Dimitrie Bolintineanu — Viaţa lui Vlad Ţepeş Vodă și Mircea Vodă Celŭ Bětranŭ (1870)

VIATA 


LUI 


VLAD ŢEPEŞ VODĂ 


www.dacoromanica.ro 


VIAŢA 


LUX 


VLAD TEPES VODĂ 
MIRC EA VODĂ 
CELU BETRÂNU 


DE 


DIMITRIE BOLINTINEANU 


— ear 


EDITIUNEA I1 
BEVEDUTĂ ŞI CORECTATĂ 


—— eram 


BUCURESCI 


LIBRARIA SOCEC & COMPANIA. 
7, CALEA MOGOŞOEI, 7 
1870 


www.dacoromanica.ro 


VLAD ŢEPEŞ VODĂ 


Á= 





CE-VA ESPLICĂRI 


Vlad V, surnumit Tepeg, fuse cel mai mare tiran ce a 
trăit vre o dată în lume. FEl era fiul Domnului Dracul 
şi frate Domnului Radu cel frumos. Ajutat de Turci, se 
urcă pe tronul ţării Românescă pe la 1460. 

Mahomet II se afla atunci în t6tă strălucirea puterii 
sale. Proiectele lui a învinge popbrele crestine despre 
Dunăre, se întrevedeat de departe. Vlad 'Tepeş, le scia 
maï bine de căt ori cine altul, căci avusese prile- 
jul să le zărâscă pe când ceri intervenirea morală a lui 
Mahomet II, ca să ia tronul României. El credi că, re- 
înoind tractatul lui Mircea, prin care românii recuno- 
sceaii suzeranitatea Porți, ar face să se întărdie îndepli- 
nirea proiectului lui Mahomet II în privinţa României, 
Se grăbi dar a trimite nn ambasador la Mahomet II în 
Adrianopoli. Acest ambasador fuse bine priimit de Sul- 
tanul. Acolo se recunosci tractatul cel vechii cu nisce 
noi adause. 


www.dacoromanica.ro 


SE e 


Vlad "Ţepeş abia, se aşedă în tron, şi boerii prevăgură 
într'însul aplecăni pentru tiranie. Câte-va fapte despo- 
tice ce făcu, îi încredințară şi îi făcură a se teme gi a 
medita căderea lui, VI d 'Tepeg avu scire despre aceste 
uneltiri. Şi la nisce atacuri, numai bănuite, răspunse prin 
cele mai crudi loviri. El nu scia că chipul cel mai înțe- 
lept era a sdrobi pe măjmaşii sei, făcând fapte iubite 
naţiunei: mmic nu pâte slăbi pe vrăjmaşii unui Domn, 
mai mult, de cât a'i lovi cu acelâzi arme cu care îl 
atacă. A1ată ei rănile ţărei ? gi pe neîngrijrea de ale 
vindeca se reazămă eï? Un Domn cată să le afle şi să le 
vindece îndată. Atunci numai vrăjmaşii personali rămăn 
în faţa Domnului încă: toţi cei ce sunt pentru a se vin- 
decă ranele ţărei, vin în partea lui. Dar "Ţepeş nu înțe- 
lese acâsta. El care avea tăria a ucide atăţia oameni 
în chinurile cele mai amare, uu avu tăria a învinge tur- 
barea inimei sale. Fuse slab, căci se lăsă a se învinge 
de patimile sale. 


ORBUL 


Noul Domn al României, Vlad Tepeş, dete ordin a se 
săpă o gr6pă la o biserică din 'Târgoviste. O mare parte 
de locuitori se adunaseră împrejurul gropii, asceptânăd 
să sosâscă mortul. Fie-care întreba despre numele per- 
soanei ce murise şi care era ursită a se înmormânta; 
nimeni nu putea sci, nici ceice săpaii grópa, nică preoții, 
nici mulţimea. Masterul ce coperea causa acestii faceri de 
gr6pă, atrăsese mulțimea pe acestloc; ţercovmci, căn- 
tăreți, diaconi, preoţi vemră aici în vestminte de servici : 
Gmenii vădură aducându-se un cosciug ce se depuse pe 
marginea gropii; preoți aşteptaii, lumea astepta împreună 
şi nimeni nu scia ce aştpâtă. 

Către acestea, nu departe de mormântul ce se deschi- 
dea ca să primească în sînu'i un cadaver misterios, 
printre curioşi se vedâi doi bătrîni boeri. Unul giv, cel- 


www.dacoromanica.ro 


—7— 


alt alb. Un aer de mândrie părea că plutesce pe aceste 
două figuri. Costumul lor era cel ce se obicinuia la grecii 
bisantini spre căderea lor. Unul, cel mai puțin bătrîn , 
dicea către cel-alt : 

— Gustere vornice , a cui dai cu bănuială să fie acé- 
stă gr6pă ? preoţii nu sii nimic. 

Şi vormeul Guster cel băţrîn respundea : 

— 0 taină negreşit. Se scie însă că grópa se face din 
porunca lui Vlad Vodă. Ce este nu este, bine. Cineva 
care trăesce încă are să fie aruncat acolo. Dâmna pâte a 
remaş necredinci6să ? o domniţă a facut uu păcat ce e- 
ste urmat de ucidere şi cere o gr6pă? 

— Eŭ nu cred ast-fel, mai gise Stefânuţă Stolnicul. 
Acâstă grópă trebuie să fie a unuia din familia lui Dan 
Voda. Scii ura care este între aceste două case ?. . . Eù 
simţ în acest Vlad Vodă o mare nenorocire. . . 

— Noi încă ținem de casa lui Dan Vodă, dise Guster. 
Dacă Vlad Vodă năzuesce a sdrumica tóte proptelele 
casii Dănescilor, apoi securea, este la pici6rele n6stre. 

— lacă la ce mě gîndiam şi eŭ, respunse Stefănuţă 
Stolnicul. 

— Sdrumicene, mai dise Guster, sunt în lume ca să 
mă sfărîm. 

— Sciŭ, dise Stefănuţă Stolnicul. Voiii muri tot d'a- 
una cu bucurie pentru împlimrea unei datorii; dar a 
muri sub cuțitul unui ucgător, nu'mi vine la socotâlă. 
Cată să ne găndim tréz la acest lucru, Gustere. Omul 
nu trebuie a face rei celor alți; dar cată să se apere 
cănd îi vine cuțitul pe spate. Să ne găndım de apărare... 
Să chem pe toți boerii la mine la sălaşi astă n6pte. . . 

— Dar de nu va fi nimic? dise Guster. Să nu ne gră- 
bim. 

Curiozitatea se schimbă îndată în spaimă cănd tótă 
lumea adunată văgi intrând pe pârta curţi bisericii o 
câtă de ostaşi pedestri cu sulițe lungi, din garda Dom- 


www.dacoromanica.ro 


A. e 


nului, şi lăsând să se vadă în mijlocul lor un om învest- 
mântat într'o cămaşe albă şi lungă, cu capul desvălit. A- 
cest om era tînăr, cu faţă albă şi frumâsă, cu părul 
lung şi orb. Un preot îl ducea de mână. Lumea îl cu- 
noscu : era Dan, fiul domnului Dan III, căruia ungurii 
scâseră ochii ca să nu pótă fi domn în România. Privi- 
tori tremurară la acéstă vedere, credură că aŭ să'l În- 
gr6pe de viii. Dar un găde saii călăi, armat cu o mare 
secure, urma acest cortegiu ce ajunse lîngă mormânt şi 
stătu. Orbul îngenchăacolo. Preoţii începură să citâscă, 
ca de morţi. Ostaşii făcură un cerc împrejurul orhului. 
Gâdea se apropie. Securea lui se ridică în aer, apoi cade 
cu tărie pe gătul orbului, capul lui se rostogoli în ţărînă, 
săngele cură , limba tremură în gura capului şi pare că 
va să vorbâscă. Privitorii rămîn înmărmuriţi. Preoţii ci- 
tesc, corpul mortului se depune în mormânt(1), apoi săpa- 
ri aruncară pământ pe d'asupra. Totul s'a stărşit şi privi- 
torii tremu ând se întuinară pe la casele lor. 

Duoi bătrîni ce fuseră martori la aceste scene, egiră pe 
pórtă şi vorbeai între dînşii : 

— Vegi că am avut dreptate ? .. . acum rândul no- 
stru are să vie. Să ne apărăm! 

—Să ne apărăm, iespunse cel alt ; apărarea este un 
drept. 

— Astă sâră ne vom aduna la o laltă acasă la mine. 
Vino? 


TIRANIA NASCE CONSPIRAȚII 
Dan era ob. Vlad nu trebuia să se mai tâmă de dîn- 
sul că-i ia tronul. Ast-fel dicâă toţi amicri lui Vlad după 


acâstă ucidere. Dar Vlad le respunde că acest om era un 
stég. 


(1) Engel, Ist. Val., 173 


www.dacoromanica.ro 


AN pa 


În acea séră în care se petreci acâstă crudă scenă, casa 
lui Stefănuţă Stolnicul se perdea în umbră. Nici o lumină 
în curte, mici o lumină în casă, şi cu tóte astea mai 
mulţi 6meni cu aer misterios intrară în acest locaş ne- 
guros. De ar fi ocolit cine-va casa, ar fi vădut la două fe- 
Testre o lumină nesigură. Un om pe jos intră cel din ur- 
mă aici. 

Să” urmăm în întru. 

Acesta, era Guster. 

El intră. Era o cameră largă. O candelă slabă la i- 
cóna maicii Domnului aruuca o lumină înduioasă. Abia 
putéŭ să se recunâscă figurile 6spilor. Ei şedâi pe seau- 
ne, neodihna şi spaima părea că este tipărită pe faţa 
lor. Guster şedi pe un scaun. 

— V'am chemat, qise Stefănuţă Stolnicul, a vă amin- 
tì uciderea lui Dan. Cată să .ne găndim la ce avem a 
face. 

Acâstă întrebare nu făcă o mare impresie asupra 
adunăni. Mulţi din boeri păstrait credința a se alătura 
pe lîngă nonl Domn, ca pelîngă toţi cei alți ce trecură 
la Domnie înaintea acestuia. Este o s6mă de 6meni 
cari servă tóte guvernele, ori care a fi. Omeni ce fac 
sub un guvern şi desfac sub altul ce aŭ făcut cu aceiaşi 
bună voinţă ce aŭ pus la ântâa Gră. Ei nu aŭ principii 
şi acâsta, îi apropie de guvernele cele rele. Lipsa lor de 
principii, de demnitate, de neatârnare, de respect pentru 
dînşi şi pentru Inme, le face un menit mare lângă acele 
guverne. Ei servă ori-ce guvern pentru interesele lor : a 
se înavuţi este scopul lor; a hrăpi, mijlocul. Nu le pasă 
restul. Bi sunt de multe ori credincioşi celor ce servă, 
dar un vînt să sufle, o clătenare să se facă, o resturnare 
să se producă a guvernului lor, ei trec la cel care îl în- 
locuesce. Ori-ce guvern are trebnință de papuri spre aşi 
scutură pici6rele. Atunci ei uită stéoa ce apune, o pără- 
sesc, şi se inturnă către stâoa ce resare. 


www.dacoromanica.ro 


Vlad era peuliu dânşii st6oa ce resărea. 

Între cei adunaţi la acâstă casă erati mulți de aceşti 
6meni servilă : surîdâi lui Vlad prin gîndire îucă. 

Toţi acești 6meui începmă a murmui. 

Uuul avù curagiul a dice tare : 

— Şi ce ne pasă noš de acâstă ucidere? 

— Ne pasă, ne pasă, dise Stefănuţă Stolnicul. Acâstă 
ucidere, gănduri rele vestesce asupra părtiuaşilor lui Dau 
şi noi a ne îngriji trebuie. 

Pătrascu vistierul vem îu sprijinul lui Stefănuţă. 

— Un om s'a ucis. Ucigătorul este Vlad. Catà dar a 
spune acestui Domn că ţ6ra nu voesce să i se smiutâscă 
aşedăminteleşi datinele ei. Nieuini fără judecată nu póte 
să se ucigă. Dar îmi veți dice: ce ne pasă uoă? Ei voii 
respuude că ne pasă, Noi suntem apărătorii legilor lui 
Mircea vodă. Noi suntem cei ce aleg şi scot pe Domni. 
Avem datorie să apărăm legile băthîne. Mâue o să vie 
la capul nostru, şi mâne va, fitârdiii a mai face. Ce este 
acâstă sti 6jă ce'şi a făcut? acesti Gmeni mari cu suliță 
lungi ? cu chipuri de gâdi? cu vestminte mîndre şi bo- 
gate? cu lefi de căpitani fie care, ce vegheză dioa şi n6p- 
tea lângă el ?nu pricepeţi nimic ? Nu vedeţi că este peu- 
tru noi ? 

Cel ce respunsese : ce ne pasă noă de acâstă ucidere, 
respunse : 

— Te amăgesci, vistiere Păthascu. Acâstă ucidere e- 
ste uu lucru între Vlad şi întie Dan; este o resbunare, 
o trébă înt1e casele lor. Noi nu se cade a ne amesteca. 
Va fi cea d'ântâă şi cea din uimă, Pentru aceea mai 
biue este să ne căutăm de ale nâstre. 

Guster vornicul se scólă şi respunde : 

— O vijehe se gătescesă uăpădâscă pe ţâră. Uciderea 
de astăgi este ântâia suflare vestitâre. Ori ce ucidere se 
face pe pământul țării, privesce pe țéră ; nimeni uu póte 
să-şi facă dreptate singur, legile cată să o facă. Legile 


www.dacoromanica.ro 


SERE, |n E 


sunt călcate. Noi avem or nu avem o datorie a împlini ? 
daca uu avem datorie, să ne rupem! daca avem, să ne 
facem datoria! 

Aceste vorbe făcură impresie. Omenii de chivernisâlă 
tăcură şi cătară a se supune la voința acestor bătrîni aï 
căror ani se grămădiseră şi al căror păr albise în căm- 
pul luptelor en armele în mână. 

Se hotărî a se trimite o deputaţie la Vlad, care să'i 
aducă aminte că călcase legile ţării. 


CEL MAI REU TIRAN NU ESTE CEL CE UCIDE 


A dona di dupe acâstă ucidere Vlad, înconjurat de căţi- 
va 6meni cărora le îucrediuţase cele mai d'ântârii posturi 
lângă dâusul, le spunea îndoiala Ini despre credinţa bo- 
erilor ce aleg şi scot pe Domui, şi îi lăsa să vadă că el 
visa ai ucide într'o di. Vlad venise la domnie cu idera 
fatală ce-i îusuflase amicii seï politici că acestă ţcră ro- 
mănâscă uu p6te să sufere mici nn Domn, ori-căt de 
buu ar fi, şi ori-căt de bine ar face ţării. Pe de altă parte 
el veni la putere cu simţin:6utele de resbnuare împro- 
tiva partidu Dănesci ce se forma atunci de cei mai mari 
demnitari aj statului. 

Tată ce qice Vlad către ai sei: 

< Voi să depărtez de la mine pe toți acei 6meni ce 
aŭ şerbit sub Domnii de mai n'aiute ; încredere în ei nu 
pociii să am ; fie-ce primă-vara, trebue să vie cn florile 
ei. Acesti boeri ce aleg şi scot Domnii nu sunt pentru 
mine, eŭ suut numit de Turci, mâne vor căuta să mă 
scóță, dar să sciți voi că eŭ am donă datine. Nu cum- 
par Gmemi mei prin bine-faceri, şi pe vrăjmaş, cănd 
îl lovesc , nu-l lovesc ca să-l întărit, ci îl lovesc ca 
să uu se maï sc6le. Omenii ce se cumpără cu bine- 
faceri Suut tot ce este mai necredincios. Ei suut a- 


www.dacoromanica.ro 


— 12 — 


stădi cu mine, pentru bine-faceni, deci nu sunt cu miue 
peutru mine, ci pentru interes. Un altul să le dea mai 
mult, şi se vor duce ia acela; voiii dar 6meni de crediu- 
țele mele : să sprijine în mine credinţele lor. Este lesne 
a câştiga unul diu acestă 6meni ce sunt voioşi a se viude 
daca îi laşi se despâie ţâra. Dar ce câştigă un Domn cu 
dânşii ? A câştiga uu om, lăsându'l se fure téra, este a 
câştiga crediuţa unui om siugur şi a perde inima țării în- 
tregi. Nu! Bi nu sciù să stric inimele Gmenilor, cumpă- 
rând pe 6meni. Suut cu mine prin credință, bine! Nu 
sunt ? îi voi ucide. Mâtea e mai ciustită de căt aurul.» 

Ast-fel cugeta şi vorbea acest om în mijlocul curtesani- 
lor săi. Ast-fel el uu scia să corrupă ; el scia să ucigă. 
Suut donă feluri de tirauï. Tiranul cu scop şi tiranul fără 
scop. Cel d'âutâiii ucide lutul, cel diu urmă ucide sufle- 
tul. Cel mai pericolos diu ei duoi este acela ce ucide su- 
fletul, tiranul fără scop. 'Tiranul cu scop este de multe 
ori uu răi trebmtor. + 

Tania ea îusuşi are datoriele sale. Aceste datorii îm- 
pliuite, de multe ori jugul se face mai puţiu grei. Fap- 
tele mari ale tiranului fac adesea 6re să se mte tirania. 
Dar a face fapte mari este lăsat 6menilor mari. 

Vlad “Ţepeş nu era dm acâstă categorie de tirani. 

El uu scia să corrupă. Corupţia o respingea: tirania 
lui era onestă. El voia să îusufle spaima : ucidea. Către 
acestea avea o ideie. Voia să hbere patria sa de turci. 
Idee mare! 

Ţepeş era prea mîudru ca să corupă 6menii. Viaţa lui 
o voia strălucită, tronul săi ocolit de mărire. Mijlocul 
de a ajunge acolo, era din nenorocire spaima. El nu 
credea că omul se pâte câstiga prin fav6re. Nu cre- 
dea nici în legătura, ce se face între uu trou şi o par- 
tıdă priu interesul comun de apărare a aceluiaşi priucip. 
El credea uumai îu spaima ce putea îusufla. Judeca pe 
6meni ca învățătorii pe copii. Trebuia să-i înspăimâute. 


www.dacoromanica.ro 


La dînsul minciuna nu afla intrare. Pîre, intriga, calom- 
nia erai lovite cu mârte. 

Secretele sale nu le încredința curtesanilor. Respecta 
pe cei care îl înconjură; a înceta ai respecta, era ai 
ucide îndată. Nu le erta pici o gregélă, nici o slăbi- 
ciune; el s'ar fi credut micşorat să-i lips 6scă de intere- 
sele sale prin favoruri. Daca unii ar fi făcut o greşâlă, 
le răspundea puindu-i în ţepă. Nu voia a recunósce 
trebuinţa, partidelor. Partida, sa voia să fie naţia. Ast- 
fel ucise partidele. Puse ură între boeră şi popor, ca să 
pótă să ucigă pe cei d'ântâiii, şi ca să aibă sprijinul 
poporului îi dete gloria armelor. 

Tiranii cei mică cumpără căţi-va 6meni cuaur; Vlad 
Ţepeş voi să aibă națıa întreagă, şi ca să o căstige, îi 
dete mărea şi mórtea: mărirea, diceael, iată cu ce'mi 
hpesc de mine pe popor. 

Vlad "Ţepeş nu era un tiran de întâmplare ; era unre- 
voluționar, avea o idele: era un reformator. Avea un 
scop: să clădâscă; mijlocul seii a clădi eya fatal, crud, 
uiicios, nefolostor; dar scopul seŭ era mare. Spiritul 
revoluţiuniă era în spiritul seii. Ori ce revoluție are un 
scop generos; ca să-l ajungă, ea alérgă la mijloace pe 
cae morala socială le respinge. A conspira înainte de 
o revuluţiune, în urmă a lovi, a eşila, a făâma tot ce 
este o stavilă, sunt mijl6ce rele neapărat, dar sunt sin- 
gurele mjl6ce. A le înlătura este a ucide scopul. O 
revoluţie însuși este un reii trebutor ; este o vijelie ce 
tece ; potop ce desrădăcineză ; un cutremur ce dărâmă 
ordinul social ce se abate. Inemicii revoluţiunelor aŭ 
voit să-i scimbe natura. O revoluţie este o răsbunare 
divină ; omul este numai o uneltă a lui Dumnedeii; o 
revoluție perde scopul eï, îndată ce perde natura ei. 

Vlad "Ţepeş, acest mare tiran revoluţianar, înţelesese 
misia sa. Asprimea timpilor de atunci şi caractarul seii 
feroce , uninduse , daseră acestor mijlOce o esagerare 


www.dacoromanica.ro 


EENE V 


ast-fel, încăt el cădu în cei-altă margine. Daca. multa 
hlîndețe opresce căte odată a ajunge laun scop, multa 
ferocirate pote să aibă acelaşi resultat. 

Tepeş era toroce, dar avea ferocitatea leului. Faro- 
citatea leului este mai demnă de căt blindetea crocadilu- 
lui. Crocodilul este laş. Viclenia celor tari este inteli- 
ginţa celor neinteliginți; căci curînd saŭ mai târqii 
oi ce minciună, înşelăciune, trădare, se daŭ de faţă, şi 
atunci cei de bună credință, îuşelaţi, uumai aŭ încre- 
dere. Sistem nedibaciii şi vicios ! semn de şlăbiciune ! 

Spiritul guvernelor tari este leahtatee. Leahtatea 
guvernelor face dăinuirea lor. 

Spiritul cel adevărat; nu este în înşelăciune. Se cere o 
fineță în pohtică, cumpănirea, lucrurilor ce aduce armo- 
nia. Ceia ce se cere pilotului în mijlocul oceanului, nu- 
miţi-o înțelepciune, prudinţă, chiar dibăcie, dar nu spi- 
satul viclemeă ! Afară din acest cadru, spiritul este.ame- 
téla; înţelepciunea, este nebuna ; dibăcia este corupția. 
Acest spirit nu este la înălţimea guvernelor: puterea, cere 
putere şi măiiea cere mărire, 

Nu sunt tirami cu scop ce ne înspăimîntă. Tiranii 
cu scop produc martiri şi libertăţi; Tiranii fără scop 
produc corupţia, ucigând sufletul. 

Libertatea, este ca aerul; cine aruncă săgeți în aer, se 
espune a fi ucis el singur de ele. 

Spiritul libertăţii, justiţiei, adevărului se pote amăna, 
însă nu se póte stinge. 

Tirania pentiu tiranie, este e crimă. 

Tirania pentru un bine general, este un reŭ trebuitor. 
Dumnedeii a fost ast-fel de tiran cănd a făcut lumea. Dar 
acesti tirani sunt rari. Se găsesc mai mult în adunările 
revoluţiunelor, de căt pe răd&cina dreptului divin. Vlad 
Ţepeş voia să scape napia de jugul Tuicilor; era un simţ 
mare care nu putu scăpă de înriurirea patimelor sale per- 
sonale. Către acâsta avea în caracterul sein ăutate şi slibi- 


www.dacoromanica.ro 


MERE E 


ciune. Cănd aceste două se unesc îutr'un om trebuiea se 
face tiran. Răutatea îl împinge la fapte crude ; frica de a 
perde puterea saii viaţaîi dă o bărbăţie frenetică. Un om 
constituă tot-d'auna un tiran. Ast-fel sunt; ‘esemple că 
6menii cei mai mişei aŭ fost cei mai crudi. Am putea 
aduce o sută de esemple. Un tuan este tot-d'auna un 
om bolnav. 

Oficerii de gardă vestiiă Domnului că boerii sfatului 
cel mare aŭ venit. Vlad permise să intre. Bi intrară. 
Dupe 6re-care vorbe de etichetă, cel mai bătrîn din eï 
dise Domnului : 

«Sfatul cel mare al boerilor, ce aleg pe Domnii ţării 
«românescă, vorbesce astădi prin gura mea. Uciderea 
«orbolui fiii a lui Dan-Vodă, lângă moimântnl sei, eri, 
«şi fără se fie judecat de nimeni, nu a plăcut nici sfatu- 
<lui cel mare, mcă poporului românesc. Noi nu venim 
ca cere socotâlă de mârtea acestui om, acestui fiii al 
«lui Dan-Vodă, care a fost vrăjmaşul cas Mării tale ; 
<într'însul vedem un om numai; un om ucis fără să fie 
«judecat. S'a călcat aşedăinintele şi datinile ţării nóstre ! 

La aceste vorbe Vlad respunse: 

—Diceţi că prin mórtea lui s'a călcat aşedămintele 
şi datinele tării. S'a ucis, fără să fie judecat? Dar tată- 
sei Dan-Vodă óre cu judecată a ucis némurile mele şi 
Omeuii casii n6stre? Vedeţi cât sunteți de nedrepță! A- 
cel Dan-Vodă a semănat pradă, morte, tiranie, copiii 
săi vor culege ce părintele lor a semănat. Dan-Vodă abia 
so făcuse Domn şi sângele rudelor mele şi al 6meni- 
lor casii lui Dracula Vodă, tată-meii, şi a lui Mircea- 
Vodă, bună-meii, se vărsă, şi pe cei ce nu puti să ucigă, 
îi goni din ţâră şi le luă averile, fără judecată. Vedeţi 
dar că n'am născocit eŭ tirama în ţâra vâstuă, şi n'am 
călcat eŭ cel d'ântâiii irenţele vóstre de hârtii ce le nu- 
miţi legi. Aş avea dreptul să mă supăr pentru acâstă 
plângere ce făceți ; dar vedeţi că sunt liniscit. 


www.dacoromanica.ro 


— 16 — 


Ceia ce s'a făcut este un lucru între casa celui ucis și 
casa mea, este o resbunare drâptă, care, daca aş fi 
cerut'o voă, nu mi-aţi fi dat'opâte? dar este cea d'Ântâiii 
gi cea din urmă fapta de tiranie. Voi treceţi cu vederea 
acestă faptă, şi cătaţi a răspunde bine la “dorința mea 
de a fi bine împreună. Mâne vă poftesc să ospătăm cu 
toţii la acâstă curte, împreună cu jupănesele şi copii 
vostri. Trobuie să vadă poporul că Domnul trăiesce bine 
cu boierii . 

La aceste vorbe, boerii se plecară , mulţumiră şi se 
duseră pe la casele lor, uniă bucuroşi şi alţii meditând 
la mijlâcele de a resturna pe acest tiran născând. 


MASA 


Uciderea inamicilor sei politică au scapă tot-dW'auna 
pe un Domnitor, Sunt două feluri de adversari. Adversari 
de principii, adversari de pers6ne. 

Cei dântâiii prin fapte măreţe, se schimbă în amici, 
cei din urmă slăbesc dupe aceste fapte! Umbrele nu pot 
sta în faţă cu lumina. Un domnitor cată să devie acestă 
lumină pun fapte mari. 

Lucru ciudat! maï mulţi Domni Români aŭ ucis bo- 
eii ce cătaii să-i restórne ! nu aŭ folosit nimic : rîndu- 
riie adversarilor aŭ fost a doa di înlocuite. Duci Dom- 
mtori însă aŭ isbândit a învinge pe vrăjmaşi : Stefan cel 
mare şi Mihai viteazul, aŭ isbîndit caci "i-ati ucis prin 
fapte strălucite. Când este o cârtă între un Domn şi o 
clasă privelgiată, cestia personală este mascată de ce- 
sia de idei. Ideile sunt în joc: cine să promită mai mult. 
Isbândesc tot-d'a-una acei ce scii a fi mai generoşi. Po- 
porul a voit tot-d'a-una două lucruri opuse una alteia. 
Pânea şi gloria. Guvernele ce aŭ sciut să-i dea aceste 
două lucruri, aŭ invins pe mamicii lor. 


www.dacoromanica.ro 


— 17 


Dar pănea şi gloria este tot. Este omul material și 
omul spiritual. 

Vlad Tepeg nu a sciut să întărâscă tronul prin orga- 
nizarea ț&ni sale. A credut că este destul a ucide pe cei 
care alegéŭ Dommi , ca să se asigure. Cel puţin el ar fi 
triumfat cu desăvîşire dacă, chiar după acâstă ucidere, 
s'ar fi găndit că trebue să facă fapte ce daŭ viaţă şi mă- 
rire naţiunii. Nu a făcut. Uciderile sale a chemat pe 
streini: țéra nu avea nici un interes să apere causa ace- 
lui ce nu voia să facă nimic pentr dinsa. Spăimântată 
însă de sabia lul Vlad, ea îl apără ; dar îl apără răi, şi 
acestea aduse căderea Domnului. 

La Curtea domnâscă sună musica ; ostaşii învestmân- 
taţi ca în qile de sărbătâre, se preumbla pin curte, unii 
pe jos altii pe cai frumoşi ce saltă, sforăe şi bat tărê- 
mul cu pici6rele. Acesti călări din garda domâscă să 
împart în două. Se atacă umi pe alții, repedindu-se cu 
cai unii asupra altora. Ei aŭ lepădatarmele. Scopul lup- 
tei lor este, ca trecâni cu iuţime unii prin alţi, cu bra- 
tele lor vîrtóse , să apuce, să smulgă dupe cal pe potni- 
wtorii lori. Lupta mărţă şi pernulósă! Cel mai åger, 
cel mai virtos rămîne mvingător. Unii în fuga cea mare 
a cailor, cănd potnvitorul caută să-l apuce, face o mig- 
care repede calului. saŭ se plé: ă el însuşi alături cu ca- 
lul, dispărând sub burta annnalului, apoi reapărînd re- 
pede şi atăcând la răndul săi. Ici un cavaler este sub 
cal, dincolo un cal dace răsturnat, mai dincolo unul 
fuge, ţiind în braţe pe alt cavaler al cărui cal al6rgă 
singur ; mai dincolo iar, duoi luptă încă împreună care pe 
care se apuce dupe cal Învingătorii primese resplată de 
la Viad Vodă ce se uită dnpă fe:6stră. Esersicii lrumâse 
şi folositâre, dar peiicul6se pentru unii. De multe ori 
Vlad Vodă el îusuşi cobâră, încalecă şi se luptă. Amar 
acelui cavaler care va încerca să cruţe pe Domnitor? 
este îndată gonit dintre luptători cu cel mai adănc dis- 

2 
www.dacoromanica.ro 


preț. Astă dată Vlad a încălecat. Se luptă. Braţele sale 
de fer ndică din fugă de şese ori căte un cavaler dupe 
cal. Nici o mănă nu pâte să'l misce dupe şâoa sa,; la cel 
din urmă atac astă dată, Vlad făcu ce mmeni încă nu 
făcuse în acest joe. Cu amăndouă braţele, smulse, apucă 
doï cavaleri, şi þindw’ï ast-fel, ajunse şi stăti la locul 
unde se oprâii caii din fugă. Atunci mulţimea ce privea 
aplaudă din t6te părţile cu strigăni de urare. 

