Ioan Slavici — Cel din urmă armaş (1923)

YI TORrI ROMÂNI] 
EEE TVRA NATIONA i 


|K 42683 | 
e 


| 
| 
| 
| 
| 


EL DIN URMĂ 
ARMAŞ 


ROMAN DE 
DALA V GAA 


ws s i sd k 
4 k 7O 
SCRIITORII ROMÂNI 
Colecţie îngrijită de 
MARIN SIM.-RIMNICEANU 
Membru cor. al Academiei Române 


ua: j G E 7. E: A 


1E 


e 
-4 
"> 


et 


st D530 
st po Du Pa] 
i 


CEL DIN URMĂ 
ARMAŞ 


ROMAN 


x 
cab 
nes 
e 
EV E TV RA NAȚIONALĂ 


su ȘI L AV LCR 


I 
| CEL DIN URMĂ ARMAȘ 


S'A EDITAT ŞI TIPĂRIT 
DE. EYLIYRA 
NAT INONN AL A 
BUCUREŞTI 1923 


K M D643 


Drepturile rezervate 


PARTEA INTÂI 
PORTRETUL ALINEI 


I. 
München, 4 Noemvrie 1874- 


Verişoară dragă, 


Am ajuns, în sfîrșit, și eu să mă pot întoarce în 
țară. Sunt o viață 'ntreagă cei noaue ani, pe care 
i-am petrecut în străinătate, şi o bucurie nespusă 
mă cuprinde când mă gândesc, că în curând o să 
văd iar Valea Boului cu lunca cea înfloritoare, largă 
și luminoasă, cu râulețul ce șerpuiește de alungul ei 
printre țarini și livezi, cu pădurile umbroase de pe 
coastele de la dreapta și de la stânga ei, cu sătenii 
voioși și harnici şi cu vechea curte părintească, lumea 
plină de soare, în care mi-am trăit anii copilăriei 
și-ai tinereţelor și ’n care am avut noi amândoaue atâte 
zile plăcute, 

Visul meu a fost, precum ştii, şi e şi acum, ca Iorgu 
să chivernisească Valea Boului, moșia de zestre, pe 
care am scăpat-o cu atâta greutate și pe care aren- 


5 


dașii o secătuiesc. El a şi terminat Academia agri- 
colă de aici cu foarte frumos succes. A ținut înse 
să mai facă și studii de drept, lucru cu minte, căci e 
bine, ca agronomul să fie dumirit asupra legilor și 
împregiurările pot să vie așa, ca el să ia parte și la 
viața politică. Zilele aceste și-a luat doctoratul în 
drept și nu ne mai reţine nimic aici. Arde şi el de 
dorinţa de a se stabili la Valea Boului, pe care numai 
în treacăt a văzut-o de câte-va ori. Il văd mereu stu- 
diind planul moșiei și făcându-și planuri de exploa- 
tare rațională. De oarece înse contractul arendașului 
expiră abia de Sf. Dumitru, anul viitor, am luat 
hotărîrea de a petrece câte-va luni la Paris, ca să 
cunoască și felul de exploatare agricolă al Francezilor. 

Te vei fi mirând, poate, că-l duc la Paris, unde 
nenorocitul lui tată a luat apucăturile, pe urma că- 
rora a risipit în destrăbălări marea avere moștenită 
dela părinții lui. Ai înse'n vedere, că el a avut parte 
de cu totul altă educațiune și că-l însoțesc și eu. 
Nu că-mi e fiiu, dar ai să fii încântată de dinsul. 
Seamănă, ce-i drept, şi la statură, și la față cu tatăl 
său, deşi e mai bălan și are ochii albaștri — ca ai 
mei, — chiar mai frumos de cum îl ştii din timpul 
copilăriei. Se deosebeşte înse de tatăl său în cele 
sufleteşti. E om de o fire potolită și duioasă, tot- 
deauna cumpenit, par'că prea bătrân pentru vârsta lui 
şi nimic nu-i este mai presus de gândul de a duce 
cu mare cinste mai departe neamul Armașilor, din 
care au ieșit atâți fruntași ai țării. Un om ca dînsul 
nu caută în Paris decât ceea ce e bun și frumos, 

Gândul meu e, ca de Paştile viitoare să fim la Bu- 
curești și să rămânem acolo până - când nu ne vom 
fi putut muta la moșie. 


6 


Te rog acum, dragă verișoară, să umbli, când n'ai 
altă treabă, pe-ici pe colo, ca să cauţi de Sf. Gheorghe 
o locuință pentru noi, cel puțin trei și cel mult cinci 
încăperi mai largi și luminoase, nu însă singuri în 
curte. Vorba e adecă să luăm locuința pentru mai 
mulți ani, ca să mânem în ea când venim de la moșie 
cu treburi la București. Rău n'ar fi dacă am găsi 
în aceea-și curte şi grajdiu pentru patru cai. Grabă 
mare nu e deocamdată, și cartierul mi-e indiferent. 

Dac'ar fi să găseşti vre-o locuință deșeartă, o în- 
chiriăm chiar de pe acum. 

Iţi voi mai scrie de la Paris, ca să-ți dau adresa 
mea. 

Deocamdată multe și călduroase îmbrățişări pentru 


tine şi pentru ai tei. 
ELENA VĂLEANU 


II. 


Bucureşti, 4 Ianuarie 1875. 
Scumpa mea Lenuţă, 


Cele doaue scrisori ale tale și mai ales cea de la 
München au trecut din mână în mână şi au stârnit 
o adevărată revoluțiune în familia noastră. Mare 
bucurie că ni-l aduci, în sfîrșit, pe lorgu, cu care 
toți se fălesc, dar părerile sunt foarte împărțite în ceeace 
privește planurile voastre pentru viitor. Sunt lu- 
cruri, la care eu, femee, nu mă prea pricep; mă tem însă 
şi eu, că n'o să puteţi suporta viața de la țară! E 
frumos și bine la Valea Boului — așa câte-va săptă- 
mâni, mai ales toamna, în timpul culesului și când 
se adună prunele și poamele de tot felul. Să stai 


7 


însă mereu acolo: asta nu face pentru oameni ca 
noi! 

Dar — mai "nainte de toate — afacerile. 

Locuinţă vi-am găsit — nu tocmai cum mi-ai scris, 
dar după părerea noastră foarte potrivită pentru 
voi: un antreu larg și luminos, în care dau patru uși: 
la dreapta un salon și un biurou pentru Iorgu, amân- 
doue aceste cu ferestrele spre stradă, iar la stânga o 
odaie foarte potrivită pentru sufragerie și un iatac pentru 
Iorgu, aceste cu ferestrele spre curte. Pentru tine se află 
un iatac frumușel pe coridorul, unde mai sunt, lângă 
bucătărie, încă două odăițe pentru servitori. Casele 
sunt în stare bună. Până 'n Decemvrie a stat în ele 
un Englez de la fabrica de tutunuri, care a plecat 
în America. Pivniţă și pod sunt. Proprietara, văduva 
unui profesor decurând reposat, stă în acelea-și case, 
are însă intrarea despre altă stradă. Chiria trei mii 
de lei, — un bagatel pentru voi. 

Te rog cu tot dinadinsul să le închiriați, căci sunt 
potrivite chiar și pentru cazul, că nu vă stabiliți 
deocamdată la moşie. 

Jean ride când vine vorba de Valea Boului. Cine 
are moşie de opt mii de pogoane ca Valea Boului, — 
zice el, — peste doue mii de pogoane stejăriș copt 
şi sănătos, întinse livezi de pruni, fânaţe printre lu- 
minişuri, vie mare și mii de pogoane arate 'n pă- 
mânt mănos, nu mai era nevoie să gospodărească 
el însu-şi. Decând cu căile ferate și cu șoselele pie- 
truite arenzile au crescut, încât arenda e azi mai mare 
de cum era cu vre-o douăzeci de ani în urmă preţul 
moșiei. Un om cu doue diplome şi cu legături în- 
tinse în cele mai bune cercuri, cum este Iorgu, co- 
mite o adevărată crimă, dacă se surghiunește la ţară. 


8 


Regret, scumpa mea, că nu mă pricep, dar te 
încredinţez, că în timp de noue ani, de când ai plecat 
tu, toate s'au schimbat: altă lume, alte stări; alte 
obiceiuri, cu totul alt fel de a vedea lucrurile. Vei 
rămânea uimită după ce te vei fi întors şi te vei fi 
uitat împregiurul tău. Mult m'ași mira, dacă tot ai 
mai stărui ca Iorgu să rămâie la ţară. 

Multe sunt, scumpa mea, farmecele vieţii de la 
țară, şi eu te "'nţeleg, dar între numeroșii noștri cu- 
noscuți numai pe ici pe colo a mai rămas câte un 
excentric, care are gust pentru ele. Şi acesta se tân- 
guieşte mereu mai că ploile sunt prea multe, mai că 
seceta e prea îndelungată, mai că vânturile sunt prea 
aspre, mai că gerul e cumplit ori că bruma e prea 
târzie, mai că s'au sporit prea tare şoarecii, gândacii 
ori viermii de tot felul. Nu e de mirat, dacă cei mai 
mulți lasă pe capul arendașilor grijile aceste. 

De altminteri, — iar mă amestec în lucruri, la care 
nu mă pricep. O să le descurce bărbaţii ei între ei. 

Răspunde-mi, te rog, cât mai curând, ca să știm, 
ce avem să facem în ceea ce priveşte locuința. Păcat 
ar fi să pierdem ocasiunea. 

Te sărut şi 'mbrăţişez pe Iorgu al nostru. 


ANA 


III. 
Iubita mea mătuşă, 
Nu te vei supăra, sunt încredințat, că mama mi-a 


dat mie plăcuta însărcinare de a răspunde la suges- 
tiva scrisoare ce i-ai adresat la 4 ale lunii curgătoare, 


9 


Vă suntem foarte recunoscători, pentru-că vi-ați 
dat osteneala de a ne găsi locuință și vă rugăm s'o 
închiriați fără de 'ntârziere pentru noi. Așa, cum 
ni-ați ales-o, ne vom simți foarte bine în ea. 

Imi iau acum voie să vă dau câte-va deslușiri în 
ceea ce privește hotărîrea mea de a mă stabili la Valea 
Boului. 

Vă rog, mai nainte de toate, să fiți pe deplin 
încredințată, că nu în urma stăruințelor mamii am 
luat hotărîrea aceasta. Am luat-o din simțământ 
de pietate către părinţii, bunii și străbunii mei, 
care toți și-au petrecut viața trăgând brazde în 
ogorul strămoșesc. Ancă ?n timpul copilăriei mă ade- 
menia gândul acesta, și azi el e cu atât mai vîrtos 
idealul vieții mele, şi m'ași simţi nemângâiat, dacă 
mult iubita mea mamă n'ar împărtăși vederile mele. 

Vorbiti în scrisoarea d-voastre despre schim- 
bările, prin care a trecut ţara în timpul celor din 
urmă vre-o zece ani. Tocmai în noaua stare de lu- 
cruri viața de la ţară va lua un avânt ne mai pomenit 
în țara noastră, ale căreia isvoare de bogăție sunt 
nesăcate. 

Greutățile, cu care se luptă agricultorul, pentru 
bărbat nu pot să fie decât un puternic îndemn 
la lucrare stăruitoare. 

Se zice, că omul e representantul lui Dumnezeu 
pe pământ. Eu o 'nţeleg așa, că omul e menit a de- 
săvârşi prin purtarea lui de grijă ceea ce natura per- 
vertită poceşte. Nu e bucurie mai omenească decât 
aceea, pe care o simți urmărind creșterea unei ființe 
puse sub purtarea ta de grijă, fie om, fie animal, 
fie pom, fie copac, fie orice plantă. Iai parte la ne- 
curmata creaţiune, care premeneşște mereu cele de 


IO 


pe faţa pământului. Aceasta e ceea ce mă încântă pe 
mine, și visul meu e să fac din Valea Boului o gră- 
dină de frumuseţe, în fața căreia urmaşii să se oprească 
cuprinși de mulțumire și să zică: «e aici a trecut 
Iorgu Armaş, fiul lui Radu, nepotul lui Stroe, stră- 
nepotul lui Vintilă, odraslă din vechea viţă a Arma- 
şilor». 

Ştiu, că voi avea desamăgiri, dar prin desamă- 
giri are să treacă omul ori-și-care i-ar fi cărările 
vieţii. 

Pe mine nici dobânda nu mă adimenește, nici 
paguba nu mă înspăimântă: caut numai mulțumirea 
de a face tot ceea ce după convingerea mea trebue 
sä fac. 

Nu mă îndoiesc, că nenea Jean vede lucrurile 
potrivit cu stările de azi ale ţării şi numai binele 
meu îl voiește, dară eu, așa cum sunt, nu-mi pot 
închipui teren de activitate pentru mine mai potrivit 
decât plugăria. Trăindîn oraș, m'aş perde eu însu-mi 
pe mine. 

Vom mai discuta dealtminteri cu nenea Jean după 
ce ne vom fi întors şi sunt încredințat, că-mi va da 
dreptate. Țiu în tot cazul să nu nesocotesc sfaturile 
ce-mi va fi dând. 

Noi avem să plecăm de aici pe la începutul lunei 
Aprilie şi până la toamnă îmi rămâne destul timp 
de răsgândire. 

Mama şi eu ne bucurăm de pe acum gândindu-ne 
că în curând o să ne revedem și vă rugăm să primiţi 
cele mai călduroase îmbrățişări din partea noastră. 

Al d-voastre devotat nepot 


IORGU ARMAȘ 


II 


P. Sc. 


Plecăm zilele acestea în Champagne, unde am să 
fac un tour mai înainte de a fi părăsit Franţa. 


IV. 
Bucureşti, a treia zi după Paşti. 


Soră surioară, 


Vin târziu, chiar prea târziu, dar beau cafele ca un 
Turc și fumez tutun de contrabandă puindu-mă la 
masă, ca să-ți ticluiesc o scrisoare lungă, din care te 
vei dumeri, de ce adecă nu m'am ţinut de vorbă și abia 
acum le trimit micuților tei ceea ce le făgăduisem 
de sfintele sărbători. 

O să afli multe lucruri dureroase, dar încă mai 
multe bune și frumoase. 

Ştii că dau lecțiuni de desemn într'un pensionat 
de domnişoare. Mai dau câtor-va domnişșoare mai mari 
lecţiuni de pictură, adccă lucrăm în tovărășie, eu 
trei părți și ele una, și prezentăm părinţilor operele 
drept numai corectate de mine, ca să se bucure şi ei. 
Cei mai de căpetenie dintre clienţii mei sunt înse 
«Scrânciobul», pentru care fac caricaturi. și Polcov- 
nicul Papazoglu, care publică tablouri istorice de- 
semnate de mine. j . 

Apropiindu-se Floriile, mă așteptam să-mi curgă 
banii din toate părțile, încât să nu-i mai pot prididi. 
Am şi primit câte 40 lei de la doaue dintre Domnișoa- 
rele măiestre 'n ale picturii. Atât înse și numai atat. 
Văzând că timpul trece fără-ca bunul exemplu 


12 


AS 


să aibă imitatori, mi-am luat paltonul în spinare şi 
inima "n dinți și-am început să cer, — nu să cerșesc, 
draga mea, ci să-mi caut cele ce mi se cuveniau. 
Doaue dintre domnișoare plecaseră la ţară cu fami- 
liile lor, ca să petreacă sfintele Paşti la aier și pe iarbă 
verde. Altă domnişoară nu se află, din întâmplare, 
acasă când m'am dus s'o văd. M'am dus de a doaua, 
ba chiar și de a treia oară: aceea-şi întâmplare fatală. 
M'am dus la directoara pensionatului, de la care aveam 
să cer chiar o anticipațiune. Cerul mi s'a 'ntunecat 
însă mai "nainte de a-mi fi dat pe față gândul. Sim- 
tind, se vede, căam să mă reped la punga ei, a început 
să mi se plângă, că cele mai multe dintre fete au 
plecat în familiile lor fără-ca părinţii să fi achitat ceea ce 
datorau pentru trecut. Spune, te rog: mai puteam 
eu să stric sărbătorile respectabilei cocoane spuindu-i 
că tot cam la fel am păţit-o şi eu? 

M'am dus la Gedem Teodorescu, redactorul 
«Scrânciobului», un tînăr frumușel, deștept și foarte 
simpatic. De ce folos îmi era înse deșteptăciunea lui, 
dacă n'avea nici odată gologani?! 

«De! — mi-am zis, — poate — tocmai acum el mi-e 
scăparea». 

M'am dus. El a început să ridă. 

«Tocmai acum te pune păcatele să vii!? — mi-a 
zis — nu-ți dai seamă, că tipograf, negustor de hârtie, 
proprietarul localului, toţi din toate părțile dau nă- 
vală asupra mea?» 

Haid!— la Polcovnicul, de la care aveam să iau 
peste doue sute de lei. 

Polcovnicul acesta era cel mai bine cunoscut om 
în București: un bătrân scurt și cu pasul apăsat, 
cu mustaţa țepoasă, iute la vorbă și pripit la gesturi. 


. 13 


Fusese polcovnic în timpul Impăratului Nicolae și 
purta uniformă de croiu rusesc, —șapcă lătăreață 
cu cozoroc mare și tunică lungă cu bumbi de alamă. 
i înșira toţi voivozii pe degete și alerga pe la mă- 
năstiri, ca să le găsească portretele și să le reproducă 
în tablouri. Dacă se 'ntâmpla să-i lipsească pe ici pe 
colo câte unul, îl plăzmuia după cele mai ingenioase 
analogii. Făcea genealogii bătrânul acesta, şi nu era 
între contimporani nici unul, care știa deopotrivă 
cu dînsul să facă istorie națională. Pe lângă toate 
aceste mai era și om darnic. Nu se putea să-i ceri 
fără-ca să-ți dee. Mi-a dat și astă dată doi galbeni, 
galbeni adevărați, cu zimţii nepiliți 

Patru-zeci şi încă patru-zeci de lei adăugaţi la doi 
galbeni erau parale frumoase, dar lăptăreasa era 
neplătită, neplătită era şi spălătoreasa, îi mai eram 
dator și chelnerului de la cafeneaua Labes, precum 
şi băiatului din colț: ce-mi mai rămânea? 

Mă știi, că mai sunt și scriitor. Am pană foarte 
ascuţită. Colaboram la «Reforma» lui Valentinianu, 
celebrul  Valentinianu, ginerele Polcovnicului, fost 
ofițer în oastea română, iar acum publicist mult lăudat 
în coloanele «Reformei, bun prieten al meu și om, 
care trăiește noaptea şi doarme ziua. Aveam să iau 
şi de la el. Nu știu cât, căci nu ajunsesem nici odată 
să ne răfuim. 

M'am dus la el: m'a rugat să-l împrumut cu zece 
lei, că mi-i dă mâine, când are să încaseze subven- 
țiunea ce-i fusese asigurată. i f 

Te 'mtreb acum, draga mea surioară: ce-mi mal 
rămânea să fac? 

Beam cafele şi fumam tutun de contrabandă, 
foarte bun tutun din Dobrodja, cu cincispre-zece lei 


14 


ocaua, beam și fumam şi-mi prăpădiam hârtia fă- 
când caricaturi, ici domnișoare care pleacă la ţară, 
colo domnişoară, care nu e nici odată acasă, — re- 
dactor de foaie umoristică cu buzunăr le goale, direc- 
toară mofluză, ba polcovnic, ba giuvac r de ginere. Dă-le 
dracului griji, că de ele nu scapi nici de sfintele Paști. 

Nu știe însă omul, de unde îi vine norocul. 

Te rog să citeşti cu toată evlavia, căci tatăl tău 
şi-al meu a fost față bisericească, paracliser şi psalt — 
la nevoie ucenic al marelui Anton Pann, ba până 
chiar și zugrav de icoane. 

Eră Marţi, înainte de Florii, și mă aflam în toiul 
caricaturilor. De odată se deschide ușa iatacului şi 
intră foarte ceremonios gazda mea, o boiemoaică 
grasă, care vorbia foarte prost româneşte, soția unui 
tâmplar, care lucra cu săptămâna în marele atelier 
al lui Olbrich. Mă întreabă femeea, cum îmi mai 
merge, cum stau cu sănătatea, ce ştiri mai am de 
acasă, — cum e obiceiul persoanelor bine crescute. 
I-am răspuns: «Bine! iar «Bine!» tot «Bine! Văzând 
că toate sunt bine, ea a schimbat vorba şi-a început 
să mi se plângă de greutățile vremurilor — mai ales 
acum înainte de sărbători. l-am înţeles cântecul 
Chiar din clipa intrării ei ceremonioase. 

«Madam, — i-am zis dar, — Vă sunt şi eu dator 
chiria pe doaue luni. S'a întâmplat să rămân în în- 
târziere, Să fiți însă liniștită. Am să iau din multe 
părți mai mult decât destul şi, dacă nu chiar azi 
mâne neapărat vă achit și pe o lună "nainte. 

A plecat femeea foarte mulţumită şi încă mai 
ceremonios. 

Am plecat și eu în drumurile, pe care le știi și am. 
obținut rezultatele, pe care le cunoşti. A trecut deci 


15 


şi Marţia, și Mercuria, și Joia fără ca boemoaica să-şi 
fi văzut visul cu ochii. 

Vineri beam alte cafele, fumam acela-și tutun şi 
făceam caricaturile, asupra cărora ești luminată. 

Ear intră madama — acum mai puțin ceremonios. 
N'avea nevoie să-mi spună, de ce anume nu mă 
mai întreabă de sănătate. 

«Madam, — i-am zis, — sunt desolat. Toată lumea 
a plecat chiar mai nainte de Florii la ţară, unde acum 
e bine şi frumos». 

Nemulțumită cu lămurirea aceasta, ea s'a uitat 
de sus în jos la mine. 

«D-ta, mi-a zis, — bei prea multe cafele și fu- 
mezi tutun prea scump». 

«Nu, madam, —am răspuns eu. — Cafelele mi le 
fac eu însu-mi, nu le plătesc, ear tutunul e de contra- 
bandă, cinci lei ocaua». 

«Prea mult! — repetă dînsa, — şi cine bea atâtea 
cafele și fumează asemenea tutun trebuie să mun- 
cească». 

«Dar muncesc și eu! — am întâmpinat. — Ce să-mi 
fac însă, dacă au plecat la țară cei ce au să-mi dee !?» 

«Bărbatul meu munceşte, — grăi dinsa, — și ol- 
brich îl plăteşte la sfârşitul fie-cărei săptămâni până 
la cea din urmă para. Dacă e să plece la țară, plăteşte 
mai nainte de a fi plecat. Acum de serbători i-a 
dat şi un adaos». > 

«Meseria mea e cu totul altfel», —am zis eu. 

«Proastă meserie | — a strigat dinsa. 

Aceasta era o insultă grosolană. Imi venia s'o 
dau afară, şi aşi fi făcut-o aceasta, dacă n'ar fi fost 
la mijloc temerea, că are să mă dee dînsa pe mine 
afară — tocmai acum de sfintele Paşti. 


16 


Mi-am stăpânit deci firea şi m'am făcut că nu 
înțeleg. La urma urmelor ea tot pleca şi fără s'o mai 
poftesc eu să iasă, 

Ea venise înse cu un plan de mai nainte croit. 

«Domnule, — îmi zise schimbându-și tonul în mai 
dulceag, — D-ta ești zugrav. Nu-i așa? 

«Da, — i-am răspuns, — aşa ce-va, un fel de zugrav. 

«Bărbatul meu, — urmă dînsa, —are să instaleze 
niște mobilă şi să facă oare-care reparaturi într'o 
locuință închiriată de un boier. Tot acolo lucrează 
un zugrav, prieten al lui. Lucrarea e zorită, căci 
boierul vrea să intre cel mai târziu de Vinerea Pa- 
ştilor în casă. El plăteşte dar bine. Zugravul se teme 
înse, că n'o să poată fi gata şi caută un ajutor. Plă- 
teşte şi el bine. Du-te D-ta, că iei 20—25 lei pe zis 
Aşa chilipir rar se găsește. 

Imi venia să rîd. Ucenic, cel mult calfă de zugrav! 
De ce nu!? Cânele boierului a mâncat şi el—la 
mare nevoie — pere pădureţe. 

M'am dus și foarte bine am făcut: lasă că ţi-am 
trimis mai mult decât cele făgăduite, dar cu totul 
altfel îmi beau acum cafelele şi pot să mă întind până 
la tutunul Bectemis. 

Era vorba de un iatac, un salonaș, o sufragerie, un 
biurou şi un mare antreu. latacul era gata: tavan și 
pereţi o singură față, coloarea laptelui în uleiu. 
Celelalte în stil pompeian. Boierul, om subțire, care 
se ’ntorcea de la Paris, dăduse pentru ele modele 
alese de dînsul, toate simple, dar foarte frumoase — 
mai ales tavanele. Câmpurile erau gata, tavanurile 
de asemenea, și Volcec, zugravul, lucra cu două 
calfe la decoraţiunile de pe margine. Marele antreu 
rămânea să fie zugrăvit după-ce vor fi fost gata cele-lalte. 


17 


Acesta să-l lași în seama meab i-am zis lui 
Volcec. 

El stetea pe gânduri. Nu mă cunoștea omul și 
se temea, ca nu cum-va să fac o lucrare, cu care boierul 
n'are să fie mulțumit. Am luat deci modelele alese 
de boier, am ales din ele ceea ce mi se păreă potrivit 
şi am făcut desemnuri pentru tavan și pentru pereţii 
de la dreapta şi de la stânga, în care se aflau câte doaue 
uși, 

Patronul era încântat, dar se temea că n'are să 
fie gata la timp. 

«Am să lucrez la nevoie și noaptea, i-am zis. 

«Dar cu fundul cum rămâne? — întrebă dînsul, 

«Am să-ți aduc desemnul, — i-am răspuns. 

Era un perete lat de vre-o patru metri și până "n 
tavan de aproape cinci. Păcat ar fi fost să nu-l utilizez. 

Proprietăreasa caselor, văduva unui profesor, venia 
de mai multe ori pe zi, ca să vadă, cum înaintează 
lucrările şi înota ’n fericire. Venia cu dinsa și fiica 
ei Alina, o fată subțirică și înaltă, bine desvoltată 
pentru vrîsta de vre-o cinci-spre-zece ani, nu atât fru- 
moasă, cât plină de o dulce duioșie, încât mă sfiam 
să mă uit la ea. 

«Domnișoară, — i-am zis, —am de gând să zu- 
grăvesc aici în fund ce-va: îmi stai model?» 

Ea a 'mceput să rîdă. 

«Eu model!? mi-a răspuns. — Cum să stau?) 

Mama ei eră 'ncântată de gândul meu. 

Mi-am închipuit o vale bătută de soare. La dreapta 
şi la stânga dealuri acoperite de păduri, în fund 
munții perduți în zarea albăstrie, la un loc mai 
ridicat o curte boierească, sub ea sat cu case perdute 
printre grădini cu pomi, în luncă pe ici pe colo vite 


18 


ieșite la pășune, iar în primul plan o ţărăncuţă, care 
paşte noaue gâște şi-un gânsac, care scutură din aripi. 

De! ce să-mi fac !? Păcatul din nășcare lecuire n'are: 
trebuia să-mi dau în petec şi ca zugrav. 

După ce mi-am schițat valea, dealurile, munţii din 
fund, curtea boierească şi lunca, am lucrat cu tot 
dinadinsul la păstoriță şi la gâște. 

Miercuri pe la amiazăzi a venit boierul, un oare- 
care Iorgu Armaş, să vadă, cum înaintează lucrările. 
Eram în toiul lucrării și cântam și eu ca și cei-lalți, 
când m'am pomenit cu el în dosul meu. 

Un om aproape bălan, înalt şi spătos, tînăr de 
vre-o doaue-zeci și patru de ani, cu obrajii plini şi 
rumeni, cu mustața scurtă și cu barba mătăsoasă, 
mare frumuseță de om. Fiind neobişnuit de cald, 
era 'mbrăcat în hăine de pănură albă şi subţire, prin 
cutele căreia ieșia la iveală o mușculatură, pentru 
care Par fi pizmuit și mă'estrul Moceanu. 

«Ce vrea să fie aceasta?» — mă întrebă el. 

«E o improvisaţiune», — i-am răspuns. 

«D-ta ești zugrav?» — întrebă ear. 

«Da, — îi răspunsei ear, — amator, — zugrav de 
ocasiune». 

«Ceea ce ai început însă aici, — grăi dînsul zîm- 
bind, — nu seamănă a lucrare de zugrav». ` 

«Sunt, d-le și amator de pictură», — îl dumirii 
tot zimbind. 

El se mai depărtă, ca să-și dee seama despre pro- 
porţiuni, despre grupare și despre perspectivă. 

«Diletant, — vrei să zici), — mă corectă el. 

«Nu! — răspunsei, — amator. Imi place mai mult 
ceea ce fac alții decât ceea ce mă încerc însu-mi a face». 

El rîse cu poftă. 


19 


«Amator, — urmă apoi, — sunt și eu. Imi place 
ceea ce faci d-ta, și te rog, — adăugă cu seriozitate,— 
să nu-mi strici peretele dând zor ca să termini — de 
mântuială». 

«Sunt angajat de Volcec până Vineri, — îl dumirii 
eu, — şi pân’ atunci am să fiu gata». 

El dete din cap. 

«Cele-lalte da; aceasta însă poate să mai aștepte, — 
grăi dinsul. — Te angajez eu mai departe să lucrezi 
liniștit, numai cât te trage inima. Cât îți plătește 
Volcec ziua?» 

«Doaue-zeci şi cinci de lei ziua —îi răspunse. 

El isbucni în rîs cu hohote. 

«Eu te plătesc cu bucata, — îmi zise apoi și băgă 
mâna în busunar, scoase punga cu baiere și nu- 
mără în palmă doaue-zeci de galbeni. Fiind-că suntem 
în ajunul sărbătorilor, nu te superi dacă-ți dau o 
anticipațiune. Eată!» 

Inţelegi, draga mea, că nu l-am refuzat, ba i-am 
și mulțumit, 

El se apropie din nou și se uită cu tot dinadinsul 
la păstoriță și la gâște. 

«Frumoasă concepţiune și frumoasă copilă! — zise 
peste cât-va timp. — Ţi-a stat fără îndoială cineva 
model». 

«Nu, — i-am răspuns cam cu jumătate de gură. 
E o fantezie». 

Spuneam un neadevăr, dar nu mă ierta slăbiciunea 
să dau de gol pe domnișoara Alina. 

Eată cum se schimbă soarta omului în învălmășeala 
vieții. | 

Ve îmbrățișez cu dragoste pe toţi. 

EMIL 


20 


M. 


Valea Boului, 2r Aprilie 1875. 
Buna mea, 


N’am fost, de când mă țiu minte, nici odată atât 
de trist, cum sunt acum, când iau pana, ca să-ți scriu. 
Mi-e par'că mă deștept dintr'un vis frumos, afară 
din cale frumos, şi mă pomenesc în mijlocul unei 
lumi urite. Imi văd răsturnate planurile ce-am croit 
în timpul celor din urmă câți-va ani şi-mi vine să rîd 
de mine însu-mi când îmi aduca minte de ilusiunile 
ce-mi făceam. 

M'am încântat atâta timp socotindu-mă om bo- 
gat, şi de trei zile, decând cutrier moșia în lung și'n 
lat, mă "nredinţez mereu, că sunt sărac. 

Nu trebuia să-mi petrec tinerețele în: Germania, 
ba să mai fac şi călătoria prin Franța. Deprins cu 
cele de acolo, sunt înspăimântat de cele ce văd aici, 

Ştiam, că avem aici un arendaș. Am găsit un om, 
care n'ate nici vite, nici unelte agricole, nu se pri- 
cepe la plugărit şi petrece partea cea mare a acului 
la Bucureşti, de unde nu vine decât acum de sf. 
Gheorghe, ca să facă învoielile agricole, de seceriş 
şi toamna, ca să-şi iee partea din recolte. El nu exploa- 
tează în adevăr moşia, ci pe sătenii, care o muncesc. 
Ear aceștia n'au vite, cu care ar putea să facă plugăria 
cu destul folos, nu se pricep de loc şi sunt despuiați 
fără de milă. 

Ani şi iar ani dearândul va trebui să ostenesc cu 
stăruință încordată, ca să-i îndrumez, și capitaluri 
însemnate am să bag în moşie, ca să prăsesc vite 
pentru mine și pentru dînşii, să croiesc drumurile 


21 


neapărat trebuincioase și să 'nzestrez gospodăria cu 
grajdiuri, cu magazii, cu maşini și cu unelte agricole 
de tot felul. 

Curtea noastră e cu desăvîrșire ruinată, Grajdiuri, 
șoproane, grânare și pătule au stat aproape totdeauna 
deşerte. Nu s'a gândit nimeni la întreținerea lor. 
Azi nu mai pot să fie reparate. 

Din frumoasele noastre case boierești aşa zisul 
arêndaş și-a oprit iatacul tău,bivroul și odaia turcească, 
unde trage când vine pe la moșie. In cele-laite 'ncăperi 
păstrează grâu, porumb, orz, ovăz, rapiță şi fasole 
de sămânță. Podelele sunt roase de șoareci şi de guz- 
gani, tencuiala de pe tavane şi de pe pereți e pe ici 
pe colo căzută, căci acoperișul e în mare parte prost 
cârpit, scocurile sunt pline de buruieni și burlane 
de scurgere nu mai sunt. 

Jale mare m'a cuprins când am văzut odinioară 
frumosul nostru pomăt: uscături și iar uscături, 
crăci rupte, uluci răsturnate de vânt. N'a mai intrat 
aici ferestrău, nici foarfeci, nici topor— decum 
sapă, iar bălăriile și mormanele de gunoiu putred sunt 
la fel cu cele din curtea cea largă. 

M'am coborât la balta de peşte, unde notau gâștele 
şi rațele cele albe, la care ţineai atât de mult. A mai 
rămas o mlaștină plină de papură, de șovar şi de 
pipirig. 

Via e cu desăvirșire sălbăticită, încât abia va mai 
fi rămas a patra parte din ea, plină de costreiu și 
de pir şi cu viţele întinse pe jos. Nimeni nu s'a mal 
gândit să scoată butucii uscați șI să-i înlocuiască 
cu butaşi, nici sto tundă la timp. Au cules rodul, pe 
care l'a dat Dumnezeu, şi de acolo "nainte nici O 
purtare de grijă. Butoaie, zăcătoare, care stau necer- 


22 


cuite şi cu doage scorogite, linul şi teascurile sunt 
lăsate "n bătaia soarelui şi a ploilor, ear în pivniță 
toate sunt mucegăite. 

M'am dus, mamă, să văd livezile nostre cele în- 
tinse. Pe drumurile dintre ţarini tteci din hop în 
hop, din groapă 'n groapă, din baltă 'n baltă, încât 
săteanul îşi omoară boii şi-şi sfâramă carul, ear în 
timp de ploaie nu mai e chip să cari ceva pe ele. 

Din livezi n'a mai rămas decât pe ici pe colo câte 
un prun părăginit, câte un păr bătrân ori căte un 
măr cu ramurile încesuite. Mâncaţi ani și ani dea- 
rândul de omizi şi plini de muşchiu, cei mai frumoși 
pomi s'au uscat. Singuri nucii au mai crescut şi 
sunt tot frumoşi. 

Rămâne pădurea, fala noastră şi cea mai mare din 
nădejdile mele, stejărișul, în care de cel puţin 
cinci-zeci de ani n'a intrat securea. 

N'a intrat, dar tocmai aceasta e€ nenorocirea. 

Pădurea e bogăția îngrămădită de părinţi pentru 
copii, dar numai fiind bine cultivată. Pădurea săl- 
batică, părăginită, lăsată ’n voia naturii oarbe, e o 
adevărată pacoste. 

Mai ales ştejarul cere multă purtare de grijă. 

Câtă vreme e tînăr, el are nevoie de adăpostui 
altor copaci, care cresc mai repede decât el, salcie, 
plop, răchită, arin, mai ales ulm și frasin, mai tar 
carpen și fag. După ce s'a mai împuternicit, aceste 
esențe au să fie curățite, ca să nu-i mai iee aerul, 
lumina şi hrana din pămênt. Dacă curățirea nu se 
face la timp, el se oprește 'n creșterea lui, îmbă- 


A 


trâneşte fără de vreme, se carcește şi se usucă în 


cele din urmă. St jărișul nostru n'a fost curățit nici 
odată şi e înăbușit de esențe, care nu sunt bune 


23 


nici măcar ca lemn de foc, buruiană, gunoiu. Sunt, 
ce-i drept, mulți stejari frumoși la vedere, dar mare 
parte din aceştia au început să se usuce de la vîrf, 
ear uscătura, pe care o vezi numai la vîrf, se coboară 
dealungul inimii până la rădăcini și se ’ntinde 'ncetul 
cu încetul până la scoarța plină de mușchiu. 

Ici ștejărişul e apoi prea rar şi copacii au trunchiul 
gros, dar prea scurt și plin de crăcărie. Colo pă- 
durea e prea deasă și copacii sunt bine crescuți și 
trunchiul drept și înalt, dar mulți dintre ei au în- 
ceput să se usuce de la virf, unii s'au uscat chiar 
până ’n rădăcini. Numai rar am găsit câte un petec de 
lemn bine crescut și pedeplin sănătos. 

Fă-ţi, buna mea mamă, socoteala, cât costă tăierea, 
așezarea ’n stângeni, scoaterea din pădure și cărarea 
până la cea mai apropiată gară a unui stêngen de 
lemne de foc. Mai adaugă transportul pe calea fe- 
rată, încărcarea și descărcarea și aşezarea în magazie. 
Puțin de tot mai rămâne pentru lemnul din pădure. 
Ar rămânea mai mult, dacă drumurile ar fi bune 
şi săteanul ar avea vite cum se cade; avem înse să 
ne facem socoteala după starea, în care se află țara. 

Pădurea noastră ar fi bogăție mare, dacă am putea 
să scoatem din ea lemn fasonat, grinzi și scânduri 
pentru construcțiuni şi pentru tâmplărie, doage, 
obezi şi traverse, încât numai remășițele să le dăm 
pentru foc. La noi sunt însă aproape numai remă- 
şițe, din care abia putem scoate cheltuielile făcute 
cu munca și cu transportul. 

Eu am să mai stau aici vre-o zece zile, ca să-mi adun 
date pentru planul de exploatare și să-mi fac socoteala 
cheltuielilor neapărate, pe care am să le fac în timpul 
verii cu reparaturi și cu dregerea drumurilor. Să nu 


24 


te sperii, dar teamă mi-e, că cinci-zeci de mii de lei 
nu-mi vor fi destul. 

Sunt adânc mâhnit, dar tocmai greutăţile, pe care 
am să le înfrunt, sunt pentru mine un puternic 
îndemn să pornesc lucrarea cu toată rîvna. 

Doriai să vii şi tu. Mă bucur că n'ai venit. Sunt 
şi eu în gazdă la administratorul moșiei, un fost 
primar, acum om cu stare frumoasă, Stan al Saftei, 
de care-ţi vei mai fi aducând, poate, aminte. Vei veni 
după ce voi fi curățit prin curte și prin grădină şi voi 
fi pus în stare bună cel puțin doue odăi din casă. 

Vom mai vorbi de altminteri după-ce mă voi 
fi întors; deocamdată te rog să ai răbdare şi-ţi să- 
rut mânile. : 

IORGU 


VI. 


Bucureşti, 26 Aprilie 1875 
Iubite Nepoate, 


Zilele aceste mă-ta a trecut pe la noi şi mi-a arătat 
scrisoarea ce i-ai trimis dela Valea Boului. Sunt 
în ea multe lucruri, care m'au pus pe gânduri, dar 
nu am căderea de a-ţi da îndrumări mai ales fiind 
vorba de lucruri, care te privesc numai pe tine şi 
la care te pricepi fără îndoială mai bine decât mine, 
om din lumea veche. 

Ca om mai betrân şi ca rudă apropiată me soco- 
tesc înse dator să-ți spun părerea mea, şi treaba ta e, 
dacă ai ori nu să ţii seama de ea. 

Nu înțeleg, înainte de toate, graba, cu care te 


AMI piară | 
gcu | 25 


avênți în treburile tale. Intors abia de câte-va zile 
în țară, îți faci planuri și eşti gata să te bagi în chel- 
tuieli mari, E cestiune de cumpăneală să te uiţi 
mai nainte împregiurul tău, să te dumireşti asupra 
stării, în care se află țara, şi să cunoşti oamenii pentru- 
ca nu cum-va mai târziu să te căiești de a fi făcut 
ceea ce acum ţi se pare potrivit cu interesele şi cu 
înclinările tale. « i 

Ca senator și ca vechiu membru al partidului am 
egături cu toți oamenii mai însemnați ai țării şi 
am vorbit în ceeace te privește cu mulți dintre dînșii. 
Părerea generală e, că un om cu averea ta, cu des- 
toiniciile tale şi mai ales cu cultura ta nu are dreptul 
de a se îngropa întrun sat uitat de toată lumea. 
Unul singur e de altă părere, Petre Carp, care mi-a 
vorbit în pilde spunându-mi, că celi ce vrea să cu- 
noască țara se înfundă în vre-un sat şi se uită de acolo 
la cele ce se petrece prin orașe. Toderiţă Rosetti, 
care eră de față, a rîs de paradoxul acesta și-a zis că 
cel ce cunoaște astfel țara nu mai iese viaţa lui 
toată din sat. Carp e înse știut de toţi ca om, care 
le ia toate în zeflemea. 

Cu totul alfel Titu Maiorescu, ministru de culte 
şi instrucțiune publică. Deşi cel mai tînăr dintre 
noauele elemente, cu care s'a întărit partidul, e cel 
mai cumpenit, om cu cultură foarte întinsă, muncitor 
neobosit şi cu deosebire doritor de a lăsa urme în- 
semnate ale trecerii lui prin ministeriu, El ţine foarte 
mult să te cunoască și să te aibă col :borator. Un om 
cu studiile tale, mai avend și poziţiunea ta socială, 
e menit să joace un rol frumos în viața ţerii, care are 
atâta trebuinţă de puteri bine pregătite. El ar fi mul- 
tumit, dac'ai primi vre-o însărcinare în ministerul 


26 


său ori dacă ai candida pentru un post de profesor la 
universitate. 

Ear alții sunt de părerea, că pentru tinerii de seama 
ta cea mai potrivită carieră e cea de judecător, şi 
n'ai decât să voieşti pentru-ca să fii numit procuror 
la tribunalul de aici. Chiar şi dacă n'ar fi loc, ți se 
face. 

Âncă o dată, — tu faci ce vrei, te rog numa: să nu te 
pripești. Sunt foarte frumoase planurile tale în ceea ce 


priveşte Valea Boului, dar ele pot să fie puse n lu- 
crare şi mai târziu. Deocamdată ai să-ți faci rost 
de sumele destul de însemnate, despre care vorbeşti 
în scrisoarea ta, ceea ce nu e lucru atât de ușor, cum 
vei fi crezând tu. 

Avem acum, ce-i drept, credit fonciar, încât noi 
proprietarii găsim bani în condițiuni priincioase; 
sunt îns= o mulţime de forme, care cer mult timp 
şi multă alergătură, Directorul Mitică Sturdza e 
om coștiincios, care stărtie asupra tuturor amă- 
nuntelor, şi mult m'ași mira dacă 'n timp de un an 
ai ajunge să pui mâna pe bani. 'Teamă-mi-e, îndeosebi, 
că n'o să fie acceptat planul moșiei, care e învechit 
şi-o să fii nevoit să faci o nouă măsurătoare, ceea ce 
cere nu numai cheltuieli mari, ci totodată şi timp 
îndelungat. 

Eu, dac'aşi fi în locul tău, aşi mai prelung. con- 
tractul de arândă pe vre-o doi ani şi ași pune o parte 
din pădure în tăiere. Despre acesta vom mai vorbi 
înse. Deocamdată te rog să nu iei hotărîri, în urma că- 
rora ai fi nevoit să faci cheltuieli. 

La revedere cât mai curând. 


IANCU TALPĂ 


27 


VII. 


București, 8 Maiu 1375 
Scumpă surioară, 


M'am ars, soro dragă, rău de tot m'am ars. 

A rămas precum ştii, să nu grăbesc, ci să lucrez 
pe "ndelete, numai când am disposițiune. Așa am 
şi făcut. După Paști adecă Armaş a plecat la moşie 
şi a stat acolo vre-o doauc săptămâni, ear cocoana 
Elena, mama lui, a mai stat la verișoara ei, doamna 
Talpă. Puteam deci să lucrez în toată tigna. Ași 
fi lucrat toată ziua, dar modelul meu, domnișoara 
Alina, e elevă la şcoala centrală şi nu putea să-mi stee 
decât de la patru înainte, când scăpa de la şcoală. 
Lucram deci şi eu numai câte doaue césuri pe zi, 
căci după șase nu prea aveam lumină. 

Chiar și acele doaue ceasuri treceau înse foarte iute 
de oare-ce domnișoara Alina e un fel de sticlete, 
care cântă mereu și te 'ncântă, și tu știi, că nu sunt 
nici eu om, care nu stă bucuros de vorbă — când 
are cu cine. 

Am petrecut oare foarte plăcute, dar pictura n'a 
prea înaintat şi o singură parte din ea a ieşit bine, 
de tot bine, gâştele, gânsacul și păstorița, mai ales 
păstorița, tot atât de frumoasă can aievea. 

Gurile rele zic — chiar mai frumoasă. 

Fiind femee, domnișoara Alina era încântată și 
n'a iertat-o firea să nu se laude la şcoală — cu por- 
tretul ei. Ieşind deci într'una din zile dimpreună 
cu colegele ei de clasă sub conducerea domnișoarei 
Elisa Săvescu, profesoara lor, la plimbare, au trecut 
pe la casa închiriată, ca să admire portretul. 


28 


N'am nevoie să-ți mai spun, că efectul produs 
asupra gâscuţelor a fost în adevar fenomenal. Intr'o 
clipă am fost declarat cel mai mare portretist al țerii. 
Indeosebi domnişoara Săvescu, învenţioasă mare mi- 
nune, a pus chiar acolo la cale un portret al doamnei 
Băicoianu, directoara școlii, pentru clasa, pe care 
o conduce. De oare-ce domnișoara Alina stăruia și 
dînsa să fac portretul acesta, m'am pus cu toată 
rîvna pe lucru, și greu nu mi-a fost să reușesc, căci 
doamna Băicoianu, o Elvețiană, — paremi-se, are cap 
foarte caracteristic, încât cel mai prima mâzgă- 
litor reușește și el să-i facă portretul. Ei, bine, dragă, 
lucrarea nu e încă gata, și curg puhoiu cotropitor 
comenzile, încât nu mai ştiu, unde-mi stă capul și 
mâne, poimâne o săfac drumul în clasa I,până la voi. 

Bine, — vei fi zicând tu,— dar dacă e aşa, nu te-ai 
ars, frăţiorule. 

Să vezi reversul medaliei. 

Intr'una din zile, doamna Văleanu, adecă cucoana 
Elena, mama lui Armaş, care e, precum se vede, 
divorțată de tatăl acestuia, a venit să vadă, cum 
înaintează lucrarea. Era cam pe la trei și m'a găsit 
acolo. Venisem, ca de obiceiu, mai de vreme, pentru 
ca nu cum-va modelul să fie nevoit a mă aştepta. 

A stat cucoana și s'a uitat mult la vale, la dealuri, 
la munţii din fund, la curtea boierească de pe deal, 
dar încă mai mult s'a uitat la gâște, la gânsac şi la 
păstoriță. Se vedea că vine și ea tot de la München 
şi de la Paris. 

«Foarte frumos, — grăi dînsa în cele din urmă. — 
Te felicit, tinere. Grupul din față e bine conceput 
şi lucrat cu adeverată măiestrie. Valea Boului lasă 
însă mult de dorit». 


29) 


„Aflasem, că Armaș se dusese la Valea Boului, dar 
n'am văzut nici o dată moșia aceea şi nici cu gândul 
n'am gândit vre-odată să-mi pun păstorița în ea. 

«Dar nu e, doamnă, Valea Boului, — i-am răspuns. 
E o vale ca toată văile, —o închipuire amea. 

Ea se uită uimită la mine. 

«Nu se poate, — îmi zise. —— Cu câte-va mici co- 
recturi e întocmai Valea Boului. Uite, — urmă are- 
tând spre perete, — casa boierească vine ce-va mai 
la deal, poeniţa e mai spre vârf, iar muntele din fund 
e mai prelungit. D-ta ai trecut pe la Valea Boului 
şi nu-ți mai aduci bine aminte. Reproduci din me- 
morie fără ca să-ți dai seamă». 

«Nu, doamnă, — am stăruit eu, — Nici o dată pe 
la Valea Boului n'am trecut». 

«Atunci, — răspunse ca, —e un fel de minune la 
mijloc, —o telepatie în pictură. Dar această păs- 
toriţă atât de frumoasă cu gâștele ei?» 

«Tot o fantezie a mea», răspunsei eu cum mai răs- 
punsesem o dată. 

i, bine, soro!— omul nu poate să mintă ne- 
pedepsit, și eu nici n'am să mai spun în viața mea 
ceea ce ştiu, că nu-i adevărat. 

Nu-mi rostisem bine vorbele când domnișoara 
Alina a şi intrat și i-a făcut cucoanei complimentul 
revenţios, pe care-l învățase de la totdeauna cere- 
monioasa domnişoară Săvescu. 

Cocoana Elena a dat cum se cuvenia din cap, 
apoi sa ’ntors cuprinsă de indignațiune spre mine, 

Ea n'a zis nimic, dar nici nu mai avea nevoie să 
zică, căci destul mi-a fost căutătura ei pentru-ca să 
mă sîmt strivit parcă s'ar fi năruit asupra mea 
vre-un munte ca cel din fundul văii. 


30 


Aşi fi vrut să cad în genunchi la picioarele ei şi 
să-i cer de o mie de ori iertate, dar ea mi-a întors 
spatele și a plecat. 

Domnișoara Alina, care nu 'nţelegea nimic, a 
rămas cât-va timp buimăcită, apoi, văzând starea, 
în care mă aflam, a 'nceput să plângă. 

«Ce-a fost aceasta? Ce s'a întâmplat? De ce s'a 
supărat atât de rău?» întrebă dînsa. 

Ce puteam să-i respund. 

Se zice că din rău tot numai rău purcede şi că 
omul, care a mințit odată, tot mințind caută să scape 
de ruşine, Eu m'am ferit de aceasta. După-ce m'am 
ars odată minţind, m'a cuprins groaza de minciună, 
și i-am spus adeverul. 

ncă mai rău m'am ars. 

«Care va să zică eu sunt de vină, ticăloasa de mine ! — 
s'a tânguit ea.— Eu ţi-am făcut-o ! Nu vrea cocoana aceea 
să vadă portretul meu de câte-ori intră şi iese pe ușă!» 

Era în stare să se repezească 'n zidul acela, ca să-l 
dărâme pentru-ca să nu mai rămâie nici o urmă 
din cele zugrăvite pe el. 

Zadarnice au remas silințele mele de a o îmbuna 
încredințând-o, că vinovat sunt eu, care n'am spus 
adevărul, căci ea a plecat chiar mai supărată decât 
cocoana Elena.. 

Am remas singur. 

Gândeşte acum, ce face ori-și-care om cu minte 
când în asemenea împregiurări rămâne el singur. 

Stă cât stă sbuciumându-se fără de rost, apoi zice 
«Ce-mi pasă!?y —- îşi ia pălăria și pleacă. 

Aşa am făcut şi eu. 

Nici c'avea de ce să-mi pese. Chiar supărarea 
cocoanei era dovadă foarte viuă, că lucru prost nu era 


31 


ceea ce am zugrăvit pe peretele acela. Unde mai pui 
ȘI comenzile ce-mi curgeau puhoiu cutropitor. Pățise, i 
ce-i drept, omul o ruşine, dară artistul era mândru 
de succesele ce avuse, iar eu, ca să scap de ruşinea 
omului, mă sîmțiam mai mult artist. Tot minciună 
era înse şi aceasta. Adeverul țipa mereu din mine 
şi nu mă lăsa nici să-mi caut de treburi în timpul 
zilei, nici să dorm în timpul nopților de Mai, care-mi 
păreau foarte lungi. Nu doară că-mi mai făceam 
mustrări pentru-că-i spusesem  cocoanei aceleia o 
minciună la urma urmelor nevinovată, dar era la 
mijloc supărarea domnişoarei Alinei, fără îndoială 
cea mai nevinovată ființă. Minţiam cu cea mai sfruntată 
nerușinare când ziceam, că nu-mi pasă nici de aceasta. 
Ca om cinstit și cu inima deschisă trebuia deci să 
mă duc și m'am și dus peste doaue zile, ca să-i dau 
cuvenitele lămuriri. Ea m'a 'nţeles și mi-a dat dreptate. 
Era atât de *nvederat, că cocoana aceea e o zănatică 
înfumurată, care nici cu soţul ei n'a putut să se 
nărăvească. Se temea, se vede, ca nu cum-va fiiul ei, 
admirând portretul, să prindă slăbiciune de model. 

«Proasta de eab zicea Alina. 

«Afară din cale proastă nub ziceam eu în gândul 
meu. 

Vorbă e că ne-am împăcat, și a rămas să-i dau 
lecţiuni de pictură, ear de cele-lalte în adever prea 
puţin îmi pasă și sunt mai vesel decât ori-și-când. 

Vezi tu, draga mea, cum se 'nvârte roata lumi 
şi unde ajunge omul pe negândite când n'are în 
ajunul sfintelor Paști, de unde să-i plătească gazdei 
chiria. Nu ştie nimeni de ce sunt bune nevoile vieţii. 


Vă "'mbrățișez cu multă dragoste. 
EMIL 


32 


VIII. 


Ploieşti, r2 Maiu 1875 
Scumpul meu Emil, 


Iţi vei mai fi aducând și tu aminte de zilele copi- 
lăriei noastre atât de fericite. Rar se 'ntâmplă ca frate 
şi soră să se iubească atât de mult, cum ne iubiam noi 
şi cum fără îndoială ne iubim și acum. 

N'am să uit nici odată şi nu vei fi uitat nici tu 
întâmplarea cu vasul cel chinezesc, pe care mama-l 
primise între altele ca dar de nuntă de la cocoana 
mare, naşa ei şi a noastră. Mama ţinea mult la el nu 
numai pentru că i se părea foarte frumos, ci și pentru că 
eră un deoebit semn de iubire din partea nașei. Tu, 
copil neastâmpârat, te-ai urcat pe un scaun, ca să 
iei ceva de pe dulapul din casa cea mare, unde stătea 
vasul, şi l-ai răsturnat pe acesta încât el a căzut de 
pe dulap și s'a spart. Eu am început să plâng amarnic, 
căci ştiam, că mama are să fie foarte supărată şi te 
va certă, 

Auzind plânsetul meu, mama a intrat în casă şi, 
văzênd cioburile vasului risipite pe jos, a rămas 
îngrozită şi cu ochii plini de lacrămi. 

«lartă-mă, mamă! — am strigat eu. — L’am spart 
din nebăgare de seamă». 

Tu te-ai uitat mânios la mine. 

(Minţi! ticăloaso! — ai strigat şi mi-ai tras o palmă. 
— Minte, mamă: eu am spart vasul. 

Mama şi-a şters lacrămile, a întins braţele spre 
noi, ne-a cuprins pe amândoi cu ele și ne-a sărutat 
de multe ori. 


33 


«Nu plângeţi, copii, — ni-a zis cu alte lacrămi în 
ochi. — Vase cum a fost acesta mai sunt destule, 
dar mai rar copii ca voi». 

„Multe de acestea s'au mai petrecut în timpul co- 
pilăriei noastre, şi de toate mi-am adus aminte când 
am citit scrisoarea ta. 

«Nu ştie nimeni, — zici tu la sfârșitul scrisorii 
tale, — de ce sunt bune nevoile vieții». 

«Nu ştie nimeni, — zic eu, — câte rele pot să 
purceadă din bucuriile neașteptate». 

Ăncă citind scrisoarea ce mi-ai trimis de Paști 
am fost cuprinsă de temerea, că te perd. Acum sunt 
chinuită de temerea, că te perzi și tu însu-ți pe tine. 

Să nu iei drept plângere această mărturisire 
făcută de sora ta mai mare. E în viață un timp, 
când își perd mumele copiii și surorile frații şi cu 
toate aceste se bucură atât unele, cât și altele. M'aşi 
bucură și eu, dacă din cele ce mi-ai spus în scrisorile 
tale nu aşi fi primit simțămentul, că e pentru tine 
foarte primejdios jocul, în care ai intrat. Tu zici 
aşa mai în glumă, că te-ai ars; eu îți spun În toată 
seriozitatea, că o să te arzi, dacă nu bagi bine de 
seamă. 

Eu îl cunosc bine pe frățiorul meu Emil. El nu e 
om, care sboară ușuratec ca fluturele din floare "n 
floare, ci stă unde s'a oprit odată şi se dă întreg, 
cu trup, cu suflet. Intrebarea e deci — cui se dă. 

Mie nu mi se pare de loc acea domnişoară Alina 
potrivită pentru tine. Ea poate să fie un neprețuit 
model, dar după cele ce-mi scrii ca nu e pentru 
tine numai model. 2» « 

Ear dacă sunt adeverate cele ce mi-ai scris, ĉa 
numai ca model face pentru tine. 


34 


Nu mă *ndoiesc, că-ți sunt plăcute lecţiunile ce-i 
dai. Plăcute vor fi și pentru dînsa. Vă bucurați 
amândoi, şi bucuria vă este fără îndoială nevinovată. 
Te întreb însă: unde vă duce bucuria aceasta? 

Supărarea Cocoanei e cel mai învederat semn, că 
domnișoara Alina e una din fetele, care îi scoate pe 
tineri din minţi, și dau cu socoteală, că dinsa se și 
teme, ca nu cum-va să-și piardă fiiul, cum eu mă 
tem, ca nu cumva să-mi perd fratele, bucuria şi 
mândria vieții mele. 

Adu-ţi aminte de zilele copilăriei noastre, scumpul 
meu Emil, adu-ţi aminte de mama noastră cea bună 
şi gândeşte-te bine la urmările plăcerilor, de care 
ai parte astă-zi. 

Domnișoara aceea e fiica unui profesor, trăiește la 
Bucureşti și umblă la școala centrală, e frumoasă, 
deşteaptă şi răsfăţată, are toate apucăturile fetelor 
din Bucureşti, mai poate să aducă și zestre cel puţin 
casele, în care stă azi cu mama ei mai luând și chirie 
frumoasă: cum rămâi tu, dacă azi-mâne ea se mărită 
după altul, căci după tine n'are să se mărite? 

Tu nu eşti omul slăbiciunilor mici: știi să-ți 
calci pe inimă, dar nu ieşti în stare să uiţi, ci rămâi, 
dacă te-ai dat odată, legat pe toată viaţa. 

Nu te da, iubitul meu! Calcă-ţi pe inimă acum, 
când e mai ușor, Dă-mi liniştea sufletească, pe care 
am perdut-o! 

Tu mă ştii, cât de mult țin eu la Ilie, omul harnic 
şi inimos, care trăieşte numai pentru familia sa, şi 
cât de mult iubesc pe cei trei copilași ai noștri. De 
când am primit scrisoarea ta, uit mereu că-i am și 
nu mai port grijă de dînșii. Gândul mi-e neîncetat 
la tine și nu mai pot depărtă dela mine credința, că 


35 


iubirea adevărată dă inimii puterea de a presimţi 
cele viitoare, iar presimţirile mele sunt grozave şi 
n'o să pot scăpă de ele — câtă vreme te ştiu la Bu- 
cureşti, Vino, te rog, de o miie de ori te rog,aici la 
Ploieşti — cel puţin pentru un timp oarecare. Ai tu 
şi aici ce să faci. Vino, ca să te văd în fiecare zi. 


AURORA 


IX. 
Iubita mea Auroră, 


Scrisoarea ta e o adeverată minune. Sunt pătruns 
acum şi eu de gândul, că iubirea dă inimii puterea 
de a presimţi cele viitoare: mi s'a întâmplat în adevăr 
o mare nenorocire, deși nu aceea, de care te temeai tu. 

Nici că se putea să mi-se întâmple, căci e cu de- 
săvirşire greşită idea ce ţi-ai făcut despre dom- 
nişoara Alina. 

Inchipuiește-ţi o fată trecută de cinci spre zece ani, 
crescută ?n timpul din urmă prea repede, deci sub- 
tirică, înaltă şi cam subredă. E aproape blondă şi 
cu faţa prelungită, cu buzele subțiri, cu obrajii ru- 
meni şi cu ochii de un albastru de tot deschis. Ceea ce 
te atinge în întreaga ei fiinţă nu e nici frumuseţea, 
nici vigiciunea, ci duioșia vocii şi Căutătura oare- 
cum îndurerată. Chiar şi când ride ochii ei plâng, — 
par'că viața ei întreagă n'a fost și m'are să fie decât 
un şir de suferințe. 

Cu totul altfel sunt fetele din București, despre 
care-mi vorbeşti tu, şi ar fi destul s'o vezi pentru 
ca să-ți pară rău de a o fi pus în rând cu cele multe 


36 


şi să-ți fie dragă cum îmi este mie — în adevăr nu 
numai ca model. 

Temerile tale sunt deci lipsite de temeiu, căci 
mie îmi este dragă tot cum îmi ești tu. Eu cred, 
că nici nu sunt în stare să iubesc altfel de cum mai 
îndrumat tu a iubi, fără ca să mă aştept la altă ceva 
decât la dulceața ce-mi revarsă ’n suflet iubirea. 

Nu încape dar nici un dacă: ori-și-ce s'ar întâmpla, 
mie iubirea aceasta nu poate să-mi amărască viața. 

Tocmai de aceea sunt adânc măhnit pe urma celor 
petrecute în timpul de când ţi-am scris. 

Intors adecă de la Valea Boului, d-l Armaş a avut, 
precum se vede, greutăți mari cu mama sa, căci 
doaue zile în urmă a venit la mama Alinei să-i spună 
că, luând hotărîrea de a rămânea deocamdată la 
București, are să-şi închirieze o casă mai încăpătoare 
şi astfel e nevoit să renunţe la contractul de închiriere 
rămâind păgubaș cu cheltuelile făcute pentru re- 
paraturi şi cu chiria până la Sf. Dumitru. 

Văduva i-a răspuns, că dînsa nu poate să renunțe 
la contract de oare-ce averea e şi a minorei. Rămâne 
deci ca dînsul să închirieze casa pe riscul său. 

«Aveţi toată dreptatea, Doamnă, — a zis el.— O 
să mă mai gândesc şi vă voi da cât mai curând răs- 
puns». 

Cu aceasta treaba ar fi fost pusă la cale. Din în- 
têmplare însă se află de față şi Alina, care, închipu- 
indu-și că din vina ei s'a ivit greutatea aceasta, nu 
şi-a putut stăpâni plânsul. 

D-l Armaş, om duios, precum se vede, şi el, s'a 
sîmțit atins şi, vroind s*o mângâie, a făcut un gest după 
părera mea foarte greşit... 

«Să nu fiţi mâhnită, domnişoară, — i-a zis, — căci 


37 


lucrurile se vor aranja spre multumirea d-voastre. 
In pagubă n'o să rămâneți». 

Alina, aducându-și aminte și de felul, în care 
Cocoana răspunsese la complimentul ei reverenţios, 
l'a măsurat cu ochii ei plângăreți de jos până sus. 

«Să nu vă închipuiți, domnule, — i-a zis apoi, — 
că ținem atât de mult să vă avem chiriaş. Nici o pa- 
gubă nu-ib 

El a ris şi s'a închinat cu plecăciune, dar plăcută nu 
era starea sufletească, în care se afla când a venit la mine. 

Mă aflam pe schelă și luam cu pensula din paletă, 
ca să mut curtea boierească ce-va mai la deal şi să 
mai prelungesc muntele din fundul văii. Mi-a fost 
destul să mă uit la el pentru-ca să văd că-și stăpânește 
firea: se ţinea drept, înainta cu pași măsuraţi, şi m'a 
salutat foarte politicos, dar rece ca ghiața — par'că 
s'ar fi aflat pe terenul de luptă 'n doi. 

Tu mă ştii, că nu sunt om, care să mă dau înapoi. 
Dacă aşi fi ştiut cele petrecute dincolo, la proprietă- 
reasa casei, m'aşi fi stăpânit și eu; le-am aflat însă 
numai în urmă, —prea târziu. Acum vedeam în 
urma lui pe Cocoana cea supărată și am răspuns la 
salutarea lui totatât de politicos — și, dacă se poate, 
Chiar mai rece. 

El a scos punga, a deslegat băierile ei şi a numărat 
pe masă cinci şiruri de câte zece galbeni. 

«Pentru ostăneala d-voastre, — a zis apoi fără ca 
să lege băierile pungii. — E bine ?%» 

«Chiar mai mult decât mi se cuvine, — am răspuns 
eu, — dar lucrarea nu e încă gata). . 

«Nu e nevoie să o daţi gata — a zis el. 

Inţelegeam acum, de ce e vorba, şi sângele a 'nceput 
să-mi fiarbă. 


38 


«iu nu am obiceiul de a lăsă 'n urma mea lucrări 
neisprăvite. Vă rog să vă luaţi banii » — i-am răspuns, 
apoi am tras pensula de câte-va ori peste paletă şi- 
am început să mânjesc gâștele şi faţa frumoasei 
păstorițe. Imi era par'că mi-e peste putință să nu 
sar la el, ca să-l omor. 

El s'a săltat dintr'o singură săritură pe schelă, 
m'a cuprins în brațe şi m'a ridicat ca pe o păpuşă 
umplută cu paie, apoi s'a coborit cu mine jos. 

«Imi faci, — mi-a zis apoi, —o mare nedreptate. 
Ştii prea bine, ce s'a petrecut aici când a venit mama 
mea să-ți vadă lucrarea. Cu drept ori fără drept, ea 
s'a simţit adânc jicnită. Imi era ori nu-mi era iertat 
să-i refuz satisfacțiunea, pe care O cere. Ai şi d-ta 
ori ai avut mamă: ce ai fi făcut aflându-te în starea, 
în care mă aflu eu!? — ţi cer iertatre, dar iartă şi 
d-ta b 

Am rămas strivit în faţa lui. 

«D-ta să mă ierți pe mine, — i-am răspuns, — A 
fost o clipă de năvălnicie. Ia, te rog, banii și dă-i vre- 
unei văduve ori vre unui orfan». 

El a luat cei cinci-zeci de galbeni, i-a băgat ear 
în pungă, a legat foarte binișor băierile pungii, pe 
care a trecut-o în busunar, apoi mi-a întins mâna. 

«Noi avem să ne mai întâlnim în viața aceasta, — 
mi-a zis, — şi nu mă îndoiesc, că numai ca prieteni». 

Ce mai rămânea să fac, iubita mea soră? 

Am trecut dincolo casă spun cele petrecute și să 
cer iertare, — altă iertare. 

Le-am găsit pe amândoaue plângând, mama pen- 
tru că nu-și mai cunoștea fata, pe care o ştiuse blândă 
şi sfiicioasă, încât nu "'nţelegea, cum s'a făcut de- 
odată atât de 'ndrăsneaţă, iar fata pentru-că mama ei 


39 


nu știuse să-l pună ea la locul lui pe 'mfumuratul 
acela. 

«Pentru-că e bogat și se mai crede și frumos, — 
zicea dinsa, — n'are să-i iee pe alții par'că n'ar fi 
și ei oameni». 

N'a mai rămas decât să le mai spun și eu ce-am 
făcut şi ce-am pățit pentru-ca toate să mi se pră- 
buşească 'n cap. 

Era ”nvederat, că vinovat de întreaga nenorocire 
sunt eu și numai eu, care, intrat calfă de zugrav, 
nu am putut să mă lepăd de apucăturile mele de 
diletant în ale picturii şi-am închipuit pacostea aceea 
de vale cu gâştele ei, i m'a pus necuratul s’o mai 
iau şi pe nevinovata aceea de copilă model. 

Am, soră, să plec, cum ai zis tu, la Ploiești. Aici 
nu mâi e chip să rămân. Mi-e greu să ies din casă, 
căci mi se pare, că toţii oamenii, pe care-i întâlnesc, 
ştiu rușinea ce am pățit şi mă arată cu degetul, — 
și greu mi-e pentru că mă tem, ca nu cum va să mă 
pomenesc față 'n față fie cu el, fie mai ales cu ea. 

La revedere în Ploiești. 


P.S 


Ai avut mare dreptate când ai zis, că abine nu era 
că n'aveam de Sf, Paşti cu ce să-mi plătesc chiria. 


e 


PARTEA A DOUA 
VERIȘOARA ZOE 


I. 


«Cum vine că anul acesta plecați atât de curênd ? 
— întreabă d-na Grădeanu. — Avem cele mai fru- 
moase zile de Maiu, şi după toate semnele mai va 
până la căldurile cele mari, care fac la București 
nesuferită viața. 

«Grăbim, dragă, — răspunse d-na Anica, venită 
să-şi facă vizita de adio. — Sesiunea corpurilor le- 
giuitoare s'a închis, și Iancu nu mai are nici o treabă 
în tară. 

Ori şi unde ne vom fi ducând, lucrul de căpetenie 
e atât pentru mine, cât şi pentru Iancu viaţa re- 
gulată şi rațională. Iancu ţine una și strună: că 
medicii de aici nu i-au cunoscut boala; a rămas deci 
să ne oprim la Viena. E acolo un tînăr medic român, 
Sterie Ciurcu, care a deschis un sanatoriu şi are le- 
gături cu toate celebrităţile medicale. O să ne insta- 
lăm pe un timp oare-care la el şi vom vedea, cum 
ne vor îndruma celebrităţile din Viena». 


41 


«E fără îndoială cel mai cu minte lucru, — grăi 
d-na Grădeanu. — Așa numai după vorba medicilor 
noștri nu te poți avânta — când e vorba de sănătate. 
Ca să nu uit: cum rămâne cu verișoară-ta Elena? 
Aud că Iorgu tot şi-a schimbat gândul și rămâne 
la Bucureşti». 

«Soră, dragă, e o poveste nu numai lungă, ci și 
foarte încurcată, — zise d-na Talpă, răsuflând din 
greu ca omul, care vrea să spună multe. — O ştii 
pe Elena. Sănătoasă nu era nici când s'a divorțat 
de Raul, ear de atunci și până acum numai din rău 
în mai rău a dus-o. 

«Ceea-ce e și mai rău, — adăugă d-na Grădeanu,— 
nu vrea nici să consulte vre-un medic, nici săse su- 
pună la o cură potrivită», 

«Zice, că boala ei e incurabilă, — urmă d-na Talpă. 
Ei, nu-i aşa — Cura, chiar și dacă n'ar fi vindecând 
boala, o mai calmează. Așa, cum se lasă, e de ne- 
suferit; toate-o supără, nimic nu-i este pe plac; 
chiar când n'are de ce să se mâhnească, își face fel 
de fel de gânduri negre». 

«Aşa e omul când sufere de o boală ascunsă, — stărui 
d-na Grădeanu; — boală fără inimă rea nu se poate». 

«Nu se poate! — zise și d-na 'Talpă. — Inţeleg, 
că-și temea bărbatul; înțeleg, că-şi iubeşte fuul; nu 
s'a mai pomenit însă mamă, care-și teme fiul. In- 
chipuieşte-ţi: iau cu chirie o casă foarte potrivită 
pentru dînşii; mai fac o mulţime de cheltuieli, ca 
s'o repareze şi s'o zugrăvească după gustul lor; 
când e apoi să se mute n ea, nu-i rămâne lui Iorgu 
decât să ceară rezilierea contractului. Ştii de ce? 
Pentru-că proprietăreasa are o fată, care mamei lui 
îi pare prea frumoasă». 


42 


D-na Grădeanu rîse cu toată inima. 

«Nu cum-va crede, c'o să şi-l poată ţinea fată mare 
la casă, — grăi dînsa. — Fete frumoase îi ies în 
Bucureşti la tot pasul în cale». 

«Aşa i-am zis şi eu, — urmă d-na Talpă. — De 
asta nu scapă nimeni! Natura-şi are drepturile ei, 
şi tocmai când te fereşti dai în gropi». 

«Dar să-ţi spun alta şi mai frumoasă. Ştii că Zoe, 
Gârleasca, ne este nepoată de verișoară. A crescut, 
așa zicând, în casa noastră. Buna cuviinţă cere, ca, 
întoarsă din străinătate, să se ducă s'o vadă, că e 
femee la casa ei. Ei, nu vrea și nu vrea. Zice, că 
n'are să 'ntre în relaţiuni cuo femee, care la vîrsta 
de douăzeci şi opt de ani e de a doua oară divorțată». 

D-na Grădeanu iar rîse cu toată inima. 

«Dar, — zise ea, —ea e primită 'n toate casele, 
și ori-și-unde s'ar duce, poate s'o 'ntâlnească. Fata, 
biata de ea, nu e vinovată, dacă a avut nenorocirea 
de a da mereu peste bărbați, cu care n'a putut să 
trăiască». 

«De geaba i-o spui, — întimpină d-na Talpă. — Eu 
sunt cu câțiva ani mai în vîrstă decât dânsa, şi as- 
culta mai nainte de mine. Acum ea ar voi, ca şi aici 
să fie toate ca 'n Germania ei». 

«Altă ţară, alți oameni, alte obiceiuri! — exclamă 
d-na Grădeanu. — Lasă că nici Germanii n'o fi 
tocmai cum i se par ei. Le fac şi ei — dar mai cu 
perdea». 

«li spun şi eu!—stărui d-na Talpă. — Noi 
suntem oameni de o fire mai deschisă, ceea ce nu e 
de altminteri un păcat. Nu unul pare mai şi mai 
decum în adevăr este — Dar i-a mai găsit şi alta. — 
Ii fi auzit vorbindu-se despre Philippart, marele 


financiar belgian, pe care prințul Nicolae Bibescu 
l-a adus în ţară, ca să organizeze o societate pentru 
exploatarea zăcămintelor dela Baia de Aramă. Eu 
nu mă pricep la asemenea lucruri, dar bărbații spun 
că e vorba de o întreprindere cu mare viitor. De 
altminteri oamenii ca Philippart nici nu se pun în 
fruntea unei întreprinedri riscate. Ei, bine! Philippart 
acesta a întâlnit-o pe Zoe chiar în saloanele prințului, 
care nu e ori și cine, și se zice, că-i face curte. Minune 
nu-i, căci Zoe nu e numai frumoasă, ci are și toate 
calităţile unei dame din lumea mare. Elena nu vrea 
să ştie de așa ceva. După părerea ei purtarea Zoei 
e scandaloasă, o ruşine pentru familie. Prea se afi- 
şează! — Adeverul e că-și teme băiatul; nenorocitul 
acela nu poate să facă un singur pas în lume fără 
ca mama lui să cadă în pandali». 

D-na Grădeanu rîse de a treia oară cu toată inima. 

«De ce nu-l însoară, ca să scape odată de grijile 
acestea !?» — grăi dinsa. 

«Ai nimerit-o!— strigă d-na Talpă. — Aceasta € 
cea mai nouă fază. De ani de zile aiurează mereu, 
că sănătatea şi fericirea omenească numai la ţară 
se poate şi că Iorgu al ei la țară are să-și petreacă 
viața. Acum deodată a cuprins-o temerea, ca nu 
cumva, trăind la ţară, Iorgu să se încurce cu cine 
ştie cine». 

D-na Grădeanu rise de a patra oară cu încă mat 
multă poftă. 

«Dar de aceasta nici un bărbat nu scapă )— zise ear. 

(Ea crede că da, — întimpină d-na Talp, — 
dază-l însoară mai nainte de a se fi stabilit la ţară. 
Eată-l pe Iorgu candidat de însurătoare, ȘI iată-ne 
pe noi puse pe drumuri ca pețitoare». 


44 


n me ~ 


«Grea sarcină, — o încredință d-na Grădeanu. — 
Mult o să alergați până-ce veți fi găsit o fată de seama 
lui, care se 'mpacă cu gândul, că are să-și petreacă 
toată viața la țară». 

«Să vezi acum, — urmă d-na Talpă. — După ce 
l-a făcut pe Iorgu să se ducă la proprietăreasa casei 
ce închiriaseră şi să ceară rezilierea contractului, 
aleargă prin tot oraşul să-şi găsească altă locuință 
mai încăpătoare, în care ar fi loc și pentru însurăței — 
dacă ar fi să fie». 

«Acum, pe la sfârşitul lunei Maiu!? — grăi d-na 
Grădeanu. — Mare minune ar fi, dacă nu în zadar 
ar alergă». 

«Aşa zic şi eu, dar dînsa vrea și lui Iorgu nu-i 
rămâne decât să alerge». 

«Lucru de toată frumuseţa ar fi, — zise d-na Gră- 
deanu, — dacă în cele din urmă nu li-ar rămânea 
decât ca tot la văduva cu fată frumoasă să se mute». 

«Aşa crede și Iorgu, răspunse d-na Talpă. 

D-na Grădeanu stete puțin pe gânduri. 

«Adecă tot ar fi cu putință, — grăi dînsa. — Cu 
schimbările aceste politice, acum, după închiderea 
sesiunii, unul pleacă prefect, altul președinte de 
tribunal, iar altul consilier la vre una din curțile de 
apel. Rămân locuinţe: vorba e numai să le știi. Uite, 
şi aici tot Zoe poate să le vie într'ajutor. Ea e cronica 
vieţuitoare a Bucureștilor: îi cunoaște pe toți și le 
află toate. Am să i-o fac Elenei, — urmă rîzând ear, — 
am s'o poftesc într'una din zile la ceaiu când o să 
fie şi Zoe aici, şi Zoe e destul de 'ndemânatică pentru 
ca să-i răsucească şi ei capul. 

«Idea e minunată! — exclamă d-na Talpă. — Nici 
pețitoare mai bună decât ea nu poate găsi». 


45 


II. 


«Mama ta are, la urma urmelor, dreptate, — grăi 
d-l senator Iancu Talpă:—ce caută Valea Boului 
pe pereţii din casele văduvei din București, și ce caută 
fata văduvei în Valea Boului?» 

«Iți spusei, că nu mai e nici Valea Boului pe perete, 
nici fata cu gâșştile în Valea Boului, — răspunse, 
Iorgu. — Păcat, mare păcat, dar nu mai e». 

«Atunci nu mai umblați cu mofturi, — întimpină 
d-i 'Talpă.— Samsarul, pe care vi l-am recomandat, 
e om vrednic de toată încrederea: dacă spune el, 
că nu se află în Bucureşti de "'nchiriat casă cum 
doriți voi, zadarnic cutrierați orașul. El ştie, ce 
zice: aceasta îi este meseria, și are totdeauna lista 
caselor de închiriat, Nu vă rămâne decât să daţi 
peretelui cu pricina o vopsea mai întunecată și să 
vă mutați deocamdată acolo». 

«Aceasta o vrea, pare-mi-se, şi mama, —a Zis 
Iorgu cam supărat. Mie îmi este însă nesuferit gândul 
acesta, Ori-și-ce vopsea i-am da peretelui aceluia, 
eu nu pot să văd, când mă uit acolo, decât ceea ce 
a fost pe el, valea cu gâșştele şi cu păstoriţa, toate 
atât de bine lucrate, și văzându-le "n gândul meu, 
îmi aduc aminte de ruşinea ce am pățit — şi la pro- 
pietăreasă, şi în fața tînărului aceluia». 

«Vorbeșşti alandala! — strigă d-l Talpă. — Aceasta 
se dă uitării. N'ai decât să te duci să-i spui văduvei, 
că tot vă mutaţi şi ai să vezi, cât de mult se va bucura 
că scapă de o grijă. Ear tinărul acela: — Cine este ? 
Ce-ţi pasă de el!?» 

«Uite, mie-mi pasă — grăi lorgu, în gândul că- 
ruia tînărul pictor era cine-va. 


46 


Cp o. 


«Dar, — urmă d-l Talpă, — pe mine capul n'are 
să mă doară ori și ce veţi fi făcând. Noi plecăm azi 
mâne şi-o să ne pară bine, dacă 'n lipsa noastră 
staţi aici şi ne păziți casa». 

«Despre aceasta nu poate să fie vorba, — înt:m- 
pină Iorgu. — Mama ţine să iasă cât mai curând 
la moșie, ca să vadă ear secerători, să stee la arie şi 
să se uite la cei ce umplu sacii de grâu ca în timpul 
copilăriei sale. Cele trei încăperi, pe care le-am ales 
pentru dînsa, sunt, aşa cred, acum gata. Ear eu tre- 
buie neapărat să mă apuc cât mai curind de lucră- 
rile, care ’n timpul secerișului nu se mai pot face, 
şi să fac pregătirile pentru cele de toamnă». 

D-i Iancu Talpă, om scurt, prea bine hrănit şi cu 
obrajii îmbujorați, se uită cuprins de mirare la el. 

«Care va să zică —tu tot te mai încăpăținezi! — 
îi zise. — Te arde să te uiţi mereu la cer: ba că ploile 
nu mai încetează și buruiana-ţi încalcă sămănăturile, 
ba că seceta e prea 'ndelungată şi toate le usucă 
arșiţa, ba că se ivesc nori de grindină pe cer şi vântul 
îţi culcă lanurile, ba că bruma-ţi strică viia şi livezile, 
ba că gerul aspru a găsit câmpul neacoperit de ză- 
padă. Băete! aceste nu sunt pentru oameni ca noi, 
care putem să le avem toate dea gata — lăsând pe 
alții să-și bată capul. Dar o să te saturi şi tu cum 
atâți alții s'au săturat. Vorba e însă, c'o iei prea 
repede, căci împrumutul n'o să-l poți face nici la 
toamnă, nici anul viitor, iar câștiul din arendă, pe 
care l-ai luat de Sf. Gheorghe, ţi se duce ca suflat 
din palmă». 

«Toate aceste le ştiu foarte bine, —îi răspunse 
Iorgu. — Mi le-a spus chiar Mitică Sturdza, la care 
am fost, precum știi, zilele aceste, Mai ales după 


47 


îndemnurile primite de la dînsul stărui în hotărîrea 
mea». 

„(Așa sunteți voi cei ieşiţi din şcoala germană, 
când vă intră ceva 'n cap, nu e chip să vă desmeticiți, 
— îi zise d-l Talpă. — Mi-l închipuiesc pe coconul 
Mitiţă: nu mai puteai să scapi de eh. 

„_«Așa-i, nene, — stărui Iorgu. — M'a primit par'că 
i-ași fi nepot, pe care l-a purtat în brațe, şi nu găsia 
cuvinte, ca să-mi laude hotărîrea». 

D-1 Talpă dete rîzând din cap. 

«Dar el însuși nu face ca tine,) — îi zise, — ci-și 
dă moșiile în arendă, ca să poată sta la Bucureşti». 

«Tocmai aceasta e ceeace-l face bun sfătuitor, — 
stărui iar Iorgu. — Nimeni mai bine decât el nu 
poate să știe, ce pierde proprietarul, dacă-și dă moşia 
pe mâna altuia, îi cât ar câştiga țara, dacă proprie- 
tarii şi-ar gospodări ei înşişi avutul. Creditul fun- 
ciar a fost, zice el, anume înființat pentru ca să li se 
dea proprietarilor putinţa de a-și face cuvenitele 
instalațiuni agricole». 

«Vorbă şi asta! — exclamă d-l Talpă. — Cei mai 
mulți se împrumută ca să-și poată petrece iarna la 
Paris, la Nizza ori chiar la Monacco». 

«Cu alte cuvinte, — replică Iorgu, — avea coconui 
Mitică dreptate când se bucura, că eu nu tot așa 
vreau să fao». 

«Dar bani tot nu-ţi dă!— grăi d-l Talpă râzând. 

(Ba-mi dă, să vezi că-mi dă!—urmă Iorgu. — 
Ai, te rog, puţintică răbdare. Mai întâiu şi mai în- 
tâiu — mi-a dat chiar acolo un inginer, care-mi tace 
hotărnicia cu prețurile stabilite de direcţiunea cre- 
ditului şi, cum se zice, pe așteptare, ca să fie achitat 
după-ce se va fi realizat împrumutul. Acesta e un 


48 


N RI a 


lucru, la care nu m'ași fi aşteptat, — pe care îl cre- 
deam chiar peste putință. După ce i-am arătat apoi, 
că vreau să dreg drumurile, să fac poduri, să între- 
gesc plantațiunile și să zidesc grajduri, şoproane 
şi magazii, el a înţeles numai decât graba, pe care o 
pun să încep lucrările. A făcut socoteala pagubelor, 
pe care o sufere moşia, dacă un pom ori o viţă se 
plantează cu un an mai târziu. Şi-a dat seamă despre 
pierderile împreunate în transportul pe drumuri 
proaste şi prin lipsa de instalaţiuni. M'a sfătuit deci 
să fac un împrumut provizoriu — cu procente mai 
mari, se înţelege, — dar care se rentează prin fo- 
loasele lucrărilor ce am de gând să fac. Mai mult, 
Nene! Ştii, că creditul funciar e instalat deocamdată 
în casele bancherului Zerlendi. A intervenit deci ca 
Zerlendi să-mi deschidă un cont curent cu zece la 
sută, până la suma de o sută de mii de lei. Te 'ntreb 
acum, Nene Iancule: mi-a făcut ori nu mi-a făcut 
rost de bani?» 

D-l senator Iancu Talpă se uită sperios la el, 
apoi începu să se plimbe cu pași mari prin casă. 

Ii era par'că și-a pierdut nepotul, l-a pierdut 
pentru totdeauna. 

«Uite, vezi, așă, — zise apoi ca vorbind cu sine 
însu-și, — așă prind ei oamenii și-i trag în partea lor, 
ca să-i aibă legaţi-ferecați. — Şi tu, — urmă oprindu-se 
în fața lui Iorgu, — tu crezi că de dragul tău a fă- 
cut-o 1?) 

