Cuvantul Legionar nr. 142, mai 2015

“re V y * Ş 3 PI, 
îi Dacă ram lăcea Acei, /uzlrele Vor Iapa, = 


[4/4 &- anghel Zap fura 19 7 


CUVÂNTUL 
* LEGIONAR 


| Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea; Codreanu - 


> 


ul XI Nr.142 MAI 2015 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


_Redactor-ş ef: Nicoleta Codrin_ 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucureşti, tel.: 0746700117, e-mail: cuvantul-legionarOzelea-codreanu.com 
SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 

C//arial! Eclipsa ilnaltate Oastea Domnului (11) 
REalitata Ce-aţi pierdut din vedere Divarte Manipularea vremii (11) 
R//dize Frauda donării de organe (|l) Ce nu ştiaţi despre vaccinuri 
pt ze ete pă ae = Dezvăluirile unui pădurar 
Caregpondenţiă ME pei su VAD ZA XV) 

omerțul de subzistență 
Hei A pianară aleleliză (XX) CZ & ogta cca 


| 
Î ăi | 
A CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 Pag. 1 Bă 


Luna aceasta s-au împlinit 22 de ani de la 
moartea lui Horia Sima, în vârstă de 87 de ani. S-a 
stins din viață în Germania, pentru că i s-a oprit 


stimulatorul cardiac în timp ce-şi număra 
paşapoartele false 

Cu prilejul comemorării, sub titlul de 
"Document", internetul a fost invadat de 


scrisoarea deschisă a preotului Liviu Brânzaş 
către dr. Şerban Milcoveanu. Părintele era indignat 
de apariția cărții dr. Milcoveanu intitulată "Corneliu 
Zelea-Codreanu altceva decât Horia Sima”. Epistola 
i-a fost publicată post mortem în 1999, în suplimentul 
"Gazetei de Vest, sub titlul "Horia Sima, 
Comandantul”. Acum această scrisoare - 
"document", vezi Doamne! - a fost scoasă de la 
naftalină. Pentru că e numai bună pentru omagierea 
comandantului exclus din Mişcare în 1954: laude 
deşucheate ignorând realitatea, repetate obsesiv, şi, 


DE CE ÎL URA LUMEA PE SIMA 


"Cred că este de mare importanță constatarea că 
de 50 de ani nu s-a aflat nici un duşman învederat al 
Mişcării Legionare care să spună măcar un singur 
cuvânt de apreciere la adresa lui Horia Sima. Toţi îl 
urăsc! De ce?” se întreabă preotul. : 

Am putea să răspundem cu aceeaşi ironie 
ieftină pe care o abordează sfinţia sa de la 
început la sfârşit: nu ne miră deloc că-l urau toți! 
Ce cuvânt de apreciere poți avea pentru el?! 

Dar  replicăm serios: dacă într-adevăr 
comuniştii l-ar fi urât pe Sima, îl prindeau şi-l 
omorau sau îl aduceau în ţară şi-l băgau la 
închisoare, ca pe comandantul legionar Puiu 
Traian, răpit din Berlinul de Vest! Dar le 
convenea Sima... 

Oare pentru că "sub comanda lui Legiunea a 
fost mereu o primejdie pentru ei şi nici o clipă nu 
a încetat lupta”? (aşa susține pr. Brânzaş). 

Marea majoritate a legionarilor din exil îl 
părăsiseră după ultima lui ispravă (povestea cu 
copilul din flori făcut cu soția camaradului care-l 
adăpostea şi-l hrănea!). lar legionarii din țară 
erau în închisori! Deci cine să luptă “sub 
comanda lui”, cei care-l părăsiseră, sau cei în 
lanțuri? 

"Aţi putea să ne faceţi să înțelegem de ce s-au 
temut de Horia Sima duşmanii Mişcării — mai ales 
comuniştii — dacă a fost un om atât de puţin dotat 
intelectual şi moral? Un om mediocru şi instabil nu 
reprezintă nici un pericol pentru nimeni”. 

Exact! De asta l-au şi lăsat comuniştii în pace 
pe Sima, pentru că era mediocru şi instabil. De 
unde reiese că s-ar fi temut de el?! 

"Ne putem mira cât de proşti erau bolşevicii care 
obligau pe legionari sâ părăsească pe Horia Sima. 
Dacă el era cel ce se străduia - după opinia dvs. - sâ 
gareze trenul Legiunii pe o linie moartă, de ce nu-l 
lăsau bolşevicii să-şi ducă opera până la capăt?" 

Opera de distrugere a Mişcării era deja la 
capăt în anii 50: Sima nu prea mai avea ce face în 
plus. 


CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII SIMIST (EXEMPLU) 

"Noi vă putem dovedi că oastea, bătăliile şi morţii 
din Legiunea condusă de Horia. Sima reprezintă 
exact istoria eroică a Mişcării Legionare din ultima 
jumătate de veac”. 

Serios? Când a condus Sima ceva? La 3 
septembrie 1940 NU, la 21 ianuarie 1941 NU, 
rezistența din munți, NICI atât! Punct. 


Cine a dus Legiunea la un asemenea moment 
de importanță istorică?” se întreabă di, Brânzaş cu 
referire la participarea legionarilor la guvernare în 


septembrie 1940, 
NOTE REDACȚIONALE: 


1. Pr. Liviu Brânzaş, născut în 1930, era adolescent Ia terminarea războiului, A lost 
arestat în 1951 pentru activitate anticomunistă şi condamnat la 25 de ani de muncă 


silnică, fiind eliberat 13 ani mai târziu, 


Dr, Şerban Milcoveanu, născut cu 19 ani mai devreme, în 1911, a cunoscut 
Mişcarea, personalităţile ei şi pe Căpitan în 1935, prin intermediul vărului său, prințul 
diplomat şi comandant legionar Alecu Cantacuzino, Dr. Milcoveanu a fost şeful 
studențimii române pe țară în perioada 1937-1940, supraviețuitor al masacrului 

elitei legionare din noaptea de 21/22 sept. 1940 (a lost închis cu Căpitanul la 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


Pag. 2 


Clorul 
ECLIPSA 


perfide la adresa 


în acelaşi 
codreniştilor Ea 
Pentru cititorul neavizat s-ar putea să pară o 
dispută internă a Legiunii, o ceartă în familie, cu 
normala proiecţie negativă asupra întregului Nei 
gând! Aşa cum observă mulți legionari notorii 
(Dumitrescu-Borşa,  Papanace),  simismul este 
crescut pe trunchiul Legiunii, dar este un vâsc, un 
parazit care numai s-a hrănit din seva Mişcării, 
deformându-i doctrina. Foarte important: disidentul, 
conform DEX, este o "persoană care are opinii 
deosebite față de colectivitatea, organizaţia etc. din 
care face parte”. SIMA este cel care s-a abătut Liei 
Ia principiile legionare, nu codreniştii. Deci el şi 
adepții lui sunt disidenţii! 4 
De prin 2005, de când am publicat serialul "Din 
culisele Legiunii”, eu personal n-am mai dedicat nici 
un articol lui Sima. Speram să n-o mai fac niciodată, 


timp, atacuri 


Căpitanul, evident, că doar nu Sima, peste 
noapte, hocus-pocus, cum crede pr. Brânzaş (şi 
toți simiştii)! Da, rețineți: "marea biruință” de la 6 
sept. 1940 (cum o numesc simiştii), se datoreaza 
tot Căpitanului, nu lui Sima! Au fost necesari 10 
ani de jertfe! Şi au fost consumați în doar 4 luni 
(sub conducerea lui Sima)! 

E clar ce înseamnă să fii simist? 

"E|, Horia Sima, l-a ridicat pe Căpitanul din 
mormânt şi l-a arătat lumii în chip de victimă 
nevinovată. Când zic <<scoaterea de sub beton>> 
nu mă refer la actul material al lucrării, care s-a făcut 
în prezenţa familiei Căpitanului, ci la actul politic care 
a făcut posibil acest lucru”. 

"Actul. politic” al -lui Sima? A organizat la 
Braşov şi Constanța detronarea regelui de la 
Bucureşti, cu petarde şi pistoale vechi, iar el 
stătea pe graniță deghizat şi pregătit să fugă! 
Tentativa a eşuat şi noroc cu gen. Coroamă care 
a: refuzat să tragă în manifestanţii din fața 
Palatului Regal! Meritul pentru "actul politic” de 
la 6 sept. 1940 îi revine deci lui Coroamă. 


UNDE A FOST MIŞCAREA CODRENISTĂ 

"Ziua de naştere a lui Horia Sima era sărbătorită 
la Aiud, alături de celelalte momente legionare (...) 
Unde era atunci Mişcarea Legionară “codrenistă”, 
cine o comanda, care era numărul celor care o 
alcătuiau si care sunt faptele ei de rezonantă 
istorică? 

Degeaba vă osteniți să scoateţi din neant o 
entitate care n-a existat în realitate niciodată aşa 
cum încearcă unii să o impună”. 

Unde era Mişcarea Legionară “codrenistă” în 
vremea comunismului? O parte în închisori, iar 
alta, mult mai mică, în exil. 

Cine ce să comande în închisoare?! lar în exil 
codreniştii au fost conduşi de triumviratul 
Gârneaţă - Papanace — lasinschi. (Şi au făcut, în 
principal, acelaşi lucru ca şi simiştii, mai puțin 
intrigile: şi-au scris memoriile, au publicat 
articole şi au reeditat cărțile legionare clasice.) 

Altă parte murise pe front, iar partea cea mai 
importantă fusese lichidată în septembrie 1939. 

”.. părintele Dumitrescu-Borşa a dat un examen 
hotărâtor (n. n.: la Aiud), care a arătat în mod clar şi 
definitiv, că nu era el cel chemat şi demn de a fi 
urmaşul Căpitanului. Păcat de eroismul său din 
Spania!” 

Tocmai că nimeni nu s-a considerat demn de 
a fi urmaşul Căpitanului, nici măcar comandantii 
Bunei Vestiri (printre care şi pr. Dumitrescu- 
Borşa), în vreme ce Sima, dal 

O comparație între cei doi ar fi posibilă doar în 
condiții identice: să-l fi văzut pe Sima 16 ani în 


Dar, pentru că noi am rămas "câinii de pază aj 


„ Legiunii”, cum spunea Şeful, trebuie! 


PR. BRÂNZAŞ spune că a scris PENTRU 
GENERAȚIILE CARE VOR VENI, să ştie că Horia 
Sima a fost un erou. Să se fi schimbat aşa radicaj 
definiția eroului în ultimul secol?! 

DE ACEEA SCRIEM ŞI NOI. PENTRU ACEIAŞI 
Ar fi stupid să ne bălăcim în continuare în Minciuni 
după 20 de ani de la aflarea adevărului. 

Bineînțeles că n-o să vă plictisesc cu abaterile 
lui Sima de la linia Mişcării trasată de Căpitan - 
motiv pentru care a apărut diferenţierea ireductibilă 
simism — codrenism. 

Voi răspunde pe scurt ”nelămuririlor» 
simiste. Pentru că aşa e frumos, aşa e bine, aşa e 
moral: să nu laşi lucrurile neexplicate. Mai ales că în 
iulie vor serba naşterea lui, în septembrie "marea 
biruință”, şi ar fi penibil să citim aceeaşi 
scrisoare... 


închisoarea comunistă! Apropos: el — în calitate 
de şef suprem, nota bene - cu eroismul din ce 
perioadă se poate lăuda? Cu eroismul altora, al 
celor din munți?! 


APOTEOZĂ: 

MARTIRII TEMNIȚELOR ŞI ADULTERUL SIMA 

"Acei tineri superbi, dintre care o parte şi-au găsit 
sfârşitul în temnițele comuniste, rămânând până la 
moarte sub ascultarea lui Horia Sima, ridică glasul 
din adâncul mormintelor fără cruce şi strigă tuturor 
detractorilor”. 

Puteau să ia atitudine, când erau închişi? Ce- 
ar fi trebuit să facă, declarații de presă? 

"Virgil Maxim a înţeles, ca puțini dintre legionari, 
că Horia Sima a reprezentat cel mai fidel spiritul 
legionar pe linia Căpitanului. Dacă un om cu o atât 
de profundă viziune şi trăire religioasă a avut 
această credinţă, nu ştiu cine s-ar putea găsi să-l 
contrazică cu argumente valabile”. 

Virgil Maxim nu citise memoriile lui Sima, 
pentru că nu apăruseră încă! î 

De exemplu, simiştii o țineau sus şi tare că 
şeful lor nu fugise din țară în portbagajul unei 
maşini, că era o calomnie ordinară. Până când au 
apărut memoriile lui Sima şi în țară (1995). Atunci 
au înțepenit: deci nu era calomnie! 

Şi-au revenit însă repede. Păstrează tăcere de 
mormânt asupra subiectului şi au reluat cu 
frenezie mai mult decât suspectă partitura 
eroului. Acum e şi mai clar ce înseamnă să fii 
simist? 

Sfântul închisorilor, Valeriu Gatencu, pus 
alături de adulterul Sima? Ce porcăriel 

E clar ce înseamnă să fii simist!! 


ECLIPSA 


De mai bine de jumătate de secol Legiunea 
trece printr-o serioasă şi nemeritată ECLIPSA. 
Dr. Al. Ronett (frate de Cruce din vremea 
Căpitanului, devenit unul dintre apropiații lui 
Sima şi trezit astfel la realitate), concluzionează 
în cartea "O pacoste sau un destin vitreg?” că 
ECLIPSA LEGIUNII se datorează nu atât mulților 
duşmani, cât pacostei purtând numele ”Sima”. 

În schimb, unii îl urmează: ”Noi l-am iubit şi k 
am urmat pentru câ ne-am regăsit în el; în scrisul lui, 
în faptele lui...”, 

Noi nu! Asta e diferența simism — codrenism. 


Minolta Cad 


Râmnicu Sărat. Imediat după 1990, în calitate de martor al epocii, a scris numeroase 
cărți evidențiind diferența între Fondatorul Legiunii şi epigonul lui, fapt ce i-a atrâs 


ura nemărginită a adepților lui Sima. 


2. Cei care au uilat sau care nu cunosc abaterile lui Sima de Ia principiile legionare 
au la dispoziție numerele vechi ale ziarului (2005 — 2006) şi site-ul 


www.zelea-codreanu.com, la rubrica Doctrină (subcapitolele Abateri de la 
doctrină şi Întrebări şi răspunsuri). 


ap a 


P. 


Clara 


CE-AŢI PIERDUT DIN VEDERE 


“Dacă nu vrei să-ţi pierzi slujba, 
nu te mai juca cu drujba!” 


Mii de persoane au fost prezente la 
protestele din luna mai împotriva defrişării 
României, în aproape 40 de localităţi din țară şi 
din diaspora. 

__ PROTESTE de proporții sunt anunţate la 
inceputul fiecărei luni, unul dintre acestea 
având loc de Ziua Mediului, 5 IUNIE. 


Ca de obicei, televiziunile au minimalizat 
amploarea manifestaţiilor, iar ziarele nu au scris 
nimic. Cine are probleme cu estimarea numărului de 
participanţi, are la dispoziţie înregistrările video de 
pe internet. "Vă rugăm să ne scuzaţi, eram mai 
mulți decât ați învățat să număraţi!”... 


La BUCUREŞTI cca 3.000 de persoane s-au 
adunat în Piața Charles de Gaulle pentru a protesta 
împotriva despăduririlor abuzive. 

Oamenii au venit cu pancarte cu mesaje 
interesante: “Nu  corporația E ZI 22 
face legislaţia”, “Aşteptăm la | = 
DNA fabrica de cherestea”, 
“Toate partidele ne 
pădurile”, “Codru-i frate cu 
poporul, nu cu drujba şi 
toporul”, “Mafia  defrişează, [fă p 
lohannis protejează”, “Un BI 
copac de mai tăiaţi, o săb 
ajungeţi spânzurați”! | 

Bucureştenii au spus că 
acesta . este de abia 
începutul. Klaus lohannis ) 
fost a criticat la portavoce i 
pentru decizia de a introduce în CSAT subieetul 


= Cat A € 
defrişărilor, un gest pentru a închide gura străzii, şi i- 


au făcut o dedicație: “Dacă nu vrei să-ți pierzi 


slujba, nu te mai juca cu drujba”! 

“Parlamentul vinovat, pentru codrul defrişat', au 
strigat, totodată, oamenii şi au cerut o lege prin care 
minimum 33% din teritoriul României să fie împădurit 
şi să se interzică defrişarea şi furtul de lemne: 

"Avem 31% munte din care doar 51,9% este 
acoperit de pădure, 36% deal cu pădure în proporție 
de 37,2% şi câmpie 33% cu 10,9% pădure. Noi, toți 
cetățenii României, .trebuie să restabilim echilibrul 
naturaf. 

Manifestaţia a fost apolitică: “Aşa cum ne-am 
mobilizat “pentru Roşia Montană şi împotriva 
exploatării gazelor de şist, aşa ne mobilizăm şi 
pentru pădun”. 


De asemenea, la BERLIN, BRUXELLES, 


COPENHAGA, LONDRA, MADRID, PARIS, 
KOSOVO, VIENA, MONTREAL şi TORONTO 
românii au organizat manifestații contra 


despăduririi României. 

Mai multe ambasade ale Austriei au primit 
scrisori despre practicile companiei 
Schweighofer. Au fost trimise scrisori şi 
clienţilor firmei austriece. 

La” GALAŢI s-a scandat: "Schweighofer, vrei 
pădurile, venim cu topoarele”. (Schweighofer este 
una dintre firmele care ne distrug şi ne fură codrii), 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


ee pa Aa] 


La SF. GHEORGHE protestul a fost formulat în 
trei limbi pentu a opri defrişările şi fabrica 
Schweighofer de la Reci care funcţionează fără 
autorizații. În plin scandal internațional legat de 
practicile frauduloase, compania Schweighofer a 
deschis noua fabrică de cherestea de la Reci! 
Organizațiile de mediu reclamă lipsa mai multor 
autorizații 

La TIMIŞOARA, organizatorul protestului, 
Bogdan Bocşa (40 ani), inginer IT, a lansat apelul 
pentru ieşirea în stradă pe Facebook. A fost 
protestatarul cu nr. 1 din Piața Operei şi avea cu el o 
sacoşă plină cu pancarte 

L-au acostat jandarmii, ameninţându-l cu un 
proces şi somându-l să spargă adunarea care 
protesta paşnic, fără să scandeze nimic, ci doar 
afişându-şi în linişte pancartele pe care erau scrise 
nemulțumirile lor 

"Mi-au arătat legile şi mi-au zis că, fiind adunare 
publică, trebuia să declarăm în prealabil la Primărie 


Eu am răspuns că de fapt este manifestare cultural= 
artistică şi că nu trebuie declarată. Le-am zis să-mi 
demonstreze că aduhareă publieă nu e manifestare 
aftistică 

Mi-au zis 6ă- he dau-ujuinătate de oră ca să 
âbândenărn îneerearea de prelest. Le-am zis 6ă o să 
vorbes6 eu oamenii şi e'să deeidem teți. Gu taţii am 
“hotărât să mergem- să ne plimbăr-pria oraş. Nu am 


Republicii — Piața Sfatului (ambele pietonale şi cele, 


mai intens circulate din Centrul Vechi), nu se 
justifică 

Poliția ne amendează, jandarmii ne amendează, 
ANAF-ul ne amendează, Bănicioiu vrea şi el să ne 
amendeze...mai sunt şi alţii... România chiar 
funcționează cu amenzi şi cu taxe letale? Toate 
aceste scârbe nu-şi dau seama că nu noi trăim din 
banii lor, ci invers?!... Sperăm să sosească ziua în 
care se vor ascunde precum milițienii în '90... 

ma 

Activistul braşovean Erwin Albu, plecat la 
sfârşitul lui aprilie într-o călătorie pe bicicletă prin 
Europa, spre oraşele ce găzduiesc principalele 
instituții europene, a purtat mesajele împotriva 
despăduririlor abuzive din România printre 
europenii din toate colțurile continentului şi pe la 
sediile de instituții ale UE. 

În ciuda primirii bune de care a avut parte, Erwin 
a povestit însă că la Curtea Europeană de Justiţie 
nu a putut ajunge. "La această instituție nu ai voie să 


"2 


Intri cu un tricou cu mesaj de salvare a pădurilor. În 
schimb, pâţi intra liniştit cu tricouri care promovează 
Coca Gâla, Me Donald's sau Monsanto şi alte 
6biceluri nesănătease. Purtarn un trissu eu următerul 
mesaj pentru salvarea pădurile Remâniei la 
Luxemburg. <<Save the Romanian fereste! E.U,, 
Where are yeu? European Gergorations eut treea 
ând plant eerrugtian in Remania>>". 


scandat nimic, doar ne-am afişat pancartele”. 

Ar fi putut să stea comod acasă în fața 
televizorului sau a calculatorului. A preferat să ia 
atitudine 

La CLUJ încă de la prima strigare peste 5.000 de 
clujeni au ieşit în stradă pentru păduri, întăriți cu 
maramureşenii din Borşa şi moții din Câmpeni, 
Mărişel,  Muguri-Răcătău.  Moţii au protestat 
dimineaţa în centrul CÂMPENIULUI, apoi au plecat 
la Cluj şi au participat şi la protestul de aici. 

