Cuvantul Legionar nr. 141, aprilie 2015

îi Dacă var băcea acejlit, ptelrele por tri s = 
(A &u (e după Luca 19 4 — 


m CUVÂNTUL 


i 


“* LEGIONAR 


| Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea: Codreariu - 


Anul XI Nr.141 APRILIE 2015 Apare în ULTIMA _ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucureşti, tel.: 0746700117, e-mail: cuvantul-legionarQzelea- ee ian com 
SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
Litoral "Legionarii nu mor” Piesă (epiorană interlelieăă (ANI) 
Sualitale Ce-aţi pierdut din vedere furtualilate Oastea Domnului (|) 
Votat, Călătorind în timp — Radu Gyr Diverte Manipularea vremii (|) 
RGitudini E interzis să râzi | A Co/eanu (XN) — 
Românii, "contrarevoluţionari"! Corecurd, Pta edectie je 


Frauda donării de organe (|) 
HRISTOS A ÎNVIAT! 


4 CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 P29' =. 


"LEGIUNII, 24 iunie, şi ziua patronului 


"LEGIONARII NU MOR” | 


La 13 aprilie 1930 Corneliu 
Zelea-Codreanu anunța înființarea 
unei organizații politice 
anticomuniste. Erau invitaţi să se 
înscrie toți tinerii, indiferent de 
orientarea politică; singura condiţie 
era să fie anticomunişti. Dar pentru 
că în ziua anunţată nu s-au prezentat 
decât legionarii, Căpitanul a fondat-o 
cu proprii legionari şi i-a dat numele |; 
de GARDA DE FIER. Aceasta a 
devenit expresia politică a Mişcării 
Legionare. 

După doar trei ani a fost 
ilegalizată de |. G. Duca; de aceea 
doi ani mai târziu Căpitanul a înființat 
PARTIDUL "Totul Pentru Țară ca 
expresie politică a Legiunii 
(autodesființat după alţi trei ani, în 
urma instaurării dictaturii carliste). 

În tot acest timp a existat însă 
LEGIUNEA "Arhanghelul Mihail”, adică 
MIŞCAREA Legionară. Fondată 
înaintea Gărzii de Fier şi a partidului, 
le-a supraviețuit cu mult. Până azi. 
Este firesc: Legiunea era-o şcoală de 
caractere în care tineretul era educat în [3 
sens eroic şi creştin; scopul era crearea 
unei elite naţionale care să ia locul 
politicienilor  demagogi, corupți şi 
vânduți intereselor străine. 

Garda de Fier şi partidul erau doar 
PROIECȚII, ANEXE ale Legiunii în 
viața politică, iar desființarea lor nu a 
împiedicat mersul înainte al acesteia. 
De aceea data fondării Gărzii de Fier 
n-a fost niciodată sărbătorită (şi nici 
cea a partidului), ci cea a fondării 


ei, Arhanghelul Mihail.  Însemnul 
legionar însă datează de atunci: 
gardul de fier în calea cotropitorilor, 
de orice nație ar fi. Pe parcursul timpului a devenit şi 
simbol al martiriului: gratiile închisorii. 

Categoric împotriva democraţiei (care sfărâmă 
unitatea unui neam, e incapabilă de continuitate, e în 
slujba marii finanţe etc.), Corneliu Zelea-Codreanu 
era însă categoric şi împotriva dictaturii. 

Apariţia Legiunii a fost începutul unei "revoluții” 
morale. Ajungerea la putere nu era scop, ci doar 
mijloc. Căpitanul nu voia să vină la guvernare decât 
atunci când se încheia procesul de formare a noii 
elite româneşti. Şi, în plus, deosebit de semnificativ, 
doar dacă îl votau majoritatea românilor! 

Ghidul educaţiei legionare - "Cărticica şefului de 
cuib” şi "Circulări şi manifeste” - nu poate fi 
condamnat de nimeni vreodată PE FAȚĂ: impune ca 
norme de viață onoarea, munca, vitejia, creaţia, 
înțelepciunea, jertfa personală în favoarea neamului. 

Tocmai aceste precepte i-au determinat însă pe 
adversari să-i condamne în forul lor interior: erau 
diametral opuşi! De aici şi până la abuzuri, 
interziceri şi, în final, exterminare fizică, n-a mai fost 
decât un pas. Legiunea a fost şi este, într-adevăr, un 
pericol: pentru murdăria comportamentului clasei 
politice, pentru ideea falsă că adevărul, cinstea şi 
dreptatea ar fi nişte naivităţi în societatea modernă. 

Corneliu Zelea-Codreanu a denunțat concepția 
de sorginte ludaică a lui Nicollo Machiavelli având ca 
principiu "scopul scuză mijloacele” şi a adoptat un 
punct de vedere enunțat şi aplicat pentru prima oara 
în politica mondială de Mişcarea Legionară: "Decât 
să învingi printr-o mişelie, mai bine să cazi 
luptând pe drumul onoarei"! Legionarii sunt singurii 
care au exclus compromisul. Şi au trăit după cum au 
vorbit. De aceea au dat țării cel mai mare număr de 
martiri. 

"Infrânt nu eşti atunci când sângeri, 

nici ochii când în lacrimi ți-s. 

Adevăratele înfrângeri 


Pag. 2 


Erori 


sunt renunțările la vis”... 

spune Radu Gyr. Şi are dreptate. Scopul luptei 
legionare este o viață decentă, cu cele două 
componente: materială (care nu necesită explicaţii) 
şi morală (respectarea demnității individului), iar 
scopul FINAL este mântuirea Neamului românesc şi 
Învierea lui. 


Cine se teme de dreptate, de adevăr, de 
prosperitatea românilor, de libertatea lor? 
Prietenii poporului român? Românii?? 

Căpitanul a înțeles că nu în violență consta 
rezolvarea crizei economice şi sociale provocate de 
invazia evreiască în România. A decis că 
organizația sa nu trebuia să lupte “împotrivă”, ci 
"pentru”! Nu împotriva evreilor, ci PENTRU 
români! "Nu” unei lupte cu conotaţii negative. 

Pe evrei i-a speriat nu violența legionarilor, lucru 
pe care îl trâmbiţează tot timpul, ci tocmai găsirea 
soluţiei problemei. 

Calificativul de "terorist" s-ar putea aplica, absolut 
motivat, guvernelor democratice (țărănist şi liberal) 
care au omorât mii de legionari (atenţie: fără 
judecată, la simplul ordin al criminalilor Carol al II- 
lea, Armand Călinescu, Gavrilă Marinescu etc.). 
Legionarii au fost nişte victime care, totuşi, în câteva 
rânduri, au explodat, nemaiputând suporta injustiția 
şi teroarea de stat. 

Colecţia de documente oficiale ale Mişcării şi în 
acelaşi timp istoria dezvoltării ei, cartea "Circulări şi 
manifeste”, conţinând ordinele întemeietorului 
Legiunii, reflectă modul în care doctrina a fost pusă 
aplicată: "Cât mai puţini legionari, cât mai mulți 
prieteni”; "Din 20 de cereri de înscriere, se resping 
19 şi se primeşte unul, cel mai bun”; "Cer să se facă 
de urgență o comisie de control ... care să cerceteze 
individual pe fiecare membru..." 

"Orice muncă este onorabilă, de la măturător de 
stradă, la plugar, muncitor etc. Nu e onorabilă 


= sutimi 4-a] morți pe câmpul de luptă din Spania 


haimanaua, omul fără 


Căpătăj 
beţivanul, coada satelor şi Dra al 
pleava”; "Îndepărtarea se va face Or, 


blândețe şi cu eleganță Sufleteaseai 1 
- (Circulara 41 /21 sept. 1936) 
Vă spune ceva această uji 


ulti j 

frază despre  hulita Miscarea i 

LA conducătorul ei? Unde sunt bruej i 
prezentate de propaganda 


antilegionară? Unde sunt 
| care împuşcă oamenii şi du 
îi întreabă de sănătate? 
Pentru oricine devine limpede 
cine intra în Mişcare, care erau 
| criteriile de selecţie. lată Şi 
jurământul depus de elita legionară 
la mormântul eroilor Moţa şi Marin, 


Pistolarii 
pa aceea 


za anilor 1936 pentru stoparea formării 


unui “cap de pod” bolşevic în apusul 

Europei: 

JURĂN: 

1, să trăim in sărăcie, ucigând în noi 

poftele de îmbogățire materială 

2, să trăim o viață aspră şi severă, cu 

“| alungarea luxului şi a îmbuibării 

| 3. să înlăturăm orice încercare de 

| exploatare a omului de către om 

4. să jertfim permanent pentru țară 

5. să apărăm Mişcarea Legionară 

împotriva a tot ceea ce ar putea s-o ducă la 

compromisuri sau compromitere; împotriva 

Sia tot ce ar putea să-i scadă măcar inalta 
î linie morală. 

Sensul cuvântului “sărăcie” nu era să 

umbli cu pantalonii rupţi în fund: unul dintre 

scopurile Mişcării Legionare era asigurarea 

unui trai decent fiecărui om din această țară. 

La punctul următor, de altfel, vine şi “=. 


iza e tat] 


explicaţia sărăciei în concepţie legionară: „II 
alungarea luxului şi a imbuibării. XI 

Faceți o comparație cu accederea în ȘI] 

partidele care ne guvernează! qi 
Filosoful Sorin Lavric se întreba în cartea i 
"Constantin Noica şi Mişcarea Legionară”: A 
"Cum s-a putut ca Eliade, Cioran, Noica, Gyr, aj 
Aron Cotruş, Horia Stamatu, Sextil Puşcariu, lon & 


Barbu, Traian Brăileanu, P.P. Panaitescu, Dragoş ŞI 
Protopopescu, să scrie despre Corneliu Zelea- | 
Codreanu nu doar pe un ton exaltat, descins parcă -4| 
din ditirambii antici cuveniți zeilor, dar, amănunt 4 


deconcertant, să o facă fără ca cineva să îi fi silit A] 
vreodată?" i 


Putem oferi noi o explicaţie (pe cât de simplă, pe 
atât de valabilă): toți aceşti oameni enumerați mai | 
sus (şi mulţi alţii ca ei, sute de mii în perioada | 
interbelică), au fost cavalerii incontestabili ai 
adevărului. Ar trebui să aibă un loc în panteonul 
eroilor neamului românesc. 4] 

Nelegionarii nu cunosc toate aceste lucruri, şi 
trebuie să le afle, iar nouă ne face plăcere să ni le 
amintim. 

La fix 85 de ani de la fondarea primei 
proiecții legionare în viața politică a țării, | 
Garda de Fier, să ne re-amintim că MIŞCAREA și 
există şi VA EXISTA întotdeauna PIN | 
POTENȚIALUL ei. | 

Să ne re-amintim că LEGIONARISMUL 
ESTE SINGURUL ADVERSAR CAPABIL SĂ i 
ÎNVINGĂ IUDAISMUL, forța ocultă din spatele 
democraţiei interbelice, a comunismului şi & 
democrației actuale la nivel mondial 
Demonstrează asta teroarea de stat dezlănțuită 
încă de la început, totalizând sute de mii ce 
victime pe parcursul a trei sferturi de secol. Dai | 
"LEGIONARII NU MOR. Drepţi,< nemişcăli 
neînvinşi şi nemuritori, . privesc, purureă 
biruitori”. CĂUTAŢI-I! 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 | 


le A i ami aul ata i, 


A/rua late 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE 


Din nou despre cardul de 
sănătate 
Conform ministrului Sănătăţii, Nicolae 


Banicioiu, cardul de sănătate va deveni cu 
adevărat obligatoriu atunci când peste 80% din 
serviciile medicale vor fi acordate în baza lui. 

Deocamdată medicii de familie sunt obligați 
să acorde servicii şi asiguraţilor care nu pot 
prezenta cardul fizic. 

Calitatea de asigurat se poate verifica în sistemul 
informatic pus la dispoziţie de Casa Naţională de 
Asigurări de Sănătate. Dacă se regăsesc aici, 
românii au dreptul la serviciile medicale de bază 
decontate de casele de asigurări. Totodată, şi 
reprezentanții CNAS au declarat că lipsa cardului de 
sănătate (în cazul pacienţilor asiguraţi) nu conduce 
la blocarea accesului la servicii medicale. Tot 
conform CNAS, medicii care tratează asiguraţi fără 
card vor primi banii pentru serviciile prestate. 

lată şi alte întrebări de ultimă oră la care 
răspunde ministrul Sănătății: 

- Dacă intru în cabinetul medicului de familie sau 
la farmacie fără card de sănătate, primesc servicii 
medicale? 

- Farmaciile nu inițiază card, iar medicul de 
familie este obligat să vă prescrie rețeta chiar dacă 
nu puteţi prezenta cardul fizic. El poate să verifice 
dacă aveți calitatea de asigurat în sistem. 

- Deci există acoperire legală pentru 
decontarea serviciilor fără card, deşi OUG şi HG 
prevăd obligativitatea lui? 

- Da. Asta garantează CNAS care plăteşte 
serviciile. 

- De ce s-a blocat sistemul de două ori după 
intrarea în funcţiune? 

- Nu s-a blocat total. A funcţionat. Vă referiţi la o 
problemă de natură tehnică, o blocare temporară a 
softului. E ca atunci când într-o sărbătoare foarte 
mare sună toată lumea la telefon în acelaşi moment. 
S-a blocat temporar. A fost un număr foarte mare de 
accesări. 

- Există informaţia că firma care a implementat 
softul cardului este în insolvenţă şi că mentenanta 
sistemului ar fi oarecum cârpită. 

- Am auzit şi eu, dar şi dacă ar fi aşa, din moment 
ce este un contract în derulare, şi dacă, fiind în 
insolvenţă, poate duce contractul la îndeplinire, nu ai 
nici modalitate legală de a înlocui firma respectivă. 
Înţeleg că s-a garantat că lucrurile pot funcţiona. 

- Şi aţi comunicat suficient de bine pentru a 
înlătura, de exemplu, spaima medicilor că nu le vor fi 
decontate serviciile, motiv pentru care unii au 
continuat să refuze pacienţii fără card şi adeverinţă? 

- Întotdeauna se poate comunica mai bine. Am 
încercat. Poate la nivel local a fost o deficiență de 
comunicare. 

- Un RMN nu costă la fel şi la Slatina, şi la 
Bucureşti? 

- Procedura medicală nu poate costa chiar la fel. 
O apendicită poate costa la fel. Dar nu toate spitalele 
pot avea acelaşi indice de complexitate. 

- Procedura în sine nu are acelaşi cost în tot 
sistemul? 

- Procedura da. Depinde şi de dotare. Dar eu zic 
că e bună această evaluare şi nu e doar în România. 

Clar lucrurile diferă. Să o spunem real. 

"Dixit” 

Sursa: www.ziare.com 


sk 


"Miturile istorice ale românilor” 


Sub acest titlu istoricul ALEX MIHAI 
STOENESCU a început LUNA ACEASTA un serial 
în "Evenimentul zilei”, iar primul episod, cel din 
data de 16, l-a dedicat lui Corneliu Zelea- 
Codreanu. 

Ne aşteptam la ceva mai de Doamne-ajută de la 
autorul cărţilor Istoria loviturilor de stat în 
România” şi "Armata, Mareşalul şi evreii”! 

Prima bălărie care te izbeşte peste față este chiar 
titlul: "Mitul eroului-martir”. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Miturile istorice EG 


Conform DEX, mitul este o "povestire fabuloasă 
cu caracter sacru despre zei şi eroi legendari; 
poveste, legendă, basm, născocire, ficțiune”. Deci 
Căpitanul a fost un basm, o născocire, o ficțiune?! 
Zecile de mii de legionari de pe front şi din închisorile 
comuniste or fi fost şi ele o poveste? Dar luptătorii în 
munţi? 

De ce "mit"? 

Pentru că miturile sunt desconsiderate, sunt 
puse chiar de dl. Stoenescu în opoziție cu 
informaţiile istorice! ("Mit şi informație în imaginea 
românilor despre istorie). = 

Corneliu Zelea-Codreânu a. înfruntat de unul 
singur o gloată de câteva mii de muncitori comunişti 
înfuriaţi şi le-a dat jos steagul (atelierele CFR 
Nicolina, laşi, 1920)... A preferat să meargă la 
închisoare decât să se asocieze dictaturii lui Carol al 
I-lea! A fost erou sau nu?! 

Dar ce este un erou? Conform Dicţionarului 
Explicativ al Limbii Române, o "persoană care se 
distinge prin vitejie şi prin curaj excepțional în 
războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări 
grele ori în muncă”. 

N-a fost martir? Apelăm din nou la DEX: 
"persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri 
ingrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile 
sale”. A fost asasinat pentru ideile lui? Da sau nu?! 
Deci?? Şi atunci, de ce această aruncare în 
derizoriu: "mitul eroului-martir”!? 

Următoarea ciupercă otrăvitoare: Corneliu Zelea- 


” Codreanu s-ar fi "lansat" cu complotul studenţesc din 


1923. Fals! Era cunoscut deja în țară, fiind unul 
dintre şefii Mişcării Studenţeşti de la 1922. Şi atunci 
cum "apare pentru prima oară într-un grup 
proeminent” în 1923?! "Grupul proeminent” 
(Văcăreştenii) avea câţiva membri, iar Mişcarea 
Studenţească avusese câteva mii!! : 

"Grup criminal"? Nu prea; Justiţia a stabilit fără 
posibilitate de întoarcere, că NU a fost grup criminal! 

Şi de unde sunt scoase aşa-zisele versuri ale 
"Echipei morţii”, din istoria lui Fătu şi Spălățelu?! (n. 
n.: doi pseudoistorici comunişti). 

DI. Stoenescu ar fi putut consulta versurile din 
cărţile de cântece legionare. Ca istoric îşi datora lui 
însuşi o minimă corectitudine profesională (nu 
vorbim de morală!), ca să nu "citeze” aberaţii! Mai 
ales că în acelaşi articol e un critic acerb al lipsei de 
informaţie a confraţilor săi!! 

Domnia sa mai vorbeşte şi de lozinca "omul şi 
pogonul” la "mitul rural al lui Corneliu Zelea- 
Codreanu”, Sloganul însă a fost denunțat de Căpitan 
într-o circulară din 1937, ca neaparţinând Mişcării, ci 
calomniatorilor ei! Mişcarea Legionară nu a promis 
nimănui decât muncă şi dreptate! 


Dar cea mai gravă frază e următoarea: "Acel 
neo-mit legionar a fost preluat imediat după 1989 de 
presa naționalistă cu scopul relansării curentului 
antisemit _<<evreii au adus comunismul în 
România>>" 

Naționalismul e privit prin ochelarii lui Elie 
Wiesel! Când românii au luptat CU ARMA în mână 
contra turcilor, tătarilor etc., nimănui nu i-a trecut prin 
cap vreodată să-i numească "anti-turci”, "anti-tătari” 
etc.. Au fost dăruiţi cu pământ şi onoraţi. Când însă 
au luptat VERBAL contra evreilor, au fost închişi şi 
prigoniţi! Au fost numiți "antisemiți”! Poate într-unul 
din numerele viitoare vom arăta cât de antisemiţi au 
fost legionarii. Din lipsă de spaţiu momentan ne 
mulţumim cu două exemple: 

- în 1937 Căpitanul îi spune viitorului rabin al 
Genevei, Al. Şafran: "Dacă un evreu a fost lovit sau 
rănit ori jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători. Ei 
nu-s decât oameni, poate chiar buni creştini. Nu pe 
omul superior încercăm noi să-l şlefuim, ci pe omul- 
om”. Căpitanul îi spune lui Şafran să-i ierte pe 
legionari dacă vreun evreu a fost doar "jignit"! Ce 
sens mai are să discutăm despre “antisemitismul” 
Căpitanului? 

(Notă: Discuţia a fost publicată în cartea "Karl 
Marx antisemit”. La puţin timp după apariţia acesteia, 
Şafran şi-a pierdut calitatea de rabin al Genevei. Ce 
“întâmplare” ciudată?! Am aflat'că rabinul e rabin pe 
viață. Într-adevăr, aşa cum se şi temea, 'nu a 
procedat bine redând această convorbire cu 
Căpitanul!) 

- în închisoare legionarul Valeriu Gafencu îi 
cedează medicamentele lui  evreului Richard 
Wurmbrandt; Gafencu moare şi  Wurmbrandt 
trăieşte. ) 

Unde este cruntul antisemitism legionar? 

Dar despre anti-românism are cineva ceva de 
spus?! Tot noi?! 

Şi pentru că tot a venit vorba, cine ne-a fericit cu 
comunismul, d-le istoric Stoenescu? Suntem 
convinşi că nu e cazul să vă spunem noi, care nu 
suntem istorici. Mai ales că am tot scris şi am 
demonstrat cu nume, cu liste întregi... 