«Ba n'o cred de loc aceasta, — răspunse Iorgu. — 
Ce-i sunt eu şi ce-mi este el mie!? A făcut-o pentru 
că aşa e bine. Valea Boului e o părticică din ţara 
aceasta, şi ţării îi faci un bine ajutând pe cel ce vrea 
să dreagă cea mai mică parte din ea», 


49 


«Mofturi de ale lui Rosettache, — strigă d-i Talpă, 
apoi se întoarse spre ușa de la dreapta, pe unde intră 
din întâmplare cocoana Elena. 

__«Inchipuiește-ți, cocoană, — urmă el, — omul acesta 
i s'a dat legat de mâni și de picioare». 

Cocoana Elena, femee înaltă și bine făcută, care, 
deși cu faţa lipsită de sânge, nu părea de loc cum 
ţi-ai fi închipuit-o după vorbele cocoanei Anichii, 
se uită nedumirită când la unul, când la altul. 

«Cui adecă i s'a dat atât de rău legat?) — întrebă 
dînsa foarte liniştită. 

«Cui? — Lui Mitică Sturdza, pe care-l ştii, că 
e om zăcaș), — răspunse d-l Talpă. 

(Şi cum i s'a dat legat?» — întrebă iar cocoana 
Elena. 

«Cum? — răspunse ear d-l Talpă mai aprins. — 
Așa cum i s'a dat. E ușor să te împrumuți azi cu o 
miie, mâne cu doue mii de galbeni şi te bucuri 
când pui mâna pe ei. Vin înse termene de plată, 
şi ear te bucuri că nu-ți vine şi somațiunea. Dar 
peste câtva timp sunt alegeri ori roșiii țin o mare 
întrunire la circul din piața Sf. Constantin. Acum 
te pomeneşti cu somațiunea şi nu-ți rămâne decât 
să-ți dai votul ori să mergi la întrunire, ca să te pă- 
suiască. Le ştim noi acestea, căci ne-am ars nu odată». 

«Bine» — întimpină Iorgu zimbind. — Boala aceasta 
are leac, Nene lancule: n'ai decât să plătești când 
îţi vine terminul şi nu-ţi mai vine nici o somaţie». 

«Să plătești!? — strigă coconul Iancu. — Prostie! — 
Plăteşti, dacă poţi? Ce faci însă, dacă nu-ți dă mâna? 

«Mă iartă, — întimpină Iorgu. — Cei ce nu ştie, 
dacă va putea ori nu să plătească, nu se împrumută, 
sau cel ce se împrumută știe foarte bine, când ate 


50 


termen de plată și face socoteala așa, ca să poată 
plăti. 

«Toate acestea vor fi adevărate când e vorba de 
neguțător, — grăi coconul Iancu; — noi cei-lalți avem 
cheltuieli neprevăzute, care ne încurcă socotelile». 

«Nu are nimeni să cheltuiască ceea ce nu are, — îi 
replică lorgu, — și nici cel mai mare boier nu are 
ceeace e dator a le da altora». 

«Palavre nemțeşti!» — zise coconul Iancu cam 
scos din răbdare. 

«Nici palavre, nici nemţești, — răspunse Iorgu. — 
Dacă e vorba... 

«Lasă, — interveni cocoana Elena, — că la aceasta 
o să-i răspund eu, care cu boieria fără de măsură 
mi-am mistuit viaţa». 

Ea și luă un scaun și se așeză. 

«Cu de aceste vă prăpădiți voi, —urmă apoi 
întorcându-se spre d-l senator Iancu Talpă. — Vă 
întreceţi în cheltuieli fără de rost năzuind care de 
care să pară mai mult decât ceea-ce în adevăr este, 
Azi mobilă de Paris ori cel puţin de Viena, mâne 
armăsari rusești și trăsuri scumpe, poimâne covoare 
persiene, gobelinuri, tablouri, vase și fel de fel de 
bibelouri, ear pe deasupra slugi și iar slugi îmbrăcate 
ca la Paris și ținute 'n belșug. După-ce vi le-aţi făcut 
toate, lume poftită la „mese, la serate şi la baluri, 
ca să le vadă toate și să le admire, joc de cărți, can- 
canuri și aventuri ‘galante. Unde mai ajungeţi să 
faceți socoteli. Dintre zece e unul, care pune ceva 
la o parte, sunt doi, care cheltuiesc cât au, ear cei- 
lalți şapte se 'nglodează în datorii ori fac fel de fel 
de mișelii, ca să poată arunca nisip în ochii lumii, Le 
ştiu toate, că le-am pățit și-am suferit atât pe urma lor», 


51 


Coconul Iancu stătea în faţa ei și se uita cu ochii 
lui cei mărunți la ea răsucindu-și din când în, când 
mustața cea groasă. 

«Mai ai multe?» — întrebă el în cele din urmă. 

«Eu cred, că pot să-ți fie destule și acestea», — răs- 
punse ea. 

«Mai ales fiind toate adevărate», — adăugă Iorgu 
cam cu jumătate de gură. 

«Multe, puține, adevărate, neadevărate, — grăi co- 
conul Iancu, —eu răspund cu o singură vorbă la 
ele: cine în lume trăiește cu lumea se potrivește. 
M'ai înțeles, cocoană? — Băiatul tău, uite, Iorgu 
acesta, tot așa o să facă, dacă ţine să nu rămâie om 
răsleț, pe care toți îl arată cu degetul. 

Iorgu clătină din cap. 

«Dac'ași crede-o aceasta, m'aşi căi că nu i-am re- 
sucit gâtul când îl hrăniam la sîn, — îl încredință 
cocoana Elena. e voicu degetul pe Iorgu 
Cantacuzino, Nababul, și ziceți că e sgârcit și mojic 
pentru-că nu risipește cu doaue mâni ceea-ce adună 
cu una, rîdeți de Gună Vernescu pentru-că şade În- 
tr'o casă modestă și nu are trăsură cu fecior galant 
pe capră, vă uitaţi peste umăr la Iancu Marghiloman, 
care aleargă pe jos în treburile lui, vă bateți joc de 
Vodă Carol și ziceți că-și întoarce chipiurile pe dos 
pentru-că-și ține punga strânsă, dar anii trec unul 
după altul, şi are să vie şi timpul, când ei şi copiii 
lor se vor uita cuprinși de milă la voi. — Nu! Iorgu 
nu se sperie de gândul, că oamenii fără de rost îl vor 
arătă cu degetul pentru-că el nu vrea să fie ca dinșii». 

Grăindu-le aceste, ea se uită la Iorgu. 

«Eu nu judec pe nimeni, — grăi acesta: — poate că 
au dreptate cei-ce văd lerurile ca Nenea lancu. 


52 


—” 


Societatea cu exigenţele ei e în adever cea mai ne- 
îndurată stăpânire. Mie mi se pare înse nesuferită 
viața în mijlocul unor oameni, care le fac toate 'n 
goana mare, Tot mai plăcut e să stai răsleț la o parte». 

«Ha, ha, ha! — rise coconul Iancu. — Te va fi 
iertând firea, dar vorba e, dacă te lasă și lumea. — 
Tu faci ca jucătorul de cărți, care pune miză mare 
fără-ca să fi văzut cărțile, Voi aţi venit la București 
oare-cum pe sfîrşitul târgului, când toată lumea se 
pregătește de plecare. O să vedeţi voi Bucureştii 
la toamnă, după-ce se va fi început sesiunea par- 
lamentară. Ici mese, colo serate, dincolo ceaiuri, 
din când în când câte un bai, apoi conferenţe, con- 
sfătuiri. E viață la București în timpul iernii, încât 
nu ştii cum, unde şi când te perzi în ea». 

dViaţă!? — oftă cocoana Elena cu un gest dis- 
prețuitor. — Cu adevărat viaţă, în care te perzi! 
Mese, serate, ceaiuri, baluri, unde dai peste Zoe 
şi peste altele ca dînsa, împregiurul cărora se adună 
lumea. — Mai bine lipsă! 

D-l senator Iancu Talpă își răsuci iar mustaţa 
şi luă o pozițiune par'c'ar fi voit să rostească un dis- 
curs de la tribună, — ceeace la Senat nu prea făcea. 

«Vorbişi și tu, ca fiiul tău, pe nevăzute! — grăi 
dînsul. — Zoe este în adever o adevărată podoabă 
a saloanelor noastre. Ar fi şi dac'ar fi mai puțin 
frumoasă. Tocmai de aceea se pun atâte n soco- 
teala ei. Lasă că ştie să se 'mbrace și să poarte 
haina, pe care a 'mbrăcat-o, ori să expună giuvaerica- 
lele, cu care se găteşte. Lasă că ţinuta, umbletul, 
gesturile, întreaga ei înfățișare sunt de o rară dis- 
tincțiune, dar e deşteaptă, dragă, încât e o mare plă- 
cere să stai de vorbă cu ea. Nu cunoaşte nimeni Bu- 


4 J2 


cureştii ca dînsa; îl ia pe fiecare potrivit cu felul 
lui, îţi simte slăbiciunile şi-ţi ghicește gândurile, și 
nu e lucru, asupra căruia nu e dumirită». 

«O adevirată artistă). — Grăi Iorgu în ton ironic, 

«Da! — stărui coconul Iancu, — artistă, căci dacă 
artă e să represenți în scenă pe alții, încă mai mare 
artă e să te presenți tu însu-ţi pe tine așa, ca toți 
să te admire». 

Cocoana Elena îşi pierdu răbdarea. 

«Auzi lume, care e încântată de o asemenea ar- 
tistă  — exclamă ea. — Imi spunea cine-va mai de 
unăzi, că mare la Bucureşti nimeni saloane, iatac, 
biurou şi sufragerie ca dinsa. Mobila ei e o adevă- 
rată bogăție. Nimeni nu se întreabă înse, de unde 
ies toate». 

«Minciuni! — protestă d-l senator. — Nu e scum- 
petea lucrurilor, ci dispozițiunea făcută cu mult 
gust ceea ce-i pune pe toţi în mirare. E pizma şi 
reutatea celor ce-ar voi şi nu sunt în stare să facă 
tot ca dînsa, rivalitatea e ceea ce le scorneşte toate». 

«Care va să zică și aici tot pe 'ntrecute se petrec 
toate), — grăi Iorgu. 

«Băiete! —îl mustră d-l senator.— O iai prea 
repede. Vrei să le știi toate mai bine decât noi cei 
ce ni-am petrecut viaţa ’n ţară și cunoaștem toate 
lucrurile din obârşia lor. Fără de rivalitate nu e po- 
gres. Eu ştiu ce a fost în timpul tinereţelor mele 
i văd ce e azi. Au trecut timpurile, când boierul 
îşi poftia vecinii la masă mare şi le servia ciorbă 
de potroace, caracudă *n saramură, pui fript la fri- 


gare, tăiței cu brânză și sarailie. Altă lume e azi, și 


n'o să-ți rămâie nici ție decât să te potriveşti cu ea, — 
îţi place ori nu-ţi place. — Tu te duci la moşie, ca 


54 


să dai cu capul de toate zidurile, eară eu plec să-mi 
caut de sănătate; o să vedem, care-o să se simtă la 
toamnă mai bine în pelea lu». 

«Sănătatea ta», — grăi cocoana Elena cu reutate. — 
N'ai avea decât să ieși şi tu la moșie, să 'ncaleci şi 
să alergi de la secerători la arie şi de la arie la cei ce 
încarcă snopii cu spicul greu, să mănânci mai multă 
ciorbă de potroace şi mai puţini stacoji, să bei mai 
puţină șampanie și mai multă apă proaspătă, să nu 
te culci, ci să te scoli în revărsatul zorilor de zi, 
şi-ai fi tot atât de sănătos tun cum erau părinții 
noștri». 

«Vorbă de babă ursuzăh» — îi răspunse d-l senator 
Iancu 'Talpă. 


III 


«Mă mir, mult mă mir, — grăi d-na Ionescu, care 
şedea la fereastra salonașului și cârpia la un ciorap 
întins pe ciupercă. — Azi e ziua a cincea, şi tot n'a 
venit să ne dea răspuns». 

Alina, care-și prepara tema de matematică la masa 
din mijlocul salonașului, întoarse fața spre mama ei. 

«Mă mir şi eu, — îi zise, — dar nu că el n'a venit, 
ci că d-ta 'l mai aștepți. Boierii mari ca dînsul nu-şi 
bat ei înși-și capul cu asemenea nimicuri. O să-ţi 
trimită răspuns prin vre-un servitor ori, cel mult, 
prin advocatul lui. 

Minţia fata mamii. Dac'ar fi crezut ceeace spunea, 
n'ar fi venit să-și prepare tema în salonaș, ci ar fi 
făcut-o aceasta, ca alte dăți, în sufragerie, unde-şi 
avea şi raftul cu cărți. Mai mult de trei zile acum 
ea punea mereu în salonaş lucrurile 'n rânduială 


53 


și ştergea mereu pravul, ca toate să fie așezate cu gust 
și în cea mai desevârșită curățenie. Credea deci că are să 
vie, și-l aștepta cu oarecare nerăbdare — ca pe un 
om, cu care vrea să reguleze socoteli chiar mai in- 
teresante decât cele din tema ce prepara. 

Nu! Ele nu se aflau numai așa — din întâmplare 
în salon: mama şedea la fereastră, ca să-l vadă când 
vine, iar fata trăgea mereu cu urechea, ca să audă 
«cioc-cioc» la ușă. 

«Mie, — răspunse dar mama, —nu mi sa părut 
de loc om, care pune pe alții să facă ceea-ce are să 
facă el însu-și. Mi se pare, că la mijloc e cu totulalt-ceva: 
nu-i dă mâna să iee o hotărîre mai nainte de a fi găsit 
altă locuință, și mult m'aşi mira, dacă și-ar găsi. 
Te pomenești, că tot aici o să fie nevoit a rămânea». 

Alina începi să tremure: gândul, că el ar putea 
să rămăie, o înspăimânta — ea singură nu ştia de ce. 

(Şi d-ta te-ai bucura, se vede, dacă el ar rămânea !?) 
— grăi dînsa, 

«Fără îndoială, — răspunse mama. — Lasă că un 
asemenea chiriaş păstrează 'n stare bună casa, dar 
şi chiria se urcă de la sine când poți zice «Aici a stat 
mai nainte Iorgu Armașu cu mama sa». 

Alinei iar îi veniă să plângă. Nu doar că ţinea 
şi dînsa la foloasele, de care vorbia mama ei, dar se 
căia de a fi fost prea îndrăşneață față cu dinsul, 
care ?n cele din urmă tot se putea să le fie chiriaş. 
Cum i se mai uita dînsa în ochi după-ce-i zisese: 
«nu-ți închipui, că ținem atât de mult să te avem 
chiriaș!?» — Ce va fi zicând el despre dînsa!? 

«O, Doamne! — grăi cu toate aceste. — Un om 
ca toți oamenii! Nu ştiu ce vei fi găsind d-ta atât de 
deosebit în el. Eu, drept să-ţi spun, nu cred că m'aşi 


sô 


-w 


bucura, dacă ar trebui să dau în fie-care zi ochi cu 
el și cu cocoana aceea». 

«Ear începi! — o mustră mama ei.— El e om cu 
mult mai serios decât ca să ție seamă de niște toane 
copilăreşti, ear mama lui nici nu pe tine s'a supărat, 
ci pe zugravul acela, care credea că poate s'o pros- 
tească». 

Alina sări în picioare cu obrajii aprinși. 

«Nu, mamă, nu! — strigă. — Dacă mă iubeşti câtu-și 
de puţin, să nu o mai zici aceasta. Vinovată sunt eu, 
numai eu. El de dragul meu le-a făcut toate. Nu 
poţi tu să-ți închipuiești, ce inimă bună şi curată 
are el. 

D-na Ionescu se uită supărată la fiica ei. 

(Ştii că-mi placi!? — îi zise. — După abia câte-va 
lecţiuni de desemn ai ajuns să fii gata de a sări 'n 
foc pentru el». 

Alina nu-i dete răspuns, căci intră Miţa, servitoa- 
rea, să spună c'a venit d-l acela și întreabă, dacă 
poate ori nu să vorbească cu cocoana. 

D-na Ionescu sări ’n picioare şi se răpezi spre 
ușă, ca să-i iasă ’n cale și să-l poftească în salonaş, 
ear Alina se uita împregiur, ca să vadă, dacă toate 
sunt în bună rânduială, își mută scaunul la locul 
lui, apoi se uită m oglindă și-și potrivi părul pe 
frunte. 

Iorgu, intrat înainte de stăpâna casei, se opri 
în faţa copilei și se plecă puţin și cu oarecare sfială. 

«E un semn bun, norocoasa 'ntâmplare de a vă 
fi găsit şi pe d-voastră acasă, — grăi dînsul zim- 
bind. — Am venit să ne 'mpăcăm». 

«N'avem de ce să ne împăcăm, — răspunse ea 
adunându-şi toate puterile, — căci nu ne-am certat». 


57 


«Sunteţi foarte amabilă, — întimpină el. — Nu ne-am 
certat, dar m'am certat eu însu-mi cu mine). 

„El se "'ntoarse apoi spre stăpâna casei, care intră 
şi ea. 

«Eram tocmai să-i spun domnișoarei, — urmă el, — 
că dacă forma, în care vi-am făcut împărtășire despre 
hotărîrea noastră de a renunța la contract, n'ar fi 
fost pripită și lipsită de tact, d-sa n'ar fi fost nevoită 
să mă pună la locul mew. 

«Vă rog să nu dați lucrului nici o importanță, — 
grăi d-na Ionescu strîmtorată și-i oferi un scaun, 
apoi se așeză dînsa pe canapea. Copiii sunt copii. 

Alina, foarte supărată, se așeză și ea cu oare-care 
îndărătnicie. 

«Eram contrariat, — urmă dînsrl — adresându-se 
mai mult copilei decât mumei, —căci trebuia să 
fac un lucru, pe care numai călcându-mi pe inimă 
puteam să-l fac». 

«Mi se pare, că vinovat de toate e numai zugravul 
acela», — zise d-na Ionescu. 

«Nu-i zice, mamă, zugrav, că nu e zugrav, — 
stărui iar Alina. 

«Aşa e, domnişoară! — Aveţi multă dreptate! — 
grăi dînsul. — E un pictor de mare talent și pe 
deasupra un om, cum numai puțini sunt». 

Alina se uită cu ochi rîzători la el. Ar fi voit să- 
iee mâna și s'o strângă, dar nu 'ndrăznia. Ii era acum 
prieten bun omul acesta, — nu pentru-că vorbia bine 
despre Emil, ci pentru-că era de aceea-și părere ca 
dînsa. 

«Puţini, — repetă ea, — foarte puțini, — aşa i-am 
spus şieu mamei, care nu-l cunoaște mai de aproape». 

Iorgu se uită cu coada ochiului la ea. 


58 


«D-voastră, — urmă el, — care-l cunoaşte-ţi, veți 
înțelege, cât de greu îmi era să-l jignesc. Cu atât 
mai greu îmi era să vă jignesc pe d-voastră, — urmă 
car întorcându-se spre d-na Ionescu. Lucrurile au 
venit înse așa, că trebuia neapărat s'o fac aceasta. 
Vorba era adecă să ne stabilim la moșia, pe care n'o 
mai dăm în arendă, și locuința de aici să ne fie numai 
un fel de conac, la care tragem când venim pe câte 
o zi doaue la București. M'am încredinţat înse, că 
nu ne putem stabili la moşie. Sunt acolo atâte de 
făcut şi de dres, încât abia vara viitoare ori poate 
chiar toamna vor fi toate gata. Am luat deci — cu 
multă părere de rău — hotărîrea de a închiria o casă 
mai încăpătoare)». 

«Vă rog, — îl întrerupse d-na Ionescu, — atirnă 
de la buna d-voastre chibzuinţă, dacă vă convine 
ori nu locuința. Explicaţiuni n'am căderea de a vă cere». 

«Vi le-am dat, d-nă, ca să vă cer iertare şi să mă 
ierte și domnișoara, — întimpină el zîmbind. — 
Adecă ear mi-am schimbat hotărîrea: de oare-ce si- 
lințele noastre de a găsi altă locuință au rămas za- 
darnice, vă rugăm să ne primiţi în bună prietenie». 

D-na Ionescu era foarte mulțumită nu numai 
pentru-că scăpa de o grijă, ci şi pentru-că se *'mpliniau 
prevederile ei, ear Alina stetea zăpăcită și -fără ca 
să-și poată da seama, dacă e ori nu şi ea mulțumită». 

Ei rămaseră toți trei câte-va clipe 'n tăcere cum 
rămâne ori-şi-cine când nu-i dă mâna să-și mărtu- 
risească adevăratul gând. 

«De altminteri, — urmă el în glumă, — noi puţină 
supărare o să vă facem». 

«Nici o supărare! — grăbi d-na Ionescu să-l în- 
credințeze. 


59 


«Din contrab — o scăpă pe Alina gura. 

«Voiam să zic, — urmă el, —că noi vom pleca 
cât mai curând la moşie, unde mama doreşte să-şi 
petreacă vara şi nu ne vom întoarce decât toamna 
târziu». 

«Care va să zică tot vă stabiliți la moșie», — grăi 
Alina — curioasă ca toate fetele. 

«Nu, domnişoară, — răspunse el. — De Sf. Dumitru 
iau moşia în primire, dar deocamdată văd de ea 
mai mult din Bucureşti. Am acolo administrator 
pe un fost primar, om priceput, care a administrat 
moșia și ca om de încredere al arêndaşului, deci 
cunoaște bine și moşia, și oamenii, și obiceiurile 
locului. Rămân deocamdată bucureştean cu gândul 
dus mereu la țară». 

Grăindu-le aceste, el se ridică gata de plecare. 

«Ai, mamă, dreptate, — grăi Alina după-ce se 
întoarse d-na Ionescu, care-l însoțise până la ca- 
pul scării. — E om în adevăr distins». 

«Şi primejdios» — adăugă d-na Ionescu 'n gân- 
dul ei. 


IV. 


«Bine că te găsesc! — Mi-ai ieșit ca chemat în 
cale» — strigă dr. Teodor Nica, directorul minis- 
terului de culte şi instrucțiune, care-l zări pe Cara- 
giali ’n strada Colţii, la ieşirea din strada Doamnei, 
unde se zidia palatul creditului fonciar. 

(Pe giovinele loan Luca Caragiali îl găsești pre- 
tutindeni, unde n'are ce să caute», — răspunse ti- 
nărul totdeauna vesel. — La dispoziţiunea d-tale, 
d-le doctor. 


6o 


«Grăbeşti ?» — întrebă dr. Nica. 

«Eu nu grăbesc niciodată, căci n'am nici o treabă, — 
întimpină Caragiali. — Sunt cel mai liber dintre oa- 
menii din România liberă, alias Belgia Orientului». 

«Bun! — grăi dr. Nica. — Atunci să stăm puţin 
de vorbă». 

«Să stăm, — îi zise Caragiali. — Imi crește repu- 
tațiunea şi lumea crede, că sunt şi eu cine-va, când 
mă vede umăr la umăr cu directorul ministerului, 
din care se revarsă luminile asupra fericitei noastre 
țări. Uite, la trei paşi de aci, în fața poştei centrale, 
lângă casa Zerlendi, e cafeneaua Labes, locul de în- 
trunire al tuturor celebrităților din Orient: intrăm, 
dacă nu-ţi derogă, ne așezăm la o masă mai retrasă, 
ne comandăm câte un șvarţ şi punem lumea la cale. 
Te poftesc eu şi tot d-tale îţi las onoarea de a plăti, 
dacă vrei, şi câte un cognac». 

«Caragiali tot Caragiali, — grăi d-l director, şi 
executară planul improvisat de acesta. 

«Eacă de ce e vorba, — urmă acum. — Te-am vă- 
zut mai de mult acum, în mai multe rânduri plim- 
Dându-te cu un tînăr, nu-mi aduc aminte numele 
lui. Făcea caricaturi pentru «Scrânciobul» şi le sub- 
scria Emil». 

«Il ştiu, — grăbi Caragiali. — Bun băiat L— mi-a 
fost coleg la liceul din Ploiești. Un adevărat giuvaier. 
Ce-i cu el? Nu-l mai văd pe aici. Se vede c'a plecat». 

«l-a fost recomandat lui Maiorescu de către un 
oare-care Iorgu Armaş», — urmă ear dr. Nica. 

«Să am pardon! — protestă Caragiali. — Nu un 
oarecare. Bravo ţie Iorgu Armaș!— li şade bine! 
Să ştii adecă un lucru: Emila avut un conflict cu 
Iorgu Armaş. Mi-a spus-o el însu-și. De ce? Aceasta 


61 


nu mi-a spus-o. E, pare-mi-se, o femee la mijloc, 
şi despre femeea, care te bagă 'n încurcături, nu se 
vorbește». 

«Ei, bine! — grăi dr. Nica. — Aceste sunt lucruri, 
care nu mă privesc. Pe mine nici o femee n'are nici- 
o dată să mă încurce. Am slăbiciune, ce-i drept, 
pentru cele cu păr roşu, dar nici de aceste nu mă 
sperii. Vorba e, că ministrul meu se interesează de 
tînărul acela...» 

«Bravo ţie, Titule! — strigă iar Caragiali. — Uite 
asemenea oameni au să fie încurajați! — Maiorescu 
e om cu mare viitor!) 

«Fără îndoială! — îl încredință d-l director. — Are 
nu numai multă bunăvoință,ci şi o rară pricepere. 
E om în toate privințele superior». 

«Şi ştie să-și aleagă oamenii, —adause Caragiali 
ridicându-se puţin, ca să se închine în fața d-lui 
director. 

«Nu fi răutăcios, omule, — îi zise acesta. — Vor- 
bim serios». 

«Greu lucru când e unul ca mine la mijloc» — re- 
plică giovinele. 

«Ştii că Maiorescu vrea să restaureze biserica de la 
Curtea de Argeş, — urmă cel-lalt fără ca să ție 
seamă de întrerupere. 

«Şi foarte bine face!» 

«Å şi venit aici Leconte de Nouy, însărcinatul 
lui Viollet le Duch» 

«Incă o dovadă, că știe să-și aleagă oamenii. Cine-o 
fi, de altminteri, Leconte acela — nu știu». 

«Biserica, are se 'nțelege, să fie restaurată în ade- 
veratul înţeles, deci refăcută, pe cât se poate, aşa 
cum a fost dintru început. Zugrăveala are să fie 


62 


făcută şi ea din nou, dar tot așa cum a fost mai 
nainte. Au deci să se facă pe hârtie căpii exacte de 
pe sfinții din biserică pentru-ca în urmă aceste copii 
să fie reproduse fiecare la locul ei pe pereţi». 

«Am înțeles! — grăi Caragiali. — Emil are să fie 
utilizat pentru facerea acestor còpii. Bun! Dar de 
unde, dracul, să-l iau? — Stai, că-i dau de urmă. 
Are o soră măritată la Ploieşti: ea va fi știind, unde 
se află». 

«Până — ce-i scrii și până — ce-ţi vine, da că-ți vine, 
răspunsul, trece vreme, — întimpină Dr. Nica. — Mă 
gândiam să-l întreb pe Iorgu Armaş, poate că ştie 
dînsul, că i-a 'ntors vizita la Iancu Talpă, senatorul, 
care venise să i-l presente. Am fost pe acolo, dar 
Iancu Talpă e plecat de vre-o doue luni și slugile 
n'au putut să-mi spună, unde s'a mutat nepotul lui». 

Caragiali iar se ridică și făcu un compliment. 

«Mă recomand, — zise, Iancu Caragiali, informator 
neautorisat de primărie, dar foarte conştiincios şi 
exact. Ce nu ştie Caragiali!? — Chelner! — Bravo 
cognacuri: aşa, d-l director plăteşte. — Eu ştiu unde 
stă d-l Iorgu Armaş,—dar,— urmă așezându-se ear— 
ce folos, dacă e dus la moşie!?» 

El plesni de câte-va ori din degete, gustă puţin din 
cognacul adus de chelner, apoi făcu par'că-şi resu- 
cește mustața abia mijită. 

«Ne-am dumirit,— urmă. — Eu am un fel de 
mătușă, țața Cleopatra Poenaru, soţia colonelului Poe- 
naru, adecă în adever Cleopatra Leca, deoare-ce e di- 
vorțată, ori în divorț, sora lui Costică Leca, dacă-l 
știți, fiica pictorului Leca. Stăi, domnule! Ce vorbeşti! 
Prietena lui Maiorescu. Au copilărit la Craiova îm- 
preună. Pe ea s'o "'ntrebe, că e prietena d-nei lonescu, 


63 


în casele căreia stă lorgu Armaş cu mama sa. Tot 
de la dînsa ştiu și eu ceea-ce știu, Vezi d-ta, cum 
vin lucrurile. Mă întâlneşti pe mine într'un colț 
de stradă, venim împreună la Labes, ne bem cafelele 
şi tocmai când ajungem la cognac ne pomenim că 
nu cu mine, ci cu țața Cleopatra ar fi trebuit să 
te "ntâlnești», 

Dr. Nica se uita cu un fel de uimire la el. Era m 
vervă Caragiali de i-ar fi plăcut şi celui mai ursuz 
om să-l asculte şi să-i urmărească gesturile vioaie. 

El se mai apropie de Dr. Nica pentru ca să-i poată 
vorbi mai pe șoptite, —«E un roman — începi, — 
nu! o idilă e!— Cunoști, d-ta, care ești neamţ, 
trebuie să cunoşti jalnica întâmplare a lui Eduard 
cu Kunigunda. Eduard este el, Iorgu, urmașul azi 
în viață al întru fericire pomeniţilor Armași, iar 
Kunigunda este ea, fiica d-nei Ionescu, văduva încă 
tînără, și prietena țaţei Cleopatra, de la care am avut 
eu cântecul. Sunt poveşti, pe care şi le spun vecinele 
când se adună să-și bea ceaiul fierbinte — mai rar 
cu lapte și mai des cu rom şi cu lămâie: eu nu răs- 
pund decât de floricelele, pe care le pun pe ici, pe 
colo din slăbiciune pentru artă. Ascultă dar. Eduard 
se află la moşie, — nu ştiu cum îi zic, —cu mama 
sa, una din cele mai vigilente matroane, un fel de 
Cornelie numărul doi. Kunigunda, elevă la școala 
centrală, se află la Bucureşti, sub purtarea de grijă 
a mamei sale, şi se bucură de binefacerile vacanței de 
vară. El, având oarecare treburi la Bucureşti, pleacă 
în revărsatul zorilor de zi de la moșie pentru ca seara, 
fie cât de târziu, să se poată întoarce iar la muma 
lui rămasă singură. Pe drum înse unuia dintre cai 
îi cade o potcoavă. Cai cu trei potcoave nu pot să 


64 


fie înhămaţi. La potcovar o înghesuială mare. Trece 
dar ziua fără ca Eduard să poată pleca, eară seara e 
lună plină, recoare şi adiere lină și Kunigunda se 
bucură că Eduard n'a plecat, iar Eduard e 'Acântat 
că Kunigunda se bucură. Altă dată plesnește cercul 
de fer de ja una din cele patru roate ale trăsurii. 
Acum e înghesuială mare la rotar. Kunigunda se 
bucură din nou, și Eduard e mai virtos încântat. 
Ear altă dată el nu găsește pe cutare ori cutare, cu 
care trebue neapărat să vorbească, şi astfel e nevoit 
să mai rămâie la București chiar și dacă nu mai e 
lună plină, nici recoare, nici adiere lină. Ce va fi 
zicând Cornelia, aceasta nu se ştie, căci ea se află 
departe: aici la București e cer senin chiar şi când 
tună și fulgeră și plouă ca vărsat cu găleata. Vine 
omul, pe care-l cauţi, pe la București, vine des, 
ba e chiar mai mult la Bucureşti decât la moșie. 
Nici n'are nevoie să stea mereu acolo, căci e destul 
să-și ia dispozițiunile și administratorul le face toate 
cum e mai bine, Nu remâne dar decât să-i spunem 
cocoanei Cleopatrei să-i spună d-nei Ionescu ca aceasta 
să-i spună d-lui Iorgu Armaş, că d-l Maiorescu ţi-a 
spus să spui cuiva, că dorește să-l vadă şi-ţi spun 
eu, că nu degeaba ţi-ai perdut timpul bând cu mine 
o cafeluță și un cognac. Ear povestea cu Eduard şi 
cu Kunigunda mai departe nu ne privește. Să le 
iasă în bine! 


V 
«Bine, Tache, de ce ne-am adunat noi aici? — grăi 


Ioan Manliu, profesor de limba română la gimnaziul 
din Giurgiu. Sunt zece ceasuri aproape, şi văd că 


65 


e lume multă; pe cine mai așteptăm de nu se începe 
conferența ?» 

Tache Laurian, profesor de filosofie la liceul Sf. 
Sava, dete din umeri, apoi se uită împregiurul său. 
In adevăr salonul destul de mare, biblioteca de lângă 
el şi sufrageria sunt pline. Primul etaj al caselor 
din fața bisericii Pitar Moşu, unde stetea Titu Maio- 
rescu, era prea strîmt pentru lumea adunată în el, 
Unii steteau, alții se plimbau, iar alții ocupaseră 
loc pe scaune și pe canapele şi discutau grupuri-gru- 
puri, încât eră un fel de bâjbâială ca 'ntr'un stup, 
iar Maiorescu umbla de ici până colo și intra "n 
vorbă mai cu unii, mai cu alții. 

(Mai știu și eu?!— răspunse Laurian. — Se 
vede, că mai așteaptă în adever pe cineva, care te 
pomenești că n'are să vie). 

In clipa aceea trecă, din întâmplare, prin apro- 
piere Nicu Burghelea, directorul bibliotecii centrale 
şi unul dintre intimii ministrului, 

«Domnule Burghelea, — urmă el, — ce are să fie 
aici ?» 

«Ceea ce vezi, — îi răspunse acesta. — Maiorescu 
vrea, precum știi, să facă mult așteptata reformă a 
învățâmântului și mai nainte de a fi ascultat con- 
siliul permanent și cel general ţine să intre în contact 
cu dăscălimea din București pentru ca, stând de vorbă 
mai cu unul, mai cu altul, să se dumirească asupra 
vederilor împărtășite de cei mai mulți» 

«Idea e frumoasă», — grăi Manliu. 

«Numai dacă se poate realisa», — adaugă Laurian. 

«De ce să nu se poată realisa? — întimpină Bur- 
ghelea. — Nu e ministrul, ci profesorul Maiorescu 
cel ce face invitaţiunile pentru o întâlnire colegială, 


66 


la care vine cine se interesează și pleacă fie-care când 
vrea». 

«Văd însă, că sunt aici și persoane, care nu fac 
parte din corpul didactic», — replică Laurian. 

«Sunt oameni, care se interesează de cestiunile 
de învățământ, — îi răspunse Burghelea. 

«Cine e —abunoară — tînărul înalt, cu care stă 
Maiorescu lângă bibliotecă de vorbă?» — întrebă 
Manliu. 

Burghelea se întoarse şi-şi puse ochelarii. 

«A! zise! — Acolo e Iorgu Armaș, întors abia de 
câte-va luni dela studii», — răspunse el. 

Pe când acestea se petreceau într'un colț al salo- 
nului, Maiorescu își dedea silința să-l convingă pe 
Iorgu, că cea mai frumoasă dintre toate carierele 
e în societatea modernă cea de profesor. 

«Fără îndoială, — îi zise Iorgu, — numai însă pen- 
tru cel ce are pentru ea cuvenitele aptitudini și în 
acela-și timp și destulă pregătire. Eu sunt, de exemplu, 
încântat când văd aici atâţi oameni distinși adunaţi 
la un loc, dar ei mă intimidează, și dacă ei ar tăcea 
de o dată, ca să mă asculte pe mine, m'ași intimida, 
încât n'aşi mai fi în stare să rostesc o singură vorbă». 

Maiorescu rise cu multă poftă și se uită spre 
bunul său prieten Teodor Rosetti, care asculta "n 
altă parte a bibliotecii glumele lui Iacob Negruzzi. 

«Curat "Toderiţa! — grăi dînsul. — Inaugurasem la 
Iași un şir de conferențe publice. D-l Rosetti Teodor, 
azi ministrul nostru al lucrărilor publice, fost pre- 
ședinte la curtea de casațiune, o inteligență în adever 
superioară și om cu cultură întinsă, mai ales eco- 
nomist consumat, a anunţat și el o conferenţă asupra 
unei cestiuni economice oarecare. Ne bucuram cu 


67 


toții de mai nainte prevăzând un mare succes, 
Când s'a văzut însă pe catedră în fața publicului 
gata de a-l asculta cu încordată luare aminte, n'a 
mai fost în stare să rostească o singură vorbă. Azi 
ţine cuvântări strălucite în parlament cu toate că 
e ascultat cu aceea-și încordare. Aceste sunt greutăți 
trecătoare: cel ce are ce să spună găsește totdeauna 
şi forma pentru ca să-și dea gândirile pe faţă». 

Spuindu-le aceste, el se uita din când în când 
spre Teodor Rosetti, ceea ce făcea și Iorgu, care as- 
culta cu respectoasă atențiune. Simţind deci, că despre 
dînsul vorbesc, Teodor Rosetti veni la ei. 

(Tinere, — îi zise lui Iorgu, care îi fusese pre- 
sentat și lui şi pentru care avea simpatii, — fii cu 
ochii în patru, căci sirena aceasta e ademenitoare. 
Mă rămășesc că ear te ispitește să iei o profesură 
la universitate». 

Iorgu își fäcù complimentul obligat și strinse 
mâna ce-i fu întinsă. 

«Imi spunea, că n'ar fi în stare să rostiască În 
fața auditorului atent o singură vorbă, — grăi Maio- 
rescu, — şi i-am povestit, cum ai pățit-o tu când 
cu conferența ce aveai să ţii». 

Teodor Rosetti rise cu voie bună. 

(Mi s'au spus multe exagerări despre societatea 
noastră, — adăugă Iorgu. — Văd acum, că, din contra, 
mă simt foarte bine în mijlocul ei şi-mi închipuiesc, 
că încă mai bine m'ași simţi în mijlocul profesoniior 
universitari, Nu mă socotesc însă pe din destu! 
pregătit, ca să le fiu coleg». 

(Spoieli! — numai spoieli! — răspunse Teodor Ro- 
setti. — Mai ales ia facultatea de drept, unde d-sa 
ar vrea să te pună, nu avem un singur profesor: 


68 


sunt numai advocați sau oameni politici, pentru care 
titlul de profesor e un decor, o recomandaţiune. 
Chiar şi cei mai buni dintre dînşii, cum sunt Bozianu 
ori Vasile Boierescu, fac cursuri interesante, dar 
improvisate și n'au timp să le facă regulat şi una 
spun de pe catedră, alta la tribunal ori de pe tri- 
buna parlamentului. Facultatea noastră de drept e 
un aşezământ pentru pervertirea tinerimii». 

«Tocmai de aceea, — stărui Maiorescu, — avem 
să ne dăm csilința de a câştiga pentru universitatea 
noastră şi oameni, care lucrează cu toată inima şi-şi 
fac în deplin datoria, ca să propage cultul științe». 

«Li se fac, Titule, celor-lalți urgisiţi, — întimpină 
Teodor Rosetti, — şi nu le rămâne în cele din urmă 
decât ca ori să plece, ori să se dee pe brazdă și să facă 
şi ei ca cei-lalți, ceea ce e și mai comod, şi mai cu 
folos pentru dînșii. O singură carieră întradevăr 
frumoasă există 'n ţara noastră, cea de judecător, — 
urmă el cu adâncă convingere. — Mai ales omul cu 
independență materială e chiar dator să-și aleagă 
cariera aceasta». 

«Fără îndoială! — zise Iorgu încălzindu-se. — Imi 
dați voie!? — Rostul firesc al Statului e asigurarea 
dreptății, şi ceea ce noaue, Stat de curând înființat, 
mai nainte de toate ne trebue, e dreptatea: dac'o 
avem pe aceasta, cele-lalte încetul cu încetul se fac 
şi ele, ear câtă vreme dreptatea nu e deplin asigurată, 
Statul Român nu există, ci e numai în forma- 
ţiune». 

«Foarte bine zis! — replică Maiorescu, — dar toc- 
mai pentru ca să putem asigura dreptatea, avem 
nevoie de profesori ca d-ta, care cresc tinerimea în 
cultul dreptății». 


69 


„«Altarele pentru cultul dreptății sunt tribunalele 
şi curțile de judecată de tot felul, — grăi Teodor 
Rosetti. — Eu am fost judecător şi-mi pare rău că 
nu mai sunt. Nu era zi, în care nu aveam mulțu- 
mirea de a fi făcut dreptate ori încă mai viua mul- 
ţumire de a fi făcut peste putință o nedreptate», 

«Şi nu te făceai urgisiti —îi zise Maiorescu 'n 
glumă. 

«Ba mă făceam, — răspunse Rosetti, — dar și res- 
pectat. Era destul să se știe, că sunt şi eu între cei 
trei, cei cinci, fie chiar și cei șapte judecători pentru 
ca atât împricinații, cât și advocaţii lor să ţie seamă 
de sfințenia forului și să-și pună frâu. Un judecător con- 
ştiincios îndrumează spre calea dreptăţii pe alți zece 
mai slabi ori cu rele apucături. Ascultă, tinere, — 
urmă el mai stăruitor: — mai ales d-ta, care ţii să-ți 
porți grijă de moșie, numai ca judecător poți s'o faci 
şi aceasta. Ori-şi-ce altă carieră te consumă, dacă 
ţii să-ți faci în deplin datoria, încât nu-ţi rămâne 
timp să te mai ocupi și de moșie. 

«Aş! — strigă Maiorescu. — Profesorii noștr: de 
filozofie au câte şase, numai şase lecțiuni pe săp- 
tămână, pe care și le împart pe trei zile, câte doaue 
ore pe zi. Patru zile pe săptămână sunt cu desă- 
vîrşire liberi. Eu aşi fi foarte mulțumit, dacă profe- 
sorul universitar ar face și el șase lecţiuni pe săp- 
tămână». Ei 

«Titule! — nu eşti de bună credinţă, —îi zise 
Teodor Rosetti tot mai în glumă. — Vorba nu— e câte, 
ci ce fel de lecţiuni fac profesorii. Profesorii tei 
sunt numai şi profesori, oameni, pentru care profe- 
sura e o ocupaţiune secundară și care fac lecțiuni 
de mântuială. Eu am vorbit de oameni, care-şi fac 


70 


n. 
RTŮ 


în deplin datoria. Judecătorul îşi face în deplin da- 
toria în cele câte-va ceasuri, pe care le petrece in 
şedinţă şi în camera de chibzuire. Sunt rare de tot 
procesele, pe care e nevoit să le studieze în toate 
amănuntele lor. Aceasta e treaba, pe care o fac ad- 
vocații, dacă sunt conştiincioşi. Profesorul, dacă ține 
să-și facă îndeplin datoria, are să studieze zi şi noapte 
pentru-ca să se ție în curent cu ştiinţa şi să-şi poată 
face cursul cu deplin folos pentru auditoriul său. 
— Acesta, e tinere, adevărul — adăugă adresându-se 
iar la Iorgu. 

«Nu mai încape nici o discuțiune, — îi răspunse 
acesta. — Dă fie-care țării sale ceea ce e în stare să-i 
dee, ce nu trece peste puterile lui, și e mai ușor să 


fii un bun judecător decât un slab profesor». 


VI. 


«Cu lapte ori cu rom!? — întrebă d-na Grădeanu 
turnând ceaiul în ceșci. 

«Il luăm de obiceiu cu lapte», — răspunse cocoana 
Elena. 

«Romul e de cea mai bună calitate, un adevărat 
Jamaica», — stărui stăpâna casei întorcându-se spre 
Iorgu. 

«Nu mă 'ndoiesc că și laptele e de cea mai bună 
calitate, — grăi Iorgu zâmbind. — Bucșana noastră 
dă lapte mai puţin, dar mai bun decât vacile din 
Alpi». 

«Eu n'am prea găsit aici lapte tot atât de bun ca 
cel din Bavaria», — întimpină cocoana Elena.— Chiar 
şi la Paris laptele e foarte bun. 


71 


«Eu am făcut aceea-și constatare, — adăugă d-na 
Grădeanu. — Nici la București, nici la ţară laptele 
nu e atât de bun ca la Viena, de exemplu, unde ca- 
feaua cu lapte e delicioasă». 

«Foarte fireşte, — zise Iorgu, — pentru-că în străi- 
nătate și mai ales la Viena nu vi s'a servit nici o dată 
lapte adeverat. Lăptarii de acolo păstrează laptele 
de seară la răcoare și dimineața, mai nainte de a 
pleca cu el în oraș, îl împart în doaue, chiar Și în trei 
calități. D-voastre cunoaşteţi numai prima calitate, 
cel de deasupra. Cel de la fund, care se vinde mai 
ieftin, e de tot subţire. Vacile noastre, dacă ar fi 
bine îngrijite și raţional hrănite, ar da lapte de prima 
calitate». 

«Domnul procuror nu-și uită gospodăria, — grăi 
d-na Grădeanu, — ci-și dă mereu slăbiciunea pe 
faţă». 

«Mai mult gospodar decât procuror, —întim- 
pină Iorgu. 

«Stau și eu pe gânduri, — grăi cocoana Elena, — 
și mă 'ntreb, dacă bine a făcut de s'a încurcat pe la 
tribunal, unde are de lucru cu fel de fel de oameni». 

«Greşești, iubita mea, — zise d-na Grădeanu; — 
ori-și-care om trebuie să poarte o sarcină). 

«Mai sarcină decât administrarea unei moșii», — 
replică cocoana Elena. 

«Când moșia e a ta, nu e sarcină, — răspunse 
d-na Grădeanu uitându-se spre ușă, cum te uiţi 
când aștepți pe cine-va şi 'ncepi a te teme, că n'o 
să mai vie. Sarcină e când știi, că ești dator că la 
o anumită oră să fii neapărat unde-va și să faci ce-va, 
că porți o răspundere, de care nu poţi să scapi cu 
minciuna, Când e vorba de moșia, pe care o stăpânești 


72 


tu însu-ți, și mai faci, și mai laşi. Aceasta le frânge 
boierilor noștri capul. Fiind-că ştiu, că n'are nimeni 
să le ceară socoteală despre ceea ce fac ori nu fac, 
umblă de ici până colo şi se pomenesc în cele din 
urmă unde nici cu gândul nu s'au gândit. Daţi-mi 
voie să mă leg de vorba cu cele trei calităţi de lapte, 
— urmă uitându-se iar spre ușă. — La noi e o sin- 
gură calitate de lapte, o amestecătură din toate trei 
felurile. Tot așa e şi societatea noastră: cei de sus 
se află fie la fund, fie la mijloc, arare ori deasupra, 
iar cei ce-ar trebui să rămâie la fund îi găsești pre- 
tutindeni, încât nu poți să știi, unde-ţi ies în cale, 
ca să te 'ncurci cu ei. Pleacă moșierul dimineaţa, 
ca să se 'mtoarcă seara, dă înse peste unul ori peste 
una, se 'ncurcă — mai știi cum și nu se 'ntoarce nici 
mâne, nici poimâne, căci nimeni silă nu poate 
să-i facă». 

Cocoana Elena dete mulțumită din cap, iar Iorgu 
începu să schimbe fețe. 

«Nu-i așa omul, care are o dregătorie, — urmă 
d-na Grădeanu. — El știe, că nu poate să lipsească 
fără ca să pată rușine și-și păzeşte treaba. Ear când 
vorbesc de dregătorie, cea mai aleasă e cea de ju- 
decător». 

Ușa se deschise și feciorul aduse pe tavă biletul 
mult aşteptatei. 

«Ah! — Zoe!? — exclamă stăpâna casei. — Cre- 
deam că nu s'a întors încă la Bucureşti». 

Spunea un neadevăr, căci nu mai departe decât 
ieri vorbise cu ea. 

«Imi dați voie s'o poftesc?) — urmă, 

«Mă bucur că am s'o văd», — răspunse cocoana 

lena înfigându-se oare-cum în scaunul, pe care şedea. 


73 


Tot un neadevăr spuneă şi dinsa. 

Iorgu s'a mărginit să nu spună adeverul. El se 
bucura, căci, deși cu vre-o trei, aproape patru ani 
mai mic decât Zoe, în timpul copilăriei sale se ju- 
case cu ea adeseori și foarte bucuros, căci era mai 
născocitoare decât alți copii. 

Singură Zoe spunea adeverul presentându-se așa, 
cum era: femee de statură mai mult decât mijlocie, 
dar nu prea înaltă, mlădioasă ca o șerpoaică, cu 
talia scurtă și bustul nu prea desvoltat, oacheșă cu 
pelița obrajilor întinsă, cu părul negru și cu ochii 
mari, al cărora alb ieşia luminos la iveală, ea mai 
era și îmbrăcată în o rochie cenușie, cam ca gușa po- 
rumbului, cu o simplitate măiestrită, încât în ciuda 
ştiutelor doaue căsnicii, prin care trecuse, părea mai 
mult fată mare de o rară modestie decât damă, care 
adună cavalerii împregiurul ei. 

Intrată, ea îmbrățişă pe stăpâna casei, care o primi 
par'că de mult n'ar mai fi văzut-o, apoi înaintă cu 
pași șovăitori şi cu mină sfiicioasă spre cocoana 
Elena şi se plecă cu discrețiune în fața ei fără-ca să 
rostească vre-un cuvânt. 

Era treaba cocoanei Elenei, ca mai bătrână, să 
înceapă și să dea tonul. 

Ce putea cocoana Elena să facă aici, în casă străină? 

Aici nu se puteau da, nici cere explicaţiuni cu 
«de ce?» și «pentru-ce?) Li întinse deci virful de- 
getelor. 

Zoe luă mâna întreagă şi i-o sărută. 

Cocoana Elena se ridică puţin și-o sărută pe obraz. 
Zoe îi întinse și celă-lalt obraz. 

«Ce mai faci, Zoe ?» — întrebă cocoana Elena după 
ce-l sărută şi pe acesta. 


74 


-m e i 


«Ce poate să facă o femee trecută la vîrsta mea 
prin câte am trecut eu!) — respunse ea, apoi se duse 
la Iorgu şi-i strînse mâna ca unui prieten din co- 
pilărie şi rudă ce îi era. 

Ar fi trebuit să se și mai sărute, dar n'au făcut-o, 
căci prea era penibilă situațiunea. 

«Mă bucur, — grăi dînsa, —că am ocasiunea să-l 
felicit pe d-l procuror». 

«Să vedem mai nainte, — răspunse el, — dacă sunt 
de felicitat ori de plâns». 

Doamna Grădeanu, femee trăită în lume, profită 
de ocasiune, ca să-i scoată din strîmtorarea, în care 
se aflau. 

«Tocmai vorbiam, Zoe, — zise ea, — despre aceasta. 
D-l Armaş ne spusese, că în străinătate nu ni se 
serveşte lapte, ci cremă, ear eu am rîs, că 'n socie- 
tatea noastră crema e amestecată 'n lapte şi numai 
pe la tribunale și pe la curți se adună ce-va mai 
curat». 

«Comparațiunea se potriveşte — numai să fie ade- 
vărată», — grăi Iorgu. 

Zoe se aşeză. 

«E adevčrată, — îl încredință dînsa zîmbind cu 
răutate. — Vorba e numai, că e cremă mai stătută 
şi acrită vărsată peste lapte proaspăt şi dulce». 

«Cum s'o înţelegem aceasta!?) — întrebă Iorgu. 

«Nici că se poate ce-va mai lămurit, — îi răspunse 
Zoe. — Așa zisa cremă a societății noastre sunt mai 
ales oameni, care n'au ce să facă și, neavând ce face, 
iau încetul cu încetul deprinderea de a face și ceea ce 
nu trebue să facă, cremă acrită stând la căldură». 

«Vorba mea!—o  întrerupse d-na Grădeanu. — 
Tocmai spuneam, că fiecare trebue să poarte o sar- 


1 


cină, să ştie, că la o anumită oră trebue neapărat să 
fie unde-va și să facă ce-va». 

«Aș,! — întîmpină Zoe. — Aceasta e pentru cei ce 
sunt nevoiţi să se ducă şi să facă. Cei ce nu sunt 
nevoiţi se duc și fac numai când aceasta nu-i supără. 
Eu vorbesc din pățite! Alfons, al doilea soț al meu, — 
urmă ea apăsând asupra vorbelor, — era om așezat, 
în adever distins, trecut acum de trei-zeci și șapte 
de ani și consilier la Curtea de Apel. Mă măritasem 
după el tocmai pentru-că o păţisem cu Radu, cel 
dânteiu, care era cu numai doi ani mai în vîrstă 
decât mine şi se lega de toate guvernantele, de toate 
cusătoresele, ba până chiar și de servitoarele din 
casa noastră. N'avea omul altă treabă». 

«Biata de fată!» — suspină cococna Elena dându-și 
slăbiciunea pe față. 

«Mai bine n'am nimerit-o nici cu Alfons, — urmă 
Zoe încurajată. — Să mă credeți că nu exagerez 
când vă spun, că mi se 'ntâmpla să uit că sunt mă- 
ritată. Îşi petrecea toată viața la club, de unde se 
întorcea de obiceiu prin revărsatul zorilor de zi. 
Juca omul cărți și nu perdea, ba de cele mai multe 
ori câştiga, dar era mereu buimac și ursuz şi eu 
trăiam singură, — singură mă duceam la teatru, 
singură la concerte, singură la serate, ba se întempla, 
că eram invitaţi, îl aşteptam ceasuri întregi gătită 
și ’n cele din urmă tot singură plecam şi născociam 
te miri ce minciună, ca să-l scuz pe el. — Bine! — 
iubita mea, — urmă întorcându-se spre d-na Gră- 
deanu, — d-ta ştii că toate aceste sunt adeverate şi 
că omul acela purta o sarcină, trebuia neapărat să 
fie la o anumită oră unde-va şi să facă ce-va. Când se 
scula însă pe la un-spre-zece, începea să se scarpine 


76 


— 


— E M O MMMM 


în cap şi să certe feciorul, care nu-i făcea nimic 
pe plac. Ce treabă mai putea el să facă la Curte, 
dacă se ducea!? Foarte adese-ori înse nu se mai ducea 
şi aud acum, că s'a și retras, ori a fost nevoit să se 
retragă, Puțin îi pasă de altminteri, căci arenzile îi 
curg şi taie şi cupoane de la bonurile domeniale — 
cu zece la sută. E ori nu înăcrită cremă!?» 

Cocoana Elena nu mai zicea nimic, dar era repusă, 
înduioşată. 

«Acestea sunt excepţiuni regretabile», — grăi Iorgu. 

«Regretabile cu atât mai virtos, cu cât excepțiunile 
sunt regulă, — replică Zoe ajunsă la largul ei, — 
Cărţi nu joacă, ce-i drept, ori-și-care, dar, — nu sunt 
între noi fete mari, — încurcaţi cu femei găseşti la 
tot pasul, încât nu mai știi, care toacă şi care e tocat. 
Pretutindeni, prin biurouri ministeriale, pe la tri- 
bunale și pe la curți, pe la cameră și pe la senat, 
pe la comandamentele militare, mai ales pe acolo, 
ele intră şi ies, şi ceea ce ţi se pare peste putință se 
face de dragul unei perechi de ochi frumoși, căci cel 
mai brutal cavaler e şi el galant față cu femeea, care 
nu-i este soţie». 

«Unul la zece», —o întrerupse lorgu. 

«Chiar la doaue-zeci, dacă vrei, — continuă Zoe, — 
dar acela unu hotăreşte. Câte afaceri se resolvă, 
câte procese se câștigă, câți se căpătuiesc, câte îna- 
intări se fac, câte mușamale se întind pe urma unor 
asemenea interveniri!» 

(Și câţi oameni se ruinează! — adăugă d-na Gră- 
deanu. 

«Câte case se sparg —adăugă și cocoana Elena. 

“Unu la două-zeci, —am zis, — Una la trei-zeci, 
zic, fiind vorba de ele. Aceea una dă nota societăţii: 


77 


o vezi mereu și pretutindeni și-o auzi vorbind despre 
toți și despre toate ’n felul ei, căci ea se ține deasupra 
numai făcând să se creadă, că toate sunt ca dînsa, 
dacă nu Chiar mai și mai, și toţi sunt ca cei ce intră 
n voile ei. Reputațiunea e o țesătură de minciuni: 
ori-şi-cât de cum se cade ai fi, simți că lumea te so- 
cotește fie deopotrivă cu cei ce sunt, fie prost, fie 
prea fățarnic și viclean, încât știi să-ți ascunzi pă- 
catele. E destul să te ridici câtu-şi de puțin deasupra 
mulțimii pentru-ca toți și toate să tăbărască asupra 
ta și să te grăiască de rău și să te coboare — dacă 
se poate — chiar mai jos decât dînșii». 

Cocoana Elena dete din cap, iar d-na Grădeanu 
se uită cu drag la favorita ei, 

«Nu e, —adăugă Zoe, — nici cremă, nici lapte 
proaspet, ci lapte bătut, în care toate sunt ameste- 
cate deavalma». 

Iorgu nu putea decât să zîmbească. Ascultase 
cu multă plăcere cele spuse de fără "'ndoială deș- 
teapta lui prietenă din copilărie, dar, judecând după 
puţinii oameni, cu care venise în atingere după 
întoarcerea sa în țară, cu totul altfel vedea el lucrurile». 

«Atât de tînără și atât de pesimistă! — exclamă el. 
— Prea le vezi toate negru 'n mai negru». 

«Nu, — răspunse ea.—Le văd numai fără de 
ochelari, ear cât pentru tinereţă, o femee, care a 
avut doi bărbați unul după altul și e băgată 'n toate 
cronicile scandaloase fără-ca să ştie, cum a ajuns în 
ele, nu mai poate să fie pusă în rândul celor prea 
tinere. De altminteri, — urmă ea după o pauză, — 
eu nu vi le-am spus nici cu răutate, nici ca să mă 
plâng, ci numai fiindcă era vorba de cremă şi de 
lapte proaspăt». 


78 


«Pare-mi-se c'ai luat drept cremă ceea ce rămâne 
la fund,» — întimpină Iorgu. 

Zoe se uită pe furiș la cocoana Elena, care era 
învederat de altă părere. 

«Nu mă sgândări, lorgule, că țip!— grăi dînsa 
mai îndrăsneață. — Coconul Fănică Belu, unul dintre 
ginerii lui Barbu Vodă Stirbeiu, e fără doar şi poate 
om din cea mai înaltă elită. Nu știu, dacă îți sunt 
ori nu cunoscute exemplele, pe care le dă. Destul 
că Domnița s'a divorțat. Plagino, alt ginere al lui 
Barbu Vodă Ştirbeiu, s'a "'ncurcat cu o guvernantă, 
cu care trăiește la Marsilia. Divorţ! Al treilea gi- 
nere, generalul Florescu, s'a divorțat și el, —nu 
mai cerceta de ce. Domnița Natalia, fiica lui Grigore 
Vodă Ghica, a fugit cu ofițerul austriac, care a omo- 
rît în duel pe bașboierul Balș, soțul ei. Elena Doamna 
a adoptat doi copii născuți de Obrenovicioaea din 
adulter. Aceasta nu e cremă? Să-ţi mai vorbesc de 
coconul Mihalache, marele Kogălniceanu, care e 
divorțat, de Vasile Boerescu, celebrul profesor şi 
om politic, care e şi el divorţat, de Gună Vernescu, 
podoaba baroului, care a despărțit pe soția unui 
neguțător de bărbatul ei, de Grădișteanca cea fru- 
moasă, de Biseta, fiica marelui Rosettache. — Mai 
vrei? — Nu-ţi sunt destule exemple pentru înce- 
pători, destule scuze pentru cei mai mărunți!?» 

«E în adever urît!) — exclamă cocoana Elena mi- 
rată de îndemânătăcia, cu care Zoe ştia să le în- 
şire. 

Iorgu, care nu le știuse aceste, era cuprins de 
temerea, că dînsa, urmând înainte, are să-i vor- 
bească și despre oamenii, pe care îi punea sus în 
gândul lui. 


79 


«Destul! — zise dar. — Mă dau învins, — Sunt 
păcatele epocei de transiţiune». 

«Nu ştiu dacă de la rău spre bine ori spre mai rău,— 
grăi dînsa, — Una tot am să vă mai spun. De cât-va 
timp se vorbește cu multă stăruință că Vasilie Alexan- 
dri, marele nostru poet, prietenul lui Cuza-Vodă, al 
Elisabetei Doamnei şi al tuturor oamenilor mari 
din ţara aceasta, acum flăcău de șasezeci de ani aproape, 
are de gând să se 'nsoare ori poate că s'a și însurat. 
Ştiţi cu cine? Cu o țărancă, cu carea avut un copil, o fată 
acum trecută, precum se zice, de doi-spre-zece ani). 

«Foarte bine face, —grăi Iorgu înviorat. — Tot 
astfel marele poet german Göthe a luat în căsătorie 
pe servitoarea sa, care îi născuse un băiat». 

Zoe îl luă cum pisica ia șoarecele, pe care-l ține 
în ghiarele ei cele ascuțite. 

«Care e, mă rog, fapta bună? — îl întrebă ea. — 
A născut ea copilul acela fără ca să fi luat şi el parte 
la acest act firesc? — Răspunde deslușiv. 

Iorgu stete cât-va timp pe gânduri. Nu erau, ce-i 
drept, fete mari de față, dar se afla acolo mama lui, 
pentru el în deosebi mai mult decât fată mare, și-i 
era greu să vorbească. 

(Ştiu ce vrei să zici, — grăi dinsul măsurându-și 
vorbele. —E foarte adevărat, că nu-i este iertat 
bărbatului să aibă copii decât cu soţia sa, în cel mai 
rău cas cu o femee, pe care e gata s'o ia în căsătorie, 
iar aceasta are s'o facă mai nainte de a se fi născut 
copilul lui. Tot mai bine e însă mai târziu decât 
nici odată 

«Mai bine, dar tot foarte rău, de tot rău | — zise 
cocoana Elena apăsând asupra vorbelor. — Göthe al 
tău a fost un păcătos» 


8o 


«Dacă nu i-a fost rușine să se 'ncurce cu servi- 
torea lui, —adăugă Zoe, — era om, care nu se 'n- 
josia luând-o 'n căsătorie. El însu-și a mărturisit-o 
aceasta. De ce să nu facă ca dînsul și alții, asupra 
cărora nu sunt îndreptate privirile tuturora !?» 

«Eu ţi-am spus, că mă dau învins», — grăi Iorgu. 


VII. 


«Eu sunt atât de proastă, — grăi Alina, — şi nu 
pot să-mi dau seama, ce aveaţi să faceți timp atât 
de îndelungat la moşie». 

«Sunt noaue zile, numai noaue zile de când am 
plecat», — îi răspunse Iorgu. — Am avut atâtea de 
făcut, încât mi-e par'că nici n'am stat acolo». 

«Tocmai aceasta e, — întimpină dînsa. — Acum, 
în Noemvrie, sămănăturile de toamnă sunt făcute, 

Ce mai era de făcut?» 

«Ce nu mai era, domnişoară! — exclamă dînsul. — 
Chiar și dacă n'ar fi făcute toate sămănăturile, are 
să le facă administratorul, căci la aceasta se pricepe 
şi el destul de bine; sunt înse altele, la care oamenii 
de aici nu se pricep şi care numai sub conducerea 
mea se pot face cum se cade. Toată vara am lucrat 
la împărțirea pământului după calitățile lui, la croirea 
drumurilor și la construirea mulțimii de podiști, de 
care e pe moșie neapărată nevoie, Acum e timpul 
pentru plantațiuni și pentru curățirea pomilor de 
uscături şi de ramuri prisositoare, lucruri, la care 
oamenii nu se pricep de loc». 

Alina se uită cuprinsă de nedumirire în ochii lui 
cei frumoși. 


81 


«Se cere şi pentru aceasta o pricepere deosebită ?» — 
întrebă dînsa. 

«Domnișoară, — grăi dînsul. — Cum vrei mai bu- 
curos să te tai la deget: cu un cuțit bine ascuţit ori 
cu un ferestrău?» 

«Foarte fireşte — cu cuțitul, căci rana se vindecă 
mai ușor), — răspunse ea. 

«Ei, bine! — urmă el. — Pomul vrea şi el să-i tai 
răni, care se vindecă ușor. Unele crăci au să fie 
tăiate cu ferestrăul, altele cu toporul, iar altele cu 
foarfecile, şi toate trei aceste unelte au să fie bine 
ascuţite. Oamenii noștri rup crăcile uscate fuind-că 
le vine mai la 'ndemână așa, taie cu ferestrăul crăci, 
unde tăierea se face mai bine cu un topor bine as- 
cuţit ori chiar cu foarfecile, lasă crăci ori ramuri, 
care se încalecă, și taie crăci ori ramuri, care au des- 
tulă lumină ori nu sunt de prisos). 

«Am înțeles! — exclamă Alina înviorată. — "Toate 
atârnă de la posițiunea crăcilor. Ai să dai pomului o 
anumită formă, un fel de fizionomie potrivită cu 
felul lui de a crește. Trebuie să fie foarte interesant, 
Mi-ar face și mie plăcere să conduc asemenea ju- 
crare. E ceva şi pentru femei! 

El se uită cu drag la copilă. 

«De sigur, că e interesant. — De sigur că e și pentru 
femei | — zise. 

«E par'că pomul răsuflă mai uşor şi vântul îi scu- 
tură ramurile a recunoștință», — adaogă dinsa. 

«Foarte adevirat! — şopti el. — Sunt pe moșie sute, 
sunt mii de asemenea pomi părăgin ţi, meri, peri, gutui, 
nuci, pruni, care acum toţi răsuflă mai uşor şi drept 
recunoştinţă au să înflorească la primăvară mai fru- 
mos şi să dea toamna viitoare rod mai îmbelşugat. 


82 


«Ce mulţumire ! — ce fericire b» — exclamă Alina, 
care vedea în gândul ei florile primăverii. 

«Sunt apoi mulți pomi, care s'au uscat și sunt 
prea bătrâni, — urmă dînsul. — Aceştia au să fie 
înlocuiți cu soiuri bune şi potrivite cu clima și cu 
localitatea. Oamenii noştri nu ştiu nici să aleagă, 
nici să sape gropile, nici să planteze». 

«Imi închipuiesc ce vrei să zici, — grăbi dînsa:— 
rădăcină bine desvoltată, trunchiu drept cu coaja 
groasă și nevătămată, coroană bine începută ...», 

«Intocmai! — o întrerupse el. — Se vede c'ai în- 
văţat botanică». 

«Nu e cestiune de botanică, — răspunse ea. — 
Ce botanică mai învăţăm şi noi!? — Bunul simţ ţi-e 
destul, ca să le ştii aceste». 

«Ei, bine! — Acest bun sîmţ le lipsește celor mai 
mulți: plantează pomi, care nu se prind ori tânjesc 
numai, și nu-și dau seamă, că pierd recolta unui 
an ori chiar a unui şir de ani. Nu ţin apoi seamă 
de creșterea pomilor şi ori îi plantează prea deşi, 
încât după câţi-va ani se împedecă unii pe alţii în 
desvoltare lipsindu-se între dînșii de aier și de lu- 
mină, ori îi pun prea rari şi nu numai pierd o mul- 
țime de loc, dar mai sunt și prea expuși la vânturi. 
Gropile și le sapă apoi de obiceiu prea mici şi mai 
ales prea puţin adânci, încât puieţul nu resistă la 
secetă, cum resistă la groapa adîncă, în al căreia fund 
se adună o reservă de umezeală». 

«Eacă un lucru, la care nu m'ași fi gândit nici odată !— 
exclamă dînsa. — Așa e: dacă groapa e adâncă, 
apa de ploaie adunată în ea nu se evaporează, căci 
e mult pământ deasupra ei» 

«Ba mai e şi alt folos, — adaugă dînsul. — In timp 


83 


de secetă rădăcinile însetate de umezeală cresc mai 
spre fund. De aceea are să fie făcută și pentru grâu 
arătura mai adâncă decât ar cere-o rădăcinile grâului, 
care se întind mai la suprafață » 

«Da! e foarte adeverat!» 

«Domnișoară, — urmă el încălzindu-se. — Fiindcă 
nu-și dau seamă despre aceasta, oamenii nu știu 
să tundă rădăcinile şi mai ales aşa zisele mustăți ale 
lor, şi plantează prea adânc. Neavând rădăcinile destul 
aier şi destulă lumină ...»). 

«Au ele nevoie de aer şi de lumină?» — îl între- 
rupse ea. 

«De sigur că au!— îi răspunse el. — Fără de 
aier și fără lumină nu e nici un fel de vegetațiune 
cu putință. De aceea afânăm pământul, tundem 
rădăcinile şi plantăm la suprafață, ca de la vârfurile 
rădăcinilor tunse să se producă așa zise adventive, 
care se înfig spre fund. Plantând prea adânc, rădă- 
cinile încetul cu încetul putrezesc şi pomul se usucă. 
In cel mai bun caz, se ivesc rădăcini noaue mai la su- 
prafață și pomul rămâne oarecum ofticos. Pomul 
transplantat în mai multe rânduri în mod rațional, 
din contra, se nobilează, crește mai frumos şi dă 
fructe mai gustoase». 

«Ce frumos!— grăi dinsa. E atât de plăcut a 
sta de vorbă cu d-ta! Eu învăţ atât de multe». 

«Pentru că eşti d-ta cum ești!» — respunse el și-i 
luă mâna în amândoauz mânile lui. — Le vezi atât 
de frumoase toate». 

«Nu! — D-ta le spui frumos, — replică dinsa, — 
și mi-e par'că văd cum te bucuri când le faci şi cum 
ai să te bucuri când le vzi vedea crescând şi înflorind. 
Eu aşi alerga toată ziua ca o smintită de ici până colo 


84 


OD DI —————————— 


şi nu m'ași mai sătura să fac pe ici pe colo câte ce-va. 
D-ta ești atât de fericit, că poţi să le faci toate», — 
urmă ea cuprinsă de adîncă întristare. 

Intristarea trecă de la ea la el. 

Da! Şi el s'ar fi bucurat, mult s'ar fi bucurat, 
dacă ar fi putut s*o poarte de ici până colo, ca să-i 
le arate toate şi s'o vadă bucurându-se cum în gândul 
lui numai dînsa se ştia bucura. Se vedea pe sine 
însu-şi cutrierând cu dînsa qarinile, livezile, dealurile 
cu vii şi pădurea. Ar fi fost o mare nedreptate, ca 
el să fie nevoit a se lipsi de multumirea aceasta. 

El își ridică cu îndărătnicie capul. 

«Ai să vii, domnişoară, —îi zise cu toată hotă- 
rîrea, — la primăvară când toate au să fie ’n 
floare». 

Ea dete din cap şi începu să ridă nervos, de nu 
mai știai, dacă ride ori plânge. 

«Nu se poate», — îi răspunse. 

«Ai să vezi, că se poate — o "ncredinţă el. 

«Da! — grăi dînsa. — Cu el m'aşi duce și m'ar 
lăsa şi mama, cu d-ta înse nu!» 

Iorgu se uită lung și oare-cum sperios la ea. 

«Cu cine — cu el?» — întrebă oprindu-și răsuflarea, 
şi picături de sudori reci se iviră pe fruntea lui ne- 
tedă şi lată. > 

«Asta-i! — respunse ear dînsa, — Par'că nu știi 
şi d-ta!? — Nu doară că cine ştie ce, dar lumea 
ce-ar zice, dac'ar afla, că m'am plimbat cu d-ta 
pe la moșie. Cu el? — asta e cu totul altă ce-va! — El 
înse de atâta timp n'a mai dat pe la noi. Se vede, că 
e supărat), —adăugă cu oare-care nepăsare. 

«Și-ţi pare rău?) — întrebă el iar uitându-se cu 
ochi scrutători în fața ei. 


Alina se uită și ea în fața lui cu o îndrăzneală, 
care pe dînsul îl punea în uimire. 

«Şi dac'ași zice eu, că nu, m'ai crede d-ta? — 
grăi dinsa foarte serioasă. — Ţi-ai face d-ta o bună 
părere despre mine? — D-le Armaş, — urmă schim- 
bând tonul. — Eu nu ştiu ce-ţi vei fi închipuit d-ta. 
Vorba era să vă mutați de Sf. Dumitru. Nu v'aţi 
mutat. O să vă mutaţi, poate, de Sf. Gheorghe, ori 
de Sf. Dumitru viitor, odată neapărat, şi atunci o 
să ne vedem mai rar, dacă ne vom mai fi văzend, 
Mi-ar şedea mie bine să zic atunci, că nu-mi aduc 
cu plăcere aminte de oarele, pe care le-am petrecut 
împreună, şi că nu-mi pasă, nu-mi pare rău, că 
numai rar de tot ne mai vedem?! Fără îndoială 
că nuh 

El ear luă mâna ei în amândoaue mânile lui. 

«O să ne vedem, domnişoară, căci oarele, pe care le 
petrecem împreună, îmi sunt mie chiar mai plăcute 
decât d-tale», — grăi dînsul. 

Alina iar rise de nu mai știai, dacă rîde ori plânge. 

«Aşa zicea și el, — grăi, — şi uite! nu-i aşa! — 
Să nu te superi, — urmă după o mică pauză ear se- 
pioasă. — E mare deosebire între d-ta și el. Când el 
venia, îl aştepta şi mama și stătea cu noi, ridea cu 
noi, se amesteca în certurile noastre, şi li se părea 
tuturora lucru de sine *nţeles, dacă el venia ori pleca, 
ori mă vedea ieșind cu el. Când d-ta vii şi stai, toţi 
își fac fel de fel de "nchipuiri și d-ta știi mai bine 
decât ori-şi-cine, că n'au de ce. — Ce-ar fi, dacă 
star afla, că fie chiar şi însoțită de mama m'aşi duce 
să văd cele făcute de d-ta la Valea Boului!? Suntem, 
— adăugă. ea, — din doaue lumi, care se dușmănesc 
între elel Eu, fată proastă, cum sunt, nu-mi fac 


86 


— 


-—— 


PD 


inimă rea, şi mă bucur de ziua de astăzi, dar me 
împac cu gândul, că mâne o să fie altfel». 

Iorgu Armaş se ridică în picioare şi începi să se 
plimbe prin casă. 

«Nu, domnişoară, — zise, — nu suntem din cele 
doaue lumi, care se dușmănesc între ele: suntem o 
lume pentru sine! 


VIII. 


(Să-i iei pe toţi unul după altul și să-i baţi la spete! 
— strigă coconul Alecu, bine ştiutul Maior Catar- 
giu. — De când au simțit, că Austria se apropie 
de Germania lui Bismarck, toți au intrat în slujba 
Nemţilor». 

De oare-ce coconul Alecu vorbia totdeauna în gura 
mare, încât resunau saloanele clubului, mai mulți 
dintre cei de față porniră spre el. 

«De cine e vorba?» — întrebă Costică Boerescu, 
fratele ministrului. 

«De cine să fie!?—îi zise Orescu, profesorul 
universitar şi architectul palatului universității. — De 
Junimişti. 

«Toţi, — repetă coconul Alecu, — începând de la 
Petrache Carp, Excelenţa, cum îi zic ei, şi de la Teodor 
Rosetti, care s'a lepădat de cumnatul său, marele 
Voivod Cuza, până la Maiorescu și la cel din urmă 
Pogor». 

(Cam aşa e, — stărui Orescu: — mai mult Nemţi 
decât Români! 

«Cosmopoliţi li se zice», —adăugă Costică Boerescu. 

Coconul Iancu Talpă era supărat. Lasă că Maiorul, 
rudă apropiată a regelui Milan, era şi nepot al lui 


87 


Lascar Catargiu şi al marelui Barbu Catargiu și 
lumea ținea seamă de spusele lui, dar mai erau si 
cei-lalți doi, unul frate, iar altul om de 'ncredere al 
unui ministru, semne că guvernul se clatină, ceea ce 
nu-i venia de loc la socoteală. 

«Cocoane Alecule, — grăi dînsul. — Dac'ar fi cum 
zici, coconul Lascar nu i-ar fi luat în ministeriul său, 
«Coconul Lascar nu face politică, ci gospodărie, — 
răspunse Maiorul. — Ce vreți adecă!? — Bosniacii și 
Herţegovinenii s'au răsculat așa numai de capul lor? 
A pus Ignatieff fitilul. La primă-vară se pune și 
Principele Milan în fruntea oștirii sârbești, iar Nichita 
din Muntenegru nu se lasă nici el mai prejos. La 
vară se răscoală Bulgarii, iar Grecii stau demult 
gata. D-ta ştii, cine e cel ce ţi (le spune aceste! Se 
deschide, domnule, chestiunea orientală, şi n'o să 
rămânem noi singuri la o parte. M'ai înţeles? — n'o 
să rămânem pentru-că aşa vreau Nemții». 

Cei-lalți deteră din cap — ca oameni de aceea-şi 
părere. 

«Mă iartă, Maiorule, — întimpină coconul Iancu. 
— Eu nu mă prea pricep la politică mare. Judecând 
însă cu mintea mea de om cu rost, nu înțeleg, de ce 
adecă am avea să ne amestecăm şi noi în gâlceava 
aceasta. Ne supără pe noi Turcii? Se amestecă ei în 
treburile noastre? Mai pot ei să ne facă vre-un rău? 
Cu totul altfel Rusia, care e puternică. Eu cred că 
tot au oarecare dreptate cei ce zic — ca (Junimiștii» — 
că coadă de topor n'avem să ne facem. Dar nici n'avem 
noi armată, ca să intrăm cu ea în răsboiu». 

«Auzi om, auzi senator, care zice, că n'avem ar- 
mată!? — strigă Maiorul, şi ochii lui se opriră asu- 
pra generalului Florescu, preşedintele Camerei, care 


88 


stătea la o parte de vorbă cu câțiva dintre credin- 
cioşii sti. 

«Generale! — urmă dînsul. — E aici cine-va, care 
zice, că n'avem armată». 

Generalul, spelcuit ca totdeauna, cu barba 'n cioc, 
cu mrstaţa acum căruntă ’n spic şi tacticos, se apropie 
de dînșii. 

«Armată? — iubite amice, — grăi dinsul îndrep- 
tându-se spre d-l Talpă. — Armată e ţara întreagă. 
Eu sunt militar şi ca militar îţi vorbesc. Amicul meu 
Vasilie Alexandr;, poetul, zice, că Românul e născut 
poet. Eu zic, că el e născut oștean. Dorobanţul 
nostru, domnule, e cel mai bun soldat: dă-i căciula 
în cap şi pușca 'n mână și ieşi la răsboiu cu el. Dacă 
n'am avea alte cuvinte de a intră în răsboiul, care 
după toate semnele e apropiat, trebue să intrăm 
pentru-ca lumea să aile, că are să ne respecteze și 
să ţie seamă de noi. 

Cel-lalt general, bătrânul Christian Tel, fostul 
ministru de culte mai nainte de Maiorescu, clătina, 
ca totdeauna, din cap, par'căar fi voit să zică «nu şi nu b 

«Aşa este!) — grăi dar, ca lumea să-i ştie gândul. 

Coconul Iancu Talpă, simțind c'a intrat fără de 
veste în tabăra celor ce vor să-i răstoarne pe «Juni- 
mişti), de care avea oare-care slăbiciune, se dete 
învins, ca să curme vorba și să scape aşă mai pe 
nesimţite. 

Zărind la capătul salonului de alături pe nepotul 
său Iorgu stând de vorbă cu pictorul Verussi, o 
«Caracudă» junimistă, care se pricepea la toate, o luă 
cu pași rari spre el. 

Verussi îi vorbiă lui Iorgu despre noua biserică 
cu hramul Sf. Nicolae, de la Buzeu, pe care o zugră- 


89 


veşte un tânăr cu foarte interesante apucături ar- 
tistice. 

«Se pe strîns de tipicul oriental în ceea-ce pri- 
vește sfinții, — iconar adeverat, — zise el, — dar aşea- 
ză colorile cu multă armonie și are mult simțământ 
pentru natură». 

lorgu-și aduse aminte de valea cea frumoasă, 
de gâște, de gânsac şi de păstorița cea jertvită, 

«Cum îl chiamă?» — întrebă dinsul. 

Verussi stete puţin pe gânduri. 

«Uite! — Păcatele mele! — zise, — nu-mi aduc în 
clipa aceasta aminte, — dar ştiu». 

«Ai auzit, Iorgule? — grăi d-l Talpă,—aici se 
vorbește de răsboiu apropiat». 

lorgu se 'ntoarse supărat spre el. 

«Cine l'a mai pus să vie tocmai acum!?) — își 
zise, dar nu-i rămase decât să i-l prezente lui Verussi 
pe unchiul său. 

«Manevre politice, — grăi Verussi, — pregătiri pen- 
tru răsturnarea «Junimiştilor», care le stau în gât. 
Teamă mi-e înse că fac jocul Roșiilor, care stau la 
pândă. Dacă nici acum, în ajun de răsboiu, nu sunt 
uniți conservatorii, nu-i rămâne Domnului decât 
să-i cheme pe Roșii, care sunt mai îndrăzneţi şi 
buni pentru ori şi ce». 

«Care va să zică răsboiu are să fie?» — întrebă 
d-l Talpă. 

«Aceasta e părerea generală», — răspunse Verussi. 

«Aici — cel puţin, pe cât am auzit seara aceasta), — 
adă:gă Iorgu. Ks: 

«Noi «/unimiștii», — urmă Verussi dându-și im- 
portanță cuvenită, — ne vom pune însă toată greu- 
tatea, ca România să rămâie neutrală. Dacă Turcia 


90 


iese învingătoare, stăm bine cu ea, iar dacă ea iese 
învinsă, era de prisos intrarea noastră în răsboiu». 

Iorgu, urmaşul vitejilor Armași, clătină ca gene- 
ralul Tel din cap, dar fără-ca să şi zică şi (Așa este»! 

«Şi îndependența!?» — întrebă el. 

«O avem, — răspunse Verussi. — Primul act de în- 
dependență l-am săvirşit încheând convențiunea co- 
mercială cu Austria. Turcia n’a putut să ne îm- 
pedece. Vom încheia și altele. Noi toate fără văr- 
sare de sânge le-am câştigat pân’ acum: tot fără 
vărsare de sânge avem să le câştigăm şi cele-lalte». 

Iorgu, deși avea multe simpatii pentru « Țunimişti», 
venia din Germania, unde spiritul r«sboinic era 
covîrșitor. 

«Demnitatea naţională cere, ca independența să 
fie câştigată cu arma în mânăb — zise el. 

(Palavre, — grăi d-l 'Talpă. — Uşile deschise n'au 
să fie sparte. — Pe armă pui mâna când ciae-va-ți stă 
în drum și nu te lasă să mergi înainte ori când eşti 
jignit în ori şi-ce-fel. D-1 Verussi are toată dreptatea: 
pe noi nu ne supără nimeni, ear socoteala, pe care 
Sêrbii, Muntenegrenii şi Bulgarii vor fi avênd-o cu 
Turcii, nu ne priveşte. Noi ne căutăm de treburile 
noastre. Dar așa sunt coconaşii aceştia, care n'au să 
meargă la răsboiu, — răsboinici mare minune t» 

Verussi era și el de părerea aceasta şi nu-şi putù 
stăpâni zîmbetul de satisfacțiune. 

Iorgu se simția jignit. 

«De unde ai scos-o, că n'am să merg și eu la răs- 
boiu 19?) — întâmpină el. 

«Poftim! — răspunse d-l Talpă. — Chiar și dacă 
n'ai fi procuror, iești scutit ca singur fiiu al unei 
văduve». 


ou 


«Haid” să zicem, că ai dreptate, că scutirea se în- 
tinde și asupra celor de seama mea chiar şi pentru 
timpul de răsboiu, —grăi Iorgu. — Dreptul de a 
mă duce nu mi-l poate lua nimeni, și viața mea 
toată mi-ași face mustrări și mi-ar fi rușine de mine 
însu-mi, dacă m'ași uita cum se duc alții și eu asi 
rămânea acasă». 

«Foarte adevărat, — zise Verussi; — dar tocmai de 
aceea e lucru neiertat să ne aventăm în răsboiu fără 
ca să fim nevoiţi». 

«Ai tu, — adăugă d-l Talpă, — să lași în părăsire lu- 
crurile, pe care le-ai început pe moșia ta și să pă- 
răsești pe mama ta cea plăpândă? De ce? — Așa 
numai de dragul vitejiei?) 

«Dacă trebuie» — strigă Iorgu. 

«Dar vorba e tocmai, că nu trebue, — strigă şi 
Verussi. — Nu avem noi Românii nevoie să cerem 
unii dela alții asemenea jertve». 

«Auzi d-ta vorbă! — strigă și d-l Talpă. — Am 
să-l văd eu pe nepotul meu Iorgu Armaş plecând 
cu ranița în spinare peste Dunăre.... 

«Asta nu! — îl întrerupse Iorgu. — Eu am calul 
meu la grajd, cal bun, nene, şi n'am decât să intru 
la călărași pentru-ca după câte-va luni să ies ofițer 
de rezervă. — Şi am sto şi fac aceasta, dacă nu chiar 
mâne ori poimâne, zilele aceste. Bărbatul adevărat 
trebue să fie pe lângă toaţe cele-lalte și oștean». 


IX. 
«Poftim! — grăi Zoe intrând furtunatec în salon 


şi puse pe masă un teanc de fotografii, unele mai m. ri, 
altele mai mici. O colecțiune întreagă, multe și fru- 


92 


moase, tot una și una. Iar comentariile vi le dau — 
la cerere». 

Cocoana Anica, stăpâna casei, și d-na Grădeanu, 
geloasa ei prietenă, grăbiră la masă doritoare de a 
vedeă fotografiile şi de a cere comentarii. 

«Zoe tot Zoe!— exclamă d-na Grădeanu. 

«Vorba aceza: una-i Zoebh—iîi răspunse Zoe în 
glumă. 

Cocoana Anica se 'ntoarse spre cocoana Elena, care 
rămăsese șezând în jeţ. 

«ie ear nu ţi-e bine, — îi zise îngrijată. 

