Alexandre Dumas — Doctor Balsamo

Alexandre DUMAS i. 


Doctor Balsamo 


e e ca 


ALEXANDRE DUMAS 


DOCTOR BALSAMO 


Traducere: Constantin Panaitescu 


EDITURA EXPRESS 


Cuprins 


| 
MUNTELE TRAZNITUL 


Pe mâlul stâng al Rhinului, la câteva leghe, depărtare de 
vila imperială din Worms, aproape de locul unde izvorăşte 
pârâul Sete. Încep Cele dintâi creste ale unor munţi, care se 
pierd spre Nord, ca o cireadă de bivoli speriaţi, gata ă 
dispară în neguri. 

Munţii aceştia, ale căror povârnişuri domina un Vast 
ţinut, cu rare aşezări omeneşti, sunt grupaţi ca într'o 
apocaliptică adunare, fiecare iin ei purtând nume care le 
lămureşte forma sau reaminteşte legenda. Unul este 
„Scaunul Regelui”, altul „Piatra Răsurilor”, celălalt „Stânca 
Şoimului” altul „Creasta Şerpilor“ Cel nai înalt dintre ei, un 
bloc uriaş de granit cu 


vârfurile crenelate - ca o cunună de ruină - numeşte 
muntele Trăsnitul. 

Seara, când umbrele stejarilor se îngroaşe şi când cele 
din urmă raze de soare poleiesc înaltele piscuri, o linişte 
nefirească prinde să coboare încet pe treptele nevăzute ale 
cerului spre câmpie. Apoi, un braţ nevăzut, de dincolo de 
creste, trage deasupra naturii adormite un văl albastru 
prins de cer în butonii strălucitori ai stelelor. Numai pârâul 
Selz e veşnic treaz, ; mânându-şi apele sale spre Rhin, 
într'un susur ' neîntrerupt, printre stânci şi trestiile de pe 
maluri. 

Puțin mai sus de locul unde izvorese apele cristaline ale 
acestui pârâu, între Albisheim şi Kircheim Poland, un drum 
cotit, săpat între două stânci abrupte, duce către 
Danenzels. De aci drumul se transformă într'o potecă 
îngustă care se pierde cu încetul în brâul verde de păduri 
care înconjoară creasta muntelui Trăsni» tul. Călătorul 
ajuns sub coama stufoasă a stejarilor milenari, cari 
formează această pădure, poate să-şi urmeze calea fără să 
fie văzut şi auzit din câmpie, chiar dacă întâmplător, calul 
său ar fi împodobit cu clopoței ca un catâr spaniol, sau 


învelit în valtrapuri de mătase ca un cal de împărat. 
Desimea pădurii stinge orice sgomot, iar întunericul şterge 
orice culoare. Liniştea şi singurătatea pădurii înfioară chiar 
astăzi, când legendele sunt ascultate cu zâmbet 


pe buze de călătorul semef cafe se aventurează în 
desişurile ei. 

În acest ţirrut încremenit şi sălbatic, cutreerat abia de 
rarii ciobani în trecere cu turmele lor, se desfăşoară o bună 
parte din întâmplările pe cari le vom povesti aci. 

Era 8 Mai 1780. 

Soarele apăruse roşu, însângerând linia zării, când un 
călător care venea delă Maicuta apăru dincolo de satul 
Danenfels, urmă poteca atâta timp cât fu vizibilă, apoi când 
începu să se piardă în desişuri descălecă şi luând calul de 
dârloage îl legă de trunchiul gros al unui Băstejar. 

Animalul necheză puternic şi ecoul făcu să răsune 
deasupra pădurii neobişnuitul sgomot. 

— Bine! Bine! murmură călătorul. Lini- 'şteşt»-te, bunul 
meu Djerid! lată douăsprezece (leghe parcurse. Ai ajuns la 
timp la capătul că- lâătorlei noastre. 

Privirea lui îmbrăţişă apoi umbrele albastre- negre ale 
pădurii în care nu mai putu deosebi nimic. Se întoarse din 
nou spre animal, îi cuprinse capul cu amândouă braţele şi 
îşi aproprie buzele de nările fumegânde. — Adio, bravul 
meu armăsar, murmură el. De azi înainte poate nu te voi 
mai vedea. Adio! 

Un nechezat prelung şi dureros acoperi ultimele cuvinte. 
Ale călătorului. — Tu nu te înşeli, Djerid, spuse el, pericolul 
este chiar aci... încă © privire dureroasă „de rămas bun şi 


Recunoscutul scoase din coburele şelel două pistoale cu 
ţevile şi mânerele încrustate cu argint suflat în aur. Le 
descărca rând pe rând» scoțând plumhii şi iarba de puşcă, 
apoi le puse la ioc. Dar ceremonialul nu era sfârşit. 
Călătorul, care purta la coapsă o sabie cu mânerul de oţel 
îşi deschee centironul, îl răsuci pe sabie» o aşeză pe şea şi 
o legă cu scara în aşa fel încât vârful săbiei corespundea cu 


vintrea calului, |ar mânerul cu umărul lui. Îşi scutură apoi 
cişmele prăiuite, scoase mănuşile, se căută prin buzunare 
şi găsind într-însele o pereche /& foarfece şi un briceag cu 
prăsele de sidef, le asvârli, pe rând, pe deasupra umerilor. 
Apoi puse mâna, pentru ultimi oară, pe coapsele lui 
Djerid, respiră adânc, ca pentru a-şi înăbuşi suspinul şi se 
pierdu în desişul pădurii. A 

Călătorul acesta, personaj important In cursul povestirii 
de faţă, era un om între treizeci şi treizeci şi doui de ani. De 
talie mijlocie, bine făcut. Era îmbrăcat înfer*o» redingotă de 
călătorie de catifea neagră, cu butonii brodaţi în aur. Cele 
două colţuri ale vestei se zăreau în partea de jos a 
redingotei, iar pantalonii scurţi, de catifea, se mulau pe 
pulpele sale nervoase» strânse în cisme de piele lustruite. 

Trăsăturile necunoscutului aveau mobilitatea tipurilor 
meridionale. Era o ciudată amestecătură de forţă şi de 
fineţe. Privirea li era a- geră şi pătrunzătoare, putând să 
cuprindă o gamă nesfârşită de şentimente* obrajii păreau 


arşi <fe SdaF? ăogsrF'tiâf gwâ îavgS şi *ensu* ala 
dasvăluia două şiruri de dinţi alba, strălucitorii puternici. 

Necunoscutul făcu zece-cintisprezece paşi f”alungul unei 
liziere de brazi şi auzind sgo- moţ în direcţia în care îşi 
lăsase calul se opri "ruse, se înălţă în vârful picioarelor şi 
îndreptând u-şi privirea printre crengile rare ale unui 
luminiş zări silueta lui Djerid dispărând printre copaci, trasă 
parcă de o mână invizibilă. Fruntea i se încreţi neplăcut, un 
surâs amar îi ciispă figura. Nu se opri totuşi. Inainta încet 
«pre mijlocul pădurii, unde poteca se pierdea între tufişuri, 
apoi se opri. 

— Am venit bine până la Danenfeâd, rosti el cu glas tare, 
pentru că de la Mavenţa la Danen- îeld există un drum: am 
călătorit mulţumitor de la Danenfeâd la Brayere Noire 
pentru că de la Danenfeâd la Brayare Noire este o potecă; 
am venit defe Brayere Noire aci, deşi nu este niciun drum, 
dar zăream pădurea, - aci însă, sunt silit să mă opresc: nu 
mai am niciun punct de orientare... 

Abia pronunţă aceste cuvinte, într'un dialect jumătate 


francez, jumătate sicilian şi o lumină străluci deodată la 
cincizeci de paşi depărtare de că'ăţor. 

— Mulţumesc, spuse el. Fie vreme ce această lumină mă 
călăuzeşte o voi urma... 

Fâşia de lunr'nă se mişca încet, calculat, ca un reflector 
bine pus la punct. Paşii călătorului 


$ urmară câtva timp apoi se opriră» în spatele acestuia 
se ghicea prezenţa unor umbre care «! făcură să tresară» 

— Nu te întoarce, se auzi un glas din umbră, sau eşti 
mort.»» 

— Prefer să nu mă întorc, răspunse nepăsător călătorul. 

— Nicio vorbă mai mult, sau eşti mort! a- dause un alt 
glas din umbră. 

Călătorul se înclină în semn de acceptare* ' 

— Dacă ţi-e teamă, completă o a treia voce, înapoâază- 
te. Asta va însemna că renunţi la misiune şi ţi-se va da 
libertatea să te înapoiezi de unde ai venit» 

Călătorul făcu un gest larg din mâini că nu primeşte 
oferta şi îşi urmă drumul. 

Era o noapte întunecoasă, ca de smoală; desişul pădurii 
era de nepătruns, iar lumina care-l călăuzea pâlpâia ca o 
candelă gata să se stingă. Din când în când se împiedeca, 
ramurile arborilor îi biciuiau faţa, lăstarii îi îngreunau paşii... 

Trecuse mai bine de a oră, când, deodată -r- întocmai 
cum apăruse- lumina călăuzitoare dispăru, înghiţita de 
întuneric şi misteriosul călător se trezi în marginea pădurii. 
Câteva stele clipeau trist pe cer. Călătorul aruncă o privire 
în jur şi se îndreptă spre locul unde dispăruse misterioasa 
lumină care4 călăuzise prin desiş. Abia făcu însă câţiva paşi 
şi se trezil în faţa ruinelor unui castel» înainte de a puteai 


îmbrăţişa cu privirea silueta zidurilor năruite, simţi 
lipindu-i-se de tâmplă ţeava rece a unui revolver şi o eşarfă 
de mătase îi acoperi ochii. Se părea că necunoscutul se 
aştepta la această bizară întâmplare, de vreme ce niciun 
gest al său nu trăda spaima sau uimirea. Dimpotrivă întinse 
uşor braţele ca pentru a se lăsa condus şi întâlni o mână 


uscată, descarnată, o mână de schelet care prinse să-l 
conducă cu repeziciune pe povârnişurile prăpăstioase ale 
muntelui. 

Peste puţin ciudata călăuză îşi desprinse mâ- na-i osoasă, 
legătura de pe ochi îi fu scoasă şi necunoscutul putu privi în 
jur. 

Ajunsese în vârful muntelui Trăsnitul, 


lI 
CONGRESUL FANTOMELOR 


În mijlocul unui luminiş mărginit de câţiva mesteacăni 
pleşuvi se înălța silueta unui castel ruinat; unul din acele 
nenumărate castele pe care seniorii feudali le-au semănat 
odinioară dealungul întregei Europe Centrale, la înapoe» 
rea lor din cruciade. 

Era o construcţie bizara, cu terase acoperite de 
ornamente meşteşugit dăltuite, cu socluri năruite, care, 
altădată, trebuie să fi susţinut statui de preţ, dar care astăzi 
erau năpădite de o vegetaţie barbară de viţă sălbatecă 
înfrățită cu straturi groase de muşchi. 


Călătorul se trezi în faţa treptelor umede tare duceau 
spre galeria principală, mtânijmat de silueta fantoma cică a 
celui care-l condusese, De sub Linţoliul care-i acoperea 
trupul binara călăuza scoase un braţ descărnat pe care-l 
îndreptă spre interiorul ruimdor, unde se zărea o lumina 
slabă, spectrală. Călătorul îşi înclină capul în semn de 
consimţământ Fantoma urcă încet, fără sgomot treptele, 
înfundându-se în ruine şi necunoscutul o urmă. Apoi, porţile 
ruginite ale castelului se închiseră cu scârţâit prelung de 
fiare ruginite. 

Parcurseră câteva coridoare pustii şi la intrarea unei săli 
circulare, pardosită cu lespezi negre şi luminată de trei 
lampadare cu reflexe verzui, fantoma se opri* 

— Intră, rosti ea. 

— Te ascult, îi răspunse necunoscutul 

Atunci fantoma, trase cu o mişcare repede şr mândră 
sabia pe care o purta sub linţoliu şi k -r cu ea o coloană de 
bronz care vibră adânc o orgă. 

Jur împrejurul sălii se ridicară lespezile cele negre şi 
nenumărate fantome, asemănătoare celei dintâi, apărură şi 
luară loc pe piedestalele ce mărgineau sala. In lumina 
verzue a încăperii şirul de fantome păreau statui umane, 
care se desprindeau straniu pe fondul negru al unei draperii 


care acoperea umedele ziduri. 
In mââlocui sălh erau rânduite şapte jeturi, probabil 
rezervate şefilor. Şase dintre ele erau 


ocupare Unu! era îifter Fără să se aştepte ocu* parea lui, 
una din fantomele aşezate pe jeţurile din mijloc se ridică şi 
întrebă adunarea: 

— Câţi suntem aci, fraţilor? 

— Trei sute, răspunseră întriun singur glas fantomele, 
făcând să hăue prelung sălile pustii ale Castelului 

— Trei sute, reluă preşedintele, şi flecar# reprezintă zece 
mii de* ascriaţi. Trei sute o» săbii, care preţu-sc trei 
milioane de pumnale— 

Rosti vorbele rar, apăsat şi se întoarse apoi către călător. 

— Ce doreşti? îl întrebă ei 

— Să văd lumina, răspunse acesta. 

— Căile care duc la muntele de foc sunt aspre şi 
gloduroase. Nu te temi să te încumeţi în lupta aceasta? 

— Nu mă tem de nimic, răspunse călătorul 

— Tine seamă că de îndată ce vei face un singur pas 
înainte nu-ţi mai este îngăduit să te retragi. G- ndeste-te 
bine la lucrul aeesxa. 

— M'am gândit. Nu mă voi opri decât atunci când îmi voi 
fi ajuns scopul. 

— Eşti gata pentru jurământ? 

— Da. 

Preşedintele ridică mâna şi cu o voce lmiş» tită şi 
solemnă r-'sti formulă jurământului: 

„În numele fiului Crucificat, jur să sfărâm legaturile 
trupeşti care mă leagă de părinţi, fraţi, surori, soţie, 
amantă, rude, prieteni bine « 


făcători şi de orice fiinţă îi voi fi promis credinţă, 
supunere sau serviciu“. 

Călătorul repetă cu voce puternică şi sigură formula, iar 
preşedintele continuă ritualul: 

„Din acest moment eşti deslegat de pretinsul jurământ 
făcut patriei şi legilor şi juri să comunici noului şef pe care-l 


cunoşti, tot ceiace ai aflat şi chiar să cauţi să afli ceiace nu 
ţi s'a arătat în faţa ochilor“, 

„Să onorezi şi să respecţi „aguatotfana continuă 
preşedintele fără a-şi schimba tonul, ea un mijloc repede, 
sigur şi trebuincios de a curăţi globul prin moarte sau prin 
nebunie de aceia care caută să murdărească adevărul sau 
să-l smulgă din mâinile noastre“. 

„Să fugi de Spania, să fugi de Neapole, sS fugi de toate 
pământurile cele blestemate, să fugi de ispita de a trăda 
cele ce vei vedea şi auzi, căci nici trăsnetul nu te va lovi 
mal repede precum vei fi lovit în orice loc te vei găsi, de 
cuțitul cel nevăzut“. 

„Să trăieşti în numele Tatălui, Fiului şi Sfân «> tul ui 
Spirit“. 

Cu toată ameninţarea teribilă a acestui din urmă 
paragraf, niciun muşchi nu se clinti de pe faţa 
necunoscutului. Repetă cuvintele de la sfârşit cu acelaşi 
calm şi aceiaşi siguranţă ca şi pe cele de la început. 

— Şi acum, spuse preşedintele, aplicaţi-i însemnele 
rituale. 

Două fantome se apropiară de necunoscut 


care-şi plecS smerit capul Una din ele îi îneu» nună 
fruntea cu o panglică roză presărată cu ciudate semne 
argintii şi imaginea Maicii Dom «nului, cealaltă îi legă la 
spate cele două capete; Apoi se depărtară, lăsându-l din 
nou singur* 

— Ce-mi ceri tu? întrebă preşedintele. 

— Trei lucruri 

— Care? 

— Mâna de fier, paloşul de foc şi cumpenilfe de 
diamant... 

— Pentru ce doreşti mâna de fier? 

— Pentruca să strivesc tirania! 

— Pentru ce doreşti paloşul de foc? 

— Ca să gonesc necuratul de pe faţa pământului... 

— Pentru ce doreşti cumpenâle de diamante? 

— Ca să cântăresc destinele umanității.. * 


— Este gata pentru încercări? 

— Cel tare este pregătit oricând şi pentru orice. 

— Încercările! încercările! strigară mal multe voci. 

— Întoarce-te, spuse preşedintele. 

Necunoscutul se supuse şi se găsi în faţa unui om cu faţa 
lividă, legat în lanţuri. 

— Ce vezi? întrebă preşedintele, 

— Un criminal sau o victimă. 

— Este un trădător, care după jurământul pe care l-ai 
făcut şi tu a desvăluit secretul ordinului. 

— Atunci este un criminal, 


Da Ce pedeapsă merită? 

— Moaxteal 

Corui celor trei sute de fantome repetă saca «*at: Moar- 
tea! 

Condamnatul fu târit într'un colţ al sălii. Ne «cunoscutul îl 
văzu sbătându-se în mâinile că «lăilor săi, şi-i auz vocea 
şuerătoare, sugrumată de căluş. Un pumnal sclipi deasupra 
Capetelor şi corpul condamnatului se prăbuşi ia pământ cu 
un sgomot surd, lugubru. 

— Dreptatea s a făcut, rosti necunoscutul în «torcându-se 
către cercul celor trei sute de fantome care priveau cu 
lăcomie spectacolul. 

— Aşa dar, zise preşedintele, aprobi execuţia care s'a 
făcut? 

— Da, de vreme ce condamnatul a fost cu adevărat 
vinovat. 

— Şi vei bea la moartea oricui va trăda* ca şi acesta, 
secretul societăţii Sfinte? 

— Voi bea! 

— Ori care ar fi băutura? 

— Oricare ar fi ea! 

— Aduceţi Cupa, spuse atunci preşedinteieo 

Unul dintre cei doi călăi se apropie de ne» ; 

cunoscut şi-i prezentă o licoare roşie şi eâldi- cică. Intrio 
hârcă de om montată pe un picior de bronz. . 

Necunoscutul luă cupa şi ridicând-o In semn de 


închinăciune, spuse: 
— Beau pentru toţi aceia cari vor muri dacă vor trăda 
secretele sfintei noastre asociaţii* 


Apoi duse cupa la buze, o deşertă până la ultima picătură 
şi o mapoie celui care i-o prg* rentase. 

Un murmur de admiraţie străbătu sala* 

Bine, spuse preşedintele. Urmează proba pistolului. 

O fantomă se desprinse din grup şi se apropie de 
preşedinte ţinând între maná un pisto*., iar în cealaltă un 
glonte de plumb şi o încărcătura de iarbă de pu; Că. 

Necunoscutul privi arma cu un zâmbet şters* 
dispreţuitor. 

— Aşa dar promi ţi supunere desăvârşită asoeviei 
noastre? întrebă preşedintele, 

— Da. 

— Chiar dacă această supunere înseamnă primejduirea 
propriei tale persoane? 

— Cel care intră în rândurile noastre nu mai aparţine lui, 
aparţine tuturor, răspunse necunoscutul. 

— Aşa dar te vei supune oricărui ordin vei primi? 

— Mă voi suoune. 

— De îndată? 

— Îndată. 

— Fără nicio şovăială? 

— Fără nicio şovăială. 

— Bine «nrvw «preşedintele. la pistolul a «cesta şi-l 
încarcă. 

Luă ni stolul în*rnduse tarb? le puşcă* apoi gloatele* le 
potrivi şi aşteptă. 


Cei peste trei sute de membri ai misterioasei asociaţii 
priveau surprinşi. Era o tăcere mor «mântală. Rar de tot 
aripile vântului făceau să răsune ecoul în ruinatele colţuri 
ale castelului 

— Pistolul este încărcat, rosti necunoscutul» 

— Eşti sigur? întrebă preşedintele. 

Un zâmbet fugar ilumină pentru o clipă figura aspră a 


necunoscutului. Scoase vergeaua şi o lăsă să cadă în ţeavă. 

Preşedintele se înclină în semn că este convins, 

— Da, spuse el, pistolul este într'adevăr bine încărcat. 

— Ce să fac cu dânsul? 

— Ridică cocoşul! 

Necunoscutul ridică cocoşul în mijlocul unei tăceri 
mormântale. 

— Acum, spuse preşedintele, pune gura ţevii la fruntea 
ta. 

Necunoscutul se supuse. 

— Foc! rosti preşedintele. 

Arcul se destinse, iarba de puşcă luă foc dar nu se auzi 
nicio detunătură. 

Un strigăt de admiraţie străbătu sala. Preşedintele întinse 
mâna către necunoscut când8 deodată, izbucniră câteva 
voci: 

— Pumnalul! Pumnalul! 

— O cereţi? întrebă preşedintele. 

— Da! 

— Pumnalul! Pumnalul! repetară vocile» 

— Bine. Aduceţi atunci şi pumnalul» 


— Este de prisos, rosti necunoscutul, privind c. Jarecare 
dispreţ adunarea. 

— Pentruce „de prisos“? îl apostrofară şiru- ri de 
fantome. 

— De prisos domnilor, repetă necunoscutul, 
— E prisos! Nu faceţi decât să pierdeţi un timp prttios în 
încercări fără sens... 

— Ce spui d-le? întrebă furios preşedintele. 

— Spun că toate secretele dv. Imi sunt: cu»: r.: scute. 
Spun că toate aceste probe n” sunt de* 

nişte simple jucării, nedemne să mai prep» i -: î în clipa 
de faţă bărbaţii serioşi cari sunt k cinaţi aci. Spun că omul 
pe care l-aţi con» 1 cumnat la moarte este viu nevătămat, 
că „sân» ¿-. E” pe care l-am băut n'a fost decât vin fiert: 
întrio băşică pe pieptul său, sub vestminte, i că iarba de 
puşcă şi glontele din acest pistol a- căzut în patul armei în 


A 


clipa în care am keăsat pe trăgaci. Vă înapoiez aşa dar 
arma ar: pesta neputincâosă, bună doar să sperie pe -ei. 
Ridică-te cadavru mincinos, tu nu vei pu- [tea speria pe cei 
tari!... 

Un strigăt sălbatec făcu să răsune bolțile. 

— Cunoşti aşadar misterele noastre! Eşti un v. lconar sau 
un trădător? întrebă preşedintele. V;; ea lui fu însă 
acoperită de corul celor trei r-: e de voci. 

1 - Cine eşti? Răspunde îndată... Şi în aeeâaş timp 
douăzeci de săbi seânteiară în mâinile ce- le~ mai apropiaţi 
de necunoscut. 

1 rară să se clintească, figura acestuia se des- 


tânse într*un z-âmbet âe superioritate şi ros cairo* 

— Fâtr SUNT CEL CE SUNT! 

Vorbde lui căzură ca un duş de uimire respect. Privirea sa 
scânteietoare strâpung glugile fantomelor, dommându-le. 
Săbiile: plecară lamele lucitoare, capetele se întoarse 
întrebătoare şi nedumerite spre preşedinta 

— Ai pronunţat un cuvânt imprudent, spu acesta. Şi cred 
că l-ai pronunţat pentrueă m cunoşti greutatea... 

Necunoscutul zâmbi şi clătină capiii. 

— Nu! Am spus ceiace trebuia să spun... 

Atunci de unde vii? întrebă preşedintei 

— Vin din ţara de unde vine lumina. 

— Totuşi, informaţiile noastre ne spun câ v KIn Elveţia 

— Cel care vine din Elveţia poate veni şi d Orient, 
răspunse necunoscutul. 

— Încă odată te întrebăm: cine eşti? Noi n te 
cunoaştem... 

— C’ne sunt? reluă necunoscutul. Fie! Vi voi spune 
îndată, pentru că întrebarea voastr nu este decât 
prefăcătorie. Dar mai înainte c toate vă voi spun“ eu cine 
sunteţi voi. Fante mele tresăriră Sămile lor se ridicară spre 
piep tul necunoscutului. 

— Mai întâi spuse streinul întingând mân că*re 
pr°se^'nte tie cre tp crezi un Dumn*“e* şi care nu eşti 
decât un înainte mergător; ţi 


reprezentantul cercurilor suedeze îţi voi spună pe nume 
ca să nu fie nevoie să-l rostesc şi pe ai celorlalţi. Aşadar 
Swedenborg, îngerii oară vorbesc familiar cu tine nu ţi-au 
spus oare că acela pe care-l aştepţi a plecat? 

— Este adevărat, răspunse preşedintele ridicând u-şi 
gluga ca să privească mai bine pe necunoscut. 

— Prea bine, continuă necunoscutul, La stânga ta este 
reprezentantul Cercului englez, prezidentul lojei Caiedonia. 
Salutare myiordi Dacă sângele moşului vostru pulsează în 
vinele voastre, Engâitera poate să spere ca lumina cea 
stinsă se va reaprinde... 

Săbiile se plecară. Un murmur de mirare străbătu 
asistenţa. 

— Ah! Dumneavoastră sunteți  căpitane? Continuă 
necunoscutul către cel din urmă $eâf care era aşezat la 
stânga preşedintelui. În care port aţi lăsat frumosul dvs. 
Bastiment pe care-l iubiţi atât? JProvence'" e o bravă 
fregată, un nume care va face cinste Americei. Nu este 
aşa? 

Întorcându-se apoi către acela care şedea la dreapta 
preşedintelui, necunoscutul adause. 

— La rândul dumitale, domnule din Zuerion, cel care ai 
împins cunoaşterea filosofică până aproape de divinitate, 
spune d-ta cu glas tare dacă în liniile de pe obrazul meu nu 
recunoşti mărturisirea misiunei mele? 


Cel caruâa îi fura* adresate aceste cuvinte st trase un 
pas înapoi. 

— Haide, continuă streinul adresându-se că «tre vecinul 
acestuia, aide urmaşul lui Pelage? Când veţi goni oare pe 
Mauri din Spania? Va fi un lucru uşor dacă marii castelani 
nu vor fi pierdut pentru totdeauna sabia lui Cid. 

Al cincilea şef rămase mut şi nemişcat, ea şi când vocea 
necunoscutului l-ar fi împietrit 

— Dar mie, întrebă cel 6t al şaselea şef, h'ai nimic să-mi 
spui? 

— Ba da, răspunse necunoscutul fixând asupra lui o 


privire pătrunzătoare, îţi voi spun «curând ceiace i-a spus 
lisus lui luda“. 

Acuzaţia fluturată în vorbele necunoscutului stârni în sală 
murmure. Toate privirile se întoarseră către cel de al 
şeaselea şef care rămase împietrit în faţa fotoliului. 

— Ai uitat pe reprezentantul Franţei, rosti preşedintele, 
ca pentru a împrăştia atmosfera de ghiaţă pe care o creiase 
acuzaţia necunoscutului. 

— Ştii bine, răspunse acesta, că reprezentantul Franţei 
nu este printre noi. Locul său în faţa noastră este gol... lar 
ca încheere ţin să-ţi amintesc că încercările fac să surâdă 
pe acela care vede în întuneric, agită fără să ceară 
concursul elementelor şi trăieşte fără voia morţii. 


Preşedintele tăcu o clipă apoi răspunse m îndoială în 
glas. 

— Eşti încă tânăr, gândeşte-te bine la vorbele care le 
rosteşti. Indrăzneala nu uimeşte decât pe cei nehotărâţi sau 
pe neştiutori. 

O dungă de dispreţ se aşternu pe fruntea necunoscutului. 

— Sunteţi cu toţii nişte nehotărâţi, pentru că nu puteţi 
reacţiona cu nimic împotriva mea; Sunteţi şi ignoranti, 
pentru că nu ştiţi cine sunt pe când eu îl cunosc pe fiecare 
dintre voi. În fata voastră nu pot reuşi decât cu îndrăzneală, 
dar la ce poate fi necesară îndrăzneala pentru acei 
atotputernici? 

— Proba acestei puteri, spuse preşedintele» Dă-ne proba 
acestei puteri. 

— Gine v'a convocat? întrebă necunoscutul 

— Cercul suprem! 

— Şi fără îndoială această convocare nu a fost fără 
vre'un scop, de vreme ce aţi venit de la Londra, de la New 
York, de la Zuerich, de la Madrid şi de la Varşovia? 

— Nu, negreşit, răspunse preşedintele. Noi am venit 
chemaţi de acela care a fondat o împărăție misterioasă în 
Orient; de acela care a reunit cele două emisfere într'o 
singură comunitate de credinţă; de acela care a legat 
laolaltă mâinile frăţeşti ale întregei omenirii... 


— Există vre'un semn după care l-aţi putea cunoaşte? 
— Das răspunse preşedintele» 


Numai dumneavoastră singur eunoaşf*$ aces semn? 

“ Da, numai eu singur. 

— Sun'eţi sigur de această afirmaţie? 

Absolut sigur. 

— Atunci, spuneţi cu glas tare care este sem* nul. 

Preşedintele ezită. 

— Spuneţi, repetă necunoscutul. Momentul suprem a 
sosit... 

— Acela care ne-a convocat va purta pe piept o placă de 
diamante pe care sunt gravate cele dintâi litere ale unei 
devize cunoscute numai de el. 

— Care sunt aceste trei litere? 

— L. P. D. 

Necunoscutul zâmbi, îşi desfăcu repede redingota. Apoi 
jiletca, şi ne cămaşa sa, din olanda cea mai fină aoăru 
strălucind ca o stea de flă* eăH. Placa de diamante, în 
miilocui căreia scân teia în ape roşii, sângerii, cele trei litere 
gravate în rubine. 

— Este EL. Strigă preşedintele înmărmurit, 

— Ac^la pe care-l asteantă lum“a întreagă” exclamară 
cu tur^u^are cei şase şefi. 

— Marele Copht! murmurară în cor cele trei sute de voci. 

— Ei bine! strigă necunoscutul cu un accent de triumf. 
Acum veţi crede când vă voi spune încă odată că eu sunt 
cel ce sunt... 

— Da, recunoscură în cor fantomele* 


— Vbrheşfe, învățătorul, fa «:!! ş| preşedta* tk aiclinâadu 
fruntea spre pământ* 


IHI 
L. P. D. 


Câteva secunde domni o tăcere profunzi, «.: unoscutul 
păru că-şi adună gândurile risi « 

e î'pol aruncă o privire asupra întregii adu « 

— Domnilor. Incepu el, puteţi să vă lăsaţi ăviile' în jos 
fiincă vă osteniţi fără niciun rvs braţele. Vă mai rog să-mi 
acordaţi o clipă ie atenţie pentru că din puţinele cuvinte pa 
are vi le voi spune aveţi foarte multe de în « 

Vn gest de largă aprobare străbătu rândurile « 

— Izvoarele marilor fluvii, continua el, ati fest 
întotdeauna de esenţă oarecum divină. Ni « 

Gangele, Amazonul se ştie încotro curg* _ se ştie însă de 
unde apar. Necunoscutul care rvăluie origina lor îmi 
aminteşte că în ziua în are ochii inimii mele s'au deschis 
pentru a r: vi realităţile din jur, mă găseam ia Medina* rişul 
sfânt al Islamului, alergând prin grădi «ele muiftiului 
Salaym, un bătrân respectabil te care-l iubeam ca şi pe 
tatăl meu. Cu toată cesteă, deşi mă privea întotdeauna cu 
dragoste* mi vorbea totuşi cu un respect pe care mă şi 
«mm să-l înţeleg şi nu reuşeam. De trei ori pa 


&iî se retrăgea în înclperâle ML şi-mi 'trâmătes mi alt 
bătrân al cărui nume îl pronunţa întotdeauna cu 
recunoştinţă amestecată cu spaimă Acest bătrân 
respectabil, comoară de  înţelep* ciune şi ştiinţă 
omenească, se numea A/thotas, A fost învățătorul şi este 
încă prietenul şi sfătuitorul meu, prieten şi sfătuitor 
venerabil, căci are îndoita vârstă a celui mai vârstnic dintre 
dvs. Inainte de a fi ajuns în al 30-lea an al vieţii mele eram 
iniţiat în aproape toate misterele vieţii şi ale naturii. Am 
învăţat mai întâi botanica, - nu însă acea ştiinţă mărginită 
pe care fiecare învăţat o poate descifra în colţul de pământ 
pe care locuieşte, ci toate cele şaizeci de mii de familii de 
plante care cresc jn tot universul. Am învăţat, prin 
contemplaţie, să-mi cufund privirea sub valurile mărilor şi 


să clasez fără greş toate acele monstruoase şi 
tndescrptibile vegetaţii ce plutesc între apele nepătrunse 
de vederea omului; am deprins toate limbile pământului, de 
la misterioasele hieroglife ale egiptienilor până la dialectele 
sălbaticilor din ţinutul strămtorii Magelan; am descifrat 
toată filosofia lumii de la Sanchoniaton până la Sperate, de 
la Moise până la Sântul Je» roh şi de la Zoroastru până la 
Agripa.. 

Adunarea îl asculta uimită, neştiind unde vrea să ajungă 
necunoscutul cu această lungă enumerare de cunoştinţe. 

— Mai departe, am studiat medicina, nu însă numai'aceia 
a lui Hippocrat, Galileu şi AVer «* 


Sols, c]>— mai ales - medicina acelui mare Învățător 
care se chiamă Natura. Toate aceste preocupări au umplut 
perioada tinereţii mele până la vârsta de 20 de ani. 

Tntr'una din zile învățătorul meu m'a găsit înţr'o grotă de 
marmoră în care mă retrăgeam în timpul căldurilor mari ale 
zilei. Avea o faţă - ciudat iluminată, aspră şi totodată 
veselă. In mână ţinea un flacon. ’ 

— Acharat, mi-se adresă el, ţi-am spus întotdeauna că 
nimic nu se naşte şi nu moare în lume; că leagănul şi 
coşciugul nu însemnează numai un început şi un sfârşit; că 
omului - pentruca să vadă adevărul existenţei sale— îi 
lipseşte numai acel dram de luciditate care-l poate face 
egalul lui Dumnezeu... Ei bine! Am găsit licoarea care 
risipeşte întunericul din min- îeâ omului. Nădăjduiesc să 
găsesc şi pe acela care goneşte moartea... Acharat, am 
băut eri o parte din licoarea ce se găseşte în acest flacon. 
Bea tu restul... 

Cu toată veneraţia pe care o aveam pentru bătrânul meu 
învăţător, l-am privit cu surprindere şi neîncredere. 

— Bea, îmi spuse el surăzând şi-mi puse mâinile lui 
deasupra capului, precum obişnuia atunci când voia să-mi 
dea pentru moment dubla-vedere ’). 

— Dormi, îmi porund el, Şi ţine minte. 