În concluzie, dacă facem abstracţie de bălării, 
articolul d-lui Stoenescu n-ar fi chiar aşa rău. Ar 
trebui, totuşi, să închidem ochii şi la exprimare 
(greoaie şi ambiguă). Şi la titlu! Cu alte cuvinte, ar fi 
mai bine să citim articolul amintit cu ochii închişi. 


kk 


Un nou proiect de coerciție 


Rata vaccinării în România a scăzut mult în 
ultimul an, conform datelor Institutului Naţional de 
Sănătate Publică (INSP), prezentate in cadrul 
conferinței RoVaccin. 

De exemplu, rata vaccinării cu ROR (rujeolă, 
oreion, rubeolă) a scăzut sub 80% în unele zone din 
țară anul trecut. În municipiul Bucureşti (luat ca 
etalon) rata vaccinării a fost în 2014 de 78,3% faţă 
de 97,4% în 2013. lar în ceea ce priveşte vaccinarea 
cu DTP (difterie, tetanos, pertusis), rata în Capitală a 
fost de 75%, în timp ce în 2013 era de 95,9%. 

O cauză importantă a acestei scăderi o 
reprezintă refuzul părinților de a-şi vaccina copiii 
(conform INSP). Ca atare se pregăteşte o lege 
privind obligativitatea vaccinurilor, sub sancțiuni 
financiare drastice. 

Părinţii din Uniunea Europeană scot din buzunar 
sute de euro pentru vaccinurile “obligatorii”. Astfel 
vaccinarea rămâne o afacere foarte rentabilă pentru 
companiile de medicamente şi nu numai, şi nimeni 
nu are interesul s-o oprească; 

La noi campaniile anti-vaccin au devenit de câţiva 
ani foarte vizibile mediatic datorită activității unor 
ONG-uri ortodoxe. În schimb, Patriarhia Română a 
declarat că "susţine vaccinările dacă acestea 
urmăresc scopuri terapeutice”. Dacă! Dar despre 
aceasta vom discuta în numărul următor. 

Sursa: www.ziare.com 


Phedaclia 


Pag. 3 


Cea 


Şti cu care să încep... Dar probabil sunt | 


Felzpuiut 
CĂLĂTORIND ÎN TIMP 


CU FAMILIA LUI RADU GYR 


Am aflat de Radu Gyr după 1990. Doctor în Litere 


încă ce legionar! (scuzați cacofonia, inevitabilă) 
"N-am fost legionar! Am fost COMANDA 
Imnul muncitorilor legionari”, 


loane'), "Avem atâţia morți”, "indemn /a luptă”. ” 


Ne vom întoarce într-o zi”. 


„conferenţiar universitar, poet, traducător şi eseist co 
. La proces, de altfel, răspunsese cu o m 
NT legionar". l-am citit poeziile şi de atunci le re 


nsacrat, era "interzis": fusese le 


Aveam să aflu, în urmă cu o săptămână, de la d-na SIMONA POPA, fiica lui RADU GYR, că această din ur! mă poezie era preferata Poetului. 


e AȚi prins, practic, ultimii 11 ani din viața pa 
lui Radu Gyr. După ieşirea lui din 
închisoare... Dar l-aţi perceput cu ochi 
maturi. Cum era Radu Gyr? i 


- Am multe amintiri legate de el, nici n-aş 


nerelevante 
legionară, 


pentru personalitatea luif 


- De data asta aş vrea să pun accentul PE 
pe OMUL Radu Gyr, nu pe comandantul |ă 
legionar, nici pe poetul Radu Gyr. Mai ales | 
că este vorba despre un sfânt cu moaşte. 
Era sociabil sau retras? ce muzică asculta? 
ce cărți citea? şi aşa mai departe. 


- Îi plăcea muzica simfonică, în special 
Beethoven şi Mozart şi citea enorm din cele |. 
mai variate domenii. Avea o memorie 
excepțională şi era un torent de informaţii 
din domeniul literaturii, filosofiei, istoriei, 
artei plastice, muzicii, medicinei şi chiar] 
teologiei. 

Era mucalit, entuziast, generos. Prietenii îl 
iubeau pentru firea lui leală şi expansivă, dar şi 
pentru poezia lui şi vasta cultură. 

După ieşirea din închisoare nu şi-a schimbat 
prea mult felul de a fi. Asta spuneau toți, inclusiv 
mama. Devenise doar mai meditativ, mai iertător. 
Avea cultul Maicii Domnului care îl ocrotise mereu. 


„Perioada de detenţie era pentru el un capitol închis, 


nu-i plăcea să vorbească despre ea. Rareori ne 
povestea câte ceva, la insistenţe repetate, şi toate 
erau de groază! Înmagazinase atâta frig în celulele 
Aiudului încât nu se simțea bine decât la 40 de 
grade. 

Era prieten cu Nichifor Crainic (n. r.. teolog şi 
gazetar naţionalist), _lon Victor Vojen (n. r.: 
comandant legionar), lon Dumitrescu-Borşa (n. r.: 
preot comandant legionar al Bunei Vestiri). Imi aduc 
aminte că Nichifor Crainic avea mereu buzunarele 
pline cu bomboane şi că adora copiii, îl plimbau 
împreună pe Radu (n. r. nepotul lui Radu Gyr). 


- Cum îşi petrecea timpul după eliberare? 


- A trăit dăruindu-se familiei, ca soț, părinte şi 
bunic. În acelaşi timp însă scria intens, aşezându-se 
la masa de lucru de dimineața până seara, cu mici 
intermitențe. Avea patima recuperării timpului 
pierdut în închisoare, vroia să cuprindă într-un timp 
cât mai scurt tot ceea ce nu putuse realiza în cei 
douăzeci de ani de lipsă. A aşternut pe hârtie 
poeziile făcute la Aiud, a scris în continuare şi a 
tradus apoi Balada Germană în română, publicată 
sub semnătura altcuiva, lonel Marinescu. Aşa era 
înțelegerea. Nu avea voie să publice nimic nicăieri 
în afară de revista "Glasul patrie?” pentru diaspora 
românească. Asta l-a măcinat. : 

Dar era fericit că era în sânul familiei după atâția 
ani. Era foarte mândru că avea un nepot pe care îl 
chema tot Radu. Îl plimba, îi spunea poveşti şi 
poezii, stătea cu el. Totuşi, într-o zi, când am ajuns 
acasă, ne-a întâmpinat foarte înnorat şi ne-a spus că 
el nu se mai putea ocupa de Radu. De ce? Pentru că 
îl făcuse “prost”! "Auzi tu, nimeni nu mi-a spus 
vreodată că aş fi şi prost! Bandit da, dar nu prost! Şi 
tocmai el!”. EI, adică mândria lui, speranţa lui! 


- Îl rugasem să-mi citească o poveste şi nu ştiu 
de ce nu vroise, explică, râzând, di. RADU POPA, 
nepotul lui Radu Gyr, dirijorul Filarmonicii "Banatul 
din Timişoara, venit în Bucureşti pentru a dirija 
Concertul Regal, Trecuse să-şi vadă părinţii tocmai 
când eram în vizită şi astfel am făcut cunoştinţă. 

Deşi era pe fugă, am schimbat câteva idei. 


Pag. 4 


- Bineînţeles că i-a trecut supărarea repede, 
continuă nepotul. Şi bineînţeles că nu i-am cerut 
scuze, eram orgolios... M-am căsătorit însă avându-l 
la dreapta mea, la propriu, în raclă, la mănăstirea 
Petru Vodă. 


- Când aţi aflat că bunicul dvs. a fost legionar? 


- Comandant! (Râde.) Prin liceu, cred. Făcusem 


eu o boroboaţă, trăsesem la ţintă în nasul lui 
Tovarăşu (tabloul nelipsit de pe pereții oricărei 
instituţii) care nu era protejat de geamul uzual. A fost 
mare scandal, vă daţi seama! Şi aşa am început să 
aflu câte ceva. Ai mei au socotit că era momentul să 
ştiu "de unde veneam”, cine eram, cine fusese 
bunicul şi cine erau duşmanii. Istoria întreagă însă 
am recuperat-o după 1990, bineînţeles. 


- Sunteţi a doua generație. Aţi avut probleme din 
cauza ascendenței? 


- Nu. Când a căzut comunismul eram student. 
Am plecat „apoi în Timişoara care este un oraş 
anticomunist şi unde, pe cale de consecinţă, 
legionarismul e apreciat. Văd că bunicul începe să 
fie cunoscut şi de generaţia tânără, şi mă bucur. Am 
citit articolul despre Cedryk şi sfinţii închisorilor şi vă 
împărtăşesc optimismul. 


- Citiţi dvs. "Cuvântul Legionar"?? 


- Da. Mi l-a recomandat un coleg de orchestră. 
Aveţi simpatizanți pe malul Begăi şi ziarul dvs. e 
aşteptat. 


- Mulţumim! Nu vă supăraţi că vă întreb: sunteţi 


„adoptat? (E înalt şi brunet, cu ochi negri, iar soții 


Popa au amândoi ochi albaştri, nu seamănă absolut 
deloc cu nici unul dintre ei.) 


Începe să râdă: Semăn cu bunica! 


- Interesantă doamnă! Misterioasă! A suferit toată 
viața, dar în fotografii pare veselă, chiar fericită! Şi la 
mănăstirea Petru Vodă am văzut MOAŞTE ale ei în 
raclă. 


Intervine d-na Simona Popa; o 

- E aşa veselă pentru 'că se întorsese tata. L-a 
adorat, şi-a sacrificat viața pentru el. 

Şi tata a iubit-o foarte mult. Era asistent 
universitar la catedra de Estetică şi Filosofie a prof. 
M. Dragomirescu, iar mama era studentă când s-au 
cunoscut, Se numea Florentina dar toți îi spuneau 
"Flora", era foarte frumoasă şi cânta la pian. S-au 
căsătorit imediat, deşi amândoi erau săraci. Asta se 
petrecea în 1926. Stăteau cu chirie. În 1945 
apartamentul cumpărat cu greu le-a fost confiscat; în 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


locul lor s-a mutat un om al partidului. Ma 


pungi, iar eu, dată afară din facultate 
în Corala Patriarhiei, am fost protej 
Iustinian Marina când Securitatea a vru 
dea afară. Îl trimitea pe Bartolomeu Ani 


“ul ne aducă alimente: zahăr, ulei, 


PNI făină, orez. 


Familiile deţinuţilor politici erau 
erau îndepărtate din societate pe cât se putea 


Să 


a 
cj 


soției izvorăsc mir au făcut mare vâlvă, dar ni 
i] cunosc prea multe detalii. 


DI. DEMOSTENE POPA, ginerele lui 
Radu Gyr, exclamă: 

- Eu i-am dezgropat! Asta s-a datorat însă 
părintelui lustin Pârvu care a ținut să pună 
osemintele camaradului său de idealuri şi de 
închisoare în mănăstirea ciitorită de el, alături 
de cele altor îndelung pătimitori în temniţa de 
la Aiud. Părintele Teofan a participat la 
deshumare şi am dus împreună la Petru Vodă 
oasele înfăşurate în pânză. Părintele le-a. priviţ 
îndelung, le-a sărutat şi binecuvântat. A dus câteva 
în biserica mănăstirii, iar restul le-a pus într-un 
mormânt amenajat în curte. După un timp a observat 
că osemintele păstrate izvorau mir! Şi ale lui socru- 
meu, şi ale soacră-mii! Ca atare le-a ţinut mai 
departe în biserică. 

D-na Simona Popa completează: 

- Erau îngropaţi împreună şi n-am vrut săi 
despart. Pentru că, aşa cum spune tata în poezia 
"Ad uxorem”, dacă n-a putut nimeni să-i despartă în 
timpul vieţii, nu trebuia să facă asta nimeni nici după 
moarte: "Am fost cândva o cetină-amândoi 
şi amândoi un singur conifer. 

Ne-au frânt vântoase, grindine şi ploi. 
Azi alte crengi cresc dincolo de noi, 
dar rădăcina ne-a rămas în cer." 

Am scris poezia asta pe cruce... 


DI. Demostene Popa continuă: 


- Erau la Belu catolic alături de fam. Marcu, * 


verişoara (ortodoxă) a lui Radu Gyr şi sotul ei, 
catolic. Pentru înhumarea aici a dat aprobare 
monseniorul Ghika. Mormântul -avea la căpătâi o 
carte de marmură inscripționată cu ultima lui poezie, 
"Piramidă”. 


- D-nă Popa, cum vă simnțiţi ştiind că sunteți fiica 
unui sfânt? Sunteţi copleşită, probabil. 


Mă priveşte cu ochii albastru-fumuriu, gânditoare: 

- Pentru mine era sfânt dinainte de dezgroparea 
osemintelor. Ştiţi că a refuzat să plece din țară în 
1944 pentru că nu putea să ne părăsească pe mine 
şi pe mama? Ştia ce va urma: că vor veni comuniştii 
că va fi închis, poate omorât. Şi nu a plecat pentru 
că nu vroia să ne lase pe noi singure. L-a aşteplal 
vreo două zile o maşină la scară: un ofiţer prieten» 
Jipa, pleca definitiv din țară şi vroia să-l ia şi pe el: 

- Da, a fost exact prototipul legionarului Ia 
de Căpitan... Să fiu sinceră, n-am fost. foarte 
surprinsă când am aflat că are moaşte care izvorăsc 
mir. A pătimit în închisoare 16 ani numai Xa 
comunişti, iar poezia lui este în mod Clar Iul 
inspiraţie divină! Î] receptează la fel şi intelecluă i 
şi țăranul. Şi cine poate explica cum a reuşit 7 
creeze sute de strofe fără creion şi fără na 
Cum le-a memorat?! E ceva peste puterile omenes 


- Ştiţi poezia "Întrebare"? intervine d. Demostenă 
Popa. Autorul întreabă "Tu eşti?” şi cărţile, 
şi spada, şi iubita, dar îi răspunde o umbră 


= 39 legionari ; 
ândrie poate neaşteptată la cel care avea să devină sf S 


citesc mereu. Inimii legionare îi sunt foarte dragi în 3 


"Noi n-am avut tinereţe”, "Mormântul Căpitanului”, "Manifest" (cunoscută sub titlul “Ridică-te, Gheorghe, fidică-tg 


Pecia| 


licenţiată în Litere, a trăit din confecționarea i 
şi intrată 
ată de 
isă mă 
ania să 
AA Ne-a ajutat mult în acea perioadă îngrozitoare. 
tigmatizate, 


- Ştiu... Deshumarea lui Radu Gyr în 2073 : 
şi descoperirea faptului că osemintele luj Şi ale 


2380 


zi) 


3 


E 


3 


si-a 


albă: "Sunt"! Era lisus! Extraordinară! 
Rezumă tot rostul vieţii 


- Aveţi dreptate, e foarte frumoasă 
Dar toate sunt, există vreuna... urâtă??! 
Este considerat cel mai mare poet după Eminescu! 
"Noi n-am strâns medalii din soare, 
Ci noaptea-am cules, pe tăcute, 
Stropi negri şi grei în ulcioare, 
Prelinşi de pe cruci nevăzute. 
Mereu şchiopătând prin dezastre, 
Mereu cu osânda pe frunte, 
Credeam că tot spini sunt şi-n astre 
Şi-n lună tot temnițe crunte. 


Ce vânt secetos şi fierbinte 

Ne-a frânt orice aripi răzlețe? 

Căzuţi în genunchi pe morminte, 

Noi n-am avut tinereţe!” 

N-a avut tinereţe, dar are veşnicia! 


- Aşa e... Calvarul lui a durat 26 de ani: a 
început în 1938, când a fost închis de Carol al |l-lea 
ca membru al elitei legionare, a continuat cu frontul 
Şi închisoarea comunistă şi s-a sfârşit (să zicem!) în 
1964, când a fost eliberat de la Aiud. A fost închis, 


cu intermitențe, de la vârsta de 33 de ani până la 58 
de ani. 


- Avei idee cum a scăpat din masacrul din 
noaptea de 21/22 sept. 1939? 


- Din păcate, nu... Am fost la CNSAS timp de 
patru luni zi de zi, câte 4-5 ore pe zi şi am parcurs 
42.000 de pagini şi tot nu ştiu totul! Şi mi-au trezit 
amintiri urâte: percheziţiile... 


- După ieşirea din puşcăria comunistă apare în 
toate pozele cu ochelari de soare. De ce? 


- Erau de vedere, nu de soare. Aşa par în poze 
din cauza luminii. Avea miopie forte şi lentile extrem 
de groase care luceau ciudat. 


- Apropos de ochelari: se spune că Radu Gyr a 
fost oprit pe stradă de o ceată de indivizi îmbrăcaţi în 
cămaşă verde care au vrut să-l bată, incitați de 
ochelarii lui. "Uite jidanul!” au strigat când l-au văzut 
şi s-au repezit la el. Radu Gyr s-a prezentat şi le-a 
recitat "Sfântă tinerețe legionară” pentru a le dovedi 
că nu era jidan! Asta se. întâmpla prin.toamna lui. 
1940. Aveţi idee, e adevărat? 


- Am auzit şi eu asta. Şi de la oameni serioşi; mai 
mulți, nu unul. Nu cred că e poveste. 


S-a născut la Câmpulung-Muscel pe 2 martie 
1905. La 14 ani a scris poemul istoric “În munți” 
care a fost pus în scenă la Teatrul Naţional din 
Craiova (1919). 

În timpul liceului şi-a luat pseudonimul GRUI 
de la Dealul Gruiului din Craiova (unde a 
locuit o perioadă), care în timp a devenit GYR, 
formă sub care s-a consacrat în literatură. j 

La 21 de ani a debutat cu volumul de poeme 
“Linişti de schituri care s-a bucurat de o mare 
apreciere, atât în rândul publicului, cât şi al critici 
româneşti. Licenţiat al Facultăţii de Litere. şi 
Filosofie din Bucureşti, doctor în Litere, E 
conferenţiar la Facultatea de Litere din[ă 
Bucureşti, colaborator statornic la Universul [i 
literar şi apoi la alte 
naționalistă: Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă- 
Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista 
Dobrogeană, Cuvântul, Buna. Vestire, Cuvântul 


Studențesc etc. A publicat numeroase poezii, fiind 
un poet apreciat, laureat al mai multor premii 
ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale 
Academiei Române. 

A aderat la Mişcarea Legiohară de timpuriu 
(1932), gradul de comandant legionar şi funcţia de 
şef al regiunii Oltenia demonstrând aprecierea de 
care s-a bucurat din partea Căpitanului. A participat 
la taberele de muncă legionară, printre care şi la cea 
condusă de Căpitan, la Carmen Sylva, cărând pietre 
din mare alături de el, iar colaborarea perfectă dintre 
Radu Gyr şi compozitorul Nelu Mânzatu a dat 
naştere nemuritoarelor cântece legionare. 

“Eram. copleşit, aproape înspăimântat de forța 

de penetraţie a. imaginilor poetice ale lui Gyr, 
suprapuse —pe. propria-mi muzică” avea să 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


reviste de formație [ia 


Dl. Demostene Popa intervine: 

- Revenind la creaţia lui, eu cred totuşi că poezia 
"Manifest” e cea mai valoroasă pentru că: era să-l 
coste viața! 

În 1945 fusese condamnat de Tribunalul 
Poporului în lotul ziariştilor, 14 la număr, pentru 
activitate publicistică, la 12 ani detenţie şi 
confiscarea totală a averii, alături de Nichifor 
Crainic, Pamfil Şeicaru ("Curentul"), Stelian Popescu 
('Universul”), .llie Rădulescu ("Porunca vremii”) etc. 
Acuzator public: Alexandra Sidorovici, soția lui Silviu 
Brucan. Tot ea avea s-o dea afară din facultate pe 
fiica lui care era studentă la Geologie în anul |l. 

Socru-meu a fost eliberat în 1956, dar pentru 
scurt timp, pentru că în iunie 1958 a fost din nou 
arestat şi condamnat la pedeapsa capitală, 
comutată în 25 de ani de muncă silnică şi 
confiscarea averii, conform Codului Penal, pentru 
“instigare la insurecție armată” (?!!), capăt de 
acuzare fiind poezia "Manifest". N-au avut ce să 
mai confişte şi a doua oară... 

În 2012 a fost reabilitat definitiv pentru această 
condamnare. 


- Cred că d. Popa are dreptate cu valoarea 
poeziei "Manifest". Cert este că are notorietatea cea 
mai mare printre tinerii de azi. Dar de poezia 
"Legionarul” aţi auzit? 


- Nu, răspund ambii soți. 