La BRAŞOV peste 700 de persoane (conform 
declaraţiei oficiale a Jandarmeriei) au participat la 
protestul împotriva despăduririlor abuzive. Dacă la 
ora 16.00, la locul din fața Prefecturii se adunaseră 
aprox. 150-200 de oameni, până la final numărul 
acestora a crescut progresiv, ajungând la 700. 

“Veniţi cu toții şi strigaţi tare că România nu e de 
vânzare", “Secetă şi inundații, dacă ne tăiaţi copacii”, 
"Copacii tăiaţi, țepe pentru deputați!”, "Avem o 
bucurie, hoţii în puşcărie” (Braşovul are un număr 
record de parlamentari şi alți politicieni cu probleme 
penale — n. r.), sunt câteva dintre scandările care s- 
au auzit pe parcursul marşului pe traseul din Centrul 
Vechi. De asemenea, s-a strigat împotriva companiei 
Kronospan de la Sebeş (producător de 
formaldehidă), care are o fabrică şi la Braşov. 

Protestul de la Braşov s-a desfăşurat în mod 
paşnic, fără nici un incident. Oameni de toate 
vârstele,- de la copii la bunici, pancarte cu mesaje 
pentru guvernanți, scandări cu rime ingenioase, 
trubaduri cu chitare şi tobe, doamne în costume 
populare şi biciclişti. lar la final, o amendă-record, 
de 5.000 de lei! Pentru că ar fi mărşăluit în afara 
traseului!! Amenda va fi însă contestată, după 
cum au spus organizatorii protestului. DI. Tiberiu 
Duluman, cel care a depus notificarea la Primărie, a 
semnalat faptul că membrii Comisiei de Circulaţie au 
modificat fără aprobarea sa acest traseu (fapt 
împotriva legii) şi consideră că excluderea zonei 


Pi 


Pe data de 9 mai, când românii protestau-ia - 


Bucureşti, Focşani, laşi, Sibiu, Timişoara, Braşov, 
Galaţi, Sf. Gheorghe etc., Erwin Albu a ajuns la 
sediul de la Strasbourg al Parlamentului 
European. l-a pus în mare încurcătură pe agenţii de 
pază care nu au ştiut dacă era sau nu cazul să îi 
permită intrarea. În cele din urmă i-au arătat ieşirea, 
deşi gestul înseamnă nici mai mult nici mai puțin 
decât îngrădirea dreptului la liberă exprimare, şi 
deşi era Ziua Porţilor Deschise! 


Sursa: www.romaniacurata.ro 


x ape 


Vin americanii 
Prin anii 50 românii ar fi făcut stop cardiac de 


bucurie la auzul acestor cuvinte. Ar fi murit în masă 
de inimă! 

l-au aşteptat jumătate de secol. Ascultau 
înfrigurați posturile occidentale de radio să vadă 
CÂND vin americanii. Nu dacă, asta era o certitudine 
în mintea multora, nu se ştie de ce: nu eine 
dăduseră pe mâna ruşilor?! 


FRAUDA DONĂRII DE ORGANE. (II) 


În "moarte cerebrală”. 
Dar "cât de mort”? 


Când este vorba de moartea unui om ar 
trebui mai întâi să răspundem la întrebarea "ce 
este omul? Fiindcă deja de aici începe | 
controversa 

Printre suporterii ipotezei mortii 
cerebrale se află mulți susținători ai unei | 
imagini biologic-materialiste despre om, 
care reduce existența umană la fenomenele 
măsurabile “ştiinţific” şi "explică" gândirea sau 
conştiinţa umană cu ajutorul proceselor 
biochimice, respectiv electrice, la nivelul 
creierului. Dar oare aşa să stea lucrurile în 
realitate? 

Definiţia "morţii cerebrale" este foarte | 
controversată între neurologi: oare "linia zero” 
în EEG dovedeşte cu adevărat încheierea oricărei | 
activități electrice în creierul mare? Atunci de ce | 
mai poate fi dovedit un rest de activitate când se 
face un EEG nazofaringian (se introduce un ÎN 
electrod prin nas până în apropiere de membrana ÎN 
creierului unde este situat simțul mirosului  - 
Riechhirn)? Şi ce semnifică faptul că şi creierul 
unui "mort cerebral" poate continua să producă 
hormoni? 

Apropos de ceea ce ne defineşte mai mult ca 
oameni, vă invităm să vă gândiţi la următorul lucru: i 
când încetează activitatea creierului, inima poate | 
continua să bată. Când încetează activitatea inimii, 
în mai puţin de câteva minute încetează şi orice 
activitate a creierului! 

Asociaţia germană "Initiative KAO' ('Intormare 
efitieă despre donarea de organe”) a formulat 
urmâtearele Idel eu privire la procedura dubioasă a 
declarării morții cerebrale: 

= Pierderea 6emplelă a funsțillar eerebrale = 
"moartea erebrală" = nu se poate eensiala eu 
eertitudine. 

= Viața şi meartea nu pet 6eexista într-un 6rR. 


Peate un em să fie "met" şi în acelaşi timp să albă 


RZrulirui 


pă a 
= Donatorului | se administrează medicamente 
relaxante şi adesea cu efect anesteziant; la un mort 
nu este nevoie de asemenea măsuri!! 

Mulţi anestezişti renunță însă, la sfatul anurnltor 
6rganlzaţii redieale, la utilizarea analgeziseler. 
Preblema Asoslaţiei Medieller este ea apllearea 
Braseduriler de anestezie eenfirmă faptul că la 
perseanele aflate în "moarte cerebrală" este vorba 
de fat de eamenl! îneă vii, eapabili să sirntă durerea 
în tirul prelevării erganeler. 

__Netă: Despre anestezieraa mortilor eerebrali: 


&rgane vitale de donat?? 

- ;Moartea cerebrală” este o definiție strict legală 
şi fără baze ştiinţifice, creată doar pentru a putea 
extrage oamenilor organe vitale fără pedeapsa legii. 

- Oamenii aflați în "moarte cerebrală” trebuie 
hrăniţi, îngrijiţi, supravegheați şi testați pentru 
compatibilitatea cu primitorii de organe. La nevoie 
sunt resuscitați. De asemenea, primesc intravenos 
medicamente pentru îmbunătățirea circulaţiei şi a 
activităţii inimii, precum şi antibiotice sau heparină 
(care poate duce la hemoragii cerebrale!) Deci "cât 
de morţi” sunt?. 

- Oamenii definiţi ca fiind în "moarte cerebrală” 
sunt calzi, iar digestia, metabolismul şi respirația 
celulară funcţionează. De obicei sunt subfebrili, dar 
ocazional pot dezvolta şi febră. Tensiunea nu este 
constantă, ci creşte la diverse şocuri. Mai ales în 
timpul prelevării organelor. . 

- La oamenii aflaţi în "moarte cerebrală" au loc în 
continuare diviziunea celulară şi chiar 
vindecarea rănilor. Sistemul renal este intact, se 
filtrează în continuare sângele, iar urina se elimină, 
Sunt produşi în continuare hormoni, chiar şi cei 
”fabricați” în creier, a căror prezență poate fi 
dovedită în fluxul sanguin. : 

- Cei aflaţi în moarte cerebrală pot reacţiona la 
stimuli externi. De asemenea, apar mişcări ale 
rnembrelor'superioare şi inferioare. 4 

- Cel mai impresionant este faptul că femeile 
aflate în "moarte cerebrală” în unele cazuri pot 
aduce pe lume un copil sănătos. Cea mai lungă 
perioadă de sarcină cunoscută până acum a unei 
femei aflate în moarte cerebrală a durat 107 zile; ea 
a dat naştere prin cezariană unui bălețel, care 
ulterior s-a dezvoltat normal. 

- Donatorul este legat de mâini şi de picioare, 
pentru a se evita mişcările; la un mort nu este 
nevoie de asemenea măsuril! i 

_ Donatorul este dezinfectat şi acoperit cu 

pansamente. sterile; la un mort nu este 
nevoie de asemenea măsuri!! 


Pag. 4 


În contextul donării de organe s-a întâmplat tot 
mai des să se observe aşa-zisele "reflexe spinale", 
adică mişcări spontane ale morţilor cerebrali, care 
evident deranjează procedura de recoltare a 
organelor acelor persoane. Aşa s-a început cu 
anestezierea "morţilor sau -cu administrarea unor 
medicamente care să ducă la relaxarea completă a 
muşchilor! 

Întrucât un pacient nu are voie să mai aibă nici o 
urmă de medicament în sânge, DSO (Asociaţia 
Germană pentru transplantare) recomandă "pentru 
evitarea reacţiilor autonome administrarea de 
substanțe relaxante (de ex. Pancuronium 0,15- 
0,20mg/kg/greutate corporală), iar creşterea indusă 
vegetativ a tensiunii şi a frecvenţei cardiace poate fi 
evitată prin administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1- 
0,3mg/kg/greutate corporală". 

Ce este "creşterea indusă a tensiunii” şi ce este 
Fentanyl-ul? 

O creştere indusă vegetativ a tensiunii apare 
când "ne sare inima în gât”, când începem brusc să 
transpirăm, când tragem o spaimă soră cu moartea 
Atunci se vede reacţia sistemului nervos vegetativ. 
Creşterea tensiunii vine de la producţia accelerată 
de adrenalină. Adrenalina apare în situaţii de frică, 
durere sau stres îngrozitor. 

Fentanyl-ul nu este un simplu medicament, este 
un opiat şi un anestezic de vreo 120 de ori mai 
puternic decât opiumul!! 

Aici este momentul în care trebuie să ne întrebăm 
de ce oare se consideră că "mortul" ar putea trece 
prin asemenea stări de frică, durere sau stres 
îngrozitor încât să aibă nevoie de asemenea 
anestezice?? 

Vă lăsăm să judecaţi singuri!! 


- În timpul prelevării de organe medicii anestezişti 
sunt obligați să mențină funcţiile vitale ale 
donatorului până când ultimul organ a fost înlăturat, 
Dacă e nevoie, administrează medicamente, lichide 
chiar sânge proaspăt sau plasmă pentru a asigura 
echilibrul metabolic al donatorului. Pacienţii anați în 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 4 


VI 
Li 
3 


continuare din numărul trecuț 


cerebrală” rămân 


"moarte conectaţi 
aparatele de ventilaţie şi la monitoare până | 
inducerea stopului cardiac a 
- La o prelevare multiviscerală - 
durează mai multe ore - "donatorul" brariszal 
aparatul de ventilație este "prelucraț" i 
diverse echipe coordonatoare de transplanț 


alcătuite din până la 20 de medici. 


Aspecte dubioase şi/sau ilegale 

“Când informăm societatea despre 
prelevarea de organe, nu mai obținem 
organe”. (prof. Pichimair) 7 

Oamenii primesc informaţii distorsionate 
cu toate că Ministerul Sănătăţii şi alte 
organisme competente sunt responsabile cu 
elucidarea "actului de transplantare”, Suntem Ă 
7 practic dezinformaţi atunci când semnăm: "Suntde 
Jacord cu înscrierea mea ca donator Voluntar 
postmortem...” din moment ce organele sunţ 
extrase dintr-un corp cu metabolism activ, deci 
viul! 

; Drepturile individuale şi de confidențialitate 
| a datelor pacienţilor sunt anulate: medicii sunț 
obligați să anunţe la cel mai apropiat centru de 
transplantare orice potenţial donator de 
organe. Această informare se face fără 
| înştiinţarea şi acordul aparținătorilor. 

| De exemplu în 2012 au fost raportați în 
Germania de către secțiile de urgență 2594 de 
potențiali morţi eerebrali, la eare au fost chema 
coordonatorii de transplant ("agenţii autorizaţi” sau 
“eontabilii morţii cerebrale"), lar "moartea cerebrală! 
a putut fi diagnosticată doar la 1584 dintre aceștia 
(61%), dintre care 1046 au fest transfermaţi în 
denateri de 6rgane (66% din cel 6u eticheta de 
"meaite erebrală" şi 40% din numărul tatal). 

Se 6unase deja Fiii şi rail de eazuri când oameni 
diagnastieaţi au mearte eerebrală şi-au revenitdupă 
ee au fest îngrijiţi 6erespunzăter şi trâlese în = 
sentinuare, Bine sănâteşi. Deel cum pate 6 mațedă — 

e diagnosticare să fie “sigură” când "morţi | 
cerebral" se trezesc?? 

Zach Dunlop, de exemplu, este un tânăr care a 
avut norocul să aibă un văr asistent medical de 
terapie intensivă, care nu s-a mulțumit cu 
diagnosticul de "moarte cerebrală" primit de la 
medicii care deja se pregăteau să recolteze 
organele, ci şi-a scos briceagul şi l-a zgâriat pe talpă 
pe Zach, astfel obținând o reacţie care i-a dovedit că 
acesta era încă în viață!! Zach şi-a revenit şi trăieşte 
şi acum bine mersi. lar la interviu a povestit cum îl 
auzise” pe medici diagnosticându-l cu moartea 
cerebrală!! 

Tot mai multe spitale au coordonatori de 
transplant proprii. 

Potenţialii donatori sunt tipizați deja înainte 
de constatarea morţii cerebrale. Ei primesc uneori 
preventiv şi antibiotice, în interesul primitorilor de 
organe. 


Din 100 de pacienți susceptibili de a deveni 
donatori, 94 nu dețin card de donator şi nu şi-au 
dat personal niciodată consimțământul pentru â 


li se recolta organele. 
ş 
i 


-ă 


Activitatea echipelor mobile de diagnosticare a că 
morţii cerebrale, care sunt trimise de centrele de 
transplant în. ”olinicile donatoare” încalcă. legeâ 
transplantului. Această lege stabileşte că moartea 
cerebrală . ireversibilă trebuie confirmată de doi 
anestezişti reanimatori cu experiență în lerâple 
intensivă, sau de un anestezist reanimator ŞI un 
neurolog sau un neurochirurg. Independența Îsi 
nu este garantată atunci când cel care put! 
diagnosticul vine de la centrul de transpare 
Legea stabileşte clar separarea strictă IE 
confirmarea morţii cerebrale şi prelevarea de organe: 

Anesteziştii reanimatori sunt obligaţi să confirme 
moartea cerebrală — în scopul prelevării de Orga 
de două ori la interval de 12 ore. Durata de aşteplă a 
se poate reduce însă la zero prin anălz 
suplimentare cu diverse aparate. 


- Există multe diagnostice eronate, 
un altaspect care nu e deloc de neglijat 
De exemplu, între anii 2000-2005, dr 
Deutschmann, pe atunci directorul unei 
echipe de transplant, a analizat şi studiat 224 de 
protocoale de moarte cerebrală semnate de 
doctori. La 70 de cazuri (deci o treime!!), 
protocoalele erau greşite sau incomplete. 

at Se exercită presiune financiară asupra 
clinicilor şi asupra medicilor din spitale, pentru a 
participa la prelevarea de organe. Medicii şi 
spitalele obțin în prezent recompense financiare 
de la asigurările medicale şi subvenții publice. 


- Medicii din spitale implicaţi în diagnosticarea 
morţii cerebrale şi în prelevarea de organe obțin 
sume fixe de decontare, iar clinicile de donare 
primesc diferite sume fixe. În Germania, de exemplu, 
pentru scoaterea unui organ se plătesc 2.090 euro, 
la multi-prelevare 3.370 euro, în Croaţia multi- 
prelevarea se plăteşte cu 7.000 de euro, în Spania 
cu 6.000 de euro. Dar plăţile efectuate ulterior de 
primitorii de organe se ridică la nivelul sutelor de 
mii de euro. lar costurile tratamentelor cu 
imunosupresive pentru împiedicarea respingerii 
organelor transplantate aduc industriei 
farmaceutice câştiguri de miliarde în fiecare an! 


Aspecte etice şi morale 


In contextul donării de organe este foarte 
interesantă concepția fiecăruia dintre noi despre 
viață. Reacţia personală la acest subiect poate fi un 
barometru care ne arată cum gândim cu adevărat 
despre viață, despre oameni, despre noi înşine în 
final 

Ca atare, dacă suntem de acord cu perspectiva 
dictată de industria transplantului, cum că viața 
noastră ar depinde exclusiv de funcțiile cerebrale, 
atunci într-adevăr viața ia sfârşit prin dispariția 
funcţiilor cerebrale măsurabile tehnic, aşa-zisa 
moarte cerebrală. După motto-ul "scos ştecherul din 
priză -— stins televizorul” se poate atunci utiliza restul 
»maşinăriei« fără remuşcări. 

Mult mai dificil este să susţinem aşa ceva dacă 
noi considerăm corpul nostru ca un cadou, ca un 
templu divin, iar corpul este de fapt un instrument al 


= „Sufletului. 


sa 2 axă 

Dacă punem sub semnul întrebării conceptul de 
moarte cerebrală, singura consecință logică este 
punerea sub semnul întrebării a întregii industrii a 
transplantului. Următorul exemplu este menit să ne 
demonstreze cât de îndreptăţite sunt aceste semne 
de întrebare: 

Renumitul neurochirurg şi docent la Harvard dr. 
Eben Alexander a avut ocazia să se convingă pe 
propria piele că starea de conştiență nu este 
neapărat legată de creier. Cu cuvintele lui: "Am 
pătruns în lumea conştiinţei care există dincolo de 
limitele creierului fizic", 

Neurochirurgul s-a îmbolnăvit în 2008 şi a intrat 
în comă, pierzându-şi funcţiile cerebrale care 
controlează gândurile şi emoțiile. După 7 zile de 
comă, când medicii îl abandonaseră şi discutau 
despre debranşarea aparatelor, neurochirurgul s-a 
trezit brusc, şi-a revenit şi şi-a reluat viața normală. 
În cartea “Proof of heaven" el relatează trăirile pe 
care le-a avut şi cum acestea i-au schimbat cu totul 
perspectiva asupra vieții şi morţii. A constatat din 
proprie experiență că viața nu se sfârşeşte cu 
moartea clinică şi că există o stare de conştiență 
care nu e legată de creier. Şi întrucât dr. Alexander 
Eben este o capacitate în domeniul lui, e de aşteptat 
să-o citească şi colegii lui, şi poate că aşa-zisa 
"moarte cerebrală" va fi repusă într-o dezbatere 
oficială... 

Şi prof. dr. Linus Geisler susţine: "Ca ființă unică 
şi irepetabilă, omul nu este reprezentat doar prin 
creierul său, ci şi prin trupul său, care trăieşte încă în 
proporție de 97% după intrarea în "moarte 
cerebrală"! 


Cum se prelevează organele 

Pentru a putea lua o hotărâre responsabilă pro 
sau contra donării de organe, trebuie să cunoaştem 
în detaliu procedura unei prelevări de organe, nu 
să citim o broşură colorată şi să ne agățăm de iluziile 
vândute de mafia medicală. 

Se insinuează că nu eşti generos, nu eşti un bun 
membru al societăţii, eşti asocial etc. dacă nu 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


semnezi pentru a fi spintecat şi ciopârțit de viu! Dar 
dacă e ceva bun şi nobil, de ce se manipulează, 
prezentând publicului larg doar o singură fațetă a 
problematicii?? 

Pauline W. Chen, chirurg care lucrează în 
industria  transplantării şi pare convinsă de 
diagnosticul de moarte cerebrală (11), îşi descrie 
sentimentele astfel 

"În ciuda a tot ceea ce ştiu despre moartea 
cerebrală, tot mai am momente de nesiguranță 

De multe ori, când tai cu scalpelul pielea caldă şi 
moale a unui donator şi văd roşul debordant de 
sânge bine oxigenat, vechile îndoieli ale mamei mele 
se şi furişează în creierul meu. M-am surprins 
gândindu-mă la vietile donatorilor şi le-am întrebat 
pe asistentele care au stat-de vorbă cu familiile 
acestora ce impresie şi-au făcut 

În timp ce dau la o parte intestinele care încă se 
contractă şi trec din greşeală cu mâna peste ce a 
mai rămas din digestia lor, nu mă pot împiedica să 
mă întreb oare ce au mâncat ultima oară şi dacă 
atunci, la acea masă, au avut vreo premoniţie despre 
ceea ce |i se va întâmpla. 

În timp ce privesc ultimele picături de energie 
frenetică a inimilor lor cum se disipează în neființă, 
simt un regret că eu sunt singurul martor la sosirea 
tăcerii eterne şi că membrii familiei s-au despărțit de 
cei dragi cu sunetul inimii bătând în monitor." 

Medicul şi parlamentarul german Wolfgang 
Wodarg a făcut o cerere de a participa la o 
şedinţă de recoltare de organe şi a fost refuzat cu 
explicația că "scena" arată ca un câmp de bătălie şi 
nu poate fi suportată de nici un spectator. lată de 
ce: 

În timpul explantării se ajunge la pierdere totală 
de sânge, în timp ce pe podea se întind prosoape şi 
preşuri pentru ca medicii "recoltatori" să nu stea în 
amestecul de apă şi sânge care se adună pe jos. 