Atunci romănii avâi încă amorul armelor. Ei muncéŭ 
pământul şi se bătâii. Bătaia era distracţia lor ce venea 
după muncă. Toţi Romănii erai armaţi. Toță dar erati 
cetăţeni liberi, geloşi de libertatea lor indimduală, şi 
măndn de starea lor de 6meni liberi. Toți armaţi,tot- 
d'auna scaŭ a face să fie respectaţi, făă să abuse de a1- 
mele ce purtau. Femeile, ele însuşi purtaii arme. Ele 
singure pedepsi o insultă ce l s'arfi făcut. Copii cu ast- 
fel de mume, creştâiă să fie liberi. Daca unirea capilor 
ar fi fost între dânşii, streini nu ar fi putut săi învingă. 
Vlad singur învinse aceste suflete tari, aceste braţe ar- 
mate. Cum se făci acestă minune? În adevăr, a vedea 
acești țăani armaţi, şi puşi în ţepi de un singur om, 
ar crede cine-va, că este un farmec. Acest farmec era că 
Vlad puse ură între boeri şi popor ; că poporul, ca să vadă 
pe boeri înţepaţi, lăsa, a se înțepa el însuşi de mâna ti- 
ranului. 

În acea di poporul se aduna în număr mai mare pe 
strade, către curtea Domnească, căci scia că are să fie 
o masă mare la Domnie. Boeni trecéŭ pe cai învest- 
mântaţă cu harşale lungi de stofe bogate, cu gele largă 
de preţ şi frăne aurite, urmaţi de 6menii lor, ună pe cai 
alții pe Jos. Jupănesele lor vensă în thăsuri de lemn po- 
leite sai rădvane, trase de boi albi, cu hăţuri de lină 
roşie saii de mătaseroşie legate de c6rne. Cârnele încunu- 
nate de florii poleite. După trăsuri urmaŭ şerbi călări. 

Mai mulţi cai şi trăşuri intrară în curtea domnéscă 


www.dacoromanica.ro 


— 19 — 


Poporuiprivea aceşti 6meni cu acest lucs cu ochi de pis- 
mă. Acâstă pismă esprimată prin vorbe ironice, se res- 
frîngea în sufletele copiilor, care necunoscând nică ruşi- 
ne, nici temeie, o esprimai tare, prin risuri şi păcalituri 
de multe ori spirituale. 

Toţi aceşti 6speţi se adunară în sala cea mare în sgo- 
motul musicelor cunoscute pe atunci: lăutarii, cimpoe- 
rii şi toba însoţită de trămbufe. 

Tótă acâstă lume din sala cea mare se uita prin fe- 
restre la lupta ostagilor călără în care Domnul avù a- 
tăta suces. Cănd aceste jocuri se terminară, se chemă 
poporul în curte şi se făcu o horă mare. După acesta 
dănțuiră Dulapul, unul din cele mai frumâse danţuri 
xămase de la str&buni ; fie care bărbat lua o femee de 
mănă. O sută de perechi mergéŭ dănţuind cu pasuri 
regulate, pereche dupe pereche, întorcânduse împrejurul 
unui cerc şi făcând două pasuri în drâpta, două în stăn- 
ga, înaintănd. Dupe acâsta se făcă un danţ, un fel de 
horă, dar fără să se he de mînă neîncetat; se înty nă 
repede, se lăsă de mână d'odată, dama şi cavaler se un 
faţă în faţă şi bat din pici6re, apoi ia1ă se întorc, se prind 
de mănă, se învârtesc. 

Era o di de sărbătâre acea di; tótă lumea era vorósă. 

În sala cea mare din palat 6spetii conveisaii cu voie 
bună, aşteptând să apară Domnul şi Dómna în mijlocul 
lor, jupănesile eraii încântate de aceste petreceri. 

Într'o parte a sălii se afla o mică grămadă de boeri 
şi de jupănese. Să ne apropiem de acest cerc şi să ascul- 
tăm. Săbătorile ce ne dă acest Domo, Qise Stolnicul 
Stefănuţă, bătrîn cu părul alb, mie nu'mi prind la ochi, 
ele mi se par o cursă, a vă spune adevărul. Noi ţinem 
de paitea, ba încă de casa reposatului Domn Dan, vrăj- 
maşul ce] mai neîmpăcat al Dragolescilor, şi Vlad-Vodă 
ne chiamă la masă! Eri ucise pe fiul cel orb al lui Dan 
şi astădi pe noi ne chiamă.la masă! 


www.dacoromanica.ro 


— 20 — 


Fiica acestuia, socia lui George Spătarul, Irina, îi 
Tespunse : 

— Vlad-Vodă face pâte acest lucru, ca să ne?facă a 
uita cele trecute. Ori-cum va fi, nu numai nu am nici © 
temere , dar încă sunt mulţumită că am Venit. Bărba- 
tă-meii nu voia să vie, având tot acele cugetări deo 
cursă ... 

— Şi le am încă, respunse George Spătarul. 

— Ai dreptul să aibi asemenea cugetări, âdăogă bă- 
trânul Stefănuţă Stolnicul. Este vechie ura, între “aceste 
două case. Am fost faţă când Dragu-Vodă, numit Domn 
ucise multe neamari de ale lui Dan. Am fost fată când 
Dan-Vodă, mai târdiii, se urcă pe tronul ţării în urma lui 
Dragu-Vodă. Dragu venea în téră cu ajutorul Turcilor 
să-şi apere tronul. Dan-Vodă îi eşi "nainte cu 6ste un- 
gurescă ce îi tnmise Huniad. Dan-Vodă birui; Dragu 
cădă rob. Dan-Vodă puse de îi tăe capul. Pare că văd 
incă acest cap posomorit; zăcând în pulbere plin de sânge ! 
Dragu-Vodă era tata lui Vlad-Vodă. Deci cum vei să 
uite el acâstă ucidere? Mârtea de eri a fiului cel orb al 
lui Dan-Vodă, spune că Vlad nu a uitat nimic din cele 
trecute. Toate se uită; sângele nu se uită ! 

Marina Vister6sa văduvă, sora lui George Spătarul, 
dise: 

— Mě sperii cu aceste vorbe ; ar crede cine-va că ne 
vestesci că mârtea a intrat cu noi în ac6stă casă. 

— Acest Vlad-Vodă, dicea logofătul Nichita din sfa- 
tul cel mare, nu are gânduri bune pentru boeri. Noi nu 
trebuia să venim astăgi aici. . . 

Po telnicul Radvod respuse : 

— Nu va cuteză a ne face răi. Scie că poporul este 
pentru noi. O vorbă de la acâstă ferâstră şi oştirea tira- 
nului, şi palatul, şi el cu tótă caga lui se vor face pul- 
here ... 

Vornicul Guster, om bătrîn, cletenă din cap şi dise : — 


www.dacoromanica.ro 


— bj — 


Nu te întemeia mult pe popor. Ce am făcut noi pentru 
dînsul ? E’am despoiat şi l'am lovit. Aceste două lucruri 
aŭ semănat ura în inima lui, şi ura o vom culege. Vlad 
Vodă a furat inima poporului. — N'aţă vădut cum copii 
batjocoréŭ pe boeri când trecéŭ pe cai ca să vieaici? Po- 
porul nu se teme de Domni. El scie că Domnul este un 
om, ŞI omul pieră ca fumul. A avut mulți Domni şi nu mai 
sunt. Dar boarii sunt mulţi, şi nu scapă mici o dată de 
dânşii. Deci ura lor pe boeni este ! Turci caresinguri ne 
sprijină sunt departe de noi. Unguri sunt cu Vlad-Vodă. 
Poporul ne ipsesce.. . 

Atunci se făcu o larmă în sală. Domnul şi Dómna 
apărură. Toţi îi lăsară să trâcă, apoi se luară dupe dânşii, 
şi cu topi intrară într'o altă sală unde era masa întinsă. 

Masă splendidă, bucate alese, vinuri minunate ; mu- 
sicele sunaii neîncetat; toastele urmară. Tofi erai voioşi. 
La sfărșitul mesei Domnul şi Dómua se retraseră într'o 
cameră de alătui. Acolo se chhamă din cei dântêiŭ boeri 
unul câte unnl; din cele dântâii jupănese ale lor, una 
-căte una, şi care se ducii nu se mai întorcéŭ. Ospii fură 
chemaţi toţi în altă sală. Acolo începură tóste, apoi dan- 
turi. Dar Vlad-Vodă chemă şi de aici din boeri; dar Dóm- 
na chemă şi de aici pe jupănese. Cine era chemat era 
măndru de distincţia ce i se da. Umbra gelosiei se arată, 
pe fruntea celor ce nu erai chemaţi. Mumele erai che- 
mate cu copii lor; dar lucru cindat! cei duşi nu se mai 
înturnaŭ ! Negreşit, gicâi um bărbaţi, se petrece ce-va, 
minunat acolo . « Nesufent! dıcéŭ jupănesele. pentru 
ce noă nu ne face cinste a ue chema? Altă-dată nu vom 
maï veni la curte !» 

Cănd toţi cei ce formaii marele sfat, ei şi femeile şi 
copii lor fuseră chemaţi, aceste chemări încetară. A- 
tuncă cei rămaşi. 6meni şi femei, se mâhmră că ei erai 
neluaţi în semă. 

De o dată un căpitan de 6ste vesti 6speţilor căMaria 


www.dacoromanica.ro 


— 22 — 


sa îi poftegce pe toţi. Bărbaţi, femei, copii plecară dupe 
acest căpitan, ajunseră la uşa unei săli. Acolo uele se des- 
chiseră răpede şi le arătară, privelişte spăimântătore! 
o pădure de ţepi în picisre. În fie-care țépă căte un cap 
de om, de femeie, de copil, familie lîngă familie; ca- 
petele boerilor din sfatul cel mare ! Ei recunoscură ca- 
petele, Omenii remaseră înmărmuriți. Mai multe femei 
leşinară, copu scâseră ţipete. 

n acelaşi timp poporul dănţuia în curtea caselor dom- 
nesci. Mai tărdhi, mai mulți 6meni din popor strigat 
pe strade : — «Să trăâscă Vlad Tepeş ce ne-ai scăpat 
de ciocoi!» Copii poporului se juca cucăpățănele boeri- 
lor în măini şı întrebat cineva să le cumpere. O haită de 
căni urma dupe dănşii, sănnd de bucurie. Cămï singuri 
voiră de ele. 

Fantasma tiramei, pahdă, despletită, bâtă, desvătită,, 
cu faţa phnă de sănge, mtră atunci şi se aşedă la pici6- 
rele tronului lui Vlad-Vodă. 

Poporul îi dete numele de Ţepeş. 

Cinci sute de 6meni, femei şi copii, periră. Ostaşii de 
gardă moştemră avenle boenlor şi rangurile lor (1). 


TÊRGOVIŞTEA PUSĂ ÎN ŢEPĂ 


Poporul are o vorbă despre fiara selbatică : S'a spur- 
cat ia singe! o aplică mai de multe ori la urşi. O dată 
al la sănge, crede câ acest animal se face piimej- 

108. 

Se pote dice de Vlad-Tepez : S'a spurcat la sănge. 

A doua după uciderea boenlor, el nuse mai gândi de 
căt la mijl6cele de a ucide pe toţi aceia cae ţinuseră 
de Danesci. El îşi aduse aminte că unul din frați sei 


(1) Engel, 47. 


www.dacoromanica.ro 


fusese insultat de nisce boeri din Târgovisce. Hotărise a-şi 
resbuna amar. 

În gioa de Paste, cea mai mare sărbătâre la Români, 
cetatea 'Târgoviştii era în mare bucurie. La porta cetăţi 
despre Ialomiță mulțimea în vestminte de sărbătâre se 
ducea, să se desfăteze pe acest mal sub care cură rîulla- 
lomiţii ; acolo era un dulap. Înaintea dulapului o horă 
mare; lăntari ; căruțe elegante cu boi cu cârnele încu- 
nunate cu flori, încâ cate de jupănesele boerilor, de copii; 
boerii călări, pe jos, se îndreptaii spre acâstă parte a rî- 
ului. Pretutindini lăutari, cımpóie, fluere. Pretutindini 
danţuri „ strigăte de bucuri. Nici o frunte posomorîtă. 
S6rele bucunei pătrunsese acum în urma îndoiturilorvi- 
ețui, părea că grijile omenesci, înspăimântate de greuta- 
tea ce daŭ, se retraseră ele înşi-le ca să facă viaţa, să re- 
snfle şi să se odihnâscă o qi. Ast-fel acei ce chinuesc o 
fiunţă 6 e-care, din timp în timp, lasă prada lor să resnfle, 
ca dându'i o nouă putere, să pótă urmă chinuirea înainte. 

În casele Gmenilor avnți aceiaşi bucurie. Ospeţe în 
famihi. musici, danţuni. Uciderea boerilor se uitase. Nu- 
maï rudele lor mai păsa amintirea. Dar morții se uită. 
Acéstă uitare este una din trebuinţele vieţii ; a uita o 
nenorocire este a începe o nucă viaţă. 

Întruna din acele famihi de boeri era un mare ospăț. 
Acâstă famile era“ a stolnicului Stefănuţă ce am cuno- 
scut într'unul din cercurile din sala domnâscă în dioa u- 
“eiderii. Atât el cât şi rudele sale ce se aflaŭ acolo, scă- 
paseLă de mârte ca, printr’o minune. Ospeţui eraŭ George 
spătarul, gimerile acestuia ; ina, socia lui; Marina vă- 
duva, sora lui George spătarul; postelnicu Radvod, vor- 
nicul Guster şi alţii. 

Se vedem cine eraŭ aceşti ospeţi! 

Stolnicul Stefănuţă ea un boer avut ce ocupase po~ 
stari însemnate sub Dan-Vodă, un om de gese-geci de 
ani. Un caracter mândru şi neîndoios. El trăia retras 


www.dacoromanica.ro 


în casa sa, de la o cârtă ce avusese cu un frate al lui 
Vlad Tepeş asupra căruia, răsbunase o insultă făcută fie- 
sei Irina, ajutat de gınereseŭ George spătarul, de Răd- 
van postelnicul, de Guster vornicul şi alţi din cari cei 
mai mulţi se aflaŭ de față. Toţi locuitori din Târgovi- 
sce'luase partea lui Stefănuţă stolnicu îm potriva fratelui 
lui Vlad-Vodă, încăţ acel din nrmă trebui să fugă cu 
ruşine din capitală. Rădvan postelnicul, om tânăr încă, 
era logodit cu Marina visterâsa văduva. El aştepta ser- 
bătorile Pascilor, ca să se cunune. Mairina perduse pe 
bărbatul săi sub Dan-Vodă în lupta în care chiar acest 
Domn căduse. Guster vornicul e1a un bătrîn amic de tı- 
nerețe al lni Stefânuţă stolnicul, om cu multe cunoscințe. 
Toţi aceștia i-am cunoscut în sala domnâscă în dioa de 
ucidere. Nichita logofătul pe care îl cunoscurăm atunci, 
gingur el nu putuse să scape. 

— Ia să bei un pahar de tămăidsă, stolnice Stefă- 
nuță ; şi numai sta pe gănduri! Mulţumesce lui Dumne- 
deii că te-a scăpat din gura leului! 

— M'a scăpat, este adevărat, respunse Stefănuţă 
stolnicul; dar óre credi tu că totul s'a sfărşit? Vlad 
Vodă nu va uita nică o dată că am gonit cu ruşine de 
aici pe fratele sei. Cuţitul Ii stă atărnat pe capetele 
nóstıe cu un fir de păr. Iată gândul ce mă mănîncă; şi 
nuw'mi este de mine cât de acâstă fată Irina , şi de gme- 
re-meii George spătarul; căci scii bine, că Vlad Vodă 
nu tae o singure ramură, ci rădăcina cu totul. 

— În adevăr, tată, — dise Irina, acest lucrn s'a uitat 
șI îți faci grijă în deşert. Vedi vornicul Guster cât este 
de nepăsător ? Şi bine face. 

— Vlad-Vodă s'a spureat la sânge, mai dise Stefă- 
nuţă stoluicul, şi nu se va opri la boerii cei ucişi. Dar 
să lăsăm aceste gânduri, şi se vorbim de tine Rădvan, 
de nuuta vâstră. .. 

— Ah! ată ce'mi face plăcere, dise Marina încet căt e 


www.dacoromanica.ro 


BEER». RE 


Rădvan lângi care şedea la masă. Ea dise aceste vorbe 
cu atâta francheţă, în cât Rădvan surse de fericire. 

— Dar chiar astădi voii să mă cunun, dacă este voe, 
respunse Rădvan, şi îndreptându-se către Marina, adăo- 
gă : acest post credém că n'o să se mai sfârşâscă!.. 

— Să bem acest vin, dise Guster, la unirea, acestor 
juni! şi tótă masa respunse priu toaste sgomot6se. 

— Ascultaţi! duse Stefănuţă stolnicu. Un sgomot mare : 
afară. Ar dice cineva că poporul respunde la închinarea 
nâstră ! 

— Omeni ce se desfătez, dise Guster. 

Un gerb apără şi duse: 

— Curtea e plină de ostaşi lui Vlad Ţepeş. Vor se 
intre. Ne-am înpotrivit a ï lăsa. Am închis pârta, şi ei 
aŭ spart'o cu topdrele, sunt mulţi. 

Acéstă sere produse o mare sensație asupia 6spilor. 
Feţele Jor păliră, vorbele se opriră pe buze şi paharele în 
mâni. Nu apucară să dică o vorbă, şi ostaşii umplură casa. 
Cine trimise pe aceşti ostaşi“avuse grije a "i îmbăta mai 
"nainte ca să-i facă mai grosolani cu prada lor. 

Oştirea lui Vlad "Ţepeş nu era ostirea ţării, era oștirea 
unui om, şi acest om era un tiran, şi acea oştiie simţea 
şi tăcea ca tiranul, stăpînul ei. Locuitorii daseră ostaşilor 


vlv {y s ov 


suferită. Insulta ómemiï, îi bătea, îi ucidea; despoia casele, 
îi despoia pe strade, prin case. Nimeni nu se mai plângea. 
Cei ce se plânseră, despre dinşii pentru ast-fel de asupriri, 
tuseră pedepsiţi. Pre-care îşi făcea dreptate singur, când 
putea. Pe tótă dioa se găseaii 'Țepeşeni înjungluați. 

— La armăşie! stngară aceşti ostaşi beti. 

— Aceste vorbe fuseră urmate de alte vorbe grosolane 
apoi de ameninţări, de loviri. Dupe dece minute, toţi ace- 
şti 6speţi, cu capetele descoperite, vesmintele sfăşiate ; 


www.dacoromanica.ro 


— 26 — 


cele două fernei eu părul despletat, cu sînul plin de sânge, 

cu câte o funie de gât, mergeaii pe strade tremmând şi ți- 

până sub loviturile 'Pepeşenilor. Privelişce crudă, înfio-. 
rătâre. Omul degradând omul, omul tăgăduindu-şi tot ce 

are mare, frumos, generos! 

Acéstă arestare nu era parţială. Tâte familiile boerilor 
din Tergovişte fuseră prinse tot-d'o-dată. Tot oraşul era 
arestat : bărbați , femei, copii, bătrîni, tot ce purta faţa 
omenâscă se afla în lanțuri. Tepeşemi prin suprindere, le- 
gară pe toţi aceşti locuitori, daţi la petieceră într'o qi de 
sěrbătóre. O şoptă surdă, adîncă, dwerósă de gemete, de 
stiigăte, de suspine, se înălța la cer. Două-deci de mii de 
sînuri ce gem ! acâsta trebue să apese aerul ; aceştă băr- 
baţi muncitori, ce se desfătaii, aceşti flăcăi tineri ce dăn- 
mai, aceste fecióre trumâse, plăpânde, ce apăreii în mijlo- 
cul lor, acestă muncă cu piuncă în braţe, aceşti bătrîni cu 
perii albi, ce privâă cu cunositate pe ui mele lor ce abia 
le 1ecunoscéŭ, toţi aceşti 6meni eraii legaţi, târiţi, stie- 
juiță î în tablă afară din câtate. Aceşti 6meni o di nu 
mai lăsară armele de lângă dinşii şi perdură libertatea. 
Trei dile fuseă ţinută în tabără. Ostaşii le arunca pâne 
şi apă. Casele lor, în cetate, tóte deveniră prada ostaşi- 
lor, tot se luă. Multe case se arseră. Vitele lor de acasă 
se prădară ; dar cămi r&maseră. Ei věđură dilele şi nop- 
le trecând şi pe stăpânii lor nevenind, şi se puseră să 
urle. Urlete triste, durerâse, sfăşietore. Un oraş ce dispă- 
rea. O făşie din ţeră ce se rupea! gi nu erai streinii în- 
vingători ce venéŭ să fărame ţera. Era țéra ce ucidea {éra ! 
Şe pri veninaţi, tigrii în &ută taţi, tu ăesc între dînși ; veni- 
nul respectă veninul; înrăutățirearespectă înrăutățirea căci 
este acelaşi fel ce se păsta 6ză ; instinctul este mai înţelept 
de cât înțelepciunea, omul mai jos de cât vita. Dumnegeii 
Ya făcut, bine; el a voit să se facă maï bine, a voit să fie 
Dumnedei, şi s'a pocit. Tera se ucidea singură, căci 
într”o qi întâmplarea născ un om, şi acest om era un 


www.dacoromanica.ro 


— 927 — 


tiran, căcă acest tiran âvea un frate, şi acest din urmă 
insultă o femee, şi o mare cetate îlpedepsi, goniadu'l 
din sînul ei. Un individ ucide o cetate ca să facă drep- 
tate. Dumnegeii fărămând lumea, ca să resbune un verme 
călcat în pici6re de un trecător! Lui Duinnedeii "i ar fi 
ertat a sparge ce el însuşi a creat. 

Acest om spărgea o cetate ce nu crease el. Era el 6re 
instrument în mâna ursitei, cum «ste veninul, cum este 
vijelia, cutremurul, n ăsnetul, cataclismul, cu aspra misie 
de a pedepsi omennea a bătut din calea sa? 

Cine pâte să esprıme durerile acestii poporaţii sub 
gardă ? Ostaşii insultă părul cel alb al bătrînilor. Female 
ŞI veigurile nu sunt respectate. Aceste grămezi de 
6meni tremură sub biciul taranului. S6rele însă se ridică 
într'o dimin6ţă asupra lor, luminos şi nepăsător; geme- 
tele acestor miă de 6meni nu-l opresc în cale; suspinele 
lor nu îl învelesc în abui. Natura urmeză cursul săi 
regulat, nepăsător la suferințele lumii. Lumea în natură 
este o secundă în eternitate. 

S6rele se dica voios, Cele W'ântâiii raze ale sale atè- 
tară acestui popor lărțut o pădure de ţepi ce se forma 
în timpul nopții. În aceste ţepe erai toţi bătrânii din 
Tâgowşte. Un țipăt de spaimă şı de milă se audi 
în acâstă mulțime de băibaţi, de femei, de copii. In 
fruntea păduni de ţepi, în ţepe mai nalte ereaŭ boerii 
cei mai mari cu femeile lor. Un ochii ce arfiavut tăna 
să se oprâscă cu nepăsare pe aceste fiiuţe înţepate ar fi 
cunoscut pe Stefânuţă Stolnicu cu t6te persânele cu care 
Yam v&dut ocoht la masa lui cu trei dile înante, bărbaţi 
şi femei, afară de Inna şi de Guster cel bătrîn. 

Atunci un semnal se dete, şi t6tă mulţimea de băr- 
bati femei, fete, copii, imbnăcaţi în vestmintele lor de 
sărbătore, fuseră duşi să lucreze la facerea, cetăţii Po- 
enanii în judeţul Ialomiţii. Când acâstă cetate se ter- 
mină, Vlad 'Pepeş dete voe Târgowgştenilor să se întârcă 


www.dacoromanica.ro 


— 28 — 


pe la casele lor; vestmintele lor eraii rupte (1), acéstă 
nefericită poporaţie suferi fâmea, setea, munca, lovitu- 
rile, hula. Mulţi periră sub greutatea suferințelor. 

Târgoviştea, este prada ursitei. Nici o dată nici o ce- 
tate nu a sufert mai mult, şi mci o dată nici o cetate 
nu a fost mai glonsă. Ea a simţit durenle ţăni şi a vě- 
qut gloria țării. Acestă cetate în rume are un mare loc 
în storia României. Fie-ce ruină din acâstă cetate re- 
chiamă, spune, în limbagiul ei, mulţime de lucruri ne- 
credute astă-di! Nu este o stradă, o pată, o casă ruinată, 
un colţ care să nu fi fost stropit de sângele Românilor şi 
sti eimlor. Târgoviştea este umbra secollor trecuţi, este 
mormântul României vechi, este figura stoni tëri. Ea 
pure că s'a surpat peste gloria națiunei. Mărirea Româ- 
mlor stinsă, Tâgonştea nu a voit să mai trăiască. Ea 
este eroică. Mormântul sěŭ are însteţa măriri. Aceste 
palate, biserici, tunuri runata, vădute n6ptea, aŭ o fi- 
sionomie fantastică gi meditativă. Gemetele rîului ce se 
aude, amestecat cu cântecele lugubre ale cucuvelelor, 
compun cântarea morţilor. Omul care, întârdiat în ace- 
ste rune, meditâză în tăcere, crede să audă, printre 
timpii ce nu mai sunt, în aceste curţi întristate , mehe- 
zăile cailor, sgomotul armelor, 1ăsunetul chindii ; crede 
să vagă armatele în luptă, Domnii în capul lor mergând 
să înfrunte ostile vrăjmaşilor. Visăne dulce şi maest6să, 
ce inimele nobile o resping cu durere, căci îndată se 
stinge şi lasă să se simţă trista reahtate, mai tristă şi 
mai tăcută de cât acâstă cetate de mormiute! 

Acele timpui avéŭ multe suferinți, dar cel puţin, a- 
lături cu necazurile era mărirea, vitejia, fala ! Nu înţe- 
legem o nație să trăâscă fără mărire. 

Nu sunt suferinţele ţării ce mă înspăimîntă. Venirea 
sufennțelor este semnul venirei sufletelor celor mari. 


(1) Engel. 


www.dacoromanica.ro 


— 29 — 


Ceea ce mă înspăimântă pentru ţâră, este liniştea aceea 
care nu se pâte deosebi déca este hniscea unui somn bine- 
făcător sati huiscea morții. 

Ceea ce mă înspăimintă este întârgherea de a păşi 
către viață. Îndonala ne dice adesea: « Unde sunt speran- 
tele şi visele vóstre? aţi voit a învia un cadaver, şi v'aţi 
perdut timpul şi hbertatea. Aţi sufent ca să nu faceţi 
nimic. Nu v'aţi bucurat de mmie, mică char de dreptul 
de a trăi ca individi. Voi nu aţi avut tinerețe; nu aţă cu- 
noscut nică o mulţumire. » A 

Și cu tóte acestea noi nu am perdut speranţele! A- 
ceea, ce se numesce un cadaver, va fi o dată viii, sănătos 
puteric. Piaă t6te bucunile weţei celor puțin pentru 
mai mulți! Fericirile ce maŭ amarăciuni sunt acelea ce 
se gustă fâră plăceri, căcă nu sunt meritate. Drepturile 
cele mai triste sunt acelea ce se esersâză fără datoni! 


IRINA ŞI GUSTER 


Irina şi Guster vornicul erai singurele persóne ce scă- 
pară în dioa de Pasce de funa lui Vlad 'Tepeş diu casa 
lui Stefănuţă Stolmcul, Stefânuţă Stolmeu, Spătarul 
George ginere-săi; Maria vistierésa sora acestui din 
urmă, postelmeul Rădvan logodmcul Manei fuseră puşi 
în ţepi. 

Dina perduse pe tată-săi, pe sociul săi. Bătrînul Gu- 
ster pe: duse singurul sěŭ amc de copilărie, Stetănuţă stol- 
nicul. El :ğmase strein. Inna 1%măsese singură. Neno- 
rociiea îi uni. Ea avea vevoe d'un părinte; el simțea 
trebunţă să aibă o fată. Averile lo1 se prădasenă de Vlad 
Ţepeş. Și acest bătiin măreț, ac6»tă femee cu suflet no- 
bH şi delicat, ca să thăâscă, trebuai a munci; şi ce pu- 
téŭ să căştige două finţi plăpânde în msce timpuri de 
fer 2 Nobilul băta în cu părul alb, înclinat sub greutatea 
anilor şi a durenlor, regretă că nu a fost ucis alături cu 


www.dacoromanica.ro 


= O a 


vechiul săă amic. Apoi îşi aducea aminte că Irina, flica, 
amicului săi, era acolo lângă sine, şi atunci da mulţu- 
mire cerului că îl păstrase. Guster nu suferi ca Irina să 
se facă şerbă. El se însărcină cu traiul ei, dar ca să 
câştige traiul, puterele lui nn-l ajutaŭ. Hotări a se face 
cerşetor Eroul român de la Varna sub Dracula, de la 
Casova sub Dan, acum cerşiă ! Tóte dhmineţile el se afla 
la porţile bisericilor din Târgovwiste întindând mâna la 
trecători; El nu rozea să ceişéscă! Daca ar fi fost silit; 
a cerşi pentru dînsul ar fi preferat să mâră: dar să vadă 
murind pe Irina, preferă maï bine să cerşâscă. Nimeni 
nul cunoscea snb costumnl săi. Serele se întorcea în 
coei6ba sa şi cu eeia ce căpăta, hrănea pe nobila şi fru- 
mósa lui 6spă. Inna nu scia că el cerşesce. Guster îi qi- 
sese că are âncă nisce bani depuşi la un negoţiător. Di- 
lele trecsă. Nimic nu schimba asprimea ursitei lor. Ti- 
rannl se intărea şi naţia îngenuchiase. 