«Sunt obosită, — grăi aceasta. — Tu știi, că de 
câți-va ani mor mereu în fiecare carnă, dar primă- 
vara mă înfiripez iar. — Vă fericesc pe voi, care luaţi 
lucrurile atât de ușor și aveți bucurii atât de ieftine, 
Nu-i Iorgu om, pentru care poți alege: își alege el 
însu-ș ». 

«Nici că e vorba, ca noi să-i alegem, — răspunse 
ear Zoe ducându-se la ea. — Lucrul e cu mult mai 
complicat. — Oamenii ca dînsul aleg, de obiceiu, pe 
cea dânt.i ce le iese ’n cale». 

«Se poate. Asta se poate!) — o 'ntrerupse cocoana 
Elena gândindu-se la fata proprietăresei. 

«Dacă vrei să-l scapi de aceasta, îi scoţi alta în 
cale», — urmă Zoe. 

Cocoana Elena zîmb.. 

«Cel puţin de încercare e bine», — zise ea. 

«Dacă nu reușește încercarea, faci alta și ear alta, — 
stăru Zoe. — N n alegem aici pe acelea, pe care 
avem să i-le scoatem în cale: alegerea şi-o face el 
însu-şi». 

Cocoana Elena se ridică să se ducă la masă, iar 
Zoe îi duse jețul și-i aşeză și un pufuleț la picioare. 


93 


«Drumurile de felul acestase fac cu mare încung:ur,— 
urmă apoi. — Noi alegem aici după 'nfățişare, după 
virsta». 

«După educațiune», — adăugă cocoana Anica. 

«Şi după zestre), —adăugă și d-na Grădeanu, 

«Da, da! — urmă Zoe. — După posițiunea pă- 
rinților și după legăturile familiare». 

«Mai ales după legăturile familiare»! — stărui co- 
coana Elena, 

«Urmează apoi manevrele pe câmpul de luptă, — 
urmă iar Zoe mai în glumă. — Suntem în sezon. 
Eu pun pe nesîmţite o întâlnire pe teren neutral, adecă 
rog pe d-na X să poftească la un ceaiu, la o serată, 
la un bal pe d-na Z, dimpreună cu fiica ei, iar între 
invitați e și Iorgu. Altă dată mă «flu la teatru ori 
la concert. Iorgu, care se află și el acolo, vine pe o 
clipă în loja mea. Eu îl present în :impul pausei 
unei alte doamne, care se află 'n altă lojă cu fiica ei, 
cu o nepoată ori cu o prietenă. Lăsaţi-l pe mine, ca 
să-l port eu pe la toate icoanele, și am ochi buni, 
ca să văd, unde se opreşte mai bucuros. Buna cuviință 
cere să facă visitele obligate, şi mi-e destul să știu, 
unde merge bucuros pentru ca să stărui și să pun în 
cele din urmă la cale o întâlnire la un ceaiu dat de 
mine, —la nevoie și mai multe». 

(Mult ești măiestră, în dealdeaceste! — exclamă 
d-na Grădeanu. — Ştii de minune să le potriveşti h 

«Nici o măiestrie — replică Zoe. — Lucrurile se 
potrivesc ele de ele». d 

«Perzi înse din vedere, că Iorgu a intrat la călăraș», 
intreveni cocoana Anica. ' : 

«Inchipuieşte-ți, — grăi cocoana Elena. — Mi-o mai 
face şi aceasta. N'am de altminteri ce să-i fac. Aşa 


94 


-r 


Le $ — —— 


era şi nenorocitul de tatăl său. E o manie fami- 
liară. 

Fiindcă se zic Armaş, li s'a înfipt în minte gândul, 
că trebuie să poarte armă». 

«Dar îi şi şade bine uniforma», — observă cocoana 
Anica». 

«Lui îi şade bine ori-și-ce! — adaugă d-na Gră- 
deanu. — N'ai ce să-i zici 

«Mie îmi vine lucrul acesta ca la comandă, — grăi 
Zoe. — In manevrele, pe care am să le fac eu, uni- 
forma e o armă nepreţuită, căci ochii tuturora şi 
mai ales ai fetelor se opresc ast pra ei. — Ori-și-unde 
mă voi ivi alăturea cu dinsul, toți o să se întrebe 
«Cine e militarul, care însoțește pe Zoe. 

Cocoana Elena clipi din ochi. O supăra gândul, 
că lumea o să-l cunoască pe Iorgu al ei ca însoțitor 
al Zoei, deşi își mai schimbase părerile în ceeace 
o privește pe aceasta. 

«Uite! — eacă şi nepoată-mea Dorica! — exclamă 
d-na Grădeanu, care se uita la fotografiile de pe 
masă. — Frumoasă fată şi bună. 

Ea o trase pe Zoe la o parte, ca să-i spună ceva 
în toată taina despre frumoasa Dorică. 

Cocoana Elena se uită după ele. 

«Mie nu-mi place. Ce să-mi fac, dacă nu-mi place 19 
— grăi dinsa încet, 

«Ce nu-ţi place?» — înterbă cocoana Anica. 

«Toată comedia aceasta, — răspunse cocoana Elena. 
— Să mi-l ia pe băiat şi să-l poarte de ici până colo 
cum îşi poartă țiganii ursul. Mă supără gândul, că lu- 
mea o să-l vadă mereu cu dinsa». 

«Boala te face mereu nerăbdătoare și nemulțumită, 
— întimpină  cocoana “Anica, — Tu vezi că altfel 


95 


nu se poate. — Dacă ţii să-l vezi cât mai curând 
însurat, ca să-l scapi de păcatele tinerilor, care se 
ncurcă mai cu una, mai cu alta, n'ai altă cale. Mai 
ales acum, după ce i-a intrat milităria 'n cap, îl iau 
ofițerii, care sunt cei mai ușurateci oameni, şi-l duc 
pe la chefurile lor. 

«Inchipuiește-ţi, — zise iar cocoana Elena: — mi-o 
mai face și aceasta», 

«Ai multă dreptate, — verișoară. — Cât mai cu- 
rând însurat. Bărbatul fără femee e ca și calul fără 
căpăstru. De ce să te supere gândul, că lumea o să-l 
vadă mereu cu Zoe? Ii este, la urma urmelor, veri- 
şoară, și mai bună călăuză nu-i poți găsi în babilonul 
acesta de București». 

«Prea e plină de toți dracii! — șopti cocoana Elena. 

Ei, şi!? — răspunse cocoana Anica 'Talpă. — Nu 
cum-va te temi, c'o să-l scoată din minți? Lasă, că nu 
prea e cu putință, — cu totul altele sunt gândurile 
ei, — vre-unul mai bătrâior şi bogat, care-i face toate 
chefurile şi o poartă prin toate capitalele, — dară 
chiar dacă ar fi.. .». 

Ea se plecă și-i şopti la ureche: «La urma urmelor 
tot mai bine cu ea decât cu cine știe ce lipitoare 
din mahala». 

Cocoana Elena se uită supărată la verişoara ei 
mai mare, dar stete puțin pe gânduri, se mai uită 
şi dete din umeri. 

«De! — zise rostind vorbele mai în sîlă. — Dac'ar 
fi să alegi între dozue rele, pe cel mai mic îl alegi». 

Zoe și d-na Grădeanu, dumirite, se întoarseră cu 
fotografia Dorichii, ca să li-o arate şi celorlalte doaue 
şi să le dumirească și pe ele făcând cuvenitele com- 
paraţiuni cu alta şi ear cu alta. 


96 


E iai 


Căci prin comparaţiuni urma să se facă alegerea 
mai fericitelor, dintre care rămânea să-şi aleagă Iorgu 
Armaş. 


X. 


«Ear la cârciumă! — grăi Şoric, băcanul din piață, 
pe jumătate în glumă, iar pe altă jumătate ca o mus- 
trare. — De câte ori vin să văd, ce mai e cu biserica, 
tot aici vă găsesc». 

«Dacă vii totdeauna când suntem aici, —îi răs- 
punse Emil rîzînd. — Lasă că e după masă, dar aici 
e mai cald decât în biserică, unde a început să fie 
cam rece). 

«Şi vinul ne mai încălzește», —adăugă Volcec, 
zugravul, pe care Emil și-l adusese de la București, 
ca să-i fie de ajutor. 

«Mai bun decât berea noastră din Boemia», — adău- 
gă și Sikora, templarul și poleitorul, care venise şi 
el să facă după desemnurile lui Emil templa și stră- 
nile. Luase dela Olbrich un fel de concediu pe câteva 
săptămâni şi trecuseră luni de zile de când își pre- 
lungia mereu concediul. 

«Ba nu e bun de loc, — întimpină Emil. — Il 
beți voi, care-l băgaţi în burtă de bere, dar pe mine 
nu mă vedeţi bându-l.— Nene Anghele, — urmă 
întorcându-se spre Şoric, — mare păcat ţi-ai făcut 
îndulcindu-mă cu înfundatul d-tale. Am ajuns ca 
bărbatul legat cu farmece de nevastă-sa: nu se mai 
poate uita la altă femee. Tot aşı sunt şi eu — cu 
gândul mereu la înfundatul d-tale». 

Anghel Şoric, deşi băcan, neguțător cu socoteală 
şi cu punga strinsă, era om cu multe slăbiciuni, 


97 


dar cea mai mare dintre slăbiciunile lui erau vinurile 
lui. Mai ales cu ele-și făcuse averea, şi n'aveai decât 
să i-le lauzi, pentru ca să-l moi, n'aveai decât să-i spui, 
că nu ştie nimeni să gospodărească cu vinurile ca 
dînsul pentru ca să ţi-l faci prieten. — Acum însă 
el se ţinea tare. Se legase omul să zugrăvească bise- 
rica de Sf. Nicolae cu cheltuiala lui. Din vorbă în 
vorbă Emil îl mai înduplecase să facă și strănile, 
ca să se potrivească cu tâmpla şi cu zugraveala. 
Preasfinția sa Episcopul îi făgăduise, că o să sfin- 
țească el însu-și biserica. Ziua de Sf. Nicolae se apro- 
pia însă şi mai erau multe de făcut, 

«Gluma la o parte, — zise el, — Pe mine mă trec 
răcorile când mă gândesc, că n'o să fie biserica gata 
de Sf. Nicoiae. Ruşine ca aceasta n'am mai păţit 
şi-o s'o văd pe fie-iertata mea Niculina toate nop- 
tile m vis». 

Emil se ridică, se duse la el, îl luă frumușel şi-l 
duse la unul din scaunele dela masă. 

«Șezi, omule, ici lângă mine, — îi zise. — De ce 
adecă să nu tie gata? — Mai avem unsprezece zile 
până în ajunul sărbătorii: ce nu poate să fie gata 
în unsprezece zile?» 

«Toate pot să nu fie gata, dacă staţi mereu la câr- 
ciumă», — îi răspunse băcanul. 

Emil i se uită drept în față. 

«Nu te uita că mă vezi cu părul vâlvoiu, nepeptânat, 
neras, nespălat, jerpelit, soios şi cu tocurile scâlcite, — 
îi zise, — Aceste au cântecul lor. Așa cum må vezi, 
sunt om, care se ţine de vorbă. Eu i-am adus pe d-nii 
aceştia aici pentru că-i știu oameni, care Știu să facă 
lucru bun şi frumos. Dacă m'ași teme, că n'o să fie 
gata la timp, nu m'ai găsi aici şi nu i-ași lăsa nici 


98 


DD a 


pe dînși! șă-și piardă timpul. — Fii liniştit: doaue-trei 
zile mai nainte de Sf. Nicolae ți le dăm toate 
gata». 

D-l Anghel Şoric dete din umeri ca omul, care 
aude și nu crede. 

«Or fi, poate, celelalte, — grăi cam cu jumătate 
de gură, — dar icoana Maicii Domnului, icoana Sf. 
Nicolae și Arhanghelul Mihail. ...», 

«Le face d-sa!» — strigă Volcec. 

«Ştie d-sa când și cum! — adăugă Sikora. 

«Ascultă, — stărui Emil, — D-ta nu te pricepi nu- 
mai la vinuri, ci ești om, care înţelege şi lucruri mai 
subțiri. — Cele trei icoane, care te neliniştesc, sunt 
precum ai văzut, croite gata, după tipic, aşa cum 
scrie la carte. Tata, Dumnezeu să-l ierte, era psalt, 
dar zugrăvia şi icoane, pe care le vindea prin bâl- 
ciuri. Ştiu doar încă din copilăria mea, cum se face 
o Maică Preacurată, un Sf. Nicolae și un Arhanghel, 
Nu e în lumea aceasta Archiereu, care să-mi găsească 
vre-un cusur». 

Şikora şi Volcec deteră adânc convinși din cap, 

«In biserica aceasta însă aceste trei icoane au rostul 
lor deosebit», — urmă Emil. 

«Cum așa? — îl întrerupse băcanul cam îngrijat. 

«D-ta zugrăvești biserica întru vecinica pomenire 
și odihna reposatei, — grăi Emil. 

«Da! — așa este ! — zise d-l Şoric. — Pentru odihna 
ei sufletească». 

«Ei bine! — urmă Emil, — Sf. Nicolae e nu numai 
hramul bisericii, ci tot deodată şi patronul ei». 

«Da! — zise iar d-l Şoric. — Aici venia toate Du- 
minecile să se închine şi de sf. Nicolae aveam tot- 

deauna praznic la casă», 


99 


«Vei înțelege deci, — stărui Emil, — că Sf. Nicolae 
are să fie făcut așa, ca ochii celui ce intră în biserică 
să se oprească asupra lui. 

«Se poate așă ceva?» — întrebă d-l Şoric nedumirit, 

«Fără îndoială, că se poate, — îl încredință Emil. — 
De ce adecă e pictura pictură? — Dacă la marginea 
pădurii e un steag alb, ce vezi d-ta, înainte de toate, 
când te apropii de pădure? Nu steagul cel alb?» 

«Așa estel» — strigă băcanul. 

«di dau icoanei mai multă lumină, mai multă stră= 
lucire, mai multă viață, ca să iasă dintre celelalte 
icoane, — îl dumiri Emil. — Tot așa am să fac și 
cu Arhanghelul, care e patronul d-tale, şi mai ales 
cu Maica Preacurată, care-și ţine copilul în braţe, 
căci răposata a fost muma copiilor d-tale». 

«Da! — grăi d-l Anghel Şoric de tot mutat. — Nici 
nu fac numai eu singur lucrul acesta. Copiii iau și 
ei parte. N'am cerut-o dela dînşii, dar au stăruit ei, 
fiecare după puterile lui, şi e şi mai frumos așa, 
căci nu mi-a fost numai mie soţie, ci și lor mamă 
tot atât de bună». 

Wezi d-ta!? — urmă Emil. — Pentru-ca să le 
pot da acestor trei icoane cuvenita strălucire, trebuie 
să le am toate cele-lalte gata, să stau în uşa bisericii, 
să mă uit acolo și să-mi dau seama, unde am să mai 
pun roşu, unde albastru, unde verde, unde galben 
ori alb, ca să fur ochii celor ce intră. S.-nim trebuie să 
fie împregiurul Maicii Preacurate, încât să ridă inima 
celor ce o zăresc din depărtare». 

«Dar o să fie toate acestea gata la timp ?» — întretă 
d-l Şoric. 

«E lucru de câteva ceasuri, azi și încă câteva mâne», 
— răspunse Emil. 


100 


m 
le Du rr 


«Il face d-l Emil», — grăi Volcec. 

«Chiar şi mai curând, dacă vrea», — adăugă Sikora. 

«Băiete! — strigă d-l Anghel Şoric, întorcându-se 
spre băietul de serviciu, îşi scoase carnetul, rupse o 
foaie din el şi scrise pe ea: «Daţi doaue sticle de 'n- 
fundat». 

«Uite ! — îi zise apoi băictului: — Du-te cu aceasta 
la băcănie şi-o dă fiiului meu. Dar iute! — Te-ai dus 
și te-ai întors. 

Băiatul plecă. 

(Stăi. băiete! — Stăi! — Adă biletul! —strigă iar 
băcanul. 

Luă apoi biletul de la băiat, mai scrise pe el: 

«NB. Din cele mari». — Şi sublinie de doaue ori. 

«Haide i» 

Când înse băiatul ajunse la ușă, iar îl chemă înapoi, 
luă biletul și-l rupse, apoi scoase altă foaie şi scrise 
pe ea citeţ: «Daţi patru sticle înfundate din cele mari». 

(Dar să nu mai întârzii, băiete că te dau în toți 
dracii! — strigă apoi. — Așa trebuie să vorbeşti cu 
aceștia, dacă e vorba să faci treabă», — adăugă întor- 
cându-se spre Emil. — Precum ziseşi d-ta, lucrul 
acesta nu-l fac numai eu, ci iau parte şi copiii mei, 
trei băieţi și doaue fete, — buni băieţi și bune fete». 

am zis eu, — replică Emil. — D-ta ai spus-o 
aceasta», 

«Ai zis-o d-ta, am spus-o eu, tot acolo vine: destul, 
că s'a zis şi că-i adeverat. — Să vezi d-ta: eu am în- 
ceput cu puţin, ca să nu ziccu nimic, şi am avut noroc». 

«Vei mai fi íost şi d-ta om harnic, priceput şi chi- 
vernisitor), — îi zise Emil. 

«Bunătatea d-tale ! — îi răspunse băcanul uitându-se 
spre uşă. — Toate sunt bune, dar nu preţuiesc ni- 


IOI 


mic, dacă n'2i noroc. — Ce s'ar fi ales de mine, 
dacă ași fi avut o nevastă cum sunt cele mai multe !? — 
Uite, fiiul meu, Naie, în seama căruia am lăsat pră- 
vălia, n'a împlinit încă doaue-zeci și trei de ani şi 
abia acum, după Crăciun, am să-l însor, dar e om, 
care face ca şapte, încât ai putea să-l pui să 'nvârtă 
treburi de milioane. Nu-i noroc?) 

El iar se uită spre ușă, 

«Ticălosul acela de băiat tot nu se mai întoarce I» — 
urmă el supărat, 

«Dar abia a plecat, — zise Emil.—E o bucată 
de loc de aici până în piață. Mai au apoi să se coboare 
în pivniță, să caute sticlele... ». 

«N'au ce să caute, — îl întrerupse băcanul. — Ştiu 
ei prea bine, unde sunt sticlele și le găsesc pe necău- 
tate. — Şi, cum zisei, — urmă, — cellalt băiet, e 
preot la Focşani, dar preot, nu popă, cum s'ar zice, 
şi are trei copii, — tot floare adeverată». 

El sări în picioare. 

«Păcatele mele! — strigă. — Nu mai vine băietul 
acela! — Zici d-ta de drum şi de pivniță, dar graba 
e grabă și stăm aici atâți oameni fără nici o treabă». 

«O să vie și o să bem, și treabă mai bună nici că 
putem să facem! —strigă Emil. 

«Ear cel mai mare dintre feciorii mei, — urmă 
Şoric așezându-se iar, — Voicu, are chiar cinci copii 
şi poate să mai aibă—cu voia celui de sus. Poate și 
să-i ţie, că e cherestegiu la Ploiești și are joagăre în 
valea Teleajenului». 

«Aidadee! — strigă Emil. — Şoric cherestegiul! Il 
ştiu! Bravo! poţi să te făleşti cu el. — Are un băiet 

un în liceu şi o fată măritată după lipscanul Cănilă». 

(Bi! — tocmai acela! — se mândri Şoric. — E om! 


102 


n i ri 


(E! — răspunse. — Dar atunci sora lui, soţia că- 

pitanului Vinteș, e şi ea fiica d-tale». 
b «Nu mai e căpitan, domnule, ci maior, — replică 
Şoric. — E fiica mea soţia maiorului, — giuvaer de 
om şi el. Nu de geaba l-a făcut maior. — Despre fata 
mai mică nu-ți vorbesc. E nemăritată și poartă casa 
în spinarea er. 

«Dac'aşi lăuda-o, ai zice, — vorba românului, — că 
vreau să scap de ea». 

Uitându-se iar spre uşă, îl zări în depărtare pe 
băictul, care venia cu cele patru sticle, se ridică să-i 
iasă în cale şi scoase din buzunar briceagul cu rac, 
ca să desfunde cât mai curând una. 

«Bravo! — băiete, bravo! — îi zise. — M'am supă- 
rat eu, nu-i vorbă, că mă supăr uşor, dar îmi şi trece 
iute; ai grăbit însă cum se grăbeşte». 

Desfundând apoi sticla, o puse pe masă. 

«Să beţi acum, Nemţilor, — urmă, — şi să ziceţi 
C'aţi băut și voi o dată). 

«Nu sunt Nemţi, ci Boemilh —îi zise Emil. 

«Nemţi, boemi, ce-or fi, tot neam străin, — răs- 
punse. — Câte o sticlă pentru fie care, dar le bem 
în tovărășie. — Băiete! — Patru păhare curate! — 
Iute ca piperul! 

După ce băietul aduse păharele şi le puse pe masă, 
Şoric mai desfundă o sticlă, turnă în pahare şi ridică 
păharul său, ca să închine, dar deodată se răsgândi, 
puse iar păharul pe masă, băgă mâna în buzunar, 
scoase un leu, se uită bine la el, apoi i-| dete băietului. 

Băictul mulțumi şi se întoarse să se ducă. 

(Stăi — să-ţi mai dau unul, ca să fie doi, — îi 
zise. — Iacă, — îţi mai dau doi, ca să fie trei. — Să 
zici şi tu, că n'ai alergat de geaba». 


103 


Ear ridică apoi paharul ceea ce făci:ră şi ceilalți trei. 

«In sănătatea familiei Şoric! — închină Emil. 
«Să-mi trăiască, mulți ani cu bine, că e frumoasă 
și bună, — răspunse el şi deșertă paharul, apoi se 
uită la fețele celorlalți, ca să vadă efectul. 

«Ei, ce ziceţi, Nemţilor?» — întrebă el. 

«Bun vin! — răspunse Sikora. 

«Foarte bun! şi bună ţară, care-l are!) — adăupă 
Volcec. 

«Bună ţară și buni oamenii din ea! — îi încredință 
Şoric turnând din nou în păhare. 

Emil se uită cuprins de înduioșare la el. 

«Sănătate și voie bună, minte limpede, dare de 
mână, familie frumoasă, nume bun, — zise el mai 
mult pentru sine:—și oamenii tot se mai plâng, 
că nu e în lumea aceasta fericirea cu putință». 

«Dacă nu e!— întimpină Şoric. — Toate sunt 
bune și frumoase, dar nu e și dînsa, răposata, să 
se bucure dimpreună cu noi de ele». 

«Taci, omule, că e mare păcatul, în care cazi, — îl 
înfruntă Emil gustând şi din al doilea păhar. — Te 
gândești în fiecare zi la ea?» 

«Nu ’n fiecare zi, — răspunes Şoric, — ci în fie- 
care ceas». 

«Care va să zică trăieşti cu ea! — Noi Românii 
trăim cu morții noştri, Şi ai să te bucuri de Sf. Ni- 
colae când va veni preasfinția sa să sfințească bi- 
serica ?) — stărui Emil. 

Şoric desfundă şi sticla a patra. 

«Dacă am să mă bucur?! — zise. — Dar eu ca 
mine : o să se bucure cei-lalți când o să ne vedem cu toții 
împreună, încât n'o să ştiu, de ce să mă bucur mai 
mult, de bucuria mea ori de a lor». 


104 


) 


«Cum îți închipuieşti atunci, că n'o să se bucure 
şi ea acolo în lumea cea-laltă, unde-o fi? — grăi 
Emil. — Dacă vă gândiţi voi mereu la ea, este şi 
ea mereu cu gândul la voi şi se bucură cu voih 

D-1 Anghel Şoric, se uită lung la el. 

«Să fie oare în adevăr așa!? — zise el.— Eu aşa 
cred, căci, dacă n'aşi crede, n'ași fi făcut ceea ce fac, 
dar mi-e câte odată par'că-mi vine să stau la în- 
doială t» 

«Să nu stai de loc că pierzi mulțumirea, la care te 
aștepți, — urmă Emil. — Ține-te de gândul, că îm- 
podobești casa Domnului pentru-că ea ţi-a cerut-o 
aceasta şi "m ziua, când va veni Archiereul, ca să 
cădească "n fața icoanelor, are să fie şi ea la picioarele 
Maicii Preacurate». 

Şoric era răpus. 

«Dar să-mi faci icoanele cum ai zis, ca să le vadă, 
vrea nu vrea, cel ce intră în biserică! — strigă dîn- 
sul. — Am eu vin şi mai bun decât acesta, care e 
numai numărul trei. O să bem din el când om sta 
la masă cu Preasfinţia Sa. 

«Ei! — Acum să ne deșertăm păharele —şi la 
treabă!) — grăi Emil adresându-se celor doi tovarăși 
ai sei. 

D-l Anghel Şoric ear se uită nedumirit la el. 

«De ce atâta grabă!? — zise. — Ziceai că puțin mai 
aveţi. Tot o să fie toate la timp gata. Abia am început 
să stăm de vorbă». 

El scoase iar carnetul, rupse o foaie din el şi scrise 
pe ea: 

«Daţi trei sticle din No. 2». 

Se răsgândi însă, şterse pe «trei» şi scrise deasupra 
cu litere mari «doaue». 


105 


4Să-l gustăm şi pe acesta, — urmă apoi. — Băiete !— 
Haid! — Te-ai întors. — Dar Maica Precista să mi-o 
faci cum ai zis). 

«Are să fie frumoasă) —îl încredință Sikora. 

Volcec rămase cu ochii ţintă la pământ ca omul, 
care se frimântă și nu reușește să-și aducă aminte 
ceva. 

«Foarte frumoasă! — își zise peste câtva timp. — Şi 
seamănă cu cine-va. Ochii aceia, care plâng în vreme 
ce gura ride a fericire, —i-am mai văzut eu ochii 
aceia şi —nu știu când şi undeb 


PARTEA A TREIA 


JERIVA CREDINȚEI 
k 


Jorgu avea un adevărat cult pentru mama sa, Nu 
mai era în gândul lui altă femee ca dinsa. El ştia, 
cât a suferit și cât a răbdat ea ca soţie a unui om 
pornit spre năvălnicii, care a risipit o avere mare 
fără ca să-ți poţi da seamă pe ce, câte silințe și-a 
dat să-l stăpânească și cum nu s'a despărți. de el 
decât pentru-ca să scape cel puțin o parte din zestrea 
ei. Ancă mai bine o ştia ca mamă, care numai pentru 
el trăeşte şi în toate clipele vieţii ei la binele lui se 
gândește, Nici o dată el n'a auzit din gura ei o vorbă 
jigmitoare despre răposatul său tată. Pentru el tatăl 
său era numai un om nenorocit, care nu prin uşu- 
rință, nici mai ales prin destrăbălări, ci numai prin 
prea marea sa bunătate s'a ruinat, Auzind de la unul 
una, de la altul alta,el încetul cu încetul s'a *ncre- 
dinţat, că lucrul acesta nu este adevărat, şi tocmai 
de aceea era uimit de prea marea ei bunătate. «O 
face şi aceasta tot numai din dragoste către mine: 
nu e nimic ce nu e 'n stare să facă de dragul meu», 


107 


Îşi zicea dinsul. Urmarea firească era, că nu se so- 
cotia nici el în stare să facă ceea ce ar fi mâhnit-o 
pe diînsa, 

Silinţele Zoei şi ale celorlalte doaue cocoane de a-l 
purta pe nesimţite pe la icoane, — cum zisese Zoe, 
— erau deci și zadarnice, și de prisos. El știa, că 
mama lui dorește să-l vadă cât mai curând căsătorit, 
era pătruns de gândul, că aşa e bine, și voia cu tot 
dinadinsul, ca să şi tacă ceea ce doria mama lui. 

«Nu mai umbla, Zo:, cu apucături piezișe, — 
zise dar într'una din zile. — Am să-ți pun portretul 
la loc de frunte, dacă rzușești să scapi pe mama de 
cea mai mare dintre grijile ei de astăzi ajutându-mă 
să găsesc una, cu care ne 'mpăcăm amândoi». 

Zoe se uită la el cu ochii scritători ai cunoscăto- 
rului. Era peste putință, ca ea să nu știe ceea ce ştiau 
cocoanele, care jucau maus cu "Țaţa Cleopatra și cu 
d-na Ionescu. Ştia chiar mai mult: că el şi Alina 
se *ntâlniau când cocoana Elena nu era, din în- 
tâmplare, acesă, iar d-na Ionescu era mereu dusă 
la maus, marea ei slăbiciune de văduvă fără casă 


grea. 
«Amândoi? — grăi dar. — Lucru de tot greu. O 
să alergăm cam mult. — Cât pentru dinsa, ea se 


împacă, dar... nu te superi, dacă-ți zic «tub 

«Ai fi fățarnică, dacă mi-ai zice altfel, — răspunse 
el. — Gre,ești! Dacă mama ar avea să aleagă, ar 
alege pe placul meu, aleg dar şi eu pe placul el. Cât 
pentru mine, mie-mi plac toate, — urmă el zim- 
bind. — Uite, Dorica, de care tu eşti atât de încân- 
tată, îmi place și mie, dar nici odată n'o să-i placă e. 

«Te inseli! — întîmpină Zoe. — Chiar ea ţi-a 
ales-o». 


1083 


CCI Ia 


Iorgu rămase cât-va timp nedumirit. 

«Se poate, — grăi apoi, — după împregiurările fa- 
miliare, după cele spuse de d-na Grădeanu, mătuşa ei, 
şi de cocoana Anica, mătușa mea, după vre-o foto- 
grafie, dar n'o cunoaște, n'a auzit-o vorbind, nu i-a 
văzut mișcările, nu s'a uitat în ochii ei. Mama e 
femee, care le vede, le scrutează și le cântărește 
toate. De aceea te rog să pui la cale o 'ntâlnire tie ia 
d-na Grădeanu, fie la tine, ca să văd, ce zice mama». 

«Nimic mai ușor, — răspunse Zoe.— Are să se 
facă, şi sunt încredințată, că ea va zice «da». 

“Nu mă 'ndoiesc nici eu, că de dragul meu o va 
face aceasta, — grăi Iorgu, — dară s'ar putea, ca mai 
târziu să-i pară rău de a o fi făcut. — Eu vreau să văd 
— nu ce zice, ci ce gândeşte ea, cum zice «da» şi ce 
spun ochii ei — Zoe dragă, — urmă el cu toată 
seriositatea, — soți: mea are să fie tiica mamai mele, 
şi eu țin să nu-i dau acesteia o fiică, pe care n'o 
voieşte cu toată inima». 

Zoe nu prea era obicinuită să intre în asemenea 
discuţiuni subtile şi, aducându-și a minte de copilul 
poetului Göthe, își stăpâni rîsul. 

«Dac'o să le cântăreşti toate așa, până 'n cele mai 
mici amănunte, — zise ea,—o s'ajungi, ca Vasilie 
Alexandri, flăcău bătrân, şi n cele din urmă tot o să i 
dai mamei tale nu numai o fiică, ci totodată şi o 
nepoată, pe care n'a voit-o». 

«Eu nuh — strigă Iorgu. 

«Tocmai tu! —1i răspunse ea. — De geaba te ţii 
drept. Eşti om de o tire impulsivă, care-și ia hotă- 
rîrile cu 'ndărătnicie. ca să arate, că-i dă mâna să 
le ia», 

Iorgu se uită uimit la ea. 


109 


w A 


(Așa zice şi mama, — grăi dînsul, — și, ca să mă 
desvinovățească, spune c'am moștenit-o aceasta de la 
tata, că e un păcat al neamului Armașilor. N'are însă 
dreptate». 

«De sigur, că nu are! — stărui Zoe. — Păcatul nu 
e al neamului, ci al clasei sociale. Aș: sunt cei mai 
mulți dintre voi, oamenii cu averi mari și cu legă- 
turi întinse. Deprinşi din copilărie cu gândul, că vă 
dă mâna să faceți tot ceea-ce voiţi și că voaue toate 
vi se iartă, voi faceți din îndărătnicie, ca să arătați 
că puteţi, chiar şi ceea-ce de altminteri nu voiți. Dac'ai 
şti, că Dorica face nazuri, ai alerga după ea; dac'ai 
şti, că părinţii ei stau pe gânduri, ai stărui pe lângă 
mama ta, pe lângă mătușă-ta, pe lângă d-na Grădeanu, 
pe lângă mine, pe lângă toată lumea să-i înduplece. 
De oare-ce nu dai înse de nici o greutate, născoceşti 
greutăți — mai că mama ta zice cu gura «da», d?r 
cu ochii «nu», mai că mai târziu ar putea să-i pară 
rău de a fi zis ceea ce a zis, mai că nu o poţi sili să 
aibă fiică pe cine nu vrea cu toată inima. Te faci 
de rîs, Iorgule, închipuindu-ți, că eu nu te 'nteleg, 
Sunt femee trecută prin multe, — urmă ea, — şi vă 
cunosc firea şi cele mai ascunse gânduri. Ai vrea să 
mai prelungești idila cu vecinica şi...) 

Iorgu a ascultat-o când ca plăcere, când cu răb- 
dare, ici dând din umeri, colo clătinând din cap, 
tăcând acum un gest de nerăbdare și pornit apoi 
să-i taie vorba, dar o asculta. Când a rostit însă — cu 
oarecare răutate — vorbele despre idilă, el se ridică 
în picioare. A 

«Știu, ce vrei să zici, — o "'ntrerupse earăşi foarte 
serios. — Idila, dacă așa doreşti să-i zicem, se pre- 
lungește şi așa, şi aşa. Cred că e și pentru tine, dar 


IIO 


Ci ip 


al 


> 


Pi 
ştiu că pentru mine este o plăcere să stăm de vorbă — 
aşa despre toate şi despre nimic. Prin contractul de 
căsătorie nu renunţ la dreptul de a-mi face din când 
în când parte de plăcerea aceasta». 

Zoe zâmbi cu viclenie. 

«Aceasta e cu totul altă ce-va, — îi zise ea tot se- 
rioasă, — Pierzi din vedere cu cine vorbeşti. Ancă 
odată: eu sunt femee trecută prin multe. Una e să 
stai de vorbă cu mine ori cu Dorica şi alta să petreci 
ceasuri întregi închis în casă cu fiica proprietăresei, 
care e dusă — ea ştie unde». 

«Te rog, — replică Iorgu — tot serios și liniştit, — 
zic şi eu: una e să stai de vorbă — cum se zice, — 
între patru ochi şi alta să mai fie de față cineva, de 
care ești nevoit să ţii seamă, încât nu poți să spui tot 
ceea-ce gândești. Nici noi, tu și eu, n'am vorbi cum 
vorbim, dac'ar mai fi de față cine-va». 

«Aceasta o știu eu mai bine decât tine, —îi răs- 
punse ea,—și de aceea nu stau de vorbă cu ori-și-cine 
— între patru ochi, cum zici tu. Lumea e un bălaur 
cu multe capete şi cu încă mai mulţi ochi, care le văd 
toate, eară oamenii, când nu pot să știe adeverul, îşi 
fac închipuiri potrivit cu felul lor de a fi. Iorgule, 
— urmă ea apăsând asupra vorbelor, — ţie nu-ți va 
fi păsând, ce zice lumea, dar trebuie să te gândeşti, 
că compromiţi fata. M'ai înțeles? — Iată de ce ține 
Tant” Elen să-ți iei cât mai curând hotărîrea, ca să 
nu se mai prelungească idila». 

Iorgu rămase buimăcit. Ânteia oară în viaţa lui era 
cuprins de simțământul, că omul e rob al societăţii, 
în mijlocul căreia trăiește. Avea verișoara lui drep- 
tate: putea el să spună, că puțin îi pasă de ceea ce 
zice lumea, dar era mişel, dac'o zicea aceasta, 


III 


«Eu nu! — grăi ridicându-și cu 'ndărătnicie capul. 
— N'am s'o compromit, şi chiar dac’ ar fi, sunt în 
stare s'o reabilitezb 

«Eată omul impulsiunilor momentane !— strigă Zoe, 
apoi se duse la el și-l apucă de amândoi umerii — 
ca să-l sguduie. — Bine, omule, — urmă, — dar toc- 
mai de aceasta e vorba să scapi. Un Armaş are să se 
gândească în toate clipele vieţii lui la neamul său. 
Da ori nu!?) 

Iorgu era atins unde îl durea mai rău. 

El nu răspunse la întrebare. 

Şi-o zisese și el nu odată aceasta, și mereu îl bătea 
gândul de a se desface încetul cu încetul, oare-cum 
pe nesimţite, de Alina. Mai ales când se ducea la 
moșie, își făcea de lucru, ca să stee cu câte-va zile 
mai mult. Cutriera ţarinile, ca să vadă, cum răsar 
sămănăturile de toamnă, umbla pe la plantațiuni, 
deşi n'avea încă ce să vadă la ele, umbla după ingi- 
netul, care *ncepuse lucrările de măsurătoare, deși 
m'avea nici o treabă acolo. Vorba era să mai stee. Ear 
după ce era nevoit să se 'ntoarcă, îi părea rău, că a 
primit sarcina de procuror și, drept un fel de des- 
păgubire, se punea să răsfoiască prin dosare pentru 
ca să-și poată zice, că are mult de lucru şi nu-i ră- 
mâne timp pentru flecăriri. In cele din urmă tot işi 
găsia însă timp chiar și pe nevrute. 

La urma urmelor: de ce să se canonească el lip- 
sindu-se de o plăcere nevinovată!? 

Acum înse, când Zoe îi puse 'ntrebarea, el se 
simţia ca prins într'o cursă pusă de el însu-și. 

«Da, — îi zise deci, — da! Tocmai de aceea însă 
are să reabiliteze pe femea, pe care a compro- 
m1s-0», 


112 


v 


2 AP aM e 


Zoe îi rîse în față şi-i atinse obrazul cu mâna ei 
cea moale şi mică. 

«Tot vorba cu Göthe al tău, — îi zise. — Bine 
a făcut el, că şi-a legitimat copilul, dar încă mai bine 
ar fi făcut, dacă n'avea copilul acela. Tot astfel și 
d-l Iorgu Armaş face mai bine, dacă nu compromite 
pe nimeni, ca să nu fie nevoit a reabilita pe nimeni. 
Ascultă, Iorgule, — urmă: — plăceri găseşti pe la 
teatre, pe la concerte, prin saloane, prin cluburi, 
chiar la tribunal — fără ca să te temi, că vei fi nevoit 
a reabilità pe cine-va, și cea mai mare plăcere o gă- 
seşti acasă la tine, dacă ştii să alegi bine». 

Deşi grăite mai mult în glumă, vorbele aceste erau 
pentru Iorgu un semn învederat, că verișoară-sa Zoe 
e femee foarte cuminte şi cum se cade, care ştie să 
dea îndrumări înțelepte. 

Se poate că nu chiar în urma acestor îndrumări, 
dar fără 'ndoială și ajutat de ele Iorgu s'a avântat 
în toiul vieţii bucureștene și s'a 'ncredințat din ce 
în ce mai mult, că au Bucureștii farmece, dacă îi 
cunoști bine. Ce mai vrei? Azi la teatru, printre acte, 
mai prin fumător, de vorbă ici cu unul, colo cu altul, 
mai prin loje ori în dosul culiselor ici cu una, colo 
cu alta, iar după representațiune doaue-trei sferturi, 
de ceas la Capşa. Mâne la o serată, la un bal, la un 
concert ori chiar în fața prefecturii de poliţie la 
I. D. Ionescu, care-l făcea atât de bine pe Barbu 
Lăutarul și mai era ajutat și de către franțuzoaice 
ca vestita Fanelli, şi iar doaue sferturi la Capşa ori cel 
puțin la Broft. Nu era, ce-i drept, încântată cocoana 
Elena când îl auzia pe la doaue ori pe la trei după 
miezul nopții furişându-se 'n iatacul lui, nici când 
îl vedea sculându-se pe la zece, un-spre-zece : cocoana 


113 


Anica, Zoe şi alte cocoane mai cu experienţă o "ncre- 
dințau însă, că aşa e la Bucureşti în timpul sesonului, 
că altfel nu se poate să i-se împlinească gândul, și 
ea se 'mpăca cu toate, Se bucura apoi când el pleca 
la tribunal şi nu se mai întoarcea decât de timpul 
mesei. Adeverul era însă, că dînsul stetea la tribunal 
până pe la trei-patru, apoi își comanda un muscal şi 
ieşia însoțit de vreunul dintre bunii lui prieteni la Şo- 
sele, ca să vadă şi să fie văzut, să salute şi să fie salutat. 

Pe la moșie nu se mai ducea Iorgu. N'avea ce să 
caute acolo. Se gândia înse câte o dată, așa mai din 
depărtare, la ea, își aducea aminte de vorba coconului 
Iancu 'Talpă şi rămânea cel puţin odată la dozue săp- 
tămâni seara acasă pentru ca să-și facă socotelile gos- 
podăriei după regulele învățate la înalta academie de 
studii agronomice. Scria omul ici — cât a luat cel 
din urmă câştiu din arendă, colo cât a luat din contul 
curent de la Zerlendi, punea apoi pe foia cea-laltă 
punct cu punct ceeace a cheltuit cu moșia și cât cu 
altele, — multe și mărunte. Nu-i ieşia de loc pe plac 
socoteala. In zadar, — un om cu posiţiunea lui şi'n 
împregiurările, în care se afla el, avea cheltueli ne- 
apărate, care nu se puteau prevedea. Nu-i rămânea 
decât să treacă ceva din ele și asupra anului viitor. 
Işi făcea deci şi socoteala veniturilor probabile ale 
anului viitor, scădea din acele venituri ceea-ce trebuia 
să mai cheltuiască cu moșia, precum și ceea-ce urma 
să plătească la Zerlendi. Nu-i mai rămânea mult pentru 
cele-lalte. Fiindcă aceasta-l supăra, se mângâia cu 
gândul, că veniturile vor fi fără îndoială mai mari 
decât cele prevăzute de dinsul şi că, realizând îm- 
prumutul la creditul fonciar, va scăpa de Zeriendi 
şi va plăti anuităţi mai mici. 


1I4 


CT O M OI IMS MMM M I 


Apoi — apoi mai era și un factor deocamdată ne- 
cunoscut, pe care nu-l băgase 'n socoteli: veniturile 
zestrei, pe care și le închipuiă din ce în ce mai potrivite 
cu exigenţele sociale. 

Nu! — Nu era el, Iorgu Armaş, nevoit să se căli- 
cească. Ajuns ofiţer în escadronul de călărași, el şi a 
mai cumpărat și un al doilea cal, o frumuseță de 
armăsar, rassă curată, pentru care n'a plătit, de oca- 
ziune, decât cinci mii de lei. Toți prietenii îi spuneau, 
că-i şade foarte bine călare pe el. Mai fiind apoi în 
grajdiu loc pentru încă doi cai, a 'nceput să-și caute, 
tot de ocaziune, mai pe la Wagner din strada primă- 
verii, mai pe la Jean Caretașul din Podul Mogoşoaiei 
şi un docar. Era la urma urmelor un câştig, căci nu 
mai avea nevoie să mai cheltuiască cu muscalii. Îi și 
şedea apoi mai bine pe capră mânând caii sei decât 
tolănit ca ori-și-ce brutar în fundul birjii. 

Avea multă dreptate Zoe: e plină viaţa bucureşteană 
de plăceri mari, care te fac să uiţi ușor micile plăceri 
idilice. 

Se mai opria el, ce-i drept, din când în când, oare- 
cum printre picături, la vecinica, cum îi zisese Zoe, 
dar nu mai era ceea ce a fost mai nainte. Nu doară 
că s'ar fi schimbat dînsa, dar nu se mai mulțumia el 
cu cele ce odinioară îi erau atât de plăcute, I-se părea 
câte odată lucru sarbăd să-și petreacă timpul vorbind 
— așa despre toate şi despre nimic și, văzându-se 
singur cu dinsa, voia, par'că. ce-va mai mult. 

Avea Zoe dreptate: nu poți să știi, unde ajung 
lucrurile când un om tînăr și o femee tîneră stau 
numai ei amândoi de vorbă. 

Tocmai de aceea Zoe, care le ştia toate atât de bine, 
potrivia lucrurile totdeauna așa, ca să mai fie cineva 


115 


de față când ea sta de vorbă cu vărul ei Iorgu. Mai 
ales acasă la ea îl lăsa să aștepte în vreme-ce ea se 
gătia şi ?n cel mai rău cas îi dedea femeii de casă de 
lucru, ca să nu se depărteze în vreme ce el se afla cu 
dînsa. Aceasta-l supăra pe Iorgu, care avea să-i 
spună ori so ?ntrebe și câte ceva ce numai între 
patru ochi se putea. 

Mai era apoi la mijloc şi-un lucru, despre care el 
nu-și dedea seamă. 

Una din slăbiciunile omului e să-și dea pe faţă 
gândurile şi simțămintele, şi drag îi este ori-și-cui cel 
ce-l ascultă cu luare a minte, îl înţelege și-i împărtă- 
şeşte vederile. I-se părea lui Iorgu lucru sarbăd să-și 
petreacă timpul vorbind cu vecinica despre toate și 
despre nimic pentru că el nu-i mai vorbia, ca odini- 
oară, despre lucruri, de care ea se interesa și pe care 
ea le 'nțelegea. Ei nu se mai potriviau deci în gând 
şi în simtire, și el își aducea cu durere aminte de 
oarele petrecute stând de vorbă cu dînsa. Cu atât 
mai doritor era să stea de vorbă cu Zoe, căreia aveă 
să-i spună atât de multe despre lumea, în care-și 
petrecea acum viața și pe care dînsa o cunoștea chiar 
mai bine decât el. 

Nu trecea zi fără ca să afle ori să 'nveţe ce-va nou, 
fără ca să facă o cunoștință, fără ca să rămâie m 
nedumirie în ceeace priveşte pe d-l cutare, d-na cutare 
ori — mai ales — domnişoara cutare. Și nimeni nu-i 
era atât de apropiat ca Zoe, nimeni nu era 'n stare 
să-i dea desluşiri mai lămurite decât dinsa. 

Întâlnirea, pe care o ceruse el cu Dorica, s'a tăcut 
încă înainte de Crăciun. Au trecut înse sfintele sărbă- 
tori şi încă vre-o doaue săptămâni fără-ca să 11 pus 
cine-va vre-o întrebare în ceea ce priveşte hotăririle 


116 


ooo 
—— v eA -- — — 


luate de dînsul. Cea mai de aproape chemată, ca să 
o facă aceasta, era Zoe, eară dinsa nu numai tăcea, 
dar şi fugia oare-cum de dînsul. 

«Zoe, — îi zise el în cele din urmă, — n'ai tu să-mi 
spui nimic?» 

(Eu!? — răspunse ea ca mirată. — Nu ştiu ce aşi îi 
putând să am a-ţi spune fără ca să-ți fi spus». 

«N'ai nimic să mă ?ntrebi?» — întrebă iar dînsul. 

Ea dete din umeri. 

«Nimic!» răspunse ear. 

«Nu simţi nevoia de a vorbi cu mine despre lucruri, 
despre care numai între patru ochi se poate vorbi?» — 
stărui dînsul mai deslușit. 

Zoe se uită lung la el. 

«De ce s'o simt!? — grăi. — Mi-e destul să te văd 
pentru ca să ştiu ce doresc a ști. Dacă te-ar arde, ai 
fi alergat de mult după mine. Fiindcă n'ai alergat, 
ştiu, că nu te arde, și atât mi-e destul, și nu ştiu ce am 
mai putea să vorbim între patru ochi. Dacă vei fi 
având tu ceva, n'ai decât să mi-o spui. Mie mi-ar 
şedea rău să ţi-o dau fără ca să o fi cerut tu». 

El aruncă o căutătură spre femea din casă, care 
ştergea cu o pele de căprioară nişte bibelouri şi le 
așeza apoi pe fiecare la locul, de unde o luase. 

«Prea eşti ceremonioasă,) — îi zise el. - 

«Sunt forme, care vor să fie păstrate, —îi răs- 
punse ea. — Linico, — urmă apoi întorcându-se spre 
servitoare, — du-te şi-mi adă din dulapul de la stânga 
broboada cea vișinie. E cam rece aici». 

«Vă cunosc atât de bine, — urmă după-ce Linica 
se depărtă: — sunteţi ca copilul, pe care-l duci la 
Moși şi-l pui să-și aleagă o jucărea din magazie. 
Pune mâna pe una, apoi pe alta şi pe ear alta. Ii este 


117 


greu să se despartă de asta, apoi de cealaltă. Ar vrea, 
la urma urmelor, să le aibă pe toate și nu e "n stare să 
aleagă». 

 «Comparaţiunea e interesantă, deși nu tocmai potri- 
vită), — îi zise el. 

«Ba foarte potrivită. — Il încredință dinsa. — Iți 
place azi una, mâne alta, toate-ți plac, dacă e vorba, 
dar de nici una nu te legi. Așa o să meargă aceasta până 
ce nu vei fi dat peste aceea, care ştie să se lege ea de 
tine». 

«Mai am timpb — grăi dînsul — când Linica se 
întoarse cu broboada. 


II. 


Sesonul început în toamna anului 1875 s'a des- 
fäăşurat furtunatec, şi Iorgu, om nou în viața bucu- 
reşteană, era purtat ca frunza întrată 'n vârtej, încât 
el adeseori se opria, se uita buimăcit impregiurul său 
şi nu mai era 'n stare să-şi dea seamă, cum a ajuns 
unde se află. 

Luat la început de curentul junimist, el era cuprins 
de simțământul, că se pregătesc lucruri mari în viaţa 
țării, şi se bucura, că e băgat în seamă când se ducea 
la club, la consfătuiri ori la așă zise ceaiuri parla- 
mentare. Aşa, cum vedea el lucrurile și oamenii, 
viaţa politică îi părea adimenitoare. Incetul cu în- 
cetul s'a *ncredințat însă, că "n dosul aparenţelor 
frumoase se petrec pe ici pe colo și lucruri urite, 
ceea ce-l mâhnia, ce-i drept, dar îl făcea cu atât mai 
doritor de a se uni cu cei ce după părerea lui ÎȘI 
dedeau silinţa să pună capăt relelor apucături. Do- 
rinţa aceasta n'a slăbit în el decât în fața mișcarit 


118 


pornite *n partidul guvernamental contra Junimișştilor. 
N'avea decât să țină seamă de cele ce i-se spuneau 
pentru ca să fie "ncredinţat, că ei nu vor putea să 
se susțină, și era cuprins de un fel de frică: «Ce 
cauţi tu, —își zice:,—în viața politică, în care 
oameni ca Teodor Rosetti, Petre Carp, Titu Maio- 
rescu nu se pot susține: !?» 

După câteva serate de 'ntâlnire cu dăscălimea din 
Bucureşti, ministrul T. Maiorescu şi-a alcătuit 
proiectul de lege pentru reforma învățământului. 

El constatase, că din cele vre-o doaue mii cinci sute 
de şcoli, care se aflau trecute în registrele ministe- 
riului, o foarte însemnată parte, sute și iar sute, nu 
exista în adever. Local pentru școală ori nu era de 
loc, ori era o casă "'nchiriată de tot scump, în care 
nu se puteau aduna copiii, iar leafa de 'nvăţător o 
lua vre-o slugă, vre-un protejat ori vre-o femee, care 
n'a făcut nici odată, şi nici nu era în stare să facă 
lecţiuni. Ministrul a declarat deci asemenea şcoli 
ca neexistente şi a trecut în budget numai învățători, 
care în adevăr funcționează. 

In urma acestei măsuri foarte fireşti s'a stirnit 
o furtună îndreptată contra ministrului, care des- 
ființează sute și iar sute de şcoli, în care se răspândesc 
luminile 'n popor. 

Mai grea furtună s'a stîrnit când vorba era de 
școlile secundare. 

La 1864, când a fost organisat învăţământul se- 
cundar, nu erau destui oameni, care aveau cuvenita 
pregătire pentru sarcina de profesor secundar. Con- 
dițiunile de admitere în corpul didactic au fost deci 
stabilite potrivit cu nevoile timpului de atunci, şi 
unii dintre profesori maveau destulă pregătire, alții 


119 


aveau și alte ocupaţiuni, încât considerau catedra ca 
lucru secundar şi numai puțini își făceau cursurile 
regulat, Ministrul voia să pună capăt acestei stări de 
lucruri. Profesorii secundari erau însă mulți, aveau 
legături, îşi câștigaseră trecere și o lume întreagă 
striga, că el vrea să împedece propagarea culturii 
în tară, 

Cu desăvirșire grea era apoi posițiunea ministrului 
față cu profesorii universitari, care erau unii deputați, 
alții senatori, iar alții foști ori chiar actuali miniștri, 
toți oameni cu mare trecere. 

Era o "'ntreagă lume, care avea cuvinte de a stărui, 
ca lucrurile să rămâie cum sunt și lupta se urma cu 
întețire din ce în ce mai mare. Iorgu era însă nevoit 
să stea la o parte, căci lumea se mai frământa și ’n 
vederea din ce în ce mai apropiatului răsboiu. Ori- 
şi-cât de mult ar fi ţinut adecă la fruntașii «Junimii», 
el nu se putea împăca cu politica lor neutralistă. 
Mai ales ajuns ofițer de călărași, inima de Armaş 
adevărat îl trăgea spre generalul Florescu, iar în 
privința aceasta-l îmbărbăta şi mamă-sa, care, deși 
la început supărată, se uita cu drag la el când îl 
vedea îmbrăcat în uniformă și călare pe armăsarul 
lui sforăitor. Nici cu generalul nu putea însă Iorgu 
să meargă. Mai răsboinici decât acesta erau adecă 
«roşii», care ear începuseră să se miște. Mereu îşi 
aducea Iorgu aminte de vorba lui Verussi, că Vodă 
va fi nevoit să-i cheme la putere pe aceștia, dacă 
«albii» se vor desbina. La roșii însă Iorgu numai 
cuprins de spaimă se putea gândi. Încă din timpul 
copilăriei sale i se înfipsese ’n minte gândul, că 
rosiii lucrează din răsputeri să ruineze boierimea, 
s'o desființeze şi să scoată din_ciocoime o altă clasă 


120 


stăpânitoare, alcătuită din oameni noi şi fără tra- 
dițiuni familiare. Se porniseră agitațiunile prin maha- 
lale, se formaseră «căprăriile», Rosettache cel cu ochii 
bulbucaţi, fraţii Bratianu şi alții ca aceştia, întorși 
din străinătate, se "'ntălniau în fiecare zi la Frascati, 
în fața Teatrului național, ca lumea să-i vadă, şi pe 
Jorgu-l treceau răcorile când se gândia, că albii se 
ceartă între dînșii. 

Şi aceasta, ba poate-că mai ales această, l'a făcut 
pe Iorgu să se arunce ’n toiul vieţii bucureștene. 

La început, un timp oarecare, se simţise bine la 
tribunal, unde era foarte zelos. In curând s'a 'ncre- 
dințat însă, că silințele îi sunt în mare parte zadarnice. 
Unul dintre judecători nu ţinea de loc să se dumi- 
rească, de ce adecă e vorba în procesul, în care avea 
să judece. Altul își dedea părerea după îndemnurile 
primite de la advocat ori chiar şi de la împricinat. Ear 
altul era prea slab pentru ca să resiste în faţa stăru- 
inţelor puse de cei îndrăzneți. Femei, advocaţi, 
samsari și "mpricinaţi intrau şi ieşiau mereu din ca- 
mera de chibzuire şi hatâruri, mușamalisări, părtiniri 
de tot felul erau lucruri oarecum de sine înțelese. 
Mulţumirea, de care îi vorbise Teodor Rosetti, n'o 
găsia Iorgu "n mijlocul judecătorilor: tot mai bine 
trecea timpul la teatru și la Capşa, la seratele de tot 
felul și 'n plimbări pe la Şosele, — mai scump, dar 
și mai bine. 

Pe la sfirșitul sesiunii Titu Maiorescu şi-a presentat 
proiectul de lege şi l-a susținut cu strălucitul lui 
talent oratoric, dar în fața puternicei opozițiuni a 
fost nevoit să se retragă. 

Aceasta a fost o grea lovitură pentru Iorgu. Lascar 
Catargiu şi-a remaniat însă ministeriul şi 'n locul lu: 


121 


T. Maiorescu a intrat Petre Carp, care a declarat, că el e 
continuatorul prietenului său T. Maiorescu. Acum 
lupta, care mai nainte fusese îndreptată numai contra 
lui T. Maiorescu, s'a pornit contra tuturor «juni- 
miștilor» 

Intorsătura aceasta l-a făcut pe Iorgu să-şi aducă 
aminte de favoritul lui poet latin, care zice: «Fericit 
cel ce departe de treburile publice ară cu boii săi țarinile 
părintești». Se căia de a fi intrat în ceata judecătorilor 
şi de a nu se fi stabilit la țară, cum zisese P. Carp. 

Mai adia apoi şi vânt de primăvară. Zăpada se 
topise chiar şi pe la locurile mai adăpostite. Mâţișorii 
de salcie și cei de răchită, de arin ori de plopi se clă- 
tinau în bătaia vântului. Copacii erau înmuguriți. 
Unii dintre pomi începuseră să 'nflorească. Iarba în- 
colţise, şi pe ici pe colo ieșiă din ea câte o floricică, 
mai o prăpădie galbenă, mai un fir de viorea, mai 
câte o micșunea. Albinile se porniseră, și pe ici pe 
colo se ivia câte un fluture neastâmpărat. Chiar și 
dacă n'ar mai fi fost și celelalte, trebuia să iasă 'n 
Iorgu iarăși la iveală vechiul om cu slăbiciuni pentru 
natura ce vecinic se premenește. 

Deodată, pe nepregătite, ca la o poruncă, dela 
care nici o abatere nu se iartă, el a pus caii la docarul 
cel frumos şi a plecat pe drumuri pline de hopuri și 
de băltoace la Valea Boului. 

Erau acolo atât de multe de făcut ori de pus la cale. 
Trebuia să-și vadă semănăturile de toamnă şi plan- 
tațiunile, să-i dea administratorului îndrumări pentru 
arăturile de primăvară, să zorească lucrările de măsu- 
rătoare, să se dumirească în ceea ce privește repara- 
turile și zidirile din nou la curtea boierească, să se 
încredințeze, dacă s'au făcut ori nu cele poruncite 


122 


CI e OI iu E 


de dînsul pentru curtea de păsări. Era plin Iorgu de 
gânduri și de îndemnuri, care-l zoriau, încât nu mai 
ținea seamă, că i-se "nspumează caii nedeprinși cu 
drumuri lungi și grele și i-se umple de noroiu docarul 
făcut pentru plimbări la Sosele. 

Nici că i-a fost însă în deşert graba. 

Nicăiri în tot drumul cel lung n'a trecut pe lângă 
lanuri atât de frumoase ca cele de pe Valea Boului. 
Grâul, care toamna răsărise perie, înfrățise 'n arătura 
adâncă de se făcuse lan încheiat — tot fire cu frunza 
lată şi de un verde închis. Putea să-i zică administra- 
torul «Unde ai pus, coconașule, mâna, a pus și Dum- 
nezeu mila». Nu mai puţin frumoase erau livezile 
curățite toamna trecută și mai ales plantațiunile 
făcute sub ochii lui: tot coajă îmbibată de suc, muguri 
graşi, boboc peste boboc, semne de 'mbelșugată ro- 
dire. Şi abia aici se "'ntindea ’n faţa ochilor lui iarba 
verde şi deasă, din care ieșiau la iveală flori peste 
flori, abia aici i-se arătau toate în lumina plină a 
soarelui, abia aici bâzâiau albinile, sburau fluturi şi 
mai cântau și păsărelele din crâng. 

(Da! — îşi zise. — Cu adevărat fericit cel ce ară 
cu boii sei ţarinile părintești. — Fericit — zicea iar 
cuprins de întristare. 

Se bucura de toate, dar se bucura singur. Nease- 
menat mai viuă şi mai deplină i-ar fi fost bucuria, 
dacă împreună cu dînsul le-ar fi văzut şi mama lui, 
care avea atâta slăbiciune pentru amănuntele vieții 
de la țară, — mama lui cea dulce şi neasemănat de 
bună. 

Dar mai era cine-va, care s'ar fi bucurat văzându-le, 

Gândindu-se la aceasta, el o vedea, par'că, pe 
Alina ’n fața sa, o vedea ca ’n aievea şi abia acum își 


123 


dedea seamă, că ea are ochi, care plâng în vreme-ce 
gura ei ride. 

«Ar ride și ochii aceia, — își zise el, — dacă s'ar 
desfășura toate aceste 'n fața lor. 

I-o făgăduise aceasta într'o clipă de slăbiciune, — 
de impulsiune, — ar fi zis Zoe, iar acum îi părea rău — 
nu c'a făgăduit-o, ci că nu e "n stare să-și ție cuvântul. 

Da! — Zoe vedea bine lucrurile: societatea e bălaur 
cu multe capete și cu încă mai mulți ochi. Inţelegea 
acum toată nevinovăția cuprinsă 'n vorbele «Cu el da, 
dar cu D-ta nu!» Atunci se simţia jignit, iar acum, 
cu totul alt om, era uimit de înțelepciunea copilei. 
Lumea, care l-a văzut mai prin lojele de la teatru, 
mai prin dosul culiselor, mai pe la Broft ori pe la 
Capşa, mai pe la serate și baluri, mai plimbându-se 
pe la Şosele și pe la grădina de la Herestrău, — ce-ar 
zice lumea aceea, dac'ar află, că se plimbă cu dînsa 
pe la Valea Boului. — Nu era cu putință! — I-se va 
fi părut lui atunci, că ea și el sunt o lume pentru sine; 
acum erau învederat din doaue lumi învrăjbite. 

Şi totuș... 

li era nesuferit afară din cale gândul, că dînsa 
aşteaptă, ca el să se ție de vorbă, și are 'n cele din 
urmă să-i aducă aminte, cum c'a zis atunci, că nu 
se poate. 

Intors iar la București, el s'a frământat zile 'ntregi 
de a rândul, ca să afle o ieșire din str:imtorarea, în 
care intrase. N'ar fi fost nimic mai ușor decât să se 
facă c'a uitat, dar aceasta era împrotiva firii lui. 
Trebuia neapărat să-i spună, că n'a uitat, ba chiar 
s'o şi poftească, dar așa, ca ea să nu primească. ȘI 
aceasta era 'mprotiva firii lui. — Dar dacă pleca pe 
un timp oare care de la București, — abunăoară la 


124 


Târgovişte să facă exerciţii de călărie!? — Ar fi fost 
o adevărată laşitate! — 

In zadar îi erau toate svârcolirile : tot numai mama 
lui cea bună putea să-l scape. 

«Mamă dragă, — îi zise el în cele din urmă: — 
am făcut o prostie şi te rog să-mi vii într'ajutor, ca 
să ies din încurcătură». 

Ea se uită clătinând din cap la el. 

«Ear vre una din impulsiunile tale momentane, — 
îi zise.— Iorgule, Iorgule! Tu ești de altminteri 
atât de cuminte. De ce nu-ți păstrezi bunul cumpăt? 
De ce e vorba?» 

(E un lucru de nimic, — răspunse el, — care mi-e 
însă foarte supărător. Am făgăduit domnișoarei 
Ionescu, fiica proprietăresei, încă astă toamnă, că, 
am s'o poftesc la o plimbare pe Valea Boului». 

Cocoana Elena tresări. Superstiţioasă, ca toți 
oamenii bolnăvicioși, ea-și înfățișa făgăduinţa aceasta 
a piază rea! Vedea, par'că "m fața ei zugrăvită 
Valea Boului cu gâștele, cu gânsacul și cu păstorița 
frumoasă. 

«Rău ai făcut, foarte rău, — îl mustră dinsa pe 
şoptite. — (Şi ce vrei acum?» 

«Te rog, mamă! Tu eşti atât de bună, — stărui 
dinsul; — invit-o tu pe doamna lonescu». 

«Se poate!? — îi răspunse ea ridicându-se cu ane- 
voia din jețul ei și începând să se plimbe prin casă. — 
Eu o singură dată am vorbit cu doamna aceea». 

«Dar ea nu va primi!» — întimpină Iorgu. 

Cocoana Elena se opri și se 'ntoarse spre el. 

«Eu să învit pe cine-va, care nu primeşte ori poate 
chiar s'o învit aşa, ca să nu primească!? — îl înfruntă 
dinsa. — lorgule, nu te mai cunosc!» 


125 


«Invită-o așă ca să primească și eu n'am să mă 
duc cu voi, — replică dînsul. — Am să fiu nevoit 
a pleca în ziua aceea unde-va.) 

«Şi asta!? — exclamă dînsa. — Nu 'nțelegi că nu 
se poate!?) — adăugă și trecù 'n altă cameră. 

Era foarte supărată, dar era mamă și ziua urmă- 
toare s'a dus la d-na Ionescu — nu c'a s'o poftească 
la Valea Boului, ci ca s'o ’ntrebe, ce mai face şi să-și 
exprime dorința de a o vedea mai des. Doamna 
Ionescu, încântată de chiriașa ei, i-a întors apoi 
vizita şi a fost poftită dimpreună cu fică-sa la un 
ceaiu — fie cu, fie fără lapte. 

Nu bucuros le făcea aceste, dar trebuia neapărat 
să le facă şi în cele din urmă îi părea bine, că le face. 

Tocmai fiind superstițioasă, ea era cuprinsă de 
simțământul, că toate vin după rânduiala firească. 

I-se *'ntâmplă ori-și-căruia dintre noi, că pate 
câte-odată ce-va și, când pate, i-se pare c'a mai pățit 
oare-cum acela-şi lucru. A visat, se vede, și abia 'n 
clipa, când cele visate se 'mplinesc, îşi aduce aminte 
de visul său. Așa i-se părea și ei, că trebuia să meargă 
Alina la Valea Boului, unde-o văzuse zugrăvită păs- 
când gâștele. Aceasta era ceea ce se 'mplinia. 

Cu totul altfel i s ar fi părut ei lucrurile mai nainte. 
Acum însă, după ce-l știa pe Iorgu intrat în toiul 
vieții Bucureștene, ea nuraai aşa putea să vadă lucru- 
rile. 

Aceasta cu atât mai vîrtos după ce a văzut-o pe 
Alina mai de aproape. 

Viind la ceaiu, Alina și-a făcut complimentul 
croit de domnişoara Eliza Săvescu, care, deşi miti- 
tică, se bucura de mare autoritate, dar mai departe 
era de o stângăcie, care pentru Zoe era «adorabilă», 


126 


— 


i. 


dar pentru cocoana Elena nu putea să fie decât 
jignitoare. Temându-se, ca nu cumva să pară sfii- 
cioasă, cum în adevăr era, ea-și dedea silința să fie 
îndrăzneață şi nu reușia decât să fie țanţoșă în vorbe 
şi *n mișcări, par'c'ar fi voit să zică «ce-mi pasă de 
voi!?) «Sunt și eu — eu, dacă voi sunteţi voib D-na 
Ionescu iar nu-şi mai cunoştea fata, iar cocoana 
Elena se uita din când în când cu un fel de mirare 
la Iorgu, care se simția 'n mare strimtorare, 

Lipsa de tact a copilei nu putea însă s'o scoată 
pe cocoana Elena din ale ei, ci o făcea cu atât mai 
stăruitoare în formele de amabilitate convențională. 

«D-sa, — grăi dînsa în cele din urmă aretând 
spre Iorgu, — a poftit-o pe domnișoara, mai de mult 
acum, la Valea Boului, moșia noastră. Vă rog acum 
şi eu, doamna mea, — urmă adresându-se la d-na 
Ionescu, — şi te rog și pe d-ta, drăguță, — îi 
zise Alinei, — să ne faceţi plăcerea de a petrece acolo 
o ziuă împreună cu noi». 

Alina tresări și se uita speriată la Iorgu. Era pusă 
acum pe plâns și gura cea mereu rizătoare. Se 'mpă- 
case fata cu gândul, că el a uitat ceea ce făgăduise, 
ba chiar că nu mai vrea să știe c'a făgăduit, şi stetea 
acum în faţa lui rușinată şi gata de a-i cere iertare. 
Ea îşi ieși deci ca prin farmec din rol, şi firea ei cea 
sfiicioasă și plină de duioşie iar se dete pe faţă. 

Doamna lonescu nu se așteptase de loc la așa 
ce-va. 

«Sunteţi foarte amabilă, doamnă, — grăi dinsa, — 
și-ar fi fără îndoială pentru noi amândoaue mare plă- 
cerea, dar nu ştiu, dacă va fi cu putință. 

«Trebue să fie! — stărui cocoana Elena. — Alegeţi 
d-voastrz ziua, care vă convine. N'avem să fim 


127 


numai noi singuri. O să vie și verișoara mea, d-na 
Anica Talpă, dacă se poate, și d-l senator Talpă, 
precum şi nepoata mea Zoe, poate și alții. Vom fi 
o "'ntreagă societate. Nu aveți decât să ne spuneți cu 
doaue-trei zile mai nainte, ca să vestim şi pe ceilalți 
şi să ne facem pregătirile. Ne faceţi, doamnă, plá- 
cerea? Să stărui, drăguță, —adăugă întorcându-se 
spre Alina, — că pe d-ta te fac vinovată, dacă ar fi, 
ceea ce nu cred, să nu reuşesc». 

Alina se ridică și-și făcu iar bine știutul compli- 
ment, 

«Da, cocoană maret» — răspunse ea. 


III. 


Trecuseră cinci zile de când se afla ’n Bucureşti 
şi tot n'a ajuns să treacă pe la dînsa, deși 'n fiecare 
seară-şi zicea: (Mâne mă duc!) şi ’n fie-care dimineață 
se spălă cu săpun pe mâni şi pe obraz, îşi pieptena 
părul lung şi barba şi-şi peria hainele pentru ca nu 
cum-va s'o jignească prin înfățișarea sa. 

Venise adecă ’n treburi. 

Când cu praznicul, la care d-l Anghel Şoric a 
turnat în păhare până chiar şi din buteliile Nr. unu, 
Preasfinţia Sa Părintele Episcop al Buzăului a 'nchinat 
păharul binecuvântând frumoasa şi vrednica famile 
a ctitorului, apoi în urmă, mai pe la sfîrșitul mesei, 
încântat de vin și de icoane, i-a urat viață lungă și 
toate cele bune și iconarului, care a dat bisericii atâta 
podoabă. 

Atât era de plin Archiereul de Arhanghel, de Sf. 


Nicolae şi de Maica Domnului, încât, întâlnindu-i 


128 


la Senat pe ministru, i-a vorbit despre tînărul iconar, 
ba l-a învitat să se oprească odată la Buzău, ca să 
vadă biserica Sf. Nicolae, căci o să aibă mare mulțu- 
mire. 

«Acela trebuie să fie tînărul, despre care mi s'a 
mai vorbit, — îi zise ministrul. — Iți mulțumesc, 
Preasfinte, de învitațiune. Am să profit de cea mai 
apropiată ocaziune. Deocamdată te rog să mi-l tri- 
miți». 

A însărcinat apoi Preasfinția Sa pe diaconul Ilarie 
să-l caute pe iconar. Acesta era însă întors la Ploieşti. 
D-l Şoric a trimis deci vorbă fiiului său, Cherestegiul, 
să-l caute şi să-i spună, că ministrul vrea să-l vadă, 
— vorba Preasfinţiei Sale. 

Era tocmai după Bobotează când vorba a ajuns 
la Emil. 

Invederat, că ministrul voia să-i dea vre-o lucrare. 
Alt om, ba chiar şi el în alte timpuri ar fi sărit de 
bucurie și ar fi grăbit la Bucureşti. Acum nu! 

Nu știa, dar nici nu-și bătea capul să afle, de ce 
anume e vorba. Ori-şi-ce ar fi fost, el trebuia să dea 
ascultare Episcopului când acesta-i trimite vorbă în 
numele unui ministru. Ii era înse greu să meargă 
la București, și săptămâni de zile de a rândul a trebuit 
să stăruie mereu soră-sa pentru-ca să-l poată vedea 
in cele din urmă plecat. 

Sosit la Bucureşti, a tras la Sikora, vechea sa gazdă. 
Nu mai era acum ca un an în urmă, când nu era în 
stare să-şi plătească chiria, şi ar fi putut să tragă la 
«Dacia»; nu-l ierta înse firea să plătească la hotel 
când ştia, că Madama are să se bucure, dacă-l va 
găzdui. S'a şi bucurat şi i-a făcut culcuș împărătesc 
pe divanul din salonaș. 


Ziua 'ntâiu a petrecut-o apoi umblând de ici până 
colo, ca să-și cumpere haine, căci aşa cum venise, 
nu se putea prezenta nici la ministru, nici mai ales 
la ea. Pentru altul ar fi fost o treabă de câte-va ceasuri. 
El era însă anevoios la alegere. Ici nu-i plăcea pănura, 
Colo nu îi plăcea croial:. Din colo nu i-se potriviau 
hainele pe trup: unele îi erau prea strimte, altele prea 
largi, ear altele prea scurte ori prea lungi. Pe 'nserate 
a luat apoi pe nimerite, sa 'mbrăcat în ele, a lăsat 
pachetul cu cele vechi la magazie şi s'a dus la Iordache 
să mănânce o fleică şi-un trandafir, căci alergând 
mereu de ici până colo n'ajunsese să mănânce şi era 
rău de tot flămând. 

După-ce şi-a potolit apoi foamea, a trecut la Labes, 
ca să-și ia cafeaua obicinuită, adecă în adever cafelele. 
Slăbiciunea lui era să examineze mutrele celor ce 
intră, ies ori stau pe la mese și cu o singură cafea n'o 
poți duce până târziu după miezul nopții, când nu 
mai avea pe cine să examineze, și s'a "'ntors la gazda 
lui bucuroasă de oaspeţi, tocmai departe "m Podul 
de pământ, mai jos de biserica Sf. Constantin. 

Trecând din Podul Mogoşoaiei în bulevard, a 
luat-o pe lângă biserica Sărindar la vale. La dreapta 
şi la stânga, prin maidanele pline de gunoiu, era şi 
în timpul zilei o cânărie 'nspăimântătoare, încât 
viteaz în putere trebui. să fii, ca să treci spre Cișmegiu. 
Acum, în toiul nopții, cânii se hârjoniau şi se 'n- 
căierau lătrându-se între ci, încât el, care uitase 
să-și cumpere şi ciomag la hainele cele nozue, a tost 
nevoit să se 'ntoarcă şi să ocolească pe la librăria 
Socec spre Podul de pământ. Aici se revărsase cu 
câte-va zile "a urmă Dâmboviţa și acum ici rămăseseră 
băltoace, colo era podmol de au mai ştial unde să 


130 


i 


calci şi când credeai, că scapi de una, cădeai în aita. 
Acum îşi dete el seamă, că trebuie să-şi cumpere 
şi ghete, şi-i părea bine, că nu şi le-a cumpărat, căci 
curată batjocură şi-ar fi făcut de ele. 

Sosit la gazdă, el s'a furişat tiptil la culcușul lui, 
şi-a mai făcut o țigară, a stat pe gânduri și-a ’ncercat 
apoi să se desculțe. Greu de tot, căci erau uzi şi 
ciorapii. 

(Da! — îşi zise, — mâne mă duc! — Imi cumpăr 
ghetele, sfîrșesc cu ministrul, apoi să duc». 

Deocamdată l’a furat somnul, a căzut așa "'mbrăcat 
pe pat şi nu s'a deşteptat decât ziua a doua pe la 
amează-zi. 

S'a desbrăcat acum, ca să-și curățe hainele cele 
noaue şi ajunse în o stare de te cuprindea jalea când 
te uitai la ele. 

Era după prânz, după prânz pentru alții, când le-a 
îmbrăcat din nou şi, flămând ear, a plecat pe cel mai 
scurt drum la Iordache. în Covaci, ca să ia o preche 
de mititei. Aşteptându-și mititeii, a luat o ţuică de 
Văleni. Ce prostie!? — Doi mititei. — Prea puţin! 
dVoicule, pune şi o vrăbioară, ear până ce se face 
vrăbioara, adă-mi o varză cu carne!) — Varza cere 
vin. «Voicule, dă-mi şi o 'nfundată», — De "'ncheiere 
apoi —o cafeluță cu caimac, — tot aici! 

Era pe 'nserate când a plecat să-şi cumpere ghetele. 
Le-a şi cumpărat în grabă. Erau cam strîmte, dar 
umblând pe Podul de pământ li-se mai întindea 
pelea. 

La magazia de 'mcălțăminte a dat peste afișul 
teatrului național. Juca trupa lui Pascali «Cele doaue 
orfeline» cu frumoasa Anicuţă. S'ar fi putut să nu 
profite de ocaziune? — A alergat deci, pe cât îl iertau 


131 


ghetele cele noaue, la teatru să-și ia bilet pentru ca 
nu cumva să rămâie pe dinafară. 

Până la începerea representațiunii a stat apoi la 
Fialkovski, unde a luat doaue prăjituri, iar mai târziu 
un ceaiu cu rom, cu lămâie și cu limbi de pisică, 

A urmat representațiunea, în timpul căreia s'a 
întâlnit cu bunul său prieten Valentineanu, liberal 
înfocat, care după reprezentaţiune l-a dus la Frascati, 

Ear era târziu după miezul nopții când s'a 'ntors 
prin Cişmegiu şi de acolo de a lungul străzii Sf. Con- 
stantin, — mai puţine băltoace, dar destul noroiu, 

De astă dată s'a desculțat, căci îl ardeau ghetele 
rău de tot şi s'a şi desbrăcat tot zicându-și «Mâne 
neapărat am să mă duch 

Ziua a treia s'a sculat mai de vreme. La un-spre-zece 
era spălat, peptenat, cu hainele periate, încălțat în 
ghete şterse cu cârpa, gata să place. — Haid la mi- 
nisteriu, — ca să nu fie prea târziu. 

Ministeriul de culte și instrucțiune publică se afla 
în strada Colţii, colț cu strada Batişte, în care se aflau 
casele d-nei Ionescu. Şcoala centrală se afla și ea tot 
cam pe acolo, în strada Pensionatului, încât Alina, 
întorcându-se de la şcoală, trecea prin faţa ministe- 
riului. Era din întâmplare așa, dar lui i-se părea, că 
aşa trebuia să fie, pentru-ca el s'o poată vedea pe 
dinsa întorcându-se acasă. Nu ştia, dacă nu cumva 
s'a întors la un-spre-zece, dar era cu putință, ca ea să 
nu se ti întors, şi el s'a plimbat până pe la doaue-spre- 
zece, ba şi o bună bucată de timp şi după douae-spre- 
zece — spre palatul universităţii şi înapoi. — Deşi flă- 
mând acum —ear rău de tot, s'a dus la portarul 
ministeriului, ca să-i spună, că vrea să-l vadă pe 
ministru, — Acesta s'a uitat lung la el, l-a măsurat 


132 


de sus până jos şi i-a spus să vie după trei, pe la 
patru, fie chiar şi pe la cinci şi să 'ntrebe de d-l 
Blehan. 

«Cine-i Blehan ?» — întrebă dînsul. 

«Cine să fie!? — i-a răspuns portarul. — Intreabă 
pe ori-și-care ușier, că te duce la el şi-o să vezi cine-i. 
El a mai rămas în ministeriw. 

Eacă o vorbă, pe care Emil nu era ’n stare s'o 
înțeleagă. Cum a rămas numai Blehan acela în în- 
tregul ministeriu ? 

«Ei, o sto văd şi pe aceasta pe la trei, pe la patru, — 
îşi zise; — deocamdată să 'mbuc ce-va». 

La lordache era prea departe. — El o luă la 
dreaptă, coti spre palat, apoi se "'ntoarse ?n strada 
Academiei la stânga şi intră la Ianache, care-și avea 
grătarul în dosul ministeriului de lucrări publice, tot 
mititei şi trandafiri, fleici, vrăbioare şi muschi la 
frigare şi aici. Timp avea destul până pe la trei- 
patru. 

Era după patru când s'a 'ntors la ministeriu şi din 
ușier în uşier a ajuns în biuroul lui Blehan. 

Blehan acesta era un om înalt, slab, cam bătrân 
acum şi foarte blajin și potolit, cum sunt cei mai 
mulți dintre șefii de contabilitate. 

«Pe care ministru vrei să-l vezi?» — întrebă el 
când Emil îi spuse, că vrea să-l vadă pe ministru. 

«Pe ministrul de Culte», — răspunse acesta mirat 
de asemenea întrebare. 

«Pe care dintre miniștrii de Culte?) — întrebă iar 
Blehan. 

Mirarea lui Emil crescu. El un singur ministru 
ştia aici. 

«Să ne 'nţelegem, — urmă Blehan:—a fost T. 


IEE) 


Maiorescu, a urmat Petre Carp, iar acum, de când cu 
guvernul Florescu, e Orescu ministru». 

«Mie îmi este tot una, — grăi Emil. — Pe mine 
m'a trimis Preasfinția Sa Părintele Episcop al Bu- 
zăului la ministeriu». 

Blehan era unul dintre oamenii de încredere, pe 
care ministrul Maiorescu-l însărcinase să caute pe 
pictorul recomandat de Iorgu și 'n urmă pe iconarul 
recomandat de Preasf nţitul de la Buzău. 

«Aha! — zise 'nviorat, — D-ta ești iconar ?) 

«Şi iconar, dacă vreţi», — îi răspunse Emil. 

«Să vii cu mine», — urmă Blehan și-l duse la 
Ghidionescu, directorul ministeriului, căruia i-l pre- 
sentă drept iconar recomandat pentru copiarea icoa- 
nelor de la Curtea de Argeș. 

Emil rămase zăpăcit. 

«Care va să zică — de aceasta e vorba !?»— îşi zise el. 

Ghidionescu, și dealtminteri om posomorit, sub- 
scrisese toate decretele, prin care ministrul său cu- 
rățise ministeriul de creaturile junimiste, și ştia, că 
nici una dintre lucrările începute de Junimiști n'are 
să mai fie continuată. 

«Imi pare rău, — grăi deci, — dar lucrările de la 
Curtea de Argeş nu se mai urmează». 

«Ei, comedia dracului! — îşi zise Emil. — Pentru 
asta am venit eu dela Plo'ești şi mi-am cumpărat 
haine noaue, ca să le port prin băltoacele și prin no- 
roaiele Bucureştilor !?» 

Era atât de scârbit, încât ar fi plecat cu cel mai 
apropiat tren la Ploiești, dac'ar fi fost adeverat, că 
numai pentru asta şi-a cumpărat hainele cele noaue 
şi ghetele, care-l strângeau și acum, deși le purtas2 
prin noroiu, 


134 


Nu doară că era mâhnit de a nu fi fost însărcinat 
să copieze icoane. Era republican dela Plo eşti, cres- 
cuse ?n apele roșii la «Scrânciobul» şi la «Reforma», 
şi nu-i şedea de loc bine să se căciulească pe la mi- 
niştri albilor, care se mănâncă între dînșii. Ceea ce-l 
cătrănia era că, luându-se după vorba popii, s'a că- 
ciulit și a pățit o ruşine. 

Inţelegea acum, de ce a zis portarul, că numai 
Blehan a rămas în ministeriu. 

(Eu nu sunt Blehan, —își zise, — şi dacă unul 
mă cheamă, cel lait mă ia la goană. Tot mai bine "n 
slujba lui Anghel Şoric!» 

Nu-i mai era nici foame, nici sete, nici frig, nici 
cald şi umbla în neștire fără ca să-şi dea seamă, pe 
unde, și fumând ţigară după ţigară. 

In curând după noaue s'a pomenit spre marea 
mirare a Madamei la culcușul lui, s'a desbrăcat ca 
ori-și-ce om cuminte şi s'a culcat cu gândul, că mâne 
se duce, apoi pleacă cu trenul de seară. 

Deşi peste puţin l'a luat somnul și a durmit toată 
noaptea bine, ziua a patra s'a sculat tot târziu. Nu 
mai avea nici o treabă, iar pe dînsa tot numai după 
prânz putea s'o găsească acasă, — fie până la doaue, 
fie pe la cinci, după ce se 'ntoarce de la școală. 

«Adecă de ce să mă şi duc!? — se 'ntrebă el deodată 
— oare-cum spre marea lui surprindere... A trecut 
atâta timp de atunci. Mă vor fi şi uitat. Le făcusem 
o mare supărare: au uitat-o pe aceasta? O să mă 
întrebe, ce caut la Bucureşti. Ce-o să le răspund? 
— În starea sufletească, în care mă aflu, n'am ce să 
caut la ele. Am păţit o ruşine: vreau să pat şi alta — 
mai mare?» 

Tot el era însă și omul, care ardea de dorul de a o 


135 


vedea, de a se uita în ochii aceia, care plâng, de a 
vorbi cu ea, — de a se mai arde odată, Nici nu cerea, 
nici nu se aştepta la nimic dela dînsa, dar ea nu 
perdea nimic şi el îşi îndulcea viaţa, dacă se ’ntâl- 
niau, cel mai cuminte lucru, ca din întâmplare, cum 
voise el, când ea se duce la școală ori se "ntoarce 
acasă. 

Stăpânit de gândul acesta, el începu să se *'mbrace 
'n grabă mare, dar deodată se opri. 

Cămașa lui? — Ii era ruşine, că s'a prezentat în 
asemenea cămașă la ministeriu. 

Haid’! — Iute până 'n Lipscănie să-și mai cumpere 
şi o cămașă noauă, şi iute înapoi, ca s'o 'mbrace. Era 
pe la unu când a ajuns în strada Colţii și a 'nceput 
să se plimbe iar în sus şi în jos, ca s'o vadă când vine 
pe la doaue la școală. Fumat-a țigări peste țigări și 
acum, dar fumul lor s'a pierdut în vânt, căci ea apucase 
prin Scaune și intrase de acolo ’n strada Pensiona- 
tului. Deși mai flămând decât ori-şi-cârd, deși-l 
supărau ghetele, el a mai stat gata de a rămânea până 
la patru, când ea se "'ntoarce acasă, fie chiar până lə 
cinci, — ca să se sfîrșească o dată. 

In curând, după trei însă el își pierdu deodată 
răbdarea. 

«Ce dracul, — îşi zise, — Umblu ca un prost, şi 
te pomenești că ea nici nu mai umblă la şcoală. Ori 
te duci ca ori-şi-ce om cu rost acasă la ele, ori îți 
cauţi de drum! 