- E necunoscută multora. Am găsit-o întâmplător 
într-o arhivă. A fost publicată în Revista Fundațiilor 
Regale nr. 11 din nov. 1940, al cărei redactor-şef era 
atunci Camil Petrescu, şi am publicat-o şi noi în ziar, 
în urmă cu 11 ani. O vom re-publica. (pag. 10) 


- Aşteptăm cu interes! 


- Spuneți-mi, vă rog, oamenii v-au tratat în vreun 
fel anume când aflau că sunteți fiica lui Radu Gyr? 


- Da... Unii foşti deţinuţi politici îmi pupau mâinile! 
Am fost mereu invitată la conferințe despre tata, 
simpozioane şi spectacole cu poeziile lui. lar pe mine 
m-au tratat ca pe prelungirea lui în viața de aici. Mulţi 
mi-au spus că, pe lângă rugăciune, poezia lui Gyr a 
legat suflet de suflet, era pentru ei haină, hrană şi 
căldură. Toţi l-au iubit. 

Şi evreii ar trebui să-l iubească: el a înființat 
Teatrul Baraşeum în-1940,-când-a- fost director al 
teatrelor şi când evreii erau cică foarte prigoniţi. Este 
de subliniat că teatrul a ființat în toată perioada 
guvernării. antonesciene. A fost singurul teatru 


kk 


REPERE BIOGRAFICE RADU GYR (RADU ŞTEFAN DEMETRESCU) 
1905 - 2015 


Radu Gyr (în centru) în cămaşă verde 


mărturisească în exil, peste jumătate de secol, Nelu 
Mânzatu în cartea de memorii “Cum am compus 
cântecele legionare”. 


A fost numit de Căpitan deputat de Muscel şi. 


Vâlcea pe listele Partidului "Totul Pentru Țară” în 
1937, la ultimele alegeri libere dinaintea instaurării 
celor trei dictaturi succesive (carlistă, antonesciană 
şi comunistă). pi 

Închis în timpul marii prigoane antilegionare din 
1938, alături de ceilalţi fruntaşi ai Mişcării, a fost unul 
dintre puținii supraviețuitori ai masacrului elitei. 

A fost director general al teatrelor în perioada 
sept. 1940 - ian. 1941, luând, în această calitate, 
iniţiativa înființării Teatrului Evreiesc Baraşeum. 


evreiesc din țările Europei din acea 
perioadă. Şi-a început activitatea la 1 
martie 1941 cu revista "Ce faci astă 
seară?” şi funcţionează şi azi 

Tot atunci directorul general al teatrelor a fost 
condamnat la 12 ani închisoare corecțională pentru 
"rebeliune": vorbise în favoarea Mişcării de la o 
tribună amenajată la Palatul Telefoanelor în acele 
zile tulburi, 19 — 21 ian. 1941, după destituirea gen. 
Petrovicescu,. 

A fost apoi trimis pe front în linia | pentru 
“reabilitare”. Prin moarte. Aici şi-a pierdut parţial 
vederea, motiv pentru care a fost reformat. A fost 
trimis acasă însoțit de un soldat care i-a mărturisit că 
avea misiune să-l omoare! 

În 1943, în urma fugii lui Horia Sima în Italia, a 
fost din nou arestat şi internat în lagărul de la Târgu 
Jiu. A urmat apoi închisoarea comunistă... 


- Dvs, când aţi aflat de legionari? 


- De mică. Aveam şase ani când l-au arestat 
prima oară şi treizeci şi trei când l-au eliberat 
definitiv. Ştiam de ce era închis. L-am vizitat 
împreună cu mama începând din 1938. La Aiud n- 
am mai fost lăsate, abia prin 1962-1963 s-au permis 
vizitele. E 


- lar eu ştiam cu cine mă însor! spune râzând dl. 
Demostene Popa. Sunt fiu de preot anticomunist. 
Tata era prieten cu părintele Stăniloaie. Ce izbucnire 
de bucurie a avut când a aflat cu cine mă însurasem: 
"No, vino, fătul meu, să te țuc! Sunt mândru că 
tocmai un fecior de popă din Ardeal a luat-o de 
nevastă pe fata lui Radu Gyr!”. Am vorbit doi ani 
până să ne căsătorim, asta se petrecea în 1967; ne- 
am cunoscut în Corala Patriarhală, domnişoara 
cânta ca mezzosoprană, iar eu ca tenor. 


- Aţi pornit cu ocrotirea Bisericii şi sunteţi nişte 
oameni  împliniţi  sufleteşte, o familie frumoasă, 
demnă de Radu Gyr. Ce vă doriţi în momentul de 
față? 


- Sănătate, în primul rând! Şi să reuşim să-i 
edităm opera completă, inclusiv volumele din 
perioada interbelică: "Plânge  Strâmbă-Lemne', 
"Corabia cu tufănici” etc. 


- Abia aşteptăm să le vedem în librării! 


Vă mulțumim!! 
Miooleta Codu 


În 1941 a fost din nou închis, apoi a luptat în 
prima linie a frontului, ca să se "reabiliteze”, fiind 
grav rănit la ochi. 

În 1945 a fost condamnat la 12 ani 
| închisoare în lotul ziariştilor. Revenit acasă în 
|| 1956, după doi ani a fost din nou arestat şi 
[| condamnat la moarte pentru poezia Manifest 
(Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, loane!), dar i s-a 
comutat sentința la închisoare, fiind eliberat în 
î] 1963 de la Aiud, impreună cu ceilalţi deţinuţi 
| politici. 

S-a stins din viață la 29 aprilie 1975, în 
Săptămâna Mare, la vârsta de 70 de ani, aflat 
încă în plină forță creatoare, dovadă ultimele 
“| poezii. Moaştele sale odihnesc la mănăstirea 
Petru Vodă Neamţ. 


OPERA: 

- volume de versuri: Linişti de schituri (1924), 
Plânge Strâmbă-Lemne ( 1927). Cerbul de lumină 
(1928); Stele pentru leagăn (1936); Cununi uscate 
(1938); Corabia cu tufănici (1939); Poeme de război 
(1942); Balade (1943); 

- conferințe: Făuritorii unui ideal (Societatea Tinerimii 
Române, 1932); Curcubee şi florete; Studenţimea şi 
idealul spiritual; "Femeia şi eroismul spiritual” (Craiova, 
1935). 

- postume: Sângele temniței, Balade (1993); Stigmate 
(1993), Poezia orală (1994) - Ed. Marineasa, Timişoara, 
reeditate la "Lucman”; Anotimpul umbrelor (1993); Ultimele 
poeme (1994); Pragul de piatră” (1998), Cununi uscate * 
Stele pentru leagăn (1999) - Ed. "Vremea”, Bucureşti; Era 
o casă albă (1998); Calendarul meu (2001) — Ed. "Ex 
Ponto", Constanţa; Crucea din stepă ("Lucman”, 2012). 


Pag. 5 


Air 


E INTERZIS SĂ RÂZI 


- Cazul Dieudonn& M'bala M'bala - 


Dieudonne 
M'bala M'bala este 
ji un om de culoare. 
Strămoşii săi vânau 
în savanele Africii 
(Camerun), se 
închinau la idoli şi-şi 
imaginau că spiritele 


rudelor decedate 
mişună nevăzute 
printre tufişuri. O 


bună parte din timpul 
lor dansau până la 
“| epuizare şi nu e de 
; mirare că acest 
pa negru cu pa 

franțuzesc declara: Ş st E 

"In ce priveşte jazzul, el este pentru mine cea mai 
frumoasă rugăciune ce ne-a fost oferită de spiritul lui 
Homo Sapiens. El evocă în mine respirația pădurii şi 
larma animalelor et. 

Intrebat acest rafinat animator cum reuşeşte să- 
şi găsească gestica şi cuvintele cu care declanşa 
tunetele de hohote la TV sau în sălile de spectacol (a 
jucat şi cântat şi în trenuri şi autobuze), el a răspuns: 
"Graţie prezenței străbunilor mei şi jazzului”. - 

Aşadar, Dieudonne (cel: dăruit de Dumnezeu) 
face parte din „armata“ de negri africani care, 
după 1945, a realizat "cucerirea inversă“ cele 
întreprinse de trupele franceze în anii 1800. 
Plecați din colonii, miile de foşti sclavi s-au aşezat 
temeinic în Franța şi au acceptat să îndeplinească 
muncile cele mai istovitoare, cele mai lipsite de 
igienă. Gunoieri, desfundători de canale sau dejecții, 
servitori la oraşe şi pe la ferme, fiii şi fiicele lor au 
ajuns, cu timpul, şi pe băncile Sorbonei. 

Negrii din fostele colonii franceze s-au adaptat 


*multmai bine şi mai-uşor cu viața în metropolă decât . 


alţi cuceritori ai continentului nostru, ca de pildă 
arabii magrebieni (din Algeria, Maroc şi Tunisia). Şi 
aceştia au pornit de jos. Îi întâlnesc adesea pe aceşti 
bătrâni pensionari respectabili care au ridicat, în 
urmă cu 40-50 de ani, marile obiective industriale, 
ori au săpat galeriile RER-ului — trenul rapid ce 
străbate Parisul pe sub rețeaua de metrou şi leagă 
capitala de oraşele-satelit. Din păcate, însă, o mică 
parte — ce-i drept — dintre fiii şi nepoții acestora s-au 
lăsat prea uşor înşelați de doctrine islamice 
extremiste şi agresive. Şi, poate, aceşti cetățeni ai 
Franţei care agită azi drapelul «Isis» nu ar fi făcut-o 
dacă, însuşindu-şi spiritul raționalist tipic francez, şi- 
ar fi dat seama că sunt manipulați cu o perversă 
stăruință de organizaţii sioniste bine organizate al 
căror interes este menţinerea tensiunii şi a zâzaniei 
între mahomedani şi credincioşii altor religii. 

În spatele a aproape toate actele teroriste comise 
de islamici în Europa şi America se află provocarea 
ignobilă a unor neis/amici care ştiu să profite de 
fanatismul religios al mahomedanilor tocmai pentru 
a-i discredita în fața. opiniei publice şi a împiedica 
constituirea statului palestinian ori întărirea militară a 
statelor arabe din Orientul Mijlociu. Aşa s-a întâmplat 
în 11 septembrie 2001, cu turnurile gemene World 
Trade Center din New York, la fel cu mascarada de 
după crima de la Charlie Hebdo (în interesul 
electoral al lui Netanyahu şi al socialiştilor francezi). 

Dar, revenind la negrii din Franţa, majoritatea 
covârşitoare contribuie zi de zi la stabilitatea 
economică şi prestigiul noii lor patrii. Să ne întrebăm 
ce ar deveni sportul francez fără cetăţenii săi de 
culoare: echipa de fotbal, de pildă, unde nu sunt 
decât 3-4 jucători de rasă albă... Armata franceză 
cu „soldaţii ei de ciocolată"? 

Scriind aceste rânduri îmi vine în minte un 
coleguț negru al nepotului meu, un oarecare 
Bossasso, şcolar şi el într-a II-a elementară la 
Antony (orăşel satelit al Parisului). 

Încercând să explice cât de viteji au fost galii în 
lupta împotriva legiunilor lui luliu Cezar, omuleţul 
negru a rostit cu mândrie: "Strămoşii noştri gali erau 

ă foarte viteji. Cu alte cuvinte, şi el se trăgea 
tot din galii lui Vercingetorix care, pasămite, 


Pag. 6 


ar fi trăit în pădurile africane, de vreme ce piticul „de 
culoare“ era „pui de gal". 

Sunt sigur că, dacă Dieudonne M'Bala MBala ar 
fi „pescuit“ o asemenea perlă, ar fi spus-o cu atâta 
farmec încât sala de spectacol s-ar fi cutremurat de 
hohote. 


Aşadar, omul nostru, artist înnăscut, a reuşit 
ca, în ultimii 20 de ani, să se impună în exigenta 
lume franceză a umorului, să strângă în jurul lui 
mii şi mii de ascultători-admiratori cu o serie de 
spectacole „single“ — one-man-show — scrise şi puse 
în scenă de el însuşi. Printre acestea: Tout seul 
(1997), Pardon Judas (2000), Cocorico (2002), Le 
divorce de Patrick (2003), Mes excuses (2004), Jai 
fait I'con (Am făcut-o pe nebunul, 2008), Mahmoud 
(2010), Rendez nous Jesus (2011), Foxtrot (2012) 
şi...  BUUUN... "Le mur” ("Zidul'), 2013, 
spectacol interzis de autorităţile statului aflat sub 
deviza: liberte, egalite, fraternite. 

De aici începe derularea unui spectacol atât 
de absurd încât, dacă ar mai fi trăit, Eugen 
lonescu ar fi fost gelos pe di Alain Jakubowicz, 
cel care l-a inițiat. 

DI A. Jakubowicz este şi în 
preşedintele "Ligii Internaţionale 
Rasismului şi Antisemitismului” (licra). 

Dumnealui i s-a năzărit că un anumit gest pe 
care-l foloseşte uneori comedianul, şi anume un soi 
de salut cu brațul în jos şi palma desfăcută (unul 
dintre avocaţii săi îl execută pe coperta cărții 
"INTERDIT DE 
RIRE') ar fi — nici 


mai mult, nici mai 
puțin — clar (!) un INTERDIT DE RIRE 
salut nazist A 
inversat şi, deci, 
"camuflat“, o 
adevărată sfidare: 
la adresa 
victimelor... 
holocaustului! 
Această "nucă-n 
perete" devine delir 
de tip psihiatric la 
cel pus să vegheze 


prezent 
contra 


DAVID DE STEFANO SANJAY MIRABEAU 


la securitatea PAR SES AVOCATS 
„Poporului ales” şi, PRUFACE A DILUDONNE 
mai ales, la 


mişculaţiile pe care 
acesta le practică. 

În ziua de 9 septembrie 2013, musiu Jakubowicz 
se adresează ministrului apărării, Jean-Yves Le 
Drian, şi lui Manuel Valls, pe atunci ministru de 
interne, în prezent primul ministru al Franţei. 

Musiu Jakubowicz protesta vehement şi cerea 
pedepsirea aspră a doi simpli soldați francezi 
care apăreau în fotografia dintr-un ziar păzind 
integritatea unei sinagogi. 

Părea că, aşa cum ținea mâna în jos unul dintre 
ostaşi, ar fi executat „salutul nazist inversat“, sfidarea 
la adresa victimelor holocaustului, Cu alte cuvinte, 
s-ar fi solidarizat cu "banditul rasist şi antisemit“ 
Dieudonne M'Bala M'Bala. 

Jakubowitz cerea o amplă anchetă pentru 
descoperirea identităţii acelui soldat francez şi 
aducerea lui în fața unui tribunal militar. EI scria:: 

"Suntem cu atât mai îngrijoraţi de faptul că am 
găsit cu această ocazie şi alte clişee cu soldaţi 
francezi executând acelaşi gest cu caracter 
antisemit... Cerem; de asemenea, ca să se ia toate 
măsurile necesare pentru ca să înceteze aceste 
comportamente antisemite profund incompatibile 
cu valorile republicane desfăşurate de armata 
franceză”. 

Țac-Pac!” Bravos, națiune! Un oarecare mozaic 
cere, cu o neruşinare antologică, ca doi miniştri 
francezi să epureze din întreaga armată (prima, ca 
forță, în UE) pe cei care, în delirul său, îi socoteşte 
antisemiţi. 

Îi propunem d-lui Jakubowicz să-i includă în lista 
de epurări şi chemări în fața tribunalului militar şi pe 
soldaţii care-şi suflă nasul. 


întâmplător, în Berlin există o statuie 
ostaşului sovietic eliberator pe care, Sculptoruj 


N i | EA 
inconştient de gravitatea faptului, l-a făcut ZT 
degetele mâinii stângi răsfirate spre piedestal, 
ceea ce semnifică, desigur, salutul nazist 
inversat! (Imaginea de mai sus: Tiergarten, Berlin 
Memorialul soldatului sovietic care execută „salutul 
nazist inversat“, încă din 1945...! 

Staţi, staţi! Această piesă absurdă n-ar fi decât o . 
jucărie dramaturgică, dacă n-ar fi doar vârțul unui . 
iceberg care pluteşte pe o mare de nepăsare 
cetățenească franceză. 

De altfel, musiu Jakubowicz ţinteşte Ia fix. 

Spaniolul (catalanul) Manuel Valis, născut la 
Barcelona şi împământenit în țara în care a deveni 
prim ministru, este total aservit intereselor 
europene ale lui Netanyahu. Căsătorit cu o pianistă 
evreică, pe care o adoră, Manuel Vals, un 
temperament sanguin-agresiv, ahtiat să ajungă în 
final preşedinte al Franţei, declara fără echivoc, în 17 
iulie 2011, la Radio Judaica Strasbourg: "Prin soția 
mea, eu sunt legat pentru totdeauna de 
comunitatea evreiască şi de Israel, deopotrivă!. 

Li, cum cel legat cu lanţul amorului de soția sa 
era ministru de interne, ce putea fi mai simplu 
decât să-i pui pumnul în gură ”rasistului şi 
antisemitului“: Dieudonne, cel care, într-adevăr, 
rostise un cuplet nevinovat, băşcălios, despre 
evreii parizieni. Un cuplet cum, de altfel, rostise ŞI 
despre alte „naţii şi obiceiuri“ care i se păruseră ai 
anacronice pentru extremismul şi exelusivismul 
religios. Numai că descendenţii bătrânului. Moise 
erau cadorisiți de Jehova cu o imunitate de care Nici 
un popor din lume n-avea dreptul să beneficieze. 

De altfel, „băieții“ (macabeii) ştiau cum să alace 
astfel încât să nu pară că procesele care au urmat 
ar avea un substrat politic, ci unul financiar. 

Dieudonne şi soția sa au fost plasați în arest 
comedianul fiind târât prin tribunale ca „debitor 
fiscal“. 

S Până la urmă, avocații lui, David de Stefano — 
fiscalist al baroului parizian şi Sanjay Mirabeât, 
penalist al aceluiaşi barou - au reuşit Să 
demonteze plasa de acuzații mincinoase. i 

A rămas însă "să-l lucreze“ o şleahtă de „coleg 
comedieni' invidioşi, care urlă şi acum în cor € 
"Dieudonne nu are haz". Şi, cum omul de culoare 
continuă să adune mii de spectatori, inamicii să! 2 
duc la sinagogă să se roage ca Jehova să le « E 
inspiraţie în lupta cu „satana“ neagră şi antisemilă' i 

Pe Dieudonns acest şir de persecuții l-a UL: 
mai ales că el considera că suprema fericire consi 
în a râde şi în a se bucura. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2045 


"Când oamenii prea serioşi [ca să 
nu le spună altfel - n n.] au ca scop 
cenzurarea râsului, înseamnă că ei 


au ca scop să provoace război, 
afirma artistul la unul din procesele sale 


Intreaga poveste cu Dieudonne ar părea a fi un 
caz particular, dacă n-ar fi — cum am spus — un vârf 
de iceberg. 

In ultimii ani în mai multe țări europene cu 
cultură model (Franța, Germania, Italia, Spania 
ş.a.) s-a declanşat o ofensivă demenţială în a-i 
şterge din memoria generaţiilor viitoare pe toți 
acei artişti, scriitori, mari politicieni creatori de 
drept internaţional, savanţi cu premiul Nobel care au 
viețuit în secolele trecute şi care au rostit vreo 
"vorbuliță“, cât ar fi ea de nevinovată. care să 
conteste că tot ce a făcut poporul "alesii a fost "o 
operă minunată“. 

Am ramas şocat, de pildă, când am aflat că, tacit 
autoritățile franceze epurează şi cenzurează în 
învățământul medical numele unor compatrioți 
celebri cum este Alexis Carrel — laureat Nobel în 
1912, pionier al grefelor de țesuturi şi organe, cel 
care a inventat metodele de sutură ale vaselor de 
sânge din microchirurgia creierului şi a inimii. În 
ianuarie am aflat şi de scoaterea de pe firma unui 
mare spital parizian a fiziologului de renume mondial 
Charles Richet, laureat Nobel în 1913 pentru 
descoperirea alergiei şi anafilaxiei. 


De curând a început să se arunce cu noroi şi 
în savanți născuţi în anii 1700, precum naturalistul 
Georges Cuvier (1769-1832), biologul curţii lui 
Napoleon Bonaparte, creatorul anatomiei comparate 
şi al paleobiologiei (cel cu "daţi-mi un os scos din 
pământ şi eu voi descrie cum arăta animalul care a 
trăit în urmă cu milioane de ani). 

Păcatul lor: toți şi-ar fi permis ”o vorbuliță” 
"antisemită“, iar bietul Cuvier, "un exces de 
misticism creştin“. Ce e asta, fraţilor? O vânătoare 
de vrăjitoare? 