L) rhipaozăg 

7 


îndată şi visând mi-se pirea cS eram culcat pe o stivă de 
lemne de santal şi aloes. Un înger care trecea, ducând din 
Orient spre Occident voinţa celui Atotputernic, atinse cu 
vârful aripei sale stiva pe care mă aflam şi aceasta luă pe 
dată foc. În loc de a fi îngrozit de flăcările care înaintau cu 
repeziciune, mă întinsei cu voluptate în mijlocul limbilor de 
foc ca o pasăre Phoenix venită să bea din nou apă din 
izvorul vieţii celei fără de sfârşit. Â~ tunci tot ce era 
materia! în mine dispăru, cor «pul îşi păstra forma lui însă 
transparentă, mai uşoară decât însăşi atmosfera deasupra 
căreia se ridică de îndată. În clipa aceia - ca şi Pvthagora. 
Ca e-şi adusese aminte ca fusese la asediul Troei - mi-am 
reamintit şi eu că înainte de a fi cel ce sunt, vieţuisem nu 
mai puţin de treizeci şi două de existenţe. — Revăzut 
trecând prin fata mea secolii ca o nesfârşită procesiune de 
bătrâni. Mă recunoscui sub diferitele nume pe care le 
purtaseră din ziua naşterii mele cele dintâi şi până la 
moartea mea cea din urmă, căci dumneavoastră, fraţii mei* 
ştiţi că transmutarea sufletelor este unul din punctele cele 
mai pozitive ale credinţei noastre. 

Când m'am deşteptat, continuă iluminat necunoscutul, 
simţii că eram mai mult decât un om; mă apropiasem de 
Dumnezeire şi din clipa aceia mă hotărâi să dăruiesc nu 
numai existenţa mea actuală! dar toate existenţele ce-mi 


mal rxmjfe şi vâefuese, pentru fericirea uw ni lăţii. 

A doua zi; Althotas, ca şi când ar fi citit gândurile mele, 
îmi spuse: 

Fiul meu, sunt douăzeci de ani de când mama ta a murit 
dănuu-ţi viaţa şi tot aţâţi ani de când un obstacol neînvins 
împiedică pe ilustrul tău tată să te cunoască- Vom reîncepe 
călătoriile- Părintele tău va Ei printre aceia pe care îi vom 
întâlni; te va îmbrăţişa dar totuşi nu-l vei cunoaşte— Am 
înţeles atunci că în mine totul - trecut, prezent şi viitor - 
trebuie >ă fie misterios- Am înţeles că eram printre cei 
puţini aleşi de graţia celui Atotputernic şi, resemnat, mi-am 
luat rămas bun de la muttiul e  Ea“aaym, care mă 


binecuvântă şi mă incărcă de daruri, apoi ne alăturarăm 
unei caravane care pleca spre Suez. 

lertaţi-mă, domnilor dacă am stăruit asupra ¿cestui 
capitol de viaţă. intruna din zile un cm venerabil mă 
îmbrăţişe şi nu ştiu ce stranie tresărire mă cuprinse în clipa 
când i-am simţit inima bătând alături de pieptul meu. Era 
şei- [cui din Mecca, un prinţ falnic şi foarte ilustru* Văzuse 
nenumărate bătălii şi numai cu un j singur gest al braţului 
său putea face să sa! prosterne capetele a trei milioane de 
oameni. În momentul acela Althotas dispăru, ca să nu Ine 
turbure sau ca să nu se trădeze şi nu rea- [păru decât 
atunci când ne reîncepurăm cală- ltaria. Drumul nostru se 
înfunda în Asia, Sui- 


răm Tigrul, vizitarăm Paâmyra. Damascul, Siria, apoi 
Constantinopolul, | iena, Berlinul, Dresda, Moscova, 
Stockholm, Petesburgul, New Yorkul, Capul, Adenul unde ne 
găsirăm aproape de punctul de unde plecasem, ajunserăm 
în Abisinia, coborârăm Nilul şi însfârşit poposirăm la Malta 
unde, la douăzeci de leghe de coasta ne întâmpină o navă 
cu doi cavaleri ai Ordinului, care ne salutară şi ne duseră în 
triumf la palatul Marelui maestru Pinto. 

Fără îndoială, mă veţi întreba domnilor, cum este cu 
putinţă ca musulmanul Althotas să fie primit cu atâtea 
onoruri chiar de către aceia care în credinţa lor urmăresc în 
primul rând exterminarea necredincioşilor. Explicaţia este 
că Althota, catolic el însuşi şi cavaler de Malta nu mi-a 
vorbit niciodată decât de un singur şi, puternic Dumnezeu 
care prin ajutorul forţelor; sale nebănuite guvernează 
armonia generală 1 căria i-a dat frumosul, marele nume de 
Cosmos. 

Cu vizita deîa Malta şirul călătoriilor melel se sfârşise, dar 
cunoaşterea atâtor colţuri dei lume nu-mă impresionase, 
pentru că în timpulr celor treizeci şi două de existente 
anterioare* văzusem foarte multe din ele. Singurul 
amănunt care m9a preocupat a fost schimbările 
«fundamentale ale oamenilor ce le populau. Văzut că 
spiritul tuturor tinde către pro «r greş şi că progresul duce 


la libertate. Am vă-” mt că toţi profeţii, toţi iluminaţii cari 
s'au t 
m 


1, 

succedat, nu sunt decât trimis! Atotputernicului ca să 
susțină paşii şovăelnici ai umanităţii. Ţ “are plecând din 
leagăn oarbă face în fiecare e ¿¿col un pas către’ lumină. 
Nu e puţin, domniilor. Secolele sunt zilele popoarelor, a 
Atunci, recapitulând cunoştinţele şi observabile mele, mi- 
am spus că toate aceste lucruri a sublime nu mi-au fost 
desvăluite ca să rămână e îngropate în mine precum 
zădarnic muntele 2 ¿scunde filonul de aur şi oceanul 
comorile de i nărgăritar. Nu voi face aşa dar ca oceanul 
gsau ca muntele, căci scufundătorul şi minie- irul tot mă va 
cerceta, ci voi face întocmai ca poarele, adică voi mişca 
bogăţia cunoştinţelor observaţiilor mele asupra întregului 
uni» “vers. Veţi înţelege dar că prezenţa noastră aci xu 
este numai o simplă îndeplinire de rituri masonice. Am 
venit din Orient ca să vă spun: irraţilor, luaţi cu împrumut 
aripile şi ochii vui- r.. lrului, suiţi-vă deasupra lumii, ajungeţi 
cu Ir. Ine pe înălţimea muntelui, unde a dus Satana îp- lisus 
şi aruneaţi-vă ochii peste împărăţiile ţământului. Popoarele 
formează o nemărginită falangă. Născute în epoci şi 
condițiuni felurite fele au pornit şi trebuiesc să ajungă, 
fiecare îa rândul său, la ţinta pentru care au fost create» A 
deseori par inactive, alteori dau înapoi, dar Ic t ul nu este 
decât amăgire. Ca orice organism jr. U ele merg necontenit 
către ţintă, iar când ţ: -se pare că dau înapoi nu este decât 
un pas 


necesar ca să poată prinde din nou elan pentru a putea 
birui vre'un obstacol. 

Franţa e avant-garda naţiunilor; să-i punem în mână o 
flacără. Şi chiar dacă aceasta flacără o va incendia până în 
cele din urmă, să nu fim îngrijoraţi: Va fi un scump incendiu 
care va lumina lumea. 

Reprezentantul Franţei nefund de faţă şi trebuind un om 


care să nu dea înapoi de la nicio însărcinare, mă voi duce 
eu în Franţa». 

— Dumneavoastră?... În Franţa?... întrebă nedumerit 
preşedintele. 

— Da. Feste postul cel mai important; îl iau pe seama 
mea. Este lucrarea cea mai periculoasă; mă însărcinez eu 
cu dânsa. 

— Dumneavoastră ştiţi atunci ce se petrec» în Franţa? 

Necunoscutul surâse. 

— Ştiu, pentru că toate sunt pregătite de mine însumi. 
Acolo e un rege bătrân, fricos şi corupt, pe cât de bătrân pe 
atât de disperat. l-au mai rămas de trăit numai câţiva ani şi 
de aceea trebuie ca viitorul să fie bine cântărit în balanţa 
intereselor noastre. Franţa este cheia de boltă a edificiului. 
Cele şase milioane de oameni cari se vor ridica la un semn 
al cercului suprem vor desprinde această piatră şi edificiul 
monarhic se va surpa. In ziua în care se va afla că în Franţa 
nu mai există rege, suveranii Europei vor simţi ameţeala 
urcândti-se la cap şi ei înşişi se vor arunca în abisul pe care- 
| 


va descliide surparea tronului Sfântului Eu* dovie. 

— lertare, prea venerabile maestre, între «rupse şeful 
care şedea la dreapta preşedintelui şi care după accent 
părea a fi elveţian, - inteligenţa Voastră a calculat fără 
îndoială totul? 

— Totul, răspunse marele Copht. 

— Cu toate acestea, venerabile maestre, cred momentul 
inoportun căci, iată, se prepară un mare eveniment 
destinat să regenereze monarhia franceză. Eu însumi am 
văzut pe fiica împărătesei Maria Tereza îndreptându-se cu 
mare pompă către Franţa, ca să unească sângele ce «lor 
şaptesprezece împărați cu acela al succesorilor celor 
şaizeci şi unu de regi. Evenimentul face ca acele două 
popoare să se veselească orbeşte ca întotdeauna când 
aceste popoare sunt îâ“ate în putină odihnă şi li-se au” eşte 
fuguL Vă repet dar în numele meu şi al fraţilor mei de 
credinţă că momentul e inoportun. 


— Continuă frate, spuse marele Copht, spusele tale vor fi 
luate în seamă dacă dreptatea va fi de partea ta. Noi 
aceştia, aleşii lui Dumnezeu, nu gonim pe nimeni şi nu 
sacrificăm niciodată interesele unei lumi întregi pentru 
amorurile noastre proprii. 

Deputatul de Elveţia, urmă în mijlocul celei mai 
desăvârşite tăceri: 

— În studiile mele am reuşit, prea venera «bile mare 
învăţător să mă conving de un a- de văr: Totdeauna 
fizionomia omului descoperă 


celui care ştie ceti' Întriânsâ, viciile şi virtuţii «lui. Omul 
îşi poate compune figura pe care ere» 6 de că o vrea. şi 
îndulceşte privirea, face buzele să surâdă: toate aceste 
mişcări muşchiulare sunt în puterea lui. Insă tipul adevărat 
al ca8 racterului său rămâne în funcţie exclusivă de eeiace 
rămâne în inima sa, Ei bine! Eu am cetit pe fruntea tinerei 
care urmează a domni în Franţa mândria, curaiul şi 
caritatea; am cetit pe faţa tânărului care va fi soţul ei sânge 
rece, linişte, blândeţe creştinească şi. Spirit de observaţie... 

Poporul francez care nu are nicio aducere de minte 
pentru rău şi nu uită nici odată bixit speră întotdeauna şi nu 
disperă niciodată. £ va iubi o regină tânără, frumoasă, bună 
şi un rege blând, milostiv şi bun administrator; mai ales 
după domnia lui Ludovic al XV-iea ale cărui orgii publice şi 
ascunse răzbunări, au ilustrat un trist capitol de istorie. 
Franţa va binecuvânta pe prinții cari reprezintă modelul vir- 
tuţiilor citate şi care vor aduce ca zestre pacea europeană. 
lată că Maria Ântoinetta trece frontiera; patul nupţial se 
pregăteşte la Ver- sailles... Mă întreb, este momentul să 
începeţi prin Franţa şi pentru Franţa opera dvs. De re» 
formă? 

Cu aceste cuvinte reprezentantul Elveţiei îşi închee 
observaţiile şi aşteptă liniştit răspunsul marelui Copht 

— Dacă dvs. Citiţi În fizionomia omului* prea 


TTustyfe frate, spuse el, eu citesc în viitor. Ma- fia, 
Antoinete este mândra. Ea se va îndărătnici în luptă şi va 


pieri în atacurile noastre. Delfinul Ludovic August este 
într'adevăr bun şi milostiv; el se va înmuia însă în luptă şi 
va pieri ca şi femeia sa şi împreună cu femeia sa. Este 
adevărat că se stimează în acest moment, dar noi nu le 
vom lăsa timp să se iubească, şi într'un an se vor disprețul. 
Afară de aceasta, pentruce să mai deliberăm, fraţilor, 
pentruca să ştim din ce parte vme lumina, când această 
lumină mi s'a arătat mie? Mâine mă aştern pe îucru şi cu 
concursul dvs. Vă cer douăzeci de ani pentruca să 
împlinesc lucrarea noastră, Douăzeci de ani vor fi îndeajuns 
dacă noi vom 

rge uniţi şi tari către aeeiaş ţintă. 

— Douăzeci de ani! murmurară mai multe voci. Este prea 
mult!... 

Marele Copht se întoarse către aceşti nerăbdători. 

— Da negreşit, spuse el. Este prea mult pentru aceia cari 
îşi închipue că cineva poate ucide un prinţ tot atât de uşor 
cum ai ucide un Din cu cuțitul lui Jacques Clement sau cu 
pumnalul lui Damiens. Cuţitul poate ucide pe om, este 
adevărat, dar el nu face decât să taie o ramură dintr'o 
tulpină care poate da naştere la alte zece. Atunci în locul 
cadavrului regal a- *ezat în mormântul său, iată că se înaltă 
vm ludovic XHi-lea, tiran şi stupid; un Ludovit |ilV4ea 
inteligent dar despot, sau un Ludovic 


XV4ea, îdol sţropât eu lacrimile şi cu sângele adoratorilor 
săi, aidoma acelor monstruoase divinităţi pe care le-am 
văzut în India zdrobind cu indiferenţă femeile şi copii cari 
aruncau ghirlande de flori în faţa roţilor carului lor. Pys. 
Găsiţi că e mult douăzeci de ani pentru ca să so şteargă 
numele regelui din inima a treizeci de milioane de oameni 
cari de curând ofereau lui Dumnezeu viaţa şi copii lor ca să 
răscumpere astfel viaţa prea micului rege Ludovic al XV- 
îea? Credeţi că este o sarcină uşoară de a determina Franţa 
să urască acele flori de crini care au purtat în curs de o mie 
du ani lumina, caritatea şi victoria prin toate colţurile lumii? 
încercaţi dar fraţii mei, încercaţi! Eu nu vă dau m;. Rloclceci 
de ani, ci un secol! Dar ţineţi seamă: Sunteţi împrăştiaţi, 


necunoscuţi unii de alţii. Numai eu singur cunosc numele 
dvs., valoarea dvs. Astăzi împărţită, eu singur sunt lanţul 
care vă leagl intrun mare nod frăţesc... Sunteţi aci de fată 
filosofi, economişti şi ideologi. Doresc ca în douăzeci de ani 
principiile pe care astăzi le enunţaţi abia şoptit În 
cabinetele voastre de lucru, pe care le aş- temeţi pe hârtie 
cu teamă pentru ochiul Indiscret care v'ar surprinde, să fie 
proclamate cu glas tare, în plină stradă, să fie imprimate şi 
răspândite în plină zi, în teată Europa, prin miiloacele 
normale de difuzare sau, dacă nu va fi posibil, în vârful 
baionetelor a cinci sute de mii de soldaţi» cari se vor ridica 
luptând 


p\AA 

pentru libertate eu aceste principii înscrise pe stindardele 
lor. Mai doresc ca dvs., cari'tremuraţi ori de câte ori auziți 
vorbindu-se de Turnul Londrei şi de închisorile iij^iziției sau 
la numele acelei Bastilii pe care “o'Voi înfrunta, să xâdem 
de milă călcând în picioare ruinele acestor înfricoşate 
închisori. Toate acestea nu se for întâmpla însă decât după 
moartea au a monarhului, ci a monarhiei, după diminuarea 
puterii religioase, după nivelarea inferiorităţilor sociale şi 
însfârşit după desfiinţarea caste «lor aristocratice şi 
împărţirea bunurilor senâo* pale. Cer deci douăzeci de ani 
pentru ca să dispară o lume veche şi să se poată înălța una 
nouă. Douăzeci de ani, adică douăuzeci de secunde din 
eternitate, atâta cer... Vi se pare că este prea mult? 

Un lung murmur de admiraţie şi de consimţământ 
acoperi ultimele cuvinte ale înflăcăra- tul ui profet care 
reuşise să cucerească în atât de scurt timp simpatia şi 
asentimentul acestor misterioşi mandatari ai gândirii 
europene. 

Marele Copht aşteptă câteva clipe până ce se potoli 
entuziasmul, apoi relua cuvântul. 

— Şi acum, fraţilor, când plec să-mi închin viaţa pentru 
dobândirea libertăţilor pe care le aşteaptă lumea întreagă, 
doresc să ştiu ce veţi face şi ctvs., pentru cauza căreia ne- 
am închinat şi viaţa şi starea şi libertatea? 


. Aştept cuvântul dvs. Ce-mi puteţi spune? 
O tăcere grea, apăsătoare se lăsă deodată a- 


supra întregii adunări. Cel peste trei sute de participanţi 
păreau împietriţi Eh jeţurile lor, o- bosiţi în gândurile care 
trebuiau să aducă prăbuşirea a douăzeci de tronuri. Apoi, 
cei şase şefi se despărţiră, amestecându-se în grupe şi 
după câteva minate de deliberare se întoarseră spre şeful 
superior, Preşedintele vorbi cel din- tâiu. 

— Eu, reprezint Suedia, spuse el. In numele Suediei mă 
oblig să lupt pentru desfiinţarea, tronului delă Wasa, cum şi 
pentru colectarea a © sută de mii escuzi de argint. 

Marele Copht scoase o tăbliță şi însemnă pe ea 
angajamentul. Vorbi apoi cel care şedea la stânga 
preşedintelui. 

— Eu ca trimis ai cercurilor Irlandeze şi Scoţiene nu pot 
promite nimic în numele Angliei j pe care o cred capabilă să 
ne combată cu ulti- i ma îndârjire. Insă în numele Scoției şi 
Irlan-? dei mă înscriu cu o contribuţie de trei mii dej 
Oameni şi trei mli de coroane în fiecare an. 

Şeful suprem înscrise şi această contribuţie şi se adresă 
celui de al treilea şef, 

— Dar dvs.T 

— Eu, spuse acesta, reprezint America, ţara în care 
fiecare piatră, fiecare arbore, fiecare picătură de apă sau 
de sângi*? mărturiseşte revoluţia. Cât timp vom avea ®>w 
îl vom da, cât timp vom avea sânge îl vom vărsa. Dar 
pentru aceasta trebuie să ni-se_ asigure libertatea. Impărţiţi 
şi izolapT nu suntem decât un lanţ gigan- 


tic eu Ineâe sepafăfe. ÆET® necesar ca o mană 

Viguroasă să împreune primele verigi, restul va veni delă 
sine «, Trebuia, prea venerabile maestre, să fi început cu 
ţara noastră. Dacă voiţi să eliberaţi pe francezi de 
regalitate scăpaţi-ne întâi pe noi de dominaţia streină. 

— Chiar aşa se va întâmpla, spuse marele Copht. 
America va fi prima ţară care se va bucura de libertate şi 
Franţa va contribui din plin la aceasta. Căci Dumnezeu a 


spus în toate limbile: „ajutaţi-vă unii pe alţii”. Aveţi însă 
puţină răbdare. Aşteptarea nu va fi de lungă durată... Apoi, 
se întoarse spre trimisul Elveţiei. 

— Nil vă pot pfomăte nimic, spuse acesta, decât 
contribuţia mea personală. Fiii republice! noastre sunt de 
mult timp aliaţi ai monarhiei franceze. Ei îşi vând sângele 
lor delă Mariguan şi Pavia. Sunt debitori. Credincioşi şi vor 
preda fără şovăială ceiace au vândut. Pentru prima oară, 
prea venerabile maestre, îmi este ruşine de sentimentele 
noastre... 

— Fie, consimţi marele Copht Vom învinge fără dânşii şi 
fără voia lor. Acum este rândul dvs., reprezentant al 
Spaniei. 

— Sunt silit să mărturisesc că fiind sărac nu pot da decât 
trei mii de franci. Spania este o ţară leneşe unde omul 
preferă să doarmă şi pe un pat de supliciu, numai să 
doarmă. 

— Bine. Dar dumneavoastră? 

«— Eu, răspunse cel vizat, reprezint Rusia şi 


cercurile poloneze. Popoarele noastre mni «8 

cătuite din bogaţi nemulţumiţi sau clin şarmant robi, 
supuşi la muncă fără repaus şi la moarte pretimpurie. În 
numele iobagilor nu pot să promit nimic fiindcă nu le 
aparţine nici chiar viaţa, însă promit pentru trei mii de 
bogaţi câte douăzeci de piese de aur de cap pe fiecare am 
Ceilalţi deputaţi, reprezentând fiecare un mic regat, un 
mare principat sau un stat sărac «se însoriseră cu ofrande 
pe tablele şefului şu «prem, obligând u-se prin jurământ să- 
şi ţină promisiunea. Apoi, marele Copht se adresă tuturor: 

— Acum cuvântul de ordine simbolizat în cele trei litere 
după care m'aţi recunoscut ur «mează să fie răspândit în 
toată lumea. Fiecare iniţiat trebuie să poarte aceste trei 
litere nu numai în inima, dar chiar pe inima lor, căci noi - 
Maestru Suveran al lojilor din orient şi din occident, 
ordonăm pieirea crinului regal. Îţi ordon ţie, frate al Suediei, 
ţie frate al Scoției, ţie frate al Americei, ţie frate ai Elveţiei, 
ţie frate al Spaniei şi ţie frate al Rusiei* LELXA PEDIBUS 


DESTRUE *) 

Aclamaţii puternice acoperiri ultimele cuvinte ale marelui 
Copht. 

— Şi acum, în numele Tatălţii şi ai învățătorului, 
retrageţi-vă. Spuse şeful suprem, când h- nişlea fu 
restabilită. Strecuraţi-vă în ordine 

1) Ceie trei litere L, P. D. Erau întradevăr deviza 
iluminaţii ore 


prin subteranele muntelui, unD pe îa pârău, alţii prin 
pădure, restul pe vale, şi despărţiţi-vă • nai înainte de 
răsăritul soarelui. 

Mă veţi vedea încă odată’ în ziua triumfului ostru. Plecaţi! 

Această alocuţie finală fu urmată de un gest masonic pe 
care îl înţeleseră numai cei şase şefi care rămaseră în jurul 
marelui Copht. 

Când ceilalţi iniţiaţi ai ordinului dispărură, eful suprem 
luă deoparte pe reprezentantul Suediei. 

— Swedenborg, i-şe adresă el, tu eşti cu a- fevărat un om 
inspirat şi Dumnezeu îţi mulţu- rmeşte prin glasul meu. 
Trimite bani în Franţa! a adresa pe care ţj-o voi indica. 

Preşedintele se înclină cu supunere şi se în- Ecepărtă 
surprins de faptul că marele Copht li f -” uise şi numele său 
până atunci de nimeni riut. 

— Salutare Falrfax, continuă el, dumneata p; ti fiul demn 
al tatălui d-taie. Eecomandă-mă 

Washington prin cea dintâi scrisoare pe care o poţi 
trimite. 

Falrfax se înclină la rândul său şi se retrase p* urmele lui 
Swedenborg. 

— Vino, Paul Jones, se adresă Cophtul către r-r. Eric.an, 
vino căci ai vorbit după cum mă aş* 

' Fără îndoială fi unul dintre eroii 

[urii tale. Şi fii gata şi tu şi ea pentru cel din- 1.1: semnal. 


Americanul înflorat se retrase purtând încă în urechi 
vocea cu inflecţiuni metalice a Ma* relui Copht j 
— Şi acum, Lavater, continuă acesta, aban*» donează 


teoriile căci este timpul să treci la practică. Nu mai studia 
ceiace este, ci eeiaee poate fi omul. Du-te şi vai şi amar 
acelora din fraţii tăi care se vor ridica în contra noastră. 
Mânia poporului nu va fi întrecută de cea a lui v Dumnezeu. 
\ 

Delegatul elveţian se înclină tremurând ş? dispăru. I) 

— Ascultă Ximenes, se adresă Cophtul ace* 

luia care vorbise în numele Spaniei: Eşti zelo” Insă 
superficial. Ţara ta doarme spui tu; însă ea doarme fiindcă 
nimeni nu o deşteaptă. Bute! Castilia este pentru totdeauna 
patria lui Cid. ’ 

Cel din urmă din şefi înainta îa rândul său* dar nu făcu 
nici trei paşi şi fu oprit. 

— Tu, Scriffort, îţi vei trăda cauza după o lună şi tot după 
o lună vei fi mort... 

Trimisul căzu în genunchi însă Marele Copht| îl ridică cu 
un gest violent şi condamnatul vi, itorului ieşi 
împleticindu-se. J 

Atunci, rămas singur, omul cel straniu, pre-, zentat în 
această poveste ca să fie personagiul principal, privi 
împrejur şi văzând sala pustie îşi închise redingota de 
catifea neagră, împinse resortul uşii de bronz care se 


închise după dânsul şi se afundă în defileurile munţilor «, 
^x 


juns la marginea pădurii, pe carp o străbătu ca şi când ar 
fi rost călăuzit de o mană nevăzută, îşi căuta calul cu 
privirea şi nevăzându-l ascultă a cent. Atunci i-se păru că 
aude un nechezat îndepărtat, flueră prelung şi peste puţin 
timp Djerid se ivi printre arbori, credincios şi supus, ea un 
câine vesel că şi-a regăsit stăpânul, 

Călătorul se aruncă în şea şi amândoi dispărură înghiţiţi 
de ceața deasă care se întindea între Dauneield şi poalele 
m/intelui Trăz- nituL 


IV 
URAGANUL 


Opt zile în urmă, către orele şapte seara, o ealeaşcă 
trasă de patru cai şi condusă de doi surugii ieşi din Pont-a- 
Mousson, orăşel situat între Nancy şi Metz. După ce 
schimbă caii la hotelul Poştei, caleaşca îşi continuă drumul 
spre Paris, cu toate stăruinţele fără rezultat ale unei 
hoteliere îndemânatece şi vorbăreţe care de pe pragul 
casei sale pândea călătorii întârziaţi şi-i sfătuia să nu 
meargă înainte în timpul nopţii. 

Abea dispăruse vehicolul la colţul străzii şi 0 droaie de 
copii şi de cumetre care se strânseseră în jurul hotelului, în 
timp ce se schimbau caii, se retrase spre casele lor cu 
explozii ji@ mirare şi de hilaritate pfentru cele ce văzuse* 


Întriadevăr, de foarte multă vreme ceva ase mănător 
acestei căleşti nu mai trecuse podul pe care il construise. — 
cu cinci zeci de ani în urmă peste Mosella, bunul rege 
Stanislas, 

Mulțimea strânsă în jurul hotelului Poştei a* vusese 
într'adevăr ce să vadă. Era un fel de furgon de opt picioare 
lungime pe saşe lăţimee aducând cu acelea ale 
saltimbacilor, vopsit în** trio stridentă culoare albastră şi 
având dese-» nate pe laturi două iniţiale J şi B înconjurate 
de armele baronatului. 

Două ferestre prevăzute cu perdele de muse «Mnă albe 
şi un grilaj care Inconjurau furgon ui completau ciudatul 
echipaj deasupra căruia se înălța coşul fumegând al unei 
sobe interioare, în urmă, ancorat cu o lungă funie, galopa 
un cal înşeuat, semn că vreunul din misterioşii că» lători din 
această Arcă a lui Noe, se pasiona şi după cavalcade în 
urma sau înaintea furgo* nulul 

La Pont-a-Mousson surugiul delă poşta pre* eedentă 
primise împreună cu preţul poştei sale un bacşiş respectabil 
dintr'o mână albă şi mu «schiuloasă care se strecurase 
printre cele dont perdele de piele care închideau partea din 


urmă a cabrioletei. 

— Mulţumesc, domnule, spuse surugiul ri*> dicându-şi 
respectuos pălăria. _ 

Dincolo de perdele, o voce sonoră li răspuns» In 
nemţeşte. 

— Schnell! Schnelll 


Vorbele necunoscutului făcu deosebită ha* presie 
surugiului. Caii se opintiră, porniră m galop şi vigoarea 
bicelor îngădui ca echipajul gă străbată două leghe şi 
jumătate sau trei pe oră. 

La Saint Michel aceeaşi mână trecu printre perdele plata 
foş ei şi aceiaş voce se mărgini să facă aceiaşi 
reccrnan“ aţie. 

Dincolo de Saint Michel începură dealurile şi călătorii se 
mulţum'ră să poată merge la pas. In vârful dealu'ui surugii 
se opriră ca să lasş caii să răsufle puţin. Perdelele de piele 
fură date la o parte. Aerul care până atunci fusese limpede 
şi caid devenise înăbuşitor. Nori negri fie îngrămădeau fără 
contenire din spre sud, părând că urmează trăsura, 
grăbindu-se să a- jungă mai înainte la Bar-le Duc unde 
surugii îşi propuseseră să rămână peste noapte. 

Porniră. Drumul se strecura capricios între O creastă de 
deal şi un povârniş râpos în fmv ¿ui căruia se vedea 
şerpuind Meusa. Panta era atât de repede forât nu se putea 
merge decât la pas, ca şi la urcuş. Pe cer norii se tngrămă 
«* dsau mereu, ameninţători şi vineţi: o lumină aU bastră- 
cenuşie învălui dealurile şi văile, tune* tul bubui prelung, 
fulgere brăzdară cerul des- picându-l în unghiuri de foc şi 
ploaia se porni ca o cataractă. 

Trăsura îşi continua totuşi drumul în mijlocul naturii 
deslăn”uite. Prin coşul de deasu 


pra se strecura acum o şuviţă de fum de culoarea 
opalului iar cele două ferestre se luminară* semn că cei 
dinăuntru, streini de uraganul dă afară, se pregăteau să-şi 
continue lucrul întrerupt de căderea serii. 

Deodată trăsnetul căzu pe coroana înaltă a unui stejar 


despicându-l în bucăţi, Surugiii păreau îngroziţi. Trăsura se 
opri. 

— Ei bine, întrebă unul din ei, acum m dracu facem? 

— Mă întreb dacă trebuie să mergem mal înainte? 
adăugă celălalt. 

— lar în ce mă priveşte, cred că eu şi mi dvs. Trebuie să 
hotărăsc, răsună o voce din interiorul trăsurii! Daţi-i 
drumul! 

Glasul era atât de sever, de autoritar încât surugii se 
supuseră şi trăsura porni în galop pQ panta dealului. 

— E în regulă, adăugă vocea şi pe dată perdelele de piele 
căzură din nou între călător şi capra vizitiilor. 

Abia parcurseră câţiva metri şi caii se împotriviră să mai 
înainteze. Drumul era desfundat* alunecos, străbătut de 
torente, ploaia cădea în rafale, trăsnetele nu mai 
conteneau. 

— Domnule, spuse surugiul de la oişte, est «peste putinţă 
să mergem mai departe. 

— Pentruce? întrebă vocea. 

— Pentru că nu mai pot merge caii* 

— Suntem departe de poştă? 


— Departe domnule, la patru leglie şi Ju* mătate. 

— Ei bine! Atunci potcoveşte-ţi caii cu argint şi ei vor 
merge, spuse streinul deschizând perdeaua şi întinzând 
surugiului patru piese $ câte şase livre. 

— Sunteţi foarte bun, domnule, mulţumi surugiul luând 
monezile şi strecurându-le în carâmbul larg al cismei. 

— Mi-se pare că domnul a spus ceva, interveni şi cel de 
al doilea vizitiu, care auzind sunetul monezilor nu voia să 
fie exclus de la o a- tât de interesantă conversaţie. 

— Da, într'adevăr, spune ca să mergem mai departe. 

— Aveţi ceva contra acestei dorinţi, amicul meu? întrebă 
cu voce energică călătorul. 

— Nu, domnule, nu eu ci caii; ei refuză să mai meargă... 

— Atunci la ce mai servesc oare pintenii? continuă 
călătorul. 

— Domnule, chiar dacă îi voi înfige pe ju mătate în 


pântecele lor şi tot nu vor face nid un pas. Cerul să mă 
prăpădească dacă... 

Nici nu apucă surugiul să sfârşească acest blestem şi un 
trăsnet căzu la câţiva paşi de trăsură. Îngroziţi caii o luară 
la goană pe pantă, trăgând după ei greaua trăsură care 
prinse să alunece în vale clătinându-se. 

— Ei, domnule, vedeţi... lată trăsura merge 


acum singură şi încă mai repede decât am ciori noi... 

Capul călătorului apăru atunci între cele două perdele de 
piele, 

— Ticălosule! strigă el, vrei să ne omori pe toţi? înaintaş 
la stânga! La stânga! 

— Acum să vă văd domnule, răspunse srum» giul speriat, 
încercând fără folos să împreune lrâiele şi 9ă stăpânească 
animalele speriate. 

— Loseph, se auri atunci o voce speriată de femee din 
interiorul trăsuri, Joseph! Ajutor! Ajutori O matca prea 
curată! 

Momentul era dramatic Trăsura împinsă la vale de 
greutate şi lipsită de conducere înainta vertiginos către 
Prăpastie. Încă două-trei învârtitori de roată şi caii, trăsura, 
surugii şi că lă'orii, totul s'ar fi prăvălit în adânc, dacă jii 
clina aceia călătorul nu s'ar fi asvârlit pe oişte unde apucă 
pe surugiu de şuierul hainei, îl asvârii la zece paşi. Sări pe 
şea în locui lui şi readuse echipajul în mnlocul drumului. 

— La stânga! La stânga, strigă el celui de al doilea vizitiu, 
cu o voce îngrozitoare, la stânga nemernicule sau îţi sbor 
creierii!... 

Cuvintele lui avură un efect miraculos. Surugiul care 
conducea caii din faţă. Turburat de ţinătul nenorocitului său 
tovarăş făcu un efort disnerat şi reuşi să evite marginea 
primejdioasă a drumului, 

— La galop! La galop, strigă călătorul Dacă 


vei încetini voi frece peste corpul tău şi al cailor tăi. 
Surugiul înţelese că nu era vorba de o simplă 
ameninţare, îşi îndoi energia şi trăsura pomi într'un galop 


nebunesc în vale. Din timp în tiţnp călătorul scotea capul 
din gabrioletă privea cerul sfâşiat de fulgere, Atunci pe 'faţa 
sa se putea citi un sentiment de nelinişte pe tsare nu căuta 
şi-l ascundă. Tocmai ajunseră m vale şi echipajul se 
angajase în goană pe xm teren neacddenlat când brusca 
schimbare a aerului făcu să se ciocnească cele două pături 
de electricitate norul se sfâşie cu un sgo-* mot asurzitor şi 
traznetul se năpusti spre pă- mint. Un foc orbitor, mai întâi 
albăstrui, apoi verde şi pe urmă alb. Învălui caii. 