Fie supărarea, fie foamea, fie ghetele, dacă nu toate 
trei împreună-l făcură să se ducă la cel mai apropiat 
birt, iar acesta se afla tot în strada Academiei, colț 
cu strada Doamnei, lângă vestitul franzelar Gagel, 
unde Duro aveà pe lângă celelalte și mastică de Chio 


136 


TE 


şi un vin de Cipru, pe care chiar şi Anghel Şoric l-ar 
fi băut cu plăcere. 

Făcându-și datoria de consumator cu poftă bună, 
care ştie să aleagă, el se "'ntreba mereu: plec ori nu 
plec cu trenul de seară? — mă duc ori nu mă duc? 

După-cum se desfășurau lucrurile la cârciuma lui 
Duro, nu mai putea să fie vorba să plece chiar azi. 
După ce va fi mâncat în toată tigna, avea să-şi ia 
pachetul cu hainele vechi şi să se ducă la gazdă, să-și 
adune lucrurile și să ia ziua dela Madama... Trenul 
era plecat când sosia el la gară. 

Iară mâne? 

El sosise la Bucureşti Duminecă seara, se afla deci 
de patru zile aici. Ziua a cincea era Vineri, zi fără 
noroc, în care nici un om cuminte nu pleacă la drum. 
Încă mai puţin se putea el gândi, ca 'n ziua aceasta 
să caute fie *ntr'un fel, fie ?ntr'altul o 'ntâlnire cu 
dînsa. 

«Păcatele mele! — isbucni în cele din urmă îm- 
bărbătat şi de cipriotul lui Duro. — Nu cumva am 
venit eu la Bucureşti numai ca să mânânc — ici la 
Iordache, colo la lanache și ?n cele din urmă la 
Duro!? Altă treabă n'am făcut pân’ acum: — Am 
să mă duc!l—strigă.—O să se 'ntrebe doamna 
Ionescu, văduva de profesor și proprietara de casă: 
«De ce vine omul acesta să ne vadă? — Ce vrea? — 
ce caută? — care îi sunt gândurile?» Puțin îmi pasă 
— chiar şi dacă-mi va fi arătând ușa! Eu vreau, ear 
Alinei o să-i pară bine». 

El stete puțin pe gânduri, mai umplu odată pă- 
harul și-l deșertă pe gustate. 

«O să-i ori n'o să-i pară bine?) — se 'ntrebă apoi 
mai muiat. 


137 


Prin amurgul serii, când a plecat să-și ia pachetul 
cu haine, era mereu ispitit să se ducă fără de întârziere 
în strada Batiştei şi se opria din când în când ca omul, 
care nu știe, dacă la dreapta ori la stânga are s'o apuce. 

- S'a dus să-și ia pachetul și, întorcându-se cu el la 
gazdă, a fost cuprins de adâncă întristare. 

La urma urmelor tot cel mai cuminte lucru era să 
se 'ntoarcă acasă și s'o ducă înainte cum a dus-o timp 
de un an. Viaţa lui aşa și așa nu mai avea nici un rost, 
şi singura parte bună a ei era aceea, pe care putea s'o 
petreacă dormind 

Intâmplarea neașteptată însă nu numai în romane 
și 'n drame ci şi 'n viața petrecută în aievea hotă- 
reste faptele omeneşti — ce-i drept, nu totdeauna, dar 
câteodată 

Vineri era zi, care nu numeră şi 'n care n'ai să 
începi, nici să sfîrşeşti nimic, dacă e vorba să-ți iasă 
toate 'n bine. — Emil, deși deșteptat din somn mai 
curând decât alte dăți, a mai stat în culcuşul lui 
împărătesc dându-și silința să adoarmă ear, ca să nu 
se mai gândească nici la cei trei miniştri, nici la cele- 
lalte supărări ale sale. Tot zoamea, ear foamea, la 
silit în cele din urmă să se scoale, să s2 spele, să-şi 
perie hainele, să-și șteargă 'ncălțămintea şi să se 
îmbrace şi să plece — nu înse la Iordache, nici la 
Jenache, nici mai ales la Duro, ci aci mai aproape, 
la Grădina cu Cai, lângă Dâmboviţa, care era acum 
întrată ’n matca ei. 

Era frumos acolo 'm grădina aceea. Deasupra 
porții de intrare se afla firma, pe care era zugrăvit 
un cal legat la iesle, iar sub el steteă scris cu litere 
mari: «Aici este antica și renumita grădină cu cat, 
unde paşte calul banului mărăcină Dumitru Teodor». 


> 


138 


oooO IO A 
— M 


In lăuntru se aflau mese la umbra sălciilor acum 
umbroase, grătar nu mai prejos de cel de la Iordache 
şi de la Ianache, ţuică de Dâmboviţa şi un pelin sor 
ca cipriotul lui Duro. 

Tot să stai — să nu mai pleci. 

A stat Emil până pe la trei. Deşi hotărît, ca ziua 
aceasta să nu facă nimic, cuprins de 'nduioșare, a 
plecat să-şi omoare timpul plimbându-se prin Ciș- 
megiu, unde era umbra chiar mai deasă decât la 
calul banului Mărăcină — Dumitru Teodor. 

Mai era însă mult până seara, și aţa-l trăgea spre 
partea de la deal a orașului, unde Alina umbla cu 
mama ei din prăvălie în prăvălie, ca să-și cumpere 
mai una, mai alta, o pălărie de paie, o panglicuță, 
un văl de obraz, o pereche de mănuși, o umbreluţă, 
lucruri, de care are nevoie o domnişoară, care pleacă 
pe o zi-doaue la ţară. 

După-ce şi-au ales şi cumpărat cele mai de seamă, 
d-na Ionescu, femee practică, a intrat la Martinovici, 
în Hanul Şerban-Vodă, colț cu strada Germană, cea 
mai de frunte din băcăniile din București. Tot trebuia 
să ia birjă: de ce să nu-și facă şi provisiuni de 
băcănie, ca să și-le ducă şi acelea acasă. 

«Tu, fată, — îi zise Alinei, — du-te colea în hanul 
Zlătari, la «Degetaruby şi-ţi cumpără mărunţişurile în 
vreme ce eu îmi fac treaba aici, unde am să te 
aştept». 

Aşa vin întâmplările. 

Emil ieșise din Cişmegiu cu gândul de a se duce 
la cofetăria Marinescu din strada Franceză, unde 
se serviau cozonacii cei vestiți, urcase printre cânii 
de pe Bulevard și o luase pe Podul Mogoşoaiei spre 
circul din piaţa Sf. Constantin. 


139 


Când Alina era să intre la «Degetar», el trecea despre 
palatul societății de asigurare «Dacia» spre Zlătari. 

«Vai de mine» — strigă dînsa oprindu-se speriată 
la ușa prăvăliei. 

Deși cu barbă, cu părul în plete ajunse la umeri, 
cu o pălărie lată și mult purtată ’n cap şi îmbrăcat 
în haine prea lungi și prea largi pentru dînsul, el 
pășia şi-şi ţinea trupul tot ca mai nainte. 

«El e! — E chiar el! — își zise ea şi o luă fuga "n 
urma lui, ca nu cumva să-l piardă în mijlocul trecă- 
torilor acolo numEroşi. 

Ajungându-l la maidanul de lângă circ, ea-l prinse 
de mână şi-l ținù, ca nu cum-va să-l scape. 

«Proasta de mine!— grăi răsuflând din greu. — 
Mă temeam, că te pierd». 

El rămase zăpăcit în fața ei. 

«Vezi d-ta comedie! — exclamă peste puțin. 
— Se poate una ca asta!? Cum ne pomenim aşa 
deodată aici!?» 

Ea nu mai era m stare să dea vre-un răspuns. 

Se uita pierdută la el. Era tot el, dar nu tot ca mai 
nainte. Își cumpărase haine noaue și ghete noaue şi 
cămaşă noauă, dar nu se gândise să treacă și pe la 
bărbier și pletele lui cele lungi, ori și cât de mult 
le-ar fi peptenat în timpul celor din urmă câte-va zile, 
erau tot câlțoase şi-i dedeau înfăţişarea de om pră- 
pădit. 

«D-ta ce mai faci?) — grăi dînsa cuprinsă de jale 
şi tot țiindu-l de mână. , 

«Ce să fac? — răspunse el. — Mă mir și nu mă pot 
desmetici. De patru zile umblu mereu și nu ştiu cum 
să te găsesc, şi iată-ne acum, când nici cu gândul nu 
gândiam...», 


140 


DIR ep 


Cum vor fi vorbit ei şi cum se vor fi uitat unul la 
altul, destul că mai unul, mai altul dintre trecători 
se oprise ?n apropierea lor, ca să vadă, ce urmează 
mai departe. E apoi destul să se oprească trei — pentru 
ca din ce în ce mai mulți să se 'ntrebe: Ce-i aici? 
— ce s'a 'ntâmplat? 

Ea nici nu vedea, nici n'auzia cele de din pregiurui 
ei; el însă se 'ntoarse înapoi şi coti cu ea spre biserica 
Stavropoleos. 

(Şi eu tot așă, — grăi dînsa. — Mama a rămas 
la Martinovici, unde mă aşteaptă. Mă duceam la 
«Degetar», că să mai cumpăr unele mărunţişuri. O 
clipă dac” ași fi venit mai târziu ori mai curând, nu 
te mai zăriam, şi dac’ ai fi venit pe la noi, nu ne mai 
găsiai, căci mâne plecăm la Valea Boului». 

Emil scoase pe nesimţite mâna sa din a ei — cum 
luntraşul își aruncă vâsla ’n voia valurilor. 

«La Valea Boului?» — şopti el. 

«Şi mie mi-e greu să mă duc!) — urmă ea. 

«Atunci nu te duce!) — o sfătui dînsul. 

«Nu se poate, — întimpină  dinsa: — Cocoana 
Mare ne-a poftit pe mama și pe mine, şi trebue ne- 
apărat să ne ducem». 

Emil tresări — par’ că ’n mijlocul unei nopţi 
întunecate un fulger i le-ar ti luminat toate. 

«Da! — zise. — Dacă ea v'a poftit, trebuie să vă 
duceţi». 

«Dar ea e atât de 'nţepată». 

«Nu mai e, dacă v'a poftit! — stărui dînsul, — 
E mama lui şi el e om, scumpa mea, om adeveratb 

Le-a zis aceste, şi mai mult nu putea să zică. Işi 
aducea aminte, cum atunci fusese luat ca o păpuşă 
umplută cu paie şi coborit de pe schelă şi se simţia 


141 


om de tot slab în fața unui în toate privințele 
tare. 

Ea stetea nedumirită. 

„Acura du-te, — urmă el; — n'o face pe mama ta 
să te aștepte. 

Ea-l prinse ear de mână. 

«Când ne mai vedem ?» — întrebă. 

«Când vrei, — răspunse el. — N'ai decât să-mi tri- 
miți trei vorbe la sora mea, Aurora Leapcă, la Ploiești, 
biserica Maica Precesta. Ea ştie totdeauna, unde 
mă aflu. Ori-și-unde ași fi, las ori-și-ce treabă şi vin». 

«Mai vino cu mine până la colțul Lipscanilo», — 
îl rugă dînsa ducându-l de mână. 

S'au şi dus pân’ acolo, dar n'au mai grăit nici ea, 
nici el o singură vorbă, căci ceea-ce ar fi avut să-și 
spună nu se poate spune răsbind prin mulțimea trecă- 
torilor, care văd și aud. 

După-ce s'au despărțit ca doi oameni, care peste 
vre-un ceas ear au să se 'ntâlnească, el a rămas în 
chibzuri. Nu-şi mai aducea aminte, că plecase la 
cozonacii cei buni ai doamnei Dimitrie Marinescu 
şi nu ştia unde să se ducă și ce să mai facă. 

De odată au dat năvală asupra lui trei prieteni, 
toţi trei fraţi de dincolo, unul Nerone Pop, pe care-l 
ştia dela «Trompeta Carpaților», organul lui Cezar 
Boliac, altul Scipione Badescu dela «Buciumul), iar 
al treilea totdeauna galantul Bogdan, advocat la 
căile ferate și admirator al lui Anghel Şoric dela Buzău. 

Mare bucurie. Plecaseră oamenii la Zdrafcu, tocmai 
dincolo de Grădina cu cai, în dreptul bisericii Sf. 
Elefterie. A 

«Nu! —le zise Emil. — Haid în Dealul Spirii, 
lângă casarma Cuza, la Niţă Stere, care e Anghel 


142 


ii E, 


Şoric de la București. — Veniţi, băieţi: voi alegeți şi 
beti, cară eu fac chef şi plătesc! 


IV. 


Zicea Cocoana Mare, că de câţi-va ani moare *n 
fie-care iarnă, dar primăvara + ar învie şi prinde puteri. 
Acum înse primăvara era ’n toiul ei, rândunelete-și 
făceau car cuiburile, pomii erau acoperiți de flori şi 
pădurea înverzise fără ca dinsa să se mai înfiripeze. 

Bolnavă n'ar ti putut zice că er., dar tângia sleită 
de puteri. Nopțile o treceau din când în când nădu- 
şelile, nu putea să doarmă şi, întorcându-se mereu 
de pe o parte pe alta, se desvălia, răcea şi o apuca 
tusea. Ziua şi-o petrecea mai mult culcată, ca să 
odihnească. Poftă de mâncare nu avea, deși îi veniau 
mereu sfirșeli. 

Era pentru dînsa grea de tot jertfa, pe care o 
aducea ca băiatul ei să iasă cu faţa curată din în- 
curcătura, în care se băgase în clipă de năvălnicie, 
dar tot se bucura, că poate s'o aducă. Pentru ca d-na 
Ionescu și fiica ei nu cum-va să se simtă străine, a 
poftit şi oameni mai de seama lor, pe subprefectul 
Câlin şi soţia sa, femee măritată de abia vre-o doi 
ani, pe revizorul Popescu-Baltă cu soția şi fiica sa, 
fată de vârsta Alinei, ba chiar și pe soția administra- 
torului, fostul primar. Ştia prea bine, că va trebui 
să stea ziua 'ntreagă cu încordată luare aminte 
pentru-ca nimeni să nu se poată plânge c'a fost 
neglijat, dar tocmai aceasta o făcea să-și adune toate 
puterile și să se simtă, după ce a sosit la Valea Boului, 
mai înviorată și mai mulțumită de sine însa-și, 


143 


O vor fi simţit ori nu alții aceasta, a simţit-o Alina, 
care plecase de acasă cu inima grea şi cu ochi nu 
numai plângători, ci şi plânși, căci ântâia oară se 
simția vinovată de o faptă, pe care n'o putea măr- 
turisi mamei sale. Il vedea mereu în faţa sa pe omul 
cu părul câlțos, cu pălăria soioasă, nedormit și ne- 
mâncat, mai jerpelit decum în adever era și-i venia 
să alerge după el — ea singură nu ştia de ce. 

Indată-ce a ieşit înse din oraş în largile zări bătute 
de soarele primăverii, ea le-a uitat toate cele ce ar 
fi putut să-i întunece viaţa. Nu mai era aici nici 
cald, nici rece, ci numai adiere, aier și lumină, pretu- 
tindeni lumină, în care toate ies în deplina lor fru- 
museţă la iveală. 

Ici un cocostirc stetea 'ntr'ur picior la cuibul de pe 
un coşar de la marginea satului şi toca din ciocul lui 
puternic. Colo o cioară cârâia pe furca unui puț cu 
cumpănă. Dincolo o gâscă-și purta boboceii la iarbă 
verde. Mai departe o ciocârlie se ridica 'n văzduh 
cântând în sborul ei, o pupăză se opria 'n mijlocul 
drumului, își desfășura creasta şi ear sbura mai de- 
parte. La fie-care pas ce-va nou, la fie-care cotitură altă 


privelişte şi pretutindeni cer senin deasupra pă- 
mântului acoperit de verdeață fragedă. Mai era cu 
putință, ca inima ei să nu se 'nveselească. = 

Intrată înse *n valea plină de parini și de livezi și 
mărginită de dealuri acoperite de păduri, ea a căzut 
ear pe gânduri. Soarele n'ajunsese încă să risipească 
ceața ce acoperia munţii din fundul văii şi era ce-va 
posomorît în larga şi bogata privelişte ce se desfășura 
în faţa ochilor ei. Toate erau oare-cum potrivite Cu 


Cocoana Mare, care era și ea posomorită şi neiertă- 
toare de-ţi era greu să te bucuri şi n apropierea el 


144 


de viaţă, și inima copilei se strîngea atinsă de gândul, 
că o zi întreagă avea să stea sub ochii bătrânei. 

Erau în trăsură numai ea şi mama ei, care se gândia 
la partidele de maus, ce jertvia de dragul fiicei sale, 
și la prietenul, care veneia s'o însoțească pan’ la 
D-na Cleopatra, Mamă era şi ea şi aducea bucuros 
jertva aceasta, dar nici ochi pentru priveliști, nici chef 
de vorbă nu prea avea, şi ele-şi urmau mai mult pe 
tăcute drumul. 

«Mi-e par'că mă trec răcorile când mă gândesc, 
că peste puţin o să ne aflăm în faţa Cocoanei, — 
grăi cu toate aceste Alina.—E mai şi mai decât 
domnișoara Săvescu, care te examinează până 'm cele 
mai mici amănunte, — cum stai, cum pășeşti, cum te 
așezi, cum deschizi și închizi uşa, cum rostești vorbele, 
cum ţi-ai peptenat părul, cum eşti îmbrăcată, cum 
ţi-ai făcut funda de panglicuţă.,. Nu mai știi ce să faci, 
ca să-i fii pe plac». 

«Asta-i» — răspunse mama. — N'ai decât să fii 
cum ești, că eşti foarte bine. Ştiu şi eu, cum are să 
fie o fată la vârsta ta şi la starea noastră», 

Cu atât numai nu putea Alina să scape. 

A scăpat înse în clipa, când s'a dat jos din trăsură 
şi a sărutat mâna Cocoanei Mari, care a sărutat-o şi 
ea pe frunte. 

Era cu totul alta: îmbătrânită, dar nu bătrână, co- 
coană, adeverată cocoană, dar nu Cocoană Mare, 

Când se 'mtâlnesc oameni, care nu se cunosc, se 
produce de obiceiu oare-care zăpăceală, 

Se aflau acolo, afară de Iorgu, d-l şi d-na Talpă, 
revizorul şcolar cu fiica și cu soţia sa, soția fostului 
primar şi Zoe. Alina, şi dealtminteri de o firească 
stângăcie, nu ştia care cine este, la cine să se uite 


145 


mai nainte, de cine să se apropie, cum să se poarte 
şi ce să zică. 

S'ar fi așteptat, ca Iorgu să vină la ea și s'o pri- 
mească, — cum se zice, — cu brațele deschise. El 
înse, înalt, voinic şi îmbrăcat într'un frumos costum 
de catifea, stetea cu pălăria 'n mână şi aștepta să-i vie 
rândul după-ce mama lui își va fi făcut prezentarea 
oaspeților, 

In vreme-ce cocoana Elena prezenta d-nei Ionescu 
pe ceilalți, ochii Alinei se opriră cu uimire asupra 
'Zoei. Frumuseţa, găteala, ținuta, întreaga ei ființă 
i-se păreau ca din povești și se uita la ea, încât Zoe 
mişca din cap cu un încântător zîmbet de mulțumire, 
ear cocoana Elena se 'ntoarse şi ea spre Zoe şi 1-0 
prezentă — mai nainte decum s'ar fi cuvenit. 

(Sunt încântată) — grăi Zoe și de astădată ea 
spunea adevărul. 

N'a şi rămas înse încântată, căci Alina își făcù în 
faţa ei bine știutul compliment, pe care în zăpăceala 
ei uitase a-l face Cocoanei Mari, şi îl făcb atât de 
ceremonios, încât domnișoara Săvescu ar fi fost în- 
cântată de el, Zoe înse stetea pe gânduri, dacă nu 
cum-va în zeflemea î-l face, iar cocoana Anicuţa zimbi. 

Simţind efectul acesta, Alina era "n stare să-și re- 
pete complimentul în faţa tuturora. 

(Eu sunt atât de proastă! — grăi dinsa după 
înveţul luat la şcoală. — Dar e aici atâta lume şi atât 
de frumos și de bine, încât nu mai ştiu cum să mă 
bucur de toate». 

Acum era încântată Cocoana Mare. Era în această 
mărturisire a copilei atât adevăr şi atâta inimă des- 
chisă, încât femea 'nbătrânită înainte de vreme in 
mijlocul unei societății, care le "'mbracă toate n 


146 


CT 3 rr 


forme convenţionale, era pornită s'o 'mbrăţișeze şi 
s'o sărute, 

«Ne bucurăm și noi văzându-vă bucuria tinereţelor, 
— zise. — Întorcându-se apoi spre d-na Ionescu, 
care făcea fețe, mai adăugă: — Şi era p'ac-p'aci să 
mă lipsești de mulțumirea aceasta». 

Ear de aici înainte toate s'au desfășurat după cum 
le rânduise stăpâna casei. 

Masă în adeveratul înțeles n'avea să fie. Lasă că 
n'aveau acolo la moșie ceea ce ar fi trebuit să aibă, 
pentru ca să poată 'ntinde o masă, dar nici nu veni- 
seră oamenii, ca să se ospăteze, ci ca să se plimbe. 
Cumpărase Iorgu de la băcănia lui Ovesa, concurentul 
lui Martinovici, şi de la Capșa, cum știa el, fel de fel 
de bunătăți, tartine peste tartine, salam, şuncă, pulpă 
de vițel, pateuri, sardele, «omar» pentru coconul 
Iancu, torte de mai multe feluri, băuturi după plac 
și ceaiu de cea mai superioară calitate. La faţa locului 
n'aveau să se mai gătească decât ceaiul, cafeluțele şi puii 
la frigare, ce-i drept, cam mici, dar trufanda, și doi 
miei, — tot trufanda. 

Deocamdată, era pe la noaue, o mică gustare, în 
timpul căreia oamenii aveau să se cunoască mai de 
aproape şi să ia înțelegere, unde au să se ducă înainte 
de toate. 

Coconul Iancu ținea să meargă la pădurea acum 
înverzită, ce-i drept, nu de dragul frumuseţei, ci ca 
să vadă, dacă sunt ori nu adeverate cele scrise de 
Iorgu. Cocoana Anica și Zoe s'ar fi coborit mai 
bucuros la livezile din vale, care erau în plină floare. 
D-na Ionescu, soţia subprefectului şi soția revizorului 
se dedeau în partea coconului Iancu, ba, par'că ar 
fi dorit, ca tot la marginea unui luminiş din pădure, 


147 


pe iarbă verde, să se ia şi prânzul, — Foc mare cu 
mult jeratec viu, la care să se frigă puii şi mieii. 

Alinei îi era tot una, căci pe ea toate o adimeniau. 
Nu se mai săturau ochii ei, care rideau acum şi ei. 

Ceaţa din fundul văii se risipise, şi munții cei 
înalți se vedeau în zarea albăstrie a depărtării. 

«Cocoană Mare, Cocoană Mare»! — exclamă dînsa, 
— Ce măreți sunt munții şi ce frumuseţă e poienița 
luminată de soare. Ce vedere se va fi deschizând de 
acolo la vale și la deal» 

Cui i-le spunea aceste? — Femeii, care aici și-a 
petrecut copilăria și anii tinereţelor şi atât de adese-ori 
a alergat prin poieniţa aceea. 

«Se poate merge cu trăsură până acolo?) — îl în- 
trebă pe Iorgu. 

«Nu încă», — răspunse acesta. 

«Dar putem, dacă doriți, cocoană, să vă ducem în 
jeţ, — grăi administratorul, care-i înțelese gândul. — 
E lucru uşor pentru doi oameni, și am făcut-o 'n mai 
multe rânduri», 

«Sunt și acolo vre-o cinci-zeci de peri pădureţi, din 
rodul cărora tata făcea pentru casă oțet, care îi plăcea 
foarte mult, — grăi dînsa. — Ei trebuie să fie acum 
în floare, dar e greu pentru cei-lalți, și cum să ducem 
merindea ?» a 

«E drum de car, cocoană, — stărui administra- 
torul. 

«Se fac toate!» — adăugă Iorgu. 

«Dacă nu merge altfel, ne urcăm în car», — zise 
cocoana Anica. | sj 

«Eată-ne și la pădure, şi la livede, și la luminișb — 
exclamă coconul Iancu. 

Zoe ear era 'ncântată: putea să vorbească după 


148 


PP _ 


întoarcerea ei la Bucureşti despre plimbare făcută ’n 
car cu boi. 

Haid la poieniță! 

In vreme-ce se făceau pregătirile de plecare, 
Alina, fată harnică, se *nvârtia pe ici pe colo făcându-și 
treabă, ca să-i dea ajutor Cocoanei Mari, care şedea 
în jeț și dedea porunci, cum au să fie luate toate 'n 
bună rânduială şi așezate n coşuri. 

Când veni rândul la pui, copila se *nduioșă. 

«Sărăcuţii de ei! — zise. — Erau atât de mici! Cum 
au putut să le taie gâtul!? — Bobocei nu sunt aici? 
— Am văzut pe drum atâția i» 

Cocoana Elena se 'nduioșă și ea. Avuse "n tinerețele 
ei, ba avea chiar şi acum multă slăbiciune pentru 
puişori, pentru bobocei, pentru purceluși, pentru tot 
ce-i mic și drăguţ. 

«Cum nu? — răspunse ea. — Avem de toate. A 
înființat fiiul meu curte de păsări sistematică, tot 
soiuri alese de el». 

Alina începu să scapere din picioare. 

«Am voie să mă duc să văd !? — întrebă dînsa ne- 
răbdătoare. 

Cocoana Elena stete puțin pe gânduri, apoi se 
ridică. Era peste putință s'o lase singură. Grabă mare 
nu era, căci mai aveau să treacă doaue, fie chiar şi trei 
ceasuri până la prânz. Se bucurase 'n tinereţele ei 
atât de adeseori umblând de la cloşcă la cloşcă şi de la 
coteţ la coteț şi voia să se bucure şi acum — de 
bucuria copilei. 

A şi avut parte de bucurie chiar mai multă decât 
se așteptase. 

Ceilalți au plecat voioși pe jos, în urma lor carul 
cu boi, în care Iorgu și administratorul făcuseră loc 


149 


de șăzut pentru cei obosiţi, dacă ar fi fost să fie nevoie 
de aceasta. Din deal se auziau glasurile și risetele 
lor de la depărtări din ce în ce mai mari, dar cocoana 
Elena, — grabă mare nu era!— își purta vecinica 
de la bobocei la puişori şi apoi la porumbei. Alina 
alerga pe săltate de ici până colo și ear nu i se mai 
săturau ochii, iar nu mai găsia vorbe, ca să-și dea 
dragostea pe față. 

«Să-i vezi ciugulindu-și hrana, — grăi cocoana 
Elena, care cunoștea atât de bine mulțumirile vieții 
de la țară. — Ilie! — urmă apoi întorcându-se spre 
argatul curții. — Adă-le păsat! — Dacă nu mai ai, 
toacă în pripă știr și urzici, amestecă și opărește». 

Ilie alergă la bucătărie. Până una-alta cocoana 
Elena o duse pe fată la purceluși şi la vițelașii, pe care 
nu era chip să nu-i săruți în botișorul curat. 

Când ceilalți au sosit în poieniță, Alina ședea pe 
un buştean și le presăra — ici puișorilor sprinteni, 
colo boboceilor cu talpă lată păsatul şi țipa de bucurie 
când ei, din ce în ce mai îndrăzneți, luau hrana şi din 
palma ei cea mică. 

Ear bătrâna 'ntinerită ar fi stat până seară, dac’ ar 
mai fi putut zice, că nu e mare graba. 

Era sus de tot soarele când le-au aruncat în pripă 
una peste alta 'n car, cocoana Elena s'a aşezat în 
jetul înțepenit pe o targă şi au plecat la deal. — 
Alina mergea ici înaintea carului cu merinde, colo 
'n urma lui, când la dreapta tărgii cu jețul, când la 
stânga ei, oprindu-se mereu, ca să examineze mal O 
floare, mai un fluture, mai un gândăcel şi luând-o 
ear la fugă, ca să nu rămâie 'n urmă, şi întrebând la 
tot pasul pe oamenii dela targă: Ce-i asta? — Cum 
îi ziceţi? 


156) 


Cocoana Elena, înţepenită 'm jeţ, se simția ne- 
mângăiată, că nu poate să-i fie mereu aproape, își 
purta capul uitându-se mereu după dînsa. 

Carul cu merinde apucase departe înainte, ear nu 
mai era înse mare grabă, căci Alina era perdută ’n 
admirarea naturii. Dacă găsia ’n calea ei o floricică, 
nu se mulțumia s'o miroase, nici să-i vadă colorile, 
ci=i examina calicele şi corola, îi numera petalele, îi 
scruta staminele, îi căuta ovarul. Dacă prindea un 
fluture, îşi dedea seamă despre desemnul de pe 
aripile lui. Dacă dedea peste un gândăcel, îi examina 
mandibulele, tentaculele, toracele, aripile și picioarele. 
Mereu era cuprinsă de uimire şi încântată. Puteau să 
mai aştepte cei din poieniță. 

«Cocoană Mare !— Cocoană Mare! — strigă ea de- 
odată alergând spre targă cu pumnul încleştat. — 
Să vezi o minune, —o adevărată minune! De trei 
ori câte trei şi cu toate aceste numai șapte! — Ce e 
aceasta? — adăugă deschizând pumnul și arătând în 
palma ei un gândăcel rotund. 

«Gârgăriță e», — răspunse cocoana Elena pusă pe 
gânduri. 

«Da, gârgăriţă», — zise unul dintre purtătorii tărgii. 

«Gârgăriţă ca toate gârgărițele, gânganie afurisită b 
— zise şi cel-lalt. 

«Va să zică aşa e gârgărița, care mănâncă rodul? — 
grăi atunci Alina. — Să vezi, Cocoană Mare: uite, 
aripile sunt roşii. Sus la încheietura celor doaue aripi 
e un punct negru, jumătate pe una şi altă jumăta e 
pe cea-laltă. La mijlocul aripii de la dreapta e alt punct 
de aceea-şi mărime. Ear alt punct negru tot atât de mare 
e la mijlocul aripii de la stânga. Fac :rei puncte de 
aceea-şi mărime la egale depărtări. Așa-i ori nu-i aşa? 


ia 


„«Așa-i», — răspunse cocoana Elena, care văzuse "n 
viața ei mii de gârgărițe fără ca să fi numărat vre-odată 
punctele de pe aripile lor. 

«Mai sunt acum câte un punct mai mic la fie-care 
dintre capetele celor doaue aripi, — urmă Alina. — 
Uite : punctul mare de la mijloc și cele doaue mai mici 
ear fac trei; — trei pe aripa dela dreapta și ear trei 
pe cea de la stânga. De trei ori trei şi cu toate aceste 
numai șapte. Mai mult: fiind-că negru pe roșu nu iese 
bine la iveală, mai are pe botișor şi o pată albă». 

Cocoana Elena se uită când la gânganie, când la fată. 

«E în adever aşa și mă mir c'ai băgat-o de seamă, — 
grăi dînsa, — dar eu cred, că e o întâmplare». 

Alina clătină din cap. 

«Nu se poate, —o 'ncredință. — Așa e gârgărița, 
ori-și-care gârgăriță. Sunt fel de fel de fluturi, dar 
fluturii de acela-și fel sunt toți unul ca altul, cum 
florile de acela-și fel sunt una ca alta». 

«Aş'!— strigă cocoana Elena. — Dar găinile, rațele, 
porumbeii? dar trandafirii și garoafele ?» 

Alina rămase "ncurcată. 

«Apoi da! — zise ea. — Sub purtarea de grijă a 
omului multe se prefac, ori se dreg, ori se pocesc. Gâr- 
gărița îns2...). 

Cocoana Elena se ridică din jeț par” c'ar fi fost fată 
mare. 

«Să mai prindem o gârgărițţă, — grăi dinsa. — 
Niculae, Voicule, haid. — O gârgărițăb , 

Gârgărițele sunt însă gângănii afurisite, cum zisese 
Voicu: țara-i plină de ele, şi când cauţi, nu găsești 
nici una. 

Sus în poieniță merindea era descărcată, focul 
ardea pe pâlpăite, jăratecul era grămadă mare, puii 


152 


şi mieii steteau înţepeniţi în frigări, mișcarea şi 
aerul cel bun își cereau drepturile, ear stăpâna casei 
căuta pe aci prin apropiere o gârgăriță, cel puţin una. 

Cocoana Anica şi Zoe, care o știau pe aceasta cu 
deosebire stăruitoare asupra formelor de bună cu- 
viință, erau puse ’n cele din urmă pe gânduri. Una 
se temeă ca nu cumva să-i fi venit rău verișoarei sale 
prea obosite, ear cealaltă dedeă cu socoteală, că d-șoara 
din pension a făcut vre-o prostie, în urma căreia mătușa 
ei era nevoită să "'ntârzie. 

Iorgu, neliniștit atât de una, cât și de alta, şi-a cerut 
voie să plece în cele din urmă la vale și-a găsit pe mama 
lui sprintenă cum de mult n'o mai văzuse. 

Necăjită, că nici până la vârsta ei n'a ajuns să știe, 
cum sunt petele de pe aripile gârgăriței, necăjită, că 
„ici cei doi săteni nu ştiau, necăjită, că nu mai găsia 
nici o gârgăriță, ea umbla de ici până colo plecată spre 
pajiștea dela mărginea pădurii. 

«Ce este? — ce aţi perdut? ce căutaţi?) —- in- 
trebă Iorgu. 

«Lasă-mă *n pace! — răspunse ea. — Ia' — căutăm 
şi nu găsim. — Să spui tu: câte pete sunt pe aripile 
gârgăriţei ?» 

Iorgu abia-și mai putu stăpâni risul. 

«Șuu eu!? — răspunse el. — Cine-și mai bate capul 
cu asemenea amănunte ?» 

«Uite, fata asta», — grăi mama lui. 

Alina se simţia în mare strîmtorare. 

«Eu am găsit un gândăcel, care avea pe aripi de 
trei ori câte trei pete, — zise ea. — Cocoana Mare 
zice, că e gârgăriță, dar crede, că nu toate sunt așa». 

«N'aveţi să mai căutaţi, — grăi dinsul, — căci vă 
încredințez, că toate sunt la fel, Dealtminteri mă mir, 


153 


CĂ ai găsit aici una, căci gârgărițele n'au ce să caute 
aici. Locul lor e ’n vale, unde sunt florile, în care-și 
pun oauele. Căutaţi zadarnic — și, — adăugă, — sus 
ne așteaptă ceilalți. — Ia-ţi, mamă, locul în jeţ.» 

«Nu! — răspunse cocoana Elena plecând la deal. — 
Pot eu să merg și aşa». 

De geaba-i spusese el, că nu sunt pe acolo gârgărițe, 
căci ea ardea de dorință de a se 'ncredința cât mai 
curând, dacă are ori nu are Alina dreptate. 

Sosită deci în poieniță, ea întrebă mai pe unul, mai 
pe altul, dacă ştie ori nu câte pete are gârgărița pe 
aripi şi cum sunt ele așezate. Era un amănunt fără 
de 'nsemnătate, chiar lucru de ris, dar nici coconul 
Iancu, nici administratorul, nici revizorul școlar, 
nici subprefectul nu erau în stare să-i dea răspuns. 

«O, Doamne!— Ce te miri, Cocoană Mare!?— 
îi șopti Alina. — Sunt atâţi oameni, care văd în fiecare 
zi găini și mănâncă pui de găină și tot nu sunt în stare 
să spună, câte degete are găina. Ca să ştii, trebuie să 
te uiţi bine și să-ți dai seamă despre ceea ce vezi». 

«Așă e!— zise cocoana Elena în gândul ei. — Nu 
vede nimeni atât de bine ca fata aceasta». 

Așa zicea şi Iorgu aducându-și aminte de oarele 
plăcute, pe care le-a petrecut vorbindu-i despre să- 
mănături, despre plantaţiuni și despre tunderea 
pomilor. 

E lucru ştiut, cum calul scos din serviciul oștirii, 
auzind goarna, își ia zăbalele "n dinți şi aleargă să 
intre ?n front. Cam așa era și Iorgu când îl covirșiau 
slăbiciunile de gospodar. El nu se mai puteă despărți 
de copila, care nu numai vedea atât de bine, dar și 
asculta cu încordată luare aminte, înţelegea bine și 
avea inimă pentru toate. 


154 


— = 


~ —~ 


Părul pădureț, crescut în lărgime, are trunchiu 
drept şi coroană bine rotunjită şi deasă, frunziş 
luciu și floare multă ca numai puţini dintre pomi. 
Alina, ieşită 'n poieniță, o părăsi pe Cocoana Mare, 
de care se ținuse pân’ acum, şi alergă la perii acoperiţi 
de flori. 

Iorgu, fără ca să se gândească, se luă cu paşi larg 
călcați după ea. Sosind-o apoi, el începu să spună, 
cum e lemnul de păr, la ce poate să fie întrebuințat, 
cum perele pădurețe sunt bune nu numai pentru 
oţet, cişi poame uscate, ba păstrate 'n fân și un fruct 
cu gust plăcut, cum perii altoiţi în puieţi de pădureți 
sunt mai trainici decât alţii. 

«Ce frumos! — zise dînsa și acum — supărată că 
o slugă îi pofti la mâncare. 

In timpul prânzului Zoe era "n foarte bună dis- 
poziţiune, căci eră supărată. Nu era încă dumirită 
în ceeace priveşte complimentul ce-i făcuse Alina 
când a început să se simtă jignită de lipsa de sfială, 
cu care aceasta se ținea după stăpâna casei. Încă mai 
jignită s'a simțit când cocoana Elena, par'că numai 
de dragul Alinei a pus la cale servirea prânzului în 
poieniţă şi au rămas timp atât de îndelungat îm- 
preună. A rîs apoi când a venit vorba despre petele 
de pe aripile gârgăriței. Ce prostie! — S'a pus înse 
pe gânduri când l'a văzut pe Iorgu luându-se cu 
pași larg călcați după vecinica lui și vorbindu-i cu 
multă vioiciune despre ceva, numai ei ştiau despre-ce. 

Intorși deci la mâncare, el şi ea, nu mai erau pentru 
Zoe tot cei de mai nainte, și dama de societate, care 
vedea şi ea bine când era vorba de cele ce-o interesau, 
a 'nceput să examineaze pe Alina ca aceasta petele 


de pe aripile gârgăriţei. 


155 


«Are ceva fleacul acesta de fată! — își zicea. — 
Inaltă, subțirică, mlădioasă, încă nu pe deplin des- 
voltată, plină de duioşie... și ce ochi, ce gurițălb 

Femee trăită în lume şi plină de vlagă, examină- 
toarea îşi ascundea supărarea într'un fel de răsfățare, 
încât ochii tuturora erau îndreptați asupra ei, toți 
erau înveseliţi de glumele ei bine potrivite, 

Sănătoasă poftă de mâncare, mâncări multe, felu- 
rite şi una mai gustoasă decât ceea-laltă, băuturi bine 
alese şi pe deasupra şi veselia aproape sburdalnică: 
prânzul se prelungia şi ear se prelungiă. 

«Ce păcat!? — își zise Alina în cele din urmă. — 
Am venit noi aici numai ca să mâncăm !?» 

Perzându-și în cele din urmă răbdarea, ea se 
apropie de Iorgu şi arătă asupra unui arbore dela 
marginea pădurii. 

«Ce pom e acela?» — întrebă dinsa. 

«Nu e pom, domnişoară, ci copac,» — răspunse el 
tot pe glumite. 

«Așa e!— întîmpină dinsa.— Eu sunt atât de 
proastă! Pomi sunt numai aceia, care rodesc poame. 
Se zice: «Nici salcia pom, nici mojicul om.» Ce fel de 
copac e?» 

«E stejar, domnişoară, — răspunse el, — copacul 
care dă cel mai preţios lemn, şi tare, şi trainic». 

«Dar, uite, nu are frunzele ca alţi stejari, — grăi dinsa. 

Iorgu rămase cuprins de uimire oarecum respec- 
tuoasă. El ştia foarte bine, că stejarii sunt de mai 
multe feluri și că fiecare fel are frunza lui particulară, 
dar deosebirile sunt atât de nesemnate, încât e 
foarte greu să-ți dai seamă despre ele. i 

«A, domnişoară, — zise, — stejarii sunt de mai 
multe feluri: e tufan, e cer, e gârniță...» 


156 


nf Tr. - 


Zoe zîmbi cu răutate: aceasta era culmea! 

«Domnilor, doamnelor, domnișoarelor, — sunt aici 
şi doaue domnișoare foarte gentile,—strigă dînsa. — 
După ce ne vom fi făcut datoria către stomacurile 
noastre înfometate, să ne facem datoria şi către creerii 
noştri însetați de știință şi să rugăm pe stăpânul 
acestei încântătoare poienițe, —nu pot să zic al casei, 
să ne ţie o conferență asupra arborilor, copacilor şi 
pomilor ce ne 'mcungiură! 

Strigăte, hohote, veselie. Ridea până chiar şi Alina, 
care nu simţia înțepătura, ba ridea şi Iorgu, care o 
simţia. 

Nu s'a mai vorbit apoi nici despre gârgărițe, nici 
despre peri pădureţi, nici despre soiurile de stejar. 

Abia pe 'nserate, după ce s'au coborit cu toţii din 
poieniță şi se făceau pregătiri pentru cină, a venit 
ear vorba la slăbiciunile gospodăreşti. 

Coconul Iancu dăduse o raită prin pădure şi se 
încredințase, că ea e foarte frumoasă. — Pădure fără 
de uscături nu se poate. — Era deci hotărît să plece, 
căci avea treabă la Bucureşti şi era lună plină, deci 
cel mai plăcut drum. Cocoana Anica nu voia însă 
cu nici un preţ să plece. Doaue drumuri în aceea-şi zi 
erau pentru dînsa o prea mare oboseală. Voia femeea 
să-şi facă somnul în toată regula, şi ziua de Luni eră 
destul de lungă pentru ca să se poată întoarce. Sub- 
prefectul și revizorul şcolar, care n'aveau până acasă 
decât cale de vre-un ceas şi jumătate, mai puteau să 
stea. Zoe, venită cu Iorgu, tot cu el era vorba să se 
şi "ntoarcă, dar nu-i trecuse încă supărarea şi era în- 
cântată de idea unei călătorii pe lună. 

«Te iau eul) — strigă coconul Iancu — încântat şi 


el, — mai mult, se 'nțelege, de tovărășie decât de lună. 


157 


D-na Ionescu, în sfîrșit, venise cu gândul de a 
pleca Luni dimineața, dar se bucura că toată lumea 
e pornită să facă pe lună drumul pân’ acasă şi nu 
ținea să petreacă o noapte ’n casa fostului primar, 
unde erau pregătite toate pentru ea și pentru fiica ei. 

Se dedea deci zor cu cina, ca oamenii nici să nu 
întârzie, nici să nu plece nemâncați. 

«Iar mâncare! — îi zise Alina lui Iorgu. — Oamenii 
n'au aici altă treabă decât să mănânce. Se pierde tot 
timpul cu mâncarea când sunt atâtea de văzut). 

«Așa e, domnișoară, — răspunse el. — Pleci fără 
ca să fi văzut plantațiunile. Sunt foarte frumoase». 

«Dacă dumniata n'ai timp h — întimpină dînsa. 

«Eu? timp? — grăi dînsul atins. — D-ta ai dorit 
să mergem în poieniță». 

«Nu! — zise ea cuprinsă de mâhnire. — Am zis 
numai, că e frumos acolo, — și e frumos. — Cocoana 
Mare a dorit. 

«Ce e?— ce s'a întâmplat? — întrebă cocoana 
Elena, care îi văzuse uitându-se par'că supăraţi la ea. 

«Nimic, mamă, — îi răspunse el.— li vorbisem 
domnișoarei despre plantațiunile noastre și sunt 
mâhnit că pleacă fără ca să i-le fi arătat». 

Cocoana Elena îi aruncă o căutătură mustrătoare. 

«Ear — Iorgule!? — îi zise. — Pare-mi-se că dom- 
nişoara e mâhnită, — şi are toate dreptatea. — Dac’ 
ai zis, băiete, trebuia să şi faci. — N'ai să pleci, 
drăguță! — adăugă întorcându-se spre Alina. 

Ea se duse apoi la d-na Ionescu, care stetea de 
vorbă cu cocoana Anica, și-o rugă să mai rămâie, ca 
să plece împreună cu aceasta. 

«N'o să ne lași singure, nu-i aşa?» — închee dînsa. 

«Mamă dragă, — stărui și Alina, — era vorba să 


158 


DC 
——.._ 7 —— ————— 


plecăm âncă Sâmbătă, şi am pierdut jumătate de zi. 
Să câştigăm mâne, Luni, jumătatea aceasta». 

In gândul d-nei Ionescu jumătatea de Sâmbătă era 
câştigată și cea de Luni avea să fie perdută. — Ce nu 
face Însă mama pentru fata ei? — Nu-i rămânea decât 
să mai aducă şi jertva aceasta. 


V. 


Grea cumpănă. 

Seara, după ce a rămas singur, Iorgu se plimba 
neliniștit prin casă. 

Zoe, stăpână pe vorbele şi pe purtările ei, plecase 
veselă, amabilă, chiar afectuoasă, spuind mereu, cât 
de mult îi este coconului Iancu recunoscătoare pentru 
plăcerea de a face pe lună drumul până la Bucureşti. 
Mai nainte de a se fi urcat în trăsură a "'mbrățișat cu 
multă căldură pe d-na Ionescu și pe Alina zicându-le 
cu toată stăruința «La revedere 'n Bucureşti!» 

Faţă cu Iorgu ea a rămas rece, din adins înţepată. 

Aceasta eră ceeace-l neliniştia. 

Ea eră femee, în fața căreia numai de tot puţini 
dintre bărbaţi ar fi putut să rămâie reci. Mai era apoi 
şi călăuza lui în societatea bucureșteană şi se deprin- 
sese cu ea, încât adese-ori se simţia jignit, că dînsa-l 
ține la oarecare depărtare. Ştiind-o acum supărată, 
eră chiar mâhnit şi-şi făcea sie însu-și mărturisirea, 
că are slăbiciune pentru ea. 

Slăbiciune avea el şi pentru cea-laltă, dar cu totul 
altfel de slăbiciune. Erau doaue slăbiciuni, care puteau 
foarte bine să stea una lângă alta în acela-și suflet. 

De una se şi temea, iar de cea-laltă nu. 


159 


Zoe nu era numai deşteaptă, vicleană şi îndemâ- 
natică, ci și pătimașă: supărarea ei era mânie, ear 
mânia ei nu rămâneă stearpă. 

O vedea 'n fața lui vorbind acolo sus în poieniță 
despre (stomacul înfometat» şi despre «creerul în- 
setat» şi-i eră învederat, că nu pe el, ci pe cea-laltă e 
în adever supărată. 

«Eu sunt vinovat, —își zise, — dar, jignită ’n 
amorul ei propriu, pe copila aceea nevinovată n'are 
s'o ierte. — Rău, foarte rău a făcut mama, că nu le-a 
lăsat să plece!» 

Ii mai vorbise Zoe despre vecinica, și acum i se 
făcea negru în fața ochilor când își aducea aminte 
de ceea ce diînsa-i spusese fiind vorba de femea, pe 
care o compromiți. 

Temându-se de aceasta, — își dedea el silința să 
se ducă din ce în ce mai rar la Alina, Zisese el, ce-i 
drept, în o clipă de năvălnicie: «Noi suntem o lume 
pentru sine», dar mai ales acum, după ce se perduse 
oare-cum în viața bucureșteană, nu mai era în stare 
să zică tot așa. Ii sângera câte-odată inima gândindu-se, 
că el şi ea sunt din doaue lumi, care se duşmănesc, dar 
așa era: unii l-ar fi urgisit, ear alții ar fi rîs de el, 
dacă n'ar fi ținut seamă de aceasta. Urîtă lume, dar 
în ea avea să-și petreacă viața! 

Ii era frică de Zoe, se temea de gura ei cea rea, 
încât îl treceau din când în când năduselile, și toată 
noaptea s'a sbătut în culcușul lui gândindu-se, cum 
are s'o îmbuneze. 

Ce nu e 'n stare să născocească o femee ca dinsa 
când e stăpânită de mânie!? ; 

Dimineaţa s'a sculat cu toate aceste cu noaptea n 
cap, căci cocoana Anica ținea să ia o mică gustare și 


160 


să plece înainte de amiază-zi. Vorba era deci “să-și 
facă plimbarea prin livezi mai nainte de a se fi 
sculat dinsa. Cocoana Elena nu putea să-i lase sin- 
guri, şi era de sine înţeles, că d-na Ionescu trebuia 
să-i însoțească și ea. Caii erau deci înhămaţi, și trăsura 
aștepta la scară. 

Alina, încă de mult în picioare, se plimba posomo- 
rîtă prin curte. Ori-și-cât de frumos ar fi fost revăr- 
satul zorilor de zi, ea era supărată, că nu poate să facă 
plimbarea pe jos. 

Iorgu, buget la față, cu ochii umflați și cu gândul 
mereu la Zoe, ar fi dorit să n'o facă nici pe jos, nici 
în trăsură și nu era nici el în voie bună. 

Cocoana Elena, care durmise neobicinuit de bine 
și nu avuse de mult mulțumirile zorilor de zi, era 
înviorată, dar peste puțin, văzând feţele posomorite 
ale tinerilor, își mai încreţi şi ea sprâncenele. 

Singura voioasă era d-na Ionescu, care pe lângă 
toate celelalte se gândia și la partidele de maus, 
care-o așteptau după amiază-zi. S'a supărat însă și 
ea când Alina, care nu ştia încă să-și ascundă gân- 
durile, a spus oare-cum pe miorlăite, că ea ar face 
plimbarea mai bucuros pe jos. 

«Grabă mare nu-i, — zise ear cocoana Elena, — 
ca să nu rămâie capra și să rămâie varza, mergeţi voi 
tinerii pe jos, iar noi babele venim încetul cu încetul 
după vo», 

Așa a și rămas, dar tocmai aceasta i-a băgat în rea 
încurcătură. 

leșită abia între țarini, Alina l-a rugat pe Iorgu 
să-i arăte, cum înfrățește grâul. El, tot posomorit, a 

început să caute la dreapta și la stânga un fir de mai 
multe ori înfrățit, iar, după ce l-a găsit, l-a smuls 


161 


cu rădăcină cu tot, i-a arătat rădăcinile, a numărat 
frații. 

(Ştii că e bine! — îl întrerupse ea. — Eu credeam, 
că fie-care bob semănat dă câte un spic». 

«Dă, domnişoară, şi câte zece, ba chiar şi câte 
doaue-zeci), — o "'ncredință el. 

«Se poate!? — exclamă dinsa. — Dar, uite, nu e 
tot grâul înfrățit. 

Obrajii lui Iorgu iar se rumeniră şi ochii lui își 
luară obicinuita strălucire, 

«A! — grăi dînsul. — Aceasta atârnă de o mulțime 
de 'mpregiurări. Mai întâiu bobul de semânță trebue 
să fie sănătos şi bine desvoltat. Apoi pământul are să 
fie adânc arat şi fărămiţat». 

(Știu, — îl întrerupse ea. — Pentru-ca apa de 
ploaie să rămâie sub rădăcini și rădăcinile să se poată 
întinde mai ușor». 

El se uită mirat la ea. Işi aducea aminte, că i-a mai 
spus-o aceasta, şi era uimit, că dinsa n'a uitat-o. 

«Da !— urmă. — Mai rămâne ca pământul să conțină 
sărurile, de care grâul are nevoie, căci gunoiul nu 
numai hrănește, ci îi şi dă pământului căldură. Grâul 
numai acolo înfrățeşte, unde sunt date aceste con- 
dițiuni. Altfel lanul sunt firicele rare, subțirele, cu 
spicul mic, ba atins adeseori de fel de fel de boli. 

(E atât de frumoasă plugăria, — exclamă iar Alina. 
— De-ce nu le fac oamenii toate acesteb _ 

«Pentru-că sunt unii proști, alții nepăsători, tar alții 
leneși ori deprinși a se lăsa 'n voia lui Dumnezeu», 
— îi răspunse el. 

Trăsura apucase departe înainte. Cocoana Elena 
a oprit-o ?n cele din urmă şi se uita inapoi. li vedea 
vorbind cu vioiciune şi-ar fi dorit să ştie ce-şi Spun. 


162 


cc il e — —— 


«lorgule! — strigă dinsa. — Ce faceţi acolo?» 

«Venim! — Iată venim i» — răspunse Alina și porni 
în săltate după trăsură. 

După câţiva pași însă ea intră iar în lan şi smulse 
o buruiană spinoasă, care ieșia deasupra grâului. 

«Ce e aceasta?» — îl întrebă pe Iorgu. 

«E pălămidă, domnişoară, — răspunse el, — una 
din cele mai rele buruieni. — D-ta vezi, că giur- 
împregiur de ea grâul e rar şi slab. Vrea mizerabila 
să crească repede, să se facă mare şi ia toată 
hrana din pământ. Un adevărat hoț în mijlocul 
lanului». 

«Dar e multă! — strigă dînsa. — Uite colo și colo 
şi colo. De ce n'o stîrpesc oamenii !?» 

«Nu se poate! — grăi dînsul. — O pliveşte cine-o 
pliveşte, nu-i vorba, dar stârpirea ei e lucru de tot 
greu. Are, pe lângă toate celelalte, şi seminţe înaripate, 
pe care vântul le ia și le duce de ici până colo. In 
zadar plivesc eu, căci îmi vine semânța de la cei ce 
nu plivesc». 

«E foarte rău! — zise ea cuprinsă de indignaţiune. 
— Trebuie să plivească toți». 

«De trebuit ar trebui, — răspunse el rizând din 
toată inima, — dar numai puţini o şi fac». 

«Iorgule, veniți voi?) — strigă ear cocoana Elena. 

«Venim by — strigă şi Alina pornind iar fuga spre 
trăsură, 

Şi astă-dată se opri însă şi se plecă să ridice. 

«Bravo! — bravo! — strigă alergând din nou. — 
Iat-o! Am găsit-o! Cocoană Mare! Gârgăriţa! — 
Tot trei câte trei!) 

Sosită la trăsură, ea-i arătă cocoanei Elenei gân- 
gania cea minunată, 


163 


(Da, — zise aceasta. — Aşa este! — Trei-trei-trei.., 
depărtările par'că măsurate pe fir». 

«Dar aceasta nici nu e gârgăriță», — grăi Iorgu 
sosit și el la trăsură. 

«Gârgăriță, ori nu, — întimpină cocoana Elena, — 
fata are dreptate, —a văzut bine, a numărat bine, 
uite! — Trei mari, patru mici și cu toate aceste de 
trei ori câte trei», 

«Ori-şi-cum i-am zice, —adăugă Alina, —e o 
dovadă, că el are dreptate când zice, că natura nu 
stropește, nu mâzgăleşte, cî le așează toate cu măsură 
potrivită, simetric și armonios, ca să *ncânte vederea, 
— Uite! Se poate artă mai desăvârşită decât în aceste 
şapte pete și pata albă deasupra lor. — Puțin îmi 
pasă dacă e ori nu gârgăriţă». 

Iorgu se uită lung în ochii copilei. Vorbele «el are 
dreptate», îi sbârnâiau în ureche. Inţelegea atât de 
multe din ele şi știa acum de ce a zis ea, că cu el ar îi 
făcut bucuros o plimbare la Valea Boului. — Era 
înse acolo și muma sa, care n'a 'ntrebat — «cine — el?» 

«Adecă e un fel de gârgăriță, — grăi dinsul tur- 
burat. — Gârgărițele sunt de multe feluri, E gârgă- 
riță, care mănâncă mazărea, gârgăriță, care mănâncă 


A A 


lintea, chiar grâul e mâncat de un fel de gârgărițe». 

«Atunci sunt mari stricăciunile făcute de ele b — 
exclamă Alina. 

«Foarte mari, —o 'ncredința el. — Se 'ntâmplă 
adeseori dintr'o sută de kilograme de mazăre mâncate 
de gârgărițe nu mai rămân decât doauezeci. Opt-zeci 
la sută sunt pierdute». 

«Să le stîrpească by — strigă dinsa mâniată. 

«Nu ?nţeleg nici eu, de ce nu se iau măsuri), — 


adăuga cocoana Elena. 


164 


«E foarte greu, mamă, ca să nu zic peste putinţă, — 
răspunse el. -— Ii vorbiam tocmai, când steteam colo, 
domnișoarei despre stricăciunile făcute de pălămidă. 

«Dal — îl întrerupse Alina.—E foarte frumos, 
adecă foarte urit. — Sunt atât de proastă eul— 
Foarte urit e. Are semințe înaripate, pe care vântul 
le ia și le duce unde nu trebueb 

«(Ei bine! — domnişoară, — urmă el, — mizerabila 
aceasta sboară primăvara din floare "n floare și-și 
aşează oauele în ovarul florii. 

«Ai spus-o aceasta ieri, colo sus în apropierea poie- 
niţei», îl întrerupse iar Alina. 

«Da, domnișoară, — urmă el ear. — Deacolo, din 
ovarul plantei putere omenească nu e 'n stare să-l 
scoată», 

«Eară gârgăriță de la voi vine la noi ca pălămida».— 
adăugă Alina. 

«Care va să zică cu aceste vă petreceaţi voi timpul 
şi ne ţineţi pe noi în loc», — grăi cocoana Elena. 

«Da, Cocoană Mare! — o "mcredință Alina. — Nu 
poți să-ți închipuești, ce frumoasă e plugăria. E ce-va 
şi pentru femei. Eu, dac’ ași avea pământ...). 

Cocoana Elena se cobori din trăsură. 

«Să mergem, copii, — zise, — așa încet, că merg 
şi eu cu voi. Soarele se ridică, și Anica o să se supere, 
dacă nu mă găsește 'ntoarsă când se scoală». 

Iorgu era înse intrat în rîvna lui și peste puţin 
intră în lan și smulse ear o buruiană, apoi se 'ntoarse 
cu ea la Alina. 

«Uite, — îi zise, — ce floare frumoasă. Aceasta e 
una din cele mai spurcate buruieni, vestita neghină. 
Lasă că săcătueşte şi ea pământul — ca pălămida, 
dar semânța ei n'o mănâncă nici păsările, nici porcii 


165 


fiind-că e într'insa o otravă de tot rea. Mâncând pâne 
de grâu cu neghină, oamenii se "'mbolnăvesc, au 
spasmuri, ba pot chiar să moară», 

«Ear un lucru, pe care nu-l știam! — grăi cocoana 
Elena. — De aceea se zice că omul rău e ca neghina 
n grâu». 

«Are și ea semințe înaripate » — întrebă Alina. 

«Nu, — răspunse el. — Vântul scoate înse buruiana 
din rădăcini şi-o poartă de ici până colo scuturându-i 
semințele». 

_ «Să mergem, copii, că d-na Ionescu se plictisește așa 
singură ’n trăsură», — stărui din nou cocoana Elena. 

Işi mai iuțiră dar pașii. 

«Care va să zică vântul e și el dușman al omului, — 
zise Alina peste puţin. — Noi oamenii avem atât de 
mulți dușmani. Ici pălămidă, colo fel de fel de gâr- 
gărițe, din colo neghină, — câte mai și câte altele — 
tot dușmani răi. 

«Asta n'am putea s'o zicem, — îi răspunse Iorgu 
oprindu-se ear. — Ar trebui să zicem, că duşman a 
toate este omul, care mănâncă tot ceea-ce-i priiește și 
strîpeşte tot ceea-ce nu poate să-i fie de nici un folos. 
Trăiesc toate fiecare potrivit cu firea sa și 'n felul 
său. Dușman, când zici, la om te gândești, căci dușman 
omului numai alt om poate să-i fie, ba se 'ntâmplă, 
că cel mai aprig dușman să-și fie omul el însu-și sie». 

Alina se uită nedumirită la el. Era pentru dinsa 
prea adâncă filozofia aceasta. Nu "nţelegea, cum poate 
omul să-și fie sie însu-și dușman, 

«Așa e, drăguță, — o "'ncredință bătrâna, care o 
ştia chiar mai bine decât fiiul său — aceasta. — Slăbi- 
ciunile te fac pe tine însu-ți dușman al tău. Dar să 
mergem, căci începe să fie cald». 


166 


Ei îşi iuțiră ear pasul, Alina tot nu era însă dumirită. 
Ea avea o mulțime de slăbiciuni și toate aceste dedeau 
farmec vieţii sale. 

De o dată se opri 
de proastă! 

«Domnule Armaş! — strigă acum. — Ştiu! Duş- 


mani îşi sunt sie-și oamenii proști, leneși, nepăsători. 
Ei, bine! Dacă eu aşi fi Stat, ași lua tot pământul în 
stăpânirea mea şi nu le-aşi da din el decât acelora, 
care ară adânc și gunoiesc unde e nevoie, aleg numai 
semânță bună, stirpesc şi buruieni, și gârgărițe — şi 
să vezi c'ar fi bine şi foarte frumos. — E păcat să li-se 
lase pământ celor ce nu poartă grijă de el». 

Iorgu se uită ca omul, care-și vede gândurile, ear 
cocoana Elena era pornită sto 'mbrăţișeze şi să-i să- 
rute ochii amândoi, 

Acesta era gândul, de care a fost stăpânită ea toată 
viața ei, dar n'a ştiut să şi-l dea atât de deslușit pe 
faţă. Da! — E atât de mare multumirea de a osteni, 
ca să le vezi toate crescând și dând rod îmbelșugat. 
Nu e vrednic să stăpânească cel ce nu ţine să aibă 
mulțumirea aceasta. 

«Să grăbim, copii, că iată livedea e aci, — stărui 
dinsa iar, — şi mult să nu stăm, căci Anica se va fi 
sculat». 

Grăbia Iorgu, căci o vedea "n gândul lui pe cocoana 
Anica plimbându-se busumflată și ceea-ce încă mai 
mult îl zoria, o vedea spuindu-i Zoei, cum a trebuit 
să aştepte în vreme-ce el se plimba cu Alina pe cine 
ştie unde. Ori-şi-cât de mult ar fi grăbit înse, erau acolo 
multe de văzut, ea ardea de dorinţa de a fi dumirită 
despre toate, eară el era covîrșit de slăbiciunea dea i-le 
arăta și a i-le lămuri până ’n cele mai mici amănunte. 


şi iar îi veniasă zică: «Eu sunt atât 


167 


Aici era un măr şi colo un păr. Ea se uita la frunze 
şi constata deosebirile dintre ele. El îi arăta coaja de pe 
trunchiu şi de pe crăci, felul de a se desfăşura al co- 
roanei, al rămurelelor, al mugurilor, ba se cobora ’n 
pământ şi-o 'ncredinţa, că nici rădăcinile nu se 'ntind 
la fel, nici nu acelea-șisăruri le priesc şi de aceea se 
deosebesc și n ceea-ce privește lemnul şi rodul. 

Ea constata, că nici la peri nu sunt frunzele la fel. 
El se "'ntețea și-i vorbia despre soiurile de peri, despre 
nobilitarea prin transplantare, despre felurile de 
altoire, despre prepararea solului, 

Au urmat apoi prunii, cireşii, nucii, persecii, caişii 
de tot felul: putea soarele să se ridice, putea cocoana 
Anica să se plimbe, căci ei erau perduți amândoi ca 
beţivul, care zice mereu «Plec, iată plec! — dar bea 
înainte. 

Ceea-ce era mai rău, cocoana Elena nu-i zoria nici 
ea, căci mare îi era plăcerea, cu care-i vedea umblând 
de la pom la pom și bucurându-se de toate. 

«Mult e drăguță fata dumnitale, — îi zise "n cele 
din urmă d-nei Ionescu. — Așa eram și eu în tine- 
reţele mele: toate-mi furau ochii și mă "'ncântau. 

«E bună fată, — răspunse d-na Ionescu. — Sea- 
mănă cu răposatul ei tată. Așa mă plictisia şi el cu 
toate nimicurile, dar altfel era suflet de om». 

«Eu n'am avut parte, — grăi cocoana Elena. — Nu 
ne potriveam de loc la slăbiciuni. El cu totul alte 
mulțumiri căuta. — Copii! — strigă apoi călcându-și 
pe inimă. — O să fie destul pentru astăzi». 

Alina se 'ntoarse la ea ca copilul mustrat. 

(Ştiu că-ți pare rău. Imi pare şi mie, dar uite, soa- 
rele a trecut de mează-zi și 'ncepe să scapete», — ii 
zise și-o sărută pe amândoi obrajii curaţi și rumeni. 


168 


Iorgu, înalt, voinic şi "mbrăcat într'un frumos 
costum de catifea, stetea ca cioplit din piatră la o 
parte. 

«Să ne ierți, mamă, — zise peste puţin, — dar am 
uitat, că mătușa Anica aşteaptă». 

(Și e atât de frumos şi de bine aici», — adăugă 
Alina. 

«Frumoase le vezi tu în ochii tăi!) — zise cocoana 
Elena. 

«Frumoase, frumoase ! — Dar ce zice cocoana Anica 
şi ce va fi zicând Zoe!?) — își zise şi Iorgu, și iar 
îi sbârnâiau în ureche vorbele «stomac înfometat» și 
«creeri însetaţi». 

Auzind vorba «ochi», Alina tresări. 

«Ah! — exclamă cuprinsă de un fel de extaz. Ştiu 
acum! Inţeleg! — Nu e gârgăriţă: e ochiul lui Dum- 
nezeu! Ce minunat! — Cele trei câte trei pete sunt 
triunghiul ce se află deasupra sfintei treimi, în mijlocul 
căruia stă ochiul, care le vede toate». 

Iorgu, cocoana Elena, până chiar şi d-na Ionescu 
se uitară cu un fel de spaimă la ea. Nu se puteau 
desmetici, cum a ajuns aşa ca din senin să se 'ntoarcă 
la gârgăriță. 

«Aşa e, fată, — grăi "n cele din urmă d-na Ionescu; 
— poporul ochiul lui Dumnezeu îi zice». 

«Da! — grăi și cocoana Elena. — Acum îmi aduc 
aminte, că așa-i zic țăranii, dar nu mi-ar fi trecut 
niciodată prin minte, de ce anume îi zic aşa» 

Nu-i mai sbârnâiau acum nici lui Iorgu n ureche 
vorbele rostite de Zoe. 

«In adevăr admirabilă numire | — zise el pe șoptite. 

«Draga mamii b — şopti și d-na Ionescu şi-şi sărută 
şi ea fata. 


169 


VI. 


Sbuciumări și iar sbuciumări. 

Se sbuciuma Zoe, se sbuciuma Iorgu, chiar şi 
Alina se sbuciuma. 

„Plecând la București, cocoana Anica n'a voit cu 
nici un preţ să ia locul de la dreapta ’n fundul trăsurii, 
căci era mai de casă și locul de la dreapta i-se cuvenia 
d-nei Ionescu, oaspele familiei. 

Alina ţinea și ea cu orice preţ să se urce pe capră, 
de unde vedea mai bine, —altă supărare pentru 
mama ei. 

«Urcă-te, drăguță, urcă-te! — Așa făceam și eu la 
vîrsta ta chiar și când era şi pentru mine loc în 
fundul trăsurii». 

Bine nu era înse s'o facă. 

Ştie adecă ori-şi-cine, care a călătorit în trăsură, 
că nimic nu-l face pe om atât de gânditor ca mișcarea 
mereu legănată. Cu cât mai repede înaintează trăsura, 
cu atât mai viuă e desfășurarea gândurilor. Dac’ ar 
fi rămas pe scăuneș, ar fi fost nevoită să bage de 
seamă la tot ceea ce face, să asculte ceea ce vorbesc 
cele doaue cocoane, să dea câte o dată răspuns ori să 
facă vre-o "ntrebare. Acolo sus pe capră, lângă mus- 
calul acela spân, era numai ea singură și-o luau gân- 
durile de nu mai putea să știe, unde au s'o ducă. 

Era obosită. Luând ziua bună de la Cocoana Mare 
şi de la Iorgu, s'a mai şi 'nduioșat. După plecare s'a 
uitat înapoi spre munții din fundul văii, spre poieniţă, 
spre lanuri şi spre livezi și s'a 'ntristat — gândindu-se, 
că n'are, poate, să le mai vadă nici o dată, nici o dată. 
Acum, abia acum înțelegea, că sunt în adevăr slăbi- 
ciuni, care-l fac pe om dușman șie-și, şi nu mai vedea 


170 


TTL CTT A 


nici ciocârliile ce se 'nalță cântând în văzduh, nici 
cocostârcii ce se plimbau cu pași chibzuiți prin lanuri 
vânând hrană pentru puişori lor, nici mieluşeii dră- 
gălaşi ce alergau sburdând după mumele lor. Ochii 
ei, care alte dăți le vedeau toate atât de frumoase, 
acum erau, par'că, lipsiţi de lumină. Lume era pentru 
ea numai ceea ce i se petrecea ’n suflet. Ştiuse mai 
nainte, ear acum şi simția, că sunt doaue lumi, care 
se duşmănesc, şi se căia de a fi făcut plimbarea la 
Valea Boului, îşi făcea mustrări din ce în ce mai 
aspre pentru purtările ei uşuratece, în adevăr copi- 
răleşti. 

Era sfîrşită copilăria ei! 

O desvinovăţire tot găsia: îi zisese şi el, că nu poate 
să nu se ducă, dacă Cocoana Mare, chiar ea, le-a 
poftit pe dînsa și pe mama ei. 

Săracul de el! Pus alăturea cu cel-lalt, îl vedea atât 
de prăpădit, încât îi venia să fugă când de el, când 
după el. 

In zadar! — Femee era și dînsa, şi poruncile firii 
sunt neînduplecate. 

«Ce mai faci tu, fată?» — o 'ntrebă d-na Ionescu 
într'un târziu. 

«E aici bine şi frumos, mamă dragă» — răspunse 
ea cu glas tânguios. 

Tot aşa ar fi răspuns şi Iorgu, dacă mumă-sa i-ar 
fi pus aceea-şi întrebare, 

Cocoana Elena însă nu-l întreba pe el, ci pe sine 
însa-şi se scruta, ce mai face. 

Trăise doaue zile de 'nviorare, pe care nu le-ar fi 
crezut mai nainte cu putință, și se simţia acum, 
după toate ostănelile, atât de bine, încât ar fi vrut 
să "mbrățișeze pe toată lumea. 


171 


«A fost bine și frumos! — zise ea după ce ei ră- 
maseră amândoi. 

«Bunătatea ta neasemănată le-a făcut aşi), — 
răspunse Iorgu sărutându-i mâna. 

«Ai fost cu minte tu, — întimpină dînsa săru- 
tându-l pe frunte. — Tot aşa să fiu!) 

«Mă tem înse, ca nu cumva să te fi obosit prea 
mult», — grăi dînsul. 

«De loc! — îl încredință ea. — Asta e ceea ce mă 
miră și mă bucură. — De mult, foarte de mult nu 
m'am simțit atât de bine ca acum. Mi s'au desmorțit 
toate, și par'că lumea întreagă îmi rîde 'nveselită. 
— Ei! — urmă peste puţin. — Ai văzut-o pe Zoe?) 

«Da, — răspunse Iorgu, — par'că era cam supă- 
rată la plecare». 

4Şi!? — grăi bătrâna. — Ea se supără și tot ea se 
şi 'mpacă!— E alta. — După felul, în care i-a zis 
d-nei Ionescu «La revedere 'n București» mi se pare, 
că se așteaptă, ca aceasta să-i facă vizita de rigoare. 
Nu se poate, lorgule! D-na Ionescu e mai în vîrstă 
şi femee cu rost. Vizita are s'o facă Zoe. O să i-o 
spun aceasta d-nei Ionescu îndată ce mă întorc. 
Dacă-i face Zoe vizita, are s'o întoarcă, dar fata n'are 
să şi-o ia cu dînsa. N'are ce să caute aceasta acolo. 
lar dacă Zoe așteaptă, — basta! — cu atât mai 
bine h» 

Pe lorgu îl trecură recorile. 

Aceasta nu putea decât s'o întețească pe Zoe, 

Trebuia neapărat să grăbească la București, ca s'o 
vadă mai nainte de a-se fi întâlnit ea cu cocoana 
Anica. A 

A şi plecat apoi după vre-un ceas — tot singur — 
ca Alina pe capră — mânându-și caii, care mergeau 


172 


de capul lor, căci capul lui, plin de altele, era pierdut 
pentru ei. 

Un simțământ de răspundere grea îl apăsa. Ii era 
par'că săvirşise o faptă nelegiuită, pentru care altul 
fusese osândit, şi alerga la judecători, ca să-și măr- 


turisească vinovăția şi să se dea legat — mai nainte 


de a fi prea târziu. 

Nu făcuse Zoe nimic, dar el ştiă ce poate ea şi ce 
e'n stare a face când se îndârjeşte, şi dacă "n locul ei 
ar fi fost un bărbat, i-ar fi căutat pricină, ca să-l 
provoace și să-i sboare creerii. Ea era însă femee, 
şi nu rămânea decât să facă tot ceea ce omeneşte e cu 
putinţă, ca să-i potolească mânia. 

Se umili, dar își făcea datoria de apărător al ne- 
vinovăţiei. 

Dacă de o rudă apropiată, de sora, de logodnica, 
dacă chiar de soţia sa ar fi fost vorba, el nu s'ar 
fi simțit mai mult îndemnat a-și face datoria 
aceasta. 

Sosit acasă, primul drum i-a fost la d-na Ionescu 
să afle cum au făcut călătoria, și să-i spună, că mama 
sa se va întoarce peste doaue-trei zile şi doreşte să-i 
vorbească. 

A găsit pe Alina, ca de obiceiu, singură, dar cu 
totul schimbată. 

«Mama a plecat de acasă. Sunt singură, — îi zise 
ea întrun ton rece—par'că ar fi voit să mai adauge — 
«şi te rog să pleci. 

Nu era nevoie de adausul acesta, căci el ştia chiar 
mai bine decât dînsa, că așa trebuie să facă. 

«Vă rog să spuneţi d-nei Ionescu sărutări de mâni 
din partea mea şi multe complimente din partea 
mamei, care o roagă s'o aştepte Mercuri, cel mai 


173 


târziu Joi, căci doreşte să-i vorbească», — grăi dînsul 
intr un ton ceremonios. 

«Da, domnule Armaş», răspunse ea. 

El stete puţin pe gânduri. 

«Eu, domnişoară, — zise apoi, —am să vă mul- 
țumesc pentru zilele bune, pe care i le-aţi făcut 
mamei. De mult, foarte de mult acum n'am mai 
văzut-o atât de înviorată ca acuma». 

«0, Doamne! — răspunse ea. — Dar ce-am făcut 
eu? ly 

«Nimic din adins! — întimpină el, — nimic și toc- 
mai de aceea i-ai deschis inima şi-ai înveselit-o. 
Incă odată mulțumirile mele! repetă, apoi se 'n- 
chină de plecare, îi întinse mâna, luă, ca alte dăți, 
mâna ei în amândoaue ale sale, dar acum o și ridică 
spre sine, ca să pună pe ea o sărutare. 

Alina tresări și-și retrase mâna ca din apă ferbinte. 

«Ce-am ajuns eu, Doamne!) —se tângui apoi, 
după-ce rămase iar singură, 

Iar el, ieşi în stradă, își răsuci de câte-va ori mustaţa 
şi o luă spre Zoe. 

Sunând, a ieșit feciorul să-i spună, că coconița 
nu-i acasă. 

Iorgu ear își răsuci mustața, îşi dete biletul de 
vizită şi se uită în fața feciorului. Nu se mai îndoia, 
că el nu spune adevărul, că dînsa nu vrea să-l pri- 
mească, şi-i venia să intre dând năvală. Se stăpâni 
înse. Mai era și un alt-fel de năvală. 

«Să spui, — zise, — coconiţei, că am să viu mâne 
înainte de amiază-zi). 

«Să mai aibă acum îndrăsneala de a-mi trimite vorba Pi 
că nu se află acasă!» — îşi zise plecând — el singur 
nu ştia unde, — așa ca să nu stea într'un loc. 


174 


Unde a fost ea după ce s'a întors acasă? cu cine 
s'a întâlnit? ce a spus despre ziua petrecută la Valea 
Boului? — Aceste erau întrebările, care-l frământau, 
încât se feria ca nu cum-va să-i iasă în cale vre-unul 
dintre prietenii săi, care l-ar fi întrebat, ce mai face, 
iar acasă îi era silă să se ducă și astfel umbla prin 
străzile mai dosnice fără de nici un ţel. 

Dar dacă ea nici nu se gândia să facă de ce el se 
temea atât de mult? 

De câte-ori era ispitit să-şi pună şi întrebarea 
aceasta, îi sbârnâiau vorbele ei în ureche și-o vedea 
înțepată la plecarea ei dela Valea Boului. Nu mai 
rămânea decât să-i mai spună şi cocoana Anica, cum 
a aşteptat și-a tot aşteptat în vreme ce ei se plimbau 
— aşa singuri — pe cine ştie unde. 

Trebuia neapărat s'o vadă pe Zoe mai nainte 
de a se fi 'ntâlnit ea cu cocoana Anica, — şi grea i-a 
fost noaptea, nu mai puţin grea dimineaţa zilei de 
Marţi. 

Pe la zece el a sunat la ușa Zoei. 

Acum n'a mai ieşit feciorul, ci fata din casă şi 
i-a spus, că coconița nu s'a sculat âncă. 

Pe Iorgu îl trecură ear răcorile. 

«Am să aștept,— zise răsucindu-și mustața și intră, 
își scoase pardesiul, trecii în salon și se așeză ca 
înfipt pe cel mai apropiat dintre scaune. 

Acolo a rămas apoi din ce în ce mai îndârțit şi 
uitându-se din ce în ce mai des la ceasornic. S'au 
făcut zece şi jumătate, un-spre-zece fără un sfert, 
un-spre-zece în cap. El răsufla câte odată din greu, 
își răsucia mustața, rostia printre dinți vorbele: 
«Du mein lieber Gott» — dar şedea înfipt pe scaun, 

Pe la un-spre-zece și jumătate, în sfîrşit, Linica a 


175 


venit să-i spună, că coconița s'a sculat, dar se gă- 
teşte, 

sAoleub — zise Iorgu în gândul lui. Mai așteptase 
el, ca ea să se gătească, și ştia cât o să aştepte. 

«Dar, — adăugă Linica, — dacă sunteți cum-va gră- 
bit, coconița m'a însărcinat să vă spun, că vă aşteaptă 
în camera de toaletă». 

Iorgu se saltă în picioare par'c'ar fi fost aşezat 
pe arcuri. 

Zoe era îmbrăcată, foarte bine îmbrăcată, s'ar 
putea zice chiar gătită, nu înse pentru salon, ci 
pentru acolo, unde se afla, și-i şedea bine găteala, — 
poate chiar mai bine decât cea de salon. 

Indeosebi Iorgu aşa n'o mai văzuse şi, ajuns în 
faţa ei, nu mai ştia de ce a venit. 

Ştia însă ea nu numai ce gândește, ci și ce are să-i 
spună. 

«Mă iartă, — zise întinzându-i mâna ei bine îngri- 
jită, — că te-am făcut să aștepți atât de mult. 

«Nu înse în zadar; ești prea bună,» — răspunse el 
Şi-i sărută mâna. 

Ea nici nu tresări, nici nu şi-o retrase. Era încă 
de mult obicinuită cu așa ceva. 

«M'am culcat aseară târziu, — urmă dînsa, — iar 
proasta asta de Linica n'a îndrăsnit să-mi spună, 
că aștepți. — Şezi, lorgule, — adăugă așezându-se pe 
canapea şi poftindu-l pe scaunul din apropierea ei. — 
Vei fi aflat, poate, de prin gazete, că bunul nostru 
prieten Philippart pleacă peste câte-va săptămâni, 
ca să angajeze și capitaluri franceze pentru marea 
întreprindere de la Baia de Aramă. Prinţul a dat o 
masă de adio în onoarea lui şi am fost poftită şi eu 
— ca acţionară, Era lume multă, animaţiune mare și 


176 


am stat până după miezul nopţii! — Dar tu vei fi 
având ceva grabnic...» 

«Nu! — răspunse el. — Doriam numai să văd, cum 
te-ai întors şi cum te simți după ziua de alaltă-ieri. 

«Iși mulțumesc, — întimpină dînsa. — Foarte bine. 
A fost o zi de tot plăcută. Păcat că n'a fost mai lungă. 
Tant! Elen o fi cam obosită. Teamă mi-e să nu fie 
prea multă osteneala ce şi-a dat cu noi. 

«De loc! — grăi Iorgu înveselit, că poate să spună 
ceea ce doria. — Ieri dimineață a mai făcut cu noi 
şi cu d-na Ionescu o plimbare pe la ţarini și prin 
livezi, şi-am lăsat-o la plecarea mea în foarte bună 
dispozițiune». 

«Ah! — exclamă Zoe. — E plimbarea, pe care do- 
riam s'o fac eu. Noi femeile, cele mai multe, ba ași 
putea să zic toate, avem o slăbiciune firească pentru 
toate cele ce se petrec în natură. Îndeosebi la mine 
slăbiciunea aceasta e un fel de manie. Sunt în stare 
să alerg ziua întreagă pe câmp şi prin păduri și nu-mi 
închipuiesc viață mai fericită decât cea petrecută 
la ţară. — Indeosebi semănăturile și plantațiunile 
tale trebue să fie foarte frumoase». 

«N'ai decât să vrei şi ne vei face mamei și mie o mare 


bucurie venind să le vezi», — o încredinţă Iorgu. 
«Am să profit!— răspunse ea. — Chiar în -cu- 
rând. — Să nu uiţi ce-ai zis acum». 


«Pentru mine, — grăi dînsul, —nu poate să fie 
mulțumire mai mare decât să arăt ceea ce am făcut 
și să spun ceea ce mai am de gând să fac». 

«Aceasta am văzut-o şi-o înțeleg, — zise ea. — 
Stăruința, cu care îi dedeai domnișoarei Ionescu 
explicațiuni, e dovadă, că-ți face plăcere ori-și-cine, 
care-ţi cere lămuriri». 


RI, 


„Lui Iorgu îi trecu un fel de junghiu prin inimă 
când ea aduse vorba de Alina, şi el se uită în faţa 
ei cu oare-care frică — dacă nu cum-va se oglindește 
în ea vre-o trăsătură de ironie. 

«Aşa e!— zise apoi. — Păcatul tuturor celor ce 
fac ori știu câte ce-va. 

«E gentilă domnișoara Ionescu, — adăugă Zoe. — 
Plină de viață și de interes pentru toate, — încă 
copil la vârsta ei. Mi-o închipuisem cu totul altfel». 

«Nu uita, că e elevă, încă elevă», —stărui Iorgu. 

«Aș'! — întimpină Zoe. — Nu toate elevele sunt 
ca ea. Cele mai multe sunt drăcoaice. — Dînsa e 
fiica d-nei Ionescu, —o damă foarte bine, așezată, 
totdeauna la locul ei,— societate cu deosebire plăcută», 

Iorgu, zăpăcit, nu se putea desmetici. 

Erau numai ei amândoi, şi ar fi voit să-i sărute 
ear mâna și să-i ceară iertare pentru gândurile rele 
ce-şi făcuse despre dînsa. Ar fi și făcut-o, dacă nu 
şi-ar fi adus aminte de cele spuse de mamă-sa în 
ceea ce privește vizitele. 

Nu avea mama lui dreptate, dar ea era mama lui, 
şi nici cu gândul nu putea el să se abată de la cele 
voite de ea. 

Atât era de pătruns de înțelepciunea Zoei și de 
multa ei bunătate de inimă, încât era nemângâiat, 
că nu poate să-i zică: (Şi mama e de părerea ta în 
ceea ce privește pe d-na Ionescu și de aceea nu aș= 
tepta să vie dînsa la tine, ci du-te tu la ea». 

«Da! — îşi zise, — în acest trup cu forme atât de 
desăvârşite numai asemenca suflet poate să sălăş- 
luiască i» J $ 

Ințelegea acum şi admirațiunea, pe care o aveau 
atât de mulți pentru dînsa, 


178 


Deşi toate acestea s'au desfășurat în puţine cipe 
în sufletul lui, dintr'o singură căutătură, şi, multu- 
mită de sine însa-și, ea schimbă vorba. 

“Tant” Elen când se 'ntoarce ?» — întrebă. 

«Mâne mă duc s'o iau, — răspunse el, —și dacă 
nu vine chiar mâne, o să ne întoarcem poimâne». 

«Ce păcat! — oftă dînsa. — Ar fi fost atât de fru- 
mos să mă duci iar cu tine». 

«Vino bb — exclamă el înveselit. 

«Nu se poatel—răspunse ea— O zi, doaue, poate 
chiar trei trebuie neapărat să mai rămân la Bucu- 
rești». 

«De ce, mă rog? 

Ea dete din umeri și stete puţin pe gânduri. 

«Tot pentru cuvântul, pentru care am fost nevoită 
să plec de la Valea Boului mai nainte de a fi dorit 
şi cam supărată), — grăi dinsa. 

Iorgu ear se turbură. 

«Nu pot să-mi dau seama», — zise. 

Ea rămase ear gânditoare. 

«Pot să mă razem pe discrețiunea ta», — grăi apoi. 

«Eşti femee şi eu sunt bărbat: mă superi stând la 
îndoială». 

«Şezi ici lângă mine, —îi zise ea vorbind mai 
încet și arătându-i loc pe canapea. — Îţi spusei, — 
urmă apoi, — că Philippart pleacă. Trebuie neapărat 
să am mai nainte de a fi plecat o 'ntâlnire cu el». 

Iorgu, foarte neplăcut atins, ar fi voit să se scoale 
şi să se așeze iar pe scaun. Auzise prea adese-ori vor- 

indu-se despre legăturile ei cu Philippart, și îi era 
oare-cum silă să mai asculte şi explicaţiunile ei— fără 
îndoială mărturisiri indiscrete. Era înse osândit să 
le asculte. 