Acest popor de viteji ce îşi apăra hbertăţile sele cu 
armele în mână înpotriva Tureilor, Tátarılor, Polonilor 

i Ungurilor, acum tremura înaintea unui singur om. 

um se făcuse acâsta? Cine póte să o spue? Pop6rele 
ele însuşi aŭ tampul lar de b6lă. Tirannl pusese ura şi 
desbinarea între boeri şi popor. Boen însuşi se făcu- 
seră tirani. Vemrea lui Vlad Ţepeş, lovirea ceel le dete, 
fuseră destul ca acest popor să vadă într'însul uu pro- 
tector, 

Într’o dımınéță Guster vornicul, întindând mâna la un 
trecător, pe o stradă, fără voia ui, cetrase mina când 
vădă chipul celni de la care era să primâscă dinarul. 
Trecătorul scóse un țipăt. Acel om era unul din şerbii săi 
pe care îl crescuse, îl îngrijise, şi căruia dase mijlâce 
spre a munci şi a se înbogăți. 

Era un suflet nobil prin natura sa. Dumnedei, ca să 
cobóre trnfia aristocraților, aubesce de a semăna aceste 
suflete gingaşe în lutul ce mişcă mai pre jos de cei mari. 


www.dacoromanica.ro 


Bătrînul Guster descoperi vechiului săii gerb starea sa. 

Acest gerb se aruncă la pic6rele stapînului săii şi le 
udă cu lacrămi. Guster îl duse acasă la dânsul, îl făcu 
cunoscut Irimi. 


CERŞETORII 


Aceşti 6meni aŭ trăit în toţi timpii. Dar se pare că 
în timpul tiranului ei se înmulțiseră în ţâră. 

Într'o qi Vlad 'Pepeş se uta de la o ferâstră a palatu- 
lui săi pe strade. Doi vergetori se disputaii pentru un co- 
dru de pâne. 

-— Iétă 6meoi netrebuincioşi în lume, dise el în sine. 
Apoi întorcânduse către oficeni săi : « Să se strângă toți 
vercetonii din téră, oră pe unde ar fi, voiii să le daŭ un 
mare ospăț. Sărmanii ! nimeni nu are milă de dinşii.» 

Ordinele lui Zepeş eraŭ lovituri de trăsnete. Cei ce 
primiră acest ordin plecară îndată a'l esecuta. 

Nu multe qile după acest ordin ciudat, mai multe 
sute de cerşetori se adunară în capitala ţării, sub gardă. 
Vlad "Ţepeş le dete un ospăț. In:r'o casă din cele mai 
mari ale capital, se puse mai multe mese. Bucatele 
cele mai alese şi vinurile cele mai scumpe împodobiaŭ 
acest ospăț. Şerbii în vestminte aurite erai rânduiţi 
pentru servicii. Vlad Ţepeş avù fantasia să trimiţă cer- 
şetorilor, 6spi ai săi, vestminte lux6se. Cergeton se îm- 
brăcară caboeni. Eraŭ bărbaţi, femei, copri, uni orbi, 
alță.parahsaţi şi lipsiţi de câte un membru al corpului 
lor; alui monstrii îngrogitori; alţii întregi, sănătoşi, 
tépenï, frumoşi; temei tinere, cu prunci mică în braţe, 
învăţaţi să întindă mâna de cum văd unom. Tóte aceste 
ființi se adunară aici. 

Locuitorii având scire de acâsta, dicâi : 

« Vlad Vodă va să'şi spele păcatele sale prin mile ce 
fac acestor nefericiţi. » Alţi mai isteţi dieâii: cOre Vlad 


www.dacoromanica.ro 


— 32 — 


Vodă nu o face şi cu cerşetorii ce a făcut cu boerii din 
Târgoviste? > Şi cerşetorii repetaii ceea ce li se disese. 
«Vlad Vodă ne va da un piânz, un rând de vestminte, 
o sumă de bani, ca să'şi spele păcatele înaintea lui Dumne- 
ei.» 
i Aceşti ómenï se chemară la masă. Acest ospăț era 
ospățul morţii. Ei mâncară şi běură. După mâncare dăn- 
țună în sunetele musicii. Nici o dată în viaţa lor nu a- 
vurăo dı mai mulţumitâre. Beţia, acestă cunună a ospe- 
telor fără moderare, veni în mijlocul lor. Atunci sărbă= 
' tOrea, să schimbă în orgie.. Din patru părţi ale casti de 
o dată se ndicară flăcăii de foc repedi ca suflarea vi- 
jeliei. O parte din cerşetoni cătă să 6să ; garda îi opre- 
sce. Cei beţi se tredesc, ca să ardă în flăcări. Mói te cru- 
dă ! Sufletele cele mai degradate perind ca martanii ! ti- 
pete surde, spăimântătore, grozave se audiră atuuci în 
acâstă casă încinsă îu flăcări. Mai multe sute de guri 
blestemă pe Vlad Tepes. Dar Vlad Țepeș, apăru în curte 
se mtă, zimbesce. Acâstă vedere îl încântă ; petele a- 
cestor nefericită îl îmbaţă de plăcere. O singura părere 
de reŭ mişcă atunci sufletul săi : că în acestă casă ce se 
schimbă în cenușă. nu se afla lumea, întrâgă. Dupe câ- 
te-va minute, acâstă mare casă de lemn se mistni. (1) 
Cu două qile înainte de acstă faptă barbară, Guster 
fusese arestat de ostaşi ca cerşetor, şi dus cu cei-l-alţi 
la acest ospăț. Arsese şi el cu cei-l-alţi! Tot ce se stie 
este că el uu se mai înturnă nici o dată la Irina acasă. (2) 
Vlad 'Tepeş făcuse cel d'ântâii pas pe rîpa uciderilor. 
Deci nu puii să se oprâscă aici. Cele d'ân!âii morţi fură 
dictate de treþuința păstrărei trouului. Acum el luase. 
gust; la ucideri. 


(1) Bonfinuii.-Decad III lib. pag. 544 
(2) Bonfini, lbid. 


www.dacoromanica.ro 


— 33 — 


Nici o qi nu maï trecù pentru dânsul fără să 'şi umple må- 
nile în sânge omenesc. Civilisaţia modernă nu mai înţe- 
lege aceste crime coborâte de sus. Lumea, lasată cât-va 
timp la voința bolnavă a câtor-va bai bani, nu se afla în 
calea ce mita, ei îi însemnase. Printre norii ce plutâii 
pe lume, cuvântul lui Dumnedei pătrunse întio di prin- 
tun colţ al glubului, şi anunţă o nouă vâistă a lumii. 
Vâsta matuntăţei, timpul modern, caracterisat prin ten- 
dinţele la cugetare şi maturitate, morală mai înaltă. Lu- 
mea avusese timpul copilăriei, sai timpul anti hităţei, 
timp în care predomnise simțualismul: Véčul de mj- 
loc fuse juneţea lumei din causa predomniei grosola- 
nii eneigii , gustului pentru întâmplătă , simțualismului 
spirtualisat. Vécul de mijloc încetă dintro multime de 
împrejuăii: descoperirea Americei , descoperirea tipa- 
rului, reformaţia, pacea de la Vestfalia. Vecul de mijloc 
al Occidentului fuse mai dulce de cât al Onentului. Ancă 
din acel timp cugetarea căta a'şi lua locul săi în lume. 
Ast-fel când Occidentul se înlumina, Orientul întârdia, 
âncă. Aici despotismul grosolan avea încă viață. Către 
acestea Occidentul se lumină sub razele cugetănii. Artele 
îmflorese ; istoria se scrie în limba fic-cărei nati ; filo- 
sofia îşi nevărsă 1azele sale; învăţământul se lăţi ; ari- 
stocraţia scăgi în îmfurne. Burgesia se nidică; religia 
se reformă; feudalitatea lăsă locul burgesii. Luminele e- 
pocii moderne nu pătrunseră âncă în Româuia în timpii 
lui Vlad Ţepeş; lumea era aici încă sub înrîurirea cvi- 
hsaţhei arahe. 

Aici lumea, se credea âncă creată spie a fi róba unui 
despot, ca o turmă de vite. Dioa nu se făcuse încă, tuna- 
niile lui Vlad Tepeş nu făcea giozăvia ce ar face astă-di. 
Cu tâte acestea ele deveniă atât de înfiorăt6re, de cru- 
de, de neaudite, în cât într'o Qi Sultanul însuşi se îm- 
fioră. 


3 
www.dacoromanica.ro 


— 34 — 


THUDORA 


Şi acest monstru găsea loc în cugetările sale pentru 
femei! avea o concubină. Sănu ne amăgim! Sufletul lui nu 
e1a pentru nimic înacâstă, înclinare. Sufletele acestor ó- 
meni sanginari nu iubesc : ele sunt prea degradate ca să 
se misce la aceste simţimânte tinere. Carnea singură simte. 

Viad 'Tepeş se duse într’o gi la acâstă concubină. Ea 
îl astepta. Eră jună, framósă , spirituală; dar viclénă. 
Ea devenise şi maï vıclévă de când se făcuse concubina, 
acestui om îmăutățit. Vlad Tepeş era în acâstă casă ca, 
garpele în cuibul columbii. Ea era columba ce umblă 
să-l menageze , ca să scape puii săi. Póte cine-va să'şi 
închipuască o întîlnire de amóre înti”acâstă femee blîndă 
şi acest om sălbatec ? răsfățările lui erai sgîrutwiile ti- 
gxului. 

U idee nefericită trecuse priv capul Tudorii. Voind a 
deveni mai interesantă în ochii acestui domn, îşi închi- 
pui să-i dică că era îngreuiată. 

— Tu îngreuiată ! strigă Domnul cu furie 

— Vai! răspunse Tudora. Este adevărat. Vor fi mu- 
mă. Mişcarea sînului mei 'mi-a spus acâsta. 

— Tu mumă? minți! 

— Nu minţ, stăpînul mei. Voi fi mumă. 

— Asfel de vorbe să nu'mi mai spui, qise Vlad Te- 
peş, bombăind. 

— Dar sunt îngreuiată, îi mai: dise încă Tudora. 

Vlad Ţepeş se sbărh ca un tigru. 

— Să vedem dise el, cu o turbare sălbatecă. Săli, 
sc6se paloşul, şi cu repejune îi despică pântecele, să afle 
adevărul. Femeia muri. 


SCOLA 


Patiu sute de tineri Sassoni și Ungui din Transil- 
vania veniți însuşi după cererea lui Vlad în Valahia ca 


www.dacoromanica.ro 


— 85 — 


să învețe limba română în sc6lă, fuseră denunțați lui 
Vlad "Ţepeş că murmură asupra faptelor sale tiranice. 
Şése sute de neguțători Bohemi ce se aflaŭ prin ţ6ră în 
trebi de comereiă , andiud de atâtea crudimi, nu putură 
să nu esprime grozăva ce simțéŭ. A 

Pe Unguri şi Saşăi să-i ardă (1) pe cum am ars pe 
cerşetori, strigă Vlad Tepeş. Pe Bohemi săi puie în ţepi, 
pe piaţa capitalei. (2) 

„Şi ac®t ordin seuesecută. 

Vlad 'Tepeş pe tâtă dioa devenea gi mai îngroditor. 
Téra tremura de la o margine la cea-l-altă. Aceste cru- 
Jimi aduse alte crudimi. Dete ordin pârcălabilor de ju- 
deţe să-i trimită statistica tutulor judeţelor. Ordinul nu 
e putù esecuta îndată. Vlad Tepeş îi chiamă în capi- 
tală şi făcu să-i pue pe toți în ţepi (3) 

Geniul s&ii înrăutățit şi uricios născoci un chin amar : 
punea pe călâi să jupóe tălpile pieadrelor celor ce voia, 
să chınuiască, a freca cu sare nervele ce se vedéŭ afară 
apoi să aducă capre să le lmgă (4). O dată supărat pe 
nisce boeui, aduse la curte pe femeile lor cu pruncii lor 
în brațe. Acolo puse pe ostaşi să le tae titele, gi în locul 
țiţelor, le puse capetele tăiate ale pruncilor lor (5). În- 
tvo qı întâlm un călugăr călare pe un asın. Voi să vagă 
cum iar şedea înţepat cu asın cu tot. Dete ordin şi îl 
puse în tépă calare pe asın (6). 

El ardea de dorinţă a născoci onoă manieră de uci- 
dere. A înțepa, a arde, a jupui, erai lucuură cunosente 
de toţi. A terbe în apă în cazane pe 6meni,i se păiù ceva 


(1) Enghel. Ist. Valachiei pag. 76 şi 178 

(2) Ibid. 77, şi 178 

(3) Ibid pag 79 şi 179 

(4) Enghel, Sensoiea Saşilor L XXII. Hama L XIII. 
(5) Enghel Hamme: ScusGiea Saşiloi. 

(6) Enghel. 


www.dacoromanica.ro 


— 36 — 


noŭ (1). O fâcu. La tóte aceste crudimi el se află de 
față. Un preot predicase la biserică că nu trebue a-şi 
însuşi averea altora. Curtezanni spuseră lui Vlad Ţepeş 
că acest preot vorbind ast-iel, făcuse aluzie la Domn. 
Domnul chemă pe preot la masă; îl puse lângă dânsul. 
În timpul mesi, pe când convorbâu despre massıra a 
nu'şi apropia averea altora, Vlad schimbă pâinea sa cu 
a preotului. Acest din urmă, nebăgând de sâmă, îşi luă 
pâinea şi mâncă dintr'însa. Atunci Domnul qis& preotu- 
lui : 

— Tu predici celor alţi a nu'şi însuşi averea aprâpe- 
lui , şi tu îmi ei pânea mea de dinainte. 

Fuptul fuse constatat. Preotul răpit de la masă şi pus 
în tépă (2). 

O dată int:ă în Transilvania, prădă şi arse cele mai 
multe bisenci ce întălni în cale. Sıht a părăsi cetăţile 
de acolo, nu voi a pleca fără a lăsa dupe el grozăvia fap- 
telor sale. Prinse o mulţime de Sassoni, şi îi puse în tepi 
(3). Séra aceea lumină tepile, şi el se puse la masă 
să cineze şi să bea cu curtesani sti. Țipetele şi vaetele 
victimelor muiinde, ce se respăndeai în aer, îmbătait 
pe acest nebun de plăcere (4). 

Luase o nouă manieră de a pedepsi femeile când a- 
cestea erai îngreunate, Punea de le despica păntecele 
şi scotea pruncii încă vii pe care îi în tepa în ţepi mici (5). 
Pe copii îi chinuia mai ales tăind înaintea, lor pe mu- 
mele lor, şi dându-le să mănânce carnea fiiptă (6). 

Intr'o d îi aduseră pe un tătar. Alţi tătari venită să 
că să! ierte. 


(1) Enghel. 
2) Ibıd 

(3) Ibid. 
(4) Ibid. 
(5) Ibid. 

(6) Id. 


www.dacoromanica.ro 


— Bine, respunse "Ţepeş. Trebue să 'l spânqurati voi 
iată ce pociŭù face pentru el. 

Tătarii refusară. Vlad 'Tepeş dete ordin să fiigă pe Tä- 
tar şi să sil6scă pe ceialți Tătari să °l mănânce. Acâ- 
ata se făcu. (1) 

Născocise încă o ladă mara de fer, acoperită şi găurită 
pe acoperemânt. Acolo punea 6meni mai mulţi, pe urmă 
turna apă feibiute pe ei, şi el rîdea la tipetele lor (2). 

Pe um Gmeni îi punea în ţepi prin partea c6stelor. 
Ast-fel înţepaţi aceşti nefericiti să băt6i cu gemete gro- 
zave. Vlad Tepeg, bét de voluptate, striga atunci : Ah ! ce 
sgomot plăcut fac. (3) 

Odată se preumbla printre ţepi cu unul din amicii sti. 
Era cald. Cadaveile se stricaseră şi aerul era nercurat. 
Acest amic, cuteză să "i spue adevărul şi dise: 

— Cum îţi place să stai sub acele ţepi unde aerul este 
mecurat ? 

— Esci singur că aerul pute ? întreba Vlad Ţepeş? 

— Aşa, dómne, aerul este stricat aici, respnnse acest 
Om. 
Vlad Ţepeş strigă atunci să pue pe acest om într'o 
tépă fórte înaltă, ca să nu'i pută cadaverile (4). 

Vlad pedepsea deopotrivă pe cei ce îi spunâii adevărul 
şi pe cei ce °l linguşâii. Pe acesta îl puse în tépă căci îi 
spuse adevărul, pe uu călugăr îl ertă căci îi spuse ade- 
vărul. Întrebând în parte pe doi călugări ce dice lumea 
despre dânsul, unul îi respunse că lumea îl numesce bine, 
că este un Domn mare şi plin de virtuţi. Celalt îi dise 
că lumea dice de dânsul că este un tiran înreutățit. El 
dete odin să pue în ţâpă pe cel ce dise că lumea îl nu- 
mesce de bine, şi liberă pe cel ce îi spusese adevărul. 

(1) Enghel 

(2) Ibid. 

(3) Ina. 

4) lbid. 


www.dacoromanica.ro 


— 38 — 


Odată tiranul întâlni un ţăran cu cămaşa scurtă, El 
îl întrebă daca este însurat. Țăranul respunse că este. 
Vlad dete ordin a se pune în tépă femeea acestui om, şi 
lui îi dete altă femee, recomandându-i de a fi mai harnică 
de cât cea înţepată (1). 

Tot Enghel, dupe seris6rea Saşilor, spune că un negu- 
țător Florentin, cerând lui Vlad o gardă, ca să'l apere 
contra tâlharilor, acesta îi dise să depue tot aurul ce avea 
în câmp, pe cale, o n6pte, şi să se retragă. Aurul se de- 
puse şi nimeni nu cutedă a'l lua. Ast-fel de mare era te- 
merea, ce avéŭ locuitori de acest domn. 

Noi nu criticăm atât crudimele tiranului pe cât criti- 
căm nepăsarea acelui popor ce se lăsa să se ucigă de 
temere să nu móră. 

Fapte triste ce degradă fiinţa omenescă ! 

Dar Ge aceste fapte fatale nu aŭ şi ele o causă ? 

Tată, ce vorm a cerceta. 

Răul nasce răul. 

Este o lege nestrămutată. 

Am dis unde-va că tirami se fac când naţia încetâsă 
de a mai fi ce-va; natia este pentru mult în nascerea 
tiranilor. Relele ce sufere o societate le este datóre în 
parte ei însuşi. Puterea eră în mâna unei clase priveli- 
giate de boeri. Boeni deveniseră tirani. Ca să lovâscă 
acéstă tiranie, trebuia o altă tirame. Locuitorii din Ca- 
nada, ca să ucigă nisce góreci înrëutătiți ce locuesc ca- 
scle lor şi fac mulțime de strcăciuni, sunt nevoiţi să a- 
ducă în casă năpâici venmate, ca se ucigă sai se gonâscă 
pe ş6reci. Un răi ucigând alt r&i. 

Tirania cea mai crudă, periculósă, este aceea a unei 
clase, căci ara rădăcină într'o térd prin mulţimea numă&- 
nului taranilor ce o compun, răspândiţi pe façia socie- 
tăpï. Prin acâsta chiar ea căpătă un presigiŭ. Acha sa 


(1) Enghe). Pag. 79. 


www.dacoromanica.ro 


se revarsă prin legăturile ce are în societate, în tâte vi- 
nele societăței. 

Este greii de sdrobit. Lupta se pune între naţia des- 
părțită. Trebue mai multe vâcuri de'luptă spre a o în- 
vinge. Ea era o amă pericul6să în mână. 

Prin caracterul eï d'a fi multiplicată şi respândită în 
nație , tirania unei clase se servă cu înlesnire de liber- 
tate ca mijloc spre a ajunge a păstra pretențiile sâle. Și 
de multe ori, servinduse de numele hbertăţei ca să pă- 
streze tirania, acestă clasă este sinceră. Ea tăgăăduesce 
poporul. Admite clasa şi un guvern. 

Lupta este dar între o clasă şi un guvern. O clasă ce 
dispută privilegiele eï contia guveinului, crede tot-d'a- 
una că apăă libertățile, de şi aceste libertăţi nu privesc 
pe popor. Omeni creduli, simpli, uniţi cu ambiţioşii, uniţi 
cu 6meni câştigaţi causei acestei clase de multe oră vin 
În apărarea ei şi de multe ori îngélă însuşi credulitatea 
poporului. 

Clasele într'o nație sunt o urmă a feudalismului. A 
sprijini prvigelile unei clase este aadmite trebninţa unei 
clase privilegiate. Acesta nu este ertat la o nație unde este 
egalitatea drepturilor. In timpii vechi se erta; dar atunci 
nu esista egahtatea, drepturilor. Prin principiul egahtăţei 
nu mai pote să fie de cât un guvern și natia. Ori ce clasă, 
fie o clasă ântăni, fie o clasă de mijloc, nu mai pâte 
să esiste. Clasa de mijloc este o idee absurdă, căci prii- 
mind o clasă de mijloc, admiţi prin acesta chiar o altă 
clasă aristocratică. Sunt însă constituţii ce nu se află 
aşedate pe o desăvârşită egahtatea drepturilor. Spre esem- 
plu Conveţia la Români. Egalitatea drepturilor ast-fel 
cum este iegulată prin legea electorală constitue încă o 
clasă privilegiată între guvern şi nație. Acéstă clasă va fi 
âncă causa multor rele. Va veni timpuri când acestă 
clasă piivelegiată va intia în luptă cu țera pentiu privile- 
legiunile séle. 


www.dacoromanica.ro 


-— 40 — 


Vor fi conflicte mari. 

Privelegile eï vor fi disputate în numele ţării şi po- 
poprul, neavând nimic a câştiga, va sta la o parte nepă- 
sător şi póte va tolera pe guvern să ia puterea în mână. 
De la timpii cei vechi de privilege nu suntem departe. 
Nu pâte fi constituție sigură de cât atunci când se va 
primi sufiagiul universal, fără acâsta va fi tot dauna 
luptă între guven şi clasa privilegiată, şi poporul va fi 
tot-d'auna nepăsător, preferând pâte tnania unui om ti- 
vaniei unei clase. 

Am vorbit de tirani. Să vorbim de tiranie saŭ despo- 
tism. 

Mai mulți cugetători însemnați aŭ vorbit în chipuri 
deosebite şi contrarii. 

Umi aŭ confundat despotismul cu tirania. 

Unii ai fost pentru, alţii împotrivă ; alţii ai confun- 
dat cu monarhia; Vai tăgăduit ; alţii iară i-a recunos- 
cut o parte bună si o parte rea. Montesquieu, arată pe 
despot: «Un om care, fără legi şi fără reguli, tăresce 
tot prin voinţa sai capriciul săi.» 

Du Rosier qice că despotul nu are legi, reguli scrise 
pe care să nu calce, dar fiind că acest despotism este în 
natura omului, despotul se află în eserciciul puterii sale, 
supus la nevoia naturii lucrurilor de unde purced nisce 
regule de morală şi ecuitate. E] va căta o dată să le cal- 
ce dar daca călcările sunt dese, nu scapă fără pedepsi- 
re. Voltaire dice că despotismul nu esistă. Bossuet deo- 
sibesce guvernul arbitrar de guvernul absolut. Patra 
condiţii îl însoțesc; popârele supuse nasc róbe, nimeni 
nu are piopietăţi : tot fondul este al monarhului şi nu 
esistă drept de moştenire. Monarhul dispune dune voia 
lui nu numai de avere, dar îucă de véța supuşilor 
şi voinţa lui face legea. 

Acesta, este despotismul Oriental. Rayneval dice că 
despotismul este cel mai simplu din formele guvernelor, 


www.dacoromanica.ro 


consistă a pune tóte puterile în mâna unui singur om. 
Daunau dice că prin despotism înţelegem o putere ab- 
solută, nemărginită şi adunată, fără reservă şi contri- 
greutate, în mânele unui singur om, ori-care ar fi în- 
trebuinţarea bnnă saii rea ce face cu dânsa şi daca se 
întâmplă ca un despot să guzerne cu înţelepaiune, drep- 
tate şi bunătate, nu îl vom numi tiran. Aristotel dice că 
despotismul este o degenerare a monarhiei. Acesta des- 
parte sistemele în trei : Monarhia, atistocrația şi demo- 
craţia ; dar dice că în loc de monarhie este tiranie când 
usurparea și călcarea aşâgă guvernul unui singur om. 

Elvetiu dice : nu cunosc de cât două feluri de gu- 
verne : bun şi răi. Boulanger trage pnterea despotică de 
la potop. Dice că 6menii ce scăpară dupe acest potop; 
păstrară un simțimânt adânc de spaimă care se fácù mai 
târdiii principul religinmii şi politicii lor, şi compuseră 
din unirea acestordouă guvernul lui Dumnedeii saii theo- 
cratia. 

Voltaire întrebă daca republice aŭ fost aşedate în ur- 
ma saŭ înaintea monarhiilor. Apoi tot el dice, că este 
cu neputinţă republica să nu fiesistat înaintea monarhiei. 

Nu credem că despotismul să fi fost aşedat la înce- 
putul săii prin consimţimântul popârelor : invingerea cu 
arme şi dibăcia unora, i-a dat nascere. Omenii nasc e- 
gali. Si numai aceste din urmă cuvinte a putut să cree- 
ze stepâni şi servi. 

Mably pretinde că cele d'ântâiii societăţi omenesci fuse- 
ră cârmuite de legi deosebite ce fuseră dat6re împrejură- 
rilor în care se aşedară, saii aplicărilorii deosebite ale 
celor d'ântâiii domnitori. Pe când unele societăţi se lăsaii 
a se conduce de capi blândi, pacivici, omenoşi, altele 
avură în capul lor 6meni vârtoşi, neodihniţi, nerăbdători 
poruncitoră, cu aplecare a părtini numai virtutile care 
pot să se asocieze cu calităţile lor sălbatice. 

Esemplul ântâilor societăţi este în guvernul patriarhal; 


www.dacoromanica.ro 


— 423 — 


esemplu celord'al doilé în monarhiile despoticeale Asiriei. 

Nu vom discuta mult timp asupia celei mai bnne forme 
a unui guvern. Dupe noi sunt tóte rele când nu făe 
fericnea, prosperitatea, mărnea popórelor. Ne pare absurd 
şi contiariii principiului libertăţei, a impune unui 
popor o formă de guvern pe care nu o voesce, cum şi 
a'Ì refusa un guvein pe care îl voiesce, numai pentru 
cuvântul că acest sistem este mai bun de cât cele alte. 
Afară de acésta, libertatea poporului a 'şi da guvernul 
ce îi place, nu vatămă întru mmic puncipiul egalităţei 
ómenılor. Acest principii este asigurat prin legi. 

Am atinscestia de timp şi de spațiii în raport cu forma 
guvernului. 

Să desvoltăm acâstă idee. 

Spre vsemplu, despotisml paie a fi înpământenit în 
Assia hevoluţiile aŭ trecut peste acâstă parte de lume 
lăză să desrădăcineze despotismul, Aceste mulțimi de 
pop6re sâmănă să fie o n6pte în cae luminele nu pot să 
pătrunqă. Toți biruitorii streini aŭ fost siliţi să le guver- 
neze, dupe datinile Asiatice, ca să pâtă să le păstreze, 
de la Alecsandru cel nare ce guverna Persia, dupe dati- 
mile Persiei până la Angli ce guvernă Indiile dupe da- 
tinele Indienilor. De multe ori despoți fuseră ucişi, d1- 
nastile resturnate; dar acestă formă de guvern remase d'a- 
pururea. Popdrele asiatice nu aŭ voit alta. Din potrivă 
pare să fie în Europa. 

Tote formele de guvern pot să fie bune pe cât sunt 
cerute de popâre, pot să fie rele pe cât sunt respinse. 
Sa vădut în forma despotică Gmenii bucmânduse de 
cele mai mari libertăţi, şi legile respectate. S'a věđut 
în forma democratică Gmenii lipsiţi de facultatea, liber- 
tăţei şi legile violate. 

In cel d'ântânii guvern în acest cas, forma singură este 
despotică; în cel d'al doilea, fondul este despotic, şi atunci 


www.dacoromanica.ro 


— 43 — 


în acest din ui mă guvern, fondul despotic se amestică cu 
tirama. : 

Despotismul a fost privit ca tirania în esența lui. Ast- 
fel a fost lovit ca contrariu drepturilor naturale. Daca 
este despotism numai pentru că puterea se află în mâ- 
nile unni singur om, acest faptnu este înde-tul a fi pri- 
vit ca un abuz. Căci s'a věđut staturi despotıce şi unde 
legile sunt făcute pe principiul cuvântului natural şi pu- 
terea esersată cu nepărtinire şi cuvânt. Ceea, ce este însă 
de temut, ceea ce este abus, este atunci când cel ce are 
puterea o întrebuinţeză r5ă; când despotul esersă, pliu el 
ânsu'și tot felul de autoritate, fără nici un control, fără, 
respect de legi, de opinie publică, călăudit numai de ca- 
priciul sâii, de patimile sâle, de voinţa sa momentană, 
de nebunia sa, şi acel despotism se schimbă în tiranie. 
Neron, Caligula, Vlad-Țepeş, Mihnea, nu erai despoţi, 
erai tirani, Aceşti tirani pot naste pe tronuri pe cum 
pot nasce şi în camere. Acestă tirame póte să o esrrseze 
un singur om saŭ o gută de 6meni d'o-dată. 

