Nicolae_Balcescu_-_Romanii_supt_Mihai-Voievod_Viteazul (1908)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books 


https://books.google.com 





MU 
Wi 


Ht 


| 


în 


ih 


II 


| 


+ 
l 


t 


Di a 


"AnA 
r 


\\\\ 


yi ) Y 

‘ Mi 
WY AW 
habe by WA) u 


Ld 


~~ 


Românii su 
Mihai-Voda Viteazul 


Nicolae Balcescu, Alexandru Lapedatu 





Pones as bs 


HARVARD COLLEGE LIBRARY 


Bought withtheincome of 


THE KELLER FUND 





Bequeathed in Memory of 
JASPER NEWTON KELLER 
Betty Scott HENSHAW KELLER 
| MARIAN MANDELLKELLER 
i RALPH HENSHAW KELLER 
CARL TILDEN KELLER 








zi EE l “ 4 NG ro 
A GH 


NIC. BĂLCESCU. 


ROMÂNII 


MIHAL-VODA VITEAZUL 


EDIŢIE NOUĂ 


` FĂCUTĂ PE SEAMA TINERIMII ŞCOLARE SI ADAUSĂ 
CU XVI NARATIUNI ISTORICE 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAL-VODA VITEAZUL 
(18 SEPT. 1600 — 19 AuG. 1601 — 17 IUL. 1603) 





F - DE 
y- oe Se 
ALEX. LAPEDATU Se ph, ca NP AR 
Ps. i a 
T a 
| oe au 
IAA CO ae 
ac me „ a ci pa că EA i 
CA da 
o y 
o 
BUCUREŞTI 


INST. DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL S-R IOAN ST. RASIDESCU 
16, STRADA DOAMNEI, 16. 
1908. 






HARVARD 
UNIVERSITY 
LIRRARY 









A APR 291959 | : 








PRECUVÂNTARE. 


Această nouă ediție a scrierii neuitatului Bălcescu porneşte 
din statornica preocupare a D-lui Sp. C. Haret, Ministrul Cul- 
telor şi Instrucțiunii publice, de a tnzestra bibliotecile tinerimii 
şcolare cu opere cât mai alese şi bune, întru îmbogățirea minții 
cu cunoștinți folositoare şi frumoase şi întru împodobirea sufle- 
tului cu simfiminte nobile si înalte. Ea face parte din seria de 
publicatiuni date la iveală de Administraţia Casei Scoalelor, în 
scopul cunoașterii trecutului şi a țării şi a cultivării simtimin- 
telor iubirii de neam şi de patrie. Căci, fiind un preţios izvor 
de cunoştinţe istorice, o scumpă comoară de simtiminte patrio- 
tice și, mai presus de toate, o neîntrecută scriere de limbă lite- 
rară românească, strălucita operă a lui Bălcescu e bine să se 
găsească mereu în mânile tinerimii şcolare. Aceasta cu atât mai 
vârtos cu cât ea și azi—treizeci de ani după ce sa publicat în 
intregime—tsi păstrează însușirile ce i-au asigurat loc de pune 
în istoriografia şi literatura noastră naţională. 

Într adevăr, deşi scrisă acum şeasezeci de ani şi după izvoare 
mai mult narative — cronici şi prelucrări istorice — mult lăudata 
operă a lui Bălcescu se menține încă, ca valoare istorică, la 
un nivel destul de apreciabil. Căci epoca ce ea tratează, cea mai 
vestită din trecutul de arme al poporului român, sa intipdrit 
îndeajuns de adânc şi de bine în scrisele contimporanilor şi ale 
urmaşilor, pentru ca o minte de intuiție istorică atdt de aleasă şi 
un suflet atât de cuprinzător ca al lui Bălcescu, să nu fi putut 
construi, pe temeiul acestor scrise, o operă care să treacă măcar 
„peste câteva generaţii, aldturi de merituoasele scrieri de erudiție 
și bibliotecă, pe cari miile de noui documente și scrisori, descoperite 
și publicate în timpul din urmă, cu privire la epoca lui Mihai- 
Vodă Viteazul, le-au înlesnit şi grăbit. 

Și aceasta ou atât mai mult, cu cât opera lui Bălcescu mai 
posedă însuşiri, cum în deobste e cunoscut, pe cari nu le poate 


Iv PRECUVANTARE 

întrece și nici intuneca mulțimea documentelor şi silintele 
oamenilor. Căci e o carte pe ale cărei pagine trdegte un suflet 
şi încă un suflet mare, pe care Providenta l-a înzestrat cu darul 
minunat de a puted dă expresie întrun mod deosebit şi fericit 
simtimintelor curate, sincere şi puternice ce-au stăpânit ambele 
epoci ale luptelor pentru libertatea noastră națională: epoca 
marelui Mihai si epoca entusiastului său istoric, al căreia unul 
din cet mai infocafi si distingi luptători a fost, cum bine se glie, 
Bălcescu însuşi. Sub acest raport deci, opera sa.rămâne, ca şi 
până acum, o scumpă comoară de simţiminte patriotice, la care 
trebue să se cultive mai ales tinerimea, cetind, cu silință gi dra- 
goste, paginele, ce nu odată. vor face să le bată inimele şi să le 
innalte sufletele, cunoscând strălucitele fapte de vitejie ale stră- 
bunilor, aşa cum ele sau strecurat prin peana măeastră a nemu- 
ritorului istoric. Pe lângă aceasta, opera lui Bălcescu mai este, cum 
sa zis, o neîntrecută scriere de stil şi de limbă literară româ- 
nească, care, împreună cu eelelalie scrieri ale lui, a câștigat au- 
torului titlul de cel mai distins cunoscător al limbii şi de cel 
mai dibaciu mânuitor al condeiului între scriitorii generaţiei sale. 
Și cu drept cuvânt. Căci el a creat pagini, cum de comun se 
zice, clasice, cari vor trai atât cât însăşi limba românească, dân- 
du-se veşnic ca exemplu de scriere aleasă şi frumoasă. 


. Evident dar, că o astfel de operă indrepidteste cu prisos pu- 
blicarea unei noui ediţii, care — trebue so spunem dela înce- 
pui—nu sa făcut ca să înlocuiască vechia ediţie de acum 
treizeci de ani, retipărită de atuysi încoace încă de câteva ori, 
ci sa făcut ca să răspundă unei necesități si să corespundă 
unei cerinti. | i 

Necesitatea erà, având in vedere scopul pentru care se hotă- 
rise această publicaţie, ca operei propriu zise a lui Bălcescu, 
care, cum se ştie, e întreruptă, din nenorocire, tocmai în momen- 
tul când steaua măririi lui Mihai căzuse la Mirislău, să-i ur- 
meze' o serie de narafiuni istorice, cari să ducă mai departe și- 


rul întâmplărilor până la moartea marelui Domn şi de aci îna- 


inte, pe scurt, până în momentul răzbunării acestei premature 
morți, până la lupta de lângă Brasov (17 Iulie 1603). Si aceasta 
nu în scop de a completa pe Bălcescu, la ceeace, din motive 


mei ee, a a 


+ 


ROMÂNII SUB MIHAI-VODĂ VITEAZUL y 


lesne de înțeles, nu se poate gândi nimeni serios, ci în scop dea 
pune la dispozitia cetitorilor, cari Sar simți îndemnați a cunoa- 
ste până la sfârşit Istoria lui Mihai- Vodă, câtzva zeci de pa- 
gini, în cari, îniro formă ușoară 3t' ingrijitd, ei să poată găsi» 
cum am zis, o expunere — completă, sigură şi în proporție cu 
opera ce precedă — a evenimentelor petrecute între 18 Sep- 
temvrie 1600 (lupta dela :Mirislău) si 17 Iulie 1603 (lupta de 
lângă Braşov). ‘Iar trebuinja eră ca să se facă o revizuire a 
textului tipărit după manuscrisul mult regretatului istoric, de- 
oarece se spuneă si scriă că răposatul Odobescu făcuse com- 
pletări si introdusese schimbări, cari alterau mult opera lui Bal- 
cescu, asa precum ea ființează in manuscrisul său de la Aca- 
demia Română. 


Insdrcinat fiind cu aceste două lucrări, am început, fireşte, cu 
revizuirea textului tipărit, pe care l-am colationat, nu odată, ci 
de două ori, cu toată grija şi răbdarea cuvenită, cu manuscri- 
sul lui Bălcescu. Rezultatul a fost întradevăr neasteptat. Căci 
opera mult lăudatului istoric, rămasă neterminată şi în cea mai 
mare parte a ei în prima redacție, se înfăţişează, atât în ceea 
ce priveşte fondul, cât gi în ceea ce priveşte forma, cu lipsurile 
şi asperitdtile lucrărilor redactate în grabă şi nerevăzule. Si aci 
e bine să reamintim celitorului dureroasa mărturisire, pe care Băl- 
cescu însuşi o făceă în această privință, in Decemvrie 1850, tna- 
inte deci de a începe redactarea operei sale, care, se ştie, a fost 
scrisă în 1851 şi 1852. „Mă lupl—soriă el—cu o boală crudă 
si neânblânzită, caut a câştigă timp asuprd-t şi a o întrece în 
iuțeală, ca să pol lăsă fraților mei aceste pagine din vitata på- 
rinților nostri şi cad sleit de puteri, mistuit prin silințele ce fac“. 

Nu e mirare deci, că în astfel de impresurdri, a rămas 
pe urma zelosului şi zoritului condei al amărâtului scriitor 
acele lipsuri de fond şi asperități de formă, pe cari — făcând 
lucrarea de colationare—le-am întâlnit la tot pasul în manus- 
crisul său. A fi notat însă ia tipărire toate aceste neajunsuri şi 
asperitati, făcând aga zicând o ediție „critică“, ar fi însemnat 
a ne fi depărtat cu totul de scopul pentru care sa făcul această 
publicație și a nu fi folosit decât prea putin. Am crezut deci că 
e bine să rămân credincios manuscrisului atât cât acest lucru sa 
putut face fără pagubă pentru opera însăși; iar acolo unde 


VI PRECUV ÂNTARE. 


sa simtit, cu necesitate, nevoia unor modificări, îndreplări sau 
completări să urmez primei ediții a răposatului Odobescu, el 
însuşi, ca şi Bălcescu, un maestru al stilului, deci mai mult 
decât oricine chemat şi îndreptățit a dă formă definitivă unei 
opere de valoarea stilistică a aceleia de care ne ocupăm. 

Din această lucrare au rămas, totuşi, două câştiguri. S'a 
restabilit, mai întâi, ca parte lexicală, scrierea lui Bălcescu, aga 
cum ea a egit de sub peana autorului. Sa dat, apoi, in note, 
' citatele privitoare la operele după care acesta şi-a întocmit scrie- 
rea sa. Dar numai a celor întrebuințate de fapt, nu şi a celor 
consultate, cari, în total, trec peste două sute douăzeci şi cinci. 
Pentru a nu încărcă însă prea mult paginele cu note, cari ar 
fi dat publicației un aspect de erudiție, s'au însemnat numai nu- 
mele autorilor şi paginele operelor lor, rămânând ca titlurile 
acestora, cei doritori să le caute în lista bibliografică ce :urmează 
acestor rânduri, unde ele sau înscris odată pentru totdeauna. Nu 
se poate spune dacă paginele scrierilor corespund întotdeauna 
insemndrii din manuscrisul lui Bălcescu. Aceasta pentru că nu s'a 
putul face o verificare generală, deoarece unele din operele men- 
tionate nu se găsesc nici chiar în biblioteca Academiei Române, 
tar altele se găsesc în ediții anterioare sau posterioare. De altfel 
acesta este al doilea interes al bibliografiei ce ne preocupă, în- 
tdiul fiind acela de a arătă cum opera lui Bălcescn a fost in- 
temeiatd, pentru vremea sa, pe tot ce s'a putut găsi mai bun şi mai 
complet ca izvoare istorice. Si, în această privință, ca unul ce 
am urmărit lucrul de aproape, asi puted spune mai multe. Cum 
însă nu am pretenția de a face o lucrare de critică istorică, în- 
chei aci lămuririle ce aveam de dat cu privire la felul cum s'a 
făcut această nouă ediție a Istoriei Românilor sub Mihai- Vodă 
Viteazul, care, cum am zis, nu e menită să înlocuiască vechia 
ediție a lui Odobeccu, ce rămâne a fi luată ca bază mai ales în 
„ceeace priveşte revizuirea definitivă a formei, a stilului. 


“Acum câteva cuvinte asupra trebuintei căreia, ziceam, la înce- 
put, că e chemată, potrivit scopului, să răspundă această publi- 
cație : asupra seriei de naratiuni istorice ce sau adaus la sfâr- 
git, sub titlul „Din zilele de cădere ale lui Mihai- Vodă Viteazul“, 
spre a duce mai departe şirul evenimentelor, dela lupta dela Miris- 
lu până la moartea lui Mihai- Vodă (cap. I—XIV) şi de aci 


~ a ———— 


ROMÂNII SUB MIHAI-VODĂ VITEAZUL © VU 


inainte până la lupta de lângă Braşov (cap. XV—XVI). Sa a- 
rdtat mai sus rostul acestor naratiunt. Aci nu rămâne deci de- 
cât să se arate felul cum ele Sau întocmit. S'a întrebuințat peniru 
aceasta din literatura istorică pretioasele scrieri ale D-lui N. 
Torga (1) şi cunoscuta publicatiea D-lui Szádeczki (2), care, tre- 
bue să recunoaștem, dă, până acum, deși preocupat, cea mai 
completă expunere a întâmplărilor petrecute în Ardeal pe vre- 
mea lui Mihai- Vodă ; iar din izvoarele istorice ale epocii s'au 
. folosit, în măsura trebuinţii, cronicele lui Bethlen, Isthvanfi, Spontoni 
şi Heidenstein—cari de altfel formează baza expunerii şi la Băl- 
cescu—gi documentele publicate in Colecţiunea Hurmuzaki, vol. 
IV), VIII XII şi I—II supliment. II. Din aceste scrieri şi 
izvoare mam nevoit să fac, potrivit scopului, ceeace am putut 
mai bine. Întru cât am izbutit, rămâne să aprecieze binevoitorii 
celitori. Cred însă că mi-e îngăduit să adaug că, dacă n-asi fi 
fost tarmurit de grija continuă a formei și a armoniei în expu- 
“ nere—in interesul căreia mi-am permis chiar oarecare licenţe — 
și dacă wagi fi fost tinut a dă numai rezultatele cercetărilor, 
lucrarea ca atare Sar fi înfățișat mult mai bine. Căci pe lângă 
mijloacele istorice sunt necesare, în aceeaşi măsură, mijloace 
literare, pentru a duce la bun şi dorit sfdrsit alcătuirea unor 
narațiuni de felul celor ce sau adaus la sfârşitul prezentei pu- 
blicaţii. De acest lucru şi-a fost dat seama scriitorul acestor rån- 
duri. Era prea târziu însă pentru a renunţă la un angajament 
a căruia îndeplinire întârziase şi aliminirelea prea muli. 

Cu acestă mărturisire închei lămuririle ce am socotit de tre- 
buință a dă cu privire la condițiile particulare în care sa făcut 
această nouă ediție a operei nemuritorului Bălcescu, a cărei pu- 
blicare o îndreplățeşte singur gândul cel bun ce a prezidat la 
alcătuirea ei. 


ALEX. LĂPEDATU , 
București, Mai 1908. i 
- 4 


1) Basta și Mihai Viteazul, Bucuresti 1895, Scurtă istorie a lui Mihai ` 
Viteazul, Bucuresti 1901, Istoria lui Mihai Viteazyl pentru poporul romă- 
mesc, Bucuresti 1903 şi Studii și Documente IV, prefața. 

2) Erdely és Mihdly Vajda története, Temesvár 1893. 


ROMÂNII 


SUB 
7 


MIHALVODA VITEAZUL 


DE 


NIC. BALCESCU. 


BUCUREȘTI 
ENSF. DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL s-R IOAN ST. RASIDESOW 
16, STRADA DOAMNEI, 16 


1908. 


-n 





Ta 


N 
aes 


—— 


a aa 


Last 


VL 





Tints yA Homen Cha PERI a zsaris Remp 


: 3 Cfrstimon, et E cilesie, Sub Pont. Max Comore tam Siig? : 
; prodigus, publ Ve douos Salute: eitama dra omatt, ei A 
i el at aduersarentur: Fi te obruens faa w. AA L) , 
Me: ie > Ss Ca. Di falie e Sadeler ad viui | 


Se i . „LD D. Prag maci. j ; a ; . N 


Mihai-Vodă Viteazul. 


Portret făcut după natură de gravorul Sadeler la Praga in 1601). 

















LISTĂ SCRIERILOR CE AU SERVIT LA ALCĂTUIREA ISTORIEI ROMÂNILOR 
SUB MIHAI-VOBYOD VITEAZUL 


—_— 


Ambry (Arthur Thomas), Continua- 
tion del'histoire de Chalcocondyle; 
Rouen 1660, in fol. 

` Bălcescu (Nicolae), Puterea armată 
și arta militară la Moldoveni în 
timpul măririi lor, în Magazin 
istoric pentru Dacia, II (Bucuresti 
1846), 36—64. 

Basta (Giorgio), Il governo della Ca- 
valleria leggiera, Frankfurt 1612, 
in fol. l 

Basta (Giorgio), Maestro di campo 

generale, Venetia 1606, in 4°. 

Baudier (Michel), Inventasre del’his- 
toire générale des Turcs, Paris 

1628, in 40, 

Bayle (Pierre), Dictionnaire histo- 
rique et critique, Roterdam 1697, 
2 vol., in fol. 

Bethlen (Wolfgang de—), Historia 
de rebus Transsylvanicis, Cibinii 
1782 —93, 6 vol., in 8. 

Beyerlinck (Laurentius), Opus chro- 

graphicum orbis universi a 
mundi exordio usque ad annum 
1611, Antverpiae 1611, in fol. 

Pisselii (Ioannis), Aetatis nostrae 
gestorum eminentium medulla hi- 
storica, per aliquot septennia di- 

_ gesta, Ambergae 1727, 5 vol., in 8. 

_ Bohomolec, Zycie lana Zamoys- 

kiego Kanclerza y Hetmana Wil- 

_kiego Koronnego etc. (Viaţa lui 

Ioan Zamoyski Cancelar şi Hat- 
man marei Coroane etc.) în Zycia 


slamwnych Polakow (Viaţa slaviti- 
lor Poloni), t. II. Edycya Tadeasza 
Mostowskiego, Varşovia 1805,in 8: 
Botero (Giovanni), Relation: univer- 
sali di tutti i paesi de Mondo, 
Brescia 1598, in 4°. | 
Campana (Cesare), Compendio his- 
torico, delle guerre ultimamente 
successe tra Christiani et Turchi 
. etra Turchi et Persiani. Nel quale 
particolarmente si discrivono qu- 
elle fatte in Ungheria et Tran- 
silvania sino al presente anno 
MDXCVII, di —, Venegia 1597, 
in 4°. 
Cantemir (Demetrius), Histoire de 
_UEmpire Othoman où se voyent 
les causes de son aggrandissement 
et de sa décadence, avec des notes 
trés instructives par — ; traduite 
en francois par M. de Jonquières, 
Paris 1743, 2 vol, in 4° mic. | 
Căpitanul (Constantin), v. Cronicele 
române. | 
Centorio (Ascanio), Commentarii 
della guerra di Transilvania, Ve- - 
nezia 1566 și 1570, 2 vol., in 4°. 
Conspectus historiae Valachicae 
auxilio cum divino ab anno re- 
paratae Salutis 1595, citată la 
Engel (v. ac.), I, p. 106—9. 
Costin (Miron), v. Catia 
Letopisete. 
Costin (Nicolae), v. Kogdlniceanu, 
_Letopisete. 


XII LISTA SCRIERILOR 


Cronicele române (i. e. ale Térii- 
Românești) in Magazin istoric 
pentru: Dacia, I. (Constantin Că- 
pitanul) gi IV si V (Cronica ano- 
nima). 

Cuspinianus (Ioannes), De Turca- 
rum origine, religione, ac imma- 
nissima eorum in Christianos ty- 
ranide, Lugduni Batavorum 1654, 
“in 40, 

Dantiscani (Gotardi Arthur), His- 
toria chronologica Pannonicae res 
per Hungariam et Transylvaniam 
iam inde a constitutione Regno- 
rum illorum usque ad invictiss. 


Rom. Imp. Rudolphum Il. .Franco- 


furti 1607, in 4° 

Die neu-erdffnete ottomanische Pfor- 
te bestehend aus der Beschreibung 
des Türkischen Staats und Gottes 
dienst des Engldnders Ricaut und 
die Geschichte des Giovanni Sa- 

_ gredo, in deutsch übersetzt, Aug- 
sburg 1694. 

Die Warhafftige neue Zeitung aus 
Siebenbürgen, 1596, in 4°.’ 

Doglioni (Gio. Nicolo), L’ Ungheria 
spiegata, Venetia 1595, in 40. 

Doglioni (Gio. Nicolo), Del theatro 
universale de principi et di tutte 
l Historie de Mondo, Venetia 1606., 
2 vol., in 4°. 


Du Mont (I.), Corpsuniversel diplo- — 


matique du droit des gens, Am- 
sterdam 1726 —39, vol. 13, in fol. 

Du Mont, Cours complet d'histoire 
universelle, de géographie histo- 
rique et d'histoire littéraire par 
MM.—, Burette, Gaillardin, Char- 
pentier etc. . | 

` Engel (lohann Christian), Geschi- 
chte der Moldau und Walachey, 
Halle 1804, -2 vol., in 40. 

Esprinhardt (Jacques), Histoire des 
Ottomans ou Empereurs des 
Turcs jusqw'ă Mohamet IlI, revue 
et augmentée depuis la premiére 


impression. A la finest adiousté un 
traicté des forces de l'Empire Ot- 
toman, des desseins des empereurs 
et des moyens d'y obvier. Item, un 
bref discours de la derniére guerre 
de Perse. Le tout par—, Paris 1609, 
In 80. 

Fesliket-Tewarich (turceste), Som- 
maire des histoires ; excellente his- 
toire du grand polyhistore Hagi- 
Chalfa. Începe dela a. 1.000 al 
Hegirei (= 1591) si continuă cu 
amănuntul evenimentele până la 
a. 1065 (=1654), in fol., mss. 

Fessler (I. A.), Geschichte der Un- 
garn, Leipzig 1815, 10 vol., in 40. 

Filstich (lohann), Schediasma his- 
toricum de Walachorum historia, 
lenae 1743, in 4° 

Fotivo (Dionisie), ‘Ictopia ths náħat 
Aaxtas, Viena 1819, 3 vol, in 8. 

Frachetta (Giorlamo), Delle orationi 
scritte a diversi Principi per la 
guerra contra il Turco etc., Roma. 
1598, in 8°. 

Frachetta (Girolamo), 1] Seminario 
det governi di stato et di guerrar 
Venezia 1603, in fol. 

Frachetta (Girolamo), Tre orationi 
al sereniss. et pietosiss. Sigis- 
mondo Battori, Principe di Tran- 

5 silvania, Valahia et Moldavia, 
conte de Siculi etc., Verona 1596 
in 40. i 

Francus (lacobus), Historicae relati- 
onis continuatio, Francofurti 1596, 
in 4°. 

Fuchs (Cronica lui —) in Chronicon. 
Fuchsio-Lupino-Oltardinum,Kron- 
stadt 1847, 2 vol., in 40. 

Gerando (A. de—), La Transylvanie 
et ses habitants, Paris 1845, 2 
vol., in 80. | 

Gibbon (Ed.), The history of the 
decline and fall of the Roman 
Empire, Paris 1840, 8 vol. 

Guerrin (Balthasar—,Sieurdu Mon- - 








i ` ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL. 


XIII 





tel), Histoire du Royaume de Hon- 
grie, contenant sa description, les 
villes, les roys qui ont régné, et les 
troubles advenus suscités par di- 
verses nations, principalement par 
les Turcs, avec les succès de la 
dernière guerre contre Amurath, 
Mohamet et Ahmet, grands seig- 
neurs, par lempereur Raoul lI, 
orné d'une carte de Hongrie et 
autres figures des sièges et rencon- 
tres plus memorables par —, Nancy 
1604. 

Jammer, Histoire de l'Empire Ot- 
toman, depuis son origine jusqwà 
nos jours, par — ; traduite de 
l'allemand sur la deuxiéme édi- 
tion par M. Dochez, Paris 1844, 
3 vol. 

Heidenstein (Reinholdi —), Rerum 
Polonicarum ab excessu Sigis- 
mundi Augusti libri XII, Franco- 
furti 1672, 1 vol., in fol. 

Herrera (Antonio de —), Tercera parte 
de la Historia general del mundo 
de XIII annos del tiempo del Sen- 
nor Rey don Felipe I] el prudente 
des de el anno de 1585 hasta el de 
1598 ` que passo a mejor vida, 
Madrid 1612, in fol. 

Historia von den Empérungen, so 
sich im Königreich Ungarn auch 
in Siebenbürgen, Moldau, in der 
bergische Wallachey und andern 
oerthen zugetragen haben, Cölln 
1596, in fol. 

Iacobinus (Ioannis), Rerum in Tran- 
sylvania a Sigismundo Bathorae 
frincipe anno MDXCV gestarum 
narratio, autore — In Reusner, 
Rerum memorabilium.... (v. ac.) 
si în Schwandtner |v. ac.). 

Jansonius (P. A.), Mundus furiosus 
sive narratio rerum a mense A- 
prilis anno 1596 usque ad autu- 
mnum anno 1597 tota Europa ges- 


i 


tarum libris tribus comprehensa, 
Coloniae 1598, in 8°. 

Ioachim (dr. Fohann Friedrich), 
Das neu-eröffnete Münz Kabinet, 
Nürnberg 1761, 4 vol., in 4°. 

Iuannin, Turquie, dans l'Univers, 
histoire et description de tous les 
peuples, Paris 1840, in 8°. 

Isthuarii (Nicolaus), Historiarum 
de rebus Ungaricis libri XXXIV, 
Coloniae Agripinae ' 1622, in fol., 
şi Viena 1758. l 

Katona (Stephanus), Historia critica 
regum Hungariae, Buda 1779— 
1806, 37 vol 

Kogălniceanu (M.), Letopiseţele Tă- 
rii Moldovei.—I. (Grigorie Ureche 
şi Miron Costin), — II. (Neculai 
Costin şi loan Neculce). 

Kogălniceanu (M.), Historie de la 
Valachie, dela Moldavie et des Va- 
laques Transdannubiens, Berlin 
1837, in 8, - 

Kovachich (Martinus Gaia )s 
Scriptores rerum hungaricarum 
minores, Buda 1798, 2 vol., in 8°. 

Lorichianus (Caspar), Ungarische 
Chronologie, Coloniae 1605, in 4°. 
După Hammer (v ac.). 

Merlin, Histoire dela vie, miracles 
et prophéties de —, Paris 1498, 
3 vol., in fol. 

Mignot (M.), Histoire de l'Empire 
Ottoman, depuis son origine jus- 
qu’a la paix de Belgrade en 1740 
par—, Paris 1771,4 vol., in 80. 

Montreux (Nicolas de — ), Histoire 
universelle des guerres du Turc, 
depuis lan 1565 jusqu’à latrefve — 
faicte en lan 1606 par-—, Paris 
1608, in 4°. 

Naima, Annals ot the Turkish em- 
pire from 1591 to 1659 of the 
Christian era by —; translated 
from the turkish by Charles 
Fraser, London 1832 et 1836. 


i 


f 


XIV LISTA ` SCRIERILOR . 





Naima (Tarichi—), Istoria lui Naima, 
2 vol, in fol, tip. în Constanti- 
nopol în 1147 (=1737). Cel dintâi 
duce evenimentele dela 1000 
(=1591) până la 1050 (=1640) ; al 
doilea dela 1051 (==1641) până la 
1070 (=1659). S'au consultat după 
estracturile din colectiunea L I. 
8. Senkowski : Dziejopisvw Tu- 
reckich, Varşovia 1824, in 8°. 

Neculce (loan), v. Kogălniceanu, 
Letopisete. i 

Neue Ungarische und Siebenbir- 
gische Kronik oder Kurtz verfasste 
Historische Beschreibung des Kö- 
nigretchs Ungarn, zugehörigen 
Ländern und Provineien, Frank- 
furt 1664, in 4°, 

Niemcewicz (I. N.), Dzieje Pano- 
wania Zygmunta IlI Krola Pols- 
kiego, Varşovia 1819, in 80. 

Niemcewlez (I. U.), Spiewy histo- 
rycene (Cantece istorice), Krakau 
1835, in 80. 

Ortelius (Hieronymus), Chronologia 
oder Historische Beschreibung, 
Nürnberg, 1602, in 4°. 

Ossat (Cardinal d —), Lettresà Henri 
le Grand et & M. de Willeroy, de- 
puis 1594 jusqu'en 1604, Paris 

1627, in 4°. 

Ossat (Cardinal d'—), Lettres écrites 
à Henri IVet a M. de Willeroy, 
Paris 1698, 2 vol., in 4°. 

Palla (E.), Histoire abrégée de VEm- 
pire Ottoman, depuis son origine 
jusqu’a nos jours, Paris 1825, in 8°. 

Piasecius (Paulus — episcopo Prae- 
misliensis), Chronica gestarum in 
Europa singularium, Cracovia 
1645, in fol. 

Pray (G.), Annales regum Hunga- 
riae,Vindobonae 1767,3 vol., in fol. 

Pray (G.), Dissertationes historico — 
criticae în Annales veteres Hun- 
norum, Avarorum et Hungarorum, 
Vindobonae 1774, in fol. 


| 


Reusnerus (Nicolaus), Bello de Twr- 
cico selectissimarum orationum, 
Lipsiae 1596. 

Reusnerus(Nicolaus), Collectio Epis- 
tolarum Turcicarum, Francofurti 
1600, in 4°. 

Reusnerus (Nicolaus), Rerum memo- 
rabilium in Pannonia sub Tur- 
carum tmperatoribus etc., Franco- 
furti 1603, in 4°. 

Saad - Eddyn (Mehemet Hassan ), 
L'histoire ottomane, écrite par — 
plus connu cheg les Turcs sous 
le nom de Cogia Effendy, mise en 
français par Anthoine Galland, 
mss. in bib. Imp. din Paris. 

Sacy (de—), Histoire générale de 
Hongrie, Paris 1778,2 vol., in 8°. 

Sagredo (Giovanni), Histoire de 
l'Empire Ottoman ; traduite de l'i- 
talien par M. Laurent, Paris 1724, 
in 8°. 

Sagredo (Giovanni), Memorie isto- 
riche de monarchi Ottomani, Ve- 
netia 1697, in 4°. 

Schiller, Histoire de la guerre de 
trente ans par— ; traduite en fran- 
cais, Paris 1846. | 

Schwandtner, Scriptores rerum hun- 
garicarum, Viena 1746, in fol. 

Senkowski, v. Naima Tarichi. 

Sieverts (Iohann), Nachrichten von 
Siebenbtirgischen Gelehrten und 
ihren Schriften, Pressburg 1785. 

Sirtori (Gieronimio), Oratione al 
Serenissimo Massimiliano Arhi- 
duca d Austria etc. Conte di Ti- 
rolo etc. Fatta da—, nella morte 
del Conte Giorgio Basta, in 4°. 

Soranzo (Lazaro), L’ottomano di— 
dove si da pieno regnaglio della 
potenza di Mehemet III Signor 
de Turchi, Milano 1599. 

Spontoni (Ciro), Historia della 
- Transilvania, raccolta dal Cava- 
lier—,registratta dal Cavalier Fer- 
dinando Donno, Venetia 1638, in 4°. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VORVOD VITEAZUL XV 





Staat von Siebenbürgen, Wallachey 
und Moldau, 1701 (?), 1 vol., 8° 
Stavrinos (Vistierul), Memorialul 
lui—,în Magazinul istoric pentru 

Dacia, I. 


Szamoskézy, după Bethlen |v. ac). 
Tarducci (Achille — da Corinaldo- 


della Marca d’Ancona), fl Turco 
vincibile in Ungaria con mediocri 
aiuti di Germania. Discorso ap- 

_ presentato ai supremi Capitani del 
essercito confederato contra il 
Turco, dopo mandato alli suoi a- 
mici d'Italia da—, Ferrara 1600, 
in 8°, 

Tarducci (Achille — da Corinaldo 


della Marca d'Ancona), Successo’ 


delle fattioni occorse nell’ Onga- 
ria, vicino a Vacia nel 1597, et 
la battagia fatta in Transilvania 
contra il Valacco nel 1600, Ve- 
netia 1601, in 4°, 
Tarishi-Selaniki, Istoria Tesaloni- 
cului (in turceste), începând dela 
cei din urmă ani ai împărăției lui 
Soliman până la a. 1008 (=1599). 
„In bib. Curţii imperiale din Viena. 
După Hammer (v. ac.). 
` Thou (Jacques Aug. de—-), Histoire 
universelle depuis 1543 jusqu’en 
1607, traduite en français, Lon- 
dres 1734, 16 vol., in 4°. 


Tomasi (Giorgio — veneto, prono- / 


tario appostolico et secretario del 
Principe Sigismondo Battori), Del- 
le guerre et rivolgimenti del regno 
d'Ungheria e della Transilvania, 


con succesi d'altre parti; seguitts 
sotto Vimperio di Rodolfo e Mathia 
Cesari, sino alla creatione in im- 
peratore di Ferdinando IT, arhi- 
duca d' Austria, di monsignor — 
Venetia 1621, in 4°. | 

Tomasi (Giorgio), La Battorea, dis- 
tincto in due libri, Conegliano 
1609, in 4°. | 

Tunusli (Fraţii), “lsropia ths Bhaxiag 
norii, xal yewypapixy amd ris 
Gpyatotarys abris yatactdacews Ewe 
tod} 1774 Erovs, Viena 1806. 

Tiirkische und Siebenbiirgische Vic- 
torien mit Lippa, Temeswar und 
andern Orten, 1694, in 40. 

Urechie(Grigorie), v. Kogălniceanu, 
Letopisete, I. l 


Walther (Baldassar), Brevis rerum 


a Michaele Moldaviae, Transal- 
pinae sive Valachiae Palatino 
gestarum descriptio. — În Rerum 
memorabilium in Pannonia sub 
Turcarum imperatoribus, a capta 
Constantinopoli usque ad hanc 
aetatem nostram, bello militiaque 
gestarum exegeses sive narratio- 
nes illustres variorum et diverso- 
rum auctorum , recensente Nico- 
lao Reusnero, Francofurti 1603, 
in 40. i | 
Wicquefort, J/'ambassadeur oder 
Staats Bothschaffter und‘ dessen 
hohe fonctions, Frankfurt 1682, in | 
40, ` 
Wilkinson, Voyage dans la Valachie 
et la Moldavie, Paris 1831, 1 vol. 8°. 


Notă. Cele câteva erori de lectură și tipar strecurate în text la numele 
autorilor mai sus înșiraţi, s'au îndreptat în această tablă.:E totuși de observat _ 
că de două trei ori s'a tipărit D'Embry în loc de D'Ambry. 





Nicolae Bălcescu. 
1819 -- 1852. 


(După un portret facut de pictorul Tătărăscu la Paris in 1851, azi in posesiunea, 
Academiei Romane). 


INTRODUCERE 


Sunt optsprezece secoli şi jumătate de când Hristos între- 
prinse a răsturnă lumea veche, civilizaţia păgână, ce reprezentă 
principiul din afară, obiectiv, al naturii şi al silei, substituind în 
loc o altă lume, o altă civilizaţie, întemeiată pe principiul subi- 
ectiv, din lăuntru, pe dezvoltarea absolută a cugetării şi a lu- 
crării omeneşti în timp şi în spaţiu. şi prin identitatea între 
esenţa naturii spirituale a omului şi esenţa naturii divine, el 
descoperi fiecărui individ legea libertăţii, a demnităţii, a mora- 
litatii si a perfectibilitatii absolute. 

Dup& ce in Evanghelie, Mantuitorul ne arata legea morala, ab- 
solută, nemărginită, legea dreptăţii, şi aruncă omenirea pe ca- 
lea nemărginită a unei dezvoltări regulate, progresive, supuind 
natura, sila, lumea din afară sub preponderanta absolută a minţii 
şi a cugetării, prin sângele său vărsat, prin moartea sa, el ne 
arătă legea practică, legea lucrării, legea jertfirii, a iubirii şi a 
Frăției, chipul cu care ne putem mântui, putem învinge răul si 
împlini menirea morală a omenirii, adică mai întâiu prin cu- 
vânt, prin idee, pe urmă prin lucrare, jertfindu-ne individul fa- 
miliei, acesta patriei, patria omenirii, viitorului. 

Legea evanghelică, descoperind spiritului cauza absolută, pro- 
clamând menirea omenirii si a lumii, împinse mintea omenea- 
scă la demonstrarea şi realizarea ei. De atunci ştiinţa nouă, în- 
temeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observaţie, expe- 


N. Bălcescu, Românii sub Mihni- Voevod Viteazul. ' 1 


2 N. BĂLCESCU 


periență, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi, revolutiona- 
rea sau perfecționarea religiei, moralei, politicii, societății in- 
tregi, nimicind orice domnie individuală, supuind actiea ome- 
nească legii absolute şi universale a libertății si a stiintii; 
căutând realizarea în omenire a dreptății şi a frăției, aceste 
două temelii ale ordinei absolute, perfecte, ale ordinei divine. 
De atunci omenirea a intrat în calea care o duce gradat cătră 
perfectiea sa, cătră absolut, cătră nemărginit, cătră Dumnezeu. 
Care oare ar fi rezultatul final al acestei căi? Această mişcare 
de perfectie va aveă oare un termin? Răul peri-va de tot din 
lume? Omenirea va ajunge vrevdată a-şi identifică în tot esenţa 
sa în esenţa divină? Acest secret mintea omenească nu-l poate 
încă pătrunde. Aceia ce ştim este că, din transformatii în trans- 
formaţii, omenirea merge într'un progres continuu, a cărui mis- 
care e cu atât mai repede cu cât mai mult înaintează, că fie- 
care pas al vieţii omenirii este un pas în această cale care o 
apropie de Dumnezeu ; că fiecare pas al ei este un triumf al 
binelui asupra răului. 

Misiea Istoriei este a ne arătă, a ne demonas această trans- 
formație continuă, [această] mişcare progresivă a omenirii, 
această dezvoltare a simtimantului şi a minții omeneşti, sub 
toate formele din lăuntru şi din afară, în timp gi în spațiu. 

Sub ochiul Providentii, şi după legile şi cătră ținta hotărită 
de dânsa mai înainte, omenirea înaintează în evoluțiile sale is- 
torice. 

Prin împărțirea funcțiilor, natiile în omenire, ca şi indivi- 
durile în societate, produc chiar prin diversitatea lor armonia 
totului, unitatea. 

Orice nație dar, precum şi orice individ, are o misie a îm- 
plini în omenire, adecă a concurge după natura şi geniul său 
propriu, la triumful ştiinţei asupra naturii, la perfecţionarea în- 
telegerii şi a simtimantului omenesc, potrivit legii divine şi e- 
terne, care guvernează ursitele omenirii şi ale lumii. 

Dar pentru că este o Providenţă care păstrează ordinea crea- 
tiei şi care dirigează faptele omului, prin aceea nu urmează că 
omul este un instrument orb al fatalitatii, prin aceea nu se stinge 
libera lui voinţă. Dumnezeu n'a înzestrat pe om numai cu minte 
spre a deosebi binele de rău, arătându-i şi legile prin care să 
poate povăţui în calea binelui şi învinge răul, dar încă el la în- 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 3 





zestrat cu voință, lăsându-l liber în alegerea sa. Vai! dar, de 
acea nație care calcă voia lui Dumnezeu, care preferă răul la 
bine! Dumnezeu. o părăsește; viata ei se stinge în viata ome- 
nirii şi ea expiază printr'un lung martir călcarea legii lui Dum- 
nezeu. Acest timp de expiatie (ispăşenie) ce o natie sau chiar 
omenirea întreagă sufere sub legile lui Dumnezeu şi ale gân- 
dirii, se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un 
pas înapoi, o oscilație istorică; dar mai adesea suferinţa este 
un bold mai mult cătră perfecţionare si din excesul răului ese 
binele. | 

„Marşul general al omenirii, zice învățatul istoric Cantu, în 
căile ce Providența pregăteşte, aduce acele minunate reînoiri 
ce se fac pe pământ şi scot binele din rău. Dar Dumnezeu este 
răbdător, căci este etern, în vreme ce omul, care simte traiul 
său scurt, ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest mo- 
ment iute, în care el vine ca să sufere, să expieze, să se ame- 
lioreze şi să moară. Aşă astronomul ar dori ca cursul Uranului 
să se pripească, ca astfel, fenomenele sale reproducându-se, să 
confirmeze adevărul calcurilor sale. Ignorantul numai crede că o 
cometă este accidentală, fiindcă nu vine în fiecare an. Viaţa a- 
devărată se întemeiază în lucrarea lui Dumnezeu asupra zidi- 
rilor sale şi a omenirii colective asupra fiecărui om în parte, 
în unirea materiei cu spiritul, al lui ewu cu lumea din afară: 
pentru aceea, Pascal ziceă că „toate părţile lumii sunt lănţuite 
într'astfel de chip, că e peste putinţă d'a cunoaşte una fără cele- 
lalte şi fara totul“. Mintea, înălțându-se prin umilinţă, ştie ob- 
servă cu confienta si respect cărările divine; ea poate mult, căci 
cunoaşte cât poate; şi în loc d'a-şi risipi puterile împotriva unor 
stavili nebiruite, ea le concentrează în drepte hotare şi astfel 
se face ajutătorul Providentei“. 


II. 


Dacă fiecare nație are o misie evanghelică a împlini pe pământ, 
să cercetăm şi să întrebăm şi pe această natie română, atât 
doritoare astăzi de viaţă, ce a făcut? Ce lupte a purtat pentru 
realisarea legii lui Dumnezeu, atât în sânul său cât şi în ome- 
nire ? Istoria, lumea are drept. a-i cere această seamă: căci nu 
trebuie a uită că cu toată sfintenia dreptului său, astăzi nu e 


4 N. BĂLCESCU 


` 





destul ca o nație să-şi aibă un loc pe harta lumii sau să-şi 
reclameze acest loc şi libertatea sa în numele suvenirilor istorice, 
ca dreptul său să ajungă a fi respectat si recunoscut de celelalte 
natii; trebue încă, ca ea să poată dovedi folosul ce a adus si 
poate aduce lumii; trebue să arate formula înţelegătoare şi socială 
ce ea reprezentează în marea carte a înţelegerii şi a istoriei...... 
Să aruncăm dar o ochire asupra trecutului acestei natii ro- 
mâne şi să vedem ce a făcut în aceşti optsprezece secoli, de 
când se află statornicită în pământul său. Această ochire ne va 
dă înţelegerea revoluțiilor ei de faţă şi a revoluțiilor ei viitoare. 


II 


Adusă de Marele Traian în Dacia, după nimicirea locuitorilor 
ei, favorizată de împărații următori, de cari atârnă d'a dreptul 
această țară, colonia romană, în vreme de 160 ani, ajunse în- 
tr'o stare foarte înfloritoare si una din cele mai frumoase pro- 
vincii ale întinsei Impărăţii romane. Mai mult de şeaptezeci 
cetăţi, împreunate cu drumuri minunate, asternute cu piatră, 
basilicele, templurile, amfiteatrele, băile, apeductele, ale căror 
ruine încă se găsesc, ne-o dovedesc îndestul. Dar, alături cu această 
mare civilisatie materială, două rele mari, care mistuiau împărăţia 
Si care îi pregătiau căderea, robia şi proprietatea cea mare, tre- 
buiră să producă si in noua colonie relele lor, înghițind cu în- 
cetul proprietăţile mici ce fie-care colon dobândise la început 
și substituind robi la oamenii liberi. 

Ostenită de atâtea rele ce rodeau într'însa, Impărăţia romană 
trebui să cază. Unitatea falsă, la care ea supuse prin silă lumea, 
trebui să se sfarme, ca să dea loc la organizarea progresivă: 
unei unităţi mai adevărate, produsă prin armonia nationalita- 
tilor libere. Dumnezeu atunci, ca să schimbe fata lumii vechi 
şi s'o întinerească, împinse potoape de natii barbare asupră-i. 


ci 


IV. 


Așezată la porţile Imparatiei şi în trecătoarea barbarilor, Dacia 
noastră mai mult de opt secoli îi văzu trecând şi retrecând pe 
pământul său. Colonii romani din această ţară nu pregetară a 
apără cu barbatie tara lor şi chiar Impărăţia ce fi părăsise. Si, 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 5 
când se văzură copleșiți de numărul duşmanilor, ei se traseră 
în munţii Carpaţi, unde. isi păstrară naționalitatea şi indepen- 
denta lor. Chiar în acele vremi furtunoase şi nenorocite, Romanii 
Daciei nu uitară că au o misie în omenire. Prin relaţiile lor cu 
barbarii, ei introduseră între dânşii cele dintâiu cunoştinţe de 
agricultură, artele folositoare şi cuviintele vieţii civilizate. Si prin 
legăturile de interes şi comerciu, ei schimbară sălbăticia si dus- 
mănia lor asupra Imperiului roman, într'o prietenie folositoare 
Şi siliră pe barbari a căută a se statornici si a se civiliză 1). Pe 
la 865, Bulgarii, popor finez, prin Românii din Dacia nouă, pri- 
mesc religia creştină si, împreună infratiti, întemeiară un stat 
puternic, alegându-şi regi dintre Români. Pe la începutul seco- 
lului al XI-lea, acest regat, căzând in turburări civile, se subjuga 
de Vasilie al II-lea, împăratul Orientului, şi rămâne sub puterea 
Grecilor până la al XII-lea secol, când el reînvie mai puternic 
sub fraţii români Petru, Asan şi loan şi, după o existenţă glo- 
rioasă de doi secoli, căzu la 1392 sub Turci. 

Românii din Dacia veche, când putură răsuflă de barbari, esind 
din azilurile lor, întemeiară deosebite staturi mici, pe la secolul 
al X-lea şi al XI-lea, care în secolul al XII-lea si al XIV-lea, 
se contopiră printr'o mişcare de unitate în două staturi neatâr- 
nate, al Ţării Româneşti şi al Moldovei. 

Cu întemeiarea acestor state, evoluţiile istorice ale Românilor 
se fac mai lămurite; viaţa lor ne este mai bine cunoscută. 


V. 


In cea dintâiu epocă a întemeierii Principatelor Țării Ro- 
mâneşti (1290) şi Moldovei (1356), care cuprinde tot secolul al 
XIV-lea, dela 1290 până la 1418, vedem că aceste state se vă- 
zură mai întâiu amenințate în naționalitatea şi existenţa lor 
politică, când de Unguri, când de Poloni. 

După mai multe lupte îndelungate, aceste pretenţii cad zdro- 
tite de vitejia Românilor. În aceste războaie ei se pregătesc, 
ca într'o [şcoală], pentru alte lupte mai mari ce îi așteaptă, cu 
o nație şi mai barbară si mai puternică: Turcii Osmani, cari pe 


1) Gibbon, op. cit., I, c. XI. 


G N. BĂLCESCU 


la [1360] năvălesc în Europa şi ameninţă a o cuceri. Încă din 
anul [1370] Ladislav Vv. al Ţării-Romăneşti, se opune acestor bar- 
bari gi se încercă a pune stavilă furiei lor de cuprinderi. O luptă, 
care trebuiă să tie mai patru secoli, începu atunci, luptă în care 
Românii vărsară siroaie de sânge şi se jJertfiră ca nişte martiri 
pentru apărarea civilizaţiei în contra barbariei. Împărăţia ro- 
mâno-bulgară cade sub izbirile Turcilor (1392). Mircea cel Bă- 
tran, unul din cei mai mari si mai vestiți Voevozi ai noştri, re- 
clamă dela Turci această moştenire; el voeşte a întrupă toată 
Românimea întrun singur stat şi caută [a-şi dobândi] Bulgaria 
şi Moldova. Acum întâiaşi dată vedem ideia de unitate a se 
arătă, idee care va fi idealul secolilor viitori şi a tuturor Voe- 
vozilor noştri cei mari. Strivit însă între Unguri şi Turci, Mir- 
cea este silit a părăsi o parte din concuistele sale şi a primi încă 
și suzeranitatea Porții. 

Tractatul ce el încheie cu Baiazet la 1393 asigurează Româ- 
nilor drepturile următoare: 

1%. Dreptul d'a profesă nesupăraţi religia lor, d'a-şi alege 
Voevozii şi ďa se cârmui independent după legile lor. 

20. Dreptul d'a face războiu sau pace. 

Îndatorirea Românilor cătră Turci sta întrun uşor tribut anual 
de 3.000 bani roşii. 

In Moldova, Alexandru cel Mare, ce domniă în această vreme 
nesupărat încă de Turci, apără vitejeşte independenţa ţării sale 
de cătră Poloni şi le răpeşte Pocuția, care mai un secol rămâne 
întrupată cu Moldova. 

Cu aceşti mari Domni, Mircea şi Alexandru, se încheie această 
epocă. Ei complectară instituţiile ţării lor. Să aruncăm o pri- 
vire asupra acestora, căci organizaţia din lăuntru a societăţii 
singură ne poate explică evoluţiile istorice prin care natia ro- 
mână trecu. 


VI. 


Domnul, ales în 'Ţara-Romănească, moştenitor în Moldova, câr- 
muia tara împreună cu un sfat de doisprezece boeri, întocmit în 
Țara-Romănească de Negru Vv. Orice act însemnat al cârmuirii 
precum şi orice danie, trebuiă să fie făcut cu învoirea sfatului 
şi subscris de dânsul. Puterea d’a face legi, d'a scoate dăjdii sta 


me a ge e > = = 
. “Sm 


ew | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 7 
în Adunarea sau Sotorul a toată tara. Originea acestor Adunări 
izvorăşte din Municipalitatile romane şi din Soboarele Gotilor . 
cari, în lunga petrecere a lor in Dacia, lăsară multe urme si 
obiceiuri între Români. Aceste adunări se convocau de Domn pen- 
tru facerea legilor, pentru orânduirea dăjdiilor, pentru a hotărî 
războiu sau pace. Când tronul eră vacant, atunci Mitropolitul le 
convocă pentru alegerea Domnului. Ele judecau asemenea în pri- 
cinile de vini mari politice, ca şi Camerile Lorzilor şi a Pairilor 
în Englitera şi Franţa. Aceste adunări se compuneau: 

_1. De clirosul, adică Mitropolitul ca prezident, Episcopii şi E- 
SUA Mănăstirilor ; 
. De Boieri, atât cei în slujbă cât şi cei din afară; 

3, De deputaţii breslelor. 

Clirosul ca şi Mănăstirile n'aveau prilegiuri deosebite la înce- 
put şi erau cu totul sub jurisdicţia Statului. 

Boierii erau slujbaşii ţării, adică ofiţerii şi capii puterii armate, 
fiind tara organizată ostăşeşte ; nu erau o clasă nobiliară ca în 
Europa. Ei n'aveau nobilimea feodală, de concuistă, de origină, 
nici dreptul d'a fi singuri proprietari de pământ, d'a mosteni ti- 
tluri şi slujbe, d'a fi deosebiți din legea comună pentru toți. 
Aceste principii, cari singure constituesc casta nobiliară, n'au 
fost, nici odată recunoscute în ţările noastre. Totdeauna tot Ro- 
mânul a avut dreptul a se face proprietar de pământ şi a ocupă 
slujbele statului; titlurile n'au fost decât pe viaţă fără a lăsă 
drept la urmaşi. Titluri nu erau la început, căci nu se dau deo- 
sebit, ci reprezentau numai numirea funcţiilor. Boierii ca toţi oră- 
şenii se numiau jupani, adică cetăţeni. Legea politică civilă, ca 
şi criminală a fost aceiaşi pentru toţi. O singură deosebire se 
ivi mai târziu în legislaţia criminală. Se hotărî ca boerul căzut 
în vină să se spânzure mai sus cu un cot decât săracul. In urmă 
se suprimă această osândă de tot pentru boieri. 

Breslele se alcătuiau de oarecari slujbaşi mai mici ai ţării şi 
de deosebitele categorii ale Burgheziei, locuitorilor din oraşe, 
ale moşnenilor şi oamenilor liberi. 

Oraşele ce îşi dobândiseră şi îşi păstrară libertatea lor, consti- 
tuindu-se pe principiul comunal, se ocârmuiau de o magistratură 
aleasă pe fiecare an şi compusă de un Judeţ şi 12 Pârgari. 

Tara iea o organizaţie ostăşească şi o centralizatie puternică. 
Judetele se dau sub comanda unui Căpitan care unește în mâna 


8 N. BALCESCU 

lui puterea administrativă, judecătorească si ostăşească. Orga- 
„nizarea armatei permanente, a miliției şi a Landsturmului face 
din tot Românul un soldat la nevoe şi singură păstrează inde- 
pendenta ameninţată de străini. 

Dacă vom trece la organizaţia economică a ţărei, găsim pe 
cei mai multi locuitori mogneni sau rezemasi, adecă liberi si cu 
proprietăţile lor. Dar lângă dânşii proprietăţi mari pe care se 
află locuitori servi, robi ai pământului, căci în urma năvălirei 
barbarilor, robii romani se transformară pretutindeni în robi 
ai pământului. Intocmai după cum în Europa se obicinuise a 
se da acestor servi numirea de Romani, asa şi la noi servagiul 
fu numit Rumânie şi Vecinătate; căci proprietarii din tara de jos, 
unde mai cu seamă erau proprietăţile mari, îşi adusese colonii 
din ţara de sus şi din Românii din ţările vecine. Robiea com- 
plectă a acestora veni foarte târziu, căci la început stăpânul 
pământului făcuse trei părţi din pământul său, din cari două le 
împărţi în părţi mici pe la colonişti şi cealaltă fu cultivată de 
aceştia în folosul stăpânului, prin mijlocul clăcii, adică a unui 
număr de zile de lucru. Robirea complectă a lor veni însă foarte 
târziu, căci până în secolul al XVII-lea, ei puteau a se mută de 
la o moşie la alta, plătind gdleata de eşire. 

Dăjdiile erau aşezate pe toţi de o potrivă. 

Acestea sunt liniile principale ale constituţiei ţării pe la înce- 
putul secolului al XIV-lea. Idealul ce Românii goniră în organi- 
zatia lor eră egalitatea în drepturi şi în stare. Dar în această 
organizare erau vitiuri izvorite de ideile feodale ale timpului şi 
cari fură pricina zdobirii acestei constituţii. In această republică 
războinică se aflau, deşi slabe la început, elemente sociale monar- 
hice, aristocratice şi democratice. Puterea publică nu eră delegată 
vremelniceşte de popor unor aleşi ai săi, dar se află din drept în 
mâna capilor războinici ai ţării. Eră fireşte ca aceşti capi, cari 
concentrau în mâna lor puterea politică şi militară a ţării să ia 
o preponderență deosebită asupra claselor de rând. Lipsa de co- 
merciu ne dând o dezvoltare stării de mijloc, 'ea ca şi poporul 
se află slabă în privinţa boerilor şi, după organizaţia militară 
a ţării, în dependenţa de un soldat cătră seful său. Atât boierii 
în slujbe cât şi cei din afară de slujbe, Mazâlii, fiind din drept 
membrii ai adunărilor, aceştia ajunseră prea numeroşi. 

Boierii dar, împreună cu clerul, căutară mereu a se constitui 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 9 


a at es, ee 





intr’o casta, dobândindu-şi privilegii, şi a concentră toate drep- 
turile în mânile lor. Asemenea şi prin proprietăţile lor mari, a 
absorbi proprietăţile mici. 

Domnii ce representau principiul monarhic, favorisati prin cen- 
tralisarea statului, căutară mereu, rezemati pe elementul popu- 
lar, a-şi întemeiă puterea lor despotic’ asupra boierilor şi a se 
face independenţi de dânşii, constituindu-se ereditari. 

Lupta dar trebuiă să înceapă între aceste trei elemente opo- 
site şi vrăjmaşe. Incepută încă din al XIV-lea secol, ea se con- 
tinuă în al XV-lea şi al XVI-lea. Doborind întâiu puterea ele- 
mentului monarhic, Aristocratia dobori în urmă şi elementul po- 
pular şi, după aceste două ruine, ostenită, căzu şi ea zdrobită sub 
o burghezie streină, sub Fanarioti. | 


VII. 


Istoria noastră n'a fost sau a fost rău scrisă până acum. In 
luptele şi revoluțiile din lăuntru cari au umplut secolul al XV-lea 
si al XVI-lea, istoricii noştrii pau văzut decât nişte lupte de pre- 
tendenti la tron ; iar n'au văzut principiul şi interesele ce fiecare 
pretendent representă. Intr'un Stat organizat ca al nostru, unde 
nici o familie n'avea dreptul de stăpânire, chestia dinastică nu 
puteă aveă loc după cum s'a presupus de istorici. 

Indată după moartea lui Mircea I, partidele în cari tara eră 
împărţită, începură lupta între dânsele, fiecare puindu-se sub 
unul din fii săi. Turcii şi Ungurii găsesc prilej a se amestecă 
între deosebitele partide, susţinând când pe una, când pe alta 
sia călcă libertatea natiei. Puterea Domnilor însă, ajutată de ele- 
mentul democratic, eşi biruitoare din aceste lupte între duşmanii 
din lăuntru si cei din afară. Vlad-Dracul Vv. ţinu sus şi puter- 
nic frânele guvernului, dobândind o glorie nemuritoare în lup- 
tele cu Turcii şi zdrobind aristocrația. Tepes urmează înainte 
şi mai puternic pe calea sa; c'o asprime tiranică, dar dreaptă, el 
nimicniceşte factiile din lăuntru şi respinge nenumăratele oarde 
turceşti, ce Mahomet al II-lea conduceă asupra Românilor. Silit 
mai târziu de nevoi, el inchee un tractat cu Turcii, la 1460, care 
păstrează stipulatiile celui de la 1393, urcând tributul la 10 mii 
galbeni şi recunoscând suzeranitatea sau supremaţia nominală 
[a Portii.] 


10 N. BĂLCESCU 


Acest tractat încă şi astăzi formează dreptul public al ţării 
sau, cum se numeşte acum, Capitulațiile ei cu Poarta. Aristo- 
cratia abiă se aruncă în braţele Turcilor şi izbuti a goni din tara 
pe energicul Domn şi partida Domnilor în braţele Ungurilor. 
Poporul mai adesea rămâniă indiferent într'aceste lupte, până 
când vedea libertatea ameninţată de vrăjmaşii din afară ; atunci 
alergă la apărarea ţării sub steagul Domnului. Adese ocrotit de 
Domni, el însă eră slab cătră celelalte partide, căci toţi capii ce 
eşiau din popor intrau fireşte şi se identificau cu una din par- 
tidele dominante. 

Lupta, cu deosebite alternative între ambele principii, continuă 
până la Radul cel Mare [1496—1508], care se încercă de o politică 
de conciliatie, fără a izbuti. El cercă atunci a balanţă puterea boie- 
rilor, dând putere clerului; dar revolutionand organizaţia demo- 
cractică a clerului şi făcându-l un corp privilegiat, îi creiă interese 
conforme cu ale boierilor şi îi dete un auxiliar. Radul cel Mare 
fu dar un sprijin puternic al Aristrocratiei. 

Cu acest Domn se încheie această epocă. 

In Moldova asemenea, după moartea lui Alexandru cel Mare, 
Boierii caută a dobori puterea Domnilor, constituită acolo şi mai 
tare pe principiul ereditar. Polonii se amestec în ambele par- 
tide cu scop d'a domină şi d'a supune ţara. Din mijlocul acestor 
sfăşieri care ameintau peire, ese un om puternic, care întoarce 
spiritul nestatornic al partidelor cătră duşmanii din afară. Acesta 
fu Ştefan cel Mare. Patruzeci de ani de-a-pururea călare, pe câm- 
pul bătăliei el apără voiniceşte ţara şi creştinătatea. Moldova e 
atunci în culmea sa şi trage [asupră-şi] mirarea lumei. Papa nu- 
meşte pe Ştefan soldatul lui Christos........ etc...... 1) 

Stefan iea proiectul lui Mircea şi caută a uni ţările, dar 
spiritul individual al Românilor zdrobeste îndreprinderea lui. 
Intr’adevar boierii ţării. .. etc... perderea mării ..... 

In aceste timpuri fraţii nostri din Transilvania, deşi Huniad si 
fiul său cârmuiră soarta Ungariei, perd drepturile lor..... etc... 

Dacă acest secol fu pentru Români un secol în care tneapure 
luptele din lăuntru, dacă resultatul lui fu stingerea democraţiei, 


1) In ms. puncte de suspensiune. E învederat că de aci înainte textul 
autorului se compnne numai din note fără de redacţie definitivă. (Nota 
lui Odobescu). 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 11 
dar fu însă secolul cel mai glorios, secolul prin care se nemu- 
riră şi se luptară puternic pentru libertate. Cei [mai] mari băr- 
baţi, care produse acest secol în omenire, fu Români. Dracula- 
Vv., Vlad-Ţepeş, loan Huniad şi fiul său Matias, şi în sfârşit Stefan 
cel Mare; [ei] plană asupra acestui secol glorios..... etc..... 

Boierii ţării recrutându-se tot mereu din elementul popular 
desfasura pe lângă dorinţa d'a constitui libertatea lor asupra 
tronului, o vitejie rară împotriva vrăjmaşilor din afară... etc... 

Dar isolându-se de popor, încet cu încet, fac pe acesta apa- 
tic. Tara slăbeşte si Turcii îndrăsnesc mai mult şi, în secolul 
[următor, ea] cade cu totul sub domnirea lor. 


VIII 


După moartea lui Ştefan, în Moldova, Bogdan fiul său si Petru 
Rareş calcă pe pasurile lui, tin cu străşnicie liniştea în lăuntru 
şi apără şi întind hotarele ţării de duşmanii din afară. Dar, 
presurati de dânşii, ei caută de se invoiesc de bună voie cu cel 
mai puternic, cu Turcii, cu condiţii încă mai favorabile decât 
Muntenii. Dar Boierii, ca să izbutească, nu se apără nici de 
asasinat, nici de trădare şi caută a zdrobi puterea Domnilor, se 
aliează cu Turcii şi izbutesc a luă preponderanta toată în tara 
şi a face tronul electiv şi cu totul în dispoziţia lor. Tara cade în 
grozave sfăşieri şi abuzuri. Lăpuşneanu răzbună crud tara asupra 
boierilor. 

In aceste sfăşieri nişte străini, favorisati de popor in ura a- 
supra boierilor, iau puterea. Despot voieşte a ciliviză..... etc... 
Unul din aceştia, lon-Vodă, caută a se rezimă in contra boeri- 
lor şi a Turcilor, declarând război acestora. Trădat, el cade glo- 
rios în luptă. Ţara cade atunci cu totul sub puterea Turcilor © 
şi în prada lor, cari ’i răpesc până şi dreptul d-aşi alege Domnii, 
şi aceştia ajung mai putin dejcât| un Pasa. 

In 'Ţara-Romănească, după Radul cel Mare, [Mihnea] ia cu putere, 
înţelepciune şi patriotism cârma Ţării ; dar boerii nu-l pot suferi 
şi, având în capul lor pe Basarabesti sau Parvulesti, numiţi astfel 
după Banul Pârvul, izbutesc, prin ajutorul Turcilor a-l depărtă, 
ba încă a-l şi ucide în Ardeal, unde se trăsese. Parvulestii nu- 
mesc pe Vlidut Domn, dar, văzând pe acesta că voeste a se li- 
„beră de epitropia lor, îl ucid şi dau puterea unuia dintr'înşii, [lui] 


12 N. BĂLCESCU 





ee ee 


Neagoe Basarab. Bun, blând, acest Domn face pe popor a iertà 
triumful bierilor, dar el dezvoltă şi mai mult privilegiurile boe- 
rilor şi clerului. El robeşte o mare parte a Țării mănăstirilor si 
o mare parte a mănăstirilor la metoaşele străine greceşti. După 
moartea lui, partidele se răscoală ; fiecare îşi numeşte un Domn 
şi Turcii intervin cu multă îndemânare, pun mâna pe ţară şi 
o declară paşalâc. Această isbire deşteaptă pe Români; primej- 
dia îi uni şi, sub Radul dela Afumaţi, se luptă pentru drepturile 
nationale şi triumfară. 

Dela moartea acestui Domn, 1552—1592, lupta aceasta conti- 
nuă cu deosebite alternative. Poarta începu a numi singură Domni. 
Tributul se mări nemăsurat; dăjdiile asemeni ; tara ajunsese în- 
tr’o ticăloşie şi mergeă cu paşi [repezi] spre o ruinare totală, când 
braţul de fer al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. Lupta pen- 
tru independenţă reîncepe cu glorie. După ce aceasta se asigură, 
Mihai întreprinde unirea Românilor. Spiritul şi individualitatea 
natiei se întfupează într'însul.... etc.... Mai norocit decât Stefan, 
el izbutește, dar cade în aceasta, întâmpinând vrăşmăşia Austriei, 
care scoală pe Unguri împotriva Românilor. Aceste natii gene- 
roase, cărora atâtea interese le impun datorinta d'a trăi frateste 
împreună, se zdrobesc una pe alta în folosul Austriei. 

Mihai cade ucis hoţeşte de Austriaci si cu dânsul cade şi pu- 
terea Românilor şi speranţele ce Creştinătatea şi toate natiile 
Orientului pusese în Români, pe cari îl numeau Steaua lor de 
la Răsărit. 

In aceste două secole, Românii se arătară vrednici de dânşii 
si de misia lor. Clasa boierilor mai cu seamă, întinerită tot 
mereu prin elementul energic ce eşiă din popor şi se absorbiă 
într'însa, făcu ţării şi omenirii slujbe mari. Vitează, roditoare 
în fapte eroice, în exemple sublime de jertfire, ea reprezintă sim- 
tim4ntul răsboinic al naţiei si udă cu sângele său laurile Patriei. 

Naţiile în care simtimantul prevalează, dacă nu slujesc ome- 
nirei prin dezvoltarea mintei, ca Francezii, Englezii şi Germanii, 
dar prin lucrare, prin jertfire, îi egalează şi îi întrec si le dă 
repausul d'a lucră. Astfel Dumnezeu împarte funcţiile între natii 
si, prin lucrarea comună, omenirea se desăvârşeşte. 

Dela începutul secolului al X V-lea, lupta începuse între prin- 
cipiul libertăţii, care voiă a mărgini puterea printilor, şi principiul 
autorităţii care voia a o întări. In Europa această luptă fu câşti- 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 13 
gata si despotismul regilor fu un mare principiu de unitate si 
de conservatie, in vreme ce la noi izbânda Aristocratiei aduse 
slăbiciunea statului cu slăbiciunea puterii. Două chipuri sunt d’a 
aveă nn guvern puternic: Trebue sau ca principiul autoritatei 
ce el reprezintă să-şi aibă izvorul de sus, sau de jos din popor; 
întrun cuvânt nu sunt decât două guverne puternice : Despotiz- 
mul' şi Democraţia. Orice principiu intermediar este un principiu 
de slăbiciune. Despotizmul totdeauna a fost şi este peste putinţă 
între Români, nu numai căci respectul cătră cel mare ....... 1) 
ci căci sunt o natie foarte nobilă, care nu poate suferi alt gu- 
vern decât cel întemeiat pe caracterul naţional, cel care orga- 
nizează egalitatea, adică democraţia. 

Ajutaţi adesea de principiul popular ce ei reprezintau, liberta- 
tea birui pe la capătul acestui secol; dar boerii biruitori făcură 
din această libertate un privilegiu al lor. Ei căutară a se formă 
în castă privilegiată, a-şi întemeiă puterea şi fericirea lor pe ro- 
birea gloatelor. Izvorîtă din popor, iar nu din principiul con- 
cuistei, ea nu putea a se constitui pe bazele aristocrației feudale 
europene; ea nu putea în drept viola egalitatea ; ea îşi mărgini 
dar natia sa în rânduiala economică. A înghiţi proprietătile cele 
mici, concentrându-le în proprietăţi mari, a răpi deodată cu pro- 
prietatea şi libertatea individuală a ţăranilor, prefăcându-i în 
servi, a dobândi dreptul de a se scuti de cele mai multe dăjdii, 
aceasta fu ţinta ei. Astfel, prin reformarea legilor economice ale 
ţării, o ţară întreagă ajunse roaba unor particulari. La sfârşi.ul 
acestui secol robia deveni complectă. Mihai Vv. silit de aristo- 
crati făcu acel aşezământ ca fie-care ţăran p’a cui moşie se va fi 
aflând, să rămâie rob vecinic. De atunci robia fù complectă ....... 
etc....... 2) Clasa războinicilor se întemeiază d'asupra mânăsti- 
POEs. eias Societatea întreagă se alcătueşt> pe un sir de pri- 
veligiuri si clase, fiecare clasă are priveligiuri deosebite, fiecare 
individ are privilegiu: întins eşafodagiu de tirănii superposute una 
asupra alteia şi toate rezemate, apăsând pe popor, pe ţăranul 
muncitor... Această fără de lege a boerilor fu espiată cu per- 
derea ţării, Osânda o urmă de aproape. 

Cine va veni să zdrobească această clasă apostată care, sind 
din sânul poporului, robi pe fraţii si pe părinţii lor si care o- 


1) Indescifrabil. *) Ca în art. din Magazinul istoric, II, 229 squ. 


14 N. BĂLCESCU 








cara omenirea? lată-i că sosesc; sunt şi ei nişte robi si pentru 
ca pedeapsa şi ruşinea să fie şi mai mare, sunt nişte robi străini. 


IX. 


Ce sunt aceşti străini cari vin să revolutioneze şi să schimbe 
soarta unei naţii întregi? Cum nişte străini pot ei dobori o 
societate puternic întemeiată ? Ce principiu de interes vital al 
societăţii reprezintează? Prin ce luptă, prin ce mijloace ajung 
la putere şi la domnire asupra Românilor? 

După căderea Imperiului Orientului întreg sub puterea Tur- 
cilor. mulţi Greci din Constantinopole şi Rumelia îşi căutară o 
scăpare în Principate, care se bucurau de libertate. Săraci, ei se 
apucară de negotul mărunt şi de industrie 1). Ei ajung a luă 
astfel în mână toată industria şi comerţul ţării şi a alcătui o 
burghezie bogată. Îmbogăţindu-se, se însor cu pământence, do- 
bândind astfel drepturi si încap in boerii. Ei se înălţă la putere, 
după cum sau înălțat Burghezii în Europa. Se fac apărătorii po- 
porului 2) împotriva apăsării aristocraților şi căutau a le dobori 
privilegiurile. | 

Astfel isi fac partidă puternică in tari şi încep lupta în contra 
boerilor pământeni. Răi, intriganti.... etc.... (tablou despre dân- 
sii);... ei wau decât o ţintă fiscală. Vor să doboare toate pri- 
vilegiurile, să pue mâna pe Stat, să emancipeze pe ţărani de 
boeri, ca să-i poată despoiă ei, în numele Statului. Dar poporul nu-i 
cunoaşte ; vede că ei sunt vrăjmaşii boerilor ce-i tiranizează, — 
si îi reazemă. 

Încă din vremea lui Mihai Vv., Grecii se făcuseră nesuferiti 
pământenilor. Aceasta ni se dovedeşte.... etc..... (după Maga- 
zinul istoric pentru Dacia)... în Moldavia..... 

Domnia lui Brâncoveanu, mai pre larg..... el reprezintează 
spiritul boerilor .. . Aristocratia nu mai reprezintă nimic, per- ` 
duse virtuțile militäre, se corupsese. Despuierile poporului, etn: 
carea armatei spre a face clăcaşi..... etc..... 

Cază dar această aristocrație infamă! Vie Fanariotii cari sa 
răzbune suferinţele poporului. Si ori cât rău ar aduce ei ţării, 
când poporul va vedeă că misia lor de zdrobire s'a sfârşit, va 


1) Hrisovul lui Ştefan Racoviţă, în Magazinul istoric, II, 177. 2) Kogăl- 
niceanu, Letopisetele. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 15 


sti a-i mătură din ţară şi naționalitatea va esi biruitoare, mai 
frumoasă si mai puternică! . . 


După moartea lui Mihai, Radu Şerban, răzbună vitejeşte pe 
Români asupra Ungurilor şi Moldovenii, sub Tomşa, pedepsesc 
pe Poloni, cari, protectionand pe Movilesti, se încearcă a-şi re- 
dobândi influenţa asupra Moldovei. Aceste lupte slăbesc pute- 
rea şi a Românilor şi a Ungurilor şi a -Polonilor, şi le pregă- 
tesc comuna nenorocire. 

Radu Mihnea al X-lea se urcă pe tron la 1611. El fu cel din- 
tâiu Domn care veni în scaun însoţit de o mulţime de Greci. 
Boerii pământeni se tulbură l’aceasta vedere si de neorânduelele 
Grecilor şi formează comploturi împotriva lor şi a Domnului. 
Stolnicul Bărcan dela Mărăcineni se pune în capul acestor com- 
ploturi ; dar capul [lui] şi cu al soţilor săi cad sub securea gâdei 
şi o luptă înverşunată, care tint două secole, începu atunci între 
Greci şi Boeri. Cinci ani după aceia, vestitul Paharnic Lupul şi 
Căpitanul Buzdugan pradă şi măcelăresc pe toţi Grecii din ţară. 
Dar ‘sub domniile urmâtoare, dela 1618 până la 1631, Grecii fa- 
vorizati iarăşi se immultira şi căutară a-şi răzbună. Boerimea 
atunci în desperanţă se revoltă. In zadar Leon-Vv., la 1631 iz- 
goneste pe toţi Grecii din ţară, căci eră prea târziu. Boierii iz- 
butesc a alege Domn pe Matei Basarab, capul partidei boierilor. 
Tot atunci in Moldova, boierii, ajutorati de popor, gonesc pe Greci 
şi pe Alexandru Vv. Ilias si Vasile Lupul se numeşte Domn. Do- 
rința de unire a ţărilor aprinde din nenorocire un rezbel crud 
între ambele ţări surori şi pregăteşte slăbiciunea lor. Sub impro- 
sia uneltirilor Grecilor d'a deznaţionaliză pe Români, Matei si 
Vasile caută a întemeiă puternic naționalitatea; limba românea- 
sca se introduce în şcoli, biserici si administrații; şcoli se ridică; 
tipografii se întemeiază şi ţările se dotează cu condică de legi. 
Din nenorocire interesul egoist al boierilor îi făcu să uite in- 
teresul naţional. In loc d'a uşură pe popor, ei îl împovărează 
cu dăjdii şi condica nouă întăreşte şi mai mult; robia. Poporul 
suferă şi strigă; armata se revoltă si tara cade în cea mai groaz- 
nică anarchie militară. Constantin Basarab izbuteşte, prin aju- 
torul străin, a stinge anarchia, desfăcând armata şi slăbind ţara. 


16 N. BĂLCESCU 


— a ee 





Un Grec, Mihnea Vv. se urcă atunci pe tron, la 1658, si răz- 
bună cumplit purtarea cea neomenoasă a boierilor cătră popor. 
In domnia acestuia, a lui George şi Grigore Ghica şi a lui Radu 
Leon, Grecii se înmulţesc iarăşi în ţară şi cu dânșii şi suferin- 
tele ei. La 1669, boierii ajutorati de popor, se ridică din nou asupra 
Grecilor şi izbutesc a-i goni din ţară şi a dobândi un Domn 
ales de dânşii, dar pentru scurt timp, căci la 1672 cu Grigore 
Ghica şi în urmă cu Duca Vv., Grecii iarăşi se reîntoarseră. 

In Moldova, în acest an, boierii, sub comanda Hânceştilor, caută 
a goni pe Greci din ţară împreună cu Duca-Vv., dar sunt biruiti 
de dânşii, cu ajutorul Turcilor. Acest patronagiu ce le da Turcii, 
aruncă privirile lor cătră Nemti şi Poloni..... 

Insă puterea lor nu ţinu mult. Ajutati de Turci, boierii izbu- 
tesc a numi Domn pe Şerban Cantacuzino. Sub domnia acestuia 
şi a lui Brâncoveanu, in Ţara-Românească, şi a Cantemiresti- 
lor în Moldova, intrigile Grecilor se precurmară şi boierii stă- 
pâniră ţările în pace de dânşii, în vreme mai mult de treizeci 
de ani. Din nenorocire, boierii nu ştiură a se folosi de acest 
timp; în loc d'a se uni între dânşii spre a se apropiă de popor, 
da căută a-l ridică până la dânşii, ei se izolară de dânsul. Co- 
rupti şi degradati, ei perduseră până si virtutiile militare cu 
cari se făliau odinioară şi nu mai reprezintau nici unul din 
simtimintele poporului. Puterea armată a ţării, în domnia Brân- 
coveanului, se desorganizează, ca să-i facă clacasi pe la moşii. 
In loc d'a căută putere în popor împotriva Turcilor, ce din ce 
în ce se făceau mai asupritori, călcând legămintele ţării, mărind 
tributul şi globind-o în toate chipurile, ei alergară după falşa 
protecţie, când a Nemtilor, când a Ruşilor. Afară de aceasta, ca- 
racterul lor mobil şi nestatornic băgă discordia între Prinţ şi 
între dânşii. Odiosi ţării, banuiti Turcilor, ei sunt lesne surpati 
de Fanarioti, de cari unii care acum luaseră, precum Mavrocor- 
datii, o mare influenţă pe lângă Poartă şi astfel capetele celor 
mai însemnate familii ale ţării cad sub securea Turcilor sau sunt 
silite a scăpă la Rusi şi la Nemti, unde împreună cu ....) merg 
să concure puternic la civilizarea acestei colosale Impărăţii care 
era ursită a atârnă atât de puternic în viitorul nostru. Si Fana- 
riotii dobândiră pe seamă-le Domnirea statornică a ambelor tari. 


1) Indescifrabil. 


+ aay el 


îi e e 256) ae eee Pe 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 17 


Ei [boerii români), muriră încai cu demnitate si curagiu, si 
Istoria, la'cest spectacol trist, aruncă un văl asupra greselelor, 
crimelor lor, spre a puteă da o lacrimă de compătimire cumpli- 
telor lor nenorociri. 

Acei ce mai rămân în ţară se încearcă a se mai luptă; [dar] 
Grecii îi doboară, sărăcindu-i prin contribuţii şi confiscări, si 
prin omoruri. Cei mai multi se trag la ţară si, ruinati, intră în 
popor şi ajung în starea de clăcaşi, de unde eşiseră..... 


X. 


(Urmarea lipseşte cu totul.) 


N. Bălcescu, Românii aub Mihai-Voevod Viteazul, 2° 


ROMANII 


SUB 


MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 


CARTEA | 


LIBERTATEA NAȚIONALĂ 


(1593. — Aprilie 1595). 





l. 


Deschid sfănta carte unde se află înscrisă gloria României, ca 
să pun înaintea ochilor fiilor ei câteva pagine din vieata eroică 
a părinţilor lor. Voiu arătă acele lupte urieşe pentru libertatea 
şi unitatea naţională, cu care Românii, sub povata celui mai 
vestit şi mai mare din Voevozii lor, încheiară veacul al XVI-lea. 
Povestirea mea va cuprinde numai opt ani (1593—1601), dar 
anii Istoriei Românilor cei mai avuti în fapte vitejeşti, în pilde 
minunate de jertfire cătră Patrie. Timpuri de aducere aminte 
glorioasă! Timpuri de credinţă şi de jertfire ! când părinţii nostri, 
credincioşi sublimi, îngenunchiau pe câmpul bătăliilor, cerând 
dela Dumnezeul armatelor laurii biruintei sau cununa martiri- 
lor şi, astfel îmbărbătaţi, ei năvăleau unul împotriva a zece prin 
mijlocul vrăjmaşilor; şi Dumnezeu le da biruinţa, căci el e spri- 
jinitorul pricinilor drepte, căci el a lăsat libertatea pentru po- 
poare şi cei ce se luptă pentru libertate, se luptă pentru Dum- 
nezeu. 


a es ee a pe ee ee Se ie Cc eee Se ee Meet 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 19 





Mostenitori ai drepturilor pentru păstrarea cărora părinţii 
noştri au luptat atâta în veacurile trecute, fie ca aducerea a- 
minte a acelor timpuri eroice să deștepte în noi simţimântul 
datorintei ce avem d'a păstră si d'a mări pentru viitorime 
această prețioasă moştenire ! 


II. 


Aron-Vodă domniă în ţara Moldovei şi Alexandru Bogdan în 
Ţara-Românească. Robi tremurând în mijlocul desfătărilor, pe 
un tron cumpărat cu bani, ei stau ocrotiţi împotriva dreptei 
răzbunări a poporului, de paznici străini, Turci şi Unguri, prădau, 
chinuiau şi îngroziau o ţară ce nu o ştiau iubi. Multime de 
Janiceri şi arendaşi turci, dela cari ei luaseră bani în camătă 
pentru cumpărarea domniei, îi însoţi în ţară. Spre a se despă- 
gubi de banii lor, unii din Turci luară în arendă dajdiile publice, 
alţii umblau cu dăbilarii domnești pentru strângerea dajdiilor, 
alţii ţineau drumurile si prădau pe neguţători; şi toţi, rasletin- 
du-se prin toate unghiurile ţării, jăcuiau şi chinuiau pe bietii 
ţărani, despoindu-i de tot ce aveau, ruşinându-le muierile şi fetele 
de faţă cu dânşii şi răpindu-le al zecelea din feciori, spre a-i pre- 
gătì la recrutarea Ienicerimei. 1) Insusi boierii şi jupânesele lor 
nu erau scutiţi de omor şi siluire. | 

Veni o zi când aceste lăcuste sălbatice nu mai găsiră ce prădă; 
atunci căzură toţi în sarcina Domnilor. Aron-Voevod, spre a se 
puteă plăti de datornici, izvodi ca de tot omul din ţară să se l 
deà câte un bou şi orândui Turci spre a strânge această nouă 
dajdie, cari, luând toate vitele dela cei ce aveau, spre a împlini 
pentru acei ce nu aveau, sleiră tara si de vite, aceste soate ale 
muncii ţăranului, de rămaseră oamenii fără a aveă cu ce se 
hrăni. 2) Mult mai mare, de se poate, eră asuprirea în Țara- 
Românească, unde Domnul, silit fiind a plăti o dobândă grea 
la creditorii turci, ce nu mai aveau ce jăcui, urcă datoriile unei 
ţări sleite cu totul, la suma peste măsură de mare, de zece 
povoare de aur. 3) Toţi boierii Tarii-Romanesti, cari scăpaseră 


1) După o veche lege a Impărăţiei la care însă până atunci nu fuse- 
seră supuse Ţara-Românească si Moldova: Cantemir, o. c., I, 119; Hammer, 
0. €., II, 265; Ureche, o.c., 1. c.; Cronicele române, o. c., l. c. — ?) Ureche. — 
’) Walther, o. c.; De Thou, o. c., 575. 


20 N. BĂLCESCU 





de moarte şi pribegie şi a căror inimi oftau după libertate, sån- 
gerau pentru suferinţele ţării, începură a se adună, a se sfătui. 
După revolta nenorocită din Moldova a Orcheienilor: şi a So- 
rocenilor împotriva lui Aron, neîndrăznind a se bizui singuri 
numai pe sine în starea de slăbiciune în care se află ţara, cu- 
getară la ajutoare şi protectii străine. Spre aceasta se adre- 
sară la Republica Veneţiei, cerând protecţia şi suzeranitatea ei, 
ca să se mântuie de Turci. Dar egoista republică, calculând fo- 
loasele cum şi pagubele ce i-ar puteă veni primind această pro- 
punere, găsi cu cale că interesul n’o sloboade a primi să mân- 
tue o nație chinuită dela care putin câştig puted aveà. 1) 

După înjosirea acestui act fără izbândă, Românii văzură că 
ce le mai rămâne a face este a căută însuşia se mântui şi că 
fara lor a ajuns într'unul din acele minute mari, când o nație 
trebuie să piară sau, luând inimă din suferinţa şi desperarea sa 
chiar, printr’o silință mare şi puternică, însăşi să se mântuiască. 
Imprejurari tavoritoare din afară nu lipsiră la dorinţa oameni- 
lor, nici oamenii nu lipsiră împrejurărilor. 


IIL. 


In acel timp de chin şi de jale străluciă peste Olt, în Cra- N 


iova, un bărbat ales, vestit şi lăudat prin frumusețea trupului 
său, prin virtuțile lui alese şi felurile, prin credința cătră Dum- 
` nezeu, dragostea cătră Patrie, îngăduiala cătră cei asemeni, 
omenia cătră cei mai de jos, dreptatea cătră toţi deopotrivă, 
prin sinceritatea, statornicia şi dărnicia ce împodobiau mult 
lăudatul său caracter. 2) Acesta eră Mihai Banul Craiovei, fiu 
al lui Pătraşcu-Vv., care pentru blândeţea cu care cârmui tara 
dela 1554 [până la 1557] se numeşte cel Bun. 

Strălucirea naşterii lui Mihai, sfatul lui cel drept şi priceput, 
cuvântul lui blând şi îmbelşugat, iar mai cu seamă faptele cu- 
noscute ale lui, îi câştigau inima poporului si trâmbiţau nu- 
mele lui în toate părţile țării. El administra de câtă-vă vreme 
Banatul Craiovei, şi aduse cu încetul această Bănie în starea ei 
cea veche. de neatârnare administrativă, şi judecătorească si 
ostăşească, fără altă legătură cu Domnia țării, decât plata de un 


1) Palla, o. c., 98. — 2) Walther. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 2] 
tribut. Astfel, în minutul când armata ţării eră dezorganizată 
de Domnul ce se temea de dânsa, el își organiză un trup de 
oştire, prin care tinea în frână împilările Turcilor şi ocrotia 
pe supușii săi. 

Soarta cea blândă, sub care se aflau locuitorii Badatitul:< era 
pizmuită de locuitorii de dincoace de Olt si slujiă a glorifică 
numelui lui Mihai fnaintea poporului. El ajunse a fi nadejdea 
tutulor, răzbunătorul atât de mult dorit şi aşteptat. 


IV. 


Crudul Alexandru-Vodă nu întârzie a se înspăimântă de acel 
mare nume al Banului Mihai. Vru să-l piarză cu orice chip şi 
neîndrăznind a-l prigoni de fata, trimise ucigasi spre a-l prinde 
şi a-l aduce la Bucureşti sau a-l ucide prin taină. Dar Banul 
descoperi din vreme cursa ce i se gătiă şi cu toată dragostea 
ce aveă pentru dânsul poporul, necrezându-se sigur în Craiova, 
fugi spre Constantinopol, unde îl chemase socrul său, Vistierul 
lon, ce eră Capichehaia al ţării +). Însă, prins fiind în cale de oa- 
menii lui Alexandru, ce îl pândiau, el fu adus în Bucureşti, unde 
Domnul, cătrănit de mânie, îl învinovăţi de trădător şi rebel si 
îl închise în puşcărie, spre a fi pus la caznă, şapoi ucis. 

Temându-se ca poporul să nu se ridice înfuriat şi să scape 
pe prinsul său, Alexandru-Vodă hotărî a-i grăbi moartea. Într'o 
zi îl scoaseră din puşcărie legat şi îl porniră la locul osândei. 
Mulțimea poporului urmăriă pe osândit, tristă, jalnică şi tăcută, 
văzând că cea din urmă nădejde de mântuire se va curmă cu 
capul acelui june bărbat eroic. În cale, trecând pre lângă bise- 
rica Albă, pe vremea liturgiei, spun că îl lăsară să intre în bi- 
serică si rugându-se, se făgădui lui Sfântul Nicolae, fiind hra- 
mul, că de-l va mântui [are] să-i facă mânăstire în numele lui, 
precum a şi făcut, de se numeşte acea biserică acum Mihai- 
Vodă. 2) 

Sosind în locul unde trebuiă a primi moartea, gâdea, cu sa- 
târul în mână, cu inima crudă, cu ochii sângeroşi, se apropie 
de osândit. Dar când aţinti ochii asupra jertfei sale, când văzu 


1) Walther...- :) Această biserică o zidi la anul 1598: Tunusli, o. c., 263. 


92 N. BĂLCESCU 





acel trup măreț, acea căutătură sălbatică şi îngrozitoare, un 
tremur groaznic îl apucă; ridică satârul, voeşte a izbi, dar 
mâna ‘i cade, puterile îi slăbesc, groaza îl stăpâneşte şi trântind 
la pământ satârul, fuge printre mulţimea adunată împrejur, stri- 
gând în gura mare că el nu îndrăzneşte a ucide pe acest om. 
Astfel, în acele mari timpuri bătrâne, un Cimbru barbar se 
înfioră de vederea măreaţă a lui Mariu si nu îndrăzni a ucide 
pe 'acel ce zdrobise tot neamul lui. În zadar oamenii ce prezi- 
dau osânda, cerură a |se] împlini porunca domnească ; nimeni nu 
se mai găsi ca să voiască a luă locul gâdei. 
=~ Această întâmplare minunată înfioră mulţimea cu o mişcare 
electrică ; văzu într'ânsa un semn ceresc, prin care Dumnezeu 
voiă păstrarea acestui om, şi un glas detunător de milă şi 
iertare scăpă din pieptul acelei gloate. Boieri şi popor luară pe 
osândit în mijlocul lor şi, ducându-se la Palat, înaintea Voevo- 
dului, cerură iertare. Vrând nevrând, Domnul fu silit a se im- 
blânzi şi a-i dărui vieata. Peste putin, prin mijlocirea Vistieru- 
lui lon, Mihai împăcându-se de tot cu Domnul, primi iarăşi cin- 
stea şi dregătoria sa. 


V. 


Nu trecu mult după aceia şi bănuitorul tiran Alexandru în- 
cepu iar a-l vână cu moarte si curse şiîl sili a fugi în Ardeal, 
unde zăbăvi două săptămâni la Curtea lui Sigismund Bathori, 
Domnul ţării Ardealului. Acolo, prin mijlocirea lui Baltazar Ba- 
thori, vărul Domnului stăpânitor, dobândi dela acesta, ce aveă 
mare trecere la Poarta turcească, o scrisoare de recomandatie 
cătră vestitul Vizir Sinan-Paşa, prin care se recomandă de a fi 
ales Domn în Ţara-Românească, cum si alta cătră Eduard Bar- 
ton, solul Elisabetei, regina Engliterei, la Constantinopol, care 
aveă mare credit pe lângă Poartă. 

Împuternicit cu aceste recomandatii, Mihai se porn! de a doua 
oară la Constantinopol, unde, la sosirea sa, fu bine primit de 
Vistierul Jon. Acolo sosiră atunci si doi deputaţi boieri, spre a 
se jelui de asupririle lui Alexandru-Vodă ; ei se uniră cu Mihai 
şi 7] cerură la Sultan pe dânsul de Domn, arătând că tara toată îl 
vrea. Spre a izbuti mai sigur în cererile lor, trebuiră să astâmpere 
nesatiul si lăcomia de bani a Turcilor. De aceia, nevoia sili pe 


pe Ara oe ca a i See pa cae mec ara ua | SPERIE es E e ee ua pase 7 ea 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 93 


Mihai a lua, pe creditul Vistierului fon, patru sute mii florinti 
dela Turci, Greci si Ovrei, cu camătă grea. Din această sumă 
dete numai lui Sinan Vizirul, douăzeci mii galbeni; cealaltă o 
împărţi în daruri la Sultanul şi ceilalţi miniştrii şi astfel de- 
schise calea cererilor sale. 1) Sultanul, în sfârşit, primi această 
cerere a ţării şi dete steagul şi sabia, semnele domniei, lui Mihai; 
iar oștirea ce boierii cereau a-i da spre a-l însoţi, o refuză sub 
pretext că de vreme ce tara toată îl cere, nu poate aveă nevoe 
de oaste, spre a goni pe Alexandru. 2) 

Mihai, însoţit de partidul ce voiă să-l pună pe tron, plecă în- 
dată, la 1592, cătră ţară, de unde Alexandru Bogdan, aflând de 
mazilia sa, esi ca să se întoarcă la Constantinopol. El abia 
domnise un an şi trei luni, dar această vreme îi fu de ajuns ca 
să tragă [asupră-și] ura si blestemul poporului. Fărădelegile dom- 
niei lui se răsplătiră cu moartea. La 1597, în Dumineca Florii- 
lor, prin intrigile Domnului Moldovei Ieremia, al cărui tron el 
căută a cuprinde, fu, din porunca Sultanului, luat din casa sa 
Şi, împodobit cu mantă de aur şi învestit cu cele mai bogate 
vestminte domneşti, de paradă, fu spânzurat. 3) 


VI. 


Intr'acest chip Mihai-Vv. se urcă pe tronul 'Ţării-Românești, 
la 1593, fiind atunci în vârstă de trei-zeci şi cinci ani. Inăl- 
tarea lui fu primită cu cea mai vie bucurie de toţi locuitorii ţării, 
mulţumiţi că au scăpat de tiraniile lui Alexandru ; ei arătară acea 
bucurie zgomotoasă, acele nădejdi fără de margini, făcându-și 
iluziile, nedespărţite în inima poporului român de orice domnie 
nouă, iluzii pentru care şi istoria ni-l arată că în totdeauna 
gata a fost. Mihai aveă încă în ochii multimei meritul d'a fi 
fost un candidat popular, în care mai de mult ea nădăjduiă. Dar 
cu toată statornicia, energia şi bunăvoința sa, noul Domn se 
văzu cu totul în neputinţă d'a pune un capăt şi orânduială la ne- 
voile şi anarhia în care se află ţara. Ea eră împovorată de da- 
torii grele şi împilată de mari nevoi si trebuinte. Turcii, în contra 


1) Bethlen, 0. €., IV, 274—7.— *) Mignot, o. c., II, 260—1.— 3) Sagredo, o.c,., 
758; Walther si alţii. 


24 N. BĂLCESCU 
tractatelor vechi, acuma uitate, începuseră a se aşeză în țară, 
zidindu-si case şi gătindu-se chiar a face şi geamii (meceturi). !) 

Pe lângă datornicii turci,ce erau în ţară sub Alexandru, se mai 
adăogiseră şi alţii, şi numărul lor se urcă la patru mii laniceri 
si alti ofiţeri de cavalerie. 2) Turcii după margini făceau, ca şi cei 
din ţară, mereu şi fără temere, năvăliri şi jafuri prin ţinuturi ; în 
toată luna cete de Turci şi Tătari veniau în ţară şi, ca să poată 
hălădui lumea în pace, eră silit Domnul a le ţine taberile iarna 
şi vara, a le da cele de hrană si îmbrăcăminte dela ţară. Astfel 
în cât nu numai că nu se puteau plăti datoriile cele vechi, dar nici 
a birui si a uşură cele de faţă. Slujbaşii Porții, în loc d’a da as- 
cultare plângerilor Domnului, căutau prilejul d'a stoarce bani 
dela dânsul sau dela duşmanii lui ce îl prigoniau. O seamă de 
boeri, după vechiul obiceiu, săpă pe Domn lângă Sultan. 3) Alţii 
se însoţiseră cu Turcii din ţară şi îi ajutau în prădarea şi în chi- 
nuirea poporului. 4) Armata ţării eră dezorganizată şi mijloc nu 
eră de a o înfiinţă ; energia poporului se tocise de atâta chi- 
nure şi asuprire şi desperă deo mântuire. Mihai nu puteă a 
se înţelege cu creditorii, lipsindu-i mijloace de a-i plăti. Vru 
să pună stavilă la răpirile lor, dar nu izbuti decât a-i întărâtă mai 
mult şi a-i revoltă asupră-i. In cat, spre a scăpă de a fi ucis, 
fu silit a se închide în palatul său şi a stà mereu în stare de 
apărare, unde însă de mai multe ori Turcii, năvălind, îl ocărau, 
aruncau cu petre în ferestrele palatului, răpiau tot ce puteau 
din mobilele sale, băteau şi răniau de moarte pe toţi boierii 
ce le picau în mână. 5) 

In aceste minute dureroase, care ar fi disperat pe ori şi cine, 
Mihai singur nu disperează, şi văzând că nu e nici un mijloc 
pacinic de mântuire, hotărăşte a destepta tara, a o sculă si a 
ridică sabia răzbunătoare în contra barbarilor tirani. Evenimen- 


tele ce începuseră în megiesie, încuragiară şi înlesniră vrednica 


sa hotarire. 
Să dăm o ochire acestor evenimente. 





1) Walther; Tunusli, 264: «Mihai-Vodă după atâtea jelbi ce a dat la 
Poarta, ca să dea nizam, neizbutind nimic, se sfătui cu boierii şi cert 
ajutor de oaste de la Transilvania şi Moldova».— 2) Seadedin, o. c.— 
3) Walther.—‘) Cronica lui Constantin Căpitanul, o.c., 1. c.—5) Seadedin; 
Stavrinos Vistierul, o. c., l. c.; Naima, o. c. 








i 
q 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 25 





VII. 


Impărăţia turcească începuse a apune din culmea măririi la 
care ajunsese sub Soliman; ea, afară de ţinuturile cele întinse 
ce stăpâniă în Asia şi Africa, cari erau împărţite în treizeci şi 
două de gubernii, cuprindeă încă opt gubernii în Europa şi se 
întindeă până la Raab, coprinzând astfel partea cea mai mare 
din Ungaria. afară de cele patru ţări tributare: Transilvania, 
Valahia, Moldova şi Republica Raguzei ; nu numai atât, dar 
chiar şi Impărăţia Austriei şi Regatul Poloniei erau de mai multă 
vreme supuse la un tribut anual. 

Murad al Il-lea, care domnia la 1575, eră un duh slab şi super- 
stitios; dulce la trai, dar iute la mânie şi adesea atunci şi la cru- 
zime; dedat cu totul la misticism, la poezie şi la voluptate, ama- 
tor de dant si muzică, de vorbe cu duh, ba încă si de mu- 
calitlâcuri, el iubiă mecanica, ciasornicăria şi actele de repre- 
zentatie. El trăiă înconjurat de tălmăcitori de vise, astrologi, seici, 
poeţi, femei, pitici si nebuni, lăsând domnia in mâna femeilor 
Seraiului. Sub o mână aga [de] slabă, corupţia intră în toate ramu- 
rile administraţiei Impărăţiei 1). Acel duh de revoltă al ostirilor, 
care erà menit a zdrobi Impărăţia, începu atunci nu numai între 
ianiceri, ci şi între spahii. Spre a da dar o altă cale (detourner) 
acestui duh de insubordinatie, eră nevoe atrimete oştile împotriva 
vrăjmașului [de] peste hotare. După isprăvirea cu noroc a războiului 
Persiei, Divanul se chibzul mult, dacă trebue a porni războiul în 
contra Fezului, Maltei, Spaniei, Veneţiei, Neapolului sau Unga- 
riei 2). Un Vezir vestit în războaie, crud, feros şi duşman al Cre- 
stinatatii, Sinan-Pasa, concherantul Tunisului şi al lemenului, a 
cărui singură gândire eră războiul în Ungaria, împinse prin toate 
mijloacele pe Sultan spre războiu cătră Impăratul Germaniei 
sau hegele Vienei, cum îl numiau Turcii. 

Fără declaraţie de războiu, pacea să călcă la 1592, de guver- 
natorul Bosniei, izbind nişte casteluri din Ungaria, (Charstovitz, 
Gora, Bihaci |Apriie 1592]); dar fù oprit înaintea Sissekului, pe 
care nu-l putu luă şi pentru care îşi răzbună crud în contra cre- 
stinilor ce îi picară în mâni *). Trei sute din acei nenorociti 
prizonieri fură duşi în triumf inaintea locuinţei ambasadorului 


1) Hammer, II, 202. — :) Idem, ibidem, 266. — 3) Idem, ibid., 269. 


96 N. BALCESCU 

împărătesc ; înaintea lor nişte muzicanti, care făceau să se auză 
sunetele cele mai barbare; apoi o trupă cu armele câştigate; pe 
urmă veneau carăle încărcate cu pradă şi în sfârşit, nenorocitele 
jertfe ale robiei, oameni, femei, copii şi bătrâni erau împinşi înainte 
cu izbiri tari de bice sau de toiege, ca nişte turme de vite proaste, 
în mijlocul chiotelor de bucurie sălbatecă ale Turcilor, spre a fi 
vânduți în târg (Octomvrie 1592) 1). 


VIII. 


Crancenele fără de legi (les outrages) şi amenințările Turcilor 
mişcară toată Creştinătatea 2). Scriitori însemnați din toată Eu- 
ropa începură prin tipar a mişcă opinia publică si a deşteptă 
zelul cruciatelor religioase împotriva barbariei păgâne. 

Pe scaunul Cesarilor Germaniei şedeă în acea vreme Rudolf al 
II-lea. Cu un caracter si cu virtuţi ce ar fi fost de lăudat într'o pozi- 
tie mai putin înaltă, acest print eră un domnitor nevrednic. EI 
lăsă d'o-parte trebile statului, spre a se ocupă de ştiinţele natu- 
rale şi antichităţi, pentru care îşi sleise finanţele; iar mai cu seamă 
de scrieri astrologice, cari umplură duhul său, din natură po- 
somorât şi sfiicios, de o mulţime de superstiții de râs şi fu- 
neste. Preocupat de aceste lucrări, nevrednice de poziţia lui şi ne 
încetat spăimântat de proorocii absurde, el se făcu cu totul ne- 
apropiat supuşilor săi. 3) Incunjurat de minerale, de fosile, de 
medalii, de lunete, d'alambicuri, de furnuri, el stă închis în labo- 
ratoriul său, în vreme ce zavistia şi revolta în lăuntru şi răz- 
boiul din afară amerinţau zdrobirea Impărăţiei lui. Crescut în 
Spania, în acea ţară clasică a Papismului, el fu toată vieata lui 
jucăria viclenelor uneltiri ale [esuitilor şi al sfaturilor pasionate 
ale curţii Spaniei. 

Tipetele jertfelor Turcilor pătrunseră până în cabinetul lui 
Rudolt al II-lea si deşteptară indolenta lui. El porunci să sune 
tocsinul în toată sfânta Impărăţie romană si în Ungaria, ca să 
învite pe credincioşi, dimineaţa, la amiazi şi seara, a invocă aju- 
torul Cerului în contra Turcilor 4). Într'aceiași vreme, solii săi 
alergau la Roma la Papa, şi convocau pe toţi principii Germaniei 


— 


1) Idem, ibid.— 2) Idem, îbid.— 3) Schiller, o. c., 23.— 4) Hammer, l. c. 


ROMÂNII SUB MIHAI-AOEVOD VITEAZUL 27 











la o adunare generală la Ratisbona, spre a luà măsuri pentru 
interesul comun al Creştinătăţii. 

Clement al VIll-lea, ce ocupă atunci scaunul Sfântului Petru, 
priimi în audienţă, într'un consistoriu public, pe solii împără- 
testi; şi ascultând cu multă bunăvoință elocventul cuvânt al lui 
Rudolf Lorentio, cel mai însemnat din soli, hotărî cu obsteasca 
învoire a Senatului, să ieà toată partea la această faptă de bine 
public şi de cinste pentru Dumnezeu. 

O congregatie de cardinali fu convocată, din porunca Ponti- 
fului, spre a se chibzui pentru trebuintele acestui războiu, si 
nemultumindu-se a aduce numai ajutorul său, hotărî a invita 
în numele lui Hristos si pe alti prinți, pentru care şi porni în- 
dată nuncii săi în Spania şi Italia. Posomorâtul şi crudul Filip 
al II-lea, ce domniă în Spania, primi bucuros şi făgădui ajutorul 
său, iar in Italia zelul religios fu mai putin ferbinte şi numai 
duca de 'Toscana, Ferdinand, şi duca de Mantova, Vicenzo, pri- 
miră a da ajutor. Duca de Ferrara se folosi de ocazie şi pentru 
oarecare ajutor de bani dat, dobândi trei oraşe dela Impărat. 1) 

Tot atunci Papa însărcină pe canonicul de Andrianopol (Udriu), 
Cornelius Denona, să meargă la marele principe de Moscova, 
spre a-l indemna a luă parte la rezbelul Creştinătăţii, însărci- 
nându-l ca la întoarcere, să treacă pe la Sigismund Bathori, 
Prinţul Transilvaniei, şi pe la Aron, Domnul Moldovei, ca să-i 
tragă şi pe dânşii în legătura Domnilor republicei creştine împo- 
triva duşmanului comun, sculând astfel cu dânşii toate popoarele 
dela Nistru si Dunăre şi din vecina Polonie. lar la Mihai i se po- 
runci să nu se ducă, din pricina poziţiei critice în care acest Domn 
se află, fiind siguri de scopurile lui; [se hotari] numai [ca] prin 
[mijlocirea] Prințului Transilvaniei, să-l îndemne a se înţelege 
cât mai în grabă cu boierii şi poporul său şi a se legă serios, ca 
să se poată mântui.2) 

Era acum a patrusprezecea oară dela originea Impărăţiei oto- 
mane, că puterile creştine se uniau împreună împotriva duşma- 
nului moştenitor al legei lui Hristos, intr’o cruciată care [si dânsa] 
ca cea mai din urmă dela 1571, care se nemuri prin bătaia navală 
dela Lepante, se numi Liga Sfântă. 


1) De Thou, XII, 196.— :) Walther. 


98 N. BALCESCU 


IX. 


În vremea aceasta, printii Germaniei, adunaţi la Ratisbona, în 
Aprilie 1594,') — adunare convocată şi deschisă de Împăratul în 
persoană—văzând tristele întâmplări ale războiului, porunci a se 
ridică din Germania o oştire de 20.000 pedestrași si 5.000 călă- 
reti. 2) Se hotări încă ca Mărirea Sa Împărătească să scrie şi 
să trimiţă soli la prinții străini, spre a le cere ajutor; ca să se 
soliciteze asemenea nobilimea, care nu atârnă d'a dreptul şi ab- 
solut de Impărăţie, şi oraşele maritime ca să-l ajute. Se vorbi 
încă de chipul d'a impune şi d'a strânge dajdiile şi se porunci 
ca în toate provinciile, în toate oraşele, în toate târgurile şi în 
toate satele Germaniei, să se pună un trunchiu (trone) la uşa bi- 
sericilor şi ca preoţii şi predicatorii să atate zelul poporului, spre 
a-l îndemnă a contribui la cheltuelile războiului în contra pă- 
gânilor. Se recomandă încă la preoţi sila predicatori d'a propovedui 
pocainta popoarelor, si ca în toate zilele, să se adune, la sunetul 
clopotului, spre o rugăciune publică pentru a cere o fericită iz- 
banda. 8) 

Se trimiseră apoi soli atât din partea Împăratului cât şi dela 
electorii Brandeburgului şi Saxoniei la Adunarea staturilor polone 
din Cracovia, spre a le îndemnă ca să se ridice în ajutorul Creş- 
tindtatii. i 

În Polonia, după moartea lui Ştefan Bathori, trebuind a se 
face o nouă alegere de rege, mulţi stăpânitori, prin solii lor, con- 
curseră spre a fi aleşi; între aceştia, voturile Polonilor se îm- 
partira între Sigismund, fiul lui Ion, regele Svetiei si Maximilian, 
archiduca de Austria. Si unul şi şi altul, fură aleşi; dar partida 
cea mai mare, având de cap pe vestitul Zamoisky, Cancelarul cel 
mare, tinea cu Suedezul. Maximilian, văzând că nu poate dobândi 
tronul decât cu puterea, luă oaste dela frate-său Împăratul Rudolf 
al II-lea şi intră de odată armat în Polonia. Zamoisky însă, pri- 
mind in ajutor călărime din Transilvania, dela Sigismund Bathori, 
pe a cărui soră o avea de soţie, dete Nemtilor bătaie cu mare 
norocire, că le infranse cu totul armata si însuşi Maximilian fu 
prins. Astfel Sigismund dobândi coroana Poloniei. Maximilian, 


1) Istvanfi, o. c.— De Thou, XII, 190: 2 Iunie 1594.— 2) Tomasi, Delle 
guerre et rivolgimenti del regno d’ Ungaria, 7—8.— *) De Thou, XII, 192. 


E III III A ee 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 29 


— ee eee a M — —-— aa Sy G - Soa Se Da ti 


lepădându-se apoi de pretenţiile sale, fu slobozit şi o nepoată 
a Împăratului, Archiducesa Ana, fata archiducei Carol, unchiul 
Împăratului, fu luată de soţie de Sigismund. Maximilian archi- 
duca, văzându-se slobod, pretinse că un act făcut în închisoare 
nu poate aveă temeiu şi începu a se întitulă din nou Rege al 
Poloniei. Tocmai în acest an, când se porni deputaţii Germa- 
niei la Cracovia, Maximilian, după îndemnul Papei, declară că 
renunţă lacest titlu. Dar legatii germani nu izbutiră în solia lor. 
Polonia de mai mult de 180 de ani 1) eră în pace cu Turcii si 
Zamoisky, care avea inriurire în dietă, şi întorceă inima regelui 
cum voiă şi care nu iubiă pe Nemti, în lunga discuţie ce se 
făcu în adunare, înduplecă pe toţi la părerea sa d’a tine pacea 
cu Turcii. Şi astfel legatii se întoarseră fără ispravă.2) 

Cesarul izbuti mai mult în Moscovia, unde trimisese pe un june 
silesian anume Varkusky, lângă marele duca Teodor sau Feodor. 
Acest trimis fu bine primit şi i se făgădui o mare sumă de bani, 
ce se va plăti pe tot anul, cu condiţie d'a nu face nici pace nici 
treve cu Turcul. Aci Varkusky întâlni un ambasador al Persiei. 
care venise să propună o ligă în contra Turcilor, cu care ne- 
gocie o alianţă, jurându-i în numele Craiului, că dacă Împăratul 
se va tine de războiu, Craiul Persiei nu va face pace cu Turcii. 3) 


X. 


Silintele Împăratului fură mai norocite în Transilvania. Sigis- 
mund Bathori de Somlio tinea domnia acestei ţări. El eră fecior 
lui Christofor Bathori şi nepot de frate vestitului Ştefan Bathori, 
ce a fost mai întâiu print s’apoi a strălucit pe tronul Poloniei. 
El fusese ales la 1581 a urmă pe tron după moartea tatălui său, 
fiind în vârstă numai de nouă ani. Numele strălucit şi iubit ţării 
ce purtă singur numai, îi dobândi alegerea la tron, dela care 
nişte prevestiri sinistre se păreau a-l depărtă. Se ziceă într'adevăr 
că la naşterea lui, la 1572, turnul dela Oradea-Mare se povâr- 
nise şi că el se născuse cu mâna plină də sânge. +) Imaginaţia 
poporului augurase daci că acest prunc va fi peirea ţării lui, 
augur care până în urmă s'a şi împlinit. În timpul istoriei de 


1) Hammer, II, 267.— ») Istvanfi.— 3) De Thou, XII, 206.— 4) Bethlen, 
II, 256. 


30 N. BĂLCESCU 
faţă, pe la începutul anului 1594, Sigismund, în vârstă de 22 ani, 
slobod de orice epitropie începu a-şi dezvăli caracterul său. 

Semet, viteaz şi războinic, calităţi înăscute natiei lui, dar fără 
talente ostăşeşti si fără a şti a concepe si a stărui, îl vom vedea, 
în cursul acestei istorii, unde va jucă o rolă mare şi însemnată, 
om crud, fără măsură, necumpătat, nestatornic şi nestâmpărat 
la minte. 1) Era tributar Turcilor şi avu câtăvă vreme mare cre- 
dit la Poartă, în cât un minut nădăjduise că, prin protecţia 
ei, va dobândi tronul Poloniei la moartea unchiu-său; pentru 
care şi făgăduise 50000 galbeni la Vizir. Dar nădejdile sale se 
înşelară, căci Poarta nu numai că recunoscu pe noul Craiu ales 
de Poloni, dar încă nu voi a-l îngădui a luă de soţie pe fata 
marelui Ducă de Toscana (Octomvrie 1592).2) Trimişii lui la 
Poartă erau George Ravazdi si Ion Boldog, cari tratau cu Sinan 
prin mijlocul renegatului Grigore Veresmarti, acum ciausul Mo- 
hamed, si prin Sangiacul Lipei, vestitul Pavel Markhazi.*) De 
față cu Sennyei, ce îl trimisese în urmă Bathori, Sinan se în- 
tinse asupra cuprinderilor sale dela Tunis, dela Gulleta, din Arabia, 
Persia, Africa şi Georgia, adăogând că în iarna viitoare va merge 
să dărâme Viena şi Praga. 

În sfârșit, Ceauşul Mustafa, aduse scrisori dela Sultanul, dela 
marele Vizir şi dela Paşa din Temişoara la staturile Transilva- 
_niei şi la Bathori. Acest din urmă răspunse, după obiceiu, cu pro- 
testatii de credinţă cătră Sultanul ;4) dar Sinan nu întârzie a 
schimbă tonul şi prin înjurături şi ameninţări a îngrozi pe Sigis- 
mund. Când se infatis& înaintea acestui Vizir George Ravazdi si îl 
rugă, în numele Prințului, a nu mai ingreuia provincia, urcând tri- 
butul peste ceiace se da în timpul lui loan Sigismund, el cu o ne- 
suferită trufie şi cu o obraznică îngâmfare, ocărându-l cu numirea 
de câne, îi zise să tacă, adăogând că loan Sigismund eră so- 
cotit ca un fiu al lui Soliman, în vreme ce acel ce cârmueșşte 
acum Transilvania este sluga şi supusul Impăratului; că aceasta 
stă in mâna lui a o dovedi. Temerea lui Sigismund se mai adăogi 
încă prin porunca ce primi ca să se gătească cu o oaste de 50 
mii lănceri şi cu toate materialurile de războiu, spre a merge 
la Belgrad, să se unească cu ostirea Turcilor în contra Impăra- 


1) Biselie, o. c., 2) Hammer, II, 267. — 2) Bethlen, III, e. VII, 35, 44, 
62. — +4) Idem, 140. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 31 
tului. Aceste amerinţări periculoase umplu de spaimă inima ju- 
nelui Prinţ 1). Aceste temeri ştii bine a le exploată partizanii 
Impăratului şi a înduplecă pe Sigismund a se ridică asupia Tur- 
cilor. Sigismund aveă lângă dânsul, ca duhovnic, un iesuit, pă- 
rintele Alfons Carilio, spaniol născut în provincia Alcala2). Acesta 
îndemnă mereu pe Sigismund a intră în alianţă cu Impăratul 
şi când Teuffenbach, Prefectul Casoviei, trimisul Impăratului, sosi 
în Transilvania, găsi pe acesta cu totul dispus în favoarea Creş- 
tinătăţii 2). Sigismund începu a nu vorbi decât de libertate, de 
greutatea jugului turcesc şi a plânge soarta creştinilor supuşi 
lor; într'un cuvânt toate vorbele şi toate faptele lui învederau 
hotărârea lui d'a rupe legătura cu Turcii 4). Dar planurile lui Si- 
gismund întâmpinau o mare opoziţie în nobilii cei mai însemnați, 
cari invechiti in aplecarea lor cătră Turci, nu voiau nicidecum 
să se lepede de unirea lor cu Turcii, temându-se de a se aruncă 
în şansele unui viitor nesigur şi să nu ajungă sub un jug mai 
rău 5). Sigismund ziceă: „La ce-a slujit pân'aci pacea cu Turcul? 
„A obicinuit pe nesimţite popoarele noastre nenorocite a se în- 
»greuia cu un jug greu şi nesuferit. Mai bine dar să-l scuture 
„Şi a se uni cu Impăratul şi ceilalţi prinți creştini, şi a se le- 
„pădă de alianţa cu Turcii, pe atât de ruşinoasă pe cât e si pri- 
„mejdioasă pentru mântuire, şi că Dumnezeu le va fi priincios la 
„un proiect aşă drept“. Acestea ziceă Sigismund în public şi în 
particular şi iesuitii le însinuiau la urechile tuturor celor ce 
spoveduiau. Nobilimea cea jună şi săracă intră lesne în aceste 
planuri, sperând că războiul le va face o soartă mai bună. 
Dar cei bătrâni şi bogaţi se împotriviau, zicând: că nu trebue 
a părăsi maximele străbune, care erau d'a nu lăsă nici odată ali- 
anta cu Turcul; că de o sută de ori ei au auzit aceasta din gura 
inteleptului Ştefan Bathori, şi când eră print al Transilvaniei, 
şi chiar după ce să urcă pe tronul Poloniei; că mai bine este 
a urmă acestor sfaturi decât a plecă urechia la zadarnicele făgă- 
dueli ale unor venetici (nouveaux venus) în Transilvania. Adăogau 
ei: „Sunt oare destui şi destul de puternici, spre a se împotrivi 
„singuri la toată puterea Turcilor? Dacă nu sunt, cine chezagueste 


1) Istvanfi, c. XXIX.— *) Herrera, o. c., c. III, 471.— 3) Tomasi; Istvanfi.— 
4) De Thou, XII, 233.— 5) Istvanfi. 


32 N. BALCESCU 


— eee, e ee 


„de acele ajutoare ce se făgăduesc? Inceputurile războiului adesea 
„sunt plăcute, dar sfârşitul totdeauna e funest. Când un duşman 
„atât de îngrozitor îşi va împlântă odată corturile sale în mijlocul 
„tării noastre, cât este de temut că aceste ajutoare depărtate 
„ce ni se laudă, să nu sosească prea târziu, spre a ne mântui“:) - 
La aceasta se adaugă si ura şi neîncrederea in Nemti. 
Aceştia, [partizanii vechiului sistem], văzând că rugămintele 
lor sunt neputincioase in contra sfaturilor iesuitilor işi cererilor 
Papei, hotărâră a-l detronă şi a pune în locu-i pe altul mai plecat 
lui Amurad. Se ziceă că ei se înţeleseseră într'aceasta cu miniştrii 
Porții şi că, în vremea ce Tătarii erau să treacă din Podolia în 
Transilvania, li se dedese o poruncă secretă d’a pune mâna pe 
Sigismund. Dar acesta se dete în lături din vreme şi Tătarii 
pustiiră Valahia si Transilvania, fără a fi impedicati de generalul 
ostilor, Bornemissa, sub pretext ca să nu strice alianţa între 
Transilvania şi Turci, in care stă mântuirea ţării 2). 
Sigismund convocă o adunare de popor armată la Turda. Aci 
opoziţia, în capul căreia stă vărul său Baltazar Bathori, se arătă 
asa de tare si înverşunoasă, în cât Sigismund, speriindu-se, abdică 
lăsând puterea pe mâna lui Baltazar Bathori şi fugi spre Chiioara, 
declarând pricina abdicării sale şi acuzând pe opozanți că vor să 
trade ţara Turcilor. Adunarea se mută atunci la Cluj, unde Baltazar 
Bathori fu aclamat de Prinţ. Scrisorile lui Sigismund, citindu-se 
în Adunare, opiniile unora se schimbară şi Săcuii, Sacsonii şi 
vre-o câţiva din Unguri, declarară opozanților că ei nu voesca 
cunoaşte alt Prinţ; cărora neputând a le stă împotrivă, fu silită 
Adunarea a se uni cu toţii, a chemă prin o deputatiune pe 
Sigismund înapoi; şi în 28 August 1594, adunarea primi [a 
se trimite] oştire în contra Turcilor. A doua zi se arestuiră 
capii opoziţiei în număr de patrusprezece: 3) Baltazar Bathori si 
fiastrul lui Ion Ilfiu, Lupul Covaci, Cancelar, Alexandru Kendi, 
prezident al Senatului, Gabriel şi Francisc Kendi, unchii lui, 
Grigorie Literatu, Prefect dela Agria, lon Forro, Grigorie Diacu, 
Ion Gerendie, Albert Lunai, Georgie Salanciu, Baltazar Silvas; 
şi după trei zile de închisoare, Sigismund porunci a se omori, 
după sfatul lui Gestio, Proscai şi Iojica. Lui Alexandru şi Ga- 


1) De Thou, XII, 235..—:) De Thou, XII 234.—:) Vezi în Spontoni, o. C. 
20, chipu! arestuirii. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 33 


briel Kendi, cu Ion Ilfiu, Grigorie Diacu si Ion Foro, li s'a tăiat 
capul la Cluş. Pe când îl ducea la locul osândei, Alexandru văzu 
pe Sigismund, care, stând în picioare la o fereastră, îl priveă, 
şi îi strigă: „Nici o lege dumnezeiască sau omenească nu su- 
feră osândirea unui om, fără a-l ascultă“. Aceasta însă nu mișcă 
întru nimic pe Voivod, obişnuit fiind din copilărie a vedeă văr- 
sându-se sânge, fiind martur la toate osândele criminalilor. El 
stati de fata şi privi cu răceală această tragedie 1). 

Un ţigan, gâdele obişnuit al locului, veni cu o sabie şi tăie ca- 
pul lui Alexandru Kendi. Ilfiu se urcă după dânsul pe eşafod, 
apoi Gabriel Kendi, apoi ion Foro, care în zadar mai ceru o 
altă sabie, căci a gâdei nu mai tăiă, si în sfârşit Grigorie Li- 
teratu. Poporul, nepăsător de certele celor mari, privi în măr- 
murire această scenă; dar când văzu deodată o ploaie repede 
căzând şi spălând sângele morţilor, strigă că nevinovaţi au 
fost! Lupul Covaci şi cu Baltazar Bathori fură duşi la Uioara, 
unde, după câteva zile, pe ascuns, după obiceiul turcesc, fură 
sugrumaţi 2). Când gâdea veni în închisoarea lui Baitazar Ba- 
thori cu lanţul în mână, acesta îl întrebă: „Cine este“?—,,Cel din 
urmă om cu care ai să vorbeşti în lume,“ răspunse gâdea. Bal- 
tazar, blestemând amar pe Sigismund, după o lungă luptă cu 
gadea, fu sugrumat. 5) Astfel peri împreună cu Kendi şi loan 
Bornemissa, vestitul căpitan, care, când i-se vesti că i-a sosit 
ceasul, începu a cântă un cântec de jale si apoi întinse gruma- - 
zul gâdei 4). Ceilalţi patru prizonieri fură iertati prin mijlocirea 
prietenilor lor ; numai bunurile li se confiscară 5). Asemenea lui 
Andrei şi Ştefan Bathori, fraţii lui Baltazar, cari apucaseră de-a 
fugire în Polonia, li se confiscară bunurile, declarându-se de 
trădători şi izgoniți pentru totdeauna din patria lor. După aceia, 
Sigismund, adunând o armată de 40 mii de oameni de tot felul, 
trimise oştire spre Timişoara, de unde deslipi o parte din armata 
lui, ca să pustiească în preajma Oradiei si să împedice ca să nu 
meargă de acolo convoiul la armia otomană. El scrise apoi lui 
Teuffenbach ca să-l roage să se apropie de hotarele Transilvaniei, 
spre a-şi uni puterile şi a izbi împreună pe vrăjmaşi 6). | 


1) Bethlen, III, 470.— 2) Istvanfi; Bethlen, III, c. VIII, 461—479. — 
3) Spontoni; Istvanfi. — 4) poe III, 486. — 5) Istvanfi. — *) De Thou, 
XII, 237. 


N. Bălcescu.— Românii 3ub Mihai-Voevod Viteazul. 3 


34 N BĂLCESCU 





XI. 


In vreme ce prin aceste tratatii Papa şi Impăratul se cercau 
a trage toate stăpânirile Europei într'o legătură împotriva Tur- 
cilor, şi dintr'altă parte scriitorii şi oratorii cei mai însemnați 
lucrau asupra opiniei publice si intaritau popoarele pentru o 
nouă cruciată în contra barbarilor, războiul îşi urmă furiile sale- 
În 15 Iunie 1593, se dete o bătălie sângeroasă între oştirea îm- 
părătească şi [armata Turciei], strânsă în unghiul unde Kulpa se 
uneşte cu Ordra, lângă Sissek, unde peri cu totul armata tur- 
cească, [Împreună] cu cei mai însemnați capi ai ei, Asan Paşa si 
junele Mahomet, nepotul Sultanului, în vreme 'ce Cigala, ami- 
ralul turcesc, cu o flotă numeroasă, pustiă coastele Italiei şi ale 
Siciliei şi răspândiă groaza în toată Italia. 1) Anul în care se 
văzu o aşă mare învingere se chemă în istoria otomană anul 
ruinei (peirei, prăpădeniei) 2). Această bătălie întărâtă mai mult 
setea de răzbunare a Turcilor. Când se află despre dânsa la 
Constantinopol, poporul exasperat ceri răzbunare ; ambasadorul 
austriac fu închis cu toată suita lui; marele Vizir, fierosul Sinan, 
luă comanda unei oştiri numeroase de 100 mii Turci si 40 mii 
Tătari 3), astfel cum nu se mai văzuse alta din vremea lui Soliman, 
şi porni spre Ungaria 4). 

Doi fraţi ai Impăratului, Arhiduca Maximilian şi Arhiduca Matei, 
comandau, unul armia din Croaţia de 16.000 pedestraşi şi 4.000 
călăreţi, şi celalt pe cea din Ungaria de 20.000 pedestrași, 2.000 

călăreţi şi 2.000 dragoni 5). 

Matei lovi Novigradul şi asedie în zadar Granul, de unde se 
trase; dar Maximilian fu mai norocit în Croaţia, căci cuprinsese 
Petrina, castelul Charstovitz şi în sfârşit Sissekul, când sosi Sinan: 
cu armata lui în Ungaria. Archiducii își uniră [atunci] oştile, 
din porunca Împăratului °). 

Armia îngrozitoare a lui Sinan, pe lângă care se unise si Hanut 
Tatarilor, Ghazi-Gerei, cu 40.000 Tătari (17 lulie 1594), înaintă. 
în Ungaria, lăsând în cale-i urme de furia sa şi, după mai.multe. 
izbânzi parţiale la Vesprin şi cetăţuia Polata, cuprinse în sfârşit 
(August 1594) vestita cetate Raab, prin trădarea comandantului 
ei, contele Hardek. Cetatea Papa fu cuprinsă şi ea şi Vizirul se 


1) De Thou, XII, 194.—2) Hammer, 270; Sacy, o. c., II, 101. -- 3) De 
Thou, 214.—4) Hammer, 272.—5) De Thou, 213.—*) Idem, 214. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 35 


—— —— 





oști împotriva Comornului cu nădejde sigură d’a înaintă în 
curând spre Viena. Dar aceste izbânzi strălucite, care măriră trufia 
lui Sinan si îngroziră Creştinătatea, apuseră îndată prin ridicarea 
unui nou campion al Creştinătăţii, care îşi aruncă sabia puter- 
nică în cumpăna războiului şi, izbind în flancuri şi înapoi acea 
armată îngrozitoare, schimbă fata războiului si chemă biruinţa, 
sub steagurile Creştinătăţii. Acest campion glorios fu natia ro- 
mână, care găsise acum un căpitan mare ca Mircea, Dracul, 
Huniad si Ştefan, spre a o comandă. E vreme acum să ne în- 
toarcem în 'Țara-Românească. | 


XII. 


Închis în palatul său de nevoia Turcilor, tipetele de jale ale 
poporului gonià somnul dela Mihai. Posomorît şi tăcut, el se 
depărtà de toți cei ce erau pe lângă dânsul, spre a se gândi zi 
şi noapte la mijloacele de a mântui natia sa. El ascultă cu bă- 
gare de seamă vestile războiului din Ungaria, se bucură cu inima 
la izbânzile creştinilor, se întristă la perderile lor. 1) 

Cruzimile Turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covâr- 
şirea strambatatilor suferite sleiseră răbdarea impilatilor, care 
cereau o răzbunare strălucitoare. Poporul român se cutremură 
de turbare ca un leu rănit greu, şi această cutremurare par'că 
eră larma înecată, prevestitoare de vijelie mare. Această vestire 
sill pe Mihai a nu perde vreme, cu atât mai mult că poporul 
din ambele ţări eră atât de întărâtat, că sar fi revoltat asupra 
Domnilor săi, dacă aceştia nu se revoltau asupra Turcilor. 2) 

Pe lângă relele ce făceau Turcii 'în ţară, ea aveă a suferi si 
trecerea gloatelor armiei tătăreşti, care, pe la capătul anului 1593, 
călcând-o, trecură în Ungaria. Tot pe atunci, primind porunca 
d’a trimite care pentru artileria armatei turceşti, în Ungaria, 
el trimise ca la 300 pentru campania şi asedierea Pesperinei. Nu 
treci însă mult şi iată sosiră alţi noui trimişi ai Vizirului, ce se 
află atunci la Belgrad, cerând alte care Şi tribut. Cu toată silinţa 
ce puse Domnul, carăle nu putură sosi la vreme, pân'a nu plecă 
Vizirul dela Belgrad ; îl ajunseră tocmai la Ianik. Oamenii lui 
Mihai, ce aduseseră 400 care, tributul şi oarecari daruri, se în- 
făţişară înaintea lui Sinan. Dar crudul turc, furios de întârzierea 


1) Constantin Căpitanul, o. c., I, 228.—2) De Thou, XII, 237. 


36 N. BĂLCESCU 





lor, porunci să-i ducă spre a le tăiă capul în priveala tuturor. 
Mehmet-Paşa, feciorul Vizirului, ce se află de faţă, rugă mult pe 
tatăl-său şi le scăpă viaţa. Sinan însă refuză darurile şi trimise 
răspuns lui Mihai, din partea Sultanului, că îndată ce va sfârşi 
campania, va purtà războiul în Ţara-Românească; că este un 
lucru nevrednic d'a lăsă această provincie în cârmuirea necre- 
dincioşilor ce nu o meritau. El tint pe oamenii Domnului prizo- 
nieri şi nu le dete drumul, decât când se întoarse la Belgrad. 1) 

În sfârşit avariile Turcilor sleise răbdarea poporului şi a lui 
Mihai, [care] se hotărî a lucră, şi unindu-se cu Creştinătatea, să 
ridice cu barbatie sabia asupra Turcului, ca să ridice acel jug 
greu al robiei d'asupra ţării.2) El strînse atunci o adunare de 
toţi boierii mari şi mici din toată ţara şi se sfătuiră cum vor 
face ca să izbăvească Dumnezeu ţara din mânile Turcilor. Mihai 
expuse adunării tirania Turcilor, cruzimile ce făceau în ţară, tică- 
loşia poporului şi închee arătând că alt mijloc de mântuire nu 
este decât d'a alergă la arme. 

Propunerea lui fu primită într'un glas de toţi şi hotărîră ca să 
intre în confederație cu Principii creştini şi să scuture nesuferitul 
jug al tiraniei. :) Boierii începură a se găti de războiu, Mihai, po- 
trivit cu hotărârea ţării, se gândi a dobândi ajutor şi din alte 
părţi şi trimise pe Clucerul Radul Buzescu sol la Sigismund Ba- 
thori, ca să se înțeleagă cu dânsul şi să dea oaste de ajutor. 
Asemenea trimise şi la Aron-Voevod în Moldova pe Stolnicul 
Stroe Buzescu. Trimişii lui Mihai găsiră pe aceşti Domni bine 
dispuşi şi bucuroşi a se osti împreună.) Sigismund trimise la 
Mihai pe Stefan lojica şi pe Pangratie Sennyei 5) şi Aron Vodă 
pe un boier al său 6). In 5 Noemvrie 1594 un tractat formal de 
alianţă ofensivă şi defensivă se iscăli în Bucureşti între Mihai 
şi plenipotentiarii Domnilor Transilvaniei şi Moldovei. 7) După 
acest tractat, 2.000 ostași transilvani, sub comanda lui Mihai 
Horvat şi Stefan Bekes, trebuiau a stă pe ascuns la hotarul Ţă- 
rii-Romanesti, gata a intră la chemarea lui Mihai 8). Spre a pune 
dreptatea si moderatia în partea lor, Prinții aliaţi trimiseră Sul- 
tanului o lungă listă de plângerile lor, cerând îndreptare şi chie- 


1) Seadedin, 76. — :) Const. Căpitanul., I, 228 şi Cronicele Romane, o. c., 
IV, 277. — 3) Walther. — +) Cron. rom. ibid. — 5) Istvanfi. — 6) Cron. 
rom., ibid., l. c.—1) Engel, o. c.; 227; Filstich, o. c.; Cron, rom., 1. ¢.— 8) 
Walther. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 37 


zăşuire temeinică de schimbarea sistemei pentru viitor. Nu nu- 
mai că aceste reprezentații rămaseră fără răspuns, dar încă o 
ceată de 3.000 Ianiceri intră în ţară şi începu a pune contribuţii 
pe ţărani şi a face tot felul de rele. 1) 

Dup'aceste fapte nu mai eră de întârziat. 


XIII. 


Un complot întins atât în Ţara-Românească cât si în Moldova 
hotărîse ziua de 13 Noemvrie in care să se dea semnul insu- 
rectiei, ucigând pe Turci în toate părţile ţării unde sar află. 
Mihai trimise porunci la ostile transilvane deia hotare ca să intre 
în ţară, pe când şi o ceată de Moldoveni sub comanda Hatma- 
nului lui Aron, îi veniă într'ajutor. 2) Turcii din Bucuresti, in ne- 
păsarea şi necucerirea lor, nu bănuiau nimic de aceia ce li se pre- 
gătiă si urmau cu turburările lor; nici o trădare din partea Ro- 
mânilor nu veni să-i destepte. Intr’o zi, când năvăliră din nou 
asupra palatului Prințului, acesta le eşi înainte si, vorbindu-le 
cu multă dulceaţă si blandete, le zise: „De mi-ti omori, aveţi a 
„perde toată datoria ce aveţi a luă; dar ascultați şi faceţi ce 
„vă zic. Mergeţi în cutare loc şi luaţi de acolo toată avutia ce 
„veţi găsi şi plătiţi-vă din ea“. Fu mare vrajbă şi neunire atunci 
între datornicii turci. In sfârşit, după multă ceartă, vre-o cinci 
sute se despărţiră de ceilalţi si merseră unde Voevodul le ară- 
tase. Ei se întoarseră peste câtevă zile, dar avutia ce găsiseră 
nu eră de ajuns, spre a plăti pe deplin datoria. Fiind nevoie d'a 
face împărţeala în proporţie cu ce aveă să ia fiecare, avură tre- 
buinţă de cinevă care să facă reductie. Se adresară spre a- 
ceasta la Cadiul dela. Giurgiu, care era însărcinat a hotărî prici- 
nile de judecată între Turci şi creştinii din 'Țara-Românească3). 
Dar acesta fiind bolnav, Ali-Gian veni la Bucureşti în locul lui. 
Se. făcură atunci mari sfezi între creditori şi datornici, pentru 
prețuirea mărfurilor date şi primite. Astfel merseră până în ziua 
de 13 Noemvrie. In acea zi de dimineaţă, Ali-Gian, sfârşind îm- 
parteala şi ducându-se la conacul său, fù oprit în cale de un 


1) Wilkinson, o. c., 23. El înţelege prin aceşti trei mii Ieniceri, pe cei 
ce se aflau în ţară și cari fură ucişi la 13 Noemvrie: Kogălniceanu, His- 
toire dela Valachie, — după Wilkinson. :) Fotino, o. c, II, 116; Tu- 
misli, 264. — *) Naima. 


38 N. BĂLCESCU 
român, prieten al său, care îi zise: „Ali-Gian-Hogea, câţi ani sunt 
„de când mănânc sarea şi pâinea ta? — Sunt două zeci de ani, 
„răspunse 'l'urcul.—Dacă e asa, zise Românul, spre recunoştinţă 
„de pâinea şi sarea ta ce am mâncat, voiu să-ţi spun un cuvânt, 
„de-i voi să mă asculţi.— Spune, îi zise Ali.— Nu sta aci, adă- 
,ogi el, până la 3 sau 4 ceasuri după amiazi; nu te opri nici 
„la Giurgiu; sileşte-te să treci la Rusciuk, cât vei puteă mai cu- 
„rând. — Dar pentru ce? îi răspunse Turcul“. — El însă, fără a-i 
spune mai multe, se depărtă. Intorcându-și însă capul şi văzând 
pe Ali stând în cumpănă de ce trebuiă să facă, îi zise: „la seama 
„la ce-am zis!“ — 'Turcul, preumblându-se prin oraş, băgă de 
seamă că e mai multă lume decât altă dată şi îndoindu-se de 
ceva rău, fără de a spune la nimeni nimic, se urcă în căruţa sa 
şi luă în grabă calea Giurgiului. ?) 

Aceasta fu singura indiscretie, cinstită si măsurată, ce se făcu 
despre tragica scenă care se pregătiă. 


XIV. 


Porunca domnească eşise ca toți Turcii ce se aflau în Bu- 
curesti să se adune la casa Vistierului Dan, spre a li se căută 
şi răfuì datoriile. Îndată ce Turcii se grămădiră în acea curte, 
Mihai, cu boierii, cu ostaşii şi cu tot poporul, setos de răzbu- 
nare, ridică steagul libertății şi înconjurând curtea, puse de pa- 
tru părți de dete foc casei unde erau Turcii adunați si îi pug- 
cară cu tunurile cu cari îngrijise de mai dinainte a împresură 
curtea şi casa. Izbirea aceasta neaşteptată, vâlvoarea focului ce 
îi încingeă, bubuitul şi pustiirile tunurilor şi strigătele de răz- 
bunare ale poporului, ameţiră şi înspăimântară pe Turci, cari, 
deși armati pre obiceiul lor, neputând a-și face cale de eşire, 
fură siliţi a primi moartea, fără a o puteă da. La 2,000 Turci 
se omuriră; din Români puţini căzură. Stolnicul Stroe Buzescu 
se răni la mâna stângă. Pe lângă Turci, vre-o câţiva Evrei fură 
măcelăriți 2). Aceasta nu izvori dintr'o netoleranţă, dar căci Evreii, 
atunci in mare favoare pe lângă Turci şi Sultan, *) se împreunau 
cu Turcii, prădau tara şi făceau stricăciuni. 

Acesta fu cel dintâiu act al războiului. Ucidere făcută cu în- 





1) Seadedin, 91—4. — ?) Istvanfi. — *) Hammer. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 39 
şelăciune întradevăr, dar dreaptă şi meritată pentru toate su- 
ferintele ce Turcii aduseseră țării. 1) Această măcelărire din Bu- 
curesti ju semnalul care puse toată tara în picioare, şi în toate 
părţile, poporul năvălind asupra Turcilor răspândiţi, îi măcelări 
şi îi goni până îi dete afară din tara 2). 

A treia zi după această ucidere, la 15 Noemvrie, Mihai porni 
în grabă cu ostile sale si cu transilvănenii ce sosiseră, la Giurgiu 
şi năvălind cu iuţeală asupra oraşului, fără a întâmpină vre-o 
împotrivire, îi dete foc şi trecu tot ce îi esi înainte sub sabie. 
“Trei mii suflete aproape, bărbaţi şi femei, fură ucişi sau prinşi. 
Dintre toţi Turcii din oraş, numai doi putură scăpă, trecând în 
not Dunărea. Unul din ei eră Ali-Gian-Hogea, ce îl văzurăm scă- 
pând iarăşi cu noroc din Bucureşti. El d'abiă sosise la Giurgiu 
şi se află povestind Cadiului ce i se întâmplase în Bucuresti, când 
fără vreme năpădiră Românii. Neavând alt chip de mântuire şi 
ştiind să innoate, se dezbrăcă şi se aruncă în apă şi trecu de 
cealaltă parte. Celălalt turc urmă pilda lui 3). După arderea si | 
prădarea oraşului, Mihai ocoli cetatea şi începu a o bate cu tu- 
nurile; dar văzând că n-o poate dobândi, căci îi veniă în aju- 
tor arme şi bucate dela Rusciuk, şi silit de greutatea iernei, o 
năpusti deocamdată si se întoarse în scaun în Bucureşti. $) 
Printr'aceasta, zic cronicarii noştri, se făcu numai o începătură 
de vrajbă. | 


XV. 


Abia se întorsese Mihai dela Giurgiu, abiă îşi aşezase trupele 
în tabără aproape de Bucureşti, într'o bună poziţie, când, fără 
veste, intră în ţară si veni în Bucuresti un Cadischer sau Emir 
cu 2.000 Turci oştire aleasă si 50[0] paznici ai trupului, Ciausi si 
Spahii. Emirii se priviau de Turci ca următorii lui Mahomet din 
fiica sa Fatima, şi erau numai trei în toată Impărăţia, având pu- 
tere vizirească si pe lângă autoritatea mirenească impreunau si 
pe cea bisericească. Sarcina lor întâi eră a fi sfetnici ai Impă- 
ratului, pe urmă tălcuitorii cei mai întâi ai tot dreptului. Cadi- 
scherii sunt judecătorii armiei. Sunt numai doi: unul pentru 


1} Walther; Bethlen, IV, 277.—*) Cron. Rom., l. c.— 3) Seadedin. — 
4) Cron. rom., l. c., 278 — Walther. 


40 N. BĂLCESCU 


Europa, care e şeful şi altul pentru Asia. :) Emirul, al cărui gand 
eră să caute a prinde pe Mihai, se fatarnici ca cum n'ar şti nimic 
din cele urmate putin înainte. El intrase în ţară cu mare linişte, 
neaducând nici o asuprire locuitorilor şi ziceă că voeşte a iernă 
în ţară. Intrând în Bucureşti, el ocupă casele cele mai bune din 
oraş şi luă cvartir într'o nouă mănăstire sub oraş, zidită pe râul 
Dâmboviţa, aproape de palatul domnesc. Trimise un om din parte-i 
la Domn, ca să-i arate că viind să ierneze în ţară, cere să i se dea 
10.000 florinti şi bucate pentru ostirea lui. Apoi plecă însoţit de 
1.000 pedestrii la palatul Domnului, ca să-i facă vizita de cinste, iar 
în adevăr ca să-l poată prinde. Mihai, care simtise cugetele viclene 
ale Emirului, se sili a-l birui în fatarnicie şi a-l aruncă în cur- 
sele ce i le întindeă: el lăsase pe Emir să intre nesupărat în 
oraş, dar vizita lui nu o aşteptă şi fugi în tabără: Emirul ne- 
găsind pe Mihai, trimise în tabără de-l întrebă: pentru ce în timp 
de pace ţine în arme atâţia Unguri? Domnul răspunse: pentru 
ca să prinză pe Petru, fiul fostului Domn Alexandru, care umblă 
a-l răsturnă din scaun, şi că până îl va prinde si il va trimite la 
Constantinopol, el va căută din banii Daniel să plătească şi să 
dea drumul ostilor. 

Emirul se prefaci că crede si instiint& pe Domn că, în dimi- 
neata viitoare, îi va trimite un butoiu de aur, spre a plăti oş- 
tile şi a le slobozi îndată, fiind împotrivitoare ţării. Mihai se arătă 
că primeşte cu multă bucurie această propunere; dar hotări a. 
nu mai aşteptă ziua de a doua zi, şi a pune capăt acestui joc 
de înşelăciune cu Turcul. În puterea nopţii aceleia, isi gătì oş- 
tile pe ascuns, şi însoţit de ostaşii curţii, ce îi aşezase pe ascuns 
în vale, se apropie de oraş şi, pe când Turcii dormiau, din cinci 
părţi cu foc şi cu sabie îi încinge. Turcii, la lumina flacărilor, 
care ardeau conacele lor şi la strigătele răzbunătoare ale Ro- 
mânilor, se deşteaptă ingroziti si pe jumătate îmbrăcaţi, alerg 
şi se adună la palatul Emirului, cu hotărâre de a se apără până 
la moarte. Dar aci întâmpinară pe Mihai cu o parte din oştire; 
[el] împresurase palatul şi îl împroşcă cu două tunuri. În zadar 
se ispitiră Turcii a-şi deschide drum printre ostaşii români, spre 
a intră în palat. Românii îi împing înapoi şi îi ucid pe toţi. 
Două ziduri din palat se prăvălesc de izbirile artileriei. Emirul, 


1) Cantemir, I, 91. 





—— 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL At 


în desperarea sa, părăsit de orice ajutor, începu a aruncă pe 
ferestre aurul şi giuvaerele sale, socotind că în vreme ce os- 
taşii români s’or apucă de pradă, el va găsi mijloc de a fugi. 
Dar Mihai opreşte pe soldaţi de la pradă şi îi întărâtă spre nă- 
vală asupra palatului. Emirul strigă şi se roagă cu făgădueli 
mari să-l lase să se tragă cu rămăşiţa guardei sale; dar toate 
în zadar: Românii năvălesc în palat şi fără milă ucid pe toţi 
Turcii ce scăpaseră din foc. Prada acestii biruinte fu mare pen- 
tru soldaţi: doi cazaci găsiră două trăisti pline de aur, pe care 
Domnul îl împărţi între soldaţi. Dup'această biruinţă, curăţin- 
du-se tot oraşul de Turci, Mihai. dete mulţămită lui Dumnezeu 
si apoi lăsă ostile a se odihni!). 


XVI. 


Mihai Vodă, având oare-care împutăciune cu capii trupelor 
ajutoare din Transilvania, Mihai Horvat si Bekeş Istfan, cari 
erau foarte neuniti intre sine, fi trimise inapoi Printului Transil- 
vaniei, oprind ostile peste cari trimise Sigismund căpetenie pe 
Albert Kiraly 2), bărbat viteaz, născut în provincia Gemeri din 
Ungaria de sus şi prea vestit pentru multe fapte de război, săvâr- 
site în războiul făcut de cătră Stefan Bathori, regele Poloniei, 
în contra Muscalilor 3). Mihai cu Kiraly se gătiră îndată de oaste. 
Si mai întâiu Kiraly, din porunca Domnului, asedié Oraşul de 
Floci, [ce era] neîntărit +); şi îl rase din temelie (10 Decemvrie 
1594), după ce ucise pe toţi cei ce se închinau în numele Tur- 
cilor si cari nu apucaseră a fugi. *) După aceea Mihai porni pe 
Dunărea îngheţată şi se apropie la 1 Ianuarie 1595 de Hârşova, 
oraş bogat si întărit, cale de o zi de Brăila, °) pe care Carol si 
Ludovic, regii Panoniei, îl împresuraseră cu ziduri. 7) Aci îi eşi 
înainte o oaste de 7.000 Turci, alcătuită de garnizoana cetăţii 
şi de alti Turci din Bulgaria. Pe ghiata Dunării se dete o ba- 
taie sângeroasă de ambe părţile, în care Turcii, în sfârșit, fură 
sparţi si împrăştiaţi. 5) Românii biruitori, [se] suiră [pe] scări, 
săriră în cetatea Hârşova, o arseră si o prădară. °) Prada făcută 
în acest oraş fu aga. de mare, încât Românii trebuiră să treacă 


-—- 


:) Walther. — 2) Cron. rom., 280. — $) Istvanfi.— 4) Walther.— 5) Istvanfi; 
Walther. — °) Walther.—?) Istvanfi.— *) Engel, 231.—%) Walther; Istvanfi. 


4? N. BALCESCU 


Dunărea spre a-şi duce avutiile ce-i împovărase in ţară. !) După 
ce îşi mai întăriră puterile slăbite de frig, Mihai cu ostasii 
săi, la 6 lanuarie, trecu iarăşi Dunărea si se îndreptă spre Si- 
listra, oraş mare şi frumos si cu negutatori bogaţi, cari erau 
fără grije, bizuindu-se în puterea cetăţuei.2) După un asalt 
groaznic, în care asediatii nu stătură mai putin vitejeşte ca 
asediatorii, Românii o cuprinseră si o dete in foc si pradă. Ce- 
tatuia însă n’o putură luă, lipsindu-le artileria. 2) Românii gă- 
siră atâta pradă in acest oraş, încât îşi dobândiră veştminte 
pentru vecie, zice un contimporan. 4) | 


XVII. 


Aceste izbânzi ale Românilor, pustiirea oraşelor de pe lângă 
Dunăre, înspăimântaseră într'atât pe Turcii din partea locului, 
încât fugiseră mai toţi în munţii Balcani. Cârmuitorul dela Rus- 
ciuk înştiinţă îndată Porții răscoala lui Mihai şi izbânzile lui, 
cerând ajutor, care întârzie câtva din nevoia iernii. %) Indrăz- 
neala lui Mihai miră şi supără pe Sultanul, fără a-i da mari 
prepusuri, crezând că lesne va puteă potoli răscoala unui duş- 
man asa de slab. Trebuiă însă a se grăbi, spre a nu jetincni o- 
peratiile războiului din Ungaria. Intr'adevăr, Turcia spre a pu- 
tea purtà acest război aveă nevoe de Ţara-Românească şi Mol- 
dova, cari erau nu numai grânarul proviziilor armatei lor şi 
chiar al Capitalei, de vreme ce în toţi anii se încărcau din aceste 
două ţări 150 corăbii cu făină, unt şi carne pentru Constanti- 
nopol, 5) dar încă |ele| slujiau de linii de comunicaţii pentru tre- 
cerea ostilor şi a proviziilor în Ungaria. 7) Valachia numai platia 














atunci la Poartă o tonă de aur 8) sau, după alţii, 100.000 scuzi °) | 


sau 70.000 galbeni, °) afară de darurile de la paşi şi miniştrii, 
pentru orânduirea Domnilor, care se urcară de multe ori până 
Ja 300.000 galbeni pe an,!:) afară de 20.000 miei, 10.000 chile de 
grâu, alte atâtea de orz, 2.000 cai, unt şi miere cu îmbelşugare.!?) 
Moldova plătiă Portei 62.000 scuzi şi Hanului Tătarilor pe tot 


1) Walther.—*) Walther ; Istvanfi.—3) De Thou, XII, 514; Baltazar Guerrin, 
0. c., 134; Montreux, o. c.,514.—*) Montreux, 614; vezi in Doglioni, o. C., O 
anecdotă. — 5) Seadedin si Naima.— 6) Guerrin, 171.— 7) Esprinchardt, o. 
c.—*) Walther.—?) Esprinchardt, 249.—:0) Botero, o. c., 96, part. 1.— 11) Bo- 
tero, l. c.—::) Walther. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 43 





anul, 20 cară cu patru boi, 50 epe şi miere îndestulă. :) Prinţul 
Transilvaniei plăteă 15.000 sechini. 2) Perderea acestor foloase 
{costă mult pe Poartă], mai cu seamă într'o vreme când Impă- 
ratia se află în nevoie de bani şi bucate şi preţul aurului cres- 
cuse foarte mult dela războiul Persiei, încât se indoise preţul unui 
scud în Constantinopol, aceia ce pricinui turburări din partea 
Jenicerilor. 5) Afară de acestea, Valachia şi Moldavia, (erau) cămări 
pline de toate cele trebuincioase Constantinopolului. Dintr'ânsele 
acest oraş se îndestulă cu cărnuri proaspete şi sărate, cu mulţimi 
de grâne şi alte lucruri ce, pe Dunăre, se duceau acolo. Chiar 
saraiul Sultanului din aceste ţări se îndestulă nu numai de cele 
trebuitoare vietei, dar încă de cele spre lux şi desfătare. 4) — 
Sultanul hotărî dar a potoli cât mai în grabă acea răscoală, 
până a nu se întinde şia luă mai multă putere. El numi atunci 
Domn în Ţara-Românească pe un Bogdan-Beizade, 5) fiu al lan- 
cului-Vodă Sasul, ce zăcù neruşinat trei ani şi seapte luni pe 
tronul Moldovei (1570—1574), batjocorind-o şi, [căruia] după ma- 
zilia sa, i se tăie capul în orașul Liov din Polonia, din porunca 
regelui Stefan Bathori. 5) Acest june Bogdan se duse în Constan- 
tinopol cu familia sa, unde intră în casa lui Ferhad-Pasa si cre- 
scând în casa lui ajunsese a purtà slujba de haznadar. El avuse 
de gând a se turci, când crezu că favorul patronului său şi re- 
volta Domnilor îi [vor] deschide calea de a dobândi un tron. 7) Mus- 
tafa-Paşa, 5) căruia i se luase pasalacul Maras, °) cu o seamă de 
oşti, între cari 2.000 Ianiceri cu vre-o câteva din agalele cele 
mai însemnate, 1") şi pe lângă care oştire se mai adăogiră 14.000 
Turci ridicaţi din Bulgaria, fu poruncit să treacă Dunărea pe la 
Rusciuk şi să ducă pe noul Domn în ţară. ™) Intr'aceiaşi vreme 


1) Esprinchardt, 249. Despot-Vodă la 1562 urcase tributul din 30.000 
galbeni ce eră mai înainte, la 40.000: Hammer, 113.— La 1574, Moldova plăteă 
60 000 galbeni tribut şi Sultanul cert a-l îndoi, pentru aceia se revoltă Ion- 
Vodă. Idem, 193. — :) Esprinchardt. — 3) Botero, III, 120 si Hammer.— 
4) Campana, o.c., II, 810.—5) Seadedin; Naima; Walther; Istvanfi;—*) Ureche; 
Walther.—") Seadedin; Naima.—*) Seadedin; Naima; Doglioni; Campana; 
Stavrinos; Cronicele României. Toate aceste bătălii din începutul anului 
1595 sunt foarte încurcate de deosebiți cronicari străini. De pildă pe acest 
Mustafa-Paga, Walther îl numeşte Ahmed-Paga, Istvanfi Hafis-Paşa, Guer- 
rin, Dantiscani, o. c, Habrin-Hassan-Pașa, Herrera Asan-Pașa, fiul lui 
ibraim-Paga. Cron. turceşti, românești şi italieneşti îl numesc Mustafa.— 
2) Seadedin; Naima. — 1°) Zbid.—1!) Istvanfi; Waither. 


44 N. BĂLCESCU 

Gherei, Hanul Tătarilor-Perecopi, care cu 30.000 Tătari se în- 
torceă din Ungaria, primi poruncă ca să treacă Dunărea pe la 
Vidin şi astfel din două părţi să izbească pe Mihai. 1) 


XVIII. 


Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l ameninţă, își strânse în 
grabă oastea pe lângă dânsul?) şi împrăştie călăreţi în grabă 
în toate unghiurile ţării, strigând că intră sabie de Turci şi 
Tătari in ţară şi să sară toţi cu totul împotriva dușmanului, în- 
credintandu-se în ajutorul dumnezeesc. $) Apoi porni spre Du- 
năre, Sâmbătă în 8 lanuarie (stil nou) şi a doua zi se opri la 
sat la Pietri, gătindu-se să treacă Dunărea, să-se lovească cu 
Mustafa-Paşa, până a nu apucă acesta să calce ţara. 4) Acolo îi 
veni veste că Hanul cu Tătarii, trecând Dunărea pe ghiata, a si 
intrat în ţară, robind şi prădând. 5) Această veste îngrijă tare pe 
Mihai şi nuimai decât se învârteji îndărăt cu toate oştile şi puse 
tabăra la sat la Hulubesti, de unde trimise streji asupra Tătarilor 
pre Radul Buzescu cu fraţii lui, Preda Postelnicul şi Stroe Stolni- 
cul, si pe Radul Calonfirescu cu o seamă de oşti alese. €) Hanul, 
înaintând spre Giurgiu, ca să să împreune cu Mustafa, jefuind şi 
pustiind tot înaintea sa, îşi aşeză tabăra la o milă departe de 
Giurgiu, la satul Scărpăteşti,”) puse străji în toate părţile şi trimise 
câteva mii la prădat, ca să aducă hrană.8) Avangarda română, sub 
comanda Buzeştilor, înaintă până la sat la Putineiu, unde întâm- 
pinând avangarda tătărască, o izbi cu vitejie şi o înfrânse (14 Ia- 
nuarie), perind Tătari multi şi vii prinzând încă mulţi. °) Îndată 
ce află Hanul această tristă veste, trimise pe un nepot al lui cu 
o mulţime de Tătari şi veniră până la o milă d'alaturi de Giur- 
giu, °) la sat la Stănești. ©) Buzestii mai căpătând ajutor oaste 
de la Mihai, le eşiră întru întâmpinare si se loviră de faţă Du- 
minecă 16 Ianuarie (s. n.), dând vitejeşte într'ânşii, îi biruiră 
şi pe mulţi aşternură la pământ, îi prind sau se predau ei în- 
sisi; 12) o parte numai scapă cu fuga spre Hanul; însuşi nepo- 
tul Hanului peri în această bătaie. 13) Dup'aceia Buzeştii izbesc 





1) Walther.— 3) Cron. Rom.— 5) Walther.— 4) Cron. Rom.—5) Ibid.; 
Walther. — *) Cron. Rom. — 7) Serbatesti în judeţul Vlașca: Tunusli, 
264. — 8) Walther. — ?) Cron. Rom. — %) Walther. — 11) Cron. rom. — 
12) Walther. — ::) Cron. Rom.; Tunusli, 264. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 45 


mai multe cete ce umblau răspândite după hrană şi cu cruzime 
le fugăresc si le ucid. Seapte mii prinşi creştini fură mântuiţi 
atunci din mâinile Tătarilor. !) Hanul se află tot la Scărpăteşti, 
unde sosise si Mustafa-Paşa cu Bogdan-Vodă si se împreunase 
ambele oştiri, tătărească şi turcească. ?) Mihai, care stă rânduit _ 
de bătaie la Hulubesti, *) pregătind toate şi luând toate măsu- 
rile cerute de împrejurări ca un duce prevăzător, cum prinse 
acea veste, 4) socoti a nu mai întârziă şi purcese în contra 
ambilor vrăjmaşi cu toată armata şi gloatele lui. În calea sa uci- 
de şi fugăreşte mai multe cete de Tătari, cari rupte din ta- 
bără de vre-o patru zile, se trăgeau acum spre ordia cea mare. 
Dup’aceia, Duminecă (23 Ianuarie), în murgul serii, năpădeşte 
peste avangarda vrăjmaşului ce se află patru mile [departe] de 
tabără, compusă de 6.000 Turci, între cari 300 Ianiceri şi o mul- 
time de Tătari, invocând cu o încredere puternică, după obiceiu, 
cu glas mare, numele lui Hristos. Tătarii, sumetindu-se în nu- 
mărul lor, nu băgară de seamă laceastă strigare ; iar Turcii 
o înţeleseră şi încălecând căutau a scăpă cu fuga, favorizați de 
întunecimea nopţii. Ai noştri izbesc cu semetie pe Turci şi Tă- 
tari, şi îi ieă în goană. 5) Avangarda noastră, sub comanda Ba- 
nului Manta, îi duse gonindu-i până în ordia cea mare dela Scăr- 
păteşti. 6) Spaima intră în tabăra vrăjmaşă, crezând că Mihai 
însuşi a venit a-i izbi. Hanul, turburat de frică şi neîncrezân- 
du-se în puterile sale, chiar în noaptea aceia 7) se despărţi de 
Mustafa-Pașa şi de Bogdan £) şi luă calea pustiilor sale. Aces- 
tia cu Turcii lor, fugiră încă spre Rusciuk, goniti şi tăiaţi fiind 
de Manta, până îi treci Dunărea. °) 


XIX. 


Mihai sosi a doua zi, Luni (24 Ianuarie), de cu noapte şi isi 
înfipse tabăra în locul părăsit de duşman la Scărpăteşti, şi în 
ziua următoare, Marţi (25 Ianuarie), des de dimineaţă, porni spre 
Rusciuk unde, după cum aflase, Mustafa-Pașa nedescurajat încă 
de atâtea învingeri, mai strângeă oşti şi voiă a-şi mai cercă 


1) Walther. — 2) Walther; Cron. Rom. — 3) Walther. — 4) Cron. Rom. 
-— 5) Walther. — 6) Cron. Rom.— 1) Walther. — *) Charles Bon, o. c. — 
%) Idem. 


46 N. BĂLCESCU 


norocul. 1) Fără a mai lăsă lui Mustafa vreme de gătire, Dom- 
nul se grăbeşte si trece Dunărea pe ghiaţă pe la Marotin?) sé 
isi înşiră oştile mai sub porţile Rusciukului. El aveă cu dânsul 
numai 10.000 ostaşi (7.000 atât Munteni cât si Moldoveni), 3) în 
vreme ce Mustafa-Paşa aveă 4.000 oaste aleasă şi 10.000 Turci, 
adunătură din Bulgaria. +) El îşi îndeamnă ostile a se luptă vi- 
tejeşte pentru gloria lui Hristos şi mântuirea Patriei 5) şi cu 
frunte de leu, bărbăteşte, mai repede decât ai gândi, năvăleşte 
asupra Turcilor, cari d'abiă apucaseră a ieși din cetate, cand 
lupta se încăieră. *) Bătaia tint câtva şi fu sângeroasă şi nu în- 
cetă până în noapte, când Turcii, cu toate că erau] mai nume- 
roşi, trebuiră a se plecă furiei Românilor; 7) dela vre-o 7.000 
până la 8.000 căzură morţi ; 8) ceilalţi îşi căutară mântuirea în 
fugă, dar ai noştri urmărindu-i în întunecimea nopţii, fără seamă 
îi ucid sau îi prind pe toţi.?) Mustafa-Pasa, perzând calul, o 
luă pe jos la fugă; o slugă îi dete apoi un cal prost, pe care 
în zadar se sili a scăpă: 1°) el fu ucis de ai nostri nu departe 
„de locul bătăei. 11) Domnisorul Bogdan fu mai norocit: reschi- 
rându-se toţi ai săi şi însoţit numai de vr’o douăzeci de oameni, :2) 
iar după cum zic unii, numai de sease, '*) el fugi la Constanti- 
nopol, la maică-sa şi la surori. Acolo, acest june pretendent fu, 
la 1597, prin intrigile lui Ieremia, Domnul de atunci al Moldo- 
vei, din porunca Turcilor, asvârlit în mare. El măritase pe o 
soră a lui după un nobil venetian anume Ioan Zane. Însuşi ana- 
listul italian N. Doglioni spune că ar fi văzut la acest Bogdan în 
anul 1597, o sabie, îngropată de mai mulţi ani, care se găsise 
în Moldova şi se presupunea că ar fi sabia ce Atila, vestitul rege 
al Hunilor, biciul lui Dumnezeu, purtă în războaiele sale. Tăişul 
sabiei foarte bine lucrat eră de şeapte palme în lungime şi patru 
în lățime. 14) 


XX. 


După această strălucită biruință, Mihai puse de arse şi dete 
în pradă oraşul Rusciuk. Un martur de față descrie astfel răz- 


1) Walther; Cron. Rom.— ?) Cron. Rom. — *) Campana, II, 859. — +4) 
Walther. — 5) Idem. — 6) Idem. — °) Idem; Doglioni; Istvanfi. —8}) Campana, 
36; Guerrin, 126; Montreux, 449; Francus, o. c., 139.—°) Walther; Sea- 
dedin; Naima. — 1°) Istvanfi. — 11) Cron. Rom; Walther; Fessler, o. c- 
“VII, 837.--123) Walther.—15) Doglioni, 9.— 14) Doglioni. 












































ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 47 
bunarea Românilor asupra bietilor locuitori ai Rusciukului: „Multă 
„jale se faci în ziua aceia, şi plângerile se indltau până la ce-, 
„ruri. Toţi s'au încărcat cu:avere din destul; robi si ruabe şi-au 
„luat cu prisos; nimica n'a scăpat din mâna lor. Gingasele tur- 
„coaice mult răsfăţate, ce stau în veci închise, să le fi văzut 
„atunci goale, desculte, tăvălindu-se în zăpadă, unele tarite de 
„păr, altele de mână; nu eră ostaş care să nu ducă vre-o tur- 
„coaică.“ 1) 

Cetatea însă nu putu fi luată, căci Domnul eră silit a se în- 
toarce în Bucureşti, 2) chemat fiind de trebile ţării. 3) El lăsă pe 
Unguri, Cazaci şi o seamă din Români lui Albert Kiraly, porun- 
cindu-i a urmă pustiirea oraşelor turceşti din Bulgaria ¢) şi în- 
soţit de ostaşii săi, se întoarse, intră în Bucuresti, unde fu primit: 
cu strigăte de bucurie şi de binecuvântare ale poporului pentru 
izbânzile sale. Dobânda care ostaşii aduseră cu dânşii fu foarte 
mare: din 10.000 ostaşi ce-l însoţiseră nu eră nici unul care să 
nu să fi întors cu haine de mătase şi alte lucruri preţioase. 5) 

Indată după ce resuflară putin oștile, Mihai porni pe Banul 
Mihalcea spre Silistra, pe care o arse şi o pustii din nou. *) Mihal- 
cea apoi se întoarce de asedie Brăila, după ce prădă şi arse fo- 
burgul. Asediatii găsiră mijloc de a scrie lui Muza, Ciausul din 
Dobrogea, cerându-i ajutor. Muza strânse vre-o 4.000 de oameni 
şi trecând Dunărea pe ghiaţă, izbi tabăra românească şi omorân- 
du-le, după mărturia îndositoare a Turcilor, 1.000 de oameni. îi 
sili a ridică împresurarea ; Mihalcea se întoarse lângă Mihai. 7) 
[Domnul trimesese] si pe Spătarul Preda şi pe Comisul Radul asu- 
pra Hârşovei. Turcii din acest oraş, aflând de sosirea Românilor, 
se grăbiră a trece Dunărea şi le eşiră în întâmpinare, dar ho- 
mânii îi bat şi îi trec Dunărea, tăindu-i în goană foarte rau până. 
la Hârşova, pe care o dau pradă focului. 

In vremea aceasta, viteazul şi strălucitul Albert Kiraly cu o: 
iutime neauzită, cu foc si cu fer, prădând şi pustiind, îşi roteşte: 
_ armele fulgerând prin toată Bulgaria. Şiştovul, Cernavoda, Ras- 
gradul, Babadagul şi Oblucita se mistuiră de sabie şi foc, si după. 
ce isi împinse pustiirile până la Marea Neagră şi Cetatea Albă, 
unde găsiră 14 tunuri, din cari două purtau săpate armele lui 


1) Stavrinos.—?) Istvanfi; Walther; Cron. Rom.—*) Istvanfi.—‘) Wal-- 
ther; Istvanti.—:) Engel, 1, 232.—*) Idem, îbid.—") Seadedin, 100—130; 
Naima. 


48 N. BĂLCESCU 

Ferdinand şi două ale lui Ioan Hunyad, şi [până] la gurile Du- 
nărei, 1) ajungând până la Varna; apoi trecând munţii, ajung 
dincolo de Adrianopol, apropriindu-se până la treisprezece leghe 
de Constantinopol, pustiind toate câmpiile şi împrăştiind mai 
multe cete de Turci si de Tătari.2) Kiraly apoi îşi întoarse în- 
vingătoarea oaste, neatinsă [de duşman] si ina uta] cu multă 
pradă la Mihai.% 


XXI. 


Tot în acea lună (Ianuarie), o ceată de Români aflară prin spi- 
oni că Sinan se întorceă dela Belgrad la Constantinopol cu multe 
bogății, răpite mai toate dela duşmani. Românii trec în Bulga- 
ria, îi pândesc calea în munţii Emului şi năvălesc fără veste a- 
supră-i. Sinan isi lasă bogăţiile în pradă şi Românii, lacomi după 
dânsele, lăsară pe Sinan de scăpă. Gesty Ferentz sosi cu o ceată 
de Transilvani şi uniţi împreună, coprind mai multe castele 
din părţile locului, trec munţii în Rumelia (Tracia), imprastiind 
groaza în toate părţile şi îşi împing pustiirile lor până la porţile 
Constantinopolului. +) 

Dacă toată armia ar fi sprijinit această nemerită incursie, 5) Sul- 
tanul ar fi avut mult a se teme de scaunul său împărătesc. °) 
La întoarcerea sa în Ţara-Românească, Ferentz întâlni un trup 
de 12.000 Tătari, pe care il imprastie şi îl sfărâmă. 7) Toate aceste 
lupte din luna lui Ianuarie numai, umplură cincisprezece cară 
de capete de Turci, numai din cei mai însemnați, ce se aduseră 
în tabăra românească. $) Aceste strălucite isbânzi ale Români- 
lor, aprinseră nădejdile popoarelor mult chinuite din Turcia şi 
începură a le deşteptă din amorteala in care de veacuri zăceau. 
Bulgarii fură cei mai întâi a se formă în cete si a luă armele. 
Un trup de 2.000 de ţărani Bulgari cuprinde Sofia, capitala Bul- 
gariei, în lipsa Paşei d'acolo şi îi dete foc şi pradă; dar nea- 
vând destulă putere spre ao tine, o lasă şi se trag.) Prada fă- 
cută se împărţi între dânşii şi fiecăruia îi veni în parte aproape 


1) Campana, 857.—:) Guerrin, 115.—3) Walther; Cron. Rom.; Istvanfi.— 
4) In text: «cette heureuse pointe»; traducerea e a lui Odobescu. 5) De 
Thou, II, 507; Guerrin 121; Montreux, 500. — 6) Idem. — 7) De Thou, 
507; Guerrin, 121; Montreux, 500. — 8) Montreux, p. 500. —*) De Thou, 
XII, 513. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 49 


300 scuzi. 1) Apoi, mai unindu-se [și] alţii cu dânşii, se pun de - 
pustiesc ţara în toate părţile şi ajung trei zile departe de Con- 


“stantinopol. Ei întâmpinară apoi un convoi de un mare număr - 


de care, cămile si mai mult de 40.000 dobitoace, «ce ‘se ducea 
la oastea turcească ; ei izbesc oastea ce îi duceă, o birui şi o- 
„moară 2.000 Turci, luând toată acea piada | II 


XXII. 


Izbânzile nu fură deocamdată, în Moldova, asa de repezi şi 
` strălucite ca în Țara-Românească. Aron-Vodă, îndată ce se. declară 
in contra Po-tii, începu a-și găti oştile şi vru să atace cetăţile 
moldoveneşti, ocupate de Turci, din Basarabia. Dar pe când fă- 
ceă acea gătire, în Decemvrie 1594, fără veste, 14.000 de Cazaci, 
între cari 2.000 puscasi aleşi, sub trei steaguri, unul cu Vultu: ` 
rul negru şi cu mănucbiul de argint, altul cu Vulturul alb, cu 
'mănuchiul iar de argint, si al treilea după obiceiul lor, sub o ` 
căpetenie anume Lobodă, năvălesc in Moldova, prădând si pus- 
tiind prin foc şi sabie. Aron d’abia scăpă din laşi cu doi boieri 
ai săi, şi! Cazacii cuprind Iaşul, pun mâna pe visteriile Dom- 
nului şi pun oraşul în flacări şi în sânge. Mai tot oraşul fu mis- 
tuit de foc. Cazacii luară din Moldova 26.000 cai, 600 fete ti- 
nere; ei găsiră încă 70 tunuri în Capitală, din cari parte le luară, 
parte le încuiară. Ne mai având ce jefui în Moldova, trecură să 
facă asemenea în Polonia. *) Văzându-se scăpat din nevoia aceia 
a Cazacilor, Aron începu iarăşi a se pregăti de oaste împotriva 
Turcilor. El primi şi dela Bathori o. seamă de oşti ajutor, sub 
comanda lui Bercea Andreiaş +) şi se duse să izbească Benderul, 
dar fu respins de Begul oraşului, Mir Ahmet. 5) Aron se întoarse | 
apoi spre cetăţile Chilia şi Cetatea-Albă şi asedie pe aceasta din 
urmă, începând a o bate puternic cu tunurile. Garnizoana, ne 
mai putând stă mult împotrivă, ceru ajutor dela Gazi-Ghirai, Han 
al Tătarilor. Acesta sculă un număr mare de Tătari, si puindu-le 
"cap pe Adil-Ghirai, sburară în ajutorul cetăţii. °) Tatarii sosiră pe 
. când garnizoana cetăţii eră gata să se dea. 7) Aron, văzând sosi- 


1) Guerrin, 133; Campana, 36.—2) Guerrin, 118; Herrera, 557.—-3) Guer- 
rin, 115; Iacobus Francus, V, 110. — 4) Mag. ist, IV, 281. — 5) PAEAN, 
Naima. — 6) Seadedin; Naima. — *) Seadedin. } 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai-Voevcd Viteazul. 4 


50 l N. BĂLCESCU 


rea Tătarilor, pricepù că e peste putință a urmà asedierea în fața | 


unei asemenea ostiri şi se ridică de acolo, trăgându-se spre ţară. 1) 


Tătarii, în cele dintâi zile ale lunei Februarie, intrară în ` 


Moldova, urmărind pe Aron şi făcând jafuri şi pustiiri, după 


` obiceiu, 2) până când căzură în cursa ce-i aşteptă. Aron, care 


aflase de sosirea Tătarilor mai nainte, nu perduse vremea. El 
îşi strânsese toate trupele, ridicase poporul în arme, făgădu- 
indu-i prada dușmanului, şi tot poporul eră în picioare; chemase 


~- în deafă o seamă de Cazaci, cari inimati de pilda Românilor, 
~* apucară armele în contra Turcilor şi deputară la Prinţul Tran- 


silvaniei, cerându-i leafa numai pe două luni, făgăduind că apoi 
se vor tine cu prăzile lor si că vor sluji cauza Creştinătăţii cu 


` credinţă şi cu stăruinţă 5), ceia ce Sigismund primi cu plăcere. 


- Dintr'altă parte, Mihai, instiintat de Aron, se grăbi a alerga 
într'ajutor. El plecă din Bucuresti, luând cu sine soţia şi copilul 


său, şi se-duse spre hotarul Moldovei cu oastea sa. Ambii Voevozi - 


„meditară o stratagemă şi întinseră o cursă în care lesne căzură 
Tătarii. Mihai, care se află în fata Tătarilor, se făcu ca cum sar 
fi spăimântat de furia vrajmasului şi începu a se trage înapoi. 
Tătarii se iau fără socotinté după dânsul, până cand cad între 
ostile muntene ale lui Mihai si oștirea moldoveană a lui Aron, 
care stă ascunsă in păduri si în spatele dealurilor. Atunci, de- 
odată Românii iau ofensiva, Muntenii izbind pe Tătari în faţă 
și Moldovenii de dinapoi şi din coaste. De trei ori Tătarii, vă- 

zând primejdia în care se aflau, se raliază şi, în desperarea lor, 
ca nişte mistreți izbiti şi impresurati din 'toate părţile, îşi caută 
a-şi deschide drumul. Dar Românii se îmbărbătează mai pre sus 
de natura omenească şi se silesc a nu le scăpă din mână această 
pradă căzută în cursă. In sfârșit, după o luptă învierşunată, ar- 
mata tătărească se zdrobeşte şi se reschiră: 12.000 Tătari zac 
morți, afară de copii si de neveste, 4) în locul bătăliei ; multi încă 
sunt răniţi; mai toată călărimea lor prăpădită, fiul Hanului în- 
suşi rănit de moarte; 1.500 cai ungurești, multe cară încărcate 


cu puşti, multe steaguri şi 1.000 creştini mântuiţi din robie, fură 


1) El însă se reîntoarse iarăşi şi începi a bate cetatea si eră gata a 
o luă, dacă Cazacii n'ar fi sosit. Epistola lui Aron-Vodă cătră Principele 
Transilvaniei, Reusner, Ep. Turc., 122. — 2) Seadedin.—*) De Thou, XII, 
568;— Bethlen, 1. VIII, 578.—*) Reusner, Ep. Turc., 122. 


<a 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 51 
trofeele acestei biruinte. Rămăşiţa Tatarilor luă în fuga mare 
calea pustiilor. 1) Aceste învingeri ce suferiră Tătarii în Valachia 
si Moldova, în aceste două luni, și rigoarea iernei, făcu că armata 
lor, din 80.000 oameni, d’abia se întoarseră 8.000. Indată, pe 
lângă aceste perderi, o foamete grozavă îi mai pustii în iarna 
aceia, încât ajunseră, de lipsă, că isi frigeau .muierile şi copii 
în frigări, de-i mâncau. 2) 

După învingerea strălucită asupra Tatarilor, ambii Voevozi în- 
ştiințară de toate cele cu noroc săvârşite pe Prinţul Transilva- 
niei, arătându-i că, de-le va sosi în ajutor, după cum li se făgă- 
duise, armata transilvană până la 29 ale acelei luni Fevruarie, — 3) 
-ei vor stăpâni toată Dunărea şi se vor pune în cale spre Con- 
stantinopol, 4) fiindcă toate popoarele creştine din Turcia s'au 
“sculat sau sunt gata a se sculà împotriva Turcilor. 5) 


XXIII. 