179 


«Philippart, străin, nu are legături în țară, — urmă 
ea rostind vorbele răspicat. — Prințul a trăit mai 
mult în străinătate și are puţine legături. Având eu 
multe legături în societatea bucureșteană, am luat 
înțelegere cu dinșii, și cele mai multe din acţiunile 
întreprinderii au fost plasate de mine. — Ţi-o spun 
aceasta ţie, vărul şi bunul meu prieten, — urmă ea, — 
pe deplin încredințată, că de la tine n'o să afle nimeni, 
chiar nici Tant’ Elen». 

El se uită iar cuprins de admiraţiune la ea și-i 
întinse mâna gata de a i se lega cu jurământ. 

Ea-i luă mâna și i-o strînse cu toată căldura și ră- 
mase țiind-o. 

«Dacă m'ași fi îndoit câtu-și de puțin, nu ţi-ași fi 
spus-o cum n'am mai spus-o nimănui, deşi aşi fi 
avut multe şi puternice cuvinte de a o spune, — 
urmă ea. — 'Țineam însă, ca tu, mai ales tu să ştii 
de ce trebuie neapărat să-i vorbesc mai nainte de 
a fi plecat». 

«ţi mulțumesc pentru încredere. — grăi dinsul şi 
iar îi sărută mâna, — odată și încă odată. — Eşti 
un adevărat bărbat!» 

«Ba sunt femee, femee slabă, — răspunse ea cu- 
prinsă de înduioșare, — o biată femee, care nu știe 
ce să facă cu sine însa-ș:). 

Iorgu era om în carne și în oase, iar carnea strá- 
bătută 'n lung şi 'n lat de sânge cald e isvor de ispite 
şi de rele îndemnuri. 

"Nu! mama lui nu avea dreptate, dar el era fiul ei 
şi trebuia să ţină seamă de slăbiciunile ei şi era timpul 
să plece. > 

«Când mai vii, lorgule?» — întrebă dînsa ortând. 

«Îndată după întoarcerea mea», — răspunse el. 


180 


Peste puţin apoi, când feciorul ieşit ear la iveală îi 
ținea pardesiul, dînsa își deschise ear ușa, scoase 
capul ei cel frumos prin crăpătura uşii Şi strigă: 
«lorgule, spune d-nei Ionesca multe complimente 
din partea mea. Și domnişoarei, — lorgule b — adaugă 


peste puţin. 
VII. 


Omul nu cu ochii, ci cu mintea vede, şi ori-şi-cât 
de bine ar fi deschişi ochii, dacă mintea nu e limpede, 
toate pătrund alandala şi pocite 'n suflet. Tot astfel nu 
numai ea însa-şi prin sine aude urechea. I s'a părut lui 
Iorgu, că era oare-care ironie în vorbele rostite de Zoe 
cu căpşorul scos prin crăpătura ușii, dar i s'a părut 
numai, chiar şi aceasta pe o clipă. In clipa următoare 
el era pătruns de datoria de a face serviciul de posta- 
lion ducându-i d-nei Ionescu multele complimente. 

Deocamdată trebuia să treacă pe la tribunal, ca să 
vadă ce mai e pe acolo şi să-şi facă rosturile pentru 
ziua de mâne, când urma să plece la moșie, ca s'o 
aducă pe mumă-sa, ba — poate — și pentru cea de 
pormâne. 

Scăpând de la tribunal, s'a dus la antreprenorul, cu 
care luase înţelegere pentru reparaturile de la casele 
boiereşti şi pentru zidirile din nou, pentru care pla- 
nurile erau gata şi rămânea să se aleagă locul bine po- 
trivit. Iorgu ar fi dorit, ca alegerea aceasta să se facă 
fie ziua următoare, fie Joi, iar antreprenorul nu putea 
să iasă la Valea Boului decât Duminecă. 

Vorba era de grajduri pentru cai, pentru boi de jug, 
pentru vaci, pentru viței şi de cotețe pentru porcii de 
îngrăşat și pentru cei de prăsilă, de șoproane şi de un 


ISI 


grănar, — toate cum un adevărat agronom știe să si le’ 
chibzuiască. i “ 

“zospodar cu rost, Iorgu luase hotărîrea de a-și arde 
cărămida chiar în apropierea curții, și'n timpul iernii 
iucraseră oamenii la curățirea pădurii tăind copacii 
însemnați de el. Lemne pentru arderea cărămizii erau 
deci destule, și rămânea numai să se hotărască locul, 
unde are să se facă cuptoarele de cărămidă pentru ca 
să fie cărate lemnele acolo. Luase înțelegere cu nişte 
Bulgari, ca să-i facă ei cărămida. S'a dus și pe la ei, ca 
să vie deodată cu antreprenorul. 

Mai avea apoi, cea mai grea parte a treburilor, să 
treacă și pe la Zerlendi. 

Inginerul hotarnic lucrase cu multe întreruperi, dar 
zicea, că e—chip—gata cu măsurătorile, mai rămânea 
numai să se facă adunarea la fața locului a vecinilor 
pentru-ca să se poată face autentificarea planului. 
Lucru foarte greu. Odată lipsiau unii, altă dată alții, 
Se amâna deci realizarea împrumutului la Creditul 
fonciar, ear până la seceriș mai era mult și contul cu- 
rent la Zerlendi era pe sfârşite. 

Unde îi mai rămânea lui Iorgu cap și pentru ser- 
vicii de poștalion!?. 

Mai erau apo' și altele. 

Sârbii şi Muntenegrenii porniseră, precum zisese 
maiorul Catargiu, răsboiul şi prin ţară treceau zi și 
noapte ofițeri și voluntari din Rusia în haine civile, 
ca să le vie înt;'ajutor și să le ducă arme și muniţiuni. 
In ţară agitaţiunile erau din ce în ce mai întețite, Petre 
Grădişteanu cutriera mahalalele și ciomăgașii lui Popa 
Tache steteau în toate colțurile la pândă, ca să se'n- 
caiere cu cetele roşiilor. Acesta e timpul, când bine 
știutul Orășanu la Iordache, în centrul acțiunii, a făcut 


182 


din tuică «idee», din vin «pricină», din mititei «plebei», 
din trandafiri «patricieni»; din fleică «inocentă» și tot aşa 
înainte, ca albii să nu mai ştie cum să-și comandeze 
«porția», nici cum să-şi închee «protocolul». 

Coconul Mitică de la Creditul fonciar, fiind şi om 
politic, nu mai avea dar timp pentru mijlociri bine- 
voitoate. L'a căutat Iorgu în trei rânduri și n'a putut 
să-l prindă, ear Zerlendi stetea pe gânduri. 

Lucrările începute trebuiau cu toate acestea să fie 
scoase la capăt, căci amânarea lor era împreunată cu 
perderi mari. 

Iorgu s'a'ntors dar cam ploat la Valea Boului, unde 
Duminecă nu putea să se'ntoarcă cu mâna goală. Ii 
era par'că toate i se pun înprotivă, dar îşi făcea din 
când în când și câte o mustrare, căci «sezonul», care 
acum era pe sfirșite, îi încurcase socotelile, încât me- 
reu își aducea aminte de deosebirea, pe care coconul 
Iancu 'Talpă o făcuse între socoteala negoțătorească 
şi cea boierească. 

Intors la Valea Boului, el ear era 'n voie bună. A 
găsit-o pe cocoana Elena tot veselă; ba, după-ce i-a 
spus, că el Duminecă ear trebuie să vie, dînsa s'a răs- 
gândit şi-a zis că are să mai stee pân'atunci la moșie, 
unde se simția atât de bine. Avea Iorgu cuvinte de a 
nu se bucura de aceasta, dar ea îi era mamă și nu 
putea s'o mâhnească, ? 

Cu atât mai grăbit era să se'ntoarcă la Bucureşti 
pentru-ca să-și facă rost de bani pentru Duminecă. 

«lorgule,— îi zise cocoana Elena la plecare.— Eu mai 
stau până Duminecă. Luni mă'ntore şi abia Marţi o 
s'o pot vedea pe d-na Ionescu. Te pomeneşti, că până 
atunci ea se duce la Zoe. Du-te dar chiar azi şi-i spune, 
c'o rog să nu se ducă mai nainte de a ne fi văzut». 


183 


Pe lorgu-l cuprinse un fel de ameţeală, 

«Da! mamă», — zise și le dete biciu cailor. 

Nu era el acum numai ploat, ci Și uluit în puterea 
cuvîntului. 

Să se ducă să spună multe complimente din partea 
Zoei şi tot atunci să mai spună și că n'are să-i facă 
vizită aceleia-şi Zoe. 

Nu-i erau lui destule cele-lalte: trebuia să mai cadă 
și asta pe capul lui!?. 

Era peste putință, ca el să le facă amândoue: ori 
una, ori alta! 

Nu! Alegere nu-i rămânea. 

Mama lui ear n'avea dreptate. Vorba nu era numai 
de vîrstă, ci și de stare, de rang, de posițiune socială. 
Cine era Zoe și cine doamna Ionescu. Trebuia cu 
toate aceste să facă ceea ce i-a zis muma sa. 

Cum se uita atunci în ochii Zoei!? 

Era un lucru de nimic, încât îți venia să râzi, ear lui 
îi venia să plece de la Bucureşti pentru ca să scape din 
strimtorarea, în care era pus, 

Intâia oară în viaţa lui era ispitit să fie de rea cre- 
dință, să umble cu minciuna, să se fățărească, să se În- 
josească pe sine însu-și în gândul său. 

«Ce prostie!? — își zise în cele din urmă.— Eu mă 
sbucium ca vai de mine, și te pomenești, că'n timpul 
acesta fie una, fie alta dintre ele a și făcut visita ori e 
hotăriîtă s'o facă. 

Aceasta ar fi fost scăparea lui. 

Sosit deci acasă, el nu s'a dus la d-na Ionescu. Zicea 
că e prea târziu. 1 

Joi dimineața ear nu s'a dus. Era prea de di- 
mineață, şi avea să alerge alte treburi — mai ur- 
gente. 


184 


e 
DD a 


Cu atât mai puţin putea să se ducă pe la Zoe, care-l 
credea încă la Valea Boului. 

După amiază-zi a umblat pe la Zerlendi, pe la 
Credit, ear pe la Credit, a stat cu inginerul hotar- 
nic, şi ear era prea târziu ca să se ducă la d-na 
Ionescu. 

În adêncimile sufletului său răsvrătit se pornia din 
ce în ce mai stăruitor un glas, care-i zicea «Omule, tu 
minți, vrei să te'nșeli pe tine însu-ţi, eşti de rea cre- 
dință față cu mama ta. Nu ţi-e rușine? Cum ai să te 
uiţi în ochii ei şi ce ai să-i răspunzi când ea te va în- 
treba, de ce nu te-ai dus nici ieri, nici azi unde te-a 
trimis ea?» 

In zadar! Nu s'a dus Joi seara şi nu era nici Vineri 
dimineaţa în stare să se ducă. S'a dus înse pe la un-spre-. 
zece la Zoe, ca să afle oare-cum pe nesimţite, dacă nu 
cum-va vizita s'a făcut, și'n cazul, că nu s'a făcut, să 
stăruie, ca s'o facă dînsa mai nainte de a se fi'ntors 
mama lui la București. 

Işi potrivise lucrurile foarte bine'n capul lui. 

«Am s'o'ntreb, — își zicea, — dacă nu cum-va a vă- 
zut pe d-na Ionescu. Dacă-mi răspunde «da», am să-i 
spun mamei, Că era prea târziu când am ajuns să văd 
pe d-na Ionescu, pe care am căutat-o în mai multe 
renduri.—Ear dacă-mi răspunde nu», găsesc cuvinte de 
a o îndupleca fără ca ea să simtă, că e un capriciu al 
mamii la mijloc». 

«Tot minciuni ! —striga acel glas din adâncimi.— Tot 
rea credință față cu mama ta! O pornești, omule, pen- 
tru un lucru de nimic pe un povirniș primejdios şi 
cazi, cazi, nu poţi să ştii până unde». 

S'a dus cu toate aceste şi abia ajuns în fața Zoei a 
fost covârșit de simțământul, că nu poate, că e prea 


185 


slab, că nu-l iartă firea să facă acest prim pas ori-şi-cât 

e mic ar fi el. 

„A dus-o cum a dus-o pân'aci, dar mai departe nu, 
şi atât era de muiat, încât Zoe a rămas cuprinsă de viuă 
îngrijorare ’n faţa lui. 

«Ce este, Iorgule!? — îl întrebă. — S'a 'ntâmplat 
ceva? Nu cumva tant’ Elen în urma ostănelilor,..». 

«Nu! — o întrerupse el. — E bine! Are să se'ntoarcă 
Luni.) 

«De ce nu s'a 'ntors ieri, cum era vorba? — stărui 
dînsa. Tot e ce-va la mijloc». 

«Nu! — o întrerupse ear dînsul.--— Tocmai simţin= 
du-se bine acolo a ținut să mai rămâie câte-va zile». 

«Tu ai ce-va, lorgule, — grăi dînsa. — Mie, mai ales 
mie, n'ai să-mi ascunzi adeverub, 

Tocmai aceasta era ceea ce el era nevoita face, și, ca 
să scape, trebuia să-i spună ce-va. 

«Sunt cu totul altele, — zise el, — lucruri, pentru 
care voi femeile nu prea aveți interes... Mizeriile zil- 
nice ale daraverilor». 

Zoe rise cu hohote. 

«Aidadee ! — exclamă.— Se vede, că ești începător și 
Neamţ, care le mesoară toate cu milimetrul și le cân- 
tărește cu dramul, încât se sperie şi de cea mai neîn- 
semnată încurcătură în socoteli. Şezi ici lângă mine. 
Ia spune, de ce e vorba. Tu cunoşti acum secretele 
mele: destăinuește-mi-le pe ale tale». 

Iorgu se sîmţia fericit, că poate să scape spuind 
adeverul, numai adevirul, dar tot îl rodea cugetul, 
că minte şi spuind adeverul, căci nu pentru aceasta 
venise la ea. p 

Ii vorbi despre planurile sale, despre cărămidari 
şi antreprenori, despre inginerul hotarnic și despre 


186 


creditul fonciar, despre Zerlendi şi despre nepotri- 
virea socotelilor sale, dar gândul lui se'ntorcea mereu 
la întrebarea, dacă poate ori să-i spună şi de ce a venit. 

Zoe asculta şi le "nţelegea toate, dar se uita'n fața 
lui și era cuprinsă de simțimântul, că mai e ce-va ce el 
nu spune. 

«Şi pentru atâta lucru eşti tu atât de îngrijat!? — 
îi zise ea. — O mică strîmtorare momentană». 

«Nu e mică», — o'ntrerupse el. 

«Ți se va fi părând ție mare fiind-că nu ești obicinuit 
cu asemenea greutăți, — urmă dinsa. — Ori mai e şi 
ce-va ce nu-ți dă mâna să-mi spui. Vorbește deschis. 
Nu cumva ai avut vre-o perdere'n cărți ?». 

«Nu, — grăi dînsul neplăcut atins. — Cărţi n'am 
ajuns âncă să joc». 

Zoe iar rise cu hohote. Acel câncă» îi părea de tot 
hazul. 

«Cărţi se joacă pretutindeni, şi e chestiune de tact 
social să nu zici, că tu nu joci când toată lumea joacă, 
iar accidentele neplăcute sunt lucru de sine înţeles la 
jocul de cărți, — grăi dinsa. Vorbia din experienţă. Nu 
doară c'a suferit şi ea vreo-dată pe urma unor accidente, 
dar ştia pe alţii, care au suferit. 

«Dar dacă zici că nu, — urmă, — atunci nu mă'n- 
doiesc, că așa și este. Nu te superi însă, dacă-ţi voi 
spune, că ești un copil. Greutățile, de care-mi vor- 
bişi, pentru un om cu averea ta sunt înlăturate în 
timp de câte-va ceasuri». 

El clătină din cap. 

«Ştiu ce vrei să zici, — urmă iar dinsa— Crezi c'ar fi 
un act de rea credință şi ţi-ai perde creditul, dacă 
te-ai împrumuta şi de la alt cine-va şi Zerlendi ar afla 
c'ai făcut-o aceasta». 


187 


«Fără'ndoială», — zise el. 

Ea ridică degetul. 

«Eu sunt numai femee, — grăi dînsa, — dar la de 
aceste mă pricep mai bine decât mulți oameni de afa- 
ceri, în tot cazul mai bine, precum se vede, decât 
tine», 

Era foarte adevărat ceea-ce spunea. 

Deși cheltuitoare, ea nu era uşuratecă. Cheltuia nu- 
mai când putea s'o facă aceasta fără de scădere pentru 
avutul ei. Jucă şi cărți, dar numai cu oameni, care se 
bucurau când ea câștiga. O adimenea risipa şi'mbui- 
barea, dar pentru ale ei era foarte cruțătoare. Trecuse 
prin doaue divorțuri, dar a știut să-și aleagă advocaţi 
1scusiți, care au reușit să-i scape zestrea chiar cu oare- 
care spor. 

Se pricepea la'nvârteli, încât avea cuvinte de a se 
bucura, că-l găsește pe Iorgu în o mică «strîmtorare 
momentană», din care nu-i era greu să-l scape. 

«Care e suma, de care ai aveă nevoie până la seceriș, 
ca să răsufli mai uşor? »— îl întrebă dînsa în tonul 
omului de afaceri. 

«Vre-o doaue-zeci, trei-zeci de mii de lei, —răs- 
punse el cam în silă. 

«Să zicem doaue-zeci și cinci de mii, — urmă ea. 
Suma aceasta o ai încă azi —ca împrumut amical, 
discret, despre care nimeni afară de tine și de mine nu 
are să ştie nimic), 

El se uită mirat la ea. 

«Il cunoşti pe bătrânul Cohen?) — întrebă dînsa. 

«Nu i-am auzit nici odată numele,» — răspunse el. 

«E un Evreu spaniol, — grăi dinsa, — un om ori- 
ginal, care umblă și azi îmbrăcat în caftan, încins cu 
brâu ve de, — tradiționala «burtă verde» și poartă 


188 


vechea şapcă cu cozoroc. Are bani şi-i dă cu multă 
discreţiune». 

«Nu mă'’ncurch — strigă Iorgu. 

«N'ai să te'ncurci, — îl încredință Zoe.— Am eu cre- 
dit la bătrânul acela și mă'mprumut tot cu procentele, 
pe care i le plăteşti lui Zerlendi. O facem şi-o ştim 
numai noi amândoi. 

Iorgu rămase cuprins de zăpăceală. Nu. Așa ce-va 
nu i-ar fi trecut nici o dată prin gând. 

«Nu, Zoe dragă, — grăi dinsul. — Nu se poate! Ar 
fi prea mult». 

Cum!? El vine la ea cu rea credinţă şi nu'ndrăz- 
neşte să-i spună, de ce a venit, eară ea îi sare'n telul 
acesta într'ajutor,. 

Şi ce-ar zice mama lui, dac'ar afla, că el a și primit 
ajutorul acesta !? 

«Să le lăsăm aceste, Zoe, — urmă el.— Am să mă 
descurc eu într'un fel oare-care». 

Adevărul era, că Zoe își avea micile economii de- 
puse la bătrânul Cohen şi ținea să-l ajute pe vărul ei, 
ca să-l aibă mai bine legat. 

«lorgule ! — zise ea ridicându-se. — Işi dai seamă că 
mă jigneşti adânc prin purtarea ta. Te văd în strim- 
torare, vreau să-ţi dau un mic ajutor, și nu primești. 
De ce nu!? Eu am încredere oarbă'n tine şi nu cer 
nimic dela mâna ta, — nu-ţi dau, ci mijlocesc, ear tu 
zici «nul. De ce nu!? Bagă de seamă, că Duminecă 
ai să pleci, ear mâne e Sâmbătă şi Evreul acela nu 
mai stă de vorbă cu nimeni. Dacă n'o facem azi înainte 
de şase, el aprinde lumânările şi s'a mântui). 

Iorgu tot numai «nuh puteă să zică, nu însă cu 
aceeaşi hotărîre ca mai nainte. 


La urma urmelor — ce era!? Un împrumut pe trei 


189 


luni de zile, până la seceriș. Nu era oare tot una, dacă-l 
face la Cohen ori la Zertendi? Greutatea era numai, 
ce zice maina lui. Ea nu-i cerea, ce-i drept, nici odată 
socoteală, dar nici n'avea nevoie, căci îi spunea tot- 
deauna, din propriul lui îndemn, ce-a făcut şi ce are 
de gând să mai facă. Aceasta nu putea să i-o spună şi, 
prin urmare, nici s'o facă, 

El scoase ceasornicul și se uită la el. 

«Nu sunt încă doaue-spre-zece, — zise — mai mult ca 
să scape. — Mai avem șase ceasuri. Să vedem. Am să 
mai alerg și pe la patru, cel mai târziu pe la cinci car 
sunt aici, ca să-ți spun, dac'am reuşit ori nu». 

Gândul lui era să-i vină prea târziu, — tot o min- 
ciună, 

«Foarte bine ! — răspunse ea.— Ca să vezi, că sunt 
sinceră, îndată ce mă voi fi'mbrăcat, am să mă duc 
la Cohen, ca să iau banii. Ii ai la dispozițiunea ta până 
Duminecă dimineața. Dacă reușeşti fie azi, fie mâne 
să scapi altfel din încurcătură, îi dau Evreului banii 
înapoi), 

Iorgu îi mulțumi eară şi earăși și plecă uitându-se 
ear la ceasornic. 

Era cel mai potrivit timp, ca să se ducă la d-na Io- 
nescu și să facă ceeace ar fi trebuit să'ndeplinească 
îndată după'ntoarcerea sa dela moșie. 

Antâia oară în viaţa lui se vedea intrat în conflict 
cu mama sa. Ea o năpăstuia pe Zoe, dar numai pentru 
că după spusele altora își făcuse o idee cu desăvîrșire 
greșită despre dînsa. Datoria lui era să aibă, cum a 
avut mai nainte, inima deschisă față cu dînsa și s'o 
dumirească, s'o'ncredințeze despre înțelepciunea Zoei 
şi despre bunătatea ei sufletească. Il strivia cugetul 
vinovăției de a nu o fi făcut aceasta când mama lui l-a 


190 


însărcinat să se ducă la d-na Ionescu şi de a fi lăsat să 
treacă atâta timp fără-ca să se ducă. 

Şi totuși... 

S'a dus, ce-i drept la d-na Ionescu, i-a spus multe 
complimente din partea mamei sale, i-a spus, că 
aceasta abia Luni se va întoarce, dar când era să-i 
spună și cele-lalte, a lunecat pe căi piezișe. 

«Aţi mai văzut pe verişoara mea Zoe decând v'aţi 
întors la Bucureşti?» a'ntrebat dînsul. 

Eră un fel de minciună în dosul acestei întrebări, 
căci el veniă dela verişoara Zoe şi aceasta n'ar fi lipsit 
să-i spună, dacă ar mai fi văzut pe d-na Ionescu, care 
nu putea nici ea să dee alt răspuns decât că «nu», 

«Pare-mi-se, că mama dorește să mergeţi împreună, 
ca sto vedeţi, — grăi dînsul. — Nu mi-a spus-o aceasta, 
dar așa mi s'a părut». 

Zicând-o aceasta, el a împlinit dorința mamei sale, 
dar tot numai mințind a'mplinit-o!. 

Astfel, începând cu lucruri de puţină însemnătate, 
ia omul deprinderea de a umbla pe căi piezișe, de a 
spune una când gândeşte alta, de a se amăgi pe sine 
amăgind pe alţii și de a nu-și mai face mustrări când 
e de rea credință. 

Plecând de la d-na Ionescu, el răsuflă mai uşor ca 
ori-și-ce om, care a scăpat de o sarcină neplăcută, şi se 
bucura, că Alina nu se'ntorsese încă de la școală, căci 
ea, îndrăzneață, cum ştie câte odată să fie, ar fi putut 
să zică, cum i-a zis şi lui odată: «Dar nu ținem să ne 
vedem cu coconița aceea. 

Scăpat de grija aceasta, îi rămânea să mai scape şi 
de cele-lalte. 

Ca să răsbeşti în asemenea împregiurări, se cere oare- 
care hotărîre, oare-care stăruință, chiar oarecare în- 


IQI 


drăzneală, ear aceste ţi-le dau strîmtorările, care te'm- 
pintenează. E greu să baţi la ușa altora, ca să ceri, și 
n'o faci aceasta decât fiind nevoit a o face. Mai avea 
să iee dela Zerlendi peste doaue-zeci și trei de mii de lei. 
Bancherul era însă de părere, că e cestiune de pru- 
dență să-și rezerve suma aceasta pentru seceriș, când 
va avea nevoie neapărată de bani. El și-ar fi schimbat, 
poate, părerea aceasta, dacă coconul Mitiţă ar fi pus 
iar o vorbă bună. Se putea însă, ca coconul Mitiţă să 
fie şi el de aceea-și părere. 

Era greu să se mai ducă pe la Zerlendi, dar ușor nu 
era nici să-l caute pe coconul Mitiţă. 

Şi de ce — când Zoe era şi ea gata să-i pună banii 
pe masă? 

Vineri seara era gata să pună caii şi să plece ear la 
Valea Boului, ca să i le spună mamei sale toate din fir 
în păr și s'o'nduplece. 

S'a răsgândit însă. 

Făcusem timpul iernii și cheltuieli, pe care ar fi 
putut să nu le facă. Acum era vorba de lucruri de 
mare folos, pe care nu mai putea să le amâne, Aceasta 
o ştia şi mama lui. Era dorinţa ei fierbinte, ca să fie 
restaurate casele boiereşti, în care-și petrecuse copi- 
lăria şi tinerețele, și faţa ei se lumina când îi vorbia 
despre grajduri, şoproane şi grânar sistematic. 

«Ce mi-e dacă-i spun mai nainte ori în urmă!? — 
îşi zise el. — Tot una e. — Vorba e, că am să-i spun 
şi am să-i dau toate lămuririle îndată ce voi fi sosit 
ear la Valea Boului. 

Sâmbătă dimineața, când se'mbrăcă să se ducă la 
Zoe, i s'a mai pus şi întrebarea, dacă are ori nu să-i 
spună acesteia, că are să-i facă mumei sale împărtășire 
despre împrumutul de doaue-zeci și cinci de mii de lei. 


192 


«O facem și-o știm numai noi amândoi, — zisese 
Zoe. 

Ar fi fost de rea credință, dacă nu i-ar fi spus, 
că mai are să fie şi a treia, care ştie. 

Ear o întâmplare neașteptată însă, 

Când ieşia, ca să se ducă la Zoe, s'a pomenit tață'n 
față cu Alina, care se'ntorcea dela școală. 

I-a zis frumos «bună dimineaţa» și-a întrebat-o în 
franțuzeşte «Comment ça va-t-il?». 

Dinsa i-a zis un «Grand merci». 

«Şi mă bucur, că, din întâmplare, te'ntâlnesc, ca să 
te rog să-i spui Cocoanei Mari sărutări de mână din 
partea mea. Mama şi eu îi mulțumim, dar n'am avut 
şi nu avem de gând să profităm de bunăvoința ei», 

«De ce domnişoară?» — întrebă dînsul. 

«Pentrucă noaue nu ne place doamna aceea», ~- răs- 
punse Alina cu inima deschisă. 

Iorgu rămase par'că i-ar fi tras cine-va în piaţa tea- 
trului o palmă. 

Locul, unde se aflau, nu era potrivit ca să-i dee cu- 
venitele lămuriri; s'a mărginit deci să-i zică «Vămn- 
șelați, domnişoară I». 

(Poate) i-a zis Alina şi și-a căutat de drum. 

El ear nu mai știa ce să facă, 

Mari picături de sudoare rece i se iviau pe frunte 
când se gândia, ce-și vor fi zicând mama lui, doamna 
Ionescu şi copila cea'ndrăzneață când se vor în- 
tâlni. 

Dar el nu mai putea să se'ntoarcă. 

«Ei, bine! — n'am să-i spunb,—îşi zise plecând 
mai departe. 

N'ar fi putut în clipa aceea să-și dee seamă, dacă 
Zoei, mamei sale, ori nici uneia din amendoaue n'are 


193 


să-i spună: ştia numai, că bărbatul trebue să tie dis- 
cret şi n'are să se amestece în gâlcevile femeeșşti. 

A găsit-o pe Zoe mai veselă și mai plină de farmec 
decât ori-şi-când, în adever fericită, că poate să-i facă 
neînsemnatul serviciu amical. Dacă el ar fi dat şi ea 
ar fi primit, multumirea ei n'ar fi fost atât de mare și 
de sinceră. 

Nu mai știa — biata de femee — ce să-i facă, unde 
să-l așeze și cum să-l încânte. 

El însă, bărbat în putere, a rămas statornic și nu i-a 
spus nici dacă-i face ori nu mamei sale împărtășire 
despre cele ce a făcut, nici mai ales dacă i-a spus ori 
nu d-nei Ionescu și Alinei multele complimente — și 
celelalte. 

Nu doară că... dar un om ca dînsul trebuiă să fie 
discret. 

După plecarea lui— Zoe, mai răsfăţată decât de obi- 
ceiu, ear a scos căpşorul prin crepătura ușii. 

«Am uitat, Iorgule, să te'ntreb: ce mai face Gâr- 
gărița? — strigă dinsa, i 

El se'ntoarse și se uită cu ochi mari și cam blejit 
înapoi. Nu putea să se dumirească, cum a ajuns ea așa 
deodată să-i vorbească despre gârgăriță. 

«Nu e gârgăriță, Zoe, — răspunse cu cea mai de- 
plină seninătate: —e ochiul lui Dumnezeub. | 

Zoe îşi muşcă buzele, îşi retrase căpșorul şi în- 
chise ușa. 

VIII. 


«Doi pepeni într'o mână nu poţi să ţii), — aşa zice 
Românul. as 

Putea Iorgu să fie gospodar la Valea Boului şi pro- 
curor la Bucureşti. Câtă vreme coconul Iancu Lalpa 


194 


îşi avea scaunul în Senat, nu-i prea cerea nimeni so- 
coteală, dacă lipsia câte o zi, chiar și câte doaue de la 
tribunal. Era însă el om deprins a le face toate cu toată 
inima, și când se afla la Bucureşti, gândul îi era dus la 
Valea Boului, iar când se afla la Valea Boului, își făcea 
mustrări pentru-că lipsește de la tribunal. 

Duminecă a umblat cu cărămidarii şi cu antrepre- 
norul, n'a găsit dar timp să spună mamei sale ceea ce 
ar fi avut de spus. Luni a grăbit acasă pentru-ca să nu 
lipsească de la tribunal. Pe drum nu putea să-i vor- 
bească în toată tigna, cum se cuvine. Rămânea să-i 
vorbească seara. El s'a 'ntors însă cam supărat acasă. 

Mai era adecă și un al treilea pepene, pe care avea 
să-l ia în mână. 

Generalul Florescu, ajuns în fruntea guvernului, 
ținea să arate, că Românul e în adevăr născut oștean 
şi a 'nceput să-i adune pe ici pe colo pe voinici, să le 
pună pușca ’n mână, căciula cu pană de curcan în cap 
şi să-i deprindă cu «dreapta-stânga !» — «una, doaue, 
trei!» şi aşa mai departe — după cum cere «regle- 
mentul». 

Iorgu, ofiţer de călărași, trebuia să meargă și el pe 
câte-va săptămâni — tocmai acum, la cel mai nepo- 
trivit timp. 

«Ei, vezi, Iorgule!? — îi zise cocoana Elena chiar 
mai mâhnită decât el.— Tu însu-ţi ţi-ai făcut-o». 

«Datoria față cu ţara sa trebuie să şi-o facă ori și 
cine I» — răspunse el. 

Ea n'a zis nut», dar împăcată cu gândul acesta nu 
era și iar a petrecut noaptea în nedormire, ziua urmă- 
toare ear s'a sculat târziu şi iar se ridica cu anevoia din 
jețul ei, ear îi venia din când în când un fel de sfîr- 
șeală. 


195 


«Dacă tu pleci, — şi trebuie să pleci, — îi zise ea pe 
înserate, — mă duci iar la moşie. Ce fac eu aici așa 
singură în timpul cât lipseşti tu?). 

«Singură ai fi și acolo, — răspunse el.—Aici tot ai pe 
Tant’ Anica, ai pe Zoe, ai chiar aci aproape pe d-na 
Ionescu şi pe fiica ei, care îți este, dacă judec bine, 
foarte simpatică». 

«N'am pe nimeni, — întîmpină dînsa.— Cocoanele 
acelea nu sunt de seama mea. Nu doar că m'ași fi ui- 
tând la stare ori la neam. Văd numai omul. Nu ne 
potrivim însă eu și ele nici la fire, nici la gând. Ear 
fata aceea, — adăugă peste puțin, — e foarte drăguță, 
dar și ea, pare-mi-se, tot numai acolo la țară — mai 
ales umblând cu tine de la una la alta. Aici, cu 
o bătrână neputincioasă ca mire, în curând i s'ar 
uri de mi-ar fi milă de ea. La țară e cu totul 
altfel, — urmă ear.—Acolo sunt inimi închise cu ză- 
vorul, pe care le deschizi, dacă știi să găsești cheia 
zăvorului». 

Iorgu asculta cu gândul dus, încât abia îşi mai da 
seamă despre înțelesul vorbelor ce auzia, 

Acum era cea mai potrivită ocaziune, ca s'o dumi- 
rească în ceea ce priveşte pe Zoe, 

«Eu cred, — zise, — că pui prea mult temeiu pe 
cele ce ţi s'au spus despre Zoe, cunoscând-o mai de 
aproape...). 

Cocoana Elena îi aruncă o căutătură aspră. 

«O cunosc, — îl întrerupse: — e fățarnică, vicleană 
şi plină de răutate». 

«Eu cred că...» 

«Nu crede nimic! — îl întrerupse iar dînsa cu ner- 
vositatea omului bolnăvicios, care nu maie "n stare 
să sufără nici o contrazicere, 


20) 


El tăcă cuprins de simțământul, că nu e potrivită 
nici ocaziunea aceasta. 

«Acum, în timpul celor câte-va zile,pe care le-am 
petrecut la moșie, — urmă dinsa, — m'am încredințat, 
că tot mai trăiesc oameni, care mă ştiu din timpul co- 
pilăriei mele, şi e mare mângâierea de a-i vedea cum 
se bucură când văd, că-mi aduc aminte de dinșii, vie 
e mulțumirea de a sta de vorbă cu dînşii despre cele 
de mult trecute. Aici ce găsesc? Ancă odată: n'am pe 
nimeni. Sarcină sunt pentru toți), — adăugă întri- 
stată. 

Lui îi era cu toate aceste greu să și-o gândească 
acolo departe în vreme-ce el își face rândul în oştire. 

«Dar vorbim şi noi, —grăi dinsul.— Eu n'am primit 
încă ordinul de chemare, şi-o să mai treacă timp până 
ce-mi va veni rândul. Pân” atunci se pot întâmpla multe 
şi ni se vor fi schimbat, poate, și părerile». 

N'au mai stăruit nici el, nici ea, dar gândul lui era 
dus la cele grăite de dinsa și Alina îi era încă mai 
dragă. 

Işi deduse, ce-i drept, de gol răutatea femeiască 
prin îndrăzneala, cu care i-a spus, că nu-i place co- 
coana aceea, dar mama lui era şi ea de aceea-şi părere. 

«Da! — își zise— E în adevăr oare care fățărnicie în 
întregul fel de a fi al Zoei. Nici că e cu putinţă să nu 
fie. Prin mijlocul lumii pline de oameni fățarnici, ne- 
sățioşi, pizmătareţi, plini de rele îndemnuri nu poți 
răsbi dându-ţi pe față gândurile și simțemintela. Mai 
ales pentru o femee cu strălucitele ei însuşiri, fățăr- 
nicia e neapărată armă de apărare, iar fățărnicia şi vi- 
cleşugul sunt cam acela-şi lucru. Societatea, în mijlocul 
căreia trăieşte, a făcut-o cum i se pare mamii, dar 
fondul ei sufletesc e bun, în adevăr bun». 


197 


El cu toate acestea iar se temea de Zoe. Ear îi sbâr- 
năiau în ureche vorbele rostite de dinsa acolo sus în 
poienița cea frumoasă, ear o vedea înțepată la plecarea 
ei dela Valea Boului, ear era pornit să sară în apărarea 
nevinovăției. Ii era par'că ochiul ei ager pătrunde în 
adâncimea sufletelor, și ea simte, ce gândesc alții 
despre dînsa, știe ce-a zis Alina. 

El avea dreptate. 

__Zoe era cu mult mai deşteaptă decât ca să nu fie 
isbită de apropierea sufletească dintre el și Alina. 
Chiar şi dacă n'ar mai fi fost şi cele-lalte, ea a fost cu- 
prinsă de o mânie ne'nfrânată când el a rostit vorbele 
«nu e gârgăriță, ci ochiul lui Dumnezeu». 

El a zis-o aceasta în toată nevinovăția, crezând că e 
vorba de gângania, despre care ea vorbise 'n zeflemea. 
Nu putea să-i treacă prin gând, că ea îi zice Alinei 
«Gârgăriță». Ea înse nu putea să ia vorbele lui decât 
drept răspuns îndrăzneț la 'ntrebarea ei. 

Mergând deci iar pe la dinsa, el a găsit-o cu totul 
schimbată. 

Nu doară că l-a primit rece și înțepată ca la plecarea 
ei de la Valea Boului. Nu! Tot gătită — nu ca pentru 
salon, tot zicându-i: «Şezi ici lângă mine, tot des- 
fășurându-și farmecele, mai afectuoasă decât ori-și- 
când, tot plină de cel mai viu interes pentru toate cele 
ce el a făcut ori are să facă. 

«E fățarnică, — zise el în gândul lui, — dar făţăr- 
nicia ei e plăcută și plină de bunătate». | 

«Se poate 1?» — exclamă dînsa când el îi vorbi des- 
pre greutățile ivite în urma nevoii de a lua parte la 
concentrare. Atât ar mai trebui. De dragul unui fleac 
de concentrare n'ai tu s'o lași pe Tant’ Elena singură. 
La urina urmelor tu, singurul fiiu al unei văduve, chi- 


198 


vernisitorul unei averi mari, ba chiar şi magistrat, nici 
nu trebuia să intri în oştire». 

El se ridică 'n picioare. 

«Asemenea lucruri nu se discută, — îi zise: — sunt 
odată soldat și am să-mi fac datoria ca ori-şi-care 
altul». 

“Mofturi ! — răspunse ea. — Inţeleg să fii chemat la 
răsboiu. Da! atunci ai să te duci. Dar la o concen- 
trare!?. E destul o vorbă pusă de coconul Iancu pen- 
tru-ca să nu-ți vie ordinul de chemare şi toată lumea 
o să găsească, să fii încredinţat, că lucrul e foarte 
firesc». 

«Şi tu crezi, Zoe, că eu sunt în stare să fac aşa 
ceva 1?» — o'nfruntă el. 

«Ei, bine! — șopti dînsa.— O să fac eu chiar și fără 
de voia ta». 

(Mă însulți, Zoe» — strigă el cu obrajii aprinși. 

Simţind c'a ajuns la limita, peste care nu poate să 
treacă, ea se ridică, îl cuprinse cu braţul și-l trase iar 
lângă sine pe canapea. 

«Potoleşte-te, —îi zise cu multă dulceaţă. — Ai drep- 
tate. Aşa trebuie să vorbească un bărbat şi mai ales 
un Armaş. Dacă zici tu anu! — nw !. Slăbiciunile fe- 
meeşti n'au să te scoată din sărite. Eu mă gândiam 
la neliniştea, de care atât tu, cât şi Tant" Elen aveţi să 
fiți chinuiți în timpul petrecut de tine la concentrări. 
E o jertvă, lorgule». 

Carnea străbătută "n lung şi 'n lat de sânge cald fiind 
în adevăr isvor de ispitiri, lorgu se simţia sub braţul 
ei în mare strimtorare şi făcti o mişcare par'că ar fi 
vrut să iasă de sub el. 

Zoe ear rise cu hohote, apoi i se uită 'n faţă. 


«(E de tot hazul, — șopti printre dinți.— Ce-ar zice 


199 


ea, dacă ne-ar vedea șezând așa unul lângă altul aici 
pe canapeaua aceasta 19). 

„El rămase "'nţepenit ca şi când un junghiu ascuţit 
i-ar fi atins pieptul de asupra inimii. Prima pornire îi 
eră să pună mâna pe junghiu şi să-l înfigă'n pieptul ei. 
Se ştia însă legat la amândoaue mânile. 

«Nu pot să-mi dau nici eu seamă, — îi răspunse 
stăpânindu-și firea şi dându-și silința de a ride şi el.— 
Cred înse, că n'ar zice nimic. Ar găsi că e un lucru 
foarte firesc, ca un văr și o verișoară să se lepede de 
fățărniciile convenționale, să-şi spună unul altuia toate 
gândurile și să șadă cum şedem noi aici». 

«Ar fi prea cuminte, dac'ar zice așa», — întîmpină 
Zoe. 

«Dacă nu e, cu atât mai rău pentru dînsa, — grăi 
dînsul. — Mie, —adăugă după o clipă de răsgândire,— 
la urma urmelor, puțin îmi pasă). 

Zoe nu mai stărui. Era mulțumită cu atât. Treaba 
ei era să vie și cele-lalte. 

Iorgu era mâhnit de a fi zis ceea ce a zis, dar mustrări 
nu putea să-și facă, Iar sîmţia, că e şi răutate în inima 
Zoei şi că mânia ei s'ar fi revărsat asupra nevinovatei, 
dacă el și-ar fi dat adeveratul gând pe față. In fața vi- 
cleniei numai prin fățărnicie te poți apăra. 

După-ce el a plecat, dînsa ear şi-a scos căpșorul 
prin crăpătura ușii, dar de astă-dată ca să strige: 

«La revedere în curând, Iorgule. Ai auzit? In cu- 
rând !). 

«Da !—a răspuns el.— In tot cazul înainte de plecare». 

Era timpul, ca să se ducă la tribunal. Intârziase 
puţin și altădată ar fi oprit o birjă şi s'ar fi aruncat în 
ea! Invăţul are și desvăţ, și, posom orît, cum era, el 
şi-a urmat drumul a'ndelete. 


200 


— —— K 
ai M C O 


«Adecă de ce să-mi fac eu inimă rea!? — își zise 
urmând şirul gândurilor, cu care plecase de la Zoe.— 
E cu desăvârşire adevărat, că n'o priveşte ceea ce eu 
fac ori nu fac fie la Zoe, fie ori—şi unde aiurea—- fâră-ca 
s'o ating pe ea, ba chiar ca s'o feresc de răutățile aşa 
zicând fireşti ale altora. Da !— Nu-mi pasă şi n'are să-mi 
pese !». 

Impăcat astfel cu sine însu-și, el îşi iuți pasul, peste 
puţin opri o birjă și se aruncă 'n ea. 

Doaue zile ’n urmă a primit ordinul de chemare, şi 
iar s'au schimbat toate. 

Avea să meargă cu escadronul său la "Târgovişte, 
unde se făceau exerciţiile regimentului, şi cocoana 
Elena stăruia și acum s'o ducă la moşie. 

Nu-i rămânea decât s'o facă aceasta. 

Seara, în ajunul plecării, cocoana Elena ţinea, o 
formă deşeartă, să treacă pe la d-na Jonescu să-i spună 
că pleacă şi să ia ziua bună de la dînsa. 

Jorgu a "nsoţit-o nu numai bucuros, ci chiar cu un 
gând ascuns. 

Au găsit-o, se "'nţelege, și pe Alina acasă. 

Aflând că Iorgu pleacă, iar cocoana Mare nu ră- 
mâne acasă, ci se 'ntoarce la Valea Boului, ea a rămas 
năucită. 

«De ce? cocoană Mare», — a "ntrebat. 

«Ce să fac aici așa singură?) — răspunse aceasta, 

«Cum singură? Nu suntem aici și noi, — mama şi 
eu?) — stărui Alina. 

«Da, doamnă, — stărui şi d-na Ionescu. — Suntem 
sub acela-şi acoperiș. O singură ușă închisă ne desparte 
şi n'avem decât s'o descuiem şi pe aceasta). 

Iorgu se bucura. 


a z 


«Aşa am zis și eu, — grăi dînsul.—Aşi fi mai liniştit 


201 


știind-o aici. Ajutaţi-mă și d-voastre) — adăugă ui- 
tându-se la Alina. 

«Sunteţi foarte drăguțe, — răspunse bătrâna, —dar 
gîndul meu e rupt. Eu sunt o sarcină grea şi câte 
odată urîtă, cer multe și mă supăr ușor. Aici, între 
pereţii strîmți, mi se 'ntunecă viaţa. Acolo am dea- 
supra mea cerul și 'mpregiurul meu lumea cea largă şi 
plină de toate, iar oamenii de acolo sunt deprinși cu 
greutățile și cu supărarea, încât li-se pare puţin ceea ce 
eu cer de la dînșii». 

«Eu nu 'ndrăznesc să zic, că nu aveţi dreptate.— 
zise d-na Ionescu.—Aici e în adevăr plicticoasă viața». 

Nu îndrăznia nici Alina, dar se uita când la Iorgu, 
când la mama lui şi ’n cele din urmă buza ei de din jos 
se puse şi ea pe plâns ca cei doi ochi. 

«Cocoană Mare, ia-mă și pe mine! — grăi dînsa 
cu voce tânguioasă. 

D-na Ionescu se uită mirată la dînsa. Ear nu-și 
mai cunoștea fata,—dar nu o ierta buna cuviință să o și 
spună aceasta. 

Ear Iorgu se cutremură. O vedea par'că pe Zoe în- 
tr'un colț şi-i auzia hohotele. El trebuia cu ori-ce preţ 
să 'mpedece lucrul acesta. 

«La ce vă gândiţi, domnişoară!? — exclamă dinsul. 
Nu se poate! Cum ai putea să lipsești de la școală acum 
la sfârșitul anului ?». 

«Am trecut materia la toate obiectele, — îl încre- 
dință ea, — sunt bine preparată, mă prezent la exa- 
men Și ies, ca totdeauna, între cele dântei». 

«Da! — grăi d-na Ionescu cu mândrie părintească— 
totdeauna între cele dântei, nici odată mai mult decât 
a treia». 

«Dar absenţa cum îi vei scuza-o ?) — stărui dînsul. 


202 


Mooi oooO N o S — 
dă _— —— a - Ca i ama 
= ———— n N. | 


«Lucru de puţină însemnătate |—răspunse ea.— Dacă 
mama îmi dă voie, va găsi şi o motivare oare-care». 

«(E prea mult, domnişoară! Dă-ţi seamă...». 

«Lasă, omule, fata 'n pace! — strigă cocoana Elena. 
Cine ce pierde când i se face plăcerea aceasta!? le 
iau, drăguță, dacă-ţi dă mama ta voie. 

D-na Ionescu nu putea zice că nu-i dă voie, iar 
Iorgu, deşi uluit, nu mai îndrăznia să stăruie. 

«Aici e una, ear acolo alta, — urmă bătrâna întotr- 
cându-se spre lorgu.—Să-ţi pară bine, că-i fac fetei o 
plăcere, care şi pentru mine tot plăcere e». 

«Dar bine îmi pare, — răspunse el; — zic că e chiar 
prea mult. 

Au plecat apoi dimineața toți trei la Valea Boului, el 
pe capră mânându-şi caii tăcut și "ncruntat, ear ele 
în fundul trăsurii voioase și vorbind despre câte 
toate. 

Intors ear la București, el trebuia să se ducă, pre- 
cum a făgăduit, la Zoe, căci ziua următoare pleca la 
Târgovişte. 

Cum avea să-i spună, că mama lui a plecat la Valea 
Boului însoțită de Alina? 

Trebuia să-i spună? 

Ce zicea dînsa, dacă-i spunea? 

Ce zicea, dacă nu-i spunea și afla mai târziu? 

«Ei, nu mă duch — zisz el îndârjit. 

Dar ce zicea dînsa, dacă el nu se ducea? 

«Puțin îmi pasă! — îşi zise şi mai îndârjit. — Nu 
mă duch. 

Nici nu s'a dus. 

La Târgovişte tinereţe, sănătate, veselie, toate cele 
bune; gândul lui era înse mereu dus — mai mult la 
București decât la Valea Boului, Multe putea să zică 


203 


şi mai ales să facă Zoe, și presimţiri urîte îl făceau 
posomorit şi răsleţ. 

„După câte-va zile zarvă mare : a venit de la București 
ştirea, că Generalul Florescu s'a retras și Vodă a 'n- 
sărcinat pe Ion C. Brătianu să formeze guvernul. Unii 
chiuiau, alții erau plouați, ear alții, porniţi spre răs- 
vrătire, înjurau în gura mare. 

Iorgu era desnădăjduit. 

l In starea sufletească, în care se afla, el le vedea toate 
în negru. După vederile, cu care se ’ntorsese din străi- 
nătate, și după cele ce aflase în cercurile politice, cu 
care venise ’n atingere de când se afla în ţară, el îi so- 
cotia pe roșii ajunşi la putere drept oameni, care s'au 
lepădat şi de legea strămoșească, şi de moravurile pă- 
rinților, și de tradițiunile naţionale și se folosesc de 
toate mijloacele, de minciună, de adimeniri, de sîluiri, 
ca să dărâme tot ceea ce a mai rămas din trecut şi să 
înființeze o lume nouă, în care nu cei mai vrednici, ci 
cei mai vicleni, mai stăruitori și mai lipsiţi de scrupule 
au să stăpânească prigonind fără de milă pe continua- 
torii lucrării pornite de părinţii lor. Vinovaţi îi făcea 
înse nu pe aceștia, ci pe boierii, care se ceartă între 
dînşii şi dintre care cei mai mulți își petrece viața 
alergând după piăceri ușuratice ori dându-se chiar la 
îmbuibări și la desfrâu, 

«Nu mai e mântuire. Zadarnice sunt toate silințele! 
— îşi zicea, — Se destramă societatea noastră. Drojdia 
se face spumă, și cei de jos se ridică deasupra: mergem 
încetul cu încetul spre comuna dela Paris t». 

Aceasta îi eră starea sufletească 'n ziua, când a 
primit o telegramă scurtă: 

«Vinofără de 'ntârziere. Tant’ Elen moartă. Plecacolo». 


Zoe. 


204 


In urechile altuia vorbele acestea ar fi sunat par'că 
ar fi zis «Ura! S'a mântuit by. El le-a cetit în mai multe 
rânduri, Inţelegea, știa, era încredințat, că mama lui 
a murit, dat nu o simţia moartă, nu era încă pătruns 
de gândul, că de aici înainte a rămas singur în lume. 

Mai aveau să treacă vre-o şapte ceasuri până la ple- 
carea dela Titu a trenului ce venia de la Craiova spre 
București.-Fără ca să mai spună cuiva ce-va, else duse 
în grajd, își puse șeaua pe armăsar, strinse chinga 
şi 'ncălecă. Peste puțin înse își opri calul. Prea ar fi 
fost nevoit să aştepte la Titu. 

«Nu! — zise. — La Valea Boului. 

Vedea'n gândul lui lungul drum, pe care trebuia 
să-l facă pân'acolo, dar tot sosia mai curând decât 
ducându-se la Bucureşti, ca să plece de acolo. Ei și ar- 
măsarul lui știau să scurteze drumurile. 

Plecat odată, el gonia năucit de-un singur gând: că 
mama lui nu mai trăieşte. Chiar și acum îi fulgera 
însă din când în când prin minte intrebarea: «Ce va 
zice Zoe când o va găsi pe ea plângând la picioarele 
moartei !?). 

Tot n'o cunoştea âncă pe Zoe, care în asemenea îm- 
prejurări nu putea decât să 'mbrăţişeze, să sărute, să 
acoptră de laude. 

La Valea Boului se adunase lume multă, care-şi 
făcuse socoteala, când poate să ajungă la București, 
să plece de acolo şi să sosească, şi nu-l aştepta âncă. 
Au alergat deci toți când el a intrat în curte călare pe 
calul înspumat, “plin de praf şi de noroiu și obosit 
frânt, 

Alina îi alergă cea dântei în cale și se opri la capul 
scării cu ochii secătuiți de multul plâns şi cu capul 
plecat în fața lui. 


205 


«A fost bine, tot bine, — grăi dînsa cu vocea lim- 
pede.—Seara ședea în jeț. Eu îi spuneam nimicuri şi 
ea rîdea cu toată inima. Deodată i-a venit sfârşeala, 
a leșinat și a murit. Eu ce mai puteam să fac când nu 
ştiam, că aşa se moare!?), 

Abia acum era Iorgu răpus de simțământul, că e 
moartă mama lui, și lacrămile-l năpădiră. 

«Făcuta-i prea mult! I-ai îndulcit cele din urmă 
zile ale vieți!) — zise şi fără ca să mai ție seamă de 
cei de dimpregiurul lui o "mbrăţișă și-i sărută ochii 
amândoi, 


IX. 


După 'nmormântare Zoe, nemângâiată, cu ochii 
plânși, albă la față, în doliu mare, care-i ședea foarte 
bine, a ținut s'o ducă ea pe Alina acasă și să-i mulțu- 
mească, în numele familiei, atât ei, cât și d-nei Ionescu. 

A fost, așa-i zisese și lui Iorgu, o inspirațiune în- 
adevăr fericită, ca răposata să se ducă la moșie înso- 
țită de copila atât de'nțeleaptă și dulce la fire. 

Eară Iorgu ear a'ncălecat şi-a grăbit la TErgovişte pe 
acela-şi drum lung. 

La Târgoviște a găsit inimi sîmțitoare, Oameni sun- 
tem cu toții, şi durerea ori-și-căruia e durerea tuturora. 
La «reglement» nu se prevede însă, că oşteanul poate 
să plece la 'mmormântarea mumei sale fără-ca să fi 
cerut mai nainte voie dela mai marii săi, şi el căzuse 
în vina grea de a o fi făcut aceasta, ear noul guvern era 
alcătuit din oameni, care ţin, ca de la legi și de la re- 
glemente nici o abatere să nu se facă. 

Erau trecute timpurile, când o vorbă pusă'n ase- 
menea împregiurări de coconul Iancu le netezia 


206 


— h 


toate. Noul guvern luase, precum se zicea, mătura 
cea mare şi curăţia mai şi mai decât Orescu la minis- 
terul de Culte şi Instrucţiune publică după căderea 
Junimii». Se mai porniseră şi pregătirile electorale, şi 
fie-care om era cântărit şi trecut după valoarea lui elec- 
torală la catastif, eară lorgu era dintre nu tocmai nu- 
meroşii, care-şi spun fără de'ncungiur părerile. Chiar şi 
dacă cei dela Târgovişte ar fi voit să tragă cu buretele, 
erau cei dela Bucureşti, care ţineau să profite de oca- 
ziune spre a frânge cerbicia unui boier mfumurat. 

In Iorgu se răsvrătia sîmțěmêntul de om, dar se 
sbătea zadarnic, căci nu-i rămânea decât să se supună 
pedepsei în gândul lui umilitoare. 

La un lucru nu se putea gândi: dacă vorba coco- 
nului Iancu nu mai preţuia nimic, mai era la Bucu- 
reşti cine-va,care ştia să-și deschidă şi acum toate uşile. 
Era Zoe, care le afla toate și era încredințată, că oa- 
menii politici, fie ei albi, roşii, chiar negri, toţi sunt 
cavaleri galanţi şi deschid când o femee prezentabilă 
le bate la ușă, ascultă cu plăcere şi fac bucuros ceea ce 
li-se cere — mai ales când vorba e, ca'n cazul acesta, 
de un lucru echitabil. 

Când inima îi era deci mai grea, Iorgu a primit ear 
o telegramă scurtă: 

«Fii liniştit. Toate sunt în regulă». 

-ZOE 


Nu! El nu trebuia să se sîmtă rămas singur în lume. 
Mai era cine-va, care se gândia în toată clipa la el. 

«O fi ea făţarnică, vicleană şi plină de răutate, dar 
nu şi faţă cu mine!» — îşi zise cuprins de'nduioșare. 

El nu se'nşela. 

Ea în adevăr se gândia în toată clipa la dinsul şi 


207 


multe, foarte multe era 'n stare să facă de dragul lui, 
Tocmai pentru-că el nu eră ca cei mai mulți, ea îl iubia 
ȘI se simțiă umilită, că el n'o simte ori nu vrea s'o ştie 
aceasta. Mai ales după-ce l'a văzut îmbrăţișând pe 
Alina, ea era strivită de simțEmântul, că-i sunt zadar- 
nice toate silințele și aştepta chinuită de'ndoeli un 
scurt răspuns de mulțumire de la dînsul. 
Au trecut însă câte-va zile fără ca să-l fi primit, 
Venise adecă la Târgoviște vestea, că noul guvern 
a luat dispozițiuni pentru trimiterea la vatră a celor 
concentrați, ba, drept luare'n bătaie de joc, scosese?n 
venzare căciulile ce găsise prin magazii pentru do- 
robanţi. Iorgu se aştepta deci în toată clipa să se în- 
toarcă la București, ca să-i mulțumească prin graiu viu, 
La Bucureşti a găsit o lume noauă, pretutindeni, pe 
stradă, prin biurouri, la Şosele, prin localuri publice, 
la tribunal, mutre lui necunoscute. Noul ministru de 
justiție, Eugen Stătescu, un om șubred şi poate că 
de aceea zăcaș, destituise ori mutase pe cei mai mulți 
dintre judecători, ca să facă loc pentru oamenii săi 
ori pentru cei recomandați de alegătorii cu trecere. 
Până chiar nici ușierii nu mai erau cei de mai nainte, 
încât Iorgu, un fel de Blehan, era scârbit şi a luat ho- 
tărîrea de a-și da demisiunea. 
Chiar mai schimbat decât lumea era însă el Însu-și, 
Deprins a se răzema pe înțeleapta lui mamă și a 
ținea în toate împregiurările seamă de vederile și de 
sîmțămintele ei, ca nici măcar în gând să n'o jignească, 
el, rămas de capul lui, se uita cuprins de temeri împre- 
giurul său și nu mai știa ce să facă și de ce să se ferească, 
In acela-și timp, scârbit de cele ce se petreceau împre- 
giurul lui, el nu maistăruia în vederile sale de mai 
"nainte, nu se mai încălzia pentru nimic, nu mai ţineă 


208 


Îi —Á 


seamă de părerile altora şi era mereu pornit să zică 
«Ce-mi pasă!?». Nu se mai socotia parte din societatea, 
în mijlocul căreia trăia, și, dacă n'ar fi fost la mijloc 
lucrările începute, pe moșie, ar fi plecat departe, cât 
mai departe. 

rimul drum, pe care trebuia să-l facă după so- 
sirea lui la București, era cel mai scurt, la d-na Io- 
nescu. 

Acesta însă erà şi cel mai greu. 

Nu doară că se căia de a fi făcut ceea-ce a făcut îm- 
brățişând-o, ca pe o soră, pe Alina în fața tuturora. 
Așa trebuia să facă. Mama lui ar fi înviat, ca să-l 
mustre cu toată asprimea, căci un laș nevrednic de a 
fi pus în rândul oamenilor ar fi fost, dacă n'arfi făcut-o. 

Dragă i-a fost copila chiar din clipa când a văzut-o 
zugrăvită pe perete, dar nu îi era iertat s'o mărturi- 
sească aceasta. Ori-şi-cât de dureros ar fi fost atins 
când ea a făcut mărturisirea, că cu cel-lalt ar face bu- 
curos plimbarea la Valea Boului, el a înţeles-o şi s'a 
stăpânit. A scăpat, ce-i drept, vorba, că el şi ea sunt 
o lume pentru sine, dar, intrat în toiul vieţii bucu- 
reștene, în curând a fost cuprins de sîmţământul, că'n 
mijlocul societății, din care el face și trebue neapărat 
să facă parte, viaţa li-ar fi nesuferită. Un Armaş nu 
putea să se însoțească decât cu o femee de seama lui. 
El trebuia să se jertfească, şi grija lui cea mai mare 
era să se depărteze încetul cu încetul de dînsa, ca să 
n'o compromită. 

Cu totul altfel vedeă acum lucrurile. 

Oarele petrecute cu dînsa'n poeniţă, printre țarini 
și printre livezi îi erau neuitate. Neuitată îi era slă- 
biciunea, pe care o prinsese mama lui pentru copilă. 
Neuitate îi erau vorbele «nu mă mai uit la stare, nici 


209 


la neam). Pătrunsu-s'a cu desevirşire de gândul, că 
nu e'n viaţa omenească nimic mai frumos decât ca soţ 
şi soție să se potrivească la fire, să aibă acelea-și slăbi- 
ciuni, să caute acelea-şi mulțumiri. 

Tocmai de aceea însă Zoe, care-i pătrundea 'n inimă 
şi'n gând, l-a 'ncredinţat, că ori-și-care femee, care 
iubește, se potrivește întru toate cu iubitul ei. N'avea 
decât să se uite bine împregiurul său pentru-ca să gă- 
sească și între cele de seama lui una, care-i dă chiar 
mai mult decât ceea-ce găsise la Alina. 

Nu voia, dar se socotia dator să caute. 

Acum era slăbită 'n sufletul lui conștiința acestei 
datorii. 

Covirșit de simțământul, că boierime nu mai este, 
că numai pe ici pe colo a mai rămas câte un boier 
adevărat, care însă nu mai însemnează nimic în viața 
țării, el mai era şi adimenit de credinţa, că mama lui 
a rânduit oare-cum cu limbă de moarte să aibă sub 
ocrotirea sa pe copila, care i-a 'ndulcit cele din urmă 
zile ale vieţii și i-a închis ochii. 

Da! Era deslegat de datoria cea grea, putea să as- 
culte numai de pornirea inimii sale. 

Ii era însă iertat s'o mărturisească aceasta? Ştia el, 
ce gândește şi ce simte dinsa? Se aflau în primele 
zile ale anului de doliu: câte și câte se mai puteau în- 
tâmpla în timpul acestui an!? Se cutremura gândin- 
du-se, că ar putea să se 'ntoarcă cel-lalt. Ar fi vrut s'o 
poată lua, ca s'o ducă unde-va și s'o ascundă, dai ni- 
mănui în lumea aceasta și mai ales ei nu-i era iertat 
să i-o spună aceasta. 1 

«Să nu dai fata pe gura lumiihb — îi striga mama 
lui din mormânt. 

Ear el era singur şi nu știa ce să facă. 


210 


O singură ieşire găsia: să-și dee demisiunea și să 
se stabilească la moșie. 

Erà cel mai apropiat gând și totodată şi cel mai po- 
trivit cu firea lui. Deprins cu toate acestea a nu face 
nimic de capul său, el nu era mstare să iee ohotărîre 
fără ca să fi cerut şi sfatul altora. 

Al cui? 

Mai nainte de toate al Zoei, care eră chiar mai bine 
decât el însu-și dumirită asupra celor ce se petrec în 
sufletul lui. 

La ea s'a dus mai nainte de a fi făcut drumul cel 
scurt. 

Zoe nu numai îl aștepta, ci era totodată și pregătită 
să-l primească. 

Chiar în ziua, când s'a făcut schimbarea de guvern, 
ea a fost neliniştită de temerea, că mai ales acum, după 
moartea mamei sale, el, fiind înlocuit ori nevoit a-și 
da demisiunea, se va stabili la moșie, ceea ce l-ar ti 
depărtat pentru totdeauna de dînsa. A umblat deci 
pe căile bine știute de ea, şi când i-a telegrafiat, că 
toate sunt în regulă, regulată era şi aceasta, 

Greu nu i-a fost. Cunoscând slăbiciunea lui Vodă 
pentru oamenii cu tradiţiuni familiare, liberalii își de- 
deau silința să tragă 'n partea lor asemenea oameni, 
ca prin ei să dee partidului lor un fel de lustru. Ea nu 
avea deci, pe lângă toate cele-lalte, decât să mai pună 'n 
perspectivă și trecerea la guvern a lui Iorgu, pentru-ca 
toți cei mari să-i între 'n voie, 

Când el i-a vorbit dar despre intențiunea sa de a-şi 
da demisiunea, dinsa și-a ridicat cu mândrie capul. 

«Ce-ţi trece prin minte!? — exclamă. — E cestiune 
de demnitate să stai neclîntit la locul tău». 

«Nu mă expun să fiu înlocuit), — răspunse el, 


211 


«Nu vor îndrăzni s'o facă aceasta, — îl încredință 
dinsa. — Numele tău e chezășie îndestulătoare, că nu- 
mai înainte poți să mergi». 

Iorgu se sîmţia măgulit. 

Și, dacă e vorba, — urmă ea trăgănând vorbele, — 
ei și știu să prețuiască pe oamenii ca tine mai bine 
decât conservatorii, cărora numai de slugi supuse le 
place să fie încungiurați». 

«E şi aceasta una din greșelile partidului nostru, — 
grăi Iorgu, care nu-și dedea seamă, unde bat vorbele 
ei.— Îndată ce se ivește 'n mijlocul lui vre-un om cu ve- 
deri mai largi, dau toți din toate părțile năvală asupra 
lui. Rânduri strînse n'au boierii noștri». 

(Boierii! — exclamă dînsa zîmbind. — Par'că Prinţul 
Nicolae Bibescu nu e și el boier? Fratele său, Gheor- 
ghe, nu e boier? Boier de viţă e C. A. Rosetti. Boieri 
de frunte sunt frații Golescu. Boieri sunt Mihalache 
Kogălniceanu, Ioan Ghica, Dimitrie Sturdza, Toţi 
aceștia și mulţi alții sunt liberali, ba sunt încredințată, 
că mâne-poimâine o să-i vezi și pe (Junimiști» trecuți 
la liberali. Nu! Partidul vostru nu e al boierilor: boieri 
de frunte sunt şi dincoace, și dincolo. Dar, — urmă, — 
eu nu mă pricep la politică şi nici nu vreau să mă 
amestec în cele politice, ci numai să-ţi arăt, că dân- 
du-ți demisiunea ai face impresiunea unui om, care 
fuge de frică cu toate că nu are de cine să se 
teamă). 

«Să vedem, — zise el.—Poate că ai dreptate. O să 
mă mai gândesc». 

Zoe ear se mulțumi deocamdată cu atât și trecu la 
altele, la timpul petrecut de dînsul în concentrare, la 
amănuntele înmormântării, la durerea, de care erau 
cuprinși amîndoi, la tot ceea ce-l privia de aproape. 


212 


"5 


«Aşa-i! — exclamă ear în cele din urmă. — Eram să 
uit! Cum rămâne cu locuința? De sigur că nu mai 
rămâi în locuința de acum». 

El se uită mirat la ea. 

«Nu-mi dau seamă, de ce adecă ași fi având s'o pă- 
răsesc», — grăi dînsul, 

«Aşa numai tu singur să stai în casele d-nei lonescu ?» 
îi răspunse ea. 

Iorgu se cutremura de câte-ori dinsa începea să 
vorbească fie chiar şi numai pe departe despre Alina. 

«Nu te superi, dacă-ţi vorbesc cu inima deschisă, 
cum mi-se şi cuvine, — urmă dînsa cu dulceaţa unei 
surori mai mari.— Eu ştiu mai bine decât tine, ce sunt 
fetele dintr'un pension şi sunt încredinţată, că fac 
glume proaste în socoteala Alinei. ţi închipuiește, 
ce-ar face ele, dac'ar şti, că stai așa singur sub acela-şi 
acoperiș cu dinsa când mai ştiu şi că mama ei e mereu 
dusă de acasă», 

Iorgu era 'nduplecat. La strimtorare însă chiar și cel 
mai de bună credință dintre oameni e 'mpins spre vi- 
clenie. 

«lţi mulțumesc! — zise el.—Atât de puţin mă inte- 
resează copila aceea, încât, preocupat de altele, nu 
m'am gândit la aceasta. Ai dreptate. Văd acum și eu, 
că tot cel mai potrivit lucru ar fi să mă stabilesc la 
moșie». 

«Aş! ! — întimpină dânsa. — Corect e să stai în oraş 
şi să n'o mai expui ducându-te pe la d-na Ionescu. 

«O să mă mai gândesc,) — zise el. 

Zoe eară-şi era mulțumită deocamdată şi cu atât. 

Ea și putea să fie mulțumită, căci, fiind la mijloc 
Alina, vorba ei eră pentru Iorgu cea mai aspră po- 
runcă. Toate era gata să le facă pentru ca ea să creadă, 


213 


că el a spus adevărul când a zis, că puțin îl interesează 
copila aceea. 

Acum îi era însă încă mai greu să facă drumul cel 
scurt. 

Da! Trebuia neapărat să se mute din locuința, unde 
a stat cu mumă-sa. Chiar și dacă n'ar fi fost adevărat 
ceea ce a zis Zoe, era destul că ea a zis, căci de gura ei 
se temea. Cum s'o facă însă? Cum s'o spună d-nei 
Jonescu fără ca s'o jignească? Cum s'o facă pe Alina 
să sîmtă, că numai de dragul ei se siluiește el însu-şi 
pe sine, 

Se plimba 'n neștire pe Podul Mogoșoaei când deo- 
dată s'a oprit ca lovit de trăznet în loc. 

Hotărise ministrul Orescu, că lucrările începute de 
«Junimiști» să nu se mai urmeze, dar mai era în ţară şi 
Carol Vodă, care ţinea, ca biserica dela Curtea de 
Argeș să fie neapărat restaurată. Noul guvern a luat 
deci măsuri pentru continuarea lucrărilor. Aflând-o 
aceasta, Emil a alergat deci la București, unde acum, 
«ai noștri» erau la putere. Venise prea târziu ori, poate, 
Chiar în zadar, căci se găsise altul mai apropiat, și 
pleca posomorât de la minister când Iorgu trecea din 
strada Colţii în strada Batiștei. 

Acesta se uită lung în urma lui, apoi își urmă dru- 
mul iuțindu-și pașii. 

Ştia acum ce are să facă, — adecă tocmai acum nu 
mai ştia. 

Prea mândru, el se simţia jignit de gândul, că omul 
acela ar putea să-i fie rival. Nu! Poziţiunea lui, averea 
lui, întreaga lui personalitate o făceau aceasta peste 
putință, și el ar fi dispreţuit-o pe Alina, dacă dînsa 
ar fi Stat fie măcar numai o clipă pe gânduri. 

Dar dacă slăbiciunea ar fi fost mai mare decât dis- 


214 


vW 


preţul? Nenorocire ! N'ar fi iertat-o nici o dată! Viaţa 
lui întreagă i-ar fi stat ca un ghimpe otrăvit în inimă 
îndoiala. 

Sosit acasă, el tot n'a făcut drumul cel scurt. 

Mai nainte de a-l face, ar fi dorit să se'ncredinţeze, 
dacă omul acela, venit iar la București, a trecut ori nu 
pe la d-na Ionescu, dacă are ori nu să treacă, dacă nu 
cum-va şi rămâne la București. 

Cum însă? Cum să se'ncredinţeze despre toate 
acestea? 

El sări deodată 'm picioare. 

Deprins acum încetul cu încetul și el a face una 
când alta gândește, s'a 'nstrunat şi s'a dus, în stirșit, 
la d-na Ionescu, ca să-i mulțumească pentru-că i-a dat 
Alinei voie de a însoţi pe răposata la Valea Boului şi 
s'o încredințeze pe aceasta, că nu va uita nici odată 
mângâierea, de care i-a făcut mumei sale parte în cele 
din urmă zile ale vieţii ei. 

Ele ce-ar fi putut să-i răspundă? Plângeau încre- 
dinţându-l, că iau cu toată inima parte la durerea lui. 

«E greu — zise el profitând de aceasta.— Mie nu mi-a 
fost numai mamă, ci şi povăţuitoare neadormită, su- 
fletește cea mai apropiată fiinţă, încât nu mă mai pot 
găsi pe mine însu-mi lipsit de dinsa. Toate mi-o rea- 
mintesc, — urmă după o mică pauză, — şi mă veți 
înțelege, doamnă şi domnişoară, dacă vă mărturisesc, 
că mă cutremur când trec pragul casei, în care am trăit 
până acum împreună». 

(Da, — grăi d-na lonescu.—Aşa eram şi eu după 
moartea răposatului, care era mare bunătate de om. 
Imi venia să părăsesc casa». 

«Şi mie mi-e foarte greu când trec prin faţa intrării, 
unde o vedeam adese-ori când plecam la școală ori 


215 


mă 'ntorceam acasă), — adaugă Alina ștergându-și 
ear lacrătmile». 

(Veţi găsi deci, că e firească hotărîrea mea de a nu 
mai sta în locuința, în care ne simțiam atât de biney— 
urmă el, 

«E. fără'ndoială bine să staţi un timp oarecare la 
moşie», — întîmpină d-na Ionescu, 

«Nu se poate, — grăi dînsul.— Datoriile mă ţin aici 
la București. Ar trebui să-mi iau un concediu, ceea-ce 
nu-mi vine să cer dela noul guvern. M'am gândit deci 
să vă cer învoirea, ca să dau în socoteala mea cu chirie 
locuința». 

D-na Ionescu n’o făcea bucuros aceasta, dar în îm- 
pregiurările, în care se afla, nu putea decât să-și dea 
invoirea, 

Alina ținea însă să-şi dee și de astădată părerea, 

Găsia şi dînsa, că locuința, în care stătuse cu mama 
lui, era acum prea mare Şi prea scumpă numai pentru 
el singur. Erau mai multe încăperi de prisos, nu mai 
gătia în casă, putea să se lipsească de slugi. Toate 
acestea-l priviau însă numai pe el. a 

«Rămâind, se 'nțelege — grăi dînsa — ca chiriaşul 
să ne convie și noue. 

«Fără "'ndoială, — grăbi el s'o 'ncredinţeze.— Nu 
puteți să primiți pe ori-și-cine sub acela-și acoperiș cu 
d-voastre». A 

D-na Ionescu, obicinuită acum cu accesele de ins 
drăzneală ale fiicei sale, nu mai era mirată, ar fi vrut 
Însă să-i facă un semn, ca să tacă, dar Alina nu se uita 
la ea, ci "n fața lui Iorgu, în care vedea, par'că, oglin- 
dită un fel de falșitate. 

«Dar cu mobila ce faceţi? — urmă ea. — Aveţi mo- 
bilă atât de frumoasă şi fără îndoială scumpă». 


216 


——_—.— ————— 


Ear un iucru,la care el, în zăpăceala lui, nu se gân- 
dise, 

«Dau, se'nțelege, — răspunse el cam turburat, — 
locuința mobilată». 

«Nu se poate, — grăi dînsa.—Jețul, în care ședea 
de ebiceiu Cocoana Mare, patul, în care dormia dînsa, 
cele mai apropiate lucruri ale ei nu puteți să le puneţi 
ori-și-cui la dispoziție». 

Iorgu era acum nu numai turburat, ci și rușinat,. 

«Acestea, da! — fără '"mdoială — am să le duc la 
moșie și să le păstrez acolo», — zise el, 

«Alino dragă! — grăi d-na Ionescu pierzându-și 
răbdarea. — Acestea sunt lucruri, care nu ne privesc», 

«Mă iartă, mamă, — îi răspunse Alina.—Ne priveşte 
tot ceea ce-l privește pe d-sa, care a fost totdeauna atât 
de 'ndatoritor față cu noi. Răposata ni-a fost apoi nu 
nu mai chiriaşă, ci ni-a mai şi 'mbrățișat cu atâta bună- 
tate, încât mă gândesc în toată clipa la ea și ași fi foarte 
mâhnită, dacă....). 

Iorgu nu mai era rușinat, ci cuprins de'nduioșare. 

«Da! — domnişoară, — o 'ntrerupse.— Aveţi multă 
dreptate, și vă sunt recunoscător). 

«D-ta ai apoi o bibliotecă atât de frumoasă, — urmă 
ea din ce în ce mai zeloasă, — cărţi multe, bine alese, 
legate ’n piele, biurou sculptat, scrin, statuete, tablouri 
și o mulțime de nimicuri preţioase. Așa-i, că nu te su- 
peri, dacă-ți spun, că mi-se pare peste putință să le 
lași în seama ori-și-cui ?». 

Iorgu nu se supăra de loc. I-se părea și lui peste pu- 
tinţăsă plece aşa de-o-datădin casa, în care se afla, şi-ar 
fi rămas în ea, dacă n'ar fi fost la mijloc Zoe, ba chiar 


şi omul acela, pe care l-a văzut ieşind dela mini- 
steriu, 


217 


Răpus de simțământul acesta, el nu-și mai dedea 
seamă despre înțelesul celor din urmă dintre vorbele 
grăite de dinsa și, în loc de a-i da răspuns, el se 'n- 
toarse la gândul, cu care a plecat de acasă. 

«Da, domnişoară, — zise, — adecă nu! Da, nu mă 
supăr! Mă iertați! Ca să nu uit: mi s'a părut, că l-am 
văzut azi pe pictorul, care... 

«Pe Emil!?—îl întrerupse Alina înviorată. — Unde? 
Când ?). 

Iorgu era acum încredinţat, că ea nu l-a văzut și 
c'ar vrea să-l vadă, și ear nu răspunse la întrebările ei. 

Un neadevăr grăise spuind că i s'a părut numai, 
că l-a văzut. Urmă acum alt neadevăr, 

«Imi aduc acum aminte, — zise ear, — că m'a ’nsăr- 
cinat ministrul Maiorescu să i-l trimit. L-am şi căutat, 
dar nu l-am găsit. El vine fără 'ndcială pe la d-voastre. 
Vă rog... 

Alina ear îl întrerupse. 

«Eu cred că nu vine», — răspunse ea. — Săracul. Nu, 
n'are să vie!, 

El nu se mai stăpâni. 

«Mă mir de aceasta, — grăi dînsul întorcându-se 
spre d-na Ionescu, — căci domnișoara ține mult la el». 

«O, da! —îl încredință Alina.—Și nu mă 'ndoiesc, 
C'ai ţinea și d-ta, dacă l-ai cunoaşte destul de bine». 

D-na Ionescu era foarte supărată. 

«Aşa sunt fetele de pension, — zise.—Au un fel de 
cult pentru profesoarele și pentru profesorii lor. I-a 
dat câte-va lecţiuni de desemn, și nu mai e acum om 
ca dînsuly. si 

«Nu, mamă! — protestă fata.—Nu ca profesor, nici 
ca pictor, ci ca om trebue neapărat să le fie sîmpatic 
tuturor celor ce văd și judecă bine ca d-l Armaş». 


218 


a 


Iorgu ear nu mai ştia ce să facă și ce să-i spună. 

«Să văd, — să mă mai gândesc,» — îşi zise ear ca în 
atâtea rânduri, apoi se ridică de plecare. 

O, dac'ar fi trăit mama lui, ar fi întrebat-o pe dînsa. 
Singur însă, de capul lui, nu îndrăznia să-i iee asupra 
sa răspunderea unei hotărâri. 

După-ce mulțumi din nou pentru toate câte, el 
plecă, dar peste puţin, mai nainte de a trece pragul, 
ear se opri. 

«O să ţin seamă, domnişoară, — zise el, — de toate 
cele ce mi-aţi spus, şi dac'ar fi să plec, noi așa cred 
vom rămânea tot atât de aproape, cum am fost până 
acum, poate chiar mai aproape». 

«Să treacă anul de doliu!» — îi mai venia să zică, 
dar nu îndrăznia, căci nu știa, câte și mai câte se vor 
fi putând întâmpla în curgerea acelui an. 

«Ce vrea omul acesta cu mine !?y — se'ntrebă dinsa 
după ce el ieși însoţit de muma ei. 


Zi 


Emil a zărit și el pe Iorgu și era p'aci p'aci să se 
oprească din drum, ca să-i zică «bună ziua». S'a res- 
gândit înse. 

ncă de mult și 'n multe rînduri își pusese tare de 
gând, că are să le dea uitării cele trecute și în adevăr 
și din ce în ce mai rar îşi aducea aminte de ele. Răpus 
de sîmțământul, că nu este în stare să țină piept cu un 
om ca Iorgu Armaş, el se socotia umilit și s'ar fi făcut 
în gândul lui de rîsul lumii, dacă s'ar fi 'ncumetat să 
între 'n luptă cu el. De aceea și-a și pus de gând să n'o 
mai vadă pe Alina decât dacă ea îl va fi chemat, ceea ce 


219 


dînsa n'a făcut, un semn învederat, că ține și ea să fie 
date uitării cele trecute. Acum înse, posomorît cum 
era, cu viaţa oare-cum înăcrită, el simți că-l junghie 
prin inimă, încât tremură'n tot timpul, şi iar fu cu- 
prins de pornirea de a se arunca asupra lui — iasă 
cum o ieşi. Să mă ferească Dumnezeu, ca nu cum-va 
să-și bată joc de ea, — își zicea Și i se făcea negru ’n 
fața ochilor. 

In zadar. Sunt în viața omenească clipe, în care 
slăbiciunile sunt mai tari decât pornirile cele mai bine 
chibzuite. El se făcu, ce-i drept, că nu-l cunoaște pe 
Iorgu, că nu-și aduce aminte că l-a mai văzut în viaţa 
lui, dar nu maiera n stare să plece de la București fără 
ca să se fi dumirit asupra celor ce se petrec la casa 
d-nei ionescu. 

Ii era rușine să stea, dar stetea la pândă Și a văzut 
cu ochii lui, cum Iorgu Armaș s'a mutat din casele 
d-nei Ionescu. Nu știa, de ce, dar nici nu ținea să afle: 
lucrul de căpetenie era pentru dînsul să se încredin- 
teze, dacă el mai vine ori nu pe la fosta lui locuință. 

Mult mai trebuia să aștepte, dacă era vorba să se 
dumirească și despre aceasta. >. 

Prin Vlașca și Teleorman adecă, prin Romanați şi 
Dolj, pretutindeni prin apropierea Dunării se 'ncepuse 
secerișul. Grâul era puțin și nu de bună calitate, dar 
preţurile se urcau, căci Serbia, Muntenegrul și Turcia 
erau sleite de răsboiu, în Bulgaria fierberea era din ce 
în ce mai mare, temerea ca nu cum-va Rusia și Austro- 
Ungaria să fie nevoite și ele a intra’n răsboiu era din 
ce în ce mai generală, iar în România se sporiau cei 
ce stăruiau, ca țara să nu rămâie neutrală. Iorgu avea 
cuvinte de a se bucura de toate aceste, căci mai spre 
poala munților și mai ales la Valea Boului, unde 


220 


semănăturile se făcuseră bine, lanurile erau fru- 
moase. 

Imbărbătat de aceasta, el se ?ntindea şi iar se 'ntindea, 
păcatul celor mai mulți dintre oamenii ce-au început 
să zidească. Adaugi aici una, colo alta, mai ca să 'ntre- 
geşti, mai ca să 'mbunătăţeşti, mai de dragul frumu- 
seței, şi te miri unde ieși. 

El nu uita înse nici împrumutul «mijlocit» de Zoe 
şi nici nu trebuia să-l uite, căci nu-l uita nici dinsa. 
Dar pe când el era neliniștit, că i se sporesc cheltuelile, 
ea-l îmbărbăta mereu spuindu-i că ceea ce face durează 
pentru vecie şi ast-fel n'are să ție seamă, dacă-l costă 
ce-va mai mult, 

«Imprumutul de la Cohen să nu te supere, —a a- 
dăugat apoi.— Acesta mă priveşte. Poţi, la nevoie, chiar 
şi să-l sporeşti. Păcat ar fi să-ţi vinzi recolta acum, 
când ştii că preţurile vor fi la toamnă mai urcate, 

Iorgu se simţia ușurat şi-i era din nou recuno- 
scător. 

Profitând de aceasta, ea îi aduse aminte făgăduinţa 
de a face împreună o plimbare la Valea Boului. 

«Ce frumos ar fi acum, în timpul secerișului lb» — 
exclamă dînsa. 

«Minunat! — răspunse el. — Plecăm Duminecă în 
zori de zi. 

«Aş'! — întîmpină dinsa.—Plecăm Luni, ca.să-i gă- 
sesc pe secerători risipiţi prin lanuri. Aceasta e cea 
mai frumoasă dintre priveliştile dela ţară». 

Iorgu era de aceea-și părere, dar nu-i dedea mâna să 
lipsească de la tribunal. 

«Tu-l ştii pe Eugen Stătescu, ministrul meu, — îi 
zise. — Nu mă expun». 

Ea rise ’n felul ei. 


221 


«E cel mai blajin om când Ştii să-i suni în strună, — 
îl încredință. — Te iau pe răspunderea mea». 

«Să mă mai gândesc», — zise el. 

«Să nu te mai gândești de loc — răspunse ea.—Astă 
seară vorbesc cu Prințul, ear mâne dimineață te aş- 
tept gata de plecare». 

Au și plecat Luni — așa numai ei amândoi, — drum 
plăcut până la Valea Boului, iar acolo o zi scurtă, prea 
de tot scurtă pentru ea, dar nu Şi pentru el. 

Ori-și-cât de vie ar fi multumirea de a călători timp 
de patru ceasuri aproape cu o femee înzestrată cu 
atât de multe mijloace de 'ncântare ca:Zoe și pe ici pe 
colo și îndrăzneață, sosit la Valea Boului, Iorgu se 
gândia cu un fel de mâhnire la plăcerile ce gustase 
pe drum. 

Din cele trei încăperi reparate dintru început el 
păstrase adecă doaue pentru sine: într'una din aceste 
se aflau patul răposatei sale mame, jețul ei, canapeaua 
din iatacul ei, dulapul ei de haine Şi încă câte-va lu- 
cruri neînsemnate, de care ea se folosise, ear în cea- 
laltă el își instalase biuroul și biblioteca. Tot aici şi 
dormia când se 'ntâmpla să rămâie peste noapte la 
moşie. 

