Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0009

REDACȚIA: 


STR. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.3010 


ABONAMENTE: 








Romanul 
românesc 


1V 


Din articolul trecut asupra romanu- 
lui, reeşea că acest gen este sortit să 
reprezinte desvoltarea literară în timp, 
şi oricare îi va fi soarta, este de dorit 
ca el să alcătuiască un bun cât mai 
perfect. 

In rândurile de faţă, trecând la ro- 
manul românesc propriu zis, vom în- 
cepe să studiem cu precădere ceea ce el 
înfăptueşte, fiindcă pe noi acesta ne 
interesează mai cu osebire, socotindu-l 
ca aportul nostru caracteristic, la mă- 
nunchiul de opere ale viitorului înde- 
părtat. 

Dacă romanul înseamnă o sinteză, 
această sinteză e de dorit să fie cât 
mai bine orânduită. Un roman care 
poartă numai numele aşa fel, dar care 
în realitate nu este decât, ori o des- 
criere, ori un haos de întâmplări re- 
petate la infinit, poate să lipsească din 
pleiada scrierilor literare. 

Prin aceste întâmplări repetate la 
infinit nu voesc, desigur, să înţeleg 
faptele simple, limpezi, întâlnite des 
în viaţă, care cu măestrie tratate pot 
da naştere la opere de artă, ci acele 
întâmplări de care ne lovim fiindcă Je 
creem noi înşine prin cauze diferite, 
ele neavând o existenţă exterioară do- 
vedită, o caracteristică cel puţin. 
Obicinuitul „happy-end“ pe care unele 
romane l-au adoptat ca încheere la ac- 
ţiunea lor este un fel prea uzitat în 
anumite ocazii, de a trata romanele, 

Şi n'ar îi nimic trist ca un optimism 
dus până la starşit să tormeze o ca- 
ractenistică a epocei noastre, dar când 
din cuprinsul scrierii rees suierinţi, 
tragedii, chinuri suileteşti, iar conclu- 
zia este fericită, avem o dovadă fie des- 
echilibru, de dezorientare. Prețum şi 
problema inversată a romanelor voioa- 
se, luminoase, exuberante, care se în- 
chee întunecos, îngrozitor, lugubru. 

Aceasta e desechilibru şi nu roman. 

Se poate spune ci desechilibrul este 
o caracteristică a epocei noastre, şi ar- 
gumente sunt o mulţime pentru a sus- 
ține duvada acestui desechilibru, pe ca- 
re toţi, dacă gandim câtuşi de puțin, 
trebue să-l recunoaștem. 

Insă, între desechilibrul de ordin so- 
cial şi roman, care aparţine substratu- 
lui spiritual, intelectual, al omului se 
află o distanţă, o prăpastie. 

Influențe reciproce sunt, desigur, şi 
din determinismul ştiut al lui Taine, 
noi putem extrage multe învăţăminte 
folositoare precum şi observaţii juste, 
cari să ne dovedească înrâurirea pla- 
nului social asupra preocupărilor inte- 
lectuale. Insă acest determinism, în- 
țeles prea ad litteram, este greşit. 

„E o măsură în toate“ ne reamintește 
sentenţios Horaţiu, punând bazele lite- 
raturei în „Arta poetică“ şi această mă- 
sură constă, în cazul de faţă, în a nu 
socoti ca singur fapt caracteristic, des- 
ordinea socială, determinând intelectu- 
alul, 

Nu este decât o influenţă, chiar foar- 
te puternică, cred, dar numai influență. 
Şi trebue socotită ca atare, deci ca unul 
dintre elementele caracteristice, isvorit 
dintro înrâurire a planului social asu- 

pra spiritului, iar nu ca singurul ele- 
'ment caracteristic, 


VICTOR POPESCU 





220 pe an 
120 pe 6 luni 





VAN GOGH 





VAI VIEPSUL LILDAP 


ANUL XLVIl e 
SÂMBATĂ 16 APRILIE 1938 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 





No. 9 








MAI PRESUS DE GENERAŢII 


Universitatea din Bucureşti s'a aso- 
ciat din toată inima pioase intţiative 
de a comemora pe scrioru NOȘii. In 
vremurile turburi Ge astazi, înelesul 
n'ar trebui să scape nimanui. Preamă- 
rind pe ce. mai aieşi dintre aleşi, prea- 
Mănm însași  semnițicața cea mai 
înaltă aq chemării scrutorului. 

A scoate din trecuţ directive pentru 
prezent, a iace deci ceea ce se cheamă 
isiore pragmatică, poa.e auce la greie 
erori. istona nu se repetă și vremunle 
își au cerințele lor. re de altă parte, 
a da norme este o concepţie perimată. 

Dar creativitatea este altceva decăt 
acel îl faut al esteticei normative, bre- 
supunând darul de sus — tără care nu 
se poate face nimic — şi lasând la o 
parie tate deosebirile de epocă, de 
generaţie, de direcţie, și evocand pe 
toţi fruntașii scrisului românesc câţi 
se odihnesc în pământul ţări şi din- 
colo de hotarele ei, dela Palermo până 
la Lemberg şi mai departe, se cuvine 
ca, într'un examen de conștiință, să ne 
punem întrebarea: ce îndemnuri şi ce 
imperative ne grăiesc din atâtea mari 
morminte? 

Prima poruncă din crezul șirului de 
generaţii este: rădăcinează-te adânc în 
sufletul neamului tău. Şi pentrucă bu- 
nurile sufletești supreme trăiesc în a- 
ceastă minunată faţă a vieţii care este 
limba românească, cultul, înnobilarea 
și creşterea ei să rămâie nestrămu- 
tatul nostru cuget. Valoarea unei lite- 
raturi este determinată intâiu de ca- 
racterul şi geniul limbii materne. Și 
dacă Turgheniev, după o fază de res- 
trişte, mărturisea că ceea ce l-a mân- 
tuit de îndoială a fost limba lui, tot 
astfel noi, după ce am adâncit paginile 
mari ale literaturii noastre și ne-am 





D'ANNUNZIO ARTISIUL 


Moartea lui Gabriele D'Annunzio, 
întâmplată de curând, a cumulat în 
presa și periodicele noastre o serie de 
comentarii şi elogii privitoare la ma- 
le am dispărut şi la opera lui. 

Despre DW'Annunzio se poate vorbi şi 
serie patetic, așa cum sa scris la noi. 
Viaţa lui pasionează şi entuziasmează. 
Vastitatea şi diversitatea operei lui, la 
fel. In afară poate de Voltaire, la nici 
un alt scriitor nu întâlnim o mai fre- 
netică îmbrăţișare dintre om şi operă, 
ca la D'Annunzio, 

Om şi operă se adună, se contopesc, 
își amestecă febrele şi aurorele interi- 
care. Dacă biografia lui D'Annunzio se 
proectează, uriașă, în operă, iar lumi- 
nile ei strălucitoare o depăşesc chiar, 
opera lui se prelungeşte, spre desăvâr- 
gre, în viața incandescentă a îndră- 
gostitului şi soldatului, plină de com- 
bustiuni interne, fremătătoare de ne- 


de RADU GYR 


linişti şi viziuni, înfometată de orizont. 
tălăzuitoare ca o Mediterană. 

Deaceea, majoritatea celor cari au 
scris despre D'Annunzio nu i-au pri- 
vit creaţia literară în exclusivitatea ei 
intrinsecă, ci au privit fenomenul 
dW'annunzian artă-om în completările 
hai mutuale. 

Alteori, tentativa de a scrie critic 
numai despre opera lui D'Annunzio a 
fost socotită drept riscantă pentru cel 
ce şi-a propus o prezentare estetică a 
acesteia. Riscul ar fi fost acela de a 
înfățișa un Gabriele D'Annunzio in- 
complet —  îndepărtându-i-se poezia 
sau proza de sub marele reflector al 
vieţii scriitorului care-i sporea efectele 
de lumină şi dimensiunile în afară, 
printr'un fenomen de magie optică, — 
ori de-a întâlni caractere negative în 
operă, cum, de pildă, manierismul, ne- 
bulozitatea,  retorismul,  morbiditatea 


pătruns de ce minunat instrument, de 
expresie este limba  noasiră, suntem 
îndreptățiți să zicem; în zile de în- 
doială, ceea ce-mi susține credinţa în 
destinele viitoare ale literaturii  nea- 
mului meu, eşti tu, limpede ca cerul 
Italiei şi bogată ca pămanitul pe care 
trăim, sfântă limbă românească. 

A doua poruncă: Dumnezeu când îţi 
dă ţie, celui vremelnic, o fire proprie, 
El creiază posibilitatea unui destin, 
căruia trebuie să-i rămâi credincios 
Numai mereu îmbogăţită, firea poate 
deveni personalitate. 

Al treilea stâlp de credință: păzeș- 
te-te de primejdia originalității celui 
care crede că poate fi o glorie să devii 
neom. De aceea, desmărgineşște-te ne- 
contenit, căci numai viziunea totală şi 





adâncă a lumii te poate înălța pe ma- 
rile piedestaluri. Cuvintele: obște şi 
obștesc, în care au crezut înaintașii și 
care azi par învechite, sunt mai pre- 
sus de modă. 


sensualismului, etc., care să diminueze 
prestigiul artei d'annunziene asigurat 
prin condiţii externe. 

Şi totuși. D'Annunzio e un mare 
scriitor prin valoarea întemă a artei 
sale, prin arhitectura ei de înalte linii. 
In ciuda celor cari socot că nu pot 
face decâţ examenul procesului d'an- 
nunzian în asocierea strânsă dintre 
biografic şi literar, — creaţia sa artis- 
tică își asigură o majestoasă indepen- 
denţă. Luaţi numai acel scânteetor 
„Trionfo della morte“ sau minunata 
carte „Notturno“, şi vor îi suficiente 
pentru a alcătui o stemă literară, prin 
frumuseţile sedimentate în ele. 

Literatura d'annunziană e însă mult 
mai complexă. 

„Ultimul artist al Renaşterii“ fuzio- 
nează cu creatorul de forme şi valori 
noui, cu revoluționarul, aș putea spune: 
înnoitorul expresiei poetice și al limbii 
își asociază pe artistul sentimentelor 
mari; temperamentul plin de tumul- 
turi inedite și sensibilitatea gâlgâitoare 
tac din poetul cerului şi al mării up 


de D. CARACOSTEA 


A patra poruncă: viaţa tind mai pre- 
sus de artă, nu estetiza; pan-estetismul 
eşte moartea poeziei. 

Hămâi străin de deșertăciunea suc- 
ceselor; cine vânează succesul se uită 
la alţii, nu în adâncul lui, Eminescu 
făcea totul ca şi cum ar fi avut de trăit 
o sută de ani şi prin poezia lui ştia că 
vorbeşte ceva mai presus de el. Aceas- 
ta este porunca lui de dincolo. 

Toţi mucenicii scrisului nostru şi-au 
scos increderea dintr'o neîntreruptă 
pregătire: Conștinţa menirii poate ri- 
dica sus și pe cel mai umil, numai prin 
ea poţi rezista unei lumi de duşmani, 
căci prin ea vorbesc tăriile. 

O altă poruncă, și din cele mai grele, 
este .ca, fiind mereu tu, să te desmăr- 
ginești, înțelegând pe alţii. 

Nu uita însă că drumul poeziei nu se 
opreşte niciodată : cel mai mare duşman 
al lui Eminescu este eminescianul. 

Technica nu se învaţă, se crează o- 
dată cu fiecare destin şi numai cine 
stăruește până la capăt în destinul lui, 
acela poate îi mântuit. 

Dus de puterile acestea, te opreşti 
acolo unde destinul tău, al neamului şi 
al lumii fac un tot nedespărțit și îţi 
dai seamă, că ai fost făuritorul unei 
opere nepieritoare. 

Acestea sunt glasurile de consolida- 
re care se ridică din marile noastre 
morminte; bunurile câştigate prin ele, 
dacă nu pot fi plătite cu nimic, impun 
mari obligaţii și criticei și publicului. 

Fiind o chezășie a adevăratei origi- 
nalităţi, adâncirea acestor porunci, 
care nu sunt ale unei școli şi ale unei 
vremi, ci vin din toată viaţa literatu- 
rii noastre, poate duce tineretul la ma- 
tucitatea creațiunii de mâine. 


reprezentativ, în înţelesul cel mai pur, 
al spiritului italian. 

S'a vânturat, de-atâtea ori, formula 
unui D'Annunzio „cel din urmă mare 
artist al Renașterii”, fără ca, totuși, să 
se fi accentuat asupra unui sens pro- 
priu zis al Renașterii, continuat în 
overa d'annunziană. 

Acest sens există, adânc, la poetul 
pământului italic; el se prelungeşte în 
multe din operele sale dând substanţă 
tondului şi arhitectură unei forme de 
mari respirații, de celeste înălțimi. 

In adevăr, Gabriele D'Annunzio conţi- 
nuă spiritul Renașterii prin : 

a) acel amestec de creştinism Floral 
şi de păgânism carnal întâlnit în crea- 
tiunile de artă ale epocii lui Fra An- 
gelico. 

Se poate spune că în opera d'annun- 
viană Michel Angelo întâlneşte pe 
Poccacio. Trăeşte aici o exaltare a pă- 
pânismului interior, triumiă acel „art 
paien'' care-l entusiasma pe Boileau și. 
tat aici, se arcuesc  de-asupra atâtea 
suavităţi de ceruri rafaeliene ; 


b) prin pasiunea pentru strălucirea | 





ADUNARE 
LA S.S.R. 


Odată pe an, pentru votarea noilor 
membri și deslegare financiară, odată 
la trei ani pentru alegerea unui nou 
Comitet, adunarea „Societăţii Scriitori- 
lor Români” dela 10 Aprilie 1938 nu a 
rezolvat nici ea problemele vitale ale 
Scriitorilor. Sunt ele atât de grele şi de 
multe încât să nu-ș: găsească în nici 
un chip soluționare? Noi credem că 
nu ? 

„Societatea Scriitorilor Români” nu 
are prea mulţi membri: 241. Nu mai 
există altă societate similară sau sin- 
dicat, Dintre aceştia, unii sunt simpu 
membri nu şi activi, fie că au renunțat 
de a mai scrie, fie că au o profesiunea 
fără nici o legătură cu arta şi litera- 
tura, sau pur şi simplu, nu se intere- 
sează de rosturile şi de viața acestei 
Societăţi. Procedând prin eliminare pro 
forma, numărul se reduce. Sunt cam 
100 de scriitori care vin la adunare, o- 
dată pe an, iar restul timpului o frec- 
ventează 50—60. 

S. S. R. ar fi trebuit să primească şi 
anul acesta membri noi, mai cu seamă 
că printre petiţionari erau unii cunos- 
cuți şi în străinătate. Se teme cineva 
de tineret? Noi credem că nul!.. 

Cercetând budgetul, care nu a fost 
comentat în adunare, aflăm prea pu- 
ține şi prea mici subvenţii. Și aici, a 
Paranteză. Scriitorul îndeplineşte prin 
creație şi producție perpetuă, o func- 
ție culturală şi socială. Opera lui de- 
vine un bun colectiv, întră în patrimo- 
niul spiritual al naţiunii. Noi nu am 
învăţat românește şi nu ne-am făcut 
cultura din manualele didactice, ci cu 
literatura şi poezia din aceste cărți, şi 
mai cu seamă din rafturile biblioteci- 
lor. O valoare culturală nu este ca o 
monedă care circulă, satisfăcând în 
egală măsură necesităţi practice, ea . 
este prețuită necontenit de toţi acei 
cari se folosesc de ea. Scriitorii trăesc 
greu, mor săraci, dar opera lor jructi- 
Jică, lupta fără beneţicii materiale îm- 
potriva întunericului sfarămă analfa- 
betismul, edifică gloria unu popur. 

Două subvenţii, dela două ministere, 
nu înseamnă prea mult. Societăţile a- 
nonime, băncile și mai cu seamă trus- 
turile industriale, pot contribui anual 
pentru sprijinul S. S. R. Vrea cineva 
să ajute o operă de cultură, să ce facă, 
acolo unde se creează şi unde, sar puteu 
creea și mai întens, dacă s'ar schimba 
condiţiile materiale ale vieţii. Sunt a- 
sociațiuni studențești şi societăți parti- 
culare care au subvenţii mai mari de- 
cât S$. $. R. Nici o gelozie, dar să păs- 
trăm proporțiile. 

lată deci încă un obiectiv principal: 
mărirea fondurilor, şi nu numai prin 
osteneala preşedintelui, ci prin inter- 
venția hotărită a tuturor membrilor. 
De aici plecând, se vor putea tipări o- 
perele, premiate chiar în manuscris, şi 
Societatea va putea întemeia o editură. 
S'au frânt atâtea idealuri, opere de 
valoare au apărut fragmentar şi prost 
tipărite, reviste periodice au dispărut, 
unii au căzut doboriţi de oboseala nop- 
ților de muncă, și soarta scriitorului, 
nici astăzi, când avem atâtea inijloace 
nefolosite, nu s'a schimbat. 

Dar mai sunt și alte lucruri, de gos- 
podărie lăuntrică a breslei, pe care nu le 
putem spune aici. O nouă adunare va 
fi cel puțin un prilej de crâncenă spo- 
vedanie. O adunare convocată cât de 
curând, care să explice muţenia dela 
cea precedentă. 

NICOLAE ROŞU 


a a i RO a au apa a a a a aa a ag a a a a a a tr ea 


şi periecţiunea formei, — pasiune în- 
tâlnită la marii artişti ai Renaşterii şi 
la iaaintaşii lor Dante şi Petrarca ; 

c) prin orizonturile largi deschise 
creaţiei artistice, prin acel profund 
simţ al „măreției“, al sensurilor mari, 
uriaşe, proectate pe cer. 

Cu alte cuvinte, viziunea în mare a 
vieţii, în dimensiunile şi altitudinile ei 
simbolice şi eterne ; 

d) prin continuarea unor viziuni şi 
sonorități dantești ; 

e) prin reînoirea şi resurecţia, în 
unele opere, a eroismului, așa cum îl 
aflam în epopeea antică şi în epopeele 
Renașterii... 

Iată însă că „ultimul artist al Re- 
nașterii“: adaogă spiritului său clasic — 
așa cum aminteam mai sus — pe re- 
voluționarul formei, pe creatorul te- 
merar. de expresii și valori noui. 

Clasicul îşi aliază, succesiv, pe ra- 
mantic şi pe naturalist, iar aceștia vor 
lăsa să isbucnească, uneori, vulcanic, 





(Continuare în pag. 2-a) 


Comemorarea a  douăzecişicinci de 
ani de la moartea lui Panait Cerna 
are un caracter puțin aparte, lață de 
festivitățile obișnuite de aceeaș natură. 
Poetul a murit tânăr și cele 51 poezii 
ale lui, cunoscute în ediţia „Carteu Ro- 
mdnească' au o circulaţie destul de 
restrânsă, E drept că cititorul ia con- 
tact cu ele din programul cărţilor di- 
dactica, dar acest contact nu se în- 
cheagă prea puternic, cu țimpul devine 
mai şubred, până dispare. Poeziile lui 
Cerna se mai citesc apoi ocazional. 
Credem că au fost citite acum, cu pri- 
lejul acestei comemorări, cel puţin de 
cei cari au scris ca să pomenească pe 
poet. După aceea, vor amuţi iarăşi în 
filele volumului lor știut sub  în- 
fățişarea sobră a clasicilor oficiali. 
Astiel se întâmplă într'un public fără 
principii riguroase de educaţie literară. 
In bhtieratura noastră se păstrează con- 
tactul viu numai cu acei scriitori cari 
depăşesc enorm capacitatea de asimi- 
lare a publicului, şi cari se impun 
printr'o forță elementară, ca fenome- 
nele naturale. Eminescu este desigur, 
cazul tipic. Dacă însă un poet ca pa- 
nait Cerna nu ar îi lăsat în uitare, ci 
opera lui ar fi căutată, interpretată şi 
ținută, ca să spunem așa, în evidenţă, 
la zi, — faptul ar dovedi o înţelegere 
a poeziei mult mai reală, adică o apru- 
piere de ceea ce ar fi inţim în creşterea 
ei de la generaţie la generaţie. Când 
generația unui poet se termină şi el 
intră în altă generaţie, aceasta, ca 
fiecare care va veni după ea, pretinde 
ca opera respectivă a poetului să i se 
desvăluie sub un aspect potrivit numai 
ei. Ințelegerea istorică își pierde valen- 
țele. "limpul pentru care a compus 
scriitorul, împrejurările care l-au mo- 
diiicat lăuntric nu mai sunt interesan- 
te; concepția insăși despre viață cade 
în  desuetudine, sforțările me:atizice 
par puerile și nu mai servesc cunoaș- 
terii ca niște chei pentru care nu 
se află lacăte închise. Această stare 
de lucruri este cu atât mai tragică, cu 
cât poeţii înșiși se înșeală asupra drep- 
tei ilor valori. Dacă vor supravieţui în 
conştiinţa posterităţii, aceasta se va în- 
tâmpla de cele mai multe ori pentru 
motive cu totul altele de cât cele cre- 
zute de ei. In cazul lui Cerna, nui 
ne-am mulțumi astăzi dacă am găsi în 
opera lui ceea ce se chiamă „versuri 
frumoase”, fragmente sincere şi sponta- 
ne de viață lăuntrică, cu timbrul și 
armonia greu identiticabile, aşa fel ca 
ele să pară totdeauna cunținuturi origi- 
nale, întraductibile. Tematica sa filozo- 
fantă, optimismul teoretic, demonstra- 
ţia exaltată a iubirii triumfătoare sau 
a bucuriei esențiale nu mai intereseazii. 
Sau ar interesa, dacă ar fi puse întralt- 
fel, mai aproape de om, cu mult mai in- 
time structurii sale interioare, reale, De 
pildă * 


N'ai somn în astă noapte de-aștep- 
tare 1... 

