioan Lepadatul, mamă vatäsoaie, răspunde dascălul. 


k 


In fundul camerei, pe un . capăt de lavita, sta o femeie 
tînără E frumoasă, care după îmbrăcăminte se vedea că e o 
faranca, și privea la noii-sosifi în casa mamei moaga, că 


1 Vătăşel echivala cu subcomisar. 

2 Doicele erau plătite de la „Vornicia obstilor“, o instanță care 
avea cele mai multe din atributele primăriilor actuale. Vatasoaia era 
o specie de inspectoare asupra doicilor cari creșteau la mahalale copiii 
găsiți. Exista însă şi o institupiune numita „Orfanotrofie“, „care şi ea 
dădea la doici, la mahala ori la tara, copiii găsiți. 


238 


A 


` 


nn 


era $i moasa vătăşoaia de doici. Ea era din satul Pupăzeni, 
din judeţul Ialomiţei. 

— Ce frumos plod, Uta dragă, exclamă vatasoaia, care 
desfăcu din boarfe pe bietul părăsit. 

Uta era numele farancei. 

Aceasta se apropie de patul pe care batrina moasa diz- 
bodolise copilașul. 

— Adevărat, frumos copilas, adaoga dascălul. Abia l-am 
putut ţine în braţe la botez... Cum se poate afla, Doamne 
sfinte, un suflet al diavolului care să arunce pe drumuri 
aşa copil frumos? 

Uta, după ce privi un minut copilașul gol, numai ce, 
nitam-nisam, îl luă în braţe și-i dete sînul să sugă. 

— Dascăle, iau de suflet copilașul ăsta... Mi-l dati ? 

— Da ce-o zice nea Calin, barbatu-tau, Uţo dragă? 
întrebă moașa. 

— Omul meu e bun... 

— Da, decît voi mai aveţi doi copilași... 

— Dar nu ştii că sunt numai trei zile de cînd am îngro- 
pat pe unul? Dumnezeu mi l-a luat pe Ionel si tot Dum- 
nezeu mi-a adus astăzi, aicea, la d-ta, mamă Sofronie, pe 
cestalalt Ionel. 

Pe data, vataselul — într-un suflet — merse si aduse pe 
părintele Onofrei. Cit sosi, își atirna patrahirul de git, puse 
pe Uta în genunchi, cu Ionel în braţe, si le citi rugăciunile 
de infiare. 

Acum lonel avea o mama, ba şi un tată, si în loc de 
a-și zice cînd o fi mare: Jonel Lepădatul, o să-i zică în 
tot satul Pupazeni: Ion al lui Călin. 


11 
DUPA SEPTE ANI 


Ionel fu primit cu dragoste si de Călin, soţul Urei, si 
crescu mare, deopotrivă dezmerdat și îngrijit de părinții 
săi adoptivi, ca și surioara lui Tasiica. Ia să fi pomenit 
cineva din sat, de fata cu baietasul, că el este înfiat si nu 
cu adevărat fiul lui Călin si al Utei, ca tinea minte cit ar 
fi trait de ocara ce-i da bunii părinţi ! 


239 


Acum era Ionel pe al septelea an şi facea în casă şi la 
cîmp treabă bună părinţilor săi. Destept, harnic, ba învăţa 
şi carte pe bucoavnă, la popa Eftimie din sat, de era o minune 
cum ţinea. dumineca la biserică isonul cintaretului la strană. 

Tata că într-o zi sosește în Pupazeni un mumbașir (tra- 
mis executor) domnesc şi trage d-a dreptul la casa lui Calin. 

— Pitacul domnesc al Jui m.-sa vodă Gr. Ghica (ca 
acum nu mai era domn Alecu Suţu) poruncește să meargă 
cu mine femeia Usa și să ia cu dinsa pe „copilul Ionel. 

— Da ce am facut? întrebă îngrijată Uta. 

— La „judecata, Divanului... Eu nu ştiu ce-ţi vor... Am 
poruncă să vă ridic pe data şi să va duc la Bucuresti. 

Sosi tocmai şi Călin de la munca cimpului. 

— Vom merge, jupine, zice Calin, ca Divanul nu taie 
capul celor din judecata lui... Am trecut ușor zilele grele din 
răzmeriţa grecilor si ale domnului Tudor... Acum o să ne 
fie teamă de Divan, cînd avem domnie românească? Să 
mergem, Uto !... 

Uta pregăti într-o clipă merinde de drum gi tot ce trebuia 
pentru cei doi copilaşi, că dor nu era să lase singură în sat 
pe Tasiica. Calin prinse sarga la căruță, puse fin de ajuns 
ca să poată sta bine trimisul lui vodă, Uta şi copilasii, ca 
el o sa mine ca vizitiu... O vecină primi sa îngrijească de 
casa, de boi si de toate, si caruta porni spre Bucuresti. 


* 


Ce se intimplase ? 

Muierea nelegiuita, care-si lepadase copilul abia nascut, 
acum, in 1825, aproape dupa septe ani, aflase de la un logo- 
feel de la mitropolie ca boierul cu care ea avusese acel copil 
a murit în razmerifa, ucis de greci, dar ca lăsase la mitro- 
polie o diata in care daruia jumatate din averea lui copi- 
lului nascut din flori în timpul domniei lui Alexandru Suţu. 
Pe data ce dinsa știu că e nădejde de o periusie (clironomie), 
se puse să-şi caute copilul. Chiar de la părintele Onofrei, 
de la biserica Iancului, primi stiri de cele intimplate. Deci 
ea se prezintă cu o jalbă la domnitorul Grigore D. Ghica, 
marturisindu-si fapta şi rugîndu-l să-i dea vodă indarat 
copilul. Domnitorul tramise jalba la Divanul domnesc, ca să 


240 


| 
4 


ARA una 


DARA 


chibzuiasca veliţii (marii) boieri asupra cererei. Divanul tra- 
mise mumbașir la Pupăzeni, să aducă pe Usa si pe băiat. 
Zvonul de asemenea proces se lati în tot Bucureştii. Toţi 
aşteptau acum să vadă: cum va fi judecata Divanului şi a 
lui vodă ? Numai împăratul Solomon avu de făcut aseme- 
nea judecată, a două mame cari se certau de la un singur 
copil !... 


«x. 


Divanul domnesc ascultă pe ambele parti în deosebi si 
făcu lui Grigore D. Ghica-vodă următoarea anaforă, în 
29 noiembrie 1825: 


„Preainaltate Doamne, 


Plingerea ce face jäluitoarea printr-această jalbă este 
pentru un copil ce zice că din păcatul c... făcîndu-l în vädu- 
vie, l-au lepădat la biserica Iancului, care copil botezin- 
du-se de dascălul bisericei, el l-au dat vataselului Matake 
de l-au dat la vătăşoaica doicelor ce cresc copii sărmani, 
iar vătăşoaica l-au dat de suflet la o Ufa, femeie de la 
satul Pupăzeni, jud. Ialomiţa, rugindu- -se jaluitoarea acum 
să se ia copilul de unde este dat si să i se dea. Pentru care 
făcînd cercetare, ne-am pliroforisit (am cules informaţii) că, 
într-adevăr, găsindu-se acest copil lepădat la biserica de 
mai sus numită, l-au botezat dascălul bisericei, puindu-i 
numele Ilie si dindu-l vataselului mahalalei, el l-au dus 
vătăşoaiei de doici, spre a-l da la doica spre creștere, care 
vătăşoaică de fata fiind iarăşi ne arată că, găsindu-se atunci 
o femeie, numele ei Uşa, soţia lui Calin, din satul Pupa- 
zeni, din Ialomiţa, si cerîndu-l a-l lua de suflet, i l-au și 
dat. Apoi sculindu-se jaluitoarea a început a. presăra vorbe, 
că copilul a fost al ei şi lepădat de dinsa, cerîndu-l a i se 
„da. Am cercetat osebit şi pentru această Uta, ce au luat 
copilul, şi atît prin obraz la fata locului, cît si de la chiar 
însăşi înaintea noastră viind, ne-am încredinţat ca au luat 
copilul de suflet şi-l are întocmai ca al ei. Deci de vreme 
ce jăluitoarea mărturiseşte că însăşi au lepădat copilul la 
biserică, iar, după a noastră cercetare, tocmai acum tirziu au 
mers după el cerîndu-l, zicem că chiar sa fi fost al ei, 


241 


fiindcă s-a arătat mai rea decît o fiară, după povata pravi- 
lei nu numai nu-i rămîne cuvint a și-l cere, ci încă se 
cunoaşte ca 0 ucigasá. De aceea şi părerea noastră e: a 
rămâne copilul la Uta, femeia ce-l are de suflet, fiind creștini 
si casa ei e știură aici în tara Mariei-Tale. Iar hotărârea 


cea desavirsita rămîne a se da de către Maria-Ta. 
1825, noiembrie 29.“ 


Doua saptamini voda statu pe ginduri: oare dreapta este 
ori nu sentinţa Div anului ? La 13 decembrie 1825, amin- 
doua femeile cari isi disputau copilul sunt aduse la spata- 
ria cea mare si introduse de aprodul harmanesc înaintea 
lui vodă. 

Ura intovarasita de Călin si de amindoi copiii stau la 
dreapta scaunului domnesc ; la stînga stă o cocoană, pe care 
intiiasi dată o văzură cei de la Pupăzeni. Cucoana îi zicem, 
că purta haine de oras şi cu multe gateli, zorzoane şi scule 
pe dinsa. 

Uta, la porunca lui vodă, aduce pe Ionel chiar lingă 
tron. 

— Baiete, zice vodă, cum te cheamă? 

— Ionică Călin, răspunde copilul, privind duios spre 
părinții săi adoptivi. 

— Vezi tu jupineasa asta? E mai bogată decît Uta si 
Călin... Vezi, are scule frumoase... Vrei sa te duci la dinsa ? 

Pe Uta o podidiră lacrimile. Călin încă plingea, Tasiica 
se răpede lingă Ionel şi-l trage de sumaies, să-l aducă lingă 
Uta, Ionel fuge lingă Calin. 

Jupineasa era acum sigură ca judecata-i dă băiatul. Vodă, 
privind scena, se simte emoţionat. 

— Asculta, tu femeie, zice voda Urea. Acest copil nu l-ai 
purtat în sînul tău gi totuși ţi-e drag, ţii la el? 

— O! da, măria-ta, nu l-am purtat eu în sînul meu, 
dar ni l-a dat sinta biserică, acum al nostru este şi ni-e 
drag ca ochii din cap. 

Ionel se rapede și se ascunde în fota Urei. 

— Dar tu, muiere, tu care l-ai purtat în sînul tău, cum 
de te-ai îndurat să-l lepezi la biserică, şi încă în puterea 
unei nopți in care gerul putea să-l omoare înainte de a da 
vreun creştin de dinsul? Tu esti mama? Tu esti mai rea 


242 


decît fiara sălbatică, care nu-și părăsește jíncil... Bine a judecat 
Divanul... Buna este chibzuirea lui. Uro, iată fiul tau... 
Aprod, scoateţi afară pe această mumă vitriga, gi să fie dusă 
spre spăsenie la monastirea Viforita, de astăzi 13 decem- 
brie 1825, pina la alta porunca a domniei- mele... 

Usa şi Calin îmbrăţişară pe ambii copii. 

Împăratul Solomon nu putu judeca mai drept. 


PRIMA BERÄRIE IN BUCUREȘTII 


Cine din astăzi numeroșii adoratori ai lui Gambrinus 
ştie de cînd Bucureștii s-au bucurat de introducerea blondu- 
lui lichid, care curge girla de cîțiva ani pe gitlejele însetate 
ale românilor, fără distinctiune de partidă politică ? 

Teistul1 raportează creatiunea firului de iarbă, ca și 
a Bucegilor, minelor lui Dumnezeu. 

Ateistul, intimplarei, sau nu mai gtiul cărei combinatiuni 
a materiei. 

Blonda băutură n-au adus-o în Bucureşti nici D-zeu, nici 
Gambrinus, al zugrăvit în strada Cimpineanu, ci un necu- 
noscut neamt, cu numele de Johann. 

Cu o bună portie de cuarghel înainte, în mîna stinga 
luînd cornul sărat, în forma de iatagan, clienţii lui Gam- 
brinus vor putea citi mai jos scurta istorie a introducerei 
berei în Bucureşti. 

Era pe la 1811. Muscalii ocupau principatele de la 1806. 
Într-o duminecă noapte din luna lui mai, răspîntiașul (guar- 
distul) din colţul de la Hanul lui Filaret (acum Teatrul 
Naţional) găseşte căzuţi lîngă cismeaua de la Sărindar, doi 
prapurcici (ofiţeri) ruseşti. 

— Cito tacoi ? Ce-i asta? exclamă räspintiasul. 

Se convinse el îndată ce era: doi ofiţeri beti turta. 

— Aşi băut multă votchi, gospodin, zice omul agiei 
(poliției). 

— Niet votchi, piva! Nu rachiu, ci bere! zise unul din 
ofițeri, pe care-l ajuta răspîntiașul sa se ridice în picioare. 


1 Crezătorul în Dumnezeu, 


244 


—— NÀ 


„Auzi colo, să se îmbete cu băutura a nouă de la Johann 
neamgu ! gînd raspintiasul. Cu votchi, da, mai înțeleg, 
dar cu zama neamyului ! Mare, gustul filonichie nu are!“ 

— Te văd | te văd! strigă raspintiasul dupa cum era 
dator să strige in timpul nopgei, ca să se sperie hoţii, reze- 
mind şi pe al doilea muscal de cișmea, de care sprijinise și 
pe cel dintii. Te vad! te vad! 

Va fi auzit ori nu vreun pungaș strigarea räspintiasului, 
nu știu, dar ea ajunse la urechea strajei agiesti, care, Intil- 
nindu- se cu cea spătărească, 1 intraseră în circiuma din colț, 
ca să se cinsteasca cu cite o volchi rusească. Nu poate bietul 
străjear toată noaptea să cutreiere podurile orașului nemincat 
și mai cu seamă nebaur. 

Cit auzi, straja agiască că în semtul (circumscripția) agiei 
strigă un raspintias, da busta din cîrciumă afară (ocaziune 
bună de a nu plăti consumaţia !) şi aleargă la cismeaua de 
la Sărindar. Aci muscali înjurau bolborosind, iar bietul 
răspintiaș punea umărul, cînd la unul, cînd la altul, ca să-i 
oprească de a cădea cu nasul în noroi. 

Noroc că veni straja de putu scapa raspintiasul. Cei doi 
muscali fură duşi în päringa de strajă la obabta (corp de 
garda) ostaseasca, iar raspintiasul mormăi între dinţi : 

— Mă, ce drac de pivá o fi si aia? Și ca să-și dea 
seamă, ca om luminat, de cele ce nu le știa, intră şi el la musiu 
Johann neamfu, in Hanul lui Filaret. Aci i se servi obișnui- 
tul cuarghel... 

— Ja-l, musiu Johann, că prea miroase)... strigă raspin- 
tiaşul, repezindu-se la halba de bere. 

— Mai da una, musiu! 

Care va sa zică, istoriceste vorbind, după metoadele cele 
mai noi europenesti, ca si dupa cele vechi si rasuflate, se 
vindea bere la Bucuresti in timpul ocupatiunei muscalesti 
de la 1806—1812. Primul introducător al berei a fost usiz 
Johann Neamţu. Eu, om de scoala veche, n-am putut da 
de numele de familie al primului berar bucurestean ; sa 
sperăm că istoricii moderni, cari își știu spune numele vizi- 
uului lui Moise cînd a ieșit din pămîntul Egipetului şi numá- 
rul puricilor citi a prins pe gâtul catelei sale madame Putifar, 


1 Străjile erau împărțite in: „agiască“, care îmbla numai în 
centrul orașului, și „spătărească”, cea care cutreiera mahalalele. 


245 


marea admiratoare a jupinului Iosif, nu vor intirzia sa des- 
copere, să lumineze acest punct rămas întunecat din cauza 
ignoranței mele. 

Pînă atunci, să vă mai spun numai ca răspîntiașul nostru 
nu mai trecu la al treilea pahar. 

— Destul, jupine, că prea îmi face pe la inimă (pintece) 
băutura d- tale : ior, ior, ior ! 

— Adevărat? întrerumpe un client de lîngă raspíntias ; 
mie imi face: ga, ga, ga! 

— Proasta bautura, musiu Neamţu! adaoga al treilea 
musafir. 

După ieșirea muscalilor din țară, în urma păcei de la 
București, din 1812, Johann Neamţu duse lui vodă Caragea 
12 sticle de bere. 

— Să gusti, măria-ta, din această băutură şi vei vedea 
cit e de minunată, zise Johann Neamţu, depunind ploconul 
său pe masa lui vodă. 

Marele paharnic, urmat de al doilea paharnic, servirá 
licoarea spumeginda în cupe de argint tuturor celor de faţă. 

— Fui! ce amară e! zice frumoasa domnita Raluca. 

— Face spume ca Tanase epilepticu, zise rizind boier 


Brâncoveanu. 
— Pelin amar, adaogă vodă. Nu face de noi, domnule 


Kreuscheli. 

Acesta era agentul prusesc, care tocmai venise să stăruie 
pe lîngă Caragea să acorde lui Johann Neamţu privilegiu și 
monopolul fabricărei berei în cherhaneaua (fabrica) de lîngă 
Bucureşti. 

Domnitorul acordă la 16 iulie 1815 monopolul acestei 
fabricaţiuni, cu condifiune de a da pe fiecare an la cutia 
milelor 300 de taleri. 

Se pare că, deși berea fabricată n-o beau pe atunci 
bucuroşi românii, afacerile fabricei lui Andrei Cube, cliro- 
nomul lui Johann Neamţu, merseră bine. 

Acest succes îndeamnă pe Gheorghe Krepţul, alt neamy, 
să ceară în 1824 de la Grigorie-vodă Ghica, voie de a fabrica 
şi dinsul bere, cum şi osebite spirturi, rom și oţet de vinuri 
și din diverse poame. Domnitorul Ghica acordă voia cerută, 
ceea ce obligă pe Andrei Cube să reclame păzirea monopo- 
lului ce i-a fost acordat la 1815 şi reînnoirea cerută a hri- 


246 


nennen 


mer... 


sovului anterior, legindu-se a da 350 de taleri pe an la 
cutia milelor. 

Între motivele aduse de „Divan în anaforaua (raportul) 
către domnitor, mijlocind reînnoirea monopolului în favoa- 
rea lui Cube, este si acela ca „la facerea berei nu trebuieşte 
mai mult pe an decît numai 60—70 chile de bucate proaste 
se stricate (!) fündca mai mult nu poate să se lucreze la 
fabrică, mai vîrtos că această bere o beau numai evropeii“, 

Numai evropeii |... 

Ce ar zice Grigorie Dimitrie Ghica si cu bien Diva- 
nului sau, daca ar putea sa vaza astăzi, după 75 de ani, 
cine s-adună zi şi noapte în atîtea mari săli în cari se 


` vinde băutura introdusă la Bucureşti de Johann Neamţu. 


Nu-i vorbă : ne-am evropenizat şi noi românii ! 


PRIMELE PAVELE CU PEATRĂ 


Cine, chiar din cei mai bătrîni, mai ştiu astăzi cele 
ce s-au petrecut în sfera edilitagei publice in Bucuresti, nu 
mai departe in trecut decît viața mijlocie a unui om ? Ne-am 
permis a crede că ştim istoria țărilor române dacă îndrugăm 
citeva nume de domni şi cîteva fapte de războaie dintre 
turci si muscali de pe la jumătatea a II-a a secolului 18 
încoace, fapte si acele culese de prin cărţi și documente 
străine, Dar istoria culturei noastre proprii rămine terra 
incognita nu numai pentru comunul muritorilor români, dar 
„şi pentru cei cari fac instrucțiunea si educatiunea nouălor ge- 
neratiuni. Istoria românilor, aşa cum se face astăzi în școa- 
lele noastre secundare, pentru secolul al XVIII-lea și începu- 
tul celui al XIX-lea, se reduce la înșirarea în cîteva pagine 
a cîteva nume de domni fanarioți şi la obicinuitele blăsteme 
înșirate de istorici asupra lor. Nimic, absolut nimic, din 
istoria evolutiunei noastre culturale, decît doar laude exa- 
gerate şi nedocumentabile asupra lui Gheorghe Lazăr, din 
care fac, ca si din Tudor Vladimirescu, nişte fiinţe fara 
nici O legătură istorică cu trecutul tarei. Nimic asupra orga- 
nizărei noastre administrative, judecătoreşti, şcolare, biseri- 
cești, comerciale, de _edilitate publica etc. De aci urmeaza 
credința răspîndită că neamul românesc îşi începe existența 
abia la 1821 ! De aci urmează că un oarecare profesor de la 
o şcoală de comerț din capitală îmi înapoia, acum citva 
timp, un volum din istoria romänilor, zicindu-mi ca ce-i 
trebuieste lui documente, cari sunt prin Arhiva Statului. 
Invätatul profesor, după ce în manualele existente afla 
numele a cîtorva domni din Moldova și Muntenia, nu-l mai 
interesa povestirea documentată, altfel decît prin cliseurile 


248 


de înjurături contra fanariofilor, a institufiunilor de toată 
categoria existind în principate si din cari Regulamentul Or- 
ganic isi are origina și numai cu care acest Regulament se 
poate explica. 
© Credem a face un serviciu nu d-lui profesor de la scoala 
de comerţ, care se multameste a şti că există la Arhiva 
Statului documentele culturei noastre, pe care nu le știe nici 
citi, dar nici voiește ca altul, cu o munca de 50 de ani, să 
le pună la dispozitiunea celor cari voiesc a se instrui, ci 
lectorilor noștri, aducindu-le, din cînd în cînd, fără să le îm- 
bracam în haina pedanta a dăscălitului, ştiri documentate 
din istoria, singura adevărata istorie, a culturei noastre 
naţionale. 
Cu cîteva file mai înainte, am amintit despre înfiinţarea 
celor întîi băi europenesti în Bucuresti. Aci găsim ocaziunea 
să arătăm: cînd s-a început pavarea stradelor din Bucu- 
resti cu bolovani de peatra. 


* 


În ultima domnie fanariotica, a lui Alexandru Suţu, in- 
ginerul Freiwald luase in întreprindere la cochiveachi, adică 
la licitafiunea publică, întreţinerea celor 4 poduri, artere 
principale de comunicafiune a Bucureștilor cu judeţele, si 
anume: Podul Tirgului-de-afara, Podul Mogoşoaiei, Podul 
Calicilor şi Podul Serban-Voda. Aceste strade se numeau 
poduri, pentru că erau podite cu birne de lemn. Încă din 
secolul al XVII-lea aflăm întrebuințat acest sistem de pa- 
vare în principate. Sub Vasile Lupu, exista la Iasi Podul 
Lung, Podul Vechi etc. Freiwald făcuse contract cu Eforia 
Podurilor, instanţa însărcinată cu grija de pavage, dar in- 
tervenind revolutiunea de la 1821, contractul rămase nelu- 
crator, asa ca la sosirea în Bucuresti a noului domn pamin- 
tean, Gr. D. Ghica-voda, în toamna anului 1822, găsi 
stradele capitalei țărei într-o stare groaznică, că nu mai puteau 
servi nici la comunicatiunea cu piciorul. Noul domnitor, 
la îndemnul lui Gr. Romanet, eforul Casei Podurilor, ordonă 
repavarea celor 4 strade principale după vechea sistema, 
adecă cu lemn. Dar Freiwald şi arhitectul Hartel insinuează 


1 În volumul de faţă, la pagina 274 (n. ed.). 


249 


lui vodă că mai bună ar fi pavarea cu peatră decit cu 
birne. Si la Braşov este cu peatra, si e mai trainică decit 
cea cu podine. 

Grigorie Ghica adună Divanul, în martie 1824, şi dă 
propunerea celor doi specialiști în cercetarea velitilor (bo- 
ierii mari). Un contract capătă Freiwald si Hartel, cari 
se obliga sa dea gata in 12 ani cele 4 artere principale ale 
oraşului, pavate „cu peatra cea mai tare aflată în munţii 
Tárei Româneşti, asa ca să fie acest caldarim mai bun decir 
cel care este făcut la cetatea Brașovului, făcîndu-l cu toată 
orînduiala, după meșteșugul ingineresc“. 

Cei doi ingineri se obligă a pogori nivelul stradelor pa- 
vate si a le da panta, aga ca toate apele sa se scurga spre 
Dimboviga, ba încă au sa facă si mai multe canale de 
scurgere, canale de zid „de la 6—8 palme de adinci si de la 
4—6 de largi, cu boltă dasupra, pe sub caldarim, de 
la Curtea Veche pina la Vadul sacalelor de apa, ce este 
la „uliţa din colțul Hanului lui Manuk, avînd guri canalul cu 
grătare de fier, din loc in loc, după trebuinja scurgerei 
apelor. Un asemenea canal de scurgere se leagă întreprinză- 
torii să facă și pe Podul Mogoşoaiei, din colțul Hanului lui 
Constantin-Voda, din jos, pina în dreptul portei caselor 
baronului Sachelarie. 

Pentru asemenea lucrări, cele dintai de asa natura in 
Bucuresti, întreprinzătorii au a primi în timp de 12 ani 
întregul venit al Casei Podurilor, de circa 115 000 lei (vechi) 


pe an. 


x. 


În ziua de 28 iunie 1824, mare era mișcarea în Bucu- 
resti. Incotro - se indreapta atitea calesti cu roti vopsite, 
cu arnauti în capră? lata caleasca p.-s. Grigorie, mitropo- 
litul Ungro-Vlahiei și a celuilalt Grigorie, episcop de Argeş, 
$1 aceea a episcopului de Rimnic, Neofit... Uite, trece călare 
marele postelnic Const. Creţulescu... Iată velitii boieri Barbu 
Vacarescu, Istrate Cretulescu, Const. Balaceanu, Gr. Filipescu, 


M. Ghica, C. Filipescu, Iordache Golescu, I. Stirbei, marele 


vornic Fotache Stirbei, D. Bibescu, Mihalache Racoviţă, mare 
logofát, vestitul cunoscător de pravile marele logofat Nestor, 
Toan Falcoianu... 


250 


Dar Puel pline cu cocoane mari? Dar lumea, pilcuri, 
pilcuri, care urmează după trăsuri? Incotro se îndreaptă 
această lume? Nu e doar fuga boierească, ca razmerita s-a 
sfîrșit în ţară; nu este la Colentina serbarea geredului ; 
n-a ieșit de la mitropolie cu icoanele şi cu moaştele sf. Du- 
mitru Basarabov ca să dea D-zeu ploaie, să racoreasca ogoa- 
rele insatosate... 

Ce este, ce întîmplare ? 

Hartel şi Freiwald terminasera două crimpeie de pava- 
giu cu bolovani de peatră, unul pe Podul Mogoşoaiei, în 
dreptul, cherhanalei (fabricei) de lumînări de ceară alba a 
episcopiei de Rimnic (astăzi, grădina Ateneului) si al 
doilea în dreptul foişorului de foc de pe Podul Tirgului-de- 
afară. Toată lumea, la invitarea întreprinzătorilor pavagelor, 
mergea ca la un lucru extraordinar să vază, ba să încerce 
bunătatea caldarimului facut de cei doi ingineri. 

A doua zi, la 28 iunie, întregul Divan supunea domnito- 
rului Ghica următoarea anafora (raport): 


»Preainalyate Doamne, 


La pontul al 18-lea din contractul ce s-a întocmit cu 
Freiwald si cu Hartel, ‘arhitecton pentru facerea podurilor 
de peatră, se coprinde că după ce se va începe lucrul cal- 
darimului și se va vedea acel caldarím lucrat că nu este cu 
putință a se sluji cu el la trebuinta trecerei carelor si a 
butcelor, atunci slobodă sa fie cirmuirea să strice contractul 
şi numiții să nu aibă a face vro citusi de puţină pretenţie cu 
vro cerere. Și fiindcă, după această legătură, au început 
numiții de au si facut 2 bucăţi, una în capul Podului Mogo- 
soaiei si alta pe Podul Tirgului-de-afara, unde mergind atît noi 
smeriţii arhierei, cit si d-lor boierii, am vazut aceste doua 
bucati de probe ca sunt lucrate prea bine, adică si pămîntul 
este batut bine și tare, şi petrele s-au pus toate pe muchi 
ingropate bine in pămînt, cum și printre aralícuri s-a pus si 
nisip ‚si petre bătute cu maiele, și peatra s-a văzut de cea 
vinata şi tare, pe care această făptură a agezärei văzui 
că se putea sluji trebuinta treceri carelor si a butcilor, si 
fiindcă dintr-aceste două probe, una din capul Podului Mo- 
goşoaiei, s-au făcut cu două scursuri, ca să se scurgă apa 
- prin șanțurile ce s-au facut la capul podului, iar cealaltă 
din josul podului numai cu o scurgere prin mijlocul dru- 


251 


mului, ca să se scurgă apa la puturile ce se fac prin maha- 
lale. De aceea, găsim cu cale să se dea luminată poruncă a 
M.-Tale, că dupa acele doua probe ce au facut numiții con- 
traccii, aşa să se urmeze de către dingii lucrul la cite 4 poduri, 
adecă la capetele podurilor, după proba cu doua scursuri, 
ca sa mearga apa în santurile ce este sa le faca, lar tn jos, 
spre tirg, sa le faca cu o scursoare numai, prin mijloc, 
păzind a pune si peatra mare tot ca cea pusă pînă acum şi 
aşezată după cum s-au aşezat la probe, cum si pămîntul, 
nisipul şi peatra printre aralicuri să se bată tot asemenea, 
puqurile să se facă adinci pînă vor da de nisip, pazindu-se 
contractul si între celelalte toate si pentru ca să se urmeze 
acest lucru după cum s-a urmat pina acum la cele două 
probe ce le arătăm mai sus, de se va găsi cu cale de M.-Ta 
să se orinduiasca un boier ca epistat a îngriji de a nu pune 
alt soi de peatră, sau a o așeza în lat, ca să sporească 
lucrul şi a face la toate celelalte vreun cusur împotriva con- 
tractului lor si a probelor ce s-au văzut de noi, iar hotarirea 
cea desavirsita rămîne a se face de către Maria-Ta. 


1824, iunie 29“ 
(Urmează semnăturile boierilor.) 
Domnitorul, în aceeași zi, aprobă continuarea lucrărei 


după modelul întocmit. 
Ce deosebire de pavagele de azi ? 


PRIMUL ,HAINE-VECHI" DIN BUCURESTI 


Cine şi-ar putea închipui că primul „haine-vechi“ 5 adica 
individ care preface in noi hainele vechi, s-a arătat în 
București acum 70 de ani trecuţi și că acel industrias, de felul 
său, n-a fost un evreu ci un român? 

Acesta era un Toader sin Mămăligă. 

Numai, fiindcă nimeni nu e profet în tara lui, Toader, 
fiul lui Mămăligă, ca să izbuteasca în întreprinderea sa 
industrială si comercială îşi schimbă numele de familie : în 
loc de Toader sin, adică fiul lui Mămăligă, î își zise Toader 
Mamaligioglu, care acelaşi lucru însemnează, căci vorba 
„oglu“ fin va să zică. 

Odată innobilit asa, jupîn Toader merge la m.-s. vodă 
Grigore, D. Ghica, de curînd numit domn al Ţărei Românești, 
după căderea revolufiunei nemuritorului Tudor Vladimirescu, 
şi-i dă o jalbă scrisă pe hîrtie alba tricapelă de un meșter calem- 
giu t din Departamentul-de-opt 2. 

— Ce vrei ? întrebă vodă, primind în audiență pe Toader 
Mamaliga. 

— Pai, maria-ta, ce sa vreau? Am fost, ca mulți alți 
români doritori de a scăpa ţara de greci, amestecat în răz- 
merifa trecută, si, după uciderea domnului Tudor, m-am 
bejenărit peste munţi, în Ardeal, si de acolo am îmblat prin 
Europa, de am învăţat pe la vestite fabrici un meșteșug 
nou, cu care să-mi cîştig pînea de toate zilele. 

— Ce meșteșug? 


1 Scriitor de calem, la o directiune administrativă. 
2 Departamentul de opt era o specie de curte apelativă. Erau 
în Bucureşti două curți apelative şi una penală (criminalion), 


253 


— Am invayat să prefac postavurile cele vechi in 
postavuri noi. Știu să prefac hainele vechi de ţi se par 
tocmai haine noi, fie ele de postav ori de pambriuri, saliurt, 
sofuri, casmiruri, bubururi şi orice alte feluri de materii. 
Toate le späl, le curay de pete, le vapsesc cu meșteșug. 

Cu multă seriozitate, vodă Ghica pune la încercare pe 
Toader sin Mamaliga, dindu-i o giubea de postav s-o facă 
noua. Era tocmai giubeaua cu care măria-sa calatorise de 
la Constantinopol la Bucuresti şi det... ca haina de drum 
lung, era rău ponosită, mototolita şi păstrase suveniri de la 
multe feluri de bucate cari, pe la conace, restauraserä puterile 
voievodului român. 

Încercarea izbuti. 


— Vedeţi, boieri d-voastră — zice vodă marilor boieri 
adunaţi la Divan — giubeaua asta? Asa-ı că vi se pare 
nouă ? 

— Nouă, măria-ta, frumoasă de tot... 

— Si cu toate astea — continuă vodă — e o giubea 


veche, ce eram hotarit s-o dau credinciosului meu Trasnea 
să facă din ea fermenele pentru copiii lui... 

Si Ghica-voda arătă boierilor mari cum giubeaua a fost 
reinnoita prin mestesugul cel nou al lui Toader Mamali- 
gioglu. 

— Auzi minune! exclamară boierii. 

Toader e chemat pe data la Curte, unde se tinea Divanul. 
El este lăudar, şi boierul Nestor, cel mai mare legist din 
acel timp, îl îndeamnă să introducă în patrie acel nou 
meșteșug „spre podoaba jarei şi binele neamului românesc“ 

— Bucuros, răspunde Toader. Tocmai aceasta am cerut 
eu la m.-sa vodă prin jalba mea. Decit, ca să aşez o „cher- 
hanea“ (fabrică), îmi trebuie să fac cheltuială. Apoi de 
cheltuială nu mă dau în lături, numai dacă înaltul Divan 
va cere măriei-sale să-mi dea monopolul cherhanalei pe 15 ani, 
ca să-mi scot cheltuiala... 

Monopol de 15 ani pentru reînnoirea hainelor vechi! 

Aşa-i că ridem azi citind aceste informatiuni ? Divanul 
si m.-s. vodă Ghica nu risera, ba dezbatura cererea Jui Toader 
mai multe zile, serios. 

— Numai de n-ar jicni monopolul acesta dreptayile 
boiangiilor, observă tot pravilistul Nestor, că, de, la urma 


254 


urmei, jupin Toader innoieste haina veche boind-o in alte 
feţe... 

Divanul conveni că noul mestesug al lui Toader nu 
încalcă drepturile Doiangiilor, căci Toader nu are a vapsi 
mătăsuri, ci numai stofe de lina. 

Şi nici nu aduce pagubă la minghineaua data ca monopol 
de văpsiri mari, în favoarea bisericei Dintr-o zi, de chiar 
voda Ghica. 

Mamaligioglu cîştigă cauza la Divanul domnesc și la 
vodă, cu o singură condifiune, să aplice la fabrica sa 
zece copii de români, ca să-i înveţe meșteșugul şi să-i scoafä 
ceraci în cei 15 ani ai monopolului. 

Mare caz face vodă de acest nou meșteșug în preambu- 
lul hrisovului ce dă lui Toader Mamaligioglu. Cînd citeşti 
rindurile emfatice din fruntea acestui act, fi se pare că o 
să fie vorba de cea mai mare industrie cu care domnia dota 
Tara Românească... 

Si era vorba numai de primul Haine-vechi ! 


O SOACRĂ DIN 1823 


Cine vedea pe Stanca lui Vasile si a Ioanei Guraliu din 
Craiova, la leturgie, dumineca, la monastire, nu putea 
să nu gîndească — între două cruci ori două mătănii: — 
„Oleoleo ! ce mindrete de fata!“ Pina şi biv-vel- logofătul * 
Constantin Cimpineanu, caimacamul Craiovei, întâlnind În- 
tr-o zi pe Stanca în cale, nu putu să nu-și oprească calul 
arapesc, ca sã- -si îndrepte privirea încîntată spre Stanca. Ce 
bine-i şedea în cămaşa ei inflorita cu altige de arniciuri co- 
lorate si fluturi de aur, strinsa pe sinu-i virginal, cu cozile 
pe spate, lungi si negre, cu soldul impresurat de fota vargata 
de pare că se îngîna pe ea amurgul cu ziua... Dar cînd 
aducea apă de la Puyul-cu-crucea-de-peatra !... S-o fi văzut 
purtind ulciorul cu smalţ verde pe umăr, iar cu cealaltă 
mână sumecind usurel fota dupa picioruse, ca sa nu se ude 
in pîrtul de la put, gi pricepeai de ce însuși marele caimacam 
al Craiovei se opri în cale să-i vorbească. 

— A cui ești tu, fetica ? o întrebă boierul Cimpineanu. 

— A lui jupin Vasile Guraliu, starostele de cojocari 
subțiri. 
Cine știe ce ar mai fi întrebat boierul cel mare pe Stanca 
dacă nu s-ar fi adunat, într-o clipă, lumea în jurul lui și 
al fetei... Cum să nu se adune lumea, care cunoștea pe boie- 
rul caimacam, cînd îl văzu că-și opreşte armăsarul să stea 
de vorbă cu Stanca? Fireasca perierghie 2 era aceea a lumei. 
Numai, dacă văzu marele boier lumea adunată, dete bici 
calului și-și căută de drum, nu fără de a mai întoarce capul 


1 Fostul mare logofăt. 
2 Curiozitate, 


256 


` 


o a anae 


ca sa mai vadă pe Stanca, care-și urma calea cu demersu-i 
grațios. 
* 


Dar nu trecuu pe la Puţul-cu-crucea-de-peatră numai 
boierul caimacam, în acea zi de 12 august 1823, ci-si mai 
adăpă calul său în sghiabul de la put si Constantin Toro- 
ceanu. 

Era Constantin Toroceanu mosnean din plasa Valcan. 
de la Jiul-de-sus, ori „Gorj“, cum se incapatineaza admi- 
nistratiunea a porecli pe slavoneşte acest judeţ românesc. 
Mindru flăcău era Toroceanu, si mamele îi scoteau pe intre- 
cutelea fetele in cale-i, că doar l-or prinde în mreaja, că 
de ! nu era numai flăcău mindru ca Făt-Frumos din poveste, 
ci mai știa toată lumea că stapinea gogemete „ocină“ 1 
tnsghebata din trei „bătrîni“. 

Stanca, care tocmai sosise la put cînd descălecase Costică, 
primi să-i dea ajutor cálaregul la ridicatul cumpenei cu 
ciutura cu apa din putul adînc. Ba, ce făcu, ce drese Costică, 
minile lui ridicind cumpăna întilniră nu numai o dată pe 
ale Stancăi... de se rumeneau ca, niște mere domnești obrajii 
fetei... D-apoi cînd flacaul agezä ulciorul cu apă pe umărul 
fetei !... Să fi văzut atunci cum se rosea Stanca ! 

Da ce? Am ţinut eu catastif ca un calemgiu de la viste- 
rie, de havaieturi, de toate mișcările sufleteşti ale unui 
flăcău de 20 de ani gi ale unei fetiscane de 16 primăveri ? 

Să spun numai că din ziua cînd s-au intilnit la Pupul- 
cu-crucea-de-peatra, ei s-au iubit; îmi ajunge atîta pentru 
şirul - povestirei mele. 

Peste puţine zile de la întilnirea lor la put, toată maha- 
laua Precistei de la Dudu răsuna de vestea că se mărită 
Stanca lui Vasile Guraliu și a Ioanei cu Costică Toroceanu. 

Și fetele fericeau pe Stanca. Numai vecinele de casa 
miresei gopteau între ele : 

— Săracul bietul Toroceanu ! în ce casă a intrat! pe 
ce mini a încăput! Soacra e o aspida.. O să-i facă zile 
fara de soare.. 

— Nefericitul de Toroceanu ! Bine zisesi, cumatra ; pai 
n-a murit de necazul ei celalt ginere a babei Ioana a lui 
Guraliu ? 


1 Moşia de la ascendenți. 


257 


Adevărul e că groaznică soacra își luă pe cap Constantin 
Toroceanu ! 


* 


Se făcu nuntă mare. Nuni au fost însuşi boierul caimacam 
al Craiovei cu soţia sa, Ce mai alai însoțea nunta de la 
casa lui jupin Vasile Guraliu pînă la biserică! Ce mai 


ospăț domnesc după nuntă I... 
Numai d-abia se împrăştiară musafirii de la nuntă și 


începu viaţa amară a lui Toroceanu. 

Când cugeta bietul mire că de acum începe viata fericită 
pentru el, iaca vine mama soacră şi ia de lingă dinsul pe 
Stanca, care tocmai își desprindea beteala dupa cap. - 

Ba că una, ba că alta, Stanca nu se mai întoarse lingă 


barbatu-sau in acea seará. 
— Da de.ce așa, mamă soacra ? întrebă Costică a doua 


zi cu ochii roşii de nesomn, de zadarnică așteptare. 

— Pai ce? Nu cumva ţi-am dat pe Stanca s-o neno- 
rocesti ? 

— Cum s-o nenorocesc? Nu-i nevasta mea? Nu cu 
mine are să-și petreacă de acum înainte viata ei? 

Stanca se uita inlemnita cînd la mama ei, cînd la Costică, 
şi sta pironită pe loc. 

Dar Toroceanu, cit simţi ca are a face cu o soacra zana- 
tica, de care ascultă orbește fata ei, tsi zise: „las ca știu 
eu ce să fac“. 

Si făcu ceea ce ştia că trebuie sa facă: a doua noapte 
se furisa binisor din camera lui și străbătu în aceea unde 
dormea nevasta lui. Cum dormea, îi astupă gura să nu fipe 
si, în puterea noptei, încălecînd pe calul mai dinainte pre- 
gătit la scara pridvorului casei, luă pe Stanca pe cal, si 
fugi, băiete, ca gîndul, ca vîntul. 

Cînd socoti că nu-l mai poate ajunge mama soacra, în zori 
de ziuă, „ajunşi la un sat, Costică năimi o căruţă, care-i 
duse pînă seara la ocina lui. . 

Plinse Stanca cît plinse după părinţi, dar apoi se linisti 
si doua luni de zile viaţa lui Toroceanu fu dulce si femeia 
lui începu, pare-se, a uita de mă-sa $i de tată-său. 


258 © 


+ 


Dar mama soacra nu uita. Două luni i se părură doi 
ani. În aste două luni, aspida își ascuţi acul veninos. Cum 
să facă, cum să dreaga să strice casa fetei sale? Ea plăti 
bine dascălului Firfirică, de la S-ta Precista, să meargă la 
moşia lui Toroceanu, să intilneasca pe Stanca şi, de n-o 
vrea cu voie bună, s-o răpească şi s-o aducă la casa părin- 
tească din Craiova. Ba mai dete niște baclavale sa le ducă 
Stancei, ca ea să dea din ele de mîncare bărbatului său, 
dar ea să nu guste din ele. 

Dascălul n-avu nici o greutate să convingă pe Stanca 


să se întoarcă la părinţi. De mică copilă, ea nu ştia decît de 
. voința mamei sale. O privire a ei o fascina ! Poate ca încă 


iubea pe Costică, dar voința mamei sale o stăpînea mai 


„mult decît iubirea soţului său. Deci primi să fugă cu dască- 
lul Firfirică la casa părintească. 


— Dar cu baclavana ce facem? întrebă dascălul Fir- 
firica. 

— Pune-o pe masă, colo. Eu nu i-o dau. 

Se gîndi dascălul că ajunge să ducă acasă la Craiova | 
pe Stanca. Ce să mai stăruiască a otrávi pe nefericitul Toro- 
ceanu cu baclavaua ? 

Că era otrăvită cu şoricică și argint viu. 

Noroc ca dete peste ea cînele de vinat al lui Costică. 
Hazor mînca din baclava, tocmai cînd intră în cameră stă- 
pînu-său. 

— Uite, cotarla, mănîncă baclavaua făcută de Stanca... 


- Masir |... 


Cinele fu izgonit, şi acum se pregătea Costică să pună 
talerul cu baclavaua rămasă pe o poliţă înaltă, cînd deodată 
intră în casă mama lui: 

— Costică, a fugit Stanca cu un om de la Craiova. A 


"văzut-o ciobanul nostru Ilie... Goneau caii în toată puterea 


lor, de se netezea pămîntul. 

Încremenit rămase Costică... 

Un argat intră iute în casă: 

— Jupine, Hazor se zvircoleste şi chelalaie... O să moară 
cînele... strigă el. 


259 


Ca un fulger luminind noaptea fu graiul argatului... 
Moare Hazor... A mâncat baclavaua,.. E otrăvită. 

— Mamă, mamă, Stanca a voit să mă omoare de 

— Nu Stanca, dragă Costică, ci cu bună seamă soacrá-ta. 

— Dar eu o iubesc, mama, nu pot trai fara de Stanca !... 


* 


Ce-i rămîne bietului Toroceanu să facă? Scápat prin 
cînele Hazor de moarte, el reclamă la justiţia din Craiov ra, 
cerindu-si indarat pe Stanca de la părinţii ei. lacá actul 
oficial din care am scos istorioara noastră de mai sus: 


„Preainaltate Doamne, 


După, luminata poruncă a Înălţimei-Tale, ce mi se 
dă la alaturata jalba a lui Constantin Toroceanu, din sud! 
Gorj, făcind cercetare, am văzut că jalba lui este pentru 
Vasile si Ioana, soţia lui de la Craiova, că luînd in casa- 
torie pe Stanca, fata lor, numai două lumi de zile a trait 
cu dinsa casniceste, iar de atunci pînă acum, după relele 
povăţuiri ale părinţilor, nu numai au fugit soţia sa de la 
casa lui, dar cita vreme a sezut cu dinsul, n-a putut trăi 
cit de puţin în linişte, încă a cugetat să-i rápuie și viata 
dindu-i argint viu şi săricică de a băut... Toroceanu acum cere 
ca cu mumbasir sa se aducă aici, atit socrii lui cit şi soția 
sa, a-şi afla dreptatea. Au arătat spre dovadă de văzui si 
anaforaua ce au facut Chirosul S-tei Episcopii, scrisă fiind c 
la trecutul lui august în 9, prin care îndatorează pe oir 
socri lui, ca nu numai să due pe soția jăluitorului acasă la 
dinsul de unde vor fi ascuns-o, ci încă să-i dea şi legătură prin 
zapis că nu o vor mai sfătui spre neunire si oricind va mai 
fugi să fie tot ei datori a 9 aduce la jăluitor și să se și 
pedepsească, căci vreo pricină de despărţire n-au găsit între 
jăluitor şi soția lui. Deci fiindcă de mai sus arátata ana- 
fora a Clirosului S- tel Episcopii nu se găseşte jaluitorul în- 
vinovatit, ci mai vîrtos i] arată că este om cu buna stare si 
chivernisit, şi pricina neunirei în căsnicie se vede că este 
din povata părinților, si de vreme ce arată jăluitorul ca 
soacra lui a cutezat rele asupra vietei lui, pregătindu-i bacla- 


1 Sud, adică judeţ. 


260 


vale cu argint viu si cu săricică, ca să-l omoare, găsim cu 
cale să se dea luminată porunca inaltimei-tale, cu mumbasır 
aprod hatmänesc, sa meargă la Craiova, unde să-i infatiseze 
înaintea d-lui caimacam și a d-lor boieri ai Divanului... 


1823, decembrie 1* 


Dreptatea a înapoiat pe Stanca la casa lui Toroceanu, iar 
pe mama soacră au făcut-o surghiun pe toată viaţa la o 


monăstire. 
Citi gineri n-ar binecuvânta astăzi asemenea judecată ! 


ACUM 74 DE ANI 


Icoana trecutelor vremi se cade a fi adesea pusă îna- 
intea nouălor generaţiuni. A „cunoaște prin ce faze dureroase 
a trecut neamul românesc pînă sa ajungă la starea de faţă, 
care celor necunoscători de trecut li se pare. lucru natural 


ŞI att de simplu si fără să rezulte din această stare de 
lucruri nici un merit pentru cei cari au făcut-o, este foarte 


folositor, este modul cel mai bun de a asigura apărători ai 
acestei stări de lucruri, este mijlocul prin care nouăle gene- 
raţiuni învaţă a iubi şi a venera memoria celor cari au reali- 
zat evolutiunea naţională a neamului românesc. 

Astăzi, cînd Curtea românească primeşte vizite de regi 
şi Împărați, tinerimea crede că așa s-a întîmplat totdauna. 
Să amintim acestei tinerimi că nu mai departe în trecut 
decît 74 de ani, o viata de om, domnul românesc, si nu un 
domn fanariot, ci primul domn român după revolutiunea 
lui Tudor, Grigore D. Ghica v.v. era nevoit să serbeze 
în Bucureşti buic-baiaramuri şi curban-baiaramuri, ca la 
Constantinopol, şi să acorde onoruri umilitoare pentru dom- 
nie la doi impiegati inferiori turci. 

Aceşti impiegati inferiori erau divan-efendi, un fel de 
secretar de limba turcească, de religiune mahomedană, şi baş- 
beșleaga, comandant plătit de tara ca să apere judeţele, prin 
oamenii săi, de supărări şi jafuiri din partea supușilor turci. 

Acestor slujbaşi, de o însemnătate relativ foarte mică, 
Grigore D. Ghica era nevoit, cum zisei, să le dea onoruri 
extraordinare si chiar umilitoare domniei. 

Dacă ar fi existat pe la 1824 jurnale în Bucureşti, iată 
ce am fi citit în ele: 


262 


si 


pale > a 


„leri, în ajunul zilei ceremoniei, crainicii au publicuit 
pe la raspintii cu batere de darabană, că astăzi 1 mai 1824, 
se va face la Curtea domnească «obicinuitá feremonie de 
buiuc-baiaram, ori de curban-taiaram, lui divan-efendi si 
bas-besleaga». 

După porunca domnească, astăzi s-au închis prăvăliile, 
si orăşenii, pilcuri-pflcuri, s-au adunat împrejurul Curţei 
domneşti la priveliștea meterhanelei şi a neferilor insiruift 
de la poarta Curţei pînă la scara domnească. Caretele veli- 
qilor (marilor) boieri curgeau girla pe Podul „Mogoşoaiei, 
cu arnaufi in, haine muñate în aur, ţinîndu-se în capra de 
din dos a trasurel, sprijiniți de canafuri de mătase, tinind 
in mina stinga ciubuc de i iasomie, ori de cireș, împodobite cu 
califuri de mărgele şi cu tacimuri de rotogoale de chilibar, 
„bătute cu petre scumpe. Privea norodul cascind gura la 
roțile aurite ale leagănelor, pe cînd caii de la ele stirneau cu 
copitele lor nouri de praf. 

— Uite, asta-i careta 1 boierului Mihai Racoviţă, pe care 
la facut vodă mare logofăt în locul lui Costache Bălăceanu. 
l — Jaca trasura lui Iordache Ştirbei, mare logofát al 
Tarei-de-jos. 

— Priviţi, vine Neculai Golescu, mare vornic al III-lea, 
boier de treabă ; lînga dinsul e Nestor, al de ştie pe de 
rost toate pravilele. 

— Da ian vezi ce cai minunati la leagănul hatmanului 
Stefan Bălăceanu ! Cai arapesti ; a dat pe ei o moşie întreagă. 

— La o parte, oameni buni! strigă raspintiasul, invir- 
tind girbaciul, că vine boierul vornic al politiei, Mihăiţă 
Filipescu. 

După careta lui Filipescu, careta mitropolitului Grigorie 
atrage băgarea de seamă a norodului. 

— Vezi, jupîne Stanciule, zice un măcelar către răspîn- 
tias, asta-i careta dăruită de m.-s. vodă părintelui mitropolit. 
An, cînd l-a chemat la Curte vodă, de la Căldărușani, unde 
petrecea în călugărie, ca să-l facă mitropolit, a fost tras 
în gazdă colea, la Hanul lui Filaret (azi Teatrul Naţional) gi 
s-a dus pe jos la Curte. Vodă i-a dat la întoarcere careta 
asta bogata. 


1 În textul de bază : cartea (n. ed.). 


263 


Si tot curg, tot curg caretele div anistilor, ba unii din ei 
se duc călări la Curte, urmaţi de cite un arnaut pe al 
doilea cal. 

La Curtea domnească, mitropolitul, ps. episcopi şi boie- 
rii veliti iau locurile lor obicinuite în spătăria cea mare 
(sala tronului). La ceasurile turcești 6 (12 europenesti), isi 
face intrarea m.-s. voda Grigore Ghica în spătărie, însoţit 
de luminăţia-sa beizadea, care este spatar, și 1a loc pe tron, 
asteptind să sosească, aduşi cu alai, divan- efendi şi baş- 
besleaga. De la poarta Curţei pina la capul scării, stau rînd 
neferii ogeacurilor, si de-a dreapta si de- a stinga, cu orin- 
duiala lor, si de la capul scarei de jos pînă la usa spătăriei, 
toți satirii si ciohodarii în uniformele lor, apoi, spre tronul 
domnesc, baş- ciohodar, deli-basa, tufecci- basa, circ- serdarul, 
ghiuler-aga si toate agalele ogeacurilor, cum gi toți idicliii ŞI 
icioglanii, asemenea stau la rînd după orinduiala, întru în- 
timpinarea sărbătoriților turci; jos la scară, A] aşteaptă 
muhurdagi-basa (cel care pune pecetea domnească pe hri- 
soave), cu iamacul (ajutorul său). Ambii fin in mini cari de 
argint în cari ard miresme. După ei, stau asteptind al II-lea 
postelnic, al II-lea portar, al III-lea postelnic, al III-lea portar 
ȘI postelniceii. Postelniceii al II-lea și al III-lea, cum și por- 
tarii, lau de subgiori pe divan-efendi şi pe baş- besleaga, ŞI 
îi urcă scara pina la usa spătăriei. Aci îi intimpina d- lui 
marele postelnic și d-lui marele logofat de obiceiuri, cu 
orînduiala d-lor si cu toiagele in mini, si le fac alai pina 
înaintea m.-s. vodă Ghica. Cînd ei sosesc în fata scaunului 
domnesc, m.-s. se scoală în picioare şi-i pofteste să stea pe 
divan, zicindu-le : Baiaram mubarechi! adică : baiaramul să 
vă fie cu sănătate. Douăsprezece fete din haremul domnesc, 
cu stropitori de mirezme, trecură în faţa lor și a velitilor, 
stropindu-i, apoi se dete dulceaţă și cafea de cafegi-basa, 
intiiul lui vodă și celor doi sarbatoriti, iar de al doilea ca- 
fegiu la veliţii boieri. 