Somat. Feriererdt aproape. Cu coama sbâr* lită şi gura 
spuraegândă, animalul trăgea cu disperare, să legăturile 
ce4 ţineau 

<je usa din spate a trăsurii. 

Sfădânul său îi mângâie coama îi fluerâ după obiee* dar 
toful păru zadarnic. 

— Afurisit am mal. S'a îndrăcit şi el, mur-* mură atunci o 
voce bărbătească din interiorul trăsurii Şi cu accentul 
nelmistei şi al amenin” ţării, aceiaşi voce rosti în dialectul 
arab. 

«— NKe g udiae hogoud shafced haffrit! 

— Nn v? sună ra ti o* Dicrid învăţătorule. Zise călătorul 
deslegând calul. 

A fo<rt cuorfns de frică şi pe bună dreptate* 

I) Îți ordon, astâmpără! O demon! 


Rostind aceste cuvinte călătorul deschise ujşa* lăsă în jos 
scara şi se urcă în trăsură, 


V 
ALTHOTAS 


Intrat în interiorul trăsurii călătorul se găsi în faţa unui 
bătrân cu ochii albaştri nas co «* roiat şi mâini tremurânde 
care - înfundat în< tr'un fotoliu - răsfoia cu mâna dreaptă 
un pergament, iar cu cea stângă ţinea în apropie*» re un 
instrument ciudat de argint. Tabloul pă «rea cât se poate 
de obişnuit călătorului eăci privirea sa nu zăbovi nicio clipă 
asupra bătrânului. Aşezat în fotoliu, înconjurat de raf*>, turi 
cu cărţi şi policioare cu tot felul de bor «* cane şi flacoane 
închise în tocuri de lemn, a-* cesta privea nemişcat un mic 
cuptor instalat în mijlocul trăsurii; cuptor care exala un 
miros pătrunzător. În momentul în care necunoscu- tul îşi 
făcu apariţia în cadrul perdelelor de piele din spate, 
bătrânul tocmai îşi aproplă fo~ iolâul de gura cuptorului pe 
a cărui vatră se găsea un recipient. Amestecă mixture cu 
luare aminte apoi îşi îndreptă scufia de catifea p© care o 
avea pe cap şi exclamă supărat. 

— Blestemat animal! l-a fost frică. Pentruce mă rog? Din 
cauza lui s5a mişcat cuptorul $ mi s? a vărsat jumătate din 
elixir. Acharaf Pentru numele lui Dumnezeu! Descotorosea 


fe~: e de acest animal în cel dintâi pustiu prin Lre vom 
trce, 

Călătorul surâse. 

— Învăţătorule, mai întâi nu vom trece prin t: un pustiu, 

pentru că suntem în Franţa, şi p: inu mă pot despărţi de 
acest animal care b lângă faptul că valorează o mie de 
ludovici, rte pentru mine deadreptul nepreţuit... 
__— O mie de ludovici, o mie de ludovici* emboni bătrânul. 
Iti voi da când vei voi a» astă mie de ludovici sau 
echivalentul lor. Pe Lne calul d-tale m'a costat mai mult de 
un idon, fără să mai pun la socoteală şi zilele trudă pe care 
el mi le scurtează... 

— Dar, învăţătorule, ce v: a mai făcut oare etul Djerid? 

— Ce mi-a făcut? Câteva minute dacă ar fi fecut şi elixirul 


ar fi fost fiert, astfel că nici picătură nu s? ar fi pierdut... 

— Dar bine, scumpul meu învăţător, încă ptine secunde 
şi elixirul va fierbe din nou... 

— Ah! da, va fierbe, Dar vezi Acharat, parcă r: i un 
adevărat blestem. Focul se stinge eu fecetul. Nu ştiu ce tot 
cade pe coş... 

— Eu ştiu, răspunse râzând călătorul. Este 

— Apă? Ce fel de apă? Şi dacă este apă a® e::: elixirul 
meu este pierdut. Trebuie să în- c toată operaţia deia cap. 
Dumnezeule! D'um- Ce jle, strigă bătrânul învăţat 
ridicândurşi 


disperat mâinile către cer Apă! Şi ce fel clapă, mă rog?... 

Apă curata din cer; ploaie de vară. N'aţ simţit? 

— Când lucrez nu simt niciodată nimic. Apă Vasăzică asta 
e? Vezi Acharat încep să-mi piere răbdarea. De şase ium tot 
cer să se pună căciulă de tablă la coş. Ei bine, dumneata 
n*. Te gândeşti de loc la asta. Âzi ploaia, mâini vântul îmi 
încurcă toate calculele şi-mi zădăr* niceste experienţele. 
Dumneata ştii că trebuie să mă grăbesc! Ştii bine că ziua 
cea mare se apro* pie şi dacă nu voi găsi elixirul vieţii 
atunci adio înțeleptul, adio învățătorul Althetas! Suts anilor 
mei se împlineşte la 13 lulie, orele 11 noaptea. Până la 
această dată elixirul trebuie să fie complet pus la punct. 

— Dar lucrurile pare ea merg de minune scumpul meu 
învăţător 

— Negreşit. Am făcut o primă serie de în* cercări prin 
absorbire. Braţul meu stâng, a- proape paralizat şi-a 
recăpătat elasticitatea; âpoi câştig timpul cel întrebuinţam 
pentru mâncare.. Mănânc la două-trei zile odată iar între 
interyaluri o lingură din elixirul, oricât de im* perfect este, 
mă susţine admirabil. Şi când mS gândesc că nu-mi mai 
trebuie decât o plantă, o singură frunză din acea plantă, 
pentruca e* iixirui să fie gata!... Dar şi mai trist e faptul că 
noi poate că am trecut de o sută, de cine sute* de o mie de 
ori pe lângă această plantă, 


au zdrobit-o picioarele cailor sau roţile trăsurii* fără să 


avem habar. Acharat, planta pe care o caut este cea de 
care vorbeşte Pliniu şi pe sare învățații n'au mai găsit-o, 
sau încă n'au recunoscut-o... Ar trenul să întrebi de numele 
ei pe Lorenza într'unul din extazele ei. 

— Da, învățătorul, fii liniştit, o voi întreba* 

— Până atunci, continua Althotas, iată nid astăzi nu am 
putut termina cu elixirul şi -mi trebuie încă patruzeci şi cinci 
de zile ca să iau lucrurile deia cap. Şi, bagă de seamă, 
Acharat, De vei pierde cel puţin tot atât cât şi mine în ziua 
în care mi-se va stinge viaţa. «Dar ce este sgomo”ul 
acesta? Nu cumva mai merge încă trăsura? 

— Nu învățătorul, este trâznetuL 

— Trăsnetul? 

— Da. Trăsnetul care era să ne ucidă pe toţ! şi mai ales 
pe mine. ÎVTa salvat numai faptul că sunt îmbrăcat în haine 
de mătase. 

— Ei bine, iată la ce mă expun copilăriile voastre, 
Acharat, exclamă bătrânul. Să mor de trăsnet, să fiu ucis de 
o scânteie electrică pe care, dacă aşi fi avut timp, puteam 
să o silesc să se coboare în cuptorul meu ca să-mi fiarbă 
oala! Asta este nemaipomenit. Mă expuneţi» dar nu numai 
accidentelor provocate de nedi* băcia sau răutatea 
oamenilor ci şi celor natu* rale care sunt mai uşor de 
prevenit!?! 

— lartă-măa învățătorul, nu mi-ai explicai tadu 


— Cum? Nu ţi am explicat sistemul meu despie vârfuri, 
aieul meu eondător de electricitate? Acum nu am timp dar 
când voi găsi elixirul ţi-l voi explica încă odată. 

— Crezi d-ta că trăsnetul poate fi evitat? 

— Nu numai că poate fi evitat, dar poate fi condus într'un 
anumit loc. Intr'o zi când suta mea de ani va fi depăşită voi 
pune trăsnetului un frâu de oţel şi-l voi conduce unde voi 
voii eu aceiaşi uşurinţă cu care d-ta conduci pe Bejrid. Până 
atunci, te rog mult, Acharat, dispune să se pună o căciulă 
de tablă deasupra coşului. 

— Se va face, fii liniştit 

— Se va face! Se va face! întotdeauna viito- rul ea şi 


când viitorul ar fi acelaşi pentru a- mândoi. Ah! Nu voi fi 
niciodată înţeles! exclamă bătrânul învăţat... Fii liniştit! îmi 
tot spun 

*ui liniştit şi peste trei luni dacă nu voi avea elixirul gata 
sunt un om sfârşit. Aşi vrea să mă văd trecut şi de această 
sută de ani ca şi nu mai am trebuinţă de nimeni. Atunci 
sunt sigur că nu mi se va mai spune: Se va face, eieu tnsu- 
mi voi putea spune: Am făcut! 

— Asta o poţi spune şi acum în legătură cu marea 
noastră întreprindere? Te-ai mai gândit la ea? 

— Ah! Dumnezeule! Da, m'am gândit vezi bine şi dacă 
aşi fi tot atât de sigur că voi găsi elixirul, după cum sunt 
sigur că pot fabrica diamante, atunci, « 


Cum. Tevâf-Storuâe? Eşti atât de sigur de ceia ce spui / 

Negreşit, pentru că am şi făcui.* 

— Ai făcut? 

— Da. Vezi şi d-*ta..» 

— Unde? 

— În dreapta dumitale, în acel mic recipient de sticla. 

Călătorul luă cu lăcomie recipientul. Era cupă minusculă 
de cristal al cărei fund era a- eoperit cu un strat mărunt de 
praf cristalin. 

— Praf de diamant! strigă călătorul. 

— Da, praf de diamant» Şi uită-te bine te mijlocul lui. 

— Un briliant! Un briliant de mărimea unul grăunte de 
mei! 

— Mărimea nu însemnează nimic. Vom a- junge să 
adunăm tot praful acesta, să facem din grăuntele de mei 
unul de cânepă şi din- tr'unul de cânepă unul de mazăre. 
Dar, pentru Dumnezeu! scumpul meu Acharat, în schimbul 
acestui angajament ce-l iau faţă de d-ta fă să pună o 
căciulă coşului meu şi-un fir conducător trăsurii d-tale, 
pentru că apa să nu mai curgă pe coş, iar trăsnetul să se 
plimbe în alte părţi! 

— Da, da. Fii liniştit. 

— Acest „fh liniştit” a devenit pentru mine un adevărat 
blestem. Ah. Tinerețe nebună! Tinerețe trufaşe! strigă 


bătrânul, întovărăşind vorbele cu un râs amar care îi 
desveli o clipă gingiile vinete, lipsite de dinţi 


învățătorul, Interveni iaraşi Ac$***K focul se stinge, oaia 
se răceşte, dar aşi pu” să ştiu şi eu ce se găseşte în ea? 

— Uite-te. 

Călătorul se apropie de recipient, deschise capacul 'şi 
găsi înăuntru un cărbune sticlos de mărimea unei nuci. 

— Un diamant! strigă el. Insă pătat, incom* plet, fără 
valoare... 

— Pentrucă's'a stins focul, zise Acharat. 

Pentru că lipseşte căciula de tablă deasupra coşului... 

— lartă-mă, învăţătoruâe, spuse Acharats cred că ar fi 
mai bine dacă ai mânca puţin ca să te mai întremezi. 

— De prsos. Sunt abia două ore de când am luat lingura 
de elixir. 

— Te înşeli, învăţătoruâe, aceasta a fost la orele şase 
dimineaţa. 

— Prea bine. Şi ce oră este acum? 

— Aproape două şi jumătate după amiază. 

Tisusei strigă bătrânul încă o zi treeu” pierdută, 
isprăvită. Oare ce se întâmplă? S# micşorează silele? 

Acharat nu răspunse la întrebare, 

— Dacă nu vrei să mănânci, dormi cel puţin câteva ore. 

— Ei bine, voi dormi două ore. Dar, te rog uită-te la 
ceasornic şi trezeste-mă la timp. 

— Îţi promit, învăţătoruâe. 

Vezi Acharat, spuse bătrânul De câte ori 


— Dorm mă tem să nu fie pentru eternitate, Ve! veni să 
mă deştepţi, nu este aşa? Să m promiţi» să mi-o juri. „ 

— Jur învățătorul 

™ Peste două ore? 

— Peste două ore. 

— În timpul acesta se auzi de afară gato- vul unui cai, 
urmat de un strigăt, care exprima £ nelinişte şi mirare. 

— Ce-o mai fi şi asta? murmură călătorul: deschizând în 
g*'abă uşa sări deadreptu! în marginea diurnului, fără a mai 


călca pe scară. 


VI 
LORENZA FELICIANY 


îatâ ee se întâmplase afară. În timp ce călii- t: rul stătea 
de vorbă cu bătrânul învăţat. 

Când trăsnetul se descărcase în marginea drumului, 
trântind caii din fată şi făcând pe r-eilalţi să fugă inebuniţi, 
femeia din trăsură cinase. Puțin câte nutin simţurile îi 
reveniră «h- văzu singură, părăsită şi începu să m lamen* 
*Eze cu glas tare. 

— Dumnezeul meu, iată-mă părăsită, fără un aiutor. Fără 
nicio fiinţă căreia -să-î fie rilă de mine! « 

— Doamnă, interveni atunci a voce streină, iacă vă pot fi 
de aiutor sunt la dispoziţia dvs. 

Tânăra femge scoase capul şi braţele prin 


perdelele de pâele ale gabriotetei şi se găsi în faţa unui 
tânăr care se urcase pe scara trăsurii. 

— Dumneavoastră mi-aţi vorbit, domnite, întrebă ea» 

— Da, doamnă» 

— Şi mi-aţi oferit aiutorul dvs? 

— Da. 

— Atunci, spuneţi-mi mai întâi ce $*a Intâftr- plat. 

— Trăsnetul care a căzut în apropierea ga- brioletei dvs. 
A rupt şleaurile cailor din faţă care scăpând au fugit în 
goană mare împreună cu vizitii. 

Femeia privi cu nelinişte în jur» 

— Şi cel care conducea caii din urmă unde este? 

— A intrat în trăsură, doamnă, 

— Nu i s'a întâmplat nimic? 

— Nimic. 

— Sunteţi sigur. 

— Absolut sigur. A sărit după calul său ca un om neatins. 

— Dumnezeu fie binecuvântat, exclamă fe~ meia 
răsuflând uşurată. 

— Dar dvs. Unde eraţi, de vreme ce vă găsiţi în clipa 
aceasta lângă gabrioletă? 


— Am fost surprins de furtună, doamnă, şi mă găseam 
adăpostit în înfundătura aceia întunecoasă care nu este 
decât intrarea unei cariere de piatră. La un moment dat am 
văzut la cotitura şoselei o trăsură venind în galop nebu* 


mese. Credeam ca animalele se spe/fase şi erau lipsite 
de conducere, dar peste o clipă văzui că erau strunite de o 
mână puternică. Atunci căzu şi trăsnetul şi lovitura fu atât 
de puternică încât îmi pierdui cunoştinţa. Toate acestea mi 
le amintesc ca prin vis. 

— Atunci nu sunteţi chiar sigur că cel ce conducea caii a 
intrat în trăsură? 

— Ba da, doamnă, îmi revenisem în firt când l-am văzut 
intrând. 

— Atunci, vă rog cercetaţi dacă este acolo. 

— În ce fel? 

— Ascultând. Dacă este în interiorul trăsuri veţi auzi două 
glasuri. 

— Tânărul sări pe scară, se aproprie de pe reţele trăsurii 
şi ascultă. 

— Doamnă, spuse el, este acolo. 

Tânăra femee dete uşor din cap şi se rezema de 
eerceveaua ferestrei. În timpul acesta tânărul avu timp să o 
examineze fugar. 

Era o femee tânără în etate de douăzeci şi trei până la 
douăzeci şi cinci de ani cu faţa brună, cu trăsături regulate 
şi ochi vii albaştri. Părul negru, nepudrat era strâns în bucle 
care cădeau în jurul gâtului alb ca de fildeş. 

— Domnule, întrebă ea, unde ne găsim noi cum? 

— Pe drumul 3intre Strasbourg şi 

— În ce punct al drumului? 

— La două leghe de Pierrefitte. 

— Ce este acesta? 


ţin târg. 

— Şi după Pierreiitte ce urmează? 
— Bar-le-Duc. 

— Un oraş? 


«— Da, doamnă, 

— Populat? 

— Cred că are patru sau anei mii de suflete. 

— Există un drum care să ducă mai direct la Bar-le-Duc 
decât acesta? 

— Cred că nu, dar se poate întâmpla să nu-l cunosc eu. 

— Păcat! murmură ea şi se retrase în ga- brioletă. 

Tânărul aşteptă puţin ca să vadă dacă este nevoie de 
prezenţa sa şi se îndepărtă. Atunci călătoarea îşi făcu din 
nou apariţia în faţa ga** brioletei. 

— Domnule! strigă ea. Încă o întrebare." 

— Vă rog. 

— Era un cal legat înapoia gabrioâetcL- 

— Da, domnă. 

— Tot acolo este? 

Nu doamnă. Persoana care a intrat în ga* brioâetă Pa 
destegal de acolo şi Pa legat da mata din faţă, 

— - Nu i s'a întâmplat nimic nici lui? 

— Nu cred... 

— Este un animal de preţ, domnule şi O iubesc foarte 
mult. Aşi fi dorit să mă asigur ®U însumi dacă a scăpat 
neatins» dar noroiul ăsta 


atât de mare încât intenţia mea tm poale fi pusă în 
aplicare, 

— Pot să vM aduc eu până aci «răspunse tânărul. 

Vă rog, faceţi-mi această favoare şi vă voi rămâne 
îndatorată. 

Tânărul se apropie de cal, care-şi ridică semet capul şi 
prinse să necheze. 

Nu vă temeti, spuse femeia din gabrio” 1 «tă. O blând ca 
un miel. Apoi îl strigă: Djeridf Djerid. 

Animalul cunoscu îndată vocea şi se întoarse cu capul 
spre gabrioletă. În tiranul acesta tânărul îi deslegă, îndată 
ce se simţi liber animalul făcu o săritură şi se depărta de 
gabrioletă, 

— Dierid! strigă din nou femeia. Aci Djerid, aci! 

Frumosul cal arăbesc se apropie cu paşi mici şi eleganţi 


ca şi când ar fi urmat o măsură muzicală. 

— Vino aci Dierid, vino aci, repetă femeia chemarea. 
Dierid se suouse. Atunci apucându-i coama cu mâinile 
subţiri femeia făcu o săritură îndrăzneață $i se avântă în 
şea. 

Tânărul alergă spre ea, dar fu oprit cu un gest poruncitor 

— Ascultaţi, spuse ea, deşi sunteţi tânăr sau iernai 
pentru aceasta trebuie să aveţi sentimente de umanitate. 
Nu vă opuneţi plecării mele. Fug de un om pe care îl iubesc. 
Fac aceasta pentru că sunt o bună catolică, iar omul 


<& care vS vdreesc este un ateu, un magician care mi-ar 
fi pierdut şi mie sufletul. Trăsnetul care a căzut n'a fost 
decât un avertisment al Celui de Sus. Putea-va el să 
înţeleagă această prevestire? Spuneţi-i toate acestea şi fiţi 
bine cuvântat pentru ajutorul pe care mi l-aţi dat Adio, 
domnule! 

La aceste cuvinte 3ădu pâenteni calului şi dispăru În 
galop la o cotitură a drumului. 

Tânărul nu-şi nutu reţine un strigăt. Acela care atrase 
atenţia călătorului din interiorul gabrioletei 


VII 
GILBERT 


Când a sărit din gabrioletă primul lucru pe caie l-a zărit 
Acharat a fost tânărul care stătea în marginea drumului. La 
lumina unui fulger rf examină fugar cu ochiul deprins al 
cunoscătorului. Era un flăcău de şasesprezece ori şap «* 
tespreze ani, scund, slab şi nervos. Ochii lui negri erau 
lipsiţi de blândeţe, dar nu şi de ca «» racter, nasul era 
subţire, încovoiat, buzele subţiri, fine şi umerii obrajilor 
sângerii trădau viclenia şi neîncrederea. 

— Dumneavoastră sunteţi cel care a strigat adineauri? 
întrebă Acharat. 

— Da, domnule, eu! 

| - Şi pentruce aţi strigat? 


Pentrucso» 

Tâlharul se opri nehotărât. 

— Pentruce? repetă Acharat. 

— Domrâule, răspunse tânărul, în gabrioletă era o 
doamnă. 

— Da. 

— Un cal era legat de roţile trăsurii... 

— Da. Şi ce dracu s'au făcut? 

— Domnule, doamna din gabrioletă a plecat pe calul de 
care v'am vorbit. ^ w 

Fără să scoată un cuvânt, călătorul s*e repezi spre 
gabrioletă şi trase perdelele de piele» 

— Pe sângele lui Christos! urlă el acompa- niat de un 
tunet care părea că va dărâma cata- petasma cerului, - a 
încerca să ajung pe Djerid cu unul din caii aceştia, murmură 
el, ar fi acelaşi lucru să urmăresc o gazelă cu o broască 
ţestoasă. Voi şti totuşi oricând unde se găseşte... 

Cu un gest repezit călătorul scoase din buzu- nărui hainei 
sale un mic portofel pe care-l deschise. Xntruna din 
despărţituri era o hârtie strânsă cu grije şi în această hârtie 
o buclă de păr negru. La vederea acestei relicve figura 


călătorului se însenină. 

— Tinere, exclamă el ştergându-şi cu mâna picăturile de 
sudoare care-i apăruse pe frunte, când a plecat doamna 
aceia nu v'a spus nimic? 

— Ba da! 

— Ce anume? 

— Că nu vă părăseşte de mânie d de tea « 


m3... că era o demnă creştină pe când dvs... din contră... 

Tânărul se opri ia jumătatea frazei. 

— Pe când eu... din contră? repetă îngândurat călătorul 

— Nu ştiu dacă trebuie să vă mai 'spun şi restul, adause 
tânărul 

— Spune domnule, pentru Dumnezeu, spune. *. 

— *pe când dvs. Sunteţi un ateu şi un necredincios căruia 
Dumnezeu i-a dat astăzi un ultim avertisment... Că dânsa a 
înţeles acest avertâsmem şi v§ invită să-l înţelegeţi şi dvs. 
XX 

— Asta e tot ce v'a spus? 

— Da. 

— Bine. Atunci să vorbim despre altceva. 

Cuvintele fură pronunţate cu mult calm, lar 9e pe fata 
călătorului d”snăruse şi ultimele cruţe de nelinişte şi de 
nemulţumire. 

Tânărul îl privea cu atentie, Se vedea că şi el era 
înzestrat cu darul de a observa fizio* noimile. 

A— Cum te numeşti d-ta, tânărul meu amic? 

— Gilbert, domnule. 

— Gilbert? Numai atât? Dar acesta e un feume de botez, 
după cum ml se pare. 

— Pentru mine acesta este numele de familie... 

— Prea bine domnule Gilbert. Providența vsa adus în 
calea mea pentru a mă scoate din- tr*o mare încurcătură. 


— Sunt îa ordinele âvs. F domnule şi voi face tot ceiaee 
voi putea «*. 

— Vă mulţumesc. La vârsta dvs. Este o adevărată plăcere 
de a îndatora pe cineva. De altfel ceiaee voiesc să vă cer 


nu este prea greu, Este vorba de a-mi înlesni un adăpost 
pentru noaptea aceasta. « 

În primul rând avem această boltă de piatră sub care 
m*am adăpostit şi eu în timpul uraganului. 

Da. Aşi prefera însă o casă în care să pot găsi o cină şi! 
un pat bun. 

Ştiu, dar acesta este lucrul ce! mai greu, 

— Suntem chiar atât de departe de primul sat? 

— Da, domnule. La o leghe şi jumătate de Pierrefâtte... 

— O leghe şi jumătate! Cu caii pe care îl avem am putea 
fi acolo abia peste două ore. «Să vedem, nu cumva vă 
amintiţi, undeva mai aproape, o locuinţă omenească? 

— Există. Castelul de Taverney, la trei sute de paşi de 
aci... 

— De ce nu nr-ai spus asta delă început? 

— Pentru că reşedinţa baronului de Tavemey nu este un 
Han. « 

— Este locuit? 

— Desigur, 

— De cine? 

— De baronul de Taverney... 

— Şi cine este acest baron de Tavemei 


— Este tatăl domnişoarei Andreea, dom» iuleL. 

— Îmi face mare plăcere să aflu aceasta, răspunse 
călătorul, dar vă întreb ce fel de om este baronul? 

— Este un bătrân senior de şasezeci şi cinci ie ani, care 
se spune că ar fi fost foarte bogat 

— Da! Şi acum este sărac; asta e povestea tuturor» 
Tânărul meu amic, conduceţi-mă vă rog la baronul de 
Taverney. 

— La baronul de Taverney? întrebă speriat tânărul» 

— Ei bine, da» Refuzaţi oare să-mi faceţi acest serviciu? 

— Nu domnule, dar ,,. 

— Dar, ce? 

— Riscaţi să nu va primească, 

— Cum? V'a refuza un gentilom rătăcit care vine să-i 
ceară ospitalitate? Atunci baronul dv, trebuie să fie un 


adevărat urs! 

Tânărul dete din cap aprobativ» 

— Nu e nimic. Voi încerca» 

— Nu vă sfătuesc, domnule! 

— Totuşi voi neerca. Oricât va fi baronul de urs totuşi 
nădăjduiesc că nu mă va mânca de viu. * 

— Fără îndoială. Dar poate că vă va închide poarta în 
nas. 

— In acest caz o voi sparge. Rugămintea mea este numai 
de a mă călăuzi până acolo. 

— Nu vă refuz, domniile. 


— Prea bine. A'ra”ati-mi atunci drumul. 

— Cu plăcere. 

Călătorul se urcă în trăsura şi - reveni -'cur un -ic felinar 
pe care îl înmâna tânărului. Acesta 11 întoarse pe toate 
feţele. Era stins. 

— Ce voiţi să fac cu felinarul domnule? 

— Să-mi luminaţi drumul în vreme ce eu voi onduce caii. 

— Dar felinarul este stins, domnule. 

— Il vom aprinde. 

— Atunci, probabil că dvs. Aveţi foc în interiorul trăsurii... 

— Nu în trăsură, ci chiar în buzunarul meu 

— Va îi greu de tot să aprindem iasca pe ploaia asta. 

Călătorul surâse. 

— Deschide felinarul amice, spuse el. 

Gilbert se supuse, privind cu luare aminte 

Călătorul scoase din buzunar o cutiuţă de argint şi din 
aceasta un chibrit. Apoi, deschizând cartea de jos a cutiei 
frecă băţul de chibnl re o pastă aprinzătoare şi pe dată 
chibritul lui: oc arzând cu o lumină strălucitoare. 

Gilbert era pur şi simplu uluit. 

Călătorul surâse încăodată, închise cutiuţa moi apropie 
flacăra de fitilul felinarului. Tâ~ lărui continua să-l 
privească cu admiraţie, ne*: unoscând fosforul oe care 
numai câţiva chi- mişti îl întrebuința practic. 

— Acum fiindcă avem lumină voiţi să mă induceţi? s 
întrebă călătorul? 


— Poftiţi domnule, răspunse acesta pominS 

înainte, pe când companionul său îl urma purtând caii de 
dârlogi. 

Câtva timp merseră în tăcere. Uraganul se depărtase, 
ploaia con ten se, numai întunericul era greu şi apăsător, 
făcând să se piardă conturul oamenilor şi al lucrurilor. 

— Amicul meu, reîncepu deodată călătorul, după cât se 
pare cunoaşteţi bine pe baronul de Taverney? 

— Da domnule, şi asta pentru că sunt la dânsul încă din 
copilărie. 

— Atunci, poate, este o rudă a dvs 

Nu, domnule* 

— Tutore? 

— Nu. 

— Stăpânul dvs? 

Tânărul tresări, jenat 

— Nu, domnule* nu sunt deloc În slujba domnului baron* 

— Atunci? 

— Sunt fiul unui vechi arendaş* mama mea t alăptat pe 
domnişoara Andreea. 

— Acum înţeleg. Dumneavoastră sunteţi în casa aceasta 
cu titlu de fra+e de lapte al tinerei baronese, căci presupun 
că este o fată tânără. 

— Are şaisprezece ani. Domnule. 

Din întrebările puse., călătorul observe? | Gilbert se ferea 
să vorbească desore sine TS continua totuşi chestionarul In 
altă direcţie* 4 


— Cărui fapt se datoreşte că vă găsiţi la inim pe o astfel 
de vreme? 

— Nu eram în drum, domnule, mă găseam -rufa o boltă 
de piatră de pe marginea lui. 

| - Şi ce făceaţi acolo? 

— Citeam. 

[— Sunt prea curios dacă am să vă întreb ce? 

— Nu Citeam „Contractul social“ de d. J. 

J. Rousseau., 


Călătorul privi pe tânăr cu oarecare surprindere. 

— Fără îndoială această carte o aveţi din biblioteca 
domnului baron? 

— Nu, domnule. Am cumpărat-o 

— De unde? De la Bar-le-Due? 

— Nu. De aci, de la un colportor. Ştiţi, des un timp 
încoace trec pe la ţară foarte mulţi colportori cu cărţi bune. 

Cine v'a snus că acest „Contract Social“ este o carte 
bună? 

— Mi-am dat seama eu singur, cittnd-o. 

— Prin urmare aţi citit şi cărţi proaste dacă puteţi face 
această deosebire? 

Da. 

şi ce numiţi dvs. O carte proastă? 

— „Safa” „, Turai şi Neadarme“ şi altele de soiul acesta 

— Unde dracu le-aţi găsit? 

— În biblioteca baronului. 

— Frumoase cărți posedă baronul, exclamă ironic 
călătorul. 


— Are multe de acestea răspunse Gilbert 

— Cred că uneori le citiţi şi dvs? 

— Da, Când nu am alte lecturi la îndemă 

— lertaţi-mi curiozitatea. Prin ce mijloace 1 

procură baronul cărţile într'o văgăună ca ceasta. 

— l-se trimit de la Paris. 

— Nu înţeleg. Dacă baronul este atât de j rac precum 
spuneţi cum îi convine să dea b£ pe astfel de cărţi? 

— Nu le cumpără. | se trimit, domnule. 

— Ah! l-se trimit... Şi de cine, mă rog? 

— De unul dintre amicii săi; un mare sen: 

— Un mare senior! Nu cumva ştiţi numi lui? 

— Se numeşte Uucele de Richeâieu. 

— Ducele? Mareşalul cel bătrân? 

— Da. Chiar el, domnule. 

— Atunci, probabil, aceste cărţi nu sunt! safe la 
îndemâna tuturor şi mai cu seamă domnişoarei Andreea. 

— Din contră. Sunt lăsate la voia tuturor. 


— Şi domnişoara Andreea este de aceiaţ părdre eu dvs. 
Că aceste cărţi sunt proaste? 

— Domnişoara Andreea nu le citeşte, ra punse cu răceală 
Gilbert 

Călătorul tăcu câteva clipe. Era cert că ceastă curioasă 
amestecătură de bine şi de că de ruşinare şi de îndrăzneală 
îl interesa. 

— Şi pentruce aţi citit aceste cărţi de vreu ce ştiaţi că. 
Sunt relei 


— Pentru că au ştiam delă început paloarea r 

— Şi le-aţi judecat totuşi cu înlesnite?! 

— Da,, 

— În care scop? 

— Fiindcă mă învățau lucruri pe care nu le ir. Oşteam. 

— Dar „Contractul Social“? 

— El m'a învăţat lucruri pe care le-am iubii le-am 
apreciat. 

— Care? 

— Că toţi oamenii sunt fraţi, că societăţile r. T rău 
organizate, că sunt alcătuite mai ales ~ iobagi sau robi şi 
că într'o zi toţi indivizii tr fi egali în faţa legilor. 

— Ah! Ah! exclamă călătorul. Atunci s'ar rede că dvs. 
Aveţi mare dorinţă de învăţătură? 

— Intr'adevăr, este cea mai mare dorinţă a 

— Şi cam ce aţi dori să învățații 

— Totul, răspunse tânărul. 

— Pentru ce această sete de învăţătură? 

— Pentru că să fiu un om „bine crescut“, Gilbert se opri. 
Era sigur că dincolo dă răs- cnsui dat se ascundea o altă 
ţintă pe care nu crea să o desvăluie. 

— Până unde doriţi să împingeţi această: mă creştere“ 
insista călătorul. 

— Până unde se”va putea, 

— Dar. Cel puţin sână ag, studiai 


îocg nimic, de vreme ce tiu sunt bogat şi locuiesc la 
Taverney. 


— Cum? Nu cunoaşteţi de loc matematica? 

— Nu. 

— Fizica? 

— Nu. 

— Chimia? 

— Nu, domnule. Ştiu doar sS senu şi sa cfe ţese. Restul 
yoi învăţa altădată. 

— Când? 

— Intr'o bună zi! 

— Prin ce m jloace? 

— Nu le ştiu încă. 

— Curios tânăr, murmură călătorul. 

— Dar atunci... vorbi ca pentru sine Gilbert» 

— Atunci? Ce va ti atunci? 

— Nimic, domnule. Visuri. Simple visuri... Din nou tăcere. 
Ploaia stătuse şi pământul începuse să exale un miros 
dospit, specific după ploile repezi de vară, 

— Domnule» întrebă Gilbert, dvs. Ştiţi ce est « 

vijelia? 

— Negreşit. 

— Ştiţi, aşa dar, din ce cauză se produce trăsnetul? 

Călătorul surâse amuzant- 

— Este o ciocniră a două pături de electrici* 

late. 

— Nu înţeleg, mărturisi tânărul. 

Fără îndoială călătorul ar fi încercat să4 ex*> 


plice pe larg fenomenul, dar în acel moment prinse să se 
zărească o lumină între tufişuri. 

— Ce este aceasta, amice? 

— Taverney-ul. Domnule. 

«— Prin urmare am ajuns? 

— Da. lată poarta pentru căruţe. 

— Vreţi să o desehide-ţi? 

— Tmoosibil» domnule. Poarta de la Taver- ney nu se 
deschide atât de uşor. 

— Nu cumva Tavernevyul dvs. Este o cetate de război? 
Bateţi atunci şi vom vedea ce se va întâmpla. 


Oiâhert se apropie de poartă şi bătu timid de câteva ori. 

— În felul aresta nu se va auzi nimic, dragul meu. Bateţi 
mai tare. 

— Bine, domnule, dar veţi lua totul asupra dvs. 