Cu tâte acestea, despotismul nu este tirania; dar nu 
pote să fie mică libertatea. Guvernele constituţionale, ne- 
desevâişite bine, unde iepresentațule naţinnei purced din 
alegei restiânse, sunt guverne despotice; despolismul 
poleit. Represintația nu este opinia naţiunei, ci a unei 
clase în parte şi atnibuţiunile sale sunt mai mult să ape- 
re interesele unei clase de cât ale națiunei, cu t6te acestea 
ea constitue o stavilă la aplecănle guvernului a ajunge 
la tiame atunci, când înțelegerea nu se aşâdă între a- 
ceste puteri. O înțelegere între aceste două corpmi de 
multe oripâte să tnade hbertăţile pop6relor şi se schimbe 
acest despotism poleitîn tiranie. Atunei tirania este eser- 
sată de mai mulţi. Sub un ast-fel de guvern, când nu 
este tiranie, nu este însă mci hbertate. 

Rayneval da drept vindecaie a despotismului, atuncă 
când despotul degeneră în tiran, a se rupe ori-ce legă- 


www.dacoromanica.ro 


— 44 — 


tură de subordonate, ca un luciu contra naturii şi te 
inmite la insurecție. 

D'Alemberg ni se pare mai resonabil. El dice că des- 
potismul pârtă în sine causa perirei sale, precum libe- 
rahi aŭ qis că hcența presei pórtă în sine causa descon- 
siderărei sale. Noi admitem acest principiu, fără însă 
a cădea în nepăsarea predestinațiunei vici în conclusia 
antorului de ma! sus ce adăogă: 

«Religia învaţă pe crestini a piivi acâstă viață ca o 
stare de suferinţă şi a lăsa pe Dumnegei să resbune.» 

Afară de acâsta, sunt popâre róbe sare nici rogese de 
umilinţa lor, nici gem sub greutatea lanțurilor. Daca 
despotismul póte atunci regenera aceste popâre pntrede, 
daca, despotismul atunci are nn scop mare, generos, este 
tolerat. Dar atunci despotismul chiar degenerat în tira- 
me, este o revoluție provădută in cartea lui Dumnedei. 

Despotismul ce trebue să ne înspăimânte este acela 
ce nu are un scop generos, şi acela, dupe cum qice D'A- 
lemberg p6rtă în sine causa morţii salle. 

Tată cum Daunon dă defimrea despotismului, arată 
necuviinţele şi bunnnle Imi. Acest guvern se deosebesce, 
că legile sunt scurte; administrația directă şi repede şi 
esecuţia garantată, ordinea ce legile aş6gă pare sigură 
Un fel de regulă, de equitate chiar, se face una din da- 
timle mulţimei, vorbind de acestă eqnitate negative, 
ce consistă a nu face fapte nedrepte şi care nu hpseşce 
mici de-cum d'a fi poruneită de nn despot ţ6păn : căci 
el nu face -esepţie de pers6ne, tóte sunt de o potrivă ser- 
vile înaintea lui, şi în ceea ce nu-l potrivesce însnşi pe 
dânsul, nu are interes a face nedreptatea. Să nu ne te- 
mem a o spune, cel d'ântâiii grad de moralitate ome- 
n6scă, equitatea neofensată, se împacă cu acest regim, 
dar nu trebne a cere mai mult la nisce robi, etc. 

Voltaire qice că, asupra obiectelor celor mai impor- 
tante piintre 6meni, sgurauta, "libertatea civilă, pro- 


www.dacoromanica.ro 


— 45 — 


piietatea, impositele, legile, tiebue să fie mai acelea, 
sub starea despotică, ca şi în monarhia astâmpărată şi 
în republică. Principii ce cată să dicteze legile asupra 
tutulor obiectelor luate din natnra omului, agedate pe 
cuvânt, sunt neatăinate de deosebitele forme de consti- 
tuții politice. 

Aceste scrise aŭ o mare parte de adevăr. S'a vădut 
guverne constituționale unde sai sacrificat legile mai 
mult de cât în guverne despotire. Călcarea ce un singur 
om pâte face la legi în interesul uni singur om, în guver- 
nele constituţionale, se póte face în interesul tutulor ce 
aŭ un vot de alegător saii de deputat. Alusul unde era 
pentru unul, se face pentru mai malţi, devine mai 
întins, i 

Rusia datoréză despotismului mărirea, sa națională. 
Dar acâstă mănire este ilusorie, fină admitere în legă 
a piincipiului de egalitate între 6meni. Acest despotism 
nu mai este dia timpii eawlisațiunei. Cu tâte acestea, 
are un senat ce contrólă actele guvernului. 

China, ea însuşi este despotică. Dar înțelepciunea şi 
prosperitatea poporilui domnesc în guvernul săi. Ea are 
condici peatru tâte părțile guvernului, pentru oştire, 
venit, cheltueli puplice, justiție ce se supun la cunoseința 
publică vegulat. 

Sultunii ei însuşi aŭ controlul lor. Înnainte eraă Iani- 
cerii; aŭ coranul, prin urmare clerul are consilul cel mare, 
fără care nimic nu se face. Are insiinţule municipale şi 
piovineiale cu care puterea este împărtăşită, 

Între toți despoţii ce aŭ guvernat, aŭ fost cărora, u- 
manitatea le este datóre mult. 

Rayneval mai qice : este un Încru de însemnat că des- 
potismul să aibă aceiaşi obărşie ca libertatea. Omul va 
tot-d'odată să fie hber şi să domineze. De acolo pureed 
tóte turburările ce aú întărâtat tote asociaţiile politice, 
atât vechi cât şi noi. Du Rosoir, dice : nu va esista nici 


www.dacoromanica.ro 


ze A e 


o dată nici o autoritate care nu caută a se mări şi a deveni 
absolută. Acesta este caracterul omului. Când se simte 
mai tare caută să domineze, şi puue înainte principii de 
egalitate numai când se simte cel mai slab şi va să umi- 
léscă pe cel mai tare. Dandin, în republica sa, dice: 
robul lănţuit crede a nu dori de cât a fi descărcat de 
lanţuni; daca este descărcat, doresca libertatea sa; liber, 
ce1e a fi cetățân, va să fie magistrat; nu este mulțumit 
a fi magistrat, aspiră la cele d'ântâi autorități, dacă ajunge 
acolo, va să tie suveran. 

Tendinţele despotice se află dar în tot felul de gu- 
verne. În democrație na este rar de ale găsi ca și în gu- 
vernele unui singur om. Esilul Ini Aristide, mârtea lui 
Fochion sunt acte tnamce. Cracii la Roma încă fuseră, 
despoţi. Repubhea Veneţiei , republica Polomi, republica 
Staturilor unite, nu aŭ recunoscut egalitatea drepturilor, 
şi cumele sub ele egală ca imele sub guvernele despotace. 

Nici un gnvein nu pote fi mai rčŭù de cât acela al 1e- 
pubhcii aristocratice, ast-fel cum fuse republica n6stră 
în trecut, şi cum tinde, sub un alt nume, să fie în viitor! 
Acâstă formă de guvern este couptâre. Ba prodnee ti- 
rami fără scop de care am vorbit la începutul acesti 0- 
pere. Poltica lui va fi de intrigi. Capii guvernulni vor 
fi nevoiţi a deveni coruptoni şi intriganţi. Ast-fel este 
acest siștem. Politica re: ubhcii aristocratice caută ne- 
încetat a ucide spintul pubhc la popor. Căutând, dice 
Du Rosor, a adormi poporul, ca să p6tă a'l lăntui în 
somnul săi, va 1&spândi cu o mână bine-faceii nefolosi- 
tóre. şi cu cei-alte hănneli. Poltica sigură şi veche în 
republici, este a dis La Bruyere, a lăsa poporulaadormi în 
sârbători, în plăceri, în lacs, în fast, în deşertăciune, în 
mohciune, a'l lăsa să se umple cu deşert şi a sorbi ba- 
gatelele. 

Cele mai rele dintre tóte despotismele sunt guvernul 


www.dacoromanica.ro 


ete a y 


preoţesc si guvernul militar, dar acesta nu inttă în ca- 
drul nostru. 

Avem a mai vorbi de despotismul ministerial. Acest 
despotism cade pe nație şi pe trou de multe-ori de o 
potrivă. 

Din tóte aceste resultă că despotismul nu este peri- 
colos pe cât se ține în spiritul şi tera legilor, pe cât 
cel ce domnesce se află la înnălțimea posiținnii sale. 
Daca dommtoni ar fi cei mai buni din 6meni, despo- 
tismul ar fi cel mai ban din guverne. Dar acâsta pare 
peste putinţă , şi iată pentru ce 6memi născociră guver- 
nul constituţional. Acest guvern nu este incă ajuus la 
perfectie. Snnt popâie la care ela putut prinde rădă- 
cină. Sunt altele unde nu pâte prospera. Cea d'âutânii 
condiție ce se cere ca să înflorâscă este caracterul na- 
ţiunieă ; el cere âncă de la naţia ce îl are stabilitate, 
virtuți, datıne oneste, respect către legi şi aşedăminte, 
lumiui, patriotism, este guvernul națiunilor mature. 
Depindă âucă de potrivirea cu gustul şi trebumţele po- 
pórelor. 

Depîndă de natura coustituțiunei : oste o constituție 
bazată pe sntragiul universal, pe cens, pe votul iestrâns, 
este o constituție oligårhică? are de bază princ de e- 
gahtate și libertate? 

Sistemul constituţional ceesstă astă-di în mai multe 
state ale Euiopri, este nn mărtiş între dreptul diviu şi 
între natie. 

Tronul fiind moştenitor, este neatacabıl. Regii dom- 
pese, ministrii guveinâsă. Miniştiri sunt respnodători. 
Puterea legiutâie este o stavilă ce se pune puterii ese- 
cutive a nu eşi din legile agegate. Cu alte vo be regii sunt 
nuriai cu numele şi nu este de câto singnră putere în 
stat : cea, legimt6re; Ministrii sunt supuşi vointelor 
majorităței. Ast-fel despotismul se esersă de puterea 


www.dacoromanica.ro 


— 48 — 


legiuitâre, şi daca parlamentul este efectul unei legă 
rest ânse, despotismul este al unei clase. 

La popórele unde domnitorii sunt aleşi de nație, res- 
punderea ministrilor şi inviolabihtatea capului Statului 
nu aŭ mci un cuvânt ca să fie : aci nu este o reconsili- 
aie între natia ce învinge; aici este naţia singură ce'şi 
alege un om din sânul eï ca să guverneze. Este o repu- 
bhcă, mai mult saŭ maï puţin democratică, mai mult 
sai mai puţin aristocratică. Este naţia saŭ o clasă ce 
câ mnese. 

Nu vom putea spune care este cea mai bună formă 
de guvein. Dar putem ice că îndată ce un popor are 
în legi egalitatea drepturilor omenesci, libertatea con- 
sciinţei, tiparului şi sufragiul universal, fie president, fie 
rege, fie impeiator, despotismul capului statului va fi 
despotismul tutulor. 

O nație este cea mai nenorocită când se află între 
două Cespotisine. Despotismul de sus şi dezpotismul de 
jos, despotismul tronului şi despotismul stradelor. Este 
desorganisarea şi mârtea. Este starea de amăgslă şi ne- 
bume ce precedă căderea Bizanțului. 

Sunt încă despotismul poporaţiunei, despotismul sa- 
biei, despotismul diarelor, despoiismul tiparului, despo- 
tismul minorităţilor, despotismul maioritățiılor. Despo- 
tismul este în orï-ce fel de guvein, şi de va fi să alegem 
am alege despotismul maiorităților. Cel mai răi des- 
potism ânsă este acela al unei clase aristocratice sai 
privilegiate. 

Sub acel guvern Romănmi: trăiră, suferiră şi se stin- 
seră. Poporul ce suferea apăsat de despotismul acestei 
clase priviligiate, se unea tot-d'auna cu Dommi şi Dom- 
mï se sprijinâă pe popor ca să lovâscă pe privilegiați. 
De aici tóte acele certe nesfârşite, intrigi, giretenii, în- 
josuri, alergări la streini, trădări de patne. De aci tote 


www.dacoromanica.ro 


-— 49 — 


acele ucideri de boeri încuviinţate de popor, şi săvârşite 
de Domnitori. De aici căderea Românilor. 

Despotismul este tiranie numai când ese din legile 
a tëri; puţine sunt guvernele ce nu saii degenerat în 
1ranııl. 


TURCI VIN LA LUPTĂ 


Acestesenï ajunseră în urechile trufaşulvi Mahomet IT- 
El aştepta un prilegiŭ spre a fărâma tractatul cu VI ad 
Ţepeş şi a pune în locul lui pe Radu, fiate al lui Vlad şi fii 

l lui Dracula. Acest Radu era favoritul lui Mahomet II. 
be vom crede pe Halcocondila, Radu atrăsese asupră-i 
privinle Sultanului. El era tânăr şi frumos. Datinele din 
timpii de cădere ale Grecilor şi Romanilor de a avea fa- 
voriță, datine ce ne aminti oda lui Anacreon la Vatile şi 
plăngenle împăratului Adrian dupe mâitea lui Antino- 
us, se întroduseseră atunci la Turci. Turaï mosteniră 
imperiul Orientului cu frumuseţele şi vicrurile sale. Sfâr- 
şital Turcılor va fi ca sfârşitul Bizantinilor. 

Acest favorit se află pe lângă Mahomet II âncă din 
anul 1445 (1). El mânca la aceiaşi masă cu Sultanul (2). 
Se născuse o mare cârtă între acest favorit şi Mahomet II, 
când acest din urmă a voit, pentru prima 6ră, a'i face pisce 
ruşin6se proposiții. Radu a lovit pe Sultanul cu sabia şi 
Va rănit în mai multe locuri. Sultanul Va esilat în 
Caramania. Dar dupe cat va timp, favoritul se aduse 
înnapoi. Acum el se domesticise şi făcea tâte plăcerile 
Sultar ului, cu speranță să i se dea Domnia ţării. 

O srîmană şi nefericită ţâră Românâscă! până la ce 
preţ miserabil a fost pus tronul tëú ! şi tâte acestea căci 
sai găsit între Români 6meni atât de degradati si mise- 


(1)Şineai. Mag. 37. Ă 
(2) Halcocondula, lib. 9 in ist. Rebus Tucicis. 


www.dacoromanica.ro 


— 50 — 


rabili! Ruşinea, hula şi disprețul nu este pe séma acestor 
împărați barbari, ci pe séma acelor 6meni ce s'aii pro- 
stituat, prostituind ţera ce i-a născut! Negreşit, când cer- 
cetăm t6te aceste crime şi injosiri, ascunse în umbrele 
secolilor trecuţi, ne mirăm cum natia română, cea putut, 
să dea din sînul ei 6meni atât de nuseri, nu a pent sub 
urmările răului, şi nu putem înțelege scăparea ei de cât 
adoptând massima că un popor nu este tot-d'a-una 1es- 
pundător pentru mişeliile celor ce Vaii cârmuit. O nație 
ca şi un individ aie şi ea timpii sei de bâlă, de abatere, 
de cădere, 

Ore timpul nostiu nu a fost şi el un timp de b6lă? Anii 
trec, cârmuinle seschimbă, 6memi cei mari nu se arată. 

menii mari sunt figura faptelor mari şi fapte mari nu 
se resfiâng pe profilul țărei n6she. A face să trâcă lu- 
crurile curente nu este acâsta sânta misie a epocii în care 
trăim. Acestă misie este mare, ursita îi preparase pagi- 
vile cele mai str&lucite în istoria lumei. Noi rupem ace- 
ste pagine şi le aruncăm si dicem : nebună! 

Mahomet II trımise soli la Vlad să dea cinci sute de 
copii Remăni la Pâită şi să mârgăîu pers6nă să i se în- 
chine. (1) 

Acâstă scire cădu asupra lui Vlad ca un fulger. Nu 
credem că acest om se gândi la interesele ţărei. A se 
duce la Sultanul, eră a-şi pune viata în pericol ; asicu- 
rarea pers6nei lui, îl făcu să respingă proposița Sulta- 
nului. Acest refus el îl îmbrăcă în mantia patriotismului, 
îi trebuia țéra ca să-şi apere tronul. 

El respunse Turcilor că nu primesce acele propuneri. 
Şi ca să dea o mai mare tărie refasnlui sei, dise Turci- 
lor soli să'şi scóță turbanele dupe cap înaintea Domnu- 
lui ţării Românesci. Solii respunseră că datinile lor este 
a păstra tot-d'auna turbanele pe capete. Vlad dete a- 


(1) Halcocondila; Hamer, Ist. de la Tarcie, p. 273. 


www.dacoromanica.ro 


te | ia 


tunci ordin să le bată cu câte trei cuie turbanele pe ca- 
pul lor, ca să nu le mai scóță nici o dată, ordinul se 
esecută. Chinuire amară ! Mórte teribilă! 

Vlad Ţepeş trimise îndată soli la Matias Corvin în 
1461 (1) ca să facă cu dinsul o alianță ofensivă şi defen- 
sivă. Acéstă ahanţă şi maï mult întărâtă pe Mohamet II. 

Sultanul trimise pe guvernorul de la Vıdın, vechii 
turnător de vin în paharul Sultanului Murat II, meserie 
ce-i dete drepturi a fi în urmă comandat al flotii, apoi 
guvernor în Peloponeze, Cicarci Hamusa Paşa, cu dra- 
gomannl lui grec lepădat, chemat înainte Catabolinos şi 
acum lunis-bey (2) cu însărcinarea secretă de a prin- 
de pe Vlad Ţepeş, prin trădare, chemându'l să se a- 
dune cu dînşii. Tuanul, mai viclân de cât Mahomet, 
gici gândurile lor, el se duse dar cu mulţime de ostaşi 
şi cu lunis-bey care vense la el înaintea lui Hamusa 
Paşa spre a se întâlni. Hamusa avea 10,000 de Turci.(3) 
Tepeş îi lovi fără veste, îi învise, prinse pe Hamusa 
Paşa şi pe Iums-bey, dete ordin a li se tăia picidrele şi 
mâmile, apoi să se pue in ţepi. De aici Tepoş trecu Du- 
nărea, predă Bulgaria, şi prinse mulţime be robi pe cari 
1-a pus în tepe. (4) 

Două-deci şi cinci de mii de Bulgari şi Turci se puseră 
în ţepi; pe Hamusa Paşa, înbrâcându!'l în vesminte roşii 
îl înfipse într'o tépă ce se ridica mai presus de tâte cele 
alte, în semn de onóre. Acolo Vlad Tepeş cină, ocolit 
«de cei mai crudi căpitani ai săi, în tipetele acestei po- 
porații murinde. Acolo fuse triumful săi cel mai mare. 
Privelişte îngrozitre! neaudită încă! Aceste gemete 
tuste ce mărea durerea, îmbătai şi înduioşaii sufletul 
săi înrăutățut ; ele se amesteca cu sunetele paharelor 


(1) Engel, 175 şi 176. 

(2) Hammer ; Nerşsi ; Indris ; Aali. 
(3) Duca în ist: Byzant Cap. 45. 
(4) Ibid ... 3 Engel, pag. 79 


www.dacoromanica.ro 


în mâna crudilor căpitani. Bătrâni de două secse, bărbați, 
femei, flăcăi, fete, copii, prunci, se aflaii în ţepi ; mumele 
mai ales eraii înţepate cu prunci în braţe. Tepile pătrun- 
seră mume şi prunci. 

Acest Vlad 'Țepeş, acest monstru al omenirei, acâstă 
înrăutățire fără pietate, fără consciinţă, acest suflet; 
născut într'un moment de nebunie şi uitare a naturei 
avea şi el, cel puţin, o convicțae crudă, sălbatică, îngrozi- 
tóre, barbară ; dar era o convicțe. Acest monstru era 
ceva, era vitéz şi acâsta era ce-va. 

Mohamet II, audind aceste sciri, în mânia sa, ăti pe 
marel Vizir cu mâna lui (1). 

Atunci se dete ordin în tâte părţile imperiului ase 
aduna armată puternică. Din parte, Vlad "Ţepeş nu perde 
timpul; el se prepară de resboiii. Strânge toți 6menii 
ce putea să ia armele în mână. Istorienii Turci pretind 
că armatele lui Vlad Ţepeş se urcaii la o sută de mii 
de 6meni (2). Armata lei Mohamet se urca la două-sute 
cincă-deci de mii de 6meni dupe unii (3), dupe alţiila o 
sută, cinci-deci mii (4). Pe acele timpuri fala, unei armate 
era cavaleria. Ostaşii de cavalerie erai învăţaţi a se bate 
călări şi pe jos; ast-fel vedem bătaia celor patru-sute de 
Moldoveni contra erneiaţilor sub Alesandru cel bun ; apoi 
bătălia de la valea Albă, când Stefan dete ordin cava- 
leriei sale să descalice i să se bată pe jos. Cavaleria dar 
era totul. Careele de pedestri, ori că nu eraii cunoscute 
âncă pe atunci în România, saii că aceste caree nu putéùŭ 
a respinge o cavalene, căci cavaleria trecea peste tot şi 
hotăra biruințele. Vlad "Ţepeş avea o cavalerie renumită; 
caii cei mai iuți din Budjâc şi 6memi cei mai sprintenă 
din România mică. 

(1) Hammer, lib. XIV. 

(2) Hammer, lib. XIV, pag. 273. 


(3) Halcoconâila, 
(4) Ducas, lib. XIV. 174. 


www.dacoromanica.ro 


Vlad împărți armata sa în doué corpuri. Un corp mer- 
se la hotarele Moldovei asupra lui Stefan cel mare, şi alt 
corp de dece mii de călări (1) merse împotriva arma- 
tei lui Mahomet. 

Sultanul plecă cu o flotă de 25 gelere şi 150 vase 
prin marea Nâgră, intră în Dunăre, se duse până la Vi- 
din, predând şi ardând malurile României. Brăila se 
scimbă în cenuşă (2) armata de uscat, sub comanda 
Vizirului trecu prin Bulgaria şi ajunse la Dunăre. Stefan 
cel mare al Moldaviei alergă cu un corp de oştare, ce 
împreunat cu Turcii încercă a bate cetatea Chilia, atunci 
a lui Vlad Tepeş. Dar neputând să o ia, se înturnă şi 
prădă marginile Valahiei. 

Pe façia ţărei Românescă treci spiritul înspăimântă- 
rei. Deodată tot se mişcă, se schimbă, câmpul şi satele 
îmbrăcară cămaşa de cenuşe şi de flacări, t6tă țâra pără 
ca un mormânt. Locuitoni se retrag la munte cu vitele 
lor; femei, copii, bătrâni, nimic numai rămase în urmă. 
Transilvania deschise sînul să primâscă pe emigrați 
aleşi (3) ; mulţimea se ascunse prin pădunle munţilor ; 
păduri nestrăbătute în care ferele selbatece vădură omul 
pentru ântêia Gră. Bărbaţii urmai pe Vlad Tepeş cu ar- 
mele în mână. Fannha lui Vlad Ţepeş, cu alte familii 
mari ce eraii de partida lui, se duseră în cetatea Poenarii. 
"Turcii, îndată ce intrară în téră, se îndreptară către acâstă 
cetate. Ei nu mai întâlnéŭ în téră nici sate, nici provisii 
de gură, nici iarba pentu cai, nici vite, nică apă de băut 
de cât la rîuri. Dupe gepte dile de cale, aŭ ajuns la un 
loc frumos lângă o apă (4). Turcii trăsăriră de bucurie; 


(1)Hamer. 

(2) Ibid. 

(3) Halcocondila qice că s'aii retras în muntele Braşov la Foc- 
giani în loc de Braşov în Ardeal. Helcocondla confunda una 
cu alta. 

(4) Duca. Ist. Byzant, cap. 45. 


www.dacoromanica.ro 


CO 


când vădură de deparie îuălțâuduse mulţime de arburi. 
Imaguaţia lor îi făcă să crâgă că eraŭ pomi cu fructe 
desfătătâre. Dar când se apropiară, ei vădură cu grâză o 
pădure de ţepi, şi îu loc de fructe trupuri de 6meni fu- 
tepate; îu mijlocul acestor îuţepaţi, ei recuuoscură pe Ha- 
musa Paşa în vison roşu şi mai ridicat de cât ceialţi (1); 

aceşti întepaţi se urcaŭ la 20,000 (2); în aceste ţepi se 
vedâi şi pruuci traşăi din sînul mumelor lor, întru a 
le cărora coşuri pasănle de pradă făcuseră cuiburi (3), 
ciocile sburaii pe aceste leguri şi câuii urlaŭ la picórele 
țepilor, aşteptâud ca timpul şi putrefacţia, făcând se 
cadă bucăţile acestor lăşuri, să-i hrănâscă şi pe dên- 
şi. 

Mohamet se înspăjimâută la acâtă vedere neasteptă. 
Se dice că ar fi strigat : «nu este cu putiuţă a surpa pe 
uu om ce face lucru atât de mari, mai ales câud scie 
să se serve atât de brue cu supuşii şi cu puterea sa. Către 
acesta, adăogă Sultanul, cel ce a făcut tâte aceste a, nu 
estedemn de stima 6meuilor ! » (4). 

Pe de altă parte Radu, favoritul Sultanului, r&rnăsese 
îu urmă spre a, se înțelege cu boerii peutru scóterea lui 
Vlad "Ţepeş cum şi pentru înţelegerea 'Turcilor cu arma- 
ta lui Vlad ca să-l părăsâscă. Dar Ţepeş, atâta spaimă 
aruucase îu timile Românilor în cât Radu nu isbândi 
nimie (5). 

Vlad Ţepeş cu oştirile sale se ţinea priu pădurile ve- 
ciuc. El vedea şi veghe la tóte mişcările 'Turcilor. Nu 
cutesa a eși din păduri şi a începe bătaia cu armata cea. 
mare a lui Mohamet. 


(1) Duca, cap 45. Halcocondile, lıb. 9. 
() ) Ibid. 

(3) Halcocondila,. lib. 9. 

(4) Halcocodila. 

(5) Hamer, pag. 274. 


www.dacoromanica.ro 


Turcii ar fi înecat pe Români numai cu numărul lor. 
Către aceste mulţime de Turci, eşind din tabără să pra- 
de, nu se mai înturnaii ; ostaşii lui Tepeş, isvoraii repede 
din păduri, cădâii asupra Turcilor şi îi ucidei. 

Ţepeş de multe ori egea din păduri dioa şi observa cu 
ochii tabâra Sultanului. Elmedita un plan atât de cute- 
zător cât tote faptele sale eraii sălbatice şicrude. Ochii 
sei se lăsaii asupra corturilor şi mai ales asupra cortu- 
lui Sultanul. 

Planul săi cutesător era să năvălescă într'o nopte cu 
cavaleria sa, în mijlocul tabeni și să cadă asupra cortu- 
luï lui Mahomet II, să-l prindă vii şi să fugă cu dânsul: 
bătălia ar fi fost câştigată. El era din 6menii aceia care, 
odată ce le vine o ideie, o îndephnesc, fără a se mai 
gândi. ă 

Intr'una din nopți, pe când tăcerea domnea, în tabăra 
lui Mahomet II, Vlad eşi din pădure cu dece mii de că- 
lări. Cu repediciunea unei vijeli, acest val gigautic şi vii 
de 6meni şi de cai, se arunca asupră taberii Turceşci 
cu sgomotul unui cutremur de pământ. Ei purtai fanare 
şi torţe în mâni (1). 

Şi în mijlocul întunerecului, la razele livide ale lumi- 
nelor ce purtaii cu dânşii, semănaii cu o armată de spi- 
rite fantastice mai mult de cât cu o oştire omenâscă. Tur- 
cii vădâud între nópte şi între somn aceşti 6meni uriaş, 
rămaseră nemişcați de spaimă; imaginaţia roditre a 
acestor assiatici, îi luă pentru o armată de djini urmâud 
pe Azrael îngerul morţii. 

Vlad Tepeg voi să se îndrepteze către cortul Sulta- 
nului. Norocul îl înşelă. Daca planul seii de a prinde pe 
Sultanul isbîndea, lupta ar fi fost căştigată. Noptea îi 
rătăci. astfel cădu pe cortul Vizirului Mahmud-Paşa şi 
al lui Işac-Paga. Dece mii de călări înti'o armată de 


(D Hamer, pag. 273. 


www.dacoromanica.ro 


— 56 — 


două-deci ori mai numerósă, era o spadă î în pântecele unui 
elefant. Acâstă armată r&sturnă tot în calea sa: 6meni şi 
vite, Ucise mulţime de cai şi de cămile. Cavalerii Turci 
încălecară. Toți 1anicerií formară un zid între pavilonul 
Sultanului şi întie cavaleria română. Cele d'ântêiŭ sca- 
dróne, cai unaşi, 6meni ageri, înbătiêniți pe. câmpul 
luptelor, se aruncară cu furie asupra Ianicerilor. Dout- 
deci de rânduri de Ianiceri formaii acest zid. Săgeţile ploaŭ, 
sâgeţele lor vărsaii focul omorîtor asupra năvălitorilor. 
Caii noştri se rădicai în două pici6re, săréŭ peste rôn- 
durile Ianicerilor, cădâă şi mureai cu săgețile în pântice. 
Alţii sforăiai şi reculaŭ; beri în frîi, strânşi în pântice 
de pintenul înfigător, fácéŭ în nâpte salturi uriage. Către 
acestea, un mare val de cai, stiîns, puternic, turbat, 
repede, se aruncă şi sparge rândurile de Ianiceri cu pep- 
turle lor. Din norocirea Turcilor cavaleria lor sosesce 
în aujtor. 'T6tă armata Otomană, isbutesce a forma un 
front. În aripa drâptă aa Omer -Bey fiul lui Turahant, 
vechiul guvernor din Pelopones; Ahmet-bey fiul lui 
Evrenos; Ah-bey, fiul lui Mihael, şi Lali-bey fiiul lui 
Melnowici saii Melnocuii, în aripa stâgăera Nazuc-bel, 
guvernorul Albaniei; Esved-bey şi Ischederbey alt fiii 
al lui Mihael-bey. Lupta a ţinut mult. 