Ce mai miros de ambroazie cerească se ridica în rotogoale 
de fum din felegenile așezate prin zarfuri de argint si de 
aur, cu măiestrie lucrate! Si _profumul cafelei se amesteca 
cu al ciubucelor bogate, împărţite de primul și al doilea 
ciubucciu și răzimate pe tavite de argint, pe velintele si 
covoarele persieneşti, întinse de-a lungul sălei. 


264 


Acum, beizadea, ca spatar, dă semn la fereastră de înce- 
pură trimbigele ; ; meterhaneaua cinta, se slobod pistoale de 
cîte trei ori, iar tuiurile domneşti stau descoperite lîngă scau- 
nul domnesc si in faţa lor ard făclii de ceară albă in sfes- 
nice de argint. 

Cînd iesira din spatarie divan- efendi si baş- besleaga, 
m.-s. vodă îi însoți pina la usa spătăriei, ca pe nişte ipo- 
chimene (persoane) foarte înalte (1). La scara Curgei, după 
obiceiul turcesc, cit se iviră la ieşire cei doi slujbasi turci, 
vătaful de măcelari, cu Taie-vaca macelarul de la scaunele 
lui Brancoveanu, au injunghiat doi berbeci tn mijlocul zgo- 
motului pistoalelor si al meterhanelelor. Turcii au aruncat 
parale. mărunte la norod. Neferii strigau : Isala! Mulțimea 
se făcea val- -virtej sá prindă cite o lăscaie, iar m.-s. vodă 
şi beizadelele priveau de la fereastră la petrecerea din curte, 

Întreagă ziua de astăzi, 1 mai, ţinu sărbătoarea. De trei 
ori în zi cîntă meterhanaua, de trei ori în zi răsună văzdu- 
hul de zgomotul pistoalelor. La curban-baiaram, ceremonia 
o să fina 4 zile. 

Așa ceremonie halal !“ 


Cînd, astăzi, preimbläm mintea noastră in faţa unor pri- 
velisti ca cea de la 1 mai 1824, ne întrebăm : cum de nu 
simțeau „patrioţii urcindu-li- -se de ruşine sîngele la cap“? 
Doi turcaleti, slujbasi ai yarei, erau sarbatoriti de domnitor, 
de prelafii bisericei și de boierii cei mari cu umilinţa mai 
sus arătată ! Ce deosebire î între cele ce se petreceau la Bucu- 


reşti acum 74 de ani si între actuala stare de lucruri! 


BOIER BĂTUT LA SCARA DOMNEASCĂ 


Era o noapte frumoasă şi caldă din luna lui mai 1825. 
Luna argintea turnul bisericei Dintr-o zi. În faţă cu biserica, 
la poarta casei lui Băjescu, stătea de vorbă acesta cu logo- 
fătul Costache si cu Ioniță Mainescu Craioveanu și cu mai 
multe femei din vecini. Venise vorba despre întîmplările 
zilei. j 

— Auzir-aţi îndrăzneală ? zice Băjescu. Nici pînă astăzi, 
după două luni şi mai bine de zile, aga n-a putut afla ce 
slugitor din Vlașca a adus pascvelurile la casa banului Cre- 
tulescu. 

— Da bine, boierule Băjescu, întreabă logofătul Cos- 
tache, știi dumneata lămurit cum s-a petrecut fapta ? 

— Ştiu cu bună încredințare. La 1 mai, un slugitor din 
Vlașca vine la casa banului Creţulescu, care locuieşte î în faţă 
de Curtea lui m.-s. vodă. Boierul nu era acasă, ci dus la 
biserică. Slugitorul dă în minile vătavului o legătură cu scri- 
sori și apoi se face, nevăzut. Banul, întors de la biserică, 
desface legătura și găseşte în ea o mulțime de scrisori pecet- 
luite cu ceară neagră. Una din ele era pe numele lui şi se 
zicea în ea că banul să împartă pe celelalte la adresele lor. 
Era o scrisoare și pentru m.-s. vodă, alta pentru fiul său, 
marele postelnic, altele către fraţii lui vodă, peste tot vreo 
22 de scrisori către toţi boierii din Divan. 

Batrinul ban le împărţi si, cînd colo, ce vede ? Erau în 
scrisori numai pascveluri pline de vorbe urite şi de amenin- 
tari. Vodă adună în pripă toate scrisorile acestea, amenin- 
find cu surghiun pe boierii cari nu le-ar da pe dată. 

— Şi ce se alese din toată daravera? întreabă Ioniţă 
Mäinescu Craioveanu. 


266 


— Ce să se aleagă ?... Tevatură goală... 

În acel moment, trece prin umbra bisericei un om legat 
la cap cu sal şi cu giubea lungă pe deasupra, tainuindu-si 
obrazul, ca să nu-l cunoască. 

= ite: sopteste Nura către a clucereasa, soţia logo- 
fătului Grigore, vecin cu casa lui Bäjescu ; uite! Cine o îi 
si ala de se furiseaza pe, lîngă zidul bisericei ? 

Şi, zor pe femei să afle cine era omul cu sal la cap 
legat şi cu giubea lungă deasupra hainelor. 

Logofătul Costache, fiul Nuţei, ținea mult să placă clu- 
ceresei Maria. 

— Las’ pe mine, cocoană, că-i dau cu de rost, o să-l 
urmărez de aproape pin’ voi afla cine e. 

Și se ia după dinsul, la mică distanţă, dar nu fără ca 
individul să bage de. seamă că era urmărit, Necunosautul 
apuca, pripindu-si pasul, cind la stinga, tot In umbra case- 
lor, trecu pe linga clopotnița de la poarta Sf. Sava, pina 
ce intra în ulița ce merge in Tigánie; aci l-a pierdut din 
vedere. | o l 
„Nu se mai vede, zice in sine logofatul Costache, dar 
seamäna leit cu tinarul boier Bärbucica Catargiu“, cu care 
adeseori logofatul Costache petrecuse in chioscul de Ja 
Ferastrau. 


Costache se întoarse la grupul ce-l aştepta la poarta lui 


Bajescu, cam umilit, căci nu izbutise să afle cu siguranță 
cine era necunoscutul care cu atîta grije se aciuia pe sub 
ziduri. 

— Ei vezi, logofete Costache, că te-ai lăudat degeaba 
că ești ischuzas (isteţ), zice jupineasa Maria. Si femeile dela- 
olalta rid de mutra lungă ce face logofătul Costache. 

— Ei, ce-o sa fie, adaoge a zice Ionita Mainescu Craio- 
veanu ; o fi vreunul din boierii cari tot clocesc zaveră impo- 
triva lui vodă. N-ati auzit că pina şi boierul Filip Lens e 
surghiunit de vodă la monăstirea Tismana, că l-a fi aflar 
în viclenie pe lîngă turci, ca şi pe negutitorul Baltarequl ? 

— Ce sa zici! exclama Bajescu ; i-a venit pofta și cipe- 
pulni rpoeto rami să mai măsoare cu banita galbenii vis- 
teriel, nu s-a săturat masurind milioanele lui. Numai, ştie 
vodă Grigorie Ghica ce face! O să răpună el pe toţi dus- 
manii lui... 


11 


Necunoscutul izbutise sá scape de urmarirea logofátului 
Costache, infundindu-se printr-o hudigá întunecoasă ce din 
Salari dădea spre Curtea Veche si de aci intrase în cafe- 
neaua de la Hanul lui Manuc-bei. 

La o masă, în fundul cafenelei, trăgea din narghilea un 
besliu -turc din ceata lui bas-besli-aga Ahmet-bei. ' Linga el, 
cu felegeanul de cafea in zarf de metal ordinar a mina, se 
afla Ingea Rusciucliul. 

_ Pe data ce acesta zari intrind „pe E | lăsă pe 
masă felegeanul cu cafea şi înaintă spre dinsul. 

— Am fost, stăpîne, zice el cu glas ca să nu fie auzit 
de către nimenea altul din numeroșii clienți ai cafenelei. 
Am fost, duduca e acasă, iar’ sărdarul Niculae, tatal. ei, 
e trimis de m.-s. vodă ca "mumbagir (executor) la: adunarea 
soimilor pentru Țarigrad. 

„Tocmai bine“, gîndi necunoscutul. 

— Vorbit-ai cu fata? adaose el a întreba pe Ingea, care 
nu era altcineva decît arnáutul său. 

— M-a dat afară, amenintindu-ma cu bătaia slugilor... 
dar nu face nimica! Ea n-a ascultat de vorba mea; dar 
cum sa nu asculte de graiul d-tale, boierule? Am aflat 
numai că fata: este logodită cu logofătul Costache... 

„— Cu “logofătul Costache ?.Cu acel om de nimica, care 
adineoarea mă urmărea sa vadă cine sunt? Vino cu mine, 
Inge... ai tu destulă putere să iai in circa pe duduca Mari- 
oara şi s-o duci după mine... N-avea grije, în bastonul: asta 
am sis; te apăr eu de slugi si de oricine ne-o sta împotrivă. 

_— M-am gîndit la asta, stăpîne, $i iacă am arvonit cu 
ceva bacsis pe besliul Ibraim de la casa de Beilic... O 
să ne ajute si n-o să ştie decît el si noi cele petrecute. 

— Bine, Inge, să mergem. 

Iesira tustrei din han şi se EN Podul Beili- 
cului. Un raspintias, atipind lîngă ruinele Curţii Vechi, striga 
cu glas de betiv obicinuitul „te văd! te väd.!“, dar puţin 
se interesă să știe unde pot merge. acești trei oameni la ora 
înaintată a nopții, fără felinar, împotriva nizamului (regu- 
lamentul), care opreste imblarea pe strade la o ora asa de 
inaintata. 


268 


.n 


Luna isi isprăvise calea sa pe cer si întunerecul succe- 
dase, întunerec sporit prin umbra clădirilor în stil, oriental, 
cari strimtau pe de-o parte si pe de alta strada Podu-Beili- 
cului. Strada era pustie. Se auzeau loviturile tocurilor celor 
trei indivizi lovind birnele podului, și zgomotul, acesta des- 
teptă cînii din mahala, singurele fiinţe cari încă nu dormeau 
în aceasta parte laturalnica a Bucureştilor. 


III 


Într-o infundatura de lîngă biserica Sf. Ecaterina, la o 
casă mică, licărea prin fereastra despre stradă o lumînare 
de seu. La acea fereastră bătuse cu cîteva minute înainte 
logofătul Costache. O tînără fata îi deschise ușa. 

— Ce mai bine făcuși, dragă Costică, că venisi, că nu 
ştiu ce am dar simţ o grije mare la inimă, fără să-mi dau 
seama din ce pricină. 

_ Costache apucă amindoua minile tinerei fete nee sale 
şi depune o caldă sărutare pe fruntea ei. 

— Alungă orice grijă, Marioara.... logodnicul tău e lîngă 
tine ! Si eu am avut nu stiu ce grijă, cîteva zile de cînd - 
te-a zărit împreună cu mine la Ferăstrău tînărul boier Băr- 
bucică Catargiu. Te-a găsit că esti fată frumoasă l.. „Da, si 
cuminte, boierule“, i-am zis eu. „Frumoasă $1 cuminte ! 1° adaose 
el a zice, cautind din ochi sa te mai zäreasca cind luntrea te 
ducea la mal impreuna cu taral tau. Ei, da ce ne mai framin- 
tam mintea cu d- alde astea ! N-ai să fii tu, cum o trece luna 
lui mai, cînd nu-i bine să facem nuntă, n-ai să fii nevăs- 
tica mea ? 

Ambii amorezafi iesira din casă în curte, pe prispă, lîngă 
un nuc batrin, ca sa nu deștepte vorba lor pe batrina doica 
şi pe un argat, singurele ființe cari se mai aflau sub acelaşi 
acoperământ. 

Marioara era nu numai frumoasă, dar în adevăr și cu- 
minte. Numai după ce Costache schimbase veriga de logodnă 
sub binecuvintarea tata-sau, consimtise sa aiba intilniri cu el. 
Dealtmintrelea si acesta era mai de treabă decit reputa- 
fiunea. Ştia lumea ca el cam făcea berbantlicuri, ca bun 
prieten al tinărului Bărbucică Catargiu, împreună cu acesta, 
prin ale măhăleli ale Bucureștilor. Nu o dată, straja spata- 


264 


riei i-a dat in primire pe amândoi străjei lui aga, iară acesta 
se grăbea să le dea drumul, că doar nu degeaba era Bărbu- 
cică fiul paharnicului Ștefan Catargiu. Ce să-i faci? E 
tînăr... hursuzlicul e pentru bătrîni, iar nu pentru nişte 
holtei ca Bărbucică şi ca prietenul său Costache, logofătul 
de la Departamentul de opt (Curtea de Apel). 

Abia se asezasera ambii tineri pe marginea prispei, lingă 
nuc, cînd deodată aud zgomot înlăuntrul casei. Costache se 
repede, urmat de Mărioara. 

— Ajutor ! Ajutor ! Hoţii ! striga batrina doică Tudosia. 

La strigătele ei, se desteptase din camera vecină argatul 
și alergase la locul de unde porneau strigătele. 

Cînd ajunse acolo, logofătul Costache se izbi piept în 
piept cu Inge arnautul. Cit văzu acesta pe Mărioara, face 
semn besliului Ibraim s-o insfoace în brațe. Costache se 
repede asupra turcului. Marioara ţipă. Necunoscutul ridică 
bastonul asupra lui Costache. Acesta apucă de baston, tar 
sigul din el rămase gol în minile lui Bărbucică Catargiu, 
căci dinsul era necunoscutul urmărit de logofătul Costache. 
Toate acestea se petrec la slaba lumină a candelei, care arde 
misterioasă înaintea iconostasului. 

— A! Dumneaia eşti, boierule Barbu! strigă Costache, 
repezindu-se din nou asupra tinärului boier și apucind cu 
voinici pumni părul negru de pe care zbură la o parte fesul 
şi salul de broboada. 

— Lasa-ma de păr, Costache, strigă Bărbucică, ori te 
ucid ! 

Și, fără a mai . aştepta răspunsul acestuia, implinta sisul 
in maruntaiele nenorocitului logofat. Acesta cade inanimat, 
pe cînd besliul si arnáutul, vazind moarte de om, se opresc 
îngroziți și dau drumul Mărioarei, care, $i ea, cuprinsă de 
spaimă, leşină pe patul doicei. 

— Ce-ai făcut, boierule ! zice Inge; moarte de om? O 
să fie rău de noi și de d-ta, că nu-i glumă cu vedă Grigore 


Ghica. 


IV 


A doua zi, la Curtea domnească, Nuţa, mama logofă- 
tului Costache, în genunchi, în curte, aştepta să-i primească 


270 


re 


ar 
ca 


cineva jalba. Pe una din. ferestre o zari pe domniya Profira, 
sora lui vodă. Ea ordonă să fie adusă sarmana femeie îna- 


intea ei, îi primi jalba şi o duse însăși împreună cu | femeia 
pînă la domnitor. 


În ziua de 19 mai, domnitorul chemă Divanul să judece 
pe boierul ucigaș. 

Divanul rindui cercetare la fata locului | „SI constată că 
„piritul Barbu este cel vinovat. Pentru a cărui faptă cer- 
cetindu-se -pravilele s-au găsit la previa $ țării list. 81, cap. 4, 
zicînd : 

«Cine fiind copil mic, sau nebun, sau smintit la minte, 
va omori, nevinovat este», şi tot la aceeaşi carte zice: 

dare: la minie lovind, va omori, va fi lovit cu armă, 
si tăind, sau sagetind, sau impungind, sau impuscind va 
omori, să se omoare». 

«lar de va fi lovit cu armă și va omori, să se pedep- 
sească ca un ucigaș de beție.» 

Iar la pravilele împărăteşti : 

Cartea 60, titlul 39: «Cel ce cu aprindere de minie va 
savirsi ucidere cu cuţit sau. alt asemenea organ, ucigaș din 

cuget este și nu are nici îndreptare, nici iertac.une». 

Si la sbolii in talmacire mai deslusit se arată chiar așa: 

«Cel ce poartă arma vătămătoare și cu aceeaşi va lovi 
pe altul, atunci acela far’ de îndoială si cu sococinya și cu 
inimă şi cu cuget spre ucidere a lovit». 

lar pentru cei aparati de pedeapsă, tot la aceeaşi carte 
şi titlu: 

«Că cel ce este neajuns de 13 ani, și cel ce are nebunie 
cu lipsire de minte, aceia, de vor face ucidere, nu se osîn- 
desc după pravila ucigasilor». 

«lar cel ce la vîrsta mai jos de 25 de ani va face moarte 
se piraste la judecată.» 

Şi iarăși: 

«Cel ce a avut cuget a ucide pe cineva şi măcar sa nu-l 
ucidă, ci numai să-l rănească, ucigaș este, iar cel ce n-a 
avut cuget a ucide, măcar să-l ucidă, nu este ucigaș; iar 
de a avut cineva şi gînd sau cuget să omoare sau „nu, dupa 
organul ce a dat se dovedeşte». 

Deci, fiindcă acest vinovat, Barbu Catargiu, este la vârsta 
ca de ani 20, şi măcar că după porunca pravilei se osindeste . 


271 


la moarte, dar fiindcă iarăşi pravila porunceste, zicind chiar 
asa: 

«Osinda ucigasului, de va fi de cei de cinste si de stare 
mare, este periorismos, ad.ca la un surgun si închis acolo 
si tot avutul lui să fie în pradă, iar de va fi ucigașul din 
cei proști, să se supuie sub sabie și dat hiarelor». 

Drepr aceea, judecata găseşte cu cale să i se facă vino- 
vatului Barbu pedeapsă cu bătaie în privelişte, pentru a lui 
infrinare şi altor asemenea spre pildă şi sa se trimetă la o 
inchisoare, ţinîndu-se in bună pază pînă isi va veni la 
vîrstă, după pravilă, de 25 ani.“ 

La 25 mai 1825, domnitorul aproba sentinţa dată. 

Era zi de duminecă, lumea, pilcuri, pilcuri, de prin 
mahalele zisnind în Podul Mogoșoaiei se îndrepta înspre 
Curtea domnească, nu departe de Hanul lui Filaret (astăzi 
Teatrul Naţional). Cu greu ráspintiagil „Puteau opri valu- 
rile de norod cari se îndeseau si voiau să intre în cuprinsul 
Curţii domnești, să aibă ocaziune de a privi la aplicarea 
pedepsei lui Bărbucică. 

Emoţiunea fu mare în mulţime cînd marele armas, in- 
cungiurat de o ceată de armäseı aduse înaintea scării Curţii 
pe vinovat. Urcat pe treptele scării, marele armas dete citire 
sentinţei domnești, în cuprinderea următoare 

„lo Grigorie D. Ghica vv. etc. 

Din cercetarea judecății departamentului criminalion ce 
ni se arată printr-această anafora, îndestulindu-se Domnia 
mea de necuviincioasa fapră a acestui Barbu Catargiu, măcar 
că se cuvinea a-l osîndi după căderea şi măsura vinei lui, 
precum pravila orinduieste. Noi însă, cu a iubirei de oameni 
cumpănă, usurindu-i osînda cea cuviincioasa, hotarim şi 
poruncim d-tale, epistatule al armasiei, ca mai intii să se 
pedepsească cu bătaie in priveliște, aice, la Domneasca noastră 
Curte, și apoi să-l duci la monăstirea Sărindariul, bagindu-| 
ȘI țiindu-l $ în lang, ca pe un nebun, in soroc de sase Juni, cä 
doar îşi va veni în simjire si sa pläteascä Și toate cheltuie- 
lile ce se vor face la căutarea rănitului cu plata doftorilor, 
precum și de se va întîmpla a muri rānitul, atunci sa dea 
numitul taleri 5000 la muma rānitului, ca sa-ı fie spre 
mingliere la a sa vaduvie, căci ramine lipsită de ajutorul 
fiu-sau...“ 

Semnat : Gr. D. Ghica-Voievou. 


Mulțimea zbucni în strigăte : 

— Trăiască m.-s. vodă! Trăiască dreptatea lui vodă! 
cînd auzi sentinţa data. 

Apoi, marele cămăraș porunci să se întindă covor. ca 
pentru boieri — și armaseli, mai mult mort decît viu, 
asezara pe covor pe boier... 

Bataia fu scurtă, dar ruşinea lungă, nesfirsita !... 


V 


Pe cind la Curtea domneasca Barbucica era pedepsit, in 
casa logofătului Costache iacă ce se petrecea. Nefericitul 
tînăr zăcea întins pe patul suferintilor, iar la capatiiul lui 
plingea maica sa Nupa. 

Deodata, se deschide usa si intră în cameră o frumoasă 
și bogat îmbrăcată jupîniță. Era însăşi domnita Profira Ghica, 
sora lui vodă. Ea aducea pe lîngă dinsa pe Mărioara... 

— Mina d- tale, logofete Costache, Îi zice domniga. Si 
luindu-i-o, la mirarea Nutei, apropie de ea mina Marioarei. 

— Fin uniţi... Biserica va sfinți unirea voastră, copii 
sărmani !... Cit vei fi în picioare, logofere Costache, te voi 
cununa eu... 


Apoi, dete Nuţei o pungă de arnici roză cu mai multi 
icosari de aur... 

— Dreptate a facut m.-s. vodă ; căsnicie trainică și feri- 
cită vom face cu ajutorul lui, Dumnezeu. 

Costache si Mărioara sărutară mîna domnitei Profira 
Ghica. Nuta o însoți pina la poarta casei, podidind-o 
lacrimile : 

— Dumnezeu să te răsplătească cu bine, mărită domnita, 
zise ea, sarutind mina frumoasei sorori a lui vodă, care se 
urcă în o căleaşcă mindra, cu doi arnauti la coada trăsurei. 


PRIMA BAIE IN BUCURESTI 


În luna aprilie 1900 s-au împlinit 75 ani de la insta- 

larea în București a primului local de baie mai sistematică. 
Pînă atunci, Bucureștii n-avură decit băi Sn, adeca 
prin aer cald. 
Se ştie atît de putin istoria evoluţiunei noastre cultu- 
rale în toate -directiunile, ca am pune prinsoare cit de grea 
că nu se vor găsi trei bătrîni în Bucuresti cari să ne spună, 
din propria lor amintire, cele ce ne propunem să povestim 
aci, după documente. 

În martie 1825, Divanul sine al lui Gr. D. Ghica-voda 
e poruncit de domnitor să cerceteze o petitiune prezintată 
de francezul Lagarde. Acesta cerea voie de a deschide. un 
stabiliment de bai, cu un privilegiu de 20 de ani. 

Cine n-ar ride astăzi primind o asemenea cerere de privi- 
legiu pentru a stabili o baje publica ? La 1825, lucrul se 
păru extraordinar pina intr-atita încât domnitorul institui 
o comisiune de doctori cari să cerceteze dacă e nevoie de 
o asemenea baie în București, deoarece pentru curățirea oa- 
menilor de murdalic sunt celelalte băi turcești. 

Comisiunea e compusă din doctorii Filitis si Arsaki, „după 
recomandarea Divanului domnesc. Ei sunt însărcinați să cer- 
ceteze de sunt asemenea băi, propuse de Lagarde, folosi- 
toare la sănătatea omenirei. Cei doi d[octo]ri raportează 
Divanului, la 2 aprilie 1825, ca au cercetat propunerile lui 
Lagarde „si au luat pliroforie (informatie) ca acest fel de 
bai sunt trebuincioase și folositoare la multe boale, mai ales 
ca multi din bolnavi, avind „trebuinga de acest fel de baı 
si neavind mijloc a le face in casele lor, pot sa se înles- 
neasca cu urmarea aceasta“ 


274 


Divanul domnesc, la $ aprilie, intră cu raport la dom- 
nitor şi propune sa se acorde lui Lagarde privilegiul aşezărei 
în Bucuresti a unor băi, într-un local special, cu urma- 
toarele condițiuni : 

1) Stabilimentul va posede 10 camere de bai în bună 
stare, „cu uşi şi ferestre bune, cu pălimarul lor şi cu cîte un 
pat de scînduri pentru odihnă, cu o mescioară şi cu o oglindă 
cu cele trebuincioase pentru gatire si cu două jgheaburi, cari 
jgheaburi au să se păstreze curate şi adese se vor schimba“. 

2) Doritorii de baie să afle „după gust, apă caldă sau 
rece, prin șurupuri“ 

3) „Orice fel de frumos mirositoare băi poate porunci 
cineva si a se face in căzi, dupa cum se vor orindui de 
doctori.“ 

4) Întreprinzăttorul acestui stabiliment, Lagarde, dobin- 
deste monopol de 10 anı in loc de 20 cit cerea, în care timp 
„să nu mai fie volnici alții a mai deschide aici în politie! 
acest fel de băi“ 

Această anaforă către vodă e semnată de marele postel- 
nic Mihalache Ghica și boierii Iordache Golescu, Scarlat 
Grădişteanu, D. Bibescu, vestitul legist Nestor, mare logofăt, 
Ion Fălcoianu si St. Bălăceanu. Domnitorul da lui Lagarde 
hrisov întocmai. 

Acest hrisov stirneste în București, mai apoi, în octom- 
brie, o mare agitatiune între proprietarii de vechi băi orien- 
tale. Cu mare jalbă în protap pleacă kir Stanciu, arendagul 
băei de lingă casa Beilicului, adecă casa unde se găzduiau 
musafirii turci, din strada actuală Șerban-Vodă, însoţit de 
toți frecătorii baiasi si de două babe cari făceau aceeaşi 
meserie pentru cocoane, spre Curtea domnească. Lumea se 
ia dupa dingii, asa că d-a lungul stradelor, grupul baiasilor 
se înmulțește, incit cînd ajunge la Podul Mogoșoaiei, în 
dreptul caselor unde acum se află legaţiunea rusească, locul 
era iezit de lume nestiutoare adevăratei cauze a aglomera- 
fiunel. Prăvăliaşii închideau răpede taräbile ; raspintiasii nu 
mai făceau apel la bicele lor, ca să îndemne delicat lumea 


de a deschide drumul. 
1 În textul de bază: poliție (n. ed.). 


275 


— O fi iar vreo răzmeriţă, zicea inginerul Freiwald, 
care, prins în mulțime, căuta să-și deschidă drum cu orice 
pret catre tovarasul sau, logofatul de Divan Dincu. Sa ne 
dam iute la o parte, ca nu-i a bine. 

— Ba nu, musiu Freiwald, raspunde Dincu, nu-i razme- 
rita, ci sunt baiasii lui kir Stanciu si de pe la alte bai, cari 
merg la voda sa ceara desființarea hrisovului dat de m.-sa 
franguzului Lagarde, învoindu-l sa facă și el o baie nouă. 
D-ta, musiu, ştii ce băi frumoase au şi făcut. 

Cînd  băiaşii ajunseră la Curtea domnească, m.-sa 
Gr. D. Ghica-vodă, tocmai auzind zgomotul din uliţă, privea 
la fereastră şi se mira de atîta lume care se grămădise, unii 
venind despre Zlatari si alţii despre Hanul lui Filaret (azi 
Teatrul Naţional). 

= Caminare Trasnea, strigă vodă credinciosului său, 
care, la o masa de nuc cu postav verde pentru joc de cărți, 
număra galbenii primiţi de la cumpărătorul vămilor, ca să-i 
dea în primirea m.-sale ; cáminare, ian vezi ce vrea mulţimea 
ingramadita in uliţă. Uite, este unul cu o jalba în protap. 

Caminarul Träsnea se închină adînc şi ieși ca să împli- 
neasca porunca lui vodă. 


„lar o fi vro pornire dusmäneasca a boierilor haini, 
cari nu se mai întorc în tara din Ardeal“, se gîndi vodă, 
invirtind cu agitație mataniile de chihlimbar. 

- Cáminarul Trasnea reveni însoțit de kir Stanciu. Acesta, 
cum văzu pe vodă, se aruncă la picioarele lui, sarutindu-i 
poalele anteriului. 

— E. Stanciu de la baia turcească, zise Trasnea. Însoţit 
de oamenii săi, a venit să se jaluiasca cu lacrimi la m.-ta. 

— Citește, căminare, jalba. 

Trăsnea o cet. Se ăluia Stanciu ca el si baiasii sai, cari 
au avut cinstea să imbaieze pe toate pasalele turceşti din 
vremea räzmärigei, pina chiar şi pe m.-sa vodă, cînd era 
numai boier, şi pe toată boierimea din protipendadă, acum 
au să, ajungă să cerșească pinea de toate zilele, pentru că 
un pägin de franfuz a căpătat voie de la m.-s. să facă age- 
zare de baie, ca la Viana, cu odăi deosebire pentru musterit, 
cu paturi și oglinzi, si au, adus din Tara Ungureasca 10 
baiase tinere, parca ar fi sa mearga la baie numai cucoane 
tinere, gi s-a zvonit în toți Bucureştii ca de acum înainte 
la baia turcească nu mai au ce căuta boierii și mai ales fecio- 


216 


rii de boieri. Adică ce ? Unguroaicele cele tinere ale lui musin 
Lagarde vor fi mai pricepute decît băiaşele mele, ori sapunul 
meu cu miros de odogaci şi de trandafir spalä mai puţin 
bine decit ăl franțuzesc, făcut din seu de cine ? 

Si tot asa, şi tot aşa, o jalbă scrisă pe 4 fete, pe hirtie 
tricapelä de un meşter calemgiu (scriitor). 

Voda, după ce ascultă cu răbdare citirea jalbei, porunci 
căminarului Trasnea sa buirdiseasca hotărîrea m.-sale pe 
jalbă către d-lui mare logofat, să cerceteze cursul pricinei și 
să-i aducă anafora (raport). Vodă adaogă cu propria lui 
mina in rezolutiunea către marele logofat Nestor: „Ca sa 
nu se pricinuiasca nici o zäticnire la celelalte bai din Bucu- 
reşti, unde merg oamenii de se spală de murdalic, baia lui 
musiu Lagarde să fie numai pentru bolnavi“. 

După ce Trásnea puse pecetea rosie sub rezolufiune, 
m.-sa o:dete lui Stanciu zicîndu-i : 

— Mergi cu hirtia la boierul mare logofär şi n-avea 
grijă, sunt în Bucureşti destui boieri murdari ca să ai muşterii 
şi d-ta, si Lagarde, şi încă oricite băi turcești mai sunt. Si, 
apoi, Lagarde nu are voie să dea băi decit la bolnavi. 

— Sa trăieşti, măria-ta, fie mila măriei-tale peste noi, 
vechii băiași, zise Stanciu, _sarutind din nou poala anteri- 
ului lui vodă, si ieși fără să înţeleagă ca nu cistigase nimic 
cu jalba-n proyap. 

În adevăr, Lagarde rămase cu hrisovul în buzunar 
si cu cele'10 baiase unguroaice gata la slujba protipendadei, 
iar kir Stanciu, vazu ziua cînd la baia lui turcească avea 
să nu mai vină decît de Paste si Crăciun cei cari nu mai 
gaseau loc in cele 10 odāi ale lui Lagarde. 

lată, mi se: pare, o curioasă pagina din istoria higienei 
publice bucureştene. 


Fe m — 


OPOZITIUNEA! 


Opozitinnea e „Mama soacra“ guvernelor. 


În contra cicăliturilor, ba chiar a mușcăturilor acestei 
soacre, ce n-au făcut, ce nu fac guvernele de pretutindeni ! 
Nu de procedările guvernelor moderne pentru a astupa gura 
birfitoare a opozitiunei am. de scop să vorbesc aci..Cred că 
ar putea interesa mai mult pe lectori informatiuni de mij- 
loacele la carı se _Fecurgea acum 70—80 de ani, la București, 
ca sa se facă a täcea ,opozifiunea”. 


xk. 


Domnia lui Gr. Ghica-voda, de la 1828, a fost agitatä 
de grea opozițiune, atit din partea boierilor emigraţi in 
Ardeal în timpul revoluziunei de 7 1821, cit şi din aceea a 
țărănime. 

Mijloacele ordinare — aceleași și pînă astăzi de-a mol- 
cămi gurile rele ale protivnicilor — sunt cunoscute : 

— Chemare în slujbă, un coltisor de ciupit din sintul 
buget. 

— Acordare de favoruri la „opozanți“ şi la rudele lor; 

— Cinstire cu ranguri ori decoraţiuni ; 

— Cu titluri diverse, daruiri de bani... 


' 


Dacă cu de aceste nu se potoleste opozifiunea — ca de! 
sunt şi opozitiuni de principii! — apoi intervin alte 
mijloace : 


— Asprimea legilor (?) 

— Procese de tot felul ; 

— Inchisorile preventive ; 

— Lovituri date rudelor și amicilor opozanților ; 


278 


— Reteveiul, adică aplicarea pe spete a constitufiunei... 

— Asmuţirea maniacilor si epilepticilor, ca să dea iuruş 
prin opozanți cu bira... fie şi cu condeie din cari curg bale 
veninoase, zise „opiniuni sincere“. 


* 


Pe la 1822—1828, lupta domniei contra opozitiunei e 
mare. Boierimea conspira : „Perruque blonde et collet noir“ 
Si, în adevăr, conspiratorii contra lui Grigore vodă Ghica 
isi lau cu semn de raliare modul cum îşi făceau tunsoarea 
părului. 

Într-o bună dimineaţă, vodă observă prin ulitile Bucu- 
restilor imblind feciorii de boieri cu altfel de tundere de 
păr decît era moda. Pricepe vodă că asa ceva nu poate fi 
fara de explicatiune şi, deci, dă pe data următoarea poruncă : 

„lo Grigore Dim. Ghica Voievod 

“Cinstite si credincios boierule al Domniei-mele, D-ta biv- 
vel-clucere Costache Ralet, ispravnice al străinilor : fiindcă 
între feciorii de boieri am văzut pe unia cu asemănare ca 
si cînd ar fi ungureni, cu părul capului lăsat dindărăt, de 
aceea, perierghie (cur iozitate) avînd Domnia-mea ca să aflăm 
din ce ţară sunt veniţi : ? cine și cum cheamă pe fiecare, cu 
numele si cinul său, poruncim d-tale, ca pe citi vei găsi 
intru acest feliu de asemănare, precum mai sus zicem, pe 
toţi aceia facindu-i catagrafie cu numele si cinul lor, să-i 
aratı Domniei-mele... . 


1826, febr. 7“ 


Ralet facu mai mult decît o catagrafie: pre mai multi 
din acei conspiratori îi aduse „la prochimen“, cu promisiuni 
de tot feliul, si într-o zi izbuti să aducă lui Grigore-voda 
Ghica suvifele tunse de „bunăvoie“ de la 28 de opozanți. 
Ba mai tunse pre unia și făr' de voia lor, cu cinste și alai, 
prin barbier-basa al Curtei Gospod. 

Într-altă zi, vodă zice lui Raler: 

— Arhon clucere, prea s-au înmulţit razvratitorti. Dinsii 
poartă haine a la franca. lan dezbraca-i si fa-le rost cu 
antereie parintesti. 


279 


Vodă nu se mărgini la atita, ci dete pitac (poruncă) dom- 
nesc oprind portul, care începuse a se introduce, de haine 
europenesti. 

Dar opozitiunea dia rázbea acum si între _sluj: 
basi domniei. Asa, Dumitrache Ciocirdie, al II-lea vistier, 
era unul din cei mai aprigi cirtitori asupra domniei. Decit, 
Grigore-vodă Ghica dispunea de un mijloc pe care desigur 
guvernele moderne regretă că nu-l mai au: surghiunul la 
monăstiri. lată pitacul domnesc prin care domnitorul „Tegu- 
lariseste“ pe boierul Dumitrache Ciocirdie : Í 

»Fiindca Dumitrache! Ciocirdie, al 2-lea Ta din urmă- 
ririle sale se vede că nu înţelege nici cele ce se socoteşte,; nici 
cele ce vorbeşte; de aceea, spre a se mintui de această 
uimire întru care se află și a-și veni în cunoştinţă, ‚volnicim 
pe sluga Domniei-mele... Ciohodar, ca lufndu-1 de aici să-l 
ducă surgun la monastirea Cernica din judeţul, Ilfov, unde 
poruncim | cuviosiei- tale starite de la numita monastire, sa-l 
ţii acolo în bună pază, de unde slobod să nu fie a ieşi fără 
a doua poruncă a Domniei-mele, iar orînduitului mumbasir 
(executor) să i se dea adeverinţă de primirea, lui. 


Pecetea dosed 
contrasemnat : vel-Logojăt 


1826, aprilie 15“ 


Monăstirile erau Bastilia domnilor nostri, dar citeodarä 
domnitorul se marginea de a exila pe opozant la moșia aces- 
tuia. Așa trămite, în 1826, octombrie, pe Nicolae Holteiul 
la moşia Vadastra (Romanați), pentru ca „se încungiură de 
atita „Vreme aici în politia Pau suparind cu felurim; 
de piri neadevarate si mincinoase.. ca un obraznic neinfe- 
legator și _suparator linistei...“ 

Mare păcat ! Constitufiunea ‘a lipsit pe guvernanţii nostri 
moderni de asemenea mijloace eficace la astupare a gurei 
opozanților ! ! 

Dar încă ce înlesnitor mijloc, mai avea la indemina 
Grigore-voda Ghica de a face să tacă opozitiunea ţără- 
nească : suprima pe țărani, tramitindu-i la groapa Ocnii! 


280 


o 


AMOR CU CEL DE ALTA LEGE 


In dimineata zilei de 30 aprilie 1828, pilcuri-pilcuri de 
oraseni de toate breslele, in haine de alai domnesc, se 
îndreptau de pretutindenea spre strada Podul Tirgului-de- 
afară, în București. 

— Si zici, dascăle, că astăzi cu:buna seamă intră musca- 
lit în Bucuresti ? întreba starostele de salvaragii pe dascălul 
Onofrei de la mitropolie. 

— Da, cu bună seamă, astăzi... că au primit preaosfinti- 
tul mitropolitul Grigorie carte pe limba franţuzească de la 
mai marele general Gheismar că astăzi o să intre oastea 
împărătească a lor în Bucuresti... la citit-o Musun Fraival 
arhitectonul, cu glas mare, poftorind-o pe românește, de au 
înţeles roţi cei de era cu mine în ietacul înalt p.-s.-sale... 

— Razboi, jupine dascăle, război !... Uite, n-au trecut 
16 ani deplin si iar război... Biata ţară L. 

— Da ce, jupin staroste? Păi nu-i mai bine să intre 
muscalıı in Bucuresti mai curînd, pînă nu dau vrun iurăş 
pe aici turcii de prin serhaturile Dunăre: ? 

Si, tot graind aşa, dascălul Onofrei si cu Mănăilă, sta- 
rostele de şalvaragii, ăla de are prăvălia peste drum de 
Baratie, ajunge la Foişorul-de-foc... Aci lume multă era 
adunată în jurul unuia din cei + stilpi mari pe care era 
durat foisorul. 

— Ce o fi acolo ? întreabă dascălul pe unul care după 
haina lui se vedea că este din breasla de foc (pompierii). 

— Ce să fie? Citeşte psaltul Gifaila de la Sf. Gheorghe 
cartea domnească lipita de stilp ca s-o audă breslele, cari 
aci se adună, ca să înjshebe alaiul de primire al muscalilor. 


281 


Era, in adevăr, lipit pe foişor un exemplar din procla- 
matiunea ce, cu 3 zile mai înainte, adresase către tara m.-s. 
vodă Grigore D. Ghica. Acesta, cit oblici că ruşii au trecut 
Prutul pe 3 locuri în Moldova, pe dară porunci să i se 
tragă la scară cea mai mare butca, cu 12 cai de posta şi, 
incărcîndu-se cu ce putu lua mai răpede din Curtea lui 
domnească, plecă spre munţii Ardealului, lăsînd pe mitropo- 
litul Grigore caimacan ţărei, pind la întoarcerea lui în scan- 
mil -donmiien, 

— Adică, vorba vine ! exclamă starostele de salvaragii, că 
pe tronul Tärei Románegt m. -s. Gr. D. Ghica- voda nu se mai 
urcă dacă odată au apucat să intre muscalii în Bucuresti! 

Acum alaiul se întocmi pe două lături ale ulitei, iar în 
mijlocul lui se tin sir butcile boiereşti, duruind cu roțile lor 
aurite pe grinzele rau închiate ale pavelei. Cînd zic ‘ca 
butcele tin şir, greşesc, ca dimpotriva, care de care din 
boieri căutau să apuce cu butca lui mai înaintea celorlalte. 
Arnautii in fustanele crete și albe şi pe spete cu ilice muiate 
în aur, cu turbane de salurı de India, legaţi la cap, cu 
iatagane şi pistoale cu plăselele bătute în ţinte de argint, 
atirnind la salul care le stringea selele, abia se ţineau pe 
capra din dosul trăsurilor, tinind strîns cu o mina de cana- 
furile de mătase şi cu cealaltă chiseaua cu tutun şi ciubucul 
de lemn de cireş ori de iasomie, împodobit cu calif de ci- 
licuri şi ţeava încoronată cu imamele rotogoale de chihlibar 
şi de diverse metaluri colorate, bătute cu scinteietoarele 
diamante. 

Lumea, inghesuita pe la uși și pe la tărăbile prăvăliilor, 
între sticlele cu rachiuri şi vutce variu colorate, ori printre 
copăile pline cu făină, cu roşcove, cu mistopide, cu cremeni 
şi amnare, cu lulele turcești, pe sub cercuri atirnate ca niște 
policandre, de cari spinzurau luminările de seu si colacei 
intortocheati de cositor, privea la butcile cari zburau prin 
nouri de praf... 

— Asta-i banu Barbu Văcărescu... 

— Uite, mă... Mihalache si Alecu Ghica în butca cea 
dăruită de ruda lor m.-s. Grigore D. Ghica-voda. 

— S-a dus vodă, s-a dus chilipirul ! 

— la priviţi podoabe de argint la caii boierului Grigore 
Brâncoveanu. 

— Da ian vedeți arnautul lui: e muiat în aur! 


282 


| 
| 


Și trec în revizie pe toţi, aninind la fiecare vreo obser- 
vatiune, care binevoitoare, care de limbă rea... Asa trecură 
în butcele lor Alecu Creţulescu, Alecu Nenciulescu, Grigore 
Băleanu, Gh. Filipescu, Manole Arghiropolo, Stefan Bala- 
ceanu, Nicu Ghica, Romanitis... Mai băgate în seamă decit 
toate butcele fură acelea care duceau întru intimpinarea 
muscalilor pe mitropolitul Grigore, pe episcopul Gherasie de 
Buzău şi pe Neofit de Rimnic. 

— Ce e roata lumei, jupîn dascăle Onofrei, exclamă 
starostele Mănăilă, privind la procesiunea butcelor boiereşti, 
nu mai departe decît acum 3 zile se înghesuiau tor boierii 
ăştia să sărute poala anteriului lui vodă şi azi se întrec care 
de care să ajungă mai întîi in fata muscalului... 

— Păi ce, jupin Mănăilă? boierul nu poate fär’ de 
stapin |... 


xk 


In ajunul zilei in care intrau lesen pe Podul Tirgului- 
de- afara, intr-o casa din mahalaua Sf. Elefterie se petrecea 
o “scenă care poate interesa pe lectori. 

Dar sa facem mai întîi cunoştinţă cu stapina casei. E 
medelnicereasa Zoita... 0 femeie din lumea mare bucuresteana, 
vaduva a, în virstă de 20 ani şi frumoasă de-i mersese vestea 
pina departe. Neavind destulă avere ca sa poată trai in 
huzur, Zoiţa închiria pe la unii şi alţii camere in cuprinsul 
casei sale. „Unul din chiriasii ce Zoiţa ţinea acum în casă 
era un tînăr albanez, de lege mahomedană, servind în ceata 
besliilor turci, lăsaţi de Poarta otomană, sau, mai drept 
gräind, impusi de dinsa domnitorilor ‘români. 

Naima-efendi se chema acest june ogtean turc. 

Frumos, cu tipul lui corect oriental, nu intirzie de a face 
să bară inima tinerei văduve. În scurt timp ei se iubiră cu 
toată puterea sufletului lor. Crestina își uitase de lege; de 
lege 151 uitase mahomedanul... 

În dimineaţa zilei de 29 aprilie, junele arnaut primise 
porunca de la besli- -aga, capetenia besliilor, ca imediat sä-si 
ia toate armele şi să apuce în goana calului calea Giurgiului, 
căci mîne intră muscalii în Bucureşti. Dar cum să abando- 
ne Naima pe, Zoija ? Atirnata de grumajii lui, Zoita plin- 
géa şi-l ruga sa nu plece. 


283 


— Te iubesc, Zoiţă, dar daca muscalii ma prind in 
Bucuresti, sunt om perdut ! Ma impusca. 

— Nu, nu pleca! Părintele Evloghie de la biserica 
Sf. Elefterie imi este bun prieten. In casa la el ascuns, 
nimeni nu te poate urmări... Nu pleca ; te iubesc! Te iubesc! 
Far’ de tine nu pot trai !... 

Si, într-un lung sărutat, inlanzuia braţul de grumajii lui 
Naima. 


* 


Peste drum de casa cucoanei Zoitei, în curtea bisericei 
Sf. Elefterie, locuia parintele Evloghie. Era un preot cuvios, 
cu barba alba ca zapada. Cunoscut de toate cucoanele mari, 
cărora le era duhovnic ; la zi de pas si în fiece simbata se 
ţineau droaie caleștele boierești la Sf. Elefterie; că nici un 


preot ca părintele Evloghie nu putea ceti cucoanelor mai 


cu rîvnă un acatist la Maica Domnului. . 

Avea părintele Evloghie de la räposata lui preoteasă o 
fata frumoasă, pe care o maritase, dar, dupa 2 anı de 
căsnicie, rămase văduvă, se întoarse la casa părintească, 
unde se ocupa cu. gospodăria. Mărioara — aşa se numea 
fata părintelui Evloghie — era bună prietenă cu cucoana 
Zoita de peste drum. Văduvioare amindoua, ele se. înțele- 
geau minunat şi-şi povesteau adesea durerile sufletești... 

Zoita nu-i ascunsese dorul inimei sale, dar Mărioara cu 
una nu putea să se împace : : cum să iubească Zoita pe un 
pagin ? 

— Păcat! păcat! coana Zoita, zicea Mi fără să-și 


poată stăpîni ochii de a îndrepta o cautatura galesa spre’ 


frumosul Naima. 


* 


Parintele Evloghie nu simfise de dragostea: Zoitei pentru 
Naima. „Cînd Zoita merse cu Naima'la casa preotului sa-l 
roage sa dea adăpost- tainic tinárului - oștean mahomedan, 
batrinul preot nu bănui nimic si se învoi, suflet generos, 
să-l scape: de la peire, după îndemnul cucoanei Zoita. Schim- 
bat în haine bisericești, de dascăl, Naima rămase imediat in 


284 


EN 


casa preotului. Zoiţa era fericită că putuse astfel asigura viața 
iubitului ei. 

Zoita se juca cu focul !... 

Marioara o asigura, ca bună prietenă cum fi era, că va 
îngriji ea mai bine decit părintele Evloghie de táinuitul 
dascalas, care, ca sa nu [se] dea de gol inaintea sträinilor, 
se prefacea ca este mut. 

Trecusera acum mai multe zile de la intrarea rusilor in 
Bucuresti, si nımeni nu băgase de seamă că în casa părintelui 
Evloghie mai era un tînăr palamar, bietul om mut, de numai 
prin semne puteai grăi cu el. Nimeni nu pricepea cum stá- 
tea de vorbă Mărioara popei cu bietul mut! Că stătea de 
vorbă Mărioara, și încă adeseori, cu Naima, bagase de 
seamă si cucoana Zoita. De aci se stirni pirdalnica de ge- 
lozie, care avea sa strice toata treaba. 

— Da bine, Marioara, prea duci grija lui Naima, ii 
zicea cucoana Zoita, muscindu-si buzele cu o vadita ciuda. 

— Bietul tînăr ! răspunde Mărioara. Cine n-ar îngriji de 
dinsul, după ce e atît de nenorocit ! 

— Da parcă ziceai că-i de legea turceasca ? 

— Poate ca s-o boteza cu vremea, ca parintele Evloghie 
îi graieste de cele bisericești ale noastre și el ascultă cu drag. 


* 


În sufletul cucoanei Zoita creștea dragostea pentru Naima, 
pe măsură în care într-al Mărioarei creştea noua dragoste 
pentru “acelaşi. Ce-i de mirare dacă coana Zoita, simțind 
cum Mărioara fi fură inima lui Naima, devenea pe toată 
ziua mai aprigă dusmana a fetei popei ? 

Într-o zi, cucoana Zoita aşteptă zadarnic la ea acasă 
pe Naima. Îi promisese să vină la ora toacei de vecernie. 
Cu cit dor l-astepta ! Dar Naima, înlănţuir de brațele Ma- 
rioarei, pe cînd părintele Evloghie făcea slujba in biserică, 
nu putu a se smulge de lingă Mărioara, ca să- sl ţină promi- 
siunea data cucoanei Zoita. Aceasta, ud ‚Intirzierea, în- 
telege desigur care-i cauza $i, nemaiputindu-si stapini agita- 
tiunea sufletului, se răpede peste drum, la casa părintelui 
Evloghie. De nimeni neîntîmpinată si neoprită în cale, cu- 
coana Zoita, ca o săgeată, se introduce prin cîteva camere, 


285 


pînă ce străbate in acea în care se afla Naima și Mărioara. 
Naima se smulge din braţele Marioarei si iese cu Zoiţa... 


* 


Trecuseră vro 10 zile de la intrarea muscalilor in Bucu- 
resti. Graful Palin, numit de împăratul rusesc președinte al 
Divanurilor ambelor principate, era acum la Bucuresti. In- 
conjurat de statul-major al ostirel, Palin tinea sfat chiar in 
marea sala a Divanului tarei, în cuprinsul casei în care cu 
puţini ani mai înainte tinuse scoala românească nemuritorul 
Gh. Lazăr. 

Deodată, se deschide usa salei și intră o frumoasă și 
tînără femeie. Toate privirile se îndreaptă cu surprindere 
spre aceasta femeie. Într-o agitațiune extremă, ea se apropie 
de Palin si, nemaiputindu-si tine plinsul, în neputinţă de 
a articula două vorbe, inmineaza generalului o hirtie. Ge- 
neralul o deschide si Citeşte : : 

„În casa părintelui meu, preotul Evloghie de la Sf. Elef- 
terie s-a ascuns un beșliu turc, care a legat dragoste cu o 
creștină, cucoana Zoita“. 

Palin indrepteaza jalba denuntatoare la Divan, iar pe 
de alta parte trámite imediat cîţiva cazaci cari să aresteze 
pe junele turc. 

— Ce-am facut! Ce-am făcut! zicea cu o sfisietoare 
durere Mărioara popei, fringindu-si minele cînd ieși de la 
graful Palin. 

Intr- -un moment de turburare, vazind ca cucoana Zoiţa 
ocupă pină în adînc sufletul lui Naima, Mărioara interita 
de „ascufi isul si veninosul bold al geloziei turbate, luase ho- 
tărîrea să-i piarză pe amindoi. 

Cazacii nu găsiră pe Naima in casa părintelui Evloghie, 
ci la cucoana Zoita. Cînd dinşii intrară în camera unde 
Naima petrecea acum liniştit gi împăcat cu Zoita, aceasta 
înțelese pericolul. și, îngrozită, leșină. Ostenii muscali luară 
între puşti pe Naima sil duserä la obahtä (corp de garda). 
Când trecu Naima cu cazacii pe dinaintea porţei Sf. Elefterie, 
Mărioara, în genunchi lînga poartă, cu ochii înecați in la- 
crimi, privi pe Naima. El întoarse scîrbit ochii de la dînsa, 
iar caporalul conducător de gardă, intorcindu-si și el capul 
spre poartă, zise : 


286 


— Cito takoi? Ciorti znait l... Ce mai e si asta ?... 


.Dracul sue ! 


* 


Divanul se aduna in pripa, dupa convocarea grafului 
Palin si, luînd in cercetare cazul lui Naima-efendi, dete 
urmatoarea porunca : 

„De la Divanul printipatului Valahiei, către dumnealui 
vel-Spátarul. 

Fiindcă o muiere, anume Zoiţa... se află înclinată cu 
Naima besliul, om de altă lege, şi cu greu de a se despărți 
de el, pe acela să-l fac zapt d-lui gheneralului Gheismar, 
iar pe acea femeie, cucoana Zoita... să orinduiesti d-ta un 
zapciu spătăresc să o ducă surgun la schitul Bascovul, din 
sud (judeţul) Arges, de unde să nu fie slobodă a ieși afară 
fără de al doilea poruncă, iar orinduitului mumbagir, dîn- 
du-i-se adeverinţă de teslim (predare) de către starifa acestui 
schit, să o aducă aici. 


3 iunie 1825“ 


Semnati: Grigorie al Ungro-Vlahiei, Neofit Rimnic, 
Barbu Văcărescu, Mihalache Ghica, Constantin Cimpineanu, 
Alexandru Nenciulescu, Alecu Creţulescu. * 


Astfel se termină romanul cucoanei Zoita. Nenorocitul 
Naima, predat de guvernul român muscalilor, a fost îm- 
puscat ca spion turc, iar Mărioara părintelui Evloghie î inne- 
buni de remuscare. Nenorocitul tata, din durerea ce resimyi, 
vazind în ce stare se află fiica lui, căzu bolnav la pat, nu 
se mai sculă, murind după o zacere de cîteva zile. 

— Dumnezeu a lovit casa popii Evloghie şi a cucoanei 
Zoita, pentru că dragostea unei creştine cu cel de lege pagina 
e mare pacat! zicea prescurăreasa matusa Despina. de la 
Sf. Elefterie. 


1 Documentul se află în condica no. 117 de la Arhiva Statului: 


287 


NAZAT! 


Cit simtira boierii craioveni ca Grigorie Dimitrie Ghica- 
vodă părăsise Bucureştii, temindu-se de vreun iurus al: turci- 
lor, pe la începutul lui mai 1828, fugiră care încotro spre 
munţi. Numai Solomon, Magheru şi _Ciupagea, cu cetele lor 
de panduri, din cari mulți fuseseră ai lui Tudor, nu parasira 
Oltenia. Pe data ce plecă generalul major cneaz Gorceacov, 
care fu primul muscal sosit în Oltenia, cu osteni, in carufi 
de poștă, ca sa ajunga la Craiova inainte de vreun iurus 
turcesc, cei trei căpitani români se pun sub comanda lui 
Gorceacov. Acesta este înlocuit însă la finele lui iunie 1828 
prin ‚general- major: Gheismar, care înaintează cu oștirea ru- 
seascá spre Dunăre pentru a respinge pe turci, cari deja 
înaintaseră în Oltenia. Solomon, Magheru și Ciupagea, cu 
pandurii lor, făceau minuni de vitejie. 