— Fiţi fără frică, amice! 

Gilbert lăsă ciocanul şi se agăţă de clopotul care sună 
atât de tare că ar fi putut să fie auzit de la o leghe 
depărtare. 

— N Pe legea mea! Dacă baronul dvs. Nu ne va auzi nici 
de data aceasta trebuie să fie surd deatv'nelea. 

A.h! lată! Ne-a auzit A început să latre Mahon. 

— Mahon! repetă călătorul. Asta trebuie să fie o atenţie a 
baronului dvs. Pentru amicul său ducele de Richeleu. 


Nu înţeleg ce vreţi sa spuneţi domnul meu 

Mahon este cea din urma aventură a mareşalului, lămuri 
acesta. 

Gilbert îşi mărturisi încă odată ignoranţa 

“ V'am mai spus, domnule» că âm păcate nu ştiu nimic» 

Călătorul desprinse din aceste voroe o serie întreagă de 
suferinţi şi ambiţii ascunse. Vo; şi spună ceva dar se auziră 
paşi. 

— În sfârşit, vine cineva. 

— Este nerodul de la Brie, anunţă Gilbert. 

Poarta se deschise, dar ia vederea străinului şi a 
curioasei sale trăsuri, La Brie, se repezi să © închidă din 
nou. 

— Mă ierţi, amice, i-se adresă călătorul, nu ferebue să ne 
trânteşti poarta în nas. 

— Totuşi domnule, înainte de +oate trebuie să anunţ pe 
domnul baron de această vizită neaşteptată. 

— Nu-ţi mai dădea această osteneală. Te încredinţez că 
nu mă va goni decât după ce mă voi încălzi, usca şi 
sătura... Am auzit spunându-se că pe aci vinul “ste foarte 
bun... Dumneata trebuie să şti ceva despre aceasta... 

În loc de răspuns, La Brie încercă să trântească poarta, 
d&r fără folos. Cu un gest auto «ritâr streinul deschise şi 
băgă trăsura pe alee în faţa acestui gest neaşteptat, 


bătrânul servitor o luă la fugă spre casă strigând im toată 
puterile; Nicolo Legay! Nkolo Legay! 


— => Cine este această Nicolo Legay? întreba călătorul 
îaintând spre peronul castelului. 

— Este femeia din casă a domnişoarei Andreea. 

Atunci apăru de sub arbori silueta unei fe* mei tinere şi 
frumoase. 

— Ce doreşti, La Brie? Şi pentru ce atâta gălăgie? 

— Nicolo, spuse într'o răsuflare bătrânul Du-te de 
înştiinţează pe domnul baron că un strein apucat de vijelie 
îi cere ospitalitate În noaptea asta. 

Nicola dete fuga spre castel, iar bătrânul presimţind felul 
în care va fi primită vestea se opri precaut într'un tufiş. 
Peste puţin o voce aspră puţin ospitalieră se auzi din cadrul 
unei uşi de deasupra peronului. 

— Un strein? Cine este? Când cineva se prezintă astfel în 
pragul nopţii cel puţin poate să“Şi spună numele. 

— Este baronul? întrebă călătorul. 

— Da domnule. Sper că aţi auzit întrebarea? 

— Se interesează de numele meu, nu este aşa? 

— Da! Şi eu am uitat să vă întreb de aceasta. 

— Atunci, anunţă pe baronul Josef Balsamo. Spuse 
streinul. 

La Brie se grăbi să-l anunţe, nu fără a se /arăta puţin 
încurajat de titlul necunoscutului.” 

— Prea bine, bomboni vocea. Pentru ce-a venit? Să intre! 


Streinul înainta cu pas sigur şi ajuns pe treptele peronului 
se întoarse ca să vadă unde era călăuza 
Gilbert dispăruse. 


VIII 
BARONUL DB TAVERNEY 


Cu toafe că era prevenit de Gilbert despre sărăcia 
baronului, acel care se anunţase sub numele de baronul 
Josef Baâsamo, fu cât poa”p de surprins văzând jalniciil 
aspect ai lo* cu”nţei bot“ată pompos cu numele de castel. 

Era o casă cu un singur etaj, formând un pă» trai la ale 
cărei extremităţi se înălţau dOU8 pavilioane în formă de 
turnuri La lumina oa* lidă a lunei care apăruse printre norii 
sfâşiaţi de furtună, castelul nu părea totuşi lipsit de c 
oar“are notă de pitoresc. Şase ferestre Îd rândul de ios. 
Câte două ia turnulețe şi un peron destul de larg erau tot ce 
puteau atrage a- tentia noului venit, care urca spre pragul 
uttde hainul adepta eu un sfeşnic în mână Era ati N? +răn 
între săi” eci-sa'tecl şi cinci de ani, eu ochii vioi. Frunza 
prelungă şi o perucă proastă pârlită de lumânări şi roasă ae 
şoareci. Ţine* în mână un şervet de o albeaţă îndoelnică, 
semn că fusese deranjat în momentul în care se aranjase la 
masă. 

Figura  răutăcioasă a baronului, oarecum asl 
mănătoare cu a domnului de Voltair* se Ou « 


mină în acel moment de o dublă expresie: ut* surâs de 
pol-teţă obligatorie şi altui de neplăcere. In lumina 
tremurătoare a lumânărilor fizionomia baronului de 
Tavemey nu părea îft general deloc atrăgătoare. 

— Domnule, începu el, aşi putea şti Cărui fe° ricit 
eveniment îi datorez plăcerea de ăvă vedea? 

— Domnule baron, e foarte simplu. Uraganului cară 
speriindu-mi caii era cât pe aci să-mi sfărâme trăsura. Eram 
singur în mijlocul drumului, căci surugiii au fugit, când un 
tânăr mi-a arătat drumul care duce la castelul dvs. 
Asigurându-mă de cunoscuta d re, bună ospitalitate. 

Baronul ridică sfericul ca să lumineze UD spaţiu mai 
întins în care să descopere po ticălosul căruia o datora 
fericitul noroc de care tocmai vorbise. 


La rândul său eălătorul privi şi el în jur. Doar va descoperi 
pe tânărul ghid. 

— Şi ştiţi cum se numea acela care va în* drumat spre 
castelul meu. Domnule? întrebi baronul de T» verney. 
Doresc să-i exprim recunoştinţa mea... 

— Da Un tânăr care se numeşte Gilbert. 

— Ah! Gilbert’ N'aş fi crezut nici odată cs ei să fie aşa 
bun pentru aşa ceva. Prin urmare Olbert! Tembelul! Gilbert, 
filosoful!... 

Din această  avalanşe de epitete, accentuate 
ameninţător, streinul înţelese îndată că Între 


Baronul senior şi vasal uî ssu exisfa foarte pu*> ţină 
simpatie. 

— În sfârşit, rosti baronul după un moment de 
concludentă tăcere, bine voiţi a intra, domnule... 

— Permiteţi-mi mai întâi „domnule baron să-mi duc 
trăsura sub şopron, căci conţine o» biecte destul de 
preţioase. 

— La Brie, strigă baronul. La Brie! Conduceţi trăsura 
domnului baron sub umbrar. Va fi acolo mai puţin 
descoperită decât în mijlocul curţii. Caută însă un loc unde 
a mai rămas ceva verdeață căci alt nutreţ nu pot garanta 
că vor găsi caii dvs. În noaptea aceasta. Sunt Insă cai de 
poştă aşa că amănuntul acesta nu Vă poate interesa prea 
mult. 

«— Totuşi, domnule baron, adăugă străinul dacă vă 
deranjez prea mult, după cum âm început să cred... 

— O! Nu este asta domnule, întrerupse politicos baronul. 
Dvs. Nu mă deranjaţi cu nimic Dimpotrivă, ţin să yă previn 
că dvs. Puteţi fi cel deranjat... 

— Domnule baron, credeţi-mă, vă voi fi întotdeauna 
recunoscător... 

— Nu-mi fac niciodată iluzii, răspunse baronul, ridicând 
din nou sfeşnicul pentru a lumina partea spre care îosef 
Balsamo, ajutat de La Brie, conduceau trăsura. Apoi, 
ridicând vocea pe măsură ce oaspetele său se îndepărta: 
Nu-mi 


fac iluzii Taverneyui este o locuinţă tristă şi mai cu 
seamă săracă... 

Călătorul era prea ocupat pentruca să poată răspunde. El 
alese un colţ de umbră unde trăsura putea rămâne mai 
puţin descoperită, apoi întinse lui La Brie un ludovic şi se 
îndreptă spre peron. 

— Să mă ferească Dumnezeu de a avea vreodată o 
părere proastă despre castelul dvs., domnule, reluă firul 
conversaţiei Balsamo. 

Acesta îi răspunse cu o plecăciune din cap* lumină o 
anticameră întunecoasă şi umedă, apoi continuă: 

— Ştiu ce am spus, domnule. Din nenorocire resursele 
mele sunt cât se poate de mărginite. Bac§ sunteţi francez - 
deşi accentul dvs. Ger-* man, desminte numele dvs. 
Italian... dar nu face nimic - dacă dvs. Sunteţi francez, după 
cum am spus acest nume de Taverney vă va aduce aminte 
de lucruri astăzi apuse: odinioară se spunea „bogatul 
Taverney“... 

Balsamo îşi spuse că această frază trebuie să se 
sfârşească negreşit cu un suspin, însă se înşelă. 

— Filosofie, gândi el. 

— Pe aci, domnule, pe aci, continuă baronul deschizând 
uşa sufrageriei. Aci! La Brie! Aci.» 

La Brie dete fuga să îndeplinească ordinul stăpânului. 

— Nu am decât acest lacheu şi mă serveşte cât se poate 
de prost, spuse Taverney. Este un 


dobitoc pe rare! am de douăzeci de ani şi-i ţiu fără 
simbrie, numai pe mâncare... Este un prost, veţi vedea... 

Balsamo îşi continua studiul în tăcere. 

— Om fără inimă, gândi el. Insă în cele diil urmă ar putea 
fi capabil şi de oarecare afecţiune. 

Baronul închise uşa sufrageriei şi abia atund mulţumită 
sfeşnicului ridicat mai sus de cap, Balsamo putu să 
cuprindă cu vederea sala în toată întinderea ei. Era o sală 
mare, joasă, o» dinioară încăperea principală a unei ferme, 
dar atât de sărac mobilată, încât la prima vedere părea 


goală. Câteva scaune de pae cu spătarele sculptate, nişte 
tablouri reprezentând bătăliile lui Lebrun, cu rame de lemn 
negru, lustruit, şi un dulap de stejar afumat reprezentau 
întregul mobilier. În mijlocul încăperii, pe o mes- cioară 
rotundă, se afla un vas cu un smgur fel de mâncare: 
prepeliţă cu varză. Vinul era fîntr'o butelie borcanată de 
pământ. Argintăria, înegrită şi strâmbă, se compunea din 
trei tacâmuri, un pahar şi o solniţă. A castă ultimă piesă - 
deosebită şi de mare artă - părea un idiamant prerios în 
mijlocul unor pietre fără valoare şi fără strălucire. 

— Domnule, spuse baronul urmărindu-l din ochi pe 
Balsamo, admiraţi desigur solniţa Vă mulţumesc. Este 
singurul obiect prezentabil de aci. Dar, nu! Greşesc! Mai am 
ceva care merită să fie prezentat: fiica mea0 


— Domnişoara Andreea? 

— Da, răspunse mirat baronul. Ea este aceia pe care 
doresc să v'o prezint. Andreea! Andreea! Vino, copila mea, 
nu te teme. 

— N'am de ce să mă tem tată, răspunse aceasta, 
apărând în cadrul uşei. 

La vederea ei, Balsamo, abia putu să-şi ascundă 
surprinderea şi admiraţia. Era o fată înaltă, de o frumuseţe 
răpitoare, cu păr de un blond castaniu care-i strălucea pe 
tâmple şi pe gât; ochi negri, adânci şi mari, privirea 
vulturească. Gura puternică, sensuală, era tăiată In linii 
ferme, ca un arc de coraliu, umed, strălucitor, talia 
mlădioasă şi fermă. Numai îmbrăcămintea era de o f arte 
mare simplicitate, însă tocmai acest amănunt părea să-i 
dea un aer de şi mai suverană frumuseţe. 

— Aveţi dreptate, murmură Balsamo, întorcându-se spre 
gazdă, domnişoara este cu adevărat de o frumuseţe fără 
egal. 

— Nu-i faceţi prea multe complimente, domnule; Andreea 
este încă prea copilă şi le va crede pe toate. Spun toate 
acestea nu pentruca urăsc cochetăria; din potrivă, ca 
părinte doresc să desvoât intr'ânsa această calitate pe rare 
o socotesc una din armele de prim ordin îr arsenalul fiecărei 


femei... 

Andreea pleca ochii şi se roşi. Ori câtă bunătate reeşea 
din cuvintele baronului, %-ioasa teorie nu putea să-i 
oprească un zâmbet abia schiţat 


Aceasta credinţa a dvs face parte din Cunoştinţele care i- 
au fost pi date domnişoarele de către foarte pioasele 
educatoare? întrebă Balsamo» 

— Nu, domnule. Dar am ideile mele personale ia care, 
după cum cred că aţi observat, ţin foarte mult. 

Balsamo se înclină, în semn că este cu totul de acord cu 
spusele baronului. 

— Nu doresc, continuă baronul, să imit pe acei părinţi 
care spun fiicelor lor: „fii cucernică, neînduplecată, oarbă, 
îmbatăte de onoare, de delicateţe şi de desinteresare4'. 
Aceştia sunt pentru mine, în cazul cel mai bun, nişte 
păcătoşi. Îi şi văd aidoma unor cavaleri care-şi conduc 
campionii la locul de luptă, lipsiţi însă de orice armă, în 
timp ce adversarii lor sunt înarmaţi până în dinţi. Acest 
lucru nu se va întâmpla cu Andreea, oricât de crescută ar fi 
ea la Taverney, într'o biată văgăună provincială. 

Balsamo protestă. 

— V'am spun: cunoscu Taverneyul. Dar, oricât de 
departe ne găsim de acel strălucitor Versaiâles, fiica mea 
va cunoaşte la rândul ei lumea pe care eu am cunoscut-o 
atât de bine. Ea va intra acolo - dacă aceasta se va 
întâmpla vreodată - cu un arsenal complet de cunoştinţe pe 
care le va dobândi graţie amin- tirilor mele. Ceiace numiţi 
dvs. Educaţie religioasă ar fi putut să strice totul 

— Domnişoara este un înger, conchise Bal « 


samo, iar ceiace îmi spuneţi nu mă surprinde deloc. 

Andreea mulţumi cu o uşoară înclinare din cap şi se 
aşeză la masă. 

“ Luaţi loc baroane, spuse Taverney, şi daci vă este 
foame mâncaţi. Această varză fără niciun gust este 
preparată de nerodul de La Brie. 

— Prepeliţe!? Dumneavoastră numiţi varza cu prepeliţe 


drept o mâncare fără gust? Prepeliţe în luna Mai? 
însemnează că vă calomniaţi singur masa... Şi fără îndoială 
sunt prepelite vânate pe moşiile dvs. 

— Moşiile mele? Este foarte mult timp de când au fost 
vândute. Astăzi - mulţumesc Cerului! — nu mai posed nici 
măcar un petec de pământ. Prepeliţele acestea au fost 
vânate de Gilbert pe vre'una din moşiile vecinilor... Trândav 
cum este, bun numai pentru citit şi visat, cine ştie de unde 
va fi furat puşca, iarba şi alicele cu care a ucis aceste 
păsări. Cu siguranţă va ajunge la galere, domnule, şi îl voi 
lăsa să se ducă acolo, căci numai aşa voi scăpa de el... 
Numai faptul că Andreei îi place lâ nebunie vânatul m'a 
determinat să-l iert... 

Balsamo examină frumosul chip ai Andree! şi nu 
descoperi pe dânsul niciun rictus, mei o tresărire, nicio 
umbră de roşeaţă. El se aşeză la masă între dânsa şi baron 
şi ea îl servi fără a se arăta stingherită de calicia mesei sau 
de mâncare adusă de Gilbert, gătită de La Brie şi 
dispreţuită de Baron «, 


În timpul acesta sărmanul La Brie, care nu pierdea 
niciunul din elogiile pe care Baisamo le aducea repetat 
pentru bunul gust al mâncării, schimba într'una talerele şi 
supravghea masa. 

— lată, nici n'a sărat mizerabila asta de mâncare, strigă 
baronul după ce termină şi a doua aripă de prepeliţă pe 
care d-ra de Taver» ney i-o pusese pe taler deasupra unui 
strat gros de varză. Andreea, dă-i domnului baron solniţa! 

Andreea se supuse, întinzând solniţa cu o deosebită 
graţie. 

— V'am prins baroane! exclamă zâmbind domnul de 
Taverney. lar îmi admiraţi solniţa. 

— De data aceasta vă înşelaţi Admiram mâna domn: 
şoaroi... 

— Totuşi fiindcă o aveţi în faţă, vă rog să o examinati, 
spuse baronul fără să dea atenţie cuvintelor lui Pavamo. 
Este o solniţă minunată primită în dar de la R! chalieu. O 
operă de artă; 9 fost comandată la Lucas, giuvaergiul. După 


cuio observați înfăţişează o serie de amoraşi între satiri $i 
bacante... O bucată oam libertină, dar nespus de frumoasă. 

.. Abia atunci îşi dădu seama şi Baisamo să minunata 
lucrate nu era numai libertină, dai chiar cutezătoare. El 
observă totodată că Andreea îi prezentase solniţa fără nicio 
sfială, continuând să mănânce fără să roşească Între timp 
baronul continua să explice liniştit gru- 


reprezentate pe Solniţă, fără â se sinchisi de Balsamo 
care se străduia să schimbe firul conversaţiei. Târziu de tot 
reveni cu un în «demn: 

— Mâncaţi, baroane, mâncaţi. Nu avem de» cât acest 
singur fel de mâncare. Veţi fi gr o» zav de înşelaţi dacă vă 
închipuiţi cumva că urmează friptura sau cine ştie ce 
prăjitură. 

— lertaţi-mă, domnule, interveni atunci Andreea. Sunt 
nevoită să-l contrazic pe tata. Dacă Nieole mă va fi înţeles 
trebuie să fi preparat un „tout fait” a cărei reţetă i-am 
explicat-o chiar eu. 

— Reţetă!? izbucni baronul. Dvs. Aţi explicat femeii din 
casă reţeta unei prăjituri? Şi femeia dvs. Face pe 
bucătăreasa? Mai lipseşte un singur lucru: acela de a vă 
duce să preparaţi singură mâncărurile. Ca şi cum ducesa de 
Cha- teauroux sau marchiza de Pompadour găteau ele 
mâncarea regelui! Din contra, regele era cel care le prepara 
omletele î Pentru Dumne «zeu! Ce aud? Femeile au ajuns în 
castel la mine să gătească bucatei Baroane, scuzaţi, vă 
rog» pe fiica mea,. 

— Dar, tată, interveni liniştită Andreea, tre* buie să se 
gând*a*că cineva şi la asta. ~ Să vedem ce a făcut Nicola. 

— Din prăjitura aceasta nu se va mânca* izbucni furios 
baronul spărgându-şi talerul, la vederea Nicolei care tocmai 
venea cu prăii® tura. 


v“~ Poate că doreşte domnul, spuse eu’ răceală 
Andreea. 

Apoi, întorcându-se către tatăl său: 

— Domnule, ştiţi bine că din acest serviciu nu mai aveţi 


decât şaptesprezece talere pe care le-am moştenit de la 
mama mea!... 

După ce rosti aceste cuvinte Andreea începu să tăie 
liniştită prăjitura pe care Nicola Legay o aşezase pe masă. 


IX 
ANDREEA DE TAVERNEY 


Spiritul de observaţie al lui Balsamo găsea un larg câmp 
de experienţe în personagiile cu rioase şi izolate din acest 
colţ al Lorenei. Episodul cu solniţa descoperise de pildă o 
bună parte sau chiar întregul caracter al baronului de 
Taverney. 

Nu tot atât de uşor se întâmplă însă cu Andreea. Privirile 
lui Balsamo o fixară insistent de mai multe ori şi de fiecare 
dată ea le susţinu cu tărie, fără a arăta nici sfială, nici 
slăbiciune. Abia atunci când baronul începu să taie cu 
nerăbdare bucata de prăjitură pe care i-o pusese în faţă 
Nicole, abia atunci se simţi turburată, obrajii i se 
împurpurară şi privirea tşi pierdu tăria de a înfrunta pe 
Balsamo. În acest timp baronul certa, înjura şi râdea, ca un 
adevărat senior de la ţară, ciupind din câni 


În când de braţ pe La Brie care avea nene» lucirea să se 
găsească în apropierea sa. El se pregătea să facă acelaşi 
lucru şi cu Nicole, când ochii lui se opriră deodată asupra 
mâinilor frumoasei cameriste. 

— la priviţi, exclamă el, ce frumoase mâini are această 
fetişcană. Degetele ar fi minunate dacă lemnele pe care le 
sparge şi cratiţile pe care le freacă nu i-ar prăpădi grozav 
unghiile Nicole, puţin obişnuită cu complimentele baronului, 
îl privi surâzând. 

— Da, da, continuă baronul, mândreşte-te* Te sfătuiesc 
eu... 

Apoi către Balsamo: Scumpul meu oaspe» domnişoara 
Nicole Legay, care e de faţă, nu are atâta minte cât 
stăpâna ei; deaceia niciun compliment nu o înfricoşează... 

Ochii lui Balsamo întâlniră privirea indignată a Andreei şi 
cu un zâmbet şters îi confirmă acelaşi sentiment. Andreea 
păru să-] mulţumească în taină, privindu»! cu mai puţină 
asprime decât până atunci. 

— Credeţi dvs., domnule, urmă baronul, mângâind bărbia 


Nicolei, că această fetişcana care a întovărăşit tot timpul pe 
fiica mea, a primit aceeaşi educaţie cu ea? 

— Domnule, interveni nemulțumită Andre- ea, Nicola nu 
m? a părăsit niciodată pentru simplul motiv că aceasta a 
fost dorinţa mea. 

Balsamo ridică privirea spre Nicola şi văzu dfe strângerea 
buzelor ei că fata nu era deloc 


nesimţitoare pentru atâtea nemeritate umiâân ţe. Ochii 
ei striviră o lacrimă furişe şi se în- dreptă spre fereastra 
sufrageriei prin faţa cărei se prelinse silueta unui 
necunoscut. 

— K în casa asta totul pare ciudat, misterios, gândi 
Balsamo. Fiecare are secretul său. Cred £â nu va trece mult 
până îl voi descoperi şi pe al d-reî Andreea Pe ale baronului 
şi ale Ni- colei le-am desclrat... 

Baronul profită de clipa de tăcere a lui Bal* samo şi 
interveni din nou: 

— Văd că aţi început şi. Dvs. Să visaţi, scumpul meu 
oaspe. Ar trebui să aşteptaţi cel puţin noaptea... Visele 
acestea de zi se pare că sunt contagioase pe aci... lată, 
avem printre | ien- ţii acestei curioase boale pe d-ra 
Andreea, apoi pe Nicola şi în sfârşit pe acel trândav care â 
ucis prepeliţele... 

— Vorbiţi de Gilbert? 

“ Da. Un filosof ca şi La Brie... Apropos filosofi: Nu cumva 
sunteţi şi dv. Unul dintre amicii lor? Vă previu că în acest 
caz nu veţi fs şi amicul meu... 

Nu, domnule. Nu sunt pentru bunul motiv că nu cunosc 
pe niciunul dintre ei, răspunse Balsamo. 

— Cu atât mai bine. Sunt nişte dobitoace ti* Călcase, 
veninoase şi urcioase. Vor pierde monarhia cu maximele 
lor. Nimeni nu mai râde în Franţa Toţi citesc Şi ce citesc? 
Nişte fraze ea acestea: „Suh un guvern monarhie este jvar* 


fe greu ea poporul, sa fie virtuos” *) sau „Âde* 
vărata monarhie nu este decât o constituție închipuită 
destinată să corupă obiceiurile popoarelor şi să le 


aservească ” *) ori şi mai rău: „Dacă autoritatea Regi'or vine 
dda Dumnszu cesta este întocmai ca bolile şi plăgile ce se 
abat asupra neamului  omeneses). Cât sunt de 
îmbucurătoare toate acesteea! Un popor virtuos? La ce va fi 
bun el când toate merg rău de când Ma'jestatea Sa a vorbit 
cu d. De Vol- tâire şi a cetit scrierile lui Diderot? 

Balsamo urmărea atent pe baron. In clipa aceia i se păru 
că obsearvă din nou o figură palidă trecând prin faţa 
geamului. 

— Nu cumva, domnişoara se ocupă cu filosofia? întrebă 
el surâzând. 

— Nu ştiu ce este filosofia, răspunse Andreea. Ştiu un 
singur lucru: îmi plac lucrurile serioase. 

— Domnişoară, strigă baronul, după părerea mea nimic 
nu este serios decât traiul bun... Asta să va placă... 

— Dar domnişoara nu pare să urască viaţa, interveni 
Balsamo. 

— Asta deo” nde de altcineva, domnule, răspunse 
Andreea. 

— lată încă un cuvânt prost, se răsti baro- Il) Helveţi' 8. R 
Mn € ©'Wqneu, 

8) | L Rousseau, 


ml Aţi putea crede ca i-a rostit fiul meu, dom nule. 

— Aveţi deci şi un fiu, scumpa mea gazdă? 

— Da, domnule. Am şi această nenorocire. Un viconte de 
Taverney, locotenent în jandar- meria Delfinului. O fiinţă 
excelentă! 

Baronul pronunţă ultimele cuvinte scrâşnind din dinţi ca 
şi când ar fi voit să le strivească în măsele literă cu literă. 

— Vă felicit domnule, spuse Balsamo înclinindu-se. 

— Da, domnule, încă un filosof. Să mori nu altceva. Zilele 
trecute, îmi vorbea de eliberarea negrilor. Dar zahărul? i- 
am întrebat. Ştii că îmi place cafeaua cu mult zahăr, ca şi 
Regelui Ludovic XV... „Domnule, mi-a răspuns el, mal bine 
să rămânem fără zahăr decât să sufere o întreagă rasă”! 
Auziţi: „o rasă”! O rasă de maimute, cărora încă le facem o 
mare onoare luându-le în seamă... Dar nu numai atât. Ştiţi 


ce a pretins el în faţa celor spuse de mine? că toţi oamenii 
sunt fraţi! Auziţi! Eu frate cu un ne- jjru din MozambicL. 

— Oh! exclamă Balsamo. Asta e prea de tot. 

— Ei, ce ziceţi de asta? Am dreptate, nu este aşa? 
Aceştia sunt copiii mei. Sora un înger şi fratele un apostol! 
Beţi, domnule, beţi! Vinul meu este insuportabil... 

— Dimpotrivă, îl găsesc foarte bun. 

— Atunci şi dvs. Sunteţi un filosof şi în acest caz vă voi 
pune să-mi faceţi un jurământ „, Dac 


nu! Uitasem Filosofii nu au religie. Şi când te gândeşti că 
odinioară a crede în Dumnezeu şi în Rege era totul! Astăzi, 
ca să nu mai crezi nici într'unul, nici într'altul trebuie să 
înveţi multe lucruri şi să citeşti încă mai multe cărţi. Hei, 
domnule! Pe vremea mea nu se învățau decât lucruri 
plăcute: să joci „faraonul”, „biribiul” sau „pase-dix”. Să 
tragi voios sabia cu toată interdicţia, să ruinezi o ducesă şi 
să te ruinezi pentru o baletis» tă... Vezi, domnule, la astea 
se rezumă trecutul meu. Taverneyvul întreg a trecut prin 
uşile Operei... Este şi singurul lucru de care îmi parte rău 
pentru că un om ruinat nu mai este om... Uitaţi-vă, par un 
om bătrân, nu este aşa? Asta pentru că sunt ruinat şi 
trăiesc într'o vizuină, pentru că peruca mi-e roasă şi haina 
demodată. Să vedeţi însă pe Mareşal, amicul meu, care are 
haine noui şi peruci frezate, care trăeşte la Paris şi are un 
venit de două sute de mii de livre. Ei bine! El este încă 
tânăr, verde, sprinten aventuros. Şi totuşi este cu zece ani 
mai vârstnic decât mine, scumpul meu domn... Cu zece ani! 


— Vorbiţi de domnul de Richelieu? 

— Negreşit. 

— De Ducele? 

— Bineînţeles! Nu vorbesc de cardinal. Nu mă înalţ până 
acolo. Şi apoi Cardinalul, care nu a făcut ceiace face 
nepotul său nici nu a trăit atât de mult*- 


— “unt surprins, domnule Harón, cS având astfe de 
amici aţi părăsit totuşi curtea. 


— Surprinderea dvs. Este îndrepăţită. Aflaţi insă că este o 
retragere vremelnică. După câtva timp voi reintra din nou, 
spuse bătrânul aruncând o privire plină de înţelesuri asuprit 
fiicei sale. Această privire nu scăpă ochiului atent al lui 
Balsamo. 

— Dar, cel puţin, domnul Mareşal va avea gri je ca fiul 
dvs. Să fie înaintat, spuse Balsamo. 

— Oh! Domnule! Fiul meu? Are groază de dânsul. 

— De fiul amicului său? 

— Da. Şi are perfectă dreptate. 

— Cum? Şi dvs. Spuneţi aceasta? 

— Da. Domnule! Eu o spun. Fiul meu este Un filosof şi are 
tot dreptul ca Mareşalul să-l urască. 

— lar în ceiace îl priveşte, Philipp are pentru Mareşal 
aceleaşi sentimente, spuse cu răceală Andreea Strânge 
masa, Legay. 

Fata. Smulsă din atenţia cu care orivea spre fereastră 
alergă să îndeplinetscă ordinul. 

— Ah! suspină baronul. Altă dată rămâneam la dnă până 
spre. Orele două din noapte. Atunci însă aveam ce mânca, 
iar când terminam Cu mâncarea începeam băutura... Acum 
însă... Să bei vin prost f? H5 să mărind. Legay, aduceţi o 
butelia de Maraschino. Bine înţeles dacă mal este vreuna.. 


— Du-te, întări Andreea porunca baronului, care se 
întinse pe fotoliul său suspinând grotesc. 

— Mi-a fi vorbit despre Mareşalul de Riche- lieu, reluă 
Balsamo Lrul rupt al conversaţiei. 

— Da, este adevărat, v'am vorbit despre el, recunoscu 
bătrânul. 

— Atunci, dacă Mareşalul îl urăşte pe fiul dvs. Şi are - 
poate - motive să-l urască, pen- truee nu vă acordă dvs. 
Amiciţia sa deplină? Doar singur aţi mărturisit să nu sunteţi 
filosof. 

— Filosof? Nu. Mulţumesc lui Dumnezeul 

— Cred că nici titlurile nu vă lipsesc. Dvs. Aţi servit doar 
pe rege? 

— Cincispreze ani, domnule. Am fost chiar adjutantul 


Mareşalului. Am făcut împreună campania Mahenului şi 
prietenia noastră datează de la faimosul asediul al 
Philipsburgului, adică de la 1742—1743. 

— Aţi fost la asediul Philipsburgului? Per* îect! Şi eu am 
fost. 

Baronul se îndreptă în fotoliu şi privi mirat pe Balsamo. 

— Ertaţi-mă, dar ce vârstă aveţi, scumpul meu oaspe? 

— Eu n'am vârstă, domnule baron, spuse Balsamo, 
întinzând paharul pentru ca să i-ae toarne de către Andreea 
marâskinuL 

Baronul interpretă răspunsul lui Balsamo ca 


un mod abil de a riu-şi mărturisi vârsta. De® aceia 
insistă: 

— Domnule, iertaţi-mă! Dvs. Nu puteţi avea vârsta unui 
soldat delă Philipsburg. Sunt douăzeci şi opt de ani delă 
acel asediu şi dvs. MI pare să aveţi mai mult de treizeci de 
ani, cel mult... 

— Ei, domnule, cine nu are treizeci de ani? răspunse 
zâmbind Balsamo. 

— Eu! Pentru Dumnezeu! căci sunt tocmai treizeci de ani 
de când nu-j mai am... 

Andreea urmărea conversaţia privind cu luare aminte pe 
ciudatul oaspe. 

— În sfârşit, domnule, este probabil, că dvs. Confundaţi 
Philipsburgul cu alt oraş. După cum v'am spus, eu nu vă 
dau mai mult de treizeci de ani. Nu este aşa Andreea? 

— Intr'adevăr, confirma aceasta încercând să înfrunte 
privirea tăioasă a lui Balsamo. 

— Totuşi, domnule baron, spuse acesta liniştit, ştiu bine 
ceiace vă spun. V'am vorbit de asediul Philipsburgului unde 
domnul duce de Richelieu a ucis în duel pe vărul său, 
principele de Lixen. Faptul s'a consumat pe când se înapoia 
din tranşee, pe drumul cel mare, în stânga... Tocmai 
treceam pe acolo când principele îşi dădea sfârşitul în 
braţele prinţului de Deux Ponts, iar D. D. Richelieu îşi 
ştergea liniştit sabia de sânge... 

— Domnule, strigă baronul, pe onoarea mea, mă scoateţi 


din minţi!... Faptele s'au petrecut 


întocmai. Dvs. Le-aţi auzit desigur povestite de altcineva 

— Un moment, spuse Balsamo, fiixându-l insistent. 

— Ce este? 

— Dvs. Purtaţi pe vremea aceia uniforma de căpitan? 

— Exact. 

— Făceaţi parte din regimentul de cavalerie uşoară al 
reginei, care a fost nimicit la Fon- tenoy? 

— Nu cumva aţi fost şi la Fontenoy? întrebă în glumă 
baronul. 

— Nu. La Fontenoy am fost ucis... 

Baronul holbă ochii, Andreea tresări, Nico- la îşi făcu 
semnul crucii. 

— Deci, ca să reviu la ceiace vă spuneam, continuă 
Balsamo, dvs., purtaţi uniforma ca- văleriei uşoare. 

Îmi amintesc acum perfect. 

Ţineaţi nu numai calul dvs., ci şi pe al Mare» şalului. 
M'am apropiat de dvs., şi v'am cerut unele lămuriri pe care 
aţi binevoit să mi-lE daţi. 

— Eu? 

— Da. Chiar dvs. Purtaţi pe atunci titlul de cavaler şi 
toată lumea nu vă spunea decât „micul cavaler”. 

— De necrezut! exclamă Taverney. 

— Vă cer scuze că nu v'am recunoscut îndată, continuă 
liniştit Balsamo. În trei zeci de 


ani omul se schimbă atât de mult! Deci, să hem în 
sănătatea mareşalului de Richelieu, scumpul meu baron ŞI 
ridicându-şi paharul îl sorbi până la ultima picătură. 