Intrând acum aici dimpreună cu Zoe, era peste pu- 
tință să nu-și aducă aminte, cum au venit lucrurile de 
el și-a adus biblioteca și biuroul la Valea Boului Şi-i 
era par'că Alina stetea 'n pragul ușii şi zicea «Frumos»! 
Vă şed bine glumele fără perdea ce faceţi în răsfățarea 
voastră pe drum! Dar aici ce veți fi făcând!? A 

Au plecat apoi să vadă secerătorii risipiţi prin la- 
nurile dese și cu spicul plecat spre pământ. Cerul era 
senin, dar o răcoroasă adiere despre munte ast&mpăra 
arşiţa soarelui. Pe ici, pe colo se ivia câte un nor răsleț 


222 


i S, ———————————— 


şi umbra lui trecea peste brazdele culcate de coase la 
pământ. Cântau fetele ce adunau mănunchi şi flăcăii 
ce legau snopii, cântau şi ciocârliile ridicate 'n văzduh, 
pe ici pe colo răsuna bătaia prepeliţei, cară Zoe avea şi 
ea ochi pentru toate și vorbiă, mereu vorbiă neistovită. 

Ei nu erau înse numai amândoi. Una zicea Zoe şi la 
alta îi era lui gândul. Când ea zicea «Uite !», el se uita, 
ce-i drept, dar nu vedea. Işi aducea aminte ce-a zis și 
ce-a făcut mai ici, mai colo cea-laltă și-și închipuia, ce-ar 
zice şi ce-ar face, dac'ar fi acum aici. 

Omul n'are înse numai suflet, ci şi trup, carem 
viața petrecută în aievea nu arare-ori se ridică dea- 
supra, Prin romane eroii trăiesc câte-odată, ce-i drept, 
numai cu sufletul, se'nalță și rămân mereu înălțaţi. 
Iorgu era înse — întocmai ca Zoe — om în toată firea 
şi asttel se sbătea mereu gonit de sine însu-și. 

Greu canon de pocăință. l-ar fi fost milă și lui Emil 
de el. 

Zoe cea trăită "n lume, simțind că el e dus cu gândul, 
se 'nteţia ca și când ar fi avut să ţină treaz pe unul ce-i 
gata'n fiecare clipă să adoarmă și era din ce în ce mai 
vie, câte-odată chiar năvalnică. Tocmai prin aceasta 
i se făcea înse şi mai supărătoare. 

După-ce soarele a trecut de mează-zi,el a început să 
se uite la ceasornic. 

«Pare-mise, că eu te plictisesc,» — îi zise ea. 

«Vai de mine!? — exclamă dînsul.—Cum îți vine 
asemenea gând!? Mă gândiam înse, că ar fi timpul 
să ne 'ntoarcem la curte, ca să luăm şi noi o mică 
gustare». 

«Asta da — grăi dînsa, care în adevăr se simția 
mai bine la umbră și la răcoare tolănită pe o canapea 
decât umblând printre lanurile bătute de soare. 


223 


Mica gustare s'a lungit apoi, căci era mare coșul, 
pe care-l umpluse Iorgu, după bunul lui obiceiu, cu 
fel de fel de bunătăți, nai icre moi, mai ficat de gâscă 
împănat cu trufe, ici ce-va dulce, colo ce-va mai iute Și 
pe deasupra beuturi bine alese, cum se cuvine când 
ai drept oaspe pe Cine-va, care ştie să preţuiască. Chiar 
Și 'n Sfânta Scriptură ni se spune apoi, că vinul înve- 
selește inima omului, și peste puţin ei iar erau numai 
amândoi. 

(Ce zăduf! — grăi dînsa ridicându-se.—Nu te su- 
peri, — adăugă — îi întoarse spatele, își desfăcu bluza 
de mătase verde și-și scoase corsetul și după aceea şi 
turnelul. Lasă c'o supărau, dar nici sus, nici mai jos 
n'avea nevoie de așa ce-va. La forme atât de bine ro- 
tunjite ca ale ei asemenea adaosuri sunt cel puţin de 
prisos, și Iorgu nu s'ar fi Supărat nici dacă ea şi-ar 
mai fi scos şi bluza. 

Dac'ar fi fost și acum lună plină, ei n'ar fi plecat 
decât pe 'nseratele. Luna era înse abia în primul pă- 
trar, și Iorgu ear începă să se uite la ceasornic. 

«Aidadee ! — grăi dinsa.— Nu cum-va te gândești de 
pe acum la plecare!? Nu te adimenesc farmecele dru- 
mului făcut în timp de noapte!?. 

Adimenit, Iorgu mai scoase ceva din coş şi mai des- 
fundă o sticlă. 

Când ziua se 'nvelia în noapte, Zoe se uită lung lael. 

«O idee minunată, Iorgule! — exclamă dînsa.— Eu 
Vreau să petrec noaptea aici». 

Iorgu rămase'ncremenit. 

Ii era parcă i-a turnat cine-va în cap o găleată de 
apă rece, de tot rece, şi-i curg șiroaiele sloiu de-a-lun- 
gul spinării. ş 

Nu doară că mai lipsia încă o zi de la tribunal: cu 


224 


aceasta se deprinsese; o fi una, or fi doaue, o privia pe 
dînsa. Iar se ivi înse ceea-laltă în pragul uşii. 

«E peste putință, Zoe! — îi zise cuprins de un fel 
de frică. 

«Auzi vorbă! — răspunse ea.—[Ia șezi ici lângă mine, 
ca să ne 'nțelegem ca doi oameni cu minte. De ce e 
peste putință? — urmă după-ce el se supuse.— Ce-o să 
zică zidarii și dulgherii, care lucrează la binale? Ce-o 
să zică oamenii din curte? Ce-o să zică lumea 'ntreagă, 
care ne ştie veniţi aici, şi ce-o să creadă când vor vedea, 
că rămânem și peste noapte împreună? Asta te neli- 
niștește? Bine, dragul meu: la lucrul acesta trebuiă să 
te gândești când ai plecat de la Bucureşti. Eu am fost 
pân'acum în doaue rînduri măritată, și fată mare nu 
eşti nici tu. Ori-cât ai tăgădui tu, nu te crede nimeni, 
că n'ai pe undeva prin mahalale o femeie, care te pri- 
meșşte cu brațele deschise». 

lorgu se uită cuprins de groază spre pragul ușii. 

«Aflând deci c'ai plecat cu mine la Valea Boului, — 
urmă dînsa — cei de la București își vor face fel de fel 
de închipuiri — întocmai ca cei de aici, ba se vor deda 
şi la glume proaste în socoteala noastră. Mie nu-mi 
pasă înse şi n'are să-ți pese nici ție. De aceasta o fe- 
mee ca mine și un bărbat ca tine nu poate să scape. 
Noi știm, care este adeverul, şi suntem amândoi, aşa 
cred, destul de cuminte pentru ca să nu facem ceea ce 
ei cred că vom fi făcând. 

El asculta și 'nţelegea tot ceea ce dinsa îi spunea, dar 
stăruia neclintit în hotărîrea lui. După cele din urmă 
vorbe ale ei inse fața lui se lumină. 

«Ei, bine! — zise.— Rămâi tu aici, iar eu trec peste 
noapte la fostul primar, unde am mai stat». 

Zoe rise iar cu obișnuitele ei hohote. 


225 


„4Şi-o să publici în toate gazetele din București no- 
tițe, în care vestești lumea, că n'am stat peste noapte 
împreună, — îi zise ea.— Te faci de ris, Iorgule. Eşti în 
stare să mă lași singură în casa aceasta pustie !? Eu nu 
mă tem, c'o să mă seduci tu: te temi tu, c'o să te seduc 
eu!? Bine, Iorgule, — eu sunt veselă, îmi place să fac 
glume — poate și cam proaste, — dar femee uşura- 
tică nu sunt și-ași vrea să văd, cine'ndrăznește să se 
apropie prea mult de mine. Ar păți mare ruşine h, 

«Nu e vorba de aceasta, — se scuză el, — dar sunt 
anumite forme convenţionale, care au să fie păstrate 
în toate împregiurările». 

«Aș'! Mofturi '— strigă dînsa.— Peste formele acestea 
am trecut de mult, âncă din clipa, în care ai intrat în 
camera mea de toaletă. Nu mai pierdem vorba: tu 
dormi aici, iar eu trec în camera de alături, și — 
adăugă — pentru mai mare siguranță, — încui ușa şi-ţi 
pui cheia sub căpătâiu», 

Iorgu se cutremură, şi faţa i-se făcii albă ca varul, 

Să se culce ea în patul mamei lui!? 

Ceea-laltă stetea 'n pragul ușii cu amîndoaue brațele 
ridicate și striga, par'că: «Departe pângăritorilor! Pe 
aici nu se trece. 

«Nu!l—grăi dînsul cu toată hotărîrea. — Să nu te su- 
peri, Zoe, dar tu ești femee și eu sunt bărbat, iar băr- 
batul e dator să apere pe femea ce și-a pus încrederea 
în el chiar și de aparențele lipsei de corectitate». 

Zoe se simţia adânc jignită. Ea se ridică, își luă cor- 
setul, îşi desfăcui bluza fără-ca să-i mai întoarcă lui 
Iorgu spatele, puse corsetul la locul ce i-se cuvine, își 
luă sânii cu amândoaue mânile și-i vâri în el și strînse 
şireturile, apoi ridică fusta și-și puse și turnelul tot la 
locul ce i-se cuvenia. 


226 


—— 


El stetea neînduplecat și rece şi se uita la ea. 

«Ai multă dreptate! — grăi dînsa. — Spune să pună 
caii. Pe la miezul nopții suntem la București». 

Mai avea înse ea şi-o armă, care nimeria fără de 
greș. 

«Ce-ar zice vecinica, dac'ar afla, că 'n asemenea 
împregiurări nu ţi-ai făcut datoria de apărător al bu- 
nelor moravuri!?) — adăugă rostind vorbele printre 
dinţi. 

Iorgu era strivit, nimicit, perdut., 

Cea mai apropiată pornire îi eră s'o ia'n palme. 

Nu-i era înse iertat s'o facă aceasta: s'ar fi dat de 
gol; ar fi fost un adevărat trădător. 

Nu în palme, ci'n braţe trebuia s'o ia și a și luat-o 
acum el pe ea şi-a poftit-o lângă sine pe canapea și i-a 
spus şi i-a făcut tot ceea ce mintea lui putea să născo- 
cească pentru ca s'o 'ncredinţeze, că lui nu-i pasă, în 
adevăr nu-i pasă, ce crede, ce gândește, ce zice ori nu 
zice fata aceea. 

Acum înse Zoe era neînduplecată și rece. Nu dedea, 
ce-i drept, cu cotul și se lăsa să fie mângâiată, dar era 
neclintită "n hotărîrea ei de-a pleca. 

Fiinţă șubredă și neajutorată e omul! 

Torgu se căia acum de a nu fi intrat în voile ei și nu 
mai înțelegea, de ce adecă s'a pus în pizmă cu ea: o 
singură vorbă din partea ei ar fi fost acurh destul pen- 
tru ca el să se dea învins, dar ea își schimbase deodată 
gândul, în adevăr și-l schimbase și nu mai voia cu nici 
un preț să rămâie, 

«Voiam să rămân, — îi zise ea, — pentru-că nu-mi 
închipuiam, că tu poţi să ai gând rău. Văd acum, că-l 
ai, şi-ţi dau dreptate: cel mai cuminte lucru e să 
plecăm», 


227 


«Să mă mai gândesc) — ar fi voit Iorgu să zică — 
dar ea nu i-a dat răgaz, 

Drumul nu era scurt, dar plăcut: răcoarea nopții 
de vară, adierea din când în când cam aspră, la în- 
ceput un crâmpeiu de lună, apoi cer înstelat, unde-va, 
departe înaintea lor, fulgerări din ce în ce mai dese, 
pe ici pe colo câte un liliac flutura țiţâind prin văzduh, 
ori câte un gândac de noapte sbura bondărind mai la 
dreapta, mai la stînga. El mâna caii, ea şedea la stânga 
lui, iar vizitiul se clătina mereu cucăind în dosul lor. 

Impăcați nu erau când au plecat, şi se zice, că 
supărat la drum n'ai să pleci, Ei înse au plecat îm- 
preună și puteau să se împace pe drum, ear la împă- 
care oamenii numai certându-se pot să ajungă. S'au 
certat deci tot drumul, se 'nţelege, nu ca Mitocanii, 
nu ca la Obor, ci boierește, ca prin saloane, spuindu-și 
câte un adevăr mai crud. Ea îi spunea, că bărbaţii 
sunt năvalnici și slabi şi nu sunt în stare să-și stăpâ- 
nească firea, mereu la rele se gândesc și, când pot, le 
și fac. El îi spunea ei că femeile sunt proclete și "ncă- 
Păţinate, tonatice şi schimbăcioase, încât nici odată nu 
ştii ce vreau şi ce nu vreau. Ea, scoasă din răbdare, 
zicea că bărbatul trăieşte mai mult cu trupul, iar fe- 
meia mai mult cu sufletul. El zicea «Mofturi! Filosofie 
de şorț!). Nu-i dedea mâna să spună, că, «nu», iar 
dacă ar fi zis «da», i-ar fi dat dreptate. 

Era pe la miezul nopţii când au sosit la București. 
La «Grand Hotel de Boulevard», unde se mutase el, 
ferestrele erau luminate, iar la Rașca muzica cânta un 
potpouri din Zampa. Grădina era încă plină, dar lu- 
mea începuse să plece şi Hrștșca stetea la intrare, 
făcea plecăciuni și-și zicea obișnuitul «S'avem noro- 
cire l», 


228 


«O idee! — zise Iorgu după ce vizitiul descărcă 
coșul acum aproape deșert și-l duse la portar.— Să ne 
oprim la Rașca și să luăm un ceaiu». 

«Aș' |! — răspunse ea.— Trimite trăsura la grajd, și noi 
mergem pe jos până la mine, ca să-ți dau revanșă». N'o 
să fie ca la Valea Boului, dar tot mai e câte o rămășiță 
în bufetul meu. Să nu te temi că te compromit, — 
adăugă "n glumă—: am cheia de la intrare, ca totdeauna, 
la mine și nu te vede nimeni nici când intri, nici când 
ieşi». 

Ar fi fost o bădărănie neiertată, dacă el ar mai fi 
stăruit pentru Raşca, iar bădăran nu era Iorgu. 

Tot îi mai sunau în ureche vorbele: «Ce-ar zice ea, 
dac'ar afla, că nu ţi-ai făcut datoria de apărător al bu- 
nelor moravuri t», 

El trebuia neapărat să primească «revanşa», ca să fie, 
în sfârşit, deplină *npăcarea. 

In revărsatul zorilor de zi, când se 'ntorcea la hotel, 
era cam rece şi el își ridică gulerul hainei şi-l strînse 
împregiurul gâtului, 

«Comedia dracului! — zise. — Mi-am uitat cravata. 
Te pomenești c'o găsește Linica l» 


XI. 


Dac'ai petrecut o zi, ba până chiar şi o noapte um- 
blând pe drumuri, plimbându-te printre lanuri, luând 
mici gustări cu o damă din cea mai bună societate si 
primind «revanșe» de la ea, e chestiune de bună cuviință 
să te duci cât mai curând s'o vezi şi să te interesezi, 
cum a suportat ostenelile de tot felul şi cum se simte 
după ce și-a luat răgaz de odihnă, — iar Iorgu ținea 
mult la buna cuviință, 


229 


Bucurându-se că n'a perdut decât o singură zi dela 
tribunal, el, deși se culcase de tot târziu, a fost între 
cei dântei la postul lui şi a plecat cel din urmă, nu însă 
acasă la hotel, ci drept la Zoe. 

Aici le-a găsit toate claie peste grămadă. In salon 
mobila era adunată toată la mijloc și acoperită cu un 
mare polog, ca să n'o umplă pravul. In sufragerie fel 
de fel de vase și tacâmuri erau puse 'n lăzi. In antreu 
lăzi, cufere, gente, în care Linica și feciorul așezau 
lucrurile după cum le poruncia Zoe, care, palidă, pră- 
pădită şi îmbrăcată într'un capot plin de dantele, şedea 
la o parte pe un scaun. 

Iorgu se uită zăpăcit împregiurul său. 

«Ce-i!? Ce s'a 'ntâmplat?» — întrebă el. 

«Nimic! — îi răspunse ea. Precum vezi, împachetăm. 
Plec — adăugă făcându-le servitorilor semn să iasă. 

Pleci? — întimpină Iorgu. Unde? De ce așa de 
o dată?. 

Zoe se uită 'n urma servitorilor şi, după ce se 'ncre- 
dință, că e 'nchisă ușa, pe care au ieșit, se ridică obo- 
sită și cuprinsă de adâncă mâhnire. 

«Trebuie să plec! Nu-mi rămâne decât să plec! — 
grăi dinsa. Inchipuieşte-ţi: Linica a găsit cravata, pe 
care ai uitat-o în iatacul meu». 

«Nu! — zise el zăpăcit. Eu în sufragerie mi-am scos 
gulerul și cravata. Iţi aduci a minte, că-mi era cald și...» 

«Se vede c'am luat-o eu cu ztrențele mele, — îl în- 
trupse ea. Îţi aduci aminte, că iar îmi scosesem cor- 
setul și turnelul. Destul că ’n iatac a găsit-o și, prinzând 
bănuială, a zâmbit cu răutate, ba a avut și nerușinarea 
de a face gluma, că 'n iatac miroase a bărbat». 

«Și nu i-ai tras o pereche de palme!?. N 'ai dat-o pe 
scară!?» — strigă el răsvrătit în întreaga lui ființă. 


230 


—. Da. 


«Dar îmi mirosia şi mie, lorgule! — răspunse ea. 
Atât mi-ar fi trebuit! Intr'un ceas ar fi aflat toată casa, 
ear în trei zile ar fi mers vestea în întregul oraș. Slugile 
sunt viclene: când sîmt așa ce-va, ţi se fac tirani ne- 
miloși și li te supui orbește ca să le astupi gura. Nu-i 
las răgaz să vorbească cu cei-lalți, î îi dau din când în 
când câte o bomboană, apoi plec și-o iau cu mine, ca 
să uite și mirosul, și cravata». 

Iorgu era încă mai răsvrătit. 

«Se poate !? — exclamă dînsul. — Să pleci de frica 
unei slugi t». 

«A! nu de frica ei, ci de frica tal— grăi Zoe.—Dacă 
plec, sunt o femee fără noroc, dar dacă rămân, sunt o 
femee pierdută. Să vorbim „deschis, Iorgule, — urmă 
ea cu 'nduioșare. Dacă rămân, tu vii şi mâne, și poi- 
mâne, iar eu nu mă mai simt în stare să zic «nu» când 
tu zici «da». Plec fără de 'ntârziere, chiar cu trenul de 
seară |). 

Iorgu nu mai era nici el în stare să zică fie «da» 
fie «nu». 

E în adever prea șubredă ființa omenească: era prea 
slab, ca să zică «pleacă», și se speria de răspunderea, 
pe care ar lua-o asupra sa dac'ar zice «rămâi». 


«De! — cum crezi tu, — îi zise dând din umeri. — 
Eu silă nu pot să-ţi fac». 
«Eu îți spusei, cum cred, — replică dînsa, — şi ori- 


şi ce-ai face am să plec». 

«Unde ?%» — întrebă el cu oarecare sfială. 

«Nu știu — răspunse ea.—Deocamdată la Brașov. 
Acolo voiu vedea, unde am să mă duc, la Elöpatac, la 
Zizin, la Tuşnad, unde-va, nu ştiu nici eu unde», 

Iorgu stetea umilit, ruşinat, strivit de simțâmîntul, 
că 'n urma propriei sale fapte rămâne cu desăvârşire 


231 


Singur, în adever singur. Chiar și dac'ar fi vrut s'o 
oprească, acum, după-ce ea făcuse pregătirile de ple- 
care, era prea târziu, 

«Dacă vrei şi vrei, eu nu te pot opri, — grăi dânsul, 
Nu pot înse Să-ţi dau vre-un ajutor, să-ți fac cu oca- 
Zlunea aceasta vre-un serviciu? 

Ea se uită lung la el. 

«Unul singur, — grăi dînsa: — să pleci cât mai cu- 
rând de aici și să te apropii cât mai rar de mine, Ser- 
Vitorii au ochii ageri, și Linica ar putea să dea cu so- 
coteală, că tu ești acela, care Şi-a uitat cravata în iatacul 
meu, — și ai fi compromis şi tw. 

El strînse pumnii şi-şi mișcă fălcile pe scrâșnite, 
dar se închină de plecare. 

“Sunt vinovat, Zoe, dar tot ești prea aspră față de 
mine», — zise întinzându-i mâna 

Ea suspină. 

«Nu! Iorgule, nu aspră, ci cuminte, — răspunse 
stringându-i mâna. Aspră, nemiloasă sunt față cu mine 
însa-mi !), 

El plecă cu capul din adins ridicat par'c'ar fi voit să 
zică: «Eu tot eu rămân. Adevărul era înse, că voia 
să se mintă pe sine însu-și, 

Nu e în viața aceasta stare sufletească mai urâtă 
decât aceea, în care tu, om, te afli când îţi dai seamă 
despre propria ta nemernicie, despre marile şi multele 
neajunsuri ale firii tale. In starea aceasta cade ori-şi- 
care dintre noi când se simte pornit a face şi cu atât 
mai virtos după-ce a și făcut ceea-ce foarte bine ştie 
că nu trebuie să facă, 

Işi ridica Iorgu capul, nu înse pentru-că era tot el 
însu-și, ci pentru-că voia să fie iar cum a fost mai nainte, 
Scârbă îi era, scârbă de sine însu-și gândindu-se c'a 


232 


Lan o aao a ŤėOÜ 
— a o 


făcut ceea-ce nu trebuia să facă şi o admira pe Zoe, care 
avea și 'nțelepciunea, şi hotărîrea de a pleca pentru-ca 
să scape scăpându-l și pe dînsul. 

Cu toate acestea eară și eară-şi se ivia'n sufletul lui 
năvalnica pornire de a alerga după ea, fie ca s'o cheme, 
fie ca s'o "nsoţească, Incă de mult acum apucase pe 
povârniș, se desbrăcase oare cum pe nesimţite de firea 
lui și se potrivise din ce în ce mai mult cu lumea, în 
mijlocul căreia trăia, încât nu mai avea în el însu-și 
destul razăm, ca să se oprească, dar decum să se urce 
ear de unde alunecase, 

De acolo, din mormântul de la Valea Boului, răsuna 
din când în când un glas, care îi zicea: «E fățarnică și 
vicleană !) și-l făcea să se 'ntrebe, dacă nu cum-va ea a 
plecat anume pentru-ca să plece şi el după ea. In loc 
de a-l înspăimânta înse, aceasta-l făcea să creadă, că 
ea îl doreşte cu nesaţiu și-l adimenia, 

«Nu! nu! nu!) — zicea dînsul ridicându-și cu *ndă- 
rătnicie capul.— Hotărîrea, pe care a avut-o dînsa, tre- 
buia s'o aibă și el, bărbat. 

Vin însă în desfășurarea lucrurilor din lumea aceasta 
şi 'mpregiurări, care schimbă hotărîrile omeneşti. 

La Valea Boului se urmau lucrările de zidărie, se 
urma și secerișul şi în curând avea să se'nceapă şi tree- 
ratul. El încă de mult îşi pusese de gând să profite de 
vacanţele de vară, ca să petreacă câte-va săptămâni 
acolo. Intrat înse de curând în magistratură, el nu era 
dintre aceia, cărora li se cuveniau vacanţele. «Se face ! 
— i-a zis Zoe — dar, se 'nţelege, dacă eşti om cu minte 
şi nu faci paradă de vederile tale conservatoare. El s'a 
ținut de sfatul ei, ceea ce nu-i era de loc greu, căci bune 
nu mai erau de loc părerile lui despre conservatori şi 
despre boieri. A mers așa de departe, încât la alegeri 


233 


Și-a dat votul pentru Prinţul Nicolae Bibescu. Cu ce 
se alegea înse el, dacă Zoe era dusă? Trei vorbe de la 
ea le puneau toate la cale. Cum să le aibă? 

„Dac'ar fi știut unde se află dînsa, i-ar fi scris ori i-ar 
fi dat o telegramă. Nu ştia înse. Ce-i mai rămânea? 

Nu doară că — cine ştie ce, dar în adevăr nu-i ră- 
mânea decât să se ducă s'o caute — mai ânteiu la 
Brașov, iar acolo îi găsia urma. 

Așa pleacă la drum omul, pe care-l trage aţa. Fiind-că 
una gândește și alta spune, una caută şi peste alta dă. 

La Braşov nu i-a fost greu să-i dea de urmă, căci ea 
își lăsase, pentru toate eventualitățile, la hotelul Nr, IA 
adresa: Zizin, vila Gherman. 

Acolo a și găsit-o. 

Zoe se bucura. Cum să nu se bucure!? Se bucura 
nu numai că-l vede atât de pe neaşteptate, dar şi că 
poate să-i facă un mic serviciu, era înse foarte supă- 
rată, căci Linica ar fi putut să prindă bănuială ȘI să 
bată toba, — urîtul obiceiu al slugilor. I-a dat deci lui 
Iorgu pentru Prinţul Bibescu o scrisoare, în care îi re- 
comanda pe «bunul nostru amic», unul dintre alegă- 
torii Măriei Tale», — dar a făcut-o aceasta fiind de 
față şi Linica pentru ca ea să vadă, că nu e la mijloc 
decât un lucru cu desăvârșire nevinovat. 

Iorgu mulțumi, luă scrisoarea și-o treci în cel mai 
ascuns dintre busunările sale, apoi rămase cu ochii 
țintă la pământ ca omul, care ar mai avea să zică ceva, 
dar nu-i dă mâna să vorbească. 

Il mai supărase pe el Linica. Se vede că Zoe avea 
obiceiul de a se pune sub epitropia slugii sale, un lucru 
în toate împregiurările jignitor. Acum înse nu era ca 
atunci, și Iorgu ar fi fost în stare s'o ia pe Linica și s'o 
isbească de perete, ca terciu să se facă. 


234 


e ÁÁÁÁ ——— 


«Când pleci? De sigur că ai grabă mare ?%» — îi zise 
Zoe. 

«Da! Adecă nu! — răspunse el.— Trebue să aştept 
până ce nu-și odihnește birjarul cai. 

«Imi dai voie să te 'nsoțesc pân’ acolo — mergând 
aşa încetul cu încetul»? — zise iar Zoe. 

Asta le 'ntrecea toate: era par'că i-ar fi zis din nou: 
«Pleacă cât mai curând». 

După-ce-a făcut atâta drum, nu putea să schimbe 
nici trei vorbe "n toată tigna cu ea. 

Nu-i rămânea înse decât s'o 'ncredințeze, că e 'n- 
cântat de gentileţa ei şi să-şi ia beţicaşul și pălăria. 

«Linico, dă-mi umbreluţa. Mă ’ntorc în curând i» — 
îi zise ea servitoarei,. 

El răsuflă mai înviorat. Scăpa în sfîrșit, 

«Bine, Zoe, — grăi după-ce ieșiră din curtea vilei, — 
Linica aceasta e o adeverată pacoste». 

«Ce să-mi fac? — îi răspunse Zoe. O damă de com- 
panie nu-mi dă mâna să-mi ţin, — e prea scumpă Şi 
are prea mari pretenţiuni, — ear singură nu poate să 
trăiască o femee ca mine. E curățică, o îmbrac bine, 
lumea mă vede pretutindeni cu ea, şi-mi face aceea-şi 
treabă ca ori-și-care damă de companie». 

Aceste le ştia Iorgu foarte bine. 

«Da», — zise, — dar...) 

«E foarte bine așa, — urmă ea. Drept vorbind, ea 
îmi face reputațiunea. Dacă n'ai grabă prea mare, să 
mergem puțin la deal». 

«Vila Gherman» erau casele de zestre ale fiicei Părin- 
telui Gherman, acela-şi Ieromonach Gherman, pe care 
Metropolitul Andreiu îl rânduise să-i facă prohodul. 

«O, din contra, îmi face mare plăcere!— o 'ncre- 
dință dînsul. E foarte frumos aici». 


235 


«F rumos, liniștit și plăcut, —urmă dinsa. — Isvoarele 
minerale, instalațiunile, cele câte-va vile sunt aici pe 
țărmul stâng al rîulețului, Uite! ce limpede e apa, 
Satul cu gălăgia, cu ulițile pline de prav și cu droaia de 
copii e dincolo, pe țărmul cel-lalt, Muzica cântă de 
doaue ori pe zi mai la vale, unde sunt plantațiunile de 
brad. Pe rîu la deal sunt Plimbări minunate. Vezi 
dealul de la dreapta: într'un Ceas, un ceas şi jumătate 
urci în culmile lui, la o poiană încungiurată de brădet, 
de unde se deschid vederi încântătoare spre țara Bârsei, 
spre munții Cumpătului și mai ales spre rîpele pră- 
păstioase ale Bucegilor. Cum aşi putea să fac eu plim- 
bările acestea, dacă n'ași avea-o pe Linica cu mine ?, 

«Ear afurisita aceea de Linica Î — își zise Iorgu, 

«Tu ştii, că eu n'am venit aici să mă folosesc de 
apele minerale, nici să caut distracțiuni, — urmă Zoe, 
care avea multă poftă de vorbă.— Dac'am venit înse, 
profit şi de ape, şi de plimbări. Când am tras în Brașov, 
la Nr. 1, peste un ceas toată lumea știa, cine e doamna 
cea tineră și mult interesantă, de unde vine, unde se 
duce, ce face la ea acasă şi cu cine are legături. Tot aşa 
când am sosit aici. Toată lumea mă ştie precum mă 
prezentă ea, Iată acum ai venit tu, — adăugă dînsa:— 
mâne toată lumea ştie, că a venit vărul meu la mine, 
i-am dat o scrisoare, am făcut împreună o mică plim- 
bare, și el a plecat». 

Iorgu își pierdù sărita, 

«Tocmai aceasta e! — isbucni el.— Ii dai prea mult 
nas, şi s'a făcut prea îndrăzneață. Se uită la mine 
par'că...» f BS” 

«Aşa trebue să fie! — îi zise ea.— Imi este și apără- 
toare. Dac'ar fi vreunul, care ar voi să se apropie de 
mine, e destul s’o vadă pe ea pentru-ca să nu mai în- 


236 


RR ca 


drăznească. Ah! — suspină dînsa. Ce bine ar fi fost 
dac'ași fi luat-o cu mine la Valea Boului! Nu s'ar fi în- 
têmplat ceea ce nu trebuia să se 'ntėmple, n’aşi fi fost 
nevoită să vin aici și azi mi-aşi căuta de treburile 
mele». 

Era nemângâiată ca ori-şi-care femee, care se știe 
fără noroc, ear Iorgu ear admira înţelepciunea Şi ho- 
tărîrea ei și se despreţuia pe sine însu-şi. Trebuia să 
plece cât mai curend. 

«Cred că birjarul își va fi odihnit şi hrănit pân'acum 
Caii), — zise şi se 'ntoarse la vale. 

«Imi pare foarte rău! Aşi mai fi stat atât de bucuros 
de vorbă cu tine», — grăi dinsa și-și urmară cât-va 
timp tăcuţi drumul la vale, spre podul, pe care el urma 
să treacă dincolo, unde-și lăsase birja. 

«Eu văd cu mâhnire, că pe tine te supără Linica, — 
urmă ea, ca să rupă tăcerea.— Uite, de dragul tău sunt 
în stare să mă lipsesc de ea. Ce nu fac eu de dragul tău! ?» 

«Nu, asta nu!» — stărui dînsul. 

«Lasă-mă, că ştiu eu ce să fac, —stărui şi dânsa. 
Ştiind că te supără pe, tine, îmi este și mie din ce în ce 
mai nesuferită. Am s'o dau încolo, dar trebue să-mi 
mai las timp, ca să găsesc ocaziune bine potrivită și,— 
adăugă, — să-i mai iasă din nas mirosul acela». 

Iorgu își mai iuți pasul, scoase batista şi-şi şterse 
nădușelile reci de pe frunte. 

La pod s'au despărțit foarte a ul 

«Succes bun! La revedere 'n București |) — a strigat 
apoi dînsa întorcându-se ear la deal. 

Succesul deplin a fost ușor, dar în ceea-ce privește 
revederea vorba nu se potrivia cu gândul ei. El era 


tare hotărît să se 'nfunde la Valea Boului și să nu mai 
iasă de acolo, 


237 


S'a 'ntêmplat înse, că după opt zile s'a pomenit la 
hotel cu Linica. Ii aducea o scrisoare de la Zoe. Multe 
salutări călduroase — și nimic mai departe. Răspuns 
tot se cuvenia să-i dea. 

«Şi când te 'ntorci, Linico» — întrebă dinsul, 
«Nu mă mai întorc, coconaşule, — răspunse fata. 
Remân aici să scutur, să şterg praful și să aierisesc», 

«Bine, Linico b — îi zise el şi-i dete un bacșiş bun, 

Aceasta — așa cam pe la amează-zi. 

«Să mă mai gândesc», — își zise el. 

De! Dacă Linica nu se mai întorcea, nu putea nici 
el să-și dea răspunsul printr'însa. Nu era oare cel mai 
potrivit lucru, ca mai 'nainte de a se duce la Valea 
Boului să se repeadă la Predeal şi de acolo la Zizin, 
ca să-i mulțumească "n graiu viiu pentru succesul uşor 
și deplin, precum și pentru cele-lalte, 

Timp de a se gândi mai avea, căci trenul pleca spre 
Ploieşti tocmai pe la cinci, iar de la Ploeşti își lua o 
trăsură cu patru cai, 

Fiinţă șubredă, neajutorată și plină de neajunsuri 
fiind, omul nu odată-și zice: «Nemernic, ticălos, 
vrednic de cel mai adânc dispreț ești!» — și tot trece 
toate punțile ca să facă ceea ce nu-i este iertat a face, 

S'a dus și dus a fost, Secerișul, treeratul, reparaturile 
și zidirile, ba până chiar şi daraverile cu Zerlendi, cu 
bătrânul Cohen și cu Creditul Fonciar, — toate îi erau 
nimicuri, care se fac fie și fără de el, fie Și mai târziu, 

Adecă de ce nu!? Sunt atâția şi atâția, care fac așa 
și tot oameni cum se cade rămân! Omul trăiește, ca 
să-şi facă parte de plăcerile vieții. 

Ear Emil!? P 

El a aşteptat cât a aşteptat — fără ca să se poată 
dumiri. Îşi strîngea câte odată pumnii și-i venia să 


238 


scrîșnească din „dinţi, dar peste puţin era cuprins de 
simțământul, că e un caraghios, care caută ceea ce nu 
poate găsi, și 'n cele din urmă s'a 'ntors la ale lui. 


XII. 


Era ’n ziua Sfinților Voivozi Mihail şi Gavril. De- 
putații şi Senatorii, sosiți de curênd la Bucureşti, își 
căutau în lumea bucureșteană «orientarea» fie-care po- 
trivit cu înclinările sale. Stâlpii cafenelelor, ai clubu- 
rilor și ai saloanelor nu erau încă în număr, Unii erau 
aşteptaţi, ear alții nici nu era vorba să se 'ntoarcă deo- 
camdată. Viaţa bucureșteană se pornia mai cu anevoia 
decât în timpul celor din urmă câţi-va ani, căci de !— 
cu schimbarea guvernului toate se schimbă. 

Iorgu realizase la Creditul Fonciar împrumutul, 
patru sute de mii de lei, și-și regulase daraverile cu 
Zerlendi. Recolta îi ieşise destul de bine. Ar fi ieșit, 
poate, chiar bine, dac'ar fi stat, cum avuse de gând, în 
timpul treeratului la moşie. Dar, î în sfîrșit, prețurile 
erau frumoase şi el a vândut-o şi-a luat bani buni. 
Cu toate acestea pe bătrânul Cohen l-a mai amânat, 
căci din Rusia bătea vântul a răsboiu și Zoe era de pă- 
rerea, că 'n asemenea timpuri e cestiune de prevedere 

să-și ţie omul banii bine închiși. Zidirile de la Valea 
Boului nu erau apoi terminate decât din roşu, Mașini 
agricole, unelte de tot felul, vite și cai abiă de aici 
înainte avea să-şi cumpere și pentru toate acestea tre- 
buia să-și păstreze bani şi ear bani. 

Era bine. Putea să vină şi iarna şi sezonul, că-l 
găsiau pregătit. 

Zoe însă ear şedea palidă, prăpădită și 'mbrăcată 
într'un capot plin de dantele, dar astă dată nu pe un 


239 


Scaun, ci pe canapea şi nu-i mai zicea lui Iorgu, care 
şedea pe un scaun, «Şezi ici lângă minet. 

Nu mai era acum femee fără noroc, ci femee per- 
dută, perdută, perdută. 

«Mult m'am temut, mult m'am Păzit, mult m'am 
ferit! — se tângui diînsa, — dar de soarta mea n'am 
scăpat. Ursita e ursită! Chiar din clipa, în care te-am 
revăzut, am fost cuprinsă de sîmțămăntul, că mă aflu 
în fața unei mari primejdii și mi-am pus de gând să nu 
rămân nici-o-dată singură cu tine. Când am văzut însă, 
că ești mâhnit, am fost prea slabă și te-am primit în 
odaia de toaletă). 

Iorgu voia să zică ce-va, dar nu 'ndrăzni Și ascultă 
mai departe cum omul tras la răspundere pentru vină 
grea ascultă înșirarea păcatelor sale. 

«0! — urmă dînsa, — dacă n'a: fi murit ea, femea 
cea înțeleaptă, n'ași fi ajuns unde mă aflu». 

Iorgu ear voi să zică ce-va și se mișcă nerăbdător pe 
Scaun, dar nici astă-dată nu 'ndrăzni. 

«M'am gândit şi m'am răsgândit mai nainte de a 
pleca cu tine la Valea Boului, — urmă ear Zoe. M'am 
dus pentru-că te ştiam om, care nu e ?n stare să com- 
promită cu gând rău o femee, —om care se sîmte 
dator a feri pe femea ce are încredere în el chiar și de 
aparențele incorectității». i 

Iorgu se mișcă âncă mai nerăbdător, dar tot nu zise 
nimic, 

«Atâta încredere aveam în tine, încât eram să rămân 
peste noapte acolo, — exclamă, — dar mi-am schim- 
bat gândul când am văzut, că te temi și tu însu-ți de 
tine și stărui să plec. Cele-lalte le ştii, Iorgule, — urmă 
ea vorbind repede. Am plecat de la Bucureşti: ai venit 
după mine, Ai cerut s'o dau în colo pe Linica: am fă- 


240 


cut-o de dragul tău și aceasta. Eu, numai eu sunt vi- 
novată. Când ear ai venit la mine, nu trebuia să te mai 
primesc. Nu ești tu de vină: al meu e păcatul, și nu-mi 
rămâne decât să-l spășesc». 

Iorgu nu se mai mișcă 'n scaun, ci i se uita drept în 
ochi. 

«Te-am ascultat, Zoe, cu toată răbdarea, — îi zise. 
Dă-mi voie să-ți răspund în toată liniștea. Vorbiși de 
răposata mea mamă, deşi pe morţi avem să-i lăsăm în 
pace. E adevărat, că cele întâmplate ar fi fost peste 
putinţă, dacă ea ar mai trăi. Ziseşi că numai tu eşti vi- 
novată. Eu zic, că vinovat sunt numai eu, Căci ea mi-a 
zis: «Zoe e fățarnică și vicleană), — şi n'am ţinut 
seamă de vorbele ei. Abia din cele ce-mi spuseși am 
ajuns să mă "'ncredințez, că în adevăr le-ai pus toate 
astfel la cale, ca să mă seduci putând zice, că eu te-am 
sedus pe tine. 

Zoe sări ca făcătorul de rele prins asupra faptei, dar 
bunul cumpăt nu şi-l perdù. 

«Te rog să-mi spui, ce interes aveam să fac așa, — 
îi zise ea. Tu-ţi iei pălăria şi pleci, îți schimbi panta- 
lonii şi rămâi par'că nimic nu s'ar fi întemplat, ba mai 
ești și lustruit c'o aventură galantă, de care te poți 
făli; eu rămân o femee perdută, pe care unii n'o mai 
primesc în casa lor, ear alții o privesc cu dispreţ ori 
cu un zîmbet ironic. Tu umbli mai departe 'n treburile 
tale, iar eu sunt osândită a-mi lua lumea 'm cap, ca 
să-mi trăiesc zilele vieţii unde-va, unde nimeni nu mă 
cunoaște și nu-mi știe păcatul. Grozav de vicleană 
trebuie să fiu pentru-ca să-mi fi făurit asemenea 
soartă |). 


Grăindu-le aceste, ea plecă, dar după ce făcu trei 
pași se opri. 


241 


(ȘI, — adăugă apăsând asupra vorbelor, — dacă 
mâne ori poimâne s'ar adeveri, că sunt adevărate 
temerile, de care sunt chinuită în timpul din urmă 
în ceeace priveşte urmările firești ale faptei săvîrşite de 
noi amendoi împreună, am să mă bucur, nu-i așa, de 
rodul vicleniei mele? Vă salut, domnule Armaş, vred- 
nică odraslă din nobila viță a Armaşilorb, 

Iorgu, rămas singur, a stat puţin. 

Să meargă după ea? Nu! Asta nu putea s'o facă. 

A plecat, de astădată înse nu cu capul ridicat, ci 
umilit de gândul, că e mare nedreptatea, pe care a 
făcut-o. 

«Da! — îşi zise — cel mai neîndoios adevăr l-a grăit 
ea când a zis, că la toate acestea el trebuia să se gân- 
dească în clipa, când a întrat în iatacul ei, 

Temelia întregei lui vieți sufletești era credința, că 
omul are să răspundă pentru toate faptele sale şi are 
să primească fără de șovăire urmările lor. Cu credința 
aceasta s'a pomenit om în lume, în credința aceasta 
l-a crescut mama sa, în credința aceasta l-a întărit 
lumea, în care și-a petrecut cea mai frumoasă parte 
a tinereţelor. Multe s'au schimbat în sufletul lui de 
când s'a întors în țară, dar credința aceasta a rămas 
neclântită. 

Pe ea se răzema acum slăbiciunea lui. 

Se deprinsese cu Zoe, se alipise de ea, încât se 'n- 
spăimânta de gândul, că ea s'a supărat, și-şi făcea 
amarnice mustrări pentru=că într'o clipă de năvălnicie 
i-a grăit vorbe prea aspre şi-a nedreptățit-o. La urma 
urmelor ea nu era decât o femee orbită de patima iu- 
birii, şi vinovat de cele petrecute tot el însu-și era. 

Nu, el nu mai putea să se lepede de ea, şi dacă ea 
pleca, precum a zis, nu mai putea nici el să rămâie. 


242 


În loc de a şi-o mărturisi aceasta, el stăruia asupra 
credinţei, că ori-şi-cine are să răspundă de faptele sale 
și să primească urmările lor. 

Mai erau și temerile, de care dînsa era chinuită în 
ceea ce priveşte urmările fireşti ale faptei săvîrşite de 
ei amândoi împreună, 

Nu doară din slăbiciune omenească, ci stăruind în 
credință, din simţămînt de datorie, ca odraslă din 
vița Armașilor s'a dus iar la Zoe ca să-i ceară iertare 
şi s'o încredințeze despre toate cele bune. 

N'a găsit-o, fireşte, acasă. Poate nu voia să-l pri- 
mească. Avea cuvinte destule. Căinţa lui era cu atât 
mai deplină. 

Ziua următoare s'a dus dar din nou. 

Cele mai multe femei, voind să bage ’n draci pe băr- 
batul, care a prins slăbiciune de ele, se 'mneacă ’n la- 
crămi, sunt înăbușite de plâns, la nevoie chiar cad le- 
şinate. Zoe nu se folosia de asemenea arme: ea se gătia 
de plecare şi era ne'nduplecată, 

Iorgu iar le-a găsit dar toate claie peste grămadă. 
De astădată vorba era să plece pe timp îndelungat şi 
cu totul departe, cum zisese, unde-va, unde nimeni n'o 
cunoaşte şi nu-i ştie păcatul. 

El ştia, că zadarnice i-ar fi silințele de a o face să 
rămâie. 

«Eu nu pot să te opresc, —îi zise deci.— Cum rămâne 
înse, dac'ar fi, ca să se adeverească temerile, de care 
îmi spuneai că eşti chinuită». 

Ea ise uită cu îndrăzneală ’n față. 

«Aceasta nu te priveşte, — îi răspunse.— Eu mă tem, 
şi temerile mele pot să fie întemeiate ori nu. Eu cred 
și pot să mă înșel. Aceasta nu se ştie decât, de obiceiu, 
prea târziu. Ei, şi!? — urmă dând din umeri, Copil 


243 


din flori a fost și Petru Rareș, ba până chiar și Mihaiu 


Vodă Viteazul: de ce să nu fie și un Armaş copil din 
flori !? Dac'ar fi să fie! O să faci, poate, și tu ca Goethe 
al vostru ori ca Alexandri al nostru. Nevoie nare nu-i, 
căci eu am din ce să-l cresc şi sunt destulă femee, ca 
să scot din el om — dac'ar fi să fie băiat. Grijă tu să 
n'ai, căci am destulă eul. 

Iorgu se simția par'c'ar fi o otreapă, pe care toți o 
iau în picioare. 

«Rău faci, Zoe, că vorbeşti în bătaie de joc despre 
lucruri foarte serioase» — grăi dînsul. 

Zoe se simţia ’n largul ei. 

«Tu despre bătaie de joc să nu vorbeşti, — îl în- 
fruntă ea, — căci eu vorbesc, iar tu le-ai luat toate 'n 
bătaie de joc. Să nu-mi mai faci mie paradă de prin- 
cipii morale. Dacă om serios erai, nu te expuneai să fii 
părintele unui copil din flori. Eu, când am făcut ce-am 
făcut, am luat-o în gât, mi-am zis: «Ce-o veni să vie 
şi înc'atunci m'am hotărît să fac ceea ce mă vezi făcând 
acum. Tu nu te-ai gândit decât să profiți de slăbiciunea 
mea. Ştiai foarte bine, că mama ta murise de curând, 
Ştiai că eşti la începutul anului de doliu; știai, care pot 
să fie urmările firești ale faptei tale; nu ţi-a păsut de 
aceste și ai mers orbiş înainte. Ce vrei să faci acum!? 
De ce nu mă lași în pace!? Eu plec! — urmă cu toată 
hotărtrea. Nimic în lumea aceasta nu mă poate îndu- 
pleca să rămân aici, unde unii se uită cu dispreț la 
mine, iar alții rîd de prostia mea. O! te cunosc prea 
bine și știu, ce fel de gânduri te ispitesc, — adăugă. 
Iţi este nesuferit gândul, că cel mai apropiat Armaş 
ar putea să fie nelegitim și ai vrea, poate, să-l legiti- 
mezi prin o căsătorie, pe care o desfaci după-ce te vei 
fi săturat. Nu se poate, lorgule! — strigă dînsa. Lasă 


244 


că copilul nu e sigur decât în clipa, când moașa-l ia 
în braţe, dar n'am să mai primesc şi asemenea batjo- 
cură. Eată de ce plec. 

Zadarnice au rămas toate stăruințele lui Iorgu, toate 
rugămințile, toate asigurările lui. Ea a rămas ne'ndu- 
plecată. Tot femeea slabă înse, s'a dat în cele din urmă 
învinsă şi s'a învoit să plece și el cu dînsa după ce-și 
vor fi regulat, semmţelege, — fără de sgomot — pozi- 
ţiunea de bărbat şi femee, cărora li-se cuvine să că- 
lătorească împreună. 

N'are hotar lepădarea de sine a femeii, care iubește! 

Iorgu era însa și el vrednic de această dovadă de 
iubire. 

Ieromonachul Gherman, cuviosul călugăr, era la 
îndemână. Atât Zoe, cât şi mai ales Iorgu stătuseră 
adese-ori de vorbă cu dînsul. După cum veniseră acum 
lucrurile, el li se părea oare-cum rânduit să binecu- 
vinteze căsnicia lor, 

Plecând deci în lunga lor călătorie, ei s'au oprit la 
Brașov pentru-ca de acolo să treacă la Zizin. Mai 
nainte de a se duce la Zizin au mers împreună la d-l 
advocat Godelius, care "n timpul sezonului stătuse "n 
casele din vecinătate. Femee devotată şi corectă, Zoe 
ținea adecă să-şi constitue zestrea și-și făcuse inven- 
tarul scumpelor ei mobile, al giuvaericalelor, al pre- 
ţioaselor de tot felul și al hârtiilor de valoare, între care 
o sută zece mii bonuri rurale, șapte-zeci de mii scrisuri 
fonciare și doaue sute de mii de lei acțiuni ale marei în- 
treprinderi de la Baia de Aramă. Zestre fără îndoială 
frumoasă chiar și fără de moșia, care era dată cu trei- 
zeci de mii în arândă. 

D-l Godelius, având să ticluiască foaia de zestre, 
era de părere, că n'are să treacă ’n ea și specificările din 


245 


- 


inventar, ci numai moşia şi suma globală ce rezultă din 
inventar, 

„Iorgu, magistrat, știa foarte bine, care sunt deose- 
birile între una și alta. Ar fi Jignit-o înse pe Zoe, în 
care avea atâta încredere, dacă ar fi stăruit asupra unei 
Înșirări amănunțite, S'a mărginit deci a cere nu sumă, 
ci sume globale : mobilier —atât,— veselă atât, — giu- 
vaericale atât, — diferite alte prețioase — atât, — deo- 
sebite hârtii de valoare — atât. 

«Depozit la bancherul Cohen — atât» — era să mai 
adauge Zoe, ca să mai sporească suma totală, — dar 
se răsgândi şi tăcii, 

A rămas cum a voit Iorgu și, după ce foaia de zestre 
a fost făcută potrivit cu toate rânduelile locului, au plecat 
la Zizin, unde cele-lalte s'au urmat fără de sgomot, 
cum cereau împregiurările,. 

Apoi călătorie fericită! 

Putea locuința din Batişte să rămâie 'n seama Ori-și- 
cui, pute Valea Boului să rămâie cu toate cele înce- 
pute pe ea în grija ori-și-cui, puteau şoarecii să roadă 
cărțile bine alese din biblioteca cea frumoasă, puteau 
să mucezească lucrurile rămase de la scumpa răposată 
şi să crească buruiana pe mormântul ei, puteau cei ră- 
mași să zică ori-și-ce: socoteală n'avea nimeni cădere 
de a cere, 

Cine a pornit odată în drumul, pe care apucase 
Iorgu, merge și mereu merge dus fără ca să se mai 
întrebe, unde are să ajungă şi dacă se va mai opri 
vreo-dată. ; 

E drumul umblat de atâția și atâția, care nu s'au mai 
întors nici odată din el! 


lo) la) le 


SŘ ioo 


PARTEA A PATRA 


VALURILE TINEREȚELOR 
I, 


La seratele de la Maiorescu luaseră parte numai uni: 
dintre dascălii ce nu erau angajaţi în vre-una din par- 
tidele atunci în opozițiune. În toamna anului următor 
s'a pornit deci o mișcare pentru punerea la cale a unor 
întruniri pe teren neutral, la care să iee parte întreaga 
dăscălime din București. In fruntea acestei mișcări se 
afla atunci bine cunoscuta și tuturora simpatica treime, 
prietenii nedespărțiți: Tache Laurianu, Ştefan Mi- 
hăilescu şi Anghel Dimitrescu, ear în dosul lor stă- 
ruiau bătrânul Nestor, frații Robescu, Străjanu și He- 
rescu, leremie Circa, Ananescu, Marescu, Borănescu, 
Barbu Constantinescu şi mai ales Ioan Manliu, acum 
revizor școlar al capitalei. 

Intrunirile se ţineau la universitate, unde ’n timpul 
lungilor seri de iarnă nici cea mai mare dintre săli nu 
era destul de încăpătoare pentru mulțimea adunată. 
Unul dintre profesorii cu oarecare autoritate, urcat 
la catedră, punea o teză, o lămuria și-o desvolta. Urma 
apoi sub conducerea lui discuțiunea. 


247 


Se „discutau chestiuni de metod pentru toate 
materiile, înse mai ales în ceea ce privește studiul limbii 
române, 

Maiorescu introdusese adecă în programul şcolilor 
secundare și studiul limbii române, pentru care nu 
existase mai nainte catedră, Mulţi erau de părerea, 
că inovațiunea aceasta era cel puțin de prisos, căci 
Școlarii știau românește și-și desăvirșiau româneasca 
învățând alte limbi și făcându-și cele-lalte studii în ro- 
mânește. Astfel Eliad Rădulescu și Gheorghe Asachi, 
Costache Negruzzi și Nicolae Bălcescu, V. Alexandri 
şi Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu şi Al. 
Odobescu scriau foarte bine fără că să fi 'nvățat în ti- 
nereţele lor gramatică românească. Alţii erau înse de 
părerea, că aceştia și-au făcut ei înși-și gramatica, şi 
cestiunea era discutată cu multă aprindere nu numai 
în cercurile dăscălești, ci şi prin cele literare. 

Un cuibar de asemenea discuțiuni se afla în palatul 
«Dacia», la redacţiunea ziarului «Timpub, unde cola- 
borau M. Eminescu, I. Caragiale și Haralamb Gran- 
dea și discutau zi și noapte atât între dînșii, cât și cu 
dascăli ca M. Străjanu, leremie Circa și I. Manliu. 

In aceste discuțiuni s'a stabilit, mai nainte de toate, 
că scrietorii își fac ei înşi-și gramatica și și-o fac bine, 
dacă cunosc atât limba poporului, cât şi scrierile cro- 
nicarilor, ale autorilor bisericești și, în genere, ale 
celor ce au scris mai nainte de dînșii. Școala înse nu 
scrietori are să ne dea, ci cititori, care sunt în stare să 
judece, dacă scrietorul, pe care-l citesc, a ales, a între- 
buințat şi-a așezat ori nu bine vorbele, ear aceasta nu e 
cu putință, dacă nu au fost deprins în școală să ana- 
liseze tot ceeace citesc. Primind acest fel de a vedea 
al lui Eminescu, I. Manliu, care atunci îşi terminase 


248 


primul manual de gramatică după model german, a 
pus în discuțiune la întrunirea de la universitate tema 
«Puţină gramatică și multă analisă», care a fost discu- 
tată mai multe seri de a rândul. 

Luau parte la întruniri şi femei, fie profesoare la 
atunci singura școală secundară de fete, fie institutoare 
la vre una dintre âncă puţinele școli primare. Nelipsită 
era zeloasa Elisa Săvescu, pe care firea n'o ierta să vie 
decât însoţită de foste eleve ale ei, acum căpătuite pe 
la școli de prin mahalale. Cea mai stăruitoare dintre 
aceste era Alina, care, acum femee cu rost şi cu po- 
zițiune asigurată, şedea totdeauna moț în frunte, chiar 
în prima bancă — precum fusese obicinuită la școală. 

Ochii tuturora erau îndreptați asupra ei, nu înse 
pentru că se afla moţ în frunte, nici pentru că era boboc, 
tînără și frumușică, ci pentru că ochii ei se îndreptau 
asupra unuia singur, cel ce-și spunea părerea, iar 
acesta, ori-şi-cine ar fi fost el, era par'că mai ales ei îi 
vorbeşte. 

Dascălul adecă, adevăratul dascăl, spuind ceea ce 
are de spus, se uită la feţele celor ce-l ascultă şi 'n ochii 
lor, vede dac'a fost ori nu bine'nţeles și-și potriveşte 
gândurile şi vorbele cu cei ce vor cu tot dinadinsul să-l 
înțeleagă. Ear Alina, venind la întruniri tare încredin- 
tată că are să 'nveţe lucruri bune și frumoase, asculta 
cu încordată luare aminte. Când vre-unul spunea un 
adevăr, fața ei posomorîtă se lumina și zîmbetul ei 
de mulțumire îl vestia pe vorbitor, că se afiă pe calea 
cea bună. Când el se 'ncurca de nu mai puteai să-ţi dai 
seamă, ce vrea să zică, ea dedea din umeri, deschidea 
ochii mari şi-şi ridica sprâncenele, tot semne că el are 
să-şi dea silința de a fi mai deslușit. Când se 'ntâmpla, 
ca el să scape câte o prostie mai mică, ea se strîmba 


249 


într'un fel, ear când prostia era mare, ea se strimba 
rău de tot și pleca fruntea rușinată pentru-ca nu cum-va 
să-l jignească pe cel ce-a spus-o. Era deci peste pu- 
tință să spui acolo câte-va vorbe și să nu ți se oprească 
ochii asupra ei, iar cei-lalți şi cele-lalte se 'ntrebau me- 
reu, ce vei fi având cu ea, şi se uitau — unde te uiţi tu. 

Atât și numai atât: după-ce toți au spus ceea ce aveau 
de spus, lumea se risipia și dînsa, posomorită ear şi de 
cele mai multe ori cuprinsă de simţământul, că puţin 
s'a folosit, nu se mai uita nici la dreapta, nici la stânga, 
ci se "ntorcea acasă. 

Vor fi fost fără îndoială între atât de mulți şi câți-va, 
care foarte bucuros ar fi însoțit-o, ba pe ici-pe colo şi 
câte unul, care era ispitit să i se plimbe pe sub fe- 
reastră, dar dînsa era nu numai posomorită, ci și ne- 
apropiată, 

Era timpul când Eminescu scrisese versurile: 


«Pe lângă plopii fără soț 
Adesea am trecut. 

Mă cunoşteau vecinii toți, 
Tu nu m'ai cunoscut. 


Cu alte cuvinte: 


«De geaba vii, de geaba te duci, 
De geaba rupi nişte papuci». 


Ea nu vedea nici pe cei ce trec pe lângă dînsa, nici 
pe cei ce se opresc în fața ei. Doi oameni erau, asupra 
cărora i se opriseră ochii, despre care-și făcuse cele 
mai frumoase 'nchipuiri, pe care-i pusese de tot sus 
în gândul ei şi de care prinsese slăbiciune, şi amândoi 


250 


s'au pocit cum şi cele mai frumoase figuri de ceară se 
pocesc în bătaia soarelui. 

Avuse 'ntr'unul o încredere nemărginită de-ar fi 
fost în stare să plece cu el fără de nici o grijă n lume, 
și în curând l-a văzut prăpădit de-i venia să-i plângă 
de milă. Il socotise pe cel-lalt împodobit cu cele mai 
frumoase daruri trupești şi sufletești, încât numai cu 
sfială se apropia de dinsul, iar acum era cuprinsă de 
jale când și-l reamintia. 

Nu știa dînsa și nici nu-și dădea silința să afle, unde 
s'a dus Emil și ce s'a ales de el. I se revărsa un fel de 
dulceaţă în suflet când își aducea aminte de puţinele 
ceasuri petrecute cu dînsul, dar lucrurile s'au desfă- 
şurat așa, că în adevăr era mai bine, ca ei să rămâie 
departe unul de altul. Ce-ar mai putut să fie dînsa 
pentru el şi dînsul pentru ea!?, 

Nu tot aşa se gândia la Iorgu. 

«Ce va fi vrind omul acesta cu mine!?y—se 'mtre- 
base odată. 

Ea se cutremura în întreaga ei ființă când își dedea 
seamă, că ori-și-ce ar fi voind — poate să facă cu dinsa. 
De aceea era cuprinsă de jale: era pe deplin încredin- 
țată, că el o iubeşte, și nu înţelegea, de ce nu mai trece 
el pe la dînsa, şi nu se'ndoia, că azi-mâne o să vie. 
Era deci posomorîtă, dar nu mâhnită și nu plângea, 
nici nu se plângea, ci aştepta. S'a cutremurat deci cu- 
prinsă de spaimă când a aflat în cele din urmă, că el 
nu mai e la Valea Boului, ci a plecat din ţară fără-ca 
să fi luat ziua bună de la dînsa. S'a ascuns apoi, ca să 
plângă nevăzută de nimeni, când i s'a mai spus și că 
verișoara lui, Zoe, a plecat și ea. Acum era chiar mai 
mult decât mâhnită, dar tot nu se plângea, ci era, din 
contra, cuprinsă de simțământul, c'a scăpat de o 


251 


mare primejdie și-i era rușine de gândurile ce-și 
făcuse. 

“Săracul! — își zise. — Ce bine e că nu mai trăiește 
Cocoana Mare). 

«Săracii |! — zise iar. 

Dacă până chiar nici aceia doi n'au rămas cum îi 
știa dînsa, ce trebuia să fie de capul celor-lalți!? Băr- 
batul prin chiar prisosul lui de puteri şi prin firea lui 
năvalnică e sortit să cadă din păcat în păcat Şi să se 
schimbe de azi pe mâne, încât n'ai să te razemi pe el 
şi numai cu mare grijă ai să-l laşi să se apropie de tine. 
Ea nu se uita deci nici la dreapta, nici la stânga Și se 
feria de toți. 

Ispita i se ivește însă muritorului la tot pasul în 
cale. 

Mai era la București o școală de fete, ale căreia ab- 
solvente ieșiau institutoare, ba unele chiar profesoare: 
«Azilul Elena Doamna». Înfiinţată de Elena Doamna 
în urma stăruințelor lui Vasile Alexandri și ale Doc- 
torului Carol Davila, școala aceasta s'a bucurat şi de 
purtarea de grijă a Elisabetei Doamnei și a ajuns sub 
direcțiunea cu adevărat nobilei Elena Davila în curând 
la înflorire. Neobositul Dr. Davila angajase profesori 
ca leremie Circa, Nae Popescu, Barbu Constanti- 
nescu, Dr. Grecescu, C. Istrati, M. Minovici, Licher- 
dopolu, pictorul Henţia, caligraful V. Ştefănescu şi 
alții, care se puteau făli cu absolventele pregătite de 
dînșii. Pentru ca să asigure în deplin viitorul acestora, 
Dr. Davila obținuse, mulțumită stăruințelor Elisa- 
betei Doamnei, pentru ofițeri dreptul de a lua în că- 
sătorie institutoare ori profesoare şi dacă aceste n'a- 
veau zestrea reglementară. Era apoi de sine 'nţeles, că 
ofițerii astfel căsătoriți se bucurau şi de favorul de a 


252 


nu fi despărțiți de soțiile lor prin obişnuitele mutări 
dintr'o garnisoană într'alta. Venia deci pe la întru- 
nirile dăscălimii, ca un fel de oaspe nepoftit, şi câte 
un ofițeraș fercheş, care ţinea să nu fie mutat din Bu- 
curești, și Alina, ori și cât de posomorită ar fi fost, eră 
şi ea candidată de ofițereasă. 

Nu-i vedea, ce-i drept, nici pe aceștia, dar o vedeau 
ei pe ea. 

Era mai ales unul, d-l locotenent de roșiori Voicu 
Strună, care făcea tot ceea ce în asemenea împregiurări 
se iartă, ca și ea să-l vadă pe el. 

Om de vre-o trei-zeci de ani, scurt și bine legat, cu 
sprâncenele dese și îmbinate, cu căutătura sperioasă, 
cam buzat şi cu mustața scurtă și groasă, el mai și 
vorbia răstit şi cu o voce cam răguşită, avea mișcările 
iuți, călca țeapăn de-i zângăneau pintenii și umbla de 
ici până colo par'că el ar fi fost stăpânul palatului uni- 
versitar, ear la Alina se uita din ce în ce mai stăruitor. 

Diînsa la început să făcea că nu-l vede, dar îi era 
frică de el, în urmă-și zicea că el e obraznic și, în sfîrșit, 
îl lua drept un caraghios, ceea ce el în adevăr nu era. 

Când cu discuțiunea urmată asupra tezei puse de 
Manliu unii erau de părerea, că nu numai gramatica, 
ci şi analisa e de prisos. E destul, — ziceau ei, — ca 
şcolarii să citească "m timpul liber ca să-şi formeze 
gustul. Ieremie Circa, un om mărunt, iute la fire, 
foarte pedant și autor al uneia din cele mai bune gra- 
matici, sări în picioare caşi-când ar fi fost atins de 
pleasna biciului. 

«O crimă, strigă. Cea mai monstruoasă crimă! 
N'are să citească școlarul decât după ce i s'a dat cu- 
venita îndrumare, cum are să-și dea seamă despre cele 
citite», 


253 


„El începu să vorbească despre analisa etimologică 
şi despre cea sintactică, despre cea logică şi cea lite- 
rară, despre cea stilistică şi cea lecsicală, tot lucruri 
asupra cărora Alina nu era dumirită. Ea se strimba 
deci în fel de fel de chipuri, deschidea din când în 
când ochii mari, ridica sprâncenele şi, ameţită de cele 
ce auziă, nu mai ţineă seamă, că e de față şi cine-va, 
care se uită mereu la ea, și s'a ridicat în picioare spre 
vorbitorul, care din întâmplare nu se afla pe catedră, 
ci într'o bancă din fund. 

Unul dintre ceilalți se ridică şi'ncepii să-l ia de sus 
pe pedantul susțiitor al nesfîrșitului șir de analise. 

«Ai pornit-o, domnule, razna! — îi zise. Şcolarii 
n'au să citească decât scrieri alese de profesorul lor: 
acesta face analisele de tot felul, asupra cărora d-ta 
stărui cu atâta strășnicie». 

Alina se strimbă rău de tot. 

«Auzi vorbă! — grăi dînsa aşa pentru sine — par'că 
n'ar mai fi fost și alții în sală.— Dar cum, păcatele mele, 
s'o fac, dacă nu ştiu s'o fac, căci n'am fost deprins a o 
face când mă aflam pe băncile şcolii!?. 

Un hohot sgomotos însoți aceste vorbe, Nu înse de 
ceea ce a zis ea ridea lumea, ci de prostia celui-lalt, și 
nu i-a mai dat nimănuia mâna să spună, că gramatică 
şi analisă sunt de prisos în școală. 

Alina se căia cu toate acestea de a se fi expus scă- 
pând acele vorbe şi aştepta cu nerăbdare sfîrșitul întru- 
nirii, ca să poată pleca nebăgată 'n seamă și cât mai iute. 

Iute da, dar nebăgată 'n seamă nu. À 

Când era să se străcoare prin mulțimea pornită spre 
ieşire, se pomeni deodată față 'n față cu d-i locotenent, 
care-și luă posițiune bătând din pinteni şi i se pre- 
zentă după toate regulele. 


254 


«Să-mi dați, Domnişoară, voie să vă felicit, — îi zise. 
E în adevăr peste putință să fac exerciţiile cu răcanii, 
dacă nu cunosc regulamentul și nu-l știu aplica». 

Ea-l măsură din creștet până'm călcâie. Nu i se mai 
părea acum nici caraghios, nici obraznic, ci prea 'n- 
chipuit. | 

«Vă felicit şi eu pentru comparaţiune, dar adresa aţi 
greşit-o), — îi zise, — apoi îi întoarse spatele și-și 
căută de drum. 

Cu aceasta incidentul s'ar fi sfirșit, dacă n'ar fi fost 
la mijloc şi altele. 

D-na Ionescu, deși avea fată cu rost și cu pozi- 
țiune asigurată, se măritase chiar mai tinără decum 
îi era fata şi se socotia destul de tinără pentru ca să nu 
fie 'mpăcată cu gândul de a-și petrece restul vieţii tot 
în văduvie. A adus jertva văduviei câtă vreme fata îi 
era încă tînără, acum însă dedea zor s'o mărite pentru 
ca să se mărite și ea însa-şi. 

Abia acum s'a dumirit Alina, că, deşi zidite de re- 
posatul ei tată, casele cele frumoase se aflau pe locul 
caselor de zestre ale mamei sale, care, măritându-se, 
îi aducea în ele un tată maşter. 

E urit gândul ce 'n mintea ori-şi-cui se leagă de vorba 
«maşter». Alinei îi era înse mult mai urît gândul de 
măritiș. Lasă că nu vrea şi n'avea nevoie să se mărite, 
dar nu se speria de gândul c'o să aibă tată maşter şi 
nu 'nțelegea, de ce adecă mama ei n'ar fi putut să se 
mărite și fără ca s'o fi măritat mai nainte pe ea. Nu-i 
spusese, ce-i drept, nimeni, că mama ei vrea să se mă- 
rite, acesta e însă un lucru, care se simte. 

Încă de vre-un an şi mai bine venia din ce în ce mai 
des în casa lor advocatul Cesar Lică, însoțitor la 
maus al d-nei Ionescu, un om «foarte bine» și cu 


255 


deosebire binevoitor, care dedea 'n toate împregiu- 
rările cele mai bune sfaturi, alerga 'n treburile fami- 
liei și se amesteca 'n toate par'c'ar fi la el acasă, 
încât Alina încetul cu încetul se deprinsese a-l socoti 
mai mult decât o simplă cunoștință făcută la partidele 
de maus, — ceea ce în cele din urmă n'o supăra. 

Nu s'a supărat nici când mama ei, ba chiar nici 
când d-l Lică au început să-i vorbească despre «par- 
tide» bune — acoperind de multe laude mai pe unul, 
mai pe altul. Acum, în starea sufletească, în care se 
afla, nu s'ar fi putut apropia de dinsa nici Emil, ba 
chiar nici Iorgu; ea știa înse, că soarta fetelor mari e să 
fie neliniștite de peţitori, — ceea ce n'are s'o scoată din 
răbdări. 

Sângele is'a ridicat înse 'n obraji când s'a pomenit 
că d-l Cesar Lică vine însoțit de d-l locotenent Voicu 
Strună. 

Asta le *'ntrecea toate. 

Prezentat d-nei Ionescu, d-l locotenent luă pozi- 
ţiune cu obișnuita bătaie din pinteni, apoi sărută mâna. 

«Vă mulțumesc, doamnă, — grăi dînsul, —de o 
miie de ori vă mulțumesc pentru bunăvoința de a-i fi 
dat d-lui Lică voie să mă presente. 

D-na Ionescu își presentă fiica. 

«Domnișoara mă cunoaşte, — zise el rostind vor- 
blele respicat ca 'ntr'o cuvântare de mai nainte pre- 
gătită, — dar teamă mi-e, că nu prea e bună părerea 
ce şi-a făcut despre mine». 

Alina tresări. Dându-și seamă, că vorba e de o ur- 
zeală pusă la cale de d-l Lică, viitorul ei «maşter», ea-și 
adună toate puterile — ca și când ministrul el însuși 
ar fi venit să-i asiste la lecțiune. p 

«Nici bună, d-le locotenent, nici rea, — răspunse 


256 


ea — despre oameni, cari nu ne privesc, n'avem nici 
o părere». 

«Sunteţi foarte gentilă, d-șoară, — întîmpină dînsul. 
Eu înse ași dori să aveți o bună părere și de aceea am 
rugat pe d-l Lică, ear d-sa a avut bunăvoința să mă 
presente pentru-ca — cu voia doamnei — să vă 'ncre- 
dințez, că n'aveți să mă puneţi în rând cu papugiii de 
Bucureşti, cum sunt vestitul Isvoranu ori camaradul 
meu Florescu, care stau în faţa teatrului şi se leagă de 
trecătoare». 

D-l Lică, cunoscându-și omul, își stăpânia rîsul, 
iar d-na Ionescu, cunoscându-și fata, stetea ca pe spini 
Și jăratec. Ea se așeză şi-l pofti şi pe el să șeadă. 

«Da, d-șoară,) — stărui dînsul şi se așeză. 

«Eu nu mă plimb prin fața teatrului şi nu m'am 
gândit niciodată la așa ceva», — îl încredință dînsa 
așezându-se şi ea. 

«Sunteţi foarte gentilă, domnișoară, — zise el iar. 
Eu doresc înse să vă gândiţi şi de aceea ţiu să vă spun, 
că sunt, ce-i drept, bucureștean, dar nu puiu de boier, 
nici ciocoiu săltat, ci fecior de măcelar şi militar ade- 
vărat, adecă om, care nu umblă cu mofturi, ci spune 
verde românește ceea ce vrea». 

«Aceasta e o frumoasă însuşire!» — grăi d-na Io- 
nescu pentru ca să-i taie vorba fiicei sale, care 'mcepuse 
a zimbi. 

«Da, doamnă! — stărui dînsul. Nu că mă laud, dar 
așa este. Camarazii mei îmi zic «Zurbagiul». Să nu cre- 
deţi, că cine ştie de ce. Sunt cel mai bun om: nu supăr 
pe nimeni; dau fiecăruia ceea ce ise cuvine, dar nici 
mie să nu-mi calce nimeni pe bătături, c'o pate, chiar 
și dacă general ar fi, — o pate. Tot respectul, dar pân” 
aci și mai departe nu! Sunt la noi mulți oameni, care au 


257 


obiceiul de a minți, de a se fățări, de a linguși. Eu le 
zic: Nu ţi-e rușine!? Am, domnişoară, ori nu am 
dreptate ?» 

«Ai, — respunse ea zimbind, — dar dă-mi voie să ţi 
spun, că au și ei dreptate când îţi zic «Zurbagiuly, 

«Da, domnişoară, de aceea! — urmă dânsul. Dacă 
vre-unul se leagă de vre-una, eu îi zic: «Nu ţi-e rușine 
să fii obraznic!?) 

Alina rîse cu hohote. 

«Știu de ce rîzi, domnişoară, — urmă el car. Vrei 
să zici, că ţi-am făcut-o și eu. Asta e alt-ce-va! O face 
omul și are s'o facă fără de sfială când intențiunile îi 
sunt serioase, bune, curate, Mai înțeles, domnişoară? 
— serioase, bune, curate !) 

Alinei îi venia să se ridice şi să-i întoarcă spatele, 
dar aceasta ar fi fost cochetărie. 

«Mi-ai zis atunci, c'am greșit adresa, — stărui dîn- 
sul. Foarte deslușit, dar...» 

«O zic aceasta și acum», — îl întrerupse ea serios și 
hotărât, 

«Nu, domnişoară, n'am greșit-o! — o "ncredință el. 
Te rog să ai răbdare să mă asculți și vei vedea, că n'am 
greșit-o», 

«Eu răbdare am, — întimpină ea, — dar o să-ți fie 
zadarnică osteneala». 

«O zici pentru-că nu ştii încă ce voiesc să-ți spun» — 
Sstărui dînsul. 

El se întoarse spre d-na Ionescu. l 

«Imi dați voie, doamnă, — zise, — să vorbesc aci 
în fața d-voastre cu inima deschisă, cum se cuvine 
unui militar», y 

«Vă face onoare și ne onorați şi pe noi», — răspunse 
muma. 


258 


«Eu,— începu el, — am la București trei perechi de 
case, una "mn mahalaua Oborului, unde au stat părinţii 
mei şi unde stau acum numai eu singur, și doaue n 
piață cu prăvălii şi cu apartamente de închiriat, Mai 
am și doaue măcelării, una la Obor și alta "n piața mare. 
Am şi uscătoare de pastrama. Iarna, vara lucrează 'n 
socoteala mea cinci-spre-zece până la doaue-zeci de oa- 
meni de 'mcredere, cu care am multă bătaie de cap, 
căci mai sunt și ofițer, doamnă și domnişoară, şi țiu 
la rangul meu, — să vă spuie d-l Lică, dacă ţiu și cât 
tiu. Ce fac eu, uacă mâne ori poimâne mă înaintează 
căpitan și mă mută fie chiar și numai la Ploiești ori la 
Târgoviște!? Cum rămâne gospodăria mea!? Afuri- 
sita de deprindere, doamnă și domnişoară. M'am 
pomenit de copil în mijlocul ei și nu mă mai pot lipsi 
de ea. Mă 'mbată mirosul de sânge 'nchegat şi-mi ride 
inima când văd un muschiu frumos ori o pastrama 
bine uscată. Nu mi-ar rămânea decât să ies din oştire, 
lucru foarte greu, căci îmi plac caii, mă simt bine 'n 
uniformă și am slăbiciune de răcanii mei». 

Alina începu să se mișce cuprinsă de nerăbdare. 

«Ai răbdare, domnişoară, că nu e cum vei fi crezând 
d-ta, — urmă el. Am săltat de bucurie când am aflat 
de treaba, pe care a făcut-o doctorul Davila. Ai, bă- 
iete, să te 'nsori cu o profesoară din Bucureşti, — 
mi-am zis, — şi nu te mai mută nimeni dela gospo- 
dăria ta». 

Alina se mișcă cu şi mai învederată nerăbdare, ba 
se și strîimbă puţin. 

«Nu te supăra, domnişoară, — stărui dînsul, — că 
am zis-o aceasta când nu te ştiam încă pe d-ta. După 
ce te-am văzut, s'au răsturnat toate m sufletul meu: 
nu mai țiu nici la militărie, nici la măcelărie. «Nu 


259 


faci tu pentru eab — mi-am zis cuprins de în- 
tristare, Aveam ori nu dreptate!? Eară par'că'mi zici: 
«Lasă-mă, omule, în pace și caută-ți de drum». Asa 
e ori nu!?.) i 
, Alina, viu mișcată, i se uită cu seriositate Şi stăruitor 
în ochi, apoi, dând din umeri, aruncă o căutătură spre 
mama ei. 

(Eu ce să zic!? — răspunse ea plecându-și capul. 
Inimă deschisă pentru inimă deschisă: ași fi de rea 
credință, dac'ași zice, că nu m'ai înţeles bine. Aşa este». 

D-l Cesar Lică își mușcă buzele, iar d-na Ionescu, 
adânc mâhnită, se 'ntoarse spre locotenent, 

«Să nu te jignească răspunsul acesta, — îi zise. Fiica 
mea e încă prea tinără pentru-ca să poată da altul». 

«Nu, mamă! — întimpină Alina. Chiar fată bătrână 
dac'ași fi, tot așa ar trebui să-i răspund, Propunerea ce 
d-sa îmi face mă măgulește și ne onorează, dar d-sa 
a venit să se încredințeze despre adevăr și nu-mi este 
iertat să-l port cu minciuna. Mai sunt în București 
şi altele, care...» 

«Vor fi fost, domnişoară, dar nu mai sunt, — o în- 
trerupse el. Azi nu mai e în lumea aceasta decât una și 
singură. Îți spun încă odată: s'au răsturnat în mine 
toate, și nu mai ţin la nimic decât la aceasta. Mi-e silă 
de tot ceea ce mai nainte mă ademenia: gospodăria 
mă plictiseşte; milităria mi-e sarcină grea; îmi plăcea 
mai "nainte să beau câte un păhărel, ear acum nu mai 
pot gusta băutura; îmi petreceam din când în când 
timpul jucând cărți, iar azi nu mai înţeleg pe cei ce 
joacă înainte. Am venit, domnişoară, — adăugă el, — 
ca să ți-le spun acestea, — nu șoptindu-ți-le la ureche, 
ci aici în fața mamei d-tale, şi te rog să nu le dai uitării 
şi să mă ierți, dacă mai viu din când în când». 


260 


«O, Doamne ! — răspunse ea cuprinsă de mâhnire.— 
Eu sunt nevinovată. Societatea d-tale are să-mi fie 
totdeauna plăcută, dar ai să mă ierți și d-ta, dacă o să 
mă găsești tot ca acum). 

El dete cu un fel de 'mdărătnicie din cap. 

«Eu nu-mi pierd nădejdea câtă vreme nu voiu vedea, 
că altul e mai norocos decât mine», 

Cu aceste erau împăcați amândoi. 

Nu erau însă împăcați şi cei-lalți doi, şi după ple- 
carea locotenentului, mama și fata rămaseră faţă ’n față, 

«Alino! — grăi mama.— Nu ești în toată firea. Ase- 
menea partidă nu mai găsești, Ori nu cum-va "ți închi- 
puieşti....) 

«Nu-mi închipuiesc nimic! — o întrerupse Alina,— 
Văd înse, că vreți să mă scoateţi cu ori-ce preţ din casa 
aceasta. Sunt gata să ies: dacă e vorba, găsesc la Plo- 
ieşti ori-și-când una, care-şi schimbă bucuros catedra 
cu a mea». 


II. 


«Frumoasă pereche |) — zicea la Braşov lumea când 
îl vedea pe Iorgu braţ la braț cu Zoe. Tot aşa ziceau 
şi cei ce călătoriau cu dînşii spre Viena. Cu atât mai 
vîrtos ziceau aşa cei din Viena, unde însurățeii.s'au 
oprit pe câte-va zile și au rămas câte-va săptămâni. 

Era *'n adevăr greu să spui, dacă e mai frumos el ca 
bărbat ori mai frumoasă ea ca femee tînără, cu mult 
mai tînără decum în adevăr era. Ochii tuturora, chiar 
şi ai femeilor, se opriau mai mult asupra ei decât 
asupra lui, pe care mulți îl fericiau și care se simţia 
şi el nu numai măgulit, ci şi m adevăr fericit. Dacă e 
vorba, el abia acum cunoştea farmecele mai ascunse 


261 


ale tinereţelor, Trăind mereu sub privegherea mamei 
sale, el nu și le-ar fi închipuit nici odată atât de 'mbă- 
tătoare, cum i le desfășura Zoe, marea măiestră în ale 
viețuirii plăcute, care ca numai puține dintre femei 
ştia să 'ndulcească viaţa bărbatului iubit de dînsa cu 
patimă nesățioasă, 

Adevăr ne'ndoios e înse, că fericirea senină nu e'n 
lumea aceasta cu putință. 

Ea se simția chiar mai fericită decât el, dar, când fata 
îi era luminată de cea mai sburdalnică veselie, un gând 
urît întuneca sufletul ei. «Până când !?» — se *'ntreba, 
Și inima îi era cuprinsă de temerea, ca nu cum-va el să 
se desimeticească și ea să-l peardă. Știind, cum l-a 
amăgit și prin câte apucături viclene a ajuns să-l în- 
duplece, ea îi ghicia gândurile, umbla’n voile lui și era 
nesecată 'n născocirea mijloacelor de a și-l ținea legat. 
In fiecare zi îl ameţia prin câte o noauă și neașteptată 
plăcere pentru-ca să nu-i rămâie timp de a se gândi la 
cele trecute, de a se căi, de a-și face mustrări și de a 
se răsvrăti, 

Silinţele ei erau deocamdată de prisos, căci din 
drumul, în care pornise el, omul numai cu anevoia 
se 'ntoarce. 

Mustrări el nu-și făcea. Nu! De fapte, pe urma că- 
rora are parte de plăceri azi mai vii decât ieri, omul 
însetat de viață nu se căiește. Chiar și fiind ispitit a 
se mustra, el găsește totdeauna cuvinte de a se 'ncre- 
dința pe sine însu-și, că se află pe calea cea bună, că e 
chiar dator să facă ceea ce face. 

Era fără'ndoială neobicinuit felul, în care s'a căsă- 
torit, dar în împregiurările date un om cum se cade nu 
putea să facă decât ceeace a făcut el. 

Zoe, tot din neamul Armașilor și ea, nu-i era în ade- 


262 


văr verișoară, ci nepoată de ver, căci reposatul lui tată 
şi bunicul ei erau veri din doi frați. De aceea îi și era 
oare-cum nesuferită reposatei sale mame. Chiar și dacă 
n'ar fi fost la mijloc datoria de a-şi legitima copilul, 
nu se putea pentru dînsul o mai potrivită însoţire, şi 
el s'a căsătorit în grabă mare și prin ascuns numai ca 
să scape de gura lumii, căreia nu putea să-i spună, de 
ce nu îi era iertat să aștepte sfîrșitul anului de doliu. 

Mai era apoi și nenorocita lui slăbiciune pentru 
Alina. Ii era şi acum scumpă fata aceea, şi s'ar fi as- 
cuns cuprins de ruşine, dacă i s'ar fi întâmplat s'o vadă 
din depărtare, dar nu putea să depărteze de la sine 
gândul, că avea față cu familia sa datoria de a-și călca 
pe inimă, îi era Zoei recunoscător că l'a ajutat să-și 
facă datoria aceasta și nu numai nu că nu se căia, 
ci era mulțumit de sine însu-și, mândru de fapta ce 
săvârşise. 

Umbla deci și el în voile Zoei, și gândul urât, care 
întuneca sufletul ei, îi ainăra şi lui din când în când 
viața. Femee de o fire năvalnică, dînsa era pornită 
spre desfrâu și-l ispitia şi pe el. Nefiind nici-o-dată pe 
deplin mulţumită cu cele de azi, rîvnia la mai mult 
pe ziua de mâne şi-l ducea mai departe și tot mai de- 
parte, şi cu cât mai mult se depărtau, cu atât mai vie 
era în el temerea, că dînsa se va sătura în cele din 
urmă. 

Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât mai era la mijloc 
şi-o altă supărare. 

Nu erau adecă dînşii singurii Români, care 'n dru- 
mul lor spre Paris se opriau la Viena. Ori-şi-unde s'ar 
fi dus, ei dedeau peste oameni, care-i cunoşteau şi se 
uitau cu un fel de mirare la dînşii, ceea ce-i făcea lui 
Iorgu acră plăcerea. 


263 


4Ce-ţi pasă!? — îi zicea Zoe. Nu ţi-e destul, că ştii 
tu Însu-ţi cum stau lucrurile, Și peste câte-va luni, după 
ce se va fi împlinit anul de doliu, o să afle și ei ade- 
vărul !), 

Nici că se gândia Iorgu la sine însu-şi: ceea ce-l su- 
păra era nedreptatea ce i-se făcea Zoei, și de aceea el 
își dedea mereu silința s'o mângâie. 

Subscriind la Brașov foaia de zestre, el spusese un 
neadevăr. N'a primit nimic. Până chiar şi sculele cele 
scumpe ale Zoei se aflau la Casa de depuneri. Un 
adevărat Armaş nici nu putea stărui să i se şi predea 
cele cuprinse în foaia de zestre, ear o femee ca dînsa 
nu se putea găti fără de inele, broșe, cercei, brăţare, 
lanţuri. Văzând deci, că ea se căiește de a nu fi adus 
cu dinsa măcar o parte din giuvaericalele ei, el se bu- 
cură, că poate s'o mângâie cumpărându-i azi una, 
mâne alta, se "'nţelege, tot lucruri potrivite cu rangul 
lui și cu gustul Zoei, care-i dedea dovezi, că știe să 
aleagă. Puțin adăugat la puţin face apoi mult. Cu atât 
mai mult se adună adăugând mult la mult, și Iorgu a 
ajuns în curând să se mire, cât poate să cheltuiască 
omul în timp scurt, dacă-i dă mâna, eră lui îi dedea 
mâna, căci abia de curând realizase împrumutul la 
Creditul Fonciar și — pe deasupra — mai vânduse şi 
recolta. Mai avea, ce-i drept, oarecare cheltuieli şi la 
Valea Boului, — dar Valea Boului rămăsese departe 
la poalele Carpaţilor: cine să se mai gândească şi la ea 
călătorind prin văile răcoroase ale Alpilor ?. 