Turcii vidinlai, sub căpetenia lui Ceapanoglu, nu mai 
puţini de 15 000 si cu o artilerie numeroasă $1 puternica, 
înaintaseră în Oltenia și 151 aşezaseră puternica tabără în sat 
la Băileşti Gheismar, avînd în. corpul său pe Ciupagea. cu 
ceata lui de panduri, se hotărăşte să izgonească pe turci din 
Băilești, căci îi tăiau calea spre Calafat. 

În dimineaţa zilei se împarte votchi din belșug la osteni ; 
se fac’ toate pregătirile obicinuite premergătoare bătăliei. 
Pandurii nu beau. Românul nu se bate cu capul ametit, el 
tine sa aiba deplina constiinya de faptuirile sale in lupta. 
Ciupagea e in mijlocul lor : 

— Ma baieti, le zice el, unde ma veti vedea, intr-acolo 
sa dati iuruș ! Greu e ca nu pricepem comanda pe rusește, 
dar ca sa räzbesti tot înainte pina la dusman, trebuie mai 


288 


a ee eee ee A 


multă vitejie decit comandă. Sunteţi viteji voi, și Dumnezeu 
nu vă părăseşte ! 


* 


Acum trimbitele rasuna, tunurile rusesti asezate in ba- 
terii au deschis focul împotriva Bäilestilor. Grenadirii 
muscalı, pâlcuri- pâlcuri, înaintează prin cîmp d-a dreptul, 
fără drum, î înspre sat. Ciupagea cu pandurii săi ocupă flan- 
cul drept al oștirei ruseşti. Zgomotul armelor este asurzitor. 
Fumul tunurilor si al pustelor e luminat numai de focul 
fulgerător ce iese din arme. 

Dar, turcii din Băilești nu intirzie de a răspunde si ei cu 
cele 30 de tunuri ce au. Sub protectiunea acestora, așezate 
pe o culme de lîngă sat, doboară, ca secera spicele, şirurile 
muscalesti. Din sar iese întru întâmpinarea muscalilor oștirea 
turcească. Acum ei sunt față în față cu oștirea rusească: 
încă cîteva sute de paşi, si pustele vor ajunge să bată, să 
împrăștie moartea în ambele oștiri. 

Deodată, din ambele flancuri, generalul Gheismar vede 


inaintind in goana cailor cavaleria turcească. 


— Suntem înconjurați, strigă Gheismar către ofiţerii rusi 
de pe lingă el ; suntem perduti ! 

La moment, Gheismar vpreste calul si dă comanda : 

— Nazat ! nazat ! 

De la general pina la cel din urmă prapurcic, toți strigă: 

— Nazat! nazat ! 

Capitan Ciupagea aude si dinsul comanda nazat ! 

— Auziti, voinicilor, generalul ne strigă: — La sat! 
La sat ! La sat, copii ! 

Și fără a mai cata să deosibească prin nourii de praf 
cum oștirea rusească se pregătea să ia fuga indarat, Ciupa- 
gea cu pandurii săi, într-un avint nerezistibil, cu pas de 
goană, apucă înainte spre Băilești. Peste cîteva minute, îna- 
inte de ce cavaleria turcească sa fi putut învălui flancul 
drept muscălesc, pandurii izbeau pedestrimea turcă din faţa 
satului. Comandantul turc e surprins de acest atac neastep- 
tat; crede că în loc de a înconjura el pe muscal, din contră, 
aceştia au înconjurat oastea turcească. Deci, la rîndul său, 
da comanda de fugă îndărăt... 


289 


u 


rn | 


Gheismar, care a observat la timp miscarile pandurilor, 
trimete in goana calului ordonanta ca sa strige lui Ciupa- 
gea : Nazat ! 

— Da, la sat, strigă viteazul căpitan. 

Acum comandantul rus vede pe turci la rîndul lor dind 
indarat. El ordonă trimbitasilor să sune semnalul de schim- 
bare de front... Într-o clipă, soarta bătăliei e în mîna mus- 
calilor. Ciupagea ridică drapelul românesc în Băilești, de 
unde turcii au fugit, iar muscalii îi urmăresc dincolo de sat, 
pe cînd cavaleria turcească, care si ea primise ordin de 
retrocedare, nu se opri din goana cailor decît pe farmii 
Dunărei... 

Gheismar nu urmări departe pe turci, lipsit de cavalerie. 
Întors în sat, el chemă pe Ciupagea. 

— Cînd am ordonat nazat, zice generalul, n-ai înţeles 
comanda ? 

— Ba da, excelenţă, şi am impartasit-o pandurilor mei 
pe limbă bună românească, strigindu-le: la sat! la sat! 

Prin interventiunea unui ofițer care știa românește, se 
explică lui Gheismar tălmăcirea data de viteazul Ciupagea 
la nazatul muscalesc. 

Gheismar rise si, luînd după peptul unui ofiţer crucea 
Vladimir, o puse pe peptul lui Ciupagea zicînd : 

— lată pentru tălmăcirea românească a lui nazat ! 


MAMA TARABOANTA 


— Păi da, fatul meu, eu sunt mama Taraboanta, acea 
de paşte vacuta ei prin ponoarele Moşu-Dracului. De cum 
se ridică zapada, plec din Tesila și mă urc pe colț cu 
Plăvana, mai înainte de ce să sosească ciobanii cu oile de 
la Baltă. 

— Da bine, matusa dragă, ai vrun bordei, ori măcar 
vro colibă de blanı pe Moţu-Dracului ? 

— Cum de nu? O scorbura de brad batrin: cînd plouă 
stau cinchita într-însa, ca în curțile d-tra ; cînd nu plouă, 
întind si rasfay oasele astea batrine pe velintele lui Dum- 
nezeu : iarba cu flori şi mușchiul moale. 

— Si cu ce-ţi ţii zilele acc!o, în creierii munţilor? 

— Păi a semănat Dumnezeu dragul, pentru noi săracii, 
stir, urzici $i bureti de tot felul si Plavana imi dă prisos de 
laptisor şi-l aduc tot la două zile la tîrg la Sinaia și, 
bogdaprosti, îl vind pe la creştini si cu gologanii ce prind 
îmi cumpăr mălai si lina de tors pentru goale... Numai de 
un cird de vreme, tirgovetele din Sinaia, care vind sı ele 
lapte la curțile boiereşti, imi atin calea la răscruce de drum 
si ma huciuiesc ca pe un erete care da tircoale pe la „gain... 
Ele nu mă lasă să-mi cîştig biatá mamaliguga, ba încă mi-au 
scornit un ponos... 

— Ce ponos, mama draga ? 

— Cica sunt o babă fermecătoare si ca în casa unde 
calc eu înțarcă vacile... De babă, babă sunt; ca descînt cu 
cărbuni apă de la izvor, de durere de cap, ori frec copiii 
de gilci cu vorbe de la mama învăţate, de aia sunt ferme- 
cătoare ? 

Şi mătușa Taraboanya 151 face trei cruci spre răsărit. 


291 


* 


Intr-al optzeci si doilea an — gi nu numărați pe foi 
de trandafiri, mama Taraboanja e azi un schelet uscat, îm- 
brācat cu pergamen zbircit si batind în galben-verde. Pe 
cap, suvite de par alb foiesc sub o broboada veche, rupta, 
dar spalata la Prahova de cite ori o tuleste de la munte la 
tîrg; în gură, doi dinţi mai tin hotar buzelor, sa nu dea 
năvală asupra fălcilor. Dealtmintrelea, mama Tărăboanţă se 
jine dreapta, fara de cocoasa cu care prea darnica natura 
îţi încarcă spetele la batrinete, şi picioarele au rămas sprin- 
tene de urcă colțul Bucegilor mai ca si pe timpul tineretilor. 
N-are pe nimeni pe lumea asta biata batrina: 

— Vezi, domnule, cînd Dumnezeu îţi lungeste anii viegei 
peste räboajele omeneşti, te trezesti ‚singurä- singurica, cu 
vatra rece si cu gard de tăcere a orice dragoste în jurul 
ră .. Cine mi-o închide ochii? la, vrun cioban creştin, mi- 
lostiv... 


* 


Cum vedeţi, am făcut cunoștință cu mama Taraboanta, 
asta-primavara, la Sinaia. Tinerimea de azi, care se lauda 
cu metoade noi de tot felul i in rostul vieţei, de răsună maha- 
laua cu sunet de oală spartă, nu-şi bate capul să mai stea 
de vorbă cu batrinii, ba încă — noi spartiayi — vor să în- 
Jature din calea omenirei mognegimea netrebnica, Şi de aia, 
cînd pot, le da batrinilor si cite un picior, s- ajunga cit colo, 
tocmai ca... ăla leului imbatrinit din fabulă. Mie mi-a placut 
s-ascult pe batrinii sfatosi, chiar și cînd nu prea alegeam 
bob curat din mazarichile graiului lor. O fi poate din inte- 
res, ca-mi puteam zice: nu ride, ma baiete, c-o sa ajungi 
şi tu batrin ! Ori este pentru ca sunt încredinţat de adevărul 
zicatoarei vechi: „cind satul n-are un batrin, sa-si cumpere 


pe 


unul indata, ca altfel e rau de sat ! 


* 
` — Păi, fătul meu, n-am fost eu doar tot o babornita, cum 
ma vezi; avut-am si eu odata obraji rumeni, de nu stiam 


de frunzisoarä rosie de la coropcarii marchitani, ca celelalte 


292 


surate din sat, și părul negru împletit în două cozi se inco- 
latäcea ca £ cunună domnească pe capul meu si spuneau hitrii 
de flăcăi la horă, dumineca, că ochii mei negri dădeau for 
la sira de paie a minei lor... $i cite si mai cite dragalasenii 
n-auzeam eu de la tineri, ba chiar si de la batrini văduvi, 
cind cu donita cea impistritá de lingurarul Saracıla cu fiare 
de foc, mindrä de-ţi era drag s-o priveşti, mă intorceam 
acasa, de la izvoare, purtind-o pe umăr si cealaltă mina ți- 
nind cumpăna, roută pe șold. Hei, ciji se mai opreau in 
cale să bea, sanchi, o gură de apă din donirá!... Si eu 
sumeteam fora din faţă, să nu se prelinga apa din donita pe 
fireturile ei, iar cel ce bea parcă nu se mai îndestula de 
băut. l 

Dar iacă Într-o namiazi, auzim pe taica oprind carul cu - 
boi în batatura casei. Venea de la Cimpina, unde dusese un 
maldăr de lemne de vinzare. Ca nealtădată, taica nu dejugă 
mai întii boii, ci intră iute în casă. Era însoţit de un necu- 
noscut tirgoveţ. 

— O fi iar vrun tacsildar (stringator de biruri), care 
vine să ne mai ia ce bruma ne-a mai rămas prin casă, îmi 
sopti mama Safta. 

Dar tirgovetul cît pasi pragul casei, si cît ochii lui deteră 
de icoanele din päretele despre răsărit, se închină la sfintele 
icoane zicînd : 

— Mulţumesc, sfinta Fecioară, că m-ai mintuit ! 

Era pe poala cea cu bibiluri cusuta de mama icoana Mai- 
cei Domnului şi acea a hramului căsniciei părinţilor mei, 
Sf. Nicolae. Zilnic eu le împodobeam, vara cu vezdoage 
şi cu lemnul Domnului şi jarna cu busuioc uscat si cu flori de 
la marchitani, iar în fata Maicei Domnului a fost atirnat un 
hirzob de hîrtie de aur tăiat de mine cu un zarf lung, în 
care era prins un ou roșu de la Pastı. 

Gîndu întîi că necunoscutului îl plăcuse gateala mea de 
la icoane, dar mi-a spus îndată tata ca nu de asta se închi- 
nase musafirul, ci căci cu adevărat sfinta Fecioară îl min- 
tuise. Era, zise tata către mămuca Safta, un boier urmărit 
de zabiţii din Bucuresti, cari aveau poruncă să-l prindă, viu 
ori mort. Cică vina boierului era că se dăduse în sfaturi 
potrivnice Împărăției ruseşti, si generalul cel mai mare ru- 
sesc, Kiselef, care ţinea pe atunci scaunul domnesc la Bucu- 
resti, poruncise sa fie prins bietul boier și sa fie spinzurat, 


293 


ori să-i ducă zabiţii capul ca dovadă că, l-au omorît, urma- 
rindu-l. A scăpat sărmanul cu zile pînă în lunca de lingă 
Cimpina, unde il intilni taica, nemincat gi obosit ca vai de 
el. Taica l-a cunoscut ca fusese varagel al aceluia pe vremea 
ciumei celei mari, cînd, ca mazil ce e taica, era însărcinat 
să îmble cu sănătoşii 1 prin plaiurile Bucegilor şi să ducă 
la acest boier izvod de sănătate. 

— Să nu perdem umpul, boierule, zice Tăicuţu. Dum- 
nezeu ajută pe sf. Petru, dacă si sf. Petru dă din mini ca 
să nu se înece, Să ne grabim, ca cloncanii de mumbasırı 2 ne 
calcă pe urmă. Să te schimbi in haine de-ale noastre. Fa 
Saftica, zice mamei, ian scoate din sicriu. ale toale de, Pastı, 
să le îmbrace boierul. Si tu, Mărioară — vezi, așa mă chem 
eu din botez — ia-fi pe umere un suman, să-ţi fie de căldură 
noaptea, și pleacă cu boierul de-l scoate prin Bucegi peste 
pajurele nemgesti, în Ardeal. Calauzeste-I tu, fata hăi, pe la 
Virful-cu-Dor, pe la Obirsia Ialomiţei, - Eu rămîn acasă, 
boierule, că de-or sosi aci zabiţii stăpinirei si m-or. afla în 
sat, numai ce-or, crede ca doar si d-ta nu ești pe departe, 
că bine știu ei că ai: venit din Cimpina cu mine $1, asa, pînă 
s-or perde vremea cercetind satul doar să te afle, d-ta vei 
fi ajuns, la Braşov. N-avea grijă, cucoane,. Mărioara mea 
cunoaște toate potecile Bucegilor, te poate călăuzi zi si noapte 
prin locuri nefmblate. 

ute-iute, boierul se făcu țăran. Mă uitam la el cit îi 
şedea de bine în haine de-ale noastre. Era tinar,. tor să fi 
avut 25 de ani. 

— Auzi tu, Mărioară, ‘sa nu care cumva să-i zici boile- 
rului, cînd veţi poposi pre la stini, in munte, decit pe nume. 
Zi-i „nea Gheorghe“, spune ca ţi-e var. primar. 

Aşa ne sfătui taica rizind, cînd boierul si cu mine furam 
gata de plecare. 

Mama biata ne îngriji de merinde la dasagi. 

— Vezi, fata hai, adaoga taica, cind furam ajunsi la 
pirlaz si ne gateam sa pasım din batatura casei la drum ; 
vezi de n-apuca calea prin sat pe la Izvoare, ca vataful de 
plai Gojgojea e tocmai într-acolo cu mai multi poterasi, 


1 in timpul ciumei, erau oameni însărcinaţi să întrebe de sănătate 
din casă în casă. 
> Mumbaşiri, adică execuție. [De fapr: executori (2. ed.).] 


294 


sio fi primit carte închisă de la Bucureşti să urmărească pe 
boier. Apucă mai bine pe Piscul Cinelui, tuleste pe Cumpat 
la Valea-Rea'si urcă pe lîngă monăstirea Sinaia, ca de va va şi 
întilni vrun sihastru, nu va fi lucru cu primejdie, ba veţi 
poposi pe noapte la vreun sfînt călugăr. 

Am sărutat mina taichei „ȘI a mamei... Oh! nu ştiam 
eu că o să fie cea după urmă sărutare. 

Plecarăm, eu mergind inainte, măcar ca, femeie fiind, 
se cădea să stau la urmă, dar trebuia să-i arăt calea. Hai! 
Hai! Din codru în luminiguri, din luminisuri iar în codru. 
Deal după deal se asternea ca velinge uriașe sub picioarele 
noastre, tot urcind pe alt munte mai nalt. „Nea Gheorghe“, 
cu mintea ingindurata, nu scotea vorbulifa măcar. Eu, de, 
fata mare de 15 pe 16 ani, nu-mi era dat mie să scormo- 
nesc vorba şi, deci, cum tăcea muntele, cum tăcea mușchiul, 
cum tacea stinca, asa tăceam amindoi, de nu se auzea decit 
lovitura măsurată a incaltamintelor noastre pe peatra vir- 
toasa, amestecată cu vaietele vintului prin ramurile brazilor 
si cu cloncănitul şoimilor prin ponoare far’ de fund. 

În ziua aceea, cu toată silinga pusa, nu ajunseram decit 
mult. după apusul soarelui în poiana Sihăstriei de la 
Sinta Ana. 

'— Sa raminem. aci pe noapte... nene Gheorghe, zisei eu. 
Noaptea o sa fie bezna, ca luna iese. numai spre ziuă si 
pădurea ce avem a trece mai departe face noaptea si mai nea- 
gră, de nu o sa vedem unde calcam. Uite, colea Tings scor- 
bura sihastrului, este o capita de iarbă mirositoare... O să-ţi 
întind un bray de iarbă cu miresme. Sa te culci... nene 
Gheorghe, şi să te odihnesti, că lunga-i încă calea si picioarele 
d-tale nedeprinse ca ale noastre... Uite, patul ţi-e gata. 
N-avea grijă, în luminisul sihastrului Pahomie nimeni nu te 
poate bănui. S-apoi veghea-voi eu. 

— Să veghezi d-ta, Marioara ? îmi zise nea Gheorghe, 
aruncînd spre mine o căutătură plină de gînduri, ce pe atunci 
eu nu le pricepeam. 

Părintele: Pahomie, sihastrul, auzind grai omenesc în ju- 
rul. locuinţei lui, ieși să vada ce este. 

— Oameni buni, creştini drepteredinciosi, zisei eu E 
gărului. Mergem la schitul de la Peștera Ialomiţei, si cum 
noaptea e cit colea, binecuvinteaza, sfinte părinte, să aro- 
mim niţel astá-noapte pe niţică iarbă din a capita. 


295 


Călugărul era om batrin, cu barba lungă, albă ca zăpada. 
Genele si sprincenele lui albe îi „acopereau ochii ca un văl 
de mătase. El ne binecuvinta, zicind : - 

— Bine, fegii mei ; odihniti cu Domnul !. L. 

Si, intrind în coliba lui, ne aduse cîte o. strachina de 
lapte de capră de curînd fert. Eu scosei o pita din dasagi. 

— Poftim... nea Gheorghe, zisei eu ; poftim ‘de ospateaza 
$i Zi pärintelui bodaproste pentru lăptişor. 

Mincarăm. Boieru, cum mânca, nu-și mai lua ochii de la 
mine. Eu stăteam la doi pași de el, pe o buturuga de - pom 
răsturnat de fulger. Atunci nu băgai de seamă ce fel de 
căutătură ‘tintea nea Gheorghe spre i mine; numai apoi mi-am 
dat seama de ea. >œ A 

— Sunteţi tineri insuragei : ? Krebs a luind stra- 
chinele golite. ” 

Eu simyii sîngele năvălit 1 în obraji: : A 

— Ba nu, cinstite pärinte, metal » Gheorge" mi-e 
frate. i i 

Sihastrul se uită la mine, întoarse apoi privirea spre 
boier : 

— D-apoi de ce nu? Nu seamănă frunză cu frunză pe 
acelaşi pom, necum frate cu soră. 

Călugărul nu găsise nici o asemánare între mine şi „bădica 
Gheorghe“. 

Da de ce să lungesc te ca A leneșului. 

Boierul se tologi pe iarbă. 

Da nu te culci, Mărioară ? ? mă-ntrebă el. 

— Ba mă culc, numai să oe colea, lîngă d-ta, niţel 
jar, că noaptea-i rece. 

Şi cum suflam in lemnele -ce . clädisem pe doi cărbuni 
scoși din spuza focului sihastrului, lumina roșiatică a fla- 
cărei se întindea pe fata boierului tologit nu departe de 
capita de iarbă. Ce să-ți spun? Far’ de voia mea mi se 
paru... nea Gheorghe un flăcău foarte frumos... Ce-i pîrdal- 
nica de vârstă tînără? Da, mi-am dat o tifla peste ochi 
gindind : da ce, muiere, nu poţi cata intr-alta parte cînd 
sufli în foc ?. 

Decit, boierul, si ai nu-și descleștă sehr de la mine. 

— Ce frumoasă ești, Marioara, la lumina jarului ! sopti 
el cu glas dulce, ca un cîntec ce merge la inimă. : 


296 


V. A. Urechiă împreună cu 


A. Vlahuță si B. Delavrancea, 


Foaia de titlu a volu- 
mului Legende romäne, 
editia a III-a, 1896. 


LAY TOR 


LEGENDE RO 


VIAȚA IN TRE 


MÄNE 


CUT 


REMINISCENT 


ty 


V. A. URECHIA 


EMITIUNBA 11 


BUCUIRES CL 
EDITURĂ LIRRARTEL SOCI 


23, CALEA VECTORES 3 


1806 


V. A. URECHIA 


CUM ERA ODINEOARĂ 


LEGENDE 


BUCURESCI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE SI UIMECRA „MINERVA 
SOCIETATE AMO: å 


80. STRADA ISVOR, 80 


Foaia de 
mului 
1801 v 
p oară, 


Cum 


re 


titlu a volu- 
era odine- 
1901. 


„> È 
N 


3 


ID 


> 
(2) 


& 


JS 


& 


(e) 


fi 
Naar 
Ne 


VTOMVELVIE + 


BVCVURESCH- 


4 


IR 


‘eS 


= 


¿8 


AMS 


5 DOS > 
j: 6 


vers 


wa Ww DIE 


m 


Coperta, volumului Cum era odincoard. Gravurä de V. Rola-Pickarski, 


1901. 


alee tal de stampe nd Babhoter ii Academiei). 


a 


luă ce uta ami le vita, fotorialiat la 


| 
) 


yerdin 


Nu răspunsei nimica, și cînd focul fu aprins bine, eu, cu 
pricină ca să mai adun ceva vreascuri din codru, mă depărtai, 
gindind că mai bine şade unei fete să doarma mai departe, 
colo, în vrun tufis. 

De mai multe ori, în tăcerea adinca a nopgei, auzii pe... 
nea Gheorghe chemîndu-mă cu glas încetinel, iar eu, din 
tufisul unde mă aciuisem, dacă vazui că focul arde, nu răs- 
punsei, că pricepeam bine că numai așa, fără de nevoie, mă 
chema. 

De la o vreme adormii. Cit oi fi afipit nu știu, dar 
deodată simt căldura a două buze lipindu-se de obrajii mel... 
Sar drept în picioare, desfăcînd o mina care îmbla sa se 
incolaceasca pe dupa grumazii mei. 

Era boierul, care, la lumina sclipitoare a stelelor, daduse 
de culcusul meu. 

— Lasa-ma, boierule !... - 

Si ma rapezii linga coliba sihastrului. 

El nu cuteza sa ma urmeze acolo. 

Pina ce se lumina de ziuă, tot ma frămîntam apoi cu 
gindul: mai duce-mă-voi mai departe cu boierul, ori să-l 
părăsesc în voia Domnului? Ca la un duhovnic să-ţi spun 
drept că, printre gîndurile astea, tot zvicnea nestiutoare de 
viitor inima şi, dacă inchideam ochii, mi se arăta in vedenie 
chipul lui... nea Gheorghe, tînăr si frumos, cum nu era nici 
un flacau din Tesila. $i îmi ziceam îndată: d-apoi fireşte 
nu pot părăsi pe boier pînă ce nu-l voi trece de pajurele 
nemgesti... Așa vrea taica... Ce? nu care cumva o glumă de 
flacau e în stare să te abată din calea cinstei ? 

Și m-am hotărit, lesne, prea lesne, să duc mai departe, 
a doua zi, pe... nea Gheorghe, după porunca tatei. 

Mai tăcută decît în ajun ne fu calea... Boierului, si lui, 
parcă îi era silă de ceea ce făcuse. 

Mergea acum el înainte şi eu pe urmă si îi ziceam din 
cînd în cînd: la dreapta ori la stînga. Şi cînd asa îl povä- 
yulam, el întorcea ochii spre mine, iar eu plecam pe ai mei 
spre pămînt. 

Trecurăm așa de Virful-cu-Dor, o tuliram la vale spre 
Ialomiţa, fără a intilni ţipenie de om, că ciobanii cu oile, 
ce se urcaseră la munte la începutul verei, erau acum trecuţi 
pe Gepi si Omul. Îmblam numai noi doi, în pustietatea mun- 
tilor, noi doi, ieri încă neștiind unul de altul, astăzi eu cău- 


297 


tind să ajut la scăparea de la moarte a unui tînăr boier, dar 
simțind că mintuirea lui poate fi peirea mea. 

De zeci de ori urcasem şi tulisem cu taica Bucegii. El 
haulea minind şirul de cai incarcayi cu scinduri de la feres- 
traiele din Valea Ialomitei, eu ziceam o doina de rasuna 
munţii. Acum taceam, dar, oh ! nu tacea inima in mine: 
iubeam pe necunoscutul de ieri... Năprasnică-i dragostea |... 

Aci mama batrina se opri; vocea ei slăbi și rămase dusă 
pe gînduri și cu ochii infipti pe vîrful Bucegilor. 

— Ş-apoi, mai departe ? întrebai eu. 

— Mai departe? Am dus pe... nea Gheorghe pînă din- 
colo de pajurele nemfesti... Nea Gheorghe ma iubea... el 
mi-a jurat că mă ia de soție... Si am urmat lui... nea Gheor- 
ghe... Am uitat de taica, de biata mamă, de căsuţa noastră 
de la Tegila... Dusu-m-am unde s-a dus nea Gheorghe si anii 
mi se părură luni şi lunile zile... Rămas-am cu el, fericită 
si iubită şi uitind pe toți ai mei... Și nu-mi păsa că negu- 
ţătoresele de la Brașov nu-mi dădeau bună ziua, fără de a 
auzi soptind între ele: „asta trăiește nemăritată cu boierul 
din București“. Nemăritată ? Da, el se jurase că, odată în- 
tors la București, mă, ia şi drept la preasfingitul mitropolit 
mă duce, să ne cununam. 

Dar iacă într-o zi, Gheorghe al meu primi o carte dom- 
nească din Bucureşti... Pasamite, muscalii se trăsese din 
ară. Pe scaunul domnesc era iar domn pamintean, si „nea 
Gheorghe“ era rudă cu vodă cel nou, care-l chema în fara. 
M-am bucurat că o să fie fericit, dar m-am mihnit cînd 
plecă, desi-mi zise : „Mărioară, „să stil ca pe loc ce vol ajunge 
la Bucuresti, tramit după tine să mi te aducă“. 

Aci iar conteni de a grăi Maria Taraboanta si şterse o 
lacrima mare care navali in ochii sai.., 

— Ei şi? 

— Şi am așteptat o lună, două, un an, doi... si din 
București nu mai veni nimeni de la... nea Gheorghe al meu, 
i eu n-aveam cu ce să-mi tin zilele, de am ajuns să mun- 
cesc la cetate, în Braşov, cărînd petre cu täräboanja, si de 
atunci mi-a rămas: numele Mama Tărăboanţă... Văzui că nu 
mai este nădejde de veste bună de la Bucureşti, că la toate 
cărțile ce rugam pe părintele Filotei de la biserica din Schei 
să mi le scrie, de le trimeteam lui nea Gheorghe, nici un 
răspuns nu-mi mai veni... 


298 


Ba- mi veni într- O zi O veste, care auzind-o am căzut ca 
moartă la pămînt. Cind m-am desteptat, eram sărită din 
minţi şi nebună; am imblat apoi cinci ani in nestire, ra- 
tacind prin Bucegi şi trăind din mila creştinilor. 

— Sarmana Marioara !... Dar ce veste te-a izbit aşa? 

— Mărioara ? A murit Mărioara... Eu sunt baba Tara- 
hoanţă... Ce veste ? Bietul taica fusese aruncat în ocnă, că 
s-au aflar de muscalı ca el facuse scăpat pe boieru... Acolo, 
în ocnele de la Slănic i-au rămas oasele, iar sărmana mea 
mamă, Saftica, a murit nebună de durerea mortei taichii, 
si-1 mai veni tocmai în acele zile si de la Braşov veste ca 
eu sunt muiere necinstita. 

Sărmanul taica ! Sărmana mama ! 

Plinsul zbucni din peptul bietei batrine. 

— M-am inzdravenit cu rugăciunile sihastrului de la 
Sf. Ana. M-am întors la Tegila, Căsuţa ‘Tisipita ; toți al mei 
în morminte far’ de cruci, far’ de miresme de tamilieri... 
Numai Ursul, cinele cu care ma hirjoneam cînd eram co- 
pila, mai trăia, hrănit de bunii vecini, dar neurnit de la 
casa noastra pustie... Ursul singur ma cunoscu, ma intimpina 
gudurindu-se. 

Parintele Luchian de la biserica ma primi la el citeva 
zile : preoteasa, suflet bun, î îmi adună cu discul de la creştini 
cu ce să-mi dreagă casa și să-mi cumpere o vácufá... 

De atunci, cu Plăvana și cu urmasele Plăvanei mi-am 
ținut amaritele zile... 

Si laca de ce baba Taraboanya e fermecătoare ! 

Ei, dar destulă vorbă de claca... Mă iartă, domnisorule. 
Uite, mai am în doniya niţel lapte, de vreo 10 parale, nu 
poftesti sa ţi-l dau ? 

I-am dat un ban de aur. 

— O sa-l pun bine, de comind, banul ce-mi dedesi. Cînd 
oi muri pe colț de munte, o fi cu ce să mă aducă în vale 
ciobanii, cu spetele, şi să plătească la monastire pentru po- 
gribania babei Taraboanya... Cu banul de la d-ta m-or în- 
gropa ca pe o creştină, iar nu ca pe o fermecătoare, 

— Da un lucru nu mi-ai spus, mama batrina. Cum se 
numea la București... nea Gheorghe ? 

— Numele lui 2... îl ştie mormîntul de la Sf. Sava... 
Numele lui ? Zi-i boier şi pace ! 

— Adevărat, mama Mario ; să-i zic: boier ! 


CARTE DE BUN TRAI 


Pe vremea aceea nu se știa de emolumente, onorariu, re- 
muneratiune, retributiune, apuntamente, atîtea cuvinte sub 
care noi, cești de fata, deghizam leafa... Nici chiar de diurna, 
de indemnizare, de misiune pe vremea aceea nu dăduseră 
bietii slujbasi si favoriti ai Divanurilor domnesti; nu se fo- 
loseau decit din ceva havaeturi legiuite si mai multe chicu- 
furi 1, ciupituri şi jacmanii... 

Dar havaeturile, adică veniturile alipite de fiecare func- 
yiune prin nizamuri, adıca legiuiri, le împărțea funcţionarul 
mai mic cu căpeteniile lui, aşa că, dacă nu avea el minte 
mai ascuţită ca să şi le înmulțească pe cale nelegiuita, o ducea 
greu de tot și, ca polițaiul lui Caragiali, ar fi putut striga: 
„Familie grea, şapte copii si remuneratiune mică dupa buget ! 1“ 

Si nici n-avea nevoie funcţionarul, de la Regulament în- 
coace, să justifice jăcmăniile şi chicusurile lui, ca politaiul 
constituțional din Scrisoarea perdută, pe numărul copiilor, 
cacı mai adese, la carti, la stos, dadea într-o ora tot cistigul 
unei luni... 

Este legendar tipul unui agā, de sub Regulament, din 
Iasi. El era boier de neam din cei pogoriti cu hirzobul din 
cer. Cum putea un aga vel- agă să-și márgineasca trebuingele 
după coprinsul suljbei ? In ziua chiar cînd popa Macovei 
făcea festanie de zi întîi în casa boierului aga și stropea cu 
agheasmă nevasta, copiii, turma de slugi si telegarii, de obicei 
boierul aga nu mai găsea para „chioara 1 în pungă din leafa 
primită la sfîrşitul lunei din urmă.. 


1 Moldovenism : picușuri, venit aleatoriu, . 


300 


Dar gura cere; dar ighemoniconul poruncegte... şi unde 
pui că trebuie boierul aga să nu lipsească seara de la partida 
de cărți a boierului vornic, ori a boierului logofăt? Ei, ce 
te faci, boierule ? 

Pe vremile noastre constituționale (și zi că nu-i progres !), 
un biet prefect de oraș ori de judeţ, la zi de ananghie mai 
are la indemina, peste Jeafa, si cite vreun nenorocit paragraf 
al sigurantei publice, in care om să-și întărească puterile 
pentru a prinde pe hoţii vajnici?... Ce fel de administraţie 
şi de politică. externă ar mai putea face constitufionalii nos- 
tri, de n-ar 'avea paragrafuri ca acel al siguranței publice 
si al fondurilor secrete ? 

Sub Regulamentul Organic, aga al nostru nu se înfrupta 
de la asa paragrafuri. Noroc ca Regulamentul îi lăsase jude- 
carea pricinelor mici orăşeneşti, din care cu meşteșug minu- 
nat isi scotea aga havaeturi reglementare bunicele... Nu-i 
vorbă, tiganul bucătar se ducea dimineaţa cu coșul la piaţă 
si cocoana îi dădea un sorocovăț i, iar coșul la întoarcere 
era plin de marfă, de valoare înzecită, că doară ştiau măce- 
larii, brutarii şi precupetii de frica zamei? ce putea face 
vel-aga, ori pentru că jimbla are lipsă atîtea dramuri, ori 
pentru că carnea nu e bună, ori pentru că precupefil n-au 
voie dimineaţa să cumpere de la ţărani... 

Și peste zi nu lipseau havaeturile. Se băteau doi betivi... 
intervenea poliţia şi-i scutura pe amindoi de banii din punga. 
O slugă fura bani ori giuvaere de la stăpînul sau ? Sluga era 
închisă la gros, iar banii și giuvaerele în sipetul boierului 
aga. Cadeau vite de pripas pe uliye şi-n mahalale? Ce mai 
purcei fripti si rumeniti, cu coada birligata si pătrunjelul 

în bot, pe masa boierilor slujbasi, ce cai noi la saca, ce 
juncani de înmulţit cireada de la moşie !... 

Dar nu în toate zilele plouă cu cârnaţi, nici nu e în 
toate zilele lăsatul secului, ori zi de Crăciun şi de Paşti, ca 
să se tirnuiasca de par creștinii şi să aibă nevoie de jude- 
cata lui aga, şi mahalagii îşi tin de aproape vitele sa nu 
caza de pripds, iar boierul aga are nevoie in toate zilele 
de punga plina. 


1 Sfant. 


s ae ae 
“ Se arunca pe uliţă marfa, se făcea iama. 


301 


* 


Într-o seară, boierul aga al capitalei Moldovei perduse 
la cărți tot ce avuse în bani, și mai jucase şi pe veresie. A 
doua zi tîrziu, se scoală mahmur, slujnica îi aduce ligheanul 
de alama galben, inind pe umăr, prosopul împodobit cu 
bibiluri, într-o mînă calipul de săpun turcesc şi într-alta 
ibricul. Acesta era lavaboul boieresc de acum 60 ani. Boierul 
se spală, gîlgiie lung apa menită a-i racori gitlejul, apoi, 
înaintea iconostasului unde arde neîntrerupt, candelă de ar- 
gint, îşi face rugăciunea de dimineaţă, însoţită de cruci lungi, 
apoi bate în palme, şi feciorul îi aduce ciubucul de iasomie 
cu calif de mărgele și cu tacim de chihlibar, cu cărbune mare 
aprins în luleaua largă, roşie, sub care aşează o tavita, pe 
cînd pe altă tavă fumegă cafeaua de Moca, în feligean cize- 
lat de meșteri argintari români de la Salonic. Tologit alene 
pe divan, linga fereastră, vel-aga fumează fara să învingă 
mahmuria, întreţinută de conștiința pungei celei pustii. Trece 
pe rînd cu gîndul toate mijloacele prin care altă dată şi-a 
implut punga, și-și dă seamă de neputinja în care acum se 
află de a mai scoate apă din peatră seacă, cînd iată intră 
cioara de bucătar : 

— Sărut mina, cocoane, mi-o poruncit cocoana să cer 
la boierul un irmilic! pentru tirguiala, că-i cam tîrziu și 
n-am pus nimica la foc. 

— leşi afară, ţigane! strigă boierul răsucind în aer ciu- 
bucul, gata de a ovi cu el pe baragladina. 

Si iar, morăcănos şi răsunînd nervos boabele unei pă- 
en de mătănii de chihlibar, vel- -aga se intreaba in mintea 

: de unde bani pentru coșniță $i pentru cărţi pe deseará ? 

Deodată bate în palme, si slujitorul de la perdea? intra 
si sta smirna lîngă usa. 

— Venit-au comisarii la blagopoloșnie ? zice vel-aga. 

— Venit, cocoane, răspunde pantirul. 

După porunca agăi, slujitorul pofti pre cei cinci comisari 
ai Iaşilor, în fruntea cărora era comisarul de la Quartalul I, 
vestitul Urzică. 


1 Icosarul la Moldova valora 14 lei. 
2 Anticameră. La uşa boierească era perdea de materie cu cilti ori 
lina împlută. 


302 


Pe rind, fiecare din comisari dete raportul sau, dar 
blagopoloșnia 1 nu împlea deloc punga boierului aga. 

— Ce? Numai blagopoloşnie ? Nici vite de pripas, nici 
ceva hoţi prinşi, nici măcar taxa de bilete de morţi din 
cursul nopţei ? pare a întreba din ochi vel-aga. 

Comisarii se retrag după împlinirea datoriei, iar bo- 
ierul continuă morăcănos a desfira mătăniile, privind prin 
fereastră la mişcarea din stradă. 

— Sarut mina, cocoane, zice ittindu-se la usa din nou 
bucătarul, ceasurile sunt 10 si la foc n-am nimica... 

— Tesi afara, balaure, strigá din nou vel-aga. 

Deodară, boierul vede pe fereastră cum în dreptul porţii 
curgei sale doi oameni se îmbrăţişau cu dragoste. 

Nici una, nici două, îi trece prin minte boierului un gînd, 
şi, batind în palme, poruncește slujitorului să aducă în casă 
pre cei doi oameni care se imbrayosau la poartă. 

Peste o clipă, cei doi neguțătorași (căci erau negufatori, 
cum se vedea după pantalonii crefi de postav albastru si 
scurteicile de cutnie ce le acoperea corpul) erau aduși in ca- 
mera boierului. Bieţii oameni tremurau de frică, că nu de- 
geaba e dus cineva de slujitori la boierul aga. 

— Vă imbragisafi voi la poarta mea? zice boierul. De 
ce, mă rog, vă imbrägisagi : ? 

— Pai, sa traiti, cucoane, suntem prieteni si traim bine 
între noi, zice unul dintre negufatori. 

— Prea bine faceţi, adăogă cu un zîmbet vel-aga, şi în- 
torcindu-se către slujitor : 

— Du-te cu oamenii ăștia la logofătul dejurnă şi spune-i 
că-i poruncesc să facă pentru fiecare din ei cîte o carte de 
bun trai, cu pecetia poliţiei. Aveţi să plătiți fiecare pentru 
cartea aceasta cite un irmilic. Aide curînd, doi irmilici, si 
mergeţi de vă luaţi cartea de bun trai. 

— Păi, cocoane... 

— Ce? Mai cricniți ? Va imbratisati la poarta mea si 
n-aveţi la mina carte de posvolenie 2 pentru bun trai? strigă 
incruntindu-si sprincenele boierul aga. 

Deznodara neguţătorii pungile de pele, că n-aveau în- 
cotro, şi numarara în gologani şi firfirici fiecare cite 14 lei, 


! Raportul comisarilor de buná-pace. 
? Invoire. 


303 


un irmilic, după care se dusera cu servitorul la logofătul 
dejurna să-şi primească așa-zisa carte de bun trai, pe cînd 
boierul aga, dînd bucátarului parale de tirguiala, zicea in 
sine : 
„Havaet nou: carte de bun trai! Şi să zici că încă 
nu sunt decît aga, și nu vel-vistiernic, cînd știu născoci ase- 
menea dare noua !“ 


REMINISCENTE CONTIMPURANE 


OAMENI SI FAPTE 
DIN TRECUTUL DE IERI 


PITESTENII TUNS] 


— Adiotant, sa se cheme îndată un bărbier si să-l pui să 
tundă părul polițaiului de Pitesti, zice Alexandru-voda 
Ghica. 

— Ascult, măria-ta ! 

Polițaiul de Pitesti, care nu era altul decir C. A. Rosetti, 
cutezase să se prezinte la domnitor, chip în uniformă, cu 
lampas roșu la pantaloni, cu mundir de asemenea, cu gule- 
rul santos pe sub falci, cu sabie atirnata de coapsa, dar pe 
cap cu o claie de plete, căzînd în valuri crete pe umere, si 
cam certate între ele, de semăna cam mult a nu prea ades 
mingaiate de peptene. 

— Cum? îi zice veda Ghica, nu cunosti nızamul ? Umbli 
cu plete de popă ? Ce fel de slujbas eşti ? 

— Dar, măria-ta, ce are a face slujba cu pletele omului ? 

Degeaba protesta C. A. Rosetti. 

Sosi barbier-basa și, în camera adjutantilor, spre cel 
mai mare haz al lor, foarfecele scirtlitoare ale Figaroului 
domnesc doborira, cu nemilostivire, bunătate de plete creje 
dupa capul celui ce cintase : 


De ce nu sunt dumbrava 
Ce seara, pe răcoare... 


Era răcorit la cap politaiul-poet. 

— Aşa ţi-e treaba? mormăi între dinu C. A. Rosetti. 

Mormai cit pofti, dar mai plăti si neaşteptat straf lui 
barbier-basa, doi sfanţi, pentru că-și batuse joc de capul lui. 


307 


* 


Trei zile dupa aceea, la toate raspintiile Pitestilor batea 
zgomotos darabana... 
Pe vremea aceea, cirmuirea, ca sa graiasca norodului, 
intindea zdravan cite o bucata de pele de magar la amindoua 
capetele unei vesce, $1 dai cu două bere: dur, dur, dur !... 
Cheltuiala mica, dar zgomotul dărăbanei destul de mare ca să 
scoaţă de prin casele lor pe mahalagii şi să se adune la răs- 
pintia uligei, să asculte graiul cinstitei cirmuiri.. Astăzi, 
cîrmuirea are așa-zisele reptile, a cărora menagerie se În- 
tretine cu sume simandicoase din paragraful fondurilor se- 
crete. Reptilele bine hrănite fac astăzi slujba vechei dără- 
bane. Ele scot, după poruncă, limbă veninoasa și fluiera, ca 
şarpele, cîntecul și descîntecul ce-i cere alma mater cîrmuirea. 
Bum, bum, bum, barabumbum ! ! 
Urla Pitestii si cinii din mahalale de bătaia a vro cinci 
darabangii, adunaţi de polifaiul C. A. Rosetti, de la tabrul 
isprăvniciei, de la starostea de negutatori, de la breasla sluji- 
torilor si de la roata pojarnicilor. 
— Ce este? Ce mai este? se întrebau, alergind curioși 
la raspintil, bărbaţi, femei si copii. 
l Pina ce sá se adune lumea, storoșul polițienesc, care în- 

sofea pe darabangiu, mai uda cele măsele şi-şi mai dregea 
glasul cu o sangeacă de ţuică în circiuma ori bacania din 
colț. Lumea mereu se făcea roată în jurul darabangiului. 2 
Storosul ori ceausul venea sı el... 

lată-l lînga darabangiu... E omul ala cu vipusca desco- 
lorata la pantalonii, bagati în carimbii cizmelor, scilciate si 
înnoroiate pînă mai sus de glezne, cu un mundir a căruia 
coloare cu greu ar fi putut-o determina chiar vestitul arhe- 
olog al timpului maior Papazolu, şi pe cap cu o sapca de 
formă rusească, al căreia cozoroc murdar şi plesnit își adu- 
cea și el aminte de ziua, val! îndepărtată, cînd mundirul 
împodobi pentru prima dată umerii slujbașului... 

Rezimat pe teaca săbiei, murdară ca Şi emele, sabie le- 
gată de briu cu o curea jupuită şi incretita ca un sfirc de sla- 
nina pirlit de jaratec, omul politiei scoate in sfirsit din sin 
o hirtie si își ridică mustatile făcute streaşină adineaore pe 
oala cu vin si după cari, ca şi după o streașină, mai picura 
încă. sîngele lui Hfristo]s, purpuriu la lumina soarelui. 


308 


a 


Urechile lumei adunată se ciulesc spre omul cu hirtia, 
care citește pe nerăsuflate și pe același ton următoarele : 

„Se aduce la cunoştinţa obștei orășenilor piteşteni că 
d. Politai al oraşului are a le împărtăși poimine, dumineca, 
o plăcută hotarire a Mariei-Sale Domnitorului. Aşadar şi 
prin urmare, sunteţi poftiţi a veni la aratata zi la tabtul 
poliţiei, spre a afla plăcuta ştire.“ 


* 


Nu pot sa va descriu nerabdarea nu numai a babelor din 
mahalale, dar chiar si a celor simandicosi cetateni, de a afla 
vestea de la Bucuresti. 

Ce: mai indrazneyi mersera chiar si la boierul ispravnic, 
ca doar de la el vor afla mai inainte acea veste, dar spre 
marea lor parere de rau, ispravnicul lipsea din oraș şi nu 
avea să vie decit mai tîrziu, de ziua duminecei. 

În sfirsit sosi şi ziua cea cu nerăbdare așteptată. Care 
mai de care se intrecea să fie mai întîi sosit la tabtul poliţiei. 

În acea zi, des-de-dimineaţă, C. A. Rosetti aşezase în 
cancelarie, de fiecare scaun de paie, spart şi schiop, cite un 
bărbier înarmar cu foarfeci. Adusese pe lîngă barbierii din 
Piteşti şi pre vreo cîțiva din Curtea- de-Arges. 

Se intrecea care de care sa strabata mai întâi la cuconul 
Costache politaiul. Procesiunea începu a intra în presidsfie, 
adică în cabinetul d-lui poliţai. Intra unul cîte unul la rînd. 

Cel intrat : Ei? Ce veste, boierule ? 

C. A. Rosetti înainta spre cel intrat, ji examina capul 
spre marea mirare a aceluia : 

— O să vezi, prietene. Cum? Nu cunoşti nizamul dom- 
nesc ? imbli cu plete de popă ? Ce fel de tirgovet ești? 

Și, luîndu-l de mînă, îl băga în camera de cancelarie de 
alăturea strigînd : 

— Tundegi-l pe dumnealui, 

— Dar, boierule politai, eu nu vreau... 

— Uite, frate, parcă eu am vrut? Ba încă am dat si 
zn sfanti straf bărbierului, pe cînd d-ta o să fii tuns gra- 

„ Uite, cap de creştin este capul meu 2... bunătate de plete 
nn ! 

Doi scriitori imflau la nevoie pe tirgovet si, infundindu-i 
partile cunoscute in spartura unui scaun, un barbier ii aplica 


309 


nizamul domnesc, apoi tuns boboc il scotea pe din dosul poli- 
tiei, ca să nu prinza de veste cei ce își așteptau cu nerăbdare 
rîndul de a afla secretul de la vodă, 

De dimineaţă pînă la toacă, scirta, scirta, foarfecile bar- 
bierilor tunsera la capete de pitesteni, pina se lati vestea in 
oras... 

Cei mai colțaţi din tunsii lui Rosetti plecară chiar pe 
nepregătite în caruti de poste la Bucuresti, să-şi arăte capetele 
batjocurite la domnie şi să ceară răzbunare. 

C. A. Rosetti în aceeași zi băgă vreo zece oca de păr 
tuns într-un cos de perină si pecetluindu-l cu pecetia poliţiei 
il trámise şi el cu căruță de olac la București, alăturat pre 
lîngă un doclad, adıca referat cätre marele Vornic dinlăuntru, 
zicînd că „pre cît s-au putut proftaxi de împrejurări, astăzi 
duminică, s-au adus la împlinire porunca M.-S. lui Vodă, de 
a se tunde omenirea din Piteşti, după pilda făcută cu capul 
meu“. 

Numai, legenda mai spune că marele vornic din București, 
inapoind perina cu părul pitestenilor, scrise politaiului Sener 
Rosetti ca acum m.-s. vodă nu se muljameste că l-au tuns, 
ci i-au dat poruncă să-l şi radă cu stragnic perdaf din slujba 
politieneasca. 


CUM AM FACUT CUNOȘTINȚĂ 
CU M. KOGALNICEANU 


Cînd e vorba de a serba jubileul de 25 de ani ai Convor- 
birilor, cred că este foarte nemerit să povestesc noualor ge- 
nerapiuni de cititori ai revistei cite ceva despre oameni și 
lucruri, ori fapte din timpul care l-aș putea numi ajunul naş- 
terii, în Iasi, a noii direcţiuni a Convorbirilor. 

În virful mungilor cArunfi zgomotează mai întețit vin- 
tul; pe culmea cu zăpezi a vieyei graiul se înteţeşte și el: 
bătrîni sunt guralii, dacă nu totdeauna si sfătoși. 

Apoi, că sunt bătrân mi-o spune nu numai plăcerea ce 
simy de a scormoni în teancurile uitate ale amintirilor trecu- 
tului, dar şi droaia mereu spornică şi neiezitä de tineri, cari 
— nenorociţii — zoresc a da busta după noi bătrinii, doar 
vor sosi şi ei în vârful dealului ! 

O să ajungeţi, băieţi, o să „ajungeţi... ba încă prea iute... 

Cînd eram ca voi și eu trăgeam cit puteam puful de la 
bărbie, doar s-o face mai mare $1 o semana a barbă... Acum 
însă, ce război n-a stirnit in sufletül meu, mai daunazı, la 
Roma, un gazetar italian, care, facindu-mi onoarea să-mi 
laude o cuvintare a mea pentru pace, m-a numit „A vecchio“, 
batrinul ! 

Dar a mai zis si „il bel vecchio“ 

Mă jucam, în tinerețe, cu fetele, la pensionatul d-nei Joye, 
în Iasi, unde dam cu multă smerenie lecyiuni pe 2 galbeni pe 
luna — ma jucam un joc cu gajuri, in care se spunea la 
urechea fiecarui jucător un adevăr si o minciună, ja e 
din Roma le-a pus în vileag pe amindoua în „bel vecchio". 
Frumos? — minciună ; dar vecchio, vai! cu adevărat! 

Apoi, ca de la un vecchio, ascultați cîteva poveşti, si nu 
de pe vremea matracucăi, ci din zilele mai dincoace. 


311 


O să vă spun mai întîi cum am făcut cunoștință, între 
anil 1850—1860, cu cei mai mari barbati ai Moldovei. 

Si mai întîi cu domnitorul Gregorie Ghica. 

Un băietan de 16 ani, sărac lipit pămîntului, să facă 
cunoştinţă cu vodă? lacá lucru ce, cu deprinderile si cu 
etichetele oficiale moderne, nu poţi lesne pricepe. 


* 


Se urcase domnitorul de puţine luni pe tronul fárel. 
Curtea era așezată în nişte case mari, cu două caturi, insi- 
rate drept la stradă, în vale de Curtea Veche domnească, 
în Chiristigie, acolo ade astăzi se află gimnaziul „Alexandru 
cel Bun“. 

Eu, după desființarea scoalelor, sub Mihai Sturdza, intra- 
sem ca practicânt în cancelaria Departamentului dinlduntru. 
Scriam toată ziua la porunci către eforiile din ţară (eram 
la masa cu acest atribut). Ce bucuros eram cînd, la fiecare 
poruncă copiată, ajungeam la vorbele: „Ministru dinläuntru 
şi cavaler“. Cu aceste vorbe se termina munca mea, și după 
ele avea să semneze boierul ministru. 

Casă bună nu prea duceam cu banul Kirica, unul din şefii 
mei, carele nu se împăca deloc cu scrisoarea mea de școală, 
el care știa să clădească cu măiestrie neîntrecută slovele din 
cuvinte în cite două si trei caturi. 

Supăram pe șeful meu nu numai cu scrisoarea „mea, dar 
și cu obiceiul ce aveam de a ceti, în cancelarie, cărți aduse 
prin buzunare. 

— Ori lasă cartea, băiete, și te apucă de slujbă — 

Siujba-i slujbă ; 
Drujba-i drujbă, 
ori tine-te de carte si te du la şcoală... 

Mi s-a părut că drept grăise banul Kirica. Dar unde 
şcoală ? 

Cînd începu noua domnie a lui Gr. Ghica, intr-o buna 
dimineaţă, îmi văcsuiesc bine de tot cizmele, ung cu cerneală 
o găurică prin care făcea ¿fi caltunul alb; imi periu bine 


312 


surtucasul... Mi s-a părut, in oglindă privindu-ma, ca eram 
vrednic sa dau vizită chiar şi la un împărat... 

Ajuns în strada Cherestegiei, ori a Podului Roș, dau 
multe târcoale pe din fața Curţii lui Gregorie Ghica, ba în 
sus, ba în jos... Nu cutezam să intru sub gangul pe unde 
trăgeau, la scară, minunate „carete boierești. De la o vreme 
mi se urăște cu tircoalele, îmi fac o sfintá cruce plină de 
credinţă, cum mă învățase mama în zilele ei amarite, si 
mă furişez prin gang... 

Cum? Nu știu spune acum, dar, trecînd ca o sfirleaza 
printre soldații de sentinela sı printre mai mulți feciori cu 
livrele, ma gasii într-o răsuflare sus, în virf, în faţa usei 
din dreptul scărei. 

Aci mă oprii. Mă uitam la covorul moale, de pe scări, pe 
care călcasem, si-mi venea să scot basmaua din buzunar, 
să şterg niște urme de pași, care credeam că le făcuse picioa- 
rele mele, cînd iată se deschide ușa... 

Cit doream în acea clipeală să am la îndemînă chitia 
fermecată din poveste, s-o pun pe cap ca să nu mă mai 
vază nime |... l 

— Ce cauţi ? îmi zise cu glas răstit un adiotant domnesc. 
Ce vrei ? Cine te-a adus aci, mă băiete ? 

Eu pun mina la buzunarul de la pept și scot o hirtie. Era 
o jalbă, ce pregătisem cu multă îngrijire, scriind-o vreo două 
zile pe hîrtie Leon si cu harag larg. 

— Vreau, răspunsei, să merg Îa vodă să-i dau jalba asta. 

Adiotantul se uită lung la mine. Ce o fi cugetat el? E 
nebun „băiatul, ori e de-o naivitate fără seamăn? Auzi, să 
vrea să vază pe vodă, el, un biet băiat sărac! 