Nici pace n'ai: Din soarele de ieri, 

O rază, un mănunchiu de scâteieri, 

A "'mtârziatţ în ochi, tremurătoare — 

Și nu se 'nchid pleoapele arzătoare.. 

Ţi-i înima numai de visuri plină... 

Când poetul începe versul „Din soa- 
rele de ieri... am înţeles de la inceput 
că avem o metaforă vagă pentru un e- 
veniment interior, că a fost cu pre- 
dilecție utilizat un simbol. Descrierea 
propru zisă a evenimentului interior 
ne-ar fi interesat desigur mai mult, 
după im, altă valoare ar avea versul 
dacă n'ar fi figurativ, ci sar referi qi- 
rect la o așezare aeve a iubiţilor în fața 
soarelui. 

Ar fi tost un joc, în amurg, când în- 
drăgostiţii s'ar fi încercat să culeagă 
cât mai multe nuanţe colorate în su- 
flet, din spectacolul magnitic al descom- 
punerii crepusculare, „haza”, „„mănun- 
chiul de scânteieri”, cari „au întârziat 
în ochii, tremurătoare” ar fi amintirea 
ceasului fantastic, care ar face unirea 
iubiţilor, de nedespărţit, ca într'un cere 
magic. Lui Cerna nu-i putem core însă 
să se gândească la astfel de exerciţii 
poetice, destul de rare în literatura 
noastră. La el versul are înţelesul sim- 
bolic, ceea ce reiese și din continuarea 
strofei: 


Ca 'mtr'o biserică strălucitoare, 
Când se aprind făcliile la denii. 

Așa, deodată, s'a făcut lumină; 

In sufletul neadormit, pe care 

Se scutură un stol de dulci vedenii... 


Sunt totuși cazuri când Panait Cer- 
na se apropie extraordinar de obiectul 





CRONICA LITERARĂ 


UNIVERSUL LITERAR 





de CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


Comemorarea lui Panait Cerna 


intuit poetic, şi atunci uită să mai utili- 


“zeze simboluri, ci văzând lucrurile fără 


intermedii, le descrie direct, cu multă 
voluptate în amănunt. Avem atunci 
impresia unei exuberanţe vegeiae. 
Poetul era o natură robustă, un „suflet 
tare” cum l-a caracterizat uriticul care 
l-a: impus publicului românesc, d. Mi- 
hail Dragomirescu, şi pentru el, simpla 








enumerare a unor stări sufletești sau a 
unor imagini constituia o etalare de 
bogății, ca o promenadă în grădini ia 
culesul roadelor. Simpla reconstituire 
prin analiză a peisajului era ia Cerna 
o bucurie a trăirii lui, el izbutind să ră- 
mâe ușor în cadrul de plenitudine şi 
echilibru. 


Aş vrea să cânt, să cuget, dar nu 
mă 'ndemn,... nu Dot... 

O rază de m'atinge, eu mă cutremur 
tot, 

Și-atât mă simt de singur, că mămnfior 
de teamă 

Și ochii mei din umbră, lumina ta 
o chiamă... 

Atunci, m'abat pe drumuri, de sufie- 
tul tău pline, 

Și sufletul meu prinde din nou să 


se'nsenine, 

De cum te-arăţi privirii setoase, de 
Ă departe, 

Srălucitoare, pură, ca mugurii de 
Murte... 


(Din Depărtare, pag. 8). 

Avem de atace cu o exprimare lirică, 
omogenă, compactă, şi in ce privește 
calitatea, din cele mai pure. Se remarcă 
prin energie, prin contururile clare ale 
cuvintelor prin tonul peremptoriu prin- 
tr'o luciditate bărbătească a emoţiei. În 
sufletul poetului contuzia turbure a iu- 
birii este o „tărie” o „destoinicie”, iar 
nu o slăbiciune melancolică. Cerna sa 
exercitat cu multă atenţie într'astiel ce 





zugrăvire masculină a fazelor iubirii. A 
procedat ca un pictor viguros și ne gân- 
dim la progresul realizat în această di- 
recţie, când citim un instantaneu ca a- 


cesia din „Torquato către Leonora”: 


„„„Ocrotitori şi albi, deasupra ta, 

In dulcele suspin al adierti. 

Se legănau saicâmii primăverii. 

Și, clătinându-şi vârjurile 'n floare, 

In mii şi mii scântei tremurătoare, 

Sfâvmau lumina soarelui de Mai, 

Pe crengi, pe flori, pe chipul tău 
bălaiu... 

Pe-a frunţii tale marmură senină 

Lumini şi umbre se-alungau... Părea 

Că îngerul ascuns în umbra ta 

Te mângăe, cu mâna-i de lumină, 

Pe păr, pe ochii, pe lângă tâmpla 

fină... 

Simţii atunci, cât de frumoasă ești, 

Ş'un val de foc mănvălui deodată, 

lar înima-mi se strânse fulgerată 

De gândul: Pentru cine înflorești? 


Ultimele patru versuri nu se înte- 
grează norocos cu momentul liric 
dinaintea lor. L-am citat spre a vedea 
cum Cerna nu ţine să mențţie vraja care 
începea să se ţeasă armonic. Poezia lui 
Cerna nu se încheagă din armonii, din 
fluide inefabile, ci din reliefări ale 
gândirii logice, retorice. Creaţia lui este 
o reflecţie asupra realităţii, nu o trans- 
figurare a acesteia. 

Insăşi bucuria lui de viață este o idee, 
o predică, iar nu o euforie, un extaz. 
Pentru euforie și extaz îi lipsea reli- 
giozitatea.  Religiozitatea sinceră este 
tot atât de rară ca şi visul sincer, ca și 
iubirea. l-ar fi putut rămâne lui Cerna 
un domeniu de creaţie, indicat prin ci- 
tatul de mai sus, în care compoziţia 
poetică să fie un exerciţiu de enume- 
raţie, de alăturare treptată a elemente- 
ior din cadru. În această direcţie ar fi 
ajuns poate la realizări mari. l-a lipsit 
însă prilejul de maturizare. 

Sunt în versurile lui şi ritmuri de a- 
cestea cristalizate mai la rece, cu o dâră 
a omenestcului lăsată prelung în urmă, 
ca un con de umbră. Dar acest con de 
umbră atinge eposul popular, pe care 
Cerna l-a înţeles serios, ca pe o creaţie 
misterioasă şi dificilă : 


Lângă vad de ape grele, 

Dornic, murgul mi-am oprit: 

Cuibul drag al vieţii mele 

Sta în noapte adâncit. 

Dar în el ce foc tresare? 

Ce mi-aprinde 'n piept scântei ? 

(Floarea Oltului, pag 102). 

Am fi vrut să găsim cuvântul de a- 
propiere între Cerna și poeţii vremuri- 
lor de azi. Nue nici unul. Cernaru 
mai e înţeles, în primul rând, tiinacă 
sau spart tiparele după care el putea 
îi măsurat. Nu mai sunt tipare pentru 
creații de largi dimensiuni în care exis- 
tenţa poetului subiectivat să [ie o sim- 
plă părticică, tără însemnătate, 








AUTORI SI IDEI 


| 


16 Aprilie 1938 





ADRIAN MANIU 


Un lucru din cale-afară de ciudat, 
este acela de a scrie despre un poet; 
cel puțin mie mi s'a părut întotdeauna 
riscat să te apropii de poet, deoarece 
aveam impresia că o frântură de Dum- 
nezeire ţi se oferă — ca s'o diseci sau 
s'o priveşti cu un ochiu, care oricât de 
cald ar fi, este întotdeauna cu mult 
prea rece. Şi în afară de aceasta, cum 
sar putea să scrii despre cântărețul 
atâtor și atâtor minuni, despre îmblân- 
zitorul celor mai sălbatice cuvinte, 
cum Sar putea să glăsuiești în vorbe, 
despre acela care a făcut din ele mu- 
zică? 





Iată gândurile, sau cel puțin o parte 
din ele cu care încerc să mă apropiu 
de poesia domnului Adrian Maniu şi de 
cărțile domniei-sale, asupra cărora a 
pogorit mai deunăzi laurul Regesc al 
Marelui Premiu Naţional de Litera- 
tură. 

Dacă încerc să așez intreaga poesie 
a domnului Adrian Maniu într'o anu- 
mită parte a literaturii noastre, n'o să 
pot decât s'o pun sub bolta de româ- 
nească lumină a „Gândirii”, adică a- 
colo, de unde un Nichifor Crainic, Lu- 
cian Blaga, Ion Pillat, George Gre- 
gorian sau V. Voiculescu au pornit 
cântecul care stăpânește astăzi toată 
poesia noastră lirică. Domnul Adrian 
Maniu a scris o poesie întotdeauna au- 
tențic românească şi de pură valoare 
artistică. Pornind delia volumul „Lân- 
gă pământ” şi poposind la acele minu- 
nate „Cântece de dragoste și moarte”, 
intr'adevăr toată creația poetică a dom- 
nului Adrian Maniu este străbătută de 
marele suflu al Dumnezeirii şi al pă- 
mântului nostru, pe care le-a împletit 
cu măiastră inspirație cu marile fră- 
mântări și dureri omenești, care în îni- 
ma domniei-sale au prins muzică și 
cuvânt. O poesie singulară, o poesie de 
un puternic accent personal, a scris și 
scrie domnul Adrian Maniu: peste în- 
tinderile din „Cartea țării” și peste hol- 
dele din „Lângă Pământ” adie ceva 
măreț şi de nedefinit, care este suile- 
tul poetului, acea „pneuma” de care ni- 
meni nu se poate apropia. Va fi, poate, 
mai bine să lăsăm pe poet să giăsuiască 
în locul nostru, să ne plimbe întro 
»„Țară”, care este atât de mult a sa: 


„Coline îşi înalţă în seară spinările 





D ANNUNZIO, ARIISIUL 


pe avangardist. Cuarțul devine răsvră- 
tire, marmura Își alatură liacăra, 

Distrugând anumile dogme etice şi 
estetice prea rigide, D'Annunzio Con- 
verieşie sensoralul şi sensualismul la 
contemplație estetică. 

Frământă patima cu mâini demonice 
şi o preschimbă în ură, sau — dimpo- 
trivă — o Spiritualizează prin angelice 
atingeri şi o transformă in imn și a- 
doraţie. 

Hastoarnă biologicul în literatură şi 
îi coneră dreptul la frumos. („Lubro 
delle vergini”, „ll piacere“,  „lin- 
nocente':...) 

Incandescenţa revoluţionară a tem- 
peramentului său artishe irumpe nu 
numai în structura internă -a operei, 
dar şi în construcţia ei tormală. și nu 
zadarnic am subliniat nuanţa avangar- 
Gistă din literatura lui D'Annunzio. 
Futurismul marinettian îşi poate găsi 
geneza, mai îndepărtată, aici, 

Sublim şi brutal, masiv şi aerian, 
biologic şi celest, voluptuos și paradi- 
siac, iar, alteori, împărţit între morbid 
şi apolinic, scrisul lui DW'Annunzio e o 
continuă sbatere marină între lirică și 
epos. 

Nu trebue să uităm însă că biruința 
i-o asigură acele cearcăne solare ce' se 
aprind de-asupra unei poezii de altitu- 
dini avenine. D'Annunzio este, în pril- 
mul rând, un mare poet liric şi abia pe 
urmă un scriitor epic, oricâtă sensaţie 


(UKMARE DIN PAG. I-a) 


va fi produs în lumea literară carna- 
ţia prozei sale. 

lar rezonanța de profundă orgă, 
linuile și noriturile de catearală, câ şi 
înalta luminozitate a acestei lirice se 
desprind din cântecul larg şi elevat al 
senvimenteior mari. Lânga imnurile ri 
dicaie cerului, mării şi pamântului Ita- 
jiei, în cartea admirabilelor ,„Laudi“, 
poetul cântă lubirea, Viaţa, Patria, 
Froismul, Moartea , 

Prin lirica lui, D'Annunzio se așează, 
totodată, pe-o lhnie de adâncă continu” 
itate, deşi își împrospătează perma- 
nent expresia, până la noutatea unei 
lumini violente, arzătoare. 

El continuă, asifei, viziunea dantescă 
în „Francisca da Rimini“ şi „Poema 
paradisiaco'; continuă pe Petrarca şi 
Leopardi în poezia erotică ; reia şi re- 
înnoeşte poezia mistică, florală şi italică 
a lui Giovanni Pascoli; continuă, în- 
sfârşit, şi desăvârșește, printr'o expre- 
sie și mai puternică, eroismul şi senti- 
mentul etnic ale poeţilor Carducci şi 
Manzoni. 

1,-am numit, în câteva rânduri, pe 
D'Annunzio înnoitor al expresiei poeti- 
ce și al limbii. In adevăr, după Dante, 
Leopardi și Carducci, — poetul minu- 
natelor „Canto nuove“, „Salmi“, „La- 
udi'“ şi „Notiurno“ e cel mai îndrăs- 
neţ făuritor al plasticii și sonorităţii 
lexicului, 

Pentru ca să înțelegem mai bine 


cum a înnoit D'Annunzio vocabular, 
imagine şi son în poezia italhană, va 
trebui să ne gândim la ceea ce-au tăcut 
la noi, penuu primenirea şi desavar- 
şirea limbii lhterare, Eminescu, Crean- 
gă, Coşbuc, Caragiale și, parţial, Ar- 
ghezi... 

Am afirmat, în acelaș timp, că D'An- 
nunzio e unul din cei mai puri repre- 
zentanţi ai spiritului italic: pasiune, 
incendiu interior,  entusiasm, eroism, 
cântec. 

Căci, peste unele nebulozițăţi din 
cărţile sale şi peste orhestrațiile cărnii, 
se înalță în lumină de azururi flo- 
rentine volutele de aur ale cântecului 
care a sorbit Italiei cerul, pământul, 
marea și eroii... 

Poate că într'adevăr D'Annunzio — 
așa cum îl preziată o parte din cri- 
tică —- este inegal, stufos, insurect. 
Dar el este asemenea oceanelor efer- 
vescente, îmbinând  seninăţățile cu 
spuma şi algele furtunilor, atolii pluti- 
tori cu  meduzele rănite, violoncelele 
marine cu scrâșnetul catargelor rupte. 
Şi tot asemenea oceanelor, el are a- 
dâncimi nebănuite pe fundul cărora se 
limpezesc pădurile de corali... 

Iată de ce cred că D'Annunzio artis- 
tul, poate fi privit și separat de bio- 
grafia pasionantă a amantului celebru, 
a soldatului temerar. a personagiului 
funambulesc. 

RADU GYR 


albastre — sure 

„lar drumuri merg călăuzite cu pro- 
cestuni de plopi. 

»O mlaştină-și închide ochiul, sub o 
sprânceană de pădure 

„Dreptunghiulareie îslazuri sfârșesc în 
râpile cu gropi, 


„Fântânile spânzurăn pârghii burduţul 
vechi sau o găleată, 

„Cu șarpen plisc se lasă o barză pe 
cerul de apus strivit 

„Agale vacile de-arândul pornesc făp- 
tura lor bălțată 

„Și rumegând în tihnă, botul lor picură 
argint topit”. 


Şi tocmai aici este marea piatră de în- 
cercare: întru cât ştie fiecare poet să 
înnalțe lumile sale. Or, domnul Adrian 
Maniu, a şiiut să facă asta și încă fer- 
mecător de frumos și de durabil. 

„„Dar la fel cu pământurile ţării, 
domnul Adrian Maniu a știut să cânte 
mierea şi veninurile ei, a ştiut să-și 
ardă dorurile în acele rare „Cântece 
de dragoste și moarte”, care arată 
o deplină maturitate poetică, un ecki- 
libru de expresie și de gână, la care 
nu ajung decât marii și autenticii 
poeți. Iată, în sprijinul spuselor noas- 
tre, aceste versuri din volumul mai Sus 
amintit: 


„Viaţa asta, trece ca o zi, 

„Peste cireşi, în rod sângeraţi 
„Peste câmpuri cu miei aurii, 
„Peste munţii albi şi curaţi. 
„Viaţa asta cade, ca un sbor 
„De-asupra crângurilor sburlite, * 
„De-asupra apelor, câte mor 
„De-asupra holdelor ruginite”. 


Dar poate că toate acesiea nu sunt 
deajuns; domnul Adrian Maniu, a îs- 
butit un cântec, o spunere de toamnă, 
un „Glas de toamnă”, care este o îm- 
păcare cu natura și viața, la care prea 
puţini poeți ştiu să ajungă. Linişte şi 
durere, împăcare și suspin, iată ele- 
mente cu care a știui să dureze domnia- 
sa această poesie: 


„Toamna a făcut inimi de aur din foi... 
„Nici o vorbă, nici un glas.  Liniște 
târzie 
„O pasăre se face mică, în cerul ce-o 
să fie 

„Alb, de ploi. 

„Inimă, potolește-ţi sbuciumarea 

„Pământul are odihnă pentru toate, 

„Și în ceruri ades înorate 

„E în parte, uitarea. 

„Linişte în pământul unde sămânţa 
veghiază, 


„Linişte în sufletul învins, 
„Linişte în florile ce s'au desprins 
„Și în steaua care o să cază”. 


Dacă am sta și am privi înapoi, peste 
cărți şi peste ani, peste toată opera și 
munca domnului Adrian Maniu, putem 
fi împăcaţi: cununa Regească a Mare- 
lui Premiu a înnobilat o [runte care va 
reprezenta România poetică dincolo de 


ani, peste veacuri. 
ȘTEFAN BACIU 


CASA BLINICILOR 


se intitulează volumul de nuvele pe 
care cunoscutul şi apreciatul prozator 
Ionel 'Teodoreanu îl va publica zilele 
„(Cartea 


acestea în editura Românea- 





Apariţia acestei cărți va fi prilej de 
rară delectare pentru iubitorii de life- 
ratură aleasă şi o nouă măriurie a fe- 
cundităţii talentului acestui scriitor care 
se bucură de o atât de largă și îndrep- 
tăţită preţuire din partea publicului ro- 
mânesc, 


16 Aprilie 1938 


— Scoală-te, conașule. Ii zăşe... 

Alexandru Darie tace, stăvilindu-și 
respirația. Probăluind că doarme greu, 
se mai apleacă odată Profiriţa. 

—Conaşule, scoală-te că e unspriză- 
Şe... 

Nici o mișcare. A stat puţin Profirița 
pe gânduri şi a socotit că mai trebuie 
adăogată o oră. In socotelile ei nu intra 
întărirea glasului când musai e să scoli 
un om. Un strigăt sau chiar o vorbă 
spusă mai tare îți poate scrânti sănă- 
tatea. A Miulencii din Pungești, n'a ră- 
mas bâlbâit dintrun țipăt îndârjit al 
maică-si ? Da ochii lui Marin Topceriu, 
de ce și-au despărechiat luminile ? Şi 
când ? La nouă ani! A venit alde tai- 
că-su bat şi păruindu-și muierea, a stri- 
gat biata femee după ajutor.  Spăriet 
din somn, i-o rămas băietului lumina 
crucișe. Așa fiind, nu intra în socotelele 
Profiriții ridicarea glasului. In schimb, 
adăoga oră peste oră la cea poruncită 
să-l scoale, închipuindu-şi că mințind 
ceasul, intervenția ei e mai hotărită. A 
mai adăogat deci o oră la cele unspri- 
zăşe. 

—— Conașule, îi douăsprizășe. Scoal', 
c'o trece Anul-Noul, în somn. 

— Douăsprizășe ? 

— Da di unde, conașule ! Ţi-am spus 
că-i douăsprizăşe numai ca să te scoli. 
Ii zășe și-o minută. Nu te face ea Pro- 
firiţa de ocară în fața lumii. Asta-i! 

— Bine, Profiriţo. 

— De odată şi-odată, tot o să te lăs 
nesculat. lac'așa, să facem și noi baremi 
un An-Nou acasă, știi mătăluță, ca la 
Pungeşti | Nu-ţi ninoase oare cozonacii 
şi nu-ţi spun că-s di-un neam cu cei de 
la curte ? 

— Ii simt, şi poate tocmai ei mă a- 
lungă. 

Inţeleaptă, Profirița a prins miezul 
cuvintelor. A întors butonul luminii, l-a 
privit drept în crucea ochilor, cu mai 
multă durere decât mirare, și a plecat, 





strivind în coşul pieptului un oftat a- 
dânc. 

— 'Ye lăs, conașule, și de-ţi trebue ce- 
va, sună-mă. i 

După vreo doi trei paşi făcuți sa ov- 
prit. 

— Să nu pleci fără şoșoni, Ninge mai 
dihai ca ieri și s'o aşternut omăt mult, 
de te miri unde o încăput atâta în cer. 

Auzind-o, a tresărit Alexandru Darie. 
Să nu-mi pleci fără şoşoni, nu erau cu- 
vintele Profiriţii. Erau ale mami-si: 
— Alec, ninge, să nu-mi pieci fără șo- 
şoni, 

Cum la moartea neașteptată a dudu- 
căi Cecilia Darie, nu s'a aflat în dor- 
mitorul ei decât Profiriţa, grija de ma- 
mă pe semne că ei i-a trecut-o duduca 
Sica. Cum, de altfel, tot ce-a mai avut 
de spus în pragul morţii, Profiriţii i-a 
spus. Legatară testamentară a sufletu- 
lui ei, bătrâna și-a însuşit și grija de 
mamă. Să nu-mi pleci fără şoşoni. Al 
ci este acum cuconul Alec, Ar fi voit 
să-i rămâie numai buniță. Bunița Firi- 
ţa, cum îi spunea în anii limbii peitice, 
dădacei. Dumnezeu a voit însă în altiel 
și în calea voinţei lui nu stă în pute- 
rea oamenilor să se împotrivească ! 