- Bathori, care stă în acea iarnă în neluerare, ocrotit de izbân- 
zile Românilor, nu se prilejì a răspunde cererii si dorintii Dom- 
“nilor români, căci ocupaţia viitoarei sale nunţi ocupă atunci cu. 
totul duhul său atât de usurel. Părintele Alfons Carillo, pe 
care îl. trimesese la Viena, după cum am văzut, îi adusese fă- 
gădueli marete dela Impăratul si ingaduinta căsătoriei lui atât 
de mult dorită cu Maria Christina de Austria, fiica archiducei 
“Carol, unchiul Impăratului, soră cu Ana, atunci crăiasă in Polo- 
nia, cu toate că fusese destinată înainte pentru regele Spaniei. ?) 
Aceasta făcu pe duşmanii lui Bathori să zică, că Casa Austriei 
iza dat o femee spre a-l răsplăti, căci a călcat credinţa şi ali- 
anta Turcilor şi că drept ZONNE a luat] nevoia de a purta război 
cu dânşii. 7) 

După aceia, Sigismund trimise o ambasadă la Impăratul, în capul 
căreia puse pe unchiul să Bocskai,8) care ajunse in 14 Decem- 
vrie (1594) la Viena şi în 12 Ianuarie (1595).la Praga, unde fu 
foarte bine primită.) Aci se încheie între imputernicitii lui Si- 


1) Montreux, 500; Guerrin, 123; Dantiscani, 213; Iacobus Francus, 137.— 
2)- Gucrrin, 133; De Thou, XII, 513.—%) Guerrin, 264.— 4) Miron Costin, o. c., 
|. c.— 5) Guerrin, 126.—*) Sagredo, 699. — 7) De Thou, XII, 239. — 
8) Istvanfi.— °?) Montreux, 490. 


52 N. BĂLCESCU 


gismund si ai Impăratului-un tractat de alianţă pe aceste te- 
meiuri: că nu vor depune armele şi face pace cu Turcii, decât 
printr’o invoire reciprocă; că în tractatul cu Turcii se va co- 
prinde Transilvania, Valahia şi Moldova; că toată Transilvania 
si partea regatului Ungariei, ocupate de Bathori de Somlyo, vor 
rămâneă vecinic acestui prinţ şi copiilor săi, parte bărbătească, 
cu drept celui mai întâi născut între dânşii si-tot în chipul cu 
care se bucurase de acestea prinții loan, Ştefan si Christofor; 
dar cu condiţie că vor recunoaşte pe Rudolf şi pe următorii săi, 
regi ai Ungariei, ca suzerani ai Transilvaniei; că dacă Bathori 
va muri fără copii de parte bărbătească, Transilvania şi ţările ce 
se ţin de dânsa vor rămâne pe seama Impăratului şi a următo- 
rilor săi, şi că Bathori şi staturile (les ordres) provinciei vor fă- 
gădui printr'un jurământ solemnel îndeplinirea acestui articol; că 
în cazul când Transilvania se va reîntoarce regilor Ungariei, Im- 
păratul si urmaşii săi vor jură d’a păstră obiceiurile, privile- 
giurile, drepturile şi libertăţile, şi da nu da cârmuirea ţării 
decât la un Domn din această provincie; că Impăratul va recu- 
noaste pe Bathori ca print suveran, că-i va da titlul de strălucit, ` 
că va mijloci aise da în căsătorie una din fetele archiducei Carol, 
mort de curând, și că va angaja (pofti) pe regele Spaniei a-i da 
colanul mielului de- aur (toison d'or); că îi va da toate ajutoarele 
- trebuincioase, oameni, bani şi muniții de războiu; că va angaja 
pe Papa a lua sub protecţia sa pe Prinţul si pe staturile sale; 
că Bathori şi copii săi se vor creà prinți ai sântei Impărăţii, dar 
fără a aveă drept de şedere (assistance) si vot (suffrage) în di- 
eta; că oraşele, cetăţile si castelurile ce se vor lua de armata 
împărătească in război vor fi ale Impărăţiei, si că cetăţile ce 
prea-strălucitul print al Transilvaniei va cuprinde (stăpâni) cu 
oştile şi cheltuiala sa, vor rămâneă lui, de care se va bucură 
sub titlul de feud al Impărăţiei (sans préjudice des droits de 
fief de sa Majesté impériale); dar că dacă aceste cetăţi vor fi 
din ale vechiului regat al Ungariei, acest Print va fi îndatorat 
a le da înapoi cu o dreaptă despăgubire, plătită de Imparat; ca 
Impăratul va plăti sumele trebuincioase pentru întărirea cetati- 
lor Transilvaniei, şi că Bathori, din partea sa, nu va cruta nici chel- 
tueli, nici îngrijiri, spre a le apără în contra dușmanului comun. 

Se mai adăogi la acest tractat un articol ce se. pări de un. 
semn rău: El ziceă că la întâmplare când acest război nu va iz- ` 


Siy pr ii 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 53 
‘ 


buti după cum se nădăjduiă si că Bathori va fi gonit din Tran- 
silvania, Impăratul sé îndatoraază d'a-l primi in staturile sale 
si a-i da venituri de ajuns spre a tine dignitatea sa si mărirea 
casei lui; că în sfârşit Domnii (nobilii) ce acest război are să-i 
pună în aceleaşi primejdii ca şi pe prinţul lor, vor puteă a se 
retrage cu dânsul în Germania. 1) 

Acest tractat, prin care Impăratul semana a se fi arătat foarte : 
generos si a nu fi oprit pentru dânsul decât dreptul onorific 
„de suzeranitate şi eventualitatea, putin probabilă la un print asa 
tânăr, de-a dobândi Transilvania în lipsă de mostenitori, eră în- 
tradevăr câştigarea Transilvaniei pe sigur de Impăratul. Căci . 
[eră la mijloc] un secret ce puţin mai în urmă se dete pe faţă, iar 
care eră cunoscut atunci de toţi cei ce se apropiau de Sigismund 
şi prin urmare şi de lesuiţii ce îl vindeau curţii Austriei. Acesta 
eră neputinta, constatată de doctori, de a împlini datoriile că- 
sătoriei. 2) Se zicea că el fusese legat prin farmecele unei babe 
fermecătoare, numită Ioana, care eră a lui loan Koacock. 3) Alţii 
prepuseră mai în urmă că muma lui Ştefan Bocskai, dorind 
ca Sigismund să ia în căsătorie pe o fată a ei şi neizbutind, căci 
Sigismund în vanitatea lui preferă pe nemţoaică, prin farmecv 
îl legă. +) Sigismund, care-și cunoştea starea, sau că credea că, 
prin ştiinţa doctoricească, îşi va puteă vindecă neputinta sau 
numai de vanitatea de a se vedeă aliat cu familia împărătească, 
dori această căsătorie, care fu fatală țării sale. 

După încheierea tractatului, ambasadorii Transilvaniei primică 
daruri marete şi dându-le audiența de ziuă bună (congé), Im- 
păratul le făgădui că va trimete peste putin pe princesa Maria- ` 
Christina, logodnica lui Bathori; dar Curtea imperială tot amână 
aceasta sub deosebite pricinuiri: Bathori se plânse de mai multe 
ori şi staturile. ţării, care.se temeau ca această alianţă cu Casa 
Austriei să nu le fie fatală, ziceau în gura mare că şi-au bătut 
Nemţii joc de Prinţul lor. Spre a astupă aceste sgomote, Ştefan 
Bocskai, care rămăsese la Praga, se duse în începutul lui Martie, 
la Gratz, capitala Stiriei, unde se căsători ca procuror al stă- 


:) De Thou, XII, 501—2; Montreux, 490; Sacy, II, 112; Bethlen, III, 
513 — 530; Campana, II, 858; Du Mont, o. c, V, part. Î,514.— 2) De 
Thou, XII, 503; Tomasi, 61. — Spontoni, ól. — 8) De Thou, 503. — 
1) Spontoni, 52. : | 


54 N. BĂLCESCU 


Fa 


pânului său Bathori cu Maria Christina, faţă fiind archiduca 
Maximilian, fratele Impăratului şi Ferdinand, fratełe princesei. 
Bocskai, printr'o ceremonie obicinuită în căsătoriile prinților, se 
puse în patul de nuntă. Nemţii însă tot nu trimiseră deocam- 
dată pe mireasă la soțul ei, până în vară.!) 


XXIV. 


Domnii români nu perdură vremea aşteptând armata lui Si- 
gismund ce nu veni, şi căutară a se folosi de izbânzile lor şi de 
spaima ce ele au adus vrăjmaşului. In vreme ce oastea lui Aron 
` cuprinde Măcinul şi alte cetăţi si răscoală toată Dobrogea, ai 
cărei locuitori, urând tirania Turcilor, se ridicară cu toţii şi cu- 
răţiră tara lor de dânşii; două escadroane de Moldoveni bat în 
două rânduri două cete însemnate de Turci şi le iau două stin- 
darde; :) apoi se învârtesc, iau cu sila Chilia şi Benderul, unde 
tae în bucăţi pe Beiul cu 600 Turci, luând multe turme de do- ` 
bitoace 3) şi în urmă merg de asediază de a doua oară Ceta- 
tea-Albă, arzându-i foburgurile, după ce au risipit. ogtirea Be- 
iului acelei cetăţi, atât încât de-abiă a scăpat teafăr, el al.optulea, 
lăsând în puterea Moldovenilor steagurile, tobele, trompetele şi _ 
cele mai multe avutii ale sale. 4) 

Mihai, omorând mai mult de 1.000 de Turci, 5) cuprinde Isma- 
ilul, unde găsi 70 tunuri de baterie, două din care erau însem- 
‘nate cu armele Impăratului Ferdinand şi două cu ale lui loan 
_Huniad. Aceste patru tunuri Mihai le trimise în dar la Prinţul 
Transilvaniei. °) Şi: după ce lăsă în Ismail o garnizoană de 2.000 
Români, 7) trecu apoi iarăşi Dunărea, pustiind oraşele turceşti 
- ce mai rămăseseră în Bulgaria 8), ie se intoarse în grabă spre 


° 








. 1) De Thou, XII, 503. — *) Epist. lui Aron, Reusner Ep. Turc., ep. 1, 

122.—3) Doglioni, 206.— 4) Epist. citată a lui Aron.— 5) Beyerlinck, o. c, 
II, 225.— €) Bethlen, III, 534. Aceste tunuri se credea a fi fost luate de 
-. Stefan-cel-Mare în bătălia vestită ce câştipă asupra lui Matiaș Corvin, 
„regele Ungariei, la Baia (Miron Costin).—’) Guerrin, 124 şi 134; Montreux, 
500 si 514; De Thou, 514.— 8) Herrera, 557, spune că la Smil, omorira 
mai mult de 2.000 Turci şi găsiră 34 de tunuri, din cari unele dela Huniad 
eic... şi lăsară garnizoană ca la 2.000 Români, fiind cetatea tare. — An- 
drei Borestay zice că Albert Kiraly, la 10 sau 6 Mai, luă Smilul, după 
ce cu o trupă de Români a bătut 3000 Turci ce veniau prin Moldova, 
omorindu-le 2.000 de oameni, luă lesne Silistra şi apoi veni la Brăila cu 
„multă pradă. (Campana, 861). | 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 55 





Bucuresti, până a nu -se desgheţă de tot Dunărea. La întoarce- 
rea sa în Tara Românească, cu toate că curgea de trei palme 
apa pe ghiata Dunării, 1) viteazul Domn meprizâ o primejdie asa 
de învederată si trecu cu toată prada sa de cealaltă Darie a 
râului. 2) 

În vreme ce Tătarii năvăliseră în Moldova, Boat numind 
Domn in Tara Românească pe unul numit Stefan, însărcinase 
pe Capigi-başa şi pe Paşa Silistrei, cu multă putere de Turci, . 
Tătari”şi laniceri, să-l ducă în scaun. Mihai, aflând de aceasta, 
trimise pe Albert Kiraly, care întâmpinând pe duşman la 16 Mar- 
tie, *) îl sparge si îl fugăreşte, iar cetatea Silistrei, cruţată până 
atunci, o asemănă cu pământul; apoi, ne mai întârziind, se în- 
vârtejeşte în oraşul Turtucaia, cale de o zi de Rusciuk, îl aprinse, 
ucigând mulţi din locuitori şi se întoarce la Bucureşti, unde se 
afla Mihai. Acesta îl porni îndată la Brăila în ajutorul lui Mi- 
halcea, pe care-l trimesese de vre-o câteva zile, din nou, ca să 
lea Brăila şi să-şi răzbune ruşinea ce primise, fiind silit, la. cea 
dintâiu asediere, a se depărtă. Cetăţuia Brăilei eră închisă cu un 
zid gros şi întărit cu pălimare de pari. *) Armata toată ce o îm- 
presură, Români si Unguri, după mărturia chiar si a cronica- 
rilor turci, se urcă la 20 mii oameni cu multă artilerie. 5) Gar- 
nizona ‘cet&tii eră de 3.000 Turci 5), şi nu le mai putea veni alt 
ajutor, căci Dunărea [se] desghetase. ?) La apropierea Cresti- 
nilor, garnizond esi din cetate şi începu a-i hărţui, dar fu silită 
a se închide în cetate, a se apără cu tunurile şi pustile. Asedia- 
“-torii deschiseră şi duseră şanţuri (tranchée) prin trei locuri şi 
= grăbiră mult asediarea în 16 zile. In capătul acestui: timp, la 
30 Martie, asediatii ne mai putând a se împotrivi, se sfătuiră 
a se predă, 4 composition [cu conditiuni], la cari fură siliţi 
a se supune. Dar Mihalcea, ce eră născut din Brăila, nu voia - 
a le dă altă capitulatie, decât voia d’a esi numai cu femeile si 
copii lor, fără a luă nimic din avutia lor. După rugamintile 
însă ale lui Kara-ciauş, Mehemed-bey şi Mustafa-ciaus, depu- 
taţii garnizoanei, Căpitanii ungurii mijlociră şi jurară pe cre- | 
dinta lor că nu li se va face nici un rău (tort) si că pot luă cu 


1) De Thou: «lintrépide Valaque.» — °?) De Thou, XII, 514, — 3) Wal- 
ther; Frachetta, o. e., 3.— +) Walther. — 5) Seadedin. —*) Guerrin, 134.— 
7) Seadedin. | | 


56 . N. BĂLCESCU 


—— 





dânșii ori-ce vor voi. La 10 Aprilie, să ia, după o lungă asediere, 
Brăila, unde se găsi proviant si multă pradă 1). Asa, până a nu 
trece Dunărea dincolo, ei îmbarcară pe corăbii aproape 1.000 
cântare de mobile şi scule ale lor şi începură a eşi din cetate, 
spre malul Dunării, plângând şi ţipând tare; 2) dar ai nostri, 
zărind că cu straele lor duc şi bani şi că încă şi în pâni as- 
cunseră aur topit, ) orbiţi de dragostea jafului la care foarte 
mult se deprinseră, cu paguba disciplinei, călcară credinţa dată. 
şi capitulatia, şi se aruncară asupra sărmanilor Turci, începând 
a despuia pe unii, pe alţii mai însemnați a-i luă robi, şi pe vro 
câțiva a-i [si] ucide. Kara-ciauş, văzând această călcare a ca- 
pitulatiei, le strigă : „Mincinoşilor! este oare vr'o religie care 
să ierte ce faceţi?“ +) Atuncj Albert Kiraly cu celelalte capete 
ale armatei, puseră mâna pe săbii, spre a opri pe Creştini de 
a maltrată pe Turci, uciseră vr'o câțiva din cei mai îndărătnici şi 
ocrotiră trecerea, acestor nenorociti pe celălalt mal al Dunării. 5) 


XXV. 


In vreme ce Mihai se străduiă cu atâta virtute împotriva duş- 


manului din afară, zavistia boerilor semănă sămânţa împăreche- 
rilor din lăuntru. O seamă de boieri, văzând energia şi calită- 


tile deosebite ce desfăşură Mihai, se temură că acest om eroic. | 


să nu curme puterea și supremaţia lor în Stat, ce cu atâta ne- 
„voie izbutiseră a întemeiă asupra puterii domneşti. Incepură a 


vedeă într'ânsul un urmaş din acei Domni ca Mircea, Dracul, 


"Ţepeş, cari într'o vreme zdrobiau pe duşmanul din afară şi apăsau 


puternic, dimpreună cu factiile, anarchia si partidele din lăuntru. - 
şi libertatea publică. Alţii, din descurajare, socotind că războiul 
început nu va putea fi [tot] asa norocos până la sfârşit, alţii încă 


mânaţi ca totdeauna de patima ambitiei şi urei individuale, — 
toate aceste factii, în capul cărora eră Banul Manta, se uniră 
şi complotară ca să doboare pe Mihai şi să cheme pe Turci. 
_ Complotistii băgară fără de veste in Craiova un trup de cinci 
mii Sârbi, strânşi în leafă de dânşii, şi se sculară pe faţă în 


:) Historia von den Empérungen. ..:., 11.—?) Seadedin.—*) Montreux, 
114; Guerrin, 134. 4) Seadedin. — 5) Seadedin; Naima; Hammer. 








~- 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL w os 57 











ee ee 


contra Domnului. Acesta trimite îndată un trup de oştire la 
Craiova, care năpădeşte în oraş, zdrobindu-] tare si goneste pe 
duşmani până îi trec înnot Dunărea. Mihai se purtă cu multă 
mărinimie cătră boeri, duşmanii lui: îi ertă pe toţi împre- 
ună cu capul lor Banul Manta, care, după cum spune Wal- 
ther, trăiă încă la anul 1598. ') Apoi acea oştire [din Craiova], 
merse sub Albert Kiraly de triumfă prin flacări de oraşul Ni- 
copoli. După atâtea isprăvi măreţe şi strălucite, Românii încer- 
cară si o perzare. Farcaş, având cu sine un trup de 3.000 Ro- 
mani, Sârbi si Unguri, fu înșelat de doi custozi români, cum- 
parati de Turci cu 2.000 aspri, cari îl asigurară că vro sută 
de Turci pradă pe locuitori în preajma Vidinului şi că-l rog 
acei locuitori să alerge în ajutorul lor. Farcaș, încrezător, se 
duce si cade în mijlocul unei armii de 30.000 Turci sub un — 
Agă. Cei mai multi din. ostasii săi, impresurati de vrajmasi, pe- 
riră. 2) El, numai cu puţini, putu scăpă. [Această perdere uşoară 
îşi avu însă compensatiunea sa cu atâtea alte biruinte si, în 
sfârşit, cu luarea Brăilii). l 


XXVI. 


Cuprinderea Brăilei încheie glorioasa campanie din iarna 
anului 1595, fără asemănare în istoria lumii, Nici odată sim- 
timantul libertății nu îmbărbătă mai puternic inima unui po- 
por: patru luni, nesocotind rigoarea iernii si numărul cel mare 
al dușmanului, pururea în câmpul bătăliei, mereu ca nişte uriași, 
s'au războit Românii din ambele ţări. Intr'o vreme aşă de scurtă, 
[ei] se luptară în zece bătălii însemnate cu duşmanii; le îm- 
prăştiară mai multe armate, coprinseră şi prădaseră [ca] la două- 
zeci şi cinci orașe mari şi puternice, şi cetăţi,!) şi mai multe 
mii de sate pustiiră. Constantinopolul însuşi, îi văzu pustiind 
prin fer şi flacări până la porţile sale! Privind în total această 
” campanie, imaginatiunea este izbită [de atâtea îndrăzneţe între- 
prinderi, săvârşite ca într'un vârtej de vitejie, de un popor setos 
‘de libertate, tresărind sub impulsiunea unui geniu războinic.] 





1) Walther.—*) bid. — 3) Orașul de Floci, Brăila, Giurgiu, Rusciukul, 
Turnul, Isaccea, Hârşova, Măcinul, Silistra, Ismailul, Chilia, Benderul, 
Cetatea Albă, Baba, Sistovul, Cernavoda, Oblucita, Rasgradul, Provata, 
| Dobricea, Zâgora, Turtucaia, Nicopoli, Vidinul şi Vracea. 


CARTEA II 
CĂLUGĂRENII 


(Aprilie 1395 — Decemvrie 1595). 


I. 


Incă dela cel6 dintâiu triumfuri ale Românilor din această 
iarnă, spaima şi groaza ce cuprinsese tabăra şi ţinuturile de 
margine ale Impărăţiei turceşti, intrară şi în Constantinopol, si 
pătrunseră şi până şi în Seraiul unde trăiă traiu desfătat şi fără, 
„grijă desfrânatul sultan Murad al III-lea. Vaetele si cârtirile po- 
porului, demoralizarea ostaşilor, a Ienicerilor chiar, cari nu mai 
voiau a merge la războiu sub pricinuire că nu li se plătesc le- 
file, îl înfioră de frică şi îl sili a se gândi şi la trebile Impă- 
răţiei sale. Vistieria fiind sleită cu totul, fu silit a luă din casa 
sa bani spre a mulțumi oştile ce cârtiau cu obrăznicie, făcând 
adesea şi răscoale. Spre a îmbărbătă duhurile spăimântate ale 
ostaşilor de pe margine, le trimise steagul cel sfânt ce se ziceà 
a fi fost al Proorocului Mahomed, si. care, luat de mai nainte: 
dela Egipt, fusese, până în acea iarnă, cu sfinţenie păstrat la - 
Damasc. Dar fiinţa de faţă a steagului Proorocului chiar, nu putu 


încurajă pe ostaşi, cari acum, cu totul demoralizati,.nu mai în= - 


drăzniau a da faţă cu duşmanul. Sultanul porunci atunci a se . 
face rugăciuni publice în piaţa cailor (At-meidan, Hippodrome)’ 
în dosul arsenalului ; vizirii, şeicii, legistii, prezidentii cancela-. 
riei stătură acolo, de faţă, din porunca lui 1), Vestile ce mai ve- : 
niră dela Dunăre adăogiră amarul inimei sale si îi pricinuiră ` 


„1) Hammer, IT, 272—3. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 59 


moartea!), pe care el o presimti mai dinainte şi 0 grăbi prin- 
tr'o temere superstitioasa. Saatgi-Hasan (Hasan ciasornicarul), 
comisul său favorit, visă un vis în care jucă o rolă cu sultanul 
Suleiman, seicul Emir-Estivi şi: sultanul Murad. Visul acesta era 
asa de ciudat, în cât el nu se putt opri a-l descri stăpânului său. 
Duhul superstitios al lui Murad al IIl-lea se impresionă foarte 
de acest vis şi trei zile după aceia, apucându-l cârcei la stomac, 
“crezi că i s'a apropiat ceasul morţii. El porunci atunci: comi- 
sului său să jertfească cinci-zeci şi două oi, din cari patru ne- 
gre, opt pestrite şi patru-zeci albe, după cum spusese mosul 
său Suleiman în visul lui Hasan. Şi spre a-şi împrăştiă poso- 
morita-i melancolie, se duse în grădinele Seraiului şi se odihni 
în chioşcul zidit de curând de Sinan-Paşa pe malul Bosforului; 
de unde din două parti se vedeau sosind corăbiile in port..Acolo, 
peste obiceiul său, porunci muzicantilor odăii sale să zică un 
cântec de jale ce începeă prin aceste cuvinte: „Sunt îrfipovărat 
de. sarcina relelor mele, o moarte! fii într'această noapte mereu | 
alături cu mine“. Indată două galere eghiptene înaintară spre port; 
tunurile lor salutand, curmară aceste cântări jalnice, făcând să 
“plesnească geamurile chioscului şi să cază în bucăţi. Această 
împrejurare, foarte naturală, fu privită de Murad ca un semn 
rău. „Odinioară, zise el, tunurile flotei întregi n'au făcut nici o 
_sminteală acestor ferestre, şi acum tot se zdrobeste la zgomo- 
tul artileriei acestor galere; văd că sa sfârşit cu viaţa mea 
ca şi: cu chioşcul !“.— Si lacrămile inundară obrajii şi barba sa. 
Sculându-se apoi d’acolo, el intră în odaia sa, unde se asvârli 
` pe o sofa, cu inima apăsată de temere şi mâhnire. Chiar în noap- 
tea aceia isi dete sufletul (16 Ianuarie 1595) 2). Moartea lui fu 
„ţinută secretă până sosi fiul său Mahomed dela Magnesia, (28 
Ianuarie), care fusese la vreme instiintat de muma sa, veneti- 
anca Bafta. Indată ce desbarcă la chioşcul lui Baiazid, tunurile 
Seraiului şi pristavii în pieţe, vestiră moartea lui Murad al III-lea 
şi înălţarea lui Mahomed al III-lea. Toţi slujbaşii alergară spre a-i 
aduce închinăciune. 5) Noul sultan eră un print crud, afemeiat si în- 
muiat de tot prin plăceri, cari îl făcură de pierdu înfocarea ce avea 
mai întâiu spre războiu. După ce săvârşi îngropăciunea tatălui 


2) Embry, o. c., 800.— 2) Naima; Seadedin; Hammer, H, 274; Jouannin, 
o. c., 177. — 3) Hammer, II, 276. 


60 N. BĂLCESCU 

său'cu multă pompă, Mahomed al JII-lea porunci să-i aducă înainte 
pe toţi fraţii săi, în număr de nouă-spre-zece. Aceşti feciori şi două- 
zeci şi şapte fete rămăseseră numai din o sută doi copii ce avu- 
sesd Murad al III-lea cu deosebite neveste. Mahomed cu o fatarnica 
milă mângâiă temerile fraţilor săi şi, faţă cu dânşii, dete porunci 
pentru ceremonia tăierii lor împrejur; dar, ducându-i apoi în 
camere despărțite, pentru ca vaietele lor să rămână tăinuite, 
trimise muti cu fatalul lat de-i sugrumă pe toţi 1). Din aceste 
nenorocite jertfe ale unui obiceiu barbar, patru luaseră oare- 
care grad de dezvoltare, fiind crescuţi cu multă îngrijire. Acela. 
ce da mai multe nădejdi eră sultan Mustafa, împodobit cu cu- 
nostinte literare, care aflând moartea tatălui său exprimă pre- 
simtirea soartei sale intr’un distic elegiac2). După aceia, Sulta- 
nul porunci să arunce in mare șaptesprezece roabe însărcinate 
ale tatălui său. A doua zi el puse de aduse inainte-i trupurile 
fraţilor “săi omoriti, le închise în sicrie de chiparos 3), le împo- 
dobi cu turbane şi pene de erodici (héron) si, cu alai mare, le 
duse de le îngropă lângă tatăl său). — 


JI. 


Această nouă stăpânire, care începeă printr'un asa de sânge- 
ros ospăț, de fraţi, fu primită de Osmanlii cu o tristă presimţire. . 
Nici odată pân'atunci Impărăţia otomană nu se aflase în asa 
cumpănă de peire. Oştirile din Constantinopol, nemultumite că 
Sultanul, fără ştirea lor, s'a urcat pe tron, îl primiră cu o răs- 
coală infricosata, prădară oraşul, vrură a izbi şi Seraiul si d’abia, 
cu vărsări mari de bani ce li se făcu, se liniştiră 5). Din afară - 
Impărăţia eră pustiită de Români, Bulgari, Sârbi, Unguri răscu-. 
lati, a căror pildă toate celelalte popoare creştine din Turcia stă 
gata a urmă. Armatele musulmane, demoralizate cu totul, fugiau 
de bătaie, în vreme ce stau semete și adesea se răsculau asu- 
pra căpeteniilor lor. Pe lângă acestea, o foamete cumplită cu- | 
prinse atât taberile de margine cât si Constantinopolul), şi 
ca cum paharul relelor nu eră destul de plin, ingrozitoarea 


1) Hammer, 276; De Thou, XII, 500.— 2) Naima.— *) De Thou, 500.— 
4) Hammer, II, 277.— 5) Embry, 813; Jouannin, 178.— *) Montreux, 513; 
Embry, 813. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL . i 61 


aaae aan EEEE 


ciumă îşi împreunase pustiirile sale 1). Atunci, în acele grele 
şi amari minute, Turcii, aceşti crunti si trufaşi concheranti a 
` şaptezeci de popoare, stau înmărmuriţi și cu durere întorceau 
ochii cătră pustiile Asiei, de unde au venit şi unde cred că sunt | 
meniti a se întoarce. Proorocii, ce de mult circulau printre Ma- 
homedani, făceau pe acest popor fatalist, mistic şi crezător în 
minuni, a crede că acel ceas atât de temut acum a sosit. Se 
„ziceă întradevăr că Proorocul Mahomed murind, fu întrebat câtă 
vreme va tinea statul şi religia sa, si că el, nerăspunzând nimic, 
ridică numai mânile sale în sus, arătând cele zece degete, aceia 
ce sectatorii Coranului tălmăciră că va să zică zece, o sută sau 
o mie de ani. Apoi celelalte două soroace trecând, rămăsese so- 
rocul fatal de o mie de ani, care tocmai atunci se împlinise °). 
Se credea şi se ziceă însă: că, precum oraşul Constantinopolului 
şi-a tras mărimea dela un Constantin şi apoi a fost luat şi zdro- 
bit sub un alt Constantin; şi precum Împărăţia romană a în- 
ceput a înflori mai cu seamă sub un August şi se pierdu sub 
un alt August: asemenea şi oraşul Constantinopolului şi Impă- 
ratia grecească cuprinsă de un Mahomed, are să se zdrobească 
şi să se prăpădească sub un alt Mahomed. Si toţi bănuiau că 
acest nou sultan, cu numele Mahomed, va fi cel preursit pentru 
căderea Impărăţii. Se mai ziceă încă că la anul 1453, când sa luat 
Constantinopolul de Sultan Mahomed al II-lea, se ivise o proorocie 
care spunea că acest oraş va intră iarăşi în stăpânirea cresti- 
nilor după doisprezece ani-luni, — socoteală arabică, după care 
într'un an-lună vin doisprezece ani d'ai nostri,—adeca după 12 ori 
12 ani sau după 144 ani. Aceşti ani adăogându-se la 1453, da anul 
1597, ce eră preursit pentru căderea Impărăţii turceşti 3). Mult mai 
multe si mdi curioase erau proorociile ce circulau printre creştini 
şi înflăcărau de nădejde imaginatiile lor. Erau nişte proorocii , 
vechi ale lui Metodie, episcopul dela Patras, ale lui Leon, împă- 
ratul-filozof cu tablourile profetice ce i se atribuiau şi care ves- 
teau surparea Impărăţii turceşti de cătră un om de vita veche: 
lată păstorul, ziceă această din urmă proorocie, carele va u- 
cide pe lupul ce doriă să mănânce oaia; păstorul îl va u- 
cide şi îl va găsi om. Astfel va pierde cel ce a stăpânit prin 


Cai 


= 1) Montreux, 513. — 2) Esprinchard, 208; Montreux, 596; Embry, 113. — 
_ 3) Cuspiniani, 143 l 


= 


62 l N. BĂLCESCU 


silă. :) Apoi veniau proorociile lui Merlin, care ziceau că unui 
încoronat cu trei coroane va zdrobi Impăraţia turcească, şi că 
înainte de această dărâmare va cădeă asupră-i o boală urit& si 
- groaznică (precum eră ciuma de atunci) 2). In sfârşit cea mai 
răspândită proorocie eră a astrologului Antonie Torquat dela 
Ferrara, care trăise pe la 1480, pe timpul lui Mateiu Corvin, 
Craiul Ungariei. El pretindeă că Impărăţia otomană va cădeă 
când va ajunge la al 13-lea sau al 14-lea Sultan şi nu va trece 
mai mult de anul 1596, căci atunci i se va întâmplă un ce groaz- 
nic şi de moarte, din pricină că, murind Sultanul domnitor, se 
vor ivi atâtea certuri şi lupte între cei mai mari ai Statului, 
încât se vor sfâşiă unii pe alţii şi asemenea vor pati şi de cătră 
străini. Atunci creştinii vor luă înapoi Ungaria si vor face multe 
năvăliri în Impărăţia turcească, care va fi încă necăjită si de o 
mare ciumă şi de o foamete crudă. Apoi, creştinii îmbărbătaţi 
si indrazneti, cu multă înfocare, grabă şi puteri, vor trec6 marea, 
încât toată Creştinătatea se va vedeă deodată în arme la răsărit, 
unde va păreă mai mult a fi zburat decât a fi trecut. Atunci 
Turcii se vor creștină şi ambele biserici si ambele Impărăţii ce. 
vor face una sub un singur împărat creştin 3). Apoi, pe lângă 
aceea, Mahomed al lII-lea se întâmplase a fi al 13-lea sultan după 
Osman, cel dintâiu. Ciuma, foametea, războiul, moartea sultanului 
Murad, răscoala oştirilor, sfâşierile celor mari între partidele duş- 
mane ale vizirilor Sinan şi Ferhad, toate se împreunase sprea 
da temeiu acestei proorocii. Dar cea mai bună proorocie, observă 
foarte bine un analist contimpuran, ar fi fost sabia şi unirea 
creştinilor; +) nenorocire numai că această din urmă, ca în tot- 
deauna când se făcu asemenea legături în contra Turcilor, lipsi, ` 
şi astfel toate proorociile rămaseră zadarnice şi eşiră de minciună. 


HI. 
Câtevă zile după întronarea noului Sultan, Sinan-Paşa fu 
scos din vizirat şi surghiunit la Malgara, iar în locù-i se numì 
rivalul său Ferhad-Paşa (16 Februarie 1595), care tot de-odată 


—————— = 


1) Embry, 76, 164 şi 112.—2) Ibid.; vezi şi Merlin, o. e, vol. al 3-lea.— 
3) Embry, 112; Montreux, 499; Frachetta, 6.—:) Montreux, 596. me 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 63 


primi si comanda mai presus a armatei, cu poruncă d’a porni 
asupra 'Ţării-Româneşti 1). Se ziceă că Ferhad ar fi izbutit a 

surpà pe Sinan-Paşa, incredinténd pe Sultanul că Mihaiu-Vodă - 
_ gi Sigismund Bathori s'au revoltat numai din ura ce aveau cătră 

Sinan, iar nu din ura lor cătră Turci 2). Ferhad-Paşa, poreclit 
_ Characlan (şarpele negru) ) eră de origine arnăut :). El fusese 
crescut în Seraiu şi, deosebindu-se în toată vremea prin vitejia. 
_ Si înțelepciunea sa, ajunse iute în cele mai mari slujbe ale lm- 
părăţiei si acum pentru a doua oară fu învestit cu puterea vi- 
zirească 5). Noul mare vizir adună îndată la divan pe toţi vi- 
zirii, pe muftiul, pe cadiascherii, pe nisangiul, pe cei patru def- 
- terdari, precum si pe agii lanicerilor si ai buluciilor, spre a se 
sfătui dacă trebue să se indrepteze spre Buda sau spre Țara- 
Românească. Divanul se învoi Paceastă din urmă părere °). Vi- 
-zirul porunci la toţi Paşii vecini a-şi concentra ostirile la Rus- 
ciuk, unde sa se adune şi materialurile cu lucrătorii trebuinciosi 
spre a face pod pe Dunăre; paza, acestui post până la sosirea 
sa, fu încredinţată lui Lala-Mahomed-Pasa, Beiler-beiu de Ana- 


_ tolia, care si porni îndată spre Dunăre. Beiler-beiul Rumeliei, — 


Hasan-Pasa, care se numise în locul lui Mahomed-Pasa, feciorul 
lui Sinan-Paşa, şi care tot într'o vreme comandă cetatea Vidi- 
nul, a primit poruncă să pregătească această trecere *). Pe când 
marele Vizir se ocupă cu multă activitate în Constantinopol 
cu pregătirile ingrozitoarei sale expediţii în contra Tarii-Roma- 
nesti, o răscoală a spahiilor, aprinsă prin zizaniile vrăjmaşilor 
- săi, Sinan-Paga şi Cicală-Paşa, turbură liniştea Capitalei si eră 
p'aci a-l răsturnă din vizirat şi a-i răpune si viata; dar, prin 
vărsări de bani şi sprijinul ce avù dela Ianiceri, puti lesne 
a o răsipi (21 Aprilie 1595). După domolirea acestei răscoale . 
marele Vizir esi cu alaiu din- Constantinopol, Joi în 26 Apri- 
lie şi tăbără la Daut-Paşa, ducând cu sine 10.000 Ianiceri sub 
Zagargi-Pasa şi toată călărimea cu leafă ce rămăsese la Poartă 
şi călărimea străină, atât din aripa dreaptă cât şi din aripa, 
stângă. Corturile armatei se scoaseră cu câtevă zile mai na- 
inte; şi se armase zece galere, pe cari încărcându-le cu tunuri 
și alte muniții, le porniră la Varna, de unde, pe Dunăre, să 


1) - Hammer, II, 277. — *) Esprinchard, 266.— 3) Ibid. — +) Seadedin. —. 
5) Ibid. — *) Hammer, II, 277. —*) Naima. | | 


64 © _N. BALCESCU 


se urce la Rusciuk :). Al doilea vizir, Ibraim-Pasa, fu numit Cai- 
macam în lipsa lui Ferhad şi rămase în Constantinopol impre- 
ună cu aga lanicerilor pentru paza oraşului şi cârmuirea trebi- 
lor Împărăției. Caimacamul eră duşman tainic al Vizirului si, 
deşi în public se arătă că se ocupă cu pregătirea şi adunarea 
oştiriler şi a armelor spre a le trimite lui Ferhad, în faptă însă, 
se siliă cât putea de risipiă toate pregătirile făcute 2). Văzând 
Ibraim-Paşa că Vizirul trimeteă din cale curier după curier, 
scriind Sultanului că se apropie de hotarele Ţării Româneşti cu 
o mână, de soldaţi, rău armati, si că îl roagă a-i trimite îndată 
oștile ajutătoare 3), se puse de arătă Sultanului că pricina pen- 
tru care ostile se adună încet şi merg cu greu cătră hotar, nu 
este, după cum se zice, că lor le e teamă a merge împotriva 
Românilor, dar căci ele urăsc pe Ferhad-Paşa şi nu vor a se bate 
sub dânsul cu duşmanul. Spre adeverirea ziselor lui, el scoase 
de martori înaintea Sultanului pe muftiul Bostan-Zadeh, pe 
cadiascherul Baki, pe vizirii Gerrah-Pasa, Hasan-Paşa si pe fe- 
ciorul lui Cicala-Paga, toți partizani ai lui Sinan, cumpăraţi de 
dânsul cu vre-o câtevă pungi de sechini si cari toţi adeverira 
arătarea lui Ibraim. Aceasta începu a face impresie asupra du- 
hului Sultanului +). — 

În vremea ce aceste intrigi, în Constantinopol, urzeau peirea 
lui Ferhad-Paşa, el înaintă în calea sa. Plecând dela Daut-Paşa, 
în 30 Aprilie, ajunse la Ciurli, unde porunci dea formă un trup 
de 1.000 oameni puşcaşi. si dete lui Husein-Bei comanda spa- 
hiilor. Acei 1.000 puscasi se luau din tot locul unde tăbără ar- 
mia şi cei ce se înrolau, salutau în toate zilele pe marele Vizir 
înaintea cortului său pe la trei sau patru ciasuri după amiazi. 
In cele dintâi zile ale lunei Maiu, ajunse vizirul la Adriano- - 
pol şi dete poruncă că va zăbăvi acolo zece zile. In 13 Maiu, 
până a nu plecă din Adrianopol, Vizirul, potrivit vechei şi sta- 
tornicei dorinti a Porții, şterse drepturile ce principatele Mol-. 
dova şi Tara Românească isi păstraseră prin capitulatiile lor si 
le declară provincii ale Imparatiei turceşti (ijaleti). El numi de 
pasa în Moldova pe Giafer-Paşa, fostul Beiler-bei al Servanuluii A 
şi în Tara Românească pe Satargi-Mahemed-Pasa‘), si, luând în _ 


1) Seadedin; Hammer, II, 277. — :) Naima. — 5) Seadedin ; Naima. —. 
_4) Naima; Seadedin. — 5) Seadedin; Naima. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 65 


privire nădejdea viitoarelor lor venituri, li se puse condiție 
ca să aibă a tine fiecare câte 1.000 soldați cu cheltuiala lor 3). 
Fiind-că acum ambele principate erau reduse în starea celor- 
lalte provincii ale Impărăției, Vizirul dete slujba de defterdar în 
ambele țări lui Mehmed Bei, dela Ieni-Scheker și în aceiaşi vreme, 
hotărî 12.000 oameni în leaf’, drept garnizoană acolo 2). 


IV. 


Pe când acest nour amerinţător de groaznică vijelie se apro- | 
piă de ţara lor, Românii aflară că un convoiu foarte bogat în 
bani şi bucate, treceă din Constantinopol în Ungaria. „Mirosul 
acestei prăzi scoate pe aceşti lei din vizuinile lor şi îi împinge 
a face tot spre a o dobândi“5). Ostile române întâmpinară pe 
apele Dunării pe Turcii ce povăţuiau acel convoiu. Lupta tint 
multă vreme cu noroc schimbat, până eând curagiul izbuti, şi 
ai noştri luară trei corăbii încărcate. Vestea că se apropie ar- 
mata lui Ferhad-Pasa nu-i putii face de a se lăsă de acea do- 
banda 4). Cât-vă dup’ aceasta, în Ardeal, Sigismund Bathori 
trimise pe cel mai vestit general al său, George Borbeli, în Ba- 
nat la Caransebeş şi Lugos. Cu toate că avea cu sine puţini os- 
taşi, Borbeli cuprinse, prin silă, două casteluri turceşti, anume 
_Bokesa şi Varsocs, dar garnizoanele turceşti de la Lipova, Giula, 
Csanad si leneu, aflând prin spioni că oraşul Iofö se află fără 
garnizoană, voiră a se folosi de lipsa ostirilor lui Borbeli din 
Ardeal şi, cu puteri unite, năvălesc în această ţară, cuprind Iofö 
cu. şeapte sate din prejur, unde trec tot prin foc şi sabie şi duc 
- pe locuitori în robie. Aflând Bathori aceasta, spre a-şi răzbună, 
porneşte din Alba-lulia o ceată de oştire aleasă de cuprinde 
Totvaragia, măcelărind garnizoana. Această ceată se uni apoi cu 
Borbeli care băteă Făgetul şi, după ce îl luară, plecară asupra 
Paşii dela Temişoara care, unindu-se cu Beii dela Lipova, Giuila, 
Csanad si leneu, cu mari puteri aleargă asupră-i. In batălia în- 
semnată ce urmă, Creştinii rămaseră biruitori. Paşa Temisoarei 
abiă scăpă cu fuga; iar Bzii Giulei şi Csanadului fură prinşi; 


1) Naima. — ?) Seadedin; Selaniki. — 3) L’odeur de cette proie tire ces 
lions de leurs antres et les pousse ă toute extrémité pour la posséder: 
Montreux, 521.—‘) Idem. 


N. Bălcescu, Românji sub Mihai-Voevod Viteazul. 5 


66 N. BĂLCESCU 


viata lor numai fu cruţată ; toţi ceilalţi prinşi fură ucişi în fata 
armiei creştine. In urma acestora Borbeli merse să bată cetatea 
Lipova 1). 


V. 


| In această iarnă puterea războiului fiind în Ţara-Românească 

şi Moldova, Ungaria răsuilă putin de mişcările armelor. Sinan- 
Paşa dela Belgrad, de unde iernă, află prin fugarii creştini si- 
lintele si umbletele prinților creştini pentru o mare legătură 
împotriva Turcilor. Spre a domoli focul cu care Creştinii se pre- 
gătiau la războiu, mestesugitul Vizir crezu că ar fi bine a face 
a străluci înaintea ochilor lor o mincinoasă licoare de pace. Spre 
acest sfârşit făcu Impăratului o propunere de pace, dar puind 
condiţii grele, care eră încredinţat că nu vor fi primite. Unele 
din aceste condiţii erau: d'a plăti tributul anilor trecuţi, a îngriji 


pentru trimiterea lui regulată în toţi anii de aci înainte, şi a - 


nu da nici un ajutor Ardelenilor, Muntenilor şi Moldovenilor, 
revoltați asupra Porții, nici a le luă partea în viitor. De unde 
nu, amerinţă Sinan că, în primăvara viitoare, va merge să 
bată Viena. El trata încă în propunerea sa pe toată natia nem- 
teasc’ cu un mare dispreţ, zicând că Nemţii sunt niște laşi ce 
nu pot suferi nici căldura nici foamea, şi că sunt buni numai 
d’a beă şi a mâncă. La aceste condiţii aspre şi cuvinte ocărâ- 
toare, Împăratul răspunse cu vrednicie, arătând că o cercare rea 
va dovedi îndată lui Sinan că Nemţii ştiu a se bate cu ferul; 
că zadarnicile sale amerinţări nu-i sunt de nici un folos, de 
vreme ce are aface cu bărbaţi, iar nu cu copii, cari se sparie 


de cel mai mic zgomot. Apoi, lepădând condiţiile turceşti, pro- : 


puse altele cu totul împotrivitoare, între care el cereă ca Sinan 
să dea înapoi toate castelurile cuprinse si toţi prinşii, şi ca 
Poarta să se lepede de nedreptele sale pretenţii asupra Moldo- 


vei şi Ţării-Româneșşti, tari vechi feudatare ale Coroanei Unga- 


riei. Intr'acest chip se zădărniciră aceste vorbiri de pace 2). 
Sinan Paşa fu apoi chemat la Constantinopol şi depărtat 


din viziriat, după cum am văzut înapoi; şi, în locu-i, veni Hasan- 








- 1) De Thou, XII, 537—8; Bethlen, III, 582—5; Sieur d'Ambry, 814; 
Campana, 876; Frachetta; Türkische und Siebenbtirgische Victorien etc. 
— 2) De Thou, XII, 511—3; Montreux, 505. 


"y 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 67 


Pasa cu Beiler-beiul Greciei, feciorul lui Sinan-Paşa, si cu nişte 
Domni şi boieri pribegi din Ţara-Românească si Moldova, care 
din ambiţie călcând legea şi datoria lor, sub ea Le turceşti 
se luptau în contra creştinilor 1). 

Impăratul începă atunci a se găti cu toată silinta spre a 
urmă războiul în primăvara viitoare. El chemă pentru 8 Februa- 
rie (1595), adunarea staturilor Ungariei la Presburg, şi ale Boe- 
miei la Praga pe ziua de 9 Februarie. Archiduca Matei des- 
chise adunarea staturilor Ungariei, cerându-le mijloace spre a 
urmă războiul de primăvară cu izbândă 2). Cererea i se împlini, 
hotărându-se de adunare o dajdie de cu obşte pentru toţi, fie 
de orice rang şi orice privilegiu ar aveà 5). Dieta dela Praga o 
deschise însuşi Impăratul şi, multumind staturilor pentru zelul 
lor şi puternicele ajutoare in bani şi oameni ce dedeseră, spre 
susţinerea gloriei numelui de creştin, el le descrise starea lu- 
crărilor războiului 4). El le spuse că rugase pe Papa, pe Craiul 
Spaniei şi p'al Poloniei şi Svetiei, pe marile Duca al Muscalilor si 
pe multi alti prinți străini, cum şi.pe prinții Germaniei la dieta 
dela Ratisbona, şi că nădăjduiă că toţi îşi vor uni puterile 
cu ale lui împotriva duşmanului. El le vorbi apoi de legătura 
ofensivă si defensivă a prinților Ardealului, Moldovei şi Țării- 
Româneşti, de trofeele si biruintele lor şi încheiă cerând sta- 
turilor ajutoare în oameni şi bani 5). Staturile îi deteră pentru | 
Boemia, Moravia, Sileziea şi Luzacia 6.000 călăreţi şi 10.000 pe- 
destraşi, cari dela începutul lui Maiu până la sfârşitul lui No- 
emvrie trebuiau să slujească cu cheltuiala lor în armata împă- 
rătească 6). Impăratul numi mai mare peste oștile sale în Un- 
garia pe comitele Mansfeld, căpitan vestit în războaie pe acele 
vremi si îl cinsti cu titlul de principe. 


VI. 


In vreme ce ambele Impărăţii se gătiau cu atâta silinta spre 
a purta cu putere războiul, unirea Vot vozilor Ardealului, Moldo- 
vii şi “Ţării-Româneşti, care, după cum văzurăm, fusese de mare 
folos cauzei creştinătăţii, fu în primejdie de a fi zdrobită, şi a- 


1) Montreux, 518. — *) Montreux, 503; Guerrin.—*) De Thou, XII, 
— 4) Idem, ibid. — 5) Montreux, 504. — *) De Thou, XII, 510. 


68 N. BALCESCU 


ceste ţări, acuma aşa amerintate, în nevoia de a deschide raz- 
_boiu între dânsele. Înţelepciunea lui Mihaiu-Vodă se grăbi a opri 
o asemenea nenorocire; dar sămânța de vrajbă ce se aruncă 
atunci, rodi mult mai apoi, zădărnici tot sângele ce se vărsase 
pentru cauza creştinătăţii, azvârii aceste trei ţări în valuri şi 


în nenorociri cumplite şi mântui Impărăţia turcească de peirea | 


ce o. amerintase. Sigismund Bathori, nestatornic şi zadarnic, se 
trufi şi se înălţă cu mintea de când trată şi se rudi prin căsă- 
‘torie cu Impăratul nemtesc, şi începu de odată, prin usurpare, 
a se întitulă print al Ţării-Româneşti şi al Moldovii 1), arătând 
prin aceasta dorinţa sa d'a schimbă tratatul de alianţă ce fă- 
cuse cu Domnii români întrun tratat de suzeranitate a lui asu- 
pră-le. Evenimentele timpurilor păstraseră aceste trei principate, 
"Ardealul, Ţara-Românească si Moldova, singure, izolate, între Im- 
părăţia turcească, Impărăţia nemţească şi Crăia Poloniei. Era 
oare-cum firesc lucru ca orice stăpânitor din aceste trei ţări, 
[ce] se simtia în putere, să caute a le uni într'un singur stat si 
a reîntrupă astfel vechea Crăie a Daciei. Mai multi prinți ro- 
mâni şi unguri o ispitiră. Dar ceea-ce împingeă pe Români că- 
tră aceasta eră dorinţa d'a-și constitui unitatea lor naţională, 
d'a se uni între sine fraţii de aceiaşi limbă şi sânge, în vreme 
ce Ungurii nu erau împinşi decât de vechea şi statornica lor do- 
rinta d'a-şi întemeiă supremaţia lor asupra întregii natii româ- 
_neşti şi, călcând:o în picioare, a da împărăției lor țărmurile Mă- 
rii Negre. Lupta între aceste tendinţe împotrivitoare ale Români- 
lor şi ale Ungurilor zădărnici toate întreprinderile de a rein- 
temeiă Crăia Daciei si această rivalitate naţională aduse robirea 
comună. e | | | 

Tocmai în minutul când mai cu seamă se cereă încredere re- 
ciprocă şi unire, nesocotitul Bathori, mai mult din zădărnicie, 


aprinse torţa acum stinsă a vechilor uri nationale. Proiectele | 


lui ambitioase găsiră partizani nu numai în Ardeal, dar încă în 
Moldova şi 'Ţara-Românească. Cu tot meritul ce Aron-Vodă isi 
dobândise prin rescularea lui asupra Turcilor, Moldovenii tot nu 
puteau uită tiraniile lui de mai 'nainte. În înţelegere cu Sigis- 
mund Bathori se urzi asupra lui Aron-Vodă un complot între 
boerii Moldoveni, în capul cărora stă Aga Razvan, ce comandă 


1) Bethlen, III, 552. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 69 


ee ID ROD = 





guardia de Unguri a acestui Domn. Sub pricinuire că s'ar fi prins 
nişte scrisori scrise de mâna lui Aron, care dovedeau că el se 
află în înțelegere cu Turcii şi cu Cardinalul Andreiu Bathori din 
Polonia, vărul prinţului Sigismund :), un trup de oştire din Ar- 
deal, sub comanda lui Gaşpar Corniş şi Francisc Daczo, intră 
fără veste în Iaşi şi, împreună cu Răzvan, ridică pe Aron cu so- 
tia şi teciorii lui), la 23 Aprilie (1595), şi-i duseră sub pază în 


Ardeal, sub pretext ca să se apere şi să se desvinovăţească că- 


tra Sigismund. Dar acesta îl închise în castelul Vintului 3), oră- 
sel pe Mureş, putin departe de Alba-Iulia, vestit printr’o fără de 
lege a curţii Austriei: uciderea Cardinalului Martinutiu (1551) 
de generalul împărătesc spaniolul Castaldo. Nu se ştie dacă Aron- 
Vodă a fost vinovat într'adevăr de trădarea ce a motivat ares- 
starea lui sau de a căzut jertfă ambitiei lui Răzvan şi lui Bathori. 
Nimeni n'a văzut acele scrisori de trădare ale lui. Noi ne ple- 
căm a crede, cu mai multi analişti contimporani, că fără drep- 
tate a fost el azvârlit după tron în temniţă; dar cumplita lui 
domnire îi meritase o asemenea cădere. El îşi sfârşi viata în 19 
Maiu 1597, în aceeaşi temniţă. Toată avutia lui cea mare, strânsă 
prin stoarceri nelegiuite, fu confiscată de Bathori, spre a sluji 
pentru cheltuiala războiului 4). Mai multi din boerii partizani ai 
lui Aron-Vodă se turburară foarte l’ această silnică si fără drep- 
tate fapt& ; de aceea, multi din ei fură închişi, unii pedepsiţi cu 
moarte 5). Aceste fapte nedrepte răciră cu totul duhurile Moldove- 
nilor de cătră Bathori şi Răzvan si le întoarseră cătră Polonia, 
unde mulţi boeri se aflau în pribegie, aceia ce dete Polonilor în- 
drăzniala de a căută să intre în Moldova. Astfel dreptatea dumne- 
zeiască scoate răsplata unei fapte rele dintr'însa chiar; şi Razvan 


l precum şi Bathori, traseră dintr'aceasta mult rău şi stingere asupra 


capetelor lor. Aga Răzvan fu numit de Sigismund Bathori Domn 
în Moldova sub suzeranitatea lui şi îşi luă nume de domnie Stefan- 
Vodă 5). Acest Razvan eră născut în Moldova dintr'un tată ţigan si 
o mamă moldovancă 7). El intrase de tânăr în slujbă în armia polonă 
şi, deosebindu-se printr'o vitejie neobişnuită în războiul Polonilor 


1) Montreux, 526.— 2) Engel, II, 239.— ) Cron. rom., o. c, l. ¢.— 4) His- 
toria von den Emporungen, 71.— 5) Cron. rom., Mag. ist, IV, 281; His- 
toria von den Empérungen, 71. — €) Cron. rom., Mag. ist., IV, 281. — 
7) Heidenstein, o. c., 315; Walther; Bohomolee, o. c.; Niemcewitz, o. c. 


70 l N. BĂLCESCU 
cu Muscalii, fu din simplu soldat ridicat la cele mai înalte trepte 
ostăşeşti de craiul Poloniei Ştefan Bathori +). In urmă, întor- 
cându-se în Moldova, intră în slujba lui Aron-Vodă, care îi dete 
rangul de Agă şi-l trimise, la Maiu 1593, sol la Sigismund Ba- 
thori 2). Apoi Răzvan primi dela Aron comanda guardiei sale 
de Unguri. El trase la sine dragostea acestor ostaşi °), şi izbuti, 
după cum văzurăm, cu ajutorul lui Bathori, a răsturnă pe Dom- 
„nul său si a se urcă astfel în locu-i pe un tron de care se fă- 
cuse vredhic prin vitejia lui. 

Sigismund Bathori, temându-se ca nu cumvă boierii moldo- 
veni, ce erau pribegi în Polonia, împreună cu Polonii să facă 


vre-o năvălire în Moldova spre a turburà starea lucrurilor, în- 


tocmite după plăcerea lui, trimise pe Gaşpar Corniş la Zamo- 
isky, marele hatman al coroanei Poloniei, care îi eră cumnat, 
ținând în căsătorie pe sora sa Griselda, spre a-i vesti că el s'a 
făcut acum stăpân al Moldovei si îl pofteste ca să nu umble 
a intră în acea ţară şi a-i aduce vre-o pagubă. Zamoisky îi dete 
răspuns în scris că această treabă privește pe craiu şi pe sta- 
turi şi că ar fi fost mai bine dacă Bathori nu întreprindeă o 
asemenea faptă până a nu cere mai întâiu părerea craiului 
Poloniei +). Intr'acest chip, ambiția lui Bathori deşteptă în inima 
Polonilor vechia lor dorinţă d'a stăpâni Moldova Și aduse mari 
nenorociri. 


VIL 


Tocmai se gătià Mihai-Vodă de a se apără în potriva năvă- 
lirii cu care il amerinta Vizirul Ferhad-Paşa, când prinse veste 
de întâmplările din Moldova şi de cugetele ambiţioase ale lui 
Bathori asupra țării şi domniei sale. Dintru 'ntâiu el nesocoti 
acele proiecte ale unui aliat trădător şi călcător de jurământ şi 
declară că își va apără cu puterea drepturile, de se va atinge 
cinevă de dânsele. Dar stolul oștilor turceşti acum se pornise 
spre ţară şi, în acea primejdie, Mihai simţi nu numai că nu 
putea intra în luptă cu Sigismund Bathori, dar încă că avea 
trebuint& de ajutorul lui. El aveă apoi şi a se teme că miselul 


1) Heidenstein, 315. — 2) Kovachich, o. c., I, 209.—:) Heidenstein, 315; 
Bohomolee. — 4) Ibid. 





„ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 71 


său aliat să nu-l jertfească Turcilor. Intr'adevăr, tocmai atunci, 
pe la începutul lui Maiu, sosise în Ardeal Ciaugul Ibrahim, adu- 
când lui Bathori caftane şi scrisori atât dela Sultanul cât şi 
dela Aga Curţii din Constantinopol şi Amat-Pasa dela Timi- 
şoara 1), prin care i se făgăduiă că Sultanul îl va recunoaşte 
stăpânitor peste câte trele principatele cu titlu de Craiu şi cu 
plata unui tribut anual de 5.000 în loc de 15.000 sechini, ce 
plătiă Ardealul mai nainte, numai să se tragă din legătura cres- 
tină. Eră învederat că aceste făgădueli erau prea mari ca să 
poată fi ţinute 2). Mihai însă puteă să se teamă ori de ce dela 
un om aşă.de nestatornic la minte şi la jurămintele sale. Îm- 
păratul însuşi aveă teamă de slăbiciunea lui Sigismund si încă 
din 7 Martie îi scrisese să se ferească de ispita Turcilor, cari 
se silesc „din mâini şi din picioare, prin amerinţări si făgădu- 
eli“ ca să-l tragă pe el şi pe Voevozii români din alianţa creş- 
tind 5). In această cumpănă grea în care se află, Mihai găsi în 
inima sa curagiul rar şi foarte de lăudat d'a jertii mărimea și 
neatârnarea sa, dragostea sa de sine, drepturile sale şi chiar 
ale patriei, pentru un mare interes al omenirii şi al civilizaţiei 
creştine. Adunând ţara spre a se chibzui, îşi aleseră cu toţii 
sfat de folos acestei nevoi, ca Domnul să se închine lui Sigis- 
mund, păstrându-şi însă, fără scădere, drepturile suveranităţii 
si veniturile ţării +). Cu asemenea instrucţii, porni în Ardeal o 
deputatie compusă din Eftimie Mitropolitul Târgoviştei, Teofil 
Episcopul Râmnicului, Luca Episcopul Buzăului, Mitrea Vornic 
mare, Vornicul Christea, Logofetii Dimitrie, Preda şi Borcea, 
Vistierii Dan şi Teodosie, Postelnicii Radu Buzescu şi Stamate, 
Clucerii Radu şi Vintilă 5). In 2 (12) Maiu, sosi această deputatie 
la Alba-Iulia şi îndată fu primită în audienţă de Bathori +6). El 
orândui din parte-i,spre a trata cu deputatia, pe Ştefan Iojica, sfet- 
nicul şi cancelarul său cel mare si pe George Ravazdi, sfetnicul său 
Şi căpitan al cetăţii Szamoş-Ujvar 7). Dar „dintr'aceşti boeri ce-i 
„trimesese Mihaiu-Vodă pentru tocmeală, zice cronica, învrăjbito- 
„rul diavol umblă în mijlocul lor, de se apucară unii cu alții mai 


1) Reusner, Ep. Turc., 128. — 2) Montreux, 526; Campana, 828; Iaco- 
bus Francus, anul 1595, 3. — 3) Scrisoara Imp. în Reusner, Ep. Turc., 
114. — 1) Cron. Rom., o. c., IV, 281.— 5) Bethlen, III, 560.— 6) Montreux, 
525; Cronica lui Fuchs. — °) Ibid. 


72 N. BĂLCESCU 
„mult să facă vrajbe decât pace, cum să scază pe Mihai-Vodă din 
„tară; iar ceilalţi boieri ce se nevoiau să slujească Domnului lor în 
„dreptate, de neprieteni fură biruiti +)“. Intr'acest chip, prin vrăj- 
măşia unor boieri, se făcii că tratatul ce se încheie între ple- 
nipotentii români şi unguri la Alba-lulia, în 20 Maiu 1595, nu 
fu după cum voise Mihaiu, numai un simplu tratat de închinare. 
ci din potrivă legiui o supunere desăvârşită şi o întruparea Ţă- 
rii- Româneşti cu Ardealul. 

Cuprinderea acestui tratat erà : că episcopii, boierii, împreună 
cu Mihai-Vodă şi cu toată ţara, îşi aleg de Domn stăpânitor 
pe Sigismund Bathori si pe următorii săi, căruia depun jură- 
mântul de credinţă. Acest print, neputând sta necurmat în Tara- 
Românească, va cârmul printr'un Vice-voevod ales de ţară, care 
să ştie limba şi obiceiurile ei şi căruia Prinţul să-i trimită 
steag, buzdugan şi sabie, semnele dregătoriei. Vice-voevodul îşi 
va alege un sfat de doisprezece boieri mai bătrâni, între cari 
să nu intre nici un Grec şi cu cari va cârmul tara. Veniturile 
lui vor fi hotărite de Prinţul, și el nu se va mai întitulă ca îna- 
inte: „Din mila lui Dumnezeu“, nici va numi! oraşele ţării ale 
sale; într'un cuvânt el va fi numai un slujbaş al Prințului. Acesta 
singur va aveă drept de viaţă şi de moarte asupra boierilor, 
dreptul de a face dănii la pământeni, dreptul de a trată cu 
puterile străine pentru ţară. La dietele Ardealului să se trimită 
deputaţi şi din Ţara-Românească, cari să aibă drept de a vorbi 
si a votă ca şi toţi ceilalţi deputaţi. Libertatea şi veniturile 
clerului si ale călugărilor se asigurau, şi juridictia Mitropolitului 
Târgoviştei se întindeă peste toate bisericile româneşti din ta- 
rile ce se aflau sub stăpânirea Prințului 2). Pentru toate acestea 
Bathori se legă că el şi următorii săi vor apără, cu toate mij- 
loacele lor, tara de vrajmasi. Acest tratat fu un act de.răzbu- 
nare al aristocrației în potriva lui Mihai, pe care în zadar se 
ispitise a-l răsturnă. | 


Boierii şi călugării, spre a-şi asigură şi a-şi întinde privile- 


giile lor, spre a umili pe Mihai, scăzându-l din treapta de Domn 
suveran la aceea de un slujbaş unguresc, trădară drepturile na- 


tiei şi o aruncară sub supremaţia şi stăpânirea natiei ungurești, 


dusmana ei cea de demult. Acest tratat, injositor pentru el si 


1) Mag. ist., IV, 281.— *) Vezi tratatul întreg la sfârșitul cărţii. 


i 
i 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL (3 





natia sa, egit al trădării din lăuntru gi din afară, fatalitatea îm- 
prejurărilor puse pe Mihai în nevoie de a-l primi. Dar de atunci 
trufaşa lui inimă îşi făgădui o răzbunare puternică şi ura ce el 
hrăni familiei Bathorestilor şi pe care ştiu a o împărtăşi popo- 
rului român, fu atât de înfocată încât arse cu totul această fa- 
milie şi stinse cu sunet pomenirea ei. | 

Cu întoarcerea deputaţilor din Ardeal, Sigismund trimise pe 
George Palatici ca să aducă lui Mihaiu-Vodă buzduganul şi stea- 
gnl ostăşesc, semnele Voevodatului şi să primească jurământul 
lui şi al boierilor. Mihai făcu acest jurământ, dar în inima sa 
hotărî a scăpă de dânsul la cea mai dintâiu ocazie. Intr'aceiaşi 
vreme, la 1 Iunie, sosiră în Alba-lulia deputaţii Moldovei, cari 
încheiară un tratat cu aceleaşi condițiuni ca cel cu Tara-Romé- 
nească 1). De atunci Sigismund Bathori începu a purtà titlul de | 
„Principe al Crăiilor Ardealului, Moldovei si Tării- Românești si 
al sfintei Impărății romane (regnorum Transylvania, Moldaviae 
Valachiz transalpinz et Sacri Romani Imperii Princeps)“ si in 
Europa începi a fi primit şi numit Craiu al Daciei; [căci] locuito- 
rilor acestor trei principate, Români, Unguri si Sasi, li se da nu- 
mirea comună de Daci*). Dar această nesocotită ambiţie a lui 
Bathori nu sluji la altcevă decât de a deschide ochii Românilor 
şi a le aduce mereu aminte de vechia Crăie a Daciei, moşteni- 
rea lor părintească. Astfel Ungurii înşişi lucrară şi făcură pe 
lume a crede într'o viitoare Crăie a Daciei : fantomă îngrozitoare 
ce astăzi îngheaţă inimile lor de spaimă 5). 


VUI. 


In vremea acestor tractatii, Vizirul Ferhad se apropiă cu în- 
_cetul de hotarele noastre şi Tătarii, ce primiseră poruncă d’a 
ajutà operațiile armatei turcești, năvăliră cătră începutul lui Iu- 
nie, c'o puternică oştire asupra Moldovei şi Ţării-Româneşti. 
Mihai-Vodă cu un trup de oaste alcătuit de Români, Ardeleni 
şi Cazaci, pripi de le esi înainte la hotarul 'Ţării-Românești, le 


1) Bethlen, III, 571; Katona, t.27, 188; Fessler, t. 7,355; Nicolae Costin.— 
- 2) Bisseliu, Frachetta gi alţii.—:) După Sigismund Bathori, prinții urmă- 
tori păstrară ideia lui de Crăia Daciei: Astfel fu cardinalul Andreiu Ba- 
thori, Gabriel Bathori si Bethlen Gabor, care la 1628 cere dela Sultanul 
a-i recunoaşte titlul de Craiu al Daciei. 


74 ` | N. BĂLCESCU 
































dă o sabie, îi împrăştie şi-i sileşte a se întoarce înapoi cum inima 
lor ma vrut +). Îndată după aceea, Mihai-Vodă ia cu sine o 
ceată de călăreţi şi pedestraşi români, împreună cu 60 călăreţi 
ardeleni din trupul lui Albert Kiraly, sub comanda lui Gaspar 
Fédéssi, si pornind din Bucureşti, strânge pe lângă dânsul pe 
toţi ostasii români şi bulgari ce întâmpină în cale si pe o seamă 
de paznici din volontiri si în ziua mare, lângă Nicopole, trecu 
Dunărea pe vase, în vederea şi în fata oştilor turceşti 2), adu- 
nate acolo spre ocrotirea construcţiei vaselor pentru podul ce 
se pregătiă a se face pe Dunăre. Cum trecură ai noştri râul, dau 
îndată năvală asupra Turcilor, îi bat, îi sparg, îi pun în goană 
şi-i silesc a căută scăpare după şanţuri închizându-se în tabără 3). 
Această tabără eră aşezată pe lângă râul Osma ce curge din 
Balcani şi se varsă în Dunăre aproape de Nicopole, şi lângă 
dânsa erau grămădite la un loc ca la o mie de luntri, cu toate 
cele trebuincioase pentru facerea podului :). Numărul Românilor, 
spun că se urcă la cinci mii oameni, în vreme ce Turcii tre- 
ceau peste douăsprezece mii 5). Bătălia aceasta urmă în 10 lu- 
nie €). Românii cuprinseră tabăra cu asalt, prinseră şi trecură 
pe multi Turci sub ascutisul săbiei, ca la 500 7), iar, după alţii, 
1.600 Turci 8) căzură morţi. Despre Paşa nu se ştie de a scăpat 
sau de a rămas mort. Toate luntrile fură mistuite prin foc °), 
afară de vre-o zece ce erau aşezate mai departe şi de care nu 
se putură apropiă 1%). Ele slujiră în urmă la ai noştri spre a 
trece dincolo de râu bucatele găsite acolo #4). Un ture ales a 
purtă grija acestor lucrări ale podului, văzând arderea luntrilor, 
zise cătră Fodissi: „Dacă oastea voastră ar fi luat astăzi prea 
puternicului Padişah patru cetăţi, n’ar fi fost nenorocire mai 
mare la el decât paguba ce-i face arderea acestor luntri“. Ro- 
mânii luară în această izbândă şase steaguri şi două falconete ce 
Turcii câştigaseră în anul trecut sub cetatea Raab dela ostile 
împărăteşti; Mihai-Vodă le trimise lui Bathori împreună cu 16 


1) Bethlen, III, 572; Katona 189. —2) Scrisoarea lui Albert Kiraly din 
tabăra dela Colentina (Iunie 1595) catră Sigimund Bathori, Reusner, Epis- 
tolae Turcicarum, 132. — 5) Ibid; Frachetta, 3. — +) Scrisoarea lui Kiraly; 
Herrera, Campana, Frachetta spun că erau numai 508 luntri. — 5) Fra- 
chetta, 3.— 6) Idem, ibid.; Herrera, 559 ; Campana, 863. — 7) Kiraly, ibid. — - 
8) Montreux, 549. — 9) Kiraly; Herrera; Campana; Frachetta. — 10) Ki- 
raly. — 11) Campana 863. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 75 


tunuri si multe limitire [pale], hangeruri si alte arme bogat împo- 
dobite ce dobândiră acolo ostasii săi 1). Ei găsiră încă mult praf, 
muniții şi multe instrumente de fer; dar pe acestea, neputân- 
du-le duce cu dânşii, le aruncară în apă 2). Invingătorii Români 
petrecură noaptea în acel loc şi în ziua următoare 3), 11 Iunie +), 
apropiindu-se de oraşul Nicopolului, scot pe duşman dintr'însul, îl 
cuprind, îl strică şi îl dau pradă flăcărilor 5). Nemultumindu-se 
cu atâta izbândă şi înflăcăraţi de norocul ce îi favoriză, ei se 
aruncă chiar asupra cetăţii şi izbutesc a face o spărtură lângă 
poarta cea mică, cât să poate trecă doi oameni. Dar cei din lă- 
untrul cetăţii începură a vărsă din tunurile şi puştile lor des- 
cărcături omoritoare şi ai noştri, văzând că perduseră vre-o 50 
sau 60 oameni, lăsară cetatea şi trecând Dunărea, se întoarseră 
‘fn ţară, veseli de norocita lor expediţie °). | 


IX. 


Această expediţie a Românilor la Nicopole se mări foarte 
mult de unii din analiştii contimpurani, cari o transformară în- 
tr'o bătălie generală cu toată oastea lui Ferhad-Pasa, în care 
acesta rămase învins c'o perdere foarte mare’). Chiar Turcii, 
duşmanii lui Ferhad-Pasa, răspândiră această veste neadevărată, 
ca să-l poată perde mai cu înlesnire. Noi însă deterăm mai mult 
crezământ raportului lui Albert Kiraly cătră stăpânul său, ce se 
potriveşte cu arătarea unor analişti ai timpului. Perderile Turcilor 
încă nu fură asa de nenorocite precum credeau creştinii şi Tur- 
cii chiar, căci în puţine zile luntrile se făcură şi se adunară la 
loc. Se vede că Mihai vru încă a face cu acestea, ceea ce făcuse : 
cu celelalte. El trecù vre-o: mie de oameni lângă Nicopole ca să 
pună mâna pe acele vase ce se coborau pe Dunăre spre schela 
Raveh, unde Hasan-Pasa, Beiler-beiul Rumeliei, însărcinat cu con- 
structia podului, le adună. Românii se daseră ascuns si le pân- . 
deau trecerea; dar a doua zi dimineaţa ostile Rumeliei şi Segban- 
Basi, generalul laniceriler, care păziă acele luntri, plecară spre 
dânşii şi aflând în cale dela un prins starea şi aşezarea lor, se 


1) Herrera, 559; Campana, 863. — 2) Kiraly. — 3) Ibid. — +) Frachetta; 
Campana, 863; Herrera, 559. -— 5) Kiraly; Frachetta.— 6) Kiraly. — 7) Sa- 
gredo, ed. îr., V., 200; Montreux, 567; Iacobus Francus, anul 1595, 10; 
Historia von den Empérungen, 71; Orteliu, 253. | 


70 N. BALCESCU 

























wa 


ascunseră toată ziua aceea întrun loc priincios, si a doua 3 
când se crăpă de ziuă, izbiră fără veste Turcii pe ai noştriă 
atâta noroc în cât îi învinseră şi-i puse pe fugă). | 
In sfârşit, după şapte săptămâni dela plecarea sa .din Coj 
stantinopol, Ferhad-Paşa sosise acum în Rusciuk 2), pe la jună 
tatea lui funie, unde găsi lemnele pentru facerea podului gata 
Pricina zăbăvirii lui în cale fu, după cum ştim, întârzierea adi 
nării soldaţilor şi greutatea ce întâmpină întru strângerea må 
nitiilor si a bucatelor din partea duşmanilor săi, rămaşi în Cof 
stantinopol 4). indată ce sosiră vasele dela Nicopole, în 6 luH 
se apucară de lucrul podului. Un român ce pică atunci în mă 
nile Turcilor, şi care se vede a fi fost trimes într'adins de y 
hai-Vodă, le spuse că acesta primise ajutoare din Ardeal ; 
Ungaria şi că se află în Bucuresti în capul a sapte-zeci mii q 
taşi? Segban-Başi fu însărcinat a trage linia podului cu vre 
cativa Bei de Rumelia, cari trebuiau să meargă înainte. Mard 
Vizir stă la capul podului sub un chioşc susţinut de opt stalg 
de unde putea să vază şi silinta ce se punea la lucrarea podi 
lui şi tot ce se petreceă în tabără. În locul unde se tăceă pod 
eră, în mijlocul râului, un ostrov lat, sădit tot de sălcii, ung 
podul ajunse în cinci sau şease zile. Ostrovul fu ocupat nd 
întâiu si se asezar& acolo corturi. Celălalt canal al rîului, 3 
se întindeă până la cetăţuia Sân-George, eră foarte larg în ci 
trebuiă cel putin 500 vase spre a face podul. Era lângă cetăţi 
locul cam ridicat şi nişte sangiaci-bei fură orânduiţi spre.q 
tăiă ca să poată prinde capul podului. In 8 Iulie, Beiler-beg 
Rumeliei, Hasan-Pasa intră cu pompă în tabără, aducând caf 
500 robi şi aproape patru mii capete de creştini din Transily 
nia şi Ungaria 5). Satargi-Mehemed-Pasa, ce fusese numit Beild 
beiul Tarii-RomAénesti, fiind chemat, sosi si el peste pujine A 
în tabără °). 


X. 


Intraceea, pe când Ferhad-Paşa se ocupă cu construcția H 
dului, măgulindu-se cu nădejdea că va supune îndată qara: Ri 


1) Seadedin. — :) Hammer, II, 278. — ?) Seadedin. — +) Herrera, 559.4 
5) Seadedin; Naima. — *) Seadedin. : 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL riri 
mânească şi apoi prin Ardeal îşi va deschide calea spre Bel- 
grad, ca să înceapă operaţiile războiului. în Ungaria, vrajmasii 
săi din Constantinopol nu sta în nelucrare. Sinan-Pasa câştigase 
pe tainicii haremului, cari începură a băgă multe hule asupra 
lui Ferhad în capul despotului !). Il învinovăţiră că în fundul 
inimei sale e ghiaur şi că are relaţii secrete cu Mihai-Vodă, 
silind împreună a prăpădi cu totul armia mahometană 2); că 
perduse o mare bătălie la Nicopole; că ostaşii nu vor ase mai 
bate sub dânsul; că opreşte pe seamă-i banii cu cari trebue a 
plăti oştile, şi că, de i se va lăsă încă comanda armiei, e de 
temut. că. ambiția şi scumpetea lui să nu pricinuiască nenorociri 
şi mai mari’). Prin aceste pâri neadevărate, Ibraim-Paşa si cei- 
lalti prietini ai lui -Sinan, izbutiră a răsturnă pe Ferhad, si în 
6 lulie, Sinan-Paşa fu numit în locu-i mare Vizir, pentru a pa- 
_ tra oară. A doua zi (7 Iulie) noul Vizir porni pe Chehaiaoa Ca- 
pigiilor, Ahmet-Aga, cu un ferman, ca să ieă pecetea împără- 
tească din mâna lui Ferhad şi să-l şi omoare, de va aveă oca- 
zie priincioasă 1). Dar cu două zile înainte de a sosi chehaiaoa 
= In tabără la Rusciuk, Ferhad-Paşa, instiintat fiind de nişte cre- 
dinciosi ai săi din Constantinopol despre ceia cei se pregătiă 
chem’ la sine pe Satârgi-Mehemed-Paşa, îi dete pecetea împă- 
rătească în mâini, spuindu-i că el e mazil şi cu tot bagajul său, 
însoţit de'trei mii voinici călăreţi, luă drumul Constantinopo- 
lului. In cale, întâlni trupele Siriei, pe cari Sinan le pornise după 
dânsul, zicându-le::, Mie capul, vouă avutiile!“ Ferhad scăpă 
din mâna acestora, lăsându-le în jaf averea sa, ce eră încărcată 
— toată pe cămile legate câte şease unele de altele. Dintr'un deal 
vecin el privi această pradă a vistieriilor sale şi apoi se depărtă 
în munţi şi d’acolo se duse la Constantinopol, unde în zadar 
căută a-şi mântui viata. Moartea lui e povestită cu întristare 
de toţi istoricii turci, cari laudă slujbele ce el a făcut Impără- 
tiei şi hulesc pe ambițiosul şi barbarul său duşman 5). 

Sinan-Paşa, care se numise tot deodată Seraskier şi mare 
Vizir, fără a perde vreme, începu a se găti spre a porni la oaste). 
“Până a nu ieşi însă din Constantinopol, vrând să dea Turcilor 
şi Sultanului o privelişte plăcută, trimise de scoase din închi- 


—- 





1) Naima.—?) Idem—’) De Thou, XII, 535.—*) Seadedin ; Naima ; Sela- 
niki; Hammer, II, 279. — 5) Ibid. — *) Seadedin. 


78 N. BĂLCESCU 


sori o sută doisprezece creştini robiti în Ungaria, afară de fe- 
mei si copii, pe cari, după ce îi sili a face o sută leghe zi şi 
noapte pe drum, legați şi chinuiti de foame gi de sete, în cât 
mulți, nu numai copii dar şi bărbați, muriră în cale, îi aduse 
în oraş, unde el însuşi îi primi la porțile cetăţii şi îi plimbă prin 
târg în vederea Sultanului si a locuitorilor. Între aceşti robi 
erau multi oameni însemnați şi de cinste, din cari unii fură 
osândiţi la galere, alţii traşi în ţeapă. Între dânşii se descoperi 


o femee în haine bărbăteşti. Era o jună fată numită Maria Pu-: 


toiana. Istoricii nu spun nimic despre naționalitatea ei; numele 
însă o dovedeşte a fi fost româncă. Împinsă, după spusa unora, 
de dorinţa d’a-si răzbună familia măcelărită de Turci, iar după 
a altora, de -mărimea curagiului său şi de sfânta dorinţă d’a se 
luptă cu duşmanul legii, ea se bătuse multă vreme ca soldat. 
Turcii o întrebară dacă n'a luat haina bărbătească ca să ascunză 


vr’o dragoste cu vr'unul din ostaşi. L’aceasta ea răspunse cu. 


o minunată neînspăimântare, că ea isi schimbase portul ca să 
poată a-i vătămă in războiu, iar că pân'atunci nici un om 
nu-i bănuise sexul. [Aceasta] o mărturisiră şi toţi soţii ei, adăo- 
gând că în toate întâlnirile cu Turcii, ea dedese foarte frumoase 
probe de caragiu. Aflând Sultanul de această eroină, trimise de 


o aduse dinainte-i şi o întrebă de a ucis vre-un Turc; la care - 


întrebare ea răspunse cu semeţie că sa purtat cât a putut 
mai cu curagiu, necruțând nici un duşman şi ucizând vr'o zece 
cu mâna ei. Sultanul, mirându-se mult de virtutea acestei fete 
generoase, puse de o preumblă în triumf pe ulițele Constanti- 
nopolului, arătând-o poporului ca o minuue, apoi o dede Sul- 
tanei spre slulja ei în harem 2). a 


XI. 


Sinan-Paşa eră pe atunci în vârstă de optzeci si trei de ani. 
„EL eră de neamul lui arnăut 2), născut în satul Tapiano in San- 
giacatul Prevezei 3). Fiind numai în vârstă de 16 ani, el iesise 


din Seraiu în zilele Sultanului Suleiman şi intrase în rândurile - 


-3) Guerrin, 158; Baudier, 564; Montreux, 569; D'Ambry;lacobus Fran- : i 


cus a. 1595,34; Sacy, II, 110. — 2) Seadedin; Naima; Guerrin, 157; Mon-."' 


treux, 569; Esprinchard, 265. — *) Idem, 265. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 19 
lanicerilor, luând parte la multe bătălii însemnate de pe atunci, 
iar mai cu seamă la asediarea Vienei dela 1528, şi deosebindu-se 
totdeauna printr'o ură feroasă asupra creştinilor 1). In puţină 
vreme el ajunse Belier-bei de Alep si de Eghipet; pe urmă fu 
trimis de linişti turburările Arabiei şi luă parte, sub Mustafa- 
Paşa, la războiul Chiprului 2), unde îşi arătă cruzimea sa asu- 
pra creştinilor, povăţuind c&lcarea capitulatiei si jupuirea de 
viu a viteazului şi nenorocitului Bragadini, comandantul ce- 
titii Guleta 3). Dup'aceea ajunse de trei ori mare Vizir, ve- 
stindu-se mai presus de toţi căpitanii turci în toate războaiele 
ce purtă cu noroc în câte trele părţi ale lumii şi care îi do- 
bândise numele de nebiruit si de Marius al Osmanlailor. Turcii 
il numiau Cogia-Sinan-Paşa sau Sinan-Paşa-cel-bătrân spre a-l 
deosebi de Cecale-Zade-Sinan-Paşa +), cunoscut de creştini sub 
numirea de Cicală-Paşa, care eră născut la Messina dintr'un 
tată genovez si dintro mumă turcoaică 5). Indată ce isi văzu 
împlinită înfocata sa dorinţă de a se mai oşti împotriva creşti- 
nilor, bătrânul Vizir, îngânfat de reputaţia sa ostăşească şi de | 
atâtea războaie cu noroc săvârşite la Tunis, Arabia, Persia, Geor- 
gia si Ungaria, se duse înaintea Sultanului de jură şi chezășui 
pe capul său că va supune pe revoltatii romani, va robi şi va 
pustii tara lor 6), iar pe Mihai-Vodă îl va prinde şi îl va aduce 
viu 7). Dup'aceea isi adună în grabă ostile şi toată gătirea tre- 
buincioasă la războiu, luă cu sine steagul cel sfânt cu care Mu-. 
sulmanii se credeau nebiruiti, când îl aveau în tabăra lor şi, 
ieşind cu ceremonie mare din Constantinopol, merse de tăbări 
la Daut-Paşa 8). D’aci, în 17 Iulie, porni spre Rusciuk. Intra- 
ceeasi vreme poruncise tuturor Paşilor vecini să-i iasă în cale cu 
ostile lor ?) şi Hanului să dea năvală çu Tătarii săi prin Moldova 
în 'Ţara-Românească. Amiralul Cicală asemenea fu poruncit ca să 
strângă din oştirile Asiei o armie mai pe atât de numeroasă cât a 
lui Sinan şi să steă gata ca la orice cerere să se unească în grabă 
cu dânsul 10). La Andrianopol ajunse pe Vizir oştile Siriei si de 
acolo porni la Carinabad, unde fu întâmpinat, la 28 Iulie, de Che- 
haiava Capigiilor, care îi dete în mâni pecetea împărătească, spu- 


1) Seadedin. — 2) Seadedin. — 5) Montreux, 569; Guerrin, 157. — 4) Ie- 
kowski, o. c.— 5) Esprinchard, 211.— *) Walther.— 7) Stavrinos Vistie- 
rul, o. c., |. c.— 6) Hammer, II, 272.— 2) Sagredo, 724. — 1°) Guerrin, 162. 


80 N. BALCESCU 


indu-isi de fuga lui Ferhad-Paşa spre Constantinopol. Sinan scrise 
d'acolo Sultanului, cerându-i ca să omoare îndată pe Ferhad-Paşa 
şi apoi îşi urmă calea, trecu Balcanii prin strâmtoarea dela Ciali- 
cavak, şi ajunse la Şumla, şi d'aculo la Hozargrad sau Rasgrad !), 
făcând cincisprezece tabere din Constantinopol până în câmpiile 
Dobrogii 2). Îndată purcezând înainte, sosi în 5 August (s. n.) în 
tabăra dela Rusciuk. Aci ostile îl primiră stând înarmate şi fl în- 
soţiră până la cortul lui, unde îi prezentară câţivă robi şi câtevă 
capete de Români, cari veniseră să izbească pe Hasan-Paşa si 
fusese prinşi şi omoriti de dânsul 3). Dela 1462, de când conche- 
rantul Constantinopolului Mahomed li, în capul unei armii de 
două sute cincizeci mii oameni, năvăli în ţara noastră, nici o altă 
oştire mai mare, nici cumpănă de peire mai grea ca cea de acum 
nu 0 amerintase. Într'adevăr, armata ce Sinan-Paşa adunase la 
Rusciuk spre a trece în Ţara-Rorhânească, eră de o sută optzeci 
mii ostaşi şi o mie lucrători. ) Cei mai vestiți Pasi ai Impără- | 
tiei, veterani a mai multor războaie comandau după Sinan această 
armie. Era Hasan-Paşa, Beiler-beiul Rumeliei, născut în Herte- 
govina, fiul vestitului Mahomed-Socoliul, ce stătuse Vizir sub trei 
Sultani. El dobândise o mare glorie în războaiele din Persia şi 
din Ungaria, se privea de toţi ca cel mai bun căpitan al Turciei 
şi eră foarte iubit ostaşilor pentru natura lui cea veselă. 5) [Era] 
Mahomed-Satârgi, arnăut, ce fuse Paşă de Caramania si Ciadâr- 
mecter-pasa (şătrar mare). El eră foarte viteaz si se povestia 
despre dânsul că, fiind de pază lângă Sultanul, îl apără într'o 
bătaie, tăind mai mulţi duşmani numai cu un satâr, de unde căpătă 
numele de Satargi; alţii ziceau că acest nume îi vine pentru-că 
a fost măcelar °). [Erà] Giafer-Paşa, eunuc, ungur de neam, ce fu- 
sese Pasa de Tauris şi se degsebise în războaiele Persiei 7); Haidar- 
Paşa, Beiler-beiul Capadociei, vestit prin isprăvile sale din Mol- 


1) Seadedin.—?) Istvanfi, 411.—%) Seadedin. —4) Numărul armiei turceşti 
e cam nehotăriît. Analiştii turci, după cari se luară și unii analişti ita- 
lieni, o scad la 70 mii oameni numai; dar Hammer ne spune a nu ne 
încrede în buletinurile Turcilor. Istvanfi spune că armia turcească treceă 
peste 100 mii, iar Filstich o face de 200 mii oameni. Noi am primit nu- 
mărul de 180 mii dat de Walther, care, fiind pe atunci în ţară gi curând 
dup’aceea la Constantinopol, ni se pare a fi mai exact. Iacobus Francus 
pretinde că Ferhad adunase 150 mii oameni în tabăra sa ; apoi Sinan 
stim că a mai adăogat multe oști pe lângă cele adunate de Ferhad. --- 
5) Espinchard, 211. — 6) Ibid., 213. — 1) Ibid., 212. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 81 
dova la 1589, când îndatoră pe Poloni a plăti tribut Turcilor 2). 
Apoi venià Mustafa-Pașa, feciorul lui Aias-Paşa, Husein-Pasa Beiul 
„Nicopolei, Caraiman-Pasa şi alti mai multi Pasi si Bei, toţi os- 
taşi invechiti şi meşteri în războaie. Intre ei toţi se deosibea un 
român, un trădător de ţară si lepădat de lege. Fecior al lui Ale- 
xandru- Vodă al Il-lea, Mihnea al II-lea sau Mihai, urmă. tatălui 
său în domnie şi cârmui Ţara-Românească dela 1577 până la 1583. 
Domnia lui nu fu decât un şir de tiranii şi stoarceri de bani, până 
când strigările poporului făcu pe Sultanul a-l mazili şi a-l sur- 
ghini la Tripolis. Peste un an însă Mihnea al II-lea pentru a 
doua oară se întoarse Domn în Ţara-Românească chinuind-o şi 
mai cumplit aproape de cinci ani (1586—1591), când fu iarăşi 
depărtat cu urgie şi adus în Constantinopol. Aci, în minutul d'a 
porni în exil, temându-se ca Turcii să nu-l omoare spre a-i luă 
avutia, ceri să se turcească, zicând că de multe ori i s'a arătat 
în somn Proorocul Mahomed îndemnându-l la aceasta. Turcii se 
îngâmfară de aceasta, privind-o ca o minune a religiei lor. Sul- 
tanul aduse pe noul musulman înainte-i, se desbrăcă de haina 
sa spre a-l acoperi, îl încinse cu încingătoarea sa împodobită cu 
petre scumpe 2), îl numi Pașă al Nicopolei şi curând după aceia 
al Vadului. 3) Acum lepădatul Mihnea povăţuiă armia otomană, 
care venise să înjunghie patria sa. 


XII. 


În vremea în care Sinan sosise la Rusciuk şi se pregătiă a 
trece Dunărea, Sigismund Bathori sărbătoriă nunta sa cu arhi- 
ducesa Maria Christina, care în sfârşit, după atâta aşteptare şi 
amânări, venise în Ardeal pe la capătul lui Iulie. Bathori pofti 
şi pe Mihai Vodă să vină la nunta sa ce hotarise a se săvârşi 
la 7 August. Dar Mihai- Vodă, care de o lună de zile se străduiă 
a stânjeni clădirea podului de pe Dunăre de Turci, amerintat 
acum si mai mult de Sinan Paşa, nu-i putu împlini cererea. El 
trimise în locu-i pe boierii săi Stroe Buzescul şi Radul Calomfi- 
rescul 4); cu daruri scumpe de nuntă, însărcinându-i să roage pe 


, 4) Ibid., 214; Senkowski.—?) Sagredo, 675.—3) Hammer, II, 265; Cronica 
lui Fuchs.—‘) Dela aceasta solie in Ardeal documentele istorice perd din 
vedere pe viteazul Radul din Calomfiresti, pe care îl văzurăm înapoi stră- 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 6 


82 N. BALCESCU 


Bathori ca să grăbească a-i veni! într'ajutor, căci duşmanul co- 
mun sa apropiat şi a pus gând, după ce va robi şi va pustii 
Tara-Romaneasc&, să treacă prin Ardeal în Ungaria 1). Vestea 
aceasta turbură veselia nunţii. Bathori trimise pe mireasa sa 
la Samog-Ujvar 2) si grăbi a porni o seamă de oşti ce aveă 
gata în Ţeara-Românească. Dintr'altă parte, pe când el chemă 
în tabără pe toţi ostaşii, solii săi alergă cu grabă la Împăra- 
tul ca să-i vestească primejdia în care se află şi să-l roage a 
trimite cât mai iute ajutor 3); după vechiul obiceiu al Ardea- 
‘lului, o lance şi o sabie, încruntate în sânge, erau purtate din 
loc în loc de un călăreț ce le tinea în sus, în vreme ce alt 
om mergeă alături pe jos strigând: „lată vine dușmanul ţării: 
fiece casă să-şi deă omul spre a ne scăpă din această primej- 
die obştească“ +). 

Mihai-Vodă asemenea se grijise pe cât putuse de oaste şi de 
apărare. Pornindu-si familia cu tot ce aveă mai scump la Sibiiu 
în Ardeal, el egi din Bucureşti cu opt mii ostaşi şi merse de 
înfipse tabăra în drumul Giurgiului la satul Măgureni, două mile 
departe de Bucureşti. Acolo el adună lângă sine pe capetele ar- 


lucindu-se în războiul cu Tătarii ; dar un cântec vechiu popular ni-larată 
rivalizând necurmat în vitejii «cu Buzegtii amândoi și cu Clăpeştii câte 
trei, fruntea boierilor şi domnii războiului» până în zilele lui Radu-Vodă 
feciorul lul Mihnea Turcitul (1611—..... ). Atunci Intamplandu-se ca Tå- 
tarii să vie să robească moșiile, casa și pe mama bătrână a lui Radu 
din Calomfiregti, el alergă la Domn cerând ajutor pe Buzești şi pe Cla- 
pești. Domnul refuzandu-i ajutor, atunci el, însoţit de dreapta sa slugă 
Nedea gi cu vre-o cativa oameni, se aruncă asupra Tătarilor. In bătaie, 
Nedea strigă stăpânului său: «Taie, că nu e pe boerie,ci este pe vitejie; . 
taie mărginile şi oiu tăiă mijloacele». Tătarii fură învinşi si Calomfi-. 
rescul îşi mântui pe muma sa. La întorsul său întâmpină în cale pe Bu- 
zești şi pe Clapesti, care îl omoară şi duc trupul lui, lui Radu Mihnea- 
Vodă, zicându-i că de trăiă, îl scoteă din domnie. Muma lui Calomfirescu 
aflând de uciderea fiului său alergă la Domn cu multe zapise, prin cate-ge 
dovediă ca Calomfirescu îi eră frate. Atunci Domnul, făcând divan, ju- 
decă pe Buzești şi pe Clăpeșşti de li se tăie capul (?). Dintr'acest cân- 
tec se vede dar că Calomfirescul a fost fecior lui Mihnea-Vodă Tur- 
citul, care însoţi pe Sinan,in Țara-Românească. Poate fiul si tatăl şi-au 
încrucişat unul cu altul palogele la Călugăreni, fără a se cunoaște; poate 
glontul şi palogul Calomfirescului trânti la pământ pe lepădatul Mihnea 
în luarea Târgoviștei. — :) Mag. ist. IV, 282; Filstich. — *) Bethlen, III, 
593. — 3) Mag. ist., IV, 282. —+) Doglioni, 116; Ascanio Centorio, o. €., 100. . 


ISTORIA ROMÂNILOR SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL - 83 


matei şi împreună cercară sfat cum să apere mai bine tara !). 
„Lucrul eră cu greu, fiind peste putinţă a opri intrarea Turcilor în 
țară, din anevointa d’a străjui toate hotarele ei cele deschise atât 
despre Dunăre cât si despre Moldova. Într'adevăr, pe când Sinan 
umblă să treacă Dunărea pe la Rusciuk, alte cete turceşti se 
ispitiau a o trece printr'alte vaduri, iar maicu seamă pe la Ni- 
copole, unde se afla un trup însemnat de Turci, cari din po- 
runca Vizirului rezidiseră cetatea cam sfărâmată. de Români, 
-cheltuind pentru aceasta mai mult de 70 mii ioachimi 2). Din- 
tr'altă parte se ziceă de sigur că Hanul Tătarilor are să năvă- 
lească prin Moldova în Ţara-Românească. În această nevoe sfa- 
tul ostăşesc chibzui că, spre a închide dușmanului calea d’a intra 
în ţară sau spre a-l puteă stăvili îndată ce va apucă să intre, 
să se imparta armata în câte-vă trupuri cari să se aşeze în lo- 
curile cele mai importante d'alungul hotarelor, dar fiind aproape 
şi stând gata a se uni cu Domnul, care cu cei opt mii ostaşi ce 
aveă pe lângă el, să se aşeze în centrul operaţiilor, într'un loc 
comod, de unde să poată da ajutor ori şi în ce parte va cere 
trebuinta şi să nu poată fi cu înlesnire izbit şi respins de dus- 
man 3). Îndată după ce sosi la Rusciuk, Sinan Paşa se puse cu 
multă silinţă şi înfocare de a sfârşi podul, a cărei clădire costă 
60 mii talere t). Cu toate că într'acest loc Dunărea este lată de o 
jumătate de leghe 5), dar insula cea mică din partea stângă a 
râului, unde Turcii ajunseră lesne prin mijlocul flotilei lor şi 
unde reîntăriseră cetatuia cam zdrobită de Români, îi ajută foarte 
mult î). Sinan însuși merse de vizită si cercetă acea cetatuie î). 
Cu o activitate rară la vârsta sa, bătrânul Vizir prezidă la fa- 
cerea podului, al cărui cap eră ocrotit ca de o palancă, de ce- 
tatuia din insulă, şi laturile prin galere 8). Mihai de pe malul 
stâng al râului, se siliă cât puteă de împedică clădirea podului; 
dar la sfârşit se văzu amerintat pe la spate de o ceată de Turci 
ce izbutiseră a trece râul două zile mai departe, în vreme ce 
alţii îl trecură pe corăbii chiar in fata Giurgiului, deşi cu multă 
greutate. Ocolit astfel de vrăjmaşi şi în neputinţă d'a mai stân- 
jeni trecerea lor, el lăsă malul Dunării cu gând ca târindu-i după 
sine, să se folosească de cea mai bună ocazie spre a se luptă 


1) Walther. — :) De Thou, XII, 538. — 3) Sieur d’Ambry, 815.— 4) Hist. v. 
den Empor., 78. — *) Walther. — *) Ibid.. — 7) Seadedin. — *) Walther. 


SA - N. BĂLCESCU 





cu dânşii. Atunci Sinan, ne mai fiind supărat de nimeni, se grăbi 
a sfârşi podul :) si în 9(19) August, trecând Dunărea cu toată 
armata sa, călcă şi cuprinse ţărmul românesc *). 


XIII. 


Drumul care merge dela Giurgiu spre Bucureşti trece printr'o 
câmpie seas& şi deschisă, afară numai dintr'un loc, două postii 
departe de această Capitală, unde el se află strâns şi închis în- 
tre nişte dealuri păduroase. Între aceste dealuri este o vale largă 
numai de un pătrar de mil, acoperită de crâng, pe care gârla 
Neajlovului ce o îneacă şi pâraele ce se scurg din dealuri o prefac 
într'o baltă plină de nomol şi mocirlă. Drumul acolo trece în 
lungul acelei văi, parte pe o soşea de pământ, parte pe un pod 
de lemn, care amândouă sunt asa de strimte încât d'abiă poate 
cuprinde un car lărgimea lor 3). Această strâmtoare ce locuito- 
rii numesc Vadul Călugărenilor *), fù aleasă de Mihai-Vodă 
spre a sluji de Termopile Românilor. Astăzi această vale se află 
întocmai după cum ne-o descriu analiştii acelor timpuri. Nici 
un monument nu ne arată că acolo fù lupta cea crâncenă pentru 
libertate! >) Atât suntem de nesimtitori la gloria naţională! Ro- 
mânul acum trece cu nepăsare printr'aceste locuri sfinte, fara 
ca nimic să-i aducă aminte că pământul ce calcă e frământat 
cu sângele părinţilor săi şi acopere oasele vitejilor! 

Vai! scriam aceste rânduri în anul 1847. Cine îmi va fi zis 
atunci că abiă un an va trece şi inima-mi va fi şi mai crud de 
durere ispitită. Era în vremea unei frumoase deşteptări natio- 
nale, atunci când un popor întreg jurase că va muri pentru Pa- 
trie şi Libertate. Turcul, vecinicul duşman, se pornise tot dela 
Giurgiu spre a ne răpi aceste bunuri scumpe. Mă aflam într'o 
adunare populară, când sosi vestea că păgânul a tăbărit Ia Că- 
lugăreni, călcând cu picior batjocoritor sfinta ţărână a părinți- 
lor noştri, glorioşi martiri ai libertăţii nationale. O amar mare! 
Atâta fu uitarea religiei suvenirilor, atâta fu încrederea tuturor 


1) Walther. — *) Seadedin.— *) Walther; Iacobinus; De Thou, XII, 539; 
D'Ambri, 815. — +) Cron. Rom., in Mag. ist., IV, 282. — 5) Crucea de peatră 
ce se află la Călugăreni este făcută de Serban-Voda Cantacuzing, spre ve- 
cinicirea unui pod ce el faci pe apa Neajlovului, dar nu priveşte bătaia. 





Li 
p 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 83 


în vorbele necredinciosilor sau atâta fu mişelia lor, încât această 
veste îi lăsă reci şi în nepăsare. In zadar glasu-mi, unit cu al 
unui mic număr, strigă „războiu şi răzbunare!“ Nici un echo 
puternic nu-i răspunse în mulţime. Imi ascunsei atunci ochii cu 
mânile mele ca să nu mai vază această umilitoare privelişte şi 
din inima-mi zdrobită scăpă aceste cuvinte: „Dumnezeul părin- 
tilor noştri ne-a părăsit! Părinţii nostri ne-au blestemat!“ 1). 

Mihai-Vodă vru a se folosi de poziţia şi de strâmtoarea vadu- 
lui Călugărenilor, în care nu se puteă destinde în front mai mult de 
doisprezece oameni, ca să facă mulţimea Turcilor nefolositoare. 
şi ca să se poată astfel luptă cu dânşii cu puteri de o potrivă. 
Pentru aceea el tăbărî acolo ‘cu ostile sale, puindu-le de streajă 
în deosebite părţi ca să vază de nu vor umblă Turcii a trece 
printr'alt loc :). Dar Sinan, vrând a înaintă spre Bucuresti, eră 
nevoit a trece pe la Călugăreni 2), fiind acesta drumul cel mai 
scurt şi temându-se ca, dând prin altă parte, să nu lase în urma 
sa un vrăjmaş asa de întreprinzător şi îndrăzneţ ca Mihai. In- 
gamfarea sa şi mulţimea ostilor sale îl făceau a crede că va 
birui lesne. Intr'adevăr armata lui, eră, cum ştim, de 180 mii 
ostaşi, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai- 
Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova si Ardeal, 
d’abia se urcă la 16 mii oameni şi 12 tunuri 4). Sinan nu bănuiă 
poate că numărul creştinilor ar fi asa de mic, dar ştiă că armata 
lui e mult mai mare decât a lor. 

Deşi puţini, ostaşii creştini erau însă plini de foc şi de dorinţa 
de a se măsură cu duşmanul. Exaltatia şi înfuriarea soldaţilor 
crescti atât, încât, înțelegând că unii din căpitanii lor, cătând 
la mulţimea, puterea şi rânduiala păgânilor, erau de părere a 
se trage înapoi spre a nu primejdui în norocul unei zile slava 


1) Aceasta s'a petrecut într'un club la Mitropolie, cea dintâiu și din 
urmă oară când am stătut de fafa la seantele acelui club. Trebue a 
şti că puţini oameni din popor se aflau l'această adunare gi părerea 
mea e că poporul cel de jos, mai cu seamă al Bucureștilor şi-a împli- 
nit datoria revoluţionară și naţională, declarându-zi, desi cam târziu, 
vroinfa de a apără revoluţia cu paloșul; iar clasele de sus, guvern, bo- 
ieri, negustori, junime s'au aflat mult mai pre jos şi nevrednice de misia 
lor şi de poporul ce conduceau.— ?) D’Ambry, 815.— 3) Ibid.; Iacobinus; De 
Thou, 539.— 4) Walther; Iacobinus ; Filstich ; Engel, I, 236.—Alţi analişti 
pretind că oastea lui Mihai se urcă la 20 mii, dar ei mau putut sti mai 
bine aceasta ca Walther si Iacobini, ce se aflau atunci la fata locului. 


86 | N. BĂLCESCU 


şi reputaţia cu greu dobândite, începură a face multă larmă în 
tabără, strigând că în orice chip ei vor să încerce o bătaie ca 
să scape odată, cum ziceau ei, prin prăpădirea oştirii duşmane 
ce se află acum adunată toată la un loc, de acest războiu şi să 
zdrobească de tot jugul nesuferitei tiranii turceşti 1). Vrând ne- 
vrând trebuiră şi capii oştilor cu toţii a se învoi de a aşteptă 
acolo sosirea dușmanului. | 


XIV. 


După ce trecu Dunărea, marele Vizir dete comanda avant- 
gardei armiei lui Satârgi-Mehmed-Paşa şi la ariergardă orândui 
pe Hasan-Paşa, Beiler-beiul Rumeliei 2), iar pe Beii Salonicului 
şi Nicopole îi însărcină cu paza şi apărarea podului 3). Cele zece 
galere ce se urcaseră pe Dunăre până la Rusciuk fură descăr- 
cate de tot felul de arme şi muniții +) şi primiră porunca d'a 
rămâneă pe loc spre a păzi podul 5). Apoi în 11/,, August, Si- 
nan porni cu armata sa spre Bucureşti. In cea dintâiu noapte 
Turcii conăciră într'un sat ruinat în dreptul Camuri, şi a doua 
zi (1/2, August) sosiră în capul Vadului Călugărenilor €), trecând 
râul Salcia pe trei poduri 7). Călărimea uşoară, care manevră la 
avantposturi, înaintă până la întrarea strimtorii şi sta acolo 
odihnindu-şi şi păscându-şi caii, când un nor mare de pulbere 
îi vădi apropierea Românilor 8). Ea fu îndată izbită cu putere 
şi fugi înspăimântată până în tabără °). Spahii înaintară spre a 
sprijini năvălirea călărimii române, până când să apuce Vizirul 
a-şi pune armata în rânduială 10). Sinan se uită plin de mirare 
la putinul număr al creştinilor cari cutezau a aşteptă şi încă a 
izbi o armată asa de numeroasă "). Cu toate acestea nedespre- 


') Campana, II, 890.—?) Seadedin.— 3) Seadedin; Naima.—‘) Naima. — 
5) Seadedin. — *) Idem. —?) Walther cu greşeala confundă râul Salcia cu 
Neajlovul.— 8) Seadedin; Naima.-—- °?) Idem. — 1°) Idem.— ::) Sinan admirant 
Ja patience, on plustost la résolution des Christiens, qui avecques un si 
petit nombre avaient toutes fois l'assurance de Vattendre de pied ferme 
au combat, luy qui avoit une si puissante armée. D'Ambry, 816; Iacobinus. 

«Le Bascha jettant sa veue dans celuy du Palatin, considerant le peu 
de gens qu’il avoit en comparaison de son armée, arresta longtemps sa 
pensée sur admiration de la hardiesse du Palatin d’oser avec une 
poignée d’hommes attendre de pied ferme un si grand nombre d’en- 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 87 


tuind pe vrajmasii săi şi temându-se de vre-o cursă, el îngriji 
de tot ce i-ar putea fi spre folos. Pentru aceea porunci Beiler- 
beiului Rumeliei a înaintă spre stânga cu oștile sale şi cu şapte 
tunuri şi a merge drept cătră ai noştri, în vreme ce el însuşi, 
în capul spahiilor, urmând după artilerie, puse, în lipsă de pod, 
de aruncă scânduri pe mocirla de lângă pădure, ce avea înain- 
tea sa spre a o putea trece :). Dintr'altă parte Segban-Basi cu 
douăsprezece mii de laniceri se aşeză în pădure coprinzând po- 
sturile cele mai importante ; şi urcând douăsprezece tunuri mari 
într'un deal înalt, le îndreaptă spre armia noastră, şi începu a 
tuna asupră-i 2). 

Intr'această întocmire puternică şi îngrozitoare înaintând Tucii, 
ai noştri începură a se trage înapoi mai la strimtoare, dar cu 
multă rânduială şi luptându-se neîncetat. Pedestrimea însă, 
strânsă în urmă prea de aproape de Turci, fu respinsă în pă- 
dure si dete înapoi în lungul strâmtoarei mai iute si cu oare- 
care neorânduială, dar fără a încercă vr’o perdere simtitoare. 
Eră atunci dela 3 la 4 ciasuri după amiazi şi Turcii, mulţumiţi 
că au împins înapoi năvălirea creştinilor, nu îndrăzniră a înaintă 
mai mult în acea strâmtoare necunoscută, unde îi puteă aşteptă 
vro cursă. Viziru! îşi aşeză corturile într'o poziţie foarte bună şi 
pe o înălţime, la intrarea strâmtorei, tiind oștile înarmate şi având 
toată noaptea masalalele aprinse la câte patru colţuri ale ta- 
berei. *) Mihai-Vodă luase poziţie dincolo de râu 4), pe o înăl- 
time, două mile de tabăra turcească *), ocupând strâmtoarea despre 
Bucuresti. 5) Astfel armatele protivnice se aflau aşezate pe două 
înălţimi faţă in faţă, fiind despărțite numai de pădurea din vale 
ce nu le opreă a se vedeă. 7) Românii aveau dinaintea lor o turmă 
de bivoli cu steaguri 8) şi toată tabăra lor eră plină de focuri 
mari în mijlocul cărora petrecură toată noaptea aceea, viermuind 
şi mişcându-se necurmat, cântând, chiuind, şi hăulind, după na- 


nemys. Mais celuy-la luy fournira tantost un plus grand subiect d’ad- 
miration, quand il mettra une partie de ses gens en pieces, le reste en 
fuite et le reduira luy mesme 4 un tel point qu’il se verra dans la boue 
jusques aux oreilles» Baudier, 540. — :) Seadedin; Naima. — °?) Seadedin ; 
Hammer; De Thou; Iacobinus; D'Ambry, 816.— *) Seadedin. — +) Naima.— 
5) Walther.— 6) Seadedin.—?) Iacobinus; Istvanfi; De Thou.— *) Seadedin. 
În al XVI-lea veac, Românii în bătăliile lor se slujau de bivoli, precum 
cei vechi de elefanţi. Vezi Puterea armată la Moldoveni în Mag. ist, II. 


88 N. BALCESCU 

tura lor veselă in mijlocul nevoilor, şi supărând şi hartuind_pe 
Turci cu numeroase avantposturi. 1) Ambele armate aşteptară 
astfel ziua cu nerăbdare şi cu acea neodihnă ce simt oştile în 
ajunul unei mari bătălii. Turcii, ingamfati de mica izbândă ce 
dobândiseră, căutau în râs la Români, aveau de sigur că a doua 
zi se va vedeă triumful islamismului, prin zdrobirea lui Mihai 
şi a armatei lui. Lor le păreă rău numai că Românii nu sunt 
îndestul de mulţi, ca să facă biruinţa lor mai glorioasă. Ai noştri 
se pregăteau a apără cu bărbăţie acea strâmtoare, care era cheia. 
ţării lor şi a Europei creştine. Ei ştiau cât sunt de puţini pe 
lângă duşmani ; dar, credincioşi infocati, inima lor ardea de do- 
rinţă d’a-si dă viata pentru patrie şi lege, şi d'a merită cununa 
martirilor 2). © 


XV 


În sfârşit soarele veni să lumineze această mare zi de Mercuri, 
13/,, August, menită a fi briliantul cel mai strălucit al cununei glo- 
riei române. Înaintea zorilor încă, Mihai-Vodă trimise o seamă de 
pedestrime cu puşti de se aşază la intrarea pădurii şi isi puse tu- 
nurile într'o bună poziţie pe o înălţime 3). În vremea aceea, Turcii 
îşi lua poziţie în preajma podului de ceia parte. +) Sfârşindu-şi 
pregătirile, Mihai înălţă, împreună cu ostaşii săi, rugăciuni că- 
tra Dnmnezeu. Apoi îndreptându-se cătră dânşii, le zise: să-şi 
aducă aminte de vechea lor vitejie, căci ocazia de acum este fru- 
moasă şi de o vor perde, anevoe o vor mai căpătă. Turcii, le 
ziceă el, sunt uimiti de atâtea perderi; cetăţile lor din toate 
părţile sunt cuprinse ; din câte capete au avut armatele lor, nu- 
mai unul a rămas care mai îndrăzneşte a ţine frunte creşti- 


1) Seadedin; Naima.—?) «Tout le reste de ce jour se passa aux ocupations 
«de se considérer les uns les autres. Les Turcs se mocquaient des Valaques 
«et n’avaient que ce déplaisir de ce que ceux-ci n’étaient un plus grand 
«nombre pour rendre leur victoire plus glorieuse. Mais les Valaques sé- 
«rieusement attentifs à ce qu’ils devaient faire le lendemain, portaient 
«leurs yeux et leurs coeurs au Ciel pour impétrer du secour, sans le- 
«quel ils sentaient bien leurs forces trop débiles pour soutenir une si 
<nombreuse multitude d’ennemis. Michel leur Palatin les exortait géné- 
<reusement au combat». Baudier, 541; Walther; Seadedin; Frachetta; Ham- 
mer; Scrisoarea lui Bathori cătră Impăratul din Sas-Sebes, 28 Aug., în 
Reusner, Ep. Turc.; Cron. Rom., Mag. ist., IV, 282.—*) Seadedin.—+) Naima. 


._ 4 
EE F 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 89 
nilor; că cu dânsul au a se luptă, si gloria d'a-l birui va fi 
foarte mare. Mulțimea vrăjmaşilor nu trebue să-i sperie, de vreme 
ce Sinan a lăsat cele mai bune osti ale sale în garnizoane prin 
cetăţi şi a adus cu dânsul numai oameni cari vor face mai mult, 
zgomot decât vătămare. Pe lângă aceasta, locul de bătae nu 
putea fi mai bine ales, de vreme ce mulţimea lor aci le va fi 
nefolositoare. El le zise încă să-şi aducă aminte de cruzimea 
vrăjmaşului, care nu iartă nici odată pe cei biruiti, cu atât mai 
mult pe cei ce s'au revoltat; că nu este destul că au scuturat 
jugul robiei, că au înoit vechile legături cu Împăratul şi că s'au 
pus sub ocrotirea Ardealului, dacă printr'o faptă strălucită ei 
nu vor căută a întemeiă această vrednică hotărire; că a venit. 
vremea de a se luptă puternic pentru libertate; iar mai cu seamă 
pentru cinstea legii, ca să dovedească Turcilor că de le-au căl- 
cat ei înainte patria, a fost numai din pricina neunirii lor; 
dar că acum, când toate popoarele vecine stau în bună inte- 
legere împreună, trebue a dobândi prin unire ceea ce au perdut 
prin zavistie şi împerecheri, şi a goni pe aceşti cruzi tirani din- 
colo de strâmtoarea lor (Dardanele); că toţi vecinii şi-au făcut 
datoria lor, când bătându-i, când gonindu-i din cele mai bune 
cetăţi ale lor, astfel încât ei prăpădiră cea mai bună parte din 
acea mare armie ce Sinan dusese în Ungaria. În sfârşit încheie 
zicându-le, că acum pot si Românii dobândi o asemenea glorie, 
căci toate dovedesc că vor aveă aceiaşi nenorocire“. 1) 

Apoi Domnul se îndreptă cătră oastea ungurească şi o îndemnă 
a se luptă cu inimă, aducându-i aminte că ea e depozitara ve- 
chei vitejii unguresti. 2) 


XVI. 


Astfel vorbi Mihai, neînspăimântatul Voevod; si soldaţii inimati 
foarte împotrivă Turcilor, învăpăiaţi si de aceste cuvinte, dar 
jaluzi încă mai mult d'a eclipsă printr’o biruinţă strălucită toate 
glorioasele biruinti ale vecinilor, răspund invartind în mâini 
paloşile şi lăncile, şi, prin strigări mari de o războinică veselie, 
cer dela Domnul lor ca să-i ducă îndată cătră duşman. 3). 

Atunci Mihai, plin de încredere în energia armatei sale, trece 
podul în capul a 8.000 ostaşi, şi se lăsă cu furie asupra Os- 


1) Sieur d'Ambry, 816. — 2) Bethlen, III, 593. — 3) Sieur d'Ambry, 816. 


90 N. BĂLCESCU 


manlailor, :) în vreme ce focul iute si bine ţinut al puşcaşilor 
din pădure si al tunurilor pustieşte armata turcească, doborând 
la pământ lume multă. ?) Câteva cete de Turci se încearcă a 
sprijini năvălirea Românilor ; dar în zadar, 3) căci aceştia ini- 
mându-se între sine, unii pe alţii, 4) îi izbesc cu atâta furie în 
cât, cu toată minunata poziţie a Turcilor, prăvălinduii, ei ajun- 
seră până la cele dintâi corturi ale taberii lor. 5) Vrăjmaşii, aju- 
taţi de poziţie, de numărul lor şi de maşinele de război, îşi vin 
curând în sine şi încep a se luptă cu tărie.) Patru Pasi, Sa- 
târgi-Mohamed, Haider, Husein si Mustafa, cu o armată însem- 
nată, compusă din oștile Siriei şi din laniceri, aleargă în aju- 
torul cetelor ce se luptau, sprijin cu putere năvălirea Româ- 
nilor, trec podul ?) gi lupta cea mai înverşunată începe atunci 
în toate punctele. 8) Astfel, întinsă peste toată fruntea arma- 
telor, tint bătaia mai multe ceasuri, până când Sinan, desperat 
de putinul spor ce a dobândit pân'atunci, îşi ingloti ostile pe 
lângă sine, strânse pe toţi paşii şi căpeteniile, îi inimează şi, 
în capul unei coloane îngrozitoare, fac o năvală mare şi izbu- 
tesc a împinge pe ai noştri cu un pătrar de milă înapoi °) si 
chiar până la tabăra lor, +°) luându-le şi toată artileria 1). Mihai, 
fara a pierde inima din această neizbândă, îşi culege puterile şi 
din nou dă năvală asupra Turcilor, tăind şi doborând dintrînşii. 
Îndărătnicul voinic Albert Kiraly izbuteşte a luă înapoi două 
tunuri 12). Dar vrăjmaşul se bate cu inimă, îşi împrospătă adesea 
oştirile, aceea ce nu pot face ai noştri, şi îi reîmping indarat: 
de trei ori Românii împinseră şi prăvăliră pe Turci, şi de trei 
ori fură respinşi înapoi 15). Astfel urmă lupta cu noroc schim- 
bător dela răsăritul soarelui până cătră două ciasuri înaintea 
apusului 14), biruitorii rămânând adesea biruiti şi biruitii birui- 
tori 15). „Turcii, spun analiştii contimporani, se luptau ajutoraţi | 
de mulţime şi de număr, Românii de tărie şi îndrăzneală“ 16). 


~ 


1) Walther.— 2) Naima.— 3) Seadedin. — :) De Thou, 531.— 5) Walther.— 
€) Idem..— 7) Seadedin ; Naima; Hammer.— *) Naima.— °) Walther; Cron. 
Rom., in Mag. ist., IV, 282 şi Conspectus historiae Valachicae.—) Ep. lui 
Bathori cătră {mparatul.—) Walther; Seadedin; Naima; Mag. ist., IV, 282.— 
12) Engel, I, 237.-- 13) Montreux, 569; Lorichianus, o. c., 219.— 14) Seadedin.— 
15) Bethlen, III, 584; D’Ambry, 816; Iacobinus; Montreux, 569,— t6) «Turci 
pugnabant adjunti multitudino et numero, Valachi fortitudino et audacia»: 
Iacobinus; Conspectus hist. Valachicae. 


3 A 
E] a 
2 E 
= s 
` 
“ask 


@ 
ROMANH SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 91 


In sfârşit, furia îmbărbătând de o potrivă pe unii ca si pe alţii, 
biruinţa stă să rămână numărului si mica oştire românească, 
împovărată de mulţimea vrăjmaşilor, trăznită de numeroasa lor 
artilerie, este nevoită a da îndărăt. Retragerea ei însă este fru- 
moasă şi metodică. Spre a nu se lăsă a fi ocolită de Turci, spartă 
şi risipită, ea se întocmește în figura unui colţ (cuneum), şi slo- 
bozind astfel de toate laturile focuri asupra vrăjmaşului, se 
trage înapoi cu încetul, luptându-se neîncetat ; această retragere 
este o minune de vitejie, de sânge rece şi de eroizm. Stolurile 
nenumărate ale călăreţilor turci în zadar se aruncă cu furie 
asupra laturilor acestui triunghiu, căutând a-l sparge ; silintile 
lor, fără a-l vătămă întru nimic, se zdrobesc de dânsul ca de o 
stană de peatră. Strâmtoarea locului de bătaie, pădurile si dea- 
lurile favorizau înapoiarea Românilor şi zăticneau mişcările Tur- 
cilor şi Silintile lor d'a-i înconjură de toate părţile. Dar era 
de temut că vrăjmaşii să nu izbutească a scoate pe ai nostri 
din strâmtoare şi să-i împingă în câmpie, unde i-ar fi zdrobit 
cu numărul lor’). _ 

Soarele acum cătă spre sfinţit ; Românii se luptaseră cu eroizm, 
dar osteniti de o luptă lungă si nepotrivită, ei. se plecară nu- 
mărului celui prea covârşitor al dușmanului; bătălia se puteă 
acum privi ca perdută de dânşii, dacă vr'o împrejurare nu-i 
va ajută şi vr'o soartă mai blândă nu le va străluci. Mihai însă 
ca totdeauna, liniştit şi trufaş în primejdie, mai are încă o nă- 
dejde. El .trimisese de dimineaţă să cheme lângă dânsul o ceată 


de pedestrime ce se află departe de tabără ...... Sosi-vă ea 
oare la vreme? ... De la dânsa spânzură soarta bătălii. 
XVII. 


Sta să apună soarele după orizon, când vestea că ajutorul as- 
teptat a sosit vărsă nădejdea izbândirei şi un curagiu nou în inima 
acelei mâni de voinici români, cari ca nişte zmei se luptau, tră- 
gându-se în fata nenumăratelor gloate ale unui duşman învin- 
gător. Acest ajutor însă ce ai noştri şi-l închipuiau tare, nu eră 
decât o ceată de 300 pedestraşi 2) din Ardeal cu puşti. Mihai, 
fără a perde vreme, căută a se folosi de acest neînsemnat aju- 


1) Walther. — 2) Isvanfi; Conspectus hist. Valachicae. 


92 N. BĂLCESCU 

tor şi de reîmbărbătarea oştilor sale, ca să zmulgă biruința de 
la vrajmasi. El îşi preumblă privirea pe câmpul bătăliei, vede 
mişcările Turcilor, şi după dânsele îşi pregăteşte pe ale sale. 
Sinan-Paşa, văzând retragerea Românilor, luase inintă şi vrea a-i | 
desface şi a-i reschiră de tot. Spre acest sfârșit, în capul rezervei 
sale, el umblă a trece podul spre a izbi pe ai noştri în frunte, 
în vremea ce Hasan-Paşa cu Mihnea-Vodă, din porunca lui, alergau 
prin pădure să-i lovească pe la spate. Mihai atunci se aşeză cu 
ceata de curând sosită la capul podului spre a întâmpină pe Sinan, 
trimite pe căpitanul Cocea cu 200 Unguri si alti atâţia Cazaci 
pedeștri ca să ia pe vrajmasi pe la spate şi Albert Kiraly aşează 
cele două tunuri, ce redobândise dela Turci, într'o bună poziţie 
şi stă gata a trăzni pe duşmani de ar indr&zni a trece podul. Sfar- 
şind aceste pregătiri, Mihai cugetă întru inima sa că împrejurarea 
cere neapărat vre-o faptă eroică spre a descurajă pe Turci şi a 
îmbărbătă pe ai săi. El hotărăşte atunci a se jertfi ca altă dată 
și a cumpără biruinţa cu primejdia vieţii sale. Ridicând ochii cătră 
Cer, măriminosul Domn chiamă în ajutoru-i protecţia mântuitoare 
a Dumnezeului armatelor, zmulge o secure ostăşească dela un 
soldat, se aruncă în coloana vrăjmaşă ce-l amerinţă mai de aproape, 
doboară pe toţi cei ce se încearcă a-i stă împotrivă, ajunge pe Ca- 
raiman-Paga, îi zboară capul, izbeşte si pe alte capete din vrăj- 
mași şi, făcând minuni de vitejie, se întoarce la ai săi plin de 
trofee si fără.de a fi rănit. 1) Această faptă eroică înfioră pe 
Turci de spaimă, iar pe creştini îi însufleţeşte şi îi aprinde de . 
acel eroic entusiasm, izvor bogat de fapte minunate. Şi cum n'ar 
fi crezut ei că pot face minuni cu un astfel de general şi cu ase- 
menea pilde ce le da! Sinan, văzând aceasta, spre a da cu- 
ragiu la ai săi, ia ofensiva şi trece podul. Dar de odată se vede 
oprit în faţă de Mihai ca de un zid de piatră tare, în dos izbit, 
cu o furie înfocată de căpitanul Cocea şi în coastă trăznit de tu- 
nurile aşezate pe deal de Albert Kiraly, care, bătând în mulţimea 
îndesată a Turcilor, le găureşte rândurile si le pustieşte toată 
aripa dreaptă 2). Îndărătnicul Vizir, fără de a-și perde cumpătul, 
izbuteşte a-şi întocmi oştile în rânduială; dar o izbire nouă a 
lui Mihai în fruntea armiei, pustiirile furioase ale lui Cocea de — 
dinapoi, ferbintele si ucigătorul foc al tunurilor lui Kiraly zdro- 


1) Walther; Cron. Rom., Mag. ist., IV, 282.—2) Walther; Fessler, VII, 358; 
Engel, I, 2. | 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 93 
besc iarăşi această rânduială 1); şi Turcii, minunati de îndrăz- 
neala cu care Homânii, ce îi priviă ca biruiti, îi izbesc acum, încep 
a fugi rezlatiti. 2) Satargi-Mahomed-Pasa, trăgându-se înapoi fu 
„rănit 3) şi îndată, schimbând retragerea in fugă, dete cel dintâiu 
semnalul neorânduelii şi toată armia musulmană se întoarse în 
răsipă spre baltă, lăsându-și coastele şi spatele expuse lovitu- 
rilor noastre. +) In zadar Ianicerii se tin semeti împotriva, alor 
noştri şi caută a le răspunde cu focurile lor, căci celelalte cete, 
spăimântate de aceste izbiri împreunate, la care nu se aşteptau, 
„răschirându-se, îi târăsc şi pe dânşii înapoi. 5) In zadar Sinan 
mustrà pe ostașii ce fugeau, acum cu cuvinte ocăriîtoare, acum 
bătându-i cu măciuca sa înferată (massa ferrata), silind în tot chi- 
pul a-i pune în rânduială şi a-i întoarce la bătălie. *) Glasul si 
autoritatea lui sunt nesocotite şi nici o putere omenească nu. 
mai poate opri în loc valurile zgomotoase ale fugarilor, cari se 
prăvăliau cu furie şi repede spre pod, cautandu-si mântuirea în 
trecerea lui. La capul acestui pod stă îmbulzite în neorânduială 
artileria, cavaleria, pedestrimea, împingându-se spre a trece care 
de care mai nainte ; dar, văzând că toţi nu pot încăpeă pe dânsul, 
mulţi din Turci sunt siliţi ase aruncă în baltă, unde îşi aflară moar- 
tea. Între aceştia erau şi Paşii Haider, Begler-beiul de Sivas (Capa- 
docia), Husein, Beiul Nicopolei si Mustafa, feciorul lui Aias-Paşa. Ei 
se cufundară în mocirlă, unde fură şi ucişi ?) şi primiră, zice un ana- 
list turc, cununa martirilor dela ghiauri 8). Bătrânul Sinan însuşi, 
tarit de ai săi si în graba fugei sale, fu călcat în picioarele cai- 
lor şi apoi, împins de sulița unui ostaş român, căzu călare de 
pe pod în baltă cu atâta repeziciune în cât izbindu-se de pod, 
îşi perdu chiulaful şi feregeaoa şi doi dinţi ce singuri se mai 
aflau în gura lui). El eră p'aci să piară sau să cază în mânile 
Românilor, dacă din norocirea lui un voinic soldat din oştile 
Rumeliei, anume Hasan, nu s'ar fi aruncat după dânsul ca să-l 
scape şi, lăsându-i calul înomolit în lut, pe umeri îl scoase de 
acolo şi-l duse în tabără 1°). De atunci, acest soldat se numi Deli- 


1) Walther ; Engel; Fessler, VII, 358; Fotino, II; Kogălniceanu, 152.— 
2) Sieur d’Ambri, 817.—%’) Naima; Seadedin.—4) Naima.—5) Walther.—®) Sa- 
gredo, 724; Istvanfi, 412.— 7) Seadedin; Naima; Hammer; lacobinus; Is- 
tvanfi, 412;—8) Naima.—?) Seadedin; Naima; Conp. hist. Valach., Stavri- 
nos; Hammer, II, l. c.; Iacobinus; Istvanfi, 412; Scris. lui Bathori; Sagredo, 
ed. fr., IV, 35; Jouannin, 178. — 1°) Ibid. 


94 N. BĂLCESCU 


Hasan-Batakgigi ajunse căpitan al Detiilor lui Cogia-Murat-Paga’). 
Vestea mortei Vizirului se împrăştie între Turci şi cei ce se mai 
împotriviau deteră şi ei dosul 2). Românii, cu furia lor obicinu- 
ită si electrizati încă prin izbândă, îi goniau dinaintea lor ca 
pe nişte turme de vite, până îi vari în tabăra lor 3). Hasan-Pasa 
şi Mihnea-Vodă ce veniau să înconjure pe ai noştri, aflând că 
Sinan a perit şi oastea lui e biruită, se trag îndărăt spre ta- , 
bără. Intr'acel minut Mihai, precum odinioară semi-zeii cântaţi 
de nemuritorul Omer, alergă într'o parte şi într'alta prin tabăra 
turcească, căutând pe Sinan, când, văzând de departe pe Hasan- 
Paşa, se luă după dânsul strigându-i să steă de e viteaz să se 
lupte cu dânsul pept la pept şi când de când eră să-l ajungă 
cu palosul; dar Hasan fugeă înspăimântat şi nu se putea tine . 
pe picioare de groază +). El merse de-şi ascunse ruşinea întrun 
crâng spinos, de unde d'abiă a doua zi îndrăzni să iasă la ai săi 5). 
Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane şi o păzi d’a fi cu 
totul zdrobită şi risipită. Românii se întoarseră triumfători în 
tabăra lor, încărcaţi cu prăzi bogate €). Pe lângă tunurile lor ce 
si le redobândiră, alte patru tunuri mari d'ale dușmanilor, cai 
mulţi şi mai multe steaguri, între cari şi steagul cel verde şi 
sfânt al Proorocului, fură trofeele acestei strălucite zile 7). Trei 
mii 8) Turci zăceau în câmpul bătăii °). Perderea Românilor era 
încă simtitoare, căci Turcii se apăraseră cu curagiu 1°). Apele 
Neajlovului se roşiseră de sângele vărsat în acea zi:?). 

Spre a odihni sufletul cititorului de aceste scene sângeroase, 
istoriograful contimporan Walther ne povesteşte aci o anecdotă 
interesantă. El zice: că în toată această expediţie a Românilor 
împotriva Turcilor, doi cerbi dumestici însoţiră pe Mihai-Voda, 
şi chiar în vremea bătăliei dela Călugăreni, sub focul şi vuetul 
tunurilor şi al bombelor, ei şedeau neclintiti lângă cortul lui, însă 


1) Seadedin. — ?) Stavrinos; De Thou, XII, 1. c. — 5) Walther. — 1) ®o60¢ 
molds tov Emace, xat toduak? h xapdia tod, Móda div elye vă arabi, vă medsy t&p- 
pară tov: Stavrinos Vistierul.— 5) Walther.— *) Walther; D’Ambry, 817.— 
7) Sagredo, 724; Conpectus hist. Valach.; Iacobinus; Bethlen, III, 595; 
Scris. lui Bathori, în Reusner. —*) Walther.—*) D’Ambry, 816, urcă numărul - 
Turcilor morţi la zece mii. Alţii încă au exagerat si mai mult urcânda-i 
la 25 mii. Vezi Campana, 890. — 10) Sieur d'Ambry, 816; De Thou, XII, — 


539; Walther din contră pretinde că din ai noştri căzură numai vre-o _ 


câteva sute. — ::) Walther; Cron. Rom., Mag. ist., IV, 282. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 95 


omorîndu-se unul dintr'insii, celălalt de durere merse de se a- 
scunse in pădure. 

Astfel fù acea vrednică de o negtears& aducere' aminte zi de 
bătav dela Călugăreni, în care Românii scriseră cu sabie şi cu 
sânge pagina cea mai strălucită din analele lor. De zece ori mai 
putin numeroşi decât duşmanii, ei câştigară asupră-le o biruinta 
strălucită şi avură gloria d'a învinge un general până atunci 
încă neînvins 1). Munteni, Moldoveni şi Ardeleni, soldaţi şi că- 
pitani se luptară toţi ca nişte eroi. Dar cinstea cea mai mare 
a biruintei se cuvine cu tot dreptul viteazului Domn. Prin în- 
tocmirile sale ceie ingenioase, prin sângele rece şi neînspăimân- 
tarea sa şi prin primejdia în care îşi puse viaţa, el asigură bi- 
ruinta. In această bătălie, ca în multe altele, nu stim de ce a 
ne minuna mai mult în acest mare bărbat, de geniul său de ge- 
neral ori de vitejia lui de soldat. Intr'adevăr, toate operaţiile 
acestei bătălii dovedesc din partea lui Mihai si a Românilor o 
artă militară înaintată, care cu tot dreptul poate minună pe toţi 
câţi cunosc starea de pruncie în care se află, în acel timp, a- 
ceastă artă în toată Europa. 

Dacă cu această biruinţă nu se sfârşi atunci campania, ea con- 
tribui însă mult în urmă la săvârşirea ei; căci demoraliză în- 
tr'atâta pe Turci încât, când creştinii luară mai târziu iarăşi 
ofensiva, Turcii nu mai îndrăzniră a se mai măsură cu dânşii 
şi nu se crezură în siguranţă decât puind cât mai în grab Du- 
părea între dânşii şi ingrozitorii lor vrăjmaşi. 


XVIII. 


Noaptea ajută Turcilor a se dezmetici din groaza ce îi coprin- 
sese şi a se întocmi în rânduială. Ei îşi luaseră din nou poziţia 
cea d'intâiu 2) si Sinan porunci în grabă ca să se adune lângă 
dânsul o seamă de oşti ce rămăsese în urmă peste Dunăre, 
nădăjduind că după sosirea lor să-şi răzbune învingerea 3). El 
mai nădăjduiă încă în isprava intrigilor ce Mihnea-Vodă, din ta- 
băra turcească, prin înţelegere cu unii din boerii lui Mihaiu, ur- 
ziă între ostasii creştini 4). O împrejurare însă turbură în acea, 


1) Guerrin.— *) Naima.— 2) Sieur d’Ambry, 816; Iacobinus; Campana, II, 
890, — ‘) Stavrinos. 


96 N. BĂLCESCU 


noapte repausul Turcilor. Un ianicer având fitilul aprins la 
puşca sa, focul prinse în tigae şi cum se află lângă erbăriile 
lanicerilor, o scântee căzu d'asupra şi deodată acele erbării săl- 
tară în aer 1). La huetul cel mare al acestei izbucniri neaştep- 
tate şi la groaznicul nuor de fum ce ascunse cerul, toţi Turcii 
răspunseră împreună printrun țipăt îngrozitor de spaimă 2?) si 
crezând că ai noştri îi izbesc, o luară din nou la fugă, rezlă- 
tindu-se în toate părţile 3). Târziu şi cu greu putură ei a-și 
veni în sine sta se întocmi în tabără. 

O scenă cu totul alta se petreceă atunci în tabăra românească. 
Mihai-Vodă se trăsese îndărăt o a patra parte de milă şi tă- 
birise în direcţia locului bătăliei. El puse de salută sosirea 
nopţii cu mai multe salve de artilerie şi, după ce orândui streji în 
toate părţile cu. multă îngrijire, chemă capetele armatei la un sfat 
de războiu. Pe când el se află în sfat, străjile îi aduseră înainte un 
Turc ce prinseseră atunci şi care nu-i eră necunoscut. Domnul 
îl întrebă despre numărul vrăjmaşului şi planurile lui. Prinsul, 
după ce răspunse Laceste întrebări, aflând şi el adevăratul nu- 
măr al creştinilor, zise către sfat. „A ! de-ar fi ştiut Turcii astăzi 
aceasta, v'ar fi zdrobit numai cu caii lor!“ Mihai, după ce porni 
- pe Ture sub bună pază spre Ardeal, începu a se chibzui cu că- 
pitanii săi despre ceea ce trebuiă a face în împrejurăriie de faţă +). 
El eră de părere ca să înceapă a doua zi din nou lupta; dar 
o seamă de boeri şi capetele oastei unguresti îi stătură impo- 
trivă. Aceasta dete prepus unora a bănui si a zice cum că Al- 
bert Kiraly, ca şi unii din boieri, ar fi fost câştigaţi de trădă- 
torul Dan Vistierul, care primise 50 mii galbeni dela Sinan prin 
Mihnea-Vodă ca să-i împarţă între dânşii 5). Purtarea lui Kiraly 
după aceea da de neadevărată această bănuială. Afară de aceasta 
oştirea moldoveană eră nevoită a se întoarce în ţara ei, unde 
se aşteptă năvălirea Polonilor si a Tătarilor °). Văzându-se ast- 
fel trădat de unii din boierii săi, părăsit de oştile ajutătoare, 
neputând a se răzimă decât în ostaşii săi români, Mihai, cătând la 
. numărul şi la obosirea ostilor sale, se temu da nu pierde fo- 
tosul moral dobândit prin bătălia câştigată, d'a nu cădeă în vre-o 


1) Seadedin.—?) Seadedin; Naima.—*) Hammer, II, 279 —+) Walther.— 
5) Stavrinos Vist. ; Cron. lui Constantin Capitanul, in Mag. ist., I, 231.— 
'<) Walther; Campana. 





Scare 7: 200000 


LEGENDA 


Localitati citate ih descrierile vecht, sum 
acele insemnate cu punct negru in interio- 


ral ewreulul. 


Teatrul luptelor purtate de Mihai-Vodă Viteazul impotriva Tătarilor 
și Turcilor în 1595. 


După Capitan Al. Anastasiu). 


Digitized „Google | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | | OF 





cursă a vrajmasului sau a fi zdrobit de puterile lui cele nume- 
roase, de va rimanea la câmpie, şi gândi că înţelepciunea fi po- 
runceşte a se trage spre munţi, ca sub ocrotirea lor să aştepte 
sosirea prinţului Ardealului 1). Drept aceea, el porni îndată un 
olăcariu la Bathori, înştiinţându-l de cele întâmplate, arătânduc-i 
primejdia în care se află Ardealul ca şi 'Ţara-Românească şi 
rugându-l să grăbească a-i veni într'ajutor ca să nu lase tara 
a fi înecată de numeroasele oarde vrăjmăşeşti 2). Intr'acea noapte 
armata noastră, cu toată osteneala bătăliei, nu se odihni de loc. 
La miezul nopţii ea invocă de trei ori cu glas tare sfântul nume 
al lui lisus şi într'acelaş minut două sute mii de glasuri din ta- 
bara turcească răspunseră cu o trufase cutezare prin strigarea: 
„Allah ! Allah! hu !“ 3). Aerul vibră d'aceste strigări, pădurile 
clocotiră până în fundul lor şi văile răsunară şi repetară numele 
lui Isus! şi Allah ! Dumnezei neimblanziti în duşmănia lor, pe care 
mii de mii de ecatombe omeneşti, ce în zilele atâtor veacuri li 
se jertfiră, pu i-au putut încă. împăcă. l 


XIX. 


Când începu a se face ziuă, Mihai-Vodă ridică tabăra şi se 
trase spre râul Argesul, în depărtare de două mile, unde puind 
străji în toate părţile, căută a da puţină odihnă atât lui cât şi 
la ostaşii săi 4). A doua zi, Vineri, în 15/,, August, ziua de Santa 
Măria, Mihai, plecând dela Arges, se opri la Văcăreşti, nevrând 
să intre în Bucureşti şi se zăbovi aci câtevă ceasuri. In această 
vreme, fără ştirea lui, Ungurii împreună cu alti ostaşi străini, 
năvăliră în Bucureşti si îl jefuiră sub pretext că mai bine să 
„ieă ei acea pradă decât să cază în mânile Turcilor. In 16/,, Au- 

gust, Mihai, aflând că vrăjmaşul s'a luat după dânsul, porneşte 
. dela Văcăreşti după ameazi, merge până la miezul nopţii cale 
de cinci mile, se odihnește. puţin până la revărsatul zorilor 
într'un loc priincios, înaintează d’acolo încă vre-o cinci mile şi 
Duminecă, în 17/,,, ajunge la oraşul Târgovişte pe râul Ialomiţa. 
Acolo, sub ocrotirea munţilor, își întocmi tabăra, aşezând străji 
ca să privigheze in toate părţile şi şezù pe loc câtevă qile. În 


1) Walther; Mag, ist., IV, 283; Iacobinus; Bethlen, III, 595.—2) Sagredo, 
274 ; Iacobinus; Conp. hist. Val. —*) Walther.— 4) Ibid; Historia von 
den Emporungen, 11. 


N. Bălcescu.— Românii sub Mihat-Voevod Viteazul, 7° 


98 i N. BĂLCESCU 


— a 


urmă plecă şi d’acoléa şi întinzând tot mai la munte, urmând - 


țărmurile Dambovitii, se adăposteşte într'un loc anevoe de apro- 


piat, la cetatea lui Negru-Vodă :), ale cărei întăriri, zdrobite de - 


puţină vreme de Turci, se vedeau încă 2). Astăzi chiar tot- se. 


mai vid dărămături de cetăţue într'acest loc minunat de frumos 
şi plin de legende şi suvenire despre Negru-Vodă, Domnul cel 
mai popular între ţăranii noştri. Acest loc e încă vestit printr’o 
bătălie strălucită ce câştigă, la 1342, Dragomir, comandantul 
puterilor lui Ladislau-Vodă, Domnul Ţării-Româneşti, asupra ar- 
miei lui Ludovic I, Craiul Ungarii, care, sub comanda lui Nicolae 
Garan şi Simeon -Megheşel, năvălise în ţara noastră. Ungurii 
fură traşi de Români în aceste locuri grele şi înfrânți cu totul, 
căzând în bătae şi cei doi generali ai.lor 3). 

Locuitorii Bucureştilor şi ai Târgoviștei, părăsindu-şi casele, se 
rădicaseră cu tot bpinul lor şi însoţiseră armata în retragerea 
ei spre munţi. În sfârşit Mihai- Vodă lăsă si cetatea lui Negru-Vodă 
si se trase tot mai în munţi, pe apa Dâmboviţei in sus, la sat 
la Stoinesti :). În această retragere mai multi ostaşi români de- 
zertară şi oştile moldovene se întoarseră în ţara lor, unde erau 


chemate 5), rămânând astfel cu Mihai numai ca la opt mii ostaşi, 


dar toţi aleşi si viteji 6). El îşi aşeză la Stoienesti tabăra, se 
şănţui bine şi îi făcu tăbii 7), având statornica hotărire de a aş- 
teptă într'acest loc sosirea lui Bathori, d'a închide pân'atunci 
calea Ardealului lui Sinan-Paşa şi da urmă apărând prin lupte 
mărunte patria sa nenorocită, pe care acum n’o mai putea apără 
„prin bătălii mari. 


XX. 


A doua zi după bătălia dela Călugăreni, Turcii, văzând că 


creştinii nu fac nici o. mişcare, îndrăzniră vre-o câţivă din ei a 
înaintă până în locul unde fusese; tabăra românească si unde 
găsiră puţin bagagiu greu şi câtevă tunuri părăsite. L’aceast& 
veste se porni gonaci în toate părţile, de prinseră cativa ţărani, 
de la cari aflară drumul ce a luat oştirea românească. Hasan- 


l a) Walther; Istvanfi, 412. — 2) Walther. -- 3) Istvanti, 412. — 4) Mag. 
ist., ÍV., 283; Filstich. — 5) Walther; Istvanfi, 412; Seadedin. sen) ii dupaia 
Walther; Istvanfi, 413. — 7) sa ist., IV, 283; Filstich. f 


+ ~ 7 
=n at 
Li 


at 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 99 
Pașa trecu atunci strâmtoarea cu o despărţire din armie şi tă- 
bărî dincolo în câmpie. Într'aceeaşi vreme, el porni o patrulă 

spre Bucureşti, de aduse din preajma acestui oraş robi, bucate 
şi vite 1). Sinan-Pasa însă cu armata sa, nu îndrăzni a se luă 
îndată după Mihai, ci şezu două zile pe loc până să-şi intremeze 

- oştirea din spaima şi ameteala în care căzuse după înfrângerea 
sa 2), şi până să-i sosească, după spusa unora, putinile oşti ră- 
mase în urmă 3). Spre a fi sigur d'a nu va-fi izbit în spate de 
Români, el trimise un trup de oaste de cuprinse cetatea Bră- 
ilii +) şi el însuşi, la 15/,, August, cu toată armata cea mare, 
treci strâmtoarea Călugărenilor si merse de tăbări în câmpie 
la satul Copăceni dincoace de râul Argeşului 5), şi în 17/,, înaintă 
până la Bucuresti, unde tăbări sub oraş. Indată ce sosi, Sinan | 
porunci de luară după turnurile bisericilor crucile şi bulele au- 
rite, pe cari le sfărâmară în bucăţi, precum şi icoanele, şi pu- 
seră pe turnuri, în locul crucilor, semiluna §). În mitropolie pu- 
seră, în locul altarului, un mihrab (altar mahomedan) şi un mimber 
(estradă spre a pune un tron) şi astfel prefăcând-o în geamie, | 
în 20/, ale acelii luni, făcură acolo slujba şi rugăciunea tur- 
cească. Această rugăciune se săvârşi de Hasan-Efendi, şeicul din 
skitul Mustdfa-Pasa, care insotise pe Sinan într'această cam- 
panie. Acela care luă crucea de pe turnuri eră un topciu (tunar), 
numit Ibraim-Paşa, pe care marele Vizir spre one il facu 
atunci căpitan in guardia sa 7). 

După săvârşirea rugăciunii, Vizirul adună sub cortul său pe 
cei mai însemnați ofiţeri ai săi şi le zise că lăsarea Moldovei 
si a Tarii-Romanesti în stăpânirea ghiaurilor e o pricină necur- 
mată de turburări şi imperechieri pentru răscoalele ce ei fac; 

“că spre a curmă toate aceste în viitor, el propune ca aceste 

două ţări să se prefacă în provincii ale Statului (¢aletj), si 

spre a tine într'însele rânduiala şi pe popor în supunere, să se . 

zidească două cetăţi, una la Bucuresti şi alta la Târgovişte 5). 

Toţi ofiţerii găsiră bună această părere. Vizirul înştiinţă îndată. 


1) Seadedin. -- 2) Idem; Naima. — *) D'Ambry, 817. Analiştii turci nu 
pomenesc nimic de aceste oști, ce unii din analiştii creștini spun că ră- 
măsese peste Dunăre,—aceea ce ne face a primi aceasta cu îndoială, 
căci credem că, de ar fi fost cu temeiu, Turcii n’ar fi uitat-o spre a în- 
dreptă perderea bătălii. — +) Engel, I, 238. — 5) Seadedin. — °) Seadedin; 

- Naima. — *) Seadedin. — 8) Seadedin; Naima. 


100 SE N. BĂLCESCU 





` Porții hotărîrea sfatului şi numi pe Satârgi-Mohamed-Paşa l’acest 
nou paşalâc din Ţara-Romanească 1). Asa, pentru a doua oară, 
Turcii izbutiră în statornica lor dorinţă d'a preface ţara în pa- 
salac. Dar acum, ca şi întâiaşi dată, la 1522, ei întâmpinară in 
Mihai un alt Radul-Vodă dela Afumaţi şi nu putură apără cu 
armele fapta lor nelegiuită. Astfel totdeauna, în timpuri grele 
şi nenorocite, roditorul pământ al oo noastre şi-a născut 
izbanditori ! 

Esind din adunare, Vizirul cu toti ofiţerii săi se preumbla 
prim mahalalele oraşului şi aleseră mânăstirea lui Alexandru- 
Vodă, spre a face dintr'insa cetate 2). Această mânăstire mare, 
= hramul Sfintei Treimi, fu zidită din jos de Bucureşti, de Alexan- 
dru-Vodă al II-lea, feciorul Mircei- Vodă al III-lea, la 1573; stricân- . 
du-se apoi de Turci, cum vom vedeă mai la vale, ea se rezidi din 
nou, întocmai cum se află astăzi, de Radul-Vodă, feciorul Mihnei- 
Vodă Turcitul şi nepot lui Alexandru-Vodă al Il-lea, şi de atunci 
ea se chiamă mânăstirea lui Radul-Vodă 5). Vrând Sinan să facă 
această cetăţuie mai mare, puse de lărgi locul împrejmuirii de 
două ori pe cât era‘), cuprinzând în lăuntrul cetăţuii, biserica 
şi zidurile din prejur 5) şi ocolindu-le cu bastioane şi fortificaţii $). 
În vreme ce meşterii măsurau şi trăgeau liniile, beglerbeii, spahii 
şi ianicerii fură trimişi după lemnele trebuincioase pentru con- 
structia bulevardurilor 7) si ceausii alergau în toate părţile spre 
a adună lucrători; şi, fiind-că lumea din ţară eră fugită la munţi - 
_şi nu'se putea adună multi, fură siliţi a trimite de mai adu-. 
seră şi din Bulgaria 8). Clădirea cetăţii începu în 2:/,, August 
şi cu atâta silinţă lucrara la dânsa încât in douăsprezece zile 
fu sfârşită ?). Cum se săvârşi întărirea palisadelor cetăţuii, Si- 
nan Paşa puse întrînsa două tunuri mari de ghiulele de pai- 
sprezece oca şi iarbă, muniții şi bucate indestul 1°). Apoi lăsă 
în Bucureşti pe Satargi-Mehmed-Pasa cu o mie laniceri şi o mie 
Culogli drept garnizoană, poruncindu-i să săvârşească zidul de 
lemn ce pusese să facă împrejurul oraşului şi care se şi sfârşi 
intr’o lună de zile 44); şi el, ridicându-şi tabăra la */,, Septemvrie,: 
porni spre Târgovişte 12). 


1) Seadedin; Naima. — 2) Seadedin; Naima; Iacobinus. — 3) Cron. Rom., ' 
Mag. ist., IV, 310 gi pisania mănăstirii Radul-Vodă.—4) Naima.— 5) Sea- 
dedin. — *) Naima. — ?) Seadedin. — 8) Istvanfi, 412. — ?) Seadedin. — ”) 
Ibid. — ::) Hammer, II, 279. — 1?) Seadedin. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 101 


s 


3 XXI. 


De două sute de ani, din zilele lui Mircea-Vodă cel Bătrân, 
Târgoviştea eră mereu scaunul ţării. De puţină vreme numai 
creşterea Bucureştilor şi importanţa lui comercială făcuse pe 
Domni a luă obiceiul a petrece o parte din iarnă în acest oraş. 
Eră atunci Târgoviştea oraş foarte mate, împodobit şi populat şi 
se întindeă frumos pe malul drept al Ialomiței, ocolit de mulţime 
de grădini, vii şi livezi de pomi roditori 1). Scriitorii contimpo- 
rani de felurite natii se minunează de frumuseţea acestui oraş, 
declarându-l că e vrednic da fi capitala unei ţări şi locuinţa 
unui Domn mare 2). Acel oraş populat, astăzi d'abiă e un orăşel. 
Ale lui măreţi ziduri vremea le-a ruinat şi le-a asemănat cu 
pământul. Un singur turn, rămăşiţă din vestita Curte Domnească, 
se înalţă trist si singuratic pe d'asupra acelor grămezi de ruine, 
întocmai ca acele mari cruci de piatră înfipte în vârful pleşu- 
velor movili: mormântul vitejilor căzuţi în bătaie. Acest turn, 
ce mușchiul numai cu verdeata sa împodobeşte, e scump Ro- 
mânilor ca un monument care le vorbeşte de timpii lor de 
glorie şi mărire. El a fost martor l’atatea triumfuri! El a vă- 
zut, unul după altul, pe Mircea-cel-Bătrân, Dracula-Vodă, Vlad- 
Tepes, Radul-cel-Mare, Radu dela Afumaţi, Mihai-Viteazut şi 
Mateiu- Basarab, toţi Voevozii noştri cei mari şi vestiți în pace - 
şi în războiu. Umbrele acestor eroici războinici par'că le vezi 
înălțându-se singuratice şi tăcute împrejurul'acestei ruine; adie- 
rea vântului ce suflă din Carpaţi, şuerând în pustiul turn, ne 


pomeneşte numele lor, si undele măreţe ale Ialomiței par a . . 


cântă necontenit un cântec de: mărire la gloria lor. Astfel i 
se năluceşte ori cărui Român cu inima simtitoare, cand cata 
Paceastă mult elocventă ruină ; si el nu se poate opri d'a simţi 
durere amară şi da ofta după vremea trecută. Dar nimeni n'a 
simţit aceasta mai puternic şi n'a exprimat în cuvinte mai fru- 
moase simtirea sa, ca tine, Cârlovo ! floarea poesiei, june cu inimă 


1) Seadedin. —- 2) Est autem Tergovesta arx Valachiae munitissima et 
viro principe digna, quam Vayvodae olim mansionis suae sedem elege- 
runt, Beyerlinck, II, 226; v. şi Botero, UI, 94. — Tergovist welches ein 
schöne und veste Stadt, Ortelius, 290. 


102 „N. BĂLCESCU 
de foc. Ca o cometă “tracătoare, tu strălucişi un minut peste 
România uimită şi încântată de lucirea ta. O moarte crudă te 
răpi fără vreme; dar apucaşi a ne lăsă o lacrimă ferbinte 
pentru gloria trecută ') şi o scânteie dătătoare de viata pentru 
viitor. :) Cântarea ta sublimă asupra ruinelor Târgoviştei puse 
pecetia vecinieiei asupră-le şi ni le va păstră chiar când pustii- 
_ rile anilor le vor şterge cu totul de pe pământ. 


- XXII 


Turcii găsiră Târgoviştea părăsită de locuitori şi pustie. 3) Sinan 
porunci îndată să se apuce de întărirea oraşului ca la Bucureşti. 
El prefăcii o mânăstire, ce eră aproape de Curtea Domnească, în 
cetăţuie +). Curtea Domnească eră atunci zidită în formă de un 
mare castel, de puteă încă încăpeă într'însa dela patru la cinci 
mii ostaşi şi eră încinsă cu un zid gros si cu tunuri. 5) Sinan 
mai întări zidul cel gros din prejurul acestui palat, din amândouă. 
“părţile cu pământ si cu un val de palisade de copaci, ameste- 
cati cu pământ. *) Apoi înconjură orașul cu un zid de petre şi 
grinzi lipite cu humă şi pământ cleios, pe care îl rezimă cu un 
val de pământ, de douăsprezece picioare de lat 7) si îl ocoli 
cu un şanţ foarte adânc, *) de douăsprezece picioare de larg, °) 
lăsând cetăţii numai o poartă în fata şi alta mai mică în dos, 
“ambe legate cu fer, şi făcând înlăuntru, din apa râului, trei fân- 
tani. 1°) Aceste lucrări urmară zi şi noapte sub privegherea de 
aproape a lui Sinan 1") şi se sfârşiră în treizeci de zile. 12) 

Dar Sinan, când văzu lucrul aproape de sfârşit, hotări să nu-şi 
mai pearză vremea in nelucrare. El lăsă în Târgovişte două tu- 
nuri mari, patru culevrine şi-alte tunuri de câmpie cu munitiile 
şi proviziile trebuincioase pentru hrană, dând comanda cetăţii lui 
Ali-Bei, fiul lui Haidar-Paşa, Beiul de Ciufin, pe care îl declară 
Beiler-bei de Trapezunt, alăturându-i pe Koci, Beiul din Amasia, 15) 
și lăsându-le 1500 oameni cu însărcinare de a săvârşi lucrul în- 





1) Odă la ruinele Târgoviștei. — *) Marşul-odă la oștirea română. — 
3) Seadedin; Naima; Sagredo, ed. fr., V, 34.—:) Campana, II, 901; Herrera, 
574; De Thou, XII, 543: Montreux, 569. — 5) Historica relatio de statu Va- 
lachiae, in Mag. ist., V, 60 şi 69.— °) Walther. — 7) Istvanfi, 412. — 8) Sea- 
dedin. --2) Istvanfi, 412. — 1°) Walther. — 11) Istvanfi, 412. — 12) Seadedin. — 
13) Seadedin. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL > - 103 


tăririlor cetăţii ; iar el porni cu toată oastea cătră munţi în urma 
lui Mihai-Vodă. +) Planul lui era ca, ajungând oştirea românească, 
s'o înfrângă şi, călcând-o în picioare, să pătrunză in Ardeal,ca 
să combineze operaţiile sale cu ale armiei ce fiul său Mahomed- 
Paşa comandă în Ungaria 2). Dar Mihai-Vodă, aflându-se în ta- 
bara dela Stoienesti, întărită atât prin natură cât si prin artă, nu 
eră lesne de înfrânt. Cu totul din potrivă se întâmplă. Sinan ve- 
nise de tăbări nu departe de strâmtoarea în care stă Mihai şi 
în fata taberii lui pe un loc înalt,de unde puted vedeă ambele 
“taberi. El stă şi se miră de îndrăzneala alor nostri cari, in asa 
mic număr, se încumătau încă a-l aşteptă fără frică. 3) Mihai însă 
se feria d'a se apucă în bătălie generală cu duşmanul, dar fu neo- 
bosit a-i hărţui armata şi a-i cuprinde liniile de comunicaţie şi 
proviziile. Uneori întărâtă o ceată de Turci, o trăgeă după sine 
în locuri grele si ei necunoscute, unde o sfărâmă cu înlesnire; 
alteori cuteză a izbi pe Turci chiar în tabăra lor. +) Mai adesea 
prin gonacii lui cu cai uşori, puneă mâna pe multi duşmani si 
dobândeă dela dânşii pradă multă, cai nenumărați şi peste o sută 
de cămile. 5) „Astfel acest erou războinic, zice Walther, nici de 
dosirea nestatornicilor ostaşi ce îl părăsise, nici de mulţimea 
vrășmaşilor, neperzându-şi inima“, *) printr’un războiu parţial, 
osteneste pe duşman si îi închide calea Ardealului, dând timp lui 
Bathori d'a-şi adună oastea şi d'a-i veni într'ajutor. Dar chiar de nu 
i-ar veni acesta într'ajutor, Mihai acum putea fi sigur că tara lui e 
mântuită de Turci, căci aceștia, neputând a-l scoate din poziţia dela 
Stoienesti, fiind si demoralizati prin învingerile ce incercasera, nu 
vor mai putea nici trece in Ardeal nici stă mult in ţară, mai 
cu seamă că şi iarna se apropiă: cetăţile făcute la Târgovişte 
şi Bucureşti nefiind o ocrotire temeinică, după cum vom ve- 
dea. Aşijderea în cele trei îngrozitoare expediţii ce făcuseră mai 
înainte Turcii în 'Țara-Românească, povatuiti chiar de Sultanii 
lor, Baiazid I-iu (1397), Mahomed I-iu (1416) si Mahomed al II-lea 
(1462), învingători sau învinşi, ei nu putură stă mult în ţară, 


1) Istvanfi, 442; De Thou, 543; Engel, I, 238. — 2) Fessler, VII, 360; Engel, 
238. — 3) Mirabatur Sinan Valachos viso suo exercitu non fugae, sed se 
ense stare, Conspectus historiae Valahicae; Istvanfi, 412.—4) Cons. hist. 
Val.; Hammer, II, 196.— 5) Walther.— *) Walther: «Qui veluti heroicus 
bellator ne nunc quidem vel instabilium militium fuga, vel plurimorum 
hostium copiis fractus, animum remittit.» 


104 N. BĂLCESCU 





căci Românii se trăgeau în poziţiile lor din munţi, unde duş- 

manul nu-i putea ajunge si de unde ei îi dau hart& neîncetat, îi 

_r&peau proviziile si îl ostenaiu prin lupte mărunte, încât fi siliau 
a lăsă câmpia pustiită şi a deşertă ţara. | 


XXIII. 


In mijlocul vremilor acestora, Sigismund Bathori, după atâta 
întârziere, eră acum viitor spre hotarele Ţării-Româneşti, cu 
oşti grele. Amerintarea unei primejdii obşteşti sculase în picioare 
şi unise împreună pe toate popoarele războinice ce locuesc Ar- 
dealul. Duminecă în 17/,, August !), el eşise din Alba-Iulia, înso- 
tit numai de gvardia sa, ce se alcătuiă de două mii oameni pe- 
destrime, alti atâţia călărime, si cu multe bagaje de războiu 2), 


şi a doua zi ajunse la Sas-Sebeş (Mercurea). Chiar în aceeaşi zi, 


(18/. August), primi olăcarul trimis, cum ştim, de Mihai-Vodă, din 
tabăra dela Călugăreni în 13/,, seara, spre a-i vesti stralucita 
izbândă şi a-l rugă a grăbi a-i veni într'ajutor. Această glorioasă 
veste, o scrise Sigismund îndată Împăratului 3). A doua zi el 
primi încă altă veste de bucurie: luarea cetatei Lipova +). După 
o robire de patruzeci şi patru de ani sub Turci, această cetate 
căzuse, în 23 August, tot într'o zi cu bătaia dela Călugăreni, în 


mânile lui Borbely, care, după cum stim, de câtăvă vreme o oco- 


lise şi o băteă. Dar aceea ce îl mulţumi şi mai mult pe Bathori 
fu ştirea ce-i veni că Tătarii, cari erau să vină să năvălească prin 
Moldova în Ardeal, sosind până la Nipru, fuseră siliţi a se în- 
toarce înapoi, căci aflară cum că Cazacii şi cu Muscalii au dat 


năvală în ţara lor şi că avangarda tătărească ce pătrunse in Mol- - 


dova, fusese astfel înfrântă de Moldoveni şi de Munteni, încât 
făcu pe ceilalţi a perde pofta de a le mai veni într'ajutor. 
Asa Bathori putea acum fi sigur că nu va fi supărat prin- 
tr'alte năvăliri în operaţiile sale împotriva lui Sinan 5). El fa silit 
_ a z&bovi la Sas-Sebeş o lună de zile ca să dea timp oștilor, che- 
mate din toate părţile, a se adună î). El trimise înainte pe co- 


mitii Baltazar Bogati, Benedict Mincenti și Lupul Corniş, la cele- 





1) Istvanfi, 412; Scris. lui Bathori cătră Împăratul din 28 Aug. 1595; 
Conspectus hist. Val.—:) Bethlen, III, 597.—*) Scris. lui Bathori cătră Im- 
păratul, dela Sas-Sebes din 28 Aug., in Reusner, Epistole Turcicarum, 
156.—4) Bethlen, III, 589; D’Ambry, 817; Istvanfi, 412. — 5) Bethlen, III, 
597; Consp. hist. Val.; D’Ambry, 817; Istvanfi, 412.—*) Consp. hist. Val. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 105. 
opt scaune săcuieşti, ca să cheme pe vitejii Săcui la arme. Dar 
acest popor răspunse că nu se va duce la războiu până nui se 
va dă mai întâiu înapoi libertatea ce i se răpise pentru o re- 
voltă ce făcuse câtvă timp înainte +). Aceşti Săcui, fiind cei mat 
mulţi ţărani, libertatea ce voiau, eră d'a nu mai fi iobagi la no- 
bilii locului. Cererea lor puse în mare cumpănă şi ameţeală pe 
Bathori, căci el eră fireşte mai plecat cătră nobili, cari îl slu- 
jiseră cu credinţă si se ridicaseră cu toţii în oaste si nu vroia. 
a recunoaşte atâtea jertfe ale lor, făcându-i să piarză veniturile 
ce trăgeau dela iobagi și ruinându-i. Se temeă încă de pilda u- 
râtă ce va dă in ţară, dând Săcuilor libertatea; ceea ce văzând 
ceilalţi iobagi, se vor îndemnă şi ei a o cere pentru dânşii, re- 
voltându-se împotriva nobililor. Dar interesul patriei şi amerin- 
tarea vrăjmașului vorbi mai puternic decât interesele aristocra- 
tice, le birui si Săcuii dobândiră libertatea cerută 2). 

Dela Sas-Sebes, Bathori porni cătră locul hotărît pentru con- 
centrarea oștilor, în câmpiile Bârsei, la Dealul Negru (Feketeha- 
lom), în preajma Braşovului, unde ajunse în 4 Octomvrie (s. n.), 
în 6 tabere 3). Aci, sosind 14,755 Săcui armati +), li se proclamă. 
în tabără libertatea lor, întărind-o cu mare credinţă și jurământ). 
Pentru această libertate ce li se dete, Săcuii se îndatorară: ca.. 
să deă la trebuinţă de războiu până la patruzeci mii oameni cu 
cheltuiala lor, ca să plătească în toţi anii prinţului, de fiece casă, 
un ioachim, o măsură de grâu şi alta de ovăz şi, de se va naşte 
lui Sigismund ua fecior, fiecare să-i aducă un bou îngrăşat în 
curte 5). Indulcindu-se atunci Săcuii de libertatea dobândită, trimi- 
seră de mai adunară si alti ostaşi si astfel numărul lor în tabără 
se urcă la douăzeci şi patru mii oameni din care 9.200 puscasi, iar 
ceilalţi lănceri şi săgetari 7). Şasesprezece mii Săcui, ce rămâneau 
din numărul de patruzeci mii ce se învoiseră a da, trebui să 
rămâie în Ardeal, spre a apără ţara de vr'o năvălire ce o ar 
putea amerinta din partea Polonilor, ce se aflau în Moldova 8). 

Apoi veniră în tabără nobilii Ardealului, care puseseră în picioare 
treisprezece mii de oameni ; prusianul loan Veicher, fiul lui Er- 


1) Bethlen, III, 601; D’Ambry, 818; Consp. hist, Val. — :) D'Ambry, 
818. — ’) Istvanfi, 412; Bethlen, 598; Iacobinus; Consp. hist. Val.; D’Am- 
bry, 818.—*) Consp: hist. Val.; Istvanti, 412.-—5) Bethlen, III, 603.—6) Beth- 
len, III, 602; De Thou, XII, 542. — 7) Istvanfi, 412; Consp. hist. Val. — 
8) Hist. von Wen Emporungen, 1. 


106 N. BĂLCESCU 
nest, cu 1.600 cavaleri Teutoni; :) armati cu [câte] o puşcă si un 
pistol pe lângă care aveau şi arc şi săgeți; 2) şi optzeci Cazaci 
din Polonia; 3) trei sute Cazaci încă ai lui Bathori, armati ase- 
menea cu o puşcă şi un pistol; +) Ştefan Bocskai cu opt sute 
„„lănceri dela Oradia-Mare şi o mie două sute archebuzieri pedestri; 
patru mii pedestrași cu puşti, ridicaţi cu cheltuiala Saşilor, din 
care o mie investiţi în negru, si pentru aceia numiţi Negrii, cu 
cheltuiala Sibienilor, o mie investiti în albastru, cu cheltuiala Bra- 
şovenilor, o.mie în verde, cu cheltuiala Medieşenilor şi o mie în 
_ roşu, cu cheltuiala Bistritenilor 5). Adunându-se toate aceste og- 

tiri, Bathori porni cu dânsele de veni lângă Vama Branului, la 
Térzburger-Pass, castel zidit de Ludovic, Craiul Ungariei, şi apoi 
mai adăugat cu întărituri de Hunyad şi care în acea vreme se 
„află sub paza Braşovenilor €). Aci sosi Stefan Răzvan, Domnul 
Moldovei, cu două mii trei sute pedestraşi, opt sute călăreţi si 
douăzeci şi două tunuri mari, puse pe care. El nu putu veni d'a 
dreptul pela Săcui, de temerea Tătarilor şi fu silit a face încunjur. 
in drumu-i, el se întâlnise cu o ceată de Poloni ce năvălise în 
ţară şi ţinteă a-l zăbovi în drum; pe care foare rău tăindu-i şi 
spărgându-i, luându-le şi multă pradă, isi urmă calea, trecu munţii 
şi pătrunse în Ardeal ’). Indată sosi veste în tabără că Hatmanul 
Poloniei Zamoisky, aflând că Răzvan-Vodă a plecat in Ardeal, a 
intrat în Moldova, fără ştirea Craiului său, şi a pus Domn pe un 
leremia Movilă. Această veste turbură foarte pe Bathori şi pe 
Ştefan-Vodă, dar se văzură siliţi a suferi deocamdată 3) şi a-și 
urmă calea luată, căci Sinan-Paşa amerinta şi Săcuii erau ne- 
odihniti şi cârtitori, pentru că nu li se. dedese încă diploma în- | 
tăritoare a drepturilor de curând dobândite °). 

Această diplomă, scrisă pe pergament, li se dete în sfârșit în 
mână şi îndată o seamă dintr'înşii porniră înainte în Tara-Ro- 
mânească '°). Cum sosi acest ajutor la Stoienesti, Mihai, desi mult 
mai slab decât dușmanul, dar plin de nădejde în Dumnezeu şi 
de încredere în voinicii săi, puse gând să-şi cerce norocul şi să 
deă o bătălie generală cu Turcii. Însă Bathori poruncise Săcuilor 


1) Walther. — 2) Istvanfi, 413.— 3) Walther.— +) Consp. hist. Val.; Engel, 
238.— 5) Consp. hist. Val.; Istvanfi, 413. — 6) Istvanfi, 413. — ?) Istvanfi, 
413; Iacobinus; Consp. hist. Val. — 5) Istvanfi, 413; Iacobinus.— ?) Consp. 
hist. Val.; Istvanfi, 413. — 1°) Ibid. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 107 


— 


săi ca să nu se încumeteze fără înţelepciune în noroc si să nu 
întreprinză nimic până va sosi el însuşi. Drept aceia, silit fu 
Mihai a aşteptă sosirea lui Bathori 2). | 


XXIV. 


În 7 Octomvrie (s. n.), Sigismund Bathori, împărţindu-şi os- - 
tile în nouă trupuri, 2) isi clăti tabăra cu multă greutate din 
pricina drumurilor noroioase si, trecând înălțimile Carpaţilor, 
ajunse în povarnisul acelor munţi la satul Rucăr, în cuprinsul 
hotarelor Tarii-RomAnesti, unde, în strâmtoare de munte, îşi puse 
tabăra 3). Pe când ostaşii îşi întocmiau acolo tabăra şi îşi. întin- 
deau corturile şi pavilioanele; un vultur negru şi foarte mare, 

luându-şi zborul de pe muntele vecin, numit Peatra Craiului, pluti 
_<âtvă în aer pe d'asupra taberei şi. apoi se aruncă cu multă iu- 
teala şi repeziciune d'asupra cortului prinţului Ardealului. Greu- 
tatea trupului său, ne iertându-l a se sculă lesne ca să zboare, 
ostasii ce se aflau aproape, văzându-l, alergară iute, îl prinseră 
şi îl duseră la pretoriul Prințului. Înlesnirea cu care prinseră 
această pasăre, dumesnicia si neînspăimântarea ei de sunetul ar- 
melor şi de strigările taberei, făcu ca ostaşii să privească această 
întâmplare ca o minune si ca un augur. Unii ziceau că vulturul 
“arată pe Sinan-Paşa, care are să cadă în mânile creştinilor; alţii 
mai fricoşi, bănuiau că acest augur vesteşte că, creştinii vor. fi 
învinşi, de vreme ce vulturul este pajora Împărăției nemtesti +). 
lezuiţii ce insotiau pe Bathori se încercară a exploata această în- 
tamplare în folosul propagandei lor. Jezuitul Alfons Carilio scria 
atunci dela Rucăr în Ardeal, că mulţi, văzând această minune 
dumnezeeasca, au venit la credinţa papistăşească 5). 

Bathori fu silit a zăbovi la Rucăr o săptămână, până trecură 
căile cele grele şi înguste ale acelor munţi, numeroasele care 
cu praful, munitiile si bagajele armatei °); căci "această tre- 
cere dela Térzburg este una din cele mai grele ale Ţării Ro- 


1) Iacobinus; Bethlen, III, 599.—:) Istvanfi, 413; Consp. hist. Val.—3) Ia- 
cobinus; Istvanfi, 413. Bethlen, III, 603.—+) Sieur d’Ambry, 818; Iacobinus; 
: Bethlen, III, 604; De Thou, XII, 544; Beyerlinck, II, 226. Dantiscani, 129; 
Sgredo, 725; Montrev x, 566; Neue Ungarische und Siebenbiirgische Kronik 
şi toţi istoricii contimporani ce au pomenit de aceste întâmplări. — 5) Dan- 
tiscani, 130.—6) Istvanfi; Bethlen, III, 604; Istvanfi, 413; D'Ambry, 819. 


108 l N. BĂLCESCU 


manesti: muntele este râpos si răpede, căile înguste, de fură 


nevoiţi a slobozi carele cu funiile la vale 1). Aci sosi şi ajutoa- 
rele împărăteşti ce se aşteptau de atâta vreme: Silezianul Albert. 


Raybitsch, unul din cei mai vestiți căpitani de călărime, trimis | 


de archiduca Maximilian, dela Casovia, cu o mie şease sute cui- 
rasieri nemți, ce se chemau Reifer:, în acel timp şi cu o sută 
cinci-zeci Cazaci din ţinuturile Poloniei, frumos echipați 2), si 
Silvio Piccolomini cu şeapte-zeci şi cinci cavaleri florentini, tri- 


mişi de marele duca de Toscana cu poruncă ca să ierneze în. 


Ardeal 5). Bathori trimisese întru întâmpinarea lor pe Francisc 
Theke ca să le îngrijească de conace şi să-i călăuzească până 
în tabără 3). 


Până a nu plecă din Rucăr prinţul Ardealului făcu căutare 


armatei sale, care se urcă la trei-zeci şi două mii pedestraşi, 
două-zeci şi două mii călăreţi şi cinci-zeci şi patru tunuri +); 
apoi clătindu-şi tabăra, merse sease mile mai nainte şi, trecând 
Dâmboviţa, ajunse la sat la Stoieneşti, unde cu mare dorinţă fu 
întâmpinat de Mihai-Vodă, ce îl aşteptă, cum ştim, acolo, având 
cu sine oastea sa de opt mii de oameni şi tunuri două-zeci şi 
două 5). Numărul oştirilor împreunate se urcă atunci la şease- 
zeci şi două mii ostaşi şi sapte-zeci şi şase tunuri. Bathori tă- 
bari la Stoienesti spre a lăsă oştile sale a se odihni și a se în- 
tremà putin °). . 


XXV 


Armiile protivnice se aflau acum aproape una de alta. Os- 


taşii lui Bathori, cari erau mai mult adunătură, neobicinuiti cu. 
războiul, speriaţi de numărul şi de vitejia lurcilor, avuseseră - 
vreme a se deprinde cu încetul, a-i vedeă mai fără frică şi a 


luă curagiu. Dela sosirea Săcuilor în tabăra dela Stoienesti, după 
cari urmară curând şi alte cete, unele după altele, ei începură 
a întâlui pe Turci, când mergeau după furagiu. Lupte mărunte 


se înhăţau între unii şi alţii şi în aceste lupte, mai adesea creş- - 


tinii biruiau. Emulatia intră atunci între aceştia; cetele ce mer- 


1) Istvanfi, 413; Consp. hist. Val.—?) Bethlen, III, 605; Campana, 900. — i 


3) Iacobinus ; Bethlen, III, 605; Conspectus; De Thou, 527.--4) Iacobinus; 


"Bethlen, 599.—5) Sagredo, III, 724. —€) Walther; Iacobinus; Istvanfi, 413. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 109 


geau după furagiu se mai măriră şi din zi în zi luptele se fă- 
cură mai. dese. Aceste bătăi mărunte îi îmbărbătă până în urmă. 
într'atât, încât ei aşteptau acum cu nerăbdare ocazia unei bă- 
tălii generale cu Turcii. Din potrivă, aceştia, demoralizaţi de în- > 
vingerea dela Călugăreni, de putina izbândă ce dobândiseră pan’ 
atunci în toată acea campanie, acum, când văzură pe creştini 
cu puteri aşa de însemnate, ei perdură de tot inima şi dorința 
de a se mai bate 1). Aceasta fu pricină care faci pe Sinan, cum 
văzu inglotirea oştilor la Stoienesti, de plecă de acolo si isi 
mută tabăra lângă Târgovişte. Scopul lui eră să caute a pre- 
lungi cât va puteă mai mult războiul, fiind sigur că, în ‘vreme ce 
armia lui [era] întru toate îndestulată din ţară, armia creştină, 
având lipsă de bucate şi de bani, nu va puteă mult stă adu- 
nată şi va fi nevoită a se risipi 2). Generalii creştini, înțelegând 
acest plan al lui Sinan, hotărîră a grăbi cât mai mult opera- 
tiile războiului, si spre aceasta, a porni îndată după Turci spre 
a-i sili să primească o bătălie. 