Când este incizat corpul donatorului de la gât 
până la simfiza pubiană, apar creşteri de tensiune, 
de frecvență cardiacă şi de adrenalină. De 
asemenea, pot apărea înroşiri ale pielii şi semne de 
transpiraţie. La operaţii "normale", asemenea semne 
sunt considerate reacţii la durere, dar nu şi la 
pacienții "morţi cerebral". 

Toracele se deschide cU.up fierăstrău special, iar 
apoi se desface peretele abdominal şi se fixează. 

Organele sunt “eliberate” în timp ce inima 
continuă să bată, sunt “clătite” cu un lichid răcit 
(soluție de perfuzie 4*C). Pentru aceasta medicii 
montează catetere speciale, tuburi micuțe şi subțiri. 

Când în corpul încă viu pătrunde lichidul rece 
care urmează să elimine sângele, uneori cresc 
tensiunea sau frecvența cardiacă sau se observă 
spasme. 

Asistenţii ţin lobii peretelui abdominal deschişi 
pentru ca operatorii să toarne rapid căni întregi de 
apă cu gheaţă pentru răcirea organelor şi apoi să 
aspire apa respectivă. 

Sângele trebuie de asemenea aspirat cât se 
poate de complet la această procedură. 

Echipele de prelevatori recoltează unul câte unul 
toate organele, verificând calitatea acestora pe 
mesele de preparare, după care părăsesc sala de 
operație cu recipientul frigorific în care se află 
organele respective. Abia prin recoltarea 
organelor, la pacientul aflat în "moarte cerebrală" 
se instalează decesul. 

În final rămân doar asistenții în sala de operaţie, 
cu sarcina de a umple cu vată sau cu tifon cadavrul 
măcelărit şi de a coase la loc tăieturile imense. 

Când se recoltează şi țesuturi şi oasele mari, 
restul de cadavru trebuie apoi să fie mai întâi 
“stabilizat” pentru îmbălsămare (de ex cu cozi de 
mătură), împăiat şi cusut. Ochii scoşi sunt lipiţi cu 
pansamente sau înlocuiţi cu ochi de sticlă. 

O moarte paşnică şi decentă alături de 
aparținători său prieteni nu este posibilă în cazul 
recoltării de organe. Cine îşi dă acordul pentru 
donare de organe trebuie să ştie că va muri 
TRANŞAT în atmosfera sterilă a unei săli de operaţii, 
printre medici şi asistenţi, cu anestezie sau fără! 


Cât sunt de câştigaţi recipienţii de 
organe? 


Scopul nu scuză întotdeauna mijloacele! În primul 
rând, trebuie să ştiţi că datorită tulburărilor psihice şi 


sufleteşti grave cauzate de această 
constelație "donator-recipient”, a apărut 

prompt şi o ramură a psihiatriei (OTP, 

Organ Transplantation Psychiatry) care 

se ocupă cu persoanele aflate pe lista de 

recipienţi de organe, dar şi cu persoanele care au 
primit un organ! 


Pentru mulți oameni nu este deloc simplu să: 


trăiască cu un organ străin. Unii au o relaţie ciudată 
cu organul, îi dau un nume şi vorbesc cu el, alții pur 
şi simplu nu-l pot accepta ca pe ceva care face parte 
din ei. Poate că există motive întemeiate pentru asta. 

Unii se luptă permanent cu remuşcările de a fi 
participat la moartea altor oameni. Mulți îşi doresc să 
ştie al cui organ l-au primit, ziua în care ei l-au primit 
fiind ziua morţii altcuiva; acest lucru îi chinuie (aşa 
cum este şi normal, omenesc) 

Există nenumărate relatări ale oamenilor care au 
primit organe şi a căror personalitate s-a modificat 
după transplantare, unii au căpătat de pildă alte 
gusturi la mâncare, alții aveau coşmaruri 
permanente sau halucinaţii, alții intrau în depresii 
prelungite cu dorința de moarte, majoritatea spuneau 
că nu reuşeau să integreze organul străin în* corpul 
lor... 

De asemenea, cei mai mulţi recipienți de organe 
nu mai pot duce o viață normală după transplantare, 
de aceea nu rareori întâlnim oameni care au fost 
"transplantaţi” de mai multe ori! 

Cam pe aici vin unii cu obiecții de genul "Păi, 
săracii oameni, dacă nu primesc organe noi, vor 
muri!” 

Tot ce se poate. Un lucru însă e clar: din cauza 
transplantării un om moare întotdeauna: donatorul 
sau recipientul! 

Este îngrozitor de manipulativ (şi e o strategie!!) 
să se facă afirmații de genul "Anual mor 14.000 de 
oameni din cauză că nu sunt suficiente organe de 
transplantat"!! Este o MINCIUNĂ sfruntată. Acei 
oameni mor din cauza unei boli care le distruge un 
organ sau uneori chiar din cauza "tratamentelor" 
alopate care la rândul lor distrug consecvent 
organele! Nimeni nu moare din cauză că nu i se 
transplantează un organ! Se încearcă aici aceeaşi 
strategie divide et impera, în ideea că oamenii se vor 
sfâşia între ei într-o controversă eternă, fiecare cu 
interesele şi cu adevărul lui, iar în timpul ăsta 
afacerea miliardelor câştigate cu donarea de organe 
merge mai departe, în lipsa unei dezbateri publice 
informate. 

Nu mai vorbim că foarte mulți recipienţi mor din 
cauza complicaţiilor apărute în urma transplantului. 
Posibilele complicaţii încep cu respingerea organului 
de către organismul recipientului, efectele secundare 
ale terapiei, infecţii, sângerări, insuficiența organului 
sau tumori canceroase apărute în special după 
"tratamentul" intensiv cu imunosupresive. 

Trebuie menţionat şi faptul că un transplant nu 
înseamnă vindecare!! Fiindcă atunci când un organ 
nu mai funcţionează cum ar trebui, acest lucru are o 
cauză profundă, care de multe ori are un sens 
biologic. Înlocuirea organului nu va rezolva cauza, ci 
doar va oferi cel mult o bucăţică în plus de viață, în 
nişte condiţii calitative îndoielnice. 

Un pacient care a primit un organ nou (de 
exemplu ficat) va plăti anual pentru medicamente o 
sumă de ca. 150.000 de euro! 

După 5 ani de la transplantare, statistica ne 
spune că mai funcţionează doar 71% din rinichi, 67% 
din pancreasuri, 70% din inimi, 50% din ficaţi şi 55% 
din plămâni. 

Dar ce se întâmplă după alţi 5 ani şi cu restul? O 
parte din aceştia sunt din nou pe listele de aşteptare 
pentru un al doilea organ, iar :unii au decedat. 
Statisticile nu oferă nici o informaţie despre ei. 

Dr. J. Loibner afirmă răspicat: "Aşteptările față 
de fezabilitatea tehnică a vieții sunt prea mari. Se 
vorbeşte de <<vindecare>> prin transplantare de 
organe, care de fapt nu este niciodată vindecare, 
ci doar o supraviețuire”. 


Surse. www.ms.ro/documente.paf, 
www .graiulortodox.wordpress.com, www.legeaz.net, 
WWW.europa.eu 


continuare în numărul viitor 


Pag. 5 


Coreppondenţă 


MĂRTURII DESPRE NEÎNVINŞI 


Anul acesta ÎNĂLȚAREA DOMNULUI şi 
ZIUA EROILOR Patriei au coincis cu o altă 
sărbătoare religioasă: Sf. Împărati Constantin şi 
Elena, prilej de meditaţie creştină în vremurile 
acestea tulburi cu care ne confruntăm de peste 
două decenii. 

Autorităţile ne-au amintit de eroismul şi 
jertfele ostaşilor români de-a lungul secolelor 
întru apărarea pământului strămoşesc şi a ființei 
naționale. Nu s-a vorbit însă (ca de obicei!) 
despre sacrificiul românilor care s-au opus 
sovietizării şi comunizării României, despre 
sutele de mii de victime ale prigoanei comuniste 
din deceniile V-VII ale secolului trecut. Şi asta 
pentru că guvernanţii se tem că le-am putea 


BUTA IOAN din Părău, condamnat la 
13 ani de închisoare 


S-a numărat printre primii şi cei mai activi 
anticomuniste 
învățătorul ION 


membri ai 
"VULTANUL”, 
PRIDON. 

În casa lui s-au întrunit 
pentru prima oară după 
depunerea jurământului de 
credință, care a avut loc 
noaptea, în pădure, la 
Mărăcine. 


organizației 
condusă de 


Începând din august 
1997 şi până aproape de 
stingerea lui din viață (în|. 
2007) am avut numeroase 
convorbiri cu el. 

Îl anunțam că o săl— 
trecem şi prin Părău şi de ala dala ne aaa în 
poartă şi ne îmbrățişa. Ne aşezam la măsuța din 
curte, la umbra nucului şi începea să-şi depene 
amintirile, trăindu-le cu intensitate de fiecare dată. 
Cu emoție ne povestea despre anul de ucenicie într- 
ale comerțului legionar, petrecut în apropierea 
Căpitanului. Şi se mândrea cu sumanul pe care |-l 
dăruise drept răsplată pentru hărnicia lui. Nu de 
puţine ori l-am luat cu maşina prin satele făgărăşene, 
colindând pe la vechii săi camarazi, încă trăitori... 

Nu putea uita obsedanta noapte de 15 noiembrie 
1950 în care au fost arestaţi prin trădare lon Pridon 
şi ajutoarele sale, au fost împuşcaţi şi răniţi membri 
ai organizației : 

"În acea noapte eram de serviciu la telefon, la 
Sfatul Popular. Pe la ora 12 noaptea apare un 
jandarm cu grad de plutonier, înarmat cu pistol. Pune 
mâna pe telefon şi scoate o singură vorbă: "Veniţi!”. 
Mi s-a părut o treabă dubioasă şi am ieşit după el. 
Nu după mult timp au intrat în sat vreo 5-6 camioane 
ticsite cu securişti. Unii au înconjurat casa lui Pridon, 
alții au năvălit înăuntru unde au găsit şi pe doi din 
membrii organizaţiei: Marcel Cornea din Şinca 
Veche, student la Facultatea de Farmacie din Cluj, 
pe care l-au împuşcat mortal, şi Virgil Radeş, 
împuşcat în umăr de către plutonierul Romoşan 
Attila din Vințu de Jos, Alba. L-a pedepsit 
Dumnezeu, mai târziu a murit în închisoare, ca 
deţinut de drept comun. 

Toată noaptea s-au făcut percheziții şi arestări, 
nu doar în Părău, ci şi în satele din jur, 


GHEORGHE URDEA-SLĂTINARU. din 
Grid, nepotul lui lon Pridon, 9 ani ascuns 
şi 9 ani închisoare 


În acea noapte, de 14 spre 15 noiembrie 1950, 
era ceaţă. Cu trei zile în urmă Mogoş plecase din 
Părău spre lleni. Acum mulţi membri ai organizaţiei 
erau prin sat şi o parte din ei acasă la unchiul. Spre 
ziuă mai erau acolo doar Marcel Cornea, student din 
Şinca, şi Virgil Radeş, legionar. M-am dus mai întâi 
la Oană Gheorghe, al cărui tată a murit la Securitate, 
Aveam ordin să le spun la toți să părăsească satul, 
Existau bănuieli că sunt trădători printre noi. 

"Plecaţi, părăsiți satul, e ordinul lui 
Pridon!”. L-am anunţat, printre alții, şi pe 


Pag. 6 


CUVÂNTUL 


urma exemplul, 
că ne vom trezi 
din "somnul cel 
de moarte”! 
Credem că e 
de datoria noastră 
să aducem în 
atenția cititorilor o 
filă din istoria 
anilor ce aul 
marcat începutul 
comunismului pe 
pământ 
românesc. istorie rămasă încă neştiută, 
împărtăşită nouă de urmaşii şi de-camarazii 


Dumitru Şulea, după care mi-am luat ranița în spate 
şi am dispărut şi eu... Într-adevăr, în acea noapte 
am fost trădaţi. Trădare urzită mai demult. Au 
descins securiştii conduşi de Cârnu şi Stoica. Pe 
Marcel şi pe Gilu Radeş i-au încolțit în casă şi i-au 
împuşcat. Pe mulți i-au arestat, unii dintre ei 
devenind martori împotriva lui Pridon. Cum ar veni, 
oameni de-ai Securităţii, informatori. 


Comemorare la fam. Pridon 


Unchiul Pridon a plătit cu viața organizarea 
rezistenței în Țara Făgăraşului. Şi nu eram puțini, 
câteva sute în satele din jur. A luat totul asupra lui. 

lată, aveţi în față sentința de condamnare la 
moarte a lui loan Pridon, conducătorul Vultanilor, 
dată în vara anului 1950. Luaţi-o cu voi şi faceţi 
cunoscut românilor cine a fost acest patriot care şi-a 
iubit țara şi semenii mai mult decât pe el însuşi! 


LUCIA PRIDON, fiica lui lon Pridon 


Băiatul ei Marcel Pridon, născut în 1969, 
poartă acest 
nume în 
amintirea lui 
Marcel 
I Cornea, 
logodnicul ei, 
împuşcat în 
casa lor. 
"Tata a 
fost voluntar 
în primul război mondial. Şi în cel de-al doilea a fost 
tot voluntar, până la sfârşitul războiului — căpitan în 
Regimentul 89 Vânători de Munte din Braşov. 

În seara de 14 noiembrie 1950 mama auzise un 
hăulit groaznic de câine, tata a liniştit-o, dar nu s-au 
culcat până târziu, după miezul nopții, că-i aşteptau 
să vină pe doi dintre tinerii membri ai organizației, 
Marcel Cornea şi Virgil Radeş. Părinţii mei erau 
îngrijorați că aceştia nu mai apăreau. Cei doi au 
ajuns de-abla după ora 3 noaptea, prin fundul curții, 
dinspre Răstoaca, aşa cum îi sfătuise tata. Veniseră 
de la Şercăiţa, peste câmpuri, drum ştiut bine de ei. 
Numai că în acea noapte s-au rătăcit, ocolind mult, 
ceea ce nu se întâmplase până atunci, Erau frânţi de 
oboseală, refuzând să mal mănânce ceva, Au ciocnit 
un pahar de vin cu tata şi piciorul paharului s-a 
retezat, Mama le-a spus că n-ar fi bine să mai 
rămână la noi, fuseseră deja trei semne rele. Dar 
tata s-a răstit la ea; "Mai taci, cobe, noi nu culcăm 
ă' şi i-a dus în camera din față, N-au 


oamenii în şură 


„s-a deschis,năvălind în curt 
însoțiți de: EI de post. 


LIEGE DRAR MAI 


de luptă ai  eroilor-martiri, ai 
NEÎNVINŞI. 

Am avut privilegiul de a-i cunoaşte când 
încă trăiau şi am reuşit să-i convingem să ne 
vorbească despre anii de prigoană şi de luptă 
prin care au trecut. lar demersul nostru n-a fost 
uşor: erau încă împietriți de durerea şi 
suferințele lor. Şi nu aveau încredere în oricine. 

Le-am promis solemn că vom face 
cunoscute mărturiile lor, că vom respecta cu 
strictețe adevărul acelor fapte de la hotarul 
dintre viață şi moarte. Şi că ne vom strădui ca 
jertfa lor să nu fi fost în zadar. 


celor 


vorbit mult timp, băieții fiind prea obosiţi. Ştiam de la 
tata că veniseră să pună la cale ce aveau de făcut în 
primăvara şi vara următoare. Tata plănuia o acțiune 
comună a tuturor grupurilor de luptători de pe ambii 
versanți ai Făgăraşului. Şi de ce nu, din toată țara. 
Altfel nu aveau nici o şansă să-i doboare pe 
comuniştii aduşi la putere de armata sovietică. Când 
a ieşit de la băieţi le-a spus că de se vor trezi înainte 
de răsăritul soarelui e mai bine să plece. 

Dimineaţa, pe când băieții încă dormeau, mama 
trebăluia prin curte, iar tata plecase la şcoală, unde 
era profesor de limba română şi franceză şi director. 
Era foarte cunoscut şi respectat, cunoştea pe mai 
toți oamenii din comună şi de prin satele vecine. 
Mulţi dintre ei îi fuseseră elevi. În mine avea 
încredere, cu toate că aveam doar 18 ani. Îmi 
destăinuia deseori gândurile şi năzuinţele lui. 

Cam după ora 8 mama a auzit dinspre uliţă un 
glas răstit: "Unde-s bandiții, banditule 2. Apoi poarta 


şi amenințat cu pistolul. A apucat s-o scizală din 
priviri pe mama dacă au plecat din casă. Înţelegând 
că nu, a încercat să tragă de timp. Şeful de post şi 
soldații au început să caute prin grădină, prin grajduri 
şi şură, au răscolit fânul. Negăsind nimic au intrat în 
casă, controlând fiecare cameră. Un soldat, ajuns la 
camera din față, a deschis uşa şi a strigat: "Aici 
sunt'!. Marcel Cornea a sărit ca ars zicând: "Gilule, 
suntem pierduţi!” şi a băgat mâna sub pernă, unde 
ascunsese automatul. Şeful de post, intrat în cameră 
pe lângă soldat, a tras câteva gloanțe asupra lui 
rănindu-l foarte grav în stomac, apoi pe Virgil Radeş 
în umăr. Au fost luaţi pe sus şi aruncaţi într-o dubă. 
În drum spre securitatea din Făgăraş, fiind loviți crunt 
cu cizmele în burtă, Marcel Cornea a murit. 

Tata şi mama au fost încătuşați şi trântiţi pe burtă 
într-un camion. Au urmat anchetele şi bătăile 
cumplite la sediul Securităţii din Făgăraş. Mamei i-au 
pus şi curent electric sub limbă. Noaptea târziu i-au 
dat drumul să plece acasă. A mers pe jos 18 km, 
urmărită îndeaproape de o maşină a Securităţii. Spre 
dimineaţă, când a ajuns acasă, nici să vorbească nu 
mai putea. Şi anchetele au Cojiunuat mult timp după 
asta. 

Se vorbea că au fost wrădai de Nicolae Stanciu şi 
lon Duminică, doi olteni care lucrau la Combinatul de 
la Victoria. Unul din ei avea o iubită în Făgăraş care 
lucra ca secretară chiar la Securitate. De altfel, ei se 
arătaseră devotați cauzei. Duseseră în munţi arme 
pentru partizani, furate de la un depozit din Voila. 
Aşa se lăudau prin cârciuma din sat. Arestaţi, au fost 
schingiuiți şi au trădat. 

La închisoarea de la Sibiu Boamfă spunea că îi 
punea față în faţă, îi confrunta cu tata, iar el nu vroia 
să recunoască pe nimeni, lua întreaga răspundere 
pe umerii lui. 

Avocatul ne-a povestit mai târziu că, la proces, 
tata s-a transformat din acuzat, în acuzator. Şi a fost 
executat. Dosarul său se află şi acum la Jilava. 


(continuare în pa 
Sana ge Tie Iocan, 
Zhagoa 


2015 


aaa ăi e dl i valica e la GAS etate să ti a 


Romii dubite e tea i 


at 


Care pondlenfă 


COMERȚUL DE SUBZISTENȚĂ 


In Germania există peste tot "Hoflăden” 
(magazine de curte) sau  "Blumen zum 
Selbstschneiden” (câmpuri cu flori de unde poți să îţi 
tai singur florile), unde cetățenii sunt invitati să se 
autoservească şi să lase bani într-o cutie sau în 
câte un butoi. 

Uite de asta se duce Germania de râpă, că la ei 
nu se combate evaziunea fiscală ca în România! 

Ba mai mult, în Germania nici bacşişul nu se 
impozitează şi, în afară de bacşişul dat chelnerului 
în aproape orice magazin există o cutiuță au 
"Kaffeegeld” (bani pentru cafea) pentru angajaţi. 

Dar da, tocmai de asta se duce Germania de 
râpă, iar România înfloreşte: pentru că ANAF-ul 
nostru este arhipreocupat să combată evaziunea din 
shaormerii. Dormi liniştit, române, guvernul combate! 

Peste tot în Germania dai de mici puncte de 
vânzare cu produse locale făcute în gospodăria 
respectivă, care sunt expuse pentru autoservire, ŞI 
cumpărătorii sunt îndemnați să lase prețul corect 
într-o cutiuță pentru bani. . 

Am filmat un astfel de punct de vânzare pe 18 
mai 2015 în dreptul unei curți din localitatea 


Gundlingen, de lângă Freiburg şi Breisach, din landul 
Baden-Wiurttemberg. 

Erau la vânzare diverse gemuri, jeleuri, 
murături şi chiar şi răsaduri. Ouă de găină se 
puteau comanda extra. Toate produsele erau făcute 
în gospodărie şi într-o cutie pe care scria "ehrliche 
kăufer” ("cumpărători cinstiţi') se puteau lăsa banii 
Nici urmă de casă de marcat, nici vorbă de vreun 
bon fiscal. Pentru că nu din aşa ceva se face 
evaziunea fiscală şi nu de acolo se îmbogățeşte 
cineva şi nici statul nu poate să jupoaie impozite şi 
taxe! 