Să nu-mi pleci fără șoșoni ? 

Pe Alexandru Darie cuvintele l-au 
înfiorat. 1 s'a părut că chiar glasul ma- 
mi-si a fost. Dacă nu al mamei lui pe 
care a pierdut-o pe când era la Iași, în 
examenul de bacalaureat, al mamei lui 
din tabloul de deasupra divanului. Spre 
aceasta și-a ridicat el ochii auzind-a pe 
Profiriţa. Şi nu e o minune că-i vede 

buzele tremurând. Da, îi tremură, îi 
șoptește ceva. Și ce anume îi şoptește, 
Alexandru Darie se strădue să înţe- 
leagă din tremurul buzelor. 

Să nu-mi pleci fără şoşoni ! 

A repetat cuvintele în gând şi a văzut 
cum se lipesc,. ca de-acolo, pe freamă- 
tul gurii. 

[şi strânge tâmplele. Le apasă. Nă- 
lucire sau adevăr, întâmplarea îl mis- 
tue, In tabloul mamei lui e viață. 

O fărâmă de viață ruptă din ea. O 
fărâmă din grija ei, trecută Profiriţii 
so ducă mai departe. 

Intoarce capul pe urma bătrânei. A 
plecat. A plecat de cum a văzut că l-au 
săgetat cuvintele ei. Numai după ce 
le-a slobozit și-a dat seama că a în- 
cercat să-l ferească de răceala omătu- 
lui, cu grija de altădată a duducăi Ce- 
cilia, Ar fi trebuit să nu i-o spue ai- 
doma. Mult mai bine e să vorbeşti de-a 
dreptul, fără ocol, de cineva dispărut, 
decât să-i păstrezi amintirea în vreun 
obiceiu sau cuvânt moștenit dela el. 

Şi când a deschis ușa să se ducă la 
bucătărie, a mai intrat în odăi un val 
de aromă vanilată. Mirosul cald şi îm- 
bătător, îl trezește la realitate pe 
Alexandru Darie. E Anul-Nou. I-a fă- 
cut Profirița, pentrucă e Anul-Nou. De 
fapt, el i-a spus să-i facă. El, sau Pro- 





UNIVERSUL LITERAR 








PROFIRIJŢA 


firița i-a amintit că, nar fi bine să se 
uite obiceiul , cozonacilor!?  Precis, 
nu-și mai amintește. Dar nu e mai pu- 
țin adevărat că şi în gândul lui a fost 
să nu treacă Anul-Nou, fără să se facă, 
în casă, cozonaci. Nu pentru el. Nu-i 
mai arde lui de cozonaci, fie ei și mol- 
dovenești. Dar pentru biata Profirița, 
meștera cea mare dela Pungești. De ce 
să-i curme îndeletnicirea de-o viaţă 
întreagă ? An cu an i-a plămădit cât 
a fost la curte. Și facerea lor nu era 
o treabă ușoară. Când s'apuca Profi- 
rița de cozonaci, un glas mai hotărâtor 
ca al ei în porunci, nu se afla cât era 
curtea de întinsă. Intrau subt ordinele 
ei până şi cuconul Cristu şi duduca 
Sica. Dela întocmitul listei de ce-i tre- 
bue să îi se aducă din târg și până la 
prezentarea lor în sufrageria cea mare, 
ea era stăpânul Pungeșştilor. Mai în- 
tâiu se repezea în administrator. 

— Ochii 'n zășe, la maia, domnule 
Brebenaru. S'o iei numai dela Kal- 
mann, și spune-i tartorului că, de nu 
mi-o hi după: plac, să treacă Prutul 
mai bine, la Muscali, și după el și dum- 
neata, de mi-oi aduce-o ca anțărț. 

Pentru stafide, îl gonea tocmai la 
lași pe Moise Dienermann. 

— Domnule Moise, la leşi după stra- 
fide și făină. Da să nu mi le iei din 
Târgul-Cucului.  Auzitu-mai?  Dela 
Smirnov. Şi pe săcușorii de făină să 
hie patru roate și să scrie pe ea Botâ- 
șeni. j 

Când “apuca de plămădit și, mai ales, 
când punea aluatul la dospit, întorcea 
cheile în toate ușile câte duceau spre 
bucătărie. Putea să bată atunci în ele 
şi cuconul Cristu şi tot nu-i dădea 
drumu. 

— S'o închis graniţa, cucoane. Ina- 
poi. Asta-i ! 

Grăbită cum era, se întâmpla une- 
ori de rămânea careva închis între uși. 


Să fi ţipat şi a moarte şi nu se clintea . 








din treaba ei. 

— Stăi şi 'nchis, că noi cheri. Asta-i! 

De pus peste aluatul din balii lua 
păturile de pe unde o tăia capul şi nu- 
mai pe acelea pe cari le credea ea mai 
călduroase. Cum cele mai călduroase 
crau și cele mai bune, din păr de că- 
milă, Profiriţa nu le ocolea. Le lua de 
pe paturi și de prin sipete și pornea cu 
ele maldăr la bucătărie. Când, rar, a- 
puca să o prindă duduca Sica, numa 
ce se lua după dânsa: 

— Nu aiestea, Protiriţo, că 's din cele 
bune și nu se mai găsesc, 

— Bune, rele, cu aiestea ştiu eu să 
fac cozonaci, — şi oricât ar fi tras de 
ele, nu se dădea bătută Profiriţa. Intra 
în bucătărie cu duduca Sica îndelao- 
laltă, târâș, și o sechestra acolo până la 
sfârșitul coptului, ca să-i prindă meș- 
teșugul, că ea, cine știe, închide ochii 
mâne și pe urmă, cine să mai facă la 
curte cozonaci ! ? 

După ce îi prezenta în sufrageria cea 
mare, așezând în rândul întâiu popii, 
în al doilea episcopii și în al treilea 
mitropoliţii, Profirița abdica din drep- 
turile ei autoritare, spre satisfacția tu- 
turor, a stăpânilor, a oaspeţilor şi, mai 
cu seamă, a închișilor vremelnic între 
cheile întoarse. Nu-și termina însă a- 
rătarea operei, până ce de după o față 
de masă, nu scotea la iveală și călu- 
gării. Aceștia erau cozonacii cei mai 
mici, copţi în oale şi în căni de pă- 
mânt, făcuţi să-i împartă ea copiilor, 
lui Alec și celorlalți câți veneau de 
sărbători la Pungești. Şi-i împărțea, 
dăruind parcă odată cu călugărul şi o 
bucată din sufletul ei de slugă iubi- 
toare şi credincioasă. Slugă din acelea 
cari, datorită felului lor de a fi, cuce- 
resc stăpânilor un grad de rudenie. 

Dar, nu tot la fel ca Alexandru Darie 
gândea și Profiriţa, în prag de sărbă- 
tori. Dacă îi amintea de cozonaci nu 





de OCTAV DESSILA 


era pentru plăcerea ei de a-i face. Nici 
nu mai are cine să se bucure de ei. Nu, 
Doamne fereşte! Ţinea morţiș să fie 
prezenţi, în casă, cozonacii, numai din 
dragul de a nu lipsi pe stăpânul ei de 
acest obiceiu din vechea tradiție a Dă- 
rileştilor. Bucuria lui de atunci și, mai 
ales, acea din clipa când îl făcea pro- 
pietarul celui mai burdăhănos călugăr, 
o are în sufiet. O încălzește la inimă, 
acolo unde a pus ea tot ce a mai rămas 
din bogăţia de altădată a curţii. Tot ce 
a mai rămas din tot ce n'a mai putut 
vinde cuconul Cristu, prin mijlocirea 
lui Moișe Dienermann, ca să poată 
plăti banii pierduţi în cărţi, la Iași și 
București. Așa fiind, cum să nu-l bu- 
cure, cu ce a pus ea bine din trecut? 
Se amăgeau însă deopotrivă. Se a- 
măgea și Alexandru Darie, când soco- 
tea că pentru Profiriţa, facerea cozo- 
nacilor e o necesitate de viață, în care 
nu vrea să lovească, și se amăgea și 
Profiriţa, în credința că îl întoarce, 
baremi cât de cât, în bucuria de cândva. 
Străin fiecare de ce gândea celălalt în 
pragul sărbătorilor, destinul  hotărîse 
ca facerea cozonacilor să rămână drept 
o verigă de nadă între trecutul curţii 
dela Pungești și viaţa celor mai depe 
urmă părtaşi ai ei. Şi, cum niciodată 
şi din nicio parte n'a pornit întrebarea: 
de ce să se mai facă, în casă, cozonaci, 
când niciunul și nici altul mu se lipesc 
de ei și numai străinii au parte de 
dânşii, obiceiul a dăinuit, așa după 
cum dăinue tot ce a hotărit destinul... 
Se rupe din nou din ițele gândului și 
a privit ceasul. Zece și un sfert. E 
timpul să se pregătească. Nu sa mai 
întâlnit de mult cu îracul. Şi când de 
mult nu mai îmbraci o haină, oricât de 
intactă ar fi, tot ți se pare că sa în- 
tâmplat ceva cu ea. L-a căutat mai 
întâiu, să nu fie pişcat de molii. Nu are 
deloc a se plânge de cum îi păstrează 





Romanul ca tip arhitectonic 


Lăsând la o parte clasificările ideo- 
logice, care au drept criteriu numai 
conţinutul, din punct de vedere al ar- 
hitecturii lor, romanele se pot împărți 
în trei mari grupe. 

In unele, eroul nu iese nici un mo- 
ment de pe primul plan al atenţiei şi 
al acţiunii. Tot ce se petrece în roman 
este în legătură cu el; nici un amănunt 
care să lumineze ceva de dincolo de el 
nu apare fără să fi trecut pe lângă cl. 
Aceste romane, cum sunt Eugenie 
Grandet, Madame Bovary, Fum, Pădu 
rea spânzuraților şi mai toate cele scrise 
la persoana Î, le-aș numi uniplane, în- 
trucât acțiunea privește un singur plan 
de vieaţă: acela al eroului. Alte roma- 
ne, cum sunt Război și pace, Ana Ka- 
renin, Contrapunct, Ion,  Intunecare, 
cuprind mai multe planuri de acţiune, 
care se întretaie sau merg paralel. Pe 
acestea le numesc pluriplane. Cele uni- 
plane se caracterizează printr'o acţiune 
unică şi desfăşurată în timp pe un sin- 
gur plan, în general, fără ca acţiunea 
dintr'o pagină sau dintr'un capitol să 
se petrească mai înainte de acţiunea 
din pagina sau capitolul antemergător. 
S'ar zice că, de pildă, La robe de laine 
al lui Bordeaux, care este fără îndoială 
un roman uniplan, contrazice consta- 
tările în ce priveşte desfăşurarea fără 
reveniri a acţiunii. In 'realitate, itur- 
burarea desfășurării temporale nor- 
male este o aparenţă provenită din u- 
tilizarea unui artificiu, din multele pe 
care secolul nostru, în urma grandioa- 
sei cariere pe care a făcut-o romanul, 
o pune la dispoziţia scriitorului, arti- 
ficiu care încadrează subiectul propriu 
zis: En ce monde Chacun tue ce quiil 
aime. Principalul personagiu al roma- 
nului — Raymonde — nici nu apare 
decât în această parte a operei, care se 
desfăşoară uniplan şi fără ca acţiunea 
Gintr'o pagină să se petreacă mai în- 
naintea celei din pagina anterioară. 
Cele pluriplane au mai multe acţiuni 
sincronice. Intâmplare sau nu, dar ti- 
purile acestea arhitectonice corespund 
unor tipuri stilistice. In capitolul des- 
pre stilul lui Flaubert, A. Thibaudet 
recunoaște un stil oratoric, caracteristic 
primei jumătăţi a veacului XIX-lea. 
Este stilul lui Chateaubriand, al lui 
Balzac, al lui George Sand și chiar al 
lui Flaubert, cu toate procedeele noi 
pe care le introduce acesta din urmă. 
Și este ușor de recunoscut că operele 
tuturor scriitorilor amintiţi au o con- 
strucție pe un singur plan. Ealzac este 
reprezentantul prin excelență al ace- 
stui tip arhitectonic și stilistic. Euge- 
nie Grandet, Le !ys dans la vallee sau 
Pere Goriot sunt romane care trec tot 
materialul prin personagiul principal 
sau prin atmosfera pe care el o respi- 
ră, desfășurate și uniplane. Totul este 
povestit; elementul dramatic reiese din 
faptele relatate, nu din artificii, dialo- 
gul este aproape necunoscut, rezumân- 
du-se, atunci când e, afară de rare ex- 
cepții, la lungi monoloage pe care şi le 


recită unul altuia, pe rând, fiecare 
personagiu. Autorul te ţine de mână 
necontenit, pe drumul ce-l taci în cu- 
noaşterea oamenilor şi a acţiunii 

Cu Tolstoi mai ales, în Rusia, apare 
al doilea tip de roman. Aici, autorul 
dispare cu totul, vieața din roman în- 
cearcă din ce în ce mai mult să se a- 
propie de cea adevărată, în sensul în 
care o face cinematograful, și incear- 
că să se desfacă pe cât este cu putință 
mai mult de nevoia comentariului au- 
torului la fiecare pas, comentariu fără 
care multe nu sar explica. Intrebuin- 
ţând termenii lui Ibrăileanu din Crea- 
ție şi analiză, romanui tindea să devină 
din ce în ce mai comportist și mai pu- 
țin analist. Vieaţa din romane, ca să 
nu se mai deosebească mult de cea 
reală, se apropie din ce în ce mai 
mult de tehnica teatrului, cu deosebi- 
rea că acolo, în fața noastră sunt oa- 
meni vii, pe când aici sunt fictivi, așa 
că e nevoie să se precizeze ce mișcări 
fac, ce acţiuni întreprind, pentru a-i 
putea urmări cu mintea, aşa cum la 
teatru o faci cu ochii. Şi ca iluzia să fie 
mai neturburată, scriitorul se va da și 
mai mult la fund; el nu va mai spune 
cu cuvintele lui ceea ce vorbesc per- 
sonagile, ci devine stenogratul lor și 
transcrie exact ce și cum au spus ei. 


Cum vieața a apărut oamenilor din 
ce în ce mai complicată, mai împânzită 
una cu alta, cu o logică deasupra rațiu- 
nei noastre obișnuite, romancierii au 
început să lase formula unui erou care 
şedea pe linia de mijloc a cărţii, dela 
prima până la ultima pagină, şi au în- 
ceput să întretaie acţiunile și viețile 
oamenilor, chiar care trăiesc într'o a- 
parentă independenţă, complicând to- 
tul, pentru ca, până la urmă, date fiind 
şi celelalte artificii câștigate cu vre- 
mea, să se ajungă la o cât mai perfectă 
iluzie a realităţii. Acest tip de roman, 
căruia nu i se mai potrivea nici stilul 
oratoric al romanelor dela începutul 
secolului al nouăsprezecelea, este ilus- 
trat în special de Tolstoi, care ajunge 
să dea un roman ca Război şi pace, 
unde mici nu poţi știi care este eroul 
principal. Acestea sunt cele două îi- 
puri arhitectonice ale romanului, vala- 
bile în ce priveşte secolul al XIX-iea. 

In ultimul sfert de veac și mai ales 


dela război încoace, romanul își caută 


alte drumuri, urmând linia generală pe 
care a determinat-o Proust. Ceea ce 
caracterizează aceste romane, de cele 
mai multe ori scrise la persoana întâia, 





de G. C. NICOLESCU 
când ies din tiparele arhitectonice ale 


secolului al nouăsprezecelea, este o 
construcție  anarhică, provocată de 


tendința de a distruge valoarea ele- 
mentului temporal în desfăşurarea lu- 
cerurilor. Romanul rămâne, de cele mai 
multe vri uniplan, dar nu mai este des- 
fășurat. Chiar când romanul este plu- 
riplan, anarhia temporală se păstrează. 
Cât de departe sa ajuns în această 
privinţă, se poate vedea în ultimul ro- 
man al lui Huxley, intitulat în tradu- 
cerea franceză: La paix des profon- 
fleurs, în care acţiunile se desfășoară 
nu numai pe mai multe planuri de vieți, 
deci spaţiale, dar şi pe mai multe pla- 
nuri temporale, Acest roman, care re- 
prezintă, ca tehnică, primul pas dincolo 
de Proust, nesocoteşte atât elementul 
temporal. încât, dacă fiecare capitol 
mar avea ca titlu chiar data la care 
se petrece, totul ar deveni difuz şi inin- 
teligibil. Despărțirea a doi amanți, de 
pildă, care se petrece la 30 Aug. 1953, 
ne este înfăţişată în capitolele I, III, 
VIII şi XII, toate cu titlul: 30 August 
1933, dar primele insistențe al bărba- 
tului pentru a cuceri femeea de care se 
desparte în capitolele amintite, petre- 
cute cu doi ani înainte, nu le aflăm 
decât în capitolul XXIX, intitulat: 24 
Mai 1931. O complectă anarhie arhitec- 
tonică domneşte, capitolele redând, cu 
nesocotirea desfăşurării timpului, ac- 
iuni care se petrec, după cum arată şi 
titlurile lor, la: 4 Aprilie 1934, 6 Noem- 
vrie 1902. 9 Decemvwvrie 1926. 16 lunie 
1912, etc. 


In literatura  noâstră, romanele 
d-lui Camil Petrescu se încadrează, 
de asementa, din punct de vedere arhi- 
tectonic, în timpul anarhic, care caută 
Cevalorizarea elementului temporal. 
Spre deosebire de Huxley, care prin 
tehnica sa din La paiz des profundeurs 
izbutește o inovaţie, romanciarul nos- 
tru rămâne mai.aproape de metoda lui 
Proust. astfel că mai la fiecare pagină 
din Ultima noapte de dragoste, întâia 
noapte de război și Patul lui Procust 
se află o scufundare în „căutarea tim= 
pului pierdut”, singurul mijloc de a da 
o mișcare temporală acţiunii. Este atât 
de secundară desfășurarea temporală 
la acest timp arhitectonic de roman, 
încât, de pildă, în Patul lui Procust, 
primul moment este posterior acţiunii 
din ultima pagină o romanului. 


In această clasare, nu este vorba nici 
de „subiect”, nici de stil, ci numai de 
construcţia romanului ca realitate con- 
cretă. Studiind o operă literară, pe 
lângă conţinut și stilistică, nu poţi face 
abstracţie de acest al treilea element. 
Firește, faptul că un roman aparține 
unuia sau altuia din tipurile arhitecto- 
nice: uniplan, pluriplan sau anarhic, nu 
constitue nici scădere, nici calitate. In- 
tr'o vreme în care cercetătorii pun tot 
mai mult temei pe elementele formale, 
deschide însă multe perspective și poa- 
te lumina multe penumbre. 


și grijește hainele Profiriţa. Săcuşoa- 
rele cu miros tare de flori sunt agățate 
pe de rând și ja fiecare treacăt de două 
zile bătrâna le scoate afară, să le aeri- 
sească şi să le scape de firul de praf. 
Că, oricât le-ai dosi, tot le ajunge col- 
bui, fi-r-ar al diavolului, că nu se mai 
iventă odată șeva, să-l stârpească ! In- 
iradevăr, nu a aflat nicicând o haină 
pișcată sau pusă în grandirop colbăiţă 
Găsea uneori, totuşi, mici neajunsuri, 
cari scăpau ochiului  Profiriţii. Cum 
bunăoară, erau florile prinse la buto- 
nieră. De acestea nu se atinga bă- 
trâna nici în ruptul capului. Și nu pen- 
irucă nu le vedea. Ba, când lepăda 
conaşul ei un surtuc, mai întâiu la 
cheotare sa uita, să descopere: este sau 
nu floricica ? Când o afla acolo, se 
bucura mult fosta dădacă a lui Alexan- 
dru Darie. O bănuia pusă de o mână de 
fată și, of, Doamne, cât ar fi vrut ea 
să-l vadă odată însurat! Că prea e sin- 
gur şi ea nu poate să-i umple golul din 
piept. Dar nu cu una din aiestea care 
hoşma întreabă la telefon dacă e casa 
scriitorului Alexandru Darie. Sau cu 
vreuna din celelalte care vin să-i ce- 
tească din caete cu ceasurile, fără ca 
ea să poată prinde vreun înțeles când 
îi spionează hoțește, cu urechia lipită 
de ușe. Ar voi cu o moldovancă să se 
lege cuconul Alec. O moldovancă de-a 
lor, nu o viperă de munteancă. Vreo 
urmaşe de-a celor boeri, ce veneau să 
petreacă verile și de sărbători, la Pun- 
geşti. Că dacă ar fi după alesul ei, 
una i-ar fi şi duduița Marilena, fata 
mai măricică a profesorului cu bărbiță, 
dela Ieși, și duduița Puica, a domnului 
conziler, tot dela Ieși, boier căruia nu-i 
putea spune ea pe nume şi paşe. Când 
trebuia să pomenească de el, să-i în- 
drepte vreo cafeluță sau vreun coniac 
cu vreo fată din casă, îl deosebia dintre 
toți spunând fetii să ducă ceșcuța co- 





n 


Edi ta 


nașului şela care la cinci cuvinte zice 
de zășe ori cucoane. Da duduița Adria- 
na Mantu dela Vaslui, nu ar fi şi ea o 
păreche bună!? Dar care, oare, din 
fetele boierilor moldoveni nu-i mai a 
cătărei decât toate aiestea de pe-aici, 
care nu ştiu decât să bea tiutiun și să 
dea peste cap păhăruţele cu ananas!? 
Că nici n'o să mai facă lichior, numai 
din pricina lor! 