Operă, teatre, concerte, galerii, plimbări, mese nu 
mai aveau în cele din urmă destul farmec pentru Zoe, 
dar nici pentru Iorgu. Rîvniau la ce-va mai picant ŞI 
s'au pomenit pe la «Orfew, pe la «Diana Säle», pe la 
«Coloseul din Fünfhaus şi prin alte locuri, unde femei 


264 


uşuratice îşi petrec nopțile în felul lor. Era o lume, 
pe care n'o cunoşteau nici el, nici ea şi 'n care te cobori 
pe nesimţite şi mereu te cobori de te pierzi în cele din 
urmă pe tine însu-ți. 

Se 'ntorceau în zori de zi la hotel, petreceau câte-va 
ceasuri sbătându-se în culcuș, se sculau asupra prân- 
zului mahmuri de nu le mai priia nimic şi curând au 
ajuns să fie cu totul alți oameni, sătui amândoi de cele 
de pân'acum şi doritori de altele. 

Zoe era dusă cu gândul la tainele nesecate ale vieţii 
parisiene, eară Iorgu fugea tocmai de Parisul, unde erau 
chiar mai mulți decât la Viena oamenii, care se uitau 
cu un fel de mirare la el şi la Zoe. Această deosebire 
de vederi nu putea să-i înstrăineze înse unul de altul. 

«Cum vrei tu, — zicea Zoe. — Lângă tine ori-şi-unde 
mă simt fericită, şi 'n familie dorinţa soțului e hotă- 
rîtoare». 

Frumoasă vorbă, dar nu pentru toate 'mpregiurările 
potrivită. 

Mai ținea adecă Iorgu, ca drumul spre Italia să și-l 
facă cu oarecare încungiur, pe la München, unde ear 
s'a oprit pe câteva zile. 

Nici că s'ar fi putut ceva mai firesc decât dorința 
de a-i arăta Zoei, unde și-a petrecut cei mai frumoși 
ani ai tinereţelor, ba și câţi-va din anii copilăriei. In 
curând s'a încredințat înse, că erau şi acolo multe col- 
țișoare, pe care abia acum ajunge să le cunoască. 

Și aici era adecă nevoit să umble tiptil, ca să nu în- 
tâlnească oameni, care-l cunosc. 

El avea la München prieteni şi cunoștințe, pe care 
trebuia să-i vadă, şi Zoe era din ce în ce mai mâhnită 
pentru-că el amâna mereu de azi pe mâne împlinirea 
acestei datorii de bună cuviință. Ii era foarte greu s*o 


265 


facă aceasta. Cum adecă să se ducă? Singur ori îm- 
preună cu Zoe cum ar fi voit dînsa? Singur nu se cu- 
venia și ar fi jignit-o şi pe dînsa, iar împreună cu dînsa 
nu-i dedea mâna. Vorba era de unii dintre foștii lui 
colegi și dintre foștii lui profesori, precum și despre 
prieteni ai reposatei sale mame, tot oameni din cea 
mai bună societate, pe care îi vestise despre moartea 
mamei sale și care s'ar fi simţit jigniți aflând că el s'a 
căsătorit fără ca să-i fi vestit şi despre aceasta şi sar fi 
scandalizat că el n'a aşteptat sfîrşitul anului de doliu. 

Mai era apoi vorba şi de oanteni, care-l întrebau, 
cum îi merg treburile gospodăriei, și erau foarte des- 
amăgiți văzând, că el și-a părăsit moșia tocmai într'un 
timp, când trebuia neapărat să fie acolo. 

Nu mai era Iorgu mulțumit cu sine însu-și, și ne- 
mulțumirea lui era cu atât mai adâncă, cu cât Zoe, 
jignită "n amorul ei propriu, nu zicea, ce-i drept, ni- 
MIC, dar nici nu cra în voia ei cea bună. El îşi dedea 
deci mereu silința de a o împăca. 

Miinchenul e orașul artelor, în care omul cu dare 
de mânănu poate să stea o zi-doaue fără ca să-și cum- 
pere cel puţin un tablou. Âncă mai puţin poate să stea 
acolo o femee frumoasă fără-ca să fie ispitită a-și lua 
portretul. Şi-a ales deci și Iorgu un tablou, nu lucru 
mare, o vale împădurită la poalele munţilor, ear în pă- 
dure un luminiș, în care o căprioară se coborise cu 
iedul ei la păriu, ca să bee apă limpede. In vreme-ce 
iedul bea, căprioara stetea de pază cu capul ridicat și 
ciulind din urechi, ear dintr'un tufiș ieșia la iveală 
capul venătorului gata de a descărca arma. Ceea ce lui 
Iorgu îi plăcea nu era nici iedul, nici căprioara, nici 
venătorul, ci lumina zorilor de zi, un amurg senin. 
Zoei nu-i plăcea nici amurgul, și ea-și dete pe față mi- 


266 


rarea, că el poate să-și dee banii pentru un asemenea 
fleac». 

Se zice, căcei ce se iubesc se ceartă— pentru te miri 
ce lucru de nimic. Dacă e adevărat aceasta, Iorgu și 
Zoe abia acum începeau să se iubească, de oare ce nici 
la Brașov, nici pe drum, nici la Viena nu se certaseră. 
Abia acum el s'a simţit jignit de vorba «fleac» și a 
scăpat vorba, că dinsa e lipsită ge gust, ceeace pe 
dînsa a jignit-o şi mai adenc, căci ea deduse în viața 
ei destule dovezi, că are gust. A scăpat dar și ea vorba 
că el e brutal, și-a urmat o supărare, care a mers până 
a lacrămi de amărîciune la dînsa şi l'a făcut pe el să-şi 

ărturisească în tăinicia inimii lui, că n'ar fi mâhnit, 
dacă ar fi ne'ntemeiate temerile, în urma cărora ea se 
socotise femee perdută. 

După asemenea supărări urmează apoi dulceaţa îm- 
păcării, care-i moaie pe oameni şi-i împinge spre jertfe 
de spășire drept dovezi de 'mprospătată iubire. El a 
stăruit deci, ca ea să-și comande portretul. Drept 


dovadă, că nu mai e supărată, ea a intrat în 
voile lui. 


Altă supărare. 

Adevăratul artist ştie, ce este şi ce nu este frumos 
şi, dacă face un portret, ține să scoată la iveală și su- 
fletul persoanei ce-i stă model, precum și tot ceea ce 
ea are frumos, Iar sufletul Zoei nu putea să fie oglindit 
fără ca să fie înfățișate braţele ei frumoase, gâtul ei 
frumos, umerii și bustul, care-l scoteau din minţi și 
pe cel mai potolit om. Era atât de încântător portretul 
acela, încât lui Iorgu îi era greu să se uite la el și-i 
venia să-l ascundă, ca să nu-l mai vadă şi alții, — 
foarte frumos portret, dar numai pentru cel mai se- 
cret cabinet. Era în faţa aceea atâta patimă nesățioasă, 


267 


încât mereu își aducea aminte de vorbele «Făţarnică, 
vicleană și plină de răutate». 

El nu putea să-i zică nimic, căci eată s'ar fi certat 
amândoi. 

Intraţi însă în legătură cu artiștii, trebuia neapărat 
să-şi aducă aminte de cele citite prin romane sensa- 
ționale despre nopțile albe, pe care artişti Şi artiste le 
petrec cu modelele lor din când în când împreună, 
ear din gând purcede dorinţa și dorința e ispită. S'au 
dus deci la o serată costumată și-au petrecut de mi- 
nune, dar el n'o mai vedea pe Zoe cum o știuse, ci ca 
în portretul cel frumos, și’n cele din urmă nu s'a mai 
putut stăpâni. 

«Nu ţi se pare ţie, că ești prea decoltată ?» — îi zise. 

Ea se uită cu 'ndrăzneală la el. 

«Vrei să zici — ca'n portret?» — răspunse. 

«Nu! — întimpină dînsul — în costum și în pur- 
tările tale faţă cu niște oameni cu totul străini, care 
nu sunt, la urma urmelor, de seama noastră.» 

Aceasta n'o supăra. 

Ținea să-l facă gelos, căci gelozia e lanţ. 

«Ei— şi !?— răspunse dar. Tocmai pentru-că ne sunt 
străini, cu care azi petrecem un ceas și pe care de mâne 
înainte nu-i mai vedem. Puțin are să-ți pese de eil». 

«Nu e tocmai așa, — grăi dînsul. Sunt unele lu- 
cruri, care pe soț îl jignesc, ba câte odată chiar îl umi- 
lesc». pS 

«Aș'! — exclamă dînsa. Nu cum-va te simți umilit 
când ți-se pare că le plac şi altora!? Par'că tu-mi placi 
numai mie!? Eu mă sîmt măgulită când văd, că altele 
mă pizmuesc pentru-că te am soț. 

«Nu de aceasta e vorba, Zoe — replică el. Ceea-ce 
mă jignește nu e că placi, ci că prea îţi dai silința 


268 


de a plăcea, încât îi faci pe alții să creadă, că-ți 
plac ei». 

«Aidadee ! — strigă dînsa. La aceasta trebuia să te 
aştepţi. Tu nu eşti singurul om, care poate să-i placă 
unei femei, nici singurul, care poate să-mi placă mie, 
şi ar trebui să fiu făţarnică şi vicleană pentru-ca să-mi 
ascund adevărata stare sufletească, dacă se 'ntîmplă 
să-mi iasă în cale un om, care-mi place». 

Iorgu clătină cu hotărire din cap. 

«Nu, Zoe! — stărui dînsul, — nu fățarnică, nici vi- 
cleană, ci cruțătoare. E chiar o datorie conjugală..»» 

(Să mă prefac, să te mint, să te 'nșel! — strigă dinsa. 
Nu, dragul meu. Datorie conjugală e să fiu cu inima 
deschisă, să mă arăt cum în adevăr sunt, ca să știi, ce 
ai să faci. Eu, dacă sîmt că-ți place vre-o altă femee, 
îmi dau toată silința să te încânt, ca să te depărtezi de 
ea şi să te simţi mai vârtos legat de mine. La acela-și 
lucru mă aştept din partea ta: dacă în adevăr crezi 
că am prins oare-care slăbiciune pentru vre-un altul, 
n'ai să-mi faci mustrări, ci să-ţi dai mai vîrtos silința 
de a mi-te face plăcut. Căsătoria, — urmă ea cu glas 
stăruitor, — nu e robie, ci însoţire făcută de bună-voie. 
Nu e, dragul meu, destul să ştii că mă ai, ci trebue 
să-ți dai în fiecare clipă silinţa de a mă păstra». 

(Straniu fel de a vedea! — exclamă Iorgu cuprins 
de amăriciune. 

«(Straniu, nestraniu, dar potrivit cu adevărul, — în- 
timpină dînsa. Cel mai tăios briciu se toceşte, dacă 
nu-l ascuțim mereu şi cea mai fierbinte dragoste se 
trezeşte şi ea, dacă nu purtăm grijă de ea. Oamenii se 
satură unul de altul, dacă rămân mereu la fel». 

«Mai curând se satură, dacă-și fac nesuferită unul 
altuia viaţa, — îi răspunse el cu oare-care asprime. Eu 


269 


în tot cazul te rog și am şi dreptul de a cere de la tine 
să ţii seamă, că ești soția unui om cu simțământ de 
demnitate și să îți stăpânești pornirile ușuratice». 

Zoe sări în picioare. Prea îi era mult. Nu putea su- 
feri dînsa, ca el să-i vorbească de sus în jos, ca domn 
ȘI stăpân, și avea o de mai multe ori încercată armă, 
ca să-l facă umilit, 

«Aşa, — îi zise "'nţepată, — puteai să-i vorbeşti 
scumpei d-tale vecine, nu înse și soției d-tale). 

De astă dată înse ea a dat greș: arma aceasta prindea 
la București, atunci, când el se temea de gura ei cea rea: 
aici şi acum el era cu totul altfel atins de ea. 

«Comparaţiunea e cu desăvirşire nepotrivită, — îi 
răspunse el stăpânindu-și firea. In fața ei mă 'nchinam, 
iar de tine mă speriu; ea mă 'nălța, iar tu mă cobori». 

Schopenhauer zice undeva, că omul e ființă bătă- 
joasă, care dă cu palma ca măgarul cu copita. Această 
parte a firii omenești ieşi 'n Zoe la iveală în auzul vor- 
belor grăite de dînsul: era gata să sară la el și să-l păl- 
muiască. 

«Mie-mi vorbeşti aşa!? — strigă ca scoasă din fire, 
Pe mine vrei să mă prostești!? Nu te-am văzut oare 
eu, cum într'o clipă de zăpăceală ţi-ai dat în petec și 
te-ai dat de gol sărutând-o în faţa tuturora cum erai 
obișnuit să faci când vă aflați numai singuri!? Eu sunt 
femee și înțeleg asemenea lucruri». 

Acum se dete 'n Iorgu firea bătăioasă pe față. Ceea 
ce-l scotea din sărite nu era, că dînsa o zice, ci că o și 
crede aceasta. 

«Nu! — grăi dînsul. Dacă femee ești tu, ea e înger, 
dar tu nu femee ești, ci monstru». KA 

Zoe rămase într'un fel de aiurire. N'ar fi crezut nici- 
o dată, că poate să fie cine-va în lumea aceasta atât de 


270 


aspru faţă cu diasa. O'năbuşi deci plânsul şi, nefiin- 
du-i îndestulător plânsul, ca ori-și-care femee slabă, 
căză leșinată ’n scaun. 

Urmarea firească, foarte fireasca urmare a fost sti- 
cluţa cu apă de Colonia, paharul cu apă rece, onoauă 
dulceaţă de 'mpăcare și încă mai învederate dovezi de 
neistovită iubire. 

S'a 'nvoit Iorgu, ca să-și facă drumul în Italia pe la 
Nizza şi să se oprească o zi-doaue, aici. 

[i era, ce-i drept, din ce în ce mai rea părerea despre 
Zoe, dar o bună părere nu-și mai făcea nici despre sine 
însu-și. Mereu era supărat de gândul, că nu pot oamenii 
să fie cum el şi-i închipuise mai nainte, căci prin chiar 
firea lor sunt cum o știa pe Zoe și cum se simția şi el 
însu-şi, lipsiţi de statornicie n cele bune şi slabi în faţa 
relelor îndemnuri. Tocmai de aceea înse mustrări tot 
nu-şi făcea încă, dar îi era nesuferit gândul, că şi alţii-l 
judecă tot cum se judecă el însu-și, ear nu ca mai nainte, 
când îl credeau mai vrednic decât cei mulți. 

In zadar! Ori-şi-cât ar fugi şi ori-și-cum s'ar ascunde, 
omul de propriile sale gânduri nu poate să scape. 

Mereu şi din ce în ce mai des, chiar şi 'n mijlocul 
celor mai sgomotoase petreceri, vedea 'n faţa sa Valea 
Boului, ogoarele tot atât de rău ca 'ntrecut arate, li- 
vezile, pometul și viile lăsate'n părăginire, pădurea 
rămasă ?n voia întâmplării, zidirile, pe care le-a 'nceput 
după plan atât de bine chibzuit și care acum nu mai 
ştia, în ce stare se află. Pretutindeni lipsă de pricepere, 
risipă şi jaf, earăel, care atât de frumos le rênduise 
toate 'n capul lui, se plimba pe unde mai nainte nici 
cu gândul nu sburase. 

Nu-i era de paguba, pe care o suferia, căci în gândul 
lui tot îi mai rămânea destul; îi era însă ruşine când 


Zi 


se gândia, ce vor fi zicând despre dinsul alţii, care-l 
socotiseră om cu rost, unii bucurându-se că-l văd înt- 
rat în rînd cu cei mai mulți, alții bătându-și joc de 
el, ear alții cuprinși de adîncă mâhnire. 

Cu atât mai vârtos îi era rușine când se gândia, ce 
va fi zicând despre el Alina —cea atât de cu minte. 


III. 


Sârbii și Muntenegrenii nu în ceas bun s'au avântat 
în răsboiu. Deşi s'au luptat cu multă bărbăție şi-au 
mai şi primit fel de fel de ajutoare din Rusia, ei n'au 
fost în stare să țină piept cu oștirile turcești. In vreme- 
ce Abdul Kerim-Pașa îl gonia pe Principele Milan 
spre Belgrad, Suleiman-Pașa a răsbit prin strîmtorile 
Muntenegrului, și numai mulțumită ocrotirii marilor 
puteri europene au scăpat cei doi vasali de urgia mu- 
sulmană. 

Se credea că prin aceasta s'a pus capăt vărsărilor 
de sânge din peninsula balcanică. Ignatieff ţinea înse 
să-și urmeze cu ori-ce preț lucrarea și după cât-va timp 
s'au pornit în Bulgaria mai ici, mai colo, răscoale me- 
nite a dovedi, că Poarta otomană nu mai e ’n stare să 
asigure liniştea și buna rânduială în țările creștinești 
de sub stăpânirea Sultanului. Simțămentul de conser- 
vare i-a împins deci pe Turci să-şi încordeze toate 
puterile spre a 'năbuși mișcările din Bulgaria, şi au 
rămas proverbiale grozăviile săvîrşite de așa zișii başi- 
buzuci în Bulgaria. Europa 'ntreagă era cuprinsă de 
fiori în faţa acestor grozăvii, ear marele popor rusesc 
a sărit în picioare gata de a scăpa de jugul turcesc pe 
fraţii creştini. 


272 


Toate aceste-i ţineau în frământare necurmată pe 
Români. 

Erau din ce în ce mai număroși cei ce socoteau sosit 
timpul, ca România să se declare neatirnată şi să intre 
în răsboiu alături cu fraţii creștini». 

Cu atât mai hotărâți erau deci aceia, care, temân- 
du-se de covîrşirea puterii ruseşti, stăruiau ca Ro- 
mânia să rămâie neutrală, ba la nevoie să intre în luptă 
chiar alături cu Turcia, care nu mai putea să fie pri- 
mejdioasă pentru Români. 

Din ce în ce mai puţini erau deci oamenii de o fire 
mai potolită, care nu se depărtau de gândul, că ori-și-ce 
răsboire e darea pe faţă a însălbăticirii omului, unlucru, 
care nu se iartă decât fiind vorba de apărarea existenţei. 

Aceştia le aşteptau toate de la desfășurarea firească 
a evenimentelor. Chiar şi ei stăruiau înse, ca pregă- 
tiri — pentru toate eventualitățile — să se facă cu gră- 
birea cuvenită. Guvernul liberal deci, deși la început 
luase în zeflemea pregătirile puse la cale de generalul 
Florescu şi nu era nici acum hotărît pentru răsboiu, 
a 'nceput să lucreze cu toată rîvna pentru sporirea 
oștirii româneşti și pentru înarmarea ei. 

Emil a fost chemat dar şi el să-şi facă rândul la 
oaste, și, om cu gusturi subţiri, a făcut ce-a făcut să 
fie trecut la roșiori, nu numai pentru-că îi mai plăcea 
uniforma, ci şi pentru că-ți vine mai bine să ieși la răs- 
boiu călare decât pe jos. Băiat subțirel și.mlădios, îi 
şedea bine 'm uniformă și încă mai bine călare. 
Pentru-ca să călărești înse, trebue, mai nainte de toate, 
să te ţii pe cal, un lucru pentru dînsul anevoios. Lasă că 

el toată viaţa lui umblase pe jos, dar îl mai și puneau 
să călărească pe ne'nșelate, și, când nici cu gândul nu 
se gândia, se pomenia căzut de pe cal. 


273 


Mai bine n'o ducea nici cu sabia, care era prea de 
tot grea pentru el și afară din cale lungă, încât mereu 
se 'mpedeca în ea. 

«Din ăsta n'o să iasă nici o dată roşiorb— zicea d-l 
sublocotenent Blându, care luase asupra sa sarcina de 
a-l muștrului pe tînerul aspirant la arma cavaleriei. 

Nici C'ar fi ieșit roșior, dacă n'ar fi avut parte de cel 
mai strașnic dintre toți instructorii. 

S'a întâmplat adecă și că d-l locotenent Voicu 
Strună n'a scăpat de ceea ce se temuse: a fost înaintat 
căpitan. 

Nu mai ţinea, ce-i drept, tot atât de mult ca ?n trecut 
la rangul lui, dar nici nu-i era tot atât de greu ca mai 
nainte să se despartă de măcelăriile și de pastrama- 
geriile sale și-ar fi fost în stare să se lipsească de toate, 
dacă Alina ar fi cerut-o aceasta. Alina era înse foarte 
drăguță şi nu cerea nici acum decât ca el să-și caute 
de drum. 

Când se uita și se vedea pe sine în oglindă și când 
îşi dedea seama despre starea sa și despre multele sale 
vrednicii, el era cu desăvîrşire încredinţat, că ea se 
va da mai curând ori mai târziu învinsă. O fată de- 
șteaptă ca dînsa n'avea decât să-l compare cu sute și 
mii de alții pentru-ca să-și dee seamă, cât de mare no- 
roc e pentru dînsa să aibă un soț ca dinsul. Vorba era 
numai, ca nu cum-va vre-un altul să se apropie de dînsa 
şi s*o scoată din minţi. Văzând deci, că silinţele-i sunt 
deocamdată zadarnice și că la Bucureşti nu mai poate 
să rămâie, el li-a lăsat oamenilor săi de 'ncredere mă- 
celăriile și pastramageriile ca tovarăși la parte și-a 'n- 
vîrtit, cum știa dînsul, toate șuruburile, ca să fie mu- 
tat la Ploiești, de unde putea să vie des la București 
și să se ție de capul ei. 


274 


——..— ._— — ———— 


Ar fi brodit-o foarte bine aşa, dacă n'ar mai fi fost 
la mijloc şi vorba, pe care o scăpase Alina despre gân- 
dul ei de a face schimb cu vre-una dintre colegele sale 
de la Ploieşti. D-l Cesar Lică, om deprins a le face 
toate după calcule bine chibzuite, era pe deplin încre- 
dinţat, că locotenentul a aflat ce-a aflat şi umblă să-și 
pună la cale mutarea la Ploieşti pentru-ca să fie în- 
apropierea Alinei, dar nu mai puțin era încredințat, 
că n'are Alina să facă schimbul, dacă află, că locote- 
nentul se mută şi el la Ploiești, ceea ce "n gândul lui 
de viitor tată maşter ar fi fost o mare calamitate, — 
mare, — zicea şi viitoarea lui. In zadar! — aşteptaseră 
şi răbdaseră ei amândoi, ear acum erau cu gândul me- 
reu la plăcerile apropiatei lor căsnicii, şi atât pentru 
dînsul, cât şi pentru diînsa era nesuferită paza fiicei, 
care era în stare să le "'nţeleagă toate şi să se uite prin 
gaura cheii ca să le şi vadă. 

«N'o nimerești bine, — îi zise dar prietenului său 
Strună. E, ce-i drept, şi la Ploieşti unul, dar pe acela—- 
după toate semnele — l'a dat de mult uitării. Primej- 
dios e cel-lalt. 

Strună rămase ca şi căzut din cer. 

Cum adecă!? El se temea, ca nu cum-va să-i apuce 
vre-un altul înainte, şi, când colo, află, că-i apucaseră 
chiar doi. 

«Auzi d-ta!?— își zise.— Doi de-odată! Dar lucru de 
mirat nu-i: la boboc de fată ca ea derbedeii dau nă- 
vală ca mușştele la miere. Te pomenești, că mai sunt 
şi alții, pe care el nu-i știe». 

Ii venia să-şi scoată din teacă sabia cea lungă şi 
grea şi să dea cu ea năvală asupra obraznicilor ce i-se 
pun în cale. 

Abia acum ţinea cu tot dinadinsul să se mute la 


275 


Ploiești, anume la Ploieşti, iar nu la Giurgiu ori la 
Piteşti, cum stăruia d-l Cesar Lică. 

Ear la Ploieşti el era comandantul escadronului, în 
care sublocotenentul Blându își dedea silința să scoată 
roșior din Emil. 

«N'o să iasă roșior!? — exclamă noul comandant. 
Nu-i pe lumea aceasta idiot, din care nu scot eu cel 
mai adevărat roșior». 

Așa îi ia soarta ’n zeflemea pe oameni. 

Dac'ar fi ştiut căpitanul Strună, că idiotul acesta 
e unul din cei doi, l'ar fi apucat de piept și l'ar fi scu- 
turat de i s'ar fi făcut terciu creerii din cap. Tînerul 
aspirant la rangul de roşior i se părea înse atât de 
tembel și de neajutorat, încât nu putea să-i treacă prin 
minte gândul, că până chiar şi-un asemenea netot 
poate să scoată din minți pe o fată ca Alina. Cu totul 
altfel și-l închipuia dînsul pe cel din Ploiești şi se uita 
chiorîş la tinerii mai spelcuiți ce-i ieșeau din ce în ce 
mai des în cale. «Nu cum-va acesta e!?) — își zicea 
puind mâna pe sabie. 

Emil, știindu-se însu-și pe sine motolog şi văzându-l 
pe căpitan cum calcă, cum își poartă sabia și cât de 
răstit vorbeşte, era sfiicios şi se uita la el ca la Iorgu 
când l-a ridicat de pe schelă ca pe o păpușă umplută 
cu paie, «Tinere, — îi zise căpitanul măsurându-l cu 
ochi de cunoscător, — nu-mi calci de loc a roşior. Mai 
nainte de-a începe să călăreşti, ai să-ți ştii purta voi- 
niceşte picioarele». | 

Săptămâni de zile de a rândul Emil a fost nevoit să 
alerge câte doaue-trei ceasuri pe zi, să sară peste gropi 
şi peste coardă, să urce scara, funia și prăjina și să 
facă fel de fel de alte deprinderi gimnastice. Așa a 
ajuns de sabia nu-i era nici prea lungă, nici grea, ear 


276 


pe cal se ţinea par'că de mic copil ar fi crescut în spi- 
narea lui. 

Era mândru căpitanul de succesul, pe care l-a ob- 
ţinut; nu mai era înse nici Emil tot omul sfiicios de 
mai nainte, ci călca şi el ţeapăn, îşi purta capul sus şi 
se uită drept în ochii ori-și-cui. S'a făcut chiar om în- 
drăzneţ mai ales după-ce s'a deprins a-şi purta sabia 
scoasă din teacă pentru-ca să se apere cu ea şi să dea 
năvală asupra celui ce se pune 'n calea lui. Abia acum 
s'a dat pe față ochiul lui ager, căruia nu-i scăpa nici 
cea mai mică mișcare și care le prinde toate cu o ful- 
gerătoare iuțeală. Sta căpitanul, se uita cuprins de 
mirare şi nu era în stare să înțeleagă, cum motologul 
de mai "nainte a ajuns deodată om atât de îndemâ- 
natic, încât nu mai era 'n escadron nimeni, care ar fi 
fost în stare să se măsoare în sabie cu el. Ear dac'o 
ştiau aceasta alții, o simţia cu atât mai vîrtos Emil el 
însu-şi şi cu totul altfel ar fi vorbit el cu Iorgu acum, 
dacă acesta ar mai fi îndrăznit să-l ia în braţe de pe 
schelă. 

Altfel ar fi vorbit el şi cu căpitanul, dac'ar fi bănuit 
că acesta, când poate să scape, se repede la București, 
ca să se ţie de capul Alinei, — ce-i drept, — tot în 


A 


zadar, deși nu atât de 'n zadar ca mai nainte. 


«Nu faci tu pentru ea şi nu face ea pentru tine i) — 
își zisese el odinioară și-și zicea şi acum. O zisese înse 
aceasta puindu-se alături cu Iorgu și o zicea acum ne- 
ştiind, că acesta e dus— nu se ştia unde. Prea era 
mare răspunderea, pe care ar fi luat-o asupra sa, dacă 
s'ar fi ţinut de capul Alinei. Tot aşa trebuia să-și 
zică şi căpitanul. Prea multă femee era dinsa pentru 
el, și prea puţin om era dînsul pentru ea. 


Cam de aceea-şi părere era şi Alina, care se preţuia 


277 


pe sine după cum era oglindită în ochii celor doi oa- 
meni, de care prinsese slăbiciune. 

Il punea pe Emil sus în gândul ei, dar îl socotia om 
slab, cu care poate să facă tot ceeace vrea. Iorgu îi era, 
din contra, omul tare, care poate să facă cu dînsa tot 
ceea ce vrea el. Acum, după-ce el plecase fără-ca să-i 
spună, unde, şi fără-ca să ia ziua bună de la ea, ea-lso- 
cotiaom mai slab, dar âncă inai slabă se simţia ea însa-și 
şi mereu îşi zicea: «In zadar, totu-și poate să facă tot 
ceea ce vrea cu mine! Nu e nimic ce lui nu i se cuvine, 
nimic ce lui i se poate refuza!). Ori și ce s'ar fi în- 
tâmplat şi ori-şi-ce ar fi făcut el, ea nu se 'ndoia de 
iubirea lui, și aceasta o făcea să se socotească mai 
presus de alte femei de seama ei. 

Așa era câtă vreme ea nu "nţelegea, de ce adecă 
mama ei n'ar putea să se mărite și mai nainte de a-și 
fi măritat fata. Lucrurile s'au desfășurat înse așa, că 
ea a ajuns încetul cu încetul s'o înțeleagă și aceasta. 

Perzându-și răbdarea, d-l Lică și viitoarea sa au 
luat-o în cele din urmă în gât și s'au căsătorit și fără-ca 
să fi plecat fiica lor din casă, ceea ce nu era lucru 
plăcut pentru dînşii și o supăra din ce în ce mai mult 
pe dînsa. 

D-1 Cesar Lică era om foarte manierat, care știa ce 
se cuvine și ce nu se cuvine. El se afla însă acasă la el 
şi se purta cum ori-și-care om cum se cade se poartă 
la căminul lui, iar aceasta o jignia adese-ori pe Alina 
şi încă mai adese-ori pe mama ei. Era, între altele, d-l 
Cesar Lică obicinuit să-și facă în casă treburile "n pa- 
puci şi îmbrăcat în cămașa de noapte. Erau papucii 
frumos brodaţi şi încă mai frumoasă era cămaşa lu- 
crată ?n fir, dar Alina nu era obicinuită cu așa ce-va și 
găsia, că bunul ei tată mașter e lipsit de tactul cuvenit, 


278 


iar mama ei, soţia d-lui Cesar, nu era nici ea în- 
cântată. 

D-l Cesar Lică mai era apoi şi soț foarte afectuos, 
care ținea să-şi dea pe față iubirea conjugală nu numai 
prin vorbe, ci şi prin mângâieri de tot felul. Aceasta 
n’o supăra pe soţia lui, care era însetată de așa ce-va; 
ea ar fi dorit înse, ca lucrurile să se petreacă mai cu 
perdea, între patru ochi, dacă nu chiar pe mtunerec. 
Ear fiica ei se simția jignită şi zicea, că tatăl ei mașter 
e lipsit de sfiala cuvenită. 

D-l Cesar Lică era și om deștept, care ştia multe 
şi astfel stetea de vorbă mai bucuros cu fiică-sa, care 
era și ea deşteaptă și mult știutoare, decât cu soția sa, 
care chiar și la maus vorbia puţin și se gândia numai 
la câştig. Chiar şi numai atât ar fi fostdestul pentru- 
ca d-na Lică să se simtă jignită 'n amorul ei propriu. 
D-l Lică, soțul ei, mai era înse și părinte afectuos și 
ținea, ca şi dragostea părintească s'o dea pe faţă nu 
numai prin vorbe, ci şi prin mângâieri, pe care Alina 
le socotia îndrăzneţe, ear mama ei chiar nerușinate. 

N’aveau dreptate, căci mângâierile acestea erau cele 
mai nevinovate, dar mama Alinei î își luase bărbat, SE 
s'o mângâie pe ea şi numai pe ea. E lucru neplăc 

să-ți temi bărbatul şi mai urit când aceea, de care- i 
temi, e chiar fiica ta. Se 'mtîmplă însă câte-odată, că 
omul slab de înger, atei să aleagă între mamă și fată, 
nu pe mamă, ci pe fiica ei o alege, și temerea d-nei 
Lică era cu atât mai întemeiată, cu cât ea trebuia să 
scadă trei, iar d-l Lică avea să mai adauge doi ani la 
vârsta sa pentrucasă poată zice, că s'au născut în acela-și 
an, şi el, dac'ar fi avut să aleagă, î în adevăr nu pe mamă 
ar fi ales-o, încât d-l căpitan ar îi avut oare-care drep- 
tate, dacă l-ar fi pus în rend cu cei-lalți doi, 


279 


Toate acestea erau lucruri, despre care nu se vorbia; 
cel ce are înse peinimă ce-va ce nu-i dă mâna să spuie 
e posomorit și cicălitor, încât nu se putea zice, că e li- 
niștită și senină viața însurăţeilor. S'ar fi 'nseninat, 
poate, dacă n'ar fi fost la mijloc fata nemăritată, care 
rîdea pe înfundate și zicea că e caraghioasă mama ei 
când aceasta scotocea prin blid, ca să aleagă cele mai 
bune bucățele pentru scumpul ei soţ, şi-şi dedea în 
fel de fel de chipuri silința de a-și îndulci viaţa în- 
dulcind-o pe a lui. 

Cât pentru aceste și pentru altele de acela-și fel nu-i 
zicea mama nimic, dar o cicălia mereu pentru ear altele 
de-i venia câteodată să-și ia lumea ’n cap. Țiind seamă 
de gura lumii, ea zîmbia şi zicea, că-i merg toate bine, 
dar în fundul inimii ei era multă amăriciune, despre 
care nimănuia ’n lumea aceasta nu putea să-ivorbească. 

Azi așa, mâne la fel, zi cu zi strivită de simțământul 
că e nesuferită 'n casa părinţilor sai, ea a ajuns încetul 
cu încetul să se bucure când căpitanul Voicu Strună 
venia s'o vadă și s'o întrebe, ce mai face și cum se 
simte. Era omul, pe care nu-l supăra, care în adevăr 
ținea la ea, în care putea să aibă toată încrederea,— 
nu ca cei-lalți doi, pe care nu-i mai știă unde sunt. 
Se "'nşela d-l advocat Cesar Lică, dacă credea, că Alina 
fuge de căpitanul Voicu Strună și nu se va muta la 
Ploiești, dacă va afla că și acesta s'a mutat acolo. Din 
contra. Ea s'a gândit la Ploiești, anume la Ploiești 
pentru-că aveă pe cine-va acolo. Cu atât mai vîrtos era 
îndemnată să se mute acolo după ce-l mai avea şi pe 
căpitan, omul, pe care "n toate împregiurările se putea 
răzema. 

Nu mai erau acum doi, ci trei, și, dac'ar fi atirnat 
de bunul plac al ei, ea și l-ar fi făcut pe unul soț, pe 


280 


altul prieten, ear pe al treilea epitrop, care priveghează 
neadormit, ca nu cum-va dînsa să dea 'n gropi. Acesta 
şi priveghia cu mâna mereu pe sabia lui cea lungă şi 
grea, dar stăruia cu'ncăpăținare în gândul, că, dacă 
e vorba, ca ea să nu dea *n gropi, el are să fie nu numai 
epitrop, ci totodată și prieten, precum şi soţ, mai ales 
soț, ceeace în gândul ei era peste putinţă. 

Avea, ce-i drept, şi clipe, în care toate cele trecute 
i se păreau visuri deşerte și-i venia să-și zică: «Viaţa 
petrecută în aievea e prozaică». 


IV. 


Doi oameni în toată firea, soţ şi soție, începând 
odată să se certe, mereu se ceartă până-ce n'ajung în 
cele din urmă, ca ori să se apropie sufletește atât de 
mult, încât să nu se mai poată certa, ori să se despartă 
pe toată viața. 

Iorgu și Zoe nu mai erau departe de alternativa 
aceasta. 

El îşi dedea, ce-i drept, seamă, c'a fost prea aspru 
faţă cu Zoe, dar nu pentru aceasta-și făcea mustrări, 
ci pentru-că s'a dat de gol şi i-a făcut o mare nedrep- 
tate Alinei, de care nu se mai socotia vrednic. Nu-i 
dedea deci mâna să-i facă Zoei vre-o mărturisire, ci 
se mărginea la silința de a o îmbuna. 

Zoe era adânc mâhnită, nu înse de cele zise de către 
Iorgu, ci de propria ei slăbiciune. Nu se putea ierta 
pe sine însa-și pentru-că a plâns ca ori-și-care femee 
jignită 'n amorul ei propriu, ba era p'aci-p'aci să leşine. 
Cu atât mai puțin puteă să-l ierte pe el — c'a scos’o 
din sărite, dar nici ei nu-i mai dedea mâna s'o măr- 
turisească aceasta. 


281 


„Ei vorbiau deci puţin, pacea nu era pace adevărată, 
și pecând el umbla mereu în voia ei, ea se folosia de 
toate îimpregiurările, ca să-l umilească, ceea ce nu era 
greu, căci el și altminteri era disprețuit de sine însu-și 
în vreme-ce ea era mândră ştiindu-și-l supus cu toată 
slăbiciunea lui pentru ceea-laltă. 

Gândurile se cheamă apoi unul pe altul, cele bune 
pe cele plăcute, ear cele negre pe cele la fel cu ele. 

Ei aveau — în drum spre Nizza —să se oprească 
la Zürich, unde era vorba să găsească scrisori din 
țară. 

El dela cine și ce fel de știri puteă să priimnească!? 
Sângele îi năvălia 'n obraji când se gândia, cum le-a 
lăsat toate baltă, și era cuprins de un fel de uimire 
când își dedea seamă, cât poate să cheltuiască omul 
în timp scurt și fără-ca să poată spune, pe ce, Vorba 
Coconului Iancu Talpa: una e socoteala neguțăto= 
rească și alta cheltuiala boierească. Ce s'a ales de pla- 
nurile cele frumoase, pe care și le făcuse, ca să lase el, 
om bogat, urme frumoase pretutindeni, pe unde trece? 
Răsturnatu-s'au toate 'n sufletul lui, încât se mira el 
însu-și de sine. De ce!? Ternutu-s'a, ca nu cumva cel 
mai apropiat Armaș să fie copil din flori? — Aceasta 
nu-l silia să facă o călătorie fără rost și cheltuielile 
nebuneşti împreunate cu ea, Le-a făcut și le face toate 
numai din slăbiciune pentru ea, o slăbiciune, care-l 
înjosia puindu-l în rând cu animalele, și erau clipe, 
ba chiar şi ceasuri întregi de a rândul, în care îi era 
urgisită—femeea ceafățarnică, vicleană şi plină de rău- 
tate. Era înse destul ca ea să-l mângâie, să-i puie mâna 
pe umăr, ba fie chiar numai să-i arunce o căutătură 
adimenitoare pentru-ca el să pornească ear cu ochii 'n- 
chiși pe drumul, în care-l purta dînsa. 


282 


— LL R e M E G 


Trecuseră câte-va zile decând ea nu mai făcuse așa 
ce-va, și el era posomorit când au sosit la Zürich, ear 
știrile primite aici nu erau deloc așa, ca el să se mai 
fi'nviorat. 

Se'ntâmplase, mai nainte de toate, căn urma 
ploilor îndelungate arăturile de toamnă n 'au putut să 
fie făcute la timp şi puţin s'a semănat, eară zidarii, dul- 
ghetii și sa alahorii au fost nevoiţi să-și peardă timpul 
de geaba. Pornindu-se apoi pregătirile de răsboiu, 

mulţi dintre lucrători au fost concentrați și astfel lu- 
Emile au fost amânate până la primăvară, — dacă nu 
va isbucni răsboiul. Steteau deci la Valea Boului toate 
în părăsire —par'c'ar fi murit stăpânul, și pentru 
gospodăria plănuită de Iorgu era perdut un an, ear 
cametele banilor luați cu 'mprumut curgeau înainte, 

Curgeau și chelt uelile de tot felul şi mai ales cele 
de călătorie. 

Ear își făcea Iorgu socoteli de gospodar cu rosturi 
bine cumpenite şi se sîmţia din ce în ce mai strim- 
torat. Umblase cu capul ridicat și călcând ţeapăn pen- 
tru-că se știa om bogat, care are mai mult decât ceea ce 
îi este de neapărată trebuință. Acum cheltuise *n timp 
de câte-va săptămâni ceea ce i se cuvenia pe tot atâte 
luni. Ar fi trebuit să stea timp îndelungat la moşie 
pentru-ca, cheltuind puţin, să joniga nea cu’ncetul 
la cumpăna dreaptă. La moșie !? Cu cine !?—Cu Zoe ?— 
Da! die! ar avea acolo castel cu mare lărgime, slugi 
multe, grajduri pii ine de cai frumoși, cămări pline, ca 
să dea mese și să pună la cale petreceri pentru oaspeţi 
aleși pe placul ei. 

Era peste putință, ca el să nu se gândească și la 
zestrea Zoei, de ale căreia venituri i se cuvenia să dis- 
pună ca soț. 


283 


Subscrisese de primire fără ca să fi primit. Așa tre- 
buia să facă el ca om galant, și nici nu se gândia atunci, 
că va avea vre-odată nevoie de veniturile Zoei. Acum 
1 se părea, că e cestiune de bună credință, ca Zoe să 
i le dea. Lui îi era greu, eară ei nu-i trecea prin minte 
să vorbească despre aceasta, și astfel se'mgrămădiau 
Supărările ce-i puneau în vrajbă. 

S'a mai nimerit însă, că după sosirea lor la Zürich 
au primit şi doaue știri, asupra cărora erau nevoiţi să 
iee înțelegere: una, că Iorgu a fost chemat la concen- 
trare, ear alta, că marele financiar Philippart s'a dat la 
fund, şi întreprinderea de la Baia de Aramă a căzut în 
baltă, încât era foarte apropiat gândul, că cele doaue 
sute de mii ale Zoei nu mai preţuiesc nimic. 

«Dedeam eu cu socoteală, că Philippart, mult lau- 
datul financiar, era un mare şarlatan», — grăi Iorgu 
fără-ca să ție seamă, că şarlatanul acela mai era şi bun 
prieten al Zoei. 

Zoe eră gata de luptă. 

Nu doară că ţinea să-l scoată pe Philippart om cu 
mânile curate, dar avea cuvinte de a se da'n partea 
celor ce ziceau, că ori-și-ce răsboire e darea pe față a 
însălbăticirii omenești, şi profita de ocaziune, ca să-și 
verse focul. 

«Aceasta e părerea d-tale, economistul iscusit, care 
se avântă'n întreprinderi mari când alții se pregătesc 
de răsboiu, — grăi dînsa. Tocmai şarlatan fiind, n'ar 
fi pornit întreprinderea de la Baia de Aramă, dac'ar fi 
prevăzut, că mâne oamenii-şi vor perde minţile şi vor 
fi cuprinși de pornirea sălbatică de ase ucide între 
dînși. p a 

«Vorbe de femee lipsită de vlagă! — întimpină 
Iorgu. — Bărbatul e chiar prin firea lui răsboinic». 


284 


Vorbele «femee lipsită de vlagă» îi reamintiau Zoei 
lacrămile ce vărsase pornită spre leşin. 

«Da !—Așa sunt femeile lipsite de vlagă,—zise ea.— 
D-ta, bărbat plin de vlagă, —ai fi pornit lucrările 
de la Valea Boului şi dac'ai fi ştiut, că mâne se vor 
face concentrări, iar poimâne va isbucni răsboiul. 

«Ceea ce-am pus eu acolo la cale se face’n vederea 
viitorului», — întimpina dînsul. 

Zoe rise cu hohot. 

«Oameni încântați de trecut, care'n însuflețirea lor 
pentru viitor dau uitării prezentul, — grăi dînsa. Când 
să-i plâng — îmi vine, când să-i iau în bătaie de joc 
pe cei ce'n vederea viitorului se lipsesc de mulțumirile, 
pe care ar putea să le aibă azi ori se mistuie’n griji 
pentru cele ce n'au, poate, nici o dată să vie, — nici 
odată.—Pleciazi dimineața, ca să te'ntorci până seara, 
Şi te miri adese-ori,când ajungi să fiiear acasă şi ce gă- 
sești la întoarcerea ta. De unde ai mai putea să prevezi, 
ce are să fie peste ani și ear ani de zile şi ce ai să vrei 
în împregiurările de atunci!? Ia spune drept, — urmă 
dînsa stăruitor, — cu trei luni mai nainte de aceasta 
îți închipuiai, că acum o să fii cu mine aici la Zürich ?» 

Iorgu, strivit de sîmțământul propriei sale nimic- 
nicii, clătină din cap. 

«Ei bine! — adăugă dînsa, — tot așa nu puteam eu, 
când am luat acțiunile, să ştiu, că azi ele nu mai pre- 
țuiesc atât, cât le socoteam eu.—Cu totul altfel ar fi 
ieșit lucrurile, dacă oamenii nu şi-ar fi perdut minţile, 
Dar — ce-ţi pasă!? — Nu te privește). 

Iorgu îşi perdù bunul cumpăt. 

«Cum, păcatele mele! — să nu-mi pese, cum să nu 
mă privească!? — răspunse el. N’am subscris decla- 
rațiunea de a le fi primit?» 


285 


In Zoe isbucni firea ei cea adevărată. 

«A: vrea adecă să spui, că dac'ai subscris de primire 
trebuia să și primeşti!? — întîmpină dînsa. Nu, sti- 
mabile domnule.— lată că ești chemat la concentrare, 
și, bărbat răsboinic, cum ești, ai să și te duci. Cumași 
rămânea eu, dacă ai fi şi primit când ai subscris»!? 

«Ei bine! —fi răspunse el.—Ar fi oare cu putință să 
nu mă duc când sunt chemat?» 

«Toate sunt cu putință, dacă le vrei cu tot dinadinsul 
și știi cum să le pui la cale, — grăi dînsa. N'am decât 
să stărui — cum şi unde se cuvine pentru-ca să nu fii 
nevoit a te duce. In cel mai rău cas au să te numească 
secretar la vre-una dintre legațiunile României și să-ți 
dea deocamdată un concediu. Vorba e înse, că ţii tu 
să te duci: te-ai săturat şi profiți de ocaziune, ca să 
scapi. — Pleacă, Domnule, pleacă! 'Te cheamă patria, 
pleacă! — Puțin îți pasă, ce-ţi rămâne'm urmă l» 

Ea ştia foarte bine, că el nu s'a săturat și că-i este 
afară din cale greu să se'ntoarcă ’ntară mai nainte 
de a se fi sfîrșit anul de doliu; ținea însă să-l moaie 
şi să și-l facă supus. f 

«Eu am să-mi urmez înainte drumul, — urmă deci, 
şi așa singură. N'am nevoie nici de epitrop, nici de 
ajutor. O să mi le fac toate dintr'ale mele și eu însa-mi 
prin mine. Sunt gata să-ți dau înscris, că n'ai primit 
nimic din cele cuprinse'm foaia de zestre!» 

Grăindu-le aceste, ea se depărtă și se cobori la sa- 
lonul de coafură, ca să fie gătită pentru masa comună. 
Ar fi putut, ce-i drept, să cheme la dînsa pe una dintre 
coafeuse, dar ținea să-l lase pe el singur, ca să fiarbă 
oare-cum în zama lui. i 

A și fiert de ar fi putut să-i fie și ei milă de dînsul. 

Mai ânteiu și mai ânteiu era pornit să plece după ea, 


286 


ca s'o oprească pentru-ca să dee răspuns la cele zise 
de dinsa. 'Ţinea înse să nu se dee de gol, să arate, că 
în adevăr puţin îi pasă, că nu pune nici un temeiu pe 
vorbele ei. 

In adevăr înse el era uimit de agerimea ei. 

«De !— își zicea.— O fi fățarnică,o fi vicleană, plină 
o fi de răutate, dar are dreptate.— De unde-am ple- 
cat și unde-am ajuns!?» 

Se sîmţia strîmtorat ca vânatul luat la goană din toate 
părțile de vânători şi de cânii acestora, încât nu mai 
ştie cum și încotro să scape. 

«Fără'ndoială !— își zise.— Dacă mi-ași fi dat moşia 
în arendă şi pădurea'n tăiere, mi-ași trăi azi zilele fără 
de temeri, fără de griji, fără bătaie de cap. — Cine știe, 
ce are să ne aducă ziua de mâne și dacă n'o să-mi fie 
silă de ceeace azi mă'ncântă!?» 

Un lucru era mai presus de ori-și-ce'ndoială: că nu 
era supărat pentru-că Zoe, fie din adins, fie fără de voie 
îl înșelase spuindu-i că se crede'n stare binecuvântată, 
Se sîmția chiar uşurat când se gândia, că nu-i ade- 
vărat lucrul acesta. 

«O mințiam pe dinsa şi mă amăgiam pe mine însu-mi, 
—îşi zise ear dinsul: — o făceam eu și fără-de aceasta by 

Era la mijloc slăbiciunea omenească ce-ţi ia mintea 
şi-ţi întunecă vederile, şi ori-și-cât de'nvederată ar fi 
fost lipsa de cruțare a Zoei, el se sîmția vinovat de a 
o fi scos prin purtările sale din răbdare și era gata să-i 
ceară iertare pentru-ca să-i zîmbească ear şi să-l mân- 
gâie cum știa dînsa, 

„Tot mai ținea însă şi acum să nu-și dee de gol slă- 
biciunza şi stetea posomorit și'nțepat când ea s'a'ntors 
să-și desăvîrșească găteala pentru-ca să-l ducă apoi 
cu dînsa la masă. 


287 


V: 


A Lume — nu multă, dar aleasă se afla în hotelul de 

lângă lac, unde Iorgu şi Zoe erau traşi, tot oameni 
bănoși, mai ales Englezi și Americani, care știu să tră- 
iască bine și n'au nevoie să se scumpească. În sala cea 
mare, unde era întinsă masa, erau vre-o șase-zeci de inși, 
bărbaţii "n frac și cu cravată albă, ear femeile, fie ele 
chiar şi mai bătrăioare, în găteală decoltată, — lume 
nu numai interesantă, ci — pe ici pe colo — și fru- 
moasă. 

Frumoasă era 'ndeosebi şi perechea de ’nsurăței ti- 
neri, Zoe şi Iorgu, care, nevoiţi să vie aici mai nainte 
de a se fi 'mpăcat, călcau pe 'nţepate și zîmbiau a 'nsilă, 
încât îți reamintiau soarele ce după o furtună iese la 
iveală din dosul unui nor negru și-și revarsă razele 
asupra frunzișului stropit cu picături limpezi. Şi aici 
erau ațintite asupra lor privirile tuturora, şi nu unul 
îi lua mai mult drept frate și soră cu câţi-va ani mai 
mică decât drept soț și soție. 

Peste puţin privirile s'au îndreptat spre intrarea din 
fund, unde s'a ivit o întreagă ceată tot frumoasă, dar 
în acela-şi timp și cu deosebire interesantă: d-l Aristid 
Zonas, armator de la Alexandria, cu secretarul său 
William Glood, d-na Margot, soția d-lui Zonas, cu 
dama ei de companie, domnișoara Clio, nepoata de 
fiică a d-lui şi a d-nei Zonas, cu guvernanta e1, Și ne- 
grul Ali Buduc, umbra d-lui Zonas. | 

D-l Zonas, deși foarte bine ras şi tot atât de bine 
cănit, semăna a om mai apropiat de opt-zeci decât 
de șase-zeci, cum ar fi dorit el să pară, dar se ţinea bine, 
un bătrân de statură mijlocie, slab, dar vânjos şi cu 
ochii vioi. El își ţinea trupul drept, călca apăsat, îşi 


288 


—— a a l O D a a 


purta capul ridicat și înşirând nelipsitele mătănii de 
chihlibar, se uita împregiurul lui par'că cei de față 
numai de dragul lui și pentru plăcerea lui îndeosebi 
și-ar fi dat osteneala să vie aici. 

Şi ai lui ochi s'au îndreptat spre perechea de 'nsu- 
Tăței și s'au oprit cu deosebită plăcere —înse mai 
mult asupra ei decât asupra lui. 

D-na Margot, o creolă înaltă, cu ochii mari și cam 
buzată, a fost în tinerețele ei vestită dansatoare, ear 
acum, femee matură și ea, se ţinea chiar mai bine 
decât scumpul ei soţ, avea obrajii plini și-și păstrase 
talie, bust și mlădiere, încât ochii ți se opriau asupra 
ei. N'a trecut nici ea cu vederea tînăra pereche, îl 
vedea înse mai mult pe el. 

D-șoara Clio, fetişcană de vre-o cinci-spre-zece ani, 
lungă, subțirică, mlădioasă ca un puiu de șarpe şi, prin 
atavism, se vede, chiar mai buzată decât bunica ei, 
se uita cu ochii ei mari tot unde se uita aceasta şi 'n- 
treba ce va fi văzând de se uită atât de stăruitor, Ştiin- 
du-se fiică a părinţilor sei și moștenitoare a unor mari 
bogății, ea era răsfăţată, încât nu ştia ce e sfiala, se uita 
cu'ndrăzneală în ochii tututrora şi-ar fi fost în stare 
să sară pe masă — numai și numai pentru-ca să arate, 
că e 'n stare s'o facă și aceasta. 

Dac'ar fi făcut-o, bunica ei ar fi rîs, iar bunicul ei ar 
fi fost încântat, căci în gândul lui cei-lalţi oameni erau 
mai prejos de dinsul și de ai săi și oare-cum anume 
renduiți, ca el să-și facă printr'înșii voia totdeauna, 
pretutindeni și până 'n cele mai mici amănunte. 

Aceasta — mai ânteiu şi mai ânteiu pentru-că el era 
Elin, deci om pătruns de convingerea, că toate cele- 
lalte popoare s'ar sbate 'n sălbăticie, dacă nu i-ar fi lu- 
minat Elinii. El mai era apoi şi om nu numai bogat, 


289 


ci totodată și binevoitor și darnic-ca — dealtminteri— 
toți Elinii. 

„Acum el se duse la stăpânul casei, ceri informa- 
iuni asupra tinerei perechi și-și dete pe față dorința 
de a le fi prezentat și de a i se da la masă loc lângă 
dinşii, pe care îi socotia progenitură elină, — ce-i 
drept, mai mult ori mai puțin degenerată. 

Au şi fost apoi așezați Zoe la dreapta d-lui Zonas, 
Iorgu la stânga d-nei Margot, iar d-ra Clio lângă Iorgu, 
avându-și lângă ea mult încercata guvernantă. Eară 
cei-lalți și cele-lalte, care se mai aflau la masă, erau 
par'că nici n'ar fi fost. 

«Noi Elinii, — îi zise el Zoei într'o franțuzească 
destul de curgătoare, — avem o deosebită slăbiciune 
pentru frumusețea femeiască. Am moștenit-o aceasta 
de la străbunii noștri ca Phidias, Praxiteles, chiar ca 
Socrates, care tot sculptor a fost și el. Pentru mine "n 
deosebi e o zi de mare sărbătoare aceea, în care 'ntâl- 
nesc în calea mea o femee atât de frumoasă ca d-ta». 

Nu era Zoe nedeprinsă ca mai ales oameni mai bă- 
trâiori să-i vorbească în felul acesta și n'ar fi spus ade- 
vărul, dac'ar fi zis, că aceasta o supără. De astă-dată 
înse mărturisirile îi veniau pe neașteptate şi erau fă- 
cute prea de tot fără de 'ncungiur. Ea se uită deci în 
fața lui zâmbind a ne'ncredere. 

«E fără 'ndoială la mijloc o neașteptată bunăvoință 
şi multă închipuire din partea d-tale», — îi răspunse ea. 

«Nu, Doamnă, — stărui dînsul.—Bunăvoinţă da, dar 
închipuire nu. Se zice, ce-i drept, că noi Elinui suntem 
fățarnici și linguşitori, oameni de rea credinţă. Aceasta 
e o născocire a dușmanilor noștri, mai ânteiu Romanii 
şi pe urma lor şi cei-lalți. Adevărul e, că suntem prea 
mândri pentru ca să ne 'njosim spuind ceea ce nu gân- 


290 


dim. Da, Doamnă, — adevărată sărbătoare mare. Imi 
dați apoi voie să vă mai mărturisesc, că nu e destul să 
ai frumusețea, ci se mai cere şi s'o știi prezentă, — 
prin ținută și prin găteală. O ai şi aceasta: ești o ade- 
vărată artistă. Un singur lucru-ţi mai lipseşte, — 
adăugă el mai pe şoptite şi apăsând asupra vorbelor — 
o salbă de mărgăritare — cum ştiu eu să le aleg». 

Născută, crescută și trăită ?n țara mofturilor, Zoe 
îl luă pe bătrân tot cum mai luase şi pe alții de seama 
lui; vorba despre salba de mărgăritare îi suna înse 
mereu în urechi și "n tot timpul mesei ei petrecură în- 
cântându-se unul pe altul, 

In vremea aceasta Iorgu, aşezat între d-na Margot 
șI d-șoara Clio, își dedea silința să se dumirească asupra 
lumii, în mijlocul căreia se afla, Și stiricia cu discre- 
țiunea cuvenită, ca să afle, cine, care, cu ce rost, de 
unde și până unde. Cea mai apropiată 'ntrebare era, 
de când se află d-na Margot cu ai săi la Zürich şi cât 
are să mai stea acolo. 

“Asta nu se poate ști, — grăi d-ra Clio, luând-o 
inainte. Noi știm numai unde plecăm, dar nu şi unde 
avem să ajungem și cu atât mai puțin unde și când 
avem să ne oprim. Toate atârnă de la Ali Buduc, şi 
nu ştie nici el azi, ce are să voiască mâne», 

Lămurirea aceasta i-se părea d-nei Margot atât de 
hăzoasă, încât ea rise cu hohote sgomotoase, ceea-ce 
pentru unii dintre meseni era un adevărat scandal. 
D-i Zonas rise şi el, deși nu auzise vorbele scumpei 
sale nepoate, dar era încredințat, că aceasta a spus o 
vorbă plină de ne mai pomenit haz. Iorgu se simţia 
deci foarte strimtorat, că nu putea să rîdă şi el, căci 
nu 1sbutia să-și dea seamă, de ce are să rîdă. 

«Să vezi, — îi zise d-na Margot, — ca să-l dumi- 


291 


rească. D-ta nu ştii, cine e Ali Buduc, negrul, care 
ne 'nsoțește. Când m'am căsătorit, soțul meu era cu 
opt spre zece ani mai în virstă decât mine, ear aziele 
trecut de șapte-zeci și doi de ani și vom fi părând 
amândoi cam de aceea-și vîrstă». 

«Nu, doamnă! — stărui Iorgu. Nu pare el de vârsta, 
pe care i-o dați, dar nu pari nici d-ta cu numai opt- 
sprezece ani mai tînără». 

«Te pomenești că sunt de o vîrstă cu d-ta, dacă nu 
chiar ce-va mai tînără, — îi răspunse ea. Mă — bucur 
de aceasta. Voiam însă să-ți spun, că soțul meu nu mai 
era om tînăr când s'a căsătorit; cu toate aceste în 
timpul îndelungatei noastre căsnicii n'a fost bolnav 
decât o singură dată, când călătoriam pe coastele Mării 
Roșii. Atunci l-a scăpat, așa crede el, Ali Buduc, pe 
care l-a şi luat apoi cu dinsul la Alexandria și de care 
nu se mai desparte. Ii face Ali în fie-care zi masagiu 
după-cum știe el, şi aceasta îi dă bătrânului sănătate 
şi viață 'ndelungată. De aceea Ali hotăreşte, ce avem 
și ce n'avem să mâncăm ori să bem, când avem să ne 
culcăm și să ne sculăm, cum avem să ne petrecem 
viața, şi soțul meu n/'ar pleca cu nici un preț la drum 
şi nu s'ar opri în călătoriile lui fără ca să fi cerut mai 
nainte sfatul lui Ali Buduo. 

Ea spunea adevărul, dar nu-l spunea întreg. Când 
dedea adecă peste o femee, de care prindea slăbiciune, 
d-l Zonas alerga după ea și nu mai ținea seamă de sfa- 
turile lui Ali Buduc, care era dealtminteri și el de pă- 
rerea, că-i face bine omului mai bătrân să cadă iar în 
păcatele tinereţelor. I se mai premenește sângele și 
i se 'nveseleşte inima: așa zicea el. 

Şi data aceasta d-l Zonas a luat de capul său hotă- 
rîrea de a se duce și el, fie chiar și fără de ai sei, la 


292 


Nizza, eară Zoe l-a încredinţat, că va 'ndupleca pe 
soțul ei, ca "n drum spre Nizza să se oprească la 
Geneva, unde d-l Zonas avea de gând să-i lase — 
la nevoie —pe ai sei și unde se găsiau și perle fru- 
moase, 

Nici n'a avut Zoe decât să mângâie din nou pe Iorgu 
pentru ca toate să urmeze după placul ei. 

După masă, d-na Zonas a poftit pe tînăra pereche 
la o cafea făcută de Ali Buduc el însu-și, Mocca veri- 
tabilă, prăjită cu priceperea cuvenită și fiartă cu caimac 
gros. 

Ancă 'n timpul mesei, trăgând cu ochii la sculele 
preţioase, cu care erau gătite nu numai d-na Margot, 
ci şi altele dintre mesene, Iorgu a 'nceput să simtă, 
că el se amăgește pe sine însu-și socotindu-se om bogat. 
Luându-și acum cafeaua, el a fost răpus de sîmțământul 
că'n lumea, în care intrase, era chiar sărac. Işi dedea 
seamă, de ce zicea Zoe, că e lucru nu numai plăcut, 
ci totodată şi cuminte să te bucuri de clipa, prin care 
treci, ca să-ţi trăieşti după plac zilele, în lărgime cât 
se poate de mare. De aceea se bucura, acum chiar se 
bucura că Zoe s'a 'nşelat crezându-se ’n stare bine- 
cuvântată ori îl înşela pe el spuind c'o crede aceasta. 
Nu! copilul e o mare belea! Nu mai mică belea i se 
părea pacostea de uniformă, şi Zoe, încredinţându-l, 
că poate să-l scape de nevoia de a se duce la concen- 
trare, i se părea un adevărat înger al mântuirii, 

Se zice, că sunt femei, care-l leagă de sine prin far- 
mece băbeşti pe bărbat aşa, că nu se mai poate depărta 
de ele. Lo fi legat ori nu ’n felul acesta Zoe pe Iorgu, 
destul că el cu ochii ei le vedea toate şi din voile ei nu 
mai era'n stare să iasă, Deprins a nu face nimic fără 


de voia mamei sale, el a ajuns să nu mai poată face 
Ld 


293 


decât ceeace voia Zoe, femea fățarnică, vicleană și 
plină de răutate față cu toată lumea — afară de dinsul. 


VI, 


Frumos era și bine la Zürich, unde Zoe și Iorgu se 
opriseră dimineața, ca să plece seara, și au stat noaue 
zile. In vreme ce ea-l purta pe d-l Zonas în toate păr- 
țile, ca să nu rămâie nimic nevăzut de dînsa, el îi ținea 
de urît d-nei Margot, femea foarte deşteaptă, care 
pe lângă toate cele-lalte mai avea și o foarte plăcută 
voce oare-cum în doaue coarde. 

Era înse la mijloc și-o mică supărare: ori-și-cum o 
sucea și-o 'nvârtia d-na Margot, nu putea să scape de 
iubita ei nepoată, care avea o âncă mai plăcută voce, 
se ţinea scaiu după dînșii ca bunicul ei după Zoe și 
se amesteca sfătoasă 'n toate. Abia a treia zi după so- 
sirea lor la Geneva au scăpat de ea, ca să poată vorbi 
nesupăraţi. 

«Da, da! — grăi dînsa, — soțul meu devine om in- 
calculabil când dă peste o femee tînără, care știe să-i 
placă. Nici cel mai bine potrivit cronometru nu are *n 
mișcarea lui regularitatea, cu care-și petrece el de obi- 
ceiu viaţa: se culcă și se scoală, se îmbăiază și-și face 
masagiul, e tuns, ras şi îmbrăcat la timpuri hotărite; 
la timpuri hotărite își face rugăciunea și mănâncă — 
pe ales, numaiceea ce-i priește, nicio dată nu prea mult, 
tot la timpuri hotărîte stă cu noi, iese la plimbare ori 
își caută de afaceri. In acela-și timp e sgârcit,se uită 
de trei-ori la ban mai nainte de a şi-l fi dat din mână 
și nu cheltuiește nici a patra parte din veniturile sale. 


[1 


Deodată-l vezi cu desăvirșire schimbat, prefăcut în 
La 


294 


ao — 


— 


cel mai desordonat om, care nu știe 'n clipa aceasta ce 
are să facă în cea mai apropiată clipă, ușuratec, risi- 
pitor, câte odată chiar desfrânat». 

«Eată un lucru, pe care l-ași înțelege dac'ar fi vorba 
de un om tînăr. El înse? —om atât de bătrân ca 
dînsulb. 

D-na Margot se uită stăruitor în ochii lui. 

«Ceea ce spuseși, — îi zise, — e dovadă, că n'ai trăit 
âncă şi nu cunoşti viața. E la mijloc o slăbiciune ome- 
nească, pe care anii n'o scad, ci o cresc». 

«Inţeleg ce voiţi să ziceti, — întîmpină el, —eu 
sunt înse de părere c'o scad anii și 'n cele din urmă 
o sting». 

«Peste doaue-zeci, trei-zeci de ani vei fi de altă părere, 
—il încredință ea.—Se 'întâmplă câte odată, că o fată 
tînără prinde slăbiciune pentru un moșneag. E tot- 
deauna înduioșătoare nevinovăția unei asemenea slă- 
biciuni pornite din cel mai curat gând. Suflet năzuește 
spre suflet. Tot așa ar putea să fie, dar numai rareori 
şi este slăbiciunea moșneagului pentru o femee tînără. 
Adese-ori, poate chiar de cele mai multe-ori ea e un fel 
de beţie, care 'ndulcește cele din urmă zile ale vieţii». 

«Dar tot nevinovată», — stărui dînsul. 

D-na Margot se uită rîzând la el. 

«Nu știu,—zise.— Poate da, poate nu! Acestea sunt 
lucruri, care se petrec în taină. Mare nu e în nici un 
caz primejdia. Când îţi spun înse, că anii nu scad slă- 
biciunea, ci o cresc, vorbesc şi din cele trăite de mine 
însa-mi. Mai ales pentru noi cei mai bogaţi viețuirea-şi 
perde tot farmecul când ne dăm seamă, că cu cât 
mai multe-ţi sunt trebuințele, cu atât mai multe sunt 
şi mulțumirile, de care-ţi faci parte satisfăcându-le. 
Noi avem prea puține trebuințe'n asemănare cu mij- 


295 


loacele noastre de æ le satisface. Vorba ştiută: e rău 
să fu flămând când n'ai ce să mănânci, dar âncă mai 
rău e să stai la masă 'ncărcată de tot felul de bunătăți 
şi să n'ai poftă de mâncare. Sunt Puţini cei ce-și pot 
nchipui, câtă grijă avem noi, ca să nu ne perdem 
pofta de mâncare, somnul și, peste tot, trebuințele. 
Pe când mulţi dintre cei-lalți beau păharul de vin 
dându-l dintr'odată pe gât, noi îl gustăm niţel câte 
niţel, ca să prelungim plăcerea de a bea şi să fim cu- 
prinși de o ameţeală 'nviorătoare, dar să nu ne 'mbă- 
tăm. Așa e și cu slăbiciunea omenească, pe care anii 
după părerea d-tale o slăbesc: tinerii deșertează pa- 
harul dintr'o dată, eară noi cei mai în vîrstă facem tot 
ceea ce omenește se poate născoci, ca să ne putem bu- 
cura mai îndelung de ea. Unde mai pui, că la mijloc 
e o trebuință, în fața căreia bogăţiile noastre de cele 
mai multe ori nu ne sunt de nici un folos!?). 

«Eu cred că niciodată nu pot să fie de folos», — grăi 
dînsul. 

«Te 'nșeli,—Îl încredință dinsa.—Bătrâneţa nu zice 
nici o dată «Jubește-mă!», ci numai «Lasă-mă să te iu- 
besc!». Anc’ odată: vorbesc din cele trăite de mine 
însa-mi. Implinisem abia doaue-zeci de ani când Zonas 
mi-a cerut mâna, El era atunci de aproape patru-zeci 
de ani și mi se părea de tot bătrân, dar era bogat şi-mi 
făgăduia cerul cu stelele, l-am lăsat deci să mă iubească. 
N'a trecut apoi mult timp și am prins slăbiciune de el, 
căci ştia să mă atingă unde eram simțitoare. In zadar — 
urmă ea cuprinsă de "nduicșare, — deprirderile din 
tinerețe se 'ntipăresc adânc în firea omenească. Eu fu- 
sesem încă din vârsta de zece ani silită să dansez și 
dansam mai târziu cu plăcere, în cele din urmă cu pa- 
timă din ce în ce mai oarbă. Ştiind-o aceasta, el mă 


296 


punea din când în când serile să dansez pentru el şi 
numai pentru el. Dimineaţa, după ce ne 'mbăiam, fă- 
ceam, așa pe recoare, o plimbare la aier curat. Pe la 
zece plecam apoi în societate nu prea numeroasă, dar 
plăcută, fie pe mare, fie ’n trăsuri pe uscat, să facem o 
excursiune mai lungă, în timpul căreia luam o gus- 
tare frugală, încât seara ne întorceam flămânzi acasă. 
Sala din belșug luminată era 'mpodobită cu flori, 
în mijlocul ei era aşternută masa numai pentru noi 
amândoi, ear în odăia de alături, în dosul unei perdele, 
cânta muzica ’n surdină. După-ce gusiam câte puţin 
din mâncările alese de Ali Buduc, treceam în iatacul 
meu, ca să mă desbrac și să mă gătesc de dans. Dan- 
sam apoi după-cum îmi veniau toanele și după-cum 
doria el să mă vadă. Lucrul de căpetenie înse, pe care 
d-ta nu ești încă ’n stare să-l înţelegi, mai nainte de a 
începe eu să dansez, luam amândoi în ceașca de cafea 
haşiş, dose mici, măsurate de Ali Buduc, ca să nu ne 
perdem conștiința». 

Iorgu asculta ca trecut pe alt tărîm, în lumea celor 
o miie și una de nopți. 

«Cine n'a luat nici o dată haşiş, — urmă dînsa, — nu 
poate să-şi închipuiască deliciile vieţii omenești. Toate 
se presentă ’n dimensiuni mari, colosale, sunetele mu- 
secei sunt nu numai auzite, ci şi văzute ca colori încân- 
tătoare, ear colorile curcubeului nu numai se văd, ci 
sunt și auzite ca muzică a sferelor. Era ’n toiul nopții 
când treceam, în sfîrșit, în iatacul de dormit. Vei în- 
țelege că mi s'a făcut din ce în ce mai drag omul acela, 
care atât de bine ştia să-mi îndulcească viaţa. Cu 
toate acestea, — urmă vorbind mai încet. Ce să zic!? 
E foarte adevărat, că omul e firește pornit a face şi 
ceea ce i se spune, că n'are să facă; după trecerea mai 


297 


multor ani am ajuns să fiu stăpânită de dorința de a 
dansa — tot între patru ochi — și pentru alții. O şi 
făceam apoi când puteam să scap de Zonas și de 
fiica mea, care se ținea după mine cum acum se ține 
fiica ei». 

Iorgu tresări și se uită la ea cuprins de un fel de 
strimtorare. 

«Te miri,— zise ea—că, după-ce am făcut-o, mai 
am și îndrăzneala de a ţi-o spune. O fac dinadins Şi cu 
deosebită plăcere. Nu m'am căit atunci, ci m'am bu- 
Curat, că am știut să adaug la mulțumirile vieții mele 
Și una, care 'n gândul multora nu mi se cuvine. Cu 
atât mai virtos mă bucur acum, când pot să-i vorbese 
despre asemenea lucruri omului, pe care vreau să-l 
îndrumez spre o viețuire cu minte. N'a trecut mult, 
Și am început să prind slăbiciune pentru oameni cu 
mult mai tineri decât mine. Cel dânteiu, pentru care 
am dansat, a fost ginerele meu,— soțul fiicei mele»— 
adăugă ea. 

Iorgu ear tresări. 

«Şi aceasta te pune 'n mirare! — strigă ea. Ţi se 
pare lucru neiertat. Nu cum-va-mi era rudă de sânge 
tînărul acela!? Ce-a pierdut soțul meu? Fiică-mea 
ce-a pierdut? Ori nu cum-va era la mijloc temerea de 
un copil născut din adulter? E 'n deosebirea de vîrstă 
un farmec amețitor, și nu numai bătrânețele aleargă 
după tinerețe, ci și tinerețele aleargă după ce au cu- 
noscut odată farmecul acesta. Aceasta ţi-o spun eu, 
Și ţi-e destul să faci o singură încercare pentru-ca să 
te ncredințezi, că ţi-am spus adevărul. Se 'nțelege,— 
mai adăugă, — nu un ceas, ci o zi, cel puţin o noapte 
întreagă să petreci nesupărat de nimeni cum petreceam 
eu și soțul mew». 


298 


Iorgu era cuprins de un fel de aiurire. Nu mai putea 
par'că, să-şi dea seamă, dacă lucrurile se petrec în 
aievea ori şi le 'nchipuieşte numai, şi se resvrătia ’n 
el omul de odinioară— nu însz şi cel de acum. 

«Aveţi,— la urma urmelor,— dreptate,— grăi dînsul. 
Viață nu 'sunt zilele ce vin şi trec, ci ceea ce 
sîmțim, gândim și facem în trecerea lor. Poate omul 
să trăiască într'o zi mai mult decât într'un an, dacă 
ştie să-și umplă toate clipele. Vorba e numai s'o facă 
aşı, ca 'n urmă să nu se căiască». 

«Să se căiască!? — strigă d-na Margot. Nici o-dată 
omul nu se căiește de a fi gustat o plăcere fără-ca să fi 
jignit pe altul și mai ales fără-ca să suferă el însu-și pe 
urma ei». 

«Așa e! Așa trebuie să fie!» — îşi zicea Iorgu, dar 
încredința nu se putea decât făcând singura încercare, 
despre care îi vorbise ea, şi era din ce în ce mai înteţi- 
toare ispita de a vedea, cum ştia dinsa să danseze 
pentru soțul ei. 

Ar fi şi făcut încercarea aceasta fără ca să mai stea 
mult pe gânduri, dar îi era foarte greu să găsească 
pentru aceasta ziua ori cel puțin noaptea, căci nu pu- 
teau să scape de d-zoara Clio, care se ținea scaiu— mai 
mult după el decât după bunica ei — şi era din ce în 
ce mai stăruitoare și mai îndrăzneață, încât Iorgu, cu 
desăvârșire zăpăcit, nu mai ştia în cele din urmă în- 
cotro să apuce şi când căuta să scape de nepoată, ca să 
rămâie cu bunica, când o momia pe bunică pentru ca 
s'o'mpace pe nepoată. 

Cu timpul se potrivesc îns= toate, iar timp aveau. 
Au stat adecă la Geneva vre-o doaue săptămâni. De- 
oare-ce apoi nici d-na Margot, nici d-zoara Clio nu voiau 
să rămâie acolo, au trecut cu toţii la Nizza, unde au 


299 


petrecut mai multe săptămâni până-ce nu i-a venit 
Zoei pentru Iorgu numirea ca secretar la reprezen- 
tanţa din Paris a țării. Au plecat deci cu toții la Paris, 
unde era chiar mai frumos și mai bine decât la Zürich. 
Iorgu se simția tîrît ca o păpușă umplută cu paie, pe 
care un hâtru a legat-o ’n bătaie de joc de coada unui 
cal luat cu biciul la goană. Purtat ca ?ntr'un vârtej de 
ici până colo, el nu-și mai dedea seamă, unde se află 
ŞI nu mai cerceta, unde are să ajungă, Ii era Şi lui, ca 
odinioară d-nei Margot, destul că-și face parte de plă- 
ceri, care după părerea multora nu i s'ar fi cuvenit, și 
nu are să-și facă mustrări, căci, vorba d-nie Margot, 
rudă nu-i era nici una, nici alta şi de perdut nu perdea 
nimeni nimic. 

S'ar fi putut însc'ntâmpla, tot vorba d-nei Margot, 
că cel mai apropiat Armaș să fie născut din adulter. 
Ei şi!? — Asemenea nimicuri nu-l mai turburau 
acum pe el — cum nu-l tulburau nici scrisorile ce-i 
veniau de la București în ceea-ce priveşte lucrările de 
la Valea Boului. 

Un simțământ supărător îl cuprindea numai când 
își mai aducea aminte de ozrele petrecute cu Alina. Şi 
atunci îi era înse par'că a scăpat de primejdia unei 
robii. Ajunseseră el şi Zoe, Zonas, soţia sa şi nepoata 
lui, Clio — par'că — o singură familie şi, căutând fie- 
care dintre dinşii să-şi umplă după pofta inimii toate 
clipele, trăiau într'o zi ca 'ntr'un an și se simțiau cu 
toţii bine. 


VII. 


Nu erau puţini cei ce se temeau de creşterea puterii 
rusești și astfel stăruiau, ca la nevoie România să intre 


200 


ci 


în răsboiu alături cu Turcii. In adevăr, dacă isbucnia 
răsboiul între Turci şi Ruși, luptele nu puteau să 'n- 
ceapă decât la hotarele despre Rusia ale României, 
care făcea, ca ţară vasală, parte din împărăția otomană, 
Românii erau deci nevoiți să lupte alăturea cu Turcii 
spre a-i opri pe Ruşi la Prut pentru-ca țara să nu mai 
fie, ca ?n trecut, câmp de răsboiu. Iar alții socotiau, că 
e mai cu minte, ca ţara să se declare neatîrnată, deci 
ca ne mai făcând parte din împărăția otomană, ceea ce 
i-ar fi lipsit pe Ruși de dreptul de a trece Prutul. Ră- 
mânea, ca Românii să li se pună ’n cale, dacă cu toate 
acestea-l treceau, şi să se lupte— nu ca aliaţi ai Turcilor, 
ci spre a-şi apăra țara. Se credea, că puterile europene 
şi mai ales Austro-Ungaria și Germania îi vor sări 
țării într'ajutor, Guvernul s'a 'ncredințat înse, că în- 
tr'un asemenea caz Românii vor rămânea singuri în 
faţa Rușilor. S'a 'ncheiat deci între România și Rusia 
o "'nvoială, în virtutea căreia urma ca oștirile ruseşti 
să treacă prin ţară ca niște călători, care plătesc taxele 
cuvenite pe căile ferate și tot ceea ce consumă ’n tre- 
cerea lor și dau despăgubiri pentru stricăciunile ce fac. 
Oștirea română avea să fie înșirată de a lungul Du- 
nării, ca să-i oprească pe Turci de a trece pe ţărmul 
stâng, ear după sosirea la Dunăre a Rușilor se retrăgea 
peste Olt. O alianţă între Ruși și Români nu s'a în- 
cheiat, căci Rușii ziceau, că nu au nevoie de ajutorul 
Românilor. 

D-l căpitan Strună a fost deci nevoit să plece cu 
escadronul său la Barboși, unde se făcea o concen- 
trare, ceea ce nu-l încânta de loc. 

Tot mai era, ce-i drept, oștean în puterea cuvân- 
tului, dar se schimbaseră 'mpregiurările și el nu mai 
ţinea la rangul lui tot atât de mult ca odinioară. După- 


301 


ce se lipsise de mulțumirile măcelăriei, nu-i mai era 
dragă nici milităria, căci prea era lung drumul de la 
Barboși la Bucureşti, unde trebuia neapărat să se ducă, 
dacă nu chiar ca de la Ploiești de doaue-oari pe săptă- 
mână, cel puţin la doaue săptămâni odată. 

Erau multe semnele, din care se putea încredința, 
că Alinei îi este nesuferită viaţa în casa părinţilor ei 
şi că dinsa se bucură când el vine so vadă. Cu toată 
bucuria înse ea-l ținea departe, încât el, omul mai 
nainte îndrăzneț, se sfia să-i mai vorbească deschis 
şi se temea, că după plecarea lui la Barboși va pleca 
dinsa la Ploiești. Mai era apoi Și temerea, ca nu cum-va, 
lipsind el timp mai îndelungat, să se ivească vre-unul 
dintre cei-lalţi și s'o scoată din minți. 

De! — oamenii sunt totdeauna și pretutindeni 
aceia-și, şi slăbiciunea omenească, pe urma căreia Iorgu 
daduse uitării cele de curênd trecute şi umbla razna 
prin ţerile apusene, îl făcea şi pe căpitanul Strună să 
alerge de la Barboși la București și să dea uitării da- 
toriile ostășești. 

Mult n'a ţinut înse nici aceasta, căci oştirile Rusești 
au trecut pe la Reni spre Dunăre și escadronul Căpi- 
tanului Strună a, pornit și el pe Dunăre la deal, de la 
Barboşi la Brăila, de aici la Gura Ialomiţei, de acolo 
la Călărași, la Olteniţa, apoi la Giurgiu, la Zimnicea, 
la Turnu-Măgurele și 'n cele din urmă peste Olt. Abia 
acum, după săptămâni de zile, a ajuns căpitanul să se 
poată duce ear la București. A 

Era pornit acum răsboiul: bubuiau tunurile pe ici, 
pe colo de a lungul Dunării şi morții erau azi mai 
mulți decât ieri. a 

«De! — îi zise căpitanului Alina: Ce să-mi fac!?. 
In mintea mea cea strîmtă nu poate să intre gândul, 


302 


cum oameni în toată firea, care nu s'au văzut nici odată 
si n'au nimic de'mpărțit, pot să se bată, să se schilo- 
dească ?ntre dînşii, ba chiar să se şi omoare unii pe 
alții». j 

«Se bat, — coconiţă, — o "'ncredință dînsul, — se 
schilodesc, se omoară». 

«Şi ceea ce e mai urît, — urmă dinsa, — se mai şi 
fălesc a fi săvirșit asemenea fapte rele, ba sunt şi lău- 
daţi de toată lumea» 

«Da, coconiță, — zise el ear,— s2 fălesc şi sunt lău- 
dați. E patria, pe care o apără! E binele obștesc, pentru 
care se luptă!) 

«O fi! — întimpină dînsa. Nu știu. Fără 'ndoială nu 
totdeauna. Sunt și răsboaie, din care pentru patrie nu 
purcede nici un bine. Chiar şi când da, jertvele sunt 
pentru obștie prea mari. Uite! — mă gândesc la ma- 
mele, la soțiile şi la orfanii, care plâng, la miseriile de 
tot felul ale răsboiului și la sărăcia ce remâne pe urma 
răsboiului. Judec după mine însa-mi. Stau câteodată 
aşa singură şi mă cutremur când mă gândesc, că s'ar 
putea întâmpla să te "mtorci din răsboiu fie orb, fie 
ciung, fie schiop, ba până chiar, Doamne ferește, să 
nu te mai întorci». 

D-1 căpitan Strună nu mai știa acum, ce să zică. 

Era cuprins de un fel de ameţeală în auzul acestei 
mărturisiri neașteptate şi se simţia răpus şi trecut în 
partea celor ce socoteau ori-și-ce răsboire drept darea 
pe faţă a 'nsălbăticirii omului și ar fi fost în stare să se 
lepede şi de rang şi să desbrace uniforma, la care ţinea 
atât de mult — mai nainte. Era înse la mijloc pacostea 
că'n ajun de răsboiu aşa ceva nu se iartă. De aceea răs- 
boiul nici în gândul lui nu mai era acum decât pentru 
cei ce n'au altă treabă şi nu perd nimic. El mai avea şi 


303 


altă treabă și — după mărturisirea ce-i făcuse ea — 
putea să peardă foarte mult: un păcătos ar fi fost, dacă 
n'ar fi știut să-și învârtească trebuințele așa, ca să se 'n- 
toarcă din răsboiu întreg și nevătămat, 

Ani de zile de a rândul el fusese neobosit purtător 
de grijă, ca superiorii și cei buni dintre tovarășii săi să 
aibă totdeauna parte de o bucăţică bună, fie fleică, fie 
vrăbioară, fie mușchiuleț. A dat deci destule dovezi 
despre destoinicia sa de a hrăni pe cei flămânzi. Dacă 
dar Zoe a reușit să-l scape pe Iorgu, socotindu-l, cum 
zicea dînsa, secretar de legaţie în concediu, nu avea 
nici el, cogeamite căpitan, să alerge prea mult pentru 
ca să-i încredințeze pe cei în drept, că nu numai lup- 
tându-se cu sabia și omorînd oameni își poate servi 
patria, ci şi ostenind pentru ca să nu moară de foame 
cei ce se luptă. Se putea învedera chiar şi că serviciile 
aduse’n felul acesta suni mai prețioase și că altul n'ar 
fi 'm stare să le aducă tot atât de bine ca dînsul. 

Ceea ce-l adimenea pe el acum era nădejdea, că va 
reuși să fie detașat la vre-una din bucătăriile din dosul 
frontului, 

«Orb, ciung, schiop, coconiță? — grăi iar. La lu- 
cruri atât de urîte să nu te gândești. Când lași ce las 
acasă eu, nu pleci la răsboiu fără-ca să fi făcut pe dracu 
în patru pentru-ca să te 'ntorci după răsboiu zdravăn 
unde te trage inima». ——| 

«Dacă mai e cu putință și așa ce-va», — întimpină 
dinsa. s b 

«Cu putință e aici la noi ori-și-ce, dacă știi să-ți alegi 
oamenii și să potrivești lucrurile cum se cuvine», — 
o încredință dînsul. "i 

Ea se uită cuprinsă de nedumirire la el, care mai 
nainte vorbise cu totul altfel. Ii făcuse mărturisirea 


304 


fără-ca să se gândească la cele viitoare și nu "'nţelegea, 
cum a ajuns el — aşa deo dată — să se schimbe. 