Păi atunci avem şi noi o propunere, pe cât de 
justă, pe atât de concretă: să se desființeze de 
urgenţă toate closetele publice (vespasienele) din 
Europa, deoarece primele asemenea closete au fost 
construite în anii 70-79 după Hristos, la ordinul 
„odiosului“ împărat roman Vespasian, care a avut 
obrăznicia să reprime o răscoală iudaică în 
lerusalimul antic (şi, evident, pentru crima asta a 
folosit legionari). 

Aşadar, ce este asta? 

Din partea celor care nu mai contenesc să se 
vaite şi să acuze, o crasă neruşinare. În Franța nu 
există discriminare etnică. Dimpotrivă, evreii ocupă 
funcţii cheie în partidul socialist şi cel al lui Sarkozy, 
țin în mână presa scrisă şi TV-ul, intervin dur în 
programa analitică a şcolilor. Din partea preşedinţiei 
şi guvernului socialist actual nu se aşteaptă decât 
aservire umilă față de interesele europene ale lui 
Netanyahu, o veritabilă sinucidere morală. 


kk 


Şi când te gândeşti că în timpul 
"revoluţiei roşii“ din Parisul anului 
1968, tot un evreu, Daniel Marc Cohn- 
Bendit, îi.imita pe Lenin şi Mao, 
dispunând ridicarea de baricade pe marile bulevarde 
ale metropolei şi punând foc clădirilor istorice (am 
fost martor ocular). Pe atunci acest Bendit (citeşte 
"bandit”) "inventase“ şi un slogan: "II est interdit 
d'interdire“ (E interzis să interzic!” — la origine o 
butadă lansată de Jean Yanne) 

Ce s-a ales din cuvântul ”liber“, din "libertatea 
de opinie“ cu care Franţa se mândrea în trecut? 

lar pentru cei care nu ştiu unde se află în prezent 


Daniel Marc Cohn-Bendit, precizăm că fostul 
anarhist periculos ocupă un fotoliu în 
Parlamentul European, din 2004, din partea 


Germaniei pe listele partidului verzilor. Actualmente 
este co-preşedinte al Grupului Verzilor — Alianţa 
Liberă Europeană din Parlamentul European. 

În ce ne priveşte pe noi, românii, trebuie să fim 
foarte atenţi. Pentru bani şi diferite avantaje, avem 
destule cozi de topor gata să primească, gudurându- 
se, ordine de suprimare a libertăţii de opinie (Senatul 
a şi făcut-o) de la tovarăşii lui monsieur Wiesel. 


profesor doctor, laureat UNESCO 
Paris, aprilie 2015 


ROMÂNII, "CONTRAREVOLUȚIONARI”! 


După 1990 pe Internet a prins să circule 
un text care efectiv deplânge existența 
noastră şi cere imperativ dispariția românilor 
din istorie. Pieirea lor!... : 

Textul nu a fost scris de un ungur sau de un|i 
gazetar năimit de Budapesta, ci de unul dintre 
cei patru "geniali ai omenirii”: Marx, Engels, 
Lenin şi Stalin... A 

În copilăria mea am auzit prima oară cuvântul 
"geniu" rostit cu adresă la cei patru corifei ai 
comunismului, ai revoluției mondiale. Am 
întrebat ce este ăla şi mi s-a răspuns că geniul 
este un om care prevede viitorul!... Definiţia 
aceea mi se pare azi extrem de potrivită pentru | 
cel care a scris despre noi, românii, următoarele: 

“Românii sunt un popor fără istorie, destinaţi 
să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt 
suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor 


rămâne astfel până la extirparea sau pierderea 
caracterului lor naţional, la fel cum propria lor 
existență, în general, reprezintă prin ea însăşi un 
protest contra unei mărețe revoluţii . istorice. 
Dispariţia lor de pe fața pământului va fi un pas 
înainte." 

Autorul acestei însemnări este însuşi "marele" 
Engels. Friederich Engels! 

Mai marele său, Karl Marx, nu s-a lăsat mai 
prejos şi a spus şi el ceva definitiv despre noi: 

“Nu există nici un fel de justificare de a se permite 
unor naţii primitive de a continua să existe, din 
moment ce nu vor fi niciodată în stare să 
înțeleagă misiunea istorică a socialismului. 
Polonezii, valahii (românii), sârbii si ruşii nu vor fi 
niciodată capabili să iasă din epoca de piatră." - Karl 
Marx 

Nu ştiu care au fost motivele pentru care cei doi 
geniali ne-au judecat cu atâta asprime, pronunţând 
sentința capitală asupra unui popor întreg: Românul 
trebuie să piară!,.. Mă întreb cu ce i-am supărat aşa 
de tare pe amândoi! 

Noi, românii, să fim declaraţi "suporteri fanatici ai 
contrarevoluției"?! 

Despre ce revoluţie putea să fie vorba, care 
revoluție a stârnit la români contrarevoluţia?!... 

Să fie vorba de reacţia românilor din Transilvania 
la aşa-zisa “revoluţie” maghiară din 1848? Era aşa 
de greu de înțeles jocul nesincer de-a revoluţia al 
acelor bozgori zănateci, care nu urmăreau decât 
pentru ei abolirea structurilor feudale, oprimante?! 
Erau atât de obtuzi genialii de nu şi-au dat 
seama?!... 

Însă, ce-i drept, după moartea celor două genii 
ale omenirii, în secolul următor, al XX-lea, s-a 
confirmat întocmai geniala lor previziune; românii 

iar aşa s-au purtat, ca nişte fanatici ai contra- 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Li o Pi 10 Ab 
Anticomunişti înaintea împuşcării la margine de drum 


„exploatatorilor”, împotriva autorităţilor, şi au 
intervenit cu maximă promptitudine, înăbuşind 
din faşă încercarea de a da un caracter 
internaţional, mondial, revoluţiei bolşevice din 
| Rusia! 

(b) În perioada interbelică Mişcarea 
Legionară a constituit primul şi, în fapt, singurul 
partid antibolşevic, de pe poziţie naționalistă şi 
creştină! 

Tot dintre legionari s-au ales şi participanții 
cei mai activi la rezistența anticomunistă din 
munţii României, fenomen fără pereche în tot 
lagărul comunist!... 

(c) Poziţia lui Panait Istrati faţă de URSS ne 
singularizează pe noi, românii, şi la acest nivel, 
al intelectualităţii de stânga! În vreme ce tot 
Occidentul, în frunte cu mari scriitori ca Louis 
Aragon sau Henri Barbusse, s-a lăsat ademenit 


şi cumpărat (sic!) de Moscova, Panait Istrati a 
demascat minciuna sovietică, atrăgându-şi 


revoluției! Au dat piept cub 
"furtuna revoluției 
mondiale” şi i s-au opus, n- 
au fost "niciodată în stare 
să înțeleagă misiunea 
istorică a socialismului”! 

Rămâi mut de admiraţie 
când constaţi că genialii au 
ştiut dinainte cu câteva 
decenii cât de criminal se vor 
purta românii față de idealurile revoluției mondiale. 

Chiar s-au dovedit românii a fi buturuga mică, 
mică, dar vioaie, care va răsturna carul mapamondial 
al comunismului a tot biruitor!! De unde au ştiut asta 
Marx şi Engels?! 

Să ne aducem aminte în ce a constat prestația 
anticomunistă a românilor în istoria ultimilor 100 
de ani. Prestaţia fără pereche a românilor pe frontul 
antibolşevic, anti-cominternist! Contra-revoluționar! 

(a) În partea aceasta a Europei, românii sunt 
singurul popor care nu s-a alăturat revoluției 
bolşevice din Rusia! 

Propaganda care anunța şi susținea "furtuna 
revoluţiei mondiale”, care a avut aşa de mare succes 
la ruşi, la germani, în toată Austro-Ungaria, şi mai 
ales la soldaţii şi militarii aflaţi de o parte şi alta a 
frontului de Est, la români, la soldaţii români şi la 
țăranii români, la români, în general, propaganda 
bolşevică, ateistă şi antimonarhică, nu a avut nici 
un succes! i 

Dimpotrivă, românii au stat stavilă şi au 
neutralizat avântul revoluționar” din Ungaria lui 
Bela Khun, al tovarăşilor săi de idei de la Viena şi 
Praga. Singure trupele româneşti din Austria nu au 
dezertat, nu au întors armele împotriva 


mânia proletară a confraţilor, aflaţi toţi pe lista celor 


| stipendiați de NKVDI... 


(d) În mod cu totul semnificativ, la Bucureşti, 
pentru prima oară în lume, a fost dată jos, cu 
huiduieli şi fluierături, statuia marelui Lenin. Spre 
disperarea "emanaţilor revoluţiei”. Nu fusese: de 
nimeni pre-meditat acest gest care a trezit la realitate 
planeta întreagă. Strada şi-a spus cuvântul, 
mulțimea anonimă care a dat caracter anticomunist 
evenimentelor din România! lar după pilda 
României, cele petrecute în Europa de Est au 
căpătat această tentă finală, anticomunistă, abia 
după Piaţa Universităţii! 

Se dovedeşte astfel că Engels şi Marx au avut 
mare dreptate când au scris despre români 
măgulitoarele texte mai sus citate! Să fii contra- 
revoluționar într-o lume pe care revoluțiile, 
începând cu cea franceză, din 1789, au stricat-o 
atât de rău, este un lucru de cinste, de onoare, de 
glorie! Antibolşevismul românesc este un moment 
de excelenţă pe plan mondial în istoria noastră! 

Aşadar, românii nu au pierit în focul revoluţiei 
mondiale. Încă o dată nu au pierit! Ci, dimpotrivă, 
au stăvilit "furtuna revoluţiei”, i-au făcut opoziţie, aşa 
cum au prevăzut genialii, o opoziţie care, se prea 
poate, i-a fost fatală revoluției mondiale în varianta ei 
bolşevică, 

Să sperăm că noii variante a revoluției 
mondiale, revoluția corporatistă, va fi altcineva 
care să-i vină de hac, să nu cadă din nou 
măgăreața răspunderii planetare pe umerii 
românilor! Să mai facă şi alţii istorie!... Că noi ne- 


am săturat! 
Pag. 7 


>. Te 


. 


Oral 
FRAUDA DONĂRII DE ORGANE. (|) 


MOTTO: SE Pi 
"Esenţa prostiei nu este să nu ştii, ci să NU VREI să ştii... 


În România s-au prelevat anul trecut organe de la 113 oameni 
declarați în moarte cerebrală, un număr record de transplanturi efectuate 
într-o țară din Europa. 


Până de curând şi noi eram convinşi că donarea de organe este ceva 
bun, uman, de o moralitate impecabilă. 

Se face peste tot o reclamă insistentă pentru donarea de organe, căci 

disponibilitatea populaţiei a început să lase de dorit în ultima vreme, mai 


i reclame sunt menite să ne animeze să A 
ia altor oameni. Mai că începi să te fe săi 
iile organe după moarte!! 


Multe broşuri colorate şi 
punem organele la dispozit 


dacă vrei să-ți păstrezi proprii 

După moarte... EI, âl 
sunteți morți atunci can 
vreți să le donați! Sunteţi 


Ei, aici începe problema. In caz că nu Ştiaţi, nu 
d vi se extrag organele pe care eventual 
doar definiți ca morți. 


ales datorită scandalurilor cu transplantări frauduloase. 


Istoria industriei de transplantare 


ŞI intrăm direct în temă: problema majoră a , 
transplantului de organe este că de la un mort 
nu pot fi obținute organe transplantabile! 
Acele organe sunt la fel de moarte ca şi 
mortul. 

Organe vitale, care funcţionează, nu pot fi 
recoltate decât de la un om viu. 

Da, ați citit bine, toți aceşti oameni 
trăiesc încă, după toate legile biologice, 
atunci când li se extrag organele. Asta îi 
ucide în realitate. 

Parcă vă aud: "Nu pot să cred, nu e 
adevărat, pe cardul de donator scrie altceva!". 

Da, pe declaraţia respectivă scrie: 
"Subsemnatul(a) informat(ă)şi 
conştient(ă) asupra riscurilor 
transplantului de organe, țesuturi şi celule 
umane; în concordanță cu dispoziţiile legale în 
vigoare referitoare la prelevarea şi transplantul de 
organe, țesuturi şi celule umane, declar că sunt de 
acord cu înscrierea mea ca donator voluntar 
postmortem pentru următoarele organe, țesuturi şi 
celule: ...”. 

„Buba apare la definiţia de postmortem, cu alte 


3 


cuvinte ce se înțelege mai nou prin sintagma "după 


moarte”, adică acum intră în joc conceptul-joker de 
"moarte cerebrală”. 

Acesta datează din 1968, de când Comisia ad 
hoc de la Harvard Medical School a întocmit o 
lucrare. "ştiinţifică" (la comanda industriei medicale 
nou create, însăşi expresia "ad hoc” înseamnă 
“anume pentru acest scop"!) pentru a REDEFINI 
conceptul de moarte. 

La momentul acela existau două probleme 
acute. 

În primul rând, medicina “progresase” atât de 
mult încât transplantul de organe devenise 
posibil: prof. Christiaan Barnard făcuse deja primul 
transplant de inimă, care îi adusese renume mondial 
(nu mai conta că recipientul decedase la 18 zile 
după transplant!!). 

Ceea ce puţini ştiu: Barnard încălcase prin 
operaţia respectivă toate standardele şi legislaţiile 
medicale şi etice posibile, deci risca să fie acuzat de 
crimă. Concomitent, un alt medic fusese acuzat şi 
condamnat pe bună dreptate de crimă în Japonia 
pentru un transplant de la un "mort cerebral”... 

Ei bine, înainte ca pe Barnard să-l aştepte 
aceeaşi soartă, proaspăt solicitatul comitet de la 
Harvard a livrat exact la timp "expertiza" care 
impunea conceptul abstract de moarte cerebrală ca 
noua definiție a morţii şi recomanda ca moartea 
cerebrală să fie considerată moartea omului, oferind 
astfel peste noapte baza "legală" şi "etică" pentru ca 
pe viltor oamenilor să li se extragă pe viu organele. 

Cum de până atunci nimeni nu simţise nevoia să 
dea o nouă definiţie morţii?? Abia când s-au profilat 
la orizont câştigurile grase pentru industria 
farmaceutică şi a început să fie nevoie de organe vii 
şi proaspete pentru transplanturi, s-a inventat şi 
noua definiție. 

Ca atare, "moartea cerebrală” nu a apărut şi nu s- 
a dezvoltat prin aplicarea vreunei teorii sau metode 
ştiinţifice noi, comisia de la Harvard nu a stabilit dacă 
coma. ireversibilă era un criteriu adecvat pentru 
deces. . 

Membrii comisiei erau medici, teologi şi avocați. 

De aici se vede clar că nu era vorba de o 
chestiune medicală, ci de una juridică!! 


Pag. 8 


şi beneficiului 


Misiunea declarată a comisiei a fost să justifice 


cumva "moartea cerebrală” stabilită ca un nou 
criteriu al morţii, pentru a impune eutanasia mascată. 

Pe scurt, raportul a fost făcut ca să corespundă 
deja scopului şi concluziilor la care se ajunsese 
anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct în 
text: "Intenţia noastră principală este de a redefini 


"coma ireversibilă ca nou criteriu-al morții... (...] Criterii 


depăşite pentru a. defini “moartea pot duce la 
controverse în - obținerea 
transplantare”... 

Cu alte cuvinte, nu se făcuseră studii, nu a 
existat absolut nici o bază ştiinţifică pentru a 
susține ipoteza că moartea cerebrală ar fi 
moartea reală, dar era nevoie musai de criterii 
noi, utilitare, anticipatorii, pentru a redefini 
moartea cu scopul declarat al recoltării de 
organe; "Shah et al” au publicat în "J Med ethics” 
critica deschisă a noii "definiţii" ("ficţiune legală"), dar 
era profit de făcut, nu aveau ei timp de "mărunţişuri" 
ştiinţifice... 

Dr. Henry Beecher, preşedintele comitetului de la 
Harvard, a comunicat direct şi fără jenă adevărul 
despre raportul respectiv: 

“Există într-adevăr un potenţial salvator de vieţi în 
noua definiţie, care - când va fi acceptată - va duce 
la o. cantitate disponibilă mai mare de organe 
esenţiale în condiții. vitale, pentru transplantare, 
astfel vor putea fi salvate nenumărate vieţi acum 
pierdute inevitabil... 

La ce nivel alegem să numim moartea este o 
decizie arbitrară. Moartea inimii? Părul continuă să 
crească. Moartea creierului? Inima poate continua să 
bată. Este necesar să se aleagă un nivel la care 
creierul să nu mai funcţioneze. Este ideal să se 
aleagă un nivel la care, deşi creierul este mort, 
celelalte organe să mai poată fi folosite. Aceasta 
am încercat să clarificăm în ceea ce am numit 
noua definiție a morţii." - Henry K. Beecher and H. 
|. Dorr, “The New Definition of Death; Some 
Opposing Views," International Journal of. Clinical 
Pharmacology 5 (1971);120 

În al doilea rând, în 1968 mai exista şi altă 
problemă, care a fost şi ea "rezolvată" prin 
"expertiza" de la Harvard. Terapiile intensive - o 
ramură nouă a medicinei, dar care se dezvolta 
fulgerător - lăsau tot mai mulți pacienți într-o stare 
intermediară, între viață şi moarte. Oamenii 
respectivi vegetau uneori ani în şir fără a-şi mai 
recăpăta cunoştinţa, iar îngrijirea lor costa enorm de 
mulţi bani... Expertiza de la Harvard a "rezolvat" 
dintr-o lovitură şi statutul incert al unor astfel de 
pacienţi. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Şi astfel s-au creat premisele perfecte 
moartea era redefinită şi accelerată - marea 
industrie a transplantului de organe luase 
naştere! 

lar când spunem "industrie” ne referim 
nu numai la profiturile făcute prin vinderea 
organelor şi prin transplantarea lor, ci şi la 
miliardele câştigate cu medicamentele 
imunosupresive _ pe care  recipienții 


7 5] organelor sunt obligați să le ia o viață 


întreagă pentru ca organismul lor (care nu se 
lasă păcălit) să nu respingă organul proaspăt 
transplantat; medicamente  imunosupresive 
care de cele mai multe ori contribuie la 
i declanşarea de cancere la pacienţii 
transplantați. 

Nu mai insistăm aici şi pe aspectul subliniat 
într-un studiu publicat în "British Medical 
Journal” în 2000, conform căruia per total 
transplantarea unei inimi nu reduce riscul decesului, 
ba chiar dimpotrivă. 


Aspectele juridice în România 

Legea nr. 2 din ian. 1998 privind prelevarea şi 
transplantul de țesuturi şi organe umane spune aşa: 

Datele pe care trebuie să le conţină actul 


special, absenţa reflexelor fotomotor şi corneean). 

2. Absența ventilaţiei spontane, confirmată de 
testul de APNEE. 

3. Două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să 
ateste lipsa electrogenezei corticale. 

II. Cauza care a determinat moartea cerebrală 
trebuie să fie clar stabilită, 

III. Excluderea altor cauze reversibile care ar 
putea produce 'un tablou clinic şi un traseu EEG, 
asemănătoare cu cele din moartea cerebrală 
(hipotermia mai mică de 35YC, medicamente 
depresoare ale sistemului nervos central, 


hipotensiune arterială - presiune arterială medie mai 


mică de 55 mm Hg). 

IV. Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit 
de doi anestezişti reanimatori diferiți sau de un 
anestezist  reanimator şi un neurolog sau 
neurochirurg, prin două examinări repetate la un 
interval de 6 ore. 

Doar aşa, în treacăt, să menţionăm că în 
Germania se stipulează în protocolul de constatare a 
"morţii cerebrale" că intervalul minim trebuie să fie 
de 12 ore, ceea ce subliniază caracterul aleatoriu al 
întregii poveşti. 

După cum vedeți, din punct de vedere legal 
totul pare reglementat impecabil: nu se Po 
preleva organe decât când a fost stabilită "moartea 
cerebrală”. 

ŞI totuşi, ceea ce nu se precizează deloc în textul 
legii este CÂND este cazul sau când este VOIE să 
se constate această "moarte cerebrală”. AICI 
intervine autoritatea exclusivă de zeu a medicului: 
doar medicul are puterea şi autoritatea deplină de â 
proceda la constatarea morţii cerebrale, întru 
moment pe care îl alege doar el! 

„Medicului respectiv nu i se cere să îndeplinea 
nici un fel de criterii. 