Vlad 'Pepeş căuta neîncetat să pătrundă la cotul Sul- 
tanului ; dar desperat că nu va putea resbi, şi vădând că 
este apr6pe de diori, se retrase către alte părţi alte ta- 
beri unde românii uciseră pe toţi turcii ce aflară aco- 
lo (1). 

Până la diori, turcii tăiaii pe Turci, nevăgând în cine 
lovesc (2); românii aŭ făcut o mare ncidere de inamici 
nenumărați (3). 


(1) Halcocondila. 
(2) Duca. 
(3) Ibid. 


www.dacoromanica.ro 


— 57 — 


Dorilg se revěrsaŭ. Vlad Ţepeş eşi atunci din tabără 
cu î6tă cavaleria sa şi luă calea, pădurilor de unde eşise, 

Diminâţa Mahomet II trimise pe Ah-bey fiul lui Mi- 
hael çu cavalerie alésă peste care comandamentul era 
moştenitor în famiha sa, să urmeze pe Români. El îi 
urmă, ajunse în cale căte-va cete cu caii osteniţi, le lo- 
vi; din amăndouă părţile cădură morţi ; dar Turcii isbîn- 
diră a încongiura un corp de o mie de ómenï ; ei se da- 
ră prinşi cu condiții. Ali-bey reveni în tabără cu prinşii 
Mahomet dete ordin să-i ucigă pe toţi (1). 

Printre pringii Români căduţi n6ptea în mânile Tur- 
cilor, unul fuse dus înaintea Viziiului. Acesta, îl întrebă 
mai multe lucruri la care prinsul respunse cu bună vonă. 
Dar când fuse întrebat unde se află Vlad, atunci prinsul 
răspunse că scie forte bine, dar nu voiesce a spune. Îl 
ameninţă că o să-l ucigă de nu va spune. Românul res- 
punse că este gata să móră, dar nu va trăda pe fraţii 
săi. La acest respuns Mahmud Viziiul stngă cu muare : 
Mare este spaima ce acest Vlad a sciut să însufle la su- 
puşii s&i. Daca acest om ar avea o mare a mată ar de- 
vem un mare căpitan; (2) apoi dete ordin a ucide pea- 
cel român prins (3). 

Armata, Otomană se puse în mişcare (4) 

Vlad 'Țepeş audi atunci că Stefan cel mare din Mol- 


(1) Carra în ist. Mold 47 dıce că acâstă bătae se făcu peluncile 
Focşamlor. Halcocondila şi Duca in descripțiele lor, nu lasă ase 
crede acâsta Eï duc în preajma Tărgowştii acâstă luptă. 

(2) Hammer pag. 274 Holcocandile, lb. IX. pag. 162. 

(3) Halcocondila, lb. Io pag. 162 

(4) Halcocondile şi cu Duca, singurii ce aŭ scris mai lung des- 
pre acest; reshoniă. nu se potrivesc sub acest raport Cel. d'ântâi dice 
că a ajuns la valea unde eraŭ ţepele, dupe lupta ce se urmă n6p- 
tea cu Turcii . cel d'al-doilea spune că ajunse la valea cu ţepi 
înainte de acâstă năvălire în tabără Turcâscă a lui 'Țepeş. Păre- 
rea lui Duca mi se pare maï bine nemerită, de şi Hammer se ia 
dupe cel Vântâniă. 


www.dacoromanica.ro 


za Bg ate 


dova înconjurase din noŭ cetatea Kilia ce era a munte- 
nilor. El lăsă ş6se mii de ostaşi ca să atace pe Turci pe 
apucate care se vor depărta de corpul cel mare. Apoi el 
cu cea altă ostire a purces asupra Moldovei. 

Vlad "Ţepeş plecă; comandanții lăsaţi de Vlad pe ar- 
mata Română, voind a'şi face un nume, îndată ce plecă 
Vlad, năvăliră asupra armatei Otomane. Mohamet a dat 
ordin a se pune toți Turcii în rând de bătaie. Pe Iosef 
Paşa "l-a trimis să tragă pe Români la resboiii ; el avea 
maï multe mii de Turcii cu el. O luptă crăncenă începi 
între Români şi losef-Paşa. Acest din urmă fuse bătut 
şi luă de fuga. Românii ïl urmaŭ tăindu'i oastea (1). 

Atunei veni în ajutorul lui Iosef-Paşa, Ommer fiul 
lui Turahan cu o armată mai mare. Ori că uninduse, 
bătură pe Români, ori-că întălniră ţerani pribegi prin 
păduri, nearmaţi şi fugind de furia Turcilor, Iosef şi O- 
mer aduseră la Împăratul două mii de capete de români 
purtândule în vârful suliţilor. Mohamet II recunoscător 
dete lui Omer Principatul Tesahei (2). De atunci Turcii 
se respândnă prin tóte părţileţării şı luară robi şi capete ` 
de vite peste două sute de mii. (3) 

Dupe acâstă din urmă luptă, Mohamet II, plecă pen- 
tru Constantinopoli, lăsând lui Ali-bey fiul lui Mihael, 
sarcina de a pune Domn în locul lui Vlad pe Radu, fa- 
voritul sěŭ. (4) 

Vlad la marginile Moldovei nu fuse mai fericit. Ste6a 
se pălise acum ; 0 altă stea se ndică, aceia a frate seŭ 
Radu cel frumos, favontul lui Mahomet II, acela ce 
dase ajutor în ântâa sa Domme, lui Stefan cel mare, să 
gonâscă pe Petru Aron. Atunci tótă țera, năbuşită, lo- 


(1) Halcocoudile 

(2) Id. 

(3) Ibidem ; 

(4) Ibid IX lb. Vegi in Hammer istonenii Otomani, Nesșri 
Solacsado Seadedini . Ah, Idris. 


www.dacoromanica.ro 


= Bi = 


vită, strivită de tirania lui Vlad, respiră, întinde mâna 
fratelui săi Radu. Vlad Ţepeş fnge singur la Unguri, un 
tiran ve cade este nâptea ce se duce. 

Pentru ce Duca, vorbind de plecarea Sultanului dice: 
Tară tiranul Mohamet s'a înturnat la Andnanopol cu 
ruşine? mulți istorieni combat aceste vorbe, dicênàd că 
de ce cu rugine când o dată Mohamet II numi un alt 
domn în locul lui Vlad. Ceia ce era scopul lui în adevăr 
acâstaast-fel pare să fie, dar Turcii nu învinseră pe Ro- 
mâni. Resboml se făcea înpotniva unei țări deşarte. Ora- 
şele şi satele numai esista, poporaţia era ascunsă în păduri. 
Armata, Otomană era ameninţată să piară de fóme într'o 
di. Pe cme dar învinse Mahomet ? Vlad fuse însă învins 
dar nu de Turci; ci de Români. Românii îl părásıră şi 
merseră la frate-săi Radu : cine a învins pe Vlad, aŭ 
fost tiramile lui. 

Matias Corvin dete ordin se aresteze pe Vlad, pe care 
îl aruncă în închis6rea din Buda unde Va ţinut dece ani 
pe când se grăbi a recundsce pe Radul de Domn al Ro- 
mânilor. 

Arestarea lui Vlad Tepeg veni din pretenţiile Ungu- 
vilo pe ale căror 1ude şi amici ucisese acest Vlad ca 
să-l judice şi să-l ucigă. 

Bonfniu pretinde că Vlad 'şi a schimbat religia. 

Mathias Corvin ținea pe Vlad închis, ca să aibă sub 
mâna, un om ce înspăimânta atât pe Domni Valahiei, 
cât şi pe Turci, amenințându-i de o potrivă ca îl va a- 
duce pe tronul "Valahiei ; ; ast-fel de câte ori veneau soli 
de laMunteni şi de. la Turci, Matias le arăta pe Vlad, 
ca pe o fâă selbatică. 


A DOUA DOMNIE 


Tirama produce tiranie. 
A doua domnie a lui Vlad ea prevădută în cartea ur- 


www.dacoromanica.ro 


dz 60 a 


sitei. Ea trebuia să fie, căci el trebuia să culégă ce a 
semănat. Sângele atâtor 6meni nevinovați cerea resbu- 
nare. 

Vlad 'Țepeg dărămase aşedămintele şi datinele ţăni 
sale ce asiguraii libertăţile ei, şi nu putuse să-i dea în 
schimb neatârnarea din afară. Amar tutulor acelor dom- 
nitori ce nu vor înțelege că hbeităţile unui popor se în- 
trerup numai, dar nu se desființeză! Acâstă întierupere 
cată să aibă un cuvânt. Un resbel de neatîvnane; să fie 
un mijloc de a ajunge la mărirea şi libertatea naţională. 
Constituţiile unui popor nu se dobor numai spre a se 
face plăcere unui principe, ci spre a se scăpa o nație. 
Puterea ce se răpesce naţiunei este prea grea, ca să nu 
fărame biaţele unui singur om ce o ia : tiebue a o pui- 
ta împreună cu natia, sai trebue ca mâna principelui ce 
o răpesce să scie a spulbera armatele inimilor patriei. 

A. doa Domnie a lui Vlad, este datâre lui Stefan cel 
mare. Stefan învinse pe Turci în Valahia, si învinse pe 
Radul cel frumos. Îi trebuia un om care se urască pe 
Turci şi pe Radu, acesta era Vlad 'Tepeş 

Suferințele schimbaseră acest caracter trufaş şi selba- 
tec, saii că fâra se ficea blândă până va veni timpul 
priincios a revărsa 15utatea, Vlad Tepeş nu mai ucidea. 

Dar Românii nu puteaii să’ dea nici încredere, nică 
dragoste. El domni âncă duoi ani. 


IRINA 


Să ne înturnăm la ântâia Domnie a lui Vlad "Ţepeş, 
în dioa când Guster Vornicul fuse ars cu cei-lalţi cer- 
getori. 

Inna îl asteptă séra aceea, şi el nu veni; îl asteptă 
mai multe dile, nici o scire despre Guster. O neodihnă 
amară coprinse sufletul ei. Ea spuse lui Bucur, şerbul 
cel vechiii amic a lui Guster temerea sa. Să nu fi murit 


www.dacoromanica.ro 


2E E 


Guster cădut pe vre o stradă. Bucur îl căută pretutin- 
deni. Nici o urmă. 

Mai târdiii ei aflară că Guster arsese cu cergetorii. 

Cine era acest Bucur? 

Cerul îi dase suflet nobil şi formă gingaşă. 

El se înavuţise în comerciii. Nu se însurase, nu avea 
mică părinţi, nici fiaţi. Nu iubise mei odată. Bia încă 
june. 

Irina cădă bolnavă. Acest Bucur avù milă de dînsa : 
el nu voi să o părăsâscă. Tot timpul cât acâstă martiră 
lâncedi, el era nemişeat de lângă dînsa. Frumuseţea su- 
fletului Innii, blîndeţea, duleâţa, bunătatea ei, acea gin- 
găşie poetică ce suferinţa dase figuni sale, făcuse din 
"rusa acel timp adevărat cum ar trebui îngeni să aibă o 
formă sub penelul pictorilor. Nu vorbim de acei înger, 
cu arp, rumeni, graşi, buclaţi, ce s'aii vădut până astăgi 
pe tablouri. 

Bucur iubi pe Irina. 

Un amor cereso. El o tubi şi ascundea în sînu-i acea- 
stă patimă nobilă precum feci6ra ascunde rozele sînulni ei. 

El aflase de la diusa istoria nenorocinilor sale şi văr- 
sase lacrimi de compăbimire. 

Acest amor ceresc crescea din qi în qi. Veni un timp 
când Bucur nu mai putea să se despartă de Inna. Ea nu 
scia nimic saii se prefăcea că nu scie. El nu lăsase nici 
odată a se ghici acest simţimânt. 

Bucur deveni trist. Junia sa începu să păl6scă ca ofló1e 
lipsită de s6re. Tot-d'auna gânditor, melanhohe, blind. 
Ochi sei câte odată se lăsaii aspra Înnii înecaţi de la- 
crimi. El se vestejea ; se stingea. Irina v&guse acest cău- 
tături phne de durere şi de patimă. Ea ie ghici însfănşit. 

Ce putea face ea ? 

Să-l iubească? Era cu neputinţă. Irina murea. 

i et séră ea se rugă îngenuchiată înaintea unei 
ic6ne. 


www.dacoromanica.ro 


Ce putea dice ? Dumnedeii singur pâte să înțelégá sus- 
pinele nenorociţilor. Bucur intră, o vădu, asteptă. Când 
Irina se rădică, îl vădu. 

— Vino, dise ca, voii să'ţi vorbesc. 

Şedură pe o laviţă de lemn. 

Inna dise : 

— Sen că mă iubesci .... 

Bucur îngălbeni şi tremură. 

Irina urmă : 

—Da, senii că mă iubesci. Sciù tot ce suferi, şi suferă 
pentru mine. Dar ibescă o mârtă. Mâne nu voi mai fi. 
Viaţa mea s'a săromt de nenorociri. Femeia este roua 
dimineţii. Ei nu mai put6m fiferice în lume. Ast-fel 
mulţumesc cerului care a voit să mă întorc în altă lume 
poţi să mă iubesri, poţi să mi-o spui. Acâstă vorbă vi 
fi cântecul plecării mele. 

— Să mori! strigă Bucur cădând în genuchie. Nu! nu 
se pâte!... Voii muri şi eŭ! . . Irina rădică ochii către 
cer, apoi oprindu-i pe Bucur, dise: 

Trebuie să trăescă. Târa ta voiesce, eŭ o cer. Tu nu ai 
pe nimeni în lume , dar aïo ţâră; nu ai iubit nici odată 
pe nimeni , dar mă iubesci pe mine. Tera ta şi eŭ mu- 
rim sub urgia unui tiran. Trăiesce să ne r&sbuni!. . 

— Te voii r&sbuua! strigă Bucur cu patimă şi oc hiă 
săi înotaii în lacrimi şi în mânie. 

Dumnegeii hotărise să scape România. 

Irina muii, Bucur o depuse într'un mormânti unde 
se ducea în tâte dilele să o plângă. 

Mai mulţi ani trecură. Vlad- Tepeş perdu domnia. Radu 
vem în locu-i. Bucur era călugăr la o monastile. 

Vlad Tepeş veni încă odată Domn; domni duoi ani. 

Bucur nu putea să uite pe Irina. El dase o parte din 
averea lui la monastire, cei altă parte unui rob. Nimeni 
nu înțelesese acâstă din urmă faptă. 


www.dacoromanica.ro 


MOARTEA LUI VLAD ŢEPEŞ 


Era o di posomorîtă. Vlad Tepeş eşi la plimbare, că- 
lare, urmat de o gardă de călări şi de câți-va robi. 

Pretutindeni unde trecea, 6menii se ascundâii. Mumele 
alergaii cu copii de mână şi dispăzâii. Toţi soptei cu 
spaimă : Tepeş trece! Atât acest nume devenise spăi- 
mântător în téră. 

Trecând printi'o pădurice, fulgerile începură să licme 
pe fața nor6să a bolții. Tunetele le urmaii. O plóe re- 
pede începi să se verse. Calul lui Vlad Tepeş se sperie. 
Sare. Un rob alârgă. Un fulger încă toți ochi de lumină. 
Ce se făcu? Vlad Ţepeş zăcea pe pămâat mort. Şi nu era 
trăesnetnl cu care Dumnedeii voi să lovâscă pe acest om. 
'Trăsnetul sei nu se pată în sângele nnui monstru : el a- 
lesese ca să-l ucigă cuțitul unui rob. 

Nimeni nu plânse pe Vlad 'Tepeş. 

Era vre un raport între Bucur şi robul ucigător? ni- 
meni nu a sciut. Nimeni nu a voit să cerceteze. Toţi 
însă bănuiră că vre unul din amicii saŭ rudele victimele- 
lor făcuse acâstă lovitură, alţii bănuiră pe Turci. Noi 
blestemărm assasinatnl chiar când este făcut pentru hi- 
nele țării! 


FINE 


www.dacoromanica.ro 


www.dacoromanica.ro 


VIATA 


LUJ 


MIRCEA VODĂ 


CELU BETRÂNU 


www.dacoromanica.ro 


MIRCEA CEL BETRÂN 





Daca Turcia avù pe Baiazed, surnumit fulgerul, Ro- 
mânia avù pe Mircea, acâstă stâncă împotriva căreia se 
sparse fulgerile tiranului Baiazed. Baiazed fuse veninul, 
Mircea antidotul. Mircea fuse unul din cei mai mari 
Domni şi eroi ai României. El se urcă în scaun la 1383 
şi domui pâuă la 1390. (1) El era fial Domnului Radu 
şi fratele Domnului Dan II, care amânduoi aŭ domnit în- 
aintea lui Mircea. (2) 

Domnia fratelui şi predesesorului lui, Domnul Dan II 
fuse scurtă şi nu ea nimic de admirat. Engel dice căa- 
cest domn ar fi avut resbel cu Sisman, principele Bul- 
graiei. 

În Moldova domnea Petru Muşat, în Polonia Vladis- 
lav Jagelon ; în Ungana o femee, Maria. Valahia era 
atunci neatârnată şi întinsă. În anul 1890 Mircea îşi 
da titrurile de Mircea prin gracia lui Dunnedeii VV. 
al ţării Românesci, ducă al Făgăraşului şi Amlaşului, 
Ban al Ciaiovei, despot al Dobrogii şi Domn al Sili-. 
strici.» (3) 

(1) George Piabiciă în Rerum Memorabilium Ger et Sax.lib.I. 

(2) Hrisov din monastirea Cozia. — Engel in der Latteretur 
der Val. No. 85. Halcocondila, hb. 2. — Rad Grecanu. — 
Fotino, ist. Valahiei. 

(3) Enghel pag. 157. — Doghiel, pag. 5983. Vedi husovele lui 
Mucea la notele de la sfiit. 


www.dacoromanica.ro 


— 68 — 


Aceste tıturï nu erai numai nominale. Mircea dom- 
nea asnpra Dobrogit şi Sihstrii, El căştıgase dreptul de 
stăpînire asupra Dobrogii şi Sılıstri, negreşit în resboiul 
ce avù în contra lui Sisman principe al Bulganlor de la 
1387. Acest resborŭ fuse fericit pentru dânsul. Causa a- 
cestor resbóe a fost Dobrogea şi Silistra. (1) Valahia se 
întindea pînă la Marea Nâgră. (2) 

Téra Românilor avù un început strălucitor în secoiul 
de mijloc; treerată de ba bani, ea se tregio dată; ne- 
norocirile o făcuseră maï buuă, o făcuseră se preţuiască 
mai bine mirea, neatârnarea şi fericirea sa. Nimic nu 
face a iubi mai mult hbertatea ca robia! fericirea ca ne- 
fericirea ! Ast-fel, dupe trecerea barbantor, Românii îşi 
înturnară piivnile către viața natională şi către hbertate 
cu îndoită căldură. Cele două mari colomi Române, Mol- 
dova şi Valahia, despărțite, nu ciuțaii nimic ca să apere 
hbeităţile lor contia streinilor. 

Faptele Românilor de pe acele timpuri snnt privite de 
noi astădi întocmai ca urmele urieşilor; este greŭ a cre- 
de că o mână de Români aŭ putut făce atâtea lucruri mă- 
rete! Acâsti greutate a crede în faptele lo: mari, vine 
din consciinţa ce avem de mmicia n6stiă de astădi. Nu 
scae cune-va de ce să se înspăimânte mai mult, de mă- 
rirea str&bumilor sai de căderea n6stră de astădi. Strě- 
buni nostrii apăraii patria şi libertatea cu armele în 
mână. Ignorinţa şi lipsa de patriotism, ai ucis ve: hiul 
spirit al României. Viaţa nu mai îndatorâză pe individ, 
individul a încetat d'a fi cetăţân, societatea a încetat d'a 
fipatrie. Ast-fel nică un scop mai mult : datorie pentru ni- 
meni. Credinţele stinse, morala netrebuti e, sacrificeie re- 
spinse ; simţimântele gener6se proserise. Omul degradat 
în vită. Dumnedeii pus în îndoială, mărirea nebunie, şi 


(1) Enghel. 
(2) Halcocondula. 


www.dacoromanica.ro 


— 69 — 


lucru ciudat! 6menii ce ursita tiimete câte-o-dată să 
scape societăţile omenesci din perire, nearătânduse încă. 
Guvernele sunt tot-d'a-unao credinciósa restrângere a a- 
cestui întunerec ce se chiamă Aesordinul! Cârma neamu- 
Imi răvnită pentru cârmă. Cei corupți voind să corupă 
la rândul lor; cei umilți voind să umilâscă la rândul lor, 
cei robiţi voind să robâscă la rândul lor! şi nimeni ne- 
sciind, neputând saii nevoind a da acestii cârme tăria, 
mărirea, strălucirea eï, dând'o naţiunei; toti voind'o sla- 
bă, mică, întunecată, toți luând'o şi păstrând’o ast-fel! 
Guvernele aŭ lovit pe guvernați, guvernații aŭ lovit gu- 
vernele; s'aii lovit, s'aii slăbit, aŭ micşorat, s’aŭ întu- 
necat umi prin alții şi aŭ făcut plăcerea streinilor. 

Immile aŭ încetat a se înflăcăra la idei gener6se. In- 
teligința, energia, sunt risipite în scopuri mici ; indivi- 
dul a făcut să se uite naţia. Ambiţia cea înjosită s'a no~ 
bilat. Ambitiosul de putere pentru putere are o cunună 
de patriot; trădătorii de patrie sunt spălaţă, amețéla ce 
procedă dărămările societăţilor, plutesce pretutindeni; 
interesele personale aŭ învins adevărul. 

Aceste interese fac tot. O lumină ce nu este nici di 
nici n6pte acopere tot. Lumea se rătăcesce în acâstă mur- 
gire maï mult de cât într'un întunerec. 

Se sperie de faptele mari. Datina robiei a slăbit 
inimile şi a micşorat cugetările. La ideia unei patrii 
libere, feţele se roşese, ca când aŭ conseiinţa neme- 
ritării. . . Luptele străbunilor sunt sterse din memorie. 
Căderea şi slăbiciunea a adus viclenia, arma celor slabi. 

Îndestul cumăgulirile. Eleaii ascuns ranele, și ranele a- 
scunse aŭ rămas nevindecatşi s'aformat gangrena. Să de- 
svălim aceste rane! nu ne temem a spune adevărul către 
nație. ; 

A slăbit nația, şi ceia ce este maï trist este că ea 
însuşi este causa perderii sale. 

Lutul a ucis spiritul. 


www.dacoromanica.ro 


= 00 


Singurul templu ce se rădică încă este templul rădicat, 
aurului. 

Adâncă nepăsare de binele patriei! Dispreţ pentru 
naţionalitate, nesocotință pentru lımba ei, nesciinţă pen- 
tru istona eï! Vrăjmaşii națiunei sunt în sînul națiunei. 
Vrăjmaşıï ca să supue țtéra se îndreptă la români. 

lată de doi secoli ce băntue téra Românilor! Fanarul 
maï ales a lăsat urme adânci aică, 

Trecutul fuse frumos până la un timp. Dar fuse scurt. 
Timpul decădere dăinui mult. Viitorul Românieieste asi- 
gurat. Orbi cei care nu îl văd! Omenii corupți vor trece. 
Datmile cele rele se v'or sterge. 

Dar încă ast-fel fiind, pentru acâsta nu sa cere 6re o 
datorie de la generația actuală ? 

Datorie? Viaţa, omenâscă este o medalie cu două feţe : 
pe o faţă scrie: «drepturi» pe cei altă «datorie.» Noi am 
vădut faţa cu «drepturi» şi nu am întors'o încă să o pri- 
vim pe ce altă faţă. 

Str&bumi noştri aŭ făcut lucruri mari, căcă aŭ avut 
virtuţi. Dumnedeii a fost cu dânşii, pentru că aŭ 
credut în Dumnedeii patria; aŭ avut o patrie liberă 
pentru că aŭ credutîn Dumnedeii datorie; aŭ avut dre- 
pturi; pentru că aŭ credut în Dumnedei virtute, în 
Dumnegeii mărire, în Dumnedei neatârnare, aŭ fost vir- 
toşi, mari şi liberi; aceste credinţi "i-ai unit, i-ai întărit 
şi ei ast-fel uniţi şi întăriţi aŭ călcat sub picidrele lor pe 
vrăjmaşii lor. 

Dar religia a cădut, căcă preotii s'aii degradat. 

Luminele s'a stins. În timpii de de mult România avea, 
scoli. Spintul streinului a suflat aceste lumini însuși cu 
buzele românilor. O nație luminată nu se pote învinge 
pentru tot-d'auna. Acest spirit de g6nă contra lumine- 
lora urmat regulat, şi tot-d'auna o buză de Român a 
trebuit să le stingă ! 

Cugetarea a născut din învăţământ. Cugetarea a schim- 


www.dacoromanica.ro 


bat faţa lumii. lată pentru ce tiranii opresc ase răspândi 
lumina cunoşciinţelor. Cugetarea a întârdiat în România, 
căci învățământul a fost neîncetat prigonit. Inamicii ro- 
mânii aŭ înţeles că viitorul ei atârnă de la învăţămân- 
tul public ; aŭ lovit acest îmvățământ însuşi cu mâna 
Românilor. De aaci, acâstă necunoscinţă adâncă a 6me- 
nilor despre drepturi şi datorii. De aicăignorinţa clerului, 
şi căderea religiunei. De aici lipsa scopurilor înalte şi a 
mijlócelor de împlinire : de aici acestă nepăsare tristă 
pentru lucrurile publice. De aici hpsa de dreptate, nepe- 
depsirea viciului, neîmphnirea legilor. Lipsa de ori-ce 
respect mutual, confusia, amețéla, îmvălmăşirea, căderea, 
slăbiuiunea, şovăirea, umilinta şi tot ce face din Romăni 
o societate neferice. - 

Revoluţiile politice în regile de sus, la o nație, sunt 
ca vijeliile ce turbuă fața apelor mării, şi nu mişcă 
fundul lor. Trebue a cobori lumina în adîncunte po- 
porului. Acolo este totul de schimbat. Se6le în popor, 
ținute de popor, neatârnate de guvern, făcute prin ini- 
țiativa poporului. Acolo este viitorul naţiunii Ro- 
mâne. 

Să nu ni se Qică că naţia nu scie, nu póte 1... căci ar 
fi o contradicere neînţel6să a da acest răspuns; acei ce 
pe tótă qioa vorbesc în numele naţiunei şi vonstituţiu- 
nei, o constituţie în deplină ideie a voință naţiunii, şi apoi 
lasă tótă acţia şi răspunderea la guvern, şi nimic la nație 
este a tăgădui, cu datoriile, drepturile naţiunii, este a 
vorbi ca liberali şi a gândi ca tirani. Luminaţi-vă voi 
prin voi înşivă şi nu mai aşteptaţi lumina de la guver- 
nele care, ele înşile aŭ nevoie să fie luminate prin lumi- 
uele vóstre. Când voi veți fi luminaţi prin cunoseinţi, gu- 
vernele vóstre încă vor fi. Până atunci nu pretindeţi de 
la un om lucruri ce o nație întrâgă nu pâte face! 

Cugetarea, iată caracterul timpilor moderni. La Ro- 
mâni se face tot încă prin simţimânte. Pentru aceia tot 


www.dacoromanica.ro 


este încă în copilărie. Inima ce simte fără lumina reflec- 
țiunii, este mişcarea fără direcție. 

Coborîţi în sînul famili. Acolo duceţi lumina, morala, 
virtutea. Acolo este unghiul întunecos în care nici o re- 
voluţie nu a putut intra, nică o înbunătățare nu s'a putut 
face. Acolo este o revoluție de făcut. Când familia va fi 
luminată, societatea va fi scăpată. Guvernele nu vor mai 
putea fi rele. 

Un guvern nu este un proprietar şi nația nu este pro- 
prietatea sa, ca să i se tânjescă starea acestei proprietăţi. 
Naţia este stăpâna, guvernul esecută. Trebue dar a învăţa 
a voi bine, ca si guvernele să esecute bine. Tiranii nu se 
fac de cât acolo unde toți sunt tirani. 


CASOVA 


Cine cunâsce istoria Românilor de duoi secoli, ar avea 
greutate să cr6dă că a fost un timp când acest popor, nu 
numai îşi apera pământul cu armele în mână contra in- 
amicilor , dar încă trimitea şi ostiri ajutătâre în ţările 
streine la aliaţii lor ! şi cu t6te acestea sa făcut ast-fel 

La bătaia de la Casova, când Lazar Samoderschi cra- 
iul Sârbii ge bătù contra lui Murat I la 1 Iuniii 1889, 
Mircea trimise lui Lazar un corp de ostire Română. 
(1) Bulgari, Bosniaci, Albani, Poloni, Unguri încă se 
aflat cu Sârbii. (2) 

Armatele lui Murat ajunseră pe valea Casovii. Ac6- 
stă vale Casova în limba maghiară Rigomazei , are 
cinci mii paşi de lărgime. Este ocolită din t6te părţile 
de dSluri în p6lele cărora sunt mulţime de sate. (3) 


(1) Fotino. Eugel G fon servim pag. 346. 

(2) Hamer. T. 1. 