— Dă-mi mie jaloba, băiete ; voi da-o eu la măria-sa 
vodă. 

Cu o mișcare electrică înlătur jalba din dreptul minei 
întinse a adiotantului şi o bag i în buzunar, cu o obrăznicie 
de care nici azi nu-mi dau seamă, dupa cit eram din fire 
timid. 

— Nu, răspunsei, voi s-o dau eu de-a dreptul lui vodă ! 

Atunci, adiotantul (păcat că nu-mi aduc aminte de nu- 
mele lui) cheamă pre un servitor ingalonat, un gligan nalt de 
părea ca îmblă pe catalici, şi-i ordonă să-mi „arăte pe unde 
să mă pogor pe scară” i 

Adiotantul intră în altă camera. 


313 


Mi s-a înnegrit înaintea ochilor... Urechile îmi tiuira şi 
crezui că mă sfîrşesc... 

— Sa nu pui mina pe mine, că dau! strigal. 

Sa dau 2... Cu ce ?... 

Guleratul rîdea... 


Deodată, risul se slei pe buzele lui. El se ingirá cu res- 
pect împreună cu alti feciori de-a lungul treptelor şi- 51 des- 
coperiră capetele: se urca pe scară un personagiu năltuţ, 
subțire, cu barbișon franțuzesc, negru, destul de stufos, cu 
mari sprincene negre, umbrind doi ochi adapostiti dupa 
ochelari. 

— Ce este? întrebă dinsul. Ce vreți cu băietul acesta? 

Și zice aceste vorbe cu un glas si blind şi hotărît, care 
şi acum răsună în auzul meu... 

— Ce sa fie, cucoane? zic eu iute. Am venit cu o 
jalba umilità s- o, dau lui vodă, si d. adiotant nu mă lasă, 
ba au poruncit să mă dea afară. 

Si, fără a mai aştepta altă întrebare, și dau în mîna ne- 
cunoscutului boier jalba mea ceva mototolitá. 

El o deschide si citind-o iute, pe sub ochelari, numai ce 
zice : 

— Lăsaţi baietul in pace !... Al cui eşti? 

— Al clucerului Alexandru de la Peatra... Tata a mu- 
rit... Am numai mama... 

— Vino, după mine ! 

Putezi să vă inchipuiti ce privire de dispreţ am indrep- 
tat la atitia ,stoarce- -canafuri“ de la „coade de carete, si mal 
ales gliganului, care cît p-aci era să mă ia pe sus și care 
acum nici nu cricni la porunca bunului meu protector. 

— Am cunoscut pe tatăl d-tale, îmi zise el, urcind sca- 
rile şi eu urmindu-l... Era ispravnic la Peatra... 

Ce tare, ce neînvins mă simţii, cînd boierul mă duse 
după el prin un sir de camere, pînă ajunserăm în faţa adio- 
tantului care mă dăduse pe mina slugoiului... 

Adiotantul se ridică 1 in picioare, cit Zari pe boierul meu, 
sı bagind de seamă că eram și eu, parcă se aștepta să fie 
la rîndul său probozit de autoritarul personagiu. 

— Vesteste-ma la măria-sa vodă, zise acesta adiotantulul 


314 


Adiotantul se supuse cu respect. 

Eu ma gindeam : unde, Doamne, am mai väzut pe acest 
boier ? Faţa lui nu-mi era necunoscută... Tot scormonind 
iute în mica mea gramajoara de amintiri, pînă să se in- 
toarcă adiotantul din camera lui vodă, eu îmi și adusesem 
aminte că-l văzusem într-o zi, cînd, împreună cu mai mulți 
băieţi, stăteam, în 1848, călare pe un pirleaz, în curtea 
otelului Regensburg. Mergeam să privim cum se aduna 
acolo, zicea lumea, buntusnicii care voiau să răstoarne pe 
Mihai Sturdza-vodä... L-am mai văzut apoi, iar împreună cu 

alți boieri, băgaţi de Inge tutungiul în căruță de poştă, 
cînd au prins Mihai-vodă pe buntusnici la Podul Verás si 
i-au trimis surghiun. Dar numele nu i-l ştiam... 

Peste cinci minute, boierul ma lua de mina si mā intro- 
duse după el în cabinetul de lucru, al lui Grigorie Ghica-vodă. 

— Maria-ta, zise boierul încă de la pragul ușei, ţi-am 
adus un jăluitor, pasere rară... Nu cere slujbă, ci școală, 
unde să înveţe. 

Și întinse el însuși jalba mea lui vodă, pe cînd eu să- 
rutam mîna domnitorului. 

Pina ce vodă ceti, eu holbam ochii la podoabele mindre 
ale camerei şi la uniforma muiată în aur a lui vodă, la 
chipul lui frumos, alb ca zahărul... Nu-i vorbă că de emoti- 
une îmi clantaneau dinţii în gură, parca mă prinsese frigurile 
cele de două zile. 

Ei, dar vodă isprăvi de cetit jalba mea, în care eu mă 
rugam că dacă s-o face iar loc la Academia cea desființată 
de Mihalache Sturdza, să mă primească iar şi pe mine în 
internat, că voi să învăţ mai departe. 

— Bine zisesi, spune vodă rizind către boier, cînd ter- 
mina de cetit... Este intliul jaluitor care nu-mi cere slujbă 
ori boierie... 

Apoi lua un condei de pe scriitoriu și puse în vîrful jalbei 
mele rezolutiunea : „D-ra, Vornice bisericesc, vei primi pe 
jaluitor în internat, la deschiderea scoalelor“. 

— Tine, băiete, să duci asta la Vornicia bisericească, îmi 
zise vodă. 

Am sărutat iar mîna lui vodă, care m-a lovit cu dez- 
mierdare de două ori pe umăr, zicindu-mi : 

— Vezi, să te silești. 


Am voit apoi să sărut și mîna bunului meu introduca- 
tor, dar nu mi-a dat-o... 

Roşu ca gotca, de plăcere, de fericire, de, emotiuni diverse, 
eu mă îndreptai spre ușă. Cînd să ies, mă opreşte iar bo- 
ierul cel bun : 

— Băiete dragă, de-i vedea că nu-ţi asculta jalba la 
Vornicie, să vii la mine... să întrebi de cuconul Mihalache 
Kogălniceanu.. 

Era el! 

Era Mihail Kogălniceanu ! Într-o oră cunoscusem eu, un 
biet băiat sărac, pe domnitorul Gregorie Ghica si pe Mihail 
Kogălniceanu, de care atîtea auzisem cînd eram şcolar la 
Academie ! 

Vă puteţi închipui dacă pogorii cite trei si cite patru 
treptele scărilor... Zburam, nu altceva... Eram grăbit să duc 
mamei ştire... Ce, mamei ? la toţi, la tot orașul, ştire de iz- 
binda mea... 

` Am avut de la 1849—50 multe alte izbînde, dar nici una 
n-a zguduit ca aceasta adînc sufletul meu. 

Și iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul lz- 
miniş voios din calea, lung timp posomorită, a tinereței 
mele. 

Liceul se redeschise. Neuitatul P. Casimir inzestra scoa- 
lele Moldovei cu acel asezamint care le-au „asigurat grabnica 
propasire si sub domnia căruia au rămas pînă la 1864. 

Nu numai am fost primit în internat, dar curînd ajunsei 
chiar $i pedagog. 

Dar iată ca in locul profesorilor vechi ce aveam, fură 
chemaţi la Liceu, unul după altul, mai mulți bărbaţi din 
Ardeal. in fruntea scoalelor pasi, ca inspector general, neui- 
tatul Aug. Tr. Laurian. La directiunea internatului fu che 
mat alt ardelean, D. Patriciu. 

Aceasta schimbare, care din multe privinte era salutara 
pentru scoale, avea insa sa darime o intreaga directiune de 
cultura a limbei romäne. Pe toata ziua se introduse mai 
adînc in liceu mania ardeleană de a scilcia limba sub pre- 
text de a o face să semene mai mult a lating. Dar inca 
mania cu finala „cione“ ? 

Această directiune nu-mi plăcea deloc. D. Patriciu îmi 
înapoia raporturile mele de pedagog, sub cuvînt ca nu ştiu 
Tonner hes, 


316 


A scrie românește, după D. Patriciu, însemna nu numai a 
scrie o limbă radicală, pocită, imposibilă, dar și a înşira 
mereu la vorbe fără nici o trebuinya. 

De aci, casă rea între mine si d. director... Pina ce veni 
treaba sa fiu dat afara din postul de pedagog, î în 1852. 

Atunci, ca să mă răzbun contra d- lui Patriciu, scrisei 
pentru Almanahul ,Buciumului român“ un articol umoristic 
sub titlul Un vis. Povesteam ca am călătorit la Cetatea Neam- 
tului. Acolo mi-a venit și mie gîndul să fac o odă adresată 
la vechea cetate. l 

„la sa văd, să-mi fac planul: mai întîi am să descriu 
ruinele, cu buhne, vulpi, | cuiburi de ciori !...Ba nu, sunt prea 
multe jigănii... A! Am sa încep... Da ce trebuie idei? Cu- 
vinte, cuvinte l... laca prostul de mine! Uitasem că oamenii 
învăţaţi fac versuri fără idei, destul sa fie cu vorbe sfirsite 
în ciune, cu nequiquand (nicicind), cu juventute... 

Ian sa cerc: 


Iuventute romanesca, 

Ce alele hodie ’ntindi. 
De-a cantare cum me vino, 
Vedi  reputacionea... 


La naiba ! lung cuvînt !... Pas de-i mai pune și rima 1...“ 

Mai încolo arătam că de a merge scoala tot in direcziunea 
filologica ardeleană, la 1952 vom avea o limbă ca aceasta: 

»Hodie lingua romana e propinguata de lingua latina. 
Pauci pot să o scriba, Inventutea studiă duodeci ani numai 
propter ca scribere să pötä dopo gramateca. Hodie populus 
altra lingua loquit... Ergo, vediti quo lingua cultiora este l...“ 

De ce amintesc de aceste? Pentru ca publicarea artico- 
lului meu mi-a dat ocaziune să revăd a doua oară pe 
Mihail Kogalniceanu. 

— Cine a scris în Almanah articolul Un vis? întrebă 
marele bărbat pre D. Gusti. 

:— E un baietan de la Liceu, răspunse Gusti. 

— Sa mi-l aduci să-l văd. 

A doua zi, iar îmi văcsuii ciobotele mai dehai decît ori- 
cînd, îmi tunsei anume pletele, ca să, nu mai fie imprastiete 
ca cu tirnacopul, imi prinsei cu aya înnegrită cu cerneală 
nasturii, cari nu prea erau siguri, la surtuc, ca să-l pot 
încheia peste tot în semn de respect şi, la ora cuvenită, cu 


317 


profesorul meu de literatura, neuitatul d. Gusti, mergeam 
la d. Mih. Kogălniceanu acasă, 

El n-a recunoscut în mine pe băietul cel cu jalba... 
Ori n-a voit să-mi pomeneasca de nimic, din exces de deli- 
cateta. 

I-am amıntit eu... 

Niciodată nu mi-a venit greu să mărturisesc recunoştinţa 
mea celor cărora o datoresc... 

Kogălniceanu m-a strîns de mina si m-a îndemnat sa 
lucrez mereu si sa persist a scrie contra scilciitorilor de limbă, 
aşa cum a făcut el mereu în jurnalele ce însuși a publicat. 

Din acea zi, din luna februarie 1852, cultul meu pentru 
Mihail Kogălniceanu a fost neîntrerupt. 

Aş voi să ştiu citi și care sunt bărbaţii de stat contimpu- 
rani, cari se fac pirghiile de ridicare a celor mici și fără 
sprijin > 

În suisul greu al vieţii mele eu am intilnit, dupe Mihail 
Kogălniceanu, “alte mini blinde, cit şi puternice: mina lui 
V. Alecsandri, C. Negruzzi, D. Raler... 

Dar de aceștia, altă dată! 


1892, Bucureşti 


BLAGOPOLUSNIE 


Nu-mi propun aicea să fac biografia serioasă pe cit şi 
greoaie, lungă pe cit şi plicticoasă, a oamenilor mari ai 
neamului romanesc. 

Voi numai sa crestez, la raboajele neuitărei, unele anec- 
dote din viața lor, anecdote cari mai ieri încă erau povestite 
cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting 
tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru 
sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi... 

Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul... 
O nota mai voioasa va fi, gîndesc, bine primită de cetitorii 
Vietez. 


* 


M. Kogalniceanu era adjutant al domnitorului Mihai 
Sturdza. Era pe atunci obicei ca, in fiece dimineaţă, să vină 
aga orașului Ja raport de-a dreptul către măria-sa vodă, iar 
nu numai către marele logofăt dinlăuntru. Mai era obicei 
ca aga să deie in minile lui vodă si un raport în scris de 
toate cele tîmplate în cursul nopgei. 

Si cum obicinuit nu se întimpla — la ştirea agiei — 
nimica important, raportul boierului aga conchidea că a 
fost : 


„Blagopolusnie“ 


„Buna-pace“ voia sa zica vel-aga, cu vorba aceasta, care 
se parea mult mai potrivită cu scopul raportului. 
„Se dezbrăcaseră cîțiva boieri la stos în timpul nopgei ? 
— Blagopolusnie. 


319 


Fugise cocoana X... din casa bărbatu-său, cu mutunachinl 
ei de amant? 

— Blagopolusnie ! 

Un sames de visterie a fugit cu hasnaoa ? 

— Blagopolusnie ! 


Raportul de Blagopolusnie incepea cu titulatura: „Prea 
înălțate Doamne ! şi se sfirsea asa: 


Al Ináltimei-T ale 
prea plecată 
si supusă slugă. 
Apoi, pentru a arăta respect mare către măria-sa, aga 
nu iscălea îndată după vorba „slugă“, ci mult mai jos, lăsînd 
un bunicel spaţiu alb. 


„Ce-i da în cap lui M. Kogălniceanu, adjotantului dom- 
nesc ? Împreună cu alti colegi de serviciu, taie de la „raportul 
de blagopolusnie din fiece zi semnătura lui aga, împreună 
cu spaţiul de hîrtie albă, lăsat în susul semnăturei, şi în fiece 
zi scria pe acest spaţiu rămas alb: 

„Domnule Branzolfo...“ 
Branzolfo era „Capşa“ al Iașilor, pe vremea aceea. 
„Domnule Branzolfo, 

Să dai în socoteala mea... atîtea ocale de cofeturi si atitea 
butelii de şampanie.“ 

Apoi chef în camera adjotantilor domnesti ! 

Ba se intimpla de mai se intorcea la palat si aga. Și 


atunci era poftit să mănînce și el bomboane și să bea un 
pahar de şampanie... 


Cheful era şi mai mare ! 


* 


Numai, la o luna de zile, Branzolfo se înfățișează la 
curtea boierului cu o socoteala de una suta galbeni si cu o 
testea de „fidule“ iscalite de boierul. 


320 


Mirărei lui aga urmează minia, cind vede tidulele iscalite 
de el şi scrise de M. Kogălniceanu. Platı aga datoria, dar, 
mergind la palat cu raportul zilei, otari să se jăluiască lui 
vodă. 

— Măria-ta, adjotantul măriei-tale mi-a făcut o pozna.. 
şi-i arătă tidulele lui Branzolfo. 

Vodă cheamă pe M. Kogălniceanu. 

— Ce sunt astea, Mihalache? îl întreabă domnitorul. 

— Blagopolusnie, maria-ta... 

Și-i explică, rizind, cum la Berlin i s-a spus la scoala 
ca natura urăște deșertul si că, fiind desert locul dintre vorba 
„slugă“ si semnătura lui aga, el a implut deșertul cu scri- 
soare dulce și înveselitoare... 

— Ei, ce mai vrei, boierule aga? zice vodă rizind. 

— Blagopolusnie ! răspunde aga, rizind si el. 

Numai, din acea zi, respectul lui aga pentru domnitor 
nu se mai măsura cu îngustimea spaţiului de hîrtie dintre 
vorba „slugă“ și semnătura sa. 


„SUNTEŢI TOŢI VAGABONZI I“ 


M. Kogălniceanu era in opozifiune contra ministerului 
lui Manolache-Kostache (Epureanu), înainte de unirea defi- 
nitiva a ministeriilor din Iaşi $i Bucuresti. 

Ca M. Kogalniceanu sa fie fost in opozitiune te poţi tot 
atît de puţin mira ca, bunăoară, de a găsi pururea în ma- 
joritate pe atitia domni senatori şi deputaţi, cari au ridicat 
energic şi convinși mîna la votul pentru şi sub ministerul 
I. Brătianu si sub al d-lui Lascar Catargiu, si cari mine, 
tot asemenea de energic si convinşi, vor vota pentru si sub 
un minister P. P. Carp ori Alex. Lahovary. 

De alta trampă era M. Kogălniceanu decît boierii din 
majoritate, din zestrea guvernamentală ! 


*. 


In ziua aceea se ţinea şedinţă de Adunarea Moldovei, în 
acea sala improvizata, în Palatul Curţei domneşti, din Iasi, 
în care mai apoi, după unirea definitivă, se finura sedintile 
Curfei cu jurafi. 

Preşedintele şi secretarii erau la biurourile lor, pe 
estradă ; miniștrii în păr, pe banca ministerială. În frunte, 
Manolache-Kostache, care, mereu ajustindu- sı un monoclu 
la ochi, căuta să-și dea seamă de cine era în sală. Fotoliile 
deputaților, toate ocupate. Ba dupa nici unul nu se ridica 
cît de decente sforăituri de somn. Gemea de lume tribuna 
publică, un fel de cerdac construit pe stâlpi de lemn, in 
jurul fundului sălei, opusă cu așezarea biuroului adunărei.. 
Deputatul d. Scarlat Miclescu singur era, după obicei, mereu 
agitat... La locul său stătea C. Hurmuzake, nemuritorul co- 


322 


laborator cu M. Kogalniceanu la cele 4 puncte ale Divanului 
ad-hoc; nu i să auzea vocea sa de bariton grav, care făcuse 
pe lume să zică : 


Cînd gräieste Năzdrăvanul 
Se cutremură Divanul! 


C. Negri şi V. Alecsandri făceau, pe intrecutele, cocosi 
de hîrtie... N. Bosie căuta sa domireasca pe deputaţii ţărani 
despre scopurile opozitiunei... 

La tribună se urcă M. Kogălniceanu, ducând sub subtiori 
un vrav de hirtii. Avea să vorbească contra ministerului... 

De aceea, ceva solemn în aer... Tacerea se făcuse mare: 
toată lumea se. astepta la una din acele cuvîntări cari făcu- 
seră pe public sa afirme, încă ma; dedemult, că: 


Grai de foc are Pepelea 
Si la toți le frige pelea. 


* 


Îl vad încă... 

Nalt, pe atunci încă subțire, cu fruntea luminată de c 
rază de soare, furisata 1 in sala pe o fereastra din fundul ei, 
cu buza superioară agitată nervos: sub dese musteti negre, 
atirnind ca aripele unei păsări asupra gurei si a unui barbi- 
şon bidinea ă la Napoleon III. Capul tot mai chel... Doi- 
trei peri a la Bismarck pe creasta fruntii nalte, pe care ridica 
ochelarii ca să citească, cînd nu se uita pe sub ei, tinindu-i 
pe un nas bine proportionat... 

În mijlocul unei taceri adinci, M. Kogălniceanu, cu 
glasul lui insinuant si răsunător, începe discursul sau... 

— Sunteţi toţi nişte vagabonzi! strigă el deodată. 

Toţi deputaţii sunt în picioare, toţi, chiar și cei din 
opozitiune protesta. Majoritatea vocifereaza.. 

— La ordine! la ordine, strigă dalcăuşii guvernului, pe 
toate tonurile. 

— Luaţi-i cuvîntul, domnule președinte, strigă Manola- 
che-Kostache... 

Furtuna crește mereu... 

Preşedintele adunărei, în picioare, agită violent clopotelul. 


323 


D. Scarlat Miclescu parcurge in doi pași, cu picioarele-i 
cunoscute, distanța de la fotoliul său la tribună și cearcă 
să o escaladeze, spre a apela, după obiceiul său, la împă- 
carea neamurilor. 

Kogălniceanu nu-i cedează tribuna. 

N. Bosie asmuţă : 

— Sit! sît! sit! 

V. Alecsandri azvirle cocosii de hîrtie pe capul lui 
Forascu, cunoscut sub numele de tälalän. 

Negri striga dulce : 

— Dar ce faci, Mihalache ? Explica-te ! 

Acesta aştepta În picioare linistirea trombei... El era calm, 
cu un zîmbet ironic pe buze, țanțoş ca un stejar majestos, 
neclatinat de furtuni. 

M. Kogalniceanu se märginea a face deputagilor semn 
cu mina, sa stea la locurile lor, sa taca, sa-ı asculte expli- 
catiunile. 

— Explica-te ! strigă banca ministerială. 

— Retrage-ti cuvîntul! urlă majoritatea. 

Cînd, la îndemnul preşedintelui, tăcerea se restabili puţin, 
M. Kogălniceanu, în loc de explicaţiune, ori de a- ŞI retrage 
cuvîntul, 151 imfla plaminii cu mai mare putere și strigă: 

— Sunteţi toţi nişte vagabonzi ! 

A doua editiune de tempesta !... 

Manolache-K ostache, carele, fiind foarte miop, Îşi mic- 
şora, isı stringea punga pleoapele pe ochi, cînd voia sa vadă 
la oarecare distanţă, acum se răpede şi el la tribună si, de la 
treptele ei, măsura cu privirea-i, de ochi aproape închiși, 
pe antagonist. 

— Stati, strigă Kogălniceanu; ma explic! Nu eu zic 
că sunteţi vagabonzi, ci... ci d. președinte al cabinetului, 
onor. d. Manolache-Kostache. 

— Nu-i adevărat, întrerumpe banca ministerială. 

— Retrage-ţi cuvîntul! urlă din nou majoritatea. 

— Explica-te, strigă opoziţiunea. 

Oratorul scoate din vraful de hirtii o firuica tipărită. 

— Ascultati şi judecaţi ! 

„Bilet de identitate 

Articolul 3. Oricine nu va înfățișa la cerere asemenea 
bilet de identitate se va considera ca vagabond.“ 


324 


A oi it as 


Ei, eu am bilet de identitate, domnilor deputați! Eu nu 
sunt vagabond. Aratati şi d-voastră biletul! Ei, vedeţi! 
D-voastră toți, după găsirea cu cale a d-lui președinte al 
ministerului, sunteţi declarați vagabonzi |... 

Minoritatea ride cu rîs omeric. 

Majoritatea a rămas ca vitelul la poarta nouă... 

Preşedintele Camerei pune un mare semn de întrebare 
în căutătura ce trimite lui Manolache-Kostache. 

Acesta e iarăși la tribună, unde, ca sa se incredinteze 
dacă textul citit de Kogălniceanu este exact, își lipea fituica 
cea tipărită de monoclu. 

— Ei, va place? adaogă M. Kogălniceanu. Să va tra- 
iască nașul L.. „Sunteţi toți vagabonzi !* Numai minglie- 
fi-va : nici domnii miniștri n-au asupră-le biletul de iden- 
titate. 

Si din înălțimea tribunei arată adunărei banca ministe- 
riala, cu un gest de triumf nedescripubil. - 


* 


Ce se intimplase ? 

Manolache-Kostache, in penuria mare de bani la visterie, 
se lăsase a se convinge de un sameș paretcariu că s-ar putea 
crea yarei un bun venit de cel puțin un milion, obligind 
țărănimea și negufitorimea sa aibă bilet de identitate, pe 
care să plătească taxa de numai un „sorcoväf“, adică de doi 
şi jumătate lei vechi. 

Ce-i drept, despre redactiunea biletului, şi în special a 
articolului său 3, habar n-avusese Manolache-Kostache. El 
chiar cercă să probeze aceasta adunării. 

Decít, cine ascultă explicatiunile lui Manolache-Kostache 
după efectul zdrobitoriu al cuvintarei lui „Pepelea“ ? 

— Nu v-am spus eu, zice unul din tribuna publică, 
ieșind cu alti multi de la şedinţă, nu v-am spus eu ca: 


Bici de foc are Pepelea, 
Uite, le-a fript straşnic pelea ! 


CUM AM CUNOSCUT PE ALECSANDRI 


Conferinţă ţinută in sala din Palatul Administrativ de la Bacău, în 
profitul fondului pentru ridicarea monumentului poetului V. Alecsan- 
dri, în ziua 22 ianuarie 1894 


Onor. auditor, 

Bätrinii se bucură de un privilegiu, care doar acela nu li 
se invidiaza de către tinerime, fiindcă ştie că si ea, la rîndul 
ei, se va bucura de același privilegiu, de dreptul adecă de a 
povesti către tineri, cu laudă, cele ce știu din anii rămași 
după dealul vietei. 

S-ar zice la Academie ca bătrinii sunt laudatores tempo- 
ris acti. Mai cu drept veţi zice d-voastră, ascultindu-ma, ca 
eu nu sunt lăudător al timpului trecut în folosul meu, ci 
că sunt lăudător al bărbaţilor cari au lucrat într-o direc- 
țiune oarecare a activitäfei omenești pentru mărirea patriei 
române. 

Însufleţit de acest sentiment, am pus silinta şi devotament 
să las nouălor generatiuni nu numai ştirile cele mai sigure 
despre marele nostru istoric Miron Costin, dar încă să-i și 
ridic în Iasi, cu ajutorul bunilor români si chiar si a bacaoa- 
nilor, admirabila statuie în bronz, datorită daltei geniale a 
statuarului Const. Hegel. 

Tot asemenea făcui, mai de curînd, cu marele barbat de 
stat Mihail Kogălniceanu. Pe de o parte, în numărul de 
jubileul de 25 de ani al Convorbirilor am arătat cum am 
facut cunoştinţă mai întîi cu Kogălniceanu, și, pe de alta, 
am cerut ilustrelui meu amic, statuarului Hegel, bustul în 
bronz al nemuritorului bărbat, căruia, si pleiadei căruia, 
România datorește tot ce ea este astăzi. 

Acel bust împodobește scuarul principal al Galaţilor. 

În asa directiune de amintiri din trecut aflindu-ma, nu 
vă pot spune bucuria ce am simţit, primind de la vechiul 


326 


a ai 


meu amic, d-] profesor Costandache, și apoi de la d-l ac- 
tual primar, ingtiinfarea că Bacăul a hotarit să aibă și dinsul 
icoana scumpă a marelui poer Vasile Alecsandri, Naţiunile 
cari îşi amintesc de cei cari au lucrat pentru ele, cari le 
onoră şi le veneră memoria, sunt națiuni conștiente de sineşi, 
sunt singurele naţiuni cari manifestă vitalitate. Naţiunile 
cari perd amintirea bărbaţilor cari au lucrat, ba s-au sacri- 
ficat pentru ele, sunt națiuni imbatrinite, cari, daca n-au 
perit încă, sunt însă nu numai gata a păși pe calea ce duce 
la groapa, dar chiar ajunse pe marginea neantului. 

Rare sunt manifestatiunile naţiunei române în sensul cel 
dintii — al vitalităţei — Şi cu cit sunt mai rari aceste mani- 
festatiuni, cu atît mai mare bucurie aduc în sufletul bătri- 
nilor ca mine, cari ar dori să le vadă inmultindu- -se, in 
putinele zile ce li se va mai da a sta in mijlocul lumei 
române. 

Cum puteam, dar, sa nu aplaud la frumoasa horarire a 
bacaoanilor de a ridica, într-una din pieţele orașului lor, un 
monument, fie cit de modest, în onoarea neîntrecutului nostru 
poet Vasile Alecsandri ? Nu numai am exclamat ca şi astăzi: 
onoare bacaoanilor! Dar, încă sub impresiunea ştirei, am 
luat un angajament, acela de a face o matinata literară cu 
plata în profitul subscriptiunei pentru proiectatul monument. 

Aproape compatriotul d-voastra, adeca băcăoan si eu, 
prin faptul ca primii ani ai copilăriei mele aci i-am petre- 
cut, desi născut în Peatra, bucuria mea a fost îndoită aflind 
hotărîrea bacaoanilor: m-am bucurat ca român, m-am 
bucurat ca băcăoan. 

Dar, după exaltarea bucuriei, a venit le quart d’heure 
de Rabelais.. am promis o matinata literară, şi oricît sunt 
de troienit în lucrările migăloase ale publicațiunei Istoriei 
românilor şi a Istoriei culturei, şi oricît lupta pentru exis- 
tenta îmi absoarbe puterile slăbite de ani, şi oricît preocu- 
patiunile de toată ora, datorite atitor societăţi şi îndeosebi 
„Ligei“, cari m-au onorat cu presedinta el şi care numără în 
Bacău o admirabilă secţiune, mă reclamă în alta parte, dator 
sunt a mă ţine de angajamentul luat fata de comitetul băcă- 
oan pentru monumentul lui Alecsandri. 

Dar aci e aci L.. 

Ce conferința sa fac? 


327 


Nu am hotărîrea să vă fac biografia lui Alecsandri. 
Aceasta fi-va sarcina aceluia care peste cîteva luni va rosti 
cuvîntul sărbătoresc la inaugurarea bustului. 

După lungă chibzuire, am hotărît programul matinatei 
literare promise d- voastre astfel : 

1. Vreau mai întîi să va povestesc în ce mod am făcut 
cunoștință, în junefea mea, cu marele maestru al poeziei 
naționale. 

2. Să vă citesc ultima mea scriere dramatică în versuri: 
Alecsandri la Mircești. 

Cine din auditori crede că atîta nu ajunge pentru banii 
plătiți de a asista la această matinată îl rog să-și răzbune 
contra mea plătind încă o data prețul biletului. Îl asigur că 
remugcarea mea de conștiință va fi asa de adincă, din cauza 
acestei îndoite plăţi, că voi zice în rugăciunea mea de astá- 
seară : 

„Dă, Doamne, tot aşa să-mi găsesc Bacăul!“ 


* 


Era pe la 1835. Scrisesem in Calendarul ,,Buciumului: 
Pie : ; Se as A 
român“ din Iasi, sub titlul Un vis, o critică a limbei româ- 


nesti așa cum o intrebuinyau ardelenii, plina de neologismi 


paraziți şi tinzind, în interesul fals al latinitatei noastre, 
să scindeze limba cea admirabil una a poporului român, în. 


limba clasei culte și limba multimei. 


Vasile Alecsandri aparţinea acelei directiuni culturale,. 


care, lipsită de invidie în fata talentelor născînde, le căuta 
în fiece zi, le apropia de sine, le încălzea, le susținea, le: 


conducea spre folosul culturei naţionale ! Astăzi, lucrul s-a. 


schimbat : noi suntem totul si alăture cu noi nu poate in-- 
căpea nimeni ! 

Alecsandri, cit ceti modesta mea lucrare, intilnind pe: 
amicul şi regretatul meu maestru, Dimitrie Gusti, îl întrebă 
cine este autorul scrierei Un zis, și-i ceru să-l fiu prezentat. 

Eram școlar într-una din clasele superioare ale liceului. 
din Iasi. Daca de ordinar îmi făceam în fiece dimineaţă. 
ciobotele, ce mai lustru le dadui în ziua hotaritá să mă pre-- 
zint la Alecsandri. 


328 


Ri 


Mi-am cusut nasturi noi-nouleti la gheroc și am cheltuit 
1/2 de călimări de cerneală sa înnegresc atele de la cusaturi 
pe subgiori si prin spete... 

Cu cit s-apropia ora ce-mi era indicată pentru primire 
la Alecsandri, cu atât sîngele circula mai iute în vinele mele ; 
aveam să văz pe marele poet... 

Cine ştie? Poate m-o strânge chiar de mînă !... Iute, cu 
o cochetărie care nu intra în deprinderile mele nici pina - 
astăzi, cu toată supărarea nevestei mele, dau 1/2 de sfanz 
pe un săpun de migdale amare jupinului Boruh, care vindea 
maruntisuri într-o dugheana | din fata bisericei catolice, si 
spala-te, băiere, să-ţi faci mînă vrednica de a fi atinsă de 
a marelui om... 

Cînd mi-aduc aminte de cheltuiala de bani și de timp 
ce am pus în acea zi, mă întreb cînd aș mai fi avut răgaz 
să produc vreo lucrare, dacă mi s-ar fi fost dat să fac in 
fiece zi o cunoştinţă de om mare ? 

La ora 1 după- -amiazi, eram la poarta caselor în care 
şedea Alecsandri, în dosul otelului Binder. Mă opresc sa 
respir, că-mi bătea inima tare : 


Taci, inimă, taci, 
Că tot tu le facil... 


Peste o clipă, sunam discret clopotul de la usa scarei. 

După cum vizitatorul agită clopotul scărei tale poţi sa 
ştii cine este. Altmintrelea cu violenţă sună cel care se crede, 
ori se ştie puternic sau bogat; altmintrelea, cu sfială, sună 
nevoiasul şi conştientul de putinatatea sa socială. Despre 
două feluri de oameni te poate înșela cloroțelul: gogcma- 
nul si omul de tot simplu nu se disting la surare de cel 
puternic, îngimfat si bogat. Asemenea, creditorul nu se dis- 
tinge adese la sunare de vizitatorul modest, pentru că fine 
să strabata pina la debitor, care de obicei pentru asemenea 
ființe nesuferite nu se află acasă. 

Feciorii de bonne maison au şi ei urechea exercitată la 
sunarea clopoţelului la scară. 

Al lui Alecsandri nu se grăbi să vină a deschide usa, 
judecind după modestia sunariei ca nu era doară la ușă 
vreun om însemnat. 

După cîteva minute de luptă internă: să mai sun ori 
nu? ma hotărăsc la repetire. De astă data, feciorul, un 


329 


ciocoi nalt, in frac şi mănuși albe de bumbac, îmi deschide 
usa. Cit îi eram de recunoscător ca, find îmbrăcat asa de 
frumos, a catadicsit nu numai să-mi deschidă usa, dar încă 
să mă întrebe cu oarecare politeţă : ce poftesti ? 

Nu-i vorbă, cînd te-ntreaba cineva ce poftesti, poate, 
in aceste două vorbe, să-ţi spună tot ce gîndeşte despre tine. 

Şi, dreptul grăind, cu coada ochiului, ciocoiul mă măsu- 
rase din crestet pina în tălpi, si in: ce poftesti al lui, un 
psiholog ar fi ghicit îndată că tocmai la bună opiniune 
despre însemnătatea persoanei mele dinsul nu era. 

Totuşi, după ce îl incredingai că sunt așteptat de cuconul 
Vasilică, el mă anunţă stapinului său. 

As fi plătit bucuros ultima 1/2 de sfany din pungă pe 
o înghiţitură de apă, ca să-mi linistesc imbulzitele palpitaţiuni. 

Ce schimbare in naturele omenești! Astăzi, cind sunt 
ŞI eu cineva, sunt pe toată ziua abordat de tineri de tot 
felul, cari nu sunt pentru aceasta mai emoţionaţi decît daca 
ar vedea pe cel mai necunoscut om din ţară. Fericita evolu- 
yiune culturală, care îndreptățește pre cel din urmă perde- 
vară, sau si pe cel din urmă absolvent de liceu să-ți trimită 
prin scrisori încredințarea stimei, lor, ori cînd te intilnesc 
acasa sau pe strada n-asteapta sa-ı dai tu mina, ci ţi-o în- 
tinde pe a lor fara prealabilä cheltuialä de 1/2 de sfany 
pentru sapun | ! 

Vezi, cică asta este democraţie ! 

Democrat sunt si eu, dar democraţia mea nu si- a permis, 
pasind pragul casei lui Alecsandri, să-i întinză necerutá 
mina, pentru a primi pe a lui... 

Era, cînd am intrat, întins pe o canapea a la ministra 
P. P. Carp; răsturnat pe un fotoliu stătea Rolla; pe altul 
era Dimitrie Raler, viitorul vornic bisericesc al lui Grigorie 
Ghica-vodă. În picioare, lîngă masa de nuc de lingă cana- 
pea, stătea Alecu Rusu, cel care nu tirziu avea sa se ilus- 
treze printr-o serie de articole în România literară a lui 
Alecsandri, combatind ca si mine scilcierea limbei prin neo- 
logisme, dar cazind si el în excesul şi exagerarea arhais- 
melor. Eram în faţa unui areopag literar. Mă oprii, sfirsit 
de emotiune, la doi paşi de lingă ușă, neștiind ce sa fac și 
cum să încep. Alecsandri, cît mă văzu intrind, se ridică din 
tologeala lui şi înaintă spre mine. Rolla imită pe Alecsan- 
dri. Ralet rămase cu mina sa mică în favoriţii săi negri ca 


330 


pana corbului, căutînd negresit cu indiferență spre noul- 
venit. Alecu Rusu, oprindu-si vorba pe buze — vorbea cind 
am intrat — ma măsură cu ochii, intrebind prin ei pe 
Alecsandri : cine sunt ? 

— laca, Alecule si boierule Dumitrache Ralet, zise Alec- 
sandri, iaca tinarul autor al Visului, care l-am citit deunazi 
impreuna. 

L-au cetit impreuna!! Acum inima nu se mai batea, ci 
se dilatase in pept de nu mai incapea. 

Mi-au citit Visul î împreună ! ! Ce onoare !. 

Apoi, apucindu-mi mina, care sfioasă bălăbănea mai 
mult spre spete, mă atrase pînă la un fotoliu ‘de lingă 
masă, mă făcu sa sez, zicîndu-mi : 

— Bine, tinere, ai scris nu numai frumos, dar ai criti- 
cat si drept pre cei cari strică minunata noastră limbă româ- 
nească. 

Si începură tustrei a-mi cita parti din lucrarea mea, pe 
cînd eu, goică la faţă de plăcere, mi se părea că mereu 
cresc in corp gi picioare, de nu o să mă mai încapă nici 
fotoliul, nici camera. 

Din acea zi, eu am rămas credincios condeiului pînă la 
vîrsta de astăzi. Din acea zi, Alecsandri m-a împins la lucru, 
si, sub direcțiunea lui, am produs la 1855 Logofătul Bap- 
tiste Veleli, nuvela istorică atit de mult lăudată de el. Cu 
recomandatiunea lui m-am prezentat mai apoi in Paris: la 
Ubicini şi la multi alţi filoromâni, din relafiunile carora mult 
m-am folosit pentru propria mea instrucțiune. 

Citi şi cari sunt astăzi bărbații noștri iluștri cari, astfel 
ca Alecsandri și ca contimporanii sai, încuragiază tinerimea 
spre muncă și cultură ! 

Aşezarea icoanei lui într-o piață a Bacăului nu va însemna 
numai glorificarea unui fiu al orașului d-voastră; nu va 
însemna numai apoteozarea marelui poet al natiunei, ci și 
manifestarea d-voastră în sensul lăudător și aprobător al 
modului cum marea generatiune a lui Alecsandri știa să 
predea lampada culturală in minile generaţiunilor urmä- 
toare: 


quası cursores vitai lampada tradunt. 


Sunteţi, domnilor, demni de monumentul cu care împo- 
dobiţi Bacăul ; demn este Bacăul de monumentul ce i-l dati. 


331 


Este primul oras care va saluta reaparitiunea pe lume a 
marelui poet, grație minunatei arte a statuarului Hegel, cum 
este şi unul din primele orașe ale patriei române. 

Permiteti-mi, pentru a termina partea I-a a matinatei, 
să vă comunic unele documente, cu totul necunoscute, ates- 
tind vechimea orașului d-voastră. 

Cine din d-voastră știe, bunăoară, că aci, la Bacău, s-a 
scris în 1648, acum 2 1/ secole, o minunată lucrare care 
interesează nu numai Bacăul, ci întreaga Moldovă, ba chiar 
şi Tara Muntenească din acel timp ? 

Iata această carte. Este manuscrisul original al arhiepis- 
copului Bandinus, vizitator apostolic al bisericelor catolice 
din ţară. 

La 27 noiembre 1647, a vizitat Bandinus orașul Bacău. 
Datorim acestui călător citeva din cele mai vechi informa- 
ţiuni asupra orașului d-voastră la acea data, dar avem infor- 
matiuni și mai vechi de la Gonzagua si cardinalul Pazmano. 

După aceştia veţi afla cu mîndrie că oraşul d-voastră este 
mai vechi decît însăşi descalecarea Il-a a lui Bogdan 
Dragoş. 

Se poate oare să existe un oraş românesc în Moldova mai 
înainte de descălecarea II-a ? Tata ce, istoriceste, am demon- 
strat de mai mult timp. Niciodată, de la domnia împăratu- 
lui Adrian pînă la Bogdan Dragos, Moldova n-a fost aban- 
donată de vechile colonii romane. 

În timpul invaziunilor barbare, negresit suveranitatea 
naţională de stat a fost precurmată, dar românii n-au încetat 
de a ocupa părțile mai adăpostite din ţară și au format 
ici-colea mici statulete, mai mult sau mai putin independente. 

Actul istoric numit descalecarea lui Bogdan Dragoș este 
una din cele mai vechi manifestatiuni a unei evolutiuni 
nationale spre unitate. Bogdan Dragos este principele in 
jurul căruia s-au grupat, in interesul conservatiunei, diver- 
-sele formaţiuni de statuleţe din Moldova, după pilda dară 
întru aceasta, cu puţin înainte, în Muntenia, sub Radu Negru. 
Nu este o înfiinţare de stat nou, cum au crezut unii isto- 
rici. Nu o ceată de vînători veniți din Maramureș puteau, 
oricît de genial si ager sagetator era Bogdan Dragos, sa cuce- 
rească o ţară întinsă între Carpaţi, Nistru şi Marea Neagră. 
Tara deja exista, şi Bogdan Dragoş este numai restauratorul 
unitatei Moldovei. 


332 


Un identic fenomen s-a petrecut sub ochii noştri cînd, 
în jurul lui Cuza-voda, s-au grupat cele două principate, 
Moldova si Muntenia, în interesul propriei lor conservatiuni, 
la apelul celor trei mari bărbaţi ai Moldovei: Kogalnı- 
ceanu, Negri și Alecsandri. 

Nu e nevoie să fiu prooroc pentru a afirma că evolu- 
tiunea noastră unitară nefiind încă terminată, tinerilor gene- 
raţiuni le este rezervată lucrarea si gloria ultimei evoluti- 
uni. „Liga culturală“ din Bacău a înţeles aceasta și în sensul 
acesta lucrează cu o energie și o prudență demnă de toată 
lauda. 

Bacăul, ca şi alte orașe, a putut deci exista încă înainte 
de aşa-zisa descălecare. 

Dar nu numai că a existat ca oras și că sati găsește 
călugărul Gonzagua pe la 1304, dar încă la acea dată si 
deci şi mai nainte de secolul 14-lea, Bacăul era reședință! 
domnească. „Civitas ista olim fuit principalis sedes Molda- 
vorum ducum.“ Această cetate a fost odinioară principala 
reședință a ducilor moldoveni. 

Ca „reședință domnească, Bacăul avu palat domnesc. 

Încă pe timpul lui Stefan I, adică cîţiva ani după 
restaurarea lui Bogdan Dragoș, călugărul Gonzagua a văzut 
existind „ad meridionalem civitatis partem principis pala- 
tium“, care pe la 1647 Bandinus zice ca „suis cineribus se- 
pultum iacet“ 

Ubi Troia fuit! În documente de la primăria de Bacău 
se pomeneşte despre un beci gospod, la locul unde Bandinus 
a aflat la 1647 ruinele palatului domnesc. 

Pentru ca în Bacău să fie aflat Gonzagua, pe la 1304, 
înfiinţate de mult încă, nu numai o monăstire catolica, dar 
şi trei biserici ortodoxe, urmează fireşte ca orașul d-voastră 
să fie numărat la anu: 1304 o existență destul de veche, 
astfel că la 1904, Bacăul va purta serba un jubileu de mai 
mult de 600 ani. 

Batrini sunteţi ! dar dacă sunteţi din cei mai bátrini ca 
oraș, probati astăzi că sunteţi însuflețiți de simgiri cu ade- 
vărat tinere. Este act de tinereţe de suflet şi de tinereţe ȘI 
vitalitate naţională a-şi aminti, a onora şi a venera pe cei 
morţi cu corpul, dar cari rămîn vii pe totdauna în mijlocul 
natiunei, la evoluțiunea căreia culturală au contribuit prin 
lucrări şi osteneli. 


333 


Sunteţi, repet, oras tînăr si de viitor ; v-aţi reinnoit 
tnerejile ca fenieele ante Anineindusys odas cen dia 
în focul luptelor pentru naţionalitate, pentru dreptate şi 
libertate. 

Pre cind primariul de la Iaşi pare a fi uitat de Alec- 
sandri, adormit pe lada in care au adunat cîteva mii de 
lei, in scop de a-i ridica o statuie, d-voastră, în cîteva zile, 
ati hotarit și ati facut posibilă ridicarea, într-o piaţă a Baca- 
ului, a bustului marelui poet al #nirei românilor. 

lașii promit o statuie, băcăoanii daw un bust al lui 
Alecsandri, si încă ieșit din mina maiastra a sculptorelui 
Constantin Hegel. 

— Un bust este puțin lucru, măsurat pe imensitatea bár- 
barului venerat, zice un afecyionat al monumentelor mega- 
litice. Dar nu cumva icoana ce facem despre D-zeu cores- 
punde celui pe care o reprezintă ? 

Un fragment imperceptibil de lemn sfint, prins într-o 
farimatura de ceară, în cruciulita de la peptul credinciosului, 
este tot atit de adorat, cit de adorată poate fi întreaga 
cruce. Bustul, mica icoană a marelui poet, va grăi în Bacău 
generaţiunilor cari vor trece pe sub piedestalul său același 
grai ce-l va grăi cîndva în Iasi statua lui: 


Hai, să dăm mînă cu mina 
Cei cu inima română! 
Să-nvirtim hora frayiei 

Pe pamintul voiniciei, 

In ogoarele Daciei. 


BACSISUL MEU DE ANUL NOU 


— Să-mi alcätuiesti, cocoane Vasilică, o scrisorica să-i 
meargă la inimă cînd o ceti-o. Mi-a spus madame Stark, la 
care sezi în gazdă, că scrii frumos și cu foc. 

Aşa-mi grăia, acum 40 de ani, o nostimă vaduvioara. 
Ea-mi cerea să-i redactez o scrisoare de amor menită a fi 
tramisa lui Vasile Alecsandri. 

Se pare că văduvioara, un moment curtenită de poet, se 
văzuse abandonată si acum, ca Didona, plingea pe ruinele 
amorului său. 

O scrisoare de trimes lui Vasile Alecsandri ! Va inchipuiti 
de mi-am adunat puterile ca s-o făuresc cît mai demnă de 
el, oricît n-aveam s-o subscriu eu. 

Ce n-aş da astăzi s-o pot reavea ca s-o public aci. Cite 
semne de întrebare si de exclamatiuni! Cite puncte înmul- 
fite, înlocuind doară cugetări ce nu-mi puteau ieși din 
creier ! 

da cînd în ziua de 31 decembre (mi-a rămas fixată 
data aceasta în memorie) dusei scrisoarea redactată si frumos 
copiată pe o hîrtie cu trandafir în colț la frumoasa vadu- 
vioară, care şedea peste drum de vestita Bolta rece, eram 
mindru de opera mea. 


Si mindria mea spori pe măsura spornicei emotiuni a cuco- 


- nifel, cînd m-asculta cetind-o, sau mai bine declamind-o. 


Cum, mă rog, să nu te mindresti, cînd scoţi o lacrimă din 
ochii unei femei frumoase. 

D-apoi încă cînd, împinsă de emotiune, cuconita-mi 
strînse mina, parc-ar fi fost chiar a lui Alecsandri! 


335 


Numai, totuşi, mindria mea de autor mai aştepta și altă 
rasplatire decit o caldă stringere de mînă. 

A doua zi avea să fie Anul nou, si nădăjduiam mult pe 
vrun galbăn, plata scrisorei, din care să dau bacsis servito- 
rului de la madame Stark, gazda mea. D-apoi chiar lui 
madame Stark nu eram eu dator să-i duc un corner de 
cofeturi de la cofetaria lui madame Alexandru ? 

La stringerea de mina se märgini răsplătirea mea pe 
ziua de 31 decembrie. 

— Te rog să treci mine dimineață „pe la mine, îmi zise 


însă cuconita, conducindu-ma pina la usa. 

Tot imi raminea ceva speranță dupa galban ! 

In noaptea de Sf. Vasile, madame Stark imparti la cov- 
rigi la plugurile de băieţi, cari nu încetară de a face zgomot 
la fereastra mea, cari cu clopoței, cari cu buhai, cari cu poc- 
nete de bice. 

Si fara de asa zgomot eu tot nu dormeam, ca mintea mi 
se zbatea intre speranta rasplatei banesti si stringerea de 
mina a frumoasei vaduvioare. 

„Uite, oare s-ar putea ?... Adică de ce nu? Frumos scrie 
Alecsandri, dar de... si cum am scris eu ravasul !“ 

A doua zi — vai, ce greu trec uneori ceasurile! — cum 
suna la Trei-Ierarhi ora 10, eu eram, cu inima palpitind, la 
ușa de antret a văduvioarei. Mi se pare chiar că îngrijisem 
astăzi mai mult de toaletă ca de obicei, ba chiar rasesem 
fulgii nevinovaţi din barbă. 

Aci gresisem, căci îmi dadusem un aer mai de copil decît 
trebuia pentru circonstanta. 

Bat discret in ușă. Ea se deschide de către chiar cuconita. 

Zisu-i-am eu „la mulţi ani“ ? Nu știu. Dar dinsa face 
cîțiva pași spre un scrin, ia un mic pachet si mi-l pune în 
mînă în loc de a mi-o mai strînge ca ieri. 

— La multi ani! îmi zice ea, şi mă reconduce rece spre 
ușă ; am ieșit umilit... În curte, deschid pachetul în care 
găsesc — o! deceptiune! — un irmilic şi o cravată! o 
cravată poate uitată la cucoana de către Vasile Alecsandri! 

„Păcat, bunătate de scrisoare de amor, numai un icosar ! 
Barem de mai mă strîngea de mina ca ieri !...“ 


336 


Totuși, strinsei irmilicul în punga pustie ŞI mă mângiiei 
cu credința că scrisoarea mea a izbutit că întoarcă pe 
Vasile Alecsandri lîngă frumoasa văduvioară. 

Aşa numai îmi explicam răceala primirei de astăzi. 

Degeaba, acum vad bine că cuconita îmi dăduse numai 


bacsis de Anul nou ! 


o SUBA LUI V. ALECSANDRI 


Femeie făr'de oglindă, în care să-și caute fata, fie cit de 
zbircita, e un fenomen tot atît de rar cit vitelul cu două 
capete. 

Sunt acum vro doi ani, la Roma, un gazetar, om de 
treabă, vorbind despre cuvîntarea mea în conferința inter- 
parlamentară, îmi zicea : „il bel vecchio“. 

Cum să nu-mă uit dar în oglindă şi eu, ca cocheta bă- 
trina ? Numai fiindcă prea bine ştiu că oglinda nu poate fi 
politicoasă ca domnul gazetar italian, nu mutra mea actuală 
cer s-o reflecteze oglinda mintei, ci pe cea din vremea 
tineretei. 

Uite, de aceea, lectorii Viefei o sa fie adesea plictisifi 
cu amintiri din trecutul meu, din tineretile mele. 

Da, am fost si eu tînăr odată... 

Ce mai dovadă pot să vă dau despre tinerețea mea decît 
uşurinţa cu care cîndva am plecat din fara, să mă duc la 
Paris, pentru a studia, neavînd alt bagagiu financiar decît 
un ajutor de cîteva sute de franci pe an de la „Societatea 
de încuragiare la învăţătură a tinerilor români“, societate 
fondată de bunul si neuitatul dr. Anastase Fatul ? 

Sosii la Paris cu aproape jumătate din bursa primită, 
cealaltă cheltuind-o pentru drum. Apoi nici geamantanul 
nu îmi era plin decît de speranţe, iar nu de haine și de rufe. 

Dar ce va pasă d-voastră de calicia mea trecută, ori de 
cea prezentă, care se bălăbăneşte groaznic cu publicafiunea 
Istoriei românilor. 


338 


x. 


Tesind din gara, la sosirea mea in Paris, ma găsii într-o 
mare incurcatura : : nu stiam nici o adresa de hotel. 

Suindu- -ma intr-o birja zic totusi automedonului, cu o 
siguranţă care aş voi s-o am și astăzi: 

— La un hotel, pe linga Universitate ! 

Credeam ca exista la Paris o Universitate ! 

Birjarul, destept... (si nu putea sa nu fie destept, caci 
era ora 6 de dimineaţă ), mă conduse rue Neuve de Univer- 
site, la un otel mobilat, cu no. 3. 

Portarul otelului îmi deschide o camera și, intrebindu-ma 
de unde vin, rămîne un moment în exiaz „cînd aude că 
sunt din Moldova. 

— A ! Domnule, ce bine-mi pare !... 

— Foarte mulfámesc... pentru patria mea !... 

— Vezi, domnule, în camera asta, unde ai să stai d-ta, 
a locuit, sunt câțiva ani, un compatriot al d-tale, d. Vasile 
Alecsandri... Mai dincolo locuia d. Kogălniceanu... 

Joc al intimplarei ! Nimerisem tocmai la otelul în care 
locuise ilustrul poet și mai ilustrul om de stat. 

Amintesc despre aceasta pentru ca să am ocaziune de 
a vă povesti o istorioară despre „Alecsandri, așa cum am 
ascultat-o de la Pére-Loriot — ăsta e numele portarului 
otelului ‚de la no. 3, din rue Neuve de PUniversite. 

Era înspre un an nou. Lui Alecsandri „nu-i sosise bani din 
ţară, Trebuiau pe atunci multe zile pina ce, din Iași, să-ți 
vină, la Paris, o scrisoare ori un 1 grup cu bani. 

Dar anul nou nu aşteaptă sosirea poştei intirziata de 
troiene pe drumul Cernauti- Cracovia. 

Alecsandri scotoceste sertarele, își întoarce pe dos buzu- 
narele... 

Nimic ! 

Tot nimic găsește şi în sertarele si buzunarele a cîtorva 
compatrioți, mai de aproape prieteni. 

— Atunci — povesteşte Pere-Loriot — Alecsandri ma 
cheamă şi-mi zise : 

— Dites donc, mettez moi cette pelisse au clou; şi-mi 
arată o minunată șubă aruncată pe sofa. 

— Pe dată, domnule... 

Si o iau, s-o acaf în un cuier. 


339 


— Mais non, Pere-Loriot. Es-tu bete ?... Porte-la chez 
ma tante... J'ai besoin d pent. 