Spre deosebire de Profirița, pe Ale- 
xandru Darie nu-l încântau florile pe 
care le găsea în butonieră, după înde- 
lungată vreme, uscate şi uitate. Și nu-l 
încântau pentrucă; rămase acolo, multe 
din ele îşi însemnau moartea cu o pată. 
Profirița nu vroia să ştie însă, oricât 
s'ar fi mâniat cuconul Alec, ce înseam- 
nă o pată pe răsfrângerea  gulerului. 
Pentru ea, fiecare floare găsită în hai- 
nă, era o nădejde. Și pentru o pată pe 
gulerul hainei, nu-și fărâma ea nădej- 
dile. 

Scoțându-şi fracul din garderobă, 
întâiu la butonieră sa uitat Alexan- 
dru Darie. Nu-și mai amintea când l-a 
îmbrăcat ulfima oară. lar, în cele din 
urmă, dacă şi-a amintit, floarea din 
butonieră l-a ajutat, Era o steluță plu- 
șată. O floare a reginei, cu care i-a 
decorat fracul, la un banchet, fata unui 
romancier francez, poposit la noi şi 
sărbătorit de confrații lui români. 

Privind-o, Alexandru Darie nu sa 
mai Supărat, ca de obiceiu. A scos-o 
ușor, să nu o destrame, și pe locul 
unde a fost și unde numai o scămoşare 
albă și fină ca putul de păpădie mai 
rămăsese, a trecut mâna de câteva ori, 
să o şteargă. Nu-i pătase haina. Nu a 
fost o floare îmbibată de sevă. A fost 
uscață de când i-a pus-o, nu moartă 
însă, ci numai așa cum florile reginei 
sunt uscate şi totuşi vii, fie că le pri- 
veşti în clipa când le-ai smuls stâncilor, 
fie că, după săptămâni și luni, le isgo- 
nești din butonierele hainelor, să faci 
loc altora. Şi scoasă floarea, nu a 
aruncat-o, cum în de-arândul face cu 
acelea voit uitate de Profiriţa, în răs- 
frângerea gulerului. A deschis una din 
cărțile romancierului francez, la în- 
tâmplare, și a îngropat-o între filele 
ci, să o aibă moaște scumpe amintirii, 

Dacă ar fi știut Profiriţa că floarea 
din haina cea cu coadă de rândunică e 
numai a unei trecătoare și că prin ni- 
mic nu se leagă de nădejdile ei, ar fi 
smuls-o din chiept de cum şi-ar fi le- 
pădat cuconul Alec surtucul și ar fi tri- 
mis-o farașului, să strălucească acolo, 
printre mucuri de ţigară și sfâșieri de 
scrisori, nu în grandirop, păzită până 
şi de molii de săcușoarele ei cu aga- 
fiță şi chiper măcinat. Ea a bănuit-o 
însă înfiptă de o mână încălzită pentru 
cuconașul ei și, cum nu ştii de unde 
sare epurele, s'ar fi putut întâmpla ca 
chiar de aiesta să se împiedece inima 
lui. Din care cauză, cu multă grijă a 
ferit-o ori de câte ori i-a. luat coada de 
rândunică la scuturat. 








| 








SERENADĂ 


Mir din trup de crini, cunună 
vie de candori divine, 

prour din grădini de lună, 

cult de. vis, altar de bine, 


Iar vrăji pe-argint de strună 
şi 'nvi€ ca din ruine 

patimă de-avânt nebună, 
dornicie sfântă 'n mine. 


Duioşii adânci de plângeri 
dulce rana-mi sfredeliră 
sau, străjeri de taină, îngeri 
aur plânseră din liră ? 


Moi săgeți din arc de stele 
noaptea mea o săgetară, 
spintec drum și vin cu ele 
peregrin spre tine iară. 


Frunte de virtuţi regine, 
dărue-mi tu aripi rimii 
biruind să cânte 'n mine 
în surdină serafimii, 


unic salt sublim în slavă 
de-orgiasticaiurire, 

din străfunad sbucnită lavă, 
cea mai pură de iubire, 


sărbătoare de suavă 

nuntă gravă de uimire, 
care-i singura-mi isbavă, 
şipot de tămăduire 
pentru inima-mi bolnavă. 


G. MURNU 


PELAGRĂ 


Tresare veşnicia prin tine ca un fluviu, 
Azurul se străvede în vinele subţiri, 

Dar timpul cade *n goluri, necontenit deluviu 
Şi unda lui te 'ngroapă adânc, în amintiri. 


Zadarnic printre îalduri de spumă dantelată 
Iși împleteşte şoldul conturul hieratic, 

Când gura tristă soarbe, pe gura încleştată, 
Melancolia sură cu buze de jeratic. 


Ui tu, gândind că vremea nu poate să deslege 
Ce-a fost legat odată cu sărutări aprinse 
Cuprinzi Inchipuirea, cu brațe sacrilege 
Şi a sugrumi pe rugul văpăilor încinse. 





MIHAI NICULESCU 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


Filarmonica. Un oaspete însemnat a 
venit să dea temei și amploare con- 
certului simfonic „Beethoven“ dirijat 
de d. George Georgescu. A fost pianis- 
tul cu justificată reputaţie Wilhelm 
Backhaus, interpret de mare unitate de 
concepţie și excepţională capacitate 
realizatoare. 

Concertul de Beethoven în mi bemol 
major, pentru pian şi orchestră, pe 
care solistul l-a clădit cu robusteţe ele- 
gantă şi desăvârșită claritate de ex- 
punere şi de comentariu artistic, este 
ultimul din cele cinci concerte ale lui 
Beethoven, dintre care trei, cele din 
urmă, sunt cele mai frecvent executate. 

Fără  profunzimile expresive ale 
concertului în do minor, ne egalând 
în subtilități de dantelare sonoră con- 





Gioconda de Vito 


certul al patrulea în sol major, concer- 
tul în mi bemol este caracterizat prin 
suflul eroic al ultimei părți, care nu 
lipseşte de altfel nici primei părți, dar 
nu ca element preponderant. 

Ornamentalismul larg concertant al 
primei părți a fost sobru și impunător 
tradus de măestria fără greș a d-lui 
Wilhelm Backhaus care are facultatea 
extrem de rară de a feri cu totul o 
magistrală rigurozitate de execuţie de 
orice pedanterie sau didacticism anti- 
artistic. Jocul d-sale este substanțial, 
obiectiv, admirabil echilibrat și cio- 
plit într'o sonoritate care mărturisește. 
până în cele mai discrete nuanţări, o 
energie conținută și o stabilitate de 
atac care nu cunoaşte nici o slăbi- 
ciune. 

Tehnica fără de cusur, înțelegerea, 
profundă şi judicioasă, simţul construc- 
tivismului vast și solid, îi îngădue să 
fie întradevăr un interpret de elită, 
ale cărui forţe puţin comune au fost 
admirabil puse la contribuţie . în con- 
certul în mi bemol de Beethoven, as- 
cultat astfel la Filarmonica în condi- 
țiuni cu totul superioare, 


de ROMEO ALEXANDRESCU 

Concertul simfonic „Beethoven“ a 
dat încă un prilej d-lui George Geor- 
gescu de a dirija simfonia V-a în do 
minor, unul din succesele des recon- 
firmate ale carierei d-sale, recent va- 
lorificat și la concertele „Colonne'“ din 
Paris, 

D-sa a ales drept intrare în materie 
uvertura „Leonore“ III pe care a re- 
dat-o cu viu relief şi contraste intens 
subliniate. 

Concertul violonistei Gioconda de 
Vito. La intervalul de câteva zile du- 
pă vizita muzicală a strălucitei ti- 
nere violoniste franceze Ginette Neveu, 
sala „Dalles“ a dat ospitalitate unei tot 
foarte tinere violoniste, d-ra Gioconda 
de Vito, talent recunoscut al Italiei. 

D-ra de Vito a înţeles frumos misiu- 
nea d-sale executând un program în 
mare parte de muzică italiană, ceeace, 
odată cu un nobil gest de propagandă, 
aduce documentări pe care. nimem 
mai bine decât artiștii unei ţări nu sunt 
mai indicaţi a le aduce, cu privire la 
compozitorii ei naționali contimporani. 

Am cunoscut astfel, „Cântecele sici- 
liene“ ale lui Hemy Principe, el însuși 
unul din maeștrii italieni ai vioarei, 
delicată rapsodie în figurări violonis- 
tice îndemânatice şi atrăgătoare, pă- 
strând un farmec ușor care, deși nu 
detestă efectul de agrement sonor, nu 
se coboară la banal. 

„Zampognara“ este o altă compozi- 
ție de fineţe de execuție şi melodiozi- 
tate comunicativă, căreia, deasemeni, 
d-ra Gioconda de Vito i-a dat o inter- 
pretare simțită și tradusă instrumental 
cu lunecoasă iscusință şi sincer elan, 

„Aria“ de Respighi, şi concertul de 
Vivaldi- Casella au dat evidenții de- 
bitarea sonoră fără de efort, abilitatea 
viguroasă şi firească și tonul plin al 
tinerei concertiste care a trecut fără 
şovăiri și peste două încercări de grea 
răspundere: execuţia  „ciacconei“* din 
suita în re minor pentru vioară solo de 
Bach. şi a concertului în re major de 
Paganini-Wilhelmy. 

Cu tehnică trainică, atac hotărit și 
bună susținere a vocilor, astfel cum 
sunt încredințate de Bach, în chip ex- 
traordinar, fragilelor mijloace ale unei 
viori izolate, a fost executată ciaccona, 
drept dovadă de bază a unor merite 
realmente serioase. 

Concertul de Paganini în re major 
a fost tot un succes, dar — cum se şi 
cuvenea — de brio, de avântare în age- 
rimile mecanismului și de siguranţă în 
bravură. 

Este de remarcat timbrul foarte deo- 
sebit al vioarei cântate de d-ra de Vito 
și care aminteşte mult viola, presentând 
față de vioară inconvenientul lipsei de 
transparență și de sonoritate aeriană, 
subtilă, dar în mediu și grav, tonuri 
remarcabil de calde și de catifelate. 

D. Umberto Pessione a acompaniat 
concertul cu competenţă şi muzicalita- 
te, 


UNIVERSUL LITERAR 








16 Aprilie 1938 


—_——— 


CRONICA PLASTICĂ 


Iniţiativa Oficiului Naţional de Tu- 
rism de a organiza o expoziţie-concurs 
de afișe se numără printre cele mai 
merituoase înfăptuiri ale acestei insti- 
tuţii. Se poate spune că înainte de cre- 
area Oficiului Naţional de Turism, a- 
fişul, chiar cel publiciţar, de interes 
comercial, era de un nivel atâţ de scă- 
zut încât orice comparație, chiar cu pro- 
ducţia celor mai puţin înzestrate din- 





Murnu-Filionescu 


tre țările străine, ne era net defavora- 
bilă. La această stare de lucruri contri- 
buia în primul rând indiferența negus- 
torului român pentru publicitate, igno- 
ranța lui pentru tfoloasele ce le-ar fi 
putut trage dintr'o campanie publici- 
tară inteligent organizată şi  perseve- 
rent susținută. Când totuşi se hotărau 
pentru reclamă”, se adresau diletanţi- 
lor, artiștilor de mâna treia sau... şefu- 
lui de raion fiindcă „se pricepe la de- 
sen”. In toate aceste împrejurări, eco- 
nomia era singurul criteriu după care 
era judecată opera; care cra mai eftin 
era și cel mai bun. Astfel, era aproape 
firesc ca afișul, această ramură atât de 
interesantă a plasticei să nu ispitească 
pe artiși cari aveau alte metode pen- 
tru tras pe dracul de coadă. 


e 

La această a Il-a expoziţie a Oficiu- 
lui de 'Turism se remarcă încă odată 
numărul important al diletanţilor ca şi 
absența unor artiști cu notorii realizări 
în acest domeniu. Motivul acestor ab- 
sențe e, fără îndoială, precaritatea re- 
compenselor. Avem acum cel puţin 5-6 
artiști cari fac excelente afișe și cari 








prezentându-se ar fi mărit mult inte- 
resul expoziției. Premierile însă, ar îi 
dus la jigniri nemeritate.  Clasifică- 
rile făcute după importanţa sumelor ar 
fi fost şi nedrepte și supărătoare. De 
aceea, până la găsirea unci lormule, 
această abţinere e un act de cuminţe- 
nie din partea lor. 
e 


In expoziţia actuală sunt distincte 
două categorii de expozanţi; cei cari 
au un aerograf și cei ce nu au. Nici 
unii nici alții nu cunosc destul meş- 
teșug. Lia a doua categorie neştiinţa e 
mai evidentă, la prima, exactitatea 
pretențioasă, mecanică e însă infinit 
mai antipatică. Se întâmplă azi cu ae- 
rograful ca odinioară cu batikul; faci- 
litatea procedeului a tentat un număr 
atât de mare de domnișoare și dile- 
tanți lipsiţi de gust încât încă pentru 
foarte mulţi ani simpla imagine a unui 
„șal batik” va fi tot atât de supărătoare 
ca şi aceea a unei mese pirogravate. 

Dacă aerograful e de un mare aju- 
tor pentru desâvârşirea unor detalii, 
mai ales în afişele pur grafice, devine 
plictisitor atunci când se abuzează de 
el în suprafeţe mari. Intotdeauna lipsa 
de măsură în mânuirea lui ascunde 
lipsa de gust și neștiința. 

Atișul turistic e poate dintre toate, 
acela care are cel mai puţin de cerut 





Lucia Demetriade_Bălăcescu 
de la acest instrument 
niciodată în dârele făcute atât de „cv 
rat” nici-o urmă de emoție artistică. 


care nu lasă 


Afișul turistic nu trebue să fie cum 
cred încă foarte mulţi, vizibil cu orice 
preţ. După război, când publicitatea 


at ta i tea 


de PAUL MIRACOVICI 


luase forme atât de brutale, se spunea 
că aîişul trebue să fie citit şi înţeles 
din fuga trenului, automobilului sau 
avionului ceea ce e excelent pentru un 
placat de reclamă al unui produs, dar cu 
totul fals pentru afişul de turism, des- 
tinat vitrinelor. Acest lucru l-au uitat 
câţiva expozanţi, dintre cari unii, foar- 
te dotați. Frumuseţea unui detaliu au- 





mă mn en caer vrea mt al 


Paul Miracoviei 

tentic, reprezentarea unei regiuni ca- 
racteristice, exagerând chiar  elemen- 
tul atractiv, specific, sunt lucruri esen- 
țiale în compunerea unui afiș —— ele 
îi iac lrumuseţea și îl deosebesc de pla- 
catul comercial. Companiile de cale fe- 
rată franceze P. L. M., Chemins de 
Fer de LEtat etc., au mers până la a 
edita ca atișe reproduceri după tablou- 
rile pictorilor celebri, Corot şi alţii, 
ceea ce e desigur exagerat. Notăm din- 
tre afișele expuse acele ale d-lor: Ges- 
ticone, al cărui „Cocoş de munte” ar 
fi fost şi mai interesant dacă era mai 
colorat, al d-lui Demetrescu Dem, ale 
d-nelor Z. Ricci, M. Deşliu, Lili Pan- 
cu, Lecca. Incheind, trebue să spun că 
unul dintre expozanţi a împins pasti- 
şarea prea aproape de copie. „Transpu- 
nerea” cu aerogratul nici nu justifică 
şi nici nu ascunde furtul. 


NEAGU 


In sala Mozari d. Neagu expune un 
mare număr de caricaturi. Cu toată 
inactualitatea politicei, acest cal de 
bătae al caricaturiștilor, d-sa a reușit 
câteva şarje din cele mai savuroase, D. 
Argetoianu, Leny Caler și altele ca- 
re-mi scapă fac deliciul vizitatorilor și 
de sigur, necazul modelelor. 





SUBIECTIV ŞI ARTA 


Ințelegerea relaţiilor dintre artă şi 
obiect va fi înlesnită prin introducerea 
concepiului subiectiv. Ceea ce aparține 
unui subiect, ceea ce aparţine gândului 
omenesc, deci ceea ce stă în opoziţie cu 
lumea fizică, naturii obiecielor conside- 
rate, adică subiectiv turbură și limpe- 
zește ideea atât de nclămurită pentru 
omul modern numită artă. 

Subiectivismul, tendinţa de a sili toa- 
tă existența către existența subiectului, 
este trăsătura de căpetenie a artistu- 
lui. Artă nesubiectivă nu se află. Se 
anihilează prin aceasta existenţa obiec- 
tului? Intru câtva, 


Întorcându-ne la punctul unde ne-a 
lăsat Kant, deslușim rătăcirile posibile 
mai ales în jurul artei, când părăsind 
simplitatea cuvintelor subiectiv și obi- 
ectiv ne hotărim să cercetăm intimi- 
tățile artei. 

„„„„.Dacă această viață nu este decât 
un simplu fenomen..., și, ca un vis, nu 
are în sine nicio realitate obiectivă...,; 
dacă, noi am vedea lucrurile aşa cum 
sunt, cum ne-ar fi nouă într'o lume de 
naturi spirituale, cu care singura ade- 
vărata noastră legătură n'ar fi începută 
nici prin naștere, nici sfârşită prin 
moartea trupului, decât câ simplu fe- 
nomen....** Cu această irealitate intro- 
dusă de Kant lucrurile s'au schimbat; 
o valoare subiectivă dăruită ideilor, le 
scoate din făgaşul obiectiv şi astfel to- 
tul se idealizează „totul se supune meta- 
fizicului, 

Impărțirea lui Claude Bernard din 
Introducerea la studiul medicinii ex- 
perimentale, împărțire simplistă, în 
două ordine de adevăruri, unele inte- 
rioare sau subiective, altele obiective 
sau exterioare „este constant turburată 
de perspectiva kantiană. Arta nu poate 
fi cercetată prin metode experimentale, 
ea se refuză nu numai unei observaţii 
exterioare, unei metode obiective, dar 
şi unei introspecțiuni „unei metode su- 
biective. 

Arta face parte din „lumea naturi- 
lor spirituale“ (Welt gcistiger Naturen). 
Deci lucrul stiletului în bucata de cea- 
ră, lucru simbolic pentru artă, pornește 
din duh şi înfăptueşte duh. Izolarea 
artei este o stare stranie; se cuvine a lua 
cu mai multă uimire urma semnelor 
din bucata de ceară, lucrul de stii, 
semnul unui individ sau semnul spiri- 
tului de totdeauna. Căutând o relație 
între subiectiv şi artă ni se revelează 
puţinătatea individului faţă de gânâi- 
rea umană. Vremile noui, în care mate- 


ria are preț înaintea gândului, au adus 
în artă erori. In nenumărate feluri in- 
divizii au încurcat duhul în forme e- 
ronate, căci mai ușor se poate da formă 
unei greșeli decât unui adevăr. Şi fap- 
tele de artă ale vremilor noui dovedesc 
Ialsul subiectiv în artă. 

Cauza principală a greșelilor indivi- 
dualiștilor în artă este ruperea firelor 
care în mod firesc au legat arta de lu- 
mea duhului. Cine încearcă o nouă le- 
gătură cu această lume, simte cât e de 
greu să faci noduri la niște fire rupte 
şi să capeţi legătura faptei de artă a 
omului de azi. Oamenii au distrus fi- 
rescul artei „adică atotputernicia origi- 
nală, principiul, începutul. 

Deci arta este comunicare, dară nu 
comunicare dela om la om, comunicare 
a unor experienţe sau descoperiri între 
oameni, ci arta este vehiculul dela a- 
devăr la formă. Artistul are valoare 
prin subiectivismul acestui înţeles. Ast- 
fel gândul — toți artiştii să fie încre- 
dinţaţi ! — este atotputernic chiar îna- 
inte de nașterea noţiunii în substanța 


noastră cenușie. Graba de a formula ar- 
tistic merită a fi înlocuită prin cazna 
cunoașterii cea fără de torme. 

Corectând după o rațiune pură for- 
mulările artistice răspundem cu clari- 
late la întrebările adevăratei naturi a 
artei. Cu relatarea noastră filosofică 
am incercat o îndreptare duhovnicea- 
scă; istoria artelor demonstrează acelaș 
îndreptar. Arhitectura, sculptura și pic- 
tura caldeo-babiloniană, egipteană, în- 
diană, chineză, greacă și medievală Go- 
vedese prin forme verificabile udevă- 
rul artci. 


Incâlcitele poziţii filosofice în jurul 
conceptului subiectiv se limpezesc în 
faţa artei concrete numai din poziția 
kantiană. Observăm abia atunci adevă- 
cul în ciudata  încremenire a zeului 
Şiva (Nataraja) în dansul său cosmic, 
sau în Sfinxul egiptean, sau în descrie- 
rea unei făpturi din Apocalipsul lui 
Ioan, sau într'o bizară himeră din coa- 
stele catedralei Notre Dame din Paris, 


HAIG ACTERIAN 





Fântânile trecutului 
de cleștar nu seacă 


Anii mei au crescut ca livezile, hoinari, — 


Din fragede mlădiţe de vis. 


Casele de nisip, rupte de vânturi, n'au fost tari 


Şi ?n fiecare loc o zare au închis. 