(3) Hamer pag. 90. — Bonfiniu Rerum Bung. de cades. — 
Franco-Turti, pag. 471. 


www.dacoromanica.ro 


— 73 — 


Turcii ţinm& consiliu de ce aŭ a face. Unii din capi fuseră 
de părere si agede cămilile înaintea armatelor, ca cre- 
stinii, văd6ndule pentru ântâia 6ră să se înspăimînte. 
Principele Baazed combăti acâstă idee şi fuse sprijinit 
de marele vizir ce cită cu acâstă ocasie un verset din Coran 
ce consultase în n6ptea treentă : « O profete, înfiînă pe 
necredinciosi şi ipocriţă ! şi în adevăr, adesea oră o mică 
armată, învinge pe o mare armată ! » (1) Acâstă propo- 
sitie mai fuse conabătută şi de Beiler-bey Timurtaciii 
prin cuvinte găsite în esperienţa resboiului, dicând că a- 
cele cămile pot să se sperie şi să aducă învălmăşială 
mai curînd în armata otomană (2). 

Na se decise nimic. Murat I temându-se de vîntul ce 
snfla afară de la crestini spre Turci şi care putea aduce 
pulberea, în fata celor din urmă, trecu n6ptea în rugă- 
ciuni. (3) Dar vântul stătu a doua-di şi pl6ia începi. 

În consiliul crestinilor se propuse să atace pe Turci în 
n6pte. George Castriotul respunse că n6ptea va părtini 
fuga Tureilor şi nu vor putea, să-i ucigă pe toţi. 

Lazar craiul Serbiei comanda centrul armatei crestine. 
Nepotu-seii Buc-Brancovici, aripa drâptă ; craiul Bosnii, 
Tvareo, anpa stângă. Turcii erai rânduiți ast-fel : Sul- 

tanul Murat se puse în mijlocul rânduluj de bătălie; 
principile Baiazed comanda drâptă ; principile Iacub, 
stânga. La cel d'ântêiù se dete ocoteninte Ebrenos-bey 
şi Curd-aga al Arabilor; celui de al doilea se dete Su- 
başi-Ain-bey şi capul pionierilor Sariciu-Paşa. Hasder, 
comandante de artilerie, se puse în front cu tunurile îm- 
părțite printre ianiceri (4). 

Lupta îucepi. Furia era turbată din amândouă păr- 
tile. După cat-va timp aripa stângă a Otomanilor începi 


(D Nesşn f, 85. 

(2) Hamer, pag. 21. — Stradedin în Biattuti. pag. 14x. 

(3) Acâstă sugăciune se află în Brattuttu, pag 148. 

(4) Hammer. Nergsı fol 90—Seadedini—75 Solacsado. 12. 


www.dacoromanica.ro 


= UD Al a 


să se móe. Baiazed alârgă în ajutorul ei. Pe calea lui, el 
dobori pe văjmaşi cu o măciucă de fer, sângele rîura din 
amândouă părțile. Fot-d'o-dată, se vede venind un sârb, 
Miloş Cobilovici, care, făcându-şi cale printre Turci, 
strigă că va să supue un secret lui Murat I. Sultanul 
aude, dă ordin să-l lase se vie la dânsul; descalecă. se 
apropie, îngenuchie să sărute picaorul Sultanului; dar îl 
rădică de picióre şi îi împlântă cuțitul în pântece, Gar- 
dă se aruncă asupra ucigătorului , dar Miloş abate câți- 
va din eï şi caută a scăpa la malul rîului unde avea ca- 
lul săi. însă nebuşit de vrăjmaşi, cade, şi Turcii îl due 
la Solecsade (1). Murat are încă puterea a urma să dea 
ordine debătae. Miloş se aduce înaintea lui Murat, acest 
din urmă hotărasce pedepsa sa. Dupe acâsta, muri (1389). 
Ion Duca şi alţii istoneni, iată cum spun acest lucru 
«În ajunul bătăhei, C1a1ul Lazar şedea şi bea cu boerii 
«sei , din cupe numite Steviţe : «Deşârtă acest pahar. 
«în sănetatea mea, dise Lazar lui Milos, cu tóte că lumea, 
«te bănuesce că ne vindi! Mulţumesc, fărâ băutură, re- 
«spunse Miloş, dioa de mâne va dovedi credința mea. 
«A doua-qi dıminéta, Miloş se duse pe un cal aprig în 
«tăbara wăjmăşescă şi cerù să'l ducă să sărute pici6- 
«rele Împăratului, cera ce i se şi acordă. Atunci el se 
«plecă şi apucând piciorul Sultanului, îl resturnă dnpe 
«scaun, trăgându’l înainte şi împlântându'i cutitul în pîn- 
«tece. Apoi fugi cu atâta iuțime, cât ajunse la calul să; 
«dar nu apucă să încalece şi cădă sub o mie de săgeți 
«ale ianicenlor. Lazăr dete ordin comandantului Bosne- 
«gilor, Vlaco-Bucovici de a sprijini păvala 'Turealor cu 
«două-qeci mii de 6meni. Cea d'ântâii isbire se respinse 
«cu isbândă, dar când Vlaco voia să atace, sgomotul se 
«lespîndi în armată că Dragoş-Provici, câpitanul des- 
«potului, întârse armele împotriva crestinilor. Acest 


(1) Salecsade, f 12. 


www.dacoromanica.ro 


Er ESE 


«sgomot era miucinos. Vlaco, înspăimântat, fugi cu bos- 
«negii, gi Lazar cădu cu boerii săi în mâmle Tureilor. 
«Ei fură ucişi înaintea Sultanului ce murea.» 

În sarauul Sultanilor să păstr6ză încă armele lui Milog 
și hergeda calului sei. (1) De atunci s'a introdus la seraiŭ 
datina, de a nu priimi un strein de cât fără arme şi dus 
de supţiori. Pe câmpul bătăliei de la Casova se arată trei 
pietre mari, depărtate unele de altele, ele însemnează 
trei salturi ce fâcu Milog ca să scape de gargii ce îl go- 
n6i. O geamie mică arată locul unde Murat muri. Cor- 
pul lui Murat se duse la Brusa. 

Ast-fel fuse acâstă bătălie unde Românii luară parte 
ca ausiheri. 


BAIAZED I. 


Acesta, ne arată unul din esemplele cele mai rari a le 
schimbării norocului. El numără ca al patrulea isverm 
al împărăţii Ottomane. Îndată ce se numi Împărat, după 
mórtea părintelui seii Murat, cel d'ântâiă act al seŭ fuse 
să ncigă pe frate-săi Iacub, ce comanda la Casova o aripă 
a armatei. Chemă sub stindardele sale ca pe un vasal 
pe Manuel Paleologu, opri pe Împăratul Bizanțului de 
a fortifica acestă cetate, mătură din Rumelia, Bulgaria, 
malunle Dunărei tote posturile grece şi latine. Un epis- 
cop îl călăuzi în Atica prin Termopile; o damă spaniolă, 
văduva, unuia din cruciați ce perduseră imperiul latin, 
împărtindu'l în mai multe principate rivale, îi oferi fru- 
museţeu şi veigurătatea, fiicei sale. Luă Tesalia. Emini 
Cheremanii fuă despoiați de statele lor. Pe Chereman- 
Olu, unul din eï, îl ucise. Supuse Asia mică, întinse biru- 
inţele sale până la Amasia, Erzerum, Angora, se cobori 
pe Eufrat, veni la Dunăre, pedepsesce pe Sârbii rescu- 


(1) Solansade f. 21, 
www.dacoromanica.ro 


ae e sia 


laţi. «Daca Buiazed găsi dise N. A. de Salvandy men- 
biu al academiei Francese, o barieră în genul lui Ste- 
fan al Moldaviei saă maŭ bine în curagiul mumi luă 
Stefan, ce a sciut să întârcă la luptă pe Moldovenii 
învingă şi fugă (1) seplecă , dar ca să revie în urmă 
mai puternic 

El dette o flotă Otomauilor ; ageză justiţia, disciplina, 
învinse pe aliaţii c:estini la Nicopoli. Tamerlan îl sfidă, 
Tamerlan sai 'Limur-bey, se înălțase peruinelestatelor 
lui Gingiscan, fondase o noă manariie tătaă căria se. 
snpunea Îndustauul, Caucazul, Persia şi alte ţări. Acesta, 
îi scrise; «Ce ai făcut tu, ca să ţi se erte trufia şi obrăs- 
meia ? Ai învins pe crestini? Dar nu scii tu că Apo- 
stolul lui Dumnedei bine-cuvânta sabia ta? Acum găn- 
descete, cărescete! Întâree tunetul răsbunăni mele. Tu 
A) furmcă, elefantul te va sdrobi sub unul din picidrele 
Sale.» 

Baiazed rěspunse: «Armele tele sunt nenumărate ; dar 
ce potii să fie săgețile Tătarilor tei în faţa, iatagenelor 
ianicerilor mei ? Voiii sprijini principii ce s'aii refugiat 
la tronul mei, vino de îi ia din cortul meii şi daca voii 
fugi înaintea armelor tele, atunci femeile mele de trei 
ori să fugă din patul mei ; dar daca tu nu ai curagiii să 
mă astepţi în cămpul bătăliei, atunci tu să ai parte să 
vezi femeile tele de trei ori vestejite sub sărutările strei- 
nului.» 

Tamerlan trecu Eufratul, coprinse Anatolia, luă Sivas, 
luă Siria, bătu pe Mameluci, intră în Egipt, se întârse 
în Asia mica. Bauazed avea 200,000 de ostaşi. Întălni 
pe Tameilan la Angora (28 Iuliă 1402). 

Stoa, lui Tamerlan triumfă, Soliman, fiul lui Baiazed 
fugi cu o parte de ostire, şi nu se opri de cât în Emropa. 


(1) Aici se amăgesce numai autorul căci pe timpul lui Baiazed 
nu se întâmplase incă scenă de la cetatea Neamţului. autorul. 


www.dacoromanica.ro 


e DI a 


Baiazed cade rob, e pus în colivie, purtatprin Imperiul 
său de concherantul. Se dice că femeile lui Baiazed, ser- 
viră la masa lui Tamerlan, despoate, între care ar fi 
fost şi Sultana legitimă Despina, princesa de Serbia. Ba- 
lazed muri dupe noă luni de întristare la Acser în Pisi- 
dia (9 Marti 1403.—Ast-fel fuse sfârşitul acestui eroi 
tiran pe care Mircea avu fericirea să respingă peste Dunăre 


UNDE MIRCEA VINE PE SCENA 


Dupe ' ătălia de la Casova toți priucapii vecini se în- 
grijnă; toți trimiseseră un mic ajutor lui Lazar şi se 
temuă de mânia învingătorilor. 

Mircea e1a un om prevădător. El presimţi mânia nou- 
lui Sultau Baiazed asupra lui; presimţi asemenea do- 
rinţa Sultauului de a supune Romănia, ebuia a se pune 
sub suzeramtatea lui Barazed sai a'şi căuta ahaţă între 
principii crestini. Cea dın urmă idee îi surise mai mult. 
În acele timpuri regele Poloniei Vladislav Jagelon şi 
femeia sa Edviga, craŭ geloşi de Maria, regina Ungariei, 
acestă, gelosie grăbi şi înlesni ocasia unei ahanţe între 
Mircea şi regele Poloniei. Mircea trimise doi soli la 
Radom, pe Manea şi Herisch (1). Petru Muşat Domnul 
Moldaviei voi să intre asemenea în acâstă ahanţă, şi tri- 
mise pe Dugoi (2) 

Acesti duci domni Români încheiară cu Vladislav Jage- 
lon un tractat de alianţă ofensivă şi defensivă înpotrva 
Ungunilor şi oră ce alt inamic (în 10 Decembrie 1389). 
Prin acest tractat, fie care din cei trei principi era dator 
să ajute pe cei alți doi cu t6tă puterea sa înpotriva Un- 


(1) Engel, 157. 
(2) Ibid, pag. 110 


www.dacoromanica.ro 


— 78 — 


gurilor saii înpotriva altui strein, cu câtă ostire îl va 
plăcea. (1) 

Reproduserăm în nota de faţă acest act numai spre a 
arăta ndiculele pretenţii ale cronicarilor streini că prin- 
cipatele aŭ fost vasale Ungariei şi Puloniei. Aceste legă- 
tură nu erai de supunere, ci de alianţă putere cu putere. 
Îu anul 1390, Stefan II urmă lui Petru Muşat în Mol- 
dova, domnind. doi ani. Mircea in anul acesta, reinoi trac- 
tatul săi de alianţă cu Vladislav, trimise solii săi Roman 
Herischi şı Cabdes Sadchi la 15 Noembre în Sucéva să, 
se întâlnâscă cu solii lui Vladislav Gervesius de Dalo- 
vieţ şi Benzo de Zabocriu, ce se stipulară o amicie d'a- 


(1) «Noi Magnus şi Roman Herischi, comiţii luminatului Dom- 
nului Mircea Vv. Români etc Asemenea Dugoi mareşalul mări- 
tului Domuului Petre Muşat al Moldaviei, trimişi soli, cunâscem 
prin răndul acestora şi mâiturism tutulor că fiind noi trimişi la 
prea luminatul Vladislav, regele Poloniei etc. am făcut rănduele 
cu acel luminat Domn Vladislav, în numele mai sus-numitnlui 
Domn Mucea Domnul nostru, a cărui putere o avem pusă în noi, 
făcând legătură de amicie neschiinbată de ambe părțile, pururea 
nemişcată şi pe Domnul Vladislav regele Poloniei, mai sus disul 
Domn Mircea cu totă puterea sa, cănd i le Va cere ajutor, va tre- 
bu şi va fi dator în tot timpul a’l ajuta înpotriva regatului Un- 
gar şi înpotriva puterei tutulor supușilor lui; ia.ă inpotriva 
altor neamuri X ai numitului Domn Viadislav numai după plăcerea 
sa îl va ajata, cum se cuvine unui amic, asemenea Domnul Vla- 
dislav, când va dori Domnul Marcea, va trebui şi va fi dator a'l 
aJata cu tótă puterea sa inpotriva iegelui Ungariei sı inpotriva 
tutulor supușilor, iar în potriva altor neamıci al Domnului Mir- 
cea, îl va ajuta numai dupe plăcerea sa, caamic Peste acâsta pro- 
mitem că daca despre acâstă alianţă, şi ne schimbată amicie, la 
mijlocul păresimii vutóre, saii danduse vr'o împedicare legiuită, 
la opt dile dupe acâsta, pentiu intărirea celor maï sus dise, mai 
sus numitul Domn Mircea Va trimite cartea sa sigilată cu sigiliul 
seii cel mai mare în Moldova prin solul sei, căria va trimite ase- 
menea cărți sub tutru şi sıgılul sci la numitul loc prin solii sei. 
Dator va fi şi Domnul Vladislav regele, prin mărturie întăritelor 
cu sigiliul nostru cărților acestora. 

Dat în Radom, Vinei în anul 1839. (Vedi actul întăritor al 
Mirci la notele de la sfărșit; 


www.dacoromanica.ro 


== y 


pururea între cele două naţii ; dar când regele Poloniei 
ar voi să bată pe Unguri, va fi dator săo facă cu sciinţa, 
şi consimţirea lui Mircea ; când Mircea ar voi să facă 
acea, cu regele Ungarii, trebue să înţelâgă în acesta şi 
pe regele Polonii, şi că acesta trebuia să observe şi să 
prumâscă tractatul, ast-fel că fie-care din ei să se u- 
néscă nu cel d'al douilea ca să facă causă comună contra 
celui de aldouilea ce nu s'ar ţine de vorbă. (1) Un an mai 
tîrdiii, 1391 Iuliii 6, Mircea reînoi tractatul sěň cel dân- 
t6i cu Vladislav. (2) 

Câţi va cronicari streini între care 'Turoție, pretind că, 
Sigismund în anul 1392 ar fi bătut pe Mircea şi i-ar fi 
luat Nicopoli. Bonfinie s'a luat după Turoţi şi dupe ei 
cei alți cromcari streini, afară de Spondan. Mai mulţi cu 
acéstă espediţie imaginară a lui Sigismund născocură o 
legendă ce are raport cu Sigismund, o Română, un corb 
un inel, şi Huniade. Acest resborŭ precum si acâstă anec- 
dotă nu sunt; adevărate. Sigismund înconjuase Nicopoli 
în anul 1393. Baazed având scire despre acâsta veni spre 
Nicopoli, bate pe unguri şi mai îi sdrobesce (3) scăpând 
cu fuga regele şi câţi-va nobili. Leon Claviu şi anahilui 
Benen âncă întăresc acâsta adăogând că acâstă perdere 
a ungunlor s'a făcut nâptea. Tuote şi Bonfiniij dic că 
Sigismund a învins atât pe Mircea cât şi pe Baiazed şi 
a luat Nicopoli. Deci daca aŭ bătat pe Români şi pe 
turci tot întrun timp, cum dupe Spondan, Leon Claviu 
şi alţi spun că ungurii aŭ fost sdrobiţi. Afară de acésta 
în anul 1393, Ion Juvenel Ursin arhiepiscopul Români- 
lor, ce vieţma pe atunci, scrie că regele Sigismund al 
Ungariei a insciinţat pe Carol regele Franciei despre 
biruinţa ce aŭ avut turcii asupra lui, descrindu-işi mo- 
dul şi forma bătăliei şi rugându-l să-i trimță ajutor. 

(1) Vegt actul acesta la notele de la sfârşit. 

(2) Doghiel. 

(3) Spondan. 


www.dacoromanica.ro 


— 80 — 


Baized în acest au 1390 începi a rupe părți din Bul- 
garia în 1392 Mircea pe: du Vidinul şi Sigtovul ce le lu- 
ase de la Sisman. Baiazed se piepura să trécă Dunărea 
în Româna să supue pe Mircea. Se vede că Mircea nu 
se întemeia piea mult pe ahanta făcută cu Vladislav re- 
gele Polomei, căci Mircea hotâiî să facă pace cu Bara- 
zed care îi bătuse ostile de garnisonă dincolo de Du- 
năre, luîndu-i cetăţile ce stăpînea acolo. (1) Atunci Mir- 
cea se învoi cu Baazeda se recundsce vasalul săii, cu 
condițiune ca România să se guverne dupe legile sale, 
ca Domnul să mbă dreptul de a face 1&sbonii gi pace şi a- 
cele de viaţă şi de mâite pentru supuşii sei. Domnul să 
fie ales de ţeră ; Românii ce se vor face Turci, şi apoi vor 
trece din locuri supuse Turcilor în România şi aici din 
noii se vor face crestini, nn vor putea fi nici reclamață, 
nici atacați; Româmi ce vor merge în Tmea nu vor 
plăti haraciă, şi mică o altă capitaţie; Domnul va plăti 
la tesamul împărătesc trei mii lei roşii pe an sai ciuci 
sute lei de argint turcesci, şi acâsta pentru că se făcea 
lui Mircea oudre a fi înscris între supușii Sultanului! 

Acest act era primcios Românilor, dar nu era iai 
puţin un act de supunere. Avantagele unor ast-fel de acte 
se schimbă a doua-di ce se fac. 

Acest act de închna'e dupe unii onóră înţelepciu- 
nea lui Mircea, dupe noi vestejesce numele său. A în- 
ehhna o ţâră, cel din urmă om pote să o facă ; a se su~ 
pune este misia celor slabi. Mircea póte înlătură cu acesta 
r&sboiul cu Banazed , dar a înlătura este a amâna, nu 
este a opri pentru tot-d'a-uua. Mai tâidii acel răsboră 
veni, Mircea fuse fericit cu armele în mână. Actul de 
supunere rămase o pată pe viaţa sa. Un domn, oni-cine va 
fi, are dreptul de a ucide chiar un popor în lupte pentru 
mântuiea lui, însă nu are dreptul a'l umili, închinân- 


(1) Engel, pag 158. 


www.dacoromanica.ro 


du-l la altul. Acâsta este trădare. Pentru aceia Doami 
ce mor luptând, sunt mari, şi popârele ce se ucig în 
luptele de neatârnare , în loc să-i blesteme , îi încunună 
cu mănre. Acest act de închinare al lui Mircea vesteji 
mărirea, numelui săi, de şi nu fuse îndephnit. Până 
atunci Româmi făcuseră cu Polonii şi Unguni thactate, 
recunoscând un fel de supremație acestor două natii, 
pe cât va ține resbeiul ce avâti cu Turci; nici o dată nu 
le plătise tribut. Mircea promise tnbut Turcilor! Ro- 
mânia dar perdù neatâinarea sa! 

Să nu ni se respandă că Mircea făcu prin acest act 
un act de înțelepciune. Am dis mai sus că un resboiit, 
se amînă dar nu se opresce. Istoria Mircei ne-a dat 
dreptate. Domnii ce fac slăbiciuni, şi le scusă puind în- 
ainte, că de ar face alt-fel, ar compromite interesele të- 
rii, nu sunt sinceri. Când nn Domn face un act de slă- 
biciune, atunci gândesce la dênsul, ține prea mult să nu 
pârdă tronul seŭ. 

Către acâsta actul cu Banazed este o dovadă cum că 
România nu a fost vasala Unganei. Nu înţelegem dar 
pretenţia, lui Engel când qice că Mircea a fost vasalul 
co6nei Unguresci. Nımıe nu pâte să dărâme mai bine 
acâstă rătăcită opime a lui Engel după care sa luat 
mulţi istoreni stieini. în urmă şi chiar şi francezi, de 
cât hrisovul lui Mircea, însemnat de Vegner şi prin care 
arată lămunt în contra diselor lui Enghel (1). Acest 
hrisov ne arată o alianţă a lui Mircea cu Sigismund în 
1395, ce vestesce un resboiă mare în contia li Barazed. 
Mircea se îndatoreză a merge în pers6nă contra Turcilor 
de va merge şi Sigismund. De va thimite numai un ge- 
neral, Mircea va trimite asemenea un general ; cât Si- 
gismnnd va sta la răsboiă, va stă şi Mircea, care se în- 
datoreză a ocupa cu stea sa cetățile birute. Când Sı- 


(1) Vedi acest hrisov la notele de la sfirşit. 


www.dacoromanica.ro 


— 82 — 


mund ar voi să mârgă în Bulgaria. Mircea trebue să-i 
găsâscă provisii pe bani. 

Acâstă l6gătură nu era făcută dela un vasal la suze- 
ran, ci de la un Domn suveran ce se unesce cu altul. Un 
vasal nu dă provisii pe bani. 

Acâstă alianță precese vestita bătălie dela Nicopoli 
între Turcă şi principii creştini. 

Cronicarii unguri vorbesc de o altă espediţie a lui Si- 
gismund în Bulgaria. Engel dice că Sigismund a trecut 
Dunărea, a ars Nicopol cel mic şi i-a stricat zidurile cât 
Va luat de la garmsona otomană, apoi s'a întors în Un- 
garia, chemat de mârtea Mariei, sorii sale. 

Mircea în anul 1393 se intitula încă Domn al Sili- 
striei, ceia ce dovedesce ca Baiazed îl lăsase stăpînirea 
acestei cetăţi. Dar în 1394, Baiazed Sultanul luă Sili- 
stra. (1) Acâstă faptă făcu pe Mircea să rupă cu Baiazed 
şi să facă cu Sigismund alanța despre care se vorbesce 
în hrisovul citat mai sus. Înaintea acestei alianţe Sigis- 
mund, ceruse, prin solul să Nicolau de Canicia, ajutor 
regelni Franciei împotriva 'Turcilor. 

Hammer asemenea cade în rătăcirea, cronicarilor Un- 
guri, dicând de Sigismund că acesta făcu o noă ligă cu 
Mircea, vasal al Ungariei care de ducă ană plătuse un 
tribut Porți. 

Dar Hammer nu esplică cum Mircea fusese vasal al 
Ungariei. Vasali plătesc tmibut, şi Mircea nu a plătit tn- 
but Ungariei nici odată. Sigismund se îndatora să cum- 
pere provisii cu bani în România; tóte actele cu acest 
rigat sunt msce simple tractate de alianță. 

La înconjurarea Nicopolii cei mici de Sigismund, 
Hammer qice că erai şi cavaleri francesi (1395) sub or- 
dimle Comitelui d'Eu. (2) Acest ajutor neajungând, în 


(1) Enghel, pag. 155. 
(2) Madame I. Loussan, HI pag 5 


www.dacoromanica.ro 


anul 1396 veni 0 armată de o mie de cavaleri francesi, 
cu o mie de scutieri şi şâse mii mercenari. 


BĂTĂLIA DE LA NICOPOLI 


În capul armatei cavalerilor francesi, trimişi în aju- 
torul regelui Ungariei Sigismund de către :egele Fianciei, 
împotriva 'Tureilor, ale căror biruinţi neodihnâă Europa, 
se afla Comitele de Nevers, vitâzul fiii al Ducii de Bour- 
gogne, domn al Flandrei şi unchiii al lui Charles IV. 
dis Bourbon, comite de la Mache , Henri şi Filip de Bar, 
câte trei veri ai regelui; Fihp d'Artois; Comitele d'Eu, 
principe de sânge conetabil; Jean de Vienne, amiral; 
mareşalul Boncicault, care, la întârcerea sa din Orient, 
prin Ungaria, înbărbătase curagiul regelui Sigismund 
împotriva 'Tureilor (1); Sir de Concy; Guy de la Tre- 
mouille ; sinioni de Roye, Saint Paul, Monturel şi 
Sampi. Pe lângă acesti nobili Francesi se luaseră din 
Germaniă Frederic comite de Hohenzollern îi capul Ca- 
valerilor teutoni şi marele Maister Filibert de Naillac, 
ce veni de la Rod în tabăra lui Sigismund cu mai mulţi 
cavaleri din ordinul de St Jean. (2) Vemră încă mai 
mulți cavaleri Bavarezi, comandaţi de principele elector 
palatiu comitele de Montleilară, castelan de Nourem- 
berg, (3) ostiri Stirieue sub ordinile lui Herman II Co- 
mite de Cili şi ostiri Românesci comandate de Mircea (4) 

La Viena se ţinu un congres (1396) de unde se tri- 
mise 70 de vase m ri ce coboriră pe Dunăre încărcate 
cu făină, vin, etc. Armata Ungurâscă trecu prin Serbia 
şi lăsa urme de prădi şi despueri (5). 

(1) Historie de Boucicault. Paris 1620. 

(25 Vertot, histoire din cheveliers hospitaliers de St Jean, t. II, 


pag 6. š 
(8) Schiltemberger. Munic 1813. 


(4) Engel, Hame: 103. 
(5) Ibid. hist du Bulgares 468. 


www.dacoromanica.ro 


E: y = 


Armata Francesă trecu prin Transilvania gi România. 
igismund cobori pe la porțaleS de fer, ocupând Orşova şi 
Vidinul, cea, d'ântâiii cu două sute, cea d'a doua cu trei 
sute 6meni (1). Vidinul se predă lesne. Orşova resistă trei 
gile, apoi garmsona otomană se retrase gomtă de Români 

- din întru. Baco se înconjură, garnisona se predă şi fu- 
se trecută sub sabie. Armata aliată se urcă la şâse-deci mi 
6meni. Seadună t6tă la Nicopoli. Aliaţii asediară cetatea 
dupe uscat şi după apă. O bătură şâse dile. Togan-bey se 
apără cu bărbăţie,sigur că Bauazed are să vie în curând 
acolo." În adevăr, Baiazed lăsă asediul din Constantino- 
poli şi le-aii eşit înainte. Pe când ahațhi bătéŭ Ncopoli, 
Baiazed era aprâpe de dânşii. Aliaţii şi mai ales francesii 
sigură de biruință, se daŭ la tot felul de petreceri desfrî- 
ate, la băunturi de vin şi la voluptate cu msce curtesane 
ce le adusenă cu dânşii, vorbâi de Baiazed cu cel mai 
mare dispreţ. Nu eredură pe curierii ce le aducâi scire 
că aimata turcă se afiăla o leghe de acolo. Mareşalul 
Boucicault ameninţă pe mesagerii de a le tăia urechile 
căci respândiseră acéstă scire mincin6se (2), cavalerii în 
nebuma lor strigaii, că dacă cerul ar cădea, ei Var spri- 
jini cu lăncile lor (3). Banazed din parte-i disese : ple- 
când în curînd yoiii da grăunţe calului mei pe pristolul 
sântului Petru din Roma (4). 

Îndată ce cei d'ântâni Arabi se věđură pe valea Nıco- 
polii, comitele de Nevers ceru locul de onóre la cel dân- 
têŭ atac pentru cavaleria fiancesă. Sigismund însărci- 
asen pe Mircea cu Româmi să încâpă rěsboiul şi să se 
lupte cu Agazii turci, căci Româmi cunoseâă mai bine 
datinele 'Turcilor. Apoi să vie francesii şi Ungurii în- 


(1) Hamer 103. — Schiltherga. 
(2) Vertout p. g. 

(3) Bonfirnin p. 377. 

(4) Dua ist: do Venis; p, 103. 


www.dacoromanica.ro 


PE 


potriva ianicerilor şi spahilor, armată tare şi disciplinată. 
Sir de Concy şi amiralul Jean de Vienne, fuseră în con- 
siliii de părerea lui Sigismund ; dar conetabilul şi mare- 
şalul, răniți în mândria lor, căci Sigimund consultase pe 
amiral şi pe Sir de Concy înainte de a cere părerea, lor, 
îmbrăţişară cu tărie părerea lor contrariă şi stangară că 
postul de onóre vine de drept francesilor în bătălie. Bi 
nu înţelegi că a se bate cei d'ântânii în contra unei ar- 
mate de adunătură, nu era acesta lucru cel maï grei. La 
aceste vorbe tâte junimea fiancesă răspunse prin acla- 
mări, şi acestă esaltare se schimbă în furie biai bară, căc 
în tabără acolo uciseră prinşi turci, predaţi de voia lor 
pe parolă (1). 