Baronul încă nu-şi revenise din uimire. 

— Dvs., m'aţi văzut în vremea aceia? întrebă el. Peste 
putinţă! 

Prin urmare aveţi cincizeci de ani? 

— Am vârsta corespunzătoare datei când v'am văzut... 

De data aceasta bătrânul se lăsa p-o spate în fotoliul său 
cu o mişcare atât de ruscă, de enervare încât Nicola nu se 
putu opr. Să râdă. Singură Andreea îl privea pe Balsamo cu 


o fixitate stranie în priviri. 

— Dvs., domnişoară, i-se adresa Balsamo, credeţi că sunt 
un mincinos dacă susi. A că am luat parte la asediul 
Philipsburgului? 

— Nu domnule, eu vă cred, - abia putu sS articuleze 
Andrea. _ 

— Atund eu sunt un caraghios, bombăni baronul. In cazul 
acesta, iertaţi-mă, nu cumva domnul este o stafie? 

— Cine ştie! răspunse grav Balsamo. 

— Domnule, să vorbim serios, reîncepe baronul. 
Intr'adevăr au aveţi mai mult de treizeci de ani? 

— Ei bine să vorbim serios. M'aţi crede daci vă voi da 
încă o dovadă că am fost de faţă la scena duelului? 


— Nu vă garante? Sunt foarte greu de ceas» vtns Vă 
previu de aceasta 

— Atunci nu înţeleg pentruce insistaţi în întrebări. 

— Ei bine! Vă voi asculta. Sunteţi mulţumit? 

— Da. Şi vă repet, domnule baron, nu numai că v'am 
văzut dar y'am şi cunoscut la asediul Philipsburgului. 

— Bine, dar atunci trebuie să fi fost un copil? 

— Nu tocmai. 

— Aveaţi patru sau cel mult cinci ani... 

— Nu. Aveam patruzeci şi unu de ani! 

— Asta este prea mult, strigă baronul isbue» aâttd în 
hohote de râs. 

— V'am spus că nu mă veţi crede, spuse Bal» samo. 

— Nici nu este de crezut, domnule. Daţi-mi cel puţin o 
probă serioasă. 

— Totuşi lucrurile sunt cât se poate de clare. Este 
adevărat că pe vremea aceia aveam pa» truzeci şi unu de 
ani, dar n'am spus că eram âcelas om care sunt astăzi... 

— Cele ce îmi spuneţi dvs., au oare un substrat 
păgânesc' Nu a fost oare un filosof grec care nu mânca bob 
pentru că pretindea că şi bobul are suflet? Staţi! Cura se 
chema oare? « 

m* Pythagora, spuse Andreea. 

«— Exact! Pythagora! Mi-au povestit odată iezuiţii, drăcia 


asta. Ba, părintele Porâe m'a rugat să compun în jurul 
acestei chestiuni nişte versuri latine în concurenţă cu micul 
Aronel 


Mi-adue aminte' chiar < 8 el găsea versurile -mele mai 
bune decât ale lor. Pythagora! Âsta e*' 

— Ei bine! Cine vă asigură că n'am fost şi Pythagora? 
întrebă liniştit Balsamo. 

— N'am nimic împotriva faptului ca dvs., să fi fost şi 
Pythagora, dar în cele din urmă Pythagora n'a fost de loc la 
asediul Philipsburgului. Cel puţin eu nu l'am văzut!... 

— Fără îndoială. Dar aţi văzut acolo pe vi* contele Jean 
de Barreaux care făcea parte din muşchetarii negrii... 

— Da. Pe acesta Fam văzut... Dar nu era un filosof, deşi 
nici el nu mânca bob decât atunci când nu avea încotro. 

— Perfect! Vă amintiţi că a doua zi după duelul d-lui de 
Richelieu, des Barreux era îfl tranşee cu dvs.? 

— Da. 

Vă mai amintiţi ea muşchetarii cei negri şi cavaleria 
uşoară se schimbau întotdeauna împreună la fiecare şapte 
zile? 

— Şi asta este exact. Apoi? 

— Ei bine! În seara aceia gloanţele cădeau ea grindina. 
Des Barreaux era trist. S'a apropiat de dvs., şi v'a cerut o 
priză de tutun pe care i-aţi oferit-o dintr'o cutie de aur... 

— Pe capacul căreia era pictat portretul unei femei? 

— Exact. Parcă o şi vă” blondă nu este aşa? 

— Întocmai, mărturisi speriat, baronul. Pe urmă? 


*p*- Pe urmă, cbntânuă Batsâmo, pe câni znz* tutunul, o 
ghiulea îl nimeri în gâtlej - ca "Odinioară pe de de Berwick - 
şi îi reteză capul. 

— Adevărat! Săracul des Barreaux! 

— Ei bine, domnule baron! Vedeţi că v am văzut şi v? am 
cunoscut la Philipsburg! Eu eram vicontele Jean de 
Barreaux!. *. 

Faţa baronului se crispă într'un acces de groază. 

— Dar asta este curată vrăjitorie, strigă baronul. Dacă aţi 


fi trăit acum o sută de ani puteaţi să fiţi ars pe rug, scumpul 
meu oaspe. Ei, Dumnezeule! Mi-se pare că pe aci începe să 
miroasă a om spânzurat, ars, înviat... 

— Domnule baron, spuse Balsamo. Un adevărat vrăjitor 
nu este niciodată spânzurat şi nici ars. Ţineţi bine minte 
lucrul acesta. Numai proştii fac cunoştinţă cu locul arderii 
sau al spânzurătorii. Bine voiţi a ne opri aci pentru astă 
seară căci iată d-ra de Tavernay a adormit. Se pare că 
discuţiile metafizice şi ştiinţele oculte nu o interesează 
decât foarte puţin. 

Tntr'adevăr, Andreea, cuprinsă de o putere misterioasă, 
irezistibilă, îşi balansa uşor fruntea ca o floare cu corola 
îngreunată de rouă. Când Balsamo rosti ultimele cuvinte ea 
făcu un efort, se trezi din toropeală şi ieşi din sufragerie 
susţmută de braţ de Nicole. Peste puţin Balsamo o auzi 
atacând cu vigoare clapele unui clavecin* 


Insfârşiţ! exclamă el ridicându-se. Acum pot să spun şi au 
ca Arhimede: Eureka! 

— Cine este acest Arhimede? întrebă ba- ronul. 

R- Un, foarte cumsecade învăţat pe care l-am gunoşcut 
acum două mii cinci sute de ani» *- răspuns” Balsamo. 


X 
EUREKA 


pe data aceasta, fie că gasconiada i-se păru baronului 
prea tare, fie că nu o putuse înțelege sau dimpotrivă o 
înţelesese prea bine, fapt este să de îndată ce u.::. |. ltecul 
clavecinului din odaia Andreei, se sculă de pe scaun şi 
foarte hotărât să scape de un astfel de oaspe curios, se 
oferi şă-i pună la dispoziţie lui Balsamo o călăuză care să-l 
conducă până în oraşul cel mai apropiat. 

— Gata să v€ pun la dispoziţie un cal, prost, e drept - 
care poate va crăpa, dar ţoi veţi ajunge cu el la destinaţie. 
Veţi fi sigui felul acesta că vă veţi odihni. Asta nu înseamnă 
bineînţeles că la Taverney lipseşte o cameră şi un pat, dar 
eu am un anumit mod de â arăta cuiva ospitalitatea. Bine 
sau de loc, - iată deviza mea... 

— Cu alte cuvinte, dvs., mă goniţi? întrebă 


— În cazul acesta aveţi un mijloc cât se poante (Je 
simplu. 

— Care? 

— Întrucât sunteţi în raporturi atât de bune cu dracul, 
rugaţi-i”să mă ajute să găsesc piatra filosofală. 

— Dacă ţineţi atât de mult la asta... 

— La piatra filosofală? Dacă ţin la ea? Au* riţi întrebare!... 

— Atunci e într'adevăr foarte simplu. Nu trebuie să vă 
adresaţi lui dracu ci altei persoane. 

— Cine este persoana aceasta? 

— Eu, precum spunea Corneille în nu ştiu care comedie 
pe care mi-o recita acum o „sută de ani pe când treceam 
peste Podul nou, la Paris... 

— La Brie! La Brie! Ticălos bătrân, strigă baronul, hotărât 
să curme o astfel de conversaţie absurdă, vezi de caută o 
lumânare şi luminează drumul. 

Servitorul alergă să găsească lumânarea, tot atât de 
întâmplătoare ca şi piatra filosofală, strigând în acelaşi timp 
Nicolei să dea drumul la ferestre şi să aerisească odaia. 


După ce ură oaspelui noapte bună, baronul se retrase 
bombănind. 

Balsamo se uită la ceasornic căci îşi aduse aminte că 
promisese lui Althotas să-l deştepte din somn după două 
ore. Trecuse două ore şi jumătate deci treizeci de minute 
pierdute. 


t) upă ce se interesa dacă trăsura este în aoe~ laş loc şi 
întreabă pe La Brie ce devenise Gilbert, Balsamo ieşi ca să 
deştepte pe Athotas, după ce mai întâi studie cu atenţie 
topografia drumului care ducea la camera roşie» 

D. De Taverney nu exagerase de loc când înfăţişase 
modestia acestei camere. Un pat de stejar acoperit cu un 
polog de damasc vechi, verde-gălbui; o masă de stejar cu 
picioarele sucite şi un cămin de piatră de pe vremea lui Lu-" 
dovic XIII, lipsit de grătare, lipsit de unelte „lipsit de lemne, 
dar plin cu gazete vechi erauf idngurele mobile din odaia în 
care Balsamo urma să-şi petreacă noaptea. 

Pe când La Brie încerca să pună puţină ordine în camera 
aerisită de Nicola, Balsamo se înaooia delă trăsura unde îl 
trezise din somn, pe Althotas. V 

Ajungând în faţa uşii Andreei, el se opri o clipă şi ascultă 
cu atenţie. Sunetele de clavecin se auzeau mereu ca şi 
când fata ar fi căutat să' se sustragă cu această preocupare 
delă cine” ştie ce altă misterioasă influenţă. 

Balsamo schiţă câteva gesturi cu mâinile, în faţa uşii, şi 
dintr'odată cântecul încetă. André* ea se ridică de pe 
scaun, mâinile îi căzură înţepenite dealungul trunului şi se 
îndreptă în- ceh spre uşe ca sub influenţa unei puteri 
irezistibile. 

Balsamo surâse ca şi când ar fi văzut totul prin scândurile 
masive ale uşii. Mulţumit d « 


reuşâta expârienfe! sê depsrtS <fe uşe şi fecepts să uice 
încet scările care duceau spre eantera sa. Pe măsură ce se 
îndepărta de uşe Andreea se apropia din nou, cu aceiaşi 
paşi mărunți mecanici, spre clavecin. Când ajunse pê ultima 
treaptă a scării Balsamo auzi din nbU primele note ale 


clavecinului. 

Intrând în camera roşie Balsamo îl concedia pe La Brie, 
dar cu toată deprinderea să de vechi servitor acesta 
continuă să rămână locului. 

— Ei bine, ce este! întrebă el. 

La Brie băgă mâna în buzunarul hainei, pipăi ceva, dar nu 
spuse nimic. 

— Ai să-mi spui ceva, prietene? repeta întrebarea 
Balsamo. 

— Doresc să vă comunic Că astă seară v'aţi înşelat 
negreşit... 

— În ce fel, prietene? 

— Aţi greşit probabil mônedâ pê care mi-âtl dat-o... O 
monedă de douăzeci şi patru de livre. 

Balsamo se uită la bătrânul servitor cu marê admiraţie şi 
căutându-se în buzunar îi xâitinse încă o piesă de aur. 

Bucuria lui La Brie era fără margini. Erâu douăzeci de ani, 
cel puţin, de când âtl mâi Euse o monedă de aur. 

El salută până la pământ şi m retrase dăii* laratele* când 
Balsamo îl opri. 

— Care sunt obiceiurile castelului pentru dimineaţă? 
întrebă el. 


«— 15-1 deyaverney se şcoala târziu, domnule, iar d-ra 
Andreea foarte de dimineaţă» 

— La ce oră? 

— Pe la şase» 

— Cine doarme în camera de deasupra! 

"- Eu domnule» 

— Dar în cea de dedesubt? 

— Nimeni. Este vestibulul. 

— Bine, mulţumesc, amice. Acum lasă-mă. 

— Noapte bună, domnule. 

— Noapte bună. Şi îngrijeşte ca trăsura să fie în 
siguranţă. 

— Fiţi fără nicio grije, domnule. 

— Şi încă un lucru: dacă veţi auzi acolo sgo înote sau veţi 
zări vreo lumină să nu vă speriaţi. Trăsura este locuită de 


un servitor al meu, bătrân şi neputincios pe care îl duc cu 
mine. Comuracaţi aceasta şi d-lui Cilbert ca să nu fie 
surprins şi rugaţi-l ca mâine dimineaţă să nu plece până ce 
nu va vorbi cu mine. Vei ţine minte toate acestea? 

— Desigur. Dar oare domnul ne va părăsi atât de repede? 

— S'ar putea întâmpla, răspunse Balsamo* Mâine seară 
ar trebui să fiu la Bar le Duc. 

La Brie dete resemnat din cap, mai aruncă o privire 
asupra patului şi se pregătea să dea foc hârtiilor din cămin 
ca să încălzească puţin atmosfera umedă a camerei, dar 
Balsamo îl opri. 

— Nu, amice. Lasă acolo toate gazetele ace « 


tea vechi Daci nu voi putea 3ormi îmi voi; trece vremea 
răsfoindu-le. 

La Brie se înclină şi ieşi. În urma lui, Bal- samo ascultă 
atent sgomotul paşilor care se Indepărtau, apoi se apropie 
de fereastră. În faţa acestei ferestre, în cealaltă parte a 
pavilionului o mică mansardă cu perdelele rău închise lăsa 
să se întrevadă o dâră de lumină. Era camera în care locuia 
Nicola Legay. În momentul în care Balsamo se apropie de 
fereastră fata apăruse la geamurile întredeschise, des- 
făcându-şi încet rochia. 

Balsamo o privi cu mare atenţie şi exclamă surprins: 
Ciudată, foarte ciudată asemănare. ** Apoi lumina se 
stinse. Singur clavecinul se auzea neobosit din camera 
Andreei. Câteva minute Balsamo ascultă cu atenţie dacă nu 
se mai aud şi alte sgomote, apoi deschise încet uşa, 
coboară scara şi împinse uşa salonului care se deschise 
fără sgomot. 

Andreea nu auzea nimic. Mâinile ei de o albeaţă mată, 
strălucitoare, alunecau pe fildeşul îngălbenit al clapelor, 
improvizând o melodie tristă, melancolică. Gândurile 
păreau că-i rătăcesc departe, pe întinsele alei ale 
Pensionului de călugăriţe din Nancy, unde îşi petrecuse anii 
primei copilării. Din când în când privea în apele şterse ale 
unei mari oglinzi aşezată în faţa clavecinului şi în care 
profilul ei apărea estompat de lumina pâlpâitoare a singurei 


lumânări care se consuma încet într'un sfeşnic. 


îndată trupul î-se înfieră că ătins de o scân* 

tee electrică. În faţa turfture a oglinzii ea airi uşa 
salonului care se deschidea fără sgomot, lar In spatele 
acesteia apăru o umbră. La început se gândi că ar putea Ei 
Tavernev sau Lă Brie, ori poate Nicola, dar îşi dădu repede 
seama că umbră nu putea fi a niciuneia din aceste trei 
persoane- Doi, trei paşi, umbra intră în cercul de lumină al 
lummirii şi Andreea recunoscu îngrozită pe ciudatul oaspe, 
îmbrăcat iiitrio haină de ca'ifea neagră care-i scoatem şi 
mai mult în relief faţa sa palidă. 

Andreea voi să se ridice şi să ceară ajutor, dar Baâsamo 
îşi întinse braţele şi ea rămase paralizată în faţa 
clavecinului. 

— Domnule, exclamă ea, pentru numele lui Dumnezeu, 
ce doriţi? 

Bălsamo surâse, se înclina galant, dar nu răspunse. 

Andreea încercă să se ridice dar nu ishuti. O putere 
nevăzută o ţmtuia pe fotoliu, dar senzaţia aceasta ciudată 
nu-i displăcea cu toate că se simţea cu totul la discreţia 
acestui bărbat Recunoscut. 

Mai făcu o încercare sM strige după ajutor gura i se 
deschise dar Balsâmo ridică di & nou Otăinile şi ea se văzu 
în imoosi”tiitate de a arti- eulă un singur cuv? nt Pieptul i 
se ri4ica rit» mic* mâinile îi amorţiră şi capul li căzu uşor pe 
umăr. 

Balsam& se apropie, aruncă o privire spre 


fereastră unde i-se păru că vede depărtând” se repede 
chipul unui om, apoi începu să mişte încet mâinile prin faţa 
crispată a Andreei. 

— Dormiţi! porunci ei cu o voce adâncă şi gravă. 

Andreea păru că opune o ultimă deznădăj- duită şi multă 
împotrivire. 

4— Dormiţii reperă el porunca. Dormiţi! VS ordon!... 

Incapabilă de a se opune acestei puternice voințe. 
Andreea îşi rezemă cotul de clavecin «fşi puse capul pe 


mână şi adormi. Atunci Bal- samo părăsi camera, trase uşa 

şi se furişă pe scări în camera sa. De îndată ce uşa 

salonului se închise silueta necunoscutului pe care Bal* 

samo o zărise câteva minute înainte» reapăru la fereastră. 
Era Gilbert. 


XI 
ATRACŢIA 


Onoert, exclus din mijlocul familiei Taver* ney din cauza 
poziţiei sale sociale. Inferioare, supraveghease toată seara 
persoanele din castel În timpul cinei eî văzuse pe Balsamo 
surâzând şi gesticulând. Observase de asemenea atenţiu- 
na pe care i-o acordase Andreea, amabilitatea neînţeleasă 
a baronului şi iuţeala respectuoasa pe care o punea La Brie 
în efectuarea servi* ciului* 


Mti târziu, după ce toată lumea se sculll ăă la masă, 
Gilbert se ascunse întrun tufiş de li* liac, pentruca nu 
cumva Nicola deschizând ie «* reastra să-l zărească şi să-l 
stingherească în investigaţiile sale, 

Nicola îşi făcuse într'adevăr obişnuita plim* bare de 
seara, dar uită deschis unul din obloanele ferestrei delă 
salon. 

Gilbert observase aceasta şi stătuse tot timpul ascuns în 
frunziş, hotărât să-şi reînceapi Investigaţiile de îndată ce 
Nicola va fi plecată* Din acest ascunziş el observă toate 
mişcării” femeii până când ea se retrase în odaia ei. AA 
tund ieşi încet din frunziş, se apropie de fereai stra 
salonului şi îşi pironi privirea asupra AnA dreei care cânta la 
clavecin fără să ştie că estd urmărită de cineva. Atunci îşi 
făcu apariţia îni odaie şi Balsamo. Gilbert se încruntă şi 
urmări scena care se petrecuse între Andreea şi BaH samo 
face un compliment frumoasei d-re Taverney pentru 
talentul cu care cântă şi acea”i sta răspunzându-i cu 
răceala obişnuită l-a concediat. Neauzind nimic. Gilbert nu 
înţelesese scena care se peetrecuse între Andreea şi Bal « 
«samo. Când acesta părăsi odaia, Gilbert rămase In 
contemplaţie. Câteva minute Andreea pani că doarme cu 
capul pe clavecin. Asta îi dădif un curaj nebănuit 

— Mânai Mâna ei, murmură Gilbert cuprin «zându-şi 
capul cu mâinile, Numai să-mi apbqe 


pii buzele de mâna ei şi voi f fericit. Alde Gilbert, aide, se 
încurajă el. 

Cu aceste vorbe se strecură în anticameră şi împinse 
uşor uşa salonului. Când uşa fu deschisă Gilbert se opri 
înmărmurit de cutezanţa sa. | se păru o adevărată crimă ca 
el, fiul unui arendaş şi al unei ţărance să-şi ridice ochii a- 
supra mândrei şi dispreţuitoarei fiice a baronului. Ameţeala 
care îl cuprinse până atunci se risipi ca un nor, picioarele 
începură să-i tremure şi fu silit să se sprijine de pervazul 
uşii ca să nu se prăbuşească. 

Somnul Andreei era însă atât de profund încât prezenţa 
lui Gilbert în odaie nu o făcu nici măcar să tresară. Un nou 
val de curaj determină pe tânăr să facă încă un pas către 
clavecin. Podeaua trosni dar Andreea rămase nemişcată. 

— Doarme, murmură Gilbert. Dumnezeule ce fericire! 
Doarme!... Şi făcu încă doi-trei paşi. Lumânarea ajunsă la 
sfârşit începu să sfârâie, aruncând o lumină pâlpâietoare. 
Încolo niciun sgomot, nimic. La Brie se culcase desigur şi 
dormea, lumina din camera Nicolei era stinsă. 

— Haide! se încurajă el din nou şi făcu încă un pas. 

Podeaua trozni încă odată, dar Andreea rămase 
nemişcată. Gilbert fu foarte mirat d» acest somn adânc. Mai 
făcu încă doi paşi şi căzu în genunchi la picioarele fetei, îi 
luă poala ro 


chiei şi o sărută. Atunci, îngrozit de cutezanţă voi să 
fugă, dar o atracţie ei uda la îi ţinea țin- tuit în genunchi. 
Privi m;. Ur? î observă că ochii Andreei erau deschişi. Totuşi 
se convinse că Andreea nu vedea nimic în jur. Un moment 
crezu că e moartă, dar respiraţia normală a fe* tei îl linişti. 
Atunci, îmbătat de voluptate, îşi închipui că Andreea este 
trează şi înțelegând âlx-/ nebuneasca lui iubire, consimţea 
în tăcere |a gesturile lui cutezătoare. Prins de acest gând 
i4#că mâna la buzele sale şi depuse pe ea un sărut arzător. 

Andreea se înfioră şi schiţă prin somn un gest de 
respingere. 

Rr- Dumnezeule ISunt pierdut, murmură* el şi-şi plecă 
fruntea spre parchetul odăii. 


Andreea se ridică brusc, ochii ei nu priviră spre tânărul 
căzut în genunchi la picioarele sale, ci atrasă ca de o putere 
nevăzută începu să înainteze spre uşe. 

Gilbert se ridică repede şi o privi uluit. 

Andreea trecu încet pe lângă el, deschise uşa4 trecu în 
anticameră şi ajunse la picioarele scării. 

— Este atât de indignată, gândi Gilbert, încât nici nu se 
înjoseşte să-mi adreseze un singur cuvânt de mustrare. 
Desigur se duce la baron ca şă-i povestească ruşinoasa 
mea nebunie şi urmarea va fi că mă va alunga ca pe un 
lacheu netrebnic. 


Gândul acesta îl înspăimântă. Se ridică m picioare şi 
alergă după Andreea. 

— lertaţi-mă domnişoară. Pentru numele lui Dumnezeu, 
iertaţi-mă! 

Andreea nici nu-l băgă îţi seamă; tre «yp înainte dar nu 
intră în camera bătrânului* 

Şilbert răsuflă. 

Intre timp Andreea începu şi urce Incei scara. 

— Dar, pentru Dumnezeu! unde se duce? murmură 
tânărul. Seara aceasta nu conduce decât la camera roşie în 
care este găzduit streinul şi la mansarda în care locuieşte 
La Brie, Dacă avea nevoie de servitor ar fi strigat, ar fi 
sunat... Dar dacă se duce la... Oh! Este cu neputinţă! 

Gândul că Andreea, s*ar putea duce în camera lui 
Balsamo îl făcu să-şi strângă pumnii până la durere şi să 
urmărească încordat dru* mu! Andreea mal făcu încă puţini 
paşi: e opri în fata uşii streinului. 

O sudoare rece aocăru pe fruntea /m GU”ert. Amacă de 
balustrada scării ca să nu cadă jos şi pr; vi ca un halucinat 
scena aceasta ea re i-se păru monstruoasă. 

Uşa de la camera lui Balsamo era întredeschisă O dungă 
palidă de lumină străbătea în afară căzând pe faţa Andreei, 
pe ochii ei mar! deschişi. 

Gî^ert? ări ne strein în mijlocul camerei. În picioare 
privind cu ochii fixi, cu fruntea încre- 


ţâtă şi eu mâinile întinse într'un gest dominator. 

Apoi uşa se închise. 

Gilbert simţi că puterile îl părăsesc cu încetul. Se sprijini 
de rampă, îşi duse mâna la tâmplele înfierbântate şi se 
prăbuşi la pământ cu privirea aţintită la uşa dincolo de care 
se încheiase tot trecutul, prezentul şi viitorul lui. 


XII 
PROFETA 


Balsamo ieşi înaintea Andreei a cărei prezenţă părea a fi 
aşteptată. 

— V'am comandat să dormiţi, spuse el. Aţi executat 
desigur ordinul? 

Andreea scoase un suspin, dar nu răspunse nimic. 

Atunci Balsamo, se apropie de ea şi o priyj încă mai 
pătrunzător. 

— Doresc ca d-vs. Să vorbiţi, spuse eL 

Fata tresări. 

— Aţi auzit eeiaee v'am spus? 

Andreea dădu din cap în semn afirmativ* 

— Atunci pentru ce nu vorbiţi? 

Andreea îşi duse mâinile la gât ca şi cum al fi vrut să 
arate că este în imposibilitate de $ vorbi. 

— Bine. Aşezaţi-vă atunci pe fotoliu. 

Fata m aşeză pe fotoliu” cu un gest 


sufleţit, mecanic, iar Balsamo lua loc pe un alt fotoliu la 
câţiva paşi depărtare. 

— Acum vă ordon să vedeţi, 

Ochii Andreei se deschiseră largi ca şi când ar fi vrut să 
cuprindă toată lumina din cameră, 

— Vă ordon să vedeţi nu cu ochii, ci cu su- fletul, spuse 
Balsamo apropiind de pieptul fetei o baghetă de oţel. 

Andreea tresări, ochii i-se închiseră. 

— Acum începeţi să vedeţi, nu e aşa? 

Ea dete afirmativ din cap. 

— Şi veţi vorbi, nu este aşa? 

— Da, răspunse Andreea, ducându-şi mâna la cap ca şi 
când ar fi fost cuprinsă de o mar durere. 

— Ce aveţi? 

— Sufăr. 

— De ce anume? 

— Pentru că mă sileşti să văd şi să vorbesc. 


Balsamo trecu de două, trei ori mâinile în jurul. Frunţi 
Andreei apoi o întrebă: 

— Mai suferiţi şi acum? 

— Puțin, foarte puţin. 

— Bine. Acum uitaţi-vă în jur. Unde vă găsiţi? 

— În camera roşie, 

— Cu cine? 

— Cu d-vs., răspunse ea tresărind. 

— Ce aveţi? 

— Mi-© frică.. O Mi-e frică, Oa 


ws- Pentru ce? Jiu suntem oare apropiaţi prin jimpatie? 

— Ba da. 

» Nu ştiţi că v'am chemat aci cu intenţiuni absolut 
cinstite? 

«» Pa, o ştiu- ° 

w* Şi că v| respect ea pe o şoră? 

«— Ştiu şi asta... 

— R- Constat că cru-mi spuneţi tot adevărul Care sunt 
motivele? 

Gtiu că nu-mi doriţi mie răuj, dar poate că îl doriţi altuia. 

Mm Ş.e poate, murmură Balsamo, dar de iu* cţul acesta 
nu trebuie să vă preocupaţi, 

Andreea se linişti. 

— Spuneţi-mi, doarme toată lumea în castel şi în jurul 
lui? 

— Nu ştiu. 

™ Atunci uitaţi-vă. 

*-* În care parte să mă uit * 

— Mai întă; spre odaia W:... Vş. Ce tace? 

— Este culcat 

— Doarme? 

Nu. Citeşte. 

— Ce anume? 

— Una din acele cărţi neplăcute pe care vo- l» şte cu tot 
dinadinsul să le citesc şi eu, 

— Şi pe care d-vs nu le citiţi 9 

— Nu. 


ew Prea bine. Tjitaţi-v” scum în camera colei. 

«? — Camera nu e luminată. 

Aveţi nevoie de lumină ca să vedeţi! 

Dacă ordonati d-vs, nu, 

— Vă ordon. Uitaţi-vă. 

Acum văd. « 

«w Sa anume? 

Nicola e pe jumătate desbrăeatâ, înemdş fişa camerei, 
coboară scara. 

— Unde se duce? 

— 8'a opriţ la uşa dinspre curie, $% asoips lupă ea, 
pândeşte ceva... 

— Rrr Ştiţi ce pândeşte? 

«5» Nu. 

— Atunci e birfe. Afară numai daciL* 

— Nu, interveni ea energic. 

— Ah! exclamă Balşamo, d^vs răspundeţi gândirii mele! 

— O văd, spuse ea. 

Prin urmare d-? vs nu iubiţi pe nimeni î 

— Nu. 

— Dar dacă d-vs nu iubiţi aţi putea fi iubită «le cineva? 

— Nu ştiu, răspunse trist Andreea. 

Cum, nu ştiţi? Cercetaţi. Atunci când vă Întreb trebuie să 
am un răspuns precis. 

Vocea lui Batsamo deveni aspră. Ochii i-se contractară şi 
atinsa oentru a doua oară pieptul fetei cu mrca baghetă de 
oţel. 

Andreea tresări / 


Acum văd, dar menajaţi-mă, căci altfel *nă veţi ucide. 

— Ce vedeţi? 

— Un tânăr care delă întoarcerea mea delă mănăstire mă 
spionează, mă priveşte cu interes, însă întotdeauna pe 
furiş. 

— Cine este acest tânăr? 

— Nu-i văd obrazul, é numai haina care pare iă fie a unui 
muncitor. 


— -V Tinde se găseşte el? 

— La capătul scării; suferă, plânge. 

«— Pentru ce nu-i vedeţi obrazul? 

— Pentru că îl ţine ascuns în mâini. Andreea păru că face 
un efort supraomenesc şi izbucni: 

— Gilbert! Este Gilbert! Ce bine spuneam eu că este 
peste putinţă! 

— Ce anume este peste putinţă? 

— Nu va cuteza niciodată să-mi mărturisea-» scă iubirea, 
spuse ea cu dispreţ. 

— Şi ce face Gilbert la capătul scării? 

— Aşteptaţi! îşi ridică mâinile de la ochi, se ţine de 
rampă, urcă scările... 


— - Unde? 

— Aci. Dar nu va îndrăzni să intre. 

— Pentruce? 

— Pentru că îi este frică... Acum îşi apropie Urechea de 
uşă, ascultă... 


— Asta vă jenează? 
+ Da, pentru că poate auzi ceiace spun eu. 
— Şi ar putea să vă creieze neplăceri cu iu* birea lui? 


— Da. Intriun moment de supărare sau - gelozie. Atunci 
ar fi capabil de orice. 

— Atunci să ne liberăm de el, spuse Balsam 
îndreptându-se spre uşe. 

Dar, pentru Gilbert, ora bravurilor încă nu bătuse, căci la 
sgomotul paşilor lui Balsam «, încălecă repede rampa şi 
alunecă în jos... 

Andreea dete un mic strigăt. 

— Încetaţi de a vă mai uita în partea aceia. Aceste 
amoruri vulgare sunt lucruri de foarte mică importanţă. 
Vorbiţi-mi mai bine de baro» nul de Taverney. 

— Sunt gata să îndeplinesc tot ceiace doriţi d-vs, spuse 
Andreea. 

— Baronul este sărac? 

— Foarte sărac. 

— Atât de sărac încât nu vă poate oferi -nici o distracţie? 


— Intr'adevăr... 

— Atunci vă displace viaţa pe care o duceţi în acest 
castel? 

— Îngrozitor. 

— Aveţi vre'o ambiţie? 

— Niduna. 

— lubiţi pe tatăl d-vs? 

— Da, răspunse Andreea după o uşoară ea*tare. 

— Cu toate acestea am avut impresia că există un mic 
nor în jurul acestei dragoste filiale. 

— ll urăsc pentru că a cheltuit nebuhfeşt* 


toată averea mamei mele, astfel că sărmanul Maison 
Rouge lâncezeşte în garnizoană şi nu mai poate purta cu 
demnitate numele familiei noastre. 

— Cine este acest Maison Rouge 7 

— Fratele meu Philipp. 

— $î pentruce se nunteşte „Maison Rouge”? 

— Pentru că acesta era numele unui castel al nostru şi 
pentru că cei dintâi născuţi purtau acest nume până la 
moartea tatălui ler. Abia după aceia se numeau Taverney. 

— Il iubiţi mult pe fratele d-vS? 

Oh da. Mult. Foarte mult! 

— Mai mult decât orice altceva? 

— Mai mult. 

— Şi pentruce îl iubiţi cu atâta pasiune, iar pe tatăl d-vs 
cu atâta modestie? A 

— Pentru că el are o inima nobilă şi Işi va da viaţa pentru 
mine. 

— Pe când tatăl d-vs?... 

Andreea tăcu. 

— Nu răspundeţi? 

— Nu doresc să răspund. 

Balsamo acceptă răspunsul. 

— Şi unde este în acest moment cavalerul Maison 
Rouge? 

— Mă întrebaţi unde este Philipp? 

— Da. 


— În garnizoana delă Strassbourg, 
— II vedeţi în momentul acesta? 


«- Nu î văd. 

Jutioaşleţi âeest oraş? 

— Nu. 

— II cunosc eu. Il vom căută împreună. 

Prea bine. 

— Este la teatru? 

— Nu. 

— Este la cafeneaua din cetate, împreună cu ceilalţi 
ofiţeri? 

— Nu. 

— Se găseşte în camera sa? Doresc să Vedeţi această 
cameră. 

— Nu văd nimic. Mi se pare că nu se mal găseşte în 
Strassbourg. 

— Cunoaşteţi drumul? 

— Nu. 

— Nu face nimic. Il cunosc éu: şi mergem după dânsul. 
Este la Saveme? 

Nu. 

La Sârfebruk? 

— Nu. 

— La Nancy? 

— Aşteptaţi! Aşteptaţi! 

Andrea făcea eforturi vizibil# ca pentru «descifral un 
tabibu cufundat îa ceaţă. 

— Văd! Văd, exclamă ea cu mare bucuria, Scumpul meu 
Ph'lipp ce fericire! 

“xe Pe cine vezi? 

Pe Phiiipp. Continuă Andreea cu faţa iluminată de 
bucurie. 


e- Un3e se găseşte? 

— Trece călare printr'un oraş pe care-l eu- aosc foarte 
bine. 

— Ce oraş este? 