Cu viața unui om în joc, el nu are nevoie 
decât să presupună că la un pacient va 


scă 


constatator: pi 

organelor pentru |, Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe | 
baza următoarelor criterii: Să 

1. Examen clinic: E 

- starea de comă profundă, flască, areactivă; 4 

- absența reflexelor de trunchi cerebral (în mod Ş 


| 
ă 


AI 
i 
i 


interveni moartea cerebrală în 2 - 3 
zile şi deja poate dispune stoparea 
medicamentației şi începerea testelor 
de constatare a morţii cerebrale: 
stoparea oricărui tratament necesar, 
ca să Nu se  "falsifice” rezultatele testelor de 
constatare a morții cerebrale 
De asemenea, medicul nu este obligat nici măcar 
să informeze familia pacientului despre ceea ce face, 
familia primeşte mai târziu doar rezultatele testului! 
se pare că legea care stipulează condițiile de 
cumpărare a unei case este mai bine reglementată şi 
acoperă mai multe drepturi ale individului decât 
legea care se ocupă cu extragerea de organe vitale 
din corpul pacienţilor lăsați la mâna deciziilor 
individuale ale medicilor. 

La orice operație cât de mică aveți de semnat un 
palot de documente despre riscuri (deh, dacă uită 
ceva riscă să fie dat în judecată), dar de un "mort 
cerebral” care să-şi dea în judecată doctorul nu prea 
s-a auzit; în plus, probabil că vreo 95% din 
aparţinători nu au habar despre diagnosticul de 
moarte cerebrală, deci medicul are autoritate 
supremă şi, ca întotdeauna, trebuie să-l ascultăm ca 
pe Dumnezeu! 

Legiuitorii “ nu au considerat necesar să 
definească această procedură astfel încât orice fel 
de abuz să fie imposibil, sau măcar să precizeze că 
aparținătorii unui pacient aflat în comă cerebrală 
trebuie să fie informați şi să-şi dea consimțământul 
scris pentru procedura de constatare a morţii 
cerebrale. Astfel i se permite medicului respectiv să 
decidă singur asupra vieții şi morţii pacienţilor! 

În mod normal un medic nu are voie nici măcar 
să-mi facă o injecție fără să se facă pasibil de 
pedeapsă (singura excepție fiind cazul când acea 
injecție mi-ar salva viața în mod explicit!). În schimb, 
are voie să-mi întocmească paşaportul pentru lumea 
cealaltă! 

Art. 22 din Constituţia României stabileşte că 
"Dreptul la viață, precum şi dreptul la integritate 
fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Şi 
atunci cum este posibil ca legea să acorde tacit unui 
medic autoritatea absolută de a decide dacă un om 
are dreptul să trăiască sau să moară? 

Să nu veniţi cu justificarea de carton că medicii 
nu vor să prelungească inutil suferința pacienţilor: 
păi dacă un "mort cerebral” este declarat "mort", de 
ce ar mai suferi?? 

În mod normal un medic poate să facă un singur 
lucru fără permisiunea unui pacient: să-i salveze 
viața. Or, la constatarea morţii cerebrale nu se pune 
problema de aşa ceva. 

Legea transplantului în Germania mai precizează, 
cu o ironie sinistră, că "moartea trebuie constatată 
după reguli corespunzătoare stadiului actual al 
ştiinţei medicale", în timp ce "moartea cerebrală 
trebuie constatată după reguli PROCEDURALE 
corespunzătoare stadiului actual al ştiinţei medicale”. 
Vedeţi ce diferență fină şi totuşi bogată în 
semnificaţii? 


Testăm sau ucidem? 


Testarea clinică în vederea diagnosticului de 
“moarte cerebrală” include, printre altele: 
"provocarea" corneei cu un obiect, înțeparea 
nărilor, iritarea gâtului cu un obiect, stimularea 
unei dureri pentru verificarea reflexelor, iritarea 
traheei printr-un cateter, apăsare fermă pe globul 
ocuar, turnat apă cu gheaţă în urechi. 

Pentru — confirmarea diagnosticului se . mai 
injectează uneori o substanță de contrast 
(angiografie), ceea ce la mulţi "donatori" aflaţi încă în 
viață duce la şoc anafilactic. 

Rețineţi cronologia evenimentelor: deşi e 
vorba doar de a testa DACĂ un pacient este mort 
Cerebral, deja el este înțepat în ochi, brutalizat cu 
ai cu gheaţă în urechi şi i se ia aerul minute în 
şir 

Testele pro forma de constatare a morții 
cerebrale testează doar reflexele provenite din 
trunchiul cerebral (pupilele, clipitul sau reflexul oculo- 
cefalic). 

Dar ce se întâmplă cu celelalte reflexe, care nu 
sunt declanşate din trunchiul cerebral, cum ar fi, de 
Exemplu, creşterea tensiunii? Tensiunea creşte 
intotdeauna vizibil atunci când "explantatorii” 
incep să spintece carnea cu fierăstrăul medical. 
Acest "reflex" este favoritul industriei farmaceutice 


când e vorba de betablockere, de alphablockere, de 
inhibitorii ACE, diuretice ş.a.m.d., şi brusc el nu mai 
contează?? 

Lăsând la o parte toate celelalte metode 
"Ştiinţifice" de testare, puteţi identifica cel mai uşor 
această constelație de fraudă mondială datorită 
faptului că unul din testele făcute în procedura de 
diagnosticare a morții cerebrale este practic o 
metodă sigură de a ucide un pacient aflat în 
comă cerebrală!! Este vorba de celebrul şi 
controversatul, de multe ori fatalul test de APNEE. 

Prof. Cicero Galli Coimbra M.D., Ph.D. Associate 
Professor, Departamentul de Neurologie şi 
Neurochirurgie al Universităţii Săo Paulo, explică 
extrem de clar cum; mulți dintre pacienţii aflaţi în 
comă "ireversibilă" ar fi putut supravieţui dacă nu ar 
fi fost supuşi la acest test de APNEE, singurul care 
este obligatoriu în toate țările în care se lucrează cu 
diagnosticul de "moarte cerebrală” şi care riscă să 
vatăme şi mai mult creierul. 

Să fie o coincidență că acest test, cel mai 
periculos, este singurul obligatoriu peste tot? 

Cum poate un medic, care a depus jurământul lui 
Hipocrate de A NU FACE RĂU, să aplice un 
asemenea test unui pacient cu traumă cerebrală, 
test care NU îi este de folos pacientului, ci este 
conceput cu singurul scop de a accelera 
constatarea  nou-definitei "morţi cerebrale”, 
pentru a recolta organele? 

Acest test se face prin oprirea ventilației 
mecanice timp de până la 10 minute ca să se vadă 
dacă pacientul poate respira singur, fără ajutor. 

Reţineţi că oamenii aflați în "moarte cerebrală” 
sunt ventilați cu aparate care doar introduc oxigen în 
corpul pacienţilor, dar acel oxigen circulă şi este 
eliminat apoi fără ajutor - lucru care la o persoană 
aflată în moarte clinică nu se întâmplă: un mort nu 
poate fi "ventilat"! 

Gândiţi-vă la oamenii care trăiesc cu un 
stimulator cardiac fără de care inima le-ar ceda: să-i 
considerăm şi pe ei "morţi", numai fiindcă viața lor 
depinde de un aparat?? 

"În _ mod evident, starea pacientului 
întotdeauna se înrăutățeşte după acest test de 
apnee”, explică prof. Coimbra. 

Testul se face fără ştirea aparținătorilor, iar 
rudele pacientului nu sunt informate aproape 
niciodată despre ceea ce se întâmplă în timpul 
testului. 

Medicul care face testul este obligat să informeze 
aparţinătorii pacientului despre beneficiile şi riscurile 
acestui test, mai bine zis este obligat să explice că 
nu există absolut nici un fel de beneficii pentru 
pacient, ci doar riscuri care pot fi fatale! Dar aproape 
nici un medic nu face asta, fiindcă atunci nu s-ar mai 
crea premisa diagnosticării morţii cerebrale! 

Când aparținătorii unui pacient sunt informați 
despre brutalitatea şi riscurile acestei proceduri, 
aproape toți îşi retrag permisiunea de recoltare a 
organelor celor dragi! 

Dacă la acest test se constată că pacientul - care 
de multe ori este muribund, dar nu încă mort! - nu 
mai respiră singur, acesta este pentru personalul 
medical un semnal să nu se oprească ventilatorul, 
nu cumva să le moară "mortul", ci să se continue 
respiraţia artificială atâta timp cât este nevoie, până 
când recipienţii sunt gata să primească organele. 

Prof. Coimbra a ţinut o prelegere în cadrul 
congresului "Signs of life” în 2009, în care a explicat 
că mulţi pacienţi cu traume cerebrale, chiar atunci 
când sunt într-o comă profundă, au şanse de a-şi 
reveni şi de a-şi relua viața normală; țesuturile 
cerebrale pot fi doar în stare de repaos şi nu 


neapărat distruse în urma reducerii 
fluxului de sânge către creier. Acest 
fenomen, cunoscut sub numele de 
"penumbră ischemică”, nu era cunoscut 
când au fost stabilite primele criterii neurologice 
pentru diagnosticul de "moarte cerebrală” 

Testul de APNEE (ca treaptă esențială spre 
diagnosticarea morţii cerebrale!) poate duce la un 
colaps intracranian ireversibil al circulației 
sângelui, la emfizeme, la acidoză respiratorie sau 
chiar la stopuri cardiace, prin care se anihilează 
definitiv orice speranță de îmbunătăţire neurologică a 
pacientului "testat" 

Prof. Coimbra afirmă că testul de APNEE este 
o procedură medicală complet lipsită de etică şi 
INUMANĂ, făcând următoarea remarcă: atunci când 
un pacient cu infarct este adus la urgență, el nu va fi 
niciodată supus vreunui test pentru a se constata 
dacă a avut stop cardiac, ci dimpotrivă, toată lumea 
se ocupă intensiv de el şi inima lui este ferită de 
orice fel de factori de stres suplimentar. În contrast, 
un pacient cu traumă cerebrală este supus la 
testul de apnee prin care organul deja vătămat 
(creierul) trebuie să suporte un stres 
suplimentar, care îi periclitează şi mai mult viața. 

Dr. Yoshio Watanabe, cardiolog în Nagoya 
(Japonia), este de aceeaşi părere, susținând că, 
dacă un pacient în comă cerebrală nu ar fi supus 
testului de apnee, el ar avea şanse de până la 60% 
de a-şi reveni, în condiţiile în care ar primi îngrijirea 
cuvenită! 

Prof. Coimbra explică ce se întâmplă cu tiroida 
oamenilor cu traume cerebrale. O hipotiroidie apare 
în corelaţie cu gravitatea traumei cerebrale şi duce în 
mod sigur la moarte pentru pacienţii aflaţi în comă 
cerebrală, ori tocmai tratarea acestei hipotiroidii este 
"neglijată" de îndată ce apare posibilitatea 
diagnosticării “morţii cerebrale”. Cu alte cuvinte, în 
locul unui tratament hormonal care le-ar putea salva 
viața, pacienţii sunt supuşi unui test -potențţial 
ucigător, testul de apnee. Acest test este făcut exact 
la acei pacienţi care sunt afectaţi cel mai puternic de 
hipotiroidie şi deci arată reacţii reduse la dioxidul de 
carbon. Este posibil ca ei tocmai de aceea să nu 
reacționeze la testul de apnee, deoarece nu mai 
dispun de suficienţi hormoni tiroidieni şi/sau au o 
circulație a sângelui mult slăbită, deci nu neapărat 
fiindcă centrul respirator ar fi vătămat ireversibil. 

Acelaşi aspect al recuperării pacienţilor cu traume 
cerebrale l-a preocupat şi pe dr. David Hill, un 
anestezist britanic, docent la Cambridge, care a 
declarat: 


"Trebuie accentuat mai întâi de toate că se admit, 


următoarele lucruri: 

1) că anumite funcţii sau măcar anumite activităţi 
din creier pot continua să existe şi 

2) că singurul scop în care un pacient este definit 
mai degrabă ca mort decât ca muribund este acela 
de a putea extrage de la el organe vitale. 

Utilizarea criteriilor diagnostice actuale nu poate fi 
interpretată sub nici o formă ca benefică pentru 
pacientul aflat eventual pe moarte, ci este doar 
potențial utilă (contrar principiilor hipocratice!) pentru 
eventualul recipient al organelor." 

Prof. Cicero Coimbra: "Prin testele de 
diagnosticare a morții cerebrale ucidem pacienţii 
pentru a verifica dacă sunt morţi”. 

Prin dezvoltarea de teste precum tomografia cu 
emisie de pozitroni sau RMN-ul, activitatea creierului 
care oferă informaţii despre reacţiile la durere poate 
fi mai exact documentată. Diverse studii arată că 
pacienţii aflaţi în stare de cunoştinţă minimă 
reacționează la atingeri, la chipuri, la voci. 

Anesteziştii britanici au cerut ca donatorii de 
organe să primească anestezie totală, pentru a 
evita orice fel de durere posibilă. Oare cadavrele 
trebuiesc anesteziate?? 

Şi în Germania, cum mulţi donatori "morţi 
cerebral" se mişcau pe masa de transplant 
provocând şocuri extreme personalului medical din 
sala de operație, aceşti aşa-zişi "morţi cerebrali” 
primesc de multe ori medicamente relaxante în 
timp ce sunt spintecați ca să li se recolteze 
organele unul după altul. 


(continuare în numărul viitor) 
Surse: www.ms.ro/documente pdf, 


WWW. graiulortodox.wordpress.com, www.legeaz.net, 
WwWW.europa.eu. 


Popii vealieale de Cult Nioadar 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Pag. 9 


Sresă (epionară intel NUI) 


STUDENȚIMEA ŞI IDEALUL SPIRITUAL. (II) 


Idealul cultural şi artistic 


a) Pătrunderea în străfunduri a specificului 
autohton, în autentica lui substanță mistică şi 
ridicarea la rangul de valori estetico-culturale al 
acestui specific - unică mină de aur - transfigurat 
estetic. 


b) Înflorirea unei 
reprezentativ româneşti. 
Să nu fim greşit înțeleşi: nu o artă artificializată 
prin tezism şi tradiționalism didactic, ci una vie, de 


civilizaţii şi-a unei arte 


Circulaţie universală, dar cu atât mai vie, cu cât va] 


Radu Gyr la 30 de ani de la ținerea acestei conferințe, 
cu soția şi fiica 


utiliza toate resursele inedite pe care specificul 
spiritual românesc le poate oferi. 

O artă îndrumată pe linia marilor artişti români, 
care au căpătat valoare universală tocmai prin 
prospețimea sufletului inedit zidit în actul lor: 
Eminescu, Coşbuc, Creangă, Caragiale, Goga, 
Grigorescu, George Enescu... 

O artă cu obârşia în argintăriile frumuseţii artei 
populare: folclor, artă decorativă, plastica populară. 
Să ne gândim ce minunat şi permanent izvor de 
inspiraţie constituie lirica şi etosul populare - de la 
doine la "Mioriţa", la "Mihu Copilul”, la "Toma Alimoş' 
sau la "Mogoş Vornicul”, alături de marea poezie a 
Chilimurilor, a scoarțelor, a costumelor sau a 
ornamentației naţionale. O întreagă baladă se 
resfiră, de pildă, pe chilimurile olteneşti: curcubee se 
aprind, se potolesc, se întunecă. Energia roşului se 
îmbină cu lingoarea de visătorie a galbenului, cu 
doina haiducească a verdelui întunecat de codru. 
Întreg chilimul e, rând pe rând, vivacitate, incendiu, 


potolire şi stingere de mari melancolii, sau 
haiducească evocare de lunci albastre. . . 

Dar iată pitorescul costumului de țară. 
“Sobrietatea — vestmântului  -gorjean.  Şerpii negri, 


subțiri, împletiţi pe alb. Armonii de alb şi negru. 
Sobrietate în contrast violent cu văpăile costumului 
doljean. Evoc, iarăşi, poezia cioarecilor, tuzlugilor şi 
ipingelei pandureşti. Întreaga răscoală, eroică şi 
romantică, a Domnului Tudor, sintetizată într-un 
costum gorjean! Şi, alături, frumusețea calmă de 
amurg, stropit cu flori mari, a vâlnicului! 

Duhul Olteniei, cu marile lui aprinderi şi cu 
umbrele lui de dor şi visătorie, culcat pe-o țesătură 
de artă populară! 

Arta noastră cultă nu poate, nu trebuie să 
ocolească această fântână doldora de rouă a 
specificului artistic naţional. Căci specificul naţional, 
transfigurat estetic, departe de-a avea glezna 
prinsă în plumb, fâlfâie o aripă nouă, colorează şi 
aromeşte opera de artă căreia îi dăruie un suflu, o 


Se zvârcoleau în gropniţi voievozii, 
Gemeau vlădicii-n cripte, şi panduri; 
Ciolanele moțeşti trosneau sub bozii, 
Zarea murea, vântul cobea, oftau păduri; 


Prindeau din temelie să se mişte 


Parânguri şi Rarăuri de granit. 
Bejenii lungi şi bice de restrişte 


Izbeau din nou în neamul oropsit 


Şi mi-am lipit urechea de morminte 
Şi-am auzit cum ouie şi plâng, 

Şi-am ascultat în băltăreț fierbinte 
Ce greu oftează codrii când se frâng; 


i-am izbucnit atunci ca o vâltoare 


$ fai din cremene de fier... 
În coaste am o pajură de soare 


Pe umeri vifor duc, pe frunte cer. 


Mă-nchin spre Felioare şi Rovine, 

Mă plec pe oseminte de rumâni, 

Țărâna cnejilor o port cu mine 
„Şi beau trecutul Țării din fântâni... 


Pag. 10 


caracteristică şi-o valoare în plus. Diferenţiază, 
reliefează, aşează sub steme grele de aur propriu. 

Specificul naţional în artă conturează 
potenţialul spiritual al unui neam, creează dinamica 
unei expresii proprii şi-a unei contribuții vii şi bine 
precizate. 

Fără specific naţional, topit şi prelucrat 
esteticeşte, arta ar fi de-o uniformitate exasperantă. 

Ce admirabil exemplu, pentru contactul continuu 
cu arta populară, ne oferă, bunăoară, Yugoslavia! O 
serie de cântăreţi populari - pevacii - care dăinuiesc, 
printr-un straniu reflex, guslarilor de odinioară, 
colindă şi azi sate şi târguri, chemaţi ca să cânte 
vechile balade sârbeşti la şezători familiare. Deşi 
reduşi, astăzi, la rolul de simpli recitatori ai bătrânului 
cântec popular, pevacii demonstrează, însă, via 
necesitate a sufletului yugoslav de-a sorbi, pătimaş 
şi neîntrerupt, din marea poezie a trecutului întipărit 


“în “balade, trecut pe care-l “actualizează, “astfel, 


mereu, pe plan estetic! 

C) Aşadar:, întronarea stimei pentru arta şi cultura 
românească. 

Vechiul "le respect de l'art” al pleiadei franceze se 
va converti în "respectul valorilor artistice naţionale”. 
Atunci, da, fireşte, nu se va mai putea ajunge, cu 
atâta uşurinţă la distrugerea focarelor de cultură, 
cum, atât de tragic, s-a întâmplat cu bătrânul teatru 
craiovean, căzut pradă indivizilor suspecți şi străini 
de neam, şi jocului meschin al politicienilor. 

d) Scriitorii şi artiştii români nu vor mai putea 
rămâne mult timp în imposibilitatea de până acum 
faţă de gravele frământări interioare ale acestui 
neam şi de înaltele lui aspirații. Ei vor trebui să 
vibreze simultan cu țara, iar opera lor să capete o 
rezonanţă nouă şi adâncă. 


LEGIONARUL 


RADU GYR 


continuare din numărul trecut 


Nu hermetism, nu rafinerii, nu importaţii superflue 


îlde etichete şi formule “estetice” de peste hotare, ci 
Hsuflet, emoție sinceră, ţâşnită din îmbrăţişarea cu 


pământul țării! ERIE E 

Dar aurora unei poezii noi fulgeră la orizont. O 
poezie “nouă”, prin tumultul ei lăuntric, dar pe linia 
de tradiţie a marilor cântăreți ai neamului 


lată, pe scurt, fresca idealului spiritual al 
studențimii. 