În 15 Octomvrie, de dimineaţă, un semn ceresc veni-a mai 
îmbărbătă pe creştini şi a mări nădejdile de -biruinţă. Pe un 
cer senin, şi cu toate că soarele răsărise, ei văzură, în vreme 
de un ceas, d'asupra taberii lor, o cometă strălucitoare. Această 
stea fu privită de dânşii ca un înger vestitor de biruinţă. °) 
Armia creştină, ce fusese cale de şease ceasuri numai de Târ- 
govişte, se clăti de acolo, şi în aceiaşi zi de 15 Octomvrie, 
merse de tăbări într'o câmpie mare, de un mil departe de Târ- 
govişte +) şi de un sfert de leghe de tabăra lui Sinan 5), cu ho- 
tirire d'a-i da bătălie în ziua următoare, de va vol s'o pri- 
_mească °’). 

Abiă armia creştină sosi într'acel loc, abiă călăreți începu- 
seră a descălică şi pedestraşii a pune armele jos, când o mare 
turburare ameti toată tabăra. Nişte strejari, ce se aflaseră puşi 
la pază într'o pădure în noaptea trecuta, auzind de departe un 
zgomot, făcut de alţi ostasi creștini, cari tăiau lemne, îşi în- 
chipuiră că acolo trebue să fie toată armia turcească, care vine 


1) Sieur d'Ambry, 819; Iacobinus; Istvanfi, 413; Sacy, II, 127. — 2) Idem, ` 
Frachetta.— 2) D’Ambry, 821; Iacobinus; Dantiscani, 113; Guerrin, 165; 
Frachetta, 23; Bethlen, III, 603; Iacobus Francus, 39; Hist. von den Em- 
porungen, 78 şi altii—*) Sieur d’Ambry, 821; Iacobinus; Campana, 900. - — 
*) Guerrin, 165. -- 5) D'Ambry, 821; Iacobinus. 


110 | | N. BĂLCESCU | 





drept cătră dânşii; şi frica făcându-i să vază ceea ce nu eră, ei 
o luară la fugă spre tabără. Ostaşii ce-i văzură sosind speriaţi, 
întrebându:i. pricina, aflară dela dânşii cum că au văzut armia 
vrăjmaşă viind să-i lovească. Vestea aceasta se răspândi iute în 
toată tabăra; semnalul de bătae se dete îndată şi toţi ostasii, 
alergând la arme, umblau învălmășiţi, făcând larmă mare, fără 
a se puteă întocmi la rândul lor şi a-şi găsi steagul şi căpită- 
nia lor. În acea neorânduială, spaima făcându-i să auză bubui-- 
turi de tunuri vrajmasesti, fiecare începu a se gândi numai la. 
mijloace de scăpare. În sfârşit avangarda, alcătuită de Români, 
si ostașii nemţiizbutiră a se aşeză mai întâiu în rânduială; si 
stă gata. a prim) pe Turci, când se deslusi lui Bathori pricina. 
„acelei turburări. El trimise atunci de spuse in toate părţile ca 
să se însenineze şi să se liniştească duhurile turburate şi în- 
spăimântate; dar neputându-se stâmpără larma, fu silit a pune 
să strige prin trambite, ca fiecare să tacă sub pedeapsă de moarte. 
Numai printr'această straşnică poruncă, ostaşii se liniştiră 1). 
Eră, între ambele tabere vrăjmaşe şi într'o depărtare numai 
de o alergătură de cal si de una si de alta, un deal mare, tăiat. 
prin mijloc, in poalele căruia curgeă Dâmboviţa. P'acest deal | 
spun să se fi urcat Sinan, ca să privească bine armia cre- 
ştină. Văzând-o mult mai numeroasă decât socotiă si bine rån- 
duită, auzind si vestea răspândită că se aşteaptă si archiduca. - 
Maximilian cu o mulţime de soldaţi italieni, cătând şi la demo- 
ralizarea armiei sale, temerea îi cuprinse inima şi nu se mai 
gândi la alt cevă decât la fugă. Adunând un sfat de războiu, el 
umblă a-şi ascunde gândul d'a fugi sub ideia unui plan ce ar 
"fi făcut. El zise că socoteşte să nu primească bătălia şi s'o amâne. 
“pe altă dată; că acum se va trage putin îndărăt,-lăsând pe Ali- 
Pașa spre a apără Târgoviştea; că apoi, când va vedea pe creştini 
ocupați cu asediarea cetăţii, el va năvăli intr’o noapte asupră-le- 
şi lesne îi va birui 2). În urma acestora, înzestră cetatea Târ- 
govişteicu patruzeci de tunuri şi cu muniţie îndestulă, puse o 
garnizonă de [la] 3.500 la 4.000 ostaşi, parte pedestrime, parte 
călărime, sub comanda lui Ali-Paşa de Trapezunt, pe lângă care 
lăsă pe Mihnea-Vodă si vre-o cativa bei, iar dânsul, în zori de 
1) D’Ambry, 819; Iacobinus; Istvanfi, 413; Bethlen, III, 609.--2) D'Am- 
bry, 820; Tomasi, 22; Istvanfi, 413; Iacobinus; Bethlen, III, 611. ; 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 11: 


ziuă, (6/,, Octomvrie), cu toată cealaltă oaste, părăsindu-şi ta- 
bara, fără de a-şi mai da timp de a-i strică întăririle, o întinse 
cu grabă spre Bucureşti 1). — A 


XXVI. 


In aceiaşi zi, (6/,„; Octomvrie), la răsăritul soarelui, Bathori, 
neştiind că Sinan se trage acum spre Bucureşti şi asteptandu-se- 
la o bătălie generală, puse să zică din trambite ca fiecare: ostaş 
să se rânduiască sub steagul său. Apoi, împărţindu-şi armata în 
şeapte trupuri, cari toate se urcau la numărul de douăzeci şi. 
şease mii călăreţi si treizeci şi cinci la patruzeci mii pedeştraşi,. 
numi după dânsul general mai mare peste. toată ostea pe Ştefan 
' Bocskai, nu atât pentru virtuțile lui militare, cât pentru că-i 
eră unchiu după mumă şi unul din cei mai însemnați şi mai 
avuti nobili ai Ardealului 2). Cercând apoi sfaturile Domni- 
lor români şi ale lui Bocskai, el întocmi rândul bătălii astfel:. 
la avangardă se puse Mihaiu-Vodă, având cu sine patru mii 
călăreţi ai săi cu lănci, bine învăţaţi, la cari. se adaogă cohor-. 
tele lui Albert Kiraly şi scadroanele lui Stefan Csaki. La aripa. 
dreaptă se aşeză două turme din cei mai buni călăreţi, de cinci 
mii lăncieri. La stânga tot acelaş număr de lăncieri şi în acelaşi 
rând. La centru era pedestrimea atât cea pretoriană cât si a 
Săcuilor-cu coase şi suliti, având lângă sine toată artileria. 
In urma acestora veniă călărimea germană, in a doua linie. In 
a treia linie veniă un corp de douăsprezece mii călăreţi lăncieri, 
cari duceau steagurile aurite, şi apoi altă ceată, care apără per- 
soana lui Bathori, în urma cărora venià rămăşiţa armatei cu 
carăle şi bagajile, fiind astfel întru tot şeapte pânze de osti 3). 

După aceia, Bathori puse de sluji înaintea tutulor -o liturghie- 
solemnă, se cuminecă cu sfânta grijanie şi o trecu din mână în 
mână cu multă evlavie la multi din capii ostirei şi soldaţi, de 
făcură asemenea +). Toate aceste pregătiri luară câtăvă vreme, 

până după amiazi, când doi creştini, cari se ziceau scapati din 


- 1) Valther; De Thou, 543; D'Ambrv, 820; Istvanfi, 413; Iacobinus ; Mon- 
treux, 567; Dantiscani, 114; Hist. vom den Empérungen, 18; Neue Un- 
` garische und Siebenburgische Kronik., 149.—*) D'Ambry, 820; Iacobinus; 
Istvanfi, 413.—3) Iacobinus; Istvanfi, 413; Bethlen, III, 613.— +) Spono- 
toni, 39; Guerrin,- 165; Fessler, VII, 360; Engel, I, 238; Orteliu, 291. 


112 | N. BĂLCESCU 

mânile Turcilor, din cetatea Târgoviştei, sosiră în tabără. Ei ves- 
tira cum că Sinan-Paşa sa tras cu grabă, lăsând pe Ali-Pasa cu 
Mihnea-Vodă în Târgovişte; că de două zile garnizoana cetăţii 
e foarte spăimântată şi că Ianicerii înşişi chibzuiau a se trage, 
' dacă un paşă nu i-ar fi ţinut cu sila; :) dar că, cu toate acestea, 
două sute din ei tot scdpasera şi se împrăştiară. Capii armiei 
nu se încrezură în această arătare si, temându-se de vre un vi- 
cleşug din partea lui Sinan, “spre a-i trage în vr’o cursă, po- 
runciră ostașilor să se ţină toată noaptea aceia în întocmire de 
bătaie, fără a-şi strică rândurile şi a pune armele jos şi trimi- 
seră gonaci şi iscoade în toate părţile ca să afle adevărul şi ce 
„sa făcut Sinan. Armia creştină petrecu, veghind înarmată, toată 
noaptea aceia si a doua zi (17 Octomvrie), până spre amiazi. 
Atunci sosiră cativa alergători, aducând veste că Turcii erau 
puţin departe, arătându-se că vor a se bate. Ai noştri se pre- 
gătiau cu inimă a le stă în frunte, când sosiră alţii cu veste mai 
sigură că Sinan se trage spre Bucureşti, iar că acele oşti turceşti 
ce se văd, erau ariergarda de patru mii călăreţi sub Hasan-Paşa, 
care mergeă trăgându-se încet si cu bună rânduială, ingrijind | 
da nu primi în coadă vre-o: zminteală din partea noastră. 2) 
Această spăimântare şi fugă a lui Sinan miră foarte pe ai noştri, 
spcotind cu cât armia lui eră mai numeroasă decât a lor şi cum 
această grabnică retragere va demoraliza de tot pe Turci. 3) Alte 
iscoade veniră atunci de arătară lui Bathori că vr'o patru mii 
Români, bărbaţi şi femei, de deosebită vârstă, robiti, îi duc o: 
„ceată de Turci spre Dunăre. Prinţul porunci îndată la cinci sute 
Ardeleni pedeştri să alerge să taie calea acelor Turci si să mân- 
tuie pre acei sărmani robiti. ‘) Îndată armia creștină merse, chiar 
în acea zi (17 Octomvrie), de ocupă, fără nici o împotrivire, ta- 
băra părăsită a lui Sinan, 5) unde găsiră numai vr'o cinci sau 
.şease Turci cari, esiti fiind de mai nainte din tabără, d'abiă se 
întorseseră acum, când picară în mânile creştinilor si fură în- 
dată injunghiati. °) Creştinii găsiră tabăra turcească ticsită de: 
multe mobile, corturi, praf, ghiulele, tunuri, bucate, dobitoace, 


1) Guerrin, 167; Spontoni, 39; Dantiscani, 114; Francus, 39; Istvanii, 413; 
Bethlen, IlI, 615; Iacobinus.—:) Campana, 902; Herrera, 574.— 3) D'Am- 
bry, 820; Bethlen, III, 612; Frachetta.— +) Guerrin, 167; Historia von den 


Empornngen, 78; Montreux, 578; Dantiscani, 115. — 5) Guerrin, 167; Hist.. 


‘von den Empor, 78. Orteliu, 292; Dantiscani, 115. — €) Istvanfi, 413. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 113 





cămile, catâri şi alte lucruri 1) şi fură foarte mâhniţi că această 
pradă bogată nu fu preţul vitejiei lor 2). Aceasta dovediă graba 
cu care Turcii fugiseră şi gresala ce făcuseră creştinii da nu 
înaintă mai iute, spre a-i lovi până a nu se departa. 


XXVII. 


Bathori chemă atunci la sfat pe cei mai de frunte căpitani ai 
armatei si pe Nunciul Monsignor Alfons Visconti 3), pe care îl 
trimisese Papa cu o sumă însemnată de bani pentru trebuintele 
războiului +). Aci se propuse că: de vreme ce armia turcească, 
plină de frică, s'a tras spre Bucuresti, ce sfat ar fi mai bun? A 
urmă fără întârziere pe duşman, silind în acea spaimă a lui a-l 
ajunge şi a-l birui unde-vă sau a luă mai întâiu cetatea Târ- 
goviştei, unde lăsase el garnizoană şi gătire, din care se inte- 
legeă că voieşte a se apără acolo multă vreme? Unii din gene- 
ralii ardeleni, plini de încredere în curagiul lor şi în noroc, cre- 
zând că singura nefericire ce li se poate întâmplă e d'a lăsă timp 
lui Sinan să scape, erau de părere d'a nu se mai opri nici o zi 
la această cetate, a cărei dobândire nu o pretuiau întru nimic, 
şi a se luă îndată după Sinan, siguri fiind că, îndată ce-l vor 
birui, cetatea va cădeă negresit fără de nici o osteneală a lor, 
‘unde din potrivă, consumându-și puterile lor împrejurul acestei 
sandramale (bicoque), armata lui Sinan isi va luă puteri, va tă- 
bari în loc tare şi, având vreme de ajuns, isi va îndreptă tre- 
bile sau cel putin se va trage în siguranţă şi, crescandu-si apoi 
puterile cu nouă ajutoare sau găsind mijloc da se uni cu Tă- 
tarii, va da creştinilor mult mai mult de lucru şi va aprinde din 
nou flacările cele acum mai stinse ale războiului 5). 

Mihaiu si Albert Kiraly stătură împotrivă această părere. 
Ei ziseră că ar fi cu primejdie a înaintă, căci s'ar pune între gar- 
nizoana cetăţii — care ar puteă a le tăiă liniile de comunicaţie 
şi proviziile—şi armata lui Sinan ê). Silvio Piccolomini rezimă si 
el această părere, prin cuvintele următoare: „Duşmanul, zise el, 
sau s'a tras: de temerea taberei noastre, sau spre a găsi loc 


1) Guerrin, 167; Dantiscani, 115; Hist. von den Empérungen, 78; Or- 
teliu, 293.—?) Sacy, II, 127. — 5) Campana, 901. —‘) Spontoni, 14.—5) Cam- 
pana, II, 901. — *) Istvanfi, 414. 


N. Bălcescu. — Români sub Mihai- Voevod Vitae. 8 ° 


114 i N. BĂLCESCU 


mai bun de bătaie; dar şi într'unul şi în celălalt caz, ela apu- 
cat înainte cu o zi si o noapte si a putut a-şi pregăti lucru- 
rile sale, încât nu-l vom găsi nepregătit, nici în loc d'a nu se 
putea mult folosi de graba noastră. Din altă parte, ne vom află 
în mijlocul a doi vrajmasi, de vom lăsă înapoi cetatea, de unde 
vom fi necurmat supăraţi, mai cu seamă despre munitiile ce se 
aşteaptă din Ardeal. Apoi, a se pune într'o asemenea primejdie, 
este împotrivă a ori-cărui temeiu de război si ori-cărui obiceiu 
al unui înţelept căpitan. Se adaugă încă şi această privire im- 
portantă, că noi suntem cât se poate osteniti şi slabiti de drum, 
si urmând cu grabă pe duşman, il vom găsi acum odihnit şi în 
rânduială, şi ne vom află în primejdie d'a fi cu toţii înfrânți. 
Dar daca el, din întâmplare, sa tras cu gând d’a fi mai departe 
de hotarele Ardealului si prin urmare întrun loc unde noi vom 
aveă mai puţină înlesnire de hrană şi alte trebuincioase, în vreme 
ce el, învecinându-se cu Dunărea, va puteă, prin mijlocul acestui 
râu, a se îngriji mai bine; apucându-ne noi acum a bate ce- 
tatea, îl vom sili, ca să nu-şi piarză reputaţia, a veni într'aju- 
torul alor săi, si atunci vom găsi foloasele noastre a ne în- 
hata la luptă. De se va hotari însă el a aşteptă în Bucuresti, 
ce folos mare vom aveă oare, de vom merge să-l lovim mâine 
si nu după două sau trei zile? Incât spre a se uni Sinan cu 
Tătarii, e lucru cu neputinţă, aflându-ne noi între dânşii; afară 
de aceia că Tătari nu sunt în|ntr'un| loc, de unde să poată trece 
cu atâta iuţeală în această parte“. Piccolomini, încheie, zicând că: 
„deşi nu e de părere d'a se luă cu atâta neorânduială după duş- 
man si a stă, cum vor unii, în arme toată noaptea aceia, dar 
crede că ar fi bine ca o bandă din cavaleria noastră să meargă 
să supere ariergarda dușmanului, fiind-că, afară de neodihna 
ce-i va pricinui, vom puteă să avem limbă de mişcările lui şi să 
ştim mai bine ce să facem 1)“. Sigismund Bathori si toţi cei- 
lalti capi, se uniră bucuroşi la una ca aceasta si tot sfatul ho- 
tări bătaia Târgoviștei 2). Fără îndoială —si urma va dovedi — 
că aceasta n'a fost cea mai bună părere, căci întârzierea creş- 
tinilor prileji mântuirea lui Sinan. | 

Se luase hotărîre a tăbări în oare-care post, aproape de Târ- 
govişte, văzut de Piccolomini mai dinainte şi, spre aceasta, tri- 


1) Campana, 902. — 2) Istvanfi, 414. 


IŢI De i i 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 115 
miseră un număr de călăreţi ca să ţină rânduiala, spre a merge 
oştile fără amestec, a-şi luă locurile de aşezare '). Indată dup’a- 
ceea, pre obiceiul războiului, cerură ca cetatea să se predea 2). 
Paşa, comandant al cetăţii, cătând la fuga lui Sinan, la numă- 
rul armatei ce-l ocolise, la lipsa de nădejde d’a fi ajutat, stă în 
chibzuire să închine cetatea spre a se mântui el şi toţi ai săi; 
dar Ianicerii, ce erau în cetate în număr de două mii, se im- 
potriviră, fiind mai bucuroşi a se apără, după cum cereă cinstea 
lor si făgăduiala dată lui Sinan 3). Intr'aceea, creştinii, tăbărînd 
comod chiar în acea seară, (7/1; Octomvrie), se duse Piccolomini 
să vază cetatea şi apoi puntară tunurile spre dânsa +). 


XXVIII. 


In noaptea aceea soldații făcură băştii, pre obiceiul lor 5). In 
dimineaţa următoare, (8/,, Octomvrie), după ce, prin meterezuri, 
şanţuri acoperite şi tăbii de lemne amestecate cu pământ, se 
apropiară ai nostri de ziduri 7) şi aşezară baterii de tunuri, cu 
multă înverşunare de trei părţi deodată, începură a bate ceta- 
tea 5). Strălucitul Răzvan-Vodă, având cu sine Moldovenii săi. 
şi cu legioanele Săcuilor, se aşezase despre răsărit, pe dru- 
mul Bucureştilor, şi băteă partea de sus a cetăţii cu zece tu- 
-nuri 9). Dintr'altă parte, neinvinsul Mihai-Vodă cu inimosul 
Bathori, care acum, pentru întâiaşi dată vedea războiul, şi cu 
eroicul Kiraly, se asezar& despre munţi si râul Ialomița, la o må- 
năstire, 9) care fu atunci stricată si mai apoi dreasă, 1) departe 
de cetate de o bătae de săgeată 12). Ei ridicară acolo două movili 
în formă de turn 13) şi cu două baterii, de câte zece tunuri fie-care, 
din aceste două părţi, încep prin sloboziri neîntrerupte, a poeni 
puternic zidurile 1+). Mergând apoi într'alt templu mult mai a- 
proape de cetate, fără întrerupere, grăbesc lucrările asedierii 15). 
Eră cu greu însă de a se apropiă de cetate, căci, afară de întări- 
rile si santul ce o inconjura, aveă încă şi nişte bălți împrejur 15). 





:) Campana, 902. — 2) Guerrin, 167; Dautiscani, 115; Montreux, 578.— 
3) Guerrin, 168; Dantiscani, 116; His. von den Emporungen, 78; Montreux, 
578,— +) Campana, 902. — 5) Istvanii, 414. — *) Campana, 902. — 7) Nico- 
lae Costin. — 8) Istvanfi, 414. — °) Walther; Tacobinus ; Istvanfi, 414. — 
19) Walther; Istvanfi, 414;— '') Walther.—') Walther ; Istvanfi, 414. — 
13) Walther.— ++) Istvanfi, 414; Walther—:5) Idem.—**) Guerrin, 182. 


- ‘Fr. "n 


116 N. BĂLCESCU 





Apoi Turcii din lăuntru se apărau cu cele mai de pre urmă pu- 
teri ale inimei lor. De mai multe ori, prin tunurile lor, ei îm- 
pinseră înapoi pe asediatori, ce umblau să treacă santurile cu 
luntri, răsturnară cu puştile lor pre cei ce, izbutind a trece şan- 
tul, cercau acum a pune scări pe ziduri sau aduceau foc la tăl- 
. pile zidului de lemn spre a-l aprinde; şi nu uitau nimic de ce 
trebuiă spre apărarea cetăţii 1). 2 

Văzând ai nostri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urmă 
cu tunărirea înfricoşătoare de bombe şi ghiulele, cătând a sparge 
laturile zidurilor (battre an bréche les murs). Fumul acestor 
- „dese slobozituri de arme ale asediatorilor şi asediatilor ajunse 
de întunecă aerul şi ascunse şi la unii şi la alţii vederea duş- 
-= manilor lor 2). Săcuii căutară a se folosi de această negură. Ei 
aduseră lemne uscate, catran, răşină, busteanuri aprinse, torte 
şi alte materii aprinzătoare şi, atatand bine focul, începură a-l 
aruncă pre streșinele caselor cetăţii şi căutară a aprinde întări- 
rile ei 3). Dar fiind-că bârnele de care erau făcute acele întăriri 
erau încă verzi şi, prin urmare, umede şi huma după dânsele nu 
se uscase, nu se puteau lezne aprinde de focul ce li se punea pe 


de desubt +). Pe lângă aceasta, prin desele puşcăriri ale artileriei — 


creştine, sfărâmăturile caselor cetăţii începură a cădea pe capul 
celor ce se aflau sub zid cătând a-l aprinde, şi astfel îi sili a se 
trage îndărăt. Apoi duşmanii, luptându-se vitejeşte, nu-i mai 14- 
sară a se apropiă de ziduri, încât izbânda rămase cu totul în 
îndoială 5). 


/ 


XXIX. 


Văzând Bathori si ceilalţi descurajarea ostilor de atâtea silinte 
zadarnice ce făcuseră, se duseră de îndemnară pe Săcui a da 
dovadă că-şi aduc aminte de libertatea de curând dobândită, a 
nu se descurajă de anevointi şi primejdii şi a se arătă că sunt 


bărbaţi cu inimă si vrednici de libertate °). Săcuii se formară 


atunci în cohorte şi începură a duce o mai mare mulţime de lemne 
uscate, spre a da foc zidului. Mulţi din ei căzură sub loviturile 
duşmanilor, dar dispretuind ori-ce primejdie, vitejii Săcui izbu- 


1) Istvanfi, 414; Sacy, II, 129.—?) Ibid.—?) Istvanfi, 414; Nicolae Cos- 
tin ; Sacy, II, 129. —4) Istvanfi, 414.—5) Idem.—*) Idem. 


a hae pe 


š „RE eee E A 
PE m ee oe z ais - W a 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 117 


_tiră în sfârgit a aprinde zidul. La vederea flacării, ce se întindeă 
în toate părţile, ei strigară toţi într'una: „Iesus! Maria !“ si, care 
cu scări 1), cei mai mulţi fără scări, deteră năvală spre a sări 
zidurile 2), în vreme ce o parte dintr'înşii purtau focul într'alte 
laturi ale cetăţii 2). Artileria, din locul ei, aruncând ghiulele arse, 
„de cele inventate de craiul Stefan Bathori, aprinde acoperisurile 
caselor, şi dărâmăturile lor, prin mijlocul flacărilor, cad pre capul 
asediatilor +). Acum, zidul peste tot luase foc şi Turcii, încinşi 
de flacările cele groaznice de mari ce mereu cresteau, sunt ne- 
voiţi, o parte dintr'înşii, a lăsă apărarea zidurilor, spre a încercă a 
stinge focul 5). Ai noştri se folosesc de acest minut, dau voiniceste 
asalt şi în vecinătatea serii, din toate părţile, izbucnesc în ce- 
tate 6). Turcii, lipsiţi de sfat 7), ametiti de flacări şi de vrăjmaşii 
ce îi împresurase, ne mai având vreme a capitulă 5), spre a se 
mântui de primejdie şi de o prăpădenie desăvârşită °), ies cu 
toţii pe portita despre deal, necunoscută de ai noştri, cătând 
scăpare 1%). Dar călărimea creştină, care pre obiceiul războiului, 
“stă gata pentru ori-ce întâmplare a luptei şi aşteptă călare eşi- 
tul izbirei, îi vede, îi ieà cu caii în goană, le taie calea, pe unii 
îi ucide, pe ceilalţi îi prinde; puţini numai, favorizați de noapte, 
putură scăpă prin păduri 11), şi aceştia îrică, până mai apoi, fură 
găsiţi şi ucişi 12); si din toată garnizoana, numai trei Turci, fiind 
bine calariti, ajutaţi şi de întunecimea nopţii, avură noroc să 
scape şi se îndreptară spre Bucureşti ca să ducă lui Sinan ves- 
tea acestei nenorociri 13). 

Săcuii, intrând în cetate, făcură mare vărsare de sânge. Dă- 
rămând şi scotocind în cele mai ascunse locuri ale cetăţii după 
pradă —lucru la care foarte sunt deprinşi, spun analiştii timpu- 
lui, — ei găsiră, într'un loc tainic, ascunși, pe Ali-Paşa, coman- 
dantul cetăţii, şi pe Mehemed-Bei. Zic unii că aceşti Turci nu eşi- 
seră din cetate, mai bucuros voind o moarte glorioasă decât a 
fugi '4); alţii spun că erau răniţi şi de aceia rămăseseră pe loc 15). 
Săcuii îi duseră la Bathori. Intre prinşi se mai aflau doi alţi Bei: 


t) Istvanfi, 414.—?) Iacobinus.—) Istvanfi, 414.—:) Iacobinus; D’Ambry, 
829; Niemcewitz.—‘) Istvanfi. 414; Sacy, II, 129.—*) Campana, 902.—") Ist- 
vanfi, 414.—*) D’Ambry, 821.—*) Iacobinus.—!'0) Istvanfi, 414; Iacobinus; 
D’Ambry, 821.—::) Istvanfi, 414; Walther; Iacobinus; D’Ambry, 821; Be- 
thlen, III, 617.—:2) Tomasi, 22.—13) Campana, 902.— 1+) Istvanfi, 414; Iaco- 
binus; Bethlen, III, 618; D’Ambry, 820.— *5) Campana, 902. 


118 N. BĂLCESCU 


Turan, Beiul de Bucureşti si Susin, Beiul de Targovistea; la toţi 
li se iertă viaţa. Lepădatul Mihnea-Vodă, întâmpină în cetate o 
moarte norocită, ce i s'ar fi căzut a-i veni prin gâde, de cădeă 
în mânile creştinilor; trupul lui se găsi între céi morţi 1); ase- 
menea şi al Cadiului de Avlona 2). Prada ce Săcuii mai cu seamă, 
făcură în oraş şi care toată li se lăsă, fu cu deosebire mare 3). Se 
găsi în cetate două tunuri mari, care aruncau ghiulele la cincizeci 
şi şease livre 4) şi alte patruzeci şi două mai mici; bani multi si 
multe scule de aur şi argint, cu muniții şi provizii de hrană pentru 
trei ani, căci Sinan acolo îşi aşezase magaziile 5). In această ase- 
diere, din Turci, ca la o mie fură trecuţi sub sabie 6). Din ai 
„noştri periră numai şease-zeci ostaşi, dar mult mai multi se 
răniră 7). 


XXX. 


Bucuria ce simţiră creştinii pentru luarea Târgoviștei se mai 
adăogi cu vestirea unei alte izbânzi asupra vrăjmaşilor. Ceata 
ce cu două zile înainte Bathori pornise ca să taie calea Turcilor, 
cari duceau patru mii robi şi turme mari de vite spre podul de 
la Giurgiu, călăuzită fiind de oameni de ţară, cari cunoşteau bine 
căile munţilor şi ale pădurilor, trecuse înaintea Turcilor* si, co- 
prinzând strâmtorile, până a nu sosi ei, îi izbi cu putere, îi sparse 
rău, ucise mai pe toţi, dobândi înapoi toată prada lor şi mântui 
“pe robi 8). | 

A doua zi după luarea Târgoviștei (2/,, Octomvrie), ?) gene- 
ralii creştini se adunară la; sfat de războiu şi porunciră a le aduce 
înainte pe Ali-Paşa, pe care îl siliră prin făgădueli si amerin- 
tari a arătă ceia-ce ştie despre planurile şi numărul ostasilor lui 
Sinan, întrebându-l încă cum a îndrăznit el a se împotrivi în 
cetate, cu aşă puţină oştire, la o armată atât de numeroasă. 
L’aceste întrebări Ali răspunse cu respectul cuviincios, dar cu multă 
netemere şi fără a-și schimbă faţa: „că Sinan n'aveă cu dânsul 
fără numai dela douăzeci şi opt până la treizeci mii de ostaşi, 


1) Montreux; Guerrin; Hist. von den Empârungen, 78.—*) Walther.— 
3) Istvanfi, 414; Walther; Iacobinus.—‘) Walther; Istvanfi, 414.— 5) Wal- 
ther; Hist. von den Empérungen; Dantiscani, 116.—*) Tomasi, 22. Neue 
Ungarische und Siebenbiirgische Kronik, 149.—") Istvanfi, 414.—*) De 
Thou, XII, 543; Guerrin, 167; Montreux, 578.—*) Guerrin, 169; Hist. von 
den Empérungen, l. c. i 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 119 


fiind-că şi-a risipit oastea prin oraşele şi cetăţile ţării şi îi e 
peste putinţă ca s'o poată adună în puţină vreme 1); că dacă 
Hanul cu Tătarii, ce se așteaptă din zi în zi, nu-i va veni în- 
tr'ajutor, el crede că Sinan, aflând luarea Târgoviștei, va pă- 
răsi Bucureştii, şi se va trage spre Giurgiu, ca să treacă Du- 
- mărea îndărăt; în sfârşit că, de vor creştinii a pune mâna pe 
dânsul, trebue să se grăbească a cuprinde şi a sfărâmă acel 
pod de pre Dunăre. Sinan, urmă Ali, plecând, îmi lăsă numai 
puţine osti pentru apărarea Târgoviştei, dar mă făcu să nă- 
dăjduesc că Ieremia, Domnul Moldovei, va băgă în cetate un 
ajutor de cinci mii ostaşi, afară de zece mii ce îmi făgăduiă el 
însuşi, zicând că are să vie mai apoi să gonească pe creștini 
de lângă cetate. El mă asigură încă că armata creştină nu este ` 
numeroasă ; că cei mai multi soldaţi sunt Săcui, pe cari azi-mâne 
e sigur să-i întoarcă în partea sa. Blestematul! m'a inşelat şi 
m'a expus la o moarte mai de tot sigură. O vrăjmăşie veche e 
pricina care l’a făcut a se purtà astfel cu mine. Sinan a fost 
vrăjmaş de moarte tatălui meu, care s'a arătat cu slujbe mari 
Împărăției; dar fiind-că tatăl meu n'aveă nici o temere de dânsul 
şi el nu-i putea face nimic, trădătorul s'a folosit de această oca- 
. zie ca să verse asupra nenorocitului fiu ura ce purtà tatălui“ 2). 
Nu se ştie dacă Ali eră sincer sau vorbiă astfel numai ca să-şi 
tragă compătimirea lui Bathori 3). Eră însă de necrezut ca Sinan 
să aibă cu dânsul numai atâta oştire câtă arătă el, de vreme ce, 
când a plecat dela Târgovişte, armia lui întreceă cu mult în nu- 
măr pe a creştinilor, după cum mărturisesc toţi analiştii contim- 
porani. Văzând Ali-Paşa putinul efect ce fac plângerile sale, 
propuse să se răscumpere cu o sută de mii talere de aur +); dar 
Piccolomini se impotrivi de a i se da libertatea. El avea interes 
a tine prins un om asa de însemnat, ca, întâmplându-se neno- 
rocirea să cază în mânile Turcilor, să-l poată schimbă cu dânsul; 
şi fiind-că acest şiret italian se făcuse stăpân pe duhul lui Bathori, 
îl hotări lesne a nu primi propunerea Turcului 5). Prinţul, după 








1) Aceasta e o fabulă pe care sau că capii creştini o acreditase, căci 
Mihaiu-Vodă la Călugăreni încă o repetă ostașilor săi, cum am văzut, 
spre a încurajă oştile, ascunzându-le numărul cel mare al Turcilor, sau 
că e nesocotita de istorici.--2) D'Ambry, 822; De Thou, XII, 544; Walther, 
Iacobinus; Guerrin, 164-71; Dantiscani, 117—8.—5) Ibid.— +) Ibid.; Or- 
teliu, 292. — 5) De Thou, XII, 545. 








— 


120 | N. BĂLCESCU 


ce răspunse, cu puţine vorbe, lui Ali-Paşa, îl trimise sub pază 
până la gazda sa 1). Si după aceia, împreună cu alti ofiţeri turci, 
îl porni pe la Braşov la Cluj în Ardeal ?). 

În urma acestora, capii armiei ascultară şi raportul iscoadelor 
ce trămiseseră ca să ia limbă despre Turci si, văzând oare-care 
potrivire cu arătarea celor prinşi, hotarira a porni îndată după 
armata turcească 3). Din nenorocire, trebuiră a mai şedeă pe loc 
încă o zi, parte spre a împuternici oastea muncită de drum şi 
de bătae, parte spre a aşteptă munitiile si bucatele ce se adu- 
ceau din Ardeal în tabără +). 

Aceste întârzieri fatale mântuiră pre Sinan-Paşa, cu toate gre- 
şelile lui. În ziua aceea, (*/,, Octomvrie), cătră seară, vr'o patru 
mii de Turci, cari, după încredințarea dată de Sinan că va ză- 
bovi lângă Târgovişte încă două săptămâni, lăsaseră de vr'o 
câte-vă zile tabăra şi se duseseră departe de acolo după hrană, fu- 
ragiu şi pradă, se întoarseră aducând cu dânşii seasezeci mii boi 
ce-i răpiseră din munţii şi mănoasele câmpii ale T&arii-Roma- 
neşti. Intrau Turcii în tabără, mânând înaintea lor convoiul de 
vite, fără a bănui de fuga ruşinoasă a lui Sinan; şi nu fură de- 
samăgiţi de cât când din acele corturi ce ei credeau pline de Iani- 
ceri, văzură azvârlindu-se Românii şi Săcuii, cari năvăliră asu- - 
pră-le şi îi tăiară rău şi fără milă. Această întâmplare neprevă- 
zută, răspândi imbelsugartéa în tabăra creştină, încât un bou 
ajunse a se vinde pentru un preţ de nimic 5). 


XXXL 


Sinan-Pașa, după cum stim, îşi părăsise tabăra de lângă Târ- 
govişte în dimineaţa de °/,, Octomvrie şi luase cu grabă calea 
Bucureștilor. Hasan-Pasa, care rămăsese în urmă cu patru mii 
călăreţi drept ariergardă, îndată ce văzu, din înălţimea munţilor, 
pogorîndu-se steagurile creştine spre Târgovişte, grăbi cât putu 
la drum spre a ajunge tabăra î). După o cale de o zi, Vizirul 
tăbărise, când începu a se auzi urletele tunurilor crestinesti 
dinaintea Târgoviştei. „Tunul lui Mikal-ogli!“ 7) strigau Turcii 


1) D’Ambry, 822.—2) De Thou, 545 ; D'Ambry, 822.—) Ibid.—4) Campana, 
903. — 5) Sacy, II, 228; Dantiscani, 110; Hist. von den Emporungen, 78; 
Guerrin, 171.—*) Tomasi, 22.—’) Mikal-ogli (Prinţul Mihai), astfel îl numeau 
Turcii. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 121 


prin tabără, inghetati de spaimă 1). Sosiră atunci nişte trămişi 
din partea garnizoanei Târgoviștei, chemând pe Vizirul într'a- 
jutorul cetăţii; dar acesta, cătând la spăimântarea ostilor, stă 
în îndoială 2). Într'aceea, o ceată de vr'o trei sute creştini ce se 
arătară la intrarea unei păduri vecine de tabăra lui, îl sili a luă 
o hotărîre. Ostile Rumeliei, din porunca lui, merseră asupră-le ; 
dar creştinii le bătură, le răriră rândurile foarte şi le puseră în 
goană. Din acei ce se întoarseră, nu eră unul care să nu fie rănit 3). 
Un delir de spaimă coprinse atunci toată tabăra +). Multi din sol- 
dati începură a dezerta şi a se răspândi cete, cete; capii umblau 
învălmăşiţi fără să ştie ce să facă; unii sfătuiau a se întoarce 
la Targoviste,-—lucru ce eră cu neputinţă din pricina demorali- 
zării armiei 5). Sinan scrisese îndată lui Ali-Paşa la Târgovişte 
să apere cât va putea cetatea; iar văzându-se în cea mai de a- 
poi primejdie, să se tragă cu ostea sa, spre podul dela Dunăre. 
Aceste scrisori n'ajunseră până la Ali fiind prinse de cătră ai 
noştri 5). Vizirul apoi îşi urmă retragea spre Bucuresti, unde a- 
junse în două zile 7). In acea demoralizare a armiei sale, Sinan, 
în loc să se grăbească a o trece cât mai curând peste Dunăre, 
spre a o mântui, nădăjduind o apărare mai îndelungată din par- 
tea Târgoviştei, se încumetă a mai zăbovi la Bucuresti. El obşti 
că va şedeă armia acolo cincisprezece zile şi porunci ca nici o oştire, 
nici un negustor n'are să treacă podul Giurgiului până la acel 
soroc şi, pentru aceasta, orândui o guardie la pod cu poruncă 
straşnică să nu lase pe nimeni a trece. Pe lângă acestea, se siliă 
în tot chipul spre a linişti duhurile si a le da curagiu °). In vremea 
aceasta, cei trei călăreţi scăpaţi cu mare greu dela luarea Targo- 
viştei, sosiră în Bucureşti, Vineri dimiheaţa în 1°/,, Octomvrie, 
aducând vestea căderii cetăţii în mâinile creştinilor). Mari aceasta 
știre peste măsură spaima şi confuzia în tabară 1°). Sinan atunci, 
văzând că descuragiarea oştilor creşte mereu în loc d'a scădeă, 
cum află şi de luarea Târgoviștei, se sperie şi el atât de mult. 
încât, cu toate că întărise oraşul Bucureştilor şi mânăstirea lui 
Alexandru-Vodă mai bine decât Târgoviştea, nu se mai încrezu 


1) Seadedin ; Naima. — 2) Naima. — 5) Seadedin; Naima — +4) Ibid. — 
5) Naima. — *) Montreux, 576; Hist. von den Emporungen, 73; Guerrin, 
166 ; Dantiscani, 115,— 7) Seadedin; Naima.— £) Seadedin. — °) Campana, 
902 ; Tomasi, 27. -- 1°) Seadedin; Campana, 902. 


122 N. BALCESCU 
în acea apărare şi nu mai îndrăzni a aşteptă acolo pe birui- 
torul duşman 1). El porunci să pună în pivnițele acelei må- 
năstiri o mare mulţime de praf de puşcă pe care-l acoperi cu 
pae, aşezând un fitil lung, care să arză cu încetul, lăsând şi oa- 
meni spre a-i da foc, ca astfel, când vor intră creştinii în acel 
loc, mânăstirea de odată să fie zvârlită în aer cu o mare pu- 
tere şi dânşii să piară ca vai de ei, sub acele ruine2). În ziua 
aceea, (20 Octomvrie), cu grabă mare, Sinan strânse tunurile şi 
muniţiile de războiu şi le încărcă în cară 3), âpoi dete foc forti- 
ficatiilor şi oraşului Bucureştilor şi, la miezul nopţii, (20 spre 21) +), 
luminat de flăcările acestui pârjol ce prefăciu în cânuşă tot ora- 
sul cu douăzeci şi două de biserici ce aveă atunci), împins de 
disperare, ca cum ar fi avut pe duşman în spatele său, se puse 
ruşinos pe fugă şi, cât mai iute a putut, a intins-o spre Giurgiu °). 
Astfel, mai mult fugind decât făcând o retragere 1), merse Sinan 
patrusprezece ceasuri mereu si nu tăbări decât după ce trecu 
strâmtoarea Călugărenilor ; dar tunurile si munitiile de războiu 
nu putură ajunge în acel loc decât în douăzeci şi patru de cea- 
suri 5). Când sosiră toate şi se strânse armia întreagă, plecară 
spre Giurgiu °), unde cu toată silinta ce pusese la drum, din pri- 
cina neorânduelei în care se aflau oștile, nu putură sosi decât 
tocmai Luni, în 1:/,; Octomvrie, făcând astfel trei tabere dela Bu- 
cureşti până la Giurgiu 1°). În acea fugă prăpăstioasă, Turcii se- 
mănară drumul cu armele lor şi cu un număr însemnat de tu- 
nuri, cămile şi bagaje, deosebit de ce năpăstuiseră în Bucureşti, 
Spaima lor eră aşă de mare încât, prin strâmtori şi pe poduri, 
ajunseră a se omori unii pe alţii ca să treacă care de care mai 
nainte 1). În această stare de spaimă Si groază se aflară ei mai- 
cu seamă, când trecură strâmtoarea dela Călugăreni, loc de spaimă 
şi de groază pentru dânşii. În ori-ce copaciu li se păreă a vedea 
un duşman, în ori-ce minut se aşteptau să vază strălucind, îna- 
intea ochilor lor, sabia fulgerătoare a lui Mihaiu. 

Este de luat în seamă că în toată această campanie, a cărei 
"glorie analiştii creștini în mare parte o dau lui Bathori, ca unuia 


1) Istvanfi, 414. — 2) Idem. — 3) Seadedin; D’Ambry, 821; Istvanfi, 414.— 
4) Seadedin.—5) Istvanfi, 414. — *) Iacobinus; Istvanfi, 414; Seadedin; To- 
masi, 27.—’) Campana, 40.—*) Seadedin.—*) Idem. — 1°) Campana, 903.— 
11) Walther; Engel, 239. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 123 
ce comandă toată armia creştină, analiştii turci nici că pome- 
nesc de dânsul. Spaima Turcilor, acela ce îi ingrozia, îi goniă si îi 
amerinţă mereu cu moartea, eră <afurisitul Mikal-ogli». Adu- 
cerea aminte a groazei ce Mihaiu însuflă atunci Turcilor, până 
“azi încă se păstrează în poporul român şi musulman, printr’o 
mulţime de legende, tradiţii şi cântece populare. Unul din cei 
mai buni poeţi ai noştri, încadră una din aceste tradiţii într'a- 
ceastă frumoasă strofă : 

Spun ca ’n urma luptei, în Asia bogată, 

Dacă Mahomedanii vedeau câte-odată, 

Un armăsar ce ’n preajma-i cata el sforăind, 
“Coprinși d'adâncă spaimă, ziceau cu ’nfiorare 
Că el a văzut umbra acea îngrozitoare 

A lui Mihaiu-Viteazul, asupră-le viind:). 


XXXII. 


Bathori, dup& ce puse de drese cetatea Targovistei si o in- 
zestră cu o garnizoană tare 2), în 11/,, Octomvrie, des de dimineaţă, 
se îndreptă cu toată armia în urma lui Sinan, spre Bucuresti 3). 
In cale, creştinii întâlniră mai multe cete de câte trei, patru si 
cinci sute Turci, cari se rezlăţiseră de tabăra lui Sinan sau ră- 
măseseră în urmă şi toţi fură ucişi, astfel în cât câmpiile si li- 
vezile din drum erau semănate cu trupuri moarte de Turci +). 
După ce luară o bucată bună de drum, ei întâlniră trei fugari 
unguri, cari le spuseră că Sinan, temându-se de sosirea lor, fu- 
gise în grabă, lăsând în Bucureşti multe bagaje, bucate, muniții, 
- robi, cămile şi câte-va tunuri, pe cari nu le putuse luă, fiind osiile 
şi roatele sfărâmate ; că în «ale el mai lăsase multe alte bagaje; 
că groaza armiei întregi eră atât de mare încât fără îndoială, 
când va sosi în locuri grele, în strâmtorile înguste şi băltoase 
dela Călugăreni, se vor răni între sine ca să poată trece unul 
altuia înainte. Bathori, neîncrezându-se pe arătarea acestor fu- 
gari, trimise pe căpitanii Nicolae Sennyei şi George Farkaş cu 
o sută de călăreţi ca să facă o recunoaștere spre Bucuresti şi 
să ieă limbă. 


1) Alexandrescu, Odă la oştirea română.—?) Montreux, 579.—5) Iacobus 
Francus, 44; Guerrin, 171; Hist. von den Emporungen, 78; Dantiscani, 120; 
Ortelius, 293.— 4) Guerrin, 171. 


124 | N. BĂLCESCU 





Aceştia, întorcându-se spre seară, întăriră raportul fugarilor 1). 
Aceasta hotărî pe generalii creştini a merge d'aci înainte în marş 
forțat.2), ca să mărească temerea şi groaza dușmanului în fuga 
sa 3). Ei aflară atunci că Sinan, în calea sa dela Bucuresti la 
Giurgiu, tăiă toate podurile de pe râuri, puneă pedici la treceri, 
strâmtori şi vaduri, ardeă şi pustiă toate satele, ca astfel, lipsa. 
bucatelor şi piedicile drumului să întârzieze goana ce-i da armia 
creştină +). Generalii se sfătuiră atunci şi hotăriră a schimbă 
drumul şi a luă altul mult mai spre dreapta de Bucureşti 5). 
Acest drum, pe lângă aceia că aveă folosul d'a nu fi călcat si 
smintit de duşman, scăpă încă pe creştini de cursa ce le întin- 
sese Sinan în mânăstirea lui Alexandru-Vodă la Bucureşti, care 
săltă atunci şi se spulberă în aer fără a vătămă pe nimeni §), dar 
el făceă un inconjur cu deosebire lung şi eră plin de mocirle 
şi jumătate de crâng, şi aşă de greu de uimblat, încât se întârzie 
foarte mult mersul armiei, iar mai cu seamă al artileriei, care 
mai toată rămase înapoi 7). In cale, armia mai întâmpină nişte 
oşti turceşti rămase în urmă, pe cari foarte le znopi şi le zdrobi, 
în cât multe mii de trupuri de om, de cai şi de cămile zăceau 
în lungul drumului, şi aerul se imputi de o mare putoare 5). Dar 
Turcii, în ameteala fugei lor, uitaseră câte-vă poduri netăiate ; 
astfel creştinii avură noroc a găsi nesfărâmat podul dela Argeş, 
pe care trecuse Turcii şi putură şi ei a înaintă fără zăbavă 9), 


Când ajunseră Ja o depărtare de două mile de Giurgiu, primiră 


veste că Sinan, aflând prin oameni de loc de sosirea lor, tre- 
cuse cu o zi înainte Dunărea cu cea mai mare parte din ostile 
sale; că rămăsese încă dincoace de râu, o mulţime de care, ba- 
gaje, o pradă însemnată de tot felul, cu un mare număr de robi, 
spre paza cărora lăsase opt mii Turci, cari nu trecuseră încă, 
căci nu îndrăzniau a încărcă podul, ce eră foarte slab, cu o greu- 
tate aşă de mare ca a carelor şi a tunurilor, până a nu trece 
mai întâiu pedestrimea şi călărimea 10). 

Bathori atunci, sfătuindu-se cu. toţi generalii, îşi întocmeşte 
armata de bătaie. Mihai, ce se aflase mereu la avangardă, porni 


1) Istvanfi, 414.—2) In text: «forcé»; Campana, 903.—*) Walther; Istvanfi, 
414.—4) Istvanfi, 414; Sieur D’Ambry, 822; Frachetta, 23; Campana, 903.— 
5) Campana, 903; Istvanfi, 415; D’Ambry, 822; Frachetta, 23.—-6) lacobinus.— 
7) Campana, 903. — 8) Guerrin, 172. — °) De Thou, XII, 545; Campana, 
903, — 10) Istvanfi, 415. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 125 


iute înainte cu Românii săi ca să dea harţă vrăjmaşului şi să-l 
împiedice a trece podul până să sosească Bathori cu toată ar- 
mia. Înaintând Românii cătră Giurgiu, întâmpină în cale o seamă 
de Turei furagiori ce duceau nişte turme de dobitoace, îi îm- 
prăştie îndată, ucid pe cei mai mulţi, pe ceilalţi îi prind şi îi 
trimit îndărăt lui Bathori, căruia deteră aceleaşi ştiri despre 
Sinan. Acum Bathori grăbi si mai mult la drum, părându-i 
tare rău că împreunarea de împrejurări fatale l-au făcut să 
piarză mult timp si prilejise scăparea lui Sinan. Intr'această vreme 
Mihai Vodă sosise la Giurgiu şi ajunse pe Turci (:5/,, Octom- 
vrie. 1). 


XXXIII. 


Oraşul Giurgiului, afară de un zid slab ce-l înconjurà, erà o- 
crotit de castelul Sân-Giorgiu. Acest castel avea o poziție foarte 
tare. Arta şi natura contribuiseră a-l întări. El eră aşezat pe un 
ostrovel foarte frumos, numit Slobozia, format de un mic brat 
al Dunării, care se desparte puţin mai d'asupra şi înconjurând 
un spaţiu de două jugere, cade iarăşi în matca râului 2). Ast- 
fel castelul, acoperind cu totul mica insulă până în marginele 
ei, părea a pluti pe deasupra undelor 2). După temeliile lui, ce 
astăzi încă se văd, acest castel nu e îndoială că a fost zidit de 
Romani. Dărâmat în vremea năvălirilor barbarilor, el fu rezidit 
pe la. anul o mie după Hristos de Genovezi, dela cari luă si 
numele de Sân-Giorgiu, patronul acelei neguţătoare republici +). 
Pe la sfârşitul veacului al XIII-lea, Negru-Vodă, Ducă al Făgăra- 
şului, întinzându-şi stăpânirea peste toată Ţara-Românească, până 
la Dunăre, mai întări castelul Sân-Giorgiu. La 1418, când Ma- 
homed l-iu năvăli în Ţara-Românească de pustii o parte din- 
tr'însa, între alte cetăţi de pre Dunăre ce cuprinsese, fu şi acest 
castel, pe care-l mai întări 5). Puţin dup'aceea, Românii îl luară 
înapoi sub vestitul Domn Dan al Ill-lea Dracula. La 1431, Îm- 
păratul Sigismund, regele Ungariei, mai întări acest castel cu 
fortificaţii şi alte zidiri, când el trimise pe un viteaz general 
loan Marotius, în ajutorul lui Dracula-Vodă, împotriva lui Radul, 


1) D’Ambry, 822. — 2) Istvanfi, 415; Iacobinus; Bethlen, 621; Dantis- 
cani, 122. — :) Iacobinus. — 4) Mag. ist., II, 67. — 5) Cantemir, I, 226. 


196 N. BĂLCESCU 


poreclit Prazna-glava, care intrase în ţară cu ajutorul Turci- 
lor 1). Căzând după aceea iarăşi în mâinile Turcilor, castelul 
S4n-Giorgiu le fu răpit împreună cu celelalte cetăţi de cătră Vlad- 
Vodă-Țepeş 2). Dar după moartea acestui Domn de crudă şi vi- 
tează aducere aminte, Turcii îl luară înapoi, la 1479, fiindu-le dă- 
ruit de Vlad al III-lea, pe care ei îl numiseră Domn fără alegerea 
ţării 3); dar îl perdură curând după aceea; şi Românii îl stăpâ- 
niră până la anul 1544, când Turcii îl luară iarăşi împreună cu 
Brăila şi Turnul. De atunci el fusese mereu în stăpânirea Tur- 
cilor, până în acest an 1595; si apoi după moartea lui Mihai 
Vodă pică iar în mânile lor, si fu stăpânirea lor până la tractatul © 
dela Adrianopol (1830), în urma căruia se dărâmă cu totul şi 
oraşul intră în stăpânirea noastră. 

Pe vremea de care povestim, eră acest; castel foarte tare prin | 
poziţia sa, prin întăririle sale si prin orcotirea ce primià dela ce- 
tatea Rusciucului, încât dobândise reputaţia de a nu putea fi luat $). 
El eră atunci fabricat după obiceiul vechiu: cu ziduri tari, dar 
fără valuri de pământ şi fără flancuri la ziduri, având numai 
turnulețe împrejur şi în lăuntru un turn mare (donjon) 5). Mergeă 
atunci podul făcut de Sinan dela capul cel de lângă oraşul Giur- 
giului, loc unde, se vărsau două râuri în Dunăre °), până la poa- 
lele castelului, unde trecând o întindere de pământ de zecepa- 
suri, se uniă cu celălalt brat al podului, cel mai lung, care duceâ 
_Ja insula cea mare şi d'acolo în malul Rusciucului 7). 


XXXIV. 


Sinan-Paşa, ajungând la Giurgiu (23 Qctomvrie) cu armata în 
cea mai mare neorânduială, obşti că va sedea acolo trei zile şi 
astfel mai adăogi încă o greșală la câte făcu până atunci in 
această retragere 8). Pricina acestei noi zăbăvi ce puse la tre- 
cerea armatei sale peste Dunăre, fu o măsură financiară a ad- 
ministratiei turceşti. Fiind-că Turcii pustiiseră şi prădaseră toată 
tara [până] în hotarele Adealului, luând mai multe mii de robi, o 
citatime nenumărată de vite, ce se vânduseră la mezat în tabără, 


1) Istvanfi, 416; Hammer; Engel, 166.—2) Cantemir, II, 216. — 3) Engel, 
I, 179.—4) Guerrin, 189. — 5) Campana, 904.—*) Guerrin, 173, Dantiscani, 
122; Hist. von den Emporungen, 18.—") lacobinus; Istvanfi, 415.—8) Sea- 
dedin. : 





f 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 127 


şi atâta pradă încât încărcaseră cu dânsa ca la zece mii care 1), 
Vizirul puse la intrarea podului un inspector si un scriitor, în- 
sărcinându-i a cere dela neguţătorii, cari duceau dobitoacele si 
celelalte mărfuri si lucruri cumpărate, legiuitul drept de 1 la 
5 (pencik) pe seama Sultanului 2). In vreme ce se urmă această 
nenorocită lucrare, iată ajunge veste (24 Octomvrie) că Mihai se a- 
propie în capul armiei sale şi că acum nu e departe î). Măsura. 
fiscală fu îndată părăsită +) şi mai întâiu Sinan-Paşa trecu singur în 
noaptea aceea (24 spre 25 Octomvrie) podul 5). După dânsul, toată. 
noaptea, până la crăpatul zilei, trecură mereu pe pod la Rusciuk, 
pavilionul Vizirului cu corturile si ianicerimea cu o parte din 
tunuri şi muniții de răzbuiu 6); dar coloanele cele mai mari ră- 
măseseră încă pe malul românesc 7); asemenea rămăssse năpustite 
multe tunuri şi bagajele cele grele, căci în acel grozav amestec 
si spaima ce stăpâniă pe toţi, nimeni nu vroia să ajute pe soţul 
său 8). Se dedese voie atunci soldaţilor şi neguţătorilor a trece 
care cum va putea, ca să scape °); si soldaţii, stricându-şi rân- 
durile, negut&atorii, părăsindu-şi avutiile încărcate în care, se re- 
peziră toţi cu totul si în amestec spre pod 1%). O mulţime fara 
seamă de oameni şi de vite se înghesuise pe pod în cea mai 
mare neorânduială; o spaimă panică stăpânise toate duhurile; si 
pretutindeni eră cea mai mare dezorganizatie 11), când, fără veste, 
pe la patru ceasuri după amiazi (25 Octomvrie), oastea lui Mihai 
se arată şi intră în şesul dinaintea Giurgiului (l’esplande), unde tă- 
bari 12). Dar fără a perde vreme, Românii, împingând înaintea lor 
si deschizându-şi drum printre mulţimea turmelor de vite mari $i 
mici şi printre un mare număr de robi '), cad peste tabăra şi baga- 
jele Turcilor 14), îi izbesc in spate cu atâta iuţeală încât pe toţi îi 
răschiră, pe unii [îi] taie fără milă, pe alţii [îi] prind, pe alti[-i] pun 
în goană spre pod şi mântue ®re-o cincii mii Români, afară de femei 
si copii, ce fuseseră robiti in Ţara-Românească şi Moldova 5). Aceşti 
Români, scăpând astfel din robie, se armară cum putură si detera. 


1) Beadedin. — 2) Hammer; Seadedin; Naima. — *) Seadedin; Naima.— . 
4) Seadedin. — 5) Naima. — *) Seadedin. — 7) Naima. — 8) Seadedin. — 
9 Naima.— 10) Idem.— tt) Idem. — +?) Seadedin; Naima.—:3) Istvanfi, 415. — 
14) Seadedin; Tomasi, 23. — 5) Istvanfi, 415. Campana, 903. — Campana şi 
Tomasi spun că numărul robiţilor mântuiţi se urcă, deosebit de femei 
şi copii, la 10 mii; Herrera îl face de 12 mii; iar Istvanfi, Walther şi 
Sagredo îl face de 4 la 5 mii. 


128 N. BALCESGU 


mâna de ajutor fraţilor lor împotriva duşmanilor 1). O despărţire 
din oastea lui Mihaiu înaintă până la malul Dunării şi alte patru 
scadroane cu pedestrimea, armată cu puşti, începură a slobozi asu- 
pra podului 2); apoi Mihaiu aşeză tunurile pe un delişor vecin, si ast- 
fel de o parte cu tunurile, de alta cu muschetăria, făcu să plouă 
un părâu de foc asupra Tureilor 3). In toată lungimea podului se 
vedeă atunci o gloată adâncă, indesită, amestecată de ostaşi, ne- 
guţători, femei, copii, cai, cămile şi alte dobitoace, tunuri şi care, 
împingându-se, îmboldindu-se, strivindu-se unii intr’altii; fie-care 
om îngrijitor de mântuirea sa, căutând a luă pas înaintea ve- 
cinului său, unii calcati în picioarele cailor, alţii rănindu-se în 
armele celorlalţi; apoi primejdia şi temerea crescând din ce in 
ce, începură a se bate şi a se ucide între sine. Din această gro- 
zavă îmbulzeală de oameni si de vite se auziă une-ori o mur- 
murare ce zbârnâiă înecat, alte ori o larmă mare amestecată 
de gemete si groaznice blesteme. Aceiaş îmbulzeală şi ace- 
leaşi nevoi se petreceau la capul podului între cei ce, simțind 
în spate paloşul românesc, se munciau să apuce a intră pe pod. 
“Sinan, din malul Rusciucului, priviă această chinuire a armatei 
sale fara a-i da nici un ajutor +). Garnizoana castelului numai, 
prin tunuri şi puşti, începu a vărsa o ploaie de gloanţe şi ghiu- 
lele asupra Românilor 5). Dar aceştia, fără a se spăimântă de 
această furtună, iuţiră şi mai mult focurile lor, încât neorân- 
duiala si spaima Turcilor ajunseră în culme şi o groaznică des- 
perare îi cuprinse î). Cei de pe pod, neputând răzbi înainte si 
ne mai văzând alt mijloc de scăpare, se puseră să arunce arti- 
leria şi carăle în Dunăre, ca să-şi facă loc şi ca să nu cază si 
ele în mânile creştinilor 7); apoi multi din ei se azvârliră în apă, 
chemând în ajutor numele lui Allah şi cercând a scăpă în 
not 8). Dar unii din nestiinta de aginnota, alţii din vârtejurile 
râului ce aveau a trece [in] toată lărgimea lui, periră inghititi de 
unde °); ceilalţi fură ucişi, căci ingrozitorul Mihai îmbărbătă pe 
ai săi şi îi îndemnă la bătaie, cu graiul, cu mâna şi cu pilda 10). 
Prin artileria sa, el izbuti, în sfârşit, a rupe podul prin mijloc 


1) Sagredo. — *) Seadedin.—*) Seadedin ; Naima —‘) Hammer, 280; Ist- 
vanfi, 415; Iacobinus.—5) Campana, 904.-— 5) Iacobinus; Seadedin. — 
7) Hammer, II, 280.—*) Seadedin; Iacobinus. — ?) Istvanfi, 415; Walther; 
D’Ambry, 823.—1°) Michaelis imprimis voce, manu exemploque suos ad 
pugnam cohortante: Istvanfi, 414. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 129 


în două 1). Un gemăt de groază umplu atunci aerul şi prăpăs- 
tiosul adânc al râului, cu gura căscată, sorbi şi înghiţi, într'o 
dată, gloate de vrăjmaşi 2). 


XXXV. 


In vreme ce o parte din armata musulmană se sbuciumà şi 
. se luptă astfel împotriva valurilor râului şi pieriă sau de unde 
sau de gloanţele ce le trimeteau creştinii, fără a căpătà de ni- 
căieri ajutor 3), sosi pe loc şi Bathori cu oştile sale +). Turcilor, 
cari rămăseseră pe malul românesc, închişi între jumătatea po- 
dului sfărâmat şi ai noştri, li se tăiase tot mijlocul de scăpare 
şi nu mai aveau alt ce face decât a se luptă, a se înnecă sau 
a se predă 5). Ei încercară un minut a se apără sub ocrotirea 
- unei baricade de cară legate în mare număr strâns unul lângă 
altul, pe care o făcuse Sinan la capul podului, spre a stăvili nă- 
vălirea călărimii creştine *). Dar Bathori, înda tăce sosi, orândui 
"o ceată de pedestrime aleasă de sfărâmă această baricadă 7). Apoi. 
trimise pe cei mai buni din puscasii săi, cari căzură cu furie 
asupra duşmanilor osteniti de luptă, răniţi şi sl&biti, măcelă- 
rindu-i groaznic 5). Acei ce putură scăpă cu fuga dinaintea cru- 
dului şi neîmblânzitului paloş creştinesc, în desperarea lor, se 
aruncară în râu, încercându-se în zadar a-l trece în not; astfel 
mai multi îşi aflară moartea în valurile Dunării °). Atunci sé 
prăpădi cu totul acolo vestita ceată a echingiilor, care două vea- 
curi stătuse groaza Ungariei şi a Germaniei; ei se aflaseră puşi 
de pază la capul podului pe malul românesc şi nici unul din- 
tr’insii nu putu scăpă 10); asemenea nici un om nu mai rămăsese 
pe lângă Hasan-Pasa, la ariergardă 1). 

În izbânda aceasta se deosebi mai cu seamă pedestrimea sotia 
a Săcuilor ce purtà numirea de Pixidari, sulitasi, vestită de vi- 
tează 1:), Dunărea se umpluse de trupuri moarte ale Turcilor şi 
undele ei se roşiseră de sângele vărsat !3). Afară de leşurile tur- 


1) Naima; Walther; Selaniki; Hammer, 282.—2) Naima.—3) Idem.—‘) Ia- 
cobinus; Istvanfi, 415; Bethlen, III, 623.— 5) Guerrin, 273.—*) D'Ambry, 
$23; Iacobinus; Bethlen, III, 623. — 7) Istvanfi, 415.—*) Naima; Istvanfi, 
415: D’Ambry, 823; °) Naima.— 1°) Naima; Seadedin; Hammer, II, 280. — 
44) Seadedin.— 1?) Iacobinus; Bethlen, III, 623; D’Ambry, 823 —::) Hammer, 
280; D'Ambry, 823; Iacobinus; Bethlen, III, 623. 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai-Voevod Viteazul. e 


130 N. BĂLCESCU 


ceşti, ce stau aşternute şi grămădite ca nişte movili pe uscat, o 
mulţime de alte leşuri de oameni, de cai şi de cămile se aflau în 
braţul Dunării ce desparte insula Sân-Gebdrgiu de malul româ- 
nesc, grămădite şi încleştate astfel unele de altele, în cât în acel 
loc Dunărea abia puteă a-şi urmă cursul său; şi când, după bă- 
tălie, voiră creştinii să adape dobitoacele, nu puteau scoate apă 
de acolo. fără a scoate de-odată vr'un trup de om sau de cal. 
Mult mai mulţi Turci încă se vedeau plutind pe unde, în cursul 
apei, plini de răni, jumătate morţi, gemând şi văetându-se cu 
jale 1). Uricioasă şi îngrozitoare privelişte de omor! 2) 

` Turcii, cari trecuseră în insula cea mare, căutară să ajute pe 
ticăiţii lor fraţi 3). Satârgi-Mehmed-Paşa puse d'acolo de îndreptă 
tunurile spre tabăra creştinească, dar. loviturile n'ajungeau +), 
sau din nestiinta tunarilor sau din reaua poziţie, şi nu putură 


vătămă pe ai noştri; în vreme ce aceştia, având buni tunari şi. 


favorizați si de poziţie, nu sloboziau nici o umplutură în sec. 
Printr’ acest mijloc ei putură cuprinde două din cinci corăbii ce 
“aveau Turcii atunci acolo pe Dunăre; celelalte: trei scăpară cu 
fuga 5). 

Martorii ce au văzut. cù chit spun că pieriră într'această 
bătae dela trecerea Dunării ca la optsprezece mii Turci 6). De- 
osebit de robii ce mântuiră, creştinii dobândiră o mare parte 
din artileria vrăjmaşilor, steagurile lor, bagajurile, o mulţime de 
dobitoace şi sease mii care încărcate cu pradă 7). Analistul turc 
contimporan Seadedin încheie descrierea ce face de această bă- 
tălie asa de nenorocită pentru ai săi, prin aceste cuvinte: „Co= 
varsirea amestecului şi spaima fu aşă de mare, încât putem 
zice că nici odată nu se văzu o asemenea desăvârşită învin- 
gere!“ (une pareille déroute). 


-. 


> 1) Iacobinus; Bethlen, 624; D'Ambry, 823; Istvanii, 415.—2) Tacobinus; 
Bethlen, 624.—’) Seadedin; Iacobinus; D’Ambry, 823; De Thou, XII, I. c— 
1) Seadedin. — 5) Iacobinus; Bethlen, 624; D’Ambry, 823; De Thou, XII, 


1.¢c.—*). Numărul. Turcilor morţi l'această bătălie este iarăşi nesigur. În 


vreme ce Istvanfi. şi Frachetta îl face numai de 6.000, Montreux îl urcă 
la 30.000. Noi am primit de mai dreaptă cifra de 18.000, dată de Wal- 
ther, care. se apropie de aceia de 16.000 dată de Sieur d'Ambry şi alţi. 
analiști, şi de aceea de 17.000 ce ne dă istoricul ed =) Walther ; ja 
vanfi, 415; Sagredo, 725. 7 


-< 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 131 


XXXVI. 


După ce creştinii împedicară pe barbari în trecerea lor, sfă- 


' râmând podul ce-ducea la insula Sân-Georgiu și făcând atâta 


peire intr’insii, Vrurăz unii dintriînşii să cuprinză îndată si al 
doilea pod, care duceă dela poalele castelului la insula cea mare 1) 
Si să stăpânească această insulă, ucigând si aruncând,în râu pe 


- Turcii ce se aflau acolo. Două steaguri din pedestrimea Dom- 


nului Moldovei, cu o înfocată îndrăzneală, se repeziră pe acest — 
pod. Turcii din insula cea mare, văzând aceasta, foarte se în- 
groziră şi, temându-se ca toată armata să n'aibă acelaşi gând, 
începură a tăiă cu securi capul podului din partea lor. Dar cei- 
lalţi ostaşi creştini nu îndrăzniră a însoţi pe inimoşii Moldo- | 
veni ca să nu se expună între armata lui Sinan, d'o parte, şi 
focul castelului de alta 2). Ei nu ştiau că acest castel nu-i putea 
supără, lipsindu-i praful de puşcă. Sinan încărcase patru care. 
cu lăzi cu praf.ce poruncise a se aduce în castel; dar din în- 
vălmăşeala în care picară Turcii la sosirea Creștinilor, aceste 
care nu apucaseră să treacă podul în; castel. Ele luară apoi, că- 
tră seară, din întâmplare, foc, prin creştinii ce rătăceau printre 
rândurile carelor spre a jefui şi săltară deodată, cu mare zgo- 
mot, în coloane de fum, în aer; lucru minunat însă, că nimeni 
nu fu rănit 3). Deci, acei viteji Moldoveni, nevăzâhdu-se ajutaţi 
de nimeni, fură nevoiţi a lăsă indrazneata lor întreprindere, 
care ar fi fost atât de frumoasă şi folositoare armiei şi ar fi 
înlesnit mult cuprinderea castelului. 

Acestea petrecându-se astfel până în noapte, armata creştină 
ne mai având vreme a tăbări, se hotărî a bivuaca pe loc 4). Că- 
lărimea de sineşi arătă vrointa de a stă înarmată toată noaptea 
aceia, temându-se ca nu cum-vă duşmanii, folosindu-se de întu- 


_nerecimea nopţii, să treacă din insulă cu corăbii ca să'vină să-i 


~~ 


izbească. Pilda călărimei fu urmată de toate celălalte osti, si 
astfel armia întreagă veghiă înarmată toată noaptea, puind în 
toate părţile streji spre a priveghiă mişcările Turcilor 5), Aceştia 
atunci se aflau, cea mai. mare parte, trecuţi pe “malul Rusciu- 


1) Iacobinus. — 2) Idem; N. Costin; Bethlen, III, 625; D'Ambry, 823.— 
3) Iacobinus; Walther ; Betlilen, 626; Istvanfi, 415; D'Ambry, 823.—‘) Cam- 
pana, 904.—5) Iacobinus; D’Ambry, 824; Herrera, 575. 


132 N. BĂLCESCU 

cului ; vro cinci mii dintr'înşii tăbăriseră din porunca lui Sinan 
în insula cea mare; !) alţii, din spaima ce le dedese creştinii, 
scăpaseră şi se trăseseră sub castel, la intrarea podului ce ducea 
la această insulă, de unde fu trimisă o altă -mână de soldaţi 
spre paza acelui pod şi spre a da putere garnizoanei castelului 2), 
‘care se urcă atunci la numărul de 800 ostaşi 3). 

A doua zi (26 Octomvrie), Bathori, încredinţându-se că nu mai 
„are nimic de temut, purcegând din locul unde petrecuse noap- 
_ tea, ceva mai înainte, îşi aşeză tabăra +); apoi îndreptară asu- 
pra castelului Sân-Giorgiu chiar tunurile luate dela Turci la Târ- 
govişte 5). Loviturile cele dese şi neîntrerupte ale artileriei în 
puţine ceasuri fac o spărtură în ziduri, care socotindu-se în 
destul de largă, îndată se alese de tot -cortul câte doi soldaţi 
si, formându-se astfel o ceată bună, i se porunci a da asalt, tre- 
când braţul Dunării pe vase, căci podul eră sfărâmat 6). Această 
«ceată eră alcătuită nu numai de pedestrași, dar şi de călăreţi, 
cari, lăsându-și caii, cerură a merge la asalt şi, cu sabia în mână, 
se repeziră cu inimă deasupra zidurilor prin ruine. Dar neno- 
rocita pedestrime ungurească, atât de vitează în multe rânduri, 
nerăbdătoare d'a ‘intra în castel, se repezi cu multă nebăgare 
de seamă și cu curagiu, înaintă până în vâriul spărturii, unde 
fu izbită c’o erai NzILtA furtună de gloanţe, cari trânti morţi 
pe acele dărâmături ca la două sute; multi alţii fură răniţi, cei: 
lalti învinşi şi respinşi înapoi 7). Garnizoana castelului într'a- 
devăr, ocrotită de tăria zidurilor, se apără cu o îndărătnică băr- 
batie, aruncând asupra creștinilor, nu numai cu pustile din cari _ 
trăgeau rar, având lipsă de praf, dar din care trăgeau de aprope 
foarte şi drept la ţintă, ci încă cu săgeți, lănci, sulițe, gereturi, — 
pe cari le aruncau cu mână, şi în sfârşit cu mari bolovani de 
piatră 8). Ea primi mai apoi praf si alte ajutoare din insula cea 
mare prin mijlocul podului ce legă acea insulă cu castelul 9), În 
„acea insulă ştim că eră o tabără de cinci mii Turci, cari ince- 


| 4) “Tomasi, 23, — 2) Campana, 904. — - 3) Istvanfi, 415; Herrera, 575. —-- 
Alţii spun că garnizoana Castelului eră numai de 700 ingi; alţii încă o 
“scad la 600 numai.—4) Iacobinus.—3) Walther; Iacobinus; D’Ambry, 824.— 
*) Guerrin, 182; Spontoni, 40; Iacobinus; Istvanfi, 415; Bethlen, 626.— 
1) Istvanfi, 415; Spontoni, 40; Tomasi, 23; Campana; De Thou, 545; Or- a 
teliu, 294.—8) Istvanfi, 415. — ?) De Thou, XII, 645; Herrera, 576; Cam- | 
pana, 904. - 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 133 





pură acum a supără prin tunurile lor rău pe ai noştri 1); şi, atât 
prin aceasta cât şi prin ajutorul necurmat ce da castelului, ză- 
dărniceă toate silintele ce făceau creștinii d'a-l cuprinde. Afară 
de aceasta, Sinan pe lângă mal, luându-se cu corăbiile, veni până 
în dreptul castelului si d'acolo cu balimezuri de cele mari, nu- 
mite. doubles faulconneaux, duplices falcones,! trăgeă neîncetat 
asupra creştinilor cu mare vătămare a tuturor, mai cu seamă 
a acelor ce băteau cetatea sau se urcau la asalt 2). Se judică 
atunci .a fi de mare trebuint& a pune o stavilă între castel şi 
insula de unde îi veniau ajutoare; pentru aceia se hotări să se 
taie partea de lângă castel a podului ce duceă la insulă 3). Cu 
toate că acest lucru eră cu primejdie, dar Silvio Piccolomini, 
care primise comanda a toatei artilerii, se încumătă a-l săvârşi 
cu bine. El se puse însuşi în capul unei cete si merse spre pod; 
dar, fiind nevoit a trece sub castel, a-şi expune oastea descope- 
rita la focurile lui şi încă a se apucă si la hart& cu Turcii, ce. 
stau de pază în acel loc, perdu mulţi ostaşi; şi noaptea apucân- 
du-l când d'abia putin din pod se tăiase, fu silit a se trage. 
Astfel această întreprindere, făcută cu mai multă vitejie decât 
înţelepciune, nu izbuti 4). Se chibzuiră atunci a arde podul prin 
tunuri şi prin focuri fabricate 5) si acest mijloc fu norocit cu 
izbândă 6), Un bun număr de Turci, cari veneau atunci pe acel 
pod în ajutorul asediatilor, se înnecară î). Dup'aceia creştinii 
îndreptară toată artileria asupra zidurilor castelului 5). Această 
artilerie eră puţin numeroasă, căci din greutatea drumului cele 
mai multe si mai mari tunuri rămăseseră în urmă; şi cu toate 
că se aşteptau în tot ceasul, încă nu sosiseră 2). Cele mai mari 
tunuri ce aveau ei atunci în tabără d'abia purtau ghiulele de trei- 
zeci livre 10). Curând însă înaintarea nopţii sili şi tunurile să tacă!!). 


XXXVII. 


La miezul nopții începură din nou tunurile a bubui 12) şi tu- 
nară cetatea până puţin după miezul zilei (27 Octomvrie), când 





1) Tomasi, 23; Spontoni, 40. — 2) Guerrin, 174; Dantiscani, 122.—%) Cam- | 

pana, 904.—+) Campana, 904; De Thou, XII, 545.—*) Herrera, 576; Campana, 

904; De Thou, XII, 546.— 7) De Thou, 546.—*) Frachetta, 23.—8, Herrera, 

“576; De Thou, 546.—*) Guerrin, 173.---:0) Campana, 904.—11) Guerrin, 173; 
Dantiscani, 122.— 12) Guerrin, 174: Dantiscani, 122. 





134 i N. BĂLCESCU 





se făcu o bună spărtură (brèche) cu o crăpătură de patru braturi 
de ziduri '). Piccolomini judecă că această spărtură e destulă spre 
a puteă intră în castel, cu afât mai mult că descoperiă între apă- 
rători temerea şi gonfuzia ?); dar Ungurii, speriaţi de cea din- 
tâiu a lor neizbutire, nu voiră a se cercă la asalt sub pricinuire 
că spărtura nu e destul de largă 3), cu toate că Italienii. tre- 
buiau să meargă înaintea lor 4). Piccolomini atunci se întoarse 
cătră ai săi si îi îndemnă „a-i face cinste si a păstră reputaţia 
natiei, şi a lor însişi, câștigate în multe alte întreprinderi mult 
mai primejdioase, dar nu într'o cauză nici mai pytin “dreaptă, 
nici despre care mai mult pot nădăjdui ajutorul ceresc, de. vreme 
ce se luptă împotriva vrăjmaşilor făţişi ai legei creştine 5%. . 
Zicând acestea, împreună cu cavalerii săi, îmbărbătaţi de-cuvin- 
tele lui, năvălesc vitejeşte cu sabia în mână, şi se urcă peste 
micile dărâmături ale acelei săpături’). lon Weicher, lăsând | 
caii, aleargă şi el cu ai săi, inimos la asalt?). Alţi ostaşi se 
mai luară după dânşii. Si năvălind cu toţii, cu furie mare, se 
urcară pe o parte de ziduri şi înfig un steag 8). Dar Turcii se 
apărau cu energia desperării ?), aruncând în creştini granate şi 
pietre 1%). De o jumătate de ceas tinea acum lupta pe ziduri, cu 
o deopotrivă înverşunare, între asediatori şi asediați, când Pic- 
colomini, văzând că puţinii ostaşi ce se urcaseră la asalt nu vor 
putea izbuti, de nu vor fi îndată sprijiniți de oştiri proaspete, se 
întoarse cu iuteala cătră Unguri::) şi le strigă: „Nu sunt oare 
acolo Italienii puşi în primejdie pentru mântuirea patriei voa- 
stre şi spre a încercă tot o soartă cu voi, spre nimicnicirea duş- 
manilor universali, iar ai voştri particulari împilători? Puteţi 
oare suferi a-i vedeă acum sau trăgându-se înapoi, părăsiţi fiind 
de voi, sau însemnând cu sânge locu! şi întemeindu-l cu moarte, 
întru vecinica aducere aminte a viitorimei de nobila lor înfo- 
care şi de puţin recunoscătoarea voastră moliciune 12)“ ? Ungurii 
făcură atunci, de ruşine, aceea ce temerea îi opriă d'a între- 


w 


1) Campana, 905.— 2) Ibid.— 3) De Thou, 546; Campana; 905.— 4) Cam- 
pana, 905.— 5) Zbid. Se deosebise gi se vestise atunci in războiul Unga- 
riei generalii si ostașii italieni, mai presus decât toate oștile celor-lalte 
neamuri.—€) Tomasi, 23; Spontoni, 40; Campana, 905.—’) Walther.—8) Guer- 
rin, 174; Dantiscani, 122.— 2) De Thou, 546.— *°) Guerrin, 174; Dantiscani, ` 
122. — 11) De Thou, 546; Campana, 905.— 12) Campana, 905. : * 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 135 


prinde, şi cu multă ferocitate alergară a reînoi asaltul 1). Coman- 
dantul castelului, văzând această nouă năvălire ce-l amerinta si 
spăimântarea oamenilor săi, desperă de a se mai puteă apără şi 
dete tristul semn că voeşte a parlamentă şi a se predă. Picco- 
lomini porunci îndată oştilor sale a stă în loc, Si se gatia să as- 
culte propunerile Turcilor, când de odată Ungurii şi Săcuii, ne- 
răbdători acum a răzbună perderea soților lor, se reped furioși 


în castel, făcând multă larmă °?) si împingând înainte pe Italieni, 


care, aflându-se ast-fel striviti între soții lor şi vrăjmaşi, sufe- 
riră foarte, rănindu-se multi dintr'înşii3). După oare-care îm- 
potrivire a vrăjmaşilor, creştinii cuprind castelul cătră seară; 
şi Turcii, cari scăpară de cea dintâiu furie a soldatului biruitor, 
se închiseră în turnul din năuntru. Dar nici în acest post nu 
se putură ei mult apără şi, coprinzându-l creştinii şi pe el cu 
asalt, mai pe toţi Turcii câţi se aflau acolo, îi trecură prin as- 
cuţişul săbiei +). În acest loc se răniră cAti-va din ai nostri, cei 
mai multi de pietre; iar tunurile si pustile din insula cea mare 
vătămară pe Ungurii ce se aflau despre acea parte şi le omo- 
riră ca la patruzeci oameni 5). Săcuii trecură tot ce întâmpinară, 
fără milă, sub sabie, necruţând nici sex nici vârstă 6). Acei din 
Turci ce.fugiseră afară din castel, fură măcelăriți sau se înne- 
cară în Dunăre’). Vre-o sută dintr'înşii, pogorindu-se după zi- 
duri, vrură să fugă într'o galeră ce eră acolo la țărm, dar, ur- 


mati fiind de: aproape de ai nostri, săriră cu toţii împreună pe 


galeră, şi ucigând ai noştri pe Turci, rămase acea corabie în stă- 
pânirea lor 8). Ea fu cunoscută a fi una din acelea ce în anul trecut 
duaser& Turcii cu dânşii, când au plecat dela Comorn ?). Altă ga- 
leră ce se află între insulă şi pod si pe care erau 2.500 Turci si 
Tătari, zdrobită fiind de loviturile artileriei, se aiundă, mergând în 
cursul râului; numai vâslaşii (la chiourme) putură scăpă 1°). Din 
opt sute Turci, ce alcătuiau garnizoana, numai unul se mantui 1). 
El se aruncă în Dunăre spre a o trece în not si, cu toate că fu 
ochit de ai noştri, cari asvârliră o mulţime de gloanţe după dân- 
sul, avu minunatul noroc de ajunse neatins tot în not, până 


.1) De Thou, 546; Campana, 903.—?) Spontoni, 40; Tomasi, 23; Campana, 
905.— *) Tomasi, 23; Campana.— 4): De Thou, 546; Guerrin, 174; Campana, 
905.— 5) Campana, 905.— £) Spontoni, 40.-- 7) Guerrin, 174; De Thou, 546.— . 
3) Campana, 905; De Thou, 546.— °) Guerrin, 175; Campana, 905; Dantis- 
cani, 124. — 1°) De Thou, 546; Hist. von den Empérungen, 18; Cuerna; 
1175; Campana, 906.— ::) Walther; Istvantfi, 415. 


1#; 


~ 


136 3 N. BĂLCESCU 





în tabăra lui Sinan dela Rusciuk 1). Din creştini căzură la această 
luare a castelului două sute cincizeci oameni şi mulţi se răniră 2). 
În castel se găsiră treizeci şi nouă tunuri 3), din cari două foarte 
mari, două culevrine de 35 şi cele-lalte mai mărunte 4). ` 
Prada ce pică atunci în mânile ostaşilor fu nepreţuită: o mul- 
time de bani, arme, scule şi alte lucruri scumpe; o cătăţime ne- 
măsurată de grâu şi un mare număr de capete de vite, cămile, 
= catâri, cai frumoşi ce Sinan luase din 'Ţara-Românească si n'a- — 
pucase a-i trimite, cum vroiă, la Constantinopole, şi cari 6rau atât 
de numeroşi încât, după ce luară pe cei mai buni, nefiind destui 
oameni spre a încălecă pe cei-lalti, îi mânau cu cârdul ameste- 
cati cu vitele 5). În toate părțile se vedeau fluturând steagurile 
musulmane, stofele de aursbrăţările scumpe, pavilioanele de mă- 
tase, cari contrastau cu hainele cele proaste ale Românilor şi ale 
Săcuilor *). În acea bucurie generală, Italienii numai se arătară 
foarte mahniti, căci Ungurii, năvălind în castel tocmai când Tarcii 
erau gata a capitulă, le-a răpit gloria acelei cuprinderi; dar prinţul 
Bathori cu Nunciul Papei şi Internunciul împărătesc îi mângâiară cu 
cuvinte dulci, cu laude şi cu daruri 7). Trofeele acestei campanii, 
deosebit de mai multe mii de robi mantuiti, fură douăzeci şi seapte 
steaguri 8), ca la o sută douăzeci tunuri *), din care unele de 
o mărime însemnată si, dela 18 Octomvrie, luarea Targovistei, 
până la 27 ale aceleiaşi luni, atât la Târgovişte cât şi în goana 
„ce creştinii deteră Turcilor până la Giurgiu, într'această din urmă 
bătaie şi la luarea castelului, Turcii perdură peste tot ca la două- 
zeci şi sease mii de oameni 1%). Acest sfârşit nenorocit avù acea 
îngrozitoare expediţie a lui Sinan în Ţara-Românească, care ame- - 
rintase că va înghiţi pentru totdeauna națiunea română şi cu 
dânsa şi creştinătatea, pe care ea mai puternic o ocrotiă atunci. 
Eroilor -dela Călugăreni se cuvine mai ales cinstea izbânzei în 
această glorioasă campanie. Venirea lui Bathori nu făcu alt de . 
cât răschiră şi goni un duşman învins şi demoralizat, şi care, şi 
„fără aceasta, ar fi fost curând nevoit a deșertă tara. Datoria şi 


1) Istvanfi, 415.--2) Guerrin, 175; Hist. von den Empérungen, 79; Dan- - 
tiscani, 124.—3) D’Ambry, 294; Dantiscani 124; Hist. von den Emporungen, 
79; Orteliu, 294. — +) Istvanfi, 415. — 5) Guerrin, 175; Herrera, 576; Dan- | 
„tiscani, 126; Orteliu, 295; Hist. von den Empérungen, 79.—*) Sacy, II, 131.— : 
1) Spontoni, 41. — 8) Frachetta, 23. — %) Iacobus Francus; Orteliu, 295; - 
Hist. von den Empérungen, 79; Alţii scad numărul tunurilor luate la 100. . 
si la 80. — :0) Guerrin, 175; D’Ambry, 823; Iacobus Francus, 44; Hist. =, 


b E de au 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL / 137 
gloria lui Bathori eră a nu lăsă nici un picior de Turca est 
din ţară. Si ar fi putut-o, de nu umblă asa moale si cu sfieală, 
Chiar şi zdrobirea Turcilor la podul după Dunăre, o fură creş- 
tinii datori mai mult iutimei lui Mihai şia Românilor săi. Pentru 
aceea, puteau acum aceştia, cu o dreaptă fală, să strige lui Si- 
nan, împreună cu un poet al lor popular: „Ce te-ai facut, mare 
Vizir ? Unde-ti sunt voinicii, Paso cu trei tuiuri? Vântul impo- 
trivirei sfărâmă zăbalile armăsarilor tăi; năvală se trase înapoi 
spăimântată de pepturile goale ale vitejilor !“ 


XXXVIII. 


y 


Sinan, după malul drept al Dunării, privi cu jale trista soartă 
a armiei sale şi cuprinderea castelului Sân-Giorgiu, blestemand 
în desperarea sa Cerul şi pe Mahomed !). El, Mariu al Osma- 
nilor ; el, trumfătorul Asiei, Africei si al Europei; el, Sinan cet 
nebiruit, care în trufia si zădărnicia sa despreţuiă pe toată lumea 
şi credeă că ea trebue să robească capritiilor si ambitiei lui 2), 
să se vază el acum, la o vârstă trecută de optzeci ani, după o 
carieră atât de strălucită, răsturnat din culmea gloriei sale, bi- 


ruit de nişte Domni tineri şi fără barbă, după cum arătă el, mai 


ales pe Bathori! 3) Şi armia lui, acea frumoasă şi numeroasă 
armie, groaza lumei, atât de puternică, atât de bine îngrijită şi 
înzestrată cu bani, cu arme, tunuri şi munitii din destul, să o 
vază acum far steaguri, fără tunuri, fără bagajuri, fără corturi, 
cu totul demoralizaté şi adusă într'o asemenea stare, de niște 
oşti adunate în pripă, slabe si rău armate! +4) 

„Sinan, zice Sagredo, ostaş deprins în războaie şi învechit în 


von den Emporungen, 19; Dantiscani, 124.— t) Tomasi, 23.— 2) Istvanfi, 
415, se exprimă în aceste cuvinte asupra lui Sinan: «Astfel Sinan, care în 
lăuntru şi dinafară nici-odată nu-și plecase capul, a cărui trufie şi zădăr- 
nicie desprefuia pe toţi ceilalţi, care mândru de puterile sale, nesocotia 
pe ale celorlalţi şi gândiă că tot trebue a sluji capriţiilor si ambitiei sale, 


“izgonit din Tara-Romaneasca peste Dunăre,—fu cu dreptate pedepsit de 


cutezarea şi nesocotinţa sa; şi Giurgiu, această cetate atât de tare, care 
de mai multe veacuri tinea de Turci, fu luat înaintea ochilor săi, de un 
cap nou şi de niște oştiri adunate în pripă. Armata lui, zdrobită in cea 
mai mare parte, lipsită de toate bagajurile sale, se îndreptă spre Constan- 
tinopol, printr'o retragere ce semănă mult la fugă, în trupuri deosebite 


și puţin numeroase.» — 3) Tomasi, 23. — t} Istvanfi, 415; Frachetta. 


138 „N. BĂLCESCU | E. 


arme, nu avù atâta putere de suflet spre a suferi nenorocirea 
sa şi, obicinuit a birui, el se planse amar că norocul, la bătrâneţe, 
îşi luă înapoi favorile sale 1)“. Nenorocitul Vizir fu silit îndată 
a-şi trage tabăra după malul Dunării, dela Rusciuk, căci cres- 
tinii, cum dobândiră castelul, îndreptară gurile tunurilor după 
ziduri, spre tabăra turcească şi începură a tuna asupră-i 2). La 
Rusciuk el făcu căutare armatei sale, ca să vază ce i-a mai 
rămas; alese pe Satârgi-Mehmed-Paşa si pe Segbanbaşi-lakin- 
Aga pentru paza şi apărarea Vidinului, şi îi trămise cu o mie 
de oameni călărime sub comanda Agei lor, Guciuk-Osman. Apoi 
puse garnizoane prin toate cetățile din lungul Dunării 3) şi, îm- 
părţindu-şi oştile în cete putin numeroase +), isi ridică tabăra şi 
luă cu grabă calea Rasgradului cu toţi negut&torii armatei. Acolo 
lăsă pe Hasan-Paşa, dându-i titlul de seraskier, cu vr'o câţi-vă 
sangiaci din oștile Ruméliei, pe Zagargi-basa cu munitiile de răz- 
boiu şi tunurile, dând poruncă oficerilor să ierneze la Șumla. 
Într'acest loc află prin scrisori din Ungatia, dela fiul său Mo- 
hamed-Pasa, izbânzile creştinilor într'acea ţară şi luarea vestitei 
cetăţi Graanul de armata împărătească 5). 

In vara aceea, această armată, fiind bine povăţuită de vestitul 
prinţ Mansfeld, luase cu izbândă ofensiva şi chemase biruinţa 
sub steagurile sale. De o lună de zile ea băteă cetatea Graa- 
nului, când Mohamed-Paga, feciorul lui Sinan, esi din Buda. şi: 
veni de izbi pe asediatori. El fă însă biruit şi fugi lăsându-și 
steagurile, bagajele şi artileria sa în puterea învingătorilor. Dar 
moartea lui Mansfeld, ce se întâmplă câte-vă zile dup'aceea, 
(14 August 1595), îmbărbătă iarăşi pe Turci şi Kara-Ali-Bei, gu- 
vernorul cetăţii Graanului, ceri o întâlnire cu generalii unguri, 
Nadesdy si Palfi, încercând a-i face să ridice asedierea. Spre ras-. 
puns această propunere, Palfi făcu ştire Turcului de învingerea 
ce Sinan păţise la Călugăreni, a cărei veste glorioasă ajunsese 
tocmai atunci; şi cum Turcul nu voiă a crede, Palfi îi zise „că 
numai Turcii au obiceiu să mint&“ °). Invingerea lui Sinan dela 
Călugăreni fácù mare impresie asupra Turcilor din Ungaria, des- 


[i 
1) «Sinano soldato agguerrito e invecchiato nell’armi non hebbeassai 
di costanza per tollerare il disastro; e assuesatto alle vittorie, pareagli, 
che la fortuna volesse nell’eta sua decrepita abbandonarlo de suoi favori»: 
Sagredo, o. c., 496. —2) Guerrin, 174; Seadedin; Naima; Dantiscani, 123; 
“Hist. von den Empérungen, 79.—*) Seadedin. — 4) Istvanfi, 415.—5) Sea- 
dedin. —*) Hammer, II, |. c. 


at ae 
o a 
` : ie da . 
a ra a, 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 139 
curagiă pe apărătorii cetăţii Graanului şi înrâuri mult în hotă- 
rirea lor d'a capitulă. Astfel sə tin, strâns legate unele de altele, 
operaţiile războiului, si sabia Românilor dela Călugăreni răs- 
turnă puternicele ziduri ale cetăţii Graanului din Ungaria de sus. 

Vestea suprinderii acestei cetăţi, adăugi foarte mâhnirea lui 
Sinan 1). El se grăbi a scrie Sultanului, spre a se desvinovăţi si 
spre a micşoră perderile sale, zicându-i că creștinii n'au stricat 
decât bagajurile şi puţini oameni din cei nedeprinsi din ariergardă; 
dar că nervul oștilor e cu dânsul; că dacă iarna ce se apropie 
si asprimea timpului ru mai dă cale izbândirii, el şi-o păstrează 
pentru primăvara viitoare, când, sau va muri sau îşi va îndreptă 
învingerea ce din întâmplare i-a venit, şi îşi va izbândi dela 
inimă prin prăpădirea lui Bathori şi a lui Mihai. 

In această scrisoare el își vărsă mai cu seamă focul asupra lui 
Mihai-Vodă. Dar Sultanul nu se mulţumi cu aceasta şi, chemând 
pe Muftiul, află dela dânsul mărimea perderii si purtarea cea 
nejnteleapt’ a lui Sinan 2). Groaza domni în Constantinopol 
când se auzi de păţirea lui Sinan; îndată ce el sosi în capitală, 
Sultanul îl scoase din vizirat şi'îl trimise în locul său obicinuit 
de exil, la Malgara 3), asemenea depărtă din slujbă şi pe caima- 
camul Ibraim-Pasa, învinovăţindu-l că n'a trimis la vreme ostirii 
bani şi bucate, şi numi vizir pe Sala-Mohamed-Paşa +). Muftiul, 
spăimântat atunci de nenorocirea Musulmanilor, prezintă Sulta- 
„nului o poemă jalnică compusă de Ali-Celebi, asupra tristei stări 
a marginilor Împărăției. Sultanul porunci a se face rugăciuni 
publice în piaţa cailor (At-meidan) şi predicatorul Sfintei-Sofii, 
seikul Mohijedin căută a întări curagiul poporului si simtimin- 
tele lui religioase prin verseturi din Coran si prin tradiţiile 
Profetului 5). 


XXXIX. 


După glorioasa cuprindere a castelului Sân-Giorgiu se tint 
sfat între capii armiei creştine spre a hotări: de trebue a trece 
Dunărea spre a luă în goană în tot locul pe îngrozitul dus- 
man, sau a trece cu armia în Moldova spre a izgoni pe Poloni 
şi pe Domnul pus de dânşii acolo şi a trage această tara iarăşi 


: x 
1) Seadedin.— *) Sagredo, 726.—:) Hammer, II, 281.— +) Sagredo, 726.— 
$) Selaniki; Hammer, II, 281. 





în alianţa creştină 1). Cea dintâiu părere eră fără îndoială mi- 
nunată, căci cătând la demoralizatia Turcilor, biruitorii creş- 
tini ar fi putut acum înaintă, fără a întâmpină grele stavili, până 
la Constantinopol 2). Dar i se aduse împotrivă: lipsa mijloacelor 
de a trece Dunărea, căci podul nu putea sluji îndată, fiind parte 
stricat de ai noştri, parte de Turci, şi alte vase pentru trecere 
n'aveau decât două galere din cele luate dela Turci; apoi apro- 
pierea iernei şi lipsa de bani spre a plăti mai multă vreme os- 
taşii cari siliau a pune capăt acelei expediţii; iar mai ales se 
temeau ca nu cum-va Polonii din Moldova, ce erau în înţelegere 
cu Turcii şi cu Tătarii, să supere Ardealul şi Ţara-Românească, 
pe când armia ar înaintă în Turcia 3). Aceste temeiuri înrâuriră 
mult asupra duhului lui Bathori şi îl hotărî a se întoarce in Ar- 
deal, de unde să treacă în Moldova spre a goni pe Poloni şia 
restatornici pe Răzvan-Vodă în scaunul său +). Mult mai bine ar 
fi făcut el de alegeă din oastea sa cei mai buni ostaşi, făcând-o 
astfel să câştige în calitate aceea ce perdeă în număr, si încre- 
dintand-o lui Mihai-Vodă, lar fi trecut în Bulgaria, aceea ce 
nu eră cu neputinţă. Mihai, care cunoșteă bine această ţară si 
eră iubit de locuitori, ar fi putut în acea iarnă a curăţi Bulgaria 
de tot de Turci, trecându-i Balcanii, lăsând pe de primăvară 
spre a porni cătră Constantinopol. Ce eşituri minunate n'ar ff 
putut atunci aveă această expediţie, pe care nepriceperea lui 
Bathori o stârpi cu totul! Unii din capetele armatei, între cari 
şi Piccolomini, povăţuiră atunci a drege castelul San-Giorgiu si 
a ‘pune garnizoană într'însul, spre a închide în viitor Turci- | 
loretrecerea Dunării printr'acest loc. Dar Bathori, pricinuind 
că castelul e prea departe de Ardeal şi că dregerea şi ţinerea 
lui va costă prea mult, porunci să-l dărâme şi să dea foc ca- 
selor; şi în cea din urmă zi a acelei luni 5) puse de arse şi par- 
tea podului ce mai rămăsese, împreună cu luntrile pe care eră 
făcut 6). Apoi, lăsându-și armia sub comanda lui Stefan Bocskai, 
locotenentul său general, 7) însoţit de o ceată de călărime, având 
cu sine şi pe Piccolomini, cu cavalerii săi, luă calea Braşovu- 
lui 5). Cu dânsul plecă si Nunciul Papei şi Internunciul împără- 


140 N. BĂLCESCU 


1) Spontoni, 44.— 2) Jbid. —*) Tomasi, 24; Guerrin, 176.—4).Spontoni, 
44. — 5) Guerrin, 176; Dantiscani, 125. — €) Iacobinus; Istvanfi, 416; De 
Thou, 546; Walther; Tomasi, 24; Guerrin, 176. — 7) D'Ambry, 924; De 
Thou, 547. — 8) Spontoni, 41. o 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 141 
tesc, generalul Carol cel Mare [Carol Magnus], istoriograful Îm- 
păratului, care descrise toată această campanie si o trimise stă- 
pânului său la Praga, după care descriere spune analistul Guerrin 
că a copiat pe a sa 4). 

Mercuri, la zi întâiu de Noemvrie, Bathori şi cu soţii săi se 
duseră la Bucureşti, pe care îl aflară deşertat de locuitori. Aci 
găsiră două tunuri mari, părăsite de duşman în fuga lui cea 
grabnică. După ce își întremară puterile în vreme de trei zile, 2) 
îşi urmară calea înainte până la oraşul Gherghița, care şi el se 
află deşert de locuitori *). Mihai ‘insotise pe Bathori până în- 
tr’acest oraş. Înainte de a se despărţi aci unul de altul, prinţul 
Ardealului, vrând să-și arate recunoştinţa sa pentru atâta vi- 
. tejie şi înţelepciune, cu care se deosebise Mihai în această cam- 
panie, se învoi a preface tractatul dela 20 Mai, ce eră atât de 
nesuferit acestuia, şi a-i da înapoi toate drepturile stăpânirii 
de sineşi, oprind pe seamă-i titlul onorific de suzeran 4). Fără 
îndoială că Bathori n'aveă alt în cotro face, temându-se ca, de. 
de nu va jertfi acel tractat, să nu fie silit Vaceasta de Mihai, 
ce acum eră slobod de grija Turcilor. Dup' această învoire prie- 
tenească, Bathori luă, cu voia lui Mihai, cincizeci de tunuri din 
cele dobândite dela Turci, şi apoi, luându-și ziua bună dela dân- 
sul, porn? spre Braşov 5) Intr'acest oraş, el aşteptă câte-vă zile 
până îl ajunse si Stefan Bocskai şi Răzvan-Vodă împreună cu 
toată armata. Apoi dete lui Răzvan două mii Săcui ajutor, ca 
să intre în Moldova, să gonească pe leremia-Vodă si pe Lesi °). 
Asa Bathori, în relele sale chibzuiri, nu numai că nu: trecu in 
Bulgaria spre a da goană Turcilor, dar încă nici în Moldova 
nu făcu o expediţie serioasă, după cum se făgăduise. Adevăr 
că el înştiinţă pe Răzvan a nu întreprinde nimic c'o îndrăzneală 
nesocotită şi, de va vedeă că Polonii sunt mai mulţi la număr 
şi puteri, să nu dea bătaie, ci să aştepte până să-i trimiţă un 
mai mare ajutor 7). Dar eră lesne de înţeles că Răzvan, odată 
în apropiere de duşman, nu va fi poate stăpân a se feri de 
bătaie, chiar lăsând d’o parte natura lui cea prea cutezătoare. 
Ar fi fost mult mai bine dacă Bathori intreprindea însuşi această 


1) Guerrin, 184.—?) Walther; Montreux, 579.—3) Walther; Istvanfi, 416.— 
+) Walther; Cron. rom., in Mag. ist., IV, 284.—5) Walther. — €) Istvanfi, 
416. — 7) Ibid. 


149 N. BĂLCESCU 


expediţie, sau de da de atunci lui Răzvan un ajutor mai în- 
semnat. Astfel ar fi ferit pe credinciosul său Răzvan şi lia 
lui de trista soartă ce întâmpinară în Moldova. - 

În urma acestor orândueli, Bathori ridicându-se dela Braşov, 
merse în scaunul său în Alba-Iulia, vesel de triumfurile sale. 
El scrise de aci, în 16 Noemvrie, Papei, vestindu-i de biruinţa 
dobândită asupra lui Sinan, şi trimiţându-i vr’o câte-vă steaguri 
mai însemnate, luate dela Turci, 1) între cari şi steagul cel verde 
al Proorocului, dobândit la. bătălia dela Călugăreni 2). Pontiful 
rămase foarte îndatorat de acest dar, mulţumi lui Bathori, fă- 
găduindu-i ajutoare, de bani şi de oameni, şi porunci a se face 
rugăciuni si Te-Deum in toate bisericile Romei pentru aceste 
izbânzi ; iar cu steagurile împodobi templurile sale 3). El trimise . 
apoi prinţului Ardealului, prin Comitele Luigi dell’Anguisciola, 
camerierul său de cinste, o sabie şi o pălărie binecuvântate +). 

' Bathori pornise şi la Praga un curier spre a duce vestea bi- 
ruintei, care sosi în acea capitală în 4 Decemvrie. Archiduca 
„Matei, aflând la Viena această veselitoare ştire, puse de cântă 
un Te-Deum în biserica Sfântului Stefan gi în toate celelalte bi- 
serici ale acelui oraş 5). Europa întreagă se înveseli, văzându-se 
mântuită de primejdia ce o amerintase şi aflând smerirea lui 
Sinan, acel duşman cumplit şi neîmpăcat, ce mult o îngrozise. 
Numele lui Bathori, care ştiu a trage asupra-si gloria principală 
a acestei izbânzi, tu trambitat în toate părţile de scriitorii si 
oratorii contimporani si, în furia (frenezia) entusiasmului şi a lin- 
guşirii, el fu asemănat cu Alexandru-cel-Mare şi cu Iulie CESSI p 
cei mai iadul căpitani din vremea, veche 6), 


XL. . A 

După plecarea prinţului Bathori, neobositul Mihai-Vodă, fără . 
pierdere de vreme, hotări.a sfârşi campania cucerind cetatHe. | 
după ambele tarmuri ale Dunării, pe unde se mai aflau Turei,: 
cari ar puteă fi vătămători ţării. Drept aceea, el porni spre Brăila. ` 
care se cuprinsese, cum. ştim, de Turci, în vreme ce din; porunca P 

i ` 

1) Guerrin, 183 ; Montreux, 585. — 2) Ortelius, 285; Montreux, 683i. 
3) Ibid. — *) D’Ossat, I, 226; Spontoni, 14.— 5) Guerrin, 185; Dantiscanty:- 
136. — *) Vezi Frachetta, Tarducci, o. c., şi ai a 





ROMÂNII SUB MIMAI-VOEVOD VITEAZUL | 143 





lui, Spătarul Udrea luă calea Nicopolului şi Aga Fărcaş se în- 
dreptă spre Vidin. Turcii din Brăila, cum aflară că Mihai se a- 
propie de dânşii, năpustiră cetatea şi fugiră peste Dunăre. In 
acea fugă grabnică trei sute din ei se înnecară în acest râu 1). 
Mihai primi glas atunci dela indraznetul Udrea că, după ce a 
trecut Dunărea, s'a lovit de faţă cu Afis-Paga, care îi esi întru 
"întâmpinare si foarte i-a tăiat si i-a spart oastea, încât acest 
pasa dabia a putut .scăpă cu două slugi. Mihai pripi atunci de 
aleargă spre Nicopol ?) şi, ajungând mai întâiu la Turnu, îl bate, 
luă cetatea şi apoi, trecând Dunărea, se împreună cu Udrea, 
izbeste Nicopolul şi arde, sfarmă, robeşte şi pustieşte toate 
serhaturile turceşti din Bulgaria până la Vidin 3). Ajungând 
aci, el găsi cetatea în puterea îndărătnicului viteaz Fărcaş, care 
îşi izbândise glorios acum perderea ce prin înşelăciune încercase 
intr’acest loc câte-vă luni mai înainte. Acest general, mai mult. 
voinic decât norocos, fusese mai înainte preot în satul Fărcă- 
sani în judeţul Romanați si se numiă Popa Stoica. Aflându-se 
într'acest,. loc de margine, care eră adesea băntuit de Turci, Popa 
Stoica luase obiceiu, după săvârşirea leturghiei, de-şi lăsă patra- 
hirul şi, armându-se cu securea, plecă în capul sătenilor de vână 
la Turci... Vestea voiniciei lui ajunse până la Mihai, care puse 
pe Mitropolit de-l despopi şi în loc de rasă, îl investi cu ciepcan, 
şi în loc de cruce, îl armă cu sabie, crezându-l mai vrednic de 
a sluji patria cu armele decât cu leturghiile. Farcas adeveri nă- 
dejdile Domnului, şi vitejia cu care se deosebi în mai multe rân- 
duri îi dobândi dela dânsul slujba de Agă sau general de pedes- 
trime. Astfel acum, ca în mai multe rânduri, vom vedeă pe acest. 
Domn răsplătind de o potrivă meritul şi slujbele cătră patrie; 
fără a căută privilegjurile naşterii sau ale stării +). 

Locuitorii din Bulgaria, aflând de sosirea lui Mihai la Vidin, 
se adunară toţi din toate părţile de i se închinară 5). Vitejiile 
acestui Domn aprinse toate duhurile popoarelor chinuite de Turci; | 
locuitorii din Serbia, Balgaria, Bosnia, Macedonia, Albania şi 
mai multe părţi ale Greciei alergau în toate părţile sub steagu- 


1) Montreux, 587; Hist. von den Emporungen, 80.— 2) Cron. Rom., în 
Mag. isl., I, 233.—*) Ibid.; Tunusli, 266.—4) Fotino, II, 128.—5) Stavrinos: 
xat stò Bånyn dáns, pè tóony rabpnsia, Evst tov EROGKUYTOEY, bh "n Bovk-— 
yapta; Cron. Rom., in Mag. ist., I, 134. 


144 DC N. BĂLCESCU 





rile lui si toate popoarele acestor provincii îşi întorseseră pri- 
virea spre dânsul ca cătră un înger de mântuire. De atunci ele 
începură a-l numi „Steaua lor dela Răsăril1)“. 

Aceste din urmă biruinte dela Nicopol şi Vidin mennad 
frumos minunata şi nemuritoarea campanie de vară a anului 
1595, întru toate vrednică de cea de iarnă. Rădicarea Românilor, 
= <a un viscol de mânie, purtase ferul şi pârjolul peste toată în- 
tinderea Împărăției turceşti dela Dunăre până la Constantinopol; 
zdrobise şi doborîse la pământ mai mult de trei sute mii de 
Turci şi Tătari care în câte-va rânduri şi în deosebite trupuri de 
armie în zadar se ispitiră a-l stăvili. Puterea şi energia ce în- 
tr'acest an desfăşurară nişte ţări mici şi de multă vreme slă- 
bite ca Țara-Românească, Ardealul şi Moldova, numeroasele si 
minunatele fapte de vitejie ale acestor popoare, văzute astăzi 
în starea de apunere în care ele se află si prin mulţimea gră- 
mădită a anilor, ni se par fabuloase si a nu simţi greutate a Ie 
dă crezământ, dacă istorici vrednici de credinţă, contimpurani 
şi martori de faţă şi mai toţi protivnicii noştri, nu sar învoi 
întru arătarea şi mărturisirea lor, şi dacă n'am ști câte minuni 
sunt în stare să producă patima unui popor întreg răsculat împo- 


triva străinului, pentru altarele patriei şi ale credinţei sale. Dacă | 


vecinii noştri făceau atunci asemenea jertfe ca ale noastre sau 
măcar de ne-ar fi sprijinit cevă mai bine; dacă Nemţii nu se 


arătau aşă de molatici în purtarea războiului şi aşă de -nesta- 


tornici în făgăduelele lor; dacă Polonii nu ne puneau mereu 
stăvili, arătându-se cu atâta vrajmasie cătră noi; şi dacă Bathori 
n’ar fi fost asa de usure si nestatornic în faptele lui: — de atunci 
Turcii, acei cruzi duşmani ai civilizaţiei, a căror barbarie cu 


veacuri întârzie luminarea și libertatea lumii, ar fi fost azvarlitiin ‘ 
pustiile lor asiatice, şi Europa orientală ar fi avut o altă soartă t! ` 


1) „Stella loro orientale“: Spontoni, 171. 





= CARTEA UI 
ROBIREA ŢĂRANULUI 


(Decemvrie 1595 -- Aprilie 1599). 





I _ = 


Am văzut că la propunerea ce Împăratul Germaniei făcuse 
Regelui Poloniei d'a intră în legătura creştină în contra Turcilor, 
acesta îi răspunse întrun chip rece şi nehotărit, adăogând că 
trebuie a consultă dieta si c'atunci îi va da răspuns. În 7 Fe- 
vruarie 1595 se' deschise dieta Republicei Poloniei la Cracovia. 
Papa trimisese acolo pe legatul său, pe Annibal de Capua, Arhi- 
episcop al Neapolului 1), care împingeă pe rege şi Poloni a se 
alia cu Împăraţul şi cu toate popoarele creştine în contra duş- 
manului comun al creştinătăţii. Această treabă importantă se 
dezbătu cu multă înfocare 2). Regele eră aplecat spre această 

- unire, şi acei cd ţineau de Curte sfătuiau alianţa cu Împăratul, 
în numele reljgiei ce o poruncea ?). Ceilalţi declarau că nu e pru- 
dent d'a rupe o pace de seaptezeci de ani cu Turcii +) şi a pune 

“în primejdie mântuirea patriei lor, spre a face slujbă străinilor; 

„că războiul va naşte multe rele care anevoie se vor puteă vin- 
deca 5); că, în lipsă de arme si bani, trebue mai întâiu a aduce 
tara intr’o stare înfloritoare şi puternică 5). Partizanii. războ- 
iului propuneau a pune un bir de un scud de tot capul de evreu, 


1) Heidenstein, 312 ; Niemcewitz.—?) De Thou, XII, 510.— 8) Niemcewitz; 
De. Thou, XII, 509.— 4) Piasecius, o. c., la anul 1595.— *) Dé Thou, XII, 
509. — e) Niemcewitz. 


N. Bălcescu.—. Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 10 





146 N. BĂLCESCU 





precum se făcuse la 1578, în războiul cu Muscalii 1). Ion Sarius Za- 
moisky, Cancelarul regatului şi marele Hatman al Coroanei 2), care 
aveă mare înrâurire în dietă și intorcea inima regelui cum voia, ură 
pe Nemti şi se lupta în contra lor 3), sprijinind că ar fi cu pri- 
mejdie a se amestecă în acel războiu şi adesea repetând vor-: 
bele regelui Ştefan Bathori: că Republica Polonă câtă vreme va 
fi aliată de Turci, va păstră mărirea sa 4). Acestea se petrecură 
înainte de sosirea lui Stanislas Pavlovici, Episcopul Olmitzului 
şi lui Venceslas Berka, soli din partea Împăratului, şi Dimitrie 
Napradi, prepositul Aradului, Nicolae Socol şi Mihai Kelemesi, 
trimişi din partea dietei Ungariei 5), pe lângă cari se uniră si 
- deputaţii lui Bathori, prinţului Transilvaniei, ai lui Mihai, Domnul 
Ţării-Româneşti. 6), şi ai Domnului Moldovei. Dieta se prelungise 
spre a aşteptă sosirea acestor soli. Solii din partea electorului 
Brandeburgului, loan Costitz şi loan Benkendorf de Wardin, şi 
din partea electorului Saxoniei, Nicolae Reusner şi Christofor Bro- 
kendorf, sosiră asemeni în Cracovia pe la sfârşitul lui Martie, 
spre a îndemnă pe Poloni a-şi uni puterile lor cu ale Împăra- 
tului, spre a apără o cauză așă dreaptă 7). Legatul Papei, Ma- 
laspina, isi îndoise obicinuita sa activitate. Il vedeau alergând 
mereu în toate părţile: când la rege, în audienţă particulară cu 
solii, când la cei mai de căpetenie nobili şi la senatori, ce vi- 
zită în deosebi, împingându-i, îndemnându-i, amerintandu-i, si- 
- lindu-i pe toţi a nu stă de lături din această cruciată în con: 
tra păgânilor 8). Dar toate acestea căzură înaintea urei ce Za- 
moisky avea pentru Nemti si a plecării ce aveă pentru pacea cu 
Turcii. Şi cu toate că, spre a nu descuragia pe soli şi a le lăsă... 
nădejdea putintei unei învoeli, se numise o comisie din Senat,- 
spre a cercetă condiţiile tractatului propus de Împăratul ?), dar 
nu se încheia nimic, trăgănând la vreme, până când sosirea unui 
Ciauş turc cu scrisori din partea Sultanului cătră rege şi din 
partea lui Ferhad-Pasa cătră Senat, cerând dela Poloni păstrarea 


păcii, primind un răspuns favoritor, toate nădejdile solilor se . 


curmară şi ei fură siliţi a se întoarce la, locul ror ana nici o 
ispravă. 


— 


1) De Thou, XII, 510. — 2) Ibid.—5) Istvanfi.—4) De Thou, XII, 610.— - 
5) Ibid.; Istvanfi.—*) Beyerlinck, II, 229.—?) De Thou, XII, 510; mien | 
398. — 8) Niemcewitz. — °?) De Thou, XII, 510; Niemcewitz. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 147 


II. 


In vreme ce Sinan-Paşa se apropià de Dunăre ca să năvă- 
lească peste ţările române şi se vestise că şi Tătarii au să nă- 
vălească în Moldova în ajutorul Turcilor, Răzvan-Vodă, văzân- 
du-şi ţara slăbită de atâtea nevoi ale razboaelor, ale Domnilor ti- 


rani şi risipitori de ţară, văzând toată tara de jos pustiită, lo- : 


cuitorii descurajati şi risipiţi, fugind înspăimântați de sila ce 
li se făceă d'a fi războinici şi d'aşi apără vetrile, boerii, în ca- 
pul cărora se atlă unul nnmit Nedelcu, om cu mare autoritate, 
desperând de mântuirea ţării lor, trăgându-se de dânsul şi nă- 
zuind în ajutoare străine,—fu silit a se adresă la Poloni, cerând 
alianță şi ajutor împotriva păgânilor :). Răspunsul .ce dobândi 
fu. că, de vreme ce nu e în stare a-şi apără tara, să se lepede 
de alianţa cu creştinii şi să se supună mai bine Turcilor 2). Ast- 
fel, strâmtorat de toate părţile, Răzvan-Vodă, pe care Sigis- 
mund Bathori îl chemă într'ajutor, văzând că singur nu-şi va 
puted apără tara, atunci, la nevoie de a veni Tătarii, hotărî a 
se duce în tabăra lui Bathori, în contra lui Sinan. De aceea, 
luându-şi soţia şi încărcându-şi avutiile în cară, cu oastea ce 
aveă, luă calea Transilvaniei 3). E 
Îndată ce se află în Polonia de plecarea lui Răzvan, marele 
Hatman al Poloniei Zamoisky, care se află nu departe de gra- 
nita +), hotărî a se folosi de războiul dintre Români şi Tran- 
silvani cu Turcii, spre a cuprinde tara Moldovei, rămasă fără 
stăpân, a 6 zmulge de sub influenţa prinţului Transilvaniei si 
a Împăratului Germaniei şi a aşeză în acea ţară vechile pretenţii 
de supremație ale Poloniei. Aceste pretenţii [erau] că Moldova 
_ ar fi fost vre-odată un feud al Poloniei. Pentru aceia, luând 
de pretext că, de vreme ce se aude că Tătarii au trecut Bo- 
risthenul şi se aproprie de Moldova pe drumul numit Negru; 
„apoi această apropiere a Tatarilor, putând aduce vătămare pro- 


vinciilor polone mărginașe, cum Pocuția, Rutenia şi Podolia, 


este nevoie ca el să iea poziţie în Moldova, spre asigurarea Po- 
loniei. Având puţine oştiri pe lângă dânsul, el se adresă la Ca- 
zaci, chemându-i în ajutor ; dar aceştia, supăraţi căci Zamoisky 
le refuzase d'a le plăti leafa şi le declarase că, de vor supără 


A 


——— 


1) Heidenstein, 315.—2) Ibid., 316.—%) Ibid.—‘+) Niemcewitz. 


148 N. BĂLCESCU 


sau jefui vr'un oraş turcesc, îl va privi ca duşmani ai Poloniei, 
“în loc d'a-i veni într'ajutor, năvăliră în Polonia si deteră în jaf 
provinciile Volinia şi Podolia. Trimisii lui Zamoisky cătră rege, 
cerându-i ce să facă, li aduseră acest răspuns: „Poartă-te după 
împrejurări !“ 1). 

Hatmanul, fără a aşteptă o hotărîre lămurită din partea re- 
gelui, îşi urmă planul său. Spre a se descărcă oare-cum de răs- 
punderea ce puteă să cază asupră-i, el convocă un sfat ostăşesc, 
în care pofti pe toţi senatorii din tabără şi din vecinătate şi îi 
făcu să primească hotărîrea lui?) Spre a nu pică în vrăjmăşie 
‘cu Turcii, prin această demonstraţie, trimise un sol la Sinan- 
Paşa cu declaraţie că Polonia, fiind legată de veacuri d’o prie- 
tenie strânsă cu Poarta Otomană, doreşte a o păstră nesiluită; 
“că această prietenie nu s'a clătit prin năvălirea de curând a Ta- 
“tarilor în Polonia; că intrarea ce fac Polonii acum în Moldova 
tinteste numai a pune sub ocrotire hotarele poloneze in contra 
Tătarilor ce se apropie de dansele; că organizaţia ce are să fea 
Moldova -nu va fi impotrivitoare drepturilor Porții, ci din contră, 
această ţară va rămâne, ca si mai nainte, o mijlocitoare între 
Turcia şi Polonia, puind astfel distanţă între hotarele lor, depăr- 
tând ori-ce pricină de războiu gi chezăşuind prieteşugul acestor 
două natii 3). 


5 IA | TIL. | N RI 


În 27 August, la facerea zilei, Zamoisky porunci să zică tram- 
bitile şi treci însuşi, cu armia lui, Nistrul, care eră foarte scă- 
` zut atunci, prin trei locuri si in not‘). Armata polonă eră ve- 
selă si plină de încredere în generalul său. Îndată văzură cu bu- 
curie că sosi şi Zolkiewsky cu rămăşiţa regimentelor Liovului 5). 

În Hotin, cetatea Moldovei, pe marginea Poloniei, eră numai o 


1) Niemcewitz.—*) Vezi la Montreux, 514, cele vorbite în sfat.—*) Niem- 
-cewitz; Heidenstein, 316.— 4) La 1 Octomvrie, Zamoisky trecă cu armia 
_ lui Nistrul şi sosi a doua zi la Hotin, care se închină de popor la ma- 
__rele-Cancelar; puse acolo comandant pe graful Beltzan cu o garnizoană. 
Cinci zile după aceea, el merse la Iaşi, rezidența Moldovei, unde fu pri- | 
mit cu multă cinste. Craiul Poloniei trimise prin comitele Lyblin, încă 
1.500 călăreţi si 2.000 pedestraşi, oameni cu curaj:— Hist. von den -Empo- 
rungen, 76.— 5) Heidenstein, 317; Niemcewitz. 3 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL `. 149 


“garnizoană de două sute Unguri 1). Îndată ce locuitorii aflară de 
plecarea lui Răzvan şi de intrarea lui Zamoisky, temându-se d’a 
trage asupră-le răzbunarea Polonilor sau a Turcilor, prin silă şi 
amerinţări, izbutiră a scoate din această cetate garnizoana şi a-i 
deschide calea spre a trece în Transilvania. O deputatie nume- 
roasă de locuitori, cerând protecţia regelui Poloniei, numai să-i 
scape să nu cază în mânile Turcilor,— Zamoisky atunci puse in 
cetate garnizoană polonă si comandant pe comitele Beltzan 3). 
Boerii ce însoţişeră pe Zamoisky din Polonia, îi îndemnară a cere 
un Domn 5). Între candidaţii ce se arătau eră un grec oare-care, 
ce tinea pe fata unui fost Domn Alexandru Bogdan si trăise în 
Polonia; dar acesta fu depărtat, căci Moldovenii urau pe Greci 
şi pe Domnii străini 4). Ceilalţi candidaţi fură Luca Stroici, Logo- 
fat mare si Vornicul leremia Movilă, ce se aflau în tabăra lui 
Zamoisky. Ei 'emigraseră din Moldova cu Petru-Vodă Schiopul, 
la 1591, când acesta preferi a se lepădă mai bine de domnie decât 
a mări haraciul ţării, după cum cereau Turcii 5). În vremea pe- 
trecerii lor în Polonia, pentru dragostea ce arătară cătră acea 
țară şi slujbele ce-i făcuseră, ei dobândiseră titluri de nobleţă in 
Polonia €). leremia, prin bogăţiile şi moşiile sale şi prin alianțele 
sale cu cele mai însemnate familii polone, fu mai favorizat, şi 
Zamoisky de sineşi îl numi Domn, cu aceste condiţii: ca el să 
trimită o deputatie Ja regele Poloniei ca să-l roage ca să pri- 
mească pe Moldova sub ocrotirea şi ca un feud al regatului Po- 
loniei; că el se va bucură de ţara Moldovei, socotindu-se cu ti- 
tlul şi rangul de Palatin al Poloniei; că, întâmplându-se cum-va 
_ca creştinii să birue. pe Turci, atunci Moldova va rămâneă su- 
pusă singur numai Poloniei; iar dacă- pacea cu Poarta se va pă- 
stra, Jeremia va cârmui tara, după cum au cârmuit-o si cei mai 
dinainte Domni, păstrând în ori-ce caz, credinţă regelui Poloniei. 
Movilă prim! -aceste condiţii şi, întărindu-le prin jurământ, tri- 
mise solie Regelui 7). 


Familia Movileştilor, care acum, pentru peirea Moldovei, se ` 


urcase pe scena politică, începu a se face cunoscută din vre- 


1) Heidenstein, 315; Niemcewitz.— *)Guerrin, 192.— 3) Heidenstein, 317; 
Niemeewitz. — +) Heidenstein, 317. — 5) Ureche, 205; Heidenstein, 317; 
Bohomolee. — *) Heidenstein, 317; Bohomolee; Niemcewitz. — 7) Niem- 
cewitz; Heidenstein, 317. 


vet F 
Aoa h 


150 o of ON BÁLCESCU 


mea lui Ştefan-Vodă cel Mare. Când acest viteaz Domn merse : 
de întâmpină la Schee, pe Siret, pe Hroiot Ungurul, ce năvălise 
în ţară, îi căzu calul ucis în bătaie. Atunci un Purice Aprodul 
dete calul lui Domnului său ; iar Ştefan-Vodă nu putea încălecă 
în grabă, fiind om mic, şi îi zise Purice Aprodul: „Doamne, eu 
mă voju face o moviliţă si vin'o de te suie pe mine şi înca- 
lecă“. Şi puindu-se pe dânsul Ştefan- -Vodă a încălecat pe cal, zi-, 
cându-i: „Sărace Purice, de oiu scăpă eu şi tu, atunci ti-i schimbă 
numele din Purice, Movilă!“ Vrând Dumnezeu şi izbutind în 
bătaie Stefan-Voda şi scăpând si el si Aprodul, îl faci boier 
Armas mare şi dintru acest Purice se trase neamul Movilestilor 1). 

În vremea aceea sosi la Hotin Ambrosie Casquida, din par- 
tea lui Sigismund, prinţul Transilvaniei, cu scrisori cătră Za- 
moisky, prin care îl poftiă să lase Moldova, că e a lui si fi. 
anunţă că Sinan trecuse Dunărea cu mari oştiri, adăogând ca 
+ să se unească împotriva vrăjmaşilor comuni şi să oprească nă- 
vălirea 'Tătarilor. Zamoisky răspunse că Moldovenii sunt foarte 
întărâtaţi asupra lui Răzvan, pentru care aleseseră ei alt Domn; 
că el nu poate singur a varbi despre alianţă şi că trebue a se 
înţelege întru aceasta cu regele. 2) 

Zamoisky, intrând în grije de venirea Tătarilor, începi a 
` căutà o poziţie bună, în care, la nevoie, să se poată apără cu 
oastea sa—care spun că eră numai de zece mii oameni—împo- 
„triva norilor de Tătari si, pogorindu-se la vale, găsi un loc cum 
doriă si igi aşeză tabăra între râul Prutului si râul Iassa (Ji- 
jia?), inconjurand-o, după obiceiul polonez, cu o îngrădire de . 
„cară; ambele râuri nu numai că apărau tabăra, dar încă slujiau . 
„spre a transportă mai lezne bucatele. 5) După ce sfârşi de a-şi 
întocmi tabăra, Zamoisky îşi lepădă vestmintele sale de Hatman, 
se îmbrăcă ca un simplu soldat şi intră pe ascuns în laşi, vrând 
să vază cu ochii dacă castelul acestui oraş poate a se întări 
în grabă; dar găsi oraşul stricat şi ars de curând de Cazaci, 
după cum am văzut, si înfăţişând o tristă privelişte de grămezi 
înegrite. Castelul numai stă în picioare, zidit fiind de piatră 
tare, ‘) precum şi trei biserici greceşti, una armenească si alta 





1) Letopiseţul Vornicului Ioan Neculce. —?) Heidenstein, 317.—%) Hei- 
denstein, 318; Niemcewitz. — 4) A vorbi despre castel sau curge dom- 
nesti după notă deosebită. (Nota lui Bălcescu). 


& 


«+ 


ROMÂNIE SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 151 


catolică, toate de piatră, şi zidirea băilor d'o architectură orien- 
tală minunat de frumoasă. Zamoisky se încredinţă îndată că 
„acest oraș, fiind cu totul sfărâmat, nu se poate întări intr’o 
vreme scurtă şi fără mari cheltueli. Dar fiind-că laşii erau capi- 
‘tala ţării, Zamoisky vru să ducă acolo pe noul Domn şi să-l 
pună în scaun cu multă solemnitate; el porunci la trei regi- 
mente_de gvardie d'a însoţi pe Domn la intrarea lui în oraş. 
Când bietii locuitori văzură pe noul Domn în capul unei caval- 
cade măreţe, intrând în oraş, eşiră din mijlocul ruinelor şi din 
găurile unde stau ascunşi până atunci, şi îl întâmpinară oco-. 
lindu-l cu strigări de bucurie şi, după obiceiul locului, aruncân- 
du-i roade îmbelşugate, cum spicuri de grâu şi struguri. Când 
se apropie Domnul de biserica cea mare (Mitropolia), care eră 
sub palat, îl întâmpină Vlădica în capul clirosului său, purtând 
cruci şi icoane, şi îl duse în altar, unde, sfârşindu-se ungerea 
obişnuită, îl urcă pe scaunul domnesc din biserică. După ce se 
sfârși rugăciunea, eşind de acolo, merse la palat, unde. Zamoisky, 
juându-l de mână, îl duse la tron, pe care sezu ca un print su- 
veran ; iar Zamoisky îi adresă aceste cuvinte: „Prinţe! Armele 
poloneze te-au pus pe acest tron; aceleaşi arme, pe cât Dum- 
nezeu o va îngădul, te vor ocroti şi te vor apără. Te-ai facut 
vasal, nu ca odinioară, al unor tirani barbari, dar al unui rege 
peste un popor liber şi mărinimos. Fii dar credincios şi recu- 
noscător în toate faptele tale“.:) 


- 


IV. 


Cand sosi la Varsovia vestea ci Zamoisky, de capul lui, fara 
împuternicirea Regelui, intrase in Moldova, se turbură foarte 
mult duhurile şi se scorni multă larmă din partea celor ce îl 
urau. Mitropolitul L. Kankowski, vechiul primat, fu cel dintâiu 
a cărui mânie izbucni în contra Hatmanului. El adună îndată 
nobilimea marei Polonii şi trimise o scrisoare, în numele acestor 
dietine adunate, arătând mirarea lor cea mare, ca un singur ce- 
 tatean să îndrăznească a intră în capul unei armii într'o tara 
străină, şi aceasta fără învoirea staturilor generale. Intr'aceiaşi 
vreme, se află la curtea Poloniei Archiducesa (Maria ?), muma 


1) Heidenstein, 318; Niemcewitz 


152 N. BĂLCESCU . 


reginei, care, după ce vizitase pe cealaltă fică, prinţesa Transil- 
= vaniei, sosise acum la Varşovia. Această archiducesă, cu totul 
plecată la interesele Împăratului și ale prinţului Transilvaniei, 
se sili, prin fica sa, ca să facă pe rege să cheme înapoi pe Za- 
moiski. Regele însă, deşi turburat despre rezultatul unei aga de 
îndrăzneţe întreprinderi, nu îndrăzni: a displace lui Zamoisky şi 
partidei lui, cărora eră dator tronul şi lăsă această treabă in - 
hotărîrea senatului ce eră să se adune 2). 

Dar Hatmanul însuşi, în tabăra sa, eră cuprins de temere şi 
se gândeă cum va esi cu cinste din acest pas greu ce făcuse si 
unde puse în primejdie armia şi răspunderea sa. El scrisese lui 
Sinan precum gi Sangiacului dela Tighina că Polonia nu voeste 
a rupe prietenia cu Poarta şi că eă doreşte numai să adăpostească 
de Tătari hotarele sale din partea Moldovei 2). El rugă încă pe 
Sinan ďa nu se împotrivi la înălţarea lui Movilă, făcută în fo- . 
losul comun al Turcilor şi Polonilor, ci să-l sprijinească cu cre- 
ditul său lângă Sultanul, după făgăduelele noului Voevod d’a 
plăti un tribut îndoit (50 mii lire, în loc de 25 mii) 3). Dar tru- 
fagul Sinan, ce se află atunci în. Valachiă, plin încă de nă- 
dejde că va birui pe creştini, răspunse că cugetul stăpânulu său 
nu se învoieşte cu intrarea Polonilor în Moldova, fiind -destul 
de puternice spre a apără ale sale +): că Sultanul dispusese de 
Moldova şi că ware trebuinţă de armia polonă ca să pue în stă- 
pânirea acestor ţări pe cela căruia a dat-o 5), Un răspuns așă 
de mândru băgă în multe griji pe Zamoisky. El se temù încă de - 
_ ocazia ce da acum vrăjmăşiei dușmanilor săi din Polonia spre 
a-i face rau. In acest pas greu, in care nesocotinta sa îl arun- 
case, el, neavând cu sine decât 10.000 oameni ë), căută a scăpă 
prin virtutea sa şi hotărî a se împotrivi bărbăteşte la armia ne- 
` numărată a Tătarilor ce s’apropia. Într'adevăr Gherei, Hanul Crâ- 
“ mului, avù acelaşi gând ca Zamoisky. El nu se prea grăbise a 
veni în ajutorul lui Sinan, după cum fusese poftit, dar socoti a 
se folosi de acele turburări spre a cuprinde Moldova şi a o îm- 
popula cu Tătari. Pentru aceea se sculă, împreună 7) cu fratele 
său Feti-Gherei si cu nepotul său si tot de odată şi cumnat al 


- 1) Niemcewitz.—?) Heidenstein, 318; Niemcewitz.—’) Montreux, 584; De 
Thou, 540; Hist. von den Empérungen, 16.—:) Montreux, 584; Hist. von. ; 
den Empérungen, 76.— 5) De Thou, 540. — *) Miron Costin; Hist. von ; 
den Empérungen, 76.— 1) De Thou, 540. 





> 


ROMANII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 153 


său, Sangiacul Tighinei, şi plecă spre Moldova +) cu 70. mii Tă- 
tari, cu copii şi nevestele lor şi 2.000 Ianiceri 2). El pretindeă 


că după făgăduiala şi invoirea Porții, el trebue să stăpânească 


toată Moldova, afară de partea despre hotarul Poloniei, care se 
va stăpâni de nepotul săų de soră 5), Adil-Ghirei 4), Sangiacul 
Tighinei si Kiliei 5), :sub titlu de paşă €). Aceasta însă nu era 
adevărat că i s'ar fi îngăduit de Poarta, căci solii ce trimise el | 
pentru aceasta la Poartă, după intrarea în Moldova, sosind d'abiă 
după desăvârşita învingere a lui Sinan, se întoarseră fără de 
nici un răspuns din partea Sultanului 7). 


V. 


In °/,, Octomvrie 8), Zamoisky, asteptand venirea Tătarilor, şi-a 
mutat tabăra din acel loc şi, trecând cu armia Prutul, din partea de 
unde se aşteptau Tătarii °), se aşeză la Tutora 10), în nişte câmpii 
întinse, udate de două părţi de cotitura apei 1), şi isi întări ta- 
băra cu valuri şi şanţuri adânci din părţile cele două deschise, 
făcând tăbii de pământ ca nişte turnuri şi alte întăriri, departe 


. de tabără de o lovitură de tun, unde puser% balimezurile, lăsând 


taberii patru porţi înzestrate cu tunuri 12). In 1%, Octomvrie 
avantposturile polone“ întâmpinară avantgarda tătărească si în- 
căerându-se putin la luptă, luară câţi-vă prinşi pe cari îi adu- 
seră lui Zamoisky. Chiar în ziua aceea, Hanul înştiinţă pe Hat- 
manul că va sosi a doua zi cu oastea lui. Zamoisky chemă în- 
dată pe polcovnicii cei mari, deprinsi la răzbuiu, în cortul lui şi 
le spuse'că în ziua dintâiu voeste a se feri d'a izbi pe duşman, 


- tiindu-se în defensivă şi hartuind numai pe duşman adesea cu cete 


mici, până să apuce ostile a se obicinui cu acei nori de Tătari şi a 
se îmbărbătă după obiceiu. A doua zi, în !"/,,, Hanul, după făgă- 
duială se apropie de tabăra poloneză si Planicki, în capul brigadet 
sale, zbură întru întâmpinarea lui. În această luptă, carabinerii 


1) Niemcewitz.—?) Miron Costin.—Numărul ostirei tătare e inca neho- 
tărît. Cronicarii poloni, ni se pare, cu exageratie îl urcă la 70 mii. Hanul, 
în scrisoarea sa căt Zamoisky, spune că vine cu 20 mii numai. Iar alți 
autori pun numărul oastei tataresti la 30 mii.— 3) Guerrin, 193.— +) Sen- 
kowski. — 5) Beyerlinck, 229.—*) Niemcewitz.—’) Naima; Seadedin; Ham- 
mer, 280.—8) Miron Costin.—*) Niemcewitz.—:0) Miron Costin.—::) Niem- 
cewitz. — 12) Miron Costin; Niemcewitz. 


. 


154 i N. BĂLCESCU 


poloni trântiră după cal vr'o cati-va Tătari, iar Turecki, un ofiţer , 
polon, fii prins de duşman. Coloanele tătăreşti începură atunci a 
urmă una după alta şi, după obiceiul acelui neam, călăreţii răspân- « 
diti în câmpie, căutau a se bate în deosebi. Sangiacul începu a pustii 
cu vr’o 500 laniceri, cu carabinele lor cele lungi ce duc gloantele 
departe, încât uciseră şi calul pe care se află călare Zamoisky la 
poarta taberii. Hanul, văzând că Polonii se ţin bine şi că răniră 
mulţi din ai săi, porunceşte fratelui său Fede-Gherei să treacă 
Prutul pe dela vale cu două corpuri de armie din cele mai vi- 
„teze. Într'aceiaşi vreme, din partea Polonilor porniră câte-vă re- 
gimente întru întâmpinarea sa. Hanul, văzând aceasta, mai por- 
neste coloane nouă, care să atace pe Poloni în flanc şi să-i arunce 
în Prut. Zamoisky, văzând -aceste manevre, îşi găteşte armata, 
porunceste de se deschide porţile taberei şi scoțând înainte din 
toate părţile pe carabineri 1), atât poloni cât şi unguri 2), sa- 
lută pe barbari cu atâtea gloanțe, încât doboară o mare parte 
la pământ -şi sileşte pe ceilalţi a se retrage 3). Fede-Gherei se 
şi trase în grabă, perzând mulţi din ai săi. Atunci Sangiacul tră- 
mise o trompetă si ceri a parlamentà. Se numiră spre acest 
sfârşit parlamentari din ambele părţi războitoare; dar noaptea - 
opri ori-ce înţelegere şi lucrare. A doua zi Hanul şi Sangiacul 
său spre a speriă pe Poloni, arătând îndrăzneala lor sau că 
vrură să-şi schimbe poziţia din lipga păşunii, puseră de defilară 
în coaste toate trupele lor înaintea taberii polone. Norii nenu- 
măraţi ai acestor orde ascunsese plăcuta vedere a frumoaselor 
livezi; verdeata nu se mai vedeă, ci în toate părţile numai o 
gloată îndesită de-oameni şi de cai; cei mai vechi dintre răz- 
_boinicii leşi nu-şi aduceau aminte să fi văzut.vre-odată o armie 
aşă numeroasă 4). Zamoisky se temi ca Tătarii să nu voiască. 
a trece Prutul şi a merge spre laşi, de aceia, poruncind a puşcări 
cu tunurile defilarea dușmanului, tot-de-odată porneşte o seamă 
de osti cu artilerie, ca, în întâmplare când Tătarii vor apucă spre 
laşi, să ardă podul după Prut cu ghiulele aprinse. Dar Hanul nu 
voiă a merge spre laşi, ci numai se siliă a scoate pe Leşi din. 
tabără în câmp, unde credeă că lezne îi va birul 5), căci. Tătarii, 
obicinuiti a se bate în câmpie şi călare, nu voiau a se luptă pe 


1) Heidenstein; Niemcewitz.—?) Montreux, 580.--3) Zbid.— +) Niemcewitz ; 
Heidenstein, 322; Piasecius, 128.—5) Miron Costin, i 





+ ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 155 


jos şi a atacă fortificațiile 1). Astfel şi unii şi alții, neputând a 
se vătămă, veniră la nevoia a căută a se înţelege. Sangiacul ceru 
. din nou a parlamenta; tunurile tăcură si se deschise conferin- 
tele între capii poloni şi capii Tătarilor 2). 


VI. 


Poziţia lui Zamoisky într'adevăr ajunsese foarte primejdioasă : 
departe de tara sa, fără nădejde de ajutor, fără bucate, impresurat 
de o parte de o gloată de Tătari, de dincolo, din partea Țării- 
Româneşti, având temere ca să nu fie izbit de Turcii dela Brăila, 
el se temeă încă ca nu cum-vă Tătarii, lăsându-l în tabăra sa, 
să ia calea Poloniei spre a o pustii în lipsa lui şi pe cand el 
nu ar puteă goni în urmă, în acele locuri deschise, cu arti- 
leria şi călărimea grea, nişte cete asa de uşoare şi sprintene ca 

ale Tătarilor 3). | 
~ Ieremia Movilă, văzând primejdia în care se aflau Polonii, nu 


1) Niemcewitz.—*) Ibid. — «La 13 Octomvrie Cancelarul strânse armia : 
ca să-i vestească că Tătarii vin cu gloata. Mulţi se speriară și cereau să se 
întoarcă în Polonia ; mulţi însă preferară a muri cu dânsul, decât a fugi 
înaintea duşmanului. Îndată Cancelarul alese un loc pe ţărmul apei şi în- 
tări tabăra cu o baricadă de cară. Intr'aceia sosi un Cazac din partea ge- 
fului tătar, cu un bilet cu această cuprindere: «Tu, cane bătrân, daca esti 


_ un viteaz războinic, nu fugi de mine, căci în trei zile voiu fi negregit lângă 


tine !» Acelaşi Cazac aduse o scrisoare dela Sangiacul de Tighina, care se 
ziceă că e pașă în Moldova si Valachia, care îi zicea că Sultanul dedese 
țările” întregi ale Valachiei și Moldovei la Tătari pentru bunele lor slujbe; 
că el, Zamoisky, trebue îndată să încalece să iasă înaintea Hanului a se 
umili gi plecă şi să atingă cu fruntea lui picioarele lui, nefiind alt mijloc 
de scăpare pentru dânsul. In 18 Octomvrie, Tătarii sosiră până în tabăra 
Polonilor ; dar se traseră îndată. În 20 se întoarseră 10.000 Tătari asupra 
taberei polone, împotriva. cărora întoarseră artileria cea mare şi pentru 
a doua oară fură puși în fugă și risipiţi. A doua-zi Tătarul cert o ar- 
mistiţie, spre a se înţelege de pace, care fù primită. Se făcu o învoire 
pe şease luni și Tătarul se învoi a da steagul său de domnie lui Iere- 
mia, pentru dragostea craiului Poloniei. Din partea Tătarilor rămaseră 
pe loc mai mult de 3.000, din cari mulţi însemnați. Numărul Tătarilor 
se urcă până la 70.000, cu femei si copii. Sangiacul de Tighina avea 8.000 
cu dânsul, Mulţi din Tătari se întoarseră la Torna şi Cancelarul lăsă o 
mie călăreţi în Moldova, și cu ceilalți 18.000, el plecă după Cazaci ca să-i 
- supună şi să prinză pe trădătorul Nalipa-Vaiko.» — Hist. von den Em- 
porungen, 17. —- 3). Niemcewitz. 





156 N. BĂLCESCU 


dormise în vremea acestor zile de bătaie, ci veghiă spre a-i 


mântui pe ei si pe sine’). El trimesese daruri Hanului, dându-i. 
acele cinci sate ce până astăzi se numesc satele hăneşti si le- - 


. gându-se a-i da pe tot anul miere sub numirea de balizi paşaliki 
şi altele, şi astfel se apropiară Tătarii de invoire cu Polonii, cum 
am văzut, si dându-și zăloage din ambe părţi, începură a tractà 2). 
Condiţiile păcii, după cronicarii poloni, fură aceste: 1, ca San- 
giacul să depue dignitatea sa de paşă al Moldovei; 2, leremia 
Movilă, pe care îl vor locuitorii, să fle păstrat de Domn; 3, ar- 
miile tătărească şi turcească să se întoarcă tot pe unde au ve- 
nit şi în trei zile să iasă din Moldova, fără a face nici o nedrep- 
tate; 4, prinşii de războiu să se întoarcă dela unii la alţii, fără, 
nici o rescumpărare; 5, Hatmanul să tragă gratia Regelui, Hanului 
şi Sangiacului pentru cele făcute de dânşii; 6, aceştia făgăduesc 
şi se îndatorează că Sultanul va trimite steagul şi tuiurile de 
Domn cu hatişerif lui Ieremia; 7, Hanul să trimită o ambasadă 
regelui Poloniei 3). Acest tractat, pe care cronicarii poloni l-au 
numit giorios (chwalebne przymierze), observează tare bine un 
- învăţat polon, d. Senkowski, nu arată în ce stă această pretinsă 
glorie. Mai întâiu că condiţia dintâiu, prin care Sangiacul depune 
demnitatea ce isi arogase de paşă al Moldovei, este o absurdi- 
tate şi un joc al Tătarilor cu Zamoisky, de vreme ce el,cu a- 
ceasta, nu pierdeă nimic, căci. el n'aveă nici un drept asupra 
Moldovei, căci divanul nu voise a primi cererea lui şi lăsă pe 
trimişii Hanului a plecă fără nici un rezultat. 

„Primirea unei asemenea condiţii din partea lui Zamoisky, 
zice d. Senkowski, dovedește numai că în tabăra polonă nu 
se stid nimic lămurit şi că toate se făceau pipăind prin întu- 
. neric“ :). Afară de aceasta, cronicarii poloni notă pentru glo- 
„ria lui Zamoisky, aceste condiții: 1, că Ieremia nu numai că se 
recunoaşte tributar al Turcilor, mărind tributul, dar încă se re- 
cunoaște şi tributar cătră Hanul şi împarte pământul Moldo- 
vei, dându-i satele de cari s'a vorbit; 2, ca oştirile polone să 
iasă şi să nu mai intre în Moldova; 3, ca regele Poloniei să trimită 
un sol la Împărăţie spre întărirea prieteşugului între ambele 


d 3); şi 4, ca Polonezii să-şi unească puterile cu Tătarii îm- _ 


1) Miron Costin.—2) Ibid. —- 3) Heidenstein, 322; Piasecius, 128; Niem- | 


cewitz. —‘) Senkowski.—*) Miron Costin. 








"ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD' VITEAZUL 157 
Soe t z 








potriva Cazacilor dela Nistru, ce făceau războiu Turcilor şi Tă- 
tarilor şi nu mai trimeteau acestora darurile obişnuite 2). 
„Afară d'aceasta, cronicarii poloni mai uită, zice d. Senkowski, 


că Zamoisky dedese asigurare deosebită Tâtarilor că donația ce - 


li se făcuse sub regele Stefan I-iu (1578), ce stă în zece mii. 
galbeni şi un număr oare-care de blăni de jder si samur, să 


li să plătească d'ăci înainte pe tot anul. Istoricul pomeneşte lă- 


murit despre aceasta si aceasta singură împrejurare e de ajuns 


~ 


spre a tălmăci grabnica bună voinţă cu care Tătarii încheiară | 


acest tractat. L’aceast& nație a Tătarilor, pricina Sultanului eră 
cu totul deosebită de a lor. În toate războaiele Hanii n'au vâ- 
nat decât folosul lor şi d'acilea vine că ei erau gata a încheiă 
“un tractat, de pace, îndată ce dușmanul lor le da un dâştig 
mare etc.“ 

- Celelalte condiţii ale acestui pretins. tractat sunt obişnuite şi 
asemenea tuturor celor ce s'au făcut în toate fractatele glori- 
oase sau nenorocite cu Turcii şi cu oardele Crimeii. Astfel, re- 
ducând acest tractat la dreapta lui valoare, vedem că strălu- 
cirea lui şi cualificatia ce îi dau cronicarii de tratact glorios 
piere în fata nepărtinirei si a criticei sănătoase. 

După iscălirea cofditiilor tratactului, Zamoisky dărui Sangia- 
cului o haină de mătase cusută cu aur*şi lui Ahmet-Aga o cupă 
- de aur. Hanul dărui asemenea pe zoloagele Poloniei, ce erau la 
dânsul, cu haine de mătase aurite si a doua zi se trase cu osti- 
rea 2) sa, îndreptându- -s6 cătră câmpiile Crâmului. 

Zamoisky plecă asemenea spre a se întoarce în Polonia, lă- 
sand în leafă lui. Ieremia, după cererea sa, trei mii ostaşi po- 
- Joni’), sub comanda lui loan Potocki, starostele Camenitei şi lui 
Stanislas Chanski 4). Ieremia însuşi se duse de se așeză în scaun 
în Suceava’). Hanul, pân'a nu se depărtă, scrisese regelui Po- 
loniei, trimitandu-i o ambasadă, prin. care îi cereă să întărească 
pacea încheiată cu Hatmanul Zamoisky, adăogând ‘ca, de nu vor 
pedepsi Polonii pe Cazaci, apoi va rupe negociatiile şi va reîn- 
cepe războiul 6). Trimisul Tătarului dărui regelui un cal şi o să- 
geată din partea Hanului; Regele scrise Hanului şi, dăruind so- 


1) Scrisoarea Hanului cătră regele Poloniei, în Reusner; Montreux, 594.— 
2) Naima; Walther, 338; Niemcewitz.—*) Miron Costin; (patru mii după Pia- 
= gecius).—‘) Miron Costin; Niemcewitz. — 5) Miron Costin.—®) Scrisoarea 
Hanului cătră Regele Poloniei. 


7 


158 N. BĂLCESCU Su 





lului o frumoasă blană de cacom, îl porni înapoi 1). „Toate ace- 
stea, spune un analist contimporan, nu fură decât o umbră de 
pace într'un soare ce roşiă de războaie?)“. . 


VII. 


Sigismund Bathori umpluse Europa de plângerile sale în con- . 


_ tra Polonilor, pentru faptele lor în Moldova. El îi acuză cu cu- 
vânt că au intrat într'această ţară, fără nici un drept, fără a fi 
provocati, ca s'o zmulgă de sub ascultarea sa şi s’o reducă iar 
sub jugul Turcilor, de care se mântuise cu atâtea jertfe. Împă- 
ratul şi Papa, la cari se plânsese, scriindu-le în deosebi, trimi- 
seră îndată soli şi scriseră în pricina aceasta regelui Poloniei. 


Împăratul scrise în 30 Octomvrie si rugă pe rege ca să strice | 


tractatul făcut cu păgânii în contra prinţului Transilvaniei si să 
lase Moldova în stăpânirea lui Răzvan 3). Papa scrise, în 8 Noem- 
vrie 1595, la regele Poloniei, într'un chip foarte aspru, o scrisoare 
. pe care acesta o primi în Decemvrie: „Cu condeiu de durere, 


începe el, vă scriu că cele făcute în Moldova crud mau întri-. 


stat“. Îi împută apoi 'că n'a ascultat de loc rugăciunile ce mereu 


i-a făcut de a se uni cu creştinii în contra Turcilor; că nădăj- . 


duiă că, cel puţin, dacă ‘considerații particulare îl opriau d'a se 
declară pe fata împotriva Turcilor şi a le face războiu, încai nu 
va aduce stăvili şi opoziţie scopurilor prinților federati şi nu va 


turbură cursul fericit al armelor lor, după cum lămurit o faga- © 


duise atât cătră dânsul cât si cătră Împărat; că cu faptele lui 
a întărit pe Turci în puterile şi nădejdile lor şi a slăbit pe creştini. 


„Toţi te invinovatesc, zice Papa, că te-ai confederat cu Turcul — 


și Tătarul împotriva prinților federati şi mai cu seamă impo- 


triva prea iubitului nostru fiu Sigismund, prinţul Transilvaniei, 


căci, spre a-l vătămă, ai numit alt Domn în Moldova, făgăduind a-l 
apără cu ajutorul Turcilor şi Tătarilor“. Această faptă Papa o 


califică de nevrednică, şi încheie propunând arbitragiul său pen- 


tru diferendul dintre regele Poloniei şi cumnatul său, prin- 
tul Transilvaniei, „ca să stârpiască dintrè dânşii toate rădă- 


cinile amare de prigonire Si vrajbă, să le zmulgă şi să le arunca: 


t) Montreux, 594; Campana, 900.— 2) Montreux, 594.—:) De Sagi; 542: 
Campana, II, 897, dă copie de scrisoarea Împăratului. 


. 
ma all 





1 
L b os 


ROMÂNII SUB, MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 159 


în foc 1)“. Mult mai aspră fu scrisoarea ce Papa adresă, tot în- 
tr'acea zi, cătră Zamoisky: „Fapta ta din Moldova va trage de- 
făimarea şi hula tuturor oamenilor cinstiţi, cari trăesc astăzi şi 
cari vor fi în viitorime. Ce prieten al binelui public, ce om în- 
flăcărat de dragostea lui Dumnezeu nu va tângui, că chiar în 
acel moment, când se făceă Turcilor, aceşti duşmani vesnici si 
neimblanziti ai Creștinilor, un războiu sfânt şi trebuincios pen- 
tru mântuirea şi libertatea poporului creştin şi apărarea credin- 
tei, atunci când, ocrotiti într'un chip minunat de mâna lui Dum- 
nezeu, dobândiră izbânzi astfel încât nici n'am văzut nici n'am 
auzit altele asemenea, nici în .anii aceştia, nici în veacurile tre- 
cute, — cine, zic, nu va tângui că chiar în acel minut, când se nă- 
dăjduiă atâta izbândă, se faci în Moldova tot ce putu uşură şi 
întări pe duşmanii Crucei şi ai lui Christos şi din potrivă se 
opri şi se slăbi în cursul biruintelor lor apărătorii credinţei, 
se turbură rezultatul războiului şi puse tot în primejdie“ 2). Îl 
amerinţă apoi pentru relele poveti ce da Regelui şi „pentru 
această crimă si scandal împotriva creştinătăţii“ 3). Papa scrise 
asemenea Cardinalului Bathori mustrându-l părinteşte pentru-că 
aţâţă pe Poloni în contra vărului său prinţul Transilvaniei şi 
poruncindu-i să vie la Roma‘). 

Mihai-Voevod trimise si el atunci o ambasadă la regele Po- 
loniei, care sosi la Cracovia și în 14 Noemvrie 1595, fu primită 
în audienţă de rege‘). Istoricii tac despre misiile acestei depu- 
taţii, dar eu socotesc că ea priviă tot în pricina Moldovei. 


VIII. 


Viteazul Răzvan nu aşteptă să vază isprava acestor tractatii, 
dela care putin se nădăjduiă, si hotărî, cu armele în mână, a-şi 
redobândi tronul ce i se răpise. Cu putinul ajutor ce luase de 
la Sigismund Bathori, el purcese spre Moldova la 27 Noem- 
vrie,*) treci munţii Oituzului, ce despart tara săcuiască de Mol- 
dova, în 29 Noemvrie 1595 şi, aflând veste despre starea dus- 
manului, văzându-se mai slab cu numărul, trimise îndată la Ba- 
thori, cerând un adaus de oaste şi mai cu seamă un mai mare 


1) Montreux, 590. --*) Reusner, 170.—?) Jbid.; Montreux, 590. —‘) Montreux, 
584.—5) Dantiscani, 145; Montreux, 584.—*) Cron. Rom., Mag. ist., IV, 284. 


ba” 


a. 


160 N. BĂLCESCU 


număr de călăreţi; dar până a nu sosi aceştia la hotarele Mol- 
„dovei, leremia Vodă cu Polonii se grăbesc a izbi pe Razvan. 2). 
` Ostirea polonă se află răspândită în deosebite staţii în ţară, 
când de odată Chanski, care eră pus de Potocki cu despărţirea 
lui în garnizoană la Suceava, înştiință pe Potocki că Răzvan 


se apropie, în grabă şi drept spre Suceava, în capul unei nu- 


meroase oştiri. 2) Ieremia îndată adună oştire de ţară cât putt?) 
şi porunci lui Potocki de adună în grabă regimentele sale şi 
grăbi de se uni cu ceata lui Chanski, d'abiă cu -două ceasuri 
înaintea hătăii. +) Era într'o- Duminecă, 5 Decemvrie, când Răz- 
van sosi aproape de Suceava. 5) Oastea lui se alcătuiă de patru 


mii pedestraşi ; cea mai mare parte vechii săi ostaşi cu . puțini - 


` ce înralase de curând şi apoi Săcuii ce il însoțise din porunca 


prinţului Bathori şi o mie călăreţi armati cu lance, tot de ai 
prințului Transilvaniei. ¢) Armia lui Răzvan-Vodă înaintă pe dea- 
luri, pe nişte locuri mai înalte decât acelea pe unde se află 


oastea lui Ieremia, astfel încât ea se vedeă mai lesne de cătră ` 


aceasta. El îşi întocmi rânduiala bătăliei astfel: la stânga sa, 


care eră apărată prin cară şi tot aparatul de războiu, erau cinci 


sute călăreţi ; la dreapta, care eră apărată de un zid ce începeă 
dela șanțurile taberii si se întindeă mult departe până la ta- 


băra poloneză, eră asemenea călărime; în centru, două batali- 


oane pedestrime, după care urmau alte zece; pe urmă, rămăşiţa 
de călărime şi pedestrime ca o rezervă. În toate părţile se ve-. 
. deau steaguri fluturând ; steagul călărimei erà cel mai impo- 
dobit; el purtă o frumoasă inscripţie, care spunea că Moldova 
s'a dat lui Razvan de Transilvania. 7) 

. Teremia-Vodă eşise înainte la satul Arenii, unde isi aşezase 
oştile sale, iar pe oştirea polonă o rândui la Schei, despre câm- 
pie, şi stă ca la pază de sub un malcaree alături si aproape de 
drumul Băii. 5) Rânduiala ei erà în coloane treptate, astfel: îna- 
inte stă ca avantgardă, în lipsă de călărime uşoară, 100 Moldo- 
veni; după dânşii veneau două batalioane ale lui Stanislas Minski 
şi Nicolae Zobrzydowski; erau aşezate putin mai la dreapta, din 
pricină că poziţia eră mai bună şi spre a fi ferite de vânt, ast- 


fel că batalioanele lui Tworzanski şi Milewski, ce se aflau la 


| 1) Istvanfi, 416.-- 2) Heidenstein, 323; Niemcewitz.— *) Miron Costia.— 
4) Heidenstein.—*) Miron Costin.—*) Heidenstein.— 7) Heidenstein; Niem- 
cewitz. — 8) Miron Costin. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 161 
stânga, erau putin mai nainte decât dânsele, dar mai nainte încă 
se află batalionul lui Zavrowski ce nu se vedeă de celelalte, 
fiind ascuns de fortificaţii; la centru eră Porycki cu regimen- 
tul său, având de reazim trupele lui Potocki, comandantul Ca- 
menitei, al fratelui său Stefan si la stânga pe al treilea frate 
Iacob; după dânşii, tot la mijloc, venià apoi o trupă de puş- 
casi a lui loan Tomas Drohojewski şi, lângă dânsa, pedestrimea 
sub comanda lui Albert Vitoslawki şi Andrei Klopocki. La stân- 
ga, împrejurul zidului de care am pomenit mai sus, se aşezase 
nişte tunuri mari şi altele de câmpie, cari amerintau dreapta 
lui Răzvan şi ocroteau pedestrimea moldovenească şi pe Ca- 
zaci. 1) Până a nu se apropiă oştile de bătaia puștilor, Polonii 
descarcaré de două ori tunurile lor în oştirea lui Razvan: una 
dintr'însele răsturnă pe Valentin Gheghe, unul din capii pedestri- 
mei lui Răzvan. 2) 


IX. 


leremia erà la biserică, ascultând liturghia, când avantgarda 
lui Răzvan se apropie de oştile țării; şi când eşi Ieremia dela bi- 
serică, îndată se încăerară Moldovenii lui Răzvan cu ai lui Ie- 
remia. Lupta între ambele aceste osti nu tint mult, căci urând, 
se vede, a-şi vărsă sângele frate cu frate, şi unele ȘI altele se 
traseră din luptă. 3) 

Polonii atunci, din dealul de unde erau despre Schei, se repe- 
ziră asupra Săcuilor 4). Zabrzydowsky, cu trupa sa şi a lui 
Chanski, căci acesta se află lângă Potocki, şi Christofor Bor- 
niewski se azvârlă peste dreapta lui Răzvan; însă Zobrzydowski, 
cu toată bărbăţia ce arătă, rănindu-se la obraz si la brat, nu 
‘putea sprijini izbirea lui Răzvan si ar fi perit cu oastea sa, de 
nu grăbiă Potocki a-i veni într'ajutor. Într'aceeaş vreme, Porycki, 
cu infanteria şi cu puşcaşii lui Viersbowski, izbeşte centrul lui 
Răzvan, în vreme ce batalioanele lui Twerzanski si Milewski se 
azvârlă asupra dreptei, în ajutor lui Zobrzydowski. Toate izbi- 
rile împreunate ale acestor cete sfărâmă rândurile Săcuilor, cari 
se trag înapoi puţin şi astfel Polonii pătrund în tabără 5). Răzvan- 


1) Heidenstein, 323; Niemcewitz —*) Heidenstein, 323.—:) Heidenstein, 
. 323; Istvanfi, 416; Miron Costin.— +t) Miron Costin.— 5) Heidenstein, 1. c.; 
Niemcewitz. 


N. Bălcescu. — Romani sub Mihai-Voevod Viteazul. 11 ° 


a - 
u E y“ 





'162 N. BĂLCESCU 


Vodă, care, cu toate că se văzuse mai slab mult cu numărul şi 
cu valoarea ostilor de[cât] duşmanii, nu numai că nu se ferise'de 
bătaie, dar o căutase cu bărbăţie, se află atunci lângă infanteria 
sa 1); el se credeă apărat de cavalerie, când aceasta, de o dată, 
părăsind tunurile, o ieă la fugă. În zadar Răzvan omori cu 
mâna lui .mai multi, ca să-i întoarcă înapoi; silintele lui fură za- 
darnice. Polonii cuprinseră tunurile °). Săcuii, văzând fuga că- 
lărimei, întoarseră şi ei spatele 3). Răzvan, părăsit de oştire, ră- 
mânând numai cu puţini din ai săi, se luptă multă vreme încă 
‘cu cel mai mare curagiu ce putu +); doi cai fură ucişi sub dân- 
sul 5); el sări pe un al treilea cu multă sprintenie şi izbeă de 
„moarte pe toţi câţi întâmpină paloşul său. „Ce mai viteaz!“ 
strigau, minunându-se de atâta curagiu, atât ai lui cât şi duşmanii 
ce-l vedeau. Dar în sfârșit, părăsit de ai săi si de noroc 6), vă- 
zandu-si toată tabăra cuprinsă, oştirea răzlăţită fugind în toate 
părţile, cu inima sfâşiată de durere, el se lăsă a se trage de 
puţinii credincioşi rămaşi pe lângă el, cari vreau a-l mântui; 
ei luară cam spre stânga şi se înfundară 7) în păduri 8). Polonii 
lăsară regimentele lui Drohojewski în tabară şi toate celelalte 
se luară a goni pe ostaşii lui Răzvan, fugând răspândiţi şi ră- 
tăcind în voia întâmplării prin munţi şi prin păduri; cei mai 
mulţi căzură în mânile dușmanilor °). Foarte puţini fură aceia 
ce putură ajunge a trece munţii în Transilvania 1°). Ei cuprin- 
seră o mare pradă, câte-vă tunuri de câmpie, toate stindardele 
şi toată averea ce Răzvan dobândise dela Aron-Vodă şi prada 
- dobândită dela Turci la Târgovişte şi la Giurgiu "4). 


X. 


Sărmanul Răzvan, după ce rătăci multă vreme cu soții săi, 
ajunse spre seară întrun sătuleţ unde se adăposti putin, schim- 
bându-şi hainele, şi se depărtă sub ocrotirea nopții. Indată sosi în 
sat nişte trimişi poloni d'ai lui leremia, ce alergau după Răzvan. 
Gazdele acestuia, speriaţi de vecinii cari îi mustrau că au primit. 
un duşman în casă, fură siliţi a mărturisi calea în cotro au a- 


1) Istvanfi.— 2) Heidenstein ; Niemcewitz.—*) Istvanfi, 416.— 4) Fortiter 
quantum potuit: Istvanfi, .1. c.—:) Istvanfi; Montreux, 587.—°) Sed tandem- 
etiam a suis et ab infesta fortuna desertus: Istvanfi. — 7) Heidenstein; 
Niemcewitz. — 8$) Heidenstein. — °) Istvanfi; Heidenstein.—:0) Istvanfi.—, 
11) Heidenstein. l 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 163 
pucat fugarii. Astfel, aceşti nenorociti fură îndată ajunşi în cale 
şi prinşi, nu fără o luptă bărbătească, în care Răzvan fu rănit, 
şi Ungurul Matei Sekiel ce comandă peste 400 călăreţi şi Elie 
Kakoci, vechiul sot al lui Răzvan în oastea lui Aron-Vodă, că- 
zură morţi, împreună cu alţii. Între prinşi se aflau fratele lui 
Răzvan, un boier mare anume Calotă, Vistierul şi Logofătul Dom- 
nului, împreună cu alti boieri şi capete din Unguri. Adusi îna- 
intea lui leremia, Răzvan şi cu soţii lui se purtară în cumplita 
nenorocire cu toată vrednicia şi bărbăţia cuvenită. La toate în- 
trebările ce li se făcură, ei toţi păstrară o tăcere mândră şi despre- 
tuitoare 1). Câte-vă zile după aceea, pe la jumătatea lui Decem- 
vrie 2), crudul Ieremia, nesocotind şi legile războiului, cari sfin- 
teste persoana unui prins şi legile omenirii, osândi pe toţi prinsii 
la moarte. Printr'o cruzime înspăimântătoare, el porunci a pune 
pe Răzvan la caznă; apoi îi tăie nasul şi buzele 3), şi dup’aceea 
puse de-l trase în ţeapă ‘), expuindu-l astfel—privelişte de jale !— 
la armie şi la locuitorii ţării 5). In minutul în care mult-neno- 
rocitul Răzvan-Vodă gemeă de dureri pe ţeapă, cu o crudă bar- 
barie, aduseră pe fratele-său înaintea lui de-i tăiară capul. La 
această vedere dureroasă a morţii fratelui său, adăogându-se la 
a sa, Răzvan de odată se ridică, tigni pe ţeapă, întinse braţele 
cătră dragul său frate şi într'această mişcare îşi dete sufletul 8). 

Să întoarcem mai bine ochii dela această cruntă privelişte, 
care răscoală inima ta o asemenea crimă uricioasă, ce va ra- 
mâneă o pată veșnică de necinste asupra neamului lui Ieremia 
Movilă ce o porunci şi asupra Polonilor ce o suferiră fără îm- 
potrivire, cu atât mai mult că Răzvan eră prinsul lor. In drumul 
ce merge dela Suceava la Baia si până astăzi se arată şi se 
pomeneşte movila lui Răzvan-Vodă 7), loc unde zac, neuitate 
de popor, oasele viteazului Domn. 

Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat, pe care meritul 
său şi norocirea îl înălţase din pulbere pe tronul patriei sale. 
Născut ţigan, dintr'un neam osândit de veacuri la robie, el fu 
încă o dovadă puternică că în ochii Providentei nu sunt po- 
poare alese și popoare osândite, că ea răspândește de o potrivă 
îndurările sale peste toţi oamenii fără osebire de nație si clasă, 


1) Heidenstein. — *) Piasecius, 152. — 3) Istvanfi, 416. — +) Heidenstein ; 
Niemcewitz; Istvanfi; Miron Costin.— 5) Istvanfi.— *) Heidenstein; Niem- 
cewitz. — 7) Miron Costin. 





=. 


164 N. BĂLCESCU 


a e 


puind pe fruntea fie-căruia pecetea Dumnezeirii si declarându-l 
cu drepturi de o potrivă ca toată omenirea, la libertate, la ega- 
litate, la virtute şi la adevăr. 

N 


XI. 


Cumplita moarte a lui Răzvan întristă foarte nu numai pe 
prinţul Transilvaniei, dar şi pe Împăratul şi pe Papa Clement :). 
Bathori hotărî să-şi ieă satisfacţie cu armele în contra Poloni- 
lor şi Împăratul, părtaş al mâniei sale, hotărî a-l ajută şi a 
luă parte la răzbunarea acestei insulte a Polonilor, ce le eră 
comună la amândoi 2). Pontiful însă, temându-se cu tot dreptul 
că acest războiu între creştini, va fi vătămător războiului cel 
cu noroc început în contra Turcilor şi va puteă încă aruncă 
Creştinătatea în vr'o primejdie mare fără nici un leac de mân- 
tuire, se puse între părţile prigonitoare, propuind mijlocirea sa 
părintească ca, prin creditul său, să împace aceste certe şi să 
aducă unirea şi o norocită împăcare 5). El trimise, spre acest 
sfârşit, în Polonia, pe Episcopul de Caserta, Alfons Visconti, mi- 
lanez, la regele Poloniei şi la prinţul Transilvaniei 4). Sigismund 
al Ili-lea, regele Poloniei, mişeat de aceste mustrări, trimise la 
Roma pe Florian Gimbicki, secretarul coroanei, ca să arate Pon- 
tifului că, armele polone în Moldova făcuseră mare slujbă Cres- 
tinătăţii, scăpând această ţară de Tătari si tot de odată oprind 
pe aceştia d'a năvăli asupra Ungariei şi a staturilor împără- 
testi 5). Zamoisky scrise gi el Papii, in 10 Ianuarie 1596, ară- 
tându-i aceleaşi şi îndreptându-şi cu multe sofisme şi neadevă- 
ruri faptele sale î). Spre a îmblânzi mai lesne pe Papa, ce era 
foarte întărâtat în contră-le şi a-l trage în partea lor şi a-i de- 
zarmă mânia, regele Poloniei şi Zamoisky îi trimiseră din partea 
Sinodului de legea grecească, doi episcopi ruteni, ca să i se 
închine şi să recunoască supremaţia Papii. Intr'adevăr, această 
faptă, ce nu izbuti până la urmă, făcu mare plăcere Papii,7) în 
cât se amână cu totul satisfacția ce aşteptă Bathori dela Po- 


1) Istvanfi, 416; Miron Costin. — 2) Zbid.--%) Istvanfi, 1. c.— 4) Ossat, 
1, 226.— 5) Niemcewitz; Hist. von den Empérungen, 81.— €) Vezi scrisoa- 
rea in Reusner, Ep. Turcic., 171—76.— 7) Piasecius, anul 1595; Niemcewitz; 
Ossat, I, 176. 


` 


a t s 
. di des 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 165 


Joni şi mâhni pe acesta într'atât încât căzu în greşeli mari, 
foarte vătămătoare Crestinatatii 1). Zamoisky fu atacat cu multă 
înverşunare în dieta dela Cracovia de duşmanii lui, cari îl a- 
cuzau cu mult drept că a implorat şi a cumpărat pacea dela Tă- 
tari. El se scuză dând faptelor o coloare ce vri şi foarte ne- 
adevărată 2). Senatorii regatului scriseră atunci, în 24 Martie 
1596, Împăratului Rudolf, arătându-i că ei simt că datoria co- 
mună este ca să împedice pe Turci a reduce în paşalâc Prin- 
cipatele Moldova si Valachia; că neputând prinţul Transilvaniei 
a le apără, e nevoe ca Polonii să le ieă sub protecţia lor; că 
pentru această slujbă creştinească ce ei vor să facă, cer ca Îm- 
păratul să le deă o sută mii florinti si să depărteze pe Mihai 
din Ţara-Românească, căci nu-l pot apără fără a rupe de fata 
pacea cu Turcii 3). Această scrisoare sucită si plină de viclenii, 
vrând să zică ceva şi într'adevăr nezicând nimic, nu dovedea 
alt-cevă, zice un contimporan, decât dorinţa Polonilor d'a pune 
ei în Ţara-Românească alt Domn în locul lui Mihai +). Acesta 
fu cel dintâiu semn de ura ucigătoare ce Polonii purtară Erou- 
lui nostru. | 


e 


XII. 


Mihai- Vodă, după luarea Vidinului, unde îl lăsarăm, se întoarse 
la Târgovişte. Întoarcerea sa în ţară este un mers triumfal ; 
toţi ostaşii sunt încărcaţi de prăzi; poporul îl primeşte cu cân- 
tece de veselie şi vrăjmaşii tremură de numele lui 5). El începu 
îndată a se ocupă să vindece rănile şi ticăloşia, ce pustiirile 
şi războiul adusese asupra ţării. Intr'adevăr, starea ei eră vred- 
nică de jale. Populaţia se micşorase foarte mult prin moarte, prin 
pribegirea locuitorilor în ţări străine şi [prin] robirile Turcilor; 
numai în această din urmă campanie Sinan robise douăzeci mii 
locuitori şi apucase a-i trece Dunărea î). Oraşele şi satele erau 
ruinate şi prefăcute în cenușă; câmpurile erau părăsite, viile 
zmulse, grânele, călcate de ostirile ce şerpuiseră prin toată tara, 
nu putuseră da rod 7); dobitoacele moarte sau răpite de vrăj- 
masi, cari apucaseră a trece peste Dunăre mai mult de 60 mii 


1) Istvanfi.-- 2) Reusner, Ep. Turcic., 176.— 3) Ibid., 182.— 1) Ibid., 184; 
Walther; Stavrinos. — 5) Idem.— *) Walther. — 7) Idem. 





166 N. BĂLCESCU 


vite 1). Românii jertfiseră pentru dezrobirea libertăţii lor; dar 
aceasta e un bine atât de mare încât cu nici o jertfă, fie cât de 
grea, nu e scump cumpărată. 

Mihai-Vodă trimise în Transilvania cu multă cheltuială, — fiind 
şi acolo mare lipsă, căci negotul încetase cu totul din pricina 
războiului,—de cumpără grâne, făină, vin, sămânță si toate cele 
trebuincioase de împărţi între popor, care, la glasul Domnului 
său, părăsi pădurile şi vizuinele munţilor, unde se trăsese, şi în- 
cepu arezidi oraşele şi satele pe ruinele celor vechi şi a se apucă 
de lucrul pământului şi putu îndată să preţuiască foloasele in- 
dependenţei ce dobândise cu atâtea jertfe 2). Iar, ca ostaşii, fără de 
exerciţii, să nu se înmoaie şi să [nu se] corupă în lene şi nelucrare, 
Domnul dete voie la vr’o câte-vă mii să treacă Dunărea şi să 
necăjească pe vrăjmaş. Aceştia năpădesc peste Pelinul, praş în- 
tins şi, după ce au ucis mai mulţi locuitori, îl prefăcură în ce- 
nuşă si, robind o femeie cu o fată şi un băiat a unui din cei 
mai bogaţi şi însemnați locuitori, anume Michal-oglu, îi aduse 
în dar Domnului, care, tratându-i cu multă omenie, întoarse pe 
femee cu copil înapoi la soţul ei pentru o răscumpărare de 50 
mii galbeni (aur). | 

Nenorocirea expediției lui Sinan desperă pe Sultanul d'a putea 
învinge fatis pe Mihai Vodă. El se încredinţă că spre a-l vătămă 
trebue a alergă la intrigi, a lucră mai întâiu spre a-l desface 
de aliaţii săi, Împăratul Germaniei şi prinţul Transilvaniei, şi a 
atata în ţară partide în contra lui. Spre acest sfârşit, prin Beg- 
lerbegul dela Pesta, făcu propuneri foarte bune Împăratului, nu- 
mai ca acesta să se tragă de Mihai şi să-l considereze ca un rebel 
cătră Poartă. dar Împăratul depărtă cu mânie aceste necinstite 
condiţii ce i se propuneau 3). Sultanul atunci intrebuinta alte mij- 
loace spre a ajunge la scopul său. Trimite mai întâiu un Agă 
în 'Ţara-Românească ca să aţâţe pe boierii nemulţumiţi şi a-i 
sculà în contra lui Mihai şi în favorul Porții; şi de-odată dă po- 
runcă Paşilor după margine şi Hapului Tătarilor să steă gata a 
intră în ţară spre a ajută partida ce eră a se revoltă în favorul 
Turcilor. Tot într'o vreme, Sultanul trimise la Sigismund Bathori 
un ciauş cu făgăduială că-i va lăsă Transilvania fără nici un 
tribut, decât vasele de argint, ce eră obiceiu de a se da când se 


1) Guerrin, 171.— 2) Walther.--%) Reusner, Ep. Turcic., 101. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 167 


plătiă tributul, îndatorându-se încă a-i da. si 'Ţara-Românească, 
dacă el va primi a goni pe. Mihai şi a se trage din confederatia. 
cu Împăratul -Rudolf +). Bathori; după ce ţinu cât-vă pe ciaus la 
sine, îl trimise înapoi, zicându-i să spue stăpânului său, că el, 
prinţ al Transilvaniei, nici-odată nu va lăsă. partea creştinilor 
spre a se uni cu duşmanul lor 2). Prin povata Nunciului Papei 
şi a lui A. Carilio 3), [el] plecă la 4 Februarie cu unsprezece trăsuri 
şi douăzeci cai de călărie la Praga, spre a se intâlni cu Împă- 
ratul şi a dobândi ajutoare de războiu *). 


XIII. 