«Da, — stărui dînsul, — cu cât mai tare bubuie tu- 
nurile și cu cât mai des şuieră gloanţele, cu atât mai 
departe 'n dosul frontului te afli! Vorba e numai ca 
nici d-ta să nu-ți schimbi gândul, ca după-ce va fi 
trecut răsboiul să te găsesc tot cum te las. 

Alina, nedumirită și acum, stete puţin pe gânduri. 
Ii era par'că aude pe cel-lalt vorbind despre cele ce au 
să fie după-ce va fi trecut anul de doliu. 

«Nu ştie nimeni azi ce are să gândească mâne, — îi 
zise.— Gândurile ţi le aduc oamenii și 'mpregiurările și 
nu odată rămii cuprins de mirare dându-ţi seamă ce 
eşti nevoit a gând». 


IX. 


Sângele apă nu se face. Așa se zice când vorba e de 
cele vrednice de laudă, dar se poate zice și fiind la 
mijloc păcate omenești, căci nu numai daruri, ci şi 
neajunsuri firești pot să treacă prin moștenire de la pă- 
rinţi şi buni la fii, nepoți și strănepoți. 

Erau fără 'ndoială îndemnurile lumii, în mijlocul că- 
reia trăia, ceea ce-l făcea pe Iorgu să stăruie ?n gândul, 
că în adevăr omul se naşte pentru ca să se bucure de 
viață și că e lipsit de bunul simţ firesc cel ce nu pro- 
fită de ori-și-ce împregiurare spre a-și satisface poftele. 
Indemnurile acestea ar fi rămas însă zadarnice, dacă 
n'ar mai fi fost la mijloc și anumite înclinări moștenite 
de la părinţi, buni şi străbuni, și-o 'nduioşare miloasă-l 
cuprindea când își aducea aminte de mulțumirile după 
părerea lui de acum copilăreşti, de care-și făcea parte 


395 


stând de vorbă cu Alina ori plimbându-se cu ea pe la 
Valea Boului. 

Cu totul altfel erau mulțumirile, pe care le avuse la 
Nizza și la Paris. 

Răsbiau, ce-i drept, din când în când și mdrumările 
primite "n timpul tinereţelor, și mâhnirea i se furișa în 
suflet când se gândia, că la Valea Boului toate au rămas 
în părăsire, dar se desvinovăţia pe sine dându-și silința 
de a se 'ncredința, că numai în urma nenorocitului de 
răsboiu a fost și este nevoit să se lipsească de mulţu- 
mirea de a duce mai departe lucrarea începută. 

Nu! N'avea el nici un cuvînt de a se căi și de a-şi 
face mustrări:'maivîrtos decât ori-și-cândîn trecut era 
pătruns de simțămentul,că așa, ca dînsul, are ori-şi-care 
om cuminte să-și petreacă viața, și-i părea rău, că n'a 
făcut în trecut ceea ce în acelea-și împregiurări ar fi 
făcut acum. 

Se speriase odată de gândul, că cel mai apropiat 
Armaş ar putea să fie copil din flori, ear acum era ne- 
păsător când se gândia, că ar putea să-i fie tată unui 
copil născut din adulter. Lucru firesc ar fi fost şi acesta, 
ear cele fireşti toate i se păreau de sine înțelese și bune, 
Şi-i era par'că mai nainte fusese legat nu numai la 
mâni şi la picioare, ci şi la ochi, încât nu vedea cele 
ce se aflau împregiurul lui și mereu i se 'ntâmpla, că 
nu 'ndrăznia să facă ceea ce voia, căci ținea seamă fie 
de mdrumări primite de la mamă-sa, fie de dorințele 
Alinei, fie de părerile lumii. Acum se simţia om liber, 
care face tot ceea ce voiește. Până chiar nici de voința 
Zoei nu mai ținea seamă totdeauna. Se sfîrşise anul 
de doliu, eară el nu grăbia să-și publice căsătoria. Ar 
ti putut, la nevoie, să trăiască şi fără de dînsa, dar se 
temea de răutatea ei și tot mai avea nevoie de mijlo- 


306 


cirile ei şi de aceea intra în voile ei. Simţind-o aceasta, 
ea-l ţinea de scurt în deosebi şi ’n ceea ce priveşte le- 
găturile cu madame Margot și cu nepoaia ei. 

Obosiți și de viața parisiană, şi unii de alții, ei ple- 
caseră iar în Elveţia, unde umblau pe căi deosebite de 
ici până colo, ca să găsească un colțișor, unde nu li se 
ureşte, 

În vremea aceasta Ruşii înaintaseră până la Dunăre, 
şi oștirea română se retrăsese peste Olt, unde cea mai 
însemnată parte a ei era concentrată sub comanda ge- 
neralului Cerchez, la Calafat, în fața Vidinului coman- 
dat de Osman Pașa. 

Coloanele ziarelor erau pline de ştiri despre încer- 
cările făcute de Ruși, ca să treacă Dunărea pe la Tur- 
tucaia, şi despre bombardările dintre Vidin şi Calafat, 
încât nu mai rămâneă îndoială, că răsboiul se'ntețeşte, 
când ei ear s'au întâlnit, ca din întâmplare, la Geneva. 

Zoe nu se "'ndosz, că 'ntâlnirea e pusă la cale de bă- 
trânul, eară Iorgu era 'ncredințat, că îndemnul e pornit 
de la bunică și dela nepoată, mai ales de la aceasta, 

Adevărul era, că după o despărțire de vre-o doaue 
săptămâni toți erau cuprinși de bucuria revederii. 

Zoe avea înse şi-un gând ascuns. 

“După toate semnele, lucrurile se'nteţesc,— îi zise. 
Teamă-mi-e, că 'm cele din urmă tot n'o să-ți rămâie 
decât să te "'ntorci în ţară». 

«Vorbă să fie!» — răspunse el cam plictisit. 

Deși împăcat cu felul său de a fi, el era mereu cu- 
prins de neastâmpăr : se simția copleșit de neajunsurile 
firii omenești. 

«Nu cum-va crezi c'o să mă sperii făcându-mă să iau 
drept răsboiu ceea ce se petrece pe cei doi țărmuri ai Du- 
nării!? — urmă el. E lată Dunărea și, descărcând tu- 


207 


> 


nurile, și unii, şi alții stau ascunși şi bine adăpostiți, 
Bine fac de altminteri, — adăugă peste puţin, — căci 
mai ales ai noștri n'au nici arme, nici munițiuni, nici 
Proviziuni, nici cuvenita pregătire pentru răsboiu, Și 
cea mai mare dintre mișeliile ce se pot închipui e 
să-i arunci pe oameni în foc fără-ca să le fi dat cuve- 
nita pregătire pentru luptă, Chiar și dacă ar fi tot atât 
de viteji ca străbunii lor, au trecut timpurile când vi- 
tejia era hotărîtoare. Eu unul, chiar dac'ași fi acolo, 
le-aș pune toate în mişcare pentru ca să nu fiu nevoit 
a intr. în luptă alături cu oameni, care se zic, dar în 
adevăr nu sunt oșteni. Smintit ar trebui să fiu, ca să 
mă ’ntorc». 

«Acestea n’ai să mi-le spui mie, care sunt de părerea, 
că om cuminte n'ai fi nici ducându-te dacă ei ar fi 
adevărați oșteni. Răsboiul e o prostie mișelească, de 
care se ține departe ori-și-ce om cu mintea 'ntreagă. Eu 
îns. nu la aceasta mă gândesc, ci la creditorii ce dau 
din toate părţile năvală. Acum te somează creditul 
fonciar, peste puţin se prezintă bătrânul Cohen, vin 
apoi unul câte unul antreprenorii, iar pe de-asupra 
mai sunt și cheltuielile de la moşie, precum şi cele de 
aici, care sunt nenum' rate. 

«Ţii, precum se vede, să scapi de mine», — o între- 
rupse el supărat. 

Adevărul era, că dînsa nu mai avea neapărată ne- 
voie de el, — dar aceasta nu-i dedea mâna s'o mărtu- 
risească. 

«Ba ţin să te scap pe tine, — răspunse ea. Trebue 
să-ţi spun în cele din urmă, că mă cuprinde un fel de 
groază când văd, cum te arunci în cheltuieli, pe cae 
n'ai avea nevoie să le faci. Vreau să nu zici tu or. să 
creadă alții, că eu te bag în cheltweli prea mari pentru 


308 


tine. Te 'ncăpăținezi să te iei la întrecere cu Grecul, 
pentru care miia e mai puţin decât pentru tine suta. 
Are Creola fără 'mdoială dreptate când zice că el e 
sgârcit, dar e dintre sgârciţii, care ţin să pară oameni 
cu mâna largă, dacă nu chiar risipitori. Dă o miie când 
ar putea să dea peste zece mii, dar mai dă pe deasupra 
o sută pentru-ca să aibă mulțumirea de a se socoti 
însu-și pe sine darnic. Spre a nu-i lăsa multumirea 
aceasta, tu te ruinezi...). 

«Ştiu ce vrei să zici, — o întrerupse el ear. Ai fi mai 
mulțumită, dacă l-ași lăsa ca tine să cheltuiască şi 
pentru noi), 

«Dacă aceasta îi face plăcere, — stărui dînsa, — şi 
poate s'o facă fără ca să sîmtă». 

«Nu! — grăi dînsul cu hotărîre. Eu nu sunt om, 
care poate să fie întrăținutul cui-va». 

«Cum sunt eu, vrei să zici, femee, care se lasă să fie în- 
treținută, — întimpină dînsa. Foarte frumos zis, — dar 
atunci ai să te 'nsoţeşti numai cu oameni de seama ta. Pu- 
indu-te ’n rînd cu unii ca dînsul, ești boier, ce-i drept, 
dar ori rămâi de ruşine, ori te ruinezi în curând. Te mai 
şi pui să joci cărți cu el și, pe când el nu sîmte dac'a 
câştigat câte-va zeci de mii, tu sângeri pierzându-le», 

«El ride, iar tu gâfăi şi gemi», — ar fi voit să mai 
adauge. 

Ea n'a făcut-o aceasta, dar o simţia el, deşi îşi dedea 
silința să pară nepăsător. 

«De mine capul să nu te doară, — zise cam cu ju- 
mătate de gură. Am să mă descurc eu într'un fel ori 
într'altul». 

Aşa zicea şi aşa şi gândia el; când se afla înse singur 
şi mai ales nopțile, când, deșteptat din somn, nu mai 
putea să adoarmă ear, el era scârbit de sine însu-și Şi se 


309 


sbătea din ce în ce mai copleșit de gânduri urite. Ori- 
ŞI-cum își făcea socoteala, se scotea rău de tot împo- 
vărat, încât nu îşi găsia scăparea decât în zestrea Zoei. 
Fără de ea nu-i rămânea decât să-și vândă pădurea, 
ba poate chiar și o parte din Valea Boului. 

«Ah! — își zicea,— ce nemernică şi vrednică de 
dispreț e ființa omenească! 

Prigonit de sîmțământul, că nu mai poate s'o ducă 
tot ca pân 'acum, el căuta mereu un nou fel de a-și pe- 
trece viața, și-i era din ce în ce mai nesuferit gândul 
de a se 'ntoarce iar în ţară, unde atâţi oameni îl cuno- 
şteau, îl urmăriau și-l judecau fără ca să ție seamă, că 
faptele lui toate sunt potrivite cu neajunsurile firii 
omenești. 

Viaţă tignită nu mai era pentru dînsul cu putință 
decât în mijlocul unor oameni, care nu-l ştiu, fie la 
Paris, fie 'n Elveţia, fie la München, ceea ce-l făcea 
să se gândească iar la zestrea Zoei. 

«Aș |— a zis înse ea când i-a vorbit despre aceasta. 
Ca să mi-o toci cum azi mâne vei fi tocat averea mo- 
ştenită de la mama ta», 

Nu-i rămânea deci decât să chibzuiască, cum are să 
dea 'n arendă ori, poate chiar să vândă moșia pentru-ca 
să-şi asigure neatârnarea,. 

Aceasta era starea sufletească, în care se afla Iorgu 
când a fost publicată prin coloanele ziarelor știrea, că 
Ruşii, strîmtoraţi de oștirea de la Plevna, unde trecuse 
Osman Paşa de la Vidin, au cerut ajutor de la România, 
Şi oștirea română a "'nceput să treacă Dunărea. 

O puternică 'nfiorare i-a sguduit întreaga ființă, și 
o luptă 'ndârjită s'a stârnit între pornirile lui sufleteşti 
şi felul lui de a gândi. 

Era el şi acum de părerea, că n'are ce să caute unde 


310 


oamenii se schilodesc și se ucid între dînșii, dar acum 
se pornia răsboiul în puterea cuvântului, îi vedea pe 
Români trecând Dunărea, ca să pornească lupta contra 
Turcilor, cu care se răsboiseră străbunii săi veacuri 
lungi de a rândul, și i se părea cu desăvârșire peste pu- 
tință, ca să nu fie şi el acolo. Nu, el nu se putea gândi 
pe sine stând la o parte când Românii sângeră în crân- 
cenă luptă cu Turcii. 

Dac’ar fi întrebat-o pe Zoe, ea ar fi stăruit să rămâie, 
dar l-ar fi disprețuit, dac'ar fi rămas. 

Tot așa Grecul, tot așa Creola și mai ales nepoata 
ei. L/ar fi disprețuit toți cei ce-l știau şi s'ar fi dispre- 
ţuit, mai vîrtos decât toţi, el însu-şi pe sine și viața sa 
toată nu s'ar fi iertat. 

Cu toate acestea, om slab, i-ar fi fost destul, ca fie 
Zoe, fie Madame Margot, fie Clio să-i zică (Rămâi h— 
pentru-ca să nu plece. De aceea nu-i zicea nimănuia 
nimic, ci se sbătea el însu-și în sine şi 'n cele din urmă 
a plecat oare-cum hoțește, fără ca să spuie unde şi de 
ce pleacă. 


PARTEA A CINCEA 


CALEA'NTOARSĂ 
I. 


«Se poate una ca aceasta!? — exclamă Coconul 
Iancu Talpă plimbându-se prin casă chiar mai mult 
decât supărat.— Auzi d-ta om!? — Nici odată „aș fi 
putut să „cred, că Iorgu, chiar Iorgu, Armaş, e'n stare 
să plece ’ n străinătate cu o femee și 'ntr'o bună dimi- 
neață s'o părăsească întorcându-se fără de veste, ca 
să nu zic hoțește, în țară. Chiar și dacă nu i-ar fi 
soție legitimă, e lucru neiertat, rușinos, un adevărat 
scandal!» 

«Da, scandal! — strigă Cocoana Anica ridicându-se 
âncă mai supărată de pe scaun.— Scandalul nu e înse c'a 
părăsit-o, ci că îi este soție și că a plecat pan ascuns 
cu ea, hoțeşte, cum ziseși. Auzi d-ta femee ! ? Nu i-a 
fost destul c'a sucit atâte capete, ci s'a mai legat și 
de vărul ei, cea mai apropiată rudă, ca să-l momească. 
Ori-și-cât de mult aşi fi ținut la ea, asta mi-a dat-o gata! 
Frumuseţă de om a stricat. S“raca de mama lui! No- 
rocul ei c'a murit, căci dac'ar mai fi trăit, din asta i s'ar 
fi tras moartea. Nu, lancule dragă, — urmă apăsând 


313 


asupra vorbelor, — voi bărbaţii aveți slăbiciune pen- 
tru ea fiind-că e vicleană și știe să vă ameţească. Noi fe- 
meile avem ochii mai limpezi şi judecăm mai drept. 
Nu el a plecat cu ea, ci dînsa l-a dus pe el, şi mult 
m'ași mira, dacă nu s'ar adeveri, că nici acum nu ela 
părăsit-o, ci ea s'a săturat de el după-ce l-a stors cum 
storci lămâia și s'a'ncurcat cu altul». 

Intra așa ce-va şi'n vederile coconului Iancu, care 
nu-și putea închipui, că un om în toată firea e'n stare 
să părăsească de capul lui pe o femee ca Zoe.—Nu-i 
dedea înse mâna să-şi mărturisească gândul acesta. 

«De —zise dar.—A1 putea să ai dreptate, dacă n'ar 
fi la mijloc și altele. Perzi, așa se vede, din vedere 
slăbiciunea lui pentru Alina. E prea apropiat gândul, 
că el s'a'ntors la aceasta. Cu atât mai urît ar fi, Anico 
dragă. E lucru ne mai pomenit, ca o femee chiar mai 
nainte de a se fi publicat căsătoria să ceară divorțul 
pentru-că soțul ei a părăsit domiciliul conjugal». 

«Ce domiciliu !? — întimpină dînsa. Domiciliul con- 
jugal e acolo, unde se afiă soțul. Dacă femee cum 
se cade era, se ducea după soțul ei, care n'a plecat în 
cine știe ce aventuri, ci a venit să-și facă datoria luând 
parte la răsboiu.» 

Coconul Iancu sări ca'nțepat de un vespe. 

«Mare scofală |—zise.—De răsboiul roșiilor să nu-mi 
mai vorbeşti acum, după-ce am văzut, cum au răsplătit 
Muscalii jertvele ce-am adus, ca să-i scăpăm. Îţi spun 
eu: are să rîdă toată lumea de Iorgu când va afla, că 
dînsa a pornit procesul de divorţ.» 

«Cine să ridă? — Cum să ridă? De ce să ridă?— 
răspunse cocoana Anica. Toţi cei ce-o știu pe ea și-l 
cunosc pe el au să-l fericească găsind c'a avut mare 
noroc de-a scăpat atât de ușor.» 


314 


Coconul Iancu dete cu multă'ndărătnicie din cap. 

«Nu, Anico, nu și ear nul—stărui.—Una e să por- 
nească e! procesul și alta să-l pornească ea.—O sîmte 
şi el însu-și aceasta: luni de zile au trecut decând s'a 
întors din Bulgaria și'n tot timpul a stat înfundat la 
moşie. De ce? Pentru-că îi este greu să se uite'n ochii 
oamenilor». 

«Când se gândește la prostia ce-a făcut luându-și-o 
soţie», — adăugă dînsa. 

«Nu, Anico, nul—urmă el plin de zel.—Mă'năbuș, 
îmi perd răsuflarea, mă'nec când văd, cum lumea face 
glume proaste pe socoteala lor. Ne sunt, dragă, rude, 
rude apropiate, cea mai apropiate, rudă ne este el și 
tot rudă ne este și ea, şi avem datorii de rude mai în 
virstă: trebue să facem tot ceea ce suntem în stare, 
ca să-i împăcăm». 

Cocoana Anica se uită la el lung şi clătinând mereu 
din cap. 

«Iancule, Iancule !—Ear vrei s'o porneşti!?—îl mu- 
stră.—Pe cine auzi făcând glume proaste pe socoteala 
lor!? Am venit aici la moşie pentru-ca să facem eco- 
nomii după-ce la București și'n străinătate am cheltuit 
peste puterile noastre. Stăm aici și nimeni nu vine pe 
la noi, nici noi nu mergem pe la nimeni. Pe cine auzi 
făcând glume proaste, ca să te'năbușe cu ele!? Te dai 
de gol. Se vede cât de colo, că umbli să cauţi un pre- 
text, ca să pleci ear. Ce vrei adecă să faci?». 

«Mai știu şi eu? — răspunse el. Să vorbesc mai 
nainte de toate cu el şi-o să văd apoi» 

Cocoana Anica se plimbă cât-va timp neastâmpărată 
prin casă. Işi cunoştea bărbatul și știa, că zădarnice 
i-ar fi silințele de a-l opri după-ce el s'a pornit 
odată. Îi şi dedea dreptate, căci i se ura şi ei la moșie, 


315 


unde n'aveau nici o treabă.— Mai era apoi,— mare uşu- 
rare, — că n'aveau copii și astfel puteau să se'ntindă 
la cheltueli fără ca să fie nevoiți a-și face mustrări că 
nu le păstrează urmașilor ceea ce au primit de la 
părinți, — 

Nu! Prea mare păcat nu era că pleacă. Vorba era 
numai, ca nici ea să nu rămâie singură sngurică în 
pustietatea aceea de moșie. 

Aceasta o ştia și dînsul. 

«Atât e deocamdată, —adăugă dar:—mă duc la 
Valea Boului și-l înduplec pe Iorgu să se întoarcă ear 
la ea și s'o împace, apoi ear viu la tine». 


II, 
Stimabile Domnule Armaș, 


In urma 'nsărcinării, cu care ați binevoia mă onora, 
am cerut, ca d-l Calopolu, advocatul doamnei Zoe, 
soția d-voastre, să-mi acorde o 'ntâlnire pentru-ca, 
discutând împreună, să găsim o formulă pentru rezol- 
varea prin bună învoială a cestiunii, 

Intâlnirea a avut loc ieri seară, şi grăbesc a vă face 
cuvenitele împărtăşiri despre rezultatele discuţiunilor 
noastre. 

După înțelegerea luată între d-voastre şi mine, i-am 
declarat, că nu faceţi nici o greutate în ceea ce privește 
deslegarea căsătoriei și că din zestre nu ați luat nimic 
în primire. A 

D-sa, lucru prevăzut de mine, mi-a prezentat foaia 
de zestre subscrisă de d-voastră în faţa notarului public 
din Braşov. 


216 


D-voastră, om de legi, chiar judecător, știți prea 
bine, că legiuitorul a ţinut să asigureze zestrea. In prac- 
tica judecătorească toate sunt interpretate în favorul 
femeii înzestrate. Nu mai puteam deci să stărui în 
punctul acesta, Soţul are 'n ceea ce privește zestrea 
purtarea de grijă a bunului părinte și astfel și răspun- 
derea chiar și'n casul, că fie din negligență, fie'n urma 
vre-unui accident se produc pagube. Din strîmtorarea, 
în care vă aflați, o singură ieșire ar fi cu putință: ca 
d-na Zoe să dez o declaraţiune autentică de a fi primit 
zestrea și că astfel nu mai are nici o pretențiune, ceea ce 
nu poate să facă decât după-ce se va fi pronunțat di- 
vorțul. Cred de cuviinţă a vă reproduce aici din cu- 
vînt în cuvînt răspunsul ce mi-a dat d-l Calopolu în 
privința aceasta. 

«O asemenea declarațiune, — a zis d-sa, — neapărat 
va da d-na Zoe Armaş după-ce va fi luat în primire 
atât mobila ce face parte din zestre, cât şi sumele cu- 
prinse ’n foaia de zestre fie 'n numerar, fie ’n efecte 
publice socotite după cursul zilei». 

Cu alte cuvinte perderile resultate din depreciarea 
hârtiilor de orișice fel rămân în sarcina d-voastre, dacă 
desfacerea căsătoriei va urmă acum. 

Aceste pierderi sunt acum, după răsboiu, foarte în- 
semnate, și de aceea ași fi de părerea, ca să se caute 
deocamdată o 'mpăcare. Atîrnă, se'nţelege, numai de 
d-voastră să hotăriţi cele cuvenite pentru aceasta. Cel 
mai apropiat gând ar fi să plecaţi d-voastră înşi-vă în 
căutarea doamnei Zoe. 

Aceasta cu atât mai vîrtos, cu cât în urma împre- 
g urărilor create de răsboiu cestiunea financiară foarte 
cu anevoia se va limpezi. 

La Creditul Fonciar sunteți în întârziere cu trei 


317 


semestre, și au rămas zadarnice silințele mele de a ob- 
ținea o păsuire. 

Atât banca Zerlendi, cât și bătrânul Cohen stăruie 
să li se facă cât mai curând achitarea. 

Antreprenorul lucrărilor de la Valea Boului declară, 
că nu e'n stare să scoată la capăt cele începute, dacă 
nu va fi achitat pentru trecut. 

Mai aveţi, precum mi-ai spus, şi'n străinătate oare- 
care datorii. 

In fața acestor greutăți regularea situațiunii în ceea 
ce privește zestrea doamnei e peste putință. Chiar 
vânzând, precum aveţi de gând, o parte din moșie 
dimpreună cu pădurea, luaţi în împregiurările de astă-zi 
prea puțin, căci după toată alergătura n'am găsit pe 
nimeni, care să dea pentru pogon — în mijlocie — 
mai mult decât 380 lei. Cel mai potrivit cumpărător 
ar fi vecinul d-voastre, d-l Aristotel Hariclidi, aren- 
dașul moșiei Gropile. După combinaţiunile făcute cu 
d-sa ați rămânea cu vre-o noaue sute de pogoane după 
ce vi-aţi fi achitat toate datoriile. El însă deocamdată 
nu poate cumpăra, căci au trecut vre-o patru ani de- 
când și-a cerut împământenirea și aceasta tot nu i-a 
fost âncă votată nici de Cameră, nici de Senat. Vorba 
ar fi să se facă înterveniri bine susținute pentru votare. 

Primiţi, etc. 
. I. Neacșu 

advocat 


III. 
Anicuţă, scumpa mea mult dorită, 


Am stat aici la București peste aşteptările mele, 
şi-mi pare rău, că n'ai venit şi tu cu mine. 


318 


M'am gândit adecă să nu mă pripesc mergând la 
Valea Boului fără ca să mă fi dumirit mai nainte în 
ceea ce privește pe Alina, lucru cu mult mai greu de- 
cum mi-l închipuisem, 

N'avem,precum ştii, între rudele și cunoscuții noștri 
pe nimeni, care stă'n legătură cu familia aceea, și tu, 
femee, găseai mai ușor pe cine-va, care putea să ne 
dea cu toată discrețiunea lămuriri. 

Nefiind tu aici, am fost nevoit să alerg mult la 
dreapta și la stânga și abia târziu am dat peste vărul 
tău Alfons, a căruia nepoată, Elisa, se află ’n institutul 
d-nei Manliu, fosta d-șoară Săvescu. El dedea 
cu socoteală, că aceasta va fi putînd să-i dea informa- 
țiuni sigure, căci Alina i-a fost elevă la școala centrală. 
S'a dus apoi să-și vadă nepoata și a vorbit — ca din în- 
tâmplare — cu d-na Manliu. Puţine a putut înse să 
afle de la dinsa. Fie că nu voia să spună, fie că m 
adevăr nu știa, destul că din spusele lui Alfons n'am 
putut să combin decât atât, că i s'a prezentat o partidă 
pentru ea foarte bună, dar ea a refusat,— fără'ndoeală 
fiind-că era încurcată cu altul. E 'nvederat că acest 
«altul» nu poate să fie decât Iorgu, — ceea ce presu- 
puneam eu și mai nainte. 

Atât îmi era destul pentru-ca să nu-mi mai amân 
plecarea la Valea Boului. 

Pe drum m'a prins o ploaie de vară, care m'a udat 
leoarcă, încât mă temeam ca nu cum-va să mă ?nbol- 
năvesc. Am scăpat îns: teafăr și mă simt bine. 

Pe Iorgu l-am găsit tot cum îl știi, dar cu desăvîr- 
şire schimbat. 

Nu-i vorba, tot mai umblă mereu cu foarfecile de 
grădinărie şi cu buzunarul plin de raffie și tot mai 
pune mâna la toate câte nu se potrivesc cu starea lui, 


319 


s'a 'ntins înse prea tare cu așa zisele îmbunătățiri acolo 
la moșie, și se vede că nici în timpul petrecut în străi- 
nătate n'a prea făcut socoteală neguțătorească, cum 
zice el, căci pare a se afl ’n mare strimtorare. După 
cele ce-am înțeles din spusele lui tot mai ține să gos- 
podărească, dar nu-i rămâne decât să-și vîndă pă- 
durea, bapână chiar și o parte din pogoanele de muncă. 
Cred deci, că ele’n adevăr gata să se 'mpace cu Zoe, 
căci în stîrmtorarea, la care a ajuns, are nevoie de 
zestrea Zoei. 

Nu vrea, ce-i drept, să se ducă la ea, cum l-am în- 
demnat eu, dar s'ar bucur , pare-mi-se, dacă voiu 
reuși eu să-i împac, 

N'am zis deocamdată nici «dab, nici «bai». Am să 
mă mai gândesc și "n tot cazul o să-i scriu Zoei. 

In ceea ce privește pe Alina n'am reușit să store 
nimic din el. Zice că nu ştie nimic, — că nu-l priveşte. 
Sunt îns cu atât mai vîrtos încredințat, că mai ales 
de dorul ei s'a 'mtors în țară, şi nu m'aşi mira de 
loc dacă s'ar adever:, că ea se află pe acolo prin apro- 
piere. 

Să nu zici, că n'ar-stăru pentru împăcare, dac'ar 
fi adevărat aceasta. Eu îi cunosc pe oameni și-l înțeleg 
foarte bine: gândul lui e s'o aibă pe una soție și po- 
doabă la casă, iar pe ceealaltă prietenă scumpă. 

Tu rar mă vei fi bănuind, că eu caut un pretext, ca 
să mă plimb prin străinătate. 

Nu, scumpa mea. l 

Ca rudă mai în vîrstă sunt dator a-mi da silința să-i 
împac. Deocamdată am să-l caut pe bătrânul Cohen, 
care trebue neapărat să ştie adresa Zoei, ca să-i scriu 
acesteia cât mai curând. Chiar și dac'ar fi ca'n urmă 
să plec, vorba ar fi numai de câte-va zile, cel mult o 


320 


săptămână, căci o mai lungă călătorie n'aşi fi ’n stare 
să fac fără de tine. > 
Toate cele bune și multe îmbrățişări etc. etc. 


Iancu 


IV. 


Ori-şi-câtde bun cunoscătorde oameni ar fi fost, co- 
conul Iancu se 'mșel : nu era nici Iorgu, nici Alina în- 
tocmai cum și-i închipuia dînsul. 

Iorgu îndeosebi, dac'ar fi zărit-o pe Alina din de- 
părtare, ar fi luat-o la fugă şi-ar fi alergat din răsputeri, 
nu îns spre ea, ci fie la dreapta ori la stânga, fie înapoi 
pentru-ca nu cum-va s'ajungă față ’n faţă cu dînsa, 

Odată, când se afla pe sub redutele de la Plevna, 
mai prin amurgul serii, i s'a 'ntâmplat să 'ntâlnească 
fără de veste o patrulă de ;0ş o'i, care trecea 'n goană 
mare la vale în vreme-ce el călăria cu vre-o alți zece 
călărași la deal. Unul dintre roşiori s'a oprit pe o clipă 
și i-a aruncat o căutătură, sub care l-au trecut fiorii. 

Peste puțin Turcii ascunși după o dâlmă au început 
să descarce şi s'a 'ntors şi el dimpreună cu ai săi tot în 
goană mare, Abia târziu, după-ce gloanţele nu-i mai 
şuierau pe la urechi, a ajuns să se desmeticească ŞI 
să-și dea seamă, că cel ce-i aruncase căutătura era ti- 
nărul, care zugrăvise gâștele cu păstorița. 

Nu l-a mai întâlnit apoi, dar îndată-ce se 'nsera, îl 
vedea eară și eară-și călărind în goană mare, se reiviau 
în sufletul lui mai rușinea, mai căinţa şi, când bubuiau 
tunurile și șuierau gloanţele, îi erau totdeauna par'că 
gloanțele erau descărcate de acela, care striga mereu: 
«Ce-ai făcut cu ea!?» 


321 


„Umblând în treburile sale, mereu se uita impre- 
giurul său pentru-ca nu cum-va să se pomenească fără 
de veste față 'n față cu omul acela, și 'n cele din urmă 
se feriă de ori-şi-ce cunoscut, căci nu erau puțini cei 
ce ar fi putut să 'ntrebe și ei: «Dar cu dinsa ce-ai 
făcut!?) 

Aceasta era ceea ce îl silia să se 'nfunde la moșie după 
ce a scăpat din oştire. Ii era peste putință să rămâie la 
București, unde ’n toată clipa putea să-i iasă 'n cale 
vre-unul, care-l întreabă «Ce mai faci? Pe unde-ai fost 
şi ce-ai făcut de când nu te-am mai văzut? Care-ţi 
sunt gândurile în ceea ce privește viitorul ?» 

Nu e'n viața omenească nimic mai presus de sim- 
țământul, că tu însu-ți eşti cum trebue să fii, mai cu 
minte, mai plin de 'ndemnuri bune, mai vrednic, mai 
stăpân pe tine însu-ţi decât cei mai mulți dintre oameni, 
cărora viața li-e nesufeirtă tocmai pentru-că n'au parte 
de sîmțământul acesta. Iorgu era nu numai născut, ci 
totodată şi crescut așa, ca "n toate clipele vieţii lui să fie 
şi timp îndelungat a și fost pătruns de el. Tocmai de 
aceea se sîmția cu desevirșire strivit când își dedea 
seamă, ce-a fost el însu-și și ce-a ajuns să fie: se dis- 
preţuia pe sine, își era sie nesuferit, îi era scârbă de 
sine însu-și. 

Căzuţi în asemenea stare sufletească, cei mai mulți 
dintre oameni ori îşi curmă firul vieții pentru dinșii 
ne mai suferite, ori se aruncă orbiș în viltorile vieții 
şi, ca să se ameţească și să se uite pe sine înși-şi, beau, 
joacă la noroc, cad în desfrêu ori s-vîrşesc fapte din 
ce în ce mai îndrăznețe, se ţin în fel de fel de chipuri 
pe sine în neîncetată "'ncordare. k 

Iorgu era şi el împins când spre una, când spre alta, 
dar pentru el viața tot mai prețuia ce-va. Lasă că 'n lu- 


322 


mea, din care el făcea parte, toate se trec cu vederea, dar 
un om ca dînsul se sîmţia destul de tare pentru-ca să 
se oprească pe povîrniş şi să se 'ntoarcă iar în calea 
cea bună, din care într'o clipă de slăbiciune s'a lăsat 
să fie împins. 

Chiar şi dacă nimic nu i-ar mai fi rămas după-ce își 
va fi plătit datoriile, el era destul om, ca să-și croiască 
drum larg prin mijlocul unor oameni, pe care îi so- 
cotia mai prejos de sine, și erau din ce în ce mai dese 
clipele, în care-l copleșia simțămentul, că n’a făcut, la 
urma urmelor, decât ceea ce în acelea-și î împregiurări 
ar fi făcut cei mai mulţi dintre oamenii, în mijlocul 
cărora își petrece zilele vieţii. Nu se speria, chiar 
nici de gândul unei împăcări cu Zoe. 

Un singur lucru i se părea peste putinţă: ca el și 
Alina să mai stea faţă ’n faţă uitându-se ea "n ochii lui 
și el în ochii ei. Prea jos se coboriîse el, prea sus rămă- 
sese ea, și perdută era fericirea ce odinioară ar fi fost 
cu putinţă. 

Vorba era înse, dacă nu cum-va dînsa era de altă 
părere. 

Atunci în amurgul serii, când roșiorii aceia au tre- 
cut în goană mare pe lângă dînsul, cerul era înspre 
asfînțit ici roşu ca flacăra, colo portocaliu, mai de- 
parte galben, apoi verde ca frunza decurând desfăşu- 
rată din mugur, ear zăpada scârțăia sub paşi ori-şi-cât 
de ușor ai fi călcat. Lui în ori și care amurg cerul i se 
părea tot aşa ca atunci și scârţâitul zăpezii îi răsuna în 
ureche și după- ce codrul î înverzise, şi din ce în ce mai 
adânc i se înfigea 'n minte gândul, că unul dintre 
gloanţele ce-i şuierau atunci pe la ureche nu de către 
Turci a fost descărcat. Nu era adevărat lucrul acesta, 
dar el şi-l închipuia, şi nici acum nu ieşia serile din 


323 


casă, eară nopțile, când visuri urite-l deșteptau din 
somn, el se uita sperios la fereste le iatacului. 

„Nu mai er ; Valea Boului tot ceea ce a fost odinioară, 
și-i eră lui Iorgu greu să-și trăiască zilele numai el 
Singur cu sine când îşi aducea mereu aminte, cum 
alerga după plăcerile lumii răsfățate purtat de femei 
ca Zoe, ca Margot și ca nepoţica acesteia. Era par'că "n 
clipa, când s'a apropiat de Zoe, i-a pătruns în trup o 
picătură de otravă, care i-a răscolit tot sângele, îl ţine 
mereu cuprins de neastâmpăr și-l pornește spre cele 
în adevăr nevoite de dînsul. 

«Ei! — zicea el.— O să treacă şi aceasta cum au 
trecut multe altele !» 


V. 


Ceea ce coconul Iancu Talpă aflase de la Alfons era 
adevărat: avuse Alina chiar mai multe partide pentru 
dinsa măgulitoare, dar a refuzat. Greşi: îns: coconul 
Iancu când dedea cu socoteală, că de dragul lui Iorgu 
a refuzat. 

Stările sufletești ale omului și mai ales ale femeii 
atirnă și de la împregiurări, ba chiar și dela stările tru- 
peşti. Intr'un fel vedea Alina lucrurile după o noapte 
petrecută 'n somn liniştit, după o plimbare plăcută ori 
după o masă bine mistuită și 'ntr'altul când o durea 
capul, după o noapte petrecută sbătându-se 'n cul- 
cușul ei ori după-ce fetele o supăraseră la școală. 

Ori-şi-cât de multă silință și-ar fi dat să nu se dea de 
gol și să se amăgească pe sine îns:-și, în cel mai ascuns 
fund al inimii ei er: încredințată, că Iorgu se va în- 
toarce stăpânit de gândul, că fericirea vieţii sale numai 
trăind împreună cu dînsa va putea s'o găsească. 


324 


Avea clipe, ceasuri, avea chiar zile de 'ndoială și 
atunci îi venia să se ascundă pentru ca nu cum-va să 
se dea de gol, dar în cele mai multe dintre clipele vieţii 
sale nu se 'ndoi , că el a plecat ca să petreacă anul de 
doliu departe de locurile, unde mama lui şi-a trăit 
cele din urmă zile, dar se va 'ntoarce tot cum eră în 
clipa, când a plecat. 

Nu știa și nici nu avea de unde să afle, că Iorgu şi 
Zoe au plecat împreună, dar obănuia câte odată aceasta 
și atunci era cuprinsă de un fel de scârbă. 

«De! — îşi zicea ezr.— Poesia e vis, ear viaţa petre- 
cută ’n aievea e prosă». 

Era covîrşită de simțământul, că nu e nici el, cum 
nu poate să fie Emil, pentru dînsa decât un trecător, 
cu care stai bucuros de vorbă și după care te uiţi cu 
viuă părere de rău, dar pe care-l dai uitării după ce 
ţi-a ieşit altul în cale. 

Ea nu s'a mai mutat la Ploieşti. Se 'nșel: înse şi ma- 
şterul ei când credea, că dînsa a rămas la București 
pentru-că d-l căpitan a fost mutat la Ploiești— după 
cererea sa. Adevărul er>, că nu mai avea dînsa nevoie 
să se mute, căci nu i se mai părea m casa părintească 
viaţa tot atât de nesuferită ca mai nainte. 

Mai ales după trecerea peste Dunăre a oștirii române 
căpitanul venia rar pe la Bucureşti. Era îns: destul 
să se știe, că mai curînd ori mai târziu el are să vie 
pentru ca maşterul să-și pună pază gurii și pornirilor, 

«Zăvodul meu!» — zicea dînsa gândindu-se la cre- 
dința nestrămutată a căpitanului. 

Ar fi putut să zică și «Cocoșul meu», căci el nu era 
numai credincios, ci totodată și doritor de a-i fi pe 


plac și totdeauna de a se lipsi pe sine însu-ş. de tot ceea 
ce-şi doria dînsa, 


325 


Mai era apoi și că la Bucureşti găsia pe toate cărările 
mai ales între colegii ei trecători, oameni deştepţi, cu 
care stetea bucuros de vorbă. 

Văzend-o mai ici, mai colo, azi cu unul, mâne cu 
altul, ea era știută de mulți drept femee mai mult ori 
mai puțin ușuratică ce aleargă de la unul la altul și-i 
ia pe toți în zeflemea. 

Se 'ntâmpla deci, ca ea să fie din când în când ne- 
voită a refusa pe câte unul, dar aceasta o făcea numai 
ca să nu-l jignească pe d-l căpitan, care, după-ce a fost 
refusat odată, se feriă ca de foc să nu mai fie și el refusat. 

Simţind-o aceasta, ea-l socotia drept cel mai apro- 
piat prieten al ei și se bucura din toată inima când el 
venia s'o vadă. 

«Eşti, coconiță, bună și dulce la fire», — îi zicea el 
tare 'ncredințat, că n'are decât să fie răbdător şi să nu 
se pripească pentru-ca "n cele din urmă să nu mai fie 
refusat. 

Erau înse și zile, în care Alina nu era și ea de pă- 
rerea aceasta. 

Vorba fusese ca locuința să fie dată cu chirie în so- 
coteala lui Iorgu. Acesta a plecat înse fără ca închi- 
rierea să fi fost făcută. 

«Treaba lui! — zicea stăpâna casei. — Mie are să-mi 
plătească chiria, și, dac'ar fi să rămâie prea mult în 
întârziere, îi scot mobila 'n vînzare». 

De aceea-și părere era și soțul ei, care cunoștea bine 
legile, nu înse și Alina. | 

«Iorgu Armaş, — zicea dînsa, — nu e om să-i scoţi 
mobila *n vânzare. Ori-și-ce s'ar întâmpla, ai să porți 
grijă de ea, ca să n'o mănânce moliile». . 

Lua deci din când în când o femee cu ziua, ca să 
măture, să scuture pravul, să bată covoarele, să perie 


226 


ce era de periat şi să aierisească, ba punea și dinsa 
mâna mai la una, mai la alta. 

«Curat ca şi-când n'ai mai fi în toate mințile, — îi 
zicea mama ei. Nu vezi că nu-ți şade bine!? Ce te pri- 
vește pe tine mobila uitată de chiriașul, care de atâta 
timp nici chiria nu și-a plătit-o, nici trei vorbe nu 
ni-a scris!? 

D-l advocat Cesar Lică nu zicea nimic, ci zîmbia 
numai pe sub mustață cu învederată răutate, iar Alina 
își căuta cu un fel de 'ncăpăţânare de treabă, necăjită, 
nu înse pentru-că mașterul zâmbia,nici pentru-cămama 
ei rostise acele vorbe, ci pentru-căi se părea şi ei lucru 
urât, că Iorgu nici după atâta timp nu se mai gândia 
la cele rămase la Bucureşti. 

Intr'una din zile d-l Cesar Lică s'a 'ntors de la tri- 
bunal zîmbind cu încă mai învederată răutate. 

«Am, — i-a zis Alinei,—să-ţi spun doaue lucruri, 
care, ce-i drept, nu te privesc, dar o să te surprindă». 

«Şi adecă?» — grăi dînsa uitându-se lung la el. 

«D-nul Iorgu Armas, chiriașul nostru, s'a căsătorit». 

Alina rămase cu răsuflarea oprită: îi era par'că i-a 
turnat cine-va o găleată de apă rece 'n cap și se 'nnă- 
bușe, se 'nneacă. La așa ce-va în adevăr nu s'a aştep- 
tat. Aceasta nu-i era înse iertat s'o mărturisească, și, 
drept răspuns, ea se strîmbă par'că ar fi voit să zică: 
«Ei, și! 2. 

«A fost, — urmă d-l Lică tot zimbind, —aşa se 
vede, în lungă călătorie de nuntă, șide aceea ne-a uitat 
pe noi dimpreună cu mobila sa». 

«Tot ceea ce se poate,— grăi Alina, nu îns2 drept un 
fel de răspuns la cele spuse de dinsul, ci oare cum vor- 
bind cu sine însa-şi. Unui om ca dinsul toate i se iartă, 
toate i se trec cu vederea, toate i se cuvin. El n'are 


327 


Să-i dea nimănui socoteală despre ceea ce face ori nu 
face». 

«Dai cu socoteală, cine e fericita, ca să zic aș: 12 — 
urmă dînsul. i 

+Ori-și-cine ar fi, tot acolo vine, — stărui Alina. Eu 
Și d-ta și alții de seama noastră nu avem căderea și 
nici nu suntem în stare să-l judecăm.» 

Cu toate aceste încă mai v'rtos i se opri r- suflarea, 
cele mai ascunse adâncimi ale sufletului ei se sguduiră 
şi-un junghiu îi treci prin inimă când el numi pe Zoe. 

“Te pomenești, că mâne ori poimâne se 'ntoarce 
cu ea zici), — grăi dinsa stăpânindu-și firea. 

Ii er: ruşine de 'nchipuirile ce-şi făcuse şi-i venia 
să se ascundă pentru-ca nu cum-va cei de din pregiurul 
ei să bănuiască cele ce i se petrec în suflet. 

«Despre aceasta mă cam îndoiesc, — răspunse el. 

Al doilea dintre lucrurile ce am să-ți spun e tocmai 
că li-am c tit numele în lista proceselor de la tribunal: 
sunt în divorț». 

«In divorț!? — exclamă Alina cuprinsă de zăpă- 
ceală. 

Se răscoliră deodată toate ’n sufletul ei, încât dînsa 
nu mai er. tot ceea ce fusese cu o clipă mai nainte. Er. 
par'că focul ce atâta timp a ars înăbușit a isbucnit 
de o dată prin o spărtură și flacări mari și vii și mistui- 
toare cuprind tot văzduhul. 

Nu se mai îndoia acum, că în adevăr mâne ori poi- 
mâne, fără 'ndoială 'n curând el va veni. Așa trebuiau 
să urmeze lucrurile pentru-ca el să se pătrundă cu 
desăv.rşire de simțământul, că nimeni în lumea aceasta 
nu poate să-i dea ceeace- dă dînsa, şi se cutremura 
în toată ființa când se 'nchipui pe sine însa-ș. stând 
față 'n față cu el şi uitându-se în ochii lui, 


328 


Cu putere din ce în ce mai covârșitoare se iviau și 
ear se iviau în sufletul ei reamintirile celor demult 
trecute. 

Se vedea pe sine zugrăvită pe peretele din fund, 
luând lecţiuni de desemn de la Emil și alergând după 
acesta prin faţa bisericii Zlătari. Se vede apoi stând 
de vorbă cu Iorgu și plimbându-se când cu el, când 
cu Cocoana Mare pe la Valea Boului, unde el a să- 
rutat-o ’n faţa tuturora, și cele sîmțite atunci le re- 
simția mărite până la extaz. 

Furtunile sufletești de felul acesta nu sunt și nici 
nu pot să fie dăinuitoare. Se ivesc ca din senin și se 
potolesc fără ca să te poți dumiri de ce. Un lucru a 
rămas înse pe urma lor: cele ce mai nainte îi fuseseră 
plăcute încetul cu încetul i s'au făcut nesuferite. 

Ii era silă să se ducă la școală, unde lecțiunile îi pă- 
reau o sarcină pentru dînsa grea, rar cele mai bune 
dintre elevele ei i se păreau timpite și semnele lor 
de dragoste o supărau. Cu atât mai vîrtos îi erau su- 
părători mama și mașterul ei, precum și aceia, cu care 
mai nainte bucuros se plimba ori st-tea de vorbă. 
«Lăsaţi-mă ’n pace!y—iîi venia să le zică tuturora. 

Nu însă și d-lui Căpitan. 

De acesta se temea — mai ales după ce el i-a spus, 
că e hotărît să iasă din oştire și să se 'ntoarcă acasă. 


VI. 
Scumpa și mult dorita mea Anicuţă, 
Te vei fi mirând, că primești această scrisoare toc- 


mai de la Geneva, şi vei înțelge, că mi se va fi urt 
și mie viaţa alergând prin lume singur ca vai de mine. 


329 


Precum ţi-am scris în ajunul plecării mele de la Bu- 
curești, bătrânul Cohen în timpul celor din urmă doi 
ani nici nu i-a trimis Zoei, nici nu a primit de la ea 
nimic, n'a putut dar să-mi dea nici o lămurire în 
ceea ce priveşte adresa ei. Alergând pe la alții, am aflat 
în cele din urmă, că advocatul ei este un oarecare Ca- 
lopolu. Nici acesta n'a putut înse să-mi spună decât 
că cea din urmă scrisoare a primit-o de la Ziirich, unde 
dinsa era trasă la «Hotel du lac». Temându-mă, ca nu 
cum-va dînsa să plece de acolo și să-i pierd ear urma, 
am făcut la bătrânul Cohen un mic împrumut și am 
plecat fără de întârziere. 

«Trei zile dusul, trei zile 'ntorsul, — mi-am zis: — 
într'o săptămână, în cel mult zece zile iar sunt acasă». 

Am răcit înse, așa se vede, pe drum, încât eram 
foarte îngrijat și am fost nevoit să mă opresc la Viena 
și "n urmă la München. La Zürich n'am mai găsit-o 
pe Zoe, dar am aflat, că dînsa a piecat la Geneva și că 
nu era singură, ci însoțită de un oare-care Pablo Be- 
renos, un brasilian bogat, ceea ce-mi era peste putință 
să cred. Am plecat deci în grabă mare aici, unde mă 
aflu de doauz zile. 

Pe Zoe n'am mai găsit-o aici, dar am întâlnit din în- 
tâmplare pe văru-meu Raoul, care, încurcat cu o fran- 
țuscă, s'a stabilit de vre-unan aici. El a văzut-o pe Zoe 
și a vorbit în mai multe rânduri cu ea. Mi-e și greu 
să-ți spun: e'n adevăr încurcată cu un Brasilian, un 
om tînăr, care o toacă mai rău decum a tocat ea pe 
alții. Mi-am pierdut, dragă, toate iluziunile, încât îmi 
vine să cred, că e adevărat ceea ce se zicea despre mama 
ei, reposata mea mătușă, pe care mulți o socotiau în- 
curcată azi cu unul, mâne cu altul dintre țiganii boie- 
rești. Mi se oprește mintea ’n loc când mă gândesc, că 


330 


un om ca lorgu a putut să fie amăgit de asemenea 
femee. Ka 
Obosit de lunga mea călătorie, o să mai stau aici, 
dar azi, mâne plec mânat de dorința de a te mbrățișa 
cu ție bine cunoscuta mea dragoste. 
Iancu. 


VII. 


Zilele treceau una după alta fără-ca Iorgu să vie, și 
Alinei îi era din ce în ce mai nesuferită viaţa. 

Serile, când îi zicea mamei sale «noapte bună», 
aceasta par'că-i zicea: «Vezi că n'a venit nici azi», 
mașterul par'că adăuga: «Da, n'a venit și mira-m'aşi 
dac'ar mai venib. 

Dimineţile, când pleca la școală, toţi trecătorii se 
uitau la ea par'c'ar fi voit s'o'ntrebe: «N'a venit nici 
ieri?», iar colegele,ba chiar și fetele din școală își zi- 
ceau: «Nu e’n voile ei cele bune: se vede că el tot n'a 
venit!» 

«Nu! — zicea dînsa ’n gândul ei— n’a venit, dar va 
veni, — nu se poate să nu vie». 

El nici nu zisese, nici nu făcuse vre-odată nimic spre 
a o’ntări pe dînsa în gândul, că are neapărat să vie; 
ea nu era însz în stare să creadă, că nu va veni în cele 
din urmă. 

Dac'ar fi venit cine-va să-i spună, cum s'au petrecut 
lucrurile nu numai cu Zoe, ci și cu madame Margot, 
precum şi cu nepoţica acesteia, Alina ar fi zis, că așa 
aveau să se petreacă lucrurile pentru-ca el să vie, și 
dacă n'a venit 'ncă, e căare să se mai petreacă ce-va. 

Intr'una din zile a venit înse d-l Neacșu, advo- 
catul lui Iorgu, colegul d-lui Cesar Lică. 


331 


«Sunt trimis de d-l Iorgu Armaş, clientul meu, — 
a zis el, — ca să regulăm chestiunea chiriei». 

«Imi pare bine, — i-a răspuns stăpâna casei, — căci 
cam de mult stă daravera aceasta încurcată», 

Alinei iar i s'a oprit răsuflarea. 

«Dar d-l Iorgu unde se află?» — întrebă d'nsa cu 
glas înăbușit de năvala sângelui. 

«Când cu sfîrșitul răsboiului s'a 'ntors în tară, — îi 
răspunse d-l Neacșu, — și de atunci stă la moșie». 

Alina rămase par'că i s'ar fi Surpat în cap nu numai 
casa, ci și tăriile cerului: nu putea să-i intre 'n cap 
gândul, că el se află de atâta timp prin apropiere fără 
ca să fi venit. 

«Mă mir, — zise, — că de atunci și pân” acum n'a 
găsit timp să vie el însu-şi pân” aici». 

D-na Lică tresări ca alte dăți când fiica ei își pierdea 
sărita, iar d-l Neacșu se uit. z mbind la aceasta ca la 
un copil sfătos, care se amesteca n treburile ce nu-l 
privesc. Buna cuviință cerea îns- să-i dea mamei răs- 
puns la întrebarea pusă de fiică. 

«Domnișoara are dreptate, — grăi d'nsul, — chiar 
și atunci era în mare întârziere cu chiria. Ave însă 
să se lupte cu multe alte greutăți cu mult mai 
mari și abia zilele aceste a ajuns să-și vîndă pă- 
durea și o parte din pogoanele de arătură și să scape, 
în sfîrșit. 

Alina se uită rușinată la mama ei. 

Avea acesta dreptate când îi spunea că nu e 'n toate 
mințile. 

Din cele spuse de Neacșu se 'nveder , că Iorgu s'a 
ruinat în timpul îndelungatei sale călătorii şi nu mai 
e tot boierul de mai nainte, Aceasta îns pe dinsa 
n'o privia. Ei îi era învederat numai, că el ar fi putut 


332 


să vie, dar n'a venit nici mai nainte, nici acum — fără 
îndoială pentru-că n'a vrut și nu voiește să vie. 

Işi aduce aminte, cum atunci, în faţa bisericii «Zlă- 
tari» l-a întrebat pe Emil: «Când ne mai vedem?» — 
cară el a răspuns: «N'ai decât să-mi scrii, şi viu fără 
de 'ntârziere ori-şi-unde aşi fi». Ea nu i-a scris. De ce 
să-i scrie, dacă le erau căile vieţii despărțite şi nu se 
mai puteau împreuna. 

Tot aşa Iorgu n'a mai venit. De ce să vie, dacă îi 
erau despărțite căile de ale ei şi nu se mai puteau îm- 
preuna !? 

Se prefăcuseră deodată toate ’n sufletul ei. 

A avut ea zile, în care ar fi fost gata să alerge la el 
şi să i se facă roabă pentru-ca să-şi îndulcească viaţa 
îndulcind-o pe a lui. Acum el nu mai era tot cel ştiut 
de dînsa. 

Nu! Ori-şi-ce s'ar fi 'ntâmplat, dac'a fost el odată'n 
stare nu numai să plece fără ca să-i fi spus ei «rămas 
bun», ci tot-odată să nu vie nici mai "nainte, nici acum, 
în zadar ar mai fi venit de aici înainte. Dacă, adus de 
ori-ce gând, el ar mai fi venit, ea ar fi trebuit să fie ne- 
mernică fără de seamăn pentru ca să stea de vorbă cu el. 

Intocmai cum pe Emil nu pute. să şi-l închipuiască 
decât jerpelit, soios, nepieptănat, nu mai era'n stare 
să şi-l închipuiască pe Iorgu decâ: istovit de'mbuibări 
şi de d sfrêu în nopţi nedormite. 

Abia acum îi erau toate urgisite: şi casă părintească, 
Şi şcoală, şi prietene, tot ceea ce-l leagă pe om de viaţă, 
Şi mereu er. ispitită de gândul de a-şi lualumea 'n cap. 

Nu se mai temea acum de d-l căpitan, care ieşise 
din oştire, se 'ntorsese la Bucureşti şi tot mai călca 
țeapăn, dar n'avea nici pinteni, care zurgăiesc, nici 
sabie, care zângăneşte. 


333 


„Ozn el și tot oameni şi cei-lalț: doi, carpe când unul 
vine numai dacă-l chemi, altul nu vine mici chemat, 
el nu pleacă nici alungat fiizd. 

«Mă iartă coconiță, că-ți spun un lucru, care ar 
putea, deși nu trebuie să te supere, —îi zise acesta 
Alinei intr'una din zile. Il-mi pari de la un timp incoace 
mereu îngârdurată, și mă 'ntreb ce ți se va fi intimpla 
de ai pierdut voia bună de mai nainte. Nu intreb, Ci: 
spun, și nu cum-va să zici că nu mă privește, căci ai 
spune ceea-ce în adevăr nu gândești». 

Alina rămase cât-va timp cu ochii țintă la pământ. 

Nu putea să-și dea pe față gândurile și simțămiatele, 
dar n'o ierta firea să-l amăgeascăascunzându-și starea 
sufletească. 

«ÎL s'au făcut, așa deodată, toate nesuferite, —grăi 
dinsa, — incât imi vine să-mi iau lumea 'n cap, și ţi 
s'ar putez întâmpla într'o zi să nu mă mai găsești când 
vii să mă vezi. 

«Oko! — exclamă dinsul inviorat.— D-ta ești prea 
înzestrată cu daruri firești şi 'n deosebi prea 'nțeleaptă 
pentru-ca să poți lua asemenea hotăriris. 

+Mă socotești d-ta aş2, — intimpină dinsa dând din 
umeri. Adevărul e că sunt slabă și neajutorată ca toate 
femeile». 

Căpitanul stete cât-va timp pe gânduri, apoi se im- 
bărbără. 

“Așa, — zise, — nu vorbesc femeile decât fund cå- 
zute "n slăbiciunea, pe care o ameu pentru d-ta, 
ceea ce e peste putință când e vorba de d-ta». 

Alina nu zise nimic, dar se uită mirată la el. 

«Da, paste putință, — stărui dinsul. D-ta ștu foartz 
bine, că nu e nimic ce eu nu sunt gata să fac pentru- 
ca să-ți fiu pe plac, iar în schimb nu cer decât ceea 


334 


ce-ţi face plăcere să-mi dai. Chiar și dac'ar fi să prinzi 
slăbiciune fie pentru unul, fie pentru eltul dintre cei ce 
mai ici, mai colo îţi ies în cale, mai curând ori mai tår- 
ziu o să te 'ncredinţezi, că nu e'n lumea aceasta nimeni, 
care-ţi dă atât de mult şi-ţi cere atât de puţin ca mine. 
Ori-și-cât de mare ar fi dar slăbiciunea, ea e trecătoare, 
ear nu neistovită ca a mea. Ziseși, că ţi s'au făcut toate 
nesuferite. Prea bine, — urmă dînsul. Dacă e cine-va, 
care-ţi face nesuferită casa aceasta, știi prea bine, că 
n'ai decât să vrei pentru ca să te muţi în alta, unde 
_ toţi îți cad la picioare. Dac'ar fi să ți se fi făcut urgi- 
sită școala cu toate supărările ei, știi prea bine că n'ai 
decât să vrei pentru-ca să scapi de ea. Dacă urgisită îți 
este lumea, în care-ţi petreci aici viața, n'ai decât să 
vrei pentru ca să pleci pe un timp oarecare în altă 
lume, în care nimeni nu te știe cine eşti și astfel nu are 
cuvinte de a te supăra». 

«Am înțeles ce vrei să-mi spui și nu mă 'ndoesc de 
bunătatea nemărginită a d-tale, — gră: dinsa, — dar 
tocmai de aceea mă tem, că n'ași putea să-ţi dau în 
schimb ceea ce ți se cuvine». 

«N'ai să-mi dai nimic, coconiţă, — o 'ncredință 
dinsul.— Mi-e destul că-mi ceri și primeşti. Nu, co- 
coniță, inimă rea n'ai să-ţi faci, căci supărările vin şi 
trec şi voia bună e statornică pentru cel ce are răbdare 
și ştie să se mulțumească cu ceea ce i se cuvine, ba fie 
chiar și cu mai puține. 


VIII. 
Nu mai era Valea Boului tot ceeace a fost odinioară, 


dar i-a mai rămas lui Iorgu destul pentru-ca cu pri- 
ceperea, pe care o avea, și cu hărnicia cuvenită să-și 


325 


înființeze încetul cu încetul acolo un raiu pământesc, 
dacă nu o moşie în înţelesul obicinuit al cuvântului, o 
fermă 'ncântătoare, prin care dovedește, că cultura fă- 
cută cu priceperea cuvenită pe o întindere mai mică 
preţuiește mai mult decât plugăria fără de rost pe o 
mare întindere. 

Işi păstrase îrnpregiurul conacului, ce-i drept, acum 
prea larg, vre-o șase sute de pogoane pământ de arătură 
dimpreună cu moara şi cu iazul ei,o baltă de vre-o zece 
pogoane pentru gâște și rațe, precum şi pentru prăsilă 
de porci şi de pește. 

Din pădure i-au rămas vre-o sută de pogoane mai 
ales stejăriș, car sub pădure i se aflau via, livezile şi — 
tocmai pe țărmurii rîulețului —vre-o patru-zeci de po- 
goane fânaț, pe care în timp de secetă putea, lăsând 
stăvilarele, să-l pună sub apă, ca să aibă pășune grasă 
şi fânaţ îmbeișugat. 

Âncă mai nainte de a fi vîndut partea cea mare a 
moșiei își croise planurile de cultură până ’n cele mai 
mici amănunte, iar după ce s'a făcut vânzarea, și-a 
cumpărat cele mai raționale unelte de plugărie, precum 
şi zece perechi de boi, doi cai de ham și unul de că- 
lărie, șase vaci de prăsilă și un taur de Moldova, o sută 
de oi, şase scroafe şi un vier, precum și p sări de tot 
felul. In pădure . rau însemnați cu var copacii fie strîmbi, 
fie de calitate proastă, pe care urma să-i taie 'n timpul 
iernii, pentru-ca cei-lalți să poată crește 'n toată lărgimea 

De priceput se pricepea la toate ca numai puţini, 
şi rămâne. numai să aibă şi tragere de inimă. 

Aceasta o cam pierduse în timpul îndelungatei sale 
călătorii prin ţări străine. A s 4 

Pentru-ca să poţi fi plugar bun, ai să te scoli în zori 
de zi şi să te culci mai 'nainte de a fi apus Luceafărul 


336 


de seară. lorgu s'a deprins înse să se culce când ră- 
sare Luceafărul de dimineaţă și să se scoale la prânzul 
mare. La moșie nu-i rămânea, ce-i drept, decât să se 
culce de vreme, dar i se subția somnul și se scula tot 
ca mai nainte. Cu toate acaste după masă iar se culca 
și adeseori i se întâmpla, ca tocmai înspre seară să se 
deștepte. Acum nu mai putea să doarmă noaptea, şi 
mai ales pentru un om, care are pe sufletul lui ceea ce 
avea dînsul, nu e canon mai greu decât să fie lipsit de 
dulceaţa somnului. 

Dimineţile, când, deşteptat din somn, îşi deschidea 
ochii, el vedea ’n faţa lui, mai nainte de toate, ușa ia- 
tacului, în care după îndrumările primite de la Alina 
păstra cele mai apropiate lucruri ale răposatei sale 
mame, — și fata stetea 'n prag cu mânile amândoaue 
ridicate. 

Când ieșia din casă, trecea pe la capul scării, unde 
o sărutase. 

Când el trecea printre lanuri, dînsa i-se ivia când 
ici, când colo ’n cale fie cu o buruiană ori cu o floare, 
fie cu câte un fluture ori cu câte o gânganie. Ea nu 'n- 
treba «Ce e aceasta?). El îi dedea înse 'n gândul lui 
deslușirile, pe care dînsa fără 'ndoială le-ar fi cerut, 
dac'ar fi fost în aievea de față. 

Noi oamenii nu gândim ceea ce voim, ci gândurile 
ni se 'nșiră 'n minte ele de ele potrivit cu îndemnurile 
pornite fie din lumea ce ne 'ncungiură, fie din sîmță- 
mintele noastre. 

Ori-şi-ce ar fi făcut, Iorgu, trecând printre ţarini, 
prin livezi, prin pometul acum roditor, prin pădure, 
ori-și pe unde se plimbase o dată cu ea, o vedea aler- 
gând de ici până colo, oprindu-se din când în când, ca 
să examineze ce-va mai de aproape, puindu-și între- 


337 


bările şi ascultând cu ochii deschişi mari lămuririle 
date de dînsul. Eliştia prea bine, că toate aceste sunt 
numai aiurări de ale sale; cu toate aceste nu era "n 
stare să nu gândească ceea ce i-ar fi spus dac'ar fi fost 
de față, încât era să stea la 'ndoială, dacă nu cum-va 
aiurează, dacă mai e ori nu în toată firea ei însu-și, 

Valea Boului și Alina erau în sufletul lui nedespăr- 
tite. El nu putea să vadă Valea Boului fără-ca să se 
ivească 'n gândul lui și Alina și n'ar fi putut s'o vadă 
pe Alina fără-ca să și-o gândească la Valea Boului, şi 
nopțile, când nu putea să doarmă, gândindu-se la cele 
trecute, îl cuprindea o jale nespus de adâncă, încât 
gemea pe 'mnăbușite în culcușul lui. 

De unde ar mai fi putut să ia tragerea de inimă pen- 
tru o lucrare, care pentru dînsul numai săvirşită îm- 
preună cu dînsa putea să aibă farmec. 

Dac'ar fi avut haşiş, ar fi luat o doză pentru-ca să 
iasă pe un timp oare-care în altă lume. Neavând hașiș, 
lua morfină şi-şi petrecea partea cea mare a zilei pier- 
dut în somn sbuciumat. 

Timpul trece înse și, dacă mai dă Dumnezeu și 
ploaie, toate se părăginesc când lipseşte cuvenita pur- 
tare de grijă. 

Iorgu amâna când una, când alta de azi pe mâne, 
iar când se punea pe lucru era de obiceiu prea târziu, 
Alte dăţi o pornia cu o rîvnă, care te punea în mirare, 
apoi în curînd le lăsa toate baltă. i 

Nu mergeau lucrurile cum după priceperea lui ar fi 
trebuit să meargă, şi de aceea îi eră de multe ori silă să 
treacă prin ţarini, prin livezi ori prin pădure, pe la 
grajduri şi pe la cotețe, unde toate îl supărau. 

«Cu totul altfel ar merge toate, dac'ar fi şi ea aici», — 
îşi zicea dînsul — oare-cum ca să se desvinovățească, 


338 


Da! Dinsa fără 'ndoială şi-ar fi dat silința să-l în- 
drumeze a-și petrece viaţa ca mai nainte; el înse 
fugea de dînsa tocmai pentru-că nu se mai simţia m 
stare să-i fie ei pe plac. 

După-ce trăise într'o lume, în care femeile erau ca 
Zoe, ca madame Margot şi ca nepoţica acesteia, din 
ce în ce mai rari se 'ntâmpla să se simtă prea jos căzut 
spre a se mai putea ridica până la Alina. Tot femee 
era şi dînsa și n'avea decât s'o coboare la sine pentru 
ca să fie amândoi deopotrivă. 

Gândul acesta l-a cuprins cu putere covirşitoare 
când a aflat că Alina s'a măritat. 

Nu ştia şi nici nu cerceta, cine e soţul ei. 

4Ori-şi-cine ar fi, — își zicea dînsul, — om, care se 
poate măsura cu mine, nu este şi n'am decât să-mi 
dau silința pentru ca dînsa să se plece ’n faţa stăruin- 
telor mele». 

Acum, după-ce era măritată, ea era căzută m gândul 
lui cum căzute sunt toate femeile cu bărbat. 

Adevărul era, că picătura de otravă ear a 'nceput să-i 
pună sângele în ferbere clocotitoare, și mai ales în 
timpul nopţilor petrecute ’n nedormire el nu mai putea 
“să scape de dînsa. 


IX. 


D-l Strună avea ?n Calea Moşilor, atunci pentru cei 
mai mulți încă tot Podul Târgului de afară, case cu 
multă lărgime, jos băcănie cu grătar şi o măcelărie, ear 
în etagiu locuința proprietarului de curând căsătorit. 

Tinăra stăpână a casei, îmbrăcată mai mult ca ju- 
pâneasă decât ca cocoană, şedea oare-cum înțepată la 
una dintre mescioarele din salonul încăpător şi ’nşira 


399 


niște mărgele, ear Smaranda, fata din casă, deretica ?n 
biroul boierului, care se afla lângă salon. 

„4Cine omai fi și ăsta!?— grăi Smaranda. De câte-va 
zile trece mereu la aceea-și oră pe aici şi totdeauna îşi 
sgăiește ochii uitându-se încoa». 

Alina ridică capul și-l întoarse uitându-se în stradă, 
apoi rămase 'ncremenită și pornita spre leşin. 

Afară ’n strada cea largă trecea călărind spre gura 
Oborului Iorgu — tot cum îl știa dînsa, deși ce-va mai 
gras. Trecuse după spusa Smarandei și ieri, și alată-i 
ieri, deci nu din întâmplare, ci dinadins. 

«Nu cum-va-l va fi văzut şi el?) — își zise ea cu 
inima "ncleștată. 

Se temuse ea câte odată de căpitanul cel ce vorbia 
răstit, bătea din pinteni și zângănia din sabie: abia 
acum ştia înse, ce va să zică frica cea adevărată. 

O 'năbușia plânsul, și ar fi și plâns, dacă n'ar fi fost 
de față fata din casă. Cel mai apropiat gând al ei era 
să se ridice şi să plece fără de "'ntârziere 'n urma lui. 

Se zice că dihorul se uită cu atâta nesațiu la pasărea 
ce-și alege drept pradă, încât aceasta e cuprinsă de 
ameţeală și-i cade la picioare. Tot aşa era și Alina 
pornită spre Iorgu. 

Işi zicea, ce-i drept, că are să-i cadă în genunchi 
rugându-l s'o lase ’n pace și să nu-i mai treacă pe sub 
fereastră, aceasta însă pentru-că se temea nu numai de 
soțul ei, ci și de sine însa-și. 

Fără ca să mai ție deci seamă, că Smaranda ar putea 
să prindă bănuială, ea trecu "n iatac, își puse pălăria 
ce-i căzu la 'ndemână, își luă o pelerină și plecă în 
grabă mare. : 

Sub şopronul din fundul curții se afla și trăsura, 
și cupeul, ear în grajdul de alături erau trei perechi de 


340 


cai. Las” înse c'ar fi trecut prea mult timp până să fie 
puşi caii, dar nici nu se putea da pe gura vizitiului. 
Prin apropiere era mahalaua muscalilor. leșită deci în 
stradă, ea o luă spre gura Oborului, apoi peste puţin 
opri una dintre birjile ce ieșiau în piață și-și urmă 
drumul. 

Mai era o bucată bună până la Obor când ea, tre- 
când pe lângă călăreț, s'a uitat înapoi. Când ochii lor 
s'au întâlnit, el a salutat zîmbind ca omul, care se 
simte învingător, eară ea a 'nceput să tremure ca tur- 
turica ce deodată se vede ’n fața țevii îndreptate de 
vânător spre ea. 

Işi dădea bine seamă, că prin fapta, pe care o sä- 
virşeşte, își pune ’n joc viața, dar nu era în stare să 
se oprească, 

Ar fi putut s'o vadă cine-va, care o cunoaște. Chiar 
şi birjarul s'ar fi putut s’o cunoască. Se uita deci spe- 
rioasă "n toate părțile și-i părea rău c'a plecat de acasă. 

Dintru'nceput gândul ei era s'apuce la stânga, pe 
șoseaua Ştefan cel Mare, apoi să cotească la dreapta 
Şi să iasă spre grădina de la lacul Tei, unde puteau să 
vorbească nesupărați de nimeni. 

El călăria înse ’n urma trăsurii din ce în ce mai în- 
drăzneț, mai fără de cruțare, mai aproape, încât ea 
trebuia să simtă că s'a dat de gol şi ?n cele din urmă 
s'a speriat de gândul de a fi singură cu el în pustie- 
tatea de la Tei. 

«Nu! — îşi zise, — am să ies la Capul Podului, unde 
îi dau birjei drumul şi intru apoi pe jos în alea Kis- 
selew, Acum, înainte de ameazăzi, e acolo puţină lume, 
dar singuri tot nu avem să fim. 


Ea perdea din vedere că pe când dînsa era pe jos 
el călăria. 


341 


„_ N'ar fi avut decât să descalece şi să meargă și el pe 
jos alăturea cu dinsa ducându-și calul de căpăstru. 
EI ținea înse să vorbească cu dînsa în toată lărgimea, 
fiind numai ei amândoi șinu se 'ndoia, că dînsa o va 
face și aceasta după-ce a fost în stare să vină pân'aici. 

După-ce dar dînsa i-a dat birjei drumul, el n'a mai 
aşteptat ca birjarul să se depărteze, ci s'a apropiat că- 
lare, gata, așa zicând, să facă atacul din front. 

«Eu am venit să te iau la Valea Boului — grăi 
dînsul fără de 'mcungiur, 

Alina se uită cu ochi mari şi plini de mânie la el, 
apoi se "'ntoarse și intră 'n Podu Mogoșoaei. 

El se luă şi aici după dînsa. 

«N'ai decât să stai jumătate de ceas în toată tigna de 
vorbă cu mine, — urmă dînsul stăruitor, — pentru-ca 
să 'nţelegi că trebue neapărat să vii. Te aştept după 
amează-zi atât azi, cât şi mâne și poimâne la Herestrău 
Dacă nu vii, am să te caut». 

Alina auzia vorbele, dar îi era par'că ele nu sunt ros- 
tite'n aievea, ci îi resună 'ntr'aiurea. 

Era sfărâmată viaţa ei: dacă rămânea, gândul îi era 
mereu dus la nenorocitul, care o chiamă; car dacă se 
ducea, se făcea pe sine însa-și sie urgisită. 

Doi oameni se izbiau cuprinși de mânie oarbă unul 
într'altul şi ori-şi-care dintre dînșii ar fi rămas strivit, 
viața ei întreagă remânia întunecată, numai chin şi 
sbucium. ș y 

Ii era frică să se ’ntoarcă acasă, căci soțul ei ar fi 
putut să fie surprins de starea, în care o vedea, şi s'o 
întrebe, ce i s'a 'ntâmplat,și nu mai puţin frică îi era, 
că Iorgu ear o va urmări, dacă nu azi, mâne ori poi- 
mâne, nu va fi ’n stare să-l înduplece a o lăsa n pace, 
cu atât mai vîrtos îi era frică și se cutremura când se 


342 


gândia, că se va duce, tot se va duce unde a che- 
mat-o el. 

«O singură scăpare ar mai putea să-mi rămâie, — 
îşi zise "n cele dinurmă.—Am să-l chem pe Emil. El e'n 
stare să-l înduplece pe Iorgu încredinţându-l, că soțul 
meu e om în puterea cuvântului, bărbat, care nu su- 
fere să fie atins în cele mai sfinte ale lui». 


X. 


«Azi după amează-zi, mâne, cel mai târziu poi- 
mâne!» — își zicea Alina ’n toată clipa. 

Ploieştii sunt fără 'ndoială numai aci: pleci dimi- 
neața, îți faci acolo treburile și ești seara âncă de vreme 
întors acasă. 

S'ar fi putut înse 'ntâmplacaEmil să fie dus unde-va, 
ca el să primească scrisoarea prea târziu ori ca plecarea 
lui nici mâne, nici poimâne să nu fie cu putinţă. La 
aceste ea numai cu groază se putea gândi, căci nu putea 
să scape de gândul, că poimâne neapărat se va duce 
la'ntâlnire, dacă pân’ atunci nu va fi venit Emil s'o 
scape. 

Scrisoarea a fost înse în ceas bun dată la postă, căci 
încă a doua zi a venit un comisionar s'o vestească pe 
Alina, că Emil o aşteaptă — după îndrumările primite 
în scrisoare — în fața bisericii Zlătari. 

Cele-lalte au urmat precum fuseseră puse la cale. 

Cel mai de căpetenie lucru era, ca el, adecă soțul ei, 
nu cum-va să bănuiască ce-va. 

«Din gura mea nici o vorbă nu iese!) — a zis Emil 
fără-ca să ştie, că vorba e de fostul lui căpitan. 

Ii era destul să ştie, că la mijloc e omul, pe care o 
dată, pe 'nsărate, l'a 'ntâlnit sub redutele de la Plevna, 


343 


unde bubuiau tunuri și șuierau gloanțe, și care acum 
o aștepta pe ea la Herăstrău. 

Acolo l'a căutat tot pe "nserate. 

Iorgu ședea la o masă din grădină — din ce în ce 
mai supărat de gândul, că pate o mare ruşine. El tre- 
sări când îl vezi intrând pe zugravul păstoriței cu 
gâștele. 

«Cred că n'am nevoie să-ți spun, ce caut aici), — 
grăi Emil oprindu-se *n faţa lui. 

«Dau cu socoteală», — răspunse Iorgu ridicându-se 
în picioare. 

Fie-care din puținele vorbe rostite de Emil era pen- 
tru dînsul o palmă primită ’n față. 

N'ar fi crezut nici o dată, că Alina e 'n stare s'o pună 
aceasta la cale, și Emil n'ar fi 'ndrăznit nici el să facă 
ceea ce făcea, dacă n'ar fi trecut prin «mustruluiala» 
căpitanului său. 

«Viu, — urmă dînsul, — să te rog în numele ei să 
n'o mai urmărești, căci soțul ei e om pătimaș, — iar 
din partea mea, — adăugă, — am să-ți spun, că ești 
un nemernic». 

Iorgu ar fi fost şi acum în stare să-l ia pe sus și să-l 
arunce cât colo, încât să-i pârâie toate oasele, dar el era 
âncă tot omul, care nu perde din vedere, ce-i șade și ce 
nu-i şade bine, stetea deci drept, liniștit și nemișcat. 

«Am înțeles, — grăi, — și te rog să-mi spui, unde 
am să-ţi trimit martorii mei. 

Emil era ’n stare să-i crape capul cu un topor, să-i 
descarce un glonte 'm pept ori să-i înfigă cuțitul în 
inimă, dar, dacă-l omora, era ucigaș de rind și nu s'ar 
fi iertat nici odată pe sine însu-și. Ințelegea deci că 
are să-şi pună viaţa 'n joc intrând în luptă dreaptă, în 
care unul dintre amândoi avea să rămâie mort. Nu 


34 


voia înse cu nici un preț să aibă martori, care află, 
de ce adecă cei doi intră 'n luptă. 

«Ce fel de martori !?—întimpină dar.— Între noi amân- 
doi nu poate să fie vorba de o cestiune de onoare, pe care 
o regulează martorii. Vorba e de liniște a unei case și de 
numele cel bun al unei femei, pe care numai noi amân- 
doi o ştim şi n'au s'o mai ştie şi alții, vorba e de viața 
perdută a unui om: aici martorii n'au ce să caute». 

«Şi cam ce-ai fi voind d-ta, domnule ?» — întrebă 
Iorgu zîmbind și tot liniștit. 

«Ceea ce e firesc, — răspunse Emil stăpânindu-și 
firea.— După ceea ce d-ta ai făcut și vrei să mai faci, noi 
amândoi suntem oameni, care nu mai pot să trăiască 
alăturea pe faţa pământului, A fost un timp, când îmi 
părea: în toate privințele atât de sus, încât ași fi rămas 
desamăgit, dacă dînsa, având să aleagă între noi amân- 
doi, m’ar fi ales pe mine. Mi-am călcat deci pe inimă. 
Ce-ai făcut şi ce vrei să faci acum cu ea!? De ce m'am 
jertvit eu 1? Ce s'a ales de omul, pe care-l puneam odi- 
nioară atât de sus!?». 

Iorgu stetea cu ochii 'n pământ. Atins unde era mai 
simțitor, el era viu mișcat şi umilit în sine însu-și. 

«La 'ntrebări ca aceste nu se poate răspunde printr’ o 
luptă fie ori-şi-cât dreaptă, în care ai putea să-ți gă- 
sești moartea, — grăi dînsul așezat. Uite, — mă cătesc 
ȘI te rog să mă ierți şi să stărui ca și dînsa să mă 
ierte, căci n'am să-i mai turbur liniștea. Ce mai vrei! ?» 

Emil se uită lung şi disprețuitor la el. 

«Aşa vorbeşti şi așa vei fi şi i simțind în clipa aceasta, 
— îi zise, — dar mâne, poimâne.... Pe vorba unui ne- 
mernic, pe hotăririle lui, pe jurămintele lui nu se poate 
pune nici un temeiu», 

Impăcare între oamenii aceștia nu era cu putință. 


345 


«Prea bine !— grăi Iorgu.— Să luăm fie-care câte un 
ciomag și să ne tot lovim unul pe altul în cap până-ce 
nu va fi rămas mort unul din amândoi. Vorba e numai, 
cum poate — fără de martori — cel rămas în viață 
să-i dovedească ori-și-cui, că n'a ucis mișeleşte, ci a 
scăpat cu viaţă dintr'o luptă dreaptă?» 

Emil rămase cât-va timp pe gânduri: trebuia să re- 
cunoască și el, că nu-i rămâne decât să-și fixeze la 
vre-unul dintre hoteluri locuința și să-și aleagă martorii. 

«Bine, — grăi dînsul, — dar de o miie de ori mișel 
cine dă pe față numele femeii». 

«Cel mai interesat de a nu o face sunt eu, care am 
păţit rușinea», — îi răspunse Iorgu. 

Se sîmția istovit sufletește. Se făcuse, par'că, iar 
omul care fusese, înțelegea mânia lui Emil şi lupta, în 
care era nevoit să intre, era "mpotriva firii lui. Ii venia 
să plece ear de aici, unde atâți oameni cum se cade-l 
cunoșteau și-l arătau cu degetul, și să se ducă departe, 
fie chiar și 'n America şi să "n ceapă o viață nouă. 

Emil, era, din contra, nerăbdător. Se temea, ca nu 
cum-va alte nenorociri și mai mari să urmeze dacă 
nu-și va îndeplini cât mai curând gândul. După-ce 
și-a dat dar adresa la «Hotel Union» şi a luat pe a lui 
Iorgu, care era tras și acum tot la Bulevard, el a plecat 
să-și caute martori. 

Unde ar fi putut să-i găsească aici la București, unde 
de atâta timp nu mai fusese. 

Numai la casarma de roșiori, unde trebuia să fie 
vre-unul dintre camarazii, cu care încheiase legături 
în timpul răsboiului. ; 

Aici a aflat, că fostul său căpitan, ieșit din oștire, 
s'a 'ntors la București și stă 'n Calea Moșilor, unde-va 
prin apropierea Oborului. 


346 


Mai bun martor nu putea să-și găsească el, care 
nici o dată ’n viața lui n'ar fi crezut, că e'n stare să 
se bată și cu alt cine-va afară de Turci. 

Nu mult a avut să umble, nici pe mulți n'a fost ne- 
voit să 'ntrebe pentru-ca să-l găsească pe tuturora bine 
cunoscutul domn Strună, şi s'a adeverit şi astă dată, 
că'n adever soarta omului și de la 'ntâmplări de dinsul 
neprevăzute atîrnă. Dacă d-na Strună ar fi fost acasă, 
lucrurile ar fi putut să se 'ndrumeze altfel decum au 
fost plănuite la Herestrău. Domnul Strună se afla 
singur acasă şi era 'ncântat că poate să-i fie ucenicului 
său de ajutor într'o afacere după părerea lui de mare 
însemnătate. 

«Poţi să dormi liniștit, — i-a zis lui Emil, — că 
grija mea e să-l găsesc pe al doilea martor şi să le pun 
şi cele-lalte la cale». 

Le-a şi pus, încât seara târziu era hotărît, că nicio pu- 
blicațiune nu se face, că proces-verbal se 'nchee, dar nu- 
mai spre a fi presentat autorităților publice, dacă aces- 
tea-l vor cere, și că întâlnirea va fi chiar în dimineața 
zilei următoare într'una din sălile casarmei de roșiori. 

Arma aleasă era sabia. 

Mai ales pentru oamenii ca fostul căpitan Strună 
e o mare plăcere să vadă, cum se bat în săbii doi oa- 
meni îndemânatici în purtarea armei. El trecea cu ve- 
derea, că luptătorii-şi pun în joc viaţa și asista ca la un 
fel de examen. 

Chiar dintru 'nceput era pentru dînsul învederat, că 
Iorgu e și mai puternic, și mai îndemânatec. El se 
mărginea însă la apărare, şi era de toată frumuseţa, 
cum știa să-l ție pe Emil departe de sine parând toate 
loviturile acestuia. 

Simțindu-şi superioritatea, gândul lui era să-l obo- 


347 


sească pe Emil și să-i dea apoi o lovitură, care nu-l 
omoară, ci-l face numai incapabil de a se lupta. 

Emil era, din contra, din ce în ce mai înverşunat şi 
astfel mai puțin stăpân pe sine şi pe arma sa, Ii era 
par'că teamă, ca nu cum-va să fie răpus, dacă nu va 
sfirși cât mai curând. 

Deși înse el era mai slab, cel ce mai ânteiu obosi 
n'a fost el, ci Iorgu cel trupeş, care peste cât-va timp 
a 'nceput să șovăie. 

Văzând-o aceasta, Emil se aventă, făcù un pas ho- 
tărît înainte și-l lovi pe Iorgu 'n umărul stâng făcându-i 
o rană, ce-i drept, nu grea, dar dureroasă. 

«Nu te pripi! Mai ai răbdare!» — îi zise fostul lui 
măiestru — perzându-și sărita, 

Atins de durerea din umăr și de vorbele aceste, 
Iorgu îi aruncă o căutătură plină de mânie, apoi se 
plecă înainte și întinse brațul ca să-l depărteze pe 
Emil cu vîrful săbiii de la sine. 

De oare-ce brațul lui era mai lung decât al lui Emil, 
acesta, ca să-i poată atinge umărul, s'a apropiat prea 
mult și acum vîrful săbii i s'a înfipt în pept. 

El se cutremură, scăpă sabia, căzu întins la pământ 
și se sbătù puțin, apoi rămase mort. | j 

Iorgu stete cât-va timp mut și nemișcat, cu sabia 
lăsată ’n jos şi cu ochii țintă la jertva sa. 

«Da, — își zise apoi, — sunt nu numai nemernic, 
ci şi miserabi). 

El nu mai avea ce să caute la Bucureşti, ba după 
toate semnele nici aiurea nu mai avea ce să caute, căci, 
după vre-o zece zile i-au găsit în pădurea de la Valea 
Boului trupul intrat în putreziciune. n 

Luase, așa se vede, o prea mare dosa de morfină., 


SFÂRŞIT 


MAŢIONA 


PA N PN fu