— Nancy! Nancy! Acolo unde mi-am făcut educaţia. 

— Sunteţi sigură că este el? 

— Absolut sigură. Torţele de care este încon»> furat îi 
luminează faţa. 

— Torţe? întrebă surprins Balsamo. Pentru- ee oare 
trebuiesc aceste torţe? 

— El este călare şi urmăreşte o trăsură aurită. 

— Şi cine se găseşte în trăsură? 

— O tânără. Ah! cât este de majestoasă! Cât este de 
frumoasă! Şi lucru ciudat: mi se pare că am mai văzut-o. 
Sunt sigură. Seamănă grozav cu Nicola... 

— Cum? Nicola seamănă cu această tânără, atât de 
mândră, de frumoasă, de majestuoasă? 

— Da. Seamănă precum iasomia şi crinul. 

— Atunci să vedem ce se petrece la Nancy În momentul 
acesta. 

— Tânăra se pleacă peste portiţa trăsurii şi face semn lui 
Philipp să se apropie; el se supune, se descoperă cu 
respect. 

— Puteţi auzi ceiace îi spune? 

— Voi asculta, spuse Andreea, făcând un gest ca şi cum 
ar fi voit ca niciun sgomot să nu-i turbure atenţia. ’ 


Sui, âui, MOTMurl e& 

Ce spune? 

— Îi ordonă să grăbească mersul cailor. Cere m escorta 
să fie gata a doua zi la ora şase dimineaţa pentru că voeşte 
să se oprească în cursul zilei. 

— Unde? 

— Aceasta întreabă şi fratele meu... AH Dumnezeule! 
Vrea să se oprească la Taverney. Vrea să-l vadă pe tatăl 
meu! De necrezut t prinţesă atât de mare să se oprească 
într'o casă atât de săracă! Ce ne vom face fără argintărie, 
fără pânzeturi? 

— Nu vă îngrijiţi. Vor fi de toate... 

— vă mulțumesc, domnule, vă mulţumesc, spuse 
Andreea încercând să se ridice de pe fotoliu şi apoi 
recăzând epuizată. 


Balsamo se apropie de dânsa, şi schimbând passele 
magnetice o făcut să cadă întrun repaus adânc, 
reconfortant. 

— Odihni ţi-vă, spuse Balsamo, voi mai avea nevoie de 
luciditatea voastră. Câteva minute căzut şi el epuizat pe 
fotoliu. Apoi se ridică scoase din portofel o hârtie strânsă în 
patru din care apăru o buclă de păr negru, sticlos pe care o 
puse în mâna Andreei. 

— Vă ordon să vedeţi. 

— larăşi? gemu fata. Ah, nu! Lăsaţi-ma în pace. Sufăr 
prea mult. 

— Vă ordon să vedeţi, repetă Balsamo. 


Văd Văd îâtU Ce vedeţi? 

O femeie, 

<**e  Descrie ţi-mi această femee ca să-mi dâU seama 
dacă vedeţi bine» 

— Brună, înaltă, cu ochi albaştri* pâful negru, braţe 
nervoase, 

— Ce face că? 

— Aleargă în galop pe un cal acoperit da spumă. 

— Încotro se duce? 

— Intr'acolo, spuse Andreea, arătând spre Apus. 

— Pe drum î 

— Da. 

— Pe drumul Chaâonuâui? 

— Bine, încuviinţă Balsamo. Merge deci pd acelaşi drum 
pe care doresc să merg şi eu. Sd duce îâ Paris, unde mă 
duc şi eu... Astă este bine; o voi găsi la Paris. Acum 
odihniţi-vă, spuse ei, luând din mâna Andree! bucla de pâ& 

Braţele fete căzură în jos, obosite. 

*** Acum vă puteţi întoarce în camera dv& 

Adreea făcu un pas şovăitor Către Uşd dar picioarele 
refuzară să 6 poarte. 

Reeăpâtaţi-vă puterile şi continuaţi drumul, porunci 
Balsamo. Ba se supuse şi adormită cobori încet scara. 


XIII 
NICOLA LEGAY 


Tot timpul cât ţinu experienţa lui balsam «* GUbert trecu 
prin chinuri îngrozitoare. Lipit pe peretele scării aştepta 
torturat să vadă dezno- dământul misterioasei vizite şi în 
tot acest timp trecu prin momente de mare disperare, care 
se accentuau pe măsură ce îşi dădea seama de sentimentul 
slăbiciunii şi inferiorităţii lui. Deşi credea puţin în vrăjitorie 
ştia că Balsamo nu putea fi decât un om, însă acest om era 
tare pe când el era slab. De zeci de ori se hotărâse să urce 
scara pentru a cere socoteală şi a înfrunta pe necunoscut şi 
tot de atâtea ori se făsgândi, picioarele i-se înmuiau şi 
sfârşea prin a cădea în genunchi plângând. 

Atunci îi veni ideia să caute o scară pe care La Brie, 
totodată bucătar fecior în casă şi grădinar, o întrebuința 
pentru ca să întindă iasomiile şi curpenii pe pereţi, şi cu 
ajutorul acestei scări, proptită de galeria scării să poată 
auzi toată conversaţia din odaia streinului. Cobori repede în 
curte şi alergă spre locul unde ştia că se găseşte scara 
când i se păru aude trosnind ceva în interiorul castelului. Se 
îna- poie şi zări în cadrul uşii lui Balsamo o umbra aeriană 
care se strecura uşor afară. 

Gilbert crezu că are o vedenie, îşi aminti a 


fund de cele ce tî spusese femeia care fugise din 
gabrioletă şi se temu că nu cumva streinul să fie un vrăjitor 
care a invocat cine ştie ce fantomă. Lucrul nu i-se mai 
părea imposibil de vreme ce acesta reuşise să-şi impună 
voinţa asupra Andree! care era pentru el simbolul cel mai 
desăvârşit al curăţeniei» 

Totuşi făcu apel la toate argumentele cuno- scute şi 
capitolul „Stafia“ din „Dicţionarul enciclopedic“ îi dete 
oarecare curaj. 

Dacă văzuse cu adevărat pe cineva acesta trebuie să fi 
fost negreşit o fiinţă vie şi foarte interesată de vreme ce 
pândise astfel mişcările din cameră. Frica îi indica pe d. De 


Ta- verney; conştiinţa îi şoptea alt nume... 

Se uită la etajul pavilionului. Nicio suflare, niciun sgomet, 
nicio dâră de lumină în toată casa, afară de odaia streinului. 

Privi multă vreme, asculta cu atenţie şi ne* observând 
nimic fu convins că avusese o vedenie. Atunci luă scara, o 
propti de balustradă dar când să pună piciorul pe prima 
treaptă, uşa camerei lui Balsamo se deschise şi în cadrul ei 
apăru Andreea. Uşa se închise imediat în timp ce fata 
cobora scările pe întuneric parcă susţinută şi călăuzită de 
un braţ nevăzut. 

Ajungând în dreptul lui frumoasa d-ra de Tavemey trecu 
tot atât de absentă ca şi la început, atingându-l uşor cu 
marginea rochiei, ! traversă anticamera şi intră în salon. 
Gilberi 


îşi făcu repede un plan. D. De Taverney, dormea, fără 
îndoială. La Brie de asemenea, Nicola era în celălalt 
pavilion, uşa camerei lui Bal- samo era închisă, nimic nu-l 
putea împiedeca să vadă cel puţin sfârşitul acestui ciudat 
episod. Încet, cu mii de precauţii se lua pe urmele Andree! 
şi prin uşa întredeschisă văzu cum aceasta se aşeză pe 
taburetul din faţa clavecinului. Gilbert îşi înfipse adânc 
unghiile în pumni; era tocmai în locul unde cu jumătate oră 
mai înainte îngenunchiase şi sărutase braţul femeii iubite 
fără să întâmpine nicio împotrivire. Negreşit, gândi el, 
indulgenţa acestei fete faţă de gestul său îndrăzneţ vine 
dintr'o corupţie din cele mai profunde, asemănătoare 
acelor descrise în cărţile din biblioteca baronului sau se 
datoreşte uneia din acele trădări de simţuri analizate pe 
larg în unele tratate psihologice. 

— Ei bine, gândi el, dacă este aşa voi profita şi eu de 
această corupţie sau mă voi folosi de această confuzie a 
simţurilor. Dacă îngerul Îşi aruncă haina purității sale în 
vânt atunci de ce să nu profit şi eu de o fâşie din castitatea 
sa? Odată hotărârea luată, Gilbert se repezi spre salon dar 
în clipa aceia o mână apăru din umbră şi îl strânse energic 
de braţ. 

— Ah! Te-am prins nesocotitule! rosti o voce în urechea 


lui. Mai încearcă să tăgădueşti că nu o iubeşti,. 


Cu toate că strânsoarea nu era prea tare, Gţiberi rămase 
țintuit locului. Işi dete seamă sa este braţul Nicolei Legay şi 
întrebă înqet: 

«- Spune-mi, acum ce mai doreşti? 

Ah! pupă cum se vede vrei să vorbtşe ţaţe de tot? întrebă 
Nieole. 

R» Nu, dimpotrivă. Doresc şi tacă răşpunaş Ciberţ printre 
dibţi, trăgând-o pe Nfodât te anticameră. 

Fie, te voi urma, spuse ea şi porni spre parter. 

Dar, interveni din nou Gilbert, domni- şoara va intra în 
camera sa, te va chema s| o ajuţi să se culce şi d-ta nu vei 
fi acolo... 

— Dacă d-ta crezi că aceasta mă preocupă În momentul 
de faţă, te înşeli foarte mult. Numi pasă dacă mă va chema 
sau nu. Trebuit să-ţi vorbesc; acesta e principalul. 

— Dar, Nicola, ai putea lăsa pe mâine cele ce vrei să-mi 
spui. Şti bine că domnişoara eşte foarte severă. 

— Ştiu. Ştiu foarte bine, căci tocmai eu sunt aceia care o 
sfătuiesc să fie severă cu toată lumea şi mai ales cu mine... 

— Nicola, să lăsăm pe mâine, îţi promit. 

— Tu şi promisiune?! Promisiunile sunt En* moaşe, 
domnule, dar numai atunci când poţi conta pe ele. Nu mi-ai 
promis tu că mă aştept* azi la ora şase pe drumul ce duce 
spre Maisor 


Rouge? Unde eral la ora aceasta? Xn partea opusă, 
pentru că l-ai condus pe călător! Promisiunile tale le cunosc 
tot atât de bine a şi pe ale duhovnicilor din mănăstirea 
Annonciadelor, care se jurau să păstreze secretul 
confesiunilor dar se duceau şf raportau superioarei toate 
păcatele noastre. 

» Nieoia, gândeste-te că dacă ţe va gări d- peva vei 0 
concediată... 

*» Şi pe d-ta nu te va concedia nimeni? Pe 4*ţ» amorezul 
domnişoarei, nu? Ppaţş oă d* harân se va jena de asta L. 

«Faţă de mine nu există nid un motiv de şencediere, 


încercă să se apere Giibert. 

«- Adevărat?! Atunci d. Baron te-a autorizat să fad curte 
fiicei sale! Nu-i ştiam atât de filosof! 

Giibert ar fi putut să dovedească oricând, că dacă el era 
vinovat de o purtare nepermisă, nu era cel puţin complicele 
Andreşi. El ar fi putut şa povestească ceiace văzuse şi 
oricât de necrezute ar fi fost lucrurile, până fa» rmă picola 
s'ar fi mulţumit cu explicaţia. Dai gânduri mai profunde îl 
împiedeca să facă mărturisirea. 

Secretul Andreei i-se păru din acelea care îmbogăţesc pe 
om fie ca acest om doreşte comorile dragostei, fie că 
dogeşte alte comori, mult mai materiale, mai pozitive. 


5-=- Să vedem pentruee doreşti d-ta o explicaţie chiar în 
seara aceasta, spuse el. 

— Vei afla foarte curând. Dar pentru aceasta vino în 
camera mea. 

— În camera d-tale? Peste putinţă! 

— De ce? 

— Pentrueă suntem expuşi să fim prinşi. 

— Fugi încolo! Cine să ne surprindă? Domnişoara? 
Intriadevăr ea trebuie să fie foarte geloasă pe un domn 
frumos ca tine!... Dar, din nenorocire pentru dânsa, oamenii 
care ştiu a- oest secret nu sunt deloc de temut... În orice 
caz dă-mi voie să zâmbesc: Domnişoara Andreea 
geloasă'pe  Nieola*! N'aşi fi crezut niciodată să am 
asemenea onoare!... 

Un râs silit acoperi ultimele cuvinte. Gilbert ie 
înspăimântă 

— Nu de domnişoara îmi este frică Nieola, ci de d-ta..o 

— Adevărat? E drept, mi-ai spus întotdeauna că acolo 
unde nu este scandal nu poate fi nimic rău. Acum înţeleg 
pentruee filosofii sunt uneori şi iezuiţi. Confesorul 
Anonciadelor mi-a spus asta înaintea d-tale. De aceia vă 
dădeaţi întâlnirile în timpul nopţii. Haide, încetează cu 
prostiile. Vino în camera mea! Îţi ordon! 

— Nicola, spuse Gilbert, scrâşnind din dinţi, 

— Ce mai este, domnule? 


— Bagă de seamă | 


— Ce? Te anunţ că nu mie frică de d-fa. E drept că măi 
bătut odată, dar asta pentru că >e atunci mă iubeai şi erai 
gelos. Era abia în i opta zi din luna noastră de miere şi măm 
ăsat să fiu bătută. Astăzi însă lucrurile său fehimbat. 

— Şi ce vei face? întrebă Gilbert strângând-o se fată de 
mână. 

— Voi striga atât de tare încât domnişoara 

; e va întreba cu ce drept dai Nicolei ceiace în acest 
moment datorezi numai ei. Aşa dar sfătuesc să mă laşi în 
pace şi să mă urmezi în camera mea. / 

Gilbert dădu drumul mânej Nicolei şi luând scara o 
rezemă de pavilion în faţă ferestrei ei* 

— lată ce se chiamă destinul, exclamă el resemnat. 
Scara asta trebuie să-mi servească pentru a mă sui la 
fereastra domnişoarei şi acum o întrebuinţez ca să cobor în 
mansarda Nicolei Lega)7. Nu se poate spune că nu e un 
mare progres pentru mine... 

Nicola se simţea tare şi se grăbi sa triumfe fără să-şi dea 
seama că avea să plătească scump această primă victorie, 
prea de timpuriu proclamată. Dimpotrivă Gilbert, sezisase 
momentul şi se pregătea pentru o luptă grea, necruțătoare. 
Precaut, el se asigură mai întâi dacă d- «ra de Taverney era 
tot în salon, apoi să calculez dacă-odată ajuns în camera 
Nicolei— 


poate să-şi dea drumul pe marginea scării şi să coboare 
fără sa rişte de a-şi sparge capul. 

Ca simplitate camera Nicolei nu se deosebea de celelalte 
părţi ale locuinţei, Era podul unei case, ai cărui pereţi erau 
tapetaţi cu hârtie vânătă. 

Un pat de fer şi un dulap aşezat lângă fereastră mobilau 
camera. Se aşezară amândoi pe marginea patului. Nicola se 
mai liniştise. Gilbert din contră nu putuse să-şi recapete 
încă sângele rece şi simţea supărarea accen- tuându-se pe 
măsura ce observa ca fata se potoleşte. 

— Aşa dar, domnule, începu Nicola, iubeşti >e d-ra iar pe 


mine mă înşeli? 

— Cine ţi-a spus că iubesc pe d-ra? 

— Cum, cine mi-a spus? Nu ai întâlniri cx dânsa? 

— Nu este adevărat. 

— Dar în pavilion cu cine ai avut treabă’ Cu vrăjitorul? 

— Poate De unde şti că nu am şi eu ambițiile mele? 

să nu transformăm o discuţie de fapte îa fer'o discuţie de 
vorbe. D-tanu nlă mai iuheşti nu e aşa? 

— Dinpotrivă, te iubesc mult. ’ 

— Atunci de ce fugi de mine? 

— Pentru că oridecâte ori ne întâlnim eşt pornită pe 
ceartă. 


— Tocmai pentru asta Îți caut ceartă, pentru că nu ne 
mai întâlnim... 

— Ştii bine Nicolae, că sunt un om aproape sălbatec, care 
a căutat întotdeauna singurătatea. 

— Ah! Da! Şi căutai singurătatea în vârful scării? Mai 
ierţi asta nu o ştiam încă... 

Prima parte a disputei părea pierdută pentru Gilbert. 
Nicola continuă nemiloasă: 

— Haide Gilbert! nu înţeleg pentru ce nu vrei să fi sincer. 
Mărturiseşte mai bine că nu mă mai iubeşti sau că ne 
lubeşti pe amândouă. 

— Şi dacă aşi spune că este aşa ce părere ai avea? 

— Ce părere aşi putea avea faţă de o astfel de 
monstruozitate? 

— N'ai dreptate. Nu o monstruozitate, ci simplă eroare. 

— A inimii d-sale? 

— Nu, a societăţii noastre. Şti doar că sun ţări unde 
bărbatul are drept să fie căsătorit c| şapte-opt femei. 

— Acei bărbaţi nu sunt creştini, răspuns, dispreţuitoare 
Nicola. 

— Se poate, dar sunt filosofi, replică trufa Gilbert 

— Minunat domnule filosof! În carul acest te-ai simţi 
desigur foarte bine dacă a-şi urr 


principiile d-vs. Şi mi-aşi lua şi eu un al doilea amant? 


— Nu doresc să fiu nedrept sau tiran faţă de '1-ta.. 
Sfânta libertate constă mai cu seamă în a respecta libera 
alegere... Schimbă-ţi dragostea îicola şi nu voi căuta să mă 
împotrivesc. 

— Ah! izbucni Nicola. Prin urmare mărturi- “sti că nu mai 
mă iubeşti? 

Gilbert îşi dădu seama că discuţia era arma b. Principală, 
Nu pentru că spiritul său era prea 'ogic, ci pentru că “ra 
paradoxal. Apoi, orie, ie puţine lucruri ştia el, în orice caz 
ştia mai multe decât Nicola care nu citise decât oeiace i-se 
păruse amuzant, nu şi trebuincios. Deci începu să discute 
iar, dobândindu-şi sângele rece, pe când Nicola îl pierdea 
vizibil cu Hecare întrebare şi fiecare răspuns. 

— Domnule filosof, aveţi ţinere de minte? întrebă Nicola 
cu un surâs ironic. 

— Uneori, da... 

Atunci probabil că vă amintiţi ceiace tni-aţi spus acum 
cinci luni când am venit cu domnişoara de la Mănăstirea 
Annociadelor? 

— Nu, dar poţi să-mi aminteşti. 

— Mi-aţi spus: „Sunt foarte sărac”. 

Asta era în ziua când citeam împreună „Tatt- sub una din 
bolţiile surpate ale castelului 

— Mai departe... 

— D-ta tremurai foarte tare în ziua aceia... 

— Se poate. Sunt o construcţie foarte difi 


cilă, un om foarte sfios şi fac toate eforturi]* ca să-mi 
îndrept acest defect. 

— Asta se chiamă că atunci când îţi vei corija toate 
multele d-tale defecte vei fi un om perfect, sublim ironic 
Nicola. 

— Voi fi, cel puţin, un om tar-e. Căci înţelepciunea face 
puterea. 

— Spune-mi, te rog, unde ai citit asta? 

— Că-ţi pasă! Adu-ţi aminte de cele ce ţi-am spus când 
ne găseam sub bolta castelului. 

— Spunea-i: „Simt sărac, nimeni nu mă iu beşte, nimeni 


nu ştie că am ceva aci” şi vă bateaţi cu pumul în piept. 

— Te înşeli Nicola. Dacă trebuia să mă lovesc undeva 
spunându-ţi aceste vorbe, trebuia să mă lovesc în cap. 

Inima nu este decât o pompă destinată să a- sigure 
circulaţia sângelui. Citeşte „Dicţionarul filosofic”, capitolul 
„Inimă”. 

Gilbert se înălţă cu semeţţe. Umilit în faţa lui Balsamo, el 
se simţi uriaş în faţa Nicolei. 

— Ai dreptate Gilbert! Trebuia să-ţi fi lovit capul. Dar ţi-ai 
lovit inima şi ai spus: „Sunt tratat aci ca un câine de curte; 
chiar Mahon este mai fericit decât sunt eu”. lar eu ţi-air 
răspuns că e nedrept să nu fii iubit şi că de ai f: fost fratele 
meu te-aşi fi iubit foarte mult. 

Mi-se pare că inima, nu capul m'a determi nat să-ţi spun 
cuvintele acestea. Dar, însfârşit, 


se poate sS mă înşel; eu n*am citit Acţionâna filosofic". 

— Greşeşti, Nicoia! 

— Nu greşesc. Continui. Atunci m'ai iuai în braţe şi mi*ai 
spus: D-ta eşti orfană Nicoia şi u de asemenea. Mizeria şi 
ticăloşia în care ne batem ne fac mai mult decât fraţi. 

să ne iubim dar ca fraţii. Şi nu uita că dacă un fi fraţi cu 
adevărat societatea ne-ar inter» dce să ne iubim după cum 
doresc eu să mă iu* jeşti... Apoi m'ai sărutat. 

— Se poate. 

— Te mai gândeşti la clipele acelea? Negreşit. 

— Atunci astăzi?... 

— Astăzi am cinci luni mal mult. 

Am învăţat lucruri pe cari nu le cunoşteam > atunci, 
gândesc altfel... 

— Aşa dar eşti un fals, un mincinos, un ipocrit? strigă 
enervată Nicoia. 

— Nu mai mult decât orice călător întrebat în fundul văii 
despre peisagiu şi căruia i-se pune aceiaşi întrebare după 
ce a urcat creasta. 

Astăzi privirea mea îmbrăţişează un orizont mai vast... 
Asta este totul. 

— Deci nu vrei să mai mă iei de soţie? 


— Nu ţi-am spus niciodată că te voi lua de soţie, 
răspunse cu dispreţ Gilbert. 
— Poarte bine! Foarte bine, domnulei Şi to 


tuşi să şti că Nicola Legay preţueşte mai mult decât 
Sebastian Gilbert. _ 

— Toţi oamenii se preţuesc mai mult pe ei Insăşi, spuse 
plietist Gilbert. Numai natura iau educaţia a stabilit între 
dânşii diferenţe «te care uneori nici ei nu-şi dau seama. 

— Aşa că d-ta având aceste diferenţe «w dezvoltate te 
îndepărtezi de mine. 

— Fireşte. D-ta însă nu le gândeşti toate? cestea, ci abia 
le înţelegi. _ 

— Intr'adevăr, încep să Înţeleg. 

— Ce anume? 

— Că eşti un om necinstit. 

— Se poate. Sunt foarte mulţi oameni cum ae nasc cu 
instincte rele însă voinţa de a le îndrepta birue de cele mai 
multe ori D. ltousseavr i'ă născut cu foarte multe instincte 
rele şi cu toate acestea s'a îndreptat. Voi face şi eu ca d, 
Rousseau. 

Nicola păru ajunsă la exasperare. Ridică braţele spre cer 
şi izbucni: 

— Dumnezeule! Cum am putut oare să iubesc un astfel 
de om? 

— Greşeşti Nicola. Nu m'ai iubit; m'al plăcut, - asta este 
totul. D-ta abia iesişeşi din pensionul mănăstiresc din 
Nâncv unde n'ai cunoscut decât nişte seminarişti care te 
făceau să râzi. Sau nişte militari de cari ţi-era frică. 

Când ne-am cunoscut, eram amândoi tineri Inocenţi, 
dornici sS cunoaştem viaţa. In sângele 


nostru vorbea natura şi ne refugiasem cu neliniştirile 
noastre în citirea unor cărţi care ne făceau şi mai neliniştiţi. 

Tocmai când citeam una din aceste cărţi ne-am dat 
amândoi seama că am găsit numele unui secret necunoscut 
până atunci: 

Fericirea. O lună sau două am fost fericiţi pentru că eu nu 


ţi-am cerut şi tu nu mi-ai refuzat nimic. Pentruce atunci să 
fim nenorociţi pentru toată viaţa cerându-ne şi refuzând 
lucruri pe care nu le mai putem da? 

— Ai început iar cu filosofia? 

— Aşa cred. 

Cereţi chloşcarulut Dvs. 

CUVINTE ÎNCRUCIŞATE 

Director: Cristian Chiriac t cea moi occidentala publicaţi 
în acest gen, 

|'*"'"'- Dar eu care voiam să rămân o fată onestă* 

cum rămân?, v 

— lartă-mă! E o întrebare pe care o pui prea târziu... 

Nicola păli, apoi tot sângele păru că-i năvăleşte în obraz. 

— Nu te vei însura niciodată? 

— Nu. Doresc să fiu şi voi fi un învăţat şi un 


filosof. la £ ştiinţa ordonă Izolarea spiritului şi filosofia pe 
a corpului. 

— Domnule Gilbert, spuse Nicola, cu alte cuvinte eşti un 
mizerabil. 

— Stau şi gândesc pentruce ne pierdem timpul, d-ta 
adresându-mi injurii şi eu ascultân- du4e. Să rezumăm. Este 
drept că d-ta m'ai iubit pentru că ţi-am plăcut? 

— Da. 

«— Ei bine! Nu vând pentruce vrei să devin un nenorocit 
numai pentru bunul motiv că d-ta ai făcut un lucru care ţi-a 
plăcut!? 

— Eşti un nerod! Mă crezi atât de proastă ea să-mi 
închipui că nu ai teamă de mine? 

— Eu să am teamă de d--ta? Pentru ce? Ce ai putea să-mi 
faci? Sau poate că gelozia ţi-a rătăcit minţile? 

— Eu şi geloasă? Te înşeli foarte mult, dom nule. Pentru 
cine să fiu oare geloasă? Există vre'o fată mai frumoasă ca 
mine? Dacă aşi a-? vea mâinile albe ca ale domnişoarei - şi 
le voi avea când nu voi mai munci - n'aşi preţui oare ca şi 
ea? Dar părul meu? Priveşte-mi părul! Poate să mă acopere 
din creştet şi până în tălpi ca o mantie... Sunt înaltă, bine 
făcută; dinţi îmi sunt albi ca mărgăritarele... Când vreau să 


surâd cuiva şi-l privesc drept în faţă nu este nimeni care să 
nu se roşească, să nu se înfioare şi să nu se plece în faţa 
mea..— 

aste drept - ai fost primul meu amant, dar nu 


şi primul bărbai cu care am fost cochetă. Vezi Gilbert tu 
râzi, spuse ameninţător fata. 

Nu mă sili să fiu rea cu tine. 

Dacă-mi voi ieşi vreodată din fire ai să-ţi reproşezi nu 
numai nenorocir'le ce se vor ivi pen.ru tine, ci şi cele ce se 
vor ivi pentru alţii... 

— Minunat, Nicola, m nunat! Cel puţin acum sunt lămurit 
de un lucru... 

— De care? 

— De acela că dacă în momentul de faţă aşi consimţi să 
te iau de soţie ai refuza... 

— Mi se pare că ai dreptate, G Ibert, recunoscu fata 
scrâşnind din dinţi. Acum văd şi eu că a început să mi-se 
lărgească orizontul; încep să cred şi eu că dest; nul meu e 
altul şi că a fi doar soţia unui simolu filosof sau învăţat ar 
însemna fearte puţin. Deci am încheiat toată conversaţia. 

Te rog coboară scara şi vez! să nu-ți rupi gâtul. Deşi 
încep să cred că asta ar fi cea mai mare fericire pentru 
mulţi şi chiar pentru d-ta... 

Finalul acesta neaşteptat îl dezorentă pe Gilbert. Câteva 
minut-' s'ătu nemişcat: în supărarea şi gelosia ei Nicola era 
încântătoare. Totuşi îşi aminti că pentru planurile lui de 
viitor Nicola era o povară şi se strecură încet spre scară. 

C^nd fata îşi întoarse privirea camera era goală 


r- Ă plecat, murmură ea. A plecat! Dar: nu este oituic. 
Mâine voi afla dacă şi ea îl iubeşte. 


XIV p 
STAPANA ŞI CAMERISTA 


Nicola nu era deloc liniştită cum părea să-i arate lui 
Gilbert. 

Din toată statornicia şi tot libertinajul pe care credea că 
le-a afişat faţă de amantul său nu exista în fond decât o m: 
că doză de fanfaronadă femeiască, suficientă ca să o facă 
oarecum primejdioasă şi să pară coruptă. Imagina? * ţia ei 
inegală era diformată de anumite lecturi proaste care 
aplicate unei firi pătimaşe - făceau să anuleze pornirile 
adevărate ale unui suflet deloc insensibil, as'fel că dacă 
uneori a- morul propriu reuşea câte odată să-i stăvilească 
lacrimile în ochi, aceste lacrimi respinse cu violenţă îi 
cădeau pe inimă, grele ca de plumb. 

CUVINTELE INCRUCIŞATE 

cultivă memoria şi ascut intel'genţa 

Un singur gest îi desvăluise întregul ei ea «saeter. Era 
surâsul plin de dispreţ cu care pri- 


miss cele dintâi insulte ale lui Gilbert; surâs care trăda 
toate rănile inimii sale. Fiind © fată fără principii şi fără 
virtuţi sa dăduse lui Gilbert din toată inima şi deaeeia 
indiferența şi obrăznicia acestuia o determină să se 
dispreţuiască până şi în faţa propriei ei fiinţe. Lovitura 
primită era grea şi dureroasă, dar nu se lăsa răpusă şi jură 
să întoarcă lui Gilbert dacă nu tot răul făcut, cel puţin o 
bună parte din el Gândul acesta o mulţumi într'atât încât 
putu să adoarmă liniştită, reflectând că d-şoara de 
Tayernay nu era în fond decât un bun petec pentru sacul pe 
care ea îl numea Gilbert. O astfel de fată din aristocrație, 
înrăită în prejudecăţi, îngâmfată, orgolioasă, rece în 
aparenţă dar totuşi simţitoare sub pielea sa de un alb ca de 
marmoră, i se păru în cele din urmă © statuie ridicolă şi 
meschină de vreme ce ea primise iubirea unni Pygmalion 
de sat ca Gilbert „Toate acestea le gândea cu conştiinţă 
certă a unei inferiorităţi numai spirituale faţă de Gilbert. 


Pentru rest avea siguranţa unei totale şă definitive ^ 
superiorităţi. 

Supremaţia de spirit pe care amantul său © dobândise în 
cinci sau şase ani de lecturi era de altfel singura scuză pe 
care o găsea pemtrucă ea, - camerista unui baron ruinat, - 
se dăduse unui simplu ţăran... Totuşi se frământă mult 
gândind la dedesubturile ciudate ale acestei pasiuni şi a 
mijloacelor prin care să poată 


ajunge la răsbunarea promisă. A mărturisi d-lui de 
Taverney ceiace crezuse că vede ar fi fost o prostie. 
Bătrânul baron ar face mai întâi haz de toată întâmplarea, 
apoi i-ar trage câteva palme şi Tar goni, de la castel, iar 
Gilbert din cauza caracterului său im* posibil nu s'ar fi sfii 
să recurgă la răsbunarea cea mai meschină. Dimpotrivă a-l 
face să sufere pe Gilbert prin Andreea; să-i vadă pe a- 
mândoi pălind sau roşind sub privirile ei dispreţuitoare i-se 
păru cea mai bună soluţie şi rămase la ea. 

Se trezi în zori, îşi făcu toaleta cu multă grije şi cobori în 
camera Andreei pe care era autorizată să o trezească în 
fiecare dimineaţă la o-* rele şapte. 

Abia făcu-se câţiva paşi spre pat şi se opri speriată, 

Andreea palidă şi cu fruntea acoperită de sudoare, era 
întinsă pe pat prada unui somn greu sau a unor coşmaruri 
dureroase. Era pe jumătate îmbrăcată, respira greu şi din 
când în când scotea câte un geamăt nearticulat. 

Fata deschise oblonul şi lumina care inundă camera făcu 
să tremure pleoapele violete ale frumoasei d-şoare de 
Taverney. Peste puţin deschise ochii, încercă să se scoale 
dar simţi o durere atât de vie, încât se prăbuşi din nou pe 
perne, 


— Ce aveţi domnişoară? Vă este rău? în* trebă îngrijată 
Nicola. 

— Nu ştiu ce am Nicola, răspunse Andreea, uitându-se 
speriată în jur. Mă simt frântă de o* boseală. Pieptul parcă 
îmi este sdrobit. 

— Asta trebuie să f: e un început de guturai pe care 


domnişoara trebuie să-l fi căpătat azi noap" e.. 

— Zi noapte? întrebă Andreea surprinsă. 

Apoi, văzând dezordinea toaletei: 

— Dar eu nu m'am desbrăcat? Cum s'a în» tâmplat asta? 

— Numai domnişoara poate să-şi amintească, - răspunse 
candid Nicola. 

— Nu-mi aduc anvnte nimic, spuse An* drcea 
strângându-şi fruntea în mâini. Ce mi s'a întâmplat oare? 

Apoi, făcând un efort: 

— Ah, da! îmi amintesc. Am fost atât de obosită, atât de 
epurată... Negreşit uraganul a fost cauza. Dar... Dar pe 
urmă... 

— Pe urmă? Ce-a fost pe urmă? întrebă Nicola. 
Domnişoara are aerul că-şi aduce aminte... 

— Pe urmă, continuă Andreea, am adormit pe taburetul 
clavecinului. Din momentul ace* sta nu-mi mai amintesc 
n'nvc. Trebuie că am urcat la mine pe jumătate adormită şi 
m'am aruncat în pat fără să mă desbrac. 


r - Trebuiă să mă chemaţi domnişoară. Nu sunt eu oare 
femeea dvs. De casă? 

— Nu m'am gândit la asta, sau n'am avut puterea să mă 
gândesc, mărturisi candid Andreea. 

— Ipocrită! gândi Nicolo, Apoi adaugă: 

— Domnişoara a stat foarte mult la clavir, căci înainte de 
a intra în dormitor auzind sgo- mot am coborât şi eu. 

Nicolo se opri nădăjduind că va surprinde vreun semn de 
trădare pe obrazul Andreei. Se înşelă însă Andreea rămase 
calmă, nemişcată. 

CUVINTELE ÎNCRUCIŞATE 

distrează şi instruiesc 

— M'am coborât.. Repetă Nicola. 


— Ei bine... şi... 
— ... Şi domnişoara nu era la clavir. Andreea ridică capul 
surprinsă. 


— lată un lucru foarte curios, souse ea. 
— Vă asigur că -este adevărul adevărat. Totuşi eu nu 
m'am depărtat de loc cte taburel. 


— Domnişoara mă va ierta, dar nu era acolo... 
— Unde am fost. Atunci? 