Ca un comandament suprem se aşează în 
fruntea lui noul individ şi noua colectivitate sub 
aureola unei eroice morale şi cu o limpezime de 
suflet ca un iezer de munte. 

lată studențimea pornind în cântece de năier, 
spre țărmurile verzi de mâine. lat-o, mai ales, 
căpătând un suflet de bronz din sufletul omului 
pe care-l ştiu eu. Acel "flăcău de țară” - cum îl 
numea Dragoş Protopopescu - pe frunte cu arşița 
nămiezilor lui Cireşar, în ochi plutind calmul de 
smaragd al mărilor, dar şi ascunzând, în fundurile 
lor, furtunile marine; capabil de spiritualizare până 
la asceză, dormind pe pat de scânduri şi pe rogojină 
atunci când lucrează în biserici lângă flăcăii lui, 
neînfricat şi limpede ca o stalactită dar arzător şi 
biciuitor ca o viforniţă, îngenunchind şi sărutând 
pământul ţării, cu ochii umezi, dintr-o pornire pe care 
nu şi-o poate stăpâni, şi purtând țărână culeasă la 
Putna şi la Mărăşeşti în săculeț pitit lângă inimă: 
CĂPITANUL. 

lar lângă icoana acestui adâncitor al spiritualității 
româneşti, daţi-mi voie să evoc şi imaginea acelui, 
atât de drag nouă, general-grănicer şi legionar (n. n.: 
gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul, şeful Partidului 
"Totul Pentru Țară”), alb de leaturi ca un. sfânt 
Nicolai, înțelept ca un cronicar moldovean sau ca 
acel Stolnic Cantacuzino din care se trage, dar tânăr 
şi înaripat la suflet ca un student şi înalt în vitejie şi 
dârzenie ca un creştet al Rarăului. 

Aceste două icoane morale studențimea 
trebuie să le poarte săpate, adânc, în suflet. 


Prin limpezimea şi prin spada arhanghelului pe 
care studenţimea legionară şi l-a ales patron, 
tineretul nostru calcă spre ideal. Să credem în paşii 
lui, să credem în tineretul nostru! 


Biblioteca Academiei Române, 1935 - 
Conferință ţinută în cadrul ciclului "Studenţimea şi 


idealul spiritual” organizat de Cercul Studenţesc 
Doljean, 1935. 


RADU GYR 


Când braţu-mi cade aprig ca o spadă 
Pedepsitor de mişelie şi trădări, 
Senin rămân, cu fruntea pe balade, 
Şi pe obraz aprind lumini şi zări. 


Biserici noi, cu creştetul ca luna 
Din mâna mea răsar ca nişte crini; 
Cu târnăcopul meu despic furtuna 
Şi cu mistria mea zidesc Destin. 


Zâmbind, primesc şi temniţă şi roată, 
* Mucenicia o aştept şi-o cer; 
În temniţă lisus mi se arată 


Şi-mi oblojeşte rănile cu cer. 


lar sângele de-mi picură pe Țară 
Din fiecare strop creşte-un altar. 
Lerui Ler, Ler, din jertfă legionară, 
Înalță, Doamne, o țară ca un har! 


Revista Fundațiilor Regale, nov, 1940 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


unitualitale 


OASTEA DOMNULUI (|) 


Istoric 


înființarea şi dezvoltarea Oastei Domnului este 
egată inseparabil de fondatorul ei, părintele IOSIF 
TRIFA (tatăl comandantului legionar-ajutor Viorel 
Trifa, şelul studențimii e țară în 1940, devenit apoi 
arhiepiscop în SUA). 

Născut pe data de 
3 martie 1888 în satul 
Certege din jud. 
Turda, losif Trifa a 
studiat teologia la 
institutul de 
Teologie din Sibiu, 
unde a fost ulterior şi 


profesor. 
În 1910 este 
hirotonit preot şi 


slujeşte timp de 10 
ani într-un mic sat din 
Apuseni, perioadă în 
care trece prin grele 
încercări: soția şi trei dintre cei patru copii mor pe 
rând în accident şi de boală. 

În 1920 Iosif Trifa publica prima sa carte, sub titlul 
"Spre Canaan." 

În 1921 mitropolitul Bălan îl cheamă la Sibiu, 
unde este numit preot-profesor la Institutul de 
Teologie. În 1922 părintele Trifa începe să publice 
împreună cu mitropolitul gazeta bisericească 
"Lumina satelor”, ajutaţi fiind de un grup de 
seminarişti. Un an mai târziu Trifa publică în această 
revistă o chemare la o înnoire spirituală în toată 
tara, arătând păcatele şi patimile care năvăliseră 
asupra poporului după primul război mondial. 

"Pornim la drum si vom rămâne statornic cu 
mâna slobodă şi gura neîngrădită. Mâna slobodă a 
dezveli rănile oriunde le-am simţi, pentru a turna 
untul de lemn al vindecării, şi gura neîngrădită pentru 
a spune adevărul pe faţă si a-i zice răului pe nume, 
oriunde l-am descoperi." 

În cartea "Să creştem în Domnul", Trifa scria cu 
referire la sine: 

"Mulţi ani am fost şi eu un om lumesc. Chiar ca 
preot de țară eram într-o bună parte un om lumesc. 

Trăiam şi eu în judecata nebună că sunt preot 
numai când sunt îmbrăcat în haine de slujbă; încolo 
sunt şi eu om care trebuie "să-mi trăiesc viaţa." 
Această cumplită judecată, care - durere! - se mai 
ține şi azi, mă împărțea în două: în omul de la altar şi 
în celălalt, de prin sat şi de pe la petreceri. Ce 
nebunie! Lumina era pusă să locuiască împreună cu 
întunericul. Slăvit să fie Domnul că nu m-a lăsat să 
pier în această nebunie de suflet amăgitoare. Am 
început să mă trezesc la o viață nouă." 

Îndemnul făcut de el în gazeta "Lumina satelor” 
era pentru o regenerare duhovnicească în întreaga 
țară. El scria: "România se află intr-o robie 
umilitoare. Năravurile noastre sunt stricate... Prin 
furtunile pline de otravă... ni s-a înveninat credința, ni 
s-a pierdut dragostea şi ni s-a umplut sufletul de 
otrava păcatului... Ea este aceea care a golit 
bisericile de oameni şi sufletele de credinţă." 

Soluţia văzută de părintele Trifa era o pocăință 
interioară a fiecăruia în parte: "De ne vom opri, de ne 
vom ridica şi noi ca fiul cel rătăcit din Evanghelie şi 
de vom pleca spre Casa Tatălui ceresc (...) La 
temelia noii rânduieli din sat - din țară - trebuie pusă 
teama de Dumnezeu şi ascultarea de Cuvântul Lui. 
Numai o singură doftorie poate da lumii şi ţării 
Noastre sănătatea şi mântuirea: să se întoarcă 
Oamenii şi popoarele la lisus." 

Preocuparea lui cu privire la păcătoşenie a 
Crescut tot mai mult. În preajma Anului Nou 1923 
Părintele Trifa medita la viața trăită până atunci, în 
mod special la slujirea lui ca preot. Profund întristat 
ŞI nemulțumit, a constatat că viața sa, ca şi a 
celorlalți oameni, nu era marcată de rugăciune şi 
evlavie, ci de un spirit lumesc. Oamenii trăiau în 
chefuri şi în destrăbălări ruşinoase. Pe sub fereastra 
Casei sale tocmai trecea un cârd de bețivi, care' 
făcneau şi înjurau de răsuna întreg cartierul. Atunci a 


simțit nevoia să scrie un articol la revistă tocmai pe 
această temă, Această chemare spre țară a răsunat 
în nr. 1/1923 al gazetei “Lumina satelor"; 

"Veniţi să faceţi o intrare creştinească în anul cel 
nou 

Avem noi, românii, două mari păcate care mai 
ales ne strică sufletul şi traiul creştinesc: injurăturile 
şi beţia. 

Veniţi să facem o hotărâre şi o întovărăşire de 
luptă împotriva lor, ca să le scoatem din casa 
noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri." 

Chemarea lui a fost urmată de mii de oameni: 
țărani, muncitori şi intelectuali. Cu aceasta au 
fost puse temeliile Oastei Domnului. 


Programul Oastei 


Părintele Iosif Trifa a definit sarcina Oastei 
Domnului astfel: ”... aflarea şi vestirea lui lisus cel 
răstignit." Această formulare era "declarație de 
război sufletesc contra întunericului şi a răutăţii” din 
partea unei "armate care lupta sub steagul şi 
conducerea lui lisus Biruitorul." 

Despre programul Oastei Domnului părintele Trifa 
scria: "lisus cel răstignit - acesta a fost programul 
meu în toți anii de Oaste şi acesta este programul 
Oastei Domnului. Nu este un program nou. L-am 
aflat gata de la Sf. Apostol Pavel." 

Două lucruri au fost importante pentru Trifa: 
apostolatul laic şi  voluntariatul duhovnicesc 
("Deoarece orice suflet care L-a aflat cu adevărat pe 
Domnul se face vestitorul Domnului”). 

Trifa scria: "Ținând cont de permanenta ofensivă 
a iadului, un ostaş al Domnului trebuie să fie un 
ostaş activ, luptător, un mare viteaz, capabil să 
atragă şi pe alţii în lupta cea mare a mântuirii 
sufletelor." 

În 1929 s-au cumpărat tiparnițe, a fost 
înființată editura şi a fost deschisă librăria 
mişcării Oastea Domnului. Părintele Trifa scria: 
"Tiparul este o mare putere a vremurilor noastre, 
care trebuie atrasă în slujba Domnului." 

În cei 15 ani de activitate părintele Trifa a publicat 
gazeta în şase numere săptămânale cu un total de 
20 de milioane de exemplare. Pe lângă acestea au 
mai apărut 12 calendare care au ajuns, parţial, până 
la 5 ediţii, cu un total de 1,32 milioane de exemplare. 

Tipăriturile s-au dovedit foarte eficiente. Broşurile 
au ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale tării. 
Multe cârciumi de la sate au fost închise de 
proprietarii lor şi transformate în case de adunare ale 
Oastei Domnului. lată un citat dintr-o scrisoare 
adresată părintelui Trifa: "Preacucernice Părinte şi 
semănătorule de lumină” - scria un țăran - din 
Transilvania. "Vă fac cunoscut că, după ce s-a 
înființat Oastea Domnului şi la noi, în Poiana Mărului, 
jud. Braşov, un cârciumar de aici, cu numele loan 
Enescu, la stăruințele cuvioasei sale femei care este 
o inimă bună şi a fost cea dintâi în Oastea Domnului, 
a lăsat cârciuma şi localul acela care era pus în 
slujba diavolului, l-a curățit şi împodobit frumos şi l-a 
pus în slujba Domnului. Localul acela, unde se 
vorbeau vorbe urâte şi murdare, sudalme, certuri, 
bătăi, astăzi este plin de rugăciuni şi cântări 
duhovniceşti.” 

Bătrânii şi tinerii mărturiseau că prin cărţile, 
broşurile şi gazetele lui Iosif Trifa au venit la o 
credință lucrătoare în lisus Hristos. 

În 1936 losif Trifa susţinea că avea adepți în 
toate judeţele României Mari, numărul membrilor 
mişcării depăşind cifra de 100.000. 

O altă cauză a apariției Oastei Domnului a fost 
însă răspândirea cultelor neoprotestante. Nu 
întâmplător mişcarea s-a dezvoltat în Transilvania, 
această regiune având comunităţi importante de 
evanghelici. Biserica Ortodoxă se temea de 
răspândirea neo-protestantism-ului în România după 
Unirea din 1918. 

În scrierile sale losif Trifa a fost deosebit de 
critic față de cultele neoprotestante. În acelaşi 
timp îi îndemna pe Ostaşi să fie un exemplu de 


Al 


Lumina Satelor 


Ronie sâptămânulă pentra popor. 


Sina. Dumineră M lanoarte 


Stai în loc şi-ţi fa socaala! 


Va ex da Anmia Va creta LE E 


corectitudine şi credință, deoarece "pe cei rătăciţi îi 
putem îndrepta prin strălucirea vieții noastre”. 


Tulburări 


Numărul membrilor Oastei Domnului a crescut 
foarte mult. În unele zone mişcarea începea sa 
capete adevărate aspecte sociale. 

În acest timp cultele neoprotestante care 
activau în România şi-au întețit propaganda 
încercând să prezintă Oastea Domnului ca fiind o 
încercare de reformă de tip protestant în sânul 
Bisericii Ortodoxe Române, pe de-o parte, şi să-i 
ademenească pe Ostaşi sa treacă la ele, pe de altă 
parte. = 

Important din acest punct de vedere e faptul că 
părintele Trifa, prin tot ce a făcut, a scris sau a 
învățat, nu a propovăduit niciodată ruperea de 
Biserică sau respingerea vreuneia dintre 
învăţăturile ortodoxe. 


Succesul pe care l-a avut preotul losif Trifa cu 
mişcarea Oastea Domnului a provocat 
numeroase  invidii în rândul ierarhilor Bisericii 
Ortodoxe Române. Cel mai înverşunat a fost chiar 
mitropolitul Nicolae Bălan, contrariat probabil de 
faptul că un preot de ţară ajunsese dă fie mai 
popular decât el în Transilvania. Bineînţeles că 
mitropolitul nu-i putea reproşa preotului Trifa, care 
totuşi i se afla în subordine, popularitatea de care se 
bucura. 

"Bătălia" dintre Trifa şi Bălan s-a dat pe mai multe 
fronturi. S-a iscat un conflict legat de tipografia 
Oastei Domnului. Aceasta fusese achiziționată în 
1929 şi era de ultimă generaţie, fiind cumpărată de 
Trifa din fondurile personale, din donațiile 
credincioşilor şi din bugetul publicaţiei "Lumina 
Satelor”. losif Trifa înregistrase tipografia pe numele 
său. Ulterior deschisese şi o editură, iar în scurt timp 
afacerea devenise profitabilă. După 1930 Nicolae 
Bălan a susţinut că tipografia îi aparţinea deoarece 
funcţiona într-un spaţiu al Mitropoliei şi fusese 
achiziționată parţial din fondurile publicaţiei "Lumina 
Satelor”. Disputele privind tipografia au fost doar 
pretextul izbucnirii scandalului dintre Nicolae Bălan şi 
losif Trifa. În realitate mitropolitul dorea să impună 
Oastei Domnului "statute oficiale” prin care 
organizaţia intra sub jurisdicţia sa. Preotul Trifa a 
refuzat, considerând că mişcarea se născuse prin 
adeziune voluntară la unele principii creştineşti, iar 
legalizarea ar fi însemnat birocrație. 

In 1933 preotul a anunțat că va muta sediul 
Oastei Domnului de la Sibiu la Bucureşti. Se pare că 
Trifa a fost încurajat de patriarhul Miron Cristea care 
se afla în conflict cu Nicolae Bălan. Mitropolitul i-a 
interzis lui Trifa să mute tipografia la Bucureşti, 
motivând că-i aparținea. Mai mult, a dispus ca 
emblema Oastei Domnului să fie utilizată numai în 
cadrul Mitropoliei Ardealului. 

Mitropolitul considera că el era creatorul 
Oastei Domnului (?!), preotul Trifa susţinea că 
Bălan nu avea nici un rol în fondarea mişcării. Nu au 
ajuns la nici un acord. Drept urmare, începând cu 
anul 1935, mitropolitul i-a interzis lui losif Trifa să mai 
editeze publicaţia "Lumina Satelor”. 

losif Trifa a editat însă publicaţia “/sus 
Biruitorul”. În acest moment tensiunile au ieşit din 
sfera bisericească. 


Sursa: www.odaiadesus.ro 


(continuare în numărul viitor) 


zină vealizată de Viu Păduraru 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Pag. 11 


y 


NU 


FL 


Dinerte 


MANIPULAREA VREMII (|) 


Oamenii, indiferent de mediul social, nivelul 
de educație şi instruire, zona unde se află, 
înțeleg foarte bine că se întâmplă ceva cu 
mediul din jurul lor, însă foarte puţini sunt 
dispuşi să se informeze, poate şi pentru faptul 
că la un moment dat se izbesc de ceea ce 
numim "teoria conspiraţie!. 


Ce este HAARP 


PROGRAMUL  HAARP  (High- 
frequency Active  Auroral Research 
Program, în traducere Programul Activ 
Auroral de Cercetare folosind 
Frecvențe Foarte Înalte) reprezintă 
cea mai perfecționată şi eficientă 
tehnologie contemporană în domeniul 
războiului 

Este un program demarat în 1992 la 
Institutul de Geofizică al Universității 
Alaska din Fairbanks, de  către|.- 
Departamentul Apărării al Statelor ha 
Unite 

Acest program ştiinţific are un buget 
anual recunoscut oficial de 30 de 
milioane de dolari, deşi se pare că în realitate 
finanțarea este mult mai mare. 

HAARP este conectat la unul din cele mai mari 
computere din lume, iar sistemul propriu-zis se află 
într-o bază militară de lângă Gakona, Alaska. Acesta 
constă dintr-un sistem de antene speciale de mare 
putere, care constituie o teribilă armă (geofizică, 
strategică şi cosmică) de energie dirijată, o reeditare 
a proiectului Star Wars într-o formă mult mai 


economică şi, în acelaşi timp, mult mai periculoasă, 
capabil să provoace . schimbarea - vremii, 
producând ploi torențiale, uragane, inundații şi 
chiar cutremure. 

Tehnologia utilizată în cadrul HAARP foloseşte 
un tip de antene care trimit semnale în loc să le 
primească. Într-o formulare simplificată, dispozitivul 
HAARP este un radiotelescop inversat. Aceste 
antene. trimit fascicule de unde radio extrem de 
puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei 
pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice 
sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut 
orice, cu sau fără viață. 

Ceea ce se spune public este că acest proiect 
are ca scop modificarea ionosferei în vederea 
îmbunătăţirii comunicaţiilor, dar unele documente ale 
armatei americane arată că de fapt HAARP are 
scopul de a descoperi metode de exploatare a 
ionosferei în folosul Departamentului de Apărare. 
Titularul de proiect este Departamentul Apărării al 
Statelor Unite, respectiv US Navy şi US Air Force. 

Într-o zonă arctică aflată la 320 km est de oraşul 
Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un 
puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 
3.000 de megawaţi în straturile superioare ale 
atmosferei. SUA mai deţin două astfel de sisteme în 
Puerto Rico, lângă Observatorul Arecibo, şi în 
Alaska. 

Datorită faptului că toate instalaţiile se află 
dispuse la sol, efectele sunt infinit mai mari, atât în 
mediul terestru, cât şi în spaţiul cosmic. 

Acest sistem are o multitudine de întrebuinţări 
malefice, putând fi folosit deopotrivă la sol, în aer şi 
în apă. Poate servi ca armă cu energie dirijată, 
sistem de comunicaţie pentru submarine, mijloc de 
comunicaţie intersatelit şi în/din spaţiul cosmic, 


Pag. 12 


În urmă cu câţiva ani, când am aflat despre 
HAARP, credeam că este rezultatul imaginaţiei 
exagerate a vreunui nebun dornic de afirmare. 

Ulterior, când am citit rapoartele provenite 
din diferite colţuri ale globului, când am văzut în 
mediul online dovezi intangibile ce 


argumentează existenţa şi daunele provocate 


sistem de producere a razelor X foarte puternice 
(aşa-numitele „raze ale morţii” descrise de Tesla), 
mijloc pentru producerea de fulgere artificiale în orice 
punct de pe glob, instrument pentru producerea de 
schimbări climatice şi dezastre "naturale", mijloc de 
influențare şi manipulare a conştiinţei umane 
individuale sau la nivel de masă. 

Războiul climatic este astăzi o realitate. 

Avansate în acest extrem de periculos domeniu 
militar sunt Statele Unite, Rusia (moştenire de la 
fosta URSS), China, India şi alte câteva state. 

Deoarece experiențele. în domeniul războiului 
climatic lovesc, în prezent, zone întinse ale planetei, 
sunt ținute departe de mass-media şi de opinia 
publică. 

"HAARP este conceput ca să inducă modificări 
mici de temperatură în ionosferă, ale căror rezultate 
şi influență pe Terra sunt apoi analizate cu ajutorul 
instrumentelor HAARP” se declară nonşalant pe site- 
ul HAARP. 

Dar Nicholas Begich (un adversar activ al 
programului HAARP) explică: "HAARP este, în 
realitate, un bombardament al ionosferei cu unde 
radio extrem de puternice, care afectează diverse 
zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe 
pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarță 
— viu sau mort — generând fenomene absolut 
devastatoare." 


EISCAT 


Proiectul similar european, numit EISCAT, 
acronim al European Incoherent Scatter Scientific 
Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia. 

Țările participante sunt Marea Britanie, 
Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China şi 
Japonia. 

Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a 
ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk, în nord. 

Alte asemenea sisteme sunt situate în Jamaica, 
în Peru, lângă Moscova (la Nijni Novgorod), lângă 
Harkov (Ucraina) şi în Duşanbe (Tadzhikistan. 


Oamenii de ştiinţă trag semnalul de 
alarmă 


Numeroşi savanți şi experţi în armament, cât şi 
deputați ai Parlamentului European se arată 
deosebit de îngrijoraţi de dezvoltarea acestui proiect. 