In România, după ce că au fost oropsiți deja 
de invazia de supermarketuri cu mărfuri de import 
şi fiscalizări peste fiscalizări şi standarde 
europene şi reguli, deja le este frică țăranilor să 
mai scoată un sac de cartofi la poartă ca să poată 
să îşi mai plătească vreo taxă sau vreun 
medicament. 

Or tocmai asta este soluţia pentru a contracara 


supremația absolut periculoasă a 

supermarketurilor și pentru salvarea satului 

românesc, a țăranilor şi micilor gospodari: 
kk 


achiziționarea de produse locale, lanț scurt de . 


desfacere, deschiderea a cât mai multor puncte de 
vânzare din gospodării şi reglementarea minimală 
a acestui tip de comerț de subzistență, fără a mai 
da bătăi de cap şi coşmaruri celor care vând un 
kilogram de cartofi din grădina proprie. 

Prin sufocarea micilor gospodării cu regulamente 
şi normative se face exclusiv jocul marilor lanțuri de 
supermagazine, marilor concerne, cu consecințe 
deosebit de grave pentru viitorul omenirii privind 
siguranța alimentară şi asupra supravieţuirii 
comunităţilor locale. 

Rămâne doar ca noi, cetățenii treziți, să 
căutăm să încurajăm astfel de soluții de comerţ 
local tradițional. 

Salutări din Germania! 


cetățean păsător (căruia îi pasă) 
NOTĂ: Dl. Erwin Albu este cel despre care am 
scris în pag. 3. 


DEZVĂLUIRILE UNUI PĂDURAR 


Călin Bâlc, Voicu Tomoş şi Voicu sunt câțiva 
dintre puţinii curajoşi care au întors armele, cu 
orice risc. 

CĂLIN BÂLC are 37 de ani, este din Gilău şi a 
fost şef de. district între 2003 şi 2013. Tatăl său a 
fost, de asemenea, silvicultor. p 


După ce a participat, conform propriilor | 


declaraţii, timp de mai mulți ani într-o schemă ÎN 


complexă de infracțiuni silvice: despăduriri, furt ŞI | 
vânzare de masă lemnoasă, şpăgi, fals în acte, 
sprijin financiar (ilegal) acordat partidelor PDL, 
PSD şi PNL în campaniile electorale - aprox. 
100.000-250.000 euro contribuție din partea 
angajaților OS Gilău, proveniți din tăieri ilegale de 
păduri). 

Bâlc s-a autodenunțat în iarna anului 2013 la 


Serviciul Teritorial Cluj al DNA, împreună cu mai [& 


mulți colegi. 

Ca atare a fost arestat directorul Direcţiei Silvice 
Cluj, Traian Mariş. A fost condamnat cu suspendare, 
iar Bâlc şi tatăl lui, dar şi alți pădurari, au fost supuşi 
unui şir de acte de răzbunare, incluzând şi controale 
“cu dedicație” din partea Ministerului Pădurilor, 
iniţiate de către denunțaţi.Din acest motiv Călin Bâlc 
a părăsit România, stabilindu-se în Germania. 

lată mai jos declaraţiile date de el pentru 
ziarul "Neuer Weg”: 

"Am făcut şi eu parte din ceea ce se numeşte 
<<mafia lemnului>>. La început nu mi s-a să părut 


kk 


aşa extraordinar. Mici furtişaguri au început deja 
după Revoluţie. Toţi silvicultorii am pus în buzunar. 
Am fost părtaş. După o vreme, nu am mai suportat. 
Prea s-a întins ţigănia. La început se fura mai puţin. 
Dar apoi se venea deja cu pretenții cu zeci de mii de 
euro. 

Cei care cereau să sprijinim campaniile erau 
directorii Direcţiei Silvice. Inainte de alegeri eram 
chemați personal la o locație, la o cafea, un suc şi ni 
se spunea: <<Trebuie să sprijini partidul X>>. 
Cum făceam asta: dădeam lemn de lucru la 


oamenii din sat (Măguri - Răcătău) şi cu asta îi 
motivam să meargă la vot. Dădeam la fiecare 
familie 20-30 de metri cubi. Lemnul dat locuitorilor 
era din pădurile statului, administrate de Romsilva. 
Asta înmulțit cu aprox. 200 de familii, vă dați 
seama ce cantităţi se adunau. Ştiu că asta se 
practică în fiecare campanie electorală din 2004 
încoace; se făcea în toate zonele de munte de 
acolo. 

Care-i explicația: şefii de Direcţie silvică sunt 
promovați politic. În fiecare campanie partidele 
politice îşi promovează directorii ca să poată avea 
acces la <<resursă>>. Am stat de vorbă cu 
politruci grei, de la PNL şi PSD. 

In 2012 mi-a ajuns. Superiorii mi-au cerut 
100.000 de euro. Sigur, eu am furat banii ăia. 
Dar nu mi se pare corect să te constrângă: <<Mai 
dă-mi, mai dă-mi, mai dă-mi!>> Am dat acei bani, 
dar ei îmi cereau tot mai mult. 

Orice om normal judecă: <<Măi frate, eu am 
dat 100.000 de euro. Ce trebuie să fac ca să-i 
scot?>> Salariile sunt o glumă, ca să te oblige să 
furi. În jur de 750 de lei. 

Colegul meu Voicu s-a dus la DNA primul (n. r.: 
în 2013) şi a făcut autodenunț şi denunț împotrivă 
superiorilor. După care m-am dus şi eu, voluntar” 


MĂRTURII DESPRE NEÎNVINŞI (continuare din pag. 6) 


De curând l-am vizitat din nou pe dl. Marcel 
Pridon, nepotul învățătorului loan Pridon. 

Mama sa, Lucia Pridon, s-a stins din viață în 
urmă cu patru ani, după o viață grea, de necazuri şi 
suferințe. Marcel ne pregătise o surpriză: o ALTA 
sentință de condamnare la moarte a bunicului său — 
Nr. 1529 din 4 decembrie 1951 şi aparținând 
Tribunalului Militar Bucureşti, probabil instanță 
superioară care judeca recursurile condamnaților la 
moarte. 

De această dată acuzațiile ce i se aduc 
inculpatului sunt mult mai grave, întrucât asupra 
celor doi "legionari fugari” surprinşi dormind s-au 
găsit "un pistol Steyer încărcat, un pistol mitralieră 
Deimller încărcat şi o armă Z.B tot încărcată; în 
aceiaşi cameră organele Securităţii au mai 
descoperit o grenadă, o petardă, un pistol Beretta 
încărcat, 19 cartuşe de carabină ungurească, 107 
cartuşe de 9 mm, 9 lame cartuşe Z.B, o cartuşieră, o 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


foaie de cort militară, precum şi o serie de cărţi 
legionare şi obiecte de îmbrăcăminte aparţinând 
celor doi bandiți şi altora din bandă”. Toate acestea 
rezultau din procesul verbal şi fotografiile aflate la 
dosar. 

Conţinutul celor două sentințe dă naştere însă 
unor mari semne de întrebare : 

- să nu fi ajuns acel proces verbal la cunoştinţa 
primei instanțe de judecată, sau a fost încheiat 
ulterior pronunțării sentinței? 

- oare securiştii participanți la descindere, 
îmbătaţi de "victoria" repurtată asupra "bandiţilor” au 
plecat cu captura, uitând să mai facă percheziţia ce 
se impunea? Dar atunci, când şi în ce condiţii s-au 
găsit în casa lui loan Pridon armamentul, muniţia şi 
materialele specificate în procesul verbal care poartă 
totuşi data de 15 nov. 1950? (Lucia Pridon i-a 
povestit fiului ei că în acea zi nu s-a făcut nici o 


percheziție în casă, unde într-adevăr, erau ascunse 
arme şi muniții) 

- Nu cumva aparenta neglijență sau omisiune a 
primei . instanțe acoperea de fapt lipsa de 
profesionalism (ca să nu-i zicem altfel) a organelor 
Securităţii care puseseră la cale şi efectuaseră 
descinderea? 

Suntem de părere că răspunsul la aceste 
întrebări şi la atâtea altele care s-au pus şi se vor 
pune nu este chiar imposibil de găsit. Mai ales în 
condiţiile în care au fost şi mai sunt încă mărturii, iar 
CNSAS ne-ar putea sprijini cu documente relevante. 
Credem că astfel de răspunsuri pot aduce o rază de 
lumină în aflarea adevărului despre ceea ce a 
însemnat, de fapt, rezistența anticomunistă în 
România. Sunt încă urmaşi ai eroilor:martiri care 
cunosc şi păstrează vie memoria acelor vremuri, 
întărindu-ne speranța că se va putea scrie o 
adevărată istorie a Neamului. 


Pag. 7 


Preă “epionană intevlelicăl (XX) 


DIN LUMEA LEGIONARĂ. (1) 


Sufletul colectiv românesc 


Suntem un neam de oameni nobili. Fiindcă 
suntem singurul neam care păstrăm aici, în această 
parte a Europei, tradițiile pământului şi ale cerului 
de deasupra noastră. Fiindcă suntem singurii 
stăpâni din vremuri imemoriale pe pământurile 
acestea peste care toate neamurile, dar absolut 
toate neamurile care ne înconjoară, au venit mult 
mai târziu. Oaspeți pe pământurile acestea sunt şi 
ungurii şi bulgarii şi sârbii şi ruşii şi polonii şi slovacii. 

Şi totuşi suntem un neam cu soartă tragică. 
Căci neamul românesc nu a putut realiza, până azi, 
o istorie luminoasă. Istoria noastră are numai 
frânturi de glorie: Mircea, Ştefan, Mihăi, Horea, 
Mărăşti, Mărăşeşti. 

Dar toată istoria noastră - modestă şi chinuită în 
înşirarea ei, glorioasă în toate momentele ei de 
izbucnire - demonstrează din plin posibilitățile 
neamului nostru. 

Sufletul colectiv românesc a fost întotdeauna - 
dar absolut întotdeauna - un suflet care a răspuns 
total la toate marile chemări. 

Ce minunată ridicare de suflet românesc 
înseamnă domnia lui Ştefan, a lui Mihai, înălțarea lui 
Horea, a lui Tudor, momentul Cuza-Vodă, momentul 
sufletesc al Ligii Culturale, momentul 1916. 

Ce mare ridicare de suflet românesc înseamnă 
fanatica mişcare populară în jurul figurii generalului 
Averescu! Şi mişcarea naționalistă de la 1922! Şi 
imensa, oarba popularitate a Partidului Naţional 
Țărănesc în 1928. 

E semnificativă izbucnirea aceasta de suflet 
colectiv, orb dar neobosit, repetată aşa de stăruitor, 
cu toate decepțiile, de la război încoace. 

Lucrul acesta dovedeşte în chip izbitor, împotriva 
mentalităţii imbecile. stăpânitoare azi, că neamul 
acesta nu e de loc un neam sceptic, nici 
individualist, nici obosit. Ci e un neam a cărui 
năzuinţă socială, al cărui idealism şi a cărui putere 
de credință - deci de creație - sunt nelimitate. 

Care neam ar mai fi fost în stare de efortul acesta 
de idealism gratuit şi nesfârşit? (...) 

De ce atunci aceste mari posibilități sufleteşti nu 
s-au realizat efectiv într-o istorie glorioasă? 

Pentru că până azi soarta ne-a ținut mereu într-o 
dramatică nepotrivire. 

De la război încoace, nu mai avem oameni, lar 
până la război, când mai erau oameni, nu era 
vremea lor. Căci oricât de mare va fi fost 
personalitatea lui Ştefan (sau oricât de mai mare ar fi 
putut fi personalitatea d-lui lorga), o mişcare 
sufletească românească de proporţiile, de 
adâncimea şi orizonturile legionarismului nu s-ar fi 
putut realiza, pentru că atunci sufletul românesc nu 
avea conştiinţa înaltă a tuturor posibilităţilor sale. 
Neexistând înglobarea efectiv istorică a sufletului 
românesc, aşa cum s-a făcut ea prin unire, nu s-ar fi 
putut realiza circulația totală de valori sufleteşti şi 
închegarea ultimă a sufletului colectiv românesc care 
să ducă la tensiunea legionară. 

Fenomenul legionar nu era posibil până la război, 
pentru că sufletul românesc nu avea la îndemână 
conştiinţa globală a puterilor sale. 

lar de la război încoace, legionarismul nu s-a 
putut realiza pentru că, deşi sufletul colectiv 
românesc a ajuns la maximul tensiunii, în toate 
momentele decisive au lipsit oamenii excepţionali 
care să canalizeze cu geniul lor această tensiune. 

Dar dacă fenomenul legionar până azi nu era 
posibil, azi e fatal. 

Astăzi, pentru prima dată în istoria românească, 
Dumnezeu a hărăzit potrivirea rodnică a acestor 
două puteri; sufletul colectiv românesc ajuns în 
sfârşit la conştiinţa totală a valorilor sale şi prezența 


VICTOR PUIU GÂRCINEANU (? — 1939) 


VICTOR PUIU GÂRCINEANU 


simultană a unui conducător excepțional. Acest 
conducător excepțional este Căpitanul 

Lumea legionară se naşte din virtualitățile 
sufletului românesc prin prezența polarizatoare a 
Căpitanului 


Căpitanul 


Personalitatea acestui om e reprezentativ 
românească prin aceea că e singurul om politic 
care crede în Dumnezeu. Nu numai că el crede 
Dar crede că politica e supusă şi ea lui Dumnezeu 
Prin aceasta e pe linia românească a lui Ştefan 
cel Mare. 

Personalitatea acestui om e unică prin bogăţia 
fără sfârşit a tuturor însuşirilor lui 

Pus în faţa oricărei situații de viața, omul acesta a 
putut întotdeauna şi va putea întotdeauna să facă 
față. Pentru că are la îndemână toate însuşirile 
sufletului omenesc. 

Omul acesta e un cerebral şi un sentimental în 
acelaşi timp, e rațional şi mistic, e bun şi aspru, 
blând şi neiertător, voluntar şi domol, mândru şi 
modest, tenace fără să fie rigid, idealist fără să 
fie utopic, vizionar al marilor latențe româneşti, 
cu o înaltă energie spirituală, pe cât de rezistentă 
energie fizică, pedagog şi comandant, răbdător, 
stăpânit,  chibzuit, deşi  tumultos în structura 
temperamentului său, viteaz şi, mai cu seamă, moral 
în cel mai greu înțeles al cuvântului, adică dezlegat 
de imperative personale - om predestinat înaltelor 
dominări colective. 

Ceea ce e singular, după cum se vede, în 
construcția sufletească. a acestui om, e că în el 
sălăşluiesc valabil nu numai cele mai numeroase 
calități sufleteşti, ci cele mai depărtate. 

Înalta lui putere de. proiecţie a spiritului şi în 

"acelaşi timp, excepționala lui putere de organizare 
materială - surprinzătorul lui bun simţ - formează un 
contrast de o fertilitate aproape nemaiîntâlnită. 

Oamenii care se bucură de înălțime spirituală 
sunt, de obicei, complet dezorientaţi în viața 
concretă. lar organizatorii nu sunt niciodată obsedaţi 
de imperative spirituale, Şi iată, omul acesta e valabil 
pentru toate planurile vieţii. Omul acesta are cea mai 
armonioasă îmbinare a intelectului cu voința şi 
sentimentul, fiind prin astea omul cel mai întreg şi 
mai sănătos al contemporaneităţii, expresia cea mai 
plenară a omeniei noastre româneşti. 

Cerebralismul său e un cerebralism care merge 
“până la luciditate, la iluminare, voința e o voință de 
oțel şi afectivitatea sa e uriaşă, o afectivitate care 
proiectează asupra tuturor ființelor din jur marea sa 
radiaţie interioară. (...) Aici, desigur, e însuşirea 
esenţială care îl face un predestinat. Nimic nu s-a 
făcut niciodată în lume fără iubire. Nu putem iubi, 
nu putem crea. E un adevăr care depăşeşte 
biologia. Porneşte din divinitate, de la lisus. Cine 
poate închina o mare, nesfârşită iubire acestui 
neam românesc, acela îl va fecunda. 

Căci numai cine poate astfel iubi neamul - 
neamul acesta, aşa cum este el, socotit păcătos, 
ros de grele moşteniri istorice şi păcate atavice - 
numai cine îl poate iubi total şi poate total să i se 
jertfească, numai acela va putea dezmorţi latenţele 
vieţii etnice, aducând la suprafață un cu totul alt 
suflet românesc decât ne-am obişnuit să-l vedem. E 
aici un tainic proces de fecundare, un complicat joc 
de dezlănţuiri lăuntrice pe care numai afectivitatea îl 
realizează în ascunsul suflet omenesc. 

Fenomenul politic românesc, adică o mare 
înflorire de năzuințe vitale, va fi posibil numai 
atunci când neamul acesta obijduit va simţi, va simţi 
în sfârşit asupra lui, tradusă până în faptele mici 
concrete, o mare lubire care planează deasupra-i, 
care îi va da în sfârşit sentimentul că are pentru ce 


4 


trăi, că nu mai sunt zadarnice 
sforțările, că e înțeles, ajutat, 
ridicat, 

Creaţia politică 
românească va fi posibilă 
abia atunci când în locul 
monstruoasei abstracții a 
statului român actual, se va 
realiza, de la Căpitan până la 


ultimul român, sentimentul marii comuniuni 
româneşti. 

Şi atunci se va deschide marea epocă 
româneasca. 

Un astfel de om cum e Căpitanul, prin 


complexitatea însuşirilor de care dispune, poate 
pătrunde toată diversitatea vieţii şi se aşează în 
inima lucrurilor. De acolo este un punct de 
observație şi o perspectivă asupra vieţii care îţi 
îngăduie-să o vezi simultan în totalitatea ei. 

Rezolvările de viață, care pornesc din acel punct 
de observaţie centrală asupra ei, sunt rezolvări 
definitive. 

Omul care stă în inima lucrurilor nu greşeşte 
niciodată. Faptele lui pot să apară greşeli - imense, 
monstruoase - bieţilor oameni de duzină, care 
rezolvă viața la suprafață, cu perspectivele lor 
mediocre şi momentane. E de ajuns, însă, să se 
deschidă perspectiva, pe care oamenilor obişnuiţi le- 
o deschide timpul, pentru ca toţi să-i recunoască 
dreptatea. 

Verificarea obiectivă a celor spuse până aici, a 
marilor lui însuşiri, a puterii lui creatoare, a 
organicităţii faptelor sale, stă în observaţia izbitoare 
că, de vreo şase ani încoace, deşi omul acesta n-are 
nici o calitate oficială în țară, politica oficială a ţării 


ad ri 


DR sl ARES catia 


româneşti -a început să se învârtă cu toate ă 
evenimentele ei importante ca:simple reflexe în jurul 
faptelor! sale. Pentru că numai faptele sale suni 


organice colectivități româneşti. Numai faptele sale 
sunt esenţiale destinului românesc. 


Patru noi comunități româneşti: 
cuibul, tabăra, temniţa, Legiunea 


Pentru revoluţionarea făpturii noastre româneşti, 
pentru realizarea în fiecare din noi, a unor noi valori 
de viața sufletească, Căpitanul întrebuințează ca 
mijloace tehnice de educaţie: cuibul, tabăra, temniţa, 
care toate trei sunt trepte de introducere pentru 
înglobarea noastră definitivă în cea de-a patra 
comunitate, care le depăşeşte pe toate: Legiunea. 

Legiunea e marea comunitate spirituală din care 
facem parte azi, toți legionarii, din care vor face 
parte, mâine, toţi românii. 

Legiunea tinde să se confunde cu întreaga 
comunitate românească. Şi mâine, când va ajunge 
astfel, Legiunea nu va fi decât expresia sub formă de 
oaste a întregii suflări româneşti. 


CUIBUL 


Este cea mai mică înjghebare de comunitate 
legionară prin cercul ei restrâns, dar cea mai 
importantă prin efectele adânci pe care le are 
asupra membrilor săi. În cuib se pun bazele 
educației legionare. 

În organizarea si-n activitatea cuibului se arată 
dintr-odată deosebirile care diferențiază lumea 
legionară de lumea democratică şi anarhică de 
azi. > 

Efectele vieţii în cuib sunt hotărâtoare. Constrâns 
în mod statornic la o activitate de încadrare, 
admirabilă prin continuitatea ei şi prin influenţa ei 
asupra amănuntelor de viață, fiecare membru al 
cuibului, care are cât de puţină râvnă şi cât de puţină 
mândrie, termină prin a deveni un adevărat legionar. 


continuare în numărul viitor 


Doctor în Drept, avocat, comandant legionar, martir al Mişcării (asasinat în masacrul elitei legionare din noaptea de 21/22 sept. 1939) 


Pag. 8 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAL 2015 


3 dn Asau abia zi tii dn Bi aaa > tal păi 


PV 


pn 


ŢII AIR T 


uitat ale 


OASTEA DOMNULUI  ([I) 


Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, i-a interzis 
preotului losif Trifa să mai editeze publicaţia 
"Lumina Satelor'. Acesta a editat însă publicația 
"isus Biruitorul”. 

Conflictul din cadrul Mitropoliei Ardealului a 
devenit subiect de dezbatere politică. Mitropolitul 
Bălan a intervenit pe lângă autoritățile statului. 
publicaţia a fost confiscată de poliție, iar tipografia 
Oastei Domnului a fost sigilată. 