— Domnişoara trebuie să ştie mai bine* spuse Nicolo 
ridicând din umeri. 

Andreea o privi' nedumerită şi intrigată. 

— Mi se pare că tu te înşeli Nicola, spuse ea cu blândeţe. 
Nu mi-am părăsit deloc tabu* retul îmi amintesc chiar că 
îmi era foarte frig şi aveam o greutate ciudată în mers. 

— Cu toate acestea, rânji Nicola” domni «* şoara merega 
foarte bine... 

— Atunci m'ai văzut? 

— Negreşit! 

“ Cu toate acestea, adineauri spuneai, că nu eram în 
salon. Unde nvai văzut atunci? 

— În vestibul, lângă scară. 

— Pe mine? 

— Chiar pe dvs. Cunosc doar atât de. Bine pe 
domnişoara... 

— Totuşi sunt sigură că nu m'am mişcat din salon, reluă 
Andreea străduindu-se să-şi amintească întâmplările. 

«— Şi eu sunt tot atât de sigură că am văzut pe d-ra în 
vestibul, insistă Nicola. Am gândit chiar că domnişoara se 
întoarce din grădină, de la plimbare. Ştiţi, se făcuse frumos 
aseară, după uragan. Aerul era proaspăt, mirosul florilor 
îmbătător.... 

— Ce tot vorbeşti Nicola. Ştii bine cât surit de fricoasă şi 
n'aşi îndrăzni să mă plimb noaptea prin grădină. 


r - Puteaţi fi însoţită şi în cazul acesta ml Vă mai era 
frică... 

— Şi cine ar fi vrut să mă însoţească, spuse Andreea care 
nu înţelegea sensul întrebărilor cameristei. 

Nicola tăcu. Atâta sânge rece din partea An- dreei o făcu 
să se teamă. Schimbă repede firul conversaţiei şi relua 
întrebările asupra proastei stări mărturisite de Andrea. 

Domnişoară, aţi spus adineauri că nu vă simţiţi bine. 

— Intr'adevăr, mă simt slabă, obosită şi nu ştiu de ce. 


Aseară n'am făcut nimic altceva decât ceeace fac de obicei. 

— Totuşi, domnişoară, oamenii au câte odată supărări 
care au acelaşi efect ca şi oboseala... 

Andreea o privi nedumerită. 

™ Ascultă Nicola, nu cumva âi şi tu supărări? 

| - Fireşte» domnişoară, am şi eu uneori... 

T - Povesteşte-mi atunci, o invită Andreea. 

“ Intr'adevăr, voisem chiar să o rog pe domnioara să mă 
asculte. 

— Atunci spune Nicola «te ascult. Şi abia acum observ că 
ai un aer cât se poate de speriat,. 

— Da, domnişoară, după cum şi d-s. Aveţi aerul de a fi 
obosită. Se pare că suferim* amândouă... 


Cuvântul amândouă d'sptăcu Andree! şi o făcu să 
încrunte sprâncenele. N^cola se sili să arate că nu a băgat 
în seamă gestul şi începu confesiunea. 

— Doresc să mă mărit, domnişoară. 

— Bravo Nicola! încă nici nu ai şaptesprezece ani şi te 
gândeşti la măritiş... 

— Totuşi domnioar? nu are decât şaisprezece ani. 

— Ei şi? 

— Şi cu toate acestea domnişoara nu s*a gândit 
niciodată la măritiş? 

— Ce te face să crezi asta? întrebă ea cu severitate. 

— Intr'adevăr nu există nintc care să mă facă să cred că 
domnişoara se gândeşte astfel, dar - vedeţi - eu sunt 
ţărancă şi merg după natură, 

— lată încă o vorbă curioasă. 

— Totuşi cred că este natural să iubeşti, pe cineva... 

— Prea bine. Şi? 

— Eu iubesc pe cineva. 

— Şi acest cineva te iubeşte şi el? 

— Cred că da. Domnişoară. 

— Perfect! După cum văd. Domnişoara şti «cum să-şi 
întrebuinţeze timpul liber la Tavar* ney, sublinie ironic 
Andreea. 

— Da, domnişoară, trebuie să mă gândesc şi la viitor. 


Dumneavoastră veţi găsi o rudă 


Bogata care se va îngriji de totul eu însă nu am pe 
nimeni, 

— Ai dreptate, recunoscu Andreea. Dar pe cine vrei să iei 
de bărbat? 

— Pe cineva cunoscut bine de d-ra, 

— De mine Y 

— Da. 

— Cine este? Nu mă face să aştept prea mult. 

— Mă tem că alegerea mea să nu displacă domnişoarei. 

— Atunci tu însuţi îl socoteşti nepotrivit pentru tine? 

— Nu spun asta, domnişoară. 

— Atunci spune fără frică. Este doar datoria stăpânilor să 
se intereseze de oamenii lor de încredere. Şi eu sunt cât se 
poate de mulţumită de tine. 

— Domnişoara este prea bună... 

— Haide Nicola, termină cu frazele. Spune mai repede 
cine este. 

— Bine domnişoară, vă voi spune. Este Gilbert... 

I Andreea nici nu se clinti. 

— Gilbert? Micul Gilbert? Fiul doicii mele? Chiar el, 
domnişoară. 

— Şi pe acest băiat doreşti să-l iei bărbat? 

— Da domnişoară, pe e] 


re *- Și el te iubeşte? 

1 - Mi-a spus-o de câteva ori până acum. 

— Ei bine, ia-l spuse liniştită Andreea. Eu nu văd niciun 
obstacol în calea fericirii voa§~ tre. Tu nu ai rude; el este 
orfan; sunteţi amândoi stăpâni pe soarta voastră. 

— Negreşit, îngână Nicola, înmărmurită de acest răspuns 
neaşteptat. Aşa dar dvs. Nu aveţi nimic împotrivă? 

— Nimic, bine înţeles. Numai că sunteţi amândoi prea 
tineri... 

— Vom tră i mult timp împreună, domnie 

şoară. | 

— Nu sunteţi bogaţi niciunul nici altul...! 


— Vom lucra.. ] 

— Ce poate lucra el, care nu e bun de nimic? 

Nicola simţi că înebuneşte de atâta prefă® cătorie. 

— Domnişoara este rea faţă de sărmanul Gilbert... 

— Deloc, dar îl ştiu leneş fără pereche! 

— Dar, domnişoară, el citeşte mereu şi nu doreşte 
altceva decât să se instruiască. 

— Este plin de rea voinţă, continuă An® dreea. 

— Nu însă faţă de dvs.) 

— Cum vine asta? 

— Domnişoara ştie mai bine ca mine, doar l-a comandat 
vânat pentru masă. 


f Eur - ... şi câteodată trebuie să facă peste zece leghe ca 
să găsească acest vânat, - continuă Nicola. 

— Te asigur că n'am avut habar de toate acestea, spuse 
Andreea sâcâită de conversaţie. Şi apoi Gilbert nu-şi face 
decât datoria sa de servitor. 

— Dar bine domnişoară, Gilbert nu este servitor. Nimeni 
nu-l plăteşte... 

— Da> dar este fiul unuia din vechii noştri arendaşi. E 
hrănit, adăpostit şi în schimbul acestora nu face nimic. 
Unde vrei să ajungă şi pentru ce aperi cu atâta căldură pe 
acest băiat care în fond nici nu e acuzat de nimeni? 

— Oh! Dar ştiu prea bine că domnişoara au îl acuză, 
dimpotrivă.. 

— lată alte vorbe pe cape nu le înțeleg. 

— De vreme ce domnişoara nu voeşte să le înţeleagă. Nu 
mai am ce spune, răspuns «înţepat Nicola. 

— Destul Nicola! încetează! strigă exasperată Andreea. Şi 
explică imediat ce ai vrut să spui. 

— Domnişoara ştie mai bine ceeace doresc sări spun... 

— Nu ştiu nimic şi nu înţeleg nimic pentru că n'am timp 
să descifrez enigmele d-tale. Mi-ai + e rut consimţământul 
să te măriţi, nu e aşa? 


r - Da, şi rog pe domnişoara să nu mă piz-* muias”ă 
pentru dragostea lui Gilbert. 


— Ce mă priveşte pe mine toate lucrurile astea? 
încetează, ţi-am spus, 

Nicola se înroşi de mânie. Ea continuă cu semeţie: 

— Poate că domnişoara a spus acelaşi lucru şi lui Gilbert? 

— Nu cumva îţi închipui că eu vorbesc cu Gilbert al d- 
tale? se răsti Andreea. Lasă-mă în pace domnişoară! Eşti 
nebună! 

Nicola nu dezarmă: 

— Dacă d-ra nu i-a vorbit sau nu îi mai vorbeşte, apoi 
gândesc că lucrul acesta nu este de mult timp. 

Andreea nu mai putu să suporte conversaţia. Se ridici, 
aruncă o privire dispreţuitoare cameristei şi-i spuse cu voce 
şuerătoare: 

— Dumnea'a de o oră nu faci altceva decât să dai ocol 
unei obrăznicii. Îţi poruncesc să încetezi. 

— Domnişoară... îngână Nicola mişcată şi speriată. 

— Incetează! Ai spus că eu am vorbit cai Gilbert. 

— Da, domnişoară, am spus... 

Andreea o privi încă odată, mânioasă, apoi izbucni în 
hohote de râs. 

— Dumnezeu să mă ierte! exclamă ea Nenorocita asta 
este geloasă. Dar bine, sărmană 


Nicola, eu nici nu m'am uitat la Gilbertul tău. Nici nu ştiu 
ce culoare au ochii lui... 

Cu toată iertarea care se oglindea în vorbele Andreei 
N.cola continuă să se simtă ofensată. 

— Cred şi eu, spuse ea, de vreme ce nu-l priviţi decât 
seara. 

— Ce-ai spus? întrebă Andreea care înţelese abia acum 
vorbele cameristei, dar încă nu-i venea să le creadă. 

— Am spus că domnişoara vorbind cu Gil- bert numai 
noaptea, este normal să nu-i cu- noastră detaliile feței.. 

Andreea păli. 

— Explică-te imediat, spuse ea. Şi bagă de seamă cu cine 
vorbeşti... 

— Domnişoara nu trebuie să fie supărată. Am văzut-o 
astă noapte... 


Nicola nu putut să-şi termine fraza De la parter vocea 
bătrânului se auzea chemând-o stăruitor. 

— Coboară şi comunică-i că nu mă simt bine. Sunt 
obosită, suferindă. Şi nu pot vedea pe nimeni. Apoi 
înapoiază-te ca să lămurim această curioasă discuţie. 
Nicovi nu avu timp să îndeplinească dorinţa d-rei Tavemey, 
căci vocea baronului se auzi iar: 

— Andreea! Domnul de Balsamo, diroste eu orice oreţ să- 
ţi transmită bunele sale urări, i - Haide, du-te odată î repetă 
Andreea. 


Dar, abia părăsise Nicola camera şi se simţi dintr'odată 
atrasă spre fereastră ca de un braţ nevăzut căruia îi fu 
peste putinţă să nu i se supună, Se aplecă peste pervazul 
ferestrei şi îl zări pe Balsamo, care o salută respectuos 
privind-o cu o fixitate stranie care a făcut-o să ameţească, 

— Bună ziua, domnule, spuse ea Cuvintele fură 
pronunţate chiar în momentul în care Ni- cola sfârşise să 
prevină pe baron că fiica sa nu poate să vadă pe nimeni în 
dimineaţa aceia |. 


XV 
ÎN ZORI DE ZI 


Balsamo se sculase dis de dimineaţă şi după ce se 
încredinţă că toată lumea din castel doarme, dădu o raită în 
jurul trăsurii, urmărit în taină de Gilbert. Curiozitatea 
tânărului nu fu însă satisfăcută, căci Balsamo închise re- 
pede uşa compartimentului în care se găsea Althotas, mai 
înainte ca urmăritorul său să intre pe alee. 

Intreptându-se spre dumbrava de lângă căitei, Balsamo 
fu surprins în primul r$nd-de schimbarea pe care o adusese 
ziua posomoră-) tului peisagiu din ajun. Micul castel alb şi 
roşu era înconjurat de o pădure de abanoşi şi sico-* 


mori pitici ai căror ciorchini cădeau pe acoperişul lui şi 
încingea pavilioanele ca o coroană aurită. In faţa castelului 
un bazin mărginit de un brâu lat de iarbă, era strejuit de 
două alei de arţari şi de tei care duceau până în pădurice. 
Balsamo apucă pe aleia din stânga şi merse dealungul 
tufişurilor de trandafiri şi iasomie până ajunse în partea cea 
mai înaltă a domeniului. Ochii săi îmbrăţişară atunci ruinele 
unui castel zidit în cremene. Din tavan văruit pe jumătate 
se înălța încă falnic în mijlocul u- nai uriaşe ghirlande de 
iederă şi de carpeni. 

Astfel situat, castelul Taverney, mărginit de şapte sau opt 
pogoane nu era lipsit nici de demnitate, nici de graţie. Casa 
semăna cu acele îndepărtate promotorii unde poposesc 
corăbiile; grupuri de stânci împodobite cu muşchi şi flori 
marme minunate în sălbătecia lor, dar care prin goliciunea 
lor exterioară înfricoşează şi gonesc călătorul rătăcit pe 
valurile înspumate ale mării. 

Înapoindu-se spre castel Balsamo zări pe baron în 
grădină, ocupat cu plivirea trandafirilor. 

— Domnule, spuse el, îngăduiţi-mi de a vă prezenta 
scuzele şi totodată omagiile mele. Ar fi trebuit să aştept 
scularea d-vs. Şi apoi să cobor. Dar, de la fereastra mea, 
vederea Taver- aeyului m'a ispitit prea mult, astfel că am 


por 


nit singur să admir frumosul dvs. Domeniu! şi 
impozantele sale ruine. 

— Aveţi dreptate, domnule. Numai ruinele sunt frumoase 
aci... 

— Exageraţi iarăşi în rău, domnule baron. Sunt frumoase 
într'adevăr şi ruinele. £1 «spat* ţin fără îndoială unui castel 
mai vechi. 

— Da, era al meu, sau mai bine zis al strămoşilor mei. Se 
numea Maison Rouge, după numele pe care familia mea îl 
purta odată cu acela de Taverney. De altfel baronia este 
chiar aceia a lui Maison Rouge. Dar, să nu mai vorbim de 
ceiace nu mai este... 

Balsamo se închină în semn de aprobare. 

— Voiam a vă cere din partea mea - continuă baronul - 
scuze pentru prea modesta os* pitalitate pe care v'am 
acordat-o şi de care, de altfel, v'am prevenit... 

Totuşi aţi fost nespus de amabil, m'am simţit minunat şi 
nu ştiu cum să vă exprim mulţumirile mele. 

— Pentruce? Un simplu coteţ, scumpul meu oaspe, im 
cuib pe care au început să-l îndrăgească şoarecii; de când 
vulpile, şopârlele şi Şerpii i-au gonit din celălalt castel... 

Apropos, domnule! D-vs. Care sunteţi un fel de vrăjitor, 
trebuia ca printr'o lovitură de baghetă să ridicaţi vechiul 
castel Maison Rouge şi să nu uitaţi mai cu sromă cele două 
mii d® pogoane de teren şi de pădure care formau do- 


meniul lul. Mă prind insă că în loc să vă gândiţi la 
acestea, aţi avut politeţea să dormiţi în* trua pat 
netrebnic. 

Oh, domnule! 

— Nu vă mai scuzaţi inutil, domnule. EstQ' un pat 
netrebnic, pe care-l cunosc prea bine. ` 

— Totuşi, vă jur domnule baron, patul a fost excelent. In 
tot cazul sunt copleşit de amabilitatea dvs. Şi aş dori din 
toată inima să vă dovedesc aceasta făcându-vă un serviciu 
oarecare. 


Bătrânul, care zâmbea necontenit, nu întârzie să-l dea 
replica: 

— Prea bine, spuse el, arătând pe La Brie, care-i aducea 
un pahar cu apă, ocaziunea se prezintă, domnule baron: 
faceţi pentru mine ceiace a făcut mântuitorul pentru nunta 
din Cana; prefaceţi această apă în vin. Insă cel puţin în vin 
de Bourgogne, în Chambertin, de exemplu, şi îmi veţi face 
astfel cel mai mare serviciu posibil... 

Balsamo surâse. Baronul consideră acest surâs drept o 
recunoaştere a imposibilității de îndeplinire a cererii sale. 

— Excelentă băutură, spuse liniştit Bal- samo. Apa este 
cel mai r obii element, baroane, deoarece spiritul Domnului 
a plutit pe ape. U mult înainte de a fi creată lumea. Nimic 
nu re- «istă în faţa acţiunii sale, ea poate răpune pia- 


sta cea mai tare şi într'o zi se va aovem ci poate 
descompune şi diamantul... 

— Atunci este minunat şi poate că într'o bună zi mă va 
descompune şi pe mine. În acest caz are un avantaj în plus 
faţă de vinul pe care vi l-am servit: este excelentă. Să 
ciocnim dar împreună. A mai rămas dintr-însa. Nu e ca 
maraschinoul de aseară.. 

— Excelentă idee! Dacă mau adăugaţi lângă paharul d- 
vs. Unul şi pentru mine poate a-şi găsi în această politeţă 
mijlocul de a vă arăta recunoştinţa mea... 

— Nimic mai uşor. Dar. Vă rog, cum vine aceasta? 
Explicaţi-mi. 

— Îndată, domnule baron. Ordonaţi vă rog acestui brav 
servitor să-mi aducă un pahar cu apă limpede. 

La Brie plecă să execute în grabă ordinul. 

— Cum adică? întrebă curios baronul. Paharul cu apă pe 
care îl beau în fiecare dimineaţă conţine proprietăţi secrete 
pe care nu le cunosc? Şi când vă gândiţi că mă ocup de 
zece ani cu alchimia! 

— Nu ştiu cu ce v'aţi ocupat d-vs. Ştiu însă rezultatele la 
care am ajuns eu. 

Spunând acestea lua paharul de apă adus de La Briei, îl 
ridică la înălţimea privirii şi-i observă  scânteierile 


dimantine. 
— Pariez că vedeţi ceva frumos, interveni baronul. 


r- Intr'adevăr domnule, cel puţin astăzi văd lucruri foarte 
frumoase. 

— Atunci, vă rog, împărtăşiţi-mi-le! Este vorba de vre'o 
moştenire? Un nou Maison Rouge? Am devenit nerăbdător, 
domnule. 

— Domnule baron, văd o invitaţie pe care v'o transmit. 
Fiţi gata în orice moment, ca o sentinelă... 

— Pentruce? Voi fi oare atacat de cineva- 

Nu. Dar veţi primi chiar în dimineaţa a- oeasta o vizită. 

— İn cazul acesta poate că dvs. Aţi dat cuiva o întâlnire 
aci la mine... Şi vă previu: nu este deloc agreabil, domnule. 
Poate că în dimineaţa asta nu se vor găsi prepeliţe... 

— Ceeace v'am comunicat este extrem de important 
pentru dvs., domnule baron. Veţi primi o vizita la 
Taverney... 

— Prin ce fel de întâmplare, şi ce fel de vizită? Lămuriţi- 
mă, scumpul meu oaspe. Pentru mine orice fel de vizită 
este oarecum neplăcută şi dvs. V'aţi convins singur de 
acea- star Deci, încă odată, vă rog lămuriţi-mă, dacă vă 
este posibil. 

— Nu numai că îmi este posibil, dar mă simt chiar obligat. 

— Atunci, spuneţi-mi repede... 

— Văd o persoană de foarte înaltă condiţie.. 


— Şi persoana aceasta vâne fără sS fie ta-* vitată de 
cineva? 

— Sa invtat singură, domnul meu, şi vin8 condusă de fiul 
dvs. 

— De Philipp? 

— Chiar de dânsul. 

Baronul fu apucat de un râs cât se poat de acru. 

— Ah! Aşa! Condusă chiar de fiul meu —* Dvs. Cunoaşteţi 
aşadar pe fiul meu? 

— Nu-l cunosc deloc! 

— Şi unde este fiul meu în momen* cesta? 


— La jumătate sau poate la un sfc- 'ci leghe depărtare de 
aci... 

— De aci? 

— Da domnule. 

Baronul izbucni în râs. 

— Scumpul meu domn. Aflau ca nui met» se găseşte în 
garnizoana de la Strassbourg p® care nu o poate părăsi 
decât expunându te de a fi considerat dezertor, coeace nu 
cred că va face. Nu văd deci pe cine mi-ar putea aduce ad. 

— Totuşi, vă reppt, în clipa aceasta fiul dvs. Conduce pe 
cineva spre Taverne-'*... 

Curios! Şi acest cineva este bărbat s*o femee? 

— Este o femee. Beroane. Şi încă o teme* de un rang 
foarte înalt. 


f - Vorbiţi serios? 

— Foarte serios. Şi aţi tace bine să îndepărtați cât mai 
repede din castei pe servitoarea dvs. 

— Pentruce? 

— Pentru că Nicola Legay are în trăsăturile feţei sale 
Oarecare asemănare cu femeia care vă va vizita. 

— Nu înţeleg! Dvs. Spuneţi că este o fe- mee de un rang, 
foarte înalt, apoi că seamănă cu Nicolăâ. Vedeţi, prin 
urmare, că vă contraziceţi singur. 

— Nu văd de ce. Odinioară cumpărasem o sclavă care 
semăna atât de mult ou Cleo- patra, încât era vorba să o 
duc ia Roma ca să facă parte din triumful lui Octavius... 

— larăşi v'a apucat, domnule? exclamă mânios baronul. 

— Nu m'a apucat nimic. Dvs. Faceţi ce veţi crede de 
cuviinţă. 

— Insist totuşi pentru o lămurire. De ce ar putea să 
supere pe acea persoană asemănarea cu Nicola? 

Domnule baron, închipuiţi-mă că dvs. Aţi G regele Franţei 
-r- lucru pentru care însă tiu v'aşi felie'ta, sau Delfinul pen 
ru care lucru mal mult nu v'aşi felicita - şi aţi întâlni intrând 
într'o casă. Un servitor care ar semăna cu dvs. Aţi fi 
mulţumit? 


— Ei. Drace! Din cele ce-mi spuneţi dvs. Rezultă 'că... 

— ... cea mai înaltă şi mai puternică doamnă a Franţei 
venind în casa dvs. Ar fi cât se poate de nemulțumită 
văzându-şi imaginea vie într'o fustă scurtă şi cu băsmăluţă 
de pânză în cap... 

— Ei bine, spuse baronul râzând, în cazul acesta ne vom 
gândi la toate în momentul oportun. Ceeaoe mă bucură 
este însă vizita fiului meu care ne aduce pe neaşteptate 
bucuria de a-l vedea. 

— Constat că prezicerea mea nu vă face plăcere, 
domnule baron. Cu atât mai bine. Dar, în locul dvs.. 

— În locul meu?..0o 

— ... aşi da câteva ordine, aşi lua câteva dispoziţiuni. 

— Cu adevărat? 

— Da. 

— Bine. Mă voi gândi la toate acestea. 

— Acum ar fi timpul... 

— Deci este un lucru foarte serios? Şi urgent, nu? 

— Cum nu se poate mai serios şi mai grabnic. Dacă dvs. 
Doriţi să primiţi cum tre «* bue un astfel de personagiu nu 
trebuie să mai pierdeţi niciun minut. 

Baronul dete neîncrezător din cap, 


Pw: Dys. Aveţi încă îndoială asupra spuselor 

— Pe legea mea, scumpul meu oaspe, vă asigur că aveţi 
în faţa dvs. Pe cel mai îndărătnic necredincios... 

— Atunci, pentru că ţineţi cu tot dinadinsul să vă 
convingeti, priviţi puţin, spuse Balsamo, arătând spre 
capătul aieei. Pe care apăruse, galopând, un cavaler, 

— Dumnezeule! strigă baronul. lacă cu adevărat... 

— Tânărul nostru stăpân! exclamă La Brie, plin de 
bucurie. 

— Fratele meu! Fratele meu! strigă şi Andreea delà 
fereastră. 

— Oare cavalerul acesta este fiul dvs.? întrebă neglijent 
Balsamo, 

— Da, domnule, el este, răspunse încremenit baronul. 

— Atunci acesta este numai începutul... 


— Negreşit! Negreşit! Şi recunosc că dvs. Sunteţi un 
vrăjitor, domnule. 

Balsamo se înclină, surâzând triumfător. 

În timpul acesta călăreţul se apropie în trap mărunt. Calul 
său era plin de spume şi de noroi. Balsamo îl privi cu 
atenţie. Tânărul călăreț era un ofiţer de talie mijlocie, 
aprins ia faţă de repeziciunea cu care făcuse drumul 
Deseălică repede şi imbrăţise pe baron. Care nu-şi mai 
revenea din uimire. 


— Da tată, nu trebuie să fii surprins. Sunt eu, Philipp, fiul 
tău. 

— Negreşit. Văd bine aceasta! Dar cărei întâmplări se 
datoreşte prezenţa ia aci? 

— Unei întâmplări care ne onorează nespus casa, 
scumpul meu părinte. 

Bătrânul rămase încă mai surprins. 

— O strălucită vizită se anunţă 1 «Taver- ney, continuă 
Philipp. Peste o oră Maria An- oanetta-Josefina, Arhiducesă 
de Austria şi Delfina Franţei va fi aci. 

Baronul lăsă să-i cadă braţele în jos cu ’. Ot atâta un/linţă 
precât sarcasm şi ironie arătase. 5fe întoarse către 
Balsamo şi-i spune nbia /optit: 

— lertaţi-mă, domnule! 

— Nu aveţi pentru ce, domnule baron răspunse acesta. 
Vă las împreună cu fiul dvs.; este mult timp de când nu 
v'aţi văzut şi probabil aveţi multe să vă spuneţi. 

Apoi făcând un semn Nicolei şi lui La Brie, dispăru 
împreună cu ei pe una din alei. 


XVI 
PHILIPP DE TAVERNEY 


Philipp de Taverney, cavaler de Maison Rmige. Nu 
semăna de loc cu sora sa, deşi era un bărbat chipeş şi 
frumos. Ochii săi vii, 


purtând în el o sclipire mândră şi distantă, im profil fără 
cusur, mâinile fine, picioarele bine cambrate şi © talie 
suplă, făceau din el un cavaler fără cusur. Totuşi, ca toate 
spiritele distinse, dar strâmtorata da împrejurări neprielnice 
în viaţă, Phillip părea un tânăr trist, blazat Poate acestei 
tristeţi i s< datora şi blândeţea lui excesivă, căci altfel ar fi 
fost fără îndoială nu numai impetuos dar trufaş şi foarte 
puţin comunicativ. Nevoia de a trăi laolaltă cu alţi camarazi 
maj săraci, egalii săi de fapt, înmuiase în el o construcţie 
sufletească pe care natura o creiase aspră, dominatoare şi 
susceptibilă, 

Philipp abia îmbrăţişase pe tatăl său şi Andreea, smulsă 
din uimirea primei revederi, se repezi plină de bucurie în 
braţele tânărului, 

Phillip o luă de mână pe Andreea şi împreună cu tatăl său 
se retrase în salon unde rămaseră singuri. 

— Sunteţi surprinşi, fără îndoială, începu el după ce se 
aşezară tustrei. Totuşi este adevărul adevărat. Peste câteva 
minute Delfina va călca nragui sărmanei noastre case. 

— Oh! Dar aceasta nu se poate! Trebuie împiedicată cu 
orice preţ. Izbucni baronul Dacă Delfina vine aci ca să aibe 
o idee despre noblețea Franţei o plâng din inimă, iar noi 
vom fi desonoraţi pentru totdeauna. Dar 


«; pune-mi te rog, prin ce întâmplare a fost leasă casa 
noastră pentru o astfel de cinste? 

— Este o adevărată poveste, tată. 

— O poveste! repetă Andreea. Atunci spu- e-o repede. 

— Da, o poveste care va face pe Dumnezeu. Să 
binecuvânteze pe cei ce vor fi uitat; ă el este mântuitorul şi 


părintele nostru. 

Baronul îşi ţuguie buzele ca un om care se îndoieşte că 
arbitrul suveran al oamenilor şi al lucrurilor a bine voit să-şi 
coboare privirile către dânsul, amestecându-se în treburi 
care nu-l priveau. 

Andreea, dimpotrivă, văzând că Philipp era zesel, nu se 
îndoi deloc şi-i strânse mâna ca să-4 mulţumească pentru 
noutatea ce o aducea şi pentru fericirea ce părea că o 
presimte. 

— Fratele meu! Bunul meu frate! murmură ea. 

— Fratele meu! Bunul meu frate! repetă nemulţumit 
baronul. Ai aerul că te bucuri de cele ce ne-au căzut pe cap 
L 

— Vezi bine că mă bucur, ţaţă. Uite-te la Philipp cât este 
de fericit. 

— Philipp este un entuziast. Dar eu, care din nenorocire 
sau din fericire, cântăresc bine lucrurile nu văd în toate 
acestea nimic care ae-ar putea stârni bucuria. 

— Vei judeca lucrurile qu totul altfel, 


tată, când îţi voi povesti ceeace mi s'a în târnplat, spuse 
Philipp. 

— Atunci povesteşte, bombăni baronul. 

— Lata voi povesti. Eram în garnizoana dir Strassbourg, 
punct prin care, poate aţi aflat a intrat Delfina în Franţa. 
Aşteptam sosirea ei încă de dimineaţa. Ploua cu găleata, 
hainele mi se udase, eram înmuiaţi până la piek şi nu ştiam 
nici ora la care trebuia să-şi facă apariţia cortegiul. Atunci 
Majorul meu mă trimise în recunoaştere. După aproape o 
leghe de drum am întâlnit cei dintâi cavaleri ai escortei cu 
care am schimbat câteva cuvinte. Alteța Sa Regală 
observându-imă îşi scoase capul pe uşa trăsurii şi întrebă 
cine eram. Mi s'a părut că am fost strigat de cineva din 
escortă dar grăbit să-mi anunţ superiorul eu mă şi 
îndepărtasem în galop. 

— Cum este Delfina? întrebă curioasă An dreea. 

— Tânără ca tine şi frumoasă ca un îngei 

Baronul tresări. 


— Spune-mii Phillipp. Nu cumva Deflina sea mană cu o 
persoană pe care o cunoşti şi tu? 

— Nicio persoană nu poate semăna ci Delfina, răspunse 
entuziasmat tânărul. 

— Adu-ţi bine aminte, insistă baronul. 

Philipp se gândi. 

— Nu, spuse el nu seamănă cu nimeni. 

— Cu Nicola... de exemplu., A 


— Intr'adevăr! Curios lucru! exclamă surprins Fhilipp. 
Nicola seamănă oarecum ctt ilustra călătoare. Dar este tot 
atât de departe această asemănare precum este şi mărirea 
ei Dar de unde ştii d-ta asta» tată? întrebă surprins tânărul. 

— De la un vrăjitor. 

— Un vrăjitor? 

— Da. Un vrăjitor care mi-a prezis dealt* fel şi venirea ea. 

— Streinul? întrebă Andreea eu timiditate. 

— Cum? Streinul acela care era lângă d-ta când am sosit 
şi care s'a retras discret când m'am apropiat? întrebă 
curios şi Phi- lipp. 

— Da. Dar termină povestirea Philipp. 

— Poate ar fi mai bine să facem oarecarf pregătiri? 
interveni Andreea. 

— Cu cât ne vom grăbi în pregătiri, cu atât vom fi mai 
ridicoli, spuse baronul. 

— Atunci reîncep, tată. M'am înapoiat la Strassbourg ca 
să îndeplinesc misiunea primită. Când ajunsei în faţa d-lui 
de Stainviile, guvernatorul, cortegiul apăruse la orizont şi 
noi alergasem spre poarta de la Kehl. Eu eram lângă 
guvernator. 

— D. De Stanvile? spuse baronul. Stai nu- «ţin. Am 
cunoscut şi eu un domn de Stanville. « 


t - Este cumnatul ministrului: al d-lui de Cboiseul. 

Da, da. Exact! Urmează dar... 

— Deifina, care după cum v'am spus e foarc” tânără, îi 
place probabil în jur feţe tinere, pem truca ascuuând 
dstrată omagiile domnului guvernator fixă ochii asupra 


mea, drept «are eu m am retras plin de respect. 

— Nu este aşa domnule, întrebi ea, că Ofiţerul acesta a 
fost trimis înaintea mea? 

— Da, doamnă, răspunse cL de Stainviila. 

— Aproprie-te, domnule, ordonă m. 

M'am executat. 

Cum te numeşti? m'a întrebat cu o voce întradevăr 
fermecătoare. 

— Cavalerul Tavemey-Maison Rouge. 

— Însemnaţi acest nume, scumpa mea, Spuse Delfina 
adresându-se unei doamne în vârstă, care am aflat că se 
manea contesa de Langerhausen, guvernanta ei. 

Apoi întorcându-se spre mine: 

— lată în ce stare v'a adus acest timp păcătos, continuă 
Delfina. Cu drept cuvânt îmi reproşez foarte mult când mă 
gândesc că aţi îndurat atâtea pentru mine. 

— Cât de bună e doamna Delfină şi ce încântătoare 
cuvinte a spus, strigă Andreeo impreunându-şi mâinile. 

— Am ţinut minte fiecare cuvânt, fiecare intonaţie, totul, 
continuă iluminat Phillipp. 


r «_ Foarte bine! Foarte bine! murmură barpnul cu un 
surâs sceptic, care truda urâta părere pe care o avea 
pentru femei, chiar ^ atunci când era vorba de o regină. 
Urmează te rog eu povestirea. 

— Şi ce i-ai răspuns dragă Philipp? rasistă Andreea. 

— Nu am răspuns nimic. M'am închinat numai până la 
pământ... 

— Cum? Nu ai răspuns nimic? izbucni furios baronul. 

— Îmi pierise glasul, tată. Şimţeam că toată viaţa mi se 
îngrămădise în inimă şi**! simţeam bătăile din ce în ce mai 
repezi, 

— La draeu! Dacă la vârsta d-tâle, când am fost 
prezentat principesei Leczinska, iraşi fi răspuns nimic, ce 
m'aşi fi făcut? 

— Dumneata, tată, ai îndestul spirit, răspunse Philipp 
înclinându-se. 

Andreea îi strânse, complice, mâna. 


Am profitat de plecarea Alteţei Sate ea să merg acasă şi 
să mă schimb, căci uniforma era udă şi plină de noroi. Intre 
timp, Delfina ajunsese la primăria oraşului şi primea 
omagiile locuitorilor. Apoi se aşeză la masă. Unul din amicii 
mei, maiorul Regimentului mi-a comunicat mal târziu că 
Alteța Sa Regală ş'a uitat de mai multe ori în jur, la ofiţerii 
care a- sistau la prânzul ei şi apoi a întrebat! * ’ 

— Nu văd pe tânărul ofiţer care a fost tri- 


snis înaintea mea astăzi de dimineaţă. Nu i-a comunicat 
nimeni că doresc să-i mulţumesc? 