Expertul în energie Gratan Healy, consilier al 
OSCE şi Magda Hallvoet, deputat, şeful grupului 
parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, 
au dezvăluit că acest proiect este "arma finală” ce 
poate duce la sfârşitul civilizației umane, a lumii 
însăşi. Cei doi au prezentat un raport în care afirmă 
că acest tip de armament considerat în stadiul actual 
armă  neletală (non lethal weaponery) are 


de tehnologia HAARP, am înțeles că totul este 
real. Şi, dacă v-aţi fi aşteptat să existe sisteme 
HAARP oriunde în lumea asta dar nu şi în țara 
noastră, vă înşelaţi: acum avem şi în România! 


consecințe dezastruoase asupra 
mediului înconjurător şi, mai mult decât 
atât, pune în pericol libertatea 


individuală şi democrația. 

"Este evident că avem de-a face cu 
o armă strategică, dar nu este destul 
de clar dacă acesta are un scop 
defensiv sau ofensiv şi împotriva cărui 
inamic potențial va fi folosită" — afirmau 
aceştia 

Richard Williams de la Laboratorul 
Davis Sarnoff, Princeton, este mult 
mai categoric: 

i "HAARP constituie un 
iresponsabil de vandalism global. 

Chiar documentele -Pentagonului 
sugerează că scopul HAARP este 
exploatarea ionosferei în scopurile Departamentului 
Apărării. În acest scop, pe lângă experimente de 
modificări climaterice, s-au realizat pene totale de 
curent şi suspendarea comunicaţiilor fără ca 
nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării 
totale a operațiunilor militare. 

Practic, din 1992, prin programul HAARP Statele 
Unite ale Americii experimentează manipularea 
vremii, .* uriaşe explozii în scoarța terestră 
declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea 
sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică 
drept arme strategice care vor permite Statelor Unite 
şi Noii Ordini Mondiale să domine regiuni întinse ale 
Terrei. : 

Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să 
semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea 
încălzirii generale a temperaturii pe Terra." 

Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, 
Carolina de Nord, afirmă că "este foarte probabil ca 
asocierea dintre emisiile de înaltă frecvență. ale 
sistemului HAARP şi frecvențele naturale extrem de 
joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare 
imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului 
ecologic sau folosirea sa ca terorism ecologic”, 
remarcând faptul că "de /a descoperirea tehnicii 
radiofonice  direcţionale se constată dispariția 
coniferelor şi a foioaselor”. 

Aceste aşa-zise baze de cercetări sunt extrem de 
periculoase prin amploarea efectelor pe care 
acţiunile lor le pot avea asupra întregii planete şi a 
umanității. Efectele folosirii abuzive ale acestor 
niveluri de intensitate în scutul nostru natural — 
ionosfera — nu sunt cunoscute şi pot fi catastrofale. 
Dr. Rauscher explică faptul că ionosfera este 
predispusă la reacţii catalitice: dacă se modifică o 
mică parte, se poate produce o schimbare majoră în 
întregul ei. 

Tehnologia dezvoltată în secret de armată şi de 
guvernele secrete este mult mai avansată decât ne 
imaginăm. Există posibilitatea de a crea fenomene 
de rezonanţă identice rezonanței Schumann şi, de 
asemenea, capacitatea de a anihila rezonanta 
Schumann a Pământului. 

Experimentele făcute la scară planetară tulbură 
rețeaua geomagnetică a Pământului, "taie felii” din 
ionosferă, supraîncălzesc Pământul Şi straturile care 
îl înconjoară, produc "precipitaţii" de electroni. în 
magnetosferă, pot produce schimbări dăunătoare în 
câmpul electric al Pământului. 


Surse: searchnewsglobal.wordpress.com, 
www lumeasublupa.ro, www filmedocumentare.com/gauri- 
cer-haarp-si-tehnologia-tesla 


(continuare în numărul viitor) 


act 


Zupină realizată de Vreti, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Mii, Careanu (XIN) 


O DIVERSIUNE MAI MARE DECÂT TRIANONUL 


s-a făcut mare publicitate cazului "TRIANON" 
Unii ştiu. celorialţi le voi spune că a fost vorba 
despre un film documentar cu acest nume, adus 
în țară de una sau de nişte asociaţii sau organizaţii 
maghiare din Transilvania, şi făcut public în săli de 
cinematograf din diverse oraşe cu multă populație 
maghiară 

Autorităţile au fost sesizate despre conţinutul 
acestui film care ar fi incitat la _revizionism prin 
punerea în discuţie a Tratatul de la TRIANON. 

Dar ce este de fapt acest Tratat: 


După primul război mondial Conferința de 
pace s-a ținut la Paris (de fapt, lângă Paris, la 
Verssailles), în care cei patru mari învingători: USA - 
_W. Wilson, Anglia - Lloyd George, Franța - Georges 
Clemanceau, Italia - Vitorio Orlando, au stabilit 
condiţiile de pace. 

România făcea parte din tabăra învingătorilor şi îi 
erau recunoscute imensele sacrificii materiale, dar 
mai cu seamă în vieți omeneşti, precum şi rolul 
capital în desfăşurarea războiului, frontul românesc 
obligând inamicul să detaşeze o parte a armatelor de 
pe frontul de vest 

intrarea noastră în război alături de Franţa, 
Anglia, Italia şi apoi USA era motivată de realizarea 
visului milenar de reîntregire a României în granițele 
etnice. Bineînţeles, principalul obiectiv era cucerirea 
Transilvaniei, provincie istorică românească. 

Pretenţiile teritoriale ale românilor au fost 
convenite cu Aliaţii în aug. 1916 şi, bineînțeles, 
urmau a fi puse în aplicare la sfârşitul victorios al 
războiului. 

În plan european, urmările războiului au fost 
apariția unor state noi, conform dreptului de 
autodeterminare a popoarelor "desprinse" din 
Imperiul Austro-Ungar (Cehoslovacia, Iugoslavia). 

Modificarea unor granițe, care în mod natural 
atrage după sine apariţia Tratatului privind 
Minoritățile Naţionale, semnat de România la Paris 
în 9 dec. 1919, cu art. 6- care “prevedea; 
"Naţionalitatea română se va dobândi prin singurul 
fapt al naşterii pe teritoriul ţării”. Dar România era 
mai-cu moț”: avea şi art. 7 care se referea în mod 
expres la €vrei:- "România se obligă a recunoaşte 
ca supuşi români, de plin drept şi fără nici o 
formalitate, pe evreii locuind în țară pe teritoriile 
României”. 

Nota bene: era vorba de un număr de aprox. 
400.000 de persoane intrate în țară într-o perioadă 
relativ scurtă de timp. 

Este absolut evident că nici o altă țară care lua 
parte la Conferința de Pace cu un statut oarecare 
nu a avut parte de un articol gen articolul 7 cu 
referire directă la evrei. Întrebarea pe care ne-o 
punem acum, în perspectiva istoriei: 

Cine şi de ce hotărâse împământenirea 
evreilor în România? 

Să încercăm să răspundem pe rând la cele două 
întrebări, 2 

1) CINE? Cine ar fi avut dreptul fără să încalce 
„suveranitatea naţională, să hotărască acest 
lucţu? Singurii care puteam să hotărâm în respectul 
dreptului internațional eram noi; mai departe am intra 
pe tărâmul dictatului. 

Ce reprezenta preşedintele Wilson la Conferinţa 
de Pace de la Paris în afară de cobeligerantul USA? 
Există sau exista o putere suprastatală care să 
decidă soarta popoarelor? 

Departe de a fi un naiv, cum s-ar putea înțelege! 
Dar dacă este chiar aşa, să credem că totul trebuie 
recepționat ca o fatalitate sau ca împlinirea unei 
profeții? 

2) DE CE? De ce în România? 

Bănuiesc, în primul rând datorită cunoştinţelor 
superficiale ale d-lui Wilson în ale geografiei şi 
Istoriei, poate i se prezentase România ca o 
Patagonie ce trebuia colonizată. Pe de altă parte, 
măcar cu ocazia tratativelor de pace, prin contactul 
direct cu delegația română, a putut vedea cu cine 
are de-a face. ; , 

Să ne gândim oare că fusese câştigat (nu am zis, 
Doamne fereşte, "cumpărat”) de cauza unei 


populaţii în dificultate? Dar atunci de ce nu a împărțit 


acea populație în dificultate tuturor: se ştie 
dintotdeauna că era vorba de o populație harnică, 
inteligentă, care a dat de-a lungul secolelor dovada 
unei prezenţe benefice în mijlocul popoarelor în care 
a locuit. Mai ales când a constatat opoziţia delegaţiei 
române, de ce nu a schimbat destinaţia refugiaților? 
Un singur răspuns: lucrurile erau plănuite dinainte! 

lon I.C. Brătianu refuză să semneze "Tratatul 
Minorităţilor" care ne obliga prin art 7 un lucru 
imposibil de suportat într-o țară distrusă de război, 
ea însăşi înfometată, ruinată economic etc. 

Încercând să mai câştige timp, demisionează la 
12 sept. 1919, urmând două guverne: gen. Artur 
Văitoianu şi apoi Alexandru Vaida-Voevod. Acesta 
intră în masonerie în ideea că va putea să 
folosească influenţa internațională a acesteia pentru 
a se semna totuşi Tratatul de Pace fără art. 7 şi în 
forma Convenţiei cu Antanta din aug. 1916, la 
intrarea în război. 

Dar ce se întâmplă între timp: pe 16 apr. 1919 
armata ungară bolşevizată condusă de Bela 
Khun atacă armatele române staționate în Munţii 
Apuseni. Românii contraatacă şi resping armata 
ungară până la granița imaginară convenită cu 
Antanta în aug. 1916, la începerea războiului (după 
cum am mai amintit). 

La 20 iulie ungurii atacă din nou, dar de data 
aceasta contraofensiva română nu se opreşte 
decât la Budapesta pe care o cucereşte la 4 aug. 
1919, gonind pentru mult timp din inima Europei 
bolşevismul exportat de ruşi care pusese laba pe 
țara vecină. 

Ca şi în decursul istoriei, când Țările Române 
erau prima barieră în calea expansionismului otoman 
şi nu numai, şi acum destinul ne dăduse tot nouă 
ocazia de a salva Europa de invazia comunistă. 

Să lăsăm armatele române să păzească în 
continuare Budapesta şi să ne întoarcem la 
tratativele de pace de la Paris. 

În timp ce se stabileau liniile principale ale 
Tratatului, în paralel se lucra la tratativele de pace cu 
țările beligerante, în speţă pentru noi cu Bulgaria şi 
cu lugoslavia. 

Pentru tratatul cu Bulgaria subsecretarul de stat 
american Frank Pock avea aceeaşi dispoziţie de la 
șeful său Wilson: să ne amendeze pentru că nu 
semnasem Tratatul Minorităţilor, oferind o parte 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


din Dobrogea bulgarilor, foşti aliați ai Germaniei, 
perdanți în război. 

Acest lucru era inacceptabil prin absurditatea lui, 
încât partea engleză şi franceză la tratative” au 
replicat cu duritate că aşa ceva nu este posibil, 
granița sudică a Dobrogei rămânând cea stabilită 
după războiul din 1913, 

Dar să ne întoarcem la Trianonul nostru. 
Acelaşi preşedinte al USA, Woodrow Wilson, la 31 
mai 1919 ne atrăsese atenţia că nu vom primi 
teritoriile stipulate în Convenţia de la intrarea în 
război dacă nu vom semna Tratatul Minorităţilor. 

În acelaşi timp se porneşte o campanie generală 
de intimidare a delegației române în ideea de a 
forţa retragerea trupelor române de la Budapesta. Se 
trimit acolo personalităţi şi comisii pentru a constata 
"atrocitățile" comise de armata română, dar totul se 
izbeşte de hotărârea noastră de a nu ceda nici un 
pas până când nu se recunosc drepturile noastre 
legitime teritoriale, până când nu vom avea Tratatul 
de Pace cu Ungaria semnat. Zi: 

Apare între timp o altă problemă: stabilirea 
graniţelor cu lugoslavia. = 

Am căutat în "Istoria românilor”, vol. VIII, să 
găsesc numele conducătorului delegaţiei iugoslave 
la Paris, căci îl uitasem. Am constatat cu stupoare că 
în cea mai titrată istorie, editată de Academia 
Română, nu se scrie nici un rând despre disputele 
pe care le-a avut delegaţia română în această 
chestiune. 

Este de notorietate faptul că pretențiile lugoslaviei 
au fost de a include în interiorul graniţelor naţionale, 
în afară de Banatul sârbesc, şi Banatul românesc. 

Ştiţi care a fost reacţia României? 

Fermă şi clară; dacă nu se semnează tratatul 
româno - iugoslav în termenii propuşi şi Iugoslavia 
nu îşi retrage aceste pretenţii total nejustificate, în 
opt ore, armata română va ocupa Belgradul. 
Specificăm că aceasta era distanța între armatele 
române din Budapesta şi Belgrad. Amenințarea şi-a 
făcut efectul şi delegaţia iugoslavă a semnat 
tratatul cu graniţa pe care şi astăzi o are cu noi. 

Revenind la tratatul cu Ungaria, delegația 
americană se angrenează cu fiecare ocazie: 
problema Bucovinei la Tratatul cu Austria, problema 
Basarabiei, a Dobrogei, a Transilvaniei, într-o luptă: 
împotriva intereselor României demnă de o cauză 
mai bună, şi aceasta tot din acelaşi motiv: problema 
evreiască. În plus încearcă să ne propună o altă 
graniță, diferită de cea actuală, prin care se dădeau 
Ungariei judeţele Arad, Bihor, Sălaj şi Satu Mare. 

n acelaşi timp la Paris se discută chiar 
posibilitatea trimiterii unui corp expediționar pentru a 
izgoni armatele române din Budapesta. 

Lumea era sătulă de război şi această idee nu a 
putut să prindă viaţă, căci ar fi trebuit să se întoarcă 
la o stare de lucruri pe care de abia o eliminaseră din 
viața Europei: un alt conflict armat. Cine îndrăznea 
atunci să facă o nouă mobilizare etc.? 

Marile puteri au trebuit să accepte situația de 
fapt. În final Tratatul de Pace de la Trianon a fost 
semnat la 4 iunie 1920 de către Titulescu şi lon 
Cantacuzino. 

În mintea românilor au rămas nişte semne de 
întrebare; s-au făcut tot felul de speculații în legătură 
cu motivele care l-au determinat pe W. Wilson, 
preşedintele Statelor Unite, dar şi al Conferinței de 
Pace de la Paris, să fie atât de hotărât să 
împământenească în România cele câteva sute de 
mii de evrei care fugiseră din Rusia sovietică, din 
Ucraina antisemită, din sudul Poloniei (Galiţia). 
Repet: Ce reprezenta România în ochii şi mintea 
preşedintelui american, şi ce reprezenta România în 
mintea imigranţilor evrei? Sunt întrebări la care nu se 
va răspunde probabil niciodată. 

(continuare în pag. 15) 

Cuvântul Legionar nr. 18 


Pzină realizată de 
Dau e Păduraru 


Pag. 13 


ca 


Carcurl 


ISTORIE NECENZURATA 
- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 20 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: 
"Puteţi enumera câteva fraze memorabile ale lui Corneliu Zelea-Codreanu?” 


a fost dat de Florin Istrătescu din Giurgiu, 31 de ani, care a câştigat cartea "Corneliu Zelea- 
Codreanu, altceva decât Horia Sima” de Şerban Milcoveanu. 


Fraze memorabile ale lui CORNELIU ZELEA-CODREANU, 


extrase din cărțile sale: "PENTRU LEGIONARI”, "CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE” şi "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB": 


kk 


Dacă aş avea un sigur glonţ, iar în față un 
duşman şi un trădător, glonţul l-aş trimite în 
trădător. 

kk 


Mergi numai pe căile indicate de onoare. 
Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alții 
căile infamiei.__ 

DECAT SA INVINGI PRINTR-O INFAMIE, 
MAI BINE SĂ CAZI LUPTÂND PE DRUMUL 
ONOAREI. 

NOTA REDACŢIEI: Definitoriu pentru Căpitan! 


kk 


LEGIONARUL n-are teamă decât de 
Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile 
fizice ori sufleteşti îl vor scoate din luptă. 

iki 


JURĂM să apărăm Mişcarea Legionară cu 
toată puterea noastră împotriva a tot ce ar 


“putea “s-o ducă pe căi de compromisuri sau 


compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea 
să-i scadă măcar înalta linie morală. 
kăkxk 


Aparține ISTORIEI naţionale nu acela care 
va trăi sau va învinge - cu sacrificarea liniei vieții 
neamului - ci acela care, indiferent dacă va 
învinge sau nu, se va menţine pe această 
linie. 

kk 

Individul în cadrul şi în slujba neamului 
său. 

Neamul în cadrul şi în slujba lui 
Dumnezeu şi a legilor Dumnezeirii. 

*kk 


Teoria care ne îndeamnă să intrăm toți în 
PARTIDE pentru a le face mai bune, dacă 
zicem că sunt rele, e falsă şi perfidă. 

După cum de le începutul lumii curge, zi şi 
noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii 
numai apă dulce în Marea Neagră şi nu 
reuşeşte să-i îndulcească apa, cin din contră 
se face sărată şi cea dulce, tot aşa şi noi în 
cloaca partidelor politice, nu numai că nu le 
vom îndrepta, dar ne vom strica şi pe noi. 

kk 


Se înlătură de la recrutare cu desăvâşire 
din organizație: 

1) Pe omul haimana, fără căpătâi. 

2) Pe omul secătură, fără sănătate interioară. 

3) Pe omul lăudăros. 

4) Pe omul vorbăreţ. 

5) Pe cel cu scăderi 
corectitudine bănească 

6) Pe cel care n-ar putea trăi în armonie 
deplină. 


în materie de 


Pag. 14 


O mişcare niciodată nu moare din cauza 
duşmanilor dinafară. Ea moare din cauza 
duşmanilor DINAUNTRU. 


kk 


Într-o organizație nu intră "cine vrea", ci 
intră cine trebuie. Şi rămâne atâta vreme cât e 
om corect, muncitor, disciplinat, credincios. 

xi 


Nici îmbrăcarea cămăşii verzi şi nici salutul 
nu sunt de ajuns ca cineva să devină 
legionar. Nici chiar înțelegerea "raţională" a 
Mişcării Legionare. ci numai CONFORMAREA 
vieții cu normele de viață legionară. 

kk = 

Un legionar nu se înghesuie ca să apuce 
cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat la 


culcare. 
kk 


Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată. 
xx 


Nu negam şi nu vom nega existența, rostul, 
şi necesitatea materiei în lume, dar negam şi 
vom nega de-a pururi dreptul stăpânirii ei 
absolute. 

kk 


Oratoria ta să fie oratoria faptei. 


kk 


Învățaţi pe copiii voştri SĂ NU 
ÎNTREBUINȚEZE  MIŞELIA nici în contra 


prietenului şi NICI ÎN CONTRA CELUI MAI 
MARE DUŞMAN al lor. Căci nu vor învinge, ci 
vor fi mai mult decât învinşi, VOR FI STRIVIȚI. 

Întunericul mişeliei din lume nu poate fi 
alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina 
pe care o aduce sufletul viteazului, plin de 
caracter şi onoare. 

kk 


Țara aceasta piere din lipsă de oameni, nu 
din lipsă de programe. 

Reforma omului, nu reforma programelor 
politice. 

kk 


O MIŞCARE nu înseamnă nici statut, nici 
program, nici doctrină. 

A crea o mişcare înseamnă în primul rând, a 
crea, a da naştere unei stări de spirit, care nu-şi 
are sediul în rațiune, ci în sufletul mulțimii. 
Aceasta constituie  esenţialul în Mişcarea 
Legionară. 

kkk 


În realitate, în democraţie omul nu are nici 
un drept. El însă nu şi le-a pierdut nici în folosul 
colectivități naţionale, nici în acela al naţiunii, ci 
în folosul unei caste politico-financiare de 
bancheri şi agenţi electorali. 

kk 


__ ȚELUL final nu este viața. Ci ÎNVIEREA. 
Învierea neamurilor în numele Mântuitorului 
lisus Hristos. 

kk 


Voiesc prin aceasta să fac tuturor 
legionarilor educaţie în sensul de a şti, atunci 
când greşesc sau se abat de la linia 
legionară, să-şi recunoască greşeala, să 
plătească prin PEDEAPSĂ. 

Nu e nimeni pierdut când primeşte o 
pedeapsă; suntem _ cu toţii pierduţi atunci 
când închidem ochii la greşelile legionarilor, 
pentru că ne sfărmăm linia de viață 
legionară, legile noastre, in virtutea cărora 
trăim ca legionari în lume. 