Sultanul, ce nu puti izbuti lângă Împăratul si Bathori spre a 
vatama. pe Mihai, fù mai norocit pe lângă Români, dela cari do- 
bândi ceea ce nu putuse aveă dela străini. Aga trimis în ţară 
găsi între boieri aceea ce totdauna a fost lezne a găsi: oameni 
corupți, cari pentru o mârşavă ambiţie şi lăcomie de bani, stau 
gata a vinde Domnul şi tara lor. O conspirație întinsă şi groaznică 
se formă, în capul căreia stă din boierii cei mai de frunte, unul 
anume Dumitru, cel mai bătrân din sfetnicii Domnului şi Logofătul 
Chissar cu un fiu al său. Sease mii Tatari din Dobrogea, cu care 
se unise şi trei mii Turci, trebuiau să năvălească fără veste în ţară 
spre a ajută pe conspiratori, ce se uniseră cu Turcii pentru ca să 
mântue tara, cum ziceau ei, a perde pe Mihai, dându-l în mânile 
dușmanului. Dar acesta află printr'un chip minunat din vreme 
planurile, nemature încă, ce urziau nelegiuitii boieri în contra lui 
si a ţării. El puse streji lângă Dunăre ca să primească pe duş- 
manul ce eră gata a năvăli şi puse de tăie petrădătorii Dumi- 
tru, Chissar şi cu fiul său, ca nişte vicleni de domnie şi strică- 
tori de ţară. Patru zile după pedeapsa conjuratilor, cei 9.000 
Turci şi Tătari trec Dunărea; Domnul mai trimite un ajutor de 
3.000 pedestraşi şi 300 călăreţi oştirei trimisă de mai ‘nainte la 
graniţă, care, izbind pe duşman intr’o luptă norocită, îl birue, cu- 
prinde tunurile şi bagajurile lui şi pe cei mai mulţi îi omoară 
sau îi prind robi 5). Tot în acele zile, cu patru mile mai jos dela 
Jocul acestei bătălii, alte trei mii Turci, tot în înţelegere cu con- 


1) Bethlen, IV, 14; Katona, 271; Frachetta, 43.—*) Bethlen, 7bid.—*) De 
Thou, 570.—‘) Montreux, 596; Orteliu, 301; Hist. von den Emporungen, 
83.—5) Walther. 


168 | N. BĂLCESCU 


spiratorii din ţară, trec Dunărea; dar fură îndată întâmpinați 
de cătră locuitorii ţărani adunaţi şi de cătră păzitorii mărginilor 
și fură învinşi, deşi nu fără puţină pagubă a Românilor '). 

În vremea aceasta, Februarie 1596, Hanul Gherai intrase în 
Moldova cu 30 mii Tătari?) si patru mii Turci?) cu tunuri îm- 
părăteşti. El aveă porunca Sultanului a intră în Valachia, dar 


neîndrăznind, vru a încercă să înşele pe Mihai-Vodă. El se adresă _ 


lui leremia-Vodă al Moldovei, care îl primise cu drag ca pe un 
prieten si aliat, şi îi făgădui două mii galbeni de va vol a fa- 
voriză planul său de a înşelă pe Mihai, făcându-l să primească 
a se supune Porții. Domnul Moldovei făcù cunoscut lui Mihai- 
Vodă că Hanul are deplină putere dela Sultanul d’a incheia pace 
între Români şi Turci, puind condiţie ca Mihai să gonească tru- 
pele străine luate' în leafă de dânsul, care, ziceă Hanul, nu numai 
că pustiesc tara turcească, dar încă sunt o sarcină pentru Tara- 
[Românească]. Hanul trimise tot deodată la Mihai-Vodă, spre mai 
mare încredere, doi din cei mai însemnați Tătari, ca zăloage, cerând 
numai pentru slujba sa câte-vă mii galbeni. Mihai-Vodă avea tre- 
' buint& de câtă-va vreme de pace după atâtea zdruncinări şi su- 
ferinte de războaiele trecute, cu atât mai mult că Bathori pornise 
la Praga si nu putea aşteptă ajutor dela dânsul, ba încă vestea se 
răspândise că acesta vroiă a abdică cârmuirea staturilor sale şi 
drepturile dobândite asupra Țării-Româneşti Împăratului Rudolf. 
Aceste priviri înduplecă pe Mihai a primi mijlocul ce i se înfă- 
tisa a intră in împăciuire măcar vremelnică cu Turcii. El trimise 
Hanului solii săi cu un dar cătră dânsul, ca să trateze despre 
condiţiile propusei păci ; tot deodată dete drumul trupelor tran- 
silvane. Cum află Hanul că Mihai căzuse în cursa ce i-o întin- 
sese, îşi luă masca de pe obraz, năvăli deodată cu toată armata 
sa în sesul dintre Buzău, Brăila si Bucuresti, unde tăbări, tri- 


miţând cete în toate părţile, care mai mult de opt zile cercară 


tara, arzând orașele, hrăpind bucatele, robind pe locuitori, pustiind 
tot şi căutând în tot chipul a pune mâna pe Mihai. Prăpădiră 
mai multe oraşe şi sate, tratând pe locuitori într'un chip gro- 
zav şi fără omenire 4). Două sute de Cazaci, cari erau de pază 
la graniţă, sub comanda lui Koseza, Kirecki, Liemanowski şi 

1) Ibid.— 2) Walther ; Guerrin, 215; Orteliu, 304. — 3) Guerrin, ibid.— 
4) Orteliu, 304. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 169 
Bilecki, cum văzură apropierea Tătarilor, trecură în partea lor, în 
Moldova, după ce jefuiră pe ţărani si satele ce erau însărcinaţi 
a apără; numai 40 dintr'înşii îşi păstrară datoria şi jurământul 
şi, văzând că nu e chip de împotrivire la o aşă mulţime de Tă- 
tari, grăbiră de alergară a vesti Domnului această năvălire neaş- 
teptată. Poziţia acestuia eră foarte grea. Fără bani, fără oştire, 
căci oștirea ţării ce rămăsese eră răspândită in tara şi în cuar- 
tierele de iarnă, înconjurat de nevoi, nesigur dacă dușmanii boieri 
nu-l vor trădă în mânile duşmanilor, umblă rătăcit, căutând mij- 
loace de a mântui pe el si tara de această mare primejdie. „In 
acele nevoi mari, zice Walther, eroicul său suflet scoate cea mai 
de apoi virtute a lui“. Într'un scurt timp el adună 6.000 oameni 
si, sprijinindu-se în ajutorul lui Dumnezeu şi în mângâerea că se 
luptă pentru buna cauză, porneşte întru întâmpinarea înfioroasei 
mulţimi a Tătarilor, izbeşte, taie şi pune în goană nişte cete mari 
de Tătari ce se rezlatisera după pradă şi, gonindu-i, merse la oraşul 
Gherghița, unde găsi greul ordiei tătăreşti. Hanul rămase increme- 
nit la o îndrăzneală asa de mare din partea lui Mihai şi, cu toate că 
oştirea sa eră mai mult de şease ori mai mare, nu îndrăzni a primi 
bătaia şi se trase ruşinos spre tara sa‘). Spun că atât în luptele 
parţiale, unde îl bătù Mihai, cum şi în goana ce dete Hanului, îi omori 
ca la opt mii Tătari *). Mihai cuprinse apoi oraşul Brăila, pe care 
o cotropise Tătarii, făcând multe grozăvii. Mihai omori pe toţi 
Tătarii şi Turcii ce găsi vii, afară de cai; pe multi Turci îi spån- 
zură afară din oraş. Unii, cari vruseră să treacă Dunărea, goniti 


„fiind cu multă iuţeală, se înecară; puţini numai putură scăpă 5). 


XIV. 


Vicleana cursă ce i-o întinsese Tătarul, făcu pe Mihai foarte 
neîncrezător cătră Turci si a nu mai vroi a trata cu dân- 
sii ts de aceea, când în Aprilie, Sultanul îi trimise doi ciausi 
vorbindu-i de pace şi rugându-l a-l lăsă a trece cu oştirile în 
Ungaria, el mai că nu vroi a-i primi 5), ba încă, spre a-şi răz- 
bună despre ocara făcută de Tătarii ce îi călcase ţara, dete dru- 
mul la vr'o câţi-vă ostaşi ai săi ca să treacă Dunărea si să 
prinză pe Turci 8). | 


1) Walther.— :) Gampana, 51.-— 3) Orteliu, 304.— +) Walther.— 5) Guerrin, 
228; Hist. von den Emporungen, 86.— €) Walther. 





170 N. BĂLCESCU 


In luna lui Mai, 2.000 Români cuprind Cladova şi se întăresc 
într'însa şi răscoală o parte mare din Bulgaria‘); tot atunci 
2.500 haiduci, ?) Români din Ţara-Românească, trecând Dună- 
rea mai în sus de Nicopol, pustiesc mai multe sate şi izbesc 
fără de veste cetatea numită Plevna pe Isc, mai la vale de 
Nicopol, prind pe Begul cetăţii, ce venise de curând dela Adria- 
nopol cu femeia şi copii lui, şi multi alti Turci si Ovrei în-. 
semnaţi, câştigă multă pradă şi pe urmă sfarmă oraşul. La în- 
toarcere fură izbiti de lanicerii şi Turcii din Nicopol; dar se 
bătură asa de bine şi cu îndemânare, încât puţini vraéjmasi scă- 
pară, ca la două mii căzând ucişi 3), şi ei se întoarseră biruitori 
cu prada lor în Ţara-Românească, afară din patru ingi numai 
ce căzură morţi într'această luptă +). 

Dup’aceea Mihai- Vodă trimise la 6 Mai pe Velicico cu 1.300 
haiduci la Baba în Bulgaria, oraş neînchis şi bogat, mare ca de 
douăzeci mii case, cele mai multe de meşteri; o bătură şi o 
cuprinse, si încărcară o sută cincizeci cară de avutie dobândită, 
luând prinşi pre mulţi Turci însemnați cu muierile şi copii [lor]. 
Ei şezură acolo trei zile ; apoi, dând foc oraşului şi sfărâmându-l, 
luară calea înapoi spre Dunăre cu toată dobânda; iar Turcii se 
strânseră din toate părţile în număr de 12.000 sub un paşă şi 
ajunseră pe Velicico cu oastea lui, la un loc ce se chiamă Co- 
misul. Haiducii, văzând aceasta, începură a se hărţui zi si noapte 
cu duşmanul, până când, văzând că le va fi cu anevoie a scăpă, 
tăiară pe toţi prinşii, prefăcură în cenuse tot calabalâcul lor şi 
prada făcută, şi recomandându-se la Dumnezeu, se aruncară cu — 
furie asupra dușmanului şi mai toţi căzură morţi; dar sub dânşii 
în loc zăceau patru mii Turci 5). Mihai-Vodă foarte se întristă e) 


1) Guerrin, 249.—2) Campana, 44.—5) Idem.—‘) Guerrin, 250; De Thou, 
XI, 574. — 1.200 haiduci loviră oraşul Nicopol şi prinseră pe Buraş 
Beiul, care de curând sosise dela Adrianopol, numit fiind de Împăra- 
tul în acest post. Ei pustiiră tot locul numit Plenia şi omorirătot ce se 
impotrivia trecerii lor; rămăşiţa fu dată flacărilor. Intorcându-se din 
această expeditiune, Ienicerii din Nicopol, în număr de 1.800, îi izbiră 
si, după o luptă tare, haiducii biruiră. Numărul Turcilor ucişi in aceste 
deosebite locuri, se urcă la 3.000. Haiducii se întoarseră cu multă pradă». 
Türkische und Siebenbiirgische Victorien. — 5) Cron. Rom., Mag. ist., 
IV, 285; Guerrin, 287; De Thou, XII, 587; Iansonius, o.c.—.*) Cron. 
Rom., ibid. j 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 171 


şi înştiinţă pe prinţul Transilvaniei, care atunci se întorsese 
dela Praga 1). 

El sosise în acest oraş la 4 Fevruarie şi fu foarte bine pri- 
mit de toţi domnii Curţii. Îndată după aceea, căzu bolnav greu 
de lângoare, fiindu-i viata în primejdie. Când începu a se însă- 
n&tosi, îl duseră la catedrală casă asculte liturghia. Aci i se făcu 
un cuvânt foarte plin de laudă pentru dânsul. Bathori răspunse 
foarte frumos în limba latinească, asigurând că el va stărui cu 
statornicie în partida ce luase, si că nici-odată nu se va dezlipi 
de Casa austriacă şi de Împărăţie; dar că nădăjduiă că Împăratul 
şi Împărăţia nu-l vor părăsi; că e încredinţat că, de i se vor da 
ajutoarele făgăduite, va dobândi, cu sprijinul lui Dumnezeu, mai 
mari biruinte asupra duşmanului numelui creştinesc decât cele 
dobândite pân'acum. Împăratul, dându-i apoi o audienţă parti- 
culară, îi dete slobozenie a se întoarce, după ce îl încărcă de 
daruri şi făgădueli. I se făgădui trei mii pedestrași şi două mii 
călăreţi, pe cari Împăratul să-i ţie trei luni cu câte 24.000 scuzi 
pe lună, [şi] de cari să dispozeze după plac. Papa îi făgădui 
40.000 galbeni pe lună şi însărcină pe Francisco Murio del Monte 
să strângă pentru dânsul ostaşi în Italia. După ce îşi luă ziua 
bună dela Împăratul, Sigismund se duse la Viena. În toate păr- 
tile fù primit cu aceeaş fală si, spre a-l îndatori și mai mult 
la urmarea războiului, Iesuitii Colegiului Vienei îi făcură un cu- 
vânt în public şi vorbiră de dânsul ca de un al doilea Iosue. Cu- 
getă Bathori să treacă de acolo la Gratz spre a vizită pe soa- 
cră-sa Archiducesa Maria de Bavaria, când află că în Transilvania, 
Săcuii, supăraţi căci în dieta din urmă li se luase drepturile ce 
li se dedese când se porniră împotriva lui Sinan si întărâtaţi 
de Cardinalul Andrei şi de Ştefan, Bathoresti ce se aflau proscrisi 
şi fugari în Polonia, se revoltară. Această împrejurare îl făcu 
a-şi schimbă hotărîrea şi a porni spre Transilvania. Până a nu 
ajunge el în această ţară *), unchiul său Stefan Bocskai potolise 
răscoala, înecând-o în sânge şi pedepsind pe şefi cu mare cru- 
zime, căznind pe unii, la alţii tăindu-le capul, pe alţii spanzurand 
şi la alţii tăindu-le nasul şi urechile 3). 

Cum sosi în Transilvania, Sigismund îşi adună oastea; după 
ce luă două mici cetăţi, Fillak şi Czanad, cu o mare perdere de 


1) Guerrin, 7bid.— 2) De Thou, 570.— 3) Montreux, 596. 





= 


172 N. BALCESCU 


Turci, la 10 ale lunei Iunie izbi Temeşvarul prin trei părţi 2). 
Înaintea acestui oraş sosi şi Mihai-Vodă, chemat de Bathori, cu 
4.000 luptători şi o mulţime de boieri 2). După o asediere de 
zece zile, în 25 Maiu, fi izbit de Turci si de Tătari în număr 
de vr’o 40.000, care veniseră prin Bulgaria în Banat. După o luptă 
“sângeroasă de amândouă părţile, Sigismund fu silit a ridică ase- 
dierea, căci nu numai ajutoarele făgăduite dela Împăratul nu | 
sosiau 3), ba încă însuşi trebuiă a merge cu douăzeci mii ostaşi 
spre a se uni cu Archiduca Maximilian, ca să întâmpine puter- 
nica oştire turcească ce însuşi Sultanul povăţuiă în Ungaria +); 
iar Mihai se întoarse spre a-şi apără ţara. 


XV. 


Lala-Mahomed, ce se numise Vizir, surghiuindu-se Sinan, mu- | 
rise trei zile dup'aceea, şi această întâmplare part Turcilor un 
semn ceresc ce porunciă d'a numi din nou pe Sinan în locul său. 

Astfel acest neîmpăcat duşman al creştinilor fù scos din esil 
şi din nou, pentru a cincea oară, fù învestit cu slujba vizireasca. 
Toată grija lui atunci fù să-şi răzbune ruşinea ce îi făcu cres- 
tinii. El avu curagiul şi energia să însufle Sultanului hotărîrea 
‘da merge însuși la războiu, urmând pilda lui Suleiman-cel-Mare. 
Armia, poporul, şeicii in predicatii şi provinciile de margine în 
jelbele lor, cereau încă aceasta ca singurul mijloc d'a mântui Îm- 
paratia. Hotărirea Sultanului d'a merge la oaste în primăvară se 
obştise şi pregătirile de războiu se făcură cu grabă mare în toată 
iarna. Sinan întâmpină însă acum un rival în ambiția lui, pe 
vechiul lui prieten, cumnatul Sultanului, Ibrahim, fostul Caima- 
cam, care, dorind viziratul, spunea de faţă că bătrâneţele fac 
pe Sinan nevrednic. aceste vorbe furiosul Sinan strigă faţă cu 
Sultanul însuşi: „Spun că sunt bătrân şi slăbit; dacă zice aşă 
Ibrahim, iasă cu mine în curte să ne luptăm in suliti si în sabie 
împreună!“ Si zicând acestea, apucă pe Ibrahim de brâu de-l 
tări afară din sală 5). ` 

La începutul primăverii, în minutul când nădăjduiă de a-şi 
răzbună asupra creştinilor şi d'a se încoronă cu lauri noui, Crudul 


1) Die Warhaftige neue Zeitung. — *) Tomasi, 36. —) De Thou, 574; Die 
Warhaftige neue Zeitung. — +) Tomasi,£36. — 5) Naima; Hammer, II, 282. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 173 


Arnăut muri într'o Mercuri (3 Aprilie 1596), zi rea în ochii Mos- 
limilor. Acest ministru, de un caracter aspru şi lacom, lăsă avutii 
foarte mari, adunate în campaniile sale din Ungaria, Valachia, 
Georgia şi lemenul :). Ibrahim se numi atunci Vizir şi Seraskier 
al armiei Ungariei. Trei zile după numirea lui, sosiră la Con- 
stantinopol cărţile şi solii trimişi de Mihai şi boierii T&rii-Ro- 
mâneșşti, cerând a face împăciuire. Aceasta eră învoirea ce fă- 
cuse cu Hanul, pe care o trimisese spre întărire la Constantinopol, 
până a nu-şi da Tătarul pe fata viclenia sa. Hogea Seadedin, 
istoricul ce ne-a fost atât de folos în această scriere, citi aceste 
corespondențe în divan în locul lui Reis-Efendi şi o dispută info- 
cata se aprinse între Muftiul şi Hogea. Acesta eră de părere ca să 
primească pacea, dacă Mihai va da pe fiul său drept zălog (otage), 
şi Muftiul Bostan-zade eră împotrivitor, zicând că nu se poate a 
trata cu Mihai. Fiind-că Muftiul se sculă îndată şi esi afară, Seade- 
din se supără; dar îşi luă seama şi, folosindu-se de lipsa protiv- 
nicului lui, înduplecă pe Reis-Efendi să facă un răspuns lui Mi- 
hai si boierilor ţării întrun înţeles favoritor, după cum vroia !). 
Dar aceasta nu sluji de nimic, căci Mihai, cum ştim, neîncrezător 
acum după înşelăciunea Hanului, refuză d’a mai trata cu Turcii. 
Aceştia însă nu îndrăzniră a-l mai izbi atunci, speriaţi de atâtea 
învingeri, şi hotărîră a purtà războiul în Ungaria, unde însuşi 
Sultanul să meargă. Depărtarea Sultanului la oaste era foarte 
neplăcută mumei lui, venetianca Baffo, care eră sufletul câr- 
muirii si făceă pe fiul său să facă toate după placul ei. Hotărînd 
să facă ori-ce, numai ca să oprească această depărtare, care 
puteă să slăbească influenţa ei, ea rupse toate legăturile cu cre- 
dinta părinţilor ei şi propuse o măcelărire generală a tuturor 
creştinilor. Aceste comploturi din norocire nu izbutiră. Sultanul 
se mulţumi a goni din Constantinopol cu firman pe toţi Grecii 
neinsurati, puindu-le un soroc de trei zile 2). Sultana muma (va- 
lideaoa), văzând că a perdut stăpânirea pe inima fiului său, căută 
a se folosi de farmecul celei mai frumoase roabe din Serai spre 
a-l redobândi. Mahomed se părea la început că căzuse în cursă; 
el răspunse la dezmerdările roabei cu amorul cel mai înfocat; 
dar când ea deschise gura ca să-l roage să rămâe în Constan- 
tinopol, Mahomed, chiar în pat, centru al plăcerilor sale, puse mâna 


1) Jouannin, 179.—?) Naima; Hammer, II, 283.—:) Hammer, II, 283. 


PE # 
a "an = 


174 _ N. BĂLCESCU 

pe cuţit si ucide fără milă acea jertfă nevinovată a ambitiei 
mumei sale 1), faptă ce dovedeşte o inimă mai mult feroasă decât 
curagioasă. El puse apoi de mai înecă câte-va femei, sub pretext 
că n’au ţinut postul 2); apoi în 21 Iunie (1596) se puse în cale 
spre Ungaria, însoţit de un alai măreț şi cu toată oastea, du- 
când cu dânsul dervisi, femei, icioglani, eunuci, câni de vânătoare 
şi soimi’). Ambasadorii Franciei şi Engliterei primiră poruncă 
a însoţi pe Sultan in aceasta expediţie în contra creştinilor +). 


XVI. 


Îndată după luarea Graanului în anul trecut, feld-maresalul 
împărătesc din Ungaria, Mansfeld, muri (14 August 1595) şi cu 
dânsul şi disciplina din armia nemţească. Ţăranii din Austria, 
împovăraţi de despoerile şi jafurile nobililor de o parte şi ale 
trupelor de alta, se adunară între Claus şi râul Ens şi se re- 
voltară. Această revoltă crescu şi se mări foarte şi fu cumplită 
nu numai nobililor, dar şi Împărăției. Oştirile ce se trimise în 
contra lor, nemultumite căci nu li se plătise simbria, se revol- 
tară şi ele şi începură a prădă oraşele şi satele ce scăpaseră 
neprădate de ţărani. Aceste întâmplări opriră cursul fericit al 


izbânzilor în contra Turcilor şi câtă-va vreme puse Austria într'o 


-anarchie grozavă de care d'abia scăpă, ajutată de neunirile si 
lipsa de disciplină a revoltanţilor5). 

Indată ce Împăratul înțelese despre pregătirile ce Turcii făceau 
: Împotriva Ungariei, trimise solii săi la Papa si la prinții Europei, 
rugând să caute a-l ajută în această primejdie comună a creş- 
tinătăţii 6). Papa se sili din nou a reinsufleti zelul pentru războiu, 
„cu totul slăbit, al prinților italieni ; el căută în zadar a face 
pe Spanioli şi Francezi a încetă războiul între dânşii şi a-şi în- 
toarce armele in contra Turcilor ; şi cunoscând, ca toată lumea, 
„de ce mare folos ar fi Polonia, când ar primi a intră în legătura 
„creştină, hotări a mai face o încercare şi trimise pe Cardinalul 
Henric Caetan, în calitate de Legat in Polonia, ca să silească, 
când se va adună dieta, ca să îndatoreze pe rege şi pe cei mari 


1) Sagredo, 743 ; Sacy, II, 135.—2) Sagredo, 743 ; Hammer, 283.— 3) Sacy, 
II, 136; Sagredo, 744; De Thou, XII, 578—779. — 1) De Thou, 579; Sagredo, 
144.— 5) De Thou, XII, 548. — €) Montreux, 615. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 1175 


ai Crăiei a-şi uni puterile cu ale Împărăției 1). -Papa scrise în deo- 
sebi şi crăiesei Poloniei şi puse şi pe Arhiducesa Maria di Grazzo, 
muma ei, şi pe sora ei prințesa Transilvaniei să-i scrie ca să 
îndemne pe regele într'această faptă, spre slujba lui Dumnezeu 
şi în obstescul interes al creştinătăţii 2). Legatul Papei ajunse 
în Varşovia cu episcopul de Breslaw, ambasador al Împăratului, 
şi, dobândind audienţă dela dietă, îi expuse într'un frumos cu- 
vânt, ce sa tipărit atunci, misia lui, arătând jertfele ce Papa a 
făcut pentru creştinătate şi datoria Polonilor d'a ajută pe creştini, 
căci fără dânşii puterile Împărăției Germanice întregi nu sunt 
în stare a stă împotriva puterii celei peste măsură mare a pă- 
ganilor’). Episcopul ce prezidă dieta răspunse că această propunere 
cere o mare si coaptă dezbatere. „Polonezii, zice un analist contim- 
poran, vroiau pace cu duşmanul păcii şi nici o price cu pricinuito- 
“rul gâlcevilor 4)“. Ura veche şi naturală a Polonilor şi mai cu 
seamă a lui Zamoisky cătră Casa Austriei izbuti, si Legatul Papei 
plecă fără a dobândi nimic 5). i 
Intrigile.Engliterei nu putin slujiră spre a împedecă această 
unire a Polonilor cu Împăratul în contra Turcilor. Ambasado- 
rul englez, ce sosise în iarna aceea în Constantinopol, răspândise 
vestea că misia lui este d’a uni pe Turci şi Poloni în contra Voe- 
vozilor Tarii-Romanesti şi Transilvaniei 6). Simpatii însă şi aju- 
toare dintr'altă parte veniră a încuragiă pe creştini în războiul 
greu ce purtă. Tarul Muscalilor Fedor I şi Sahul Perşilor trimiseră, 
ambasadori la Praga de încheiară alianţă cu Împăratul în contra 
Turcilor, şi vre-o câte-vă cete de Ecosezi veniră pe la Dantzig 
în Transilvania spre a luă parte la războiu 7); si deputaţi din par- 
tea popoarelor din Herzegovina şi alte locuri supuse Turcilor, 
reclamară în zadar ajutoare dela Împăratul spre a se revoltă 8). 


XVII. 


În vremea aceasta Sultanul, cu două sute mii oameni si trei 
sute de tunuri mari şi mici, sosise la Belgrad şi d'acolo merse 
la Buda, unde ajunse in 2 Septemvrie?). Înapoia lui, Mihai izbiă 


1) De Thou, 581.—2) Tomasi, 44.—:) De Thou, 581.—:) Montreux, 625.— 
_ *) De Thou, 582; Montreux, 625.—6) Hammer, II, 283. — 7) Tomasi, 48. — 
8) Montreux, 625.—*) Montreux, 625; De Thou, 586. l 





176 | N. BĂLCESCU 


ariergarda şi răpiă proviziile oştirei. El cuprinsese pe Dunăre şease 
corăbii mari, încărcate de muniții, ce [se] duceau la Belgrad, omorise 
1.200 Turci ce le însoţiă, luase tot ce eră în corăbii, şi pe dânsele 
le dete afund:). Cu puţine zile mai înainte, la 16/,, Iulie, trimisese 
Mihai-Vodă o seamă de osti alese ca să ia Vidinul, puindu-le cap 
pe Aga Fărcaş. Românii trecură Dunărea pe la Sdeglea. Turcii însă 
le prinse de veste şi, adunându-se în mare număr, nu esira să 
se lovească de faţă, ci se ascunseră de făcură mestesug. Asa 
mergând oştile lui Mihai-Vodă fără teamă, Turcii le lovi de faţă 
şi fără veste şi, după un războiu tare ce ţinu multă vreme, bi- 
ruiră Turcii pe ai nostri şi câţi fură călări printr'înşii scăpară 
câte ceva, însă putinei, iar pedestrasii periră cu totul 2). Această 
perdere scârbi tare pe Mihai-Vodă și, văzându-se în lipsă de sol- 
dati, țara fiind foarte despopulată, trimise prin ţări străine să 
strângă în leafă voinici viteji si să aducă o seamă de Leşi si 
Cazaci şi altfel de oameni cari erau de folos 3). | 

lar Sultanul dela Buda merse de tăbări înaintea cetăţii Erlau 
(la 21 Septemvrie), a cărei izbire se hot&rise într'un sfat de răz- 
boiu. După ce Sultanul, potrivit unei porunci (précepte) a Cora- 
nului, soma garnizoana d’a îmbrăţişă islamismul şi d’a predă 
cetatea, începu asedia; şi după şeapte zile, Valonii din cetate se 
revoltară si siliră pe căpetenii a capitulă oraşul ; cetăţuia nu în- 
târzie a urmă această pildă. Maximiliaa Archiduca, care eră numit 
generalisim al Împărăției, şi prinţul Transilvaniei, ce se unise cu 
dânsul, sosiră prea târziu în ajutorul Erlaului; dar ei vrură să-şi 
răzbune, printr'o biruinţă, de perderea acestui oraş. 

Puţină vreme după acea importantă cuprindere, Giafer-Paşa în- 
tâlni armia creştină în preajma cetăţii Erlau, în câmpia numită Ke- 
resztez, unde râul Cincia se varsă în bălți, până a nu se uni cu Tisa. 

Ambele armate protivnice se loviră acolo şi, după o luptă în- 
verşunată de trei zile (23, 24 si 25 Octomvrie 1596), în care oştiriley 
se bătură fără rezultat hotăriîtor, cu toată îndărătnica impotri- 
vire a Otomanilor, oastea creştină îi respinse, le ucise vre-o mie 
de oameni, le mă 40 de tunuri si sta să rămână învingătoare.. 
Turcii erau scoşi din tabăra lor şi puşi pe fugă; izbânda eră _ 
acum a creştinilor. Această izbândă mai crescù dorinţa ce de` 


1) Guerrin, 288; De Thou, 186; Montreux, 625; iausonies: —2) Cron. Rom., iy 


Mag. 1st.,. IV, 286. — *) Ibid., 286. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 177 


mai multă vreme arătă Sultanul Mahomed d’a se întoarce la | 
Constantinopol; în sfatul ce se tint pentru aceasta, se hotărî, 
după părerea lui Seadedin-Hogea, că ființa de față a Padisa- 
hului eră trebuincioasă spre a îmbărbătă pe ostaşi. In 26 Octom- 
vrie, Nemţii şi Ungurii izbesc trupul de armată, unde se află 
Sultanul, care se trase sub cortul lui Ionnis-Bei, capul muteferica- 
ielor, aşezat în dosul bagajelor. Bătălia eră acum perdută pentru 
Otomani; artileria lor era în puterea dusmanului; corturile Sul- 
tanului erau în jaf şi oamenii casei Sultanului nu puteau stăvili 
lăcomia biruitorilor, fără numai cu o nefolositoare împotrivire; ` 
Vizirul Cicala, care eră pus la pândă cu o ariergardă de 40 
mii oameni, văzând netocmeala creştinilor, se repezi deodată 
cu călărimea sa, în minutul când Nemţii şi Ungurii înfigeau 
steagul crucei şi săltau în triumf împrejurul atâtor bogate prăzi, 
şi le smulse din mâini biruinţa. În mai puţin de o jumătate 
de ceas el împinse în baltă călărimea creştină, care trecu peste 
pedestrime şi fu nimicită; cincizeci mii de oameni, căzuţi sub 
paloşul Musulmanilor, stau în mocirlă. O groază panică cuprin- 
~ sese armata creştină, care se împrăștie în toate părţile, fie- 
care ostaş fugind în cotro vedeă cu ochii, fără să ştie unde, 
şi cei mai multi perind în baltă sub sabia 'Tătarilor. Cincizeci 
mii Creştini şi numai douăzeci mii Musulmani periră în aceste 
lupte ce ţinură patru zile. Maximilian fugi spre Casovia, Sigis- 
mund Bathori spre hotarul ţării sale. Spun că osebit de acel 
groaznic măcel, care umpluse bălțile de stârvuri, Turcii biru- 
itori mai făcură în această bătălie o pradă de zece mii galbeni 
în argint şi- nouăzeci şi şeapte tunuri. Analiştii lor aseamănă 
această luptă cu acea dela Mohaci şi dela Cialdiran. „Astfel 
fu, zice Sacy, această bătălie de Keresztes, pe care creştinii o 
câştigară prin curajul lor şi o perdură prin lăcomia lor; pildă 
îngrozitoare, care arată generalilor că vitejia poate izbândi a- 
dobândi foloase, dar că numai disciplina le poate păstră.“ +) 

După această învingere strălucită, Cicala-Paşa, căruia Sulta- 
- nul eră dator izbânda, fu numit mare Vizir în locul lui Ibraim- 
Paşa 2), iar Padişahul se întoarse la Constantinopol 3). 


1) Sacy, II, 141.—:) Jouannin, 179.—*) Hammer, 285; De Thou, 582—3; 
Sacy, 141; Sagredo, 780. 

Intreg acest capitol l-am lăsat astfel cum a fost orânduit de Odobescu 
- după manuscriptul lui Bălcescu, rămas în acest loc cu totului tot neo- 
rânduit. (Nota Editorului). 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai- Voevod Viteazul, 12 








178- N. BĂLCESCU 


XVII. 


Când Turcii după margine văzură trecerea Sultanului cu atâta 
oştire asupra Ungariei, începură a se semeti, a esi în Tara-Ro- 
mânească pe marginea Dunării, şi prinseră a prada şi robì 1). 
Mihai-Vodă îşi strânse atunci ostile şi, după sărbătoarea Sfântului 
Mihail, purcese cu 2.000 oameni asupra Turcilor 2). Mergând prin 
ţară, Domnul întâlni o seamă de Turci pe apa Teleormanului, 
robind şi stricând tara; el îi izbi si îi prinse pre toţi vii; apoi 
merse de ocoli cetatea Turnul, o bătu şi o arse 3). După aceea 
treci Dunărea şi izbi cetatea Nicopol în 12 Novembrie, ucise 
pe toţi Turcii ce îi stătură împotrivă, cuprinse bulevardul cel 
mai însemnat, pe care îl asemănă cu pământul; şi pe însăşi cetă- 
tuia eră s'o cuprinza, când află vestea nenorocitei bătălii dela 
Keresztes 4), care il întristă foarte. Sangiacul Nicopolului, ce 
eră închis în cetate, trimise atunci Domnului stofe tesute cu 
aur si argint, samururi frumoase, zece cai cu harsale de argint, 
rugându-l să lase de a mai bate cetatea si a nu mai întărâtă 
mânia Sultanului, care acum biruitor se întoarce din Ungaria 
şi se aşteaptă la Sofia. Paşa încă se făgăduiâ'că va mijloci ca 
Mihai să-și aibă pacea dela Turci si ca Sultanul să-l recunoască, 
pe el şi pe fiul său de Domni moştenitori ai Tarii-Romanesti. 
Domnul cătă mult mai putin laceste făgădueli frumoase cât la 
puterea zidurilor cetăţii şi la vestea întoarcerii Sultanului, care 
putea năvăli asupră-i; se prefăcu dar că e înduplecat de sfatu- 
rile Sangiacului, primi cererea sa şi, ridicându-se de acolo, unde 
zăbovise cinci zile, treci Dunărea 5). Domnul trecuse râul în 
ţară într'o dimineaţă la răsăritul soarelui şi, însoţit numai de 
sease inşi din căpetenii, apucase fără grije înainte, urmat, intr’o 
lungă depărtare, de cincizeci călăreţi şi, în sfârşit, mai departe 
încă, veniă toată oastea după rânduiala ei. Astfel mergând în 
cale, Domnul si cu soţii lui întâlniră doi Turci, pe cari {i prin- 
seră şi aflară dela dânşii că fac parte dintr'o bandă de 500 
Turci, care bântuie satele acelui judeţ, arzând şi jefuind, şi că 


1) Cron. Rom., Mag. ist., IV, 288.—2) Ibid.; Walther.— 8) Cron. Rom., ` 
Mag. ist., IV, 288.— 4) Ibid.— 5) Walther; Cron. Rom., Mag. ist., IV, 2883. 


D'Ambry, 846; Baudier, 580. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 179 


— ee 


a ——— 


această ceată nu e departe. Cum află aceasta, viteazul Domn se 
repede iute cu cei şease soţi ai săi cătră acei 500 Turci, îi ajunge 
şi îi izbeşte furios. Spun că omori paisprezece inşi cu mâna lui, 
până când apucă de îi veni ajutor din oaste, de-i prinse pe toţi 
câţi scăpară de moarte. După această faptă de o semeaţă şi o 
nesocotită vitejie, Eroul se duse la Târgovişte, spre a se odihni 


şi a se bucură în pace de triumfurile sale '). 


XIX. 


Dar intrigile si vicleniile ticăloşilor boieri ai țării nu-l lăsară 
în repaus multe zile şi a îngriji de treburile ţării. In cele din- 
tâiu zile ale lui Decemvrie, potrivit făgăduelelor şi învoelii fă- 
cute cu Sangiacul Nicopolului, Sultanul se grăbi a trimite lui 
Mihai o deputatie de douăzeci inşi cu steag roşu spre semn de 
pace 2). Boierii, duşmani ai Domnului, se folosiră îndată de aceasta, 
spre a invinovati pe Mihai-Vodă cătră prințul Transilvaniei cum 
că ar fi hotărit a se trage din legătură cu dânsul şi cu creştinii 
spre a se legă cu Turcii. Bathori, slab de minte si bănuitor, - 
adună îndată sfetnicii săi spre a se chibzui despre ceea ce tre- 
bue a face în aceste împrejurări, cu atât mai grele că el nu era 
in stare a atacă de faţă pe Mihai. Acesta află bănuelile ce boierii 
băgaseră în capul lui Bathori şi toată intriga tesut& spre per- 
zarea lui şi îndată înştiinţă pe acesta că, întărit prin nevino- 
vatia sa, el a hotărît să meargă în capitala lui să-l întâlnească, 


- numai cu o mică suită şi nădăjdueşte că va da de minciună pe 





cei ce lau pârit, şi îi va arătă că e credincios jurămintelor sale. 
Această hotărire îndrăzneață a lui Mihai înmărmuri pe duşmanii 
lui şi ridică după inima lui Bathori toată bănuiala 3). Mihai lăsă 
sub îngrijire şi pază pe deputaţii Sultanului până la întoarcerea 
sa :). Apoi luând cu dânsul pe Mihalcea Banul, Radul Buzescu 
şi puţini alti boieri, porni în Transilvania ë) şi ajunse la Bel- 
grad în 30 ale lui Decemvrie. Bathori îi trimisese înainte pe se- 
cretarul său de stat Pancratie Sennyei cu patruzeci trăsuri de 





1) Walther; D'Ambry, 846; Baudier, 580—81.—:) Guerrin, 333; Ortelius, 
344.— 3) Cron. rom., Mag. ist, IV, 286; Kogălniceanu, 168.—:) Guerrin, 
333; Montreux, 641; Ortelius, 344. -- 5) Cron. rom., ibid. 


180 | N. BĂLCESCU 


~ 


paradă şi o mulţime de nobili 1); el însuşi îi esi înainte cu un. 


sfert de leghe din oraş, linguşindu-l cât putea cu dragostea 2). 
Astfel cu cea mai mare pompă fù primit Mihai-Vodă în capitala 
prinților Transilvaniei. A doua zi, în cea din urmă zi a lui Decem- 
vrie, Bathori trimise o seamă de călăreţi lui Mihai-Vodă ca să-l 
însoţească la Curtea sa. Acolo, de faţă cu cei mai de căpetenie 
domni ai ţării Ardealului şi cu Nunciul Papei, ambii Domni vor- 
biră ca la două ceasuri; pe urmă Mihai-Vodă fù dus cu multă 
cinste la casa sa, gătindu-se Bathori a-l ospătă a doua zi cu 
toată fala cuvenită unui asemenea Domn. In ziua cea dintâiu a 
anului nou Mihai-Vodă se duse cu multă solemnitate la bise- 
rică ; pe urmă merse la prinţul Transilvaniei, care îl ospătă măreț 
şi la patru ceasuri se întoarse la cuartierul său. La 2 lanuarie 
Voevodul fù ospătat la casa Cancelarului Jojika, unde banchetul 
tint până la şeapte ceasuri seara. 

La 3 Ianuarie ofiţerii şi pagii prinţului Transilvaniei aduseră 
la Mihai-Vodă, din partea lui Bathori, şease pahare mari de aur 
zmaltuite, un ibric si un lighian de argint. Oamenii Domnului 
fură asemenea trataţi după obrazul fie-căruia. Mihai-Vodă tri- 
mise şi el prinţului Bathori daruri frumoase ce stau în vr'o 
câte-vă blăni de mult pret şi haine bogate 3), ce fură primite 


cu aceeaşi bună-voinţă cu care fură trimise. În 5 Ianuarie Mihai-, 


Vodă merse de-si luă ziua. bună dela Bathori spre a se întoarce 
în ţară 4). Atunci Bathori făcu cunoscut lui Mihai-Vodă: că inima 
Tui e foarte amărită, căci autoritatea Papei Si făgăduelele ce a 
dat Împăratului îi leagă mânile şi nu-l lasă a-şi luă satisfacția 
„şi răzbunarea ce i se cuvine despre Poloni; că Polonia nu numai 
că e hotăriîtă a tine sub protecţia ei pe Moldavia, dar încă vo- 


ieşte a o întinde şi asupra Valahiei; că Împăratul nu-i dă aju- 


toarele făgăduite în bani şi oameni, si astfel el se află în ne- 


voia sau de a se ruină cu totul sau de a face pace cu Turcii; 


1) Cron. rom., ibid.— *) Guerrin, 333.—5) O blană de samur şi haine tesute 
cu aur: Ortelius, 354. — 4) Mihai-Vodă merse în Transilvania să roage pe 
Sigismund ca să continueze războiul cu Turcii, zicând că nici o provin- 
cie nu e mai expusă şi mai trebuincioasă la războiu ca Valachia. Prinţul 
îi răspunde că primeşte cu bucurie voinţa sa și că o va împărtăşi şi 
Împăratului. Mihai îi dete un boier al său ca să meargă la Împărăţie să 
facă aceeaș rugăciune ee a făcut prinţului Sigismund»: Herrera, 7195 . 
Guerrin, 333—4; Ortelius, 344. 





ROMÂNII SUB MIHAf-VOEVOD VITEAZUL 191 





că într'o asemenea poziţie şi ostenit de atâtea griji ale puterii, 
a hotărît a abdică si a-și lăsă tara în stăpânirea Austriei, după 
tractatul încheiat cu această putere la lanuarie 1595; că spre 
acest sfârşit pleacă la Praga spre a negotia '). Mihai, care vru 
să ieă parte l’acele deliberatii si negociatii, arătă lui Sigismund 
că doreşte și el a trimite un sol la Praga. Spre acest sfârşit lăsă 
lângă Bathori pe Banul Mihalcea ca să-l însoţească la Praga ?). 
El zise lui Sigismund si însăncină şi pe solul său d'a spune Îm- 
păratului Rudolf al II-lea că el va stă mijlocitor de va voi să facă 
pace cu Poarta, îl va ajută de va vol războiu. Dar că în acest 
din urmă caz, arătă Împăratului ca nu cum-vă să-l mai înceapă 
până nu va uni puterile tuturor prinților creştini; că atunci 
trebue a izbi deodată şi cu toţii împreună şi că astfel e sigur 
de biruint& 3). Dup'aceea Mihai-Vodă se întoarse in Ţara-Ro- 
mânească şi Bathori, însoţit de Banul Mihalcea, pleacă spre Praga, 
cu patruzeci trăsuri, unde ajunse la 17 Fevruarie (1597), fiind 
primit şi tratat cu mare fală şi cinste în toată călătoria sa prin 
staturile Austriei +$). 


L 


XX. 


` 


e Îndată ce Mihai-Vodă se întoarse în Capitala ţării, asemănat 
cu înțelegerea ce avusese cu Bathori, chemă pe ciauşul turcesc 
ce îl aşteptă, primi de față steagul de pace ce îi adusese din par- 
tea Sultanului şi îi dete un răspuns multumitor, aşezând astfel 
pace cu Turcii. Această pace fu cu atât mai mult în nevoe ao 
primi atunci, că aflase că o armie puternică se adună la Sofia, 
gata a năvăli în 'Ţara-Românească si că acum Transilvania, ca 
şi Împărăţia, nu se îndemânau a-i stă în ajutor 5). Această pace 
nu eră alt decât o încetare de vrăşmăşii (ostilitati) si n'aveă nici 
un caracter .definitiv. Astfel, sub umbra acestei păci, Mihai căută 
a se pregăti pentru războiu. El se intelesese cu Bathori ca acesta 
să dobândească ajutoare dela Împărat şi, cu pregătirile ce va 
face şi el, să năvălească împreună în Turcia, siguri că multe po- 
poare creştine se vor ridică la vederea stindardelor lor. Într'a- 
devăr Mihai, prin agenţii săi şi mai cu seamă prin vestea vi- 


1) Tomasi, 53; Spontoni, 48.—*) Cron. rom., Mag. ist., IV, 287.— *) Guer- 
„rin, 334; De Thou, XIII, 187.— 4) Jbid.— 5) Engel, 243. 


182 N. BĂLCESCU - 





tejiei şi a triumfurilor sale, pregătise popoarele supuse Turcilor 
spre a scutură greul şi ruşinatul jug ce le apăsă. Un complot 
întins în toată Turcia, al cărui cap eră Episcopul dela Târnova, 
se formase. Sârbii şi Bulgarii se făgăduiră lui Mihai că, îndată ce 
„va trece Dunărea, se vor ridică cu toţii din toate părţile, vor 
tăiă toate garnizoanele turcești, îi vor da Sofia în mână şi îl vor 
trece Balcanul'). Mihai începu cu multă activitate a se găti de 
oaste; el începu a strange oameni de ţară la oaste şi începu a 
chemă in leafă ostiri străine, după obiceiul de atunci 2). Din ne- 
norocire, Ieremia-Vod& din Moldova, duşman al creştinilor şi par- 
tizan al Turcilor, nu numai că deschise calea Tătarilor prin ţara 
sa, dar încă se opuse la trecerea a 6.000 Cazaci ce veniau în slujba 
lui Mihai). Dintr'altă parte, Sigismund ‘Bathori câştigă numai 
făgădueli mari, dar nici bani nici oştiri dela Împărat 4). Astfel 
creştinii nu putură fi gata la vreme °) si Turcii, cari nu se amăgiau 
asupra gândurilor ostile ale lui Mihai), descoperiră complotul 
Bulgarilor, si Episcopul dela Târnova împreună cu mulţi alţii 
fură prinşi, chinuiti groaznic şi tăiaţi în bucăţi 7). Zece mii Sârbi 
atunci, desperati, vor să se scoale ; în Iunie trimit soli lui Mihai- 
Vodă, numindu-l cap al lor şi făgăduindu-i că vor cuprinde ce- 


tatea Vasiţa si Cladova şi că nu vor cruta nici sângele nici viața 
lor pentru dânsul gj pentru a scutură acel trist jug al barbari-, 


lor împilători. Mihai-Vodă le răspunse să mai aştepte cât-vă, până 
să vie o ocazie mai priincioasă, care să înlesnească mai mult 
izbutirea unei aşă de primejdioase întreprinderi. Deşi acest plan 


de izbire asupra Turcilor se nimicnici deocamdată, Mihai îşi urmă - 


pregătirile sale. La începutul lui Iulie (1597) el făcu căutare armiei 
sale, care eră de 15.000 oameni şi dete de fie-care ostaş câte 
cinci talere. El mai aşteptă încă bunii ostaşi silezieni, trimişi în 
ajutor de Împărat. Tot în acea lună Henric Lesota, un ofiţer al . 
Împăratului, sosi în Târgovişte ca să plătească, în “iumale stă- 
pânului său, leafă pe toată luna la patru mii. aleşi ’ lase d'ai 
lui oer Voda 8). E 


1) Tomasi, 57.— *) Engel, 243. — 5) Tomasi, 57. — 4) De Thou, 187. ans 


5) Tomasi, 57.— *) Walther.— 7) Tomasi, 57.— 8) Walther. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 183 





XXI. 


Văzând greutăţile ce întâmpină din partea aliaţilor săi, ca să 
facă o expediţie puternică şi serioasă în contra Turcilor, Mi- 
hai-Vodă se încredinţă că nu va izbuti nimic în contra Turci- 
lor câtă vreme nu va fi destul de tare spre a se luptă singur 
cu dânşii, fără a mai năzui la ajutor străin, care, când nu vine, 
când trebue a-l cumpără cu jertfe scumpe, după cum i se în- 
tâmplase cu Bathori. El se încredinţă că o nație, spre a câştigă si 
a-şi păstră independenţa, trebue să se pună sub ocrotirea puterii 
sale, iar nu a străinului, ori-cât de blând şi dulce s'ar arătă acesta. 
El căută dar care sunt elementele de putere ale patriei lui si 
nici fu cu anevoe a le găsi. 

Potopul de naţii barbare şi furtunile veacurilor ce trecuseră 
peste pământul vechii Dacii, dela descălecarea ei de Romani, nu-l 
putură deşertă de aceşti locuitori, cari prinsese rădăcină puter- 
nică şi adânc înfiptă aci. Românii se păstrară dar, în toată în- 
tinderea Daciei, cu limba, cu obiceiurile străbune, cu caracterul 
lor national, fără a se impestrita cu alte neamuri străine; în 
Valachia şi Moldova rămaseră locuitorii în cea mai mare omo- 
genitate; în Transilvania însă, pe alocurea, se aşezară, în puţin 
număr, Săcui, Saşi şi Unguri, precum şi Sârbi în Banat, dar în 
toate locurile, majoritatea eră Români. Timpul viforos al vea- 
cului de mijloc imp&rtise pământul românesc în trei ţări: Tran- 
silvania cu Banatul, Moldova şi 'Ţara-Românească; dar în ini- 
mile tuturor Românilor rămase neştearsă tradiţia unui trai co- 
mun şi dorinţa d'a-l înfiinţă din nou. În acele timpuri grele ale 
năvălirii barbarilor, în două rânduri ţările Moldova si Tara-Ro- 
mânească se pustiiră, locuitorii trăgându-se la munte şi în Ardeal, 
de unde, când barbarii deşertară locurile, ei se reîntoarseră sub 
Domnii lor, la vechile lor vetre. Dar multă vreme încă, până la 
1467, Domnii Tarii-Rom4nesti păstrară stăpânire peste ducatu- 
rile Omlaşului, Făgăraşului şi Rodnei în Transilvania, precum şi 
Domnul Moldovei stăpâni mai multă vreme ducatul Maramure- 
şului. Întâmplările păstraseră aceste ţări, Transilvania, Tara-Ro- 
mânească şi Moldova, singure, izolate, slobode, între Împărăţia 
Turcească, Ungaria şi Polonia, cari toate amerintau cotropirea 
lor. Era dar firesc lucru că ori-ce Voevod din aceste trei ţări, ce 





184 N. BĂLCESCU 





a 


se simtia în putere, să caute a le uni într'un singur stat si astfel 
a reîntrupă vechiul regat al Daciei. Dacă vedem această ideie 
intrând adesea în capul Domnilor ungureşti din Ardeal, cu atât 
mai mult ea trebui să intre în capul acelor mari Voevozi ro- 
mâni, cari se inspirară de simţimântul national şi personificară 
individualitatea naţională a Românilor. Naţionalitatea, deşi nu 
aveă atunci acel caracter mintos şi ideal ce a dobândit în zilele 
“noastre, dar eră mult mai întinsă si mai puternică ca simtimant. 
Toţi istoricii veacului de mijloc se miră de puterea cu care Ro- 
“mânii isi păstrează obiceile romane şi simtimintele lor nationale, 
trăind în mijlocul barbarilor, fără a se amestecă cu dânşii. „Ţin 
ei — zice Tomasi, autor contimporan al lui Mihai-Voda, — de ocară 
“numirea de Valach, nevrând a fi chemaţi altfel decât Români si 
glorificându-se (lăudându-se) că se trag din Romani!)“. 

Mircea-cel-Bătrân fu cel dintâiu Domn român care se luptă 
pentru unitatea naţională. Vru să cuprinză Transilvania şi atata 
un războiu cu Sigismund, regele Ungariei, ce dete pas Turcilor 
a intră în mijloc şi a sili pe Mircea, la 1393, a se declară vasal 
al lui Baiazid. Apoi Mircea îşi întoarse armele asupra acestuia. 
si, după ce cuprinde Moldova şi o răpeşte dela luga-Vodă, re- 
clamă moştenirea Împărăției româno-bulgare dela Turci si îşi - 
întinde stăpânirea până în Balcani 2). Dar isprava acestor silinti 
ale Marelui Mircea fu până în urmă întemeerea suzeranității 
turceşti asupra ţării. 

Stefan-cel-Mare al Moldovei călcă pe pasurile lui, cuprinde Tara- 
Românească, pe care n'o poate ţine şi trage prin aceasta asu- 
pră-şi furia Turcilor. Apoi dobândeşte dela. învinsul său dela 
Piatra, vestitul rege român al Ungariei, Matei Corvinul, în pro- 
prietate Cetatea-de-Baltă si Ciceiul din Transilvania. Acest dar, 


1) Tomasi, 74: «Tengono per ignominia nome di Valacco, non volendo 
essere appellati con altro vocabolo, che di Romanischi, gloriandosi d’ha- 
vere origine da Romani». — *) «Drept-credinciosul intru Hristos Dum- 
nezeu, pietosul și iubitorul de Dumnezeu Mircea cel Mare, Domn cu 
mila lui Dumnezeu şi singur Stăpânitor a tot pământul Ungro-Vlahiei 
şi de dincolo de Munţii Carpaţii până la pământul tătăresc (Basarabia), 
Herţog (Duce) Almașului şi Făgăraşului, Domn al Bănatului despre 
apus, Stăpânitor imbelor laturi ale Dunării până la Marea Neagră şi 
Domn cetăţii Drăstiorului şi al tuturor ţărilor si orașelor până in ho-- . 
tarele Adrianopolei». Fotino., o. c., III, 370; trad. după Sion, III, 217. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 185 
mai târziu, sileşte pe un urmaș din osul lui, pe Petru Rareş, a 
se amestecă in trebile Transilvaniei ‘si a vol a cuprinde această 
tara; şi cade si el jertfă acestei ambiţii nationale. Dar cu cât 
această ideie dobândiă martiri mai mari, cu cât costiseă mai 
mult pe Români, cu atâta, după caracterul lor stăruitor, ţineau 
ei la dânsa. În zilele lui Despot-Vodă (1572) în Moldova, acest 
- svânturatic de geniu, trei îngeri, se ziceă în popor, sau arătat 
Domnului în vis, în dimineaţa Crăciunului, cu coroane de aur, 
proorocind că el va stăpâni curând peste Moldova, Tara-Ro- 
mânească şi Transilvania 1). Marea idee a Unităţii nationale 
eră dar- pe acele vremi un simţimânt popular. In ochii poporu- 
lui, ea eră aceea ce e astăzi: un drept şi o datorie, singurul 
mijloc d'a se mântui de sub stăpânirea străinilor, d’a intra in 
intregimea drepturilor sale nationale si d'a le păstră nevătămate 
.de bântuirea duşmanilor. Spre a o realiză, ce trebuiă oare? O 
sabie românească puternică. Românii acum găsise aceasta. În 
capul Tarii-Romanesti stă un Domn român, tânăr, îndrăzneţ, 
_ ambițios, cu minte înaltă, cu inima aprinsă spre fapte vitejeşti, 
vestit şi meşter în războaie; el se inspiră de simtimantul na- 
tiei, se aprinse de această idee a regeneratiei nationale si, cu 
puternica lui voinţă, hotărî a nu pregetă până la moarte întru 
îndeplinirea ei. Împrejurările politice îi fură favoritoare şi des- 
chiseră un câmp întins ambitiei lui celei mari, la îndrăzneţele 
sale proecte. 


XXII. 


Machinatiile şi intrigele de atâta vreme pregătite de Curtea 
Austriei, aduseră isprava lor. Sigismund Bathori, povatuit de 
duhovnicul său, Iesuitul Carilio şi de Silvio Piccolomini, amân- 
doi vânduți Curţii Austriei, fu târit spre Praga, cum stim, unde 
ajunse în 17 Fevruarie 2). Acolo, după o primire strălucită, Îm- 
păratul, în numele Craiului Spaniei, îi dete ordinul Mielul de 
aur, ce atâta îl dorise; zădărnicia acestui print, uşure la minte, 
fu foarte măgulită şi fu plecat a ascultă aceea ce îi însuflă par- 
tizanii Austriei. In conferințele ce se deschise, Bathori propuse 





-1) Hammer, II, 114. — 2) De Thou, XIII, 187 şi 293. 


e 


186 l N. BĂLCESCU 


ca, de 'vreme ce neputinta lui fizică nu-l iartă a aveă mosteni- 
tori, voeşte a se lepădă de acum de stăpânirea Transilvaniei şi 


a o da Austriei. Împăratul, învăţat de ai săi a fi viclean, se 


prefăcù mai întâiu a se miră de această propunere şi a mo primi. 
Dar se îmblânzi îndată şi se încheie cu Bathori aceste condiţii: 

ca Împăratul să-i dea pe viaţă, în schimb, pentru Transilvania, 
ducatele Oppeln şi Ratibor din Silezia; ca să-i dea încă pe tot 


anul o pensie de 50.000 scuzi de aur, plătiţi la Veneţia, la Roma 


sau la Genua; că, fiind-că are de gând a se călugări, să urmeze 
despărţirea între el si soţia lui, care va păstră titlu de princi- 
pesă a Transilvaniei; ca de va intră în ordinele bisericeşti, să i 
se dea un venit în vr'o mânăstire si să mijlocească la Papa spre 
a-l face cardinal; ca, în ori-ce vreme şi caz, Împăratul să-i dea 
titlul de Prea-strălucit 1). 


Depărtându-se de Praga, Bathori hotărî cu Împăratul ziua in. 


care acesta să trimită ambasadori la dietă ca să primească stă- 
pânirea Transilvaniei, după care faptă apoi, Arhiduca Maximi- 


încheerea acestor capete, care se hotărise a fi ţinute secret 5), 
Sigismund Bathori se întoarse în Transilvania şi îndată con- 


vocă staturile la Alba-lulia pentru 17 Aprilie, unde ceri chel- 
tueli pentru războiu, care i se şi decretă.- Dar vorba se răs- 


pândise de oare-cari învoeli făcute între Sigismund şi Împăratul; 


„şi, deşi staturile nu ştiau de sigur felul acelor învoeli, dar le: 


bănuiau şi începură a se plânge cu oterime că de două ori Si- 
gismund, fără învoirea ţării, se dusese la Împăratul. Toţi se 


R lian, fratele Împăratului, să fie trimis spre a cârmui tara ?). După — 


adunau si își împărtăşeau în taină temerile lor, căci nu îndrăzniau - 


a se adună si a vorbi de faţă, spăimântaţi fiind de p&tirea no- 
bililor din anul 1594. Îşi aduceau aminte suferinţele ce ţara pă- 


tise dela Nemti în zilele lui Ferdinand şi nu se îndoiau că, de 


va cădaă iar sub jugul lor, vor p&ti acum si mai rău. Sigismund 


„însă, nesocotind şi dieta şi drepturile ţării, se purtà în toate. 
după placul lui‘) sau mai bine după cum îi soptiau Iesuitii vån- - 


duti Austriei ce îl înconjurau. După sfatul lui Carilio 5) şi al par- 


tizanilor Austriei, trimise, în 27 Septemvrie, pe Stefan Iojica ` 


să asedieze Timișoara, dar din pricina ploilor fu silit a lăsă ce- 
tatea în 17 Noemvrie si a se întoarce în Ardeal’®). 


1) Istvanfi, 434; Spontoni, 56.— 2) Istvanfi, 434. — 3) Bethlen, IV, a 
1) Idem.— 5) De Thou, XIII, 187.— £) Bethlen, ¿bid. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL = 1&7 


ee O_O Www mE 


XXIII. 


Cătând însă la caracterul-uşure şi nestatornic al lui. Sigis- 
mund, nimeni nu eră sigur despre ceea ce va face până la urmă. 
Aci se arătă că se căeşte de cele încheiate cu Împăratul şi de- 
clara că, de nu se vor împlini făgăduelele de ajutor ce i se fa- 
cuse, va strică toate îndatoririle sale +) şi va face pace cu Turcii, 
aceea ce sperie atât pe Curtea Austriei, încât îi trimise o so- 
lie nouă pe episcopul de Agria, Baronul Adangello Popel- 
Brun, împreună cu comitele Sigismund della Torre,:spre a-l li- 
nisti. şi a-l păstră în aplecare cătră Austria 2). Aci se lăsă cu 
“totul de urmă după sfaturile vătămătoare ale lesuitilor. Apoi, 
temându-se că unirea celor mai însemnați ai ţării să nu fie o 
stavilă neînvinsă planuiui lui d'a închină ţara Austriei, căută, în 


“mintea lui în veci turburată, mijloacele d'a împiedică acea unire. 


Spre acest sfârşit scrise într'o zi lui Gaspar Corniş; „lată vo- 
inţa mea: când voiu esi din Transilvania, tu să nu lași domnia 
la nimeni altul, ci s'o iei pe seama ta; pentru aceea te-am făcut 
cap peste armiile ţării“. Într'altă zi luă d’o parte -pe unchiul său 
Ştefan Bocskai şi îi zise: „Te sfătuesc, de îţi trebuie domnia Ar- 
dealului, să nu laşi să ţi-o ieă oare-care român (dând a înţelege 
pe lojica)“. Apoi propuse domnia lui Iojica chiar. 

- Ştefan Iojica, Cancelarul Transilvaniei, eră Român. Meritul său 
singur îl ridicase, din pulbere, în cea mai însemnată slujbă a 
ţării. D'abiă intrat în vârsta bărbătească, Iojika aveă minte 
sănătoasă, împodobită cu multă învățătură, înaltă, iscusită, vioae, 
ambițioasă de mărime (putere) si de fapte mari şi lăudate. El do- 
bândise atâta influenţă asupra tânărului si fără de experienţă 
prinţ, încât se puteă zice într'adevăr că el eră adevăratul stăpân 
al ţării. Învățătura şi limbutia lui îl făceau de uniă farmecul şi dra- 
zostea tuturor. El ajunse într'o asa poziţie înaltă, încât cei mai 
mari Domni ai Transilvaniei priviau ca o mare fericire d'a me- 
rita, cu multă închinăciune şi jertfire, favorul şi creditul său 3). 
Astfel Sigismund puse în rivalitate pe câte trei acești bărbaţi 
puternici şi aruncă între dânșii seminţele dihoniei şi a vrăjmă- 
şiei. Obişnuit de demult a semănă vrajbă între curtezanii săi, 


1) De Thou, 157.—?) Montreux, 655; Tomasi, 53.— ?) Bethlen, IV., 1. c. 


188 N. BĂLCESCU 





în acest minut încă mai mult, el nu se credea în siguranţă, de 
cât văzând pe toţi ceilalţi că nu se încred unii într'alţii. Dar 
Iojica priveghiă cu luare aminte la toate gândurile prinţului. fl 
“încuragiă în hotărîrea d'a părăsi tronul, dar îi ziceă a nu-l lăsă. 
pe mâna Nemţilor, ci a i-l da lui. El îndrăzni în public a se 
arătă ca candidat la tron şi a căută a dobândi voturile po- 


porului. El ziceă sau puneă pe prietenii săi să zică că cura- 


giul şi cinstea lui îl făcuse a merită acest post înalt la întâm- 
plarea abdicaţiei lui Sigismund. Îndrăzneala şi influenţa ce avea. 
în ţară nimicnicise nădejdile tuturor competitorilor săi. Bathori, 
întrun minut de căinţă, inchee cu dânsul o învoială asemenea. 
acelei ce încheiase la 1594 cu Balthazar Bathori. 


El porneşte la Poartă un trimis secret ca să ceară să se tri- 


mită, după obiceiu, lui Iojica întărirea domniei Transilvaniei prin 
steag şi buzdugan. Dup’ aceea, ca lucru mai sigur să izbân- 
dească, Iojica, prin înţelegere cu Sigismund, scrise la vice-craiul 
dela Casovia, ca nici el nici Cesarul să nu se grăbească d'a intra. 
sau d'a trimite comisari în Transilvania, căci nu s'a hotărît 
pân'acum nimic despre esirea prinţului Sigismund din Transilva- 
nia si staturile ţării nu vor ca Transilvania să cază în mâini străine. 
Aceste scrisori trimise de lvjica, vice-craiul le expediază îndată. 
la Împăratul, care se hotări atunci a trimite fără perdere de- 
vreme în Transilvania pe Archiduca Maximilian; şi până a se 


găti acesta de drum, numi trei comisari ai ‘sii ca să meargă 


înainte să îndatoreze pe Sigismund a se ţine de învoiala făcută. 
şi a le predă in mână guvernul ţăriii 1). Comisarii numiţi erau. 
Ştefan Zuchaia, Episcop de Vacia, Francisc Nadazdi si Barto- 
lomeiu Petz, consilier de războiu; dar fiind-că Nadazdi isi cert: 
iertăciune a nu primi fiind bolnav, se numi in locu-i Nicolae 
Istvanfi, vice-palatin al Ungariei 2), autor mai pe urmă al mult. 


lăudatei istorii a acelor timpuri, care ne fuse mult de folos şi _ 
lui îi câştigă măgulitoarea numire de Titu-Liviu al Ungariei 3). - 


XXIV. 


In vremea aceasta Mihai-Vodă, văzând că Sigismund, de teme- 


rea Turcilor, umblă să-şi dea tara Împăratului 1) şi că căută a se ` 





1) Bethlen, IV., 1. c.—:) Istvanfi, 439; Bethlen; Spontoni, 55.—:) Hammer, l 


II., 1. c.—4) Katona, 397. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 189 


i a a 





e a aae mae 


împăcă cu Turcii 1); că Împăratul însuşi, desperat de o nouă şi mai 
îngrozitoare revoltă a ţăranilor, umblă a se împăciui cu Turcii, 
speriaţi şi ei de revolta lanicerilor şi, putin dup’ aceea, deschidea 
conferinţe de pace la Weizen 2),—gândi şi el a căută a încheiă o 
pace hotăriîtoare cu Turcii, pace ce îl va lăsă slobod a lucră la 
planul ce îşi închipuise în mintea lui. El primi bine pe Hali-Massar- 
Ciauş, ce veni la dânsul în vara acelui an, 1597, din partea Sultanu- 
lui, ce se spăimântase de pregătirile ce auzise că face Mihai- 
Vodă. Pricinile cari sileau pe Sultan a face pace, erau două: revolta 
ostaşilor, lipsa si foametea 3). Desele răscoale ale Ianicerilor la 
Constautinopol, opri pe Turci d'a întreprinde cevă însemnat în acest 
‘an (1597)4). Solul aduse Domnului din partea Sultanului scrisori 
şi feluri de făgădueli măgulitoare, unde cu vorbe dulci i se arătă 
că Sultanul nu a vrut a-i porunci, ci l-a rugat si îl roagă d'a se | 
face prieten al său; că îi făgădueşte că Tătarii nu vor mai în- 
` cercà a trece prin Ţara-Românească, numai Mihai să se unească 
cu Turcii împotriva creştinilor, sigur fiind că, de vor fi coman- 
dati de un general viteaz ca dânsul, Turcii vor fi nebiruiti. Mi- 
hai-Vodă răspunse că primește pace şi prieteşug cu Turcii, dar 
nici odată nu se va luptă cu dânşii împotriva creştinilor; că 
tot ce poate făgădui este d'a stă neutru ë). Sultanul fu foarte 
vesel şi de această ispravă, la care nu se așteptase, şi îndată, 
după povata lui Ibraim-Pasa Vizirul®), se grăbi a trimite o am- 
basadă mai strălucită decât toate cele trecute. 
Ţăranii din Austria, călcaţi (foulées) prin trecerea necurmată 
a ostilor şi aruncaţi în desperatie de garnizoane, care, sub pri- 
cinuire că nu li se plăteşte si că li se mănâncă lefile de capi, 
jefuiau în toate părţile, cari se ridicaseră în celălalt an,—se re- 
voltară cu totul în acest an (1597), puind în capul lor pe unul 
dintr'înşii, numit George Bruner. Ei se plângeau între altele că, 
fiind impovorati de biruri şi reduşi în robie de nobleţă, nu mai 
erau în stare a suferi aceste jafuri şi că ei nu puteau nici să mun- 
cească nici să semene pământurile, de vreme ce îi luau mereu de 
“la munca lor; că după ce da stăpânilor a treia parte din toate 
productele lor, apoi erau si expuşi la prada soldaţilor. Ei adăogau 


1) Tomasi, 53; Montreux, 647; Frachetta. — 2) Frachetta, 115; Tomasi, 

53 și Ossat, despre trataţiile Împăratului și lui Sigismund cu Turcii a- 

~ tunci; Hammer, II, 288. — :) Montreux, 647. — +) De Thou, XIII, 187. — 
5) Walther; Engel, 243.— &) Mag. ist. I, 234. 


190 N. BĂLCESCU 
că nu stau împotrivă a plăti dăjdiile pentru războiul cu Turcii, 
la care gata sunt să meargă înşişi, insotind pe stăpânii lor. 

Aceste plângeri, nefiind ascultate, revolta se destinse ca furia 
răzbunării multă vreme înăbușită. .Oştirea Împăratului fu silită 
a lăsă pe Turci d'o parte, spre a înecă, cu greu şi c'6 luptă foarte 
lungă, dreapta sculare a bietilor ţărani +). 

În 13 August (1596)2), sosiră în Bucuresti doi-ciausi, solii Sul- 
tanului, aducând pentru Mihai-Vodă şi fiul său Pătraşcu, atunci 
în vârstă de 13 ani, un firman de domnie pe viaţă, necerand 
decât jumătate tributul ce plătiau Domnii mai 'nainte, o lance şi 
un buzdugan, semnele puterii 3), si alte multe daruri de mare - 
pret scoase din haznaua împărătească: douăzeci caftane tesute 
cu fir de aur, o sabie cu teacă de aur împodobită cu pietre scumpe, 
un surguciu lucrat cu mare măestrie, împodobit cu birliante, ru- 
bine şi mărgăritare, o coroană de diamante, cai împărăteşti cu 
harsale şi frâne aurite, şi altele. 

Mihai primi pe soli cu mare cinste, eşind întru întâmpinarea - 
lor cu multă fală şi pompă domnească, căci „mult îl prindiă 
domnia“, zice un contimporan. Solii i se închinară şi îl salutară 
cu vorbe dulci şi cu hainele de aur împărătești lau înveştmântat, 
cu sabia strălucită lau încins si coroană încă i-au dat să poarte. 
Domnul faci asemenea mare cinste solilor, îi pune a sedea lângă 
dânsul, porunci d'a aduce caftane de-i învestmântă, precum si 
alte daruri multe le făcu ; apoi, ospătându-se frumos si dăruin- 
du-i, îi trimise înapoi $). 

Cu încheierea acestei păci cu Turcul, încheie şi Walther in- 
teresanta biografie ce ne-a lăsat despre Mihai-Vodă şi pleacă la 
Constantinopol. El petrecuse câtă-va vreme în Țara-Românească, 
chemat fiind d'a îngriji de învăţătura lui Pătraşcu, feciorul cel 
mare al lui Mihai. În ziua de Sf. Petru, anul 1597, acest învă- 
tat bărbat dete scolarului său un Sompiimieni în versuri cu a- 
ceastă cuprindere : ») = 


1) De Thou, XIII, 180—2.— 2) Walther.— 3) Jbid.— ^ Stavrinos, Mag. 
ist., I, 234.—5) Manuscriptul lui Bălcescu nu cuprinde aceste versuri. Cre- . 
dem de bine să le dăm, în traducere, după Al. Papiu Ilarian (Tezauru de i 
monumente istorice, I, 50—1): ; 

«Cei vechi, cand celebrau aniversarea nasterii, cu onoarea uzitata at 
cu festivități religioase, ornau capul cu flori si cu verdeață şi. ardeau | be 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 19] 








eo ee 


In prefata scrierii sale, ce o tipări la Goerlicz, in anul 1599, încă 
trăind Mihai-Vodă, Walther spune că ea fu tradusă de dânsul 
în latineşte după un original românesc, scris de un logofăt al 
Domnului, în luna lui lulie 1597 şi aprobată de dânsul chiar. 
Acest original românesc încă nu s'a putut găsi. 


i l XXV. 


= 


Sigur acum că nu va fi supărat de Turci, Mihai se dete cu 
totul întru înfiinţarea planului său. În vreme ce în Transilvania, 
prin înţelegere cu Iojica, lucră spre a opri pe Nemti a apucă. 
acea tara şi a o luă el în stăpânire sau prietenul său lojica, 
agenţii sai în Moldova pregătiau duhurile în favorul lui. El 
vrù îucă atunci, mai nainte de toate, a cuprinde Moldova Si a-şi 


sacrificiile lor în profumul altafelor, făcând să răsune eterul de cântece 
suave, recitând urări şi rugând zeii: să le vină într'ajutor și să con- 
ducă toate cele începute la bun rezultat. Vane divinităţi adorau pietosii 
gentili, mintea lor necunoscând încă pe adevăratul Dumnezeu. Cu cât 
mai mult ai a te bucură Tu, reinoind sărbătoarea zilei in care, născân- 
du-te, văzuși lumina Cerului, şi afundat în mântuitoarele ape, primisi 
numele dela servitorul lui Dumnezeu, care, tindndu-te pe braţe, între. 
rugăciuni, iti fact urările de bine. Te salut, prunc fraged, născut sub“ 
o stea favoritoare: creşti mare, că eşti dotat cu indole rară. Numele-ti 
e Petru de la peatră, auguriu de constanţă, de inimă tare si de brat 
robust. Vei sti însă că, precum asupra petrei se răstoarnă furioasele 
unde ale mărei turburate: aga şi inima ta, deși tare prin speranţa pusă 
în Dumnezeu, va fi sguduită de valurile acestei lumi. Dar precum, vo- 
ind Domnul, se frânseră fearăle lui Petru: asa vei învinge si tu, cu 
ajutorul lui, şi cele mai mari fatalitati. Deci, cand luceafărul dimineţii 
în razele-i purpurie ti anunţă dorita aniversare, vei adoră pe Christ 
cu pietate şi în credinţă curată, iară nu arzând boi, profumuri şi vin. 
Boul înseamnă corpul muritor, profumul dorinţele inimei asuprite, vi- 
nul bucuria. Sub tânăru-ţi pept, vei prepară altarul pe care să ardă 
solemnele tale daruri, si când vei oferi miresme ce îngraşă flacăra şi 
vinul turnat va 'scăpără în sacrul foc: atunci, cu genunchiu plecat, cu 
inimă devotă, şi cu mânile tinse în sus, roagă-te lui Dumnezeu, cerând 
apărământul său ţie şi părinţilor de la carii ai priimit atâte binefaceri. Nu 
uită d adăpă pre cei setosi, a nutri pre cei flămânzi; Christ zice că 
Lui însuşi se fac toate aceste. Roagă-te în toată modestia, ca aniversa- 
rea nașterii să-ţi revină de nenumărate ori tot mai fericită. Odată pre 
tronul părintesc, să porţi cu onoare semnele Jui Marte, adăugându-ţi 
Patria şi făcând-o tare gi ferice prin virtuţi. Acestea, generoase Petre, 
urează Musa lui Walther, să-ţi dea a tot putintele, ce dirige toate.» 


192 _N. BĂLCESCU 

răzbună asupra lui leremia Movilă şi asupra Polonilor. Intr'a- 
_devăr Polonii de mai de mult nu mai ascundeau vrăjmăşia lor 
cătră Mihai-Vodă. Ei mereu lucrau a-l strică când cu Împăratul, 
când cu Sultanul. Ei propuseră în mai multe rânduri Papei şi 
Împăratului că se vor invoi a da ajutor împotriva Turcilor, de-i 
vor lăsă a goni pe Mihai şi a luă stăpânirea acestor două ţări 
române; şi, văzând că propunerile lor nu sunt primite, ei se adre- 
sară cu asemenea propuneri la Poartă (Septemvrie 1597), făgă- 
duind că vor da tributul obicinuit al acestor ţări şi ajutor în 
contra creştinilor +). leremia-Vodă, creatură a Polonilor, îşi dez- ` 
vălise vrăjmăşia cătră Mihai, cum am văzut, in mai multe rån- 
duri şi domnia lui eră o primejdie mare pentru 'Ţara-Româ- 
nească. Moldovenii, cari invatasera a cunoaşte pe Movilă şi urau 
domnia lui asupritoare şi jugul totdeauna greu pentru Muovan 
al influenţei Polonilor, se înveseliră cu inima, când le veni veşti 
şi făgăduieli dela Mihai-Vodă, pe care îl slăviă ca pe un viteaz 
şi îl cinstiă ca pe un erou român, dela care aşteptau mântuirea 
natiei întregi şi sub steagurile căruia multi dintr'înşii alergau 
spre a se lupta. Ei primiră bucuros a-şi uni [tara cu] Tara-Ro- 
mânească, sub cârmuirea unui asa mare Domn, care le aducea 
aminte pe Si. Ştefan-Vodă, a cărui pomenire neştearsă eră din 
-inima lor. Mihai-Vodă, asigurându-se de aceste bune aplecări ale 
Moldovenilor, începu +a se pregăti în acea iarnă pentru a intra 
în Moldova în primăvară (1598), si înştiinţă pe prinţul Transil- 
vaniei că Moldovenii îl doresc de stăpânitor, şi ca să-i steă şi 
el într'ajutor spre a goni pe leremia Movilă şi a-şi izbândi asu- 
pra Polonilor 2). | 


XXVI. 


Dar Sigismund Bathori acum căzuse iarăşi sub influenţa nem- 
țească si, uitând făgăduelele si legăturile de curând făcute cu 
Iojica, se hotărî a se tine mai bine de cele încheiate cu Împă- 
ratul; şi, aflând de sosirea comisarilor Împăratului, convocă, la 


1) Hammer, II, 294.—?) Bethlen, IV, 160.—Polonii încheiaseră acum pa- 
cea cu Turcii. Aceştia trimiseseră un ajutor de o*sie lui Ieremia, spre . 
a puteă rezistă lui Mihai. Prin mijloacele ambasadorului englez, Turcii 
făceau feluri de făgădueli mari lui Mihai nu rumai să se lepede de prie- | 
teșugul Transilvanilor, ci să asculte de Turci: Herrera, 735. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 193 


începutul lui Aprilie, dieta la Alba-lulia; şi, ascunzându-i cu 
mare îngrijire planurile lui, se prefăcu a-i cere bani pentru ur- 
marea războiului cu Turcii. | 

Eră atunci în Transilvania lângă prinţul Bathori un Nunciu 
al Papei, Episcop de Cervice. Acesta prinsese cu Cancelarul Io- 
jica un mare prieteşug şi astfel aflase toate planurile sale. Dar 
ambițios şi prieten mincinos, călugărul, care nu-şi îndreptă căile 
decât spre mijloacele cele mai sigure d'a dobândi favorul Papei, 
socoti că pentru aceasta va ajunge mai lezne scopului său prin 
Împărat decât prin Iojica. Se hotărî dar a trădă prieteşugul si 
încrederea lui lojica şi, eşind la Turda înaintea comisarilor îm- 
- paratesti, le spuse: că lojica umblă prin toate mijloacele a do- 
pândi tronul şi a nu lasă pe Nemti a stăpâni tara; că el prin 
influenţă şi făgădueli a tras în parte|-şi] multi din deputaţii dietei 
şi că, prin îndemnurile lui, dieta-nu voeşte a recunoaşte de bune 
învoelile făcute între Sigismund şi Cesarul, fără ştirea ei. De- 
putatii, auzind această, îşi urmară drumul cătră Alba-lulia, unde 
Sigismund îi primi cu cinste şi le dete bună făgăduială că isi 
va tine cuvântul cătră Împărat. În conferința ce avù Sigismund 
cu deputaţii, fata fiind si Bocskai, se chibzuiră despre mijloacele | 
d'a sili pe deputaţii îndărătnici a primi învoirea făcută; hotarira 
a dobândi dela dânşii prin spaimă aceea ce nu credeau că pot 
dobândi cu voie. Se învoiră dar a izbi o lovitură puternică, jert- 
find vre-unul din cei mai puternici magnați spre a îngrozi pe 
ceilalţi. Jertfa aleasă chiar de Sigismund fu sărmanul Iojica. Inima 
duşmană de ungur se dete pe faţă prin această alegere. Sigis- 
mund luă cuvântul şi arătă că lojica merită pedeapsa, etc. 1). 

Inima lui lojica se umplu de grije, când văzu sosirea neastep- 
tată a comisarilor Împăratului, dela care nici un bine nu puteă 
aşteptă. 

A doua zi de dimineaţă, plin de acel neastâmpăr, presimtire 
a unei nenorociri ce ne amerinţă, lojica, sau spre a se linişti şi 
a se gândi la scăparea sa, sau spre a se chibzui despre trebile 
ce erau să se trateze în dietă, încălecă pe un cal ce îi dăruise de 
curând Sigismund şi vru să iasă din oraş, însoţit numai de vr’o 
câte-va din slugile sale. Pe când treceă pe poarta Sf. George, 
calul. lui, împiedecându-se de podul ce eră stricat, căzu astfel în- 


1) Istvanfi. 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai-Voevod Viteazul. 13 


194 | N. BĂLCESCU 

cât p'aci eră să sfarme capul lui Iojica. Dar acesta neînspăimân- 
tându-se, se urcă îndată pe cal şi înaintă cât:va în câmpie; apoi 
acelaşi neastâmpăr îl întoarse în oraş. 

Dar pan’ a nu sosi el, Sigismund, în vreme ce staturile după 
obiceiu mergeau în biserica cea mare,.spre a tine seanta lor, le 
trimise poruncă d’a se adună la palat. Deputaţii ascultă de po- 
runca prinţului şi, fără a bănui nimic, intră în palat. În vremea 
aceasta, Iojica sosind, intră si el cu dânşii. Dar îndată văzură 
că eşirea li se închide de pretorieni. Îndată intră în sală comi- 
sarii Împăratului, cari, arătând adunării cărţile de împuternicire 
ce aveau dela Împărat, expuseră prin graiu misia lor, zicând: că 
au venit să pună în lucrare tractatul încheiat între Sigismund cu 
Împăratul şi că acum rămâne ca staturile să întărească prin ju- 
rământ această învoire. Sigismund intră şi el atunci în salaa- 
dunării şi mărturisi că a făcut cu Împăratul schimbul Transil- 
vaniei pentru ducatele Ratibor şi Oppeln. Pentru aceea porun- 
ceşte staturilor ca să asculte, căci de nu, are la poartă lictori 
ca să pedepsească neascultarea lor. 


XXVII. 


Îndată ce prințul sfârşi cuvântul său, comisarii împărăteşti 
scoaseră scrisorile trimise de Iojica la vice-craiul dela Casovia, 
de care am pomenit înapoi şi le arătară adunării, zicând că e de 
tânguit ca între magnații Transilvaniei să se afle unul care să 
îndrăznească, prin machinatiile sale turburătoare, a ruină alianţa 
si învoelile încheiate de atâta vreme între Cesarul si Sigismund 
şi a băgă vrăjmăşie între dânşii, 

Auzind acestea, Bathori vrù să depărteze d'asupră-i bănuiala 
de nestatornicie şi, cu o mârşavă viclenie, descărcă toată vina 
pe lojica, zicând că aceste scrisori nu sunt prin ştirea lui, că - 
Iojica este autorul acestor machinatii şi acestei conspirații as- 
cunse, duşman al Cesarului şi al republicei; că are comunicaţii 
secrete cu Mihai-Vodă şi că el nu poate suferi ca o asemenea: 
crimă să rămână nepedepsită 1). Apoi porunci lui Stefan Bocskai 
de arestul chiar în adunare pe bietul lojica, ce rămăsese înmăr- . 


1) Bethlen, IV, 63—4; Istvanfi, 437. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 195 





murit văzând şi auzind o asemenea neruşinoasă trădare. El fu 
dat în paza lui Stefan Lazar, cel întâiu căpitan al pedestrasilor 
Palatului, care îl puse în fiare!) şi îl duse în temniţă 2). Căderea 
unui aga însemnat om, favoritul până atunci al prinţului, şi jude- 
cata sa fără martori produseră efectul care se aşteptă de unel- 
titori.. Spaima intră în inimile tuturor, încât priviră înmărmu- 


„_Tiţi şi în tăcere această privelişte *). Spre a insuflă şi mai mare 


groază în inimile deputaţilor, Sigismund puse de arestui pe un 
ostaş, ce se deosebise foarte mult, atât în războiu cât şi în pace, 
anume Thoma, sub pricinuire că i s'a spus de nişte pâritori cum 
că el ar fi vorbit oare-ce despre împilarea libertăţii; apoi, spre 
noapte, fără judecată, puse de-l spânzură în vileag 4). 

„Toate aceste fără-de-legi, zice un istoric ungur, insuflară tu- 
ror o mare durere şi se văitau încet, zicând că, nişte oameni li- 
beri—de cari, după vechiul decret al strămoşilor lor şi după legile 
patriei, nu se putea nimeni atinge de persoana lor— nu se că- 
dea a fi pedepsiţi astfel după capritiul unui om, cu spânzură- 
toare şi cu tăere de cap, fără pricină şi fără să li se lase un mi- 
nut ca să cunoască învinovăţirea ce li se aduce; că, dacă e un 
lucru grozav şi criminal d'a omori pentru ori-ce pricină un om 
care n'a fost cercetat si învinovăţit nici osândit, era tot ase- 
menea nedrept a-l aruncă în temniţă. Dar aceste plângeri za- 
darnice erau. Nimeni nu îndrăzniă a vorbi in public pentru le- 
gile patriei, ştiind foarte bine că îndată ce o vorbă liberă va esi 
din gura lui, vor trimite lanţuri, securi, lictori şi călăi ca să-l 
omoare')“, 


XXVIII. 


Sigismund publică atunci un decret prin care îndatoră pe tot 
proprietarul de un domen dăruit de stăpânire sau cumpărat, cum 
şi pe tot proprietarul de un oficiu municipal, a jură credință lui 
Rudolf, Împăratul si Craiul Ungariei, adăogând că cel ce nu va 
primi aceasta se va privi ca unul ce a băgat sabie de foc în ţară 
şi va fi pedepsit cu moarte şi confişcaţie*). Acest amerintator 


1) Bethlen, IV, 64.—?) Istvanfi, 439.—:) Bethlen, IV, 65; Istvanii, 440.-— 


- 4) Bethlen, IV, 65.— 5) Bethlen, IV, 65—6.— *) Ibid., 67, 


196 N. BĂLCESCU 

























decret fu primit de toţi într'o adâncă şi tristă tăcere; nimeni 
nu murmură, nimeni nu arătă că se invoeste. 

În sfârşit deputaţii îndrăzniră a face o încercare fricoasă. Ei 
trimiseră la Sigismund pe Francisc Theke, unul din cei mai în- 
semnaţi nobili, spre a-l rugă în numele tuturor, d'a nu părăsi 
tara într'un asemenea minut; d'a cumpăni cu minte coaptă ho- 
tărîrea ce va luă; d'a nu se lăsă în asemenea însemnate lucruri 
a fi povăţuit de capriciu, dar de judecată; că, dacă în ori-ce lu- 
cru semetia şi graba sunt rele, ele sunt mai primejdioase decât 
ori-cât când se amestecă cu primejdia patriei; că, de i s'a urit 
atât cu natia si poporul încât voeste, fără ca nimeni să i-o ceară, 
să-şi lase dregătoria sa, cel puţin să lase nevătămată şi curată 
libertatea, de care totdeauna tara s'a bucurat, d'a-şi alege prinţ, - 
si să păstreze neclintit drepturile ţării dela Sf. Andreiu, regele 
Ungariei, pe care au jurat el cu toţi ceilalţi prinți şi nobili a le 
păzi. Bathori răspunse necăjit laceastă solie „că el nu vreă a 
umblă după placul altora, ci după al său“. Ducând Francisc 
Theke acest răspuns la deputaţi, aceştia, desperati şi ingroziti 
de ceea ce păţise Iojica, nu mai îndrăzniră a stă împotrivă si, 
plecându-se împrejurărilor, se hotărîră a ascultă nedreapta po- 
runcă a prinţului si a consumă astfel prin învoirea lor mise- 
leasca trădare de ţară a lui Bathori. Senatorii mai întâiu, apoi 
cei mari şi ceilalţi deputaţi ai staturilor făcură jurământ lui Ru- 
dolf mai mult din buză decât din inimă. 

După aceea comisarii Împăratului, în numele lui, jurară paza 
drepturilor Transilvaniei. Exemplare ale jurămintelor deputati- 
lor şi copia învoirei între Sigismund si Cesarul s'au pus în păs- 
trare la Sibiiu şi un exemplar din jurământul Transilvanilor se 
trimise Împăratului :). Intr'acest chip Transilvania fu trădată 
Austriei. 


X XIX. 


Magnatii şi nobilii căutară atunci să capete o răsplată a la- 
sitatii lor. Ei trimiseră la Sigismund pe Francisc Theke si pe 
Albert Liiveg, jude din Sibiiu, ca să-l roage să scoaţă din tem- 
nita pe Iojica, un om asa de însemnat şi care se rudeă cu cele 





— = ae 


1) Bethlen, IV, 67—8. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 197 


mai dintâi familii, chiar şi cu a prinţului; că, de a facut vr'o 
crimă, să fie judecat în calea legii; si că Sigismund nu se cade 
să risipească asa de pe faţă libertatea nobililor, adăogând că ei 
stau gata a chezăşui pentru lojica. L’acestea Sigismund răspunse 
că lojica acum e în puterea comisarilor împărăteşti, cărora el a 
dat tara şi puterea d'a face dreptate '). 

Chiar în noaptea aceea târziu Christofor Kereszturi porunci 
să scoata pe lojica din casa unde era arestuit. Acesta, urcân- 
du-se în trăsură, faţă cu Eustaţie Guyalasi, zise: „Iată prețul 
prieteniei regilor“! Atunci Kereszturi îl dete in mâna lui Bar- 
tholomeu Petzen, care se intorcea la Împăratul. Acesta îl duse la 
închisoare la Szathmar. Toată averea lui lojica fu confiscată. Se 
găsi la dânsul nişte cupe de argint, pe care lojica pusese de să- 
pase aceste cuvinte, presimtire a soartei ce îl aşteptă; „Tu nu 
m'ai înălţat atât, Dumnezeul meu, decât ca să mă faci să caz 
de mai sus“! 


XXX. 


Predarea Ardealului de Sigismund in mâna Austriei fu peste 
voia, nu numai a locuitorilor din tara, ci încă si a acelor ce 
se aflau expatriati. Stim că între aceştia eră şi Cardinalul An- 
dreiu Bathori, care petreceă în Polonia. El se credea fireşte 
chemat a moşteni tronul după Sigismund şi află cu părere de 
rău că acesta, după ce la prigonit, l’a izgonit din ţară şi i-a 
răpit averea, acum îi răpeşte şi nădejdea ce aveă da se urcă 
intr’o zi pe tronul Ardealului. El scrise o scrisoare lui Sigis- 
mund, care fireşte avu puţin efect; apoi îndrăzni să intre [în 
Ardeal] să facă vre-o mişcare; dar, găsind pe Nemti intemeiati, 
se văzu silit a eşi îndată 2); alergă în grabă lângă regele Po- 
Ioniei şi, ştiind că Împăratul nemtesc eră să dea Ardealul în stă- 
pânirea Archiducăi Maximilian, ce păstră încă titlul de rege al 
Poloniei, se sill cu aceasta cât putu spre a întărâtă pe Craiul 
Poloniei asupra Împăratului şi a frăţine-său. „Nu e destul, îi zise 
el, pentru Casa Austriei, care crede că tot îi este iertat, d’a 
călcă toate tractatele şi d'a vreă să usurpeze toate coroanele ; 
ea întrebuinţează astăzi nu puterea, ci siretenia şi înşelătoria 


1) Bethlen, IV, 84. — 2) Idem. 


198 N. BĂLCESCU 
























cea mai mestesugita spre a despuiă pe nişte prinți vecini, aliaţi 
ai Poloniei. Ambitia ei e pricina că astăzi toată Ungaria geme 
sub jugul păgânilor; [acolo] va ajunge şi Transilvania, de nu se 
va grăbi a luă armele spre a înfrână dorinţele ambitioase ale 
unei familii a cărei lăcomie n’are margini.“ 

Nunciul Papei, ce se află atunci la Curtea Vienei, aflând de 
proiectele Cardinalului, povăţui pe Curtea Austriei ca Archiduca 
Maximilian să lepede titlul ce încă purtă de Craiu al Poloniei, 
ca prin această satisfacţie dată Polonilor să îi îndatoreze a nu 
lăsă pe Cardinalul Bathori a face turburări în Ungaria 1). Dar 
Craiul Poloniei nu stă atunci a sprijini pretenţiile cardinalului 
Andrei. El se gătiă pentru nesocotita si nenorocita expediţie ce 
făcu în anul acela în Suezia. E ştiut că, moştenind după moar- 
tea tatălui său crăiia Sueziei, el nemultumise poporul acestei 
tari, vroind, de pe sfaturile cele rele ale lesuiţilor, să silească 
pe acest popor protestant a primi legea catolică. Tara atunci 
se resculă, puind în capul guvernului pe Carol, duca de Suder- 
mania, unchiul craiului Sigismund. 


XXXI. 


Pân'a nu se depărtă din Transilvania, Sigismund Bathori 
trimise c'o ambasadă solemnă pe Sarmasagi la Mihai-Vodă în 
Ţara-Românească, despre care aflase că s'a turburat foarte pri- 
mind vestea abdicării sale în favorul Împăratului. El îi trimise 
scrisori în cari îi scriă că ar fi vrut a-i trimite pe Bocskai; dar 
fiind-că comisarii Cesarului sunt acolea, el are trebuinţă de dân- 
sul, şi pentru aceea îi trimite în loc pe Sarmasagi, ca pe cel 
mai credincios al casei sale pe care ar fi putut trimite, şi că 
doreşte ca Mihai să aibă toată încrederea într'însul. Afară din 
aceste scrisori, prin zisul deputat făcu cunoscut lui Mihai-Vodă 
că el nu voeste a lăsă Transilvania fără nădejde de a se mai 
întoarce, dar că crede că prezenţa sa poate atata pe prinții. 
creştini a luă armele în contra Turcilor, toţi împreună şi de- 
odată; că crede că, fiind de faţă, mult mai bine va putea în- 
lesni toate pregătirile de bani si armii şi câte trebue la răz- | 
boiu, decât lucrând prin deputaţi; iar dacă nu va izbuti a aţâţă, 


1) De Thou, XIII, 294. 


Po. 
# + 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 199 


a împinge, a armà pe creştini asupra Turcilor, cum doreşte, va 
lucrà atunci a aşeză o pace generală între toți creştinii şi bar- 
bari, pace care, după asigurarea lui, va cuprinde si Tara-Ro- 
mânească. Tot atunci el răspunse la cererea ce Mihai-Vodă îi 
făcuse mai nainte d'a-l ajută spre a cuprinde Moldova, că îl 
povăţueşte să sted liniştit, căci atât Papa cât şi Împăratul sunt 
hotăriîţi a opri ori-ce războiu între Munteni, Moldoveni si Po- 
loni, intrând în mijloc spre a-i împăciui la nevoie. 

Iluziile de cari se hrăniă sau le arătă Bathori erau cu totul 
copilăreşști. Depărtat de tron putea el oare aveă mai multă in- 
fluenţă în Europa decât când eră pe tron, strălucind de slava 
biruintelor sale? Stavila care opriă legătura creştină d'a izbuti 
eră temerea tuturor stăpânilor Europei despre ambiția si mă- 
rirea Casei austriace. Popoarele Europei nu voiau a-şi vărsă sân- 
gele, banii şi sudoarea lor pentru un războiu, al cărui câştig eră 
să fie pentru Austria. De atunci existenţa Turciei se priviă ca 
necesară echilibrului european, ca o stavilă naturală ambitiei 
Austriei, precum aceasta eră o stavilă ambiţiei Turciei. Iată prici- 
na pentru care Polonia, Franţa şi Englitera, nu numai că nu voiră 
a intră în legătură în contra Turcilor, ba încă ajutară pe aceştia, 
căutând a le dobândi pacea, când îi văzu căzuţi în grea nevoie. 
Chipul cu care Austria luă în mână Transilvania gi abdicarea 
prin înşelare a lui Bathori, mai mări în Europa dreptele temeri 
despre nesdtioasa ambiţie a Curţii Austriei. 


XXXII. 


Într'aceea Sigismund se găti a plecă spre Silezia. El nu luă 
pe soţia lui cu dânsul, de care hotărise a se- despărţi, ci o lăsă 
ca să cârmuiască tronul împreună cu comisarii Împăratului. În 
17 Maiu, el ajunse la Zaurin, care, din neingrijirea Turcilor, de 
curând căzuse, prin apucare fără de veste, în mâna oastei Îm- 
păratului. Archiduca Matei veni acolo a doua zi cu un cortegiu 
pompos să întâlnească pe Bathori. După o şedere de trei zile, 
în care Nemţii se siliră cât putură să facă pe Bathori a-şi pe- 
trece prin turnire (tournoi) şi alte plăceri, se duseră ambii la 
Viena şi apoi la Breslau si în toate locurile fură primiţi cu cea 
mai mare cinste, după poruncile intr’adins ale Împăratului 1). Pe 


:) De Thou, XIII, 295. 





200 : N. BALCESCU 


la sfârşitul lui lunie, Sigismund se duse la Oppeln şi Ratibor, 
unde ambasadorii Împăratului îl instalară în noul său st&tulet 1). 
Petrecerea lui Bathori în Austria produse un entusiasm pregătit 
si atatat de Curte, care tinted a-şi acoperi machinatiile cu care 
îl despuiase de tron. Austriacii urcară până în slava cerului a- 
ceastă lepădare mărinimoasă a lui Sigismund de un tron întărit 
prin atâtea izbânzi slăvite. Triumful lui Bathori asupra lui în- 
suşi, ziceau ei, este mai presus de biruintele ce pân' atunci stră- 
lucise viata sa. Toate artele se întrecură spre a consfinti me- 
moria acestui eveniment. Vestitul Sadeler, zugrav împărătesc, 
din porunca lui Rudolf, făcu portretul prinţului şi îl împodobit 
cu figuri alegorice privitoare la abdicarea lui. Se vedeă o ancoră 
de care se ţineau trei coroane cu această deviză: Scio cui cre- 
didi. Aceste coroane arătau Transilvania, Moldova şi Valachia, pe 
cari Bathori le dase Împăratului, pe aceste două numai cu nu- 
mele; de desubtul portretului se săpă aceste versuri 2). | 

In ţările străine mai întâiu nimeni nu vroiă a crede de lepă- 
darea lui Sigismund de tron. Oamenii ambiţioşi se mirau cum- 
să-şi lepede el astfel tara şi tronul. Toţi oamenii cu minte nu 
se puteau dumiri cum el, Domn stăpânitor, să râvnească după o 
pălărie de cardinal. Abdicarea lui li se păreă un amestec de mă- 
rinimie şi de slăbiciune ; mai mult un capriciu decât o faptă cum- 
pănită şi serioasă 3). Din aceasta, se putea lezne bănui că, mâne 
poate, acest om uşure, ascultător la alt capriciu sau la alte inspiratii 
contrarie, se va căi şi va lucră cu totul în contra faptei de acum. 


XXXIII. 


Vestea prefacerilor din Transilvania si ambasada lui Sarma- 
sagi turbură foarte pe Mihai-Vodă. Singur, izolat, ţintă a vrăj- 
măşiei Turcilor, Polonilor, cari tocmai atunci înoiră pacea cu 
Turcii, a Tătarilor şi a lui Teremia Movilă, lipsit de bani şi mij- 
loace d’a tine o oştire mare în picioare spre a se apără în 
contra atâtor duşmani puternici, pân'aci el îşi rezimase spa- 
tele şi armele de Transilvania. Prin aceea numai că această 
țară pică sub stăpânirea Austriei, Mihai-Vodă cu tara, trebui tot-. 
deodată să cază sub influenţa acestei Împărăţii chiar şi dacă 





1) De Thou, XIII, 295.—2) Vezi-le în textul notelor.—3) Sacy, II, 480 şi 143. | 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 201 





Sigismund nu ar fi tratat pentru Valachia, lăsând drepturile 
protectuitoare dobândite de dânsul Austriei. Mihai puteă tare 
lezne a nesocoti această dare, ce n’avea nimic serios, de'vreme 
ce vitejiile lui Mihai rupsese tractatul dela Maiu 1595. Dar puteă 
el oare, aflându-se înconjurat de atati duşmani, sigur că Turcii 
căutau prilej a reîncepe războiul, a se strică acum cu Austria? 
El văzu că proiectul său asupra Transilvaniei se nimicnici, că nă- 
dejdea sa cea iubită de a cuprinde Moldova trebue amânată de- 
ocamdată. Incepi să creadă că, alăturându-se pe lângă Împă- 
ratia Austriei, va putea izbuti a face pe aceasta a înţelege im- 
portanta d’a organiza şi da întemeia un stat român mare şi 
puternic sub protectoratul ei şi care să fie sabia şi bulevardul 
ei si al creştinătăţii în contra Orientului. Credeă însă şi mai 
mult intr’insul. El nu părăsi proiectele lui, ci amână numai în- 
deplinirea lor. 

Spre a arătă bună-voinţa sa cătră Împăratul, se grăbi a trimite 
cătră comisarii împărăteşti în Ardeal doi soli, pe Elie Cocaci, 
Săcui şi pe Petre Armeanul, ca să le zică că, după plecarea lui 
Sigismund, el nu ştie ce să facă şi în cine să se razime, neavând 
bani de ajuns spre a plăti oştirea trebuincioasă spre războiu; 
că, neștiind ce au de gând să facă Cesarul şi comisarii, trimise 
să-i întrebe de-i pot trimite bani acum sau de se îndatorează 
a. plăti mai pe urmă banii ce el va luă împrumut, zălogind ave- 
rea lui; că, spre a se înţelege de toate acestea, s’ar fi dus însuși 
la dânşii, dar că n'a putut, fiind-că îşi scrântise un umăr la vå- 
nătoare, căzând după cal. Comisarii gândiră că cu ori-ce pret 
trebuie a ţine în partea Austriei pe acest îndrăzneţ şi întreprin- 
zător războinic; şi, [spre] a nu-t supără şi a nu-l sili să treacă la 
duşman, îi răspunseră să aibă puţină răbdare şi să fie sigur că 
toate se vor încheiă după dorinţele sale; că despre toate aces- 
tea, ei se vor înţelege prin oameni aleşi sau înşişi vor veni la 
dânsul; că îndată ce prinţul Maximilian, ce se aşteaptă, va să vie, 
nu va uită nimic din cele de trebuinţă spre a-l apără şi întări în 
puteri, ci încă îi va trimite şi cinstiri (demnități) mari, cari vor 
creşte şi înălţă slava lui. Mihai-Vodă aşteptă câtă-va vreme, dar 
văzând că Archiduca Maximilian nu mai soseşte, trimise o nouă 
solie pe Spătarul Radu si pe Logofătul Miriste, ca să arate co- 
misarilor că el nu mai poate aşteptă si cere un răspuns hotărît. 
Ambii comisari împărăteşti, Episcopul de Veitzen şi Istvanfi 


902 N. BALCESCU 





tiind sfat cu unii din cei mai însemnați ai Transilvaniei şi lä- 
sând oameni aleşi spre a purtă trebile Transilvaniei în lipsa lor, 
plecară înşişi spre a veni la Mihai-Vodă în Tara-Romaneasca, 
luând cu sine pe Gaspar Corniş şi pe Pancratie Sennyei, cunos- 
cuti bine ai lui Mihai din deosebite ambasade ce avură la dânsul. 
Luând pe la Sibiiu şi Braşov, ei trecură munţii pe la Rucăr şi 
ajunseră la Târgovişte peste şase zile după plecarea lor din Alba- 
Julia. Mihai-Vodă, aflându-se tot bolnav, trimise înaintea lor pe 
fiul său Pătraşcu cu mai mult de trei mii soldaţi şi îi aduse cu 
mare cinste în Târgovişte. După ce conferințele se prelungiră 
trei zile, se încheie un tractat cu cuprinderea următoare ?ł): 


XXXIV. 


„Mihai, Voevodul 'Ţării-Româneşti si sfetnicul Maiestăţii Sale 
Împărăteşti şi Crăieşti etc., dimpreună cu Eftimie Mitropolitul 
Târgoviştei, Vornicul Dumitru, Banul Mihalcea, Clucerul Radu, 
Logofătul Teodor, Vistierul Andronaki, Spătarul Negru, Logofă- 
tul Mirişte,. Banul Calotă, sfetnicii lui si reprezentanţi ai Țării- 
Româneşti, sunt hotărîţi să-şi unească tara lor cu Coroana Unga- 
riei. Spre acest sfârşit, intelegandu-se cu vrednicul de cinste 
Ştefan Szuhay, Episcop de Veitzen și Prefect al camerei ungu- 
rești de la Presburg şi cu prea strălucitul Nicolae Istvanfi de 
Kisaszon-falva, Propalatinul regatului Ungariei şi Căpitan al ce- 
tatii (Edenburgul, legaţi plenipotentiari si comisari împărăteşti 
în Transilvania şi 'Ţara-Românească, a încheiat cele următoare: 

„l. Împăratul se îndatorează a da leafă la 5.000 soldaţi d’ai 
fui Mihai; cât pentru alti 5.000 oameni călărime şi pedestrime | 
ce are Mihai, comisarii să se silească a face ca Împăratul sau 
a-i trimite oaste sau a da leafă pentru ţinerea şi armarea lor, - 
însă vara leafă întreagă iar iarna pe jumătate. Afară d'aceasta, 
având Mihai nevoie absolută de un mai mare ajutor, Împăratul 
sau, în numele lui, Archiduca Maximilian, se îndatorează a-i-veni 
- în ajutor cu ostile Ardealului şi din alte părţi. Asemenea şi Mihai 
se îndatorează d’a se sili d'a împinge pe Turci din partea lo- 
cului şi a merge în ajutorul Transilvaniei şi a părţilor veces: 
ale Ungariei, când nevoia o va porunci. 


1) Istvanfi, 444. . 





> 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 203 


„Il. Mihai si fiul său Pătraşcu şi toţi următorii lor în linie 
bărbătească să stăpânească Tara-Romaneasca cu toate veniturile, 
drepturile şi hotarele ei, ca vasali ai Imperiului, fără a plăti 
vre-un alt tribut, decât să deă în tot anul la Împărăţie un dar 
de cinste după voia si alegerea sa. 

»Mosiile cumpărate de Mihai şi fiul său cu banii lor să fie 
ale lor şi să aibă voie da face cu dânsele ce le va plăceă. 

„IH. Intâmplându-se ca Mihai şi Pătraşcu să moară fără moş- 
tenitori, Măria Sa Impăratul să aibă a întări pe Domnul ce se 
va alege prin învoirea obștească a boierilor, staturilar -și rån- 
durilor ţării. | 

„Mărirea Sa va da Domnului, ori-care va fi, în Ungaria sau în 
Transilvania, o cetate cu venituri îndestule spre ţinerea lui. 

„IV. Făcătorii de rele şi dezertorii ce din Ţara-Românească 
trec în Transilvania şi Ungaria, să se poată prinde şi aduce 
înapoi. 

„V. Neguțătorii din Țara-Românească vor aveà slobod co- 
merciul cu Transilvania, fără însă a vătămă privilegiurile cetăți- 


lor slobode din această ţară. În 'Țara-Românească negotul va _ 


fi slobod, plătind taxa hotărită. 

» VI. Religia şi Biserica română să fie slobode, ocrotite si ne- 
atinse de nimeni. 

» VII. Nuncii şi Ambasadorii ce Domnul ţării va trimite la 
Împăratul sau Archiduca Maximilian, să aibă îndată audienţă 
şi să fie trataţi după cum cere trebuinta. 

„Acest tractat s'a încheiat în 9 Iunie 1598, în biserica Sf. 
Nicolae din Târgovişte.“ 1) 


XXXV. 


În aceiaşi zi (9 Iunie), înainte de încheerea tractatului, Mihai- 
Vodă, în aceiaşi biserică a Sfântului Nicolae, depuse jurământul 
de credinţă lui Rudolf al II-lea şi urmaşilor lui, şi după dânsul 
jură Mitropolitul Eftimie şi toţi boierii. 

Pân'a nu plecă din Ţara-Românească, comisarii deter’ Dom- 
nului preţul de 17.500 florinti de Ungaria, pentru pregătirile 
de războiu; zece mii florinti îi plătiră in monedă, şi pentru cei- 


<- 6 vw 0; a 





204 N. BĂLCESCU B 


‘lalti şapte mii, Mihai-Vodă primi un inel cu un mare diamant 
si alte treizeci si şapte diamante mai mici 1). 

Acest tractat a fost mult lăudat de unii din istorici. Țara- 
Românească singură, zis-au ei, nu putea a-şi păstră neatârnarea 
ei; cum putea dar face mai bine decât a se închină Austriei 
cu asemenea favoritoare condiţii? Alăturându-se de Austria, 
Românii din Ţara-Românească se alăturau deodată si de atâ- 
tia Români fraţi ai lor din Transilvania, Banat şi părţile orien- 
tale ale Ungariei. Moldovenii încă n'ar fi întârziat a se lipi de 
Austria cu aceleaşi condiţii ca Muntenii. Prin lipirea cu Austria, 
Românii încetau d'a face parte din orientul barbar şi se uniau 
cu apusul luminat şi astfel sporiau iute şi ei în calea civiliza- 
tiei. Încet cu încet, împrejurările ajutând, Românii sub ocroti- 
rea Austriei se întăreau şi, dobândind unitatea naţională, do- 
bândeau putinţa d'a câştigă cu vreme neatârnarea lor şi intrau 
în toate drepturile naturale ale natiilor. Toate aceste conside- 
ratii sunt frumoase si ar fi fost şi adevărate, dacă din noro- 
cire, sinceritatea s'ar puteă află vre-odată în învoirile făcute 
între o parte slabă şi alta mai puternică, totdeauna plecată a 
abuză de puterea şi protecţia ei; dacă firea Împărăţiilor, care 
sunt nişte adunături de staturi si natii fără nici o asemănare 
şi legătură între_ele, strânse şi ţinute laolaltă întrun stat 
numai prin silă, sar putea învoi cu ideia nationalitatii şi a in- 
dependenţei natiilor. Austria dar ar fi abuzat de protecţia ei, 
aceia ce ar fi silit pe Români a se aruncă din nou în braţele ` 
Turcilor, spre a scăpă de Nemti, după cum făcuseră în vremea 
lui Mircea spre a scăpă de Unguri. Apoi chinuiti si de Turci, 
ar fi ajuns fireşte acolo unde au ajuns, a se aruncă în braţele 
Muscalilor, spre a scăpă de Turci, pentru ca un veac dup'a- 
ceea să se arunce iar în braţele Turcilor, spre a scăpă de pro- 
tectoratul împilător al Muscalilor. Oscilatii nenorocite, dar ne- 
apărate, când un mic stat se află între altele mai mari si smâncit 
de dânsele. Asta este soarta nenorocită a natiilor care se bi- 
zuesc în străini, iar nu în ele înşi-le; astfel a fost şi va fi soarta 
Ţărilor Române, câtă vreme nu se vor împuternici prin unita- ` 


1) Pray, 156. Acest autor dă asemenea şi jurământul lui Mihai-Vodă: 
în latineste. 





i ` 
ra, ~> 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 205 


tea națională. Străinul e totdeauna vătămător unei natii şi fa- 
cerile lui de bine chiar sunt rele mari. 

In acest tractat vedem încă că Mihai-Vodă tinti a face tro- 
nul ereditar si a întemeiă o dinastie. Multi din Voevozii nos- 
tri cei mari, înaintea şi în urma lui Mihai-Vodă, visară eredi- 
tatea şi, printr'o fatalitate minunată, acest vis făcu să se stingă 
cu sunet moştenirea lor. Mircea-cel-Bătrân visă ereditate şi până 
nu muri, avi durerea să vază pe numeroșii săi fii legitimi si bas- 
tarzi, a sfâşiă tara prin pretenţiile lor la tronul de [la] care tatăl 
lor îi goniă. Neagoe Basarab visă ereditate si pretenţia fiului său 
da domni răsculă ţara şi o aruncă în nişte războaie civile şi 
într'o anarhie grozavă, care dete prilej Turcilor a face tara pa- 
şalâc ; şi ar fi perit, dacă din noroeire Jara nu-şi alegeă Domn 
pe Radul-dela- Afumaţi, care o mântui, iar fiul lui Neagoe-Vodă 
muri pribeag şi în ticăloşie la Constantinopol. Mihai-Vodă visă 


„ereditate şi fiul său muri pribeag în pământ străin fără a-şi mai 


vedeă ţara după moartea tătâne-său. Şerban Cantacuzino visă 
ereditate şi bău otrava vărsată de chiar rudele sale de aproape, 
iar fiul său rătăci izgonit în țară străină. Brâncoveanu-Vodă visa 
ereditate şi, până a nu muri, văzu capetele a câte patru fii ai 
săi rostogolindu-se la picioarele sale, tăiate de sabie turcească. 
Pretenţie nebună întradevăr d'a întemeiă stabilitatea unei di- 
nastii într'un pământ ce se mişcă şi se cufundă în mijlocul fur- 
tunelor dese ce de din afară îl cutreeră, în mijlocul unor oameni 
ce lezne se prefac şi se schimbă! Moldovenii începură statul lor 
prin ereditatea domniei, dar îndată caracterul nestatornic al po- 
porului îi aduse a face domnia alegătoare. La un popor de un 
caracter schimbător si nestatornic trebue instituţii în analogie 
cu caracterul său, care să reguleze această nestatornicie, fără a 
pretinde a o înăbuși. Un asemenea popor are trebuinta de insti- 
tutii libere, alegătoare, republicane. 


XXXVI. 


Coprinderea Transilvaniei de Austriaci şi tractatul lui Mihai 
cu dânşii supărară foarte pe Turci si îi hotărîră a nu suferi aceasta 
şi a se oşti din nou asupra Transilvaniei şi a Tarii-Romanesti, 
până ce se aflau încă in ameteala acelor prefaceri de stăpânire. 
Satârgi-Mehmed-Paşa, al doilea Vizir, care se află în Ungaria, 


206 N. BALCESCU 


primi poruncă a intra in Transilvania şi Pasii după marginea 
Dunării trebuiră a-şi împreună puterile spre a năvăli în Tara-Ro- 
mânească. Mihai, împuternicit prin ajutorul ce luase dela comi- 
sarii împărăteşti, se pregătiă acum a face o nouă campanie cu 
Turcii, când o întâmplare, neprevăzută de nimeni, curmă proiectele 
sale, aruncă Ungaria, Transilvania si Valachia în valuri noue, 
şi în sfârşit deschide calea dorinţei inimei sale. 

În palatul din Ratibor în Silezia, Bathori, in loc de acea li- 
nişte filozofică de care igi făcuse o icoană asa de încântătoare, 
găsi neplăcuta uniformitate a unei vieţi fără lucru şi uritul stă- 
pâni inima sa. 

Ca toţi domnitorii cari de bună voe se pogorise după tron, el 
se hotărise a o face stăpânit fiind de ambiția de a minuna lu- 
mea prin disprețul măririlor omenești şi printr'o faptă neobis- 
nuită. Dar de odată ce acest minut trecu, începu a dori după 
tronul perdut. În mijlocul plăcerilor din Ratibor, trăind o viaţă 
molatică, fără trebi din lăuntru, fără griji din afară, i se făcir 
dor de larma taberilor şi de acel cort deschis, în care aerul bătea 
în toate părţile. Fiind că din puterea şi gloria militară nu pre- 
tuise decât vanitatea lor, trufia lui suferiă, căci n’are cui da des- 
tule porunci ; inima lui oftă după războaie care hrăniau dragostea 
d'a auzi pe toţi slăvind numele lui 1). El începă a blestemă acum 
în zadar şi târziu pe acei ce îl sfătuiseră laceastă lepădare după 
tron, ruşinoasă si pricinuitoare de atâtea nenorociri. Si, cu aceiaşi 
uşurinţă cu care venise în Ratibor, gândi să se întoarcă in Ar- 
deal). Însă mai întâi ispiti dacă duhurile în Transilvania îi sunt 
spre favor şi adresă o scrisoare unchiului său Ştefan Bocskai, 
printr'un trimis înadins, expuindu-i ca un copil uritul ce-l cu- 
prinsese şi rugându-l prin jurăminte ca să lucreze pentru dânsul, 
să poată scăpă din acel grozav exiliu 3). În Transilvania, cârmui- 
rea comisarilor Împăratului şi oare-care prefaceri ce ei încercară 
a face, nemultumise pe acei aspri magnați unguri cari de atâta. 
vreme invatasera a urî pe Nemti. Ei erau atunci foarte ingrijati de 
amerinţările Turcilor din Banat de a năvăll fără veste asupra-le, 
fără a fi gata de împotrivire. De vreme ce Maximilian Archiduea | 
eră hotărît a luă stăpânirea Transilvaniei, magnații trimiseră la 
dânsul să-l roage a veni cât mai în grabă cu oastea casă ia guver= . 


1) Sacy, II, 147.— :) De Thou, XIII, 295.— $) Bethlen, IV, 132. - 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 207 


nul ţării şi s'o apere de duşman. Dar Maximilian, încurcat în răz- 
boiul din Ungaria, da zi peste zi, Şi nici el nu veniă nici oaste nu 
trimeteă. Locuitorii Transilvaniei, ingrijati fiind-că nu-şi împli- 
neste făgăduelile făcute când i s'a închinat Transilvania, începură. 
a cârti asupra Împăratului. Bocskai cârteă mai mult decât toţi, pă- 
rându-i rău că, [prin] abdicarea nepotului său Bathori, perduse 
toată importanţa şi puterea ce aveă în ţară 1). Când primi scri- 
soarea lui Sigismund, el o comunică lui Demetriu Naprazdi, Epis- 
copul Transilvaniei, opozant al guvernului împărătesc şi care 
aveă de prieten pe Lupul Corniş, unul din cei mai însemnați 
Săcui, si în înţelegere cu dânsul, răspunse lui Sigismund ca să 
fie plin de nădejde că lucrează pentru dânsul şi să se gră-. 
bească a veni în Transilvania ?). 


XXXVII. 


Cum primì Bathori această scrisoare, fără a mai întârzià, în- 
cepu a se gătì de plecare. Temându-se ca duhovnicul său părin- 
tele Carilio, al cărui zel pentru Austria îi eră acum cunoscut, 
aducându-și aminte cu câtă înfocare îl povatuise a se lepădă de 
tron, să nu-i aducă vr’o impedecare, se gândi a-l trimite la 
Împăratul ca să-i arate că sorocul când trebuiă a i se plăti pen- 
sia hotăriîtă a trecut şi încă n'a primit nimic; şi să-l roage ca 
să i se adauge în stăpânire Lactemişul, moşia doamnei Maria 
Marica, fosta soţie a lui Vratislau Prenestein, vicar de Boemia, 
care aveă un frumos si mare palat ce se zice că semana cu 
vestitul palat Pitti din Florenţa, sau alt loc frumos de locuit, 
plângându-se că în statul lui nu are casă care să-i placă de lo- 
cuit. Părintele Carilio plecă şi în puţine zile se întoarse dobân- 
dind ambele cereri dela Împărat. Dar Sigismund nu aşteptase 
întoarcerea lui și, puţine zile după plecare-i 3), însoţit numai de 
doi ingi şi îmbrăcat, după cum zic unii, călugăreşte, plecă pe 
ascuns din Ratibor şi, lăsând drumul mare spre a nu cădeà în 
cursele lui Maximilian, se îndreptă pe altă cale mai lungă pe 
lângă hotarul Poloniei şi, în timp de noapte, ajunse tără veste 
la Cluj în Transilvania 4), în 20 ale lunii lui August 5). Îndată 


1) Spontoni, 61.— *) Bethlen, IV, 132. — 3) Spontoni, 62 — 4) Ibid.; De 
Thou, XIII, 295; Tomasi, 61. — 5) Istvanfi, 446; Bethlen, IV, 159. 


m Îi 2 2 Tai 
r 2 : ii 
haita > 2 > 


208 N. BĂLCESCU 


ce sosise se îndreptă cătră Mihai Katonai, ce eră prefect al ora- 
şului, care îi spuse că şi soţia lui se afla sosită cu.o zi înainte 
în oraş, spre a aşteptă venirea Archiducăi, care acum eră în 
Casovia, şi trimisese o mie de călăreţi spre a o însoţi în Ger- 
mania 1). El porunci să meargă la dânsa să-i spună că a sosit şi 
so salute în numele lui. Princesa se află la biserică, făcân- 
du-şi rugăciunea, când i se aduse această veste neaşteptată ce 
o miră şi o turbură foarte. Ea răspunse că îndată ce se va să- 
. vârşi slujba bisericei, nu leapădă o convorbire faţă cu marturi. 
Sigismund, îndată ce se întâlni cu soţia lui, simțind cât îi va 


fi de trebuinţă în acele împrejurări, trase spre sine cu mângâeri. 


prefăcute şi cu făgădueli pe acea sărmană femee, lipsită de sfat 
şi ajutor, pe care atât o nesocotise şi o urgisise mai nainte. 
Dup'aceea, fără întârziere, porni pe Benedict Macedi şi pe Şte- 
fan Lazar, cap al soldaţilor palatului, care aveă cheile cetăţii, 
la Alba-lulia, unde intrară fără a află comisarii Împăratului si 
duseră la Bocskai scrisoarea lui Bathori. Acesta chiar în noap- 
tea aceea, luând cu sine o trupă de soldaţi, se duse la cortul 
lui Gaspar Cornis, ce se află tăbăriît lângă Sebeş cu oastea ţării 
adunată pentru apărarea despre Turci, şi îi vesteşte sosirea lui 
Sigismund la Cluj cu soţia lui, şi îl îndeamnă cu cuvinte scurte 
şi aspre spre a-l recunoaşte de print. Cornis, după oare-care 
îndoire şi amerintari ale lui Bocskai, se învoi. Moise Săcuiul 
trase îndată pe Săcuii ce alcătuiau cea mai mare parte din oş- 
tire, în conspirație, făgăduindu-le libertatea. Pilda Săcuilor trase 
şi pe celelalte osti cari recunoscură de cap pe Bocskai. Comi- 
sarii împărăteşti, părăsiţi de osti si de Cornis, trimiseră cărţi 
cetatilor săseşti si la Clujeni spre a le aduce aminte jurămân- 
tul făcut Împăratului. Ei trimiseră și lui Maximilian trei plicuri 
de scrisori tot într'un fel, ca să-i zică să grăbească a veni până 
n'a apucă duşmanul a se întări. Dar aceste scrisori n'avură no- 
roc a merge la adresa lor. Un plic ce se dăduse lui Gheorghe 


Palatici fu dat de acesta lui Bocskai ca să-i tragă favorul. ` 


Altul se luă dela Nicolae Hanol, pe când acest curier îşi schimbă 
calul la Turda, cu mare primejdie a vieţii sale. Iar al treilea, 
loan Marcul, Raguzanul ce-l duceă, trădat fiind de soţii săi 
italieni, fu silit a-l înghiţi, când în vremea nopţii, aprozii bă- 


1) Tomasi, 61. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 209 
nuind ce aveă, înconjurară casa sa şi umblau a sparge uşile spre 
a intră. m l 

A doua zi des de dimineaţă Bocskai esi din tabără cu Cornis 
şi se duse la deputații Împăratului de le arătă scrisorile lui Si- 
gismund ce îi chemà la dânsul. Aceştia răspunseră că vremea 
îi va sfătui. Bocskai atunci puse pază la palatul unde se aflau co- 
misarii şi, întorcându-se în tabără, chemă o adunare, unde se 
plânse de Nemţi că sunt grei şi scumpi, că nu trimeseseră până 
atunci nici oştiri, nici bani, nici ajutoare; că Maximilian nu în- 
` drázneşte a veni în provincie; că până în acea zi ei fuseseră pur- 
taţi de deputaţi cu nădejdi zadarnice; că nu trebue a mai aş- 
teptă nimic dela dânşii; că duşmanii sunt în arme, primejdia de 
față. Nevoia e neapărată de a-şi întoarce dorinţele asupra ace- 
lui print ce mila dumnezeiască aduse înapoi si că trebue a-i da 
înapoi sceptrul. Toţi aclamară aceste cuvinte, urară ani mulţi 
şi fericiţi prințului şi trimiseră deputaţi la Cluj spre a-l fericită. 
Deputaţii Cesarului fură aspru păziţi 1). 


XXXVIIL 


Sigismund, după ce primi jurământul locuitorilor Clujului, tri- 
mise în toate părţile in Transilvania spre a instiinté pe popor 
de sosirea lui. Toţi se supuseră. Saxonii numai stătură în cum- 
pănă cât-va. Ei ziceau că nu pot a-i face jurământ din pricină că 
tot el le poruncise d'a jură Împăratului şi că înainte trebuie a-i 
dezlegă de acest jurământ. Cetatea Oradia-mare 2), ce eră co- 
mandată de George Kiral, singură rămase de nu vroia se su- 
pune lui Sigismund şi a călcă jurământul făcut Împăratului 3), 

În 22 August Sigismund scrise Archiducelui Maximilian, ce erà 
în cale ca să vie în Transilvania, că văzând însuşi cu ochii că 
principatele Oppeln şi Ratibor, ce i se dedese spre compensație 
pentru Transilvania şi Valachia, erau de o valoare mult mai ne- 
însemnată decât ceea ce i se arătase, găsise de cuviință, pentru 
aceste drepte şi puternice cuvinte, a se întoarce în ţara sa; că 
acum e stăpân peste Cluj, capitala Transilvaniei; că e hotărît 
a se sili cât va puteă ca să păstreze ce e al lui, împotriva ori- 





1) Istvanfi, 446.— 2) De Thou, 295—6.— *) Spontoni, 62; Tomasi, 61. 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 14 - 


kai = A 


210 N. BĂLCESCU 


căruia ce ar năvăli asupră-i. De aceea roagă pe Maximilian d'a nu-şi 
mai urmă înainte călătoria, ca să nu-l pună in reaua nevoe d’a | 
se apără si d'a supără pe cei ce caută a indatora; că, în ori-ce 

chip, el e hotărît a cruta totdeauna si a căută, după cum se 
cade, cinstea şi protecţia Împăratului si a Casei Austriei, d’a 
respectă sfânta Împărăţie, după cum totdeauna a făcut, şi d’a 
sprijini interesele lor pe cât îi va stă în putinţă!). 

Dup'aceea Sigismund se duse la Turda cu soţia lui, unde 
convocă dieta si trimise cărţi poruncitoare, iscălite de dânsul 
şi de soţia lui, la comisarii Cesarului, amerinţându-i că-i va aduce 
cu sila de nu vor voi a veni de voe. Pentru aceea comisarii, în- 
sotifi de o trupă de călăreţi, înră aduşi la Turda şi, după cinci 
zile dela sosirea lor, Sigismund îi aduse înainte-i şi, depărtând 
ori-ce martor afară de soţia lui, le zise cu vorbe prefăcute că 
este tare mâhnit că a supărat pe Cesarul prin întoarcerea sa din 
Silezia, dar că a fost silit fără voe a o face, căci locul acolo nu 
eră plăcut de locuit; că păstrează încă Cesarului vechiă sa cre- 
dinţă, numai acesta să nu-i facă războiu si Maximilian să nu 
caute a-l goni din ţară; că crede că n'are a se teme de una ca 
aceasta dela nişte prinți asa de buni şi de înţelepţi. Dar că, dacă 
din întâmplare va vedeă că pregătesc împotrivă-i vre-o vrăjmă- 
sie, va adună puterile [sale] si ale altor prinți si se va pre- 
găti de apărare. Apoi făgădui comisarilor că îi va slobozi îndată 
ce supușii săi îi vor ertă?). Într'aceea Maximilian, ce sosise la 
Casovia, prinse câte-va care ale prinţului Transilvaniei ce veniau 
din Silezia încărcate cu mult aur în bani, bucăţi şi alte lu- 
cruri preţioase şi pe care erau multi oameni din suita prinţului. 
Maximilian duse aceste cară în oraşul cel mai apropiat. Cum află | 
aceasta, Sigismund declară că nu va da drumul comisarilor până 
nu i se vor întoarce carăle. Din aceasta începură vorbe mai 
aspre între dânsul şi Curtea Austriei. El strigă tare împotrivă-i, 
acuzând-o că a întrebuințat rău credința sa cea lezne și increde- 
rea lui. L'aceste cuvinte Casa Austriei răspunse tare că Sigis- - 
mund adaogă obrăznicia la viclenia sa’). 


1) De Thou, XIII, 296.— 2) Istvanfi, 447.— 3) De Thou, XIII, 296. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL - 911 


XXXIX. +S 


Reurcarea pe tron a lui Bathori, ca si abdicatiea lui, trebui 
să fie fatală unui om ce îl slujise cu atâta credinţă si fu jertfit 
de dânsul cu o cruzime atât de vicleană. Iojica, cum stim, zăceă 
în închisoare la Szathmar, când Împăratul, turbat de mânie că 
= Sigismund îi răpise Transilvania, vo! să-şi răzbune asupra cui-va 
şi să înfricoşeze cu aceasta pe împrotivnicii Transilvaniei. El 
trimise îndată la Szathmar pe Ion Marin, dalmat dela Raguza, 
ca să omoare pe Stefan lojica. Acesta, ce fusese rudit cu [ojica, 
temându-se a nu fi acuzat că s'a purtat nelegiuit cu un aşă mare 


om, chemă vr-o cAati-va insi spre a-l judecă, pârîndu-lcă a pre- — 


tins la domnia Transilvaniei şi că e vinovat de lese-majestate, 
căci a atatat pe cei mari şi poporul şi a vrut a dobândi o ţară 
ce Împăratul o hătărise pentru Maximilian. lojica suferi cu multă 
mărinimie nedreptatea soartei. Sigur despre soarta lui, el des- 
prețul ori-ce apărare, nu prim) nici avocat, nici nu vro! a resturnă 
multe cuvinte mincinoase şi nedrepte ale pârii; şi nu vroi a 
cere, nici dela judecători, nici dela Împărat, revizia procesului. 
El fu osândit la moarte 1). Singură femeia lui numai, ce era si 


ea româncă, foastă Doamnă în Ţara-Românească, {ici oare-care 


rugăciuni şi ispitiri zadarnice a mântui pe soţul său 2). Osânditul 
fu mai târziu pus la caznă; apoi îl duseră la poarta cetăţii, unde, 
după ce rosti câte-va cuvinte spre apărarea sa şi ceru după obi- 
cei iertăciune la mulţimea de oameni adunată, fu izbit cu se- 
curea de un turc robit şi capul i se rostogoli. la pământ. Sa 
băgat de seamă că lojica fù omorît ‘in aceeaşi lună si zi când, 
patru ani înainte, prin inspiraţia lui, a lui Gesti şi Bocskai, se 
sugrumara Baltazar Bathori si Wolfgang Kowatzius. El fu în- 
mormântat fără nici o cinste intr’o biserică din cetăţue şi d’abia 
acoperit cu pământ, aceea ce văzând-o un prieten al lui Iojica, 
cert. voie căpitanului din Szathmar ca să-l îngroape mai bine. 
Voia i se dete şi el puse de-l înmormântă după cuviinţă 3). Astfel 
fu sfârşitul acestuj bărbat, unul dif cei mai mari al Românilor din 
Ardeal. Dacă noroeirea ar fi ajutat meritul şi ambiția lui, el ar 
fi ajuns să domnească în patria lui şi soarta fraţilor săi Români 


1) Bethlen, IV, 161.— 2) Tomasi, 61.— 3) Bethlen, IV, 162. 


/ 


212 N. BĂLCESCU 





ar fi fost cu totul alta. Vina lui fu că dorì independența patriei 
sale. El pari nevinovat şi ucis fără de lege de Austria, căci ea 
n’avea drept asupră-i, nefiind supusul ei, vina ce i se impută © 
fiind săvârşită înainte de a ocupă Austria Ardealul. Averea 
sa fu confiscată de Împărăţie. Lăsară numai soţiei sale şi ju- 
nelui său fiu câmpul Grindu spre a putea suferi amărăciunea 
stării de faţă şi a îndulci dorul stării trecute. Vremea însă în- 
toarse o parte mare din moşiile lui lojica la fiul său 1). Urmaşii 
drepţi ai lui lojica şi până azi se tin în bună stare şi treaptă; 
dar, cu totul deosebiți de străbunul lor, ei trădară naționalitatea 
română pentru a imbratisa pe cea maghiară şi trădară şi pe 
aceasta, dându-se cu totul în partida Casei Austriei, duşmana 
Ungariei şi ucigaşa străbunului lor. 


XL. 


Li 


Se auzi atunci că al doilea Vizir Mehmed-Satârgi-Paşa se apro- 
pie de hotarele Transilvaniei, că împresurase Cinadul şi îl luase, 
după ce bătuse pe comandantul cetăţii Francisc Lugaci şi oştile 
‘sale; că intr’o alergătură cuprinsese Aradul si Nădlacul, care fu- 
seseră părăsite de oştile împărăteşti, si că acum se îndreptă spre 
Oradia. Sigismund trimise la Satârgi pe Matei Borbeli, cerând 
să-i trimită patru deputaţi la Lipova ca să trateze de o alianţă. 
El făgădui încă că, de vor voi Turcii, le va da in mână pe de- 
putatii Împăratului numai să facă .pace. Dar Satârgi îi răspunse 
d'a se adresă la Constantinopol de voeste a contractă alianţă. 
Acest răspuns spăimântă pe Sigismund şi, văzând că alt chip de 
cât a căută a se împăcă cu Împăratul [nu] este, începu a trată 
„mai cu omenire pe deputaţi şi porni la Casovia, la Maximilian, 
pe Gavril Heller şi pe Luca Trausner, cetăţeni din Cluj, spre 
a pipăi gândyrile Archiducei. Deputaţii îi aduseră cuvinte blânde 
dela Maximilian şi făgăduiala d'a-i întoarce carele şi oamenii 
prinşi, de va da drumul deputaţilor până în nouă zile. Sigis- 
mund, vesel de acest răspuns neaşteptat, se grăbi de trimise 
pe deputaţi la os langa Pee pe.care il găsiră greu 
bolnav 2). 

Eră în vedstal că Austria, în acel minut, când Turcii, c'o nouă 


1) Bethlen. IV, 84. —2) Istvanfi, 447. 


+ 
m . 
w 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 213 


furie, se pornise spre războiu, nu îndrăzniă a deschide războiu 
si preferă mijloace paşnice de învoire. Această încredințare în- 
curagie pe Sigismund de porni la Praga pe Episcopul Albei, 
Napradi, si pe Ştefari Bocskai, împreună şi cu contele Sigis- 
mund della Torre, care fu însărcinat d'a trece dela Praga la 
Papa Clement la Roma. Deputaţii erau însărcinaţi a cere reîno- 
irea alianţei dela 15941). ot 

Sigismund trimise intr’aceeasi vreme pe Stefan Bodoni la 
Mihai-Vodă, de care simţiă cât are trebuinţă Transilvania, ca 
să-l roage a încheiă un tractat de alianţă şi totdeodată să-i 
ceară si un ajutor de oaste împotriva gloatei turceşti ce se în- 
naintă spre a pustii Transilvania. Mihai-Vodă se temu că, ne- 
primind alianţa lui Sigismund si de nu i-ar stă în ajutor, lar 
puted sill pe acesta a se Muncă în braţele Turcilor, aceea ce 
ar fi [fost] o mare primejdie pentra Ţara-Românească, căci Turcii 
o ar putea izbi din partea Dunării si din partea munților. Pen- 
tru Țara-Românească luptă cu o armie ce vine despre Dunăre, 
e peste putință, de nu va puteà a se răzimà în siguranță pe 
munți. Alianța Transilvaniei în acest caz îi este dar neapărată. 
Mihai ştiă încă că Împăratul căutà împăciuire cu Sigismund; 
de aceea nu se îndoi a primi alianţa, 'puind condiţie, cu jură- 
_mânt, că, câtă vreme Sigismund va stă pe tron, nu va lăsă pe 
Turci a intră în acea ţară. Această condiţie primindu-se, Mihai- 
Vodă spuse lui Sigismund că nu va puteă primi rugăciunea ce 
îi face ca să vie însuşi într'ajutor, din pricină că însuşi e ame- 
rintat de Turci din partea Dunării, dar la trebuinţă fi va tri- 
mite ori-cât ajutor va putea 2). Fără multă întârziete, Mihai-Vodă 
trimise lui Sigismund trei mii voinici archebuzieri pedeștri, în- 
vestiti ungureşte, toţi într'o formă si 500 călăreţi Cazaci cu 
palos, arc şi archebuză ?), puindu-le cap pe Aga Leca‘). Ei so- — 
siră in Cluj, unde era adunată armata lui Sigismund ce prive- 
ghia mişcările Turcilor ce băteau Oradia 3). 


1) Istvanfi, 452; Tomasi, 65; Spontoni, 66; De Thou, 297.-—2) Bethlen, 
IV, 164 gi 171; Engel, 246.—:) Tomasi, 65.—‘) Mag. ist., IV, 289.—5) To- 
masi, 65. 


914 N. BALCESCU 


XLI. 


Hafiz- Ahmed-Paşa, fostul Begler-beg în Bosnia, ce se află de 
curând rumit paşă la Vidin, cu însărcinare d'a apără şi a strejui 
țărmurile Dunării, primise poruncă să se unească cu Mehmed- 
Pasa dela Silistra ca să năvălească în (Țara-Românească. Mihai- 
Vodă, aflând aceste gătiri ale Turcilor, îşi strânse ostile şi le . 
porni spre Nicopol, unde se puseră a pândi pe Hafiz-Pasa, care, 
împreună cu Ramazan-Zadeh, Beg de Adana, şi cu alti Begi ce 
i se dăduse în ajutor, esi din Vidin şi luă calea Rusciucului şi 
„Silistrei spre a se uni cu Mehmed-Paşa. Când ajunse Hafiz-Paşa 
“în câmpia Senaudin lângă Nicopol, la satul Chiselesti +), Vor- 
nicul Dimu sau Dumitru, capul oştirei române, se prefăcu că e 
însărcinat de Mihai spre a trată da, pace şi, sub pretext că a- 
duce carăle cu tributul, el apropie de tabăra turcească tunurile 
sale acoperiţe cu postav roşu; 20.000 Români deteră deodată 
şi fără veste năvală asupra Turcilor ce erau d'abiă 3.000, care, 
foarte putin stând împotrivă, deteră dosul şi scăpară în Târ- 
novita 2). Vornicul Dimu se întoarse la Mihai, în Caracal, cu două 
tuiuri, ce luase din acea izbândă. Mihai trecu atunci cu toată 
oastea sa Dunărea mai presus de Nicopol şi întâmpină pe Hafiz- 
Paşa, care, cu oşti. ce căpătase din Dobrogea şi Zagre *), în nu- 
măr de 13.000, veneă să-și răzbune învingerea. Mihai-Vodă iz- 
beste de faţă pe Turci, îi biruie, pe multi ucide, pe alţii îi îm- 
prăştie, le coprinde tunurile si toată tabăra +). Spun că în această 
învingere, Hafiz-Ahmed-Paga perdu tot, încă şi hainele sale şi 
turbanul, şi că Mihai, vrând să-şi râdă de dânsul, îmbrăcă o babă 
bătrână cu hainele şi turbanul Paşii şi o. arătă armiei sale, 
zicând: „lată Serdarul; l'am prins; cel putin nu e deosebire 
dela unul până la altul“; si râdeă zicând acestea 5). Mihai- 
Vodă se apucă apoi a bate cu tunurile cetatea Nicopolei şi Sâm- 
bătă, în 10 Septemvrie, dete un asalt mare, dar nu putu intră 
in cetate, căci Turcii zideau noaptea aceea ce spărgeau Românii 
„ziua. După ce mai şezu Mahai-Vodă acolo trei zile, arseră oraşul si 
plenuiră ţara împrejur, [apoi] purcese cu toată oastea în sus spre 
Vidin. Sangiacul ce rămăsese acolo trimise de grab de strânse 


1) Engel, 246.—*) Seadedin; Hammer, IF, 290 şi 299; Mag. ist, IV, 289.— 
3, Seadedin. — +) Mag. ist., IV, 290; D’Ambry, 849. — 5) Seadedin. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 215 


toți Turcii din ţinutul Vidinului şi trimise şi la Beiul dela Baia 
de veniră osti intr’ajutor şi esi întru întâmpinarea lui Mihai-Vodă 
în şesul Vidinului. Războiul tint’ tare si multă vreme; în cea de 
apoi, fură biruiti Turcii, cu multă peire a lor; puţini scăpară în 
cetate, ceilalţi fură tăiaţi, goniti, risipiţi. În goana ce dete Tur- 
cilor, Mihai, ce după obiceiu se află în fruntea oștilor, căutând 
a se bate singur ca un soldat, precum făceau eroii vechimei, în- 
văpăiat de bărbăţia sa, fără să simţă, se văzu singur, razletit de | 
oamenii săi. O ceată de Turci, văzându-l, se întoarseră cu mare 
furie asupră-i; Mihai se apără vitejeste, ucide vr'o câţi-va din 
duşmani, când un Turc cu sulița, o împonţişă asupra, lui şi i-o în- 
fipse puţin în pântece. Dar Domnul, văzând primejdia, se grăbi 
a apucă sulița cu amândouă mânile de fier şi căută în toate păr- 
tile ca să-i vie cine-va din boieri în ajutor să-l izbăvească de 
peire. Alţi boieri mai aproape nu se aflara, fără numai Preda 
Buzescul şi frate-său Stroe Stolnicul, care grăbiră de tăiară capul 
Turcului şi pre celelalte soţii ale lui, şi izbăviră pre Domnul lor, 
care le fu totdeauna recunoscător pentru bărbăţia ce arătară 
atunci 1). 

După această bătălie şezu Mihai-Vodă sub cetate zece zile deplin, 
arzând împrejur toată marginea ţării turceşti; apoi, cu toate oş- 
tile şi cu toată dobânda, plecă spre a trece Dunărea pe la Ru- 
seava in ţară. Însă, când fură oștile jumătate trecute, se lăsă un 
vânt cu vifor pe Dunăre, încât fu silită cealaltă jumătate din 
armie a aşteptă zece zile până se potoli vântul, în care vreme 
oştirea a tot plenuit şi ars ţara turcească împrejur. Dup'aceea 
trecu şi ea şi se adunară în 5 Noemvrie; iar Domnul cu toţi 
boierii se întoarse în scaun în Târgovişte 2). El aduse în tara 
16 mii creştini de ambe sexe din Bulgaria cu averea lor, pe care 
îi aşeză în tara, dându-le pământuri spre a umplea locurile pus- 
tiite de Turci *). Apoi, cum ajunse în Capitală, trimise în dar lui 
Bathori, din dobânda lui, pe fratele Paşii de Anatolia ce prinsese 
în bătaie, un steag mare aurit cu o coroană de argini poleit şi 
un hanger turcesc într'o teacă de aur ‘). 


1) Mag. ist, 1V, 290.—*) Ibid, 291.—%) Bethlen, IV, 173; D’Ambry, 
849. — 4) Bethlen, bid. — Vezi in Biseliu mai multe amărunte. 


216 N. BĂLCESCU 


XLII. 


Aceste strălucite izbânzi ale lui Mihai-Vodă spăimântă pe Turcii 
ce se luptau în Ungaria şi încuragiară pe creştini. Satârgi-Mehmed- 
Paşa, care, după cum ştim, cu o puternică oaste, prin [săpături dej 
mine.şi dese asalturi, băteă Oradia-mare, ce eră vitejeşte apărată 
de locuitori, cum află veste că trei casteluri mici din Ungaria pi- 
case în mâna Nemtilor, că Buda e asediată şi, în sfârşit, că Mihai- 
Vodă a bătut pe Hafiz-Paşa, se ridică cu oştirea şi se trase spre 
Solnoc 1). Sigismund Bathori se întoarse la Cluj, unde licentie 
ostirea şi plecă cu principesa in preumblare prin ţară?), risufland 
atunci de temerea ce avusese de Turci.—începu a-i fi frică ca nu 
cum-va Împăratul, folosindu-se de învingerea Turcilor, mai sigur 
şi slobod în mişcările sale, să nu voiască a-i impune aspre 
condiţii. Încep a se căi din nou că s'a urcat pe tron şi scrise 
deputaţilor săi la Praga ca să caute cel puţin a dobândi ca să 
i se adauge, pe lângă principatele Oppeln şi Ratibor, ţinutul 
Kremner în Moravia, cu o pensie de 50.000 scuzi de aur şi am- 
nistia despre revoluţia aceasta a Transilvaniei °). În vreme ce 
ambasadorii săi lucrau cu inimă la Praga şi izbutiră până în sfârşit 
a dobândi condiţii foarte favorabile dela Împăratul şi astfel cum 
nu se aşteptau a dobândi, partida contrarie Austriei, care acum 
eră foarte mare în Transilvania, lucră mai cu grabă, folosindu-se 
de ori-ce zgomot ce făceă pe Sigismund a-și schimbă părerea, 
arătându-i neîncetat că tractatul lui cu Împăratul este o mare 
ocară pentru dânsul şi va fi o pată veşnică pentru familia lui; 
că din prinţ suveran a ajuns rob al Austriei;.că, de va pune în 
îndeplinire un asemenea tractat nedrept, trebue să se teamă de 
viaţa lui, şi că, în sfârşit, Transilvania are să fie în primejdie d'a 
fi năpădită de Turci, cari nu vor suferi nici odată pe Casa Aus- 
triei să stăpânească această tari‘). Ei ziceau că tara e ostenită 
de războiu si că singura mântuire pentru dânsa e alianţa cu 
Turcii. Dar, fiind-că Sigismund are legături prin jurământ cu 
Mihai-Vodă d’a nu se deslipi de Împăratul şi d'a nu încheiă a- 
liant& cu Turcul, e bine ca Sigismund să abdice în favorul vă- 
rului său, Cardinalui Bathori, pe care să-l cheme din exil’); şi 


:) Hammer, II, 290.—2) Tomasi, 61.—*) De Thou, XIII, 326..—4) Idem, 
327.— 5) Mag. ist., l. c. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 217 
încheiau făcându-i un tablou îngrozitor de primejdia la care se 
expuneă însuşi şi de nenorocirile cari vor împovără patria sa, 
jurându-l să primească mai bine dragostea rudelor sale decât 
jugul nesuferit al Casei austriace. 

Aceste poveti le auziă adesea Sigismund dela cei ce-l încon- 
jurau 1) ; acestea i le scriă Hatmanul Zamoisky, cumnatul său din 
Polonia 2). Un iezuit anume Kabosi izbuti în sfârşit a înduplecă 
pe Sigismund ca să cheme din Polonia pe vărul său Cardinalul 
Andrei Bathori 3). Acesta, cum i se vesti că poate a se întoarce 
în Transilvania, unde îl aşteaptă un tron, merse la Cracovia de 
luă sfatul regelui Poloniei şi lui Zamoisky şi apoi, sub haine de 
negustor, ajunse în Transilvania, în luna lui Fevruarie 1599 +) 
şi merse la Sihiiu, unde se află Sigismund cu soţia, sosiți din 
preumblarea princiară, şi unde, fiind la hotarul Ţării-Româneşti, 
Mihai- Vodă trimisese boieri de-l'complimentă 5). 


XLHI. 


Sigismund primi foarte bine pe Cardinalul si îi arătă multă 
dragoste. El vărsă multe lacrămi îmbrăţișindu-l, crezând cu a- 
ceasta să șteargă aducerea aminte a trecutului ; se umili fără 
demnitate înaintea duşmanului său; îl rugă să-i erte nebunia 
ce făcuse, împins de sfaturi rele şi oarba patimă ce îl pornise 
a face atâta rău familiei sale; îl jură în numele lui Dumnezeu 
să primească, ca o ştergere a acelei ocări, această deschisă des- 
tăinuire ce face şi da nu păstră despre aceea nici o mânie °). 
Cardinalul, stăpânit de dorinţa de a se urcă pe tron, închise în 
inima lui pentru un minut toată duşmănia sa împotriva fatar- 
nicului său văr şi răspunse la făţărnicia lui cu asemenea fatar- 
nicie şi cu semne de dragoste 7). Ei plecară împreună la Alba- 
Julia, unde Sigismund, spre a trage mai mult prieteşugul şi în- 
crederea vărului său, îl opri să şează în casă-i. Se minunau toţi 
oamenii —văzându-i în toate zilele preumblându-se împreună în- 
tr’aceeasi trăsură si arătându-şi atâta dragoste—cum aceşti duş- 
mani de atâţia ani începură îndată a se iubi atât de mult 8). Si- 


1) De Thou, XIII, 297.— 2) Istvanfi, 452.— :) De Thou, 297.—4) Istvanfi, 
452.— 5) Tomasi, 79. — *) De Thou, XIII, 297.— 7) Istvanfi, 452. — 8) De 
Thou, XIII, 298. 


Mia, a 


gismund se învoi cu Cardinalul ca să-i plătească în tot anul 24.000 
scuzi de aur, să-i dea in stăpânire cetatea Bistriţa cu pământul 
său şi a zecea parte din venit, şi alte cetăţi mai mici şi veni- 
turi :). Apoi ambii plecară la adunarea dietei ce se convocase la 
Mediaş, în luna lui Martie. Acilea mai întâiu se revocă osânda 
împotriva izgonitilor din ţară. Cardinalul şi cu partizanii săi că- 
pătară iarăşi cu cinste rangul şi avutia lor, făcându-se întru a- 
ceasta un edict prin care se porunciă ca toţi cari au vr'un exem- 
plar din actul de osândă făcut înainte, să-l aducă guvernului spre 
a fi arse, sub pedeapsă de o gloabă de 200 scuzi de aur pentru 
acel ce va călcă această poruncă?). Se propuse apoi la dietă să 
se aleagă Cardinalul de prinţ al Transilvaniei şi toată nobilimea | 
ungurească grăbiă cât putea această alegere. Sigismund ţinu, în 
treaba aceasta, un lung cuvânt în limba ungurească. El vorbi mult 
despre slujbele ce Cardinalul a făcut Creştinătăţii şi faptele cele 
mari ce tatăl său (?) Ştefan făcuse în vremi de pace gi de războiu. : 

Vorbi încă şi mai mult de tot ce el însuşi făcuse pentru bi- 
- nele statului; şi, după ce a arătat primejdiile în care era Tran- 
silvania, zise că, vrând a o feri de toate acele calamităţi, nu 
vede alt mijloc mai bun şi mai lezne decât să pună pe Cardinal 
în locul lui, dându-i sarcina cormuirels ce el nu se mai simte in 
Stare d’a purta. a 

»Cunoasteti, adăogă el, si primejdiile în care m'am aflat m'au 
învăţat că noi avem deopotrivă a ne teme de puterea ambilor 
Împărați, vecinii nostri, în contra cărora am avut a ține atâtea 
războaie. Este peste putinţă să ne bucurăm de pace, de nu vom găsi 
mijloacele d’a cruta (iconomisi) într'aceeaşi vreme p'amândoi aceşti 
stăpânitori. Unchiul meu, politic iscusit ca şi căpitan viteaz, de 
mai multe ori mi-a zis-o, când eram copil; dar dacă n'am urmat 
acele sfaturi intepte, voiu incai a drege toate relele ce neso- 
cotinta mea a făcut şi a lăsă locul vărului meu, care, singur 
numai, poate priveghiă la păstrarea acestei provincii şi să-i a- 
ducă pacea. El are curagiu şi statornicie si se bucură de o să- 
nătate desăvârşită. Slujbele cele mari ce a făcut la ambele | 
Împărăţii îl fac a fi cinstit de dansele; si el are încă de prieten | 
de aproape pe Craiul Poloniei, acest puternic vecin, încât ori- 
cum Sar întoarce trebile, domnia acestui print va fi fericită. 





218 | N. BĂLCESCU 


* 


t) Istvanfi, 452.— 2) De Thou, 327. 


E 
vig ah 
= a 
: 
nA 
"i a 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 219 


Transilvania, sleită şi ostenită de atâtea perderi, are trebuinţă 
de pace şi numai Cardinalul o poate iconomisi cu ambele pu- 
teri vecine. Polonia şi Moldova, cari au mare credit la Poartă, 
fiind în interesele noastre, va fi lezne d'a tine pacea cu Turcul. 
Şi nici despre partea Împăratului nu e mai greu ; acest print 
n'are nimic a se plânge de Cardinalul, care apoi are protecţia 
Papei şi, când curtea Romei va primi alegerea sa, Împăratul nu 
va mai îndrăzni nici a mişcă. 

„Cât pentru mine, adaugă el, sunt bolnăvicios. Părul meu cel 
alb, cu toate că sunt într'o vârată! puţin înaintată și boalele 
ce simţ în trupul meu, mă silesc a lăsă cârmuirea statului.-in- 
sufletit d'un adevărat zel pentru patria mea, las de bună voie ` 
“sceptrul la un om care are puterile trebuincioase ale duhului si 
ale trupului spre a purtă această sarcină. Abdicarea mea nu e 
nepilduită. Carol al V-lea si vr'o câţi-va alti regi, a căror adu- 
cere aminte totdeauna va fi vrednică de cinste, după ce multă 
vreme şi după legi au cârmuit pe popoarele lor, au preferit mân- 
tuirea patriei lor la interesele lor particulare şi s'au depărtat de 
bună voie de grijele cârmuirei“. 

După aceea el acordă o amnistie generală despre trecut şi 
puse pe toţi deputaţii, oameni obişnuiţi din cele trecute a primi 
toate poruncile cu supunere şi răbdare, de jurară credinţă Car- 
dinalului. Acesta, după ce făcu şi el jurământ deputaților '), 
multumind lui Bathori şi la toţi deputaţii ţării, trimise îndată 
pe unul din ofiţerii săi la Poartă ca să capete o trecere slo- 
bodă pentru ambasadorii săi, cari să trateze cu Sultanul. 

Acest trimis căpătă dela Turci o vestă de mătase ţesută cu 
aur, după cum se obişnueşte, şi fu însărcinat a spune stăpâ- 
nului său că poate până în cele patru următoare luni să tri- 
miţă pe miniştrii şi darurile lui 2). 

Această revoluţie din Transilvania fu privită de Români ca 
un complot pentru peirea lor şi a Domnului lor 3). Cronicele 
româneşti acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund, abdi- 
când în favorul Cardinalului, numai ca să poată face pace cu 
Turcii, dela cari el eră oprit prin jurământul făcut lui Mihai, şi 
prin aceasta să-l înşele. Cea dintâiu abdicare a lui Sigismund 
silise pe Mihai-Vodă a se închină Nemţilor şi întărâtă pe Turci 


` 1) Istvanfi, 453.— 2) De Thou, 32829. — 3) Mag. ist, IV, 291. 








za 
i 
Ta 
‘ 
. Lă 


990 N. BALCESCU 


asupră-i, si când, primejduindu-se a supără pe Nemti, Mihai- 
Vodă primeşte alianţă cu Sigismund, acesta, prin a doua abdi- 
catie, da tara în mâna prietenului Turcilor, Polonilor şi lui Ie- 
‘ remia- Vodă, coaliţie duşmană de moarte'a lui Mihai-Vodă, care 
acum puneă în primejdie mare si tara şi tronul său. - 

. Drept aceea cum află Mihai-Vodă de noua revoluţie a Tran- 
silvaniei, el puse mâna pe sabie. 





CARTEA IV 
UNITATEA NAȚIONALĂ 


(Aprilie 1599 -- Iulie 1600). 


I 


Pe culmea cea mai înaltă a munților Carpați se întinde o 
tară mândră şi bine-cuvântată între toate ţările semănate de 
Domnul pre pământ. Ea seamănă a fl un măreț şi întins palat, 
cap d'operă de architectură, unde sunt adunate şi așezate cu 
măestrie toate frumuseţile naturale ce împodobesc celelalte ți- 
nuturi ale Europei, pe care ea cu plăcere ni le aduce aminte. 
Un brâu de munţi ocolește, precum zidul o cetate, toată această 
tara, si dintr'însul, ici-colea, se desfac, întinzându-se până în 
centrul ei, ca nişte valuri proptitoare, mai multe şiruri de dea- 
luri nalte şi frumoase, măreţe pedestaluri înverzite, cari varsă 
urnele lor de zăpadă peste văi şi peste lunci. Mai presus de 
acel brâu muntos se înalţă două piramide mari de munţi, cu 
creştetele încununate de o veşnică diademă de ninsoare, care, 
ca doi uriași, stau la ambele capete ale ţării, cătând unul în fata 
altuia. Păduri stufoase, în cari ursul se plimbă în voie ca un 
domn stăpânitor, umbresc culmea acelor munţi. Şi nu departe 
de aceste locuri, cari îţi aduc aminte natura ţărilor de miază- 
noapte, dai, ca la porţile Romei, peste câmpii arse şi văruite, 
unde bivolul dormitează a-lene. Astfel miaza-noapte si miaza-zi — 
trăesc într'acest ţinut alături una de alta şi armonizând îm- 
preună. Aci stejarii, brazii si fagii trufaşi înalță capul lor spre 
cer; alături te afunzi -intr’o mare de grâu şi porumb, din care 








222 | N. BĂLCESCU 


nu se mai vede calul si călărețul. Ori încotro te-i uită, vezi co- 
lori felurite ca un întins curcubeu şi tabloul cel mai încântător 
farmecă vederea: stânci prăpăstioase, munți uriaşi, a căror 
vârfuri mângâie norii, păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi 


mirositoare, văi răcoroase, gârle, a căror limpede apă lin curge 


printre câmpiile înflorite, pâraie repezi, care mugind groaznic. 
se prăvălesc în cataracte printre acele amerinţătoare stânci de 
piatră care plac vederii şi o spăimântează tot de odată. Apoi 
în tot locul dai de râuri mari, cu nume armonioase, a căror 
unde port aurul. În pântecele acestor munţi zac comorile mi- 
nerale cele mai bogate şi mai felurite din Europa: sarea, ferul, 
argintul, arama, plumbul, mercuriul, zincul, antimoniul, arseni-. 
cul, cobaltul, tuteaua, teluriul şi, în sfârşit, metalul cel mai îmbel- 
șugat decât toate, aurul, pe care îl vezi strălucind până şi prin 
noroiul drumurilor. 1) 

Astfel este ţara Ardealului. 

Dar nu numai artistul şi naturalistul, ci încă strategicul, po- 
- liticul şi archeologul au de multe a se minună într'acest impo- 
dobit ţinut. Cel dintâi va privi şi va cercetă cu mirare această 
puternică şi întinsă cetate naturală, scăparea neamurilor în epo- 
cele grele ale istoriei lumei. De ori unde vei veni, ai să urci 
mult spre a ajunge la dânsa şi nu poţi intră fără a nimeri pre 
şeapte porţi întărite de natură, lesne de apărat, foarte anevoie 
de cuprins. Politicul va admiră felurimea natiilor şi a religiilor 
adunate din toate colţurile lumii pe acest pământ, unde Dum- 
nezeu însuşi pare. a le fi chemat, întinzând înaintea lor o masă 
aşa de îmbelşugată, cum şi minunatele instituţii democratice ce 
au ocrotit aceşti munţi, pe când despotizmul le mătură din toată 
Europa. În sfârşit istoricul-archeolog. va cercetă cu interes su- 
venirile şi ramasitile Dacilor, a acestui viteaz şi nenorocit po- 
por, cea din urmă odraslă din acel neam minunat al Pelasgilor,- 
care se arată la leagănul civilizaţiei tutulor popoarelor şi forma. 
vârsta eroică a omenirii. El va întâlni încă la tot pasul urmele 
de uriaşi ale poporului roman, domnii lumii, căci Ardealul e 
cea mai frumoasă parte a Daciei ferice (Dacia felia), diga tară 
a Cesarilor. 

Acì erau Apulum, Salinæ, Napoca, Patavini Praetoria Au- 


1) Gerando, o. c., I, 35. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 293. 


gusta, Aqua, Auraria, frumoase şi însemnate” colonii romane, 
din care patru cu drept italic, şi cea mai vestită decât toate, 
Sarmizeghetusa Regia, capitala lui Decebal, numită apoi Ulpia 
Traiana, de a cărei ruine plină e şi astăzi valea Hațegului. ') 

Rămăşiţele templurilor, basilicelor, apeductelor, băilor dau si 
astăzi puternică dovadă de cultura cea mare in care ajunsese 
Dacia sub Romani. 


II. / 


Dar nu tint nici două veacuri înflorirea Daciei şi Împăratul 
Aurelian, la 274, îşi retrage legiunile dintr'insa şi o lasă in 
manele Gotilor. D'aci înainte cumplite nevoi, în vreme de mai 
multe veacuri, copleşiră Dacia. Aflându-se în calea barbarilor, 
peste dânsa se varsă mai întâi acel îngrozitor potop de nea- 
muri, care îneacă toată Europa. După Goţi, Hunii cei groaznici, 
Gepizii, Avarii, Bulgarii, Pacinatii, Comanii, etc., trecură asu- 
pră-i până cătră sfârşitul veacului al IX-lea, dar fără a o putea. 
însă înecă, fără a puteă sili pe locuitorii ei a-şi părăsi patria. 
În acele vremi grele, Ardealul mai cu seamă fu scutitorul na- 
tiei române. În munţii lui scăpă locuitorii Tarii-Romanesti si 
ai Moldovii, când se văzură năpădiţi de barbari, de unde, când ` 
se mai limpezeă locul de duşmani, ei se scoborau la şesuri că- 
tra căminele lor. Era atunci (în veacul al IX-lea), după căderea 
Avarilor, Dacia liberă şi, în vreme ce în Dacia inferioară se în- 
temeiă Banatul Craiovei, în Dacia superioară se întemeiau mai 
multe staturi române libere. A 
- Pe la începutul veacului al X-lea domniau peste Ardeal, Banat. 
şi Bihor, ducii români Gelu, Menomorut si Glad. Când un nou 
neam barbar din Asia, Ungurii, năvăli asupră-le, Românii stă- 
tură puternic împotriva acestui nou potop. După două lungi 
războaie, ducele Ungurilor, Arpad, încă nu putu cuprinde Bi- 
horul, tara lui Menomorut, şi tocmai după moartea acestuia, 
intră în stăpânirea ei cu drept de moştenire, fiind-că fiul său 
Zoltă luase în căsătorie pe fiica ducelui Menomorut. Gelu, Dom- 
nul Românilor: din Ardeal, încă se împotrivi eroiceste ungurului 
Tuhutum şi muri în bătaie de o moarte glorioasă pentru pa- 


1) Mag. ist., I, 19 şi III, 97. 








n + 


tria sa (904). „Atunci, Românii, văzând moartea Domnului: lor, 
dederă mâna cu Ungurii de bună-voia lor şi isi aleseră Domn 
pre Tuhutum, tatăl lui Horca“ 1). 

Asa Românii, nu învinşi şi cuprinşi fiind, dar printr'o unire 
politică, primiră pe Unguri în ţara lor. Într'acest chip, după un 
războiu sângeros, intrară Ungurii şi în Banat, unde domniă Glad. 

La începutul domnirii Ungurilor soarta Românilor fu mai 
blândă. Ei îşi păstraseră constitutiile lor provinciale cu ducii 
lor proprii; Românii erau atunci soţi ai Ungurilor, iar nu supuşii 
lor. Tot Ardealul nu încăpuse încă în stăpânirea Ungurilor, şi pe 
lângă hotarele de miază-zi ise aflau ducaturi cu totul libere, pre- 
cum erau cele ale Făgăraşului, Omlaşului şi Maramureşului. În 
celelalte părţi ale Ardealului supuse Ungurilor, aceştia erau foarte 
puţini: mai mult o armată decât o populaţie. Afară de dânşii, 
se mai aflau atunci în Ardeal nişte oarde ce locuiau munţii de 
cătră răsărit. Aceştia erau din acelaş neam, Săcuii, ce se creda 
fi rămăşite din oștile lui Atila. Ei erau împărţiţi în scaune şi 
aveau o organizaţie cu totul democratică. 

Mai târziu, pe la anul 1143, o colonie germană veni în Ardeal, 
_ chemată fiind de Craiul Gheiza al ll-lea şi aşezată de dânsul în pă- 
mântul numit crăiesc. Cu toţi Ungurii, Săcuii şi Sasii, [tot] Ro- 
mânii, cu toate că mulţi din ei trecuseră în vecinele principate, 
rămaseră însă tot în mai mare număr în Ardeal si isi păstraseră, 
până în al XIII-lea veac, împreună cu simţimântul drepturilor de 
mosteni ai ţării, încă multe drepturi şi pământurile lor?). Dar 
gelozia naţiilor ce vecuiau cu dânşii într'aceeaşi ţară, iar mai cu 
seamă de când ducii Ungurilor se urcară la vrednicia de Crai şi 
introduseră iobăgia, începură a trată pe Români ca o nație cu- 
prinsă si, după dreptul cuprinderilor de atunci, îi despuiară de 
pământurile lor, spre a şi le împărţi între sine si a readuce pe 
moştenii ţării în starea de iobagi. 

Românii nu suferiră în tăcere tirania si reducerea lor din stare 
de nație liberă la starea iobăgiei. Dar norocul nu-i ajută şi toată 
[fie-care] răscoala nefericită îngreuiă mai mult jugul lor. Astfel 
încă din vremea lui Stefan, craiul Ungariei, în Banat, Optum, nepo- 
tul ducelui Glad, văzând tendinţele tiranice ale Ungurilor, chemă 


224 N. BĂLCESCU 


1) Mag. ist., III, 109—10. — 2) Vezi diplomele 1 lui Andrei al II-lea, din 
anul 1211 şi 1222. 


sa 
Lă 
- b 
d 
x 
. 
fam) 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 225 


poporul la arme şi, după un infricosat războiu, numai prin trăda- 
rea generalului său Cinad, fu învins. Apoi mai târziu, când jugul 
ajunse si mai greu, Românii, reduşi acum toţi în stare ţără- 
nească, se sculară în mai multe rânduri in. veacul al Xli-lea, al 
XIII-lea şi al XIV-lea. Istoria Ardealului şi a Ungariei de pre 
acele timpuri e plină de aşă numitele răscoale țărănești (tu- 
multus rusticorum). Aceste răscoale nu erau numai ridicarea 
iobagului cătră stăpânul său, dar mai mult răscoala simtiman- 
tului naţional al unui popor chinuit de alt popor. De atunci ura 
neamurilor luă proporţii mari şi, în vreme ce această deosebire 
a sângelui slujiă împilătorilor de pretext la tirania lor, în inima 
îimpilaţilor ea hrăniă vecinica dorinţă a neatârnării. 


III. 


Jugul Românilor în Ardeal se îngreuiă nu numai din partea 
nobililor Unguri, ci încă şi din partea popilor catolici. Eră o în- 
treită tiranie: religioasă, politică şi socială. La 1366 Ludovic I-iu, 
regele Ungariei, dedese voie nobililor să stârpească de tot natia 
română 1). Această cruntă prigonire ajunse atât de nesuferită, 
încât la 1437 Românii apucară cu toţii armele împotriva tira- 
nilor. Ei isi aleseră povatuitor pe Antonie Magnu. Ungurii che- 
mara într'ajutor pe Săcui şi pe Sasi, se conjurară împreună si 
făcură legătură spre apărarea comună şi stârpirea Românilor, 
întărind cu jurământ a lor legătură, în 17 Septemvrie 1437. A- 
ceastă legătură o mai întăriră încă în 2 Fevruarie 1438 şi fu te- 
melia constitutiei ce a domnit in Ardeal până la anul 1848. Dar 
ţăranii români, ajutaţi şi de puţinii nobili din neamul lor ce se mai 
păstrase, ţinură războiul mai bine de doi ani şi tocmai la 1439, 
„căzând asupră-le toată puterea Ungariei, ei se liniştiră, după ce 
însă Craiul Albert le dete libertatea de a se strămută în ori-ce loc 
şi veri când le va plăceă. Înălţarea Românului loan Huniade la 
guvernul Ungariei şi aceea a lui fiu-său Matei la demnitatea de 
Crai opri furia Ungurilor d'asupra Românilor. Matei pedepsi încă 
cu crancenie pe cerbicoşii nobili Unguri din Ardeal, rebelati în 
contră-i, sub pricinuire că nu vor a se supune la un Craiu român. 
Vrând să dea satisfacţie cererilor poporului român, dela 1437, el 


1) Katona, X, 375. 


N. Bălcescu.— Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. i 15 ° 


ot 


226 N. BALCESCU | 


îl scăpă de dijmele ce plătiă la popii catolici şi îl apără de asupri- 
rile nobililor. Craiul Matei, ca şi tatăl său Ioan Huniad, spre a ridică 
natia lor apăsată, nu stit face alt-ceva decât a inmulti numărul 
nobililor români. Această măsură fu slabă în adevăr, căci aceşti 
nobili, sau erau săraci si neputincioşi a tinea frunte numerosilor 
nobili, sau de erau bogaţi dobândeau interese protivnice mulţimii 
şi se inecau în aristocrația maghiară, pierzându-și naționalitatea. 
Adevăr e că Corvinii, înălţaţi în mărirea lor prin Unguri, care 
îi priveghiau de aproape, ştiindu-i de sânge român, nu puteau face 
mai mult. Ei nu puteau şi de ar fi avut acele-idei şi ar fi vrut 
să desființeze regimul feodal sau să gonească pe Unguri din pă- 
mântul Românilor şi să desparţă acestora, din Crăie, ţară deoc- 


sebită. Cu totul împotrivă, tintirile lor erau să îngloteze pe toţi 


Românii în acelaşi stat cu’ Ungurii: pentru aceea ispitirile lor 
nenorocite de a cuprinde Ţara-Românească şi Moldova. 

Dar cu craiul Matei muri şi dreptatea, după spusa şi de astăzi 
a poporului în Ungaria si Ardeal, şi asuprirea ţăranilor români 
crescii din zi în zi. La anul 1514 izbucni acea revoluţie a. ta- 
ranilor din Ungaria sub Dozsa, îngrozitoare prin crâncenia fap- 
telor ei şi a pedepselor ce trase asupră-i. Românii din Banat, 
precum şi chiar nobilii români din Maramureș, luară parte l’a- 
ceastă revoluţie. Ţăranii români din Ardeal ce nu se mişcaseră, 
împărtăşiră pedeapsa celorlalţi şi perdură dreptul a se mută de 
pe o moşie pe alta. Apoi se introduse şi cartea de legi a lui 


- Verbéczy, care legiuiă: că ţăranul n'are nimic afară de simbria 


pentru munca sa (rusticus preter mercedem laboris sui, nihil 
habet). l z | 
Pedeapsa dumnezeească nu întârzie a izbi pe aristocrații unguri. 
Când puternicul Sultan Soliman năvăli asupra Ungariei, ţă- 


i ranii nu vroiră a se sculă spre a apără o patrie unde nu li s'a 


lăsat nici un drept; şi Ungaria căzu pentru totdeauna, împreună 
cu Craiul său, în bătălia memorabilă dela Mohaci (29 August 1526). 
Banatul de atunci căzu cu totul în stăpânirea Turcilor şi Ardea- 
lul rămase sub prinți unguri aleşi şi vasali ai Porții. Această 
nouă epocă în care intră Ardealul fu si mai fatală Românilor. 
Atunci se iviră acele legi batjocoritoare pentru Români, prin 
care venetieii. unguri şi soţii lor ocărăse numele şi neamul lor; 
religia lor numai o sufereau vremelniceste şi pe dânşii îi declară 
de hoţi, tâlhari şi vagabonzi în ţara lor, moştenită dela părinţi; 


fe 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 927 


legi care cu totul îi depărtează de slujbe civile; nu le iartă a 
umblă cu sabie, paloş şi altă armă, pedepsind cu tăiere de mâna 
dreaptă pe acela la care se va găsi o puşcă; legi prin care nu 
le este ertat a purta haine de postav, nici pantaloni, nici cizme, 
nici pălărie de un fiorin, nici cămaşe subțire, apoi alte nenumă- 
rate legi despre iobăgie veşnică etc. _ 

“Ura naţională a Românilor în contra tiranilor Ungurise întru- 
pă atunci în oare-cari individualitati puternice, care, fără a simţi 
poate, se făcură organul ei. Astfel Ştefan Mailat, român din ti- 
nutul Făgăraşului (1537 — 1541), mai apoi Gaspar Bekes dela 
Caransebeş (1573—1575) şi Pavel Macikasi (1586) clătiră torta 
_ discordiei peste capetele Ungurilor si îi vătămară greu prin răs- 
coalele şi războaiele ce aţâțară. Astfel viteazul Domn al Moldo- 
vei Pătru Rares de zece ori năvăli în Ardeal (1528—1544), pus- 
tiind când pe Sasi, când pe Săcui, când pe Unguri, şi reclamând 
moşie părintească în acea ţară. Şi îndată după aceea, Alexandru- 
Vodă al Moldovei si Petru-Vodă al Ţării-Româneşti intrară (1550, - 
1552, 1553, 1556 şi 1557), mijlocind între deosebitele partide si 
totdeauna pedepsind când pe unii când pe alţii din asupritorii 
Românilor. Aceste întâmplări făcură că, în acest veac, Românii ` 
dintr'o parte şi dintr'alta a Carpaţilor se frecară unii cu alţii, 
îşi vărsară durerile, îşi aduseră aminte tradiţiile unui traiu comun 
şi —doriră înfiinţarea lui. De atunci, de câte ori un steag româ- 
nesc se iveşte fâlfâind în vârful Carpaţilor, Ardealul întreg se 
înfioară : Românii de nădejde, tiranii lor de spaimă. 


IV. 


Am văzut în cartea din urmă cum, schimbându-se lucrurile 
şi vremile, ajunse Ardealul în stăpânirea Cardinalului Andaei 
Bathori, prietenul Polonilor, al Turcilor şi al lui leremia-Vodă 
` Movilă din Moldova, toţi duşmani inversunati ai lui Mihai-Vodă. 
. Cea dintâiu grijă a noului stăpânitor fu d'a trimite un sol la 
Poartă spre a încheiă pacea, şi Poarta, după ce întoarse pe sol `° 
cu răspuns favoritor, nu întârzie a trimite în Ardeal un ciaus 
_spre a trata de pace. Cardinalul se arătă dintru'ntâiu că voeste a 
stă neutru si a fi totdeodată prieten şi cu Turcii si cu Nemţii 1), 


1} Tomasi, 75. 