Asfel conetabilul împărți armata francesă în avangar- 
dă sub ordinele comitelui de Nevers şi de Coney. O mie 
de paşi după francesă venea armata Ungurâscă. Ungurii 
sub Stefan Lesnovici, formai anpa drâptă, pi Românii 
arıpa stângă, centrul era comandat de palatinul Gara, 
format de oştirile sale şi de acelea ale lui Hermann de 
Culli şialţi germani; Sigismund încă era aici (2). Valea 
Nicopoli pe care era să fie bătălia, eră de patru leghe de 
lungă şi una de largă. Armata crestină avea Nicopoli, 
Dunărea, şi flotile în dosul ei. (3) 

Armata Otomană se urca la 200,000 de 6meni. (4) 

Lupta începu la 28 Septembrii 1396(5), Hammer dice 
la 22 Septebriu. Mircea ce văduse aceste nebune pre- 
tenţii, prevădă perderea armatei chreştine. El gândi atuncă 
la ţera lui. Pe de altă parte scia că despotul Serbiei era 
cu Baiazed contra chreştinilor. Inima alui era rămtă d 
pretenţiile Ungurilor asupra României. Daca chreştini 


(1) Vertot 

(2) Engel Geschichete des Ungarischen Reichs. t .2 p 196. 
(3) Cogălnicânu, Engel, p. 200. 

(4) Engel, 198. 

(5) Madame de Loussan. 


www.dacoromanica.ro 


— 86 — 


ar fi învins, țéra lui nu avea mai mult să câştige de cât 
de la Turcii învingători. Pe de altă parte el încercase 
umilinţă în tabăra chreştină; mândria lui era rănită. Ideia 
de a părăsi pe aceşti chreştini daţi la desfrănări şi tru- 
fagi de dînşii, îi luci în cap. Ast-fel se tinu în reservă. 

Francâsii atacaă cei d'ântêiŭpe Arabi ce formati avan- 
garda turcă. Cavalerii francesi fuseră sublimi; era o vije- 
lie împotriva căia mmic nu pâte resista. Ei răsturnală 
avangarda turcă şi însuşi o mare parte deianiceri. Dece 
mii de ianiceri zăcâii pe câmpul de bătae. Restul lor se 
adăposti lângă spahii. Cavaleria francesă se repedi asupra 
cavaleriei otomane. Cinci mii de călări turci cădură. 

Sir de Concy şi amiralul ce avi o lungă speniinţă de 
lucrurile răsboiului, povăţuiră atunci de a odihni armata 
francesă, a pune rânduială în scadrâne şi a astepta pede- 
strimea ungurească. De se făcea acestea, bătălia ar fi fost 
câştigată. Dar în turbarea învingătorilor, şi věđênd pe 
spahii fugind dinaintea lor, francesii alergană şi se urcară 
pe un deal unde speraii să ucigă restul armatei otomane. 
Vedere ne aşteptată, speranțe perdute! iluisiă nebunesci? 
Eï veduă cu spaimă elitul armatei otomane, presentân- 
dn-le o pădure de patru-deci de mii lănci. O grozavă 
înfricoşare îi apuca pe toţi: se descuragiară. Cavaleria 
otomană le tăiă drumul de ietragere. 

Amnalul Jean de Vienne făcu o mişcare înapoi când, 
credincios ondrei, strigă la cei doispre-dece cavaleri ce 
îl înconjuraii : să nu ne scăpăm viața cu perderea gloriei 
n6stre ! Aici trebuie să ne apărăm şi să murim pe câm- 
pul ondrii.(1) La aceste vorbe ei năvăliră asupra lăncilor 
inamicilor şi periră ca adevăraţi cavaleri francesi. Nebu- 
nia lor fuse astă dată uitata printr'un eroism de martiri. 
Duca, şi două-deci şi patru de socă ai sei cădură pnnşi” 
Printre dîngùŭ era principele Herni de Bar, Concy şi Tre- 


(1) Vertot. 
www.dacoromanica.ro 


— 87 — 


muille. Îu urma lor era armata uugară îu rînd de bătaie. 
Acéstă armată, vădând perderea cavalerilor fraucesi, luă 
fuga. Stefau Lesuovici şi Mircea, amândoi uemulţumiţă de 
Sigismund, se retraseră repede, uuul cu nugurii, cel alt cu 
Românii, numai ceutrul oştiri crediuci6se regelui, co- 
maudată de Gara; Stiriemi sub Hermauu de Cilli, şi 
Bavarezii sub electorul Palatiu, coperiră pe fugaii fiau- 
cesi, şi în număr de douăspre-ecde mii de 6meni, merseră 
coutra turcilor. Ienicerii eraii bătuţi, spahni şovăiaii. Dar 
de odată apără despotul Sârbiei cu 5000 de sârbi ce com- 
bătéŭ lângă Baiazed, şi hotăiî bătaia, îuviugând cu desă- 
vârşire pe creştini. (1) Ostaşii ce uimaii bauiera lui Si- 
gismuud fuseră tăiaţi în bucăți. Cavaleni Stiriaui şi Ba- 
varezi apăra ă bauiera. Hermauu de Cilli şi burgravul de 
Nuremberg ocoliră perege, îl smusenă din bătălie şi îl pu- 
seră pe o luntre în care se urcă cu arhiepiscopul de Gran 
şi frute-seii Stefau de Hauişa; Herman de Cil şi Nicolae 
de Gaia îl urmară pe altă luutre. Eï ajunseră, cu ma- 
rele maestru de cavaleri de St. Jean, flota uuită a cru- 
ciaţilor veneţiani şi rodiceui ce muiase la gura Dunării. 
Acâstă flotă îi duse îu Dalmația, priu Coustantinopoli şi 
Rod. 7 

După bătăle Baiazed tăbări lâugă Nıcopoli. Turcii, 
pei duseră asemenea, mulţime de G6meni. Când Banzed 
visită cămpul de bătăhe şi vădu peste şâse-deci de mii de 
morți diu ai sei, vărsă lacrimi de durere şi jură să 1ës- 
buue îu sângele giaurilor pe acesti morţi. Asfel dete 
ordiu a aduce îuarutea, sa pe toţi prinții creştini. Dece mii 
de crestiui se aduseră legaţi ; printre dîuşii se afla scu- 
tierul bavarez, Schiltberger, care este citat în uotele uó- 
stre; acesta era îucă tînăr de 15 aui, el scăpă de uci- 
dere, dar a remas trei geci şi patru de aui rob. (2) 


(1) Engel Hist s. Henguie I 2 p. 202. 
(2) Hammer, 105. 


www.dacoromanica.ro 


— 88 — 


Pe toți acestia Sultauul hotărî ai ucide. Chemă pe 
comitele de Nevers ca să fie martor la ucidere. 

Acesta ceru viaţa lui şi a cător va, de ai săi. I se acordă 
viaţă lui şi a 24 cavaleri. Sa dete ordinul de ucidere ; uci- 
derea începi. Privelsce durerâsă şi crudă! a muri cu 
sâuge rece, acâsta, nu este în ursită omului. A muri de 
p6lă, şi în resboii, în aprindere şi mănie, acesta este 
ce trebuie să fie; dar a muri, saŭ a ucide. cu sânge rece, 
este grozav! natura compătimesce. Assasiuatul este mai 
puțin în comparaţie cu acâstă mârte. Când veni răndul 
lui Schiltberger, fiul lui Barazed dise tată-seii căt era 
de june acel rob, căci se luase măsură a nu ucide pe ni- 
meni mai tînăr de dou&-deci de ani. Baiazed dete ordin 
să-l cruțe. Cinci domni Bavarezi se uciseră sub ochii lui, 
între acestă cinci, unul fuse Greif, cae murind, strigă: 
«Adio. Vărsăm sâugele nostru pentru credinţa, crestină, 
şi chiar astă-di vom fi fii cerului.» De la răsăritul s6relui 
până la patru 6re séra ţini uciderea, dice Schiltberger 
în pag. 2. p. 13. 

La patru ore turcii cei mari, pătrunşi de durere se 
aruncară la pici6rele Sultanului şi îl rugară să dea ordin 
a înceta acâstă măcelăriă. Sultanul graţie pe cei rămaşi 
şi îi dete celorii ce îi prinsese să-i aibă robi, oprind pen- 
tru dînsul a cincea parte, între care căgi şi Schiltberger. 
Duca, de Bourgogne cu cei 24 cavaleri şi cu Schiltberger 
fuseră închişi în turnul de la Gahpoli, pe Dardanele. 
Atunci trecea pe acolo regele Ungarii Sigismund, ca sa 
se ducă la Rod. Turcii nu avâii vase marí ca să pótă a'i 
opri. Dar scóseră pe robi, îi puseră pe mal, şi strigară 
cu ironie să vie regele să-i răscumpere. 

Francia răscumpără pe robi cu 200,000 de galbeni 
şi se liberară la Busa unde fuseseră păziţi cu mare se- 
veritate. Amiralul murise în bătălie ; conetabilul şi Coney 
muriseră la Brusa în închis6re. Mareşalul Boucicault şi 
Guy de la 'Tremouille fuseră în numărul celor ce trăiră. 


www.dacoromanica.ro 


— 89 — 


Baiazed dete voe de a pleca comitelui de Nevres, dicân- 
du-ï : «te desleg de jurământul tăi d'a nu te maï bate 
nică odată cu mine, daca escă om cinstit, te rog, să vii 
să mě combati cât mai curînd. Cea maï mare plăcere ce 
poți să-mi faci este a'mi da un noii prilegiii să căstig 
glona. 


IARĂ MIRCEA 


Să ne înturnăm la eroul nostru. 

Mircea, făcuse două fapte nedemne: închinarea ţăii la 
Banazed şi trădarea, chrestimlorii cu care se aliase mai 
ântâii. Nici odată istoria nu îi va erta aceste două slăbi- 
ciuni. Slăbicinnea naţiunei Române, făcuse pe domnii 
diplomaţi : O cale rea, duce la răi; o faptă rea are ur- 
mări relle. Închinarea la turci, aduse ca o urmare a sa, 
alianța cu egele Unganei, şi acâstă alianţă, iară ca o 
urmare a sa, aduse recunâscerea sa de vasal al lui Baia- 
zed. Mircea fugi din tabăra chrestinilor şi se duse la 
Baiazed să reînoiască legăturile de vasalitate pe care le 
desprețuise de duoi ani. Daca Baiazed învingător, prim 
acâstă propunere, dovedesce că fuse generos. Încântat de 
isbîndă, însciințat că Mircea, fugise dın tabără în timpul 
luptei, Baiazed primi propunerea lui Mircea, fără nici o 
observare. Mai tâigiii se căi, atuncă ceri lui Mircea un 
tribut de dece mii galbeni în loc de trei sute lei şi rinci 
sute de copii pe an, care eraii ursiţi a se turci şi a se fa- 
ce ianiceri. 


MIRCEA SE RIDICĂ LA INĂLȚIMEA POSIȚIUNII SALE. 


Până atunci Mircea fuse ca toţi Domnii ce s'a stins 
în sînul uitării. A'şi păstia tronul şi beneficiile sale, cu 
ră ce preţ. Politicăo mică egoisită, miserabilă, ce nunu- 
mai nu asicură tronul Domnilor, înjosindu'l; dar încă 


www.dacoromanica.ro 


— 90 — 


face să~'l peardă mai repede, şi tot d'odată, cu tronul, 
cu inima țării, să piardă mărirea, ce i se cuvine. 

Mircea se înturnă din calea ce luase. Este încă un mare 
ment a recun6sce calea cea rea şi încă mai mare, a se 
înturna dupe dînsa, Întracesta, dear fi vre un scrupul, 
este numai pentru sufletele cele mici. Mircea, deveni mare 
în faţă cu evenimentele ce se preparaii. Sufletul vechilor 
Daci şi Romani trecă în sufletul săii şi pe tâtă téra Ro- 
mânilor. 

Daca datinele ţării, cresterea, contribuia a forma pe 
Domnitorii cei mari, natura ea însuşi contribue cu o mare 
parte. Când tóte acestea se unesc, nasc acei oameni că- 
roza ursita le a pregătit la nascere o pagină strălucită 
în istoria pop6relor. Mircea era din stofa domnitorilor 
celor mari. El avea momente de somn , dar acest somn 
făcea ca desteptarea, să fie mai energică. Trecutul 
numără maj mulți domnitori, suflete de et, nume ursite 
să se împlet6scă cu glorie pe fruntea vâcunlor. Dar atunci 
şi nația era la înălțimea acelor domnitori rani. Daca dom- 
nii fac poprele, popórele încă fac pe Domni. Domni cei 
aleşi mai vârtos sunt tot-d'auna espresia naţiuni. Epoca 
în care domni Mircea era epocă de vitejie, de glorie. Ro- 
mânii nu avéú încă nimic să-şi tănjâscă. Dorinţa de ase 
urca pe tron, nu-i făcuse încă să conspire cu streinii îm 
potriva patriei lor. Pământul părinților lor era un smăre 
ce sorhea hordele care îl călcaii. Eï nu se înjosiseră încă 
până să primescă legile lor de le streini. 

Moliciunea nn întrase în locagulă lor. 

Pentru aceia şi Mircea era mare. 

Un Domn ce nu ar fi putut să se afle la înălțimea cu- 
getărilor naţiunii nu ar fi putut să doinnâscă o qi. Tro- 
nul avea datorii aspre. cel ce îl primea, îi devota de 
mai n'ainte viaţa sa. On6rea, şi mărirea îl ocolâi. Pen- 
tru aceia tronul era respectat. Unele guverne se plâng, 
că nu sunt respectate îndestul. De unde vine acésta ? 


www.dacoromanica.ro 


Este cu guvernele aceea ce este şi cu individul. Un om 
ce se înconjură de ondre, este onora$. Guvernele ce nu 
mai sunt respectate sunt acelea ce nu se mai sprijină pe 
onóre. Nu este îndestul ca un guvern să se facă să fie 
temut, trebue să se facă să fie şi iubit. 

Când Mircea se hotărî a apěra drepturile patriei cu 
armele în mână, tótă naţia îi r&spunse. Puţinii adversari 
ce avuse periră mm îutunerec. Români nu mai vedâi în 
Domnitor pe Mircea. Mi1cea era mântuirea naţiunii. State- 
le chreştine tremuraă pentru Români la scirea că Baiazed 
merge cu t6te puterile sale să învingă pe Români. Dar 
Românii eraii linisciţi. Ei erai sicuri că trufia, tiranului 
se va sparge pe peptul unui popor ce scie să móră pen- 
tru mântuirea patriei. Apărarea lor era actul cel mai natu- 
ral : Românii aveaii consecinţa datoriei. Daca aceste suflete 
măreţe, dupe morte, ar fi putut să vagă printre, secoli în 
viitor fie care generaţie căgând în moliciune şi nepăsare, 
ele ar fi tresărit de durere şi de ruşine pentru următo- 
riă lor! 

TDimpii din urmă fuseră amari! Paginele istorii ace- 
stor timpi nu trebuie să esiste ! Veni uu timp când ecâstă 
nație Română, mare, neatărnată, vie, vitéză, nu mai 
ToşI să fie umalită. Lanţul, insulta, umilinţa se fâcură o 
datină pentru dînsa. Ea începi să le iubescă ! În acele 
timpuï Dumnegeul popârelor o stersese negreşit din 
cartea celor ce aŭ dreptul să trăiască. 

Dar să nu maï amintim timpii de cădere şi de ruşine! 

Să ne înturnăm la timpli cei bătrîni! 


MIRCEA REORGANISĂ ARMATA ROMÂNĂ 


ARMATA SUB MIRCEA 


El agedă peutru ântia óră o armată regulată. Dupe 
acâsta organiză pe Dorobanţi în număr de dece mii pe- 
destri, călări şi tunari. Rogu fră,. comandaţă de marele 


www.dacoromanica.ro 


— 92 — 


paharnic, în număr de cinci mii. Seimeni saŭ streiniï 
pedestri două mï. Lefegii pedestrii 1500. Sărăcei, scu- 
teluiceiă, formând două stéguri de călări, căte cinci sute. 
Vânătorii călări şi pedestri sub comanda Agi. Cazaci 
călări şi pedestri două mii cu un comandante al lor. Lip- 
camă călări şi alţi o mie călări sub ordinul marelbi po- 
stelnic. Armăşeă şi tunar câte cinci sute, comandati 
de marele Armaş. Vătăgenă cinci sute, sub unvătăf mare. 
Coptă din casă sub un vătaf al lor, forma guarda dom- 
n6scă din întru. Ei purta stâgul Domnului pe care se 
vedea pe o parte sântul Constantin şi Elena cu crucea, 
pe cea altă acvila cu crucea, în gură. 

Acâstă armată se urca la trei-deci mii 6meni. Afară 
de acestia maï erai gi6tele, opt-spre-dece căpitani în 
opt-pre-dece judeţe, fie care căpitănie se urca la o mie 
de 6meni. Acestia erai scutiți de orice dări. Eï şerbesc 
numai în timp de r&sboiii. Afară de acestia erai Plă- 
Şeză saŭ grămcerii, unii corpi fârte mare ; slujitoni; pe 
urmă boerii avâii 6menii lor armaţi dupe moşiile lor 
cu care mergâi la rěsborŭ. 


ROVINA 


Mircea refuză de a plăti un astfel de tribut. 

Atuncă prin pristav trimişi în adins în tótă țra şi 
țările vecine, se proclamă că ţâra românâscă şi chresti- 
nătatea eraŭ în pericol de către Turci. Acestă vorbă a- 
vea un răsunet adânc între chrestini. Din tóte părţile ţă- 
rii se adunară cetele ce primiseră o noă reorganisare. O 
rmată măricică se adunăa la un loc sub comanda lui 
Mircea. Acolo veniră să se unâscă boierii cu şerbii lor 
armaţi şi mercenarii streini. Baiazed în pers6nă trecu 
Dunărea (1398) lângă Sihstra, înaintă în téră şi tăbăra, 
la Rovina în Talomiţă. De aici cete de turci se revărsaii 
în satele vecine să prade. În acele timpuri Românii nu 


www.dacoromanica.ro 


DE 


perduseră datinele Dacilor de a face răsboiulii contra 
streimlorii, rădicând gi ducând la munţi locuitorii, vitele, 
provisiile şi ardândii holdele în urma lor. Mircea făcuse 
astfel şi turci nu putură nimic să prade. 

Nu numai aţâta, dar încă se aflară în maie lipsă de 
provisii. Ostinle Române asteptai pe Baiazed în stuf6- 
sele păduri ce învecinaii luciele cămpii de la Dunăre. Tur- 
cii ce cutezaii a trece acel lucii saii stepuri, nu se mai 
înturnai saŭ se înturnaii înjumătăţiță, căci Românii îi 
pândeaii şi cădeaii asupra lor fără veste. Luciul pe care 
tăbărăse armata Otomană şi Banazed, presinta o întin- 
dere ce se perdea sub orizon de tâte părțile, şeță, neîn~ 
crețită de cât de ierburi selbatece ; ceva ca marea, ca 
deşei tul; ceva ce lasă ochilor libertatea de a se cufunda 
în nesfărşit şi în visuri, ce-va ce întristează şi vestesce 
o nenorocire necunoscută. Către acestea, în fundul ori- 
sontului despre Nord se zărea o sprâneână nâgră: enaii 
pădurile României. Apa lipsea 'Turcilor. Era începutul 
Bărăganului unde, ca să se găsească apă, pământul tre- 
buie săpat în adânemile lui. Turcii nu mai cvtezaă să 
iasă dın acel luciii. Voară să se înt6rcă peste Dunăre, 
Ostirile lui Mircea începuă se atace pe Turcă n6ptea, 
răpindule vitele, provisiile. (1) 

Nemergând înaite, neînturnânduse peste Dunăre, 
stêndù în loc ca să fie prada hpsii de apă, de provizii, obiec- 
tul lovinlor furişe ale Românilor, Turcii începură să 
murmure. Aceste murmuri generale, determinară pe Baia- 
zet a da ordin armatei să se întrcă la Dunăre. Plecarea 
fuse repede şi fără ordin. 

Pe când turcul ajunseră la Dunăre şi voiră a trece la 
Sniistra, Mircea sosi fără veste cu 30,000 de Români 
şi lovi pe Turci în faţă. În posiția în carese găsiră 
Turcii, era nepriinci6să cavaleriei lor, şi priinci6să 


(1) Halcocondila. 


www.dacoromanica.ro 


— 94 — 


pentru cavaleria română. Afară de acestea ei se aflati 
în cea mai mare neorănduială ; 6meni, cai, care, amuniții, 
vite, tâte eraii un amestec spăimântător. Turcii eraŭ să 
piară cu totul (1) Nici o idee nu venea nimenui să tragă 
aimata din această nerănduală. Renegatul Evrenus dete 
ordin să înceteze trecerea peste Dunăre, apoi toți Turcii 
se fortitiicară cu şanţuri cu care, spera a se apăra până 
ce va sosi n6ptea, când credi că va putea urma trecerea 
peste Dunăre. (2) i 

Acâstă manoperă isbuti. Tótă n6ptea Turcii tiecură 
Dunărea, cu tóte acestea periră mulţi Turci de cu dică. O 
întindere de mai multe leghe era acoperită de cadavere de 
Gmeni, de cai, de turbane, de capete, de arme. Turcii lă- 
sară dupe dânşii tâte provisule, vitele, amuniţiile de res- 
boii. Dar 6meni trecură. Printr'acel mijloc Evrenos scăpă 
pe Baiazed şi armata Otomană de o ucidere complectă. (3) 

A doua di Româniitrecură Dunărea dupe Turci şi'i ata- 
cară neîncetat, tăindu-i şi predănd satele şi oraşele până la 
Adrianopoli (4). Mircea a avut ajutor la acestă luptă pe 
Marco Cralevici, pe Constantin şi Dragoş, sârbi cu o- 
stiri. Câte trei aŭ perit în acest resboiii(5). 

Acâstă isbândă este mărtuntă de toți istorieni. Ea 
scăpă pe Români de tributul ce eraii îndatoraţi a plăti 
la Pórtă şi fărămă legăturele cu dânsa. Stéoa lui Mircea 
străluci. Europa creştină înturnă ochii asupra României. 
Fulgerul înaintea cărnia fugéŭ pop6rele orientului, îna- 
intea căruia fngi Sigismund şi atâţea eroi, acum fugea 
el însuşi înaintea lui Mircea! Negreşit că daca Ro- 
mânii ar fi fost tot-d'auna uniţi, astăqi ar fi o nație mare, 
neatărnată şi strălucită. De câte ori aŭ învins pavrăj- 


(1) Eugel. p. 162. 

(2) Hammer. 

ja Hamer. t. I. 

4) Hotin t Il.viaţa lui Mircea 

(5) Constantin Căpıtanu. Ist țěr. rom , magaz. istor, I. p.45 


www.dacoromanica.ro 


— 95 — 


maşi, este dovedit că a făcut'o în unele timpuri de pe- 
ricol, când toţi românii putură să se unâscă o di. Ne- 
uninile din întru pe deoparte, ambiția nebună a regilor 
poloni şi ungari pe de alta, de a supune pe români, sunt 
causele căderii lor. Dar lucru ciudat! Aceşti români 
disputați de vecinii lor de vasali, atăgi sunt mai bine de 
cât cei ce pretindea să le fie suzerani! 

Şincai face nisce observări întru acâsta demne de a fi 
reproduse: 

«Dın cele ce s'a dis la anii trecuți i se vor qice la 
canii viitori, lesne poţi vedea că pe români mai mult ï- 
<a stricată neînțelegerea între dânşii și gelosia din în- 
«tru, care şi pe stremoşii nostri români cei vechi i-ati 
«perdut, apoi gelosia şi fala chrestinilor vecini şi mai 
ales a Polomlor, de cât a păgânilor Turci şi Tătari; 
«căci de acestia prea uşoră s'ar fl apărat românii, mai 
cales de nu sar fi despărțit Moldovenii şi Muntenti în 
«două Domni, crar fi remas toți sub un cap. Dar des- 
<părţinduse românii între eï, pe “Moldoveni îiapăsaii pô- 
«lomï, pe Munteni ungurii, şi de multe ori pe Moldovenï 
«şi Polomi şi Ungurii, etc. 

Posiţia românloriă nu este mult schimbată de atunci. 
Poloma şi Ungaria sunt acum sub Ausira. Acelaş spirit 
de a ne supune autorității lor, acelsşi pretenţii, ace- 
iagi întrebuințare de mijl6ce spre a ne desbina în întru. 
Un singur lucru lipsesce, spiritul de resbonii al strebuni- 
lorii nostri, ce pare că a pănăsitii guvernele româmlor! 
De două vâcui, aseste guverne aŭ coborit la starea de 
prefecturi. A primi viaţa, voinţa, şi libertatea lor din a- 
fară din téră, este a nu mai fi guvernele națiunii. 


IUGA VODĂ ȘI MIRCEA 
1400 


În Moldova domnea Iuga, fiul lui Petru Vodă. Acest 
domn arătă îndată óre care dorinţă de a organisa acea 


www.dacoromanica.ro 


— 96 — 


téră. Sé apucă înainte de biserică. El trimise la Episco— 
pul de la Oxrıde în Macedonia să priméscă bine cuvênta- 
rea sa de a pune de mitropolit în Moldova(1). Acéstă bine 
cuvântare dată, el numi pe Teoctist mitiopolit al Mol- 
dovii. El a aruncat temelule mai multor sate şi oraşe, 
fortificâudule cu şanţuri. Pământul Moldovii, liber încă, 
saŭ fiind al tutulor, Iuga îl împărţi la ostaşi cei mai vi- 
teji. Oştirea încă începu a se regula sub dinsul. Cea, d'ân- 
têiù cavaleriă Moldovană sub dînsul se formă(2). 

Aceste reforme se vede că nu plăcură lui Mircea al 
cărui gănd trebuia să fie slăbirea Moldovii ca mijloc de 
a o um cu România, afară de acâsta el se temù însuşi 
pentru sine. Iuga organiză a: mata. — Mircea, credu că o 
prepara, ca să viă să-l combată pe dînsul. Mircea întră 
repede cu ostire în Moldova, luă Chilia, prinse pe Dom- 
nu l Iuga şi îl luă cu sine în Muntenia unde îl ţinu a- 
p6pe de diînsul, şi unde muri. (3) 


VLAD. 


Marele Mircea era supus unei slăbiciuni ruşin6se pentru 
băi baţii ce ursitaalege spre a îndrepta luciuile ome- 
nesci. El inbea femeile cu deusebire(4), cântecele popo- 
rane din România, care aŭ trecut prin valurile timpului 
cu numele acestui Domn, vorbesc de amorurile sale. 
Unul din acele cântice ne spune că învingătorul de la 
Rovina, fuse invins de o frumbsă şi tânără cărciumăresă 
măritată. Pace un tabloii potic din venirea lui călare 
séra la cârciumă, în vestminte schimbate; cere vin; tru- 
mósa cărciumresă aduce o cofiță cu vin şi rădică cofiţa 
cu braţu-i alb şi rotund ca să dea Domnului Mircea pe 


(1) Miron logofătul, Or. Mold. 

(2) Juga batut des villeset des villages et commença de monter 
une cavalerie reglâe : Peyssonel, pag. 229. 

(3) Fotino. 

(4) Halcocondila. 


www.dacoromanica.ro 


— 97 — 


care nu-l-cunoscea. Mircea lepădă cofa cu vin şi apucă 
pe cărciumăreasă, o aruncă pe calul seŭ şi fuge cu dînsa 
în umbrele nopții. 

Acâstă legendă mărturesce cel puţin ieputaţia ce avea 
acest Domn. Halcocondula, qice că, din causa iubii sale 
pentru femei, Mncea a avut mulți copri de unde aŭ și 
născut atâtea certe în urma, lui. Unul dim aceşti copri se 
vede că a fost şi Vlad. Pe acest Vlad Mircea îl tuimise 
la Ungurisă fie ca garanţă despre amica lui către rege- 
le Ungariei. Acest Vlad în anul 1400 scăpă din otagiŭ 
şi cu maï mulţi Români se duse la Constantinopoli, unde 
a luat serviciu de la împăratul grec împotriva voință 
păintelui sei. Vlad se silea în tot chipul a dete mina pe 
împăratul să facă tot ca să restórne pe Mircea şi să-l 
pue pe el Dâmn. Acâsta, este causa că Mircea a fost con- 
tra Bizantimlor (1). 

Dupe cea prins Tamerlan (1402) pe Baiazed I și 
dupe ce a tăiat pe Mustafa, fiiul cel mareal lui Baiazed, 
cei alţi fraţi începură a se lupta între dînşii pentru tron. 
Sohman, al doilea născut, fugi în Constantinopoli la îm- 
păratul Emanoel Paleologu şi Stefan Lazarovici craiul 
Sei bii, şi a făcut ca aceştia să-l numâscă împărat. Vlad 
fiul lui Mircea, se afla în acea cetate. În rădicarea la tron u 
'Tuciei a lui Soliman el vădu rădicanea lui la tronul Roma- 
nieï. Se lıpı pe lângă Solman. Mircea află tóte acestea. 
EI se temi de Soliman. Tronul lui Baiazed era în dispută. 
Se gândi să găsâscă un rival lui Soliman, află că Musa, al 
treilea fiii al lui Baiazed este în Asia ; îl chiamă să ve în 
Europa, p.omiţându-i ajutorul seŭ spre a smulge tronul 
de la Sohman. 

Musa plecă îndată, lăsând gnvernul Asii mici fratelui 
săii Mahomet. Musa trecu în Sinopa, de aeolo în Mun- 
tenia. (2) Mircea îl priimi cu mare distincţie în Tărgovi- 

(1) Engel, pag. I pag. 162. 