Fântânile trecutului de cleștar nu seacă 
Nu toate stelele se sparg în copilărie. 
Iată-le, strălucesc cu-aceeaşi mare bucurie. 


Ascultă-le, bat în amintiri 


O rană pe trunchiu, tăiată 


ca o toacă. 


cândva, e o carte. 


Un cuib de rândunici sub sireşini e o viaţă. 
Parcă pământul sa prăbuşit în ceață: 
Totul aşa-i de aproape şi departe. 


Du-te, bătrânule, și răscoleşte livezile. 


Caută umbrele tale. Poate duzii 
Le poartă în chip de omizi. Vezi-le, vezi-le. 


Toţi piţigoii anilor, pe uliți, auzi-i 


GEORGE MENIUC 


16 Aprilie 1938 








POPASURI 


UNIVERSUL LITERAR 


IN CYCLADE 


DE LOS 


Pretextul unei excursii în  Cyclade, 
pentru un intelectual care vizitează 
Grecia cu un interes spiritual deosebit, 
e Delos, nucleul cel mai interesant de 
antichităţi elene. Dacă ai văzut Olimpia, 
Delphi, Mycene, Epidaur, Creta, Atena 
lără să fi văzut Delos, se poate spune 
că itinerarul voiajului în Grecia e nu- 
mai pe jumătate realizat. La Delos se 
allă cele mai multe imagini ale vieții 
antice, acolo fiind în vechime centrul 
religios al civilizaţiei ioniene şi locul 
ude s'a născut Apollo, al cărui cult se 
oficia întrun templu inconjurat de un 
cartier intreg de altare şi temple mai 
mici, în jurul cărora se construise unul 
dintre cele mai bugate și frumoase o- 
raşe antice, ale cărui ruini, astăzi, de- 
păşesc desigur cu mult faima şi lrumu- 
seţea Pompeiului. 

O călătorie la Delos e însă foarte di- 
ficilă din cauza izolării acestei insule. 
Nefiind locuită de nimeni și neavână 
nimeni — în atară de poeţi și arheo- 
logi — interesul să viziteze locul de 
naștere al lui Apollo, mijloacele de 
transport sunt aproape inexistente. Dar 
poate tocmai din această cauză, după 
mine, cea mai frumoasă excursie care 
se poate face în Grecia e la Delos. 

Delos — Dilos, cum atât de accentuat 
ii spun grecii de astăzi — reprezintă 
centrul Cycladelor. In antichitate era 
capitala lor, aici fiind reşedinţa conie- 
derației deliene, unde se întâlneau io- 
nienii din toate părţile lumii greceşti 
— din Attica, din Peloponez şi din Asia 
Mică — formând o uniune religioasă și 
politică ce prilejuia mari serbări (jocuri 
olimpice şi curse de cai din cinci în 
tinci ani) și aprinse discuţii asupra tu- 
turor problemelor sociale, politice, ar- 
istice şi religioase ale confederației. Din 
aceasţii cauză, insula ajunsese foarţe bo- 
” gată, deoarece, din toate părţile, credin- 
dioșii sau trimeşii speciali aduceau o- 
frandele diferitelor cetăţi, ofrande com- 
puse din aur şi lucruri preţioase care 
lăcuseră din magnificul templu al lui 
Apollo sediul comorilor lumii grecești 
Mai târziu, Pericles transportă toate 
comorile dela Delos la Atena, depozi- 
tindu-le în Parthenon, templul nou al 
ziţei ce simbolizează virginitatea şi 
i forța spirituală. Stimulată de serbările 
| religioase care aduceau pelerini din 
toate părţile, viaţa civilă şi comercială 
luase o mare desvoltare la Delos, ast- 
fel încât se creease în jurul templelor 
și altarelor un oraş strălucitor, printre 
ale cărui ruine rătăceşti astăzi cu sen- 
timentul că participi direct la viața 
străveche a cetăţenilor de altădată. 
Faima Delosului se datorește şi ea, 
ca şi a tuturor celorlalte localităţi gre- 
cesti, unei legende. Latona, fiind în- 
sărcinată de Zeus şi prigonită de gelo- 
za implacabilă a Herei, rătăci, fugări- 
tă, din insulă în insulă, până ajunse la 
Delos, o insulă pustie și aridă, unde, ia 
umbra unui palmier crescut pe margi- 
nea unui loc, sosindu-i ceasul, dădu 
naștere celor doi fii ai săi, lui Apollo şi 
Artemisei. Pentru proslăvirea acestui 
eveniment, în locul unde fiul lui Zeus 
iu născut, se ridică templul lui Apollo, 
cu o colosală statue a zeului, iar insula 
fu declarată sfântă. Devenise atât de 
siântă încât, când populaţia a început 
să se stabilească aici, toți morții și toate 
femeile însărcinate din Delos erau tre- 
cute în Rheneea, o insulă foarte alătu- 
rată numită și Delosul-mare, pentruca 
nimeni să nu se nască și să nu moară 
în insula sfântă. Rheneea era necropo- 
la Delosului, aceasta devenind un cen- 
tru strălucitor de bogăţie și civilizaţie. 

Astăzi Delos e absolut pustie și prin- 
tre ruinele ce umplu insula nu se în- 
tâinesc decât câţiva ciobani din Myco- 
nos, păzindu-şi oile prin jurul templu- 
lui lui Apollo, fără să aibă însă nimic 
din frumuseţea zeului care păștea tur- 
mele bogatului Admet. 


E a e rr rs ret AER TE E 


zolet” dela Myconos la Delos. Plecasem 
seara din Pireu şi a doua zi, pe la cinci 
dimineaţa, ajunsesem la Syra, capitala 
comercială a Cycladelor actuale. Dela 
Syra, vaporul își continuă ruta la Ti- 
nos şi Myconos, unde ajunge pe la ora 
nouă dimineaţa şi de unde se înapoiază 
apoi spre Pireu, sau își continuă dru- 
mul mai departe spre Samos și Kios. 
Pe vapor, între Syra şi Myconcs, ad- 
mirând cu regret cerul plumburiu, pe 
care soarele nu  izbutea să-l învingă, 
deși făcea sforțări titanice, şi valurile 
ce se spărgeau cu violenţă în prova lui 
„Frinton”, teama de a nu rata o vizi- 
tare a Delosului din cauza timpului de- 
favorabil îmi cuprinsese inima. 


Din fericire, acecaşi stare sutlotească: 


am cunoscut-o la alți şapte pasageri ce 
priveau lupta vaporului cu valurile cu 
aceeaşi neliniște și teamă, astfel încât 
sentimentul meu de regret sa putut 
uşor resemna prin solidarizarea cu a- 
celaş sentiment al celorlalți șapte pa- 
sageri. Această resemnare comună ne 





Myconos : Un paznic al orașului 


apropiase, făcuse să ne cunoaștem şi să 
ne împrietenim dintr'odată. Eram cu 
Loții nişte ghinioniști — la Delos ajungi 
întotdeauna la noroc! — şi trebuie să 
ne suportăm destinul împreună, obli- 
gați să rămânem la Myconos, sau să ne 
întoarcem cu acelaş vapor, fără să îi 
vizitat insula sfântă. Marea era neaş- 
teplat de agitată. bătea un vânt extra- 
ordinar — acel „meltem” atât de frec- 
vent în Cyclade — şi vaporul însuşi 
înainta foarie greu peste valurile ce-i 
tulburau echilibrul. Cum ne-am putza 
aventura pe o asifei de vremecuo 
barcă până la Delos, unde miconioţii 
fac curse cu bărcile lor pescărești ? In 
cele din urmă Ccăzusem de acord că ar 
fi inutil să coborîm la Myconos. Tim- 
pul e cu totul potrivnic vizitării Delo- 
sului. 

Când însă vaporul a aruncat ancora 
în mijlocul portului, unul din numero- 
şii barcagii ce-au asaltat pereţii vasu- 
lui, văzând grupul nostru resemnat și 
dezorientat și bănuind cauza tristeţii 
de pe figurile noastre, sa îndreptat 
spre noi voios și ne-a întrebat: 

— Dilos ? 

— Dilos! Dilos ! Dilos!.. am răspuns 
fiecare mai mult a renunțare decât a 
voe bună. 

Tânărul şi agerul barcagiu ne ia a- 
tunci bagajele pe sus, le coboară în 
barca sa, ne invită să-l urmăm şi, în loc 
să ne transporte la cheiul dinspre oraș, 
ne duce la marginea digului unde ne 
coboară lângă un „gazolet” în repaos. 
Acesta era un cuter de vreo 10 m., cu 
pânze şi motor cu benzină, ce făcea 
curse regulate la Delos (una pe zi). 
Fără să ne întrebe nimic, tânărul bar- 
cagiu, care nu era altul decât mecani- 
cul gazoletului, ne instalează bagajele 
în fundul cuterului și asistăm la prepa- 
rativele plecării. Inaintea noastră e îm- 
barcat, cu toată nostimada, un măgar 
cam îndărătnic, care a îost luat pe sus 
şi trântit în fundul cuterului, vreo pa- 
tru oi, mai docile, un vițel, câţiva saci 
cu grăunţe şi câteva găini. Toate acestea, 
care au necesitat o jumătate de ceas de 
așteptare, au fost băgate sub punte pe 
o gură acoperită apoi cu o clapă peste 





Delos : Vedere generală 


La Delos nu există nici o cursă de 
vapoare. Marele interes arheologic pe 
care-l prezintă această insulă nu are 
nici o legătură cu interesul comercial 
al societăților de navigaţie. De aceea, 
cei mai mulți vizitatori ai Greciei omit 
Delos și în orice caz, o excursie în in- 
sula sfântă e foarte dificilă. 

În ziua când am făcut-o eu, devenise 
şi problematică, din cauza valurilor 
mării ce se arătau puţin favorabile u- 
nui drum de un ceas făcut cu un „ga- 


care s'a întins o mușama groasă spre a 
opri apa să pătrundă înăuntru. Pregă- 
tirile sunt făcute cu multă atenție în- 
trucât expediţia e puţin aventuroasă. 
In cele din urmă suntem invitați și noi, 
Marea era sălbatică, dar aveam perlec- 
tă încredere în acești fii ai ei, astfel că 
ne-am lăsat convinși. 


Sub privirile curioase a cel puţin ju- 
mătate din populaţia Myconosului care 
venise să ne vadă, suntem înșiraţi toţi 
opt — trei francezi din Lyon, un pro- 


tesor universitar din Berlin, o tânără 
cu doi tineri americani și eu — pe o 
singură parte a cuterului, îngrămădiţi 
pe o bancă lungă. Ni se întinde peste 
genunchi o mușama ce ne acoperă pe 
toți dela un capăt la altul, iar în spate 
o alta menită să ne învăluie complect 
ca şi cum am fi înfundaţi într'un sac, 
spre a nu fi udaţi de apă. In felul acesta, 
după ce fusesem docili ca niște prizo- 
nieri în mâna barcagiilor, ieşim din 
port și ne aruncăm, ca nişte îndrăzne- 
ţe jucării, în brațele valurilor. 

N'am să uit niciodată această călă- 
torie dintre iiyconos şi Delos, care a 
însemnat un ceas de îndrăzneață plu- 
tire peste niște valuri, cari, desigur, 
numai fiindcă era prea mică faţă de 
înălțimea şi înverşunarea ior, nau în- 
ghițit scoica noastră ce se hazardase, 
ca o supremă ironie, printre ele. N'am 
să uit, deasemeni, nici figura „căpita- 
nului” dela cârmă în mâna căruia erau 
încredințate vieţile nvastre. Un adevă- 
rai lup de mare, cu fața roşie, arsă de 
vânturi şi apa sărată ce-l stropia în fie- 
care clipă, cu o șapcă de piele, marină- 
rească, indesată pe frunte, cu o peleri- 
nă de cauciuc negru întinsă peste el de 
sus până jos, cu niște cizme impozante 
crescute parcă în lemnul bărci, stând 
nemișcat intr'o atitudine napolecniană 
și scrutând valurile cu ochii lui mici, 
albaştri, de pasăre răpitoare, în cari li- 
cărea o voinţă dârză şi o siguranţă de- 
plină asupra bărcii condusă de cârma 
stăpânită de o mână viguroasă ca de 
oţel. Privindu-l, vedcam în el un fiu 
şi un rival neinfrânt a) mării înfu- 
riate. 

Cerul era sumbru — ocazie rară în 
Grecia — almostera sinistră, Ca de 
plumb, iar valurile atât de mari în- 
cât am avut ocazia să verific perso- 
hal iluzia celor ce au văzut valuri 
înalte cât munţii. Printr'o gaură des- 
lăcută în  muşama, împreună cu 
trancezul de langă mine, lung cât 
Don Quichoie și mai îndrăzneţ decât 
ceilalți cari se acopereau și mai tare 
spre a nu mai vedea nimic, scoteam câ- 
teodată capul afară să vedem ce se 
petrece, Aci eram în vârtul unui val şi 
zăream toate Cycladele dintr'odată, aci 
eram în fundul lui, ca într'o prăpastie 
și nu vedeam decăt munţii de apă din 
jurul nostru ce se ridicau până la cer. 
Aveam senzaţia că am cazul întrun 
gol şi ne vom izbi de fundul mării, 
alegându-se pratul de barca  nostră, 
atâv era de mare adâncimea.  Calmul 
imperturbabil al „căpitanului” ne dă- 
dea însă curaj şi, pană să ne recuie- 
gem complet, ne trezeam iarăşi în 
vârful muntelui lichid. Din când in 
când, câte o fâșie de apă ruptă din 
corpul imens al valulu se  prăbușia 
pesie noi cu greutatea unui drug de 
tier trântit în cetile celor înghemuiţi 
la rând sub muşamale. Câteodată ini- 
ma mi se făcea largă cât cerul, altă 
daiă mi se străgea ca o alună... Pe la 
jumătatea drumului, Americanii, ne mai 
putând rezista au cerut fiecare câte o 
căldare, pentru a depune în ea tribu- 
tul către zeul înfuriat al mării... Că- 
lătoria aceasta spre Delos — splendidă 
eliberare din tine însuți, splendidă 
confruntare a unui egocentrism 0rgo- 
lios în forțele sublime ale naturii!... 

Am ajuns la Delos — insulă pustie, 
stâncoasă, plină de ruini și de blocuri 
de marmură — răpuși şi renăscuţi în 
acelaş timp de această expediţie de un 
ceas. Când am pus piciorul pe pământ, 
eram atât de năuciţi încât ni se părea că 
insula însăşi se clalină ca o ba:că pe 
valuri. 

Am petrecut la Delos o zi şi o noapte 
de Week-end admirabil. Pentru cine 
vrea să se recreeze fizicește şi să-și 
pună oarecare ordine în spiritul plin 
de confuzii, de neliniști şi întristări, 
Delos, insula sfântă şi pustie, sediul 
glorios al vrăjilor apolinice, e un veri- 
tabil paradis. Printre ruinele răsărite 
dintre flori şi invadate de ierburi cu 
mirosuri irumoasc, pe ulițele vechiului 
oraş unde retrăești antichitatea cu cea 
mai adâncă emoție şi înălţare sufle- 
tească, urcând scările antice de pe 
muntele Cynthia în vârful căruia se 
găsia un templu al lui Apollo și de 
unde ai cea mai frumoasă priveliște 
generală asupra Cycladelor, ori pri- 
vind din terasele teatrului dela mar- 
ginea vechiului oraş un apus de soare 
magnific, pentru a te reîntoarce apoi 
la hieratica terasă a leilor şi trecând 
pe lângă lacul sacru, pe marginea că- 
ruia Sa născut Apollo, întorcându-te 
pentru odihnă la elegantul pavilion al 
oficiului de turism elen — șederea la 
Delos, în asemenea condițiuni, e una 
dintre cele mai agreabile. Cei opt vizi- 
tatori, împreună cu cei trei îngrijitori 
dela Pavilionul de turism, care sunt în 
acelaș timp şi gardienii insulei şi ai 
muzeului de aici, suntem în seara a- 
ceasta întunecată și friguroasă singurii 
locuitori ai acestui cimitir plin de veş- 
nicie și mister pe care cu cât îl cutreeri 
mai mult cu atât te pasionează mai 
tare. 

In hall-ul pavilionului, ni se servește 
o masă foarte bună (găinile îmbarcate 
la Myconos ne-au întovărășit şi la a- 
ceastă masă cu iz de legendă), iar 


5 








Delos : Terasa leilor 


după masă, cu toată oboseala, întâr- 
ziem încă un ceas, discutând despre 
artă, despre voiaj, despre ceea ce a vă- 
zut fiecare în rătăcirile solitare prin 
insulă și despre această noapte și des- 
pre vântul care şueră pe la lerestre. 
Ceva mai târziu, bătrânul profesor 
de filologie clasică dela Universita- 
tea din Berlin sa retras la culcare, cei 
trei Francezi nedespărțiți ce-mi evocau 
în orice moment „celibatarii'“ lui Mont- 
herlant, şi-au găsit liecare câte o preo- 
cupare lacită în jurul aceleiaşi mese: 
unul, profesor de naturaie, își ordona 
ilorile strânse între [ilele unei Odisei 
tradusă de Sully Prudhomme; altul, 
cronicar artistic la o gazetă din Lyon, 
își punea la punct impresiile într'un 
carnet de note, în timp ce ultimul, 
profesie nedefinită, se punea la curent 
cu istoricul insulei consultând cu mare 
atenţie „ghidul bleu“. Noi, ceilalți pa- 
tru, am înjghebat o partidă de poker 
ca simplu amuzament, cu niște cărți 
aduse de tânăra studentă  columbiană 
din valiza ei... 

Când am ieşit apoi pe terasă, către 
ora zece, cu gândul de a face o plim- 
bare nocturnă prin Agora Italienilor din 
iața pavilionului, întunericul era atât 
de mare, vântul atât de puternic, încât 
am renunțat imediat și ne-am retras 
la culcare, în paturile foarte curate şi 
comode din odăile pavilionului. 

A doua zi, Duminică, ne-am deşteptat 
în cea mai splendidă și mai străluci- 
toare dimincaţă cicladică. Vântul, fri- 
gul, cerul întunecat, marea înfuriată 
de eri, parcă nici n'ar fi fost. Delos ni 
se prezenta acum sub un aspect cu to- 
tul diferit, senină, luminoasă, mângâe- 
toare, iaţă de atmoslera ursuză cu care 
ne primise eri. Vizităm încăodată bo- 
gatele ruine dela un capăt la altul al 
insulei, ne suim încăodată pe Cyntha, 





Vedere spre muntele Cyntha 


de unde Cycladele se văd acum mira- 
culos de frumoase, sub strălucirea 
soarelui şi a mării liniştite, și, la ora 
12, cu aceeași barcă venită dela My- 
conos în cursa zilnică, părăsim sfânta 
şi solitara insulă a lui Apollo, zeul 
beţiei lirice și al vrăjilor artistice... 

Intoarcerea la Myconos e cu totul 
deosebită de călătoria de eri. Marea e 
calmă, atmosfera luminoasă ca un uni- 
vers aprins, „căpitanul“ e într'un cos- 
tum de sărbătoare, fără cizmele şi pe- 
lerina de eri, iar noi nu mai suntern 
infășuraţi în muşamalele groase ce ne 
apăsau umerii şi ne acopereau privi- 
rile. Suntem liberi să devorăm cu ochii 
acest spectacol fascinant, ce ni se pare 
real ca o trecere de pe un tărâm al 
existenței pe un alt tărâm. 

La Myconos mă despart de interna- 
țiorialii mei tovarăși dela Delos. Ei se 
îmbarcă imediat pentru a se întoarce 
la Pireu, în timp ce, împins de curio- 
zitate, eu rămân să cunosc și această 
insulă albă, înainte de a pleca mai de- 
parte spre restul Cycladelor. 


MYCONOS 


Myconos e faimos în lumea pictorilor 
pentru motivele sale plastice absolut 
originale. Un oraş destul de mic, a- 
şezat pe malul mării, de o albeaţă or- 
bitoare, Myconos pare construit din cea 
mai proaspătă cretă marină. Casele 
mici, îngrămădite unele într'altele, cu 
terase infinite și cu scări exterioare ce 
coboară până în mijlocul străzilor cu 
înfățișare de ganguri romantice, lac 
din această originală și pitorească așe- 
zare omenească o inovaţie arhitecto- 
nică aproape extravagantă. Suprarea- 
liștii și cubiştii occidentali ar [i desigur 
surprinşi să constate că exceniricită- 
ţile lor artistice au fost depășite şi 
puse în practică de niște pescari din 
mijlocul  Cycladelor. Căci  Myconos 
pare mai de grabă un orăşel construit 
cu titlul de verificare a unei arhitec- 
turi ingenioase, decât ceva cu totul 


serios. Mă plimb dealungul acestor 
străzi înguste, printre casele albe și 
uniforme şi nu-mi vine să cred câ 
Myconos nu e o jucărie pentru copii, 
sau că în aceste case ar putea locui 
oameni ca toată lumea. Noaptea — ce 
romantice nopţi la Myconos! —- am 
impresia că mă plimb printr'un decor 
feeric de operă: dela liecare colț aştept 
să apară un erou cu spadă şi cu flori 
la butonieră, din dosul liecărei ierestre 
aştept să văd zâmbetul impenitent al 
unei Gilde complotând cu contele de 
Mantova împotriva bietului Rigoletto, 
bătrânul şi dementul tată... 