228 | N. BĂLCESCU 

cumpănindu-se astfel între ambele aceste părţi războitoare, 
până să vază care îi va da mai mari foloase. Pentru aceasta, 
hotări a trimite o solie la Împăratul. Acesta primise bine 'pe 
solii trimişi de Sigismund şi îi pornise înapoi cu condiţii mo- 
derate 1). Abia eşiseră ei din Praga când Împăratul află revo- 
lutia din Transilvania. Mâniat foarte, văzându-se înşelat astfel 
de uşurinţa sau viclenia Ungurilor, el porni îndată pe docto- 
rul Pezzen cu poruncă să arestuiască pe soli ori-unde îi va 
găsi 2). Aceştia, ajungând la Thorn, aflară că Sigismund, „cu - 
obişnuita sa uşurinţă de minte“ ), lăsase Ardealul Cardinalului 
şi hotdrira să nu meargă mai departe până să afle voinţa Ce- 
sarului *). Acolo îi ajunse Bartolomeu Pezzen şi îi puse să facă . 
jurământ de credinţă Împăratului, şi ei nu se întoarseră în Ar- 
deal decât mai târziu, după moartea Cardinalului 5). Dar în Ar- 
deal acesta revocase pe soli din însărcinarea lor şi trimise în 
locul lor la Împăratul pe Kamuth, care fu arestuit de Pezzen la 
_ Viena, iar cărţile lui i se luară şi se trimiseră Împăratului °). 
Pezzen, sosind în Ardeal, găsi interesele stăpânului mult mai rău 
decât bănuiă. Nobilii şi popoarele erau foarte întărâtate impo- - 
triva Austriei şi erau cu toţii incredintati că eră mult mai bine 
pentru dânşii d’a se bucură de dulcetile păcii sub un print pă- 
mântean, care are invoirea şi ocrotirea Turcului, decât. a avea 
de stăpân un străin care să-i arunce fără îndoire într'un răz- 
boiu sângeros ?). Cu toate acestea Cardinalul, căutând a câştigă 
vreme, scrise lui George Basta, generalul împărătesc ce se află 
cu oastea sa la Casovia, şi îl rugă d'a nu-l supără si lovi nici 
într'un chip, căci el voeşte a întări toate cele încheiate cu solii 
lui Sigismund de Împăratul; că el n’are alte tintiri decât păs- 
trarea păcii şi a bunei rândueli în Ardeal; că astfel umbletele 
lui nu vor fi neplăcute si nu va fi nevoe a întrebuinţă sila 
cătră un print aliat al Împărăției 8). Basta ascultă bucuros a- 
ceastă rugăciune şi dete poruncă la ai săi-d'a nu supără nimeni ~ 
hotarele Ardealului °). Pezzen se întoarse la Praga pe la sfârşitul . - 


1) Istvanfi, 452. — 2) De Thou, XIII, 329; Orteliu, 433. — *) «solita in- ` 
stabilis animi mobilitate», Istvanfi, 452.—4) Istvanfi, 452; De Thou, 829; > 
Bethlen, IV, 248; Orteliu, 433.— 5) Istvanfi, îbid.— °) Bethlen, IV, 248.— 
7) De Thou, XIII, 330. — £) Ibid.; Orteliu, 432; Doglioni, Del theatro - 
universale de’ prencipi, II, 744. — ?) Spontoni, 83. | 





Wo 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 229 


lui Aprilie. Cardinalul fi dăduse o scrisoare cătră Impăratul, 
prin care rugà pe M. S. a crede că el e gata la ori-ce slujbă, 
mai cu seamă în ce priveşte interesul comun al creştinătăţii; 


că spre a sfârşi în pace pricea ce sa ivit, el va trimite îndată 


- soli cu deplină împuternicire '). El propuneă încă ca, spre a 


strânge şi mai mult legătura sa cu Împăratul, să i se dea în 
căsătorie pe princesa Maria-Christina, care acum se învoise a 
se despărți de Sigismund Bathori 2). Această jună şi frumoasă 
princesă, jertfită prin o politică perfidă ca să fie soţia lui Ba- 
thori, după patru ani de suferinţe, acum, prin învoire cu soţul 
ei, iscălise acturile prin cari cereă Papei a strică unirea lor. Pri- 
cinuirea fu neîmplinirea căsătoriei. Aceste acturi se atestară 
de Cardinalul Andrei si de alţi trei martori din partea prinţului 
şi patru din 'a princesei, între cari eră duhovnicul amânduror 
si două dame din casa sa, de cele mai aproape de persoana 
ei 3). Atunci se ivise în public multe fabule spre a tălmăci ne- 


. putinţa fizică a lui Bathori. Unii ziceau că el fusese legat prin 


farmecele unei babe fermecătoare numită loana care eră a lui 
loan Koacock +t). Alţii prepuseră că muma lui Ştefan Bocskai, 
dorind ca Sigismund să ieă în căsătorie pe o flicăa ei şi neiz- 


butind, căci vanitatea lui îl făcu a preferă pe nemtoaica, prin 


farmece îl legă 5). Cardinalul porni atunci la Roma pe secre- 
tarul său Tomasi, mai pe urmă autor a două scrieri despre a- 
cele timpuri, ca să vestească Papei înălţarea sa pe tronul Ar- 
dealului şi să-l roage a-i da iertare spre a se puteă cunună cu 
Maria-Christina. Papa, primind actele de despărţenie, strică 
căsătoria, în 14 lulie (1589), întrun consistoriu *); dar Maria- 
Christina eră dezgustată de lume şi sătulă de suferinţe şi, ne- 
primind propunerile Cardinalului, lăsă Ardealul şi se întoarse 
la Gratz lângă părinţii săi. De acolo se trase fără întârziere la 
mânăstirea Santa-Maria d'Halla la Inspruck, unde se călugări. 
Ea aveă dabiă 25 de ani. Era o femee frumoasă, cuminte, îm- — 
podobită cu învăţătură, iubeaţă, dar avù nenorocirea a fi năs- 
cută archiducesă şi osândită din naştere a sluji de instrument 
orb politicei familiei sale. Ea fusese mai întâiu hotărită a se 


căsători cu posomoritul bătrân, tiranul Filip al II-lea, Craiul 


1) De Thou, XIII, 330.—2) Tomasi, 76.— $) Ossat, IT, 74.— +) De Thou, 
XII, 503.— 5) Spontoni, 52.— *) Tomasi, 75; Spontoni, 86. 


230 N. BALCESCU 


Spaniei; apoi i se schimbă nenorocirea, dând-o în căsătorie după 
Bathori. Astfel în acea mânăstire periră îngropate sub văl atâtea. 
daruri strălucite ce împodobiau acea nenorocită femee, lăudată 
şi căită de toţi câţi au cunoscut-o 2). 


V. 


Împăratul nu răspunse la scrisoarea ce îi trimisese Cardina- 
lul Bathori prin Pezzen şi porunci generalului Basta să se gri- 
jească de oaste spre a intră in Ardeal?). Asemenea, primind 
scrisori dela Mihai-Vodă cum că 'el se teme de o trădare din 
partea lui Andrei şi că ar dori să se oştească în contra lui, ii 
trimise printr'un raguzan o bună sumă de bani 3). Cardinalul, 
văzându-se amerintat din toate părțile, cu mai multă grabă decât 
prevăzuse el, şi îngrijat de primejdia în care se află, ceru un sauf 
conduit |pasport] şi trimise pe Gaspar Corniş la Basta spre a cas- 
tiga vreme. Acest trimis arată că: dacă Împăratul nu primeşte 
o învoire pe care stăpânul său totdeauna a dorit-o, acest prinţ 
va fi nevoit, pentru apărarea sa, a-şi căută un puternic protec- 
tor; că el roagă pe M.S. Împăratul să declareze curat de voeste 
a trată pe Cardinal ca un aliat sau ca un duşman; că un ciauş 
al Porții, ce eră lângă dânsul, îi făgăduiă ajutorul şi prietenia | 
Sultanului, fără a cere mai mult de 10 mii galbeni tribut anual, 
în loc de 15 mii ce eră mai nainte, şi că, neputând stă fără 
protecţie, se va declară pentru Poartă; dar că Cardinalul, gân- 
dind mai mult la cea ce cereă dela dânsul rangul şi calitatea 
sa, doriă mai bine să se unească cu Împăratul împotriva dus- 
manului comun al numelui de creştin, decât ase arătă că jert- 
feşte intereselor sale particulare cauza religiei, mântuirea şi li- - 
bertatea patriei sale ; că multe erau mijloacele de împăciuire 
si că trebue a mai strânge nodurile printr'o nouă căsătorie cu 
casa Bathorestilor, pe asupra căreia Casa Austriei a vărsat atâ- 
tea faceri de bine; că Cardinalul, văr primar cu Sigismund, se 
va sili d'a merită această alianţă, prin jertfirea şi credinţa sa; 
şi că el doriă ca Împăratul să bine-voiască a-i da în căsătorie 
pe princesa Maria-Christina; că atunci acest print, rezemându-se 


1) Spontoni, 86; Bethlen, IV, 249; Istvanii, Le Tomasi, 76. — ?) De 
Thou, 330. — 3) Tomasi, 77. 


aot 
ȘI [ză 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 23] 
pe această augusta căsătorie, va privi de aci îuainţe ca dus- 
man, nu numai pe Turc, acest-crud biciu al creştinilor, dar încă 
pe toţi câţi vor izbi Casa Austriei. 

Basta fu puţin atins la inimă de aceste cuvinte şi, încredin- 
tat fiind că Cardinalul nu lucră cu bună-credinţă, răspunse 
trimisului cu aceeaşi pretacere: că „stăpânul său trebue a nă- 
dăjdui mult dela buna-vointa Împăratului; că el va face îndată 
cunoscut M. S. aplecările în cari se află Cardinalul; şi că crede 
că va ascultă bucuros propunerile acestui prinţ; că, afară de 
acestea, el le va răzimă cu tot creditul său“ 1). 

Cardinalul, întradevăr, nu eră de bună-credinţă. Prieten al 
„ Poloniei, căreia eră mult îndatorat, el nu puteă să voiască se- 
rios alianţa cu Împăratul. El ştiă acum că căsătoria ce cerea 
eră peste putinţă. El credeă mai mult în Turci, cari îi multu- 
miau dorinţele si îi făgăduiau si Ţara-Românească 2). Lui îi tre- 
buiă însă oare-câtă-va vreme spre a se înţelege bine cu Turcii, 
Polonii si cu Movilă si a se întemeiă în ţară, a se îngriji de 
oaste şi a dobândi ajutoare dela aliaţi. El trimise, spre acest 
sfârşit, în Polonia, pe Gavriil Banfi, unul din senatori, şi pe Şte- 
fan Cacasi dela Cluj, şi în Moldova pe lon cu numele Nagy 
(Mare) din oraşul Baia de Criş. Acesta era însărcinat d’a nego- 
tia o căsătorie între unica fată a lui leremia-Vodă cu [on Iffiu, 
fratele său din mumă °). | 


VI. 


Acum Cardinalul, crezând că a înşelat şi a adormit pe Împă- 
ratul, vru să adoarmă şi să înşele şi pe Mihai-Vodă, de care sim- 
tise că nu e iubit, precum nici el nu-l iubiă. Mihai-Vodă, intr’a- 
devăr, înțelese bine cât de primejdioasă e pentru dânsul urca- 
carea Cardinalului la domnia Ardealului. El desperase cu totul. 
de a se mai putea acum imp§aciul cu Turcul+); şi a se bate cu 
dânsul, având Ardealul duşman, îi eră foarte cu greu. El începu a 
priveghiă cu luare aminte toate mişcările Cardinalului şi află acu- 
rat că acesta făcuse alianţă cu Polonii, Turcii şi leremia şi că, 


1) De Thou, XIII, 331; Bethlen, IV, 269; Orteliu, 445; Staat von Sie- 
benbiirgen, etc. -- Doglioni, o. c. II, 744. — 2) Bethlen, IV, 269 — 73. — 
3) Bisseliu. — 4) Cronica lui Fuchs. 

í .. i 


© ah Jo. 
Tig Kia _* 
~ 


232 E N. BĂLCESCU 

înainte de toate, aliaţii asupra Ţării-Româneşti şi asupra capu- 
lui lui vor năpădi ; că Turcii se învoiseră a lăsă lui Andreiu Tran- 
silvania şi 'Ţara-Românească, scăzând şi tributul cu cinci mii 
galbeni ; şi-că, după povata şi sfaturile Cardinalului, Poarta urziă 
acum curse private spre a-l pierde. Mihai înştiinţă de toate a- — 
ceste pe Împăratul, făgăduind că va goni pe Cardinal din Ar- 
deal 1). Afară de primejdia cu care îl amerinţă Cardinalul, lui 
Mihai îi eră ciudă mare cum un popă (cum îi ziceă el) să dom- 
nească peste o ţară asa de frumoasă, de care el se credeă mult 
mai vrednic şi pe care îl iubiă foarte ?). 

Cardinalul trimise lui Mihai-Vodă pe Gaspar Corniş, pe care îl 
numise general mai mare peste toată oastea sa. Acesta fusese 
unul din sfetnicii lui Sigismund la anul 1594, când se ucise no- 
bilii. El ură pe Cardinalul Bathori şi partida turcească si se te- 
meă de răzbunarea lui. Cu puţine zile înainte, el primise o în- 
fruntare grea dela junele Iffiu, frate vitreg al Cardinalului si al 
cărui tată perise în acea adders dela 1594. Corniş aveà drept 
a se teme că amnistia şi uitarea făgăduită de Cardinalul nu va ` 
fi ţinută în seamă. Astfel inspirat, Cornis, spun, că, întâlnindu-se 
cu Mihai-Vodă, îl mai .întărâtă încă asupra Cardinalului, incre- 
dinţându-l de gândurile vrăjmăşeşti ale acestuia şi îl întemeeă 
mai mult în proiectul său d'a intră în Ardeal. Întorcându-se 
lângă Cardinal, Corniş îl asigură că Mihai-Vodă nu hrăneşte nici 
un cuget de duşmănie asupră-i şi nu binueste nimic 3). Nu mult 
după aceea, Cardinalul trimise la Mihai- Vodă alţi doi soli, pe bă- 
trânul George Ravazdi, unul din senatori, şi pe Nicolae Viteaz, 
„bărbat însemnat şi care cunoșteă limba românească +), „spre a-i 
făgădui prietenie şi raport de bună vecinătate, cerând şi dela 
dânsul asemenea“ 5). Mihai, necunoscând încă deplin cugetele Îm- — 
păratului şi crezând în sinceritatea Cardinalului, se înduplecă a 
încheiă cu acesta un tractat, puind în condiţie: ca Cardinalul să 
nu se dezbine de Împăratul, nici să se alieze cu Turcii, ci, unin- 
du-şi armele, împreună să poarte războiu împotriva lor. Acest 
tractat încheiat la 14 Aprilie 1599, se iscăli de Mihai şi de zece 
boieri ai săi şi prin jurământ pe Evanghelie se întări. Apoisolii 





1) Biseliu, XI.— 2) Spontoni, 88.— 3) Bethlen, IV, 279; Istvanfi, 452. — 
4) Ibid.— 5) «Amicitiam et boni vicini officium sollicitando, eandemque 


vicissim ab illo expetendo», Istvanfi, 452. | i 
v " 





O — SS a 


ardeleni, după o zăbovire de două luni în Ţara-Românească, se 
întoarseră acasă !). 

Dar nu treci vreme multă şi Mihai-Vodă se incredint& de vi- 
clenia Cardinalului cătră dânsul. El prinse un trimis al Cardina- 
lului ce mergea la Turci şi, din cărţile ce se găsi la dânsul,se 
dovedi cum că Cardinalul încheiase pace şi alianţă cu Turcii şi 
cu leremia-Vodă şi voiă să-l răstoarne din tron si să-l prinză, 
pentru care sfârşit chibzuiau fie-care a-şi adună ostile în tabără 2). 
Mihai, văzând că este astfel înșelat, se hotărî d'a apucă înaintea 
vrajmasilor lui, a izbi până a nu fi ei în stare să-lizbească ; deci 
începu a adună şi a scrie soldaţi numeroşi, parte mare din Poloni, 
Cazaci, Sârbi 35). El scrise Împăratului toate faptele Cardinalului, 
arătând că va să-l răzbune despre dănsul si să cuprindă Ardea- 
lul, cerând pentru aceasta dela Maiestatea Sa să contribuiască 
cu 30 mii talere pentru plata oștilor şi cu zece mii puşti. În 
vremea aceasta, spre a nu insuflă bănueli Cardinalului, răspândi 
„vorbă că aceste gătiri de oaste le face împotriva Turcilor $). 


VII. 


Cu toate aceste, faima, adesea prevestitoare adevărată a ne-. 
norocirilor ce amerint&, începi a se l&ti, atatand toate vorbirile, 
spăimântând toate feţele, vestind că acele pregătiri de războiu ale 
lui Mihai-Vodă nu se fac împotriva Turcilor, ci împotriva Ardea- 
lului 5). Atunci prinţul Andreiu porni un sol la Casovia spre a 
întrebă pe generalul Basta dacă e adevărat că Mihai-Vodă pre- 
găteşte o revoluţie si fierbe în duhul său proiectul d'a-l goni si 
d'a stăpâni Ardealul. Basta, ascultând vorbele acestui trimis, răs- 
punse foarte simplu că gândurile lui Mihai îi sunt necunoscute; 
şi că Cardinalul îl poate întrebă pe el însuşi de ceea ce pregă- 
teste 6). Cardinalul se hotărî atunci a trimite la Mihai-Vodă pe 
senatorul Pancratie Sennyei spre a iscodi gândurile lui. Mihai 
primi pe sol cu multă bună-voinţă si cinstiri în palatul său dela 
Târgovişte, înconjurat fiind de soldaţii săi. Sennyei ceri dela 
dânsul d'a nu lăsă pe prinţul Andreiu în cumpănă, între temere 
şi nădejde; d'a împrăştia, printr'o declaraţie cu inimă curată, zgo- 


1) Bethlen, IV, 283.—-2) Biseliu, XI; Guerrin, 495.—%) Cronica lui Fuchs.— 
4) Spontoni, 89.— 5) Bethlen, IV, 289.—) Idem; Istvanfi, 452. 


234 22 N: BĂLCESCU 


motul rău ce aleargă nu numai în Ardeai, dar încă în toate păr- 
tile din afară. Mihai, văzând proectele sale descoperite, se simţi 
în nevoie d'a înșelă pe duşmanul său, spre a nu fi însuşi înşelat 
Si perdut de dânsul. El protestă cu multă înfocare înaintea lui 
Sennyei împotriva nedreptelor bănueli ce Cardinalul are asupră-i; 
el aduse aminte de jurământul ce a făcut că va păzi pace şi 
prieteşug cu Ardealul si că aceasta i-o povatueste şi interesul 
său. El adăogă protestatii şi jurăminte că astfel va urmă si în 
viitor, declarând în sfârşit că el stă gata a trimite în Ardeal pe 
soţia sa şi pe fiul său Pătraşcu ca zăloage ale credinţei sale, 
numai Cardinalul-să trimită pe frate-său Ştefan Bathori la Turnu- 
Roşu, lângă hotarul Ţării-Românești, spre a-i primi gi să se în- 
datoreze că va pune pe fiul său să înveţe limba latineasca şi 
că va purtă grije pentru siguranţa şi buna petrecere a familiei 
sale, după cum o cere datoria şi prietesugu! +). Istoricul Bethlen, 
în cuvântul ce pune în gura lui Mihai în această împrejurare, 
pretinde că el ar fi zis că, de va intră în Ardeal, să-l ducă Dum- 
nezeu a mâncă trupul femeii sale şi a beă sângele fiului său. 
Nouă ne vine cu greu a crede la acest jurământ, când ştim cât 
de mare eră credinţa sa şi cât de puternică inima sa. Ca toate 
inimile de leu, el își iubiă familia. Credem mai mult sau că a- 
ceste cuvinte sunt nişte exageratii ale analistilor unguri contim- 
porani, sau că Senneyi chiar, care şi el eră tainic duşman al Car- 
dinalului, a adaos dela sine aceste cuvinte spre.a insuflă călu-. 
gărului o încredere oarbă în Mihai-Vodă. Gaspar Corniş încă 
declară că el îşi pune capul că Mihai-Vodă n'are nici un gând 
de vrăjmăşie. Astfel crezutii prinţului Andrei siujiră mai mult 
a-l înşelă decât chiar duşmanul său Mihai-Vodă 2). 

Intr’acest chip Andrei Bathori se înşelă şi, încredinţat acum 
că Mihai-Vodă nu cugetă rău asupră-i, îi dete voia cerută de 
acesta da cumpără în oraşele săsești arme, praf, trambite, stea- 
guri şi tot ce-i trebuiă pentru războiu şi dea le trece in Tara- 
Românească 3). Asemenea el îngădui la vr’o câţi-va Unguri, pre- 
cum George Mako şi frafe-său Grigore, Francisc Lugaci, război- 
nici viteji şi cercati, si la mulţi alţii, a intră în slujba lui Mihai- 
Vodă, dorind ei a se bate sub dânsul 4). Dar această încredere 


1) Bethlen, IV, 291—296. — 2) Ibid., 296.—) Bethlen, IV, 299; Istvanfi, 
453.—‘) Bethlen, IV, 299. | 


= 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 235 





ce aveă în Mihai nu opri pe Cardinal d'a lucră şi cu mai multă 
infocare cu aliaţii săi întru înfiinţarea planurilor comune. El se 
învoi pentru încheierea păcii şi alianţei cu Turcii prin: Mustafa, 
- solul turcesc, şi ciauşul Usaim, care de câtă-va vreme se află 
în bună cinste, petrecând la curtea lui; dintr'altă parte se inte- 
lese cu 'leremia-Vodă şi cu Polonii ca fie-care, strangandu-si os- 
tile în taberi, să steă gata a-i veni într'ajutor 1). El ‘insusi isi 
adună oștile, punând tabăra la Sas-Sebes, si aşteptă numai sosi- 
rea aliaţilor săi spre a se porni împotriva lui Mihai. În vreme ce 
Cardinalul, fără grije, până să-i vie aliaţii, îşi petreceă timpul, 
plimbându-se prin munţi, vânând la păstrăvi şi desfătându-se prin 
mâncări şi băuturi, armia lui, ce stă în .nelucrare la Sas-Se- 
bes, începu a cârti şi a plânge, mai cu seamă nobilimea. Fie- 
care, după caracterul său, strigă şi ziceă că-şi perdeă vremea - 
într'o nelucrare nefolositoare şi ruşinoasă, că se ruinau acolo 
nefăcând nimic, că ei. slăbeau şi ei nu puteau merge să îngri- 
jească de trebile caznice ale lor; că e necuviincios lucru, în vreme 
ce erau în siguranţă, fără duşman de nicăiri, de a-şi petrece 
vara închişi în tabără, topindu-se in moliciune. Cei mai limbuti 
nu respectau nici pe prinţul nici. pe sfetnicii săi; ei strigau că 
Cardinalul eră fricos, nesocotit, nehotărit si leneş, si că, obis- 
nuit fiind la trândăvia călugărească. şi la o viaţă delicată şi sin- 
guratică, el nu ştiă ce trebue unei armii şi ceea ce cerea inte- 
resul Statului ; că el a luat domnia fără să ştie ce ar putea 
mântui republica şi cum şi cu ce se face războiul. Cardinalul, 
cum auzi aceste cârtiri ale ostaşilor, se îngriji foarte şi îndată, 
lăsând în tabără numai pe pretorieni si trupele mercenare, dete 
la toate celelalte osti voe de a se întoarce pe la casele lor 2). 
Astfel, nu oarba încredere în Mihai-Vodă, ci temerea sa de câr- 
tirile ogtenilor, faci pe Cardinal a strică lagărul si a se de- 
zarmă deocamdată. | 


VIII. 


În vremea‘aceea sosi în Ardeal, la Alba-Iulia (20 August 1599), 
Germanie Malaspina, Episcopul de Caserta, ca Nunciu apostolic 
pe lângă Cardinal :). Acesta fusese, cum stim, în aceiaşi cali- 


1) Bisseliu.—*) Bethlen, IV, 303—4.—:) Istvanii, 452; Bethlen, IV, 258; 
Piasecius, 205; Engel, I, 249. 


236 | N. BĂLCESCU 


tate în Polonia, unde din reaua lui credință cu care se purtase, 
îşi trase hula tuturor, și Polonezii făcură un joc pe numele lui ce 
însemnă spin rău, zicând: „nici-odată nu poate fi spin bun, mă- 
car de si ar fi trimis dela Roma“ 1). El eră într'adevăr un am- 
bitios si intrigant mare, căutând prin toate chipurile a dobândi 
pălăria de cardinal, ce foarte mult o doriă. După o şedere de 
. cAti-va ani în Polonia, desperând de a-şi vedeă dorinţa împlinită, 


` trecu în. Ardeal, pe care teatru se petreceau atunci multe intrigi. 


El doriă în tot chipul să câştige favorul Împăratului, ca prin- 
tr'însul să dobândească cardinalatul 2). El se sili a face pe Andrei 
Bathori să înţeleagă cât este de urât si ocăritor pentru dânsul, 
fiind creștin şi cardinal încă, să se alieze cu Turcii împotriva 
„creştinilor şi a Papei; că el trebue a se teme de mânja Papei 
şi a sfântului colegiu şi de răzbunarea Împăratului şi a tuturor 


creştinilor. El îi făgăduiă încă că va mijloci la Papa ca să-i A 


dea vos a se căsători ca să nu se stingă astfel familia Batho- 
reştilor. Un analist ungur de pe atunci, anume Szamoskizy, 
pretinde că prinţul Andrei se lăsă a se convinge de aceste cu- 
vinte ale lui Malaspina şi se făgădui a strică alianţa cu Turcii, 
cu atât mai mult că aceştia pretindeau ca să le dea înapoi ce- 
tatile de margine, Lipova, leneu si alte treceri vecine. Zicea 
numai că, temându-se de împotrivirea locuitorilor, voiă ca să 
tie aceasta secret până la epoca adunării dietei 3); iar pentru 
încheerea acestei alianţe porni îndată pe Ştefan Cacasi la Îm- 
păratul t+); şi apoi, chemând la sine pe solii turci, le declară că 


voeste războiu cu Poarta. Istoricul Bethlen face bine de a se . 


îndoi, observând că ceilalţi analişti tac despre aceasta şi că 
„solii săi lângă Sultanul, Nicolae Gavay şi Francisc Budai, nu se 
întoarseră dela Poartă, decât după intrarea lui Mihai-Vodă în 


Ardeal. Urma însă ne va arătă că Andrei Bathori nu era de 


loc sincer în făgăduelile sale. O .dovadă despre aceasta este că, 
în vreme ce el protestă de hotărîrea lui ďa se alia cu Împă- 
ratul, el scriă lui loan Zamoisky, cerând poveti şi protestând 
de voinţa lui de a tine cu Polonii. Zamoisky îi răspunse, în 23 


Septemvrie (1599), ca să se grăbească a trimite o ambasadă la - 


Staturile Poloniei, cerând protecţia lor pentru dânsul şi pentru 


1) aNunquam erit bona spina, licet mittatur de Roma» Piasecius, 200.—. 
2) Ibid.—*) Bethlen, IV, 304—310.—4) Jbid.; Istvanfi, 452. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 237 
provincia sa !). Este adevăr că toţi actorii acestei scene umblau 
căutând a se înşelă între sine unii pe alţii: Andrei Bathori în- 
şelă pe Împăratul, pe Mihai, pe Basta şi pe Malaspina. Împă- 
ratul înşelă pe Cardinalul, pe al cărui trimis Cacasi îl primi 


foarte bine la Pilsna, unde se dusese, şi-i dete nădejdi că va 


încheiă în curând tractatul cerut, şi într'aceiaşi vreme trimiteă 
instructii tainice la Mihai-Vodă şi la Generalul Basta ca să se 
înţeleagă împreună spre a intră cât mai în grab în Ardeal şi 
a goni d'acolo pe Cardinal. El încă înşelă şi pe Mihai-Vodă, lă- 
sându-i a nădăjdui mult, dar bine hotărît a se sluji de dânsul 
ca un instrument si a nu-l lăsă a se întemeiă în stăpânirea 
Ardealului. Mihai-Vodă căută a înşelă pe Cardinalul şi într'a- 
ceeaşi vreme voiă să insele pe Basta, intrând in Ardeal înaintea 
lui, cum şi pe Împărat, fiind hotărît a păstră această ţară sub 
cârmuirea sa. Basta asemenea voiă să silească în toate chipu- 


rile spre a dobândi el, iar nu Mihai, cârmuirea Ardealului. În 


sfârşit, Malasping umblă să înşele pe toată lumea, vânând in 
toate părţile mult dorita pălărie de cardinal. Acest chip viclean 
de a lucră, deşi în ziua de astăzi, când ideile morale sunt mult 
mai dezvoltate, este oare-cum iertat, decorându-se cu numirea 
de diplomaţie şi înşelăciune de războiu, datoria Istoriei, această 
conştiinţă a neamului omenesc, este de a-l osândi. Mihai-Vodă, 
din toţi, este mai lezne de iertat: el eră amerintat cu vicle- : 
nie în cârmuirea şi patria sa şi eră nevoit a se apără cu ace- 
leaşi arme cu care eră izbit; ambiția lui încă aveă un scop 
mult mai nobil şi mai înnalt decât a celorlalţi: el tintea a rege- 
neră natia sa, 


IX. 


Mihai-Vodă, aflând de tabăra Cardinalului dela Sas-Sebes, tri- 
mise in Ardeal pe Banul Mihalcea, sfetnicul său de aproape si 
pe George Rat, Sârb cu neamul şi cu numele, spre a cercetă pu- 
terile şi gândurile lui Andrei. Sosind lângă acest prinţ, ei îi de- 
clarara că Mihai-Vodă voiește să năvălească în Bulgaria, în vreme 
ce Ibraim-Pasa războiă în Ungaria, după cum făcuse cu izbândă 
în anul trecut; şi că ar dori pentru aceasta să nu i se întâmple 


1) Bethlen, IV, 317. 


238 N. BĂLCESCU 


în lipsă vr'o primejdie din partea Ardealului. Cardinalul încre- 


dinţă pe trimişi că Mihai-Vodă poate fi.sigur că nu i se va a- 
duce nici o stânjenire la întreprinderile sale; pe lângă acest răs- 
puns, trimişii raportuiră lui Mihai, că în tabăra de lângă oraşul 
Sas-Sebes, Andrei aveă numai nişte pretorieni si oare-care oşti 
mercenare; iar oastea ţării [se licentiase] din pricina sărbători- 
lor şi fiind fără grijă de vrăjmaşi. 

In acele zile Mihai-Vodă trimise lângă Rudolf Cesarul pe unul 
din boierii săi anume Stoica, boier ales, înţelept şi de cinste al 
ţării, ca să deă poruncă lui George Basta cu ostile sale ca să se 
unească la Casovia cu garnizoanele germane şi cu Stefan Bocskai, 
împreună cu ostile Varadinului, să cază cu toții asupra Ardea- 
lului, in care el, Mihai, va năvăli intr’aceeasi. vreme; şi astfel 


Andrei, silit fiind a-şi împărţi, ostile să nu poată respinge şi 


pe unul si pe celălalt duşman. Cesarul, trimițând pe Stoica la 
Szathmar, îi răspunse că va află voinţa sa dela Vice-Craiul dela 
Casovia. Cu toate acestea trimise cărţi lui Moise Szekeli căpita- 
nul Szathmarului, poruncindu-i d'a da la vreme tot ce va fi trebu- 
incios 1). Generalul său George Rat aduse încă lui Mihai o sumă 
de bani din partea Împăratului şi el se puse atunci a-şi adună 
oastea şi a-şi pregăti expediţia ce aveă în gând, răspândind me- 
reu vorba că se găteşte împotriva Turcilor 2). Autorii contim- 
purani vorbesc astfel de armata lui în această epocă: „Slujesc 
de soldaţi acestui Voevod, afară de Români, a căror vitejie o 
cunosc bine Turcii din vremea viteazului lor căpitan Dracula, 
multi Unguri, Ardeleni, cAti-va Arnăuţi, Greci, Rulgari şi Sârbi. 
„Are puţini puşcaşi, de care se află în lipsă si Ardelenii, căci a- 
ceste popoare şi mai cu seamă Ungurii, se bat mai voios cu să- 
_biile şi călări cu suliţele, si cu mare îndrăzneală arată fata la 
vrăjmași“ 3). 

_ Mihai isi iubeă ostaşii şi cea d'întâiu a lui îngrijire eră pentru 
dânşii. Totdeauna în mijlocul lor, făcându-le necurmat căutare, 
cercetând trebuintele lor, când arătându-le familiaritatea unui 
camarad, când vorbindu-le cu puterea şi mărimea unui Domn, 
când cu dragostea unui părinte.—el fermecă şi răpeă mintea şi 
inimile ostasilor. Vitejii din toate părţile şi din toate natiile 
alergau cu entuziasm sub steagul unui Erou, care le fagaduia bi- 


1) Bethlen, IV, 314—17.—2) Bethlen, IV, 319.—%) Lazaro Soranzo, o. €., 147. 


ROMÂNII SUB -MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 239 


ruinti slăvite, căci ei ştiau bine că el isi tine făgăduiala şi în- 
focarea lor eră aşă de mare cât şi încrederea lor. Cu un ase- 
menea Căpitan ei erau gata a întreprinde tot, siguri că vor izbuti. 
Ei erau mândri de dânsul şi mândri de ei insisi, gândind că fac: 
parte dintr'o.armie nebiruită. Românii precum şi Moldovenii îl: 
urmau imbolditi mai mult din datorie şi dragoste cătră patrie, 
pe care el o făcuse atât de glorioasă şi făgăduiă a o face pe 
atât de mare. Sârbii, Bulgarii, Grecii, Arnăuţii alergau la dânsul 
ca cătră un înger de libertate şi de mântuire pentru neamurile 
lor. Cazacii, Polonezii, Ungurii se întocmeau sub steagul lui, unii 
povatuiti prin admirarea lor pentru un mare erou, alţii impinsi 
prin dragostea războiului şi a, foloaselor ce aduceă ostașilor, 
alţii, ca mai toţi vitejii, căci inima lor eră aprinsă de acea no- 
bilă dragoste a gloriei, care împinge pe om la moarte, ca să do- 
bândească nemurire 1). | 

Într'aceea, în cursul lui Septemvrie, Mihai-Vodă trimise alti doi 
boieri, anume unul Vistierul Damian şi celălalt Preda, ca să ceară 
. În numele lui o trecere sigură prin mijlocul Ardealului în Unga- 
ria, unde îl chemă Împăratul în ajutor împotriva puternicului . 
Ibraim-Paşa, făgăduind a trece prin Ardeal fără a vătămă pe 
nimeni. Dar Cardinalul răspunse că nu crede că vr'o primejdie 
„aşă mare amerinţă Creştinătatea, încât să aibă trebuinta de aju- 
torul lui Mihai, îndemnându-l în ori-ce caz a trece mai bine cu 
armia sa Dunărea în Bulgaria, după cum îi eră gândul, şi va face 
prin aceasta o diversie mult mai folositoare creştinilor 2). D'abiă. — 
se întoarseră aceşti boieri lângă Mihai-Vodă şi el trimise din 
nou Cardinalului pe Mihalcea, Banul Craiovei, si pe George Rat, 
Căpitanul gardiilor sale, spre a-i vesti că, după povata ce i-a dat, 
el este gata să treacă Dunărea spre a pustii Bulgaria 3). Dar cu 
toate acestea Andrei nu se încrezi şi porni la Mihai pe George 
Palatici, om foarte dibaci, ca să-l incredinteze că pacea încheiată 
cu Tureii si cu Tătarii este numai o prefacere până să-i vie bine, 
a se declară duşmanul lor, aceea ce nădăjdueşte a o putea face 
curând ; şi că el voeste a cultivă cu dânsul sfintele drepturi ale: 
unei bune vecinătăţi şi ale unui prietesug nesiluit. Mihai, care 
_ştiă acum ce temei au cuvintele lui Andrei, răspunse că si el 
voește să trăiască în bună unire cu prinţul Andrei. Mihai lucră 


:) Campana,’ 49. — 2) Istvanfi, 453; Bethlen, IV, 320. — °) Istvanfi, 453. 


240 | „N. BĂLCESCU 


cu atâta taină, încât, imp&rtindu-si armia în deosebite locuri, nu 
lăsă lui Palatici să vază, fără numai trei sute pedestraşi din gar- 
daşii săi 1). Întorcându-se lângă Cardinalul, Palatici îi raportă răs- 
punsul lui Mihai, adăogind că n'a văzut la dânsul nici o pregă- 
tire de războiu 2). | 

Cardinalul, sigur acum că Mihai va stă în linişte şi că a casti- 
gat astfel timpul trebuincios pentru înfiinţarea proiectelor sale, 
crezi că va putea acum a-şi căută a se desface de împrotivnicii 
săi din lăuntru şi a răzbună uciderea fratelui său Baltazar. Cu 
toate că la alegerea sa de prinţ el jurase, pentru dânsul şi pen- . 
tru fratele său Ştefan, uitare desăvârşită şi, că nu va căută nici 
o răzbunare, acum umblă a prigoni sub alte pricinuiri pe acei 
ce-i credeă ca sfătuitori ai acestei ucideri; astfel eră Ştefan 
Bocskai, Gaspar Corniş, George Rasvadi şi alţii. Puind pricină că 
Bocskai nu a intrat în Ardeal, când a fost chemat, Cardinalul 
ocupase cetăţile Deva şi Gorghiu, ce erau în stăpânirea lui Bocskai. 
Asemenea Stefan Bathori trăgeă la judecată pe sus insemnatii 
sfătuitori ai osândei lui Baltazar, cerând ca să-i întoarcă starea . 
acestuia, ce Sigismund Bathori o împărţise între dânşii. Drept 
aceea Cardinalul convocă dieta pentru 18 Octomvrie (s. n.), ziua 
St. Luca, la Alba-lulia, spre a hotări despre aceste pretenţii ale 
lui şi ale fratelui său). În vremea aceasta Sigismund Bathori, 
după o petrecere d'abiă de câte-vă luni în Polonia, scrise Car- 
dinalului, că i sa urit cu traiul în ţară străină si doreşte a in- 
tră în Ardeal, spre a trăi o viaţă liniştită. Cardinalul, temân- 
du-se, cu tot dreptul, de un om atât de neastâmpărat, îi răspunse 
printr'un catren (în patru versuri), povăţuindu-l să stea liniştit, 
si îi refuză cererea 4). 


X. 


_ Intr’aceea leremia-Vodă din Moldova făcù ştire Cardinalului 
că Mihai-Vodă voeste a intra în Ardeal cu oști grele. Si tot în- 
tro vreme loan Maro, Sârb de neam, dar născut şi crescut in 
- Ardeal, care, cunoscând bine limba românească şi latinească, se 

„află în slujba lui Mihai-Vodă ca secretar şi cunoşteă proiectele 
lui, scrise Cardinalului ca să nu crează incredintirile lui Mihai, 


1) Bethlen, IV, 322.—- 2) Ibid. — 3) Bethlen, IV, 323—268. — *) Ibid. 326. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 24] 
căci el are de gând a năvăli în Ardeal şi a cuprinde această 
ţară, pentru care sfârşit îşi adună toate oştile 1). Andrei Bathori 
porni îndată la Mihai-Vodă în solie pe Tomas Czomortany, om 
. ager la minte, ca să caute, prin toate chipurile, a descoperi 
proiectele lui Mihai 2). Czomortany sosi la Bucureşti Sâmbătă 
spre seară, 11 Octomvrie, şi îndată avu audienţă de la Mihai- 
Vodă şi, după câtă-va vreme de vorbă, luând cuvântul Domnu- 
lui, se întoarse a doua zi Duminecă cătră Cardinal, cu un răspuns 
paşnic). Despre această solie analiştii contimporani se deosi- 
besc între sine. Cronica română şi unii din analiştii unguri pre- 
tind că Cardinalul însărcină pe Czomortany a spune lui Mihai 
a-şi lăsă tara şi scaunul, căci apoi de nu, va fi izgonit de dânsul Si 
de Turci şi va încăpeă în mana acestora‘). Se vede că Cardinalul 
îşi dete astfel pe faţă gândirea sa, sau pentru-că credea că 
peste putin va fi în stare a o pune în lucrare, fiind-că îi si so-. 
sise acum nişte cete de Polonezi şi Moldoveni intr’ajutor 5), sau 
că a vrut a speriă pe Mihai şi a mai dobândi un repaus pe 
cât-va timp. Aceiasi analişti unguri spun că Mihai-Vodă, auzind 
vorbele lui Czomortany, se înfurie şi eră cât p'aci a da morţii 
pe aducătorul acestei obraznice solii, dar că, stăpânindu-şi mâ- 
nia, el gândi că e mai bine a respectă dreptul gintelor şi a 
căută a răzbună acest afront asupra lui Andrei, de la care i-a 
venit, decât asupra solului. Pentru aceea răspunse acestuia cu 
vorbe dulci şi bune, făgădui a fi îngăduitor întru toate şi nu-l 
lăsă a descoperi pe fisionomia lui nici un semn care să-i arate 
cugetul. Astfel acest minunat bărbat ştiă, când vroiă, a se stă- 
pani pe sineşi şi: a-şi învăli proiectele, încât nimeni să nu le 
poată pătrunde °). 

Dar un alt analist, Ambrosie Simigianus, pretinde că Andrei 
propuse lui Mihai a-i da azil în Ardeal, dacă Turcii vor veni a-l 
goni din Ţara-Românească, şi până să-şi facă pace cu dânşii; 
că Gaspar Corniş, duşman Cardinalului, în înţelegere fiind cu 
Czomortany, care si el eră tainic partizan al lui Mihai, în slujba 
căruia comandate niște oştiri, puse pe acesta a spune lui Mihai 





1) Bethlen, IV, 1. c.— 2) Ibid. — 5) Ibid. După scrierea lui Ioan Csindi, 
ungur vestit, ce slujiă atunci în partea lui Mihai-Vodă.—4) Mag. ist., IV, 
292; Bethlen, IV, 329. — 5) Bisseliu. — €) Bethlen, IV, 330. După analistul 
Stefan Szamoskdzy. 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 16 
t 


949 | N. BALCESCU 


că i se porunceşte da esi îndată din Ţara-Românească, altmin- 
trelea va fi prins de Turci, fiind el 0 stavilă între ae Car- 
dinalului cu Turcii. | 

Simigianus ca si Szamoskizy bănuiese că Gaspar Corniş cu Pan- 
-cratie Sennyei, unul din senatori, si cu multi alţii din cei mari 
ai Ardealului, mai cu seamă din cei compromisi cu Sigismund. 
Bathori în uciderea nobililor la 1594, temându-se d'a cădeă jertfă 
lui Andrei şi Ştefan, Bathoreşti, chemară pe Mihai-Vodă a intră 
în Ardeal. Cel din urmă analist pretinde că adesea mulţi au 
auzit pe Gaspar Corniş zicând: „Când tai un cap din Batho- 
resti, îndată se iveşte altul în loc; dar voiu face astfel de bine 
că mă voiu mântui pentru totdeauna de această peire “1). Aceste 
învinovăţiri, precum si altele ce vom vedeă mai la vale, nouă, 
după cum şi altor istorici unguri şi străini, nu ni se par destul 
de temeinice ca să putem încheiă şi acuză pe Cornis şi pe soţii 
lui de trădare cătră neamul lor. Fără îndoială că aceştia nu iu- 
biau pe Cardinalul de care aveau a se teme, dar mai toţi Un- 
gurii simtiau ca dânşii; şi, dela simtimantul de ură pana la tră- 
dare, e încă mult. 





XI. 


Mihai-Vodă iarăşi nu aveă trebuint’ de ajutorul unor trădă- 
tori dintre nobili, când aveă în parte-i pe toate popoarele Ardea- 
lului. Românii, poporul cel mai numeros dintr'această țară, de 
mult atintise ochii spre dânsul cu credinţa nădejdii si îl as- 
teptau ca pre un 'mântuitor, spre a-i scăpă de tirania aristocra- 
tilor unguri. Intr'adevăr, printr’o fatalitate a lucrurilor, asupri- 
rea Ungurilor ardeleni asupra iobagilor lor Români, se adauga 
într'o progresie crescătoare de ce.se mai apropiă ceasul ursit 
spre pedeapsa ei. Într'o cronică săsească de pe acele timpuri 
citim, la anul 1592, acestea: „Foarte adevărat este ceea ce zice 
Liviu (în cartea IV, decada 4): îmbuibarea si sgârcenia sunt ciu- 
mele cari răstoarnă toate Împărăţiile cele mări. În ambele a- 
cestea se deprindeau nobilii foarte tare, mai ales Chendieştii ; : 
atâţia bani storceau dela iobagi, încât nimărui nu îi eră iertat. | 
a luă bani împrumut sau alte soiuri de hrană decât numai de 


1) Bethlen IV, 330—32. 


\ 





ROMÂNII SUB:MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 943 


la ei. Apoi vinurile ce le da iobagilor erau foarte acre, fără 
gust şi nici de o treabă; asemenea și grâul. eră. muced şi tă- 
_ ratos şi totuşi cu pret mare; carnea de bou, de oaie Sau era 
‘de vită bolnavă sau de mortăciune, pe care iobagii, măcar că 
nu le puteau nici gusta, erau siliți a le plătì.cu pret destul de 
mare; nu căutà nime la milă, nu la sărăcia plebei cei mai 
ticăloase, nu la Dumnezeu, ci facea fie-cine ce voiă. Fie-care erà 
craiu sau principe. 

„Chendieştii, spre a-şi asigură lucrurile lor, trimeteau scrisori 
în toate părţile ca principii; pe aceştia îi urmau alţii, astfel în. 
cât şi cei mai trenturosi nobili deprindeau tirania şi răutatea 
asupra sărmanilor ţărani, ş. c.1. ş.c. 1. Te uiţi, Doamne, şi rabzi! 
Faimos a fost şi Francisc Alardi, ce locuiă la Mureş, lângă Sân- 
Paul, şi bătrânul Bogati, cămătari si sfârnari foarte avuti, cari 
au intreprins cea mai mare tiranie cu ficăloasa plebe“ 1). 
` Aceste se urmau la 1592, înaintea războiului. De Seapte ani _ 
de când urmă neîncetat, războiul, chinurile si nevoile Români- . 
‘ lor crescuseră peste măsură, încât inima lor acum ferbeă de 
dorinţa d’a-si vărsă focul răzbunării peste capetele tiranilor lor, 
domnii Ardealului. > 

Deosebit de Români, pe cariy în lipsă de alte pricini, legătura 
sângelui i-ar fi silit a stă mai bine cu fraţii lor din ţară decât 
cu neam străin, chiar şi Sasii şi Săcuii erau cu totul în favo- 
rul lui Mihai-Vodă. Oraşele săseşti, ostenite şi nemultumite de 
domnia ungurească, aplecate din natură cătră Împăratul Ger- 
maniei, spăimântate încă de câtă-va vreme de ura cea mare ce 
le hrăniă Cardinalul şi de tintirile lui d'a le reduce cu sila la le- 
gea papistăşească, după făgăduiala ce dedese Papii, a intră ast- 
fel în favorul acestuia şi a le stârpi cu totul, se plecau bucu- 
ros cătră Mihai-Vodă, care ziceă că Cuprinde ţara pentru Îm- 
păratul. Ele aflaseră că la Alba se şi ridicase în piaţă şeapte ţepi 
în care Andrei vroi să tragă pe cei seapte judecători saxoni 
înainte de 18 Octomvrie, ziua hotărîtă pentru deschiderea dietei, 
la care aceştia trebuiau să se afle. Albert Hull, comitele Saşilor 
şi unul din cei mai mari din bărbaţii lor, descoperind acest 
groaznic proiect, hotărî a-şi mantui compatrioţii de tirania unui 
popor crud: şi fanatic. El se grăbi a scri lui Mihai, rugându-l 


1) Cronica lui Fuchs, 100. 


944 N. BALCESCU 


a grăbi a veni in ajutor, făgăduind a răsculă toată natia in 
favoru-i 2). A 





Mihai, spre a le da dovadă de încrederea sa intr’ingii, alesese — 


pe Christofor Herschel, cetăţean dela Braşov, frate -cu judele a- 
celui oraş, pe care îl trimise în Praga la Împăratul cu cărţi, în 
care se trată de gonirea Cardinalului din Ardeal. Se zice că 
Herschel fact această călătorie sub pretext de comerciu şi că 

Mihai dete lui Herschel pentru drum o sută galbeni de aur şi 
~ Împăratul, după ce la resplant cum se cade, il trimise înapoi 
la Mihai ?). 

Săcuii asemenea, după cum ştim, aveau o ură fieroasă împo-. 
triva nobililor şi mai ales asupra familiei Bathoreştilor. Purtarea 
cea înşelătoare a acestora, dându-le libertatea când aveau nevoie 
de dânşii şi răpindu-le-o îndată ce trecea primejdia; chipul cum- 
plit prin care cea din urmă răscoală a lor (1596) fusese pedep- 
sită, îi făcuseră nerăbdători de a scutură jugul, stând a da 
mână de ajutor ori-cărui duşman al casei Bathorestilor. 

Aşă, toate popoarele Ardealului urau pe Cardinatul, aşteptau 
cu nerăbdare şi stau gata a ajută pe Mihai spre a răpi din mână-i 
tara Ardealului. Mihai dar în Ardeal eră nădejdea şi sprijinul 
intereselor popoarelor împotriva; aristocrației şi a domnirii un- 
guresti. Vai! pentru ce neeunosci el această frumoasă misie şi 
trase asupră-şi pedeapsa meritată a celor ce calcă menirea cu 
care Provedinta i-a însărcinat! | 

Dar, afară de popoare, ştim că o maro parte din cei mai mari 
nobili ai Ardealului, nemulţumiţi de Bathoreşti, chemau în do- 
rinţa inimei lor pe Mihai, desi, în lipsă de dovezi temeinice, nu 
credem că această dorinţă a mers până Ja trădare şi că ei ar 
fi înlesnit cu ceva la triumful lui Mihai. . 

Astfel, cursoarea ce tara pe Mihai si îl împingeă în Ardeal 
eră puternică, nebiruită, providentiala. 


XII. 
A doua zi după pornirea lui Czomortany spre Ardeal, Luni, 
în 13 Octomvrie 1599, Mihai-Vodă adună la Ploesti o 'parte mare 
din ostile sale. Toată gloata ostașilor români si sârbi eră aşe- . . 


1) Seiverts, 186—187.— 2) Bethlen, IV, 332. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 945 ` 


si 


ee eee 





—— 





zată în piaţă şi pe uliţi; iar călăreţii gardiei sale, numiţi Cur- 
teni, şi o ceată de Cazaci şi de Polonezi, îi răspândi împrejurul 
oraşului. Generalului Baba-Novac, care aveă sub comanda lui 5.000 | 
oameni pedestrime precum si pe haiducii din Ungaria,. îi dete 
poruncă d’a-si întocmi ostasii săi armati in cinci rânduri din 
piaţă până la curtea palatului domnesc. Astfel fiind posturile aşe- 
zate, aduseră înaintea lui Mihai mai întâiu pe viteazul George 
Mako cu ceilalţi căpitani de sută, Stefan Tascuni, lon Tamas- 
falvi, Grigore Kiş şi pe toţi ofiţerii unguri ce slujiau în ar- 
mata sa. Domnul le luă mânile lor în ale sale și-i puse să jure 
că-l vor urmă ori unde îi va povăţui, mai ales in expediţia ce el 
pregăteşte; că vor ascultă şi vor îndeplini toate poruncile sale 
si că nu vor trădă steagul său nici de faţă nici într'ascuns. După, 
ce dete astfel drumul lui Mako şi oştilor sale, aduse asemeni 
dela satul Florestii 500 călăreţi unguri comandati de Dimitrie 
ce-i ziceă cel mare si de locotenentii săi Georgie Horvath, Ion 
Kis, Petru Kidei, lon Sindi si câţi-va alţii. El aduse încă si pe 
beslii, de cari aveă două sute în oastea lui. Această ceată de 
„călăreţi, sub această numire turcească, eră întocmită de Mihai- 
Vodă. Ei aveau o plată deosebită si ajunseră fruntasii vitejilor. 
Capul lor eră Ştefan Petnahazj. Mihai-Vodă îi aduse pe unul după 
altul spre a face jurământ. Fură unii cari se îndoiră puţin a face 
un jurământ orb si cam nehotarit; cătră cari întorcându-se Mi- 
hai, le zise cu oare-care asprime: „Faceţi, căci datoria soldaţilor 
este a urmă pe general, iar nu a generalului a urmă pe sol- 
daţi ; mie se cade a porunci, vouă a ascultă!“ 

Mihai, căutând mereu a ţine cât mai ascuns proiectul său, răs- . 
pândise vorbe, ca mai nainte, că această gătire de războiu se 
face asupra Turcilor; dar o seamă de boieri pătrunseră proec- 
tele sale. Erau mulţi din boierii săi cei mai iubiţi, cărora nu le 
prea plăceau tintirile ambilor Mihai, cum se ziceă atunci,'adecă 
ale Domnului şi ale Banului Mihalcea, care mereu atata am- 
bitia si pofta de domnire si de cuprinderi a Domnului. Acei 
boieri iubeau tara si pe Domn, dar voiau să vază pacea si se 
împotriveau expediției în Ardeal, ca una care poate aveă până 
în urmă sfârşit rău, atatand multi duşmani asupra ţării şi ză- 
dărnicind nădejdea de a o vedeă împăciuită şi culegând rodul 
de atâta sânge vărsat. Între aceşti boieri eră şi Teodosie Logo- 
fătul, boier bătrân, ales, de cinste şi priceput la sfat. Folosin- 


246 | N. BĂLCESCU 


du-se de lipsa Banului Mihalcea, ce se află încă în Ardeal lângă 
Cardinalul, acest boier vrù să facă o silinţă spre a întoarce pe 
Mihai-Vodă din hotărîrea sa d'a intră în Ardeal; el trase în 
gândul [său] pe soţia lui Mihai, Doamna Stanca). Era o femee 
aleasă această Doamnă, ale cărei calităţi chiar duşmanii soţului 
ei nu se putură opri a le încunună cu laude entuziaste. Bună, 
blândă, supusă, înger de mumă şi de soţie, ea adesea domoleă 
- jutimea şi asprimea caracterului soţului său şi, într'aceeaşi vreme, 
inimă eroică, ea împărtăşă de multe ori primejdiile bărbatului 
său, însoţindu-l în războaie si, până, pe câmpul bătăliilor, stând 
‘la coasta lui. Ca Logofătul Teodosie, ea nu iubiă pe Banul Mi- 
halcea, pe care îl învinovăţiă că sfătueşte rău pe Domn. Fie un 
presimtimant de nenorocirile ce cuprinderea Ardealului va trage - 
asupra familiei sale, fie numai nişte scrupule nobile şi poruncite 
ori-cărui e în poziţie d'a ascultă numai glasul inimei sale, fără 
a aveă alte datorinte mai înalte a împlini, ei i se păreà că e ne- 
drept lucru a purtă războiul în Ardeal. Cu inima stăpânită de. 
aceste simtiri, ea se duse lângă soţul său, silind prin rugăciuni 
si lacrămi a-l întoarce din hotărîrea sa. Ea îi aduse aminte a- 
zilul ce le dedese Ardealul atunci când erau amândoi pribegi, 
prigoniti de tiranul Alexandru; ajutorul ce îi dedese prinţul Si- 
gismund spre a se face Domn si, mai pe urmă, spre a mântui - 
tara de năvălirea lui Sinan-Pasa, şi îl jură pre Dumnezeu, pe 
Sfântul Mihai si pe Sfântul Nicolae, patronii casei lor, ďa nu 
‘purtà războiu intr’o ţară dela care primise numai bine, spre a 
nu trage asupră-şi osânda nemulțămitorilor 2), Înfocatele şi elo- | 
cuentele cuvinte, precum si lacrămile ei fură zadarnice: ele nu 
putură clăti hotărîrea soţului său. Şi oare sar fi căzut ca el, 
tocmai acum, în minutul d'a o îndeplini, [să se lase de] o idee 
care de multă vreme frământă inima sa? În ce oare se arătă 
el nemulţămitor? Dacă Sigismund Bathori la ajutat oare-ce, 
prin creditul său, spre a căpătă domnia, el nu i-a răsplătit în- 
sutit această mică facere de bine prin câte foloase biruintele sale 
au adus Ardealului şi care sporise gloria lui Sigismund ? Trebuiă 
oare a uită la câte umilinţe supuse Sigismund pe Mihai şi patria 


1) In manuscriptul autorului numele Doamnei e Florica, dar este o evi- 
dentă eroare pe care am îndreptat-o. Florica a fost fiica lui Mihai. — Nota - 
lui Odobescu.— 2) Bethlen, IV, 337 — 9. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 947 


lui? Trebuià a uità că pata ruşinosului tractat dela 1595 nu eră 
încă ştearsă? Dacă Sigismund a venit a-l ajutà împotriva lui 
Sinan, nu eră oare spre a se ajută pe sineşi si Ardealul ce eră 
de o potrivă amerinţat ? Atât numai că, în loc să aştepte pe 
Turci în Ardeal, veni să-i întâmpine în Ţara-Românească şi feri 
prin aceasta Ardealul de pustiirile războiului? Apoi, chiar de ar 
fi avut Mihai şi Românii datoria de a fi recunoscători lui Sigis- 
mund, acesta mai cârmuiă acum Ardealul? Nu-l lăsase, pentru 
peirea lui Mihai, în mânile Cardinalului? Acesta apoi nu eră vă- 
dit de duşman al nostru? Trebuiă oare a-i lăsă timp a ne izbì 
„şi a.ne pune în stare da nu-i putea stă împotrivă? Si chiar de. 
ar fi fost altfel purtarea Cardinalului ; chiar de ar fi avut Mihai 
datoria a se arătă recunoscător cătră dânsul „— recunoştinţa per- 
sonală a unui Domn poate oare stinge dreptul şi datoria unei 
natii? Puteă el oare dezertă cauza naţională pe care se făgă- 
duise a o ajută? Ardealul, a cărei gloată a populaţiei sunt Ro- 
mânii, nu este el o ţară românească? lrebuiă oare a mai lăsă 
în stăpânirea Ungurilor toată această ţară, care, după dreptul 
naturei si dreptul oamenilor, este a Românilor? Mai ales când 
chiar şi populaţiile de alt sânge îl chemau ? 

Ce? fiind-că ne tragem din acel glorios popor, stăpân al lu- 
mii, care întemeie cea mai minunată si mai colosală unitate cu- 
noscută în cartea istoriei omenirii, fi-vom noi osândiţi a trăi 
alături frate cu frate, în veci străin unul de altul? Suntem noi 
osanditi a ispăşi mărirea strămoşilor noştri şi jugul sub care ei 
osândiră lumea, trăind veşnic izolaţi unul de altul, sub un deo- 
sebit jug barbar ?-Dumnezeu nu ne-a dat şi nouă oare un același 
drept ca celorlalte natii şi aceeaşi datorie, o misie a împlini în 
omenire? Dar întreprinderea de a creeă unitatea naţională e 
grea; ea va atéta multi duşmani asupră-ne şi curând sau mai 
târziu ne va [veni o] zi fatală, precum fu lui Mircea, Stefan-cel- 
Mare şi Petru Rareş. Ce? pentru că o datorie, o datorie na- 
țională, o datorie de viaţă şi de moarte e anevoe, suntem oare 
în drept a ne apără de dânsa? Se poate oare naşte ceva în lume 
fără jertfe şi dureri? Eroul va cădeă într'adevăr sub această grea 
sarcină. El va adăogă un nume glorios mai mult la şirul mar- 
tirilor unităţii nationale; dar silintele lui, sângele său vărsat, 
până şi greşelile lui, vor lumină calea generaţiilor viitoare şi o 
zi va veni, cât de târziu, când ursitele glorioase ce el a visat 
pentru nație, se vor împlini. 


Kar a td 


248 N. BĂLCESCU 


XIII. 

Pân'a nu intră în Ardeal, Mihai se chibzui a ferì în lipsă-i 
Țara-Românească de năvălirile Turcilor. Spre acest sfârşit, după 
spusa lui Bethlen, le trimise soli, vestindu-le că povățueşte o ar- 
mie împotriva Cardinalului, care a încheiat pace cu Împăratul şi 
că se va sili în tot chipul a-l aduce la ascultare. şi a-l face cre- 
dincios Sultanului. Spre a da mai mult credit acestei fabule în 
ochii Turcilor, el lăsă în Târgovişte un ciauş însărcinat a primi 
„în lipsa lui un tribut pentru Sultanul +). Adesea turcul ca si Mi- 
hai au căutat a se înşelă unul pe altul prin asemenea fabule. 
groase, la care nimeni nu putea crede şi, fără îndoială, că şi acum, 
dacă Turcii nu năvăliră în ţară, eră mai mult din neputinţă de- 
cât de încrederea în vorbele lui Mihai. Slujindu-se cu asemenea | 
vorbe, acesta nu vătămă decât caracterului său si isi trăgeă asu- 
pră- -şi din partea duşmanilor săi cu oare-care temeiu învinovă- ` | 
tirea de a fi om viclean (rus6), prefăcut şi fără credinţă. Înainte 
de a esi din tara, Mihai aşeză pe bătrâna sa mumă Teodora, pen- 
tru care eră plin de dragoste şi de îngrijire, ca într'un loc de sigu- 
rantd, la mânăstirea Cozia, clădită în poalele Carpaţilor, ca să 
șează câtă vreme va tine războiul. Această bătrână Doamnă, care 
văzu si presimţi cu inima nestatornica norocire a fiului său, fe- 
ricirea şi restriştea lui până și tristul său sfârşit, muri în aceeaşi 
mânăstire cinci ani după această expediţie (1603). 

Doamna Stanca 2), neizbutind a întoarce pe soţul său de a în- 
treprinde expediţia hotăriîtă, vru a-l însoţi în Ardeal şi împreună 
cu 'fiul său Pătraşcu, ce aveă atunci 15 ani, a împărtăşi primej- 
diile soţului ei3). 

4 
XIV. 


Mihai-Vodă nu se mulțumi, ca un general harnic, a învălui 
- expediţia sa în cel mai mare secret, dar încă adoptă un plan 
de operaţii a cărui idei strategice, cu drept poate minuna. În 


1) Bethlen, IV, 339; Engel, I, 251. —':) Aceeași observatie ca la nota 
1 dela p. 246.-—5) Bethlen, IV, 340. 





— 


ROMANII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 949 


înţelegere: fiind cu Sasii, sigur d'a trage pe Săcui în parte- i, el 
hotărî a intră cu oastea principală pe la Văleni şi pasul Buzău 
în Ardeal, a se aşeză între Sasi si Săcui, a tine pe aceia în supu- 
nere, a trage pe aceştia în partea lui şi a închide calea prin care 
ajutoarele de Poloni şi de Moldoveni puteau sosi Cardinalului 1). 
Tot într'o vreme el trimise peste Olt la Radu Buzescul şi la 


Banul Udrea ca să sae si ei cu toate oştile Craiovei, ale Jiului 
„Şi cu ale Mehedintilor, să-i iasă înainte cătră luncile Sibiului, 


si, ocupând acest oraș aliat, să tie calea deschisă cătră Alba- 
lulia, capitala Ardealului şi punctul obiectiv al operaţiilor răz- 
boiului 2). 

Astfel toate intocmind si prevazand, trei zile după depunerea 
jurământului oştilor, la 16 Octomvrie, Mihai-Vodă porunci Un- 
gurilor săi să meargă a tăbărî în poalele Carpaților ce despart 
Tara-Românească de Ardeal. Acolo chemă în grabă toată mul- 
timea ostasilor, ce erau imprastiati prin prejur în batalioane, 
puse, prin glasul erolzilor, de proclamă: că toate trăsurile să 
rămână în urmă; fie-care să-şi poarte bagajul; lucrurile cele 
mai grele să se încarce pe cai de cărăuși ; puține trăsuri ră- 
mase pentru temeile şi avuturile boierilor; să încarce lucrurile 
taberii pe cai uşori de munte, lăsând tot ce e greu de purtat; 
că Prinţul Andrei a făcut pace şi alianţă cu Turcul; că oastea 
va trece prin Ardeal, căci Cesarul i-a dat loc de întâlnire în Un- 
garia; că el voeşte ca în această cale căpitanii şi soldaţii să fie 
unul lângă altul soţi de drum. Astfel poruncind, el se pune cu 
toată oastea a trece munţii, îndreptându-se cătră pasul Buzăului. 
Înainte trimise o ceată aleasă spre a ocupă trecătorile şi a stă- 
pâni strâmtorile, ca: să nu lase pe duşman să răstoarne pedrum 
copacii, lucru ce lezne se face într'acele locuri, şi astfel să-i taie 
drumul sau să-i întindă curse în strâmtorile de dincoace şi, [porun- 
cind] ca, de se vor găsi,să le strice ca să înleznească trecerea armiei. 
El se luă pe urma acestei cete cu atâta iuteala, încât într'o zi şi 


"o noapte trecuse Alpii mai cu toate oştile sale, până a nu merge 


încă vestea în Ardeal că el a pornit din Ţara-Românească 3). 
Această extraordinară iuţeală dovedeşte lămurit că acest mare 


:) De Thou, XIII, 331; Guerrin, 495; Orteliu, 452; Neue ungarische und 


siebeubirgische Kronik, 160.— *) Cron. rom., Mag. ist, IV, 293.— 5) Be- 


thlen, IV, 343. 


; ia 
L] 
I 7 
’ 


250 N. BALCESCU 
— 
războinic fu poate cel d'intâiu în Europa, care simţi zisa, comună 
acum, „că secretul tacticei stă în picioare“. Timpul uscat şi ar- 
zător al verii trecuse şi acela al toamnei din acest an favoriză 
întreprinderea lui Mihai, căci nici cerul nu fu ploios, după cum 
adesea se întâmplă în această lună, de face pământul noroios, 
nici zăpada, nici frigul, nici o altă turburare a aerului nu în- 
târzie această expediţie 1). „Un geniu favuritor lui Mihai, împo- 
trivitor Ungurilor, zice Bethlen, îi făcuse tot lezne de îndeplinit, 
Drumurile nu erau închise prin copaci răsturnaţi, nici apărate 
prin oştire; el nu întâlni nici o oaste care să-l oprească în cale, 
și trecu Alpii cu mai mare iuţeală decât odinioară Anibal“ 2). 





XV. 


e 


După ce a trecut munții, găsind un loc priincios pentru hrana 
şi odihna oştilor, la trecerea din 'Ţara-Românească în Ardeal, 
numită Buzău, Mihai-Vodă tăbări acolo în acea zi, care eră o 
Sâmbătă (18 Octomvrie) 3). Îndată porni pe George Mako, Ioan 
Tamasfalvi, Stefan Haraly şi un alt Ştefan Démis, toţi Săcui 
de neam, ca să îndemne pe Săcui la revoltă. Ajungând lângă 
concetatenii lor, aceştia se siliră cât putură ca să-i aducă cu 
gloata în tabăra lui Mihai. Ei le făgăduiră mari răsplătiri şi mai 
ales o libertate temeinică, pentru care d'atâtea ori ei se scula- 
seră şi trăseseră asupră-le cumplite pedepse dela prinții Batho- 
rieni si cei mai dinaintea lor; ei îi povăţuiră d'a scutură acum 
acest jug nu numai ruşinos, dar şi nesuferit; să nu gândească 
că vor fi în siguranță de nu vor îmbrăţişă nici o parte nici alta;. 
să se socotească că lângă Mihai vor fi îndată răsplătiți prin re- 
dobândirea libertăţii şi că n'au nimic a nădăjdui dela Prinţul 
Andrei, un Bathori si un popă; că mai bine este a scutură o- 
dată o nevrednică robire decât a se lăsă a trăi veşnic sub îm- 
pilare, ei şi neamul lor! 4). Auzind aceste vorbe şi altele, Săcuii, 
care locuiau Cikul şi Ghergiul, răspunseră că ei nu vor luă armele 
şi nu se vor duce la Mihai, până când cetăţuia, Varhegy [Orheiul], 
zidită d’asupra capetelor lor de Ioan Sigismund, ce fusese ales 
Crai al Ungariei, nu va fi dărâmată; că dacă Mihai, eşind bi- 
ruitor, voieste a primi această condiţie si să le dea libertatea, 





1) Bethlen, IV, 343. —2) Ibid, 344.— 2) Ibid.— 4) Cronica lui Fuchs. ` 


ld 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL l 251 





făgăduesc d'a alergă îndată lângă dânsul şi d'a urmă steagul 
său. Înştiinţându-se Mihai d’aceasta, primi cererile lor si Săcuii, 
cum aflară răspunsul Domnului, se adunară în mare număr lângă 
cetatuia Varhegy şi o deteră pradă flăcărilor ; apoi vr'o mie din- 
tr'înşii alergară la' arme. În vreme ce aceştia se gătesc a se duce 
lângă Mihai- Vodă, sfărâmând şi arzând palaturile nobililor, cei- 
“alţi Săcui, în pilda lor, năvăliră cu atâta furie asupra palatu- 
rilor celor mari, încât mai nici unul nu scăpă de omor). Între 
aceste palaturi fură arse si palatul şi posesiile lui lon Beldi din 
Săcuime, care cu greşeală spun unii că se arseră de Mihai-Vodă?). 

Intr’aceea, ridicandu-si tabăra dela Buzău, Mihai o aşeză Du- 
minică (19 Octomvrie), lângă Preşmer, oraş din ţara Bârsei sau 
ţinutul Braşovului 3). Mihai-Vodă, nevrând a lăsă în urmă un 
oraş asa de important ca Braşovul, care ar fi putut a-l izbi în 
spate, a ridică oştiri, sau a-i tăiă linia de comunicaţie şi provi- 
- ziile +), chemă îndată în cortul său pre cei mai de căpetenie ai 
oraşului, între care judele Valentin Herschel, om ales prin ca- 
litatile si prin avutiile sale, si le zise ca să-i dea oraşul şi să-i 
jure credinţă, fiind mai bine pentru dânşii a-l sprijini decât a-l 
mâniă 5). Judele se consultă cu magistratul oraşului si, nu atât 
pentru orăşeni cât pentru ţara Bârsei ce le eră supusă, hotă- 
rira şi se învoiră cu toţii ca să facă pre voia lui Mihai, sub con- 
ditie dacă va cuprinde tara. Asa dar, în 20 Octomvrie, esira de- 
putati din partea oraşului, Cirilă Greissing, senator şi bătrân 
respectat prin părul său cel alb si prin înţelepciunea sa °), îm- 
preună cu Luca Hirscher, oratorul comunităţii şi cu alti doi ce- 
tateni jurati, însoţiţi si de câţi-vă soldaţi. Apropiindu-se ei de 
tabără, le eşiră întru întâmpinare câţi:vă Cazaci, care îi duseră 
la cortul Domnului 7). Ei îi prezentară un car cu cojoace trebuin- 
cioase soldaţilor, spre a se feri de frig, şi bucate multe şi îl ru- 
gară să- tracteze oraşul Braşovului cu milostivire, căci populaţia, 
fiind puţin războinică şi cu totul dedată la industrie, nu-l poate 
întru nimic vătămă 8). Mihai le răspunse că ei, prin înscris în- 
tărit cu pecetea cetăţii, să se îndatoreze cu credinţă Împăratu- 


1) Bethlen, IV, 343—6—7.—?*) Istvanfi, 483.—:) Bethlen, IV, 347.—4) Ibid.; 
Cronica lui Fuchs.— 5) Bethlen, IV, 347.— °) Bethlen, IV, 355.— ?) Cronica 
lui Fuchs.— 8) Bethlen, IV, 348. 


ee a 


252 | N. BĂLCESCU 








lui nemtesc, căci de nu, el va da în pradă cetatea cu tot tinu- 
tul ei. L’aceste cuvinte deputaţii, văzând primejdia, îşi cerură 
“trei zile spre a se chibzui!). 


, XVI. 

in noaptea acelei zile, Luni spre Marti (20 spre 21 Octomvrie), 
după miezul nopţii, pe o ploaie şi o grindină grozavă, Mihai 
dete semnalul d'a ridică tabăra dela Preşmer?) şi merse de tă- 
bari la Codlea). i 

În ziua următoare (21 Octomvrie), sosiră în tabără solii Bra- 
şovenilor, anume : Pavel Kertz doctorul cetăţii, Mathei Fronius 
si Ion Hirscher jurati cu cati-va din sutaşi, [spuind] că comuni- 
tatea n'a mai vrut a astepta până in sorocul de trei zile ca să. 
aducă răspuns si că i-a însărcinat ca să roage pe Mihai-Vodă — 
a se mulţumi cu făgăduială că-i vor fi credincioşi, de-l va ajută _ 
Dumnezeu a izbuti asupra lui Andrei; că de vreme'cele voește 
binele, după cum zice, să se îndure asupră-le şi să nu-i pună în 
primejdie de a peri prin răzbunarea lui Andrei‘) ; cu toate acestea, 
ei făgăduiă de acum a nu unelti nimic impotriva-i, nici de faţă; 
nici pe ascuns şi că vor sta în linişte desăvârşită, numai si Dom- 
nul să fie bine voitor locuitorilor târgului şi locului din împrejur’). 
Mihai îi ascultă cu luare aminte şi le răspunse astfel: „Văd că. 
voi vă ţineţi şi de mine si de principele vostru si nu fără cu- 
vant. Deci eu sunt mulţumit cu făgăduinţele voastre numai să 
rămâneţi statornici“ $). 

În 22 Octomvrie Mihai trece cu toată oastea sa peste mă- 
gura Codlei şi încă în aceeași zi ajunge la Șercaia, o moşie de 
ale Braşovului’). Trecând armia prin pădurea numită Dracon, 
care se întinde la 16 mii de pasuri, nişte veliti poloni din avan- 
gardă, întâlnind niște negustori ce veniau cu marfă, îi prădară si 
îi uciseră 8). Alţi soldaţi în cale aprinseră câte-vă sate, între care 
Feldioara şi Maghiurusul o), prădară cati-va preoți si ridicară 
mai ales toți caii şi bucatele ce găsiră prin sate. Asemenea rele, 
care făcură pe analiştii si istoricii unguri a urlă şi a se văită 


1) Cronica lui Fuchs. — 2) Bethlen, IV, 338. — :) Cronica lui Fuchs.— 
4) Ibid.—5) Bethlen, IV, 356.—*) Cronica lui Fuchs.—’) Ibid.— ae Bethlen, 
IV, 358.— ?) Cronica lui Fuchs. l 


/ 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 253 





de fără-de-legile oștirii lui Mihai, chiar şi astăzi, când armiile 
sunt bine disciplinate şi administraţia proviziilor organizată, 
sunt foarte comune la o oştire ce năvăleşte în pământ străin 
şi este nevoită a se hrăni cum şi unde va putea. Apoi îndărăt- 
nicia locuitorilor de a-şi ascunde bucatele mâniă pe ostaşi. Mihai 
se siliă cât putea a tine în frâul disciplinei pe ostaşi; dar străş- 
nicia lui nu putea vedeă şi pedepsi tot. Asa, când plecă oastea 
din Preşmăr, nişte ostaşi puseră foc târgului. Mihai, cum află, 
sări şi puse oamenii săi să stingă focul „jurându-se, spune o 
cronică vrăjmașă lui, cum că cu voia lui nu se fac acestea, însă 
el nu e în stare a tine în frâu o astfel de mulţime de ostaşi 
furioşi“ 1). El află mai apoi că nişte ostași izbiseră castelul de 
la Heltii şi erau p'aci să-l cuprinză si îndată trimese poruncă 
Straşnică de-i opri dela această întreprindere 2). Acestea sunt 
destule spre a nimicnici neruşinatele hule ale istoricilor unguri, 
cari învinovăţesc pe Mihai, nu numai că n'a făcut nimic spre a 
_ înfrână ostăşimea, ci încă a îndemnat-o „la hotie, tâlhărie, pustiire, 
aprinderi şi omor“ 3). Eră cu greu într'adevăr a nu se întâmplă 
` oare-cari excesuri şi a păstră o straşnică disciplină într'o armie 
numeroasă, compusă în mare parte de ostaşi mercenari de fe- 
lurite natii. Spre a-şi închipui cine-va ce fel erau armiile atunci, 
să-şi aducă aminte cum erau ele mai acum câţi-va ani în urmă, 
în războiul de treizeci de ani. Armia lui Mihai trebuiă să se- 
‘mene cu aceea împărătească a vestitului Wallenstein. 

In 23 Octomvrie Mihai scoase afară o proclamaţie, vestind 
„că el a venit ca să ţie pe locuitorii Ardealului în credinţa şi 
supunerea ce ei juraseră mai nainte Împăratului şi a scoate din 
scaun pe Andrei Bathori, care, lăsând partida creştinească, va 
să predeă Ardealul Turcilor. Dup'aceea el porni dela Şărcaia 
spre Făgăraş „nevătămând pre nime, zice aceeaşi cronică citată 
mai sus, nici prădând satele, pentru-că de bună voie îi deteră 
cele trebuincioase spre hrană“ ; şi chiar într'aceeaşi zi ajunse 
la Cărţişoara 4). În cale, în toate părţile, Mihai revolutiona po- 
poarele şi le sileă, mai ales pe Sasi (pe cari nu void a-i lăsă 
în urma sa în stare de a se arma) a se uni cu armia sa 5). 

Mihai făceă toate cu o grabă mare, încredinţat fiind că An- 


1) Cronica lui Fuchs. — 2) Ibid.— $) Bethlen, IV, 337. — t) Cronica lui 
Fuchs.—:) Bisseliu, XI; Orteliu, 452. 


d i ~} h cae 
- +3} . 


954 . N. BĂLCESCU 





drei se află cu totul fără putere, încât el credeă că, silind la 
drum, îl va puteă ajunge pân'a nu apuca el a-şi strânge armia 
şi că lesne îl va puted nimicnici 1). 


* 





XVII. cui 

© La Alba-lulia dieta se adunase chiar în aceiaşi zi în care Mi- 
hai-Vodă tăbărise în strâmtorile Alpilor. Ea se apucase îndată, 
după cererea prinţului, de a face proces lui Bocskai, care nu 
voise a se înfăţişă în persoană înainte-i, după cum fusese citat. 
După două zile, iată soseşte un curier trimis de Valentin: Her- 
schel dela Braşov cu cărți cătră Cardinalul, pe care, deschizan- 
du-le sfetnicul său Gaspar Corniş, văzu că se vesteşte că deo- 
camdată tot elinistit si sigur, afară numai că s’au văzut rătăcind 
într'o trecere în vecinătatea Buzăului nişte companii de veliti — 
polonezi, dar că ei nu făcuseră nici-un rău nici oamenilor, nici 
vitelor şi că, de se va întâmplă ceva mai însemnat, o va face 
îndată cunoscut. Dar curierul care adusese scrisorile, când eşise 
din Brașov, văzuse avangarda lui Mihai întinsă de bătaie în 
preajma oraşului. Ajungând la Alba-lalia, încă galben de frică, 
si socotind că în cărţile sale se pomeneşte de năvălirea lui Mihai, | 
nu spuse nimic lui Gaspar Cornis, dar răspândeă această veste 
printre orăşani, încât tot oraşul se umplu şi ferbea pe ulite 
vorbind de aceasta, când cei mari nu ştiau încă nimic. Un că-: 
pitan de călăreţi pretoriani anume Gaspar Libek, ducându-se la 
Corniş, îi făcu cunoscut zgomotul răspândit în oraş de curier. 
` „Ajută-ne, Doamne !“ strigă Corniş, tremurând Paceastă groaz- 
nică ştire şi îndată, aducând inainte-i pe curier, se asigură de 
adevăr şi, după ce îl mustră rău, alergă la prinţul Andrei spre 
a-i spune primejdia ce îl amerinţă. Cine ar fi văzut turburarea 
si spaima lui Corniş atunci, sar fi îhcredinţat că acest om nu 
‘puted fi trădător, după cum Pau bănuit unii din. analişti 2). 
Spun că Andrâi Bathori dintrwntâiu nu vrù să crează, tra- 
 tând această veste de fabulă si glumă, mai ales că solii lui Mi- 
hai, Banul Mihalcea şi George Rat, se aflau la Alba lângă dânsul 
si îl incredintau a nu se îngriji, căci toate vor esi cu bine °). 
Cu toate acestea, tiind după obiceiu îndată sfat cu cei mai mari, 


~ 


1) Bethlen, IV, 349.—2) Bethlen, IV, 349.— —) Cronica lui Fuchs. ` 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 255 


re mama 





porunci să trimită fără întârziere în toate părțile spre a chemă 
pe locuitori la arme. Într'aceea nobilimea Săcuilor, mai aproape 
fiind de rău şi credincioasă prințului Andrei, trimeteà curier . 
peste curier spre a-i vesti că Mihai-Vodă a trecut Alpii şi a 
sosit cu o armie însemnată la Preşmăr; că a aprins nu numai 
castelul lui Ioan Beldi, ce se află atunci la dietă, dar încă a purtat 
flacăra şi sabia prim toate satele şi oraşele ce a întâmpinat până 
la Feldioara. Spune Ambrosie Simigianus că mulţi din nobili, 
voitori de rău ai Prințului Andrei, prindeau scrisorile ce-i erau 
adresate si opreau pe curieri d'a se infăţişă dinaintea lui; pe 
lângă aceasta, vorbele despre sosirea dușmanului se împotriveau 
una alteia si ei se sileau prin multe cuvântări a-l incredinta că 
n’are a se teme de nimic. Cu toate acestea, zice Bethlen, pre- 
cum valul goneşte valul, d'asemenea o vorbă despre sosirea lui 
Mihai măria si întemeiă pe cealaltă vorbă si umpleă urechile 
tuturor. A doua noapte după sosirea curierului dela Braşov, se 
duse Stefan Bathori, Gaspar Cornis, Pancratie Sennyei şi Stefan 
Bodoni lângă Prinţul Andrei, pe care il găsiră meditând şi cân- 
tând dintr'un instrument de muzică, pe când ţara eră în foc. Ei 
il deşteptară din meditaţia sa, descoperindu-i adevărata stare a 
lucrurilor. Andrei, fără a se prea grăbi şi fără a-şi pierde cum- 
pătul 1), dete drumul dietei şi, numind pe Gaspar Corniş loco- 
tenent al său peste toată armia 2), triniise îndată porunci stras- 
nice în toate părţile crăiei 3), spre a se purtà, pre obiceiu, în 
tot locul o sabie cruntată în sânge +) sia vesti că, fără zăbavă 
şi cu cea mai mare iuţeală, toată nobilimea, toată breasla osta-. 
şească să se adune în grabă înarmată la Sas-Sebeş, căci o pri- 
mejdie obştească amerint& si nu suferă nici o întârziere; că toţi 
acei ce nu să vor grăbi a veni, vor fi priviţi ca nişte trădători 
si dezertori şi se vor pedepsi cu moartea cea mai cruntă 5). El 

scrise asemenea şi la Săcui, oari erau scutiţi de slujba ostăşească, 
de când fuseseră despuiati de libertatea lor, că într'o primejdie 
atât de grea să-şi unească şi ei puterile spre a goni din patrie 
pe duşmanul comun, făgăduind a da libertate la toţi aceia ce-i 
vor stă într'ajutor; că eră mult mai bine şi mai sigur pentru 
Săcui d'ași dobândi libertatea dela un print ales de dânşii, care 


1) Bethlen, IV, 352.—2) Istvanfi, 453.—) Bethlen, IV, 352. —4) Cronica 
lui Fuchs. — 5) Bethlen, IV, 352. | 


256 N. BĂLOESCU 


are aceeaş nație, limbă şi obiceiuri ca şi ei, decât a luă armele 
în favorul unui străin, împotriva aceluia ce este os din osul lor 
și sânge din sângele lor. Şi, pentru ca să-i facă să se lupte cu 
dânsul şi fără voia lor, Andrei luă măsuri aspre în ţara Săcuilor 
dintre râurile Mureșul şi Crişul (odinioară râul aurit). Una din a- 
ceste măsuri eră punerea în lucrare a unui obiceiu vechiu în- 
trebuintat de Schiti si apoi si in Ungaria pe Ja inceputul acestei 
Crăii. Acest obiceiu eră ca la o primejdie mare, cu care ame- 
rinţă vrun duşman străin tara, acel locuitor ce nu se sculà în- 
dată după poruncă spre a luă armele împotriva duşmanului, eră 
legat cu funii prin mijlocul trupului şi cu multă ruşine pedepsit 1). 
Dar ura Săcuilor asupra lui Andrei eră atât de mare încât nici 
amerinţările, nici făgăduielile tui nu-i putură andupleca a luă ar-. 
mele în favorul lui 2). 
În urma acestora, Cardinalul merse de întâlni pe Malaspina, ce 
se află bolnav, îi expuse primejdia în care se află şi dobândi 
dela acesta făgăduiala că va stă mijlocitor spre a-l împăciui 
cu Mihai-Vodă. Ei se chibzuiră de a trimite mai nainte pe un 
nobil Isac Csejtie la Mihai spre a află cererile lui şi a căută a-l 
aduce la simtiminte paşnice. Dar Mihai, fără a da nici un răs- 
puns, opri la sine pe Isac Csejtie până după bătaie. Fără a mai 
pierde vreme, Cardinalul, urcându-se într'o trăsură, esi din capi- 
tala sa, ce nu mai eră s'o vază, ursit a fi o privelişte ticăloasă a 
lunecoaselor lucruri omeneşti. El lăsă în locul său in Alba-lulia 
pe fratele său Stefan Bathori şi pe Ladislau Gyulasi si se duse. 
la Sas-Sebes, unde se faced adunarea ostilor 3). Aci, aflând An- 
drei că Mihai înaintează repede spre Alba, fără a aşteptă toate 
oștile ce soseau încet, îşi ridică tabăra de acolo. El porunci ca 
cei ce vor sosi să-l urmeze, şi, lăsând d'o parte Făgărașul, unde 
aveă garnizoană, se îndreptă cu mare grabă spre Sibiiu 4), unde 
ajunse a treia zi 5), în 24 Octomvrie 6). Locuitorii Sibiiului, cari 
“împreună cu căpetenia lor Albert Süveg erau aliaţi cu Mihai, îl 
primiră rece, fără a-i da datoriile de credinţă cuvenite 7). . 


_) Bethlen, IV, 354.—?) Cronica lui Fuchs.—3) Bethlen, IV, 360.— 4) Ist- 
vanfi, |. c.—:) Bethlen, IV, 362.—*) Cronica lui Fuchs.—’) Bethlen, IV, 363. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 957 


XVIII. 


Intr’aceea Mihai înaintă cu grabă spre Sibiiu, socotind să a- 
jungă acolo înaintea lui Andrei. În 25 Octomvrie el ajunse lângă 
târgul Tălmaciului cu oastea, cu soţia si familia sa. Tinta lui 
_eră a înlesnl unirea cu armia sa a şease mii ostaşi Olteni ce-i 
aduceau, pe la Turnul-Roşul, Radul Buzescu şi Banul Udrea, pe 
cari îi aşteptă în tot minutul şi cari sosiră tocma a doua zi în 
26 1). Armia lui Mihai se mai adăogase în cale cu o seamă de 
Săcui, Saşi şi alţi partizani ai săi din Ardeal, mai ales Români, 
ce-i venise intr’ajutor 2). Astfel, împreunându-şi oastea, Mihai- 
Vodă, mai naintând spre Sibiiu, îşi aşeză tabăra la sat la Ves- 
tem 3), tiindu-si astfel armia între cotiturile munţilor, până va 
socoti ča venit vremea ca s'o scoată la câmpie. 

Între strâmtorile munţilor eră un spaţiu şes îndestul de mare, 
unde Mihai putea tăbări şi a-şi întocmi oştile. Acolo el ascunse 
ceata femeilor, tot ce după vârstă şi după sex nu eră în stare 
d’a se luptă, împreună cu bagajele şi o mare mulţime de cara‘). 
Mercuri în 17/27 Octomvrie, strejile ambelor armate protivnice 
se arătară şi se văzură unele cu altele. Dar, atât pentru-că tu- 
nurile noastre rămăseseră în urmă, cale d'o zi, cât şi pentru-că 
în acea zi eră sărbătoarea Evangelistului Luca, pe care Românii 
îl cinsteau foarte mult, Mihai hotări a-şi tine ostile în stram- 
torile munţilor şi d'a nu da bătaia în acea zi 5). 

Cardinalul, văzând apropierea armiei lui Mihai, intră în grije 
mare, căci nesosindu-i încă ajutoarele dela Lipova, leneu, Ca- 
ransebeş şi ale Săcuilor din scaunele Arieșului si Mureşului, el 
se socoteă mai slab în puteri, nu numai cu numărul, dar şi cu 
calitatea ostilor. „Într'adevăr, zice Bethlen, Românii, cari de mai 
mulţi ani se aflau în războiu necontenit cu Turcii, obişnuiţi cu 
munca şi cu primejdiile, erau priviţi de toţi ca mult mai buni 
ostaşi decât Ungurii“ 6). Între aceste oşti româneşti, mai de- 
prinse la izbândă şi mai vestite erau cetele ce se chemau Bu- 


1) Bethlen, IV, 363. Acest autor gregeste puind aci numele lui Baba- 
Novac în locul lui Radul Buzescu şi Banul Udrea. Novac cu haiducii săi 
intrase în Ardeal împreună cu Mihai-Vodă.— 2) Zbid.—) Mag. ist., IV, 
293.— 1) Bethlen, IV, 366.— 5) Bethlen, IV, 367; Istvanfi, 453.— 6) Beth- 
len, IV, 367. 


N, Bălcescu. — Românii sub Mihai-Voevod Viteazul. 17 


vaT 
TT, er] 
aie 


258 N. BALCESCU 


zestii si Ratestii, pre numele căpitanilor săi, fraţii Buzesti si 
. George Raț 1). Cu toate că în adevăr ostile lui Mihai erau mai 
bune decât ale lui Andrei, în cari se aflau multi ţărani rău ar- 
mati si nedeprinsi cu războiul 2), dar cu numărul nu se deosi- 
beau mult între dânsele *). Fie-care armie numără ca la 25 mii 
luptători ; +) artileria lui Andrei eră mai bună si mai numeroasă 





1) Cronica lui Miron Costin, 220.—2) De Thou, XIII, 352.—:) Istvanti, 
453.— +) Un analist ungur anume Szamoskozy, martor de faţă, citat de 
Bethlen, vorbeşte astfel despre numărul ostilor lui Mihai-Vodă: «Este 
anevoie d'a spune acurat cate oşti erau, căci căpeteniile înşişi n’o știau: 
fie-care, după patima sa, ridică sau scădeă numărul cum vreă. Românii 
înşişi, cari vor să se arate mai curagiosi, arăt un număr necrezut de 
mic; iar noi, fără patimă, vom arătă ceea ce am văzut cu ochii noştri. 
Acei ce vorbese mai mult, urcă lu 30 mii pedestrași și călăreţi numărul 
ostaşilor lui Mihai. Acei ce spun mai puţin, 20 mii. Românii spun nu- 
mai 8 mii. Acei ce tin mijlocul, spun 25 mii. Atâta sau mai. atâta mi se 
pare a fi mai de crezut. Acei ce pun mai mult sau mai puţin, fac abuz 
de calcul și fără cuvânt se arată darnici în cifre. Nimeni nu poate tă- 
găduì că aceasta fu un potop mare de oameni, ca cum toată Țara- Ro- 
mânească, smulsă dela vetrele sale, căzuse peste noi. O parte mare eră 
volontiri ce alergasera la dânsul, tragi prin nădejdea d’a putea prada, 
şi nu atât puterea lor reală cât mulţimea lor insufla groază. 

«Este încă de sigur (certain)că Mihai-Vodă îşi adăugi numărul ostilor 
sale, după ce a intrat în Ardeal, atât pentru-că mulţi dela sine alergau în 
tabăra lui, împinși de nădejdea pradei, cât şi pentru-că Mihai, în toate 
părţile pe unde trecea, porunceă să proclame, într'o parte și intr’alta, 
că el va privi ca duşman și isi va răzbună ca de un asemenea pe ori- 
cine, care, fiind în stare a purtă armele, nu va urmă înarmat oastea sa. 
El lucră intr’acest chip atât ca să sperie duhurile cu mulţimea, cât 
[ṣi] spre a nu lăsă in spate-i nimic din care să se poată organiza bata- 
lioane. Aceea ce la vedere măriă oastea Voevodului, eră un număr foarte 
mare de cară, pe care, împotriva unei strașnice porunci a Domnului, fie-. 
care tara cu sine, precum făcuse Voevodul şi toți boierii, purtând ne- 
vestele, copii, toată starea şi avufia, ca cum ar fi avut de gând dea 
schimbă pentru totdeauna pământul de locuinţă ; pricina eră căci se te- 
meau ca, în lipsa Domnului și a armiei din ţară, Turcii sau Tătarii să 
nu cum-va să năvălească spre a o prada». Bethlen, IV, 363 sqq. 

Despre armia lui Andrei, analiștii unguri o scad peste măsură, facan- 
d-o de 9-mii; alţii încă numai de 5 mii. Dar mai mulţi istorici si ana- 
listi străini, precum: De Thou, XIII,'352; Guerrin, 497; Orteliu, 453; 
Bisseliu, etc., o fac de 25 mii. Istvanfi asemeneu zice că numărul osti- 
lor era mai deopotrivă de-ambele părţile. Din acestea se lămureşte că, 
deși poate a fost oastea românească mai mare decât cea ungurească, 
deosebirea însă eră neînsemnată. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 259 
decât a lui Mihai; ea numără mai mult de patruzeci tunuri, în 
vreme ce Mihai aveă numai optsprezece bucăţi, mari şi mici !). 
Cardinalul în tabăra sa adună pe lângă sine Senatul şi alti oa- 
meni încercaţi spre a se sfătui cum să poarte mai bine războ- 
iul. Părerile fură împotrivite. Unii sfătuiau d'a prelungi războiul 
şi a nu lăsă să hotărască soarta şi norocul unei singure bătălii. 
Ei ziceau că această prelungire va dezorganiză armata lui Mihai 
prin foamete, ostenelile războiului, lipsa banilor şi nedisciplina 
ostaşilor ; că cu cât sar întârziă mai mult, cu atâta armia lor 
va creşte în număr, în vreme ce a lui Mihai va slăbi. Alţii zi- 
ceau că trebue a răzimă toată tabăra de zidurile Sibiiului şi s’o 
întărească prin metereze făcute cu care legate împreună; că 
astfel, unind tabăra cu orașul, vor putea aveă îndestulare de- 
spre hrană şi a respinge pe duşman prin lovituri de tun, de 
s'ar ispiti el să-i lovească; că trebue a potoli focul duşmanilor, 
prelungind războiul prin amânări, făgădueli, fnselaciuni şi solii; 
că astfel puterile dușmanului se vor molesi si se vor slăbi prin 
aşteptare şi prin izbiri parţiale, mai ales cu un om ca Mihai, 
iute, îndrăzneţ şi nerăbdător; astfel, încheiau ei, Fabius birui 
pe Anibal şi Craiul Matei triumfă lângă Vratislav de silintele 
a doi puternici crai, al Poloniei şi al Boemiei. Emeric Szicszai, 
unul din credincioşii prinţului Andrei, îl rugă în deosebi d'a-şi 
căută un azil înaintea luptei spre a se feri de primejdiile răz- 
boiului, aducându-i aminte nenorocirile dela Varna şi Mohaci. 
La acestea Andrei răspunse: ,,D’asi fi în locul tău, si eu asi 
face-o, dar ştiindu-mă cap al acestei armii, nu voiu să fiu fugar 
si să dezertez p’ai mei“. 

Dar alţii, pe cari bănuitorii cronicari îi numără între dușmanii 
lui Andrei, povatuiau a .nu se trage înapoi şi a nu lăsă a trece 
ocazia da stăvili năvălirea dușmanului şa opri răul d'a se în- 
tinde mai mult; că cu cât mai mult vor întârziă, [cu atât] armia 
lui Mihai va creşte prin venirea Săcuilor, ce-i mai aşteaptă să 
vie ş'a altor „partizani ai săi; că duşmanul va fi mult mai de 
îngrozit atunci când îşi va uni toate puterile. Pentru aceea nu 
este vreme de perdut: trebue a luă armele pentru patrie şi 
pentru libertatea copiilor săi şi a cercà norocul războiului 2). 
Acest sfat era si cel mai bun, căci ori-ce prelungire a războ- 


t} De Thou, 352; Guerrin, 495; Orteliu, 452.—2) Bethlen, IV, 368—%5. 


260 N. BĂLCESCU 

iului ar fi fost în paguba lui Andrei si în folosul lui Mihai, de 
vreme ce popoarele Ardealului țineau cu acest din urmă. La 
acest sfat se uni şi Andrei şi hotărî a-şi cercà norocul !). Mai 
nainte însă el vrù să sleiască toate mijloacele de împăciuire. 
„O! nepricepută minte omenească ! zice unul din cronicarii nog- 
tri, câtă vreme fu de a tocmi tara si a face pace si nu vrù, ci 
vrù să tocmească când nu fu de nici un folos“ 2). 


XIX. 


Mihai-Vodă, precum am văzut în urmă şi din pricinele ară- 
tate, nevrând a da bătaie în acea zi de Mercuri 17/27 Octom- 
vrie, spre a îndatoră pe duşman a nu-l izbi, se socoti a-l ocupà 
în acea zi cu negociatii. Trimise dar soli la Andrei, cerându-i 
ca să-i deschiză calea pentru el și armia sa, spre a merge să 
se unească cu Nemţii împotriva Turcilor, căci de nu, apoi şi-o 
va deschide el cu sabia; că el n'a intrat cu gânduri vrăjmăşeşti 
în Ardeal; că de sa făcut vr’o pustiire prin sate si oraşe, a fost’ 
fără porunca lui. Andrei, doritor de pace, ascultând solii, îi tri- 
mise înapoi la Mihai, împreună cu doi ai săi, cu acest răspuns: 
că Mihai-Vodă trebue să se tragă in Tara-Romaneasca tot pe 
„drumul pe unde a venit si să despăgubească toate relele ce au 
făcut ostașii săi si apoi să facă o nouă legătură de pace şi ali- 
anta temeinică împreună. Mihai, ascultând propunerile deputa- 
tilor, se arătă a le primi în de bine si, spre a insuflă mai multă 

nădejde de pace lui Andrei, el încheie cu aceiaşi deputaţi o în- 
= cetare de arme pentru acea zi, pentru care ceru zăloage, fă- 
găduind de a trimite şi din parte-i. Andrei se grăbi a trimite 
pe Moise Săcuiul si pe Melchior Bogati 3), cel dintâiu căpitan 
vestit, cu cinste cunoscut de Mihai pentru campaniile- sale în 
Ardeal, celalt june ales prin naşterea şi calităţile sale. Mihai îi 
trimise doi boeri străluciți, Postelnicii Preda şi George, cu care 
Andrei vorbi şi se plânse cu vioiciune de purtarea lui Mihai 
cătră dânsul +). 

Într'această vreme sosi în tabăra lui Andrei Malaspina, le- 
gatul Papii, pe care îndată prințul îl pornì lângă Mihai-Vodă 


1) Bethlen, IV, 375. — 2) Mag. ist, IV, 293. — 5) Bethlen, IV, 876—717; 
De Thou, 352; Guerrin, 495; Orteliu, 452.— +) Bethlen, IV, 377. 











ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 26| 


ca să se silească in tot chipul spre a-l aduce a face pace !). 
Nunciul, înfăţişându-se înaintea lui Mihai, nu se temi d’a ne- 
cinsti caracterul său de episcop şi de sol, pogorindu-se până 
a minţi într'un chip nerusinat. Prefăcându-se că vine dela cur- 
tea Împăratului si slujindu-se cu numele M. S. Imperiale, dela 
care spuneă că are carte la mână, el porunci lui Mihai să iasă 
îndată din Ardeal, fără a face nici o vrăjmăşie. Cerând Mihai 
să i se arate porunca Împăratului, Nunciul răspunse că ea se 
află în mâinile prinţului Andrei, căruia a lăsat-o, dar că peste 
„puţin poate să i-o aducă. Malaspina fu nenorocit în înşelăciunea 
“sa, căci Mihai îl dete de minciună scoțând o carte a Împăratului 
cu totul dimpotrivă, prin care i se poruncea să izbească pe Car- 
dinal fără întârziere, declarând că la această poruncă voiă să 
asculte. Nunciul îl conjură atunci în numele lui Dumnezeu ca 
să nu facă nici o mişcare în ziua aceia, până ce va vorbi Car- 
dinalului ca să-l' aducă în alte sentimente. Mihai nu mai răs- 
punse nimic Nunciului 2) şi acesta se întoarse chiar în acea zi 
la Andrei 3). Din partea lor, Moise Săcuiul şi Melchior Bogathi 
se siliră, prin multe cuvinte, a aduce pe Mihai la sentimente paş- 
nice şi bine-voitoare cătră Andrei, zicând, cu înşelăciune, că un 
tractat de pace s'a şi încheiat între acesta şi Împăratul; şi ru- 
gându-l ca, privind nestatornicia lucrurilor omeneşti, să se mul- 
tumeasca pe poziţia sa de acum şi să n'o jertfeasca lia 
sale si la un viitor nesigur +). 

La acestea iată care fu răspunsul lui Mihai: „Am jurat lui - 
Christos pe Turci să nu slujesc şi voi pe ei iubiţi, cum oare 
să mă încred vouă? D'aceia hotărit-am a vă cuprinde tara şi 
a muri ca un creştin sau peste voi a domni“ 5). El adăugă că 
alianţa ce spun ei cau încheiat cu Împăratul este o pricinuire 
deşartă spre a ocol greutăţile de faţă şi mai mult spre a rupe 
pacea decât a o face; că e mai bine a hotări prin arme decât 
a mai face tractat de pace. Încât pentru nestatornicia norocului, 
ştiu, zise el, că sunt om, dar ştiu încă că Dumnezeu ajută răz- 
boaiele drepte, cam luat armele pentru lege; că el va întări pe 
cei ce se luptă pentru dânsul si va prigoni pe cei ce-l vând“ 9). 


__% Bethlen, IV, 377; Istvanfi, 453.—*) De Thou, 332; Guerrin, 495; Or- 
teliu, 453 ; Wicquefort, o.c., 779.— 5) Bethlen, IV, 378.— 4) 1bid..—5) Sta- 
vrinos; Bethlen, IV, 381.—*) Bethlen, IV, 380—81; Die Neueroffnete otto- 
manische Pforte, 333. 


262 N. BALCESCU 





Joi, in 18/28 Octomvrie, zi consfintiti după calendarul nou 
apostolilor Simon şi Iuda'), des de dimineaţă, Mihai-Vodă tri- 
mise înapoi lui Andrei pe Moise Săcuiul şi pe Melchior Bogathi, 
cu următorul ultimatum: „Andrei Bathori, ca un partizan al 
Turcilor si vânzător al pricinei Creştinătăţii, să se lapede de 
stăpânirea Transilvaniei, să îmbrace haina popească, să se ducă 
în Polonia şi să lase principatul pe seama lui Sigismund Ba- 
thori, sau să hotărască puterea armelor; că el atunci, Domn 
al ‘Tarii-Romanesti, se leagă că îl va face a dobândi milostivirea 
Împăratului“). Cardinalul înţelese atunci că trebuie a se găti de 
războiu şi trimise înapoi zăloagele lui Mihai. El se gândi însă 
să mai trimită odată pe Malaspina lângă Mihai, spre a mai face 
o cercare de pace. Urcându-se într'o trăsură şi însoţit de o mică 
escortă, Malaspina intră în tabăra lui Mihai, dar acesta nu vrù 
să-l primească şi, fiind-că Malaspina se apucă în tabără a vorbi 
ofițerilor si ostaşilor, îndemnându-i să lase armele ca să nu verse 
sânge creştin, Mihai, văzându-l călcând ast-fel de a doua oară 
datoriile sale de sol şi încă că nu-i adusese porunca Împă- 
ratului făgăduită, îl chemă înainte-i, îl mustră puţin pentru 
înşelăciunea lui si, fără a vătămă întru nimic respectuj cuvenit 
obrazului său, îl trimese, până la a doua poruncă, la arest în 
coada taberii, puindu-l sub paza fiului său Pătraşcu, ca să nu 
i se întâmple nici un rău“ 3). 

Fără cuvânt au bănuit unii Unguri că şi Malaspina, vrând să 
câştige favorul Împăratului şi a dobândi prin mijlocirea lui dem- 
nitatea de cardinal, lucră în secret în favorul lui Mihai si că 
de bună voie el rămăsese în tabăra lui :). Polonezii mai ales, 
urând pe Malaspina, umplură Europa de invinovatirile lor, zi- 
când că el a fost un spion al Împăratului şi a înşelat si perdut 
pe Cardinalul 5). 

Această bănuială a venit căci, în urma bătăliei, Malaspina se 
arătă plin de zel pentru Mihai şi Împăratul. Dar este de crezut 
că el se arătă ast-fel, căci se comprometase foarte mult în ochii 
lor, prin focul cu care apărase pe Andrei înaintea bătăliei. Aceea 


: Mag. ist., IV, 293; Bethlen, IV, 381; Istvanfi; Bisseliu şi alţii. — 
2) Bethlen, IV, 382; Engel, I, 253. —- 5) Wicquefort, 779; De Thou, 332; 
Bethlen, IV, 383; Guerrin, 495; Orteliu, 427.— +) Bethlen, IV, 384; Wic-. 
quefort, 779.— 5) Piasecius, 205. g5 





—— Aa ir 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 263 
ce silise pe Malaspina a stă în favorul Cardinalului eră căci a- 
cesta cât-va înainte făgăduise în secret Papei a-i închină Ar- 
dealul, nădăjduind ast-fel a-l aveă la nevoie sprijin împotriva 
Împăratului si a putea păstră această ţară ca un feud atârnător 
de sfântul Scaun !). 

În vreme ce Andrei si Ungurii stau în cumpănă între temere 
şi nădejde şi aşteptau întoarcerea lui Malaspina, ca să vază de 
le aduce pace sau războiu, Mihai își ia toate măsurile pentru 
bătaie. El isi întocmeşte armia, îşi aşează tunurile, pune tot lu- 
crul la locul său 2) şi, înnaintând spre Sibiiu, trimite un erold 
Cardinalului ca să-i spună că el voeşte să crute sângele cresti- 
nilor, că el nu vine ca să-l verse, dar ca, în numele Împăratului, 
să-i asigureze învoirile cei se dedese şi i se jurase de Sigismund, 
cum şi să-l facă a intră în stăpânirea acestei ţări; că Cardi- . 
nalul tinea un principat ce nu era al lui; îi declară, în sfârşit, 
că, de nu va lăsă mai curând armele spre a se supune la M. S., 
el îl va goni de pre urmă cu foc si cu sânge până îl va scoata 
afară din această ţară 3). * 


XX. 


La această vestire trufaşă prinţul Andrei, perzând nădejdea 
de împăciuire, cu care în zadar se măgulise, mâniat peste mă- 
sură, trimise înapoi pe erold 4), încălecă calul şi porunci lui 
Gaspar Corniş, generalul-sef, d’a forma rândurile şi d'a întocmi 
armia de bătaie. Locul unde armia fu întocmită eră o câmpie, 
nu prea bună, aşezată între oraşul Sibiiu şi târgul Şelimberg; 
această câmpie este din natură asa de nepotrivită încât pămân- 
tul se pleacă din partea Selimbergului si din potrivă se ridică 
din partea oraşului Sibiiului; întinderea ei este d'aproape patru 
mii paşi. Mihai eră spre răsărit, urmând râul Sibiiului; Andrei 
era de cealaltă parte a râului, spre apus. Armia lui Andrei fu | 
întocmită astfel că ea ocupă partea cea mai de jos a câmpiei, 
închisă de ambele părţi între oraş si râul Sibiiu. Mihai, din 
contră, răspândise ostașii parte în ses si cea mai mare parte 


1) De Thou, 332.— 2) Bethlen, IV, 384; Wicquefort, i 3) De Thou, 
332; Guerrin, 495; Orteliu, 452; Neue ungarische und siebenbiirgische 
Kronik, 161.— 1) De Thou, 332. 


964 N. BĂLCESCU 


pe înălțimile cari din sus de Sibiiu si de Selimberg se tin de 
munti, astfel încât, după împrejurări, Vaevodul putea alege, sau 
după natură sau după voinţă, un loc mai priincios, în vreme ce 
prinţul Andrei n'ar fi putut luă decât unul mai rău. 
Întocmirea armiei lui Adrei eră astfel: la centru o mie că- 
lăreţi, al. căror cap eră viteazul Moise Săcuiul, având de loco- 
tenenti pe Francisc Sevri Si pe cei doi Toma, numit unul Cso- 
mortany, celălalt Becz, ambii Săcui şi vestiti în război; pe 
lângă dânşii erau trei sute Polonezi armati cu arcuri, puști si 
săbii, comandati de un nobil şi voinic polon. La dreapta erau 
aşezaţi pedestraşii, luaţi din garnizoane şi o mie Sasi; această 
aripă o comandă Ştefan Lazar, războinic harnic, care se slăvise 
în războaiele cu Muscalii din vremile lui Ştefan, craiul Poloniei; 
_ acestuia se dete ca ajutor George Aradi, ungur, căpitan al pe- 
destrasilur Braşovului, ce se aflau pe lângă Andrei din naintea | 
năvălirii lui Mihai. La stânga veneau întâiu 600 pedestraşi pre- 
torieni, zişi albastrii, după uniforma lor; capul acestei cete alese 
eră Matei Pereseth, voinic îndărătnic; având de locotenent pe. 
Francisc Turi. După “dânşii veneă o armie ajutătoare, povatuita 
de Petre Huszar si Stefan Tahi, ambii Unguri din Ungaria, cari 
fuseseră, pentru vestea vitejiei lor, chemaţi de prinţul Sigismund. 
în Ardeal. Huszar primise dela Andrei comanda întregei aripe 
stânge. Alături cu oastea lui Huszar, tot la stânga, veneau cei 
mai de căpetenie magnați si nobili, Melchior Bogathi, Nicolae 
Zalasdi şi mai mulţi alţii; si la stânga lor erau Andrei Barcsai, 
Banul Lugoşului, cu o călărime voinică, Gaspar Sibrik, căpitan 
al călărimei pretoriene, şi junii nobili ce slujiau la Palat, al că- 
ror regiment se urcă la 400 oameni, adăogit încă cu mai atati 
pedestrasi aleşi, veniţi, cum se ziceă, dela porţile Comitaturilor. 
În a doua linie veneă falanga sau corpul armiei de rezervă, 
formată de oamenii Comitaturilor şi nobilime. Capii erau: lon 
Iffiu, numit junele, după vârstă, ce eră frate vitreg prinţului 
-~ Andrei, Stefan Toldi, George Ravazdi, Stefan Bodoni, dintre se- 
natori, Baltazar Cornis, asemenea senator si fiu al lui Gaspar 
Cornis, şi, mulţi alţii. Capul tuturor era Gaspar. Cornis, dar 
fiind-că, ca general-sef, el comandă toată armia, Pancratie Sennyei | 
comandă în locu-i această trupă. La spatele ei veneau alte 600 
călăreţi ai căror capi erau Benedict Mendzenti, Mihai Szemere, 
Wolfgang Petki şi Stefan Beseni. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 265 








Astfel întocmindu-se armia, Andrei se apropie de capi şi le 
tint un cuvânt lung, plin de patimă, fără demnitate şi cuviinţă, 
în care se vădeşte semetia si obrăznicia ce mai totdeauna a 
întrebuințat Ungurul cătră Român. El nu se mulţumeşte numai 
a impută lui Mihai mustrările obişnuite atunci de Unguri, adecă 
că s'a arătat ingrat cătră Unguri, cari Pau ajutat a se face Domn 
si Pau mântuit de Sinan; dar încă aruncă înjurături groase si 
nevrednice asupra lui şi a natiei române. „Mihai, ziceă Andrei, 
e un şarpe pe care la hrănit în sânul său, și al cărui venin 
umblă să-l otrăvească. Fraţii lui pasc şi astăzi porcii şi caprele 
în pădurile Tarii-Romanesti. El seamănă mai mult unui dobitoc 
fieros decât, unui om. El s'a unit cu tâlharii şi cu ţăranii. se- 
menii lui din toate ţările, spre peirea noastră. Nu vă temeti, 


'adăugă el, de această nație proastă si de defăimat, de veacuri 


dajnică Ungariei, natie de robi, pe care se cuvine a-i bate mai 
bine cu nuiele şi bețe decât cu ferul“ 1). Apoi, spre a aprinde 


- si mai mult mânia ostaşilor săi cătră Mihai si să le dovedească 


reaua lor credinţă, el puse de ceti tractatul de alianţă ce acesta 
încheiase cu Ravazdi şi cu Viteazul şi îl întărise prin jurămân- 
tul lui şi al boierilor. Andrei uită numai a spune că el a fost 
cel dintâiu care călcă şi rupse acest tractat prin comploturile 
sale împotriva lui Mihai si prin pacea ce încheiase cu Turcii. 
După aceea Cardinalul se aşeză la dreapta falangei sale, pe un 
loc ridicat, spre a priveghiă la toate întâmplările războiului şi, 
pentru-ca locul său să poată fi văzut de cătră ai săi, el puse 
înainte-i un steag mic, pe care eră țesut cu aur litera A. El 
purtă platosa ostăşească si încălecă un cal negru si generos, ce 
îl aveă în dar dela Sigismund Bathori; lângă dânsul stă Stefan 
Csaki din cei magnați, George Palatici şi vr’o câţi-va alti nobili 
dintre Săcui 2). 


XXI. 


Mihai cătă la întocmirea vastei lui Andrei si după dânsa isi 
întocmi pe a sa. El văzu că Andrei întărise mai bine cu osti 


„aripa stângă, apoi centrul, iar aripa dreaptă eră cea mai slabă ; 


deci el hotărî a-şi concentra silintele si izbirea asupra acestei 


= 1) Bethlen, IV, 390—94. — 2; Idem, 395. 


—_ 


266 N. BALCESCU 


din urmă aripe a duşmanului şi a centrului, refuzând a inhata 
bătae între dreapta lui si stânga dugmanului. Pentru aceea el 
întări bine stânga sa faţă cu dreapta lui Andrei, puind acolo 
pe Baba-Novac, vestit general pe acele vremi '), cu catanele sale 
şi haiducii 2); la dreapta eră călărimea sârbească 2), o ceată de 
Cazaci si alta de Moldoveni 4); la centru erau Ungurii, având 
cap mai mare pe George Mako; iar capii cohortelor erau Fran- 
cisc Lugasi, Dimitrie numit cel Mare, George Horvath, Mihai 
Gyulai, Lupul Noak şi alţii, cari comandau batalioane sau com- 


panii; în dosul lor erau. Polonezii si o seamă numeroasă de Ca.. 


zaci şi călărimea românească; în sfârşit, veneă Mihai cu falanga 
sa, o trupă de o mie Săcui, împreună cu boerii şi milițiile lor 5). 


“Trei cruci mari întregi de aur erau înaintea lui Mihai şi îndată 


după cruci veneă eroica lui soţie Doamna Stanca °). Până a nu 
se inhata ostile la luptă, Mihai protestă prin un erold ce tri- 


misese în tabăra lui Andrei pentru sângele ce are să se verse, 


că, împotriva voinţei sale, Cardinalul îl sileşte a se bate. Apoi 


declară că el dă iertare tuturor celor ce vor voi a recunoaşte 


pe Împăratul de stăpân 7). El propuse încă de a se cruta viata ce- 
lor ce vor voi a fugi dintr'o tabără într'alta, sau căci nădăjduiă 


că un mare număr din soldaţii lui Andrei vor trece la dânsul, 
precum se şi întâmplă, sau că voiă a da Ardelenilor un semn 


de bună voinţa lui cătră dansii 8). T 
Mihai, trecând în fruntea oştilor, le vorbi puţin, cu cuvinte 
scurte şi energice, astfel cum trebuiă unor ostaşi doritori de a 
se bate 2). Purtând în dreapta şi în stânga trupul, ochii si bra- 
tele sale, Domnul mai mult prin gesturi expresive decât prin cu- 
vinte îndemnă pe ai săi, zicându-le: „Aicea (si arătă tabăra sa), 
aicea este dreptatea, aicea pricina cea bună, tocmelile, legătu- 
rile si jurămintele de pace, Împăratul si Dumnezeu. Grăbiţi dar, 
căci cu biruinţa vă aşteaptă o slavă mare şi o bogată pradă. Iar 
duşmanul (întorcându-şi mâna cătră dânsul), ce are oare pe sea- 
mă-i, fără numai credinţa călcată în picioare şi jurământul bat- 
jocorit, lipsa de ori ce bărbăţie, vicleniile, cursele, sfaturile ote- 


1) <Baba-Noak, quoque famosus id temporis dux» Bethlen, IV, 365.— _ 
2) Bethlen, IV, 396; Stavrinos.—?) Bethlen, IV, 396. —+) Stavrinos.—5) Beth- __ 


len, IV, 396.—*) Stavrinos.— ?) Guerrin, 495—7; Orteliu, 452—3. — 8) De 
Thou, 333.—?) Bisseliu. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 267 





ritoare cu Turcii şi nelegiuirea unor legături vinovate. Sub un 
cap chemat la cele sfinte, soldatul e pângărit; sub o purpură 
sfântă e un piept nevrednic şi răsvrătit cătră Cer. Dela unii ca 
aceştia ce mai e de aşteptat?—fără numai acceea ce ei ne arată: 
inimi îndoite, tremurul trupului lor, blesteme femeesti şi, prin 
urmare, fuga mai 'nainte de a se bate“). 

Astfel scurt cuvântă Mihai şi, grăind, chipu-i fulgerează, ochi-i 
scânteiază şi focul inimei sale aprinde în inimile ostaşilor săi un 
eroic entusiasm. Ei sunt siguri acum că vor birui?). Domnul 
porunci îndată a se invocă în toată tabăra de trei ori sfântul 
nume al lui Isus). O strigare mare se înălță deodată la ce- 
ruri; semnul de bătae se dete şi trambitile începură a sună din 
ambele taberi +). 


XXII. 


Era zece ceasuri de dimineaţă (18/,. Octomvrie), când începu 
bătălia prin o furioasă tunărire din ambele părţi 5). Sunetele trom- 
petelor, urletele tunurilor, înfiorătoarea şuerare a ghiulelelor ce 
se încrucişau în aer, clăncăitul paloşelor, strigările luptătorilor, fu- 
mul prafului, inzgomotau aerul, întunecau cerul, răspândiau în toate 
părţile spaima morţii şi curmau vieţi fără număr 6). Tunurile lui 
Mihai-Vodă erau aşezate pe un loc mai bun decât ale Ungurilor 
si ar fi făcut mult rău acestora de ar fi avut tunari mai meșteri, 
căci ghiulelele, aruncate prea sus, treceau preste capetele Ungu- 
rilor, lovind numai vârful lăncilor şi le făceau mai multă spaimă 
decât vătămare î). 

D'abiă se începuse bătaia, când un nobil român din oastea lui 
Andrei, anume Daniil Zalasdi, îşi lăsă postul ce i se încredin- 
tase şi, dând pinteni calului, trecu în tabăra noastră. Talentele - 
sale şi favoarea prinților Bathoresti ridicase pe Zalasdi ‘dintr’o * 
treaptă de jos la acea de nobil. El făcuse Bathoreştilor multe 
slujbe, care strălucise numele lui. Cinstea şi siujbele făcute si 
primite Par fi îndatorat a rămâneă credincios lui Andrei, dar gla- 
sul sângelui îl împinse, cu marea mirare şi întristare a Ungu- 


1) Bisseliu. — 2) Ibid. — 5) Guerrin, 497; Orteliu, 453. — 4) Bisseliu. — 
5) Tomasi, 80; Bethlen, IV, 397; Bisseliu; Spontoni.— *) Bethlen, IV, 397; 
Bisseliu.— *) Bethlen, IV, 397. 


268 N. BĂLCESCU 

rilor, în tabăra lui Mihai. Spun că el făcù cunoscut lui Mihai 
poziţia armiei vrăjmaşe.. Curând dup'aceea, vom vedeă cum UÀ- 
gurii răsplătiră cu moarte cumplită lui Zalasdi pentru această 
faptă 1). | 

Cea d'intâiu izbire o făcu Baba-Novac cu recea-i vitejie, în capul 
călăreţilor săi, asupra lui Stefan Lazar, [pe] care îl avea în faţă; 
dar cu toate silintele ce puse, el fu respins înapoi de voinicii 
pedestraşi ai acestuia. Îndata Mihai îi trimise în ajutor o trupă 
voinică de călăreţi armati cu lance. Erau călăreţii Unguri şi Să- 
cui, comandati de George Mako. Aceştia, ajungând in mijlocul 
ostaşilor lui Baba, uimiti de neizbânda lor, îi îmbărbătează din 
nou si, împreună, împingând înainte caii lor, cad peste ostile lui 
Lazăr si ale lui Andrei. Apoi, despartindu-se in doua trupuri, 
unul se lasă asupra pedestraşilor, care siliseră pe Baba a da 
înapoi, îi măcelăreşte groaznic, călcând pe unii în picioarele cai- 
lor lor, lovind pe alţii cu lăncile. Acolo peri Ştefan Lazăr, ce 
comandă această aripă. El se jertii de bună voe morţii, azvâr- 
lindu-se în mijlocul măcelului soldaţilor săi. şi strigând: ,,voiu 
să mor ca să nu mai slujesc un popă nemultumitor, care mi-a 
răpit cinstea si vredniciile mele“. Celalt trup căzu peste oastea 
lui Moise ce eră în faţă. Aci se făcu o mare ucidere, căci fiirid 
punctul principal al bătăii, şi o parte şi alta se purtă cu băr- 
batie şi se vătămară greu. „Ungurul, zice Bethlen, eră în luptă 
cu Ungurul; unul se băteă spre a apără patria, celalt spre ao 
robi“. În sfârşit, după ce se luptară cât-vă cu puteri W'opotrivă, 
` trimițând Mihai încă un ajutor la ai săi, Moise Săcuiul fu împins 
înapoi de Mako şi perdu multă lume în retragerea sa. Un steag 
revestit cu semnele Bathoreştilor fu răpit dela oastea sa; ste- 
garii Toma numit Grecul, Ştefan Szeplaki şi Tudor Colbaz fură 
omoriti. 

Petre Huszar din aripa stângă, văzând oastea lui Moise ca dat 
înapoi şi că bătălia este mai pierdută, grăbi a alergă într'aju- 
torul lui Moise cu voinica trupă de lănceri ce comandă şi, dând 
asupra Sârbilor si Ungurilor lui Mihai, osteniti de o lungă luptă, 
îi respinse înnapoi. Văzând aceasta, Mihai, cu rămăşiţa călărimei 
sale ungurească şi românească şi cu cea mai mare parte din re- 
zerva sa, alergă însuşi asupra lui Petru Huszar, dă ajutor Un- 


*, Bethlen, IV, 397—8. 


7; , W | 
* L] 





APE 
a. 
age Fe + 
“a 1 





ii a 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 269 


gurilor şi Sârbilor săi şi, după multă vărsare de sânge. respinge 
înnapoi toate trupele lui Huszar, încremenite de atâta voinicie!). 
Mihai însuşi alergă ca un leu prin mijlocul vrajmasilor, tiind în 
mână sabia sa mare, groaznică si amerinţătoare, cu care dobora 
în dreapta si în stânga pe câţi intampina?). El nu se mulţumi 
însă a inimă pe ai săi prin pilda ce le dă, ci încă prin cuvinte 
îi indemna, îi impingea, îi îmbărbătă spre a se folosi d'acest mi- 
nut priincios ca să spargă de tot armia duşmană?). 


XXIII. 


Ungurii acum perduseră bătaia; armia lor în risipă fugiă în 
toate părţile; rezerva numai singură mai tinea. Această trupă 
numeroasă şi curagioasă, care încă nu dedese în bătaie, statu în 
ajutor la cele-lalte oşti, le opri din fuga lor şi le sili a se întoarce 
spre armia împrotivnică. Andrei Barcsai, Moise Săcuiul, Stefan 
Tahi, Petre Huszar si ceilalţi capi, temându-se ca izbânda lui Mihai 
să nu se prelungiască şi, spre a pune stavilă furioaselor sale iz- 
biri, se îndeamnă si se îmbărbătează unii pe alţii, îşi pun în orân- 
duială batalioanele a căror rânduială eră stricată şi, cu energia 
desperării, cu o numeroasă călărime de lănceri şi cu toată pe- 
destrimea gardiei, furios se aruncă asupra lui Mihai, mândru si 
sigur acum de izbânda sa. Lupta reîncepe atunci cu mare în- 
vierşunare din amândouă părţile şi ajunge îngrozitoare, despe- 
rată. Românii şi Ungurii se sfâşie unii pe alţii ca nişte tigri flă- 
mânzi, ştiind. bine că preţul biruintei e frumoasa şi mănoasa 
tara a Ardealului. Unii se luptă ca s’o tie; ceilalţi casă ia îna- 
poi moştenirea părintească. Biruinţa multă vreme stătù neho- 
tărită, până când silintele desperate ale Ungurilor si împrospă- 
tarea eştilor lor, sparseră oastea ostenită a lui Mihai şi o siliră 
a da dosul. Cea mai spăimântătoare neorânduială intră atunci 
în rândurile acelor ostaşi, cari cât-vă timp înainte erau biruitori. 
Fuga lor fu atât de repede încât cu mare greu Mihai izbuti a-i 
opri în loc. Călare pe un cal spumegător, plin de foc, acoperit 
de sudoare şi de praf, el alergă într'o parte si într'alta, între- 
buinţând când îndemnările, când amerinţările, când loviturile 
spre a întoarce pe ostaşi la bătaie. El izbuti mai întâiu prin au- 


1) Bethlen, IV, 399—402.— 2) Stavrinos.— 3) Bethlen, IV, 401. 


270 N. BĂLCESCU 











toritatea persoanei sale a opri steagurile ; avoi pe lângă dânsele, 
se nevoi a opri pe fugari, strigângu-le: „Ce va să zică această 
mişelie? Ce va să zică această, spăimântare neobişnuită, care vă 
face să lăsaţi să vă scape din mani o biruinţă câştigată? Voi 
vă trageţi dintr'o luptă cu noroc începută; voi daţi pas unui 
duşman, îngrozit şi pus în risipă, a-şi adună puterile. Unde sunteti 
voi, vitejii mei soldaţi, cari odinioară aţi pustiit Bulgaria, cari 
ati zdrobit armiile lui Caraiman si ale lui Ahmed, cari aţi îm- 
bogatit 'Ţara-Românească de jafurile barbarilor? Pentru-ce pu- 
terile voastre sunt acum topite, mânile voastre slăbite şi ini- 
mile voastre fără barbatie? Si — aceea ce este rusinos de spus, 
nevrednic de făcut, — pentru ce mânile voastre armate chiamă 
în ajutorul lor picioarele voastre nearmate? Astfel oare o să 
biruiti şi să luaţi voi Ardealul? Astfel o să umpleti casele voa- 
stre de dobândă? Pentru ce dar nu vă opriţi? Nu vreţi oare 
mai bine a dobândi astăzi slava decât o veşnică necinste?“ Prin 
asemenea cuvinte îi apostrofă Mihai; dar spaima eră mai pu- 
ternică decât rușinea. Ea biruiă nu numai cuvintele, ci încă ră- 
nile si loviturile. În dosul taberii Românilor, eră un deal nălti- 
sor, înconjurat cu şanţuri, lângă satul Heltau 1). D'abiă în acel 
loc, numit tufişul Cisnădiei2), Mihai izbuti a opri fuga ostașilor, 
a-i întocmi în orânduială şi a-i întoarce cu faţa cătră duşman 3). 


XXIV. 


Ungurii făcuseră un pas mare spre biruinţă si ar fi putut iz- 
buti a sparge cu totul si a rezl&ti oastea noastră, spăimântată 
şi pusă în goană, şi a împiedică pe Mihai-Vodă a o întocmi din 
nou, dacă acei ce comandau rezerva ar fi dus-o în ajutorul lui 
Barcsai si Moise, cari izbutiseră a înfrânge armia română; 
dar Corniş si Pancratie Sennyei ţinură in nemişcare rezerva ce 
eră sub comanda lor. În vremea aceea, Mihai îşi clăti ostile din 
nou asupra vrăjmaşului. EI porni înainte două cete de Polonezi 
ce nu dedeseră încă în aceea zi, cari năvăliră cu furie asupra 
oştilor lui Barcsai şi Moise, ucigând şi răsturnând tot înaintea 
lor. Moise şi Barcsai sprijiniră cât-vă această furtunoasă izbire; 
dar, văzând că nimeni nu le vine într'ajutor, că flancul lor des- . 


1) Bethlen, IV, 401—5.—:) Mag. ist, IV, 218.— 3) Bethlen, IV, 405. 














ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 27] 


coperit e amerintat de Mihai, se trag cu grabă spre rezervă. 
Atunci o ceată de Poloni ce slujiă în armia lui Andrei, văzând 
fuga Ungurilor şi crezând că bătaia e perdută de dânşii, trec 
lângă compatrioţii lor în armia noastră). În vreme ce se petre- 
ceau acestea, Gaspar Corniş, generalul şef al duşmanului, vrând 
să facă o recunoaştere spre dreapta, ca să vază ce e de făcut 
în starea de atunci a luptei, fu fără veste ocolit de scadroa- 
nele moldovene ce slujiau în armia noastră ; îl prinse si îl aduse 
înaintea lui Mihai, care, cunoscându-l de mult din soliile lui şi 
respectând virtutea şi vrednicia ce împodobiau pe acest lăudat 
războinic, îl trată bine şi îl puse în loc sigur ca să nui se în- 
tâmple nimic ?). „Au fost unii, zice Bethlen, vrajmasi ai cinstei 
şi ai reputației lui, cari au zis că Corniş de bună-voe si intr’a- 
dins s'a lăsat a fi prins şi dus la Mihai, fiind din partida Împă- 
ratului“ 3). Analiştii străini stau însă în îndoială despre aceasta +). 
Prinsoarea fără veste a generalului-sef, dezertarea Polonilor, 
spargerea oștilor lui Moise şi ale lui Barcsai, încremeniră de 
spaimă pe Andrei şi pe ostașii săi, încât ei nu mai îndrăzniră 
a tine luptă cu Mihai5), în vreme ce acesta, reînbărbătând pe 
ai săi, se aruncă puternic înainte, taie, turbură si pune în neo- 
rânduială cetele ungurești 5). 

Era acum trei ceasuri după amiazi, Andrei, care dela şeapte 
ceasuri dimineaţa stătuse în acel loc, văzând acum, după o bă- 
taie de cinci ceasuri, armia sa în risipă, fără nădejde de a mai 
îndreptă bătaia, gândi la sine spre a se mântui prin fugă, după 
povata unora şi, înainte de scăpătatul soarelui, el isi părăsi pos- 
tul *) si armata luând fuga, însoţit fiind de o sută de călăreţi 8), 
între cari erau frate-său Ion Iffiu, lon Gerendi, George Palatici, 
lon Beldi cu fii săi Pavel şi Clement, Toma Czomortany, Nico- 
lae Mico si multi alţii). Oastea lui Andrei, părăsită astfel de 
prințul său şi lipsită de generalul său robit, căută a mai ţine 


până la sosirea nopţii, ce nu,era departe, ca să se poată trage 


“în siguranţă. Obosirea armiei noastre o ajută întru aceasta. 


Noaptea acum sosise şi bătaia tot mai ţiniă. Pancratie Sennyei, 





| :) Bethlen, IV, 408.— 2) Bethlen, IV, 406—7; Spontoni, 91; Tomasi, 80.— 


| 3) Bethlen, IV, 407.— 4) Tomasi, 80; Spontoni, 91.— 5) Bethlen, IV, 409.-- 


¢) Tomasi, 80.—’) Bethlen, IV, 410; Istvanfi, 453.—*) /bid.; Tomasi, 81.— 
?) Bethlen, IV, 410; Istvanfi. 453. 


972 N. BALCESCU 


—_——— aaa 


Moise Săcuiul, Stefan Toldi, Petre Huszar mai sprijiniră încă 
mai multe izbiri ale lui Grigorie Mako, cand pe la opt ceasuri, 
Mihai, înțelegând de fuga lui Andrei, văzând că bătălia nu mai 
e nehotarita şi că rămâne numai a o sfârși, impinge înainte cå- 
te-vă cete din oastea sa. zicându-le: ,,Fetii mei, mai opintiti încă 
odată; biruinţa e a noastră; vitejia voastră mi-o chezăşueşte“. 
Năvala acestor cete sparge cu totul rămăşița ostilor lui Andrei 
și le pune pe fugă. „Ei se trag în tăcere, zice Bethlen, cu paşi 
grabnici şi fara rânduială, părăsind Românilor tabăra, biruinţa 
si patria 1). Ai noştri se aruncară îndată în tabăra ungurească, 
unde găsiră şi prădară mult aur, argint, haine, cai, corturi, multe 
steaguri şi patruzeci şi cinci tunuri 2). Ostasii noştri petrecură 
noaptea aceea prădând tabăra ungurească şi sărbătorind biruinţa 
lor prin mese, cântece şi chiote de veselie). Armia lui Andrei 
lăsase pe câmpul bătăliei 2.027 morţi şi aproape 1.000 răniţi şi 
prinşi. Între aceşti din urmă, afară de generalul Cornis, căzuse 
şi George Ravazdi, pe care Săcuii, urându-l de moarte pentru 
tirania cu care pedepsise revolta lor, îl omoriră a doua zi de 
bătălie. Asemenea pati de cătră Români şi socinianul Wolfgang 


Corniş. Toţi ceilalţi prinşi, cu mărinimie de Mihai fură liberati t). 


Perderea noastră a trebuit încă să fie însemnată, desi mai mică 
decât a Ungurilor). Dintre ai noştri încă rămaseră morți mai 
mulţi ostaşi de rând, în vreme ce din Unguri pică mulţi nobili, 
între cari, afară de cei mai sus însemnați, fură Francisc Thol- 
dalasi, lon Lascovius, Mihai Culpenius, ce purtà steagul .gardiei, 
lon Berende, Daniil Bako şi alţii). 

„Multe muieri unguroaice, zice Stavrinos, rămaseră văduve în 
ziua aceea. Turburatu-s’a soarele si ziua s'a întunecat; praful în 
aer se înălţă şi pământul tot s'a rosit de sângele vărsat... Să fi 
văzut acolo trupuri moarte şi tineri viteji cum zăceă în ţărână, 


1) Bethlen, IV, 418. — 2) Guerrin, 97; Orteliu, 454; Bisseliu; De Thou, 


335. După Bethlen, 420, însă, numai 32 tunuri găsiră ai nostri în tabără.—. 


3) Bethlen, IV, 419.—4) Guerrin, 97; Orteliu, 454. După acești autori morţii 
lui Mihai nu treceau peste 200 oameni, aceea ce e anevoe de crezut intr’o: 


luptă aga de lungă şi învierșunată. Bethlen pretinde că din ambele părți: . 
împreună periră 2.000 ostaşi. Istvanfi spune că din oastea Cardinalului 
periră numai 1.118 ostași. De Thou și Bisseliu numără 3.000 oameni pier- - 


duţi de Andrei. Apoi Montreux exagerează acest număr, urcându-l la 12 
mii.— 5) Bethlen, IV, 421.— €) Bethlen, IV, 422; Istvanfi, 453. 





+ 





lac sl 


ROMANII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 273 
goi, fără: suflare“. Lesurile ce stau mormane in câmpie fură adu- 
nate. de locuitorii Sibiiului şi îngropate toate laolaltă. Astfel 
acei ce cu puţin înainte erau dușmani inversunati, mijlocind 
natura, se lăsară, fără împotrivire, a fi impreunati intr’acelasi 
mormânt. Fiind- că groapa făcută nu puteă cuprinde atâţia morţi, 
grămădiră trupurile unul peste altul, puind între fie-care din ele 
o mână de iarbă, astfel încât se făcu o movilă mare, ce ss în- 
tindeă la un mil de oraş şi „care va fi, zice dureros Bethlen, 
pentru veacurile viitoare un : monument veşnic de peirea Ar- 
dealului“ 2). - 
Astfel fu bătălia dela Sibiiu, una dintre cele mai vestite în 
analele gloriei române. Ea fu mult mai mare prin rezultatele ei, 
căci ne făcu îndată stăpâni ai Ardealului. 


XXV. 

A douazi Vineri, 29 Octomvrie, la răsăritul soarelui, Mihai 
porni, în deosebite direcţii, numeroase cete spre a luă în goană 
pe duşman. El le porunci ca să fie cu mare îngrijire, ca nu cum-vă' 
duşmanul să umble a se adună unde-va şi a întinde vr’o cursă. 
Spre a studiă bine starea lucrurilor, el trimise spioni in toate - 
părţile, mai ales spre Alba-Iulia, poruncindu-le d'a-i raportul în- 
dată 2). Într'adevăr eşise vorbă că, spre Alba şi Cluj, prinţul An- 
drei făceă pregătiri de război şi că şi ridicase un mare număr de 
soldaţi. Mihai însă află îndată că nicăeri nu se află osti, care să. 
îndrăznească a stă sau de faţă sau pe ascuns împotriva lui bi- 
ruitor, şi hotărî a-şi duce armia drept spre Alba-Iulia, spre a 
stăpâni această capitală a Ardealului si, împreună cu dânsa, tara 
toată3). 

Într'aceeaşi vreme făcù de obşte cunoscut, prin proclamatii si 
prin erolzi: că în ori-ce parte se va arătă Andrei Bathori să-l 
prinză şi să i-l aducă la Alba, viu sau mort, făgăduind o bună 
răsplătire pentru o asemenea slujbă și declarând că va pedepsi 
-Stragnic pe aceia ce îi vor da lăcaş sau îl vor scăpă +). El porunci 
încă a se închide toate trecerile şi porni 1.200 oameni din oaste 
-de împănară toate drumurile, căutând pe Andrei 5). La Alba-lulia, 


© ij Bethlen, IV, 422.—*) Ibid., 420.—3) Ibid.— 4) Ibid., 421.—5) De Thou, 
„XIII, 333; Orteliu, 454; Guerrin, 498; Bisseliu. 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai-Voevod Viteazul. 18 


274 N. BALCESCU 


Stefan Bathori şi Ladislau Gyulasi, pe care Andrei îi însărcinase 


cu administraţia ţării, cum aflară de bătălia nefericită pentru 


dânşii dela Sibiiu, luară ce aveau mai scump şi, cu o mica suită, 


fugiră, Gyulasi la Cseh!), Ştefan Bathori mai întâiu la Cluş, apoi 
la cetatea Husta, pe hotarul Poloniei. Acolo aşteptă cât-vă, dar 


perzând nădejdea d'a căpătă ajutoare dela Poloni, el se duse la. : 


Somlyo [Simlau], loc de unde se trage casa Bathorestilor 2). 
Cum se văzură slobozi, prin fuga lui Stefan Bathori, Albanii 
. Se grăbiră a porni înaintea lui Mihai trei deputaţi, oameni in- 
telepti si elocuenti, anume Martin Turi, Stefan ce-i ziceă Sar- 
torius si George Nagilabu. Aceştia găsiră pe Mihai tăbărit nu: 
departe de Sibiiu si, înfăţişându-i nişte cupe de aur si alte da- 
ruri scumpe, îl rugară: ca. să fie mai mult cu îndurare decât cu. 


asprime, ďa nu pustii un oraș biruit, care se predă fără impo- | 


trivire si d’a nu da în jaf o capitală, unde el are să locuiască; căei 


stau gata, pentru protecţia ce le va da, a se jertfi—ei si tot ce 


au—pentru dânsul. L’acestea răspunse Mihai: „că el n'a între- 
prins acest războiu spre a strică acea ţară şi că iubeşte- mult. 
mai -bine a o vedeă semănată si plină de avuturi gi bucate, de- 
cât de a o pustii şi ruină cu cruzime; că el a vrut numai- să. 
aducă pe locuitori la credința cătră Împăratul, ce ei îi jurase si 
apoi şi-au călcat jurământul, nesocotind legile. dumnezeeşti ` si. 
omeneşti ; că gândul lui, coprinzând tara, n'a fost altul fără nu- 
mai. d'a înfrânge pe rebeli, a da pacea şi liniştea popoarelor; pen- 
tru aceea, el nu va face nici o sminteală nici locuitorilor Albei, 


nici la toţi cei ce vor recunoaşte autoritatea sa, ba încă el îi va: 


însoţi cu toată bunătatea sa câtă vreme îi vor fi OOR su, 
XVI | | | 

intr’aceea - Mihai-Vodă, PRE tabăra dela Sibiiu, înaintă. 

cu încetul spre Alba-Iulia 4). Prin toate oraşele pe uhde treci 

prin cale, locuitorii alergau înainte-i cu daruri, slobozind puşti în. 


semn de veselie şi primindu-l cu mare dragoste şi entusiazm J A 
Apropiindu-se de Alba, locuitorii oraşului si ai judeţului îl: jor. 


tâmpinară cale de o leghe înainte cu a cinste si daruri nak 


——— 








1) Bethlen, IV, 425.—*) De Thou; XIII, 333; Guerrin, 459; Orteliu, 664;: 
Bisseliu.— 3) Bethlen, IV, 427. — 3 Ibid., 431. — 5) a 454; Guerrin, 
497.—6) Ibid. 


zi - 
~ way ET F E $ n L] 
N Pa 
A ceas albiei 





ejn] 


“66SI BŢIAUI9ON T) 


-eqliy Ul RPOA 


leur In] 


ea1e.ţu] 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 275 


În capul lor eră episcopul catolic Dimitrie Naprazdi, inconjurat 
de tot clerul său. El fericită, în numele poporului, ps Domn de 
sosirea sa, urându-i tot felul de fericiri, o domnire veşnică asupra 
țării Ardealului ce el dobândise cu sabia, o viaţă îndelungată si 
izbânzi multe, care să se adaoge unele peste altele. În aceeaşi 
zi, Luni 1 Noemvrie (s. n.), Mihai-Vodă intră cu mare pompă in 
capitala Ardealului. Dorinţa ce adesea aveă d’a face întipărire 
popoarelor printr'o strălucită privelişte, adăogindu-se. la vesela 
îmbătare a unei izbânzi de atâta vreme dorită, făcu pe Mihai de 


puse în această intrare triumfală o podoabă neauzită în părţile - 


noastre. Intrarea s'a facut prin poarta Sfântului George. Dela 
această poartă până la palatul domnesc stau insirati ostasii de 


ambe părţile ulitei, în mai multe rânduri :), în dosul cărora se 
grămădise mii de mii de popor. Înainte veniă episcopul Şi clerul 
său, isnafurile (corporatiile) oraşului, apoi o bandă de muzică, 
ce se compunea de opt trambite, care cu multă armonie mo- 
dulau sonurile lor, de atâtea tobe de oţel pre obiceiul turcesc, 
de un bun număr de flaute şi faşinete. În'urma acestei orhestre 
veneă Mihai călare pe un măreț cal alb. Opt pagi, investiti cu 
mare eleganţă, înconjurau calul Domnului. 

Mihai purtă pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă 
neagră de pene de erodin [cocor], legată cu [o copcă] de aur; o 
mantie lungă albă de mătase tesuta cu fir, având pe de lături tesuti 


vulturi de fir; o tunică albă de aceeaşi materie; lungi ciorapi de: 


mătase albi, garnisiti cu pietre scumpe şi botine de saftian galben; 
de brâu atârnă o pală de Taban împodobită cu aur si rubine. 
O ceată de zece lăutari ţigani urmă îndată după Domn, cân- 
tând imnuri naţionale. Opt Seizi duceau de frâu opt cai acope- 
iţi cu şele prețioase, lucrate în aur şi în argint şi impodobiti 
cu pene mari. Apoi veniau o mulţime de boieri şi ofiţeri strălu- 
citi, toți călări, şi o numeroasă trupă de soldaţi. Lângă Domn 


se duceau steagurile lui Andrei Bathori, luate în bătălie. Ele erau 


desfăcute şi plecate spre pământ spre semn că Ardealul e supus. 

Astfel, în mijlocul concertului trâmbiţelor, tobelor şi altor in- 
strumente, la sunetul clopotelor şi în vuetul tunurilor, la care 
se uniau strigările de bucurie ale poporului 2), intră Mihai în Ca- 


1) Bethlen, IV, 431.— 2) Les habitants de Weissenbourg cédérent à la 
fortune et recurent le vainqueur avec de grandes marques de joye. De 
Thou, XIII, 533. N 


A 


2176 N. BĂLCESCU 


pitala Ardealului şi trase la. palatul domnesc. fic “cale, pân'a nu 
ajunge Pacest palat, Mihai spun că se îndreptă cătră un nobil 
ungur Ștefan Bodoni, ce căzuse prins în bătaia dela Sibiiu, şi îl 
întrebă unde ar fi mai bine să tragă. „Fără îndoială, zise Bo- 
doni, în palatul prinţului Andrei“. La care vorbe Mihai răspunse: 
„Ce, nu sunt încă biruitor?“ 1). El se minunase auzind că se da 
încă numele lui Andrei la un palat, ce acum izbânda îl dedese 
lui. Toată ostăşimea se împărţi în linişte şi cu orânduială prin’ 
birturi şi case publice, fără a face nici o pagubă sau vătămare 
locuitorilor. Nimeni n'ar fi îndrăznit a face vr'un rău, ştiind pe 
straşnicul Domn acolea ?). | 

Pilda Albanilor fu urmată de locuitorii tuturor oraşelor ţării, 
oare se grăbiră a trimite deputaţii la Mihai spre a-i aduce su- 
punerea si credinţa lor şi a cere mila si. ocrotirea lui). Ceta- “ 
tea Clujului, la cea d'intâiu somaţie ce i se făcu, se închină în 
4 Noemvrie şi primi în garnizoană 1.000 soldaţi sub comanda 
Banului Mihalcea. Mihai porni 3.000 soldaţi spre a aduce la su- 
punere toată tara de jos +) şi intr’aceeasi vreme scoase un de- 
' cret deosebit, prin care făgăduiă mila si ertarea sa la toţi deo- 
potrivă, de ori-ce treaptă ar fi, cari vor depune armele şi vor 
ascultă de dânsul si de slujbasii săi. El obşti acest decret în toate 
părțile prin obisnuitii curieri 5). Astfel toată tara Ardealului, până 
la Solnocul din acest ţinut, eră acum supusă lui Mihai, deosebit 
numai de cetăţile Husta si Uioara). Mihai începu a purtà titlul 
următor: „Mihai voevodul Ţării-Româneşti, al sfintitei maiestati 
ceasaro-craiesti consiliar şi locuţiitor asupra Ardealului şi al odstei 
Maiestăţei dincoace de Ardeal și de părţile lui supuse căpitan 7)“. 


1) Bethlen, IV, 434. +) Ibid,— 5) Ibid.—:) Guerrin, 499; Orteliu, 455.— 
5) Bethlen, IV, -435.—*) Guerrin, 499; Orteliu, 455 —7) Cronica lui Fuchs. 
Mag. ist., II, 355.— Noi nu cunoaștem bine care a fost natura legămintelor 
dinnainte între Împăratul şi Mihai despre Ardeal. Este însă prea de cre- 
zut că acest titlu Mihai nu și l-a luat dela sine gi că Austria i-l făgăduise. 

—„După care Mihai, învingând și supuind tot Ardealul, pre când se pă- 
rea că, afară de constanţă, nimic alt nu mai lipsia gloriei sale : trimise 
Împăratului şi Cheile Dacielor, în semn de deplină supunere. Jar Împă- 
ratul, considerând mulţimea și mărimea evenimentelor, petrecute cu suc- 
ces atât de ferice, într'un răstimp atât de scurt, a tresăltat de bucurie ` 
şi, prin epistole gi cărţi împărăteşti, a celebrat într'un mod magnific fap- 


ele Domnului român cătră septemvirii si mai marii Imperiului roman. . 


— 


Numele Domnului câștigă prin aceasta o mărime gi o celebritate nein- 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL . l 277 





XXVII. 


Oare-ce s'o fi făcut nenorocitul Andrei Bathori? Din ziua în 
care, cu desperare în inimă, el fugi din câmpul băţăii dela Sibiiu 

s'a perdut urma. Nimeni nu puteà spune unde se află. Rămas’a 
încă în tara, oprit de vr'o nădejde, sau că, perzând tronul, isi 
părăsi şi patria, silind numai a-și mântui viaţa? Izbutit-a încă 
într această? Început-a oare în tara străină descoloratul şi tristul 
trai al pribegiei, acea crudă suferinţă, care usucă pe om fără a-l 
omori? Astfel se întrebau toţi în Ardeal, biruitori şi biruiţi. Vai! 
în vreme ce trufaşul său biruitor intră cu o pompă măreaţă în 
căpitala sa, sărmanul Andrei, în colţul împotrivitor al ţării, răs- 
plătiă printr'o moarte cruntă nenorocirea de a fi domnit. 

El se trăsese, cum am văzut, din câmpul bătăii însoţit d'o sută 
inşi călări, trecu pe lângă Sibiiu şi luă direcţia. Sighişoarei (Sege- 
svar), vrând să se îndrepteze prin Moldova în Polonia, unde să 
aştepte vr'o ocazie priincioasă spre a-şi dobâhdi tronul perdut. El 
ajunse într'o fugă până la Alțâna. Acolo calul său căzu în noroi si 
el trebui să-l lase, împreună cu multă avutie ce eră pe dânsul, ca să 
scape cât mai iute în cetatea Odorhei în Săcuime 1), unde soţii 
săi îl povăţuiră a merge. Aci el cercetă pe unde e mai bine a 
trece în Moldova?). El dete aci porunci spre a tine în datoria 
supunerii pe Săcui, de nu s'au revoltat încă, făgăduindu-le uita- 
rea revoltei lor si că le va da vechea libertate ; dar toate erau 
zadarnice. Poporul săcui îl ură de moarte 3); nobilii săcui numai, 
cari fuseseră la bătaie si aceea ce îi găsi pe la casele lor, primiră 
bucuros a-l însoţi şi ocroti fuga sa. Ei se temiau de Mihai a 
rămâneă in ţară, iar “mai cu seamă de ura învierşunată ce aveau | 


chipuită, care-l răspândi preste toată fata pământului, încât toată lumea 
eră plină de acest nume, ne mai îndoindu-se de mărimea lui nici Turcii, 
nici Tătarii, care toţi tremurau de puterea armelor lui. Dar, din cauze 
mai de aproape, Mihai eră în mare stimă la popoarele creștine, care cu 
plăcere si cu aplauze comentau faptele si virtuțile lui. Ce să mai zicem? 
După ce stinsese pe rebelii din Dacia și împăcase turburările și neli- 
niştea popoarelor ei, prefacuse în cenușă coloniile Turcilor şi devastase 
satele şi orașele lor; după ce, în fine, culcă Ja pământ şi zdrobi atâta 
mulţime de barbari: Românul, prin numele său, deșteptă în inimile mu- 
riterilor numele si memoria Arhanghelului Mihail, ducele ostilor cereşti...» 
Bisseliu,.96—8; trad. Papiu Ilarian, Tesaur, I, 136—7. 

1) Gerando, IT, 22.—?) Bethlen, IV, 438.--5) Istvanfi, 434. 





278 N. BĂLCESCU ` 





ásupră-le compatrioții lor ruinati prin libertatea ce Mihai-Vodă 
dedese ţăranilor săcui, ei doreau încai să-şi poată scăpà viaţa, fu- 
gind in ţară străină. Pregătirile ce nobilimea trebui să facă pen- 
tru fuga sa, sili pe prinţul Andrei a aşteptă pe loc trei zile, şi 
această zăbavă fu peirea capului său. Văzând el ageastă intar- 
ziere şi gândind că mulţimea soţilor săi să nu vedească mai mult 
dușmanului fuga sa, el hotărî a se despărţi de dânşii. El lăsă 
în cetăţuia Odorheiu pe George Palatici; apoi, alegând un nu- 
măr oare-care din nobili spre a-l însoţi, dete drumul celorlalţi, 
multumindu-le de credinţa ce i-au arătat si povatuindu-i să meargă 
a se închină biruitorului Mihai, dela care crede că vor primi ier- 
tare, şi să aştepte în linişte vremea care Dumnezeu, ce ţine în 
mana sa ursitele Împărăţiilor, va însemnă pentru mântuirea Ar- 
- dealului din puterea acestor biruitori străini 1). De acolo Andrei, 
lăsându-și bogatele sale vestminte de purpură, spre a pune haine- 
ţărăneşti 2), se îndreptă spre Moldova, depărtându-se mult de 
drumul cel mare, luând potecile şi făcând ocoluri spre a-şi ascunde - 
şi mai bine fuga. După câtă-vă cale ajunse într'o vale unde găsi 
uh izvor cu apă dulce şi îmbielşugată; vederea locului plăcân- 
du-i cu deosebire, el se opri acolo, apoi, deschizând sacul unuia 
din soldaţii săi, luă putin vin şi pane spre a.potoli oare-cum 
foamea şi setea sa şi a stâmpără amarul inimei sale. Făcând 
acest mic ospăț, el se adresă cătră cei ce-l înconjurau si le zise: 
„Precum Mântuitorul Hristos, înainte d'a se da jertfă morţii, 
făcu cina cea din urmă cu ucenicii săi şi fu vândut de Iuda, unul ` 
dintr'înşii, care îi întinsese cursă, asemenea şi eu, căzut în ne- 
norocire prin trădători, poate fac astăzi cea din urmă cină cu 
voi, pe care o consfintesc morţii mele“. Această presimtire a 
morţii ce îl aşteptă si pe careo şi întâmpină în ziua următoare, 
mişcă foarte. inima sa ca şi a tuturor celor ce îl ascultau. Ple- 
când din acest loc, ei ajunseră a doua-zi în vederea muntilor 
celor mari ce tin până la hotarele Moldovei, în capătul ținutului 
oraşului săcuiesc numit Csik şi sosiră la un loc pe care locui- 
torii îl numesc Sf. Thomas, după o biserică ce îi e consfintita. 
"Acolo, în a seasea zi după nenorocita bătălie, se opri Andrei, 
gândind că în aceste locuri va fi mai în siguranţă în potriva 
' curselor Săcuilor. Aceste locuri, ca toate cele ce meonjur Ardea- 
lul, sunt aspre, muntoase, păduroase 3). 


1) Bethlen, IV, 439.—?) Istvanfi, 454.—5) Bethlen, IV, 4837—43. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 279 


XXVIII. 


Era între Săcui un nobil din neamul lor anume Blasie Ordég, .. 


<are, prin facerile de bine ale Cardinalului, ajunsese din. stare 
săracă la o avutie însemnată. El nu vrusese să meargă la bă- 
taie, luând de pricinuire starea cea rea a sănătăţii sale; dar, în- 
dată :ce auzi despre învingerea şi fuga lui Andrei, el puse să 
tragă clopotele spre a adună, după cum este obiceiu la ţară, 
rudele sale, clăcaşii şi compatrioţii săi şi începu a-i aţâţă spre 
a luă vrăjmăşeşte în goană pe Andrei. El zicea cu o mare furie 
la o natie acum destul de înfuriată „că ei trebue să arestuiască 
pe Andrei, uneltitorul atâtor rele, ca să merite bine-vointa lui . 
Mihai; că numele Bathori veşnic a hrănit nenorocirile publice 
şi private şi că este bine a-l stârpi din ţară; că trebue a ucide 
p'acest popă nevrednic în pace şi în războiu, ca să nu mai ră- 
mãe nimeni din această afurisită familie, spre a chinui tara prin 
tirania sa“. Nici că făceă trebuinţă de multe îndemnări: Săcuii, 
fiind insuflati de o ură umoritoare asupra numelui Bathoresti- 
lor, căci mai întâiu Ştefan Bathori şi Sigismund Bathori, în anii 
trecuţi, le răpise nu numai ori ce libertate, ci încă îi pedepsise 
foarte aspru pentru revolta lor şi apoi îi supusese nobilimei ca 
nişte robi vânduți. Ei căutau toate mijloacele spre a scăpă de această 
„robire: pentru aceea ei mutase asupra lui Andrei toată ura ce 
hrănise cătră cei mai dinainte Bathoresti şi îşi făgăduiau, prin 
moartea sa, d'a-şi redobândi libertatea si a se mântui de o ro- 
bire ocdritoare. Pentru aceea ei vroiră mai bine să pearză pe 
prinţul Andrei şi nobilimea săcuie, decât să piară ei însişi si 
să fie. veşnic robi. Ei alergară toţi din- toate părţile, bătrâni si 
juni, cari cu arme, cari fără arme, unii împinși de furie şi de 
îndrăzneală, alţii de nădejdea jafului, inchipuindu-si că Andrei 
cu nobilii ce-l însoțeau trebue să aibă multe avutii cu dânşii. 
Întru aceasta nădejdea lor nu eră cu totul înşelată. Prinţul An- 
drei şi suita sa aflaseră că sunt goniti de o ceată de Săcui, dar 
nu o credea îndestul de mare spre a-i puteă vătămă. Cu toate 
acestea Andrei, nevoind a fi întârziată suita.sa de bagajele cele 
multe, vreă să le părăsească; dintr'altă parte strâmtorile mocir- 
loase nu-i lăsau a se prea grăbi. 

Numeroasa ceată a Săcuilor izbi pe fugari în poalele munte- 
lui Sf. Tomas. Când se apropie prinţul Andrei cu soţii săi d'acest 


i _ 


loc, pe aproape de scăpătatul soarelui, dete peste nişte strâm- 
tori, şanţuri şi găsiră drumul acoperit de copaci şi vre-o sută 
de Săcui stând in loc şi aşteptându-i. Ei-întărise aga de bine acea 
strâmtoare, încât erau siguri că nimeni nu va puteă răzbi prin- 
tr’insa. La stânga acelui loc eră un munte foarte nalt. ale că- 
rui povârnişuri erau pline de păduri şi de mărăcini. Când suita 
lui Andrei apucă de intră în acele strâmtori, cătând mai mult 
la fugă decât la bătae, Săcuii o izbiră cu strigări mari, deodată 
în faţă si în dos. Fugarii se opresc atunci bărbăteşte .şi se în- 
tocmesc spre bătaie. Săcuii, văzând micul număr al protivnicilor 
lor năvălesc cu mai mare foc asupră-le, descarcă în ei pustile 
ce aveau, apoi încep a azvârii intr’insii cu săgeți, suliti, barde 
si lănci; alţii, ca duşmanul să nu-i poată lovi, fiind el călare şi 
ei pe jos, răstoarnă caii, tărînd plopi pe pământ, desrădăcinânăd. 
„alţi copaci si silindu-se în tot chipul spre a face lupta de o po- 
trivă. Nu cu mai puţină înfocare nobilimea îşi apără viaţa şi pe 
prinţul său si respinge cât poate izbirele ţăranilor; multi căzură 
din ambele părţi, dar mult mai mulţi din partea lui Andrei. În- 
tr'adevăr, căzând fără veste în cursă, incurcati de bagajele lor, 
ei nu puteau a se sluji cu folos de caii lor şi nu le venea lesne 
a-şi întrebuinţă armele împotriva dușmanului. Deosebit de aceasta, 
ei erau foarte puţini si Săcuii mai mult de opt sute. Pentru aceea 
Andrei şi nobilii, razbiti de mulţime, încep a se trage înapoi res- 
latiti; unii, perzându-şi caii, se aruncă pe jos printre- stejari si 
crânguri şi fug încotro pot. Țăranii săcui, mai ageri la picior 
si cunoscând locurile, se urcă mai cu inleznire prin. strâmtorile 
şi asprimile munţilor, caută, găsesc şi ucid pe nobili ce nu cu- 
noşteau căile şi sângerează până în departe toate acele locuri 
de uciderile lor’). | 


280 l N. BĂLCESCU 


t 


= 


XXIX. 


Prințul Andrei, rugat fiind de ai săi ca să fugă, să scape până 
când ei mai ţineau frunte dușmanului, se şi trăsese cu'un mic nu- 
măr, lăsând drumul mare şi luând-o prin cotiturile muntelui. - 
După ce a făcut că vr'o două mii de paşi, el fu silit, din pri- 
cina prăpăstiilor şi a greutăților drumului, a-şi lăsă călăria, cu 
atât mai mult că ea nu mai puted umblă, fiind cu totul obo- 


1) Bethlen, IV, 443—4. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 281 


sită. Deci el începu pe jos a se urcă pe munte, ajunge cum poate 
în locuri anevoe de apropiat şi îşi îndreptează fuga spre parti 
nelăcuite. Lepădând tot ce ar fi putut întârziă fuga sa, cu patru 
soţi, ce din întâmplare găsise, el pătrunse până în adâncul mun- 
tilor. Prin acești munţi Ştefan numit Negrul era foarte trebuin- 
cios prinţului, cunoscând bine căile, dar fiind-că sângele ce curgea 
din rana ce primise îi luă puterea şi simtirile, Andrei si soţii 
săi, temându-se ca duşmanii ce îi goniau să nu-l găsească şi să-i 
răpească putina viaţă ce-i mai rămăsese, îl culoară mai mort 
într'un loc umbrit şi-l acoperiră cu frunze uscate. Vindecându-se 
după aceea şi, prin multe primejdii, întorcându-se la casa sa, el 
povesti această barbară măcelărie. n 

După acest fel de îngropare a lui Negru, Andrei mai înaintă 
cât-vă doborit de sete, de căldură şi de drum; în sfârşit, făcân- 
du-se din ce în ce mai mult noapte, el şi singurul sot ce-i mai 
rămăsese, un nobil credincios anume Nicolae Micu, zăriră lucind 
în depărtare un foc. Ei se îndreptară spre acest loc numit Nas- 
calat, care se străluci de atunci prin crunta dramă al căreia fu 
teatru. Sosind lângă acest foc, care ardei în coliba unui păstor, 
Andrei, obosit de osteneala drumului, nu mai putea face un pas 
şi, murind de sete, ceru dela ţăranul ce găsi într'acel bordeiu 
să-i dea de băut, Țăranul, neavând alt-ceva, îi dete putin zer. 
Prinţul Andrei luă cupa şi mai întâiu o întinse lui Nicolae Micu ca 
să guste, zicându-i: „Să bem aceste amărăciuni cu care viclenii 
şi trădătorii ne-au adăpat îndestul.“1) El înghiţi putin, apoi tri- 
mise îndată pe ţăran să-i caute puţină apă, dându-i un galben 
de aur unguresc, numai să vie mai curând?). Eşind atunci din 
colibă, Andrei se duse de se întinse pe iarbă sub un copaciu ve- 
cin, îşi rezimă capul de un trunchiu pe jumătate putred şi în- 
sărcină pe Micul să stea la pază, în vreme ce el se va odihni 
puţin, ca să poată apoi a-şi urmă drumul, făgăduind că va stă 
Şi el la rândul său de strajă pana când Micul va odihni). Ză- 
când astfel pe pământul gol, Andrei luă breviarul în mână, se 
puse a citi, la lumina lunei, ceasurile canonice si îndată, oste- 
neala biruindu-l, somnul pe nesimţite îl coprinse 4). În vremea 
aceasta trupa Săcuilor, urmând deosebitele cotituri şi locuri grele, 


1) Betlen, IV, 451.—2) Ibid., 451; Istvanfi, 454.— 3) Bethlen, IV, 452.— 
1) Spontoni, 91. 


282 N. BĂLCESCU 


pe unde Micul şi Andrei fugiseră, sosesc cu 0 iutime minunată 
si cad asupra ţăranului strigând: „Ce procleti de nobili ai pri-` 
mit în gazdă? De nu ni-i vei da îndată, te vom ucide, după ce 
+e vom face mai întâiu a suferi mii de chinuri, calăule.“ Spăi- 
mântat foarte si neştiind ce vrea ei să facă, ţăranul le spuse: 
„că doi inşi intrase la dânsul, sezuse putin şapoi esise; că el 
nu ştie de loc cine erau ei si că gândeşte că sunt ascunsi p'acolo 
„aproape.“ Micul, auzind zgomotul acelor ce sosiau şi întrebările 
ce făceau ţăranului, se duse spăimântat de sculă pe prinţul Andrei 
Si îi vesti că dușmanii i-au călcat, rugându-l să caute a scăpa 
cum va putea. Dar luna, ca cum s'ar fi temut a lumina fără-de- 
legaa, se ascunsese sub negrii nori ; şi în acel intunerec, Andrei, | 
care nu cunoştea locurile, n'aveă chip de scăpare 1). El trimise pe 
Micu înaintea vrăjmaşilor, spre a căută a-i îmblânzi prin vorbe 
si făgădueli 2). Dar gloata Săcuilor furioasă, în loc d'a ascultă ru-. 
găciunile lui Micu, întoarse cătră dânsul armele ei. După ce se 
ocroti un minut cu sabia sa, Micu, plin de răni, fu prins viu. Se 
povesteşte că, doritor d'a scăpă mai curând de viaţă şi simțind 
pe gâtu-i tăiuşul ruginit al paloşului unui ţăran, [el] îi întinse 
sabia sa, care eră mai ascuţită, zicându-i: „Slujeşte-te cu aceasta, 
prietene, şi nu mă mai sfăşiă, rânindu-mă cu arma ta fără tăiş.“ 
Şi, zicând aceste, el îi întinse gâtlejul, ea să nu se zică că un 
viteaz a avut, ca un om fără inimă, capul tăiat pe dinapoi. În 
vreme ce Micu este astfel prins şi ucis, Blasie Ördög, de care 
am pomenit mai sus, împreună cu alţi trei soţi, izbeşte pe 
Andrei. Împins mai mult.de nevoie ‘de cât de vitejie, Andrei trase , 
sabia cea lată ce purtà la coastă şi începu a se apără cu o mână - 

slabă 3), silind să nu moară fără de răzbunare 4). El izbutise a 
răni pe unii din vrăjmaşi, când Blasie, mai îndemânatic în lup- 
tă, îi dete o lovitură de secure în frunte, făcându-i o rană mare- | 
d'asupra ochiului stâng 5), de unde începi sângele a curge pârău .. 
de-i acoperl vederea“). În această stare nenorocitul Andrei încercă 
să fugă, dar urmat de aproape de ucigași, el primi cu o aseme- 
_ne armă 0 altă rană în partea de din dos a capului, d’asupra 
grumazului 7) şi, perzând simtirile, căzu la pământ, bătându-se 


1) Bethlen, IV, 453.—2) Idem, ibid.; Istvanfi, 454.—?) Tomasi, 81; Spon- . 
toni, 91.—‘) Bethlen, IV, 454.—5) Jbid.; Istvanfi, 454; Tomasi 81. aa Ibid.— 
7) Istvanfi, 454; Tomasi, 81. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 983 





în sângele său !). N’apucase încă să-şi dea sufletul, când ucigasii,. - 
urându-li-se de vremea ce perdeau ca să-i zmulgă un inel fru-. ` 
mos de diamant ce purtă in degetul cel mic, îi tăiară degetul 
ca să poată luă inelul 2); apoi, apropiindu-se de dânsul, Blasie Or- 
dog fi tăie capul), pe care, punându-l într'o suliță, îl luă cu dânsul, 
iar trupul îl lăsară în acel loc, despuiat de ori ce veşmânt şi în 
prada fiarelor sălbatice :). Această tragedie se petrecu lângă satul | 
Szent-Domokos (Sf. Domenic). Astăzi încă, într'acel loc, ţăranii 
îţi arată locul unde fu omorit sărmanul Andrei şi credinciosul 
său Micu 5). 


XXX. 


Astfel fu sfârşitul lui Andrei Bathori, print, cardinal si epis- 


cop de Varmia în Prusia. El eră in vrâstă de douăzeci si opt 
de ani) numai, înalt la stat, barba şi părul capului galben, pe 
care, după ritul religiei,.el aveă obiceiu a le purta rase. Eră d'un 
caracter dulce şi blând şi mai bun pentru biserică decât pentru 
războiu. Din copilăria lui avusese plecare cătră călugărie. Din neno- 
rocire calităţile lui private chiar, făcură dintr'însul un rău stăpâni- 
tor; ambiția dea domni îl perdu; el cumpără printr'o crudă moarte 
_0 domnie de opt luni asupra Ardealului şi fu numai o jalnică pildă 
a ticăloşiei ursitelor omeneşti 7). După arătarea unor analişti, ne- 
norocirea în care pică Andrei si Ungurii. din Ardeal fură pre- 
vestite prin nişte semne cereşti. În luna lui Iunie, se ridică de 
odată despre apus o furtună grozavă, care îngrozi pe toţi şi pri- 
cinui multă stricăciune într'o -parte mare a Ardealului. De di- 
mineaţă norii se rostogoliau unii asupra altora; cerul întreg se 
întunecase; tunetul urlă neîncetat; trăsnetul ce cădeă, fulgerile 
ce străluciau prin întuneric, o ploaie deasă şi repede şi mai ales - 
„o vijelie grozavă spăimântase pe toţi. Parte din acoperişurile ca- - 


1) Tomasi, 81.—?) Bethlen, 1V, 454.—3) Tomasi, 81; Orteliu, 456.—4) Bethlen, 
IV, 455.— 5) Gerando, II, 22. Analiştii contimporani se deosebesc asupra 
zilei în care Andrei fu ucis. Timon şi Alexandru Dubokay pomenesc de 
ziua de 31 Oetomvrie. Orteliu o pune la 9 Noemvrie, iar Bisseliu tocmai 
la 20 Noemvrie. Noi am urmat pe Bethlen, care o pune 6 zile după bătaia 
dela Sibiiu, adică în noaptea de 3 spre 4 Noemvrie, socotind această dată, 
după potrivirea ce am făcut cu altele, ca cea mai adevărată. — €) După 
Bethlen, iar după Istvanfi, de 33 ani.—:) Bethlen, IV, 456; Istvanfi, 454. 


284 N. BĂLCESCU 





è 


selor din Alba-Iulia fură ardicate, înălțimile zidurilor doborite 
„precum şi grajdurile din curtea prințului, care erau foarte puternic 
zidite ; păstorii pe drumuri fură răsturnaţi sau tariti cu iuțeală 
încotro nu voiau; multi cai ce păşteau pe la câmp fură azvarliti 
în Mureş, unde se înnecară; o mulțime de stejari mari şi pomi 
roditori fură zmulsi din rădăcină. Această furtună tint ceva mai 
putin d'un ceas si fu privită de toţi ca prevestirea nenorociri- 
lor ce sosiră cu cate-va luni în urmă. Intr’ aceeasi vreme globuri 
de foc se arătară în deosebite Jocuri, răspândind groaza. O mul- 
time de lupi se pogoriră cete cete din munţii numiţi Meszes si 
se răspândiră în sesurile Ardealului si prin sate, asemenea si multe 
alte fiare sălbatice. Cinci zile înaintea bătălii dela Sibiiu, toată 
noaptea se văzură  flăcari pe cer, astfel în cât armata lui Andrei _ 
merse la drum luminată d'aceste minunate flacări. Când Andrei 
_tăbări la orașul Szeredahely [Mercurea] din pământul săsesc, el 
văzii trecând pe dinainte-i un arap negru, purtând în mână o coasă 
grozavă. El întreabă cine are o slugă cu un chip asa de plăcut 
si toţi magnaţii,-după ce cercetară si căutară, îi răspunseră că 
un asemenea om nu se află în armie. Cu puţine zile până a nu 
se întâlni Andrei cu Mihai-Vodă, el visă că picase în nişte turme 
„de tapi furiosi şi că d'abia scăpase, când nişte porci îi sfâşiară 
mantila şi coiful. Incredintat că acest, vis este un semn de rău, 
el îl povesti îndată la Alba-lulia lui Ştefan Bathori şi la alţii. 
În vreme ce Andrei se scoboră pe scara palatului său din Alba- 
lulia ca să meargă la tabăra dela Sas-Sebes, unul din pintenii 
săi de aur se sfărâmă şi când egi pe poartă isi sfărâmă aseme- 
nea si inchietoarea mantalei sale. În. sfârşit duhul de supersti- 
tie si de misticism al Ungurilor merse până a crede că şi schim- 
barea portului ce ei făcuseră de vr’o câţi-va ani, fusese un semn rău, 
- care arătă că ei trebuie să sufere într'o zi jugul unei natii străine!). 


XXXI. 
După uciderea lui Andrei, Săcuii se apucară a căută prin pă 
duri și prin strâmtori pe nobilii cari umblau rătăcind prin întu- 


neric şi, după ce îi uciseră mai pe toţi, se întoarseră la locul lup- 
tei spre a culege jaful. Dar cu cât pusese mai multă grabă spre — 


:) Bethlen, IV, 477—80. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 285 


a câştigă această pradă cu atâta perdură din vreme spre a o 
împărţi, certându-se şi înjurându-se între dânşii, încât p'aci eră 
să se inhate la bătaie cu armele. Fură omoriti atunci, parte cu 
Andrei, parte în fuga lor, lon Beldi cu junele. său fiu Pavel, 
Nicolae Micu, fraţii Tomas şi Emeric Besz, Francisc Romany, 
comis a lui. Andrei, căruia ii scăpă viata în luptă, omorind un 
Săcui ce-l. amerinţă cu moartea, Emeric Lazar, Francisc numit 
cel Mare, Mihai Caracsoni, meşter căpitan de artilerie, şi mulţi . 
alţii, vestiți prin meritul si avutiile lor. „Săcuii îi ucideau fără 
milă, incredintati că nimic nu puted fi mai folositor republi- 
cei săcuieşti, decât moartea tutulor acestor oameni, cari îi ți- 
nuse într'o robie aspră, ca pe nişte robi cumpăraţi cu bani: 
Ei credeau că numai acest mijloc au spre a-şi redobândi starea 
lor cea dintâi şi a-şi asigura libertatea pe care o doriau cu în- 
focare“ 1). Numai un singur nobil, Csomortany, bărbat vestit 
_ în războiae, scăpă in Moldova. Acesta este acelaşi care, după 
cum s'a văzut înapoi, fusese trimis sol de- Andrei la Mihai-Vodă 
„şi care, cu toate că credinţa lui eră bănuită lui Andrei, îl în- 
soţi în fuga sa, dovadă puternică câtă ușurință pun oamenii în 
bănuielile lor ?). l 

Fu âtunci o dispută între Săcui, din cari unii voiau să plistreze 
în viaţă vr’o cAti-va din nobilii prinşi, iar alţii cereau ca să se 
omoare îndată „aceşti oameni nesuferiti şi vrednici de ură“; se 
învoiră apoi a amână pentru câtă-va vreme moartea unora din- 
tr'înşii. Aceştia erau: Ion lffiu, fratele lui Andrei, Stefan Kabosi, 
Gaspar Palosi, Nicolae Bartakuti, Francisc Gereb şi Wolfgang La- 
zar. Săcuii le legară mânile la spate şi tot înjurându-i mereu îi 
pornesc ca să-i ducă spre Alba-lulia la Mihai-Vodă 2). Înaintea 
lor, Blasie Ordég ducea, infipt intr’o sulita, singeratul cap al lui 
Andrei Bathori +), învălit intr’o pânză +). Până a nu ajunge însă 
‘la Alba-lulia, Săcuii în cale uciseră pe prinşii lor; trupurile lor 
„le aruncară întrun sant lângă Alba, iar. capetele sângerate şi vi- 
nete le asvârliră neîngropate în oraş. Blasie Ördög păstră numai 
pe lon Iffiu, pe un fiu al lui Nicolae Micu anume Mihai în vrâstă 
numai de 12 ani şi capul lui Andrei, pe care îl înfăţişă lui Mi- 
'hai-Vodă, în 11 ale lui Noembrie 5), Puseră capul pe o masă şi 


1) Bethlen, IV, 458—9.— i Ibid., 459.— 2) Ibid., 460.—4) Orteliu, 456.— 
3) Bethlen, IV, 460.— 6) Ibid., 461. 


286 N. BĂLCESCU 


Mihai cătă putin la dânsul în tăcere, până când, văzând pe Doamna. 
Stanca ce eră lângă dânsul, înecându-se în lacrimi, o întrebă — 
pentru ce plânge ? — „Pentru-că, respunse această milousă Și sim- 

titoare femeie, aceea. ce i sa întâmplat lui se poate întâmpla st 
tie sau acestuia“, arătând pe fiu-săi Pătraşcu. Această vorbă 
pătrunse inima oţelită a asprului Domn şi-i aduse aminte nesta- 
tornicia lucrurilor omeneşti. Cuprins de milă, el plecă capul cu 
- întristare, lacrămile de odată îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui 
si din inimă strigă: „Osăracul popă ! săracul popă!“ Astfel planse 
marele Cesar când Văză înainte-i capul dușmanului său Pompei’). 
După aceasta Mihai trimise acest cap, pus sub un disc, lui Ma- 
laspina. Acesta puse un zugrav de scoase un portret de pe dânsul, 
pe care îl trimise Împăratului 2). Mihai trimise pe Ion Iffiu în în- 
chisoare la cetatea Deva şi, după povata ce-i dete Logofătul Teo- 
dosie, porni oameni să caute trupul lui Andrei, pe care-l găsiră 
gol, dar nevătămat de pasări si dobitoace, nelipsind de la dânsul 
decât degetul cel mic, care fusese tăiat de ucigători, după cum 
am spus. Trupul mortului fu pus întrun car si, ca să nu fie intr’o . 
asemenea stare expus privirilor, când băgară carul în oraş, îl 
acoperiră cu foi de copaci verzi. Astfel îl aduseră în Alba-Iulia 
nouă zile după moartea sa. Îndată, cu mare îngrijire, din porunca 
lui Mihai, fu trupul învestit cu haine măreţe, întins pe o pea- 
tr’ de’ marmură şi acoperit cu o manta de purpură. Apoi îl 
duseră în templul cel mic ca să steă până la ziua înmormân- 
tării. Câte-va zile după aceea, după ce se adună acolo şi depu- 
taţii terii, convocați pentru deschiderea dietei, Mihai trimise de 
aduse şi trupul lui Balthazar Bathori, pe.care prinţul Sigismund 
pusese de-l îngropase fără nici o cinste în cetăţuia de la Szamosuj- 
var [Gherla] si apoi se faci înmormântarea lui Andreiu cu o pompă 
de tot crăiască 3). Cosciugul eră purtat de juni nobili*) şi înconju- 
rat de toţi boerii români. Armăsarul lui, frumos împodobit cu ` 
toate armele sale, urmă după cosciug 5). Apoi veniă Mihai . 
însuşi cu faţa întristată, cu o mulţime de nobili, ofiţeri şi po- 
por’). Înainte şi înapoi pasiau, cu toată cuviinta, oștile înar- 
mate şi în bună rânduială. Apoi preoţii, cântăreții şi faclele nu | 


ot 


p ' N ? | . 
“1) Bethlen, IV, 461—3.—-2) Ibid., 462.—3) Ibid., 463—8.— =) Ibid., 468.— 
5) Stavrinos.—6) Bethlen, IV, 468; Orteliu, 461. 