— Chez ma tantel... O blană asa de frumoasă, care 
făcea onoarea otelului, cînd vedea lumea ieșind de aci. pe 
un domn cu ea pe spinare ! ! 

Pere-Loriot n-avu încotro; duse la Muntele-de- -pietate 
blana poetului şi-i aduse două bilete de bancă de cîte 
100 franci. 

— Îşi inchipuiesti, exclamă portarul, că a doua zi, pour 
mes étrennes, d-l Alecsandri îmi dete nu mai putin de un 
napoleon ! Dar nici prin gînd nu-ţi trece si alta: bunul 
tînăr îmi puse în palmă recipisa de la Muntele-de-pietate, 
zicindu-mi : 

— Pére-Loriot, ţi-o dăruiesc d-tale. Cînd vei putea, 
scoate blana și s-o porţi sănătos. 

— Am scos-o, domnule Urechiă, si iat-o... 

Și zicînd aceasta leapădă mătura din mînă, pune plumoul 
în peptarii sorfului și iute deschide un placard, din care 
scoate cu admiraţiune o suba îmblănită minunat cu pept de 
vulpe. 

Dar, o, durere! pe loc zboară din blană un nor de flu- 
turași cu aripioare galbene.. 

Pun mina pe părul auriu al blănei... îmi rămîne în palma 
ca o barbă de actor... | 

Pere-Loriot rămîne si mai incremenit decît în ziua cînd 
Alecsandri îi dăruise recipisa amanetului. 

— Ab! Nom de Dieu 1... Si eu aşteptam să găsesc vreun 
rus bogat să i-o vind! Bietii mei 200 franci! 

Geaba cercai să explic intristatului portar ca nu se tine 
mulți ani o blană într-un placard... Neconsolat rămase după 
cei 200 de franci ai lui. 

Scrisei însă în tara lui Vasile Alecsandri despre păţania 
lui Pére-Loriot. Poetul se grabi a-mi trămite două sute franci 
să-i dau batrinului portar. 

— Tout de même, c'est un bien bon monsieur que votre 
compatriote, zise el stergind cu o mina o lacrimă și cu alta 
primind din ale mele cei 200 lei. Nom de Dieu! Blănile 
d-voastră nu sunt trainice, dar cinstea lui Alecsandri este 
tare ca granitul !... 


340 


A d 


Această observatiune n-a împedicat totuşi pe Pere-Loriot 
să păstreze şi suba mincata de molii, şi din postavul ei croi 
chiar o pereche de pantaloni pentru el si una pentru Toto, 
băiatul băiatului lui. 

Dar eu m-am grăbit să cer lui Pere-Loriot o camera mai 
ieftină decît acea în care locuise marele poet, şi mai ales 
o cameră în care puţinele mele haine să nu facă cunoştinţă 
cu moliile din suba poetului. 


CUM ERAM SĂ FIU SPINZURAT ! 


În România era ministerul liberal al hu I. Bratianu. 

Șeful cabinetului era acuzat în Occident, de către opozi- 
fiune, ca fomentează tulburările cari izbucniserä pe țărmul 
drept al Dunărei, in Bulgaria. Vestitul Mitad-pasa teroriza 
pe bulgari, spinzurindu-i la cea mai mică bănuială. In 
Bucuresti, 1 Mitad întreținea numeroși spioni, cari să-l tina 
în curent de bandele ce se pretindea că le înarmează Bra- 
tianu, ca să le treacă în ascuns în Bulgaria. 

Marturisesc că deloc, da deloc, nu mă preocupau aface- 
rile bandelor! Bulgariei, dar ma gindeam mereu cum am 
face, cum am drege să inmultim factorii culturali români 
în Macedonia ? 

Cu acest scop, mă decid să plec, în luna iulie, să călă- 
toresc prin Bulgaria spre Macedonia, pe care doream mult 
s-o vizitez. 

Cu o zi înainte de plecare, cînd geamantanul mi-era gata 
si pasportul în buzunar, primesc din Calafat telegrama urmá- 
toare, pe care o conserv. cu mare grijă, ca relicvă, pina 
astăzi : 


„Amice Urechiă, nu debarca, dacă treci in Bulgaria, nici 
la Giurgiu, nici la Vidin, că Mitad-pasa a hotárit să fii 
spinzurat. 


Hasden“ 


1 Autorul se referă, de fapt, la grupele de luptători bulgari care, 
beneficiind de condițiile favorabile ce li se creau in România, ca 
urmare a comunității idealurilor de eliberare naţională, se pregăteau 
la noi pentru marile acţiuni eliberatoare ce vor avea loc in 1876 (n. ed.). 


342 


A hotarit sa fiu spinzurat ! 

De ce? 

Nici o alta explicatiune. 

Telegrama însă era categorică. Amicul meu nu glumea. 
Nu era intii aprilie... 

Să fiu spinzurat ? Hei, nu era o perspectivă din cele mai 
atrăgătoare, veţi conveni. Cu toate acestea, nu-mi venea 
deloc bine să renunţ la planul meu de călătorie si steteam pe 
gînduri ce mijloc as afla, prin care, evitind spinzuratoarea 
lui Mitad-pasa, să-mi împlinesc dorința de a vizita Mace- 
donia. 

Deliberînd cu mine însumi, ajunsei la deciziunea de a 
pleca quand même; însă c-un pasport coprinzind numai 
jumătate din numele meu (Vasile Alexandrescu), liberat din 
laşi, şi să nu debarc nici la Giurgiu, nici la Vidin, ci aiurea 
undeva. Asa făcut. Totuși nu voi ascunde emofiunea care 
mă coprinse în momentul cînd mă îmbarcai pe vapor, la 
Smirdan (Giurgiu), si mai cu seama cind vaporul se opri la 
Rusciuk. Ştiam că nu puteam fi arestat pe pămînt austriac 
şi cu toate acestea căutai să-mi dau aerul de a fi ocupat 
cu lectura unui jurnal în salonul de clasa I-a, avînd mereu 
ochii aţintiți asupra slepului de care era lipit vaporul, ca 
să văz cînd ar trece pe vapor niscai soldaţi turci ca să mă 
aresteze. 

Vă asigur că aşteptarea aceasta da alti fiori prin vine 
decît aşteptarea iubitei în luncă, la raze de lună... Cînd clo- 
potul sună a reia oară $1 coşul ‚maginei fluieră de plecare 
mi se părea că o mînă divină îmi dezlega nodul ștreangului 
de la git. 

La Vidin era alt hop de trecut. Aci iarăși aciuiat într-un 
colț al salonului, aveam aerul de a căuta să rezolv directiu- 
nea baloanelor, problemă rezervată gloriei contemporanilor 
mei naţionali. Ochiul țintă însă la fereastra spre debarcare, 
să văz de nu dau busta soldaţii turci să ma îmfle. 

Deodată o mina se lasa asupra umarului meu pe la spate 
şi o voce imi strigă : 

— C'est vous, monsieur Urechia | 

Mi s-a innegrit inaintea ochilor. Intr-o clipa, mi- am vazut 
spinzuratoarea, caliul si juvátul la git... Mă întorc totuşi 
şi, in loc de a gası indaratul meu vreun impiegät turc, mă 


343 


gasesc faţă 3 în faţă cu d-l Kira Danjan, bărbat cunoscut mie, 
nu demult, în casa amicului Hasdeu. 

— Pentru Dumnezeu, ce caufi pe aici, imi zice emotio- 
nat și încet acest bun român basarabean, care la Vidin re- 
prezenta Rusia în calitate de consul. Nu şi-a dat o tele- 
gramă Hasdeu ? Uire colo, adaogă bunul nostru amic, uite 
colo, la marginea cetăţei este ridicată spînzurătoarea pentru 
d-nia- -ta, care eşti denunţat, de spionu din București, că 
vii trimis de ministrul Brătianu, ca agent de răsculare al 
bulgarilor. 

— Mi-am văzut spinzuratoarea ! ! 

Eu, care n-am găsit încă bani ca să-mi pregătesc în cimi- 
turul Eternitatei de la lași, bolta de odihnă eternă, aveam 
acum un monument foarte înalt, pregătit la Vidin fără nici 
o cheltuială. Un moment gustai toate simpirile asfixiei prin 
strangulare, și norii de ciori care cloncăneau deasupra Vidi- 
nului ii văzul, închizînd „ochii, dind rotogoale î în jurul cada- 
vrului meu, gata a mă ciupi cu mai multă voluptate de cum 
vrodată m-a ciupit vro iubită. 

— Stai locului, adăogă a-mi zice salvatorul meu, în 
momentul cînd ochii mei, întorcîndu-se de la spînzurătoare 
spre el, zăriră câțiva soldaţi turci si un ofițer, care parla- 
menta la uşa salonului cu căpitanul vaporului. 

Cine va va spune că, în fața spînzurătorei, nu-și simte 
picioarele molesite, va minţi. Ale mele erau terci la privirea 
fesurilor roșii. 

D-l Kira Danjan mă strînse de mina şi-mi ceru pasportul, 
pre care văzui, curios, că-l pune în buzunarul său. Spre 
marea mea plăcere, în acel moment, turcii cari parlamenta- 
seră cu căpitanul se îndepărtară. O lespede groaznică îmi 
căzu după pept cînd îi văzui ieşiţi din vapor pe șlepul de 
alăturea. Ofiţerul | turc gesticula mereu grăind cu căpitanul 
care-l insotise pina la locul de ieșire din vapor. 

Ce se întîmplase ? 

Ofiţerul cu oștenii, din prea mare zel, intraseră pe vapor, 
pe pămînt austriac, înarmați., Căpitanul nu îngădui aseme- 
nea faptă, independent de simpatia ori antipatia ce dinsul 
ar fi avut pentru persoana ce turcii vroiau sa aresteze. 

— Ai scăpat de spinzuratoare, îmi zise d-l Kira Danjan, 
aratindu-mi-o obraznică și falnică la marginea cetatei. Turcu- 
leţii s-au dus, grație căpitanului; dar chiar de veneau n-a- 


344 


veau ce-ţi face, ca laca aveai pasport bun, şi- mi arata un 
pasport rusesc, în puterea căruia urma să ma chem, stili- 
tatis causa, Teodor Teodorovici din Kazan. 

Strînsei plin de recunoștință mina salvatorului meu, dar 
adaogai : 

— Dacă e vorba de pasport care să nu fie pe numele 
meu, cel ce ti l-am dat este tocmai asa. 

Vrednicul consul şi bunul român deschise pasportul meu 
şi, percurîndu-l iute, îmi zise : 

— Bravo, domnule Urechiă ; cu asemenea pasport şi îm- 
partind cu därnicie bacsısuri, poţi debarca chiar aci, rizin- 
du-ti de spinzuratoare. Mitad-pasa a poruncit spinzuratoa- 
rea lui Urechiă iar nu a lui Alexandrescu... 

— Dar bine, scumpe amice, Urechiă putea să aibă şi el 
pasport în regulă. 

— Da; si negresit Mitad-pasa s-ar fi grăbit a doua zi 
după spînzurarea d-tale, care aveai pasport în regulă, sa 
prezinte scuze guvernului românesc, aratind că din gresala 
fi s-a întimplat operația aia... 

Scuze după spînzurare ! l 

Înţeleg — deşi cu greu — să-mi prezinte scuze cine mă 
calcă din eroare pe bătături... mă doare, dar haide! scu- 
zat fie ! 

Bine, fie scuze pentru cei cari, neavînd de ajuns condam- 
narea lor la expediarea de bilete de Anul nou, ti le mai 
trimite şi de Paști !... 

Cela provient d'un bon sentiment ! 

Scuzeze amicul Vlahuţă versurile șchioape ale mele și ale 
celor ca mine, nu mă supăr de asemenea scuze.. 

Scuzeze lectorul meu lipsa de tendință a acestei poves- 
tiri.. 

Cine reclamă, mā rog, contra unor asemenea scuzări, dar 
sa mă spinzure Mitad- -paşa ş-apoi să-mi zică : 

— Pardon, scuză, te-am luat drept cutare... 

Vezi, aceasta nu-mi intră în capatina... 

De aceea, nici nu vă puteţi închipui cu ce multamire am 
auzit fluierînd de a treia oară mașina vaporului. D-abia 
avusei timpul a mai strînge mina amicului meu, d-1 Kira 
Danjan, şi vaporul plecă. 


DIN POVESTEA VORBELOR 


Vorbele au si ele povestea lor, ca tot ce naște si, curind 
ori mai tirziu, ajunge la mormint. 

Citeva reminiscente din povestea unor vorbe și locu- 
fiuni. 

Pe la 1850—51 vizitam, cu inima plină de amintirile 
copilăriei, satul Oslobeni din judeţul Neamţu. 

Acolo, în familia elvetianului Ballif, caruia mama mea îi 
arendase această moșie, invayam limba franceză împreună 
cu copiii lui. Nu mai era aproape nimic din casa unde trai- 
sem... Bradul cel nalt, secular, de lîngă apa Cracăului, dis- 
păruse si el! Numai pre un batrin care îngrijea de stupi 
in livedea curtei d-lui Ballif, şi prindea roiurile de albine, 
de făcea admiratiunea noastra, a copiilor, numai pe mos 
Niza il mai gasii din vechile cunoștințe ale copilăriei mele. 

— Da bine, moș Niţă, ce s-au facut curțile boierești ? 
întrebai. 

— Păi au ars de Sin-Väsia lui Faur. 

Eram în perioada vietei mele cînd îmi plăceau studiile 
filologice. Vorba Sin-Väsie mă izbi, şi de la moş Niţă aflai 
că aceasta este numele cu care sătenii indică prima zi a fie- 
cărei luni. Sin-Vásia lui Cuptor, sau Văsia lui Brumärel etc. 
Țăranul a botezat prima zi din fiecare luna cu numele sîn- 
tului Vasilie din prima zi de ianuar al fiecărui an. 

Întors la Iasi, am utilizat, eu mai întîi, această vorbă 
într-o urare versificată, adresată nu-mi aduc aminte cul: 


Sin-Vasii treacă-va mia, mai bine, 
Și să bei cupele, dulci de plăceri, 
Tese-vá Domnul zile senine... 


Cu multă timiditate — şi înțeleg pentru ce — a mai 
gasit loc apoi această vorbă si în lucrările unor tineri con- 
frati moldoveni, între 1852—1860. De atunci, vorba mi se 
pare că a dispărut. 

Pe la 1857—58, fiind director general la Ministerul Cul- 
telor si Tnsiructianel Publice, eram cu neplacere izbit in 
fiece zi de intrebuingarea în cancelarie a unei vorbe rusești : 
deli. Arhivarul cosea hirtiile la dele, ţinea opis, adică cata- 
loage de dele, snurmia adică incordela si scripisea delele. 

Sub influenta scoalei_ neologiste, doream să înlocuiesc 
asemenea vorbe şi nu găseam termenii echivalenți. In în- 
jelegere cu colegii mei, directori generali de pe la ministere, 
mai ales cu regretatul dr. Apostoleanu, de la Ministerul 
Justiţiei, înlocuirăm deocamdată vorba delă prin acta. 

Vorba aceasta însă nu prindea deloc între paretcarii din 
cancelarie. 

Ba, într-o zi, mi se întîmplă una nostimă : pusesem rezo- 
luţiuni pe un număr de hirtii, intrate la minister și care 
n-aveau curs, formula : ad acta. 

A doua zi, venind la cancelarie în „presudsfia“, adică i în 
biuroul directoriatului, aflu nu numai biuroul, dar si toate 
mesele gemînd de gramazile de dele, un cele val cataclism 
arhivaresc. 

— Ce-i asta, d-le Buta? întreb eu pe batrinul arhivar 
al ministerului. 

Buţă era un tip de arhivar care ar ocupa un loc de 
onoare într-o nuvelă descriind viata cancelaristului dintre 
1830—1860. Era cel dintii la cancelarie si cel din urmă care 
ieşea din podul în care regula și cosea hirtiile la dele ; el îşi 
acoperea chelia cu o căciuliță care cîndva fusese brodată cu 
arniciuri colorate. Peste minecele surtucului trăgea în fiecare 
dimineaţă, înainte de a se pune la lucru, cite o pereche 
de mineci de pelea dracului, o materie de bumbac colorată, 
lucioasă, cea mai ieftină ce se putea găsi în prăvăliile de la 
poarta bisericei catolice din Iaşi pînă la hanul lui Ghimus. 
Pe un nas coroiatic, în proporfiuni mai mari decît l-ar fi 
reclamat faţa, încăleca o pereche de ochelari, la mijloc 
sfaruiti cu aja, de care se servea Buta la cusutul hirtiilor, 
pentru ca sá nu se rupa otelul imbinator celor 2 sticle ale 
instrumentului. În fiecare dimineaţă, satrarul Buţă, dupa ce- -şi 
atirna în cui, după unul din dulapurile arhivei, sapca si, 


347 


dupa anotimp, paltonul ori blana de oaie, Îşi trăgea mine- 
cările ; slujitorul Nita i le lega cu sfori pe mâni, apoi Buta 
ÎŞI făcea cruce zicând : „Doamne ajută !“ și intra în exercițiul 
functiunilor sale, alegind hirtii din gramada primită de la 
secţii și distribuindu-le după natura lor, pe, dele. El nu-și 
intrerumpea lucrarea decît pentru a pune în gură cite o 
bucată de seminy ori de covrig si a răspunde molfăind la 
întrebările _impiegatilor de pe la secțiuni, despre soarta cuta- 
rei sau cutărei hirtii. 

— Ce sunt toate hirtiile acestea, d- le Buya ? 

— Apoi, le-am adus după poruncă, ca ati rezolarisit 
hîrtiile ada acta. 

Ad acta al meu imi făcuse pozna ! 

Si atunci hotărti ca fiecare delă să aibă în frunte un 
carton cu marca fárel, cu numele ministerului si indicatiunea 
secției respective, lasindu-se loc pentru scriere cu mîna a 
naturei hirtiilor ce se vor coase sub această copertă. 

— Uite, d-le Buta, o sa botezam de azi înainte delele 
d-tale cu vorba dosar si o sa le îmbrăcăm cu haina asta 
curată. 

Bine ori rau, eu cel dintii am împrumutat de la francezi 
vorba dosar. Buta al meu dete din umere și explică sefu- 
lui său de secţie, regretatul Melidon, ce va să zică dosar. 

— Vezi d-ta, boierule, unde are cartonul dos, de aia le 
zice dosare. 

Creatiunea mea s-a adoptat imediat de toate ministerele 
şi a rămas pînă astăzi. Vai! dreptatea nu se mai pune la 
dela acum, ci la dosar ! 

În 1859, adresam o circulară cu instrucţiuni didactice 
către institutorii şcoalelor din Moldova. Îi povatuiam cum 
să predea diversele materii de învăţămînt, după program. 
Asupra predărei Istoriei românilor insistam, indemnind pe 
învăţători să nu pearză din vedere necesitatea ce este de a 
destepta in tinerime iubirea de patrie, simţul românismului. 

Românismul ! lată o vorbă ce s-a făcut drum mare. 
Pretind că prima utilizare a acestei vorbe a fost de mine. 
As raminea mult recunoscător acelui confrate care ar gası 
acestui termen o naștere mai veche. 

Românismul a trecut, de la 1859, prin multe faze; cea 
‘mai din urmă nu este cea mai de laudă... 


348 


Nu numai vorbele, dar si locufiunile au cîteodată 
soartă curioasă. | 

Era anul cînd divanurile ad-hoc aveau să aleagă pe noii 
domnitori. Printre candidaţi aspirind la tronul Moldovei 
era și fostul domn Mihai Sturdza. Acesta venea la Iasi de 
la Paris, unde-si luase reședință de mult timp, socotind că 
doară Moldova a rămas tor în stadiul in care fusese nevoit 
să o lase, părăsind tronul. Alături cu marele nostru magistru 
M. Kogălniceanu, eu, de puţin timp întors de la studiu în 
patrie, publicam, împreună cu vechiul meu amic I. Co- 
drescu, un jurnal unionist si liberal: Zimbrul si Vulturul. 
Aci făceam război înverșunat candidaţilor la domnie ne- 
primiți de partidul national-liberal. Aflu ca peste doua zile 
va sosi in Iaşi Mihai Sturdza si că i se fac pregătiri mari la 
Socola, la cîteva kilometri de bariera orașului. 

Aceste pregătiri constau într-un arc de verdeață, încă- 
lecînd șoseaua de la Răpedea în fata cîrciumei cunoscute, 
„La trei sarmale“. Pe frontul acestui arc, partizanii fostului 
domn cocotasera trei litere : M. S. V. 

În Zimbrul si Vulturul, eu explic a doua zi aceste ini- 
tiale nu prin vorbele: „Mihai Sturdza Voievod“, ci prin: 
„Mai Stai, Voinice !* 

Mare ilaritate, care tine mai multe zile în toată Moldova, 
si vorbele acestea devin pentru mai multi ani proverbiale. 
„Mai stat, voinice!“ rămîne în uz și probabil că și azi tot 
cu semnificatiunea ce le-am dat la ocaziunea amintită. 

Cînd cu războiul de la Plevna, neuitatul meu amic și 
învăţător C. A. Rosetti, care mă onora cu o iubire ce n-am 
mai intilnit-o la alți șefi, la alti fruntași de-ai partidului 
politic pe care de aproape jumătate de secol îl serv cre- 
dincios, face ca Adunarea garei să mă bage în comisiunea 
de răspuns la mesagiu, si să fiu ales raportator al acestui 
răspuns. De cite ori mi-e sufletul plin de admirare pentru 
vreo faptă, mintea mea se rapoartă cu mindrie la faptele 
mari strabune, Jaudate de batrinii cronicari si de națiunea 
română în baladele sale. Sub inspiratiunea marilor nostri 
vechi istorici, am scris acel răspuns la mesagiul domnesc, 
care începea cu o reînviată expresiune din cronice: „La zi 


we 


de mare cumpănă“. 


349 


Regretatul meu amic Pantazi Ghica, zeflemist fără a fi 
junimist, critică în şedinţă publică stilul arhaic al proiectului 
meu de adresă. Ca să probeze teza sa, Pantazi zicea : 

— Dacă o frază nu se poate traduce în limba franceză, 
atunci nu e buna. Cum voiti sa fie bună o frază care ar zice: 
„an jour de la grande balançoire“, la zi de mare cumpănă? 

În parantez, să amintesc că Pantazi era un cunoscut 
admirator al actriţei franceze Keler. 

— De „quel air“ me parlez-vous ? răspund eu printr-o 
intrerupfie al cărui joc de cuvînt este înţeles de toată adu- 
narea, care zbucneste în ris si aplauze. Soarta reinviatei lo- 
cutiuni: „La zi de mare cumpănă“ era asigurată. De atunci 
nu numai o dată în Parlament, ci si în diverse scrieri am 
am reaflat asemenea cuvinte, desi uneori rău utilizate. Asa, 
cetii mai dăunăzi, în versurile unui nou poet, prefăcută 
expresiunea în „cumpeni grele“, iar într-un jurnal de pro- 
vincie se zicea stupidamente : „În cumpenele ingreniate cu 
mii de ocale ale tárei nu mai încăpea nici un dram... 

La zi de mare cumpänä ajunge și biata limba românească, 
eae cind intra pe mina celor care n-o cunosc sau n-o 
iubesc ! 


LEGEA MAXIMULUI SI LIMBA ROMÂNEASCĂ 
LA IASI 


Cine ar fi putut bănui măcar că legea maximului, în 
numele căreia pozne: sîngeroase pare că s-au facut, va de- 
veni totodată și un factor de cultură a limbei româneşti! 

Lucrul s-a întîmplat la Iaşi. 

Dispunind a se platı cite o taxă anuală de 200 lei pe 
an pentru orice firma de prăvălie in limbă streină, era un 
spectacol minunat în Iasi, a doua zi după promulgarea legei 
maximului. Nu era prăvălie unde să nu vezi zugravii pe 
lucru, dînd jos firme, ridicînd alte noua, ori silindu-se a 
pune de acord cu legea firma veche. 

Dacă ne-am ales cu înlăturarea din stradele Iașilor a 
firmelor ovreiești, nemgesti, franţuzeşti, avem de a constata 
si eroicomice războaie între comercianți si primărie, cu 
referinţă la unele firme. 

Iată cîteva cazuri intimplate. 


Negufätorul către d. primar Pogor: — Mă rog, d-le 
primar, cum să zic eu pe româneşte liqueurs ? 
D. Pogor către ajutoarele sale: — Mes chers amis, la 


„Junimea“ se bea așa ceva, dar tot pe frantuzeste... Ce credeţi 
voi ? 


Un ajutor de primar: — Adică de ce sa nu zică li- 
queruri ? 
D. Pogor: — Asa, Academia va vedea de e vro înrudire 


între liquer şi lichea. (Către neguțător :) Jupine Buruch, 
scrie pe tablă licheruri, că-i românește. 


* 


In acest moment intra, ingrijat, in pretorul ` primarului, 
batrinul Petit Coiffeur. 


351 


— Monsieur le Maire, bucuros să schimb tabla pe romä- 
neste, dar cum să zic? Eu nu sunt nici simplu bărbier, nici 
frizer, ci coiffenr. 

D. Pogor, către sfetnici: — Ei, cum traducem -pe 
coiffeur ? 

Unul propune vorba „coifor. Altul, mai de curind iesit 
din liceu, susţine că-i mal romaneasca vorba coifator. 

Dar cum junimistii nu sunt pentru inovaţiuni prea radi- 
er d. Pogor decide ca bătrînul Petit i își va zice pe viitor 
coifer. 


* 


Un biet bärbier, carele încă spinzurá prosopul cu bibiluri 
la usa pravaliei, după moda veche, și carele spală capetele 
simbetele la omenirea din mahalale, la gurluiul ibricului 
atirnat de podele, este amenințat să plătească taxa de 200 lei 
pe an, pentru că, vrând să-şi modernizeze prăvălia, şi-a pus 
deasupra usei, pe lîngă stergar, si o tăbliță cu inscriptiunea : 
Salon de barbier. 

— Dar bine, domnule Pogor, salon este astăzi vorbă 
românească. 

D. Pogor: Asa, dar barbier este frantuzeasca. 

Ovanes bărbierul scapă de taxa de 200 lei, graţie destep- 
taciunei fiului sau, student în clasa VII liceală. Acesta 
puse un semnul scurtimei () pe primul a din vorba cu 
pricina, și barbier francez deveni bärbier românesc. 


t 


Doamna Matilda Rosenblum îşi face intrarea c-un pla- 
cut fosnet de rochie de mătase și inca şi mai placuti 20 de 
anișori în cancelaria domnului primar. 

— Dar bine, domnule biier, iu nu plitesc 200 lei pintrt 
tabla a mea, unde scrii: Lingerie, că nu e vorbă frantu- 
zeasci... 

Consiliul comunal ajunse, la dezbatere, cercetind para- 
graful ochilor negutitoresei și avînd în vedere plăcutul fosnet 
al rochiei de mătase, să se convingă că Lingerie este curat 
vorbă românească, că vorba vine de la verbul a linge... Cine 


352 


ji 


jo 


| 
| 
| 


Ja 
j 
vi 


vrea sa aibă lingerie trebuie să știe linge mina celor pu- 
ternici. 


* 


Nici o vorbă nu pati mai mare rușine ca vorba Magasin. 


D. Pogor: — Plateste 200 de lei, ca Magasin, cu s, este 
vorba franceza. 
Präväliasul: — Dacă e francez Magasin cu s, va fi ro- 


mäneste Magaza. 
Alt pravalias scrie Magadin. 
Al treilea se mulfameste a şterge n şi a lăsa Magasi. 
Al patrulea o nimereşte mai bine scriind Magazie. 
lar al cincilea Magazin. 
Ramine acum ca Academia să aleagă vorba care-i place. 


`k 


D. Pogor: — A, dumneata, jupîn Ițic, esti Cordonnier 
de Dames ? Poftim, plăteşte 200 lei. 

Jupin Ițic : — lu? Ai vei! 200 tuları ! 

Un pisicher de scriitor din primărie, pentru 5 lei, scăpă 


- pe jupîn Ițic de 200 de tuläri. După sfatul lui, nighiţitorul 


pune zugravul să-i modifice firma astfel : 

Cordonierü de Dame (fără s). 

D. Pogor n-avu ce zice, deoarece n scurt a rămas la Aca- 
demie ca o probă de latinitate a limbei române. 


* 


Cu aceeasi metoda Pensionnat de Demoiselles a devenit 
pe românește Pensionnati de Demoazele. 

Aux 4 Saisons s-a tradus, ca si la Bucuresti: La 4 Se- 
zoane. 

De ce sa te miri ca Chanssons a devenit Sosoane, Con- 
fiserie = confiterie, Depot de vins = Depot de vin, Mar- 
chande de modes = Marsanda de mode. 

Mare încurcătură la primărie : particula legätoare & este 
franțuzească, ori românească ? Nusem & Grimbaum pe ce 
limba este ? 


353 


Pînă astăzi primăria n-a hotărît de poate räminea pe 
table : monocle, binocle, pince-nez etc. 

Mă rog, dentist ori dintist? Tapisier, tapifer, tapetirer 
ori tapetar ? 

Un ajutor de primar se mulyameste să se pună îi scurt 
la vorba tapissierü. 

Decit, s-a hotărît la primărie că Pharmacie e franțuzesc. 
Lupta în contra lui h este omerica: la toate hotelurile zu- 
gravii au avut de lucru, au şters pe h, care astăzi, sub co- 
loarea data de bidinea, se itlieste ca la Sf. Sofia din Constan- 
tinopole sintii creştini bidinuiti in onoarea lui Mohamet. 

Lupta este mare si inca neterminată în privinţa firmelor 
de Restaurant. Se zvoneste că de cite ori un comisar mă- 
nîncă într-un Restaurant, nu are nevoie să plătească, numai 
să promita ca va convinge primăria de romanitatea firmei, 
la din contra, Restaurant e strein, trebuind să plătească 
200 lei. 


D-SOARA STOLTZ 


— Facem Pastele la monastire ? 

— La care? La monăstirea Neamţului e prea multă 
lume. 

— La Văratec? La Agapia? 

— Ba nu, la o monăstire mai tăcută, mai uitată de 
lume. Să mergem la Pingarati. 

Am primit propunerea amicului meu Panaitescu. În joia 
săptămînei patimilor plecarăm cu birje din Peatra (N.), nu 
mai puţin de opt inși, şi ne indrumaram prin pitoreasca cale 
ce duce spre monastirea Pingarati. 

Pe atunci, monastirea nu era secularizata și nici destinată 
la alte servicii decît ale cultului. 

Părintele stareţ Varnava ne primi la arhondaric cu buna- 
voință, cel puţin aparentă. Poate că în gîndul lui ne dădea 
la Toţi dracii, căci eram singurii musafiri, cari aveam să-i 
stirbim bugetul, cu întreținerea noastră, vro 4—5 zile. 

Instalati în două largi camere din arhondaric, dupa 
serviciul de seară la biserică, numai tîrziu putui adormi de 
gura şi de glumele amicilor. 

A doua zi de la sosire, eu colindam satul, sau mai bine 
casele ţărăneşti aşezate pe moşia înconjurătoare monăstirei. 
Deodata, trecînd pe linga pirlazul ultimei case, din dosul 
căreia începea un cring care abia înmugurea, auzul meu 
este izbit de o cintare de harpă. 

O harpă într-o casă ţărănească din fundul munţilor ? 

Mirarei succede curiozitatea, mai ales cînd, incetind cin- 
tarea, vad iesind 3 in tinda casei, mai cu îngrijire ținută decît 
la orice altă casă ţărănească, o tînără femeie în costum de 
oraş. Cit mă văzu, se opri si dînsa în pragul usei tindei si 


355 


privi lung la mine. Instinctiv, duc mîna la pălărie și o 
salut. Răspunde la salut nu numai cu politega, dar lasă pe 
frumoasele ei buze rumene să zboare un surîs îndemnător 
de vorbă mai departe. 

— Pare ca v-aș cunoaște? întreb eu, rezimindu-ma de 
pirleazul de lîngă poarta bataturei. 

— Mă cunoşti ? Se poate... și eu te cunosc... te-am văzut 
la Iasi cînd dedeai lectiuni la pensionatul d-nei Grand Jean... 
De ce stai acolo la pírlaz ? Poftim in casa. 

Nu aştept o a doua invitafiune. In casă, juna femeie 
îmi spuse că e d-ra Maria Stoltz, fosta guvernantă la pen- 
sionatul unde mă întrevăzuse. 

— Ai venit la monăstire să petreci Paştele? întreb eu. 
Ca si mine, ca și alti evlavioși. Esti cu familia d-tale? 

Şi, zicînd acestea, priveam cu ochi cercetători interiorul 
camerei, ale cărei dun de valatucı faceau contrast cu ele- 
ganja mobilelor si cu curăţenia generală ce domnea peste 
tot. Mult vorbaret este modul de a fi al unei camere locuita 
de o femeie. Vrei să ¿ui ce fel este o femeie? întreabă cu 
pricepere cuibul în care trăiește. Desigur, d-ra Stoltz nu 
era oricine, nici o femeie din duzină... 

— Am venit să fac Paştele aci, la monăstire? Ca d-ta? 
Ca o creștină evlavioasă : ? Vai! nul.. 

Și nu putu opri o lacrimă să se anine trădătoare pe 
blondele gene ale albastrilor ei ochi. 

Intrigat de acea lacrimă şi de contracțiunea involuntară 
a feţei junei femei, iau mina ei dreaptă si o string simpatic, 
însoțind gestul cu o întrebare mută despre originea lacri- 
mei, care acum după gene alunecase pe obraji. 

— Familie ? N- an pe nimeni pe lume... De as avea o 
mama, ag fi eu aci?... Da, adaose ea a zice vazind noua 
intrebare ce murea, necutezatoare, pe buzele mele, da, sunt 
aci nu ca d-ta, la un pios pelerinagiu de sfintele Paști ; sunt 
aci victima a sorfei, condamnată la ruşine, la infamie... 

ȘI lacrimile o podidiră și-și acoperi faţa cu batista. 
Urmă un lung minut de pauză. 

Din gura mea vorbele ieșeau caltoase, nerăspicate. Ce 
să-i zic? Ce să nu-i zic?... Ș-apoi, numai atît cit îmi 
spusese, din mişcare spontanee, nu-mi explica nimica... 

— Ma iartă, d-le Urechiă, adaose ea după o clipă, 
oferindu-mi un scaun, mă iartă... De zece luni n-am văzut 


356 


alte fete pe aici decît ţărani si... călugări. Pasărea din codru 
îşi spune păsul frunzişului... Eu nu pot spune pe al meu 
nimănui... Te ştiu om de inimă... Nu mă ţinea de rau că 
n-am comprimat în peptu-mi oftatul adînc, întețit adinea- 
ore de harpă, unica-mi amică. 


* 


Mi-a povestir apoi sărmana femeie istoria ei scurtă, dar 
dureroasă. O scriu aci, aga cum am ascultat-o. 

„Sunt, zise ea, fiica unui profesor de la Universitatea 
din Heidelberg. Mama mea murise născîndu-mă. Tatăl meu 
mi-a dat o creștere care mă pregătea pentru alt mijloc decît 
acel în care soarta ma azvirlı... Eram de 14 ani, cînd tatăl 
meu muri și el, fără să-mi lase cea mai mică stare. De a 
doua zi eram peritoare pe străzi, dacă nu eram culeasă de 
o mînă generoasă, o doamnă franceză, care mā băgă | la o 
monastire de maice de lingă Paris. Maica superioară mă 
încredință mamei Heloizei, o bătrină călugăriță care avea 
grija porgei monastirei. Doi ani de zile, rămăsei pe lingă 
ea, ocupată cu slujba chiliei, cu biserica și cu citirea și re- 
citirea celor 3—4 volume care constituiau biblioteca ei: 
Massillon, Bourdaloue, părinții bisericei si o carte de rugă- 
ciune. Aproape le știam toate pe dinafară! În acești doi 
ani, eu n-am văzut la monástire alt bărbat decît pe părintele 
Anselmus, oficiînd sfînta leturghie. El era şi confesorul 
maicelor. În fiece dimineaţă, „pater Anselmus trecea pe la 
portärie, venind de afară sa meargă la biserică. Adese, 
mama Heloiza, ocupată în chilie, îmi zicea : 

— Sora Maria, a sunat la poartă, uită-te prin gratiile 
de la ferestruia porgei... Nu poate fi decît pater Anselmus. 
Deschide-i si te va binecuvinta. 

„Era pater Anselmus un om tînăr, tot să fie avut 45 de 

Nu era ceea ce se poate numi un om frumos, dar avea 
o Sch de ochi cari, cind te priveau, te sileau să pleci 
în jos pe al tal. 

De cite orı li deschideam poarta, pater Anselmus se uita 
räpede la dreapta si la stinga si, daca nu vedea „pe nimeni, 
ma binecuvinta şi, pe dată, cu frumoasa lui mina alba si 
moale ma dezmierda pe sub barbie, cautind la mine cu ochii 
lui focosi, de mi se suia sîngele la obrazi. Aveam atunci 


357 


16 ani. Imaginafiunea mea era vie, și ce e de mirare ca, 
stoluri-stoluri, o „năpădeau gînduri, si icoane atragatoare... 

— Să vii astăzi la confesional, îmi zise într-o dimineaţă 
pater Anselmus, intrind si dindu-mi obicinuita dezmerdare 
cu mina pe sub bärbie, cu obicinuita adinca privire, care-mi 
scormonea tot singele din corp. 

Ba de astă dată îmi mai dete si un volum, Atala si. 
Rene, de Chateaubriand. 

— Citește, dar să nu te vază maica Heloiza. E o carte 
frumoasă... O să-ți placă. 

Adevărat că de la prima pagină m-a fermecat... Era 
prima carte în care găseam, ca într-o oglindă, reflectate 
propriele mele simfiri. . Pe furiș — şi nu lesne mi-a fost 
să aflu momente în care maica se îndepărta din chilie — 
pe ascuns, am citit cu nesaţiu volumul. Nu mă puteam despărți 
de paginele 1 in care autorul povestea iubirea celor doi tineri, 
peptul meu bátea zgomotos, singele ma ardea... Iubeam si 
eu, iubeam necunoscutul... Îl visam, ce zic? el îmi apărea 
sub figura unui tînăr frumos, elegant... Și, cînd mă surprin- 
deam cu asemenea emoţiuni, îmi făceam cruce și recitam 
un Ave Maria. 


* 


Mi-a zis pater Anselmus sa ma duc la confesiune. Ştie 
el, gîndeam eu, că volumul ce mi-a dat o să-mi răscolească 
toată fiinţa... Am fost si altă dată de i-am spus păcatele... 
dar ce păcate ?... Astăzi însă, gindurile mele le simt că-s 
vinovate. Mirele meu nu poate fi decît Isus Christos... 

Si tot asa îmi imputam vioiciunea simfirei și má convin- 
geam că sunt greșită înaintea lui Dumnezeu. De aceea, dacă 
chiar nu mi-ar fi zis pater Anselmus să merg la confesional, 
mă duceam din propriul îndemn al sufletului meu. 

Si m-am dus. 

— Ai päcate multe ? ma întrebă pater Anselmus cu o 
voce care era și voioasă şi mult mai dulce decît oricind. 

l-am destainuit tot sufletul meu, toate agitatiunile lui. 

— Ai citit volumul ? mă întreabă el. 

— L-am citit, şi mai adînc au scormonit mintea şi inima 
mea. 


358 


Jar pater Anselmus mă apucă de mină. Simpi că a lui 
tremura, și tremurul ci se comunică la a mea. Ce să-ţi 
spun ? Mi s-a facut negru înaintea ochilor cind el depuse o 
sărutare pe mina mea. 

— Jubeste! — sopti preotul — iubirea e temelia ome- 
nirei şi a religiunei. 


După stáruinfele lui pater Anselmus, maica superioară 
mă mută de la maica portăreasă la maica Veniamina, la 
sora lui pater Anselmus. 

El convinsese pe superioară că sora sa mă va putea 
mai bine îngriji sufletește si, fiind mai învățată, îmi voi 
cultiva mai bine spiritul decit pe lingă maica Heloiza. $-apoi, 
şi pater Anselmus îmi va da lecţiuni de limba franceză. 

Scopul acestei strămutări era altul: ca să mă poată 
intilni mai lesne pater Anselmus. Acolo, în fiecare zi ra- 
mineam singură cu el, căci maica Veniamina își găsea de 
lucru pe alară, tocmai la ora vizitei fratelui sau. Marturi- 
sesc ca, în primele zile, asemenea tête-à-tête îmi displacuse, 
dar pater Anselmus era așa de bun si asa de învăţat si 
aşa de dulce imi graia, că mi se potoli orice simrire îndo- 
ielnica. 

Cu multă delicateță si cu mult tact, el se însinuă in 
nevinova tul meu suflet si trebuintei mele firesti de a iubi 
el îi oferi un suflet nobil, plin de frumoase simyiri... De ar 
fi fost violent, brutal, manifestindu- -şi patima, eu îl evitam 
şi eram salvată. Dar el procedă ca adevărat strategian prac- 
tic $1, cu o răbdare care îi asigură succesul, ducea investirea 
şi asaltarea sarmanei mele inimi. Mai multe luni trecură 
astfel, fără ca pater Anselmus să-şi permită, în lungile ore 
de stare împreună, decît de a apuca mina mea, a o fine 
strîns în ale lui şi a nu mi-o lăsa decît acoperită de o caldă 
ŞI tot mai prelungită sărutare. Se vede că mişcarea aceasta 
nu-mi. displăcea, căci dacă în primele zile îmi retrageam 
iute mina din ale lui, acum nu i-o mai disputam... Asa de 
frumos grăia !... Era atît de învăţat! Asa de luminoase po- 
doabe ale mintei lui comunica la a mea !... 


359 


De cite orı venea pater Anselmus să mă găsească, după 
ce termina slujba bisericească, el îmi aducea ori cărţi, care 
în sufletul meu aprindeau tot mai mult simţirile fizice, sau 
bunatati de la primii cofetari din oras. Într-o zi mi- a adus 
o cutie cu nişte lisă delicioasă şi — lucru ce nu se intim- 
plase pina aci — el mă îndemnă să mănînc îndată din ea, 
lăudîndu-i bunătatea. 

L-ascultai. Fructul era delicios, mai delicios decir toate 
bunatarile ce-mi adusese Anselmus pînă aci. 

— M-ai ascultat, zise el rizind, meriti sa te sărut... ca 
multamire. 

Si, fara sa ma gindesc de a ma apara, el lua capul meu 
între minele lui și depuse pe fruntea mea o sarutare de foc... 

Cum ? Nu ştiu, dar adormii în braţele lui. 

Cînd mă desteprai, el nu mai era linga mine, ba eu 
eram transportată in patul meu si, lingă mine, la căpăriiul 
meu, stătea maica Veniamina. 

— Nu-i nimica, soră iubită, îmi zise călugărița... Fii 
cuminte... vei fi fericită. 

Fericită ! La 4 luni după acea oră fatală, maica Venia- 
mina mă scoase din monăstire, unde nu puteam sta decir 
cu pericolul scandalului si pentru mine şi pentru Anselmus. 
Ea ma aşeză într-un garnit, la marginea orașului, pe contul 
fratelui său. 

Aci, d-ra Stoltz isi acoperi faţa cu minele si o lungă 
clipă nu mai auzii decit nabusitul ei plins. Am luat cu 
sfială o mina de la ochii el şi i-am sărutat- -0... Ea se uită 
lung la mine, cu o căutătură care semăna cu un punct de 
intrebare Ce- mi vrei si tu, tinere ? 

— Şi apoi? întreb eu. 

— Si apoi? Rusinea dupa noua luni... Un copil nascut 
mort.. Lacrimi nesecate... Abandonarea, nenorocirea... Aş 
fi voit să mor, dar soarta n-a voit. Dezgustată de viaţă, 
am încercat să ma otravesc, bind o solutiune de apă cu 
chibrituri. Gazda a prins de veste şi m-a dus la spital, 
unde ştiinţa s-a bucurat că m-au readus la o viata infama... 
Abia inzdravenita, am mers la un biurou care expediaza 
guvernante pentru străinătate. Alte nenorocite, adese alte 
infame. Am primit să merg la Iasi, la un pension de fete. 


360 


— Şi acum? 
— Şi acum ?... Un păcat zamisleste alt păcat... N-am 
- putut suferi mizeria si viața de şcoală, viaţa groaznică de 
| păzitoare de copii şi... 

— Şi... 

— Şi iacă de ce sunt la monăstire... 

— Nu înţeleg... Aci nu e o monästire de călugăriţe... 

— Apoi unde ar fi păcatul, dacă ar fi aci Varaticul 

ori Agapia i ? 

In acel moment, „portița de la batatura casei scârții. 
D-ra Maria Stoltz se räpede la fereastra : 

— Priveste, amice, cine vine... 

Era starețul monastirei !... El intră cu oarecare mister, 
după ce se incredinya cu privirea că nu'e văzut de nimeni. * 

— Acum ai înțeles de ce nu sunt și eu aci, la monăstire, 
de ocaziunea Pastelor, ca toţi creştinii ? ? Dar fi-oi „povesti 
şi aceasta altă dată... Acum, te rog, ieși pe dinapoia casei 
si, dacă nu mă despretuiesti prea. mult, mai vino. Mi-e 
aşa de plăcut să văd alte figuri decît... ' 

— Decit pater Anselmus ori „părintele Varnava. 

O strinsura de mina amicală şi iesii pe la partea indicată. 

Nu eram încă la gardul casei, în cring, și auzii iar cîn- 
tare de harpă... Pare că sărmana femeie ţinea să-mi arăte 
că şi dupā sosirea starețului nu avea conversafiune mai plă- 
cută decît harpa, amica rănitei sale inime. 


1 În textul de bază: de mine (7. ed.). 


„VIN FECIORII LUI VODĂ INTR-ACO.A 2“ 


Era în 1866. 

Războiul între Prusia, Italia si Austria urma inversunat. 
Austria perdea pe toată ziua speranța de a învinge. Nu 
mai era vorbă de a înainta cu armatele în contra Prusiei, 
ci de a ţine defensiva, de a apăra Viena. 

Pe acea vreme, eu mă intorceam cu multă greutate, prin 
Austria, din o călătorie. în Spania. Ajuns la Oradea-Mare, 
îmi zic: 

„Deoarece familia mea petrece vara la Tarcău, în munţii 
Moldovei, de ce sa nu tai direct prin Transilvania pina la 
Bicaz, în loc sa înconjur inutil, pe Dunăre, toată Tara 
Românească pină la Galaţi, si de acolo s-o iau în sus înspre 
Peatra-Neamg ?* Şi- -apoi, nutream o vie dorinţă, aceca de a 
cunoaște, fie și în treacăt, nordul Transilvaniei şi Mara- 
muresul. 

Gindit si facut. Aflai un caraus romän cu o nadisanca 
descoperită şi 2 cai sargi, Cărăuşul se învoi pe nu mai 
suu citi fiorini să ma ducă la Bicaz în cîteva zile. Nu era 
incă pe atunci cale ferată printr-acele parti. Nu mi-e scopul 
de a vă povesti peripegiile călătoriei, nici de a vă face 
descrierea poeticelor locuri prin care trecui. 

Era într-o sîmbătă seara. Sosim pe zarea unui deal, în 
valea căruia se răsfăţau citeva sate, iţiindu-și casele prin 
numeroase livezi. Soarele, apuind, poleia crucile bisericilor 
din sate şi virfurile pomilor. Carausul Stan Bănică oprește 
caii, prea bucuroşi de aceasta, cum erau obosiţi de o zi 
întreagă, şi descinde de pe „capră, ca sa pună pedică la 
roată, pe cind eu stam în tăcere, uimit, în faja minunatei 
priv clişui. 


362 


— Domnule, zice Bănică, intrerumpind tăcerea şi  sco- 
tindu-ma din visuire. 

— Ce poftesti, domnule ? 

_— Ca migñe ‚(mine)-i sînta dumifieca ; sa merem la 


sat, colo in vale, sa stam pe noapte; om pleca migne, dupa 


sinta basearica. 

— Bine, frate Bănică, să merem. Du-mă la un hotel, 
la un han, mă corectai eu, amintindu-mi că vorba de hoiel 
putea să nu fie înțeleasă de caraus. 

— No, că merem la barinchele popa, ca-ı om de ome- 
gäle. 

Primii sa ma ducă la „parinchele“ popa. 

Caii pleacă. Nadisanca scîrţiie sub pedecă, iar eu, cu 
ochii ţintă la feericul tablou din vale, nu sunt desteptat 
din visuire decit cind incepe a izbi auzul meu lătratul tor 
mai apropiat al cinilor din sat. Eram acum într-unul din 
rarele sate românești din mijlocul săcuimei. Treceam printr-o 
stradă destul de curată, yarmurita de ambele părţi cu case 
cu coperișuri înalte, după moda saşilor. Puţurile cu cum- 
pana naltă, avînd cite un pom, doi, lîngă ea, taiau linia, 
de altmintrelea destul de monotonă, a caselor. Inscripgii, 
şterse în parte de timp, se puteau încă vedea pe pereţii de 
la stradă. a unora din case: era numele proprietarului. în- 
scris sub o cruce mai mult sau mai puţin bine zugrăvită. 

La zgomotul clopotului de la caii lui Bănică, ieșeau din 
case, să vază cine trece, copii cu faţa rumenă, fete şi ne- 
veste în costumuri variate. ee 

Ajunseram la biserica, la casa parohului, care abia se 
vedea in mijlocul livezei de pomi roditori, cu. frunzisul 
pleostit de greutatea fructelor. pírguite. Cind nadisanca 
ajunse in dreptul scărei cerdacului, care se întindea de-a 
lungul casei, sprijinit de colonade de lemn cu capetele sculp- 
tate, care isi lăsau umbra asupra paretilor albi ca zăpada, 
văzui în tirnat, cu furca la briu,.o femeie tînără, îmbrăcată 
după moda rasinarenelor, cu fote negre.. 

Cînd văzu nadisca oprită la scară, ea se ridică de pe 
scaunu-i de lemn si inainta spre mine. 

— Bucurosi la oaspeţi, doamnă preoteasă ? întrebai eu. 

— ‚Bucurogi, ' cu ce-o da Dumnezeu, „răspunse femeia cu 
un grai dulce si binevoitor. i 


363 


— Că nici nu va supărăm cu nimica, că avem de toate 
la träsurä ; numai adăpost de noapte... 

Părinchele „popa, cum îi zicea Bănică al meu, nu era 
acasă ; dar pina ce cărăușul duse bagagele în tindă, iată 
sosi și parohul. Era un mindru june de-abia iesit din semi- 
nariu și preofit numai de vro 2 ani. Chip de o regularitate 
de trăsături romane, destul de bronzar la faţă ca să nu se- 
mene cu un searbăd coconas de salon. În reverenda lui 
neagră, bine prinsă pe talie, cu pletele crete atirnind pe 
umeri, mi se părea unul din acei arhangheli zugrăviți pe 
dverele timplelor. 

Cînd am văzut pe frumosul popa, am inteles de ce fru- 
moasă era preoteasa. Că de... în treapta la care popa apar- 
tine, căsătoria nu se întemeiază pe foaia de zestre, care de 
ordinar înlocuiește frumusegele şi virtuțile prin bani. 


— Domnul din Jara? zise părintele, cit intrai în casă 
şi mă văzu. 


Mărturisesc că n- am înţeles întrebarea. 

— Din România, raspunsei. 

— No, că aşa zicem noi : din TȚarā... 

De asta data nu numai ca ingelesei, dar îmi simţi inima 
induiosata, intelegind cum pentru bietul ardelean România 
este , Jara“ sa iubita. 

Deodata, parintele Graur (că așa se numea) închide ușa 
rămasă deschisă, se uită ingrijat la fereastră în dreapta, și 
în stinga, si, pe cînd eu eram intrigat, de- aceste mişcări, 
el se apropie de mine, îmi apucă mîna şi, cu glas mai mult 


‚soptit, imi zice : - 


— Asa să mi te trăiască sfintuletul de Dumnezeu, spu- 
ne-mi : vin feciorii lui vodă intr-acoa ; ê 

— Feciorii lui vodă ? Dar... părinte, vodă al nostru este 
tînăr, neinsurat. Poate vrei să vorbeşti de feciorii lui vodă 
Cuza, dar nu mai e dînsul domn, si-apoi și feciorii lui n-ar 
fi putut veni ‚pe aice, că sunt micupi. 

— No, că ştim noi ca domnitorul este măria-sa Carol I; 
doară nu întreb eu de feciorii lui vodă, ci de cătane. Aşa 
rogu-te, spune-mi, nu vin catanele românești intr-acoace ? 

În tot Ardealul, încă din anul 1865, se lăţise știrea că 
România, profitind de situaţiunea grea în care avea să intre 
Austria, în război cu Prusia și Italia, înțeleasă cu Napo- 
leon III, avea să intre în Ardeal. Cînd Austria era rău 


364 


barura, inteligența ardeleaná, neștiind greselele facute de 
Cuza- vodă — greșeli cari supăraseră pe Napoleon al III — 
şi necunoscînd situaţia grea în primele luni ale domniei lui 
Carol I, cînd Tara era ameninţată la Dunăre de turci, se 
întreba cu mirare cum de nu trece oastea românească peste 
munţi... 

Adevărul este că în Ardeal nu “rămăsese picior de soldat 
austriac, toți fiind duși să complecteze sirurile stirbite ale 
armatei bătute de prusaci ! Citeva regimente românești erau 
de ajuns atunci ca să se fi dezlegat cestiunea ‚pe care astăzi 
ungurii cata s-o dezlege, legînd cu lanţuri în temnita pe 
conducătorii naţiunei române de acolo. 

A doua zi, mersei evlavios la biserică, unde oficia găz- 
duitorul meu. Biserica, zidită de Petru Rareş într-una din 
cele 10 expeditiuni ale sale în Ardeal, era plină de lume 
țărănească. Băgai de seamă că ţăranii se uitau rău la mine 
în tot timpul slujbei. Cînd părintele Graur, sfirsind letur- 
ghia, începu a împărţi anafora, îl întrebai încet : 

— Da bine, părinte, ce se uită românii așa rău la mine? 

lar dragul de preot, uitind de locul unde se afla, zice 
cu glas mare: 

— Oameni buni, că domnul nu-i beamter (funcţionar), 
ci vine din Tara ! 

Ca prin farmec se rupse gheaţa ; ; românii mă împresurară 
în „mijlocul bisericei, care de care să-mi zică bună ziua, să 
ma stringa de mina, să- -mi manifeste simpatii I... 

— M-ai întrebat, părinte, dacă vin feciorii lui vodă 
într-acoace, zisei emoționat, din „Mijlocul bisericei. laca fe- 
ciorit lui vodă, dragă părinte, și-l arăt pe ţăranii cari mă 
împresurau. 