(2) Engel. 


www.dacoromanica.ro 


— 98 — 


gte. Acolo eise înțeleseră. Mircea promise ai da oştiri, 
peutru cae lucru Musa se îndatora, ajuugâud la tron, să 
piotege pe Mircea, să fie bun pentru Români, să le respecte 
drepturile şi neatărnarea lor. Engel dice că Musa se înda- 
tora a da lui Mircea o mare sumă de bani şi a pedepsi pe 
Greci. Musa plecă. Mircea îi dete nn corp de armată 
româuă sub Dan, nepotul săi de frate şi mulțime de 
Turcă ce putu să cheme din ţâră şi din ţănle vecine. 


MUSA ŞI SOLIMAN 


Imperiul otoman se afia în cea mai crâncenă anarhie. 
Musa scrise fiatelni-seii Mahomet în Asia mică, să trâcă 
în Europa unde, înpreună cu dînsul, se conbată pe Sol- 
man, fratele lor. Sultanul Mahomet pnimi acâstă propu- 
nere. Mircea deter mină pe Isfendiar, a face pe Musa capul 
popórelor nemulțumite ale lui Sohman. Musa se duse la 
Isfendiar ; pe urmă, sprijuit de acest cap şi de Mncea 
înaintă spre luptă. (1) 

Cea d'âutânii luptă între Musa şi Solimau se făcu lân- 
gă Constantinopoli(2) unde Soliman cătase sprijin lângă 
cumnată-seii împăratul Constantiuopolii, pe când Musa 
întrase în luptă cu oscuri române şi serbe, dete de Mir- 
cea domnul ţerii Româuesci şi de Stefan craiul Serbiei(3) 

Dar Serbii pe atunci nu ĉraŭ acest popor de astă-qi 
plin de bravură şi de virtuţi. Ostaşii lui Stefan se lăsmă 
a se cumpăra cu aurul grecilor. Românii resistară înam- 
tea compţiuuii, mulţumită discipliuii ce sciù ale da ca- 
pul lor Dan. Sârhii îngiră din luptă de la începutul r&s- 
boiului şi trecmă la Soliman(4) care, printr'o stratage- 
mă, se retrase sub şanţurile Bizanțului. Musa năvăli a- 


(1) Hammer, pag 151. 

(2) Halcocondila, 1 1V pag. 55 
(3) Hammer, pag. 152 

(4) Hammer, 152. 


www.dacoromanica.ro 


tanci asupra asiaticilor , cu cinci sute de Români aleşi, ca 
re eraŭ ascunşi în şanţuri, dar cădu pe tabăra inamică 
acum părăsită. La întórcerea din acâstă năvală, Musa 
găsi tabăra sa desertată de sâibi ce fugiseră şi credându- 
se perdut se retrase la oştirea Română rămasă în munţii 
Hemus. (1) Sohman intră în Adrianopol ca Suveran. Im- 
păratul Bisanţulu îl recunoscă în acâstă cualitate. Pu- 
terile creştine îl felicitară. Venetia negoţie cu otomanii 
pentru ântâia 6ră. Bosnia ofen tributul. 

Către acestea Sohman se da la moheiune şi la plăceri” 
în saraiul seii din Adnanopol, pe când Musa cu Româ- 
nii vegea neîncetat şi îşi prepara putenle. 

Împăratul din Bisanţ, în deşert îl chimă la dalonele 
sale împotriva lui Musa. Sohman trecea nopțile în orgii, şi 
diua dormea. Într?o Qi un cerb rătăcit, cădând în tabără, 
Soliman întrebă daca acest cerb nu avea legată de gît 
o butihe de vin, adăogând că, daca va fi ast-fel, atunci se 
va scula şi el ca să ia butiha cu vin (2). 

Ast-fel, pe când Sohman se da la orgii, Musa apără, 
de o dată la porțile cetăţii cu armata Română, adăogată 
de Turci. Mihaloglu alergă atunci în sala de bae să ducă 
acâstă tristă scire. Soliman, fără a se mişca, pronunţa 
un vers persan. Evrenos veni asemenea acolo şi primi 
acest respuns : « Credi tu, bătrînule, să turburi plăce- 
mile mele cu aceste strigăte ? Ce? acest Musa cu o mână 
de mişei strânşi pe ici pe colo, are să me să dispute tro- 
nul? » Evrenos se duse şi se plânse la Aga ianicerilor 
Hasan. Aga încercă asemenea a trage pe Sultanul din 
amorţiea'i. Sohman se necăji, şi dete ordin să tae barba 
Agi cu o sabie. Aga Hasan cu obrajii măngăliţi ast-fel 
alergă prin tăbara iamcerilor să le arate obrajii şi dise 
marilor să se u6scă cu dînsul ca să trâcă în tăbara lui 


(1) Ialeocondila, 1, 1V. Ă 
(2) Holcocondila, I. IV pag 55 şi 56. 


www.dacoromanica.ro 


— 100 — 


Musa. Toţi îl urmară, afară de trei (1) ce remaseră lîngă 
Solimau, îl sc6seră din bae, şi îl duseră spre Constanti- 
nopoh (1410). Lângă satul Dugungi, Soliman fuse re- 
cunoscut, prin costumul seŭ şi harşaoa calului. Cinci frați, 
toți cavaleri iscusiți Turcomani, alergară pe cal îna- 
intea lui, pâte de curiositate. Soliman, speriat abătu 
pe unul, apoi pe altul. Atunci cei alţi trei îl loviră de 
o dată cu săgețile lor şi îi tăiară capul. (2) 

După mârtea lui Soliman, Musa se făcu împerat al 
Utomanilor; se anunţă, venind la putere, ca amical Ro- 
mânilor, şi ca mare tiran. Aduse pe cei trei fraţi care 
uciseră pe Soliman şi îi ucise, apoi pe toţi locuitorii a- 
celui sat, închiqându'i în casele lor, le dete foc şi arseră 
de vii. 

Dupe acésta treeră {éra vicl6nulului sei amic Stefan 
prădând şi ucigând; garmsânele celor trei castele fuseră 
înjunghiate, pe leşurile creştinilor ucişi se întinseră 
mese, şi tiranul dete un banchet celor mari aï st (3) 
Musa, asedie Salonicul, luă tóte cetăţile dupe Strimon 
ceri de la împeratul grec tribut, prin Ibraim fiul ma- 
relui Vizir Ah-Paşa ; dar acesta înspăimântat de tiranii- 
le lui Musa, în locde a cere tributul, povăţui pe împă- 
ratul grec a nu i'l da şi a se apăra; apoi cu o serisóre 
de la acest împărat, Ibiaim trecu la Brusa la Mahomet 
ce domnea în Asia mică (4). Musa porni spre Tesalia, 
prinse pe nepotu-seŭ Urhan, fiul lui Soliman, sprijinit 
de Bizantini, apoi se înturnă spre Bizanţ (5). Bizautinii 
vădură pentru a treia óră asediinduse cetatea lor de O- 
omani. Fiul interpretului Cturgii, Nicolai Notara se u- 
cise înunul din aceste atacuri. Împăratul chemă din Asia 


(1) Hammer. — Se adidin f. 167. 

(2) Ducas. 1. XIX pag. 49. 

(3) Dacas, I. XIX p. 50. 

(4) Hammer, p 154. Ved! cronicari turci de el citați 
45) Halcocondila, I. IV p. 56 57. — Frant I. I. p. 29 


www.dacoromanica.ro 


— 101 — 


în ajutor pe Mahomet. Acest din urmă împins la resboiii 
de Ibraim, pe care îl făcuse mare Vizir àl săi, trimise 
pe Fasulah, jude dela Gebise ca sol la Bizanţ, ca să i 
se trimite vase spe a trece din Asia în Europa oștirea 
sa. Imperatul trimise vasele şi se duse în persână să 
priimâscă pe Mahomet cu galera împărătâscă. Îl băgă 
cu triumf în Bizanţ. A patra Qi de la venirea sa Maho- 
met egi cu oştirea sa şi câță-va geci împotriva lui Musa; 
dar fuse respins lîngă Ingigis. (1) 

În a doua încercare încă nu fuse mai ferice; îi veni 
sare tot-d'o-dată că Giuneid guvernorul Ohndei trecuse 
în Asia şi luase Efesul. Mohamet se întârse repede în 
Asia mică. Acolo el împăcă lucrurile. Ise oferi beiul de 
la Sulcadru cu o mare ostire ca amic şi aliat al lui Ma- 
homat cu care hotăiî să facă r&sboii în Europa. Cu a- 
cesta, şi cu craiul Sârbiei precum şi cu împăratul Bizan- 
tului, Mahomet merse în Eupopa şi tăbări la Visa. Acolo 
îi scrise vitézul Evrenes, că revoltat de tirania lui Musa, 
era gata să vie a" da poveţele şi braţul săii. Şah Aur 
Melec, vizirul lui Musa, încă intră în înţelegere cu Ma- 
homet. Dupe povaţa lui Evrenos, Mahomet duse ostinle 
sale spe nord ca să potă a se um cu armata sârbilor. 
Tacca, fiul lui Mihaloglu, pe cale, bătù avangarda lui Musa, 
comandată de Cara-Halil. Mahomet tiimise scne la A- 
dnanopol să 1 se închine. Oraşul îi dise că se va piedo 
îndată ce va bate pe Musa, Mahomet atunci urmă pe in- 
amic către Pilipopolis până la Suludervan, unde era o 
strimtie în munte. Acestă strimtâre era ocupată de 
Hamsa Imiroglu şi Jijit-Paşa cu două mii de ostași. 
Mahomet trimise împotriva lor două mï de 6meni sub 
Baiazed-Paşa şi Iacei-bey fiul lui Mihaloglu. Ostırea lni 
Musa se respinse, şi armata lui Mahomet, intrînd pe aici, 
pătrunse în Valea Sofiei. 


(1) Brattuti, p. 115. 
www.dacoromanica.ro 


— 102 — 


Ajunse la Nissa, apoi la Morava, pretutindeni prii- 
mind de la guvernori adesiile lor la dînsul. La Morava 
chemă pe ahatul seii Stefan Lazarevici al Sârbii crai. 
Acolo veni Evrenos, JIjit- Pasa, Boran-bey, Snan-bey de 
la Tırcala şi Stefau Lazarevici ce îi conduse în Sârbia. 
Hamsa-bey veni să sărute mâna sultanului şi să'i spuie 
că toţi beyi Pau părăsit. Mahomet era pe lunca ciamurli 
când Musa coborî din munți cu şâpte mi Iauiceri, Ro- 
mânii nu mai eraŭ cn el. Mahomet aşedă armata în bă- 
tae, puse la anpa stângă pe Stefan Lazarovici; la drâpta 
pe Evrenos. Dar pe când lupta era să îucâpă, Hasan, aga 
ianicerilor, ce părăsise pe Musa, strigă către ianicerii 
săi: «Ce asteptaţi voi copii, de nn treceţi sub stegnrile 
celui mai drept şi virtos din principii otomani ? Pentru 
ce să remâneți îngennchiaţi îuaiutea unui om ce nu este 
în stare să vegheze la scăparea celor alţi, şi chiar de 
a asigura pers6ua sa?» Ostaşii aud aceste vorbe şi în- 
cepii să fugă. Musa furios, se aruucă asnpra Agii ce fugi, 
îi dete o lovitură care îi despică capul. Un amic al lui 
Hosan-Aga, tăe mâna Sultanului, voind să'i desparţă cu 
sabia. Musa se îutâree în tabără cu mâna atârnând. 
Janiceni îl părăsesc, Musa fuge în Valahia să afle scă- 
pare ia Mircea. Dar Turcii îl găsiră murt pe cale în- 
trun lac. (1413) Din cei ce remaseră credincioşi până 
la mârte, Asan-bey fagi la Mircea; alţii fură ucişi de 
Mahomet. 

Persecuţia asupra amicilor lui Musa urma încă. Ma- 
homet, dupe ce se ocupă de lucrurile cele mai giabmce 
ale împărăției, se gândíla Mircea. Trecu în 1416 Dună- 
rea. Mircea era acum bătrîn, nu mai putea combate, 
Turcii treerară o pite din (6ră şi prădară. 

Unii istorieni precum Doghel, Cantemir, Engel, pre- 
tind că Româumi fuseră bătuţi de Turci, şi li se impuseră 
condiții fórte grele îutre care se luă ocnele de sare pe 
séma tnreilor. Noi nn credem să fi ui mat resboiii şi să 


www.dacoromanica.ro 


— 103 — 


fi bătut pe Mircea. Mahomet nu era încă atât de tare 
ce armata sa de adunătmă ca să sa espue în păduiile 
României la armata lui Mircea. Armata lui Mohamet 
era nisce oştiri rebele şi sfăşiate. Tot ce pare positiv este 
ă oestirile lui Mahomet trecură Dunărea şi prădară malu- 
rile tër Românesci, şi că Mircea, slăbit de ani, trimise 
soli să céră pace. Acestă părere se póte sprijini însuşi 
pe Halcocondila, care qice : 

«Oştile turceşti prăda Dacia, şi principele Daciei tri- 
misese soli la Mahomet promitând a da tributul g s'a 
făcut pace.» 

Analii Turanei, traduşi de Leon Claviu, sună: « O 
mare parte de ostaşi s'a dus peste Dunăre la pradă; 
Domnul ţări a promis să plătâscă tiibut, şi spre încre- 
dințare a dat pe fiul stii emanet.» Fraier și Dunas încă 
qıc că Mahomet, pe solii Românilor, Sârbilor şi Bulga- 
rilor i-a primit cu afabilitate, şi puindu'i la o masă cu 
sine, pentru fie-care a închinat anume. La despărţire le 
a dis : «Spuneţi Domnilor vostn că eŭ o primesc. Cine 
va vielem, D)umnegeul păcii să-l sfărame.>» 

Şincai, acest storian consciincios dice : «Tributul Ro- 
mânilor încă nu l'a îmnlţit, căci Moldova mai tărgiii 
căduse sub tributul Tuicilor, şi Valahia numai în acest 
an a plătit în adevăr tribut. >` 

Constantin căpitanul dice: 

«Mahomet va să mărescă tributul Românilor; ci unin- 
du-se românii din Valahia cu cei din Moldova sit bă- 
tut cu Mahomet şi aŭ învins pe Turci, şi iar a remas 
tiibutul precum era hotărît de Baiazed.> Magas. istor. 
pag, 97. 

Atunci Mahomet s'2 întors la Brusa. 

Ast-fel nu vom crede pe Cantemir, acest istorian păr- 
tinitor Tureilor şi dat la născociri romantice. 


www.dacoromanica.ro 


— 104. 


MIRCEA BĂTRÎN DEVINE DIPLOMAT 


Daca Mircea ar fi putut redeveni tânăr cu armata, ce 
avea, disciplinată si organisată dupe regulele artei ostă- 
şesci, el ar fi respins t6te năvăliriletinamiculor din afară. 
Din nenorocire era bătrîn. Ar fi putut da tronul nepotă- 
seŭ Dan ; dar el ţinea la tron. Sacrifică interesele gene- 
ale țăni ambiţiumi lui de a muri Domn, şi umili ţ&ra. 
Umilinţa ţării îi apuse cugetul. Voia să scuture jugul 
şi nu putea. Incercă a face intrigi. La 1418 un Mustafa 
a plecat din Asia mică şi s'a dat pretutindeni de fiul lui 
Baiazed, care murise în resboul împotriva lui Tamerlan, 
dicând că nu a perit ci s'a rătăcit numai şi că este a- 
cila. Greci, Ja care el s'a adresat, temândnse de Maho- 
homet, l'aŭ respins. Atunci acest Mustafa. scund că Mur- 
cea ajutase pe Musa să ia tronul, veni la dinsul în Tâi- 
goviste, însoţit de trei sute de Turci. Mncea îl primi cu 
bneurie, şi i-a dat un mic corp de Români în ajutor, 
chemând pe toţi Turci din ţăule vecine să se unâscă cn 
acest Mustafa. Cu Români și Turci. el trecă Dunărea şi 
trecă în Tesalia la 1419 (1). Mahomet audi de acâstă 
faptă. Mustafa îşi făcea prosehţi. Sultanul merge împo- 
tiva lui cu mari puteri. 

Acest Mustafa ajunsese în acele locuri, îndată dupe 
stingerea evoltei Derwşilor. Saiitorii otomani îl nu- 
mesc Doesme Mustafa (Mustafa cel mincinos) ; sermtoni 
Bizantini pretind că el era în adevăr fiul lui Baazed 
precum se dicea singur. Guvernoiul de la Nicopol îl 
sprijini. (2) 

Lupta se făcu lângă Salome. Mahomet îl învinse. Mu- 
stafa şi Guveinorul din Nıcopoli Giuneid, fugiră (3) şi 
scăpară în Salonic, unde Demetriu Lascarıs le dete adă- 


(1) Engel. 
(2) Hammer, 167. 
(3) Ducas, I. XXII. 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


post şi protecţie. Mahomet îl reclamă ; Lascăr respunse, 
că nu pote face acâsta, fără scirea împăratului din Con- 
stantinopoli. 

Impăratul fuse însciinţat şi respunse că nu va da 
nică odată pe cei ce vin să” câră adăpost. Dar dete or- 
«din lui Lascaris să trimiţă îndată pe acei doi refugiță 
cu o galeră la Constantinopoli. Mahomet şi împăratul 
închenară un tractat prin care se îndatoraii ca împăra- 
tul să ţie pe refugiţi și Mahomet să plătâscă întreține- 
rea lor anuală de 900,000 aspri. Dupe acest tractat, re- 
fugiţii se trimiseră la Lemnos unde fură puşi sub o aspră 
gardă. (1) 

Ca să pedepsâscă pe Mircea, Mahomet trimise ostiri 
să prade Valahia. (2) 

Românii se retraseră dupe obiceiii în pădurile lor. 
Turaï nu folosiră nimic. Mircea muri în anul 1419. 

Dupe dânsul urmă certe între Vlad II şi Mircea II, alt 
fecior al săi din flori. Acest din urmă fuse răsturnat de 
Dan, vestitul general Român şi nepot al lui Mircea cel 
pătrîn, care ajutase pe Musa şi fusesecu ostiră la asiedie- 
rea Constantinopoli (3). 

Dan luă tronul dupe o mare biruință ce făcu asupra 
lui Mircea II şi Ungunlor sub comanda lui Stefan de 
Loşonţ, invingere memorabilă ce pâte avea locul săi 
între învingerile cele mai glori6se ale Românilor (1420). 
Acest Mircea II şi Loşonţ au murit în bătae. (4) 

Mircea fuse unul din cei mai mari Domni aŭ Româ- 
nilor dupe acele timpuri, atât în resbie cât şi în timpi 
de pace. Eleste cel d'ântânii ce organiză cele mai multe 
din institutele ţării Romănesci. 


(1) Hamma, 168. 

(2) Ducas, 67 p, 

(3) Engel, st.Val. pag. 164. 
(4) Engel. 


www.dacoromanica.ro 


— 106 — 


MONASTIREA COZIA 


Mircea a zidit monastirea Cozia, dupe ce respinse pe 
Beiazet peste Dunăre. O frumâsă legendă este cunoscută 
în părţile micii Românii despre causa zidirii acesti mo- 
nastări. | 

Cozia este situată pe malul Oltului al micii Românii, 
între dealu Nucetului dincolo de Olt în România mare, 
şi dâlunle Priboieui şi Url6ele din România mică. Mun- 
tele Cozia şi Pietrele sunt în apropiere. 

Hramul Bisericii este Adormirea maicii Domnuluă. 
Portretul lui Mircea, în care noi nu avem multă cre- 
dinţă, se află lângă tronul Dommlor. Costumul este mai 
acela al împăraţilor Bizantini : cor6nă pe cap, mantie, 
loncă. La amănduoi genuchii era câte o acvilă, o adăo- 
gire negreşit din urmă pe când Austnaciă domnii în 
mica Română, acvila are două capete. Mormântnl mare- 
lui Mircea este în acâstă biserică. Inscripţiunea pe pia- 
tră este stersă. Alături cu acest mormânt se vede încă 
mormântul mumei lui Mihai Vit6zul, mormântul Dóm- 
nei Florica şi mormântul fiului ei Nicolae. 

D. Pelmon în călătoria sa artistică spune că a vădut 
mantia lui Mircea cel bătrîn, din care acestă preoţi van- 
dali aŭ făcut o sfită. 

«Este, dice acest călător, o stofă de plug, cu câmpul 
verde spălăcıt şi cu flori galbene, cu aurpe ici şi colo 
şi cu semne roşii. «Aicise maï află un clopot mare tur- 
nat din timpul lui Mircea (1394). 

Rămășițele celor mai mari ai țerii sunt perdute în a- 
ceste mănăs'iri. Românii puţin le cunosc. O nepăsare 
criminele despre aceste locuri sânte domnesce în ini- 
mile Româmlor. Ei nu aŭ nici un interes pentru dîn- 
sele. Aristocraţia de bani, singura ce esistă la noi, afară 
de câte va esepţii, nu mai trăesce de viața naponală; 
Românii nu cunosc istoria naţiunilor şi pare că stăru- 


www.dacoromanica.ro 


— 107 — 


esc să nu o cundscă. Nimeni nu citesce cărţile în limba, 
patrii. Acâstă limbă pare că îi desonóră, şi cănd sunt 
eriticaţi respund că nu citisc pentru că nu sunt autori 
eare să scrie. Dar autorii sunt formaţi de cititori: când 
nimeni nu-i citesc scriitorii încetéză de a seri. Auditorul 
face pe oratori. 


annann 


www.dacoromanica.ro 


NOTA 


Turoțe şi Bonfiniu pretind că la 1392 Sigismund, 
1egele Ungariei, ai fi bătut pe Mircea. Acâstă părere fu- 
se urmată de mai mulți cronicari streini fără însă să o 
pâtă dovedi. Spondan o combate şi o tăgădue. De aici 
s'a născocit o legendă saii basnu despre Sigismund. Boi- 
şai Paul spune în anul 1392, când regele Sigismund s'a 
dus cu ostari asupra Domnului Muntenesc, a poposit la 
Deva în Transilvama şi a dat ordin să-i aducă, spre pe- 
trecere, pe fata unui nobil Român, renumită despre fru- 
museţea sa. Acâsta se şi fácù. Fecióia nu voi a se da, 
până ce regele nu'i va da încredințare că o va lua de so- 
çie şi va recunâsce fructul ce ar da o asemenea întâlnire; 
regele a promis tot. Mai târqiii, întorcânduse Regele în- 
vingător din România, şi poposind la Deva, chemă pe 
fata care îi spuse că este însărcinată. Regele plin de þu- 
curie, i-a dat un inel, Qicându-i că, de va nasce fiii, să-l 
ducă la Buda şi el ïl va face principe. Fata a născut un 
fiù şi la numit Ion. Acâstă fată a spus secretul către fra- 
teseii Marginei Gaspard, şi l'a rugat, să o ducă împreu- 
nă cu pruncul la Buda. Acesta a dus'o dupe câte-va qile. 
Într'o qi muma spăla nisce rufe la o fântână, dând i- 


www.dacoromanica.ro 


— 109 — 


nelul pruncului ca să se jóce. Un corb a vădut inelul şi 
răpindu'], a sburat cu el pe un arbore. A alergatu mu- 
mă-sa şi, negăsind inelul, s'a uitat şi '1-3 zărit în ciocul 
corbului. Frate-sei, însciinţat îndată a săgetat spre corb, 
dar nu l'a nement; mai trimițând o săgstă, la lovit în 
pept, inelul a cădut, muma l’a luat şi a pornit pre Buda 
cu bucurie. Acolo intrând, s'a dus la palatul regelui pe 
când acesta se preumbla prin palat. Ea îi dete inelul. 
Regele îi privi gi se rogi, apoi zîmbi şi începă a ride 
câtre prunc, şi dând înelul înapoi femeii a dis: bine ai 
făcut că ai adus pruncul; le dete o casă de şedere sub 
privigherea Banului Baenţ. După câte-va dile regele 
dărui prunenlui Hinodi6ra din Ardél cu cărţile de daniă. 
Acest prunc fuse strălucitul Ión Huniad, şi se numi ast- 
fel.dupe acea cetate. 


CRISOVUL MIRCEI DE LEGĂTURA DE AMICIE CU VLA- 
DISLAV REGELE POLONIEI 


Mircea, din grașia lui Dumnegeu Domnul Valahiei, 
Duca Făgăraşului şi Omlaşiului, Comitele Sevennulni, 
Despotul Dobrogiului gı Domnul Dărstarului, facem însci- 
inţare tutulor celor de a cum şi celor viitori, cărora, se 
cuvine a sc şi audi acestea, că vrând şi dorind noi a face 
legătură de amicie nemişcată cu prea luminatul Princi- 
pele Vladislav, regele Poloniei, domnul ţinutelor Craco- 
viei, Sandomurei, Langigii, Cmabeii, Intuanii mai mare, 
Pomeraniei şi Rusiei, din consilhul tutulor boerilor no- 
tri, am făcut orînduială şi facem de ambe părțile de a se 
ține pururea nevătămată, care o şi întărım prin cărțile 
n6stre, adecă că pe prea luminatul Vladislav regele Po- 
lomei etc, şi pe supuşii sti, când vor dori ajutorul nostru 
de către năvăhrea Ungurilor, pvrurea vrem a'i apăra cu 
t6tă puterea n6stră ; iară împotriva altor inamici, numaă 
dupe plăcerea nostră făgăduim că-i vom ajuta precum 


www.dacoromanica.ro 


— 110 — 


se cuvine unui amic; şi acelaş rege va, fi dator a ne a- 
ajuta pe noi numai împotriva regelui Ungariei cu tâtă 
puterea sa; iară împotriva altor inamici va fi dupe plă- 
cerea sa, cum s'a dis despre noi. Întru a căruia mătu- 
rire şi tărie dăm scris6rea întărită cu autenticul şi cel 
mai mare sigil al nostru. 

Dat în Lublin, în arcul săntei fecóre Agnes, în anul 
Domnului 1390. 

Dete “copii dupe acel act: 

Dogiel editorul condicii diplomatice, a cules mai m-ul 
te tractate închiate între Polonia, Moldova şi Româuia' 
de la 1887 pănă la 1654. Dela Mircea sunt cinci acte" 
Unul legătura lui Mircea cu Vladislav, regele Poloniei, 
încheiată piin deputaţi, (s'a reprodus la notele din 
test); altă legătură a lui Mncea (cae am reprodus'o 
mai sus); o a treia, ară a deputaților lui Mircea, tot în 
această, o a patra întărire a lui Mircea acei legături; o 
a cincea legătura lui Mircea cu acelaşi rege tot în acé- 
stă privință. Cele trei din urmă nu le mai rep.oducem 
aici, find reproduse tóte în Şincai şi în magasinul isto- 
ric de Bălceascu şi Laurianu. 


DIFERITE PĂRERI DE SCRIITORI VECHI DESPRE TIM- 
PUL LUI MIRCEA 


Halcocondila scrie despre anul 1348: 

«Peste puțin timp (dupe resboiul de la Nicopol) s'a 
«sculat cu arme asupra Miraiï ducele Dacii, acusându l 
«că, unindu-se cu Ungurii maï n'ainte,s'a bătut cu dên, 
«sul. Dacii, adecă Daco- Romn-âniï, sunt prea buni ostaşi 
«de şi legile lor nu sunt prea bune. Maï toți locuiesc 
«prin sate şi pasc vitele. Téra lor se întinde începând de 
«la Ardeal până la marea Neagră. Despre drâpta, la ma- 
«re, are Dunărea, la stânga are Moldova. Aceste ţări sunt 
«despărțite prin muntele ce se chiamă Prasov, (munţii 


www.dacoromanica.ro 


— 111 — 


«de la Focşani), care mnnte <e întinde lung. Némul ace- 
«sta de şi se împarte în Bogdana şi Istriţa, (Moldova şi 
« Valahia) dar aŭ acelâşi datine. Eï aŭ obiceiul d'a nu 
<tunea aceiaşi Domni, şi precum se vede îşi schimbă, 
«Domnii, acom pe unul, acom pealtul, numindu-l piin- 
«cipe. Pe Mircea, acesta care era din vița cea bătrână a 
« Domnilor lor, echemându-], l'a ales Domn, omorând pe 
«Dan care aŭ fost mai ‘nainte tiran. Acest Mircea, având 
«mai multe curtezane, a avut cn ele mai mulţi fii din 
«flori. De aici vine, că, murind Mircea, adesea ori vaii 
«schimbat Domnii, lucru ce este şi astădi în acâstă țâră. 
< Baiazed a purces împotiiva lui Mircea, învinovăţindu'l 
«că mai nainte ar fi unit armele cu Sigismund, şi tre- 
«când Dunărea, a robit mulţi Români. Mircea strân- 
«gând multă ostare, se gândea cum ar putea întîmpina 
«pe Turci şi cum sar putea bate contra lor. Deci, age- 
<Qâud femeile şi pruncii în muntele Prasovul, el urmă- 
«rea armata lui Baiazed prin pădunle de stejari care snnt 
«multe în acésta téră încât o fac nestrăbătută. Urmă- 
«rind ast-fel, multe vitejii făcea Mircea, Inptâaduse cu 
«cei ce rămăneu, ori se desbinaii spre a găsi bucate sai 
«vite. Ast-fel făcând, cn mare cutezare sai luptat cn 
«Turcii. Die nnii că Mircea, când trecea armata lui Ba- 
ciazed piin 6re care strimtâre, n'a încetat a ucide pe 
«vrăjmaşi până când nu s'a tăbăiât acolo Baiazed, din 
<povaţa Ini Vrenez (Evrenos) şi o di a odihnit armata 
«iar a doua di, trecându'şi 6stea, etc». 

Din aceste scrise se pâte înţelege că Basarabia mai 
ainte sa ținut de Valahia, şi muntele de la Focşani s'a 
anumit P.asov. 


FINE 


www.dacoromanica.ro 


BUCURESCI 
TYPOGRAPHIA CURȚEI (LUCRĂTORII ASOCIAȚI) 
12, PASAGIUL RONAN, 12 


www.dacoromanica.ro