“(«vedod 1noezgs ‘gdod Inoergs 10») 
‘A1OUIEG [21puy ny injndeo ealaonpy 














E ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 287 


mai aveau număr 1). Astfel duseră trupul lui Andrei în bise- 
rica cea mare şi-l puseră în acel monument ce el, în viaţă 
fiind, zidise pentru frate-siu Balthazar. Acolo trupurile ambi- 
lor fraţi fură împreunate :). În acelasi templu zăceau de-mai 
multă vreme îngropaţi doi alti călugări, bărbaţi mari şi puter-. 
nici, cari periră cu aceeaşi moarte ca Andreiu: Cardinalul Geor- 
ge Martiniţiu, ucis din porunca Împăratului Ferdinand, moşul 
lui Rudolf II, şi episcopul Oradiei, ucis de Griti 3). Blasie Ördög, 
ucigaşul lui Andrei, în loc de răsplata ce aştepta de la Mihai, 
fu osândit a i se-tăiă capul pentru fără de legea ce făcuse +). 
Toată prada ce Săcuii luaseră de la Andrei şi soţii [lui], în aur şi 
argint, din porunca.lui Mihai, fu vărsată în visteria terii 5). 


- 


XXXII. 


Mila, indurarea si generozitatea ce arătă Mihai-Vodă cătră caini- 
cul său duşman, mări favorul popoarelor pentru dânsul, trase 
“inimile nobilimei Ardealului şi lauda tuturor natiilor străine. 
Nobilii Ardealului simţiră mai ales atunci că, uriti fiiind de 
moarte de popoare, singura lor scăpare e Mihai acum. Ei gân- 
diră că, de au perdut cârmuirea ţerii şi au căzut sub un stă- 
pânitor de alt sânge, încai să caute a-și păstră starea si viata. 
Acestea într'adevăr erau atunci foarteamerintate. Am văzut înapoi 
ce fel ura si trata Săcuii pe nobili. Ostaşii mercenari unguri, 
poloni, sârbi, cazaci şi alţii, răspândindu-se prin ţară, nefiind sub 
ochiul straşnic al Domnului, necăjiau încă pe locuitori, iar mai 
ales pe nobili, făcându-i să simt& toate relele războiului. Apoi 
chinuita nație a Românilor din Ardeal, cum află de învingerea 
dela Sibiiu, se ridică în picioare, groaznică, învierşunată, ame- 
rinţătoare *). Cu cât fuseseră ei mai cumplit impilati de nobilii 
unguri, cu cât mai mult înnecaseră în inima lor suferințele ce 
le aveau cătră dânşii, cu atât izbucnirea acestei uri fu puternică 
şi pustiitoare. Românii ardeleni cuvântau astfel şi întrun chip 
simplu cătră Unguri: „Sunteţi nişte venetici, cari a-ţi venit prin 
silă de ne-ati călcat tara, ne-ati răpit pământurile, drepturile, 
viaţa ; ne-ati chinuit şi ne-ati aruncat în cea mai cumplită ro- 


1) Stavrinos.— ?) Bethlen, IV, 468.— 2) Tomasi, 81.— 5) Mag. tst., IV, 
295.— 1) Bethlen, IV, 468.— 5) Ibid. 5 


288 l N. BĂLCESCU 


= bire. Între noi şi între voi n'a domnit dreptatea sau simţămân- 
tul omenirii, ci numai sila ; acum, că ne-am deşteptat, că ne sim- 
tim puternici, vrem să intrăm în drepturile şi pământurile noastre, — 
ce, ne-ati răpit odinioară; vom luă dar pe seamă-ne moşiile si 
casele voastre, iar pe voi vă vom ucide sau vă vom goni, ca să 
curăţim tara de voi“. Aceste idei şi simtiminte povăţuiră toate 
revoluțiile făcute sau: încercate de Români, dela năvălirea Ungu- 
rilor până astăzi. Astfel revoluțiile veacului de mijloc, aceea de 
la 1437, răscoala dela 1599, până Ja insurecția lui Horia dela 
1784 si revoluţia dela 1848, fură mai mult inspirate de setea raz- 
bunării decât de dragostea libertăţii şi, pentru aceea, Românii 
nu-şi putură asigură libertatea; căci lipertatea triumfează fără 
a-şi răzbună; altmintrelea ea nu mai e libertateci numai răz- 
bunare.. Nici odată si nici întrun loc libertatea nu s'a putut în- 
temeiă prin călcarea dreptăţii si prin cârmuirea groazei. Liber- 
tatea nu se tine şi'nu se întemeiază prin tiranie, ci numai prin 
libertate. i | | 

„Românii, crezând assi asigură libertatea si a stinge .aristro- 
cratia, se puneau de ucideau la aristrocrati şi pustiau acareturile 
lor şi, fiind-că mai adesea nobilii. apucau de fugiau, ei îşi vărsau 
furia mai mult asupra bieţilor burghezi unguri de prin oraşe; si 
cum treceă furtuna, aristrocraţia era iarăşi in păr şi Românul 
iar cădeă în ghiara ei. De asemenea mai mulţi Domni români 
din Principate, duşmani ai aristrocratiei, printr'un guvern de te- 
roare, credeau că fac ceva ucigând la boieri, în loc de a ucide boe- 
ria. Toată schimbarea eră de persoane, dar duhul de castă si 
instituţia se păstră, ba încă se mai întăriă prin interesul ce in- 
suflă oamenilor cei prigoniti și împilaţi. Revoluţia dela 1848 din 
Țara-Românească singură pricepu că spre a asigură libertatea, 
trebue a lăsă pe boeri a putrezi în pace si a ucide boeria prin 
proclamarea dreptului comun.: Românii ardeleni n'au priceput 
aceasta nici la 1848; cu atât mai mult ei n’o pricepură la 1599. 
Ei nu gândiau că nu e nici drept, nici folositor, nici cu putinţă 
de a curati tara Ardealului si toate populaţiile străine, care fac | 
mai a treia parte din totalul populaţiei; ei uitară că o posesie 
îndelungată aduce drepturi pozitive şi netăgăduite, că o natio- 
nalitate, ori cât de mică va fi, trebue: respectată, căci sfânt e 
dreptul ce are ea de a trăi în pământul ce ocupă; că acest drept 
natural e pe d'asupra ori-cărui drept istoric, de vreme ce pă-. 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL | 289 


mântul este al oamenilor, iar nu oamenii ai pământului. Problemul 
de dezlegat în Ardeal eră şi este, nu cum vor face Românii, Un- 
gurii, Sasii şi Săcuii, ca să rămână numai ei singuri într'acea 
tara si să gonească pe celelalte popoare, ci, proclamând dreptul 
comun sau egalitatea pentru individe şi naţionalităţi, să caute 
mijlocul de a armoniză împreună, alcătuind un stat federativ. 
- Fără îndoială că numărul Românilor în Ardeal le asigură in ori 
ce caz o preponderanţă naturală şi dreaptă în trebile ţării si va 
preface oare-cum Ardealul într'o ţară-românească. 

Astfel Românii şi Ungurii la 1848, luptându-se unii împotriva 
celorlalţi, plecară dela aceleaşi principii greşite şi căzură sub 
acelaşi jug. 


XXXIII. 


Aşa şi la 1599, Românii ardeleni, ridicându-se, nu se purtară 
ca un popor matur, însuflat de dragostea libertății, prin care pur- 
tare ei ar fi impus şi lui Mihai şi asupritorilor lor şi ar fi si- 
lit şi pe unul şi pe ceilalți a-i întregi în drepturile lor naturale 
şi sociale, ci, setoşi de răzbunare, se apucară să primble torta 
şi paloşul prin palaturile nobililor. Mulţi nobili periră atunci. 
Cei mai mulţi scăpară, unii afară din ţară, alţii sub protecţia 
lui Mihai. Acesta nu putea să sufere asemenea neorândueli care 
se descărcau asupră-i. Bănuit încă, până a nu intră în Ardeal, de 
Unguri că lucrează prin preoţii români a sculă pe ţărani împo- 
triva noblimei ungureşti, el doriă să dovedească neadevărul ace- 
lor bănueli şi cu toate că după intrarea sa în Ardeal el fu în- 
demnat spre uciderea noblimei ungurești, nu numai de cătră Ro- 
mânii ardeleni şi o seamă de boieri, dar încă şi de un număr 
însemnat din cei mari ai Ardealului, în capul cărora eră episcopul 
catolic Dimitrie Naprazdi. O politică fără inimă ar fi îndemnat 
poate pe Mihai a-şi asigură stăpânirea Ardealului prin nimicni- 
cirea acestei aristrocratii puternice, care totdeauna eră să-i stea 
în potrivă; dar inima sa, dorinţa d'a-și da un nume mare și bun 
în Europa, care isi atintise ochii acum asupră-i, îl depărtau dela 
o asemenea faptă, preferind a încercă cu binele a-şi trage ini- 
mile nobililor unguri. Din nenorocire el nu se mulţumi numai 
a-i toleră şi protectă, ci se înconjură de dânşii, le încredinţă 
posturile cele mai însemnate în arme şi administraţie şi împărţi 


N. Bălcescu, Românii sub Mihai- Voevod Viteazul, 19 


290 N. BĂLCESCU 





iarăşi între dânşii averea confiscată dela cei ucişi în bătaie sau 
care pribegiseră 1). Umilinta ce arătau cătră dânsul aceşti aspri 
şi trufaşi nobili şi setea cu care vânau favoarea lui, înşelă pe 
Mihai. El crezu că ei nu vor mai ridică nici odată capul lor, 
după ce l-au plecat atât de jos. El socuti că va găsi un reazim 
şi o putere într'înşii şi că prin ei va trage inima intregei naţii 
ungureşti şi va deschide un câmp mare la întinsele şi ambitioa- 
sele sale proiecte. Aceasta îl orbi şi îl făcu de împinse până la 
nesocotinţă generozitatea sa cătră dânşii; şi cu cât ei staruiau 
în învinovăţirile şi bănuelile lor, cu cât ei complotau şi umblau 
mai rău să-l surpe, cu atâta el se arătă mai îndurător catra 
dânşii, încât generozitatea lui ajunse o slăbiciune care îl perdu. 
„Aceasta făcu că el, după ce domoli setea de răzbunare a tă- 
ranilor români, nu le dete libertatea, spre a nu vătămă intere- 
sele nobililor. Adevăr că el nu puteă lucră în Ardeal împotrivă. 
de ce făcuse în Țara-Românească. Nenorocitul asezdmd.t de ru- 
mânie ca un butuc îl tinea în lant şi îl târăspre perzare. El de- 
dese libertatea Săcuilor, nevoit fiind şi fiind-că aceştia numai de 
puţină vreme o perduseră şi o doriau cu înfocare. Dar Românii 
de mai multe veacuri isi perduseră libertatea şi fiind şi mai nu- 
meroşi, paguba ce ar fi simţit nobilii Unguri ar fi fost mult mai 
simtitoare. Apoi Săcuii erau o populaţie foarte războinică, în vreme 
ce Românii sub împilare uitaseră până şi intrebuintarea arme- 
lor, ce stăpânirea nu îi lăsă să aibă. Apoi Mihai, ca toţi răz- 
boinicii, credeă mai mult în soldat decât în popor; duhul lui 
eră mai mult de concherant decât de naţionalist. Nobilii în ochii 
lui erau reprezentanţii poporului, natia armată, şi pe arme voiă 
a se întemeiă. Mihai socoti să urmeze în Ardeal, în privinţa Ro- 
_manilor, politica Corvinilor, adică a uşură oare-ce sarcinile ta- 
ranilor, a-i ocroti în contra abuzurilor nobililor si a înălţă mai 
multi dintr‘insii în treapta de nobili, ca astfel natia să fie repre- 
zentată în dietele ţării. Dar am văzut mai înapoi că această sistemă. 
nu adusese mari foloase Românilor, căci nobilii lor, dobândind 
interese împotrivitoare gloatei poporului, se aliau cu ceilalţi no- 
bili unguri şi se lepădau şi de naționalitatea lor. Datoria lui 
Mihai ar fi fost de a da Rcmânilor libertatea din iobăgie şi pro 
prietate de pământ spre chezăşuirea acelei libertăţi şi de a da 





1) Bethlen, 1V, 472. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 291 





natiei o reprezentare deosebită în dieta celorlalte trei natii. Ast- 
fel el ar fi dat stăpânirii sale în Ardeal o temelie neclintită. Nici 
odată ocazie mai bună pentru aceasta nu se înființase ca acum, 
îndată după bătălia dela Sibiiu, când Ungurii, ingroziti, amortiti 
cu totul, se multumiau de li s’ar fi lăsat măcar viata. Mai târziu 
Mihai în zadar vru: anevointele crescuse prea mult ; ocazia tre- 
cuse. Şi nu trebue a crede că noi aci judecăm pe Mihai după 
ideile de democraţie ale veacului nostru, iar nu dup'acele ale 
veacului său, căci urma ne va dovedi că aceste idei erau bine 
simţite atunci şi chiar de Mihai. 

De asemenea idei inspirat, Mihai-Vodă deschise în 20 Noem- 
vrie în Alba-lulia adunarea generală, în care el făgădui că va 
păstră constituţia terii şi toate privilegiile, libertăţile şi daniile 
nobililor, afară de cele făcute de Sigismund. Reprezentanţii de- 
puseră jurământul de credinţă şi, spre răspuns la cererile Dom- 
nului d'a i se da provizii şi bani pentru ţinerea. oştilor, s'a o- 
rânduit ca de fie-care casă sau poartă (cum se zice în Ardeal) 
să se dea câte opt măsuri de făină si opt măsuri de ovăz sau ~ 
orz, şi dela zece case câte o vită de tăiat, şi fiind omul sărac, 
în lipsă de vită, să dea trei oi. Asemenea se hotări ca, de vreme 
ce sa dat libertatea Săcuilor, aceştia să aibă a da, după vechiul 
lor obiceiu, când se schimbă Domnul sau când se însoară, din 
- gease boi unul pe seama Domnului. Această dare se numia de 
Săcui friptura de bou. Încât pentru bani spre purtarea războiu- 
lui, se hotărî ca să se dea de fie-care casă, fără a fi nimeni scu- 
tit, nici domn nici boer, câte şease florini: trei florini să se dea 
pănă în 25 zile, socotindu-se din ziua publicării decretului, iar 
ceilalţi trei cu 25 de zile mai târziu. Toate celelalte articole—ce 
se încheiară atunci şi fură cuprinse în actul general al dietei ce: 
se întări de Mihai-Vodă şi se publică:)—privesc numai intere- 
surile nobililor: dau voie unora dintr'înşii a se întoarce în ţară, 
asigură libertatea Săcuilor, iar pe Români, fără nici o uşurare, 
îi lăsă în starea de iobagi ai nobililor. Astfel Mihai trădă misia 
sa în Ardeal si merită d'a cădeă. 





1) Vezi acest act în Mag. ist., II, 358; Bethlen, IV, 469. . 


992 . N. BĂLCESCU 


XXXIV. 


În vremea aceasta se răspândi faima în Ardeal cum că o oştire 
turcească ar fi intrat în Tara-Romaneasca pe la începutul lui 
Decemvrie şi multi se îngrijiră; dar aceasta peri îndată, lămu- 
rindu-se cum că Turcii ce intraseră in ţară, cu toate că bine 
armati, după obiceiul lor, erau însă puţini şi veniseră numai ca | 
să cumpere miere şi unt, aceea ce făcând, eşiră din țară, fără 
a vătămă pe nimeni. Cu toate acestea Mihai, îngrijindu-se, porni 
o mie de călăreţi în Ţara-Românească, care să împiedice astfel 
de veniri ale Turcilor si să apere tara’). Scurt după aceea Mi- 
hai porni si pe fiu-său Pătraşcu în Ţara-Românească cu o seamă 
de oaste, spre a cârmui tara în locul lui, şi-i dete de curator 
pe Pancratie Sennyei, pe care însă după o lună îl rechemă ina- 
poi, nu se știe din ce pricină?). Mihai poruncise la o seamă de 
nobili din Ardeal ca să însoţească pe Pătraşcu în Tara-Roma- 
nească; dar ei începură a®tremura toţi, gândind că merg la 
peirea lor, de se vor duce în 'Țara-Românească, şi rugară pe Mi- 
hai d'a amână de o cam dată pornirea lor, la care el se invoi’). 

La sfârşitul dietei, Mihai puse de aduse la Alba-lulia vistieria 
prințului Sigismund, ce el pusese în cet&tuia Vecs, sub paza lui 
Stefan Bodoni. Era un număr însemnat de vase de argint: cupe, 
talere, discuri, vasuri şi, între altele, nişte cupe de argint aşa de 
mari încât doi oameni abiă puteau duce una goală; pe lângă aceste 
mai erau podoabe de cai, platose, seli garnisite cu petre scumpe si 
diamanturi, săbii, pumnaluri, paloşe, hangeruri, securi şi alte lu- 
cruri asemenea; apoi mai multe veşminte scumpe, pretuite 32 mii 
florinti, din care unul împodobit cu diamanturi eră prețuit 15 mii 
florinti; pe urmă un mare număr de monete de aur, numite de 
Portugalia, din care una făceă zece galbeni de aur. Când in- 
tra Mihai ca să vază această avutie în casa unde eră aşezată, 
răpit de mirare strigă: „Ce de bani am să fac d'aci, ca să-mi 
plătesc ostasii şi oamenii mei“. Preţul se ridică într'adevăr la 
mai multe sute mii de florinti 4). Mihai îşi aşeză apoi osti- 
rea în deosebite comitaturi pentru iernat, imp&rtind-o mai ales 
prin cetăţi ; dar oare-care escesuri ce făcură ostașii, iar mai ales 


:) Cronica lui Fuchs; Guerrin, 508—9.—*) Ibid.--*) Bethlen, IV, 470.— 
4) Idem, 471. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 293 


Ungurii, Sârbii şi Cazacii, ridicară plângeri din partea locuito- 
rilor, iar mai cu seamă din partea nobililor, cari alergau la Mihai 
văitându-se. La aceste plângeri, Mihai răspundea adesea cu bu- 
nătate, zicând: „că acestea se fac fără știrea lui, făgăduind că 
va pedepsi straşnic pe cei vinovaţi; că de vreme ce, din mila 
lui Dumnezeu, Ardealul este acum al lui, el se va sili sprea 
face să domnească intr’insul pacea şi liniştea si ca nimeni să nu 
încerce vr'o pagubă“ 1). 

În vremea aceasta, cuprins de mânie asupra lui Ion Maro, puse 
să-l caute şi să-l gonească prin toată tara, până îl vor prinde. 
Este ştiut că acest secretar al lui Mihai desvălise mai întâiu prin- | 
tului Andrei proiectul stăpânului său d'a năvăli în Ardeal. Mi- 
hai îi iertă cu generozitate această vină ; dar în ajunul bătăliei 
dela Sibiiu, nemultumitorul Maro trecuse din tabăra lui Mihai 
în aceea a lui Andrei, nădăjduind că acesta va izbândi. Mihai 
care iertase întâiu pe Maro, intră într'o mânie furioasă la această 
nouă a lui trădare. Maro, care aflase mânia Domnului asupră-i, 
rătăceă pe ascuns intr’o parte şi într'alta, în sate si oraşe, pe la 
deosebiți nobili, căutând vr’o ocazie spre a fugi în Ungaria. Ast- 
fel umblând, el se duse din întâmplare sau într'adins la Ştefan 
Tholdi, nobil ungur, rugându-l a-i da un azil, ca să scape de goana 
ce-i da Mihai. Tholdi îl primi şi-i făgădui că va fi în siguranţă 
în casa lui; dar, temându-se de Mihai şi dorind a dobândi fa- 
vorul său, îi descoperi îndată că Maro este ascuns la dânsul. Tâ- 
rit la Alba-lulia, Maro fu dus înaintea lui Mihai, care, după ce 
îl mustră pentru fără-de-legea lui, îl dete pe mâna călăilor har- 
nici a chinui pe vinovaţi. Aceştia îl legară strâns de picioare şi 
de mani la un stâlp, care se află intr’una din mahalalele Albei; 
apoi îi ciontiră mai întâiu picioarele, pe urmă genuchii, unul după 
altul, şi în sfârşit braţele până în coate. Trupul lui, sfâşiat şi 
despuiat dą toate veșmintele, rămase două zile în privues tu- 
turor, acoperit de noroi si de sânge. 

Dar să întoarcem mai bine ochii dela această uricioasă pri- 
velişte, tânguind barbaria acelor timpuri 2). 


1) Bethlen, IV, 472—3.— 2) Idem, 474—7. 


294 N. BĂLCESCU 


XXĂV. 


Mihai- Vodă trimisese o deputatie de două persoane, între care 
si Petru Armeanul 1), ca să meargă la Praga să vestească Îm- 
păratului norocita biruinţă asupra lui Andrei şi cuprinderea Ar- 
dealului. Ajungând deputatia la Viena si dând lui arhiduca Matei 
această înveselitoare ştire, el puse îndată a se cântă în toate bi- 
sericile Te Deum laudamus si, poruncind să ducă toate tunurile 
pe bulevarduri, sloboziră mai multe salve de artilerie spre semn 
de bucurie. Arhiduca Matei dărui căpeteniei deputatiei un lant 
de aur şi la soţii săi câte un pahar de argint suflat cu aur; apoi 
deputatia porni înainte si se duse la Pilsen, unde găsi pe Îm- 
păratul 2). Ea raportul Împăratului de izbânda dobândită. Această 
ambasadă fu vesel primită de Mărirea sa şi, fiind bine dăruită, 
primi poruncă a se întoarce înapoi. 

Împăratul scrise îndată Papii, vestindu-i norocita cuprindere 
a Ardealului şi (necunoscând încă moartea Cardinalului) plân- 
gându-se foarte de purtarea Cardinalului, învinovățindu-l că 
este în înţelegere cu Turcii şi rugând pe Sfintia sa d'a-l afurisi 
si a-i luă înapoi pălăria de cardinal. Într'aceeaşi vreme sosi la 
Roma şi scrisorile episcopului Malaspina, care vesteau moartea 
Cardinalului. Tot atunci solul craiului Poloniei făcu cunoscut că 
învingerea şi moartea Cardinalului adusese mari neplăceri la toată 
curtea craiului Poloniei şi că toţi strigau împotriva Malas- 
pinei. Cu ocazia acestor deosebite scrisori, Papa convocă, la 12 
Ianuarie 1600, o congregatie de nouăsprezece cardinali ca să 
chibzuiască de trebue a cere vre-o satisfacţie si a huli omort- 
rea Cardinalului. Papa mai întâiu şi apoi cei mai mulţi din car- 
dinali fură de părere „că nu trebue de o cam dată a procedă 
nici cu censura, nici a cere vr'o satisfacţie despre moartea Car- 
dinalului, cu atât mai mult că el fusese ucis în războiu, purtând 
arme şi într'o haină şi meserie deosebită de aceea de cardinal; 
că nu se ştie cine lau ucis şi dacă aceea ştiau sau nu că ucid 
un cardinal, nici dacă sunt ei catolici sau schismatici şi afară 
de juridietia Sfântului Scaun ; că, înainte d'a proceda la afuri- 
sanie, trebue a face vr'o formă de. judecată, pe care în acea ne- 


1) Bethlen, IV, 462; Orteliu, 456.—?) Guerrin, 502; Orteliu, 456; Bethlen, 
IV, 462. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 295 
hotdrire nu ştiu de unde s’o înceapă; capoi, cu aceasta, Papa 
ar supără pe Împăratul si pe prinţul Tarii-Romanesti, pentru 
pisma acestora asupra Cardinalului, a cărui memorie ei se vor 
sili a o înnegri cât vor putea; că în acel caz ei ar putea privi 
ca făcute indirect împotriva lor acele proceduri si censuri şi vor 
face a se compune cărţi împotriva Cardinalului, în care nici co- 
legiul cardinalilor, nici Sfântul Scaun nu vor fi crutati; că mai 
bine este să aştepte sosirea nunciului Malaspina, care acum lă- 
sase Ardealul şi se află în cale spre a se întoarce la Roma şi 
dela care vor află mai multe si mai desluşit şi vor sti ce este 
de făcut“ 1). 

Se vede că mai târziu Papa se hotărî a pedepsi uciderea Car- 
© dinalului, osândind, după cum spune analistul Timon, pe toată na- 
tia săcuie de un post strașnic de o sută de ani ?). Malaspina, în- 
torcându-se la Roma, Papa îl făcu să simţă că aflase purtarea 
lui, căci îi porunci să se tragă în episcopatul său, unde muri 
de mâhnire, ducând dorul pălăriei de cardinal?). 


XXXVI. 


Ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 Noemvrie, generalul 
Basta, pe care arhiduca Maximilian, depărtându-se la Viena, îl 
lăsase locotenent in locu-i la Casovia si în Ungaria de sus, în- 
sotit de Mihai Sekeli, Pavel Nias si David Ungnad, se duse cu 
oştile lor la Oradea-Mare, purtând cu dânşii şi o mare sumă 
de bani ce Împăratul trimisese la Casovia pentru plata armiei. 
Ei vroiau să vie în Ardeal spre a da ajutor lui Mihai întru cu- 
prinderea acestei teri, când aflară că Mihai a şi izbutit a cu- 
prinde această țară fără a mai aşteptă ajutorul lor‘). Cu toate 
acestea, Basta hotărî a intră cu armia sa în Ardeal, cu preten- 
tia da cârmui tara în numele Împăratului. David Ungnad, sfet- 
nic însemnat al Împăratului, strălucit prin multe solii la Con- 
stantinopol şi într'alte părţi, apucă înaintea lui Basta si, inso- 
tit de Petre Lasli, sosi in 12 Noemvrie la Alba-Iulia spre a cur- 
tenì pe Mihai-Vodă despre norocita sa biruinţă. Acesta le dete 
audienţă a doua zi în 13, la opt ceasuri de dimineaţă, primin- 


1) Ossat, II, 122.— 2) Katona, XXVII, 600.— 5) Ossat, II, 122; Bethlen, 
IV, 467—8.— 1) Guerrin, 500; Orteliu, 455. 


296 | N. BĂLCESCU 


du-i foarte bine. După aceea le trimise acasă capul lui Andrei 
Bathori, pe care il bălsămise. Ungnad puse îndată de scoase un 
- portret după cap, foarte asemănat. În 17 Noemvrie, când Ungnad 
voi să plece, Mihai, care primise în dar dela dânsul un ban de 
aur mare, pe care erau zece portrete ale Împăratului, îi trimise 
si el, priatr'unul din cei mai mari ai săi ofiţeri, o harşa frumoasă, 
rugându-l s’o primească cu bună-voinţă. Ungnad primi acest dar, 
arătând o mare mulţumire şi apoi porni din Ardeal?). 

Mihai-Vodă, aflând de venirea lui Basta, trimise îndată vr'o 
mie de oameni cătră cetatea Husta de pe Mureş, care e cheia 
drumului ce din Polonia, Ungaria şi Moldova duce în Ardeal. În 
această cetate era o garnizoană de 19 companii de trabanti, că- 
rora se poruncise d’a se tine bine acolo până la cel din urmă - 
om; dar ei, văzând cetatea ocolită şi izbită, perdură curajul si 
se închinară cu condiţie că li se va cruta viata. Întrând Valonii 
lui Mihai în cetate, puseră mâna pe avutii nepretuite, căci acolo 
Bathori şi multi nobili îşi lăsase averile lor. Spun că aceste avutii 
se urcau la zece milioane?). Tot atunci Mihai cuprinse şi Lipova 
si alte oraşe din Banat). 

Basta, intrând în Ardeal, prinse la Somlyo [Siml&u] pe Stefan 
Bathori, care fugise acolo dela cetatea Husta. El îi făgădui că-i va 
dobândi ertare dela Împăratul, dacă va mijloci predarea cetăţii 
Uioara, cea mai puternică a Ardealului şi unde erau atunci în 
garnizoană 2.000 trabanti cu multe arme. Ştefan Bathori primi 
a-şi cumpără libertatea prin predarea Uioarei. Mihai se grăbi a 
trimite o garnizoană în acea cetate. Astfel acum, prin predarea 
acestei din urmă cetăţi, Ardealul întreg căzu sub stăpânirea lui 
Mihai‘). Atunci, pentru întâiaşi dată, se întâlni in faţă Mihai cu 
Basta, al cărui nume era menit a fi înscris cu sângele său în 
istoria vieţii sale. Ei nu-şi plăcură şi, după ce îşi arătară anti- 
patia lor în public prin vorbe amare şi împungătoare, ce unul 
ziceă asupra altuia, şi mușcându-se prin satire, împrejurările îi 
aduse îndată a şi-o arătă prin fapte"). 

Să ne oprim puţin asupra acestui geniu fatal al Eroului român. 

George Basta eră de neamul lui arnăut, dar născut întrun 


1) Guerrin, 507; Orteliu, 458—9.—2) Guerrin, 500; Orteliu, 459; Beyer- 
linck, II, 262.—:) Guerrin, 502.—‘) Idem, 501; Orteliu, 455; te De 
Thou, 334.—5) Spontoni, 91; Bisseliu. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 297 


sat numit la Rocca, lângă Tarent, la anul 1547; tatăl-său Di- 
mitrie, nobil din Albania, îşi părăsise tara împreună cu alte fa- 
milii spre a scăpă de tirania otomană şi trecuse în Puglia sub 
umbrirea craiului Spaniei, care îi făcuse o pensie anuală şi îi 
dedese comanda unei companii de lăncieri tot arnduti, cu care 
îl trimise la Milan. El luă de soţie o damă din Alexandria şi 
avù doi feciori, din care cel mai mare Nicolae, ajunse locotenent- 
general de cavalerie în armiă craiului Spaniei, cel d'al doilea, 
George Basta, intră la patrusprezece ani ca soldat în compania 
tatălui său, apoi, după moartea lui, trecu ca stegar în compania 
fratelui său. El ajunse curând locotenent în acea companie, pe 
urmă căpitan de archebuzieri călări, căpitan de lăncieri, sfetnic 
de războiu. El comandă un regiment de călărime de arnduti, când 
duca de Parma fu numit cârmuitor în Terile de jos, la 1579, şi 
el se perfection’ în meseria armelor sub acest mare căpitan, 
care, recunoscând meritul lui Basta, îl făcu comisar general de 
călărime la anul 1580. El se deosebi în asedierile cetăților An- 
vers (1584) şi Bonna (1588); însoţi în Franţa pe duca de Parma 
în ajutorul Ligei în anii 1590 şi 1592; asemenea făcu parte din 
expediţia comitelui Carol de Mansfeld în Franţa la 1593. După 
aceea merse de făcu câte-vă campanii în Ungaria, se întoarse iarăşi 
în Țările de jos la 1596 şi, la 1597, fu cerut de Împăratul dela 
„Filip al II-lea, craiul Spaniei, ca să-l lase să intre în slujba sa si, do- 
bandind, îl numi general de artilerie şi guvernator al cetăţii Vienei 
gi apoi general în oastea arhiducei Maximilian, fratele Împăra- 
tului. El eră mare si plin la trup, gras la faţă, ochii mari şi pri- 
virea aspră, gura potrivită, dar buza de sus cam ridicată, faţa 
măslinie, caracterul fisionomiei lui arătă viclenia ; iar caracterul 
lui moral vom lăsă ca faptele lui să ni-l vedească:). 


XXXVII. 


Mihai-Vodă se supără de venirea lui Basta, nu voi în nici un 
chip a-l cunoaşte ca general căpitan al terii, zicând că el este 





1) Spontoni, 58—9, 336—7; Sirtori; Beyle, VI, 495.—Basta e autorul a două 
scrieri despre arta militară: 1) Maestro di campo generale, Veneţia 1606, 
în 40; 2) Governo della cavalleria leggiera, Francfort 1612, in fol. Cea 
dintâiu din aceste scrieri se află în Biblioteca dela Sf. Sava în București, 
împodobită cu un portret al lui Basta; cea de a doua am găsit-o în Bi- 
blioteca Naţională din Paris. 


298 N. BĂLCESCU 


numit căpitan general şi prinţ vasal şi tributar al Împăratului; 
el faci cunoscut lui Basta că, de vreme ce a biruit pe Cardi- 
nalul fără ajutorul nimului, va puteă păstră prea bine ţara în 
supunere şi el ar face bine a se trage în Ungaria de sus, căci 
n'are trebuinţă nici de dânsul nici de oştile sale’). Dar Basta, 
care eră sigur a dobândi el dela Împăratul cârmuirea Ardealu- 
lui, nu numai că nu voi a ascultă cererea lui Mihai, dar încă 
pretinse să pună garnizoane nemtesti prin cetăţile Ardealului, si- 
lind pe Mihai, în numele Împăratului, a primi aceasta măcar pe 
o vreme, până când Ardealul va fi cu totul liniştit şi nu va mai 
aveă a se teme de năvălirea străinilor). Mihai Vodă, care pri- 
mise, în numele Împăratului şi numai ca locotenent al lui, jură- 
mântul de credinţă al terii Ardealului, jurase asemenea că va 
păstră toate privilegiurile şi drepturile acestei ţări. El eră ho- 
tărît a-şi ţine jurământul chiar împotriva Împăratului, al cărui 
scop înțelese că eră a reduce tara intr’o provincie a Împărăției, 
iar nu a o tine ca o ţară deosebită, liberă şi numai dajnică Co- 
roanei sale, după cum se făgăduise întâiu. Afară de aceasta Mi- 
hai nu voia să lase din mâna-i guvernul Ardealului, pe care îl 
câștigase cu sabia si a-l vedea mai ales trecând în mânile lui 
Basta, pe care de acum nu-l puteă suferi. 

Peste putin ura acestor doi oameni se vădi publicului intr’o 
ciocnire, care fu p’aci a aprinde flacările războiului între dânşii. 
Basta, spre a începe îndeplinirea voinţei sale d'a pune garnizoane 
din oştirea sa prin cetăţi, trimise o ceată de Germani ca să in- 
tre în cetatea Husta de pe Tisa. Dar comandantul român ce 
Mihai pusese în acea cetate, nu voi să primească înnăuntru oa- 
menii lui Basta şi, închizându-le porţile cetăţii, îi respinse înapoi 
cu vorbe răstite. Oastea împărătească fu nevoită a petrece noaptea 
aceea în câmp pe o brumă şi un frig mare şipe urmă a se în- 
toarce îndărăt. Basta, aflând aceasta, se înfurie foarte şi îndată 
începu a se găti de războiu, trimițând să-i vie călărimea din Si- 
lezia şi pedestrimea după marginile vecine ale Ungariei şi în- 
tocmindu-şi astfel o numeroasă oaste sub arme. Mihai nu se lăsă 
mai în urmă şi îşi strânse şi el pe lângă sine toate puterile. 
Amândouă taberile erau acum gata a începe războiu între dânsele 
şi a se dumică una pe alta. Dar jurisconsultul Pezzen, om înde- 


1) Orteliu, 460.—?) De Thou, 335. 











ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 299 
mânatec, ce se află atunci în Ardeal, alergână când la Mihai când 
la Basta şi arătându-le primejdia în care se expune creştinăta- 
tea, deschizându-se între ei un războiu civil, pe când Ibraim-Pasa 
în Ungaria începeă a amerinta prin mişcări războinice,—izbuti, 
prin autoritatea cuvintelor lui, a-i împăcă şi, deşi ei urmară a 
se uri în inimă, dar în vederea oamenilor trăiau în pace!). Mai 
apoi însă, rugat de Basta, Mihai primi în 24 Decemvrie, în ce- 
tatea Husta, pe lângă garnizoana românească şi 200 de soldaţi ai 
Împăratului. În oraşele Tatta şi Somlyo [Siml&u] încă erau nişte 
cete de Nemţi 2). Iar în celelalte cetăţi Mihai nu lăsă să intre gar- 
nizoane împărăteşti, zicând că aceasta este împotriva privilegiu- 
rilor si libertăţilor ţerii 3) şi că acum războiul încetând într'a- 
ceastă ţară, el n’are trebuinta d'alte puteri, decât d'ale lui +). A- 
flând el prin comisarul împărătesc Pezzen că Împăratul voeşte a 
da cârmuirea Ardealului lui Basta, se mânie foarte de :înşelă- 
ciunea, nemulțumirea şi perfidia împărătească şi strigă tare că 
în această revoluţie, Ardealul a dobândit mai mult un stăpân 
puternic, al cărui jug nesuferit îl va împovoră, decât un apă- 
rător împotriva puterii turceşti 5). Mihai impută încă prin vorbe 
amare cruzimea, scumpetea şi obrăznicia cu care putin mai nainte 
oamenii împărăteşti trataseră Ardealul 6). În urma acestora, Dom- 
nul făcu sfat cu toţi boierii români şi nobilii Ardealului, ară- 
tându-le lupta ce are cu oamenii împărăteşti pentru drepturile 
ţării. La acest sfat toţi fură de părere şi înlemnară pe Mihai 
ca să ţie domnia acestei ţări, fiind numai tributară cătră Împă- 
ratul. Spre a face cunoscut Împăratului această hotărîre a ţării, 
Mihai îi trimise îndată doi soli, pe Banul Mihalcea si pe Logo- 
fătul Stoica, cei mai străluciți dintre sfetnicii lui 7). Aceştia, so- 
sind în 13 Ianuarie (1600) la Pilsen, înfăţişară mai întâiu Îm- 
păratului, din partea lui Mihai-Vodă, sabia, buzduganul si stea- 
gul lui Andrei Bathori, precum şi calul ce el încălecase în bă- 
tălie 8). Apoi ei îi făcură cunoscut că Mihai-Vodă nu se priveşte 
în Ardeal decât ca un guvernor spre a administra tara si a 
o păzi de năvălirile duşmanilor şi că, sub acest titlu, el voeşte 
ca Împăratul să i-o incredinteze; al doilea cereau ca să se ho- 


1) Bisseliu.—?) Guerrin, 510; Orteliu, 460.—:) De Thou, 335.—+) Guerrin, 
510; Orteliu, 460.—5) De Toy; 335.— €) Istvanfi, 454.— 7) Mag. ist., IV, 
295.— 8) Orteliu, 461. 


300 N. BÂLCESCU 


tărască ce să facă cu oraşul Clujului, care de mai multe ori necu- 
noscuse şi trădase autoritatea împărătească şi merită o pedeapsă 
pilduitoare ; şi, în sfârşit, cum să se poarte cu acei nobili din 
Ardeal, cari fugiseră şi acum cereau iertare, vrând a se întoarce 
înapoi. Solii, după ce fură ascultați cu multă bună-voinţă de Îm- 
păratul si după ce M. S. tint sfat, fură bine dăruiţi si trimişi 
înapoi cu mare cinste, cu acest răspuns: „Că Împăratul va tri- 
mite comisarii săi în Ardeal si că printrînşii va face cunoscut 
lui Mihai voinţa sa“ 1). În vremea aceasta sosise la curtea împă- 
rătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-Vodă, 
prin care el făceă cunoscut sfatului împărătesc că acest print 
voiă să uzurpeze suveranitatea terii; că omenia ce acest om bar- 
bar afectează şi dragostea ce el arată că are pentru popoarele 
învinse măresc bănuelile şi e de temut ca rugăciunile cele vii 
ce el face Împăratului pentru păstrarea privilegiurilor terii Si 
spre a-l indemna a nu trimete intr’insa ostiri străine, să nu 
ascunză gândiri ambitioase 2). Aceste scrisori aruncară in deo- 
sebite păreri sfatul împărătesc sau, mai bine, acea camarilă de 
femei şi de iezuiţi ce cârmuiă Împărăţia în locul slabului si le- 
nesului Rudolf al II-lea. Unii, câştigaţi cu totul în favorul lui Mihai, 
strizau că Basta scrie ca un rival si ca un pizmas al gloriei sale; 
că Mihai este mult credincios Împăratului Si un căpitan cu me- 
rit și cu vitejie sublimă. Dar alţii, a căror părere birui, ziseră 
că trebue a da mai mult crezământ lui Basta, căpitan credin- 
cios şi cu sfat înțelept, decât lui Mihai, a cărui năsăţioasă am- 
bitie de a domni este deobste cunoscută 3). 


XXXVIII. 


Mihai, sigur acum că după-ce la ajutat norocul ca să coprinză 
Ardealul, îl va ajută ca să-l şi stăpânească, aşteptă cu o veselă 
nerăbdarea sosirea comisarilor Împăratului şi urmă a administră 
Ardealul ca pe o ţară a sa. La 9 Februarie el convocă dieta 
țării +), unde, după zisa unui cronicar sas, nu făcură alta decât 
„mâncară, băură şi numărară bani lui Vodă“5); iar după măr- 


1) Orteliu, 462; Bethlen, IV, 483; Guerrin, 502.— :) De Thou, 334; Do- 
glioni Del theatro universale de prencipi, II, 745.— $) Spontoni, 95—6 — 
1) Bethlen, IV, 484.—5) Cronica lui Fuchs. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 301 
turia istoricului Bethlen, această sesie se vede a fi fost mai se- 
rioasă, căci Mihai, începând a se deziluzionă de nobilii unguri 
şi vrânq a face oare-care uşurări poporului, aceştia începură a-l 
rugă d'a nu se atinge de privilegiurile lor. Ei îndrăzniau a vorbi 
de privilegiurile lor, atunci când cu ori-ce jertfă trebuiă a uni 
pe toţi locuitorii ţării spre a apără privilegiurile ţării ce erau 
amerintate de Nemti. Domnul, furios de aceasta, răspunse, lovind 
cu mâna mânerul săbiei sale şi strigând: „lată privilegiul vo- 
stru“ ! Din nenorocire el amerinţă numai, dar nu lucră. Intr’a- 
devăr acum eră mai greu d'a o face decât îndată după bătălia 
dela Sibiiu. El apucase din nenorocire a jură paza constituţiei 
tării şi, credincios jurământului, ca un Domn constitutional, el 
nu puteă preface nimic în ţară fără învoirea dietei. El nu voiă 
încă să facă ca Sigismund, să silească dieta prin împilare a-i 
împlini voinţa. Ast-fel acum, ca şi mai pe urmă, ne vom încre- 
dinta că buna credinţă îl perdu pe el şi tocmai această virtute 
i-o tăgăduiră duşmanii săi. Ungurii îl învinovăţiră atunci că el 
ar fi vrut să stingă nobilimea şi că ar fi şi făcut-o, dacă Di- 
mitrie, arhiepiscopul Bulgarilor, nu s’ar fi dus cu Biblia la dânsul 
ca să-l întoarcă din acea hotărîre. Vom mai vedeă în urmă a- 
ceastă invinovatire repetându-se de mai multe ori, la care sin- 
gurul răspuns ce Istoria poate da spre a o nimicnici este: că 
Mihai a avut multe ocazii d'a o face, ba încă şi împrejurările 
Pau îndatorat spre aceasta,—si tot n'a făcut-o. Asemenea suntem 
la îndoială de arătarea ce singur numai Bethlen face, cum că 
Mihai ar fi poruncit în acea vreme lui George Ratz, comandan- 
dantul cetăţii Deva, a aruncă în Mureşul îngheţat pe junele lon 
Iffiu, ce se află acolo la închisoare 1). Mihai eră un om iute la 
mânie, dar nu eră crud. Viaţa lui ne dovedeşte. Cu ce genero- 
zitate nu l-am văzut purtându-se într'atâtea rânduri cătră boerii 
din 'Ţara-Românească ce complotase peirea lui? Apoiam văzut 
dorinţa lui d'a trage prin bunătate inima Ungurilor şi îl vom 
vedeă în privinţa lor generos până la nesocotinta. Intr’aceea Mi- 
hai, spre a păstră memoria biruintei sale în Ardeal. puse de tăie 
o medalie care se află în cabinetul împărătesc dela Viena bătută 
în aur şi trăgând zece galbeni. Pe faţa principală se vede por- 
tretul lui Mihai. Atât împrejurul portretului, cât şi pe cealaltă 
parte se cuprinde titlul lui în latineşte ast-fel: 


1) Bethlen, IV, 485. 


302 N. BĂLCESCU 


„Michael Valachiae Transalpinae Waiwoda, sacrae Caesareae 
Regiae Majestatis Consiliarius per 'ransylvaniam Locumtenens, 
cis Transylvaniam partium eius super exercitu Generalis Capi- 
taneus“. Si în mijloc: „a Deo vigilantia, virtute et. armi victo- 
riam nactus (1600) ?). 

Acest titlu dovedeşte că această medalie nu s'a tăiat după cu- 
prinderea Moldovei, precum au lămurit unii istorici. Şi într'ade- 
văr, zice Ioachim, vegherea lui eră neobosită. Ea nu-l părăsiă nici 
odată şi el a arătat în toate împrejurările că ştiă să se păzească 
de cele mai mici lucruri ce l-ar fi putut vătămă; vitejia lui eră 
în tot chipul încercată şi într'aceasta duşmanii săi cei mai în- 
vierşunaţi îi da dreptate. În sfârşit, născut, ca să zicem asa, în 
tabără, crescut sub corturi, mănuind armele mai bine decât ori şi 
cine din ai săi, el nu dete de minciună deviza sa. În sfârşit, îm- 
preună într'însul virtuțile ce un poet cântă despre un alt erou: 


Labor impiger, aspera virtus 
Vis animi excellens ardor, vigilantia cura, 
et durum tractandis robur in armis?). 


Mihai-Vodă, care mai de mult făgăduise că se va duce la Bra- 
sov şi fusese împiedecat prin venirea solilor si prin alte trebi, 
se duse în sfârșit în acest oraş la 1 Martie, unde intră cu mai 
mult de 6.000 călăreţi şi pedeştrii şi cu o pompă necrezută. La 
9 Martie ajunse în Braşov un sol dela Împăratul turcesc, Paşa 
dela Temişoara ), bătrân venerabil numit Huraia-Aga. Mihai fi 
esi înainte cale de o jumătate de mil:) de oraş, la Ghimbav 5), 
cu o cavalcadă măreaţă. Când se întâlniră, şi unul şi altul se 
deteră jos după cai si, după ce se îmbrăţişară, Aga luă dela Mi- 
hai o pală persienească ce acest Domn purtà la coasta sa si ii 
dărui alta turcească împodobită cu aur şi petre scumpe. Pe lângă 
aceasta, îi mai dete) un steag verde spre semn de protecţie 
otomană °), mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase, 
spre a face egrete, șapte cai de pret si un foarte bun soim. 


1) Mihai Voevodul Ţării-Românești, Consiliarul Majestății Sale Impe- 
riale, crăiesc locuţiitor al Ardealului şi General Căpitan peste armia din 
părţile cele dincoace de Ardeal, dobândind dela Dumnezeu biruinţă prin 
veghere, virtute şi arme, 1600.—2) Ioachim, Das neu erâfnete Mainz- Kabi- 
met.—*) Cronica lui Fuchs.— +) De Thou, 508; Doglioni, Del theatro, II, 
745.— 5) Cronica lui Fuchs.—*) De Thou, 508.—?) Spontoni, 97. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 303 


Aceste daruri fură purtate înaintea lui Mihai şi astfel ei intrara 
amândoi în Braşov în zgomotul artileriei întregi 1). Trimisul turc 
se sili în tot chipul spre a înduplecă pe Mihai d'a se dezlipi de 
Împăratul Germaniei spre a se alia cu Sultanul. Mihai îi răs- 
punse cu bună-voinţă, dar îi declară curat că el nici odată nu 
va recunoaşte altă autoritate decât p'a Împăratului crestinesc?). 
Tot atunci sosiră şi trimişii Împăratului cătră Mihai Vodă, neam- 
tul David Ungnad si ungurul Mihail Sekeli, căpitan în Sathmar?). 
Ei fură martori la această primire făcută solului turcese. Lui 
Mihai îi pari bine d’aceasta; el nu se îndoi că o privelişte aşa 
de nouă nu-i va pune în grije si că bănuelile ce-i va cuprinde 
îi va face a fi mai înduplecători. Cu toate acestea el le dete sa 
înțeleagă că ei nu trebue a se scandaliză de ce văzuseră; că el 
nu puteă a pu primi cu cuviinţă un ambasador şi de a-i face 
cinstea ce ise cădeă, fără de a fi privit de toţi ca cel mai pu- 
tin politicos dintre toţi prinții +). Mihai porni înapoi pe solul tur- 
cesc, făcându-i multe daruri si cinste mare, trimițând Sultanu- 
lui vorbe paşnice și, în secret, făgăduind munţi de aur, cum se 
zice 5). Agenţii împărăteşti, înfăţişindu-se înaintea Domnului, fi 
ziseră : „că Cesarul, pentru atâta credinţă si slujbe memorabile 
ale lui, îi făgădueşte toată clementa şi toată bunătatea sa împără- 
tească; dar, fiind-că împrejurările şi starea Ardealului o cer, el îi 
porunceşte d'a se întoarce îndată în Ţara-Românească şi d'a păzi 
hotarele împotriva Turcilor“. Spre dovadă de favorul Cesarului, 
ei îi înfăţişară o carte împărătească cu această cuprindere 6): 


XXXIX. 


„Rudolf al Il-lea, din mila lui Dumnezeu Împărat al Roma- 
nilor, pururea august. 

„Noi recunoaştem şi facem a se recunoaşte prin cuprinderea 
acestora tutulor: | 

„După ce, din mila a-tot-puternicului Dumnezeu (pentru glo- 
ria căruia ne luptăm împotriva naţiilor păgâne şi barbare), Ar- 
dealul a fost supus puterii noastre şi strălucitul Mihai-Vodă din 
Ţara-Românească, înflăcărat de un mare zel pentru creştinătate, 
a supus pe sine si tara sa Maiestăţii noastre si ne-a dovedit 


1) De Thou, 508.— 2) Orteliu, 463.— 3) Cronica lui Fuchs; Bethlen, IV, 
486; De Thou, 508.— 4) Ibid., 509.—5) Bisseliu.— 6) Bethlen, IV, 487. 


304 N. BĂLCESCU 





credinţa sa cătră noi prin fericitele şi curagioasele sale între- 
prinderi împotriva Turcului si în Ardeal, unde a tras această 
tară de sub domnirea nedreaptă a cardinalului Bathori şi a do- 
bandit o mare biruință; atât pentru îngrijirea cu care priveghem 
la păstrarea posesiilor noastre, cât pentru bunătatea şi dărnicia 
noastră obişnuită cătră supusii şi vasalii nostri, am vrut să măr- 
turisim că statornica credinţă a strălucitului Voevod Mihai că- 
tra noi si slujbele sale ne-au fost plăcute, incredintati nu nu- 
mai că strălucitul Voevod va urmă a fi credincios precum a fost, 
dar încă că urmaşii vor imită această lăudată pildă de credinţă 
şi de curagiu; pentru aceea, din chiar voinţa noastră, după ce 
am chibzuit îndestul, primim în credinţa şi clientela noastră şi 
aceea a următorilor nostri crai ai Ungariei pe numitul Mihai- 
Voevod si copii săi si ţinutul său Ţara-Românească, precum o 
mărturisim prin aceste cărţi. Astfel, de câte ori va fi trebuinta, 
pe cât vom puteă, noi îi vom da ajutor, pentru ca domnia aces- 
tei Ţări Românești să treacă regulat dela persoana strălucitu- 
lui Mihai la legiuitii săi copii de sexul bărbătesc, dela cel din- 
tâiu născut la cel dintâiu născut, cu această condiţie însă, că 
de câte ori se va înfăţişă un nou caz de moştenire, acel ce va 
moşteni va face nouă şi următorilor noştri jurământul de cre- 
dint& ce Mihai ne-a făcut. Spre dovada acestor cărţi, scrise cu 
mâna noastră şi la care s'a pus pecetea noastră, datu-s'a în ora- 
sul nostru Pilsna, în 11 Fevruarie, anul Domnului 1600, al 24-lea . 
al stăpânirii noastre ca craiu al Romanilor, al 28-lea ca craiu al 
Ungariei şi al 24-lea al stăpânirii noastre ca craiu al Boemiei. 
i | RUDOLF. 
Prin porunca Sfintei Maiestatii 
Sale Imparatesti 
| | Ion Barvilius 1)». 

Mihai- Vodă, auzind aceea ce îi spuneau agenţii Cesarului în nu- 
mele său, nu-şi putu ţine mânia şi le răspunse îndată de faţă: 
„că el nu va lăsă Ardealul spre a se întoarce in Tara-Roma- 
nească şi nu va face pe voia Împăratului; că deşi Cesarul i-a 
plătit în toţi anii o subvenție, dar că prin toate ostenelile şi pri- 


1) Aceet act, spune Bethlen, care cel d'intâiu l-a scos la lumină, eră scris 
pe parsemin şi se află păstrat în biblioteca lui Gabriel Bethlen, prinţul 
Ardealului, şi la moartea lui trecă la comitele Stefan Bethlen, fratele său. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 305 
mejdiile ce a suferit dela dușmanii Cesarului, luptându-se pentru 
dânsul, el meritase guvernul Ardealului, care, după dreptate şi 
legiuit, i se cuvine“ !), dând a înţelege că numai puterea arme- 
lor cu care câştigase această ţară, îl va putea indatora a o în- 
toarce înapoi 2). | 

Apoi Mihai de a doua oara adună la sfat boerii, cari toţi 
fură de părere „că îi este prin înțelepciune poruncit a păstră | 
pe seamă-i Ardealul; că el suindu-se pe scaunul Ţării-Româ- 
neşti, ţara eră ocolită de vrăjmaşi şi că Dumnezeu îi puse în 
mână Ardealul ca cu puterile unite a ambelor ţări, el să se poată 
apărâ“ 3). Mihai, văzând că simtimintele boierilor şi nobililor 
Ardealului conglăsuesc cu ale sale, se întemeie şi mai mult în 
hotărîrea sa d'a tine Ardealul. În 15 Martie, el deschise dieta, 
pe care o chemase la Braşov. Cu două zile înainte el.vrusese 
s'o amâne şi să-i schimbe locul la Sibiiu, dar fiind-că deputaţii 
veniseră din toate părţile, îi rugară a o continuă. Toată sfătui- 
rea dietei tint numai un ceas, aruncând o contribuţie de patru 
fiorini de cap. Toţi se aşteptau la o contribuţie mult mai aspră; 
apoi, auzind aceasta, o priviră ca o bine-facere deosebită si se 
învoiră cu totii+). În 16 Martie, la 7 ceasuri, porni din Braşov 
la Sibiiu şi d'acolo la Alba‘), ducând si pe agenţii împărăteşti 
cu sine. Aci, după ce îi tint câte-va săptămâni si îi mai zăbovi 
şi la Cluj, îi trimise înapoi la Împăratul Rudolf cu acest răs- 
puns: „că de nu îi va trimite subventia anuală, si aceasta în 
grabă, el va duce asupra Împăratului nu numai oameni, dar încă 
mii de mii de demoni; că el mare trebuint& de ajutorul străi- 
nilor; că are destui soldaţi, numai bani îi lipsesc spre a-i putea 
tine“ 5). El rugă încă pe agenţi d'a se sili ca Împăratul să nu- 
mească altă persoană în locul lui Basta, care îi eră bănuitor din 
deosebite cuvinte si pentru ca sfezile lor particulare să nu tur- 
bure liniştea ţării întregi 7). El invinovatia mai ales pe Basta 
că, în loc să grăbiască a-i aduce ajutorul ce eră dator împotriva 
Cardinalului, îşi petrecuse vremea în zadar în fapturi de nimic, 
încă se prefăcuse că e bolnav, pentru-că primise o sumă mare 
de bani dela Cardinal prin mijlocul lui Corniş ca să nu-l va- 


a) Bethlen, IV, 490 —?) Spontoni.—?) Cronica lui Fuchs.— 4) Mag. ist., 
IV, 294; Filstich. — 5) Cronica lui Fuchs. -- €) Bethlen, IV, 491.— î) De 
Thou, 509. 


N. Bălcescu.— Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 20 ° 


306 N. BĂLCESCU 
time şi pentru aceea el se miscase prea cu încetul cu oastea sa 
spre Ardeal, lăsând să scape ocazia d'a intră împreună cu dân- 
sul în acea ţară 1). Deosebit de acesta, Mihai făcu a se propune 
pe delături agenţilor Împăratului „că, de vreme ce Ardealul i 
se face din ce în ce mai iubit, el doreşte ca să-l stăpânească şi 
după dânsul să treacă la fiul său prin drept de moştenire; că 
pe lângă Ardeal, să i se adaoge încă Oradia-Mare, Husta, Baia- 
` Mare şi părţile din afară ale hotarului Ungariei, care mai nainte 
tinuse de Ardeal si că tot ce va mai câştigă cu vremea, ţări si 
oameni, să rămână pe seama lui şi a fiului său; că săise dea 
bani pentru a .ridică osti şi aceleaşi pensii si aceeaşi cinste de 
care se bucurase Sigismund Bathori 2), între care a fi făcut prin- 
cipe al Sfintei Împărăţii şi a i se dă ordinul mielului de aur’); 
că Împăratul şi ceilalţi principi creştini care tin de Împărăţie 
să se îndatoreze d'a-l răscumpără cu bani dela Turci, întâm- 
plându-se să cază prins în mânile lor; că, întâmplându-se a fi 
gonit de duşmani din Transilvania sau Ţara-Românească, Îm- 
păratul să aibă a-i plăti o sută mii talere pentru traiul său în 
Ungaria de sus“. El adăogă, spre a pipăi şi mai bine plecările 
deputaţilor Împăratului, „că nădăjduește că nu i se vor cere 
înapoi cetăţile Ardealului, pe cari le şi luase în stăpânire. Apoi 
din parte-i se îndatoră cătră Împăratul a-l privi ca pe un pu- 
ternic print; că nici-odată nu va umblă a-i smulge ţările ce el 
îi incredintase, ci din potrivă a i le păstră prin slujbe credin- 
cioase, precum asemenea şi celelalte părţi ale Ardealului ce sunt 
ale Mărirei Sale, cu partea de ţară până în Tisa, el le va coprinde 
şi le va supune Împăratului. Dacă toate aceste dăruiri le va do- 
bândi el dela bunătatea şi dărnicia Împăratului, făgădueşte d'a 
face pentru mântuirea creştinătăţii mai multe izbânzi şi cuprin- 
deri asupra duşmanului comun decât să făcu vr'o dată de cine-va 
si că, de i se va da numai atâţia bani cât se cheltuiau pe fie- 
care an în Ungaria pentru armie, se leagă că va supune Împă- 
ratului toată tara dela Marea Neagră până la Ofen [Buda], Stuhl- 
weissenburg şi Solnoc“ 4). | 
Desi aceste cereri ale lui Mihai erau mult mai prejos de con- 
ditiile ce Împăratul dedese lui Sigismund Bathori prin tracta- 


1) Spontoni, 96.—?) Orteliu, 463; De Thou, 509.—%) Spontoni, 96.— 4) Or- 
teliu, 463—4; De Thou, 509; Doglioni, Del theatro, II, 745. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL ` 307 
tul de la 24 lanuarie 1595, ele se părură peste măsură de mari 
agenţilor Împăratului si, aprinşi încă de Basta împotriva lui Mihai, 
se întoarseră foarte întărâtaţi şi cu inimă bănuitoare lângă Îm- 
păratul, căruia îi insuflară aceleaşi bănueli 1). 

Mihai nu-şi mai făceă iluzii acum asupra Nemtilor. El înţelese 
că de buna voe ei nu-i vor da nimic, ci numai siliți de dânsul 
şi de împrejurări. El se gândi a se împăciul cu duşmanii săi ca 
să încete odată acest îndelungat razboiu si spre a putea fi slobod 
la întâmplare în fata Nemtilor. Pentru aceea trimise o solie la 
craiul Poloniei pentru a încheiă pace şi alianţă?). Vorba ieşi 
atunci că Mihai propuse şi lui leremia, Domnul Moldovei, ca 
să-şi deă pe fie-sa după Pătraşcu, fiul lui Mihai, ca asa Ardealul 
Polonia, Moldova şi Ţara-Românească fiind una, să n'aibă temere 
nici de Tătari, nici de Turci, cu mult mai putin [încă] de Nemţi:). 
Dar o nouă dorinţă de domnire ce coprinse pe nestatornicul Si- 
gismund Bathori, împedecă ori-ce tratatie si aprinse din nou fla- 
cările războiului +). | 


XL. 


Când Sigismund Bathori află tragica moarte a vărului său 
Andrei, alergă îndată cătră cumnatul său Ioan Zamoisky, marele 
cancelar al crăiei Poloniei, ca să-l roage să-i vină într'ajutor spre 
a redobândi Ardealul şi a gonì dintr'însul pe Mihai Vodă. Din neno- 
rocire pentru dânsul, în acest drum i se aprinseră două trăsuri, 
cari arseră împreună cu mai multi cai şi cu tot ce avea mai scump"). 
Zamoisky nu-i tăgădui ajutorul său. Astfel Sigismund, pe care 
nişte emigraţi din Ardeal, anume Francisc Ferrei, Gabriel Bethlen 
si alţii îl atatau mereu spre a răbzună moartea Cardinalului 8), 
făcu confederație cu Ileremia-Vodă din Moldova şi cu Zamoisky. 
Se ziceă că el se învoise cu acesta pe următoarele baze: „Ca 
Zamoisky să-l ajute pe Sigismund din toate puterile, cu bani Si 
oameni, spre a-l restatornici pe tron; Sigismund să ia in căsă- 
torie o fată a lui Zamoisky sau pe ori-cine alt, numai să nu 
fie Nemţoaică ; de va muri fără feciori, atunci domnia Ardealului 
să cază în moştenire la fiul lui Zamoisky, născut din Griselida 





1) De Thou, 509; Bethlen, IV, 491.—2) Mag. ist., IV, 296; Cronica lui 
Fuchs. — 3) Ibid. — 4) Istvanfi, 459. — 5) Orteliu, 461; De Thou, 334. — 
e) Istvanfi, 454. 


308 N. BĂLCESCU 


ee ee a ————_— 





sora lui Sigismund. În tot cazul Sigismund şi Ardealul să fie cu 
totul desfacuti de Nemti“ 2). 

Sigismund si leremia-Vod& se adresară la Sultanul cerând bani 
şi oaste într'ajutor. Sultanul nu îndrăzni a se declară de fata 
împotriva lui Mihai, refuză a le da bani, dar în taină eră cu 
dânşii; el mijloci mult prin scrisori ca Polonii să le steă puternic 
în ajutor şi le trimese o seamă de oaste în ajutor, care de faţă 
se priveau ca voluntari 2). Zamoisky asemenea isi puse toate si- 
lintele spre a hotări pe Craiu la acest războiu şi prin aceasta 
dete o bună ocazie Svetilor de a se scăpă de acest craiu al lor, 
pe care nu-l mai voiau. 

Astfel craiul Sigismund isi perdu drepturile sale din Svetia, 
spre a călcă pe ale vecinilor sai’). Aliaţii puseră astfel în pi- 
cioare o armie de mai mult de 40.000 ostași +), compusă de Mol- 
doveni, Unguri, Poloni, Tătari şi Turci5). Ei se apropiară de ho- 


tarul Ardealului şi stau acum gata a năvăli asupra lui Mihai-Vodă. 


Mihai află furtuna ce îl amerinta si începu a se pregăti în 
grabă a o stăvili din toată puterea ambelor ţări ce stăpânia. În 
inima sa se bucură de noua ocazie ce duşmanii săi îi dau sau mai 
bine de silinta ce ei îi fac d'a-şi îndeplini proiectul său cel: vechiu 
d'a coprinde Moldova, precum coprinsese Ardealul. El eră sigur 


de ostasii şi de popoarele sale şi aveă toată credinţa intr’insii. . 


Săcuii îi erau cu totul jertfiți pentru drepturile ce căpătase de 
la dânsul; Cazacii, Sârbii şi Bulgarii stau gata a muri pentru 
dânsul, căci el îi îmbrăcase, îi înarmase, îi căută adesea si le 
plătia simbrii bune. Trupurile lor cele mari, barbele cele lungi, 
strălucirea veştmintelor şi a armelor lor insuflau groază. Dar 
Mihai punea temeiu si mai mult pe iubirea ostilor românești, 
viteze şi cercate în atâtea războaie, şi apoi se întemeia el pe 
dragostea poporului român din ambele ţări, care, în răpirea en- 
tusiazmului ce avea pentru Eroul său, nu-l numiă altfei decât 
„Macedon al nostru“ 1). Moldovenii înşişi iubiau mai de mult pe 
Mihai şi cu atât mai mult pre cât urau acum de moarte pe Ie- 
remia pentru asprimea cârmuirii sale şi pentru dăjdiile nesu- 
ferite ce el scosese. Într'adevăr el pusese o dajdie de un soldiu 





1) Cronica lui Fuchs.- -2) Orteliu, 468; De Thou, 510.—:) Bisseliu, XXII.— 


t) Spontoni, 98.—5) De Thou, 510; Doglioni, II, 745; Orteliu, 468.—*) Beth-. 


len, IV, 492; Heidenstein.—’) Engel, II, 246. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 309 
de aur pe lună şi toţi banii ce-i strângeă, îi trecea în Polonia, 
spre a aveă cu ce trăi acolo la nevoe, căci el nu se întemeiă în 
puterile sale şi încă mai putin pe dragostea supușilor săi 1). 

Mihai îşi aveă armia astfel împărţită în. deosebite părţi ale 
Ardealului: Săcuii rămaseră în ţinutul lor; Ungurii mercenari, 
în număr de 1.500, erau aşezaţi lângă oraşul Brașov, pe malurile 
râului Bârsa, prin satele şi castelurile nobililor, ca într'un loc mai 
lezne de hrană; iar pe Cazaci îi aşeză în tabără într'un târg nu- 
mit Arany [Uroiul], pe ţărmul Mureşului, lângă cetatea Deva 2). 
Mihai—sau din dorinţa de a se feri de războiu si de a înfiinţă 
planul aliantii între Ardeal, Moldova, Tara-Romaneasca si Po- 
lonia ce isi închipuise, sau că, desperând de a putea împiedică 
războiul, void numai să câştige vreme ca să se poată gati si 
izbi pe duşman fără veste—deschise tractatie, după cum aveă o- 
biceiu, de a vorbi tot de pace, pe când se pregătiă cu dinadin- 
sul la războiu. El trimise un sol la Sigismund, propuindu-i că fi 
va întoarce Ardealul, dacă el va luă în căsătorie pe fica sa Flo- 
rica, făgăduind că nu va păstră pentru sine decât oraşul Bra- 
şovului şi cetatea Făgăraşului. Sigismund eră gata a primi această 
propunere, dar Balthazar Szilvasi şi Hertelius, cari erau pe lângă 
dânsul, îl făcură a schimbă părerea 3), cu atât mai mult că de 
această propunere a lui Mihai se tinea si alta ce acesta, tot cu 
aceeaşi ocazie, făcuse lui Ieremia. Mihai îi cereă să dea pe fie-sa 
după fiul său Pătraşcu şi apoi de bună-voe să se tragă în Po- 
lonia, lepădându-se de domnia Moldovei, care să rămână pe seama 
lui Mihai, ca de acolo să aibă ocazie a goni pe Tătari dela Dunăre 
până la Cetatea-Albă şi Nistru şi astfel să-şi mărească statul +). 


XLI. 


Negociatiile cu Sigismund şi cu Ieremia nu izbutiră. Mihai, vă- 
zând că nu va puteà înconjură războiul, vrù încai a se sili să 
slăbească cât va puteă mai mult duşmanul. Spre acest sfârşit tri- 
mise la Sultanul un sol anume Mihai Török spre a-i vorbi de 
dorinţa lui de a tine pace cu Turcii şi a-i cere semnele întări- 
rei domniei sale asupra Ardealului 5). Asemenea trimise o solie 


1) De Thou, 510; Orteliu, 468; Doglioni, II, 748.—*) Bethlen, IV, 493.—- 
3) Idem, 494.—4) Idem, 495; Cronica lui Fuchs.—s) Bethlen, IV, 491; Mag. 
ist., IV, 296. 


310 N. BĂLCESCU 
si la craiul Poloniei poftindu-l ca să nu sprijinească pe duşma-. 
nul său Ieremia Movilă, nici să dea ocrotire emigratilor din Ar- 
deal, între cari eră şi Thomas Csomortany. Această solie nu nu- 
mai că nu fu ascultată:), dar încă craiul Sigismund instiint& pe 
Ieremia de hotărîrea lui Mihai d'a-l izbi, ca să ia măsurile cu- 
viincioase, să gătească provizii pentru armia polonă şi să întă- 
rească cetăţile Suceava si Hotinul 2). Mihai se turbură foarte vă- 
zând pe Poloni declaraţi cu totul si de faţă vrăjmaşi ai săi. El 
îşi închipui atunci un plan de uriaş: el vru a năvăli în Po- 
lonia, -a se folosi de simpatiile ce aveă în poporul acelei ţări 
spre a face o revoluţie, a rasturna Craiul, a pune pe altul sau 
a opri acea crăie pe seamă-i. Într'adevăr, o parte mare din 
locuitorii Poloniei şi popoarele ruse, speriate de unirea reli- 
gioasă, la care craiul Sigismund împreună cu Iesuitii ce-l câr- 
muiau, le sileau a face cu religia catolică, chemau pe Mihai din 
toată inima lor. „Nu eră acum de temut, zic cronicarii poloni, 
de perderea unei singure provincii, dar de schimbarea guvernu- 
lui pentru toată crăia“ 2). Mărturisesc încă unii din analiştii po- 
loni că el merse şi mai departe, că cereăa dezmădulă crăia Po- 
loniei, fără-de-lege împotriva sfântului drept al natiilor, care din 
norocire nu întină atunci sabia română, rămâind ca să fie, in 
zilele noastre, povara ruşinoasă a crailor Europei. Spre îndepli- 
nirea planului său asupra Poloniei, Mihai se puse în corespon- 
denţă cu patriarhul dela Constantinopol, mitropolitul dela Chiev, 
marele duce al Muscalilor şi Carol ducele de Suderman, care 
cârmuiă crăia Svetiei. El făgădui la acei doi arhiepiscopi că, de-l 
vor ajută cu mijloacele ce le sunt prin putinţă, el va cuprinde 
Polonia, va întemeiă acolo religia răsăritului şi o va întinde mai 
departe în Europa 3). Stăpânitorilor, propuneă o alianţă pentru 
împărţirea Poloniei pe aceste baze: Casei Austriace să se deă 
Polonia cea mare, Muscalului Litvania, Svetiei Livonia, iar cele- 
lalte provincii le opriă pe seama sa‘). Mai înainte însă de a-i 
sosi răspunsurile de prin toate iocurile de unde trimisese soli, 
Mihai îşi puse oştile în mişcare asupra Moldovei. Această grabă 
a lui îi fu folositoare într'aceea că îi înlesni repedea cuprindere 
a Moldovei; dar îl vătămă mult apoi, căci nefiind sigur de aliaţii 


1) Engel, I, 258; Heidenstein; Niemcewicz.—2) Piasecius, 223; Bethlen, 
IV, 495.—%) Idem, 532.—4) Heidenstein, 355; Niemcewicz. 


7 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 311 
săi, el nu îndrăzni a trage foloasele izbânzilor sale, năvălind in 
Polonia, ca să schimbe soarta acestei teri sau s'o silească a în- 
cheiă pace. Era întradevăr o mare greşală din partea lui Mihai, 
pe care o plăti scump, de a întărâtă pe toate puterile vecine 
împotrivă-i, lăsându-se pe sine fără nici un aliat. De ar fi apu- 
cat încai a se învoi cu Împăratul pentru Ardeal ca să fie sigur 
că nu va fi izbit în lipsă-i, sau de ar fi dat în Ardeal de teme- 
lie a stăpânirii sale întreaga mulţime a poporului român; dar 
el jertfise pe aceasta nobililor, a căror dragoste tot nu şi-o putu 
trage şi cari acum şi ei complotau pieirea lui. Mihai într'adevăr 
prevăzuse multe din acestea; el căutaseze să amâneze acest război, 
la care ca de o fatalitate eră tarit. Hotărindu-se a-l face, el nă- 
dăjduiă că, pe lângă aceea că-şi împlineă o veche dorinţă a ini- 
mei sale, cuprinzând Moldova, această nouă izbândă va putea 
încă sluji a învinge îndărătnicia Austriei şi a o sili, fără voie 
chiar, a-i acordă toate cererile sale în privirea Ardealului ; şi în- 
tr’aceasta nu se înşelă. El nu ştiă însă că această Împărăţie nu 
uită nici odată ceea ce i s'a zmuls prin silă, nu iartă pe cei ce 
au făcut-o şi că perfida ei politică, cumplită în setea-i de răz- 
bunare, nu alege mijloacele. Mihai înştiinţă însă pe Împăratul că 
el voieşte a face o expediţie împotriva Moldovei, spre a goni de 
acolo pe emigratii din Ardeal, partizani ai lui Andrei Bathori 
şi ai familiei lui, dându-i mult a nădăjdui. Spre a se asigură că 
nobilii unguri din Ardeal nu vor face nici o mişcare, porni la 
fiul său Pătraşcu, în Ţara-Românească, treizeci din cei mai de 
căpetenie nobili ca să fie ca nişte zăloage!). El nu voi să ia în 
ajutor nici pe Basta, nici vre-o ceată din oastea împărătească, 
sau dinadins sau din graba cu care era silit a năvăli asupra 
duşmanului 2). 


XLII. 


Adunându-şi în grabă oştile sale străine din cartirurile lor, 
Mihai le împreună cu armia sa si cu a Ardealului. Eşi din Alba- 
Iulia 3) şi, la 1 Mai, îşi aşeză tabăra lângă oraşul Preşmăr +). 
Acolo porunci la toți Săcuii să se scoale în arme şi să-l ur- 


1) Bethlen, IV, 495.-—:) Bisseliu, XXII.—A intercalà aci un capitol deo- 
sebit de descriere a Moldovei (nota lui Bălcescu).— 3) Bethlen, IV, 496.— 
4) Cronica lui Fuchs. 


312 N. BĂLCESCU 





meze 1). El făcu cunoscut atunci armiei că are să intre în Mol- 
dova spre a răzbună moartea lui Ştefan-Vodă Răzvan, aliatul 
său, pe care leremia-Vodă îl omorise cinci ani mai înainte, în- 
trun chip crud, ruşinos şi împotrivitor obiceiurilor crestinesti 2). 
Armia lui Mihai, spun că treceă peste 50.000 ostaşi, din care 
38.000 puşcaşi, 3.000 Cazaci, 4.000 călăreţi sârbi, 4 000 Săcui şi 
4 000 voluntari sub comanda lui Baba-Novac’). Cea mai mare 
parte din această armie trebuiă a se pogori din Ardeal în Mol- 
dova pe la Trotus; cealaltă să treacă din Ţara-Românească pe 
la Focşani +). In 6 Maiu 1600, Mihai, lăsându-şi soția în Ardeal, 
porni spre Moldova 5) şi, vrând a sosi chiar şi înainte de vestea 
sosirii sale, cu o grabă de care toţi s'au minunat, fără a da ră- 
suflare oștilor sale, treci munţii, nu prin drumul obişnuit, pe 
unde ştiă că-l aşteaptă duşmanul, ci, urcându-se prin munţii cei 
mai grei, printre stânci şi prin strâmtori aspre. Pe acolo armia 
avu a suferi mult,. mai cu seamă din lipsa proviziilor ce nu ga- 
siră nici pe acolo nici în părţile Moldovei, pe care duşmanul le 
pustiise mai înainte. Caii însă avură păşune şi ostaşii fură siliţi 
a se hrăni cu foi de copaci. Oştile însă nu murmurară de loc îm- 
potriva acestei repejuni. Într'adevăr Mihai le dedese încredin- 
tare că vor birui şi le făcuse a nădăjdui mult în îmbelşugarea 
si gloria ce vor dobândi prin biruinţa câştigată fără nici un aliat®). 
Ostile vrăjmaşe, orânduite spre paza acelor munţi, văzând, cu 
mirare și spaimă, că duşmanul, trecând prin prăpăstii, le-a ocolit, 
se traseră spre sesul Moldovei cătră tabăra lor cea mare’). 
Sigismund Bathori şi leremia-Vodă, cari se aflau atunci la o 
nuntă în oraşul Trotuş, luând veste-că Mihai a trecut munţii 
cei mari şi că acum, rânduit de bătălie, se apropie de dânşii, 
rămaseră încremeniţi 8). În groaza ce îi cuprinse, ei gândiră că 
aceea ce e mai sigur pentru dânşii este d'a se trage in năun- 
trul ţării şi, fără zăbavă, sculându-se cu toată armia, se indrep- 
tară spre Suceava °). Mihai- Vodă, neîntâmpinând în fata-i pe duş- 
mani, după cum se aşteptă, se luă după dânşii cu aceeaşi iuteala 
cu care trecuse munţii. Armia lui avu şi aici a suferi mult de 


1) Bethlen, IV, 496.—?) Idem, 495.—:) Orteliu, 467.—+4) Mag. ist., I, 237.— 
5) Ibid., IV, 296.— *) Spontoni, 98; Bisseliu; Orteliu, 467.— 7) Bisseliu.— 
e) Bethlen, IV, 496.—<«I] Moldavo e Sigismondo rimasero attoniti e stu- 
peffati della spedita celerită con la quale il Valacco si duro viaggio com- 
pito. havevo»: Spontoni, 98.—*) Bethlen, IV, 479. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 313 


a. _— 





sărăcia locului, mai ales că duşmanul pustiă tot în cale sprea 
întârziă goana ce-i da ai noştri!). Dar ostile lui Mihai, biruind 
aceste suferinţe, se îmbărbătară şi mai mult, siliră la drum si 
în sfârşit ajunseră pe ostile vrăjmaşe la un loc anume Iascea 
şi le nevoiră a stă de războiu 2); avangarda duşmanului, alcătuită 
de câte-va regimente poloneze bine armate, izbi avangarda noastră, 
alcătuită de câţi-va Români şi Sârbi şi o sparseră. Mihai trimise 
îndată de chemă o seamă de Unguri din Ardeal, cari se aflau 
mai în urmă, şi îi azvarli asupra Polonilor din avangarda dusma- 
nilor, cari, după puţină apărare, se întoarseră în risipă, iăsând 
în loc cala 200 morţi dintr'înşii?). Între aceştia eră şi un viteaz 
polon Dydynski +). Îndată după această luptă de avangardă, am- 
bele trupuri de armie protivnice se arătară unul in fata altuia. 
Ele cătară cât-va una cătră alta ca cum ar fi aşteptat ceva. Ce 
va face armia moldavă? Lupta-se-va ea alături cu Polonii pen- 
tru un Domn pus de dânşii şi nesuferit ţării, împotriva armiei 
fraţilor lor de sânge şi a unui Erou, fala tuturor Românilor? 
Moldovenii nu stătură mult în cumpănă. Într'o clipă 15.000 din- 
tr'inşii, puindu-şi cugmele în vârful lăncilor, cu mari strigări de 
bucurie, trecură în tabăra lui Mihai‘). Ieremia nu mai avu atunce 
alt ce face decât a fugi cât mai în grabă, împreună cu oastea ce-i 
rămase, spre Hotin 6). Ajungând la Suceava, el nu îndrăzni să intre 
în cetate, neîncrezându-se în locuitori 7). „Erà aşa de groaznic Mi- 
hai-Vodă şi vestit de războaie în toate aceste părţi, zice Miron 
[Costin], cât îndată ce au sosit la Suceava i s'au închinat cetatea 
Sucevei şi a Neamţului si puse în cetăţi o seamă de ai lui pe- 
destraşi“ 5). Cronicarul polon Heidenstein bănueşte că coman- 
dantul Sucevei, un polon anume Trzaska, ar fi predat cetatea, 
câştigat fiind printr'o mică răsplătire?). Mihai-Vodă apoi pripi 
asa de aproape pe leremia, încât avangarda sa ajunse nişte hai- 
duci pedeştri cu câte-va cară din ariergarda lui leremia. Haiducii 
stătură cu inima Ja războiu apărându-se câte-va ceasuri, dar în- 
glotându-se oastea lui Mihai, ei fură sparti şi deteră dosul. A- 
ceastă luptă stati lângă râul Jijia, la un sat anume Verbia, unde - 
stă o movilă mare peste trupuri, făcută după aceea de leremia!0). 


1) De Thou, 510.—?) Mag. ist., IV, 296.—:) Bethlen, IV, 497.—‘) Niemce- 
wicz; Heidenstein, 351.—:) Jbid.—*) Mag. ist., IV, 297.7) Niemcewicz; Hei- 
denstein; 351.—*) Miron Costin.—*) Heidenstein, 351.—1°) Miron Costin, 222. 


314 N. BĂLCESCU 
În sfârşit duşmanul, ajungând la Nistru, la cetatea de margine 
a Moldovei, numită Hotinul, pe care leremia o îngrijise foarte 
bine cu slujitori de ai săi Nemţi!), hotărî de a se opri acolo 
spre a da bătaie), nădăjduind că va putea izbuti a birui ostile lui 
Mihai, obosite de atâta cale). Numărul ostaşilor ce aveau aliaţii 
cu dânşii se urcă încă la 30,0004). În 18 Maiu sosise si Mihai 
pe loc şi îndată se înhăţă bătaia la Otani lângă Hotin. Bătălia 
tind dela 10 ceasuri dimineaţa până în seară şi, cu toate că duş- 
manul se purtă mai vitejeste în această bătălie, dar nu fu mai 
norocit decât altă dată. Mihai cade cu o furie mare asupra ar- 
miei dugmane, care, după o lungă împotrivire, perde câmpul de 
bătaie, pe care îl roseste şi îl udă cu valuri de sânge: 8.000 din 
vrajmasi zăceau în câmpul bătăliei, iar din oastea noastră nu- 
mai 2.000; mulţi duşmani încă periră ca vai de ei, înecaţi în râul 
Nistrului. Românii. câştigară o pradă bogată 5), iar duşmanii ce 
scăpară se închiseră cu toţii în cetatea Hotinului 6). 


XLUI. 


Mihai începu a bate cetatea. Ghiulele lui, spune Miron, se cu- 
nosteau în zidurile cetăţii până la surparea ei 7), si după o asedie 
de trei zile, văzând că nu o va putea sparge), căci îi lipsea tu- 
nuri mari’), puse un trup de pază împrejurul cetăţii 10) şi, 14- 
sind în capul oștilor pe Udrea, împreună cu Deli Marcu şi Baba- 
Novac, el se întoarse la Suceava!) şi de acolo la Iaşi, unde in- 
tră cu triumf, se sui în tronul Domnilor Moldovei, primind, in- 
tro ceremonie solemnă, jurământul de credinţă al boierilor acestei 
țări 12). De atunci el începu a se intitulă si a se scrie: „Domn 
al Tarii-RomAnesti, al Moldovei şi al Ardealului“ 13). leremia-Vodă, 


1) Miron Costin, 222.—2) Mag. ist., IV, 297.—%) De Thou, 510.—+) Idem, 
511; Orteliu, 461; Bisseliu.—‘) Orteliu, 468; De Thou, 511; Bisseliu; Do- 
glioni, II, 745. — €) Mai toţi analiştii pun această bătaie pe Nistru, însă 
unii la Hotin, alții la un loc aproape, pe care nu îl scriu tot un fel. Aga De 
Thou scrie Orthein, Orteliu, Doglioni si alţii Orthun, Bisseliu, Ortano. 
Acest din urmă se aseamănă cu numele satului Otani de lângă Hotin, 
unde credem că s'a dat această bătălie, necunoscând vr'un loc acolo al 
cărui nume să se apropie mai mult de cele date de istorici.— Cf. si Mag. ist. 
IV, 297.—’) Miron Costin, 222.—8) Mag. ist., IV, 297.—°) Bethlen, IV, 499.— 
10) Mag. ist., 1V, 297.—11) Heidenstein.— 2) Spontoni, 98.— 18) Mag. ist., IV, 297. 


Li 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 315 


văzând că-l vor scoate din cetate, fugi într'o noapte pe furiş cu 
toţi boierii lui în Polonia‘). Mihai — deşi cunoşteă bine cât de 
mulţi partizani are în Polonia întreagă, iar mai cu seamă că 
vecina ţară a Podoliei, care eră de lege orientală, îl chemă şi îl 
aşteptă cu mare bucurie spre a i se închină lui 2)—tot nu îndrăzni 
a trece peste hotar în Polonia, spre a sfârşi războiul, încheind 
pace sau îndeplinindu-şi planurile sale în acea ţară, din pricină 
că el încă nu eră înţeles bine cu aliaţii săi, că nu putuse cu- 
prinde cetatea Hotinul şi că trebi grabnice îl chemau în Ardeal. 
Aceasta fu o mare greşală a lui Mihai, căci vecinatele provincii 
erau fără osti si cu simpatia popoarelor, şi fără aliaţii săi, el ar 
fi putut impune voinţa sa în Polonia El scrise Craiului Poloniei 
că a luat armele şi a intrat în Moldova spre a opriizbucnirea 
unui complot rău ce Ieremia urzise împotrivă-i). Erau atunci 
Polonii strânşi la dietă în Varşovia, sfătuind oaste împotriva 
Svetiei, silind mult craiul ca să i se dea mijloace a-şi redobândi 
crăia de moştenire +). Eşise vorba cum că Mihai dobândise dela 
Poartă întărirea nu numai de Domn al Moldovei, ci încă i se 
dedese o diplomă scrisă cu litere de aur, prin carei se întăriă 
stăpânirea peste toate provinciile polone ce va puteă cuprinde. 
Toate aceste aţâţară mari dispute în dietă. Slăvitorii si partiza- 
nii lui Mihai, cari erau mulţi, tăgăduiau adevărul acestei din urmă 
vorbe şi, lăudând faptele eroice ale lui Mihai împotriva Turci- 
lor, incredintau că el va fi un om foarte folositor republicei şi 
că pregătirile războinice ce vor să facă împotrivă-i sunt de pri- 
sos. „Siguranța crăiei Poloniei, ziceau ei, nu se razimă pe Mol- 
dova. Ce ne pasă nouă şi ce perde sau câştigă republica, dacă 
va domni în acea ţară leremia sau Mihai? De trebue a apără 
pe leremia, apere-l aceia cari au câștig dintr'aceasta şi cărora 
` le place ori-ce pricinuire, numai să poată face războiu“0). Această 
din urmă observaţie băteă in Zamoisky şi în ambii fraţi Po- 
tocki’). Cel dintâiu eră patronul lui Ieremia, pe care îl pusese pe 
tronul Moldovei şi făgăduise a-l apără; ceilalţi erau ruditi cu 
leremia prin căsătorie. Partida lui Zamoisky strigă impotriva 
partidei lui Mihai, învinovăţind-o de a fi duh austriac şi prietenă 
a religiei răsăritului. O greşală se făcu atunci din partea noa- : 


1) Mag, ist., IV, 297. —?) Miron Costin, 223.—%) Heidenstein; Niemcewicz.— 
4) Ibid.; Miron Costin, 222.— 5) Piasecius.—*} Heidenstein ; Niemcewicz. 


316 N. BĂLCESCU 


š a aaa e 





n a ne 


stra. Baba-Novac intră în Pocuția, provincie a Poloniei, cu gând 
ca să tragă pe Cazaci în partea lui Mihai. El pustii acolo mo- 
şiile lui Stefan Potocki 1). Fără îndoială că aveam drept a intra 
în Polonia, care ne fătuse războiu pAn’atunci; aveam drept a in- 
tra în Pocuția, care este o veche provincie a Moldovei, fiind 
cumpărată la 1431 de Alexandru-Vodă cel Bun şi Bătrân dela 
craiul Poloniei Vladislau, într'o mie de ruble de argint 2), şi apoi 
multă vreme ea stătu o pricină de războaie necurmate între Po- 
loni şi Moldoveni. Mihai cunostea aceasta şi reclamă acum dreptu- 
rile Moldovei asupra Pocutiei. Dar, nefiind hotărît Mihai a purtă 
îndată războiul în Polonia, intrarea în Pocuția eră o greşală, căci 
întărâtă mai mult pe duşmanii săi din Polonia si le dete cuvânt 
împotriva partizanilor noştri. Partida lui Zamoisky începu în- 
tr'adevăr a strigă tare că Baba-Novac a pustiit Pocutia prin foc 
şi sabie, ducând în robie o mulţime de oameni, femei şi copii, 
prin mijlocul oraşelor şi satelor aprinse. Cu toate acestea dieta 
nu voi a slobozi bani pentru pregătirile de războiu. Zamoisky 
nu se descuraje de acestea, nici se lăsă din hotărîrea sa. El câş- 
tigă pe Craiul, asupra căruia stim că aveă mare influenţă, me- 
reu zicându-i, prin scrisori şi prin graiu. că unchiul şi vrăjma- 
sul său duca de Suderman din Svetia se va bucură mult şi se 
va întări în puterea sa, văzând că străinii calcă ţara Poloniei 
nepedepsiti. În înţelegere dar cu Craiul, Zamoisky dete poruncă 
hatmanului Zotkiewsky de a se duce în grabă, cu câte oşti va 
putea a adună mai curând, ca să se aşeze, pe Nistru spre a a- 
para hotarul şi a observă mișcările lui Mihai’). Acesta, văzând 
atunci că Polonii nu sunt încă în stare a-i face vre-un rău, că 
ei se mulţumesc a stă în poziţie de apărare, socoti până una 
alta să se întoarcă în Ardeal, spre a pune capăt la pricea ce 
eră între dânsul şi Împăratul pentru stăpânirea Ardealului. El 
trimisese curieri la cetăţile acestei ţări spre a vesti triumfu- 
rile sale în Moldova şi tot Ardealul îşi arătă veselia prin des- 
cărcături de tunuri şi alte ceremonii :). Asemenea Mihai pornise 
curieri la Împăratul ca să-i facă cunoscut coprinderea Moldovei 
şi a i-o închină din partea sa si a fiului său Pătraşcu, păstrând 
însă pe saamă-i stăpânirea ei). 


:) Heidenstein; Niemcewicz.—?) Ureche, 107.—%) Heidenstein; Niemce- 
wicz; Orteliu, 480.—4) Cronica lui Fuchs.—5) Orteliu, 468; De Thou, 511. 








Pecetea lui Mihai-Vodă Viteazul ca Domn al celor trei tari române: 
Ardealul, Moldova şi Tara-Romaneasca. 
18 Maiu 1600—18 Septemvrie 1600 


(După Analele Academiei Române, seria II, tom. XXVII, partea adm., p. 170). 


edi Google 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 317 


XLIV. 


Apoi, spre a-şi trage dragostea poporului Moldovei, Mihai îi 
iertă birul şi îl aduse a făgădui că, pe câtă vreme se va păstră 
“această iertare, cu mijloacele lor, vor apără tara de tot felul de 
duşmani 1). El oprise asemenea prin straşnică poruncă jaful în 
orașe şi sate, hotărînd a fi osândiţi la bătaie toţi ostenii români 
cari o vor călcă; iar pe ostasii unguri, fiind mai deprinsi la pradă, 
îi osândiă la moarte. Din nenorocire nobilii unguri, cari striga- 
seră atât de mult asupra relelor ce făceau ostasii lui Mihai în 
Ardeal, găseau că este prea natural ca ostașii lor să prade în 
Moldova nepedepsiti. Intr’o zi şapte Unguri din oamenii lui Pan- 
cratie Sennyei si Giorgi Sibrik, nobili însemnați din Ardeal, fură 
prinşi jafuind şi aduşi înaintea lui Mihai. O mulţime de nobili 
alergară atunci şi se rugară de Domn, în numele întregei armii 
ungureşti, de a dă drumul vinovaţilor. Mihai le dete drumul cu 
vorbe nehotărîte si cum plecară nobilii, îndată trimise poruncă 
să omoare pe acei şapte prinşi. Începură atunci Ungurii a mur- 
mură, zicând că fără dreptate au fost aceştia ucişi. Nişte intri- 
ganti ambitiosi precum Moise Săcuiul şi Stefan Csaki se folo- 
siră de ocazie spre a întărâtă pe nobili împotriva cârmuirii lui 
Mihai şi a-i aduce a trimite pe ascuns deputaţi cătră Sigismund 
Bathori, care se auzise că se află la marginile Podoliei, în tabără 
cu loan Zamuisky, cancelarul crăiei Poloniei, spre a se sfătui cu 
dânsul şi cu Zamoisky despre chipul cu care ar puteă să intre 
mai lezne în Ardeal, spre a goni pe Mihai, făgăduind că ei îi vor 
-stă întru ajutor şi că poporul îl va primi cu mare bucurie. Si- 
gismund le răspunse că: „Dumnezeu e bun si că, de va vol sa-l 
cheme iarăşi la cârmuirea Ardealului, el nu va lăsă să scape din 
mână ocazia, de temere ca să nu steă împotriva vointii lui Dum- 
nezeu. Dar că acuma trebue a suferi cu răbdare toate relele la 
care ca oameni suntem supuşi şi aşteaptă vremea hotărită de 
Dumnezeu pentru sfârşitul tiraniei lui Mihai“. Zamoisky însă 
făgădui că la vreme va da ajutor aliatului său Sigismund 2). 
Boierii Moldoveni se rugară de Mihai ca să le deă Domn spre 
a-i cârmui în locu-i pe fiul său Nicolae. Mihai le făgădui întâiu 
a le face pre voe şi porni numai decât pe Radul Buzescu şi pe 


1) Cronica lui Fuchs.—?) Bethlen, IV, 500—504, 


318 N. BĂLCESCU 


Postelnicul Stoica cu o suită de 300 inşi să meargă să aducă 
din 'Ţara-Românească pe fiul său Nicolae, dar pe urmă se so- 
coti cum că fiul său este prea tânăr şi nu va putea carmui o tara 
de margine, mai ales că aveă încă a se teme de Ieremia şi de 
Poloni, şi îşi schimbă hotărirea, orânduind o comisie vremelnică 
de cârmuire pentru Moldova, alcătuită de patru generali ai săi, 
anume Hatmanul Udrea, Vistierul Androni, Armaşul Sava şi Spă- 
tarul Negrea !). Apoi, in 27 Iunie, părăsind Moldova 2), trecu pe 
la Oituz în Ardeal?) şi veni la Braşov, însoţit numai de 400 
călăreţi Cazaci, Sârbi şi Valoni 4). EI poruncise ca armia să-l ur- 
meze, rămâind in Moldova numai 6.000 pedestraşi şi călăreţi, 
sub comanda unui boier strălucit în războaie, anume Mârza şi 
a lui Moise Săcuiul, pe care îl numi în această expediţie Căpi- 
tan general al Ungurilor 5). La Braşov, Mihai petrecu cinci zile. 
Aici, necăjindu-se pe Braşoveni pentru nişte vorbe deşerte ce 
auzise dela dânşii, îi amerinta că le va prada cetatea, dar ru- 
gat de unii din oamenii săi si mai ales de Moise Săcuiul, care 
il insotise din Moldova, se imblanzi şi îi iertă, căci el ades avea 
asemenea mânii prefăcute °). El îşi împărţi apoi armia în Ardeal 
astfel: pe Unguri, sub poruncile lui George Mako şi Ştefan Tar- 
kany, în ţara Bârsei; pe Sârbi în scaunele Saşilor dela Cohalm 
si Sinca; pe Poloni şi pe Cazaci asemenea în scaunele săsești, 
dela Sighişoara şi Mediaş, şi cu toată cealaltă oaste intră cu 
triumf în Alba-Iulia, în cele dintâiu zile ale lui Iulie şi hotărî 
ziua de 20 ale aceleeasi luni pentru a se adună acolo dieta ţării 7). 


r 


XLV. 


Când se vesti coprinderea Moldovei, toată lumea rămase nui- 
mită de mirare. Acel căpitan care umblă şi izbeşte cu iuteala 
trăznetului, acei minunati ostaşi care suferă în tăcere marsurile 
cele mai repezi, osteneala şi foamea cumplită, trăind numai de 
entusiasm si de glorie, bătându-şi joc de puterile naturei, ca si 
de ale oamenilor, buna rânduială, disciplina şi jertfirea ce ei pă- 
strară în această campanie, strălucitele triumfuri care încunu- 
nară strădaniile lor, fură slăvite şi trambitate în toate părţile. 


1) Mag. ist., IV, 297.—*) Cronica lui Fuchs.—*) Bethlen, IV, 504.—4) Or- 
teliu, 471; De Thou, 511.— 5) Bethlen, IV, 504.— *) Cronica lui Fuchs.— 
Bethlen, IV, 505. | 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 319 
Acel veac nu arătase încă în Europa. o asemenea armie si un 
asemenea general. În toate părţile se ziceă că Mihai a cuprins 
Ardealul în unsprezece zile şi Moldova numai în opt’). Toţi duş- 
manii săi se îngroziră. Ei se încredinţară că singuri nu pot face 
nimic împotrivă-i, ci numai coalizându-se toţi împreună. 

Mihai ajunsese acuma in culmea slavei şi a mărimei ce el vi- . 
sase. Cinci ani abiă trecuse de când el trăsese sabia spre a apără 
tara sa de tirania turcească şi după o mulţime de eroice trium- 
furi, răspinse potopul turcesc departe de dânsul şi de întreaga 
Europă creştină. Nu numai atât! El voi a-şi creà o patrie mare 
pe cât tine pământul românesc şi norocul ajutându-l, în câte-va 
luni Ardealul, Moldova şi o parte din Banat sunt unite cu 
Ţara-Românească. Rămăsese numai Timişoara cu ţinutul ei ce 
se află sub Turci şi Ordea-Mare cu părţile orientale ale Unga- 
riei, pe care el le cereă dela Împăratul, cu dreptul că ele fac 
parte din Ardeal, precum tinuse si sub Sigismund Bathori. A- 
ceste mici ţinuturi dobândite, unitatea naţională ar fi fost com- 
pletă. Independenţa absolută ar fi urmat fără îndoială. Mihai 
realizase acum visarea iubită a Voevozilor cei mari ai Români- 
lor. Acum Românul s'a înfrățit cu Românul, şi toţi au una si 
aceeaşi patrie, una şi aceeaşi cârmuire naţională, astfel precum 
„ei mau fost din vremile uitate ale vechimei. Statul acesta nou 

are hotare naturale de minune ; el e destul de puternic ; pămân- 
tul său destul de bine-cuvântat de cer; locuitorii săi numeroşi 
şi în parte omogeni; el poate trăi, a stă de s'ne-şi şi ase apără 
împotriva năvălirilor străine. Mihai aveă destulă înţelegere spre 
a constitui acest Stat, ale cărui hotare le trăsese cu sabia sa. Dar 
spre a aşeză bine temeliile si a uscà tincuiala acestei zidiri, prea 
grabnic făcută, îi trebuiă vreme; şi vremea îi fu de lipsă. El 
n'apucase încă a încunună zidirea sa d'abiă ridicată şi iată gla- 
sul cobitor al clopotului răstriştei sună cu tărie, şi din toate 
părţile inversunati aleargă duşmanii săi mii de mii şi toţi în- 
tr'una spre a-l dărâmă. Vai! căci nu ne-am putut opri aci, în 
culmea triumfului natiei române, oprind împreună cu noi şi tim- 
pul şi istoria?! | 

Pentru-ce, după draga povestire a atâtor norocite şi mari izbânzi, 
să fim osândiţi a descrie si cruntele noastre nenorociri? 


1) Cronica lui Fuchs. 


CARTEA V 


MIRISLĂU 
(Iulie 1600—Ianuarie 1601). 


J. 


Îndată după întoarcerea lui Mihai în Alba-Iulia, sosiră acolo 
olaci dela Împăratul, aducându-i urări pentru norocita izbândă 
din Moldova şi înştiinţându-l ca să se mulţumească cu Tara-Ro- 
mânească şi cu Moldova şi să lase Ardealul pe seama Împăra- 
tului. Mihai nu se puted învoi cu aceste propuneri, neîndurân- 
du-se a lăsă Ardealul; el porni îndată la curtea împărătească 
doi soli, pe Tudosie Logofătul şi pe Gaspar Cornis, spre a rugă 
pe Rudolf al II-lea ca să-i lase Ardealul, căci l’a dobândit cu sabia 
şi cu atâta sudoare, osteneli şi sânge, şi să-l sloboadă asupra Tur- 
cilor, să meargă a luă mai întâiu dela dânşii Timişoara, pe care 
so închine Împăratului 1). După aceea Mihai schimbă cârmuirea 
vremelnică din Moldova şi orândui acolo în locul său pe Marcu, 
fiul lui Petru-Vodă Cercel, trimițând împreună cu dânsul şi pe 
Preda Buzescu 2). 

Întru aceea Mihai, la 20 Iulie 1600, deschise dieta în Alba- ` 
Iulia spre a o consultă despre deosebite trebuinte ale ţării. El 
o puse din nou de-i jură credinţă. Încă nu se spărsese dieta şi 
Mihai, aflând că doctorul Bartholomeu Pezzen, trimis de Împă- 
ratul cătră dânsul, sosise la Sathmar în Ardeal, trimise doi ar- 


1) Mag. ist.. IV, 297.—%) Ibid. 298; Cronica lui Fuchs. 


Trip 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 391 


deleni, pe Francisc Alard si Andrei Barcsai la Cluj, ca să se 
împreune cu Banul Miha!cea ce eră acolo, ca să meargă tustrei 
la Sathmar lângă acest ambasador spre a-l invită să vină la Alba, 
unde îl aşteptă dieta cu nerăbdare a aduce banii ceruti într'a- 
tâtea rânduri Împăratului de Mihai şi, în sfârşit, spre a trată 
despre trebile Ardealului si ale cârmuirii sale. El le zise că la 
întâmplare când solul bănuitur, cum se aude, s'ar teme să vină, 
ei să rămână la Sathmar zăloage, până la întoarcerea sa. Ajungând 
aceştia la Sathmar, înduplecară pe Pezzen a merge la Alba si ei 
rămaseră în acel oras'). Pezzen fu adus în câmpia Albei în 
mijlocul multimei de popor şi înconjurat de un strălucit cortegiu 
de pedestraşi şi de călăreţi; pe urmă, după un măreț cuvânt de 
urare ce îi tint Pancratie Sennyei, fu dus la palat, unde Mihai 
îi eşi întru întâmpinare până la mijlocul rândurilor. Bartholomeu 
Pezzen, fiind asttel primit, aduse Domnului, în numele Împăra- 
tului, daruri scumpe, titlu de Locutiitor al său în Ardeal, acela 
de sfetnic împărătesc și o sumă însemnată de bani pentru plata 
ostaşilor 2), pe care însă o lăsase la Sathmar, sau din pricina ne- 
siguranţei drumurilor, cum da el a înţelege, sau pentru-că nu 
voiă a da aceşti bani în mâna lui Mihai, până a nu se asigură 
mai înainte bine de simtimintele sale’). Mihai, după ce primi 
bine pe solul împărătesc, îi trimise răspuns prin Gaspar Corniş 
şi Pancratie Sennyei: „ca să bine-voiască a se întoarce îndată 
lângă Cesarul, spre a-i cere, pentru dânsul şi în numele său, 
să-i deă Ardealul sub nişte noi condiţii şi să-l roage a trimite 
răspuns craiului Poloniei ca să nu-l izbească cu putere în Mol- 
dova, pentru ca el, cu oștile ardelene, moldovene şi munte- 
nesti si cu acele ce aveă în leafă dela Împăratul, să poată, cu mai 
multă grabă şi siguranţă, merge împotriva Turcilor, a trece Du- 
nărea şi a amerinţă Constantinopolul“. Auzind acestea, Bartho- 
lomeu Pezzen le răspunse în taină: „că el ştie că după porni- 
rea sa Mihai nu va împlini nici una din făgăduelile sale, că în- 
şelătoria lui este acum deplin cunoscută; dar, zise el, treaba 
voastră este de a priveghiă toate faptele lui şi, de-l veţi vedeă 
că plănueşte ceva împotriva Împăratului, daţi îndată de ştire 


Majestății Sale“ +). Aceste cuvinte ale lui Pezzen ne dezvălese 


1) Bethlen, IV, 505; Orteliu, 479.—?) Bethlen, VI, 506—7.— 3) De Thou, 
511; Orteliu, 479.—‘) Bethlen, IV, 507-8. 


N. Bălcescu. — Românii sub Mihai-Voevod Viteazul, 2 21 ° 


322 N. BĂLCESCU 

caracterul adevărat al misiei sale; cu toate acestea el făzădui 
da sprijini înaintea Împăratului cererile lui Mihai. Astfel se în- 
toarse Pezzen, după-ce în câte-va zile fu tractat cu mare cinste de 
cătră Mihai şi umplut de daruri. În această vreme Mihai începu 
a-şi luă următorul titlu: Mihai Voivodul Țării- Româneşti, al 
Moldovei, .sfeinic al Sfinţitei Maiestăţi împărăteşti și crăieşti şi 
Locotenentul său in Ardeal}). 

Într'aceea dieta hotărî o contribuţie de sease fori ini de fie-care 
poartă pentru ținerea oştilor Domnului, poruncind la toţi a fi 
gata a plecă la războiu la porunca domnească ?). În vremea a- 
ceasta, nobilii din Ardeal, ce fuseseră trimişi în Ţara-Românească 
la Pătraşcu, se întoarseră înapoi 3). 


Il. 


Încheindu-se dieta, vestiră lui Mihai că un sol dela marele vizir 
Ibrahim se apropie de Braşov cu darurile ce-i trimite Împăratul 
turcesc. Deci îndată el porni într'acolo cu o escortă numeroasă. 
Aflând sosirea solului, el eşi din oraşul Braşov în câmpie spre 
a-l întâmpină, împreună cu toţi gardistii săi şi alte oşti, ducând 
înainte şi prin seizi cati-va frumoşi cai. El se pogori după cal, 
primi steagul Sultanului, plecându-se şi îmbrăţişându-l; pe urmă, 
salutând cu mult respect pe sol, primi dela dânsul sabia şi cuca 
pe care o puse pe cap. Pe urmă, încălecând, puse pe sol la stânga 
sa (ceea ce pentru Turci este un loc mai de cinste decât dreapta), 
pe urmă îl duse în oraş în mijlocul descărcăturilor a tuturor tu- 
nurilor şi bombardelor ce se aflau în Braşov şi îl primi, în această 
lungă procesie, cu toate semnele putincioase de bucurie şi cu 
toate grațiile unei gazde recunoscătoare. După ce l-a tratat mă- 
ret, l-a împovorat cu daruri şi l-a ţinut câtă-va vreme la sine, 
Mihai îi dete drumul si se întoarse la Alba-Iulia +). 

Împreună cu solul turc, Mihai trimise în solie la marele vizir 
Ibrahim, care băteă atunci cetatea Kanischa, pe Vornicul Dimu sau 
Dumitru, spre atrata despre trebile Ungariei; după luarea Kani- 
schei,pe la începutul lui Septemvrie (1600), vizirul Ibrahim trimise 
la Constantinopol pe ambasadorul român cu Iazidschade, reis- 


1) Bethlen, IV, 508—9.—2) Zbid.; Cronica ut Fuchs. — *) Bethlen, IV, 
510.—*) Ibid., 5509—10. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 393 


efendi al taberii, spre a se înţelege acolo cu Divanul şi Sultanul. 
Hafiz-Paşa enuncul, văzând pe Dimu care îl înşelase şi îl biruise la 
Nicopole în anul 1598, cum am văzut înapoi, vru să-şi răzbune. 
El dobândi dela muftiul Sanollah o fetva care declară că solul 
unui Domn viclean ca Mihai este afară de dreptul neamurilor. 
Pe această fetva rezămându-se, eununcul puse mâna pe Dimu si il 
bătu la falangă până ce isi dete sufletul în groaznice dureri. A- 
ceastă uricioasă călcare a dreptului solilor, trase asupra lui Hafiz- 
Paşa mânia tuturor, chiar şi a Turcilor. Ibrahim-Paşa mai ales 
se supără foarte si scrise intr’aceasta sultanei-valide. Hafiz-Pasa 
fu îndată depărtat din slujbă de Caimacam 1). Această întâmplare 
însă mânie foarte pe Mihai şi din nou îl întărâtă împotriva Turcilor. 

Într'aceea Mihai, aflând că Polonii adună oaste pe hotarul Mol- 
= dovei şi că şi-au aşezat tabăra lângă Nistru în dreptul Hotinu- 

lui 2), scrise îndată generalului împărătesc din Ungaria de sus 
ca să-şi ţină armia gata, ca la trebuinta s'o poată aveă sub mână 3). 
Eră Basta care comandă această armie. Din porunca împără- 
tească el se trăsese din Ardeal la Casovia, capitala guvernului 
său, cu durerea în inimă că lasă Ardealul în mâna lui Mihai. 
El aveă însă poruncă de a stă gata de a ajută pe Mihai Ja ori- 
ce cerere t). | 

Dar aceste favoruri ce Împăratul făcă lui Mihai ascundeau o 
vicleană trădare. Am auzit vorbele lui Pezzen cătră Cornis şi 
Sennyei şi am observat că ele vădesc adevărata misie a lui. În- 
tr'adevăr el fusese însărcinat ca, pe o parte, să aducă lui Mihai 
împlinirea cererilor lui, iar pe de alta să pregătească elementele 
prin care să poată trage răzbunare asupra lui Mihai, pentru siluirea 
ce stăruința sa făcuse Împăratului. În lipsă de oaste spre a pu- 
tea scoate prin sili pe Mihai din Ardeal, Cesarul, care se temea 
de ambiția lui ca el să se alieze cu Turcii şi să se proclame 
neatârnat de Împărăţie, hotărî a-l adormi dându-i cererile sale 
şi, într'aceeaşi vreme, cunoscând ura nobililor unguri cătră Mihai, 
prin tainice instructii ce dete lui Pezzen si lui Basta, îi însărcină 
a se folosi de această ură, a o atata și a o lati şi mai mult si, 
când va izbucni răscoala, a o ajută cu putere împotriva lui Mihai. 
Pezzen si Basta nu pregetară într'aceasta ; elemente găsiră cu 


1) Hammer, II, 293.—2) Heidenstein; Niemcewicz; Orteliu, 480; De Thou, 
511.—’) Orteliu, 480; De Thou, 511.—4) Spontoni, 96—100. 


394 | N. BĂLCESCU 

prisos. Cunoaştem viclenele uneltiri ale lui Moise Săcuiul şi Ste- 
fan Csaki în Moldova. Cu tot favorul la care îi aveă Mihai pe 
amândoi, cinstea şi darurile ce le-a făcut, ei îşi urmară în taină 
comploturile lor. Moise Săcuiul lăsase pe Mârzea în Moldova şi 
însoţise, cum am văzut, pe Mihai în Ardeal. La întoarcerea sa, 
el se opri câtă-va vreme în ţinutul Bârsei, în oraşele Féldvar [Fel- 
dioara] şi Botfalva [Bodul] ; el se înţelese acolo cu George Mako si 
cu ceilalţi căpitani ce comandau pe ostașii unguri despre intcarce- 
rea lui Sigismund si revolta împotriva lui Mihai, atatandu-i a stă 
şi ei una spre a mântui natia lor de sub domnirea unui aşa de rău 
stăpân 1). După aceea el trecu la Sighisoara sub cuvânt ca să-şi 
vază femeea şi pe ginerele său Wolfgang Corniş şi, şezând pu- 
tin acolo, fugi în Polonia la Zamoisky, ca să îi ceară ajutor de 
oaste împotriva lui Mihai. Îndată ce acesta auzi de dezertarea 
lui Moise şi înţelese uneltirile lui, porni la Sighişoara pe George 
Racz ca să prindă pe Wolfgang Corniş şi să îl aducă în fiare la 
Alba-lulia. Pe când se săvârşiau acestea, Săcuii din scaunul Odor- 
heiului, aflând vicléniile nobililor, pe care atât îi urau, puseră mâna 
pe doi nobili, anume Francisc Farcas si Mihai Szemere, şi îi uci- 
seră acolo în Sighişoara. Unul din complotişti, anume loan Petki, 
ce se află acolo, luă fuga; dar Domnul spre pedeapsă îi confiscă 
avuturile, iar pe Wolfgang Cornis, după ce fu adus la Alba-lulia, 
îl puseră la închisoare. Uciderea acelor doi nobili si arestuirea 
acestui din urmă dete pricină intrigantilor a atata şi a spăimântă 
lumea, a pregăti şi a întinde complotul lor. Ei strigau mai ales 
mai tare, — şi la aceasta se păreă că au oare-care cuvânt, — 
asupra relelor ce făceau ostașii în ţară şi ziceau că aceştia ar fi 
omorît un preot sas din târgul numit Insula Creștină şi că ar 
fi jetuit pe alţii. Dar aceea ce pricinul mai multă turburare fu 
fapta ce se întâmplă în oraşul Banfi Hunyad. Mihai trimisese în 
acest oraş o sută de pedestraşi români spre a fi hrăniţi acolo. 
Locuitorii nu preă erau mulţumiţi de purtarea lor, când într'o 
zi de Duminică, dimineaţa pe când ei mergeau în număr mare 
la biserică, iată că văd în piaţă mai multi ostaşi români beti, fă- 
când feluri de rele si năcăjind oamenii, luându-le marfa. Larma 
si strigările negutitorilor şi soldaților auzindu-se în biserică, lo- 
cuitorii ce se aflau în lăuntru, neștiind ce se petrece afară, eşiră 


1) Bethlen, IV, 503. 


DD 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 325 


înspăimântați din biserică si se siliră a împăcă cearta; dar în- 
tărâtându-se şi mai mult si unii si alţii, Românii cheamă pe so- 
“ţii lor intr’ajutor şi urmează a prada şi a face multe rele; lo- 
cuitorii, din partea lor, se adună mulţime multă, iau armele și 
năvălesc asupra Românilor şi-i ucid pe toţi, afară de un mic nu- 
măr ce putu scăpă. Aflând aceasta Mihai se turbură foarte și, 
în aprinderea mâniei sale împotriva locuitorilor Hunyadului, vrand 
a face o straşnică pildă, porunci lui Ştefan Csaki, căpitan ge- 
neral peste toată armia ţării, să ia câtă oaste ĵi va trebui, casă 
meargă să spargă oraşul, să ucidă pe locuitori sau să-i aducă 
prinşi. Csaki, neîndrăznind a stă împotriva poruncii domneşti, 
plecă spre a o îndeplini; dar apucă înainte de trimise pe ascuns 
un om care spuse locuitorilor primejdia ce-i amerinţă. Locui- 
torii se grăbiră a fugi cu familiile lor şi cu tot.ce aveau mai 
scump la munte; un mic număr numai de nenorociti, crezând 
că nu li se va întâmplă nimic, rămaseră pe loc si oraşul fu ars 
" împreună cu dânşii!). ù 


IH. 


Vestindu-se toate acestea în țară, se spăimântară peste mă- 
sură nobilii, încât mulți (ca la o sută dintr'înşii), încărcând în cară 
familiile cu tot ce aveau mai scump, se siliau ase mântui prin 
fugă 2). Aflând Mihai aceste mişcări ale nobilimei şi dezertarea lui 
Moise Săcuiul, spre a opri ca din această ferbere să nu se aprinză 
un foc mai mare, plecat mai mult a intrebuinta mijloacele blânde 
decât aspre cătră nobili, trimise oficial în palaturile si lăcuinţele 
lor pe Nicolae Viteazul, un român din Ardeal, vestit orator pe 
acele timpuri. Viteazul, supus şi jertfit cu totul Domnului, primi 
cu bucurie însărcinarea ce-i dete, închinându-i-se plecat, si se 
duse la fie-care nobil în deosebi; intrebuintand deosebite argu- 
mente după duhul celor la care se adresă, el se sili a-i încre- 
dinta despre strălucitele proiecte ce are Domnul pentru cresti- 
nătate şi adesea sfârşă cuvântul său zicând: „că Mihai iubeşte 
mai presus de ori-ce mântuirea şi păstrarea creştinilor ; că zi şi 
noapte el să gândeşte numai cum ar puteă sluji mai cu credinţă 
Împăratului, a întinde hotarele crestinesti, a dobori puterile Tur- 


1) Bethlen, IV, 511—5.—?) Idem, 516; Orteliu, 481. 


326 N. BĂLCESCU 


_cilor, in sfărşit a păstră Ardelenilor, a căror vitejie o pretuise 
în cea de curând biruinţă asupra lui leremia, vechile lor legi şi 
privilegiuri ; că el n'are nimic mai scump ca sângele nobililor, 
nimic care să iubească mai mult ca natia ungurească şi că nu 
va întreprinde nimic împotriva legilor obşteşti ale acestei patrii, 
precum de curând o incredintase lui Bartholomeu Pezzen, so- 
jul Împăratului ; că nime nu trebue să se turbure de fuga lui 
Moise Săcuiul, care în cea din urmă expediţie din Moldova fă- 
cuse parte dintr'o conjurație, al cărui scop eră de a omori pe 
Domn spre a da principatul lui Sigismund, şi că el, prin fuga sa 
în Polonia, scăpase de dreapta pedeapsă a vicleniei sale; că deşi 
doi oameni însemnați (Francisc Farcas si Mihai Szemere) fu- 
seseră ucişi la Sighişoara prin furia Săcuilor, aceasta foarte a 
fost neplăcută. Domnului; că el asigurează că uneltitorii morţii 
lor se vor pedepsi îndată cu moarte, iar pentru vătămarea ce 
„soldaţii Domnului au făcut, fără ştirea lui, locuitorilor, după o 
cercetare şi “o preţuire făcută, se va plăti până lao para“. Prin 
asemenea cuvinte şi jurăminte personale, Nicolae Viteazul, pă- 
rându-se a fi domolit înfierbântarea nobililor, se întoarse trium- 
fător lângă Mihai). Nobilii unguri erau însă împărţiţi în deo- 
sebite păreri şi partide. Acei veniţi din Ungaria, cari numai de 
câtă-va vreme se statorniciseră în Ardeal şi cari nu împărtăşiau 
ura naţională a nobililor ardeleni cătră Români, se lipiseră din 
inimă de Mihai. Ei vedeau de atâţia ani, dela nenorocita înfrân- 
gere dela Mohaci, draga lor patrie, Ungaria, robită şi sfâșiată 
de cătră Turci şi Nemti. Ei vedeau acum că n’au altă nădejde 
d'a mântui patria lor şi ao reintregi în libertatea si unitatea sa de- 
cât in Mihai. Într'însul ei îşi pironiseră toate nădejdile lor; ei îl în- 
conjurau, îl atAtau, îl îndemnau, îl linguşeau, dându-i titlu de Craiu, 
titlu cu care îl salutase şi vizirul Ibrahim 2), şi rugându-l de a scăpă 
craia Ungariei din mânile Turcilor şi ale Nemtilor şi ao opri pe 
seamă-i, aducându-și bine aminte că cele mai strălucite timpuri 


ale acelei crăii au fost când ea eră cârmuită de familia română 


a Corvinilor. Aceste nădejdi nu erau deşearte: ele cuprindeau o 
mare idee, care fusese visarea bărbaţilor celor mari unguri şi 
români în trecut şi care a rămas de atunci până astăzi şi va 
fi încă în viitor idealul oamenilor de stat ai acestor două nafii, 


1) Bethlen, IV, 516—9.-—?) Idem, 533. 


and 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 327 


deopotriva viteze si generoase. Intr’adevar, locuind în parte pe 
acelaşi pământ, singure numai deosebindu-se cu sângele de cele- 
lalte neamuri din prejur, deopotrivă amerintate şi bantuite de 
puternicile Împărăţii ce le ocolesc,—aceste natii dintru început 
semănau menite a-şi uni viata printr'o legătură frăţească, spre 
mântuirea şi dezvoltarea comună şi spre a formă un stat mare 
şi puternic între Adriatica şi Marea-Neagră. Mai mulţi crai ai 
Ungariei, precum Stefan-cel-Mare, Carol Robert, Sigismund I şi 
Ludovic I, precum şi Corvinii doriră şi se ispitiră a infiinta acea- 
stă idee; dar, infatisitori ai ideilor veacului lor şi ai geniului 
semet şi iubitor de domnire al Ungurilor, în loc d'a vorbi Ro- 
mânilor de frăţie şi egalitate, cereau ca să li se supună şi să 
cunoască supremaţia lor. Aceste smintite şi nenorocite pretenţii 
aţâțau în inima Românilor, înfocată atunci pentru libertate, o ură 
mare împotriva Ungurilor; şi încercările crailor Ungariei şi nă- 
vălirile lor în 'Ţara-Românească şi în Moldova fură greu pedep- 
site. Ambitia lui Mihai zambia la proiectele nobililor din Unga- 
ria; el întrevedeă poate în viitor o zi în care se va ispiti întru 
îndeplinirea lor; dar de o cam dată se vede că, deşi amerinta 
prin. vorbe Austriei ca s'o aducă a-i împlini cererile, dar în ade- 
văr nu aveă de gând a ridică războiu asupră-i spre a-i zmulge 
drepturile ei asupra crăiei ungare, după cum îl invinovatesc unii — 
din istorici 1). Nevoia şi înţelepciunea sa îl siliau spre aceasta. 
Înconjurat de atati duşmani, el nu puted ridică sabie şi asupra 
Austriei, când toată nădejdea lui de sprijinire o aveă numai 
intr’insa. 


IV. 


Cu totul altele erau simtimintele nobililor Unguri din Ardeal 
cătră Mihai. Un mic număr numai dintr'înşii, recunoscători pen- 
tru purtarea cea blândă a lui Mihai cătră nobili, se lipise de dân- 
sul si îl slujiau în dreptate; ei vedeau bine că, de vor scăpă de 
stăpânirea lui Mihai, vor cădeă sub Nemţi, Turci sau sub Sigis- 
mund Bathori şi vor fi cu mult mai rău. Cei mai mulţi însă urau 
în Mihai un Domn român. Învăţaţia uri şi a despretui natia ro- 
mână în iobagii lor ţărani, lor le venià cu ciudă a-şi plecă trufasul si 


1) Bethlen, IV, 523. 


328 | N. BĂLCESCU 





semetul lor cap sub un stăpân român. Ei se temeau încă, cu mare 
cuvânt, de relele urmări ce poate aveă pentru dânșii întemeie- 
rea unei stăpâniri româneşti în Ardeal; se temeau de o schim- 
bare în politică a lui Mihai, de o zi când el va încetă d’a fi 
generos, ocrotindu-i pe ei şi privilegiile lor cu paguba Românilor; 
se temeau încă că chiar cei mai multi dintr’insii, câştigaţi de 
Domn sau mânaţi de duhul slugăriei şi al ambiţiei, să nu se 
lapede cu încetul de naționalitatea lor şi a se români. Aceea ce 
se petreceă în Ardeal de cât-va timp da temeiu mare temerilor 
lor. Mihai începuse a favoră cu deosebire pe Români şi a cata 
cu ochiu bănuitor cătră nobilii unguri, pe cari îi invinovatia de 
a fi nemultumitori cătră dânsul, iar mai ales cătră nobilii săcui, 
pe care îi ştiă duşmanii lui, pentru libertatea ce dedese poporu- 
lui 1). El înălţă din Românii ardeleni la treapta de nobili, silise 
pe Unguri a face vare-care uşurare ţăranilor şi ocrotiă pe aceştia - 
împotriva abuzurilor 2). Deosebit de acestea începuse a umpleă 
Ardealul, deşert în mare parte de locuitori, cu colonii de Români 
din 'Ţara-Românească si de Bulgari şi nu se încredeă decât în 
acei nobili unguri cari adoptaseră cu totul obiceiurile şi inves- 
mântarea românească 2). Deosebit de acestea Mihai, spre a plăceă 
Românilor, le zidise Mitropolie în Alba-lulia şi o înzestrase cu 
multe averi 4). Un baston de argint, dăruit de dânsul Mitropo- 
litului Ioan la anul 1599, se păstrează până astăzi la Blaj5). Toate 
acestea dovedeau în Mihai planul de a români cu încetul Ardea- 
lul. Toate aceste îngrijară tare pe nobilii unguri: ei vedeau că se 
stinge cu totul supremaţia lor în Ardeal, care se va preface în- 
tro ţară ales românească. Aceste temeri le atata si le maria încă 
micul număr de complotiști, pe cari i-am văzut în lucrare încă 
din expediţia în Moldova. După fuga lui Moise Săcuiul, soţul său 
Stefan Csaki rămăsese capul complotului. Csaki se trăgeă din- 
truna din cele mai strălucite familii ungureşti din Ardeal. Erà 
el om ager la minte, harnic, cu falnică înfăţişare, dulce la limbă, 
dar viclean la inimă şi ambițios peste măsură; el îşi inchipuise 
d'a aduce răsturnări în Ardeal, ca doar de va puteă dobândi pe 
seamă-i tronul acestei tari. El începuse prin a se face cu totul 
curtezan al lui Mihai, imitând în toate gesturile şi obiceiele lui, 


1) Bethlen, 1. c.,—-2) Mag. ist., III, 220.— 3) Bethlen, 1. c.,— *) Mag. ist. 
II, 238; Miron Costin, 221.—5) Mag. ist., III, 229. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 329 


apărând cu înfocare faptele şi proiectele lui, înălțându-l până la 
cer şi comparându-l cu cei. mai mari eroi ai lumei, a:căror mari ` 
fapte slăveşte Istoria. Prin aceste chipuri, iar mai ales prin vi- 
tejia ce arătă în expediţia Moldovii, Mihai îl luase foarte la inimă, 
îi arătă mare încredere, îl numise căpitan general al toatei ar- 
miei sale si îi dăruise mai multe moşii însemnate în Ardeal!). 
Csaki trădă cu nevrednicie încrederea Domnului şi bunatatile lui 
cătră dânsul şi profită de favorul ce aveă ca să comploteze fără 
temere şi să surpe pe făcătorul său de bine. Pe lângă aceea ca 
povatuia propaganda rebeliunei în Ardeal, el eră în corespondenţă 
necurmată cu generalul Basta, cătră care se arată cu totul jertfit 
Austriei şi că lucrează numai pentru dânsa și, intr’aceeasi vreme, 
prin Moise Săcuiul, stă în relaţii cu Polonezii, cu Sigismund 
Bathori si cu Ieremia Movilă. Acesta se puse atunci în raport 
cu Tătarii şi cu Turcii, cerând ajutor împotriva lui Mihai. Si 
unii şi alţii fură voiosi a intră în coalitie. Turcii trimiseră în- 
dată cu taină 40.000 galbeni de aur, sumă însemnată pe acele 
timpuri, lui leremia Movilă ca să facă osti asupra lui Mihai şi 
hatişerif de domnie neschimbată în Moldova lui şi semintiei lui?). În- 
. traceeaşi vreme, [ei] adunau oşti în Bulgaria, gata a năvăli la vreme 
în 'Ţara-Românească. Astfel o coaliţie puternică şi îngrozitoare 
se pregătiă asupra capului lui Mihai. Austriacii, Ungurii, Polonii, 
Ieremia cu partida sa în Moldova, Turcii si Tătarii, toate aceste 
popoare, cari fuseseră umilite prin triumfurile noastre, călcate 
prin aştile noastre, acum înţelegându-se din mână în mână im- 
preună, se înfiorau de mânie şi de nădejde și segătiau a năvăli 
într'una mii de mii, ca o vijelie furioasă, spre a dobori la pământ 


un singur om; dar acest om eră Mihai-Viteazul, Domn al vite- 
jilor Români! 


V. 


Mihai nu bănuià nimic de furtuna ce îl amerinta. El se încre- 
deà încă în steaua sa şi în fatalitate, această superstiție a oa- 
menilor cărora mult le-a slujit norocul. El vedeà bine că Polonii 
sau Turcii nu-l vor lăsà mult în odihnă, dar socotià că cu spri- 
jinuł Austriei, de care nu se îndoiă, va puted lezne a pedepsi 
îndrăzneala duşmanului. Se vede că Mihai se tinea de hotărîrea 


1) Bethlen, IV, 547.—2) Miron Costin, 223. 


330 N. BĂLCESCU 





sa d'a porni împotriva Turcilor, ca să le ieă Banatul, după cum 
se făgăduise Austriei. El nadajduia că, pe lângă folosul d'a uni 
Banatul cu celelalte ţări române, printr'acest războiu va câştigă 
incă cu totul încrederea Austriei, temătoare ca el să nu se alieze 
cu Turcii. Spre, acest sfârşit Mihai aveă nevoe d'a fi sigur că 
nu va fi izbit de Poloni. Pentru aceea trimise la craiul Poloniei 
doi soli, pe George Racz şi pe Stroe Buzescu, boer însemnat, spre 
a-i arătă pricinile care lau silit a coprinde Moldova, asigurându-l 
că „nu are de gând să facă nimic impotriva republicei Poloniei 
şi a craiului ei; că încă el se pune la voia craiului, îmbiindu-l 
cu prietenie şi bună vecinătate, numai să voiască a se uni cu 
creştinii şi a se lepădă de alianța turcească“. Pretinde Bethlen 
că această solie eră o pretacere din partea lui Mihai, ca să în- 
şele pe craiul Poloniei, după cum înşelase pe Andrei Bathori si 
pe Ieremia Movilă, şi a-l izbi fără veste şi fără a fi el gata de 
apărare, iar că scopul lui Mihai eră de a subjugă Polonia; că 
solii săi, sosind la Sathmar, spuseră, în numele lui Mihai, la ofi- 
terii Împăratului ce găsiră acolo că Mihai are mare prietenie 
cătră arhiduca Maximilian; că are de gând să-l facă craiu al Poloniei; 


că întru aceasta are corespondenţă tainică cu duca ţării muscăleşti, - 


pentru ca Muscalii de o parte, Mihai de alta şi Maximilian de a 
treia parte, într'aceeaşi vreme, să izbească Polonia; că pe urmă, 
comunicând la acei ofiţeri solia lor cătră craiul Poloniei, ei asigu- 
rară că merg la dânsul numai spre a-i da mai multă încredințare de 
gândurile lui Mihai. Dar într'adevăr proiectele acestuia tinteau 
întru a goni, de se va puteă, pe craiul Poloniei, pe urmă a da 
mai lezne de o parte pe Maximilian şi a-şi asigură peatru sine 
crăia Poloniei. Solii, sfârșind treaba lor la Sathmar, plecară spre 
Muncaci 1). Este cu greu a crede că Mihai, pe care aceşti istorici 
străini îl arată atât de ascuns şi prefăcut în gândurile sale, să şi 
le fi dat pe faţă cu o asemenea nesocotinţă. Credem că multe din 
acestea sunt bănueli; că Mihai se mulţumiă pe câte ţinuturi co- 
prinsese, ca să voiască a mai răpi şi altele dela Poloni, şi că ar fi 
fost multamit dacă Polonii Var fi lăsat a stăpâni în pace Mol- 
dova, dorinţa lui fiind acum d'a-şi mări ţara, coprinzând locuri, 
tari şi cetăţi dela Turci, iar mai ales Banatul Temişan şi cetăţile 
Ghiula şi Solnocul din Ardeal, ce se aflau încă în mânile Turcilor 2). 





1) Bethlen, IV, 531—3.—2) Idem, 540. 


= 
ROMANII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 331 


VI. 


Dar cu toate asigurările ce Mihai dedese nobililor unguri prin 
Nicolae Viteazul, fierberea tot domniă între dânşii. Aceasta în- 
cepu a neodihni pe Domn. O rază de tristă îngrijare, presimtire 
a viforului ce urlă în depărtare, amerinta d'a intră in cute- 
zătoarea şi voinica sa inimă. Crezând, ca toţi contimporanii săi, 
în înrâuriri misterioase ale naturii asupra omului, în astrologi, 
şi ghicitori, el întrebă pe mumă-sa, ce eră meşteră în a ghici 
viitorul, care îi răspunse „că termenul puterii sale se apropie“. 
Fără de a se înduplecă la această dezvălire a viitorului, Mihai, 
intr’o zi, când un mare număr de nobili se aflau adunaţi la Alba- 
Iulia, puse de alese juni sprinteni români si unguri, spre a-i 
pune să se lupte înnaintea lui, ca să prevază, prin eşitul bătăii, 
dacă până în sfârşit triumful va rămâneă pe lângă natia română 
sau pe lângă cea ungară. Se alese dar atati Români câţi şi Un- 
guri şi îi armară numai cu darde şi ciomege; rânduindu-se în bătaie, 
în fata Domnului, lângă râul Ompoly [Ampoiul], junii luptători 
români şi unguri se inhatara la luptă cu deopotrivă îndrăzneală 
şi se luptară multă vreme, tiind biruinţa la îndoială, nevrand 
a se lăsă unii altora. În sfârşit Ungurii, cari erau mereu umiliti 
prin cuvintele ocăritoare pe care Românii se obişnuiseră a în- 
trebuinta când le vorbeau, văzând si că unii din pedestrasii ro- 
mani se amestecă printre luptători, năvăliră cu mânie mare cu © 
dardele lor asupra homânilor si izbutiră a-i pune pe goană până 
la porţile cetăţii. Domnul, după ce a lăudat pe junii unguri pen- 
tru izbânda lor, îi chemă în curtea palatului său şi puse de le 
dete cu imbelsugare pâne şi vin si apoi le dete drumul. Pe când 
junii unguri eşiau din curte, fericitati de multi că în această 
luptă s'au arătat mai voinici ca Românii, soldaţii români, ee pă- 
zeau la poartă, supărându-se de îngâmfarea lor, puseră mâna pe 
unul dintr’insii şi începură a-l bate cu nuiele si ciomege. Soții 
lui, mai luând îndrăzneală din vinul ce băuseră, alergară in aju- 
tor şi încăerară din nou lupta cu ostaşii români, pe care îi 
risipiră 1). 
In’ aceleaşi zile altă întâmplare veni de mai adaose ura între 
cetele ostăşeşti. Vr'o sută de ofiţeri cazaci veniseră la Alba-lulia 


1) Bethlen, IV, 519—21. 


339 N. BĂLCESCU 





spre a-şi primi leafa. Aci în oraş, unul din Cazaci găsi o femee 
publică şi o luă la sine. Amorezul acestei femei, care eră din 
curtea Domnului, aflând aceasta, se duse de-şi luă cu sila amo- 
reza înapoi. Cazacul, mâniat asupra Românului, chemă pe soţii 
lui intr’ajutor ; Românul chemă pe pedestraşii români şi îndată 
se încăerară la luptă cu armele. Aflând căpitanii cazaci că soții 
lor în oraş se află în primejdie, es cu armele, ucid şi rănesc 
mai mulţi din Români. Aceştia se adună atunci în mai mare nu- 
măr şi dau năvală cu puştile în Cazaci; si, îndărătnicindu-se și 
unii şi alţii, ţinură bătae ca la trei ceasuri, încât periră din am- 
bele părţi ca la o sută oameni. Auzind aceasta, ceilalţi Cazaci 
din tabără se ridică cu toţii si sosesc înglotiţilângă Alba, ame- 
rințând pe Români. Aflând Domnul aceasta, se grăbi a trimite 
oameni de-i împăcară şi liniştiră pe unii ca şi pe alţii prin ame- 
rintari si făgădueli 1). ` 

Aceste dezbinări arătau slăbiciunea unei armii compusă din 
oşti de felurite natii, neînfrânarea, gelozia, pismuirea si vrăjmăşia 
unor cete cătră altele şi dau curaj duşmanilor în uneltirile lor 
cele tainice în contra lui Mihai. 


VII. 


Într'adevăr nobilii ce complotau se folosiau de ori-ce spre a 
atata lumea şi a o îmbărbătă spre a o aduce la o revoltă de 
faţă împotriva lui Mihai. Spre a trage prin spaimă pe toţi no- 
bilii în sfaturile lor viclene, ei răspândiau mereu vorba că Mihai 
are de gând să-i pună pe toţi sub sabie. Prin asemenea vorbe 
intrigoase ei atatau patimile, deşteptau pismele, hrăniau spaima 
între nobili. Noi am arătat înapoi viclenia acestei mincinoase 
veşti şi cuvintele ce depărtau pe Mihai dela o asemenea urmare. 
Analiştii unguri, cari pun temeiu pe această bănuială, nu aduc 
nimic spre a o întemeiă prin dovezi, fără numai aceste două 
fapte, care încă şi ele au trebuinţă de a fi adeverite. Ki spun 
că într'o seară Mihai, aflându-se în palatul din Alba-lulia, în ca- 
mera numită Veres bársonyos (căci sub vechii principi zidurile erau 
îmbrăcate de purpură), unde pre obiceiul său se odihneă (reposă) 
pe perne şi pernite puse unele d'asupra altora, după moda tur- 


1) Bethlen, IV, 521—3; Orteliu, 481. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 333 ` 


cească numită kerevat, chemă la sine pe un ofițer ungur, numit 
Ştefan Hadnagy din legionul mercenarilor unguri ce se află în 
cuartir în tara Bârsei. După ce l-a pus de a juat pe icoana 
Maicii Domnului, ce eră spânzurată pezid, Mihai spun că-i vorbi 
astfel: „Îţi aduci aminte, Stefane, tot ce am făcut pentru cres- 
tinătate in 'Ţara-Românească, ce primejdii am înfruntat spre a 
supune Ardealul rebel Craiului Romanilor şi spre a birui pe 
Cardinalul care dobândise, peste voia Împăratului Şi înşelătoria 
prințului Sigismund, domnia acestei ţări. Cât pentru voi, pe care 
ceilalţi principi vă nesocotiau, nedându-vă nici bani, nici cinsti- 
“rile cuvenite vitejiei voastre, dărnicia mea v'a încărcat de faceri 
de bine, ajutând Dumnezeu şi norocirea vam făcut din săraci 
bogaţi, din pedestraşi călăreţi, din necunoscuţi vestiți si faimoşi, 
fiind eu singurul prinţ care caută mai puţin la naştere, avere 
si altele—lucruri ce ceilalţi prinți cinstesc mai cu seamă în su- 
puşii lor—decat la vitejie şi la fapte frumoase..... Am câştigat trei 

frumoase provincii, Ţara-Românească, Ardealul si Moldova, pe 
"care le-am luat cu mare greu dela prinți puternici. Ce ne mai 
rămâne oare să dobândim, după părerea chiar a Împăratului Tur- 
cilor, fără numai diadema crăiască? Împăratul creştin ne o va 
acordă lezne, mai cu seamă după ce va încercă puterile noastre, 
de vreţi voi. După dărnicia mea cea veche cătră voi, atunci când 
n'aveam atâtea mijloace, puteţi a vă închipui ce cinstiri vă aş- 
teaptă pe tine şi pe soţii tăi. Dar, iubite Ştefane, avem o sta- 
vilă, pe nobilii Ardeleni, obişnuiţi a trăi în desfatari caznice, 
ţinându-se de lucrarea pământului, de vânătorie, negot si alte 
petreceri. Putin doritori de slavă, de triumfuri asupra naţiilor 
străine, d'a mări hotarele ţării sale,—ei se mulţumesc pe starea 
de acum a lucrurilor. Ei au purtat cu părere de rău ărmele 
pân'aci împotriva Turcilor, a căror alianţă le-a slujit d’a petrece 
cât-va timp în desfătări. Dar, fiind opriţi prin credinţa ce au fă- 
găduit într'atâtea rânduri Împăratului, ei privesc ca o fără-de- 
lege d'a întreprinde ceva împotrivă-i, sau de față sau pe taină. 
Aşa dar, numai zdrobind şi perzând până la cel mai din urmă 
pe aceste trândave trunchiuri ale creştinătăţii, vom puteă noi 
dobândi adevărata glorie a unei mari vitejii şi marginile dorite 
ale celor mai bogate ţări. Trebue să-i zdrobim pe toţi, al meu 
Stefane. Aleargă îndată cătră Ungurii voştri, lăsaţi în ţinutul 
Bârsei, şi zi-le în numele nostru ceea ce ai auzit. Ei ucişi şi ţara 


* 


934 N. BĂLCESCU 





umplându-se de Sârbi si Români, atunci lezne vom putea pune 
mâna pe hotarele Ungariei şi cu încetul vom puteă merge până 
la Praga. Acum primeşte două sute colonate, preţ al credinţei 
tale şi, de ne va ajută norocul, vei primi şi mai mult“. Acestea 
zicând dete drumul lui Hadnagy, primind dela dânsul făgăduiala 
că îi va fi credincios si va împlini însărcinarea sa‘). 

Ca Mihai să se fi plâns adesea de nemulţumirea cătră dânsul 
a nobililor unguri; ca el să-i fi amerintat poate că-i va pedepsi 
de vor urmă comploturile lor,--este lezne de înţeles; dar ca el 
să fi avut hotărîrea a-i ucide,— aceasta n'avem destul temeiu a o 
crede. El totdeauna a tăgăduit aceasta. De ar fi avut o aseme- 
nea hotdrire, cum de nu-i ucise într'atâtea rânduri, când îi aveă 
pe toţi adunaţi la un loc cu ocazia dietelor sau pentru alte pri- 
cini. Spre îndeplinirea acestui scop, el nu aveă trebuinta d'a 
câştigă pe Hadnagy sau chiar pe cei 1.500 Unguri ce formau le- 
gionul ce se află în ţinutul Bârsei, având destui soldaţi în jert- 
firea cărora aveă deplină încredere. Apoi chiar, în lipsă de sol- 
daţi, spre a se curăţă de nobili, n'aveă decât să închiză ochii şi 
să lase pe ţăranii români din Ardeal şi pe Săcui a-şi îndeplini 
înfocata lor răzbunare asupră-le. 

A doua faptă adusă de Unguri împotriva lui Mihai este o scri- 
soare ce ei spuneau că a scris lui Tamasfalvi. Acesta eră de neam 
săcuiu si de mai mult slujiă în armia lui Mihai, care pentru vi- 
tejia ce arătase la bătălia dela Sibiiu, îi mărise leafa şi îl făcuse 
prefect mai mare şi căpitan peste Săcuii din scaunul Mureşului. 
În campania Moldovei, fiind-că jefuise o mânăstire, Mihai porun- 
cise să-i taie capul, dar apoi îl iertă. Tamasfalvi, cum vom 
vedeă, fu nevrednic de încrederea şi de generositatea Domnului 
său. Scrisoarea ce spun că Mihai îi scrise lui Tamasfalvi, sună 
aşa: „ Tamasfalvi! In cele mai mari greutăţi, în minutele cele 
mai critice, noi am încercat şi nici odată nu ne-am îndoit de 
jertfirea ta pentru noi, cunoscând vitejia ta, talentele tale şi cre- 
dinta ta. Când vei vedeă această carte, desfăşură-ţi steagurile si 
pune-te în cale cu ostaşii tai; pe unde vei află că se află vro 
tabără de nobili, du-te acolo în grabă şi ucide-i până la cel mai 
de pe urmă. Tu vei primi peste puţine zile o mare şi însemnată 
dovadă de recunoştinţa mea“ 2). Scrisoarea aceasta adevărată fiind, 


1) Bethlen, IV, 324—9.—2) Idem, 529—30, 


_ ROMANII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 335 
nu dovedeşte ceea ce au cugetat Ungurii a o face a dovedi. Ea 
se vede a fi scrisă după răscoala nobililor şi atunci Mihai era 
în drept a porunci de a risipi taberile nobililor şi a-i ucide. 


VIII. 


Într'aceea George Mako, capul legionului de unguri ce se află 
în tara Bârsei, după înțelegerea ce am văzut că avusese cu Moise 
Săcuiul, nu numai că lucră mereu a face pe ostaşii legionului 
ce comandă a se revoltă împotriva lui Mihai, dar încă îndemnă 
de faţă si pe alti prieteni ai lui a stă gata a se răsculă. Unul 
dintr'aceşti prieteni trimise lui Mihai Vodă o scrisoare ce îi scri- 
sese Mako, în care se spuneă: „Să ai de sigur că nelegiuitul 
Mihai Vodă conspiră moartea tuturor nobililor. De aceea dar, 
prin toate chipurile, prin inselare sau silă, de se poate a-l perde 
mai dinainte. lată-mă eu, chiar de m'ar chemă el lângă dânsul, 
nu mă voiu duce, ci cu soldaţi aleşi, pe carecred a-i aduce lezne 
ca să apere sângele lor şi patria lor, voiu apără natia mea până. 
„la cel din urmă suspin împotriva cruzimei acestui tiran. Nu mă 
îndoiesc că vei face asemenea“. Aflând apoi Mako că această 
scrisoare a picat în mânile lui Mihai, scrise lui Stefan Halmagyi, 
nobil ungur prieten al său, care se află în slujba prea de aproape 
a Domnului, d’a-i trimite, cum va sti, acea carte scrisă în glumă, 
fiindu-i teamă a lăsă în mâna lui Mihai acea dovadă materială 
cu care puteă fi tras în judecată. Dar Halmagyi, şi el prieten 
necredincios, spuse toate Domnului şi se sili si [el], prin multe 
cuvinte, a-l face a întoarce acea carte lui Mako; unul din cuvin-. 
tele sale eră: „că dând înapoi acea carte, va ridică ori-ce neîn- 
credere dela Mako şi că, liniştindu-l şi mântuindu-l de temerea. 
pedepsei ce îl aşteaptă, va puteă lezne a-l trage la curte“. Dar 
Mihai-Vodă răspunse: „Nu se poate, fătul meu, nici se cuvine. 
- a da o scrisoare atât de obraznică şi atât de primejdioasă, la cel 
care a scris-o. Ea e o dovadă a vicleniei lui împotriva mea si 
o mărturie temeinică a dreptei pedepse ce am hotărit a-i face“. 
Cu toate acestea junele Halmagyi înduplecă pe Domn arupeo 
parte pe care să o ţie ca o dovadă de dreptatea pedepsei ce îi 
hotărise şi să-i de& pe celelalte pe care să le trimită înapoi lui 
George Mako. Halmagyi duse aceste scrisori lui Mako, asigurân-: 
dul că Domnul nici le citise, nici le văzuse; dar Mako, băgând. 


336 . N. BĂLCESCU 


de seamă că lipseşte din ele, îi crescu temerea si cu toate că 
Domnul îl chemă prin scrisori a veni cu soldaţii în tabăra sa, 
el rămase statornic pe lângă hotărîrea sa de mai nainte de a 
nu merge. El nu stătu însă în nelucrare, ci în toată ziua răs- 
pândiă vorba printre soldaţii săi că Mihai voeste a ucide pe toti 
Ungurii, vorbă care se măriă trecând din gură în gură, fie-care 
după obiceiu mai adăogind ceva dela sine; şi se siliă a aduce 
pe ostaşii mâniaţi prin aceste vorbe a se revoltă împotriva 
Domnului lor. Dintr'altă parte Mihai îl chemă mereu prin cărţi 
a veni la Alba cu oştile alese şi nobilii ce aveă sub porunci, 

fiind gata a întreprinde o expediţie împotriva Turcilor. Văzând 
însă că sub nici un cuvânt nu poate birui îndărătnicia lui George 
Mako, Mihai, plecat mai mult spre mijloace blânde si împăcă- 
toare, chemă la sine pe Grigore Mako, fratele lui George Mako, 
ostaş curagios, mai dulce la caracter decât frate-său şi pe care 
îl aveă in de bine, fiindu-i foarte credincios, si îl trimise cu în- 
sărcinare ca să caute a indupleca pe frate-său si să-l aducă la 
Alba-lulia. Acesta se duse lângă frato-său, dar nu izbuti intr’alt- 
ceva, fără numai că făcu pe George Mako a trimite Domnului, 
în numele legionului întreg, pe Martin Vereş şi pe George Borsai, 
cu însărcinare să-i zică: „că ostaşii nu pot veni lângă Domn 
până nu li se va trimite leafa pe patru luni ce nu lise plătise 
încă; că afară de aceasta, ei se roagă ca Domnul să iea in 
băgare de seamă că ei l-au slujit cu bărbăţie si că acum s'a răs- 
pândit o groaznică vorbă, cum că Domnul pe toţi i-a hotărit 
jertfă morţii; că soldaţii, spăimântaţi de aceasta, se tem a se 
împreună cu ostile taberii; că chiar dacă acest zgomot nu are 
temeiu, el făcuse însă o asa mare întipărire asupra duhului osti- 
lor, că sub nici o pricinuire ei nu vor merge la dânsul, de nu 
le va trimite mai nainte cărţi care să declare de mincinos acest 
zgomot“. Auzind Mihai acestea dela deputaţi, rămase încreme- 
nit de mirare şi de ciudă, de aceste nevrednice zgomote răspân- 
dite de voitorii de rău. El răspunse jurându-se pe tot ce avea 
mai sfânt, pe viata sa, norocirea sa, femeea şi copii sai, că nici 
odată el n'a meditat un asemenea proiect. „Ar trebui, zicea el, a 
aveă o inimă de fer spre a nu recunoaşte meritele şi faptele 
lor cele bune; ar fi cea mai mare nemulţumire de a trată pe 
nişte veterani ce l’au slujit aşa de bine pe el si pe copii lui, ca 
nişte făcători de rău prin pedepsi. Deci să nu se mai teamă 








ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 337 
nimeni de acest zgomot mincinos, semănat de turburătorii păcei 
obşteşti şi de duşmanii norocirii sale; că el le va da cărţi de 
încredințare, unde le va arătă gândurile lui; asemenea le va 
plăti şi leafa ce aveau a luă“!). 

Dar aceste asigurări curate si sincere, zadarnice erau, căci 
Mako, ca şi nobilii, cari ştiau bine că acele zgomote erau min- 
cinoase, erau bine hotariti a duce complotul până la sfârşit. 


IX. 


Toate aceste fapte de cari atinserăm până acum într'această 
carte se petrecură în cursul lunei lui August (1600). Pe la ca- 
pătul acestei luni, fiind lucrurile într'această stare între Domn 
si George Mako, Stefan Csaki cu vro cati-va magnați conju- 
rati lui, se adunară la Cluj, unde ţineau sfaturi tainice cum vor 
face spre a împărtăşi proiectele lor nobilimei si a sculă tara; 
şi hotărîră a trimite veste tainică la fie-care d’ase aflaintr’o zi 
hotărită în câmpiile vecine de oraşul Turda. Mihai-Vodă,—aflând 
` această adunare a nobililor la Cluj şi bănuind, din cele ce ştiă 
despre complotul unor nobili în Moldova, că [vor] să cheme pe Si- 
gismund şi pe Zamoisky şi, din scrisorile lui Mako, că este oare- 
care mişcare în Ardeal,—trimise răspuns acestor nobili adunaţi în 
Cluj să vină îndată la curtea lui. Dar aceştia, ştiindu-se vinovaţi, 
se temură, se scuzară cu deosebite pricinuiri şi îndată se răs- 
pândiră. 

În vreme ce acestea se petreceau în Ardeal, Mihai primi veste 
sigură din Polonia că Zamoisky, leremia Movilă şi Sigismund 
Bathori cu o puternică oaste stau gata a intră în Ardeal 2). În- 
dată el porni olăcari spre Casovia cătră George Basta ca, după 
cum îi eră poruncit prin cărţi de arhiduca Matei, să-l invite cu 
cea mai mare grabă a veni împreună cu oastea sa spre a se 
împreună cu dânsul la Alba-lulia, rugându-l foarte că, de va 
vedeă că nu poate ajunge la vreme cu pedestrimea, să-i trimită 
înainte cât mai curând două mii călăreţi:). Trimisii lui Mihai 
întâmpinară pe Basta, două marşuri de Casovia, în cale spre 
Ardeal t). Printr'o coincidenţă, lezne de înţeles din cele ce am 





a 


1) Bethlen, IV, 533—7.—*) Spontoni, 100.— 3) Idem.; Tarducci, o. c.— 
4) Spontoni, 101. 


N. Bălcescu.— Românii sub Mihat-Voevod Viteazul. 22 


338 N. BĂLCESCU 

văzut înapoi, pe când nobilii se adunau la Cluj şi hotărau ziua 
de izbucnire a revoltei, Basta se miscase şi el din Casovia 1), la 
2 Septemvrie (1600)2), şi luase calea spre hotarele Ardealului. 
El aveă cu dânsul pe colonelul Rottowitz cu o mie de călăreţi 
raiteri, un regiment de o.mie pedestraşi toţi din Silezia, regi- 
mentul lui Pezzen de trei mii de Nemti, apoi o seamă de osti 
din partea locului, cu patru companii numai de Nemti de călă- 
rime de rând şi compania guardiei sale de călărime valonă, cu 
vro câţi-va husari şi haiduci. Peste tot oastea sa se urcă la şeapte 
mii oameni pedestrime şi călărime şi nouă tunuri, din care trei 
de baterie şi sease de campanie cu toate cele trebuincioase 3). 
Basta, înaintea trimisilor lui Mihai, se prefăcu că are mare prie- 
tenie cătră Domnul lor şi se arătă foarte voios a-i veni într'a- 
jutor 4). El le zise că nu poate, fără a face o mare nesocotinţă 
si a se pune în primejdie, a trimite înnainte, cum cerea Mihai, 
călărimea de care are nevoie, spre a sprijini pedestrimea prin 
câmpiile pe unde are a trece şi unde poate fi izbit de Turci, 
Poloni sau Tătari; dar făgăduiă că, cu cea mai mare grabă pu- 
tincioasă, va alergă cu toată oastea spre a da ascultare porun- 
cilor Cesarului şi a sluji pe Mihai într'o aşa frumoasă ocazie 5). 
Trimişii se întoarseră spre a aduce acest răspuns lui Mihai, şi 
Basta, trecând râul Tisa şi câmpia Kal6 cu o iutime neauzită, 
isi duse oastea pe la Sathmar la hotarele Ardealului, la satul Maitin, 
unde se opri spre a priveghiă cele ce se petreceau în Ardeal 5). 


X. 


Mihai-Vodă, nădăjduind că Basta va veni în ajutorul său, po- 
runcise la toţi ai ţării d'a veni armati în tabăra de lângă ora- 
sul săsesc numit Sas-Sebeş. Aci se adunară îndată toţi ostasii 
români, poloni, cazaci si Săcuii toţi, deosebit de călăreţii din 
scaunele Mureşului şi Arieşului. Dar nobilii unguri, după cum 
li se dedese cuvântul de magnații conjurati, se adunară cu toţii 
lângă oraşul Turda, în câmpia numită Keresztes, lângă râul Arie- 


` 1) Bethlen, IV, 541.---?) Spontoni, 101.— După Tarducci, o. c., în 4 Septem- 
vrie.— 3) Spontoni, 101.—Tarducci gi Istvanfi spun că erau 6 mii ostași 
şi opt tunuri.—‘) «Simulata amicitia, ac mittendarum copiarum prompti- 
tudine Vayvodae ostensa» etc.: Bethlen, IV, 541. — 5) Spontoni, 101. — 
e) Bethlen, IV, 541; Spontoni, 103. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 339 

















şului şi tăbăriră acolo. Văzând Mihai că nobilii nu înaintează 
mai încolo de Turda, începu a le da zor şi le porunci ca în 
trei zile să pornească spre Alba-lulia. Dar nobilii, dând de azi 
până mâne, trimiseră pe Gabriel Banfi ca să arate Domnului | 
cuvintele ce îi opriă d'a veni la Sas-Sebeş, din care cele mai 
de căpetenie erau: că în ţinutul Albei şi al Sebeşului, fiind pus- 
tiite prin atâta soldatime si prin oamenii Curţii ce alergau mereu 
într'o parte și într'alta, nu pot găsi nutreţ de cai, în vreme ce 
la Turda erau livezi şi izlazuri de vite şi de cai în destule, şi că 
viata oamenilor e mai lezne; că toţi comitii ce se aflau duşi ca 
să strângă contribuţiile hotărite de dietă încă n'au sosit; dar că 
ei stau gata la cel dintâiu semn al Domnului să meargă unde 
le va porunci. „Astfel, zice Bethlen, nobilii, ca nişte păsări care 
au să fie prinse în cursă, vâltorau împrejurul laturilor ce pe ascuns 
ei întinseseră lui Mihai“. Acesta se p&ri a se domoli prin cu- 
vintele lui Banfi şi făcu cunoscut magnatilor şi nobililor ca să 
vină la Alba-lulia fie-care cu câte o slugă, lăsând celelalte oști 
ale lor în tabără, fiind-că împrejurările cereau ca să le comu- 
nice lucruri de interes public. Pretinde Bethlen că această che- 
mare eră cu gând ca să-i omoare; că Banul Mihalcea dedese 
acest sfat, pe care îl aprobase cea mai mare parte din boieri, 
cari ziceau că va peri Domnul de nu va face să piară nobilimea; 
dar Radu Buzescu, care eră aplecat cătră Unguri, căci slujise 
odinioară ca stolnic.pe Stefan Bathori, când eră el prinţ în Ar- 
deal, fu de părere d’a se intrebuinta mijloace blânde cătră no- 
bili, fiind mai bine a le câştigă dragostea decât a le insufla te- 
merea 1). Este anevoe de înţeles cum Mihai să poată crede că 
nobilii, cari nu voiau a veni la dânsul cu ostile lor, să vină fără 
oşti. Fără îndoială că acum nu mai eră de întârziat. Trebuiă a 
merge asupra acelor nobili cari îndrăzniau a nu da ascultare 
poruncilor Domnului lor, a le împrăştiă ostile încă nehotărite si 
neadunate toate sia pedepsi pe capii conjuratiei; iar de apucau ei 
a se întemeiă în puteri, [trebuia] a face un apel poporului român 
şi săcui, şi la insurecția nobililor a răspunde printr’o insurecție 
populară. Cu această pârghie puternică în mână şi sprijinind cu 
oastea sa regulată ce aveă în leafă armia naţională, Mihai ar fi 
fost sigur d’a nimicnici ori-ce putere duşmană în Ardeal. Adevăr 
SSS See 
1) Bethlen, IV, 542—4. 


340 N. BĂLCESCU 








a ee ee + a 


că furia poporului ar fi cucerit toată nobilimea Fiă! piară! căci 
şi-a meritat peirea. Din nenorocire Mihai nu pricepu nici odată 
că în popor şi numai în popor e adevărata lui putere, adevă- 
ratul său sprijin. El îl căutase când în nobilime, când în armie 
şi în oştile mercenare, când în Austria. Deși încă, apăsând po- 
porul sau nefăcând nimic pentru dânsul, el îi depărtase inima 
dela dânsul, dar poporul, în care simţimântul national veşnic si 
curat trăeşte, era încă gata a se sculă la chemarea lui. Când 
însă Mihai se hotărî a o face, eră prea târziu. O fatalitate or- 
beste pe Mihai, sau mai bine el este tarit si pedepsit prin ur- 
mările neapărate ale greselilor sale. El, care a minunat pe toată 
lumea prin îndrăzneala sa, prin iutimea cu care apucă de izbia 
pe duşman pân'a nu prinde acesta de veste; el, care a zdrobit 
_atati puternici duşmani,— acum stă ametit înaintea răscoalei unor 
nobili. În loc d'a porni asupră-le, el stă în nelucrare, măgulin- 
du-se cu nădejdea că cu vorba îi va aduce la cunoştinţă. Asi- 
gurarea că Basta îi va veni în ajutor şi că astfel nobilii, aflân- 
du-se prinşi între două armii, nu vor îndrăzni a face nimic, sin- 
gură numai poate tălmăci purtarea lui. Astfel, ca cum şi-ar fi 
pus în gând cu paguba sa a arătă neadevărul calomniilor ana- 
liştilor unguri asupră-i, în loc d'a porni oaste asupra nobililor, 
trimise în tabăra lor doi unguri, pe loan Kemeny un senator şi 
pe Ştefan Petki războinic ales (aceasta, căzând în vină mare, fu- 
sese osândit a i se tăiă capul, dar Mihai, după rugăciunea sena- 
torilor si mai ales a episcopului Ardealului Naprazdi, luând în 
privire că el se purtase vitejeşte la Lipova şi într'alte părţi, îl 
iertă), spre [a află] ce vor ei şi a căută a-i împăcă prin făgădueli 1). 


XI. 


Aceşti doi trimişi unguri trădară încrederea ce Mihai puse 
într'iînşii. Sosind în tabăra nobililor, ei auziră plângeri, tanguiri 
ascunse, văzură pe unii vărsând lacrimi. Cu toate că toţi nobilii 
adunaţi în tabără erau împotrivitori Domnului, nu era nici o u- 
nire între dânşii: nici unul nu îndrăzniă a se incredinta la altul. 
Numele numai al lui Mihai îi amutia pe toţi şi, deşi ştiau că su- 
far tot d'o durere, nimeni nu îndrăzniă a descoperi rana co- 


1) Bethlen, IV, 545—6. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 341 


rn ni 





muna. „Corturile răsunau de suspinări si vaiete; ar fi zis cine-va 
că-s nişte oameni izbiti fără veste de focul traznetului, spăimân- 
taţi de sgomotul tunetului, cari arată însă, printr'o cătare ne- 
ghioabă,că o otravă deo duhoare puturoasă i-a pătruns“ 1). Puţini 
erau care îndrăzniau a-şi vărsă mânia ce ferbiă în inima lor, şi 
aceea, vorbind încet şi numai cătră prieteni, ziceau: „că Voe- 
vodul este un înşelător, un adevărat turc, că trebue ase mån- 
tui de această pieire prin ori-ce mijloc“. Cu toate că puseseră în 
capul oastei lor pe Ştefan Csaki, dar ştiindu-l favorit şi entu- 
siast de Mihai, nimeni nu aveă încredere într'insul şi nimeni 
chiar din prietenii săi nu îndrăzniă înaintea lui a spune ceva 
împotriva Domnului, chiar în glumă. În această stare de spaimă 
şi neîncredere reciprocă în care se aflau nobilii, ar fi fost foarte 
lezne a-i risipi, dacă Mihai, pe lângă solie si vorbe blânde, ar fi 
înaintat îndată spre dânşii cu armia sa. Ar fi fost asemenea cu 
putinţă, atunci la început, a-i împăcă şi prin vorbe şi făgădueli, 
dacă trimişii lui Mihai. în loc d'a căută a face pace, nu atatau 
încă mai mult pe nobili şi nu îi apropiau unul de altul. Csaki, in- 
telegand inima lui loan Kemeny şi a lui Petki, trimişiilui Mi- 
hai, şi văzându-se obiectul neincrederii tutulor, se adresă cătră 
dânșii, zicându-le : „Îndrăzni-voiu a vorbi cu siguranţă înaintea 
voastră“ ?—,,Si noi înainte-ţi“? raspunserd ei. Csaki îi asigură, 
dându-și cuvântul şi mâna dreaptă. Atunci aceştia îl indemnara 
a nu perde vreme. Conjuraţii toţi, cari erau intelesi unii cu alţii, 
se adunară 2). Ei convocară o adunare generală a nobililor, în 
care Csaki luă cuvântul şi îi îndemnă cu multă elocventa „a scu- 
tură jugul unui Domn străin, barbar şi tiran, carelea jurat pei- 
rea lor şi pentru aceasta [voieste] a se folosi de ocazia de fata, 
când se află toţi adunaţi la un loc şi armati si când oastea Ce- 
sarului nu e departe“. Si sfârşeşte propuind ca „să trimită adu- 
narea soli la Basta, generalul Ungariei de sus, care acum se află 
la hotar, spre a-l chemă într'ajutor, arătându-i că a venit vre- 
mea ca să dobândească Ardealul pe seama Împăratului şi a-şi 
izbândi despre Mihai şi totdeodată pe dânşii să-i mântuiască de 
tirănia lui“ 3). 

Avu mare putere cuvântarea lui Csaki asupra nobililor adu- 
nati, nu spre a creşte ura lor cătră Mihai, dar spre a-i hotări 





1) Bethlen. IV, 546—7.—?) Idem, 646—9.—:) Spontoni, 102—3. 


342 N. BĂLCESCU 


PIE m a RAE NR NP RA RE E RR N RE RR N RR a N RR E a n NR ee, 





spre răzbunare 1). Îndată ei aleseră din sânul lor pe Francisc 
“ Alard şi pe Gabriel Haller ca să meargă lângă Basta, insarci- 
nându-i: „ca să-l roage dea le daajutor spre a-i mântui de jugul 
şi cârmuirea cruntă a lui Mihai; să-i spună că Voevodul este alia- 
tul tainic al Turcilor; că d'abiă dedese drumul trimisului Împă- 
ratul Rudolf, când priimi cu mare pompă pe trimisul turc, care 
îi dedese, spre întărirea domniei, semnele dela Împăratul turcesc; 
că ei făgăduesc o veşnică credinţă Împăratului Rudolf, cătră care 
sunt şi de mai nainte legaţi; că primejdia grăbeşte; paloşul 
Domnului amerinţă acum capetele Ungurilor; că după nimicni- 
cirea lor, acest trufaş barbar va merge cu sabia şi focul în mâni 
să-şi cerce norocul spre Casovia, după cum o făgăduise la marele 
vizir lbraim-Paşa 2); că dacă Basta nu le va da ajutorul nădăj- 
duit ei „cari sunt hotariti a nu mai suferi pe Mihai, se vor vedea 
nevoiţi : sau a chemă pe Sigismund ce eră la hotar cu oaste 
puternică sau a cere ajutorul Sultanului turcesc“ 3). 

Nimic nu eră mai neadevărat decât aceste invinovatiri ce a- 
duceau Ungurii lui Mihai. În loc dea se arătă tiran cătră nobili, 
el le mântuise viata de furia Săcuilor şi Românilor; în loc d'a-i 
ucide, după cum făcuse Sigismund, pe care ei doriau al aveă 
Domn în locul lui Mihai, acesta nu pedepsise pe nimeni fără vină şi 
judecată, ba încă pe multi din cei osanditi îi iertă. El păstrase 
starea şi privilegiurile lor cu paguba Românilor şi scăderea sa, 
păstră cu scumpătate constituţia ţării, nu făcu nici o schimbare 
în legi, nu scoase nici o dajdie fără învoirea dietei şi nu silui 
hotaririle dietei, după cum într'atâtea rânduri făcuse Sigismund. 
Pe lângă aceasta e învederat că nu el eră tainic aliat al Tur- 
cilor, ci tocmai nobilii, cari în faţă se arătau jertfici Împăratului, 
iar pe ascuns dau mâna cu Sigismund, Polonii şi Turcii, ale că- 
ror viclene urmări nu întârziară a esi la iveală. Pe nădejdea lui 
Sigismund şi a Polonilor mai mult se sculaseră ei, şi dacă acum 
se adresau la Basta, eră de nevoe, căci Sigismund şi Polonii erau 
încă departe si negata, şi le eră teamă d'a nu fi izbiţi de Mihai 
în grabă; pentru aceea se adresară la Basta, pe care-l ştiau aproape 
si gata a-i ajută. Gândind nobilii că Basta va voi un act de cre- 
dinţă publică, deteră deputaţilor, spre a-i duce, cărţi iscălite cu 
mânile tuturor stărilor şi pecetluite cu pecetea lor, în care îşi 
dau credința lor Cesarului Rudolf +). 





1) Spontoni, 103.—2) Bethlen, IV, 550.--:) Spontoni, 103.— 4) Bethlen, IV, 550. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 343 





XII. 


După ce porniră p'aceşti deputaţi la Basta, nobilli trimiseră 
alții lui George Mako, ca să-l roage, de-i este scumpă mântui- 
rea patriei, să vină îndată la dânşii cu ostile ce el comandă. 
Aflând aceasta, Mako lăsă ţinutul Bârsei si se îndreptă spre ora- 
sul Mediaş. Când primiră veste nobilii de sosirea lui la Mediaş, 
îi trimiseră pe Nicolae Bogathi ca să-i făgăduiască, între alte 
lucruri, că ei nu-şi vor mai aduce aminte de relele ce el le-a fă- 
cut de curând, că nu-i vor luă nici odată fără despăgubire şi 
fără o judecată mai dinainte moşiile ce Voevodul îi incredintase, 
şi încă că îi vor dărui leafa pe două luni. Şi spre a da mai mult 
temeiu acestor făgădueli, îi trimiseră, în acelaşi oraş, unde încă 
se află, pe loan Kemeni şi pe Ştefan Petki, cari veniseră la dânşii 
dela Mihai, ca să-l ruage d'a-şi aduce aminte de natia ungară, din 
care şi el se trage, de a urmă ceea ce a început, d’a veni în ta- 
băra dela Turda, a-şi uni puterile sale cu ale lor, spre a depărtă 
din ţară un tiran crud, d'a nu se teme de un popor căruia no- 
rocul' a slujit mai mult decât curagiul. 

În vremea aceasta, curierii vestiră lui Mihai că Mako, stăruind 
în îndărătnicia sa, în loc d’a merge cu oastea. sa la Alba-Iulia, 
după cum îi poruncise, sa dus la Mediaş. Ţinându-se de hotă- 
rirea sa d'a umblă cu binele şi a-i linişti şi domoli mai mult 
cu mijloace împăciuitoare, Mihai găti două solii. Una cătră sol- 
datii lui Mako, puind in capu-i pe loan Nemes, cu însărcinare 
de a astâmpără duhul ostilor şi a le ridică ori-ce bănuială, plân- 
gându-se de răscoala lor, chemându-i la datorie, pentru ca in 
acest minut greu pentru creştinătate să nu-l pună în nevoe a-i pe- 
depsi, — [pe] el care totdeauna a fost bine-voitor cătră dânşii, pen- 
tru ca şi ei să nu fie o stavilă la bunele şi cuvioasele sale stră- 
danii. Cealaltă, compusă de Pancratie Sennyei şi Vistierul Stoica, 
român ispravnic al palatului, care de curând se întorsese dela 
Pilsna, unde fusese trimis ambasador cătră Împăratul Rudolf, la 
tabăra nobililor la Turda. Ei erau însărcinaţi să deă de minciună 
zgomotul răspândit între nobili că el voeste peirea lor. Cu aceştia 
dete împreună şi pe trimisul cătră Mako, spre a-l prezentă no- 
bilimei. Ajungând cu toţii la Turda, aceşti deputaţi, înaintea tu- 
turor nobililor adunaţi, faţă fiind şi doi deputaţi trimişi de George 
Mako, îşi împlinesc misia ce li se incredintase. Făcându-se tă- 


344 N. BĂLCESCU 


cere, Vistierul Stoica, cu gravitatea sa obişnuită, astfel cuvântă: 
„Cu mare părere de rău a aflat Domnul răzvrătirea lui George 
Mako şi răscoala legionului său, răscoală ce el n'a întărâtat prin 
nici o nedreptate, fiind mulţumit de bunele slujbe ale lui până 
acum; că el nu cunoaşte pricina unei aşa de fără veşti dezbi- 
nări; că bănuiă poate că ea ar fi eşitul unei mişcări pricinuită 
printr'un zgomot mincinos mai mult decât printr'o veste sigură. 
Dacă ei au fost îndemnați l'această îndârjire nesocotită, căci le-a 
rămas simbria neplătită, iată că le-a trimis prin loan Nemeş 
simbria pe patru luni întregi; de au altă temere, s'o părăsească, 
căci Domnul le-a trimis cărţi de încredințare, la care tot cres- 
tinul trebue să crează. Dacă sunt ceva vinovaţi în legătura fă- 
cută de Sigismund, Domnul îi îmbiază cu o uitare şi oiertare 
deplină. Cu mai mare părere de rău a aflat Domnul că nobili- 
mea s'a turburat de oare-care larmă răzvrătitoare, care dă Dom- 
nului gânduri mincinoase şi nelegiuite; el ia de martor pe Dum- 
nezeu şi pe sfinți că n'are nimic mai scump ca sângele nobili- 
lor, că nimic nu are mai la inimă fără numai de a păstră legile 
lor cele vechi şi ale patriei şi că elstă gata a răsplăti fie căruia 
după meritele sale“. 

Abiă sfârşi Stoica cuvântul şi cei doi trimişi ai lui George 
Mako strigară „că soţii lor de arme nu vor să meargă a se 
împreună cu Domnul, că ei nu mai vor să slujească sub stea- 
gurile lui, că ei vor mai bine să treacă îndată în Ungaria, unde 
vor găsi vechea libertate a patriei, administraţia dreptăţii, sigu- 
ranta pentru viata lor şi milostivirea Împăratului; că în zadar 
Stoica osteneşte urechile lor printr'atâtea vorbe, căci Mako a şi 
hotărît a trece în Ungaria“. Deputaţii români, văzând îndărăt- 
nicia lor, nebănuind nimic—nici de înţelegerea lor cu nobilii, nici 
de hotărîrea acestora d'a ridică cap si sabie împotriva Domnu- 
lui,-—crezând vorbele trimişilor lui Mako şi gândind că acesta se 


va îndreptă spre Cluj ca să treacă în Ungaria, se duseră acolo: 


spre a-l întâmpină. Ei aveau de gând să laude lui Mako şi oștilor 
sale milostivirea Domnului, d'a se sili a domoli mânia lor şi a-i 
aduce în tabăra Domnului sau, de nu izbutiau cu vorba, d'a sculă 
în, numele Domnului pe ţărani și d'a ucide pe soldaţi până la 
unul. Aceasta fusese şi dorinţa lui Mihai. O asemenea hotarire ar 
fi trebuit a o luă la vreme şi a o întinde peste toată ţara. Din 
nenorocire nu se făcu nici [măcar] în acest. caz in parte. Deputaţii, 


Taus add | 








n o o < ua Oo a ç ġo 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 345 


———— m m 





mergând la Cluj, aşteptară acolo în zadar mai multe zile sosi- 
rea oştilor lui Mako şi, văzând că nu mai vin, se întoarseră la 
Alba-lulia lângă Domn fără să fi făcut nimic. Asemenea şi loan 
Nemes, ducându-se la George Mako, îi spuse tot ce-i zisese Voe- 
vodul, dar văzând că cântă înaintea unui surd, perzând toată 
nădejdea, se întoarse şi el lângă Mihai ').- 


XII. 


Într’aceea, deputaţii nobililor trimişi la generalul Basta ajun- 
seră la Maitin, unde se află acesta si spunându-şi însărcinarea 
lor, fură cu multă bună-voință şi dragoste primiti2). Basta se 
arătă mult vesel şi prea gata a-i sluji, şi le făgădui ajutorul și 
sosirea sa 3). Sunt însă unii analişti cari, nebănuind că Basta 
aveă instrucţii tainice dela Împăratul, instructii provocate fără 
îndoială de ura lui, spre a lucră întru surparea lui Mihai, pre- 
tind că Basta stătù putin în cumpănă, când primi solia nobili- 
lor 1). Dar şi de aceasta îndoire a lui Basta c adevărată, e inve- 
aerat că ea eră o prefacere. Mai mulţi analişti şi istorici mai 
noi nu se îndoesc că Basta ar fi putut îndrăzni a nu ascultă po- 
runca împărătească, de nu ar fi avut tainice instructii d'a lucră în 
contra poruncei de fata. Dar chiar dacă [urmarea] Curţii Austriei 
e necunoscută, dacă Basta, mânat numai de ura sa cătră Mihai, a 
lucrat în contra poruncei Împăratului său, acesta, nepedepsind 
neascultarea lui, n'a luat oare asupră-şi toată răspunderea şi nu 
dă drept temeiu la ori-ce bănuială?: 

Basta,—spre a acoperi răspunderea sa personală şi aceea a Curţii 
împărăteşti, ale cărei tainice instructii nu le putea arătă armiei 
sale şi căreia spusese că o duce în ajutorul lui Mihai,—spun că 
convocă un sfat de războiu, propuindu-i de a-şi da părerea de tre- 
bue a ajută pe Mihai ori pe nobilii revoltați. Trei fură părerile 
în cari se împărţiră mădularii acelui sfat. Unii erau de părere 
d'a nu ajută nici pe o parte nici pe alta şi să aştepte să se vază 
eşitul şi a dobândi nouă porunci dela Împăratul; alţii, că potri- 
vit poruncilor Cesarului, trebue a da ajutor lui Mihai şi să nu 
dea ascultare la acei oameni răzvrătiți la Turda, râvnitori mereu 
de lucruri nouă şi pe atât străini de Împărăţia Cesarului, pre- 


1) Bethlen, IV, 551—6. — *) Idem., 556. — *) Idem, ibid. — +) Tarducci; 
Spontoni, 104. 


346 N. BĂLCESCU 


cât sunt îndărătnici şi duşmani lui Mihai-Vodă; că ei nu cer 
ajutorul lui Basta, pentru-că iubesc mai bine pe Împăratul de- 
cât pe Mihai, ci numai siliţi fiind de greşeala răscoalei lor a 
chemă ajutorul cel mai vecin. Ei adăogau: că bine este ca Voe- 
vodul a înfrână trufia revoltatilor, fiind nişte oameni îndrăz- 
neti cu duhul şi pururea gata la lucruri nouă; astfel apoi, când 
se va lepădă Mihai de Ardeal, această ţară va fi mai lezne şi 
mai în pace cârmuită de miniştrii Cesarului. Urma va dovedi că ` 
această părere eră cea mai inteleapté. A treia părere,—pe care 
Basta o inspiră la un june cu totul jertfit lui, comitele Tomaso 
Cauriolo, strejar-maior general, şi care o sprijini,„—eră : că trebue 
a se uni cu revoltantii şi a se folosi de această ocazie spre a 
rip) Ardealul din mânile uzurpătoare şi tiranice ale lui Mihai; 
că deşi poruncă au de a ajută pe acesta, dar Împăratul nu ştie, 
cum le-au aflat ei, înşelăciunea cu care Mihai voeşte a prăpădi 
oastea lor şi a se rebelă împotriva Cesarului; că prin ajutorul 
ce vor da nobililor şi mântuindu-i de Mihai, vor îndatoră şi mai 
mult pe aceştia la credinţa cătră Împăratul; că cu oastea lor şi 
cu cei doisprezece mii și mai bine de luptători ce spun că au 
nobilii,—si prin aceea că Mihai nu cunoşteă scopurile ce au si 
îi aşteaptă a-i veni într'ajutor —vor putea lezne a-l izbi pe nea- 
steptate şi a-l birul*). 