Ţăranii nu înţeleseră, iar preotul răspunse : 

— Asa e, domnule, cînd o vrea Dumnezeu, noi toţi vom 
fi feciorii lui vodă. 

Ţăranii crezură că s-a sfirsit slujba, și cînd mă auziră 
zicînd : 

— Amin |... 

— Amin !... exclamara și el. 


NOTE 


P. 3 DEDICATIUNE 


(I-a editiune) 


Publicată in volumul Legende române, Bucureşti, Editura libräriei 
Socec & comp., 1891, p. 3—6 şi republicată în volumul Legende ro- 
mâne, ed. a IIl-a,! Bucureşti, Editura librăriei Socec & comp., 1896, 
p. 5—7, de unde reproducem textul. 


P. 5 PREFAŢĂ 
(la I-a editiune) 


Publicată în volumul Legende române, 1891, p. 7—14 şi republicată 
în volumul Legende române, ed. a III-a, 1896, p. 9—14, de unde re- 
producem textul. 

Ediţia a III-a a volumului Legende române se deschidea cu urmă- 
toarea Înainte vorbire la editiunea a III-a : 

„Domnul Socec, multcunoscutul si stimatul librar-editor, îmi cere 
dreptul de publicațiune a noii editiuni din volumul meu de Legende. 
Cu recunoştinţă îi cedez şi această nouă edițiune, pe care o voi com- 
pleta cu mai multe legende, povestiri din trecutul nafiunei noastre si 
cu cîteva reminiscente personale despre bărbaţii iluştri moderni ai 
românilor. l 

Fie ca buna primire ce a avut de la publicul român edițiunile 
anterioare să o capete şi cea de față, probabil ultima ce se va face 
sub privegherea mea. 

V. A. Urechiä 
Bucuresti, 1895. Noiembre 28 
Aniversarea luării Plevnei.“ 


1 Nu am putut găsi ediţia a lla a Legendelor române în nici una 
din marile biblioteci din tara şi ea nu e consemnată în nici un comen- 
tariu critic sau în vreo bibliografie existentă. 


369 


LEGENDE ROMÂNE 
P. 11 ION ISTETUL 


Publicatä in Convorbiri literare, anul XXI, nr. 12, din 1 martie 
1888, p. 1102—1117. Republicatä in Familia, anul XXXII, nr. 19, din 
12/24 mai 1896, p. 217—218 ; nr. 20, din 19/51 mai 1896, p. 229—231; 
nr. 21, din 26 mai/6 iunie 1896, p. 241—242. in volumul Legende 
române, 1891, p. 15—42. În ediţia a III-a, din 1896, la p. 17—38, de 
unde reproducem textul. Într-o anexă de note, la sfirgitul volumului, 
autorul adaugă următoarele precizări : 

„Ion Isteful, ca şi multe alte legende, nu este numai a najiunel 
române, ci a mai multor altora de sorginte latină. Los consejos de Anto- 
nıo de Trueba, în poveştile sale populare, este asemenea lui Jon Isteful. 

Aceastaşi legendă o aflăm în limba portugheză la O campo, în 
volumul lui de poveşti; deci nu mai aparține exclusiv nimănui, nici 
românului, nici spaniolului, nici portughezului. Totuşi, in redacyiunea 
ce am dat lui Jon Isteful, m-am apropiat mai mult de redacriunea lui 
de Trueba decît de redactiunea portugheză. 

Cu Jon Isteful imi propusesem sa scriu o serie intreagä de legende 
legitimätoare proverbelor române. M-au luat curentul zilei in altă 
parte... Vor face, poate, alţii ceea ce doream să realizez eu. Numai 
Vaca babei Floarea este de acelaşi gen. 

Ion Isteful, zis în mai multe serate literarii, în 1887, în profitul 
statuei lui Miron Costin, a fost reprodus întîi în Convorbiri literare, 
după care l-au luat gi alte jurnale. [...]* 


P. 25 i VACA BABEI FLOAREA 


Publicată în Revista literară, anul XIII, nr. 16, din 10 mai 1892. 
Reprodusă: ulterior în volumul Legende române, 1891, p. 173— 
180. În ediția a III-a, din 1896, la p. 39—48, de unde reproducem 
textul, În anexa de note, la sfîrşitul volumului, autorul adaugă urmă- 
toarele precizări : 

„Această frumoasă legendă există sub alta formă în limba fran- 
ceză. Reproducind-o în această limbă, lectorul va vedea cit este de 
superioară legenda românească. Iat-o : 


«La vache de la vieille femme 


Du temps que Notre-Seigneur Jesus-Christ faisait son tour du 
monde, accompagné de saint Pierre et de saint Jean, ils finirent par 
arriver aussi en Basse-Bretagne. Ils allaient partout, chez le pauvre 


370 


comme chez le riche, faisant de bien sur leur passage. Tous les jours, 
ils préchaient dans les églises, dans les chapelles, et souvent sur les 
places publiques, devant le peuple assemblé et ils donnaient maint bon 
conseil et recommandaient par dessus tout la charité et la tolérance. 

Un jour, au fort de Péré ils montaient une câte roide et longue. Le 
soleil etait chaud ; ils avaient soif, et ils ne trouvaient pas d’eau. Arrivés 
au haut de la cöte, ils apercurent au bord de Ja route une petite 
maison couverte de chaume. 

— Entrons dans cette chaumiére pour demander de Peau, dit saint 
Pierre. 

Et ils entrérent. Quant ils furent dans la maison, ils virent une 
petite vieille femme assise sur la pierre du foyer; et sur le banc a 
dossier, prés du lit, un petit enfant tétait une chévre. 

— Un peu deau, sil vous plait, grand’mére ? demanda saint Pierre, 

— Oui, sûrement, mes braves gens; j'ai de Peau, de bonne eau; 
mais je n’ai guére autre chose aussi. 

Elle prit une écuelle de bois, alla & son pichet, et présenta de 
Peau fraiche aux trois voyageurs. Ceux-ci, après avoir bu, s’approché- 
rent pour regarder le petit enfant qui tétait la chévre sur le banc. 

— Cet enfant n’est pas & vous, grand’mére? demanda notre 
Sauveur. 

— Non, sûrement, mes braves gens; et pourtant, c’est tout comme 
sil était à moi. Le cher petit ange est à ma fille; mais, hélas ! sa pauvre 
mère est morte en le mettant au monde et il mest resté sur le bras. 

— Et son pere? demanda saint Pierre, 

— Son père vit, et tous les jours, de bon matin, il part ‘pour 
aller travailler à la journée, dans un manoir riche du voisinage. Il 
gagne huit sous par jour et sa nourriture, et c'est tout ce que nous 
avons pour vivre tous les trois. 

-— Et si vous aviez une vache? dit notre Sauveur. 

— Oh! si nous avions une vache, alors, nous serions heureux. 
Jirais la faire paftre par les chemins, et nous aurions du lait et du 
beurre à vendre, au marché. Mais je maurai jamais une. vache. | 
— Peut-étre bien, grand’mére, si Dieu le veut. Donnez-moi un 
peu votre bâton. = psi 

Notre Sauveur prit le baton de la vieille et en frappa un coup 
sur la pierre du foyer en pronongant je ne sais quels mots latins; 
et aussitöt il en sortit une vache mouchetée fort belle, et dont les 
mamelles étaient toutes gonflées de lait. 

— Jésus Maria! scria la vieille en: la voyant; comment cette 
vache est-elle venue ici ? a) a Va eS 


371 


— Par la gräce de Dieu, grand'mere, qui vous la donne. 

— Que la bénédiction de Dieu soit sur vous, mes bons seig- 
neurs ! Je prierai Dieu pour vous, matin et soir. 

Et les trois voyageurs se remirent en route, 

La vieille, restee seule, ne se lassait pas de contempler sa vache: 

— La belle vache, disait-elle, et comme elle a du lait! Mais 
comment est-elle venue ici et d'où? Si je ne me trompe, un des ces 
trois étrangers Pa fait sortir de la pierre du foyer, en y frappant un 
coup avec mon baton... Le baton m’est resté; la pierre du foyer aussi 
est toujours lá. Si j’avais une autre vache comme celle-ci !... Peut- 
être, pour cela, me suffirait-il de frapper de mon bâton sur la pierre 
du foyer comme l’autre ?... Je veux essayer. 

Et elle frappa un grand coup de son bâton sur la pierre du 
foyer prononcant quelques mots qu’elle croyait peut-étre latins, mais 
qui n’étaient d’aucune langue, Et aussitöt apparut un enorme loup qui 
étrangla la vache sur la place. 

Et la vieille, tout effrayée, de courir aprés les trois voyageurs, 
en criant: 

— Seigneurs! seigneurs !... 

Comme ils m'étaient pas encore loin, ils l’entendirent et s'arré- 
tèrent pour Pattendre. 

— Que vous est-il donc arrivé, grand'mère? lui demanda notre 
Sauveur. 

— Hélas! mes bons seigneurs, à peine étiez-vous sortis qu’un 
grand loup est arrivé dans ma maison, et il a étranglé ma belle vache 
mouchetée, l 

— C’est que vous avez appellé vous-même le loup, grand'mère. 
Retournez à la maison, et vous y retrouverez votre vache en vie et 
bien portante. Mais soyez plus sage, à lavenir: contentez-vous de ce 
que Dieu vous envoie, et n’essayez pas, une autre fois, de faire cs 
que Dieu seul peut faire. 

La vieille retourna chez elle et retrouva sa belle vache mouchetée 
en vie et bien portante; et alors seulement, elle reconnut que c’était le 
bon Dieu lui-même qui avait été dans sa maison.»“ 


P. 29 POPA CARE STIE CARTE 


Publicată în Convorbiri literare, anul XXI, nr. 7, din 1 octom- 
brie 1887, p. 569—579. Reprodusă ulterior în volumul Legende ro- 
mâne, 1891, p. 43—62. În ediția a III-a, din 1896, la p. 49—64, 


312 


de unde reproducem textul. In anexa de note, la sfîrșitul volumului, 
autorul adaugă aceste precizări : 

„Împreună cu Jon Isteful, legenda aceasta a contribuit foarte mult 
la realizarea fondului pentru statua lui Miron Costin. În decursul anu- 
lui '1887, am spus-o la castelul Peles, la Bucureşti (în Ateneul vechi), 
Ja Iasi, la Giurgiu, la Peatra, la Roman, la Botoşani, la Buzău, la 
Craiova, la Pitesti, la Ploieşti... 

Am adus — prin exceptiune — chiar la începutul legendei acesteia, 
note relative la cetirea ei. 

Nu voi reveni asupra acestei cestiuni, ci mă mărginesc a aminti 
că Popa care ştie carte a avut onoarea de a face jurul presei mari şi 
mici ; numeroase jurnale au reprodus această legendă. 

Popa care ştie carte este şi ea o poveste comună la multe națiuni 


` din Europa. In Percy’s Reliques din 1765 o aflăm in englezeşte cu 


titlul: King John and the Abbot of Canterbury, De aci au imitat-o 


- Gottfried August Bürger in Der Kaiser und der Abt. 


Sub numele de Gramatica Parda, da aceeaşi legendă d. Antonio 
de Trueba în Cuentos populares (8°, Madrid, 1875, quinta edicion), 
pag. 393. 

Sub alta formă, dar acelaşi fond, această legendă este la francezi. 

O dăm după Jean-Francois Blade (Contes populaires de la Gascogne, 
t. III, Paris, 1886, pag. 297). 

lată această legendă în diversele aceste limbi : 


«Lévêque et le meunier 


Il y avait, autrefois, au Castéra?, un curé, qui vivait fort mal 
avec Pévéque de Lectoure?. Le pauvre prêtre faisait, son possible pour 
ne pas être pris en faute, Mais qui peut se vanter d’avoir raison 
contre son maitre ? 

Un jour, l'évéque manda le curé. 

— Cure du Castera, je suis mecontent de toi. Dans huit jours, 
je te chasse de ta paroisse, si tu n’a pas fait, de point en point, tous 
ce que je vais te commander. 

Tu reviendras ici, mais ni ă pied, ni & cheval. 

Tu ne seras ni nu, ni vétu. 

Tu me diras ce que je pense. 

Tu me diras combien pése la lune. 


1 Le Castera-Lectourois, commune du canton de Lectoure (Gers) 
(n. J.-F. B.). 

1 Avant la Révolution, la paroisse du Castera-Lectourois dépendait 
de Pévéché de Lectoure (n. J.-F. B.). 


373 


- Le pauvre curé repartit bien tristement. - 

Pendant six jours et six nuits, il s'enferma dans son presbytere, 
songeant à ce que Pévéque de Lectoure avait dit, mais sans trouver 
moyen de sortir de Pembarras. 

Le soir du septième jour, le pauvre homme songeait toujours, en se 
promenant dans la campagne. Sans “y prendre garde, il arriva chez 
son ami, le meunier de la Hillére, 1 

— Bonsoir, meunier. 

— Bonsoir, Monsieur le curé. Qu’avez-vous donc? Vous êtes 
tout songeur. 

— Meunier, jai bien raison d’être tout 'songeur. Demain je serai 
chassé de ma paroisse, si je n’ai pas fait, point en point, tout ce que 
Pévéque de Lectoure m'a commandé. Meunier, Pévéque de Lectoure 
ma dit: 

Tu reviendras ici, mais ni à pied, ni à cheval. 

Tu ne seras ni nu, ni vêtu. 

Tu me diras ce que je pense. 

Tu ‘me diras combien pèse la lune. 

Le meunier se mit à rire. 

— Monsieur la curé, retournez-vous-en tranquillement au presbytère. 
Ne vouz mêlez de rien. A moi seul, je me charge de vous tirer d’embarras. 

Le curé retourna donc tranquillement à son ` presbytère, et ne se 
mêla plus de rien. l 

Le lendemain matin, le meunier se leva de bonne heure, descen- 
dit à Pécurie, bäta ét brida son plus beau mulet. Cela fait, il se mit 
nu comme un ver, s’enveloppa d'un grand filet, sauta sur sa bête, et 
partit au grand galop pour Lectoure. 

Il entra sans peur ni crainte dans la cour de Pévêché. 

— Bonjour, Monseigneur. 

Je suis sur un mulet, je ne suis donc revenu ni à pied, ni à cheval, 

Je suis. enveloppé d'un grand filet. Je ne. suis donc ni nu, 
ni vêtu. 

Vous voulez que je vous dise ce que vous pensez. Vous pensez 
voir le curé de Castéra; mais vous ne voyez que ăi meunier- de la 
Hillere. 

Vous voulez que je vous dise combien pése la lune. La lune a 
quatre quarts.? Elle pèse donc une livre. Si j'ai menti, prouvez-moi le 
contraire, | : i 


1 Moulin sur le Gers, non loin du Castéra-Lectourois (n. J.-F. B.). 
2 Quatre quartiers (n. J.-F. B.). 


374 


— Meunier, tu es un homme de: sens. Va dire au curé de Castéra 
que j’ai mai plus de rancune contre lui, et qu'au premier poste vacant, 
je le ferai chanoine de Saint-Gervais.» ! 


«King John and the abbot of Canterbury? 


An ancient story Pll tell jou anon 

Of a notable prince, that was called King John ; 
And he ruled England with main and with might, 
For he did great wroñg and maintain’d little right. 


And Pl tell you a story, a story so merry, 
Concerning the Abbot of Canterbury; 
How for his house-kee ping and high renown, 
They rode post for him to fair London town. 


And hundred men, the king did hear say, 
The abbot kept in house every day ; 

And fifty gold chains, without any doubt, 
In velvet coates waited the abbot about. 


„How now, father abbot, I hear it o thee, 
Thou keepest a far better house than me, 
And for thy house-keeping and high renown, 

I fear thou work’st treason against my crown.“ 


„My liege, «quo’ the abbot», I would it were known, 
I never spend nothing but what it my own; 

And I trust, your grace will do me no dear, 

For spending of my own true-gotten gear.“ 


1 Cathédrale de Lectoure. — Jai écrit ce conte, encore très populaire 
en Gascogne, sous la dictée de mon oncle, Pabbé Prosper Blade, cure 
du Pergain-Taillac. Dans une variante fournie par ma tante, feu The- 
rese Liaubon, veuve Tessier, de Gontaud (Lot-et- Garonne), un meunier 
répond à Pévéque d'Agen, réitérant les questions par lui posées huit 
jours avant au curé de Birac (Lot-et-Garonne): — Dis-moi quelle est 
ma valeur? — Jésus Christ fut vendu trente deniers.. Vous en valez 
quinze. — Dis-moi quelle est ma -pensée ? — Vous pensez à votre 
intérêt plutôt qwau mien. — Dis-moi quelle est ma croyance? — 
Vous croyez parler à un curé et vous parlez & un meunier (m. J.-F. B.). 

> Veche baladă engleză; din Percys Reliques, 1765 (n. V.A.U.). 


375 


„Yes, yes, father abbot, thy fault it is high 
And now for the same thou needs must die ; 


For except thou canst answer me questions three, 
Thy head shall be smitten from thy body. 


And first, equo’ the king», when, Um in this stead, 
With my crown of gold so fair on my bead, 
Among all my liege — men so noble of birth, 
Thou must tell me to one penny what I am worth. 


Secondly, tell me, without any doubt, 

How soon I may ride the whole world about, 
And at the third question thou must not shrink, 
But tell me here truly what I do think.“ 


»O, these are hard questions for my shallow wit, 
Nor I cannot answer your grace as yet: 

But if you will give me but three weeks’ space, 
Pll do my endeavour to answer your grace.” 


»Now three weeks, space to thee will I give, 
And that is the longest time thou hast to live ; 
For if thou dost not answer my questions three, 
Thy lands and thy livings are forfeit to me.“ 


Away rode the abbot all sad at that word, 
And he rode to Cambridge, and Oxenford ; 
But never a doctor there was so wise, 

That could with his learning an answer devise. 


Then home rode the abbot, of comfort so cold, 

And he met his shepherd a going to fold ; 

»How now, my lord abbot, you are welcome home ; 
What news, do you bring us from good king John ?“ 


„Sad news, sad news, shepherd, I must give, 
That I have but three days more to live ; 
For if I do not answer him questions three, 
My head will be smitten from my body. 


376 


The first is to tell him there in this stead, 
With his crown of gold so fair on his head, 
Among all his liege-men so noble of birth, 
To within one penny what he is worth. 


The second, to tell him without any doubt, 
How soon he may ride the whole world about ; 
And at the third question I must not shrink, 
But tell him there truly what he does think.“ 


„Now cheer up, sir abbot, did you never hear yet, 
That a fool he may learn a wise man wit ? 

Lend me horses, and serving-men, and your apparel, 
And I'll ride to London to answer your quarrel. 


Nay frown not, if it hath been told unto me, 

I am as your lordship, as ever may be; 

And if you will but lend me your gown, 

There is none shall know us in fair London town.“ 


„Now horses and serving-men thou shalt have, 
With sumptuos array most gallant and brave ; 
With crozier, and mitre, and rochet, and cape, 
Fit to appear fore our father the pope.* 


»Now welcome, sir abbot, the king he did say, 
"Tis well thon’ rt come back to keep thy day; 
For if thou canst answer my questions three, 
Thy life and thy livings both saved shall be. 


And first, when thou seest me here in this stead, 
With my crown of gold so fair on my head. 
Among all my liege-men so noble of birth, 

Tell me to one penny what I am worth.“ 


„For thirty pence our Savoir was sold, 

Among the false Jews, as I have been told ; 
And twenty-nine is the worth of thee, 

For I think, thou art one penny worser than he.“ 


The king he laughed, and swore by St. Bittel, 
1 did not think I had been worth so little! 

— „Now secondly tell me, without any doubt, 
How soon I may rise the whole world about.“ 


„You must rise with the sun, and ride with the same, 
Until the next morning he riseth again ; 

And then your grace need not make any doubt, 

But in twenty-four hours yowll ride it about.“ 


The king he laughed and swore by St. John, 

„I did not shink it could be done so soon! — 

— Now from the third question thou mist not shrink ; 
But tell me bere truly what I do think.“ 


„Yea, that shall I do, and make your grace merry: 
You think Pam the abbot of Canterbury; 

But Pam his poor shepherd, as plain you may see, 

That am come to beg pardon for him and for me.“ 


The king he laughed, and swore by the mass : 
„Pil make thee lord abbot this day in his place !“ 
»Now nay, my liege, be not in such speed, 

For allack ! I can neither write nor read.“ 


„For nobles a week then I will give thee, 

For this merry jest thou hast shown, unto me; 

And tell the old abbot, when thou comest home, 

Thou hast brought him a pardon from good king John.“ » 


* 
«Regele John si episcopul de Canterbury! 


1 


Am să vă spun o povesie veche despre un om vestit, numit regele 
John. El domnea asupra Engliterei cu asprime, căci făcea puţină drep- 
tate, însă mari nedreptäti. 


1 Regele John a domnit de la 1199—1216. Veche baladă engleză, 
adunată de Percy, scrisă la 1765, după care a făcut Bürger renumita sa 
baladă Der Kaiser und der Abt (n. V.A.U.): 


378 


2 


Si am să vă spun şi o altă poveste, o poveste veselă despre epis- 


copul Canterbury. El trămitea în toate zilele curieri la Londra, spre 
a-duce veste despre dinsul. 
ee 
Regele auzise că părintele ospäteazä cite o suta de oameni pe zi 
si că este servit de 50 de feciori, toți in haine de catifea şi cu 
lanţuri de aur, 
4 
— Ei! ce-am auzit, părinte, d-ta duci un trai mult mai bun 
decît mine. Însă frică mi-e să nu mă trădezi, ca să-ţi pil casa şi de 
acum înainte, l 
5 


— Doamne! răspunse părintele, cred că ştie toată lumea că nu 
cheltuiesc decît ce e al meu, si cred că märia-ta nu-mi va face vreun 
räu pentru cä trăiesc din starea mea, 


6 


— Ştiu, ştiu, părinte, greşeala ţi-e mare şi de aceea trebuie sa 
mori. Însă îți dau trei întrebări: de nu-i gti să-mi răspunzi la ele, 
îţi iau viaţa şi averea, 


7 


Mai întîi, zise regele, cînd mă aflu în mijlocul vasalilor mei, 
toți de viță bună, cu coroana-mi de aur pe cap, spune-mi cit preţuiesc? 


8 


Al doilea: spune-mi, fără îndoială, cît îmi trebuie ca să înconjor 
pămîntul, şi la a treia să nu te dai în lături, ei! să-mi spui drept 
ce gîndesc. poa 


9 


— Ah! grele sunt intrebárile astea pentru biata mintea mea gi 
nu pot să-ţi răspund îndată, dar dacă mă lași trei săptămîni am sá 
caut să o fac. 


10 


— Ei bine! te las trei săptămîni, dar să ştii că atît mai trăieşti, 
căci dacă nu-mi dai răspunsurile îţi tai capul. 


379 


1] 
Părintele se intrista foarte tare şi plecă îndată de la Curte. El 
se duse pe la Oxford si pe la Cambridge, întrebă pe toți doctorii, dar 
nici unul nu putea, cu toată învățătura lui, să-i gătească un răspuns. 


12 


Și apoi se întoarse părintele iarăşi acasă, nelinistit şi obosit. 
Pe drum intilni pe ciobanul său, ce se ducea la pășune. 


— Bine ai sosit, sfintia-ta, ce ştiri ne aduci de la bunul nostru 
rege John ? 


13 


— Stiri rele, ştiri rele, ciobane, nu mai am decit trei zile de trait, 
căci, de nu voi şti răspunde la trei întrebări, îmi taie capul. 


14 
Mai întîi trebuie să-i spun cit pretuieste cînd se află cu coroana 
Je aur pe cap în mijlocul Curgei sale. 
15 


Al doilea, cit timp îi trebuie ca să înconjoare lumea călare si 
la a treia întrebare să nu mă dau în lături, ci să-i spui drept ce 
gîndeşte ? 


16 


— Bucură-te, sfintia-ta, n-ai auzit încă că un nebun este citeodată 
în stare să învețe pe un cuminte. Imprumuta-mi cai, slugi şi toate ale 
d-tale şi plec la Londra să isprăveasc cearta, 

17 


Nu-ţi fie frică, sfinția-ta, mi s-a spus cä-fi seman ca nimeni altul 
şi dacă fmi împrumuţi numai haina d-tale nu ne mai cunoaşte nimeni 
in tara Londrei. 


18 


— Bine! o să ai cai, slugi şi toate ale mele: cirjä, potcap, patra- 


hir şi anteriu, care să facă să te arăţi chiar părintelui nostru mitro- 
politul. 


19 
— Ei, bine ai venit, părinte! Bine ai facut că nu ai uitat ziua 
? 


asta, căci, de-mi vei răspunde, iti scapi şi viaja si averea. 


380 


20 


Si mai intii spune-mi cit fac cînd mă aflu cu coroana mea de 
aur pe cap, în mijlocul ostașilor mei ? 


21 


— Domnul nostru Isus Hristos a fost vindut de către jidovii cei 
falşi pe 30 de talanti, märia-ta faci 29, căci cred că preţuieşti unul 
mai putin decît dînsul, 


22 
Repele rise si jură pe sf. Bittel: n-aş fi crezut că fac asa de 
putin. Ei, acuma spune-mi cit timp îmi trebuie ca să inconjor pamin- 
tul călare ? 
23 


— Trebuie să te scoli cu soarele, şi să mergi tot cu dinsul, pină 
cind el se va scula a doua zi, si să nu ai nici o grijă, că în 24 de 
ceasuri eşti gata. 


24 


Regele rise şi jură pe sf. Ioan: n-aş fi crezut că se poate face 
aşa de iute! Dar acum la a treia întrebare, să nu te dai în lături, 
ci să-mi spui drept ce gindesc? 


25 


— Ei! si asta am s-o fac şi o să înveselesc pe măria-ta. Măria-ta 
crede că eu sînt episcopul de Canterbury, însă nu sunt decît un biet 
cioban, care am venit să cer iertare pentru el şi pentru mine. 


26 


Regele rise şi se jură pe sf. leturghie : 
— Am să te fac episcop în locul lui. 
— Aş! nu, măria-ta, nu te îngriji, căci nu ştiu să scriu, nici 


să citesc, 
27 


— Atunci am să-ți dau cite 4 nobles (aproape 26 de fr.) pe 
săptămină, pentru răspunsurile tale nemerite, si să-i spui, cînd vei ajunge 
acasă, bătrinului părinte, că i-ai adus iertare din partea bunului rege 


John.» 


381 


382 


* 


«Der Kaiserund der Abt 
1 


Ich will euch erzählen ein Märchen, gar schnurrig : 


Es war, mal ein Kaiser, der Kaiser war knurrig ; 


Auch war, mal ein Abt, ein gar stattlicher Herr ; 
Nur schade ! sein Schäfer war klüger als er. 


2 


Dem Kaiser ward’s sauer in Hitz’ und in Kälte ; 

Oft schlief er bepanzert im Kriegesgezelte, 

Oft hatt’ er kaum Wasser zu Schwarzbrod und Wurst 
Und öfter noch litt er gar Hunger und Durst. 


3 


Das Pfäfflein das wusste sich besser zu hegen, 

Und weidlich, am Tisch und im Bette zu pflegen, 

Wie Vollmond glänzte sein feistes Gesicht, 

Drei Männer umspannten den Schmeerbauch ihm nicht. 


4 


Drob suchte der Kaiser am Pfäfflein oft Hader. 
Einst ritt er mit reisigem Kriegesgeschwader 
In brennender Hitze des Sommers vorbei, 


Das Pfäfflein spazierte vor seiner Abtei. 


5 


„Ha, dachte der Kaiser, zur glücklichen Stunde ! 

Und grüsste das Pfäfflein mit höhnischem Munde. 

Knecht Gottes, wie geht’s dir ? Mir däucht wol ganz recht 
Das Beten und Fasten bekomme nicht schlecht.“ 


6 


„Doch däucht mir daneben, Euch plage viel Weile. 
Ihr dankt mir’s wohl ich Euch Arbeit ertheile ; . 
Man rühmet, Ihr wáret der pfiffigste Mann, 

Ihr hörtet das Gräschen fast wachsen, sagt man.“ 


7 


„So geb’ ich denn Euern zwei tüchtigen Backen 
Zur Kurzweil drei artige Nüsse zu knacken. 
Drei Monden von nun an bestimm’ ich zur Zeit. 
Dann will ich auf diese drei Fragen Bescheid : 


8 


Zum ersten : Wann hoch ich im fürstlichen Rathe 
Zu Throne mich zeige im Kaiserornate, 

Dan sollt Ihr mir sagen, ein treuer Wardein, * 
Wieviel ich wohl werth bis zum Heller mag sein. 


9 


Zum zweiten sollt Ihr mir berechnen und sagen, 
Wie bald ich zu Rosse die Welt mag umjagen, 
Um keine Minute zu wenig und viel! 

Ich weiss, der Bescheid darauf ist Euch nur Spiel. 


10 


Zum dritten noch sollst du, o Preis der Prälaten, 
Auf’s Härchen mir meine Gedanken errathen. 
Die wiil ich dann treulich bekennen ; allein 

Es soll auch kein Titelchen Wahres dran sein. 


11 


Und könnt Ihr mir diese drei Fragen nicht lösen, 

So seit Ihr die längste Zeit-Abt hier gewesen ; 

So lass ich Euch führen zu Esel durch’s Land, 
Verkehrt, statt des Zaumes den Schwanz in der Hand.“ 


12 


Drauf trabte der Kaiser mit Lachen von hinnen. 
Das Pfäfflein zerriss und zerspliss sich mit Sinnen. 
Kein armer Verbrecher fühlt mehr Schwulität, 
Der vor hochnothpeinlichem Halsgericht steht. 


13 


Er schickte nach ein, zwei, drei, vier Un’vers’täten ; 
Er fragte bei ein, zwei, drei, vier Facultáten ; 

Er zahlte Gebühren und Sportuln vollauf ; 

Doch löste kein Doctor die Fragen ihm auf. 


383 


384 


14 
Schnell wuchsen bei herzlichem Zagen und Pochen 
Die Stunden zu Tagen, die Tage zu Wochen, 
Die Wochen zu Monden ; schon kam der Termin ! 
Ihm ward’s vor den Augen bald gelb und bald grün. 


15 


Nun sucht’ er, ein bleicher, hohlwangiger Werther, 
In Wäldern und Feldern die einsamsten Oerter. 
Da trat ıhm auf selten betretener Bahn 

Hans Bendix, sein Schäfer, am Felsenhang an. 


16 


„Her Abt, sprach Hans Bendix, was mögt Ihr Euch grämen ? 
Ihr schwindet ja wahrlich dahin wie ein Schemen. 

Maria und Joseph! Wie hotzelt Ihr ein ! 

Mein Sixchen ! Es muss Euch was angethan sein.” 


17 


„Ach, guter Hans Bendix, so muss sich’s wohl schicken. 
Der Kaiser will gern mir am Zeuge was flicken 

Und hat mir drei Nüss’ auf die Zähne gepackt, 

Die schwerlich Beelzebub selber wohl knackt. 


18 


Zum ersten: Wann hoch er im fürstlichen Rathe 
Zu Throne sich zeiget im Kaiserornate. 

Dann soll ich ihm sagen, ein treuer Wardein 
Wieviel er wohl werth bis zum Heller mag sein. 


19 


Zum zweiten soll ich ihm berechnen und sagen, 
Wie bald er zu Rosse die Welt mag umjagen, ` 
Um keine Minute zu wenig und viel! 

Er meint, der Bescheid darauf wäre nur Spiel. 


20 


Zum dritten, ich ärmster von allen Prälaten, 
Soll ich ihm gar seine Gedanken errathen ; 
Die will er mir treulich bekennen ; allein 

Es soll auch kein Titelchen Wahres dran sein. 


21 


Und kann ich ihm diese drei Fragen nich lösen, 

So bin ich die längste Zeit Abt hier gewesen ; 

So lässt er mich führen zu Esel durch’s Land, 
Verkehrt, statt des Zaumes den Schwanz in der Hand.“ 


22 


„Nichts weiter? erwidert Hans Bendix mit Lachen. 
Herr, gebt Euch zufrieden, das will ich schon machen. 

Nur borgt mir Euer Käppchen, Euer Kreuzchen und Kleid ; 
So will ich schon geben den rechten Bescheid. 


23 


Versteh’ ich gleich Nichts von lateinischen Brocken, 
So weiss ich den Hund doch vom Ofen zu locken. 
Was ihr euch, Gelehrte, für Geld nicht erwerbt, 
Das hab’ ich von meiner Frau Mutter geerbt.“ 


24 


Da sprang wie ein Böklein der Abt vor Behagen. 

Mit Käppchen und Kreuzchen, mit Mantel und Kragen. 
Ward stattlich Hans Bendix zum Abte geschmückt 
Und hurtig zum Kaiser nach Hofe geschickt. 


25 
Hier thronte der Kaiser im fürstlichen Rathe, 
Hoch prangt er mit Scepter und Kron’ im Ornate : 


»Nun sagt mir, Herr Abt, als ein treuer Wardein, 
Wieviel ich jetzt werth bis zum Heller mag sein.“ 


26 


„Für dreissig Reichsgulden ward Christus verschachert ; 
Drum geb’ ich, so sehr ihr auch pochet und prachert, 
Für Euch keinen Deut mehr ais zwanzing und neun, 
Denn einen müsst Ihr doch wohl minder werth sein.“ 


27 


„Hm, sagte der Kaiser, der Grund lässt sich hören 
Und mag den durchlauchtigen Stoiz wohl bekehren. 
Nie hätt’ ich, bei meiner hochfürstiichen Ehr’ ! 
Geglaubet, dass so spottwohlfeil ich wär”. 


386 


28 
Nun aber sollst du mir berechnen und sagen, 
Wie bald ich zu Rosse die Welt mag umjagen, 
Um kaine Minute zu wenig und viel! 
Ist dir der Bescheid darauf auch nur ein Spiel ?“ 


29 


„Herr, wenn mit der Sonn’ ihr früh sartelt und reitet 
Und stets sie in einerlei Tempo begleitet, 


So setz’ ich mein Kreuz und.mein Käppchen daran, 


In zweimal zwölf Stunden ist Alles gerhan.“ 


30 


„Ha, lachte der Kaiser, vortrefflicher Haber ! 
Ihr füttert die Pferde mit Wenn und mit Aber. 
Der Mann, der das Wenn und das Aber erdacht, 
Hat sicher aus Häckerling Gold schon gemacht. 


a 31 


Nun aber zum dritten, nun nimm dich zusammen ! 
Sonst muss ich dich dennoch zum Esel verdammen : 
Was denk’ ich, das falsch ist ? Das bringe heraus! 

Nur bleib’ mir mit Wenn und mit Aber zu Haus !* 


32 


„Ihr denket, ich sei der Herr Abt von Sanct-Gallen ?* 
„Ganz recht! und das kann von der Wahrheit nicht fallen.“ 
„Sein Diener, Her Kaiser ! Euch trüget Eu’r Sinn ; 


- Denn wisst, dass ich Bendix, sein Schäfer, nur bin !“ 


33 


„Was Henker ! Du bist nicht der Abt von Sanct-Gallen 2“ 
Rief hurtig, als wär er vom Himmel gefallen, 

Der Kaiser mit frohem Erstaunen darein ; 

„Wohlan denn, so sollst du von nun an es sein ! — 


34 


Ich will dich belehnen mit Ring und mit Stabe. 

Dein Vorfahr besteige den Esel und trabe ! 

Und lerne fortan erst quid juris verstehn ! 

Denn wenn man will ernten, so muss man auch sa’n.* 


35 


„Mit Gunsten, Herr Kaiser ! Das lasst nur hübsch bleiben ! 
Ich kann ja nicht lesen, noch rechnen und schreiben ; 
Auch weiss ich kein sterbendes Wörtchen Latein. 

Was Hänschen versäumt, ho!t Hans nicht mehr ein.“ 


36 


„Ach, guter Hans Bendix, das ist ja recht Schade! 
Erbitte demnach dir ein’ andere Gnade ! 

Sehr hat mich ergötzet dein lustiger Schwank ; 
Drum soll dich auch wieder ergötzen mein Dank.“ 


37 


„Herr Kaiser, gross hab’ ich so eben nichts nöthig ; 
Doch seit Ihr im Ernst mir zu Gnaden erbötig, 

So will ich mir bitten zum ehrlichen Lohn 

Für meinen hochwürdigen Herren Pardon.“ 


38 


„Ha Bravo! Du trägst, wie ich merke, Geselle, 
Das Herz wie den Kopf auf der richtigsten Stelle ; 
Drum sei der Pardon ihm in Gnaden gewährt 
Und obenein dir ein Panisbrief bescheert : 


39 


_ Wir lassen dem Abt von Sanct-Gallen entbieten : 
Hans Bendix soli ihm nicht die Schafe mehr hüten. 
Der Abt soll sein pflegen, nach unserm Gebot, 
Umsonst bis an seienm sanftseligen Tod.“» 


«Gramätica parda 
I 


En tiempo del rey que rabió daba mucho que hablar el cura de San 
Babiles, lugarcillo no lejano de la corte. 

Era el señor cura hombre de peso, pues no bajaba el suyo de’ sche 
arrobas; pero no era esto lo que le habia hecho célebre: eran sus pre- 
tensiones de sabio y sus reprimendas 4 los-que creia mânos sabios que el, 
que eran todas las personas 4 quienes conocia, fuesen sâbias 6 ignorantes. 


387 


Casi todos sus feligreses creian que et efecto el sefior cura era un 
pozo de ciencia, y si no digo todos, es porque entre ellos habia uno 
que en este punto no participaba de la opinion general: este uno era 
Marcos, el pastor del lugar, que, con gran escândalo de sus convencinos, 
solia decir por lo bajo para que el sefior cura no lo oyese: 

— ; Queris que os diga lo que 4 mi me päice del señor cura? 
Pues es que el señor cura no sabe de la misa la media. 

Yo no sé si el sefior cura sabia 4 medias 6 a enteras la misa; 
pero si que en cuanto 4 latin, sabia tanto como yo. 

Si Marcos tenia pobre opinion del saber del sefior cura, el se- 
ñor cura la tenia pobrisima del saber de Marcos, 

No se acercaba éste una sola vez á saludar al señor cura, sin que 
el sefior cura le pusiese de bruto que no habia por dénde cogerle, y 
todo porque el pastor no sabia cómo se llamaban las cabras en latin. 


II 


El rey que rabid regresaba de una gran caceria, acompañado de 
los principales personajes de su corte, y se detuvo 4 descansar un rato 
y á tomar un tente en pié bajo unos árboles, cerca de San Babiles. 

El alcalde de San Babiles, gran admirador de la sabidura del cura 
párroco, salió á saludar a su majestad. 

— ¿Qué tal es tu pueblo ? — le preguntó el rey. 

— Señor, — contestó el alcalde, — el pueblo no es gran cosa; 
pero si vuestra majestad fuera por allí, veria un hombre sabio si 
los hay. 

El rey que rabió abrió tanto ojo al oir esto, pues era muy amante 
del saber, como que rabió de tanto como sabía; noticia que yo no 
he echando en saco roto para no tener que andar ¡ham! ¡ham! 

— ¿Y quién es ese fenómeno ? — proguntó al alcalde. 

— No es fieromemo, señor, que es el señor cura del lugar. 

El rey se decidió á ir á San Babiles y en efecto, poco depues 
llegaba allá y se encaminaba á casa del cura, extranando que éste no 
se hubiese apresurado á salir a recibirle. 

El cura disculpo su desatencion, diciendo que no habia salido 4 
recibir á su majestad porque al saber que su majestad entraba en 
el pueblo, tenia ya la sopa en la mesa, y no le gustaba comerla 
fria ni pasada. 


Si no fué entónces cuando el rey rabió, seria porque no le diese 
la gana. 


388 


111 


El rey tomó asiento en la sala del señor cura é hizo que este 
se sentara a su lado. 


`Los mofletes del señor cura habian cargado ya un poquillo a 
su majestad ; pero su majestad dijo para si: 

— ¡ Bah! Hago mal en juzgar á este hombre por las aparencias. 
Si ha preferido comer la sopa en sazon, å salir á recibirme á tiempo, 
será porque profesa la filosofia estoica, y si tiene gordos los mefletes, 
será porque la satisfaccion de saber mucho le engorda. 

En seguida su majestad trabó conversacion con el señor cura, y 
despues de un cuarto de hora de preguntas y respuestas, sacó en 
limpio que el señor cura de San Babiles era un glotonazo lleno de 
ignorancia y vanidad. 

Y su majestad dijo para su coleto, 6 lo que gastase, que eso no 
he podido averiguarle : 

— Yo haré que á este buen señor le disminuyan un poco esos 
carrillos de monja boba que tiene, y que demuestran que en lugar de 
comer para vivir, y vivir para servir á Dios y al prójimo, vive para 
comer y servirse á si propio. Y no me contentaré con esto, que le daré 
una leccioncita de modestia que le enseñara á no tenerse por un sabio, 
cuando, segun las trazas, el mejor dia revienta de lo contrario. 

Ya he dicho que el rey era tan sabio, que de sabio rabió, porque 
es de advertir que la sabiduría, cuando se mete en camisa de once 
varas, da ratos muy picaros. Asi es que apénas habló cuatro palabras 
coñ el cura de San Babiles, conoció los puntos que calzaba en punto 
a talento, sabiduría y bondád el tan cacareado sabiondo. 

— Señor cura, — le dijo, — veo que la fama que goza usted de 
sabio es merecida ; pero para convencerme más y más de ello, le voy 2 
hacer á usted satisfactoriamente, sin que le bullan los sesos, y tanto 
más, cuanto me le voy á dar á usted un mes de término para que 
me conteste. 

— Pregunte vuestra majestad cuanto guste, que aqui estoy yo 
para contestar en el acto, — dijo el cura dándose tono. 

— Pues bien: hace tiempo deseo encontrar quien acierte á con- 
testar estas tres preguntas. Primera, ¿Cuánto valgo yo? Segunda. 
¿En cuánto tiempo podré dar la vuelta al mundo? Tercera, ¿Cuál es 
el error en que yo estoy pensando ? Me parece que estas tres preguntas 
no le darán á usted mucho que hacer, porque, sabios como usted, las 
contestan por debajo de la pata. 


389 


— No tanto, seâor, no tanto, que las preguntitas tienen un par 
de perendengues. 

— ¿Oue han de tener, hombre! Para un zamarro come el que 
cuida las cabras de San Babiles, no digo que no los tengan; pero no 
para un sabio como usted. Pero en fin, no es puñalada de pícaro la 
contestacion. Hoy estamos á 17 de Abril; de hoy en un mes, es decir, 
el 17 de Mayo, le espero 4 usted en mi palacio, donde me ha de dar 
usted la contestacion; el la inteligencia de que si acierta usted, le 
hago archipâmpano de Sevilla, y si no acierta, hago que passeen â usted 
por las calles de la corte montado en un burro, y cascändole media 
docena de azotes en cada esquina. 

El señor cura quiso replicar que no admitia el trato; pero su 
majestad le interrumpió poniendo cara de perro, y diciendo al alejarse : 

— Nada, nada; no me venga usted con lilailas; lo dicho, dicho, 
que tengo palabra de rey. 


IV 


El mes de Mayo comenzaba ä correr, y el cura de San Babiles no 
habia podido aún resolver los tres problemas que el rey le habia 
prupuesto, 

En vano habia acudido indirectamente 4 todos sus feligreses, ménos 
al cabrero, á quien por el más negado de todos. Y digo que habia 
acudido indirectamente, porque su orgullo no consentia que acudiese 
de otro modo. Véase de qué modo habia acudido. 

— Oyé tú, Destripa-terrones: si el rey te preguntase cuánto vale, 
cudnto tiempo necesita para dar la vuelta al mundo, y en qué error 
esta pensando, 3 que le contestarias ? 

Destripa-terrones, como todos sus convencinos, despues de cavilar 
un rato rascändose la mollera, contestaba que no sabia. 

Y el señor cura se desesperaba viendo que él lo sabia perfecta- 
mente, llamaba animal de bellota al pobre Destripa-terrones, y á otro 
con la misma pregunta y la misma invectiva al ver que reciba la misma 
respuesta, 

El pobre señor cura se desesperaba viendo que se acercaba el 
término del fatal plazo y la azotaina. Apénas comia ni dorma, que 
se pasaba los dias y las noches cavila que cavila, unas veces encerrado 
en su habitacion, y Otras recorriendo las solitarias cercanías de San 
Babiles. 

Y con tantas cavilaciones, ayunos y vigilias, su humanidad iba 
disminuyendo prodigiosamente. 


390 


El sefior cura enflaquecia, y el cabrero engordaba. La razon de 
que enflaqueciera el señor cura, ya la sabe el lector; la de que en- 
gordara el cabrero la va â saber. 

El cabrero sabia el gran apuro en que el señor cura se hallaba, 
y engordaba de satisfaccion, porque tenia tirria al señor cura, de quien 
rantos sofiones habia recibido por la gravisima culpa de no saber 
cómo se llamaban las cabras el latin. . 

Llegó el 16 de Mayo, y el señor cura se consideraba ya sobre el 
borriquito recibiendo los consabidos en los esquinazos de la corte, ó 
mejor dicho, en otro sitio que no conviene nombrar. 


i 


V 


Haciendo el señor cura de San Babiles el último esfuerzo de ima- 
ginacion en las cercamas del pueblo, se encontró con Márcos. 


— Señor cura, — le preguntó el cabrero, — ¿ que demonches le 
pasa a usted, que se va quedando tan desmejorado ? 
— Y á tí qué te importa, grandísimo bruto? — le contestó el 


cura muy quemado. 

— Se lo pregunto a usted por si uno puede... 

— į Qué has de poder tú, animal, cuando, ni siquiera has podido 
‘aprender la gramática latina ! 

— Si señor ; pero he aprendido la gramática parda. Mire usted, señor 
cura, no andemos con desimulos: yo sé lo que le pasa á usted, y que 
mañana "lleva una zurribanda en la corte si no se fia usted de mi. 

— ¡ Que! ¿ Sabes tú lo que vale el rey, el tiempo en que su 
majestad puede dar la vuelta al mundo, y. el error en que esta | pen- 
sando ? 

— Déjemonos de eso, sefior cura, y vamos 4 otra cosa. Manana 
al amanecer nos venomos los dos á estos andurriales y cambiamos 
de ropa; es decir, que yo me visto de cura, y usted se viste de pastor, 
y miéntras usted queda guardando las cabras de San Babiles, hasta la 
tarde que yo venga para que descambiemos de ropa, yo me planto en 
cuatro zancadas en la corte, me presento á su rial majestad, y le saco a 
usted del compromiso. ; 

El señor cura echó enhoramala al cabrero, que tal desatino le 
proponia,. y cuntinuó cavilando inútilmente por aquellas soledades; pero 
llegó la noche y llegaron al colmo sus apuros. Entónces no tuvo más 
remedio que llamar al cabrero y decirle que aceptaba el trato. 

Cura y cabrero quedaron citados para el amanecer. 


391 


VI 


Como el cura habia enflaquecido tanto como habia engordado el 
cabrero, resultaba que el traje del cura le estaba al cabrero como 
pintado, y el del cabrero al curo otro que tal. 

Márcos tomó el camino de la corte, que distaba cosa de dos o 
tres leguas, y el señor cura quedó cuidado las cabras. 

Cuando llegó Márcos á palacio, ya el rey, sentado en su trono y 
rodeado de toda la nobleza de la corte, esperaba al cura de San 
Babiles. 

El cabrera fué introducido en el gran salon del trono, y el rey, 
al verle, dijo 4 uno de los ministros que le acompanaban cuando estu- 
vo en San Babiles : 

— ¡Jesus! į Qué de mejorado está !... Bien dije yo que habian de 
disminuir sus carrillos de monja boba... ¡Pero qué! ¡Si está completa- 
mente desconocido ! 

Y su majestad hizo sena al cura de San Babiles para que se la 
acercara. 

— Vamos â -ver, le dijo: — ¿viene usted ya en disposicion de 
contestar a mis tres preguntas ? 

— Si señor. 

— Ya sabe usted lo que le espera si no acierta. 

— Señor, ya lo sé. 

— Vaya, la primera pregunta : ¿ Cuanto valgo yo ? 

— Vale vuestra majestad 29 dineros. 

— ¿Como se atreve usted?... — replicó el rey muy ofendido, 

— Cristo valió 30 dineros, y creo que vuestra majestad no pre- 
tenderá valer tanto como Cristo. 

— Me. doy por satisfecho, — contestó el rey. — Vamos con la 
segunda pregunta. ¿Cuánto tiempo necesito para dar le vuelta al 
mundo ? 

— Si vuestra majestad se mota en el sol, veinticuatro horas. 

El rey y sus cortesanos prorumpitron en aplausos al oir esta 
contestacion, conviniendo en que era completamente satisfactoria, pues 
el rey y sus cortesanos eran flojillos en astronomía. 

— Ea, -— continuó su majestad, — las dos primeras preguntas están 
bien contestadas. Vamos á ver si con la tercera acaba usted de ganar 
el archipampanazgo de Sevilla, que es una brevita de las buenas. 
¿En qué estoy yo pensado ? 

— En que yo soy el cura de San Babiles. 

— ¡ Azotaina tenemos ! — exclamó el rey. 


392 


— jAzotaina! jAzotaina ! — repitieron los cortesanos Jlenos de gozo. 

--- Señor, — replicó el sanbabileseno, — no hay azotaina que valga. 
¿No piensa vuestra majestad que vo soy cura de San Babiles? 

— Si; pero habia de ser un error lo que yo pensara. 

— Pues un error cs; porque vuestra majestad piensa que yo soy e! 
cura de San Babiles, y soy el cabrero. 

— ¿ Y cómo lo pruebas? — preguntó cl rey. 

Marcos no pudo contestar, porque en aquel momento penctró en el 
salon el alcalde de San Babilas, á quien ya el rey conocia, diciendo 
que venía A poner en conocimento de su majestand un caso grave que 
ocurria en el pucblo, y que consistia en haber desaparecido el cabrero 
y en haberse vuelto loco el cura, hasta cl punto de haberse vestido de 
pastor y puéstose a guardar las cabras del lugar. 

En pocos momentos quedó probado que el que habia contestado las 
tres preguntas era el cabrero, y que las tres preguntas habian sido 
perfectamente contestadas. 

El rey que rabió pensó por un momento que a pesar de los pesares 
habia allí tela, no sólo para azotar, sino tambien para ahorcar; pero 
hizo al cabrero archipâmpano de Sevilla con diez mil realitos al ano, 
y condenó al cura a no quitarse el traje de cabrero ni abandonar las 
cabras de San Babiles hasta el 17 de Junio inmediato. 

Se conoce que su majestad estaba aquel dia más para gracias que 
lo está hoy el autor de este cuento.»” 


P, 40 VORBA POTRIVITA 


Publicată in Revista literară, anul X, nr. 3, din 22 ianuarie 1889, 
p. 33—37. Reprodusă ulterior în volumul Legende române, 1891, 
p. 99—113. În ediția a III-a, din 1896, la p. 73—85, de unde reprodu- 
cem textul. În anexa de note, de la sfirşitul volumului, autorul adaugă 
următoarele precizări : 

„Această legendă fu publicată în Revista literară, no. 3, din 
12 ianuarie 1889. 

Pină astăzi nu am aflat una asemenea în altă limbă, dar nu m-aș 
mira să exista una. Rog pe lectorele care va cunoaşte una asemene, 
să má Instiinfeze, spre a o avea în vedere la a patra ediţiune.” 


P. 48 NEA SARACILA SI SURATA CALICIA 
(Poveste auzitä de Ja baba Floarea din Soci) 


Publicată in volumul Legende române, 1891, p. 127—143. 
Ta ediţia a Ulea, din 1896, la p. 97—110, de unde reproducem textul. 


În anexa de note, de la sfirsitul volumului, autorul adaugă următoarele 
precizări : | 

` „O legendă aproape identică este în Haute-Bretagne, în Francia. 
Paul Sebillot a publicat-o, sub titlul Misere, în Contes des paysans et 
des pecheurs. 

În româneşte există elementele constitutive ale acestei legende si in 
alte produceri populare, sau şi numai literare. Todericä, jucătorul de 
cărți al lui C. Negruzzi seamănă în multe privinji cu legenda ce adu- 
cem noi. 

Toderică a fost publicat mai întîi în Propäsirea. C. Negruzzi, în 
operele sale: Păcatele tineretei (vol. I, Bucuresti, 1872), aminteşte că 
«nevinovata poveste servi de pretext tartufilor politici, ca să închidă 
jurnalul şi să fie exilat autorul.» Contimporanul din ianuarie 1882 si iulie 
16 probează că Todericá este o simplă localizare dupa Fédérigo al lui 
Mérimée (vezi pag. 63 şi cele următoare din Contimporanul). | 

Sunt cîteva zile, Românul a publicat o poveste semnată de d. Joan 
Dumitrescu de lingă Dimbovija. Aceasta este o variantă slabă a le- 
gendei lui Toderică. Ca să se vază aceasta, o dăm aci întreagă: 


«Danciu 


Danciu primi in mica sa casă pe Isus cu ucenicii săi, cînd se 
aflau pe pămînt. Deoarece era sărac, el se împrumută cu cîțiva bani 
la un bogat zgircit şi le cumpără ceva de mîncare. După ce prinzirä 
şi se odihniră cu toții pînă a doua zi, Isus zise lui Danciu: 

— Pentru buna primire ce am avut de la tine, cere de la mine 
trej lucruri pe care le vei avea. 

Sf. Petru dojeni indestul pe Danciu: asupra celor trei lucruri ce 
avea să ceară, dar el nu se putu hotărî în curind si i se îngădui un timp 
de trei zile ca sá gindeascä, 

În acest timp, el se gîndi la trebuinyele sale gi ziua si noaptea, si 
în culcare şi în lucrare. A treia zi intilni pe Isus si îi zise: 

— Doamne, mi-am ales cele trei lucruri, si iată-le : 

1. Oricine va veni în casa mea şi va sta pe scaun să nu se mai 
poată scula ca să plece pînă nu-i voi zice eu. 

2. Am un păr care face pere frumoase, si fiindcă mi-l culege lu- 
mea, oricine se va urca în el să nu se poată da jos pina nu-i voi 
da eu voie. 

3. Am văzut nişte oameni jucind cărți pe bani. Aş avea mare 
dorință să joc si eu; binecuvintează-mi o pareche de cărți pentru joc, 
ca cu oricine voi juca să-l câştig. 


394 


Isus se gindi puţin, în urmă îi făcu voia, căci făpăduise, şi apoi ist 
văzu de cale. 

Nu trecu mult si bogatul ce-l imprumutase cu bani veni să i-i 
ceară, 

Danciu, pentru cinste, îl polti să stea pe scaun; îşi ceru iertare 
că nu-i avea şi-l rupă să-l mai aştepte, Asa se învoiră şi zgircitul voi 
să plece, însă nu fu cu putinţă să se scoale de pe scaun. 