Doamnă, răspunse Majorul. D-l locotenent de Tavemey a 
trebuit să se ducă să-şi schimbe hainele pentru a se putea 
prezenta mai cuviincios înaintea Alteţei Voastre Regale. 

. Peste puţin am sosit şi eu, iar Delfina m'a zărit indaţă. 

— Domnule, spuse ea, aţi fi nemulţumit dacă m'aţi urma 
la Paris? 

— Alteță, ar fi pentru mine o supremă fericire, dar sunt în 
serviciu în garnizoana din Strassbourg... 

— Da. Şi de cine depinzi d-ta? 

— De guvernatorul militar. 

]. — Bine... Voi aranja eu cu dânsul. 

Apoi mi-a făcut un semn cu mâna. J Şi m'am retras 

Seara se adresă guvernatorului militar. 

— Domnule, spuse ea, doresc să-mi satisfaci un 
capriciu... 

— La ordinele d-vs.. Doamnă. 

— Nu. Am greşit, rectifică Delfina. Nu este lin capriciu, 
este o datorie fată de mine în- su-mi... 

— Spuneţi, doamnă. Nu va fi pentru mine decât un ordin. 

— lată despre ce este vorba. Mi-am propus să ataşez în 
serviciul meu pe întâiul francez pe care îl voi întâlni pe 
pământul Franţei, 


oricine ar fi el, şi de a-l face fericit pe el şi pe familia sa... 
Căci. Domnul imcu. Este un privilegiu al prinților de a face 
şi fericirea unora. 

Intradevăr, doamnă. Prinții sunt repre- entanţii lui 


Dumnezeu pe pământ. Cine er&oana care a avut onoarea 
de a fi întâlnită x. Atâi de către Alteţe voastre? 

— D. De Taverney-Maison Rouge, tânărul locotenent care 
v'a anunţat sosirea mea. 

Vom fi geloşi cu toţi, doamnă, pentru d. De Taverney, 
spuse guvernatorul, însă nu îi vom înlătura norocul. Dânsul 
este reţinut de angaiamentul său; îl vom desfiinţa. Va pleca 
deci în aceiaşi timp cu Alteţa Voastră Regală. 

În aceiaş seară, când trăsura Alteţei Sale părăsea 
Sirassbourgul am primit ordinul de a încăleca şi de a urma 
cortegiul. Din acel mo* ment n'am mai părăsit uşa trăsuri 
sâle. 

— Este curios, dar nu imposibil, spuse baronul. 

— Dar, scumpul meu frate, interveni Andreea, nu văd 
cum a putut doamna Delfină să se hotărască pentru vizita 
deîa Taverney, 

— Vă voi povesti îndată. Hotărârea a fost luată aseară. Pe 
la ora unsprezece am aiuns la Nancy şi treceam prin oraş 
cu torţele a- prinse Deodată Delfina mă chemă. 

— Domnule de Taverney spuse ea, grăbiţi “scorta. Voesc 
să plec dis de dimineaţă. 


r - Alteța Voastră doreşte poate să facă o etapă mai 
lungă, - am întrebat. 

— Nu. Dar doresc să mă opresc în drum. 

O presimţire ciudată puse stăpânire pe mine. 

Dumneavoastră nu bănuiţi unde doresc să opresc? 
întrebă ea surâzând. 

— Nu, doamnă. 

— Doresc să mă opresc la Tavemey. 

— Aveţi milă, doamnă! Pentruce aceasta? 

— Ca să văd pe părintele şi sora d-vs. 

— Bine, dar Alteța Voastră ştie... 

M'am informat şi am aflat că locuinţa se află la douăsute 
de paşi de drumul pe care îl urmam. D-vs. Veţi da ordin ca 
să oprească la Tavemey. 

Ameţisem. O sudoare rece îmi acoperea tâmplele. 
Tremurând m'am adresat din nou Alteţei Sale: 


— Doamnă, casa tatălui meu nu e demnă de a primi o 
prinţesă atât de înaltă cum sunteţi d-vs. 

— Pentruce oare? 

— Suntem săraci, doamnă. 

— Cu atât mai bine, răspunse. Primirea va fi cordială şi 
simplă. Oricât de sărac ar fi Ta- vemevul cred că se va găsi 
acolo o ceaşcă de lao+e pentru o femee care doreşte să 
ui*"1 un jnnm-vit că este Arhiducesă de Austria şi Del» fină 
a Franţei. — 


— Oh! Doamna, răspunsei, înclinându-mă şi asta fu totul. 
Respectul mă oprea să mai a- daug ceva. Nădăjduiam că 
Alteța Sa va uita de acest proiect, dar la Pont-â-Monsson, 
pe când se schimbau caii am fost întrebat dacă ne 
apropiem de Taverney şi a trebuit ^ ras» pund că suntem 
la depărtare de cel mult trei leghe... 

— Nepriceputu-le, strigă baronul. 

— N'am avut ce face. De altfel Delfina se pare că a 
înţeles încurcătura în care ma găseam şi-mi spuse: „Nu-te 
teme, şederea mea la Taverney nu va fi lungă. Dar pentru 
că d-vs, aveţi aerul de a mă avertiza că popasul meu la 
Taverney nu-mi va face plăcere, ţin să vă spun că îmi voi 
răscumpăra prin aceasta neplăcerea pe care aţi avut-o la 
Strassbourg, din cauza timpului, atunci când aţi venit în în 
«tâmpinarea mea”. Spune şi d-ta tată dacă pu-* team 
rezista în faţa acestor cuvinte? 

— Este drept, recunoscu baronul. Insă Delfina nu va fi 
mulţumită de fotoliile mele care îi vor sdrobi oasele, sau de 
podoabele casei mele care îi vor întrista privirile. 

Afurisite să fie capriciile femeilor! 

Şi totuşi, dacă gândeşti mai mult, Franţa va fi iarăşi bine 
guvernată de o femee care are asemenea fantezii! 

— Oh, tată! cum ppji rosti astfel dg cuvinte 
la'; adresa unei prințese care'ne face o atât de mare 
onoare? 

— O onpare care dezonorează! strigă baronul, Cine se 
gândeşte în momentul acesta la Tavemey? Nimeni. Numele 


familiei odihneşte sub ruinele delà Maison Rouge şi 
nădăjduiam că el nu va ieşi la lumină decât într'un moment 
favorabil. Speranţa mea a fost însă zadarnică pentracă, 
iată, capriciul unui copil face ca el să reînvie întunecat 
spulberat, ticălos, mizerabil. Atât vor aştepta gazetele, 
mereu în goana lor după desvăluirea ridicolului. Vizita unei 
principese în cocioaba delà Ta-) verney va fi un subiect 
teribil pentru a porni im scandal fără precedent... 

Baronul pronunţă aceste cuvinte cu o vizibilă turburare, 
apoi se linişti deodată şi exclamă! 

— Intr'adevăr, poate să fie o idee... 

Ce vrei să spui, tată? între Pilipp. 

— Spun că fiecare îşi scrie singur istoria şi după cum 
contele de Medina şi-a dat foc palatului numai ca să 
îmbrăţişeze o regină, pot să dau şi eu foc unei case 
mizerabile numai ea să fiu scutit de a primi vizita unei 
Delfine. 

Lăsaţi să sosească prinţesa! 

Cei doi tineri nu auziră decât ultimele cuvinte, totuşi se 
priviră cu nelinişte. 

— Lăsaţi-o să sosească! repetă Taverney. 

) v Nu. Poate să întârzie, tata, spuse Phillip* 


Eu am venit prn pădurea delà Pierre fi te ca sS câştig 
câteva minute înaintea cortegiului, 

— Atunci nu mai este timp de pierdut, spuse baronul şi 
alergând spre bucătărie luă depe vatră un tăciune aprins cu 
care se îndreptă spre hambarele pline cu pae. In clipa în 
care se pregătea să arunce focul în grămada da pae 
Balsamo apăru în spatele său şi-l apucă de braţ. 

— Ce faceţi, domnule? întrebă el, smulgându-i focul din 
mână. Arhiducesa nu este de loc un conetabil de Bourbon a 
cărei prezenţă ar murdări atât de mult o casă încât e 
preferabil să-i da; foc, să ardă, decât să laşi să pună piciorul 
într'ânsa 

Bătrânul se opri. Palid, tremurând fără să mai surâdă 
după cum îj era obiceiul. 

— Duceţi-vă şi vă schimbaţi, domnule spuse Balsamo. 


Mai aveţi numai puţine minute ca să înlocuiţi acest halat cu 
o haină mai cuviincioasă când am cunoscut pe baronul de 
Ta- verney, la asediul Philipsburgului el purta marea Cruce 
a Sfântului Ludovic. Nu cunosc nicio haină care n'ar părea 
bogată şi elegantă sub o asemenea decorație. 

— Dar. Domnule, îngână Taverney. Cu toate acestea 
Delfina va vedea caiace nu doream să vă arăt rurv d-vs.; că 
sunt un nenorocit. 

— Fiţi liniştit, baroane Delfina va fi atât de ocupată încât 
nici nu va băga de seamă 


dacă reşedinţa d vs este nouă sau veche, bogată sau 
săracă. Fi”i ospitalier domnuie, este datoria d-vs. De 
gentelom. Ce vor face oare inamicii Alteţei dale Regale - şi 
are destui - dacă amicii săi închid casele ca să nu o 
primească sub acoperişul lor? Să nu anticipăm asupra 
supărărilor viitoare, domnule; fiecare lucru va avea rândul 
lui... 

D. De Tavernay nu mai spuse nimic. Se supuse cu acea 
resemnare de care mai dăduse dovadă şi se duse să 
întâlnească pe cei doi copii ai săi care-l căutau în toate 
părţile. 

Ealsamo se retrase în linişte ca şi cum ar fi voit să 
sfârşească o lucrare mai demult începută. 


XVII 
MARIA-ANTOINETTA-JOSEFINA 
ARHIDUCESA DE AUSTRIA 


Intr'adevăr nu era timp de pierdut. Abia se deocărtase 
Balsamo şi un sgomot asurzitor de trăsuri cu cai şi de voci 
răsună ne druimul care ducea de la sosea la casa baronului 
de Ta- verney. 

Îndată se zăriră trei trăsuri din care una încărcată de 
poleieli şi săpături mitologice, o- prindu-se aproape de 
poarta pe care Gilbert o ţinea deschisă tremurând de 
emoție la vederea cortegiului. 


Douăzeci de cavaleri, tineri şi strălucitori se înşirară în 
faţa primei trăsuri şi peste pu- ţin cobori o tânără doamnă, 
între cindspre- | zece şi şaisprezece ani, susţinută de braţ 
de j un bătrân îmbrăcat în negru, care purta peste | haină 
marele cordon al ordinului.. 1 p 

Maria Amtoinetta, căci ea era, venea l». J Franţa cu faima 
unei frumuseți rar întâlnite | la principesele destinate 
tronului. | 

Ochii ei, fără să fie prea frumoşi, aveau o 1 mare putere 
de expresie, nasul bine făcuţs buza superioară bine 
conturată, dar cea de jos - moştenire de la şaptesprezece 
împărați - ceva cam groasă, ieşită în afară şi uneori lăsată 
în jos, nu se integra în armonia feţei de* cât atunci când 
voia să exprime indignarea sau supărarea. Faţa era ovală, 
cu trăsături fine, pieptul, gâtul şi umerii de o rară 
frumuseţe, iar mâinile de o delicateţe şi o distincţie pe 
drept cuvânt regală. 

În ziua aceia Maria Antoânetta, părea extrem de bine 
dispusă, fericită chiar. Faţa îi era senină, liniştită, ochii 
radiau o bună voinţă deplină. Era îmbrăcată într'o rochie 
albă de mătase, iar pe braţe purta o mantilă groasă de 
dantelă. 

Abia puse piciorul pe pământ şi se întoarse ca să ajute 
coborârea din trăsură a unei doamne de onoare cu 


mişcările îngreunate de vârstă. Apoi, refuzând braţul pe 
care i-l ofe- 


tm omul eu Haină neagră şi cordon albastra* înaintă pe 
potecă, respirând adânc şi rotindu-şi ochii în jur ca şi când 
ar fi voit să profite până în cele mai mici detalii, de 
libertatea pe care şi-o îngăduia. 

— Ce frumoasă poziţie, ce frumo” arbori* ce drăguță 
casă! exclamă ea. Trebuie să te simţi cu adevărat fericit în 
aerul acesta curat şi sub aceşti arbori care te ascund 
aproape cu totul! 

În momentul acesta Phillipp de Taverney îşi făcu apariţia 
însoţit de Andreea care, la braţ cu baronul, purta o rochie 
albastră ca floarea de în. La rândul său baronul îmbrăcase 
şi el o haină de catifea albastră, rămăşiţă din vechea sa 
splendoare, peste care strălucea ordinul Sfântului Ludovic. 

Delfina se opri. Curtea se grupă în jurul ei 

Phillipp de Taverney se aproprie, palid de emotie. 

— Doamnă, spuse el, dacă Alteţa Voastră Regală va 
permite, voi avea onoarea de a-i prezenta pe d. Baron 
Taverney-Maison Rouge? tatăl meu, şi pe d-ra Clara- 
Andreea de Taverney, sora mea. 

Baronul se înclină ca un om care ştie să salute pe regină. 
Andreea îşi desvălui toată graţia timidităţii sale, toată 
politeţa atât de linguşitoare pentru un respect sincer. 

Maria Antoinetta privi pe cei doi tineri şi a* 

raintindu-şi ceiace îi spusese Phillip despre sărăcia 
părinţilor, înţelese pe dată aulărâau- nea pe care i-o 
prilejuia vizita sa. 

— Doamnă, spuse baronul plin de demnitate. Alteța 
Voastră Regală face mare onoare castelului de Taverney, 
însă o atât de umilă locuinţă nu este demnă să primească 
atâta nobleţe şi frumuseţe. 

— Ştiu că mă găsesc în casa unui bătrân soldat al 
Franţei, răspunse Delfina şi mai căra ea împărăteasa Maria 
Tereza, care a purtat şi ea multe războaie, mi-a spus că în 
tara d-vs. Cei mari bogaţi în glorie sunt mai întotdeauna 


săraci în bani. 

Şi cu o graţie desăvârşită întinse mâna Andreei, care i-o 
sărută îngenunchind. 

Pasul cel greu părea să fie făcut, totuşi baronul se îngrozi 
privind numeroase curte a Delfinei şi gândindu-se că nu 
avea pici măcar scaunele necesare pe care toţi aceştia să 
se o- dihnească după obositorul voiai. Delfina îl scoase însă 
repede din încurcătură. 

— Domnilor, spuse ea întorcându-se către persoanele 
care-i compuneau excorta, nimeni din d-vs. Nu trebuie să 
suportaţi osteneala fanteziilor mele. Nici să vă bucuraţi de 
privilegiile unei Delfine. Aşa dar, vă rog să mă aşteptaţi aci. 
Peste jumătate de oră mă îna- poiez. Insoţiţi-mă, buna mea 
Langerhausen. Se adresă ea în limba germană bătrânei 
doamne 


căreia îi ajutase şi coboare din trăsură. X/t- mati mă, 
domnule, spuse şi seniorului îmbrăcat în negru. 

Acesta era un bărbat de o eleganţă remarcabilă, în etate 
de cel mult treizeci şi doi de ani, frumos la chip şi cu 
maniere distinse. El se înclină şi făcu lec Dclfinei car-j luă 
pe Andreea lângă dânsa făcând semn şi lui Phillipp să 
treacă lângă sora sa. 

— D-vs. Sunteţi deci un Tavemey-Maison Rouge? întrebă 
bărbatul îmbrăcat în catifea neagră pe baron scuturându-şi 
impertinent cu degetul magnificul său iabou de dantelă. 

— Cum trebuie să vă răspund: domnule sau monseniore? 
întrebă baronul cu o impertinenţă cu nimic mai prejos de a 
gentilomului. 

— Spuneţi-mi simplu, prințul meu sau Eminenta Voastră, 
cum vă convine mai bine. 

— Atunci, Eminenta Voastră, sunt un adevărat Tavemey- 
Ma: son-Rouge, răspunse baronul fără a se lipsi de 
obicinuitul său ton ironic. 

Eminenta, care avea tactul marilor sen'ori, se încredintă 
pe dat* că nu avea deloc aface cu un bădăran şi schimbă 
tonul convorbirii. 

— Această casă este locuinţa d-vs. De vară? întrebi el. 


— Dn '» ară şi de iarrS ret>lică baronul dornic să 
sfârşească odată cu întrebările neplăcute. 


r De altfel casa se desemna acum precis 8 siluetă 
amenințătoare şi ironică, dornică să-şi arate fără milostivire 
sărăcia ei. Baronul tocr mai întinse mâna spre pragul mizer 
ai casei când deodată Delfina interveni: 

— lertaţi-mă domnule că nu voi intra lii casa d-vs. Prefer 
umbra grădinii şi-mi veţi înţelege acest capriciu dacă vă voi 
spune că sunt sătulă de camere* De cincisprezece zile sunt 
primită tot In camere şi în ce mă priveşte nu iubesc decât 
aerul, umbra şi parfumul florilor. 

Apoi, către Andreea: 

Vei fi atât de bună domnişoară, să-*ni aduci sub aceşti 
arbori o ceaşcă cu lapte? 

— Alteță, răspunse baronul pălind, cutat v*aşi putea oferi 
oare numai o atât de umilă gustare? 

— Laptele şi oulele proaspete sunt mâncărurile mele 
favorite. Ele nu lipseau nici delă serbările delà 
Schânbrunn... 

Delfina se îndreptă spre un tufiş de iasomie în faţa căruia 
apăru deodată La Brie, într'c livrea minunată. 

— Alteța Sa Regală e servită, spuse el în- clinându-se 
ceremonios. 

— Oh! dar aci se întâmplă şi miracole! exclamă Delfina. 

Baronul, neliniştit, uită eticheta şi părăsind brusc 
compania gentilomului îmbrăcat în ne- 


gru, alergă după Delfina care ajungând sub! bolta de 
verdeață dete un strigăt de surpriză» La rândul său baronul 
nu-şi putu reţine uimirea, întovărăşită de un adânc suspin 
de satisfacţie. Şi pe drept cuvânt. 

Sub ramurile de viţă sălbatecă, de iasomie fi de curpeni 
înfloriţi, printre ale căror trunchiuri noduroase se împleteau 
mii de ferigi» era pregătită o masă ovală, strălucind de 
luxul pânzeturilor de Damasc şi a serviciului de argint aurit. 

Zece servicii aşteptau zece conmesenă, 

O gustare aleasă, însă de o compoziţie cu totul străină 


atrase cea dintâi atenţia Delfinei. Apoi fructe exotice 
zaharisite, dulceţuri din toate ţările, pesmeţi de Alep, 
portocale de Malta, lămâi şi chitre de o mărime 
necunoscută încă, toate aşezate în splendide cupe de 
cristal. În sfârşit vinuri din cele mai vestite scânteiau în 
toate nuanțele rubinului şi topazului în patru admirabile 
carafe de Persia. 

Laptele pe care îl ceruse Delfina umplea un vas de argint 
aurit. Maria Antoinetta se uită împrejurul său şi nu văzu 
între oaspeţi decât nişte chipuri întunecate şi speriate. 

— Aşa dar, dumneavoastră, domnule, m'aţi aşteptat? 
întrebă Delfina pe baronul de Ta- verney. 

! Eu doamnă? îngână acesta. 

: $p- Negreşit Astfel de pregătiri nu se putea 


face în zece minute, de când mă aflu eu adu Şi privind pe 
la brie, continuă; „Mai aj.es când cineva are numai un 
singur servitor”. 

— Doamnă, se scuză baronul Este adevărat că aşteptam 
pe Alteța Voastră Regală, sau mai bine spus eram prevenit 
de vizita Alteţei Voastre. Deifina se întoarse către Phillipp. 

— Aşa dar, domnule, d-vs.. Aţi comunicat în scris 
intenţiile mele? 

— Nu, doamnă. 

— Foarte ciudat. Nimeni nu ştia că trebuie să mă opresc 
la d-vs. Şi aproape nici chiar eu nu eram sigură. Abia astă 
noapte am comunicat această dorinţă fiului d-vs., care nu a 
depăşit cortegiul decât abia cu câteva minute înaintea 
mea. 

— Adevărat doamnă, numai cu un sfert de oră.. 

— Atunci este vre'o zâna care v'a comunicat în* 'ntule 
mele: ooate naşa domnişoarei a- dăugă Deifina surâzând şi 
privind pe Andreea. 

— Doamnă, nu este nicio zână care m'a înştiinţat, d 
este... 

— Cine este? insistă Deifina văzând că baronul sovăeşte. 

— Este un vrăjitor... 

— Un vrăiitor? Cum asta? 


— Nu şt” u. Doa”n* ren4ruat eu nu mă nri- cep la magie. 
Dar lui îi sunt dator că primesc 


aproape cum trebuie pe Alteța Voastră Regală. 

— Atunci nu ne putem atinge de nimic spuse Delii na. 
Pentru că această gustare este vrăjită. Eminenta sa a fost 
prea grăbit, adăugă ea, alegându-şi acea atrăgătoare pră* 
jitură de Strassbourg din care noi negreşit nu vom mânca... 

Şi d-vs., scumpa mea amică, spuse guvernantei sale, 
feriţi-va de acel vin de Cypru şi faceţi precum fac eu... 

Acestea fiind souse Delfina îşi turnă aoâ dintr'o carafă 
rotundă de cristal intr'un pahar de aur. 

Apoi, observând că personagiul îmbrăcat în catifea 
neagră nu se grăbeşte să dea ascultare recomandărilor 
sale, reveni: 

— Gustarea aceasta este potrivnică dogmelor şi d. 
Cardinal va păcătui... 

— Doamnă, răspunse prelatul, noi prin'fi bisericei suntem 
cu totul departe de a crede în urile cereşti îndreptate 
împotriva merinde- lor. Şi mai ales suntem departe de a 
cere arderea unui vrăjitor care ne oferă astfel de lucruri 
bune... 

— Nu glumiţi, domnule, interveni şi baronul. Jur în fata 
Eminentei Voastre că autorul acestei gustări este cu 
adevărat un vrăjitor car «roi-a pre^s nhn. Acum o oră 
sosirea Alteţei Sale şi a fiului mau 


r - Chiar acum o oră? întrebă Delfina. 

I - Cel mult o oră.. 

— Şi în timpul acesta, atât de scurt, aţi a* vut 
posibilitatea să pregătiţi această masă, cu fructe din toate 
colţurile lumii, cu vinuri de Tokay, de Cypru şi de Malaga? În 
acest caz domnule, sunteţi mai vrăjitor decât vrăjitorul d- 
VS. 

— Nu doamnă, şi gustarea este tot opera lui. 

— Cum? Tot el? 

— Da, doamnă. El a făcut să iasă ca din pământ această 
masă cu tot ce se vede pe ea. 


— Pe onoarea d-vs? domnule. Întrebă Del- fina. 

— Pe credinţa mea de gentilom! 

— Atunci e cu totul altceva! exclamă şi cardinalul cu 
tonul cel mai serios, părăsm- du-şi locul. Eu credeam că d- 
vs. Glumiţi... 

— Nu, eminenţa Voastră. 

— Deci aveţi ad la d-vs. Un vrăjitor? 

— Un adevărat vrăjitor! Şi nu m'aşi mira deloc dacă aurul 
din care este făcut acest serviciu ar fi rezultatul dne ştie 
căror formule magice. 

— Atunci vrăjitorul d-tale trebuie să cunoască şi taina 
pietrei filosofale! strigă cardinalul cu ochii strălucitori de 
dorinţă. 

— Cum poate domnul Cardinal să creadă lu- 


eruT acesta? Ishucnii Delfina. Tocmai d-sa care a căutat- 
o atâţia ani în şir fără a o putea găsi!... 

— Încredinţez pe Alteța Voastră, răspunse cardinalul că 
nu găsesc nimic mai interesant decât lucrurile supra 
naturale, nimic mai curios decât lucrurile care par 
imposibile. 

— Mi-se pare că am atins partea slabă a Eminenţei 
Voastre, exclamă surâzând Delfina. Întotdeauna oamenii 
cei mari au misterele lor, mai ales când sunt şi diplomaţi. 
Eu însă, vă a- verţizez domnule cardinal, sunt foarte tare în 
farmece şi descifrez uneori lucruri dacă nu ' peste putinţă, 
dacă nu supra-naturale» cel puţin de necrezut... 

Cuvintele enigmatice ale Delfinei aveau fără îndoială un 
sens care nu scăpase cardinalului. Faţa lui se întunecă, iar 
ochii Delfinei, atât de blânzii» se aprinse vorbmdu-i, 
desvăluind o puternică turburare lăuntrică. 

Totuşi furtuna se potoli repede şi Delfina reluă firul 
conversaţiei. 

Domnule baron, pentruea recepţia să fie completă, 
arâtaţi-ne şi nouă pe vrăjitorul d-vs. Unde este? in ce cutie 
Taţi pus? 

— Alteța, răspunse baronul. Mai curând cred că mă va 
pune el pe mine şi pe casa mea în cutie... 


5 Dumneavoastră îmi aţâţaţi curiozitatea cu fiecare 
vorbă în plus. Voiesc să-l văd negreşit, domnule... - 


Tonul cu care Delfina pronunţă aceste cuvinte nu mai 
admitea replica. Baronul înţelese acest lucru şi făcu un 
semn lui La Brie. Acestă se înclină în faţa stăpânului său. 

— Previn-o pe d. losef Balsamo, ci Alteța Sa Regală 
doamna Delfina doreşte ca sâ4 vadă. 

La Brie plecă. 

— Josef Balsamo! murmură Delfina. Ce nume curios! 

— Josef Balsamo! repetă şi Cardinalul. Mi se pare că am 
mal auzit de acest nume. 

Timp de cinci minute nimeni nu tot. — rupse tăcerea. 
Apoi se auzi un pas prin frunziş ramurile se dete laoparte şi 
Josef Balsamo apăru drept în faţa Mariei Antoinetta. 


XVIII 
MAGIA 


Ba'samo se înch'nă cu supunere în fa>. Del» finei şi 
aştepta în tăcere. 

— Apropiaţi-vă domnule, dacă d-vs. Sunteţi ael despre 
care ne-a vorbit d. De Tavemey, spuse Maria Antoinetta. 
Suntem foarte cunoşi să vedem cum se face o vrăjitorie. 

Balsamo făcu încă un pas şi se închină pentru a doua 
oară. 

— Dumneavoastră aveţi profesiunea de a 


prezice, domnule? întrebă Deifina cu o curiozitate mai 
mare decât ar fi voit să-i acorde. 

— Nu am această meserie, doamnă. Însă prezic. 

— Noi am fost crescuţi într'o credinţă străveche, preciza 
Delfina şi singurele mistere în care credem sunt cele ale 
religiei catolice. 

— Este adevărat doamnă, răspunse Balsamo. Dar d. 
Cardinal de Rohan, cu toate că este un prieten al bisericii, 
poate spune Alteţei Voastre că nu numai acele mistere simt 
vrednice de atenţie. 

Cardinalul tresări. Nu îşi spusese numele, nimeni nu i-l 
pronunţase şi cu toate acestea străinul îl cunoştea 

Maria Antoinetta nu remarcă nici cuvintele lui Balsamo, 
nici surprinderea cardinalului. Ea continuă: 

— Cu toate acestea trebuie să recunoaşteţi c5 misterele 
religiei catolice sunt singurele care nu pot fi contrazise de 
nimeni. 

— Fără îndoială, doamnă. Credinţa are lângă dânsa şi 
certitudinea. 

— Dumneavoastră vorbiţi într'un mod cât se poate de 
ciudat, domnule vrăjitor. Sunt bună franceză de inimă, dar 
încă nu şi de spirit aşa că neînţelegând bine fineţele limbii, 
v'aşi ruga să fiţi mai mult lămurit şi mai nutin enigmatic.. 

— Eu dimpotrivă, răspunse Balsamo dând din cap cu un 
surâs melancolic, voi cere de la 


Ajteţa Voastră permisiunea ae a rămâne cât mai obscur... 
Aşi avea prea mult de regretat desvăluind unei atât de mari 
principese un viitor care- poate - nu va fi după aşteptările 
sale. 

— Oh! dar asta este foarte grav, izbucni Del- fina. 
Desigur că domnul vrăjitor doreşte să-mi aprindă 
curiozitatea sperând că voi stărui să-mi spună viitorul! 

— Din contră, să mă ferească Dumnezeu să fiu silit la 
aceasta, doamnă. 

— Fără îndoială. O astfel de obligaţie v'ar încurca foarte 
mult, spuse Delfina râzând. 

Dar râsul se stinse repede fără să fi găsit ecou pe buzele 
vreunui curtean. Părea că toată lumea se supune influenţii 
singurului om care se găsea în centrul atenţiei generale. 

— Şi acum v'aşi ruga să mărturisiţi cinstit, reluă puţin 
enervată Delfina. Dvs. Sunteţi a- cela care aţi prezis d-lui 
Taverney sosirea mea? 

— Da, doamnă, eu sunt.” 

— Şi prin ce mijloace? 

«— În modul cel mai simplu: privind într'un pahar cu apă. 

— Este adevărat, baroane? întrebă Delfina pe d. 
Taverney. 

— Perfect adevărat, Alteță! 

Mafia Antoinetta se încruntă, privi câteva 


clipe în ochi pe ciudatul strein şi 1 se adresă din nou. 

— Dacă dvs. Aţi putut citi viitorul d-lui bar ron într'un 
pahar cu apă, oare nu l-aţi putea citi şi pentru mine într'o 
carafă? 

— Prea bine, doamnă. 

— Atunci pentruce aţi refuzat adineauri? 

— Pentru că viitorul este îndoelnic, doamnă, şi dacă aţi 
vedea ceva nori... 

Balsamo se opri.: W. W 

— Ei bine? insistă Delfina. 

— Ei bine! Voi avea părerea de rău, după cum am avut 
onoarea să mai spun, de a întrista pe Alteța Voastră 


Regală. 

— Dvs. M'aţi cunoscut mai înainte? Unde m'aţi văzut 
prima oară? 

— Am avut onoarea de a vedea pe Alteța Voastră Regală 
copilă, în ţara sa natală, lângă Augusta Sa Mamă. 

— Aţi văzut pe mama mea? 

— Am avut această onoare. Ea este o mare şi puternică 
Regină. 

— Împărăteasă, domnule! 

— Doresc să spun regină de inimă şi de spirit. Şi cu toate 
acestea. 

— Vă reţineţi cuvintele domnule... Şi tocmai în privinţa 
mamei mele, exclamă cu dispreţ Delfina. 

— Inimele cele mai mari îşi au şi ele sâă- 


lbicâunile lor, doamnă, mai cu seamă când cred ea se 
ating ae norucui copiilor lor. 

— Istoria, adaugă Maria Antuinetta, sper că nu va 
constata nici o singură slăbiciune In Maria Tereza. 

— Da. Pentru că istoria nu ya cunoaşte ceeac& nu se ştie 
decât de împărăteasa Maria Tereza, de Alteța Voastră 
Regală şi de mine... 

— Cum, domnule? Avem noi trei un secret comun? 
întrebă surâzând cu dispreţ Delfin «. 

— Da doamnă. 

— Care este acest secret, domnule? 

— Dacă voi începe să vorbesc nu va fi numai unul. 

— Nu-mi pasă! Spuneţi-l î 

— Alteța voastră doreşte cu tot dinadinsul ? 

— O ordon! 

Balsamo se înclină. 

— İn palatul delà Shoenbrunn, spuse el, există un cabinet 
care se numeşte de Saxa, din cauza vaselor de porțelan oe 
care le conține. 

— Da, spuse Delfina. Şi pe urmă? 

— Acest cabinet face parte din apartamen- ele parti>” 
iar'e ale Majestății Sale Imperiale Maria Tereza. 

— Da. 


— În acest cabinet împărăteasa îşi scrie de o?'"'eî 
corespondenta sa intimă. 

Da. 

— Impărăteasa lucrează la un birou minu- 


juit de Boule care a fost dăruit Impăratulu 

Francisc | de către Ludovic XV. 

— Tot ceeace aţi spus, pe; iâ acum este ade vărat, spuse 
Maria Antoinetta dar sunt lucrurv pe care le poate şti 
oricine. 

— Alteța voastră să binevoiască a avea răbdare. Intr'o zi, 
pe la orele şapte dimineaţa, împărăteasa ne fiind încă 
sculată, Alteța Voas că a intrat în acest cabinet printr'o uşe 
secretă.. 

— Şi după aceasta? 

— Alteța Voastră s'a apropiat de biurou. Alteța Voastră 
trebuie să-şi aducă aminte, se împlinesc tocmai cinci ani de 
atunci.. 

— Continuati. 

— Pe birou se găsea o scrisoare pe care Împărăteasa o 
scrisese în ajun. 

— ” Ei bine? 

— Alteța Voastră a citit această scrisoare. Delfina roşi. 

— ... Şi după ce a cetit-o, Alteta Voastră a fost probabil 
nemulțumită căci luând pana cu propria sa mână... 

Delfina părea că ascultă cu nerăbdare. 

Balsamo continuă: 

— ... a şters trei cuvinte. 

— Şi care erau aceste cuvinte? întrebă Del- fina. 

— Cele dintâi cuvinte din fruntea scrisorii. 

— Eu nu vă întreb de locul unde se găseau ci de 
semnificaţia lor. 


— Semnificaţia era o mare mărturfetri- afecţiune, pentru 
persoana căreia li era adresată scrisoarea» De aci vine şi 
acea slăbiciune de care vorbeam şi de care putea fi acuzată 
Augusta Voastră Mamă» 

's fe- Şi dvs. Ţiiieţi minte aceste cuvinte? 


CV'V; ^ Dă, le puteţi spune? 

Da» 

— Spuneţi-le, atunci 

— Tare? 

“ Da» 

— Scumpa mea amică. 

Maria Antoinetta păli şi îşi muscă buzele 

— Alteța Voastră doreşte să-i spun şi cui îi era adesată 
această scrisoare? întrebă Balsamo. 

— Nu, dar le puteţi scrie. 

Balsamo scoase din buzunar o agendă cu fermoar de aur, 
scrise pe una din pagini câteva cuvinte, rupse foaia de 
hârtie şi o prezentă Delfinei. 

Maria Antoinetta luă foaia de hârtie şi ceti: 

„Scrisoarea era adresată metresei Regelui Ludovic XV, 
doamnei Marchize ăe Pompa- dour.