Sfatul, care eră întocmit de Basta mai mult de oameni siguri 
ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo şi 
Basta, „care eră de mai nainte hotărît la aceasta“ 2), îndată ce 
primi din nou dela solii nobililor jurământul că vor fi pururea 
credincioşi Cesarului Rudolf3), chemă la sine pe Rothalt, capul 
celor patru companii de rând nemtesti din călărimea Ungariei 
de sus, şi îi porunci în secret d'a se pune îndată în cale cu că- 
lărimea sa spre Turda şi de va găsi acolo lucrurile sigure, ast- 
fel după cum făgăduiseră solii, să se unească cu nobilii, asigu- 
rându-l că cealaltă oaste în vr'o cinci zile se va împreună cu 
dânsul. El îi porunci să caute a bate locurile şi a luă limbă unde 
e Mihai şi cu ce puteri se află; că dacă din întâmplare el, apu- 
când înaintea gândurilor altora, se va fi unit şi împăcat cu no- 
bilii, să-şi schimbe hotărîrea si să meargă la dânsul să-i spună 


1) Spontoni, 105—7.—?) «El general Basta che a questa sentenza era gia 
risolto»: Spontoni, 107.—%) Idem; Bethlen, IV, 557. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL ` 347 
că, potrivit poruncilor Cesarului, armia vine în ajutor 1). Astfel 
Basta, după împrejurări, stă gata a trădă sau pe Mihai sau pe 
nobilii ardeleni. El chemă apoi pe deputaţii nobililor şi stărui 
mult ca nobilii să nu deă bătae Voevodului până nu va apucă 
să sosească şi dânsul ; că dacă, după natura locurilor, fără voia 
lor, vor fi siliţi a veni în luptă, să se tragă mai bine spre Cluj. 
Într'aceeaşi vreme se făceă ştire tutulor nobililor Ardealului, 
la toate breslele de ostaşi d'a-şi aduce aminte de credinţa ce au 
jurat Împăratului Rudolf, d'a părăsi pe Voevod şi d’a veni in 
tabăra lor 2). 


XIV. 


Întorcându-se deputaţii în tabăra nobililor, le spuse câte le 
zisese Basta. Deci ei îndată, ascultând sfatul acestuia, trimit de- 
putati la Săcuii ce ţineau cu Mihai ca să-i îndemne aseunicu 
dânşii. Dar Săcuii, recunoscători cătră Mihai pentru libertatea 
„ce le dedese şi temându-se că, de vor veni Ungurii iar la pu- 
tere, nu numai că o vor perde cu vremea, dar încă că vor căută 
a-şi răzbună asupră-le pentru multii nobili ce omoriseră,—răs- 
punseră „că ei sunt mulţumiţi de un Domn aşa mare ca Mihai“. 
Tot într'o vreme trimiseră nobilii la Cazacii lui Mihai pe Bal- 
thazar Veres şi pe loan Zoltai jurisconsult, ca să-i învite a se 
uni cu dânşii, cu bune şi sigure condiţii. Cazacii însă erau cu to- 
tul jertfiți lui Mihai. Slujind în dobândă şi iubitori de bogăţie. 
ei dobândiseră mult dela Mihai şi nădăjduiau încă a dobândi. 
Mihai, cum am arătat, aveă multă îngrijire pentru ostaşii săi. 
Adesea la mese el dăruiă Cazacilor ca şi celorlalte osti bani, 
cai, haine cusute cu fir, ce luau vederile prin felurimea colori- 
lor şi a florilor. Astfel toată armia sa eră frumos împodubită şi 
mândră de strălucitoarele ei costumuri, cât şi de vitejia ei. A- 
desea Mihai, când le da daruri sau leafa, îi îndemnă să steă cre- 
dincioşi pe lângă prietenia şi norocirea lui şi le ziceă: „Mai 
adastati putin, ostaşi, şi vă voiu duce intr’o ţară, unde se găsesc 
cu îmbelşugare mătasea, aurul, diamantele şi tot felul de avutii“. 
Aceste făgădueli şi buna-voinţă ce Mihai arătă ostilor, lipiseră cu 
totul inimile Cazacilor de dânsul şi când deputaţii nobililor se 


1) Spontoni, 107.— 2) Bethlen, IV, 557. 


348 N. BĂLCESCU 


duseră să-i îndemne ca să se tragă din partea lui Mihai, înfu- 
riati ei uciseră îndată pe Balthazar Veres şi duseră Domnului 
toate cărţile ce le trimiseseră nobilii. Soţul lui Balthazar Veres, 
jurisconsultul loan Zoltai, d'abiă scăpă; pe când el se silea a 
dovedi Cazacilor că, potrivit legilor lui Justinian, ei au drepte 
cuvinte a părăsi pe Mihai, aceştia năvăliră asupră-i suduindu-l, 
bătându-l şi rupându-i hainele, încât cu greu apucă de scăpă în 
strâmtorile munţilor. 

Fură mai norocoşi nobilii cu alte oşti. Ei rugaseră încă să vină 
la dânşii pe pedestraşii pretoriani ai Voevodului, cari erau în 
număr de şeapte sute şi pe călăreţii beslii, ambele cete com- 
puse de Unguri; dar pedestraşii avură anevointa a fugi, căci 
Domnul, simțind gândul, îi sili a stă în frâul disciplinei, ucigând 
cati-va centurioni ai lor si îi închise pe toţi intro grădină în- 
grădită cu ziduri ce se află lângă camerile sale. Această gra- 
dina, în care Mihai zidise o bae frumoasă, fu mai târziu făcută 
cetatue de prinţul Ardealului Gabriel Bethlen. Câţi-va din aceşti 
pedestraşi, cari putură scăpă, fură uciși în cale prin paznicii o- 
rânduiţi de streajă de Mihai si foarte puţini, făcând un mare 
ocol, ajunseră târziu şi tocmai după bătae în tabăra nobililor. 
Călăreţii beslii izbutiră mai bine. Într'un semn hotărît, ei se scu- 
lară cu toţii şi se duseră la Turda a seunicu nobilii. Pe lângă 
dânşii se luă şi Ioan Iacobini, un tânăr cu duh, ce eră secretar 
al cancelariei Domnului t). El fusese mai înainte în aceeaşi ca- 
litate pe lângă Sigismund Bathori şi insotind pe acest print în 
expediţia sa în Ţara-Românească împotriva lui Sinan Vezirul la 
1595, descrise această campanie. 


XV. 


Nobilii trimiseră asemenea, încă din 2 Septemvrie, scrisori la 
Saşii din Braşov şi Sibiiu spre a-i trage în partea lor, părăsind 
pe Mihai. Saşii însă, necunoscând mărimea mişcării împotriva lui 
Mihai şi temându-se de puterea acestuia, spre a se arătă cu slujbă 
si credinţă cătră dânsul, îi trimiseră acele cărţi. Încă nu sosi- 
seră acestea în mâna Domnului şi Brasovenii precum şi Sibienii 
primesc şi alte cărţi dela nobili în care se coprindea pe larg tot 


1) Bethlen, IV, 557—60. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 349 


planul dezbinării Ungurilor. Braşovenii îndată -porniră aceste 
cărţi cu un om într'adins la Domn, iar Sibienii spre a se arătă 
şi mai cu bună voinţă, plecară mai mulţi în persoană spre a 
duce cărţile, luând cu dânşii si pe omul trimis de Braşoveni. 
Erau ei să intre în curtea Domnului, când aflară dela unii oameni 
ai Curţii că celelalte cetăţi săseşti s'au lepădat de credinţa lor că- 
tră Mihai, precum şi că toţi Ungurii, ce se aflau în tabăra ace- 
stuia, au fugit şi s'au împreunat cu nobilii, câştigându-şi mai 
întâiu amnistie deplină pentru câte făcuseră când se aflau sub 
poruncile lui Mihai, lucru ce nobilii bucuroşi le acordară, mai 
ales nădăjiuind că cu modul acesta vor putea trage în partea 
lor şi pe Săcui. Acestea înțelegând, Sibienii se întorc din drum 
la ai săi şi trimit la Braşoveni nouă scrisori ale nobililor, cu 
altele ce primiseră dela Germani si Unguri şi dela oamenii şi ge- 
neralii Împăratului, îndemnătoare la revoltă, vestindu-le că şi ei, 
în 10 Septemvrie, s'au răsculat şi rugându-i d'a stă împreună 
cu dânşii. Sasii n'aveau nici un temeiu a se revoltă. Ei, împreună 
cu Săcuii, chemaseră pe Mihai în Ardeal. Acesta nu numai că 
îi mântui de tirania lui Andrei Bathori, dar încă îi favorase cu 
deosebire în toată vremea; dar Sasii, nemultumitori şi mişei, 
cât bănuiră slăbiciunea făcătorului lor de bine şi văzură că şi 
Împăratul e impotriva-i, nu pregetară a-l părăsi şi a răsplăti 
printo trădare mârşavă binele ce le făcuseră Românii. 

B: aşovenii, cum primiră acele scrisori dela Sibieni încă atunci 
seara, Duminică în 11 Septemvrie, toţi cu mare aplaus se în- 
voesc a se dezbate de sub Mihai şi îndată în acea noapte prind 
şi pun la închisoare pe toţi Românii. pe câţi putură pune mâna, 
între cari erau Vistierul Vistelie şi George fratele Banului Mihal- 
cea; pe alţii iarăşi îi omorira „căutându-se Românii în toate 
unghiurile şi văile şi dându-se morţii fără nici o cruţare“1). După 
aceea în zadar se ispitiră ei în câte-va locuri a pătrunde până 
Ja tabăra nobililor, căci ostile lui Mihai îi stăvili?). Ei fură siliţi 
a-şi mărgini revolta în ţinutul lor şi a urmă a ucide mişeleşte 
pe Români, după cum începuseră. Sasii dela Bistriţa numai pu- 
tură trimite câte-va sute de pedestrași în tabăra nobililor. Ace- 
ştia se adresară cu rugăciune şi la Clujeni, zicându-le: „că Voe- 
vodula hotărît d'a nimicnici de tot natia lor; că trebue a ajută pa- 


1) Cronica lui Fuchs.— 2) Bethlen, IV, 560. 


350 N. BĂLCESCU 
tria amerinţată de o asemenea soartă; că Clujenii, fiind singuri 
cari au arătat virtute în împrejurări grele si generositate la tre- 
buintele patriei, pentru aceea cer dela dânşii de a le da o mie de 
puscasi şi şeapte sute talere împrumut. Clujenii, după ce răspun- - 
seră numai prin câte-va cuvinte de neprimire la deputaţii nobililor, 
porniră îndată lângă Domn, printr’un lung înconjur, pe concetatenii 
lor loan Hosszu şi Toma Litteratu, spre a-i spune cererile nobi- 
lilor şi a se legă cătră dânsul print'o nouă legătură de credinţă; 
şi spre răsplătirea credinţei lor, ei cereau să li se dea numai un 
singur târg. După ce i-au lăudat foarte, Domnul le făgădui a le 
împlini cu prisos cererea, de îi vor rămâneă credincioşi. El dete 
ştire deputaţilor d'a face un mare înconjur şi d'a se întoarce în 
grabă cătră concetatenii lor, căci pe drumul cel mare ei vor pu- 
teă să cază în mânile Ungurilor. Dar nobilii tăiase toate dru- 
murile ca Domnul să nu ştie nimic de starea lor şi deputaţii, 
cu toate că urmaseră sfatul lui Mihai, luând un drum cotit, tot 
fură prinşi de nobili şi aduşi goi în tabără, de unde însă li se 
dete apoi drumul ca să se întoarcă la concetăţenii săi. Clujenii 
rămaseră pe lângă Mihai. Unul dintr'înşii numai, anume loan 
„Darabos, ridică cati-va călăreţi si îi duse în tabăra nobililor, zi- 
cându-le: „Aideţi să ne luptăm cu inimă sub steagul Împăra- 
tului, căruia am jurat credinţă“! şi protestând împotriva lui 
Ştefan Seres, magistratul Clujului, care opreă ori-ce răscoală !). 

Astfel mai mult în numele Împăratului se făcea răscoala. Prin 
viclenia Ungurilor, care se arătau în faţă supuși Împăratului, 
luă insurecția întindere şi putere mare şi încinse pe Mihai de 
toate părţile, în vreme ce, de ar fi sculat poporul cum trebuiă, 
el ar fi putut încinge astfel pe duşman şi nu i-ar fi dat vreme 
a se întări în putere şi a-i dezorganiză armata sa cu încetul. 
În piept inima ni se frânge de ce înaintăm cu povestirea cătră 
acea catastrofă groaznică, la care ne târîră aceste greşeli; căci de 
aci izvoriră, nu numai nenorocirile acestui bărbat mare, unul 
dintre cei mai minunati ai istoriei omenirei, dar încă şi nenoro- 
cirile natiei române, care, dintr'atâta mărire şi glorie, căzu, îm- 
preună cu Eroul său, într'o prăpastie spăimântătoare, de unde 
două veacuri si jumătate de suferinţe nu o au putut încă mântui. 


1) Bethlen, IV, 561—2. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 351 


XVI. 


În vremea aceasta George Mako, încheind cu deputaţii nobi- 
lilor condiţiile de alianţă, plecase dela Mediaş şi sosise cale de 
cinci mile de tabăra rebelilor, într'un loc numit Bogatz, îmbel- 
şugat de vin, unde dete soldaţilor săi voe să bea. Cu toate vor- 
bele mincinoase asupra lui Mihai ce răspândise între ostaşi de 
atâta vreme, el nu eră încă sigur că va puteă a-i facea se re- 
volta, uitându-şi credinţa jurată Domnului şi bunătăţile lui pen- 
tru dânşii. Drept aceea îşi opri ostasii intr’acest loc, crezând prin 
ameteala betiei a-i tari în tabăra nobililor. IEl trimise credincioşi 
de ai săi, din ofiţeri şi soldaţi, prin toate cârciumile unde se aflau 
ostaşi deşertând pahare, care începură a cârti cu dispreț şi a 
amerinţă împotriva lui Mihai. „Trebue, ziceau ei, să gonim pe 
această fiară până la hotarele Tarii-Romanesti; trebue să mu- 
rim pentru patrie şi să alegem dintre Unguri Domn de sângele 
nostru. Decât să ţinem cu Mihai pentru o păcătoasă leafă ce ne 
dă mai mult de trebuinţă decât de dragoste, mai bine să ne 
unim cu George Basta, din armia căruia se zice că au şi sosit 
câte-va mii de ostaşi fruntaşi“! Şi fiind-că nimeni nu vorbeă îm- 
potriva acestora, sângele ostaşilor se aprindea din ce în ce bând. 
George Mako, temându-se ca a doua zi, potolindu-se focul vinu- 
lui, să nu se schimbe părerile, fără a mai aşteptă a se ivi de 
ziuă, dete armiei sale semnul de plecare, trece Mureşul, pe urmă 
oprește un minut în loc pe ostaşi si le grăeşte astfel: ,,Sotilor, 
nemuritorul Dumnezeu ne-a dat eri la toţi o aceeaşi gândire şi 
toţi fără osebire vă uniţi împotriva acelei peiri a natiei noastre, 
acelui stricător al legilor noastre, care medita cu cruzime moar- 
tea noastră a tuturor, împotriva lui Mihai-Voevod! Voi aţi luat 
armele pentru apărarea acestei provincii, ce prin vitejia noastră 
Mihai a spus-o tiraniei lui; voi aţi pus să apăraţi atâtea fe- 
cioare curate şi nevinovate împotriva dobitocirei şi cruzimei bar- 
barilor. Siguri că astăzi vom puteă a răzbună relele ce Domnul 
prin noi a făcut Ungurilor, intariti prin alianţa dumnezeească, 
aideti în tabăra lor şi să unim soarta noastră cu a lor“. 

Soldaţii răspunseră acestui cuvânta lui Mako printr'o murmu- 
rare mânioasă. Uitând vorbele de eri, cei mai mulţi viindu-şi în 
fire din ameteala vinului, isi aduseră aminte datorinta lor şi înce- 
pură în gura mare a lăudă facerile de bine ale Voevodului, osân- 


352 N. BĂLCESCU 





dind o aşa ruşinoasă nemulţumire din parte-le. Ei [îşi] aduceau 
aminte că au fost goi şi că Mihai îi îmbrăcase, că erau pe jos şi 
că el le dăduse cai si îi înălţase din starea de călăreţi de rând la 
ranguri mai înalte; că eră o necinste neperitoare, o faptă vino- 
vată înaintea lui Dumnezeu d'a trage sabia asupra unui aşa 
de mare făcător de bine, care afară de leafa ce le-a plătit, le-a 
făcut atâtea bunătăţi. Vro câţi-va comandanţi încă îşi des- 
partira ostile de cealaltă armie, protestând în gura mare asu- 
pra trădătorului George Mako. Acesta eră perdut acum, dacă 
din norocire nu-i sosiă în acel minut în ajutor Wolfgang Ka- 
muthi, trimis de nobili spre a birui indoirea ostaşilor. Acest de- 
putat, june cu curagiu si cu mare elocuenta, tink un cuvânt 
ostaşilor, în care reinnoi şi întări în numele nobilimei toate cele 
făgăduite de Nicolae Bogathi şi adăogă: „că George Basta este 
să vină cu o puternică armie în ajutorul Ungurilor, că el e la 
hotar, că o mare temere a coprins pe Voevod, că Ştefan Csaki 
vine, asemenea întru întâmpinarea lor cu magnații ţării spre a-i 
fericită, că eră mult mai cu cinste, de va voi aşa norocul, a că- 
deă apărând viaţa sa şi mântuirea patriei, decât a mai sluji pu- 
tin timp încă şi într'o spaimă necurmată pe un tiran“. 

Prin aceste şi alte vorbe, el câştigă până în urmă duhurile 
turburate ale soldaţilor. George Mako, văzând ostasii aprinsi, 
dete semnul si după ce mustră pe acei ce nu-l vor urmă, puse 
armia în mişcare, şi chiar aceea cari până atunci îi erau împo- 
trivitori fură siliţi a-l urmă. Îndată Stefan Csaki, în capul unei ` 
parti dir ostile nobililor şi a celor mai însemnați capi, întrun 
strălucit costum, călare pe un cal măreț înşăuat, esi întru în- 
tâmpinarea legioanei lui Mako, sunând trambitele, tobele şi dând 
toate semnele de veselie. Ambele oşti oprindu-se în loc, Csaki 
le făcu un cuvânt pompos şi apoi din ambe părţi îşi dau mâna, 
se îmbrăţizează. Toţi Ungurii laudă pe soldaţii lui Mako că au 
prețuit mai mult pe Dumnezeu, patria, legea decât prietenia Ro- 
mânilor. Dup’aceea îi duc în tabără unde nobilii le dau la toţi 
mese, le dăruesc o câtime îndestulătoare de grâu, nutreţ pentru 
cai şi leafa pe două luni (+). 

Astfel se împlini trădarea lui Mako si a legioanei sale. 


De a nd 


1) Bethlen, IV, 563—7. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL . 3533 


XVII. 


Mihai-Vodă, cu toate că nu aflase încă nimic despre trădarea 
iui Basta, dar cunoscând acum puterile nobililor, începu cu tot 
dinadinsul a se găti de oaste. El chemă pe lângă sine toate ostile, 
chiar şi p'acele din oraşele de margine, precum [enöð, Lipova, Lu- 
gos şi Caransebeş, sub povata lui Andrei Barcsai; scrise încă şi 
Jui Pătraşcu a-i aduce o oaste însemnată din Ţara-Românească. 
Afară de acestea, strângeă arme, muniții şi tot ce eră de tre- 
buinţă pentru un lung războiu:). Deşi el se gătiâ.de bătaie, dar 
dorința lui eră statornică d'a o înconjură. Pentru aceea, el chemă 
la sine doi preoţi, părintele George Vasarhelly din societatea 
lui lisus, om bun şi predicator de minune, şi pe loan Ungvari, 
alt predicator elocuent al reformatilor din Alba, care ştiă adânc 
din cărţi, şi îi trimite p'amândoi la Turda, fiind ei de religii deo- 
sebite, să poată stă fie-care pe lângă cei de credinţa lor, însăr- 
cinându-i a propune pace şi iertare nobililor şi a-i îndemnă a-şi: 
uni mai bine puterile împreună spre a se lupta împotriva Tur- 
cului; că dacă el sau soldaţii lui au făcut vr’o greşală, s'o spună 
de faţă şi slobod; în sfârşit să-i incredinteze că prin căinţa lor 
şi milostivirea sa, această răscoală se va putea ispăşi printr’o 
veşnică uitare. Dar când aceşti deputaţi sosiră Ia tabăra nobi- 
lilor, nu fură nici ascultați, nici primiţi 2). 

Într'aceea Rothalt, urmând poruncile generalului său Basta, se 
apropie de Turda şi, aflând starea nobililor acolo, porni înainte 
cu călărimea sa în tabăra lor, unde fu primit cu mari demon- 
stratii de bucurie *). El asigură nobililor că generalul său, dori- 
tor da-i ajută şi a-i mântui de tirania lui Mihai, în cinci zile 
va veni a se împreună cu dânşii si pentru aceea la trimis pe dân- 
sul înainte cu călărimea sa, spre a le fi spre slujbă până atunci. 
El apoi trimise răspuns înapoi lui Basta ca să-i dea de ştire de 
ceea ce a făcut, şi porni vr'o zece sau doisprezece călăreţi uşori 
ca să bată drumul, nu numai spre Alba-lulia, dar în toate păr- 
tile, ca să descopere unde se află atunci Mihai. Doi din aceşti 
călăreţi fură prinşi de paznicii acestuia şi dela dânșii el află că 
chiar în acea zi Basta trebue să-şi împreune armia cu a nobi- 


1) Spontoni, 103.—2) Bethlen, IV, 567.—:) Spontoni, 107—8.— După Bethlen, 
<apul acestei călărimi nu eră Rothalt, ci Ladislau Peto. 


N. Bălcescu.— Românii sub Mihai- Voevod Viteazul. 23 


354. N. BĂLCESCU 
lilor 1). Basta în adevăr, pornind dela Maitin, veni la Tasnad, 
îndreptându-se cătră Ardeal, pe drumul numit Mesesia, din pri- 
cina varului de care se află acolo mulțime sau al năsipului alb ?); 
se opri apoi putin la oraşul Zilah [Zilău|, în poalele muntelui 
Meszes, la hotarul Ardealului, de unde, în două marşuri, sosi la 
Cluj cu armia sa şi bagajele sale, la 13 Septemvrie. Aci fu primit 
cu pompă de locuitori, cari îi eşiră întru întâmpinare. 

Tabăra dela Turda se măreă pe tot ceasul. Trădătorul Tamas- 
falvi, de care am pomenit înapoi, sosi şi el cu 400 călăreţi să- 
cui din scaunul Mureşului, lăudându-se că a venit nechemat ca 
să dee mână de ajutor împotriva tiranului şi arătând nobililor scri- 
soarea ce îi trimisese Mihai şi a cărei coprindere am văzut-o mai 
sus 3). Mai veniră încă o seamă de Săcui din scaunul Aranyos 
[Ariesului]. Aceşti Săcui din scaunele Mureşului şi Arieşului totdea- 
una ş-au deosebit simtimintele şi cauza de fraţii lor din celelalte 
scaune. Mai iubitori de linişte, ei s'au ţinut în veci departe de 
revoluţii, ţinând mai adesea de puterea ce li se păreă mai le- 
giuită : aşa ei au fost cu Andrei împotriva lui Mihai; pe urmă 
stătură cu nobilii, căci aceștia se arătau că sunt supuşi Împă- 
ratului. În zilele noastre încă, ei au ţinut pre partea Împăratu- 
lui împotriva tot neamului lor rebelat asupră-i. Clujenii, şi ei 
vazandu-se în mânile armiei lui Basta, trebuiră să se supună si 
ei a trimite nobililor oştile şi banii ce le ceruseră. Intr’aceea, 
în tabăra dela Turda sbură în toate corturile vestea sosirei lui 
Basta şi toţi veselindu-se câştigară inimă şi se arătară mai a- 
prinşi împotriva Domnului, începând a strigă de faţă la arme! 
Şi instiintand, la scăpătatul soarelui, pe improtivnicii lor, prin des- 
cărcări de arme, semn obişnuit atunci la soluţii: în tabără, în- 
focarea lor şi dorinţă d'a veni la luptă. ; 

După ce dete la Cluj o zi de odihnă ostaşilor săi, Basta sosi 
într'o singură zi la tabăra nobililor, departe de două mile. El 
fu primit cu mari semne de bucurie şi salutat cu mare respect 
de toate stările, ce îi eşise întru întâmpinare. El tăbări dincolo 
de podul de pe râul Arieșului, în locul unui sat de curând ars 
de Cazaci, numit Keresztes. Îndată Ştefan Csaki şi ceilalţi mag- 
nati îi deteră comanda tuturor oştilor Ardealului, ce erau în nu- 
măr de douăsprezece mii ostaşi călări şi pedeştri şi patru tunuri; 


1) Spontoni, 108.— 2) Istvanfi, 463.— 3) Bethlen, IV, 568; Orteliu, 481. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 355 





se supun ei şi toţi ai lor la poruncile lui şi îl îndestulează cu 
grâu şi bucatele trebuincioase !). l 


XVIII. 


Aflând Mihai-Vodă sosirea lui Basta în tabăra nobililor, tri- 
mise în această tabără unul din cei mai dintâi boieri şi anume 
Andrei Postelnicul şi pe Luca Trausner, dându-le trei solii. 

Cea dintâia pentru George Basta, căruia îi însărcină să-i zică: 
„că de vreme ce n'are nici o poruncă dela Împăratul să năvălească 
în ţinutul său, să plece dându-i pace; să-şi aducă aminte de tru- 
dele şi cheltuelile sale împotriva Turcilor în interesul creştinătăţii 
si cu ce greutate a supus Ardealul Împăratului, răsturnând pe 
cardinalul Andrei, ce aveă sprijin şi putere în Polonia şi Mol- 
dova,—aceea ce nu ar fi putut face Împăratul, de nu eră el; a- 
poi ar fi cu nedrept a răspunde la atâtea slujbe pomt pur- 
tare duşmană“. 

A doua însărcinare erà pentru nobili, la cari el vreà să li se 
zică :"„ca să-şi aducă aminte că ei au fost toţi în puterea lui 
atunci când a supus Ardealul, că el ar fi putut a-i ucide pe toti, 
dară că el fusese atât de milostiv de nu le făcu nici un rău la 
sfârşitul războiului, dar încă îi păstră în legile şi privilegiile lor, 
când, după dreptul războiului, el ar fi putut a desfiinta şi nimicnici 
toate acele legi şi privilegii; că el e gata a le da tot ce e drept 
şi a păstră în armie o aspră disciplină; şi că se miră de ce ei 
vor să se revolteze împotrivă-i, căci trebue să se gândească că 
Dumnezeu obişnueşte a sprijini pricinile drepte“. 

A treia însărcinare era pentru ostaşii ce îl părăsise, cărora 
puse să le zică: „că ei trebue să-şi aducă aminte că el îi ridi- 
case din starea proastă la trepte mai înalte; că el şi nu altul, 
în Ţara-Românească şi Ardeal, le dedese cai, haine, arme şi alte 
podoabe ce ei aveau; că în toate ocaziile el le-a arătat bine- 
voinţa sa; că sub poruncile sale, în Ţara-Românească, ei au în- 
frânt pe Turci şi au câştigat reputaţie, bogății şi că, atunci când 
ei se umpleau de dobândă dela duşman, el nu opriă nimic pe 
seamă-i, lăsând totla dânşii şi tratându-i totdeauna nu ca nişte 
slujbaşi, dar ca nişte copii ai săi; să se socotească împotriva cui 


2) Bethlen, IV, 568—70. 


356 N. BALCESCU 

au să ridice arma si de ruşinea cu care vor fi patati pe toată viata 
ce le rămâne; că pentru dânsul, el jură pe tot ce are mai scump 
că se va purtă cătră dânşii cu bine şi cu dragoste ca şi mai 
nainte, de se vor întoarce la datoria lor“. 

Dar, când deputaţii sosiră în tabără, nu li se dete voie d'a 
arătă în public aceste propuneri. 

Dar Mihai nu-şi mai făceă acum iluzii asupra duşmanilor şi, 
în vreme ce aşteptă întoarcerea acestor deputaţi, de sârg el se 
găteşte ca să pornească împotriva nobililor şi a lui Basta. În 
noaptea înaintea zilei în care eră să iasă din Alba-lulia, el văzu 
în vis o mare şi groaznică furtună; care se ridică despre Turda, 
se opri si se sparse tunând groaznic d’asupra Albei; pe urmă 
trăznetul îl izbi pe el însuşi. Minunat de acest vis şi deşteptân- 
du-se fără veste, Mihai sări din pat, aprinse o lumânare şi po- 
runceşte să vină îndată la dânsul Pancratie Sennyei, Stefan Bo- 
doni si vr’o câţi-va din cei mai de căpetenie boieri. Aceştia, a- 
lergând iute, găsiră pe Domn turburat foarte de visul ce avu- 
„sese, pe care îl destăinui si lor, spunându-le că aceasta îi pre- 
vesteşte nenorociri. Cu greu boierii izbutiră a-l linişti1). Urma 
ne va arătă că acest vis fu, vai! cu prisos profetic, 


Li 


XIX. 


A doua-zi Mihai, ridicând tabăra dela Alba-lulia, dete poruncă 
armiei să se aşeze dela vale de oraşul Aiud (Enyed), în câmpia nu- 
mită Tinod 2). Intr’aceeasi vreme Basta, după ce dete o zi de repaos 
oştilor sale, obosite de iutimea cu care veniseră la Turda, în 16 
Septemvrie *), împreună cu oastea nobililor, ridică tabăra dela 
Keresztes şi merse de o așeză într'o câmpie udată de râul Mu- 
res din ţinutul. Moros-Uivar‘), pe care Mihai o dedese Banu- 
lui Mihalcea 5). De aci, în dimineaţa viitoare, 17 Septemvrie °), 
rânduindu-şi armia de bătae, porni împreună cu ‘toate bagaju- 
rile sale spre Aiud, cu gând d’a tăbări în mai sus numita câm- 
pie Tinod; dar, aflând că Mihai l’a întrecut în ocuparea acestui 
loc, el se opri lângă satul Mirislău. El întâmpină aci pe Mihai 
cu tabăra aşezată într'o câmpie alăturată, numită Holtmaros 7). 


1) Bethlen, IV, 570—4. — 2) Idem, 575. — 3) Spontoni, 108; Tarducci; 
Orteliu, 481.— 4) Bethlen, IV, 575.— 5) Idem, îbid.— €) Spontoni, 109.— 
1) Bethlen, IV, 575. 














ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 357 
Mirislăul e un sat două leghe dincolo de Alba-lulia!). El e 
aşezat în capătul de dincoace al unei câmpii lungi de şease mile 
aproape, dar de o lărgime mai mică, fiind ţărmurită de o parte 
de munţi, iar de cealaltă de Mureş, râu plutitor care din ţara 
Săcuilor trece prin mijlocul Ardealului, soseşte la Lipova în Banat 
şi se varsă în Tisa. Astfel în unele locuri lărgimea câmpiei e de 
un mil, în vreme ce de ce vine încoa spre sat se strâmtează, 
de ajunge de o jumătate mil încă si mai putin. Satul eră ase- 
zat astfel între dealuri şi râul Mureş, încălecând drumul cel 
mare, care pe la poalele dealurilor duce dela Alba-lulia la Cluj. 
Dincoace de sat se întindeă o câmpie cultivată de mărimea unui 
mil, care e sfârşită de un pârâu adânc mult, ce din dealuri se 
vărsă în Mureş. Pe acest pârâu eră un pod, pe unde drumul cel 
mare şi alte două mai mici, unul din sat si altul dela Mureş, trec 
spre Alba-Iulia 2). Dincoace de acest pod şi pârâu eră tăbărît Mi- 
hai. El lăsase dela corturi la pârâu numai atăta loc cât îi eră 
trebuinţă pentru piaţă de arme spre a-şi mânui armia). Era 
poziţia taberii noastre atât de temeinică şi în loc aşa de bun, 
încât nu putea aveă a se teme de nimic şi nici un chip nu erà 
ca vrăjmaşul să ne poată izbi sau sili la bătae fără voia noa- 
stră 4), căci aripa dreaptă, care eră despre râul Mureş, eră o- 
crotită de o mare pădure, care şi dânsa se ocrotiă de zăgazuri 
si țărmurile râului; la aripa stângă se indltau necurmate dea- 
luri şi munţi, cari încingeau până şi spatele taberii noastre; 
spre a trece printr'acei munţi nu se putea decât printr'un urcus, 
care eră o potecă strâmtă şi aceea foarte bine păzită şi cu tu- 
nuri întărită; în frunte eră pârâul adânc de care am pomenit, 
pe al cărui strâmt pod, care şi el lezne se puteă rupe, anevoe 
şi cu mari perderi ar fi putut trece ostile duşmane. În tot lun- 
gul acestui pârâu, Mihai aşezase baterii de tunuri 5). El trimi- 
sese încă dincolo de Mureş, pe un deal nalt lângă satul Gombas 
|Gâmbaşulj, trei sute călăreţi spre a observă rânduiala ostilor 
dușmane şi ce făceau ele °). 
Văzând că duşmanul înaintează spre satul Mirislău, el scoase 


1) După Tarducci, iar după Istvanfi, trei mile de Alba. Lucrul tre- 
bue verificat, căci pe cartă este mai mult.—*) Spontoni, 109; Tarducci.— 
3) Spontoni, 109.—4) Idem.; Istvanfi, 463; Bethlen, IV, 576.—5) Spontoni, 
109; Tarducci.—*) Bethlen, IV, 575. | 


328 N. BĂLCESCU 








Lat ——— — x 


din tabără o trupă de două mii călăreți poloni!) şi îi trimise 
dincolo de sat spre a recunoaşte ostirea dugsmanului?). Îndată 
această trupă înhăţă o luptă cu avangarda duşmană, compusă 
din călăreţi ardeleni sub comanda lui Stefan Csaki. Lupta tint 
cât-va îndoită, căci când unii când alţii dovedeau şi din nou se 
întorceau la luptă :). Aflând Basta de această luptă, ce se urmă la 
avangardă, împreună cele două regimente nemtesti, al lui Pezzen 
si cel din Silezia, făcând dintr'însele un batalion mare, ca un 
lung pătrat, cu două mânici de cinci sute muschetari fie-care, şi 
în mijloc puse pe sulitasi, lăsând deşert atâta cât încăpeau cele 
şease tunuri de câmpie, pe care le puse acolo cu munitiunea 
lor, târîndu-le pedestrimea cu mânile. În această rânduială, des- 
chizându-i cealaltă oaste drum, înaintă acest batalion până la 
cele dintâiu osti dela avangardă, unde luându-şi poziţie într'un 
loc înălţat, văzu pe Poloni, stând formaţi în scadroane, în câm- 
pie, putin departe de sat, nehotăriţi ce să facă. Îndată, la un 
„semn dat, se deschise în două aripi fruntea de suliti a bata- 
lionului şi tunurile se sloboziră drept în Poloni, doborind gloan- 
tele atati oameni şi cai, încât ceilalţi, spăimântându-se, căzură 
în confuzie si neorânduială. Fără a le lăsă vreme a se dezme- 
teci şi a se pune la rânduială, Basta înaintă spre dânşii cele 
două mânici de muschetari care începură a slobozi focuri în Po- 
loni, încât aceştia fură siliţi a se trage înapoi. În retragerea lor, 
ei puseră foc de patru colţuri satului Mirislău, pentru ca duş- 
manul să nu se poată aşeză intr’insul. Dincoace de sat ei de- 
teră peste o ceată de husari unguri cari trecuseră gândind să-i 
iea pe Poloni pe la spate; dar fură ei prinşi în mijloc, de Poloni 
de o parte şi de alta de o ceată trimisă de Mihai în ajutorul 
Polonilor; astfel aceşti husari fură toţi snopiţi acolo, fără ca 
Basta, care privea această măcelărie, să voiască a le da ajutor, 
pricinuind că fără poruncă ei se duseseră acolo +). 


XX. 


Ungurii, văzând această izbândă a lor săi, şi-o luară mult asu- 
pră-le şi voiau ca Basta să unească îndată puterile lor spre a izbi 
tabăra lui Mihai. Ştefan Csaki cu loan Miklos şi vr'o cati-va magnați 


1) Spontoni, 109.—După Bethlen însă eră o trupă de Cazaci:—2) Spon- 
toni, 109.— 3) Bethlen, IV, 576.— 4) Spontoni, 110. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 359 


i a Di i RR i Dea 3 





se duseră la Basta ca să-i spună această dorinţă a nobililor şi a sol- 
datilor lor. Basta le răspunse: „Caut la aşezarea locului şi văd că 
Voevodul şi-a pus tabăra într'un loc prea tare, încât nu-l vom puteă 
trage spre bătaie fără a perde multi d’ai nostri; pe lângă aceasta 
se apropie seara şi vremea d'a ne batea trecut astăzi. Voevodul 
întrebuinţează mestesug, deci trebue a lucră împotrivă-i cu multă 
minte. Cu toate acestea, de socotiți că trebue să începem astăzi 
bătaia, nu stau împotrivă; căci chiar când această parte a armiei 
împărăteşti ar peri, Cesarul, prea milostivul meu stăpân, mai 
are si alti ostaşi multi; dar dacă — ferească Dumnezeu !— vom 
fi biruiti, cea mai mare primejdie vă amerinta pe voi şi această 
țară ce va cădeă în peire. Socot dar că e bine să petrecem în 
linişte noaptea viitoare şi nădăjduesc că Voevodul se va trage 
în această noapte sau, de va aveă gând a se bate, el va veni 
spre noi. Pentru aceea, gândesc să aşteptăm ziua de mâne, care 
nădăjduesc că ne va fi fericită“. Acest sfat al lui Basta fu pri- 
mit de toţi:). Cereau unii dela Basta ca să intre în sat să caute 
a stinge focul si a-şi aşeză acolo tabăra; dar, din mai multe 
pricini, mai ales din intimea focului ce eră anevoe de stins, Basta 
nu primi. El îşi aşeză oştirea dincolo de Mirislău, la apus, aproape 
de sat, într'un loc care, parte se întindeă în câmpie, parte se 
urcă frumos pe deal. El despărţi din oaste trei trupuri mari de 
gardă, aşezându-le la cele trei intrări ale satului, de cătră ta- 
băra noastră: unul de Unguri, în vârful unui deal, unde eră o 
biserică ce domină satul, altul de Ardeleni, dincoace de sat, lângă 
drumul cel mare, şi al treilea, alcătuit de toată pedestrimea nem- 
teasca si de toată artileria, sub comanda strejarului general- 
maior contele Tomaso Cauriolo, Brescian, pe malul Mureşului, d'a 
mâna stângă, care eră vecin de tabăra noastră d'o bătaie de 
tun. Acolo ridicară Nemţii o tabie între râu şi sat şi deodată 
ambele părţi începură a tuna una asupra celeilalte 2). 

Pe la cea dintâi mutare a sentinelelor de noapte, prinseră 
Nemţii patru din sease Români, cari, cu nesocotită îndrăzneală, 
vrând să calce vr'o sentinelă, căzură într'o cursă pusă de con- 
tele Cauriolo la povârnişul râului. Ei fură îndată duşi la cortul 
lui Basta şi amerintati de dânsul cu ştreangul, de nu vor măr- 
turisi adevărul: spuseră că dincolo de pârâu e tăbărit Mihai cu 


1) Bethlen, IV, 577—8.— 2) Spontoni, 110; Tarducci. 


360 N. BĂLCESCU 


mai mult de treizeci mii luptători si patruzeci tunuri mari si 
de câmpie, şi că din ceas în ceas aşteaptă pe fiul său Pătraşcu 
cu deosebit ajutor 1). Deşi acești prinşi, sau din neştiinţă sau din 
nevoinţă, nu spuseră adevărul despre numărul ostilor lui Mihai, 
dar eră adevăr numai că Mihai adăstă pe fiul său. Această pri- 
cină făceă pe Mihai a nu se preă grăbi la bătaie. Văzând că 
duşmanii stau liniştii, îşi închise si el ostile în tabără, aştep- 
tând ziua de a doua-zi să vadă ce va face duşmanul. 


XXI. 


Pe la miezul nopţii aceleiaşi zile (17 Septemvrie) însă, el chemă 
pe unul din cei mai viteji căpitani ai săi, Petre Armeanul 2), şi 
îl trimise în tabăra duşmană cu cărţi cătră Basta şi Unguri, în 
care el luă de martori pe cel Înalt şi pe toţi Sfinţii: „că el nu 
este pricina acestei nenorociri pentru creştini; că acest foc nu 
s'a aprins din greşeala lui, ci din neastâmpărul şi răutatea a 
doi trei nobili numai; că el nici a gândit vr'odată să ajungă 
treaba la o bătălie între creştini, Pacea cruzime d'a-şi vărsă sân- 
gele între dânşii; că de vreme ce el e credincios Împăratului, 
ce cată Basta cu oştile împărăteşti în tabăra rebelilor? Întoar- 
că-se dar toţi mai cătră dânsul şi meargă cu toţii să bată Timisora 
sau să se lupte cu Turcii, ori unde îi vor găsi; ar fi acesta cre- 
ştinesc lucru d'a nu trage sabie între sine; ar fi aceasta slăvit 
pentru maiestatea sa Împărătească“. | 

Basta şi Ardelenii răspunseră îndată lui Mihai: „că mai în- 
tâiu ei nu-l cunoscuseră; că si lor li se păreă crud lucru d’a 
vărsă atâta sânge creştin, ori si care parte ar triumfă; dar că 
e prea târziu spre a da un răspuns hotărît într'o pricină aşa de 
însemnată, pentru care trebuiă sfatul şi chibzuirea tutulor stă- 
rilor; că vor face aceasta noaptea si că a doua-zi des de dimi- 
neata îi vor da răspuns“ 3). Acest răspuns era înşelător, căci nici 


1) Spontoni, 111.— *) Idem; Tarducci. — ?) Bethlen, IV, 578—80.— După 
Spontoni şi Tarducci, Basta dete lui Mihai prin Petre Armeanul un răs- 
puns foarte obraznic: zise să lase îndată ţara Ardealului şi să se tragă 
în Ţara - Românească, făgăduind a nu-l supără în retragerea sa; că 
dup'aceea, puse pe Petre Armeanul sub pază până îl scoase din tabără. 
Mihai, auzind [acestea], foarte se mânie şi cu vorbe de amerinţare și de 
dispreţ porunci, cu toate că eră încă noapte, să zică din trambite şi din 
tobe, obstind bătălia pe dimineaţa. 


că a $$ — 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 361 


o hotărire nu luară Ungurii, nici răspuns nu deteră lui Mihai 
a doua zi de dimineaţă. Ei îl făcură numai spre a hrăni în Mi- 
hai acea fatală nădejde ce mereu avù că va putea a venila pace 
şi a se ferì de bătaie. l 

Mihai întradevăr o voiă aceasta din toată inima. Fie oarba-i 
încredere în Austria şi dorința nenorocită ce pururea a avut d'a 
se arătă credincios cătră dânsa; fie: aceea letargie morală care 
stăpânește mintea unui om mai mare şi îi întoarce toate pa- 
surile în greşeli, când Provedinta a hotărît surparea lui :— Mihai 
eră îndoitor, nehotarit, fără voinţă statornică. „El se luptă cu 
inima pe jumătate, zice biograful său, căci nu voià a se bate cu 
Nemţii ca să nu se arate trădător“ 1). Apoi nici un minut nu fu 
mai critic, mai însemnat în viata lui ca acesta. Nici-odată ca 
acum el n'avusese nevoe de a desfăşură cele mai din urmă pu- 
teri ale sufletului său ; nici-odată nu fu el mai mult îndatorat 
a birui. Biruit, eră pentru dânsul o ruină completă, după cum 
şi fuse. Biruitor, el scăpă de odată si de legăturile sale cu Au- 
stria şi de acelea cu Ungurii. Aristocratia ungurească peria pen- 
tru totdeauna în Ardeal şi această ţară, cu peirea Ungurilor şi 
a Saşilor, rămâneă o ţară ales românească. Austria, amerintata 
de Turci, neavând altă armie spre a-i opune, s'ar fi văzut silită 
a lăsă ori ce pretenţii asupra Ardealului si a părţilor ce se tin 
de dânsul şi a recunoaşte independenţa noului stat românesc. 
Polonia n’ar fi mai îndrăznit atunci a ne supără, sau, deşi o fă- 
cea, Mihai ar fi căzut asupră-i cu toate puterile sale, cu farme- 
cul numelui său de nebiruit, cu simpatiile ce aveă în populaţiile 

ei, şi amar de dânsa! De atunci, natia română, înconjurând toate 
nenorocirile ce o bântuiră in urmă, s’ar fi constituat în între- 
gimea drepturilor sale, în unitatea şi libertatea sa şi s'ar fi apu- 
cat a îndeplini, cu putere mare, misia de liberare si de civili- 
zare ce Provedinta i-a menit în orientul Europei. Cata mărire, 
câte glorii şi fericiri o ar fi întâmpinat în această cale! O bi- 
ruinţă.....! şi toată această visare, tot acest frumos ideal natio- 
nal, de atunci se infiinta! | 


XXII. 


A doua-zi dimineaţa, °/,, Septemvrie, Mihai nu se mişcă din 
tabăra sa, hotărît fiind a aşteptă în acel loc, puternic întărit de 


1) Stavrinos. 


362 N. BALCESCU 


eee edi en ee 


natură, sigur fiind că va zdrobi pe duşman de s’ar ispiti a trece 
pârâul spre a-l izbi+). Generalul Basta în aceeaşi dimineaţă isi 
destinse armia în rânduială de bătălie, [sub formă] lunară, dincoaci 
de satul Mirislău, în câmpia cea cultivată, cu hotărire statornică a 
înhăţă lupta cu Mihai2). Neincrezându-se însă numai pe arătarea 
Ungurilor, cari pretindeau că e foarte lezne a trece pârâul, vrù 
să meargă a vedeă locul cu chiar ochii săi. El se asigură atunci 
de primejdia învederată la care s'ar expune de ar izbi pe Mihai 
în acel post bine ocrotit, atât de pârâu: anevoie de trecut ce 
apără fruntea şi o parte din flanc, cât şi de o înălţime din mâna - 
stângă, de unde artileria mătură tot locul coprins între tabăra 
lui Mihai si sat 3). 

Spun că privind aceasta, Basta increti sprânceana şi zise: 
„Prietenii mă făceau să fiu acum şac-mat, din dorinţa ce au de 
a-şi răzbună, de nu cătam lucrul eu cu ochii mei“, dând a în- 
telege pe Unguri, cari îi zisese că e lezne şi comodă trecerea 
pârâului +). Deci, armat şi călare cum se află, el chemă sfatul 
de războiu şi cu bune cuvinte dovedi primejdia la care s'ar ex- 
pune armia lor, de sar ispiti a trece pârâul spre a izbi pe ai 
noştri, încheind că eră de trebuinţă a face alt-ceva. Părerea lui erà- 
ca să se tragă înapoi putin, [pentru-|c& Mihai, înşelându-se de 
prefăcătoria acestei fugi părute, se va luă în urmă-le şi va perde 
folosul ce îi da acea cetate a locului. Ungurii răspunseră l'acea- 
stă părere cu inima răsculată: că e lucru foarte necinstitor şi vă- 
tămător de a face o retragere în faţa unui duşman numeros şi 
îndrăzneţ; căci a se retrage, spre a se feri de bătaie, după pă- 
rerea locului, nu e alt decât a fugi şi a-şi rupe însuşi oastea, 
„tăind inima la ai săi şi mărind-o la duşman; că părerea lor era 
ca, nesocotind acea mică greutate, cu vitejie să treacă râul, iz- 
bind pe duşman, sau să-l închidă în acel post unde se află 
aşteptând o ocazie priincioasă de a se luptă). 

Basta se sili să le dovedească că aceea ce propune el nu 6 
retragere, nici mai putin vrun fel de fugă, ci o stratagemă mi- 
litară spre a scoate pe duşman din acel loc ca o cetate, asigu- 
rându-le că el cu Nemţii săi se va pune la ariergardă spre a nu 
pierde nici un om °). 


1) Spontoni, 112.—2) Idem, îbid.—:) Idem, îbid.; Tarducci.—*) Spontoni, 
112.—5) Idem, 112—3; Tarducci.—®) Tarducci; Spontoni, 113. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 303 


RR = 








Se făceă acest sfat de războiu, cum s'a zis, în câmpie şi că- 
lare, făcând toți capii un cerc împrejurul lui Basta, câtând a-l 
păzi de loviturile tunurilor româneşti, grindinând din toate păr- 
tile, îndreptate fiind într'acea parte de capul tunarilor lui Mihai, 
un Italian dela Mantua, anume Vincenzo. Într'aceea un soldat 
ungur, doritor d'a află si el ce erà hotărît în sfatul de războiu, 
apropiindu-se de cerc, ţinându-şi coiful în mână, iacă o lovitură 
de tun, îndreptată la semn spre a lovi în acea adunare de ofi- 
teri călări, sboară acelui soldat coiful din mână fără a-l răni nici 
pe dânsul nici pe cal, care îndată se puse pe fugă, trecând ghiu- 
leaua alături cu comitele Camil Cauriolo, care într'acea parte în- 
chideă ocolul sfatului, cu primejdie de moarte pentru el. Această 
împrejurare făcu că sfatul se sparse de odată, târîndu-se si Un- 
gurii în grabă cătră părerea lui Basta 1). 

Îndată, ridicând strejile, trăgând tunurile după fortificaţii, sco- 
tand pedestrimea din preajma satului şi puind foc la sat 2), în- 
dreptară avangarda cătră un pod peste Mureş; după aceea, ve- 
niă tot bagajul cu alte care, apoi toată pedestrimea şi călărimea 
din Ardeal, deosebind dintr’insa numai două mii călăreţi spre 
întărirea avangardei, la care rămase tunurile şi toată pedestri- 
mea şi călărimea germană, împreună cu Basta şi cele două cete de 
muschetari, patru companii de călărime de rând din Ungaria de 
sus şi compania de Valoni, garda sa, având încă cu sine mai 
multi nobili cavaleri nemți, unguri, francezi si italieni °). Intr’a- 
ceastă rânduială, toată armia se îndreptă cătră satul Decs, de unde 
veniseră în trecuta zi 4). 


XXIII. 


Des-de-dimineaţă Mihai, egind din tabără, îşi întocmise armia 
şi aşteptă să vază ce face dușmanul, când strejele şi spionii îi 
raportară lui că tabăra duşmanului s'a ridicat şi că merge acum 
înapoi spre partea de unde a venit. Întrwntâiu lui îi venià cu 
greu a crede aceasta, dar văzând că aşa eră, îşi închipui — fa- 
tală orbire!—că întradevăr Basta fuge 5) şi zâmbind zise: „Unde 
fuge cânele de Italian ? Nu ştie el că în tot locul îl voiu ajunge“? 6) 


1) Spontoni, 114.— ?) Bethlen, IV, 583.— 5) Spontoni, 114; Tarducci. — 
4) Bethlen, IV, 584.—5) Spontoni, 115.—*) Idem. 


364 N. BĂLCESCU - 
Deci îndată, părăsind postul său atât de sigur, se puse în goană 
după duşman cu mare furie şi nu cu mai puţină neorânduială!). 
Îndoindu-se însă că nu va puteă ajunge pe duşman la vreme cu 
toată oastea, el porni înainte o mare parte din călărimea sa, cu 
câte-va trupe de Cazaci, ca să recunoască pe duşman şi să-l su- 
pere şi întârzieze în retragerea sa. Dar cele două cete de mus- 
chetari, cari se opriră în loc, schimbându-se când una când alta 
în luptă, ajutate de artilerie şi de călărimea uşoară, ţină în de- 
părtare pe călărimea noastră. 

Dusmanul însă. din pricina acestor izbiri, se trăgeă încet si 
aceasta plăceă lui Mihai, doritor să sosească însuşi cu toată oastea, 
sore a se destinde de bătae dincolo de Mirislău, în acea spa- 
țioasă câmpie, crezând mereu că duşmanii fug de o întâlnire. 
Basta însă începu a se mişcă si mai încet ca să înșele pe Mi- 
hai, dându-i nădejde că îl va putea ajunge şi depărtându-l de sat 
cât putea mai mult. Inima lui săltă de bucurie, când văzu că, 
după călărime, ies din sat şi căruțele de artilerie românească, 
semn că Mihai, părăsind cu totul postul său, înaintă cu toate pu- 
terile sale. El își insemnase din nainte un loc bun si destul de 
mare care în parte, puţin câte puţin, frumos se ridică, rămâ- 
nând încă pentru călărime destulă câmpie. De acest loc apro- 
piindu-se, Basta întorcându-se priviă mişcările lui Mihai 2). 

Acesta, crezând mereu că duşmanul fuge şi dorind foarte d'a-] 
ajunge la timp, siliă pedestrimea la drum şi tot într'o vreme 
porunci să-i aducă înainte un cavaler ungur, ce fusese prins, 
anume Balthazar Bornemissa, căruia făcu multe întrebări despre 
persoana lui Basta, de dânsul bine cunoscută, zicându-i cam în 
glumă: de crede el că Basta îl va aşteptă sau că fuge întinsla 
Casovia. Bornemissa răspunse lăudând talentele ostăşeşti ale lui 
Basta şi adăoginde că crede că el va primi bătaia si că această 
retragere nu e fără vrun mister. Mihai fu foarte vesel aceste 
- cuvinte, arătându-se cu mare dorinţă de a se bate 2) şi, ajungând 
în câmpie ca la cinci sute paşi dincolo de Mirislău, porunci ar- 
miei a se opri în loc şi a se întocmi în rânduială de bătaie“). 

Basta, văzând aceasta, se opri şi el cinci sute de paşi departe 
de Mihai5), lângă satul Decs şi îşi întoarse toată armia spre 





1) Spontoni, 115; Bethlen, IV, 584. — 2) Spontoni, 115; Tarducci. — 
8) Spontoni, 115.—4) Tarducci.—) Idem. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 365 


—- 


dânsul 1). Băgând de seamă Mihai că duşmanul se oprise în loc 
şi pentru întâiaşi dată bănuind că fuga lui fusese poate o stra- 
tagemă, se urcă pe un deal, vecin ca să vază ostirile lui şi zise 
cătră Andrei Barcsai, generalul său: „Ce gândeşti că vor dug- 
manii“? — „Vor să dea bătălie“, răspuase acesta. Atunci Mihai, 
din nou stăpânit de îndoirile şi nehotăririle duhului său, îi zise 
„Să facem pace cu dânşii, domnule Barcsai“. — „E cam tărziu 
acum, strălucite Doamne, — răspunse acesta — pune-{i platoşa, 
rânduește soldații de bătălie şi să ne pregătim de luptă“ *). 


XXIV. 


Îndată Mihai se puse a-şi întocmi ostile de bătălie 3). El fact 
din toată armata o singură frunte de o potrivă, destul de în- 
desită pentru îngustimea câmpiei, întinzându-se dela dealuri 
până in rapa râului Mureş). În aripa dreaptă, începând dela 
Mureş, veniau mai întâiu toţi Cazacii, care erau arcaşi şi arche- 
buzieri călări, împărţiţi în 4 scadroane, lângă care veniau două 
scadroane de lănceri Români 5). Numărul acestei cete de cala- 
reti români şi cazaci se urcă la 4500 şi erau comandati de Ste- 
fan Tahi, care arsese Aiudul, şi de Francisc Lugasi 6). Alături cu 
călărimea veniă un batalion mare de pedestrime de Săcui, Sârbi 
şi Români, având în frunte patru tunuri mici, ocrotit din par- 
tea stângă de un alt scadron de lănceri poloni şi moldoveni. 
Peste toată această aripă dreaptă eră mai mare Baba-Novac, cel 
mai întâiu general al călărimei, <om, zice Spontoni, deşi bătrân, 
dar cu mare foc şi curagiu si cu o deosebită experienţă“ 7). La 
aripa stângă, care eră țărmurită de munte, venià ramasita că- 
lărimei, împărţită în cinci scadroane 5), în număr de patru mii, 
Români, Sârbi şi Săcui, a căror capi erau George Budai şi Petre 
Odobaşa °), împărțită la laturile a două alte batalioane de pe- 
destrime săcuie, română, sârbă şi moldavă, care eră întărită 
cu câte-va tunuri de câmpie; astfel că această aripă se sfârşiă 
întinzându-se încovoită pe drumul cel mare ce duceă la Alba- 
lulia 10). Toată cealaltă artilerie a oștilor dintr'această parte [fu 


1) Bethlen, IV, 584.—?) Idem, 7bid.—*) Idem, ibid.—‘) Tarducci; Spon- 
toni, 115 —5) Spontoni, 115; Tarducci. — *) Bethlen, IV, 585. — 7) Spon- 
toni, 115. —8) Idem, 116.— °) Bethlen, IV, 585.— 1°) Spontoni, 116. 


366 N. . BĂLCESCU 





aşezată| pe drumul cel mare, înaintea liniei de bătălie 11). În centru 
veniau câte-va mii de pedestraşi săcui, comandati de Pancratie 
Sennyei, Stefan Bodoni şi Andrei Barcsai2). Aci eră si Mihai cu 
o trupă strălucită, alcătuită de boierii săi şi de toată acea no- 
bilime ce îi rămăsese credincioasă în Ardeal si care îl insotia 
din Moldova si Polonia?), dar, pre obiceiul său, el nu sta la un 
loc, ci mereu alergă printre deosebitele rânduri $). În dosul ace- 
stei linii, ca rezervă, veniau, sub George Fărcas, căruia de puţin 
timp Domnul îi luase comanda cetăţii Lipova, trei mii călăreţi 
săcui si un număr însemnat de ţărani pe jos, Români si Sacui, 
pe cari Mihai îi armase cu puştile ce îi trimisese Împăratul Ru- 
dolf, cum şi o seamă de Sârbi, cari cu puţin mai nainte părăsi- 
seră tara turcească şi veniseră în mare număr a se aşeză în Ardeal. 

Scopul lui Mihai eră, după cum spun Ungurii, ca, nimicnicind 
pe Ungurii Ardealului, să-i pună în loc, trimițând şi o. parte în 
Ţara-Românească, în locurile pustii. În urma acestora veniau 
opt sute gvardişti pe jos, sub comanda ungurului Matei Gyar- 
mathy 5). Numărul ostirei lui Mihai, după mărturia chiar a isto- 
ricilor unguri, se urcă aproape la douăzeci şi două mii oameni?) 
gi 27 tunuri, mari cu mici, după Tarducci, iar după Bethlen 
treizeci şi două tunuri. Erau aceşti ostaşi ai lui Mihai din cei 
mai de rând ce avusese, căci oştile cele mai bune se aflau în 
Moldova si in Ţara-Românească. Natura acestor soldaţi era ast- 
fel că ei nu-şi ţineau bine şireagul si că dau într'o parte şi în- 
tr'alta, după cum le venià, fără nici o rânduială. Aci intr’o să- | 
ritură se azvârliau prea departe şi apoi [aci] se trăgeau înapoi 7). 

intocmindu-si astfel oştile, Mihai le tint, un cuvânt,le lăudă . 
mult 5), porunci la două mii pedestraşi archebuzieri săcui aleşi 
să se urce pe cel mai vecin deal, ce se ridică lângă drumul cel 
mare ?), şi dete semnul de bătaie. Soldaţii răspunseră cu mari 
strigări 10) şi tunurile dela cele trei batalioane si după drum în- 
cepură de odată a tuna si a grindină asupra ostirei duşmane +). 


1) Tarducci.— ?) Bethlen, IV, 585. — 3) Spontoni, 116.— 4) Bethlen, IV, 
585.— 5) Idem, 586.--€) Istvanfi, 464.—Bethlen însă o face de 25 mii, iar 
analiştii italieni exagerează si mai mult, urcând armia peste numărul 
de 30 mii.—”) Bethlen, IV, 586.—8) Idem, ibid.—*) Idem, ibid.; Spontoni, 
116.—:0) Bethlen, IV, 587.—::) Spontoni, 116. 





ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 367 


XXV. 


Basta, cătând întocmirea armiei lui Mihai, îşi întocmi şi el pe 
a sa într'o singură frunte paralelă la a lui:). El aşeză în ca- 
pătul aripei drepte, asupra drumului cel mare, un scadron de 
pedestrime din Ardeal si Ungaria). Alături venià o ceată de 
două mii călăreţi lăncieri, sub comanda lui Ştefan Csaki, Ladis- 
lau Petke si George Mako’). După dânşii veniau pedestraşii 
săcui din scaunul Mureșului, pedestraşii Clujeni si Bistriţeni, 
având de cap pe Francisc Turi:). Apoi venià o ceată deo mie 
cinci sute călăreţi raiteri din Silezia, sub povăţuirea lui Melchior 
Rottowitz şi loan Seprawitz. Preste toată această aripă eră cap 
mai mare Stefan Csaki5). La aripa stângă, pe râpa Mureșului, 
stau două cete de lăncieri ardeleni, lângă care era într'o ceată 
călărimea lui Propostvari şi în coasta ei un scadron de pe- 
destrime din Ungaria şi Ardeal, comandată de Sigridie Prunitz 
Moravul, flancuită de călărimea ungurească din Ungaria de sus, 
comandată de Ragozzi; lângă care veniă un alt escadron de rai-. 
teri sub povatuirea lui Balthazar Rottowitz, văr al lui Melchior °). 
În centru venià batalionul de două regimente de pedestrime 
nemţească, comandate de colonelul Ioan-Henric Babtist Petz’), 
având câţi-va călăreţi armati uşor sub poruncile lui Stefan Petki 5). 
Între centru si aripa stângă stă Basta cu cei o sută Valoni aleşi 
şi cu cavalerii străini °). El ţineă de rezervă cele patru companii 
de rând de călărime nemţească din Ungaria de sus, comandate 
de Rothalt, punând în acest scadron şi stindardul împărătesc, 
ţinut de un june cavaler ungur 1°). Tot înapoi veniau încă două 
sute călăreţi sub poruncile lui Ioan numit Cel-din-urmă ::). loan 
Tamasfalvi, cu patru sute călăreţi săcui din scaunul Mureşului, 
şi Mathei Pereset, cu câte-va mii de ţărani, înconjurau învăluind 
toată armia !?). În sfârşit artileria fu aşezată înaintea centrului, 
pe părţile cele mai ridicate ale câmpiei :5). Pe un car se vedeă 
stând George Borbely, strălucit prin biruintele câştigate la 1595 
asupra Turcilor, la Lipova, Cianad şi Iend. Neputându-se sluji 


1) Tarducci.—Spontoni arată cu greşală că Basta dete liniei sale de ba- 
tālie o formă lunară.— 2) Tarducci; Spontoni, 117. — 5) Bethlen, IV, 586; 
Spontoni, 116. — 4) Bethlen, IV, 586.— 5) Spontoni, 116.— 6) Idem, tbid .; 
Tarducci. — 7) Idem; Spontoni, 116; Bethlen, IV, 586.— 8) Idem, ibid.— 
2) Idem, tbid,; Spontoni, 116. — :0) Idem, ibid. — +!) Bethlen, IV, 586. — 
12) Idem, ibid. —*3\ Spontoni, 116; Tarducci. 


368 N. BĂLCESCU 





cu mânile şi picioarele sale din pricina reumatizmelor articulare 
de care suferiă, el fusese poftit a stă privitor al luptei, sfaturile 
lui fiind foarte preţioase 2). 

Oştirea toată a lui Basta cu a Ungurilor se urcă, după isto- 
vicii unguri, peste numărul de optsprezece mii?), iar după 
Spontoni, panegiristul lui Basta, eră de douăzeci mii, din care 
dousprezece mii pedestrime de deosebite naţii, dar toţi deo vi- 
tejie încercată, opt mii călărime şi trei tunuri de baterie şi două- 
sprezece de câmpie 3). 

Astfel întocmind armia, Basta dete semnul de bătaie, în nu- 
mele lui Isus-Maria +). 


XXVI. 


Erà după amiazi când începu bătălia 5) printr'o furioasă pug- 


cărie din. ambele părți. Artileria duşmanului'ne supără puțin, . 


precum şi puştile noastre pe dânsul; dar artileria noastră după 
drum îl vatama greu +6). El se clătise din loc şi se apropie cu pas 
încet spre linia noastră, care stă frumos neclintită aşteptându-l 7). 
Artileria noastră urmă, furtunând de peste toată linia cu mare 
pagubă a duşmanului şi i-ar fi pricinuit stingere multă, dacă ne- 
potrivirea locului nu-i slujiă pe alocuria de zid de apărare îm- 
potriva ghiulelelor, care se îngropau în pământ. Atunci, dintre 
vrajmasi, peri izbit de o ghiulea de culevrină Stefan Beseny, 
unul din cei mai însemnați nobili unguri 8). 


Pe la două ceasuri după amiazi °), desperarea duşmanilor de 


pustiirile ce le făceă artileria română aşezată pe drum inspiră 
strejarului-maior general Cauriolo o idee fericită, care hotărî 
soarta bătăliei. El se înfăţişă înaintea lui Basta si îi zise că el 
se leagă că, cu o bună mână de muschetari aleşi, va puteă pune 
mâna pe artileria duşmană aşezată pe drum, care atât de vătă- 
mătoare este armiei lor. Plăcu lui Basta această propunere Si. 
îndată scoase din rânduri trei sute din cei mai buni muschetari 
şi îi dete lui Cauriolo. Aceasta apucă cu vr'o cincizeci paşi mai 

nainte de aripa dreaptă şi, luându-se pe lângă dealuri, ascuns 


1) Bethlen, IV, 587. — 2) Istvanfi, 464; Tarducci.—Din istoricii unguri 
Bethlen numai, cu exageratie, scade armia la 12 mii oameni —’) Spontoni, 
114.—‘) Idem, 117. —5) Idem, 119.--6) Bethlen, IV, 588.—7) Spontoni, 117.— 
8) Bethlen, IV, 588.— °) Tarducci. | 





= mo m d a o o o 


= on alla. | 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL . 369 
şi apărat de cotiturile lor, înaintează repede asupra gvardei de 
Săcui şi Sârbi, ce eră lăsată spre apărarea artileriei noastre 1). 

Mihai, văzând acea ceată de muschetari înaintând cu hotăriîre, 
se îndoi de vreo stratagemă şi porunci la cel mai vecin sca- 
, dron de lănceri, în număr de trei mii călăreţi, ca să împresure 
pe duşman, izbind în coastă pe muschetarii povatuiti de Cauriolo. 
Basta însă văzu acea divizie de lăncieri stând gata a se pune 
în mişcare şi, bănuind menirea lor, porunci lui Melchior Rot- 
towitz ca cu toţi raiterii săi să grăbească a întâmpină pe lăn- 
cierii nostri şi a-i izbi când se vor mişcă, până a nu apucă ei 
a izbi pe muschetari. Într'aceea artileria românească isi urmă 
pustiirile sale în rândurile duşmanului. Încă şi cei două mii ar- 
chebuzieri săcui, ce se aflau aşezaţi pe înălțime, văzând că dus- 
manii înaintează spre dânșii, sloboziră asupră-le toţi într'una | 
un foc de rând; dar puţin îi vătămară, căci nu măsuraseră bine 
distanţa şi erau la vreo două sute de paşi departe de dânşii. În 
acelaşi timp se mișcă înainte şi acel divizion de lăncieri mai sus 
pomeniti, în care Mihai pusese nădejdea si de cari Basta foarte 
eră în grije; dar pân'a nu ajunge a izbi pe muschetari, pe care 
i-ar fi zdrobit cu totul, Melchior Rottowitz se grăbi a sprijini 
furia lor, împresurându-i cu raiterii săi şi, după ce se tăiară unii 
cu alţii cât-va, fură lăncierii noştri respinşi înapoi. 

Intr’acest chip, scăpând muschetarii de izbirea lăncierilor ro- 
mâni, năvăliră spre paznicii artileriei noastre. Aceştia, din pri- 
cina norilor de fum şi de pulbere ce întunecau până în depăr- 
tare aerul, nu vedeau apropierea duşmanului, când acesta, ajun- 
gând la bătaie, începu a trage intr’insii, luându-i pe la spate. 
Astfel izbiti, fără veste şi fiind în mai putin număr, paznicii ar- 
tileriei tot ce făcură spre apărarea lor fu zadarnic şi mai toţi că- 
zură morţi peste carăle artileriei, care pică astfel în mânile duş- 
_manului. Îndată Cauriolo porunci de întoarse gurile tunurilor, 
astfel coprinse, cătră linia noastră 2). 


XXVIL 


Îndată ce Basta văzu izbutirea lui Cauriolo, porunci ca pe- 
destrimea şi călărimea ardeleană, ajutate de divizionul de pe- 


1) Spontoni, 117.— 2) Idem, 117—8; Tarducci. 


N. Bălcescu. — Romanti sub Mihai-Vuevod Viteazul. 24 


“i 


L] 


370 , 16 N. BALCESCU 


destrime nemţească, să năvălească asupra aripei stânge a noa- 
stre. Dar furia dușmanului întâmpină un curagiu deopotrivă de 
mare in pedestrimea noastră, care stă ţeapăn fără a-şi strică 
linia. Nimic mar fi putut isprăvi aci dușmanul şi ar fi fost 
respins înapoi cu ruşine si perdere, dacă artileria noastră, co- 
prinsă de dânsul, slobozind în ai noştri, nu ar fi făcut în rân- 
durile lor adânci şi îngrozitoare pustiiri 1). Aceasta îi aduse în 
neorânduială şi până în urmă îi sill a-şi strică rândurile şia se 
reschiră *). Mihai, căpitanii săi, între cari generalii Radu si Aga 
Leca, chior d'un ochiu, dar viteaz mare, alergară înaintea osta- 
gilor ce se rezlatiau, silind a-i opri în loc şi îndemnându-i cu 
vorba şi cu gestul a se întoarce la bătaie; dar, văzând că si- 
lintile lor sunt zadarnice ?), [Mihai], clătit prin perderea artile- 
riei sale si risipirea aripei stânge, se duse la centru spre a spri- 
jini pe Basta, ce inainta cătră acea parte. Mihai stă cătând a 
inimă pe ai săi şi tot nădăjduiă că va puteă îndreptă bătălia, 
când văzù că şi aripa dreaptă dă cu încetul înapoi. Ea fu izbită 
deodată de călărimea lui Ragozzi, de pedestrimea ungurească a 
lui Prunitz si de rămăşiţa călărimei ardelene şi din Silezia; şi cu 
toată puternica împotrivire si minunata purtare de vitejie a lui 
Baba-Novac, fu silită a se plecă acestor izbiri împreunate 4). Ca- 
zacii, mai întâiu de toţi din această aripă, se azvârliră în râul 
Mureş, unde multi dintr'înşii se înnecară 5). 

Văzând ostaşii din centru că şi aripa stângă s'a spart, începură 
şi ei a-şi părăsi rândurile, prăvălindu-se în neorânduială, în voia 
întâmplării 6). 

Mihai şi generalii săi se silesc-din toate puterile a opri pe fu- 
gari, împingându-i spre bătaie, pe unii prin cuvinte, pe alţii cu 
mâna, pe alţii cu pavăza sa. Zadarnică trudă! ?). Nici o putere 
omenească nu mai puted acum opri din fugă pe reschiratii şi 
spăimântaţii soldaţi. Părăsit astfel de soldaţii săi şi de duşma- 
nul noroc, Mihai rămăsese singur, cu cati-va ofiţeri şi călăreţi, 
pe acest nenorocit câmp de bătaie 8). El strânsese pe lângă sine 
steagurile, nădăjduind că armia se va adună pe lângă aceste 


+ 





ee e e aeee 


1) Spontoni, 118.—?) Istvanfi, 464.—*) Idem, 7b¢d.—*) «Con tutto cheil 
General della Cavalleria Babba-Novacco mirabilmente s’adoperasse>: 
Spontoni, 118.—*) Bethlen, IV, 588.—*) Idem, ibid., Istvanfi, 464.—?) Beth- 
len, IV, 588.—*) Istvanfi, 464. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 371 


semne glorioase. Dusmanii se apropiau să-l impresoare şi Mihai 
cu inima despicată de durere nu se putea zmulge din acel loc. 
Toţi respectau acea tăcută şi adâncă (sombre et sinistre) durere; 
cu toate acestea duşmanii se apropiase ; trebuiă a fugi. Aceasta 
strigau cu rugare cătră Mihai soţii săi. El, Mihail... el să fugă? 
Oh! nu... Generalii săi, prietenii săi iubiţi îl încunjură, îl roagă, îl 
îndeamnă, îl târăsc. El se hotări în sfârşit. Mai întâiu însă porunci 
să-i aducă steagul cel mare, steagul ţării. Acest steag, foarte vechiu 
si privit de Români ca sfânt, eră de damasc alb, având zugră- 
vit un corb, pe un câmp verde, purtând în cioc o cruce roşie şi 
îndoită. Mihai puse de-l scoase după lancea pe care eră atârnat 
şi îl vâri în sânul său, dând astfel pildă la ofiţerii săi de fă- 
cură asemenea spre a scăpă cât mai multe steaguri se putea 1). 
După aceea, dând pinteni calului, lăsându-i slobod frâul, luă fuga 
însoţit de ofiţerii săi, cAti-va Poloni şi de alti călăreţi ce pu- 
tură scăpă, căci duşmanii impresurase pe Mihai şi trupa sa; si 
erau p'aci să-i închidă din toate părţile în mijloc şi pe toţi să-i 
_ prinză, de mai întârziau putin. Mihai fu gonit de aproape în fuga 
sa de călărimea valonă şi de alţi călăreţi şi cavaleri din duş- 
mani, având toţi mare dorinţă să aibă cinste a-l duce prins 
lui Basta. 


XXVIII. 


Intr’acest chip, necurmat si de aproape gonit de duşmani, Mi- - 
hai ajunse la malul Mureșului în vecinătatea arsului sat Miri- 
slău. Râul eră lat, adânc şi plin de trupurile ostaşilor ce se în- 
cumetară a-l trece; cu toate acestea nu eră alta de făcut, căci 
duşmanul eră în spate. Mihai nu stati de loc în cumpănă; el 
se azvarli în apă, incredintandu-se în puterea iutelui său armăsar. 
Credinţa lui nu fu înşelată. Generosul animal, deși obosit de 
truda acelei zile, se luptă împotriva talazurilor întărâtate ale 
râului, înotând cu putere şi, ferind pe c&laretul său de ori ce 
primejdie, îl depuse pe celălalt mal al râului; dar acolo, el se 
„opri sleit de puteri şi Mihai, văzând neputinta călăriei sale, des- 
călecă şi, recunoscător pentru slujba ce-i făcuse, cu acea dra- 
goste ce are călăreţul pentru armăsar, soţul său iubit, el îl 





ee ne ee ee 


1) Spontoni, 118; Tarducci, 


O a 


379 N. BĂLCESCU 


mângâe, îl trase de mot, îl sărută şi apoi îi dete drumul slobod 
pe câmpie 1). Acest cal, trumos cu deosebire, roib înfocat, de 
viţă turcă bastardă 2), fusese trimis în dar lui Sigismund Bathori, 
când eră print în Ardeal, de Vicenzo duca de Mantua. Dela Si- 
gismund el încăpuse în stăpânirea lui Mihai si, părăsit fiind ast- 
fel de dânsul, pică în mânile ostaşilor lui Basta, care mult se 
minunară de frumuseţile lui 3). 

Încălecând Mihai pe alt cal, se întoarse şi aruncă o ochire 
asupra câmpiei de bătae, unde se vedeau ruinele armiei sale, 
toată reschirată, gonită si tăiată de duşmani +). Oh! cine ar pu- 
teă spune câtă durere sorbi inima lui în acea ochire! Apoi se 
îndreptă spre Alba-lulia. În cale el ajunse pe ostaşii săi ce fu- 
giseră, îi puse în rânduială pe cât putu si împreună cu dânșii, 
intră în Alba. Aci, până a nu sosi el, se aflase prin fugari de 
învingerea Românilor. Soldaţii ce erau puşi în pază la cetăţuia 
principală eşiseră de acolo; Wolfgang Cornis, care se află acolo 
în închisoare, aflând aceasta, se pogori în curtea cet&tuei; vr’o 
cinci şease paznici ce rămăseseră acolo, văzându-l plimbân- 
du-se singur (căci slugile ce aveă pe lângă sine alergau prin pa- 
latele boierilor spre a jefui), puseră mâna pe dânsul şi, trăgân- 
du-l printr'o mică poartă a cetatuei despre grădină, îi aruncară 
mai întâiu o secure în frunte, pe urmă îi făcură trei alte răni 
tot cu securea, şi în sfărşit îl omoriră 5). | 

Mihai nu se zăbovi la Alba-lulia decât până îşi schimbă calul 
şi își luă ce aveă mai scump; apoi îşi urmă drumul spre cetă- 
tuia Făgăraş °). 

Astfel fu bătălia dela Mirislău, aceasta întâie nenorocire, înce- 
pătură şi pricină tuturor celorlalte. Astfel nestatornicul noroc 
în câte-va ceasuri ne răpi aceea ce ne dedese întratâţia ani şi 
după atâtea mari strădanii. Vai! câte nădejdi frumoase înşelă 
el! câte proiecte mari nimicnici! | 

Mirislău ! Mirislău ! blestem asupra ta, loc de peire, loc afu- 
risit! Ce de sânge eroic sorbişi tu în această zi pustie! Amar 
nouă! Acest sânge îl vom izbândi curând. Biruinţele strălucite 
dela Guruslău (3 August 1601), dela Braşov (17 Iulie 1603), dela 
Petersdorf (12 Iulie 1611) ne vor răzbună cu prisos asupra vi- 





+) Spontoni, 119.--2) Idem, ibid.; Tarducci.—*) Spontoni, 119.—4) Idem, 
ibid.—‘) Bethlen, IV, 590.—*) Idem, ¢bid., Istvanfi, 464. | 


> 








Li . 
. s 
pă 3 
LA ~ . 
i 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 313 


clenilor Unguri; ele însă nu ne vor puteă întoarce mărimea per- 
dută în această zi; şi nenorocitele noastre sfâşieri cu Ungurii, 
de atunci până acum, nu vor folosi decât despoticelor Împărăţii, 
dușmanele noastre comune. Ni se cade a vărsă lacrimi amare 
asupra acestei mari nenorociri dela Mirislău ; dar să nu învino- 
vatim de loc Provedinta. Noi, cari robiserăm pe frații noştri {a- 
rani din Tara-Rom4neasc& şi păstrasem în robia Ungurilor pe 
cei din Ardeal, mai meritam oare atunci mărimea şi fericirea? 


‘XXIX. 


Armia noastră se reschirase în toate părțile. Spun că de la 
Mirislău spre Alba, ca la două mile de loc, erau câmpiile şi dru- 
murile semănate cu trupuri de morți sau murinzi'). După măr- ` 
turisirea cea mai dreaptă şi a mai multora, în această nenoro- 
cită bătălie noi perdurăm patru mii oameni, douăsprezece tunuri 
si toate bagajele 2). 

Basta, folosindu-se de biruinţa sa, pornise îndată călărimea 
uşoară, însoţită de o mie din călărimea lui Csaki, spre Alba- 
Iulia, în urma ostașilor lui Mihai, din cari pe multi întâmpinână, fi 
uciseră sau îi prinseră 5). Ajungând aceştia în Alba-Iulia, cu toate 
că toţi ai noştri se depărtaseră, ei însă luând de pretext că încă 
au mai rămas lucruri d'ale Românilor, deteră în pradă oraşul şi 
'uciseră mai multi nevinovaţi locuitori. Ei puseră acolo mâna pe 
armele trimise de Împăratul lui Mihai +). Basta poruncise la toţi 


1) Spontoni, 119.—2) Orteliu, 481; De Thou, 503; Ioachim, o. c., II, 18; Neuer- 
öffnete ottomanische Pforte, 340; Fotino, II, 142. — Bethlen, IV, din 
contră, spune că Basta, însărcinând pe locuitorii Aiudului d'a adună în- 
tr’un mormânt toate trupurile acelor căzuţi în bătaie, ei insdrcinara cu 
această treabă pe unul din concetăţenii lor, care faci o raportă, dupa 
spusa analelor ungurești, că în cel mai mare deal erau nouă mii de tru- 
puri gi în cel mai mic două mii, din ambele tabere, dar cei mai multi 
erau Săcui și Români. Râul Mureşul strică mai târziu pe cel mai mare 
din aceste dealuri. În acest număr nu se socotesc cei înecaţi. De ar fi te- 
meinică această arătare, ar urmă că noi, perzând dela 4 la 5 mii oameni 
şi încă două mii Săcui ucişi după bătae (cum se va vedeă), — duşmanul 
ar fi perdut mai mult de patru mii oameni.— Italienii Tarducci şi Spon- 
toni exagerează cu deosebire numărul ucişilor. Cel dintâiu zice că noi 
perdurăm zece mii ostaşi și Basta patruzeci numai; cel d-al doilea că per- 
durăm optsprezece mii, afară de cei înecaţi în Mureş, şi treizeci tunuri 
mari gi mici, iar Basta numai patruzeci de inşi.— *) Spontoni, 120; Tar- 
ducci.— 4) Spontoni, 122; Tarducci. * 


374 N. BĂLCESCU 


gonacii săi ca să păstreze viaţa la toţi acei Săcui ce de bună- 
voie vor depune armele, gândind să-i câştige în partea sa 1). A- 
ceastă bună-voinţă a lui Basta cătră Săcui fu pricina că chiar 
în noaptea bătăliei, neunirea intră între dânsul şi Unguri, cari, 
în loc d’a se lăsă mânaţi de dânsul, îi arătară că el le-a slujit 
de instrument numai. | 
Ştim că Mihai asezase pe un deal ce domină locul bătăliei două 
mii archebuzieri săcui, oameni aleşi, socotind că prin înălţimea 
poziţiei vor putea face multă vătămare duşmanilor cu necurmata 
grindină a archebuzelor lor. Aceştia, fiindu-le poruncit d'a nu se 
mişcă din loc, fără numai fiind chemaţi, văzură priveliştea lacra- . 
moasă şi fură privitori ai nenorocitei bătălii, nemişcându-se din 
locul lor. După ce văzură măcelărirea soţilor lor, temându-se şi 
ei de viaţa lor, făcură de mai multe orisemne cu bandierile că 
vor să se predea. Basta înţelese semnele lor şi îi primi în milă, 
şi cu omenire le dărui viaţă şi libertate. Dar în acea noapte 
chiar, care din întâmplare eră foarte întunecoasă, Csaki 2), care 
începuse a se ingamfa, zicând că el şi cu Ungurii săi au câşti- 
gat bătălia, iar nu Basta 5), chemă la sine pe nobilii şi credin- 
ciosii săi dintre Ungurii din Ardeal si începu a se plânge de 
Basta, căci a primit în milă pe acei Săcui, care erau tocmai din 
cei ce se resculase cu plebea împotriva nobilimei, ispitindu-se a o 
stinge cu totul; într'acest chip, ei cari, cu obişnuita lor vitejie, 
-dobandiser& o asa de strălucită biruinţă, să nu-şi poată luă drept 
răsplată a ostenelilor lor, satisfacţie, deşi mică, despre nişte duş- 
mani aşă de neîmpăcaţi. Deci el eră de părere că nu se cadea 
lăsă nepedepsiti pe acei scelerati, procleti; că în acea noapte 
chiar să pună sfârşit duşmăniei şi vietei acelor oameni de o par- 
tidă ce le e cu atâta supărare împotrivitoare şi duşmană. Cât 
pentru general, lezne se pot îndreptă înainte-i, cu cuvântul că 
ei n'au făgăduit nimic Săcuilor şi prin urmare n'au greşit nimic 
scoțând din lumina zilei pe aceşti turburători ai odihnei comune «). 
„Plăcură foarte cuvintele lui Csaki la acele inimi întărâtate de 
necazurile păţite, din natură nemilostive si peste măsură nesă- 


ee — II 


1) Spontoni, 122;— 2) Idem, 120.— *) Istvanfi, 464.— 4) Spontoni, 121.— 
5) «Piacquero a queg/'animi alterati per le gia ricevute offese, e dinatura 
Nemici della Clemenza, e oltre modo avidi di vendetta, le parole del 
Chiacchi»: Spontoni, 121. 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 375 


tioase de răzbunare“ 5). Deci toţi de obşte hotăriră ca pe la 
miezul nopţii să ucigă pe. acei nenorociti, cari, pe parola data 
lor de Basta, neputând bănui o asemenea barbară întreprindere 
asupră-le, fără grije sau dormiau sau, nearmati, veghiau. În pu- 
terea nopţii, în tăcerea cea mai mare, nobilimea ridică din cvar- 
tirele lor câte-va mii de pedestrime, saşi şi unguri, povatuiti 
de căpitani dintre nobili, duşmani de moarte ai Săcuilor, şi în- 
conjurară locul despărţit unde aceşti nenorociti avusese poruncă 
a tăbări. La un semn dat între nobili, din deosebite părţi ei nă- 
văliră cu ostaşii lor în mijlocul Săcuilor si, cu vicleană şi aspră 
cruzime, cu iuţeală fără preget, îi înjunghiau şi îi ucideau unde 
şi precum îi aflau. Prin această groaznică jertfă, se stâmpărară 
sufletele năsăţioase ale nobililor cu moartea a două mii neno- 
rociţi Săcui, toți oameni aleşi şi floarea naţiei lor. „Faptă cu atât 
mai crudă şi barbară, zice Spontoni, că se săvârşiă de oameni 
de aceeaşi nație, lege şi obiceiuri“ 1). Astfel de cinste (loyauté) si 
inimă curată aveau aristocrații unguri, duşmanii nostri. 

Desplăcu foarte cruda răzbunare la toată armia împărătească 
și multi începură a povăţui şi a strigă lui Basta d'a pedepsipe 
acei ce au necinstit toată armia şi pe generalul ei; dar Basta, 
desi amărit de acestea, nu îndrăzni a face nici a zice nimic. 
Aceasta dete si mai multă îndrăzneală lui Csaki şi puind mâna 
pe câte-va tunuri şi peo parte de muniții din dobânda bătăliei, 
fără voia lui Basta, le trimise la castelul său dela Almas. 

A doua-zi după bătălie, Basta porni pe comitele Tomaso Cau- ` 
riolo la Curtea împărătească ca să ducă bandierele şi steagurile 
câştigate în bătaie. În zece zile ajunse acesta la Curte şi. fu în- 
dată primit de Împăratul, care se înveseli mult de izbândă, dă- 
"rul bine pe trimis şi lăudă mult fapta lui Basta’). Astfel se do- 
vedi complicitatea Curţii în purtarea generalului ei în Ardeal. 

Intr’aceea, Basta şi Ungurii, fără a mai întârziă, aleargă la 
Alba-lulia, unde găsiră oraşul prădat de oamenii lor şi trupul 
lui Wolfgang Cornis ucis. Ei poruncesc să-i pună trupul într'un 
coşciug spre a-l înmormântă mai târziu, şi nefăcând ei o rescum- 
părare bieţilor locuitori despre paguba făcută de soldaţii lor, 
fără a mai pierde verme, se luară după Mihai). 


a 


1) Spontoni, 121.—*) Idem, 121.—2) Bethlen, IV, 591. 


376 N. BĂLCESCU 





XXX. : 


Mihai, obosit şi plin de grije si intristare, cu puţinii oameni 
ce îl însoțeau 1), lăsând de lături Sibiiul 2), merse la Făgăraş ?), 
unde aveă în cetate femeea şi multe lucruri preţioase). Aci se 
“apucă a-şi adună rămăşiţele spăimântate ale ostirii, care aler- 
gau cătând scăpare în acest loc sigur. Între aceşti ostaşi se arătă 
si Baba-Novac, rănit, cu barba şi părul capului arse, cu fata în- 
negrită de pulberea sângeroasă a bătăliei, căci îşi făcuse cum 
se cade datoria lui în ziua luptei, împlinise totdeodată și slujba 
unui căpitan prevăzător şi a unui voinic soldat 5). Înfăţişindu-se 
“el înaintea Domnului său, îi zise suspinând si întristat: „Sun- 
tem biruiti şi abătuţi, Doamne, mai mult de împotrivnicul nos- 
tru noroc, decât de armele dușmanului; şi pentru ca el să nu 
“rămână cu totul mângâiat prin moartea ta, încalecă-ţi cagul si 
mântueşte-te trecând în Ţara-Românească. Acest loc nu e 
atât de sigur cât să nu poată fi luat de biruitorul Basta, care 
mereu goneste răspânditele ramasiti ale ticăitei noastre armii. Si 
într'adevăr să mă crezi că asi fi vrut mai bine să rămân mort 
între atati viteji soldaţi ucişi în bătălie, decât, fugind, să mai 
trăiesc după o pierdere atât de nenorocită şi vrednică de la- 
crămi, de n'aş fi dorit a îngriji încă de siguranţa ta si a te sluji 
până la cel din urmă suspin. Fugi dar cu lucrurile ce ai mai 
scumpe, căci duşmanii peste puţin vor sosi aci, vor asediă acea- 
stă cetăţuie şi atunci va fi peste putinţă a plecă. Eu însă voiu 
rămâneă aci spre a adună pe nenorocitii răspândiţi şi a stă până 
la moarte împotriva duşmanilor“ 6). 

Mihai iubiă şi stimă foarte pe bătrânul său general Baba-No- 
vac şi hotărî a urmă povata lui. Si, deşi Baba-Novac stăruiă ca 
să rămână cu câţi-va soldaţi spre apărarea acelei cetăţui şi a tine 
în loc pe duşmani, până să apuce Mihai să seape, vrând astfel 
a-şi jertfi viaţa pentru mântuirea stăpânulul său, dar Mihai în 
nici întrun chip nu vroi să plece fără dânsul”). Deci împreună 


1) Spontoni, 122.—?) Istvanfi, 464.—) Spontoni, 122; Istvanfi, 464; Bethlen, 
IV, 592--4) Spontoni, 122.—5) «Havendo fatto nel di del conflitto il debito 
suo, con haver essercitato in un tempo istesso V'officio di pravido Capitano 
e di valoroso Soldato»: Spontoni, 122.—*) Idem, 122—3.—7) Idem, 123. 








pm, 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 377 


æ Ce Sey ae ee Te 











intrară în tara Bârsei la 23 Septemvrie şi tăbărîră la Codlea 1). 
Acì Mihai întâmpină trupele ce, după porunca lui, îi aduceà fiul 
său Pătraşcu din Țara-Românească ca si cele ce-i venise în aju- 
tor din Moldova ?). 


XXXI. 


Tara Bârsei fusese teatru de scene sângeroase. Braşovenii in 
12 Septemvrie, a doua-zi după răscoala lor, ridicară furci în 
mijlocul. pieței, unde acățau pe ori-ce Român puteau pune mâna. 
În aceeaşi zi aflară că o trupă de Români sunt aproape de ho- 
tarul Bârsei, la Rucăr, vrând a intrà în Ardeal. Această ştire o 
întări cati-va bărbați fruntaşi din oastea română, cari veniau 
înainte şi mergeau fără bănuială, neştiind nimic de trădarea Bra- 
sovenilor. Râşnovenii însă fără veste cad asupră-le şi prinzân- 
du-i îi duc în cetatea Braşovului, unde, după puţină cercetare, 
fură îndată omoriti, păstrând numai pe un Agă cu viaţă. În a- 
ceeasi seară, pe la 4 ceasuri, eşiră Braşovenii ca să întâmpine 
pe Românii ce veneau. Dar aceştia, văzându-se mai slabi cu nu-. 
mărul, se traseră [înapoi]. Puţini picară în mânile duşmanilor 
si fură ucişi fără milă. 

În 13 Septemvrie, pe la amiazi, Braşovenii merg de pun ta- 
bara la Preşmer, ca în ziua următoare să năvăliască asupra ace- 
lor Români ce se aşteptau să vină din Moldova pe la Oituz. Pe 
lângă dânşii se uniră a doua-zi o sută cincizeci pedestraşi un- 
guri cu puşti. În acea zi, 14 Septemvrie, ei năvălesc asupra Ro- 
mânilor, cari începeau a se arătă. Dar ai noștri îi respinseră cu 
astfel de tărie, încât pe multi omoriră, pe alţii răniră şi capul 
tunarilor lor primi printr'o bombă o astfel de lovitură încât nu 
rămase pele pe trupul lui care să nu fie arsă. Cătră seară umblară 
Braşovenilor mai bine, căci luară dela Români un tun; dar a 
doua zi, aflând că vine din Moldova Armaşul Sava cu o trupă de 
Moldoveni, năpustiră tot şi fugiră de se închiseră în Braşov. 

În aceeaşi zi Săcuii după lângă Olt, se ridică asupra Saşilor şi 


. aprind Crisbavul şi Budila. A doua zi, în 16, se adună Românii 


cu Moldovenii, între cari eră şi Armaşul Sava, şi cu Săcuii la 
Preşmer, de unde, mai nainte de a începe ceva, trimit o depu- 


1) Cronica lui Fuchs.--*) Bethlen, IV. 


318 _ N. BĂLCESCU 
tatie la senatul din Braşov ca să ceară următoarele: 1) întreabă 
pentru ce nu i-au lăsat să treacă în pace, ci le-au făcut feluri 
de stricăciuni, omorind multi dintr'înşii şi luându-le şi maşinile 
de razboiu; 2) cer ca să li se dea lor toţi nobilii câţi s'ar află 
la ei şi mai ales cel ce s'au împreunat în ziua trecută cu ei în 
contra Românilor, asemenea şi tunul luat de dânşii. Acestea le 
cer printr'un Braşovean, pe care lau fost prins în ziua trecută. 
Săcuii amerintau Brasovenilor cu foc, de nu le vor da pe nobili 
şi tunul. Braşovenii răspunseră că de vor da foc, ei vor omori 
femeile şi copiii Românilor şi ai Săcuilor, cari se aflau spre si- 
guritate în Braşov. În urma acestora, în ziua de 17 Septemvrie 
trecură ai nostri în pace prin tara Bârsei, nefăcând altă strică- 
ciune decât că aprinseră un sat românesc ce se tinea parte de 
Braşov, parte eră moşia unui nobil. Spun că numărul celor cari 
trecură se urcă peste cinci mii. Într'acest timp Braşovenii pri- 
mesc scrisoare dela Ungurii dela Turda, ca să închiză toate dru- 
murile şi să taie toate pădurile de cătră Moldova şi România, 
pentru ca să nu poată veni oaste ajutătoare lui Mihai. Dar Bra- 
govenii n'avură timp a face nimic, căci dimineaţa, la 18 Septem- 
vrie, aflară printr'un Român anume Rascie, ce venià din Țara- 
Românească si care picase în mânile lor, cum că Patragcul, fiul 
‘ui Mihai, e aproape cu o armie de 29.000 oameni şi că Românii 
sunt hotariti a deprădă toată tara Bârsei şi a o nimici prin foc 
‘Si sabie, lucru de care se si încredinţară Braşovenii, căci pe la 
amiază, o seamă de Români, aflând că femeile lor lăsate în Bra- 
‘gov Sar fi omortt da Braşoveni, deter’ de odată foc la satele ur- 
mătoare: Preşmărul, Hermanul, Bodul, San-Petrul, Hălchiul, Now, 
Feldioara, Rotbavul si Măgheruşul. Braşovenii nu omoriseră însă 
pe femeile Românilor; ei numai le adunaseră de prin oraş, 
unde şedeau împrăştiate şi le închiseseră în casa sfatului, ca să 
le opună acelor ce vor năvăli asupra cetăţii. În 19 Septemvrie 
Românii se apropie de cetate şi aprind într'o suburbie trei case, 
dar fiind foarte puţini se traseră înaintea năvălirii orăşenilor. 
În 20 Septemvrie Pătraşcu, care sosise cu armia. sa, trimite. cu 
amerinţări si făgădueli scrisoare orăşenilor, îndemnându-i a se 
supune lui Mihai. Tot în acea zi nouă cete esite din Săcuime în 
tara Bârsei, prefac toate în pulbere şi cenușe, aprind satele. de 
a rândul, încât seara ardea şi Codlea. Braşovenii, spăimântaţi 
de aceste pustiiri, s'ar fi supus îndată; dar a doua zi (21 Sep- 











ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 379 
temvrie) prinseră veste cum că Mihai a fost bătut la Mirislău. 
Ştirea aceasta îi îndârji spre apărare 1). 

Aceste fură pustiirile ce se căşunară pe ţara Bârsei până în 
23 Septemvrie, când sosi Mihai la Codlea,— pustiiri care nu fură 
întrecute decât de infricogatul razboiu civil dela 1848 şi 1849. 


XXXII. 


Mihai, intrând in tara Bârsei, aprins de mânie asupra Sasilor 
pentru trădarea lor, porunci de dete flăcărilor toate târgurile pe 
unde treceă 2). Soldaţii săi dela Mirislău, adunându-se pe lângă 
dânsul si împreunându-se cu oștile venite din Ţara-Românească 
şi Moldova, el se văzù iarăşi în capul unei armii puternice, pe 
care autorii poloni o urcă la cincizeci mii). De ar fi adevărată 
spusa cronicarului sas Fuchs, că Pătraşcu venise cu douăzeci şi 
nouă mii şi că Armagul Sava adunase cinci mii sub comanda lui, 
adăogindu-se aceştia cu vr'o cincisprezece mii scăpaţi dela Mi- 
rislău, arătarea Polonilor n'ar fi o exageratie. Ori cum Mihai 
aveă acum destule [trupe] ca să poată crede că va putea a-şi iz- 
bândi despre Basta şi Unguri şi a-şi redobândi puterea asupra 
Ardealului. 

El îşi aşezase ostile la Bod şi Preşmăr şi aşteptă sosirea Nem- 
tilor şi a Ungurilor, cari acum erau pe la Sercaia, ca să le dea 
bătae, când, în 3 Octomvrie, îi sosi ştirea că hatmanul Zamoisky, - 
cu Sigismund Bathori şi Ieremia Movilă, au intrat în Moldova, 
cu o foarte numeroasă armie, compusă de Poloni, Turci şi Tă- 
tari şi că să apropie ca să năvălească în Ardeal 4). Polonii tre- 
cuseră Nistrul în Moldova în 30 Septemvrie. Ştim că cu câte-va 
luni înainte, încă aflându-se Mihai în Moldova, din porunca lui 
Zamoisky, Zolkiewsky, cu armia sa, îşi aşezase tabăra înaintea 
Nistrului în dreptul Hotinului, unde tăbărau Românii 5). Întâlniri 
particulare începură de atunci între ostaşii ambelor tabere. Po- 
lonii, încurajați de nişte mici lupte, în care fuseseră norocosi, 
cereau capului lor să-i lase să treacă râul. Zolkiewsky scrise 
hui Zamoisky întrebându-l de-i dă voie a trece Nistrul înainte 
de sosirea lui. Zamoisky îi răspunse că se lasă pe înţelepciunea 

1) Cronica lui Fuchs.— *) Bethlen, IV, 592—3.— :) Heidenstein, 360.— 
Cronica lui Fuchs.—*) Heidenstein; Niemcewicz. 


é 


380 N. BĂLCESCU 


aia = Bape oe oe a eee ee li ee A 


sa, recomandându-i d’a nu expune cu uşurinţă acele osti ce 
aveă şi care, perzându-se, nu vor mai puteă fi puse la loc, din 


ura ce are ţara pentru dăjdii. Zolkiewsky, încurajat prin acest 


răspuns al lui Zamoisky, se urcă pe o înălţime de unde puteă 
vedeă tot ce se petrecea în tabăra noastră. | 

Într'o zi, văzând el că la noinue aşa de mare priveghere, după 
cum eră totdeauna, trecu râu] fără veste şi făcu o izbire pu- 
ternică cu tunuri mari asupra fortificațiilor taberii noastre, care 
vătămându-se greu, ai noştri fură siliţi a se ageza în altă tabără, 
un mil mai departe, în dosul celei dintâiu. Polonezii fură. siliţi 
îndată a trece râul înapoi. Tot ce câştigară prin această izbire 
fu că comunicaţia pentru transportul bucatelor se faci mai lezne. 
Întraceea Polonii mai luară inimă şi nădejde de izbândă, vă- 
zând că sosi în tabără şi leremia-Vodă. El îşi lăsase femeea şi 
copii la Camenița şi venise a se uni cu Zolkiewsky, aducând cu 
sine o mie de călăreți şi cinci sute pedestraşi!). 

Generalii noştri din Moldova scriseră lui Zolkiewsky, între- 
bându-l pentru ce a trecut Nistrul şi de aduce războiu sau pace? 
Polonul răspunse că această întrebare din partea celor ce au 
vărsat sânge polon e o nouă ocară; că războiul şi pacea atârnă 
dela Craiu; că el propune o armistitie de treizeci zile ca să 
meargă un trimis din partea noastră a se înţelege despre ace- 
stea cu Craiul. 

Această armistitie, pe care ai noştri făcură greşeala a o primi, o 
încheiase Zolkiewsky — în înţelegere fiind Paceasta cu Zamoisky— 
numai cu acel scop ca să deă acestuia timp să sosiască cu 
armia sa ?). 


XXXIII 5). 


1) Niemcewicz.—’) Idem.—:) Aci şi astfel se întrerupe manuscriptul lui 
Nicolae Balcescu,f{farafde nici o urmă de redactiune pentru ultimele ca- 
pitole din Cartea a V-a precum nici pentru Cartea a VI-a care aveă 
să fie cea din urmă (nota ed. lui A. Odobescu). 


zat 


DIN ZILELE DE CADERE 


‘ALE LUI 


MIHAI-VODĂ VITEAZUL 


DE 


ALEX. LAPEDATU. - 





BUCURESTI 
INST. DE ARTE GRAFICE CAROL GOBL s-R IOAN ST. RASIDESCU 
16, STRADA DOAMNEI, 16. 
1908. 





. 
e 
r 
» 
i 
. 
+ 
. 
ts 
. 
‘ 
` 
pea 
2 
- , 
` e 
e 6 
t s =, 





I. 


1. Intrarea lui Zamoyski în Moldova. — 2. Retragerea Căpitanilor lui 
Mihai-Vodă în Ardeal.— 3. Căderea Moldovii. — 4. Vesti despre întâmplările 
din Ardeal. — 5. Înaintarea Polonilor și planurile lor. — 6. Nedumerirea Ar- 

delenilor. — 7. Intrarea lui Zamoyski în Ţara- Românească. 


Spre a pedepsi înfruntarea ce Mihai-Vodă făcuse Coroanii 
Polone prin cucerirea Moldovii şi prădarea Podolii, marele 
Hatman Zamoyski plecă, la 20 August, din Trebowla spre Mol- 
dova în fruntea trupelor sale polone. Ni, după ce luă în cale-i 
- cetele răzvrătitului Moise Săcuiul, ajunse, peste două săptă- 
- mâni, la graniţa Moldovii, aducând cu sine pe cei trei viitori 
stăpâni ai Ardealului, Moldovii si Ţării-Româneşti: Sigismund | 
Bathory, Eremie şi Simeon Movilă. La 4 Septemvrie el treceă 
Nistrul. pe la Coludrubca şi, intrând în ţinutul Cernăuţilor, apucă, 
prin codrii Cozminului, drumul spre Suceava, unde ajunse la 
15 Septemvrie. Cum vedem deci Zamoyski nu prea grăbiă. A- 
ceasta pbntrucă întreprinderea sa militară atârnă de vestile | 
„ce urmă să primească cu privire la rezultatul frământărilor din 
Ardeal, unde se găsiă Voevodul, împotriva căruia se rădicară 
acum toţi din toate părţile şi în ajutorul căruia alergară numai 
—îndată ce Leşii intrară in Moldova — credincioşii săi Căpitani | 
pe care-i lăsase spre paza acestei a treia teri a crăeştii sale — 
cununi: Baba-Novac, Udrea, Mârzea, Deli-Marco şi Sava Armaşul. 

În drum, înainte de a ajunge la Suceava,, Zamoyski primi, 
prin trei Ceauşi, ofertă de ajutor dela Mahmud-Paşa Hanul. Bi- | 
zuindu-se însă îndeajuns pe puterile armii sale,-el răspinse © 
acest ajutor, de care totuş la urma urmelor va căută să se slu- 
` jasc’. Intr’adevar, oastea polonă, care, după mărturia Cronica- 
rului nostru, numără 40.000 oameni — 30.000 Lesi si 10.000 
oaste de ţară a lui Eremie Movilă —eră destul de numeroasă, 


4 A. LĂPEDATU 


bine echipată şi pedeasupra nu puţin încercată în lupte, fiind 
alcătuită în mare parte din oamenii pe care-i ridicară şi duceau 
acum împotriva lui Mihai-Vodă Starostii din Chelm, Camenița, 
Chmelnic şi Samogitia, Castelanii din Lemberg, Halicz, Lublin . 
şi Buczacz, «Principii Porucki şi Ruzynski, Voevozii din Po- 
dolia şi Bratlaw, lacob si Stefan Potockii cu alti mulţi nobili 
şi cavaleri poloni, cari cu toţii formau marele stat-major al 
bătrânului Hatman şi Cancelar. Cu toate acestea, ajungând la 
Suceava şi găsind cetatea bine grijită de oamenii lui Mihai-Vodă, 
puternica armie nu se încumetă a o luă, spre a nu pierde şi 
slăbi, zic Polonii, puteri ce trebuiau păstrate; ci apucă în jos, 
pe malul drept al Siretului, spre târgul Romanului. În acest 
timp, la 18 Septemvrie, în ziua în care steaua măririi slăvitului 
nostru Voevod cădeă la Mirislău, Zamoyski primi vestea răscoalei 
nobililor din Ardeal. Atunci, după ce trimise la laşi să aşeze pe 
Eremie Movilă în scaunul domnesc din care-l gonise Mihai-Vodă 
şi după ce trimise o parte din oaste, 12.000 oameni, ca sub 
povata lui Moise Săcuiul şi Iacob Potocki, să intre prin părțile 
nordice ale Bistritii în Ardeal, spre a sprijini opera nobilimii 
răzvrătite şi a deschide astfel şi calea domnii lui Sigismund 
Bathory, făcând sfat cu mai marii oştii sale, — Zamoyski hotărî 
să tie drumul înainte spre hotarele Ţării-Româneşti, pentru ca, 
după cum îi eră gândul şi socoteala, la loc şi timp potrivit, să 
poată trece prin părţile sudice ale Braşovului în Ardeal—dela 
Trotuș prin Oituz sau dela Buzău prin valea 'cu acelaş nume — 
spre a coopera astfel cu întreaga lui armie la marea luptă de 
răsturnare a viteazului Voevod. 

La 25 Septemvrie Polonii erau la Bacău. Aci primiră ei 
vestea înfrângerii lui Mihai-Vodă,— înfrângere pe care nu şi-ar 
fi putut-o închipui nimeni şi niciodată asa de grabnică. Pu- 
teau dar grăbi acum şi ei: la 1 Octomvrie Zamoyski eră la 
Trotus şi, potrivit planului său, de aci avea să treacă pe la Oituz 
în ţara Bârsei, unde aflase că ajunsese Învinsul dela Mirislău, 
ţinut din urmă de biruitorii săi — Ungurii lui Csaky si Nemţii 


lui Basta. 
„ Ardelenii cunoşteau şi ei sia ii plan, căci Iacob Potocki şi 


Moise Săcuiul, îndată ce pătrunseră în Ardeal, se grăbiră a le 
da de ştire, din Poiana, la 21 Septemvrie, cum că Mihai-Voda, 
împotriva căruia-i trimisese marele Cancelar, va fi atacat şi 


a 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL l 5 


pedepsit oriunde va fi găsit — deci şi în Ardeal. Nedumeritoarea 
veste fu îndată raportată, la 27 Septemvrie, din Sibiiu, împreună 
cu alte faime privitoare la scopurile dușmane ale Polonilor, Îm- 
păratului Rudolf II la Praga de către credinciosul său Comisar 
David Ungnad, care, într'un al doilea raport din 30 ale aceleeaş 
luni, arătând că oastea lui Zamoyski e aproape de Trotus, 
adăogă că, dacă Mihai-Vodă nu va trece cat mai curând în 
Ţara-Românească, în trei patru zile Cancelarul va fi în ţara 
Bârsei. Neliniştea spori şi mai mult în mijlocul Ardelenilor, 
atunci când, la 3 Octomvrie, Sava Tököly le faci cunoscut, din 
tabăra lui Mihai-Vodă dela Sân-Petru. ca lucru cert, aflat prin | 
iscodasi anumiţi, că Polonii sunt la graniţa Ardealului. 

Dar pe câtă nelinişte aduse în tabăra Ardelenilor campania 
din Moldova a Polonilor, pe atâta îngrijire aduse ea în sufletul 
lui Mihai. Căci dacă cei dintâi se temeau de încurcăturile ce 
puteau naşte din împreunarea şi ciocnirea celor patru oști ce 
cu toatele tindeau spre ţara Bârsei, cel de al doilea ştiă prea 
bine cum că toată grija protivnicilor săi fiind acum de a-l sili, 
cu orice pret, a părăsi cât mai curând Ardealul, ar putea ajunge: 
în fata armii polone asa fugar si nepregătit cum era. De aceea 
se grăbi a trimite împotrivă-i un detaşament de patru. mii oa- 
meni, spre a-i ţine calea la Oituz şi pasurile vecine. Astfel îşi 
asigură buna retragere şi-şi câştigă vreme pentu trebuitoarea 
reculegere, nevoind pe Poloni a ridică tabăra dela Trotuş şi a 
plecă mai departe spre hotarul Tarii-Roménesti, unde-i mâna 
de altfel şi cererile repetate, pe cari le făcea din partea lor, cum 
vom vedeă, Staturile nobililor Ardeleni. La 5 Octomvrie Zamoyski 
treci. Milcovul, iar la 9 îşi aşeză tabăra la Buzău, unde sosise: 
dimpreună cu Sigismund Bathory si fraţii Movilă. ` 


» 


lI. 


1. Retragerea lui Mihai-Vodă la Făgăraș. — 2. Urmărirea lui de Basta 
și Unguri. — 3. Vesti despre întâmplările din Moldova. — 4. Neliniste şi te- 
meri în amândouă părțile. —5. Greaua situațiune a lui Mihai- Vodă.— 6. Tra- 
tări de pace cu Busta și Ungurii. — 7. Trecerea Voevodului în Tara-Ro- 
mânească. - 


Părăsind câmpul bătălii pierdute dela Mirislău, Mihai-Vodă, în- 
cunjurat de vre-o 3000 ostaşi, trecu cu grăbire prin Alba, lăsă 


TIR a tu, | 


6 3 A. LAPEDATO 

la o parte Sibiiul, ai cărui locuitori loviră si sparseră oastea 
de ajutor ce tocmai îi soșise din Ţara-Românească, şi se opri 
în Făgăraş. Aci-ş găsi familia şi averea, aci o parte din oastea 
venită prin pasul Turnului-Rog sub povata fiului sau Pătraşcu- 
Vodă şi a Clucerului Radu Buzescu şi aci cetele venite din 
Moldova prin pasul Oituzului sub povata bravilor săi Căpitani 
Baba-Novac, Udreă, Mârzea, Deli-Marco şi Sava Armasgul. Astfel 


amăritul Domn îşi puti întocmi din nou o oaste de vre-o 16,000 _ 
oameni, cu care împrejurările îl duceau peste putin să tie piept — 


“puternicii armii duşmane a lui Zamoyski si poate — cine ştia? — 
chiar Ungurilor lui Csâky şi Nemtilor lui Basta, cari amândoi 
i luară urma de aproape. — - 

| Într'adevăr aceştia, după norocita lor izbândă, petrecură noap- 
tea în apropiere, iar a doua zi îşi făcură intrarea triumfală în 
Alba-lulia. Grija de a nu dă pas de reculegere Învinsului, nu-i 
retin însă mult locului; ci trimițând înainte 400 călăreţi iuți 
întru fugărirea lui, — la 21 Septemvrie plecară si ei pe urma 
lui Mihai-Vodă. Vestea despre campania lui Zamoyski şi a lui 
* Sigismud Bathory în Moldova, pe care o primiră la Sebeşul 
săsesc, îi făcu să se oprească acl trei zile. Socutind impreju- 
rările plecară apoi la Sibiiu, unde ajunseră la 24 Septemvrie 
şi unde rămaseră până la sfârşitul lunii, în aşteptarea veştilor 
despre mişcarea trupelor polone din Moldova şi Ardeal, veşti 
cari avură darul nu numai să-i neliniştească, cum am arătat, ci 
chiar să întroducă germenul dezbinării între acești aliaţi îm potriva 


lui Mihai-Vodă, — între Imperiali şi Unguri. Căci pe când aceştia - 
priviau cu mulţumire apropierea lui Sigismud Bâthory şi a unel- 


-titorului său Moise Săcuiul, cu care deschiseră chiar ascunse 
tratative, Imperialii vedeau bine că această apropiere le zdrun- 
cină planurile lor de viitori stăpâni ai Ardealului. a 
Dar acţiunea militară a Polonilor aduse şi pe Mihai-Vodă intr’o 
situatiune foarte grea. Căci, prins cum eră acum între doi duşmani, 
deopotrivă doritori de a-l nimici, el se văzù nevoit ca, alegând 
lupta cu unul, să îmbie pace celuilalt. Voevodul alese lupta cu 


acei ce veniau să-i zmulgă chiar stăpânirea lui de baştină — 


Ţara-Românească, iar cu duşmanii din Ardeal deschise trata- 
tive de pace, în nădejdea unui ajutor militar, de care aveă atât 
de mare nevoie şi în vederea asigurării unui adăpost. pentru 


K 
zg 
Că ES 
aA wee 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. ri 





ai săi mai mult decât pentru sine, în cazul când norocul ar- 
melor l-ar părăsi iarăş. 

În acest scop, la 23 Septemvrie, Mihai-Vodă trimise din Fă- 
garas, prin o solie în frunte cu Joan Szelestei, scrisori cătră Basta 
şi Csáky, prin'care le propuneă o pace pentru a căreia întărire şi 
statornicire le oferiă chezăşie familia şi întreaga sa avere. 


“A doua zi chiar Szelestei întâmpină la Sibiiu pe duşmanii stă- 


pânului său. Aceștia, puind mai întâi pe sol în fiare, trimit 
două scrisori de răspuns, una dela Basta şi Comisarii împă- 


răteşti, cealaltă dela Csáky şi soţii săi — în numele Staturi- 


lor Ardelene —- prin care, după oarecari mustrări mestesugite 
şi nemeritate, V$evodul era incunostintat că i se primeşte pro- 
punerea şi oferta, însă cu condiţie să trimeată familia şi comorile 
cel mai târziu până Sâmbăta ce veniă (30 Septemvrie), să pără- 
sească pentru totdeauna Ardealul şi să stea cu oastea sa la po- 
runca Împăratului şi a Generalului său. Aşă urmând, i se scria, 
va putea câștigă iarăş îndurarea Maiestăţii sale, bunăvoința No- 
bililor şi, daca ar dori, chiar ajutor împotriva Păgânilor. Prin 
Radu Clucerul Buzescu, Mihai răspunse, învoindu-se cu condi- 
ţiunile puse si arătându-şi dorinţa de a se dă libertate Săcui- 
lor si dea i se asigură locuri de retragere în Ardeal la Faga- 
ras, Gurghiu şi Jeciu. La 1 Octomvrie Clucerul Radu plecă din 
Porumbac, sat aşezat la jumătatea drumului dintre Sibiiu şi 
Făgăraş, unde întâmpinase ostile lui Basta şi Csâky,cu răspun- 
sul acestora: să trimeată familia şi comorile, şi-i vor fi întru 
cinste, ajutor şi apărare. 

Cât de sinceri şi cinstiţi erau însă Ungurii când făceau aceste 
asigurări fostului lor Domn, în tabăra căruia Basta trimisese 
pe Sava Tököly, iar Csáky pe Nicolae Vitéz şi Martin Bányai, 
spre a-i luă un nou jurământ de credinţă pe sama Împăratului 
şi Comisarilor săi—se vede din faptul că în aceeaş zi chiar ei 
scriau Căpitanilor marelui Domn, ales viteazului Baba-Novac, pro- 


-puindu-le nu numai a părăsi şi trădă pe stăpânul lor, ci chiar 


a-l da „viu sau mort“ în mânile lor. Aceasta în SCI IDG oare- 


căror bunuri ce ei le oferiau în Ardeal. 


Mihai-Vodă, care avusese in destul prilej să cunoască cinstea 
şi credinţa duşmanilor săi, ştia el bine cât pretuesc aceste tratari 
si asigurări; le făcea şi primia însă pentru a înlătură o izbire 
din spate în lupta ce mergeă să deă cu Polonii lui Zamoyski 


8 | A. LĂPEDATU 





şi, precum am spus mai sus, în nădejdea unui ajutor militar 
de care simtia atât de mare nevoie. 

Între aceste Basta şi Ungurii părăsise Făgăraşul şi se aşezase 
la Vlădeni, iar Mihai-Vodă pusese tabără în preajma Braşovului 
la Sân-Petru. Aci-l găsiră Radul Clucerul şi, cum #m văzut, amin- 
titii Sava Tököly, Nicolae Vitéz şi Martin Bányai, înaintea că- 
rora, în ziua de 3 Octomvrie, Mihai cu mai marii ostii sale 
prestă un nou jurământ de credinţă Împăratului şi Comisarilor 
săi pe temeiul învoelilor statorite până acum şi în schimbul 
unui adăpost ce i se asigura pentru familia sa la Gelău. În urma 
acestui jurămânţ, prin care Domnul român se legă, între al- 
tele, să părăsească Ardealul, şi în urma ceferilor stăruitoare 
pe care i le făcură în zilele următoare de. 4, 5 şi 6 Octomvrie 
din Ghimbav Staturile Ardelene prin scrisori şi legatii speciale, — 

Mihai văză că nu-i rămâne altceva de făcut decât să treacă fără 
` întârziere munţii, spre a-şi mântui ţara de moşie, întâmpinând 
pe Poloni la loc şi timp potrivit. 

Într'adevăr, acum, când Basta si Ungurii aveau şi ei ştiinţă si- 
gură de planul lui Zamoyski de a intră cu Sigismund Bâthory în 
Ardeal, venirea lor grabnică în ţara Bârsii căpătă şi un al doilea 
scop pe lângă acela de a sili pe Domnul român, căruia totuş îi bă- | 
nuiau planuri ascunse şi duşmane, să iasă din tara: să oprească, la | 
nevoie cu armele chiar, pe Zamoyski de-a trece munţii, despre care | 
lucru îl şi instiintara, din Vlădeni, la 4 Octomvrie, toată grija fiin- 
du-le acum de-a limpezi situatiunea şi nici de cum dea o încurcă 
prin noi acţiuni militare la dânşii acasă. Nu mai eră însă ne- 
voie nici de una nici de alta, deoarece Polonii, strajuiti la Oituz 
de trupele trimise în grabă de amenintatul Voevod, erau acum 
în drum spre Tara- Românească. Asemenea şi Mihai-Vodă, căci la 7 
Octomvrie el vestia, din munţii Buzăului, pe Basta şi Comisarii 
împărăteşti, că trece pasurile impotriva Leşilor şi că va trimite 
familia în Ardeal, de oarece vede că mai mult pretueste în fata 
lor captivitatea; acesteia decât jurământul lui. Cum însă se 
găsiă într'o stare foarte grea faţă de Poloni pe deoparte şi Turci 
pe de alta, stărueşte mult săi se trimeată în sprijin; după cum i | 
se făgăduise, trupe de ajutor, iar ei să-și aşeze tabăra la Breţcu, | 
ca astfel oastea lui ii lil să se ştie ameninţată din ue ! 
parti. | 


wide d 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 9 


III. 


1. Coborirea lui Mihai-Vodă la «gura 'Teleajinului». — 2. În așteptarea 
ajutorului promis de Ardeleni. — 3. Plecarea lui Zamoyski spre Ploesti şi 
pregătirile alor noștri de a-i tăià calea. — 4. Din cuvântarea lui Baba-Novac 
cătră trupele sale. — 5. Lupta din strâmtoarea Năenilor. — 6. Încăerările din 
preajma Cepturii. — 7. Retragerea lui Mihai-Vodă în munţi. 


Pe cand Mihai-Vodă trecea munţii în ţară, Turcii din Giurgiu in- 
trau în București, iar Zamoyski tăbără la Buzău. Câteva milenumai 
despartiau aşadar acum ostile duşmane, care de îndată luară limbă 
una de alta. S'ar fi putut dă chiar lupta, dacă Voevodul ar fi avut Ja 
îndemână îndeajuns oaste pe care să se poată sprijini la orice 
împrejurare. Căci agerul său ochiu de minunat strateg desco- 
perise dejă, ca totdeauna, locul potrivit şi apărat în care, aşe- . 
zându-şi tabăra, să poată stă faţă numeroşilor duşmani. Într'a- 
devăr, a doua zi chiar după ce trecuse pasurile munţilor, la 8 
Octomvrie, Mihai- Voda se gasia la „gura Teleajinului“, în apropiere 
deci de locul unde se va dă marea bătălie dela 20 Octomvrie, care 
va hotări şi soarta acestei inegale lupte. Căci de aci, dela „gura 
'Teleajinului“, unde venise, cum am spus, să caute loc potrivit 
de adăpost şi de luptă, el dădeă boerului său Antonie Grama 
o carte de stăpânire în care, în cuvinte de durere, dar nu de 
desnădejde, făceă pomenire şi de împrejurările în care se găsiă. 

Reîntors în munţi, Mihai supraveghiă mişcările dușmanului 
si aşteptă ajutorul cerut dela Imperiali şi Unguri, —- ajutor ce 
nu venia şi nici va veni vreodată. Căci Imperialii se găsiau 
într'o situaţie foarte grea faţă cu Domnul român, pe care desi 
se pare, ţineau a nu-l părăsi cu totul, totuş nu-l puteau ajută 
întru nimic. Si aceasta din întreit motiv: Ungurii, mai întâi, 
cu toate că întreprinseră acţiune militară împreună cu Im- 
perialii, se împotriviau ca Mihai să fie ajutat de aceştia, temân- 
du-se de o reabilitare a puterilor şi deci a planurilor sale; Ger- 
manii, apoi, nu se încumetau a intră în luptă deodată cu Polonii 
şi Turcii cu o armată relativ puţină şi nepregătită, câtă aveau ei 
atunci în {ara Bârsii ; Bastd, în sfârşit, dela hotărîrea si acţiunea 
căruia atârnă in cele din urmă ajutorarea lui Mihai-Vodă eră 
duşmanul ascuns şi hotărît al Domnului român, despre care scria 
că nu se îndoeşte cum că chiar trecând munţii nu plănueşte 
vra-o ascunsă răzbunare. - | Eo 





10 A. LĂPEDATU 





Voevodul, căruia, neîndoios, nu-i erau străine aceste împre- 
jurări, aşteptă totuş, pe temeiul învoelilor făcute, asigurărilor 
date şi jurământului prestat, ajutorul cerut si promis, pentru a 
cărui grăbire se pregăti a-şi trimite familia în Ardeal. Astfel 
rămase în aşteptare, supraveghind de aproape mişcările Leşilor, 
trei zile. Când i se aduse însă vestaa că duşmanii au părăsit, 
- Buzăul, apucând drumul Ploestilor, unde lesne s'ar fi putut ajunge 
cu Turcii din Bucureşti, Mihai se văzu silit să intre în luptă 
aşă cum eră pregătit. Hotări deci să tae calea duşmanilor. În 
acest scop trimise, în zorii zilei de 12 Octomvrie, pe bravul său 
Căpitan Baba-Novac cu avangarda oștirii să se înfunde în valea 
ascunsă, strâmtă şi bine acoperită a Năenilor, care se deschideă 
„tocmai în drumul pe care-l ţineau Leşii; iar el, aşezându-şi ta- 
băra la spatele unui murite ce se ridică de cealaltă parte a dru- 
mului, urcă în pădurile din vârf o altă parte din oaste, cu po- 
runcă să se arunce şi ea asupra Leşilor, pe dată ce Baba-Novac 
va esi din ascunzătoare să le tae calea. Planul eră deci ca dus- 
= manii să fie atacați prin surprindere, prinşi între două focuri: 
şi, dacă nu înfrânți, cel putin serios loviți, sparti. si împrăștiați. 

Astfel intocmiti şi pregătiţi aşteptau acum Românii pe Leşi. 
În aceste momente de încordare, Mihai, neprimind nici un răs- 
puns dela Imperiali, şi văzându-se silit a începe luptele cu duş- 
manul, îndreptă către Basta si Comisari o a doua scrisoare, în 
care le arată din nou situatiunea grea în care se găseşte, căci, 
fiind aşezat între două focuri, Polonii deoparte, Turcii dealta, 
se află, zicea, într'o primejdie asa de mare, încât nu numai 
el, ci şi Împărăţia şi Creştinătatea vor fi păgubite, dacă nu va 
fi sprijinit la vreme, perzând in el, cea dintâiu, un luptător cre- 
dincios, iar cea de a doua un biruitor norocos. În urmare deci 
cere, stăruitor şi repetat, ajutor măcar 2.000 pedestraşi şi 500 
călăreţi. 

Pe când Mihai în tabăra, sa scria aceste, Baba-Novac, cu 
înflăcărate cuvinte, îmbărbătă inimele oştenilor săi, în scop 
de a răscumpără pierderea de curând suferită cu o strălucită vic- 
torie. „Aduceţi-vă aminte, le cuvântă el, de câte ori am fost 
biruitori împotriva Polonilor şi cum numărul nostru aga de mic 
a înfrânt oştile lor aşa de mari. Rechemati în minte biruintele 
dobândite în anul trecut, la cucerirea Moldovii, spre a vă fi 
de vie pildă şi curajoasă pornire în contra acestor duşmani, 





= -— m a on ee a aly d Ma o E m r e 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 11 


totdeauna si în tot locul biruiti de noi. Şi precum atunci, aşa şi 


acum, să avem nădejdea tare a biruintii. Să luptăm deci cu ardoarea 
şi îndrăzneala cu care am luptat altădată împotriva lor. Amin- 
tiți-vă, în sfârşit, că fala, viata şi tara strălucitului şi prea înăl- 
tatului nostru Voevod atârnă de credinţă şi birbatia noastră de 


astăzi. Căci numai prin fuga şi zdrobirea trufaşilor noştri duş- 


mani, îi vom putea asigură Lui tara, pe care stă s'o piardă, iar 
nouă viaţa, cinstea, averea, neamul şi moşia... Cu gândul la un 
trai glorios sau la o moarte cinstită, să plecăm deci să sur- 
prindem pe duşmani, cari, apucati pe neaşteptate, vor face puţină 
împotrivire bărbăţii şi puterii noastre“. 

Între aceea Polonii ajunseră la locul de pândă al avangardii 
lui Baba-Novac. Cazacii, cari mergeau în frunte, prinseră însă 
veste de atacul ce li-se pregătise si, din pornirea lor, fără a 
mai aşteptă poruncă, se aruncară, cu putere şi iuţeală, asupra 
alor nostri, mai înainte ca aceştia să fi putut esi din valea în- 


fundată şi acoperită în care se găsiau. Astfel prinşi şi închişi, 


ei trebuiră să primească lupta întru împrejurări de tot grele. 
Se bătură însă cu bravură şi încordare până ce fură înfrânți 
de numărul cel mare al duşmanilor, reîntăriţi mereu cu nouă 
puteri. Cei mai mulţi periră în luptă sau căzură în robie, şi 
puţin numai se mântuiră prin fugă în tabăra Domnului lor. 

După această ispravă neaşteptată, Zamoyski porunci aceloraşi 
victorioși Cazaci ca împreună cu trupele cele uşoare să atace 
înălţimele unde se găsiă oastea rânduită de Mihai-Vodă a lovi de 
ceastă parte pe Poloni, în caz când Baba-Novac, rămânând ne- 
descoperit, i-ar fi putut atacă cu noroc din ascunzătoarea sa. 
Se înţelege însă că ai noştri, ne mai având la ce susţine o luptă 
perdută, se retraseră, aren se şi ei in tabăra din spatele 
muntelui. 

Norocul fu aşadar de partea duşmanilor, cari, deşi izbânditori, 
fură totus atât de zdruncinati, încât nu se mai văzură indem- 
mati a atacă pe Români în tabără; ci, zic ei, în vederea nopţii 


pe care o aduceă coborirea serii, se strânseră, aşezând şi ei 


tabără bine veghiată în Săhăteni, de ceastălaltă parte a mun- 
telui la spinarea căruia se află Mihai- Vodă. Însă pe când Lesii tre- 
ceau cu pace noaptea spre 13 Octomvrie, ai noştri ridicau tabăra 
şi apucau calea înainte, spre a găsi, după planul Domnului lor, un 
alt loc potrivit, de unde să cerce din nou a surprinde, atacă şi 


+ e a7 kh 
ae ee oft a 
“ 


12 A. LAPEDATU 


“rupe pe duşmani în cale. Şi-l găsiră îndărătul unor săpături 
mari de pământ, pe cari sivoiul apelor mari si tari de munte 
le scobise în chiar drumul duşmanilor. Aci se aşezară deci la 
pândă. Temători însă de nouă curse, Polonii înaintau de astă 
dată cu multă băgare de seamă. Astfel ei putură descoperi din 
vreme trupele lui Mihai-Vodă, cari trebuiră deci să iasă şi să 
stee la lupta deschisă. Oştile se încăerară pe toată linia şi se 
bătură cu biruinţă împărţită până spre seară, când ai noştri 
se traseră cu bună rânduială spre munţi, oprindu-se la Ceptura, 
unde Leşii, care-i urmăriau de aproape, mai sloboziră câteva 
tunuri asupră-le. Sosind însă noaptea, tăbăriră şi ei în apropiere. 

De aci, de lângă Ceptura, Mihai-Vodă îndreptă mai întâi o 
nouă scrisoare lui Basta şi Comisarilor împărăteşti, prin care, 
după ce le relatează în scurte cuvinte mersul luptei purtate 
peste zi, solicită ajutor 3000 husari, 2000 călăreţi şi 3000 lăn- 
cieri, arătându-le că e supremul timp de a i-l trimite; apoi în 
puterea nopţii ridică tabăra si apucă calea munţilor, unde, deo- 
camdată, pentru câtevă zile, Polonii îi perd urma. Aceasta, de 
sigur, în aşteptarea ajutorului din Ardeal, pe care Mihai-Vodă 
nădăjduia totus să-l primiască. 


IV. 


1. Totala părăsirea lui Mihai. Vodă. — 2. Trecerea familii sale in Ardeal.— 
3. Așezarea și întocmirea armii noastre în pădurea Bucovului, lângă Te- 
leajin.—4. Mișcările oștirii polone si descoperirea taberii lui Mihai- Vodă.— 
5. Pregătiri de luptă si încercări de pace. — 6. Bătălia din pădurea Buco- 
vului și atacarea taberii române.— 7. Înfrângerea lui Mikai- Vodă. 


Am văzut că Imperialii, desi ţineau ca Mihai să nu fie pă- 
răsit, se găsiau intro astfel de situatiune, încât nu-l puteau 
ajută în chip efectiv. Totus, nevoind, din calcul politic, a-l re- 
fuză de-adreptul, arătându-i adevărul situatiunii în care se 
gasiau şi pe care Mihai, neindoios, cunoscând-o, ar fi inteles-o, 
preferiră a-l tinea, cum se zice, cu vorba, promiţându-i ceea ce 
n'aveau de gând să împlinească, Astfel ei îi cer, în ziua luptei 
dela Năeni, raporturi sigure despre pozitiunile ce ocupau Turcii, 
Tătarii şi Polonii, precum şi despre numărul lor, „pentru ca să 
poată da, scriau ei, cu atât mai la timp şi cu atât mai uşor, 
piept cu duşmanul năvălitor.“ Cand Mihai primi, în mijlocul 





= DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 13 


munţilor în care se retrăsese, această scrisoare a lui Basta şi 
a Comisarilor împărăteşti, nădejdi noui de izbândă născură în 
amăritul său suflet şi, încrezându-se în sinceritatea sentimen- 
telor celor ce astfel îi scriau şi făgăduiau ajutor, de loc îşi 
porni intreaga-i familie în Ardeal, ca chezăşie a credincioasei 
lui 'alipiri câtre Impărat şi Nobili. 

Astfel căpitenia acestora, Stefan Csâky, putu primi, în tabăra 
sa dela Leţfalău, în ziua de 16 Octomvrie, pe tânărul Pătraşcu- 
Vodă, care sosi în tovărăşia Arhiepiscopului de Târnova şi a 
Vistierului Stoica. Pe cât însă de lamentabil se infatisé aci 
acesta din urmă, osândind în vorbe grele acţiunea politică şi 
militară a Domnului său, pe atât de bărbăteşte se infatisé tå- 
nărul Voevod, care ceru cu inzistent& să fie trimis la Curtea 
împărătească, unde nădăjduiă bună primire şi şedere. Nu i se 
împlini însă dorinţa, căci fu trimes mai întâi la Făgăraş şi 
apoi tocmai la Gelău, împreună cu maică-sa Doamna: Stanca şi 
soru-sa Domnița Florica, cari sosiră în Ardeal patru zile mai 
în urmă, — la 20 Octomvrie. Nefericitele femei străbătură aşa 
dar văile Carpaţilor în bubuitul puternic al tunurilor, care bă- 
teau si împrăştiau trupele părăsitului Voevod. Primite fiind la 
graniţă de Moise Săcuiul — care grăbise la pasul Buzăului, să 
oprească reîntoarcerea lui Mihai-Vodă în Ardeal, în caz când, 
învins fiind, ar fi căutat adăpost dincolo, — ele se îndreptară ase- 
menea spre Leţfalău. De aci, trei zile în urmă, fură trimese la 
Braşov, apoi la Făgăraş şi, în cele din urmă, cum am spus, la 
Gelău, unde fură puse, împreună cu Pătraşcu-Vodă, sub pază. 

Rămas aşadar singur, în mijlocul oştii pe care cu greu o 
mai putea tine în juru-i, fiind neplătită, obosită şi descurajată 
de luptele neizbutite, Mihai-Vodă aşteptă cu toată încrederea so- 
sirea trupelor ardelene. Pe măsură însă ce zilele treceau una după 
alta, fără ca aceste să se arate, pe aceeaş măsură nădejdea Voe- 
vodului se prefăcea în neliniște, iar aceasta în bănuială, până 
ce, văzând că nu-i sosesc nici măcar scrisori noui de lămurire, 
căpătă încredințarea că atât promisiunile date cât şi mădejdile 
desteptate au fost mincinoase si deşarte, părăsit fiind şi lăsat 
singur în ultimul moment, în fata unui duşman atât de numeros 
şi puternic, cum erâ Zamoyski. 

Luându-şi deci oastea cobori spre pădurea Bucovului, la acel 
Joc potrivit de adăpost şi de luptă, pe care, cum am văzut, agerul 


14 | A. LĂPEDATU 


= său ochiu îl putuse descoperi din vreme între Teleajin şi Cricov 
şi unde va puteă, socotia el, dacă nu înfrânge, cel puţin re- 
zistă cu succes duşmanului. Căci, înconjurat fiind de trei parti 


cu munţi mari şi împăduriţi, — el avea în faţă, din spre Telea- — 


jin, o pădure deasă şi bine acoperită, la care duşmanul puteă. 
„ajunge numai prin două căi: una, foarte grea, prin valea Telea- 
jinului, prin ape, şanţuri, şi locuri greu de trecut și. străbătut, 
alta, mai lesnicioasă ceva, dar totuş destul de dificilă pentru o 
armie mare şi grea, prin munţi şi păduri. | 

Aci-ş duse Mihai oastea în tabără, rânduind-o în vederea unei 
grele şi încordate apărări si pregătind dușmanului, în pădurea. 
din faţă, o primejdioasă cursă. Într'adevăr, în mijlocul acestei 
păduri, pe care trebuiau cu necesitate s'o treacă Lesii, spre a 
ajunge la tabăra alor nostri, terenul era mlăștinos şi accidentat, 
astfel că duşmanul neştiutor, tras şi prins la luptă aci, uşor şi-ar 
fi putut încurcă si nămoli trupele, ales cavaleria sa cea grea— 
acei Husari, despre care Cronicarul nostru spune „că erau toc- 
miti tot în hier, cu pardosi peste platoşe şi pe cai mari, groşi, 
de puteau birui a purtare taurul“. Cu acest gând deci Domnul 
român ascunse în pădurea din faţa taberii trupele sale uşoare, 
menite a se aruncă asupra duşmanului, a-l trage şi sili aci la 
luptă, aruncându-l în mijlocul mlaştinelor şi al văitor. 

Astfel adăpostit şi pregătit de luptă, cum nu se puteă mai 
bine în împrejurările în care se găsia,-Mihai-Vodă rămase în astep- 
tarea Lesilor; iar aceştia, necutezând, cum am văzut, a urmări 


pe Voevod în munţi, după ce stătură câteva zile în expectativa — 


prin părţile Cepturii, siliţi de lipsa proviziunilor, ba chiar si a 
apei, tăbăriră pe malul Cricovului, unde odihniră o zi întreagă. 
Neprimind însă veşti despre starea si acţiunea lui Mihai, Za- 
moyski hotărî a plecă în jos, prin Bucov la Ploesti şi de aci 
prin Târşor la Târgovişte, spre a aşeză pe Simeon Movilă în 
scaunul Domnesc de acolo. Dar tocmai când ridicase tabăra şi 
poruncise plecarea primi vestea că Domnul român a ocupat o 
puternică pozitiune în apropiere, departe doar numai o milă 
de locul unde se găsiau Lesii. Trebuiă deci a-l înfruntă şi lovi. 
În acest; scop cercetează şi află de cele două drumuri cari du- 
ceau la tabăra lui Mihai-Vodă şi alese pe cel mai lesnicios DEI 
munţi şi păduri. 

Înainte însă de a urcă muntele, Zamoyski adresează lui Mi- 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 15 


PO PNI cc m Aaa Ra d al edu te i iai MERE E ar 
hai-Vodă, în preziua luptei, la 19 Octomvrie, prin mijlocirea 
lui Andrei Wilczkowsky, nobil polon ce trăise la Curtea Dom- ` 
nului român, o scrisoare prin care-i cerea să se supue şi predea. 
Căci, i se zicea, în zadar mai încearcă să se împotrivească cu 
slăbitele şi demoralizatele sale trupe puternicii şi bine întoc- 
mitii armii polone, ales că ajutorul 'din Ardeal în desert îl aş- 
teaptă. Mai bine deci să se încreadă gratii Regelui şi mărini- 
mii Cancelarului său, cari îl vor trata după cinste şi merite. 
Dovadă-i poate fi felul cum a tost tratat Arhiducele Maximilian, 
fratele Împăratului, când în bătălia de la Bicin (1587) căzu în 
mânile Polonilor. Ca totdeauna însă, Mihai-Vodă se încrezu, 
nu în mila şi îndurarea duşmanul, ci în norocul si bravura ar- 
melor sale. | | 

Astfel, în ordine chibzuită si bine păstrată, plecară Leşii, în 
ziua de 20 Octomvrie, spre tabăra alor nostri. Ajuns sus, în 
munte, Zamoyski puti vedeă întreaga tocmire a oştii inimice 
si în acelaş timp putu bănui că în pădurea din fata ei zace 
vre-una din acele. primejdioase curse pe care mult iscusitul 
Voevod le ştiă pregăti vrăşmaşilor săi. Spre a puteă dar des- 
coperi rostul lucrurilor tăinuite în acea parte de loc, începi 
a bate pădurea cu tunurile, doar'va putea scoate pe cei presu- 
puşi ca ascunşi acolo. Răsunau văile si munţii de bătaia iute şi 
puternică a tunurilor. Moise Săcuiul singur putu numără, într'un 
rând, de acolo unde se găsiă, la pasul Buzăului, 40 de bubu- 
ituri. În zadar însă, căci ai noştri, de sigur cu multe ‘suferinti 
şi pierderi, nu făceau nici o mişcare, astfel că bănuiala Lesilor 
începuse a se risipi. Dar ceea ce nu putuse descoperi bătaia 
răzbitoare a tunurilor, descoperi trădarea şi ticăloşia omenească. 
Căci doi oşteni, un Săcuiu şi un Moldovean, fugind din tabăra 
lui Mihai-Vodă merseră înaintea lui Zamoyski şi-i arătară pri- 
mejdia ce-l aşteptă în pădure precum si tocmeala lucrurilor tăi- 
nuite acolo. | 

Atunci bătrânul Cancelar trimise o trupă de Cazaci ca îm- 
preună cu o parte din pedestrimea uşoară şi cu o ceată de vo- 
luntari să deschidă drumul spre tabăra alor noştri. Trupa intră 
cu multă inimă în pădure şi îndată, îndărătul unor şanţuri late 
şi adânci, pe care le trecu pria mlăştini până la brâu, dădu de 
cele câteva tunuri şi de pedestrimea uşoară a lui Mihai-Vodă, care, 
deși atacată cu vehementa si dibăcie, tink totus bărbăteşte 





16 A. LAPEDATU | 


piept duşmanului năvălitor; când se văzu însă descoperită, între- 
cută în număr şi amerinţată a fi zdrobită de grosul armii lui 
Zamoyski ce se apropiă,—ea se trase înapoi şi cobori cu gră. 
bire în tabăra Domnului său. Dar şi Cazacii, ajunşi de mulţimea 
trupelor polone, coboriră pe urma alor noştri şi curând amân- 
două taberele se găsiră faţă în faţă. 

Lupta se prinse îndată şi pe toată linia. Aripa dreaptă lui 
Mihai-Vodă, fiind izbită mai cu putere şi suferind o mică înfrângere, 
dădu iute şi pe neaşteptate dosul. La această vedere, fie de frică, 
fie că presupuse o trădare, aripa stângă fug! si ea, lăsând pe 
Domn singur, cu rămăşiţa trupelor sale mai credincioase şi vi- 
teze, în fata si în puterea vrășmaşului. Atunci, cum zice Cro- 
nicarul, „singur Mihai-Vodă, ca un leu, în fruntea ostii şi îm- 
bărbătând pe ai săi, şi-au ţinut războiul câteva ceasuri“. Părăsit 
însă de noroc şi trădat de ai săi, slăvitul Viteaz, înconjurat 
de câţiva credincioşi ostaşi, se văzu nevoit a părăsi locul de 
„luptă, dând pinteni calului şi afundându-se în desişul codrilor 
mântuitori. ` 

Pe urma lui Polonii uciseră pe toţi cei intarziati sau căzuţi 
„din fugă şi curăţiră locul de toate cele părăsite, luând în stă-, 
pânire tunurile, bagajele şi steagurile noastre. | 

Astfel, prin trădare, perdu Mihai-Vodă şi această a doua sa mare 
bătălie; iar Polonii câştigară o victorie pe care, îndată şi cu 
multe vorbe de laudă, o răspândiră în toate părţile lumii, dela 
Sultanul din Țarigrad până la Papa din Roma. 


V. 


1. Vestea înfrângerii lui Mihai- Vodă. — 2. Supunerea țării și așezarea lui 
Simeon- Vodă în Scaun. — 3. Îngrijorări în Ardeal din pricina stăpânirii po- 
lone în Țara-Românească. — 4. Stdruinti pentru plecarea lui Zamoyski și 
îndepărtarea lui Sigismund Báthory. — 5. Încercarea lui Mihai-Vodă de a 
strânge nouă oaste. — 6. Lupta de la Argeș. — 7. Domnia lui Simeon Movilă. 


Vestea înfrângerii lui Mihai- Vodă străbătu ca iuţeală în toate 
părţile. Csáky, care o află cel dintâi, o comunică, a doua zi chiar, 
la 21 Octomvrie, din Leţfalău, unde ştim că se află o parte a 
Staturilor Ardelene, lui Basta şi Comisarilor împărăteşti, iar ace- 
ştia, la rândul lor, o comunicară, fără întârziere, Împăratului 
Rudolf lI la Praga. 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 17 


Se ştiă deci acum că Voevodul, crunt bătut si abia scăpat din 
focul luptei, apucase, cu puţini ai săi, drumul Craiovii, spre a 
sparge cuibul pe care nemultumitii şi razvratitii împotriva dom. 
niei lui îl făcuseră acolo; iar Zamoyski, strângându-şi oastea, 
se aşezase deocamdată la Bucov: — Căci de ac! trimitea el, la 
22 şi 23 Octomvrie, mai întâi Regelui său, apoi Staturilor Ar- 
delene şi, în sfârşit, lui Basta şi Comisarilor împărăteşti relaţii 
sigure şi amănunțite despre decursul luptelor purtate cu Mihai- 
Voda, si de acl cereà el Imperialilor să prindă pe seamă-i pe 
Voevodul fugar, pe dată ce acesta, neavând încotro, va căută, 
de sigur, adăpost în Ardeal, părăsit fiind de propria-i oaste 
Si tara. 
| Într'adevăr, pe când armia polonă odihniă în vechiul târg de 
reşedinţă al Bucovului, slujitorii şi boerii ţării, între cari Bu- 
zeştii chiar, vestitii si vitejii Căpitani ai lui Mihai-Vodă, veniră 
_ de se închinară victoriosului Cancelar, prestând jurământ de cre- 
dinţă noului Domn, — acelui Simeon-Vodă Movilă, care primi 
asupră-i cele mai puţine şi mai umile drepturi de suveranitate, 
pe care le-a avut vre-odată un Domn român, afară doar de slugar. 
nicul său frate Eremie-Vodă Movilă. Căci si unul şi altul se obliga: 
să plătească Coroanei Polone, anual şi o singură dată, câte 40.000 
galbini, să întreţină, pe cheltuiala lor, 3.000 oameni oaste le- 
şească in ţară, să aşeze Pârcălabi poloni în cetăţi şi să în- 
datoreze pe căpiteniile oștirii pământene a face jurământ de 
credinţă Regelui polon, să îngădue, în sfârşit, ca Lesii, şezători 
în ţară, atât cei indigeni cât si cei străini, să se bucure de ju- 
risdictia polonă. Evident, cu aceste, Zamoyski adusese Tara-Ro- 
mânească în aceeas situatiune în care adusese puţin mai înainte 
Moldova — la rangul de provincie a Coroanei Polone. 

Prezenţa şi acţiunea marelui Hatman si Cancelar in Tara- 
Românească nu conveniă însă defel lui Basta şi Comisarilor îm- 
părăteşti din Ardeal. Aceasta pentrucă Legii îşi întindeau si 
întăriau influenţa lor politică într'o ţară pe care Imperialii o 
considerau de câţiva ani ca fiindu-le supusă, şi pentrucă Si- 
gismund Bâthury, care se află în tabăra lui Zamoyski, nu nu- 
mai că, prin uneltirile sale, întreţineă spiritul de ostilitate îm- 
potriva Nemtilor printre Nobilii partizani ai săi, ci intentiona 
chiar a năvăli în Ardeal, spre a-şi luă din nou în stăpânire Prin- 
cipatul de două ori cedat si perdut. Prin aceste deci scopul ac- 


A. Lapédatu, Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul. 2 


t 


18 A. LAPEDATU 


Base ae ree =r = 


tiunii politice a lui Basta si Comisarilor împărăteşti, care era 
de-a stoarce Nobililor unguri un jurământ de credinţă pe sama 
Împăratului Rudolf II, — eră direct ameninţat. Căci pe când 
unii Nobili amânau fel şi chip depunerea jurământului cerut, 
alţii nu numai că-l refuzau de-adreptul, ci, instigati fiind de Moise 
Săcuiul, cereau pe faţă ca Basta şi Nemţii lui să fie răsplătiți 
pentru ajutorul ce le dăduse împotriva lui Mihai-Vodă şi, apoi, 
scoşi afară din ţară. 

Trebuiă deci îndepărtat atât Sigismund Bâthory cât şi Moise 
Săcuiul. Cum însă aceasta nu se putea face decât odată cu ieşirea 
lui Zamoyski din Tara-Romaneasca, Comisarii împărăteşti, îm- 
preună cu unealta lor Csâky, acum Căpitan general al ostilor 
ungurești, deschid, in acest scop, tratative cu Cancelarul polon. 
Răspunzând mai întâi că nu vor puteă îndeplini cererea cu pri- 
vire la Mihai-Vodă, de oarece, în caz când acesta le-ar cădea 
în mâini, aveau daturia a-l trimite Stăpânului lor şi nu 
altuia. — Imperialii, prin scrisori şi legatii stăruitoare, invită 
pe Poloni a părăsi 'Ţara-Românească, pentru a înlătură astfel 
putinţa unor viitoare complicaţii. Căci, cum scrie Cronicarul 
nostru, în graiul său bătrânesc şi cuprinzător, turburând „le- 
gile a bunei megiesii şi a vechilor tocmele“, puteau fi „pri- 
cină de învrăjbire între Chesarul si Craiul Lesesc“, iar stă- 
ruind „să facă îndărătnicie şi să stee împotrivă, vor ajunge 
armele Împăratului să apere ţările sale“. Tratativele aceste, pen- 
tru purtarea cărora Csâky în special işi atribuiă merite deose- 
bite, izbutiră : Zamoyski, după ce aşeză pe Simeon-Vodă în sca- 
unul domnesc din Târgovişte, lăsându-i, potrivit actului de în- 
chinare, o gardă de trei mii oameni, sub comanda lui Iacob Po- 
tocki, îşi ridică oastea şi se trase prin Moldova in tara besea- 
scă, ducând cu sine pe Sigismund Bâthory şi pe Moise Săcuiul, 
care venise pe la Oituz să i se alăture cu cetele ‘sale. 

Acum situatiunea eră mai limpede atât dincolo cât si dincoace 
de munţi. Pe când însă Imperialii îşi disputau stăpânirea Ar- 
dealului cu Nobilii unguri, în Ţara-Românească Mihai-Vodă, re- 
fugiat în munţii Argeşului, siliă stăruitor a-şi înjghebă o nouă 
oaste, cu care să se nevoească a-şi recâştigă perduta stăpânire 
a ţării de baştină. În acest scop el solicită din nou si repetit 
ajutor dela Ardeleni, reamintindu-le învoelile şi legăturile pe 
„cari le consfintise prin jurământul ce le făcuse. Zadarnic, căci 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 19 


toţi pare că se conjuraseră împotriva nenorocosului Domn, pe 
care-l părăsise, cum am văzut, până şi Buzestii, boerii săi cei 
mai credincioşi. . 

Cu toate acestea, Mihai-Vodă putù adunà vre-o şapte opt mii 
de oameni oaste de strânsură, cu care lucrà a se tocmì cât mai 
bine de bătae. Înţelegând însă de aceasta Simeon-Vodă Movilă, 
îşi strânse numai decât oastea de ţară şi, împreună cu Polonii 
săi, porni de sârg, zi şi noapte, tot prin locuri ascunse, spre a 
surprinde şi lovi pe protivnic înainte ca acesta să se poată 
întări. Si izbuti, căci la 25 Noemvrie, prin părţile Lovistii, în 
malul Argeşului, lovi cu noroc şi împrăştie mai întâiu trupele 
„de straje ale lui Udrea Spătarul, care, scrie Cronicarul, „până 
în trei ori şi-au dat război cu Leşii“. Apoi întorcându-se, a 
patra oâră, au purces în risipă oștenii săi, de care lucru dând 
de ştire lui Mihai-Vodă, cu toţii părăsiră pe nefericitul Voevod, 
care, trădat astfel pentru a doua oară, se mântui iarăş prin fugă, 
urmărit de oamenii lui Simeon-Vodă. Asa cel putin scriă acesta 
fratelui său din laşi, lui Eremia-Vodă Movilă, care, la rândul său, 
se grăbi a comunică, la 10 Decemvrie, stăpânului comun, lui 
Zamoyski, isprava de arme săvârşită în Ţara-Românească de 
supusul Craiului polon. 

Astfel cea din urmă încercare pe care o făcuse Mihai-Vodă 
spre a se ridică prin propriele sale puteri fu zădarnică. Norocul. 
şi oamenii îl părăsise cu totul! Nu-i mai rămâneă dar altceva 
de făcut decât să-şi caute mântuire. înaintea tronului aceluia 
- pentru care, cucerind Ardealul, perdu şi 'Ţara-Românească. 

Cu înfrângerea lui Mihai-Vodă la Argeş şi mai apoi cu ieşirea 
lui din ţară sa întemeiat domnia lui Simeon Movilă; dar nu 
s'a întemeiat şi rostul ţării. Căci Lesii, lăsaţi de Zomoyski spre 
paza Domnului, au făcut atâta rău, încât Mihai, în memoriul său 
către Impăratul Rudolf, spune că nici pe vremea războiului cu 
Sinan n'a pătimit tara cât a pătimit si pătimeşte pe urma Lesilor. 
Deci cu dreptate exclamă Cronicarul: „O săracă tara! Ce au pă- 
timit atunci cu Lesii şi Moldovenii, că au prădat si au jacuit 
toată tara: şi mânăstiri, şi boeri, și săraci, până ce ati luat tot 
ce au găsit la dânşii“. 


2) A. LAPEDATU 
VI. 


1. Hotărîrea lui Mihai- Vodă de a călători la Curtea din Praga. — 2. Plecarea 
și împrăștierea cetelor turceşti aduse împotrivă-i de Pașii din Vidin și Ni- 
copole. — 3. Peripeliile drumului prin Ardeal. — 4. Sosirea lu Oradia-Mare 
și întâlnirea cu Paul Nydry. — 5. Drumul dela Orade până la Tokay. — 6. Tre- 
cerea Tisii şi călătoria prin Ungaria. — 7. Sosirea în Capitala Austriei. 


Înconjurat cum eră din toate părţile de duşmani şi părăsit 
de boerii ţării, cari se ridicară împotrivă-i cu nesocotită vrăşmăşie, 
Mihai- Vodă perduse, în lupta dela Argeş, ultimele trupe, pe cari le 
mai putuse adună, cu ajutorul marelui Ban de mai apoi Preda, 
singurul, se pare, ce-i mai stăteă credincios şi jertfitorin această 
vreme de mare restriște şi strâmtorare. Rămas aşadar numai 
cu capul, cum însuş spunea, hotărî să apuce unica cale de mân- 
tuire ce-i mai stăteă deschisă: calea Curţii împărăteşti dela 
Praga, unde, stând faţă cu Cesarul său şi arătându-i credinţa 
ce-i păstrase, slujbile ce-i făcuse şi trădarea ce suferise, nă- 
dăjduiă tare să capete îndurare, dreptate şi ajutor, spre a se 
puteă ridică din afundul în care-l coborise NASA TUTEN noroc 
şi răutatea omenească. 

Căci Mihai- Vodă nu se îndoiă de fel—o mărturiseşte însuş, 
vom vedeă, în memuriul său către Împăratul Rudolf—cum că 
legătura lui Basta cu Ungurii împotrivă-i, alungarea lui grab- 
nică din Ardeal, precum şi neajutorarea în luptele ce dete lui 
Zamoyski şi Simeon Movilă se datoriau în primul loc pornirii 
personale şi ascunse a lui Basta si nicidecum instrucţiunilor 
venite din cancelaria Curţii împărăteşti. Trebuiă dar, cu orice 
preţ, să străbată până la acela, care, în locul veştilor sale, oprite 
de duşmanii din Ardeal, primià vestile de discreditare si de- 
făimare ale acestora şi care, totuş, când află—durere, prea târ- 
ziu — că Domnul român se găseşte în primejdie în faţa Polo- 
nilor si a Turcilor porunciă cu tot dinadinsul să fie ajutat şi 
apărat. 

Aşadar se ridică de plecare. Nu apucă însă a se aşeză bine 
la drum, când primi vestea că cete de Turci, trecând Dunărea 
sub comanda Paşălelor din Vidin si Nicopole, vin să-i taie calea 
şi să-l arunce astfel îndărăt, în mijlocul Leşilor.ce-l urmăriau. 
Atunci Mihai-Vodă repezi asupra lor pe Banul Craiovii, care le 
lovi cu noroc, împrăştiindu-le si luându-le mai multe steaguri. 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 2] 


După această izbândă, care acoperiă oare-cum amintirea du- 
reroaselor înfrângeri din timpul din urmă, pribeagul Voevod, 
ducând cu sine pe cel mai mare din steagurile luate dela pă- 
gâni şi înconjurat de vre-o 100 de credincioşi, porni mai departe 
spre nădejdea mântuirii sale, la Împăratul creştinesc. Ca să 
ajungă însă aci trebuiă să treacă mai întâiu prin Ardeal, prin 
tara neîmpăcaţilor săi duşmani, unde deci lesne ar fi putut fi, 
dacă nu prins şi închis, cel puţin zădărnicit în cale. Dar Mihai, 
care cunostea bine împrejurările din Ardeal, ştiu să se strecoare 
prin mijlocul duşmanilor săi, pe pământul sigur al stăpânirii 
împărăteşti,—la Orade, unde stăpâniă garnizoana germană,—şi 
anume prin părțile Albei-lulii, unde se găsiă Gaspar Kornis, par- 
tizanul Imperialilor, a cărui bunăvoire o cumpără, zice-se, Dom- 
“nul român cu 2.000 galbini şi prin părţile Beiuşului, unde se 
găsiă garnizoana comandată de Bartolomeu Somogy, unul din 
Căpitanii ce rămase până la urmă credincios fostului nostru 
Crai al Ardealului. 

Astfel, în cele dintâi zile ale lui Decemvrie 1600, intrând în 
Ardeal prin pasul Vulcanului, Mihai- Vodă trecea prin Haţeg si 
se îndreptă spre Deva. Aci fu însă întâmpinat cu ostilitate de 
garnizoana cetăţii, care îndreptă tunurile asupră-i şi-i înnecă 
mai multi oameni în apa Mureşului. Urmarea fu că vestea tre- 
cerii sale prin Ardeal se răspândi cu iuţeală şi ajunse la ure- 
chile duşmanilor, cari, de îndată, porniră a lucră împotrivă-i. 
Asa, înțelegând că merge la Beiuş prin Baia-de-Criş, trimiseră 
aci cărţi viclene ca să ridice lumea asupră-i şi. provocară gar- 
nizoana din Lipova ca, unindu-se cu cea din Ineu, să-i tae calea. 
Dar nu izbutiră. Căci Crişenii lăsară pe Voevod să treacă în 
pace prin târguşorul lor, unde el ajunse la 6 Decemvrie, intr’o 
Miercuri, iar garnizoanele din Lipova si Ineu nu indraznira a ataca 
pe calatori. 

Văzând uneltirile duşmanilor săi şi temându-se de întâmplări 
mai primejdioase, Mihai- Vodă, plecând din Baia-de-Criş, trimise 
o scrisoare lui Paul Nyáry, Căpitanul Oradii-Mari, prin care-l 
vestia că merge să-şi pue capul sub ocrotirea Împăratului, 
dacă cumva va putea ajunge până acolo. Căci ‘bine ştii d-ta, 
- seria el, cu ce fel de bunăvoință ne întâmpină pe noi Arde- 
lenii: ori unde găsesc oameni de-ai nostri, îi taie şi-i ucid ca 
pe Turci. Îl rugă deci—ca pe unul din cei ce voesce binele Îm- 


99 A. LĂPEDATU 


păratului—să dee de ştire oamenilor dela ţară despre trecerea 
lui, ca nu cumva să intre spaima în ei, şi să-i trimeată, înna- 
inte, la Beiuş, câţiva oameni împărăteşti, cu cari, neîndoios, so- 
cotiă, va putea călători mai liniștit. 

Vestea sosirii neaşteptate a lui Mihai-Vodă aduse în mare 
încurcătură pe Căpitanul Oradii-Mari. În nedumerirea sa, acesta 
se gândi să ţie pe Voevod la sine, până ce va primi instruc- 
tiile şi îndrumăriile, pe cari le ceruse prin scrisori exprese de 
la Arhiducele Maximilian şi dela Generalul Basta, cărora se grăbi 
a le comunică cuprinsul înşinţării lui Mihai-Vodă. Dar acesta 
sosi, adus fiind chiar de oamenii pe cari Paul Nyâry îi trimi- 
sese la Beiuş întru întâmpinarea sa, înaintea instrucţiilor 
şi îndrumărilor cerute. Şi sosi, împotriva tuturor aşteptărilor, 
nu cu o mână de ostaşi, cum sar fi putut crede, ci cu o ar- 
mată întreagă de 3.000 oameni, pe cari probabil i-i dase credin- 
ciosul său Căpitan al Beiusului. Faţă cu această împrejurare, 
Paul Nyâry, care dispunea de o garnizoană mult mai mică, tre- 
bui să părăsească gândul de a tine pe Voevod la dânsul si să-l 
primească cu prefăcută şi nevoită bunăvoință. 

Astfel, chiar în ziua sosirii sale la Oradia-Mare, la 11 De- 
cemvrie, într'o Luni, Mihai- Vodă se duse la Nyáry, spre a-i arata— 
şi verbal—scopul călătoriei sale şi a-l încredinţă despre devo- 
tamentul său cătră Împărat. Apoi, după puţină odihnă, zorit 
cum eră, Voevodul nostru plecă â doua zi mai departe, luând 
cu sine numai vre-o două trei sute de oameni. Ceialalti, de si- 
gur, parte s'au întors la Beiuş, parte au rămas la Orade. Înainte 
de a părăsi această cetate, Mihai-Vodă adresă —prin mijlocirea 
Generalului Gonzaga, nou numitul Comandant al trupelor împă- 
răteşti din Ungaria superioară—o scrisoare omagială cătră Îm- 
păratul Rudolf, prin care-—după ce-l vestiă, cum, „prin tainica 
rânduire a lui Dumnezeu, a scăpat din mâinile duşmanilor“ săi şi 
cum a ajuns, în sfârşit, pe pământul sigur al stăpânirii împără- 
tești,— solicită favoarea de a fi primit să se infatiseze înaintea 
Maiestatii Sale, la care era plin de nădejde că va găsi îndurare, 
dreptate şi ajutor, acum, când, renăscut oarecum trupeşte şi su- | 
fleteste, simte din nou pornire si indemn spre fapte mari si bune. 

În aceeas zi, Nyâry, care, cum am văzut, rămase neputincios 
faţă de Mihai-Vodă, se grăbi a vesti trecerea acestuia Preşe- 
dintelui Camerei din Casovia, recomandându-i a-l prinde, dacă 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 23 








<rede de cuviinţă, în drum: la Tokay, pe unde va trece Tisa, 
la Fülek, la Putnok sau în munţii lăsz. Din această scrisoare, 
care de altfel nu avu nici o urmare pentru Mihai-Vodă, cunoas- 
tem noi itinerarul călătoriei sale, măcar în parte. Căci din în- 
treagă acesta a doua jumătate a călătoriei saleidela Orade—de 
unde plecă la 12 Decemvrie—până la Viena—unde ajunse la 2 
Januarie---nu ne sunt cunoscute decât două momente: o scrisoare 
“din Debrețin, îndreptată în 14 Decemvrie la Caşovia, prin care 
se rugă de Preşedintele Camerei să înlesnească călătoria la Curtea 
împărătească a olăcarilor trimişi înainte cu scrisorile omagiale 
cătră Împăratul Rudolf şi Arhiducele Matthias, şi întâmplarea 
dela trecerea Tisii, care se petrecu astfel: 

În dimineaţa zilei de 15 Decemvrie, Mihai- Vodă sosi înaintea 
cetăţii dela Tokay, spre uimirea Comandantului garnizoanei de 
aci, Hans Spayser, la care Voevodul trimise pe credinciosul său 
însoțitor Nicolae Segnyey să ceară liberă trecere peste Tisa. 
Dar, sub cuAnt că mau salv-conducturi şi sunt prea numeroşi, 
acesta se împotrivi la început. Trebui însă să cedeze stăruinţii lui 
Mihai, care n'avea timp de perdut cu tratările, si să lase liberă 
trecerea apei, care se făcu cu oarecare greutate, de oarece ţinu 
o jumătate de zi. 

Dela Tokay încolo nu mai avem mărturii directe, care să ne 
arate drumul urmat de Mihai. Vodă până la Sâmbăta-Mare si de 
acolo până la Viena. De sigur însă căa mers prin Casovia, unde 
aflăm mai târziu că-şi lăsase o parte din oameni, Cazaci mai 
ales, sub îngrijirea unui credincios al său Ludovic Rákóczy. Dela 
Caşovia a mers, probabil, pe drumul obişnuit, prin Eperjes, Lâcse, 
Lipt6-Szent-Mikl6s şi mai departe prin valea Vagului si prin Neu- 
tra, până la Sâmbăta-Mare. Aci fu întâmpinat de curierul Îm- 
păratului Rudolf, care-i aducea două scrisori din partea acestuia: 
întâia cu cererea să fie trimisă Sahului din Persia, ceeace, se 
înţelege, de unde si cum se găsia, nu mai era în stare să facă; 
a doua cu întrebare despre soarta sa si întâmplările din Tara- 
Românească. Astfel, întărit prin această din urmă scrisoare în 
nădejdile cu ‘care plecase la acest drum lung si greu, Mihai- 
Vodă făcu si ultima parte a călătoriei sale dela Sambata-Mare 
la Viena, unde ajunse, cum am spus, în ziua de 12 lanuarie.— 
= Aci fu luat in grije si sub ocrotire de Arhiducele Matthias, Ira- 
ele Împăratului, care-i faci gazda la „Cerbul de Aur“ şi-i dădu 


24 A. LĂPEDATU 
bani pentru întreţinerea cetasilor săi, cari, prin îmbrăcămintea. 
şi armătura lor neobişnuită şi ne mai văzută prin părţile acele, 
făcură o deosebită impresie, mai cu seamă asupra Vienezilor. 
Acum deci nu-i mai rămâneă decât, cum zice Cronicarul, să 
socoată vremea şi să pască prilejiul, spre a câştigă în parte-i 
cercurile influente dela Curte şi spre a se putea prezentă însuş — 
Impăratului Rudolf la Praga. 


VII. 


1. Adunarea dela Letfaldu a Staturilor Ardelene. — 2. Discordia în “sânul 
Nobilimii ungurești și planurile ambitioase ale lui St. Csáky. — 3. Cearta 
dintre Generalul Basta si Comisarul imperial Ungnad. — 4. Dieta parțială 
din Alba-Iulia si Deputatia la Praga. — 5. Dieta din Cluj și trădarea lui 
Csáky. — 6. Alegerea lui Sigismud Bathory si plecarea lui Basta, — 7. Mar- 
tiriul lui Baba-Novac și chinuirea lui Szelestet si Sava Armașul. 


-Am văzut că pe când Mihai- Voda, trecând munţii în Tara-Ro- 
mânească, luptă, singur si din greu, cu Lesii lui Zamoyski si 
cu năimiţii lui Simeon Movilă, Nobilii Staturilor Ardelene, ajunşi 
pe urma Învinsului dela Mirăslău, tocmai în Săcuime, năzuiau 
să pună la cale tara din care Valahul atât de temut şi urit fu- 
sese, în sfârşit, alungat. În acest scop ei ţinură la Leţfalău, unde 
se găsiau strânşi în tabăra lui Stefan Csáky, dela 25 Octom- 
vrie până la 4 Noemvrie, o adunare în care rezolvară cestiunt 
de competenţa unei diete. Astfel, pe lângă unele orânduiri cu 
privire la bir, la oaste, la negustori sila călugării româneşti, pe 
care îi presupuneau a fi fost spionii lui Mihai-Vodă în Ardeal, No- 
bilii pedepsiră pe Săcui, ridicându-le libertatea şi hotărînd rezidirea 
cetăților pe cari aceştia le dărâmase —Varhegy (Orheiul) si Ud- 
vărhely (Odorheiul); confirmară lui Csáky, ca răsplată a sluj- 
belor ce făcuse patriei, toate bunurile pe cari le posedase mai 
înainte vreme; deciseră ridicarea unei biserici la Mirăslău, întru 
pomenirea luptei ce se dete aci la 18 Septemvrie trecut,—zi ce 
rămâneă să fie de acum înainte sărbătorită, sub ameninţare de 
pedeapsă, de cătră toţi locuitorii ţării, fără osebire de neam şi 
lege; luară, în sfârşit, în dezbatere cestiunea stăpânirii politice 
a Ardealului. | 

Cu privire la această cestiune, se iviră însă, din capul locului, 
diverginte între Nobilii unguri. Căci pe când unii, în frunte cu 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 


eee 








Gaspar Kornis, Pancratie Sennyei, Baltazar Bornemisza, Gavril 
Haller si Francisc Alardi, voiau recunoaşterea imediată si ne- 
condiţionată a stăpânirii împărăteşti,— alţii, în frunte cu Moise 
Săcuiul, Petru Giczy si cei doi Huszár, voiau readucerea lui 
Sigismund Băthory şi îndepărtarea lui Basta şi a Comisarilor. 
În sprijinul celor dintâi lucrau şi partizanii lui Ştefan Csâky, 
ambițiosul Căpitan general al oștilor, a cărui ascunsă nădejde 
eră să guverneze insus Ardealul, în numele Împăratului direct 
sau în locul Archiducelui Maximilian. 

Izbutiră, deocamdată, cei dintâi şi Csâky cu ai lui,—pentrucă 
Imperialii reuşiră, cum am arătat, să înduplece pe Zamoyski a 
se trage din Ţara-Românească în Polonia, ducând cu sine pe 
Sigismud Bathory şi pe Moise Săcuiul,— adecă pe cei ce, prin 
uneltirile lor, intretineau fatis spiritul de ostilitate împotriva 
Nemtilor printre Nobilii partizani ai lor, cari însă, cu aceasta,- 
nu se dădură învinşi, căci isi menţinură şi mai departe tabăra, 
căutând să câştige în partea lor pe Săcui si pe mercenarii oastei 
în dezagregare a lui Basta si stăruind să nu se primească ju- 
rământul de credinţă ce li se cereă în numele Împăratului decât 
sub anumite condițiuni. 

intru astfel de împrejurări, Csăky, care se întreceă în a face 
Împăratului şi reprezentanţilor săi mărturisiri de supunere şi 
devotament, solicitând şi obţinând, ca răsplată a serviciilor ce 
aduse Curţii, cetăţile Saros şi Szadvar din Ungaria superioară, 
ridică tabăra şi dizolvă adunarea din Letfalau, chemând Statu- 
rile Ardelene, pe ziua de 22 Noemvrie, la o dietă parţială în 
Alba-lulia, unde mersese si Basta cu Ungnad, ca să ia în mână 
guvernul ţării. Dar tocmai acum, când eră mai multă nevoe de 
bună înţelegere, se sălăşluise dihonia între aceşti doi repre- 
zentanti ai Împăratului (al treilea, Mihai Székely, fusese trimis 
la Curte să facă raport despre starea lucrurilor din Ardeal şi 
să ducă jurământul de credinţă al Staturilor). Căci Ungnad, care 
vedeă bine în aplecarea Ungurilor cătră Sigismund Bâthory 
şi în simpatiile lor către Turci şi Poloni adevăratele senti- 
mente ce ei aveau pentru Imperiali, nu puteă admite purtarea 
tolerantă faţă de Nobili a lui Basta, care, nepătrunzând inten- 
tiile ascunse ale tovarăşilor săi de luptă, fusese câştigat pen- 
tru acţiunea lor. Astfel născură explicări şi învinuiri, cari avură. 
drept urmare o răceală publică între General şi Comisar. În- 


26 A. LĂPEDATU 


cordarea ajunse până acolo între Basta şi Nobili pe de o parte 
şi Ungnad pe de alta, în cât acesta, deşi reprezentant al 
Împăratului, stăpânul de drept al ţării, fu respins chiar din adu- 
nările Nobililor. Ungnad se plânse, raportând totul la Curte. 
Totus el trebui să plece cu Basta la Alba-lulia. Dar nu şezură 
mult împreună, căci Comisarul se văzu nevoit a părăsi cetatea, 
ducându-se mai întâi la Cluj (21 Noemvrie), apoi la Satu-Mare 
(27 Noemvrie) şi, în sfârşit, ia Caşovia (11 Decemvrie), unde 
curând după aceasta părăsi si lumea,—la 3 Ianuarie 1601. 

Basta, rămas acum singur să susţină interesele Curţii îm- 
părăteşti fata de Nobilii unguri, mai făcu o greşeală: încrezător 
în sinceritatea sentimentelor ce-i arătau Ardelenii, el îşi trimise 
oastea la iernatic afară din fara, în deosebite părţi ale Un- 
gariei de sus, retinand pentru sine numai garda personală. 
Căci, ziceă el, dacă Nobilii voesc cu adevărat să păstreze cre- 
dinta Împăratului, atunci nu e nevoie să fie guvernati cu pu- 
tere armată; iar dacă nu, atunci nu vor puteă fi supuşi numai 
cu atâta oaste câtă aveă el în Ardeal. Bună judecată! Dar nu 
pentru un General şi în împrejurările în care se găsiă Basta. 

Între acestea, Staturile Ardelene se adunaseră în Dietă la 
Alba-lulia şi, încurajate mult prin slaba acţiune ce exercită asupra 
lor Basta, erau aproape să proclame din nou Principe al țării 
pe Sigismund Bathory. După lungi si sgomotoase dezbateri însă 
ele renunţară, deocamdată, la acest plan şi hotăriră să se su- 
pună Împăratului, arătându-i recunoştinţa lor pentru ajutorul 
dat împotriva lui Mihai şi cerându-i să le trimeată Guvernator 
pe Archiducele Maximilian sau, dacă aceasta nu Se putea, să le 
îngădue să facă o altă alegere liberă. Aceasta eră misiunea so- 
liei Nobilimii ungurești, compusă din Baltazar Bornemisza, loan 
Gyerdfiy, Francisc Daczó si Luca Enyeter, pe care Mihai- Vodă, 
sosind la Viena, o găsi la Curtea împărătească. 

Astfel stăteau lucrurile în Ardeal, când Voevodul nostru în- 
cepu a lucră pentru reabilitarea sa. Curtea, primind solia tri- 
misă de Dieta din Alba-Iulia si încrezându se în sinceritatea ce- 
rerii ce ea aduceă, începu tratativele cu Arhiducele Maximilan 
în vederea acceptării guvernului din Ardeal. Dar aceste trata- 
tive, ticăite şi nehotărite, se prelungiră mai mult decât îngă- 
duiau acele vremi turbure si nesigure. Rezultatul fù că Ungurii 


1 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 27 


pra 


câştigară -timpul trebuitor să urzească şi să faptuiaseă o nouă | 
şi ticăloasă trădare. 

Într'adevăr, Basta, fiind acum cu wid lipsit de sprijin, ră- 
mase la discretia dibăciei lui Csáky, care ştiu aga de bine a-l 
înşelă asupra sentimentelor ce de fapt îi păstrà precum şi asupra 
planurilor ce în ascuns urziă, încât îşi putu pregăti lucrurile în 
cea mai mare liniște si siguranţă. Când totul fu aranjat, el con- 
vocă Staturile Ardelene în dietă la Cluj pe ziua de 21 lanuarie. 
La aceasta îl siliă de astfel şi teama că Mihai-Vodă va izbuti 
să descopere viclenia şi să dovedească trădarea ce făptuiseră 
şi acum puneau din nou la cale Ungurii împotriva Curţii. Tre- 
buiă deci lucrat fără zăbavă. Csáky căută să câştige mai întâi | 
pe Nobili pentru sine; dar găsind împotrivire hotărită în per- 
soana lui Gaspar Kornis şi Pancratie Sennyei, cei mai devotați 
- Imperialisti, dibaciul cap al politicii Ardelene, înţelese că nu 
trebuesc forţate mai mult lucrurile şi, resignându-se, puse înainte 
pe Sigismund Bathory,— stăpânul după care oftau inimile tu- 
turor soţilor săi. Acesta. fu proclamat de State, în ziua de 3 
Fevruarie, Principe al ţării. 

Se găsiră însă si în mijlocul acelor Unguri, despre care Mihai- 
Vodă spunea că sunt gata a jură strâmb de două ori pe zi, 
se găsiră, zicem, câţiva cari ţinură a nu-şi călcă jurământul 
făcut cu puţin înainte Casei Habsburge, afirmând şi faţă de 
candidatura lui Sigismund alipirea şi devotamentul lor către 
Împărat. În această manifestatiune a Imperialiştilor, Csâky găsi 
nimerit prilej de a-şi răzbună pe împotrivnicii domniei sale 
Astfel, fiind Căpitan general al ostilor, el puse sub pază porțile 
cetăţii şi în aceeaş zi arestueste pe căpiteniile opozitiei—-Gagpar 
Kornis, Pancratie Sennyei, Ştefan Bodoni, Petru Gyiczy şi Petru 
Huszar, închizând pe cesti trei din urmă in cetatea Devii, iar 
pe cei doi dintâi în Gurghiu. 