Părintele Trifa s-a mutat apoi la Bucureşti, unde a 
editat revista "Ostaşul Domnului”, iar în februarie 
1935, prin intervenţii la Ministerul de Interne şi la 
uvem, a reuşit să obțină permisiunea reapariţiei 

ublicației "lisus Biruitorul”. : 

Foarte supărat, mitropolitul a pregătit caterisirea 
lui Trifa (excluderea din rândul preoțimii). 

Sentința a fost emisă de Consistoriul Sibiu al 
Mitropoliei Ardealului, tot în 1935, în mai. 
Consistoriul |-a acuzat pe Iosif Trifa de ”sectarism"“ 
deoarece impunea laicilor să ducă o viață după 
reguli stricte, aşa cum procedau şi cultele 
neoprotestante, şi chiar de trădarea intereselor 
Ortodoxiei, deoarece îi primise în Oastea Domnului 
şi pe românii greco-catolici. 

S-a şoptit însă insistent că nu doar mitropolitul 
Bălan, devenit invidios pe a fost responsabil de 
prigonirea preotului Trifa. Cei mai aprigi contestatari 
erau membrii Consistoriului Sibiu, care doreau să 
administreze tipografia, dar îl şi invidiau pentru 
prestigiu (ca şi mitropolitul însuşi, care nu admitea ca 
o mişcare formată în jurisdicţia lui, sub conducerea 
unui preot subordonat lui, să nu fie condusă de el!). 

În anul următor Sinodul BOR a impus statutele 
obligatorii pentru Oastea Domnului. Mişcarea 
devenea organizație în cadrul Mitropoliei 
Ardealului, aflându-se sub ascultarea lui Nicolae 
Bălan. Mitropolitul nu a reuşit însă niciodată să-i 
aducă pe adepții mişcării de partea sa. 

În anul următor mitropolitul a'mai dat-o lovitură 
nefericitului preot: în septembrie 1937 a obținut de la 
autorități interzicerea definitivă a publicației "lisus 
Biruitorul”. 

losif Trifa nu a mai avut energie să lupte 
pentru autonomia Oastei Domnului. Era suferind 
de tuberculoză şi de cancer. De-a lungul timpului 
suferise şapte operaţii care-i slăbiseră puterea de 
muncă. 

Pe patul de moarte i-a trimis lui Nicolae Bălan 
"cuvânt de dragoste şi de iertare”. Nu a primit nici un 
răspuns de la mitropolit. 

S-a stins din viață în noaptea de 11 /12 februarie 
1938. Nu a apucat să mai vadă cum fiul său, Viorel, 
licențiat al Facultății de Teologie şi comandant- 
ajutor legionar, a devenit şeful studențimii române 
pe țară în 1940, şi nici că a ajuns arhiepiscop al 
Bisericii Ortodoxe Române din America. 

Mitropolitul a continuat să-l urmărească pe losif 
Trifa şi după moarte: a interzis publicarea în presa 
centrală a ştirii morţii lui. La căpătâiul său au venit 
doar credincioşii din Sibiu şi împrejurimi. O scenă de 
neuitat s-a petrecut însă în ziua înhumării. 

Trifa fusese îmbrăcat de apropiații săi în straiele 
preoțeşti. Mitropolia a interzis să i se facă slujbă de 
înmormântare, deoarece nu putea fi îngropat în 
veşminte de preot, odată ce fusese caterisit. Numai 
după ce însemnele preoțeşti au fost rupte de pe 
trupul neînsuflețit Trifa s-a putut ține ceremonialul de 
înmormântare. 


După moartea părintelui Trifa Oastea 
Domnului a fost condusă de învățătorul loan 
Marini. Acesta a murit în 1947, lăsând mişcarea 
în subordinea lui TRAIAN DORZ (1914 — 1989). 

Acesta crescuse sub lumina călăuzitoare a 
părintelui Trifa şi timp de mai bine de şase decenii a 
fost cel mai bun misionar al Oastei Domnului, 
psalmist şi propovăduitor neobosit. 

Copil fiind, primise de la învățătorul său o carte a 
acestuia ca premiu la şcoală, la absolvirea a şapte 
clase (1930). Îi scrisese preotului de la Sibiu, care l-a 


încurajat în demersurile 
poetice, publicându-l în 
"Lumina Satelor' 

Traian Dorz a devenit 
un misionar înfocat al 
Oastei Domnului, deşi 
aceasta I-a cauzat 
probleme cu familia. A| 7 
devenit colaborator [> 
apropiat al părintelui Trifa 
Şi s-a afirmat ca poet 
creştin. 

În lucrarea sa 
autobiografică "Hristos - 
mărturia _ mea” sunt 
înfă li_ate frământările 
sale sufleteşti care aul. 
luat sfârşit prin 
ascultarea chemării pe care i-a făcut-o părintele losif 
Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de 
mentorul său, a desfăşurat o asiduă activitate 
publicistică, lucrând la redactarea periodicelor 
"Oastea Domnului”, "lisus Biruitorul”, "Ecoul", 
"Glasul Dreptăţii”, "Ostaşul Domnului” etc. Tot la 
Sibiu i-a apărut şi primul volum de versuri, "La 
Golgota”. A evoluat spiritualiceşte ca autodidact. Din 
1938 şi până în 1943 împreună cu învățătorul loan 
Marini a fost redactor la Oradea şi Cluj al 
publicaţiilor: ”Ogorul Domnului”, "Viaţa Creştină”, 
"Misionarul Vieţii Creştine”, "Familia Creştină”, 
precum şi al calendarelor-almanah ale acestora. 

În 1948 comuniştii au promulgat noua lege a 
cultelor, prin care, printre altele, se interzicea 
activitatea Oastei Domnului, 

Comuniştii nu-l agreau pe Dumnezeu, şi cu atât 
mai puţin mişcările şi asociaţiile religioase, acestea 
fiind mai greu de controlat. Nu puteau permite ca 
militantismul ortodox să pună în pericol construcția 
socialismului. Ca atare; âlături-de preoţi -au fost 
arestaţi şi membri ai Oastei Domnului: Traian Dorz a 
fost condamnat la închisoare sub acuzația de... 
"activitate legionară”! În ciuda nenumăratelor 
declarații ferme: "Oastea Domnului, fiind o mişcare 
duhovnicească, nu urmăreşte alt scop decât cel 
duhovnicesc”. De altfel mulți dintre cei ostili regimului 
erau etichetaţi ca "bandiţi”, "duşmani ai poporului”, 
"fascişti” şi, ca o sumă a tuturor 'relelor”, 
LEGIONARI! Deşi nu aveau nici o legătură cu 


% IISUS 


BIRUITORUL 


PI ERPR: Preaiii TTA- s _ 


Sai 


OASTEA DOMNULUI O PESTERI. 
ES Lat OI TATE PEEL 0 SÂN Seci 0 PIITRA 


Taxă rea În Aurei Daniel Dnnulhul 
a În Hume din 1 2 dentari 12 


aceştia! 

A fost eliberat în 1952. Însă numai pentru câteva 
luni, după care a fost întemnițat din nou, până în 
1958, Închisorile începuseră să se umple de preoți şi 
de laici membri ai Oastei, acuzaţi de comunişti de 
lipsă de supunere. 

După înăbuşirea revoltei anticomuniste de la 
Budapesta din 1959, regimul de la Bucureşti a trecut 
la o nouă reprimare a "elementelor duşmănoase” din 
Biserica Ortodoxă. Alături de monahi şi preoții de mir 
au fost vizaţi membrii Oastei Domnului, care activau 
în catacombe şi nu de puţine ori cu sprijinul unor 
clerici ortodocşi. 

Traian Dorz a fost somat de autorităţi să înceapă 
acţiunea de "legalizare” a mişcării Oastea Domnului. 

Au urmat o serie de vizite la Bucureşti şi 
întocmirea unor liste cu conducătorii mişcării, 


continuare din numărul trecut 


Când autorităţile s-au declarat mulțumite de 
listele alcătuite de Traian Dorz, a urmat... arestarea!! 
Toţi conducătorii Oastei au fost arestaţi în ziua de 
Crăciun a anului 1958, în frunte cu Traian Dorz. 

NOTĂ: Întâmplarea aceasta ne aminteşte de 
alta, similară: şi Pătraşcu, colaboratorul apropiat al 
lui H. Sima, le-a dat comuniştilor listele cu numele 
noilor legionari şi frați de Cruce intrați în Mişcare în 
clandestinitate, după 1941, necunoscuți de poliție, 
mii de oameni şi chiar adolescenți care au fost apoi 
săltaţi” toţi în noaptea de 14/15 mai 1948, urmând 
ani grei şi mulți de închisoare. 

Diferenta între Traian Dorz şi N. Pătraşcu este 
însă de la cer la pământ: Traian Dorz, om simplu, 
naiv şi de bună credință, a fost păcălit de comunişti, 
în timp ce Pătraşcu, comandant legionar, ştia cu cine 
avea de-a face, pentru că: organizaţia în care era el 
lupta împotriva comunismului încă de la înființarea 
ei, deci orice pact era interzis din principiu! 

Revenind la subiect: 

Au fost întemnițați peste 500 de conducători 
locali ai Oastei şi au fost eliberați în 1964, împreună 
cu toţi ceilalți deținuți politici. 

Până în 1964, când s-au desființat pedepsele 
politice, Traian Dorz a totalizat 16 ani de 
închisoare. 

După eliberare, având domiciliu obligatoriu la 
Livada Beiuşului, trudind din zori şi până-n noapte la 
muncile câmpului, seara, întors acasă istovit, cu 
mâini bătătorite de sapă şi de intemperii, îşi scria 
poeziile creştine. Versurile sale au fost publicate în 
străinătate, motiv pentru care în 1982 a fost arestat 
pentru delictul de "tipărire şi răspândire de literatură 
interzisă". În urma protestelor externe a fost însă 
eliberat după câteva luni. 

S-a stins din viață în 1989. La înmormântarea lui 
au participat mii de oameni, care au înfruntat 
ordinele autorităţilor şi l-au purtat pe ultimul drum. 


Chiar şi în vremea în care conducătorii ei erau în 
închisoare, Oastea Domnului a continuat să existe şi 
să se manifeste. De obicei conducătorii erau arestați, 
iar membrii surprinşi în adunări erau amendaţi cu 
mari sume de bani. La nivel local Oastea se bucura 
uneori de sprijinul preotului din parohi, chiar unii 
dintre ierarhii Bisericii având contacte secrete cu 
mişcarea; în alte cazuri însă preotul era acela care îi 
denunța pe Ostaşi organelor de stat. 

Biserica Ortodoxă Română a anulat decizia de 
caterisire a părintelui Trifa şi a recunoscut oficial 
mişcarea Oastea Domnului. 

Începând din martie 1990 Oastea Domnului 
funcţionează ca organizație nonguvernamentală. 

Există un delegat din partea Sf. Sinod BOR (PS 
Calinic), exercitându-se controlul dogmatic, deşi 
unii Ostaşi văd rolul mişcării ca fiind unul misionar 
față de Biserică, fără a fi însă sub controlul ei. 

Adunările se ţin în biserică, iar învățătura 
susţinută este eminamente ortodoxă, deşi practicile 
acesteia pot aduce vag cu cele sectare: cântări din 
cărţi proprii, predicatori ad-hoc, şi Traian Dorz şi 
mişcarea "Oastea Domnului" sunt lăudaţi de culte 
neoprotestante. Confuzia este accentuată de faptul 
că diverse culte i-au publicat lui Dorz în anii 70, în 
Occident, parte din poeziile sale, interzise în țară. 

Conducerea Oastei se află tot la Sibiu. Aici 
membrii au la dispoziție câteva birouri, o clinică 
medicală cu un medic internist, un cabinet 
stomatologic şi un medic pediatru. Recent s-a dat în 
folosință noua tipografie. Publicaţia Oastei este 
“lisus Biruitorul”, scos cu binecuvântarea 
Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. 

Oastea Domnului militează contra avorturilor, 
contra răspândirii cultelor neoprotestante şi ia 
atitudine împotriva relaţiilor homosexuale. 

- Slăvit să fie Domnul!” 

- În veci, amin!” 

(salutul Ostaşilor) 


Surse: www.crestinortodox.ro, www.oasteadomnului.ro 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 


2015 Pag.9 


AU 


Pirarie 


MANIPULAREA VREMII (Il) 


continuare din numărul trecut 


În ultimii ani asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torențiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, 
uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicație pe care o primim este "încălzirea globală a planetei”. Ș ze 

Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficțiune. Însă după decenii de 
controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de 
mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului. 


Deşi rareori se recunoaşte în 
reuniunile. ştiinţifice, există în momentul 
de față o nouă generație de arme 
electromagnetice sofisticate. Conform 
unui document al US Air Force, intitulat 
AF 2025 Final Report, războiul climateric 
oferă o vastă aplicaţie în domeniul 
manipulării climei, punând inamicul să se 
confrunte cu inundaţii devastatoare, 
uragane de mare intensitate, secete 
prelungite şi cutremure cu grad mare pe 
scara Richter. 

"Modificările artificiale ale climei au 
devenit acum parte componentă a 
securităţii interne şi internaţionale, având 
inclusiv aplicaţii defensive şi putând fi 
utilizate în scop de descurajare. 

Capacitatea de a provoca artificial 
precipitaţii intense, ceață densă şi furtuni 
de mare intensitate, ori de a produce o 
climă artificială în anumite zone precise 
sau un cutremur de mare intensitate fac 
parte acum din setul de tehnologii 


“Armamentul meteorologic” este arma 
supremă de distrugere în masă, cu 
potenţialul de a destabiliza ecosistemul 
inamicului, distrugerea agriculturii sale, 
dezactivarea rețelelor de comunicare. Cu 
alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta 
o întreagă economie naţională, pot sărăci 


milioane de oameni şi pot “ucide o 
(| naţiune” fără ajutorul trupelor şi 
| armamentului militar. 

Un cercetător renumit, dr. Rosalie 


Bertell, descrie HAARP ca pe “un 
încălzitor gigantic care poate cauza 
| perturbări majore în ionosferă, creând nu 
doar găuri, ci incizii lungi în stratul 
protector care ajută planeta să nu fie 
bombardată de radiații”. 

Atât el, cât şi ceilalți oameni de ştiinţă, 
:] se tem de o a doua etapă secretă în care 
HAARP ar “lansa mult mai multă energie 
în ionosferă. Acest lucru ar putea produce 
o perturbare severă a atmosferei 
superioare ce poate produce efecte care 


disponibile”. (AF 2025 Final Report) 
Din informaţiile pe care le-am cules 


Tornadă 


să se răspândească rapid în jurul 
globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”. 


sunt două metode principale folosite pentru 
modificarea vremii şi producerea la comandă a unor 
fenomene meteorologice sistemul HAARP şi 
CHEMTRAILS. Nu vom intra prea mult în amănunte 
cu descrierea lor deoarece aceste două subiecte 
sunt relativ cunoscute. : 

Sistemul HAARP — prezentat în numărul trecut - 
este alcătuit dintr-o rețea de antene care emit radiaţii 
electromagnetice în domeniul microundelor şi al 
frecvențelor foarte joase (ELF), ce acționează într-un 
fel pe principiul cuptorului cu microunde. Prin 
încălzirea focalizată şi pe perioade lungi de timp a 
unor porţiuni ale ionosferei, se acumulează în acest 
strat atmosferic cantități uriaşe de energie, care sunt 
apoi reflectate spre sol, cu rezultate catastrofale 
asupra zonei respective. 

CHEMTRAILS sunt o serie de pulberi metalice de 
aluminiu, oxid de bariu, polimeri etc. pulverizate la 
mari altitudini din avioane. Acestea au efecte şi 
scopuri multiple, de la  împrăştierea norilor, 
condensarea acestora, mărirea cantităţii de radiații 
solare reflectate spre pământ etc., până la creşterea 
conductivității atmosferice pentru a face 
propagarea emisiilor HAARP mai uşoară în 
anumite zone vizate. 

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) 
pentru utilizare militară constituie în contextul 
prezent arma supremă de distrugere în masă. 

În mod ironic Pentagonul, în timp ce recunoaşte 
oficial capacitatea sa de a modifica vremea 
Pământului pentru scopuri militare, spune că se 
alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii 
globale! 

În studiul pe care l-a efectuat nici un cuvânt nu 
este menţionat cu privire la programul său principal 
de război meteorologic, HAARP, ce are baza în 
Alaska şi e administrat în comun de Forța Aeriană 
Americană şi Marina Americană. 

Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile 
privind schimbările climei la nivel global este cel al 
modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o 
nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. 
Atât Rusia, cât şi SUA, au dezvoltat capacități de 
manipulare a climei în scopuri militare. 

Modificarea intemperiilor, potrivit documentului 
AF 2025 a Forţei Aeriene Americane 'oferă 
luptătorului în război o gamă largă de posibile opțiuni 


Pag. 10 


de a învinge sau constrânge capacitățile unui 
adversar, acestea mergând până la declanşarea 
inundațiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor. 

Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o 
parte din securitatea internațională şi ar putea fi 
realizată în mod. unilateral, Ar-putea. avea aplicații 
ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în 
scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera 
precipitații, ceață şi furtuni pe Pământ sau de a 
modifica vremea “spațală şi producția vremii 
artificiale sunt toate o parte dintr-un set integrat de 
tehnologii militare”. 

Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate 
de către armata americană de peste jumătate de 
secol. 

Matematicianul american John von Neumann, în 
colaborare cu Departamentul de Apărare American, 
şi-a început cercetarea privind modificarea condițiilor 
meteorologice la sfârşitul anilor '40, în punctul 
culminant al aşa-zisului "război rece” şi a prevăzut 
“forme de luptă care sunt de neimaginat”. 

În timpul războiului din Vietnam, tehnici de creare 
de nori au fost folosite, începând cu 1967, sub 
numele de "Proiectul Popeye', al cărui obiectiv era 
să prelungească sezonul musonului şi să blocheze 
rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul 
drumului Ho Chi Minh. 

Armata SUA a dezvoltat capacități avansate care 
atunci când sunt activate modifică selectiv tipare de 
condiții meteorologice. Tehnologia este pertectată în 
cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de 
Înaltă Frecvență (HAARP), şi care este o anexă a 
Iniţiativei de Apărare Strategică, “Star Wars”. 

Din punct de vedere militar HAARP este o armă 
de distrugere în masă, acționând din afara 
atmosferei şi fiind capabilă să  destabilizeze 
sistemele agricole şi ecologice din jurul lumii. 

Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte 
interzicerea utilizării militare sau în orice alt mod ostil 
a tehnicilor de modificare a mediului care spune că: 
“Termenul «tehnici de modificare a mediului» se 
referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin 
manipularea deliberată a proceselor naturale, a 
dinamicii, compoziției sau structurii Pământului, 
inclusiv a  biotei sale, a litosferei, hidrosferei şi 
atmosferei, sau a spaţiului cosmic”. 


HAARP a fost prezentată opiniei publice ca un 
program de cercetare ştiinţifică şi academică. Totuşi, 
documentele militare americane par să sugereze 
faptul că - principalul obiectiv este acela de “a 
exploata ionosfera pentru scopuri ale 
Departamentului de Apărare”. 

HAARP are abilitatea de a declanşa întreruperi 
de curent şi de a perturba sistemul de energie 
electrică a unor regiuni întregi. 

O analiză a declarațiilor emise de Forţa Aeriană 
Americană indică ceva de neconceput: manipularea 
muşamalizată a tiparelor meteorologice, sistemelor 
de comunicare şi a energiei electrice ca o armă de 
război global, pusă în slujba ideii de dominație a 
unor regiuni ale lumi. 

HAARP a început să fie operațional încă de la 
începutul anilor '90. Sistemele sale de antene de la 
Gakona, Alaska s-au bazat inițial pe o tehnologie 
brevetată de compania Advanced Power 
Technologies (APTI), o filială a Corporaţiei Atantice 
Richfield (ARCO). 

Prima fază a  Instrumentului de Cercetare 
lonosferic (IRI) HAARP a fost încheiată de către 
APTI, Sistemul IRI al antenelor a fost prima dată 
instalat în 1992 de către o filială a Sistemelor 
Aerospațiale Britanice (BAES) folosind brevetul 
APTI. Antenele radiază în atmosfera spaţială 
folosind un set de transmiţătoare wireless de înaltă 
frecvență. 

În 1994, ARCO a vândut filiala APTI, inclusiv 
brevetele şi contractul de construire a celei de-a 
doua etape către E-Systems, o companie militară 
secretă de înaltă tehnologie cu legături în CIA. 

E-Systems este specializată în producția de 
echipament electronic de război, navigație şi maşini 
de recunoaştere, inclusiv “dispozitive de spionaj 
extrem de sofisticate”. 

Compania a realizat proiecte militare precum 
"Planul Apocalipsei” (sistemul care permite 
preşedintelui Americii să gestioneze un război 
nuclear) şi Operaţiunea Desert Storm” 


Surse: searchnewsglobal. wordpress.com, 
www,|lumeasublupa.ro, www filmedocumentare.com/gauri- 
cer-haarp-si-tehnologia-tesla 


(continuare în numărul viitor) 


uzină realicată de Viarel Doseanii 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


Pinerte 


CE NU ŞTIAȚI DESPRE VACCINURI 


În numărul trecut la rubrica “Actualitate” scriam despre 
j v-am promis că vom reveni asupra problemei vaccinurile 


ale noastre. 