De iapt, în Myconos sunt mai multe 
fete decâi îmi inchipuisem că am să 
văd vreodată: e un oraș al femeilor, al 
fetelor tinere — şi, de aceea, e o cita- 
delă a nostalgiei Wlyconos. O tânără 
localnică instalată aici cu iamilia abia 
de un an și venită dela Galaţi, îmi 
destăinueşte toată melancolia  ietelor 
din Myconos, ce duc lipsa băeţilor care 
să le distreze. Avocatul, doctorul, un 
pensionar chefliu și boem şi doi stu- 
denţi șomeuri — singurii celibatari ai 
„aristocrației“ de aici — sunt prea 
puţini ca să poată distra cele câteva 
zeci de fete resemnate, ce se plimbă 
singure pe faleza din fața portului, 
privesc cu nostalgic sosirea și plecarca 
vapoarelor, fac „corti”, adică tlirtează 
şi fac cerc în jurul străinilor veniţi în 
insulă, sau se lratează reciproc la co- 
fetăria cu gramofon unde un băiat le 
serveşte fără nicio timiditate, curtân- 
du-le pe toate. In schimb, tinerii mi- 
ronosiți sunt foarte siguri de situaţia 
lor privilegiată și par a se lăsa greu 
seduși de frumuseţea concetăţenelor 
lor. 

In afară ide ginta feminină, ce se 
mai poate admira la Myconos e șirul 
de mori de vânt, întinse deasupra ora- 
şului ca o escadrilă de Lilieci imenși, 
cu aripile desfăcute, ce stau parcă să 
se arunce asupra căsuţelor candide de 
jos. Dacă ar li trecut pe aici viteazul 
Don-Quichote le-ar îi luat drept ca- 
valeri rivali și sar fi repezit spre ele 
cu spada întinsă, făcându-le praf în- 
nainte ca botul Rosinantei să se izbea- 
scă de coasta lor pietroasă. 

Deasemeni, una din frumuseţile de 
neuitat ale Myconosului sunt schiturile 
nenumărate, presărate pe întreaga in- 
sulă, ca și în oraş. Mici, fără vrev 
importanță rituală, aceste schituri 
sunt opera pescarilur scăpaţi din grele 
împrejurări. După fiecare încercare 
grea, orice proprietar de barcă venea 
la țărm şi ridica un schit în semn de 
recunoștință către Cel de sus care i-a 
protejat viaţa în lupta cu valuriie. 
Schiturile sunt compuse din câte o sin- 
gură odae, cu o icoană şi o candelă a- 
prinsă și servesc drept adăpost pentru 
sculele de pescuit ale proprietarului. 
Cupolele acestor schituri, vopsite în 
roz şi albastru, creează însă un minu- 
nat divertisment Myconosului, care, în 
acest ansamblu, pare presărat de o cu- 
rioasă specie de flori pietrificate. 

Un muzeu interesant prin colecţia de 
vase antice împodobite cu figuri şi 
desene reconstituile de un artist orb 
ce lucrează în curtea sa de 30 de ani 
și Căminul Academiei de pictură din 
Atena, inaugurat anul trecut pentru 
pictorii cari vor să lucreze aici, sunt 
ultimele lucruri demne de văzut la 
Myconos. 

După ce ai părăsit orașul, păstrezi 
pentru totdeauna în minte imaginea 
albă, candidă, a acestei „marine”, cum 
se spune în termeni de arhitectură 
mediteraneană, foarte reuşită în genul 
ei, constituind unul din punctele de 
atracție ale încântătoarelor  Cyclade. 
(Aici își petrec bogătașii atenieni va- 
canţa şi în special sărbătorile, în vile 
care mai tot timpul anului rămân în- 
chise și pustii). La plecarea vaporului, 
cheiul aglomerat de un regiment de 
fete tinere şi copii trimete lumii civi- 
lizate salutul său prin îluturările de 
batistă ale acestor soldați ai Nostalgiei, 
exilați aici. După ce vasul a ieşit din 
port, apucând drumul nesfârşit al 
mării, ei se întorc pe faleza din jurul 
golfului, plimbându-se până seara, 
spre a-şi ucide  resemnarea şi a se 
consola încăodată de trecerea vaporu- 
lui care le-a întărâtat imaginaţia doar. 

„Rester, c'est mourir un peu“ — 
Aceasta este atmosfera dela Myconos, 
contagiat de feminitate, cu albele case 
şi nenumăratele mori de vânt profilate 
pe orizont ca niște lilieci... 

PERICLE MARTINESCU 

















Joseph Peyre: 


CARTEA FRANCEZA 


Roc-Gibraltar 








(Editura Bernard Grasset, Paris 1938) 


Amintirea peisagiilor 
copilăriei, de obiceiu, ne urmăreşte 
uneori cu intensitatea unei obsesii. 
Mitologia personală a fiecăruia dintre 
noi îşi găsește în acest decor de pre- 
dilecţie, cadrul ideal pentru acele vagi 
năluciri fermecătoare ale reveriilor 
din anii tineri ai vieţii şi cari curând 
se desprind și se precizează în sim- 
boluri ale artei și literaturii. 

Dar sunt şi alte locuri, predestinate, 
— „locuri unde suflă duhul“, cum 
era unul pentru Maurice Barres, lore- 
neză „colină inspirată” dela Sion-Vau- 
demont — a căror semnificație simbo- 
lică întrece cu mult înțelesul restrâns 
al unei singure biografii. 

Duhul subtil și misterios al unor 
astfel de locuri alcătuește fizionomia 
caracteristică și farmecul indescifrabil 
al peisajului și tot el călăuzește și 
destinele celor care-i simt stăruitorul 
îndemn, fără să-i poată pătrunde tai- 
na înţelesului. 


şi a locurilor 





Joseph Peyr€ 


Profilul geografic şi climatul fizic 
al unui ţinut nu pot să explice sin- 
gure formarea unui anume climat 
moral, prezenţa temută a unui destin 
suprem, care modelează  implicabil 
felul de viaţă și sensul destinelor in- 
dividuale : 

„Pisc tot atât de misterios ca şi a- 
cela al unei insule stâncoase, neștiută 
de hărţile marine și care se descoperă 
într'o dimineaţă printre  catargurile 
unei corăbii rătăcite, — niciunul din 
acei cari se nasc și mor în umbra lui, 
fără să-i poată scăpa, ca şi ciulinii și 
vietăţile din mărăcinișuri, n'ar pu- 
tea să-i spună taina. Nimeni nu-i știe 
decât fruntea mohorâtă...“ 

Iată, expusă în câteva rânduri şi dela 
prima pagină a romanului d-lui Jo- 
seph Peyre, tema prezenţei misterioase 
şi statornice ca o fatalitate a stâncii 
Gibraltarului, încinsă dealungul între- 
gului an aproape, cu cingătoarea ne- 
gurilor care se ridică necontenit din 
apele mării și ale oceanului, — numai 
creasta posomorită  profilându-se pe 
ecranul cerului, ca o fantasmă de coș- 
mar, 

Fără nicio pregătire, cititorul e dela 


început introdus, prin ritmul strâns 
şi abrupt al povestirii, în atmosfera 
tragică a cărţii, în care  personagiile 


capătă un relief extraordinar și o in- 
tensitate de viață veridică puţin obiș- 
nuită. ia 

Incordarea lăuntrică pe care o ghi- 
cești în fiecare, violenţa și exasperarea 
de a se simți încleştaţi unui destin 
căruia nu i se pot sustrage, creează 
imprejurul lor un halo obsedant, co- 
respunzător în ordinea morală, abu- 
rului ceţos, învăluitor al Gibraltarului. 

Ca și stânca posomorâtă care-și înal- 
ță dincolo de neguri parapetul pră- 
păstios, la o mie patru sute de pi- 
cioare deasupra mării, conturele triș- 
tilor eroi ai dramei desfășurate în at- 
mosfera jilavă şi nesănătoasă, la pi- 
cioarele stâncii, se conturează halu- 
cinant, într'o subtilă şi tainică între- 
pătundere cu fizionomia decorului și 
climatul fizic. 

Copleșitoarea sensaţie de părăsire 
şi iremediabil exil sub apăsarea căreia 
se ofileşte încă tânăra şi frumoasa 
Marthe-Marie e sporită prin solitudi- 
nea morală și teroarea îndurate ală- 
turi de bărbatul ei, Emmanuele Pianesi, 
reprezentantul la Gibraltar al unei a- 
genţii italiene de vapoare. 

Măritată cu sila, la șaptesprezece, 
ani, Marthe-Marie n'a simţit decât des- 
gustul îmbrăţişerilor şi oroarea scene- 
lor de gelozie ale soțului ei, torturat 
de spaima răului care-i macină mă- 
runtaele, veșnic arţăgos, bănuitor și 
afectuos doar cu maimuța lui, Gua- 
naca. 

Singura mângâiere a Marthei-Marie 


e devotamentul de câine al credincio- 
sului servitor țigan andaluz, Betun. 

Dar izbucnirea războiului civil din 
Spania îi aduce prilejul unei evadări 
din existența cenușie de până atunci: 
printre refugiații spanioli cari se adă- 
postesc la Gibraltar, este şi un tânăr, 
mai tânăr decât ea, Felipe, pe care 
Marthe-Marie îl cunoaşte în casa unei 
prietene, 

Câtăva vreme relaţiile celor doi sunt 
de simplă „amiciţie amoroasă“. Din 
partea ei, o tandrețe maternă, din par- 
tea lui, nevoia de a fi alintat, a 
orfanului, a exilatului. Dar odată cu 
brusca venire a scurtei primăveri gi- 
braltariene, un dor nespus de viaţă clo- 
cotitoare o cuprinde pe Marthe-Marie. 
Plecarea lui Pianese în Italia, unde se 
duce să-și caute sănătatea, favorizează 
şi mai mult intimitatea celor doi tineri. 
Marthe-Marie  trăeşte câteva săptă- 
mâni, cu toată intensitatea aprigă a 
simțurilor torturate ani de zile. 

Felipe, cu satisfacția egoistă şi calmă 
a călătorului care-şi descarcă lesne 


conștiința de obligaţia  răspunderilor 
culese în drum. 
Dar curând, climatul  gibraltarian, 


înăbuşitor, torid şi jilav, revine, odată 
cu știrea întoarcerii lui  Pianese. 
Marthe-Marie îi propune lui Felipe să 
fugă împreună la Marsilia, dar în ziua 
hotărită, socotind că e mai comod așa, 
Felipe pleacă singur. Hărţuită de toate 
spaimele, minţile tot mai rătăcite ale 
Marthei-Marie își găsesc refugiul su- 
prem în nebunie. 

Roc-Gibraltar e ceea ce se chiamă 
un „roman de atmosferă”, în înțelesul 
arătat mai sus, și în care voinţele indi- 
viduale se frâng de o neînțeleasă re- 
zistenţă, în apriga strânsoare a unui 
destin neîndurător. 


GENS DE QUALITE, de 
Vanderem (Plon). 

Literatura memorialistă e unul din 
genurile cele mai înfloritoare în Fran- 
ţa. Amintirile pe care d. Fernand Van- 
derem le-a publicat recent, asupra scrii- 
torilor şi artiștilor întâlniți în saloa- 
nele literare pe care le frecventa spre 
sfârșitul secolului trecut, la Paris, se 
încadrează perfect în spiritul şi tradi- 
ţia  memorialiștilor veacului XVIII 
francez, a unui Rivarol sau a unui 
Chamfort, observatori  implacabili ai 
moravurilor şi  năravurilor societății 
contemporane. 

„Oamenii subţiri” pe care d. Fer- 
nand Vanderem îi întâlnea în salonul 
d-nei Aubemon de pildă, erau Brune- 
tiere şi Doumic, Alexandre Dumas fiul, 
Robert de Flers, Marcel Proust, etc, 

O precizare prețioasă, cu privire la 
modelul care i-a inspirat lui Proust 
personajul celebru al baronului Char- 
lus, se cuvine relevată cu acest prilej. 

Contrariu părerii curente, după care 
poetul Robert de Montesquiou ar fi a- 
cest model, autorul acestor amintiri a- 
firmă că, pentru aspectul fizic cel pu- 
țin, Charlus este aidoma baronului Do- 
azan, dintr'o familie înrudită cu a d-nei 
de Aubernon. 


Iată cum îl descrie d. Fernand Van- 
derem: „Inalt și bine croit, cu tendință 
de îngrășare, un aer mai degrabă di- 
stant, mâinile-i fine strânse 'n manşete, 
pe care le lăsa să atârne ciudat, ca un 
căţel care face sluj, trăsăturile viguroa- 
se, deși cam îngroșate, mar fi atras a- 
tenția, fără carnaţia tricoloră a chipu- 
lui său: pe creșştet, o scurtă perie de 
păr argintiu, mai jos cilindrul îngust 
al unei mustăţi frizâte și datorindu-și 
probabil cănelii luciu-i negru de eboni- 
tă „apoi, între ele, ca o enormă fragă 
tăvălită în zahăr, un năsoi de cea mai 
frumoasă nuanţă trandafirie, sub îndo- 
itu-i strat de pudră și cremă Simon. 
Totul dându-i aerul vag al unui guard 
francez de operetă, care ar fi venit de-a 
dreptul de pe scenă, fără să mai aibă 
timpul să 'se demachieze“, 

Celălalt salon pe care d. Fernand 
Vanderem l-a frecventat cu asiduitate 
a fost al d-nei Arman de Caillavet. Un 
portret delicat și amănunțit al roman- 
cierului Paul Hervieu, uitat astăzi cu 
desăvârşire, este evocat în. câteva pa- 
gini și un altul, remarcabil, al umoris- 
tului Alfred Capus. 

Un Octav Mirbeau plin de viaţă și 
un neuitat Rene Boylesve, împreună cu 
un text inedit al celui din urmă, care 
va ajuta mult la înțelegerea și situa- 
rea operei acestui subtil romancier, fă- 
ră să le mai socotim pe ale amfitrioa- 
nelor celor două saloane, îmbogăţesc 
istoria literară a moravurilor franceze 
dela sfârșitul ultimului veac, cu un ma- 
teria] psihologic şi informativ de o re- 
marcabilă calitate. 


Fernand 


— m. n. — 








UNIVERSUL LITERAR 








Da a O ga i 


16 Aprilie 1938 


PRIMĂVARA 


Nu aprinse lumina de pe scară, Suind 
încet, greu, numără treptele. Cincispre- 
zece. Ba nu. Cu siguranţă, îi zăbovise 
iar gândul, cel puţin odată, pe urma 
pasului târît, — ca o piatră rostogolită 
de nimeni de pe o culme. In mintea 
Maurei pogorise de mult acea tăcere 
singură, — de munte prea înalt —, care 
încearcă, din când în când, să: răvă- 
șească încremenirea  fărâmiturilor de 
stâncă și a liniștii, Uneori treceau a- 
mintiri, zadarnic. Fâlfâind aripi spe- 
riate, plecau foarte curând, înainte să 
îi atins măcar și înfiorat o căutare... 
Toate amintirile Maurei se rupeau din 
aceeași nemărginire de soare și susur 
de plante, ca şi cum întregul ei trecut 
S'ar îi cuprins în voita uitare a depăr- 
tărilor găsite (crezuse: pentru întot- 
deauna), S'a întors după cinci ani, iz- 
gonită numai de înmugurirea unei fe- 
riciri mult prea limpezi, necuvenite as- 
prelor degete cu unghii vinete, lăbăr- 
țate şi ochilor înstrăinaţi de pretutin- 
deni. Se oprise într'o zi şi cumpărase 
flori. Unei femei urâte nu-i este îngă- 
duit să umble, să vorbească, să tacă, 
la fel cu celelalte femei, — la fel cu 
toate femeile... In mâinile oricărei fe- 
mei frumoase, un buchet e al ei. In 
mâinile Maurei, buchetul era al nimă- 
nui. Ştia. Văzând-o purtând florile pe 
care şi le dăruise, nimeni n'ar fi pu- 
tut întreba, în gând: „Cine i-o fi dat 


— 





buchetul ăsta frumos ?“ Ar fi întrebat, 
pe oricine: „Cui o fi ducând minuna- 
tele flori ?*... Ştia. Oamenii de acolo 
se uitau ca toţi oamenii. Dar n'o cuno- 
șteau Ș'apoi toți priveau aiurea și 
zâmbeau. Zâmbeau toţi : vitrinelor, ca- 
selor, aerului... Prezenţa 'ei trăia o sin- 
gură clipă. Mai bine. 

Lumină prea multă. Niciodată nu fu- 
sese atâta lumină. A zâmbit și ea, flo- 
rilor. S'a uitat la ele şi a zâmbit. Și 
parcă i sa părut că aude un suspin. A 
întors capul și n'a mai zâmbit. Acasă, 
a trimis florile proprietăresei. Dacă 
le-ar fi păstrat, şi-ar fi amintit zâmbe- 
tul acela nefiresc, în stare să-i alunge 
împăcările cu nemărturisitele-i tristeţi. 
Și poate că ar mai fi auzit suspinul ace- 
la, privindu-le... Atunci a pictat „Car- 
tea cu basme“. Două mâini ce se întind 
spre coperţile albastre și argintate ale 
unei cărți închise. Și-a recunoscut 





mâinile. S'a hotărit să nu vândă ta- 
bloul. Nici să nu-l arate. Il păstrează 
încă neînrămat, pe fundul unui cufăr, 
lângă rochia de bal, cumpărată dela 
expoziţia celei mai renumite case de 
mode. Așa, împachetată, o pusese a- 
colo. Și nu se mai uitase la ea. Proba- 
bi] că într'o zi, mai curând sau mai târ- 
ziu, avea să cumpere o bijuterie,—o bră- 
țară, poate —, și o s'o arunce tot acolo... 
Auzise, odată: „Lădiţa cu amintiri. 


Flori, fotografii, rochii purtate, scri- 
sori... 
In odaia ei e întotdeauna frig. Şi 


vara, şi iarna, Când era mai tânără, se 
muta, dintr'o casă în alta, dintr'un car- 
tier în altul, — cum ar fi făcut o altă 
femee bogată și liberă, din plictiseală. 
Da. Libertatea Maurei fusese, la înce- 
put, o bucurie adevărată. La început, 
atunci când sufletul e ori prea sătul 
de el însuşi, ori prea flămând. La în- 
ceput, pe când gândul nu se înalță și 
nu coboară până la suflet, fiindcă nu-l 
ştie decât din cărți și convorbiri ascul- 
tate, adesea fără voie. La început... 
Lucrurile încep și sfârșesc. Toate. 
Sufletul stăruie şi se vrea dăruit. Anii 
îl înconjoară, îl apasă, îl  covârșesc. 
Anii din care singur el nu înţelege ni- 
mic. Anii... 

In odaia ei e 
iarna şi vara... 

Crudă, oglinda i-a zvârlit, cândva, 
indurerând-o, bolovanul chipului. in 
clipa ne-mai-uitată, aspră, îi murise 
copilăria. Parcă auzise înlăuntrul ei şi 
împrejur un geamăt surd şi mătăsos, 
ca de tulpini fragede ce se frâng. I-au 
tremurat mâinile. Nu i-au zăbovit pri- 
virile nici asupra ochilor prea mici și 
adânciţi, nici asupra feţei pământii, 
brăzdate dezordonat cu vinişoare sub- 
țiri, ca nişte scame. (Păpuşa de zdrenţe 
a fetiţei schiloade şi mute pe care ne- 
buna o aducea lângă poarta bisericii, 
la cerșit, avea obraji la fel: stângaci 
şi în pripă cusuți cu aţă roşie, mizeri, 
trişti...) I-au zăbovit amarnic privirile 
asupra gurii uscate, schimonosite de 
pumnul greu al paraliziei ce-i cruțase 
mâinile. Dintre buzele acelea diforme, 
cuvintele se iveau anevoie, șuerate, lo- 
vite, Apoi mâinile... Ar fi putut muri, 
atunci, uitându-se la ea... Dar viaţa 
nu se înspăimântă de zvârcolirile 
gândului și ale inimii... 

In toamna acelui an, printre puţine- 
le tablouri extraordinare ale Salonu- 
lui Oficial din Paris, se înălța, mare, 
impozant, sobru ca o statuie, portretul 
unei femei splendide, ne-mai-întâlnite. 
In catalog era trecut: „Autoportret“. 
Maura Sa privit mult, laolaltă cu cei- 
lalți entuziaști. Ca și ei, a plecat bui- 
măcită, a revenit a doua zi... Tabloul a 
fost cumpărat, natural, de un american. 
După aceea n'a mai pictat vreme înde- 


întotdeauna frig. Şi 


lungată. A citit, a călătorit, a stat, zile 
nesfârşite, fără să facă nimic, nici trea- 
ză nici adormită, culcată, parcă ar fi 
fost bolnavă... Au trecut zile și 
nopți. Lumina și întunerecul i-au a- 
tins pleoapele sub care toropeala pri- 


3 


————— 


| 





virii, vuia... Nu se gândea la nimic. Ba 
da. Gândul nu poate încremeni. Câte- 
odată, cântă. Alteori, strigă. Pluteşte, 
alunecă, spune și tace. Tace şi parcă tot 
spune. Incet, mai tare, mai încet... E 
ca şi cum priveşti în jăratec şi ţi se pa- 
re că vezi, acolo, ziduri, pomi, scări, 
oameni cu mâinile întinse, mâini cu de- 
gete subțiri, păianjeni... și deodată ți 
se sgudue ochii și te lămurești.... E ca 
și cum stai într'o cameră, izolată și te 
pomeneşti auzind un cuvânt. Cine l-a 
rostit? Vrei să-l spui, ca un ecou și nu 
ţi-l amintești. Cu toate astea, îți sună 
în urechi. Și atunci, respiri adânc ori 
te ridici şi umbli, să-ți  asculţi pașii. 
Gândul na poate încremeni.... 