NOTA REDACŢIEI: Nu putem să ne abținem a 
remarca că SIMA a fost însă "campionul” fugii de 
răspundere... 

kk 


Celor ce mă în treabă când vom începe 
acțiunea politică pentru GUVERNARE, le 
răspund: "Atunci când şefii de regiuni şi de 
judeţe imi vor raporta că în organizaţiile lor nu 
mai există NICI UN OM INCORECT. : 


xăă 


UN ŞEF, de ar avea toate calitățile din 
lume, dacă în unitatea pe care o comandă e 
ceartă, DEZBINARE, neînțelegere, trebuie 
imediat INLOCUIT. 

Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda 
unei unități, unitatea începe a se 
destrăma. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


NOTA REDACŢIEI; Cazul HORIA 
SIMA! Dezbinarea Mişcării Legionare 
datează din vremea şefiei lui 

Chiar şi numai din acest punct de vedere, 
„ăsând la o parte gravele şi repelatele lui abateri de 
Ja linia legionară, excluderea lui din Mişcare în 1953, 
de către adunarea gradelor legionare din vremea 

Găpitanului, este perfect justificată şi valabilă! 

xi 


Eu am dorit de la un şef ÎNAINTE DE ORICE 
ca să-mi păstreze ARMONIA şi unitatea. Şeful 
care nu este capabil să realizeze acest lucru 
pentru Legiune, trebuie să-şi ceară concediu şi 
SĂ PLECE. 

NOTA REDACŢIEI: Căpitanul repetă acelaşi 
lucru cu alte cuvinte, dovadă cât de important este! 
Deci SIMA, "patronul" neînțelegerilor, ar fi trebuit să 
plece singur, de bună voie! Dar a trebuit să fie dat 
afară... 

kk 


Veţi jura că ați înțeles că a fi ELITĂ 
LEGIONARA nu înseamnă numai a lupta şi a 
învinge, ci înseamnă permanenta jertfire de sine 
în slujba Neamului, că ideea de elită este legată 

| de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră şi 
severă a vieţii, că unde încetează jertfirea de 
sine, acolo încetează elita legionară. 

Ea ai 


Veţi accentua necontenit deosebirea între 
calitatea de membru şi aceea de legionar. 


xkk 


De ce fac afirmaţia că readucerea pe tapet 
a problemei tratatului de pace din 1920 
reprezintă o diversiune? Şi în primul rând ne 
avertizează incă odată că- „problema [= 
Transilvaniei a rămas încă "problemă" în mintea 
multor maghiari din România şi din alte părţi, şi 
a cneşte ca un foc ce nu a fost stins 
niciodată. mai 

Diversiunea este încercarea anumitor cercuri 
de a prezenta revenirea Ardealului la patria- F 
mamă ca pe un joc al cancelariilor europene [i$ 
după primul război mondial. 

Nimic mai fals, căci se omit cu bună ştiinţă |: 
şi cu ostentație două lucruri de importanță 
capitală: 

1) Că de fapt nu războiul ne-a legitimat 
reîncorporarea Transilvaniei la România, ci | 
realităţile istorice şi prezența neîntreruptă pe 
teritoriul acestei provincii a unei majorități 


zdrobitoare a românilor, cu toată politica 
odioasă de teroare şi desnaţionalizare practicată 
de oficialităţile maghiare de-a lungul secolelor. Se 
ascunde faptul că poporul român îşi are izvoarele şi 
originile înăuntrul lanţului carpatic. Dezvoltarea 
teritorială a avut loc, în sensul organizării statale, 
Prin descălecatul dinspre Transilvania către Moldova 
şi Muntenia. 

2) Cu toate că am fost în tabăra câştigătorilor 
primului război mondial şi am fi avut tot dreptul la 
compensaţii, atât prin imensele sacrificii, cât şi prin 
nțelegerea cu puterile Antantei făcută în aug. 1916 
Privitor la condiţiile de intrare în război a României, 
| dacă ar fi fost după cancelariile apusene cel puțin o 
„Jumătate din Ardeal nu ar fi fost acum în graniţele 
i noastre; la fel Dobrogea care de fapt şi de drept nu 

avea nici în clin nici în mânecă cu acel război, 
Banatul românesc era la sârbi, iar Basarabia nu ar fi 
| revenitdupă război la matcă. 
| ATENȚIE: Armata română, renăscută după 
| Tăzboica pasărea Phoenix, şi-a impus punctul de 
| Vedere şia făcut România Întregită. 

Opinca ţăranului român, cum spunea un mare 
om de cultură român, a bătut la Budapesta, a 
Curățat Basarabia de bandele de dezertori şi 
activişti bolşevici, a pus cancelariile apusene în 
fața unor fapte împlinite care le-au lăsat fără 
replică. 


Cei nou veniți vor trebui să trăiască în 
respectul aceloraşi norme de viață 
legionară. 

kiki 


Sunt CONTRA DEMOCRAȚIEI. După cum 
sunt ŞI CONTRA DICTATURII. 


kk 
Eu sunt pentru JUSTIȚIE, FĂRĂ 
TOLERANȚĂ. 


Mişcarea Legionară va aduce justiţie pentru 
români. Vorbesc de acea justiție de secole 
înfrântă în defavoarea Neamului Românesc, 
vorbesc de acele drepturi milenare ale 


românilor pe care ei trebuie să şi le 
recucerească... 
%ăăk 


Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la 
toate părerile, la toate atitudinile, la toate 
schimbările şi la toate compromisurile. 

kiki 


SĂ NU CONFUNDAȚI dreptul şi datoria 
creştină de a ierta pe cei ce v-au făcut VOUĂ 
rău, cu dreptul şi datoria NEAMULUI de a 
pedepsi pe cei ce l-au trădat şi pe cei ce şi-au 
asumat răspunderea de a i se împotrivi. 

ki 


Armata Română la Budapesta 


Domnilor care vă ocupați dintotdeauna cu 
denaturarea istoriei, cu atribuirea a tot felul de 
vinovăţii acestui popor, noi ne-am însuşit, de când a 
apărut ea pe lume, religia lui lisus Hristos. Şi ştiţi ce 
ne învață această religie? Că adevărul iese 
întotdeauna la suprafață, ca untdelemnul în apă. 

Prezentarea filmului având ca subiect "Trianonul” 
reprezintă confirmarea faptului că sunt destui etnici 
maghiari în România hotărâți să menţină o stare de 
tensiune cu românii, lucru condamnabil şi împotriva 
cursului lucrurilor (apropos de Europa unită şi altele). 

Aveţi idee ce s-ar fi întâmplat dacă românii ar fi 
avut un asemenea comportament? 

Cinstita Europă şi America ar fi sărit în sus, 
arătând cu un deget acuzator spre un popor român 
xenofob; dar dumnealor, când nu vor, "n-aude, n-a 
vede”. 

Reacţia oficialităților române a fost, ca de obicei, 
pe lângă ţintă: Vezi, Doamne, c-au proiectat filmul 
fără autorizație şi alte chestii administrative, fără să 
sublinieze suficient latura politică. 

Dacă mă întrebaţi pe mine ce aş fi făcut; făceam 
un film cu ocuparea Budapestei de la 4 aug. 1919 
şi îl difuzam în Ungaria! "E bine"? 

Dacă s-ar răspunde totdeauna cu aceeaşi 
monedă, ar sări în ochii tuturor că suntem trataţi ca 
o țară "second hand”. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


Şeful Legiunii râde de moarte şi 
nu se păzeşte niciodată de ea. 

NOTA REDACŢIEI: SIMA a fugit din 
țară în ianuarie 1941 ascuns în 
portbagajul maşinii unui sas, Andreas Schmidt 

Până să apară cartea lui de memorii, "Prizonieri 
ai puterilor Axei”, simiştii pretindeau că asta ar fi o 
calonnie. 

kk 

Noi nu voim să întrebuințăm forța. Nu voim 
să întrebuințăm violența. Ne este suficientă 
experienţa din trecut, când fără voia noastră am 
fost atraşi pe calea violenței. 

Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin 
esența însăşi a concepției noastre noi suntem 
contra acestui sistem. 

NICIODATĂ Mişcarea Legionară, pentru a 
birui, nu va recurge la ideea de "COMPLOT" 
sau "LOVITURA DE STAT". Consider aceasta 
ca o prostie. 

+kk 

Nu promitem bani, ci promitem dreptate. 

Nu promitem să-ţi facem ție ceva, ci 
promitem să muncim, să luptăm pentru țara 
noastră. 

+ăkk 

Să vină în aceste rânduri cel ce crede 
nelimitat. Să rămână în afară cel ce are 
îndoieli. 


ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Puteţi da câteva exemple din istoria Mişcării care reflectă stilul legionar de luptă? 
PREMIU: "Din luptele tineretului român 1919 — 1939" volum colectiv. 


O DIVERSIUNE MAI MARE DECÂT TRIANONUL . (continuare din pag. 13) 


Fără nici o legătură sau aproape fără nici o 
i] legătură, mi-a venit în cap relatarea din presă că 
într-o localitate din  lugoslavia, ținutul 
Timocului,.s-a dat un ultimatum să fie demolată 
singura biserică ortodoxă românească. În acel 
ținut locuiesc 300 000 de români. 

Dacă iar mă întrebaţi, eu, ca stat român, 


Timişoara sau de nu ştiu unde. Restul 
considerentelor în legătură cu cazul sunt apă 


ial de ploaie. 


Puţină lume ştie care este realitatea cu 
"Trianonul”, de aceea am găsit că este necesară 
această precizare, 

Partea tristă a lucrurilor este că politicienii şi 
factorii hotărâtori ai vieţii publice din actuala 


Românie sunt atât de preocupaţi de politică în 
sensul păstrării scaunului, încât nu sunt capabili 
de a face o politică românească de perspectivă. 

Pentru ei perspectiva se reduce la patru ani, după 

care potopul! 
s Sunt încă incapabili să-şi închipuie că acest greu 
încercat popor român trebuie ridicat, trebuie educat, 
trebuie pus în legătură cu adevărul şi cu-adevărurile. 
Aceşti politicieni sunt mult mai preocupâţi de a face 
temenele nesfârşite puterilor lumii, cei văzuţi cei 
nevăzuţi, în speranța unui mandat în plus. 

Ca şi în perioada interbelică, aceşti politicieni 
sunt dispuşi, pentru un fotoliu sau un împrumut, să 
se pună la dispoziția oricui, chiar împotriva 
intereselor naţionale cele mai evidente. 

Urmarea, printre multe altele: înghiţim orice — 
diversiuni, provocări, acuzații de holocaust, dărâmări 
de biserici româneşti, poveri insuportabile financiare 
pe omul de rând, spor demografic negativ etc. 

P. S.: Am văzut filmul la "Marius Tucă Show”. 

Atenţie, este o încercare cinică de intoxicare a 
opiniei publice internaţionale! Omiterea, fără nici o 
jenă, a unor evenimente hotărâtoare în desfăşurarea 
lucrurilor, smulge cu brutalitate masca intenţiilor 
bune. Participanţii români la emisiune au înghiţit o 
găluşcă fără să clipească, punându-și întrebarea 
dacă filmul a fost făcut pentru români sau pentru 
unguri, Nici, nici! Este făcut pentru o Europă 
naivă aparent sau neinteresată. 


Pag. 15 


trimiteam o notă statului sârbo- 
muntenegrean: că la prima cărămidă 
desprinsă din acea biserică,  băgăm, 
buldozerele în biserica sârbească din 


_- 


E 


[1] 


Da tă 


_ 


adoptat 8 martie ca zi a femeii. în 


RI 
Ş 
N 


Stelian Marinescu — Tg. Jiu: La Congresul celei 
de-a doua Internaţionale Socialiste de la 
Copenhaga, 1910, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa 
Luxemburg, a propus instituirea unei zile 
internaţionale a femeii, fără însă a se stabili vreo 
dată precisă, fie ea 8 martie sau alta. Zetkin era 
militantă manxistă şi feministă. Exilată după ce 
Bismarck a interzis mişcarea socialistă, ajunsese în 
Elveţia unde îl cunoscuse pe revoluționarul rus Osip 
Zetkin al cărui nume l-a adoptat deşi nu s-a măritat 
cu el. Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa 
Luxemburg, Zetkin făcea parte din Liga Spartacus, 
aripa de extremă stânga a Partidului Social 
Democrat German care în 1918 s-a rupt şi a format 
Partidul Comunist German. Exilată din nou, Clara 
Zetkin s-a refugiat în URSS, unde a murit. Cenuşa ei 
e îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de 
rămăşiţele lui Stalin, Brejnev etc. Propunerea unei 
zile internaţionale a femeii proletare de către Zetkin a 
urmărit confiscarea revendicărilor feministe de către 
mişcarea socialistă (vot universal, egalitatea 
salariilor etc.). Pe 8 martie 1917 ziua femeii a fost 
organizată din nou în Rusia pe fondul unor 
importante fierberi sociale. Cu câteva zile în urmă la 
uzinele de armament Putilov, cele mai mari din 
Petrograd, se declanşase greva. Din lipsă de 
aprovizionare cu materii prime uzinele : se 
închiseseră, iar muncitorii plecaseră să protesteze în 
stradă. Zvonurile despre iminenta raționalizare a 
pâinii au turnat gaz peste foc. Aşa va PR 
începe Revoluţia din Februarie ce se va 
continua cu Revoluţia din Octombrie. Se 
instaura comunismul. În 1921 URSS a 


memoria evenimentelor care au marcat 
începutul revoluției bolşevice. După al II- [5 
lea război mondial ziua de 8 martie a fost 
generalizată în tot "lagărul socialist”: 
Europa Răsăriteană, China, Vietnam, 
Cuba. Ziua femeii s-a impus ca 
sărbătoare exclusiv comunistă. În 1977 [N 
ONU a “încurajat” țările lumii să adopte 8 Și 
martie ca zi de celebrare a drepturilor 
femeilor şi a păcii internaţionale: pentru 
comuniştii aflaţi la putere acum, 
sărbătoarea de 8 martie nu mai era 
tocmai o zi de luptă a femeilor! La noi s-a 
păstrat şi azi tenta specifică fostului lagăr comunist: 
flori, mici cadouri, petreceri. În Occident însă 8 
martie e o zi de manifestații, de afirmare a femeii 
emancipate, a femeii-bărbat. A anti-femeii. 

Şerban Miga - Curtea de Argeş: Roger 
Garaudy este un intelectual comunist, evreu din 
Franţa, cunoscut in special pentru negarea versiunii 
oficiale a holocaustului si pentru combaterea 
politicilor sioniste. A murit în 2012, la vârsta de 98 de 
ani. S-a născut într-o familie protestantă, s-a 
convertit la catolicism şi mai târziu la islamism. In 
tinerețe a fost combatant al rezistenţei franceze 
împotriva ocupaţiei germane şi a fost prizonier de 
război în Algeria, de către guvernul Vichy. După 
război s-a alăturat Partidului Comunist şi a fost 
senator în Parlamentul francez. A fost însă exclus 
din partid după ce a criticat dur invazia sovietică din 
Cehoslovacia, din 1968. A devenit renumit după 


Redactor-şef: 
Colegiul de redacţie: 


Tel: 
cu publicul: 


„Pag. 16 


1SSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 


Corneliu Mihai, Marius Prichioi, Viorel Birzeanu, Vasile Păduraru 
Secretar redacţie; Carnaliu Mihai 


0745 700117 
Marius Prichici OP 32, CP 157, sect. 1, Bucureşti 


e-mail: cuvantul-legionarGzelea-codreanu.com 
CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2015 


publicarea volumului “Miturile fondatoare ale politicii 
israeliene” în care neagă existența camerelor de 
gazare pentru exterminarea evreilor. Cartea a 
devenit imediat celebră în lumea întreagă, 
vânzându-se în milioane de exemplare. Librăria 
Românească din Paris, printre primele care au 
distribuit cartea, a fost vandalizată de evrei. In 
România “Miturile fondatoare ale politicii israeliene” 
şi “Procesul sionismului israelian” au fost publicate în 
urmă cu mai mulţi ani la editura Samizdat. Din 
cuprins; "sionism contra iudaism”, "proiectul colonial 
al lui Herzl,” "epurare etnică”, "deconstrucția miturilor 
sioniste”, "demascarea lobby-ului sionist”, "politica 
israeliană, detonator al unui nou război mondial”, 
"mitul pseudo-teologic al poporului ales” "Sunt 
acuzat de defăimarea persoanelor sau comunităților 
în funcţie de apartenența etnică si religioasă” spune 
Garaudy. "Provoc pe oricine găseşte în cartea mea 
un singur rând în care cuvântul <<evreiesc>> este 


Marius Prichici OP 32, CP 157, sect. 1 Bucureşti 


Tel: 0746700117 
Prețul unui abonament pentru un an; 
50 RON pentru ţară (Bucureşti şi provincie) 
pentru Europa; 130 R pentru Canada, SUA Australia 


Se pot face abonamente pentru minim jumătale de an 


CONT lei: RO07CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: R052CECEB1008B2EUR3751 731 


70 RON 


utilizat într-un sens peiorativ. Critic doar pe acela 
(persoană sau organizaţie) care a folosit religia 
pentru a justifica o politică. atunci când critic 
israelieni sau  proxisraelieni, tocmai pentru 
întrebuințarea religiei evreieşti în serviciul unei 
politici de război. Lupta mea contra lor face parte din 
lupta mea contra antisemitismului pe care-l consider 
drept o crimă legal condamnabilă şi pe care politica 
lor este pe punctul de ao dezlăntui.” 

Sergiu Stănciuc — Brăila: Baba Dochia, conform 
lui G. Călinescu, face parte din cele “patru mituri 
fundamentale care au modelat cultura şi 
spiritualitatea românească." Sacrul stă sub semnul 
venirii primăverii, de aici derivând mai multe legende 
şi tradiţii. Se spune că o babă pe nume Dochia i-a 
dat norei ei într-o zi rece de iarnă un ghem de lână 
neagră şi i-a spus să se întoarcă acasă doar când 
acesta devenea alb! După multe ore de spălat lâna 
în apa înghețată degetele fetei şiroiau de sânge. 
Milostivindu-se de durerea ei, lisus Hristos i-a dăruit 
o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. După 
această întâmplare Dochia a pornit împreună cu 
turma spre munte, fiind convinsă că primăvara 
venise deja, altfel de unde ar fi avut fata floarea? Pe 
parcursul călătoriei şi-a scos, rând pe rând, 
cojoacele, până a rămas fără nici unul. Dar vremea 
s-a schimbat brusc: ningea şi totul începuse să 
îngheţe. Dochia s-a transformat în stană de piatră 
împreună cu oile ei. Altă poveste spune că Dochia 
II era fiica unui împărat vestit şi era aşa de 
i frumoasă, că toți fiii de crai o pețeau, dar 
ei nimeni nu-i plăcea. Unul dintre ei a 
pornit război împotriva tatăl fetei; l-a 
învins şi s-a apropiat de palat. Ca să-nu 
cadă în mâna lui, fata s-a dus lao 
vrăjitoare şi a rugat-o să o prefacă într-o 
babă. Şi-a luat nişte oi, s-a îmbrăcat cu 


drumul spre pădure. A stat baba până 
primăvara. În prima zi a lui martie a fost 
aşa de cald, că şi-a lepădat un cojoc; a 
doua zi, şi mai cald, şi a mai lepădat 
unul, şi aşa până ce le-a dezbrăcat pe 
toate. Dar tocmai a noua zi, când l-a 
i azvâriit pe ultimul, a început un vânt aşa 
de puternic, încât a îngheţat-o şi a 
prefăcut-o într-o stană. În multe părţi se 
mai crede că această Dochie ar fi fost fiica lui 
Decebal şi că a fugit în pădure şi s-a făcut păstoriță, 
de frică să nu cadă în mâinile romanilor. De atunci a 
rămas vorba cu Dochia, "Babele şi cojoacele. 

Nicolae Măgură — Ploieşti: Ştampila "Samizdat”, 
pusă în locul numelui autorului cărții sau alături de 
acesta indică sensul de "interzis": cartea în cauză a 
fost interzisă de autorităţile din țara respectivă sau 
chiar din mai multe țări. "Protocoalele înțelepților 
Sionului”, "Protocoalele de la Toronto”, "Hitler contra 
luda", dar şi "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, 
Francmasoneria" (cartea savantului N. C. Paulescu), 
au ştampila "Samizdat”. Cuvântul este de origine 
slavă şi denumeşte scrierile cu circulație 
"subterană", care conțin informaţii, păreri şi concepții 
opuse modului oficial de gândire. 


MWizoleta Codin 


nouă cojoace, căci era iarnă, şi a luat