Scopul vaccinurilor “obligatorii” la copii este de a-i 
feri de anumite boli, în special de bolile 
infectocontagioase denumite ŞI "bolile copilăriei“ 
inevitabil se pune întrebarea cât de periculoase sunt 
acestea? 

Între timp s-a observat că ele nu reprezintă un 
real pericol pentru copii, ci dimpotrivă, îi ajută la 
formarea unui sistem imun sănătos, ba chiar | 
apără, şi uneori îl vindecă de alte boli grave 

Deoarece virusunle vii din vaccinuri au fost 
atenuate (pentru a nu da boala), se formează un titru 
scăzut de anticorpi. Este motivul pentru care 
imunitatea dată de vaccin va scădea progresiv cu 
anii. De aceea pentru un om care a fost vaccinat de 
mult timp, contactul cu un copil bolnav ( de exemplu 
de rujeolă) va fi un real pericol, acesta putându-se 
îmbolnăvi. În consecință, adolescenții şi adulții mai 
ales care au un sistem imun mai puţin flexibil decât 
copiii şi nici nu mai au anticorpi după vaccinul din 
copilărie, vor face o formă mai gravă de boală. 0 
femeie însărcinată care a fost vaccinată în copilărie 
şi nu a făcut boala, riscă să o facă în timpul sarcinii 
şi să nască un copil bolnav. La ea anticorpii produşi 
în urma vaccinării au dispărut iar o revaccinare nu 
este eficientă. La ora actuală a crescut în România 
foarte mult numărul de cazuri de rujeolă la sugari, 
soldate uneori cu deces, deoarece femeia nu mai 
are suficienți anticorpi ca să-l apere de rujeolă. De 
aceea bolile copilăriei ar trebui făcute până la 
pubertate, în special de către fete, pentru ca atunci 
când nasc să posede o cantitate suficientă de 
anticorpi pentru apărarea copilului. 

Vaccinul ROR (Rujeolă — Oreion - Rubeolă) are 
scopul său de a preveni nişte afecţiuni banale ale 
copilăriei, în vreme ce efectele sale adverse pot fi 
boli incurabile grave, -pe. viață. Dacă un copil 
contractează aceste boli în copilărie, va face 


"——munitate naturală pe viață pentru ele; dacă se 


vaccinează cu ROR, imunitatea conferită este 
una limitată, maxim 9 ani (conform 
prospectului), deci imunitatea se termină exact 
când sunt mai periculoase complicațiile acestor boli. 

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 
şansele ca rujeola să fie contactată de cei 
vaccinați sunt de 15 ori mai mari față de cei 
nevaccinați. 

Sunt studii serioase care arată că acest vaccin 
poate cauza autism, diabet, sindrom Guillain-Barre şi 
alte boli autoimune şi neurologice incurabile, 
encefalită, artrite, meningită, nevrite periferice, 
mielite. Totodată virusurile lente ce se găsesc în 
toate vaccinurile şi mai ales în vaccinul împotriva 
rujeolei se pot ascunde în țesuturile umane şi pot 
apărea mai târziu ca şi complicaţii: encefalite, 
scleroze multiple, retard mintal, meningită aseptică, 
hemipareze ş.a. 

Riscul acestor boli cumplite este preţul ce trebuie 
plătit pentru a feri un copil de câteva boli inofensive 
ale copilăriei: rubeola, oreionul şi rujeola. ş 

Am dat oare oreionul şi pojarul pe cancer şi 
leucemie ? 

Vaccinul ROR de tulpină URABE a fost retras de 
pe piaţă în 1992 în Germania şi Marea Britanie ca 
urmare a' apariţiei cazurilor de meningită şi a bolii 
Crohn. 

În 1990 în SUA s-a constatat o creştere 
constantă de rujeolă în ciuda unei mari acoperiri 
vaccinale,. 

Din surse oficiale mortalitatea a fost de 20 de 
ori mai mare decât a aceleia înregistrate înaintea 
introducerii vaccinului, datorate  pneumoniei 
rujeolice. 

De asemenea, despre vaccinul anti-poliomielită 
Salk se credea că a determinăt oprirea epidemiei de 
Poliomielită care a afectat copiii americani în anii 
1940 şi 1950. Dacă este aşa, de ce epidemia de 
Poliomielită s-a oprit, de asemenea, şi în Europa, 
unde vaccinul anti-polio nu a fost folosit extensiv? 


CUVÂNTUL LEGION 


A e AP i ae i 
Vaccinul DTP (diftero — tetano - pertusis), care 
se administrează la 2, 4, 6, 12 luni cu un rapel la 2 
ani şi 6 luni, este responsabil de două treimi de 
moarte subită la sugari, conform statisticilor. 

Totodată, copiii vaccinaţi împotriva tetanosului şi 
a DTP contactează alergii cronice de două ori mai 
mult decât copiii nevaccinaţi. 


Pentru a înşela opinia publică şi corpul medical, 
fabricanții de vaccinuri arată curba descrescătoare 
după introducerea vaccinului, dar de fapt boala 
infecțioasă era în scădere puternică înainte de 
vaccinare iar introducerea acestora a determinat 
izbucnirea unor epidemii ale bolii împotriva căreia 
trebuia să se imunizeze. 

Statisticile internaţionale “ dovedesc diverse 
falsificări întrucât vaccinările-au fost susţinute din 
interes şi ignoranță a fenomenelor postvaccin. 

Vaccinările obligatorii îi fac ca pacienţi care altfel 
n-ar avea nici un motiv să se prezinte la pediatru, să 
fie obligaţi să vină periodic pentru vaccinare; astfel 
vaccinările au devenit “pâinea şi cuțitul” practicii 
pediatrice. De aceea pediatrii vor continua să apere 
conceptul de vaccinare obligatorie. De asemenea, 
acesta va rămâne o afacere foarte rentabilă pentru 
companiile de medicamente. 

Este absolut legitim să ne întrebăm cu privire la 
interesele comerciale din spatele acestei chestiuni. 
Vaccinurile NU sunt pe gratis, ele sunt cumpărate 
prin ample achiziţii publice. 

Orice vaccin conține antigene (care induc 
formarea de. anticorpi: virusuri, toxine, proteine 
străine, etc) şi substanţe chimice (mercur, aluminiu, 
antibiotice etc.) care atacă şi aruncă sistemul imun 
imatur al sugarului într-o luptă inegală şi foarte 
periculoasă. Din această luptă copilul va ieşi 
întotdeauna cu un sistem imun modificat, iar 
consecințele nu pot fi prevăzute de nici un medic. 
Reacţiile imediate (acute) sunt evidente şi deseori nu 
sunt atât de grave, sau dacă sunt (moartea subită a 
sugarului, encefalită postvaccinală etc.), ele nu sunt 
recunoscute în mod oficial deoarece nu există nici un 
interes în acest sens. Este lesne de înțeles de ce... 

Se practică vaccinarea obligatorie fără să se ţină 
cont de starea imunologică a fiecărui individ (extrem 
de periculos pentru că se introduc viruşi vii sau 
atenuaţi). Vaccinul perturbă. sistemul imunitar, iar 
dacă acesta este fragilizat, se vor produce ori 
cancere, ori boli autoimune. O boală autoimună 
poate fi definită simplu ca o situație în care 
mecanismele de apărare ale organismului nu pot 
face distincţia între invadatorii străini şi propriile 
țesuturi şi, în consecinţă, îşi distrug propriile structuri. 

Grav este faptul că majoritatea bolilor 
postvaccinale apar după ani de zile, când nu sunt 
atribuite vaccinurilor. 

Cu toate acestea, miile de studii din lume din 
ultimii 40-50 de ani, majoritatea particulare sau 
finanţate de către Universităţi, vin să confirme ceea 
ce vedem cu îngrijorare: s-au înmulţit enorm 


"Un nou proiect de coerciţie” (vaccinarea obligatorie, sub sancţiuni financiare drastice) 
r. Vă supunem atenţiei părerile unor oameni de ştiinţă, cercetători, medici, imunologi, nu 


leucemiile şi alte boli cronice deosebit de grave care 
în trecut erau foarte rare la copii. i 

Acum ne confruntăm şi cu adevărate epidemii cu 
astfel de boli: encefalite cronice, leucemii, autism, 
hiperactivitatea (sindromul ADHD). Sunt tot mai 
frecvente şi bolile alergice grave: astmul bronşic, 
alergiile la alimente, bolile autoimune (reumatismale, 
intestinale), etc. 5 

Toate acestea sunt determinate de către un 
sistem imun slăbit, bulversat, care nu mai face faţă 
provocărilor care sunt vaccinurile obligatorii, 
combinate şi mult prea multe pentru organismul 
sugarilor  (trivaccin,  tetravaccin, pentavaccin, 
hexavaccin, heptavaccin). e 

Dr. Keis Gaublomme, preşedintele Asociaţiei 
Internaţionale  "Vaccine Damage Prevation”, a 
dezvăluit mecanismele bolilor autoimune ce apar în 
urma diferitelor vaccinări, iar imunologi de seamă ca 
Shoenfield şi Tichler vorbesc despre latura mai putin 
cunoscută a vaccinărilor: ca substanţe de legături din 
compoziția vaccinurilor sunt: aluminiu, mercur, 
thymerosal ce stau la baza declanşării bolilor ca: 
scleroza în plăci, cancere, leucemii, tulburări gastro- 
intestinale. 

Dr. Scott Mumby, membru al Societăţii Regale de 
Medicină, membru fondator al Societăţii Britanice 
pentru Nutriție şi Alergie, afirma că vaccinarea este 
un asalt deliberat asupra sistemului imun. 

Vaccinările obligatorii care se efectuează în 
România: BCG (împotriva tuberculozei), DiTePer 
(împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive), 
DT (împotriva difteriei şi tetanosului), antipolio, 
antihepatita B, ROR. Un sugar în România primeşte 
până la vârsta de 1 an nu mai puţin de 27 de 
vaccinuri obligatorii (!), conform Calendarului de 
vaecinare,-Ordinul 1.318./2009. 

Este inadmisibil faptul că de la 4 - 5 vaccinuri 
unice făcute în trecut s-a ajuns la ora actuală la noi 
la 30 - 35 de vaccinuri/copil, în diferite combinaţii, 
fără a fi făcute studii (cel puţin nu sunt oficiale) care 
să ne asigure că sistemul imun al sugarului este 
pregătit pentru astfel de agresiuni din afară, fără să 
ni se arate consecințele lor în timp (tânăr, adult, 
vârstnic), fără să se facă studii comparative între 
copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi (deşi sunt mulţi 
astfel de copii), fără multe alte informaţii pentru 
publicul larg. 

Principiul  vaccinărilor obligatorii contravine 
principiilor elementare ale drepturilor omului. 

In Olanda, Spania, Anglia, Italia, Austria, Elveţia, 
nu este obligatoriu nici un vaccin. Sunt doar 
recomandate vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, 
hepatitic B,  antivaricelic,  antipneumococic şi 
antimeningococic. La naştere nu este recomandat 
nici un vaccin. Pentru că există suspiciunea 
crescândă că vaccinarea împotriva bolilor relativ 
inofensive ale copilăriei este responsabilă de 
creşterea dramatică a bolilor autoimune, apărută 
după introducerea vaccinării în masă a copiilor. E 
vorba de boli de temut, ca leucemia, cancerul, artrita 
reumatoidă, scleroza multiplă, lupusul eritematos. 

În Germania nu mai este obligatorie vaccinarea 
de câţiva ani, întrucât s-au raportat anual invalidități 
grave postvaccin în perioada 1995-2004, dintre care 
60% au fost despăgubite. 

Un singur vaccin poate provoca una sau mai 
multe boli. Prin combinarea lor însă (aşa cum se 
întâmplă acum), se înmulțesc bolile, se 
intercondiţionează şi se agravează reciproc. Cu cât 
sunt administrate copiilor mai multe vaccinuri 
combinate (pentavaccin, hexavaccin), cu atât va fi 
mai dificilă studierea reacţiilor secundare şi a bolilor 
pe care le provoacă fiecare vaccin în parte. 

Dacă se mai continuă vaccinarea va apărea în 
câteva decenii o patologie nouă, cea a societății 
vaccinate (dr. Deloge, "Tendencer de la medicine 
contemporane”). 


Surse: 


Pagină realistă de Wata Dutici 


AR MAI 2015 


Pag. 11 


AU 


Mogtenirea Cadeani. (XX) = 


S-A ÎNTÂLNIT CHIORUL CU SURDUL 


- Există în țara românească libertatea de 
gândire? 


- Da, GÂNDEŞTI ce vrei. 


- Există în țara românească libertate de [ 


exprimare? 

- Sigur că da, cu condiția să te exprimi 
cum ți se dictează. 

- Există în țara românească libertate de 
asociere? 

- Sigur că da, cu condiţia să nu fie vorba 
de naționalişti români. 

- Ce este cu naţionaliştii ăştia? 

- Păi, naționalişti sunt de două tipuri: buni 
şi răi. Vorbim întâi pe plan internaţional: De 
exemplu, (ultra)naţionaliştii evrei. Sunt buni, 
ei îşi apără pământul de arabi şi de 
palestinieni. 

- Naţionaliştii francezi sunt buni? 

- Nu, ei nu sunt buni. 

- De ce? 

- Păi fiindcă sunt de extremă dreapta! 

- Şi care este diferența dintre extrema 
dreaptă şi ultranaţionalişti? 

- De exprimare! 

- Dar naţionaliştii francezi de cine îşi apără 
țara? 

- Tot de arabi. 

- Păi atunci nu sunt şi ei buni? 

- Ei nu sunt buni pentru că ei nu sunt 
evrei. 

- Dar naţionaliştii germani sunt buni? 

- Nu, căci ei aduc aminte de Naţional- 
socialişti. 

- Dar naţionaliştii ruşi sunt buni? 

- Nu, că ei amintesc de bolşevici! 

- Mai sunt totuşi şi naţionaliştii buni pe 
undeva în lume? 

- Din câte cunosc eu, nu. 

- Cum este definit naționalismul? 

- După Larousse - deci un dicţionar de 
autoritate mondială - sună cam aşa: 
"naționalism = doctrină care afirmă că 
primează interesului națiunii, în raport cu 
interesele de grup, de clasă sau ale 
individului, care le conţine." 

- Păi nu văd nimic criminal în naționalism. Eu 
ştiam că sunt nişte ăia care sunt iuți la mânie: 
întâi te omoară şi apoi te întreabă al cui eşti şi 
din ce comună. Dar în România există 
naţionalişti? 

- Au existat şi există. 

- Şi cine sunt ăştia? 

- Legionarii. 

- Şi legionarii cum au fost? 

- Nu au fost buni. 

- De ce? 

- Pentru că ei nu au luptat cu arabii! 

- Dar cu cine au luptat ei? 

- Cu toți cotropitorii României din 
perioada interbelică; au constituit rezistența 
armată din munți în perioada comunistă, dar 


au avut dintotdeauna ca duşman principal, 
comunismul. 

- Dar în România mai sunt şi alți naţionalişti 
în afară de legionari? 

- Da, mulți români sunt naționalişti, dar le 
este frică să recunoască; alții recunosc - dar 
le este frică să se declare, iar cei ce se 


Pag. 12 


declară, cred că este arhisuficient, că şi-au 
făcut datoria: gâfâie şi... se opresc. 

- Dar de ce le este frică, doar trăim într-o 
țară liberă? 

- Cum să vă explic eu? Un câine în lanţ 
este liber sau nu? Nu este liber, el se învârte 
doi metri în jurul țăruşului. A venit revoluția 
şi a rupt țăruşul. 

- ŞI, şi... 

- Gata cu țăruşul, tovarăşi! Acum LANȚUL 
este pe o sârmă. Zburzi în voie cât e ziua de 
lungă şi cât e sârma de lungă. 

- Dar cu LANȚUL cum e? 

- Aici e altceva: toți latră într-un cor. 

- Şi dacă cineva iese din cor, ce se 
întâmplă? 

- Eee, ai văzut şi dumneata atâtea cazuri. 
ÎI calcă maşina. 

- Dar liberalii nu sunt naţionalişti? 

- Nu, ei sunt mondialişti. 

- Ce înseamnă mondialişti? 

- Mondialiştii sunt internaționaliştii. 

- Internaționaliştii nu sună cam aproape de 
Internaționala comunistă? 

- Ba sună, numai că cei care au încercat 
să cucerească lumea prin comunism, au 
constatat la un moment dat că nu le mai 
convine. Drumul era greşit economic şi, 
oricum, rezultatele nu îi mai satisfăceau. Au 
schimbat macazul şi firma: Nu mai este 
internaționalism proletar, ci internaționalism 
capitalist, adică mondialism. 

- Şi spui că sunt tot ăia. De unde ştii? 

- M-a informat cineva de mare încredere. 
Oricum, să nu mai spui la nimeni, că e un 
mare secret! 

- Dar democraţii ce sunt? 

- Ce să fie, un model SUA, dar păstrând 
proporțiile. 

- Dar ei sunt naționalişti? 

- Doamne fereşte, ei țin cu Marea Neagră! 

- Adică cum? 

- Păi, democrații americani țin cu negrii. 
Noi, deocamdată neavând destui negri, până 
mai strângem, ne mulțumim cu Marea 
Neagră. Nu domnule, Marea Neagră e 
altceval... ...Care Maree Roşie. 

- Dar ţărăniştii sunt naţionalişti? 


- Nu, ei au fost de stânga totdeauna. lar 
acum sunt partid popular. 

_ Adică cum "partid popular"? 

. Păi uite cum devine cazul: când o 
scrânteşti şi rămâi fără membri, se cheamă 
a fi "partid popular”. Adică: poporul român e 
sărac, deci nu are; şi dumnealor sunt săraci, 
nu au membri - au devenit, cum se spune, 
“populari”. 

- Dar Partidul 
naționalist? 

- Se străduieşte; deocamdată, este şi el 
"partid popular”. 

- Adică cum, are aceeaşi doctrină cu 
țărăniştii? 

- Nu, nici vorbă! Doctrina lor este în strânsă 
legătură cu V.C. Tudor. Toată lumea se uită 
atent în gura domniei sale şi, de la discurs la 
discurs, toată lumea se modelează. Când devin 
aprigi duşmani ai comunismului, când ridică 
statui lui Antonescu, când lui Ytzac Rabin, când 
plâng după realizările  Tovarăşului, când 
înfierează pe actualii comunişti mascaţi în 
social-democraţi, când le fac jocul în legislativ - 
şi uite aşa! 

- Nu a mai rămas să întreb decât de 
U.D.M.R. Nu cred că sunt naţionalişti, că ei sunt 
unguri. 

- Ba aici este invers! Sunt naţionalişti, dar 
nu români. 

- Şi ungurii naţionalişti sunt buni sau răi? 

- Păi, naţionaliştii unguri sunt buni, căci 
luptă cu arabii. 

- Adică cum cu arabii? 


- Simplu. Românii sunt arabii ungurilor. 
Orice minciună repetată sute de ani despre 
apartenența pământurilor unei naţii sau a 
alteia, ajunge să fie socotită adevăr şi se 
încearcă impunerea ei, mai ales când poți să 
baţi cu pumnul în masă. 

- Adică cum cu pumnul? 


- Eee... vorba vine. Baţi cu tancul, cu 
racheta, sau pui pe masa judecătorului 
bomba atomică. 

- Şi cum, ungurii au voie să fie naţionalişti? 
Nu îi condamnă Apusul sau ceilalţi corifei? 

- Domnule, nu ai înţeles! În România 
numai românii nu au voie să fie naționalişti, 
că ceilalți minoritari trebuie să-şi păstreze 
identitatea naţională, ei trebuie să fie 
sprijiniți moral şi material, că numai aşa 
intrăm în grațiile Apusului. Dar nu numai din 
acest motiv: În general, pe politicienii noştri 
îi doare în cot de toți. Adică vreau să spun 
că ultimul lucru ce se poate aştepta de la ei 
este sinceritatea. Se fac a plânge cu lacrimi 
de crocodil pe umărul ţiganului nedreptăţit, 
işi rup hainele de pe ei pe la diferite muzee, 


dar soarta reală a altora nu contează pentru 
ei. 


"România Mare” este 


= Ar trebui să facem mai multe pentru 
minoritari? 

- Sigur că da! Sau poate nu foarte sigur... 
Se aud tot felul de lucruri grave, mai ales 
despre tratamentul rromilor. 

- Ştii sigur? 

za Ei, nu chiar foarte sigur, dar nu există fum 
fără foc. Cică pe copii nu îi primeşte în şcoli, îi 
dă afară. Maturii sunt daţi afară din servicii, cică 
alocaţia de stat pentru copiii de rrom ar fi prea 
mică, sunt suspectați - pe nedrept - de 
felul în care au procurat banii să-şi facă 
bordeiele cu turnulețe şi zeci de camere. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


La facultăți li se rezervă locuri 
speciale, lucru jignitor, că nu o vrea 
cineva să îi asemuiască cu tovarăşii 
comunişti care ieşeau ingineri după 

doi ani, fără să fi avut liceul la bază. 