Ziua se depărtase alene,  scârțâind, 
ca un mers de roți. Maura o auzea în- 
că, în tâmple, pe mâini. Asemeni unui 
cântec de leagăn, vaerul o zvârli, când- 


va, printre mugurii de liniște ai som-: 


nului. 


In odaia ei e întotdeauna frig. Sin- 
gurătățile au crescut, pe fiecare lucru 
şi împrejur, nămeţi toarte înalți. În 
odaia ei e întotdeauna frig.  Deaceea. 
Maura s'a uitat îmbrăcată. Mâine se va 
dojeni, can alte dăţi. Şi mâine, poate 
că i se va întâmpla iarăși. Pentrucă 
„mâine“ are să fie încă un „astăzi“. Ni- 
mic mai mult, nimic altceva. Ieri a îost 
la fel. Asta, de când prin celelalte 
case nu se mai face foc. Intr'ade- 
văr: soarele năvălește bun, fierbinte, 
răscoleşte aerul, desface frunzele, bate 
în ferestre, de le cutremură... 

COCA FARAGO 





MARTHA BRONDELLO 


Se implinesc patru ani dela moartea 
pictoriţei Martha Brondello. O aniver- 
sare care ne îndurerează sufletul tutu- 
ror celor cari am cunoscut-o, cari i-am 
admirat arta. 

Martha Brondello — apariție blândă, 
luminoasă, ea însăși parcă operă a unui 
mare artist. | 

Mult prea de vreme coasa morţii a 
curmat o viață tânără, a răpit un talent 
în plină ascensiune. 

Zadarnic a visat, smulgând ceva din 
frumuseţile lumii acesteia, să dăruiască 
celor mulţi bucăţi trecute prin sufletul 
ei minunat. 





Autoportret 


Firea își are legile ei neînţelese, ne- 
dreptăţile ei. 

Nu vrea să ştie de tinereţe, de taleni, 
de durerile pe cari cel plecat în lumea 
de dincolo le lasă în urmă. 

- In prima şi ultima ei expoziţie dela 1 


1908-1934 


Octombrie 1933 din sala „Universul, 
Martha Brondello a înfățișat publicului 
amator de artă, pânze ce dovedeau stu- 
diu serios, stăpânire a penelului, pânze 
a căror valoare artistică i-a adus consa- 
crarea. 

Elevă a decedatului maestru Marin 
H. Georgescu şi cu multiple cunoştin- 
țe culese într'o călătorie prin Italia, 
Martha Brondello se dăruise artei. 

In setea ei de frumos şi-a risipit ge- 
neroasă cele din urmă clipe de liniște și 
de sănătate. 


Ultima ei pânză în ulei: o can- 
delă, o icoană și-o floare. Candela 
care avea să-i străjuiască mormântul 


între florile ce i-au fost dragi și în a că- 
ror întruchipare artistică a năzuit să se 
ia la întrecere cu Dumnezeu. 











Maică 


NOCTURNĂ 


Merge încet vaporul în noapte. 

Ai rămas cu întunericul și gându- 
rile tale. 

De pe cer s'a desprins o stea şi a căzut. 
Avea o trenă de păun, când vânătă „când 
roşie. Adineaori era de aur. 

A dispărut.... 

Carul mare se mişcă uşor. Ai crede 
că se dă în leagăn cerul, aşa, în joacă. 

Dar tu te legeni odată cu puntea, și vi- 
sezi, 

Departe a trecui un vapor. 

Avea trei lumini aprinse, 

Vapoare ce trec noaptea mai lasă dâre 
luminoase în urmă. Când se şterg și ele 
parcă pierzi ceva, și nu şiii ce. 

Vapoare ce se încrucișează și pleacă. 

Pe unul era un bal, o dată. Era lu- 
minos şi împodobit. 

Altul mergea încet, a mugit când ne- 
a văzut şi i-am răspuns. 


Al treilea era tăcut și mergea întune- 
cat. Oamenii se adăpostiseră în el. 

Ultimul era alb și ușor ca o rândunică, 
Un rege se plimba. 

Și noi mergem mai departe. 

Carul mare se leagănă mereu, 

Macaralele se profilează negre şi înal- 
te pe cer. 

Se mișcă în sus şi în jos, caraghioase, 
croind drumuri printre stele. 

Luna, foarte roşie, apune. 
Dâra e mică şi tremură de parcă i-ar fi 
teamă. 

E așa pierdută azi luna. 

Lumina €i mai mică din ce în ce, tre- 
mură și pâlpâe. 

Se stinge, 

A înghiţit-o marea. 

Un delfin sare lung. 

Iarăș noapte și liniște. 

PIA ARAPU 


16 Aprilie 1938 


PD? ae 


/, 





Un confrate de cronică dramatică re- 
proşa mai deunăzi altuia de a nu con- 
sidera cu toată seriozitatea profesiona- 
lă cuvenită „premierele”, de a le lua 
pe sărite, după alegere, după gust şi 
după intuiţie. 

Cel dintâi găsea că publicul care vine 
la teatru, trebue informat asupra ori- 
cărei manifestări, bune-rele şi că numai 
înlăuntrul acestei împliniri a angaja- 
mentului luat, cronicarul e în drept 
să-și exprime orice opinie şi orice ju- 
decată critică. 

E! adăoga că pasiunea pentru specta- 
colul teatrai cere şi sacrificii, adesea 
plicticoase, în orice caz regretabile: e 
obligatoriu deci „să nu-ţi scape nimic, 
pentru a compara şi emite o cât mai 
justă părere” 

Cellalt, mai sceptic, susținea dimpo- 
trivă că atâtea griji şi probleme nu 
sunt — față de nwelul spectacolului 
teatral dela noi — decât expresia u- 
nui naiv exceş de zel. 

Cu intuiţia, cu gustul artistic, cu bu- 
nul simț se pot impărţi și vedea, la 
alegere, spectacolele de teatru pe care 
le iurnizează scenele bucureştene, fără 
ca din această — după dânsul meto- 


dică — distribuire pe cicluri, judecata 
de ansamblu să aibă ceva de suierit. 
[.) 


Cu toate acestea, datoria unui con- 
ştiincios referent asupra ,„premicrelor'* 
este, după opinia curentă, numai cu 
ceva ma! puțin decât sacră deaareptul... 

El nu are a-şi îngădui, cu nici un 
chip, să absenteze dela ea, fără grave 
— Sar zice — consecințe și doamne 
fereşte, comentarii: 

— Vai da, e amic cu autorul, nu pu- 
tea să scrie! 

Sau: 

— Păi sigur,'e dușman al autorului, 
na vrut să vină! 

(Inutil de adăogat că şi întrun caz 
și într'altul, autorul cu pricina se în- 
tâmplă uneori să se numească Ibsen, 
Shakespeare sau Molicre care -— lu- 
cru știut — sunt jucaţi și ei, am pre- 
cizat: uneori!.., pe scenele noastre, ală- 
turi de d. Tudorică Mușatescu sau dim- 








Cinema Carlton 
A opta nevastă a lui Barbă-Albastră 


Nu cred să se găsească cineva care 
să afirme că nu sa disurat la filmul 
dela cariton. Caci, cu toate că „A opta 
nevastă a lui Barbă Albastră“ nu 
ete — în ceea ce privește subiectul 
— altceva decât una din zecile de 
farse americane cu cari ne-am obiş- 
nuit în ultimul timp, trebue să spunem 
că am tace o impietate comparând u- 
cest iilm cu tilmeie americane prezen- 
tate în ultimeie luni. 'Loate aceste iil- 
me nu erau altceva decât încercări ale 
unor regisori lipsiți de inspiraţie, de a 
se apropia de succesul repurtat de 
Emst Lubitseh cu neuitatul său film 
„Trei și una”. Nu putem spune că 
nam găsit printre aceste încercări și 
filme bune 4,Nu vă încredeți în băr- 
baţi”, „Spovedania”, „Cum se cuceresc 
bărbaţii ș. a.). Dar nici unul din acesie 
filme n'a purtat marca marelui regisor 
acest meşter care știe să mânuiască s1o- 
zile conilictelor, reușind să tacă să pară 
verosimile lucruri imposibile. Era 
normal ca atunci când regisorul care 
ne-a mai dat dovada talentului său, 
sa hotărît să mai realizeze un tilm dela 
care ceilalţi regisori să mai poată învă- 
fa ceva, profitul să tie mai ales de par- 
tea spectatorului, care are ocazia să se 
distreze împărăteşte. E cazul „celei 
de-a opta nevastă a lui Barbă Albas- 
tă”, him care poartă pecetea marelui 
egisor. Și cum un bun regisor știe 
să-și aleagă interpreţii ideali pentru 
rolurile din film, preferințele lui Lu- 
bitsch s'au îndreptat înspre Garry Coo- 
per și Claudette Colbert, două nume 
care într'adevăr își merită renumele (să 
ni se erte jocul de cuvinte care de astă 
dată ni se pare necesar). 

Toţi cei cari l-au admirat pe Garry 
Cooper în filmul dela Carlton și cari 
vor avea ocazia să asiste la filmele pe 
cari ni je anunţă Carltonul pentru vii- 
tor, ale celor două păpuşi frumoase, 
Robert Taylor şi Robert Montgomery, 
să încerce să facă o comparație între a- 
cești trei actori. 

Claudette Colbert e una din puţinele 
actrițe inteligente de peste ocean (cu 
toate că este de origină iranceză, se 
pare că și-a uitat cu totul patria) şi ne-a 
dat o dovadă a inteligenţei sale și în 
acest film. Ceilalţi interpreţi au meri- 
tul de-a fi urmat sfaturile lui Lubitsch. 

Despre film nu vom mai spune alt- 
teva decât că este un adevărat 
tatat pentru soțiile cari vor să-şi îm- 


Sp: pipa A 














AX AIA 


| 
i 
“LL L] 
Po 





UNIVERSUL LITERAR 


oii d a (4 


iza 


Sai 


















Po 


In loc de cronica dramatică 


Zero plus 


potrivă alături de d. profesor N. Iorga. 

Absența cronicarului dramatic dela 
spectacol își află mai întotdeauna, o 
explicaţie... amicală sau chiar o sanc- 
țiune aspră: 

— Las'că ştiu eu dragă, trăeşte cu 
Ofelia (ceea ce vrea să spună, bine- 
înţeles cu interpreta respectivă). 

Sau: 

— L-a rugat directorul teatrului știi, 
e la mijloc fosta excelenţă cutare care 
Sa "'ncurcat cu aia care vine în scena 
mare din actul doi, cu bluză pepită... 
Cum o s'o 'njure dom'le? 

Și aşa mai departe. 


Fapt este, lăsând la o parte cele (mai 
mult glumeţe, evident) de mai sus, că 
referentul spectacolului de teatru dela 
noi se crede în deobşte a nu avea și 
alte îndatoriri decât ccle impuse de 
„seara premierii”. 

In primul rând fireşte — prezenţa. 

Şi în al doilea, o cronică pricepută 
şi obiectivă. 

Intr'o ordine normală a lucrurilor, 
așa şi trebue să fie. 

Criza în sine a alegerii pieselor, în 





de CICERONE THEODORESCU 


zero, plus cinci, plus trei... 


genere, a problemei repertoriului ori- 
ginal, a ţinutei traducerilor, a pregă- 
tirii actorilor, a desăvârșirii montărilor, 
etc., se cuvine a fi purtată de directo- 
rii întreprinderilor de teatru. 

E interesul și este menirea lor. Lu- 
crul afurisit este că, la noi, cu intere- 
sul ar merge treaba, dar cu... menirea, 
iată aci ne încurcăm de tot. 

Şi iată-l pe cronicarul dramatic con- 
știincios, în sensul prezenţei la specta- 
col şi al cronicei la ziar, pus în situa- 
ţia — mai degrabă dureroasă decât is- 
pititoare — de a lua asupră-și, din când 
în când, cel puţin o parte din obliga- 
țiile directorilor de întreprinderi tea- 
trale. 

Altminteri comerţul cu teatrul poate 
prea bine să fie schimbat — şi parcă 
e mai onest — cu orice alt comerț... 

E o vreme de amurg, aceasta a tea- 
trului românesc de astăzi. 

Negustorești,  rutinare, 
concepţiile așa zișilor specialiști care 
se bizue exclusiv pe „succesul de 
cassă” (formulă magică, atotstăpâni- 
toare şi atoate iertătoare) li se cade a 
avea negreșit sprijinul cassetelor de 
reclamă, al publicităţii înserate cu nu- 
mărul administrativ dedesupt, nu pot 


deficiente, 





cere însă acelaş „serviciu de presă” 
dela cronica dramatică. 


Ne vom strădui așa dar — de vreme 
ce în ce ne priveşte suntem liberi a 
pune şi anumite puncte pe i — să ...ab- 
sentăm la rândul nostru dela „datorie” 
acolo unde ne-am mai făcut (şi încă, 
cu prisosinţă). 

Pentru un car de oale — era să zi- 
cem de „localizări“ — ajunge un cio- 
mag. Haide, două... 

Cu puţină sistemă, s'ar putea în ade- 
văr întruni pe cicluri — dela un timp 
încoace — spectacolele bucureştene şi 
referi asupra lor, global. 

Pasiunea pentru teatru, mergând la 
unii până la viciu, explicaţia unei cro- 
nici regulate e desigur ușoară, iar cro- 
nica în sine, de-o funcțiune atât de 


meticulos exactă, am preciza: scuza- 
bilă. 
Ea cată totuși a-și trage substanța 


nu din suprafeţele asemănătoare, egal 
arătate, facil pătrunse, recoltând zar- 
zavaturi variate dar tot zarzavaturi, ci 
din straturile mai adânci ale câtorva 
principii elementare, de artă, 





CRONICA MĂRUNTĂ 


DOMNUL PROFESOR CARACOSTEA 


a publicat în cursul acestei săptă- 
mâni un volum masiv: „Arta cuvân- 
tului ja Eminescu”. Fruct al unei viei 
de rmnuncă înţelegătoare, cartea aceasta 
vine astăzi ca un îndreptar şi ca o rea- 
bilitare a criticei, al cărei prestigiu a 
fost grav avariat de diletantismul unor 
critici revizionişti. 

D. Caracostea dovedeşte în acelaș 
timp că, în fine, maiorescismul a putut 
fi depăşit (N'am vrea să fim  înţeleși 
greşit.) în critica românească, 

„Arta cuvântului la Eminescu” este 
începutul unei bogate activități ale că- 
rei roade se vor vedea în curând. 


SUFLET JAPONEZ 


romanul d-lui col. Gh. Băgulescu a- 
duce, odată cu un foarte bogat mate- 
rial documentar asupra sutletului aces- 
tui popor către care sunt astăzi aţintiţi 
ochii unei lumi întregi, interesante con- 
flicte da ordin social, 

Lupta dintre Aku-Taro element de 
dezagregare, a cărui putere e corupţia 
cu ajutorul banului, și urmaşii familiei 
nobile Asano--Naganao pasionează în 
cel mai înalt grad. 

Ai la un moment dat impresia că ge- 
niul răului reprezentat prin Aku-Taro 
va reuşi să dărâme din temelii ceea ce 
generaţii întregi reușiseră să clădeuscă. 
Se produce însă reacţiunea și biruinţa 


În eee 


blânzească bărbaţii imposibili. Nu vom 
divulga nici-una din glumele cari abun- 
dă în film. Lăsăm spectatorilor plă- 
cerea  neprevăzutului, , recomandân- 
du-le călduros: „A opta nevastă a lui 
Barbă Albastră”. Iar pe ceia cărora 
nu le va place filmul îi sfătuim să păs- 
treze impresia pentru ei. Altfel riscă să 
fie luaţi în râs. 


Cinema Aro 
Mesagerul 


Ne pare rău că trebue să criticăm 
filmul dela Aro. Dar să recunoaștem, 
că dacă francezii vor persista să o dis- 
tribue pe Gaby Morlay în roluri nepo- 
trivite alături de tineri netalentaţi, așa 


cum este Jean Pierre Aumont, filmul 
francez nu poate progresa. 
Şi este un mare păcat şi o destul 


de mare amăgire pentru noi, pe cari 
ne-a entusiasmat ,„Veninul”, tot o dra- 
mă de Bernstein, lucrată pe ace- 
laș calapod dar încăpută pe mâna 
unui regisor inteligent, care a ştiut să 
aleagă interpreţi potriviţi.  „„Mesage- 
rul” nu este altceva decât teatru me- 
diocru transpus pe ecran. lar scenele 
cu Gaby Morlay și Jean Pierre Au- 
mont sunt de-a dreptul penibile. Ne 
face să ne gândim le o bunică ce stă de 
vorbă cu nepotul ei, iar nu la o întâi- 
nire de dragoste. Ideia cu ecranul din 
fundul colibei atricane e de cel mai 
prost gust. Se vede cât de colo că e 
trucaj, Păcat de Jean Gabin și Alcover, 
actori buni ale căror străduinţe sunt 
zadarnice. 


L. 


rămâne de partea samurailor. 

Romanul d-lui colonel Băgulescu a 
obținut şi la noi acelaş răsunător succes 
ca şi în apus, unde a fost tipărit în con- 
diţii tehnice neobicinuite. 


„SECTARII“ 


Volumul d-lui |. Agârbiceanu este 
romanul vieţii politice de după războiu. 

Sbuciumul doctorului Nașcu între 
firea sa de om de treabă şi cu frica lui 
Dumnezeu şi mulțimea de patimi pe 
care i-o strecoară în suflet spiritul de 
partid este fericit redată. 

Partidul din Zăvoriţi, şarjat, aluziile 
prea transparente la situaţii şi nume 
cunoscute răpesc posibilitatea de trans- 
figurare. 

Se simte apoi o oarecare grabă pe 
care n'am fi dorit-o autorului „Arhan- 
ghelilor”. 

„Sectarii” dovedesc însă aceeași rna- 
sivă putere de creaţie epică pe care o 
au toate cărţile d-lui I. Agârbiceanu. 


CARTE PENTRU DOMNIȚE 


volumul de versuri publicat de d. 
Virgil Carianopol la „Cartea  Româ- 
nească” este pe cale să se epuizeze. 

Poezia de profundă umanitate a d-lui 
Carianopol, poezie a unui suflet de ţă- 
ran drept şi credincios în care cântă 
dorul de brazdă, poezie de largă înțe- 
legere a destinului țărănesc dar şi de 
revoltă împotriva acestui destin, a găsit 
ecou în publicul românese dornic de 
poezia adevărată. 

Sucesul acestui volum ca şi al „Cu- 
nunilor uscate”, pe care d. Radu Gyr 
l-a scos în aceeași editură, ne bucură 
şi ne întăreşte în credința că totuşi mai 
avem un public cititor select. 


D. 1. D. CONDURACHI 

un distins diplomat şi om al cărţii a 
publicat de curând un volum intitulat 
„Diplomații români din trecut“ ed. 
„Umrea'* Braşov, în care, după ce arată 
în ce consta diplomaţia în secolele 
XVI şi XVII (alegerea solilor, misiu- 
nile lor etc.) evocă ligurile câtorva soli 
ca Luca Cârje, paharnicul Ion Carai- 
man și Banul Mihalcea. 

Cartea de mare interes a d-lui con- 
silier de legaţie  Condurachi va face 
obiectul unei cercetări mai amănunțite 
în aceste pagini. 


N, N. MUNTEANU 


a publicat în editura „Oficiului de li- 
brărie” un volum asupra „Romanului 
românesc dela primele începuturi până 
azi”, 

Este prima încercare de sinteză asu- 
pra romanului românesc şi o lucrare 
de folos pentru oricine. 

D. Munteanu a avut de întâmpinat 
greutăți mari în acest studiu și prima 
a fost strângerea materialului, ştiut 
fiind că ne lipsesc nu numai bibliogra- 
fiile de specialitate dar până şi cele 
generale. Singura bibliografie, aceea a 
d-lui G. Adamescu, se oprește la 1920, 
adică tocmai când producția de roma- 
ne începuse să crească, 

D. Munteanu se ocupă în lucrarea 
d-sale de marile etape ale romanului 
românesc : Duiliu Zamfirescu, Cezar 
Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sa- 
doveanu. 


Spaţiul nu i-a îngăduit să consacre 
capitole speciale domnilor Camil Pe- 
trescu și lonel Teodoreanu. 

E o lipsă pe care va trebui s'o împii- 
nească odată cu apariția unui studiu 
mai vast, pe care-l așteptăm. 


DOMNUL ERASMUS 


nu cel dela Rotterdam, care a scris 
„Elogiul nebuniei” ci ăl dela București, 
care merită toate elogiile pentru „Frag- 
mentele” și „Caleidoscoapele” dumnea- 
lui, nu înțelege (lucrul nu e de altiel 
excepţional) cum „sună Peter Neagoe 
scriitor american”, 

Și zice domnul Erasmic: „Peter Ne- 
goe e scriitor american, el ardeleanul; 
iar ca să-l citim trebuie să-i așteptăm 
traducerea. Să recunoaștem că, in toate 
astea dăinuieşte ceva de iarsă, un non 
sens, oricât de firesc ar fi (adică ar pă- 
rea n. n.) lucrul la suprafaţă”. 
__Pomenind şi de Panait Istrati pe care 
lar nu-l înţeiege (crud destin!) cum de 
a fost scriitor lrancez, se întreabă; 
„N'au talent? Au? Atunci?! Dar în de- 
finitiv dece să ne punem noi probleme 
(curat!) cari, poate, sunt absurde? 