Basta, care sosise cu o zi mai înainte în Cluj, văzând arestarea 
partizanilor săi, înţelese în sfârșit că se găseşte în mijlocul unor 
trădători si voi să părăsească provincia. Dar Csáky, care ştiu aşa 
de bine să ţină în şah pe acest General, de altfel inofensiv, căută 
să-l mai înşele odată. El se duse-la dânsul si-i arata ca pricină 
a arestuirii Nobililor mai sus numiţi legăturile ce aceştia în- 
- tretineau cu Mihai- Vodă. căruia, ziceau ei, i-au înlesnit intrarea 
şi cucerirea Ardealului. Cum însă Basta nu se arătă de fel mul- 


IR A. LĂPEDATU 


tumit cu această explicare, Csáky îi descoperi totul, arătându-i 
chiar că Statele au hotărît rechemarea lui Sigismund. Dar tot 
odată încercă să-l câştige în parte-i prin conruptie: îi propune 
a rămâne în Ardeal, în schimbul unei mari sume de bani şi a 
stăpânirii cetăţii dela Deva cu toate veniturile ei. Basta răs- 
punse însă la această ofertă, întrebând cu mirată ironie, cum 
i-se poate oferi o posesiune care, ca şi Ardealul întreg, aparţine 
Împăratului ? 

Csâky înţelese acum că a sosit vremea să lucreze pe fata si 
repede. Începu prin a pune sub pază pe insus Basta. Apoi se 
îndreptă asupra viteazului Baba-Novac, care, după ce Domnul 
său plecă la Viena, veni în Ardealcu cetele sale—1000 călăreţi 
şi 600 pedestri—oferindu-si serviciile lui Basta. Acesta-l primi 
şi-l aşeză spre pază la graniţă, în părţile Lipovei, unde-l găsi 
mânia răzbunării lui Csăky si Moise Săcuiul, care se reintorsese 
în Ardeal, spre a grăbi alegerea stăpânului său Sigismund. Sub 
cuvânt că tratează cu Pasa din Timisoara pentru cuprinderea de 
către Turci a Lugoşului şi Caransebeşului, Baba-Novac fu adus 
la Cluj, judecat şi condemnat la moarte, dinpreună cu duhov- 
nicul său. Astfel nenorocitul Căpitan, după ce fu jupuit de piele, 
fu pus pe rug si ars, în mijlocul pietii Clujului, chiar sub fe- 
restrele casei unde stăteă Basta. Si pentru ca chinuirea să-i fie 
mai grozavă, cu barbară pornire se aruncă cu apă peste trupul 
cuprins de flacări, pentru ca astfel să-i prelungească mistuirea. 
În urmă cadavrul fu scos afară din cetate, pe drumul Felea- 
cului, la Bastea Săbiilor (Cetatea Croitorilor), pus în ţeapă si 
lăsat prada păsărilor răpitoare. Tot atunci furia poporului din 
Cluj ajunse şi pe alti doi Căpitani ai lui Mihai-Vodă, pe loan 
Szelestei—despre care ne aducem aminte că fusese arestat la 
Făgăraş, nnde mersese în solie către Basta şi Nobili din partea 
lui Mihai—si pe Sava Armasul. Amândoi fură aruncaţi în tem- 
niţă, după ce mai întâi tură chinuiti şi schiloditi de mulţimea 
întăritată împotriva lor. 

După toate aceste, ca recompensă a perfidiei sale, Csáky ob- 
tint dela Dietă Făgăraşul cu întreg ţinutul. Apoi faci prepa- 
rativele pentru readucerea lui. Sigismund, care nu încetase a 
întreţine legături continue cu partizanii săi de acasă, în care 
scop se aşezase mai aproape, în Moldova. În sfârşit dădu voe 
să plece lui Basta care, ca un guvernator ce eră, fu condus 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 29 


afară din cetate cu mare alai de Nobili. El merse mai întâi la 
Gherla, apoi la Des şi în urmă la Satu-Mare, unde i se găsia 
oastea la iernatic. 

Îndrăzneala şi neruşinarea Staturilor Ardelene atinse însă 
culmea atunci când, după ce făptuiră toate aceste acte de tră- 
dare faţă de Imperiali, trimiseră, la 11 Fevruarie, pe Stefan 
Kakas la Curtea din Praga, ca să raporteze despre noua schim- 
barea de lucruri orânduite în Ardeal, prezentând — dacă va fi 
nevoe—scuze. Dar înaintea Solului unguresc sosiră la Praga, 
prin Arhiducele Matthias, relatiunile lui Basta. Bătaia de joc era 
acum vădită şi la Curte. Trebuiă deci ca îndrăzneala să fie pedepsită 
şi ruşinea răzbunată: Stefan Kakas fu dat afară din oraş, iar 
Mihai, pe care Împăratul îl tinuse mai bine de şase săptămâni 
în aşteptare şi nelucrare la Viena, fu chemat la Praga. 


VIII. 


1. Scrisoarea Staturilor Ardelene cătră Împărat.—2. Rapoartele lui David 
Ungnad cătră acelas.—3. Situatiunea grea a lui Mihai- Vodă la Viena.—4. În- 
ceputul acțiunii lui.—5. Intrevederea cu Arhiducele Matthias.—6. Doleantele 
si cererile lui.--7. Memoriul cătră Împărat. 


Pe când Mihai-Vodă străbăteă, cu iuteala pe care un istoric 
maghiar o aseamănă cu alergările moderne de cai, drumul ce-l 
duceă, prin mijlocul vr4smasilor săi, la Viena,—Ungurii din Ar- 
deal pregătiau, cum am văzut, cu preţul unei noui trădări, ale- 
gerea lui Sigismund Bathory. Stiind însă prea bine, că dacă 
pribeagul Voevod va ajunge să dea fata cu Împăratul, ascun- 
sele lor planuri vor fi descoperite şi dovedite, puseră totul în 
mişcare, spre a-i creiă la Curtea împărătească o atmosferă de 
neîncredere şi dușmănie. În acest scop, pe lângă numeroasele 
plângeri ce plecară, pe cale privată, din toate părţile Ardealului 
împotriva lui, Staturile din Alba-lulia trimit, la 5 Ianuarie, de 
sigur prin mijlocirea Deputatiunii pe care Mihai-Vodă v găsise 
la Praga, trimit, zicem, Împăratului Rudolf o scrisoare plină 
de cele mai grele învinuiri si mai dureroase injurii la adresa 
Domnului român: a făcut—ziceau reprezentanţii Nobilimii un- 
gureşti—atâtea cruzimi si nelegiuiri, cât cel mai turbat barbar 
n’ar fi fost in stare să facă. lar acum, când a plecat să se în- 
dreptăţească, fără îndoială, prin insinuări şi neadevăruri, nu 


30 A. LĂPEDATU 


numai că nu trebue crezut şi respins, ci, ca unul ce se cade 
a fi pedepsit acolo unde a făptuit nelegiuirile, trebue prins, 
legat si dat pe mâna lor, sau, dacă aceasta nu se poate, trimis 
la judecată înaintea Dietei ce este să se adune în Pojon. 

Cel care izbuti însă să creeze, în mare parte, ‘situatiunea 
putin prielnică pe care Mihai-Vodă o găsi dintru început la 
Viena si Praga, fi, neindoios, David Ungnad, micul şi răul de 
suflet Comisar împărătesc. Într'adevăr, acesta, după cearta sa 
cu Generalul Basta, retrăgându-se din Ardeal şi aşezându-se la 
Caşovia, putu luă din vreme cunoştinţă despre călătoria lui 
Mihai la Viena,—din scrisoarea pe care Paul Nyâry, Căpitanul 
Oradii-Mari, o adresă în această privinţă, la 11 Decemvrie, 
Preşedintelui Camerei din Szépes, cu sediul în Caşovia. Înţele- 
gând scopul acelei călătorii şi calculând urmările ce ea putea 
aveă, în caz de reuşită, Ungnad se grăbi a înaintă Împăratului, 
a doua zi chiar, un raport, care, completat cu un altul din 14 
Decemvrie, e o nedreaptă si aspră condemnare a acţiunii lui 
Mihai-Vodă. A călcat obligatiunile ce-şi luase faţă de Pezzen, 
a instigat la răscoală pe Ardeleni, a prădat şi pustiit tara: nu 
poate deci căpătă îndurarea pe care o caută, acum, cu mistifi- 
cări şi îndreptări mincinoase. Căci fidelitatea lui e prefăcută şi 
susţinută numai cu vorbe degerte, —- ceeace pot incredinta si 
din viu graiu Mihai Sz6kely, care se găseşte la Curte, şi Pezzen.— 
Asa învinuiă Ungnad pe Mihai. Si pentru ca să-i ridice cu de- 
săvârşire încrederea, mai adăogă că lucrează fără scrupul, prin 
orisice mijloace. Astfel a falsificat diploma dată Săcuilor pentru 
libertate, puind pe Petru Armeanul să prefacă iscălitura îm- 
părătească şi legându-i o pecete scoasă de pe o altă diplomă. 
Să se bage dar bine de seamă la Curte, căci el poate prezentă, 
intru apărarea sa şi învinuirea Ardelenilor, nescai scrisori falge_ 

Urmarea acestor învinuiri grele si osândiri aspre fù depăr- 
tarea tuturor față de Mihai-Vodă, care se văzu astfel, în mij- 
locul Capitalei Împăratului crestinesc, pentru care luptase cu 
atâta ardoare şi succes, se văzu izolat şi strâmtorat, lipsit 
fiind chiar şi de mijloacele de întreţinere. Dreptatea cauzei şi 
nădejdea izbândei nu-l abătură însă din calea propusă dea 
învinge pedicile pe cari vrăşmaşii le puseră înainte-i. 

Trei erau cestiunile pe cari trebuia să le hotărască mai întâi 
de toate: să obţină mijloace de întreţinere, să spulbere parile 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 3f 


protivnicilor şi să-şi asigure soarta familiei, ales a scumpului său 
fiu Nicolae-Vodă Pătraşcu. Mijloacele de traiu le obţină, în parte, 
prin mijlocirea Arhiducelui Matthias, din suma de 43.000 florini, 
pe care Imperialii i-o datorau pentru turmele de vite cu cari apro- 
vizionase, cu un an mai nainte, armata lor. Pârile protivnicilor 
trebuiă însă să le spulbere însuş şi de faţă cu Împăratul. De 
aceea, pe dată ce sosi la Viena, fără a da zilelor rând, interveni 
pe lângă Carolus Magnus, Bartolomeu Pezzen şi Baronul de Lich- 
tenstein să nu se dee răspuns Soliei ungurești până nu va veni 
insus la Praga. Căci numai astfel putea descoperi şi zădărnici învi- 
nuirile nedrepte si planurile ascunse pe cari duşmanii săi fireşti, 
Ardelenii. le ridicase şi pusese la cale -împotrivă-i. Totodată 
scrise si Împăratului, arătându-i că a venit să sted de faţă la 
judecată înaintea dreptului său Tron, pentru faptele sale: dacă 
a greşit, — să-şi ia pedeapsa ; iar dacă nu, — să capete îndurare 
si să i se dea ajutor, spre a readuce la supunere împărătească 
cele trei ţări pierdute. Apoi, cu gândul veşnic la zălogita-i fa- 
milie, care putea fi primejduită în mijlocul Ardelenilor, se rugă 
mult să poruncească Generalului Basta a o liberă din mânile 
duşmanilor săi, pentru a o adăposti la loc sigur —în Caşovia, 
sau alt undeva în pământ împărătesc. În aceeas zi, la 12 Ianuarie, 
scrise şi Arhiducelui Maximilian, rugându-l să-l recomande Îm- 
păratului, sprijinindu-i cererile cu căldură şi mărinimie. 

În scrisoarea sa către Împăratul, Mihai- Vodă nu solicită au- 
dienta despre care amintise în scrisorile sale trimese din drumul 
spre Viena. Căci cei dela Curte avură grija a-i comunică, prin 
„ Carolus Magnus, să rămâe locului până ce va fi chemat la Praga. 
El dori să vadă însă pe Arhiducele Matthias, care se găsiă în 
Viena. Acesta ceru instructii dela Curte. Răspunsul, cum ne 
putem închipui, nu veni iute, căci abiă la 17 Ianuarie Voevodul 
puti da ochi cu fratele Împăratului, căruia-i prezentă şi verbal 
doleantele şi cererile, pe care i le formulase în memoriul ce-i 
înmână cu acest prilej. 

În acest memoriu Mihai-Vodă cerea: să i se mijlocească le- 
gătura cu Curtea din Praga, să i se asigure soarta familiei, 
să i se dea mijloace pentru întreţinerea trupelor lăsate, cum 
am: văzut, în diferite parti ale Ardealului, să i se inlesneasca 
trimiterea de cercetaşi după veşti din Țara-Românească şi Ardeal 
şi să i se dea, în sfârşit, banii datoriti şi mai sus amintiţi. 


32 A. LĂPEDATU 





Răspunsul la aceste cereri, se pare, nu fu altul, decât recla- 
marea unui memoriu către Împărat, în care Mihai-Vodă insus 
să arate, cu deamăruntul, întâmplările petrecute în timpul din 
urmă în Ardeal. Domnul nu întârzie a prezentă acest memoriu, 
despre care un mare istoric al nostru zice că „este o adevă 
rată icoană de mărinimia inimii Eroului, de înalta lui intelep- 
ciune, de adânca şi pătrunzătoarea cunoştinţă ce avea de oameni 
şi de împrejurările timpului şi, în fine, de arta de a câştigă pe 
oameni şi de a se folosi de împrejurări“. E bine dar, înainte 
de a trece mai departe,.să cunoaştem prin însuş glasul ma- 
relui Voevod, istorisirea pe scurt a strălucitelor fapte ce-l ri- 
dicase, precum şi.a nefericitelor împrejurări ce-l coborise. 


3 


IX. 


1. Credinţa lui Mihai-Vodă către Împărăţie şi slujbile aduse de el 
Creștinăitățai. — 2. Întâia trădare a Ungurilor şi asediul Oradii-Mari.— 
2. A doua trădare a Ungurilor și cucerirea Ardealului. —4. Conspirația Ar- 
delenilor cu Turcii și Polonii și cucerirea Moldovei. — 5. Conjuraţia Nobi- 
lilor, legătura lor cu Basta si lupta dela Mirislău. — 6. Ieșirea lui Mihai- 
Vodă din Ardeal, luptele cu Polonii si fuga lui la Viena. — 7. Nădejde în 
căpătarea grației și obținerea ajutorului dela Împărăție. 


Din scrisoarea Maiestăţii Tale am înţeles că nu cunoşti în- 
deajuns starea nenorocirii şi a răsturnării mele, pentru care bine 
voeşti a cere să Te instiintez pe larg, vestindu-Te despre 
toate amănuntele lucrurilor întâmplate : — cum si de unde sau 
urzit. | 

Dar eu, îndată ce-a luat început conspirația conjuratilor, 
numai decât am vestit şi am trimis dese scrisori M. T., atât din Ar- 
deal cât si mai pe urmă din Ţara-Românească, incunostin- 
tandu-Te despre toate. Cum însă, toate intrările şi eşirile | 
erau închise de Ardeleni, toţi solii mei au căzut în mânile 
lor; iar scrisorile le-au ţinut la ei, spre a putea îndeplini, după 
datina lor, trădarea ce au plănuit împotriva M. T. Căci, cum toată 
lumea ştie, duhul de trădare e atât de înrădăcinat la ei, încât nu 
unul sau altul, ci o mulţime de Principi şi Domni de-ai lor au 
fost tradati de ei. Si ce e mai mult, de câteori au abuzat si 
şi au bătut joc de bunătatea M. T., urzind conjuratiile cele mai 
nelegiuite, o ştii prea bine M. T. şi vei vedeasi din această scri- 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 33 


soare a mea, pe care, având în vedere însemnătatea lucrului, 
mă rog prea plecat să binevoeşti a o ceti şi examină cu cunos- 
cuta-Ti bunătate, blandete şi îndurare. Căci nu voi supără auzul 
M. T. cu înfrumuseţări şi plăsmuiri, nici cu vorbe lungi, ci, ră- 
zimat pe névinovatia mea, voiu spune adevărul curat. 

Din ziua şi ceasul în care, slobod şi de bunăvoia mea, nu 
numai m'am îndatorat prin cea mai strânsă legătură a credinţei 
către M. T. şi către toată Creştinătatea, ci am îndemnat şi pe 
Voevozii Ardealului şi Moldovei de s'au devotat şi ei cu totul 
M. T.,—din care unul, Aron-Vodă, fu stins prin otravă în modul 
cel mai crud si mişelesc, numai pentrucă void să asculte de 
M.T., iar nu de Sigismund Bathory,—de atunci m’am nevoit, fără 
încetare şi cu cea mai mare ardoare si sinceritate, a satisface 
credintii mele, a o păstră şi a o menţine. Care credinţă am în- 
pins-o până acolo, încât oriunde am simţit că vrasmasii uneltesc 
ceva împotriva M. T., — punând toate la o parte şi conside- 
rand ca urzit mie răul ce se pregătiă M. T., am dorit a-l răzbună 
cu credincios jurământul meu. Si aceasta am făcut-o deseori si 
în Tara-Romaneasca, isprăvind cu o strălucită invingere sub 
auspiciile M. T., desi alţii şi-au însuşit lauda faptului. — M. T. 
însă Te vei putea incredinta despre adevăr dela Catafractii 1) M. T. 

Şi apoi, afară de Turci, vrăşmaşii cei fireşti, câţi alti si cat 
de feluriti si neîmpăcaţi vrăşmaşi mi-am făcut numai pentru 
credința mea către M. T.,— vei înţelege foarte uşor. Tara-Ro- 
mânească nu e mai departe de Scaunul Tiranului, ce se chiamă 
Constantinopol, decât cale de 5 zile. În această ţară puteam 
petrece foarte bine, în pace, sigur şi fără nici o frică, dacă nu 
mă simtiam chemat de credinţa mea către M. T. si către toată 
Creştinătatea. Eu însă, nevoind să adaug puterea Turcilor prin 
ostașii mei, de bună voie m'am îmbiat a luă parte la Confede- 
raţiunea creştină, prin care faptă pre Turci mi i-am făcut vrăş- 
masi de moarte, insetati după sângele meu. Cu acești duşmani 
neîmpăcaţi am dat pururea piept, câştigând o mulţime de bi- 
ruinte din cele mai strălucite şi trofee de mare însemnătate, 
ceeace nu poate să nu fie cunoscut M. T., deşi—cum am,zis — 


1) Silezienii, călăreţii cu platoşe, ce serviau in armata imperială. 


A. Lapédatu, Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul. 3 


34 A. LĂPEDATU 


fură unii cari pe nedreptul s'au lăudat cu faptele mele, cău- 
tând a-şi însuşi lor meritul meu. 

M'am luptat împotriva duşmanilor numelui creştin cu o inimă 
atât de neînfrântă, încât nici nu-mi venià a mă mai teme de ei, 
mai vârtos că izbânda erà totdeauna de partea ostaşilor creștini. 
Însă duşmanul cel mai de temut şi cel mai primejdios mi-a 
fost chiar acela care se laudă cu numele de creştin, care însă 
totdeauna a călcat tratatele şi a turburat pacea :— Ardelenii, cari 
în toate ocaziunile unde puteam lucră cu izbândă împotriva duş- 
manilor fireşti, mi s'au împotrivit mereu şi, uitând legătu- 
rile şi jurământul credinţei, prin uneltirile. lor, au stricat pla- 
nurile cele mântuitoare, făcute, precum toată lumea ştie, pentru 
binele Cregtinatatii. 

Drept aceea, când Sigismund Bathory, renunțând de bună 
voe, a lăsat M. T. Ardealul, foarte m'am bucurat, nădăjduină 
ajutor mai mare de la M. T. prin prezenţa Arhiducelui Maxi- 
milian, dacă ar fi guvernat el în Ardeal, pentrucă atunci sar 

fi oferit de sine înlesniri mai mari şi mai multe, în tot ce se 
atinge de binele public al Creştinătăţii. Când însă am înţeles 
că Sigismund a fost primit iarăş în Ardeal, Arhiducele întors 
în calea jumătate, iar Comisarii M. T., Episcopul de Agria şi 
D. Isthvânfy, arestaţi, — bucuria mi se prefăcu in mahnire şi în- 
tristare. Deşi acest fapt de perfidie al Ardelenilor nu puteă să 
nu mă turbure foarte, având însă înaintea ochilor jurământul 
meu, nu m'am abătut dela calea credinţei; ci, din potrivă, mustrând 
pe Sigismund şi pe Ardeleni, pentru nestatornicia lor, le-am 
amintit jurământul ce am făcut si, văzând că cu aceasta nu 
folosesc nimic şi că îndrăzneala lor merge până a periclita 
viaţa Comisarilor, am adăogat şi ameninţări, îndemnându-i a ră- 
mâne credincioşi şi a fi mai statornici în credinţă şi fără frică 
împotriva duşmanilor. 

După aceea, trecând Dunărea cu oastea mea, am pustiit cu 
foc şi sabie ţinuturile turceşti. Pe lângă aceasta, pe când 
Oradia-Mare eră împresurată de Mehmed Zathersi, îndemnând 
din nou pe Ardeleni a da ajutor, am trimes însumi acolo o 
bună parte din oastea mea, cât mi-a fost prin putinţă. Însă 
după inima cu care, din ură împotriva M. T., sau arătat ei 
faţă de ajutorului dela Oradia-Mare, asa să le plătească D-zeu, 
care vede cele din lăuntru ale omului şi nu lasă nimic nerăzbunat. 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 35 


Aceasta e întâia trădare a Ardelenilor împotriva M. T., pentrucă, 
de ar fi fost ei credincioşi, n'ar fi primit pe Sigismund, ci, a- 
firmandu-si credinţa, cu învoirea ţării întregi, sar fi împotrivit 
trădătorilor din toate puterile. Ei însă atunci, ca şi acum, nu 
s'au rădicat împotriva lui Sigismund, care năvăli în tara M. T., 
călcându-şi jurământul. 
| A doua trădare s'a făcut, când Sigismund a introdus în Ardéal 

pe Cardinalul Andrei Bâthory şi, recomandându-l ţării întregi, 
„i-a dat domnia acestei ţări, ca să poată reînoi singur tratatul- 
cu Turcii, ce se rupsese. Si aceasta s'a făcut împotriva M. T. 
Căci dacă Ardelenii, pe când se făceă aceasta, ar fi fost credin- 
ciosi, fără îndoială, ar fi apucat armele cu puteri unite; ei 
însă din potrivă, în adunările lor au ales cu unanimitate pe 
Cardinal şi în paguba Coroanei regeşti sau supus Regelui 
Poloniei şi Turcilor. Cu toate că acestea s'au făcut precum 
arăt, şi cu toate viclenele uneltiri ale Ardelenilor, Polonilor 
şi Turcilor, cari prin solii lor cercară a mă trage de partea lor— ` 
eu am stat neclintit în credinţa mea si am vestit pe M. T. 
despre toate propunerile ce mi se făceă prin numiții soli, 
dându-le si lor răspunsuri cuvenite, după cum m'am priceput. 
Încredinţându-mă apoi că nu mai e de a întoarce pe Ardeleni 
din perfidia lor către M. T., văzând pe de-oparte arestarea Co- 
misarilor si a altor soli ai M. T., pe de alta starea cea de 
plâns si alungarea din ţară a Arhiducesei Maria Cristina, pre- 
cum si primejdia Crestinitatii întregi, şi considerând că Arde- 
lenii, îndemnați de Principele lor si de Sigismund, arestară 
înaintea împresurării Oradii-Mari pe solii mei şi pe ai Ha- 
nului Tătarilor, cari erau însărcinaţi cu o misiune folositoare,— 
ca un credincios al M. T., nu putui a nu mă indignă foarte, 
mai vârtos că chiar Turcii, Tatarii si alti dușmani, văzând un 
Monarh atât de mare, tratat, întrun mod atât de înjositor de 
către nevoiaşii Ardeleni, începură a cârti şi a insultă de atâta 
ruşine. 

Acestea m'au îndemnat a răzbună injuria M. T., a atacă cu 
oastea mea, din mandatul şi voia M. T., pe duşmanii Ardeleni 
Si a-i supune cu puterea şi cu armele. Spre acest scopM.T.ai 
dat poruncă lui Basta, Căpitanul general al Părţilor de jos, să 
mă ajute, ceea ce el n'a făcut. lar acum, chemat de mine în 
ajutor, fără gici o poruncă sau instrucţiune, şi-a unit oastea 


36 A. LĂPEDATU 


cu necredincioşii Ardeleni împotriva mea. Şi cu toate că n'am 
avut nici un sprijin din partea lui Basta, ne mai putând suferi 
injuria făcută M. T., eu singur, cu armele mele, am supus pe Ar- 
deleni şi i-am făcut a jură din nou credinţă M. T. lar ţara 
Ardealului am guvernat-o în numele M. T., nu într'al meu, nea- 
bătându-mă cât negru sub unghie din conventiunea încheiată 
cu, dr. Pezzen. l | 

Dar, precum vulpile cu anevoie-şi schimbă năravul, asa si | 
Ardelenii cu greu se pot dezbără de învechita lor datină. Drept 
aceea M. T. vei înţelege şi acest din urmă conflict: schimbarea 
ardelenească şi crima ce nu se va şterge niciodată. Fiindcă 
Ardelenii voesc mai bine pacea, de cât bătaia cu Turcii, văzând 
că împrejurările îmi îngăduiă a încheiă un tratat priincios cu Tur- 
cii, tratat ce am fost şi negociat, însă cu învoirea M. T., pre- 
făcându-mă numai şi purtând pe Turci cu vorbe—ei, Ardslenii, 
_luându-le în serios, ar fi primit cu toată inima această pace şi 
ar fi dezbătut şi hotărit în privinţa aceasta în public în adu- 
nările lor, dacă eu nu i-asi fi abătut dela aceasta pe sub mână, 
intimidându-i şi amenintandu-i. Mai mult încă, pe sub ascuns 
ei mă incredintara să fac numai pace cu Turcii, că dânşii vor 
împlini toate cererile mele cu cea mai mare sinceritate şi 
promptitudine. Văzând însă că nu capătă nici un răspuns dorit 
dela mine, se întoarseră îndată la intrigi şi uneltiri tainice, fă- 
` urind planuri de trădare. Căci, pe când delegatul turcesc se 
află la mine, ei merseră în taină la dânsul şi-i spuseră să 
nu nădăjduească nici o pace cât timp voiu guvernă eu Ar- 
dealul; ci să caute, mai bine, vre-un chip de a restitui pe 
Sigismund, căci atunci pacea va fi sigură şi nestrămutată. Din 
aceste intrigi delegatul turc şi ceilalţi sfetnici ai tiranului 
pricepură că negocierea mea de pace e numai un joc. Dar despre 
această trădare eu am aflat numai după ce a plecat Chihaiaua 
turcesc. 

Pe când pomenitele planuri se negociau şi se dezbăteau în 
taină între Ardeleni, Moldoveni şi Poloni, Sigismund stă nu de- 
parte de Ardeal, în cetatea Sucevii, de unde trimitea pe sub 
ascuns scrisorile sale cătră credincioşii săi, întărindu-i în gândul 
lor spre apostasie. Prinzându-se scrisori de acestea de cătră 
oamenii mei, după ce le-am cetit, le-am trimis M. T.; dar 
nu știu dacă Ti-au ajuns în mână. Văzând această trădare si 


PR i i a a 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL, 37 
oastea Polonilor adunata lângă Sigismund, împreună cu aju- 
torul Tătarilor şi Turcilor, cu scop de a mă scoate din Ardeal, 
am fost constrâns de necesitate, în fata acestei primejdii, a pre- 
veni lucrul de timpuriu, hotărît a mă bate şi a-mi cercă no- 
rocul mai bine în pământ duşman, decât în ţara M. T. Drept 
aceea, pornindn-mi oastea, am intrat în Moldova şi biruind pe 
Eremie, Voevodul Moldovei, împreună cu cetele Polonilor, Tur-. 
cilor şi Tătarilor, cari voiau să restituească pe Sigismund, am 
ocupat acea ţară în numele M. T. si am silit-o a ae pune jură- 
mânt de credinţă cătră M. T.. 

Ardelenii şi după supunierea Moldovei, rămaseră tot în stra- 
moşeasca lor perfidie, pentru că Moise Săcuiul, pe care îl pu- 
sesem în fruntea oştilor, numindu-l Căpitan general, cu alti 
Căpitani de frunte, Gaşpar Zsrbrik şi George Mak6, urzind 
altă răscoală, se duseră peste Siret, la Sigismund Bâthory, în 
marginea Poloniei, şi acolo se sfătuiră şi dezbătură asupra morţii 
mele, îndatorindu:se Moise Săcuiul cu ai săi cătră Sigismund si 
acesta cătră Moise şi întărind legătură reciprocă cu înscris. 
Planul eră ca Sigismund, cu oaste mare şi bine pregătită, să nă- 
vălească din Polonia în Ardeal, pe mine să mă ucidă, sau în 
luptă sau pe față prin asasinat, socotind că eu, văzând aceasta, 
făra îndoială voiu esi cu oastea în câmp deschis, spre a întâm- 
pina pe Poloni, şi atunci conjuratii să pună mâna pe mine si să 
mă trădee lui Sigismund, iar neputându-se aceasta, Căpitanul 
George Mako să îmbiase a-mi repezi un glonţ. 

Aflând dela unii din vechii şi credincioşii mei servitori 
despre această trădare şi conjurație, am chemat la Curte pe 
Moise Sacuiul şi pe ceilalţi Căpitani. Dar ei, ştiindu-se trădători, 
fugiră cu tovarăşii lor la Sigismund in Polonia, răspândind o 
grămadă de minciuni pe seama mea, Spre a întărită pe Ardeleni 
şi spre a puteă execută cu atât mai uşor planul ce urziseră cu 
Sigismund împotrivă-mi. În acelaş timp încurajară pe Ardeleni 
încredințându-i că în curând Polonii le vor veni în ajutor. Nici 
se înşelară în aşteptarea lor. pentrucă le sosi ajutorul polon. 
Văzând aceste, prin repetite scrisori, am solicitat pe Basta, Că- 
pitanul general al M. T., pentru ajutorul ce credeam că mi-l va 
da mie, crediciosul M. T., iar nu Ardelenilor, cari pururea au 
fost nestatornici si răzvrătitori fata de M. T. 

Nu crede, M. T., că Ardelenii din credinţă s'au răsculat si s'au 


38 | A. LĂPEDATU 


împreunat cu Basta. Cauza e Sigismund Bâthory, pe care-l aş- 
teptau, precum şi activitatea şi pregătirile mele împotriva lor. 
Văzând ei aceasta si disperand de venirea lui Sigismund se ară- 
tară lui Basta sub masca credintii şi se rădicară împotrivă-mi. 
Urmarea acestei purtări fără socotinta din partea lui Basta, fu că 
scipasi M. T. din mână Moldova şi Ţara-Românească şi Canija, 
cari se dederă dusmanului ca o răsplătire! Turcii bat în palme, 
‘nebuni de bucurie, pentrucă văd aceste tari, împreună cu Ca- 
nija, supuse lor. Aceste plac Turcilor. În viitor se vor bucură 
şi mai mult de Ardeal,—ceea ce să ferească Dumnezeu! Însă din 
Tara- Românească şi Moldova, Ardealul se poate cuprinde uşor. 
lar împreunându-se aceste ţări cu Coroana Poloniei, Turcii, după 
planul făcut, au de gând să năvălească în părţile Ungariei 
“şi în alte ţinuturi învecinate, spre marele rău al M. T. şi al 
Casei Austriece. Cât de uşor se poate face această, dacă numi- 
tele tari se vor alipi de Poloni, care nici odată n'au fost bine- 
voitori Casei Austriace, ci duşmani ai Creştinătăţii întregi, ceeace 
s'a dovedit cu prisosinţă,—cine nu vede? Chiar şi în anul trecut, 
prin uneltirile lor cele tainice, au arătat mai multă bunăvoință 
Turcilor decât Creştinilor. Dovadă e faptul că Polonia a ajutat 
pe Turci, iar Turcii pe Ardeleni. Asemenea Moldova si Țara- 
Românească au fost răpite tot prin tocmelele cele 'viclene ale 
Polonilor. | 
Arătând acestea, rog pe M. T.să asculti cum s'a început conflic- 
tul între oastea mea şi Ardeleni, că să ştii că nu sânt eu autorul 
turburării : Ardelenii, după ce urziră planul dea mă perde, căutară 
chipul de a-l execută. Astfel, după ce Moise Săcuiul fugi cu tova- 
răşii săi la Sigismund Bathory în Polonia, Nobilimea arde- 
leană, așteptând ajutorul Polonilor cu Sigismund, se aşeză 
la o parte cu oastea ce aveă—afară din comitatul Hunedoarei 
şi de Banat, care au stat lângă mine. Însă Sigismund a în- 
târziat cu venirea, iar pe de altă parte am chiemat şi eu oastea 
mea de pretutindeni. Aceasta n'am făcut-o din altă pricină, ci 
numai, ca, cu puteri unite, să purced împotriva lui Ibrahim, despre 
care aflasem că descinsese atunci la Alba-Greacă, spre a-l apucă 
dela spate, dacă ar năvăli în Ungaria. Căci luasem toate 
măsurile din vreme să-mi adun oastea din toate părţile, din 
Moldova, Ţara-Românească şi Ardeal, spre a trece cu ea în- 
treagă Dunărea în pământ duşman. Având acest gând bun şi 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 39 
salutar pentru toată Creştinătatea, am chemat şi pe Ardeleni, 
cari erau atunci aşezaţi lângă Turda. Ei răspunseră că, aflân- 
du-se lipsiţi de toate proviziunile, nu pot deocamdată veni. Se 
rugară însă să-i las acolo, făgăduind că la cea dintâi chemare 
se vor împreună cu mine. 

În sfârşit, când eram să purced din Sebeş, i-am chemat la 
mine, prefăcându-mă că nu ştiu nimic de conjuratiunea lor îm- 
potriva mea. Atunci lepădară masca, răspunzând că nu vor 
luă armele niciodată alăturea cu mine împotriva 'Tnreilor. În 
deşert am trimis soli cu scrisori la ei, conjurându-i să nu 
zădărnicească prilejul favorabil ce aveam în contra Turcilor. 
Ei arestară pe solii mei şi nu-mi deteră nici un răspuns. — 
Văzând această mutare şi nestatornicie, am trimes la M. T. pe 
loan Rat, Nicolai Vaida şi Martin Horvath, spre a Te vesti 
despre toate; dar, fiind toate căile închise, ei fură prinşi Şi 
aruncaţi împreună cu alţii în ocne. 

În fata unei cutezante atât de mari şi având în vedere că 
nu voiu găsi mai bun prilej de a bate pe Turci, decât acum, 
când, împreunându-se oastea celor trei ţări cu Ardelenii, nu- 
mărul ei ar fi trecut peste o sută de mii, am alergat la mij- 
locul ce mi s'a părut mai bun, însărcinând persoane de religie 
catulică şi luterană cu misiunea de a-i abate din pornirea lor 
periculoasă Crestinatatii întregi. Însă nici aceştia nu folosiră 
nimic, neputându-i întoarce din răutatea lor. Ba încă puţin a 
lipsit de nu i-au ucis, mai vârtos pe preotul catolic. Până ’ntr’a- 
tâta se împetriseră așteptând pe Sigismund! | 

În acest interval, am cerut prin scrisori ajutor dela Basta. 
El mi l-a promis. Voind însă a intră în Ardeal, găsi calea, pe 
care eră să vină la mine, închisă de oastea Ardelenilor. Aceştia 
schimbară masca şi, sfătuindu-se cu Polonii, cerură ei ajutor 
dela Basta, nu pentrucă erau credincioşi, ci pentrucă întâr- 
zierea lui Sigismund i-au făcut să dispereze de ajutorul polon 
şi pentrucă vedeau că puterile lor sunt mai prejos decât ale 
mele. Aşa, pe când eu stam la Sebeş, oastea lor, unindu-se la 
Turda cu a lui Basta, se porni împotrivă-mi. Eu — fiindcă nu 
mă temeam de Ardeleni cât timp ei erau singuri — lăsasem 
partea cea mai mare a ostii mele la marginele Moldovei şi 
“'Ţării-Româneşti, împotriva Turcilor, neştiind nimic mai "nainte 
despre împreunarea lui Basta cu Ardelenii, cari, uniţi acum, se 


40 A. LĂPEDATU 


apropiară de castrele mele cu scop de a se bate cu mine. Văzând 
pe Catafracti uniţi cu perfizii Ardeleni, am rămas uimit si cu 
toate că lucrul venise la bătae, nu putui să nu întreb: de unde 
se trage aceasta ca să se verse atâta sânge de creştin ? Însă 
alt răspuns nu-mi deter’, decât ca să ies din Ardeal! Dar fiindcă 
nu ştiam în al cui nume vor să ocupe tara, la simpla lor pro- 
vocare nu mă puteam trage înapoi cu ruşine, mai ales nevă- 
zând nici un mandat de la M. T. în privinţa aceasta. Credinţa 
mea către M. T. era şi atunci atât de mare, încât cerusem să-mi 
arate vr'un mandat dela M. T. ori, neavând mandat, să-mi arate 
cel puţin scrisorile credentionale sau st numai copii după in- 
structiile ce vor fi având dela M. T., ca să le cetesc, fiind ho- 
tărît a mă supune îndată vointii M. T. ~ 

Ei însă nu-mi răspunseră nimic cu a cui voinţă şi în puterea 
căror instrucţiuni se răsculară împotriva mea, ci ţineau una să 
ies din Ardeal. Dar fiindcă, după cum am zis, nu vedeam din al 
cui mandat ocupau ei Ardealul şi fiindcă mai de multe ori m'am 
aflat în cele mai mari primejdii din cauza nestatorniciei Ardele- 
. nilor, nu puteam esi cu ruşine, mai ales că lipsindu-mi Ardelenii 
nu mai puteam nădăjdui alt ajutor împotriva Turcilor. Apoi ei 
mai de multe ori au cercat a mă trădă în mânile duşmanilor, 
dacă nu mă apără D-zeu pentru sinceritatea mea. -În fine ei se 
conjuraseră a mă ucide, despre care lucru, fiind trebuinţă, pot da 


M. T. dovezi chiar cărţi iscălite şi sigilate cu mânile lor proprii. 


Necăpătând nici un răspuns, mă gândii mult ce ar fi de făcut, 
mai ales că nu aveam cu mine vre-o parte mai aleasă din 
oastea mea.—Cu toate acestea, fără bătălie, nu puteam părăsi 
tara, înstrăinând-o dela M. T. şi lăsând-o în mâna vre-unui 
Ardelean. | 

E ştiut însă că chiar la începutul bătăliei, eu am fost cre- 
dincios M. T., arătând aceasta şi prin grai si prin protestatiunea 
trimisă printr’un sol. Toate acestea nu-i mişcară ; ci, ase- 


_zându-şi oastea de bătae, începură lupta. Dar eu, creştin fiind 


şi neinvatat a mă bate împotriva creştinilor, deşi eram împins 
de nevoie, nu m'am luptat după cum eram dedat, ca împotriva 
duşmanului firesc, aprinzând pe ai mei cu cuvântul şi cu pilda 
mea, şi susţinând însumi întâia lovire a duşmanului, ci văzând 
înainte-mi oaste creștină si durându-mă de vărsarea sângelui 
nevinovat pentru nestatornicia unor necredincioşi, mi se muiă 


ler 
P 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 41 


inima si nu sustinui, după datina mea, primul atac, ci mă trăsei 
înapoi, nu pentrucă aveam oaste mult mai mică, nici pentrucă 
aş fi pierdut curajul, ci pentrucă mă îngroziam a udă în sânge 
creştin o sabie ce băuse până atunci numai sânge păgân! Si 


_aşă, ostaşii mei, deprinşi a mă vedeă în luptă totdeauna în 


fruntea lor, nevăzându-mă de astădată, se umplură de neincre- 
dere şi deteră dosul, nu de frică, ci temându-se ca nu cumva 
să mi se fi întâmplat vre-o nenorocire. Acesta e şirul conflic- 
tului dintre mine de o parte şi Ardelenii cu Basta de altă parte,-— 
conflict care a dat prilej lui Ibrahim a cuceri Canija. 

lar după această fugă, cu ce cruzime sălbatică s'au purtat 
Ardelenii nar crede nimeni, pentrucă e un ce ne mai auzit, 
însă foarte adevărat. Nouă sute de Săcui, cari după fugă se tra: 
seră în munţi şi pe care i-au chemat la sine în numele credinţei 
cătră M. T., călcând conventiunea făcută, au fost ucişi cu cea 
mai neauzită barbarie. A doua zi după alungarea ostii mele, 
mergând spre Ţara-Românească, aproape de Sibiiu, dedei peste 
oastea mea muntenească sub conducerea lui Petru Huszár. 
Apoi, plecând mai departe, la Făgăraş, întâmpinai pe loan 
Szelestei cu oastea mea moldoveneascâ. Miscati de nenorocirea 
mea, toţi stătură să ne batem din nou cu Ardelenii, spre a 
răzbună nedreptatea ce mi s'a făcut. După mai multe cu- 
vântări i-am mai îmblânzit, fiindcă începură a înjură şi i-am 
desmântat de a mai contribui la vărsare de sânge creştin, do- 
vedindu-le că tocmai aceasta e politica turcească, ca să ne jun- 
ghiem noi în de noi si arătându-le că oastea polonă cu Sigismund 
Bâthory a intrat, pe la Trotuş, oraş al Moldovei, în marginele 
Ardealului, iar de altă parte Moise Săcuiul, venind despre Bis- 
trita, prada în Săcui cu foc şi sabie. 

Astfel, uitând de injuriile şi nenorocirile mele şi gândind 
numai la binele public, am trimis pe loan Szelestei la Ardeleni, 
arătând prin el, mai ales lui Basta, toată starea lucrurilor în 
Ardeal şi poftindu-l să fie cu privighere asupra Polonilor, dintre 
cari, spre mai multă încredințare, i-am şi trimis pe unii ce că- 
zuseră prinşi în mânile mele. Însă Ardelenii ajunseră la atâta 
perfidie și fără de lege, în cât aruncară în fiare pe numitul sol, 
îl bătură şi, după cum am auzit în drum, îi zdrobiră mânile şi 
picioarele, pentru care torturi neomenesti, merită cuvenita pe- 
deapsă, mai ales de va fi adevărat, cum se zice, că l-ar fi omo- 


42 A. LĂPEDATU 





rît chinuindu-l. Mă rog deci de M. T.să nu laşi nerăzbunat acest 
omor, pentrucă numitul a fost unul dintre servitorii cei mai 
credincioşi ai M. T. şi, afară de aceasta, se află în solie. Iar legea 
comună, nu numai la Crestini, ci si la Turci şi la Pagani, opreşte 
a turbură, a supără şi a arestă pe soli, cu atât mai mult a-i 
ucide. | 

După aceasta, informându-se ei si din alte parti că au mulţi 
duşmani, trimiseră la mine în solie pe Sava Tököly cu mai 
multi alti Nobili fruntaşi ai Ardealului, pe cari, căutând nu- 
mai la binele comun, i-am primit cu toată omenia, după cum 
doriră, primind toate propunerile ce-mi făcură. Si cu toate 
că nu m'am abătut niciodată dela legătura de crediata ce fă- 
cusem înaintea Episcopului de Agria şi înaintea lui Isthvânfy, 
ci am rămas pururea statornic în credinţă, nefiind deprins a 
mă schimbă ca Ardelenii, a căror datină e de-a jură strâmb de 
două ori pe zi, am primit a mai depune un jurământ şi am trecut 
în 'Ţara-Românească, uitând injuriile. De aci am povăţuit pe ' 
Basta să fie cu luare aminte ca nu cumva, prin viclenia şi în- 
şelătoria Polonilor, tara să se zmulgă din mânile M. T. şi că, 
fiind de trebuinta, să-mi dea ajutor împotriva Polonilor si a 
Turcilor. | 

Ce puteam face mai mult pentru Creştinătate ? Si.cu toate ace- — 
stea, spre a împăcă mai bine si spre a-i convinge şi mai 
tare despre credința mea, am trimis în Ardeal pe soția mea, 
fiul meu si fică-mea, sub conditiune ca pe fiul meu să-l 
lase a veni îndată la M. T. După cum am auzit însă, sunt 
ţinuţi în închisoare, trataţi mişeleşte şi în lipsă de toate. Deşi 
n'am meritat acestea. sunt însă nevoit a le răbdă cu inimă tare 
pentru binele Crestinatatii, pentru care sufăr orisice, lăsând in 
mâna lui Dumnezeu răzbunarea cauzei mele. 

Dupăce, nereculegându-mi pe deplin puterile, am intrat în Tara- 
Românească, mam văzut împresurat de toate părţile de duş- 
mani: ici Polonii, colea Turcii, pustiind câmpiile, satele şi ora- 
sele, răpind turmele şi cirezile, prădând pretutindeni si ducând 
pe bietul popor ca pe vite în robie, încât considerând pustiirile 
cele multe şi mulţimea celor duşi în prinsoare, fata Ţării-Ro- 
mâneşti eră cu mult mai de plâns, decât în zilele lui Sinan, 
când oastea turcească cotropise totul. 

Adesea am. solicitat ajutorul Ardelenilor, dar totdeauna în 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 43 


Țar ee ee 


deşert, pentrucă, punând toate la o parte, singurul lor gând eră 
de a mă pierde. În acest pericol, oricât de mare eră, nu m'aşi 
fi temut niciodată numai de Poloni, dacă nu sar fi născut de 
cealaltă parte războiul cu Turcii: pentrucă, împotriva Polonilor, 
două zile m'am ostit cu izbândă. Dar acum, de-o parte mă in- 
teţiă Polonul, de alta mă strimtoră Turcul. iar din a treiă parte 
din Ardeal, unde credeam că am prieteni, iar nu duşmani, năvă- 
lise în Țara-Românească Moise Săcuiul, conducătorul ostașilor 
lui Sigismund Bâthory. 

Înconjurat de duşmani atât de multi si atat de aeinpheatt 
şi perzând toată nădejdea in făgăduitele ajutoare ardelene, mă 
văzui nevoit a mă retrage de-alungul munţilor 'Ţării-Româneşti 
spre Craiova, pentru a evită sălbătăcia Polonilor. De aci iarăş 
am solicitat de repetite ori ajutorul Ardelenilor, fără a-l putea 
căpătă. Le-am adus aminte învoelile, cărţile de jurământ şi 
legăturile ce făcusem. Am perdut însă numai vremea înzadar, 
căci ei se conjuraseră întru peirea mea. 

În mijlocul atâtor primejdii, n'am aflat alt leac împotriva 
acestor rele, decât a veni la M. T., căruia am fost pururea cre- 
dincios, spre a găsi o bunăvoință potrivită cu meritelor mele. 
În acest drum, dând peste armata turcească, sub conducerea Beilor 
de Vidin şi Nicopole, cari trecuseră Dunărea, spre a veni în aju- 
torul Polonilor, repezii înainte pe Banul Craiovei, spre a-i atacă. 
Lupta sub auspiciile M. T. am purtat-o cu izbândă, omorind 
mulţi dintre duşmani, între cari şi pe numiții Bei si luându-le 
steagurile, dintre cari cel mai de frunte e la mine. 

Împresurat de atâtea rele, am venit cu prea puţini ai mei 
drept la M. T., prin Ardeal, şi prin ţările M. T., unde, câte cala- 
mităţi. injurii si răscoale am avut a suferi, vei fi auzit M. T. 

În multe locuri săriră pe oamenii mei şi-i uciseră fără nici 
© consideraţiune. Din cetatea Devii îndreptară tunurile asupra 
mea şi înecară în Mureş pe mai mulţi dintr'ai mei. Şi aceste 
„nevoi le avui nu numai într'un loc, ci prin tot Ardealul. Ne- 
mulţumiţi cu atâta, trimiseră cărţi la Baia-de-Criş, spre a răs- 
culà lumea împotriva mea. Asemenea întăritară pe soldaţii din 
Lipova şi Ineu, cari, fiind însă mai pre jos cu puterea, nu cute- 
zară a lovi pe ai mei. 

În acest mod si între aceste calamitati, am ajuns la M. T., 
gol si despuiat de toate. Visteria mea toată, mărgăritare pre- 


3 


44 A. LĂPEDATU 

tioase, de care am avut mulţime, aurul si argintăria, vestminte 
alese, mulţi cai de mare preţ, cu un cuvânt tot ce aveam 
pe lângă mine am pierdut pentru credinţa către M. T. lar astăzi, 
lipsit de toate cele ce cu multă osteneală şi sudoare mi-am fost 
adunat, nu ştiu încotro să mă întorc. În extrema mea necesi- 
sate nici această călătorie n’asi fi putut-o face, dacă unii alţii 
nu mi-ar fi întins mână de ajutor. 

Însă, decât acestea, oricât de multe şi diferite rele ce am su- 
ferit eu, sunt mai mari cele ce suferi M. T. şi Creştinătatea 
pentru înstrăinarea celor trei ţări, din care nu puţin pericol 
se poate naşte. De aceea, nu numai eu, care nu mă simt dea- 
juns în privinţa aceasta, ci Creştinătatea întreagă ar fi să stă- 
ruească a se pedepsi, după cum se cade, călcătorii de jurământ, 
şi înstrăinătorii ţărilor M. T. 

Am voit să arăt toate acestea M. T. cu toată credinţa şi sin ceri- 
tatea,— simplu, precum s'a întâmplat. Şi ca să pot face aceasta mai 
bine, am venit în persoană la M. T., expunându-mă la atâtea pri- 
mejdii. Cunoscută fiind credinţa mea către M. T. şi către toată Casa 
Austriacă, din multele războaie, în care, după felurimea vremu- 
rilor, m'am luptat şi de aproape şi de departe, dar totdeauna 
cu inimă neînfrântă, dovedind zelul şi sinceritatea mea, —am 
venit la M. T. cu atât mai bucuros, cu cât știu că voiu găsi 
indurarea meritata. | 

Drept aceea, M. T., privind cu ochi îndurători, pe deoparte 
nenumăratele pagube şi nenorociri ce am suferit, pe dealta 
credinţa pentru care am pătimit, mă vei proteje cu cunoscuta-Ti 
bunăvoință şi blândețe, ca după pilda mea şi alti Principi şi 
Primati să rămâe statornici în credinţă ; iar duşmanii mei, cari 
‘proorociau că nu voiu găsi ajutor la M. T.,să se ruşineze şi să 
nu cuteze a mă mai insultă. Despre această rară bunăvoință 
si bunătate a M. T. nu m'am îndoit niciodată, ci din potrivă 
si acum, după scoaterea mea din domnie şi după pierderea 
tuturor bunurilor, nădăjduesc în bunătatea M. T., pe care şi în 
viitor mă voiu sili, cât voiu trăi, a o merită prin şi cu văr- 
sarea sângelui meu. 

Cât pentru mijloacele şi modul de a vindea toate aceste rele, 
după putina mea pricepere, le voiu arătă, când minunata în- 
telepciune a M. T. va găsi cu cale a mă primi si pe mine la 
aceste sfătuiri și a numi spre acest scop cei mai buni dintre 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 45 


sfetnicii săi. Modul ce voiu propune nădăjduesc că va fi cel 
mai salutar şi mai uşor nu numai pentru M. T. şi Augusta Ta 
Casă, ci si pentru întreaga lume creştină, pentrucă vezi M. T. 
că Turcii şi alţi protivnici fac din zi în zi progrese tot mai 
mari şi făuresc peirea chiar si acestor părți şi locuri. 

Al M. T. Împărate și Rege, 

cel mai umilit, pururea supus și credincios, 
Mihai 
Voevodul Tarii-Romanesti. 


X. 


1. Cererile lwi Mihai-Vodă cătră Împăratul Rudolf. — 2. Recoman- 
dările Sfatului de război cu privire la aceste cereri. — 3. Incetineala celor 
dela Curte. — 4. Vestea întâmplărilor din Ardeal şi hotărîrea Imperialilor.— 
5. Alungarea deputaților Ardeleni și chemarea lui Mihai-Vodă la Praga.— 
6. Primirea și sărbătorirea lui la Curte. — 7. Portretul. lui Sadeler și ta- 
bloul lui Franz Francken 11. 


Odată cu acest memoriu, în care îşi expuneă aşa de curat şi 
de dibaci cauza sa, Mihai-Vodă adresă Împăratului o lungă scri- 
soare, prin care, după ce-l povăţueşte să nu lase pe Arhiducele 
Maximilian să meargă în Ardeal fără oaste puternică, de oarece 
gândul ascuns al necredincioşilor de acolo, e să-l dee prins în 
mânile Păgânilor, — se roagă să i se înlesnească susţinerea 
oastei ce are de gând să adune şi să-i mijlocească strângerea 
trupelor rămase prin diferite părţi ale Ungariei de sus. Căci — 
ziceă el—are nevoie şi de unele şi de altele, pentru înfruntarea 
Ardelenilor si pentru recucerirea, pe seama Coroanei împără- 
testi, a celor trei tari perdute. Ca chezăşie a credintii sale; 
oferă pe unicul său fiu — pe Pătraşcu-Vodă; iar în caz când 
Arhiducele Maximilian ar primi să fie guvernator in Alba-lulia, 
el, rămânând singur în Ţara-Românească si Moldova, asigură 
că va fi pentru totdeauna cel mai statornic slujitor al intere- 
selor Împărăției în Ardeal şi aiurea. 

Apoi, în aceeaş scrisoare, Mihai-Vodă isi înşiră dreptele sale 


„cereri: să i se restitue tunurile luate de Ardeleni, să fie pus 


în stăpânirea averii perdute, să i se sloboadă oamenii închişi 
în diferite părţi ale Ungariei, să i se înapoieze posesiunile stă- 
pânite de boerii săi în Ardeal, prin care ţară reclamă totodată 


46 A. LĂPEDATU 


libera lor trecere, să i se dee caii luaţi dela Doamna Stanca şi 
dela fiul său Pătraşcu, să se îngădue familiei sale, dacă ar 
„potti, să vie în Ungaria, să se libereze din închisoare logofătul 
său de turceste şi, în sfârşit, să se redeă negutitorilor români 
mărfurile şi bunurile răpite. i 

Împăratul trimise această scrisoare de cereri dinpreună cu 
memoriul lui Mihai Vodă Arhiducelui Matthias la 24 lanuarie, 
pentru ca, cercetându-le, să refereze. Arhiducele cerù, se pare, 
la rându-i, povata Sfatului împărătesc de război, care, după ce 
arată Împăratului că ar fi bine să ia sub înalta sa ocrotire pe 
pribeagul Voevod şi familia sa, sub cuvânt că memoriul şi ce- 
rerile lui nu sunt destul de lămurite, nu văzu altă soluţie mai 
bună de recomandat, decât ca Mihai-Vodă însuş să fie invitat 
la Curte, unde, faţă cu deputatiunea Staturilor Ardelene, care 
trată cu Arhiducele Maximilian pentru primirea guvernului în 
Ardeal, să fie întrebat şi judecat. Astfel numai, credeă Sfatul 
împărătesc de război, încurcata cestiune a afacerilor ardelene, 
care nu mai îngăduiă amânare, putea fi hotărită. 

Dar lucrurile mergeau încet de tot la Curte. Parlamentările 
dintre Deputatia ungurească si Împărat pe de o parte si dintre 
acesta şi Arhiducele Maximilian pe de alta, nu se isprăviseră şi 
nici erau semne că se vor isprăvi curând. Astfel, pe când în 
Ardeal se făptuiă trădarea si nu mai erau decât câteva zile 
până la descoperirea lucrurilor în public, cei dela Curte, din 
cauza - neghiobiei politice a lui Basta — istetul David Ungnad 
murise; cum am arătat, la 3 Ianuarie — nu bănuiau nimic si 
erau incredintati că sunt si vor rămâne stăpânii statornici ai 
Ardealului. — De ce dar s'ar fi grăbit ?! 

Fata cu această stare de lucruri, Mihai-Vodă, care nu primise 
încă nici un răspuns la repetitele sale cereri şi solii şi care trăiă 
cât se poate de greu — ducând chiar lipsă —în Viena, fu cu- 
prins de o mare nelinişte. Căci pe măsură ce nesiguranța crestea 
în sufletul său, pe aceeaş măsură nădejdea în izbândirea cauzei 
sale scidea. Astfel, deşi i se spusese să steă in Viena până ce 
„va fi chemat la Praga, el se văzu nevoit a o luă înainte si a 
trimite Împăratului, la 6 Fevcuarie, o nouă scrisoare, prin care, 
după ce arată, cu multă mahnire, că nu primise până atunci nici 
un răspuns la intervenirile sale şi după ce solicită ajutor pen- 
tru întreţinerea oamenilor săi, cu care, scriă, iată sunt trei 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 47 
săptămâni încheiate de când e ţinut în aşteptare si nelucrare 
la Viena, —el se rugă să fie chemat si primit la Curte. 

Între aceste, pe când Voevodul nostru aşteptă răspuns la ce- 
rerea sa de audienţă, începu a se svoni si mai pe urmă a sosi 
la Viena veşti sigure despre trădarea Ardelenilor. Între cei 
dintâi cari se grăbiră a trimete aceste veşti Împăratului la Praga, 
îu, se înţelege, şi Mihai-Vodă, care cereă, prin aceeaş scrisoare 
de vestire din 10 Fevruarie, să i se libereze şi să i se pună în 
siguranţă familia, ce se găsiă acum cu totul în mânile duşma- 
nilor săi. Sufletul Voevodului se umplu de mulțumire şi nădejde 
la primirea veştilur despre întâmplările din Ardeal: de multu- 
mire, căci toate cele ce spusese el cu privire la necredinta si 
nestatornicia Nobililor, se confirmau acum, cu vârf si îndesat, 
prin însăşi faptele lor; de nădejde, căci vedeă bine, că prin 
răzbunarea sorții, Imperialii vor fi nevoiţi a apelă ei acum la 
ajutorul lui. Aşa se şi întâmplă. Steaua apusă a lui Mihai-Vodă 
apăreă iarăş la orizont! 

Într'adevăr, vestile despre alegerea lui Sigismund Bathory, 
despre arestarea partizanilor Împăratului si despre alungarea 
Generalului Basta din Ardeal, avură darul a scoate şi pe cei 
dela Curte din liniştea şi nepăsarea lor de până atunci. Simţiră 
acum şi ei că, de rândul acesta, trădarea Ardelenilor era o în- 
fruntare, o bătae de joc, o adevărată insultă la adresa Împăra- 
tului, pe care trebuiau numai decât s'o pedepsească şi s’o raz- 
bune. Lucrurile luară deci dintr'udată altă fata. Hotarirea ln- 
perialilor se arată în procedarea lor mai energică. Atât întâia 
deputatie ardelenească cât şi Stefan Kakas, care, cum stim, fu- 
sese trimis s& comunice alegerea lui Sigismund, infatisind-o ca 
o necesitate politică fata de Turci si Poloni, fură dati afară 
din Praga, după ce avură să îndure destule şi dureroase supă- 
rari şi jigniri din partea Nemtilor ; iar Mihai-Vodă, pe care im- 
prejurările îl ridicase acum deasupra tuturor, fù invitat la Curte, 
ca unul ce cu puternicul său brat putea supune Ardealul, pe- 
depsind pe Nobili şi răzbunând pe Împărat. 

La 23 Fevruarie Mihai sosi la Praga cu 35 cetaşi dintr’ai 
săi. Vestea sosirii Voevodului, spre care acum se îndreptă cu 
încredere si nădejde privirile tuturor, se răspândi iute si fu 
trimisă în toate părţile. Se făcură speciale pregătiri pentru pri- 
mirea lui la Curte, unde, la 1 Martie, putt vedeă, în sfârşit, 


48 A. LAPEDATU 


mult dorita față a Cesarului. Înțelegerea, care se legă repede, 
fu pecetluită în fata lumii cu ospeţe bogate şi serbări strălu- 
cite. Viteazul pribeag, care numai câteva săptămâni în urmă 
îndură lipsa şi nepăsarea tuturora, eră acum în deosebi.consi- 
derat şi prețuit. | 

Gravorul împărătesc Sadeler fù însărcinat să-i sape chipul 
după natură. Şi meşterul își îndeplini cum nu se poate mai 
bine sarcina. Chipul Domnului se arată în toată măreţia şi fru- 
musetea ce aevea întrupă. Figura e slabă, melancolică, serioasă 
si cam aspră, foarte frumoasă si cu multă expresiune. Poartă 
pe spate o manta albă cu guler de blană şi în cap are un gu- 
giuman lăsat la o parte, pe stânga, în forma căciulii româneşti şi 
împodobit, în dreapta, cu un frumos surguciu de pietre scumpe. 
Fisionomia Voevodului răspunde întocmai închipuirii celor ce 
au studiat caracterul acestui bărbat extraordinar“. Si aceasta o 
spune tocmai istoricul ce a cuprins şi pătruns mai în întregime 
şi mai în adânc sufletul marelui Mihai,—Niculae Bălcescu, care, 
când văzu pentru întâia oară portretul lui Sedeler, exclamă cu 
încredințare : acesta este ! Da, a fost norocită întâmplarea care 
a făcut să ni se păstreze o icoană atât de adevărată şi minu- 
nată a strălucitului Viteaz, pe care meşterul a săpat următoa- 
rele frumoase şi prea adevărate cuvinte: Mihai Voevodul Țării- 
Româneşti, strălucit in norocire şi nenorocire, şi deopotrivă. vir- 
tuos în amândouă. Atâta cinsti numele lui Hristos, Maiestatea 
Împăratului, Republica Creştină, şi unirea Bisericii sub marele 
Pontifice, încât, pentru binele public, nu-şi cruţă nici viata sa: 
purcede înainte fără temere, chiar şi dacă s’ar impotrvi toate 
pnterile Iadului ; prin faptele sale întrece plăsmuirile poetice“. 

Chipul măreț şi impunător al lui Mihai-Viteazul se vede că 
a impresionat în mod deosebit şi pe pictorul Curţii împărăteşti, 
pe vestitul Franz Francken II, căci într'un tablou al acestuia, care 
reprezintă scena când bogatul Cresus arată inteleptului Solomon 
comorile sale, întrebându-l : au nu sunt eu fericit ? — se poate 
vedeă în planul întâi al persoanelor de decor, ce alcătuiesc 
suita bogatului Rege, figura frumoasă şi maestoasă a lui Mihai- 
Vodă, care ni s'a păstrat astfel şi pe această cale. 

Aşa fù primit şi sărbătorit Mihai-Vodă la Curtea din Praga, unde 
rămase câteva săptămâni în- apropierea Împăratului Rudolf şi 
în mijlocul Sfetnicilor săi. După sărbători veni însă vremea fap- 


““e3ugIs erap putdaduj ‘requ! [NUe[d ur €31-9 1V [nfguosIod ə [NUUIO(] 'UOMDULI ZULIA IN, [Noqey ednq) 


INZe2HA RPOA-IeUIW 





Digitized „Google 


‘DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. | 49 
telor. Conteniră deci cele dintâi şi începură cele din urmă. Pen- 
tru a le urmări însă şi pe aceste cu toată înţelegerea, e bine să 
cunoaştem mai întâi cele ce să petrecuseră în Ardeal în această 
vreme. 


XI. 


1. Aducerea și instalarea lui Sigismund Báthory. -- 2. Întoarcerea solilor 
din Praga si vestile despre hotăririle luate acolo. — 3. Încercarea Ardelenilor 
de a compromite pe Mihai-Vodă în fata Imperialilor. — 4. Scrisoarea către 
marele Vizir lbrahim-Pasa. — 5. Scrisoarea către boerii Țării- Românești.— 
6. Încercarea lui Mihai de a-și liberă familia cu puterea și corespondența 
Jui cu credincioșii săi din Ardeal. — 7. Înarmări şi pregătiri de luptă în 
amândouă părțile. | 

După alegerea lui Sigismund Bâthory, arestarea partizanilor 
Împăratului, alungarea lui Basta din ţară şi martiriul lui Baba- 
Novac, lucrurile se limpeziră mult în Ardeal şi mai ales în Cluj, 
unde se găsiă dieta care pusese la cale aceste noui orândueli. 
Rămâneă numai să vie alesul şi doritul Principe, spre a luă 
conducerea treburilor publice. Lucrul nu se zăbovi. Căci dieta, 
îndată după alegere, trimise la Sigismund Bâthory, în Moldova, 
pe Nicolae Bogâti şi Nicolae Vaida cu misiunea ca, aducându-i 
la cunoştinţă însemnatul act, să-l povăţuească a se pregăti de 
cale, deoarece în curând va sosi acolo, în Moldova, unde se 
găsiă Principele, sub paza gardiei polone a lui Kremie Movilă, 
o deputatie solemnă, spre a-l conduce în patrie. Această depu- 
tatie, compusă din: Ştefan Toldi, loan Szentpáli, loan Petki, 
Ştefan Cseffei şi Baltazar Ördög şi însoţită de 300 călăreţi, se 
găsiă în ziua de 15 Martie în Capitala Moldovei, la Suceava, de 
unde anunţă Bistriţenilor că merge întru întâmpinarea lui Si- 
gismund, care sosise în ajun la Botoşani. 

. Plecarea nestatornicului Principe din acest târg fù tot asa 
de ridiculă ca şi mai toate faptele lui. Într'adevăr el fă scos pe 
fereastra casei în care eră găzduit şi apoi, în fugă nebună, pornit 
spre hotarele Ardealului. Astfel, scăpat de sub privigherea şi 
urmărirea gardiei leşeşti, ridicolul Principe străbătă valea Mol- 
dovii, dela Suceava — prin Gura Humorului, Vama şi Câmpu- 
lung — până la muntele Mestecăniş, iar de aci valea Bistritei— 
prin Vatra Dornei—până la Cândreni. Apoi, urcând muntele 


A. Lapédatu, Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul. 4 


50 A. LĂPEDATU , 





de hotar al Tihutei, coborî dincolo, în Prundul Bârgăului din 
Bistriţa, unde fù primit de către locuitorii ce căpătaseră po- 
runcă să pregătească si să curețe drumurile înaintea domnesculu Ë 
Stăpân. Puținele trupe împărăteşti ce mai erau în Gherla, la 
vestea intrării lui Sigismund în ţară, se retraseră în Chioara. 
La Bistriţa Bathory fù întâmpinat, între aclamări de bucurie, de 
către cetele lui Moise Săcuiul, devotatul cu care pusese la cale: 
în timpul din urmă toate uneltirile. lar la Cluj, unde sosi la 26 
Martie, el fu întâmpinat de întreaga Nobilime, în fruntea căreia, 
se găsiă Csâky. Serbările pentru aceasta a treia intronare a lui 
Sigismund ţinură două zile şi se încheiară printr'un nou ju- 
rământ, pe care él îl faci pentru păzirea legilor ţării şi privile- 
giilor Nobilimii. 

Bucuria acestor serbări ţină însă prea puţin. Căci delegaţi! 
întorşi dela Praga aduseră veşti de natură turburătoare şi în- 
grijitoare: Mihai-Vodă, care a fost invitat, primit şi sărbătorit: 
la Curte, fusese însărcinat de Împăratul Rudolf ca împreună 
cn Basta să cucerească Ardealul şi să pedepsească pe trădători. 
Acum abiă, în fata primejdiei, isi dădu Nobilimea ungurească 
seamă ĉe mare greşeală făcuse prin alegerea lui Sigismund. Era 

prea târziu însă. Armele aveau să hotărască soarta lucrurilor. - 
Căci Mihai-Vodă, căruia i se dăduse bani îndeajuns pentru strân- 
gerea oştilor, făceă acum toate pregătirile, spre a puteă aduce 
Ardealul „prinos pajurei cu două capete“. lar Ardelenii, cari aveau 
cunoştinţă de aceste pregătiri, ştiau prea bine că în cazul cand 
tara va cădeă iarăş sub puterea Imperialilor, cel care va ajunge 
în fruntea guvernului. va fi tot odiosul Valah. Şi temându-se, cu - 
drept cuvânt, de soarta ce-i aşteptă, ei cercară a-l desface de 
către Curtea împărătească, ca totdeauna, prin mişeleşti uneltiri. 
Astfel, închipuiră două scrisori, pe care Mihai-Vodă. le-ar fi a- 
dresat marelui Vizir Ibrahim Paşa si boerilor săi din Țara- 
Românească: Udrea Banul, Negrea Clucerul şi Stoichiţă Po- 
stelnicul. 

În scrisoarea. către marele Vizir, după ce arată buna credinţă, 
şi gândurile de supunere ce pururea a nutrit fata de Turci, et 
cereă ajutor, spre a cuceri Ardealul şi a-şi liberă familia din 
mânile duşmanilor, pentru ca apoi pe cel dintâi să-l închine 
Sultanului, iar pe cea dea doua s’o dea în mânile Tarcilor, ca 
chezăşie a credincioasei şi statorniciei lui alipiri către ei. „Nu - . 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. | 51 


are nevoe, spre acest scop, de oştire mare, căci— se zicea în scri- 
soare—a văzut acum cu ochii săi tara Împăratului si oamenii 
lui, ostirile, generalii şi cetăţile lui. Poate deci să adevereasc& 
fără sfială că sunt oameni slabi, neomenosi, lipsiţi de orice ener- 
gie şi de orice putere, care nu sunt în stare să apere propria 
lor Împărăţie si cu atât mai putin destoinici a ocroti ţările lui“, 
lar în scrisoarea către boerii săi, după ce se vestiă că a fost 
primit nespus de bine la Curte şi tă i sa pus la îndemână 
oaste spre a supune Ardealul, se scriă: „Nu-mi e, cu toate 
„astea, cu putinţă să rămân între atâţia oameni tâmpiţi si 
tonti, cari mă înconjură si nu sunt buni de nici o treabă. Băr- 
batii de aci sunt adevărate mueri: molesiti, stricati, decăzuţi, 
netrebnici şi blegi. Nici Împăratul nu face excepţie şi mai e, 
afară de aceasta, şi mărginit afară din cale; nu mai puţin 
fraţii lui cu toate trupele lor. Am înțeles toate cele ce se petrec 
aci ; m'am dumirit asupra planurilor lor, asupra împrejurărilor 
şi moravurilor, am vizitat fortărețele si castelele lor, am primit 
însă numai încredințarea, că oamenii aceştia, cu mijloacele de 
care dispun, nu sunt în stare să înţeleagă tocmai ceeace nevoia 
cere mai mult, ceea ce le este mai de folos şi că astfel sunt 
nişte fiinţe cât se poate de neajutorate“. Apoi încheiă: „Rog pe 
Dumnezeu să mă scape înainte de toate de aci si să mă ajute 
să ajung iar în fruntea Ardealului, a Moldovei şi a Țării-Ro- 
mânești, ca să mă pot pune sub aripele ocrotitoare ale Sulta- 
nului,.a căruia strălucire se revarsă peste tot rotogolul pă- 
mântului“. | 

Amândouă aceste plăzmuite scrisori, pline cum se vede de 
cele mai ticăloase injurii la adresa Împăratului, a Curţii şi a 
Nemtilor în deobşte, fură trimese în copi: deodată Generalului 
Basta la Sătmar si Comandantului Gonzaga la Caşovia, spre a 
dovedi, prin ei, Curţii împărăteşti, că Mihai-Vodă adaugă la 
trădare si mişelie. Ce urmăriă Sigismund Bathory prin aceste 
scrisori, pe cari spuneă că oamenii săi le-au scos, la graniţele 
Moldovii, din mânile curierilor Voevodului, se vede foarte bine 
din comitiva lui către Basta: „Din aceste poate orişicine să 
vadă, eât de nedrept e a favoriză pe un trădător al trecutului, 
al prezentului şi al viitorului, împotriva unui on care a fost, 
este şi va fi o slugă supusă cu credinţă Împăratului. Dacă nu 
e destul nici atât, atunci Dumnezeu să-i lumineze mai bine pe 


52 l A. LĂPEDATU 


cei în drept, iar mie să se îndure a-mi da destoinicie să dove- 
desc prin fapte cum că, din alipire şi devotament, iar nu din 
frică, am spus totdeauna adevărul“. 

Da, wa fost deajuns! Căci situatiunea eră prea înăsprită si 
falşificarea prea îndrăsneaţă, pentru ca aceste scrisori, trimise 
la Curte, să nu deştepte bănuiala firească că sunt falsificate. 
Gonzaga spune limpede că nu crede în autenticitatea lor. Basta 
chiar, duşmanul ascuns al lui Mihai, se văzu nevoit a arătă 
bănuiala sa cu privire la aceste scrisori. Se înţelege dar că ele 
nu avură efectul dorit şi nădăjduit de Sigismund. Fără pedică, 
lucrurile se desfăşurau deci cu firească înaintare. 

Am văzut că în pretinsa scrisoare a lui Mihai către Ibrahim 
Paşa se vorbeşte în deosebi de mântuirea familiei Voevodului 
din mânile Ardelenilor. Într'adevăr, ştim cât de mult tinea el 
la ai săi şi cum veşnic gândul său erà la ei, ales la iubitul său 
fiu Pătraşcu-Vodă, pentru eliberarea căruia făcu o sumă de in- 
terveniri la Curte, mai cu seamă după întoarcerea lui Sigismund 
în tara. Ardelenii aveau cunoştinţă de aceasta, şi pentru a dă 
o mai mare aparenţă de veracitate plăzmuirii lor, aduseră vorba 
de familia Voevodului. Pe de altă parte însă, ştiind cum că acesta, 
cu stăruinţa-i si îndrăsneala-i cunoscută, va cerca să-şi libereze 
familia prin orice chip, strămutară pe captivi dela Gelău la Fă- 
garas. Mihai-Vodă, necunoscând acest lucru si văzând că cu aju- 
torul Imperialilor nu-şi va putea liberă pe ai săi, cearcă a-i li- 
beră cu puterea prin mijlocirea credincioşilor săi din Ardeal şi 
Ungaria: Bartolomeu Somogy, Nicolae Senyey, Sigismund Rá- 
koczy şi Nicolae Zolyomi, cari de altfel îl ţineau în' cunoştinţă 
şi cu întâmplările din Ardeal. Dar aceştia nu izbutiră, pentru 
că familia lui Mihai-Vodă era ţinută sub bună bază şi pentrucă 
fù trimisă din vreme la Făgăraş. „Zău aş fi dorit să umblu în 
treaba cn care m'ai însărcinat Măria Ta — scriă Senyey — să 
aduc pe Pătraşcu-Vodă din Gelău, dar aceasta nu eră cu pu- 
tinta pentru mine nici pentru altul, căci se află sub mare pază, 
de când ai venit Măria Ta aci pe pământul nostru .... Acum 
Măriile Lor Doamna noastră şi Pătraşcu-Vodă se află la Făgăraş“. 

Aşa dar nu izbutiră nici scrisorile lui Sigismund a răpune pe 
Mihai-Vodă şi nici încercările acestuia de a-şi liberă familia. 
Rămâneă deci ca şi una şi alta să se facă pe calea armelor 


> ie 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 93 


toarmirile si pregătirile de războiu începură cu mare silinta în 
amândouă părţile. 


XII. 


1. Întoarcerea lui Mihai-Vodă la Viena şi venirea lui la Cașovia. — 2. 
Împăcarea celor doi vechi rivali și noui tovarăși. — 3. Strângerea oștilor 
lui Mihai-Vodd. — 4. Întocmirea taherii lui Basta la Măitin. — 5. Împre- 
unarea trupelor celor doi Comandanți. — 6. Întocmirea taberii Ardelenilor 
la Gherla. — 7. Incercările lui Sigismund Bdthory de a împăcă și castiga 
pe Basta. 


După câteva săptămâni de şedere la Praga, în care timp Sfatul 
împărătesc de război hotărîse cursul expediției în Ardeal, Mihai- 
Vodă plecă, la 3 Aprilie, spre Viena, dăruit fiind de Împărat 
cu un castel pe sama sa şi a familiei sale şi cu o sută de mii 
de taleri pentru plata oştilor ce trebuiă să adune. A doua-zi 
el eră în Capitala Austriei. Zăbovi şi aci câtva timp, pentru a 
luă înţelegere cu Arhiducele Matthias asupra amănuntelor ex- 
peditiei plănuite şi, după ce totul fu.hotărit, plecă, către sfârşitul 
lunii, la Caşovia, unde aveă să se facă întâia închegare a oastei 
sale şi unde, potrivit dorinţei exprimate de Curte, Comandantul 
trupelor împărătești, Generalul Ferrante Gonzaga, trebuia să-l 
împace cu Basta. 

Gonzaga, instiintat de plecarea lui Mihai-Vodă si aflând că 
cele treisprezece oraşe din Szepes închinate Polonilor au pus 
la cale un atentat împotriva vieţii lui, se grăbeşte a-l vesti de aceasta: 
lad Mai, povăţuindu-l să umble cu băgare de seamă şi oferindu-i 
cete de husari întru siguranţă şi apărare. La 11 Mai Mihai-Vodă 
eră in Caşovia, unde fi cât se poate de bine cinstit şi prieti- 
neste primit de Generalul Gonzaga, care profită de vremea ge- 
derii Voevodului aci şi, invitând pe Basta să vie la dânsul, îm- 
plini dorinţa Curţii de a împăcă pe adversari. Împăcarea se faci 
la un ospăț, când cei doi ostaşi isi întinseră şi-şi deteră må- 
nile, cel -putin de ochii lumii si pentru a face faţă împrejură- 
rilor, la cari erau porunciti să conlucreze. Mihai-Vodă nu putea 
„iertă însă în fundul sufletului său pe perfidul Albanez, a cărui 
purtare adusese căderea sa dela Mirislău, iar acesta, la rândul 
său, nu putea, de sigur, suferi ca Voevodul valah să-i stee 
înainte, acum ca şi odinioară, prin bravură si consideratiune. 


54 A. LAPEDATU 

Dar, cum am zis, cel putin de ochii lumii; împăcarea se fact. 
Nu rămâneă acum decât ca fiecare din cei doi Comandanti 
să-şi tocmeasca, precum se hotărise, tabere apârte, pentru ca 
apoi, împreunându-le, să ducă la îndeplinire mandatul Curţii 
împărăteşti : — să cucerească Ardealul. 

Stim că Mihai-Voda, la venirea sa în aceste părţi de loc, îşi 
lăsase rămăşița trupelor sale . credincioase la Beiuş, Orade si 
Caşovia, în grija devotatilor săi Căpitani, cari, de îndată ce 
“ primiră vestea că Stăpânul lor obținuse mijloace să adune noui 
trupe, începură a lucra cu sârguinţă si stăruinţă în acest scop. 
Întradevăr Bartolomeu Somogy din Beiuş, Nicolae Senyey din 
Lapispatak, Nicolae Zolyomi din Sz6kelyhid şi Sigismund Râkoczy 
din Casovia făcură cu acest priiej bună si credincioasă slujbă 
Voevodului nostru. Căci pe când pe deoparte îl vestiă despre 
toate cele ce se petreceau în Ardeal, pe dealta îi strângeau 
şi intretineau oştile ce începuseră a se adună din toate părţile 
sub steagurile lui. Astfel, când Mihai-Vodă cobori spre Tisa, 
el isi putù întocmi cu aceste oști, împotriva cetăţii dela Tokay, 
o tabără de război, la Rakamaz, unde veni de se împreună 
cu dânsul cetele de Cazaci ale Căpitanului polon Stadnicky 
şi de unde îndeamnă el pe credincioşii săi din Ţara-Românească 
Şi Moldova a se ridică şi alungă din scaunele domneşti pe vasalii 
Cancelarului polon, pe Eremie si Simeon Movilă. La începutul lui 
Julie Mihai-Vodă trecu Tisa şi se îndreptă, prin Debrețin, spre 
Sătmar, unde se. găsiau în tocmire trupele lui Basta. 

Ne aducem aminte că lăsasem pe acest Comandant în mo- 
mentul când, scos cu mare alai afară din Cluj, plecase la Gherla, 
unde puse mai mare peste garnizoana împărătească pe Căpitanul 
Sigfrid Ribis, care despartindu-se de soldaţii săi, închină, cum 
s'a arătat, cetatea lui Sigismund Bathory, când acesta fu readus în 
ţară. Dela Gherla Basta se duse la Dej, din apropierea cărui târg, 
dela Capsan, vesti Nunciului Apostolic din Viena, la 12 Fe- 
vruarie, retragerea sau mai bine alungarea sa din Ardeal. Cu- 
rând după aceasta îl găsim în părţile Sătmarului, unde i se află 
oastea la iernatic. De aci raportă el, cum am văzut, la Curtea 
din Praga, prin Arhiducele Matthias, îutâmplările petrecute în 
Ardeal si ceri să i se incredinteze sarcina de a recuceri ţara 
pierdută, ceeace, spunea el, poate face cu 10.000 pedestrasi gi 2.000 
călăreţi. 


low k 
“a” Wii. > : 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 55 
Cei dela Curte hotăriseră însă altfel. Expediția trebuiă să se 
facă împreună şi în bună înţelegere cu Mihai-Vodă. Când Basta 
fù înștiințat de aceasta, după cum se poate vedeă dintr’o scri- 
soare a prietenului său Tomaso Cauriolo dela Baia-Mare din 
22 Martie, nu putin se nemultumi. Totuşi, ca ostean ce eră, şi 
încă de cei năimiţi, el trebui să asculte şi să se plece poruncii. 
După ce merse la Caşovia, unde fusese chemat spre a se 
împăcă cu Mihai-Vodă, Basta se întoarse înapoi la Sătmar şi 
„se puse a-şi tocmi cu sârguinţă tabăra la Măitin, loc aşezat la 
două mile departe de Sătmar şi la cinci mile departe de Șimleu. 
În jurul rămăşiţelor oastei sale din toamna trecută, se strân- 
seră mai întâi haiducii, vestiți luptători de pradă de pe lângă 
graniţele turceşti, cărora li se spuse că vor sluji să ducă pe 
Mihai-Vodă în Ţara-Românească. Fura’ chemaţi apoi Nobilii un- 
guri de peste Tisa, cari însă răspunseră că nu pot luptă îm- 
potriva fraţilor lor din Ardeal. Veniră însă în schimb câteva 
compănii de Nemti, sub povata lui loan Pezz, 2.500 călăreţi Un- 
guri, sub comanda căpitanului Rothall şi, în sfârşit, la urmă de 
tot, Silezienii, călăreţii cu platoşe, — Catafractii Voevodului — 
nostru! Cu sosirea acestora alcătuirea taberii eră încheiată. 
-Căci Mihai-Vodă venise încă dela 9 Iulie de-şi impreunase tru- 
pele cu ale lui Basta, în tabăra acestuia dela Măitin. Întâlnirea 
ambilor Comandanți fù prietinească şi vizitele ce-şi făcură unul 
altuia trebuiau să arate taberii întregi buna lor înţelegere. 
“Totul eră acum gata şi oștile împărăteşti se găsiau în aştep- 
tarea Ardelenilor, cari, pregătiţi fiind şi ei pe deplin, plecară 
împotriva celor ce veniau să-i supună şi pedepsească. 
Întradevăr, Sigismund Bathory, după ce văzu că nu pută 
izbuti să compromită si deci să despărţească pe Mihai-Vodă de 
către Imperiali, prin inchipuitele sale scrisori de trădare, — isi 
<hemă oastea la Gherla. Apoi, cu învoirea dietei ce deschisese 
la Cluj în 3 lunie, trimese în toate părţile după ajutor: la Poloni, 
la 'Turci şi la Moldoveni. Cei dintâiu erau însă supăraţi pe Si- 
gismund pentru că luase în stăpânire Ardealul fără sfatul şi 
ajutorul lor. Cei de al doilea, Turcii, se grăbiră a trimite din 
tabăra lor dela Ersek o însemnată si puternică oaste de ajutor, 
care de sar fi putut ajunge cu Ardelenii, ar fi pus în grea cum- 
pănă pe Imperiali. Dar Mihai-Vodă, care aflase lucrul, găsi 
mijlocul de a zădărnici aceasta. El închipui o scrisoare ca tri- 


56 l A. LĂPEDATU 


——— ee 


measă de Principele Ardealului Paşei ce trimesese ajutor oştile 


sale, prin care, după ce-i mulţumeşte de bunăvoință şi grabă, - 


îi arată că e destul de bine pregătit pentru a luptă singur cu 
dușmanul, aşa că nu mai are nevoie de nici un ajutor. Scri- 
soarea sosi la vreme, ea fu crezută, şi olăcarii trimişi de sârg 
pe urma ostilor le întoarse îndărăt. Singuri Moldovenii lui Ere- 
mie-Vodă Movilă veniră sub povata lui Bucioc Spătarul, ase- 
zându-se în ţinutul Bistriţei, unde rămaseră mai multă vreme. 
Astfel tabăra Ardelenilor se alcătui cât se poate de bine şi 
repede la Gherla, ajungând în scurt timp mai numeroasă şi mai 
bine întocmită decât a Imperialilor. Căci se adunaseră peste 
douăzeci de mii de luptători, pe care-i dădură Nobilii cu con- 
tingetele Scaunelor săcueşti şi oraşelor săseşti. 

Către sfârşitul lunii, în aceeaş vreme când se completă şi 
tabăra lui Basta, Sigismund trimise trupelor sale numeroase şi 
frumoase steaguri intr’aurite şi argintate şi rândui ca Comandanți 
generali pe Şt. Csâky şi pe Moise Săcuiul, cari ajunseră acum a.nu. 
se mai înţelege aga de bine ca mai înainte vreme. Mai mult încă. 
O ceartă surdă izbucni.intre ei, tocmai în momentul când, 
“pregătiţi fiind, după porunca Principelui lor, trebuiau să por- 
nească spre hotarele de sus ale ţării întru i duş- 
manului. 

Înainte însă de a porni la luptă, Sigismund se gândi să mai 
caute odată pacea, prin mijlocirea lui Basta, prietenul şi tova- 
răşul de odinioară al Ungurilor. În acest scop trimese în solie 
în tabăra acestuia, la Sătmar, peun anume Eustatiu Gyulafty, cu în- 
sărcinare să arate precum au înţeles de bănatul Împăratului a- 
supra sa. Dar el—scrie mai departe Cronicarul nostru—nu pentru. 
aceea sa întors în ţară, ca să fie improtivnic Împăratului, ci 
pentru ca să-şi poată apără moşia despre barbari. Şi nu din 
voia sa, ci cu pofta tuturor a venit în Ardeal. Căci Imperialii, 
precum în trecut, aşa şi acum, n'au putut să apere această ţară, 
de oarece s'a pierdut Lipova, Timişoara si alte cetăţi. Să se 
încreadă deci lui şi să-i primească slujba ce din nou oferă, spre 
a nu se mai vărsă sânge creştinesc. La aceste Basta răspunse 
că nici el nu doreşte vărsare de sânge creştinesc. Dar Rudolf 
Împăratul nu este cap prost ca acela, să se poată împăcă cu 
un ospăț. Ci i se cuvine mai mare cinste şi ascultare decât 
tuturor Domnilor. Întors cu acest răspuns, Sigismund trimite 


"a 


* 
a.m 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 57. 


din nou pe Gyulaffy la Basta. spre a-l încredinţă cu jurământ că 
nu pentru scădere, ce mai mult pentru adăogire şi creştere între 
creştini au venit. Dar de vreme ce cunoaşte că Imperialii vin 
asupră-i, el este gâta a stă împotrivă. La aceasta Basta răs- 
punse că el este slugă si că deci ceis’a poruncit are datorie 
a îndeplini. Din aceste scurte cuvinte, Sigismund înţelese că in 
'zădar căutase pacea. Îşi porni deci oştile. | 


XIII. 


. 1. Plecarea Ardelenilor la Șimleu și apoi la Tăşnad întru întâmpinarea 
ajutorului turcesc. — 2. Ajungerea oștilor protivnice ta Gorosldu. —'3. În- 
tocmirea trupelor lui Sigismund Báthory. — 4. Rânduirea de bătae a tru- 
pelor împărăteşti. — 5. Începerea luptei cu bătaea tunurilor si contenirea 
ei. — 6. Bătălia dintre trupele lui Basta și Moise Săcuiul şi înfrângerea 
acestui din urmă. — 7. Atacul lmi Mihai- Vodă, imprăştierea şi ruginoasa 
fugă a Ardelenilor. as 


Ardelenii plecară cu multă nădejde de isbândire. Ei merseră 
deadreptul la Simleu. De aci însă, în loc de a căută pe protivnici 
în tabăra lor dela Măitin, la depărtare de 5 mile numai, apu- 
cară spre Tăşnad, să se ajungă mai lesne şi mai degrabă cu 
trupele turceşti de ajutor, pe cari, ştiindu-le plecate, le aşteptau 
zi de zi. Vestea, pe care o primiră, de sigur cu multă indignare 
„Şi scârbă, cum că aceste trupe au fost întoarse din drum prin 
machinatiunile lui Mihai-Vodă, îi făcură să se întoarcă la Simleu, 
mai ales că aflară că Imperialii, ridicându-şi tabăra, au pornit 
spre Ardeal, pe calea pe care ei însăşi le-o lăsară deschisă. 

În ziua de 2 August, într'o Joi, oştile protivnice se ajunseră 
la Goroslău, sat mai mult unguresc decât românesc, aşezat în 
apropiere de Simleu. Cea dintâi grije ù lor fù să se înstăpânească 
în pozitiuni cât mai bune si să se tocmească în linie de bătae. 
Ardelenii se grăbiră a ocupă o colină mai mare, pe care-şi ri- 
dicară tunurile şi-şi rânduiră oastea, mai ales pedestrimea, des- 
tul de bine.. Imperialii ocupară şi ei, la rândul lor. o a doua 
colină, mai mică, ce se găsiă în fata celei a dușmanului, şi-şi 
rânduiră oastea în două mari corpuri: deoparte Basta, de alta 
Mihai. Sub cel dintâi se aflau: mai întâi 3.000 călăreţi Silezieni 
şi Voloni cu tot atâţia lăncieri Unguri, apoi călărimea Germană 
- sub Mihai Székely, Căpitanul Sătmarului, şi 3.000 pedestraşi sub 
loan Pezz, în sfârşit, pedestrimea valonă cu 6 tunuri. Sub cel 


~. 


58 | A. LĂPEDATU 


al doilea, sub Mihai, se aflau: mai îutâiu oastea lui de strânsură, 
alcătuită în mare parte din Cazaci, Români, Bulgari şi Sârbi, 
apoi pedestrimea ungurească a lui Ludovic Râkoczy, precum şi 
mercenarii, husarii şi haiducii lui Rottal, în sfârşit câteva sute 
de călăreţi, numiţi, după culoarea hainei lor, roşii, vineti si negri, 
cu alte 6 tunuri. 

Lupta începu în dimineaţa zilei de 3 August, pe la ora nouă, 
cu bătaia tunurilor, aşezate faţă 'n faţă pe cele două coline. 
Dela început Ardelenii se găsiră în scădere faţă cu Imperialii. 
Căci pe când tunurile lor, aşezate prea sus, băteau pe deasupra 
trupelor împărăteşti, ale acestora loviau bine şi tot în plin. Dar 
căldura toropitoare a verii nu îndemnă prea mult pe luptătorii 
îndestul de obosiţi de lunga lor cale. Astfel Basta, luând inte- 
legere cu Mihai-Vodă, eră dispus să amâne lupta pe a doua zi. 
Fără a strică linia de bătae, el se retrase dar şi, poruncind să se 
întindă pe pajiştea verde două corturi, cobori după cal şi se 
dădu odihnei. Văzând aceasta, Sigismund crezu cu adevărat că 
duşmanul hotărise amânarea luptei, drept ce porunci alor săi 
să desfacă linia de bătae şi să se aşeze mai comod în tabără. 
Ardelenii părăsiră colina, pe care se cantonaseră destul de bine, 
coboriră chiar o parte a tunurilor, întinseră corturile, lepădară 
armele şi se dădură, in pace, care cum putu şi pe unde era, la- 
odihnă. | B 

De acest moment, ca întotdeauna, ştiu să profite Mihai-Vodă. 
Căci văzând pe Ardeleni astfel desfacuti şi imprastiati, înțelese că e 
timpul cel mai nimerit ca ei să fie loviți cu putere şi pe ne- 
aşteptate. Erau ceasurile cinci spre seară, când el hotări pe Basta 
la acţiune. Cei doi Comandanți încălecară, se puseră în fruntea 
trupelor şi — lăsând mijloc lui Rottal—Mihai la aripa dreapă 
iar Basta la cea stângă, porniră cu mult avânt şi în strigăte 
de bătae asupra Ardelenilor, cari se pomeniră astfel deodată cu . — 
duşmanii în față. Nu mai eră deci vreme de pierdut. Spăimân- 
taţi şi zăpăciţi prinseră şi ei armele si căutară a se tocmi de 
luptă. 

Cea dintâi grije a lui Moise Săcuiul fù de a reocupa colina 
părăsită. Se pune deci repede în fruntea pedestrimii, care se 
putu rândui mai lezne şi mai degrabă de luptă, şi se aruncă în- 
tr'acolo. Imperialii îi eşiră însă in fata. O luptă încordată, pept la. 
pept, se încinse atunci între protivnici. În acest timp călărimea ` 


* 





DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 59 
3 

Ardelenilor, refăcându-şi rândurile, veni să sprijine întreprin- 
derea lui Moise Săcuiul. Dar Generalul Basta porunci repede - 
celor mai buni puscasi ai armiei sale, muşchetarilor, să pro- 
prească atacul viguros ce ea veniă să ded. Astfel călărimea duş- 
mană fù întâmpinată cu o ploae de foc, sub care cai şi călăreți 
se răsturnară de-avalma. Totuşi pedestrimea ardeleană se tinea 
bine, .căci ştiă cum că dela ocuparea colinei atârnă însăşi soarta 
bătăliei. În schimb însă rândurile Imperialilor se zdruncinară şi 


_ dadura înapoj. i 


Atunci Basta, care băgase în foc numai o parte a trupelor 


sale, porunci grosului armatei să vie în ajutor, iar tunarilor să 


susţină, cu foc viu şi continuu, un al doilea atac. Lupta fu crân- 
cenă, o mulţime de ostaşi căzură din amândouă părţile. Dar 
isbânda rămase pe partea Imperialilor, cari se înstăpâniră pe 
colină. În zadar Moise Săcuiul mai cearcă odată să spargă şi 
să împrăştie pe duşman, căci e respins. Tunurile Ardelenilor, 
40 la număr, căzură cu toatele în mânile Imperialilor, cari 
smulseră de asemenea protivnicilor mulţime de steaguri. 

În timp ce Basta cu trupele sale dădeă, sustinea şi. isbândiă 


“această luptă, Mihai-Vodă cu ai săi se aruncă asupra ostilor 


din vale, cari se rânduiseră de luptă. Sustinut de bătaia nimi- 
citoare a tunurilor, cari acum, inmultite fiind cu cele cucerite 


dela Ardeleni, făceau mare pagubă in rândurile lor, el sparse si 


împrăştie, prin vigoarea si îndrăsneala atacului, sirurile oastei 
protivnice, care fù nevoită a da dosul. Înfricoşatul atac scurtă 


- lupta, care, cu toate acestea, fu foarte crâncenă. Mai toţi Că- 


pitanii Ardelenilor căzură sau fură răniţi de moarte. Gândul 
mântuirii cuprinse pe toţi, ales că întunericul nopţii ce se co- 
boră, veniă să îngrozească şi mai mult sufletele spăimântate 
ale învinşilor. Cei dintâi cari căutară scăpare fură Sigismund cu 
mai marii săi, Pilda lor o urmară toţi ceilalţi — mari şi 
mici — lăsându-și bagajele, armele şi pretioasele steagu în må- 
nile alor noştri. Dar Mihai-Vodă nu le dădu păs de fugă. Căci 
pe urma lor, în goană năpraznică, el tăiă cu ai săi pe toţi cei 
rătăciţi şi întârzieţi si prinse pe cei căzuţi şi inchinati. Numai 


` întunericul nopţii pută pune capăt acestei ruşinoase căderi şi 


spăimântătoare fugi. l 
Astfel se mântui bătălia dela Goroslău, cu mare perdere pen- 
tru Ardeleni, cari lăsară pe câmpul de luptă mai bine de 10.000 


60 | A. LAPEDATU 


ostaşi, şi cu deosebită glorie pentru oştile împărăteşti ale lui 
Basta şi Mihai-Vodă, cari aduseră, după încredințare şi făgădu- 
int’, Ardealul iarăși în stăpânirea Curţii dela Praga. 


XIV. 4 


1. — Împărțirea Ardelenilor şi trimiterea trofeelor câștigate în luptă la 
Curtea din Praga. — 2. Plecarea Imperialilor dela Gorosliu și intrarea lor 
în Cluj. — 3. Indsprirea relațiilor dintre George Basta şi Mihai-Vodă și 
cearta dintre ei.— 4. Plecarea spre Turda, jefuirea ținuturilor dela Aiud şi 
Alba-Iulia si omorirea lui Gașpar Kornis. -— 5. Hotărirea lui Basta de a ` 
ucide pe Mihai-Vodă şi planul acestuia de a plecă la Făgăraș spre a-și. 
liberă familia. — 6. Sfatul ucigașilor și asasinarea lui Mihai- Vodă. — 7. Im- 
prejurări după moartea Marelui Domn. 


Fugarii se opriră la Dej. Aci Sigismund cu mai marii săi tint 
sfat asupra celor viitoare. Se hotari ca el, împreună cu Stefan 
Csâky, să treacă de grab pasurile munţilor în Moldova; Moise 
Săcuiul şi George Borbely cu trupele ce mai rămăsese să se 
coboare în părţile de jos ale ţării, dincolo de Mureş, în cetatea 
dela Alba-lulie, unde să rămână în observare şi defensivă până 
ce Sigismund şi cu Csâky vor puteă înjghebă o nouă oaste de 
Moldoveni şi Turci, cu cari să vină asupra Ardealului; în sfârşit, 
Nobilii să se închidă în Gurghiu, așteptând destăşurarea eve- 
nimentelor. De aci cereau ei, la 22 August, prin mijlocirea Bis- 
tritenilor, veşti despre soarta Clujului, care se inchinase în- 
vingătorilor. 

într adevăr Basta şi Mihai- Vodă, după ce spulberă în noaptea 
de 3 spre 4 August oastea inimică, rămaseră locului, la Go- 
roslău, două zile, pentru a îngropă pe cei morţi, pentru a ju- 
deca şi pedepsi pe cei prinşi şi pentru a hotărî rostul lucru- 
rilor viitoare, între cari şi împărţirea trofeelor cucerite în 
luptă. Ca comandanţi deosebiți ce erau, amândoi vestiră apoi 
a doua zi, la 4 August, Împăratului la Praga strălucita biruinţă 
din ziua trecută. În scrisoarea sa, Mihai-Vodă, solicitând ajutoare 
băneşti pentru întreţinerea mai departe a oştilor şi amintind 
slujbele şi jertfele ce făcuse şi aduse cauzei creştine, cerea 
oare cum, ca şi odinioară, să i se dea guvernul Ardealului, ca- 
unuia ce i se cuveniă mai mult. În acelaş timp el vesteste 
răzvrătirea credincioşilor săi din 'Ţara-Românească, răzvrătire 
care aduse izgonirea lui Simeon-Vodă Movilă. 


t j ý za wae ~ L] 
~ e Sat rk cee 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 61 


La trimiterea trofeelor vechea duşmănie a lui Basta impo- 
triva lui Mihai-Vodă, pe care Curtea împărătească îl distinsese 
cu mari onoruri şi care acum, din nou, prin strălucirea perso- 
nalităţii sale, se ridicase deasupra pizmasului General, se dădu 
pe faţă. Un început de ceartă izbucni chiar între cei doi Co- 
mandanti. Căci Basta pretindea că lui i se cuvină, ca Comandant 
suprem al oştirilor, trimiterea tuturor steagurilor la Curte, deci 
şi acelor câştigate de trupele lui Mibai-Vodă. Dar acesta nu 
cedă. Astfel fiecare din cei doi Comandanți trimise deosebit stea- 
gurile sale — Basta prin Tomaso Cauriolo, Mihai-Vodă prin 
Petre Armeanul, cari amândoi sosiră la Praga în 13 August. 
O sărbătoare publică avu loc la Curte cu prilejul receptiei tro- 
feelor dela Goroslău, cari minunară pe toţi prin frumuseţea si 
scumpetea lor. Căci, cum am văzut, Sigismund imp§artise oastei 
sale tot steaguri intr'aurate şi argintate. Un ofiţer al Regelui 
Saxoniei, care se află atunci la Curtea din Praga, luă copii 
după cele mai frumoase si le duse stăpânului său. Aceste copii 
se păstrează până azi în muzeul bibliotecii din Drezda şi între 
ele se poate vedea şi aceea a unui steag moldovenesc, pierdut 
în luptă de trupele pe cari Eremie Movilă se grăbise a le a 
mite in ajutor lui Sigismund Bathory. 

După ce regulară totul pe câmpul de luptă, trimițând tu- 
nurile cucerite la Sătmar şi trecând sub ascutisul sabiei pe cei 
prinşi, oștile împărăteşti se ridicară de plecare şi se îndreptară 
spre Cluj. La graniţa ţării, ele fură întâmpinate de reprezentanţii 


acestei cetăţi, cari veniră să se închine Împăratului, recoman- ' 


dându-se mărinimiei şi gratiei biruitorilor, cari, sosind în Cluj 
la 13 August, luară în stăpânire oraşul, impunându-i contri- 
butiuni grele în bani şi natură, pe seama ostilor sia căpete- 
niilor sale. Clujenii obţinură în schmb cărţi prin care, în nu- 


' mele Împăratului, li se confirmară vechile lor privilegii şi li- . 


bertati orăşeneşti. Dar cu aceasta nu se mântuiră. Căci trupele 


de strânsură, atât ale lui Basta cât şi ale lui Mihai-Vodă, mer- 


cenarii ce trăiau din câștigul prăzilor, se dădură la jaf si la 
rautati mari. Marginele oraşului si ţinuturile vecine fură cât 
se poate de ticălos prădate. 

În timp ce biruitorii stăteau la Cluj, relatiunile dintre cei 
doi comandanţi se înăspriră mult. Căci, simţitor, iute si deschis 
cum eră, Mihai-Vodă nu se putu opri dea arătă verde, cu vorbe 


62 A. LAPEDATU 


ee SR Re — n — 





aspre chiar, nemulţumirea sa de felul cum eră tratat faţă de 
Basta, care găsi în vorbele ascunse si mincinoase, pe cari pre? 
tivnicii Domnului român i le soptiau la urechi, tot atâtea mo- 
tive de a indreptati, la timpul său, făptuirea planului ascuns 
şi ticălos ce de pe acum urzise—peirea lui Mihai. În acest scop, 
văzând aplecaréa haiducilor săi către „Valah“ şi temându-se 
de surprinderea evenimentelor, începu a-şi creşte oastea cu noui 
puteri, înainte chiar de a părăsi Clujul. 

Plecând din acest oraş, trupele împărăteşti tăbăriră pe câmpul 
dela Criştiş, lângă Turda,—Basta pe malul Ariegului, Mihai ceva 
mai spre miază-zi. În ziua aceea Turda luă foc. lar cetele de 
mercenari, cari nu mai puteau fi ţinute în frâu, se dădură la 
jaf şi omor prin întreg ţinutul. Aiudul şi Alba-lulia, pe care 
o părăsiră Moise Săcyiul si George Borbely, refugiindu-se cel 
întâi la Făgăraş, cel al doilea la Deva, căzură pradă jefuitorilor, 
a căror furie se pare că nu mai cunoşteă nici o margine. Căci 
cronicarii şi documentele timpului ştiu să ne povestescă o în- 
treagă serie de grozăvii, pe care le-ar fi făptuit mai ales tru- 
pele de sub povata lui Mihai-Vodă. Asa ele ne spun că la Alba- 
Iulia ar fi prădat şi pustiit palatul Principilor, ar fi distrus 
si ars arhivele ţării, ar fi jefuit catedrala de cele sfinte şi ar 
fi profanat mormintele chiar, între cari şi pe acel al marelui 
erou loan Huniade, despre care grozavă faptă, aceleaşi cronici, — 
ştiu să ne înşire o seamă de barbare şi tragice peripeţii.... 
Neîndoios totul e mult prea mult exagerat; dar nu e mai putin 
adevărat că s'a făcut mult rău şi destul de mare jaf, pagubă 
si omor. Numai cat totul, cum am spus, a fost exagerat pe 


“urmă de cei ce aveau tot interesul să îndreptăţească prin astfel 


de exagerări şi prin tot felul de calomnii nelegiuita asasinare 
a lui Mibai-Vodă, în seama căruia au pus, pentru aceleaşi mo- 
tive, o sumedeni6 de vorbe aspre, grele şi nesocotite la adresa. 
Împăratului şi a Curţii sale. 

Toate aceste noi trebue însă să le primim cu jezovi: Căci 
dacă Mihai-Vodă a fost iute, el n'a fost nesocotit şi dacă a 
fost pornit spre răzbunare, el n’a fost un barbar, cumy ni-l arată. 
protivnicii lui şi ai noştri. A voit însă țara pentru care se lup- 
tase atât de greu si pentru care se $trăduise atât de mult, —a 
voit Ardealul. Dar a spus-o verde şi deschis şi a cerut-o cu tărie 
gi staruinta. Căci acum, ca şi atunci când l-a cucerit pentru 





\ 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALF LUI MIHAI VITEAZUL. 63 





întâia oară, lui i se cuvinea, ceea ce de altfel recunoscuse şi 
Curtea împărăteascăttrimiţându-i, înaintea luptei dela Mirislău, 
prin Pecz şi Sz6kely, scrisori de întărire ca guvernator. Acest 


Ardeal însă-l voia şi ambițiosul Basta, care, nestiind ce va aduce 


viitorul, deci ce vor hotărî cei dela Curte în privinţa acestei 
tari, se hotărî să-şi răpue adversarul din vreme. 

Veni o împrejurare care grăbi îndeplinirea acestei hot&riri. 
Anume, pe când cunoscutii şi devotatii partizani ai Împăratului, 


Gaspar Kornis şi Pancratie Sennyey, liberati din Gurghiu, unde : l 


ştim că fuseseră închişi de Csáky în ziua realegerii lui Sigi- 
smund Báthory, la 3 Fevruarie, veniau spre tabăra lui Basta, 
oameni de-ai lui Mihai-Vodă îi atacară în cale, omorând pe cel 
dintâi, rănind,şi prinzând pe cel de-al doilea. Auzind cele pe- 
trecute, Basta dădă poruncă lui Mihai să extradee pe nelegiuiti 
spre pedepsire. Jicnit si am&rit, Voevodul răspunse Generalului 
că el, Mihai, prietenul imp&ratului, nu primeste porunci dela 
Basta, care nu e de cât servitor al Împăratului şi că, dacă cu 
adevărat oamenii săi au făptuit nelegiuirea, el însuşi îi va pe- 
depsi după cuviinţă. Răspunsul acesta de sine înţeles că trebui 
să turbure mult pe Basta, care, atribuind Voevodului planuri 
pe cari însuşi le nutriă, îi hotărî peirea, drept ce, în aşteptarea 


~ 


momentului prielnic făptuirii crimei, căută mijloacele şi nascoci - 


motivele. Si le găsi atât pe unele cât si pe altele. 

Mihai- Vodă, auzind că soarta familiei sale atât de scumpe şi 
dorite, e iarăşi primejduită, nu stati pe gânduri şi decise să. 
plece îndată spre Făgăraş si de acolo în Tara-Romaneasca, 
unde-l aşteptau credingiogii săi ce izgoniseră pe Vataful lui 
Zamoyski. Incunostint’ dar pe Basta de hotărirea sa şi-i ceri, 
în acest scop, ajutor. Perfidul General îi răspunse însă, că, 
nefiind prudent să se împartă tabăra, să îngăduiască până ce 
însuşi îi va puted veni în ajutor cu toată oastea. Dar Mihai- 
Vodă nu mai putea aşteptă. Hotări deci să plece singur. 

Auzind aceasta, Basta înţelese că nu mai e timp de pierdut: 
Si că trebue să lucreze repede. Chemă deci pe Mihai la sine 
sub cuvânt să se sfătuească asupra celor viitoare, dar cu gând 
să-l piardă. Voevodul bănuind că poate fi ceva rău, nu merse. 
Atunci Basta îşi adună ofiţerii, credincioşii lui Valoni, le arată 
trebuinta de a ucide pe Mihai şi.le ceru sprijinul. Aceştia se 
învoiră bucuros şi doi dintre ei, Beauri şi Mortagne, se îmbiară 


i 


i S4 A. LĂPEDATU 





a primi rolul de călăi în fruntea ucigaşilor, cari se hotărise a 
fi două roate de călăreţi Nemti şi Valoni? 

Aceste se petreceau în seara zilei de 18 August, într'o Sâm- 
„bătă. Crima trebuia să se făptuiască chiar în acea noapte. În 
acest scop se dădu poruncă ca întreaga călărime să stea gata 
pentru ori ce chemare, ca şi cum ar trebui să meargă împotriva 
duşmanului, care, în cazul de faţă, ar fi trebuit să fie trupele 
adunate în jurul lui Mihai-Vodă, dacă ele n'ar fi fost mercenare 
şi străine. 

Astfel, în revărsat de zori, Duminecă, în 19. August, Beauri, 
luându-şi câţiva oameni, merse în tabăra lui Mihai, intră în 
cortul lui, spuindu-i că vine în numele călărimei valone, care 
doreşte a intră în slujba Domnului român, pentru campania ce 
voia să întreprindă. Mihai-Vodă crezu vorbelor prefăcute şi min- 
cinoase si se bucură mult de neasteptata ofertă. Dar în acest 
timp sosiră şi cele două roate de călăreţi, înconjurară cortul: 
Voevodului şi, pe neaşteptate, rupând pânzele, năvălesc din toate 
părţile în lăuntru, spre marea uimire a lui Mihai şi a Căpita- 
nului său Ludovic Râkoczy, cu care tocmai se sfătuiă de plecare. 
Beauri porunci Domnului să se dea prins. — „Ba!“, strigă cu 
disperare Mihai-Vodă, răpezindu-se la paloş. Ucigaşii însă nu-i 
_ dădură timp de mişcare. Beauri îi aruncă cu putere barda in 
piept, iar două gloanţe de puşcă îl doboriră fără sufiare la 
pământ. 

„Şi căzu—zice' Cronica—trupul lui cel frumos ca un cupaciu, 
pentru că nu stiuse, nici să împrilegise sabia lw. cea iute în 
mâna lui cea vitează. Si-i rămase trupul gol în pulbere aruncat. 
Că aşă au lucrat pisma încă din începutul lumii, că pisma au 
perdut pe multi bărbaţi fără de vină, ca şi acesta. Căci era 
ajutor creştinilor şi stă tare ca un viteaz bun pentru ei, cât 
făcuse pe Turci de tremură de frica lui. lar diavolul cel cenu 
va binele neamului crestinesc, nu l-au lăsat. Ci iată că cu meste- 
sugurile lui au intrat prin inimele celor răi, hicleni, până-l 
dederă şi morţii. Si rămaseră creştinii, mai vârtos Tara-Roma- 
__mească, săraci de dânsul. Pentru aceea dar cade-se să blestemăm 
toţi creştinii pe neamul unguresc, mai vârtos căci sunt oameni 
răi şi hicleni din felul lor. Asijderea şi pe Basta Giurgiu, căci 
au ascultat pe domnii ungurești şi au ucis pe Mihai-Vodă fără 
de nici o vină. Unii ca acei să fie de trei ori anatema!“ 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 65 


Li 
Mihai-Vodă nu mai eră acum primejdios. După ce jefuiră tot 


ce găsiră în cort, călăii îi tăiară capul. Trupu-i, rămas câteva 


zile despoiat şi batjocorit în pulberea drumurilor, fu îngropat 
de nişte Săcui mai omenosi în marginea unui gant, acolo, 
în Câmpia Turdei, unde deci şi azi zac, ascunse şi nestiute, 
mădularele scumpe ale marelui dar nefericitului Viteaz; iar 
capul, purtat mai întâi prin toată tabăra, spre încredințare că 
acel ce-l purtase perise, fu luat de Radu Buzescu, adus în ţară, 
la mănăstirea de ctitorie a neamului, la Deal, lângă Târgovişte, 
şi înmormântat la picioarele tatălui său Pătraşcu-Vodă cel Bun, 
sub lespedea, pe care credinciosul şi piosul boer puse să se sape 
următoarele dureroase cuvinte: 

Aci zace cinstitul si răposatul capul creștinului Mihail marele 
Voevod, ce-a fost Domn Tării-Romăneşti şi Ardealului si Mol- 
dovei. Cinstitul trup zace în Câmpii Tordei. Si când l-au ucis 
Neamții, ani au fost 7109 (=1601) în luna August 8 zile (*). 
Această piatră o au pus jupan Radul Buzescul i jupdneasa Preda. 


Astfel, înainte de vreme, peri Mihai-Vodă. Ucigasii indreptatira 
crima lor prin tot felul de acuze şi calomnii ridicate deasupra 
mormântului său. Răzbunarea o aduse, deocamdată, întâmplă- 
rile vremurilor ce urmară, asupra cărora se cade deci să ne 
oprim putin. | 


XV. 


1. Răevrătirea Buzeștilor și întâia izgonire și revenire a lui Simeon-Vodă.— 
2. Moartea lui Mihai, alegerea lui Radu Serban și a doua izgonire a lui 
Movilă. -3. Reîntoarcerea lui Sigismund în Ardeal, alungarea Impertalilor 
și a doua revenire a lui Simeon-Vodd.—4. Recucerirea Ardealului și neiz- 
butita încercare a lui Radu-Vodd de a cuprinde Țara- Românească şi a Bu- 
zeștilor de a ridică Domn pe Radu Mihnea.—5. Cedareu Ardealului cătră 
Imperiali, expediția lui Radu-Vodă și a treia izgonire a lui Simeon- Vodă.— 
6. Revenirea lui Movilă cu Tătarii Hanului Gazi-Ghirai si lupta dela Te- 
dșani.—7. Întemeierea domniei lui Radu- Vodă şi cererile lui cătră Imperiali. 


Pe când Imperialii pregătiau expediţia de recucerire a Ardea- 


dului, în 'Ţara-Românească credincioşii lui Mihai-Vodă începură | 


(1) După stilul vechiu. Toate datele de până acum, socotite după stilul 
nou, se vor transformă în stilul vechiu, scăzându-se 10 zile-pentru anul 1600 
şi 11 zile pentru anul 1601 si următorii. 


A. Lăpădatu, Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul. | 5 


66 A. LĂPEDATU 





a se mişcă şi a pregăti izgonirea lui Simeon-Vodă. Fiind însă 
descoperiţi, ei plătiră, în Martie 1601, cu capetele lui Udrea Banul, - 
Negrea Clucerul şi Stoichiţă Postelnicul cutezanta lor. Dar cu 
aceasta mişcarea nu se potoli! Căci în lunie, oştile oltenesti ale 
Buzestilor, ce se găsiau în fruntea răzvrătiţilor, porniră împo- 
triva lui Movilă, care, părăsindu-şi scaunul domniei, fugi cu cei 
6.000 oameni ai săi, mai mult oaste leşească, la Buzău. Aci fir 
ajuns, lovit şi nevoit a se trage la Focşani, unde oastea lui fir 
înfrântă. Vestea răzvrătirii din 'Ţara-Românească, care aduse 
izgonirea V oevodului rânduit de Zamoyski, ajunse la Mihai- Vodă. 
El o comunică Împăratului, cum am văzut, la 4 August, odată. 
cu ştirea despre zdrobirea Ardelenilor la Goroslău. 

“Ţara se găsiă aşa dar acum în mâna credincioşilor lui Mi- 
hai- Vodă, a cărui venire, spre a-şi luă în stăpânire stramosea- 
sca-i moştenire, era mult aşteptată. Dar Domnul, pentru care 
se ridicaseră Buzestii, aveă de lucru în Ardeal. Astfel Simeon- 
Vodă, adunându-şi din Moldoveni, Poloni si Tătari, noui trupe, 
putù reveni în lulie să-şi reiea scaunul domnesc din care-l iz- 
gonise răzvrătiţii ce se retraseră în pământurile lor de adăpost 
şi siguranţă de peste OH. | 

Aceste se petreceau tocmai pe când Mihai-Vodă periă în câm- 
pia Turzii. Atunci—zice Cronica tarii—,,boierii câţi au fost cu 
Mihai-Vodă, după ce au murit Domnul lor, au venit aici în ţară, 
pre la Câineni, cu toate oştile româneşti şi s'au tăbărit la un 
sat ce-i zic Cristienesti, ce este din sus de mănăstirea Argeşului. 
Acolo şi Buzestii cu dânşii s'au împreunat si mare svat făcură, 
socotind pre cine ar pune Domn, ca să poată obladui Tara-Ro- 
mânească, ca să nu mai intre într'însa răutăţile şi robiile, cum 
au fost mai înainte. Si, din poruncă dumnezeeiască, toţi cu un 
gând curat aleseră pe unul din boieri carele eră den semintia 
băsărăbească anume Şerban, nepotul răposatului Băsărab-Vodă, 
şi-l ridicară să fie Domn Ţării-Româneşti“. 

Simeon-Vodă trebui deci să lase stăpânirea lui Radu-Vodă, 
cum se numi noul Domn, care însă nu se putù menţine, din 
pricina schimbărilor din Ardeal, ce aduseră, pe neaşteptate, 
această țară, pentru a patra oară, în stăpânirea lui Sigismund 
Bâthory. Într'adevăr, ştim că acesta, după ruşinoasa înfrângere 
dela Goroslău, îşi găsise mântuire în Moldova lui Eremie- Vodă 
Movilă. Aci îl întâlnim mai întâi la mănăstirea Neamţului, apoi 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 67 


la Bacău si în sfârşit la Trotus, de unde, pe neasteptate, pa- 
trunse in Ardeal. fn ultima August era in preajma Braşovului, 
care-l primi, peste câte-vă zile, între zidurile sale. Surprinşi şi 
nepregatiti, Imperialii nu putură face faţă împrejurărilor. Căci» 
rând pe rând, Sibiiul, Mediaşul, Sighişoara, Clujul, Bistriţa şi 
Dejul fură atacate, asediate şi ocupate. Astfel Ardealul din nou 
intră în stăpânirea lui Sigismund Bâthory şi alor săi, iar Basta 
cu trupele împărăteşti, pe care trebuiă să se sprijine noua dom- 
nie din 'Ţara-Românească, fu silit să se retragă în părţile de sus 
ale ţării, la Gelău şi la Sătmar. Radu- Vodă rămase aşa dar să 
se socotească singur cu Turcii, cari, după cererea stăruitoare 
a boerilor partizani ai lor, numise Domn al ţării pe Radu, fiul 
lui Mihnea-Vodă Turcitul, şi cu Polonii şi Tătarii lui Simeon- 
Vodă, care, fără a zăbovi prea mult, apăru, pe la sfârşitul lui 
Septemvrie, spre a-şi recăpătă Domnia. Izbândind în câteva rân- 
duri trupele lui Radu-Vodă, el sili pe Buzeşti ca, luându-și Vo- 
evodul, să treacă munţii şi să caute adăpost cu cele patru mii 
de oameni ce le mai rămaseră, în tabăra aceluia dela care pu- 
teau obţine ajutor—a lui Basta. În acest scop, la începutul lui - 
Noemvrie, Radu-Vodă depune jurământ de credinţă Împăratului 
şi trimite în solie la Curtea din Praga pe credinciosul său boer | 
Stroe Buzescu, spre a cere, ca odinioară pentru Mihai-Vodă, 
ajutor şi locuri de retragere şi adăpost în Ardeal. 

Astfel, după ce izbuti a face pe Turci să părăsească pe Dom- 
nişorul lor Radu-Mihnea şi să-l recunoască pe dânsul, Simeon- 
Vodă luă, pentru a treia oară, în stăpânire 'Ţara-Românească, 
Dar nici de rândul acestă el nu putu domni mai mult si în li- 
nişte. Căci schimbarea ce se făptui în Ardeal la începutul anului 
1602, aduse cu sine o alta în Ţara-Românească. Într'adevăr, în 
Ianuarie, Basta, reculegându-se şi câştigându-şi noui puteri, porni 
împotriva lui Sigismund Bâthory, care nu putu rezistă de fel 
acestei expediţii de recucerire a Ardealului, de oarece, în Fevrua- 
rie încă, el se văzu silit a propune încetarea de arme şi înce- 
perea tratativelor de pace. Socotind că acum e momentul să in- 
tervină în 'Ţara-Românească. Radu-Vodă solicită si obţine aju- 
tor dela Basta. Astfel în fruntea unei oştiri de 10—15 mii de 
oameni, el porni întru cucerirea tronului pierdut. Dar abiă trecu 
munţii şi pribeagul se văzu prins cum e mai rău în neste vai strimte 
de cetele Tătarilor, cari stăteau în slujba lui Simeon Movilă. Şi 


68 A. LAPEDATU 

de bună samă, dacă Mârza cu haiducii si Moldovenii săi n'ar fi 
izbutit a apucă trecătoarea la hotar, soarta lui Radu-Vodă ar 
fi fost hotărită pentru totdeauna. 

Văzând că norocul nu e de partea lui Radu-Vodă, Buzestii, - 
cari voiau cu orice pret schimbarea domniei în Tara-Rom4nea- 
scă, socotiră că vor puteă izbuti mai uşor cu Domnişorul sus- 
ţinut de Turci. Se dădură deci de partea lui Radu Mihnea, care, 
lăsându-se prins de cetele trimise la Giurgiu de puternicii boeri, 
fu dus în Oltenia, unde, în numele lui, ei ridicară steaguri de 
domnie nouă. Trupele lor fură însă înfrânte în două rânduri 
de călărimea moldovenească, comandată de boerii lui Simeon- 
Vodă,—de Orăş şi de Nistor Ureche. 

Buzestii se reîntoarseră la Radu-Vodă Şerban, care, izbutind 
a scăpă din mrejile trupelor tătare, apucă, pe la Bistriţa, din 
nou drumul spre tabăra lui Basta: în Aprilie el era la Beiuş, 
iar în Mai lângă Basta, la Sătmar, unde se aşteptă rezultatul . 
tratativelor dintre Sigismund şi Comisarii Imperiali pentru ce- 
darea Ardealului şi unde se hotără o nouă expediţie în Țara- 
Românească, expediţie ce trebuiă să se întreprindă pe dată ce 
tratativele cu Sigismund vor fi sfârşite şi definitiv statorite, 
ceea ce se întâmplă in Iulie, când tara fù cedată din nou Îm- 
păratului, iar Sigismund plecă în ultimul său exil: boala şi moartea 
puse capăt aventurilor politice şi războinice ale acestui nesta- 
tornic şi nechibzuit Principe. | 

“Momentul de organizare al expediției pentru restituirea lui 
Radu-Vodă aşa dar sosise. În Iulie Mârza si Buzestii plecară ` 
din Sibiiu la Braşov, spre a găsi acolo po Radu-Vodă cu ai săi, 
pentru ca apoi împreună să năvălească în Ţara-Românească, ceea 
ce şi făcură, în fruntea a 25.000 oameni, în August. La Teleajin 
straja polonă a trupelor lui Movilă fu înfrântă. Simeon-Vodă 
fugi dinaintea năvălitorilor în Moldova; iar Radu-Vodă, pentru 
a doua oară acum, luă în stăpânire Ţara-Românească. Dar abiă 
se aşeză în scaun şi nori grei de mare primejdie se iviră: Si- 
meon-Vodă ştiuse a trage asupra protivnicului său numeroasa 
călărime tătărească care, sub însuşi Gazi-Ghirai Hanul, mergeă 
să sprijinească expediţia ce întreprindeă atunci. în Ungaria îm- 
potriva Imperialilor Marele Vizir Hasan. Într'adevăr, în Septem- 
vrie 40.000 călăreţi Tătari se găsiau împreună cu Movilă, care 
le esise întru întâmpinare, la graniţa ţării, la Focşani. În faţa 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 69 


acestei amenințătoare primejdii, pe cat de neasteptata, pe atât 
de mare, Radu-Vodă, neavând pe lângă sine decât vre-o 
16.000 oameni, trimese de sârg după ajutor la Basta. Generalul 
împărătesc, care se află la Mediaş, unde adunase dieta ţării, 
cum primi îngrijitoarea veste, trimese în sprijinul ameninta- 
tului Voevod câteva mii de Moldoveni, haiduci şi Săcui, sub 
comanda lui Mârza, apoi însuşi se îndreptă spre Braşov, unde-l 
găsim adunând noui trupe. | 

În acest timp, Radu-Vodă făceă toate pregătirile spre a pre- 
întârapină groaznica furtună ce se ridicase asupra capului său. 
Vestea înfrângerii oastei sale de straje îl îngriji întru atât, în 
cât trimise din nou după ajutor la Basta. Apoi, adunându-şi 
trupele, se aşeză în gura Teleajinului, la Teisani, unde, între ' 
munți si păduri, îşi întocmi tabără prea bine întărită cu şan- 
turi adânci şi legătură de care în faţă si în spate. Aci veni, in 
ziua de 20 Septemvrie, noul ajutor trimis de Basta — pedes- 
trimea valonă sub comanda fraţilor Cauriolo. 

Oardele călărimei tătare se arătară alor noştri din tabără — 
două zile în urmă — la 22 Septemvrie, sara. Ele însă nu găsiră 
pe protivnic, după cum ar fi dorit, la loc slobod şi deschis, unde 
de sigur mai lesne l-ar fi răpus, ci-l găsiră închis şi adăpostit 
îndărătul santurilor şi carelor, deasupra cărora se ridicau întru 
apărare sutele şi miile de lănci şi sulițe ale pedestrimii valone. 
Astfel Tătarii, dintru început, se găsiră puşi în neputinţă de 
a luptă după dorinţă si deprindere. Cercară deci prin toate chi- 
purile a scoate pe ai noştri din tabără, dar nuizbutiră. Atunci 
văzură că nu le rămâne altceva de făcut de cât să spargă ta- 
băra. În stoluri dese şi puternice, în mare avânt de asalt se 
aruncară deci asupra alor nostri; dar în fata puternicei linii 
de apărare trebuiră să se oprească cu mari pierderi. Rezultatul 
acestui asalt îndrăzneţ si disperat, repetat încă de două ori, fù 
câteva mii de Tătari periti în preajma liniei de apărare, în- 
dărătul căreia ai noştri se ştiură asa de bine adăposti si întări. 

A treia zi, la 24 Septemvrie, Tătarii cercară din nou a scoate 
pe ai nostri din tabără cu fel de fel de provocări şi meşteşu- 
guri, dar nu izbutiră. „Atunci — zice Cronica ţării — văzând Ha- 
nul eă nu poate strică nimic lui Serban-Vodă, dacă au înserat, 
sau mâniat pe Simeon-Vodă şi-l puse în fiară pe supt pânte- 


70 A. LĂPEDATU 





cele calului. Apoi purcezând de acolo de cu seară, i s'au făcut 
ziuă în Dunăre!“ 

Astfel, printr'o rezistenţă egală cu cea mai desăvârşită vic- 
torie, se mântui Radu-Vodă de numeroasa şi primejdioasa ordie 
tătărească. Acum stăpânirea lui în 'Ţara-Românească se putea 
consideră ca întemeiată. Pentru a o asigură însă, trebuiau pe- 
cetluite relaţiile cu Împăratul, prin legături bine hotărite. În 
acest scop Radu-Vodă reluă firul negocierilor începute cu un 
an mai înainte, când, ca pribeag, se găsiă în tabăra lui Basta. El 
trimese la Curtea din Praga pe Nica Vistierul, pe Leca Aga şi 
pe Radu Clucerul' ca să ceară dela Împăratul: confirmarea in 
o situaţie asemenea cu acea de odinioară a lui Mihai-Vudă, loc 
de retragere în- Silezia, moşii, pentru sine şi pentru Buzeşti, in 
Ardeal, mijlocirea la Poloni spre a nu mai îngădui uneltirile 
Movileştilor, în sfârşit, permisiune de a se luptă împotriva pă- 
gânilor sub steaguri împărăteşti. 


XVI. 


1. Aparenta aşezare a stărilor în Ardeal și Țara-Românească. — 2. Nă- 
vălirea lui Moise Săcuiul și a Pașei de Timișoara în Ardeal şi alungarea 
Imperialilor.— 3. Greaua situație a Tării- Românești şi hotărîrea lui Radu- 
Vodă de a interveni în Ardeal. -- 4. Ciocnirea dela Feldioara dintre tru- 
pele lui Rat și Mako și lupta dela Cristian dintre aceiași. — 5. Intocmirea 
taberii lui Moise Săcuiul lângă Braşov și intrarea lui Radu- Vodă în Ardeal 
— 6. Împreunarea lui cu Rat și marșul împotriva lui Moise. — 7. Lupta de 
lângă Braşoy, zdrobirea Ardelenilor și moartea lui Moise. 

Lucrurile se credeau acum bine aşezate atât dincoace cât şi 
dincolo de munți -— în amândouă ţările Împăratului. Basta, so- 
cotindu-şi misiunea împlinită, ceru chiar dela Curte Comisari, 
cari să guverneze Ardealul în numele Împăratului; iar Radu- 
Vodă, scăpat de Tătarii lui Simeon Movilă, punându-şi ochii pe 
cetăţile Dunărene ale Turcilor, în care se adăpostiă rivalul său 
Radu Mihnea, făcu, la începutul anului, o incursiune de pradă 
asupra Silistrei, Brăilei si Hârşovei, alungând pe Turcii din acele 
părţi până ia Bazargic. 

De odată însă lucrurile se schimbară cum nu se poate mai 
rău: Moise Săcuiul şi cu Becteş, Paşa Timigoarii, pătrund în Ar- 
deal şi alungă pe Imperiali; Turcii trimit la Dunăre pe Hadâr 
Paşa cu porunca să treacă, la vreme prielnică, fluviul şi să pe- | 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 71 








i tii i E ee 


depsească pe indrasnetul şi nesupus Voevod, care nu voiă să 
ştie de suzeranitatea Padişahului; iar Simeon Movilă, adunân- 
du-şi noui puteri, stăteă gata să năvălească în ţară. 

Într'adevăr, Moise Săcuiul, care, după ce Sigismund cedă prin- 
cipatul Imperialilor, fugi gi se adăposti la Turcii din-Timisoara, 
apart. deodată, în Aprilie 1602, ca restatornicitor al dumniei 
. ungurești în Ardeal. Plecând din locul său de adăpost, el luă 
Lugoşul şi Caransebesul, cari i se dădură fără împotrivire. Apoi, 
primind în ajutor 8.000 de Tătari, intră în Ardeal pe la Poarta- 
de-Fer. Orăştia căzu. La Alba-lulia însă întâmpină rezistenţă. 
Căci garnizoana împărătească de aci se tinea bine. Atunci în- 
cepură parlamentările. Cetatea se predă şi Moise Săcuiul se în- 
cunună ca Principe al ţării. La această veste, Basta, surprins 
ca totdeauna şi auzind că năvălitorii, după ce ocupară Sebesal, 
se îndreptară împotriva sa, se refugie la Gherla, având grije 
să trimeată de grab după ajutor la Comandantul trupelor îm- 
părăteşti din Caşovia şi la Radu-Vodă din Ţara-Românească. 
La Gherla fi ajuns şi asediat, dar izbuti să scape si să fugă 
spre comitatele exterioare, în Sătmar, veşnicul său loc de adă- 
post şi de reculegere. Moise Săcuiul nu se mai luă după dânsul, 
ci se îndreptă spre Dej, ca să zădărnicească impreunarea Impe- | 
rialilor cu ajutorul trimis lui Basta de Radu-Vodă, sub comanda 
lui Farcas Kis. În acest scop trimise deodată trupe în două di- 
rectii: să lovească ajutorul trimis de Radu-Vodă şi să împe- 
dice trupele trimise de Basta, ca să se unească cu acest ajutor. 
Şi isbuti. Căci oastea lui Farcas Kis fu lovită şi împrăştiată în 
apropiere de Bistriţa. 

Dipă aceasta Moise Săcuiul porni împotriva Clujului, a Bis- 
tritei şi a Mediaşului, cari se dădură rând pe rând, Ardealul 
asa dar, desi mai tinea încă în câteva locuri garnizoanele îm- 
părăteşti, eră în mânile Ungurilor. Primejdia ameninţă acum direct 
“'Tara-Românească, asupra căreia, cum am văzut, stau toţi din toate 
părțile: de peste Carpaţi, de peste Milcov şi de peste Dunăre: 
În faţa acestei grele situaţii, Radu-Vodă eră singur. Avizat nu- 
mai la puterile sale, el văzu că nu-i rămâne altceva de făcut 
decât să intervină, ca odinioară Mihai-Vodă, cu armele în Ardeal, 
în numele Împăratului şi în virtutea dreptului său de apărare. 
Hotărirea din urmă i-o deteră solii împărăteşti Radibrand si 
Trachsel 


72 | A. LĂPEDATU 

Se pregăti deci cum putt şi cu cât avi, trimițând înainte, 
spre a-i deschide calea în ţara Bârsei, pe bătrânul luptător 
Gheorghe Rat, Banul Craiovei, cu 3000 de oameni haiduci, Sârbi 
şi Moldoveni. La 5 Iulie avangarda aceasta trecu graniţa pe la 
Rucăr, iar peste trei zile ea se opri sub zidurile cetăţii de'a 
Feldioara, unde-si faci tabără bine întărită cu legătură de care 
şi unde-i veni într'ajutor 3000 Săcui, oaste de pradă. Moise, care 
se află la Mediaş, unde se adunase dieta ţării, vestit de intrarea. 
Românilor în Ardeal, trimise numai decât înaintea lor pe Gheor- 
ghe Makó cu 3.000 de oameni şi câteva sute de Tătari. Oastea: 
năvălitoare fu găsită în tabăra ei dela Felidoara. Împărţindu-şi 
trupele în patru cete, Makó se aruncă asupra alor noştri. Straja 
dădu îndărăt. Dar legătura de care din fata taberii opri locului 
pe duşman, care seara se văzu nevoit a se retrage fără de nici 
o ispravă. 

Două zile în urmă, Gheorghe Rat isi desfăcu tabăra si se trase 
mai jos, la Cristian, în drumul pe care aşteptă să se ivească 
în fiecare zi steagurile oastei lui Radu-Vodă însuşi. Makó, cre- 
- zând că ai nostri se retrag de frică, se luă după dânşii şi-i lovi 
încă odată în noua lor tabără dela Cristian. Dar şi de rândul 
acesta, el trebui să se oprească înaintea carelor de apărare si 
să se retragă în neorânduială. Acum însă ai noştri nu-l mai 
cruţară. Căci călărimea, în frunte cu Mârza cel Mare, dădu năvală 
în fugari, doborându-i cu grămada şi infundandu-i în pădurile 
din apropiere ale Codlei. Însuşi Makó fu prins şi ucis. 

La vestirea acestei pierderi, Moise Săcuiul, care se află la 
Apata, în drum spre Braşov, înţelese că are de aface cu un dus- 
man primejdios. Încercă deci a zădărnici intrarea lui Radu-Vodă 
în Ardeal cu propuneri şi tratări de pace şi în acelaş timp grăbi 
spre Braşov, unde, după sfatul ce-l tint cu mai marii oastei 
sale, trehuia să-şi tocmească tabără de bătae, în aşteptarea lui 
Radu-Vodă, care, la 12 Iulie, trecuse munţii pe la Rucăr în frun- 
tea a 8.000 de oameni şi înaintă acum spre Cristian şi Râșnov, 
ca. să se împreune cu victorioasa sa avangardă. 

Sosind la Braşov în ziua de 13 Iulie, Moisé îşi tocmi tabăra. 
în apropiere — pe locul numit azi la Stupine, având apa Bârsei 
la dreapta, valea ce curgeă pe lângă fosta moară de hârtie la 
stânga, mlăştini şi tufişuri de răchiţi în faţă şi o mică pădu- 
rice în spate. Aci-ş aşeză el oastea: Turcii şi Tătarii lui Becteş, 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. 73 


Paşa din Timişoara, în aripa dreaptă, iar trupele sale în mijloc 
şi în aripa stângă. Cei dintâi însă, deprinsi a se luptă la loc 
slobod, părăsiră tabăra şi se aşezară pe câmpul deschis din ve- 
cinătate. Rămas aşa dar numai cu trupele sale, Moise se apucă 
de zor a-şi întări linia din faţă, pe unde aveă să fie atacată ta- 
bara sa. În centru săpă şanţuri şi-şi întocmi o puternică legă- 
tură de care, printre. cari, din distanţă în distanţă, puse mici 
tunuri de cetate, iar la cele două capete aşeză tunurile şi ce- 
tele celor mai buni puscasi ai săi, cu scop să bată cu foc viu 
si puternic pe năvălitori, când aceştia se vor aruncă asupra 
taberii. 

Astfel întocmit aşteptă acum Moise în defensivă pe Radu- 
Vodă, care, deşi trecuse munţii de câteva zile, totuşi zăboviă 
în mersul său. Aceasta din cauză că așteptă veşti despre ac- 
tiunea lui Basta, care însă se mişcă încet de tot, ceeace inte- 
legând Radu-Vodă se hotări a da lupta singur. În acest scop 
în ziua de 16 Iulie îşi tocmeşte lângă Râşnov oastea de plecare: 
la dreapta aveă să meargă, pe sub munte, prin Cristian, Rat cu 
călărimea sa; la stânga, dealungul Bârsei, prin Vulcan, cei doi 
Mârza cu o parte a pedestrimei; în sfârşit, la mijloc, prin Ghim- 
bav, Radu-Vodă însuși cu restul trupeler sale, 6.000 de oameni. 

În această rânduială, a doua zi, la 17 Iulie, în revărsat de 
zori, plecară trupele noâstre împotriva taberii lui Moise Săcuiul, 
în préajma Braşovului. Căldura cea mare a verii precum si 
vegetaţia înaintată a holdelor, îi zăboviră mult în cale. Astfel 
abiă după amiază zi la 3 ceasuri se putură înfăţişă ai nostri 
înaintea taberii dușmane, a cărei întocmire văzând-o Radu-Vodă 
cu ai săi, făcură numai decât planul atacului: trebuiă spartă 
linia de rezistenţă din faţă si, în acelaș timp, lovită si împrăş- 
tiată călărimea turcă si tătară din vecinătate. În acest scop se 
hotărî ca cei doi Mârza cu trupele lor să atace pe Becteş Paşa; 
iar Domnul si cu Rat să asalteze tabăra lui Moise. 

Călărimea lui Rat se pedestreşte şi se înşiră în rândurile co- 
loanelor de atac, a cărora acţiune o vesti patru lovituri de tun. 
Ca unul se ridicară atunci din toate părţile miile de luptători 
si, chemând în ajutor numele sf. Nicolae făcătorul de minuni, ei 
se aruncară cu nespus avânt asupra taberii dușmane. Bocul pu- 
ternic al celor 50 de tunuri şi al cetelor de puscasi opri un 
moment locului pe năvălitori, cari, văzând însă că rândurile lor 


74 A. LAPEDATU 


ee e a rii! EN E apei eS et Supe we ee ee 


nu se răresc, porniră din nou înainte şi, intr’o clipă, sunt in 
fata vrăjmaşilor. Zdrobind carele cu săcurile şi topoarele lor, 
căzură în mijlocul protivnicilor ingroziti de iuteala cu care ai 
noştri lucraseră. O luptă crâncenă, pe viaţă şi pe moarte, pept 
la pept, se încinge acum înlăuntru taberii. 

.Disperat, Moise trimite la Bectes după ajutor. Dar acesta, 
surprins de trupele trimise în potrivă-i, fusese şi el atât de 
vehement lovit, în cât călărimea sa, deşi de două ori mai nu- 
meroasă decât a noastră, trebui să-şi caute mântuire în fugă 
nebună în frunte cu Paşa însuşi. După aceasta repede şi minu- 
nată izbândă, cei doi Mârza îşi îndreptară coloanele împotriva 
taberii lui Moise, care, apucat astfel din spate şi din coaste, e 
închis într'un cerc de foc, din care mântuire nu mai putea fi. 
Sdrobiti pe loc, învinşii îşi căutau cu disperare loc şi chip de 
fugă. Dar ai noştri nu le dădură păs nici acuma. Căci Radu- 
Vodă, scoțând din luptă călărimea lui Gheorghe Rat, îi porunci 
să încalece şi să steă gata a se aruncă asupra fugarilor. Astfel 
aceştia, tocmai când crezură că se mântuiră, se văzură urmăriţi 
şi doboriti de ai noştri. | 

Totul era acum isprăvit. Patru mii de morţi, între cari fruntea 
Nobilimii ardelene, acoperiă câmpul de bătae. Moise însuşi, pă- 
răsind acest mormânt al nădejdilor şi al visurilor sale, caută, în 
mijlocul unei cete de credincioşi, mântuire în cetatea Braşovului. 
Fù însă ajuns din urmă şi silit să steă la luptă. Un glonte îl 
răsturnă de pe cal, în timp ce Rat cu mâna lui însuşi îi reteâză 
capul. Asa fel perl acela dela care se trage începutul căderii 


1603, Românii câştigară, prin vitejia Jor, Ardealul pe seama 
Împăratului. Ei răzbunară astfel cu mărinimie dureroasele ne- 
dreptati ce de trei ani suferiră dela acei în slujba cărora se 
puseră cu credinţă si statornicie, dar cari nu ţinură a răsplăti 
cu sinceritate şi după cuviinţă jertfele lor. 


CUPRINSUL. 
Pagina. 
Precuvântare . . ....... re ee atat mă JII 
ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL. 

Lista operelor ce au servit la alcătuirea acestei scrieri. VII 
Introdwere . . oa i 
Sumar: I. Misia providenţială a natiilor.—II. Care e misia natiei ro- 

mane? — III. Coloniile romane in Dacia. — IV. Românii sub 
invaziunile Barbarilor. — V. Întemeierea Principatelor.— Mircea 
cel Bătrân şi Alexandru cet Bun.— VI. Întocmirea veche a sta- 
telor române. — VII. Lupta între boeri și domnie. — Dracula, 

. Tepes, Stefan cel Mare, Ioan Huniad. — VIII. Dela Bogdan și 
Petru Rares până la Mihai Viteazul. — IX. Lupta între Fana- 
rioti si Romani. 

CARTEA I. Libertatea națională (1593— Aprilie 1595) . 18 


Sumar : I. Cuprinderea și scopul acestei scrieri.— II. Starea Moldovei 
și a Tarii-Romanesti sub Aron-Vodă și sub Alexandru Iliaș. — 
III. Mihai, fiul lui Pătrașcu-Vodă, stă ban la Craiova. — IV. El 

` scapă din osânda morţii. — V. Fuge in Ardeal și apoi la Con- 
stantinopole, unde e numit domn al Tarii-Romanesti. — VI. 
Greutățile întâmpinate de dânsul la începutul domniei sale. — 
VII. Starea imperiului otoman. — Murat III și Sinan-Pașa. — 
Războiul cu Ungaria (1592). — VIII. Rudolf II, impăratul Ger- 
. maniei.— Dieta dela Ratisbona adunată pentru a hotări războiul 
cu Turcii. -- IX. Hotărimle acestei diete. — Polonia refuză con- 
cursul său in contra Turcilor. — X. Sigismund Bathory, prinţul 
Ardealului. — Mișcări într'această ţară din pricina războiului cu 
Turcii. — XI. Urmare a ostilităților. — Bătălia dela Sisek. — Si- 
nan-Paga în capul oștirii.—XII. Preocupările lui Mihai in nevoile 
de faţă ale ţării. — Purtarea asupritoare a Turcilor. — Tractatul 
de aliat& între Mihai, Aron şi Sigismund Bathory, încheiat in 
București (1594). — XIII. Noui mișcări ale Turcilor în Tara- 
Românească.--Complot in contra lor.—Anecdota lui Ali-Gian.— 
XIV. Măcelărirea Turcilor in Bucuresti si apoi în toată tara.— 


XV. Tabăra lui Mihai lângă Bucureşti. — Un emir sosește cu. 


76 


N. BĂLCESCU. ` 





-~ Pagina. 


oastea turcească in ţară — XVI. Albert Király, trimis de Sigis- 
mund in ajutorul lui Mihai, trece Dunărea și ia Silistra. — 
XVII. Importanţa ţărilor române pentru imperiul otoman pe 
acele timpuri. — XVIII. Lupta Românilor cu hanul tătăresc. — 
Isbânzile dela Putinei, Stănești si Scărpăteşti. — Hanul fuge 
înfrânt. — XIX. Asediarea Rușciukului de Mihai. —XX. Arderea 
acestui orag.—Isbanzile lui Király, banului Mihalcea şi Buzestilor 
pe malurile Dunărei. — XXI. Răscoală și victorii în Bulgaria. — 
XXII. Luptele lui Aron-Vodă cu Tătarii. — Mihai îi vine în aju- 
tor. — XXIII. Căsătoria lui Sigismund Bathory cu Maria-Chris- 


tina, archiducesă de: Austria. — Tractatul încheiat cu această 


ocazie si însemnătatea lui. — XXIV. Izbânzile Românilor în Do- 
brogea. — Aseciarea şi predarea Brăilei. — XXV. Facţii între 
boerii din tar’, cu Manta în cap. — Insurecția intre Sârbii din 
Orșova potolită, — Fărcaș trădat pe lângă Vidin. — XXVI. Re- 
zumarea acestei campanii și importanţa ei. 


CARTEA II. Călugărenii (Aprilie — Decemvrie 1595). . . 
Sumar : I. Moartea sultanului Murat III și înălţarea lui Mahomed III.— 


Noul sultan își ucide fraţii. — II. Starea împărăției turcesti.— 
Proorocii răspândite între turci și creștini despre căderea acestei 
imparatii. — III. Ferhat-Pașa se numește vizir în locul lui Sinan 
și pornește asupra Țării-Românești. El declară Moldova și Țara- 
Românească pașalicuri. — IV. Românii coprind un „convoiu 
turcesc pe Dunăre. — Isbânzi în Ardeal și Banat împotriva 
Turcilor. — V. Prefăcuta propunere de pace ce Sinan în acea 
iarnă face Împăratului. -- Împăratul se gătește de război. — 
VI. Trădarea, lui Bathory către domnii românii. — Aron-Voda 
din Moldova se arestueste și se ducein Ardeal. — Stefan Răzvan 
se face domn Moldovii. — VII. Mihai-Vodă află schimbarea dom- 
niei din Moldova. — El trimite o deputatie în Ardeal.—Tradarea 
deputaţilor si tractatul dela 20 Mai 1595. — VIII. Mihai-Vodă 
birue pe Tătari.—Face o expediţie nenorocită la Nicopoli.— IX. 
Ferhat-Pașa, sosește la Rusciuk și se apucă de clădirea podului 
pe Dunăre. — X. Căderea lui Ferhat-Pașa din vizirat și moartea 
lui. — Sinan se numește vizir și seraskier. -— Maria Putoianca, 
eroină română. — XI. Viaţa lui Sinan-Pașa. — El pleacă spre 
Tara-Romaneasca și sosește la Rușciuk. — Armata lui și căpi- 
tanii ce o comandau.— XII. Sigismund Bathory,isi serbează nunta. 
— El află de sosirea lui Sinan și începe a se găti de oaste.— 
Mihai- Vodă își așează tabăra la Măgurele. — Întocmirea ce face 
de apărare. — Sinan sfârșește podul și trece Dunărea. — XIII. 
Vadul Călugărenilor.—XIV. Ziua întâi de bătae la Călugăreni.— 
XV. Mihai-Vodă vorbește ostirilar. — XVI. Ziua, a doua de bătae 
la Călugăreni. — Românii pierd bătaia. — XVII. Vestita faptă de 
vitejie a lui Mihai. — Românii câștigă bătaia. — Petrecerea, 


58 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL. qq 





Turcilor și a Românilor în acea noapte în tabără. — XIX. Mi- 
hai cu oastea sa se trage la București, apoi, pe la Târgoviște, 
la cetatea lui Negru-Vodă și la satul Stoenești. — XX. Sinan 
vine la București, declară tara paşalic, face cetate Ja Bucu- 
rești. — XXI. Targovistea. — XXII. Sinan merge la Târgoviște, 
unde face cetate, apoi se duce la Stoenești după oastea ro- 
mână. — Minunata apărare a lui Mihai-Vodă la Stoenești. — 
XXIII. Bathory își pune tabăra la Sas-Sebeș și strânge oști. — 
El dă Săcuilor libertatea cerută.— Bathory merge Ja Dealul-Negru, 
unde se adună oștile. — Răzvan-Vodă vine cu oastea din Mol- 
. dova. — XXIV. Bathory își clătește oastea yi vine la Rucăr. — 
Un vultur mare cade in tabără si minunează pe ostași. — Ba- 
thory soseşte la Stoeneşti’ — XXV. O cometă se.arată deasupra 
taberii creștine. — Armata creștină merge de tăbărăște lângă 
Târgoviște. -- Spaimă în tabăra creștină. — Sinan se trage spre 
București. — XXVI. Bathory isi întocmește oastea de bătaie. El 
află de fuga lui Sinan. — XXVII. Svat de război în tabăra 
creștină. Se hotărește a se bate Targovistea. — XXVIII. Bătaia 
Târgoviștei. — XXIX. Luarea Târgoviștei. — XXX. Svat de răz- 
boi între creștini: — Ali-Pașa pârăște pe Sinan. — Patru mii 
Turci cad pe neștiute în tabăra creștinilor. — XXXI. Retragerea 
lui Sinan dela Târgoviște până la București și la Giurgiu. — 
XXXII. Oștirea creștină pleacă dela Târgoviște după Sinan. — 
Mihai-Vodă cu avangarda sosește mai întâi la Giurgiu. — XXXIII. 
Castelul San-Giorgio.— XXXIV. Zăbovirea lui Sinan la Giur- 
giu. — El trece Dunărea cu o parte din armată. -— Bătălia” dela 
Dunăre. — Vitejia Românilor. — Feirea Turcilor. XXXV. Bá- 
thory sosește la Giurgiu. -- Desfacerea și prăpădirea desăvârșită 
a Turcilor, care n'apucase a trece Dunărea. — XXXVI. Fapta 
vitează a unor ostași moldoveni. — Ziua întâi a bătăii castelului 
San-Giorgio. — XXXVII. Ziua a doua a bătăii castelului. — Pi- 
colomini și cu Italieni.—Castelul se cuprinde.—XXXVIII. Sinan 
fuge spre Constantinopole. — Vestea învingerii lui răspândește 
groaza între Musulmani. — XXXIX. Bathory se intoarce in Ar- 
deal. — XL. Brăila se deşartă de Turci. — Udrea birue pe Afis- 
Pașa. — Mihai-Vodă cuprinde Turnul și Nicopolul. — Fărcaș cu- 
„prinde Vidinul. — Sfârșitul campaniei de vară din anul 1595. 


CARTEA III. Robirea ţăranului (Decemvrie 1595 Aprilie 1596). 145 


Sumar : I. Cercările de a atrage pe Poloni în alianţă în contra Turcilor 
nu izbutesc. — II. Răzvan-Vodă trece cu oastea la Bathory. — 
Cazacii năvălesc în Polonia. — III. Zamoyski intră în Moldova 
și întronează domn pe Ieremia Movilă. — IV. Poziţia grea în care 
se află Zamoyski, in faţa hanului tătăresc.— V. Luptele între Po- 
loni si Tătari la Tutora.—VI. Se face pace între dânșii.— Zamoyski 


N. BĂLCESCU. 


i a pi i e i ci N N N a E PR N RE N A 


Pagina. 


și Tătariiies din Moldova. — VII. Sigismund Bathory, Împăratul © 
şi Papa fac imputări regelui Poloniei și hatmanului Zamo- 
yski. -- Răzvan-Vodă intră in Moldova cu oastea sa, impotriva 
lui Ieremia. — VIII. Bătălia dela Schee. — IX. Răzvan este biruit 
după o luptă eroică. — X. Ieremia îl osândește la moarte cu 
caznă. — XI. Bathory nu izbutește să răzbune moartea lui Răz- 
van în contra Polonilor. — XII. Mihai se ocupă cu îndreptarea 
relelor pricinuite in ţară de războaie. — Intrigile Turoilor in 
contra lui nu izbutesc. — XIII. Complot urzit de boeri în contra 
lui Mihai, în înţelegere cu Turcii. ~- Mihai pedepsește pe conspi- 
ratori, respinge pe Turci. — Viclenia hanului tătăresc. — XIV. 
Cete de haiduci români coprind Nicopole, Plevna și Bela. — 
Călătoria lui Sigismund Bathory la'Praga și la Viena; făgădu- 
intele ce i se fac.— Răscoala Săcuilor potolită de Stefan Bocskai. 
— XV. Sinan, vizir pentru a cincea oară, moare în primăvara 
1596.— Hotarirea sultanului de a purtà insus războiul in Ungaria. 
— XVI. Revolta in Austria. -— Noui încercări fără izbândă de 
a atrage pe Poloni în alianţa in contra Turcilor.—XVII. Sulta- 
nul ajunge la Buda şi coprinde cetatea Erlau. — Lupte ale lui 
Mihai la Dunăre. — Bătălia dela Keresztes, câștigată și apoi 
groaznic pierdută de creștini. — XVIII. Izbanzi ale lui Mihai la 
Nicopole și în ţară. — XIX. Turcii ii propun pace. - Călătoria lui 
la Alba-Iulia. — Sigismund pleacă din nou la Praga. — XX. 
Mihai incheie pace cu Turcii, dar se pregătește de război. — 
Mare complot al creştinilor de peste Dunăre. — XXI. Ideia uni- 
tatii nationale la Români. — XXII. Sigismund Bathory încheie 
la Praga tractat prin care d& Austriei domnia Ardealului gi se 
întoarce la Alba-Iulia. — XXIII. Nehotărirea lui Sigismund. — E] 
geamănă discordia in Transilvania. — Inalta poziţie a lui Ştefan 
Iojica. — Comisarii împărătești vin în Ardeal. — XXIV. Mihai 
reinoeste tractatul cu Poarta. — XXV. El se gătește a cuprinde 
domnia Moldovei. — XXVI. Complotul comisarilor impărătești 
in contra dietei transilvane. — XXVII. Purtarea mârșavă a lui 
Sigismund. — Arestarea lui Iojica produce spaimă la toţi. — 
“XXVIII. Trădarea Ardealului de Sigismund. — XXIX. Iojica e 
dat în mâna comisarilor împărătești. — XXX. Cardinalul Andrei 
Bathory se cearcă a atata pe Poloni in contra Austriei.— XXXI. 
Sigismund Bathory trimite pe Sarmasagi la Mihai-Vodă. — Te- 
merile ce inspiră in Europa ambițiile Casei Austriace.—XXXII. 
Sigismund pleacă în Austria, unde e primit cu mari onoruri.— 
XXXIII. Mihai îngrijat se apleacă către Austria. — El cere cu 
stăruință ajutoare din Transilvania. — XXXIV. Tractatul său 
cu împăratul Austriei. — XXXV. Mihai face jurământ împăra- 
tului. — Condiţiile tractatului.— Ereditatea la tronul Tarii-Roma- 
nești.—XXXVI. Sigismund Bathory se căişte de abdicare și sorie lui 


„ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL. TQ 


P gina. 


Bocskai. — Complot in Transilvania. — XXXVII. Báthory pleacă 
și ajunge pe ascuns la Cluj. — Bocskai îi câștigă pe Săcui și 
armata. — XXXVII. Ardealul proclamă din nou print al său pe 
Sigismund. — Neinţelegeri cu Austria. — XXXIX. Uciderea cum- 
plită a lui Iojica. — XL. Turcii înaintează în Transilvania si re- 
fuză alianţa lui Sigismund. — El se impacă cu Austria și trac- 
tează din nou cu Mihai. — XLI. Mihai trece Dunărea și bate 
pe Hafiz-Pașa la Nicopole; apoi se întoarce în ţară cu 
pradă. — XLII. Noui nehotăriri și căinţe ale lui Sigismund 
Bathory. — Partida oposantă a Austriei il indeamnă a chema pe 

cardinalul Andrei Bathory. — XLIII. Acesta se întoarce din Po- 
lonia.— Sigismund il primește cu prietenie și-l proclamă in dietă 
prinţ al Transilvaniei în locul său. — Primejdia în care se află 
atunci Mihai-Vodă. 


CARTEA IV. Unitatea națională (Aprilie 1599—lulie 1600). . 228 


Sumar: I. Descrierea fizică a Ardealului. — Rămășițele Dacilor și Ro- 
manilor. — II. Invaziunile barbarilor. — Luptele Românilor din 
Ardeal cu Ungurii in veacul de mijloc. — III. Epoca Corvinilor.-- 
Românii iobagi. — Pretentiile domnilor Români asupra Ardea- 
lului. — IV. Cardinalul Andrei Bathory cearcă in zadar să câștige 
bună voința împăratului Rudolf. —V. El se silește a imbuna 
pe generalul Basta, dar totdeodată tratează cu Polonia. — VI. 
Mihai- Vodă bănuiește reaua credinţă a cardinalului și se asigură 
‘despre dansa.—VII. Mihai se pregătește pe ascuns în contra car- 
dinalului și amageste pe solii lui. — Cardinalul tractează cu 
Turcii, adună tabăra la Sas-Sebes și apoi o licenţiează. — VIII. 
Malaspina, nunciul papei, sosește in Ardeal. — Politica vicleană. . 
din acele vremuri. — IX. Mihai trimite pe G. Rat la Andrei 
Bathory si se gătește de oaste, pe ascuns de cardinalul. —- A- 
cesta adună dieta la Alba-lulia.— X. Ioan Maro trădează pe 
Mihai.—Partea ce iau Ungurii la chemarea lui Mihai în Ardeal. — 
XI. Suferințele Românilor din Ardeal dela Unguri. — Sașii, Să- 
cuii cer asemeni pe Mihai. — XII. Mihai adună ostașii săi la 
Ploești şi le cere jurământ. — Cuvintele fui spre a cuprinde 
Ardealul. —XIII. Mihai își asigură ţara și familia despre Turci.— 
XIV. El trece Carpaţii pe la pasul Buzăului cu mare iuteala si 
fără împotrivire. — XV. Atrage la sine pe Săcui, dându-le iertare 
de iobăgie și apoi merge la Preșmăr. — XVI. Trece la Codlea, 
câștigă pe Braşoveni în parte-i şi merge la Șercaia. — XVII. În 
Alba-Iulia sosește vestea despre inaintarea Românilor în Ar- 
deal. — Mirarea cardinalului. — XVIII. Mihai se apropie de Si- 
biiu. — Cardinalul vine cu oaste spre dânsul. — XIX. Cercări 
zadarnice din ambele părţi spre a înlătură războiul. — XX. În- 
tocmirea oastei lui A. Bathory in bătaie și cuvântarea lui.—XXI. 
Întocmirea de bătae şi cuvântarea lui Mihai. — XXII. Întâia 


80 N. BĂLCESCU. 





Pagina. 
parte a bătălici. — Românii sunt învingători. — XXIII. Ungurii ` 
se întorc la luptă si răzbesc oastea lui Mihai. — XXIV. Mihai 
readuce pe ai săi la luptă și învinge cu totul pe Unguri.—XXV. 
A doua zi Mihai trimite să prindă pe cardinalul fugit.—Albenii 
se închină lui. -- XXVI. Întrarea triumfală a lui Mihai în Alba- 
lulia, ca domn al Ardealului. — XXVII. Fuga lui Andrei Bâthory 
spre Polonia. — XXVIII. '|ăranii săcui se scoală spre a-l prinde 
si dau bătaie suitei sale la San-Thoma. — XXIX. Ei prind și ucid 
pe cardinalul. — XXX. Prevestiri ce avusese Andrei Bâthory 
despre sfârșitul său. — XXXI. Săcuii aduc capul cardinalului la 
Mihai. Inmormântarea cu pompă ce Mihai face cardinalului în 
Alba-lulia. — XXXII. Răscoala Săcuilor și Românilor din Ardeal 
în contra nobililor Unguri. — XXXIII. Greșelile politice ale lui 
Mihai în Ardeal: el nu face nimic pentru Români și dă pro- 
tectia sa nobililor. — XXXIV. Totuși aceștia încă se plâng. — 
Pedeapsa trădării lui Maro. — XXXV. Mihai trimite împăratului 
știri despre învingerea cardinalului. — Dezbateri în Roma asu- 
pra morţii acestuia. — XXXVI. Împăratul trimite pe Basta în 
Ardeal.— Caracterul acestuia.—XXXVII. Neinţelegerile lui Mihai 
cu Basta, impăcate de comisarul împărătesc Petz. — Mihai tri- 
mite soli la împăratul. — XXXVIII. Nemulțumirea lui Mihai 
despre nobilii Unguri. — El primește soli dela împăratul nemtesc 
si dela cel turcesc. — XXXIX. Actul trimis lui Mihai-Vodă de 
Rudolf Tl, de care domnul este nemulţumit și-și arată cererile 
sale dela împărat.— XL. Sigismund Bâthory lucrează din nou 
în Polonia ca să capete domnia Ardealului. — Mihai se gătește 
a-l izbi în Moldova. — XLI. Planurile lui Mihai spre a cuprinde 
și împărţi Polonia. — XLII. El intră repede in Moldova și go- 
neste pe Ieremia și pe Sigismund până la Hotin. — XLIII. Co- 
prinde toată Moldova și așează într'insa toată stăpânirea sa. --- 
Baba-Novac calcă Pocuția. — XLIV. Nobilii unguri încep chiar 
în Moldova a tractă cu Sigismund și cu Polonii. — Mihai a 
realizat unirea celor trei principate române : Tara Românească, 
Moldova și Ardealul. 


CARTEA V. Mirislău (Iulie 1600—Ianuarie 1601) . . . . . 320 


Sumar : I. lihai tratează cu Rudolf II, care vrea să-l depărteze din 
Ardeal. — El deschide dieta în Alba-Iulia. — If. El primește un 
sol dela sultanul și trimite la Constantinopole pe vornicul Dimu, 
care e ucis acolo. — Basta e însărcinat să observe pe Mihai.— 
Moise Săcuiul trece cu trădare la Poloni. — III. Mihai cată să 
liniștească prin Nicolae Viteazul pe nobilii Ungurii din Ardeal.— 
IV. Aceștia însă complotează cu vrăjmașii lui Mihai spre a-l depărtă 
din Ardeal.—V. Mihai trimite soliin Polonia..—VI. Dezbinarea creşte 
intre Români și Unguri în Ardeal şi în toată armia lui Mihai.— VII. 





SI he eS ee Doza Eta ef a pata ae os Ba Ses 


ROMÂNII SUB MIHAI-VOEVOD VITEAZUL 


Plan de ucidere al nobililor Unguri ce pe nedrept se atribuiă 
Domnului roman. -- VIII. Uneltiri de trădare ale lui George 
«Mako, căpitan al Ungurilor. — IX. Nobilii se adună la Cluș si 
apoi se risipesc. — Mihai scrie lui Basta ca să vină a se uni cu. 
el-— X. Mihai îşi adună oastea la Sas-Sebeg şi chiamă la sine 
pe nobilii Unguri adunaţi la Turda. — Aceștia, refuză de a veni.— 
XI. Csáky se află în capul nobililor revoltați. — Ei trimet să 
ceară ajutorul lui Basta, care le făgăduește. — XII. Nobilii se 
înţeleg cu G. Mako gi înşeală pe trimişii lui Mihai. — XIII. Basta 
face svat spre a trimite oști în ajutorul nobililor. — XIV. Nobilii 
nu izbutesc a câştigă în partea lor pe Cazaci, dar sunt mai no- 
rocosi cu alti ostași ai lui Mihai.—XV. Sasii se dezbină şi ei de 
Mihai, iar Clujenii îi stau credincioşi. — XVI. Legiunea lui G. 
Mako, după câteva indoieli, se unește cu nobilii. — XVII. Noui 
cercări ale lui Mihai spre a imbuna pe nobili. — Basta se îm- 
preună cu dânşii și primeşte comanda armiei lor. - XVIII. Mihai 
trimite din nou soli la Basta, la nobili şi la ostași. — Vis pre- 
vestitor al lui Mihai. — XIX. Mihai înaintează spre Mirislău si 
se aşează într'o poziţie minunat de întărită. — Basta porneşte 
impotrivă-i si se încinge o luptă de avangardie. — XX. Basta 
deși învingător, amână bătaia pe a doua zi şi-şi așează strejile 
de noapte.— XXI. Îndoieli fatale din partea lui Mihai. — XXII. A 
doua zi Basta, incredintandu-se de tăria poziţiei noastre, pro- 
pune ca stratagemă de a se retrage, ceeace şi făcu după un svat 
de război. — XXIII. Mihai se ia în goana lui Basta, dar acesta, 
ajungând Ja un loc priincios, se opreşte gata de bataie.— XXIV. 
Întocmirea oastei lui Mihai. — XXV. Întocmirea armatei lui 
Basta. — XXVI. Bătăjia se începe. -- Isprăvile artileriei româ- 
- nesti, care cade însă în mânile dușmanului. — XXVII. Românii 
pierd bătălia după o luptă crâncenă. — Durerea, lui Mihai, care 
părăsește câmpulde bătaie mântuind steagul ţării. —XXVIIL. Mihai 
scapă trecând Mureșul călare si merge prin Alba-Iulia la Făgă- 
raș.—XXIX. Răzbunările nobililor Unguri asupra Românilor si 
Săcuilor. — Bucuria curţii austriace de biruihta lui Basta, —XXX, 
Baba- Novac întâmpină pe Mihai la Făgăraş si amândoi se duc 
la Codlea, unde sosesc și oștile aduse de Pătrașcu din Tara- 
Românească. — XXXI. Întâmplările de mai nainte ale oastei 
lui Pătraşcu, cu impotrivirile Brașovenilor și pustiirile lor în 
tara Bârsei. — XXXII. Mihai se vede din nou în capul unei 
ostiri puternice, gata a-și răzbună asupra Ungurilor și lui Basta, 
dar el află că Sigismund Bathory a intrat cu oaste polonă in 
Moldova. 


- 


A. Lapédatu, Din zilele de cădere ale lui Mihai Viteazul. 


82 


ya mee 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI:VODĂ VITEAZUL 
Pagina 


a, 
I. 1. Intrarea lui Zamoyski în Moldova. —2. Retragerea Căpitanilor lui 


“IL 1. 


HI. 1. 


IV. 1. 


V, 1, 


VI. 1. 





A. LĂPEDATU 


Mihai- Vodă în Ardeal. — 3. Căderea Moldovii.—4. Vesti despre în- 
tâmlările din Ardeal.—5. Înaintarea Polonilor şi planurile lor.— 
6. Nedumerirea Ardelenilor.—7. Intrarea lui Zamoyski in Țara- 
Românească .. 2 ..... 

Retragerea lui Mihai-Voda la Făgăraş —a Urmărirea lui de Basta 
şi Unguri,—3. Veşti despre intamplasile din Moldova.—4. Neli- 
nişte şi temeri in amândouă partile.—5. Greaua situatiune a lui 
Mihui- Vodă.—6. Tratări de pace cu Basta si Ungurii.—7. Trece- 
rea Voevodului în Tara-Romaneasca n T 
Coborirea lui Mihai-Vodă la gura Teleajinului. —a În aştep- 
tarea ajutorului prothis de Ardeleni — 3. Plecarea lui Zamoyski 
spre Ploesti şi pregatirile alor nostri de a-i tăiă calea. -- 4. Din 
cuvantarea lui Baba-Novac câtră trupele sale.— 5. Lupta din 
strâmtoarea Năenilor. — 6. Încăerările din preajma Cepturii. — 
7. Retragerea lui Mihai-Vodă în munţi ` 

Totala părăsire a lui Mihai-Vodă.— 2. Trecerea familiei sala în 
Ardeal. -- 3. Aşezarea si întocmirea armiei noastre in pădurea 
Bucovului, lângă Teleajin. — 4. Mişcările oștirii polane si desco- 
perirea taberii lui Mihai- Vodă. -. 5. Pregătiri de luptă şi incer- 
cări de pace. -6. Bătălia din pădurea Bucovului și atacarea ta- 
berii române. — 7. Înfrângerea lui Mihai-Vodă . . a: 
Vestea infrangerii lui Mihai- Vodă. — 2. Supunerea ţării si ageza~ 
rea lui Simeon-Vodă în Soaun.— 3. Îngrijorări în Ardeal din 
„pricina stăpânirii polone în Tara-Romaneascé — 4. Stăruinţi 
pentru plecarea lui Zamoyski şi îndepărtarea lui Sigismund Ba- 
thory. — 5. Încercarea lui Mihai-Vodă de a strange nouă oaste.— 
6. Lupta dela Arges.— 7. Domnia lui Simeon Movilă, 


Hotărirea lui Mihai-Vodă de a călatori la Curtea din Praga.— 


2. Plecarea si imprastierea cetelor turceşti aduse impotriva-i de 
Pașii din Vidin şi Nicopole. — 3. Peripetiile drumului prin Ar- 
deal. — 4. Sosirea la Oradia-Mare şi întâlnirea cu Paul Nyary.— 
5. Drumul dela Orade până Ja Tokay. — 6. Trecerea Tisii și că- 
lătoria prin Ungaria. — 7. Sosirea în Capitala Austriei.. . . 


VII. 1. Adunarea dela Leţfalău a Staturilor Ardelene. — 2 Discordia 


în sânul Nobilimii unguresti și planurile ambitioase ale lui St. 
Csáky. — 3. Cearta dintre Generalul Basta şi Comisarul imperial 
Ungnad.— 4. Dieta parţială din Alba-Iulia și Deputaţia la Praga.— 
5. Dieta din Cluj și trădarea lui Csáky. — 6. Alegerea lui Sigis- 
mund Bathory şi plecarea lui Basta.— 7. Martiriul lui Baba- 
Novac şi chinuirea lui Szelestei si Sava Armașul 


VIII. 1. Scrisoarea Staturilor Ardelene cătră Împărat.—2. Rapoartele 


lui David Ungnad cătră acelaș. — 3. Situatiunea grea a lui Mi: 
hai-Vodă la Viena. — 4. Începutul acţiunii lui. — 5. Întrevederea 


16 


24 


pon sidan” amet ara oes 


DIN ZILELE DE CĂDERE ALE LUI MIHAI VITEAZUL. +83 











cu Arhiducele Matthias. — 6. Doleantele si cererile lui.—7. Me- N 
moriul cătră Împărat. .. oaa a ee ee 29 
IX. 1. Credinţa lui Mihai-Vodă către ipai si slujbele aduse de el 
Creştinătăţii. — 2. Întâia trădare a Ungurilor şi asediul Oradii- 
Mari. — 3. A doua trădare a Ungurilor şi cucerirea Ardealului.— 
4. Conspirația Ardelenilor cu Turcii si Polonii şi cucerirea Mol- 
dovei. — 5 Conjuratia Nobililor, legătura lor cu Basta și lupta 
9 dela Mirislău.—6 Ieşirea lui Mihai-Vodă din Ardeal, luptele cu 
Polonii şi fuga lui la Viena.— 7. Nădejde în căpătarea pave! 
şi obţinerea ajutorului dela Împărăţie . . 32 
X. 1. Cererile lui Mihai- Vodă cătră Împăratul Rudolf. — 2. doina: 
dările Sfatului de război cu privire la aceste cereri. — 3. Înce- 
tineala celor dela Curte. — 4. Vestea întâmplărilor din Ardeal 
şi hotărirea Imperialilur. — 5. Alungarea deputaţilor Ardeleni si 
chemarea lui Mihai-Vodă la Praga. -6 Primirea şi sărbătorirea 
lui la Curte. — 7. Portretul lui Sadeler şi tabloul lui Franz Fran- 
eken- ID gc kw: dica a ` 45 
XI. 1. Aducerea şi instalarea lui Siaiamund Bathory. - 2. Intoarcerea 
solilor din Praga şi vestile despre hotăririle luate aculo..—3 fn- 
cercarea Ardelenilor de a compromite pe Mihai-Voda în fata 
Imperialilur. — 4. Scrisoarea către marele Vizir Ibrahim-Pasa.— 
5. Scrisoarea către boerii Tarii-Romanesti. — 6. Încercarea lui 
Mihai de a-și liberă familia cu puterea şi corespondenţa lui cu 
credincioşii -Ai din Ardeal. — 7. Înarmări si pregătiri de luptă în 


amândouă părţile . Bi I. ee 8 Sete ie a 49 
XII. 1. Întoarcerea lui Mihai-Voda la Vieni si veniala la Caşovia.— | 
2. Împăcarea celur doi vechi rivali si noui tovarăși. 3 Strân- : 


gerea ostilor lui Mihai-Vodă.—4. Întocmirea taberii lui Basta la 

Maitin. — 5. Împreunarea trupelor celor doi Comandanti. — 6. fn- 

tocmirea taberii Ardelenilor la Gherla. —7. Incercarilé lui Si- 

gismund Bathory de a împăcă gi câștigă pe Basta . . 53 
XIII. 1. Plecarea Ardelenilor la Simleu si apui la Tăşnad întru Hita: 

pinarea ajutorului turcesc. — 2. Ajungerea oștilor protivnice la 

Guroslău. — 3. Întocmirea trupelor lui Sigismund Báthory. — 4. 

Rânduirea de bătae a trupelor împărătești. — 5. Începerea lup- 

tei cu bătaea tunurilor și contenirea ei. — 6. Bătălia dintre 

trupele lui Basta și Moise Săcuiul și infrângerea acestui din 

urmă. — 7. Atacul lui Mihai-Vodă, imprăștiarea si rușinoasa fugă 

a Ardelenilor ..,:.. 2. 2 2 es we eee 57 
X1V. 1. Împărţirea Ardelenilor Și trimiterea trofeelor siutigale în luptă 

la Curtea din Praga.— 2. Plecarea Imperialilor dela Goroslau şi 

intrarea lor in Cluj. — 3. Înăsprirea relațiilor dintre George Basta 

si Mihai-Vodă şi cearta dintre ei. — 4. Plecarea spre Turda, je- 

fuirea ținuturilor dela Aiud și Alba-lulia și omorirea lui Gagpar 

Kornis.— 5. Hotărirea lui Basta de a ucide pe Mihai-Voda și 


84 A. LĂPEDATU 


planul acestuia de a plecă la Făgăraș spre a-și liberă familia.— 
6. Sfatul ucigașilor şi asasinarea lui Mihai-Vodă. —7. Împreju- 
rari după moartea Marelui Domn...........2... 60 
XV. 1. Răzvrătirea Ruzeștilor si întâia izgonire și revenire a lui Si- 
meon-Vodă.— 2. Moartea lui Mihai, alegerea lui Radu Serban 
si a doua izgonire a lui Movilă. — 3. Reintoarcerea lui Sigis- 
mund în Ardeal, alungarea Imperialilor și a doua revenirea ® 
lui Simeon-Vodă.—4. Recucerirea Ardealului şi neizbutita incer- 
care a lui Radu Vodă de a cuprinde Țara-Românească și a Bu- 
zeștilor de a ridică Domn pe Radu Mihnea. — 5. Cedarea Ardea- 
lului cătră Imperiali, expediţia lui Radu-Vbdă şi a treia izgo- 
nire a lui Simeon-Vodă.—6. Revenirea lui Movilă cu Tătarii 
Hanului Gazi-Ghirai şi lupta dela Teișani.—7. Întemeierea dom- 
niei lui Radu-Vodă si cererile lui cătră imperiali .... . 65 
XVI. 1. Aparenta așezare a stărilor in Ardeal si Țara-Românească.— 
2. Năvălirea lui Moise Săcuiul si a Pasei de Timişoara in Ar- 
deal și alungarea Imperialilor. — 3. Greaua situaţie a Tării-Ro- 
mâneşti gi. hotărirea lui Radu-Vodă de a interveni în Ardeal.— 
4. Ciocnirea dela Feldioara dintre trupele lui Rat și Mako si 
lupta dela Cristian dintre aceiaşi.— 5. Întocmirea taberii lui 
Moise Săcuiul lângă Brașov și intrarea lui ltadu-Vodă în Ar- 
deal.—6. Împreunarea lui cu Rat și marșul împotriva lui Moise.— 
7. Lupta de lângă Brașov, zdrobirea Ardelenilor și moartea lui 


ILUSTRATIUNI. 


. Mihai-Vodă Viteazul (după dia 

. Nicolae Bălcescu. 

. Teatru luptelor din 1595. 

. Intrarea lui Mihai-Vodă în Alba-Iulia. 

. Aducerea capului lui Andrei Bathory. 

. Pecetea lui Mihai-Vodă ca Domn al Țării-Românești, Ardealului și 
Moldovei. 

7. Mihai-Vodă Viteazul (după Franz Francken). 


CO FS UN m 


7 Atte 


i — 











This book should be returned to 
the Library on or before the last date 
stamped below. 

A fine is incurred by retaining it 
beyond the specified time. 


Please return promptly. 





Tanu m