În politică sunt marginalizați: mai au si ei 
câte un preşedinte al României (şi acela 
<chimbat acum), prim miniştrii, miniştri, 
deputați, primari generali şi primari. 

Culmea, se aude că se vor limita posturile de 
împărat al romilor la unul singuri Fără explicaţii! 
La regi însă s-a dat liber! Chiar şi încoronarea 
la biserica Regilor Români, la Curtea de Argeş, 
este liberă. Trebuie sa recunoaştem că 
mitropolitul a oficiat încoronarea fără să fie 
plătit. Exemplu de urmat şi de alţi mitropoliți şi 
alți regi, romi, pe scaunul regal al unuia, cică 
Ferdinand! Poveşti. 

- Dar cu nunta în Palatul Parlamentului cum 
este? 

- Român clevetitor! Adică le vezi anormal? 
De la puşcărie, țuşti mire în "Casa Poporului", 
cu miniştri, deputați, bancheri artişti şi actori! 
Care este rolul detenţiei? Reeducarea! S-a 
schimbat omul, din infractor în cetățean model! 
Trebuia omul încurajat, ce naiba! 


= Văd că vorbeşti cam mult despre țigani. Nu 
crezi că vei fi acuzat de antisemitism? 


- Păi eu nu am vorbit deloc de țigani, eu 
am vorbit de rromi. 


- ŞI care este diferența dintre ei? 


- Multe nu ştiu nici eu! Aş putea totuşi să- 
ți dau nişte exemple: Când este vorba de a fi 
despăgubiți de statul român pentru 
deportările în Transnistria, îşi zic "rromi". 
Ori când cer azil politic în Anglia. Opereta 
Română are însă în repertoriu "Voievodul 
Țiganilor". Prietenului meu de o viață, Nicu 
Țiganu, dacă i-aş spune "Nicu Rromu", cred 
că m-ar înjura de m-ar trece Dunărea. 

- Am înţeles şi nu prea. Dar cu semiţii ăştia 
cum este? Când vrei ori nu vrei, auzi: 
"antisemitismul" acesta! 

- Păi, semiţii sunt nişte seminții. De 
exemplu, cum ar fi latinii sau slavii, ori 
germanicii, care trăiesc în special în Orientul 
Mijlociu - dar şi în Africa şi Asia. După 
acelaşi Larousse de îţi spusei mai înainte, ei 
ar fi: arabii, evreii, etiopienii. 

„= Păi ziceai că evreii luptă contra arabilor. 
Înseamnă că sunt şi ei antisemiţi? 


- Păi nu ţi-am zis că îşi apără teritoriul? 


Xkă 


- Şi cam cât la sută dintre semiți 
sunt arabii? 

- Nu ştiu sigur, dar cred că 90%. 

- Nu te gândeşti că vei fi aspru taxat şi 
acuza! de naționalism? 

- Nu prea cred. Cine se uită la ce spun eu? 
Oricum, ar fi o mare onoare pentru mine; tot ce 
am spus este cunoscut de toată lumea: şi de 
prieteni, şi duşmani! 

- Şi atunci, de ce mai trebuie toate puse pe 
hârtie? 

- Păi ca să vadă tot românul că se poate 
lătra şi altfel decât în corul hienelor! 

- Păi nu ziceai că cine latră altfel îl calcă 
maşina? - 

- Ba da, dar Al VĂZUT TU MAŞINĂ 
CĂLCÂND ZECE CÂINI ODATĂ?! NICI 
VORBĂ! iza 

Dar 20, dar 100, dar 100.000?! imposibil!! 

- Şi atunci, care este SOLUȚIA? 7 

- Eu cred că ar trebui SĂ RUPEM 
LANȚUL! 


Cuvântul Legionar nr. 21 


"COVALACT” MILITEAZĂ PENTRU "UNGARIA MARE” 


Logo-ul brandului Covalact are un mesaj 
subliminal extrem de interesant care ar fi trebuit 
să dea de gândit mai multor instituții ale statului 


COVALACT 


DE 


uşor stilizată a Ungariei Mari, adică Ungaria 
actuală împreună cu Transilvania. 
Povestea brandului Covalact de Țară începe în 


român, şi, de ce nu, românilor care cumpără 
aceste produse cu mesaje cel puțin ciudate, cu 
coincidențe prea "clare". spre a fi doar "coincidenţe”. 

Specialiştilor în simbolistică şi în mesaje 
subliminale le-a atras atenția logo-ul companiei 
Covalact Sf. Gheorghe pentru că este o harta 


kk 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 


Vin americanii 

Deţinuţii care şi-au sfârşit zilele în închisoare prin 
anii 50 au murit nutrind speranța eliberării măcar a 
Copiilor lor de către americani. 

Până la urmă, au venit americanii. | 

A avut loc "Marşul Cavaleriei”, pornit de la Mihail 
Kogălniceanu. (Constanţa) cu destinația Cincu 
(Braşov) şi puncte intermediare la Ploieşti, Sinaia şi 
Braşov, 

Parlamentul a votat în favoarea abrogării 
Hotărârii 29 din 2 mai 2007 prin care numărul maxim 
al forțelor SUA aflate pe teritoriul României era 
limitat la 3.000. Acum vom avea militari americani, 
Vorba cântecului, "fără număr”. Să ne săturăm! 

Având în vedere faptul că se antrenează în 
tehnici de lupte civile de stradă şi că în prealabil a 
fost distrusă armata română, credeţi că au venit 
ca să ne apere de ruşi, sau ca să apere statul 
Colonial de la noi? 

kk 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


2009, la doi ani după ce pachetul majoritar al 
producătorului de lactate Covalact a fost achiziționat 
de fondul de investiții Sigma Bleyzer de la un om de 
afaceri roman. Un an mai târziu, a fost creata 
campania TV de lansare a brandului Covalact de 
Țară şi a sloganului „Prea bun. Prea ca la țară”. 
Practic, din anul 2000, adică de cinci ani, reclamele 
TV promovează brandul companiei din Sf. Gheorghe 


»Interzis _uitatul urât! Pedeapsa cu 
închisoarea”” 
O nouă lege din Israel — luna mai anul acesta - 
a 1] FIU] P 


4 oii cf Z tă 
condamnă la 10 ani închisoare protestatarii care 
aruncă cu pietre în vehiculele "in mişcare”! ("The 
Guardian”, 1.06.2015). 

Nu vă spune nimic ştirea, aşa-i? 


prin logo-ul care reprezintă harta stilizată a Ungariei 
Mari. 

Covalact este unul dintre cei mai mari producători 
de produse lactate 7 
la nivel naţional, 
având 6 eapaeltate 

de prelucrare de 
200.000 litri de lapte 
zilale. Pertefeliul de 
produse al 
6empâniel aeeperă 
întreaga gamă de 
laetate la lau, 
smântână, 

proaspătă,  brânzăle.. 
Făgăraş, lapte, p43 
chefir, caşcaval, unt, f> 
produse din lapte de 
capră. Înființată în 1969, Covalact este una dintre 
companiile cele mai importante pe piața românească 
de produse lactate. In prezent compania este 
deținută de Fondul de investiții american 
SigmaBleyzer Southeast European Fund, care mai 
deţine în România şi brandul Lactate Harghita. 


3) 

la gândiţi-vă puţin: cine şi de ce aruncă cu pietre 
în vehicule? (Ajutător: ce fel de vehicule, cumva 
tancuri? Ale cui sunt?) zi 

Este că acum totul devine clar? 

Palestinienii ripostau cu pietre în fața armelor de 


ultimă generaţie ale coloniştilor evrei. Ei bine, de 
acum e interzis! 


Pentru că ai aruncat cu pietre faci zece ani de 


închisoare... Atenţie: nu e vorba că ai rănit sau, 
Doamne fereşte, ai omorât pe cineva cu acele pietre. 
Nu, nici gând! Simplul aruncat cu pietre, acțiunea în 
sine se pedepseşte. (Probabil că nu se face nici un 
proces: îi "saltă” de pe stradă şi îi închide. Sau de 
acasă. "Ai aruncat cu pietre, te-am văzut eul”) 
Ministrul israelian de Justiție susține că e o 
pedeapsă blândă!! (Ar trebui omorâţi?! Cu... pietre?) 
Sugerăm câteva completări: cine scuipă ia cinci 
ani, cine scoate limba sau flutură degetul primeşte 
unul până la doi ani, cine se uită urât, câteva luni... ! 
Prof. Iftimovici scria în numărul trecut că în Franța 
e interzis râsul (pe seama evreilor, nu a francezilor). 
În Palestina e interzis să te aperi (pietrele şi bombele 
artizanale sunt cam singurele mijloace defensive)!! 


Pag. 13 


Ganeupl 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărţi - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 20 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: 
"Puteţi da câteva exemple din istoria Mişcării care reflectă stilul legionar de luptă?” 


nu a fost dat de nimeni, de aceea îl dăm noi, 


iar premiul (cartea "Din luptele tineretului român 1919 — 1939”-— volum colectiv) se va acorda 
celui care va răspunde corect la întrebarea lunii acesteia. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Exemplele din istoria Mişcării care reflectă 
stilul legionar de luptă sunt expuse în cartea lui 
Const. Papanace, "Diverse stiluri de luptă 
politică” — "Stilul legionar”. 

Obiectivele strategice ale Căpitanului fiind 
formarea omului nou şi pregătirea neamului pentru 
înviere — un țel foarte cuprinzător, aproape religios —, 
şi planurile lui de luptă, precum şi metodele, trebuie 
judecate şi înțelese în funcție de realizarea acestor 
obiective 

Conform premiselor puse la baza Mişcării de 
Căpitan, trăirea este esențialul. Sistemul legionar, 
chiar după moartea eroică a lui Moţa, a cărui jerită a 
fost pusă la temelia Mişcării, n-ar fi fost complet dacă 
el însuşi n-ar fi dat trăirea, pe toate gamele 

Căpitanul este primul care afirmă partea 
profund morală în viața politică şi o realizează. 
Gând nu poate, preferă să moară, jertfindu-se, 
căci victoria în compromis este însăşi moartea 
pentru totdeauna a biruinței. De aceea el este o 
sinteză de erou şi martir, adleă de pământ şi cer. 

Aplicaţii practice ale stilului legionar 

= Grearea expresiei pelitise 


După Intrarea pe arena peltisă prin înființarea 
—Gărzii-de-Fiar, ca a publieă = eeea ee 


Spiritual. De aceea, în nici o mişcare naționalistă 
muncitorimea nu s-a simțit atât de legată ca în 
Mişcarea Legionară. 

Din primele momente ale luptei sale, Căpitanul va 
spune: "Trebuie să şi luptăm pentru dreptatea 
muncitorilor. Au dreptul la pâine şi dreptul la onoare. 
Trebuie să luptăm contra partidelor oligarhice, 
creând organizații muncitoreşti naţionale care să-şi 
poată câştiga dreptatea în cadrul statului, nu contra 
lui. ... Dreptatea ta, în cadrul dreptăţii neamului!" 
(Pentru legionari). 

Când la Griviţa au fost împuşcaţi muncitorii 
români, Căpitanul va lua apărarea muncitorimii în 
Parlament față de guvernul țărăniştilor de stânga 
(Călinescu, Mihalache), depăşind prin aceasta 
socialiştii salonarzi. 

Căpitanul încadra Indestructibil muncltorimea. în 
Legiune, înnobilând conştiințele derutate şi speculate 
de evrei, iar mobilul: acțiunii nu va fi de esență 
iudaică negativă, adică „ura contra celor care au“, ei 
de esență pozitivă: „dragoste pentru cei care n-au." 
Aceasta inseamnă 6 renunțare din dragoste pentru 
cel sârae şi pentru Țară! 

B. Spiritul de ser va;fi menţinut şi sultivat, dar nu 
în tendința sataniea a distrugerii, ei în veluptatea 
6reăţiei şi a dărulri|, + 


elemente formate de luptă, gata a fi întrebuințate 
oricând nevoia o cerea. 


Se creau profesionişti revoluționari. Dar 
asigurarea existenţei lor se făcea prin muncă şi 
jertfă proprie, astfel că întreaga lor ființă morală nu 
numai că era cruțată, dar ieşea întărită, fiindcă era la 
antipodul unei concepții mercenare, aşa cum se 
întâmplă în lumea revoluţionară, unde domină 
materialismul. Deci forța proprie se realiza din 
energia proprie, într-un stil propriu. Căci cel care 
este lipsit de forță proprie rămâne oricând la discreția 
acelora care au forţă, şi este umflat sau dezumflat în 
funcţie de interesul acestora. 

- Taberele de muncă 

Acestea vor constitui un teren de activitate 
politică cu totul inaccesibil politicienilor şi 
politicianismului, care în permanență au cultivat 
interesul partizanului în detrimentul avutului public, 
fapt care va îngrădi şi îngreuna dispersiunile şi va 
constitui în acelaşi timp meterezele morale ale cetății 
pe care nu le vor putea trece organele represive fără 
a se face odioase 

Toate taberele de muncă ver avea ca factor 
6emun edueațiă legionară pe teate laturile, fiind 
adevărate şeeli de eadre şi cel mal bun prilej de 
aelivism de mişeare (ereaţie), făeând şeeală faptei 


era de urmărit — Căpitanul s-a retras tot pe planul că 
lucrează pentru viitor. A pus accentul pe educație, 
aşa cum de altfel ieşea din structura Mişcării pe plan 
mare. 

Deci nu a pus accentul pe activitatea politică 
în sensul obişnuit, în stilul democratic vechi, adică 
prin tratative, tatonări, sondări, aranjamente etc. A 
inaugurat un stil propriu, care excludea 
politicianismul (conform esenței legionare), dar 
care, în acelaşi timp, proiecta din ce în ce mai mult 
pe planul politic Mişcarea. 

După desființarea Gărzii de Fier de către 
autorități, a înființat Partidul "Totul Pentru Țară”. 

Forma de partid lărgea baza de încadrare prin 
posibilitatea de înscriere în Mişcare sub calitatea de 
membru, care era mai puţin exigentă decât aceea de 
legionar, reglementată de legile severe din „Cărticica 
şefului de cuib“, aşa cum cerea noua fază de luptă. 

Or, ca şi în prima fază (a Gărzii de Fier), 
Căpitanul nu şi-a părăsit terenul moral şi 
educativ care forma esența Mişcării şi în această 
fază, şi nu a manevrat în stil politicianist, prin 
întrevederi, pertractări etc., ci a adâncit educația de 
tabără sub formele cele mai variate şi a extins-o în 
domenii inedite în care va constitui, pe lângă prilej de 
propagandă temeinică, şi de educație naţională în 
mase, creând posibilități de convertire la viitor. 

- Crearea forţei proprii 

După cucerirea şi organizarea studențimii, a 
doua forță reală care trebuie cucerită şi organizată 
va fi muncitorimea. 

Efectul va fi dublu: o forță combativă, care forma 
elementul principal de şoc al iudaismului, va trebui 
smulsă din mâinile lui şi pusă în slujba idealului 
naţional. 

Înfrățirea dintre studenţime -— intelectuali — şi 
muncitorime va constitui bastionul cel mai solid al 
Mişcării. 

Cucerirea şi organizarea muncitorimii nu se va 
face însă prin promisiuni şi compromisuri pe terenul 
materialismului iudaic, ci se va ridica pe planul 


c. Prin dematerializare, va dispărea motivul iudaic 
de agitaţie şi răscolirea patimilor până la abrutizare. 

d. Darea sentimentului de stăpân va fi însă cheia 
centrală; evreii la clasa proletară n-au speculat atât 
bogăţia pentru bogăţie şi lucruri materiale, ci patimi 
de dominație. 

Acest sentiment comprimat la oameni umiliţi. şi 
obidiţi a dat luptători fanatici. 

În spiritul legionar, pe aceste teme Mişcarea 
Legionară va ridica muncitorimea pe terenul său, 
punând la bază, în loc de ură, dragostea. 

Sentimentul de stăpân va fi cultivat conform 
legilor elitei, în sensul de a jertfi mai mult. 

Prin cucerirea şi organizarea  muncitorimii, 
Mişcarea Legionară devenise acea forță bine înfiptă 
pe toate straturile româneşti. 

Tabăra de la Casa Verde va avea acest rol de 
continuare a educaţiei care se proiecta prin digul de 
la Vişani, dar se va adăuga încă unul, esențial: 
crearea de condiții pentru o forță proprie, care să fie 
în mod permanent la îndemână. 

Obiectivul era deci şcoala constructivă pentru 
legionari şi prilej de educaţie pe toate planurile, 
demonstrație de politică permanentă prin pildă în 
capitala țării, care atrăgea manifestații şi simpatii sub 
toate formele, dar şi construirea unui local propriu 
pentru adăpostirea la un loc a luptătorilor răniți 
care se consacrau Legiunii, asigurarea unui 
minim de existență. » 

Posibilitate de educare, dar şi prilej de cercetare 
a aptitudinilor şi calităților sufleteşti ale acelora 
din rândul cărora trebuiau să se recruteze cadrele şi 
elita legionară. 

Aşadar, crearea Casei Verzi (la care se vor 
adăuga accesorii: grădina de zarzavat) era o bătălie 
de propagandă educativă, în contrast cu lumea 
parazitară a  îmbuibaților de politicieni, o 
demonstraţie de voinţă şi de rupere de viața comodă 
a atâtor intelectuali care se înfrățeau cu muncitorii, 
dând consideraţie muncii manuale creatoare, dar în 
special sediul unei forțe, pentru a avea la 
dispoziție, la orice oră din zi şi din noapte, 


creatoare. Fiecare categorie însă va avea Un rest 
special. Tabăra de la Casa Verde, Giuleşti, ca şi 
orice tabără pentru sediu, va crea cazemate 
legionare. 

Taberele de la Carmen Silva, Rarău etc. vor fi 
pentru educarea, întremarea fizică şi sufletească, 
cea de la Arnota pentru elevii de liceu şi cea de la 
Susai pentru a pălmui nepăsarea politicienilor faţă de 
eroii neamului. De asemenea, în fiecare sat sau 
comună vor fi şantiere legionare care vor promova, 
prin contrast cu  ravagiile politicienilor, _munca 
creatoare: 

- Comerțul legionar 

Mişcarea Legionară, deşi îl va practica pentru 
câştigarea existenței celor care vor munci, la bază 
totuşi vor sta onoarea şi sufletul, pe ideea de bătălie 
şi biruință împotriva unei mentalități; aşadar, tot 
principiul educativ. 

Căpitanul aducea o concepție cu totul nouă: 
adevărata concepție creştină. Întreprinderile pot fi 
conduse de elite care să creeze pe criterii spirituale, 
adică din idealism sau impulsul creaţiei. Acest lucru 
este posibil dacă se ating în om coardele sufleteşti 
corespunzătoare. 

Această concepţie va anima taberele de muncă 
legionare şi cu deosebire comerțul legionar. 

Căpitanul a pus onoarea la baza comerțului 
legionar şi i-a fixat ca axă de dezvoltare nu interesul, 
ci răsplătirea funcțiunii şi voluptatea creației. 


- În relațiile cu ceilalți: 

Căpitanul evita să creeze adversități acolo unde 
trebuia să existe o înțelegere organică. 

Căpitanul a menajat armata până la extrem chiar, 
atunci când era izbit de ea pe nedrept. Nu era numai 
un calcul tactic, ci în primul rând afinitatea organică 
pe care o avea cu spiritul ostăşesc pe care el îl 
cultiva cu atâta pasiune în Mişcare. Afirmarea 
spiritului ostăşesc însemna virilizarea şi înnobilarea 
naţiunii şi deci întărirea statului intrat în 


descompunere tocmai din cauza spiritului iudaic. 

Dacă aceste raţiuni de natură interioară 
nu erau suficiente, singură primejdia comună 
externă impunea acest lucru. 


= Pag. 14 CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


Il 


4 


De asemenea, Mişcarea Legionară 
are atâtea afinități cu învățătura Bisericii, 
încât ar părea lucrul cel mai paradoxal şi 
de neînțeles ca între aceste două 

isă nu existe o totală colaborare. 
organizați i g 

Mijloacele de luptă ale Mişcării Legionare în 
sența lor sunt aproape identice cu acelea 
îirebuințate de primii creştini, dar, spre deosebire 

aceştia, care se mărgineau numai la această 
armă defensivă, care era suficientă pentru a avea 
viață veşnică în ceruri, Mişcarea Legionară, care 
ebuie să asigure neamului românesc o solidă 
pază pe pământ, dinamizează această idee de 
jertfă, dându-i. sensul ofensiv. De aici rezultă 
forma activă a jertfei; vitejia sau voluptatea dăruirii 
în luptă pentru un ideal, care este apanajul 

opoarelor tinere şi neobosite 

După cazul Duca, de exemplu, care a intimidat 
canalia politicianistă gata de a se transforma în 
călău, soluționarea radicală a cazului Stelescu a 
intimidat canalia care a reuşit să simuleze şi să se 
strecoare în Mişcare. 