Se intreabă dumnealui... Ne între- 
băm şi noi. 
MAKIN POPESCU-SPINENI 

secretarul Facultăţii de Litere și Fi- 
losoiie este un harnic cercetător în do- 
meniul istoriei şi geogratiei. 

După două volume. masive asupra 
învățământului superior din țara noas- 
tră: „Contribuţiuni ia istoria învăţă- 
mântului superior” şi „Instituţii de 
înaltă cultură“  d-sa a dat tiparului 
„Procesul mânăstirilor închinate“ și 
alte câteva lucrări ge migălvuasă cerce- 
tare, 

Recent d. Marin Popescu Spineni a 
publicat o broșură „Geograful macedo- 
nean loan Ciulli — Din Geografia pe- 
ninsuiei balcanice”, în care prezintă 
scurt şi concis viaţa şi opera acestui pu- 
țin cunoscut geograf. 

Ca şi celelaite lucrări ale d-lui Po- 
pescu-Spineni, broșura de faţă este 
iructul unor serioase studii și prezintă 
deoscbit interes prin datele ştiinţitice 
și căldura cu care e scrisă. 


PĂTRAR DE VEGHE 


Volumul de admirabilă ţinută al 
d-lui arhitect G. M. Cantacuzino, cu- 
prinde interesante însemnări pe mar- 
ginea unei călătorii care trece pela mor- 
mântul profeților și ajunge până ia 
mormântul lui Zorvasiru din Persepo- 
lis. 

Nu este o carte de călătorii aşa cum 
eram obişnuiţi să citim, ci o încercare 
de a pătrunde adânc în miezul lucruri- 
lor. 

Pe d. G. M. Cantacuzino. îl iîntere- 
sează mai puțin pitorescul şi în genere 
tot ce părea necesar unei cărți cu în- 
semnări de călătorie, decâţ înțelesurile 
simbolice pe care omul de astăzi le 
caută. 

„Pătrar de veghe” pe care Cartea Ro- 
mânească sa străduit și a reuşit s'o 
prezinte cu adevărat occidental, este 
una dintre puţinele cărţi pe care anul 
1938 le va putea trece cu cinste la activ, 


— St. — 






1 Aujuitas 





(ON Ea aa 









Agras DUSE | 
) / ENYZA 
4 3] 


E, 


i 


Despre absența dela acestea din ur- 
mă se poate vorbi — destul de des și 
deastădată fără glumă — ca de o de- 
zertare. 

Sau ridicat la noi oameni de seamă, 
lovind greşit, împotriva libertăţii seri- 
sului literar și pentru „insănătoşirea li- 
teraturii“. 

Libertatea, înțeleasă anapoda, n'a 
iost în schimb de nimeni stingherită — 
în ce priveşte teatrul, iar „insănătoşi- 
rea” unui instrument atât de iniluent 
asupra psihologici publice, n'a tormat 
obiecţul nici unei preocupări, nici cu 
priicjul amintit. 

Nu întrebăm şi 
aci de ce. 

Poate să fie, pe ici pe colo, unele mo- 
tive. 


nu ne interesează 


Comerţul exclusiv de teatru, îrnpo- 
triva căruia, după puteri şi din râs- 
puteri, ne-am ndicat cu ani în urmă 
la „homânia Literară” şi acum în a- 
ceste coloane de câte ori prilejul ni sa 
ivit, trebue privit cu ochi mai atenţi, cu 
griji mai severe. Asta ne interesează 
aci și atât. 

Nici un folos, altminteri, dela pre- 
zentarea la oră exactă, în seara pre- 
mierei şi dela apariția în coloane con- 
dimentate de pozele principalilor inter- 
preţi (de a căror muncă este, de atâtea 
ori, pur şi simplu : păcat...) a copiovase- 
lor referate asupra  „trufandalei“ de 
pe cutare scenă. 

Iată de ce, şi noi, alături de cel de-al 
doilea confrate de cronică dramatică 
de care pomenirăm la început, mai 
tragem de câte ori socotim de nevoe, o 
lime de generală preţuire critică pe 
dedesuptul activităţii teatrale şi facem 
adunarea şi buchisim „totalurile”: 

Zero, plus zero, plus 5, plus 3, plus 
zero, plus zero, plus zero... 

Nu sunt acestea, note, ca la catalog, 
să ne înţelegem. 

Nu sunt caliticative, ar fi și prezum- 
țios şi inutil, 

Sunt — ceea ce ni se pare mai ab- 
surd accât chiar pomenitele didactice 
cântare de precizie — realităţi din lu- 
mea teatrului românesc de astăzi. 


INELUL 


de KNUT IHAMSUN 








Odată, am văzut înti'o societate o tâ- 
nără tată îndrăgostită. 

Avea ochi de un albastru închis şi 
nu ştia să-și ascundă sentimentele. 

Pe cine iubea? 

Pe tânărul de lânpă fereastră, fiu de 
proprietar, tânăr în uniformă, care a- 
vea o voce de leu? O, Doamne! Cât de 
duios îl mângâia cu ochii şi cu câtă ne- 
linişte şedea pe scaun ! 

Noaptea, pe când ne intoreceam aca- 
să, fiind intim cu ea, i-am spus: 

— Ce noapte senină și fruinoasă ! Ai 
petrecut bine astă seară ? 

Și, ca să fac după dorinţa ci, am scos 
verigheta Qin deget şi am continuat : 

— Inelul tău a devenit mic pentru 
mine. Nu poți să-i faci mai larg? 

Ea a intins mâna şi mi-a şoptit: 

— Dă-mi-l mie, am să spun să-l lâr- 
gească. 

I-am dat inelul. 

e 

După o lună, m'am întâlnit din nou 
cu ca. 

Am vrut s'o intreb despre inel, 
am tăcut. ă 

— Nu-i nici o grabă, mam gândit 
cu, trebue să-i dau răgaz. 

Ea s'a uitat dealungul străzii și a 
spus : 

— Stii... inslul... Am avut un ghinion. 
Inelul s'a rătăcit, sau, mai exact, sa 
pierdut. 

Și a aşteptat răspunsul meu. 

— Te supără? m'a întrebat turbu- 
rată. 

— Nu, i-am răspuns eu. 

O, Doamne ! A plecat atât de ușura- 
tă când a văzut că nu mă supăr. 


Pe urmă, a trecut un an întreg. 

M'am întors din nou în localitatea 
acea și, într'o seară, treceam pe un 
Grum care-mi era cunoscut, toarte cu- 
noscut, 

Şi iată că ea vine spre mine ; ochii îi 
sunt albaştri-albaștri şi mai scânteie- 
tori decât inainte. Gura, însă, i sa fâ- 
cut mare, iar buzele, albe. 

— Iată inelul! a spus ea. Iată ve- 
righeta ta! Am găsit-o, iubitule, şi am 
dat să ţi-o lărgească. Acum n'are să te 
mai strânsă. 

M'am uitat la femeia părăsită, la geu- 
ra ei mare, la buzele albe. Mam uitat 
și la verighetă, 

— Ah! am spus înclinându-mă îna- 
intea ei. Inelul ăsta e cu ghinion. Acum 
mi-e prea larg! 


dar 


Trad. de R, DONICI 














6 














Sinuciderea, adică operaţia prin care 
persoanele sătule de hărțţuiala cronică 
a traiului, se auto-asasinează, a luat in 
ultima vreme proporţii îngrijorătoare. 

Probabil că urmând exemplul vie- 
nez, bucureştenii noștri au găsit că e 
mult mai practic să tragi chiulul neplă- 
cerilor mărunte, trecând la cele veșni- 
ce prin intermediul anumitor instru- 
mente sau preparate de ocazie şi să te 
muţi definitiv și irevocabil în împără- 
ţia spiritelor şi a norilor pufoși. 

Oricât de plicticos ar fi însă acest 
sistem al sinuciderii, pentru unii (ru- 
dele semi-apropiate cari trebue să su- 
porte corvoada doliului, a înmormân- 
tării şi a diteritelor forme  ritualo-îi- 
nanciare) sau oricât de agreabil ar fi 
pentru alţii (moștenitori veseli şi fără 
parale, sau soții ușor consolabile), ar 
trebui ca autoritățile noastre să ia mă- 
suri severe împotriva acestui flagel 
care ne amenință din ce în ce mai 
mult. 

Prima soluţie radicală, ar fi, desigur, 
aceea de a se lua contact în mod oti- 
cial cu cei de sus (e vorba de persona- 
lităţile cu influență de pe lumea cea- 
laltă: îngeri cu aripi biplane, spirite 
aerodinamice, păzitori încercaţi ai di- 
feritelor porți şi portițe ale Raiului, 
etc.) spre a-i determina să interzică cu 
desăvârşire accesul sufletelor sinuciga- 
şilor în cunoscutele grădini fericite ale 
Eden-ului, (a nu se confunda cu fostul 
ministru de externe englez). 

Această operație fiind însă destul de 
anevoioasă, atâta vreme cât sitemul nu 
e încă brevetat, autorităţile ar trebui 





UNIVERSUL LITERAR 


stul să zâmbești „, 


CHESIII... 


să se gândească la o soluţie mai teres- 
tră, şi deci mai ușor de pus în practică. 

Preconizăm astfel crearea unui „,In- 
stitut național de combatere a sinuci- 
derilor” care să aibă deviza: „Nu face 
să te sinucizi, când noi putem aranja 
orice chestiune”, 

Punând în aplicare acest principiu, 
„Inacos-”-ul (Institutul național contra 
sinuciderilor) ar avea la dispoziţie un 
material bogat pentru candidaţii la tre- 
cerea voluntară în sferele populate cu 
strămoși. 

Astfel, când sar prezenta la ghișeu 
un nou pretendent la moarte, i sar 
cerceta cauza care-i macină conştiinţa 
şi remediul i-ar fi administrat cu 
promptitudine. 

Celor cari se sinucid din cauza ne- 
vestei prea cicălitoare li sar da o ne- 
vastă mută. 

Celor cari se omoară din jenă finan- 
ciară, li sar plăti pe loc datoriile cu 
un cek special. 

Celor cari sunt bolnavi, li sar face 
o şedinţă de hipnotism care să-i încre- 
dințeze pe tot restul vieţii că sunt te- 
feri tun. 

Celor cari au soacre imposibile In- 
stitutul le-ar aplica — soacrelor — un 
regim special de îmblânzire. 

Celor îndrăgostiţi fără succes, li s'ar 
da o dulcinee mai puţin feroce și in- 
transigentă, și în sfârșit celor cari 
nau ce mânca, li sar oferi un post de 
bucătar-aţutor la un mare restaurant 
din Capitală. 

Cât despre cei cu diferite pete psihi- 
ce pe conștiință, un sitem nou și bre- 


POSTA REDACIILI 


Aurel Sânger. 

Trimiteţi mai multe poezii. „Durere 
depărtată” dovedeşte o sensibilitate 
delicată şi bogăție de imagini. Păcă- 
tuește însă prin unele facilități de ver- 
sificaţie. 


Hristu Şcodreanu. 

„Mare îmi este indignarea când la 
multe alte persoane le răspundeţi, da 
ori ba, prin Poşta Redacţiei şi mie nu. 
Eu nu mă supăr dacă îmi veţi răspun- 
de în mod categoric sau critic, sau 
batjocoritor...”? 

Recunoaștem că aveţi dreptate. Vi se 
cuvine un răspuns, sau, mai bine zis, 
mai multe răspunsuri. 

Răspunsuri la indignare; la bună- 
voința cu care anunțați că sunteţi dis- 
pus să primiţi răspunsul „categoric s'au 
critic, s'au batjocoritor” și la versuri, 
mai cu seamă la versuri. 

La indignare vă răspundem cu a- 
nunțul de la finele Poştei din numărul 
trecut. 

Cei cu cari am stat de vorbă până 
acum au avut față de d-voastră și în- 
tâetatea vechimii. 

La bunăvoință vă răspundem cu sa- 
tisfacția de a afla în d-voastră un om 
sincer, curagios și obiectiv. 

Iar la versuri e rândul nostru să vă 
răspundem cu indignare. 

„.„Aruncă peste mare 
Raze să se-adape 
Lopeţile îți sapă (1?) 
Dând ușor în valuri, 
Privirea mi s'adapă... 
Mă topesc pe maluri”. 

Puteaţi intitula poezia mai degrabă 
„La adăpat” (Razele se-adapă, privi- 
rea mi s'adapă) decât „Mă topesc pe 
maluri”, cu toate că — în definitiv — 
aveți dreptate... E topenie! 


Mai aveţi încă o poezie: „Apus de 
soare”. Vă răspundem și la ea. 

„Prin ramuri păsări ciripese privind 
prin frunzen valuri 

Ce se frământă în culori tinzând spre 
idealuri” 

Perfecțiunea cu care ați reușit să u- 
tilizați ritmul eminescian, și încă îm- 
perechind cuvinte pe care niciodată lo- 
gica n'a reușit să le adune laolaltă, ne 
face să vă bănuim mari virtuozităţi, 

Să nu credeţ în adevărul versurilor 
lui Eminescu: 

„E uşor a scrie versuri când nimic nu 
ai a spune”. 

Uşor e să scrii când ai ceva de spus. 
Cred, de altfel, că experienţa d-voastră 
poetică va confirmat acest adevăr. In 
definitiv şi Eminescu putea să gre- 
şească. 

Mai citez ultimul vers 
„Apus de soare” pe care îl 
reprezentativ după ce am citit 
două poezii. 

„Rămâne-o pată albă 'n loc şi 'n colo 
întuneric”. 

In ce privește destăinuirea d-voastră 
că „aţi fost odată modernist”, consi- 
derăm că revenirea la matcă e un câș- 
tig. Nu e nevoe să precizăm penttu 
cine. 


din poezia 
consider 
cele 


Sp. Ştefănescu. 

„Mă "nfioară amintirea“ suferă de 
retorism. Prin energia ei, ar putea fi 
un fragment reușit dintr'o piesă de 
teatru în versuri. Aveţi o incontesta- 
bilă ușurință de a versifica, pe care e 
bine s'0 folosiţi. 


Gri. 

Versurile d-voastră sunt un e- 
xercițiu util şi plăcut.  Continuaţi şi 
mai. trimiteţi. Deocamdată nu putem 


publica, vreau să spun că poeziile tri- 
mise nu sunt publicabile. Aveţi însă 
datoria să perseveraţi. De altfel am 
convingerea că sunteţi la vârsta când 
exercițiile, de orice fel, vă sunt de fo- 
los. 


E! Gion. 

Fiți calmă și scrieţi în această stare 
sufletească. Versul d-voastră are cali- 
tăți de muzicalitate și sentiment. 

Vă lipseşte, deocamdată, puterea de 
a elimina ceea ce nu este strict nece- 
sar economiei versului, puterea de con- 
centrare. Trimiţând și alte versuri ne 
vom putea da mai bine seama de lip- 
surile poeziei d-voastră. 


Floru Mihăescu. 

Fereşte-te de a imita, şi mai ales pe 
Eminescu. Eminescu trebue înţeles, iu- 
bit dar nici de cum imitat. „Iubire 
siderală“ transcrie metrica ,„Lucetăru- 
lui“, ba chiar cuvinte eminesciene: 


„Pe raza care-a coborit 
Din îngheţatul haus 
Coboară dintru infinit 
Iubirea din repaus”. 
Şi apoi, ce vrei să spui cu iubirea 
din repaus ? 
Nu încerca să versifici lecţiile de hi- 
zică ! 


Un metafizic duh să fiu 
Tu astru și eu om 

Șin univers să ne topim 
Proton... și electron. 


Citeşte cât mai mult. Caută să pă- 
trunzi bine tot ce citești și scrie... 
pentru exercițiu și pentru satisfacția 
d-tale personală. 

r. st. 











vetat de curăţire chimică, i-ar repune 
imaculaţi în circulație. 

Tot acest filantrepie „inacos” ar în- 
griji, din spirit de înaltă prudenţă, ca 
toate revolverele de pe piață să lie 
prevăzute cu gloanţe oarbe, ca trenu- 
rile să aibă înaintea roților amortisoa- 
re speciale și ca pavajele din faţa clă- 
dirilor cu multe etaje să fie confecţio- 
nate dintr'un cauciuc ioarte elastic, 

In ceea ce privește clasicul somnalin, 
tinctura de iod, soda caustică, oţetul 
concentrat sau zeama de chibrituri, s'ar 
lua dispozițiuni drastice ca toate aces- 
te preparate să fie făcute inofensive. 
De asemeni, în interiorul frânghiilor şi 
șnururilor de tot felul, sar pune o sâr- 
mă de oţel care să le facă înnodarea 
imposibilă, iar dealungul tuturor lacu- 
rilor şi malurilor cursurilor de apă, sar 
instala o rețea deasă de colaci de sal- 
vare. 

Aceste măsuri sar lua, desigur, nu- 
mai pentru recidiviştii inadaptabili 
nouilor metode de terapeutică a sinu- 
ciderilor, recidivişti cari ar fi, bine- 
înţeles, extrem de rari. 

Insă până la crearea acestui umani- 
tar și atât de folositor „Inacos”, vom 
mai avea din nefericire prilejul să sur- 
prindem la colţ de stradă convorbiri in 
felul acesta: 

Primul trecător (continuându-și ex- 
punerea): —- ...da, dragă, după cum îţi 
spuneam, soacră-mea e un înger ade- 
vărat... 

Al doilea trecător resemnat): ...a 
mea nu s'a sinucis încă... 

GRIGORE OLIMP IOAN 





„Școala nevestelor'', piesă 
radiofonică de Mihail Drumeș 


Dacă Robinson Crusoe ar fi fost pro- 
pagandist ar fi putut fi mulțumit de 
numărul mare de adepţi pe care și l-a 
câștigat. Robinsonii sau înmulţit ca 
ciupercile, ajungând până şi pe cele 
două lungimi de undă ale celor 2 pos- 
turi de emisiune românești. Numai că 
știința a făcut progrese. Robinson folo- 
seșşte astăzi avionul (așa am aflat Du- 
minică seara la radio)... 


lată cum au fost întâmplările lui 
Robinson (care de data asta a fost ro- 
mân, să vă crească inima): Un tânăr 
întreprinzător are o soţie care suferă 
de dorul Parisului unde dumnealui 
n'a lăsat-o singură vre-o câteva luni. 
Și cum în Bucureștii se plictisește, a 
hotărît să se departă de soţul ei și să-și 
trăiască viaţa (astea sunt, propriile du- 
misale cuvinte). Cum soțul pleacă 
la Cairo cu avionul o hotărăşte să 
meargă cu el și abia de acolo să plece 
la Paris. Dar pe când sburau deasupra 
Mediteranei, declară deodată că nu mai 
are benzină şi aterizează în sbor planat 
pe o insulă ce se găsea, din fericire, de- 
desupt. Deacum sunt Robinsoni și re- 
zultatul vi-l spun în două cuvinte: 
Doamnei i se duc gărgăunii pentrucă 
învață să muncească. Și ca fericirea 
să le fie deplină sunt dăruiţi şi cu un 
copil (pe care îl auzim la început scân- 
cind iar după o bătaie de gong vor- 
bind: una din minunile radiofoniei). 
Cam tocmai când soțul află că ea sa 
vindecat, un îrate al lui vine, tot cu a- 
vionul ca să-i salveze (de fapt se pu- 





16 Aprilie 1938 






CDU. ELLE 


E 


4 





e AR ti Rocino ! G 





teau salva şi singuri, deoarece rezer- 
vorul era plin și tot ce-am ascultat noi 
nu era decât o încercare disperată a 
soţului de a-și recâștiga soţia). 

Dacă astăzi statul ar mai urma poli- 
tica de reîntărire a familiei pe care o 
ducea acum aproape două mii de ani 
împăratul Octavian Augustus, desigur 


că d, Mihai Drumeş ar fi fost premiat. . 


Căci îmi imaginez oameni ștergându-și 
ochii umezi de fericirea celor doi soți 
și spunând (el întâi): „Vezi dragă? feri- 





PAT DECO em E RDI O ea ame rerme e a pa 


repari, 


cirea vine dacă femeia își vede de gos . 
podărie !“ jar ea (convinsă dar nevoind 


să-i recunoască dreptatea): „lasă frate 


că aşa se întâmplă numai la radio! 


Păcat numai că d. Drumeş n'a evitat 


unele observatii răutăcioase care i sar 


putea face. De pildă că o femee bol- 
navă de spleen se sinucide, nu divor 
țează ca să plece la Paris. 

Câteva cuvinte despre joc: 

Inainte de bătăile gongului cari a- 
nunțau începutul diferitelor scene, un 
crainic, domnul Atanasie Mitric, avea 
grije să ne lămurească, 
du-ne decorul în care se desfășoară 


piesa, aşa cum făcea altădată, ci ar- 
țiunea şi  personagiile: d-na Alice 
Gheorghiu (căreia pentru uşurinţă 


i-am spus până acum ea) interpretată 
de Maria Mohor care a trebuit să trea- 
că dela tonul unei femei plictisite, la 
acela al uneia înfricoșate de văzduh și 
de mare până la un glas drăgăstos de 
femee ce-și iubește soțul. El, d. Gheor- 
ghiu, proprietarul unei societăţi aerit- 
ne, a fost jucat de d. Niky Atanasiv, 
Afară de faptul că trebuia să fie calm 
când își auzea nevasta vorbind, jocul 
nu prezinta dificultăţi, 

Piesa a mai avut şi regie tehnică. 
Ne-a plăcut clipocitul valurilor lovin: 
du-se uşor de barcă, într'o seară cu 
lună. 


MIRCEA BĂRBULESCU 


nu descriin- |