— Aoleo! vai! Ce e asta! 

După ce i se arătă puterea ce avea scaunul, el zise: 

— Zi-mi să mă scol, dar, ca să plec. 

— Nu, zise Danciu, pină nu-mi vei ierta toată datoria ce o am 
la d-ta, căci cu acei bani eu nu am facut nimic pentru mine, ci am 
ospătat nişte străini călători. 

Că hîr... că mir... ţi-o iert pe sfert... fie pe jumătate... Ba ma 
di-mi şi mie ceva... 

N-avu ce face si îi iertă toată datoria. Atunci Danciu îi dete voic 
să plece, zicindu-i : 

— Scoală şi du-te! 

Zgírcitul, amärit pînă la suflet de această intimplare, se sculä 
si plecă. 

A doua zi, boierul, ca să nu fie păgubaş de toți banii, luă un 
coş şi se duse să-i culeagă perele din părul ce avea bietul Danciu. 
Se urcă sus şi, după ce umplu coşul cu pere, voi să se dea jos, însă 
nu fu chip. Se căzni pe colea, se cercă pe dincoace, dar zadar. Dacă 
văzu şi văzu că n-are încotro cirmi, strigă pe Danciu, stäpinul päru- 
lui. Acesta, văzindu-l, îi zise: 

— Vezi, boierule, că te-ai urcat în pom cu gînd rău? Acum nu 
o să poţi a te da jos, pind nu-mi vei plăti perele culese cu un galben. 

După multe încercări zadarnice de impotrivire, zgircitul nu avu 
ce face, dete un galben şi numaidecit auzi iar vorba „du-te“. Astfel 
putu să se coboare din păr şi să plece lăsind pe Danciu în pace, cu 
toate că purta asupra lui un necaz destul de mare. 

Nu mult după aceasta, Danciu, cu un galben în pungă si cu cărțile 
de joc în buzunar, plecă la cîrciumă. Se apucă de joc si în ziua aceea 
mai făcu încă vro cîţiva galbeni cu cărțile sale. Cu aceştia îşi îm- 
bunätäfi Intrucitva starea lui de sărăcie. 

De aci încolo, sărbătoarea el nu lucra altceva nimic decit jocul 
de cărți la circiumá. Cistiga de la toți. Boierii, ciocoii, proprietarii 
mari şi mici, toţi erau prada norocului lui. Unii dintre dînşii, inje- 
legind - oarecum puterea cărților lui de joc, voiră să i le cumpere. 
Danciu însă porunci în ascuns de i se tipări alte cîteva perechi de 


395 


cărți de joc la fel cu cele ale sale binecuvintate, și în locul acestora el 
vindea pe celelalte, 

Astfel, Danciu se făcu un bogat mare, și numele său ajunse prin 
toate locurile şi țările de primprejur. 

In asa stare lăudată ajunse la bätrinege, şi moartea intră pe usa 
fără ca el să se gindeascä măcar. 

— Danciule, am venit să te iau, zise moartea. 

— Bine, dar eu sunt un mare păcătos şi nu m-am spovedit; mă 
duc să caut un preot, căruia să-i mărturisesc păcatele si așa să fiu 
gata ca să mă iei. Pînă atunci mai stai .aci pe scaun niţel. 

Moartea sezu şi Danciu plecă. Nu însă după popă, ci isi văzu 
de alte afaceri. Tocmai pe seară dete p-acasă. 

— Bine, Danciule, şezuşi prea mult, şi eu, grăbită fiind, cercai 
să viu după tine, dar nu putui. Ce e asta? 

— Ce să fie? Nimic. Nu vei putea pleca pină nu- up voi zice eu, 

— Atunci, zi-mi să plec. 


— Nu, pînă nu-mi vei da 50 de ani de viață ca să mai trăiesc. 


— Ba că esti bätrin şi-ţi ajunge 10; ba 20; ba 40; în fine, fie. 

Atunci Danciu îi dete voie să plece, zicîndu-i „du-te“, 

În acest timp de 50 de ani, el strînse alte bogății şi mai -multe. 
Dar trecură si aceştia, şi se împlini sorocul. 

Trămise D-zeu pe arhanghelul Mihail, care îi zise : 

— Danciule, am venit să-ţi iau sufletul, 

— Bine, sfinte arhanghele, dar nu m-am pocăit bine; mă duc 
la duhovnic să-i mărturisesc păcatele ş-așa să fiu gata. Însă pînă a 
veni eu, poate că esti obosit şi ai dori să gusti din nişte fructe pä- 
mintesti ; urca-te în părul acela si vei vedea ce fructe gustoase are. 

— Foarte bine, Danciule, dar vino curînd, căci sunt grăbit. Danciu 
plecă şi veni tocmai seara. 

— Dar [ce-i] asta, Danciule, nu am vorbit noi să vii curind? Am 
voit să te caut, căci mă gräbeam, dar n-am putut să mă „dau jos din 
Baia: tău. Ce însemnează aceasta? | 

— Ce sá însemneze ? Nimic. Nu te vei putea da jos din păr pinä 
nu-ți voi zice eu. l 

.— Zi-mi, dar, să mă dau j jos, că sunt prea grăbit. 


— Poti fi grabit, dar ping nu-mi vei' da 50 de ani de viata, nu- “ti 


dau drumul. 
— Aoleo! Dänciule! apoi. nu. eşti. prea -bátrin, ce-ţi mai. trebuie 
atita viaţă ? i , i i: e 


C-o fi, c-o pati: n-avu încotro, şi-i dărui încă 50 de ani de. 


viata. : 


396. 


Si in acest timp, meseria Jui tot meserie; cu cărţile de joc strinse 
mare avere, Dar totul e trecător în lume. Trecurä şi aceşti 50 de ani 
ai lui Danciu. El însă pinu bine în minte implinirea acestora, si în 
preziua împlinirei lor se duse iar la circiumä, unde intilni încă 12 boieri 
bogați, pe cari it luă la cărţi. În citeva ceasuri îi lefteri si pe acestia 
de toate bogăţiile lor. 

Bieţii boieri de inimă rea se imbolnävirä de dambla si chiar in 
acea zi murirá cu toţii, 

Danciu, după ce cîştigă şi averile numijilor boieri, se duse acasă, 
chemă pe duhovnic şi îşi mărturisi păcatele. Pläti cu bani tot ce-l 
indatoră popa; mai făcu si alte pomeni pe dasupra. Apoi, se îm- 
pärtäsi cu sfinta comunicătură; cu un cuvint, se gäti de moarte. 
Lăsă şi un testament prin care indatora pe cei ce-l vor îngropa ca să-i 
puie în mina dreaptă cărţile lui de joc, şi numai astfel să-l îngroape. 

A doua zi de dimineaţă veni moartea împreună cu arhanghelul tri- 
misi de D-zeu ca să ia pe Danciu. Îl gásirá gata şi numaidecit îl tre- 
cură pe lumea cealaltă. Acolo, el fu luat Ja iad. Dracii, cum îl vä- 
zură, făceau o bucurie nespusă, căci îl credeau perdut prin ispoveda- 
nia ce făcuse la sfîrşitul viegei. 

Un drac mai şmecher, văzind că Danciu are cărți de joc, îi zise: 

— Măi Danciule, cei 12 boieri ce i-ai rămas tu icri au murit de 
inimă rea şi sunt aicea; uite-i. Vrei tu să jucăm pentru doi din ci? 
şi dacă te voi ráminca, să fit tu de veci al meu. 

— Bine, vreau, 

Se apucará de joc, Traseră cărțile şi pe dată rămase pe dracu. Aşa 
Danciu cîştigă doi boieri din iad dintre cei 12 ce muriseră din pri- 
cina lui, 

Satan, o altă căpetenie a dracilor, trase două palme dracului ce 
jucase cărți şi-l împinse de-a berbeleacul pînă în fundul iadului. 

— Dacă nu ştii să joci cărţi, la ce-ţi mai cerci norocul, afuri- 
situle? — şi, către Danciu: Vrei să te cîştig cu împreună cu cei doi 
boieri ciştipați de tine, zise Satan, sau eu iti dau trei dir ceilalți, 
adică : trei pentru trei ? 

— Bine, haide! 

Traserá o dată, al doilea, egali in şifre. Al tieilea rămase pe 
Satan. Să fi väzur vajete şi urlete pe draci. Auzi taitarul cel bätrin, 
Lucifer, şi veni el, trăsnind si fulgerind în urmă-i: 

— Ce-ati făcut, întunecaţilor? Hai cu mine, Danciule, aceştia 
sunt nişte băieți nu tocmai indeminatici. Tu ai cistigat cinzi boieri si cu 
tine fac şase sufiete. Pe ele !Sauiti daugi peceilalti şapte cari mai sunt, 

— Bine, pata, zise Danciu. 


397 


Traseră cărțile si, cu roată infápigarea grozavă și vicleniile ce 
întrebuința Lucifer cu cetele lui de draci, tot îi rămase Danciu. . 

Numaidecit, Lucifer chemă deoparte pe sfetnicii săi, făcură sfat 
si se îneleseră cu toţii ca să-l scoată afară din iad. Cit mai curind 
se grăbiră, fiindu-le frică că poate se va mai cerca cineva la joc cu 
el, şi asa le va mai scoate şi alte suflete din iad. 

Danciu, vazindu-se scos din iad cu cei 12 boieri ce-i câștigase, 
apucă calea spre rai. Cum ajunse acolo, bätu la usa. Heruvimul, care 
păzea usa raiului, îi spuse că nu e primit; dar Danciu îi zise: ! 

—.Te rog, sfinte ingere, spune Mintuitorului că sunt eu, Danciii, 
cu 12 suflete după mine. p 

Îngerul făcu numaidecît serviciul şi-i aduse răspunsul de „nu se 
poate“. Tm 
Atunci, Danciu mai rugă iar pe înger să întrebe pe Fiul omenesc 
din partea lui aşa :. „cum, eu l-am primit în mica mea căsuță împreună 
cu. cei 12 „apostoli, i-am dat de mîncare şi odihnă din cît am avut si 
eu mijloace, si d-sa nu.mă primeşte pe mine cu ceste 12 suflete barem 
într-un col al raiului ?“. 

Îngerul iar se duse şi spuse fiului lui D-zeu aceste întrebări. ‘Dinsul, 
auzind; zise: 

—. Are dreptate, da drumul să intre în rai. 

Astfel, Danciu căpătă şi raiul. ceresc.»“ 


LEGENDE DIN ISTORIA NAŢIONALĂ 


În anexa..de note,-de la sfârşitul . volumului de pe A române, 
ediţia a III-a, din 1896, autorul face următoarele precizări: 

„Am complectat volumul legendelor costiniane cu cîteva legende 
scoase direct din istoria patriei. Multe sunt aceste legende, unele duioase, 
altele măreţe, toate minunate. Ceea ce pot afirma, fără teamă de dez- 
mintire, este că toate, absolut toate, sunt inedite pînă astăzi, sau cel 
puţin nepovestite de nime altul decît mine.“ 


P. 59 PEATRA ARSĂ 


Publicată ‘in volumul Legende române, 1891, p. '204—205. 
În ediţia a III-a, din 1896, la p. 281—282, de unde reproducem textul. 


P. 60 | CONDEIELE LUI VODĂ 


Publicată in volumul Legende române, 1891, p. 183—185. 


În ediția a III-a, din 1896, la p. 275—276, de unde reproducem 
textul. 


398 


¿b 62 MOSNENII DIN PLOIEŞTI ŞI MIHAI-VODĂ 


zi : Publicată in volumul Legende române, 1891, p. 223—225 
Vin ediția a III-a, din 1896, la p. 298—299, de unde reproducem textul. 


i 
+ od | 
P, 64 NESTOR URECHE SI SIHASTRUL 


| 

| | 

El Publicată in volumul Legende române, 1891, p. 215—217. 
1) 4 

| 

| 


jin ediția a III-a, din 1896, la p. 291—293, de unde reproducem 
‚Stextul. 
E 
iaca) 

P. 66 _ POVESTEA BALAURULUI 


Publicată în Universul, anul XVIII, nr. 24, din 26 ianuarie 1909, 
p. 1 gi nr. 25, din 27 ianuarie 1900, p. 1—2. Tipărită ulte- 
rior în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 49—62, de unde repro- 
ducem textul, 


Amintim că I. Creangă, fiu, ca si Urechiă, al ținutului Neamţ, po- 
| vesteste pe scurt legenda acestui deal prin gura eroului său, Mos Ni- 
chifor Cotcariul, dar dă o altă versiune. 


P. 76 l GHEMUL VIETEI 


Publicată în Familia, anul XXXV, nr. 12, din 21 martie/2 aprilie 
1889, p. 133—134. Tipărită ulterior în volumul Cum era odineoarä, 
1901, p. 5—9, de unde reproducem textul. 


P. SO GARDUL TIRGULUI 


Publicată in volumul Legende române, 1891, p. 194—198. 
Reprodusă în Revista literară, anul XII, nr. 30, din 15 noiembrie 1892. 
În ediția a II-a a volumului Legende române, din 1896, la 
p. 162—165, de unde reproducem textul. l 


EPISOADE ISTORICE 


P. 55 PLUTA DOMNEASCĂ 


Publicată în Familia, anul XXXVII, nr. 48, din 2/15 decembrie 
1991, p. 565—567. Ulterior, în volumul Cum era odineoară, 1901, 
p. 185—192, de unde reproducem textul. 


399 


P, 91 IOAN BOGDAN MOVILA SI VENETIANA 


Publicată în volumul Cum era odineoará, 1901, p. 240—247, de 
unde reproducem textul. | 


P. 97 LOGOFĂTUL BAPTISTE VELELI 
(Episod istoric din secolul XVII) 


Publicată în România literară, anul I, nr. 13, din 9 aprilie 1855, 
p. 155 şi nr. 20, din 21 mai 1855, p. 231. Reprodusă în Familia, anul 
XX, nr. 33, din 12/24 august 1884, p. 389—391; nr. 34, din 19/31 
august 1884, p. 401—403; nr. 35, din 26 august/7 septembrie 1884, 
p. 413—415; nr. 36, din 2/14 septembrie 1884, p. 425—427 ; nr. 37, 
din 9/21 septembrie 1884, p. 437—440. Publicatá in volumul Legende 
române, ediţia a III-a, din 1896, la p. 199—259, de unde reproducem 
textul, 

Logofătul Baptiste Veleli este, desigur, cel mai cunoscut text literar 
al lui Urechiä, nu atît pentru valoarea lui mai curînd discutabilă, cit 
pentru importanţa istorică în evoluția genului. La data apariției acestui 
„episod istoric“ (unii istoriografi îi acordă, datorită lungimii sale, titiul 
de „roman“), literatura noastră putea număra doar cîteva încercări 
de acest fel: Ruxandra doamna (1841), Svidrighello şi Elena Moldovei 
(1850), dintre naraţiunile istorice ale lui Gh, Asachi, apoi creațiile de 
altă valoare ale lui Costache Negruzzi: Riga Poloniei si domnul 
Moldovei (1839), Alexandru Lăpușneanu (1840) şi Sobieski şi românii 
(1845); în sfîrşit, M. Kogălniceanu dăduse Trei zile din istoria Mol- 
dovei (1844). Încercarea lui Urechia, desigur merituoasă pentru posi- 
bilitárile unui tînăr de numai optsprezece ani, este o dezvoltare roma- 
nesca, în multe privințe anacronică şi in stil melodramatic, a unui 
episod real din trecutul Moldovei. 

După cum reiese din lunga narațiune, ea se inspiră din evenimentele 
celei de a doua domnii a lui Alexandru Ilias (decembrie 1631 — aprilie 
1633), izvorul informativ fiind indiscutabil Letopisețul lui Miron Costin, 
pe care tînărul autor l-a putut cunoaște în ediția lui Kogălniceanu 
(cap. XIII). Numirea domnului a fost rău primită de boieri („stiindu 
cu toții hirea acelui domn“, zac. 8). Aceştia au alcătuit o delegaţie 
care a plecat la Țarigrad, în frunte cu „Lupul Vasile vornicul, Cehan 
vornicul, Savin hatmanul, [Iancu] Costin postelnicul [tatăl lui Miron], 
Ureche spătariul [cronicarul], Buhuşi vistiernicul, Furtună comisul, Ba- 
gota logofătul“ şi alți „boieri cu numărul pînă la 50“, încercînd anularea 
numirii. Nu vor realiza aceasta, dar vor perfecta un fel de pact cu 
domnitorul, bineînţeles, imediat apoi încălcat de ambele parti. 


€ 


400 


Domnia lui Alexandri Ilias, înconjurat de greci, produce mari ne- 
mulțumiri în rîndurile supușilor, dar şi ale boierilor, care ştiu să cana- 
lizeze aceste nemulțumiri într-o răscoală populară, determinind în cele 
din urmă îndepărtarea domnitorului şi uciderea lui Baptiste Veveli 
(cum se numea în realitate), favoritul domnului, un grec ale cărui ros- 
turi exacte la Curte istoriografia nu le-a putut încă preciza, dar care 
se pare că guverna peste capul boierilor. Omorirea acestuia e relatată 
de Miron Costin pe baza mărturiei unor „boieri bătrîni“, căci efe- 
mera domnie, afirmă el, nu e atestată documentar: „Zac. 21. Dacă au 
agiunsü in șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicäi, 
locul era tot plin de oameni, nu se vedea şesul. deșertu necäiuri. Striga : 
«Dá-ne, Doamne, pre greci.» Unii hăicăia, alții suduia şi jecuiia. Si 
acolo au strigatü pre Baptiste, să le dea, carele era tor aproape de 
Alexandru-vodă, väzindü strigarea pre sine. Ce, nu sta domniia de 
grijea sa şi numai ce i-au dzis să se depărtedză de la dinsul. Si asea 
l-au apucat și l-au dat pre mina țăranilor. Nespusă vrăjmăşiia a prostimei ! 
Și aşea, fără de nice o milă, de viu, cu topoare l-au facut fárime.” 
° Boierii proclamă domn pe Miron Barnovschi, fostul domnitor, re- 
fugiat după mazilire în Polonia, şi care vine la Iaşi; dar ducindu-se 
la Poartă pentru a obţine firmanul e întemnițat şi executat de turci. 
În locul lui e ales domn Moise Movilă, care va domni doar citeva luni, 
în 1634, domnia fiind obținută de unul dintre mai vechii competitori, 
Vasile Lupu. l 

Întîmplările de familie aie acestuia reprezintă desigur rodul fante- 
ziei literare a lui Urechiă şi nu au nici măcar meritul de a se insera 
în tradiţia epocii şi a mediului. Acolo unde tînărul autor silueşte mai grav 
adevărul istoric, dar nu şi credibilitatea, e în atribuirea vornicului 
Lupu obirşii $i intenții politice „naţionale“, antigrecesti si oarecum 
democratice. În realitate, Vasile Lupu se trăgea el însuși dintr-o fa- 
milie de origine grecească (Dimitrie Cantemir îl numește Vasile Arva- 
nitul), instalată în țară de trei generaţii, şi a continuat, în forme mai 
atenuate, politica lui Alexandru Ilias, pe care-l înlăturase, înconju- 
rindu-se din ce în ce mai mult de greci. Viziunea lui Urechiă este 
tipică epocii sale, şi, graţie ei, scriitorul nu ezită să tragă dintr-o serie 
de evenimente istorice foarte limpezi concluzii în sensul cel mai opus 
adevărului. 


P. 136 ZARVA DE LA PARAIPAN 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 10—24, de 
unde reproducem textul. 


401 


În acest spisod istoric, Urechiă pleacă de la o serie de evenimente 
reale, legate de domnia plină de conflicte sociale a lui Matei Basarab, 
Din cele două documente domneşti publicate în corpul povestirii reiese 
limpede o acţiune a domnitorului de a rumâni un sat de moșneni, foşti 
combatanți în oastea sa în timpul domniei lui Leon Stefan şi apoi 
în luptele de apărare împotriva invaziei tătarilor. Urechiă, credincios 
principiului după care marii domnitori au fost şi nişte iubitori ai 
poporului, atribuie” această samavolnicie intrigilor unor boieri din antu- 
rajul lui Matei Basarab. Aceştia vor plăti cu capul faptele lor mai 
tîrziu, în timpul marii răscoale a seimenilor gt’ dorobanyilor, care a 
marcat sfirsitul domniei lui Matei. Ciţiva dintre foştii osteni din 
Paraipan, deveniți acum haiduci pentru a scăpa de abuzul stäpinirii; 
intră din nou în oastea domnului, mobilizată împotriva atacului lui 
Vasile Lupu si al cazacilor, şi participă la bătălia de la Finta. Finalul 
ni-i arată la Tîrgovişte, în timpul răscoalei, răfuindu-se cu boierii, dar 
mai ales cu Radu Vărzaru, marele armaş (personaj istoric) şi care ar 
fi fost autorul moral al acestei nedreptägi. 

Urechiá a comentat acest episod istoric într-un articol din Re: vista 
literară, 5 februarie 1889. 


P. 147 ILIES STURDZEA 
(Episod istoric) 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 70—77, de unde 
reproducem textul. Episodul a fost tradus in limba germană de Maxi- 
milian W. Schroff, în volumul I din seria Bilder aus Rumänien, Bucu- 
resti, 1901, p. 17—22, sub titlul Jliesch Sturdza — historische Episode. 


P. 152 3 LOGODNA DOMNEASCĂ 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 193—197, de 
unde reproducem textul. 


P. 156 O JUDECATĂ SUB ȘTEFĂNIȚĂ LUPUL-VODĂ 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 156—168, de 
unde reproducem textul. 


P. 165 O RĂZVĂTIRE ŢĂRĂNEASCĂ 
SUB GR. D. GHICA-VODĂ 


Publicată în volumul Cum era. odineoară, 1901, p. 280—289, de 
unde reproducem textul. 


402 


POTRIVIRI DE VREMI 
VIATA IN TRECUT 


P. 175 CUM SE RESPINGEAU IN SEC. XVII 
INCALCARILE DE HOTARE ALE TAREI 


Publicată în volumul Cum era odincoará, 1921, p. 257—258, de 
unde reproducem textul. 


P. 177 CU DE-A SILA LA BISERICĂ 


Publicată în volumul Cum era odincoară, 1901, p. 267—269, de 
unde reproducem textul. 


P, 179 CUM CLOPOTELE MINTUIESC BUCURESTII DE LA PUSTIERE 


Publicată în Revista literară, anul XVI, nr. 18 din 30 iulie 1895. 
Ulterior, in volumul Legende române, 1896, editia a Il-a, p. 156—165, 
de unde reproducem textul. ` 

Textul a fost tradus in limba germană de Maximilian W. Schroff, 
in volumul I din seria Bilder aus. Rumänien, 1901, p. 22—26, sub 
tutul Wie die Glocken Bukarest vor Plünderung schutzen. 

Această scurtă naraţiune, alcătuită de autor pe baza unei legende, 
in parte consemnate de o cronică anonimă de epocă, descrie eveni- 
mentele care au precedar cu puţin intrarea armatelor imperiale austriece 
în Bucureşti (9 noiembrie 1789), în urma marii victorii obţinute de 
ele si de armatele ruseşti în bătălia de la Rimnic (31 iulie 1789), si 
izgonirea turcilor din capitală, pe care aceştia o părăsesc după oarecari 
ezitări, împreună cu Nicolae Mavrogheni, domnitorul att de supus lor 
şi pe care Urechia, cedind unei optici greşite, nu ezită să-l numească 
„minunat“, în cursul povestirii sale, 

E drept că Nicolae Mavrogheni face un interesant contrast cu cei- 
lalţi domnitori fanarioți, cu totul străini de spiritul belicos si puşi 
numai pe căpătuială, gata mai apoi să-i trădeze pe turci, dar perso- 
nalitatea lui, atît de controversată şi în care atiji contemporani si 
cronicari, memorialisti şi istorici, de Ja Enăchiţă Văcărescu la Ion 
Ghica, au văzut un personaj diabolic, era departe de a avea calitățile 
pe care i le atribuia Urechiă, care l-a considerat (Istoria românilor, 
II, Bucuresti, 1892) un erou al luptei impotriva austriecilor, un perse- 
cutor al boieriior şi un binefăcător al celor săraci. În realitate, acţiunile 
lui, totdeauna energice, au fost prea arbitrare ca să-i cîştige simpatia 
maselor — violenţa, cruzimea si spiritul de jaf exercitindu-se indistinct 
asupra supușilor săi şi depăşind. pare-se pe a altor domni fanarioți. 


Y 


403 


Documentele istorice din diferite surse sint unanime in a arăta că 
Mavrogheni nu era popular, şi la intrarea austriecilor în ţară nu numai 
boierii s-au dus să-i facă act de supunere prințului de Saxa-Coburg, aşa 
cum afirmă Urechiá în povestirea sa, dar şi 11 000 de bucureşteni, care 
l-au primit ca pe un liberator. 

În Istoria românilor (vol. cit.) el dă o mai amplă relatare a fap- 
telor, folosindu-se si de Istoria faptelor lui Mavroghene-voda si a răz- 
meritei din timpul lui pe la 1790. Scrisă de pitarul Hristache, cronicä 
în versuri, din care istoricul dă o. versiune diferită de cea cunoscută 
pe atunci şi publicată in Buciumul român din 25 ianuarie şi 2 februarie 
1862. Comentind evenimentele, autorul consideră că versiunea pitarului 
Hristache, intrucitva diferită, e o deformare a „legendarei salvări a 
oraşului de dascălul Florea si învățăceii săi de la şcoala románo-slavoná 
din Sf. Gheorghe“ (p. 281). În versiunea acestui cronicar, toţi preoții 
din Bucureşti au făcut să bată clopotele, iar mitropolitul Filaret, trimis 
în delegație de Mavrogheni la Buzău, este cel care a dat falsa știre a 
intrării austriecilor în Bucureşti : | 


„Arnăuţii ce s-aflase 

Toţi pe cai încălecase 

Si spre turci se ridicase. 
Merse de le dete veste 

Că neamyul pe margini este 
Si decît să se lovească 

Mai bine să se pornească 

Si Dunărea să o treacă 

Și spre Giurgiu cu toți să meargă. 
Turcii nu mai zăboviră | 
Ci îndată se porniră... 

Plecă pin’ la Văcăreşti, 
Apoi gîndi-n Bucureşti 
Pentru ce însă aşa, 

Să nu le facă ceva? 

„Întâi s-armaldisească 

Si mai apoi să pornească 
Mai vîrtos că nemți nu sînt, 
Ci raia i-a amágit. 
"Aşadar se socotiră 

lar înapoi se porniră. 

Ia spune-mi acum ce faci 

Si unde sa te mai bagi ? 


404 


Unii spre nemți apuca, 
Alţii prin hanuri intra. 
Nemţii nu se mai vedea, 
Turcii se apropia. 
Ce milă dumnezeiască 
Facu legea crestineasca ! 
Că pe toņi turcii orbi 
Si înapoi se porni. 
Dar tot nu se întorcea, 
Clopote de n-auzea ; 
Ci cum începur-a trage 
Nu ştia cum s-or intoarce, 
Socotind adevărat 
C-atunci nemţii au intrat, 
lar nemţii tocmai pe seară 
Au intrat si ei d-afarä.“ 
Etc. 

(Cf. V. A. Urechiă, op. cit., p. 462) 


P. 183 UN FIU AL LUI ENACHE VĂCĂRESCU LA VIENA 


Publicată în volumul Cum era odineoarä, 1991, p. 218—223, de 
unde reproducem textul. 


P. 188 SPINZURAREA LUI MARIN TUSCA, CEL CARE A UCIS 
PE UNCHIU-SAU, SĂ-I IEIE AVEREA 


Publicată in Vieafa, anul I, nr. 45, din 18 decembrie 1894, p.1—2. 
Tipărită ulterior în volumul Legende române, 1896, ediţia a III-a, 
p. 334—342, de unde reproducem textul, 

A fost republicată în antologia lui Radu Albala, Bucureştii în li- 
teratură, Bucureşti, 1962, p. 66—70. 


P. 194 PETRECERE LA CURTE 


Publicată în revista Wieafa, anul I, nr. 50, din 22 ianuarie 1895, 
p. 3—4 şi nr. 51, din 29 ianuarie 1895, p. 5—6. Tipărită ulterior 
în volumul Legende române, ed. III, 1896, p. 316—333, de unde 
reproducem textul. 

Intimplärea reală povestită aici s-a petrecut la Curtea lui Constan- 
tin Hangerliu, la 20 ianuarie 1798, şi ea a putut fi cunoscută de 
Urechiă din Hronograful Țării Româneşti al lui Dionisie Eclesiarhul, 


405° 


publicat de Al. Papiu-Ilarian in Tesaur de monumente istorice, II, 1863. 
Redăm fragmentul care narează episodul, după ediția mai nouă a lui 
C. Nicoläescu-Plopsor, Rimnicul-Vilcea, 1934, p. 96—97: 

„Deci într-acea vreme a venit căpitan-paşa cu agalele lui la Bucu- 
resti, si acolo petrecind două săptămîni, făcutu-i-a vodă zeiefetun, si a 
zis căpitan-paşa lui vodă să cheme pe boierii cei mari cu cocoanele lor 
la zeiefet, si chemind vodă boierii, a venit dupa poruncă fără cocoane. 
Vodă văzînd că n-au venit cu muierile lor, nu i-a silit, ci a trimis pe 
postelnicul cel mare si pe cămăraşi de au adus muieri podărese curve 
şi circiumárese, însă au ales muieri mai chipese si mai frumoase, si 
le-a îmbrăcat cu haine frumoase din cămara lui vodă, făgăduindu-le 
daruri domneşti să facă toată voia lui căpitan-paşa si agalelor lui si 
să se sloboază la chefuri. Deci la vremea mesii le-a poftit la masă să 
geaza cu boierii, si aducîndu-le vel-post(elnicul), le-a numit că sunt 
cocoanele boierilor, arátind : iată aceasta e Brâncoveanca, aceasta Go- 
leasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare, si aceasta e cutare Fili- 
peasca. Căpitan-paşa vazindu-le s-a bucurat si sezind toate la masă cu 
boierii si vodă si cäpitan-pasa cu agalele, zicîndu-le muzicile la masă, 
şi după ce au mîncat, s-a sculat, si ridicind masa a poruncit căpitan- 
pasa să joace boierii cu cocoanele lor, si au şi jucat, si flind jocuri pînă 
seara, şi iarăși puind masa, şi după masă jucînd pînă în puterea nopții 
si incetind, a zis cápitan-paga lui vodă să-i oprească pe una mai aleasă 
pentru culcare, că ştie el că sunt bucurestencele iubitoare de împreunări, 
şi aşa s-a şi făcut, și celelalte le-a- dat la paturile agalelor. Si boierii s-au. 
dus la casele lor, poruncind vodă postelnicului să spuie muierilor să le 
fie cu voie. lar dimineața a dăruit turcii pe muieri bine, socotind că 
sunt cocoanele boierilor, şi le-au slobozit. Apoi cămăraşul le-a dezbrăcat 
cu hainele cu care le-a fost îmbrăcat şi le-a dat drumu.”. 


P. 206 ` JUPIN VINTURA-VESTI 
(Tablou de la antipozi) 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 92—97, de unde 
reproducem textul. - ' ' 


P. 210 SCANDALUL DIN 1800 


Publicată, sub titlul Lucsandra Caramanloaica, in Vieafa, anul I, 
nr. 31, din 26 iunie 1894, p. 4—5. Ulterior, în volumul Legende- ro- 
mâne, ediţia a III-a, 1896, p. 305—309, -de unde reproducem textul. 


406 


P. 214 CIUBUCUL LUI VODA 


Publicată in  voiumul Legende române, 1891, p. 199—203. 
In ediţia a III-a, din 1896, la p. 277—280, de unde reproducem textul. 
Introducind textul acestei povestiri în vojumul antologic Bucureștii in 
literatură, Bucureşti, 1962, p. 79—81, Radu Albala face precizarea că 
la acea dară (1803) domnea Constantin Ipsilanti, hrisovul fiind din 
13/25 ianuarie, iar beneficiarul său, Grigore Ghica, vel-vornic. 


P. 217 PAGINI ISTORICE 
(Amintire macabra) 


- Publicată in ziarul Universul, anul XIX, nr. 27, din 30 ianuarie 1901, 
de unde reproducem textul, care e semnat V. A. U. si poartă menţiunea: 
28 ianuarie 1901. 


T. 222 RAZMERITA DIN 1815 


Publicată în volumul Cum era odineoara, 1901, p. 224—231, de 
unde reproducem textul. 


P. 227 CULOAREA ALBA REZERVATA FAMILIEI DOMNESTI 


Publicată în volumul Cum era odincoară, 1901, p. 263—266, de 
unde reproducem textul. 


P. 230 O SINUCIDERE IN 1817 

Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 232—239, de 
unde reproducem textul. 
P. 236 JUDECATA LUI SOLOMON 

Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 23—34, de 
unde reproducem textul. 
P. 244 PRIMA BERĂRIE IN BUCUREȘTI 

Publicată in volumul Cum era odineoară, 1901, p. 290—294, de 


unde reproducem textul. 


P. 248 PRIMELE PAVELE CU PEATRĂ 


Map 


Publicată in volumul Cum era odineoara, 1901, p. 312—318, de 


unde reproducem textul. 


407 


P. 233 PRIMUL „HAINE-VECHI“ DIN BUCURESTI 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 276—279, de 
unde reproducem textul. 


P. 256 O SOACRA DIN 1823 


Publicată în volumul Cum era odineoara, 1901, p. 63—70, de 
unde reproducem textul. 


P. 262 ACUM 74 DE ANI 


Publicată în volumul Cum era -odineoară, 1901, p. 252—256, de 
unde reproducem textul, oo: 


P. 266 BOIER BATUT LA SCARA DOMNEASCA 


Publicată in Familia, anul XXXVII, nr. 50, din 15/28 decembrie 
"1902, p. 592—594, de unde reproducem textul. `` . 

Eroul acestei intimpläri este Barbu Catargi, omul politic de ten- 
dinge conservatoare, adversar tenace al lui Cuza şi al reformelor sale 
democratice, şi care avea să fie asasinat în 1862. Ion Ghica, vorbind 
de viaţa aventuroasă a tinerilor boieri pe vremea lui Grigore Ghica, 
îndeosebi între anii 1823 şi 1924, scrie în evocarea sa Din vremea lui 
Caragea : „Pentru cel mai mic lucru ei se serveau cu armele, încît, 
din pacinici ce erau mai înainte, deveniseră artagosi şi tulburätori. 
Între toţi se deosebeau mai cu seamă Iancu, feciorul lui beizadea 
Costachi Caragea si al Ralitei Moruzoaiei, fraţii Bärcänesti, Bărbucică, 
nepot de. fata al banului Barbu Văcărescu si cîţiva alții cari se țineau 
de strengärii şi ajunseseră a fi spaima mahalalelor. [...] Într-o noapte, 
tînărul Palama, voind să gonească pe donjuanul Bărbucică Catargiu de 
la ferestrele logodnicei lui, s-a pomenit cu un cuţit în píntece. Neno- 
rocitul, scăldat în singe, a putut de-abia profera numele acelui care-l 
lovise ; şi muma lui, în desperare, a alergat la palat şi a sculat pe 
vodă cu gipetele sale, Grigorie Ghica porneşte pe baş-ciohodar Măciucă, 
care şi. aduce la curte pe Bărbucică, îl trinteste la pămînt si din po- 
runcă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mă- 
nastire. De acolo, bietul donjuan parit a pornit la Paris cu gînd 
să studieze pictura, artă pentru care credea că are O mare vocaşiune” 
(Scrisori către V. Alecsandri, Bucuresti, 1967, p. 44). 

Barbu Catargi era fiul marelui .vornic Stefan Catargi, si al Tirei 
(Stanca), n. Văcărescu, şi se născuse la 26 octombrie 1807, avind deci 


408 


P. 274 PRIMA BAIE IN BUCURESTI 


18 ani la data intimplárii relatate de Urechiă. Biografii lui (Anghel 
Demetriescu, Al. Vernescu) nu pomenesc de acest episod din prima 
tinereţe a eroului lor, dar ultimul povesteşte că omul politic cu o fire 
atît de agitată, abia atenuată spre sfîrşit de prematura ruinare fizică, 
a avut toată viața presentimentul asasinării lui. La Paris, celebra prezi- 
cătoare a vremii, M-lle Lenormand, i-ar fi prorocit că va muri de 
moarte violentă, după ce va ajunge în fruntea treburilor ţării. El a 
fost asasinat la 8 iunie 1862 de un criminal rămas neidentificat, dar 
care, pare-se, urmărise să omoare pe prefectul. Bibescu, cu care victima 
se afla în trăsură. f 

Recent, aventura de tinerețe a lui Barbu Catargi a fost repovestită 
mai pe larg şi cu amănunte despre identitatea personajelor, sub titlul 
Bátare la scara domnească; în frumoasa carte a doctorului N. Vátámanu, 
Odinioară în București, 1975, p. 162—166. | 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 270—275, de 
unde reproducem textul. 


-P. 278 | %OPOZITIUNEA ! 


Publicată în volumul. Cum. era odineoară, 1901, p. 259—275, de 
unde reproducem textul. 


P. 281 AMOR CU CEL DE ALTĂ LEGE 


“Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 111—129, de 
unde reproducem textul. l 


P. 288 " NAZAT! 


Publicată în volumul Cum era odineoară, 1901, p. 181—184, de 
unde reproducem textul. , ; 

Anecdota care face obiectul acestei schiţe avea o circulaţie mai 
largă si o găsim, de pildă, in evocările de război ale polcovnicului 
Ioniţă Ceganu, din a doua Scrisoare adresată de Ion Ghica lui Vasile 
Alecsandri si datată Ghergani, iulie 1879. lonifá Ceganu, proprietar de 
pămînt in vecinătatea Gherganilor, „era ¡un veteran al luptelor dintre 
ruşi şi turci, slujind în armata rusească sub- comanda unui Kamenski şi 
Suvorov, în regimentele de „cazaci“ valahi, iar în cele. din urmă în 


: 409 


formaţiile de panduri ale lui Magheru, Solomon şi Ciupagea. Inrolin- 
du-se sub steagul ultimului. la intrarea armatelor ţariste în ţară, in .1828, 
el ia parte şi la bătălia de la Băileşti, a cărei soartă ar fi fost decisă 
favorabil de un ordin greșit interpretat. 

„Geismar, îndată cum a trecut Oltul, a trămis pe generalul Roth 
înainte, să cuprinză Calafatu, si el s-a dus de s-a aşezat la Cioroi, 
Cînd s-a pomenit dodatá că îl ia paga de la Dii cu vestitul Ciapano- 
glu pe la spate cu 15000 de suvarii cu 30 de tunuri, care, după ce 
bátuse pe Roth lingă Maglavit de-l topise, se: aruncase asupra lui 
Geismar, îi taiase drumul şi spre Cioroi şi spre Calafat, îi luase toate 
vitele si tot proviantul din magaziile ‘de la Galicea si le trecuse la 
Vidin. Muscalii, sperfati cind ir răzbise: turcii la: Băileşti, fugeau in toate 
părțile, strigind cit puteau «Nazat! nazat! Tureschi duh!», cînd far- 
mazonul nostru, bietul căpitan Ciupagea, care nu stia că pe muscăleşte 
nazat va să zică îndărăt, înapoi, aleargă printre şireagurile noastre stri- 
gind: «Auziti, băieţi, ghinărarul porunceste să mergem la sat.» Alt 
sat nu mai era. decît Băileştii, de unde turcii băteau cu tunurile in 
muscali de-i prăpădeau ; noi am dat năvală la sat, ne-am repezit la deal 
$i am pus mina pe tunurile turceşti; atunci Ciapanoglu, crezînd că 
suntem putere mare şi că fuga muscalilor era numai o stratagemá, 
s-a speriat şi a luat-o la fuga spre Calafat, lăsînd toate proviziile si 
muniţiile. Le-am luat în ziua aia douăzeci si patru de cară cu iarbă 
şi patru sute de cară cu zaherea. Roth, văzînd că fug turcii dinaintea 
noastră, a luat curagiu, s-a întors, s-au pus şi ei pe goana turcilor. 
Astfel s-a câştigat cea mai vestită bătălie din toată campania. Lupta 
a ţinut trei zile şi trei nopţi; am alergat după turci pînă i-am băgat 
în Dunăre; başibuzucii omorau pe agalele cari voiau să-i refie să nu 
treacă Dunărea şi să-i întoarcă la bătălie spre Calafat“ (Ion Ghica, 
„Scrisori către V, Alecsandri, Bucureşti, 1967, p. 32—33). 


P. 291 l MAMA TARABOANTA | ; 


Publicată in volumul Cum era odineoará, 1901, p. 98—110, de 
unde reproducem textul. ÓN 


P. 300 CARTE DE BUN TRAI 


Publicată in Vieafa, anul I, nr. 31, din 26 iunie 1894, p. 1—2. 
"Ulterior, în volumul. Legende române, ediția a III-a, 1896, p. 348—360, de 
unde reproducem textul.. 


410 


REMINISCENTE CONTIMPURANE 
OAMENI SI FAPTE DIN TRECUTUL DE IERI 


În anexa de note, de la sfirsitul volumului de Legende román:, 
ediția a Ill-a, din 1896, autorul face următoarele precizări: 

„Aceste reminiscenţe pot fi considerate ca nişte pagine din memo- 
riile mele. În ele, ca într-un caleidoscop, au a trece bărbaţii iluștri 
contimpurani. Reminiscenfele acestea vor fi mai tirziu completate şi 
adaose şi vor forma — de voi trăi — un volum separat.“ 


P. 397 PITEȘTENII TUNȘI 


Publicată în Vieafa, anul I, nr. 3, din 12 decembrie 1893, p. 2—3. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediţia a III-a, 1896, p. 438—443, 
de unde reproducem textul. 


P. 311 CUM AM FĂCUT CUNOȘTINȚA CU M. KOGĂLNICEANU 


Publicată, sub titlul Oameni si fapte din trecut, în Convorbiri 
literare, anul XXV, nr. 11/12, din 1 martie 1892, număr jubiliar, 
p. 928—936. Ulterior, în volumul Legende române, ediţia a III-a, 1896, 
p. 393—404, de unde reproducem textul. Textul acestei evocări se mai 
află cuprins în seria Din tainele viefei, apărut în ziarul Apărarea na- 
țională, anul I, nr. 140, din $ iunie 1900, p. 1, si nr. 141, din 9 iunie 
1909, p. 1. | 


P. 319 BLAGOPOLUŞNIE 


Publicată în Vieafa, anul I, nr. 1, din 29 noiembrie 1893, p. 1. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediţia a II-a, 1896, p. 495—4283, 
de unde reproducem textul. 


P. 322 „SUNTEȚI TOȚI VAGABONZI !“ 


Publicată in Vieafa, anul I, nr. 5, din 26 decembrie 1893, p. 3—4. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediţia a Il-a, 1896, p. 409—414, 
de unde reproducem textul. 


P. 326 CUM AM CUNOSCUT PE ALECSANDRI 


Publicată în volumul Legende române, ediția a III-a 1896, p. 415— 
428, de unde reproducem textul, Textul acestei conferințe a fost ulte- 


411 


rior înglobat, partial, de autor in seria Din tainele viefei, apărută în 
ziarul Apărarea naţională, anul J, nr. 145, din 13 iunie 1900, p. 1. 


P. 335 BACŞIŞUL MEU DE ANUL NOU 


Publicată în Vieafa, anul I, nr. 6, din 2 ianuarie 1894, p. 3—4. 
Reprodusă. în Familia, anul XXXI, nr. 1, din 1/13 ianuarie 1895, p. 9. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediția a Ill-a, 1896, p. 429— 
432, de unde reproducem textul. 


P. 338 SUBA LUI V. ALECSANDRI 


Publicată in Vieafa, anul I, nr. 7, din 9 ianuarie 1894, p. 4. 
Reprodusă în Familia, anul XXX, nr. 19, din 8/20 mai 1894, p. 218. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediţia a III-a, 1896, p. 433— 
437, de unde reproducem textul. Textul acestei evocări se mai află 
cuprins in seria Din tainele viefei, apărută în ziarul Apărarea naţională, 
anul I, nr, 151, din 19 iunie 1900, p. 1. 


P. 342 CUM ERAM SĂ FIU SPINZURAT ! 


Publicată in Vieafa, anul I, nr. 22, din 24 aprilie 1894, p. 4—5. 
Ulterior, în volumul Legende române, ediția a III-a, 1896, p. 444— 
449, de unde reproducem textul. Întîmplarea povestită în această evo- 
care este narată din nou, cu oarecari modificări, şi înglobată în seria 
Din tainele vietei, apărută în ziarul Apărarea naţională, anul I, nr. 195, 
din 3 august 1900, p. 1, şi nr. 196, din 4 august 1900, p. 2. 

Precizăm că nimele demnitarului turc care voia să-l spinzure pe 
V. A. Urechiă era Midhat-pasa. 


P. 346 DIN POVESTEA VORBELOR 


Publicată in volumul Cum era odineoară, 1901, p. 295—301, de 
unde reproducem textul. Episodul cu arhivarul Buya se află cuprins 
in seria Din tainele viefei, apărută în pam Apărarea națională, anul I, 
nf. 169, din 8 iulie 1900, p. 1. : 


P. 351 LEGEA MAXIMULUI = LIMBA ROMANEASCA LA IASI 


Publicata in Viena anil + nr. 27, din 29 mai 1894,-p. 3-4, 
Ulterior, in volumul Legende române, ine a III Pas 1896, p: „450— 
455, de unde reproducem textul. : 


412 


D-SOARA STOLTZ 


n 


pP. 35 


Publicată in volumul Ci era odineoard, 1971, p. 322-318, ds 
und: reproducem textul. 

Istoria guvernantei venită în Moldova dintr-o ţară a occdentulal 
Europei şi obligată să se adapteze unui mediu atit de exotic è o temă 


cu oarecari implicaţii în literatura şi viaţa lui Urechiă. După cum se 
sus, in foiletonul ziarului Românul (1857—1835) a apărut, sub semnä- 
tura Marie Boucher, romanul Omul muntelui, o scriere de oarecare 
interes artistic, intru Cit priveşte zugrăvirea moravurilor societăţii boile- 
rti din acea vreme. El exploatează experiența unci guvernante fran- 
țuzoaice, aflate în serviciul unei familii moldovenesti, o guvernantă a 
cărei biografie, pind la venirea în ţară, se suprapune cu aceea a perso- 
najului pe care V. A. Urechiá il va numi, patru decenii mai tirziu, 
domnişoara Stoltz. Rămasă orfană de mică, Matilda, cum se numeşte 
eroina romanului, e crescută într-o mănăstire, pind cind preotul confesor, 
indrăgostindu-se de ca, o determină să părăsească locul ei intre călu- 
căriţe şi mai apoi să ia calea exilului intr-o ţară străină. 

În amintirile sale, publicare într-un momeat în care Marie Boucher 
desigur că nu mai era în viaţă sau nu mai putea fi compromisă d: 
nişte divulgári prea indiscrete, V. A. Urechiá arată că autoarea însăşi 
a trecut prin aventurile atribuite ulterior personajului său. (Din tainele 
viefei). Relativ recent, St. Cazimir a dovedit că tinărul istoric a cola- 
borat efectiv la romanul Omul muntelui si, mai tirziu, la scrierea 
nuvelei Amelie Stefanesco, in care autoarea reia tema guvernantei stră- 
ine (eroina e acum franţuzoaică dupa mamă), aflată in mediul Iaşilor 
acelor vremi, colaborarea continuind şi în cazul povestii Les sep: 
v:ontagnes de Moldavie, apărută la Paris in 1863, sub semnătura Marie 
Movila (Scriitoarea franco-română Marie Boucher, in Analele Universi- 
tape Bucuresti, seria ştiinţe sociale-filologie, anul N, ar. 23, 1951, 
p 171—178). Raporturile exacte ale lu V. A. Urechiă cu aceasta 
scriitoare de oarecari merite sint greu de stabilit acum, dincolo de ceea 
ce el însuşi a mărturisit, si tot atit de greu e de depistat partea fic- 
căruia in această destul de susținută colaborare, D-sasrz Stoltz roman- 
wazä pe marginea unor fapte reale, limitind totul la două momente 
dz intiinire a celor doi, foarte depărtate in timp. 

Dam mai jos ceea ce s-ar putea numi „uluma versiune” a poveștii 
celei care i-a fost prietenă şi colaboratoare literară în adolescenya. iar 
mai apoi i-a devenit subiectul unei îniahebări arusuce destul de roman- 
ode: „Altă colegă în pension aveam in d-ra guvernantă Marie.. 
Era o fată nici sută, nici frumoasă, în virstă de vreo 20 de ani, 


4 


crescută la o mănăstire în Franja, foarte învățată şi scriind într-un stil 
minunat, ă la George Sand. 

Dinsa voi să invețe româneşte; mă oferii gratis. Primele lectiuni 
se cam abătură de la cartea de cetire... Ea îmi făcea feluri de teorii 
sociale cu acompaniament de ochi galeşi. Îmi spunea cum a trăit la 
mănăstire, şi din zi în zi mărindu-se intimitatea, ca să mă încurajeze 
mai mult, îmi mărturisi cum confesorul de la Sacre-Coeur s-a îndrăgit 
după ea. 

Simpatiile “mele pentru M-elle Marie se deșteptară, deşi foarte 
potolite. Era prima femeie care-mi stringea mina cu oarecare neinge- 
leşi fiori. Cît o fi ris ea sărmana, cînd, rămasă Se îşi amintea de 
sălbăticia mea ! i 

Eu să fi cutezat a înţelege unde voia dinsa să má aducá?... As 
fi murit de riişine. 

Manejul acesta dură vreo 6 luni. Eu n-am putut s-o învăţ a citi 
româneşte, dar ea m-a învăţat toată istoria viefei sale de mănăstire, 
fără însă să zguduie mai adinc 'inima mea decît pînă a-i zice: Panvre 
chere amie, comme vous avez dit souffrir ! 

Si, cu toate 'acestea, nu pot nega că: am simţit adesea, sub privirea 
ei aprinsă şi cînd ambele mîini stringea pe a mea, unii fiori ce: mi 
i-am explicat mai tîrziu“ (Din tainele viefei, în Apărarea ‘națională, 
anul I, nr. 147, din 15 iunie 1900, p. 1). 


P. 362 „VIN FECIORII LUI VODĂ INTR-ACOA ?“ 


Publicată în Vieafa, anul I, nr. 24, din 8 mai 1894, p. 1—2. 
Ulterior, tn’ volumul Legende române, ediția a III-a, 1896, p. 456—- 
461, de unde reproducem textul. 


GLOSAR 


A 


adornat, ital. — împodobit, înfrumusețat. 

aian, tc. — slujbaş turc, îndeplinind funcții administrative într-o raid 
sau într-o comună. 

aman !, te. — îndurare! 

anafora, gr. — raport scris, 

anagnoste, sl.v. — fircovnic. 

antal, ucr. — butoi. 

aralic, tc. — luminis, poiană. 

argalic, tc. — bagaj, harmalaie. 

argos, gr. — prelat suspendat temporar din functie. 

aromi, a — a fi cuprins de un somn usor. 

asis, tc. — îndată, 

automedon, fr. — vizitiu indemínatic. 


B 
bagdadie, tc. — tavan. 
bail — ambasador, delegat. 
bas, tc. — cel mai. 
beilic, tc. — prestație gratuită în folosul stapinirii. 
beșliu, tc. — soldat ture din cavalerie care făcea şi oficiul de curier. 
binis, te. — haină lungă de ceremonie imblänitä pe margini. 


bring — ornament în formă de briu. 

buhur, tc. — stofă de lina sau de mătase fină. 
buici, a — a creşte, a se dezvolta, 

buiuc bairam, te. — marele bairam. 


417 


buiurdisi, a, tc. — a transmite, 
buntuşnic — participant la o conjurație. 
busta, a da — a da buzna. 


C 


calem, tc. — administraţie publică, birou. 

calif, tc. — toc, cutiuță. 

calpac, te. — căciulă mare, sferică sau cilindrică, de blană sau de 

stofă. 

canaf, magh. — ciucure. 

capegi-paşa, tc. — ofiţer însărcinat cu o misiune de încredere. 

carimbii carului —. bare de lemn lungi pe care se sprijină răscoalele 
carului. 

catafto, ngr. — autentic, get-beget. 

cavaf, tc. — cizmar sau negustor de încălțăminte. 

cățuie, ngr. — vas în care ard mirodeniile. 

cealma, tc. — turban. 

ceaus, tc. — slujbas avînd funcții de comandant. 

celetnică — prostituată. 

cin, sl.v. — situaţie, poziţie socială. 

ciohodar — slujbas de casă domnesc, mai ales camanan: 

ciomáltoc, a sta — a sta adunați. 

circ-serdar, tc. — comandant de poterä, de poliție. 

chinăvar — cinabru. 

chiosca, făcuți... ucr. — indesati. 

chișcă, făcuți... ucr. — indesati. 

clironomi, a, ngr. — a mosteni. 

cliros — cler. 

clisiarh — eclesiarh. 

clit, ucr. — vraf, teanc. 

comisel — ajutor de comis. 

comind, lat. — masă, praznic funebru. 

contás, pol: — haină îmblănită şi lungă, partes. i boieri. 

coropcar, rus. — ambulant. 

coz, tc. — extrem de... 


crivat, ngr. — culcus. 

croazelă, fr. — stofă tesutä in patru ite. 

cuarghel — brînză fermentata cu boia de ardei iute. 
curban-bairam, tc. — sărbătoare de jertfe la musulmani. 


418 


cuschebap, tc. — chebap. 


cutnie, tc. — țesătură de mătase 
= ; 

daleaus, tc, — ajutorul cirmaciului unei plute; cel care o manevreazä 
din spate. l 

delin, tc. — soldat în cavaleria uşoară turcă; în epoca fanariotă soldat 
în garda domnească. 

descä, sb. — băiat; termen familiar cu care un soldat mai bätrin se 
adresa unuia mai tînăr. l 

diată, ngr. — testament. : 

dimerlie, tc: —. măsură de capacitate pentru cereale, jumätate- de banitä. 


disbodoli, a — a descoperi, a dezbrăca. 


E 


ecpaia, tc. — personalul din serviciul unui înalt demnitar. 
englimaticesc, ngr. — în legătură cu o crimă. 
epistat, gr. — supraveghetor, intendent. 