Prin hotărârea de suferinţă şi jertfă a legionarilor, 
arma represiunii s-a dovedit a produce efecte 
contrarii, întărind curentul Mişcării. 

Chiar când trebuia să atace, Căpitanul o făcea 
într-o formă elegantă, şi era cu atât mai dureros cu 
cât era mai elegant. Şi aici arma contrastului îşi arăta 
efectul nimicitor, de caracter 

Marile personalități ostile erau menajate. 
Căpitanul, de exemplu, încerca să prevină ostilitatea 
iraţională şi tumultuoasă a lui lorga printr-o atitudine 
respectuoasă şi prin obiectivitate, fără să aibă o 
nuanţă de adulare şi măgulire. 

Poziția luată față de cuzism a fost aceea a 
neglijării şi chiar a desconsiderării, ferind Mişcarea 
de dependenţă sufletească şi criticism, pentru ca 
efortul ei să fie pozitiv. 

Arma cu care se va război în principal va fi arma 
ținutei şi a contrastului. La meschinăriile şi uneltirile 
acestora va răspunde prin faptele creatoare şi pline 
de credință ale legionarilor. Şi din acest contact va 
ieşi strivirea lor morală şi minimalizarea politică. 

Pretarea lor la diversiuni şi incorectitudini de atac 
îlvor face pe Căpitan să îi situeze pe aceeaşi treaptă 
cu cei mai odioşi politicieni. 

- Propria jertfă - — A = El 

Cercurile  iudeo-plutocratice care pregăteau 
irea_ şi-—sufocarea Germaniei  național- 
socialiste erau—atermate că într-o țară aliată şi 
condusă de politicieni total aserviți lor, cum era 
România, se dezvoltă o viguroasă mişcare populară, 
cu adânci afinități şi simpatii faţă de statele 
revoluțiilor naționale. Teama că s-ar putea crea o 
breşă în sistemul de alianțe necesar politicii de 
încercuire a devenit generală în aceste cercuri 
internaţionale. 

După experiența făcută cu celelalte revoluţii 
naţionale care repurtaseră un succes răsunător 
ajungând la putere pentru că nu fuseseră înăbuşite 
încă din faşă, s-a preconizat metoda forte pentru 
nimicirea Gărzii de Fier şi a conducătorului ei. 

În noua fază de luptă care a urmat Căpitanul va 
a avut de înfruntat, singur cu Mişcarea lui, pe 
lângă politicianismul iudaizat intern, şi infernala 
forță a iudaismului internațional. 

După înfrângerea în alegeri a planului făcut de 
liberali, guvernul Tătărăscu va demisiona la 28 
decembrie 1937, iar ca succesor va fi desemnat 
Octavian Goga, cu acelaşi obiectiv de nimicire, dar 
camuflat sub masca naționalistă pentru diversiune, 
atât intern, cât şi extern. Scopurile urmărite erau: 

a. Să deruteze şi să capteze curentul naționalist 

al Mişcării Legionare în matca Partidului Naţional 
Creştin al lui Cuza - Goga care, din cauza slăbiciunii 
sale, era dependent de această camarilă. 
__b. Să folosească un guvern naţionalist ca 
instrument pentru distrugerea Gărzii de Fier, iar din 
reacţiunea acesteia să se nască o luptă fratricidă 
care s-ar fi soldat cu însăşi anemierea curentului 
naţionalist, în vreme ce partidele iudeo-democratice, 
Ca spectatoare, urmau să se reabiliteze în opoziţie. 


c. Să uzeze şi să compromită însăși formula unei 
guvernări naţionaliste totalitare care ar fi avut de 
luptat cu atâtea greutăţi interne, la care se adăuga şi 
sabotajul economic străin 

După parcurgerea acestor etape guvernul Goga 
putea fi înlăturat sub pretextul că nu fusese în stare 
să domine situația. 

Pentru “restabilirea ordinei” urma să apară ca 
„salvatoare“ tirania iudaică a lui Carol al II-lea 
Acesta era obiectivul final al manevrei făcută cu 
diversiunea guvernului Goga 

Regele, ca să angajeze lupta decisivă, şi-a 
aruncat mănuşa 
E Căpitanul n-a vrut s-o ridice, pentru a nu se pune 
în raport de forță într-o conjunctură defavorabilă 
pentru el. Dacă o eventuală lovitură la 1938 nu 
reuşea — ceea ce era foarte probabil — ea ar fi fost o 
catastrofă pe toate planurile, atât în prezent, cât şi în 
viitor. 

Regele a folosit conjunctura şi a pornit la atac 
decisiv după ce a pus mâna pe Căpitan şi pe cadrele 
legionare. 

Terenul legionar însă şi structura spirituală a 
Mişcării permiteau retrageri strategice şi în 
această situaţie, prin retranşarea pe înălțimile 
jertfei. 

Pentru cadrele mai puțin cunoscute darea la fund 
şi supraviețuirea subterană vor fi un mijloc de 
retragere. In cazul celor închişi, darea de declarații 
că nu vor mai activa, pentru a ieşi din lagăr, avea 
acelaşi sens: adaptarea aparentă la situație. 

Angajarea decisivă a bătăliei de către rege la 
1938, cu toate avantajele conjuncturii, avea însă un 
mare neajuns: era prea târziu. Mişcarea prinsese 
rădăcini adânci în sufletul românesc. 

Căpitanul s-a oprit la soluţia ca să se dea în gol 
prin retragerea în lagăr sau închisoare, acolo 
considerându-se mai în siguranță de a i se 
imputa agitaţii subterane. Avea convingerea că 
necesitățile politice vor determina o schimbare a 
atitudinii, din cauza evoluţiei evenimentelor externe. 

Retranşat pe poziția morală, Căpitanul va anunța 
prin circulara nr. 148 din 21 februarie 1938, 
dizolvarea instrumentului politic al Mişcării care 
a fost Partidul “Totul Pentru Țară”. 

Aceasta era o retragere strategică pentru 


„—aşteptarea-unei.conjuncturi-externe. favorabile. 


Aceasta era soluția la care-s-a oprit pentru 
faza politică, adică pământească. 

Dacă coaliția politicianistă -— întreaga clasă 
conducătoare — în frunte cu Regele țării urma să 
continue prigoana şi după adoptarea acestei poziţii 
care le lăsa toată libertatea de acțiune, Căpitanul 
renunța la victoria politică, optând pentru victoria 
morală ieşită din martiriu, care va fi cea mai 
durabilă. Aceasta a fost linia strategică pe care şi-a 
ales-o. 

"Cu toții gata de moarte, înfruntând uneltirile 
nenumăraților mişei. Cu ce vor să ne învingă 
aceştia? Cu ce? Când noi, până la cel din urmă 
legionar, stăm gata de moarte?” (Corneliu Zelea- 
Codreanu — "Pentru legionari”) 

Nu toți legionarii au putut să înțeleagă 
valoarea politică a acestei linii care va constitui 
forța permanentă a Mişcării. 

Vigoarea Mişcării în veac va adeveri însă 
mereu acest lucru, că biruinţa ieşită din martiriu este 
cea mai durabilă. 

Când efortul pentru bătălia politică se va dovedi 
ineficace, atunci Căpitanul va angaja bătălia 
strategică ce va concorda, după evoluția de un 
deceniu a Mişcării, cu premisele Legiunii, pentru a 
face un sistem total, integral complet. 

Ca esenţă, trecerea de pe planul eroic pe cel 
al martiriului nu este decât o deosebire de grad 
în sensul înălțării. 

În evoluția acţiunii sale Căpitanul a avut ca bază 
violența eroică, pentru a erupe şi a se impune atât 
timp cât nu s-a cunoscut linia morală a imbatabilităţii 
terenului. 


ÎNTREBAREA LUNII MAI: A existat vreodată vreun pact între legionari şi comunişti? 
PREMIU: "Din luptele tineretului român 1919 — 1939" volum colectiv 


CUVÂNTUL LEGIDNAR MAI 2015 


După apariția cărţii „Pentru legionari” şi 
jertfa lui Moţa, s-a încheiat această fază, 
pentru a se adopla o concepție 
superioară 

De ce s-a dat Căpitanul dezarmat în 
mâinile inamicilor săi? 

Pentru mai multe motive tactice, politice etc. 

Greşeală din punct de vedere al forţei fizice, 
adică al raportului de forțe, dar singurul procedeu 
al fortei morale. Altfel întreg sistemul său s-ar fi 
năruit printr-o eschivare de la arma jertfei, fiindcă 
valoarea şi trăinicia lui constau tocmai în fondul 
moral 

În stilul machiavellic (amoral) nu s-ar putea 
concepe acest lucru ("Pentru ce s-a lăsat 
Mântuitorul răstignit?) 

În tactica legionară, idealistă şi cu o traiectorie 
atât de mare, biruinţa nu este purtată de individ, 
ci de continuitatea organizației în care se 
păstrează spiritualitatea creată, £ 

Dacă a căzut Căpitanul, nu se poate spune câ 


prin aceasta a fost biruit, din moment ce el stă pe 
liniile lui. 3 7 

Dimpotrivă, toate biruințele prezente „şi 
viitoare se vor datora lui, fiindcă el le-a schițat 
vadul! Pc 

Tactica divină este tactica dragostei şi a jertfei. 
Ea te pregăteşte pentru viața veşnică şi Căpitanul a 
ales acest stil în momentul decisiv. Pe moarte 
călcând devii nemuritor şi dai forța nemuritoare — 
suflu nemuritor — şi sistemului de luptă creat. 

Numai înfruntând moartea cu o voință pe care nu 
o încovoaie şi nu o înspăimântă nimic, nici chiar 
moartea, face omul ceva. Aceasta a fost concepția 
de bază trăită de Căpitan şi Moţa şi formează esența 
stilului creştin. 

Pentru creştinism crucificarea este începutul marii 
biruinți şi chezăşia tuturor biruinţelor care vor urma. 
La fel şi cu Mişcarea Legionară, adversarii nu vor 
putea pătrunde şi câştiga bătălia pe acest teren. 

Fiecare stil de luptă îşi are un centru specific de 
greutate. La Mişcarea Legionară adversarii au 
identificat acest punct în persoana fizică a 
Căpitanului. Izbind în el şi nimicindu-l, au crezut că 
nimicesc însuşi centrul de greutate. Aceasta este 
adevărat, în oarecare măsură, pe planul politic 

_imediat, dar Căpitanul nimicit nu numai material fizic, 
ci şi ca sursă spirituală (forța morală). 

Compromiterea ar fi fost într-adevăr o lovitură 
mortală. 

Ori aceşti adversari l-au izbit fizic, fiindcă 
moral nu s-a lăsat Căpitanul, şi din această izbitură 
a țâşnit marea spiritualitate a jertfei totale. 

Centrul de greutate al Mişcării Legionare este 
poziția ei morală. Numai când se izbeşte în această 
linie morală, atunci este primejduită Legiunea. 

Mişcarea Legionară, pornind de la ideea de 
jertfă, va trebui în evoluția ei să jertfească mereu 
(aşa cum spune jurământul legionar) şi să aibă acest 
rug al jertfei pentru a-i lumina drumul permanent. 
Sfinţii au spălat şi spală păcatele prelaților neoneşti. 

Este învins cel care cade, dacă a fost mişel în 
întrebuințarea mijloacelor. Nu însă acela care cade 
pe linia onoarei. 

Căpitanul nu putea lipsi de la locul jertfei, prin 
expatriere. Ce s-ar fi ales de întregul lui sistem 
moral şi ofensiv dacă ar fi fugit? Nu s-a prezentat 
la procesul din 1934, cu toate primejdiile pe care le 
avea? 

Nu se poate închipui Căpitanul, ca erou, murind 
în patul lui, bătrân (ca pretinsul urmaş), pentru că 
stilul eroic cere tinerețe şi viață. Nu secăturile, nu 
fanfaronii şi guşaţii, nu laşii se duc să înfrunte 
moartea pentru o idee, pentru un ideal, ci cei mai 
aleşi bărbați. 

Prin jertfa Căpitanului s-au pus temeliile lumii noi 
româneşti. 

Este unica mare încercare a poporului român de 
a lua cunoştinţă de el însuşi şi de a ieşi de la 
remorca istoriei, afirmându-şi geniul său şi dând 
chiar prototipul şi sinteza omului care să însemne în 
mod real o depăşire a stadiului actual. 


Pag. 15 


Li 


le 


—_ Aşvrea ca mâna prin zăbrele 


E 2070000 AI LI 


Tel 


ABONAMENTE PE ADRESA 
Marius Prichici OP 32, CP 157, sect. 1 Bucureşti 
0746 700117 


Prețul unui abonament pentru un an: 


50 RON peniru țară (Bucureşti şi provincie), 70 RON 
pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 
Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 


CONT Isi: RO07CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: RO52CECEB100B2EUR3751731 


Mulţumim simpatizanţilor care au făcut donații, domnii: M.D. şi |.D. din Bucureşti (2000 lei), O.J. din Timişoara (400 lei), Valentin 
_ S. din Canada (400 lei), Doru Olenici din Rădăuţi (50 lei), fam. Dumitrescu din Bucureşti (100 lei) şi M.V. din Ploieşti (100 lei lunar). 


Dumnezeu să vă răsplătească însutit! 


M D. şi |.D. — Bucureşti: Nu ştiam că RADU BUDIŞTEANU a scris şi poezii! 
Mulţumim frumos! Reproducem cu plăcere versurile compuse în închisoarea 
Aiudului de eruditul avocat legionar Radu Budişteanu, emigrat apoi în străinătate 
şi autor al cărții de memorii "În secolul luminilor stinse”. 

ÎNTÂLNIREA 

"M-am întâlnit cu Absolutul mai des decât aţi crede voi: 

Ne-am întâlnit cu Absolutul când tremuram în fiare goi, 

La primul răsărit de soare ieşit din temniţi şi din cnut, 

În ruga mamei la icoane, în mistica unui sărut. 

Nu, nu m-am străduit zadarnic în trecerea mea pe pământ: 

Am dus cu mine-mbelşugarea dumnezeiescului cuvânt. 

Mi-or creşte flori nesemănate la căpătâi când n-oi mai fi, 

Şi-o trece în urmaşi lyumina, în generații de copii. 

În viață numai întâlnirea cu Absolutul ne dă har, 

Cum mănăstirii-i dă chemarea numai bătrânul clopotar.” 


(FĂRĂ TITLU) 

“Aş vrea să cânt despre iubire, 
Despre noroc sau despre moarte, 
Dar colțul meu de cer subțire 

E prea sărac, e prea departe. 


Să poată apuca o stea, 

Dar stelele-s la fel de grele 

Ca sufletul, ca viața mea!” 

Horațiu Oprea - Mangalia: O să vă 
şochez, probabil, dar... Constantin Noica 
este ceea ce istoria numeşte "septembrist”. 
Nu săriți în sus, citiți până la final. După 6 
sept. 1940, în dorința de a mări baza de 
susținere populară, Sima, proaspătul şef al 
Mişcării Legionare, nesocotind în continuare 
toate regulile care făceau din Legiune o 
organizație sigură şi unică, a deschis porțile 
Legiunii, putând deveni membru printr-o 
simplă adeziune. De regulă, termenul de 
probă după care puteai deveni legionar, 
dovedind nenumărate calități morale, era de 
trei ani, cu excepţii. Năvala oportuniştilor 
aderenți la Mişcare după 6 sept. 1940 a 
transformat-o - într-o organizație politică 
precum oricare alta, făcând loc în interiorul ei 
unor elemente necontrolate şi necontrolabile, 
distrugând disciplina internă,  anulând 
idealurile, aruncând Legiunea într-un haos 
distrugător. Categoric nu îl putem poziţiona 
pe Noica în acest context, dar nici alături de 
marii corifei ai Mişcării Legionare, precum 
amicul său, Mihail Polihroniade, sau lonel 
Moța, Alecu Cantacuzino, lon Banea, Gh. Clime, Vasile Cristescu, Gh. Furdui, 
Traian Cotigă şi mulți alţii. Ca să fie ca ei i-ar fi fost necesară şi lui prezența 
alături de Căpitan, în vâltoarea evenimentelor. Această absenţă îl face impropriu 
de a scrie mai târziu articole la "Buna Vestire", ziar naționalist intrat în proprietate 
legionară în sept. 1940. Aşa-zisa "biruință legionară" (victorie a la Pirus), este 
declarată pe 6 sept. 1940; primul articol al filosofului apare pe 8 sept. 1940, iar 
ultimul pe 11 oct. 1940, scriind în acest interval douăzeci de articole; unde a fost 
până atunci, unde a fost după aceea?? 

Marian Chițu - Focşani: Cred că am mai explicat asta, dar prefer să repet 
decât să vă las nelămurit. A spune că masoneria a servit interesele României 
este cel puţin exagerat. Masoneria militează pentru noua ordine mondială, 
pentru globalizare, pentru statul planetar, fără granițe naționale. Pentru a se 


ISSN 1583-9311 
Redactor-şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul: 


Tel.: 0746 700117 


Pag. 16 


Monumentul Eroului Netunoscut în munţii Buzăului 


Comeliu Mihai, Marius Prichici, Viorel Birzeanu, Vasile Păduraru 
Secretar redaclie: Corneliu Mihai 


Marius Prichici OP 32, CP 157, sect. 1, Bucureşti 
e-mail: cuvantul-legionar(Gzelea-codreanu.com 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2015 


ajunge însă aici era nevoie ca marile imperii să fie destrămate prin revoluții şi 
războaie, formându-se state naţionale: român, ungar, austriac etc. Cu alte 
cuvinte, interesele masoneriei în sec. XIX au coincis întâmplător cu cel al 
românilor; mai departe însă aceste interese se despart, pentru că interesul 
românilor este să fie uniți în continuare, iar etapa următoare în planul masonic 
este federalizarea țării, desființarea granițelor, dispersarea românilor prin lume şi 
aşezarea masivă a străinilor de diferite etnii pe pământul românesc. 
Revoluţionarii paşoptişti pe care-i invocaţi dvs. erau nişte patrioți care nu 
cunoşteau planul cu bătaie lungă al masoneriei, şi care credeau că se pot folosi 
de aceasta pentru a-şi servi țara, aşa cum şi Octavian Goga, de exemplu, a 
crezut — naiv — că poate propune înființarea unei loji creştine. 

Cosmin Podaru - Buzău: Asociaţia lucrătorilor tipografi din Bucureşti, 
înființată în Bucureşti în 1858 sub numele de "Casa de prevedere şi economii a 
lucrătorilor tipografi”, a fost prima asociaţie profesională organizată în România. 
Şi-a încetat activitatea în 1871, dar în 1872 a fost înființată Asociaţia Generală a 
tuturor lucrătorilor din România. Aşa au luat naştere sindicatele la noi. După anul 

FE 1900 au apărut uniuni de sindicate, create pe 
ramuri din aceleaşi profesii sau meserii 
înrudite. În 1905 s-a înființat primul sindicat 
muncitoresc din România - sindicatul 
lucrătorilor tâmplari, iar anul următor a fost 
constituită Comisia Generală a Sindicatelor 
din România, atunci fiind adoptat şi statutul 
general al mişcării sindicale. În acelaşi an s- 
au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale 
sindicatelor, iar după 1924 s-a trecut la 
reorganizarea sindicatelor ca entităţi juridice. 

Florin Neagu — Plopeni: Ei, neaşteptată 
întrebare! Banca Centrală Europeană este o 
icorporaţie privată deţinută de aceiaşi 


Bank of China, Central Bank of Russia. 
Toate aceste bănci naționale dețin 
monopolul de a tipări bancnote. Practic banii 
din buzunarul fiecărui cetățean aparţin 
acestui grup restrâns de cetățeni “aleşi”. În 
îMafară de Iran nicăieri pe planetă popoarele 
nu deţin băncile aşa-zise "naţionale" şi nu au 
fii controlul emiterii şi distribuţiei de monedă, fie 
dolar, euro, yen, rublă etc... Aşadar, BCE a 
ji tipărit câteva sute de kg de hârtie igienică 
frumos colorată pe care scrie "euro" şi a dat- 
o poporului grec sub formă de împrumut. Dar 
dacă Banca Naţională a Greciei este filiala 
locală a BCE, cum ar putea vreodată 
guvernul grec să achite dobânda? BCE a dat 
= nişte hârtie, a luat-o înapoi, iar pentru 
dobândă cere acum o țară cu tot cu popor, 
resurse şi istorie de peste 3000 de ani. Spre 
deosebire de români, grecii sunt patrioți, iar foamea i-a deşteptat, şi nu vor să-şi 
cedeze pământul escrocilor internaţionali. Fie li se şterge datoria complet, fie 
Grecia va ieşi din zona euro şi va începe să-şi tipărească drahma. Cine 
controlează masa monetară din orice țară controlează 90% din economie. E 
foarte probabil că familia proprietară a BCE nu va renunța la tiparnița de bani din 
Atena. Grecii sunt de admirat, nu de înjurat. 

Gheorghe Vişoianu (fără localitate): V-aţi gândit foarte bine între cele două 
trenuri: textul dvs. e bun de publicat. Încercaţi la "Tricolorul", e genul dvs. 


NWiooleta Codrin 


proprietari care au şi FED, Bank of England, —