F 


felegean, tc. — ceaşcă fără toartä şi avind suport, utilizată de cele 
mai multe ori pentru cafea, 

fermenea, tc, — haină scurtă de stofă purtată pe deasupra anteriului. 

fesurosi — purtători de fesuri. 

filonichie, ngr. — discuţie, dispută. 

fistoc, sl.v. — sul, mätäuz. 

fofeazá — aripă sau braţ al unui dispozitiv. 

fustas — soldat înarmat cu suliță făcînd parte din garda domnitorului. 


G 


garnit, fr. — apartament sau cameră mobilată. 
gerab, tc. — chirurg. 
gered, tc. — joc în care un călăreț aruncă o suliță pe care o prinde 


altul. 


419 


ghiuler-aga, tc. — comandant al artileriei. 

giubea, tc. — haină lungă. 

glasiu, fr. — povirnis, colină. 

ginj, bg. — împletitură de nuiele sau de coaje de tei. 

gite — cosife, panglici. 

gotcă, ucr. — foarte roşu, asemeni păsării cu acest nume. 

grapă, a se fine — a se fine insistent, a nu lăsa in pace pe cineva. 
gurlui — burlan, tub de scurgere. 


H 


harag, ngr. — linie, riglă de liniat hârtia. | 

havalele, tc, — prestație în muncă; taxă plătită dregätorilor pentru 
încheierea unui act administrativ, 

biritisi, a, ngr. — a felicita, 

buciui, a — a alunga. 

budiţă — uliţă strâmtă. 


I 


icioglani, tc. — paj. 

icosar, tc. — monedă turcească de argint. 

ictenie, ngr. — rugăciune stăruitoare. 

idicliu, wc. — boier de rang inferior îndeplinind servicii în casa dom- 
“neasca, l 

imas, magh. — teren de päsunat. 

iezi, a — a stăvili, a abate cursul unei ape. 

imamea, tc. — capătul ciubucului pe unde „se trage fumul. 

ipochimen, ngr. — individ, persoană. 

irat — venit, ron 

isala ! tc. — exclamatie de satisfacţie, 

iți, a se — a se ivi. 

inft, rus. — piele groasă täbäcitä si impregnată cu ulei de mesteacăn. 


1 


imbunätor — lingusitor. 
incistrit — Íncrestatí. - 
înbobota, a — a pune hobota pe crestetul miresei. 


420 


J 


jäcag — pradalnic, jefuitor. 
ierbie, magh. — jurubijá. 
jitărie, bg. — slujba sau remuneraţia unui paznic al semänäturilor. 


L 


lafuri, a se întinde la... tc. — palavre, taifas. 
liscaie, ucr. — monedă turcească de o jumătate de para. 


M 


manca, tc. — cintec trist. 

masala, ngr. — torya, făclie, 

masir — asociaţie, uniune. 

medelnicer — boier care se îngrijea de toaleta domnului. 

mehenghi, tc, — abilitate, smecherie. 

mertic, magh. — mäsurä pentru cereale; dijma, adaos in bunuri la 
salariu, 

merță — măsură de capacitate, jumătate de chilă. 

mistopide — plăcintă cu unt. 

mumbasir, te, — funcționar însărcinat cu stringerea impozitelor. 


N 


nadișancă, ucr. — brişcă. 

năimi, a — a angaja la o muncă. 
namea, tc. — scrisoare oficială. 
nandras — strengar. 

nefer, tc. — soldat în armata turcă. 
nizam, tc. — ordin, ordonanţă. 


O 


oblici, a, sl.v, — a descoperi, a găsi. 

obori, a — a dobori. 

odogaci, te. — säpunarifä, plantă eu flori aromate (saponaria offici- 
nal;s). - 


ugeac, tc. — coş, horn. 
olac, tc. — curier, stafeta. 


P 


pambriuri — stofe de lina. 

paretcariu — pedant, tipicar. | 
parpalec — vinzätor ambulant de covrigi sau plăcinte; om de nimic 
pasquel (sau pascvel) — satiră violentă, pamflet. 

pălămariu, sl.v. — paraclisier. 

periusie, ngr. — avere. 

peschir, tc. — prosop. 

pitac, sb. — ordin scris, decret. 

placard, fr. — dulap în perete. 

pliroforie, ngr. — informatie, lămurire. 

poará, a te pune-in..., bg. — a te certa. 

plumou, fr. — pämätuf cu pene mari. 

poftori, a, slv. — a ura, a repeta. 

pogribanie, sl.v. — slujba inmormintärii. 

pohodnic, sb. — cal purtat de căpăstru. 

Pojarnic, rus, — pompier. 

polieleu, ngr. — cintare bisericească: în liturghia ortodoxă. 
politie, ngr. — oraş. 

porumbară — un soi de prun pitic (prunus spinosa). 
pozmăzui, a — a se încrunta. 

prapurcic, rus, — sublocotenent. 

proclet şi triclet — afurisit, de trei ori afurisit. 

pripici — polita de la vatră. 

pristav, sl.v. — crainic, ispravnic. 

prochimen, a aduce la..., ngr. — a aduce la subiect. 


proviant, rus. — provizie de alimente. 

S 
salup, rus. — haină femeiască fără mineci, de obicei imblänitä. 
samur, tc. — animal-cu blană de prey înrudit cu zibelina.  - 


sangiaca — cinzeaca. 


422 


säricicä, soricicá — arsenic. 


serhat, tc. — fortăreață de graniţă. 

sinet, tc. — act, document. 

sirep, sl.v, — iute, impetuos. 

sirmaci, tc. — Cintärer din surlá. 

sminci, a se — a se smuci. 

soltare — harnasament. 

späsenie, bg. — mintuire, salvare. 

stinchi, a — a conteni. 

storos, rus, — strájer. 

stremurariu, lat. — bat cu vîrful ascuţit pentru minatul vitelor. 
5 

salin, tc. — stofă de lină amestecată cu păr de capră, mai ales ori- 


ginară din Angora. 


satir, tc. — slujitor care preceda pe un mare demnitar. 
sofuri — stofe de lina. 


T 
taclit, tc. — gal de lină sau mătase vargata. 
taht, tc. — reşedinţă, sediu. 
tarapana, tc. — monetarie. 


taxildar, tc. — slujbaş care stringea dárile. 

tearh — punga (de bani), boccea. 

tescherea, tc. — pungă de bani, adeverinţă. 

trampa, fr. — teapa. 

tricapelä — hirtie utilizată in cancelarii avind ca marcă trei capele. 
tufecciu, tc, — lefegiu in garda domnească. 


tureatcă, lat. — carimb. 


T 


farfamuri, magh. — ciucuri, zorzoane. 


423 


U 


urdina, a, lat. — a merge des la cineva. 
usnă, sl.v. — buză, margine. 
V ; 
vade, tc. — termen, scadenra. 
veşcă, ucr. — cercul de lemn din jurul pietrei de moară. 
victualiu, lat. — de mîncare, în legătură cu alimentele. 
-vistavoi, rus. — ordonanţă. 
Z 
zabit, tc, — comandant militar. 
‘zamparale — geamparale. 


zapciu, tc. — funcționar su poidonai ispravnicului însărcinat cu ` strin- 
gerea impozitelor. i = 

zapt, a face..., tc, — a însuşi, a confisca, 

zarf, tc. — suport metalic pentru feligean sau pentru Saas da ceai. 

zäticni, a, sl.v. — a împiedica, a stinjeni. 


BIBLIOGRAFIE 


SCRIERI LITERARE 
(VOLUME) 


! ANTUME 


Grinda de aur sau previderea unui părinte bun. Anec- 
dota franceză din secolul din urmă, tradusă de Vasile Alesan- 
drescu. laşi, Tip. Romäno-francezä, 1851 ; 56 p. 

Mozaicu de novele, cugetări, piese şi poezii de V-le Alissandresco. 
Iasi, [Tip.] Buciumul român, 1854 ; 112 p. 

-Cuprinde : Omul; C. C, Măndreli, novela; Sacagiul, canjo- 
neta; Femeia; Andrei .si Mändifa, zeiasa Ceablăului, baladă. 

O vorbă despre literatura desfrinatä ce se încearcă 
a se introduce în societatea română. Iaşi, Tip. 
Bermann-Pileski, 1863 ; 16 p. 

De clasicism, romantism, realism. Lectură publică. Bucu- 
reşti, Tip. Stephan Rassidescu, 1865 ; 31 p. 

Femeia română dupre istorie si poezie. Lectură pu- 
blică ţinută Ja 7/19 februar 1865, în salonul Ministeriului Jus- 
tifiei, Cultelor şi Instructiunei Publice. Bucureşti, Impr. C. A. Ro- 
setti, 1865 ; 25 p. 

Despre fabule în genere şi în speciale despre Ci- 

—chimdel. Lectură publică ţinută în salonul Ministeriului Cul- 
telor si  Instrucţiunei Publice in 28 noiembrie [10 decembrie 
1865. Bucureşti, Tip. St. Rassidescu, 1866; 64 p. 

Poezia în faja politicei. Conferință publică rostită in 10 mar- 
tie 1866 în ajutorul sanitelor în lipsă de hrană. Ed. II. Bucureşti, 
Tip. C. A. Rosetti, 1867; 43 p. 

Despre elocinga română. Oratoria forensă, amvonul, 
ha ranga. Oratori moderni: Panu, Barbu Catar- 
giu, Kogălniceanu, Brătianu etc. Lectură publică ţinută 
în 12/21 decembriu 1866. Bucuresti, Tip. I. Weiss, 1867; 59 p. 


427 


Odă la Elisa. Comedie într-un act. Stagiunea Teatrului Naţionale 
1868/9. Bucureşti, Tip. Laboratorilor români, 1869; 56 p. 
Fidantata imperatorelui. Tabele nationale in 2 acte, urmată 

de Ştirea cea de bucurie, scenetá jucată de orfanele de 
la Azilul Elena Doamna, spre serbarea vizitei m.-s. Elisabeta, 
doamna românilor. Bucureşti, Tip. Curţii, 1870; 89 [96] p. 
Critica dupe direcţia nouă, [1873]; 11 p. 
Opere complete, Conferinţe si discursuri. Seria B. Tomul I, 
Bucuresti, Tip. F. Göbl, 1878; VI + 397 p. 

Cuprinde : Epistola către d-nul Esarcu ; Epistola d-lui Esarcu ; 
Femeia romana; De clasicism; Cronicele noastre; Despre fabule 
în genere. Cichindel; Despre elocinta română; Poezia in fata 
politicei ; Dacă faptele nafiunei înainte de 1630. fură numai in- 
stinctive ; Semänätorü de idei; Despre Shakespeare; Cum iubeau 
românii ; Escursiune in Mauro-Vlahia; Serban-vodá şi cestiunea 
Orientului ; Convorbiri. diverse; Vorbeşte, vorbește numaidecit ; 
A şedea; Reclamatiuni moldoveneşti; Poezia a murit; Cavalerul 
Stamati; Pacea de la Carlovitza; Alocufiunea din 1867, noiem- 

“brie ; Note. | 
Opere complete, Teatru — Drame. Seria A, Tomul I, Bucureşti, 
Imprimeria statului, 1878; II + 409 + XIII p. 

Cuprinde : Prefaţa; Vornicul Bucioc; Critica; Porcarul st 

măria-sa vodă; Banul Mărăcine ; Curtea lui Neagoe-vodă ; Note. 
Opere complete. Comedii — Scenete. Seria A, Tomul I, Bucureşti, 
i “Imprimeria statului, 1878 ; 37 + 267 p. 

“ Cuprinde: Odă la Eliza; Prefaţa din 1869; Epilog; Balul 
mortului ; Fidantata împăratului ; 12 noiembrie 1869; Vestea cea 
de bucurie; Avocat ori paiață? ; Anghina deftericá; Sintul Ni- 
colae ; Ode a Elisa (italieneste) ; Note. 

Opere complete. Novele. Cugetări. Foiletoane. Bibliografii. Varia. 
Seria E, Tomu! I, Tip. Göbl, 1883; VII + 414 p. 
Cuprinde: Epistolă către Nestor Urechiä; Un vis; Setrarul 
“ Gurluescowvici ; Din „Mozaicul literar“;  Dedicaţiune ; Cugetări : 
omul; C. C. Mandrelli, nuvelă; Femeia; Logofătul Baptiste 
_ Veleli ; Vierita cea frumoasă; Grinda de aur; Coliba Măriucăi ; 
-: Cronica. săptăminale ; 7 februarie 1859 ;- 14 februarie 1859; 21 
` februarie. 1859; 28 februarie 1859; 10 martin 1859; 21 mar- 

tiu 1859; 28 martiu 1859; Estras din procesul-verbal al adu- 


428 


närii elective din Peking; “Istoria modernă a patriofilor Romá- 
` niei; Bondariul:; ‘Théâtre de POpéra; Un dialog la expozitiunea 
poştei din Birlad ; ‚Jalnica tragedie ` a morţei cuconului Privilegiu ; 
: Sa te ferească Dumnezeu de” amicii cei 'nedibaci ; Ris: cui plins ; 
7 Văcărescu ; Fabule de d-l G: Sion ; Expozitiunea de opere artis- 
„tice de la Muzeu; Foita Românului ; Cronice din Iaşi; Biblio- 
` grafia’ si varia ; Asociaţiuni române ; „Tacit în Iaşi; Anecdote ; 
Note. Se e 
George Asaki. Cuvint rostit la inäugurarea statuiei lui, la 24 oc- 
_tombrie 1890. Bucureşti, “Tip, Românul, „1890 ; 54 Ps. 
Lesende române, culese și adnorate - de v. A. Urechiä. | -Bucuresti, 
Editura libräriei Socec & comp., 1891;.248 pe. .. 
=. Cuprinde :, Dedicaţiune ; y Prefaţă ; Ion, Isteful;--Popa Care 
știe carte; Fifi uniți gi veţi. avea orice veți cere! ; Vorba potri- 
~ vita; Nea Sărăcilă ; Ned Saracıla ‚si :surata Calicia;:Popá fără 
' voie; Mini de boieriw; Soarta rea; Vaca babei Floarta. Le- 
gende din istoria naţională: Condeiele ‘lui vodă; 
Cum clopotele mintuiesc Bucureştii de la pustiere ;: Gardul tirgului ; 
Ciubucul lui vodă; Peatra arsă; Popa Onofrei -și pitacul lui 
"-vodă; Pirghia cea mai bună ;-.Nestor Ureche şi sihastrul; Vasile 
- “Lupu şi țiganca nebună ;. Mosnenii din: BIT $i. Mibai-vodii ; 
Vlădică dat la ciori. Note la Legende. BER 
Alecsandri la Mircesti. Comedie in un act şi ‘in Versuri. Bucu- 
resti, Tip. Carol Göbl, 1894,54 p. > i 
Cum am cunoscut pe Alecsandri. Conferință de V. A. Ure- 
chiá, ţinută! în ‘sala palatului administrativ de la Bacău, în pro- 
fitul fondului pentru ridicarea monumentului poetului V. Alecsan- 
dri, în ziua de 22 ianuarie 1894. Bucureşti, Tip. Carol Göbl, 
1894; 15 p. | oe E 
Legende române. Viaţa in IR NEN Edi- 
tiunea III-a, considerabil adaosă, cu ilustrațiuni de D, Jiquide. 
Bucureşti, Editura . librăriei Socec $ comp., 1896; 500 p. 
Cuprinde : Înainte vorbire la edițiunea a II-a; Dedicaţiune 
(I-a ediriune) ; Prefaţa (la I-a edişiune). I. Legende : Ion Is- 
tetul; Vaca babei. Floarea; Popa care ştie carte; Fiți uniți şi 
veţi avea orice veţi cere!; Vorba potrivită; Nea. Sărăcilă ; Nea 
Sărăcilă şi surata Calicia ; . Soarta rea; Popa fără voie; Mina 


de boieriu; lI. Legende din istoria naţională — 


429 


Cum 


Ta 


Viaţa în trecut: Jurämintul ţărei; Cum clopotele mintuiesc 
Bucureştii de la pustiere ; Mamá! ; Logofătul Baptiste Veleli ; Vie- 
rita tea frumoasă; Condeiele lui vodă; Ciubucul lui vodă; 
Peatra arsă; Popa Onofrei şi pitacul lui vodă; Pirghia cea mai 
bună; Nestor Ureche şi sihastrul; Vasile. Lupu si tiganca ne- 
bund; Moșnenii din Ploieşti si Mihai-vodă ; Viădică dat la ciori; 
II. Viaţa în trecut: Scandalul din 1800; Scandalul cu 
comisarul Florea Barbu din Arges; Petrecere la curte; Spinzura- 
rea lui Marin Tuscä, cel care a ucis pe unchiu-său, să-i ieie 
averea ; Logodna prin sărutat ; Carte de bun trai; Scandalul mi- 
tropolitului ; Marele scandal din mähalaua Curţii Vechi; IV. Re- 
miniscențe contimpurane — Oameni si fapte 
din trecutul de ieri: Cum am facut chnoștință cu 
M. Kogälniceanu ; Blagopölusnie ; „Sunteţi toți vagabonzi!“ ; Cum 
am cunoseut pe Alecsándri; Baczisul men de Anul non; Suba 
lui V. Alecsandri ; Pitestenii tunsis Cum eram să fiu spinzurat! ; 
Legea maximului si limba românească la Iaşi; „Vin feciorii lui 
vodă intr-acoa ?* ; Note. 

era odineoarä Legende [pe copertă exterioară: Cum 
era odineoará. Legende române, serie nouă]. Bucu- 
resti, Institutul de arte giâfice şi editură Minerva, 1901; 320 p. 
[pë coperta exterióará: Editura autorului, Tiparul Institutului 
grafic Minerva, Bucureşti, 1901]. 

Cuprinde: Legende: Ghemul viefei; Zarva de la Parai- 
pan; Judecata lui Solomon; Boierii lui Grigore D. Ghica-voda ; 
Povestea Balaurului; O soacrä din 1823; Ilies Sturdzea; Ţară 
fără bătrîni; Vodă vrea iar Hincu ba!; Jupin Vinturä-vesti ; 
Mama Täräboanfä; Amor cu cel de altă lege; Ștefănică şi 
Tinca; Profira lui Ralea; O judecată sub Ștefăniță Lupul-vodá ; 
Ana din Săcele ; Nazat! ; Pluta domnească ; Logodnă domnească ; 
Florica si Carol al XII; Nunta oprită; Un fin al lui Enache 
Văcărescu la Viena; Razmerita din 1815; O sinucidere în 1817; 
Ioan Bogdan Movilă si venetiana,. Reminiscente, „Potri- 
viri de vremi” : Acum 74 de ani; Cum se respingeau in 
sec. XVII încălcările de hotäre ale färei; Opozifiunea ; Culoarea 
albă řežervată familiei dómnesti; Cu de-a sila la biserică; Prima 
baie in Bucuresti; Primul „Haine-vechi“ din Bucuresti; O raz 
vrätire ţărănească sub Gr, Ghicâ-vodă ; Prima berärie in Bucu- 
resti; Din povestea vorbélor; D-soara Stoltz; Primele: pavele 
Cu peatra, 


POSTUME 


Legende române. Cum era odineoară. Nuvele. Remi- 
niscenţă; Ediţie completă in două volume. I, Buctireşti, Edi: 
tura libtăriei Socèc, 1904, 432 p. [Cupritidé materia volumului 
Cum era odineoară, 1901, cu textele exact Ín ordinea din această 
ediție ; în plus, ca introducere: V. A. Urechiă, din cuvîntul 
rostit în biserica Sf. Gheorghe de Gr. Tocilescu cu ocadititiea fn- 
mormintarii lui V. A. Urechiă.] 


Legende române. Viaţa în trecut. Reminisceñte. II, 
Ediţiurita IV-a considérabili ddâosă. Bucúresti, Editura libräriei 
Socec & co., 1905, 516 p. [Cuprinde materia voluhiului Legende 
române, 1896; cu textéle exact fh ofditita din aceâstă editie.] 


Popa care ştie carte şi Ion Istegul, povésti poporäle. Braşov, 
Tip. Ciurcu, 1911 ; 56 p. 


Ghemul vieței. Tara fără bătrîni. Vaca babei Floarea. 
Fiţi uniţi... Legende şi pilduiri. Ofagtie, Tip: Liberta- 
tea, 1919; 40 p. (Pagini alese din scriitorii români; nt 1). 


Căsătorie stricată. Bucuresti, Tip. Universul, [f.a.], 14 p. (Bi- 
blioteca cätzilor interesante din tor universul). 

Legende române, publicate de Toh-Horia Rădulescu. Cu 
24 ilustrațiuni de D. Jiquide. Bucureşti, Tip. Române Unite, 
[1934], 267 p. 

Cuprinde:  Prefaţă; Introducere;  Dedicaţiune ;  Prefafa 
(la I-a ediție) Legende: Ion Istegul; Vaca babei 
Floarea; Popa care ştie carte; Fifi uniți si veți avea orice veți 
cere!; Vorba potrivită; Nea Sărăcilă ; Nea Sărăcilă si surata 
Calicia ; Soarta rea; Popa fără voice; Mina de boier. Legende 
din istoria naţională : Cum clopotele mintuiése Bucureştii 
de pustiere ; Condeiele lui vodă; Ciubucul lui vodă; Piatra arsă; 
Popa Onofrei şi pitacul lui vodă ; Pirghia cea mai bună; Nestor 
Ureche şi sibastrul ; Vasile Lupu si figanca nebună; Mogrenii din 
Ploiejti si Mibâizvodă ; Vlădică dat la cioti. Note privitoare la 
Legende, 


4 


PAGINI AUTOBIOGRAFICE 


Din tainele vieşei, în ziarul Apărarea. națională, începînd cu 
anul I, nr. 121, 20 mai 1900, p. 1—2; după ce următoarele 
două capitole poartă numele Din taina viefei, se revine la vechiul 
titlu. Se publică cu unele intermitențe in tor anul 1999 si în- 
ceputul anului 1901, în următoarele numere: 121, 132, 133, 

- 137, 138, 139, 140, 141, 145, 147, 148, 149, 150, 151, 153, 156, 
157, 159, 161, 163, 164, 165, 168,:169, 170, 171, 172, 175, 176, 
177, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 189, 190, 191, 192, 195, 196, 
197, 198, 219, 226, 230, 233, 237, 240, 244, 247, 251, 254, 258, 

. 265,.268, 272,-275, 279, 281, 285, 288, 292, 295, 299, 302, 306, 

309, 313, 316, 319, 322, 329, 333, 335, 337; 

Idem, anul II, 1901, nr. 1 (340), 4 (343), 9 (348), 12 (351), 
16 (355), 29 (368), 50 689), 53 (392), 57 (396), 60 (399), 64 

(403), 71 (410). 

Amintiri contimporane, in ziarul Secolul XX, anul II, nr. 682, 
23 august. 1901. Se publică cu intermitențe in tot cursul anului, 
pînă la moartea autorului, în următoarele numere: 682, 683, 
684, .685, 732, 734, 735, 736, 742, 743, 744, 745, 746. 


Jurnalul meu. 1900—1901, manuscris, în Biblioteca Academiei, 
Secţia Manuscrise, înregistrat la cota Arhiva V. A, Urechia, 


. XIII Varia 1—2. 
Scrisoare de rămas bun adresată domnilor studenţi 


ai Facultăţii de litere din Bucureşti, Tipo-lito- 
grafia Societăţii „Tiparul“, 1901. 


PUBLICAȚII CONDUSE DE V. A. URECHIA 


Opiniunea, organul românilor din streinatate, Paris, 18/30 martie 
— 2/14 mai 1857. Publicaţie säptäminalä, tipărită la tipografia De 
Soye si Bouchet. Redacţia in “strada Duguay-Trouin, 17. Ziarul 
avea si o ediție pe foiţă, ca să poată fi introdus clandestin in 
țară, sub forma de EDEN, deoarece i i se refuzase tranzitul 
prin Austria. - 

Zimbrul si Vulturul a rezultat din transformarea ziarului Zim- 
brul, care apăruse cu intermitențe la Iasi începînd din 3 iulie 


432 


‚1850, sub conducerea: lui A. Fotino. Între 17 ianuarie 1855 şi 10 de- 

cembrie 1856, redactor e Teodor Codrescu; între 17 ianuarie 
1855 si 31 decembrie 1858, Dimitrie Gusti; iar între 1 noiembrie 
1858 si 30 decembrie 1858, Vasile Alexandrescu. Secretar ‘de re: 
dactie e Vasile Alexandrescu în perioada 17 ianuarie—31 decem- 
brie 1855. Suprimat de mai multe ori pentru atitudinea lui prounio- 
nistă, ziarul reapare în 1858 cu un articol de fond semnat de 
Iancu Codrescu şi Vasile Alexandrescu. ' : 

Ateneul román, revista literará și ştiinţifică, ` laşi, 15 septembrie 
1860—decembrie 1861. Girant: Iancu Gane. Începînd de la 4 no- 
iembrie 1860, redactori sînt: G. Mirzescu, I. Missail, I. Columbu 
şi Vasile Alexandrescu. De la 20. februarie 1861, numai Vasile 
Alexandrescu. mm Ls o 

Dacia, ziar politic, literar si comercial, Iasi, 9 .martie—15 iunie 1861. 
Redactori : ON Eo si Vasile Alexandrescu; “Hipage 
„Buciumului român“, et eu 

Buletinul instructiunei publice, „Bucureşti, - 'äpare ` bilunar 
începînd de la 15 august 1865 pînă în luna noiembrie 1865 ; 
ulterior, apare lunar pinä in august 1866. Reapare din septem- 
brie 1867 pînă în august 1868. Director: Vasile Alesandrescu- 
Urechiă. Tipografia Statului. 

Foaia Societăţii ‘pentru inväjätura sop orien romän, 
` Bucuresti, 1867.. A apărut un singur număr. Redactor : N; A.. 
 Urechiá. Tipografia luerätorilor asociaţi. l - 

Adunarea: naţională, Bucuresti, | 11 mai 1869—27 ianuarie 1870. 
‚.Directori : V. A, Urechiă. (pînă la 4 octombrie 1869) şi T, Pas- 

Ti et: primul părăseşte redacția. datorită polemicii pe care ziarul 
-o angajează împotriva lui C. A. Rosetti.: 
VE oaia ae bucureştene, Bucuresti, noiembrie 1869—apri- 
“lie 1872; Începînd, după toate: probabilitățile, de la numărul 
-35; din 8 ianuarie 1870, de: cînd această foaie de informaţii şi 
anunțuri devine ziar politic, conducerea e preluată, in fapt, , de 
V. A, Urechiá, deşi redactor e trecut M. ‘Nerone Popp. Urechiă 
cedează ` conducerea ziarului lui Popp. începînd . de la sfârşitul lui 
j august 1870. sv 
Buletinul. Fundaţiunei Urak. Bibliotecă-Pinacotecă-Muzen, 
: București şi Galaţi. Au apărut 12 numere, începând din noiem- 
„brie 1901. Tipografia Eminescu. [Bucuresti]. 


433 


PUBLICAŢII LA CARE A COLABORAT V: A. URECHIA 


România literară, 1855 ; 

La Presse, 1857 ; 

Le Temps, 1857 ; 

Instrucţiunea publică, 1860 ; 

Ateneul român, laşi, 1860—1861 ; 
Ateneul român, Bucureşti, 1866—1867 ; 
Familia, 1869, 1884—1885, 1899, 1901 5 
Românul, 1867, 1871, 1875 ; 

Revista contimporand, 1873, 1875; 
Revista literära si ştiinţifică, 1876 ; 
Literatorul, 1882—1884 ; 

Convorbiri literaré, 1885—1890, 1893 ; 
Revista literară, 1889 ; 

Pagini literare, 1899—1900 ; 
. Apürärea naţională, 1900-1901 ; 
Universul, 1900—1901 ; 

Secolul XX, 1901 ; 

Anuarul Ateneului Román, 1901. 


În decursul unei cariere publice de mai bine de o jumătate de 
veac, scriitorul s-a folosit de mai multe semnäturi, consecutive, în 
parte, schimbárilór sale ‘de ntime, atît de ironizate dé unii contem- 
porani (R. Roman, Domnul Kanitferstän, M. Eminéscu, Pséudo-Urechia) 
sau de: istóriografi (G: Călinescu, Omul cu şapte nume). După cum 
am văzut, él a purtat la debütufile sale în viata publică numele de 
Popovici, in amintirea descendengei mai Midepártáte diñtr-ún preot; 
mai apoi, intrind în „Liceul“ din Iasi; i sa schimbat numele in 
Alexandrescu, după acela al tatălui său, Alexandru. Cu acest nume va 
semna el în mai multe variante (Alessandrescu, Alisandrescu, Alixän- 


drescu) primele lui încercări literare. Începînd din 1869, îşi adaugă pe | 


cel de Urechiá — pronunţat de el si de toţi contemporanii săi Ureche; 
mulți dintre aceștia din urmă (G. Panu, N. Gane) îi vor ortografia 
în acest Fel numele. Cu trecerea vremii, scriitorul îl reduce pe Vasile 
Alexändrescu la simplă inițială, devenind V. A. Urechiá, formă sub 
care semnează constant în ultimele trei decenii de viață. 

S-á mai folosit, în tot acest tip, de o série dé pétudonime : Mariä 
Movilă, Doanină Å. (iH colabofärile sale cu Mărie Boucher), Bondarul, 
Jassiorum Muncipium, prectitti şi de inifiäle uneori déstul de depărtate 


434 


de adevăratul nume: A, V. A, V., R, B. A, A. T. dar mai ales 
V. A. U. 

Nu am putut afla vreo confirmare a afirmației lui Mihail Straje 
(Dicționar de pseudonime, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973, p. 754), după 
care V. A. Urechiă ar fi semnat vreun text sau act cu numele de 
Cozmuţă. Cozmuya sau Cozmiţă era numele ultimului sog al mamei lui 
Urechiă, decedat nu mult după această căsătorie. E probabil ca unii 
contemporani, mai ales ieşeni, să-l: fi considerat fiul lui Enache Cozmita 
şi să-i fi spus aşa, după cum ne-au lăsat mărturie adversarii sai, 
R. Roman, M. Eminescu, dar și Iacob Negruzzi si I: L. Caragiale. 


REFERINȚE CRITICE: .: 


BIBLIOGRAFII 


NERVA HODOS şi AL. SADI IONESCU: Publicatimnile periodice < 
româneşti, I, Catalog alfabetic, 1820—1906. Bucureşti, Leipzig, 
Viena, 1913, îndeosebi: p. 8, 56, 333—334, 465—467, 807—809. 

GH. ADAMESCU: Contributiuni la bibliografia românească, fasc. I, 
Bucuresti, Ed. Cartea românească, 1921, p. 99—101; fasc. 
II, Bucureşti, Tip. profesională, 1923, p. 112—114; fasc. II, 
Bucureşti, Ed. Casa şcoalelor, 1929, p. 89—91. 

ALEXANDRU IORDAN: Bibliografia scrierilor lui VW, A. Urechia. 

| Bucuresti, 1943, 

BIBLIOTECA „V. A. URECHIA“-GALATI: Cultura, ştiinţa si arta in 
județul Galaţi — Dicţionar bibliografic. Galaţi, 1973, p. 273—275. 


ARTICOLE, PAMFLETE, STUDII 


CEZAR. BOLLIAC: Theatrul Nationale: „Vornicul Bucioc“, in Trom- 
petta Carpaţilor, anul V, nr. 505, 30 martie/11 aprilie 1867, 
p. 2018 si nr. 507, 6/18 aprilie 1867, p. 2026, „| 

CONSTANTIN ESARCU: Teatrul National: „Vornicul Bucioc“, în 
Ateneul român, anul I, nr. 10/11, p. 396—453. 

CONSTANȚA DUNCA: „Vornicul Bucioc“, în Românul, anul XI, 6 
aprilie 1867, p. 287. 

B. P. HASDEU: Boierii în fata tronului si boierii în fata poporului, 

în Românul, anul XI, 19 noiembrie 1867, p. 1—2. [Discutare 

a bazelor istorice ale dramei Vornicul Bucioc.] 

M[IRCEA ?] R[OSETTI?]: Teatru român: „Odă la Eliza“, in Ro- 
mânul, anul XIII, 19 ianuarie 1869, p. 53—54, 


436 


B. P. HASDEU: Clopotei (la rubrica Varietăţi), în: Traian, anul 1, 
nr. 54, 6 septembrie '1869,:p. 216. [Comentariu plin de ironie la 
adresa participării lui V. A; cane a songini de preistorie 

- de la Copenhaga.] - 

TITU MAIORESCU: Observări polemice, în “Convorbiri literare, anul 
III, nr. 12, 15 august 1869, `p. -193—199, Articol publicat ulte- 
rior in toate edițiile de - Critice ale acestui autor. În ediția: 
Critice,: 1, prefaţă de Paul’ Georgescu, ‘text stabilit, tabel crono- 
‘logic, indice şi bibliografie de Domnica Filimon-Stoicescu. Bucu- 
resti, Editura pentru literatură, 1967, p. 117—142. 

G. DEM. TEODORESCU : „Dreptatea domnească...” dramä-n trei acte 
după Lope si Goethe [de V. A. Urechiă], în Românul, anul XVI, 
30 martie 1872, p. 286—287 ; idem, din 31 martie, p. 290—291 ; 
idem, din 1 aprilie, p. 294—295 ; idem, din 2 aprilie, p. 298—299, 
-şi idem, din 3/4 aprilie, p. 302—303. 

TITU MAIORESCU : Betid de cuvinte, în Convorbiri literare, anul VII, 
nr. 2, 1 martie 1873, p. 78—85. Reprodus ulterior în toate edi- 

| iile de Critice ale acestui autor; în ediția citată, p. 215—229. 

` TITU. MAIORESCU : Răspunsurile „Revistei contimporane“, in Con- 

- morbiri literare, anul VII, nr; 4, 1 iulie 1873, p. 142—160. 

Reprodus ulterior în toate ediţiile: de Critice ale acestui autor ; 

în ediţia citată, p. 231—270. 

- IOSIF VULCAN: Literatura noastră dramatică, în ` Familia, anul XI, 
‘nr. 40, 5/17 octombrie 1875, p. 467. 

FREDERIC DAME: Teatrul National: „Curtea ` lui Nézed Basarab” 
[de V. A. Urechiă], în Românul, anul XIX, 30 decembrie 1875. 

R[ONETII?] ROMAN: „Domnul | Kanitferstan, „ Bucuresti, Tip. 
Michaelescu, 1877, - 

AL. ODOBESCU: Raport asupra celor două volume de „Teatru“ al 
d-lui V. A. Urechiă, în Analele Societății - Academice. Romane, 
tom, XI, Sesiunea anului 1878, Secţiunea I, partea administrativă 
şi dezbateri, Bucureşti, 1878, p. 191—196. Reprodus în Familia, 
anul XIV, nr. 81, 26 octombrie 1878, p. 513—514. ` 

M. EMINESCU: /Pseudo-Urechiă], în Timpul, anul III, nr. 277, 17 
decembrie 1878. Articol de fond,: nesemnat, fără titlu, identifi- 

- cat si reprodus in M. le Opera politică, I, ed. I. Creţu, 
1941, p. 387—389. 

FREDERIC DAME: Sáptámina teatrelor — Teatrul National: „Fata 
-bancherului“ [localizare de V. A. Urechiä după Le duc Job de 
Léon Laya], in Românul, anul XXIV, 29 martie. 1880, p. 

"290-291. - re ES l 


437 


_ BONIFACIU: FLORESCU n Revista teatrală [Odă la -Eliza şi Fata ban- 
` cherului de V: A, Urechiä],. în: ‘Literatorul; anul: I, nr. 11, 30 
martie 1880, p. 174—175. 
SUGRA [ARGUS = BARBU DELAVRANCEA]: Un ministru, in 
România liberă, anul V, nr. 1195, 6 iunie 1881, p. 2; idem, 
nr, 1196, 7 iunie 1881, p. 2; idem, nr. 1197, 9 iunie 1881, p. 2; 
idem, nr. 1201, 13 iunie 1881, p. 2. Republicat în broșură, în 
acelaşi an, cu acelaşi titlu şi cu acelaşi pseudonim; reprodus in: 
Barbu Delavrancea, Opere, VI, ed. îngrijită de Emilia St. Mili- 
cescu, Bucuresti, Ed. Minerva, 1970, p. 9—30. 
LUCILIU : „Opere complete“ de V. A. Urechiă, în Literatorul, anul III, 
nr, 11/12, noiembrie/decembrie 1882, p. 687-—688, 
LUCILIU: V. A, Urechiä, „Opere complete“. Didactica (I), in Lite- 
ratorul, anul IV, nr, 6, iunie 1883, p. 383, 
FRA BARBARO [BARBU DELAVRANCEA]: Cronica teatrală, in 
Epoca, anul I, nr. 33, 24 decembrie 1885 [despre Martial de 
V. A. Urechi3]. Reprodus în Barbu Delavrancea, Opere, V, ed. 
îngrijită de Emilia St. Milicescu. Bucureşti, Editura pentru lite- 
raturá, 1969, p, 145—148. 
SPHINX [D. D. RACOVIȚĂ]: Cronica teatrală. „Martial“, drama 
(3 acte) în versuri de V. A. Urechiă, în România liberă, anul IX, 
nr. 2525, 29 decembrie 1885/10 ianuarie 1886, p. 2 si nr. 2526, 
31 decembrie 1885/12 ianuarie 1886, p. 2. 
SPHINX [D. D. RACOVIȚA] : Schițe de istoria literaturii române, I 
[de V. A. Urechiă], în România liberă, anul X, nr. 2 563, 16/28 
: februarie 1886, p. 2—3. 
TRAIAN DEMETRESCU : Schițe in creion. V. A. Urechiä, in Eveni- 
mentul literar, Iasi, anul I, nr. 8, 7 februarie 1894, p. 2. 
LAZĂR SAINEANU: Istoria filologiei române — 1870—1895. Studii 
critice.. Ed. II. Bucuresti, Ed. Socec & comp., 1895, p. 286—287, 
303—304, 326, 329—331. 

N. IORGA: Opinions sinceres. Bucuresti, Impr. Indépendance roumaine, 
1899, p. 15, 29, 59, 62, 69, 70, 91, 201, 203. 

I. L. CARAGIALE: Notite literare — „Cum era odineoará”, in Uni- 
versul, anul XVIII, nr. 350, 19 decembrie 1900. Reprodus in 
I. L. Caragiale, Opere, IV, ed. îngrijită de $, Cioculescu. Bucu- 
reşti, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, 1938, 
p. 96—97. | 

G. PANU: Amintiri de la „Junimea“ din laşi, publicate în Săptămîna, 
începînd cu anul I, nr. 4, 23 noiembrie, 1901 şi încheindu-se cu 
anul VI, nr. 48, 24 iunie 1906. În volum, în editura „Adevărul“, 


438 


vol, I, 1908; vol. II, postum, in 1910. Reprodus în George 
Panu: Amintiri de la „Junimea“ din Iasi, I—II, ediție, prefață 
şi tabel cronologic de Z. Ornea. Bucuresti, Biblioteca pentru toți, 
Ed. Minerva, 1971, vol. I, p. 42, 44, 102, 126, 182; vol. II, 
p. 8, 19, 23, 25, 27, 28, 32, 36, 40, 42, 43—54, 59, 65—68, 
156, 160, 161, 163, 164, 190, 245, 286, 287, 326, 328, 380. 

B. P. HASDEU: V. A. Urechia, în Analele Academiei Române, seria 
a Il-a, tomul XXIV, 1901—1902; partea administrativă şi dez- 
bateri, p. 62—65. Reproduce discursul funebru rostit de Hasdeu 
în şedinţa Academiei. Conţinutul discursului e reluat aproape in- 
tegral în brosura Papa de la Neva. Bucureşti, 1901, Ed. Societăţii 
Tinerimea română, p. 1—8. 

GRIGORE TOCILESCU : V, A. Urechid, în Analele Academiei Române, 
seria. a Il-a, tomul XXIV, 1901—1902; partea administrativă şi 
dezbateri, p. 65—76. Discurs funebru, rostit, în calitate de repre- 
zentant al Academiei Române, la biserica Sfintul Gheorghe-Nou. 
Ulterior, figurează ca prefață la ediția din 1904—1905, postumă, 
a Legendelor române, apărută în două volume. 

A[LEXANDRU ?] ILONESCU 2]: In memoria lui V. A. Urechiä, în 
Secolul XX, anul III, nr. 760, 29 noiembrie 1901, p. 1—2. 
S[EPTIMIU SEVER] SECULA: V. A. Urechiä, în Biserica si scoala, 
Arad, anul XXV, nr. 47, 25 noiembrie/8 decembrie 1901, 

AL. MACEDONSKI: V. A. Urechiă, în Forța morală, anul I, nr. 6, 
2 decembrie 1901. 

*** Anuarul Ateneului Român, anul 1901, p. 5—20. 

P. VULCAN: Vasile A. Urechiă, necrolog, în Ovidiu, anul II, nr. 1, 
martie 1902, p. 4—7. 

MIHAIL DRAGOMIRESCU : Critica dramatică. Bucureşti, Ed. Libräriei 
H. Steinberg, 1904, p. 81. 

CINCINAT PAVELESCU: O serată literară, in Tara noastră, nr. 52, 
21 decembrie 1908, p. 424—425, 

T. T. BURADA: Istoria teatrului în Moldova, I. Iasi, Inst. de arte 
grafice N. N. Stefaniu & comp., 1915; II, Tip. Goldner, 1922. 

PAVEL 1. PAPADOPOL: Un mare precursor nedreptăţit — V. A 
Urechiă, în Dunărea, Galati, anul I, nr. 15, 31 august 1919, 
P. 238—240, 

BARBU LAZAREANU: B. P. Hasdeu — Umorul, farsele si poezia lui, 
[1927]. Studiu publicat ulterior în mai multe din culegerile acestui 
autor; în forma definitivă, cu titlul Hasdeu și V. A. Urechiă, în 
Glose si comentarii de istoriografie literară. Bucureşti, Editura de 
stat pentru literatură şi artă, 1958, p. 257—269. 


439 


RADU ROSETTI: V. A. Urechia, in volumul Teri Bucuresti ` Ed. Uni- 
versul,:1931,:p. 117—122. : 
GENERAL N. VICOL : Cartea neamului Vil Bue Tp. “Cultura, 

: 1931, > 

AL.  CIORANESCU : y, A, Urechiä şi as de Vera, în Revista Fun- 
<dagiilor regale, anul XI, nr. 8, septembrie : 1944, p. 338—354. 

AL. CIORANESCU : Teatrul romänesc în versuri: Bucuresti, Ed. Casa 
şcoalelor, 1944, p. 187—188. 

RADU ROSETTI: Un uitat: V. A, Urechiă, în OU, Transilvaniei, 

l anul II, nr. 22, 1 martie: 1945;p,2. 0 0 

AL. DIMA: Preocupări de: teorie. literară la V. A. Urechiz, în Studii 
şi cercetări ştiinţifice — Filologie, Academia R.P.R., Filiala Iasi, 
anul VIII, [1957], fasc. 1, p. 187—197. 

G. CĂLINESCU: Material documentar, în Studii si cercetări de istorie 
literară şi folclor, anul X, nr. 1, 1961, p. 135—136. 

ST. CAZIMIR: Misterul d-nei L., în Viaţa românească, anul XIV, 
nr. 11, noiembrie 1961, p. 170—172. 

ST. CAZIMIR : Scriitoarea franco-romänä Marie Boucher în ' Analele 
Universităţii Bucureşti — seria ştiinţe aa anul X, 
nr. 23, 1961, p. 171—173. 

TEODOR . VÂRGOLICI: Inceputurile: romanului românesc, Os. 
Editura pentru literatură, 1963, p. 54—63 şi 66—73. 

ANETA BOIANGIU: V. A. Urechiă — -profesor al "Universităţii -din 
Bucureşti, în Analele Universităţii Bucureşti — seria ştiinţe so- 
ciale-istorie, anul XII, nr. 30, 1963, P. 27—39. 

G. CĂLINESCU: Omul cu şapte nume, în Contem porariul, nr. 14, 13 
aprilie 1964. 

G. HÂNCU: Cartea -românească veche [in Biblioteca regională „VIA. 
Urechiă“] — Bibliografie. Galaţi, 1965.7 ` 

V. BRADÄTEANU: Drama istorică naţională, Bucuresti, Editura pentru 
literatură, 1966, îndeosebi p. 168, 173,176, 195. = 

M. ITU ŞI E. POTORAC: V. A. Urechiă, idei pedagogice şi activi- 
tatea în domeniul’ invazämintului; în Lucrări ştiinţifice, Institutul 
pedagogic Galati, 1967, vol. 1, p. 126, 189, 224-227, 233—256, 
266, 269; vol, II; p. 254, 264. ` 

VALENTIN TURLAN : Preocupári de limba in activitatea lui V. A. 
Urechiă, in Cercetări de lingvistică, [Cluj], anul XII, ar. 2, 
` iulie /decembrie 1967, p. 189—198. ` 

ECATERINA SOITU ` ŞI TEODORA SIMIONESCU : Preocnpäri lite- 

i rare in activitatea lui V. A. Urechia, ` in Lucrări ştiinţifice, 
vol. III. Galați, 1969; Pe 313—319. vs e ai 


440 


V. BRADATEANU: Comedia in dramaturgia românească, Bucuresti, 
Ed. Minerva, 1970, p. 145—147. 

I, T. DRAGOMIR : V. A. Urechiä, cercetător, colecționar si muzeograf, 

_ in Viața nouă, Galati, anul XXVII, nr. 8250, 25 iunie 1971, p. 3. 

D. PĂCURARIU: Clasicismul românesc. Bucureşti, Ed. Minerva, 1971, 
p. 78—79. 

TITU GEORGESCU ȘI EMIL BILDESCU: Ctitor; de școală romä- 
nească, Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică, 1971, îndeosebi 
p. 189—191. 

ŞERBAN CIOCULESCU: V. A, Urechiă — şaptezeci de ani de la 
moartea lui, în România literară, anul IV, nr. 48, 25 noiembrie 
1971. Reprodus ulterior în: Biblioteca „V. A. Urechiä“-Ga- 
lati: 100 de ani de la înființarea primei biblioteci publice din 
județul Galaţi, volum jubiliar, Galaţi, 1974, p. 61—65. 

VISTIAN GOIA: Legăturile lui V, A. Urechiă cu V. Alecsandri, în 
Buletinul ştiinţific — seria A — Filologie—Pedagogie—Marxism- 
leninism, vol. IV, Baia-Mare, 1972, p. 138—143. 

ALEXANDRU GEORGE: Un memorialist uitat, in Convorbiri litc- 
rare, nr. 8, 30 aprilie 1972. Ulterior publicat, într-o forma mai 
amplă, in volumul La sfirsitul lecturii. Bucuresti, Ed. Cartea 
românească, 1973, p. 45—50. | 

V. MINDRA: Clasicism si romantism în dramaturgia românească, Bucu- 
resti, Ed. Minerva, 1973, p. 76—77, 91—92, 148, 205, 245, 
268, 287, 299. 

MIHAI GAFITA: Fata ascunsă a lunii. Studii de istorie literară — 
epoca 1870—1900; cap. II, Curentele critice. Bucuresti, Ed. 
Cartea românească, 1974, p. 40—44. 

DANA NICHITA : Insenmätatea contribuţiei documentare a lui V. A, 
Urechiä pentru studiul istoriei României, in: Biblioteca, „V. A. 
Urechiă“-Galaţi : 100 de ani de la înființarea primei biblioteci 
publice din judeţul Galati, volum jubiliar, Galați, 1974, p. 
501—507. 

L. KALUSTIAN : Albumul macedo-român din 1880, in Facsimile. Bucu- 
resti, Ed. Eminescu, 1974, p. 243—255. 

VISTIAN GOIA : Idei pedagogice in gindirea si activitatea lui V. A. 
Urechiă, în Revista de pedagogie, anul XXIV, nr. 7, iulie 1975, 
p. 55—58. 

ALEXANDRU GEORGE: V. A. Urechiă si adevăratele răspunsuri ale 
„Revistei contimporane”, în România literară, anul VIII, nr. 49, 
2 octombrie 1975. 


441 


VISTIAN GOIA: Un nedreptăţit: Vasile Alexandrescu-Urechia. Tez 
de doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1975 (ma- 
nuscris). 


LUCRĂRI ASUPRA INSTITUŢIILOR ÎNTEMEIATE SAU CONDUSE DE 
V. A. URECHIA 


VALERIU SURDE : Istoricul Bibliotecii „V. A. Urechiă“ din Galaţi — 11 
noiembrie 1890—1 septembrie 1905. Bucuresti, Stabilimentul gra- 
fic Albert Baer, 1906. 

N. IORGA: Liga culturală, in Boabe de griu, anul I, nr. 8, octombrie 
1930, p. 451—456. 

BARBU THEODORESCU: Date istorice din viata „Ligii culturale“, în 
Boabe de grîu, anul I, nr. 8, octombrie 1930, p. 457—463. 
LUCIA BOROŞ : Biblioteca „V. A. Urechiä“, în Boabe de grîu, anul III, 

„nr. 3, martie 1932, p. 348—367. 

ST. I. IOAN, RADU ROSETTI, C. PRODAN: Comemorarea vechilor 
ateneisti V. A. Urechiă şi Al. Odobescu. Conferinţe ţinute în 
seara de 14 decembrie 1935 de... Bucureşti, Tip. Cärtilor 
bisericeşti, 1936. [Despre V. A. Urechiä a vorbit Radu Rosetti.] 

*** Universitatea din laşi, 1860—1960. Bucuresti, 1960. (Volum co- 
memorativ.) 

N. OPREA: Biblioteca regională „V. A. Urechiă“ din Galaţi a împlinit 
75 ani, în Revista bibliotecarilor, anul XIX, nr. 1, 1966, p. 40—45. 

OCTAVIAN ILIESCU: Cabinetul numismatic, în Biblioteca Academiei 
R. S. România, 1867—1967, Cartea centenarului. Bucuresti, 1967, 
Editura Academiei, p. 211—224. 


TABLA ILUSTRATIILOR 


V. A. Urechiä în anii 1865—1866 (Cabinetul de stampe al 
Bibliotecii Academiei) . 

V. A. Urechiă, caricatură de N. Ciao set 

V. A. Urechiă, caricatură de N. Grigorescu, 1870 . 

Luiza Wirth-Pester, cea de a doua soţie a lui V, A. Urechiă 
(Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei) . NORS 

Ana (Zettina) Wirth-Pester, cea de a treia soție a lui 
V. A. Urechiă. Tablou în ulei de N. Grigorescu. 1869—1870. 
(Colecţia Dona) ka AR te 38 

V. A. Urechiă împreună cu A. Vlahuţă şi B. Delavrancea 

Foaia de tirlu a volumului a române, editia a III-a, 
1896. 

Foaia de titlu a ol ‘Cin era clica, 1901. 

Coperta volumului Cum era odineoură. Cravură de V. Ro- 
la-Piekarski, 1901. : cer ee 2 

V. A. Urechiă în ultimii ani de viaţă, fotografiat la Berlin 
(Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei) 


136—137 
136—137 
136—137 
136—137 
296— 


296—297 


296— 297 


296-—297 
296—297 
296—297 


SUMAR 


Prefaţă ee V 
Tabel cronologie . e SUI 
Notă asupra ediției a EI 


SCRIERI LITERARE 


Dedicatiune (I-a edițiune) . e i. 3 
Prefari (la Ta editiune) . e 5 


LEGENDE ROMÂNE 


Ton Istetul an 11 
Vaca babei Floarea 2... 25 
Popa care știe carte. 2... 29 
Vorba potrivită . 40 
Nea Sărăcilă şi surata Calicia (Poveste auzită “de la baba Floarea 

din Soc) ~ ee 48 


LEGENDE DIN ISTORIA NATIONALA 


Peatra arsă o o a‘ a a 59 
Condeiele lui vodă. . . PI 60 
Moşnenii din Ploieşti şi Mihai- vodă PR ‘ʻa 62 
Nestor Ureche si sihastrul 2002000 we, 64 
Povestea Balaurului 0.00.0000 66 
Ghemul ee . wwe a 76 
Cardul tîrgului o aa so 


EPISOADE ISTORICE 


Pluta domnească . . 8 
loan Bogdan Movilă si venctiana | a 91 


Logofătul Baptiste Veleli (Episod istoric din secolul XVH). 
Zarva de la Paraipan . . 

Mies Sturdzea (Episod istoric) 

Logodná domnească 

O judecată sub Ștefăniță Lupul- vodă . . . 

O răzvrătire ţărănească sub Gr. D. Ghica- vodă . 


POTRIVIRI DE VREMI. VIAȚA ÎN TRECUT 


Cum se respingeau în sec, XVII încălcările de hotare ale ţărei . 
Cu de-a sila la biserică . . 

Cum clopotele mintuiese Bucureştii de pustiere . 

Un fiu al lui Enache Văcărescu la Viena . 


Spinzurarea lui Marin Tuscä, cel care a ucis pe unchiu-său, 


să-l leje averea 
Petrecere la Curte . . 
Jupin Vintură-veşti (Tablou de la antipozi) . 
Scandalul din 1800 
Ciubucul lu vodă 
Pagini istorice (Amintire macabră) . 
Räzmerita din 1815 o. 
Culoarea albă rezervatá familiei domnesti . 
O sinucidere in 1817 . 
Judecata lui Solomon 
Prima berärie in Bucureşti . 
Primele pavele cu peatră . 
Primul „Haine-vechi* din Bucuresti 
O soacrä din 1823 
Acum 74 de ani . 
Boier bätut Ja scara domneascä 
Prima baie in Bucuresti . 
Opoziţiunea ! o. 
Amor cu cel de altă lege . 
Nazat! 
Mama Täräboanza 
Carte de bun trai 


REMINISCENTE CONTIMPURANE 
OAMENI SI FAPTE DIN TRECUTUL DE IERI 
Pitestenii tunsi 


Cum am fäcut cunoștință cu M. Kogălniceanu . 


446 


311 


Blagopolusnie fo be a tu 
„Sunteţi toți vagabonzi!“ 
Cum am cunoscut pe Alecsandri 


_Bacşişul meu de Anul nou . 


Suba lui V. Alecsandri 

Cum eram să fiu spinzurat! . . . , 
Din povestea vorbelor . Ber 
Legea maximului si limba românească la Iaşi 
D-soara Stoltz m ae ee 

„Vin feciorii lui vodă într-acoa ?“ . 


Note ge d 

Glosar 

Bibliografie he hee Gee ek 
Tabla ilustraţiilor . . , 


Lector: MARGARETA FERARU 
Tehnoredactor: AURELIA ANTON 


Bun de tipar 9 XI 1976. Tiraj 1820 ex. brosate. 
Coli ed. 26,45. Coli tipar 31,5. Planşe tipo 5. 


Tiparul executat sub comanda 
* nr. 521 la 
Întreprinderea Poligraficä 
„13 Decembrie 1918“ 
str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97 
Bucureşti 
Republica Socialistă România